Fiicei noastre, Irina LUIZA SECHE şi MIRCEA SECHE DICŢIONARUL DE IIHSHfbl! LIMBII ROMANE EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 1982 A Dictionary of Synonyms in Bomanian CjIOBapb CHHOHHMOB pyMBIHCKOrO H3LIKa R 79717 Bucureşti, Calea Victoriei 125 PREFAŢA Oricine recurge la un dicţionar de sinonime doreşte să afle din el ce cuvinte mai poate folosi într-o împrejurare sau alta, afară de cele care îi vin spontan în minte. El ştie deci din capul locului, fără să întârzie asupra, teoriei, că o asemenea lucrare este o listă de corespondenţe dintre cuvinte deosebite avînd calitatea de a se schimba uneori între ele. Autorii care întocmesc listele — ne referim la cei foarte conştiincioşi — constată că.. . aparenţele înşală. Oricît ar fi de exact, de exemplu, că barabulele numesc aceeaşi plantă ca şi cartofii, că cioban, păcurar, mocan şi păstor numesc pe cel care are meseria de crescător de oi, că ins, individ, persoană numesc pe cineva, totuşi, nu se pot pune unul în locul altuia, la întâmplare, după cum n-o putem face nici cu smalţ, email si glazură şi nici cu multe altele. Ce ne împiedică f Uzul, practica exprimării! El opreşte, de exemplu, chiar pe gazetarul cel mai dornic de a se face remarcat să scrie în ziar aprovizionarea populaţiei cu barabule, pentru că practica a stabilit că înir-un caz ca acesta sîntem obligaţi să spunem şi să scriem cartofi. Nici ins, individ, persoană, la care se mai pot adăuga şi alţi termeni, nu sînt înlocuibili oricînd şi oricum. Dificultatea nu constă aşadar din a aduna şi a pune grămadă la locul lor alfabetic toate cuvintele capabile vreodată să stea unul în locul altuia, ci a arăta cînă este îngăduit şi cină nu să se opereze înlocuirea. Acesta este principiul adoptat de Luiza Seche şi Mircea Seche în dicţionarul de faţă. Lexicografi cu o bogată experienţă, riguroşi şi tenaci, ei au reuşii, aplicînd criterii ferme, să defrişeze un teren ale cărui arcane nu am făcut decît să le schiţăm în cele cîteva exemple de mai înainte. Spre a ajunge la precizia cerută de stabilirea condiţiilor de utilizare a sinonimelor, autorii au dus pînă la capăt consecinţele hotărîrii lor. Cum analiza dovedea limpede că este nevoie de o ierarhie a înţelesurilor cunoscute ale celor peste 35 000 de cuvinte luate în studiu, ei au făcut ceea ce nici un autor de dicţionare de sinonime ale limbii române nu s-a încumetat vreodată : au stabilit echivalenţele sinonimice pe sensuri, arătând cum se distribuie ele. La a desface, de exemplu, f igurează 12 sensuri, la desfacere sînt înregistrate 12, la dojana apar 28, la a da s-au separat 43 de sensuri. Ideea de a renunţa la acumularea de sinonime după semnificaţia lor globală a; dus imediat la o distribuţie operativă, adică practică, şi stilistică, adică foarte nuanţată. Dicţionarul, care priveşte limba română ca un tot unitar, dar nu uniform, ci variat şi rafinai, combină criteriul ierarhiei semantice cu valorile funcţionale. Drept urmare, fiecare sinonim este plasat într-un loc sau altul după cum răspunde la repartiţia regional-literară, la cea stilistico- VI funcţională (face parte sau nu din uzul general, dimr-un limbaj deosebii* poetic, tehnico-ştiinţific, argoticf) şi la repartiţia diacronică (este învechit, ieşit din uz, ori pe cale de a ieşi din uz? etc.). Supus unei astfel de analize, sinonimul poartă în dicţionar toţi indicii de care este nevoie pentru a şti într-adevăr cînă şi cum are dreptul de a înlocui pe unul din omologii săi. Autorii s-au izbit însă de o dificultate nouă proceăînd astfel, Sensurile unor cuvinte rămîn ambigue dacă nu sînt explicate. Or, a le explica într-un dicţionar de sinonime nu este posibil decît dacă se lărgeşte enorm cadrul. Lărgindu-i-se însă cadrul, dicţionarul nu-şi mai îndeplineşte sarcina fundamentală, care e de natură practică: a găsi repede sinonimul necesar. Ga să fie scoase din starea de ambiguitate, sensurile în cauză au fost ilustrate cu foarte scurte contexte elaborate ad-hoc. Ele au fost anume gîndite şi formulate neutru, cum se şi cuvenea de altminteri, căci, dacă s-ar fi fabricat contexte sclipitoare, ele ar fi devenit derutante, deci inutile pentru cititor. Cele două principii: sinonimie pe sensuri şi, în interiorul fiecărui sens, sinonimie marcată stilistic, diacronic si regional, asigură Dicţionarului de sinonime al limbii române (DSE)o bază ştiinţifică pe care, ducă nu mă înşel, nu a avut-o pînă la lucrarea de faţă nici una din încercările anterioare, rămase, după părerea noastră, la nivelul glosări or simple şi în mare măsură impresioniste. Deosebirea rezidă de fapt în modul de a concepe atitudinea faţă de contexte. în timp ce, pentru predecesorii dicţionarului la care ne referim, sinonimia rezultă din contexte mai mult ori mai puţin accidentale, sugerate de cunoştinţele şi de capacitatea de asociere a autorilor, în cazul de faţă s-a considerat drept context ceea ce oferă în mod obiectiv uzul curent al limbii. însuşi faptul că se adoptă configuraţia semantică obişnuită, ici şi colo amendată, însă cu multă grijă, este o dovadă în o^cest sens. Lucrai cu o tehnică lexicograf ică deosebit de bine pusă la punct, dicţionarul nu putea să nu ţină seamă de aş a-numitul circuit închis. Este vorba de o reţea în aşa fel concepută, îneît ochiurile ei să nu permită nici unui sens si nici unui cuvînt înregistrai să scape fără referinţă în interiorul lucrării. De aceea, pe cititorul nedeprins cu aplicarea acestei reţele în încercările lexicografice anterioare privind sinonimia s-ar putea să-l surprindă marea cantitate de trimiteri. După o scurtă utilizare a dicţionarului, el va aprecia însă valoarea şi importanţa modalităţii adoptate de autori. Cercetătorul — la rîndul său — are de profitat de pe urma sistemului, fiindcă i se oferă posibilitatea unei informări rapide si certe în limitele listei de cuvinte înregistrate în dicţionar asupra cîmpurilor semantice, asupra relaţiilor regional-literar, învechit-lilerar, iehnico-şiiinţific-uzual ş.a.m.d. A spune, în aceste condiţii, că Dicţionarul de sinonime al limbii române (DSE), întocmit de Luiza Seche şi Mircea Seche după mulţi ani de muncă înăîrjită, este o „premieră” în lexic-ografia noastră — si nu numai în ea — înseamnă doar a recunoaşte cu satisfacţie calităţile „lucrului bine făcut”. Sîntem convinşi că, pe lîngă latura lui practică, prin care oferă soluţii celor interesaţi de îmbunătăţirea modului lor de exprimaref pe lîngă scoaterea în evidenţă a bogăţiei sinonimice a limbii române, dicţionarul constituie o bază solid construită şi un stimulent eficace pentru cercetări ulterioare de diverse feluri, în primul rînă de st ilistică. Acad, I. Coteanu PREFAŢA AUTORILOR Lexieografia românească a înregistrat-, în ultima vreme, succese remarcabile in direcţia elaborării a numeroase tipuri de dicţionare, •organizate nu numai după cr-erii externe, formale, alfabetice, ci si după cril erii interne, semani ce, capabile să conducă la cunoaşterea mai completă, şi mai exacl ă a, structurii vocabularului limbii române. Pe această linie se înscrie şi Dicţionarul de sinonime al limbii române (DSR), care şi-a.- propus să pună în lumină bogăţia, diversitatea, originalitatea şi expresivitatea sinonimiei româneşti. Realizarea Dicţionarului de sinonime a fost îngreuiată de numeroase circumstanţe, dintre care cel puţin două esenţiale : inexistenţa unei opere similare în lexieografia românească (ce ar fi putut constitui un temeinic punct de plecare pentru noi), precum si stabilirea urnă concepţii preliminare, convingătoare şi cuprinzătoare, asupra relaţiilor sinonimice (determinantă in operaţia de excerptare a materialului, în delimitarea şi organizarea iui). Tradiţia lexicografici sinonimice româneşti este, din păcate, modestă, cel puţin cantitativ. Vocabularul de cUeva vorbe sinonime al lui 0. Canella, din 1867, primul de acest tip din istoria lingvisticii naţionale, este o simplă traducere rezumată a unui izvor francez, eoprinzînd abia 152 de serii sinonimice. Dicţionarul de sinonime elaborat sub redacţia lui Gh. Bulgăr şi apărut în 1972 reprezintă un considerabil pas înainte; datorită caracterului său deliberat elementar, limitat (cu foarte puţine excepţii) doar 1a. o parte a vocabularului limbii române literare, el n-a putut fi pus însă decît accidental la contribuţie în lucrarea de faţă. în sfîrşit, lucrarea colectivă Dicţionar analogic şi de sinonime al limbii române, din 1978, selectează, după criterii impresioniste, un inventar de bază de numai 612 termeni-titlu şi grupează intr-o enumerare unică sinonimele propriu-zise şi analogiile, lăsînd pe umerii cititorilor greaua sarcină a delimitării lor ; în ceea ce ne priveşte, n-am putut lua deloc în consideraţie această operă, altfel onorabilă. Sperăm să rezulte din cele sumar arătate că, pentru lexicograful care îşi propune temerarul scop de a identifica relaţiile sinonimice din întregul vocabular al limbii române şi de a le organiza intr-un corpus coerent şi nuanţat-, dicţionarele de sinonime existente nu reprezentau punctul de plecare dorit. Am fost obligaţi, de aceea, să ne dispersăm de la început atenţia pe toate marile dicţionare explicative, generale şi speciale, chiar dacă acestea iau în consideraţie, prin natura lor, doar în mod periferic sinonimia cuvintelor înregistrate; ne-au trebuit peste 10 ani pentru cuprinderea, parcurgerea, analiza critică, selecţia şi extragerea materialului sino- VIII nimic. Materialul excerptat a fost organizat intr-un fişier cu circa 300 000 de semnalări, valorificat în dicţionarul de faţă. în privinţa conceptului de sinonimie adoptat în dicţionar, cîteva precizări ni se par absolut necesare. Din punct de vedere lexical, se ştie, sînt sinonime cuvintele şi unităţile frazeologice formal diferite care denumesc aceeaşi realitate semantică (sau acelaşi sens), iar sinonimia cuprinde domeniul de relaţii al sinonimelor. Dacă la prima vedere cele două noţiuni corelative (sinonime-sinonimie) ne apar extrem de clare, surprinde în schimb marea divergenţă de opinii în acceptarea lor ca realităţi concrete; această divergenţă oscilează între recunoaşterea largă a sinonimelor şi sinonimiei, în dicţionare generale şi speciale, şi limitarea lor la cazuri de excepţie, mai ales în studiile teoretice. Se pot cita chiar exemple de lingvişti eminenţi care neagă ori limitează strict existenţa reală a sinonimiei în studiile lor semantice, dar o acceptă cu largheţe în propriile lor dicţionare. Starea de lucruri existentă ni se pare că se explică deopotrivă prin împrejurări obiective şi subiective. împrejurarea obiectivă esenţială este aceea că, deşi denumesc aceeaşi realitate, sinonimele o fac din planuri adesea foarte diferite ale limbii, fapt care îi face pe cercetători să vorbească de existenţa unei aşa-numite sinonimii lexicale „parţiale” sau „imperfecte”, alături de sinonimia „perfectă” sau „totală”. Cît despre cauza subiectivă fundamentală a divergenţelor amintite, ea îşi are izvorul în numeroasele şi variatele condiţii neesenţiale pe care unii lingvişti le impun cuvintelor spre a le recunoaşte statutul de sinonime propriu-zise, judecind lucrurile în mod abstract şi global. Dar cuvintele se concretizează, se actualizează semantic în fiecare act de comunicare (scrisă, orală ori mentală). De aceea, fiecare sens al cuvîntului polisemantic şi fiecare nuanţă a sensului funcţionează în mesaj ca termeni de-sine-stătători, substituentii lor semantici fiind dispensaţi de condiţia de a fi confirmaţi în toate celelate sensuri spre a fi consideraţi sinonime. Este de la sine înţeles că privind astfel lucrurile realitatea relaţiilor sinonimice se lărgeşte în mod considerabil, fapt ce se reflectă în acest dicţionar. Pentru ca două cuvinte, două., sensuri sau două nuanţe semantice să obţină statut de sinonime reciproce, o unică condiţie ni se pare că trebuie considerată fără excepţie hotărîtoare : condiţia conţinutului lor comun. Sînt aşadar sinonime toate perechile ori seriile lexicale care, substituite intr-un mesaj concret dat, nu alterează conţinutul esenţial al acestuia. Poziţia extrasemantică (adică apartenenţa la un stil ori la altul, la o arie geografică sau la alta, la o epocă istorică ori la alta etc.) a fiecăruia dintre termenii perechii ori seriei lexicale trecînd pe planul al doilea, al condiţiei neesenţiale, nu poate altera calitatea identităţii semantice ca atare. Sînt prin urmare sinonime între ele cuvintele birjar (literar), cociş (regional) şi mînaş (învechit); condamna (literar), dezavua (livresc) şi veşteji (figurat); abundenţă, belşug (literare), mânoşie (rar), jertfă (popular), temei (regional), sătul şi spor (învechite) etc. Dacă poziţia în planul extrasemantic ocupată de termenii sinonimi nu poate fi hotărîtoare în recunoaşterea realităţii sinonimiei, ea determină, în schimb, în interiorul fenomenului o tipologie specifică.., reflectată în lucrarea de faţă: sinonimele considerate ca aparţinînd nivelului limbii literare (standard) subordonează, în articolele elaborate, toate celelate tipuri de sinonime, potrivit unei ierarhii indicate în amănunt în îndrumările pentru folosirea dicţionarului. Nu ne-am putut ralia nici la punctul de vedere care condiţionează existenţa IX sinonimiei de posibilitatea substituirii termenilor implicaţi în această relaţie în absolut toate mesajele în care intră ca parte componentă fiecare dintre aceşti termeni, pentru motivul, elementar, invocat şi mai sus : sensurile cuvintelor unei limbi nu se actualizează niciodată în mod global, ci doar prin intermediul mesajului contextual concret, particular, singurul în măsură să decidă limitele realităţii sinonimiei. Există, din punctul de vedere al mesajului contextual, un aşa-zis prag minimal şi unul maximal al sinonimiei. în condiţia pragului minimal se înscrie ipostaza în care un termen substituie din punct de vedere semantic un alt termen intr-un unic mesaj (slab este, de exemplu, sinonim cu rnacru doar în contextul carne ~ ) ; în limitele pragului maximal se înscriu termenii ce pot fi virtual substituiţi reciproc într-un număr incalculabil de mesaje (a se vedea, în acest caz, verbele a spune şi a zice). în realizările particulare ale actului de comunicare, sinonimia se dovedeşte cu mult mai productivă decît apare ea în dicţionarele explicative uzuale, obligate să reflecte semantic ansambluri întregi de mesaje. Dicţionarul nostru pleacă de la condiţia minimală a substituţiei lexicale contextuale în recunoaşterea realităţii sinonimiei; de aici a rezultat sporirea bogăţiei materialului înregistrat. Ne exprimăm, în încheiere, speranţa că rezultatele acestei munci de pionierat, la care, în faza de organizare a materialului, preliminară redactării, am fost ajutaţi de fiica noastră, Irina Preda, vor putea constitui un izvor de informaţii util pentru un public cit mai larg şi totodată o bază mai sigură de plecare pentru elaborarea unor opere lexicografice similare. ÎNDRUMĂRI pentru folosirea dicţionarului Dicţionarul ăe sinonime al limbii române ia în consideraţie întregul vocabular al limbii române, din toate epocile, regiunile, stilurile şi limbajele speciale, autorii lui propunîndu-şi să realizeze, pe cît posibil, un inventar exhaustiv al relaţiilor sinonimice existente. Au fost excluse din acest inventar doar regionalismele şi arhaismele izolate într-un singur izvor, precmn şi terminologia tehnico-ştiinţifică» de circulaţie strict limitată, consemnată în izvoarele de specialitate. Lucrarea este consacrată sinonimiei cuvintelor comune ale limbii române; au fost totuşi acceptate în inventarul lexical o serie de nume proprii (de ex. Aldebaran) care intră în relaţii sinonimice cu numele comune (deşteptătorul, porcarul etc.), pentru a nu sărăci, din motive formale, imaginea de ansamblu a fenomenului. Dicţionarul înregistrează atît cuvinte simple (drag, iarbă, om), cît şi numeroase îmbinări de cuvinte (bilei ăe bancă, conăurul-doamnei) asimilabile, prin sensul lor general, cuvintelor simple. Asimilate cuvintelor simple, îmbinările de cuvinte apar consemnate fără excepţie la ordinea alfabetică a primului element, fie ca articole de-sine-stătătoare (ealcea-calulvÂ), fie, mai ales, subsumate la primul element component, cînd acesta cumulează mai multe valori semantice sau mai multe îmbinări de cuvinte (v. acid azotic, acid carbolic, acid cianhidric etc., Ia acid), îmbinările de cuvinte reunite în cadrul unui sens dat apar în ordine alfabetică globală şi sînt izolate între ele prin punct şi virgulă. Lista de cuvinte a, dicţionarului cuprinde două nivele fundamentale, net diferite prin importanţă şi mod de tratare: a) nivelul de bază, în care se află incluşi toţi termenii literari care intră în relaţii sinonimice şi unde apare înregistrată întreaga serie sinonimică identificată în limba română; b) nivelul trimiterilor, în care se află însumaţi termenii neliterari (populari, regionali, învechiţi), livreşti, rari, cu valoare stilistică explictiă (familiari, ironici, depreciativi, peiorativi, figuraţi), argotici etc.; aceşti termeni sînt consemnaţi la locul lor alfabetic ca simple trimiteri către toate corespondentele lor sinonimice de la nivelul de baza din cuprinsul lucrării. Cuvintele aparţinînd ambelor nivele amintite sînt înregistrate in lucrare intr-un corpus unic, în ordine alfabetică strictă, dar diferenţiate prin mijloace grafice, (majuscule verzale, pentru termenii literari; minuscule aldine, pentru trimiteri). Concentrarea într-un corpus alfabetic unic a întregului inventar lexical sinonimic a urmărit un scop practic — facilitarea consultării dicţionarului—, dar şi unui lexicologie: acela de a oferi o estimare operativă a măsurii în care imul şi acelaşi cuvînt aparţine, prin diverse accepţiuni ale sale, ambelor nivele arătate. XII Cuvintele-titlu şi sensurile precedate de semnul* aparţin fondului neliterar al limbii române pentru care nu s-au găsit sinonime literare, supraordonate; acelaşi semn convenţional indică cuvintele şi sensurile figurate, familiare etc. pentru care nu s-au găsit corespondente sinonimice neutre, în ambele cazuri, cuvintele şi sensurile respective au fost asimilate nivelului de bază din inventarul lexical, şi tratate ca atare. Cuvintele şi sensurile aparţinînd nivelului de bază au în dicţionar următoarea structură maximală : 1. înregistrarea formei-titlu, cu ortografia normativă şi indicaţia de accent, urmată de clasa morfologică căreia îi aparţine. La termenii nominali cu desinenţă de feminin a fost consemnată doar forma-tip masculină. 2. O paranteză preliminară seriei sinonimice în care se indică apartenenţa cuvîntului-titlu (ori a sensului) la un anumit domeniu (iar la numele de animale şi de plante, şi denumirea ştiinţifică). 3. Enumerarea sinonimelor, în ordinea: cuvintele literare, cele livreşti şi rare (în unele cazuri, şi invers), cele învechite şi populare, cele populare, cele învechite şi regionale, cele regionale (pentru regionalismele locaiizabile geografic indicîndu-se şi aria concretă de circulaţie), apoi sinonimele ieşite din uz, cele învechite, cele stilistice (încheind cu figuratele), cele argotice, în sfîrşit cele improprii. Se remarcă, credem, cu uşurinţă din cele arătate că enumerarea sinonimică porneşte de la sinonimele literare către cele neliterare, de la cele cu circulaţie mai largă către cele cu arie mai îngustă, de la cele actuale către cele ieşite din circulaţie, de la cele proprii către cele cu valoare stilistică, pentru motive lesne de înţeles. Fiecare sinonim ori grup de sinonime din enumerare, cu excepţia celor literare, este precedat de o indicaţie (izolată între paranteze rotunde şi de obicei abreviată, v. Lista abrevierilor folosite} privitoare la poziţia lor faţă de limba română literară actuală. Gruparea enumerativă în interiorul fiecărui tip de sinonime amintit este strict alfabetică, sinonimele-cuvinte simple precedînd sinonimele-unităţi frazeologice. f)e asemenea, în enumerări s-a indicat accentul la sinonimele care nu aparţin nivelului de bază, avînd în vedere că foarte multe dintre ele sînt puţin cunoscute publicului larg; fac excepţie verbele de conjugarea I şi a lY-a, la care accentul este regulat (întotdeauna pe finală). Explicaţiile perifrastice, specifice lexicografici explicative unilingve, lipsesc cu desăvîrşire din această secţiune a dicţionarului. 4. Contexte ilustrative redacţionale (de regulă, sumare) care urmează seriei sinonimice încearcă să îndeplinească o dublă funcţie în economia articolelor : pe de-o parte, aceea de a demonstra (prin procedeul substituţiei terminologice, pe care cititorii o pot face) realitatea sinonimiei enumerate cel puţin în contextul dat; pe de alta, aceea de a desambiguiza ipostaza semantică avută în vedere de autori, dintre mai multe pe care termenul respectiv le poate avea, prin actualizarea acestei ipostaze într-un mesaj concret, în contextele ilustrative date, cuvîntul-titlu este înlocuit prin tildă (~), semn convenţional care simbolizează, totodată, oricare termen din enumerarea sinonimică la care contextul a fost subsumat (chiar dacă, uneori, in construcţii sintactice uşor diferite). Omonimele etimologice aparţinînd nivelului de bază apar în lucrare sub articole diferite. Pentru motive de economie a spaţiului tipografic, şi pentru a oferi cititorilor o enumerare strict alfabetică a corespondentelor literare, omonimele de la nivelul trimiterilor au fost concentrate în mod convenţional sub o singură formă-titlu, cînd aparţin aceleiaşi clase morfologice. Dacă diversele sensuri ale unui cuvînt aparţin unor realizări formale (de regulă, desinenţiale) diferite (v. ardelean „locuitor din Ardeal” şi arde- XIII leana „numele unui dans popular”), ele apar înregistrate în dicţionar în locuri alfabetice diferite, din necesităţi practice; în acelaşi mod s-a procedat cu desinenţele deosebite ale aceluiaşi sens al unui cuvînt care au serii sinonimice parţial diferite (v. iubit şi iubită). între două cuvinte-titlu cu aceeaşi formă şi eu aceeaşi categorie morfologică, termenii mai cunoscuţi precedă pe cei mai puţin cunoscuţi, deci şi cei de la nivelul de bază pe aceia de la nivelul trimiterilor. La cuvintele-titlu cu formă identică dar aparţinînd unor categorii morfologice diferite, ordinea înregistrării cuvintelor ţine seamă de ordinea alfabetică a categoriei lor morfologice. La cuvintele polisemantice aparţinînd nivelului de bază, ordinea înr-e gistrării accepţiunilor este cea logică, începînd de la sensul cel mai cunoscut, iar izolarea sensurilor se face cu ajutorul cifrelor arabe şi romane. în lucrarea de faţă n-au putut fi adesea urmate modelele de filiaţie semantică din dicţionarele explicative româneşti, pentru motivul, obiectiv, că nu toate sensurile unui cuvînt intră în relaţii de sinonimie; de aceea, în mod inevitabil, în organizarea semantică a articolelor din acest dicţionar apar unele liiatusuri evidente, explicabile prin natura lucrării. Dimpotrivă, în foarte multe cazuri, luînd în consideraţie existenţa sinonimelor specializate în situaţii contextuale strict limitate sau cbiar unice (de tip cantitate, dimensional, local, temporal, modal, final, instrumental etc., construite cu anumite determinări), analiza semantică din lucrarea de faţă, aşa ctun se reflectă ea în grupările sinonimice, apare cu mult mai amănunţită decît aceea consemnată global în dicţionarele explicative de tip general. S-a aplicat în dicţionar aşa-numitul „principiu al circuitului lexical închis” : conform acestui principiu, o serie sinonimică înregistrată la un cuvînt ■ori la un sens aparţinînd nivelului de bază se regăseşte ca atare la fiecare sinonim al său de la acelaşi nivel, iar toate sinonimele neliterare, stilistice etc. enumerate într-o asemenea serie apar ca trimiteri, cum s-a arătat, şi la propriul lor loc alfabetic. S-a obţinut astfel o organizare structurală a sinonimiei româneşti, cu ierarhizările de rigoare. Se atrage atenţia cititorilor că unele sinonime înregistrate în acest dicţionar (chiar la nivelul de bază) nu corespund adevărului ştiinţific strict, aşa cum este el considerat în lucrările de specialitate; dar, întrucît uzul le-a consacrat cu aceste valori, iniţial improprii, s-a preferat realitatea uzului de masă adevărului ştiinţific îngust pe cale de a pierde terenul. Dificultăţi enorme au avut de întîmpinat autorii în izolarea sinonimiei figurate de sinonimia proprie, dacă se are în vedere că, în ultimă instanţă, majoritatea îmbogăţirilor semantice într-o limbă dată se produce printr-un transfer de tip figurat, estompat în timp de uzul frecvent, că adesea un termen este preluat dintr-o limbă dată atît cu sensurile sale proprii cit şi cu cele figurate şi că, în foarte multe cazuri, valorile semantice iniţial figurate prevalează asupra valorilor semantice proprii ale cuvîntului, nemai-putînd fi raportate la acestea, în procesul de comunicare; iată doar cîteva circumstanţe care au impus să fie înregistrate în rîndul sinonimelor proprii, deci la nivelul de bază, o serie de termeni care ar putea aparţine în egală măsură domeniului figurat. LISTA ABREVIERILOR FOLOSITE adj. = adjectiv GEOM. = Geometrie adv. = adverb GBAM. = Gramatică AOBIC. = Agricultură IHT. = Ihtiologie AGBON. = Agronomie impr. = impropriu ANAT. = Anatomie IND. = Industrie arg. = argou interj. = interjecţie arh. = arhaizant invar. = invariabil ABHEOL. = Arheologie ir. = ironic ABEIT. = Arhitectură IST. = Istorie art. = articol; articulat înv. = învechit ABTE PLAST. = Arte plastice JUB. LINGY. = Ştiinţe juridice = Lingvistică ASTBON. = Astronomie LIT. = Literatură AY. = Aviaţie livr. = livresc Ban. = Banat LOG. = Logică BIOL. = Biologie MAB. = Marină BIS. = Biserică Maram. = Maramureş BOT. = Botanică MAT. = Matematică Bucov. — Bucovina MEC. = Mecanică CHIM. = Chimie MED. = Medicină ooncr. = concretizat MED. VET. = Medicină veterinară conj. = conjuncţie MET. = Metereologie CON STB. — Construcţii MIL. = Militărie CONT. — Contabilitate MIN. == mineralogie; minerit COB. = Coregrafie MITOL. = Mitologie depr. Dobr. = depreciativ = Dobrogea MITOL. POP. = Mitologie populară EC. = Economie Mold. = Moldova EC. POL. = Economie politică Munt. = Muntenia ENTOM. = Entomologie MUZ. = Muzică fam. = familiar num. = numeral FABM. = Farmacie Olt. = Oltenia fio-. = figurat OPT. = Optică FÎLOL. = Filologie OBNIT. = Ornitologie FILOZ. = Filozofie peior. = peiorativ FIN. = Finanţe PICT. = Pictură FIZ. — Fizică pl. = plural FIZIOL. = Fiziologie pop. = popular FON. = Fonetică; Fonologie prep. = prepoziţie GEOGB. = Geografie pron. = pronume GEOL. = Geologie PSIH. = Psihologie XVI reg. = regional TOP. = Topografie s. = substantiv Transilv. = Transilvania sg. = singular V. = vezi (cuvintul. SILV. = Silvicultura vintele) TERN. = Tehnică vb. = verb TEXT. = Textile ZOOL. = Zoologie TIP OOP. = Tipografie ZOOTEHN. = Zootehnie A A interj, ah!, aoleu!, au!, i!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) valeu!, (Transilv. şi Ban.) tulai!, (Mold.) vah ! (~! ce durere simt!) ABA s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiâc, zeghe. (Haină ţărănească de ~.) ABAC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru calcule.) ABÂCĂ s. (MAT.) nomogramă. (~ este o reprezentare grafică în plan.) abui s.v. CIOLTAR. ŞABRACĂ. VALTRAP. ABAJUR s. (rar) pălărie, (prin Ban. şi Olt.) tăier. (~ al unei lămpi.) abâîtlă s.v. DEPOZIT. MAGAZIE. ABANDON s. abandonare, părăsire. (~ familiei.) ABANDONA vb. 1. a lăsa, a părăsi, (fran-ţuzism rar) a placa, (înv. şi pop.) a oropsi, a pustii, (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a~ copiiiy familia.) 2. a renunţa. (A~o dispută.) ABANDONARE s. abandon, părăsire. familiei.) ^ ABANDONÂT adj. părăsit, (înv. şi pop.) oropsit, (înv. şi reg.) năpustit. (Copil ~.) ABANOS s. (livr.) eben. (Lemn de ~.) ABATAJ s. (prin Transilv.) ort. (~ unei mine.) ABATE vb. 1. a devia, a muta, a schimba. (~ cursul unei ape.) 2. a se depărta, a devia, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (S-a ~ de la subiect.) 3. a da, a se opri, a trece. (Se~ în drum şi pe la el.) 4. a sustrage. (Gîndurile îl ~ de la lucru.) 5. a călca, a contraveni, a încălca, a nesocoti, a viola, (înv.) a a păşi, a spărge, a stropşi, a ştirbi. (Se ~ de la o lege.) abate vb. v. APUCA. CĂŞUNA. NĂZĂRI. VENI. ABÂTERE s. 1. deviaţie, deviere, îndepărtare, mutare, schimbare. (~ a cursului unei ape.) 2. culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vină, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teâhnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponâs, (înv.) cushr, săblâznă, scandâl, smlntă, sminteâlă, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceâlă. (O ~ de mică importanţă.) 3. anomalie, deviere. (S-a produs o~ inexplicabilă.) 4. excepţie. (Există cîteva ~ de la regulă.) ABATOR s. (înv. şi reg.) măcelărie, (reg.) belitoâre, tăietorle, (înv.) scaun, zalliană. (Taie vitele la ~.) abătător adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS. ^ ABĂTtÎT adj. amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. şi reg.) scîrblt, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouat. (Om ~ ; era tare ~.) ABCES s. (MED.) (pop.) buboi, coptură, (reg.) furnicel, (înv.) apOstimă. ABDICĂ vb. (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăţiei.) ABDICĂRE s. (înv.) prostire. (~ unui monarh.) ABDOMEN s. (ANAT.) burtă, pîntece, (înv. şi pop.) mâţe (pl.), (pop.) Inimă, (reg.) bândor, bîrdân, burduh, burhuhân, dobă, foâle, rînză, vintre, (prin Mold.) buft. ABDOMINĂL adj. (ANAT.) ventral. (Regiunea ~.) ^ ABECEDÂR s. (înv.) azbucoâvnă, bucoavnă, buhvâriu,^ silabâr. ABERÂŢIE s. absurditate, aiureală, bazaconie, elucubraţie, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce susţine el este o ~.) ABIA adv. 1. doar, numai, tocmai, (reg.) taman. (Răspunsul ii vine ~ în zori.) 2. anevoie, greu. (y a scăpat cu viaţă.) ABIETACEE s. (BOT.) abietinee, pinacee. (Bradul face parte din familia ~.) ABIETINEE s. (BOT.) abietacee, pinacee. (Molidul este o ~.) ABÎL adj. 1. deştept, dibaci, ingenios, iscusit, isteţ, îndemînatic, meşter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. şi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzâci, (înv.) meşteşugâreţ, prâctic, (fam. fig.) breaz. (Om~.) 2. descurcăreţ. (Om~.) 3. şiret, şmecher, viclean, (pop.) mehenghi. (Om ~ .) ABILITĂTE s. destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemînare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug, meşteşuglre, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, pricepuţle, (înv.) iscusire, marafât, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea . . . ) ABÎS s. adînc, prăpastie, (rar) noian, (livr.) genune, hău, (înv. şi reg.) prăpăstenie, (prin Mold. şi Olt.) prăvâl, (prin Transilv.) risipi-ttiră, (prin Maram. şi Transilv.) stână, (înv.) bâznă, fărăfhnd, preciplţiu, tău. (A căzut in ~ •) * ABITIR adv. (Mold.) dihâi. (Cînta mai ^ decît toţi.) ABJECT adj., s. infam, josnic, mişel, mizerabil, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) beclsnic, (înv. şi reg.) ticăit, (reg.) pălăvâtic, proclât, (Ban.) bedâş, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdâr. (Un om ~ ; o faptă ~.) ABJECŢIE s. fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mîrşăvie, nelegiuire, nemernicie, netreb- ABJURA 2 nicie, ticăloşie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerăţie, (pop. şi fam.) parşivenie, (pop.) becisnicie, blestemăţie, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrşăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciunc, nebunie, necurat, necurăţie, necurăţire, păgînătăte, paginie, verigăşic, (fig.) murdărie. (A comite o~.) ABJURĂ vb. a se lepăda, a renega. (~ 0 kcredinţă, o doctrină.) ABJURĂRE s. lepădare, renegare. (~ a unei credinţe.) ABLAŢIUNE s. (MED.) exereză, extirpare, scoatere. (~ apcndicelui.) ÂBLAUT s. (FON.) apofonie. (~ reprezintă alternanţa între vocalele din tema unui cuvinl.) ableţjât s.v. CONGRESMAN. DEPUTAT. ABLEPSiE s. (MED.) cecitate, orbire. ABNEGAŢIE s. dăruire, devotament, (înv.) devotâre, sadacât. (A manifesta ~ faţă de cineva.) a boală s.v. EPILEPSIE. ABOLÎ vb. (JUR.) a desfiinţa ,?;'a suprima, (pop.) a şterge. (Sclavia a fosl~.) ABOLIRE s. (JUR.) desfiinţare, suprimare, (pop.) ştergere, (inv.) aboliţiune. (~ monarhiei.) aboliţiune s.v. ABOLIRE. DESFIINŢARE. SUPRIMARE. abominăbiladj. v. CUMPLIT. CUTREMURĂTOR. DEZGUSTĂTOR.FIOROS. GROAZNIC. GROZAV. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOŞĂTOR. ÎNGROZITOR, ÎNSPĂIMÎNTĂTOR. MACABRU. MONSTRUOS. ODIOS. ORIBIL. RESPINGĂTOR. S ÎN GEROS. TERIBIL. ZGUDUITOR. ABONĂ vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.) ABONAMENT s. (înv.) subscriere. (Are ~ la o revistă.) ABONĂRE s. (înv.) prenumărâre, prenume-râţie. (~ cuiva la o publicaţie periodică.) ABONĂT s., adj. 1. s. (înv.) prenumerânt, subscribdnt. (Un ~ la o publicaţie.) 2. adj. (înv.) prenumărat. (Persoanele ~ la ziar.) ABORDĂ vb. 1. a acosta, (înv.) a ţărmui, a ţărmuri. (Nava ~ la Mangalia.) 2. a trata, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă...) ABORIGEN adj., s. autohton, băştinaş, indigen, neaoş, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. şi reg.) moşneăn, moşteân, (inv.) pămîn-tenesc. (Populaţii ~.) abracadabrant'adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. ABREVIĂ vb. a prescurta, a scurta. (~ numele unei instituţii.) ABREVIĂT adj. prescurtat, scurtat. (Cuvinte ~.) ABREVIĂŢIE s. abreviere, prescurtare, scurtare. (Un sistem de ~ii.) ABREVIERE s. abreviaţie, prescurtare, scurtare. (O ~ formată din iniţiale.) ABROGA vb. (JUR-) a anula, a desfiinţa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (inv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.) ABROGĂRE s. (JUR-) anulare, desfiinţare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.) ABROGĂT adj. (JUR.) anulat, desfiinţat, înlăturat, suprimat. (Convenţie ~.) ABRUDEĂNA s. art. abrudeanca (art.), ardeleana (art.), ardeleneasca (art.), ciobănaşul (art.), haţegana (art.), lugojana (art.), someşana (art.). (~ este un dans popular cu mişcare moderată.) ABRUDEĂNCA s. art. abrudeana (art.), ardeleana (art.), ardeleneasca (art.), ciobănaşul (art.), haţegana (art.), lugojana (art#), someşana (art.). (~ este un dans popular cu ritm binar.) ABRUPT adj. drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, rîpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporît, (pop.) oblu, (reg.) ponciş, prăvălăt, prăvălâtic, rîpit, rîpuros, ţărniuros, (prin Transilv.) priporin, (prin Bucov.) pripos, (înv.) mălurds, străminds. (Peretele rss al muntelui.) ABRUTIZĂ vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza. (Băutura l-a ~.) ABRUTIZÂRE s. animalizare, dezumanizare. ABRUTIZĂT adj. animalizat, dezumanizat. abscons adj. v. CONFUZ. ECHIVOC. IMPRECIS. INDEFINIT. NECLAR. NEDEFINIT. NEPRECIS. OBSCUR. ABSENT adj. 1. lipsă. (A fost ~ la apel, la şcoală etc.) 2, distrat, neatent, (Mold.) uitit, (fig.) căscât, împrăştiat. (De ce eşti aţii de rsj ?) 3. pierdut, (O privire ~.) ABSENTĂ vb. a lipsi. (~ de la şcoală.) ABSENŢĂ s. 2. lipsă, (rar) lipsire. (~ lui a fost remarcată.) 2. distracţie, neatenţie. (Este de-o ~ condamnabilă.) ABSOLtJT adj., adv. 1. adj. adine, complet, deplin, desăvirşit, perfect, profund, total. (Linişte întuneric ~.) 2. adv. complet, completamente, integral, total, (înv. şi pop.) sadeâ. (Calul era ~ alb.) 3. adj. suveran, total. (Un dispreţ ~.) 4. adj. necondiţionat, suprem, suveran. (Autoritate ~.)' 5. adj., adv. imperios, stringent, (rar) ncapărât. (Era ~ă nevoie să...) 6. adv. bineînţeles, cert, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine? —~l) 7. adv. aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai, (înv. şi pop.) aşij-derea, (Mold. şi Bucov.) listai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaş, (prin nord-cstul Olt.) tixllm, (înv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ ca tată-său.) ABSOLUTISM s. autocraţie, (înv.) sarnoder-jâvie. ABSOLUTIST adj. autocratic, (înv.) auto-cratic6sc. (Regim /V . j ABSOLVENŢĂ s. absolvire, isprăvire, terminare. (După ~ unei şcoli.) ABSOLVI vb. 1. a isprăvi, a sfîrşi, a termina. (A ~ liceul.) 2„ a cruţa, a ierta, a scuti, (înv.) 3 ACCEPTA a inilui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă, de o obligaţie.) ABSOLVIRE s. 1. absolvenţă, isprăvire, terminare. (~ unei şcoli.) 2. cruţare, iertare, scutire. (~ de o pedeapsă, de o obligaţie.) ABSORBI vb. 1. a aspira, a încorpora, a înghiţi, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pămînlul ~ apa de precipitaţii.) 2. a domina, a preocupa, a stăpîni. (îl ~ rezolvarea unei probleme.) ABSORBIT adj. preocupat. (Un om ~.) ABSORBŢIE s. încorporare, resorbţie, (înv.) sorbire. (Fenomenul de ~.) abstcnliiine s.v. ABSTINENŢĂ. ABSTINENŢĂ s. (livr.) abstenţiune, con-tinenţă. (y de la ceva.) ABSTRĂCT adj. 1. teoretic. (Ipoteze ~.) 2. conceptual, noţional. (Conţinut ~ al unui enunţ.) ABSTRACTIZARE s. abstracţie. (Proces de fsj.) ABSTRACŢIE s. abstractizare. ABSORD adj. ilogic, nelogic, neraţional, stupid, (livr.) iraţional. (O situaţie ~.) ABSURDITATE s. 1. aberaţie, aiureală, bazaconie, elucubraţie, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui iu e o ~ !) 2. ilogism, nonsens. (~ unei situaţii.) ABŢINE vb. a se domina, a se înfrîna, a se opri, a răbda, a se reţine, a se stăpîni. (Nu s-a putut ~.) ABŢINERE s. infrinare, reţinere, stăpînire. (~ de la ceva.) ABUNDENT adj. 1. bogat, bun, îmbelşugat, îndestulat, marc, mănos, (înv. şi reg.) belşugos, spdrnic, (înv.) săţiăs. (Am avut o recoltă ~.) 2. bogat, copios, îmbelşugat, îndestulat, (fig.) princiăr. (Un prlnz ~.) ABUNDENŢĂ s. belşug, bogăţie, îmbel-şugare, îndestulare, prisos, (rar) afluenţă, mănoşlc, răsfăţ, risipă, (livr.) opulenţă, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, săturăre, spor. (~ de bunuri.) ÂBUR s. vapori (pl.). (~ este un agent, termic.) abur s. v. MIROS. aburea vb. v. CĂŢĂRA. COCOŢA. RIDICA. SUI. URCA. abureăîă s. v. MIROS. ABURI vb. a asuda. (Pereţii se ~.) ABURIT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apă rece.) ABtJZ s. 1. exces, samavolnicie, silnicie, (înv. şi reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahrls. (A fost blamat pentru ~ urile lui.) 2. exagerare, exces. (~ la mlricare.) ABUZIV adj., adv. 1. adj. arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, sama voinicesc, silnic, (înv.) volnic. (Măsuri ~.) 2. adv. arbitrar, samavolniceşte. (Procedează ~.) 3. adj. exagerat, excesiv. (Un regim alimentar ~.) AC s. 1. ac cu gămălie — (pop.) bold, spelcă. (reg.) bumbuşcă; ac de cap = ac de păr, (pop.) spelcă. 2. (la albine) (pop.) bold. 3. minutar. (~ ele ceasornicului.) 4. macaz, (reg.) schimbător.) (~ feroviar.) 5. (TEIIN.) ac obturator = poantou. ACADEMIC adj. I. distins, solemn (livr.) elevât. (Ton ~.) 2. convenţional, (fia.; rece. ( Pictură /V . ) ACAJ0 s. (BOT.; Swielenia m iliugoni} mahon. (Mobilă din lemn de ~.) ACALMIE s. calm, linişte, pace, tăcere, (înv. şi reg.) păos, (înv.) lin, linişi ire, molcomire. (Sta™ de ~ în natură.) ACÂNTĂ s. (BOT.; Acanlhus longifolius) (pop.) talpa-ursul ui. ACAPARĂ vb. (fig.) a monopoliza. (~ atenţia tuturor.) ACAPARĂRE s. (fig.) monopolizâre. atenţiei.) ACAPARATOR adj. (fig.) monopolizatdr. (Spirit ~.) ÂCĂR s. macagiu. (~ la căile ferate.) ACARET s. (mai ales la pl.) dependinţă, (înv. şi reg.) namestie, olăt, sălaş, (reg.) mîie-toăre, oleăb, (Mold. şi Transilv.) hei, (prin Olt.) leau. (~ urile unei gospodării rurale.) ACARINĂTE s. pl. (ORNIT.) ratite (pl.Ţ (Struţul face parte din grupul ~lor.) ucăţ s.v. SALCÎM. acaţie-boicreâscă s.v. SALCÎM-JAPONEZ. acăriţă s.v. CĂPUŞĂ. acăstâu s.v. SPÎNZURĂTOARE. acăţâr s.v. SALCÎM. acutele s. pl. v. CÎRCEL. ACCELERĂ vb. a grăbi, a iuţi, a urgenta, a zori, (astăzi rar) a pripi. (~ încheierea anei operaţii.) ACCELERÂRE s. grăbire, iuţire, urgentare,, zorire. (~ expedierii unei mărfi.) ACCELERAT adj. grăbit, iuţit, rapid, zorit.. (Ritm ~ de deplasare.) ACCENT s. I. (înv.) ton. (Are ~ pe ultima silabă.) 2. intonaţie, ton. (Vorbea cu un ~ plin de căldură.) ACCENTUÂ vb. 1. a evidenţia, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) 2. a apăsa, a insista. (A ~ asupra celor spuse mai înainte.) 3. a se amplifica, a creşte, a se intensifica, a se întări, a se înteţi, a se mări, a spori. (Viteza viatului s-a ACCENTUARE s. evidenţiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) pol cutare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) ACCENTUAT adj. 1. tonic. (Vocală silabă ~.) 2. evidenţiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat, (livr.) potenţât. (Semnificaţii 3. proeminent, pronunţat, puternic. (Maxilare bărbie ~.) 4. evident, marcat, pronunţat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) ACCEPTĂ vb. 1. a admite, a aproba, a consimţi, a încuviinţa, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (înv. şi pop.) a se prinde, (înv. şi reg.) a se^pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulţumi, a ogodi. (A ~ să se scoată la. concurs postul vacant.) 2. a admite, a primi. (A fost ~ la club.) 3. a admite, a consimţi, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soţia mea?) 4. a conveni, a se învoi, (înv.) a pristăni. (A ~ să vină la nuntă.) 5. (POLITICĂ) a agrea. (A ~ uiy ACCEPTABIL 4 ambasador.) 6. a admite, a mărturisi, a recunoaşte. (Fină la urmă a ~ că aşa este.) 1. a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. şi reg.)a pris-tăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiţi. (Nu pot ~ una ca asia!) 8. a admite, a împărtăşi, a primi. (Nu ~ opiniile lui.) ACCEPTABIL adj. I. admisibil, convenabil, mulţumitor, satisfăcător, (fam.) pasabil. (O soluţie ~ pentru ambele părţi.) 2. admisibil, bunicel, convenabil, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situaţie 3. accesibil, convenabil, moderat, potrivit, rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Preturi ~.) 4. admisibil, credibil, plauzibil, verosimil. (A considerat explicaţia ~.) 5. suportabil, tolerabil, (îuv.) suferibil, suferit. (O climă ~.) ACCEPTÂRE s. 1. admitere, aprobare, consimţire, încuviinţare. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. admitere, primire. (După ~ lui in asociaţie.) 3. admitere, recunoaştere. (~ unui alt punct, de vedere.) ACCEPTAT adj. I. admis, aprobat. (O cerere ~.) 2. admis, primit. (Candidaţi ~ şi candidaţi respinşi.) 3. admis, reunoscut (înv;, reeept. (O opinie ~.) ACCEPŢIE (ACCEPŢIUNE) s. conţinut, însemnare, înţeles, semnificaţie, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ. tîlc. (~ unui cuvinl.) ACCES s. 1. intrare. (Pe unde este ~ in uzină?) 2. (MED.) atac, criză, puseu, (astăzi rar) paroxism, (pop.) toană. (~ de hipertensiune.) ACCESIBIL adj. J.practicabil. (Un drum ~.) 2. acceptabil, convenabil, moderat, potrivit, ■rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Preţuri /vj 3. elementar, simplu, uşor. (Cunoştinţe, noţiuni ~.) 4. inteligibil, (rar) priceput. (Un text ~.)^ ACCESORIU adj. anex, auxiliar, secundar, subsidiar. (Element ~ intr-un ansamblu.) ACCIDENT s. 1. (GEOGR.) neregularitate. (Dealul este un ~ de teren.) 2. (MUZ.) alteraţie. ACCIDENTAL adj. 1. incidental, întîmplă-tor, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocâstic, (rar) cazuâl, (înv.) simpto-rnâtic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. neesenţial, secundar. (Un aspect ~.) ACCIDENTAT adj. (GEOGR.) învălurat, neregulat, (înv. si reg.) săpat. (Teren ~.) ace s. pi. v. Înţepătură, junghi. ACEL adj. cel. (~ om.) ACELA pron. cela, (pop.) ăla. (Cine este ~ ■de colo?) aceră vb. v, AŞTEPTA. ISCODI. OBSERVA. PÎNDI. SPIONA. URMĂRI. ACERB adj. aspru, înverşunat, necruţător. (O dispută ~.) ACEST adj. (pop.) ăst, (reg.) aiest, cest, iest, ist. (Omul ~.) ACESTA pron. (pop.) ăsta, (înv. şi reg.) cesta, (reg.) aiesta, Ista. (~ ce face?) ACETALDEITÎDĂ s. (CHIM.) aldehidă acetică. ACETAT s. (CHIM.) I. acctat de celulozâ=a-cetilceluloză. 2. acetat de polivinil = poliacetat de vinii. ACETILCELULOZĂ s. (CHIM.) acetat de celuloză. ACETILENĂ s. (CHIM.) alchină, hidrocarbură acetilenică. ACHITĂ vb. 1. (JUR.) (înv.) a slobozi. (Judecătorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. şi pop.) a număra, (înv. şi reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Şi-a ~ datoria.) 3. a depune, a plăti, a vărsa. (A ~ in termen raia.) 4. a scăpa. (S-a ~ de o mare obligaţie.) achită vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE. ACHITARE s. 1. lichidare, onorare, plată, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.) 2. depunere, plată, vărsare. (~ ratei in termen.) achitare s.v. ASASINARE. OMORÎRE. SUPRIMARE. UCIDERE. achitat adj. v. ASASINAT. OMORÎT. SUPRIMAT. UCIS. achui s.v. TAC. achiţi s.v. ŢELINĂ. ACHIZITOR s. colector. (~ de lapte.) ACHIZIŢIONA vb. 1. a cumpăra, a lua, a procura, a tîrgui, (înv. şi pop.) a neguţa, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. (Şi-a cele necesare.) 2. a furniza, a livra, a procura, (înv.) a teslimarisi, a tesiimatisi. (A ~ cuiva o marfă.) ACHIZIŢIONARE s. cumpărare, cumpărat, luare, procurare, tîrguire, (înv.) scumpără-toărc. (~ celor necesare.) ACID s. (CHIM., FARM.) acid acclilsa-licilic = aspirină ; acid aminoberizoic = acid an-tranilic ; acid antranilic — acid aminobenzoic ; acid ascorbic = vitamina C ; acid azotic = acid nitric, (pop.) apă-târe, (prin Ban.) apă-vie ; acid azotos — acid nitros ; acid carbolic = fenol, acid fenic, (înv.) carbol ; acid carbonic — (impr.) bioxid de carbon ; acid cianhidric — acid prusie ; acid citric — acid tartric, sare de lămiie, (pop.) săricică ; acid dorhidric = (înv.) spirt-de-sâre ; acid dieiilbarbUuric = veronal ; acid fenic — fenol, acid carbolic.. (înv.) carbol ; acid folie = acid pteroilglutainie : acid fosforic = acid ortofos-foric ; acid nitric — acid azotic, (pop.) apă-tăre, (prin Ban.) apă-vie ; acid nitros — acid azotos ; acid ortofosforic acid fosforic ; acid ortosi- licic — acid silicic ; acid paraaminobenzoic — vitamina IIt ; acid paraaminosalicilic = pas ; acid picric — trinitrofenol ; acid pirogalic — pirogalol ; acid prusie = acid cianhidric ; acid pteroilglutarnic — acid folie ; acid roclanhidric = acid suîfocianhidric. acid tiocianic ; acid silicic = acid ortosilicic ; acid sulfhidric = hidrogen sulfurat, (înv.) hidrogen pucioşit ; acid sulfocian-hiclric = acid rodanhidric, acid tiocianic ; acid sulfuric = vitriol ; acid sulfuric fumans = oleum ; acid tanic = tanin ; acid tarlric = acid citric, sare de lămiie, (pop.) săricică ; acid tiocianic = acid rodanhidric, acid suîfocianhidric. AGIDOL s. (FARM.) betacid. acisitiis s.v. ZAMBILĂ. acioâlă s.v. ŞOPRON. ACIPENSERÎD s. (IHT.) sturion. (Morunul este un~.) :5 , ACORDOR ueiră s.v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ. ACIUA vl). a sc cuibări, a se oploşi, a se pripăşi, (rar) a sc rătăci, (înv. şi reg.) a se lipi, (reg.) a se a gest i, a se închiorchioşa, (inv.) a •se sprijini. (S-a ~ acolo de nu se ştie unde.) aciuă vb. v. ODIHNI. REPAUZA. AGîUÂRE s. oploşirc, pripâşire. (~ cuiva ■Intr-un loc.) ACIUAT^ adj. oploşit, pripăşit. (Un om ~.) ACLAMA vb. a ovaţiona. (Mulţimea il ~.) ACLAMAŢII s. pl. osanale (pl.), ovaţii j pentru vasele liturgice.) ACOPERI vb. 1. a (se) înfăşură, a (se) înveli, (înv. şi pop.) a (se) coperi, (pop.) a (se) învălui, (inv. şi reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma şi s-a culcat.) 2. (Mold., Bucov. şi nordul Transilv.) a priveşti. (Apa ~ morcovii din vas.) 3. a (se) îmbrăca, a (se) înveli, (înv. şi pop.) a (se) coperi. (~ o carte.) 4. a (se) astupa, a (se) închide. (~ o deschizătură.) 5. a ascunde, a masca. (Perdeaua ~ uşa.) 0. a (se) încărca, a (se) umple, (prin nordul Mold.) a (se) puiezi. (Grădina s-a ~ de flori.) 7. a scălda, a umple. (O sudoare rect ii ~ trupul.) 3. (SPORT) a parcurge, a străbate. (Atletul a ~ distanţa de 5 000 m în . . .) acoperi vb. v. APĂRA. ASCUNDE. FERI. MASCA. OCROTI. PĂZI. PROTEJA. TĂINUI. ACOPERÎRE s. 1. înfăşurare, învelire, învelit, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.) 2. îmbrăcare, învelire, învelit. (~ unui caiet.) 3. astupare, închidere. (~ deschizăturii.) 4. ascundere, mascare. (~ unei uşi cu o perdea.) ACOPERIŞ s. acoperămînt, înveliş, înveli-toare, (inv. şi pop.) coperiş, (înv. şi reg.) pocrlş, (reg.) haizăş, (prin Ban.) astrucămint, (prin Olt.) astrucuş. (~ unei case.) ACOPERIT adj. 1. înfăşurat, învelit, (pop.) învăluit, (înv.) învăscut. (Un copil 'vj 2. îmbrăcat, învelit. (Caiet. ~.) 3. astupat, închis. (O deschizătură ~ .) 4. ascuns, camuflat, mascat. (O uşă 5. încărcat, plin. (O grădină ~ de flori.) ACOPERITOARE s. faţă, învelitoare. (~ de masă, de pernă.) ACORD s. 1. aranjament, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legăinînt, pact, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) tirg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoare (înv.) aşezămînt, cuvint, simfonie, sulf, şart, (arg.) şustă. (Conform^.) 2. înţelegere, învoială, vorbă. (Aşa ne-a fost ~ ?) 3. (JUR.) consens, înţelegere, (înv.) soglăsuire. 4. concordanţă, conformitate, corespondenţă, potriveală, potrivire, (livr.) consonanţă. (Există un ~ deplin între elementele ansamblului.) 5. armonie, împăciuire, înţelegere, pace, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.)potriveălă. (~ ce domnea intre ei.) 6. aprobare, asentiment, aviz, consimţămint, consimţire, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, voinţă, vrere, (inv. şi reg.) posluşânie, slobozenie, (Mold. şi Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără ~ lui.) 7. (FIZ.) sintonie. 8. (MUZ.) armonie, consonanţă, unisonanţă. ACORDĂ vi). 2. a da, (înv.) a dărui. (~-mi, te rog, puţină atenţie!) 2. a atribui, a conferi, a da, a decerna, (inv. rar) a deferi. (A ~ un premiu, o distincţie.) 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (~ un aparat, un instrument.) 5. (MUZ.) a înstruna, (rar) a struni. (~ vioara.) ACORDAJ s. (MUZ.) acordare, înstrunare, (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.) ACORDARE s. 1. atribuire, conferire, decernare. (~ unei distincţii.) 2. (FIZ.) sintonizare. (~ unui aparat.) 3. (MUZ.) acordaj, înstrunare, (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.) ACORDĂT adj. (MUZ.) înstrunat. (Vioară ACORDEON s. (reg.) muzică. ACORDOR s. (MUZ.) cheie. (~ pentru pian.) ACOSTA 6 ACOSTÂ vb. 1. a aborda, (inv.) a ţărmui, a ţărmuri. (Nava ~ la Mangalia ) 2. (fig.) a agăţa, (arg.) a pescui. (O ~ In plină stradă.) ACREALĂ s. a crime, înăcreală, (rar) săr-bezlme, (înv. şi reg.) sărbezeâlă, (înv.) serbe-zitără. (~ unui aliment.) ACRÎ vb. î. a (se) înăcri, a (sc) oţeti. (Vinul s-a ~.) 2. a (se) mura. (Varza s-a ~.) 3. a se altera, a se descompune, a fermenta, a se împuţi, a se înăcri, a se strica, (înv. şi reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîşcăvi, (prin Transilv.) a se scoăce. (Laptele s-a ~.) acri vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREŢOSA. PLICTISI. SĂTURA. SCÎRBI. URÎ. ACRIBIE s. conştiinciozitate, exigenţă, meticulozitate, rigurozitate, scrupulozitate, (fam. şi peior.) tipicărie. acria s.v. VIŢĂ-DE-VIE. acriclă s.v. CĂLUŢ. COSAS. ACRIFLAVÎNĂ s. (FARM.) tripaflavină. ACRILONITRlL s. (CHIM.) nitril acrilic. ACRIME s. acreală, înăcreală, (rar) sărbezi-me, (înv. şi reg.) sărbezeâlă, scrbezitură. (~ unui aliment.) ACRÎRE s. I. înăcrire, oţetire. (~ vinului.) 2, murare. (~ vcrzei.) 3. alterare, descompunere, fermentare, împuţirc, înăerire, stricare. mlncării.) aeriş s.v. MĂCRIŞ. ACRÎT adj. 1. acru, înăcrit, oţetit, (înv. şi reg.) oţetos. (Vin ~.) 2. acru, murat. (Varză ~.) 3. acru, alterat, descompus, fermentat, împuţit, înăcrit, stricat, (inv. şi pop.) seâr-băd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 4. alterat, brînzit, (prin Bucov.) scopt. (Lapte ~.) ACRITURI s. pl. murături (pl.). ACROBAT s. (inv.) săritor. (~ la circ.) ACROCEFALiE s. (MED.) oxicefalie. ACROLEINĂ s. (CIIIM.) propenal, alde-hidă acrilică. AGROMEGALÎE s. (MED.) boala lui Pierre Mărie si Marinescu. acrOnic adj. atemporal. (O noţiune ~.) acroşa vb. v. AGATA, ATÎRNA, PRINDE. SP ÎN ZUR A. SUSPENDA. ACROŞAJ s. (SPOR T) acroşare. (~ mingii, la fotbal.) acroşa? s.v. AGĂŢARE. AGĂŢAT. ATÎR-NARE. ATÎRNAT. PRINDERE. PRINS. SPÎNZURARE. SPÎNZURAT. SUSPENDARE. ACROŞÂRE s. (SPORT) acroşaj. (~ mingii, la fotbal.) acroşâre s. v. AGĂŢARE. AGĂŢAT. ATÎRNARE. ATÎRNAT. PRINDERE. PRINS. SPÎNZURARE. SPÎNZURAT. SUSPENDARE. ÂCRU adj. I. acrit, înăcrit, oţetit, (înv. şi reg.) oţetos. (Vin ~.J 2. bătut, prins, (inv. şi pop.) seârbăd, (prin Ban.) săur. (A băut nişte lapte ~.) 3. acrit, murat. (Varză ~.) 4. acrit, alterat, descompus, fermentat, împuţit, înăcrit, stricat, (înv. şi pop.) seârbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) ficru adj. v. MOROCĂNOS. POSAC. RĂUTĂCIOS. URSUZ, aerăm s. v. AFTĂ. ACT s. 1. document, dovadă, liirtie, izvor, înscris, piesă, (inv. şi pop.) scris, (înv. şi reg.)* scrisoâre, (înv.) cârte, izvod, încredinţare, răvaş, sinât, teşchereâ, uric, zâpis. (Numeroase ~ atestă acest fapt istoric.) 2. document, hirlie, legitimaţie. (Rog, prezentaţi ~ ele!) 3. acţiune,, faptă, (inv.) deâlă, (fig.) pas. (Prii Ir-un ~ hotărlt; răspund de ~elc mele!) 4. eveniment. (~ui Unirii.) 5. (TEATRU) (înv.) perdea.. (Dramă în 5 ~.) âctă s.v. DOSAR. ACTH s. (BIOL.) corticotrop. ACTINIE s. (ZOOL.; Actinia) anenioiiâ-de-mare, dediţel-de-mare, (reg.) trandafir-de-măre. ACTlV adj. 1. harnic, muncitor, neobosit,, neostenit, silitor, sîrguincios, sirguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădâlnie, străduitor, (reg.) abătător, îprin vestul Transilv.) bâur, (Transilv. şi Elan.) pârav, (Mold. şi Bucov.) robâci, (prin Olt. şi Ban.) sîrnic, (inv.) diligent, nepregetut. nc-pregetător, nevoitor, rivnâci, îivnitor, (inv. fig.) neadormit. (Un om 2. dinamic. (Un temperament ~.) 3. (GRAM.) (inv.) silitor. (Formă ~ a verbului.) ACTIVĂ vb. 1. a lucra, a munci. In cercetare.) 2. a dinamiza, a intensifica, a înviora, a stimula.^ un proces.) 3. (FIZIOL.) a excita, a stimula, (pop.) a aţi'ţa. (~ o funcţie, un organ.) ACTIVÂNT adj., s. (CHIM.) activator. (Substanţe^ /V ( J ACTIVARE s. 1. dinamizare, intensificare, înviorare, stimulare. (~ unui proces.) 2. (FIZIOL.) excitare, excitaţie, stimulare, (rar) stimulâţie, (pop.) aţiţâre. (~ unei faur-ii, a unui organ.) ACTIVATOR adj., s. (CHIM.) activant. ACTIVITÂTE s. îndeletnicire, lucru, mu;',că, ocupaţie, preocupare, treabă, (livr.) travaliu, (înv.) ocupare, preocupâţie. (îşi vede de ~ lui.) ACTIVITÂTE s.v. HĂRNICIE, RÎVNĂ. SILINTĂ. S ÎRGUINŢĂ. STRĂDAN IE. STRĂDUINŢĂ. VREDNICIE. ZEL. ACTOR s. artist, interpret, (rar) teatral Ist. (~ de comedie.) ACTORÎE s. teatru (S-a lăsat de ~.) ACTRIŢĂ s. artistă, interpretă, (rar) tea-tralistă. (~ de dramă.) ACTUAL adj. 1. contemporan, curent, prezent, (rar) momentâu, (înv.) curgător, momen-tos. (Perioada moda. ~.) 2. contemporan, modern, nou, recent. (Preocupări ~ in tehnica de calcul.) 3. proaspăt, viu. (O amintire mereu ~.) ACTUALITATE s. contemporaneitate, prezent. (O rsj plină de făgăduinţe.) ACTUALMENTE adv. acum. e plecat la mare.) ACŢIONA vb. 1. (TEIIN.) a deplasa, a mişca. (Remorca este ~ de un tractor.) 2. a proceda, (inv.) a purcede. (Cum ai ~ ?) 3. (JUR.) a chema. CC-a ~ In judecată.) 4. (JUR.) a opera. (Poprirea ~ după ce s-au luat măsurile asigurătoare.) 5. (MED.) (rar) a lucra. (Medicamentul ~.) ACŢIONAR s. (EC.) (rar) societar. 7 ADĂPOST ACŢHjNE s. 1. act, faptă, (înv.) deâlă, (fig.) pas. (Prin.tr-o ~ hotărltă; răspund de ~le mele!) 2. faptă, operă. (~ de binefacere.) 3. operaţie. (~ de stingere a focului.) 4. curent, mişcare, (~ revendicativă.) 5. afabulaţic, fabulaţie, intrigă, subiect, (livr.) tramă, (rar) fabulă, (fig.) ţesătură. (~ unui roman.) 6. (TEATRU) acţiune parcursivă = supraproblcmă, supratemă. 7. (JUR.) cauză, judecată, proces, (livr.) speţă, (înv. şi pop.) price, (pop.) dreptate, lege. * pricină, (reg.) pîră, (prin Transilv.) tărghelăş, (inv.) divân, jud6ţ, prigonire, sud, (inv.. in Mold.) delă. 3. efect, influenţă, inrîu-rire, rezultat. (Ce ~ are medicamentul asupra inimii?) acufunda vb. v. AFUNDA. CUFUNDA. ACUI.TÂTE s. 1. agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, (livr.) sagacitâte, (fam.) schepsis, (fig.) ascuţime. (~ spiritului.) 2. aplecare, aptitudine, înclinare, înclinaţie., simţ. (Are o ~ profundă pentru nuanţe.) acuf-pămînlului s.v. STRAŞNIC. ACUM adv. 2. imediat, îndată, mimaidecit, (pop.) acăşi, (înv. şi reg.) aşâşi, (înv.) aşa. (Vin ~ .) 2. actualmente. (~ e plecai la mare.) 3. adineauri, (reg.) dinioâre. (~ a plecat.) 4. deocamdată, momentan, (prin Mold.) deodată. nu^cm timp.) ACUMULA vb. 1. a (se) aduna, a (se) concentra, a (se) înmagazina, a (se) strînge. (A~ o mare cantitate de energie.) 2. a aduna, a strînge, a tezauriza. (~ monedă, valută.) 3. a aduna, a agonisi, a economisi, a face, a strînge, (pop.) o chivernisi, (reg.) a priştipi, a răgădui, a sclipui, (Transilv.) a mirui, (Oit. şi Munt.) a scoicii, (Ban.) a stăci, (Transilv. şi Maram.) a şporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A~o adevărată avere.) ACUMULARE s. 1. a dunăre, concentrare, înmagazinare, stringere. (~ de bunuri.) 2. adunare, strîngcre, tezaurizare. (~ de valută.) ACUPLÂ vb. (TEHN.) a cupla. ACUPLÂJ s. (TEHN.) acuplare, cuplaj, cuplare. ACUPLARE s. (TEHN.) a cuplaj, cuplaj, cuplare. ACUPLÂT adj. (TEHN.) cuplat. acurat adj. v. CURĂŢEL. ÎNGRIJIT. SPĂLAT. SPĂLĂŢEL. aeurătadv. v. CHIAR. DREPT. EVIDENT. exact. Întocmai, limpede, precis. TOCMAI. acurateţe s.v. EXACTITATE. PRECIZIE. acuşi adv. v. ACUM. IMEDIAT. ÎNDATĂ. NUMAI DEC ÎT. ACOT adj. 1. ascuţit, înalt, subţire, (reg.) ţiflitor, (Sunete ~.) 2. adînc, ascuţit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.) ACUZA vb. 1. a (se) învinovăţi, a (se) învinui, (livr.) a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) bănui, (inv.) a (se) jelui, a(se) prihăni, a( se) vino-văţi, a (se) vinui. (Se~ imul pe celălalt.) 2. (JUR), a inculpa, (livr.) a incrimina. (îl~ de omor.) eenzi vb. v. ARĂTA. MANIFESTA. VĂDI. ACUZĂRE s. acuzaţie, învinovăţire, învinuire, (livr.) acuză, incriminare, (pop.) pîră, (inv.) pîrîtură, pricină, prihană. neîntemeiată.) ACUZAT s., adj. inculpat, împricinat, învinuit, pîrît, (livr.) incriminât, (pop.) pricinâş, (prin Transilv.) pricinăt. (~ are cuvlntul!) ACUZATIV s. (GRAM.) (înv.) pricinuitoare. ACUZATOR s., adj. I. s. (JUR.; în unele ţări) procuror, (inv.) minister public. 2. adj. (JUR.) incriminator. (Faptă n».) 3. adj. (rar) rechizitoriâl. (Un lon~.) AGUZÂŢIE s. 1. acuzare, învinovăţire, învinuire, (livr.) acuză, incriminare, (pop.) pîră, (înv.) pîrîtură, pricină, prihănă. (O ~ neîntemeiată.) 2. (JUR.) inculpare, (livr.) incrimi-nâre. acuză s.v. ACUZARE. ACUZAŢIE. ÎNVINOVĂŢIRE. ÎNVINUIRE. ACVILĂ s. 1. (ORNIT.; Aquila chry- sac tos) iepurar, pajură, (reg.) ăciră, hoâlă, ortăn, uligâie, vultân, vultur, zgrlpţor, zgripţoroâică. 2. (ORNIT.; Aquila lieliaca) pajură. 3. pajură, (reg.) zgrlpţor. (Un steag cu. ~ imperială.) ACVILIN adj. adus, cocîrjat, coroiat, curbat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.) acviîdn s.v. CRIVĂŢ. ADAGIO adv. (MUZ.) încet, lento, rar. adagiu s.v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. MAXIMĂ. SENTINŢĂ, atfamănt s.v. DIAMANT, adamantin adj. v. DIAMANTIN. ADAOS s. 1. anexă, apendice, completare, supliment. (~ la un memoriu.) 2. spor, supliment. (~ la o retribuţie.) ADAPTÂ vb. 1. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăţa, a (se) obişnui, (reg.) a (se) hirsi. (S-a~ cu noile condiţii de viaţă. ) 2. a împămînteni, a transplanta. (™ o instituţie, un obicei.) 3. a potrivi, (livr.) a apropria. (A ~ unui anumit scop.) 4. a ajusta, a potrivi.. (~ o piesă la un mecanism.) 5. a localiza, a prelucra. (A~o piesă de teatru.) ADAPTÂRIL adj. (fig.) raaleâbfl, mlădids. (Om ~.) ADAPTABILITATE s. (fig.) malcabilit&te» mlădiere. (~ cuiva la diverse împrejurări.) ADAPTARE s. 1. aclimatizare, acomodare, dedare, deprindere, familiarizare, obişnuire. (~la noi condiţii de viaţă.) 2. (LH\ ) localizare» prelucrare. (O ~ dramatică.) 3. adaptare cinematografică = ecranizare. ADAPTAT adj. (UT.) localizat, prelucrat. (Piesă ~.) adapă vb. v. ÎNVENINA. OTRĂVI. ADĂPĂTOARE s. jgheab, troacă, uluc, (pop.) teică, (înv. şi reg.) scoc, (reg.) mdldă, vălâu, (Bucov. şi Transilv.) halău, (Munt., Olt. şi Ban) piuă. (~ pentru vite.) ADĂP6ST s.l. aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş, (reg.) sălâşnă, (Transilv., Ban. şi Bucov.) cort61, (înv.) locăş, mutâre, mutat, odâie, sat, sălăşluinţă, sălăşlulre, şed6re, şezămint, şeziit, (fig.) bîrldg, cuib. culcuş, (Unde îşi are ~?) 2. culcuş, sălaş, (înv. şi reg.) strat, (Transilv.) cotrdg, (Lv pentru ani- ADĂPOSTI 8 mede.) 3. găzduire, sălaş, (pop.) sălăşluirc. (Cere ~ ; se îngrijeşte de~ .) 4. azil, refugiu, scăpare, (înv.) năzuinţă, (fig.) liman. (îşi caută un~.) 5. (inv. şi pop.) scuteâlă. (Intră la ~ , ca să nu-l plouă.) 6. (pop.) fereălă. (La~de orice priviri.) ____ ADĂPOSTI vb. 1. a găzdui, a primi, (pop.) a pripăşi, a sălăşlui, (reg.) a sălăşi, (prin Bucov.) a încortela, (prin Ban. şi Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălăşui. (L-a~ ca bucurie in casa lui.) 2. (pop.) a se sălăşlui, (reg.) a se scuti. (S-a~ de ploaie intr-o colibă). ADĂPOSTIRE s. găzduire, primire, (Bucov.) incortelâre. (~ in casa. lui.) ADĂPOSTIT adj. apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, sigur, (inv.) scutit. (Un loc ~.) adăsta vb. v. AŞTEPTA. adău s.v. BIR. DARE. IMPOZIT. ADĂUGA vb. a pune. (~ putină sare în aluat.) ADĂUGĂRE s. (CHIM.) adiţie. (~ unei substanţe intr-un amestec.) ADECYÂRE s. compatibilitate, potrivire. ADECVĂT aclj., adv. 1. adj. conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (inv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Mijlocul cel mai ~ pentru...) 2. adv. indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil. (Nu c~ să...) 3. adj. bun, indicat, nimerit, potrivit, propriu. (Un teren ~ pentru arie.) 4. adj. binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priin-cios. (Un prilej ~.) ADEMENI vb. 1. a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a tenta, (inv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva il ~.) 2. a amăgi, a incinta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban.) a celui, (Munt.) a mî-glisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a~cu minciuni.) 3. a seduce. (0~şi apoi o părăseşte.) ADEMENIRE s. I. atracţie, ispită, seducere, seducţie, tentaţie, (inv.) blâznă, iscuşenie, năpastă, săblaznă, scândală, (fig. rar) nâdă. (N-a rezistat ~.) 2. amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. şi Ban.) celşâg, celuiălă, celuire, (Munt.) mîgliseălă, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstlre, (fam. fig.) pinge-lire, pingeluiâlă, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. amăgire, seducere, seducţie. (~ unei fecioare.) ADEMENIT adj. 1. amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat, (Transilv. şi Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit., (fig.) buzat. (Om~.) 2. amăgit, în- şelau momit, sedus, (reg.) ruşinăt, (inv.) prilestit. (O fată~.) ADEMENITOR adj., s. 1. adj. atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~.) 2. s., adj. amăgitor, înşelător, seducător, (rar), momitor, (înv.) balamut, ce-luitor, prilăstitbr, prilesteţ. (Un ~ de profesie.) ADENITĂ s. (MED.) (pop.) scurtă. ADENOI-IIPOFlZĂ s. (ANAT.) liipofiză. ADENOIDÎTĂ s. (MED.) vegetaţi^ ADEPT s. partizan, susţinător, (rar) părtaş, (inv.) părteăn. ( ~ al unei doctrine.) ADERĂ vb. I. a se ralia. (~ la o doctrină.) 2. a intra, a se înscrie. (~la o organizaţie.) ADERĂRE s. 1. adeziune. (~ lui sinceră la o cauză.) 2. intrare, înscriere. (~ cuiva inlr-o organizaţie.) ADERENŢĂ s. (MED.) bridă. (Are ~ la pleură.) ADERMÎNĂ s. (CHIM., FARM.) pirido-xină, tiamină, vitamina Bc. ADESEA adv. adeseori, des, deseori, frecvent. (Se duce ~ pe la el.) ADESEORI adv. adesea, des, deseori, frecvent. (Vine~ pe la noi.) adet s.v. BIR. COMPENSARE. COMPENSAŢIE. DARE. DATINĂ. DAUNE. DES-PĂGUBIRE. FEL. IMPOZIT. OBICEI. REPARAŢIE. RÎNDUIALĂ. TRADIŢIE. UZ. UZANŢĂ. ADEVĂR s. 1. (FILOZ.) real, realitate. (Noţiunea de~.) 2. realitate, veridicitate, (livr.) veracitâte, (inv.) veritâte. (~ unei opere literare.) 3. autenticitate, exactitate, exactitudine, justeţe. (S-a confirmat ~ celor spuse de el.) ADEYĂRĂT adj., adv. 1. adj. aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adv. cert, serios, sigur. ( — Aşa s-au intimplat lucrurile ! — ~ ?) 3. adj. corect, drept, exact, just. (Concluzii ~.) 4. adv. drept, just. (A vorbit ~.) 5. adj. autentic, curat, neaoş, veritabil, (pop. şi fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, ţăran ~.) 6. adj. efectiv, real. (Plecarea lui ~ din oraş a avut loc a doua zi.) 7. adj. real, sincer. (Un sentiment de ~ admiraţie.) 8. adj. autentic, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~.) ADEYERÎ vb. î. a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a pro-bui. (Toate ~ cele spuse.) 2. a se confirma, a se împlini, a se îndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au~.) 3. a verifica. (Realităţi pe care ştiinţa le~.) adeveri vb. v. ANGAJA. ASIGURA. FĂGĂDUI. ÎNCREDINŢA. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. OBLIGA. PROMITE. ADEVERINŢĂ s. dovadă, mărturie, (înv.) patentă, răvaş, siguranţă, sinet, testimoniu, teş-chereâ, zaplscă, (rusism înv.) rospiscă. (~ din care rezultă calitatea sa.) $ ADMINISTRARE adeverinţă s. v. CAUŢIUNE. FIDEJUSIUNE. GARANŢIE. ADEVERIRE s.l. arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 2. verificare. (Ştiinţa duce la f+s justeţii unei ipoteze.) ADEVERIT adj. confirmat, demonstrat, dovedit, probat, verificat. (Ce ţi-am spus e lucru ~.) ADEZltJNE s. 1. aderare. (~ lui sinceră la o cauză.) 2. consimţămînt. (Şi-a dat ~.) 3. asentiment, sufragiu. (Actorul obţine ~ publicului. ) ADIÂ vb. (prin Transilv.) a trăg'ăna. (Vln-tul ~.> adia vb.v. ALINTA. DEZMIERDA. MÎN-GÎ1A. ADIACENT adj. contiguu. adiacent adj. v. ALĂTURAT. ÎNRUDIT. ÎNVECINAT. VECIN. ndiafor adj. v. FLEGMATIC. IMPASIBIL. IMPERTURBABIL. INDIFERENT. INSENSIBIL. NEPĂSĂTOR. NESENSIBIL. NESIMŢITOR. PASIV. adiaforie s.v. APATIE. DELĂSARE. INDIFERENŢĂ. INDOLENŢĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM. ADICĂ adv. anume, (livr.) recte, (înv.) ■sireaci. (Amurfjul vieţii, ~ bătrineţea.) ADIERE s. I. boare, pală, suflare, suflu, unclă. Tar) scâlur, (Olt.) reveneâlă. (Nu se simţea nici o ~ de vini.) 2. boare, zefir, (rar) aură. t mişcă uşor frunzele.) ADINEAURI adv. 1. (reg.) dinioâre. (~ ploue:, f 2. acum. (~ a plecai.) AB-ÎNTERIM adj. interimar. (Ministru ~.) ADIO interj, amin !, gata !, (înv.) parapânghe-:îc)s !, >îain.) aleluia. (~ !cu toate plimbările lui.) ADIPOS adj. (ANAT.) gras. (Ţesut ~.) ADITIV DEPRESÂNT s. (CIIÎM.) anli-•congeiaut. ADÎŢIE s. I. (CHIM.) adăugare. (Produs de ~ .) 2. (FIZIOL.) adilie latentă ----- sumaţie. adiţiona vb.v. ADUNA. TOTALIZA. adiţional adj. v. SUPLIMENTAR. adiţîonăre s.v. ADUNARE. TOTALIZARE. ADINC adj., s. 1. adj. afund, profund, (rar) adîiuvs. (Oceanul ~.) 2. adj. mare. (O apă~.) 3. s. adîncime, afund, fund, profunzime, străfund. (Din ~ lacului.) 4. s. adincime, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (regR afundiş, afunzime, (fig.) băiere (pl.), (înv. fig.) mâţe (pl.). (în ~ pâiniintului.) •!>. s. abis, prăpastie, (rar) noian, (livr.), genune, bău, uiv. şi reg.) prăpăstenic, (prin Mold. şi Olt.i prăvâl, (prin Transilv.) risipitură, (prin Mara n. şi Transilv.) stână, (înv.) beznă, fărăfimd, precipiţiu, tău. (A căzut ln~.) t». ac?}, compact, dens, des, greu, gros. (întuneric ~, ceaţă ~ .) 7. adj. intim, lăuntric, profane. (Natura ~ a unui fenomen.) 8. adj. absoli E complet, deplin, desăvîrşit, perfect, profund, total. (O linişte ~.) 9. adj. capital» considerabil, crucial, decisiv, esenţial, funda- mental, hotărîtor, important., însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. ( Prefaceri ~.) 10. adj. grav, gros, jos, profund, (fig.) cavernos. (O voce ~ ; un timbru ~.) 11. adj. profund, serios, temeinic, (fig.) pătrunzător. (O judecată ~.) 12. adj. intens, mare, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoţie ~.) 13. adj. acut, ascuţit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (0 durere ~.) 14. adj. greu, profund. (Un somn /V . ) ADÎNCĂTORĂ s. adîncitură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. şi fam.) scofil-citură, (înv. şi reg.) scorbelitură. (O ~ a solului.) ADÎNCÎ vb. 1, a (se) afunda, a (se) cufunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se~ In zăpadă.) 2. a se afunda, a se cufunda, a se înfunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i se ~ în cap.) 3. a se căsca, a se deschide, (rar) a se scobi. (în faţa noastră se ~ o peşteră. ) 4. a (se) agrava, a (se) amplifica, a creşte, a (se) intensifica, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se) ascuţi. (Disensiunile s-au~.) adînci vb. v. APROFUNDA. ADÎNCÎME s. 1. adînc, afund, fund, profunzime, străfund. (Din ~ lacului.) 2. adînc, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiş, afunzime, (fig.) băiere (pl.), (înv. fig.) mâţe (pl.). (în ~ pămlntului.) 3. profunzime, (livr.) profunditâte. (~unei văi.) 4. importanţă, însemnătate, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.) ADINGIRE s. afundare, cufundare, înfun-dare, scufundare. (~ picioarelor In zăpadă.) ADÎNGÎT adj. concav, scobit, (reg.), dovîn-cât, (înv.) găvănât. (Partea ~ a unui obiect.) ADlNCITCRĂ s. 1. adîncătură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. şi fam.) scofîlcith-ră, (înv. şi reg.) scorbelitură. ( ~ a solului.) 2. concavitate, scobitură, (reg.) dovîncătură, (înv.) găvănătură. (~ unui obiect.) 3. scobitură, (pop.) găvan, (reg.) leafă. (~ unei linguri.) 4. cavitate, gaură, scobitură, (înv. şi reg.) scorbură, (reg.) scîlbă, scochină, (Mold.) bortă, (înv.) zgău. (~ Intr-un obiect.) 5. cotlon, firidă, intrînd, nişă, ocniţă, scobitură, (înv.) sfirldă. (Vasul era pus Intr-o ~.) adîneos adj. v. ADÎNC, AFUND. PROFUND. ADJUDECĂ vb. (înv.) a harecilui. (~ cuiva un bun, la o licitaţie.) ADJtJNCT s. (MAR.) secund. (~ comandantului unei nave.) AD-LÎTTERAM adv. exact, întocmit, literal, textual. (A reprodus ~ cele citite.) ADMINISTRA vb. 1. a cîrmui, a conduce, a gospodări, (inv. şi pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (~ un ţinut.) 2. (înv.) a chivernisi. (~ un fond.) 3. a aplica, a face. (~ cuiva un tratament.) ADMINISTRĂRE s. 1. administraţie, cîr-muire, conducere, gospodărire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) cliiverniseâlă, chivernisire, isprăvnicie, ocirmuire. (Sub~ lui.) 2. (înv.) chiverniseala, chivernisire. (~ unei averi.) ADMINISTRATOR 10 ADMINISTRATOR s. 1. intendent, (înv. şi reg.) şpan, (înv.) epistât, isprâvnic, provizor, (înv., în Transilv.) şofâriu. (~ al unei case.) 2. vechil, (înv.) epistât, isprâvnic, logofăt, pristâv, vătâf. (~ al unei moşii.) ADMINISTRAŢIE s. 1. administrare, cîr-muire, conducere, gospodărire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocîrmulre. (Sub ~ lui.) 2. (înv.) calăm. (Lucrează în ~.) 3. (MIL.) intendenţă. (Ofiţer de ~.) 4. administraţie financiară = percepţie, (reg.) perceptorât, (Transilv.) perceptor le. ADMIRÂBIL adj. deosebit, excelent, încîn-tător, remarcabil, (Un spectacol ~.) ADMIRATOR s. (inv.) închinător, stimator. (Are mulţi^ ~.) ADMIRAŢIE s. preţuire, stimă. (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.) ADMIS adj. 1. acceptat, aprobat. (O cerere ~ .) 2. acceptat, primit. (Candidaţi ~ şi candidaţi respinşi la concurs.) 3. acceptat, recunoscut, (înv.) recept. (O opinie ~.) ADMISIBIL adj. 1. acceptabil, convenabil, mulţumitor, satisfăcător, (fam.) pasabil. (O soluţie ~ pentru ambele părţi.) 2. acceptabil, bunicel, convenabil, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situaţie ~.) 3. acceptabil, credibil, plauzibil, verosimil. (A considerat explicaţia ~.) ADMISIBILITATE s. credibilitate, plauzibilitate, verosimilitate, (rar) verosimilitudine. unei explicaţii.) ADMÎTE vb. 1. a accepta, a aproba, a consimţi, a încuviinţa, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concâde, (inv. şi pop.) a se prinde, (înv. şi reg.) a se pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, (inv.) a aprobălui, a mulţumi, a ogodi. (A ~ să se scoată ta concurs postul vacant.) 2. a accepta, a primi. (L-a~ la club.) 3. a accepta, a consimţi, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soţia mea?) 4. a accepta, a mărturisi, a recunoaşte. (Plnă la urmă a ~ că aşa este.) 3. a accepta, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. şi reg.) a pristăni, (inv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiţi. (Cum poţi ~ una ca asta?) 6. a accepta, a împărtăşi, a primi. (Nu~ opiniile lui.) 7. a presupune, a spune, a zice. (Să~ că nu-i cum susţii.) ADMÎTE RE s. I. acceptare, aprobare, consimţire, încuviinţare. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. acceptare, primire. (După ~ lui în asociaţie.) 3. acceptare, recunoaştere. (~ unui alt punct de vedere.) ADMONESTA vb. a certa, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocări, a probozi, (pop.) a sfăcli, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puţui, (Mold.) a şinotri. (Olt. şi Ban.) a vrevi, (inv.) a preobrăzi, a prihani, a probă-zui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) ADMONESTÂRE s. ceartă, certare, dojana, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşteleâlă, muş-truluiâlă, ocăra, (inv. şi reg.) înfruntare, pro-bozeâlă, (reg.) probâză, probozenie, (prin Mold.) bănât, (Mold.) şmdtru, (înv.) dăscălie, împutăy cidne, invăţăttiră, preobrăzitură, probozlre, răpşte, remonstrâre, zabrâc, (fam. fig.) săpu-neâla, scuturătiiră. (~ pe care a primit-o t-a cuminţit.) ADNOTA vb. a glosa. (~ un text.) ADNOTĂRE s. adnotaţie, notă, notiţă. (Text cu ~i,) ADNOTAŢIE s. adnotare, notă, notiţă. (~ii la un text.) ADOLESCENT s. tînăr (Un ~ simpatic.) ADOLESCENTĂ s. fetişcana, tinără. ' O ~ zglobie.) ADOPTA vb. 1. (JUR.) a înfia. (~ im nou-născut.) 2. a-şi însuşi, a primi, (fig.) a îmbrăţişa. (~ o nouă credinţă.) ADOPTARE s. (JUR.) adopţie, înfiere. (~ unui copil.) ADOPTATOR s. (JUR.) înfietor. al unui copil.) ADOPTÎV adj. 1. (JUR.) înfiat. (Copii ~.) 2. vitreg. (Tatâ~ .) 3. spiritual, sufletesc. (Ei sînt părinţii mei , J ADOPŢIE s. (JUR.) adoptare, liniere. (~ unui copil.) ADORA vb. a diviniza, a idolatriza, a venera,, (înv.) a cinsti, a slăvi. (îşi ~ sofia.) ADORABIL adj. fermecător, încmUtor. (Un tînăr ~.) ADORÂRE s. 1. divinizare, idolatrizare,, venerare. (~ cuiva.) 2. adoraţie, extaz, extaziere. (Stare de ~.) ADORAT adj. divinizat, idolatrizat, veneratP (înv.) cinstit. (Persoană ~.) ADORATOR s. (inv.) slavilor, suspinătăr. (în jurul ei roiau ~ii.) ADORAŢIE s. 1. idolatrie, veneraţie, fSimte pentru ea o adevărată ~.) 2. adorare, extaz* extaziere. (Stare de ~.) ADORMI vb. (înv. şi reg.) a aromi. (A ~ greii.) adormi vb. v. ALINA. CALMA. DECEDA. DISPĂREA. DOMOLI. DUCE. ÎMBLiNZL LINIŞTI. MURI. PIERI. POTOLI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRSI. STINGE. SU-COMBA. TEMPERA. UŞURA. adormit adj. v. SOMNOROS. adormitor adj., s.v. HIPNOTIC. HIPNOTIZANT. NARCOTIC. SOMNIFER. SOPORIFIC... adormitele s.pl.v. DEDIŢEL. ZOREA. ADRENALINĂ s. (BIOL.) epinefrină, su-prarenină. ADRESĂ vb. 1. a expedia, a înainta, a trimite. (~ o cerere.) 2. a expedia, a scrie, a trimite, (reg.) a mina. (Cui i-ai ~ scrisoarea? j- ADRESÂNT s. destinatar. (~ unui caiet.}- ADRESĂ s. (inv.) mehtup. (~ axudă a cuiva.) aducătoare s.v. GHILIMELE. SEMNELE CITĂRII. ADOCE vb. 1. a duce. (l-a ~ pucheiuf acasă.) 2. a îndoi. (~ cuiul In jos.) 3. a cauza». *11 AFACERE .a prkiimi, a produce, a provoca. (A ~ mari economii statului.) 4. a crea, a produce, a realiza. mari beneficii.) 5. a se apropia, a se asema.ua, a se asemui, a semăna, (înv. şi pop.) .■a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (~ cu sora lui.) ADUCERE-AMÎNTE s. amintire, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci ~.) aduhnâ vb.y. ADULMECA. MIROSI. ADULMECA vb. 1. a mirosi, (rar) a puncta, (reg.; a muşina, a musiul, a ulma, a vetri, (Miir.t. şi Olt.) a mîşîi, (înv.) a adulma. (Ogarul ~ vtriatul.) 2. a simţi. (L-au ~ clinii.) ADULTER adj., s. 1. adj. infidel, necredincios, r.cfidel, (înv.) preacurvăr, preaiubit, vi-cleâr. viclenităr, (fig.) trădătdr. (Bărbat feme:e~.) 2. s. (JUR.) infidelitate, înşelăciune, necredinţă, (înv.) preacurvie, preacurvire, prea-iublre, viclenie, (fig.) trădâre. (A comis un ~.) adumbri vb. v. UMBRI. ADUNA vb. I. a (se) acumula, a (se) con--centîs. a (se) înmagazina, a (se) strînge. (A ~ ■o mare cantitate de energie.) 2. a acumula, a strînge, a tezauriza. (~ monedă, valută.) 3. a acumula, a agonisi, a economisi, a face, a strînge, (pop.) a chivernisi, (reg.) a priştipi, a răgădui, a schpui, (Transilv.) a mirui, (Olt. şi Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăci, (Transilv. şi Maram.) a şporUU (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A ^ o adevărată avere.) 4. (MAT.) a totaliza, (rar) a adiţiona, a însuma, a suma, (înv.) a ‘Sumarisi. (~ valoarea a doi vectori.) 3. a (se) întruni, a (se) reuni, a (se) strînge, (reg.) a (se) mtroioca, a (se) soborî, (Olt. şi Munt.) a Ţse) inehelba, a (se) închelbăra. (S-au ~ cu toţii. ) (î. a convoca, a întruni, a reuni, a strînge. (I-ape loii.) 7. a culege, a recolta, a strînge, '(Transâlv.) a snreti. (~ recolla.) 8. a colecta, a strînge. (~ laptele din sat.) 3. a (se) înmă-nunchea. a (se) reuni, a (se) strînge. (Şi-a ~ versurile în volum.) 10. a colecţiona, a culege, a st.r:rge.^(~ folclor pe teren.) ADUNARE s. 1. acumulare, concentrare, înmagazinare, slringere. (~ de bunuri.) 2. acumulare, strîngcrc, tezaurizare ,(~ clc obiecte -de artă.) 3. (MAT.) totalizare. (rar) adiţionare. tuturor cifrelor.) 4. convocare, întrunire, reunire, stringere. (~ oamenilor la şedinţă.) ■5. adunat, culegere, cules, recoltare, recoltat, recoltă, stringere, strîns, (Transilv. şi prin Maram. şi Ban.) suretiu. (~ viei.) 6. colectare, stringere, strîns. (~ laptelui din sal.) '?• colecţionare, culegere, stringere. unor texte populare.) 8. întilnire, (înv.) împreunâre. (~ candidatului cu alegătorii.) 9. întrunire, reuniune, (înv. şi pop.) strînstiră, (înv.) sobdr, şedere. (S-a finul o mare ~.) 10. sfat, (înv.) obşte, sobdr, zbor. (~ a hotărlt următoarele...) ADUNÂT adj. apropiat, strîns. (Cu picioarele ~.) ADUNÂT s. adunare, culegere, cules, recoltare.. recoltat, recoltă, stringere, strîns, (Tran-silv. şi prin Maram. şi Ban.) sur6tiu. (~ viei.) ADUNĂT6R adj. cruţător, econom, păstrător. (înv. şi reg.) scump, (reg.) păstrklnic, ‘'(fig.) strîns. (Om~.) ADUNĂTURĂ s. gloată, strînsură, şleahtă, (Ban.) zbor. (Nn e declt o ~ de neisprăviţi.) ADUS adj. 1. aplecat, cocîrjat, cocoşat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strimt), strîmbat, sucit. (Cu spatele ^J2. acvilin, cocîrjat, coroiat, curbat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.) 3. încovoiat, îndoit, rotilat. (Paloş ~.) atlvăr s.v. AMULETĂ. CORN. FILACTERĂ. TALTSMAN. ADVERS adj. contrar, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (în partea ~.) ADVERSÂR s., adj. 1. s. concurent, rival, (înv.) îrnpotrivitbr, rîvnâci, (Şi-a întrecut toţi ~ la fugă.) 2. s., adj. duşman, inamic, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmăş, pizmuitdr, (înv. şi reg.) pizmătăr, pizmătâreţ, (înv.) nea mie, neprieten, nepriităr, pîrîş, sculătdr. (Un ~ de temut In luptă.) ADVERSITĂTE s. 1. ostilitate, potrivnicie, vitregie, vrăjmăşie. (~ acelui veac.) 2. dificultate, greutate. (A avut de depăşit multe ~.) ÂER s. 1. (înv.) spirit. (Un curent de ~.) 2. atmosferă, cer, slavă, spaţiu, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (O pasăre pluteşte în ~.) 3. climat, climă, vreme, (înv.) temperament. (O regiune cu ~ rece.) 4. aspect, chip, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obraz, (înv. şi pop.) boi, (reg.) săbdş, (înv.) schimă, vedere, (fam.) mtitră. (Are un ~ mulţumit.) ÂER s. (BIS.) epitaf, (pop.) pocrovăţ. (Cu ~ se acoperă vasele liturgice.) aerian adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBŢIRE. TRANSPARENT. VAPOROS. AERISÎ vb. a ventila. (~ o cameră.) AERISÎRE s. ventilaj, ventilare, ventilaţie. (Instalaţie de ~.) AEROB adj. (BIOL.) aerobiotic. (Microorganism ~.) AEROBIOTIC adj. (BIOL.) aerob. (Microorganism ~.) AERODROM s. aeroport. AEROLÎT s. (ASTRON.) (înv. şi pop.) piatră. (~ este o specie de meteorit.) aeromobil s.v. AERONAVĂ. AEROVEHICUL. AEROMOT0R s. (TEHN.) anemotrop. motor eolian. AERONÂVĂ s. aeroveliicul, (rar) aeromobil. AEROPLAN s. avion. AEROPORT s. aerodrom. (~ Otopeni.) AEROSTÂT s. balon, (inv.) băşică. (~ de zburat.) AEROSTÂTICĂ s. (FIZ.) statica gazelor. AEROVEIIÎCUL s. aeronavă, (rar) aero-mobll. afabil adj. v. AFECTUOS, AMABiL. BINEVOITOR. CORDIAL. PRIETENESC. PRIETENOS. afabilităte v. AFECŢIUNE. BUNĂVOINŢĂ. CORDIALITATE. PRIETENIE. AFABULÂŢIE s. acţiune, fabulaţie, intrigă, obiect. (~ unui roman.) AFÂCERE s. 1. chestiune, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. şl fam.) darav^ră, AFACERIST 12 (reg.)tâmjă, (înv.) negăţ. (Şi-a rezolvat toate~.) 2. tranzacţie. (O ~ comercială.) 3. avantaj, chilipir, ciştig, folos, pricopseală, profit, (Transilv. şi Maram.) hâznă, (fam. şi ir.) scofâlă. (Nu e nici o ~ .) 4. speculaţie, (fam.) bişniţă, gheşeft, (fam. fig.) învirtcâlă. (Face tot felul de ~.) AFACERIST s., adj. profitor, speculant, (înv.) speculator. (E un ~ fără scrupule.) afanisf vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVlNTA: AFĂRĂ interj, ieşi !, marş î, pleacă ! afect s.v. EMOŢIE. SENTIMENT. AFECTĂ vb. a destina, a distribui, a repartiza. (A ~ un fond important pentru construcţii.) AFECTĂ vb. 1. a leza, a prejudicia. (Această împrejurare a ~ bunul mers al...) 2. a se fandosi, a se maimuţări, a sc prosti, a se sclifosi, (pop. şi fam.) a se scălimbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. şi reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Nu ie mai ~ !) AFECTARE s. artificialitate, căutare, emfază, grandilocvenţă, manierism, patos, preţiozitate, retorism. (Un stil plin de ~.) AFECTĂT adj. 1. artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj 2. arti- ficial, căutat, fals, forţat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) tcatrallst. (Gesturi atitudine ~.) AFECTÎV adj. I. emotiv, emoţional. (Sta-re~ ; proces ~.) 2. sentimental. (O viată ~ bogată.) AFECTUOS adj. 1. amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 2. cordial, familiar, intim, prietenesc, prietenos. (Nota ~ a conversaţiei.) 3. dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, iubitor, mîngiietor, tandru, (înv.) mingiids, (fig.) cald. (Cuvinte ~.) AFECŢIUNE s. I. bunăvoinţă, cordialitate, prietenie, (livr.) afabilitate, (fig.) căldiiră. (I-ct arătat multă ~.) 2. ataşament, simpatie, (fig.) slăbiciune, (înv. fig.) plecâre. (Simte o deosebită ~ pentru...) 3. dragoste, iubire. (îl înconjura cu multă ~.) 4. (MED.) boală, maladie, (rar) rău, suferinţă, (livr.) morb, (pop.) beteşug, patimă, vătămare, (înv. şi reg.) neputinţă, (reg.) betegie, betejeâlă, lîncezime, lînge-june, lîngoăre, morbiciunc, pătimire. (O ~ cur abilă.) AFEMEIÂT adj., s. 1. adj. (pop. şi fam.) muieratic. (Bărbat ~.) 2. s. crai, (pop. şi fam.) berbant, craidon, muieratic, (pop.) muierce, (prin Transilv.) băbălău, (fam.) donjuân, (glumeţ) ştrengar. (E un mare ~.) AFERENT adj. (ANAT.) centripet. (Vase ~.) aferim interj, v. BINE. BRAVO. PERFECT. AFET s. (MIL.) (înv.) strat. (~ al tunului.) a fi cros i vb.v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DES- TINA. DEVOTA. HĂRĂZI. IROSI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNCHINA. PRĂPĂDI. RISIPI.. ZVÎRLI. afîf adj. v. LEFTER. AFILIĂŢIE s. afiliere. (~ la o organizaţie.) AFILIERE s. afiliaţie. AFINĂJ s. (IND.y TEIÎN.) afinare. (~ unui aliaj.) AFINĂRE s. (IND., TEHN.) afina j. (~ zahărului brut.) AFINET s. afiniş. (Locul unde cresc afini se numeşte ~.) AFINIŞ s. afinet. (Un ~ ia marginea pădurii.) AFINITĂTE s. analogie, apropiere, asemănare, concordanţă, corespondenţă, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. şi reg.) sernuiâlă, (reg.) scmenlş. (înv.) potrdz, semănăre, semănătură, semuire. (Se pot stabili unele ~ între aceste două substanţe.) al'ion s.v. OPIU. afipt s.v. AFIŞ. ANUNŢ. AFIRMĂ vb. 1. a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (pop.) a cuvînta, (înv.) a mărturi. (~ următoarele...) 2. a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a sc zice, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se siomni.. (Se ~ că a plecat.) 3. a arăta, a exprima, a manifesta. (îşi ~ dorinţa de a...) 4. a declara, a pretinde, a spune, a susţine, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ ea marfa e de bună calitate.) 5. a sc evidenţia, a se impune, a se remarca. (S-a ~ repede în cinematografic. ) AFIRMĂRE s. arătare, exprimare, manifestare, (rar) manifestaţie. (~ dori nici cuiva.} AFIRMĂŢIE s. cuvint, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă. (înv.) voroăvă, (fig.) gură. (Nu le lua după ~ iui.} AFIŞ s. anunţ, înştiinţare, (livr.) placat, (pop.) afipt, (înv.) publicaţie. (Un ~ anunţa orarul.) AFIŞĂ vb. (rar) a placarda. (A ~ rezultatele.) AFIŞAJ s. afişare. (Serviciul de ~.) AFIŞÂRE s. afişaj. AFIŞlER s. avizier, panou. (Rezultatele se află la ~.) AFÎNA vb. (rar) a (se) înfoia. (P amin tul sc AFÎNĂT adj. I. moale, poros, pufos, rar, (rar) înfoiât, ţărinos, (reg.) puhav. (Pămii: ~. > 2. pufos, (rar) spumos. (Un aluat ~.) AFLĂ vb. I. a descoperi, a găsi. (astăzi rar) a pricepe, (înv. şi pop.) a oblici, (pop, şi fam.) a dibaci, a dibui, (înv.) a ispiti, a izvodi. (A ~ o comoară.) 2. a se auzi. (fig.) a răsufla, a transpira. (Secretul s-a ~ repede.} 3. a descoperi, a ghici, (rar) a bănui, i Ai ~ ce am vrut să spun.) 4. a cunoaşte, a şti. (Vrei să ~ adevărul?) 5. a auzi, a şti, (înv. si pop.) a oblici. (Să ~ cu toţii ce-ai făcut.) (>. a găsi, a prinde. (Voia să-l ~ singur ca sa-î poală vorbi.) 7. a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gindi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a 13 AGĂRLÎC realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un procedeu pentru...) 8. a exista, a fi, a se găsi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo mărfuri în mare cantitate.) 9. a fi, a se găsi, a sta. (Plicul se ~ pe masă nedesfăcut.) 10. a fi, a figura, a se găsi, a se număra. (Se ~ printre invitaţi.) 11. a se găsi, a se pomeni, a se trezi, a se vedea. (S-a ~ încolţii de creditori.) 12. a fi, a se găsi, a se situa, a veni, (înv. şi pop.) a cădea. (Satul se ~ pe Olt.) 13. a consta, a exista, a rezida. (Tot secretul se ~ în aceea că...) 1 4. a primi.^ (A ~ vestea a doua zi.) AFLÂRE s. 1. descoperire, găsire. (~ unui lucru ascuns.) 2. primire. (După ~ ştirii.) aflător s.v. INVENTATOR. AFLORIMENT s. (GEOL.) deschidere geologică. AFLUENŢA s. aflux, aglomeraţie, grămă-deală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmăşeală, (pop.) vâlmă, (Ban. şi prin Olt., Transilv.) năloâgă, (Transilv.) viog, (înv.) glogozcălă. (~ de oameni.) afluenţă s.v. ABUNDENŢĂ. BELŞUG. BOGĂŢIE.ÎMBELSUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS. AFLUX s. afluenţă, aglomeraţie, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmăşeală, (pop.) vâlmă. (Ban. şi prin Olt., Transilv.) năloâgă. (Transilv.) viog, (înv.) glogozeâlă. (~ de oameni.) AFON adj. (FOX.) surd. (Consoană ~.) AFORISM s. cugetare, dicton, maximă, sentinţă, (livr.) adagiu, (rar) apoftegmă, pari-mie, (pop.) zicere, (înv.) pildă, (ir.) panseu. (Culegere de ~.) AFORISTIC adj. sentenţios. (Stil ~.) AFRETÂ vb. (MAU.) a navlosi. (~ o navă comercială.) AFRICÂTĂ s., adj. (FON.) semiodusivă. (Consoană ~.) AFRIKÂNDER s. bur. (~ii locuiesc în sudul Africii.) AFRONT s. injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă, (livr.) ultraj, vexaţiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosâdă. înfruntâre, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i s-a adus.) ĂFTĂ s. (MED.) (pop.) a mim, pleâsnă. (~ a mucoasei.) afumă vb. v. AMEŢI. CITERCHELI. FUME-GA. ÎMBĂTA. TURMENTA. afumat adj. v. AMETIT. BĂUT. BEAT. CM ERGFIELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. AFUMĂTOĂRE s. 1. casoletă, căţuie, (prin Ban.) ruşcă. (în ~ se ard mirodenii.) 2. afu-mătoric. (~ pentru cîrnati.) afumătoâre s.v. CĂDELNIŢĂ. AFUMĂTORÎE s. afumătoare. (~ pentru mezeluri.) AFUND adj., s. 1. adj. adine, profund, (rar) adîncds. (Oceanul ~ .) 2. s. adînc, adîncime, fund, profunzime, străfund. (Din ~ lacului.) 3. s. adînc, adîncime, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiş, afunzime, (fig.) bâiere (pl.), (înv. fig.) mâţe (pl.) (în ^ pămintului.) AFUNDĂ vb. 1. a (se) adinei, a (se) cufunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 2. a cufunda, (reg.) a acufunda. (A~ un obiect intr-un lichid.} 3. a se adinei, a se cufunda, a se înfunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i se ~ îri orbite.) 4. a(-şi) cufunda, a(-şi) înfunda, (fig.) a(-şi) îngropa. (îşi ~ fruntea în palme.) AFUNDÂRE s. adîncire, cufundare, înfun-dare, scufundare. (~ picioarelor în zăpadă.} iifun(lătură s.v. PONOR. RÎPĂ. VĂGĂUNĂ. afundiş s.v. ADÎNC. ADÎNCIME. AFUND. FUN D. M ĂRUNTA IE. PROFUNZIME.. STRĂFUND. afunzime s.v. ADÎNC. ADÎNCIME. AFUND* FUND. MĂRUNTAIE. PROFUNZIME. STĂFUND. AFURISENIE s. (BIS.) afurisire, anatemă, blestem, excomunicare, (înv.) proeleţenie, pro-cleţle. (~ papei aruncată asupra...) AFURISI vb. î. (BIS.) a anatemiza, a blestema, a excomunica, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleţi. (Papa l-a ~.) 2. a se blestema (pop.) a se jura. (Se ~ că nu minte.} AFURISIRE s. (BIS.) afurisenie, anatemă, blestem, excomunicare, (înv.) procleţânie, proci eţ le. AFURISIT adj., s. 1. adj. (BIS.) anatemizat, blestemat, excomunicat, (înv. şi reg.) procleţii, (înv.) proclet. (Un preot ~.) 2. adj., s. blestemat, ciinos, hain, îndrăcit, rău» ticălos, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pîrdâlnic, (pop.) împeliţât, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ ul de cl!) AGALACTIE CONTA GIOĂSĂ s. (MED. VET.) (pop.) răsftig. (~ atinge oile şi caprele.) AGĂLE adv. alene, binişor, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, uşurel, (pop. şi fam.) iavâş, (pop.) cătinâl, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingân. (Merge ~.) AGAR-AGĂR s. geloză. (~ se extrage din alge.) agareân s.v. MAHOMEDAN. MUSULMAN, NECREDINCIOS. PĂGÎN. aqarinesc adj. v. NECREDINCIOS. PĂGÎN, AGASÂ vb. a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădări, (reg.) a zăliătiu, (Mold.) a cliihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Nu-l mai ~ cu insistentele laie.) AGASĂNT adj. enervant, iritant, plicticos, plictisitor, sîcîitor, supărător. (O lrecibă~.) AGASĂRE s. enervare, iritare, plictisire, sîciială, sîcîire, (livr.) tracasare, (pop.) zădă-rire. (~ cuiva.) AGASĂT adj. enervat, iritat, plictisit, sicîit, supărat, (livr.) tracasât, (pop.) zădărît. (Om ~.) AGÂVĂ s. (BOT.; Agave americana) (pop.) limbă. agărlîc s.v. BAGAJ. AGĂŢA 14 AGAŢĂ vb. 1. a (se ) atîrna, a (se) prinde, a (se) spînzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepţăna, (reg.) a (se) tăgîrţa, (prin Munt.) a (se) ată-gîrţa, (Transilv.) a (se) împrinde. (~ ceva in cili.) 2. a se apuca, a se atîrna, a se prinde, a se ţine, (pop.) a se anina, (rcg.) a se tăgîrţa. (Se ~ de crengi ca să nu cadă ) 3. a sc fixa, a se prinde. (Viţa de vie se ~ de araci.) agăţa vb. v. ACOSTA. CRAMPONA. ĂGĂŢÂRE s. 1. agăţat, atirnare, atirnat, prindere, prins, spînzurare, spînznrat, suspendare, (livr.) acroşăj, acroşărc, (pop.) aninâre, aninat. (~ unui obiect in cui.) 2. fixare, prindere. (~ viţei de vie pe araci.) AGĂŢAT adj. atirnat. spînznrat, suspendat, (pop.)^ aninat. (Obiecte ~ şi obiecte libere.) AGĂŢAT s. agăţare, ntîrnarc, atirnat, prindere, prins, spînzurare, spînznrat, suspendare, (livr.) acroşâj, acroşăre, (pop.) aninăre, aninât. (~ unui obiect In cui.) AGĂŢĂTOÂRE s. atirnătoare, gaică, (pop.) aninătoăre. (~ unei haine.) AGĂŢĂTOR adj. căţărător, suitor, urcător. (Plantă ~ .) ageamiu adj., s.v. IGNORANT. INCAPABIL. INCOMPETENT. NECAPABIL. NECHEMAT. NECOMPETENT. NECUNOSCĂ- TOR. NE INIŢIAT. NEISPRĂVIT. NEPREGĂTIT. NEPRICEPUT. NEŞTIUTOR. PROST. ageamiu s.v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR. acjem s.v. PERSAN. agcmesc adj. v. PERSAN. PERSIENESC. AGENEZÎE s. (BIOL.) sterilitate. (~ unei femei.) AGENT s. 1. (înv.) zapciu, (arg.) copoi. de polifie.) 2. (FIN.) agent de percepţie—-perceptor, (înv.) birâr, colgiu, dăbilăr, dăj-diăr, strîngătăr. 3. (MED.) agent sanitar = felcer. AGENTURĂ s. agenţie, filială, reprezentanţă, sucursală. (A deschis o nouă ~.) AGENŢÎE s. agentură, filială, reprezentanţă, sucursală. (Inaugurarea unei noi ~.) AGER adj. 1. agil, isteţ, iute, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburâtic. (~ In mişcări; mişcări ~.) 2. deştept, dibaci, inteligent, iscusit, isteţ, îndemînatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. şi reg.) marghidl, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. şi Bucov.) liîtru, (Transilv.) ocoş, ştram, (înv.) scornăci, (fig.) dezgheţat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (Un om o minte ~.) 3. clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagâce, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~t) ăejer adj. v. ASCUŢIT. TĂIOS. AGERÎ vb. (fig.) a (se) ascuţi. (S-a la minte.) ageri vb. v. CIZELA. STILIZA. AGERÎME s. 1. agilitate, iuţeală, repeziciune, sprinteneală, supleţe, uşurinţă, vioiciune, (astăzi rar) sprintenle, (înv.) sprintină-tâte. (~ In mişcări.) 2. deşteptăciune, dibăcie, inteligenţă, iscusinţă, isteţime, îndemînare, pricepere. cuiva.) 3. acuitate, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, (livr.) sagacităte, (fam.) schăpsis, (fig.) ascuţime. (~ spiritului.) agesll vb. v. ACIUA. CUIBĂRI. OPLOŞI. PRIPĂŞI. AGfiSTRU s. (GEOGR.) con de dejecţie. AGHEÂSMĂ s. (BIS.) (pop.) apă sfinţită. agheasmă s.v. RACHIU. aghesmui vb. v. AMEŢI. ATINGE. BATE. CHERCHELI. ÎMBĂTA.*LOVI. TURMENTA. aghesmuit adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHEL1T. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. AGHIUŢĂ s. demon, diavol, drac, încornoratul (art.), naiba (ari.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebtit, (rar) scaraoţchi, (pop. şi fam.) michiduţă, nichipărcea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, Idol. împeliţă-tul (art.), mititelul (art.), ncfirtâtul (art.), ncvOia (art.), pîrdâlnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleânul (art.), ccl-de-pe-comoără, cel-din-băltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crdcea, ucigă-l-toăca, (înv. şi reg.) mambn, săcretul (art.), solea (art.), (reg.) liîdăche, năpustul (art.), spurc, spurcat, şeitan, şOtcă, ucigăn, (Transilv., Ban. şi Maram.) bădă, (Mold. şi Bucov.) bănga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. şi Mold.) mutul (art.), (prin Mold. şi Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsăn, (prinMold.) scalOi, (prin Bucov.) şlactrâfu (art.), (înv.) împiedicătOrul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcătui (art.). agiag s.v. ARGILĂ. CLISĂ. ITUMĂ. LUT. PĂMÎNT. AGÎL adj. ager, isteţ, iute, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburâtic. (~ In mişcări; mişcări ~.) AGIL1TÂTE s. agerime, iuţeală, repeziciune, sprinteneală, supleţe, uşurinţă, vioiciune, (astăzi rar) sprintenle, (înv.) sprintinătâte. (~ în mişcări.) AGITĂ vb. 1. a clocoti, a (se) frămînta, a fremăta, a (se) învolbura, a (sc) zbate, a (se) zbuciuma, (inv. şi reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ In matcă.) 2. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgudui, (reg.) a (se) clătări, (Mold. şi Bucov.) a (se) cobîlţii. lichidul din eprubetă.) 3. a răscoli, a ridica, a stîrni. (Vtntul ~ praful.) 4. a clătina, a fil-fîi, a flutura, (inv. şi reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (~ batista.) 5. a se frămînta, a se nelinişti, a se zbuciuma, a se zvîrcoli, (Mold. şi Bucov.) a se cioşmoli. (Nu te mai ~ alitci! j G. a colcăi, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a inişui, a mişuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (inv. şi reg.) a jiini, (reg.) a fojgăi, a vîşca, (prin Transilv.) a şovirca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîţîi, a se vînzoli. (Lumea se ~ pe străzi.) 7. a aţîţa, a incita, a instiga, a întărită, a provoca, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuţa, (inv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuţi, a monta. (El ~ masele.) 8. a se mişca. (Masele se ~.). AGITAT adj. 1. clocotitor, frămîntat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotâs, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.) 2. (FIZ.) turbulent. (Un fluid ~.) 3.frămîn- 15 AGRESOR tat, neastîmpărat, neliniştit, nepotolit, zbuciumat. (A dus o viaţă 4. critic, frămîntat, greu, tulbure, zbuciumat. (Vremuri ~.) AGITATOR s., adj. aţîţător, instigator, provocator, tulburător, (livr.) incitat6r, sediţids, (înv. şi pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, rascolnic, (fig.) incendiator. (Nişte ~ anarhişti.) AGITAŢIE s. 1. clocot, frămîntare, freamăt, învolburare, tăiăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeâlă. (~ apelor.) 2. (FIZ.) turbulenţă. (~ unui fluid.) 3. frămîntare, neastimpăr, nelinişte, zbucium, (livr.) impacienţă. (Stare de ~.) I*. frămîntare, tulburare, vîlvă, zarvă. (Din nimic s-a stirnil o ~ .>5. febrilitate, încordare, înfrigurare, neastîinpăr, nelinişte, nerăbdare, tensiune. (~ plecării la drum.) 6. animalic, colcăială, foiala, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mişcare, mişuială, mişu-nare, roială, viermuiala, viermuire, (reg.) fojgă-iâlă, vînzoâlă, (fam.) fîţîiălă, fiţilre, fiţiit, vin-zoleâlă. (Era o ^ de nedescris.) ncjîmbâ vb. v. APUCA. ÎNHĂŢA. ÎNŞFĂCA. LUA. PRINDE. aţjîinbăla s.v. EPILEPSIE. AGLtCA s. (BOT.; Filipendnla vulgaris) (reg.) ferice, ferigeâ, oglice, teişor, barba-eâprei, ferecă-âlbă, floarea-soarelui-de-cîmp. aqlică s.v. CIUBOTICA-CUCULUI. aţjlieeî s.v. CIUBOŢICA-CUCULUI. AGLOMERÂ vb. a se suprapopula, a se ticsi. (Locul, regiunea s-a ~.) AGLOMERÂNTs. (TEHN.) liant. (~ leagă Intre ele particulele unui aglomerat.) AGLOMERAT adj. suprapopulat, ticsit. (Loc, teritoriu__ ~.) AGLOMERAŢIE s. 1. afluenţă, aflux, gră-mădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmăşeală, (pop.) valma, (Ban. şi prin Olt., Transilv.) năloăgă, (Transiiv.) vlog, (înv.) glogozeâlă. (Era o~ de nedescris.) 2. aşezare, localitate, (înv.) politie. (O ~ umană.) AGLUTINA vb. (LINGV., BIOL., TEIIN.) a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se ~.) AGLUTINARE s. (LINGV., BIOL., TEIIN.) alipire, lipire, reunire, sudare, unire. (Proces de a două cuvinte.) AGLUTINÂT adj. (LINGV., BIOL., TEHN.) alipit, lipit, reunit, sudat, unit. (Cuvinte ~.) aqod s.v. RÎNDUIALĂ. ROST. ac/odl vb. v. AŞTEPTA. AGONIE s. (MED.) (prin Ban.) ropot, (itnpr.) comă. (Bolnavul se află în ~.) AGONISEALA s. agonisii’c, agonisită, economie, (pop.) chiverniseală, pricopseală, (reg.) priştipeălă, (prin Maram. şi Transilv.) zoroboc, (înv.) strînsoăre, strînsură. (O ~ bunicică.) AGONISI vb. 1. a acumula, a aduna, a economisi, a face, a strînge, (pop.) a chivernisi, (reg.) a priştipi, a răgădui, a sclipiii, (Transilv.) a mirui, (Olt. şi Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăci, (Transilv. şi Maram.) a şporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A ~ o avere bunicică.) 2. a dobîndi, a procura, (prin Transilv.) a în-săma. (A ~ cele necesare.) AGONISIRE s. I, economisire, stringere, (~ unor bunuri.) 2. agoniseală, agonisită, economic, (pop.) chiverniseâlă, pricopseâlă. (reg.) priştipeălă, (prin Maram. şi Transilv.) zorobOc, (înv.) strînsoăre, strînsură. (Are o ~ bunicică.) AGONISITĂ s. agoniseală, agonisire, economie, (pop.) chiverniseâlă, pricopseâlă, (reg.) priştipeălă, (prin Maram. şi Transilv.) zorobăc, (înv.) strînsoăre, strînsiiră. (Toate le-a făcut din ~ lui.) agonizant s., adj. v. MURIBUND. AGRĂFĂ s. 1. (reg.) sponcă. (Şi-a pus o ~ la rochie.) 2. (MED.) copcă. (Buzele unei plăgi slrinse In ~e.) aqramat adj., s. v. IGNORANT. INCULT. NECULTIVAT. NEINSTRUIT. NEÎNVĂŢAT. PROST. SIMPLU. agramatism s. v. IGNORANŢĂ, INCULTURĂ. ^ NEPRICEPERE. NEŞTIINŢĂ. AGRAR adj. agricol, (rar) agrariân, plugă-rdsc. (Munci ~.) agrarian adj. v. AGRAR. AGRICOL. A GRAVĂ vb. 1. a (se) înrăi, a (se) înrăutăţi, (grecism înv.) a (se) prohorisi. (Boala i s-a ~.) 2. a (se) adînci, a (se) amplifica, a creşte, a (se) intensifica, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se) ascuţi. (Disensiunile s-au ~.) 3. a (se) îngreuia, a (se) înrăutăţi. (Situaţia infractorului s-a ~.) AGRAVÂRE s. 1. înrăire, înrăutăţire. (~ bolii cuiva.) 2. înrăutăţire, (livr.) recrudescenţă. (~ economiei dintr-o ţară capitalistă.) AGRAVAT adj. înrăutăţit, (livr.) recrudescent. AGREÂ vb. 1. a-i plăcea, a simpatiza. (îl ~ pentru însuşirile lui.) 2. (POLITICĂ) a accepta. (Statul ~ un ambasador.) AGREÂBIL adj., adv. 1. adj. nostim, plăcut, simpatic, (înv. şi pop.) nurliu. (Un om ~.) 2. adj. drăguţ, estetic, frumos, plăcut. (Un aspect ~.,) 3. adj. atrăgător, plăcut, prietenos. (O încăpere ~.) 4. adj. amuzant, distractiv, drăguţ, plăcut. (Spectacol ~.) 5. adj. plăcut, (reg.) omenos, pîşln, (înv.) ogodit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 6. adj. plăcut, (fig.) savurOs. (Efecte comice ~.) 7. adv. bine, plăcut. (A fost ~ în concediu.) AGREGĂ vb. (TEHN.) a se alipi, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.) AGREMENT s. 1. amuzament, distracţie, divertisment, plăcere, (înv.) zefehiu. (Parc de ~.) 2. (POLITICĂ) aprobare, consimţă-mînt. (~ dat unui diplomat străin.) agrementă vb. v. ÎMPODOBI. ÎNFRUMUSEŢA. ORNA. AGRESIUNE s. atac. (~ împotriva unui stat străin.) AGRESIV adj. I. militarist, provocator, războinic, (fam.) belicos. (Polilică ~.) 2. bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicds. (Un om, un temperament ~.) AGRESIVITATE s. brutalitate, duritate, impulsivitate, nestăpinire, violenţă. (O ~ temperamentală a cuiva.) AGRESOR adj., s. atacator, cotropitor, invadator, năvălitor. (Armată ~.) AGRICOL 16 AGRÎCOL adj. agrar, (rar) agrarian, plugă-resc. (Munci ~.) AGRICULTOR s. plugar. AGRIŞ s. (BOT.; Ribes uva-crispa) (rcg.) pomuşoâră, rczachle, n'şiţă, struguri-spinoşi * se manifestă în bolile renale.) ANUS s. (ANAT.) (pop.) cur, (reg.) găoâză. ANVELOPĂ s. supracopertă. (~ unei cărţi.) an viscct s.v. AN BISECT. AN BISEXTIL, anxietate s.v. FRĂM ÎNTARE. GRIJĂ. ÎNGRIJORARE. NELINIŞTE. TEMERE. ANXIOLÎTIC s., adj. (FARM.) ataraxic. (~ este un deconectant.) anxios adj. v. ÎNGRIJORAT. NELINIŞTIT, aoâce adv. v. ACOLO. AICI. AOLEU interj, a !, ah I, au 1, i !, o !, of!. oh !, vai !, (pop.) vălâu !, (Transilv. şi Ban.) ti'iîai î, (Mold.) vah/ (~ l, ce durere simt!) aoli vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. aorea adv. v. CÎTEODATĂ. UNEORI, a pa-morţilor s.v. FATA-MORGANA. apăr s.v. CORĂBIER. SACAGIU. APARĂT s. 1. (TEHN.) maşină. (~ de bărbierit.) 2. instrument. (Un ~ pentru curăţat cartofii.) 3. (ANAT., FIZIOL.) sistem. (~ circular, cardiovascular etc.) A PARATĂ J s. (TEHN.) aparatură. (Un ~ modern.) APARATURĂ s. (TEHN.) aparataj. (O ~ modernă.) APARENT adj. (rar) părelnic, (înv. şi reg.) părut. (Linişte ~.) APARENŢĂ s. (înv.) părere, părut. (Ceea ce vezi e doar o ~.) APARIŢIE s. 1. ivire, producere. (~ unui nou fenomen.) 2. ivire, (fig.) genâză, încolţîre, înfiripâre, naştere. (Istoria ~ unei iaci măreţe.) 3. publicare, tipărire. (După ~ romanului.) 4. (concr.) arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iâzmă, moroi, (reg.) arătânie, necurăţenie, pâter, (Ban.) năhoâdă, (Mold. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. APARTAMENT s. (înv.) odâie. (Un ~ cu două camere.) APARTE adv., adj. 1. adv. deosebit, separat, (pop.) deosebi, (fam.) başca. (~ de asla> i-a mai dat . . . ) 2. adj. anume, anumit, deosebit, special, (înv. şi pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui-generis. (Un gust~.) 5. adj. deosebit, individual, neobişnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Ur caz ~.) 6. adj. ales, deosebit, distins, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe ~.) APARTENENŢĂ s. provenienţă. (Care este ~ acestui utilaj?) APARŢINE vb. a depinde, a ţine. (Trustul ~ de minister.) apărui s. art. v. VĂRSĂTORUL. APATIC adj. delăsător, indiferent, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel,, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştit, (fig.) rece. (Om atitudine ~.) APATÎE s. delăsare, indiferenţă, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitâte., prostrâţie, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijinţă, tembelîc* 31 APĂSAT (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceâlă. (Stare de ~.) apa-trindului s. v. DIZENTERIE. ÂPĂ s. 1. pîrîu. (A sărit cu uşurinţă ~.) 2. rin. (~ sălta jucăuşă pe pragul stlncilor.) 3. fluviu. (Dunărea este una dintre ~ mari ale Europei.) 4. mare. (Pînâ in Grecia a călătorii pe 5. fîntînă, puţ, (reg.) bunâr, (înv.) cişmeâ. (Du-te la ~ şi adu o găleată plină.) 6. ’cişmea, (înv.) haznă. (~ e instalată In curte.) 7. înnăduşeală, năduşeală, sudoare, transpiraţie, (rar) sudâţie, (reg.) asâd, năbuşeâlă, năduf. (Era tot numai o ~, de alergătură.) 8. (CHIM.) apă de Colonia = colonie, (pop.) odicolon ; apă de var = lapte de var ; apă minerală = borviz, (reg.) borcut, (înv.) apă gazoasă, apă metalică, apă metaliceăscă; apă oxigenată = peroxid de hidrogen. apă s. v. CIROZĂ HIDRICĂ. HIDROPIZIE. LACRIMI. SALIVĂ. SCUIPAT. SCUIPĂTURĂ. SPUTĂ. apă-albă s. v. ALBEAŢĂ. CATARACTĂ, apă-hoteâză s. v. BOBOTEAZĂ, apă gazoăsă s. v. APĂ MINERALĂ. BORVIZ. SIFON. apă-metălică s. v. APĂ MINERALĂ. BORVIZ, apă metaliceăscă s. v. APĂ MINERALĂ. BORVIZ. APĂRĂ vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja ,(livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva duşmanului.) 3. (înv. şi pop.) a ţine. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ in proces.) 5. a (se) dezvinovăţi, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. şi reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăţi, a (se) mîntui. (Nu te mai ~ l) apără vb. v. EVITA. FERI. ÎMPIEDICA. ÎNDEPĂRTA. ÎNLĂTURA. OCOLI. OPRI. PREÎNTÎMPINA. PREVENI. REFUZA. RESPINGE. REŢINE. APĂRĂIE s. apărie, baltă, băltoacă, lăcă-raie, lăcărie, udăturâ, (pop.) udeâlă. (Era o ~ pe josJ ) " APĂRĂRE s. 1. ferire, ocrotire, păzire» protejare, (livr.) salvgardâre, (înv. şi pop.) oblăduire. (~ ţării de primejdii.) 2. ocrotire, protecţie, sprijin, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărămînt, scuteâlă, scutlnţă, scutire, (fig.) scut. (~ împotriva incendiilor.) 3. asigu-gurare, pază, protecţie, protejare, securitate, siguranţă. (Măsuri de ~.) 4. (livr.) prezer-vâre, prezervâţie. (Instinctul de~.) 5. (MIL.) defensivă. (Armata se află în ~.) APĂRĂT adj. adăpostit, ferit, ocrotit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.) apărămînt s. v. APĂRARE. OCROTIRE. PROTECŢIE. SPRIJIN. APĂRĂTOÂRE s. 1. gardă, (rar) strâjă, (înv.) scut. (~ la sabie.) 2.(reg.) ceatlău, gînj. (*>* la sanie.) 3. (BOT.; Calamintha elino- podium) (reg.) somnişâr. 4. (BOT. ; Mentha pulegium) (pop.) izmă proâstă, (reg.) busuioc-de-eîmp, busuiocul-c^rbilor, (Transilv.) polei, apărătoare s. v. COARDĂ. EVANTAI. APĂRĂTOR s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susţinător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arcă, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reâzem. (El era ~ său în zile de restrişte.) 2. (JUR.) avocat, (Transilv.) procâtor, (înv.) defensor, vechil. (~ din oficiu.) 3. (SPORT) fundaş, (ieşit din uz) bec. (~ la fotbal.) APĂRĂTtJRĂ s. branişte, opritură. (Locul In pădure unde copacii au fost tăiaţi se numeşte ~.) apărătură s. v. FORTIFICAŢIE. ÎNTĂRI-TURĂ. APĂREÂ vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu ~ cu săptămînile pe stradă.) 2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. şi reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci a ~ şi el.) 3. a se arăta, a se ivi, a se înfăţişa, a se prezenta, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înfiinţa. (A ~ la proces. ) 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolţi, a se înfiripa, a înflori, a se naşte. (Un zimbet ~ pe faţa lui.) 5. a se arăta, a se ivi, a se înfăţişa, a se revela, (înv. şi pop.) a se dezveli. (Cimpia ~ în toată splendoarea ei.) 6. a se arăta, a ieşi, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i ieşi. (Copacului îi ~ frunzele.) 8. a se arăta, a se ivi, a răsări, a se ridica. (~ luna.) 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iţi, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 10. a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, a se stîrni, (înv. şi reg.) a se scociorî, (fig.) a se nâşte. (A ~ din senin o furtună.) 11. a interveni, a se ivi, a se întimpla, a se produce, a surveni. (~ o schimbare.) 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a ieşi, a se publica, a se tipări. (A ~ un nou tom din dicţionar.) APĂRIE s. apăraie, baltă, băltoacă, lăcă-raie, lăcărie, udătură, (pop.) udeâlă. (Era o ~ pe jos /) APĂSĂ vb. 1. a comprima, a presa, a strînge,, (înv. şi pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul. . .) 2. a accentua, a insista. (~ asupra celor spuse mai înainte.) apăsa vb. v. ASUPRI. CHINUI. CÎNTĂRI CONSUMA. COPLEŞI. COVÎRŞI. CUPRINDE. EXPLOATA. FRĂMÎNTA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. MUNCI. NĂPĂDI. NĂPĂSTUL OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. RĂZBI. TIRANIZA. URGISI. APĂSÂRE s. 1. greutate, presare, presiune, strînsoare, (rar) strînsură. (Simţea o uşoară ~.) 2. greutate, povară, sarcină. (Mijlocul li se frlnge de ~ armelor.) apăsare s. v. ASUPRIRE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUŢIE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. URGISIRE. APĂSÂT adj. I. comprimat, presat (înv.) strîns. (O piesă bine ~.) 2. îndesat. (Cu paşi ~.) apăsât adj., s. v. ASUPRIT. EXPLOATAT. Împilat, năpăstuit, oprimat, orop- APĂSĂTOR 32 SIT. PERSECUTAT. PRIGONIT. URGI- srr. APĂSĂTOR adj., s. 1. adj. copleşitor, covîr-şitor, greu, împovărător, (livr.) oneros. (îndatoriri ~.) 2. adj. chinuit, greu, rău. (Un trai ~.) 3. adj. deprimant, dezolant, sumbru, (fig.) negru. (Ginduri ~.) 4. s. călcător, ceapraz. (~ la maşinile de cusut.) apăsător adj., s. v. ASUPRITOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PRIGONITOR, apăsător s. v. MAL apă sfinţită s. v. AGIIEASMA. apă-tărc s. v. ACID AZOTIC. ACID NITRIC. APĂTOS adj. apos, (reg.) puhav, (Bucov.) toplicios. (Un teren ~.) apă vie s. v. ACID AZOTIC. ACID NITRIC. APEL s. 1. chemare. (~ lansat către mase.) 2. (pop.) strigare. (Face ~ la şcoală.) 3. cerere, rugăminte. (~ lui a fost satisfăcut.) APELA vb. a cere, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.) APELÂRE s. recurgere, recurs, solicitare. (~ [a ajutor ut lui.) apelativ adj. v. COMUN. APELATIV s. atribut, calificativ, nume. (îl cheamă cu ~ : băiete!) apclpisi vb. v. DESPERA. DEZNĂDĂ JDU1. EXASPERA. apelpisic s. v. DESPERARE. DEZNĂDEJDE, apelpisit adj. v. DESPERAT. DEZNĂDĂJDUIT. APENDICE s. adaos, anexă, completare, supliment. la o dispoziţie.) APERITIV s. gustare, (înv.) zacusca. (A luat un ~.) apertură s. v. DESCHIDERE. DESCHIZĂTURĂ. GAURĂ. ORIFICIU. APETISÂNT adj. bun, delicios, gustos, îmbietor, plăcut, savuros, suculent, (rar) pofticios, (arg.) mişto. (O cină ~.) APETIT s. poftă. (Nu prea arc ~.) APICULTOR s. albinar, prisăcar, stupar, (înv. şi reg.) mierâr. (~ se ocupă cu creşterea albinelor.) APICULTtJRĂ s. albinărie, albinărit, prisă-cărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinurul se ocupă cu_ ~ .) APIONINĂ s. (CHIM.) pioctanină, piocten. A PLANĂ vb. a înlătura (rar) a pacifica. un conflict.) APLANÂRE s. înlăturare, (rar) pacificare. unui conflict.) APLAUDĂ vb. (înv.) a plasa. (îl ~ cu căldură. Ţ aplaudări s. pi. APLAUZE. APLÂUZE s. pl. (rar) aplaudări (pl.). (~ nu mai încetau.) APLECĂ vb. 1. a atîrna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (sc) pleca, (înv. şi pop.) a (se) povedi, (reg.) a (sc) poligni, (înv.) a (sc) închina. (Crengile se ~ de rod.) 2. a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) povirni, a (se) prăvăli, (pop. şi fam.) a (se) hîi. (Casa s-a ~ pe-o parte.) 3. a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) strîmba, (pop. şi fam.) a (se) hîi, (reg.) a (sc) şolcli. (Stilpul de telegraf s-a ~.) 4, (Mold., Bucov., Transilv. şi Ban.) a i se ciumurlui. (A nuncat ceva şi i s-a ~.) aplecă vb. v. ALĂPTA. APLECĂRE s. I. culcare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) 2. înclinare, po-vîrnire. (~ unei construcţii.) 3. înclinare, lăsare, strimbare. (~ gardului.) 4. aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har. înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplccă-ciune, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru . . . ) 5. acuitate, aptitudine, înclinare, înclinaţie, simţ. (Are o ~ profundă pentru nuanţe.) 6. dispoziţie, înclinare, înclinaţie, pornire, tendinţă. de a exagera.) APLECAT adj. I. curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, plecat, (reg.) polignit. (Cu crengile ~.) 2. înclinat, lăsat, plecat, povîrnit, prăvălit, strimb, (pop. şi fam.) hîit, (reg.) şolclit, şolcHu, (Ban.) şovii. (O cusă ~.) 3. înclinat, oblic, pieziş, plecat, povîrnit. irar) teşos, (reg.) ponciş, prăvălăt. prăvălâtic. (Coasta ~ a dealului.) 4. adus, cocirjat. cocoşat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strimb, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~.) APLECAT s. (MEI).) indigestie, (pop.) plecate (pl.), (reg.) îndesoăre, (Mold., Bucov., Transilv. şi Ban.) ciunuirluiâlă. aplccăciune s.v. APLECARE. APLICAŢIE-APTITUDINE. ATRACŢIE. CHEMĂRI-:. DAR. HAR. ÎNCLINARE. ÎNCLINAŢIE. ÎNZESTRARE. PORNIRE. PREDILECŢIE. PREDISPOZIŢIE. PREFERINŢĂ. TALENT. VOCAŢIE. apleeuş s.v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎŞ. COSTISĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRXIŞ. PRIPOR. REPEZIŞ. SCOBORÎŞ. VERSANT. APLICĂ vb. 1. a folosi, a întrebuinţa, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. a administra, a face. (A ~ cuiva un tratament.) 3. a pune. (~ ştampila pe un aci.) 4. a prinde, a pune. (Îşl ~ barbă şi mustăţi.) 5. a executa, a îndeplini. (~ o hotărire judecătorească.) aplică vb. v. CONSACRA. DA. DĂRI I. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. 1TĂUAZI. ÎNCHINA. TRAGE. APLICĂRE s. 1. aplicaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. practică. (Punere în ~.) 3. punere. (După ~ ştampilei.) 4. executare, îndeplinire. (~ unei sentinţe.) APLICAŢIE s. 1. aplicare, folosire, întrebuinţare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. (MAT.) funcţie. 3. aplecare, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, piecâre. (Şi-a demonstrat ~ pentru . . . ) aplomb s. vĂ ÎNDRĂZNEALĂ. 33 APRIG APOFONTE s. (FOX.) ablaut. (~ reprezintă alternanţa intre pocalele din tema unui cuvint.) apoftegmă s. v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. MAXIMĂ. SENTINŢĂ. APOGEU s. (fig.) c-iihne, culminăţie, zenit. (Cariera lui a ajuns la ~.) apoi adv. v. ATUNCI. «polis s. v. OTPUS'I. APOLOGET s. panegirist, (rar) apologist. APOLOGETIC adj. (inv.) panegiric. (Un discurs ~.) APOLOGIE s. panegiric, a polog ist s. f. APOLOGET. PANEGIRIST. APOMETRU s. (FIT..) contor de apă. (~ înregistrează consumul de apă.) APOPLECT1C adj., s. (pop.) damblagiu. ( Persoană ~ .) APOPLEXIE s. (MED.) ictus apopledic, (pop.) atac, dambla, (inv. şi reg.) cataroi, (reg.) şlag, (prin Transilv.) gută. aporie s.v. DUBIU. INCERTITUDINE. ÎNDOIALĂ. Ni:ÎNCREDERE. NESIGURANŢĂ. REZERVĂ. SCEPTICISM. ŞOVĂIALĂ. ŞOVĂIRE. APORT s. contribuţie. ( Un valoros ~ la ... ) APOS adj. I. apătos, (reg.) puhav, (Bucov.) toplicios. (Un teren ~.) 2. (rar) zeros. (Aspect ~.) 3. ser os. (Substanţă ~.) 4. moale, neconsistent, subţire. (O rnincarc ~.) apostat adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTII'. REBEL. REVOLTAT. APOSTILĂ s. rezoluţie, (rusism inv.) năd-pis. (~ pusă pe o petiţie.) a post inia s. v. ABCES. APOSTOL s. (BIS.) 1. ucenic. (~ lui Iisus.) 2. praxiu, (inv.) praxapostol. (~ este o carte de cult.) APOSTOLAT s. (inv.) apostolic. (~ ucenicilor lui Ilristos.) APOSTOLESC adj. (BIS.) apostolic, a-postolicese. (Faptă ~ .) APOSTOLIC adj. (BIS.) 1. apostolesc, apostolicesc. (Faptă ~.) 2. papal, pontifical. (Nunţiu ~.) APOSTOLICESC adj. (BIS.) apostolesc, apostolic. (Faptă ~.) apostolic s.v. APOSTOLAT. APOSTROFARE s. apostrofă. (~ adresată cuiva.) APOSTROFĂ s. apostrofare. (~ la adresa cuiva.) apoteeăr s. v. FARMACIST, apotecă s.v. FARMACIE, apoteoză vb. v. CINSTI. CÎNTA. DIVINIZA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA. apoteoză s. v. DIVINIZARE. ELOGIERE. GLORIFICARE. LAUDĂ. LĂUDARE. MĂRIRE. PREAMĂRIRE. PREASLĂVIRE. PROSLĂVIRE. SLAVĂ. SLĂVIRE. APRECIA vb. 1. a calcula, a estima, a evalua, a măsura, a preţui, a socoti, (livr.) a priza, (inv. şi reg.) a prinde, (inv.) a preţălui, a sămălui. (~ valoarea unui obiect.) 2. a calcula, a potrivi, a socoti. (A ~ ceva din ochi.) 3. a gusta, a preţui, (A ~ un spectacol bun.) 4. a cinsti, a considera, a onora, a preţui, a respecta, a stima, (inv.) a respectarisi, a respectălui, a respectul, a socoti. (I-a ~ mult.) 3. a ehib-zui, a considera, a crede, a găsi, a gindi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (inv.) a cunoaşte, a număra. (~ că trebuie făcute unele schimbări.) 6. a aviza. (A ~ favorabil proiectul.) APRECIABIL adj. 1. bun, considerabil, important, însemnat, mare. (O cantitate ~.) 2. categoric, considerabil, evident, important, însemnat, mare, sensibil, simţitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului; o diferenţă ~.) APRECIAT adj. 1. gustat, preţuit. (Un spectacol ~.) 2. considerat, preţuit, respectat, stimat, (pop. fig.) văzut, (înv. fig.) vederos. (Un om ~.) APRECIERI*] s. I. calcul, calculare, estimare, estima ţie, evaluare, măsurare, preţuire, socotire, (reg.) preţuiâlă, (inv.) preţăluire. (~ valorii unui obiect.) 2. atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendenţă, deferentă, reverenţă, (inv. şi reg.) seamă, (reg.) preţuiălă, (Mold.) lefterie, (înv.) lăudă, socoteală, socotinţă, (grecism înv.) sevas, (inv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 3. consideraţie, recunoaştere. (~ publică a meritelor sale.) 4. aviz, judecaiă, opinie, părere, verdict. (Aşteptăm cu nerăbdare ~ publicului.) aprehensiune s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE. APRET s. scrobeală, (prin 'transilv.) aspreălă, (Mold. şi Bucov.) crohmălă, (Transilv. şi Mold.) stere. (~ pentru rufe.) APRETĂ vb. a scrobi, (reg.) a aspri, a minji, (Mold. şi Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.) APRETÂRE s. scrobire, scrobit, (rar) apre-tură, (Mold. şi Bucov.) crolimălire. (~ ţesăturilor.) APRETĂ't adj. scrobit, tare. (Guler ~.) apretAra s. v. APRETARE. SCROBIRE. SCROBIT. apriăt adj. v. DISTINCT. EVIDENT. INTELIGIBIL. NET. PRECIS. apriăt adj., adv. v. CLAR. DESLUŞIT. EXPLICIT. EXPRES. LĂMURIT. LIMPEDE. RĂSPICAT. APRIG adj., adv. 1. adj. focos, ncstăpînit, sălbatic, sireap, vijelios, (înv.) zmeios. (Un cal ~.) 2. adj. furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit,ncstăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos,, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) 3. adj., adv.. aspru, barbar, brutal, cîinos, crincen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblinzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, ncome-nos, neuman. rău, sălbatic, singeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsilnic, (inv. şi reg.) tare, (reg.) pogăn, (Mold. şi Bucov.) avân, hapsin, (înv.) jcstăc, neomenit, sangulnic,. sălbăticos.sireăp, (fig.) dur, negru. (Om APRILIE 34 se poartă ~.) 4. adj. apucător, hrăpăreţ, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapâce, (pop.) hapsîn. (Om ~.) 5. adj. aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crincenit, ţâre, (fig.) încleştât. (O luptă ~.) 6. adj. disputat, dirz, îndîrjit, înverşunat, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.) 7. adj. înverşunat,mare, violent, (fig.) aprins. <(Ceartă 8. adj. cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ ll măcina.) 9. adj. intens, mare, puternic, straşnic, tare, violent, zdravăn. (Un vlnt ~.) APRILIE s. (pop.) prier. (Luna ~.) APRINDE vb. 1. a aţîţa, a face. (~ focul.) 2. a incendia. (~ un imobil.) 3. a fermenta, a se încinge, (reg.) a se izgori, (înv.) a se scoâce. (Finul se ~.) __ aprinde vb. v. ANTRENA. CONGES" TIONA. DECLANŞA. DEZLĂNŢUI. ENTUZIASMA. INTENSIFICA. ISCA. IZBUCNI. ÎMBUJORA. ÎMPURPURA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNFOCA. ÎNROŞI. ÎNSUFLEŢI. ÎNTEŢI. PASIONA. PORNI. ROŞI. RUMENI STÎRNI. APRINDERE s. 1. aţîţare, facere. (~ focului.) 2. incendiere- unui imobil.) 3. încin-gere. ("~ finului.) aprindere s. v. ARDOARE. AVÎNT. CONGESTIE. CONGESTIONARE. ELAN. ENTUZIASM. ÎMBUJORARE. ÎMPURPU-RARE. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎN-ROSIRE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. ROŞIRE. RUMENIRE, aprinjoâră s. v. CHIBRIT. APRÎNS adj. 1. incendiat. (Imobil ~.J 2. (rar) înflăcărat. (Pădure ~.) 3. încins. (Fin, grlu ~.J î aprins adj. v. APRIG. AVÎNTAT. CONGESTIONAT. DISPUTAT. DÎRZ. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. FURTUNOS. IMPETUOS. IMPULSIV. INTENS. IUTE. ÎMBUJORAT. ÎMPURPURAT. ÎNDÎRJIT. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNROŞIT. ÎNSUFLEŢIT. ÎNVERŞUNAT. MARE. NĂVALNIC. NEDOMOLIT. NEPOTO- LIT. NESTĂPÎNIT. NESTĂVILIT. PASIONAT. PUTERNIC. ROŞU. RUMEN. RUMENIT. SĂLBATIC. STRĂLUCITOR. TARE. TUMULTUOS. VEHEMENT. VIOLENT. VIU. aprinsdră s. v. INFLAMAŢIE. TUME-FACŢIE. UMFLĂTURĂ, aprinzâcios adj. v. INFLAMABIL, aprinzătoare s. v. BRICHETĂ. CHIBRIT, aprinzător adj. v. INFLAMABIL, aprinzeâlă s. v. CĂLDURI. FEBRĂ. FIERBINŢEALĂ. FRIGURI. TEMPERATURĂ. APRIORIC adj. (FILOZ.; Ia Kant) transcen-dental. (Principii ~.) APRIORISM s. (FILOZ.; la Kant) transcen-dentalism. _ APROAPE adv., s. 1. adv. (pop.) acâlea, coleâ. (Aici 2. adv. aproximativ, cam, circa, vreo, (pop.) ca, la, (înv.) pregiur. (Au trecut ~ două secole...) 3. adv. gata, mai. (Era ~ să-l prind.) 4. s. art. semen, (înv. şi pop.) soţ, (înv.) priâtnicul (art.). (Ajută-ţi ~!) APROBĂ vb. a accepta, a admite, a consimţi, a încuviinţa, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (înv. şi pop.) a se prinde, (înv. şi reg.) a se pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulţumi, a ogodi. (A ~ să se scoată postul vacant la concurs.) APROBARE s. 1. acceptare, admitere, consimţire, încuviinţare. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. acord, asentiment, aviz, consimţămînt, consimţire, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, voinţă, vrere, (înv. şi reg.) posluşânie, slobozenie, (Mold. şi Bucov.) pozvolenie, (înv.) conctirs, pozvdl, sfat, volnicie. (Cu sau fără ~ cuiva.) 3. (POLITICĂ) agrement, consimţă-mînt. (~ acordată unui diplomat străin.) APROBAT adj. acceptat, admis. (Cerere ~.) aprobălui vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONSIMŢI. ÎNCUVIINŢA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSĂ. PERMITE. PRIMI. APROBATIV adj. aprobator. (Gest ~.) APROBATOR adj. aprobativ. (Ton ~.) aprod s. v. UŞIER. APROFUNDÂ vb. (fig.) a adinei. (~ o problemă.) APROPIĂ vb. 1. a veni. (~-te să te îmbrăţişez.) 2. a strînge. (~-ţi picioarele!) 3. a (se) asemăna, a (se) asemui, a (se) compara, (înv. şi reg.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (îl ~ cu un leu.) 4. a aduce, a se asemăna, a se asemui, a semăna, (înv. şi pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se ~ mult cu sora lui.) 5.* (fig.) a se ataşa, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.) apropiăş s. v. VECIN. APROPIAT adj. 1. des. (Plasă cu ochiuri ~.) 2. adunat, strîns. (Cu picioarele 3. analog, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar. (Două elemente ~.) 4. bun, intim. (Prieten ~.) 5. intim, strîns. (Relaţii~.) APROPIERE s. 1. (local) împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleâg, (prin Transilv.) preâbăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire (Se află prin ~.) 2. (temporal) prag, preajmă. (în ~ noului an.) 3. afinitate, analogie, asemănare, concordanţă, corespondenţă, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. şi reg.) semuiâlă, (reg.) semeniş, (înv.) potroz, semănâre, semănătură, semuire. (Se poate stabili o ~ Intre aceste două elemente.) apropo s. v. ALUZIE. APROPRIĂ vb. a-şi atribui, a-şi însuşi. (îşi ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.) apropriâ vb. v. ADAPTA. POTRIVI. APROPRIERE s. atribuire, însuşire. (~ unui lucru care nu i se cuvine de drept.) APROVIZIONĂ vb. (pop.) a (se) chivernisi, (înv.) a (se) pro viziona. (Se ~ pentru iarnă.) 35 ARANJA APROXIMATIV adv. 1. aproape, cam, circa, vreo, (pop.) ca, la, (înv.) pregiur. (Au trecut ~ doua ore.) 2. relativ. (O idee ~ nouă.) APROXIMAŢIE s. (înv.) talimin. (Cu ~.) apruinata vb. v. DA. ÎMPRUMUTA. ÎNDATORA. LUA. APT adj. bun, capabil, convenabil, potrivit, suscepHbiJ. (~ pentru un anumit scop.) APTITUDINE s. 1. aplecare, aplicaţie, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, pifferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~.) 2. acuitate, aplecare, înclinare, înclinaţie, simţ. (Arc o ~ profundă pentru nuanţe.) 3. capacitate, facultate, însuşire, posibilitate. (~ intelectuale.) APUCĂ vb. 1. a lua, a prinde, (înv. şi reg.) a sprijini, (prin Transilv.) a agîmba. (~ copilul In braţe.) 2. a înhăţa, a înşfăca, a lua, a prinde, (pop. şi fam.) a capiii, (pop.) a încăi-băra, (prin Transilv.) a agîmba, (Mold. şi Transilv.) a găbji, a găbui, (grecism înv.) a prof-taxi, (fam. fig.) a căptuşi, a umfla. (~ in mină o bilă.) 3. a cuprinde. (L-a ~ In braţe.) 4. a se agăţa, a se atîrna, a se prinde, a se ţine, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgirţa. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 5. a ajunge, a prinde. (Se grăbeşte să ~ trenul.) 6. a ajunge, a prinde, a surprinde. (Ploaia i-a ~ în cîmp.) 7. a se îndrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a păşi, a pleca, a porni, (rar) a se îndruma, (pop.) a purcede, a se purta, (înv. şi reg.) a năzui, (Transilv.) a arădui. (A ~t-o pe drumul acela.) 3. a începe, a (se) porni, a se pune. (Sc ~ să mănînce.) 0. a prinde, a trăi, a vedea. (Simţea că nu va mai ~ ziua de mline.) 10. a cuprinde, a-i veni. (L-a ~ ameţeala.) 11. a moşteni. (Obicei ~ de la strămoşi.) 12. a se întîmpla, a nimeri, (Munt.) a răgădui. (îl lovea cu ce ~ .) 13. a-i căşuna, a i se năzări, a-i veni, (înv. şi reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Nu ştiu ce l-a ~.) apucă vb. v. ANGAJA. BĂGA. CERE. DEVENI. ELIBERA. FACE. FĂGĂDUI. INTRA. ÎNCADRA. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. LIBERA. OBLIGA. PRETINDE. PROMITE. SALVA. SCĂPA. SCOATE.TOCMI. VÎRÎ. APUCĂRE s. luare, prindere, prins. (~ vasului cu mina.) apucat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. apucăt s. v. COLICĂ. CRAMPĂ. EPILEPSIE. SPASM. apucătoare s. v. TALPA-GÎŞTEI. APUCĂTOR adj. aprig, hrăpăreţ, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsîn. (Om tare ~ .) APUCĂTURĂ s. 1. (mai ales la pl.) comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) m6dă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce stnt ~ile astea?) 2. (mai ales Ia pl.) deprindere, obicei, obişnuinţă, tabiet, (înv.) taifet. (Are ~ile lui zilnice.) 3. deprindere, fire, nărav, obicei, obişnuinţă, (Ban.) ogod.(l-am aflat ~.) apucătură s. v. ABILITATE. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. COLICĂ. CRAMPĂ. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINŢĂ. ISTEŢIE. ISTEŢIME. ÎNDEMÎNARE. MIJLOACE. PRICEPERE. SITUAŢIE. SPASM. STARE. ŞTIINŢĂ. TALENT. UŞURINŢĂ. APUNE vb. a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri, a se pleca, (livr.) a declina, (rar) a scădea, (pop.) a scăpăta, a sfinţi, (fig.) a se culca, a se scufunda. (Soarele ~.) apunerc s. v. APUS. ASFINŢIRE. ASFINŢIT. APUS adj. dispărut, pierdut, trecut. (Vremuri de mult ~.) APUS s. 1. asfinţire, asfinţit, (livr.) crepuscul, declin, (rar) apunere, (pop.) scăpăt, scăpă-târe, scăpătat. (~ soarelui.) 2. amurg, asfinţit, inserare, seară (livr.) crepuscul, (inv. şi pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfinţit, (reg.) murgit, (prin Mold. şi Munt.) murgilă, (inv.) sfinţire. (S-a lăsat ~.) 3. asfinţit, vest, (înv. şi pop.) sfinţit, (pop.) scăpătat, soare-apune, (inv. şi reg.) scăpăt, (reg.) scăpătiş. (Se îndreaptă către punctul cardinal numit ~.) 4. occident, vest. (Ţările din ~.) apus s. v. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DECLIN, REGRES. SFÎRŞIT. APUSEĂN adj. occidental, vestic. (Statele ~ .) r ARĂ vb. (rar) a scurma. (Tractoarele ~ pămîntul.) ARĂB adj., s. 1. adj. arabic, arăbesc, (pop.) arăpesc. (Popoarele ~.) 2. s. (pop.) arăp. (~ din Africa tropicală.) 3. adj., s. (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin. ARĂB IC adj. arab, ară-besc, (pop.) arăpesc. (Popoarele ~.) ARĂBIL adj. cultivabil, (rar) arător. (Pă-mlnt ~.) ARĂC s. (reg.) pocie, vrăjâr. (~ la vie.) ARAPIÎDĂ s. (BOT.; Arachis hypogae) alună americană, alună de pămînt. ARĂMĂ s. (CHIM.) cupru. (Obiecte din ~.) ARANJÂ vb. 1. a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (inv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a pregăti, a prepara. (~ cele necesare pentru drum.) 3. a aşeza, a aşterne, a pregăti, a pune. (~ masa.) 4. a face, a pregăti. (~ patul.) 5. a(-şi) aşeza, a(-şi) potrivi. (îşi ~ cravata.) 0. a aşeza, a îndrepta, a netezi. (îşi ~ părul.) 7. a potrivit, a regla, a repara, (pop. şi fam.) a meşteri. (~ un aparat.) 8. a potrivi, a ticlui, (pop. şi fam) a drege, (pop.) a o brodi. (A ~ astfel lucrurile Incit...) 3. a orîndui, a rezolva, (înv.) a chivernisi. (Şi-a ~ nişte treburi.) 10. a orîndui, a reglementa, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a ~ situaţia neclară.) 11. a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a ARANJA 36 (se) găti, a (se) împodobi, a (se) spilcui, (pop. şi fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moţa, (înv. şi reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîştiga, (prin Transilv. şi Maram. a (se) pădăi, (prin jYIold.) a (se) putui, (prin Transilv. şi Mold.) a (se) puţului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) şucări. (Ce le-ai ~ aşa?) aranja vb. v. DENUNŢA. PÎRÎ. RECLAMA. SPUNE. ARANJAMENT s. 1. acord, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legămînt, pact, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătură, (poj:>.) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoâre, (înv.) aşezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şustă. (Conform ~.) 2. alcătuire, aşezare, dispunere, distribuţie, întocmire, rînduială, structură. (Un anumit ~ .al lucrurilor.) ARANJARE s. 1. aşezare, clasare, clasificare, distribuire, împărţire, ordonare, repartizare, rînduială, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. pregătire, preparare, preparat, (rar) preparâţie. (~ celor necesare la drum.) 3. facere, pregătire. (~ patului.) 4. potrivire, reglaj, reglare. (~ unui aparat electric.) 5. orînduire, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularislre. (~ unei situaţii neclare.) 6. dichiseală, dichisire, fer-chezuială, ferchezuire, gătire, spilcuială, spil-cuire, (pop. şi fam. depr.) scliviseălă, sclivislre. (Ce-i ~ asta la tine?) ARANJAT adj. 1. clasat, ordonat, organizat, rînduit, sistematizat. (Material documentar ~.) 2. pregătit. (O cameră~.) 3. cochet, dichisit, elegant, fercheş, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. şi fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. şi Ban.) clnaş, (Transilv.) niâlcoş, (turcism înv.) muchelef. (Om ~.) arap s. v. ARAB. NEGRU. arâpoă s. v. NEGRESĂ. ara piuă s. v. ROM. ŢIGAN. ARÂR adv. arareori, rar, rareori. (Se duce ~ pe la el.) ARARE s. arat, arătură, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugărlre. (Merg In zori la ~.) ARAREORI adv. arar, rar, rareori. (Vine ~ pe la mine.) , ARxAT s. arare, arătură, plug, plugărie, plu-.gărit, (rar) plugărlre. (Merg in zori la ~.) ARĂBfîSC adj. arab, arabic, (pop.) arăpesc. (Popoarele ~.) ARABEŞTE adv. (pop.) arăpeşte. (Vorbeşte ~.) arăduce vb. v. ADUCE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNFĂŢIŞA. REPREZENTA. SEMĂNA. aradul vb. v. APUCA. ÎNCEPE. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂŞI. PLECA. PORNI. ARĂMÎ vb. a cupra. (~ suprafaţa unui a se spunta. (Nu se ~ cu săptămînile pe stradă.) 23. a apărea, a se ivi, a pica, (înv. şi reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a ~ şi el.) 24. a apărea, a se ivi, a se înfăţişa, a se prezenta, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înfiinţa. (S-a ~ la proces.) 25. a apărea, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolţi, a se înfiripa, a înflori, a se na şt e.(Un zîmbetse~ pe faţa lui.) 26. a apărea, a se ivi, a se înfăţişa, a se revela, (înv. şi pop.) a se dezveli. (Cîm-pia se ~ tn toată splendoarea ei.) 27. a apărea, a ieşi, a se ivi. (Se ~ iarba.) 28. a apărea, a se ivi, a răsări, a se ridica, (Se ~ luna.) 29. a apărea, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iţi, a (se) slomni. (Se ~ zorii.) 30. a părea, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) 37 ARCUIT arătânie s. v. APARIŢIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. MONSTRU. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. POCITANIE. POCITURĂ. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE. ARÂTĂRE s. 1. indicare, trasare. (~ căii de urmat.) 2. desemnare, indicare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor înlr-un concurs.) 3. expunere, istorisire, înfăţişare, narare, povestire. prezentare, relatare, (rar) relaţie, (înv.) ■spunere. (~ faptelor.) 4. înfăţişare, redare, reprezentare. (~ unui grup de ţărani, înlr-un tablou. ; 5. afirmare, exprimare, manifestare, ;(rar) manifestaţie. (~ dorinţei cuiva.) G. adeverire, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 7. dezvăluire, revelare. (~ unui secret.) tt. (concr.'- apariţie, duh, fantasmă, fantomă, nălucă. nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitură, năzăritiiră, (pop.) iăzmă, moroi, :(rcg.) arătânie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoâdâ, (Mold. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. 9. (concr.) monstru, pocitanie, pocitură, (pop. şi fam.) bîzdigânie, (reg.) arătânie, budihâce, buduhoâlă, (înv.) blâznă. (0~ cu două capete.) 10. (concr.) colos, matahală, namilă, •uriaş, (pop.) măg'ăoâie, (reg.) nămetenic, nătă-râlă, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mâmiţă, (Olt.) soddm, (fam.) huiduină. (0~ cit toate zilele. ) arătare s. v. METEOR. STEA CĂZĂTOARE, arătarea Domnului s. v. BOBOTEAZĂ, aridă tor adj. v. DEMONSTRATIV, arătător adj., s. v. INDICATIV. ARĂTĂTOR s. 1. indicator. (~ la un manometru. } 2. limbă, (Transilv.) mănos, (prin Transilv.) mutatău, (Ban.) ţâgăr. (~ la ceas.) 3. (arr.) (rar) Index. (~ sau degetul arătător.) arător adj. v. ARABIL. CULTIVABIL. ARĂTOS adj. 1. chipeş, frumos, (pop.) ■chipeş. fălos, mîndru, ochids, (înv. şi reg.) vederes, (reg.) marghiol, tîmbiiş, (Transilv.) hlreş, «prin vestul Transilv.) muşât, (Transilv.) niâlco.ş. (înv.) ghizdâv, iscusit, (fam.) gigea, {argj mişto. (Un flăcău ~.) 2. aspectuos, falnic, frumos, impozant, (pop.) mîndru. (O casă ~.) ARAT URĂ s. 1. arare, arat, plug, plugă-rie, piugărit, (rar) plugărlre. (N-a ieşit azi la~.) 2. ogor, ţarină (pop.) răzor, (reg.) plan. (~ este terenul arat.) ARĂŢEL s. (BOT.; Borrago officinalis) boranţă, otrăţel, limba-mielului, arăvon s. v. LOGODNĂ, arăvonisi vb. v. ACONTA. ARVUNI. LOGODI. arbănâş s. v. ALBANEZ. SCITIPETAR. ARBITRAR adj., adv. 1. adj. abuziv, despotic, excesiv, samavolnic, sama voinicesc, silnic, (înv.) volnic. (O măsură ~.) 2. adv. abuziv, samavolniceşte. (Procedează ~.) 3. adj. în-tîmplător. (O alegere ~.) ARBITRU s. (JUR.) judecător, (grecism înv.) eretocrlt. (~ într-un litigiu.) ARBÎU s. 1. vargă, vergea. (Cu ~ se curăţa odinioară ţeava puştii.) 2. (reg.) climpuş, (prin nordul Transilv.) puştoc. (~ la puşcoci.) ARBORĂ vb. a înălţa, a ridica. (~ steagul patriei la catarg.) ĂRBORE s. 1. (BOT.) copac, pom, (înv. şi pop.) lemn. (Un ~ falnic.) 2. (BOT.) arbore de cacao {Tlieobroma cacao) = (rar) cacao-ticr ; arbore de cafea (Coffea arabica) = (înv.) cafeu ; arborele-vieţii (Thuja orientalis) = tuia, (rar) tăinîie. 3. (TEIIN.) fus. (~ la un mecanism.) 4. (TEHN.) arbore cotit — vilbrochen. 5. (MAR.) catarg, (înv.) mâstă. G. (MAR.) arbore mic = trinchet. arborele-mamut s. v. SEQUOIA. arborc-puturos s. v. CENUŞAR. ARBORESCENT adj. ramificat. (Reţea electrică ~.) ARBIjST s. (BOT.) copăcel. ARC s. I. (prin Ban., Transilv. şi Maram.) puşcă. (~ cu săgeţi.) 2. resort, (reg.) drot. la o dormeză.) 3. (TERN.) coardă. (~ la un mecanism.) 4. arcadă, boltă, boltitură, (înv.) sclip. (~ la o construcţie.) 5. (FIZ.) arc electric = arc voltaic ; arc vollaic = arc electric. arc s. v. ACOLADĂ. ARCUŞ, BOLTĂ. CER. FIRMAMENT. arcă s. v. APĂRĂTOR. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAŢIE. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSŢINĂTOR. TEMELIE. 4 ARCADĂ s. arc, boltă, boltitură, (înv.) sclip. (~ la o construcţie.) arcan s. v. LAŢ. SECRET. ŞTREANG. TAINĂ; ARCAŞ s. 1. săgetător, (înv. şi pop.) săgetâr, (înv.) săgetâş. (~ din armata lui Ştefan cel Mare.) 2. (ASTRON.; ait.) săgetătorul (art.). (~ este numele unei constelaţii.) arcât adj. v. ARCUIT. BOLTIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT, arcă s. v. CORABIE, arcer s. v. CUTE. GRESIE, arehieft s. v. IENUPĂR. JNEAPĂN. archiş s. v. IENUPĂR. JNEAPĂN, arcos adj. v. ARCUIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT. ĂRCTIC adj. nordic, (astăzi rar) boreal, septentrional. (Regiunile ~.) ARCUÎ vb. 1. a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, a (se) recurba, (înv. şi reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (~ o bară metalică.) 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.) ARCUIRE s. 1. curbare, încovoiere, îndoire, (rar) flexiune, (înv. şi reg.) încujbâre. (~ unei bare.) 2. curbare, flexiune, încovoiere, îndoire. (Mişcări de ~ , în gimnastică.) 3. (concr.) curbură, încovoială, încovoietură, îndoitură. (Tavanul formează o uşoară ~.) ARCUIT adj. 1. curb, curbat, încovoiat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcât, recurbât, (înv. şi reg.) încujbât, scovîrdât, (înv.) arcos. (Bară ~.) 2. boltit, (rar) arcât. (Un acoperiş~.) ARCUL OCHIULUI 38 arcul ochiului s. v. IRIS. ARCCS s. (MUZ.) (reg.) arc. (~ la vioară.) ardău 's. v. ARDELEAN, TRANSILVĂNEAN, ARDE vb. 1. a dogori, a frige, a pîrjoli, (pop.) a pripi, a zăpuşi, (înv. şi reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.) 2. a încălzi, a încinge, a înfierbînta. (~ cuptorul pentru pline.) 3. a (se) mistui. (Focul a ~ totul.) 4. a (se) frige. (M-arn ~ la deget de la plită.) 5. (MED.) a cauteriza. (~ o rană.) 6. a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) pirli, a (se) prăji, (înv. şi reg.) a (se) păli. (Ne ~ la soare, la marc.) 7. a lumina. (Lampa ~ piuă lirziu tn camera lui.) arde vb. v. ADEMENI. AMĂGI. BĂNUI. da. Incinta. înşela, minţi. momi. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. SCLIPI. STRĂLUCI. TRAGE. TRIŞA. ARDEI s. (BOT.) I. (Capsiciun aiuuiuin) (reg.) pipărlşă, piper, (Transilv.) ardeică, pâ-prică, (Transilv. şi Ban.) pipârcă, (Mold.) pipăruş, (Bucov.) pipăruşcă. 2. ardei iute = (reg.) ciuşcă, ţuşcă. ARDEIĂ vb. a (se) iuţi. (Mincarca s-a ~.) ardeiă vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ÎNFURIA. MÎNIA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA, ardeică s. v. ARDEI. ARDE.LEÂN s., adj. I. s. transilvănean, (înv. şi reg.) ungurean, (prin Bucov.) ardău. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelenesc, transilvănean, (rar) transilvan. (Populaţia ~.) ARDELEĂNA s. art. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleneasca (art.), ciobănaşul (art.), liaţegana (art.), lugojana (art.), so-meşana (art.). (~ este un dans popular cu mişcare moderată.) ARDELEÂNCĂ s. transilvăneancă, (înv. şi reg.) ungureăncă. (E ~ de felul ei.) ARDELENEÂSCA s. ari. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleana (art.), ciobănaşul (art.), haţegana (art.), lugojana (art.), someşana (art.). (~ este un dans popular din 'Transilvania.) ARDELENESC adj. ardelean, transilvănean, (rar) transilvân. (Populaţia ~.) ardent adj. v. AVÎNTAT. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNSUFLEŢIT. PASIONAT* ardenţă s. v. ARDOARE. AVÎNT. ELAN* ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. ARDERE s. 1. (livr.) cremaţiune. (~ gunoaielor.) 2. (CHIM.) combustie, arderc-de-tot s. v. HOLOCAUST. ARDOÂRE s. i. avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervănţă, fervoare, patos, (rar) ardenţă, (Mold.) ahotă, (înv.) porneălă, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojâr, suflu, zbor. (~ tinereţii.) 2. avînt, elan, impetuozitate, temperament, (pop. şi fam.) suflet, (reg.) mau. (Cintaţi cu mai multă ~.) 3. rîvnă, sîrguinţă, străduinţă, zel, (înv.) neprâget, nepregetâre, osîrdie, osîrdnicle, osîr- clulnţă, osirduire, osirduitură, protimle. (~ lui era demnă de admirat.) AREĂL s. (BIOL.) arie. (~ unei specii.) areic adj. v. SECETOS. USCAT. ARENDA vb. (înv. şi pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.) arendăr s. v. ARENDAŞ. ARENDÂRE s. (înv. şi reg.) năimeâlă, (înv., în Mold.) împosesulre. (~ unui teren agricol.) ARENDĂŞ s. (reg.) orîndăş, (înv.) arendăr, orîndator, (înv., în Mold.) orîndâr, posesor. (~ unei moşii.) ARENDÂTadj. (înv. şi pop.) năimit. (Teren agricol ~.) ARENDĂ s. (ieşit din uz) posesiune, (înv. şi reg.) năimeâlă, orindă, simbrie. (A luat moşia în ~.) ARENDĂŞfE s. arendăşit. (Arendaşul se ocupa cu ~.) ARENDĂŞIT s. arendăşie. ARENDĂŞÎŢĂ s. arendăşoaică. (~ era nevasta arendaşului.) ARENDĂŞOAICĂ s. arendăşiţă. (Arendaşul si ~.) AREST s. (JUR.) 1. arc-starc, deţinere, închidere, întemniţare, reţinere, (pop.) popreaiă. (~ a durat o zi.) 2. închisoare, ocnă. penitenciar, puşcărie, temniţă, (înv. şi pop.) po-preâlă, (pop.) prinsoârc, robie, (reg.) cremenâl, (Transilv., Maram. şi Bucov.) ârişte, (prin Transilv.) căllscă, (Transilv.) piţigoâică, (prin Olt.) prinzâre, (prin Maram.) robşâg. (înv.) pâză, tumurluc, (franţuzism înv.) prizdn, (fam.) beci, gherlă, (fam. şi fig.) dubă, hîr-dău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (argJ gros, pîrnâie, ţuhâus, zdup. (Cit a stat la ~ ?) 3. arest preventiv = prevenţie, (înv. şi pop.) po-preâlă. ARESTA vb. (JUR-) L a deţine, a închide, a întemniţa, a reţine, (înv. şi reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temniţa, a zăvori. (Hoţul a fost ^ mai multă vreme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (L-a ~ de acasă.) a restant s. v. ARESTAT. DEŢINUT. ÎNTEMNIŢAT. PRIZONIER. ARESTĂRE s. (JUR.) 1. arest, deţinere, închidere, întemniţare, reţinere, (pop.) po-preâlă. (După ~ lui...) 2. capturare, prindere, prins, (înv.) prinsoare, prinsură, prinzâre. (~ unui hoţ dispărut.) 3. ridicare. (~ lui de la domiciliu.) ARESTÂT adj., s. (JUR.) 1. adj. deţinut, închis, întemniţat, reţinut, (înv.) poprit. < Persoane ~ şi persoane libere.) 2. adj., s. capturat, prins. (Hoţ ~.) 3. s. deţinut, întemniţat, prizonier, (înv.) arestânt, (glumeţ) pensionâr. arestălui vb. v. ARESTA. DEŢINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIŢA. REŢINE. arestui vb. v. ARESTA. DEŢINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIŢA. REŢINE. «reşcă s. v. DOS. REVERS, aret s. v. GARDĂ. PAZĂ STRAJĂ. VEGHE^ ARETÂ vb. a ponta. (Ogarul ~ vînaiut.) arete s. v. BERBEC. 39 ARHITRAVĂ artu s. v. LAPTELE-CÎINELUI. LAP-TELE-CUCU LUI. ARGAT s. slugă, (înv. şi reg.) curtean, (prin Transilv.) birlş, (înv.) celâdnic. (~ la o moşie.) argiLsărie s. v. ARGĂSITORIE. TĂBĂGĂ- rie‘. argăsăriţă s. ,v. TĂBĂCĂREASÂ. ARGASEÂlA s. argăsire, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit, (rar) tanâj, tanâre, (reg.) cruşeălă, cru-şlre. (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubeâlă, du-bire,. dubit. (Operaţia de ~ a pieilor.) AR GĂSI vb. a tăbăci, (reg.) a cruşi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a clubi. (~ pieile.) ARGĂSIRE s. argăseaiă, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit, (rar) tanâj, tanâre, (reg.) cru-.şeâlă» cruşire, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubeâlă, dubire, dubit. (~ pieilor.) AR GĂSIT adj. tăbăcit, (reg.) cruşit, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubit. (Pici ~.) AR GĂSITOR s., adj. I. s. tăbăcar, (reg.) 'Opincârăş, orgâr, tălpâr, timar, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălâr, (înv.) solonâr, tabâe. (~ se ocupă cu iăbăcitul pieilor.) 2. adj. tăbăcitor. (Substanţe ~.) ARGĂSITORIE s. tăbăcărie, (rar) argă-.sărfe, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălărie, i(înv.) tabalhanâ, tabanâ, tăbăcie. (In ~ se tăbăcesc pieile.) ARGĂŢESG adj. (prin Transilv.) birişesc. {Muncă ~ .) argcă s. v. CLEŞTE. RĂZBOI. STRAJĂ, argentân s. v. ALPACA. ARGENTIFER adj. argintos. (Teren ~.) arghclâr s. v. HERGHELEGIU, arcfiiHă s. v. HERGHELIE. ARGILĂ s. clisă, liumă, lut, pămînt, (inv. şi reg.) tină, (reg.) lilei, (Transilv.) agiâg. (Cană de ~.) nryilifer adj. v. ARGILOS. CLEIOS. CLISOS. LUTOS. ARGILOS adj. cleios, clisos, lutos, (rar) argilifer, Inimos, (pop.) milos, (reg.) Uleios, răşinos, (Transilv.) tiglos. (Teren ~.) ARGINTA vb. (rar) a argintui, (înv. şi pop.) •a spoi. (~ un obiect metalic.) argintar s.^ v. BIJUTIER. GIUVAERGIU. ARGINTxVRE s. (inv.) spoire, spoit. (~unui vas metalic.) ARGINTĂRIE s. (inv.) arginturi (pl.). {Posedă multă ~.) ARGINT COLOIDĂL s. (FARM.) colar-goi. (~ este un antiseptic.) ARGINTIU adj. (rar) argintos. (Culoare ~.) ARGINTOS adj. argentifer. (Minereu ~.) argintos adj. v. ARGINTIU, argintul vb. v. ARGINTA, arginturi s. pl. v. ARGINTĂRIE. __ argint-viu s. v. HIDRARGIR. MERCUR, arginţi s. pl. v. BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA. ARGINŢlCĂ s. (BOT.; Dryas octopetala) eerenţel. ARGIRÎSM s. (MED.) argiroză. (~ este intoxicaţia cu săruri de argint.) ARGIR6ZĂ s. (MED.) argirism. (Bol-san de ~.) ARGUMENT s. 1. considerent, raţionament, (înv.) rezon. (7-a convins cu ~e logice.) 2. motiv, motivare, motivaţie. (Cel mai bun ~ adus in sprijinul opţiunii sale.) 3. dovadă, motiv, temei. (Are ~e să fie optimist.) ARGUMENTĂ vb. a demonstra, a dovedi, a întări, a proba, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.) ARGUMENTĂRE s. argumentaţie, demonstrare. (~ celor arătate.) ARGUMENTÂŢIE s. argumentare, demonstrare. (~ celor susţinute.) ARHAIC adj. 1. primitiv, străvechi, vechi. (Civilizaţii ~.) 2. vechi, (livr.) vetust. (Casa avea un aer ~.) 3. învechit. (Cuvînt ~.) ARHANGHEL s. (BIS.) (înv.) arhistrâtig. ARHEOLOG s. (înv.) anticâr. (Specialistul în arheologie se numeşte ~.) ARHEOLOGIC adj. (înv.) anticâriu. (Cercetări ~.) arhetip s. v. ORIGINAL. ARHICUNOSCUT adj. 1. banal, depăşit, ştiut, vechi, (rar) răscunoscut, (fam. fig.) fumat, răsuflât. (O glumă ~.) 2. notoriu, proverbial, (rar) răscunoscut. (Un fapt ~.) arhicunoscut adj. v. CELEBRU. FAIMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. ARIJIDIÂGON s. (BIS.) protodiacon. arhidiccezân adj. v. ARHIEPISCOPAL. ARHIEPISCOPAL adj. (BIS.) (Transilv.) arhidiccezân. arhidicceză s. v. ARHIEPISCOPIE. ARHIEPISCOP s. (BIS.) mitropolit. ARHIEPISCOPAT s. (BIS.) arhiepiscopie. (~ este funcţia arhiepiscopului.) ARHIEPISCOPIE s. (BIS.) 1. (Transilv.) arhidieceză. (Sediul ~.) 2. arhiepiscopat. (A primit ~ de...) ARHIERESC adj. (BIS.) (rar) arhipăsto-resc. (Rang ~.) ARHIEREU s. (BIS.) ierarh, (rar) arhi-păstâr, (înv.) sfetitel. (Episcopul intră In categoria ~ilor.) ARHIERÎE s. (BIS.) (rar) arhipăstorie, arliipăstor s. v. ARHIEREU. IERARH, arhipăstoresc adj. v. ARHIERESC, arhipăstorie s. v. ARITIERIE. arhipresbftcr s. v. PROTOIEREU. PROTOPOP. arhistrâtig s. v. ARHANGHEL. GENERALISIM. ARHITECT s. (înv.) arhitecton, arhitâc-tor, maimâr, maimarbaşâ. (~ unui pedat.) arhitecton s.^ v. ARHITECT. ARHITECTONIC adj. arhitectural, (înv.) arhitectonicdsc. (Planuri ~.) arliitectonlccsc adj. v. ARHITECTONIC. ARHITECTURAL. arhitectonic s. v. ARHITECTURĂ, arhitcctor s. v. ARHITECT. ARHITECTURAL adj. arhitectonic, (înv.) arhitectonicesc. (Sistematizări ~.) ARiJITECTCRĂ s. (înv.) arhitectonic, mai-mărle. (Profesează ~.) ARHITRÂVĂ s. (ARHIT.) epistil. (~ este partea inferioară a antablamentului.) ARHIVAR 40 ARHIVÂR s. (înv.) arhivist, condicâr. ( ~ la o instituţie.) ARHIVĂ s. (turcism înv.) caid. (~ unei institut ii.) arhivist s. v. ARHIVAR. ARHONDARIC s. arhondaric. (~ unei mănăstiri.) ARHONDĂREÂSĂ s. arhondărilă. (~ la o mănăstire.) ARHONDĂRÎE s. arhondaric. (A dormit la ~ mănăstirii.) ARHONDĂRIŢĂ s. arhondărcasă. (~ la mănăstirea Suceviţa.) arhonic s. v. BOIERIE. ARIÂN adj. (inv.) arienesc. (Popoarele ~ .) ARIANISM s. (înv.) arienie. (Doctrina ~ a fost declarată eretică la 325.) ARICEÂLĂ s. (MED. XET.) (pop.) arici. (~ cailor.) arici s. v. ARICEALĂ. ROSTOGOL. SCAI. SCAIETE. arici vb. v. RIDICA. ZBÎRLI. ARICI-DE-MÂRE s. (ZOOL.; Echinoidea) echinidă. ARÎD adj. 1. sec, uscat, (rar) secetos, (înv. Şi reg.) secăţiu, (înv.) secăţiv. (Un teren de piatră ~.) 2. neproductiv, neroditor, sterp. (O câmpie ~.) ARIDITATE s. uscăciune. (~ solului.) ARIE s. arman, (înv. şi reg.) silişte, (reg.) tare, (prin Mold. şi Bucov.) năsădă. (~ pentru treierat griul.) ÂRIE s. 1. compartiment, domeniu, sector, sferă. (~ de aplicare.) 2. (BIOL.) areal. unei specii.) ARIE s. (MUZ.) cintec, melodie. (~populare.) arie s. v. CURTE. OGRADĂ. arienesc adj. v. ARIAN. arienie s. v. ARIANISM. ARIERĂT adj. (MED.) înapoiat, intîrziat. ( Persoană ~ .) ARIERGARDĂ s. (MIL.) (înv. ) retroguârdie. (~ unui regiment.) ARÎN s. (BOT.; Alnus) (prin Transilv.) arinde. alinări la s. v. STUDENIŢĂ. arină s. v. NISIP. PLAJĂ. arinde s. v. ARIN. arinejă s. v. SCRUMBIE. ARINIŞ s. (BOT.) arinişlo. (Trecea prinţi- un ~.) ariniş s. v. DESERT. PUSTIETATE. PUSTII-. AR IN ISTE s. (BOT.) ariniş. (La marginea ~.) arinos adj. v. NISIPOS. ARIPĂT adj. înaripat. (Cat »-■.) ARIPĂ s. l. (IllT.) aripioară, înotătoare. (~ crapului.) 2. (MII..) capăt, coastă, flanc, margine, (înv.) corn, mînccă. (~ dreaptă a frontului.) 3. (SPORT) extremă. (.Joacă ~ stingă, la fotbal.) 4. cruce, spetează, (reg.) crucişă, cumpănă, foiclniţă, răscruce. (~ la virlclnilă.) 5. săgeată, spetează. (~ la roata morii de vint.) t>. 1‘ofează. (~ la moară.) 7. (la pl.) crucişe (pl.), cumpene (pi.), fofelnile (pl.), răscruci (pl.), speteze (pl.). (~ la războiul de ţesut.) 8. (pop.) fofeâză. (~ la ferestre, uşi, porţi.) 9. (la pl.) sfîrcuri (pl.). (~ la fundul butoiului.) ăripă s. v. CRILĂ. CORDAR. GRIJĂ. ÎNTINZĂTOR. OCROTIRE. PROTECŢIE. STRUNĂ. ARIPIOÂRĂ s. (IHT.) aripă, înotătoare. (~ şalăului.) ARISTOCRÂT adj., s. 1. adj. ales, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil* (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod* blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evglie-nis, (fam. şi peior.) simandicăs. (Aparţinea unei familii ~.) 2. s. gentilom, nobil, patrician, (rar) magnât. (Un ~ din apusul feudal al Europei.) ARISTOCRATIC adj. ales, aristocrat, hun* distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagordd, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenls, (fam. şi peior.) simandicos. (De neam ~.) ARISTOCRAŢIE s. 1. nobilime, (rar) nobleţe, (înv.) blagorodnicie, blagorodnic, nobili-tăte. feudală occidentală.) 2. boierime, nobilime, (reg.) boieret, (înv.) neâmuri (pl.), (grecism înv.) evghenie. (~ din ţările române.) ărişte s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. ARITMETICĂ s. (MAT.) (înv., în Bucov.) comput. arm s. v. COAPSĂ. SPATĂ. armadă s. v. ARMATĂ. OASTE. OŞTIRE. PUTERE. TRUPE. ARMAMENT s. (MIL.) (pop.) muniţie. (~ de luptă.) ARMAN s. arie, (înv. şi reg.) silişte, (reg.) ţarc, (prin Mold. şi Bucov.) năsâdă. (~ pentru treieratul cerealelor.) armau s. v. CURTE. O GRABĂ. ARMĂŞ s. sici, vizir. (~ la arşic, in jocul de arşice.) ARMĂT adj. (MIL.) militar. (Conflict ~.) ARMĂTĂ s. (MIL.) 1. oaste, oştire, putere, trupe (pl.), (inv. şi reg.) armâdă, şirăg, tâbără, (înv.) ârmie, ordie, ostăşime, oştime, silă, tărie, (fig.) săbie. (Oraşul a fost cucerit de ~ duşmană.) 2. militărie, (inv. şi pop.) ostăşie, (reg.) miliţie, (Transilv.) cătănie, (inv.) voinicie. (Merge la ~.) 3. militărie, stagiu, serviciu militar, (Transilv.) cătănie, (inv.) oştenie, soldăţie. (îşi face ~ la...) armată s. v. GRĂMADĂ. MULŢIME. ĂRMĂ s. (fam.) sculă. (~ de uîiiăloarc, bună.) ARMĂSĂR s. (Transilv. şi Ban.) armig. (Un pnrsîngc.) ARMĂSĂRĂŞ s. armăsăruş. ARMĂSĂRtJŞ s. armăsăraş. ARMĂTtTRĂ's. (MUZ.) armură, (înv.) signatură. (~ serveşte la identificarea tonalităţii.) armătură s. v. ARSENAL. armături s. pl. v. ARMOARII. BLAZON. EMBLEMĂ. armoârii s. pl. v. STEMĂ. 41 ARSENIC ARMEAN adj. armenesc. (Populaţie ~.) armean s. v. CERC. ROTOCOL. ARMENESC adj. armean. (Limba ~.) armie s. v. ARMATĂ. OASTE. OŞTIRE. PUTERE. TRUPE, armii* s. v. ARMĂSAR. ARM O ARII s. pl. blazon, emblemă, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ unei case princiare.) ARMONIC adj. (MAT., FIZ.) sinusoidal. {Mărime periodică ~.) ARMONICĂ s. (MUZ.) muzicuţă, (rar) •colină. (Cîntă la ~.) ARMONIE s. 1. acord, împăciuire, înţelegere, pace, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea intre ei.) 2. concordantă. echilibru, potrivire, proporţie, propor-ţionalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (O perfectă~ a elementelor unui ansamblu.) 3. (MUZ.) acord, consonanţă, unisonanţă. 4. melodie, muzicalitate, sonoritate. (~ interioară a versului.) 3. (FON.) armonie vocalică = sinarmo-nie, sinarmonism. armonie s. v. ARTICULAŢIE. ÎNCHEIETURĂ. ARMONIOS adj. 1. concordant, echilibrat, proporţional regulat, simetric. (Un ansamblu ~.) 2. potrivit. (Culori ~.) 3. (MUZ.) •consonant. (Acord ~.) 4. melodic, melodios, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ~ a lui Odo-bescu.} ARMONÎSM s. (POLITICA) falansteria-nism, fourierism, garantism. ARMONIZA vb. a (se) asorta, a (se) combina, a merge, a (se) potrivi, (pop. şi fam.) a (se) Iovi. (Albastrul se ~ bine cu albul.) ARMONIZARE s. asortare, combinare, potrivire. (~^ culorilor.) ARMURÂR s. {BOT.; Carduus marianus) (prin Transilv.) atnăreă, spinul-Sfintei-Marii. amturâr s. v. TĂTARNICĂ. a nu unire s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DA-LAC. PUSTULĂ MALIGNĂ. arm murită s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAtT PUSTULĂ MALIGNĂ. ARMt’RĂ s. (MUZ.) armătură, (înv.) signatură. (~ unei simfonii.) ARMURIER s. (înv.) sineţâr, tufecciu. fetru repară sau vinde arme.) ARNÂUT s. nefer, poteraş. (~ din garda domnească.) arnăiit s. v. ALBANEZ. SCHI PE TAR. arnăuţesc adj. v. ALBANEZ, airnea s. v. COVILTIR. ARNICĂ s. (BOT.; Amica montana) pod-bai-dc-muntc, (reg.) carul-pădurilor, carul-zînelor. ţîţa-oii, (prin Transilv.) roit. AROGANT adj. impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, semeţ, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios. (rar) neînfrînât, (pop. şi fam.) ţiînos, (inv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhetic, (inv.) ncruşmos, (fam. fig.) botos. (O atitudine ~.) AROGANŢĂ s. 1. impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) seme-ţie, (livr.) morgă, preziimţie, (pop. şi fam.) ţîfnă. (E de-o ~ revoltătoare.) 2. fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfarc, mindrie, orgoliu, semeţic, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumţie, suficienţă, (rar) superbie, ţanţoşie, (înv. şi pop.) măreţie, mărire, (pop. şi fam.) Ifos, ţîfnă, (reg.) făloş6nie, făloşle, (inv.) fălnicle, lăudă, mărie, mărime, mîn-dreţe, polifălă, preaînălţăre, preaînălţlme, se-meţlre, trufă, trufăşle, zădărnicie. (~ lui este cu totul ne justificată.) AROMÂT adj. aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (Flori ~.) AROMAT s. (mai ales la pl.) condiment, ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (inv.) băcănii (pl.) miroase (pl.), mirodie, mirositură, spiţerie. (Vanilia, piperul slnt ~.) AROMATIC adj. aromat, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanţă ~.) AROMĂ s. balsam, mireasmă, parfum, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) şmag, (Mold. şi Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (~ florilor.) AROMAN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ ii se află In sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromânesc, macedoromân, (rar) macedonean. (Populaţia ~.) * AROMÂNCĂ s. macedoromâncă. (O ~ din Albania.) AROMÂNESC adj. aromân, macedoromân, (rar) macedonean. (Populaţie ~. ) aromi vb. v. ADEMENI. ADORMI. AMĂGI. ATRAGE. AŢIPI. DORMITA. ISPITI. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. MOŢĂI. PĂCĂLI. PICOTI. PIROTI. PROSTI. PURTA. SEDUCE. TENTA. TRIŞA. aron s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI. ARPACÂŞ s. (rar) orzişor. (Ciorbă cu ~.) ARPAGIC s. (BOT.) 1. (Allium schoeno-prasum) (reg.) pur, (prin Transilv.) chişărău. 2. ceapă de săminţă, (Olt. şi Munt.) orceâg, (Transilv.) parpanglcă, (prin Ban.) puiâc, (prin nord-vestul Olt.) pulţ. ARS adj. dogorit, pîrlit, (înv. şi reg.) prigorii. (Pustiul ~ al Africii.) ars s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. NĂBUSEALĂ. NĂDUF. NĂDUŞEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. arsanâ s. v. DEBARCADER. arsătură s. v. ARSURĂ. JARIŞTE. PÎR-LITURĂ. arse s. pl. v. DAR. HOLOCAUST. JERTFA. OFRANDĂ. PRINOS. SACRIFICIU. arseii s. v. ANHIDRIDĂ ARSENIOASA. ARSENIC. ARSENAL s. (înv.) armătură, spătărie. (~ armatei.) ARSENIC s. (CHIM.) anhidridă arsenioasă, (rar) arsen, şar, (pop.) săricică, şoricioâică, (Mold.) şoriceâsă. ARSFENAMINĂ 606 42 ARSFENAMÎNĂ 606 s. (FARM.) salvnr-san, (rar) ehrlich 606. (Se foloseşte ~ in tratamentul sifilisului.) ARSÎNĂ s. (CHIM.) hidrogen arseniat. arsoâre s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. NĂBUSEALĂ. NĂDUF. NĂDU-SEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. ARStfRĂ s. 1. (MED.) usturime, (reg.) jig, jigărâie. (Simte ~i gastrice.) 2. scrum. (~ de pe fundul unui vas.) 3. jarişte, pîrlitură, (pop.) arsăttiră, (înv. şi reg.) pîrjol, (reg.) pirjolittiră, pîrleâlă. arsură s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. NĂBUSEALĂ. NĂDUF. NĂ-DUSEALĂ. PlRJOL.'POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. ARŞIC s. 1. (ANAT.) (Mold.) gioâlă. (~ de miel.) 2. (la pl.) (pop.) capre (pl.), (Mold.) gioale (pl.). (Jocul de ~.) ARŞINÎC s. (BOT.; Lijchnis chalcedonica) (reg.) scaunul-popii. ĂRŞIŢĂ s. 1. caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, nă-duşeaiă, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoâre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoăre, cocăt, crăpăt, năplăiălă, pîclă, prepăt, prigoâre, puhăiâlă, zăpuc, (priir Ban.) arsoăre, (Ban. şi Transilv.) fript oare, (prin Olt.) jâpsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec., (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. dogoare, dogoreală, fierbinţeală, pară, văpaie. (~ focului.) arşiţă s. v. CĂLDURI. FEBRĂ. FIERBINŢEALĂ. FRIGURI. TEMPERATURĂ. arşov s. v. CAZMA. I-IÎRLEŢ. ĂRTĂ s. 1. dibăcie, iscusinţă, îndemînare, măiestrie, meşteşug, pricepere, ştiinţă, talent. (Obiect făcui cu multă ~.) 2. artă aplicată — ornamentică, artă decorativă ; artă decorativă = ^rnamcntică, artă aplicată. 3. artă regizorală = înscenare, montare, regie, punere in scenă, (rar) regizorat, (înv.) scenariu ; artă scenică — scenografie ; arte frumoase = belle-artc. 4. artă culinară = gastronomie. ARTEZIÂNĂ s. fîntînă (arteziană, ţîşni-toare), havuz, (înv.) şacîîrvân, fîntînă săltă-toăre, fîntînă săritoare. (~ Mioriţa din Bucureşti.) artie s. v. PLÎNGERE. RECLAMAŢIE. ARTICOL s. 1. marfă. (Un ~ de bună calitate.) 2. paragraf, punct, (înv.) cap, pont. ( dintr-o lege.) ARTICULÂ vb. 1. a emite, a pronunţa, a rosti. (~ desluşit sunete, cuvinte.) 2. a grăi, a pronunţa, a rosti, a scoate, a spune, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a ~ un cuvînt.) 3. a se încheia. (Locul unde se ~ un os.) ARTICULARE s. articulaţie, emitere, pronunţare, pronunţie, rostire, (înv.) prozodie. (~ sunetelor.) ARTICULÂŢIE s. I. articulare, emitere, pronunţare, pronunţie, rostire, (înv.) prozodie. (~ sunetelor.) 2. (ANAT.) încheietură, (înv. şi pop.) nod, (înv.) armonie, (fam. fig.) balamăle (pl.). (~ iile omului.) 3. (ANAT.) articulaţie semimobilâ = amfiartroză. ARTIFICIAL adj. 1. contrafăcut, fals, Imitat. (Pietre ~.) 2. fals, (livr.) postlş, (reg.> prepus. (Pâr dinţi ~.) 3. afectat, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţids, sunătdr, umflât. (Stil, limbaj ~.) 4. afectat, căutat, fals, forţat, nefiresc,, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi atitudine un ris ~.) ARTIFICIALITĂTE s. afectare, căutare, emfază, grandilocvenţă, manierism, patos, preţiozitate, retorism. (~ stilului, exprimării.} artifl s. v. CIOZVÎRTĂ. HALCĂ. HARTAN. ARTILERIE s. (MIL.) (înv.) puşcărie. (Face armata la /v, y ARTILERlST s. (MIL.) tunar, (înv.) canonier, puşcâr, puşcâş, topciu. (Un iscusit ~.) ARTIODACTÎL s., adj. (ZOOL.) paricopi-tat. (Boul este un ~.) ARTIST s. actor, interpret, (rar) teatralist. (~ de comedie.) ARTISTĂ s. actriţă, interpretă, (rar) tea-traiistă. (~ de dramă.) ARTISTIC adj. I. beletristic, literar. (Opere ~ şi opere ştiinţifice.) 2. iscusit, măiestrit, meşteşugit, (rar) măiestru. (O broderie ~.) artizan s. v. MESERIAŞ. MEŞTEŞUGAR. ARTRITĂ s. (MED.) (Transilv.) şui. (Suferă de ~.) ARTROLOGlE s. sindesmologie. ari fit adj. v. AGER. DEŞTEPT. DIBACI. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTET. ÎNDEMÎ-NAT1C. PRICEPUT. ARŢAG s. 1. (înv. şi pop.) ţîfnă. (E plin de ~.) 2.* (înv.) liârţă. (~ era o încăierare uşoară Intre forţe armate inamice.) ARŢĂR s. (BOT.; Acer platanoides) (rar) platăn, (reg.) velniş. arţar s. v. BRlGLAR. w artătjăs adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. G ÎL CE VITO R. S CAN DALA G IU. ARŢĂGOS adj., s. certăreţ, gîlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferânt, (înv. şi pop.) zavragiu, (pop. şi fam.) ţîfnos, zurbagiu, (pop.) pricinâş, rînzos, (înv. şi reg.) sfâdnic, sîădâl-nic, sfădicios, (reg.) arţăgâş, giicevos. pot caş, scandalos, sfădăios, sfăclăreţ, sfădăuş, (Mold. şi Bu cov.) circiogâr, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricindlnic, (prin Olt. şi Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădâd, sfă-ditdr, (fig.) clonţos, colţos, ţăndăros. (Om ARUNCĂ vb. 1. a azvîrli, a lepăda, a zvirli» (Transilv. şi Maram.) a ţipa, (înv.) a scutura. (~ un lucru nefolositor.) 2. a azvîrli, a repezi,, a zvirli, (înv. şi reg.) a năpusti. (~ doniţa după el.) 3. a azvîrli, (fam.) a mătura. (~ toate paharele de pe masă.) 4. a azvîrli, a da. (~ pe foc o carie.) 55. a azvîrli, a proiecta, a propulsa, a zvîrli. (~ ceva în spaţiu.) 6. a azvîrli, a zvirli. (~ o piatră la distanţă.) 7. a azvîrli, a lansa, a trage, (pop.) a slobozi. (~ săgeţi.) ?>. a azvîrli, (Bucov.) a hăti. (O ~ in fîntînă.) 3. a 43 ASCITĂ azvîrli, a culca, a dărima, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli, a răsturna, a trinti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (L-a ~ la pămlnt cu o lovitură.) 10. a se azvîrli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a nădrdi. a se prăpăstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se nâprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. şi Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra duşmanului.) 11. a se avinta, a se azvirli, a se precipita, a se repezi, a sări, a se zvîrli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal şi porneşte.) 12. a azvîrli, a izbi, a lovi, a zvîrli. (Calul nărăvaş ~ cu copitele.) 13. a azvirli, a cheltui, a irosi, a împrăştia, a prăpădi, a risipi, a zvîrli, (livr.) a prodiga, (înv. şi reg.) a prăda, (reg.) a mătrăşi, a parădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a răşchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiţi, a mînca, a papa, a toca. (~ banii pe toate fleacurile.) 11. a da, a împrăştia, a răspindi. (Luna ~ sclipiri pale.) ARUNCARE s. 1. azvîrlire, lepădare, zvîrlire. (~ unei sticle sparte.) 2. azvîrlire, proiectare, propulsare, propulsie, zvîrlire. (~ unui obiect in spaţiu.) 3. azvîrlire, lansare, tragere. (~ unei săgeţi.) 4. azvîrlire, doborire, trîn-tire. (~* călăreţului din şa.) 5. azvîrlire, cheltuire, irosire, risipire, zvîrlire, (reg.) părăduire, (fig.) păpâre, tocâre, tocât. (~ banilor pe fleacuri.) aruncător s. v. BRAND. ARUNCĂTURĂ s. 1. azvîrlitură, zvîrlitură, (rar) zvfrlet, (Transilv. şi Maram.) ţipătură. (La o ^ de băţ.) 2. azvîrlitură, izbitură, lovitură, zvîrlitură. (~ calului nărăvaş.) arvanit s. y. SCHIPETAR. arvanit s., adj. v. ALBANEZ. arvăt s. v. ALBISOARÂ. CROAT. OBLEŢ. SOREAN. ARVUNĂ s. acont, (prin Transilv. şi Ban.) căpără, (înv.) selem, selemachesă. (~ la o tranzacţie comercială.) ARVUNÎ vb. a aconta, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.) ARZĂTOR adj. canicular, dogoritor, fierbinte, torid, tropical, zăpuşitor, (reg.) zădufos, zăpuşit, (prin Ban. şi Olt.) pripitor. (O zi ~ ; soare ~. ) arzător adj. v. AVÎNTAT. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. IMPETUOS. INTENS. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNSUFLEŢIT. PASIONAT. PUTERNIC. TEMPERAMENTAL. VIU. ^ a ramaţi zar s, v. SUPLICĂ. AS s. 1. (pop.) birlic, (înv.) tuz. (~ la jocul de cărţi.) 2. maestru. (E un adevărat ~ în domeniul lui.) ASÂLT s. (MIL.) atac, iureş, năvală, năvălire, (înv. şi reg.) şturm. (~ dezlănţuit împotriva cetăţii.) ASALTÂ vb. (MIL.) a ataca. (~ reduta, cetatea.) ASAMBLĂ vb. a fixa,a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (~ elementele componente ale unui sistem.) ASAMBLÂRE s. fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.) ASANĂ vb. a deseca, a seca, (rar) a aseca, a scurge. (Au fost ~ toate mlaştinile din zonă.) ASANÂRE s. desecare, secare, (rar) a secare. (~ unor terenuri mlăştinoase.) ASANÂT adj. desecat, secat. (Terenuri mlăştinoase ~.) ASASÎN s., adj. criminal, omorîtor, ucigaş, (livr.) homicid, (rar) omucigâş, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, şugubăţ. (~ a fost prins.) ASASINĂ vb. a omorî, a suprima, a ucide, (rar) a masacra, (înv. şi pop.) a prăpădi, a sfirşi, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. şi reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăşi, a prăda, (Mold.) a stropşi, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvîrşi, a seca, a strica, (înv. şi pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăţa, a lichida, (arg.) a mierli. ASASINĂRE s. omorire, suprimare, ucidere, (rar) ucis, (pop.) răpunere, (înv.) ucigătdră, (fam. fig.) achitare, lichidare. (~ cuiva.) ASASINĂT adj. omorît, suprimat, ucis, (pop.) răpus, (fam. fig.) achitat, lichidat. (O persoană ~.) ASASINAT s. crimă, moarte, omor, omorî-re, omucidere, ucidere, (livr.) homicid, (înv.) deşugubină, sîngi, omucid, ucigătură. (Condamnat pentru ~.) ASCARÎD s. (ZOOL.; Ascaris lumbricoides) limbric. ASCENDENT adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. progresiv. (Dezvoltare^.) ASCENDENT s. 1. înaintaş, (pop.) moş. (~ lui pe linie paternă.) 2. autoritate, consideraţie, influenţă, inriurire, prestigiu, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înriurită, (fig.) credit. (Se bucură de un mare ~.) ASCENDENŢĂ s. obirşie, origine. (Are o ~ modestă.) ASCENSIUNE s. înălţare, ridicare, suire, urcare. (Mişcare de ~.) ascensiune s.v. AVANSARE. ÎNAINTARE, ÎNĂLŢARE. PROMOVARE. RIDICARE. ASCENSOR s. lift. (Bloc cu două ~.) ASCET s. anahoret, eremit, pustnic, schimnic, sihastru, (rar) seliimonâh, (înv.) ascliitâc, aschiteăn, monah, oselnic, schltnic. (~ trăieşte izolat de societate.) ASCETIC adj., adv. 1. adj. sihăstresc, (rar) pustnicesc, schimnic, schimnicesc, (înv.) sihăs-tricesc. (Viaţă ~.) 2. adv. sihăstreşte, (înv.) pustniceşte, schimniceşte. (Trăieşte ~.) ASCETISM s. asceză, pustnicie, schimnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit. (O viaţă de ~.) ASCEZĂ s. ascetism, pustnicie, schimnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit. (~ unui pustnic.) aschitâc s. v. ANAHORET. ASCET. EREMIT. PUSTNIC. SCHIMNIC. SIHASTRU. ascliitcăn s. v. ANAHORET. ASCET. EREMIT. PUSTNIC. SCHIMNIC. SIHASTRU. ASCÎTĂ s. (MED.) (pop.) pungă de âpă. ASCULTA 44 ASCULTA vb. 1. a auzi (~ ce-ţi spun!) 2. a audia, a urmări. (~ cu atenţie expunerea.) 3. (JUR.) a audia. (~ un martor.) 4. a chestiona, a examina, a interoga, a întreba, (înv.) a prociti. (~ un elev.) 5. (MED.) a ausculta. (Medicul ~ cu stetoscopul.) (>. a înţelege. (Cine nu ~ de cuvint. . . ) 7. a se conforma, a se supune, a urma. (~ ordinul cuiva.) 8. a împlini, a îndeplini, a satisface. (i-a~ toate dorinţele.) ASCULTÂRE s. 1. chestionare, examinare, interogare, (înv.) proeitănie. (~ unui elev.) 2. cuminţenie, docilitate, supunere, (livr.) obedienţă, (rar) cuminţic, sumisiune, supuşenie, (înv.) ascultămînt, plecăciune, subordinăţie. (A dovedit multă ~.) ascultămînt s. v. ASCULTARE. CUMINŢENIE. DOCILITATE. SUPUNERE. ASCULTĂTOR adj., s. 1. adj. bun, cuminte, docil, plecat, supus, (livr.) obedient, (înv.) ascultoi. (Copil ~.) 2. s. auditor, (înv.) auzi-tor. (Erau în sală numeroşi ~.) 3. s. pl. asistenţă, auditoriu, public. (~ii au aplaudat în picioare.) ascultoi adj. v. ASCULTĂTOR. BUN. CUMINTE. DOCIL. PLECAT. SUPUS. ASCtJNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, rar) a (se) tăinui, (pop.) a (sc) piti, a (se) pitula, rcg.) a (se) mătrăşi, a (se) mitosi, (prinMaram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (S-ci ~ în pădure.) 2. a se băga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. a-şi feri. (îşi ~ ochii, privirile.) 5. a acoperi, a masca. (Perdeaua ~ uşa.) f». a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevărul.) 8. a masca, a tăinui, (înv. şireg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (îşi ~ ignoranţa.) 9. a tăinui, (fig.) a înăbuşi. (Şi-a ~ durerea.) ASCUNDERE s. 1. ascuns, dosire, (pop.) pitire, pitulăre. (~ unui obiect.) 2. ascuns, băgare. (~ sub pat.) 3. acoperire, mascare. ('*■' unei uşi cu o perdea.) 4. mascare, voa-are. (~ luminii soarelui de către nori.) 5. mas-clare, tăinuire. (~ ignoranţei.) ASCIJNS adj. 1. dosit, (pop.) pitit, pitulat, (înv. şi reg.) supus. (Un lucru ~.) 2. dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturâş, (înv. şi reg.) săeret, (reg.)lăturiş. (In ungherul cel mai ~.)3. acoperit, camuflat, mascat. (O uşă 4. camuflat, mascat, secret. (O intrare ~.) 5. ferit, furiş, furişat. (O sărutare ~.) 6. ezoteric, secret, tainic. (O doctrină ~ .) 7. secret, tainic, tăinuit. (O iubire~.) 8. necunoscut, nedescoperit, neştiut, tainic. (Viaţa ~ a bălţii.) 9. criptic, enigmatic, misterios, ocult, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema are un sens~.) 10. neexploatat, ncfolosit, nefructificat, nevalorificat. (Posibilităţi ~.) 11. reţi- nut, tăinuit, (fig.) mocnit, surd. (O duşmănie ~ .) ASCUNS s. 1. ascundere, dosire, (pop.) pitire, pitulăre. (~ unui lucru.) 2. ascundere, băgare. (~ sub pat.) ascuns s. v. ASCUNZĂTOARE. ASCUNZIŞ. COTLON. ascunsoărc s. v. ASCUNZĂTOARE. ASCUNZIŞ. COTLON. ASCUNZĂTOARE s. ascunziş, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiţă, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoărc. (Şi-a găsit cu grav. O . ) ascunzătură s. v. ASCUNZĂTOARE. ASCUNZIŞ. COTLON. ASCUNZIŞ s. ascunzătoare, cotlon, (rar), ascunzătură, (pop.) tainiţă, (Mold.) taină,, (înv.) ascuns, ascunsoăre. ascunziş s. v. SECRET. TAINĂ. ASCUŢf vb. 1. (Mold. .şi Transilv.) :< toci.. (~ cuţitul la tocilă.) 2. a trage. coasa! pe cute.) 3. a piţigăia, a sub (ia, (reg.) a piţi-gărni. (îşi ~ glasul.) ascuti vb. v. ADÎNCI. AGERI. AGRAVA.. AMPLIFICA. CRESTE. INTENS 1FICA. INVENTA. ÎNDÎRJI. ÎNTEŢI. MĂRE NĂSCOCI. PLĂSMUI. SCORNI. SPORI. TICLUI. ascuţime s. v. ACUITATE. AGERIME. CLARVIZIUNE. PĂTRUNDERE. PER-SP IC AC ITATE. SUBTIL IT ATE. ASCUŢIŞ s. lamă, limbă, tăiş, (pop.) custură, pană, plasă, tăiuş, (înv. şi reg.) ascuţit, (rcg.) leăfă, (fig.) buză. (~ unui cuţit.) ASCUŢIT adj. 1. tăios, (înv. şi reg.) tăietor, (înv.) ăger, sîmcelăt, sîmcelos. (Sabie ~.) 2. înţepător. (Obiect ~.) 3. ţuguiat, (reg.) vîrfuit. (O culme ~.) 4. piţigăiat, subţire, (rar) piuitor, (reg.) înţiglât. (O roca ~.) 5. acut, înalt, subţire, (reg.) ţiflitor. (Sunete ~.) 6. strident. (Scotea sunete ~.j 7. acut, adine, intens, mare, pătrunzător, profund,, puternic, violent, viu, (O durere ~.) ascuţit adj. v. AGER. CHINUITOR. CLARVĂZĂTOR. INTENS. ISCODITOR. OBSERVATOR. PĂTRUNZĂTOR. PERŞI' 10 ACE':.. PUTERNIC. SCORMONITOR. SCRUTĂTOR.. SFREDEL1TOR. STRĂBĂTĂTOR. S VRĂ -PUNGĂTOR. SUBTIL. VIOLENT. VIU. ascuţit s. v. ASCUŢIS. LAMĂ. LIMBĂ.. TĂIŞ. ascuţitor s. v. TOCILAR, asccâ vb. v. ASANA. DESECA. SECA-asecăre s. v. ASANARE. DESECARE... SECARE.^ ASEDIÂ vb. a împresura, a încercui, a-înconjura, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a închide,, a înveriga. (~ cetatea; îl ~ pe duşman, y ASEDIERE s. asediu, împresurarc, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetăţii.) ASEDIU s. asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (înv.) ocdl, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetăţii.) ASELENIZÂ vb. a aluniza. ASELENIZARE s. alunizare. ascUjliicc.sc adj. v. CORUPT. DECĂZUT.. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. IMORAL. NERUŞINAT. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS. ascUjhiciunc s. v. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DES- 45 ASIGNAŢIE FRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. IMORALITATE. PERDIŢIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU. asclflhlc s. v. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DI-XĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRlU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. IMORALITATE. PERD1TIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU. asemălui vb. v. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. COMPARA. NETEZI. NIVELA. ASEMĂNA vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemui, a semăna, (înv. şi pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se~ cu sora lui.) 2. a (se) apropia, a (se) asemui, a (se) compara, (înv.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (îl ~ pe...cu un vultur.) 3. a se asemui, a se compara, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea clin tirg.) 4. a asemui, a confunda, a semui (L-a ~ cil altcineva.) asemănă vb. v. NETEZI. NIVELA. ASEMĂNÂRE s. 1. afinitate, analogie, apropiere, concordanţă, corespondenţă, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. şi reg.) semuiâlă, (reg.) semeniş, (înv.) potroz, semănâre, semănătura, semuire. (Există o evidentă ~ între aceste elemente.) 2.{MAT.) similitudine. asemănăt adj. v. ANALOG. APROPIAT. ASEMĂNĂTOR. ASEMENEA. CORESPONDENT. Înrudit, similar. ASEMĂNĂTOR adj. analog, apropiat, asemenea, corespondent, înrudit, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două elemente ~.) ASEMENEA adv., adj. 1. adv. absolut, aidoma, aievea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai, (înv. şi pop.) aşijderea, (Mold. şi Bucov.) listai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaş, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ cu tatăl său.) 2. adj. invar, analog, apropiat, asemănător, corespondent, înrudit, similar, (înv.) asemănăt, podobnic, semănătâr. (Două lucruri ~.) 3. adj. invar, astfel, aşa, atare. (~ problemă...) ASEMUÎ vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a semăna, (înv. şi pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se ~ cu sora lui.) 2. a (se) apropia, a (se) asemăna, a (se) compara, (înv. şi reg.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (îl ~ pe ...cu un vultur.) 3. a se asemăna, a se compara, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tirg.) 4. a asemăna, a confunda, a semui. (L-a~ cu altcineva.) asentâ vb. v. INCORPORA. ÎNROLA. RECRUTA. ASENTIMENT s. 1. acord, aprobare, aviz, consimţămînt, consimţire, încuviinţare, îngă- duinţă, învoială, învoire, permisiune, voie-voinţă, vrere, (înv. şi reg.) posluşănie, sloboze,. nie, (Mold. şi Bucov.) pozvolânie, (înv.) concurs,, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără ^ lui.) 2. adeziune, sufragiu. (Actorul obţine ~ publicului.) ASEPTIC adj. dezinfectat, steril, sterilizat, (Pansament ~.) aserţhine s. v. AFIRMAŢIE. CUYÎNT. DECLARAŢIE. MĂRTURISIRE. RELATARE-SPUSĂ. VORBĂ. ZISĂ. ASERVI vb. a înrobi, a robi, a subjuga, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (~ un popor străin.) .ASERVIRE s. I. înrobire, robie, robire, subjugare, supunere, (fig.) înfeudărc, îngenunchere, (~ unui popor străin.) 2. atîrnare, dependenţă, subordonare, supunere, (livr.) servitute. (Stare de ~.) 3. robie, sclavaj, sclavie. (Stare de ~.) ASERVIT adj., s. J. adj. înrobit, robit, subjugat, supus, (fig.) îngenuncheat. (Popor ~.). 2. s. rob, sclav, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, şerb. (A ajuns un ~.) ASFINŢI vb. a apune, a cobori, a dispărea, a pieri, a se pleca, (livr.) a declina, (rar) a scădea, (pop.) a scăpăta, a sfinţi, (fig.) a se culca, a se scufunda. (Soarele ~.) ASFINŢIRE s. apus, asfinţit, (livr.) crepuscul, declin, (rar) apunere, (pop.) scâpăt, scăpă-târc, scăpătat. (~ soarelui.) ASFINŢIT s. 1. apus, asfinţire, (livr.) crepuscul, declin, (rar) apunere, (pop.) scâpăt, scăpătâre, scăpătat. (~ soarelui.) 2. amurg, apus, înserare, seară, (livr.) crepuscul, (înv. şi pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătât, sfinţit, (reg.) murgit, (prin Mold. şi Munt.) murgilă, (înv.) sfinţire. (S-a lăsat ^ J 3. apus, vest, (înv. şi pop.) sfinţit, (pop.) scăpătât, soare-apune, (înv. şi reg.) scâpăt, (reg.) scăpătiş. (Se îndreaptă către ~; punctul cardinal numit ~.) ASFIXIA vb. a (se) înăbuşi, a (se) îneca, a (se) sufoca, a (se) sugruma, (înv. şi pop.) a (se) năbuşi, a (se) năduşi, (înv.) a (se) împresura. (Eumul ll~.) ASFIXIÂNT adj. înăbuşitor, înecăcios, sufocant, (rar) inecător, (înv.) năduşitor. (Un aer ~.) ASFIXIAT adj. înăbuşit, înecat, sufocat, (înv. şi pop.) năduşit. (Persoană ~.) ASFIXÎE s. asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţie, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzaţie de ~.) ASFIXIERE s. asfixie, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţie, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzaţie de ~.) ASIDUITĂTE s. insistenţă, perseverenţă, rîvnă, sforţare, silinţă, sirguinţă. stăruinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) ASÎDUU adj. insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susţinut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) asignat s. v. BANCNOTĂ. BILET DE BANCĂ. HÎRTIE. IIÎRTIE-MONEDĂ. asiqnăţie s. v. BANCNOTĂ. BILET DE BANCĂ. IIÎRTIE. IIÎRTIE-MONEDĂ. ASIGURA 46 ASIGURA vb. 1 .(EC.) (inv.) a (se) asiguripsi, a (se) siguripsi. (Se ~ împotriva accidentelor.) 2. a garanta, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.) 3. a încredinţa, (inv.) a adeveri, a încrede, a sigura. (A ~ pe cineva de ceva.) 4. a (se) convinge, a (se) încredinţa, (inv.) a (se) pliro-forisi, a (se) siguripsi. (Voia să se ~ cu ochii iui.) ASIGURARE s. 1. (EC.) (înv.) siguripslre. (Societate de ~.) 2. (EC.) (înv. şi reg.) siguranţă. (I-a plătit ~.) 3. garantare, (pop.) chezăşuire, (înv.) siguripsire. (~ libertăţilor democratice.) 4. încredinţare. (A primit ~ că...) 5. chezăşie, garanţie, (înv.) credinţă. (Acest lucru constituie o ~ pentru...) 6. angajament, cuvînt, făgăduială, făgăduinţă, legămînt, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parâlă, (înv. şi reg.) juruită, (reg.) făgâdă, (Transilv.) făgădâş, (Mold.) juruinţă, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacallm. (Te rog să-ţi respecţi ~ dată.) 7. apărare, pază, protecţie, protejare, securitate, siguranţă. (Măsuri de ~.) ASIGURĂTOR adj. (EC.) (înv.) siguripsi-tor. (Societate ~.) asiguripsi vb. v. ASIGURA. ASIMETRIC adj. nesimetric. ( Trăsături ~.) ASIMETRIE s. disimetrie. (~ unor elemente ale unui ansamblu.) ASIMILA vb. a-şi însuşi, a învăţa. (A ~ întreaga materie.) ASIMILÂRE s. 1. asimilaţie, însuşire, învăţare. (~ unor cunoştinţe temeinice.) 2. (FON.) asimilaţie. ( vocalică.) ASIMILAŢIE s. 1. asimilare, însuşire, învăţare. (~ întregii materii.) 2. (FON.) asimilare. (~ consonantică.) 3. (FIZIOL.) a na holism. (~ este o fază a metabolismului.) 4. (BOT.) asimilaţie clorofiliană = fotosinteză. ASÎN s. (ZOOL.; Equus asinus) măgar, (reg.) tnăgăreţ, (glumeţ) urecheat, urechilă. asinăş s. v. MĂGĂRUŞ, asînă s. v. MĂGĂRIŢĂ, asincl s. v. MĂGĂRUŞ. ASISTĂ vb. 1. a participa. (A ~ la comemorare.) 2. a ajuta, a secunda. (îl ~ la operaţie. ) ASISTENT adj., s. 1. adj. participant. (Publicul ~.) 2. s. ajutor, secundant, (rar) secundator. (I-a servit ca~la...) ASISTENŢĂ s. 1. participanţi (pl.). (~ la un congres.) 2. ascultători (pl.), auditoriu, public. (Onorată ~!) 3. ajutor, ocrotire, protecţie sprijin, (livr.) recurs, (inv. şi pop.) ajutorinţă, (înv. şi reg.) ajut orie, sprijoână, (înv.) sprijineâlă, (turcism înv.) iamâc. (S-a bucurat de întreaga lui ~,) asistenţă s. v. PREZENŢĂ, aslâm s. v. CAMĂTĂ. DOBÎNDĂ. PROCENT. aslăn s. v. LEU. ASMUŢÎ vb. a aţîţa, a hărţui, a întărită, a provoca, a stîrni, (pop.) a sumuţa, a zădări, ţMold. şi BucovO a hărăţi. (~ clinii.) asmuţi \l>. v. AGITA. AŢÎŢA. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRITĂ. PROVOCA. STÎRNI. TULBURA. ASMUŢÎRE s. aţîţare, întăritare, provocare, stirnire, (pop.) zădărîre. (~ clinilor.) ASMUŢÎT adj. întărîtat, stîrnit. (Clini ~.) ASOGIÂ vb. 1. a se grupa, a se însoţi, a se întovărăşi, a se uni, (inv. şi pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. şi Transilv.) a se în-sîmbra, (prin Transilv.) a se soţi, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.) 2. a (se) înlănţui, a (se) lega. (Idei care se ~ Intre ele.) ASOCIAT s. părtaş, tovarăş, (înv. şi reg.) sîmbrâş, (reg.) ortâc, prieten. (~ In afaceri.) ASOCIĂTĂ s. părtaşă, tovarăşă, (inv. şi reg.) soăţă. (~ Intr-o afacere.) ASOCIĂŢIE s. 1. asociere, întovărăşire, tovărăşie, (înv. şi reg.) sîmbră, soţie, (reg.) ortăcie, simbrie, soţiire. (~ celor doi negustori n-a ţinut mult.) 2, societate, (înv.) reuniune. (~ legal constituită.) ASOCIERE s. asociaţie, întovărăşire, tovărăşie, (înv. şi reg.) sîmbră, soţie, (reg.) ortăcie, simbrie, soţiire. (O ~ durabilă Intre ei.) asorcălă s. v. INSOLAŢIE. ASORTĂ vb. a (se) armoniza, a (se) combina, a merge, a (se) potrivi, (pop. şi fam.) a (se) loviv (Albastrul se ~ bine cu albul.) ASOBTÂRE s. armonizare, combinare, potrivire. (~ culorilor.) ASPECT s. 1. fason, înfăţişare. (Case cu ~ turcesc.) 2. configuraţie, conformaţie, fizionomie, formă, înfăţişare, profil, structură, (rar) făptără. (~ terenului, al văii.) 3. chip, făptură, înfăţişare, vedere. (Frumos la ~.) 4. aer, chip, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obraz, (înv. şi pop.) boi, (reg.) săbâş, (înv.) schimă, vedâre, (fam.) mutră. (Are un ~ mulţumit.) 5. chip, imagine, ipostază, înfăţişare, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) 6. înfăţişare, privelişte, (înv.) priveâlă, privire. (Un ~ demn de milă.) 7. înfăţişare, latură (~ vesel al lucrurilor.) ASPECTUOS adj. arătos, falnic, frumos, impozant, (pop.) mindru. (O casă ~.) ASPERITATE s. aspreală, asprime, (livr.) rugozitate. (~ unei suprafeţe.) aspic s. v. LEVĂNŢICĂ. aspid adj. v. DUŞMĂNOS. OSTIL. RĂUTĂCIOS. aspidă s. v. NĂPÎRCĂ. PAVĂZĂ. SCUT. VIPERĂ. ASPIRA vb. 1. a inspira, a trage. (~ cu. nesaţ aerul In piept.) 2. a inhala, a trage. (~ pe nări o substanţă medicamentoasă.) 3. a absorbi, a încorpora, a înghiţi, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pămlntut ~ apa de precipitaţii.) 4. a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ţinti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (inv. şi reg.) a năşii, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bâte, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) ASPIRANT s. doctorand. (în unele ţări doctorandul se numeşte ~.) ASPIRANTURĂ s. doctorat. (în unele ţări doctoratul se numeşte ~.) ASPIRÂRE s. inhalare, inhalaţie. (~ unei substanţe medicamentoase.) 47 ASTRONOMIGESC ASPIRÂŢIE s. dor, dorinţă, năzuinţă, poftă, pornire, rîvnă, tendinţă, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (reg.) năduleâlă, (înv.) năslire, năsli-tură, rîvnitură. (~ de a face ceva util.) ASPIRÎNĂ s. (FARM.) acid acctilsalicilic. (~ este un febrifug.) ASPREÂLĂ s. asperitate, asprime, (livr.) rugozitâte. (~ suprafeţei unui obiect.) asprcâlă s. v. APRET. SGROBEALĂ. ASPRÎvb. a (se) înăspri. (Materialuls-a^.) aspri vb. v. APRETA. RĂGNI. RĂSTI. SCROBI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. ASPRÎME s. 1. asperitate, aspreală, (livr.) rugozitâte. (~ suprafeţei unui obiect.) 2. con-strîngere, intransigenţă, rigoare, rigurozitate, severitate, străşnicie, stricteţe, (înv.) străşni-cire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 3. barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) cîinie, cîinoşenie, (înv. şi reg.) năsilni-cie, (înv.) crînceme, cruzie, cumpliciune, cum-plire, grozăvie, neomenlre, răiciune, sălbătă-cime, sălbăticiune, sirepie, var var ie, (fig.) duritâte. (~ în comportare.) 4. greutate. (~ iernii.) asprime s. v. AUSTERITATE. GRAVITATE. RIGORISM. SEVERITATE. SOBRIETATE. ASPRÎRE s. înăsprire. (~ unei suprafeţe.) asprişoâră s. v. TUR IŢĂ. ASPRÎT adj. înăsprit. (O suprafaţă ~.) âspru adj. v. ANEVOIOS. AUSTER. DIFICIL. GRAV. GREU. SEVER. SOBRU. ĂSPRU adj., adv. 1. adj. scorţos, zgrunţuros, (rar) grunzuros, zgrunţuit, (livr.) rugos. (O suprafaţă ~.) 2. adj. înăsprit- înţepător, pişcăcios, pişcător, (reg.) pişcav, pişcos, (înv.) stifos. (Un vin ~.) 3. adj., adv. aprig, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neindurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinâr, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avân, liapsîn, (înv.) jestdc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireâp, (fig.) dur, negru. (Om ~ ; se poartă ~.) 4. adj. brutal, cîinesc, cîinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare 'v.j 5. adj. răstit, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, tăios. (îi vorbeşte cu un ton ~.) 6. adj. brutal, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~ .) 7. adj. drastic, sever, (fig.) dur. (O pedeapsă ~.) 8. adj. riguros, sever, straşnic, strict, (rar) strîns. (O disciplină ~ ; un regim alimentar ~.) 9. adj. acerb, înverşunat, necruţător. (O dispută ~.) 10. adj. aprig, crîncen. crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleştât.fO bătălie ~.) 11. adj. auster, sever, sobru, spartan. (Duce o viaţă ~J12. adj. greu, (fig.) cîinesc, cîinos. ( O iarnă, o vreme ~.) astără adv. v. ASTĂ-SEARĂ. DESEARĂ. ASTĂ-SEĂRĂ adv. deseară, (înv. şi reg.) astâră. (Să vii ~ pe la noi.) astăurâ vb. v. PÎNDI. ĂSTĂZI adv. azi. (Soseşte ~.) ASTENIC adj. (MED.) (înv. şi reg.) slăbi-cios. (Stăi'e ~.) ASTERÎDĂ s. (ZOOL.; Asteroidea) aste-rie, stea-de-mare. (~ este un animal echino-derm marin.) ASTERIE s. (ZOOL.; Asteroidea) asteridă, stea-de-mare. (~ este un echinoderm.) ASTERISC s. (TIPOGR.) stea, steluţă. (~ poate trimite la o notă aflată In josul paginii.) ASTEROÎD s. (AS TRON.) planetoid. nu pot fi văzuţi cu ochiul liber.) ĂSTFEL adv., adj. 1. adv. aşa. (De ce te porţi ~?) 2. adv. aşadar. (~ dorinţa-i gata.) 3. adj. invar, asemenea, aşa, atare. (O ~ de dispoziţie.) ASTIMPĂR s. calm, linişte, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. şi pop.) tihneâlă, (înv. şi reg.) pâos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) aşezare, aşezămînt, odihneâlă, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-şi mai află ~.) ASTlMPĂRĂ vb. 1. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. şi reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) aşeza, (fig.) a (se) stinge. (Şi-a ~ setea.) 2. a (se) cuminţi, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, (înv. şi reg.) a (se) slăvi, (înv.) a (se) înţelepţi. (Te rog să ie^ /V / ) ASTÎMPĂRĂRE s. calmare, domolire, liniştire, potolire. (~ setei.) ASTÎMPĂRÂT adj. aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpinit, temperat. (Om ~.) ASTMĂTIG adj. (MED.) (prin Ban.) şui, şuios. (Criză ~.) ĂSTMĂ s. (MED.) (pop.) înecăciune, năduf, (înv. şi reg.) năduşeâlă, (prin Transilv. şi Ban.) suspin, şui, (înv.) stenahorie, stenos. (Suferă de ~.) ASTRAGĂL s. (ANAT.) talus. (~ este un os al tarsului.) ASTRĂL adj. sideral, (rar) solâr. (în universul ~.) A STRINGENT adj. (înv.) stifos, strînga-t6r. (Gust ~.) ASTROLOG s. (pop.) filozof, mag, zodier, (înv.) matemâtic. (~ pretindea a prevedea destinul omului după poziţia aştrilor.) astrolog s. v. ASTRONOM. astrologhicesc adj. v. ASTROLOGIG. ASTROLOGIC adj. (înv.) astrologhicesc. (Studii ~.) ASTRONAUT s. cosmonaut. ASTRONAUTICĂ s. cosmonautică. ASTRONÂVĂ s. cosmonavă. ASTRONOM s. (înv. şi pop.) astrolog, (pop.) soîomonâr. ASTRONOMIC adj. (înv.) astronomicâsc. (Cercetări ~.) astronomic adj. v. COLOSAL. ENORM. FABULOS. GIGANTIC. IMENS. URIAŞ. astronomiccsc adj. v. ASTRONOMIC. ASTRU 48 ASTRU s. (AS TRON.) corp ceresc, astrucâ vb. v. ACOPERI. ÎNFĂŞURĂ. ÎNGROPA. ÎNHUMA. ÎNMORMÎNTĂ. ÎNVELI. astrucâre s. v. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORM ÎNTARE. astrucămînt s. v. ACOPERĂM ÎNT. ACOPERIŞ. ÎNVELIŞ. ÎNVELITOARE. astrucuş s. v. ACOPERĂM ÎNT. ACOPERIŞ. ÎNVELIŞ.^ ÎNVELITOARE. ASTUPĂ vb. I. a (se) închide, a (se) înfunda, a (se) obtura. (~ un canal, o conductă.) 2. a (se) acoperi, a (se) închide. (~ o deschizătură.) 3. (MED.) a (se) înfunda, a (se) oblitera. (Lumeniil unui organ tubular se poate ~.) 4. a bara, a bloca, a închide. (Zăpada a ~ drumul.) 5. a umple. (~ o gaură, un şanţ.) astupi! vb. v. GONSTIPA. ASTUPÂRE s. I. astupat, închidere, înfiinţare, obturare, obtura ţie. (~ unui canal, unei conducte.) 2. acoperire, închidere. (~ deschizăturii.) 3. (MED.) îni'undare, obliterare, obliterai ie, obstrucţie, ocluziune. (~ nreterului.) astupare s. v. CONSTIPAŢIE. ASTUPAT adj. I. închis, înfundat, (pop.) pecetluit. (Butoi ~.) 2. acoperit, închis. (O deschizătură ~.) astupat adj. v. CONSTIPAT. ASTUPĂT s. astupare, închidere, înfundarc, obturare, obturaţie. (~ unui canal.) astupătură s. v. CONSTIPAŢIE. astupuş s. v. BURAJ. BURARE. DOP. asia! s. v. APĂ. ÎNNĂDUSEALĂ. NĂDU-ŞEALĂ. ^ SUDOARE. TRANSPIRAŢIE. ASUDĂ vb. 1. a (se) înnăduşi, a năduşi, a transpira. 2. a se aburi. (Pereţii ~.) asudă vb. v. MUNCI. OBOSI. OSTENI. TRUDI. ASUDAT adj. înnăduşit, năduşit, transpirat, ud, (prin Olt.) năboit. (Om foarte ~.) asiidul-căluiui s. v. OSUL-IEPURELUI. AStÎPRA prep. 1. (local) deasupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) 2. (local) către, înspre, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (îşi aţinteşte privirea ~ noastră.) 3. contra, împotriva, (înv.) către, despre, spre. (Porneşte ~ duşmanilor.) 4. despre. (Studiu ~ atomilor.) asupra prep. v. CĂTRE. ÎNSPRE. SPRE. asupreălă s. v. ASUPRIRE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUŢIE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. URGISIRE. ASUPRI vb. a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. şi reg.) a bintiii, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. ( ~ masele.) asupri vb. v. CONSTRÎNGE. EXAGERA. FACE. FORŢA. OBLIGA. SILI. ASUPRIRE s. exploatare, împilare, năpăs-tuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreălă, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strinsoâre, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) asuprire s. v. CONSTRÎNGERE. FORŢARE. OBLIGARE. SILIRE. ASUPRIT adj., s. exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiât. (Oamenii ~ s-au ridicat la luptă.) ASUPRITOR adj., s. exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forţe ~.) ASURZÎ vb. a surzi. (A ~ de lot.) a să adv. v. ACUM. IMEDIAT. ÎNDATĂ. NUMAIDECÎT. AŞĂ adv., adj. 1. adv. astfel. (I-am spus ~ ...) 2. adj. invar, asemenea, astfel, atare. (~ problemă, mai bine lipsă!) 3. adv. atit. (Nu te grăbi ~.) 4. adv. exact, întocmai. (E ~ cum spui; ai să faci ~ cum ii-am spus?) AŞADAR adv., conj. 1. adv. astfel. (~ clorinţa-i gala.) 2. conj. dar, deci, (livr.) or. (~, nu ne putem limita la ... ) asăsi adv. v. ACUM. CHIAR. EXACT. IMEDIAT. ÎNDATĂ. ÎNTOCMAI. NUMAIDECÎT. TOCMAI. A ŞA-ZIS adj. pretins. (Un ~ inspector.) aşău s. v. CAZMA. HÎRLEŢ. ÂŞCHIE s. 1. surcea, surcică, ţandăra, (pop.) zburătură, (reg.) puzderie, sfârghie, (Transilv.) sălcă, (prin vestul Transilv.) sălingă, (Transilv.) scărîmbă, (prin Bucov.) sclepniţă, (Transilv. şi Mold.) scoarţă, (înv.) oţapoc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2. ţeapă, ţepuşă, (rar) spin. JI-ci scos ~ din deget.) AŞGITIOÂRĂ s. aşchiuţă, ţepuşă, (reg.) aş-chiţă. (~ de lemn.) ASCHIOS adj. ţăndăros. (Material ~.) aşchîţă s. v. AŞCHIOARĂ. AŞCHIUŢĂ. ŢEPUŞĂ. AŞCHltJŢĂ s. aşchioară, ţepuşă, (reg.) aş-cliiţă. (~ de brad.) AŞEZĂ vb. 1. a sta, a şedea, (pop.) a se pune. (~ jos!) 2. a (se) aşterne, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) pune. (Se ~ iar la pămint.) 3. a poposi. (Călătorul s-a ~ la umbra unui copac.) 4. a lua, a pune. (L-a ~ pe genunchi.) 5. a pune, (reg.) a alipui. (~ cana pe masă.) 6. a se fixa, a se instala, a se opri, a se stabili, a se statornici, (pop.) a se sălăşlui, (înv. şi reg.) a se sălăşui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au~ in acele cîmpii mănoase.) 7. a (se) fixa, a (se) instala, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ în faţa uşii.) 8. a (se) amplasa, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina in apropiere de...) 9. a se aşterne, a se depune, a se pune. (S-a ~ mult praf pe...) 10. a se aşterne, a cădea, a se depune, a se lăsa, a pica. (S-a ~ bruma.) 11. a aranja, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drdge, a tocmi. (~ cum trebuie elemen-ele unui ansamblu.) 12. a aşterne, a întinde, a pune. (~ faţa de masă.) 13. a aranja, a aş- 49 ATARE terne, a pregăti, a pune. (~ m isa.) 14. a(-şi) aranja, a(-şi) potrivi. (îşi ~ cravata.) 15. a aranja, a îndrepta, a netezi. (îşi ~ părul.) 16. (pop. şi fam.) a (se) căpătui, a (se) rostui. (S-a ~ şi el la gospodăria lui.) 17.* (fam. fig.) a se aşterne, a se pune. (Se ~ fie carte, pe învăţătură.) aşeză vb. v. ASTIMPĂRA. BAZA. BIZUI. CALMA. COLONIZA. CONTA. DOMOLI. FIXA. FUNDAMENTA. HOTĂRÎ. INSTITUI. INTENŢIONA. ÎMPĂCA. ÎNCHEIA. ÎNCREDE. ÎNFIINŢA. ÎNTEMEIA. ÎNTOCMI. LIMPEZI. LINIŞTI. ORÎNDUI. PLĂNUI-POTOLI. PROIECTA. RÎNDUI. SPRIJINI. STABILI. STATORNICI. TEMPERA. AŞEZARE s. 1. instalare, plasare. (~ lui Intr-un fotoliu.) 2. aşternerc. întindere, punere. fetei de masă.) 3. fixare, instalare, oprire, stabilire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 4. amplasare, fixare, plasare? situare, stabilire. (~ noului obiectiv intr-un loc adecvat.) 5. aranjare, clasare, clasificare, distribuire, împărţire, ordonare, repartizare, rinduială, rinduire. sistematizare, elementelor unui ansamblu.) 6. alcătuire, aranjament, dispunere, distribuţie, întocmire, rinduială, structură. (O anumită ^ a lucrurilor,) 7. loc, poziţie,, (rar) situare.- situaţie, (înv.) aşezămînt, pusă-ciune, pusătură, pusoăre, stat. (Prin ~ e o localitate pitorească.) 8. aglomeraţie, localitate, (înv.) politie- (O ~ umană.) 9. adăpost, casă, cămin, domiciliu, jcuinţă, sălaş, (reg.) sălâşnă, (Tran.siiv., Ban. şi Bucov.) corlei, (înv.) locaş, mutare, mutat, odaie, sat, sălăşlulnţă, sălăşluire, şedere, şezămînt, şezut, (fig.) bîrlog, cuib, culcuş. (Unde îşi are ~ ?) 10. sălaş, şatră. (~ de ţigani.) aşezare s. v. ASTÎMPĂR. AŞEZĂMÎNT. CALM. FUNDAŢIE. LINIŞTE. ’ ODIHNĂ. PACE. REPAUS, TIHNĂ. AŞEZAT adj. 1. instalat, întins, (înv. şi reg.) tins, (Tabără ~ ; cort ~.) 2. astîmpărat. chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervai, serios, sobru, stăpinit, temperat. (Om ".) 3. chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniştit, paşnic, potolit, tihnit. (O viaţă ~.) AŞEZĂMÎNT s. fundaţie, (ieşit din uz) stabiliment, (înv.) aşezăre, tocmeală. (Un ~ cultural.) aşezămînt s. v. ACORD. ARANJAMENT. ASTÎMPĂR. AŞEZARE. CALM. COMBINAŢIE. CONTRACT. CONVENŢIE. DESCĂLECARE. DISPOZIŢIE. HOTĂRÎRE. INSTITUITE. ÎNTOCMIRE. ÎNŢELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGÂMÎNT. LINIŞTE. LOC. LOGODNĂ. ODIHNĂ. ORDIN ORGANIZARE. ORÎNDUIALĂ. ORÎN-DUIRE. PACE. PACT. PORUNCĂ. POZIŢIE. REPAUS. RÎNDUIALĂ. TEMPERATURĂ. TIHNA. TRANZACŢIE. UNITATE. aşeză for adj. v. FIXAT. SEDENTAR. STABIL. STATORNIC. aşezător s. v. CTITOR. FONDATOR. ÎNTEMEIETOR. aşijderea adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI. AŞTEPTĂ vb. 1. (înv. şi pop.) a adăsta, (înv. şi reg.) a acera, (prin Transilv.) a agodi. (~ de o oră acolo.) 2. a sta, a zăbovi, (Mai ~ puţin, că vin!) 3. a îngădui, a permite. (~ o f-'ipă!) 4. a amina, a îngădui, a păsui. (îl ~ cu plata datoriei.) 5. a nădăjdui, a spera, (înv. şi reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el,) 6. a prevedea. (M-am ~ la asta.) 7. a crede, a-şi imagina, a-şi închipui. (Ce te-ai ~ să vezi?) 8. a ezita, a şovăi. (N-a mai ~ o clipă şi...) AŞTEPTÂRE s. aşteptat, (înv.) aşteptă-tură. (~ in gară.) AŞTEPTAT adj. prevăzut, previzibil, scontat. (Un efect ~.) AŞTEPTĂT s. aşteptare, (înv.) aşteptălură. (~ în staţie.) asteptătură s. v. AŞTEPTARE. AŞTEPTAT. AŞTERNE vb. 1. a (se) aşeza, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) lungi, a (-• unui obiect în cui.) ATÎRNĂTOĂRE s. agăţătoare, gaică, (pop.) mănătoare. (~ la o haină.) ntirnătoăre s. v. SGÎNTEIOARĂ. ATIT adv., interj. 1. adv. aşa. (Nu te grăbi ~^.) 2. interj, ajunge!, basta !, destul!, g.-Ui !, isprăveşte!, încetează!, punct!, sfir-şeste !, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt!, (iam. şi peior.) lio ! ATÎTÎCA adj., adv. (reg.) atîtuca, atîtuţa. ■f Un copil ~ .) atituca adj., adv. v. ATÎTICA. atîtuţa adj., adv. v. ATfiTCA. ATMOSFERĂ s. aer, cer, slavă, spaţiu, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.) atmosferă s. v. AMBIANŢĂ. ANTURAJ. CADRU. CERC. MEDIU. SFERĂ. SOCIETATE. atoema adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI. ATOMIZÂ vb. a pulveriza. ATOMIZATOR s. (TTZ.) atomizor. (Cu ~ se pulverizează fin un lichid.) ATOMIZOR s. (TTZ.) atomizator. (~ pentru apa de colonie.) ATOM MARCÂT s. (FIZ.) trasor. ATON adj. 1. (MED.) atonic. (Ţesut ~.) 2. (FON.) neaccentuat. (Vocală, silabă ~.) ATONIC adj. (MED.) aton. (Ţesut ~.) ATOTBIRUITOR adj. triumfător. '(Forţă ~.) ATOTPUTERNIC adj., s. I. adj. (livr.) omnipotent, (reg.) puternicos, (înv.) preaputer-nic, preaputincios, prepotent. (Forţă ~.) 2. s. art. (BIS.) creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (in limbajul bisericesc) prea înaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfintui (art.), sintui (art.), (înv.) atotţiitorul (art.), tvoreţ, zeu. ATOTPUTERNICIE s. (livr.) omnipotenţă, (înv.) prepotenţă, puternicie. (~ unui monarh absolut.) ATOTŞTIUTOR adj. (înv.) preavăzător. ( Persoană ~.) atotţiitorul s. art. v. ATOTPUTERNICUL. CREATORUL. DIVINITATE. DOMNUL. DUMNEZEIRE. DUMNEZEU. PĂRINTE. PROVIDENŢĂ. PUTERNICUL. STĂPÎNUL. TATĂL. ZIDITORUL. ATOTVĂZĂTOR adj. (înv.) preavăzător. (Om ~.) ATRACTIV adj. atrăgător, plăcut. (Un spectacol ~.) ATRACŢIE s. 1. (FIZ.) atracţie universală = gravitaţie, (impr.) gravităte. 2. ademenire, ispită, seducere, seducţie, tentaţie, (înv.) blâznă, iscuşănie, năpastă, săblăznă, scăndală, (fig. rar) nadă. (N-ci rezistat ~.) 3. farmec, (rar) prestigiu, (fig.) miraj. (~ unui vis fericit.) 4. aplecare, aplicaţie, aptitudine, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru...) ATRAGE vb. 1. a ademeni, a amăgi, a ispiti, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.) 2. a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a înainta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a mag-netiza. (Ce mult t-a ~ spectacolul!) ATRĂGĂTOR adj. 1. ademenitor, ispititor, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~.) 2. seducător, (pop. şi fam.) nurliu, (pop. fig.) lipicios. (O femeie ~.) 3. atractiv, plăcut, (Un spectacol ~.) 4. agreabil, plăcut, prietenos. (Un interior 5. îmbietor, plăcut, primitor. (Ţinuturi ~.) ATREP'SlE s. (MED.) (Mold., Bucov.) socoteai.). (~ este o boală de nutriţie a sugarilor.) ATRIBUI vb. 1. (înv. şi reg.) a socoti. (I-ci ~ pe nedrept această afirmaţie.) 2. a-şi apropria, a-şi însuşi. (îşi ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.) 3. a acorda, a conferi, a da, a decerna, (înv. rar) a deferi. (~ un premiu, ATRIBUIRE 52 o distincţie.) 4. a da, a distribui, a împărţi, a repartiza. (~ loturi de casă ţăranilor.) ATRIBUIRE s. 1. apropriere, însuşire. (~ unui lucru care nu i se cuvine de drept.) 2. acordare, conferire, decernare. (~ unei distincţii.) 3. distribuire, împărţire, repartizare. (~ unor loturi de casă.) ATRIBUT s. 1. calitate, caracter, caracteristică, însuşire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură, (reg.) însuşie-tâte, (fig.) amprentă, mârcă, pecete, sigiliu, timbru. (Un ~ esenţial al acestui proces este...) 2. apelativ, calificativ, nume. („Ţînc” este un ~ pentru copii.) atribut s. v. EMBLEMĂ. EPITET. SIMBOL. ATRIBUŢIE s. îndatorire, rol, sarcină. (Ce ~ ai în această comisie?) ÂTRIU s. (ANAT.) auricul. (~ este o despărţiturâ a inimii.) ATROCE adj. invar, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere ~.) ATROFIA vb. (MED.) a degenera, (înv. şi pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mina.) ATROFIÂT adj. (MED.) degenerat, (pop.) uscât, (înv. şi reg.) sec. (O mină ~.) ATROFÎE s. (MED.) atrofiere, degenerare, degeneraţie, degenerescenţă. (~ unui ţesut.) ATROFIERE s. (MED.) atrofie, degenerare, degeneraţie, degenerescenţă. (~ unui organ.) ATU s. (înv., în Mold. şi Bucov.) coz. (~ la jocul de cărţi.) ATUNCI adv. (pop.) ap6i. (~ ce vrei?) aţa-âpei s. v. MĂTASEA-BROAŞTEI. ÂŢĂ s., adv. 1. s. (la pl.) petice (pL), zdrenţe (pl.). (Haina e numai ~.) 2. adv. direct, drept, neocolit, sfoară, (pop.) oblu. (Merge ~ spre casă.) ăţă s. v. FRÎNGHIE. FUNIE. SFOARĂ. AŢINTI vb. a fixa. a pironi, a ţinti, a ţin-tui, (rar) a sticli, (înv. şi reg.) a stîlpi, (rar fig.) a scufunda. (îl ~ cu privirea; îşi ~ ochii.) aţinti vb. v. ASPIRA. DORI. JINDUL NĂZUI. OCHI. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. TINDE. ŢINTI. URMĂRI. VISA. VIZA. AŢINTIT adj. fixat, pironit, ţintit, ţintuit, (rar) sticlit, (înv. şi reg.) stîlpit. (A rămas cu privirile AŢIPEÂLĂ s. aţipire, dormitare, moţăială, moţăire, moţăit, moţăitură, picoteală, pico-tire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiâlă, pioceălă, somno-reâlă, (Mold.) clipoceâlă, clipocire, (prin Munt.) pircoteălă, pircotit, (înv.) somnoroşle. AŢIPÎ vb. a dormita, a moţăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. şi reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a inocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chir-coti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a ştiulbica. AŢIPÎRE s. aţipeală, dormitare, moţăială, moţăire, moţăit, moţăitură, picoteală, pico-tire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiâlă, pioceâlă, somno-reâlă, (Mold.) clipoceâlă, clipocire, (prin Munt.) pircoteâlă, pircotit, (înv.) somnoroşle. (O dulce ~ în fotoliu.) AŢÎŢĂ vb. 1. a înteţi, a înviora, (rar) a scotoci, (pop.) a zădărî. (A ~ focul.) 2. a aprinde, a face. (E frig, trebuie să ~ focul.) 3. a agita, a incita, a instiga, a întărită, a provoca, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuţa, (înv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuţi, a monta. (El ~ masele.) 4. a stîrni, (fig.) a scormoni, a zgîndări. (Nu-i mai ~ durerea.) 5. a asmuţi, a hărţui, a întărită, a provoca, a stîrni, (pop.) a sumuţa, a zădărî, (Mold. şi Bucov.) a hărăţi. (~ clinii.) 6. a îmboldi, a îndemna, (fig.) a muşca. (Cine îl ~ să facă asta?) aţîţâ vb. v. ACTIVA. EXCITA. STIMULA. AŢÎŢĂRE s. 1. înteţire, înviorare. (~ focului.) 2. aprindere, facere. (~ focului.) 3. incitare, instigare, instigaţie, întărîtare, provocare, stîrnire, tulburare, (rar) incitaţie, provocâţie, (pop.) zădărîre. (~ maselor.) 4. asmuţire, întărîtare, provocare, stîrnire, (pop.) zădărîre. clinilor.) aţi (are s. v. ACTIVARE. EXCITARE. EXCITAŢIE. STIMULARE. AŢÎŢĂT adj. incitat, instigat, întărîtat, provocat» stîrnit, (pop.) zădărît. (Om ~.) AŢÎŢĂTOR s,. adj. 1. s., adj. agitator, instigator, provocator, tulburător, (livr.) in-citatâr, sediţids, (înv. şi pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.) 2. adj. incitant, provocator, senzual, (rar) provocânt. (Un surls ~.) 3. adj. excitant, excitator, (rar) pofticiâs. (Miros ~.) AŢOS adj. 1. fibros, teios. (Păstăi ~ de fasole.) 2* (fam. fig.) băţos. (Un om ~.) au adv. v. OARE, POATE, au conj. v. FIE. ORI. SAU. AU interj, a !, ah !, aoleu!, i î, o!, of!, oh !, vai!, (pop.) văleu !, (Transilv. şi Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~!f ce durere simt!) auă s. v. STRUGURE. AUDIĂ vb. 1. a asculta, a urmări. (~ cu atenţie expunerea.) 2. (JUR.) a asculta. (A ~ un martorf la proces.) audienţă s. v. REUŞITĂ. SUCCES. AUDIT6R s. ascultător, (înv.) auzitor. (Un ~ din sală.) AUDITORIU s. ascultători (pl.), asistenţă, public. (~ aplauda în picioare.) augmentă vb. v. CRESTE. MĂRI. MULTIPLICA. SPORI. augmentare s. v. CREŞTERE. MĂRIRE. MULT IPLICARE. SPOR IRE. AUGUR s. auspiciu. (~ la romani.) augur s. v. PIAZĂ. PREVESTIRE. SEMN. august adj. v. GRANDIOS. IMPERIAL. IMPUNĂTOR. ÎMPĂRĂTESC. MAIESTOS. MĂREŢ. PREAMĂRIT. PREASLĂVIT. SLĂVIT. ĂUGUST s. (pop.) gustâr, măsălâr, secerâr. (Luna ~.) AUÎ vb. a hăui. a hăuli, a hui, a răsuna, a vui. (Valea ~.) âulă s. v. CURTE. PALAT. 53 AUTOHTON \ AURÂR s. (inv.) zlătâr, (turcism înv.) cuiun-giu. nurâriţă s. v. SPLINĂ, a urâtă s. v. CRIZANTEMĂ. DUMITRIŢĂ. MARGARETĂ. TUFĂNICĂ. ÂURĂ s. aureolă, nimb. (~ cu care pictorii înconjură capetele sfinţilor.) âură s. v. ADIERE. BOARE. ZEFIR. AURĂREĂSĂ s. (pop.) zlătăreâsă. AURĂRIE s. aurăriine. (S-a găsit la el multă ~.) AURÂRÎME s. aurărie. (Multă argintărie şi aurcâlă s. v. AURIRE. AURIT, aurel adj. v. AURIU. AUREOLA vb. (rar) a nimba. ALiREOLĂTadj. (rar) nimbât. (Un sfint~.) AUREOLĂ s. aură, nimb. (~ cu care pictorii înconjură capetele sfinţilor.) AURI vb. (inv. şi pop.) a spoi, (pop.) a înauri, a întră uri. (~ un vas metalic.) aurică s. v. RĂCOVINĂ. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUŢĂ. AURICUL s. (ANAT.) atriu. (~ este o despărfitură a inimii.) AURÎCULĂ s. (ANAT.) ureclie, pavilionul urechii, (rar) pîlnie, scoică. AURIRE s. aurit, (pop.) aurcâlă, spoire, spoit. (~ unui obiect metalic.) AURIT adj. (pop.) înaurlt, intraurit. (Vas ~.) aurit adj. v. AURIU. AURÎT s. aurire, (pop.) aurcâlă, spoire, spoit. (~ unui vas.) AURIU adj. (pop.) aurel, aurit, (înv.) auros. (Flori ~.) aur negru s. v. CĂRBUNE. PETROL. ŢIŢEI. AURORĂ s. (ASTRON.) crepuscul, zori (pl.), (pop.) faptul zilei, auros adj. v. AURIU. AUROTERAPIE s. (MED.) crisoterapie. (~ se foloseşte în afecţiunile articulatorii.) AUSCULTÂ vb. (MED.) a asculta. (Medicul l-a ~ cu stetoscopul.) AUSCULTĂRE s. (MED.) auscultaţie. (~ zgomotelor inimii.) AUSCULTAŢIE s. (MED.) auscultare. (~ zgomotelor plămînilor.) AUSPÎCIU s. augur. (~ la romani.) AUSTER adj. 1. aspru, sever, sobru, spartan. (Duce o viaţă ~.) 2. grav, sever, sobru, (rar) aspru. (O frumuseţe linii ~.) AUSTERITÂTE s. gravitate, rigorism, severitate, sobrietate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construcţii.) AUSTRÂL adj. (GEOGR.) meridional, sudic. (Emisfera ~.) AUSTRU s. (GEOGR.) (pop.Y sărăcllă, trai-stă-goâlă, (reg.) vintul negru. (~ este numele unui vînt secetos.) j aiîstru s. v. MIAZĂZI. SUD. AUŞEL s. (ORNIT.) 1. (Regulus cristatus) (reg.) tartalâc. 2. (Aegithalus pendulinus) boicuş. 3. auşel-bărbos (Panurus biarmicus) — auşel-de-stuf; auşel-de-stuf (Panurus biarmicus) = auşel-bărbos. AUTENTIC adj. 1. adevărat, aievea, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adevărat, curat, neoaş, veritabil, (pop. şi fam.) sadeâ, get-beget. (Moldovean 3. adevărat, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~.) 4. bun, curat, veritabil, (rar) patent. (Aur ~.) 5. valabil, (rar) valid. (Un act, un testament ~.) 6. original. (Document ~.) AUTENTICITÂTE s. 1. adevăr, exactitate, exactitudine, justeţe. (S-a confirmat ~ celor spuse de el.) 2. valabilitate, (rar) validitâte. (~ unui act.) AUTENTIFICĂ vb. (JUR.) a întări, a legaliza, (inv.) a protocoli. (~ un act.) AUTENTIFICÂRE s. (JUR.) întărire, legalizare. (~ unui act.) AUTENT1FICĂT adj. (JUR.) întărit, legalizat. (Act rss . ) auto s. v. AUTOMOBIL. MAŞINĂ. AUTOCAMION s. camion. (A cărat mobila cu un ~.) AUTOCAMIONETĂ s. camionetă. (~ este un autocamion mai mic.) AUTOCARACTERIZĂ vb. a se autodefini, a se caracteriza, a se defini. (Se ~ veridic în cartea sa.) AUTOCEFÂL adj. (BIS.) independent, neatîrnat. (Biserica noastră este ~.) AUTOCEFALIE s. (BIS.) Independenţă, neatirnare. (~ bisericii române fafă de celelalle biserici ortodoxe.) AUTOCISTERNĂ s. (rar) cisternă. AUTOCRÂT s. potentat, (înv.) autocrâtor, samoderjeţ. AUTOCRÂTIC adj. absolutist, (înv.) auto-craticesc. (Regim nu , J autoeraticesc adj. v. ABSOLUTIST. AUTOCRATIC. autocrâtor s. v. AUTOCRAT. POTENTAT. AUTOCRAŢIE s. absolutism, (înv.) samo-derjâvie. (~ unui regim.) AUTODEFINI vb. a se autocaracteriza, a se caracteriza, a se defini. (Se ~ veridic.) AUTODEMASCĂ vb. a se demasca, a se trăda. (S-a ~ fără să vrea.) AUTODEMASCĂRE s. demascare, trădare. AUTODtJBĂ s. dubă. (~ este un autocamion închis.) AUTODUBÎŢĂ s. dubiţă. (O ~ de o tonă.) AUTOFECUNDĂRE s. (BIOL.) autoga-mic. (~ este frecventă la plante.) AUTOFLAGELÂRE s. (BIS.) autoflagela-ţie. (~ unui fanatic.) AUTOFLAGELĂŢIE s. (BIS.) autoflagelare. (~ unui călugăr.) AUTOGAMIE s. (BIOL.) autofecundare. (~ plantelor.) AUTO GEST IONĂRE s. (FIN.) autoges-tiune. (~ unei întreprinderi.) AUTOGESTlONE s. (FIN.) autogestio-nare. (~ unei uzine.) AUTOGRĂF adj. olograf. (Act, document ~.) AUTOHTON adj., s. aborigen, băştinaş, indigen, neaoş, pămîntean, (pop.) pămîntâsc, (înv. şi reg.) moşneân, moşleân, (înv.) pămîn-tenesc. (Populaţia ~ a unui teritoriu.) A L TOIXD UCTA NŢ Ă 54 AUTOINDL’GTĂXŢĂ s. (FIZ.) autoinduc-ţie, selfinducţie, (rar) selfinductânţă. AUTO INDUCŢIE s. (FIZ.) autoinductanţă, selfinducţie, (rar) selfinductânţă. ALTOÎNCÎNTAEE s. automulţumire. (Sentiment de ~.) AUTOMAT adj., adv., s. 1. adj. automatic, inconştient, instinctiv, maşinal, mecanic, reflex. (Gest, act -v.) 2. adv. automatic, inconştient, maşinal, maşinaliceşte, mecanic, reflex, (înv.) mecaniceşte. (Merge ~.) 3. adv. maşinal. mecanic, papagaliceşte. (Repetă ~ ceeci ce aude.) 4. s. pistol-mitralieră. AUTOMATIC adj., adv. 1. adj. automat, inconştient, instinctiv, maşinal, mecanic, reflex. (Gest, act adv. automat, inconştient, maşinal, maşinaliceşte, mecanic, reflex, (înv.) mecaniceşte. (Lucrează ~.) AUTOMOBIL s. maşină, (fam.) auto. AUTOMULŢUMIRE s. autoincintare. (Sentiment de ~.) AUTONOM adj. liber, (înv. şi pop.) slăbod, (înv.) volnic. (Teritoriu. ~ din punct de vedere administrativ.) AUTONOMIE s. libertate, (înv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi reg.) slobozie, (înv.) volnicie. (~ administrativă a unui teritoriu în cadrul stalului.) AUTOOB SERV ARE s. (PSIH.) introspecţie. AUTOPSIE s. (MED.) (rar) necropsie. celui mort.) AUTOR s. 1. (rar) scriitor, (înv.) izvoditor, (grecism înv.) singrâf. (~ al unei opere.) 2. scriitor. (~ meu preferat.) 3. creator, realizator. (~ filmului.) 4. făptaş, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ furtului.) AUTOREGLAJ s. autoreglare. (~ unui sistem tehnic.) AUTOREGLÂRE s. autoregla j. (~ unui mecanism.) AUTORITAR adj. imperativ, poruncitor. (Cu ton ~.) AUTORITATE s. 1. for, organ. (~ile superioare de stat.) 2. putere, (astăzi, rar) stăpinirc. (Reprezentantul ~.) 3. putere, (înv.) tărie. (însemnele ~.) 4. (la pl.) oficialităţi (pl.). (Au fost de faţă şi ~ile.) 5. (înv.) stăpînire. (Cirmu-ieşte cu deplină ~.) 6. dominare, dominaţie, hegemonie, putere, stăpînire, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, ţiitură, (latinism invP potestâte. (Şi-a întins ~ ; se afla sub ~ romană.) 7. calitate, cădere, competenţă, drept, îndreptăţire, (înv.) volnicie. (Nu am ~ să mă pronunţ.) 3. ascendent, consideraţie, influenţă, înrîurire, prestigiu, reputaţie, respect. stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de o mare ~ .) 9. (concr.) forţă, putere, somitate. (Este o adevăircdă ~ în materie.) AUTORIZA vb. 1. a delega, a împuternici, a investi, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (Te ~ să faci următorul lucru...) 2. a îndreptăţi, a îngădui, a justifica, a permite, (livr.) a îndri-tui. (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.) AUTOR IZÂT adj. 1. (înv.) privilegiat. (Urmă ~ .) 2. competent, priceput, (franţu-zism înv.) ponderos. (O opinie ~.) AUTORIZAŢIE s. 1. permis, (rar) licenţă, ( înv. şi reg.) slobozenie, (înv.) pi l ac. (~ pentru practicarea unei meserii.) 2. împuternicire, (înv.) ispravă. (I-a clat~ să-l reprezinte.) 3. îngăduinţă, permisiune, voie. (~ de a face ceva.) autor li c s. v. BELETRISTICA. LITERATURĂ. LITERE. AUTOSANITARĂ s. ambulanţă, salvare, sanitară. AUTOSTOP s. semafor, stop, (rar) semnalizator. pentru circulaţia rutieră.) AUTOSUGESTIONA vb. (PSIH.) a se sugestiona. AUTOTURISM s. turism. (~ are caroseria închisă.) autumnal adj. v. TOMNATIC. AUXILIAR adj., s. 1. adj. ajutător. (Verb ~.) 2. s. ajutor, sprijin. (Un ~ preţios.) 3. adj. accesoriu, anex, secundar, subsidiar. (Element ~ într-un mecanism.) AtJZ s. 1. ureche. (Arc un ~ foarte dezvoltat.) 2. auzire. (La ~ acestor vorbe.) AUZI vb. 1. a prinde. (~ clteva şoapte.) 2. a desluşi. (~ prin ploaie un strigăt.) 3. a asculta. (~ cc-ţi spun.) 4. a suna. (Clopotele se ~.) 5. a se afirma, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 6. a se afla, (fig.) a răsufla, a transpira. (Secretul s-a ~ repede.) 7. a afla, a şti, (înv. şi pop.) a oblici. (Să ~ cu toţii ce ai făcut.) 3. a înţelege, a pricepe. (Nu ~ să mă laşi în pace? ) auzi vb. v. DUHNI. MIROSI. PUŢI. AUZIRE s. auz. (La ~ acestor vorbe...) auzitor s. v. ASCULTĂTOR. AUDITOR. AVALÂNŞĂ s. (GEOGR.) (livr.) la vină. (~ se deplasează pe pantele munţilor.) avan adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BAR- BAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN, INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂ- TOR. NEIMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT. AVANGĂRDÂ s. (MIL.) (rar) antegârdă, (înv.) strajă. ava iile s. v. ASUPRIRE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUŢIE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. URGISIRE. AVANPORT s. (MAR.) anteport. AVANPREMIERĂ s. repetiţie generală. (~ unei comedii.) AVANSĂ vb. 1. a înainta. (~ în spaţiu.) 2. a se dezvolta, a evolua, a înainta, a progresa, a propăşi, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a proliorisi, (fig.) a creşte. ("Ţara noastră ~ continuu.) 3. a înainta, a înălţa, a promova, a ridica, (înv.) a pro vi va si. (~ în funcţie, in grad.) 55 AVID AYANSÂRE s. 1. înaintare. (~ in spaţiu.) 2. înaintare, înălţare, promovare, ridicare, (înv.) provivasire, (fig.) ascensiune. (~ in grad, în funcţie.) AVANSAT adj. 1. înaintat. (Poziţie ~ in spaţiu.) 2. civilizat, dezvoltat, evoluat, înaintat. (Cultură ~.) 3. înaintat, progresist, (rar) propăşitor. (Idei, concepţii ~.) AVANSCENĂ s. prosceniu. (~ din teatrul actual.) AVANTÂJ s. 1. beneficiu, ciştig, folos, profit, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) folosinţă, (înv., în Transilv.) dobîndă, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?) 2. afacere, chilipir, ciştig, folos, pricopseală, profit, (Transilv. şi Maram.) haznă, (fam. şi ir.) scofâlă. (Nu e nici un ~ să...) 3. favoare, înlesnire, privilegiu, uşurinţă, (pop. şi fam.) hatîr. (I-a făcut unele ~.) 4. favoare, privilegiu. (Se bucură de ~ de a-l cunoaşte.) 5. binefacere, dar, folos, privilegiu. (~clc tehnicii moderne.) 6. superioritate. (~ boxerului nostru era net.) AVANTAJĂ vb. 1. a ajuta, a favoriza, a sluji. (Norocul, tntîmplarca l-a *»■.) 2. a favoriza, a părtini, a privilegia, a proteja, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a făţarnici. (Arbitrul i-a ~.) AVANTAJÂRE s. favorizare, părtinire, protejare, (înv.) părtăşie. (~ cuiva în defavoarea altuia.) AVANTAJÂT adj. 1. cîştigat. (A ieşit ~ din...) 2. favorizat, părtinit, privilegiat, protejat. (Echipă ~.) AVANTAJOS adj. 1. bănos, bun, productiv, profitabil, rentabil, (livr.) lucrativ, (fig.) mănos. (Afacere ~.) 2. favorabil, prielnic, propice, (pop.) priincids, priitdr, (înv.) îndemî-nâtic. (Circumstanţe ~.) 3. convenabil, ieftin, jos, mic, scăzut, (Transilv. şi Ban.) lesne. (Preţuri ~.) AYÂR s., adj. calic, zgîrcit, (livr.) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strîngător, (pop.) ciufut, scump, (pop. şi fam.) cărpănos, (reg.) cupit, hîrsit, (prin nord-vestul Munt. şi nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalîş, (prin Maram.) si-chiş, (înv.) cumplit, tamachiâr, (fam.) zgîrciob, frige-linte, zgîrie-brfnză. (E un ~ fără pereche, nu scoate un ban din pungă.) AVARIÂ vb. a (se) deteriora, a (se) strica. (Nava s-a~ .) AVARIAT adj. deteriorat, stricat. (Sistem tehnic ~.) AVARIE s. deteriorare, stricăciune. (~ la un sistem tehnic.) AVARIERE s. deteriorare, stricare, (pop.j vătămare. (~ unui sistem tehnic.) AVARIŢIE s. calicenie, calicie, zgîrcenie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop.) scumpenie, (pop. şi fam.) cărpănoşie, (înv.) cumplităte, scumpătăte, scumpete, scumpie. (Era de-o ~ proverbială.) AVÂT s. (III T.) 1. (Aspius aspius) (reg.) vrespere, peşte-lup, peşte-ţigănesc. 2. (Aspius rapax) (reg.) bouleân, vîlcăn, vilsân, peşte-cu-şapte-nume, peşte-ţigănesc. AYEĂ vb. 1. a deţine, a poseda, a stăpîni, (înv.) a posesui. (~ un bun material.) 2. a deţine, a poseda, a purta. (~ numele de roman.) 3. a căpăta, a ciştiga, a dobîndi, a încasa, a obţine, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 4. a conţine, a cuprinde. (Cartea ~ ilustraţii.) 3. a cîntări, (pop.) a atîrna, (Cit ~ acest peşte?) (>. a se alcătui, a se compune, a consta. (Blocul ~ două corpuri.) 7. a deţine, a ocupa. (A ~ funcţia de...) 8. a purta, a ţine. (~ in mină un buchet de flori.) 3. a purta. (~ pantofi galbeni.) 10. a nutri, a purta. (~ cele mai bune sentimente pentru...) 11. a găsi, a poseda, a şti. (~ eu soluţia problemei.) 12. a exista, a fi, a se găsi. (~ cine să m-ajute.) 13. a se bucura, a dispune. (~ in sfîrşit un ceas tihnit.) 14. a simţi. (~ ameţeli.) 15. a trebui. (~ să mai fac un singur pas.) a vecernie s. v. CHINDIE. VECERNII:. avedere adv. v. DESCHIS. DIRECT. FĂŢIŞ. FRANC. SINCER. ÂVENĂ s. (GEOGK., GEOL.) pîlnie. se formează in rocile solubile.) avem vb. v. CREŞTE. DOSPI. avenitură s. v. STRĂIN. VENETIC. AVENTURĂ vb. a se hazarda. (Nu te ~ in larg.) AVENTURĂ s. 1. ispravă. (îşi povestea ~ din acele ţări.) 2. escapadă. (O ~ amoroasă.) AVENTURIER s. (rar) aventurist, (pop.) vinturător, vintură-liime, vîntură-ţâră, (înv.) zvînturăt. (E un ~.) aventurist s. v. AVENTURIER. AVENTUROS adj. (pop.) zvînturâtie. (A dus o viaţă ~.) AVERE s. avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pl.), situaţie, stare, (înv. şi reg.) bogă-tăte, prilej, prindere, (reg.) blâgă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosâg, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlâgă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Arc ceva ~.) AVERS s. cap, faţă (~ unei monede.) AVERSĂ s. (MET.) (reg.) pîrpără. (^ de ploaie.) AVERSRJNE s. 1. antipatie, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnânţă, resimţămînt. (Simte o evidentă ~ faţă de el.) 2. dezgust, greaţă, îngreţoşare, oroare, repulsie, scîrbă, silă, (livr.) repugnănţă, (rar) nesuferîre, (pop. şţxfam.) lehamite, (înv.) urît. (pop. fig.) saţ. (Simte o ~ de neînvins.) AVERTISMENT s. (JUR.) (ieşit din uz) prevenire. (I-a dat un ~.) AVERTIZĂ vb. a informa, a înştiinţa., a preveni, (prin Transilv. şi Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că miine vine controlul.) AVERTIZĂRE s. informare, înştiinţare, prevenire, (înv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de miine.) AVIATOR s. zburător. (Un ~ de clascu) AVID adj. I. lacom, mincăcios, nesătul, nesăţios, pofticios, (livr.) insaţiabil, vorace, (rar) lăcomii, lăcomos, (înv. şi reg.) mîncător, (reg.) lingârcţ, mîncăreţ, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănâci, mincăci. (~ la mîncare.) 2. lacom, neîndestulat, (livr.) cupid, (fig.) nesătul, nesă- AVIDITATE 56 turât, nesăţios. (~ de cîştig, de bani.) 3. ahtiat, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, rivnitor, (fig.) înfometat, însetât, lacom, setos. (~ după senzaţii lari.) ^ AVIDITATE s. lăcomie, nesaţ, poftă. AVION s. aeroplan. AVIZ s. 1. anunţ, comunicare, încunoştin-ţare, înştiinţare, mesaj. (A primit acasă un ~.) 2. indicaţie, instrucţiuni (pl.), prescripţie, recomandare, recomandaţie. (După ~ medicului.) 3. apreciere, judecată, opinie, părere, verdict. (Aşteptăm cu nerăbdare ~ publicului.) 4. acord, aprobare, asentiment, consimţămînt, consimţire, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, voinţă, vrere, (înv. şi reg.) posluşânie, slobozenie, (Mold. şi Bucov.) poz-volenie, (înv.) concurs, pozvol. (Nu se face nimic fără ~ nostru.) AVIZĂ vb. 1. a anunţa, a informa, a încu-noştinţa, a înştiinţa, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a aprecia. (A ~ favorabil proiectul.) AVIZAT adj. capabil, competent, informat, pregătit, (fig.) tare. (Un om ~ în această problemă.) AVIZIER s. afişier, panou. (Rezultatele se află la ~.) AVINT s. 1. ardoare, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervenţă, fervoare, patos, (rar) ardentă, (Mold.) aliotă, (înv.) porneălă, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ tinereţii.) 2. ardoare, elan, impetuozitate, temperament, (pop. şi fam.) suflet, (reg.) mau. (Cîntali cu mai mult ~!) 3. însufleţire, patos, vervă. (~ stilului său.) AVÎNTĂ vb. 1. a se arunca, a se azvîrli, a se precipita, a se repezi, a sări, a se zvirli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 2. a se lansa. (Se ~ într-o acţiune.) AVlNTÂT adj. 1. entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însufleţit, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripăt. (Cuvinte ~ ; un discurs ~.) 2. impetuos, înflăcărat, temperamental, (fig.) arzător. (Un temperament ~.) 3. maiestos, semeţ. (Un zbor . ) avlie s. v. CIMITIR. CURTE. OGRADĂ. AVOCĂT s. (JUR.) apărător, (Transilv.) procâtor, (înv.) defensor, vechil. (Şi-ci luat un ~ la proces.) AVOCATURĂ s. (înv., în Transilv. şi prin Ban.) procatorie, (înv., prin Transilv.) procato-rit. (Practică • ) AVOCĂŢESC adj. (reg. şi peior.) cîrciogă-resc. (Treburi ~.) AVORT s. (MED.) (pop.) lepădare, lepădat, pierdere, pierzănie, (reg.) străpeâlă. AVORTĂ vb. (MED.) (pop.) a lepăda, a pierde, a stîrpi, (prin Ban.) a copiii. AVORTON s. (MED.) (pop.) stîrpitură. (Un ~ născut la 7 luni.) avorton s. v. LEPĂDĂTURĂ. POCITANIE. POCITURĂ. STÎRPITURĂ. AVRĂMEÂSĂ s. (BOT.) 1. (Ajuga lax-manni) avrămească, barba-boierului, (reg.) cîrstăneăscă, cristeneâsă. 2. (Gratiola officina-lis) avrămească, veninariţă, (reg.) cîrstineâsă, milostivă, potroăcă, mila-Domnului. AVRĂMEĂSCĂ s. (BOT.) 1. (Gratiola officinalis) avrămeasă, veninariţă, (reg.) cîrstineâsă, milostivă, potroacă, mila-D6mnului. 2. (Ajuga laxmanni) avrămeasă, barba-boie-rului, (reg.) cîrstăneăscă, cristeneâsă. AVUT adj. bogat, înstărit, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găz-dâc, (prin Munt.) taxidit. (Ţăran ~.) AVUT s. avere, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pl.), situaţie, stare, (înv. şi reg.) bogătâte, prilej, prindere, (reg.) blâgă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosâg, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlâgă, (înv.) bucâte (pl.), periusie, (fam.) parâle (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.) AVUŢIE s. avere, avut, bogăţie, bun, mijloace (pl.), situaţie, stare, (înv. şi reg.) bogătâte, prilej, prindere, (reg.) blâgă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosâg, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlâgă, (înv.) bucâte (pl.), periusie, (fam.) parâle, (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.) AX s. 1. (TEHN.) fus, osie. (~ este un organ de maşină.) 2. (ANAT.) ax cerebrospi-nal= nevrax. (~ e format din creier şi din măduva spinării.) AXĂ vb. (TEHN.) a centra. (~ o piesă cilindrică.) ĂXĂ s. (MAT.) dreaptă orientată. AXÎLĂ s. 1. (ANAT.) subraţ, subsuoară, (reg.) sumfnă. 2. (BOT.) subsuoară. (~ frunzelor. ) AXIOLOGIE s. (FILOZ.) teoria valorilor. AXIOMĂ s. (FILOZ., MAT.) postulat. AXON s. (ANAT.) ncurit, cilindru-ax. (~ este o prelungire a neuronului.) azbuchc s. v. ALFABET. azbucoâvnă s. v. ABECEDAR. a/.eâec s. v. DIJMĂ. ZECIUIALĂ. azcaeimre s. v. DIJMĂ. ZECIUIALĂ. AZEOTROPlE s. (CHIM.) azeotropism. unui amestec ele lichide.) AZEOTROPISM s. (CHIM.) azeotropie. (~ unui amestec lichid.) AZI adv. astăzi. (A sosit ~.) AZIL s. 1. (ieşit din uz) ospiciu. (~ de bă-trîni.) 2. adăpost, refugiu, scăpare, (înv.) năzuinţă, (fig.) liman. (A fugit şi şi-a căutat un~.) ĂZIMĂ s. (BIS.) 1. (înv.) pîine. (~ este folosită la împărtăşania ortodoxă.) 2. pască. este mîncată de mozaici la paşti.) âzlu s. v. DETRONARE. MAZILIRE. MAZILIT. AZOT s. (CHIM.) nitrogen. AZOTĂT adj. (CHIM.) azotos, nitros. (Substanţă ~.) AZOTĂT s. (CHIM.) 1. nitrat. (~ este o sare a acidului azotic.) 2. azotat de amoniu = salpetru de Leuna ; azotat de argint = nitrat de argint, (pop.) piatra-iâdului; azotat de calciu — nitrocalcit, salpetru de Norvegia ; azotat de celuloză = nitroceluloză, nitrat de celuloză; azotat de potasiu = salpetru de India, (pop.) silitră ; azotat de sodiu = salpetru de Chile. 57 ĂSTĂLALT AZOTIT s. (CHIM.) nitrit. (~ este o sare a acidului azotos.) AZOTOS adj. (CHIM.) azotat, nitros. (Sub-s tanţă ~.) AZOTtJRĂ s. (CHIM.) nitrură. (~ este o combinaţie a amoniacului.) AZtJR s. albastru, albăstrime, claritate, limpezime, senin, seninătate, (rar) limpeziş, (înv. şi reg.) seninât, (reg.) vineţie, (Mold. şi Bucov.) sincâlă, (înv.) senineâlă. cerului.) AZURIU adj. bleu, (înv.) ha valii. (De cu-o arc ~ .) AZVÎRLf vb. 1. a arunca, a lepăda, a az-vîrli, (Transilv. şi Maram.) a ţipa, (înv.) a scutura. (A ~ un lucru nefolositor.) 2. a arunca, a repezi, a zvirli, (înv. şi reg.) a năpusti. (A ~ doniţa după el.) 3. a arunca, (fam.) a mătura. (~ toate de pe masă.) 4. a arunca, a da. (~ pe foc caietele.) 5. a arunca, a proiecta, a propulsa, a zvirli. (~ ceva in spaţiu.) (î. a arunca, a zvîrli. (~ o piatră la distanţă.) 7. a arunca, a lansa, a trage, (pop.) a slobozi. (~ săgeţi.) 3. a arunca, (Bucov.) a hăti. (~ ceva in fin-Lină.) 9. a arunca, a culca, a dărîrna, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (L-a ~ la pămîrit cu o lovitură.) 10. a se arunca, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. şi Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra duşmanului.) 11. a se arunca, a se avînta, a se precipita, a se repezi, a sări, a se zvîrli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 12. a arunca, a izbi, a lovi, a zvîrli. (Calul nărăvaş ~ cu copitele.) 13. a arunca, a cheltui, a irosi, a împrăştia, a prăpădi, a risipi, a zvîrli, (livr.) a prodiga, (înv. şi reg.) a prăda, (reg.) a mătrăşi, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a răşchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiţi, a mînca, a păpa, a toca. (~ banii pe toate fleacurile.) AZVÎRLIRE s. 1. aruncare, lepădare, zvîr-lire. (~ unei sticle sparte.) 2. aruncare, proiectare, propulsare, propulsie, zvîrlire. (~ unui obiect în spaţiu.) 3. aruncare, lansare, tragere. (~ unei săgeţi.) 4. aruncare, doborîre, trîn-tire. (~ călăreţului din şa.) 5. aruncare, cheltuire, irosire, risipire, zvîrlire, (reg.) părăduire, (fig.) păpâre, tocâre, tocat, (~ banilor pe fleacuri.) AZVÎRLITIjRĂ s. 1. aruncătură, zvîrli-tură, (rar) zvîrlet, (Transilv. şi Maram.) ţipă-tură. (La o ~ de băi.) 2. aruncătură, izbitură, lovitură, zvîrlitură. (~ calului nărăvaş.) A ăl adj., pron. v. CEL. ala pron. v. ACELA. alălalt pron., adj. v. CELĂLALT. ăst adj. v. ACEST. sista pron. v. ACESTA. âstălalt pron., adj. v. CESTĂLALT. B BA aclv. (Ban. şi Transilv.) raa. (~ nu!) ba aclv. v. NU. baarqic s. v. GRESIE. PERINOG. babacă s. v. PĂRINTE. TATĂ. baba-gâia s. v. GLOSCA-CU-PUI. PUIA-GA IA. ULIU L- SI- PO RUM BEII. babăie s. v. PĂRINTE. TATĂ. / BABALIC s. baccea, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. şi fam.) ghiuj, (reg.) jap, matul, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (E im ~ !) *BABÂNĂ s. (reg.) botoâşă, (prin Mold.) boâneă, hîrştioâgă. (Oaia bâtrină fără dinii se numeşte ~.) ba ba ros s. v. ZAR. babăş s. v. BOŞTINĂ. BĂBĂ s. 1. bătrînă, (reg.) băbătie, (fam.) ba botă. (0 ~ care abia se ţine pe picioare.) 2. vrăjitoare, (rar) vrăjitoreâsă, (pop.) băbă-reâsă, fermecătoare, fermecătoreâsă, meşteră, meşteriţă, (reg.) bosconltă, cotoroanţă, meşte-reăsă, meşteritoâre, şişcă, (prin Transilv.) bosorcâie. (I-a descintat o ~.) babă s. v. BABIŢĂ. BUNICĂ. BUTONIERĂ. CUEOTOARE. MAMĂ. MAMĂ MARE. MĂTUŞĂ. MOAŞĂ. NEVASTĂ. PELICAN. P IED IN. SOŢIE. TANTI. URECHEA-BABEI. URECHIUŞĂ. VIERME-ALB. ZGLĂVOACĂ. ba beta s.’v. BABĂ. BĂTRÎNĂ. babete s.v. ZGLĂVOACĂ. BABILONIĂN adj. babilonic. (Cultura ~.) BABILONIC adj. babilonian. (Civilizaţia ~.) BABILONIE s. dezordine, haos, încurcătură, zăpăceală, (înv.) vavilonle. (E o~ de nedescris!) BĂBIŢĂ s. 1. (ORNIT.; Pelecanus ono-crotalus) pelican, (reg.) băbă, bâboşă, bâtcă, guşată, (înv.) nesăturât. 2. (BOT.; Polyporus) (reg.) copită, (Olt.) copităriţă. (~ este o ciupercă.) 3. (BOT.; Ganoderma applanatum) văcălie de fag. (~ este o ciupercă dezvoltată pe trunchiul copacilor.) băbiţă s. v. CALCAR. GASTEROPOD. GASTROPOD. IASCĂ. LIMAX. MELC. P1ATRĂ-DE-YAR. bnbiţă creaţă s. v. PELICAN CREŢ. BABOI s.* (IIIT.) babuşcă, fîţă, (Olt.) juvete. (Pestele mărunt se numeşte ~.) baboi s. v. BIBAN. BABOIĂŞ s. (IIIT.) albitură, caracudă, mărunţiş, plevuşcă, (rar) plevuică, (reg.) chisoăgă, pleviţă. (Peştele foarte mărunt se numeşte ~.) BABORNIŢĂ s. cotoroanţă, hoaşcă, zgrip-ţuroaică, (reg.) lioâncă, hoânghină, (prin Munt.) bahorniţă, (Mold.) cotoârbă, (fig.) hircă. este femeia bătrînă, urită şi rea.) bâboşă s. v. BABIŢĂ. PELICAN. bâbură s. v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂLĂ-LAIE. PÎRJOL. VĂPAIE. VÎLVĂTAIE. VÎL-VOARE. BABCŞCĂ s. (IIIT.) 1. (Rutilus nitilus) ocheană, (pop.) bălos, (reg.) goghie, ochenlţă, tarân, tarâncă, ţărancă, ţărăncuţă, (prin Dobr. şi Munt.) taharău. 2. baboi, fîţă, (Olt.) juvete. (Peştele mai mărunt se numeşte ~.) babuşcă-roşic s. v. OCIIEANĂ. ROŞIOARĂ. babiişi s. pl. v. PAPUC. BAC s. pod mişcător, pod plutitor, pod umblător, (reg.) brod, brudină, (nordul Mold. şi prin Bucov.) paroin. (A trecut lacul cu ~.) ba cală s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE, bacalică s. v. COLONIALE, ba calini s. v. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CUVÎNT. FĂGĂDUIALĂ. FĂGĂDUINŢĂ. LEGĂMINT. PROMISIUNE. VORBĂ, bacanălft s. v. DESFRÎU. DEZMĂŢ. ORGIE. BACĂNTĂ s. (MITOL.) menadă. (~ din mitologia romană se numea menadă in mitologia greacă.) BAC ARĂ s. banc, maca. (~ este numele unui joc de cărţi.) BÂCĂ s. (BOT.) (înv.) boâbă, bob, bobiţă. (~ este iui tip de fruct.) BACCEĂ s. babalîc, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. şi fam.) ghiuj, (reg.) jap,matăf. (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (E o~!) baecevân s. v. ZARZAVAGIU. BACHELÎTĂ s. (CHIM.) 1. bachdită A = rezol. 2. bachelită C — rezită. BACI s. (reg.) sâmes, scutâr. (~ unei stine.) baciloză s. v. FTIZIE. TEBEGE. TUBERCULOZĂ. ba con s. v. TUTUN TURCESC, ba cont ţă s. v. TUTUN TURCESC. BACŞIŞ s. (fam.) spâgă. (De ce i-ai dat ~?) BACTERIE s. (BIOL.) (pop.) micrăb. baclaliărcă s. v. CARTOF. BĂDE s. nene, (pop.) neică, (reg.) uică, (prin Olt. şi Ban.) nană. BADIĂN s. (BOT.; Illicium anisatum) anason-franţuzesc, anason-stelat. BADIJONÂJ s. badijonare. (~ rănii cu o soluţie medicamentoasă.) BADIJONARE s. badijonaj. (~ unei mucoase.) ba dini s. v. MIGDAL. badraqânie s. v. INFLAMAT IE. TUME-FACŢIE. UMFLĂTURĂ. baftă s. v. APRECIERE. ATENŢIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAŢIE. NOROC. ONOARE. PREŢUIRE. RESPECT. STIMĂ. SANSĂ. TRECERE. VAZĂ. 59 BALAOACHEŞ BAGAJ s. (pop. şi fam.) calabalîc, eatratase (pl.), (reg.) tărăbuţe (plf), tiliuţe (pi.). (Transilv.) hodrobelc. (pl.), (Mold.) pilotă, (Mold. şi Transilv.) pojijic, (înv.) a gări ic, măhlă. (Şi-ct luat ~ ele şi a plecat.) BAGATELA s. I. fleac, nimic, (fam.) moft. (fig.) jucărie. (E o ~ să fac. asta.) 2. chiţibuş, fleac, mărunţiş, nimic, prostie, (înv.) Llagoma-nie, (fam.) moft. (Xu Ic legajle ~c.) bagatela s. v. DANTELĂ. BAGATELIZA vb. a minimaliza, a subaprecia, a subestima, a subevalua, (rar) a deprecia. importanţa unui lucru.) bacjdadfc s. v. PLAFON, TAVAN, bag ea s. v. CAMPADURĂ. bageaca s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COŞ. HORN. BAGHETĂ s. (rar) vărgă. (~ dirijorului.) *BAHADIRCĂ s. (prin Mold.) baharăucă, baluiroăsă. (O femeie scundă şi grasă se numeşte regional ~.) buhului ie s. v. ARĂTARE. COLOS. MATAHALĂ. NAMILĂ. URIAŞ, habarauea s. v. BAHADÎRCĂ. baharoăsă s. v. BAIIADÎRCĂ. BAH IC adj. dionisiac. (:Serbările ~ .) bahnă s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. baliornilă s. v. BABORN1ŢĂ. COTOROANŢĂ. I-IOASCĂ. ZGRIPŢUROAICĂ. bai s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCl’ RCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEA JUNS. NECAZ. NEMULŢI MIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE, bailmrăc s. v. LAI BAR. MINTEAN. SURTUC, băi c ă s. v. MOAŞĂ. BĂIE s. 1. îmbăiere, scăldare, scăldat, (pop.) scaldă, scăldătoăre, (Mold.) scăldăciune, (înv.) scăldătură. (~ copilului.) 2. cadă, vană. (înv. şi pop.) scăldătoăre, (înv. şi reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. şi Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. şi Mold.) scaldă, (prin Transilv.) şiroâdă. (Apa era fierbinte în ~.) 3. baie de soare plajă. (~ pe malul mării.) baie s. v. CLOSET. MINĂ. OCNĂ. SUBTERAN. TOALETĂ. VECE. băicr s. v. AMULETĂ. MĂNUŞĂ. SALBĂ. TALISMAN. TOARTĂ. BÂIERĂ s. clieotoare. (~ la gura cămăşii ţărăneşti.) băiere s. pl. v. ADÎXC. ADINTIME. AFUND. FUND. MĂRUNTAIE. PROFUNZIME. STRĂFUND.. BAIONETĂ s. (MIL.) (înv. şi reg.) pan-ganet, (înv.) spăngă, şpanganet. (Atac la ~.) bair s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎŞ. COSTISĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIŞ. PRIPOR. REPEZIŞ. SCOBORÎŞ. VERSANT, bairăc s. v. STEAG. bai raci ăr s. v. PORTDRAPEL. STEGAR, bal s. v. BALOT, balabău s. v. CHEFAL. BALADĂ POPULĂRĂ s. (UT.) cîntec bătrinesc. baladfin s. v. BUFON, MĂSCĂRICI. PAIAŢĂ. BALAFON s. (MVZ.) marimba. (~ este un instrument de percuţie african.) BALAMĂ s. şarnieră, (pop.) lîţînă, (Transilv. şi Maram.) pipă, (prin Ban. şi sud-vcstul Transilv.) şarc. (~ la uşă.) balamale s. pl. v. ARTICULAŢII-:. 1NC1II• IE-TURĂ. BALAMGC s. I. ospiciu, casă de nebuni, casă de sănătate. 2. gălăgie, hărmălaie, lmiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) 1 armat, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomăn, (înv. şi reg.) toi. (reg.) haraimân, hălălăie, hărhălăie, toiet, loloboâtă, tololoi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) hdlcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănâie, dăndănăie, gîlceăvă, (fig.) ţigănie, (arg.) năsulie. balamuc s. v. DEZORDINE. NEORÎNDU IADĂ. RĂVĂŞEALĂ. ZĂPĂCEALĂ, baiamut adj. v. MĂSLUIT, baiamut adj., s. v. BÎLBlIT. BÎRFITOR. BLi G. CAL OMNIATOR. CLE VETIT O R. DICFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. G ÎNGAV. G iXGĂVIT. GÎNGI1T. NĂTĂFLFT. NĂTĂRĂU. NATlNG. NEGHIOB. NEROD. netot. ponf:gritor. prost, prostănac. STUP ID. TONT. TONTĂLĂU. baiamut s., adj. v. ADEMENITOR. AMĂGITOR. ÎNŞELĂTOR. SEDUCĂTOR. halaniuţi vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVirn. defăima. di*:nigra. DISCREDITA. PONEGRI. balamuţie s. v. BÎRFA. BÎRFEALĂ. B ÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNII*:. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE.. DEXIG RARE. DISCREDITARE. P ONE G REALĂ. PONEGRIRII ŞOAPTĂ. BALĂNG interj, bamî, bang!, dang ! (Clopotul face: ~!) BALĂNGĂ s. clopot, talangă, (Mold., Transilv. şi Ban.) liugălău, (Transilv.) ţoăngă. (~ la gîlul vitelor.) balanga s. v. CLOPOT. BALANS s. balansare, clătinare, legănare, oscilare, oscilaţie, pendulare. BALANSĂ vb. a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, a pendula, (rar) a bascula, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîţîna, a (se) lilobăna. BALANSĂRE s. balans, clătinare, legănare, oscilare, oscilaţie, pendulare. BALANS 1P:R s. (ZOOL.) haltei*. (~ serveşte ca organ de echilibru pentru zbor la insectele di piere.) BALANSOAR s. (rar) berceuse. (Stă tolănită în ~.) BALĂNŢĂ s. I. ciul ar, (pop.) cumpănă, (reg., mai ales in Munt. şi Olt.) terezie, (prin Transilv.) şlag, (înv.) stâderă. (~ pentru greutăţi.) 2. (ASTROX.; art.) cîntarul (art.), cumpăna (art.), (reg.) tereziile (pl. art.). (~ este o constelaţie zodiacală din emisfera australă.) balaoâclicş adj. v. BRUN. BRUNET. NEGRICIOS. OACHEŞ. TUCIURIU. BALAST 60 BALAST s. (MAR.) lest, savură. (~ unei nave comerciale.) BALAUR s. 1. (MITOL. POP.) (pop.) şarpe, (prin Olt.) bălăoănă, (înv.) a jder, zmeu. (~ cu şapte capete.) 2. (ASTRON.; art.) dragonul (art.). (~ este o constelaţie din emisfera boreală.) balbăs s. v. HIDROMEL. MIED. bal bisa s. v. TAPOŞNIC. BALCANIADĂ s. (SPORT) jocuri balcanice (pl.). (~ de atletism.) balcîz adj. v. DIFORM. HIDOS. HÎD. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT. BALDACHIN s. (BIS.) oranist, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. şi Ban.) cerine. (Episcopul se afla sub ~.) BALENĂ s. 1. (ZOOL.; Balaena) (înv.) chit. 2. (turcism înv.) balîcdlş. (~ este o lamelă cornoasă.) 3. (ASTRON.; art.) (înv.) chitul (art.). (~ este o constelaţie ecuatorială.) balercă s. v. BUTOIAŞ. BALERÎN s. dansator, (rar) baletist. (~ la Opera română.) baletist s. v. BALERIN. DANSATOR, bahjier s. v. POVARNAGIU. VELNICER. balhiii s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. balie s. v. ALBIE. COPAIE. COVATĂ. BĂLIGĂ s. băligar, gunoi, (reg.) băligău. (Scoale din grajd.) balimez s.v. BOMBARDĂ. BALÎSTĂ s. (MIL.) catapultă. (~ era folosită de romani.) baliverna s. v. FLEAC. INVENŢIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂS-COCITURĂ. NE ADEVĂR.NIMIC. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ, balîc s. v. CALCAN, balîcâiş s. v. BALENĂ. BALNEOCLIMATERIC adj. balneoclimatic. (Staţiune ~.) BALNEOCLIMĂTIC adj. balneoclimateric. (Regiune ~.) BALON s. 1. aerostat, (înv.) băşică. (~ de zburat.) 2. balonzaid, fiş, fulgarin impermeabil, manta, trenci. (~ de ploaie.) balon s. v. MINGE. BALONĂRE s. (MED.) meteorism, (rar) meteorizâţie. BALONĂT adj. umflat. (Are pîniecele ~.) BALONZĂID s. balon, fiş, fulgarin, impermeabil, manta, trenci. (Poartă ~.) BALOT s. (înv.) bal, tai, teanc. (Un ~ de tutun.) BALSĂM s. 1. mireasmă, (înv.) mirădie. (A cumpărat ~uri scumpe.) 2. aromă, mireasmă, parfum, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) şmag (Mold. şi Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (Din grădină venea un ~ ameţitor.) balsam s. v. ALINARE. CONSOLARE. ÎMBĂRBĂTARE. ÎNCURAJARE. MÎNGÎ-IERE. balsâmic adj. v. AROMAT. AROMATIC. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT. balsamine s. pl. v. CANALE. balsamm adj. v. AROMAT. AROMATIC. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT. BALTĂG s. (înv.) childtn. (~ era folosit ca armă de luptă.) BĂLŢĂ s. 1. (GEOGR.) (pop.) tău, (reg.) rît, (înv.) paludă. (~cv peşte bogat.) 2.(GEOGR.) (rar) lac. (~ Snagov.) 3. apăraie, apărie, băltoacă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeălă. (Era o ~ pe jos!) balţ s. v. VĂL. VOAL. BALUSTRĂDĂ s. parapet, parmaclie, pă-limar, rampă, rezemătoare, mină curentă, (rar) reăzem, (Transilv. şi Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv. ) parmăc. (~ la o scară.) BAM interj, balang I, bang!, dang! (Clopotul face: ~ !) baiuluiri s. pl. v. JINTIŢĂ. BAN s. 1. franc, gologan, para, (înv. şi pop.) sorocovăţ, (pop. şi fam.) pităc, sfanţ, (reg. şi fam.) piţiîlă, (astăzi fam.) arginţi (pl.), (fam.) capital, (arg.) lovele (pl.), măngări (pl.), mardei (pl.), inateriâl. (A rămas fără ~i.) 2. monedă, piesă, (pop.) pară. (Un ~ de cinci.) han s. v. BĂNUŢ. DISC EMBRIONAR. BANĂL adj. 1. anost, monoton, placid, plictisitor, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viaţă ~.) 2. arhicunoscut, depăşit, ştiut, vechi, (rar) răscunoscut, (fam. fig.) fumat, răsuflăt. (O glumă ~.) 3. comun, standard, stereotip, şablonard. (Formule ~.) 4. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 5. comun, prozaic, (fig.) plat, (livr. fig.) tern. (Stil ~.) 6. comun, neînsemnat, obişnuit, sărac. (Viaţa pictorului X e uimitor de ~.) 7. comun, obişnuit, ordinar, (înv.) prost, prostesc. (în lucruri ~ ei văd numai minuni.) 3. mărunt, meschin, neînsemnat. (Interese ~.) BANAL ITĂTE s. platitudine, prozaism, loc comun, (livr.) truism, (fig.) prăză. (A spus o ~.) BANALIZĂ vb. a vulgariza. (~ ştiinţa.) BANALIZĂRE s. vulgarizare, (~ ştiinţei.) BANAL IZĂT adj. stereotip, stereotipic, (fig.) răsuflăt, tocit. (Imagini ~.) BANĂN s. (BOT.; Musa paradisiaca) bananier. BANANIER s. (BOT.; Musa paradisiaca) banan. BANC s. 1. (IIIT.) (reg.) toână. (~ de peşti.) 2. (GEOGR.) prag. (~ al unei ape curgătoare. 3. (TEIIN.) stand. (~ de probă, de încercare.) BANC s. bacara, maca. (~ este numele unui joc de cărţi.) banc s. v. ANECDOTĂ. GLUMĂ. SPIRIT. BĂNCĂ s. 1. (prin Ban.) scămnie. (Stă pe la poartă.) 2. pupitru. (Puneţi caietele pe ~!) 61 BARBAR BANCĂ s. 1. (prin Transilv.) tocoric. (Are bani la ~,) 2. (rar) şuetă. (~ la unele jocuri de carii.) bancă s. v. BANCNOTĂ. BILET DE BANCĂ. HÎRTIE. H ÎRTIE-MONEDĂ. BANCHER s. 1. (inv.) zaraf. (~ este proprietar de bancă.) 2. (rar) şuetar. (~ la unele jocuri dc cărţi.) BANCHET s. masă, ospăţ, praznic, prăz-nuire, prinz, (livr.) festin, (rar) ospeţie, (pop.) prinzăre. (A dat un ~ in cinstea oaspeţilor.) BANCNOTA s. (FIN.) liîrtie, bilet de bancă, hîrtic-monedă, (prin Transilv. şi Maram.) băncuţă, (înv.) asignât, asignăţie, bancă, bumăscă. (O ~ de o sută.) BANCRUTĂ vb. (FIN.) (inv.) a mofluza. (Negustorul a ~.) BÂNCRUTĂR s. (FIN.) falit, (inv.) mofluz, mofluzit. BANCRIjTă s. (FIN.) crah, faliment, (înv. şi reg.) selamet, (înv.) mofluz, mofluzenie, mofluzie, mofluziîc, (înv., în Transilv.) cridă. (~ unei mari întreprinderi capitaliste.) BANDĂJ s. (MED.) faşă, pansament, tifon, (pop.) lcgătoâre, legătură, oblojeâlă. (A legat rana cu un ~.) BANDAJĂ vb. (MED.) a (se) lega, a (se) pansa, (rar) a (se) înfăşa, (înv. şi pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) îmbandaja. (S-a ~ la rană.) BANDA JĂRE s. (MED.) legare, legat, pansare, pansat, (pop.) oblojire, oblojit. (~ rănii.) BANDAJĂT adj. (MED.) legat, pansat, (înv. şi pop.) oblojit, (reg.) îmbandajăt. (Rană BĂNDĂ s. 1. bantă, fîşie, ştraif. (0 ~ la minecile cămăşii.) 2. (TEHN.) panglică. (~ la maşina de scris.) 3. (TEHN.) bandă rulantă= conveicr. (înv.) mandaneâ. (~ la masa de biliard.) BĂNDĂ s. 1. (peior.) cîrdăşie, clan, clică, gaşcă, şleahtă, (livr.) coterie, (rar) tăgmă, (înv.) cardaşlîc, tacîm, taraf, (fig.) bisericuţă. (Borfaşii formau o ~.) 2. buluc, ceată, cîrd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pilc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canară, ciurdă, mişină, (OU. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clâpie, (inv.) cin, tacîm. (~ de copii.) bandă s. v. TARAF. bandeiius. v. DRAPEL. STEAG. STINDARD. BANDEROLĂ s. brasardă. (Purta o ~ la mină..) bandferfi s. v. DRAPEL. PAVILION. STEAG, stindard. BANDÎT s. 1. tîlhar, (franţuzism) brigând, (reg.) furătăr, robalău, (Transilv.) lotru, (înv.) fur, războinic. (~de drumul mare.) 2. nemernic, ticălos, tîlhar. (Un ~ de negustor.) BANDITESC adj. tîlhăresc. (Atac ~.) BÂNDITfiŞTE adv. tîlhăreşte. (L-a aiacat~.) BANDITISM s. gangsterism, jaf, tîlhărie, (franţuzism) brigandaj, (înv. şi reg.) tîlhărit, (reg.) robălie, (înv.) tîlhărăşug, tîlhărire, tîl-hărşăg, tîlhuşâg. (Stirpirea ~.) bândor s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PERITO- NEU. PlNTECE. STOMAC. bandrabărcă s. v. CARTOF, bandurăr s. v. BANDURIST. băndură s.v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TlRFĂ. BANDURÎST s. (MUZ.) (rar) bandurăr. (~ ciută la bandură.) BANG interj, balang !, bam l, dang ! (Clopotul face: ~!) bănyăt s. v. DANGĂT. DĂNGĂNIT. banţjâu s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN. BÂNIŢĂ s. dublu-decalitru, (pop.) dublă, (reg.) mierţă, (Mold. şi Bucov.) dimerlie, (Transilv. şi Olt.) ferdelă, (prin Ban.) măsură, (prin Olt.) sinice, (Mold. şi Bucov.) stamboâlă. ( pentru cereale.) BÂNTĂ s. 1. bandă, fîşie, ştraif. (~ la o minecă.) 2. bată. (~ la o cămaşă.) baptisteriu s. v. CRISTELNIŢĂ. BARĂ vb. 1. a astupa, a bloca, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. a tăia. (Copacii căzuţi ~ drumul.) 3. a stăvili, a zăgăzui, (Bucov.) a hăti. (~ o apă.) harabăn s. v. DARABANĂ. TOBĂ. barabăncă s. v. DARABANĂ. TOBĂ. BARABOI s. (BOT.; Cliaerophijllum bul-bosum) (reg.) alunele (pl.), guşnică, (prin Transilv.) maraniăi. baraboi s. v. CARTOF. CĂRBUNE. CLOPOŢEL barabiilă s. v. CARTOF, barabun s.v. BASMA. LEGĂTURĂ. TULPAN. barabuşca s. v. CARTOF. BARĂCĂ s. (Mold.) gaşcă. (O ~ de scinduri pe un şantier.) BARĂJ s. stăvilar, zăgaz, (reg.) opritoâre, (Mold. şi Bucov.) iezătură, (prin Munt.) năsădă, (Mold.) opust. (~ pe Lotru.) barânţă s. v. LIMBA-MIELULUI. OTRĂŢF.L. BARĂRE s. I. închidere. (~ drumului.) 2. stăvilire, zăgăzuire. (~ apei.) BARĂT adj. vStăvilit, zăgăzuit. (O apă ~.) BxĂRĂ s. 1. drug. (O ~ de fier.) 2. lingou, (inv.) drug, şină. (O ~ de aur.) 3. (SPORT) bară fixă —■ (rar) sul. (Exerciţii de gimnastică la bară s. v. BALTOACA. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. barba-boierului s. v. CHICA-VO IN ICULUI, barba-câprei s. v. AGLICĂ. BURETE-DE-CONOPIDĂ. CREASTA-COCOŞULUI. CRE-ŢUŞCĂ. RĂMURELE. TOCMĂGEL. barba-căluyarului s. v. CUCUTĂ, barba-împărătuluî s. v. CURCUBEU. PANSEA. PANSELUŢĂ. TREI-FRAŢI-PĂTAŢI. ZOREA. barba-lui-Aron s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI. barba-lupului s. v. POJARNIŢĂ, RUJĂ. SPÎNZ. SUNĂTOARE. BARBĂR adj., adv. 1. adj. primitiv, sălbatic, (înv.) sireâp, vârvar, vărvăresc. (Triburi, neamuri ~.) 2. adj., adv. aprig, aspru, brutal, cîinos, c.rîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, săi- BARBARIE 62 batic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsîlnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sangulnic, sălbăticos, sireâp, (fig.) dur, negru. (Un om ~ ; se poartă ~.) 3. adj. crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, sălbatic, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Un procedeu ~ .) BARBARIE s. 1. primitivism, primitivitate, sălbăticie, (înv.) barbarism, sălbătăciunc, săl-băticiine. (Triburi aflcile in stadiul ~.) 2. asprime, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) ciinie, cîinoşenie, (înv. şi reg.) năsilnicie, (înv.) crinccnle, cruzie, cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcimc, sălbăticiune, sircpie, varvarie, (fig.) duritate. (~ pur larii cuiva.) BARBARISM s. (LIXGV.) (rar) străinism. (Multe ~ sini eliminate din vocabularul limbii.) barbarism s. v. BARBARIE. PRIMITIVISM. PR IM ITIYITATE. SÂLBĂT IC IE. barba-săsuhii s. v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULUI. barba-tâtei s. v. TATANEASA. barba-ţapului s. v. BARBA-POPII. barba-un<|urului s.v. GAROFIŢĂ. barba-ursul ui s. v. PIEDICUŢĂ. PLETELE-MUIER1L BARBA s. I. bărbie. (Arco~ proeminenta.) 2. (BOT.) ţeapă, (pop.) mustaţă. (~ de la spicele cerealelor.) 3. (BOT.) barba-boierului (Ajuga laxmanni) = avrămeasă, avrămcască, (reg.) cirstăneăscă, cristeneâsă ; barbci-caprci (Tragopogon major) (reg.) floare-dc-cîmp-gâlbenă, salată-de-iârnă, ţîţa-eâprei ; barba-caprei (Calocera viscosa) = (reg.) coada-şopîrlei; barba-impăralului (Mirabifis jalapa) ~ (reg.) noptiţă, noreâ; barba-popii (Spiraca arun-cns) = (reg.) barba-ţapului, coada-priculicilor, cornul-drăcului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, mama-pădurii; barbci-ursului (Equisetum arvense) — coada-calului, (reg.) brădişor, codîic. slăbănog, barba-săsului, coada-iepei, coada-mînzului, iarbă-de-cositor, părul-porcului, (Transilv. şi Maram.) perie, barbisă s. v. BA RB ISON. BĂRBUŢĂ. cioc. ’ţAcAlie. BARBIŞON s. bărbuţă, cioc, ţăcălie, (frânţii zism rar) barbişă. BARBOTÂJ s. (CIIIM., FIZ.) barbotare. BARBOTARE s. (CHIM., FIZ.) barbotaj. BARBUN s. (UIT.; Mullus barbatus.) (prin Dobr.) muscalîc. bărbur s. v. CAlXÎI. CEP. BARCAGIU s. lopătar, luntraş, vîslaş, (rar) vîslitor, (înv. ) vîslâriu. (~ la Dunăre.) BARCA s. luntre, (prin Ban.) schelă. (~ pescărească. ) bard s. v. POET. BARDĂ s. toporişca, (reg.) topon'ţă, (Mold.) toăipă. (Lovitură de ~.) bârdăş s. v. BARZĂ. COCOSTÎRC. BAREM adv. măcar, (înv. şi reg.) încăi, încâle, încaltea, (Transilv. şi Mold.) bâtăr, (prin Transilv.) mâgă, (înv.) săvâi. barem conj. v. DEŞI. BARICENTRU s. (FIZ.) centru de greutate. BARIE s. (FIZ.) microbar. (~ esie o unitate de măsură pentru presiune.) BARIERA s. 1. (reg.) rampă, (Mold. şi Bucov.) rohatcă, (înv.) slon, (înv., în Munt.) strajă. (~ la intrarea intr-un oraş.) 2. mahala, margine, periferic. (Stă la ~ Bucureşţiului. > barieră s. v. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIŞTE. PIEDICĂ. STAVILĂ. BARISFERĂ s. (GEOL.) centrosferă, niîc. (~ este partea centrală a globului pumînicsc.) BARITĂ s. (MIN.) baritină. BARITlNĂ s. (MIX.) barită. BAROÂNĂ s. baroneasă. BARONEÂSA s. baroană. BAROS s. (Bucov. şi prin Transilv.) puica. (~ fierarului.) barşon s. v. CATIFEA. VELUR, barz adj. v. PESTRIŢ. BĂRZA s. (ORNIT.; Ciconia ciconia şi nigra) cocostîrc, (reg.) bârdăş, ştire. BAS s. (MUZ.) (rar) basist. (Are voce de ^ BASAMĂC s. holercă, (reg.) trăscău. (Un clondir de ~) BĂSCĂ s. beretă. (Poartă ~ pc-o ureche.} bascoă s. v. GRĂDINĂ, basculă vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA. BASCULATOR s. (TEIIX.) culbutor. BASCIEĂ s. decimal, zecimal, (Transilv.) cintâr, (Transilv. şi Ban.) maja. (Gintăreşle ceva la ~.) basileu s. v. ÎMPĂRAT, basist s. v. BAS. CONTRABAS. CONTRABAS IST. BASM s. poveste, povestire. (~ cu Cocoşul Roşu.) basm s. v. INVENŢIE. MINCIUNĂ. NĂS- cocealA. născocire, născocitură. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ. BASMĂ s. legătură, tulpan, (pop.) testemel,. (înv. şi reg.) peştimân, (prin Munt.) barabun, (Olt., Mold. şi Transilv.) cîrpă, (Maram.) şirincă, (înv., în Transilv.) felegă. (Arc o ~ pe cap.) basma s. v. BATISTĂ, basnă s. v. INVENŢIE. MINCIUNĂ. NĂS-COCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ.. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ. bason s. v. FAGOT. BASORELIEF s. (ARTE PLAST.) rclic-scund. BÂSTA interj, ajunge !, atit !, destul R gata!, isprăveşte!, încetează!, punct!, sfîr-şeşte!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt',, (fam. şi peior.) ho ! BASTARD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. şi Maram.) bitâng. 2. s. copil din flori, (reg.) focliiu, urzicai’, copil de gard, (prin Transilv. şi Maram.) bitâng, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv.,. 63 BATJOCORITOR Mamm., Bucov. şi nordul Mold.) şpur, (înv.) copil. 3. s. (BIOL.) corcitură, metis, (reg.) corci. (~ este planta ori animalul rezultat din încrucişarea a două specii deosebite.) 4. adj. batard. (Scriere ~.) BASTARDA s. (Bucov., nordul Mold. şi Tr;i nsilv.) şpuroăică. BASTIMENT s. (MAR.) (înv.) vasel. (Căpitanul unui ~.) bas(iinent s. v. NAVA. VAPOR. VAS. BASTION s. (MIL.) (inv.) tăbie. (~ unei {oria rele.) bastion s. v. CENTRU. BASTON s. (reg.) măciucă, (Transilv. şi Maram.) măcău. baston s. v. BATON. bas adv. v. CHIAR. TOCMAI. bas s. v. STAROSTE. basca adv. v. APARTE. DEOSEBIT. SEPARAT. bască s. v. BECI. PIVNIŢĂ. BÂŞGHIE s. ciochie, (reg.) băţic, păpuşă. (Cu ~ dogarul bate cercul la butoaie.) haste s. v. CETATE. FORTĂREAŢĂ, baştină s. v. PATRIMONIU, batăc s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. BATALION s. (MIL.) (înv.) căpitănie, (grecism înv.) tagmatarhîc. (Un ~ compus din două companii.) BATARD adj. bastard. (Scriere ~.) BATÂT s. (BOT.; Ipomoea batatas) (pop.) cartof-dulce. BÂTĂ s. 1. betelie, (reg.) brăcinariţă, (Olt. şi Transilv.) veâcă. (~ la pantaloni.) 2. bantă. (^ la o cămaşă.) 3. băteală, braţ, brăţară, făkea, fofează, lopăţea, mănuşă, mină, speteaza. la războiul de ţesut.) bătăi* adv. v. BAREM. MĂCAR, bătăr conj. v. DEŞI. BÂTCĂ s. (IHT.; Plicea bjorkna) corpacă. batea s. v. BABIŢĂ. NICOVALĂ. PELICAN. BÂTE vb. I. a atinge, a lovi, (pop. şi fam.) a muştrului, (reg.) a meci, a murseca, a toroipan i, (fam.) a chelfăni, a cioinăgi, (fig. şi adesea glumeţ sau ir.) a aghesmui, a altoi, a bărbieri, a freca, a irnblăti, a mîngîia, a mînji, a netezi, a peria, a pieptăna, a scărmăna, a scărpina, a lirnosi, a tîrnui, (arg.) cafti, a mardi. 2. a (se) izbi. a (se) lovi. (Se ~ de toţi pereţii; ploaia ~ in acoperiş.) 3. a izbi, a lovi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a şupi. (~ in uşă cu piciorul.) 4. a bocăni, a ciocăni, a pocăni, (inv. şi reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (Cineva ~ la uşă.) 5. a bătători, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpşi, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămintul, zăpada.) 6. a se lovi, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.) 7. a iacului, a freca, a slei. (~ fasolea, lintea.) 3. a freca, a glodi, a roade. (Mă~ pantofii.) 0. (înv.) a semna. (~ monedă.) 10. a birui, a înfrînge, a întrece, a învinge, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. şi reg.) a supune, (inv.) a dobindi, a fringe, a pobedi, a răzbate, a sparge, a timpi, a vinci. (I-a ~ pe duşmani.) 11. a birui, a cîştiga. a izbîndi, a învinge, (înv.) a vinci. (A ~ in luptă.) 12. (SPORT) a dispune, a întrece, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 13. (MIL.) a se lupta, a se război, (inv.) a combate, a se oşti, a sc răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu duşmanul.) 14. a sc întrece, a se lupta, a se măsura. (!Iai să ne ~ in luptă dreaptă.) 15. a dăngăni, a suna, (prin Ban.) a zvoni. clopotul la biserică.) 10. a palpita, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvicni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcii, a liciţi. (Inima ^ puternic. ) 17. a sufla, a trece, (reg.) a vintura. (Crivăţul rece ~ peste sat.) 13. a trage. (Arma ~ departe.) 10. a pedepsi, (inv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu.) 20. a luci, a lumina, a străluci. (Luna ~ peste ramuri.) băle vb. v. AJUNGE. ASPIRA. BOMBARDA. CASTRA. COLINDA. CUTREIERA. DORI. FRĂMÎNTA. HĂMĂI. JINDUL JUGĂNI. LĂTRA. NĂZUI. PARCURGE. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. SCOPI. STERILIZA. STRĂBATE. TINDE. ŢINTI. URMĂRI. VENI. VISA.VIZA. VÎNTURA. ZBATE. ZBUCIUMA. ZVÎRCOLI. bate-poduri s. v. DERBEDEU. HAIMANA. VAGABOND. BĂTERE s. bătut. (~ covoarelor.) batere s. v. CASTRARE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE. BATIC s. băsmăluţă, (rar) fişiu. (Purta un ~ la git.) BATISTĂ s. (reg.) basmâ, (Transilv.) cîrpă, (arg.) şlcngher. (Sc şterge cu ~ la nas.) bâtişte s. v. CURTE. OGRADĂ. bntjftc s. v. BATJOCURĂ. BĂTAIE DE JOC. DERlDERE. RÎS. ZEFLEMEA. BATJOCORI vb. 1. a ridiculiza, a zeflemisi, (înv. şi reg.) a măscări, (Transilv. şi Mold.) a ciufuli, (înv. şi pop. fig.) a spurca. (Toţi ll ~.) 2. a necinsti, a pingări, a profana, a spurca, a viola, (înv. şi pop.) a prihăni. (~ un loc considerat sfint.) 3. a compromite, a dezonora, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pingări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (încerca să-i ~ memoria.) 4. a necinsti, a silui, a viola, (Transilv.) a căzni, (inv.) a ruşina, a sili, a spurca, (fig.) a pingări. (O femeie ~.) BATJOCORIRE s. 1. ridiculizare, zeflemi-sire. (~ cuiva.) 2. necinstire, pîngărirc, profanare, sacrilegiu, spurcare, violare, (inv. şi pop.) prihămre. (~ unui loc considerat sfint.) 3. compromitere, dezonorare, necinstire, terfelire, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătăre, pîngărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanaţiune. (~ memoriei cuiva.) 4. necinstire, siluire, viol, violare, (inv.) silă, (fig.) pîngărire. (~ unei femei.) BATJOCORITOR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (inv.) batjocords. (O atitudine ~.) 2. sarcastic, (livr.) .sardonic, (fig.) caustic, incisiv, usturător. (Ton ~.) 3. dispreţuitor. (Comportare ~.) BATJOCORITURĂ 64 batjoeoritură s. v. BATJOCURĂ. BĂTAIE DE JOC. DERÎDERE. RÎS. ZEFLEMEA. batjjocoros adj. v. BATJOCORITOR. ZEFLEMIST. ZEFLEMITOR. BATJOCURĂ s. 1. derîderc, rîs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjoeoritură, (fam.) băşcălie. (îl ia in ~.) 2. ocară, ruşine, (înv. şi pop.) mascara, (înv.) necinste. (E o adevărată ~ pentru el.) BATOG s. (înv.) stoefiş. (A minccit~.) batojit adj. v. EPUIZAT. EXTENUAT. FRÎNT. ISTOVIT. PRĂPĂDIT. RUPT. SECAT. SECĂTUIT. SFÎRSIT. SLEIT. STORS. TRUDIT. VLĂGUIT. ZDROBIT. BATON s. (rar) baston. (Un ~ de ciocolată.) BATOZĂ s. treierătoare, (pop.) maşină, (Transilv., Ban. şi Olt.) tobă. (Duc griul cules la ~.) BATRACIĂN s. (ZOOL.) amfibian. (Broasca este un ~.) BAUBAU s. (pop.) gdgoriţă, (reg.) bordea, borză, câuă, (prin Transilv.) băbăldc, (prin Transilv. şi Bucov.) bălca. (Cu ~ se sperie copiii.) bâuradj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGU-INCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS. BAVfiTĂ s. băveţică, bărbiţă, (rar) bărbie. pentru copiii mici.) BAVEŢÎCĂ s. bavetă, bărbiţă, (rar) bărbie. (~ se pune la gitul copiilor mici, ciiul mănincă.) BAZĂ vb. 1. a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. şi reg.) a se nădăi, (înv.) a se aşeza, a se încredinţa, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeţi, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe ... ) 2. a se bizui, a conta, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Te poli ~ pe mine!) BAZACONIE s. 1. bizarerie, bizdîganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularităte, (pop.) comedie, (reg.) dănănâie, nâgodă, şozenie, (Ban. şi Olt.) mirăz, (Transilv. şi Ban.) mirăzânie, (Mold.) şanţ. (Multe ~ a mai văzut in viaţa lui.) 2. aberaţie, absurditate, aiureală, elucubraţie, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~) 3. năzbîtie, poznă, ştrengărie, trăsnaic, (Olt.) trăsneâlă. (Ce ^ a mai făcut?) bazaconie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞEL IE. MÎRŞĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. bazaochi adj. v. CHIORÎS. CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT. PIEZIŞ. SAŞIU. STRABIC. bazaochi adj., s. v. NEBUNATIC. POZNAŞ. ŞTRENGAR. bazar s.v. PIAŢĂ. TÎRG. BAZĂ s. 1. fundament, fundaţie, temelie, (rar) substrdeţie, (prin Munt.) arcă, (înv.) rădăcină, temăi. (~ unei construcţii.) 2. postament, soclu, suport. (Un laminor fixat pe o~.) 3. poală. (Im~ muntelui.) 4. bază economică = orînduire economică, structură economică. 5. fundament, principiu, temei. (Materia ca ~ a existenţei.) G. esenţă, fundament, temei, temelie, (înv.) cap. (~ concepţiei, teoriei sale.) 7. substrat. (~ populară a baladei.) BÂZEDOV s. (MED.) boala lui Basedow, guşă exoftalmică. BAZIN s. 1. rezervor. (~ pentru lichide.) 2. (înv. şi pop.) scăldătoăre. (~ de înot.) 3. (GEOGR.) vale. (~ Dunării.) 4. (ANAT.) pelvis, (pop.) prag, (înv.) liglieân. BAZINET s. (ANAT.) (înv.) liglicnuţ. bă interj, v. HĂI. MĂI. băbăică s. v. LOPATĂ. RAMĂ. YÎSLĂ. băbălau s. v. AFEMEIAT. BABALÎC. BACCEA. CĂZĂTURĂ. CRAI. HODOROG. RAMOLIT. băbăluc s. v. BAUBAU. băbăreâsă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE, băbăric s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE, băbărujă s. v. BUJOR, băbătie s. v. BABĂ. BĂTRÎNĂ. băbucă s. v. BĂBUŢĂ, băbuie s. v. BĂBUŢĂ, băbulică s. v. BĂBUŢĂ, băbtişcă s. v. BĂBUŢĂ, băbuşoâră s. v. BĂBUŢĂ. BĂBUŢĂ s. (rar) băbucă, băbuie, băbulică, băbiişcă, băbuşoără. (O ~ mergea cu baston.) băcălie s. v. IASCĂ. BĂCĂNEÂSĂ s. (rar) băcăniţă. (~ vinde intr-o băcănie.) BĂCĂNÎE s. (înv.) spiţerie. (Cumpăra sare de la ~.) băcănii s. pl. y. AROMAT. COLONIALE. CONDIMENT. INGREDIENT._ MIRODENIE, băcăniţă s. v. BĂCĂNEÂSĂ. băcie s. v. STÎNĂ. TÎRLĂ. băciui vb. v. DOMICILIA. FI. ÎNTÎRZIA. LOCUL STA. ŞEDEA. ZĂBOVI. bădădăî vb. v. HOINĂRI. PRIBEGI. RĂTĂCI. VAGABONDA. BĂDĂRÂN adj., s. grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopîrlan, vulgar, (pop.) mocân, mocîrţân, modîrlân, pădureţ, rit an, ţopîrcă, (reg.) mocodân, mocofănds, modîrlău, modorân, mogîldân, necunoscătdr, negîndit, negreblât, (Mold.) ghiorlân, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.) BĂDĂRÂNCĂ s. mitocancă, mîrlancă, mojică, ţoapă, ţopîrlancă. BĂDĂRĂNESC adj. grosolan, mahalagesc, mitocănesc, mîrlănesc, mojic, mojicesc, nepoliticos, ordinar, ţopesc, ţopîrlănesc, vulgar, (rar) mojicos, (fig.) necioplit. (O comportare ~.) BĂDĂRĂNEŞTE adv. grosolan, mahala-geşte, mitocăneşte, mîrlăneşte, mojiceşte, ordinar, ţărăneşte, vulgar. (S-a purtat ~.) BĂDĂRĂNIE s. grosolănie, impoliteţe» indelicateţe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie» mojicie, necuviinţă, nepoliteţe, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necioplire. bădic s. v. FONTĂ. TUCI. bădică s. v. BĂDIŢĂ, bădicăţă s. v. BĂDIŢĂ. 65 BĂLĂCI bădieş s. v. BĂDIŢĂ, bădilucă s. v. BĂDIŢĂ, bădişor s. v. BĂDIŢĂ. BĂDIŢĂ s. (pop.) bădica, bădişor, (reg.) bădicuţă, bădieş, bădilucă, bădiţei, bădiţică, bădiuc, bădiuliţă, bădiuluţ. bădiţei s. v. BĂDIŢĂ, bădiţică s. v. BĂDIŢĂ, bădiuc s. v. BĂDIŢĂ, bădiuliţă s. v. BĂDIŢĂ, bădiuluţ s. v. BĂDIŢĂ, bădîi s. v. PUTINEI. BĂGA vb. 1. a introduce, a vîrî. (~mîna în apă, cheia în broască.) 2. a introduce, a pune, a vîrî. (~ vinul în damigeană, găina in traistă.) 3. a introduce, a trece, a vîrî. (~ aţa prin urechea acului.) 4. a intra, a se introduce, a se vîrî. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. a împlînta, a înfige, a vîrî, (rar) a implanta, (înv. şi reg.) a petrece. (A ~ cuţitul în el.) (î. a îndesa, a înfunda, a trage, a vîrî. (~ căciula pc cap.) 7. a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vîrî. (Nu vă mai ~ aşa în mine!) 8. a închide, a pune, a vîrî. (îl ~ la arest.) 9. a se ascunde. (S-a ~ sub pat.) 10. a se amesteca, a interveni, a se vîrî. (Nu s-a ~ în discuţiile noastre.) 11. a angaja, a încadra, a lua, a numi, a primi, (înv. şi pop.) a năimi. (îl ~ în serviciu.) 12. a se angaja, a intra, a se încadra, a se tocmi, a se vîrî, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. şi Bucov.) a se apuca. (Se ~ argat la un moşier.) 13. a investi, a plasa, a vîrî. (Au ~ un anumit capital.) băgă vb. v. DEPUNE. ÎNAINTA. ÎNMÎNA. PREDA. PREZENTA. BĂGÂRE s. 1. băgat, introducere, vîrîre, vîrît. (~ cheii în broască.) 2. băgat, introducere, punere, vîrîre, vîrît. (~ vinului în sticle.) 3. băgat, introducere, trecere, vîrîre, vîrît. (~ aţei prin urechea acului.) 4. intrare, introducere, vîrîre, vîrît. (~ lui prin spărtura zidului.) 5. ascundere, ascuns. (~ sub pat.) 6. băgare de seamă = atenţie, circumspecţie, grijă, precauţie, prevedere, prudenţă, luare-aminte, (pop.) fereâlă, pâză, priveghere, (înv.) socotinţă, veghere. BĂGAT s. 1. băgare, introducere, vîrîre, vîrît. (~ cheii în broască.) 2. băgare, introducere, punere, vîrîre, vîrît. (~ vinului în damigeana.) 3. băgare, introducere, trecere, vîrîre, vîrît. (~ aţei prin urechea acului.) BĂGĂCIOS adj. băgăreţ, înfigăreţ, vîrî-cios. (Om CV . ) BĂGĂREŢ adj. băgăcios, înfigăreţ, vîrî-cios. (Eşti prea ~.) băgătără s. v. CLIN. băgrin s. v. SALCÎM. băliniş s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. bălinit adj. v. CLOCIT. ÎMPUŢIT. RĂSUFLAT. STĂTUT. TREZIT. băhnos adj. v. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. SMÎRCOS. băi vb. v. ÎMBĂIA. SCĂLDA. băiâ vb. v. ALĂPTA. ALINTA. DEZMIER-DA. MÎNGÎIA. BĂIÂT s. 1. (înv. şi pop.) lat, (reg.) prunc. (A născut un ~ şi o fată.) 2. copil, lector, fiu, (înv. şi pop.) făt, (Ban.) cocon. (Are lata trei~.) băiătăs. v. COPILĂ. FETIŞCANĂ. FETIŢĂ. băieş s. v. MINER. băieşâg s. v. MINERIT. băicşit s. v. MINERIT. băicşiţă s. v. MINERIŢĂ. BĂIETÂN s. băieţandru, copilandru, flăcăiandru, (Olt. şi Munt.) dănăc, (prin Maram.. şi Transilv.) pruncoteăn, (fam.) puştan,, (peior.) ţîngău. (Un ~ de vreo 12 ani.) BĂIEŢÂNDRU s. băietan, copilandru, flăcăiandru, (Olt. şi Munt.) dănăc, (prin Maram. şi Transilv.) pruncoteăn, (fam.) puştan, (peior.) ţîngău. (Un ~ de vreo 12 ani.) BĂIEŢÂŞ s. băieţel, copilaş, (reg.) codănel, (Mold.) ţică, (fam.) pici, puşti. BĂIEŢEL s, băieţaş, copilaş, (reg.) codanei,. (Mold.) ţică, (fain.) pici. puşti, băi Iui vb. v. ÎNDELETNICI. OCUPA, băjenăr s. v. FUGAR. PRIBEAG. REFUGIAT. băjenări vb. v. FUGI. PRIBEGI. REFUGIA, băjenărîe s. v. FUGĂ. PRIBEGIE. REFUGIU. băjenărit s. v. FUGĂ. PRIBEGIE. REFUGIU-băjeni vb. v. FUGI. PRIBEGI. REFUGIA, băjenie s. v. FUGĂ. PRIBEGIE. REFUGIU, băjenire s. v. FUGĂ. PRIBIîGIE. REFUGIU, băjenit s. v. FUGĂ. PRIBEGIE. REFUGIU. băl adj.v. BĂLAI, BĂLAN, BLOND, GALBEN. BĂLAI adj. bălan, blond, galben, (pop.> gălbior, (înv. şi reg.) plăviţ, (reg.) plăvăi, plăvan, plăvlu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.) BĂLAN adj. bălai, blond, galben, (pop.) gălbior, (înv. şi reg.) plăviţ, (reg.) plăvăi. plăvăn, plăviu, (Ban.) băl. (Are părul ~.> bală s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ. bălălăi vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA.. LEGĂNA. BĂLĂBĂNI vb. a (se) clătina, a (se) legăna„ (pop.) a (se) bălăngăni, a (se) bănănăi, (reg.). a (se) bălălăi, a (se) bălăngăi, a (se) tingăli. (Se ~ cînd merge.) bălăbăni vb. v. CERTA. CLĂTINA. HÎŢÎI. HÎTÎNA. FIODOROGI. HURDUCA. HURDUCAI. HURUI. ÎNVRĂJBI. SCUTURA. SUPĂRA. ZDRONCĂNI. ZDRUNCINA. ZGÎL-ŢÎI. ZGUDUI. BĂLĂBĂNÎRE s. clătinare, legănare. (~ pi-cioarelor.) bălăbănos adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. MARE. MĂRIT. UMFLAT. ZGÎIT. BĂLĂCEÂLĂ s. (reg.) ştiobîlcăiălă, ştio-bîlcăit, (prin Munt.) tîlbîcîiâlă, tîlbîciit. (~ prin apă.) BĂLĂCI vb. (reg.) a (se) ştiobîlcăi, (Mold.)' a (se) linciuri, (prin Munt.) a (se) tilbîcîi.. (Se ~ toată ziua la rîu.) BĂLĂCIRE 66 BĂLĂCIRE s. bălăcit. (~ cuiva prin apă.) BĂLĂCIT s. bălăcire. (~ lui in rin.) băl ăi vb. v. BEIiĂI. BĂLĂIEL adj. bălăior, bălănel, bălănuţ, (rar) bălăuc. (Om ~.) BĂLĂIOR adj. bălaiei, bălănel, bălănuţ, (rari bălăuc. (Fată ~.) bătălăi vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA. BĂLĂNEL adj. bălăiel, bălăior, bălănuţ, (rar' bălăuc. (Copil ~.) bălăngut vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA. BĂLĂNGĂNI vb. a suna, (reg.) a tălăn-căni, a tălăngi. (~ clopotul de la vite.) bălăngăni vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA. BĂLĂNUŢ adj. bălăiel, bălăior, bălănel, (rar* bălăuc. (Copil ~.) bălăoănă s. v. BALAUR. BĂLĂRIE s. 1. buruiană, (pop.) dudău, (reg.) beldie, (inv.) bîlle, zizânie. (Teren plin cu ^ ii.) 2. ogor, pirloagă. (Locul plin de buruieni se numeşte ~.) bălâştioâgă s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ.* SMÎRC. bălăuc adj. v. BĂLĂIEL. BĂLĂIOR. BĂLĂNEL. BĂLĂNUŢ. BĂLĂURAŞ s. bălăurel. BĂLĂUREL s. bălăuraş. băl băl au s. v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂLĂ-LAIE. PÎRJOL. VĂPAIE. V ÎLVĂTAIE. VÎLYOARE. BALIGA vb. (prin Mold.) a se băligăra. BĂLIGĂR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. (Scoate ~ din grajd.) 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.) gindac-de-gunoi, (prinBucov.) ilenuţă, trîndăş, trînz, gîza-b6ului. băllgar-cu-corn s. v. CARABAN. NASICORN. băligăra vb. v. BĂLIGA. bătigâu s. v. BALIGĂ. BĂLIGAR. GUNOI, băligăs adj. v. BLEG. INDOLENT. LĂLÎU. MOALE. MOLATIC. MOLÎU. MOTOTOL. bălmăjeălă s. v. AMESTECĂTURĂ. ÎNCÎL-CEALĂ. ÎNCÎLCIRE. ÎNCÎLCITURĂ. ÎNCURCĂTURĂ. BĂLMĂJI vb. a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a ingăima, a îngîna, a mirii, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a inon-dăni. a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolo-căni, (Ban.) a pitcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce tot ~ acolo?) bălmăji vb. v. AMESTECA. BLEGI. ÎN-CÎLCI. ÎNCURCA. MOLEST. MUIA. băl os adj. v. ALUNECOS. LUNECOS, bălos s. y. BABUŞCĂ. OCIIEANĂ. BĂLOŞEL s. (BOT.; Russula foelens) (reg.) burete-bălds, ciupercă-putnroâsă. băl tac s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. băl taci vb. v. STAGNA. BALTAU s. băltoi. (O baltă mare se numeşte ~.) bălti vb. v. STAGNA. baltică s. v. BĂLTIŢĂ. bălticcă s. v. BĂLTIŢĂ. bălticică s. v. BĂLTIŢĂ. BĂLTIŢĂ s. (reg.) băltică, bălticcă, bălti-cică, băltucă, băituţă. (O baltă mică se numeşte ~.) băl tină s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. băltiş s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. BĂLTOACĂ s. \ ,(GEOGR.) mlaştină, mocirlă, smirc, (rar) băltăc, (pop.) rovină, (inv. şi reg.) băltiş, (reg.) bahnă, băhniş, bulhâc, înlăcă, mlăşniţă, molăstină, rit, tălbăriţă, tău, (prin Munt.) balliui, (prin Ban.) bâră, (prin Bucov.) bălăştioăgă, (prin Mold.) bile, (Transilv. şi Mold.) mărghilă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) plăştină, (inv.) batăc, băltină, paludă, piş-telniţă. (O ~ plină de stuf.) 2. (prin Ban.) bară. (O ~ drept in mijlocul drumului.) 3. apa-raie, apărie, baltă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeălă, (Ce ~ ai făcut pe jos!) BĂLTOI s. băltău. (O baltă mare se numeşte~.) băl tos adj. v. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. SMÎRCOS. băltucă s. v. BĂLTIŢĂ. hălttiţă s. v. BĂLTIŢĂ. BĂLŢĂ vb. a (se) tărca. (Ce te-ai ~ aşa?) BĂLŢĂT adj. 1. pătat, pestriţ, tărcat, (pop.) priân, (înv. şi reg.) pistrtii, (reg$ pric, priu, tărcuş, (Transilv. şi Bucov. j alăciu, (prin Transilv.) cheş, (Ban.) şar, (prin Ban.) şăleân, (prin Olt. şi Ban.) şerguiât, (prin Transilv.) şvâiţăr. (Animal, păr ~.) 2. dungat, tărcat, vărgat, (rar) zebrât, (pop.) învirstăt, pestriţ, virstăt, (reg.) vîrcăt, (prin Ban., Transilv. şi Olt.) şergăt. (Un obiect ~.) bălţăt adj. v. CAPRICIOS. INCONSTANT. INSTABIL. NECONSTANT. NE STABIL. NESTATORNIC. SCITIMBĂCIOS. SCHIMBĂTOR. VARIABIL. BĂLŢĂTORĂ s. împrestriţătură, pestriţă-tură, tărcătură. bălţătură s. v. VORONIC. bălur s. v. COSTREI. MĂTURĂ, bălură s. v. BRÎNDLTŞĂ. BĂLtJŞCĂ s. (BOT.; Ornithogalum umbel-latum) (reg.) găiniţă, găinuşă, ceapa-ciorii, ceapă-cioreăscă, laptele-păsării, plisc-păsăresc. băl van s. v. BÎRNĂ. BUŞTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT. GRINDĂ. STÎLP. TALPĂ. TĂLPOI. bănat s.v. ADMONESTARE. AMĂRĂCIUNE BĂNUIALĂ. CEARTĂ. CERTARE. CIOCUL-CUCOAREI. CIUDĂ. DOJANÂ. DOJENIRE. GELOZIE. IMPUTARE. IMPUTAŢIE. INVIDIE. ÎNTRISTARE. ÎNVINUIRE. MÎHNIRE. MORALĂ. MUSTRARE. NECAZ. NEÎNCREDERE. OBSERVAŢIE. ^ICĂ. PIZMĂ. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOA-REI. PORNIRE. PRIBOI. RANCHIUNĂ. REPROŞ. SUPĂRARE. SUSPICIUNE. TRISTEŢE. VINĂ. bănănăi vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA. 67 BÂRBIUŢĂ banane s. v. BĂNET. MONETĂRIE. bănăril s. v. BĂNET. BANĂŢEÂN adj. bănăţenesc. (Graiul ~ .) BĂNĂŢEÂNĂ s. bănăţeancă. (E ~ de origine.) BĂNĂŢEĂNCĂ s. bănăţeană. (O ~ şi o Ircmsilvăncancâ.) BĂNĂŢENESC adj. bănăţean. (Port ~.) băncuţă s. v. BANCNOTĂ. BILET DE BANCĂ. _ FIÎRTIE. HÎRTIE-MONEDĂ. BĂNCUŢĂ s. firfiric, (înv. şi rog.) llbră, piţulă, puişor. (Două ~ a 50 de bani.) BĂNESC adj. 1. financiar, (livr.) pecuniar. (Mijloace ~.) 2. monetar, (Reformă ~.) BĂNET s. (înv. şi reg.) paralîc, (prin Molcl.) bănăric, bănărlt, (fam.) părălet. (Ce mult ~ !) BĂNICĂ s. (BOT.; Phijteuma orbiculare) spinulă. BĂNIŞOR s. bănuţ, bănişor s. v. CĂRBUNE, bănişori s. pl. v. CLOPOŢEI. BĂNOS adj. avantajos, bun, productiv, profitabil, rentabil, (livr.) lucrativ, (fig.) mănos. (Afacere ~.) bănos adj. v. AVUT. BOGAT. COSTISITOR. ÎNSTĂRIT. SCUMP. SITUAT. BĂNUI vb. 1. a crede, a ghici, a ghidi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probului, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va inttmpla astfel?) 2. (prin Transilv. fig.) a se arde. (Se ~ că pot fi copiii lui.) 3. a suspecta, (înv. şi pop.) a prepune, (înv.) a suspi-ciona. (îl ~ drept făptaş.) bănui vb. v. ACUZA. ADMONESTA. AFLA. CĂI. CERTA. DĂSCĂLI. DESCOPERI. DOJENI. GHICI. IMPUTA. INVIDIA. ÎNVINOVĂŢI. ÎNVINUI. MORALIZA. MUSTRA. PIZMUI. POCĂI. REGRETA. REPROŞA. SUPĂRA.^ BĂNUIĂLĂ s. 1. ipoteză, presupunere, prezumţie, supoziţie, (rar) presupus. (~ lui s-a adeverit.) 2. neîncredere, suspiciune, (livr.) circumspecţie, incredulitate, (pop.) prepus, (prin Mold.) bănat, (prin Ban.) bedă, (înv.) prepunere. (O atitudine de continuă ~.) bănuicios adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS, TEMĂTOR. bănuielnic adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR. BĂNUIRE s. suspeetare. (~ cuiva.) BĂNUIT adj. 1. închipuit, presupus, (fran-ţuzism) prezumât, (înv.) prezumt. ( Vinovaţii~ .) 2. suspectat, (înv. şi pop.) prepus. (Se vedea ~ in orice clipă.) bănuitor adj. v. GELOS. BĂNUITOR adj., adv. 1. adj. neîncrezător, suspicios, temător, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuicios, bănuielnic, (înv. şi reg.) prepuielnic, prepuitor, (reg.) năzârnic, (înv.) necredincios, presupuitor. (E un om tare ~.) 2. adj., adv. iscoditor pieziş. (Privire priveşte ~.) BĂNCÎŢ s. 1. bănişor. (I-a dat şi lui un ~.) 2. (BIOL.) disc embrionar, (prin Mold.) ban. (~ este o formaţie a embrionului.) 3. (BOT.; Bellispcreiuiis) părăluţă, (reg.) bănuţei (pl.), burniţele (pl.), bumbuşor, butculiţă. fruşiţă, mărgărită, păscută, rotoţele (pl.), scînteioără, scin-teiuţă, floare-frumoăsă, floricele-frumoăse (pl.). bănuţ s. v. CIMIŞIR. bănuţei s. pl. v. BĂNUŢ. CIMIŞIR. PĂRĂLUŢĂ. bănujele s. pl. v. BĂNUŢ. PĂRĂLUŢĂ, bărăbări vb. v. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. COMPARA. ÎMPĂCA. ÎNŢELEGE. bărăni vb. v. ASPIRA. DORI. INSISTA. JINDUL NĂZUI. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. STĂRUI. TINDE. TINTL URMĂRI. VISA. VIZA. bărbat adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEŢ. NEÎNFRICAT. SEMEŢ. VITEAZ. BĂRBÂT s. 1. om. (Femei şi ~i.) 2. soţ, (pop.) domn, om, roman, (înv. şi reg.) mărit, soţie, (reg.) gospodar, mireâz, (înv*.) casnic, căsâr, căsăş, căsător, (eufemistic) dinsul (art.). (Dinsul e ~ meu.) barbarie s. v. BĂRBOAIE. BĂRBOI. BĂRBĂTESC adj. î. masculin, viril. (Caractere ~.) 2. mascul, masculin. (Ploii ^.) 3. curajos, viteaz, vitejesc, (reg.) bărbâtus. (Faptă ~.) BĂRBĂTEŞTE adv. curajos, eroic, vitejeşte, (pop.) voiniceşte. (S-a luptat ~.) bărbătos adj. v. BĂRBĂTESC. CURAJOS. VITEAZ. VITEJESC. BĂRBĂTCŞ s. (ORNIT.) (rar) sol. (~ rin-d unicii.) BĂRBĂŢEL s. soţior, (reg.) soluluc, (Maram.) soţuc. BĂRBĂŢIE s. I. masculinitate, virilitate. (De o ^ pregnantă.) 2. energie, putere, vigoare. (Dă dovadă de multă ~.m) 3. bravură, curaj, cutezanţă, dîrzenie, încuinetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate, (livr.) intre-pidităte, petulănţă, (rar) cutezăre, (pop. si fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semeţire, (grecism înv.) tăros. (~ caracterului său.) 4. bravură, curaj, eroism, neînfricare, vitejie, (pop.) voinicie. (~ in luptă.) bărbăţie s. v. MATURITATE. BĂRBIE s. 1. (ANAT.) barbă. (Are o ~ proeminentă.) 2. guşă. (~ la reptile.) bărbie s. v. BAVETĂ. BAVEŢICĂ. BĂR-BIŢĂ. BĂRBIER s. frizer. BĂRBIERÎ vb. a (se) rade. bărbieri vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. MINŢI. barbiene s. v. FRIZERIE. BĂRBIERIT adj. ras. (Fată ~.) BĂRBIERIT s. ras, (rar) răsătură. (Cit costă ~ ?) bărbieriţă s. v. FRIZERIŢĂ. BARBIOÂRĂ s. b ărbiu ţ ă. BĂRBIŞOĂRĂ s. bărbiţă, bărbuşoară, bărbuţă. (Purta o ~.) BĂRBÎŢĂ s. I. bărbişoară, bărbuşoară,. bărbuţă. (Purta o ~.) 2. bavetă, baveţică, (rar) bărbie. (~ la gitul copiilor mici.) BĂRBIUŢĂ s. bărbioară. •BĂRBÎNŢĂ 68 bărbi nţă s. v. PUTINĂ. ŞIŞTAR. BĂRBOAIE s. bărboi, (rar) bărbărlc. (Are >0 ~ cit toate zilele.) BĂRBOĂSĂ s. (BOT.; Botriochloa ischae-mum) (reg.) .sad, sâdină, păiş-dulce. BĂRBOI s. bărboaie, (rar) bărbărie. (Are un ~ plnă la piept.) BĂRBOS adj. nebărbierit, ncras. (Om ~ J bărbănc s. v. RECRUTARE, bărburel s. v. SIPICĂ. BĂRBUŞOĂRĂ s. bărbişoară, bărbiţă, bărbuţă. (Purta o ~.) bărbuşoără s. v. CRUŞĂŢEA. BĂRBtJŢĂ s. 1. bărbişoară, bărbiţă, băr-Jmşoară. 2. barbişon, cioc, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă. (Purta ~.) bărdăş s.v. DULGHER. LEMNAR. TÎMPLAR. bărdăhân s. v. DEŞERT. FLĂMÎNZARE. bărdăşî vb. v. BĂRDUI. BĂRDUl vb. (reg.) a bărdăşi. bărnăci adj. v. BRUN. BRUNET. NEGRICIOS. OACHEŞ. TUCIURIU. BĂRZĂUN s. (ENTOM.) 1. (Bombus derrestris) bondar, (reg.) binzâr, biţân, bîzgăn, bombăr, bongâr, bongoi, bonzâr, bozgoi, muscâi, albina-ţigănului, albină-ţigăneâscă. 2. (Vespa crabro) gărgăun, (reg.) băzgaun, bîzălău, bîzgâr, tăun, albina-ţigănului, albină-ţigăneâscă, viespe-bondăreâscă, viespe-gărgăune, (Transilv.) găun, găunoi, (Bucov.) viespar, viespoi. băsătlî vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. VORBI. băsau s. v. AFRONT. CIUDĂ. CUSUR. DAR. DEFECT. GELOZIE. INJURIE. INSULTĂ. INVIDIE. JIGNIRE. METEAHNĂ. NĂRAV. NECAZ. OCARĂ OFENSĂ. PATIMĂ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RĂZBUNARE. RUŞINE. UMILINŢĂ. VICIU. BĂSMĂLUŢĂ s. batic, (rar) lişiu. (Purta pe cap o ~.) băsnl vb. v. INVENTA. NĂSCOCI. PLĂSMUI. SCORNI. TICLUI. băsnire s. v. INVENŢIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITU-RĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ. băşcălie s. v. BATJOCURĂ. BĂTAIE DE JOC. DERÎDERE. RÎS. ZEFLEMEA, băşi vb. v. PÎRŢÎI. BĂŞICĂ vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a (se) ‘Coşi. (S-a ~ pe mină.) băşica fieri! s. v. COLECIST. FIERE. VEZICULĂ BILIARĂ. băşica-porcului s. v. GOGOAŞĂ. BĂŞICĂT adj. urzicat, (livr.) vezicât. (Piede ~.) BĂŞÎCĂ s. 1. (ANAT.) vezică. 2. (ANAT.) băşica udului = vezica urinară. 3. (ANAT.) băşică înotătoare = vezică înotătoare. (~ a peştilor.) 4. bulă. (~ de aer.) băşică s. v. AEROSTAT. BALON. GLOB. GOGOAŞĂ. MINGE. PĂPĂLĂU. băşică rcă s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ. BĂŞICOÂSĂ s. (BOT.; Colutea arbores-ceris) (reg.) salcîm-galben, băşicoăsă s. v. GUSA-PORUMBELULUI. bă şi că ţă s. v. GOGOAŞĂ. PĂPĂLĂU. BĂŞICUŢE s. pl. (MED.) bubuliţe (pl.), papule (pl.), spuzeală. (~ pe piele.) băşina-călului s. v. GOGOAŞĂ, băşina-porcului s. v. BURETELE-CERBILOR. băşină s. v. GAZ. PÎRŢ. VÎNT. băşiuos adj. v. PÎRŢÎIT. BĂŞTINÂŞ adj., s. aborigen, autohton, indigen, neaoş, păinîntean, (pop.) pămîntăsc, (înv. şi reg.) moşneân, moşteân, (înv.) pămîn-tenesc. (Populaţie ~.) bălăci s. v. BĂTĂUŞ. CIOMĂGAR. CIO-MĂGAŞ. BĂTĂIE s. 1. încăierare, luptă, (rar) încâier, încăierătură, (reg.) încăierât, (fam.) tăvăleâlă, trînteâlă. (~ dintre ei n-a durat mult.) 2. (livr.) corecţie, (pop. şi fam.) bruftuiâlă, chelfăneâlă, ciomăgeală, muştruluiâlă, păruială, scatoâlcă, (fam. fig.) scărmănâre, scărmănătură, tîrnuiâlă, tîrnuire, (arg.) inardeâlă. (A mîncat o ~ zdravănă.) 3. eşec, înfrîngere. (A suferit prima ~ intr-un meci.) 4. bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ in uşă.) 5. (BIOL.) împreunare. (~ a unor animale.) 6. (BIOL.) boişte, (reg.) toană, (~ peştilor.) 7. scornire. (~ peştilor.) 8. goană, gonire, hăituială, hăituire, scornire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vinatului.) î). fîlfîială, filfîire, fîlfîit, fîlfîitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ aripilor.) 10. suflare, suflu, (înv. şi pop.) suflât, (reg.) zălişte. (Stă in ~ vintului.) 11. (BIOL.) palpitare, palpitaţie, pulsaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvicnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltâre. (~ inimii.) 12. (MUZ.) timp. 13. bătaie de joc = batjocură, derîdere, ris, zeflemea, (livr.) deriziune, (înv.) bat joc, batjocoritură, (fam.) băşcălie. (Ce e această ~ ?) bătaie s. v. BĂTĂLIE. BĂTĂTURĂ. BĂ-TEALĂ. BOMBARDAMENT. BOMBARDARE. CONFLICT. LUPTĂ. RĂZBOI, bălăcui s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. BĂTĂIĂŞ s. gonaci, gonaş, hăitaş, mînă-tor, (reg.) ciocănâş, hăitâr, (prin Mold.) botâş. (~ la o vinătoare.) BĂTĂIOS adj. agresiv, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Om, temperament ~.) bătăiuş s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ. BĂTĂLÎE s. luptă, (rar) înfruntâre, (înv. şi pop.) bătâie, (înv. şi reg.) război, (înv.) hârţă, oâste, toi, (fig.) ciocnire. (Biruitor în ~ de la . . .) BĂTĂTĂRNICĂ s. (BOT.; Senecio cruci-folius) cruciuliţă, (reg.) petimbroâsă. BĂTĂTOĂRE s. (TIPOGR.) călfuţă. bătătoâre s. v. ÎMBLĂCIU. BĂTĂTOR s. 1. (pop.) brighidău, mftcă, (reg.) drâgă, ferdidâu, litră, măşcă, roâtă. 69 BECAŢĂ (~ penim alegerea untului.) 2. tel, (reg.) sirmeâ. (~ pentru albuş, creme etc.) 3. scaun, strat, trup. (~ la meliţă.) bătător s. v. CUŢIT. LIMBĂ. BĂTĂTORI vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpşi, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămintul, zăpada.) 2. a se întări, a se îuţeleni, a se învîrtoşa. (Pămintul s-a ~.) BĂTĂTORIT adj. 1. bătut, îndesat, (pop.) bătucit. (Pâmînt ~ cu tăvălugul.) 2. întărit, in-ţelcnit, învîrtoşat. (Pămînt ~.) 3. bătut, circulat» frecventat, umblat. (Pe căi ~.) BĂTĂTURĂ s. 1. (MED.) (reg.) păducel, trîntitiiră. (Are ~ in palmă.) 2. băteală, (prin Mold.) bătaie. (~ la o ţesătură.) bătătură s. v. CURTE. OGRADĂ. PĂDUCEL. STAN I ŞT E. BĂTĂUŞ s. ciomăgar, ciornă ga ş, (reg.) bătâci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiăş. BĂTEALĂ s. 1. bătătură, (prin Mold.) bătâie. (~ la o ţesătură.) 2. bată, braţ, brăţară, faicea, fofează, lopăţea, mănuşă, mină, spetează. (~ este o piesă la războiul de ţesut.) băteală s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ, bătrîn s. v. MOŞ. BĂTRIN s., adj. I. s. moş, moşneag, (pop.) unchi âş, (reg. şi peior.) ghiuj, (reg.) bit, (Transilv. şi Maram.) vîj. (Un ~ cu plete cdbc.) 2. adj. vîrstnic, (înv. şi reg.) vechi. (Un om ~.) 3. adj. străvechi, vechi, (fig.) cărunt. (Prin codrii cei ~.) bătrîna s. art. v. MAMĂ. BĂTRINĂ s. babă, (reg.) băbătie, (fam.) babetă. BĂTRÎNESC adj. patriarhal, tradiţional, vechi. (Datini ~.) BĂTRINEŞTE adv. moşnegeşte. BĂTRÎNET s. bătrînime, (rar) bătrîneţe, (Era mult ~ acolo.) BĂTRÎNEŢE s. (livr). senectute, (înv.) mătorie, (fig.) cărunt 6te. (Virsla ~.) bătrîneţe s. v. BĂTRÎNET. BĂTRÎNIME. VECHIME. bătrîni s. pl. PĂRINŢI. BĂTRÎNIME s. bătrînet, (rar) bătrîneţe. (Era toată ^ acolo.) BĂTRÎNÎŞ s. (BOT.; Erigeron canadensis) {reg.) steluţă, şoricel, coada-vâcii,struţul-mirelui, «(Transilv.) spirince. bătrînîş s. v. STELUŢĂ, bătrîmil s. art. v. PĂRINTE. TATĂ. bat ii că s. v. PIPOTĂ. RÎNZĂ. bătucel s. v. CĂPUŞĂ. BĂTUCI vb. a bate, a bătători, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpşi, si zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămintul, zăpada.) bătucit adj. v. BĂTĂTORÎT. BĂTUT. ÎNDESAT. BĂTUT adj. 1. lovit, (fig.) tîrnuit. (Rău ~.) 2. bătătorit, Îndesat, (pop.) bătucit. (Pămlnt ~.) 3. bătătorit, circulat, frecventat, umblat. (Drumuri ~.) 4. des. (Ţesătură ~.) 5.lovit, strivit, zdrobit, (reg.) meclt. (Fructe~.) făcăluit, frecat, sleit, (reg.) rîşnlt, zolit. (Fasole ~.) 7. biruit, înfrînt, învins, (inv.) spart. (O armată ~.) 8. acru, prins, (înv. şi pop.) seărbăd, (prin Ban.) sâur. (Lapte ~.) î). bogat, înfoiat, învoit, rotat, (reg.) revărsât. (Flori ~.) bătut adj. v. CASTRAT. JUGĂNIT. SCO- pil sterilizat. BĂTUT s. batere. (~ covoarelor.) BĂŢ s., adv. 1. s. nuia, vargă, (reg.) beldie, (Transilv., Bucov. şi Mold.) şteap. (L-a atins cu ~.) 2. s. coadă, nuia, prăjină, vargă, (reg.) beldie, pâliţă, prăştină, rudă, sticiu. (^ undiţei.) 3. adv. băţos, drept, rigid, ţeapăn. (Stă ~.) băţ s. v. SPETEAZĂ, băţcă s. v. PAPURĂ, băţîc s. v. BASCHIE. CIOCHIE, băţos adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. MEGALOMAN. ÎNGÎMFAT. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANI- TOS. BĂŢ6S adj., adv. 1, adj. drept, rigid, ţeapăn. (O ţinută ~.) 2. adv. băţ, drept, rigid, ţeapăn. (Stă ~.) 3.* adj. (fam. fig.) aţos. (E unom~.) Imună vb. v. LTRLA. băuiiî vb. v. MUGI. RAGE. ZBIERA. BĂUT adj. ameţit, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizât, (rar), trecut, (înv. şi pop.) candriu, (pop.) ttiriac, vîjîit, (reg.) amnă-rit, învinoşăt, rătutit, vinos, (prin Ban.) cher-meleu, (Transilv. şi Maram.) şumen, (prin Transilv.) şumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oţclit, pilit, sfinţit, tămîiât, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (Om foarte ~.) BĂUTOR s., adj. alcoolic, beţiv, (reg.) şumen, (fam.) pilăci, pilangiu, (fig., adesea glumeţ) sugaci, sugător. (E un marc~.) BĂUTURĂ 1. lichid. (O ~ gălbuie.) 2. (pop. şi fam.) udătură, (pop.) udeâlă. (Ceva ~ aveţi?) băutură' s. v. BEŢIE. CHEF. băzgăun s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN. BEA vb. 1. a trage, (reg.) a ţucsui, (fam. fig.) a pili, a suge. (E beţiv, ~ mult.) 2. a consuma. (~ multe ceaiuri diuretice.) bea vb. v. FUMA. SORBI. SUGE. bcâbc s. v. CREMENE. SILEX, beăncă s. v. CREMENE. SILEX. BEAT adj. ameţit, băut, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizăt, (rar) trecut, (înv. şi pop.) candriu, (pop.) turlăc, vîjîit, (reg.) amnă-rit, învinoşăt, rătutit, vinos, (prin Ban.) cher-meleu, (Transilv. şi Maram.) şumen, (prin Transilv.) şumenit, (fam. fig.) afumăt, aghesmuit, făcut, oţelit, pilit, sfinţit, tămîiât, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (E un om ~.) beat adj. v. AMEŢIT. ZĂPĂCIT, beatitudine s. v. FERICIRE, bebe s. v. NOU-NĂSCUT. PRUNC. SUGACI. SUGAR. BEC s. (prin Transilv.) pâră. (Un ~ aprins.) bec s. v. APĂRĂTOR. FUNDAŞ. BECAŢĂ s. (ORNIT.) 1. (Gallinago media) becaţină, (reg.) berbeciiţ, oaia-mărţilor. 2. (Gal- BECAŢĂ 70. linago gallinaria) becaţină, (Bucov.) oaia-morţilor. becălă s. v. SITAR. BECAŢI'NÂ s. (ORNIT.) 1. (Gal linago media) becaţă, (reg.) berbecuţ. oaia-morţilor. 2. (Gallinago gallinaria) becaţă, (Bucov.) oaia-morţilor. becher s., adj. v. BURLAC. CAVALER. CELIBATAR. FLĂCĂU, holtei, necăsătorit. BECI s. pivniţă, (reg.) bâşcă, (prin Mold.) hrubă, (Mold. şi Bucov.) pohreb, (prin Alold.) zemnic, (înv., şi în Transilv., Ban. şi Mold.) podium. (Ţine alimentele la ~.) beci s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. beeisnic adj., s. v. ABJECT. INCAPABIL. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIZERABIL. MÎRSAV. NECAPABIL. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPUTINCIOS. NETREBNIC. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. TICĂLOS. becisnicie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. ÎNCAP AC ITATE. INFAMIE. JOSN IC IE. MIŞEL IE. MÎRŞĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NEPUTINŢĂ. NETREBNICIE. SLĂB IC IUNE. TICĂLO Ş IE. beclâs adj., s. v. ABJECT. CALIC. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIZERABIL. MÎRSAV. NECĂJIT. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN, TICĂLOS. betlă s. v. AGHIUŢĂ. BĂNUIALĂ. BELEA. BUCLUC. DANDANA. DEMON, DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. ÎNCURCĂTURĂ. NAIBA. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NECURATUL. NEÎNCREDERE. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SATANĂ. SUPĂRARE. SUSPICIUNE. TARTOR. ^ BEDREĂG s. butuc, scaun de cioplit. (~ rotarului.) BEIIĂÎ vb. (prin Transilv.) a bălai. (Oaia ~.) BEHĂIT s. beliăitură. (~ oii.) BEHĂlTpRĂ s. behăit. (~ oii.) BEHLIŢĂ s. (IHT.; Rhodeus ainarus) (reg.) rîbiţă, (prin Mold.) boârcă. beică s. v. CUARŢ. BEILIC s. (înv.) conac, beizadea s. v. PRINCIPE. PRINŢ. BELADONĂ s. (BOT.; Atropa belladona) mătrăgună, (reg.) împărăteasă, ţilidonie, ci-reaşa-lupului, doamna-codrului, doamnă-mârc, floarea-codrului, iarba-codrului. belaţfoni s. v. MUŞCATĂ, belea s. v. STICLĂ, bclceu s. v. LEAGĂN. BELCIUG s. inel, verigă. (~ de lacăt.) beldie s. v. BĂLĂRIE. BĂŢ. BURUIANĂ. COADĂ. COTOR. CURPEN. NUIA. PAR. PRĂJINĂ. TULEU. TULPINĂ. VARGĂ. VREJ. BELDIŢĂ s. (IHT.; Alburnoides bipuncta-ius) (Mold.) berchiţă, (Olt.) coconâr, (Transilv.) lătăreăţă. BELEĂ s. bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău,, supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alageâ, daraveră, păcat, ponos, pdtcă, potieala, zăduf, (înv. şi reg.) nacaia, nagodă, (reg.) dănă-nâie, incurcâlă, năzbîcă, năzdrăvănie, păcoste-nie, sugă, şugubină, toroăpă, (prin Mold.)-l)acâlă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bu-cov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoărbă, (Olt., Ban şi Transilv.) dabilă, (înv.)-nesosinţă, nevoinţă, patimă, satară, stenaholde (Ce ~ a căzut pe el!) belea s. v. CICLU. MENSTRUAŢIE. PERIOD. heleăznă s. v. BUBĂ. CICATRICE. I.E-ZIUNE. PLAGĂ. RANĂ. SEMN. URMĂ, BELEMNÎT s. (GEOL.) (reg.) coadă-de-şarpe. belewjher s. v. COSTREI. BELETRISTIC adj. artistic, literar. (Opere ştiinţifice şi opere ~.) BELETRISTICĂ s. literatură, litere (pl.). (înv.) scriitorie, (peior.) a ut ori îc. (Activează in-domeniul ~.) belfer s. v. DASCĂL. INSTITUTOR. ÎNVĂŢĂTOR. PROFESOR. BELHÎŢĂ s. (ZOOL.; Myoxus glis) chiteau, (reg.) guzgan-de-munte. beli vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. JULI. JUPUI. MĂRI. UMFLA. ZDRELI. ZGÎI. ZGÎRIA. belicos adj. v. AGRESIV. BĂTĂIOS, BRUTAL. COLERIC. DUR. IMPULSIV. IUTE. MILITARIST. NESTĂPÎNIT. PROVOCATOR. RĂZBOINIC. VIOLENT. BELIGERANT adj., s. (M1L.) (înv.) războitei*. (Părţile ~.) helire s. v. BULBUCARE. CĂSCARE-HOLBĂRI-:. JUPUIALĂ. JUPUIRE. JUPUIT. MĂRIRE. UMFLARE. ZGÎIRE. ZGÎIT. belit adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. JUPUIT. MARE. MĂRIT. UMFLAT, ZGÎ1T. belit s. v. JUPUIALĂ. JUPUIRE. JUPUIT., belitoâre s. v. ABATOR. BELLE-ĂRTE s. pl. arte frumoase (pl.)-BELŞÎŢĂ s. (BOI'.; Canna indica) cană.. BELŞUG s. I. abundenţă, bogăţie, imbelşu-gare, îndestulare, prisos, (rar) afluenţă, numo-şie, răsfăţ, risipă, (livr.) opulenţă, profuziune,, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul,, saturare, spor. (~ de bunuri.) 2. bogăţie, bunăstare, prosperitate, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoâre, (înv.) salut, scumpete, scum-pie, spor, (fig\) înflorire. (~ în care se afla.) bclşucjos adj. v. ABUNDENT. BOGAT. BUN.’ ÎMBELŞUGAT. ÎNDESTULAT. MARE. MĂNOS. belzebiit s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. benchet s. v. BENCHETUIALĂ. CIIi:F. OSPĂŢ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZ-NUIRE. 71 BETELIE BENCHETUI vb. a chefui, a petrece, a prăznui, (inv. şi pop.) a (se) ospăta, (iMold. şi Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. şi priu Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea.) BENCHETUIÂLĂ s. chef, ospăţ, petrecere, praznic, prăznuire, (pop.) benchet, chiolhan, refeneă, zaiafet, (înv. şi reg.) petrecanie, (Mold.) guleâi. beiiedicţiunc s. v. BINECUVÎNTARE. BLAGOSLOVIRE. benefic adj. v. BINEFĂCĂTOR. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE. BENEFICIĂ vb. 1. cîştiga, a folosi, a profita. nimic din asta?) 2. a se bucura, a se folosi, a profita. (~ de ajutorul cuiva, de citeau zile libere etc.) BENEFICIU s. 1. avantaj, cîştig, folos, profit, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) folosinţă, (înv.. în Transilv.) dobîndă, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?) 2. cîştig, profit, venit, (prin Tran-silv.) mirişug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mână. (~ net intr-o afacere.) BENETlT s. (GEOL.) cicadeoidea. (~ este o qimnospermă jurasică.) BENEVOL adj. facultativ, nesilit. (Contri-biuii ~.) benga s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. necuratul, satană, tartor. BENÎGN adj. (MED.) curabil, uşor, vindecabil. (Formă ~ a unei boli.) teente s. pl. v. CĂTUŞE. FIARE. BENZALDEIiÎDĂ s. (CHIM.) aldehidă beazoică. (~ are miros de migdale amare.) BENZEDRÎNĂ s. (FARM.) amfetamină, fenamină. (~ este un excitant al sistemului ner&QS central.) BENZEN s. (CHIM.) benzol. (~ este un ‘lichid incolor volatil.) BENZÎL s. (CHIM.) dibenzoil, difenildice-tonă. (~ este folosit tn sinteze organice.) BE'NZOE s. smirnă, (înv.) miră. (~ este folosită ca esenţă in parfumerie.) BENZOL s. (CHIM.) benzen. (~ este un bun solvent.) BENZOPIROL s. (CHIM.) indol. fcerbânt s. v. AFEMEIAT. CRAI. berbantlic s. v. CRAILÎC. BERBEC s. 1. (ZOOL.) (Ban., Transilv. şi Mold.) arete. (~ este masculul oii.) 2. {TEHN.) sfărîmător. 3. (MIL.) (înv.) arete. (~ servea, in trecut la spargerea zidurilor unei cetăţi.) A. (ASTRON. ; art.) (inv.) aratele (art.). (~ este o constelaţie din emisfera boreală.) herbecei s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUN AR IŢĂ. BERBECEL s. (ORNIT.; Lanius cxcubi-lor) sfrîncioc, lupul-vrăbiilor, (reg.) berbecuţ, şoimul, ţăcăitoăre, capra-drâcului. herbecei s. f. SFRÎNCIOC. berbecul s. v. BEC AŢĂ. BEC AŢINĂ. BERBECEL. LUPUL-VRĂBIILOR. PAPURĂ. SFRÎNCIOC. berc s. v. DUMBRAVĂ, berceuse s. v. BALANSOAR, bcrchiţă s. v. BELDIŢĂ. BERE s. (inv. şi reg.) olovină. (O sticlă de ~.) BEREGÂTĂ s. (ANAT.) gitlej, (pop.) inghiţitoâre, (reg. şi fain.) giişă, (reg.) gîtiţă, guşter, (inv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.) beregată s. v. LARINGE. beregătui vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA. bercjjnic s. v. PĂDURAR. BERETĂ s. bască. BERÎLIU s. (CHIM.) gluciniu. (~ este un metal alb-cenuşiu.) BERLINĂ s. (inv.) leagăn. (~ semăna cu un cupeu.) BERNARDÎN s. (ZOOL.) saint-bernard. besacteâ s. v. CASETĂ. CUTIOARĂ. CUTIUŢĂ. beseădă s. v. CONVERSAŢIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUŢIE. BESSI s. pl. (IST.) pecenegi (pl.), (înv.) pacinâţi (pl.). BESTIÂL adj. animalic, feroce, fioros, sălbatic. (Gest ~.) BESTIALITĂTE s. animalitate, ferocitate, sălbăticie. (~ comportării cuiva.) BESTIE s. dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gâdină, jigănie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. şi Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitără. (în pădure trăiau multe rsi/ , ) BEŞCHIE s. ciochie, joagSr. heşieuri s. pl. v. GOGOAŞĂ. PĂPĂLĂU. beşicftţă s. v. LUM ÎNĂRICA-PĂM ÎNTIJLUI. beşina-lâpului s. v. GOGOAŞĂ, beşlna-pdrculni s. v. GOGOAŞĂ, beşiua-vulpll s. v. GOGOAŞĂ. BEŞLÎC s. (înv. şi reg.) pendâr. (~ era o monedă turcească.) beşteleilă s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. beşteli vb. v. ADMONESTA. CERTA DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA, bcşul-porcului s. v. GOGOAŞĂ. BETACÎD s. (FARM.) acidol. bete s. pl. v. BRAŢE, betcâci adj. v. BOLNAV. NESĂNĂTOS. SUFERIND. beteâq adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD. beteala-reginci s. v. DRĂGAICĂ. SÎN-ZIANĂ ALBĂ. BETEALĂ s. (reg.) tel. (~ miresei.) beteflie s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. INFIRMITATE. INVALIDITATE. MALADIE, betcqos adj. v. BOLNĂVICIOS, betcjeâlă s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. INFIRMITATE. INVALIDITATE. MALADIE. beteji vb. v. ÎMBOLNĂVI. MUTILA. SCHILODI. BETELÎE s. bată, (reg.) brăcinări(ă, (Olt. şi Transilv.) veâcă. (~ la pantaloni.) BETEŞUG 72 beteşug s. v. AFECŢIUNE. BOALA. CUSUR. DEFECT. DEFICIENŢĂ. IMPERFECŢIUNE. INFIRMITATE. INSUFICIENŢĂ. INVALIDITATE. LACUNĂ. LIPSĂ. MALADIE. METEAHNĂ. NĂRAV. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. BETONIER s. betonist. BETON IST s. betonier, betiilă s. v. MESTEACĂN. BEŢIE s. 1. îmbătare. (~ lui a fost rapida.) 2. ebrietate, (prin Transilv.) şumeneălă. (Stare de ~.) '{. (MED.) alcoolism, etilism. (Suferă de ~.) 4. chef, (înv.) băutură. (A făcut o ~ de pomină.) beţie s. v. SĂLBĂŢIE. BEŢIGĂŞ s. beţişor, (reg.) biticel, bîtuţ. BEŢIŞOR s. beţigaş, (rog.) biticel, bîtuţ. BEŢIV s., adj. alcoolic, băutor, (reg.) şu-men, (fam.) pilăci, pilangiu, (fig., adesea glumeţ) sugăci, sugător. (E un mare ~.) BEŢIVĂ s. (ENTOM.; Drosophila func-bris) t muşiţă, muscă-beţivă, musculiţă-dc-vin beţîrc s. v. JUDEŢ, beueă s. v. COPCĂ. OCIII. betiţă s. v. CREMENE. SILEX, bez adv. v. FĂRĂ. bezărau s. v. MEZENTER. bezer s. v. MEZENTER. bezmăn s. v. EMBATIC. EMFITEOZĂ. bezmănăr s. v. EMBATIC AR. BEZMETIC adj. aiurea, aiurit, descreierat nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu (rar) dezmetic, (pop.) deşucheat, pălăvătic silhui, (înv. şi reg.) prilestit, (reg.) şucheât tui, (Mold.) tuieş, zălud, zărghit, (înv.) turluliu (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit ţăcănit. (Ce tip ~ !) BEZNĂ s. întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureâlă, (Transilv.) şutic, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.) beznă s. v. ABIS. ADlNC. PRĂPASTIE. BIAClD adj. (CHIM.) bibazic. (Substanţă ~ ; acid ~.) biag s. v. PECETE. SIGILIU. ŞTAMPILĂ. BIANUĂL adj. semestrial, (înv.) bisanuăl. (Periodic cu apariţie ~.) BIBĂN s. (IIIT.) 1. (Perca fluviatilis) (reg.) babdi, ghigorţ, răspăr, (Mold. şi Bucov.) cdstrăş. 2. biban-soare (Lepomis gibbosus) = (reg.) soreân, sorete. biban amerieăn s. v. PESTE-AURIU. PES-TE-CURCUBEU. PEŞTE-SOARE. biban-soăre s. v. PEŞTE-AURIU. PESTE CURCUBEU. PEŞTE-SOARE. BIBĂZIC adj. (CHIM.) biacid. (Substanţă ~ ; acid ~.) BIBER s. (ZOOL.; Castor) castor, (înv.) breb. BIBERON s. (rar) sugărice. (~pentru sugari.) bibic s. v. NAGÎŢ. BIBILICĂ s. 1. (ORNIT.; Numida melea-gris) (reg.) găină-cu-mărgărităre, găină-de-mâre, (prin Transilv.) bibiţă, (prin Olt.) cfţă, (prin Ban.) pică, (prin Mold. şi Bucov.) pichere* pichie, pichiriţă, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiţă. 2. (BOT.; Fritillaria mdeagris) (reg.) coroănă, lalea. BIBILOI s. (ORNIT.) (Mold.) picheroi. (~este bărbătuşul bibilicii.) bibiţă s. v. BIBILICĂ. BIBLIE s. (BIS.) scriptură, sfinta scriptură. BIBLIOGRAFIE s. (rar) literatură. (A studiat ~ de specialitate.) bic s. v. TAUR. BICARBONĂT s. (CHIM.) carbonat acid. bicăş s. v. CREMENE. CUARŢ. SILEX. BICEPS s. (ANAT.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea, bichiri vb. v. MIGĂLI. BICI s. biciuşcă, (reg.) năpîrcă, (Mold.) puhă, (Ban. şi Transilv.) zbici. (O lovitură de ~.) BICICLIST s. (SPORT) ciclist, rutier, (rar) velocipedist. BICIUI vb. 1. a şfichiui, (reg.) a sfîrcii, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.} 2. a (se) flagela. biciui vb. v. RIDICULIZA. SATIRIZA, biciuiălă s. v. BICIUIRE. SFICII1UIRE. ŞFICHIUITURĂ. BICIUIRE s. 1. şficliiuire, şficliiuitură, (rar) biciuiălă. (~ cailor.) 2. flagelare, flagelaţie. (~ unui fanatic religios.) biciuire s. v. RIDICULIZARE. SATIRĂ. SATIRIZARE. biciuitor adj. v. SARCASTIC. SATIRIC. BIClOŞCĂ s. 1. bici, (reg.) năpîrcă, (.Mold.) puhă, (Ban. şi Transilv.) zbici. (O lovitură de 2. cravaşă, (pop.) rîncă, (reg.) fişcă, iuşcă, năpîrcă, zbiciuşcă. (A dat calului o ~.)-BIDINEÂ s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premeteâ, (sudul Transilv. şi nordul Olt.) spoitor. (Cu ~ se văruiesc pereţii.) BIDON s. (reg.) matarâ. (~ pentru apă.) BIET adj. 1. nenorocit, nevoiaş, sărac, sărman, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, păcătos, sărăcan, (înv. şi reg.) ticăit, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) săget, (înv.) câinic, mişel* mişelos. (XJn ~ ţăran; ~ de mine!)' 2. neînsemnat, obscur, umil. (Un ~ funcţionar.) BIFURCĂ vb. 1. (reg.) a se crăcăna. (Ramuri care se ~.) 2. (pop.) a se incrăci, a se înfurci. (Drumuri care se ~.) BIFURCARE s. bifurcaţie, (poj:>.) înfurci-tură. (~ a unui drum.) BIFURCĂT adj. (pop.) încrăcit, înf-urcit. (Drum ~.) BIFURCAŢIE s. bifurcare, (pop.) înfurci-ttiră. (~ unui drum.) bigliirioăncă s. v. CARTOF, bigi-bigi s. v. SUGIUC. BIGLĂ s. scăriţă. (~ la gater.) BIGNONIA s. art. (BOT.; Calalpa bigno-nioides) catalpa (art.). BIGOT adj., s. (BIS.) fanatic, habotnic, (pop. şi fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.) 73 BIODERMĂ birjoteric s. v. BIGOTISM. FANATISM. HABOTNICII?:. BIGOTISM s. (BIS.) fanatism, habotnicie, (livr.) fervoare, (rar) bigoterie. (~ unui credincios.) bifjurâ s. v. CARTOF. biioăffă s. v. GLOABĂ. MÎRŢOAGĂ. bijoi s. v. CIUROI. ŞIPOT. BIJUTERÎE s. giuvaer, odor, podoabă, (înv. şi pop.) giuvaericâ, (pop.) schia, (înv.) left, (turcism înv.) tefarlc. (Inele de aur şi alte ~.) BIJUTIER s. giuvaergiu, (reg.) argintâr. bilanţ s. v. ESTIMARE. ESTIMAŢIE. EVALUARE. BILĂ s. (ANAT.) fiere, (pop.) venin. (Ficatul secretă ~.) BILET s. 1. (pop. şi fam.) răvaş, scrisorică, ţidulă. (Să-ţi dau un ~ pentru...) 2. (FIN.) bilet de bancă = bancnotă, hîrtie, hîrtie-monedă, (prin Transilv. şi Maram.) băncuţă, (înv.) asignat, asignâţie, bancă, bumâşcă. (Un ~ de o sută); bilet la ordin = cambie. BILETĂ s. (TETIN.) ţaglă. (~ pentru bare, sirme.) BILEŢEL s. (pop.) răvăşel. (I-a trimis un ~-) biţi vb. v. ALBI. ÎNĂLBI. BILION s. (MAT.) miliard. (în unele ţări ~ se numeşte miliard.) BILUNÂR adj. 1. (livr.) bimensuâl. (Periodic cu apariţie ~.) 2. chenzinal. (Plată ~ a muncii prestate.) bimensuul adj. v. BILUNAR. BIMETĂLIC adj. (FIN.) bimetalist. (Sistem monetar ~.) BIMETALÎST adj. (FIN.) bimetalic. (Sis- tem monetar ~.) BINÂ s. şantier. liiudisi vb. v. ÎNGRIJORA. NELINIŞTI. PĂSA. SINCHISI. BINE adv., adj., s., interj. 1. adv. agreabil, plăcut. (A fost ~ in concediu.) 2. adj. prezentabil. (Un om ~.) 3. adv. amical, prieteneşte, prietenos. (M-a primit ~.) 4. adv. comod, confortabil, (Munt.) tablă-ba şa. (Aşază-te ~ l) 5. adv. cumsecade, (înv. şi reg.) tare. (Să-l repare ~ .) 6. adv. corect, just. (Ai procedat ~ .) T. adv. corect, exact, precis. (A-i da ~ un calcul.) <1. adv. clar, desluşit, distinct, lămurit, limpede, (reg.) răzvedit. (Vede ~.) 9. adv. intens, puternic, tare, vîrtos, zdravăn. (Plouă ~ .) 10. s. binefacere. (îţi mulţumesc pentru ~ pe care i l-ai făcut.) 11. interj, bravo I, perfect !, (turcism înv.) aferim!, maşalâ! bine-eredincios adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. PIOS. PREACREDINCIOS. RELIGIOS. SMERIT. BINECRESCUT adj. civilizat, manierat, politicos, (înv.) politicit, (fig.) fin, subţire, urban. (E un om ~.) BINEGUVÎNTĂ vb. 1. (BIS.) a blagoslovi, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioşi.) 2. a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de faţă.) BINECUVÎNTĂRE s. 1. (BIS.) blagoslovire, (livr.) benedicţiune, (pop.) blagoslovenie, (înv.) urâciune. (~ credincioşilor de către preot.) 2. glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (Au adus ~ salvatorului lor.) BINECUVÎNTĂT adj. 1. (BIS.) blagoslovit, (înv.) preablagoslovit. (~ Fecioară!) 2. glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslă-vit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!) binecuvîntăt adj. v. BINEVENIT. FOLOSITOR. FUNDAMENTAT. ÎNDREPTĂŢIT. ÎNTEMEIAT. JUST. JUSTIFICAT. LEGITIM. LOGIC. MOTIVAT. SALUTAR. SERIOS. TEMEINIC. UTIL. BINEFĂCERE s. 1. bine. (I-a făcut o mare ~.) 2. caritate, filantropie, milă. (Acte de ~.) 3. avantaj, dar, folos, privilegiu. (~ile tehnicii moderne.) ^ BINEFĂCĂTOR adj., s. 1. adj. favorabil, prielnic, propice, (livr.) benăfic, (înv.) părtinitor. (O împrejurare ~.) 2. s. (înv.) blago- nbseţ. (El este ~ meu.) BINEÎNŢELES adv. absolut, cert, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine? —~!) binemirositor adj. v. AROMAT. AROMATIC. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT. BINEVENIT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priin-cios. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuvîntăt. (O ploaie, o măsură ~.) binevestî vb. v. PREDICA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI. binevieă vb. v. ÎNDURA. MILOSTIVI. PĂTIMI. PĂŢI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. BINEVOI vb. (fam. şi peior.) a catadicsi, a se învrednici, (fam. şi peior. înv.) a cabulipsi. (A ~ să-mi răspundă.) BINEVOITOR adj., adv. 1. adj. afectuos, amabil, cordial, prietenesc, prietenos, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. ( O primire ~.) 2. adv. cordial, prieteneşte, prietenos. (I-a vorbit ~.) 3. adj. amabil, îndatoritor, serviabil, (livr.) complezent, (rar) prevenitdr, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~ cu noi.) 4. adj. compătimitor, îngăduitor, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milosîrd, priincios, priitdr. (A fost ~ cu nevoile lor.) BINIŞOR adv. agale, alene, domol, încet, în-cetinel, încetişor, lin, liniştit, uşurel, (pop. şi fam.) iavâş, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) citingân. (Merge ~.) BINOCLU s. (înv.) perspectivă. (Priveşte prin ~.) bintătui vb. v. CONDAMNA. OSÎNDI. PEDEPSI. BIOCHIMÎE s. chimie biologică. BIOCFIORÎE s. (BIOL.) microcenoză. (~ este o parte a biocenozei.) BIODERMĂ s. (BIOL.) perifiton. de alge.) biografie 74 BIOGRAFIE s. viaţă. (~ lui Mctccdoriski.) BIOL1T s. (MIN.) organogen, organolit, rocă organogenă. bionomie s. v. ECOLOGIE. BIOSTATÎSTICĂ s. (MED.) statistică vitală. BIOTlNĂ s. (CHIM., FARM.) vitamina II. BIOTOP s. (BIOL.) habitat. BIOXID s. (CHIM.) bioxid de azot = liipo-azotidă ; bioxid de carbon = anhidridă carbonică ; bioxid de siliciu = silice ; bioxid de sulf = anhidridă sulfuroasă, sulf volatil ; bioxid de titan = alb de titan. bioxid de carbon s. v. ACID CARBONIC. BIR s. 1. dare, impozit, (rar) contribuţie, impiinere, (înv. şi reg.) porţie, slujbă, (Maram.) sazollc, (Ban.) ştăier, (înv.) adău, adet, dabilă, dâjdie, madeă, mirie, nevoie, obicei, orindu-iâlă, rinduiâlă, seamă. (~ către statul feudal.) 2. (IST.) tribut, (înv.) nevăie. (Refuzase să plătească turcilor.) birâr s. v. AGENT DE PERCEPŢIE. PERCEPTOR. birău s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. PRIMAR. sef. vătaf. biriş s. v. ARGAT. SLUGĂ, birişesc adj. v. ARGĂŢESC. BIRJÂR s. surugiu, vizitiu, (înv. şi reg.) sechirâş, (reg.) droşcăr, (Transilv.) cociş, (înv.) inînâş, veturln. (~ a oprit caii.) BIRJĂ s. trăsură, (reg.) drdşcă, (Transilv., Ban. şi Maram.) căcle, (ieşit din uz, prin Munt.) muscâl, (înv.) fiâcru. (A luat o ~ pină la gară.) BIRJĂRESC adj. (înv.) surugiesc. (Treburi ~.) BIRJĂREŞTE adv. (înv.) surug'ieşte. (îmbrăcat ~.) BIRJĂRÎE s. (reg.) droşcărie. (Se ocupă cu ~.) birlic s. v. AS. BÎRNIC s. contribuabil, subiect impozabil, (înv.) dăjnic, dăjdiăr, liude, mode. (~ din orinduirea feudală.) BIROCRĂT s. (depr.) scriptolog. (Nu-i decit un /V . j BIROCRATISM s. birocraţie, (depr.) scrip-tologle. (Prea mult ~.) BIROCRAŢIE s. birocratism, (depr.) scrip-tologie. (O condamnabilă ~.) BIROU s. 1. (înv.) cancelarie, comptoâr. (Alerge zilnic la ~.) 2, (înv.) scriitor, scripto-riu. (Un ~ cu două sertare.) birsâg s. v. AMENDĂ. PENALITATE-PENALIZARE. BIRT s. ospătărie, (Mold. şi Transilv.) făgă-dău, (înv.) locantă, tractir. (A mîncat la un ~ .) birt s. v. HAN. HOTEL, birtăr s. v. B1RTAŞ. OSPĂTAR. BIRTÂŞ s. ospătar, (prin Ban.) birtâr, (înv.) locandier, tractirgiu. birtăş s. v. HANGIU. HOTELIER. BIRTĂŞÎŢĂ s. (rar) birtăşoăică, (înv.) os-pătăreâsă, ospătăriţă, birtăşoăică s. v. BIRTĂŞÎŢĂ. BIRUI vb. 1. a bale, a înfrîngc, a întrece, a învinge, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămlne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. şi reg.) a supune, (înv.) a dobîndi, a frînge, a pobeciL a răzbate, a spârge, a timpi, a vinci. (îi ~ pe duşmani.) 2. a bate, a cîştiga, a izbîndi, a învinge, (înv.) a vinci. (A ~ în luptă.) 3. a depăşi, a înfrîngc, a învinge, a răzbi, (livr.) a surmouta. (A ~ toate dificultăţile.) 4. a(-şi) înfrina, a (-şi) înfrîngc, a(-şi) învinge, a(-şi) stăpîni, (pop. şi fam.) a(-şi) struni. (Şi-a ~ emoţia.) 5. o.(-i) ajunge, a(-l) copleşi, a(-l) covîrşi, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrîngc, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) prea-covîrşi, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul.) birui vb. v. ClRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GUVERNA. STĂPÎNI. BIRUINŢĂ s. izbîndă, victorie. (A repurtat o mare ~.) BIRUIT adj. 1. bătut, înfrînt, învins, (inv.) spart. (O armată ~.) 2. copleşit, toropit. (~ de somn.) BIRUITOR adj., s. cîştigător, izbind itoiv învingător, triumfător, victorios. (~ ir-r-o competiţie.) biruitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂ- TOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂ-PÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. BIS adj. repetat. (Strada Gloriei număr n? 2 ~ J bisanuăl adj. v. BIANUAL. SEMESTRIAL. BISERICĂ s. (BIS.) casa Domnului, (mv.) sfinţie, sfinţire. BISERICESC adj. 1. ecleziastic, religios,-spiritual, (înv.) religionâr. (Dogme ~.) 2. religios, sfînt, (pop.) sînt. (Carte ~.) 3. divin, religios. (Serviciu ~.) 4. duhovnicesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) bisericos adj., s. v. BIGOT. FANATîC. HABOTNIC. bisericuţă s. v. BANDĂ. CÎRDĂŞIE. CLAN. CLICĂ. GAŞCĂ. ŞLEAHTĂ. BISEXUAL adj. (BIOL.) bisexuat, hermafrodit. (Plantă ~.) BISEXUALITÂTE s. (BIOL.) hermafrrdi-tism. BISEXUÂT adj. (BIOL.) bisexual, hermafrodit. (Organism .) BISTURIU s. (MED.) cuţit, (turcism ir.v.) niştâr. (A ajuns la bisulfât s. v. SULFAT ACID. bisulfit s. v. SULFIT ACID. bişniţă s. v. AFACERE. SPECULAŢIE, bităng adj. v. NATURAL. NELEGITIM, bitănţj adj., s. v. BASTARD, bitănej s. v. COPIL DIN FLORI, biţos adj. v. FLOCOS. LĂŢOS. MIŢOS. PĂROS. biv adj. v. EX. FOST. BIVÂLVĂ s. (ZOOL.) lamelibranhiat, scoică. bivolăş s. v. MALAC. 75 BÎRFI BIVUAC s. (MIL.) tabără, (înv.) conac. (Trupele s-au adăpostit In ~.) BIZÂM s. (ZOOL.; Ondatra zibethiea) on-•ch lira. BIZAR adj. ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insflit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal. singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) ■şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!) BIZARERIE s. 1. bazaconie, bîzdiganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănâie, mAodă, şozenie, (Ban. şi Olt.) mirăz, (Tran-sbv. şi Ban.) mirăzenie, (Mold.) şanţ. (Multe ~ a ■■'ai văzut.) 2. ciudăţenie, excentricitate, extravaganţă, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sird ~ astea?) BIZUI vb. 1. a se baza, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprij ini, (înv. şi reg.) a se nădăi, (înv.) a se aşeza, a se încredinţa, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeţi, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Teoria lui sc ~ pe...) 2. a se baza, a conta, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să mă ~ pe tine?) bizui vb. v. CUTEZA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI. Meîi vb. v. BATE. PALPITA. PULSA. TĂCĂI. TICĂI. TRESĂRI. ZBATE. ZVÎCNI. Mcsi vb. v. BURDUŞI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. TICSI. bihli vb. v. CLOCI. ÎMPUŢI. Mhlft adj. v. CLOCIT. ÎMPUTIT. RĂSUFLAT. STĂTUT. TREZIT. BÎIGUl vb. a bălmăji, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gin-găvi, a îndruga, a îngăima, a îngina, a mirii, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blo-dogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a şon-doroi. (Ce tot ~ acolo?) hîicjui vb. v. AIURA. AMEŢI. BUIMĂCI. DELIRA.. NĂUCI. ZĂPĂCI. («îjiuiălă s. v. AIURARE. AIUREALĂ. DELIR. DELIRARE. Wu/uire s. v. AIURARE. AIUREALĂ. DELIR. DELIRARE. hiifimtadj. v. AIURIT. AMEŢIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. dezorientat, năuc. năucit, tîm- PIT. ZĂPĂCIT. BÎJBÎI vb. a dibui, a orbecăi, a pipăi, (înv. şi reg.) a orbeca, (reg.) a horhăi, a moş-coti. (~ prin întuneric.) hi ii) îi vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FOR-FOTI. F RAM ÎN TA. FURNICA. MISUI. MIŞUNA. ROI. VIERMUI. BÎJBÎIĂLĂ s. bîjbîire, bîjbîit, bîjbîitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. şi reg.) orbecăre. (~ prin întuneric. ) BÎJBÎIRE s. bîjbiială, bîjbiit, bîjbîitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. şi reg.) orbecăre. (~ prin întuneric.) BÎJBIIT s. bîjbiială, bîjbîire, bîjbîitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. şi reg.) orbecăre. (~ lui prin bezna nopţii.) BÎJBÎITURĂ s. bîjbiială, bîjbîire, bîjbîit, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. şi reg.) orbecăre. (~ prin întuneric.) BÎLBÎI vb. a se gîngăvi, a se gingii, (reg.) a tîntăvi, (Ban.) a pîtcăi, (Transilv. şi Olt.) a şişcăvi. (Se ~ cînd vorbeşte.) BÎLBÎIĂLĂ s. bîlbîire, bîlbîit, gingăveală, gîngăvire, gîngăvit. (~ cuiva.) BÎLBÎIRE s. bilbiială, bîlbîit, gingăveală, gîngăvire, gîngăvit. (Ce e ~ asta?) BÎLBÎIT adj., s. gingav, gîngăvit, gingiit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pîtcăv, (Transilv.) şişcav, (prin Olt.) şişcăvit, (prin Transilv.) tintav. (Om ~.) BÎLBÎIT s. bîlbîială, bîlbîire, gingăveală, gîngăvire, gîngăvit. (~ cuiva.) bîlbor s. v. BULBUC. lulc s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. BÎLGI s. iarmaroc, tîrg, (pop.) drăgâică, (înv.) zbor. (~ de la Buzău.) BÎLDÎBIC interj, (rar) biltîc I, (pop.) ştio-bflc f, (Mold.) huştiul(i)uc!, (Transilv.) ştiul-dic I, (prin Munt.) tilbîc ! bîlîe s. v. BĂLĂRIE. BURUIANĂ, bîltic interj, v. BÎLDÎBÎC. bîntiu vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TIRANIZA. URGISL bînzăr s. v. BĂRZĂUN. BONDAR, liîrcie s. v. SABIE. SABITĂ. SĂBIOARĂ. SĂBIUŢĂ. bîrcîi vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA. birdan s. v. ABDOMEN. BURDUHAN. BURTĂ. PÎNTECE. STOMAC. bîrdie s. v. BURGHIU. SFREDEL. / BÎRFĂ s. bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstiure, piră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, innegrire. (Nu te pleca la ~ lor!) BÎRFEALĂ s. bîrfă, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstiure, pîră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~lor!) BÎRFI vb. a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) BÎRFI 76 detracta, a (se) vitupera, (înv. şi pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuţi, a se măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (îl ~ pe nedrept. ) bîrfi vb. v. FLFXĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. BÎRFÎRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, elevată, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!) BÎRFIT adj., s. calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om ~.) BÎRFÎT s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, elevată, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (~ cuiva.) BÎRFITOR adj., s. 1. adj., s. calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, poucgritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clev6tnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Om ~.) 2. adj. calomnios, tlevetitor, defăimător, denigrator, ponegri-cor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mo-zavirnic. (Afirmaţii, vorbe ~.) BÎRÎÎ vb. a bălmăji, a bîigui, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mirii, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodo-gori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a inormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a şon-doroi. (Ce lot ~ acolo'!) bîrîi vb. v. BODOGĂNI. C1CĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. bîrîiec s. v. MIEL. BÎRLIGÂ vb. a(-şi) îmbîrliga. (Vaca îşi ~ coada.) BÎRLOGs. cuib, culcuş, sălaş, vizuină, (reg.) cobîrlău, covru, mişină, vizunie, (prin Ban.) cîrtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ unui animal sălbatic.) bîrlorj s. v. ADĂPOST. AŞEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINŢĂ. SĂLAŞ. £ BIRNĂ s. grindă, stilp, (înv. şi pop.) po-ciumb, (pop.) şarampoi, (prin Olt. şi Ban.) bălvân, (Transilv.) şaf, (Maram.) şarânţ, (Transilv., Maram. şi Bucov.) şoş, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenăp. (O ~ din scheletul unei case.) bîrncţ s. v. BRĂCINAR. BIRSĂ s. (reg.) cordenci, morcoăşă. (~ plugului.) bîrsă s. v. CĂLCÎI. PLAZ. TALPĂ, bîrzoiâ vb. v. BOSUMFLA. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMBUFNA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEŢI. bît s. v. BĂTRÎN. BUNIC. MOS. MOŞNEAG. TATĂ MARE. / BITĂ s. ciomag, măciucă, (pop.) toroipan, (reg.) ghioăgă, jârchină, mâcă, moâcă. otic, pătăchie, tăinînjer, tăujer, tufăn, tufă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) botă, (Mold.) centlău, (Olt.) cdlvă, (Ban.) crivăc, (Olt.) dîrjălă, (Ban.) haidamac, (Olt. şi Ban.) jilăvete, (Transilv. şi Maram.) măcău, (Transilv., Maram. şi Olt.) şuvei, (prin Bucov.) taşmău, (Mold.) toropălă, (înv.) fuscel, fuste. (L-a izbit cu ~.) bîtă s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE. biticel s. v. BEŢI GAS. BEŢIŞOR. CHIBRIT. BÎTLĂN s. (ORNIT.) 1. (Ardea cincrea) stîrc cenuşiu, (reg.) ceapur, gitlăn, pescar. 2. biliari mic (Ardea garzctta) = (reg.) ceapur alb mic, stîrc alb mic ; biliari roşiatic (Ardea purparea) — bîtlan roşu, stîrc purpuriu, stîrc roşu, (reg.) bîtlan scorţişor, bîtlan scorţişoriu, ceapur roşu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roşie, gac-roşu ; bîtlan roşu (Ardea purpurea) = bîtlan roşiatic, stîrc purpuriu, stîrc roşu, (reg.) bîtlan scorţişdr, bîtlan scorţişoriu, ceapur roşu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-rdsie, gac-rosu. bîtlan ălb s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB. bîtlan-de-stuh s. v. BOU-DE-BALTĂ, bîtlan galben s. v. STÎRC. bîtlan scorţisor s. v. BÎTLAN ROŞIATIC. BÎTLAN ROŞU. STÎRC PURPURIU. STÎRC ROŞU. bîtlan scorţişoriu s. v. BÎTLAN ROS LAT IC. BÎTLAN ROŞU. STÎRC PURPURIU.' STÎRC ROŞU. BÎTLĂNĂŞ s. (ORNIT.; Ardetia minata) (reg.) scroafă-de-bâltă, stîrc-pitic. bîlut; s. v. BEŢIGAS. BEŢIŞOR, bîtuţa s. v. CHIBRIT. BÎŢĂN s. (ENTOM.; Chironomus leucopo-gon) (reg.) zgriburici. bîţăn s. v. BĂRZĂUN. BONDAR. BÎŢÎÎ vb. a da, a fîţîi. (~ din coadă.) bîlîitoărc s. v. CODOBATURĂ. PRUN-DAR. PRUNDAS. bîvâs adj. v. NĂBĂDĂIOS. NĂRĂVAŞ. NĂRĂVIT. bîză s. v. ALBINĂ. MUSCĂ. STRECHE, bîzălău s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN, bizdără s. v. STRECHE, bîzdări vb. v. STRECHEA, blzdîe s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. BÎZDÎGĂNIE s. bazaconie, bizarerie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănăie, năgodă, şozenie, (Ban. şi Olt.) mira/., (Transilv. şi Ban.) mirăzenie, (Mold.) şanţ. (Multe ~ a mai văzut.) 77 BLĂNAR; bîzdîgănic s. v. ARĂTARE. MONSTRU. POC ITAN IE. POC ITURĂ. bîzgăn s. v. BĂRZĂUN. BONDAR, bîzgâr s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN. BÎZÎI vb. a zbîrnîi, a zîzii, a zumzăi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. şi Ban.) a vîjîi. (Albinele ^.) bîzîî vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. PLÎNGE. SÎCÎI. BÎZÎIĂLĂ s. bîzîirc, bîzîit, bizîitură, zbîr-nîială, zbîrnîirc, zbîrnîit, zbîrnîitură, zîziit, zumzăială, zunizăirc, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăîre, zuzet. (~ insectelor.) bîzîială s. v. PLlNS. PLÎNSET. BÎZÎIRE s. biziială, bîzîit, bizîitură, zbîr-nîială, zbîrnîirc, zbîrnîit, zbîrnîitură, zizîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăîre, zuzet. (~ insectelor.) bîzîit adj. v. PLÎNGĂCIOS. PLÎNGĂREŢ. SCÎNCIT. SMIORCĂIT. VĂICĂREŢ. BÎZÎIT s. bîzîială, bîzîirc, bizîitură, zbîr-niială, zbîrnîire, zbîrnîit, zbîrnîitură, zizîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăîre, zuzet. (~ insectelor.) bîzîit s. v. PLÎNS. PLÎNSET. BÎZÎITOĂRE s. sfîrîitoare, (reg.) sfirîiăc, sfîrîioc. (~ cu care se joacă copiii.) BÎZÎITOR adj. zbîrnîitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.) BIZÎITURĂ s. bîzîială, bîzîirc, bîzîit, zbir-nîială, zbîrnîire, zbîrnîit, zbîrnîitură, zîziit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăîre, zuzet. (~ insectelor.) bizîitură s. v. PLÎNS. PLÎNSET. blabornic s. v. PAPUC. BLACHEU s. (reg.) spiţ. (~ la ghete.) blâgă s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. SITUAŢIE. STARE. biagoccstic s. v. CREDINŢĂ. CUCERNICIE. CUVIOSENIE. CUVIOS IE. EVLAVIE. PIETATE. PIOŞENIE. PIOZITATE. RELIGIOZITATE. SMERENIE. blagocestiv adj.v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. PIOS. PREACREDIN-CIOS. RELIGIOS. SMERIT. blaqoceslivie s.v. CREDINŢĂ. CUCERNICIE. CUVIOSENIE. CUVIOSIE. EVLAVIE. PIETATE. PIOŞENIE. PIOZITATE. RELIGIO-ZITATE. SMEREN IE. blagodarenic s. v. RECUNOŞTINŢĂ, blagodan vb. v. MULŢUMI, biagoiavlenic s. v. BOBOTEAZĂ, blagomanic s. v. BAGATELĂ. CHIŢIBUŞ. FLEAC. MĂRUNŢIŞ. NIMIC. PROSTIE, blagonoseţ s. v. BINEFĂCĂTOR, blagorod adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. NOBIL. blagorodnic adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. NOBIL. blagorodnicic s. v. ARISTOCRAŢIE. NOBILIME. blagorodnic s. v. ARISTOCRAŢIE. NOBILIME. blagoslovcnîe s. v. BINECUVÎNTARE. BLAGOSLOVIRE. BLAGOSLOVI vb. (BIS.) a binecuvînta,. (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioşi.) BLAGOSLOVIRE s. (BIS.) binecuvîntare, (livr.) benedicţiune, (pop.) blagoslovcnîe, (înv.) urâciune. (~ credincioşilor de către preot.) BLAGOSLOVIT adj .(BIS.) binccuvîntat, (înv.) preablagoslovit. blagovcştenic s. v. BUNAVESTIRE. BLAJIN adj. blînd, bun, domol, paşnic., (livr.) mansufct, (reg.) pîşin, (înv.) lin. (Om .> BLAJINI s. pl. (MITOL. POP.) (Bucov.) rohmăni (pl.). blajînătăte s. v. BLÎNDEŢE. BUNĂTATE. BLAM s. blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (rar) reprobaţiune, sancţionare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (pop.) osîndire (înv.) prihană, (fig.) vestejire. (~ adus-cuiva pentru faptele sale.) BLAMĂ vb. 1. a Condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, (pop.) a osindi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. 2. a (se) bîrfi, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra,, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. şi pop.) a (se) ocări, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuţi, a (se) măscări, a (se) mozavirir a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilcsti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (De ce ii ~ pe nedrept ?) BLAMĂBIL adj. condamnabil, criticabil, neingăduit, neonorabil, nepermis. regretabil, reprobabil, ruşinos, urît, vinovat, (livr.) repre-liensibil, (înv.) ocârnic, ocărîtăr, ruşinător. (O faptă ~.) BLAMÂRE s. blam, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (rar) rcprobaţiunc, sancţionare, (livr.) dezavuăre, reprehensiune, (pop.) osîndire, (înv.) prihâuă, (fig.) vestejire. (~ cuiva pentru faptele sale.) BLÂNĂ s. piele. (Purtau pe ei ~ de urs.) blană s. v. CHINGĂ. MASĂ. SCÎNDURĂ. SPETEAZĂ. STINGHIE. BLASFEMĂ vb. (BIS.) a huli. BLASFEMIE s. (BIS. ) hulă. blăznă s. v. ADEMENIRE. ARĂTARE. ATRACŢIE. ISPITĂ. MONSTRU. POCITANIE. POCITURĂ. SEDUCERE. SEDUCŢIE. TENTAŢIE. BLAZON s. arinoarii (pl.), emblemă, stemă, (înv.) armături (pl.), herb. mârcă, pavăză, scut. (~ unei case princiare.) BLĂNÂR s. (prin Transilv., Maram. şi Ban.) săbău, (Transilv.) suci. blăzni 78 Mazili vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. bteândă s. v. BRÎNCI. GHIONT. IZBITURĂ. ÎMBRÎNCEALĂ. ÎMBRINCITURĂ. ÎMPIN-SĂTURĂ. TIFLĂ. bleasc s. v. SPIRIT. SUFLET, bleâscă adj. invar., adv. v. CIUCIULETE. LEOARCĂ. BLEAU s. (reg.) morcoăşă. (~ la osia carului.) BLEG adj., s. 1. adj., s. nătăfleţ, nătărău» năting, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac. stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. şi reg.) nătîntoc, prostân, prost atic, prostănătic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, inotoflete, motolog, mutălău, natantdl, năbirgeăc, nătăbîz, nătint, nătrui, nătruţ, năvleg, năvlig6s,nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tătălău, tălîmb, tontân, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) bala mut, (prin Olt.) blcomb, (prin Mold.) bobtetic, (prin Munt.) bobleţ, (Mold.) che-rapteş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmăn, (prin Olt. şi Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovăn, (turcism înv.) budalâ, (fam.) fleţ, g'ăgăuţă, gogoman, zevzec. (fig.) sec. (~ mai este!) 2. adj. indolent, lălîtî. moale, molatic, moliu, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieţ, mămăligos. (O fiinţă ~.) 3. adj. atirnat, blegit, clăpăug, lăsat, pleoştit, (pop.) blegoşăt, (prin Olt.) bleonc, (Mold. şi Transilv.) dăbălăzăt, (Transilv.) plecozât, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.) BLEGI vb. 1. a se moleşi, a se muia, (prin Transilv.) a se bălmăji, (fam.) a se bleojdi, (fig.) a se turti. (Ce te-ai ~ aşa?, nu te simţi bine?) 2. a se pleoşti, (pop.) a se blegoşa, (Mold.) a se clăpăugi, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a se dăbălăza. (I s-au ~ urechile.) BLEGIT adj. atirnat, bleg, clăpăug, lăsat, pleoştit, (pop.) blegoşăt, (prin Olt.) bleonc. (Mold. şi Transilv.) dăbălăzăt, (prin Transilv.) plecozât, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.) bteţjoşâ vb. v. BLEGI. PLEOŞTI, blegoşăt adj. v. ATIRNAT. BLEG. BLEGIT. CLĂPĂUG. LĂSAT. PLEOŞTIT. Mehăi vb. v. ITĂMĂI. LĂTRA. BLENDĂ s. I. (MIN.) sfalerit, sulfură de zinc. (~~- este folosită ca minereu de zinc.) 2. (F[Z.) diafragmă. (~ la obiectivul aparatelor fotografice.) biendi vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎM BR INC I. ÎM P IN GE. 1N GFIIONTI. bîendisi vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNCI. împinge. înghionti. BLENORAGÎE s. (MED.) gonoree, (pop.) sculament, Creg.) frintură, scurgere, scursoăre, (înv.) scursură. (~ este o boală venerică.) bleojdi vb. v. BLEGI. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. MOLEŞI. MUIA. UMFLA. ZGÎI. bleojdire s.v. BULBUCARE. CĂSCARE. HOLBARE. MĂRIRE. UMFLARE. ZGÎIRE. ZGllT. bleojdit adj. v. ATÎRNAT. BLEG. BLEGIT. BULBUCAT. CĂSCAT. CLĂPĂUG. HOLBAT. LĂSAT. MARE. MĂRIT. PLEOŞTIT. UMFLAT. ZGÎIT. blcomb adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. bleonc adj. v. ATÎRNAT. BLEG. BLEGIT. CLĂPĂUG. LĂSAT. PLEOŞTIT. bleostirăie s. v. FLESCAiĂLĂ. FLESCĂ-RAIE. bleot adj., s. v . BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. BLESTEM s. 1. imprecaţie, ocară, (livr.) maledicţie. (Poeziile tui conţin multe ~.) 2. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, excomunicare, (înv.) procleţenic, procleţie. (A arunca ~ asupra cuiva.) blestem s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE. BLESTEMxĂ vb. 1. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a excomunica, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleţi. (Papa l-a ~.) 2. a se afurisi, (pop.) a se jura. (Se ~ că nu minte.) BLESTEMÂT adj., s. 1. adj. (BIS.) afurisit, anatemizat, excomunicat, (înv. şi reg.) procleţlt, (înv.) proclet. (Un credincios ~.) 2. adj., s. afurisit, ciinos, liain, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pirdâlnic, (pop.) impeliţât, jurât, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ de Gheorghe!) hlestemăciiine s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MISELIE. MÎRSĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. blestemăţesc adj. v. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MISELESC. MIZERABIL. MÎRSAY. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. RUSIXOS. SCELERAT. TICĂLOS. blestemăţie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMI)::. JOSNICIE. MISELIE. MÎRSĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. bleşti vb. v. ARTICULA. CRÎCNI. GRĂI, MURMURA. PRONUNŢA. PROTESTA. ROSTI. SCOATE. SPUNE. VORBI. ZICE. BLEU adj. invar, azuriu, (înv.) havaiu. (De culoare ~.) BLID s. 1. strachină, (Transilv., Ban., Olt.) tăier. (Un ~ de mincare.) 2. căuş, ciutură, cupă, (reg.) făcău. (~ la roata morii.) BLIDÂR s. (reg.) uiegăr. (Pe ^ se pun vasele, tacîmurile.) blind adj. v. DOMOL. LIN. UŞOR. BLÎND adj., adv. 1. adj. blajin, bun, domol, paşnic, (livr.) mansuet, (reg.) pîşin, (înv.) lin. (Om ^.) 2. adj. calm, domol, lin, liniştit, 79 BOBIŢEL moderat, molcom, potolit, uşor. (Vini ploaie ~.) 3. adv. lin, uşor, (inv. şi pop.) molcomiş. (Seara coboară ~.) 4. adj. moderat, potrivit, temperat, (fig.) dulce. (Climă ~.) blinda s. v. URTICARIE. BLÎNDEŢE s. bunătate, (livr.) mansuetu-dine, (rar) blajinătate, (reg.) buncţc. (Om de o mare ~.) bloboji vb. v. ÎNCOTOŞMĂNA. ÎNFOFOLI. BLOC s. 1. masă. (Un imens ~ de stîncă.) 2. (rar) blochaus. (Un ~ cu 10 elaje.) bloc s. v. BLOCADĂ. BLOCA vb. 1. a astupa, a bara, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. (TEIIN.) a se gripa. (Motorul s-a ~.) BLOCĂDĂ s. (POLITICĂ) (rar) blocus, (înv.) bloc. blochaus s. v. BLOC. blocus s. v. BLOCADĂ, blodogoi-i vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂYI. ÎNDRUGA. l'NGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRil. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA, hloiici s. v. NOD. BLOND adj. bălai, bălan, galben, (pop.) gălbior, (inv. şi reg.) plăviţ, (reg.) plăvăi, plăvan, plaviu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.) BLUZIŢĂ s. bluzuliţă. (O ~ de bumbac.) BLUZULIŢĂ s. bluziţă. (îi stă bine ~.) boaba-vălpii s. v. DALAC. BOĂBĂ s. 1. bob, grăunte, sămînţă. (reg.) boămbă, boănă. (~ dc griu.) 2. bob, picătură, strop. (O ~ de apă.) hoăbă s. v. BACĂ. CAR TOI’, hoăcă adv. v. NIMIC, hoăcă s. v. CAP. boâce s. v. CUVÎNT. GLAS. GRAI. GURĂ. termen, voce. vorbă. boăţjhe s. v. BUFNIŢĂ. BUH A. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOI. STOG. boala-copiilor s. v. EPILEPSII:. BOÂLĂ s. 1. (MED.) afecţiune, maladie? (rar) rău, suferinţă, (livr.) morb, (pop.) beteşug? patimă, vătămare, (înv. şi reg.) neputinţă, (reg.) betegie, betejeâlă, (inv.) lîncezime, iîngejtme, lingoare, morbiciunc, pătimire. (Arc o ~ ascunsă.) 2. (MED.) boala lui Addison ~ diabet bronzat ; boala lui Bascdow — bazedov, guşă exoftalinică ; boala lui Pierrc Mărie şi Marincscu = acromegalie ; boala somnului — encefalită letargică ; boală mintală = alienare, alienaţie, demenţă, nebunie, sminteală, smintire, ţicneală, (pop.) nebuneală, (inv. şi reg.) smintă, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteălă, (Mold.) zăluzeălă, zăluzie, zărgheălă, zărghenie, (fam.) căpiălă, (fig.) rătăcire, scrinteâlă, ţăcăneălă ; boală ve-ncrică = (pop.) boală lumească. 3. (MED. VET.) boala lui Carre = (pop.) jigărâie, jigodie, rapăn. boală s. v. CAPRICIU. CHEF. CIUDĂ. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FITĂ. GELOZIE. INVIDIE. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. NĂRAV. NECAZ. PASIUNE. PATIMĂ. PICĂ. PIZMĂ. POFTĂ. PORNIRE. PROSTEALĂ. RANCHIUNĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. VICIU. boală-cîineăscă s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ. boală-dc-ăpă s. v. CIROZĂ IIIDRICĂ. HIDROPIZIE. boală-dc-zăhăr s. v. DIABET, boală-lumeăscă s. v. BOALĂ VENERICĂ, boală-lunqă s. v. FEBRĂ TIFOIDĂ. TIFOS, boală-măie s. v. FEBRĂ TIFOIDĂ. TIFOS, boală-rcă s. v. EPILEPSIE. FEBRĂ TIFOIDĂ. TIFOS. boală-scâeă s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ. boăleă s. v. ULCEA. ULCICĂ, boămbă s. v. BOABĂ. BOB. CARTOF. GRĂUNTE. SĂMÎNŢĂ. boănă s. v. BOABĂ. BOB. GRĂUNTE. SĂMÎNŢĂ. boăncă s. v. BABANĂ. BUŞTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT. boănce s. pl. v. CRĂIŢĂ. VÎZDOAGĂ. boănză s. v. MUSCA-HOITUR1LOR. MUSCĂ-ALBASTRĂ. MUSCĂ-DE-CARNE. MUSCĂ-MARE. STRECHE. BOÂRCĂ s. (IIIT.; Rhodeus sericcus) boarţă, (reg.) plăticuţă, (prin Mold.) şfei. boărcă s. v. BEHLIŢĂ. BOÂRE s. 1. adiere, pală, suflare, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) rcveneălă. (Sc simţea o ~ de vlnt.) 2. adiere, zefir, (rar) aură. (~ mişcă uşor frunzele.) boăre s. v. AROMĂ. BALSAM. MIREASMĂ. PARFUM. BOÂRFE s. pl. bulendre (pl.), calabalic, catrafuse (pl.), troace (pl.), ţoale (pl.), mg.) bodroânţe (pl.), cioveic (pl.), trancanăle (pi.;, (Olt.) dănănâie. (Ia-fi ~ şi pleacă!) boărnă s. v. MUSCA-HOITURILOR. MUSCĂ-ALBASTRĂ. MUSCĂ-DE-CARNE. MUSCĂ-MARE. BOĂRŢĂ s. (IIIT.; Rhodeus sericcus) boarcă, (reg.) plăticuţă, (prin Mold.) sfei. hoăscă s. v. TESCOVINĂ, boăsă s. v. TESTICUL, hoătă s. v. BOROBOAŢĂ. ISPRAVĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. ŞOTIE. TRĂSNAIE. BOB s. 1. boabă, grăunte, săminţă, (reg.) boămbă, boănă. (Un ~ de griu.) 2. boabă, picătură, strop. (~ de apă.) 3. (BOT.) bob-cle-ţarină (Lathijrus sylvester) = (reg.) mă/.ă-riche, scrîntiţă ; bob-de-ţarinâ (Lathgrus platij-phgllos) = (reg.) măzăriche. BOB s. (SPORT) (rar) bobslei. bob s. v. BACĂ. bobă s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE. bobi vb. v. NIMERI. bobică s. v. ULCEA. ULCICĂ. BOBINĂJ s. bobinare. (~ unui fir electric.) BOBINÂRE s. bobinaj. (~ unui conductor electric.) BOBÎNĂ s. 1. mosor, (Mold.) macara. (~ cu aţă.) 2. (FIZ.) (ieşit din uz) seif. BOBÎŢĂ s. picăţea, (pop.) puehiţeă, pui, (reg.) brobinţă. (~ pe un material textil.) bobită s. v. BACĂ. DALAC. VUIETOARE. bobitei s. v. LEMNUL-BOBULUI. SALCÎM-GALBEN. BOBÎLCA 80 bobilcă s. v. CARTOF, bobîlnic s. v. CARDAMA. NĂSTUREL. BOBlRNÂO s. (Mold.) sfîrlă. (T-a iras nn ~ peste nas.) bobi etic adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂTĂRĂU. NĂTlNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. bobleţ adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTlNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. boboâiia s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE, boboasă s. v. CARTOF. BOBOC s. 1. (BOT.) (reg.) bulbuc, (Transilv. şi Ban. pup. (~ de floare.) 2. (ORNIT.) răţişoară, răţuşcă (reg.) răţucă, răţuică, răţuşoâră, răţuţă. boboc s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR. RECRUT. bobolos s. v. COCOLOS. GHEMOTOC. MOTOTOL. bobonât adj. \. GOGONAT, bobont vb. v. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. MENI. URSI. VRĂJI. b'oborea s. v. GOGOAŞĂ. PĂPALĂl’. BOBORNIC s. (BOT',; Veronica becca-biuiga) şopîrliţă. (reg). pribolnic. bobo.«â vb. v. BUJ BUCA. CĂSCA. FIOLBA. MĂRI. UMFIA. ZGÎI. boboşâre s. v. BULBLXARE. CĂSCARE. HOLBARE. MĂRIRE. UMFLARE. ZGÎIRE. ZGÎIT. boboşat adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. MARE. MĂRIT. UMFLAT. ZGÎIT. bobot s. v. FLACĂRA IE. PARĂ. PĂLĂ-LAIE. PÎRJOL. VĂPAIE. VÎLVĂTAIE. VÎLVOARE. bobotaie s. v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂLĂ-LAIE. PÎRJOL. VĂPAIE. VÎLVĂTAIE. VÎLVOARE. BOBOTEAZĂ, s. (BIS.) (înv. şi pop.) apă-bo-teâză, arătarea Domnului, (pop.) iordan (înv.) blagoiavlenie. boboti vb. v. CONGESTIONA. INFLAMA. IRITA. OBRINTI. TUMEFIA. UMFLA. bobotiTe s. v. CONGESTIONARE. INFLAMARE. INFLAMAT IE. IRITARE. OBRIN-TEALĂ. OBRINTIRE. OBRINTIT. OBRIN-TITURĂ. TUMEFACŢIE. TUMEFIERE. UMFLARE. bobotit adj.v. CONGESTIONAT. INFLAMAT. IRITAT. TUMEFIAT. UMFLAT, bobrîc s. v. RINICHI, bobslei s. v. BOB. bobuşor s. v. LINTEA-PRATULUI. MĂZĂ-RICHE. OREŞNIŢĂ. BOC interj, poc ! BOCÂNG s. gheată, (Transilv.) papuc, (arg.) sabot. (~ de fotbalist.) BOCĂNEÂLĂ s. 1. bocănit, bocănitură, pocăneală pocănit, pocănitură, (reg.) bontă-neâlă bontănitură. (O ~ ritmică.) 2. bătaie, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocă- nire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în uşă.) BOCĂNI vb. a bate, a ciccăni, a pocăni, (înv. şi reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. jLine ~ in uşă?) BOCĂNIRE s. bătaie, bocăneală, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în uşă.) BOCĂNIT s. 1. bocăneală, bocănitură, pocăneală, pocănit. pocănitură, (reg.) bontăneâlă, bontănitură. (Se aude un ~ ritmic.) 2. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude un ~ în uşă.) bocănitoâre s. v. CIOCĂNITOARE. GIIIO-NOAIE. SCORŢAR. BOCĂNITURĂ s. 1. bocăneală, bocănit, pocăneală, pocănit, pocănitură, (reg.) bontă-neălă, bontănitură. (O ~ ritmică.) 2. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, ciocăneală, ciocănire, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în uşă.) boccea s. v. LEGĂTURĂ. bocceagfu s. v. MARCHITAN. BOCCELUŢĂ s. legăturică. bocciu adj. v. DIFORM. HIDOS. HID. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT. bocciu s. v. PARLAGIU. VIDANJOR. BOCEÂLĂ s. bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văică-reâlă, (pop.) jeluiâlă, (înv. şi reg.) olălăirc, (reg.) văierâre, văierât, (înv.) obidire, olecăire. (Ce e ^ asta?) BOCET s. plîngere, tînguire, (pop.) jelanie, (înv.) jalovânie. (~ la inmormîntare.) BOCI vb. a se căina a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mişeii, (înv. şi reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plingătui, a se scirbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. şi Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) boeioăcsi s. v. CAPSULĂ. MĂCIULIE. bociulie s. v. CAPSULĂ. MĂCIULIE. BOCIRE s. 1. jelire, plîngere, plîns, (pop.) jeluiâlă, jeluire. 2. boceală, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văicăreală, (pop.) jeluiâlă, (înv. şi reg.) olă-lăire, (reg.) văierâre, văierât, (înv.) obidire, olecăire. (Ce e ^ asta?) BOCÎT s. boceală, bocire, căinare, jelire> jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văică-reâlă, (pop.) jeluiâlă, (înv. şi reg.) olălăire, (reg.) văierâre, văierât, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!) BOCITOARE s. jeluitoare, (reg.) plîngă-toâre. (~ la lin mort.) 81 BOIERIE bocşă s. v. CĂRBUNĂRIE. bocser s. v. CĂRBUNAR, boclicăî vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA. BODIRLAUs.(ORNIT.) 1. (Podiceps crista-lus) corcodei, cufundai-, (rar) scufundăci, scufundâr, (reg.) fundăc. 2. (Gavia arctica) eufundac, cufundai-, (reg.) scufundăci, corco-del-mâre, fundac-măre. BODOGĂNEÂLĂ s. 1. bolboroseală, bombă-neală. bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormaiaîă, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) şondoroiâlă, şondoroit. 2. cicăleală, dăscăleală, sicîială, (reg.) morocăncălă, (fig.) pisălogeală. BODOGĂNI vb. 1. a bălmăji, a bîigui, a birii, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi. a îndruga, a îngăima, a îngina, a mirii, a molfăi. a mormăi, a murmura, (pop.) a bîodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogo-rogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.l a pîtcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce tot ~ acolo?) 2. a cicăli, a dăscăli, a pliciisi, a sicii, (pop. şi fam. ) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. şi Bucov.) a cincăi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (fam.) a birii. a bîzîi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cîrîi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Mă ~ tot timpul!) boitolău s. v. CIOLAN. OS. bodroânte s. pl. v. BOARFE. BULENDRE. CALABALÎC. CATRAFUSE. TROACE. ŢOALE. bot te s. pl. v. CRĂIŢĂ. VÎZDOAGĂ. BOGAT adj. 1. abundent, bun, îmbelşugat, îndestulat, mare, mănos, (înv. şi reg.) belşugos, spornic, (înv.) săţios. (Recoltă ~.) 2. fecund, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, rodnic, (înv.) proclucătdr, rodit, rodos, spornic. (Pă-mint ~.) 3. prosper. (Regiune ~.) 4. avut, înstărit, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdâc, (prin Munt.) taxidit. (Ţăran ~.) 5. căpătuit, chivernisit, îmbogăţit, înavuţit, înstărit, pricopsit, (pop. şi depr.) ajuns. (Om 'vj G. îmbelşugat, (livr.) opulent. (Viaţă ~.) 7. abundent, copios, îmbelşugat, îndestulat, (fig.) princiar. (O masă ~.) 8. fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai o nuntă ~.) 3. luxos, preţios, scump. (Haine ~.) 10. bătut, înfoiat, învoit, rotat, (reg.) revărsat. (Flori ~.) 11. des, îmbelşugat, învoit. (Cu păr ~.) 12. amplu, cuprinzător, larg. (O perspectivă ~.) 13. întins, mare, vast. (Are o experienţă ~.) boi)ăl: adj. v. MULT. NUMEROS, bogătan s. v. BOGĂTAŞ. BOGĂTAŞ s. (pop. şi pcior.) bogătan, (prin Ban.) boltăgiu, (Transilv.) dolfăn. (E un mare ~.) bogat ute s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. SITUAŢIE. STARE. BOGĂŢIE s. 1. abundenţă, belşug, îmbel-şugare, îndestulare, prisos, (rar) afluănţă, mănoşie, răsfăţ, risipă, (livr.) opulenţă, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, săturâre, spor. (~ de bunuri,) 2. belşug, bunăstare, prosperitate, (pop.) pricopseălă, (Transilv.) prindoâre, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ în care se afla.) 3. avere, avut, avuţie; bun, mijloace (Pl.)» situaţie, stare, (înv. şi reg.) bogătâte, prilej, prindere, (reg.) blăgă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosăg, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlâgă, (înv.) bucâte (pl.), pe-riusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.) 4. fast, lux, pompă, splendoare, strălucire. (~ alaiului.) 5. întindere, vastitate. (~ cunoştinţelor sale.) bogdan s. v. MOLDOVEAN, boqiîănesc adj. v. MOLDOVEAN. MOLDOVENESC. BOGLĂR s. (BOT.; Ranunculus sceleratus) (reg.) rărunchi, rinzisoâră. boi)Iar s. v. GĂLBENELE. PICIORUL-CO-CO ŞULUI. bogorodnitn s. art. v. FECIOARA MARIA. MADONA. MAICA DOMNULUI. NĂSCĂTOAREA. PREACURATA. PREANEV INOVATĂ. PREASFÎNTA. PREGISTA. SFÎNTA FECIOARĂ. bogoslov s. v. TEOLOG, boqoslovic s. v. TEOLOGIE, bogză s. v. BUFNIŢĂ. BURĂ. BOHOCI s. (ENTOM.; Mamestra brassicae) (reg.) suflet, buhă-de-curechi. boi s. v. AER. ASPECT. CHIP. EXPRESIE. FAŢĂ. FĂPTURĂ. FIGURĂ. FIZIONOMIE. ÎNĂLŢIME. ÎNFĂŢIŞARE. MINĂ. OBRAZ. STATURĂ. TALIE. boi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. COLORA. FARDA. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. MACHIA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. VOPSI. BOIA s. (reg.) pipârcă, (Mold.) papricaş, (Transilv.) pâprică. (~ de ardei.) boia s. v. CULOARE. FARD. VOPSEA, boi ăl ă s. v. COLORARE. COLORAT. CULOARE. FARD. FARDARE. FARDAT. MACHIAJ. MACHIAT. MACHIERE. VOPSEA. VOPSIRE. VOPSIT. BOIANGERIE s. vopsitorie. (~ de lină.) BOIANGIU s. vopsitor. (~ la o boiangerie.) BOICtJŞ s. (ORNIT.; Aegithalus penduli-nus) auşel. boiengioăie s. v. DROB. DROBUŞOR. boiereăsă s. v. BOIEROAICĂ. BOIERESC s. (IST.) clacă, robotă. (Claca din Ţara Românească se numea în Moldova iar în Transilvania robotă.) * BOIEREŞTE adv. (fig.) domneşte. (A dormit ~.) boieret s. v. ARISTOCRAŢIE. BOIERIME. NOBILIME. BOIERÎ vb. (înv.) a căftăni. (A ~ un răzeş.) BOIERÎE s. (înv.) arhonîe, căftănie. (Rang de ~.) 6 - c. 310 19 BOIERIME 82 BOIERÎME s. aristocraţie, nobilime, (reg.) boieret, (înv.) neamuri (pl.), (grecism înv.) evghenie. (~ din ţările române.) boierită s. v. BOIEROAICĂ. BOIEROAICĂ s. (pop.) boiereâsă, boierită, boieroâie, (înv.) jupîneâsă. (O mare ~.) boieroăie s. v. BOIEROAICĂ. BOIEROS adj. capricios, fandosit, mofturos, năzuros, pretenţios, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfirds, năturos. (E cam ~ dumnealui!) boii-pnîncilor s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. boinic s. v. GLADIATOR. LUPTĂTOR. RĂZBOINIC. boi re s. v. COLORARE. COLORAT. FARDARE. FARDAT. MACHIAJ. MACHIAT. MACII 1ERE. VOPSIRE. VOPSIT. BOIŞTE s. (BIOL.) bătaie, (reg.; toană. a peştilor.) boişte s. v. BOIŞTEAN. BOIŞTEĂN s. (1HT.; Phoxinus phoxinus) (reg.) boişte, borfete, crai, eră ies, crăiete, crăieţ, pitic, roşioâră, roşior, sulăr, verdete, verzişoâră, peşte-crăiesc, peşte-de-bătâie, peşte-le-doâmnei, (prin Ban.) scrofilă. boit adj. v. COLORAT. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT. boit s. v. CANAF. CIUCURE. COLORARE. COLORAT. FARDARE. FARDAT. MACHIAJ. MACHIAT. MACHIERE. VOPSIRE. VOPSIT-bojdei s. v. LFWSĂ. bojdeucă s. v. COCIOABĂ, bojoc s. v. PLĂMÎN. PULMON. bojoţjăr s. v. BORFAŞ. PUNGAŞ, bojoţei s. pl. v. SPÎNZ. bojotel s. v. CUCURIG. BOLBOROSEĂLĂ s. bodogăneală, bombă-neală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) şondoroiâlă, şondoroit. BOLBOROSI vb. 1. a bălmăji, a bîigui, a bîrii, a bodogăni, a bombăni, a boscorodi, a gingăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodo-gori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pitcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce iot ~ acolo?) 2. a gîlgîi. (Un lichid care ~.) BOLBOROSIT adj. îngăimat, mormăit, nearticulat, neclar, nedesluşit, (fig.) morfolit. (Cuvinte ~.) bolboşă vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. UMFLA. ZGÎI. bolbosăt adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. MARE. MĂRIT. UMFLAT. ZGÎIT. bolbotină s. v. PEPENE, bold s. v. AC. AC CU GĂMĂLIE. CEP. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. STRĂMURARE. bol dan s. v. CIOLAN. FLUIER. MEMBRU INFERIOR. OS. PICIOR. TIBIA. boldi vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. ÎMBOLDI. MĂRI. UMFLA. ZGÎI. boldire s. v. BULBUCARE. CĂSCARE. HOLBARE. MĂRIRE. UMFLARE. ZGÎIRE. ZGÎIT. boldit adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. MARE. MĂRIT. UMFLAT. ZGÎIT. bolea s. art. v. BAUBAU. boleâc adj. v. BOLNĂVICIOS, boleăznă s. v. EPIDEMIE. EPIZOOTIE, MOLIMĂ. boleşnîţă s. v. EPIDEMIE. EPIZOOTIE, MOLIMĂ. bolf s. v. BOLOVAN. PIETROI, bol fă s. v. AMIGDAL1TĂ. ANGHINA DIF--TERICĂ. DIFTERIE. GÎLCĂ. IEŞIND. IEŞITURĂ. PROEMINENŢĂ. PROTUBERANTĂ. RIDICAT URĂ. UM FL ĂTURĂ. BOLI vb. a piroti a tînji, a zăcea, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. şi Olt.) a tironii... (înv.) a lîncezi. (~ de multă vreme in pat.} BOLID s. (ASTRON.) stea căzătoare strălucitoare. BOLIRE s. zăcere, zăcut, (pop.) gogire, zăeârc. bolistc s. v. EPIDEMIE. EPIZOOTIE. MOLIMĂ. bolind adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN.. SMINTIT. ŢICNIT, bolîndăriţă s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. bolînzeălă s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. bolinzi vb. v. AI IENA. ÎNNEBUNI. SM1NTL, ŢICNI. bolinzie s. v. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENŢĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ. bolmoăjă s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE. BOLNĂV adj. nesănătos, suferind, (rar)-morbos, (înv. şi pop.) războlit, (înv. şi reg.) neputincios, pătimaş, rău, (Transilv. şi Ban.) beteăg, (Transilv.) marbd, (înv.) linced, malad* mişel, pătimitor. (Om bolnăvi vb. v. ÎMBOLNĂVI. BOLNĂVICIOS adj. 1. (livr.) maladiv, (rar) morbos, (reg.) betegos, gubav, (Mokl. şl Transilv.) boleăe. (Om ~.) 2. anormal, morbid, nesănătos, patologic. (Un obicei ~.) 3. exagerat, excesiv. (O sensibilitate ~.) bolnicer s. v. INFIRMIER, bolnită s. v. INFIRMERIE. SPITAL. BOLOBOC s. (TBIIN.) cumpănă, nivelă cu bulă de aer. boloţjeână s. v. CARTOF, bolonieă s. v. COSIŢP3L. BOLOVÂN s. pietroi, (reg.) pietroc. (prin Transilv.) bolf, (Transilv., Ban. şi Bucov.) bord, (prin Transilv.) bordân. bolovan s. v. DIVINITATE. DUMNEZEU. IDOL. ZEITATE. ZEU. bolovăni vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA . INFLAMA. ÎNGRĂMĂDI. MĂRI. UMFLA.. ZGÎI. bolovănitadj. v. BOLOVĂNOS. GLODUROS. PIETROS. BOLOVĂNOS adj. gloduros, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. şi Ban.) bordos, (Ban.) buşos. (Pumint, teren ~.) 83 BORĂR boltâş s. v. PRĂVĂLIAŞ. TARABAGIU. BOLTĂ s. 1. arc, arcadă, boltitură, (înv.) sclip. (~ la o construcţie.) 2. cupolă, (înv.) culă, sclip, (turcism înv.) cubeâ. (~ la o turlă.) 3. cer. firmament, (rar) arc, boltlre, (înv.) crug, crîngul cerului, (fig.) tărie. (O ~ plină de stele.) 4. (AXAT.) boltă palatină = palat, cerul-gurii, (înv.) părăţ. boltă s. v. DUGHEANA. MAGAZIN. PRĂVĂLIE. hoităţjm s. v. BOGĂTAŞ. bol tăi vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA. BOLTI vb. a se a reni. (Plafonul se ~ elegant.) boltire s. v. BOLTĂ. CER. FIRMAMENT. BOLTIT ad;j. 1. arcuit, (rar) arcât^ (Un acoperiş ~.) 2. bombat, proeminent, (rar) scos. (O frunte ~.) BOLTITURĂ s. arc, arcadă, boltă, (înv.) sclip. (^ la o construcţie.) bombăr s. BĂRZĂUN. BONDAR. BOMBARDĂ vb. (înv.) a bate, a puşcări. (~ cetatea.) BOMBARDAMENT s. bombardare, (înv.; bătaie. (Un puternic ~.) BOMBARDARE s. bombardament, (înv.) bătaie. (O puternică ~ a cetăţii.) BOMBĂRDĂ s. (MIL.) (înv.) balimez. (~ se folosea in evul mediu la asaltul cetăţilor.) BOMBĂSTIG adj. afectat, artificial, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Ton, stil, limbaj ~.) BOMBĂT adj. 1. convex. (Lentilă ~.) 2. umfiat. (O cutie de conserve ~m) 3. boltit, proeminent, (rar) scos. (O frunte ~.) 4. mare, mascat, plin, (reg.) măzărât. (Un bob de grlu ~.) bombat adj. v. BURTOS. PlNTECOS. BOMBĂ s. (MIL.) bombă cu hidrogen= bombă termonucleară ; bombă termonucleară — bombă cu hidrogen. bombă s. v. SPELUNCĂ. BOMBĂNEĂLĂ s. bodogăneală, bolboroseală. bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) şondoroiâlă, şondoroit. (O ~ ■inutilă.) BOMBĂNI vb. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a ingăima, a îngîna, a mîrîi, a mol-i'ăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a monnoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce tot ~ acolo?) bombăm vb. v. BÎZll. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. ZBÎRNÎI. ZlZll. ZUMZĂI. BOMBĂNIT s. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănitură, boscorodeală, mor-rnăială, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) şondoroiâlă, şondoroit. (Un ~ inutil.) BOMBĂNITURĂ s. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) şondoroiâlă, şondoroit. (O ~ inu-tilă.) BOMBOĂNĂ s. (prin Transilv.) pulţ. (A mlncat o ~ cu lapte.) bonă s: v. DĂDACĂ. DOICĂ. BONCĂI vb. a boncălui, (reg.) a rincăi, a rîncălui. (Cerbul ~ în timpul rutului.) BONGĂÎT s. boncăluit. (~ cerbului In perioada rutului.) BONCĂLUI vb. a boncăi, (reg.) a rincăi, a rîncălui. (Cerbul ~ în timpul rutului.) BONCĂLUIT s. boncănit. (~ unor animale In perioada rutului.) BONDÂR s. (ENTOM.; Bombus terrestris) bărzăun, (reg.) bînzâr, bîţăn, bîzgân, bombăr, bongâr, bongoi, bonzăr, bozgoi, muscoi, albina-ţiganului, albină-ţigăneâscă. bondar s. v. CĂRĂBUŞ. TĂUN. BONDOC adj. îndesat. (Om ~.) BONETĂ s. 1. boneţică, scufie, scufiţă, (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiţă, (Ban.) căpiţă. (~ pentru sugaci.) 2. căciuliţă, scufă, scufiţă, tichie, (Transilv., Ban. şi Bucov.) ceâpsă. (Bunicul poartă ~ pe cap.) BONEŢICĂ s. bonetă, scufie, scufiţă, (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiţă, (Ban.) căpiţă. (~ pentru sugari.) bongăr s. v. BĂRZĂUN. BONDAR, bongoi s. v. BĂRZĂUN, BONDAR. BONIFIGÂRE s. bonificaţie. (~ acordată unui sportiv.) BONIFICĂŢIE s. bonificare. (~ în bani.) BONITATE s. (FIN.) solvabilitate, (rar) plătnicle, solvenţă. bont s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. bontăş adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. bontăneălă s. v. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. POCĂNEALĂ. POCĂNIT. POCĂNITURĂ. liontăiu vb. v. BATE. BOCĂNI. CIOCĂNI. POCĂNI. boiitănitiiră s. v. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. POCĂNEALĂ. POCĂNIT. POCĂNITURĂ. bonţoc s. v. MĂSEA. bonzâr s. v. BĂRZĂUN. BONDAR. STRECHE. TĂUN. bonz ari s. pi. v. SURGUCI. bonză s. v. STRECHE, bonzălau s. v. TĂUN. BOR s. margine, (rar) bord, gărdină, (pop.) perete, (reg.) streâşină, tichie, (Ban. şi nordul Transilv.) obădă, (Maram.) pană, (Transilv. şi Bucov.) pînză, (prin Transilv.) văcălle. (~ al pălăriei.) boracioc s. v. TĂTĂNEASĂ. BORĂN s. (CHIM.) hidrură de bor. borangic s. v. CUSCUTĂ. TORŢEL. BORÂNŢĂ s. (BOT.; Borrago officinalis) arăţel, otrăţel, limba-mielului. BORAT DE SODIU s. (CHIM.) borax. BORAX s. (CHIM.) borat de sodiu, borăr s. v. BURGHIU. SFREDEL. borcan 84 BORCAN s. (Mold.) gavanos. (Un ~ cu dulceaţă.) BORCANĂŞ s." borcănel, (Mold.) gavanoşel. BORCĂNÂT adj. gros, umflat, (reg.) bor-cănos. (Arc nasul ~.) BORCĂNEL s. borcănaş, (Mold.) gavanoşel. borcănos adj. v. BORCĂNÂT. GROS. UM FLAT. BORCEÂG s. (BOT.) 1. (Vicia saliva) înăzăriche, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvalica) măză-riche, (reg.) măzărică. bor cin s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. borcut s. v. APĂ MINERALĂ. BORVIZ. bord s. v. BOLOVAN. BOR. MARGINE. PIETROI. bordăn s. v. BOLOVAN. PIETROI, bordea s. art. v. BAUBAU. BORDEI s. colibă, (reg.) obor, (Transilv.) cobâşă, (Mold. şi Transilv.) poiată, (prin Ban.) zomoniţă. (Moşneagul locuia Intr-un ~.) BORDEL s. lupanar, casă de prostituţie, casă de toleranţă, (înv.) tractir. bordos adj. v. BOLOVĂNOS. GLODUROS. PIETROS. BORDURĂ s. 1. margine. (~ a trotuarului.) 2. chenar, margine. (~ a covorului.) 3. chenar, (rar) âinfas. (~ la un text imprimat.) BOREĂL adj. (GEOGR.) nordic, septentrional. (Emisfera ~.) boreal adj. v. ARCTIC. NORDIC, borcăsa s. v. NEVASTĂ. SOŢIE. BORFĂŞ s. pungaş, (rar) bojogâr, (fam.) găinar. borfăşie s. v. PUNGĂŞIE, borfete s. v. BOIŞTEAN. BORHOT s. (reg.) boroghină, borohodnă, tescovină. (~ de fructe.) borî vb. v. DEBORDA. VĂRSA. VOMA. VOMITA. borîrc s. v. DEBORDARE. VĂRSARE. VOMARE. VOMĂ. VOMITARE. borlt adj. v. DEZGUSTĂTOR. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. HIDOS. ORIBIL. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. borlt s. v. DEBORDARE. VĂRSARE. VOMARE. VOMĂ. VOMITARE. borîtfiră s. v. VĂRSĂTURĂ. VOMARE. VOMĂ. bornă! vb. v. BÎZÎI. ZBÎRNÎI. ZÎZÎI. ZUMZĂI. borneu s. v. RANIŢĂ. RUCSAC, boroână s.v. GRAPĂ. BOROBOÂŢĂ s. ispravă, năzbîtie, năzdră-vănie, pocinog, poznă, şotie, trăsnaie, (reg.) boâţă, clandanâ, dănănăie, dăndănăie, năsă-rîmbă, (Mold. şi Bucov.) paldtie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tonoâsă, (înv.) bosmâ. (Ce ~ ai mai făcui?) boroghină s. v. BORHOT, borohodnă s. v. BORHOT, boroni vb. v. GRĂPA. boronire s. v. GRĂPARE. GRĂPAT. boronit s. v. GRĂPARE. GRĂPAT. boroşteân s. v. LILIAC, borşer s. v. ANTONICĂ, BORŞIŞCR s. (BOT.; Sempervivum schle-hani) (reg.) verzisoâră. hortă s. v. ADÎNCITURĂ. CAVITATE. DESCHIDERE. DESCHIZĂTURĂ. GAURĂ. GROAPĂ. ORIFICIU. SCOBITURĂ. SCORBURĂ. borteli vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE. bortelire s. v. GĂURIRE. GĂURIT. PERFORARE. PERFORAT. PERFORAŢIE. SCOBIRE. SCOBIT. SFREDELIRE. SFREDELIT. STRĂPUNGERE. STRĂPUNS. bortelit adj. v. GĂURIT. PERFORAT. SCOBIT. SFREDELIT. STRĂPUNS. borti vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE. bortieică s. v. GĂUREA. GĂURICĂ. GĂURICE. bortit adj. v. GĂURIT. PERFORAT. SCOBIT. SFREDELIT. STRĂPUNS, bortos adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS. bortură s. v. SCORBURĂ, borţoăsăadj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ, horjos adj. v. BURTOS. PÎNTECOS. B6RVIZ s. apă minerală, (reg.) hore ut, (înv.) apă gazoasă, apă metălică, apă metali-ceâscă borz adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT. BORZĂ s. (ENTOM.; Blaps mortisaga) (reg.) goămbă, goândă, gîndacuî-mortilor. b6rză s. v. BAUBAU. CHICA-VOINICULUI. GÎNGÂN IE. GÎZĂ. LIEXAPOD. INSECTĂ. borzos adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT. bosăcă s. v. CIUCURASI. boscăr s. v. ILUZIONIST. PRESTIDIGITATOR. SCAMATOR. boscărîc s. v. ILUZIONISM. PRESTIDIGITAŢIE. SCAMATORIE. boscoănă s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE. boscom vb. v. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. MENI. URSI. VRĂJI. bosconît adj. v. FERMECAT. VRĂJIT, bosconitură s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE. bosconiţă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE. BOSCORODEĂLĂ s. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, mormăială, mormăire, mormăit, mormaitură, (prin Olt.) şondoroiâlă, şondoroit. BOSCORODI vb. a bălmăji, a biigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăm, a gîngăvi, a îndimga, a îngăima, a îngîna. a mîrii, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodo-gori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a şondo-roi. (Ce tot ~ acolo?) boscorodi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. MENI. PLICTISI. SÎCÎI. URSI. VRĂJI, bosioc-iîe-mtinte s. v. MĂTĂCINĂ, bosma s. v. BOROBOAŢĂ. FARSĂ. FESTĂ. GHIDUŞIE. GLUMĂ. ISPRAVĂ. NĂZBÎTIE. 85 BOU NĂZDRĂVĂNIE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLI-TURĂ. POCINOG. POZNĂ. STRENGĂRIE. TRĂSNAIE. ' \ bosoli vb. v. BURDUŞI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. TICSI, bosoicâic s. v. BABĂ. VRĂJITOARE, bosti'in s. v. CAP. DOVLEAC. PEPENE, bostâiiă s. v. PEPENĂRIE. bostanţjui s. v. PEPENAR. bostan ar s. v. PEPENAR. bostănărie s. v. PEPENĂRIE. bostanul s. v. DOVLECEI.. TĂRTĂCUTĂ. TIGVĂ. TÎLV. BOSUMFLÂ vb. a se îmbufna, (reg.) a se drhnboi, (prin Bucov.) a se bîrzoia, (Transilv. şi Maram.) a se dăbălăza, (Olt. şi Ran.) a se imbonţa, (prin Murit.) a se răzbuza. BOSUMFLĂRE s. îmbufnare, (pop. şi fam.) ţîfnă, (reg.) drimboi6rc, (Olt. şi Ban.) îmbon-ţâre. BOSUMFLAT adj. îmbufnat, (pop. şi fam.) tîfnos, (reg.) drîinboiât, mofluz, (Transilv. şi Maram.) dăbălăzăt, (Olt. şi Ban.) îmbonţât, (prin Munt.) răzbuzât, (fam. fig.) botos. (Om ~.) boşăr s. v. PEPENE, boşire s. v. HERNIE. boşoălcă s. v. GÎLCĂ. SCURTĂ. UIMĂ. UMFLĂTURĂ. boşoroacjă s. v. BURUIANA-SURPĂTURII. *BOŞOROG adj., s. (MED.) (pop.) boşo-rogit, surpat, vătămăt. (Om adică bolnav dc hernie.) boşorogeăla s. v. FIERNIE. *BOŞOROGl vb. (MED.) (pop.) a se surpa, a se vătăma. (S-a adică s-a îmbolnăvit dc hernie.) boşoroijit adj., s. v. BOŞOROG. BOŞTfNĂ s. (reg.) babâş, cdmină, jintiţă. (~ obţinută din fagurii fierţi.) boştină s. v. TESCOVINĂ, boştură s. v. SCORBURĂ, boşturos adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS. boşiită s. v. SPÎNZ. BOT s. 1. gură, (reg.) mordă, (Ban. şi Transilv.) flit. (Clinele apucă hrana cu ~.) 2. rît, (reg.) flit, mordă, siirlă, teflu, tic, zotcă, zurnă, (prin Transilv.) ciort, (prin Maram.) roată, (Mold. şi Bucov.) sffrlă. (~al porcului.) 3. cap, capăt, cioc, vîrf. (~ al unui obiect ascuţit.) 4. (MAR.) proră, (înv. şi reg.) pisc, (înv.) pruă. (~ alunei nave.) 5. pisc, (reg.) bdtniţă, bour. (~ dc la luntre.) bot s. v. CRUCE. GURĂ. MĂSEA, botăr s. v. DOGAR. botăş s. v. BĂTĂIAS. GONACI. GONAŞ. ILVITAŞ. MINĂTOR. botă s! v. BÎTĂ. CIOMAG. COFĂ. DONIŢĂ. MĂCIUCĂ. botei s. v. CIREADĂ. TURMĂ, bote]Ane s. v. BOTEZ. BOTEZARE, bote In iţă s. v. BOTNIŢĂ. BOTEZ s. 1. (BIS.) botezare, (înv. şi reg.) botejiine. (~ al unui prunc.) 2. (BIS.) botezare, creştinare. al unui om matur necreştin.) 3. cumetrie. BOTEZĂ vb. 1. (BIS.) a (se) creştina. (Un mahomedan care s-a ~.) 2. a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, a supranumi, (înv. şi reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ ,,Bravul^.) boteză vb. v. UDA. BOTEZÂRE (BIS.) 1. botez, (înv. şi reg.) botejune. (~ a unui prunc.) 2. botez, creştinare. (~ a unui om matur necreştin.) BOTGROS s. (ORNIT.; Coccothraustes cocco-thraustes) cireşar, (reg.) puigros, (Bucov.) clon-ţâr, sîmburâr, (prin Munt.) cioc-gros. botină s. v. CIZMULIŢĂ. GHEATĂ. BOTNIŢĂ s. (reg.) botelniţă. (~ la botul unui cline.) botniţă s. v. BOT. CRUCE. PISC. botoăşă s. v. BABANĂ, botos adj. v. AROGANT. BOSUMFLAT. IMPERTINENT. INSOLENT. IREVERENŢIOS. ÎMBUFNAT. ÎNDRĂZNEŢ. NECUVIINCIOS. NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUŞINAT. OBRAZNIC. SEMEŢ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ, botoş s. v. CĂPUŞĂ. BOTROŞ s. (ORNIT.; Pyrrhula vulgaris) (reg.) căldărăş, domnişor, lugăci. pasăre-dom-neăscă. BOŢ s. bulz, cocoloş, (pop.) golomoz, (reg.) dodoc, gîscă, urs, (prin Mold.) totoloţ. (Un ~ de mămăligă.) boţ s. v. MĂSEA. BOŢÎ vb. a (se) mototoli, a (se) şifona, (rar) a (se) cocoloşi, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tîrnosi. (I s-au ~ pantalonii.) boţi vb. v. CUTA. ÎNCREŢI. RIDA. ZBÎRCI. BOŢÎRE s. mototolire, sifonare. (~ pantalonilor.) BOŢIT adj. mototolit, nccălcat, şifonat. ( Haine (N/ • ) boţit adj. v. CREŢ. CUTAT. ÎNCREŢIT. RIDAT. ZBÎRCIT. BOŢITUrA s. creţ, cută, încreţitură, îndoi-tură. (~ a pantalonilor necălcaţi.) BOŢMAN s. (MAR.) nostrom. (~ este şef de echipaj pe o navă.) BOU s. 1 (ORNIT.) bou-de-baltă (Bolaurus slcllaris) = (reg.) hâucă, bîtlan-de-stiih, buhai-de-bâltă, stîrc-de-noâpte. 2. (ZOOL.) bou-de-baltă (Bombinator) = (Mold.) buhai-de-băltă. 3. (ENTOM.) bou-de-baltă (Hijdrophilus piccus) = (reg.) bou-de-ăpă ; boul-Domnului (Coccinella sepiempunctata) = buburuză, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (reg.) cucuşdr, găinuşă, gărgăriţă, mămăruţă, mărgărit, mărgărită, mărgăriţă, mărie, măriiiţă, paparugă, păpăruie, păpăruţă, păpăruză, vrăjitoâre, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-pdpii, puica-popii, puiculiţa-popii, vaca-lui-Dumnczeu ; boul-lui-Dumnezeu (Coccinella sepiempunctata)— buburuză, boul-Domnului, vaca-Domnului, (reg.) cucuşor, găinuşă, gărgăriţă, mămăruţă, mărgărit, mărgărită, mărgăriţă, mărie, mânuţă, paparugă, păpărtiie, păpăruţă, păpăruză, vră-jitoăre, boul-pdpii, găina-lui-Dumnezeu, măria-pdpii, puica-popii, puiculiţa-pdpii, vaca-lui-Dum-nezdu. BOU-DE-APĂ 8« bou-ile-ăpă s. v. BOU-DE-BALTĂ. bou-dc-noăptc s. v. BUFNIŢĂ. BUHĂ. boul-băbci s. v. RĂDAŞCĂ. RĂGAGE. boul-I)6innuliii s. v. RĂDAŞCĂ. RĂGACE. VACA- D OMN UL UI. boul-lui-Dumnezeu s.v. RĂDAŞCĂ.RĂGACE. VACA-DOMNULUI. boul-popii s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI. BOULEĂN s. (pop.) bouşor, bouţ. bouleăn s. v. AVAT. bour s. v. BOT. PISC. bourel s. v. GASTEROPOD. GASTROPOD. MELC. PITULICE. RĂDAŞCĂ. RĂGACE. bounşte s. v. STANIŞTE.' bouşor s. v. BOULE AN. bouţ s. v. BOULEAN. BOX s. (SPORT) pugilism, sportul cu mănuşi, (rar) pugilat, pugillstică. box s. v. BULDOG. MOPS. BOXA vb. (SPORT) (rar) a pugila. BOXJâR s. (SPORT) pugilist. BOZ s. (Bol.; Sambucus ebulus) bozie, (înv. şi reg.) soc mic. boz s. v. DIVINITATE. DUMNEZEU. IDOL. SPÎNZ. ZEITATE. ZEU. bozafcr adj. v. CENUŞIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR.' bozăţel s. v. SPÎNZ. STIRIGOAIE. bozqoi s. v. BĂRZĂUN. BONDAR, bozrjun s. v. CONFLICT. RĂZBOI. BOZIE s. (BOT.; Sambucus ebulus) boz, (înv. şi reg.) soc mic. brabete s. v. VRABIE. BRAC s. (ZOOL.) 1. prepelicar, (Transilv.) vişlă. (~ este lin cline de vlnătoare.) 2. brac englez = poanter. (~esle un cline de vlnătoare). BRAC s. sfărîmătură, (reg.) fărîmătură. (~ dintr-un obiect.) brăces. pl. v. INDISPENSABILI. IZMENE. BPAD s. (BOT.) 1. (Abies alba) (prin Transilv.) porob. 2. (Picea excelsa) molid, (reg.) molete, molidăr. brad s. v. COŞCIUG. PIN. SICRIU. BRADIARTRÎE s. (MED.) bradilalie. BRADILALÎE s. (MED.) bradiartrie. braclbş s. v. MUCENIC. SFINŢISOR. SFÎNT. BRAGAGERÎE s. (prin Mold! şi Bucov.) brah arie. BRAHMÂN adj. (BIS.) brahmanic. (Religia ~.) BRAHMÂN IC adj. (BIS.) brahman. (Cultul ~.) brambura adv. v. AIUREA. ALANDALA. ANAPODA. PROST. RĂU. brambureălă s. v. DEBANDADĂ. DERANJ. DEZORDINE. DEZORGANIZARE. HAOS. NEOR ÎNDUIALĂ. RĂVĂŞEALĂ. ZĂPĂCEALĂ. BRANCĂRDĂ s. (MED.) târgă, (Mold.) patâşcă. BRAND s. (MIL.) (astăzi rar) aruncătdr. BRANDENBURG s. găitan, (reg.) şinor. (~ la o haină.) BRANHIE s. (ZOOL) (reg.) urăche, (Ban.) urlă. (~ la peşti, la crustacee etc.) BRANHIOZĂUR s. (GEOL.) protriton. (~ semăna cu salamandra.) BRÂNIŞTE s. aparatură, opritură. (Locul In pădure unde copacii au fost tăiaţi se numeşte ~.) BRANŞAMENT s. (TEHN.) ambranşament. (~ electric.) BRANŞĂ s. disciplină, domeniu, ramură, sector, specialitate. (în ce ramură san ~ activezi? ) brant s, v. HAMAC. BRANŢ s. (Mold.) tabân. (~ la încălţăminte.) BRASARDĂ s. banderolă. (Poartă o ^ la mină.) BRASIERĂ s. pieptar, piept ara ş. braşoăval s, v. INVENŢIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRI':. NĂSCOCI-TURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ. braţ s. v. FRATE. BRAŢ s. 1. (ANAT.) mină, (înv. şi reg.) brîncă. (A duce pe cineva de ~.) 2. (GEOGR.) ramificaţie, (pop.) crac. (~ al unei ape curgătoare. ) 3.(TEHN.) pîrghie. (~ al unei balanţe.) 4. (TEHN.) crac, margine, mînă, miner, pervaz, spetează, (reg.) condâc, cotoi. (~ la ferăstrău.) 5. (TEHN.) chingă, coardă, spetează, stinghie, (pop.) curmeziş. (~ la podul coşului morii.) 6. (TEHN.) bată, băteală, brăţară, fălcea, fofează, lopăţea, mănuşă, mînă, spetează. (~ la războiul de ţesut.) 7. (TEHN.) furcă, mînă, stîlp, (reg.) ciocan, ctijbă. (~ la războiul de ţesut.) BRAV adj. curajos, cutezător, dîrz, inimos/ îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, viteaz, (lîvr.) intrepld, petulânt, temerăr, (rar) hărbăt, (înv. şi pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoşat. (S-a dovedit ~ In luptă.) BRAVĂ vb. 1. a desfide, a sfida. (~ moartea.) 2. a înfrunta, a sfida, (rar) a sfrunta. (~ cu curaj un pericol.) BRAVĂDĂ s. bravare, desfidere, sfidare, (înv.) desfid. (Un act de ~.) BRAVĂRE s. bravadă, desfidere, sfidare, (înv.) desfid. (~ morţii.) bravă s. v. BROASCĂ. BRĂVO interj. 1. bine!, perfecţi, (turcism înv.) aferim!, maşala! (~! aii jucat frumos!) 2. (peior.) halal! (^ ! aşa rezultat!) BRAVljRĂ s. 1. bărbăţie, curaj, eroism, neînfricare, vitejie, (pop.) voinicie. (~ In luptă.) 2. bărbăţie, curaj, cutezanţă, dirzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate, (livr.) intrepidităte, petulânţă,(rar) cutezârc, (pop. şi fam.) suflet, (pop.) Inimă, voinicie, (inv.) dirzie, indrăzulre, mărinimie, semeţlrc, (grecism inv.) tăros. (~ caracterului său.) BRĂZDA s. 1. (pop.) brăzdătură. (O ~ de pămlnt.) 2. răzor, strat, (rar) postată, (înv, şi reg.) ) tablă. (~ de flori, de legiune.) 3. polog, (reg.) otcoş. (O ~ de iarbă, de gria.} 4. crestătură. (O ~ adlncă pe obraz.) 87 BRIGADIER brăzda s. v. CREŢ. CUTĂ. DÎRÂ. DUNGĂ. glie. Încreţitură, rid. urmă. zbîr-citură. BRĂBĂNOC s. (BOT.; Pijrola secunda) merişor, perişor, (reg.) verdeaţa-iernii. BRĂBĂNOi s. (BOT.; Pijrola rol undi folia) (reg.) merişor. BRĂB1N s. (BOT.; Bunias oricntalis) (reg.) eolţul-liipului. BRĂCINĂR s. (pop.) bîrneţ. (~ la ilari.) brăeinâr s. v. CRUCEA DINAPOI. SPETEAZĂ. brăeinănţă s. v. BATĂ. BETELIE. BRĂDET s. (BOT.) brădiş. brădioâră s. v. GĂINUŞĂ. IERUNCĂ. BRĂDIŞ s. (BOT.) 1. brădet. 2. (Ceratlio-phylluin demersuri?) cosor, (reg.) frunza-cerci, brădiş s. v. PENIŢĂ, brădişoâră s. v. GĂINUŞĂ. IERUNCĂ. BRĂDIŞOR s. (BOT.) 1. brăduleţ, brăduţ, (reg.) brădui, brăduiăc, brăduleţi*, brăduşteân. 2. (Lycopodium selago) cornişor, (reg.) strnţu-şâr. brădişor s. v. BARBA-URSULUL COADA-CALULUI. CORN1SOR. IENUPĂR. JNEA-PĂN. PIEDICUŢĂ. hrădoăie s. v. PUŢINICĂ. brădui s. v. BRĂDIŞOR. BRĂDULEŢ. BRĂDUI'. brăduiăc s. v. BRĂDIŞOR. BRĂDULEŢ. BRĂDUŢ. bradulete s. v. BRĂDIŞOR. BRĂDULEŢ. BRĂDUŢ. BRĂDULEŢ s. (BOT.) brădişor, brăduţ, (reg.) brădâi, brăduiăc, brădulete, brăduşteân. brăduleţ s. v. MUCENIC. SFINTISOR. SFÎNT. SLĂBĂNOG. brăduşteân s. v. BRĂDIŞOR. BRĂDULEŢ. BRĂDUŢ. BRĂDUŢ s. (BOT.) brădişor, brăduleţ, (reg.) brădtii, brăduiăc, brădulete, brăduşteân. brăiiăric s. v. BRAGAGERIE. brăiicănea s. art. v. COADA-VACII. JALE. hruileuncă s. v. RĂCH1TAN. hrăni şor s. v. CRUCEA DINAPOI. BRĂŢARĂ s. 1. (reg.) brăţeâ, colbă. (Purta o ~ cu diamante.) 2. (TEHN.) bată, băteală, braţ, i'ălcea, fofează, lopăţea, mănuşă, mină, spetează. (~ la războiul de ţesut.) 3. (TEHN.) cîrceie, (reg.) morcoâşă, (Transilv.) toârtă. (~ la coasă.) 4. (TEHN.) (reg.) buceâ. (~ la şurubelniţă.) brăţară s. v. CERC. SPETEAZĂ, brăţeâ s. v. BRĂŢARĂ. BRĂZDA vb. a tăia, (înv.) a brăzdui. (Apele ~ adine munţii.) brăzda vb. v. CUTA. ÎNCREŢI. RIDA. ZBÎRCI. BRĂZDÂR s. fier lat, (prin Olt. şi Transilv.) sâpă. (~ la plug.) BRĂZDÂT adj. crestat. (Are faţa ~.) brăzdat adj. v. CREŢ. CUTAT. ÎNCREŢIT. RIDAT. ZBÎRCIT. brăzdat ură s. v. BRAZDĂ, brăzdiţă s. v. BRĂZDUŢĂ. brăzdui vb. v. BRĂZDA. BRĂZDtJŢĂ s. (rar) brăzdiţă. bre interj, v. HĂI. MĂI. BREĂBĂN s. (BOT.; Dentaria glandulosa) (reg.) creasta-cocâşului. breâbăn s. v. BREBENEA. BREBENEL. DED IŢE I- GALBENI. FLOAREA-PAŞTILOR. floarea-păsArilor, floarea- V ÎNTULUI-GALBENĂ. GĂ IN USĂ. G ÂL- BENELE. PĂŞTIŢĂ. POPILNIC.’ breanc s. v. CIOB. HÎRB. SPĂRTURĂ, ŢANDĂRĂ. BREÂSLĂ s. corporaţie, tagmă, (înv.) cin^ isnâf, ortâ, rufet. (~ cizmarilor.) breaslă s. v. FUNCŢIE. ÎNDELETNI- CIRE. MESERIE. MEŞTEŞUG. OCUPAŢIE. POST. PROFESIUNE. SERVICIU. SLUJBĂ. breaz adj. v. ABIL. AGER. DEŞTEPT. DIBACI. INGENIOS. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNDEM ÎNAT IC. MEŞTER. PRICEPUT. BREÂZA s. art. ungureasca de doi (art.). (~ este un dans popular.) breb s. v. BIBER. CASTOR. BREBENEÂ s. (BOT.; Conjdalis) brebenel, (reg.) breâbăn. brebeneăc s. v. STURZ, brcbeneâg s. v. COCOŞAR. BREBENEL s. (BOT.; Corydalis) brebenca, (reg.) breâbăn. brebenel s. v. DEDIŢEL. brebenoc s. v. SASCIIIU. BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoâre. breis. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MUTĂTOARE, TREPĂDĂTOÂRE. BRESLÂŞ s. (înv.) isnâf, rufet, rufetâş. (~ era membrul unei bresle.) BRETELE s. pl. (Mold.) pacliGşti (pl.), (fam.) cozondrâci (pl.). BREVET s. patentă, (astăzi rar) licenţă. de invenţie.) BREVETĂ vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenţie.) BREVETÂRE s. (rar) patentare. a unei invenţii.) BREVETÂT adj. (rar) patentat. (Invenţie ~.) brezăia s. art. v. CAPRA, briâ vb. v. STRĂLUCI, briănt adj. v. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR. BRIBOl s. (BOT.; Geranium silvalicum) (reg.) fratele-bribdiului. lui bor s. v. PRIBOI. BRICEÂG s. (reg.) brişcă, custură, cuţitâş, (Transilv. şi Maram.) pinţăluş. BRICHETĂJ s. brichetare. (~ al unor materiale pulverulente.) BRICHETÂRE s. brichetaj. (~ cocsului.) BRICHETĂ s. (pop.) aprinzătoare, (reg.) scăpărătoâre. (Şi-a aprins ţigara cu ~.) BRÎDĂ s. 1. (TEHN.) flanşă. (~ pentru solidarizarea unor piese.) 2. (MED.) aderenţă. (Are o ~ la pleură.) BRlE s. (BOT.; Meum alhamanticum) (reg.) brioâlă. brie s. v. SLĂBĂNOG. brigadier s. v. GENERAL DE BRIGADĂ. f - c. 310 brigand 88 brigand s. v. BANDIT. TÎLHAR. brigandaj s. v. BANDITISM. GANGSTE-RISM. JAF. TÎLHĂRIE. brigliidău s. v. BĂTĂTOR, brilioăiieă s. v. IARBA-FIARELOR. BRIOĂLĂ s. (BOT.; Ligusticum mutellina) (reg.) chimen-de-munte, cliimenul-ursului, mă-raru-ursului. brioălă s. v. BRIE. BRIŞCĂ s. (reg.) nadiccăncă. (~ cu un cal.) brişcă s. v. BRICEAG. BRIŞCULÎŢĂ s. brişcuţă. (~ cu un cal.) BRIŞCOŢĂ s. brişculiţă. (O brişcă mică, adică o ~.) BRITÂNIC s., adj. 1. s. englez. 2. adj. englez, englezesc. BRÎGLĂR s. (reg.) arţar. (~ la războiul de ţesut.) brîcjlă s. v. VATALĂ. brînăd s. v. BRÎU. CINGĂTOARE, brînca-porculiii s. v. C1NSTET. brincăriţă s. v. BRÎNCĂ. brîneăs s. v. PĂLMAŞ, brîiica-ursiilui s. v. PIEDICUTĂ. TALPA-UR SULUI. BRINCĂ s. (BOT.) 1. (Salicornia licrbacea) (rar) salicornie, (reg.) brîncăriţă, buberic, căpriţă, guşterâriţă, guşteriţă, sărigeă, soloneţ, cornul-sâlcei, iarba-porcului, iarbă-grăsă, iarbă-sărâtâ, mătură-roşie, sărătură-roşie. 2. brînca-ursului (Heracleum sphondglium) = crucea-pămîntului, (înv. şi reg.) sclipeţ, (reg.) laba-ursului, talpa-ursului. brîneă s. v. BRAŢ. BUBERIC. ERIZIPEL* LABĂ. MĂNUŞĂ. MEMBRU SUPERIOR. MÎNÂ. RUJET. BRlNCI s. ghiont, izbitură, îmbrinccală, îmbrincitură, împinsătură, (reg.) gliiold, ştos, (Molcl.) bleândă, dupăc, (Ban.) poâncă, (prin Olt. şi Munt.) potirnog. (l-a dat un ~.) brînei vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. iMBR INC I. ÎMPINGE. ÎN GHIONTI. BRÎNCtJŢĂ s. (BOT.) 1. (Sisymbrium of fi-cinale) (reg.) burnicruţ, sătncuţă, frunza-voinicului. 2. (Nasturlium palustre) rapiţă-săl-batică. brincujă s. v. CARDAMA. NĂSTUREL, brîncuţă-de-pisîcă s. v. SULITICĂ. SUNĂTOARE. brînduş s. v. MUCENIC. SFINŢISOR. SFÎNT. BRÎNDCŞĂ s. (BOT.) 1. (Colchicum autumnale) (reg.) bălură, brînduşei (pi.), ghicitori (pl.), ceapa-ciorn, floarea-brumei, ruscea-de-poiănă. 2. (Crocus heuffelianus) (reg.) miţu-velc (pl.), rusceâ, şofrân, şofrănel. 3. (Crocus reticulatus) (reg.) şofran-vărgăt. 4. (Crocus aureus) (reg.) şofran-gălbcn. 5. brlnduşă albă (Crocus variegatus) = şofran, şofrănel; brlnduşă galbenă (Crocus moesiacus) = şofran. BRÎNDUŞEĂ s. (BOT.) brînduşiţă. brinciuşei s. pl. v. BRÎNDUŞĂ. BRÎNDUŞIŢĂ s. (BOT.) brînduşea. brînişor s. v. BRÎULEŢ. BRÎUŞOR. brînzâr s. v. RĂVAR. BRÎNZl vb. a se tăia, (înv. şi reg.) a se sărbezi, (Mold.) a se corăsli. (Laptele s-a ~.) BRÎNZÎT adj. I. tăiat, (reg.) sărbezlt, (Mold.) corăslit. (Lapte ~.) 2. acrit, alterat, (prin Bucov.) scopt. (Lapte ~.) BRÎU s. 1. cingătoare, (pop.) chingă, (înv. şi reg.) taftur, (reg.) brînăci, (Ban. şi Bucov.) frînghie. (Cu ~ se stringe mijlocul.) 2. mijloc, talie. (Griul îi venea pină la ~.) 3. brîuleţ. (~ este numele unui dans popular.) 4. dungă, (pop.) vîrstă. (Casa avea un ~ albastru.) 5. lanţ, şir, şirag. (~ Carpaţilor.) brîul-oerului s. v. CURCUBEU. briuI-Cosinzenii s. v. CALEA-LACTEE. CA-LEA-LAPTELUI. CURCUBEU. BRÎULEŢ s. 1. brîuşor, (pop.) brînişor. (Un ~ strîns pe talie.) 2. brîu. (A dansat un ~. ) briul-lui-Dumnezeu s. v. CALEA-LACTEE. CALEA- L APTELUI. CURCUBEU. brîuI-Maicu-Domnului s. v. CURCUBEU, brîul-popii s. v. CALEA-LACTEE. CALEA-LAPTELUI. CURCUBEU. brîul-vîntului s. v. PIEDICUŢA. BRÎUŞOR s. brîuleţ, (pop.) brînişor. (Un ~ strîns pe talie.) britişorul-vîiituUii s. v. PIEDICUŢĂ. broăjbă s. v. NAP. broăncu Sw. v. CONTRABAS. BROASCĂ s. 1. (ZOOL.; Rana esculenta) (Ban.) mioârcă. 2. (ZOOL.) broască de iarbă (Hgla arborea) = broatec, brotac, brotăcel, buratic, broască verde, (reg.) brotăn, racaleţ, racamete, racateţ, răcănel; broască verde (Hgla arborea) = broatec, brotac, brotăcel, buratic, broască de iarbă, (reg.) brotăn, racaleţ, racamete, racateţ, răcănel. 3. (BOT.; Opuntia ficus indica) (reg.) limba-soâcrei, palmă-cu-spini. 4. (BOT.) broasca-apei (Potamogeton lucens) — (Munt.) paşă. 5. (TEHN.) (prin Ban.) bravă, (prin Transilv.) zar. (~ la uşă.) 6. (TEHN.) (reg.) piuliţă, tigaie. (~ la crlngul morii.) 7. (TEIIN.) brotac, căpătîi. (~ la roatamorii.) 3. (TEHN.) (reg.) tigaie. (~ la cepulgrindeiului morii.) 3. (TEHN.) tigaie. (~ la scrînciob.) 10. (TEHN.) cap, căpăţînă, (~ la masa dogarului.) 11. (TEHN.) drug. (~ la masa dulgherului.) 12. (TEHN.) şurubelniţă, (reg.) gîscă. (~ la teasc.) broăscă s. v. CAP. CĂPĂŢÎNĂ. CIOC. SOVÎRF. BROATEC s. (ZOOL.; Hgla cu'borea) brotac, brotăcel, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotăn, racaleţ, racamete, racateţ, răcănel. brobinţă s. y. BOB IŢĂ. RECI I IE. BROBOÂDĂ s. (rar) fişiu, (reg.) îmbrobodea, îmbrobodeălă, (Transilv., Maram. şi Bucov.) pinzătură. (Şi-a. pus ~ pe umeri.) BROCĂRT s. (pop.) zarafir, (înv.) fren-gliie, şahmarănd, zarpă. (Rochie de ~.) broci s. v. GARANŢĂ. OTRĂŢEL. PAŢA-CI-IINĂ. ROIBĂ. broci s. v. BAC. POD MIŞCĂTOR. POD PLUTITOR. POD UMBLĂTOR. BRODA vb. a coase, (reg.) a împistri» (Transilv. şi Maram.) a chindisi, (prin Maram.) 89 BRUSTURUL-OII a popistri, (prin Ban. şi Transilv.) a şlingui, (prin Transilv.) a ştricăni. (~ cu flori; a ~ la gherghef. Ţ BRODÂT adj. (reg.) împistrit, (Transilv.) cliindisit. (Bluză ~.) brodcălă s. v. NIMEREALĂ. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. BRODERIE s. (Transilv.) chindiseâlă, chin-disitură, (prin Ban. şi Transilv.) şlingherâi. brodi vb. v. ARANJA. CĂDEA. ÎNTÎM-PLA. NIMERI. PICA. POTRIVI. TICLUT. brojbă s. v. RAPIŢĂ. BRONHIÂL adj. (ANAT.) bronhie. (Arle-râ ~.) BRONHICadj. (ANAT.) bronhial. (Vase~ .) BRONZA vb. a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pîrli, a (se) prăji, (înv. şi reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.) BRONZĂRE s. înnegrire, pîrlire, prăjire. (~ cuiva la soare.) BRONZÂT adj. înnegrit, negru, pirlit, prăjit, (reg.) pirjolit. (Om ~.) broscân s. v. BROSCOI. BROSCĂRIŢĂ s. (BOT.; Polamogcton na-tans) (pop.) notătoâre, limba-ăpei, (Munt.) pâşă. BROSCĂRESC adj. brostcsc. (Neamul ~.) BROSCĂRIŢĂ s. (BOT.; Triglochin palus-tris) (reg.) iarba-şârpelui. broschîţă s. v. ALTIŢĂ. BROSCOI s. (ZOOL.) (reg.) broscân. BROŞARE s. broşat. (~ a unei cărţi.) BROŞĂT s. broşare. (~ unei. cărţi.) BROSTESC adj. broscăresc. (Neamul ~.) BROŞURĂ s. cărticică, (înv.) filâdă, tar- tabroşură s. v. COLIŢĂ. FASCICULĂ. BROTÂC s. I. (ZOOL.; Ilyla ar bor ea) broatec, brotăcei, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotân, racaleţ, racamete, racateţ, răcănel. 2. (TEHN.) broască, căpătîi. (~ la roata morii.) 3. (CONSTR.) căîcii. brotân s. v. BROASCĂ DE IARBĂ. BROASCĂ VERDE. BROATEC. BROTAC. BROTĂCEL. BURATIC. BROTĂCEL s. (ZOOL.; Ihjla arborea) bron-tec, brotac, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotân, racaleţ, racamete, racateţ, răcănel. brotăcei s. v. FLOREAN. FLORINTE. briicelnic s. v. FĂCĂLEŢ. brucer s. v. FĂCĂLEŢ. brudâr s. v. PODAR, hrudâş s. v. COLĂCAR. brudă s. v. GRINDEL. MOLAN, brudină s. v. BAC. POD MIŞCĂTOR. POD PLUTITOR. POD UMBLĂTOR. brudiu adj. v. MIC. NEVÎRSTNIC. TÎNĂR. bnidnie adj. v. MIC. NEVÎRSTNIC. TÎNĂR. brudnie s. v. PODAR, bruftui vb. v. BRUSCA, bruftuiălă s. v. BĂTAIE, bruftuirc s. v. BRUSCARE, bruftulul vb. v. BRUSCA. BRUION s. ciornă, concept, schiţă. (~ al unei piese de teatru.) brumar s. v. NOIEMBRIE. OCTOMBRIE. brumât adj. v. ABURIT. BRUMĂRIU. FUMURIU. BRtJMĂ s. 1. (MET,) (rar) promoroâcă, (Olt., Ban. şi Bucov.) chldă. (S-a lăsat ~ peste cimpii.) 2. (BOT.) pruină, (Mold.) promoroâcă. (~ care acoperă unele fructe.) 3. (prin Mold.) promoroâcă. (~ formată pe vas de o băutură rece.) brumă s. v. CHICIURĂ. PROMOROÂCĂ. BRUMĂREĂ s. (BOT.; PIilox drummondi şi paniculata) (reg.) rotocoâîe (pl.), sămăclnşă, seînteiuţă, scaunuI-Domnului. brumăreă s. v. SCÎNTEIUŢĂ. brumărcl s. v. NOIEMBRIE. OCTOMBRIE. brumăric s. v. CREŢIŞOARĂ. BRUMĂRIU adj. fumuriu, (rar) brumât, (reg.) morojân. (De culoare ~.) BRUN adj. brunet, negricios, oacheş, tuciuriu, (rar) ţigănâtic, ţigănos, (înv. şi pop.) smolit, (pop.) negriţi, (reg.) negros, (Transilv.) bărnâci, (glumeţ sau ir.) balaoâcheş. (Om fată ~.)^ BRUNĂJ s. (TEIIN.) brunare. (~ unei piese de oţel.) BRUNÂRE s. (TEIIN.) brunaj. (~ unei piese de cupru.) BRUNET adj. brun, negricios, oacheş, tuciuriu, (rar) ţigănâtic, ţigănâs, (înv. şi pop.) smolit, (pop.) negriţi, (reg.) negros, (Transilv.) bărnâci, (glumeţ sau ir.) balaoâcheş. (Om faţă ~.) brus s. v. CUTE. GRESIE. BRUSC adj., adv. 1. adj. inopinat, instantaneu, neaşteptat, neprevăzut, subit. (Plecarea lui ~.) 2. adj. fulgerător, instantaneu, năprasnic, neaşteptat, subit. (O moarte ~.) 3. adj. fulgerător, spontan. (O reacţie ~.) 4. adv. deodată, fulgerător, instantaneu, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el şi...) BRUSCĂ vb. 1. (pop. şi fam.) a bruftui, a bruftului, (fig.) a repezi. (El ţi-a vorbit frumos şi tu l-ai ~.) 2. a brutaliza, a maltrata, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (O ~ sistematic.) bruscân s. v. LĂPTUCUL-OII. BRUSCĂRE s. 1. (pop. şi fam.) bruftuire, (fig.) repezire. (~ cuiva cu un limbaj violent.) 2. brutalizare, maltratare, (livr.) molestâre. (~ soţiei.) bruscalân s. v. LĂPTUCUL-OII. brusnât adj. v. BUCĂLAI. BUCĂLAT. DOLOFAN. DURDULIU. GRĂSAN. GRĂ-SULIU. GRĂSUŢ. PLIN. ROTOFEI. ROTUND. brii stan s. v. LĂPTUCUL-OII. MĂCRIŞUL CALULUI. ŞTEVIE. BRUSTURE s. (BOT.; Lappa) lipan, (reg.) captalân, lumînâre, lumînărică, (prin Ban.) lapuc. brusture s. v. CAPTALAN. LĂPTUCUL-OII. brusturul-căpreî s. v. CINSTET. LĂPTU-CUL-OII. brusturul-âil s. v. LĂPTUCUL-OII. BRUŞ 90 bruş s. v. BULGĂRE. CERNUŞCĂ. CO-COLOŞ. NEGRUŞGĂ. BRUT adj. 1. grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, neprelucrat, (reg.) lişteav. (Material ~.) 2. crud, neargăsit, neprelucrat, ■netăbăcit,^ verde. (Piei ~.) BRUTAL adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neimblinzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, ■rău, sălbatic, singeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsîlnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avân, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sangulnic, sălbăticos, sireâp. (fig.) dur, negru, (Un om ~ ; o faptă ~ .) 2. adv. violent, (inv.) sălbăticeşte. (îl apucă ~ de mină.) ÎL adj. agresiv, bătăios, coleric, dur, impulsiv, iute, ncstăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un temperament ~.) 4. adj. aspru, eîincsc, cîinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 5. adj. aspru, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 6. adj. forţat, silnic, violent. (Măsuri ~.) BRUTALITATE s. 1. asprime, barbarie, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violentă, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivirc, (pop.) ciinie, cîinoşânie, (înv. şi reg.) năsilnicie, (inv.) crincenie, cruzie, cumpli-ciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbutăchne, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.) 2. agresivitate, duritate, impulsivitate, nestăpînire, violenţă. (O ~ structurală.) BRUTALIZA vb. a brusca, a maltrata, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (îşi ~ soţia.) BRUTAL IZARE s. bruscare, maltratare, (livr.) molestare. BRUTAR s. (rar) pîinăr, (Ban., Transilv. şi Maram.) pec, pecăr, (Mold., Bucov. şi Ban.) pitar, (înv., în Transilv.) şuteu. (~ face pline.) BRUTĂREASA s. (Transilv.) pecăriţă, (Mold., Bucov şi Ban.) pităreâsă, (înv.) pităriţă. (~, nevasta brutarului.) BRUTĂRIE s. (Transilv. şi Ban.) pecărie, (Mold. şi Transilv.) pitărie, (înv.) magupie, (înv., în Mold.) formă. (A luat o pline de la ~.) buba-inîinii s. v. PIPERUL-LUPULUI. FOPILNIC. buba mîn/ului s. v. GURMĂ. bubăt adj. v. BUBOS. BUBUROS. bubât s. v. SGARLATINĂ. VARIOLĂ. VĂRSAT. BUBĂ s. (MED.)l. leziune, plagă, rană, (pop.) meteălină, (inv. şi reg.) beleâznă, (reg.) oâjdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adlncă.) 2. bube dulci = impetigo, (reg.) zgaibe dulci (pl.). bubă s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PELAGRĂ. PUSTULĂ MALIGNĂ. VARIOLĂ. VĂRSAT. bubă neâqră s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ. bubă rea s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ, băbe s. pl. v. SCARLATINĂ. BUBERÎC s. (BOT.; Scrophularia nodosa) (rar) scrofulâre, (reg.) brîncă, poală, frunză-de-bubă-reă, iarbă-neâgră, urzică-neâgră. buberic s. v. BRÎNCĂ. BUBlŢĂ s. (MED.) bubuliţă, (pop.) zgăibă, zgrăbunţă. (Are o ~ pe mină.) Imbileă s. v. GÎLCĂ. INFLAMAŢIE. UMFLĂTURA. buboi s. v. ABCES. FURUNCUL. BUBOS adj. buburos, (reg.) bubăt. (B tare ~.) bubuelie s. v. GOGOAŞA. PĂPĂLĂU. BUBUL vb. a detuna, a dudui, a trăsni, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ In depărtare.) BUBUIRE s. bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, duduit, dudui-tură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detfinet. (inv. şi reg.) sunet, (reg.) diirăt. (~ tunului.) BUBUIT s. bubuire, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, duduit, dudui-tură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detdnet, (inv. şi reg.) sunet, (reg.) diirăt. (~ tunului.) BUBUITOR adj. detunător, tunător. (Explozie ~.) BUBUITURĂ s. bubuire, bubuit, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduit ură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) de-tiinet, (inv. şi reg.) siinet, (reg.) diirăt. (~ tunului. ) BUBULIŢĂ s. (MED.) 1. bubiţă, (pop.) zgâibă, zgrăbunţă. (Are o ~ pe mină.) 2. (la pl.) băşicuţe (pl.), papule (pl.), spuzeală. (Ţi-au apărut nişte ~.) BUBUROS adj. bubos, (reg.) bubât. (E tare ~.) BUBURUZĂ s. (ENTOM.; Coccinella septem-punctata) boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (reg.) cucuşor, găinuşă, gărgăriţă, mămăruţă, mărgărit, mărgărită , mărgărită, mărie, măriiiţă, paparugă, păpăriiie, păpă-ruţă, păpăruză, vrăjitoâre, boul-popiî, găina-lui-Dumnczeu, măria-păpii, puica-popii, puicu-1 i ţa- pop i i, va ca -1 u i - Dumnezâu. BUCĂL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.) BUCĂR s. curar, vînar, (reg.) gurâră, hamut, cureaua vînării. (~ este o parte a hamului.) BUCĂTĂ s. 1. crîmpei, fracţiune, fragment, frintură, parte, porţiune, secţiune, tranşă, (pop.) dărâb, partâl, (înv. şi reg.) părtânie, (reg.) jârchină, stuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. fişie, limbă, petic, sprinceană, (O ~ de pădure.) 3. exemplar. (A cumpărat două ~.) 4. compoziţie, piesă. (O ~ muzicală.) 5. (la pl.) recită, rod, (inv.) vipt. (A strlns ~ clmpului.) 6. distanţă, interval, (reg.) postâtă. (A parcurs o bună ~ din drum.) 7. interval, răstimp. (A trecut o bună ^ de timp de etnd nu ne-am văzut.) Imcâtă s. v. PRĂJINĂ. bucate s. pl. v. ALIMENT. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. CEREALE. GRÎNE. HRANĂ. MASĂ. MIJLOACE. MÎNCARE. SITUAŢIE. STARE. BUCĂ s. (ANAT.) fesă. •1 BUCURA bucă cioară s. v. BUCĂŢICĂ. FĂRÎMĂ. PIC. BUGĂLÂI adj. 1. bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsul;, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnât, bucăliii, durd, (prin Olt.) vîr-lâv. (Copil^ ~.) 2. (ZOOL.) mărcuş. (Oi ~.) BUCĂLAT adj. bucălai, dolofan, durduliu, grăsan, grăsulia, grăsuţ, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnât, bucăllu, durd, (prin Olt.) vîr-lâv. (Prunc ~.) bucăliu adj. v. BUCĂLAI. BUCĂLAT. DOLOFAN. DURDULIU. GRĂSAN. GRĂSULIU. GRĂSUT. PLIN. ROTOFEI. ROTUND. _ BUCĂTAR s. (prin Mold.) cuhâr, (Trnnsilv. şi Ban.) socâci, (înv.) mâghor. BUCĂTĂREASĂ s. (reg.) bucătănţă, (Transilv., Ban. şi Maram.) socăciţă. BUCĂTĂRIE s. (reg.) cuhnie, chină, sobă, (înv.) magherniţă, rnagopeţie, (înv., prin Tran-silv. şi Bucov.) cu ană. bucătănţă s. v. BUCĂTĂREASĂ, bucăţea s. v. BUCĂŢICĂ. FĂRÎMĂ. PIC. BUCĂŢEL s. (BOT:; Agrostis canina) (reg.) iarbă-ciineâscă. hueătelî vb. v. ÎMBUCĂTĂTI. bucal! vb. v. ÎMBUCĂTĂŢI. BUCĂŢICĂ s. 1. fărimă, pic, (reg.) bucă-cioâră, bucăţea, zdreâlă, (prin Transilv.) mân-gotă, mângură, (Olt.) scrâmură, (Olt. şi sudul Transilv.) smicărâie, (Ban.) sini curat ură. (O ~ de pline.) 2. fărimătură, sfărimătură. (~ din-tr-un obiect.) BUCEÂ s. (TEIiN.) bucşă, (reg.) prisnel. (~ la osia carului.) bucea s. v. BRĂŢARA. GÎT. bhclie s. v. LITERĂ. SLOVĂ, buchelâr s. v. PORTMONEU. PORTOFEL. BUCIIER s. (fig.) tocilar. (E un ~ la şcoala.) BUCHEREĂLĂ s. buchiseala, (fig.) toceală. (~ la şcoală.) BUCIiERÎ vb. 1. a silabisi, (înv.) a buchi-risi, a silabi, a slomni, a sloveni. (~ un text.) 2. (fig.) a toci. (Toată ziua ~ lecţiile.) BUCHET s. 1. mănunchi, (reg.) smoc, steblă, şomoiog, şomoltoc, (Transilv. şi Ban.) chită, (Transilv., Maram. şi Ban.) struţ, (Transilv.) vîrstă. (Un ^ de margarete.) 2. (BOT.; Geranium pusillum) (reg.) săgeţlcă. buchetieră s. v. FLORĂREASĂ. BUCHEŢEL s. (reg.) mănunchiâş, mănnn-chiulcţ, (Transilv., Maram. şi Ban.) struţişor, struţuşdr. bucii înist s. v. ANTICAR, bucbirfsl vb. y. BUCIIERÎ. SILABISI. BUCHISEÂLĂ s. buchereală, (fig.) toceâlă. (~ a lecţiilor.) *BUCI s. pl. (Olt.) zgrebeni (pl.). de clnepă.) bucinîş s. v. ANGHELICĂ. CUCUTĂ. PĂ-TRUN JEL-C Î INE SC. PĂTRUN JELUL-C ÎI- NELUI. buciuiş-de-ăpă s. v. CUCUTĂ-DE-APĂ. CU-CUTĂ-MICĂ. buciuiş-de-baltă s. v. CUCUTĂ-DE-APĂ, CUCUTĂ-MICĂ. bucinîşel s. v. SGHINDUC. BUCIUM s. (MUZ.) (Maram.) trimbiţă. (Sunet de BUCIUM s. (BOT.) (pop.) buthc, (reg.) muzhc. (~ de viţă.) bheium s. v. BUŞTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT. BUCLĂ vb. a (se) cîrlionţa, a (se) înela, a (se) încreţi, a (se) ondula, (rar) a (se) znlnfa, (prin Olt. şi Munt.) a (se) scîrlionţi. (Şi-a ~ părul.) BUCLÂRE s. cîrlionţare, inelare, încreţire,. ondulare. (^ a părului.) BUCLÂT adj. 1. cîrlionţat, creţ, inelat, încreţit, ondulat, (rar) zulufât, (prin Olt. şi Munt.) scirlionţât, (prin Olt.) scîrcior. (Păr ~.) 2. creţ, inelat, mărgclat. (Lină ~.) BtJCLĂ s. 1. cîrlionţ, creţ, inel, ondulaţie, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredclitură, (reg.) scîrlidnţ, zgîrîăunte, (Ban.) cocdr, (prin Munt. şl Mold.) scîr. (~ a părului cuiva.) 2. (TERN.) spiră. (~ a unui cablu.) buelfe s. v. PLOSCĂ. BUGLtJG s. belea, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău„ supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alageâ, dara vâră, pacât, ponos, pot că, poti-câlă, zădhf, (înv. şî reg.) nacafâ, nagodă, (reg.) dănănâîe, încurcâlă, năzbîcă, năzdrăvănie, pă-costănie, şhgă, şugublnă, toroăpă, (prin Aloicl.) bacâlă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bu-cov.) bâdă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoârbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dabilă, (înv.) nesoslnţă, nevolnţă, pâtimă, satarâ, stenaho-rle. (Ce ~ pe el!) buelhc s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DI SEN-SIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. GÎL-CEAVĂ. GUNOI. IMPURITATE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. NEÎNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÎ-ZANIE. bucoâvnă s. v. ABECEDAR. BUCOLIC adj. idilic, pastoral, păstoresc. (Poem ~ •) BUCOLICĂ s. (UT.) eglogă, idilă. (O ~ de Vergiliu.) BUCOVINEANĂ s. bucovineancă. BUCOVINEÂNCĂ s. bucovineană. BUGSAU s. (BOT.; Sparlium junceuin) (reg.) scal-de-pâpură. BUCŞĂ s. (TEHN.) bucea, (reg.) prisnel,.. (** la osia carului.) bucşău s. v. NĂGARĂ. PAPURĂ. bucşi vb. v. BURDUŞI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. NĂPĂDI. PODIDI. TICSI. UMPLE. bueşft ad]. v. BURDUŞIT. ÎNDESAT. ÎNGHESUIT. ÎNGRĂMĂDIT. TICSIT. BUCURĂ vb. 1. (înv. şi reg.) a (se) îmbucura. (S-a ** mult de vestea aflată.) 2. a desfăta, a Incinta, a mîngîia. (Peisajul îi ~ sufletul.) 3. (fig.) a gusta. (Se ~ de plăcerile vieţii.} 4a a beneficia, a se folosi, a profita. (Se ~ de ajutorul cuiva.) 5. a avea, a dispune. (Mă te sftrştt de iw ceas tihnit.) BUCURIE 92 BUCURIE s. desfătare, mîngîiere, mulţumire, plăcere, satisfacţie, (înv. şi pop.) mulţumită, (înv.) haz, mîngîietură. (Simte o mare ~ BUCUROS adj. mulţumit, satisfăcut, vesel, voios. (Se duce ~ la lucru.) budăcă s. v. ÎNCHEGĂTOARE. _ budală adj., s. v. BLEG. NATĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. blidar s. v. VIDANJOR, budă s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE. budeănă s. v. SOVÎRF. budiănă s. v. CRĂIŢĂ. VÎZDOAGĂ. budihăce s. v. ARĂTARE. MONSTRU. P OCITAN IE. POC ITUR Ă. buduţjăniosadj. v. GĂUNOS. SCORBUROS. budulioâlă s. v. ARĂTARE. MONSTRU. POCITANIE. POCITURĂ. TUSE CONVULSIVĂ. budureţ s. v. CĂMIN. COŞ. HORN. ♦BUDUROI s. (reg.) ştiubei. (~ la o flatină.) buduroi s. v. CĂMIN. COS. HORN. ŞTIU- BEI. buduşlău s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA.' VAGABOND. buduşlui vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA. BUF adj. burlesc, caraghios, caricatural, grotesc, parodic, ridicol. (De un comic ~.) BUF interj, puf! BUFANT adj. înfoiat, umflat. (O croială ~ la pantaloni.) bufiiă s. v. BUFNIŢĂ. BUHĂ. BUFNEx\LĂ s. bufnet, bufnire, bufnit, bufnitură, pufnet. (Se aude o ~.) BIjFNET s. bufneală, bufnire, bufnit, bufnitură, pufnet. (Se aude un ~.) BUFNI vb. a izbucni, a pufni, (înv. şi reg.) a prorupe, (Mold. şi Bucov.) a dupăi. (~ în plins, in ris.) bufni vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂVI. IZBI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. TRÎNTI. BUFNÎRE s. bufneală, bufnet, bufnit, bufni-tură, pufnet. (Se aude o ~.) BUFNIT s. bufneală, bufnet, bufnire, bufnitură, pufnet. (Ce e ~ ăsta?) BUFNITURĂ s. bufneală, bufnet, bufnire, bufnit, pufnet. (Se aude o ~.) BUFNIŢĂ s. (ORNIT.; Bubobubo) buhă, (înv. şi reg.) bogză, puhâce, (reg.) boăghe, bufnă, ioimăriţă, bou-de-noâpte. BUFON s. măscărici, paiaţă, (rar) nebun, (înv.) cabâz, caraghioz, mascara, mascaragiu, înăscărăci, măscăreţ, soitâr, (franţuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduş. (~ la curtea unui suveran medieval.) bufonâdă s. v. BUFONERIE. CARA-GFIIOSLÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUŞLUC. BUFONERÎE s. caraghioslic, clovnerie, comicărie, giumbuşluc, (rar) bufonâdă, paiaţar-îc, paiaţărie, (înv.) cabazlîc, giumbtiş, mascara- lîc, măscăriciune, măscărle, (înv., in Mold.) ghidusie. bufi s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PÎNTECE. btiflă s. v. TAUR. bucjât adj. v. ÎNDESTULĂTOR, bugat adj., adv. v. DESTUL. SUFICIENT, bucjăt adv. v. ÎNDEAJUNS, biicjed adj. v. BUHĂIT. PUHAV. UMFLAT. biUjczi vb. v. BUHĂI. PUHĂVI. UMFLA, buha-ciumei s. v. CAP-DE-MORT. FLU-TURE-CAP-MORT. STRIGĂ. BUHĂI s. 1. (BOT.; Listcra ovcita) (reg.) puţa-cocdşului. 2. (TEHN.) cîrlig, greblă, hrcap-tă, vergea, (reg.) criveă. (~ este un dispozitiv la coasă.) 3. (TEHN.) coinac, (reg.) crainic, iafălug, tăvălug, zăvor, cîntarul pietrelor. (~ la moară.) 4. (MUZ.) (reg.) şteand, (Transilv.) dubă. (~ este folosit de colindători.) buhâi s. v. GEALĂU. RĂDAŞCĂ. RÂ-GAGE. TAUR. buliai-de-băltă s. v. BOU-DE-BALTĂ. BUHĂ s. (ORNIT.; Bubo bubo) bufniţă, (înv. şi reg.) bogză, puhăce, (reg.) boăghe, bufnă, joimăriţă, bou-de-noăpte. btiliă s. v. PĂPĂDIE, lmhă-cu-cfrpu s. v. STRIGĂ, buhă-dc-curechi s. v. BOI IOC I. BUHĂ! vb. a se puhavi, a se umfla, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la fată.) BUHĂIĂLĂ s. (înv.) puhăvie. BUIIĂÎT adj. puhav, umflat, (reg.) buged, seărbăd, (Transilv.) pufăios. (O faţă ~.) bulioărc s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. NĂBUSEALĂ. NĂDUF. NĂDU-SEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. buhos adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VIL VOI. ZBÎRLIT. bubuia t adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. V ÎL VOI. ZBÎRLIT. buhurdâr s. v. AFUMĂTOARE. CASOLETĂ. CĂŢUIE. buhvăriu s. v. ABECEDAR, buf vb. v. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. NĂVĂLI. RĂBUFNI. ŢÎŞNI. BUIANDRUG s. (CONSTR.) lintou. (~ montat deasupra unei uşi.) buiedea-eiumei s. v. CAPTALAN. BUIESTRÂŞ adj., s. buiestru. (Cal ~.) BUIESTRU adj., s. buiestraş. (Un~ tl-năr.) BUIMÂG adj. 1. ameţit, buimăcit, năuc, năucit, tîmpit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, căpiu, uluit, (reg.) buimâtic, hăbăuc, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) 2. aiurit, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăştiat. (Ce om ~!) busmătic adj. v. AMETIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TÎMPIT. ZĂPĂ- CIT. BUIMĂCEĂLĂ s. ameţeală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. şi reg.) uluiâlă, uluire, (reg.) uimăceâlă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehuiălă. (O stare de ~.) 93 BULUC BUIMĂCI vb. a (se) ameţi, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov şi Transilv.) a (se) tcliui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!) BUIMĂCIRE s. I. năucire, zăpăcire. cuiva.) 2. ameţeală, buimăceală, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. şi reg.) uluiâlă, iiiuire, (reg.) uimăceâlă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehuiălă. (O stare de ~.) BUIMĂCIT adj. 1. ameţit, buimac, năuc, năucit, tîmpit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, câpiu, uluit, (reg.) buiinâtic, hăbăuc, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) 2. aiurit, buimac, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăştiat. (Om~.) bujdâlă s. v. COCIOABĂ, lipidă s. v. COCIOABĂ, bujdi vb. v. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. NĂVĂLI. RĂBUFNI. ŢÎŞNI. BUJOR s. (BOT.) 1. (Pcteonia officiaalis) (reg.) rujă, rujioâră, ruşioâră, (prin Transilv.) băbărujă. 2. bujor românesc (Paeonia peregrina) = (reg.) rujioâră. bujor s. v. BUSUIOC-ROSU. PALMA- MA IC II-DOMNULUI. POROINIC. SALEP, bujor-de-mânte s. v. SMIRDAR. bujorei s. pl. v. POROINIC. SPÎNZ. BUJOREL s. (BOT.; Orchis papilionacea) gemănariţă, (reg.) porâinic, sculătoâre. bujorel s. v. FLOARE-DE-LEAC. UNTUL-VACII. bujorel-demunte s. v. SMIRDAR. BULĂ s. băşică. (O ~ de aer.) bălă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. BULB s. 1. (BOT.) ceapă. (~ al unor plante.) 2. (ANAT.) glob, (reg.) bulbâc, gogoâşă, scovîrlie. (~ al ochilor.) 3. (ANAT.) bulb rahi-dian = mielencefal. BULBOÂCĂ s. bulboană, ochi, valvîrtej, viitoare, vîrtej, volbură, (rar) seoc, (reg.) bulbuc, ciulniţă, dîlboână, sfredel, şipot, toâncă, vîrtecuş, (Transilv. şi Ban.) clălbină, (Olt. şi Transilv.) dornă, (prin Munt.) şiâi, (prin Transilv. şi Maram.) ştibloâncă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ştioâlnă, (Bucov., Transilv. şi Mold.) ştiulboână, (Transilv., Ban. şi Olt) toâie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ tntr-o apă curgătoare.) BULBOÂNĂ s. bulboacă, ochi, valvîrtej, viitoare, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniţă, dîlboână, sfredel, şipot, toâncă, vîrtecuş, (Transilv. şi Ban.) dălbină, (Olt. şi Transilv.) dârnă, (prin Munt.) şiâi, (prin Transilv. şi Maram.) ştibloâncă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ştioâlnă, (Bucov., Transilv. şi Mold.) ştiulboână, (Transilv., Ban. şi Olt.) toâie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ a unei ape curgătoare.) BULBUC s. (BOT.; Trollius europaeus) (reg.) bflbor, gloânţă, bulbucel-de-mânte, fusta-rîndunelii, măr-auriu. bulbâc s. v. BOBOC. BULB. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CALCE A-CALULUI. GLOB. OCHI. SPLINĂ. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ. BULBUCA vb. a (se) căsca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgîi, (pop. şi fam.) a (se) beii, a (se) blcojdi, (pop.) a (se) boboşa, a (se) bolboşa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. ( ochii.) BULBUCÂRE s. căscare, holbare, mărire, umflare, zgîire, zgîit, (pop. şi fam.) bclire, bleojdlre, (pop.) boboşâre, boldire. (~ ochilor.) BULBUCAT adj. căscat, holbat, mare, mărit, umflat, zgîit, (rar) bălăbănos, (pop. şi fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboşât, bolboşât, boldit, (reg.) măciuliât. (Cu ochii ~.) bulbucătură s. v. PROEMINENTĂ. PRO-TUBERANŢĂ. bulbucel s. v. CALCE A-CALULUI, bulbuccl-de-mânte s. v. BULBUC, bulcă s. v. CHIFLĂ. FRANZELĂ. BULDOG s. (ZOOL.) mops, (rar) box. (Un cline ~.) bulduşi vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA. BULEĂNDRĂ s. 1. cîrpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanţă, (pop.) treânţă, (înv. şi reg.) rântie, (reg.) paceaură, rufă, şuleândră, tîrfă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) cîrţă, (Mold. şi Bucov.) cotreânţă, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Şterge praful cu o ~.) 2. (la pl.) boarfe (pl.), calabalîc, catrafuse (pl.), troace (pl.), ţoale (pl.), (reg.) bodroânţe (pl.), cioveie (pl.). trancanâle (pl.), (Olt.) dănănâie. (Ia-ţi ~ şi pleacă!) buleândru s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. HAINĂ. ÎMBRĂCĂMINTE. PROSTITUATĂ. STRAI. TÎRFĂ. VEŞMÎNT. BULEVARDIER adj., s. bulevardist. (O piesă ~.) BULEVARDIST adj., s. bulevardier. (Comedie ~.) BULFEU s. (TEHN.) cruce, spetează, stinghie, (pop.) scăiuş, (Transilv., Ban. şi Olt.) fiulâre, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopăţică, (Ban.) remeneâcă, (Transilv.) scîndurică. (~ la jug.) BULGĂR adj. bulgăresc. (Cultura ~.) BULGĂRE s. i. cocoloş, (reg.) bruş, (Transilv. şi Ban.) surdtică. (Un ~ de pămlnt.) 2. drob, grunz, (pop.) zgrunţ, zgrunţur. (~ de sare.) BULGĂRESC adj. bulgar. (Vinuri ~.) bulgărosadj. v. BOLOVĂNOS. GLODUROS. PIETROS. bulqur s. v. CRUPE. buliiâc s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. BULIBÂŞĂ s. vătaf. (~ ţiganilor.) buliehcr s. v. CIOARSĂ. BULIMÎE s. (MED.) hiperorexie. BULÎN s. (FARM.) casetă, comprimat, pastilă, pilulă, tabletă, (pop.) hap, nâsture, (reg.) bumb. BULtJC s., adv. 1. s. bandă, ceată, cîrd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pîlc, sto^ (pop.) crilă, liotă, (reg.) canarâ, ciârdă, mişină* (Olt. şi Transilv.) ciopâr, (Olt. şi Ban.) clâpie’ (înv.) cin, tacîm. (~ de oameni.) 2. adv] droaie, gloată, grămadă, valvîrtej. (Se repezeau BULUGBĂŞIE 94 ~ la el.) 3. s. (MIL.) ceată, steag, (înv.) buluc-băşie. (în vechea organizare a armatei, ~ avea aproximativ efectivul unei companii.) bulucbăşfe s. v. BULUC. CEATĂ. STEAG, buluci vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI, buluglicână s. v. CARTOF, buluglună s. v. CARTOF. BULZ s. boţ, cocoloş, (pop.) golomoz, (reg.) dodoc, giscă, urs, (prin Mold.) totoloţ. (Un ~ de mămăligă.) btimftscâ s. v. BANCNOTĂ. BILET DE BANCĂ. FIÎRTIE. HÎRTIE-MONEDĂ. bumb s. v. BULIN. CASETĂ. COMPRIMAT. NASTURE. PASTILĂ. PILULĂ. TABLETĂ. BUMBÂC s. (rar) coton, (Ban. şi Transilv.) pămucă. (Bluză de y.) bumbac s. v. VATĂ. bumbac-de-efmp s. v. BUMBĂGARIŢĂ. BUMBĂCÂRIŢĂ s. (BOT.; Eriophorum) (rar) puf-vegetal, (reg.) linărică, lînăriţă, bumbac-de-eîmp. bumbăccâlă s. v. VĂTUIRE. VĂTUIT, bumbăci vb. v. SNOPI. STÎLCI. VĂTUI. bumbăcire s. v. VĂTLIIRE. VĂTUIT, bumbăcit adj. v. VĂTUIT, bumbăcit s. v. VĂTUIRE. VĂTUIT, bumbi s. pl. v. PEJMĂ. BUMBIŞOR s. (BOT.; Erigcron acris) (reg.) steluţă, ochiul-boului. bumbisor s. v. GRANAT. NĂSTURAŞ. NĂSTUREL. SPILCUŢĂ. bumburez s. v. BUMBUŞOR. bumbuşcă s. v. AC CU GĂMĂLIE. BUMBUŞOR s. (BOT.; Schoenus nigricans) (reg.) bumburez. bumbuşor s. v. BĂNUŢ. NĂSTURAŞ. NĂSTUREL. PĂRĂLUŢĂ, bumbuţ s. v. CERCEL. BUN adj., s. I. adj. 1. pozitiv. (Latura ~ a fenomenului.) 2. adecvat, binevenit, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 3. adecvat, indicat, nimerit, potrivit, propriu. (Un teren ~ pentru literatură.) 4. apt, capabil, convenabil, potrivit, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.) 5. favorabil, frumos, prielnic. (Timp ~.) 6. blajin, blînd, domol, paşnic, (livr.) mansuet, (reg.) pîşln, (înv.) lin. (Un om ~.) 7. cumsecade, îngăduitor, înţelegător, omenos, (înv.) omenit. (S-a arătat ~ cu noi.) 8. (BIS.) îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (înv. şi reg.) milostivnic, (înv.) cruţător, milosîrd, milosîrd-nic, mizericordios. (Dumnezeu e ~.) 9. ascultător, cuminte, docil, plecat, supus, (livr.) obedient, (înv.) ascultoi. (Copil ~.) 10. chibzuit, folositor, gindit, înţelept, judicios, raţional, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătds. (Un sfat ~.) ll. frumos. (O faptă ~.) 12. apropiat, intim. (Prieten ~.) 13. izbutit, realizat, reuşit, valoros, (pop.) nimerit, (arg.) miştd. (O piesă de teatru ~.) 14. capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, în. zestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparăt, (înv. şi pop.) hârnic* (pop.) cercat, (înv. ) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un profesor 15. autentic, curat, veritabil, (rar) pat6nt. (Aur ~.) 16. curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Un aer ~.) 17. abundent, bogat, îmbelşugat, îndestulat, mare, mănos, (înv. şi reg.) bolşugos, spornic, (înv.) săţios. (Recoltăm.) 13. avantajos, bănos, productiv, profitabil, rentabil, (livr.) lucrativ, (fig.) mănos. (O afacere ~.) 19. valabil. (Bani ~.) 20. apreciabil, considerabil, important, însemnat, mare. (S-a ales cu un clştig ~.) 21. întreg, plin, (O zi ~.) 22. grozav, straşnic, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 23. apetisant, delicios, gustos, îmbietor, plăcut, savuros, suculent, (rar) pofticios, (arg.) mişto. (O gustare ~.) 24. ales, aristocrat, aristocratic, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghe-nicos, evghenfs, (fam. şi peior.) simandicos. (E de neam ~.) ÎI. s. 1. avere, avut, avuţie, bogăţie, mijloace (pl.), situaţie, stare, (înv. şi reg.) bogătăte, prilej, prindere, (reg.) Llăgă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosăg, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusle, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (~ său se ridică la . . .) 2. valoare. (Deţinător de ~ uri.) 3. bun public= patrimoniu. 4. produs, (înv.) materie. (~uri ede ţării.) bun s. v. BUNIC. CALITATE. ÎNSUŞIRE. TATĂ MARE. VIRTUTE. bunăr s. v. APĂ. FÎNTÎNĂ. PUT. BUNAVESTIRE s. (BIS.) (pop.) blago-veştânie. bfină s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE. BUNĂ-CUVIÎNŢĂ s. decenţă, jenă, manieră, pudoare, ruşine, sfială, (rar) pudicitâte, (latinism rar) pudiciţie. (Lipsit de ~.) bună-dimineăţa s. v. PETUNIE. ZOREA. BUNĂOĂRĂ adv. (înv.) precum. (Să ne închipuim y că ... ) BUNĂSTARE s. belşug, bogăţie, prosperitate, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoâre, (înv.) salut, scumpete, scumple, spor, (fig.) înflorire, (y în care se afla.) BUNĂTATE s. 1. blîndeţe, (livr.) mansuetu-dine, (rar) blajinătate, (reg.) buneţe. (Era dc-o~ proverbială.) 2. amabilitate, bunăvoinţă, (Te rog să ai ~ să-mi spui cit e ceasul.) BUNĂVOINŢĂ s. 1. afecţiune, cordialitate, prietenie, (livr.) afabilitate, (fig.) căldură. (N-am simţit ~ lui obişnuită.) 2. amabilitate, atenţie, prietenie, solicitudine. (Ne-a arătai multă ~.) 3. amabilitate, serviabilitate, (livr.) complezenţă, (înv.) complăcere, priinţă. (~ lui faţă de mine.) 4. amabilitate, bunătate. (Te rog să ai ~ să-mi spui cit e ceasul.) 5. îngăduinţă, înţelegere, mărinimie, milă, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) priinţă, (turcism înv.) musaadeâ. (Cu ~ lai.) 6. rîvnă, silinţă, sirg, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destulă dar nu putea realiza nimic.) BtTNCĂR s. (MIL.) cazemată. bunceâg s. v. PIEDIGUŢĂ. 95 BURETOS BTjNDÂ s. pieptar. (~ înflorată.) BUND IŢA s. 1. cojoccl, pieptăraş. (O ~ femeiuşcă.) 2. (BOT.) bundila-vlnlului (Phlomis piuujcns) = (reţii.) scorogoi, solovîrfiţă. bunel s. v. BUNIC. TATĂ MARE. bunele s. v. BLÎNDEŢE. BUNĂTATE, bunnet s. v. CRÎNG. DESIS. HĂŢIŞ. PIEDICUTĂ. STUFĂRIŞ. TUFĂRIŞ. TUFIŞ. bumfhinl vl). v. MIGĂLI. BUN-GtJST s. distincţie, eleganţă, rafina-snent. (livr. şi fam.) şic. (îmbrăcat cu ~.) BUNIC s. tată mare, (pop.) bun, bunel, 7. adj. domol, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 8. s. acalmie, linişte, pace, tăcere, (înv. şi reg.) pâos. (înv.) lin, liniştire, molcomire. (Stare de ~ deplin, în natură.) 9. adj. lin, liniştit, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (Viala ~. > 10. adj. liniştit, tăcut. (Pe aleile ~.) 13, adj. blînd, domol lin, liniştit, moderat, molcom., potolit, uşor. (Ploaie vlnt ~.) calm s. v. OBLIGEANĂ. CALMĂ vb. 1. a (se) astîmpăra, a Uoj domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) st Impara, (înv. şi reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) aşeza, (fig.) a (se) stinge. (Şi-a ~ setea.) 2. a (se> alina, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) linişti* a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) uşura, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, Crov. şi reg.) a (se) rnîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.). a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 3. a (sc) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) potoli, (reg.) a (se) ţistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervai şi abia a reuşit să-l ~.) 4. a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpîni, a tempera. (Te rog să te ~!) 5. a se domoli, a se linişti, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera din casă s-a mai ~.) 6. a (se) atenua, a descreşte, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (sc) modera, a (sc) pondera, a (se) potoli, a (sc) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi. a (sc) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Yiiezcs vîntului s-a mai CALMANT adj., s. 1. adj. alinător, liniştitor, (rar) potolitor, uşurător, (pop.) molcomi-t6r. (O atmosferă 2. s.,adj. (FARM.) leni-tiv, sedativ. (Antinevralgicul este un CALMÂRE s. 1. astîmpărare, domolire, liniştire, potolire. (~ setei.) 2. alinare, domolire, liniştire, potolire, temperare, uşurare, (rar) potoleâlă, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 3. domolire, îmblînzire, îmbunare, împăcare, liniştire, potolire. (~ unei persoane enervate.) 4. atenuare, descreştere, diminuare, domolire, micşorare., potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) GALMÂT adj. 1, domolit, îmblînzit, îmbunat, împăcat, liniştit, potolit. (Om ~ după o enervare.) 2. calm, domolit, liniştit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) 3. atenuat, diminuat, domolit, liniştit, potolit, redus. (Durere ^.) CALMtJC adj. (rar) calmucesc. (Populaţie ~.) calmucesc adj. v. CALMUC. CALOÎAN s. (pop.) scaloiân, mama-ploâie, muma-pădurii. (Cu ~ se invoca ploaia. în credinţele populare.) CALOMEL s. (CHIM., FARM.) clorură mer-curoasă. (~ are acţiune purgativă.) CALOMFÎR s. (BOT.; Chrysanthemum bal~ samita) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-îetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Prâciste CAMERĂ CALOMNIA vb. a (se) birfi, a (se) blama, -n (se) cleveti, a (se) defăima, a (sc) denigra, ;a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) ■detracîa, a (se) vitupera, (înv. şi pop.) a (se) ocări, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamr. ti, a (se) măscări, a (se) mo/.aviri, •a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, .a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. lig.) a (sc) încondeia, (pop. l'ig.) a (se) înnegri. (îl ~ pe =i ied re pi.) CALOMNIAT adj., s. bîrfit, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om ~.) calomniator adj. v. BÎRFITOR. CALOMNIOS. OLE VET ITOR. DEFĂ1MÂTOR. DEN IGRATOR. PONEGRITOR. CALOMNIATOR adj., s. bîrfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) ■delracîor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevet-nic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavlr. (E un ~ ordinar.) CALOMNIE s. bîrfă, bîrfeală, birfire, bîrfit, ^calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare. denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăs-■tiiire, piră, (înv. şi rcg.) ponoslulre, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, clevetă, ■mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrlre. (Nu Ic pleca la ~ lor!) CALOMNIERE s. bîrfă, bîrfeală, birfire, bîrfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstulre, piră, (înv. şi reg.) ponoslulre, (Ban.) tonocie, <înv.) balamuţie, catigorie, clevetă, mozavirie, '(fam. fig.) încondeiere, înnegrlre. (O ~ ordinară. ) CALOMNIOS adj., adv. 1. adj. bîrfitom clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, '(rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) moza-vlrnic. (Afirmaţii, vorbe ~.) 2. adv. defăimător, rău. (Vorbeşle ~ de ei.) CALORIE MARE s. (FIZ.) kilocalorie. CALORIFER s. radiator. (Nu s-a încăl-’zit ~.) CALORIFCG adj., s. (FIZ.) termoizolant, termoîzolator, izolant termic. (Material ~.) CALORIZÂRE s. (TEHN.) alitarc. CALOTĂ s. (prin Transilv.) pup, scăfîrlle, capitonâj. (~ a unui fotoliu.) CAPITONAT ad j. tapisat. (Fotolii: ~ CAPITULĂ vb. (MIL.) a se preda, (înv.> a se închina. (Cetatea a ~.) capitulă vb. v. CEDA. RENUNŢA. CAPITULĂRE s. (MIL.) predare. (înv.)> închinare. (~ cetăţii.) capitulare s. v. CEDARE. RENUNŢARE, capiu adj. v. AMEŢIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TIMP1T. ZĂPĂCIT. CAPÎNTORTURĂ s. (ORNIT.; Jynr: (or-quilla) (reg.) sucitoâre, vîrtecâp. CAPORĂL s. (MIL.) (pop.) căprar. (Uri ~ şi un sergent.) CAPOT s. halat. (Purta prin casă ua ~.> capotăj s. v. CAPOTARE. CAPOTÂRE s. (rar) capotâj. (~ a unus vehicul.) capotei s. v. SCURTEICUŢÂ. capra-drăcului s. v. BERBECUL. LUPUL-VRĂBIILOR. MĂRĂCIN AR. PIETROSUL. SERÎNCIOC. CAPRĂ s. I. (ZOOL.) capră-dc-munle ( Rupi-capra rupicapra) — capră-neagră, capră-săl-batică : capră-neagră (Rupicapra rupicapra)—■ capră-de-munte, capră-sălbatică ; capră-sălbatică (Rupicapra rupicapra) = capră-de-munte, capră-neagră. 2. (art.) (pop.) brezâia (art.),. turca (art.). (~ este un joc popular tradiţional1 practicat de Anul nou.) 3. (reg.) măgar. (Mold. şi Bucov.) crăcână. (~ de tăiat lemne.) 4. căprior. (~ este un suport de lemn.) 5. (IF.lfX•> cleşte, locaş, matcă, plasele (pl.). (~ a dulgherului. ) (i. (TEHN.) cumpănă. (~ la avară.} capră s. v. COBILĂ. COMPAS. CRECU capră-ncinţcăscă s. v. CALCEA-CALULUL capre s. pl. v. ARŞIC. CAPRICIOS adj. 1. boieros, fandosit, mofturos, năzuros, pretenţios, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfiros, năturos. (E cam ~ dumnealui!) 2. fluşturatic, fluturatic, inconsecvent,, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant* neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios*. schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~} 3. inconstant, instabil, neconstant, n.e.stabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil* (reg.) tonătic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălţăt. (O vreme ~.) CAPRICIU s. 1. chef, fandoseală, fantezie* fason, l'iţă, maimuţăreală, moft, naz. poftă,, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fain.)» pîrţâg, scălimbăiălă, scălîmbăiere, scu 11:nI:■ ai-tură, (pop.) fasoleălă, liâchiţă, izmeneală, pan-dalie, (înv. şi reg.) marghiolie, nacai'ă. pală., (reg.) marghioleălă, năbădăic, toâncă, zirnbîc.. (Transilv.; pont, (Mold., prin Bucov. şi Tran-silv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonosit ură* (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farai'as 107 CARACTERISTICĂ ftîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a :fost dccit un ~.) 2. (MUZ.) fantezie, (rar) ricer-■căr. (Un ~ spaniol.) CAPRICORNUL s. art. (ASTRON.) (pop.) •căpriorul (art.), ţapul (art.). GAPRIFOI s. (BOT.; Lonicera) (înv. şi •reg.) căşic. eapriMi s. v. CREŢUŞCĂ. CUNUN IŢA. SA L BĂ - M O ALE. VONICER. caprilemă s. v. CRESON. IIRENIŢĂ. URDA-VACII. caprini ii 1. pătură, strat, treaptă. (~ socială.) 7. clasă, grup. grupare, (astăzi rar) tagmă, (înv.) rinduiâlă. (Face parte din ~ celor . . . ) 3. clasă, treaptă. (~ de retribuţie.) f). clasă, rang. (Restaurant de ~ I.) 10. (SPORT) divizie. (Echipă de~ A.) categorisi vb. v. CALIFICA. FACE. NUMI. CATEHISM s. (BIS.) (înv.) catihis. CATEI-IIZÂ vb. (BIS.) a eatihisi. CATENĂ s. (CHIM.) lanţ. (O ~ leagă intre ei atomii de acelaşi fel ai unei substanţe.) eatcnă s. v. LANŢ. SISTEM MUNTOS. CATERINCĂ s. (MUZ.) flaşnetă, mina'vet. CATERISI vb. (BIS.) a răspopi, (pop.) a despopi, a despreoţi. (A ~ un preot.) CATERISIRE s. (BIS.) răspopire. (~ a unui preot.) CATERISIT adj. (BIS.) răspopit. ( Preot ~.) CATIFEÂ s. velur, (înv. şi reg.) mâncister, (Transilv.) barşon, (prin Munt. şi Mold.) pluş, (Transilv. şi Ban.) somot, (înv.) urşinic. (Haină' de ~.) CATIFELÂT adj. mătăsos, moale, neted. (Obraz piele ~.) catiieluţă s. v. PANSEA. PANSELUŢĂ.. catiqorie s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎR-FIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITA RE. P ONE G REALĂ. PONEGRI RE.... ŞOAPTĂ. catihis s. v. CATEHISM. eatihisi vb. v. CATEHIZA. CATlSMĂ s. (BIS.) (înv.) şedere. (~ este-una din secţiiuiile psaltirii.) CATIR s. (ZOOL.; Equus miillus) (înv. şi reg.) mîşcoi, (latinism înv.) mul. CATIR CĂ s. (ZOOL.) (reg.) mulă, (înv.) mîscoâie, (înv., în Ban.) măzgă. CATOLIC adj., s. (BIS.) 1. adj. papal, roman, roman o-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. şi reg., mai ales în Transilv.) papistâş, papistăşesc. (Biserica ~.) 2. s. romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist,. (înv. şi reg., mai ales în Transilv.) papistăş.. (Un ~ bigot.) CATOLICISM s. (BIS.) (inx. şi reg.) papis-tăsie, (înv.) papism. CATOLICIZA vb. (BIS.) (înv. şi reg.) a (se) papislăşi. catortosi vb. v. IZBUTI. REUŞI. CATRAFUSE s. pl. boarfe (pl.), bulendre-(pl.), calabalîc, troace (pl.), ţoale (pl.), (reg.)* bodroănţe (pl.), cioveie (pl.), trancanăle (pl.),. (Olt.) dănănâie. (Ia-ti ~ şi pleacă!) eatraftise s. pl. v. BAGAJ. CATRAN 112 CATRÂN s. (CHIM.) gudron, (reg.) zeft. (Carton acoperit cu rv . j catran s. \\ SMOALĂ. CATRÎNŢĂ s. fotă, (înv. şi pop.) peştimân, (pop.) pestelcă, (reg.) zăvelcă, (Transilv. şi Maram.) pînzătură, (prin nordul Mold.) pris-toăre, (Transilv. şi Maram.) zâdie. (~ este o piesă clin portul popular femeiesc.) CAŢAVEICĂ s. scurteică, (rar) zoâvă. (~ se poartă la tară.) caua s. v. BAUBAU. CAUC s. căuş, scala, (Transilv.) suflă, lingură de scos. (Cu ~ se scot cerealele clin sac.) CAUCiCG s. (pop.) gumilastic. (Praştie clin ~.) ^ CA UDAT s. (ZOOL.) urodel. (Salamandra este un ~.) căună s. v. MINĂ. căunc s. v. PEPENE, caustic adj. v. BATJOCORITOR. EPIGRAMATIC. SARCASTIC. SATIRIC, causticitate s. v. SARCASM. CAUTERIZA vb. (MED.) a arde. (A ~ o rană.) CAUŢIIJNE s. (JUR.) 1. fidejusiune, garanţie, (pop.) chezăşie, (înv.) adeverinţă. (A depus ~.) '1. fidejusor, garant, (pop.) cliezâş, (înv.) platnic, sodăş. (El este considerat. ~ pentru debitor.) CAUZA vb. 1. a pricinui, a produce, a provoca, (pop.) a căşuna, (înv.) a trâge. (A ~ cuiva un necaz.) 2. a declanşa, a determina, a dez-lănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. şi reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui discuţii furtunoase.) 3. a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Injecţia i-ct ~ o senzaţie ele înviorare.) 4. a aduce, a pricinui, a produce, a provoca. (A ~ mari daune.) CAUZĂRE s. declanşare, determinare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, (rar) provocâţie. (~ unei puternice reacţii.) CAUZATÎVadj. (GRAM.) factitiv. (Verb~.) CĂUZĂ s. 1. considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, raţiune, temei, (înv. şi pop.) cuvînt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînţă. (~ care explică producerea unui fenomen.) 2. obîrşie, origine, (fig.) izvor, mâmă. (~ tuturor succeselor e . . . ) 3. obiectiv, scop, ţel, ţintă, (înv.) pricină. (Luptă pentru nobila ~ a independen-denţei.) 4. (JUR.) acţiune, judecată, proces, (livr.) speţă, (înv. şi pop.) price, (pop.) dreptate, lege, pricină, (reg.) pîră, (prin Transilv.) tăr-ghelăş, (înv.) divan, judeţ, prigonire, sud, (înv., în Mold.) delă. (Mline se judecă ~.) cavâf s. v. CIZMAR. PANTOFAR. CAVALER s., adj. 1. s., adj. burlac, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. şi fam.) becher, (Transilv.) frăşcău. (A rămas ~.) 2. s. (TEHN.) călăreţ. (~ la o balanţă.) CAVALERIE s. (M1L.) călărime, (înv.) cavalerime, călărăşie, călărăşime. cavalerime s. v. CAVALERIE. CĂLĂRIME. CAVALERIST s. (MIL.) călăreţ, (înv.) călare, călăraş, răitâr. CAVALÎN adj. (ZOOL.) cabalin. (Rasă~.) eavăs s. v. JANDARM. CAVERNĂ s. 1. (GEOGR.) grotă, peşteră, (reg,) ocnă, scorbură, (înv.) spelhncă. (O ~ cu stalactite.) 2. (MED.) cavitate. (~ pulmonară. ) CAVERNOS adj. (MED.) cavitar. (Leziune pulmonară rsj m ) cavernos adj. v. ADÎNC. GRAV. GROS. JOS. PROFUND. CAVITĂR adj. (MED.) cavernos. (Leziune pulmonară ~.) CAVITĂTE s. 1. adîncitură, gaură, scobitură, (înv. şi reg.) scorbură, (reg.) scîlbă, scochină, (Mold.) bortă, (înv.) zgău. (O ~ într-un obiect.) 2. (MED.) cavernă. (~ pulmonară.) CAVOU s. criptă, (rar) necrâpolă, (înv.) grobnic, grdpniţă, mormîntâr. (~ într-un cimitir; ~ al unei familii.) CAZ s. 1. circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, situaţie, stare, (înv.) încunjurâre, peristas, prilejire, stat. împrejur-stâre, (fig.) context. (în acest ~ . . . ) 2. fapt, întîmplare. (~ din Vaslui.) 3. (MED.) îmbolnăvire. (Două noi ~ de scar-latină.) 4. (GRAM.) (înv.) cădere. (E la ~ acuzativ.) cază s. v. COMITAT. DISTRICT. cazacincu s. v. CAZACIOC. CĂZĂCEASCĂ. CAZACIOC s. căzăcească, (reg.) cazacincă. (A dansat un ~.) CAZÂN s.(GEOL., GEOGR.) caldeiră, căldare, circ, zănoagă, (prin Ban.) scofăină. (~ In regiunile muntoase.) CAZĂNIE s. (BIS.) cuvînt, omilie, predică., (înv.) chiriacodrâmion, didahie, poucenie, pre-dicâre, predicăţie, propovedânie, carte cu învăţătură. (Citeşte o ~.) cază s. v. CĂSUŢĂ. COMPARTIMENT. DESPĂRŢIRE. DESPĂRŢITURĂ. CAZEÎNĂ s. (BIOL.) cazeinogen. (~ este o proteină.) CAZEINOGEN s. (BIOL.) cazeină. (~ se găseşte în lapte.) CAZEMATĂ S. (MIL.) buncăr. CAZMÂ s. hîrleţ, (reg.) sâpă, (Ban.) arşov, (prin Transilv.) aşău, (prin Olt.) săpătoare. (Sapă pămîntul cu ~.) cazma s. v. TÎRNĂCOP. CĂZNĂ s. 1. calvar, canon, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură, (înv. şi pop.) triidă, (pop.) mtincă, (înv.) muncitorie, pasiăne, pedeâpsă, pedep-sitiiră, rână, schingi, strădânie, strînsoâre, trudnicie. (~ Indurată de cineva.) 2. chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travâliu, (rar) străduiâlă, străduire, (pop.) canoneâlă, (reg.) ştrapâţ, (prin Munt.) morîn-ceâlă, (Mold. şi Transilv.) zoâlă, (înv.) căznire, nevoinţă, osteninţă, sfârţă, strădănuinţa, stră-dănuire. (~ lui a fost încununată de succes.) CAZON adj. 1. (MIL.) militar, milităresc» ostăşesc, soldăţesc, (rar) marţiâl, (pop.) cătă-nesc, (înv.) oştenesc, oştâsc, voinicâsc. (Uni- 113 CĂINA formă ~.) 2. milităros, (rar) marţiâl. (Purtare cazuăl adj. v. ACCIDENTAL. INCIDENTAL. ÎNTÎMPLĂTOR. OCAZIONAL. SPORADIC. CÂ conj. 1. (consecutiv) de, incit, (înv. şi pop.) cît. (Gemea ~ iţi era mai mare mila.) 2. (cauzal) căci, deoarece, fiindcă. (Haidem ~ se face seară.) 3. (adversativ şi restrictiv) şi. (Să care bărbatul cu carul şi femeia cu poala, ~ tot se isprăveşte.) 4. (adversativ şi restrictiv) doar. (~ nu mi-oi feşteli onoarea I) 5. (adversativ şi concesiv) deşi. (Calul, ~ e cu patru picioare, şi tot se poticneşte.) 6. (temporal) cinci. (Acum, ~ ne-am odihnit, putem pleca.) că conj. v. DACĂ. că ea vb. v. DEFECA. IEŞI. căeăre s. v. DEFECARE, căcăf s. v. EXCREMENT. FECALE, căcădără s. v. PĂDUCEL. eăcădiră s. v. MĂCEAŞĂ. căcănur s. v. VIDANJOR, căcăniiz adj., s. v. CAFENIU. CASTANIU. MARO. căeău s. v. DUMBRĂVEANCĂ. CĂCI conj. (cauzal) că, deoarece, fiindcă. (Să plecăm ~ se face seară.) CĂCIULÂR s. (MIL.) curcan, dorobanţ. (~ în vechea armată română.) căciula-şerpclui s. v. POPENCHI. CĂCIULĂ s. 1. (Mold. şi Bucov.) cuşmă, (Transilv. şi prin Munt.) şapcă. (Iama poartă ~ pe cap.) 2. (BOT.) pălărie. (~ la ciuperci.) căciulă s. v. CAP. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ. căciuli vb. v. ÎNJOSI. PLOCONI. UMILI, căeiuiie s. v. CAPSULĂ. CĂPĂŢÎNĂ. GĂMĂLIE. MĂCIULIE. căciulile s. v. ÎNJOSIRE. PLOCONEALĂ. PLOCONIRE. UMILIRE. CĂCI UL IŢĂ s. bonetă, scufă, scufiţă, tichie, (Transilv., Ban. şi Bucov.) ceâpsă. (Bunicul cu ~ ne cap.) CĂDEA vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajeră; a ~ o frunză.) 2. a se dărîma, a sc nărui, a pica, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (A ~ casa pe ei.) 3. a pica, a sc prăbuşi, a se prăvăli, a se răsturna, Jar) a sc poticni. (Calul a ~ la pămint.) 4. a sc prăbuşi, a se prăvăli. (Apa ~ de la înălţime. formînd o cascadă.) 5. a scăpa. (îi ~ plinea din mină.) 6. a sări. (l-au ~ patru nasturi de la haină.) 7. a coborî, a se lăsa, a seobori. (~ ceata, noaptea.) 3. a se aşeza, a se aşterne, a se depune, a se lăsa, a pica. (A ~ bruma peste cîmpii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravănă.) 10. a (se) apleca, a atîrna, a (se) cobori, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. şi pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile ~ de-atitci rod.) li. a atîrna, a curge, a spînzura. (Părul îi ~ pe spate.) 12. a eşua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie, in luptă.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea a ~ într-o slmbătă.) 15. a i se potrivi, a-i şedea, a-i veni. (Haina îi ~ bine.) 16. a cadra, a se cuveni, a trebui, (înv.) a sc dostoi, a privi. (Nu se ~ să faci asta I) 17. a se cere, a se cuveni, a se impune, a trebui, (înv. şi pop.) a căuta. (Se ~ să procedăm astfel. . . ) 18. a se cuveni, a (se) putea. (Se ~ ca noi să stăm pasivi?) 19. a i se cuveni, a-i reveni, (înv. şi reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care mi se ~.) cădea vb. v. AFLA. ARUNCA. AZVÎRLI. FI. GĂSI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. SITUA. TĂBĂRÎ. VENI. ZVÎRLI. CĂDELNIŢĂ vb. (BIS.) a tămiia, (înv. şi reg.) a cădi. (Preotul ~.) CĂDELNIŢĂRE s. (BIS.) tămiiere. CĂDELNIŢĂ s. (BIS.) (înv. şi popjafumă-toâre, (reg.) tămîier, tămîiernilă, tămiietoâre. cădcnîe s. v. CUVIINŢĂ. CĂDERE s. 1. picare. (~ a unui obiect de pe etajeră.) 2. căzătură. (A suportat o ~ uşoară.) 3. dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeâlă, (înv.) risipă. (~ a zidurilor unei case.) 4. dărîmare, năruire, picare, prăbuşire, prăvălire, răsturnare. (~ lui la pămint.) 5. (GEOGR.) cădere de apă = cascadă, cataractă, (pop.) săritoare, şipot, urlă-toâre, (reg.) duruitoăre, (prin Ban.) burau, (Transilv. şi Maram.) sărită, (prin Ban. şi Transilv.) săritură, (înv.) povornitoâre. 6. scăpare. (~ a ciocanului din mină.) 7. coborîrc, lăsare, scoborîre. (~ ceţii, a nopţii.) 3. dispariţie, suprimare, (înv.) supresiune, (~ vocalelor finale.) 9. eşec, insucces, nereuşită, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 10. autoritate, calitate, competenţă, drept, îndreptăţire, (înv.) volnicie. (Nu am ~ să mă pronunţ.) cădere s. v. CAZ. cădi vb. v. CĂDELNIŢA. TĂMÎIA. cădinjă s. v. CUVIINŢĂ. căiiăui vb. v. BOIERI. căftaine s. v. BOIERIE. CĂI vl). 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a sc măcădui, (prin Transilv. şi Mold.) a(-şi) bănui, (prin Transilv.) a şăinăli, (înv.) a se înfringe, a jeli, a jelui, a se scirbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. (BIS.) a se pocăi, (înv.) a se spăsi. căi vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DE-PLÎNGE. PLÎNGE. eăiţjănă s. v. OCHI. CĂIMĂCĂMÎE s. (IST.) locotenenţă domnească. căjmăcămie s. v. REGENŢĂ. GĂINĂ vb. 1. a se boci, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) plinge, a sc tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mişeii, (înv. şi reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plingătui, a sc scirbi, a sc văiera, a sc văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. şi Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a compătimi, a deplinge, a plînge, (livr.) a deplora, (înv. şi pop.) a tîngui, (înv. şi reg.) a căi, (reg.) a sărăci, (Transilv., Maram. şi Mold.) a şăinăli, (înv.) a jeli, a jelui. (îl ~ pentru tot ce a indurat.) 8 - c. 310 CĂINARE 114 CĂINÂRE s. boceală, bocire, bocit, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plingere, plins, tinguială, tînguirc, tînguit, vaitarc, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văicăreală, (pop.) jeluiălă, (înv. şi reg.) olălăire, (reg.) văierâre, văicrăt, (înv.) obidire, olecăire. (Ce e ~ as la?) CĂINŢĂ s. mustrare, pocăinţă, regret, re-muşcarc, părere ele rău, (rar) penitenţă, pocă-iălă, (înv.) înfringere, pocaiănie, (franfuzism ihv.) repenltr. (Simjea o sinceră ~ pentru cele făcute.) CĂIŞOR s. 1. (ZOOL.) căluţ, (rar) căluşel. (Un ~ de munte.) 2. (la pl.) căluşei (pl.), (livr.) carusel, (pop.) tiribombă. (~ la rnosi.) căiţă s. v. BONETĂ. BONETICĂ. PLACENTĂ. S CUTIE. SCUFIŢĂ, căiuş s. v. CURELUŞĂ, călăi s. v. EMAIL. GLAZURĂ. SMALŢ, călambuc s. v. PORUMB. CĂLÂRE adv., adj. 1. adv. încălecat, (Mold., Transilv. şi Ban.) călăreşte. (Stă ~.) 2. adj. încălecat. (Om ~.) 3. adj. ecvestru. (O statuie ~.) călărc s. v. CAVALERIST. CĂLĂREŢ. CĂLĂFĂTUÎ vb. a callata. (~ punica unei nave.) călăraş s. v. CAVALERIST. CĂLĂREŢ, călărăşie s. v. CAVALERIE. CĂLĂRIME. călărăşime s. v. CAVALERIE. CĂLĂRIME călăreşte adv. v. CĂLARE. ÎNCĂLECAT. CĂLĂREŢ s. I. (MIL.) cavalerist, (înv.) călare, călăraş, răităr. 2. (TEIIN.) cavaler. (~ la o balanţă.) CĂLĂRI vb. a încăleca. (~ calul.) CĂLĂRIE s.l. călărit. 2. (SPORT) echitaţic. 3. (SPORT) hipism. (O cursă de ~.) CĂLĂRIME s.(MIL.) cavalerie, (înv.) cava- lcrime, călărăşie, călărăşime. CĂLĂRIT s. călărie. călătoradj. v. EFEMER. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. CĂLĂTOR s., adj. 1. s. drumeţ, (reg.) dru-mâş, (Transilv.) drumăr, drumătoriu, (înv.) străinic. (Un ~ obosit de drum.) 2. s. trecător. (Un ~ intirziat trecea strada.) 3. s. pasager, voiajor, (Un ~ din autobuz.) 4. adj. nomad, (înv.) noinâdic. (Populaţie ~ .) 3. adj. migrator, (reg.) mutător. (Păsări ~.) 6. adj. voiajor. (Porumbel ~.) CĂLĂTORI vb. a umbla, a voiaja, (rar) a drumui, (înv.) a strănici. (Pe uncie n-a ~?) CĂLĂTORIE s. deplasare, drum, voiaj, (înv.) plimbare, umblet. (O ~ lungă si obositoare.) CĂLĂTORIT adj. umblat, voiajat. (Om ~.) CĂLĂU s. gîde, (rar) torţionar, ucigător, (înv. şi reg.) hingher, (reg.) hoher, (înv.) gea-lât, măcelar, speculator. (~ executa pe cei condamnaţi la moarte.) călăuz s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ŞEF. CĂLĂtJZĂ s. 1. ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) prâveţ. (O ~ editată pentru turişti.) 2. ghid, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ intr-un muzeu). 3. îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. şi fam.) dascăl, (înv.) povăţă,^ tocmitor. (X ii serveşte drept ~.> CĂLĂUZI vb. 1. a (se) conduce, a (se) ghidaj, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) povăţui. (A ~ pe un drum; după ce principii se ~?) 2. a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a îndruma, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.) 3. a conduce, a duce a ghida, a îndruma. (O ~ prin toede muzeele.), 4. a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, & povăţui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji. a năs-tăvi. (L-a ~ bine in viaţă.) o. a iniţia, a introduce^ (A ~ pe cineva intr-un domeniu. > CĂLĂUZIRE s. 1. conducere, dirijare, ghidare, îndreptare, îndrumare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. iniţiere, introducere. (~ cuiva într-o profesiune.) CĂLĂUZITOR adj., s. îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător,. (l-a fost un excelent ~.) călbăşoâră s. v. RĂCIIITAN. CĂLCĂ vb. 1. a păşi, (înv. şi reg.) a păsa. (~ in uirful picioarelor.) 2. a fecunda. (Cocoşul ~ găina.) 3. a netezi, (Ban.) a piglui, (prii* Maram.) a scăci, (Transilv. şi Maram.) a teglă/Ţ. a teglăzui. (~ rufele.) 4. a se abate, a contraveni, a încălca, a nesocoti, a viola, unv.) & păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi. (~ o lege.} călca vb. v. ASUPRI. COLINDA. COTROPI. CUTREIERA. EXPLOATA. INVADA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNCĂLCA. NĂPĂDI. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PARCURGE. PERSECUTA. PRIGONI. STRĂBATE.. STRIVI. TIRANIZA. URGISI. VÎNTURA. ZDROBI. GĂLCĂRE s. încălcare, nesocotire, violare,, (pop.) stricare. (~ a legii, a unei înţelegeri. > călcare s. v. COTROPIRE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. NĂPĂDIRE. CĂLCĂTOÂRE s. 1. jgheab, lin. (~ pentru struguri.) 2. (reg.) spuse. (~ la gardurile pescăreşti.) CĂLCĂTOR s. (TEIIN.) I. apăsător, cea-praz. (~ la maşina de cusut.) 2. ceapraz, (reg.) ceaprazâr, zimţăr. (~ pentru dinţii pinzei de ferăstrău.) 3. talpă, (pop.) tălpigă. (~ la scaunul dogarului.) călcător s. v. IAPĂ. PEDALĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG. CĂLCĂTCRĂ s. mers, mişcare, pas, păşit., umblet, (rar) mersătură, (înv. şi pop.) mersură. (O ~ săltăreaţă.) 0 CĂLCII s. 1. ( TEHN.) plaz, talpă, (reg.) bîrsă,. nadă, piept, plasă, plughiţă, pod, (prin Dobr.) tabăn. (~ la plug.) 2. (prin Ban. şi Transilv.) bârbur. (~ la topor, cuţit etc.) 3. (COXSTR.) brotac. (~ se fixează pe o grindă de lemn.} călcii s. v. CUCURUJEL. TOC. CĂLDÂRE s. 1. găleată, (Bucov. şi nordul Mold.) şaflic, (Olt., Ban. şi Transilv.) vadră. (Bea apă din~.) 2 .(GEOL., GEOGR.) ea luciră,, cazan, circ, zănoagă, (prin Ban.) scofuină. (~ se formează mai ales in regiunile muntoase.} căldărăş s. v. BOTROŞ. 115 CĂMĂRUIE CĂLDĂRtJŞĂ s. 1. găletuşă. (O ~ cu nisip.) 2, (BOT.; Aquilegia vulgaris) (reg.) candeluţă, ttoporaş, cinci-clopoţei, clnci-coâde, clopoţci-cornuţi (pl.). CĂLDICEL adj. căldişor, călduţ, încropit, (pop.) căiîu, (Transilv.) domol. (Apă ~.) CĂLDIŞOR adj. căldicel, călduţ, încropit, (pop.) călîu, (Transilv.) domol. (Apă ~.) CĂLDtJRĂ s. 1. cald. (Mor de ~.) 2. (la pl.) arşiţă, caniculă, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) tor-poăre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoâre, cocăL crăpăt, năplăiălă, pîclă, prepăt, prigoâre, puhăiâlă. zăpuc, (prin Ban.) arsoâre, (Ban. şi Transilv.) friptoâre, (prin Olt.) jâpsă, (Ban.) pripeăîă, (înv.) ars, prlpec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 3. (MED.;\sl plj febră, fierbinţeală, friguri (pl.), temperatură, (pop.) arşiţă, (reg.) năplăiălă, vipie, (înv.) aprinzeâlă, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.) căldură s. v. AFECŢIUNE. ARDOARE. AYÎNT. BUNĂVOINŢĂ. CORDIALITATE. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎN F OCARE. ÎN SUFLET IRE. PA SIUNE. PAT IM Ă. PORNIRE. PRIETEN IE. CĂLDUROS adj. cald, gros. (îmbrăcăminte ) călduros adj. v. AFECTUOS. AMABIL. BINEVOITOR. CORDIAL. PRIETENESC. PRIETENOS. CĂLDUŢ adj. căldicel, căldişor, încropit, (pop.) călîu, (Transilv.) domol. (Apă ~.) că teapă s. v. SCUL. călcătcă s. v. COLIVIE. CALFUŢĂ s. (TIPOGR.) bătătoare. CĂIT vb. (TEIiN.) 1. a oţeli, (pop.) a iuţi. (~ oţelul.) 2. a oţeli, (reg.) a pînzui. (~ tăişul unui instrument.). căit vb. v. AMEŢI. CHERCITELI. FORTIFICA. ÎMBĂTA. ÎNTĂRI. TURMENTA. CĂLIFÂR s. (ORNIT.; T ador na tadorna şi ferrugincci) (reg.) cahârcă. CALIN s. (BOT.; Viburnum opuliis) (reg.) •a mă rus, călin dar s. v. RODUL-PĂM ÎNTULUT. căj ini că s. v. FILIMICĂ. CĂLÎRE s. (TEIIN.) călit, oţelire, (pop.) iuţlre. (~ fierului.) căli re s. v. FORTIFICARE. ÎNTĂRIRE. căi iscă s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. CĂLIT adj. (TEIIN.) oţelit, (pop.) iuţit. {Metal ~.) călit adj. v. FORTIFICAT. ÎNCERCAT. ÎNTĂRIT. CĂLIT s. (TEIIN.) călire, oţelire, (pop.) iuţlre. (~ fierului.) călîu adj. v. CĂLDICEL. CĂLDIŞOR. CĂLDUŢ- ÎNCROPIT. cui (un s. v. ÎNCĂLŢĂMINTE. CĂLŢUNĂŞ s. (BOT.; Tropaeolum majus) condurul-doamnei, (pop.) nemţoaică, (reg.) condurăş, sultănică. (Olt.) lobidrăg, (Transilv.) pinteni (pl.). călţunăş s. v. TOPORAS. VIOLETĂ. VIOREA. CĂLŢUNUL-DOĂMNEI s. (BOT.; Geum rivale) (reg.) cercnţel, crînceş. CĂLIJGĂR s. (BIS.) monah, părinte. CĂLUGĂRESC adj. (BIS.) 1. mănăstiresc, monahal, monahicesc, (înv.) îngeresc, monahie, monastic. (Cinul 2. mănăstiresc, monahal, monahicesc, (livr.) claustrai. (Viată ~.) CĂLUGĂREŞTE adv. (BIS.) (rar) monahi-ceste. (Se îmbracă ~.) CĂLUGĂRI vb. (BIS.) (rar) a (se) tunde, (înv.) a (se) postrigi. CĂLUGĂRIE s. (BIS.) monahism, (rar) monahie. CĂLUGĂRIRE s. (BIS.) (înv.) postrlg. călugărişoără s. v. RUIN. CĂLCGĂRIŢĂ s. (BIS.) maică, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. călugăriţă s. v. LIBELULĂ. CĂLIjŞ s. 1. (reg.) proţăp. (~ pentru gura calului.) 2. (înv. şi reg.) scăiuş, (înv.) proţăp. (~ de pus In gura cuiva, ca să nu strige.) 3. (MUZ.) scaun, scăunaş, scăunel. (~ la un instrument cu coarde.) 4. (PICT.) şevalet. 5. (TEIIN.) scripete. (~ la iţele războiului de ţesut.) 6. (reg.) smîc. (Jucăria numită ~.) 7. (COR.; art.) căluşarii (pl. art.). (~ se joacă de către flăcăi.)^ căluş s. v. CĂLUŞAR. CĂLUŞĂR s. 1. (reg.) căluş, (~ este flăcăul care dansează căluşul.) 2. (COR.; la pl. art.) căluşul (art.). (~ se joacă de către flăcăi.) CĂLUŞEI s. pl. căişori (pl.), (livr.) carusel, (pop.) tiribombă. (~ la moşi.) CĂLUŞEL s. (TEIIN.) cal. război. la moara de vint.) căluşel s.v.CĂISOR. CĂLUŢ, căluşire s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR. CĂLtlŢ s. 1. (ZOOL.) căişor, (rar) căluşel. (Un ~ de munte.) 2. (UIT.) căluţ-de-mare (Hippocampus hip p o campus ) = cal-de-mare, (rar) hipocamp. 3. (ENTOM.; Locusla viridissi-ma) cosaş, (înv. şi reg.) acrldă, (reg.) cobiliţâr, cobiliţă, cosâr, lăcustă verde, (Ban.) scăiuş. 4. (ENTOM.; Locusla ccmtans) cosaş, (Ban.) scăiuş. CĂMĂRĂ s. (reg.) chelăr, (Ban. şi Transilv.) şpais. (rsj de alimente.) cămară s. v. CAMERĂ. CUHNIE. ÎNCĂPERE. ODAIE. căinară domnească s. v. TEZAUR. VISTIERIE. cămaşa-lui-Dumnezeu s. v. ROCII IŢA-R ÎNDUNELE I. ROCIilŢA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ. cămaşa-Maicii-DoinnuIui s. v. ROCITIŢA-R ÎNDUNELE I. ROCLI IŢA- R ÎNDUN IC 11. VOLBURĂ. CĂMĂŞĂ s. 1. combinezon, furou. (~ de mătase naturală.) 2. membrană. (~ care acoperă unele corpuri.) cămaşă s. v. PLACENTĂ. TUNICĂ. ^ cămăruie s. v. CĂMĂRUŢĂ. ODĂIŢĂ. S4 CĂMĂRUŢĂ 116 CĂMĂRUŢĂ s. odăiţă, (pop.) cămăruie. (Locuia intr-o ~.) cămăşuică s. v. CĂMĂŞUŢĂ. CĂMĂŞUŢĂ s. (pop.) cămăşuică. (Purta 0 înflorată.) CĂMĂTĂR s. (înv.) camătnic, cămătârnic, cămătâş, ciufut, mamelegiu, privălâr, uzurâr, zarâf. cămătăriile s. v. CĂMĂTAR, cămutăş s. v. CĂMĂTAR. CĂMĂTĂRlSSC adj. (inv.) uzurâr. (Capi- tal ~.) CĂMĂTĂRIE s. (inv.) cămătnicie, uzură, zaraflic, zărăfle. (Cămătarul se ocupă cu ~.) cămătnicie s. v. CĂMĂTĂRIE. CĂMIN s. 1. şemineu. (în ~ e aprins focul.) 2. cuptor, vatră, (prin Transilv.) cămeniţă. (Vasul stă aşezat pe ~.) 3. coş, horn, (pop.) coşărcă, (rcg.) bageaca, cubeâ, cucuvăie, fu-mâr, liorneţ, marchioţă, ursoâie, (prin Transilv.) budureţ, buduroi, (Transilv. şi Munt.) corfă, (Mold.) hogeâg, (prin Transilv.) ştiol, (prin Mold. şi Bucov.) şuber. (Fumul iese prin ~.) 4. adăpost, aşezare, casă, domiciliu, locuinţă, sălaş, (reg.) sălăşnă, (Transilv., Ban. şi Bucov.) cortel, (înv.) locâş, mutâre, mutat, odaie, sat, sălăşluinţă, sălăşlulre, şedere, şeză-mînt, şezut, (fig.) bîrlog, cuib, culcuş. (Unde îşi are ~?) 5. casă, familie, (rar) menăj. (Are un ~ greu.) cănătă s. v. CANĂ. căii acei s. pl. v. STRĂNUTĂTOARE. cănăiior s. v. DEGETĂRUT. PEJMĂ. CĂNĂRĂS s. (ORNIT.) cănăruţ. CĂNĂROŢ s. (ORNIT.) cănăras. cănăţuie s. v. CĂNITĂ. CĂNUŢĂ. CĂNIŢĂ s. cănuţă, (reg.) cănăţuie. (O ~ cu lapte.) CĂNIÎŢĂ s. cănită, (reg.) cănăţuie. (O ~ de lut.) căpără s. v. ACONT. ARVUNĂ. căpără vb. v. ZGlRIA. căpărî vb. v. ACONTA. ARVUNI. CĂPĂSTRU s. 1. (Transilv.) căpăţăn. (~ al calului.) 2. (TEIIN.) (reg.) întinzător, strunea. (~ Ja teica morii.) CĂPĂTĂ vb. 1. a dobîndi, a obţine, a primi, (înv. şi rcg.) a prinde, (inv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 2. a avea, a cîştiga, a dobîndi, a încasa, a obţine, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 3. a obţine, a primi, a scoate, a vedea. (Nu ~ un ban de la el.) 4. a cîştiga, a dobîndi, a obţine. (A ~ faimă, experienţă.) 5. a contracta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) CĂPĂTĂRE s. 1. dobîndire, obţinere, primire. (~ a ajutorului cerut.) 2. cîştigare, dobîndire, obţinere. (~ a unei faime binemeritate.) CĂPĂTII s. 1. cap, capăt, extremitate. (La ~ patului.) 2. cap, creştet. (La ~ unui bolnav.) 3. (pop.) podvăl. (~ pe care se aşază un butoi.) 4. (TEHN.) vîrtej, (reg.) felehărţ. (~ la perinocul căruţei.) 5. (TEHN.) broască, brotac. (~ la roata morii.) căpătîi s. v. PERINOC. CĂPĂTUI vb. 1. a se ajunge, a se chivernisi, a se îmbogăţi, a se înavuţi, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) 2. (pop.) a oploşi. (A ~ pe cineva într-o slujbă.) căpătui vb. \\ AŞEZA. CĂSĂTORI. CĂPĂTUIĂLĂ s. căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogăţire, înavuţire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) căpătuială s. v. CĂSĂTORIE. CĂPĂTUIRE s. căpătuială, chiverniseală, chivernisire, îmbogăţire, înavuţire, parvenire, pricopsire. (O ~ rapidă.) căpătuire s. v. CĂSĂTORIE. CĂPĂTUIT adj., s. 1. adj. bogat, chivernisit, îmbogăţit, înavuţit, înstărit, pricopsit, (pop. şi depr.) ajuns. (Om ~.) 2. adj., s. parvenit, (pop.) ajuns. (E un ~.) căpătuit adj. v. CĂSĂTORIT. CUNUNAT, căpăţăn s. v. CĂPĂSTRU. CĂPEŢEA. căpăţina s. art. v. PER SEU. CĂPĂŢINĂ s. 1. (ANAT.) craniu, hîrcă, scăfîrlie, tigvă, ţeastă, cutie craniană, (pop. şi fam.) devlă, (înv. şi reg.) scafă, (înv.) glâvă, glăvăţînă. (~ unui mort deshumat.) 2.(BOT.) (reg.) căciulle. (~ de usturoi.) 3. (TEIIN.) cap, cioc, (reg.) broâscă, ciochie, ciobăni. (~ la scăunoaia dogarului.) căpălînă s. v. BUTUC. CAP. căpăţînoăsă s. v. ROSTOGOL. SCAI. SCAIETE. TĂTARNICĂ. eăpăţînos adj. v. ÎNCĂPĂŢÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. RECALCITRANT. REFRACTAR, căpcăun s. v. ANTROPOFAG. CANIBAL, căpcncăg s. v. MANTA. CĂPETENIE s. l. cap, comandant:, conducător, şef, mai-inare, (inv. şi reg.) tist, (Transilv.) birău, (inv.) călăuz, căpitan, comandlr, nacealnic, povăţuitor, proprietar, tocmitdr, vîrhovnic, voievod, (latinism înv.) prepozit. (~ a oştirii.) 2. conducător, vătaf, (rcg.) birău, jude. (~ de colindători.) CÂPETEĂ s. (Transilv.) căpăţăn. la frtu.) căpiă vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ŢICNI. CĂPIĂLĂ s. (MED. VET.) capie, cenuroză, (pop.) răsfug. (Oaie bolnavă de ~.) căpiălă s. v. ALIENARE. ALIENAT IE-BOALĂ MINTALĂ. DEMENŢĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ. căpiat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. căpitan s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ŞEF. căpitănie s. v. BATALION. CĂPIŢĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plâstă, porcân, (reg.) boâghc, por, porcănâş, porcoiăţă, porconeăţă, porculeăn, porculete, porculeţ, porcuţ, porşog, porşor, schlrdă, (Olt.) clădlş. (Transilv. şi Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fin.) căpiţă s. v. BONETĂ. BONEŢICĂ. POP. SCUFIE. SCUFIŢĂ. 117 CĂRP1NIŢĂ căpos adj. v. ÎNCĂPĂŢÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. RECALCITRANT. REFRACTAR, căprar s. v. CAPORAL. CĂPRIOR s. 1. (ZOOL.) (pop.) ţap. 2. (CONSTR.) (reg.) martâc, (Transilv.) câfer, (Transilv., Ban. şi Bucov.) corn. (~ la o casă.) 3. capră. (~ esle un suport de lemn.) căprior s. v. FALCĂ. MAXILAR, căpriorul s. art. v. CAPRICORNUL, căpriţă s. v. BRÎNCĂ. CĂPRÎU adj. castaniii, căprui. (Ochi ~.) CĂPRUI adj. castaniu, căpriu. (Ochi ~.) CĂPŞtJN s. (BOT.; Fragaria moschata) (reg.) frag. CĂPTUŞEALĂ s. dublură. (~ la o haină.) CĂPTUŞI vii. a dubla. (~o haină.) căptuşi vb. v. APUCA. BURDUŞI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. ÎNHĂŢA. ÎNŞFĂCA. LUA. PRINDE. TICSI. CAPTUSlRE s. dublare. (~ a unei haine.) capiii vb. v. APUCA. ÎNHĂŢA. ÎNŞFĂCA. LUA. PRINDE. CĂPUITOR s. (TEHN.) butcrolă. (~ serveşte la nituire.) CĂPUŞĂ s. 1. (ENTOM..; Ixodcs) (pop.) păduche, (reg.) acăriţă, bătucel, botoş, clii-dieriţă, cîrcel, mieîăriţă, ţechc, muscă-de-căl. 2. (ENTOM.; Metophctgus ovinus) (reg.) acăriţă, miclăriţă. 3. (BOT.; Ricinus communis) ricin. capăt s. v. LAIBĂR. MINTEAN. SURTUC. CĂPUTĂ vb. a încăpută, (înv. şi reg.) a însura. (~ ciorapii, încălţămintea.) CĂPUTĂ s. (prin Mold.) soiiiz. (~ la încălţăminte.) CĂRÂ vb. 1. a duce, a purta, a transporta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a trans-portarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2, a se duce, a pleca. (Să te ~ imediat de aici!) 3. a fugi, (fam.) a se cărăbăni, a se mătrăşi, a o şterge. (S-au ~ de la locul faptei.) CĂRARE s. 1. cărat, ducere, dus, purtare, transport, transportare. (~ rănitului la spital.) 2. potecă, (pop.) pîrtie, (reg.) poteă. (Mergea pe o ~ prin vii.) cărare s. v. LĂTUNOAIE. RĂRITURĂ. CĂRÂ'r s. cărare, ducere, dus, purtare transport, transportare. (~ cuiva în spate.) eărăbaş-eomun s. v. MARTIN. PESCAR R ÎZĂTOR. PESCĂRUŞ. cărăbăni vb. v. CĂRA. DUCE. FUGI. PURTA. TRANSPORTA. CĂRĂBUŞ s.( ENTOM.)!. (Melolonlha melo-loniha) (reg.) bondar, vruh, gîndac-de-inâi, (prin Munt.) găinuşă, (Transilv.) gongălău. 2. cârăbuş-de-hrişcă ( Rhizotrogus solstitialis) = cărăbuşel, hrişcar, gîndac-dc-hrişcă. CĂRĂBUŞUL s. (ENTOM.; RhEotrogus solstitialis) hrişcar, cărăbuş-de-hrişcă, gîndac-de-h rişca. cărăbuş-verile s. v. GÎNDAC-DE-TRAN-DAFIR. ' ILEANĂ. CĂRĂMIDÂR s. (Transilv. şi Maram.) te-glăr. CĂRĂMIDĂ s. (Transilv. şi Maram.) teglă. CĂRĂMIDĂRlE s. (Transilv. şi Maram.) teglărie. CĂRĂMIZIU adj. roşcat, roşiatic, (reg.) roşiii, (prin Olt.) roşcâv, (înv.) roşcătic. (De culoare ~.) cărăruică s. v. CĂRĂRUIE. CĂRĂRUSĂ. POTECUŢĂ. CĂRĂRUIE s. cărăruşă, potecuţă, (pop.) cărăruică, poteceâ. (0 ~ de munte.) CĂRĂRÎjŞĂ s. cărăruie, potecuţă, (pop.) cărăruică, poteceâ. (Coboară pe ~.) cară tor s. v. II AM AL. CĂRĂTORĂ s. transport. (Prima ~.) CĂRĂUŞ s. căruţaş, chirigiu, (înv. şi reg.) sechirâş. (Uri ~ care transportă lemne.) CĂRĂUŞIE s. cărăuşit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereşie, sechercşit. (Se ocupă cu ~.) CĂRĂUŞIT s. cărăuşie, (reg.) harabagie, (Transilv.) secliereşic, sechercşit. (Se ocupă cu ~.) cărăuşul s. art. v. ALCOR. CĂRBUNÂR s. (rar) mangalagiu, manga-lâr, mangalizator, (reg.) bocşer, (prin Maram.) săhălbâr. CĂRBUNĂRÎE s. (reg.) bocşă. CĂRBUNE s. 1. (GEOL.) (fig.) aur negru. (~ este o rocă sedimentară.) 2. mangal. (~ este folosit drept combustibil.) 3. tăciune. (Lemnul aprins s-a făcut ~ .) 4. (BOT.; Phy- teumu vagneri) (reg.) baraboi, bănişor, spinuţă. 5. (MED., MED. VET.) antrax, daiac, pustulă malignă, (reg.) armurâre, armurâriţă, bubă (neagră, rea), marmură, răsfug, talan, băşică rea, sînge mohorît, (prin Munt.) pripit, (prin Ban. şi Munt.) spurcat, (înv.) serpengeâ. 6. (FITOPATOLOGIE) tăciune. (Plantă atacată de ~.) cărbune s. v. RUBIN, cărică s. v. ROTIŢĂ. cărindar s. v. CALENDAR. IANUARIE, cărmăciiîă s. v. PRIPON. CĂRNĂRÂIE s. cărnărie. CĂRNĂRIE s. cărnăraie. cărnărie s. v. MĂCELĂRIE, cărnicică s. v. CĂRNIŢĂ: cărnişoără s. v. CĂRNIŢĂ. CĂRNlŢĂ s. (rar) cărnicică, cărnişoără. CĂRNOS adj. 1. musculos. (Parte ~ a unui animal.) 2. (BOT.) (rar) miezos, pulpos. (Fruct ~.) CĂRNOS! vb. a descărna, a şerui, (reg.) a cărnui. pieile, în tăbăcărie.) CĂRNOSIRE s. descărnare, şeruire, (reg.) cărnuire. (~ a pieilor, în industria, tăbâcăriei.) cărnui vb. v. CĂRNOSI. DESCĂRNA. ŞERUI. cărnuire s. v. CĂRNOSIRE. DESCĂRNARE. ŞERUIRE. ’ căroăic s. v. COTIGĂ. ROABĂ. TELEAGĂ. cărpănos s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎR-CIT. cărpănoşic s. v. AVARIŢIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÎRCENIE. CĂRPINET s. (BOT.) cărpiniş. CĂRPINÎŞ s. (BOT.) cărpinet. CĂRPINÎŢĂ s. (BOT.; Cctrpinus orientalis) (Ban., Olt.) sfineâc. CĂRTICEA 118 CĂRTICEA s. cărticică, volumaş, (rar) căr-ţişoâră, cărţulie. (O ~ de poezii.) CĂRTICÎCĂ s. 1. cărticea, volumaş, (rar) cărţişoâră, cărţulie. (O ~ de poezii.) 2. broşură, {înv.) filâdă, tartâj. CĂRTURAR s. erudit, învăţat, savant, (înv.) diâc, (grecism înv.) sofologidtatos. (Un celebru.) CĂRTURĂRESC adj. cult, livresc, savant. (Formaţie lexicală ~.) cărturărie s. v. CARTE. CULTURĂ. CUNOŞTINŢE. INSTRUCŢIE. ÎNVĂŢĂTURĂ. PREGĂTIRE. STUDII, cărţişoâră s. v. CĂRTICEA. CĂRTICICĂ, cărţulie s. v. CĂRTICEA. CĂRTICICĂ, căruceăn s. v. CĂRUCIOR. CĂRUŢ. LANDOU. TRĂSURICĂ. CĂRUCIOR s. căruţ, landou, trăsurică, (rar) căruceăn. (~ pentru copiii mici.) CĂRUNT adj. sur, (pop.) înspicât, (reg.) sein, siv, (prin Olt. şi Munt.) spicăt, (fig.) nins. (Om cu părul ~.) cărunt adj. v. BĂTRÎN. STRĂVECHI. VECHI. CĂRUNTEŢE s. (BIOL.) caniţie, cărun-ţeală, (rar) cărunţie. (~ unei persoane.) căruntele s.^ v. BĂTRÎNEŢE. CĂRUNŢEĂLĂ s. (BIOL.) caniţie, căruntele,_ (rar) cărunţie, (~ unei persoane.) CĂRUNŢI vb. a albi, a încărunţi. (A ~ mult.) cărunţie s. v. CANIŢIE. CĂRUNTEŢE. CĂRUNŢEĂLĂ. GĂR0ţ s. cărucior, landou, trăsurică, (rar) căruceăn. (~ pentru copiii mici.) cărula-drăcului s. v. SCAIUL-DRAGULUI. CĂRUŢĂŞ s. cărăuş, chirigiu, (înv. şi reg.) sechirâş. (Un ~ care transportă lemne.) CxĂRtJŢĂ s. (Transilv. şi Ban.) cocle. (~ cu doi cai.) căruţă s. v. CAR. căruţele s. pl. v. PĂTLAGINĂ, căsăr s. v. BĂRBAT. GOSPODAR. SOŢ. căsăş s. v. BĂRBAT. GOSPODAR. SOŢ. căsăpi vb. v. CIOPÎRTI. DISTRUGE. EXTERMINA. MASACRA. MĂCELĂRI. NIMICI. PRĂPĂDI. SFÎRTECA. SFÎSIA. STÎRPI. căsăpic s. v. MĂCELĂRIE, căsăpire s. v. CIOPÎRŢIRE. DISTRUGERE. EXTERMINARE. MASACRARE. MĂCELĂRIRE. NIMICIRE. SFÎRTECARE. SFÎ-ŞIERE. STÎRPIRE. casator s. v. BĂRBAT. SOŢ. căsătoresc adj. v. CASNIC. CONJUGAL. MATRIMONIAL. CĂSĂTORÎ vb. 1. (pop. şi fam.) a se căpătui, (reg.) a se toldui. (S-a ~ devreme.) 2. a se lega, a se uni, (pop.) a se însoţi, a se lua. (Clnd s-au ~?) 3. a se cununa, (pop.) a se nunti. (S-au ~ la biserică.) 4. a (se) însura, (înv.) a (se) desholtei. (S-a ~ după efectuarea stagiului militar.) 3. a (se) mărita. (Ea s-a ~ de ti nară.) CĂSĂTORIE s. 1. (pop. şi fam.) căpătuiălă, căpătuire. cuiva la ofiţerul stării civile.) 2. mariaj, (livr.) matrimoniu. (A contractat o ~.) 3. partidă. (A făcut o ~ bună.) 4. unire, (pop.) însoţire, luăre. (După~ lor...) 5. cununie, (pop.) nuntire, nuntit. (~ oficiată la biserica Amzei.) 6. însurat, însurătoare, (rar) însurâre, (înv.) însurăciune. (~ unui bărbat.) 7. măritat, măritiş, (rar) mărităre, (pop.) mărit. (~ unei femei.) 8. casă, căsnicie, menaj, (livr.) mariăj, matrimoniu, (rar) gospodărie, (pop.) însoţire, (înv.) maritâgiu, (grecism înv.) sinichesion. (Are o ~ ideală.) CĂSĂTORIT adj. 1. cununat, (pop. şi fam.) căpătuit. (Pereche ~.) 2. însurat. (Bărbat ~.) 3. măritat. (Femeie ~.) CĂSCĂ vb. 1. a deschide, a desface. (~ gura.) 2. a (se) bulbuca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgîi, (pop. şi fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboşa, a (se) bol-boşa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (~ ochii.) 3. a (se) crăpa, a (se) intredeschide. (S-a ~ uşa.) 4. a se adinei, a se deschide, (rar) a se scobi. (în fala noastră se ~ o peşteră.) CĂSCĂRE s. 1. căscat, deschidere. (~ a gurii.) 2. bulbucare, holbare, mărire, umflare, zgiire, zgîit, (pop. şi fam.) bellre, bleojdlre, (pop.) boboşăre, boldlre. (~ a ochilor.) CĂSCĂT adj. 1. deschis. (Cu gura ~.) 2. bulbucat, holbat, mare, mărit, umflat, zgîit, (rar) bălăbănos, (pop. şi fam.) belit, bleojdlt, (pop.) boboşât, bolboşăt, boldit, (reg.) măciuliât. (Cu ochii ~.) 3. crăpat, întredeschis. (Uşă ~.) căscat adj. v. ABSENT. DISTRAT. NEATENT. CĂSCĂT s. 1. căscare, deschidere. (~ gurii.) 2. căscătură. (A tras un ~.) CĂSCĂTORĂ s. 1. căscat. (A tras o 2. crăpătură. (O mică ~ in perele.) 3. deschizătură căscăund s. v. CASCĂ-GURĂ. GURĂ-CASCĂ. GURĂ-CĂSCATĂ. CĂSCIOÂRĂ s. căsuţă, (rar) căsişoără, că-sulle. căsişoără s. v. CĂSCIOARĂ. CĂSUŢĂ. căsnicesc adj. v. CASNIC. CON. JUG AL. MATRIMONIAL. CĂSNICÎE s. casă, căsătorie, menaj, (livr.) mariaj, matrimoniu, (rar) gospodărie, (pop.) însoţire, (înv.) maritâgiu, (grecism înv.) sinichesion. (O ~ fericită.) căsuică s. v. ALVEOLĂ. CELULĂ. căsulîe s. v. CĂSCIOARĂ. CĂSUŢĂ. CĂSOŢĂ s. 1. căscioară, (rar) căsişoără, căsulle. (Are o ~ cu grădină.) 2. compartiment, despărţire, despărţit ură, (înv.) despărţi-inint, (franţuzism înv.) cază. (~ intr-un ser-lar.) casări e s. v. STÎNĂ. TIRLĂ. CĂŞUNĂ vb. a-1 apuca, a i se năzări, a-i veni, (înv. şi reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Ce i-o fi ~ aşa deodată ? ) căşună vb. v. CAUZA. PRICINUI. PRODUCE. PROVOCA. cătână s. v. MILITAR. OSTAŞ. OŞTEAN. SOLDAT. 119 CĂUTA CĂTÂRE s. miră, (înv.) ţel. (~ la o puşcă.) cătăre s. v. SCÎNTEIUŢĂ. cătălină s. v. CRIZANTEMĂ. DUMITRITĂ. TUFĂNICĂ. cătănese adj. v. CAZON. MILITAR. MI-LITĂRESC. OSTĂŞESC. SOLDĂŢESC. eătăneste adv. v. MIL1TĂRESTE. OSTĂŞEŞTE. SOLDĂŢEŞTE. cătăni vb. v. ÎNCORPORA. ÎNROLA. RECRUTA. cătănie s. v. ARMATĂ. MIL1TĂRIE. SERVICIU MILITAR. STAGIU. cătăniine s. v. OSTĂŞIME. SOLDĂŢIME. cătănioâră s. v. SOLDĂŢEL, cătănioăre s. pl. v. SURGIXI. cătănită s. v. SOLDĂŢEL, cătănujă s. v. SOLDĂŢEL, cătăţiine s. v. CANTITATE. CÎTIME. MĂRIME. CĂTINĂ s. (BOT.) 1. (Lycium vulgare) (reg.) licînă, răchişoâră, zaliarică. 2. (Lycium halimifolium) (Bucov.) răchişoâră. 3. (Tama-rix sau Myrica germanica) (rar) tamariscă. 4. călină roşie (Tamarix ramosissima) = tamariscă. călină s. v. HOLERĂ. SPIN. cătinel adv. v. AGALE. ALENE. BINI- sor. domol. Încet. încetinel. Încetişor. I.IN. LINIŞTIT. TIPTIL. UŞUREL. CĂTRĂNEALĂ s. I. cătrănire, gudronare. ci fundului unei bărci.) 2. cătrănire, smolire. (~ ji/iu/ obiect de lemn.) CĂTRĂNI vb. 1. a gudrona. (A ~ fundul unei bărci.) 2. a smoli. (A ~ un obiect de lemn.) cătrăni vb. v. AMĂRÎ. INDISPUNE. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MllINI. NECĂJI. SUPĂRA. Cx\TRĂNÎRE s. 1. cătrăneală, gudronare. a fundului unei bărci.) 2. cătrăneală, smolire. (^ a unui obiect de lemn.) cătrănire s. v. AMĂRĂCIUNE. ÎNTRISTARE. MÎIINIRE. NECAZ. SUPĂRARE. TRISTEŢE. CĂTRÂnIT adj. 1. gudronat. (Corabie ~.) 2. smolit. (Stilp ~.) cătrănit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SUPĂRAT. TRIST, cătrănită s. v. CHIBRIT. CĂTRE prep. 1. (local) asupra, înspre, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (temporal) înspre, spre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.) către prep. v. ASUPRA. CONTRA. ÎMPOTRIVA. PENTRU. SPRE. cat rimă s. v. TĂRTĂCUŢĂ. TIGVĂ. TÎLV. CĂTUN s. (înv. şi reg.) sălaş, (înv.) sălăş-luire. (Locuia într-un ~.) CĂTUŞĂ s. 1. (la pl.) fiare (pl.), (pop.) obezi (pl.), verigi (pl.), zăvoârc (pl.), (înv.) bente (pl.), piedici (pl.). (Ucigaş prins in ~.) 2. (COXSTR.) chingă, (reg.) coeoşlău, coţofană, găinar, martâc, primblă, prinsoare, scleâmă, limba-câprei.(~ la căpriorii casei.) 3.(TEHN.) tînjeluţă. la tlnjula carului.) 4. (TEHN.) japiţă, (reg.) proţăpel. (~ la jug.) 5 .(BOT.; Ballota nigra) (reg.) cebâre. cătuşă s. v. ANCORĂ. CHINGĂ. COR-MANĂ. PISICĂ. RĂSTURNĂTOARE. CĂTLJŞNICĂ s. (BOT.; Nepela caloria) (reg.) iarba-mîţei, iarba-vîntului, iarbă-flo-coâsă, minta-mîţei. cătuşnică s. v. MELISĂ. ROINIŢĂ. cătuşnică-sălhătică s. v. VORONIC. cătăşniţă s. v. TALPA-GÎŞTEI. căţăi vb. v. PLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI; SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. CĂŢĂRĂ vb. a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca, (pop.) a se aburca, a se ţuţuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoţa, a se zgăibăra, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ in co-PacJ CĂŢĂRÂRE s. coco tare ridicare, suire, urcare, urcat. (~ pe un zici.) căţărătoare s. v. SCORŢAR. CĂŢĂRĂTOR adj. agăţător, suitor, urcător. (Plantă ~.) CĂŢEA s. (ZOOL.) (reg.) haită, (Transilv.) gudă. căţea s. v. MITRALIERĂ. CĂŢEL s. 1 .(ZOOL.) cuţu. 2. (TEHN.) cor-denci, (reg.) cripâlcă, piedică, proptâr, răzuş, scară, scâun, tocălie. (~ la războiul de ţesut.) căţel s. v. CIIEOTOARE. MĂSEA. PUL TRĂGĂTOARE. căţel-de-mârc s. v. COROSBINĂ. căţeii vb. v. GONI. ÎMPERECIIEA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIŞA. căţelul s. art. v. CÎINELE-MIC. căţelul-frăsinului s. v. CANTÂRIDĂ. GÎN-DAC-DE-FRASIN. căţclul-pămîntului s. v. ORBETE. căţeluşa s. art. v. ALCOR. CĂŢELUŞĂ s. (ZOOL.) (Transilv.) tăbăluşă, tăbăluşcă, (înv.) ţinea, căţîn s. v. JEP. JNEAPĂN. PIN PITIC. CĂŢUlE s. afumătoare, casoletă, (prin Ban.) ruşcă, (înv.) buhurdâr. (în ~ se ard mira-denii.) căţuni s. pl. v. PIN. CĂIJŞ s. 1. cauc, scafă, (Transilv.) suflă, lingură de scos. (Cu ~ se scot cerealele din sac.) 2. ispol, (reg.) răscol, scăfiţă. (~ de scos apa din luntre.) 3. (TEHN.) lolid, ciutură, cupă, (reg.) făcău. (~ la roata morii.) 4. (TEHN.) canciog, (reg.) canceu, lingură. (~ al zidarului.) CĂUTĂ vb. 1. (înv.) a cere. (L-a ~ peste tot.) 2. (înv.) a socoti. (~ un om potrivit pentru...) 3. a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodicăi, a corleşi, a cotili, a hojbăi, a scobîrlăi, (Mold.) a bîrcîi, (Bucov.) a boit ăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobîrlui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (~ prin sertare, prin foaia casa, prin lucrurile mele.) 4. a se cere, a se vinde, (înv.) a se întreba. (O marfă care se ~.) 5. a CĂUTA 120 se interesa, a se ocupa, a se preocupa. (Te rog să-ţi ~ de treabă!) (>. a îngriji, a vedea, (înv. şi reg.) a (se) griji, (Transilv.) a (se) cîştiga. de toate ale casei,) 7. a încerca, a se sili, a se strădui, (pop.) a cerca, a se munci, a sc osteni, a se trudi. (~ să fii amabil.) 8. a încerca, a vedea. (~ dacă nu poţi să dezlegi problema.) î). a încerca, a umbla. (~ să mă înşele.) 10. a încerca, a tatona, (înv. şi reg.) a probului. (~ să găsească o soluţie.) 11. a cerceta, a examina, a studia, (înv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ In gură.) 12.(MED.) a (se) îngriji, a (se) trata, (pop. şi fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, (înv.) a (se) cura, a (sc) curarisi. (S-a ~ de astm.) căută vb. v. CĂDEA. CERE. CUVENI. IMPUNE. PRIVI. TREBUI. UITA. CĂUTÂRE s. 1. cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire, scotocit. (Termină cu ~!) 2. cerere. (~ de marfă.) 3. preţ. (O marfă care are ~.) 4. afectare, artificialitate, emfază, grandilocvenţă, manierism, patos, preţiozitate, retorism. (~ In stilul cuiva.) CĂUTÂT adj. l. afectat, artificial, bombastic, convenţional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 2. afectat, artificial, fals, forţat, nefiresc, nenatural, nesin-cer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi atitudine ~.) căutătoare s. v. OGLINDĂ. CĂUTĂTURĂ s. privire, uitătură, (înv.) priveâlă, privelişte, privitură. (Avea o ~ blajină.) căuzăs s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. REVOLUŢIONAR. căyăîic s.^ v. CIZMĂRIE. PANTOFĂRIE. CĂZÂCEĂSCĂ s. cazacioc, (reg.) cazacincă. (~ este un dans popular ucrainean.) căzănărl© s. v. POVARNĂ. VELNIŢĂ. CĂZĂTURĂ s. 1. cădere. (A suferit o ~ uşoară.) 2. babalîc, baccca, hodorog, ramolit, (reg. şi fam.) g’hiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Moid.) băbălău, (fig.) h'îrb. (A ajuns o ~!) 3. mortăciune, pieritură. (O ~ dc cal.) căzătură s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUŞLAMA-SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. CĂZNI vb. 1. a se canoni, a se chinui, a sc forţa, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a sc sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năşii, a se osirdnici, a se osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma (Se ~ să rezolve problema.) 2. a canoni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, a trudi, (înv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negaţi, a strînge, (înv.) a străs-tui. (L-au ~ pentru a-şi mărturisi vina.) 3. a se screme, (reg.) a sc munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.) căzni vb. v. BATJOCORI. NECINSTI. SILUI. VIOLA. căznlre s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TRUDĂ. ZBATERE. căznit adj. v. CPIINUIT. SCHINGIUIT. TORTURAT. CĂZUT adj. 1. năruit P prăbuşit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.) 2. dus, înfundat. (Cu ochii ~.) CE pron., adj., adv., interj. 1. pron. care, (pop.) de. (Cci.~ priveau.) 2. adj. care? (~ vint le-a adus aici?) 3. pron. orice, orişice, (înv.) verice. (Zică lumea ~ o vrea.) 4. adv. cît, cum. (~-aş mai rîde!). 5. interj, cum ?, poftim ?, (fam. şi pop.) ha? (~? n-am auzit!) CEA interj. (Ban.) hoc! (~ !, Plăvane.) ccacîr adj. v. CHIORÎS. CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT. PIEZIŞ. SAŞIU. STRABIC. CEÂFĂ s. 1 .(ANAT.) grumaz, (pop.) cerbice, (reg.) gîrbiţă. (~ a omului.) 2. (TEHN.) (reg.) butuc, cerbice, drug, grindei, jug, sul, (înv.) sulete. (~ este partea de deasupra a jugului, care stă pe grumazul boului.) ceafă s. v. MĂSEA. ceahlău s. v. VULTUR BĂRBOS. ZĂ-GAN. cealiol s. v. BURDUF. COŞ. COVILTIR, ceaină s. v. CEAINĂRIE. CEAINĂRIE s. (prin Mold.) ceâină. cealau adj. v. AMĂGITOR. ÎNŞELĂTOR, cealmă s. v. TURBAN, ceam s. v. ŞLEP. ceapa-ciorii s. v. BĂLUSCĂ. BR ÎN DUSĂ. PORUMBEI. SCÎNTEIUŢĂ. ceapa-cîinelui s. v. CEAPĂ-DE-MARE. CEÂPĂ s. (BOT.) 1. ceapă de sămînţă = arpagic, (Olt. şi Murit.) orceâg, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiâc, (prin nord-vestul Olt.) puiţ. 2. bulb. (~ a unor plante.) 3. ceapa-ciorii — a) (Allium vineale) (reg.) pur; h) (Muscari comosum) (reg.) zambilă, floarea-viorclei : c) (Gogea pratensis) (reg.) seînteiuţă ; ceapă-ciorcască (Allium fistulosum) = (reg.) cep-şoăre (pi.), ccapă-lungă ; ccapă-de-mare (Scilla maritima) -- (reg.) ceapa-cîinelui. ceapă s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎNJENEL. ceapă-ăl bă s. v. PRAZ. ceapă-blfndă s. v. PRAZ. ceapă-cioreăscă s. v. BĂLUSCĂ. TURTĂ. ceapă-Iumjă s. v. CEAPĂ-CIOREASCĂ. ceapo! s./v. COVILTIR. CEAPRÂZ s. 1. firet, (înv. şi reg.) pasmânt. (Uniformă cu ~ uri.) 2. (TEHN.) călcător, (reg.) ceaprazăr, dinţăr, zimţăr. (~ pentru ferăstrău.) 3. (TEHN.) apăsător, călcător. (~ la maşina de cusut.) CEAPRAZĂR s. (înv. şi reg.) pasmantier. (înv.) săgeacăr. (~ confecţionează fireturi.) ceaprazăr s. v. CĂLCĂTOR. CEAPRAZ. CEAPRĂZĂRIE s. (rar) pasmanterie, (înv.) săgeăc. (Articole dc ~.) ceăpsă s. v. BONETĂ. CĂCIULIŢA. SCUFĂ. SCUFIŢĂ. TICHIE, ceapur s. v. BÎTLAN. STÎRC CENUŞIU, ccapur alb mic s. v. BÎTLAN MIC. ceapur măre s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB. 121 CELEBRA cenpur roşa s. v. BÎTLAN ROŞIATIC. BÎTLAN ROŞU. STÎRC PURPURIU.'STÎRC ROŞU. CEÂRĂ s. 1 .(FIZIOL.) cerumen, (pop.) clei, năjit. (~ care se formează în ureche.) 2. (CHIM.) ceară de balenă = cetaceum, spermanţet, alb de balenă, ulei de caşalot. ceară-iîc-pămînt s. v. MOLDAVIT. OZO- C MERITĂ. cearcăn s. v. CURCUBEU. IIALO. ceardas s. v. COLILIE, ccărdă s. v. CIRCIUMĂ. HAN. CEÂRŞÂF s. (rar) pînză, (Transiîv. şi Ban.) lepedeu, (prin Olt. şi Ban.) pînzâică, (Mold-, Bucov. şi nordul Munt.) prostire, (Transiîv.) verincă. (~ de pal.) cearşaf s. v. GIULGIU. LINŢOLIU, cearşit s. v. ISCOADĂ. SPION. CEARTĂ s. 1. animozitate, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gilceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zizanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricăz, sefrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poâncă, sfădălie, zoâlă, (Mold. şi Transiîv.) poără, (Bucov. şi Transiîv.) şcort, (înv.) dezunire, gilcevire, împoncişăre, judeţ, neaşezâre, neunire, pîră, pricinuire, pricirc, prigoană, prigonire, zavistie, zurbâvă, (grecism înv.) 1‘ilonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 2. discuţie, vorbă, zarvă, (pop.) gil-ceâvă, sfădă. (Mullă ~ s-a făcut între ei pentru mine.) 3. admonestare, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşteleâlă, muştrulu-iălă, ocâră, (înv. şi reg.) înfruntare, probozcâlă, (reg.) probâză, probozenie, (prin Mold.) bănât, (Mold.) şmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzittiră, probozire, răpşte, remonstrâre, zabrâc, (fam. fig.) săpuneâlă, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a potolii.) ccârfă s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PEDEAPSĂ. PORNIRE. SANCŢIUNE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎZANIE. CEAS s. 1. oră. (Un ~ are 60 de minute.) 2. clipă, clipită, minut, moment, oră, secundă, timp, vreme, (rar) clipeâlă, (pop.) cirtă, soroc, (înv. şi reg.) cescuţ. (A sosit ~ cind...) 3. interval, oră, perioadă, răstimp, timp. (A aşteptat un ~ bun pinâ să vină acela.) 4. ceasornic, (înv.) orar, orologhion, (înv., mai ales în Mold.) ornic, (arg.) moâră. (Şi-a cumpărat un ~ nou.) 5. (ASTRON.) ceas solar = cadran solar. 6. (TEHN.) contor. (~ de gaze.) ceas s. v. OCAZIE. PRILEJ. CEASLOV s. (BIS.) (înv.) orologhion. servea în trecut şi ca abecedar.) CEASORNIC s. 1. ceas, (înv.) orar, orologhion, (înv., mai ales în Mold.) ornic, (arg.) moâră. (Şi-a cumpărat un ~ nou.) 2, (BOT.; Passiflora coerulea) (reg.) floarea-suferinţei. CEASORNICAR s. (rar) orologier. CEASORNICĂRIE s. (înv.) ornicărie, oro-logerie. ceas-râu s. v. EPILEPSIE. CEAŞCĂ s. (înv. şi reg.) tas, (Ban., Transiîv. şi Olt.) sol, (prin Transiîv.) şolnă, (înv.) scâfă, tarf. (O ~ de cafea.) eeâşnic s. v. PAHARNIC. CEĂTĂ s. 1. bandă, buluc, cird, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pilc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canarâ, ciurdă, mişină, (Olt. şi Transiîv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clâpie, (înv.) cin, tacîm. (O ~ de copii.) 2. (MIL.) buluc, steag, (înv.) bulucbăşie. (în vechea organizare a armatei, ~ avea aproximativ efectivul unei companii.) 3. grup, tabără. (S-au împărţit în două ^.) ceălă s. v. CIN. TAGMĂ. CEATLAU s. cruce, (reg.) flintâr, măgăriţă, răscol, scâră, (Mold., Transiîv. şi Ban.) fele-herţ, (Mold. şi Transiîv.) spiţă, (Transiîv.) tecărău. (~ la car sau căruţă.) ceatlâu s. v. APĂRĂTOARE. BÎTĂ. CIOMAG. COARDĂ. MĂCIUCĂ. CEÂŢĂ s.(MET.) negură, pîclă, (pop.) negu-reâlă, negureâţă, (reg.) burâcă, (prin Transiîv.) buştină, (prin Mold.) mocirlă, (înv.) miglă. (Era o ~ de nu vedeai la doi paşi.) CEAtJN s. (pop.) tuci. (Un~ de mămăligă.) ccbâre s. v. CĂTUŞĂ. SORBESTREA. cebăluivb. v. AMEŢI. BUIMĂCI. NĂUCI. ZĂPĂCI. CECIDÎE s. (FITOPATOLOGIE) gală. (~ apare ca o excrescenţă.) CECITATE s. (MED.) 1. ablepsie, orbire. 2. cecitate nocturnă == hemeralopie, (pop.) orbul găinilor ; cecitate verbală = alexie. CEDĂ vb. 1. a da, a lăsa. (îi ~ întregul apartament.) 2. a se îndupleca, a se lăsa, (fig.) a se muia. (Să nu ~ cu nici un preţ.) 3. a renunţa, (fig.) a capitula. (A n-a mai continuat discuţia.) 4. a se pleca, a se supune. (~ în fata duşmanului.) 5. (MED.) a se atenua, a slăbi. (Boala a ~m) G*. a se frînge, a se rupe. (Materialul a ~ la presiune.) 7. a se deforma. (Un material care ~ uşor.) CEDĂRE s. renunţare, (fig.) capitulare. (O ~ deliberată.) CEFERÎST s. feroviar. CEFEU s. (ASTRON.) (pop.) coasa (art.). CEH adj. cehesc. (Populaţie ~.) CEFPESC adj. ceh. (Marfă CEL adj., pron. 1. adj. acel. (~ om.) 2. adj., pron. (pop.) ăl. (~ mai mare.) CELA pron. acela, (pop.) ăîa. (Cine este ~ de colo?) CELÂR s. (înv.) veghetoâre. (~ la stînă.) celăr s. v. COMARNIC. CELĂLÂLT pron., adj. 1. pron., adj. (pop.) ălălalt. (A venit şi ~ ~ om.) 2. pron. altul. (Cinci unul, cind ~.) ceî-de-pc-eomoâră s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. ccl-din-bâltă s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. CELEBRA vb. 1. a aniversa, a prăznui, a sărbători, a serba, a ţine, (înv. şi reg.) a praz- CELEBRARE 122 nici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 2. a oficia, a săvîrşi. (~ o căsătorie.) 3. (BIS.) a oficia, a săvîr.şi, a sluji. (~ liturghia.) CELEBRARE s. 1. aniversare, prăznuire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuiâlă. (~ unui secol de la...) 2. oficiere, săvîrşire. (~ căsătoriei.) 3. (BIS.) oficiere, săvîrşire, slujire, slujit, (înv.) serbare. (~ liturghiei.) CELEBRITATE s. 1. faimă, glorie, prestigiu, renume, reputaţie, (fig.) strălucire. (Şi-a cişligat o ~ fără precedent.) 2, (concr.) glorie, (înv.) ilustraţiune. (A ajuns o ~ a medicinii.) CELEBRU adj. faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revcstit, (Transilv.) liireş, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) celednic s. v. ARGAT. SLUGĂ. CELERIMETRU s. (TOP.) stadimetru, taheometru, tahimetru. celei itâtc s. v. IUŢEALĂ. RAPIDITATE. REPEZICIUNE. VITEZĂ. celest adj. v. CERESC. DIVIN. DUMNEZEIESC. MINUNAT. SFÎNT. SPLENDID. SUPERB. CELE ZECE PORIjNCI s. (BIS.) decalogul (art.)v CELIBÂT s. burlăcie, holteie, (înv.) necăsă-torie, necăsnicie. (~ lui n-a durat mult.) CELIBATĂR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. şi fam.) becher, (Transilv.) frăşcău. (A rămas ~.) CELIOSCOPIE s. (MED.) laparoscopie, peri-toneoscopie. (Prin ~ se examinează interiorul cavităţii abdominale.) cella s. v. NAOS. NAVĂ. CELLO s. (MUZ.) violoncel. CELOFĂN s. (pop.) ţiplă. (Borcan acoperit cn ~.) ccl-perit s. v. SPĂLÂCIOASĂ. eelsaci s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRI-ŞARE. CELT s., adj. 1. s. gal. 2. adj. celtic, galic. (Trib CELTIC adj. ceit, galic. (Populaţii ~.j celui vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. celuiălii s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRI-SARE. celuire s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIŞARE. celuit adj. v. ADEMENIT. AMĂGIT. ÎNŞELAT. PĂCĂLIT. PROSTIT. TRIŞAT. ccluitor s., adj. v. ADEMENITOR. AMĂGITOR. ÎNŞELĂTOR. SEDUCĂTOR. CELULA s. I. alveolă, (pop.) căsuieă, chilioară.^ la fagurii de miere.) 2. (FIZ.) celulă folocleclrică fotocelulă, fotodiodă ; celulă foto-voltaică — fotoelement, pilă fotovoltaică. celulă s. v. CHILIE. CEMBALO s.(MUZ.) clavecin, clavicembal. CENOBIT s.(BIS.) (înv.) chinovit. (~ este călugărul care trăieşte intr-o mănăstire.) CENTÂUR s. (M1TOL.) (rar) hipocentâur. ccnleuăr adj. v. SECULAR. CENTIMETRU s. (MAT.) (înv.) suta metru. CENTIRON s. centură. (~ la un veston militar.) CENTRA vb. (TEIIX.) a axa. (~ o piesă cilindrică.) CENTRAL adj. 1. (FON.) medial. ( Vocală ~ .) 2. principal, (fig.) nodal. (Punctul ~ al acţiunii.) CENTRALA s. centrală hidroelectrică = hidrocentrală ; centrală termică = termocentrală ; centrală termoelectrică = termocentrală electrică. CENTRIFLJG adj. (FIZ.) centrifugal.(Mişcare ~.) CENTRIFUGAL adj. (FIZ.) centrifug. (Forţă ~ .) CENTRIPET adj. 1. (FIZ.) centripeta]. (Miscare ~.) 2. (ANAT.) aferent. ( Vase ~.) CENTRI PETÂL adj. (FIZ.) centripet. (Forţă ~.) CENTROSFERĂ s.(GEOL.) barisferă, nife. (~ este partea centrală a globului pămlntesc.) CENTRU s. 1. mijloc. (~ unui cerc.) 2. (FIZ.) centru de greutate — baricentru. 3. mijloc, (fig.) buric, inimă, (înv. fig.) dric. (în ~ oraşului.) 4. miez, mijloc, (fig.) buric, inimă. (în ~ pămintului.) 5. miez, nucleu. (~ unui corp.) 6. (fig.) focar, sediu. (~ proceselor radioactive.) 7. (fig.) bastion, citadelă, foeâr. (Un ~ de cultură.) 3. oraş, (pop.) tirg. (Mă duc, ies puţin în ~.) CENTCRĂ s. 1. cingătoare, cordon, curea. (O ~ îi înconjura talia suplă.) 2. centiron. (~ la un veston militar.) CENTURION s. (IST.) sutaş, (înv.) sătnic. (~ în armata romană.) CENUROZĂ s. (MED. VET.) capie, căpială, (pop.) răsfug. (Oaie bolnavă de ~.) CENUŞÂR s. 1. urnă cinerară. 2. (Transilv., Mold.) leşier. (Prin ~ se strecoară leşia.) 3. (BOT.; Ailanthus altissima sau glandulosa) (reg.) arbore-puturos. ccnuşăr s. v. SCRUMIERĂ. CENUŞĂ s. (înv. şi reg.) scrum. (A ars şi n-a rămas declt ~.) cenuşerniţă s. v. SCRUMIERĂ. cenuşie s. v. FIRICICĂ. ccnuşieră s. v. SCRUMIERĂ. CENUŞIU adj. 1. fumuriu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, şoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sîngepiu, (turcism înv.) bozafer. (De culoare ~.) 2. întunecat, pămîntiu, (reg.) pămîntit, pămîntds. (O faţă ~.) 123 CERCHEZESC CEP s. 1. canea, (rar) ti'plu, (reg.) slăvină, tăpă, (Transilv.) pipă, (Ban. şi Transilv.) şaitău, (Transilv.) şurub, (prin Maram. şi Transilv.) şurubăr. (~la butoi.) 2. (TEHN.) (pop.) pişleâg, (rcg.) bărbur, piş, sip. (~ la roata căruţei.) 3. (TEHN.) (reg.) bold. (~ la grindeiul morii.) cep s. v. CIOT. NOD. ecpăi vb. v. LIPĂI, ccpăit s. v. LIPĂIT. ccpcleâjj adj. v. PELTIC. SÎSÎIT. cepşodrc s. pl. v. CEAPÂ-CIOREASCĂ. CER s. 1. boltă, firmament, (rar) arc, boltire, (înv.) crug, crîngul cerului, (fig.) tărie. (~ e plin da stele.) 2. aer, atmosferă, slavă, spaţiu, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~ cu aripile întinse.) 3. (BIS.) paradis, rai, (livr.) eden. (Odihneşte în ~.) 4. (BIS. ) divinitate, dumnezeire, pronie, providenţă. să-l aibă în pază!) 5. (AXAT.) cerul-gurii = palat, boltă palatină, (înv.) părăţ. CERB s. (ZOOL.) 1. (Ccrvus elaphus) (Mold. şi Bucov.) plot un. 2. cerb-lopătar (Cervus dama) --- (rar) dam. cerb s. v. RĂDAŞCĂ. RĂGACE. cerbăr s. v. RĂDAŞCĂ. RĂGACE. CERBÎCE s. (TEHX.) (pop.) drug. (~ la jujeu.) eerbice s. v. CEAFĂ. GRUMAZ, ccrbieie s. v. DÎRZENIE. ÎNCĂPĂŢÎ-NARE. ÎNDĂRĂTNICIE. PERSEVERENTĂ. PERSISTENŢĂ. STĂRUINŢĂ. TENACITATE. CERBOÂICĂ s. (ZOOL.) ciută. CERC s. 1. (MAT.) (înv. şi reg.) pergliel, (înv ) ţărcălân. (Desenează un 2. circumferinţă, (înv. şi reg.) pergliel, (înv.) periferie. (Află lungimea ~.) 3. disc, roată. (Un ~ de lemn.) 4. şină, (reg.) şing, (Transilv., Ban. şi Mold.) raf: (~ la roata unei căruţe.) 5. (pop.) brăţâră. (~ la un butoi.) G. colac, rotocol. (Se înalţă iri de fum.) 7. rotocol, (rar) ar-meân. (~ la suprafaţa unei ape.) 8. roată. (Faceţi ~ în jurul meu.) 9. ambianţă, anturaj, cadru, mediu, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (Trăia în ~ lor.) 10. cadru, cimp, domeniu, sector, sferă, tărîm, zonă. (~ de preocupări» de activitate.) cerc s. v. COROANĂ. DIADEMĂ. ORBITĂ. cercă vb. v. ANALIZA. CĂUTA. CERCETA. EXAMINA. GUSTA. INFORMA. INTERESA. ISCODI. ÎNCERCA. ÎNDURA. MĂSURA. OBSERVA. PĂTIMI. PĂŢI. PEDEPSI. PÎNDI. PRIVI. PROBA. RĂBDA. RUGA. SANCŢIONA. SCRUTA. SILI. SONDA. SPIONA. STRĂDUI. STUDIA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. UITA. URMĂRI. VERIFICA. VIZITA, cereală s. v. CRÎSNIC. cercare s. v. ANALIZARE. ANALIZĂ. CERCETARE. CHIN. DURERE. EXAMEN. EXAMINARE. EXPERIENŢĂ. EXPERIMENT. INVESTIGARE. INVESTIGAŢIE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTI- MIRE. PROBARE. PROBĂ. STUDIERE. STUDIU. SUFERINŢĂ. VERIFICARE. cercăt adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. ÎNCERCAT. ÎNZESTRAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. VREDNIC, cercălâu s. v. COMPAS, cerceii-bâbci s. pl. v. LEMN-RÎIOS. SALBĂ-RÎIOASĂ. CERCfîL s. 1. (pop.) toărtă, (prin Transilv.) bumbiiţ, (Transilv.) cîrc61, (înv.) şarjă. 2.(TEHN.)scoaba, (reg.) gherinec. (~ la căruţă.) CERCELtJŞ s. (BOT.; Fuchsia) fucsie. cerceluş s; ’v. COADA-COCO SULUL CERCETĂ vb. 1. a analiza, a examina, a investiga, a studia, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (A ~ cauzele unui fenomen. )2.r analiza, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. şi reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (îl ~ cu atenţie.) 3. a căuta, a examina, a studia, (înv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ în gură.) 4. a consulta, a examina, a studia. (Am ~ toate izvoarele.) 5. a consulta. catalogul unei biblioteci.) G. a se documenta, a se informa, a studia, a vedea, (înv. ) a se pliroforisi. (~ dacă nu s-a mai scris despre asta.) 7. a se informa, (Transilv., Ban. şi Bucov.) a ştirici. (A ~ peste iot.) 8. a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a tcorisi. (A ~ toate scriptele instituţiei.) 9. a examina, a vedea. (Trebuie să cum stau lucrurile.) 10. a examina, a încerca, a sonda, (pop.) a cerca. (~ terenul să vezi dacă avem şanse de reuşită.) 11. (JUR.) a ancheta, a instrui. (~ un caz penal.) cercetă vb. v. VIZITA. CERCETÂRE s. 1. analizare, analiză, examen, examinare, investigare, investigaţie, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicâre, (fig.) explorare. (O ~ critică a problemelor.) 2. examinare, privire. (La o ^ mai adîncă.) 3. (concr.) studiu. (A publicat o ~ temeinică.) 4. analiză, examinare, observare, observaţie, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoâdă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) 5. consultare. (~ a unui catalog.) 6. control, revizie, revizuire, verificare, (înv.) teorie, teori-slre. (~ tuturor scriptelor financiare.) 7. (JUR.) anchetare, anchetă, instruire, (înv.) sprâfcă, (rusism înv.) comandirovcă. (~ a unui caz penal.) CERCETĂŞÎE s. scutism. CERCETĂTOR s., adj. 1. s. om de ştiinţă, (înv.) scrutătdr. (Un remarcabil ~ in domeniul...) 2. adj. atent, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (O privire ochi ~.) CERCEVEÂ s. 1. cadru, ramă, toc. (~ de fereastră.) 2. cruce. (~ la geamurile unei ferestre.) CERCHEZ adj. (rar) cerchezesc. (Populaţie ro.) cerchezăsc adj. v. CERCHEZ. CERCUI 124 CERCUI vb. 1. a lega. (~ un butoi.) 2. (TEHN.) a freta. (~ două piese metalice.) CERCUIALĂ s. cercuire, cercuit, legare, legat. (~ unui butoi.) CERCUÎRE s. cercuială, cercuit, legare, legat. (~ unui vas de lemn din doage.) CERCUIT adj. legat. (Butoi ~.) CERCUÎT s. cercuială, cercuire, legare, legat. (~ unui butoi.) CERCULEŢ s. cercuşor. cercură s. v. PAPANAŞ. CERCUŞOR s. cerculeţ. CERDAC s. I. pridvor, tindă, verandă, (prin Ban.) pornână. (Casă cu ~.) 2. pridvor, tindă. (~ la moara de vlnt.) 3. chioşc, foişor, pavilion, (Transilv.) filigorie. (Un ~ situat în grădină.) CERE vb. 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (înv. şi reg.) a striga, (înv.) a pretcndelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a pretinde, (înv. şi pop.) a apuca. (~ cuiva birul.) 3. a pretinde, a voi, a vrea. (Iată ce ~ eu de la voi; cit ~ pe ceas?) 4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii văd, inima ~.) 5. a solicita, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~ ~ o audienţă. ) 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 7. a peţi, (pop.) a îtnpeţi, a starosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinţi.) 8. a cerşi, a se milogi, (pop.) a prosti, (Transilv. şi Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerşetori, (arg.) a mangli. (~ pe la colţuri de stradă.) 9. a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acţiune ~ multe eforturi.) 10. a implica, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligenţa ~ reflecţia.) 11. a se cădea, a se cuveni, a se impune, a trebui, (înv. şi pop.) a căuta. (Se ~ să faci astfel.) 12. a se căuta, a se vinde, (înv.) a se întreba. (O marfă care Se rv.) cere vb. v. CĂUTA. CEREALE s. pi. grîne (pl.), (pop.) bucate (pl.), pîine, (reg.) grîneţe (pl.), plte(pl.). (Cîm-pul a produs multe ~.) CEREAL1ST s. (înv.) grînâr. (Negustorul de cereale se numea ~.) CEREBEL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creierâş, (reg.) creieruş. CEREBRAL adj. intelectual, mintal, raţional, spiritual. (Activitate ~.) CEREMONIAL s. 1. ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rînduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...) 2. ceremonie, solemnitate. (~ primirii ambasadorilor, al luminării unor decoraţii.) CEREMONIE s. 1. ceremonial, etichetă, protocol, regulă, ritual, rînduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...) 2. ceremonial, solemnitate. (~ luminării unor decoraţii.) 3. cinste, fast, paradă, pompă, solemnitate. (L-a primit cu multă ~.) 4, gală, paradă. (Uniformă, ţinută de ~.) 5. (BIS.) oficiu, serviciu, slujbă. (~ religioasă.) CEREMONIOS adj. 1. protocolar, reveren-ţios, solemn. (Ton ~.) 2. parlamentar, protoco- lar. (Stil, limbaj ~.) 3. formalist, protocolar. (Eşti prea ~!) CERENŢEL s. (BOT.) 1. (Geum urbanum) (reg.) ridichioără. 2. (Dnjas octopetala) argin-ţică. cerealei s. v. CĂLŢUNUL-DOAMNEI. CERERE s. 1. pretenţie, revendicare, reven-dicaţie, (înv.) pretendă, (grecism înv.) preten-derimă, (turcism înv.) teclif. (~ lui a fost satisfăcută.) 2. (JUR.) cerere reconvenţională = reconvenţiune. 3. solicitare. (La~ lui, a venit.) 4. apel, rugăminte. (A ascultat ~ lui.) 5. doleanţă, rugăminte, solicitare, (înv.) regeâ, regealîc. (O ~ cirtăloare.) 6. (concr.) petiţie, (înv. şi pop.) jâlbă, (înv. şi reg.) suplică, (prin Transilv., Maram., Mold. şi Ban.) rugăre, (înv.) răvăş, rugât. (A înaintat instituţiei o ~.) 7. cerinţă, deziderat, dorinţă, exigenţă, (înv.) postulât. (O ~ îndreptăţită.) 8. căutare. (Marfa are /N/ . J CERESC adj. 1. (ASTRON.) sideral. (Corpuri ~.) 2. (BIS.) divin, dumnezeiesc,sfînt, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sint, (înv.) minunât, preaînâlt. (Pronia ~ .) 3. (BIS.) divin, dumnezeiesc, providenţial. (Dar ~.) cercse adj. v. MINUNAT. SPLENDID. SUPERB. CERGĂ s. cuvertură, învelitoarc, pătură, velinţă, (pop.) plocăt, ţol, (reg.) lăicer, ogheăl, poneâvă, proedv, procoviţă, strai, ţoâlă, (prin Mold. şi Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lină pentru pat.) ccrine s. v. BALDACHIN. ORANIST. PLAFON. TAVAN. ŢEST. URANISC. CERÎNŢĂ s. 1, exigenţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) niştotă, (înv.) nevoinţă, ne voire, recerinţă, (fig.) comandament, (~ele epocii noastre.) 2. cerere, deziderat, dorinţă, exigenţă, (înv.) postulăt. (O ~ îndreptăţită.) 3. necesitate, nevoie, solicitare, trebuinţă. (Ţine seamă de ~ele pieţei.) ceriţică s. v. PIDOSNIC. CERNE vb. a da, (înv. şi reg.) a petrece, (înv.) a dîrmoia. (~ făina prin sită.) cerne vb. v. BURA. BURNIŢA. DEOSEBI. DESLUSI. DIFERENŢIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. ŢÎRCÎI. ŢÎRÎI. CERNEALĂ s. (înv. şi pop.) negreălă, (reg.) tintă. (~ de scris.) cerneală s. v. DOLIU. ÎNNEGRIRE. NEGREALĂ. NEGREAŢĂ. NEGRU. CERNI vb. a (se) îndolia. ceriu vb. v. ÎNNEGRI. CERNIRE s. îndoliere. cernlrc s. v. ÎNNEGRIRE. CERNIT adj. 1. îndoliat. (Om ~.) 2. îndoliat, negru. (Haine ~.) cernit adj. v. ÎNNEGRIT. NEGRU, cernit s. v. ÎNNEGRIRE. CERNOŞCĂ s. (BOT.) 1. (Nigella sativa) negrilică, (reg.) negroâică, negrdşcă, chimen-n6gru, chimion-negru. 2. (Nigella arvensis) negruşcă, (reg.) bruş, negriiţă, nigeltiţă, pipe-răţă, chimion-de-cîmpuri. 125 GESTĂLALT CERNUT adj. (pop.) ciuruit. (Făină~.) ceroi s. v. GORUN. CERŞEĂLĂ s. cerşetorie, cerşit, milogeală, milogit, (rar) cerşetorlt, (înv. şi reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.) CERŞETOR s. milog, (pop.) sărâc, (înv. şi reg.) calic, mişâl, (Transilv. şi Bucov.) colduş, (arg.) manglitor. cerşetori vb. v. CERE. CERŞI. MILOGI. CERŞETORIE s. cerşeală, cerşit, milogeală, milogit, (rar) cerşetorlt, (înv. şi reg.) prosteâlă, (arg.) mangleâlă. (Umblă cu ~.) CERSETOPJME s. (înv.) calicline. cersetorit s. v. CERŞEALĂ. CERŞETORIE. CERŞIT. MILOGEALĂ. MILOGIT. CERŞI vb. a cere, a se milogi, (pop.) a prosti, (Transilv. şi Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerşetori, (arg.) a mangli. (~ pe la colţuri de stradă.) CERŞIT s. cerşeală, cerşetorie, milogeală, milogit, (rar) cerşetorlt, (înv. şi reg.) prosteâlă, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.) CERT adj., adv. 1. adj. adevărat, aievea, autentic, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2, adj. categoric, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitâbil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate 3. adj. categoric, precis, sigur, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 4. adj. sigur, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. ferm, fixat, hotărît. (Bată ~.) 6. adj. inevitabil, sigur. (Căderea ~ a oraşului.) 7. adv. absolut, bineînţeles, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. ( — Creţi că vine azi? —~!) 8. adv. adevărat, serios, sigur. ( — Asa s-au întimplat lucrurile! -; CERTĂ vb. 1. a se învrăjbi, a se supăra, (pop.) a sc bălăbăni, a se gîlcevi, a se sfădi, (înv. şi reg.) a se pricinui, (reg.) a se cîrti, a (se) pricini, (Mold.) a sc circoti, (prin Olt.) a se roboti, (înv.) a se pîrî, a se prici, a se prigoni, (fam. fig.) a se strica. (S-a ~ cu toţi prietenii.) 2. a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocări, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puţui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probă-zui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) certă vb. v. BATE. CONDAMNA. INSTRUI. Învăţa, osîndi. pedepsi. CERTĂRE s. 1. dojenire, mustrare, (pop.) sfădîre. (~ cuiva.) 2. admonestare, ceartă, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşteleâlă, muştruluiâlă, ocâră, (înv. şi reg.) înfruntâre, probozeâlă, (reg.) probâză, probozânie, (prin Mold.) bănât, (Mold.) şmâtru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, pro: bozîre, răpşte, remonstrâre, zabrâc, (fain. fig.) săpuneâlă, scuturătiiră. (~ pe care a primit-o l-a cuminţit.) certâre s. v. CCNDAMNARE. OSÎNDĂ. OSÎNDIRE. PEDEAPSĂ. PEDEPSIRE. CERTAT adj. învrăjbit, supărat. (Persoane rv.) certat adj. v. CONDAMNAT. OSÎNDIT. PEDEPSIT. CERTĂREĂŢĂ s. scandalagioaică, (înv. şi pop.) zavragioâică. CERTĂREŢ adj., s. arţăgos, gîlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. şi pop.) zavragiu, (pop. şi fam.) ţîfnos, zurbagiu, (pop.) pricinâş, rînzâs, (înv. şi reg.) sfâdnic, sfădâlnic, sfădi-cios, (reg.) arţăgâş, g'îlcevos, potcâş, scandalos, sfădăios, sfădăreţ, sfădăuş, (Mold. şi Bucov.) cîrciogâr, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. şi Ban.) pricinâş, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădâci, sfădit or, (fig.) clonţos, colţos, ţăndăros. (Om ~.) cerţi vb. v. INELA. SECUI. CERTIFICĂ vb. a adeveri, a arăta, a atesta, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) CERTTFICĂRE s. adeverire arătare, atestare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.; coroborare. (~ celor arătate.) CERTIFICĂT s. (astăzi rar) atestat, (înv.) atestâţie, certificâţie, încredinţare, patentă, testimoniu, teşchereâ, zapiscă. (~ de 10 clase.) certificâţie s. v. CERTIFICAT. CERTITCDINE s. 1. convingere, credinţă, încredinţare, sentiment, siguranţă, (livr.) convicţiune. (Am ~ că voi învinge toate dificultăţile.) 2. siguranţă, (livr.) infailibilitate. (~ unui remediu.) ^ CERUIÂLĂ s. ccruire, cernit. (~ unui obiect.) CERUIRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.) CERUIT s. ceruială, ceruire. (~ parchetului. ) CEROMEN s. (FIZIOL.) ceară, (pop.) clei, năjit. (~ format în urechi.) CERtJT adj. cuvenit, necesar, trebuincios, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerât. (A făcut toate cele . ) CERtfZĂ s. (CHIM.) alb de plumb, (înv.) ştiubâci. ceruză s. v. CONDEI. CREION. ccrvână s. v. TALPA-GÎŞTEI. CERVIX s. (ANAT.) 1. col vezical. 2. col ute-rin. cescuţ s. v. CEAS. CLIPĂ. CLIPITĂ. MINUT. MOMENT. ORĂ. SECUNDĂ. TIMP. VREME. cest adj. v. ACEST. cesta pron. v. ACESTA. CESTĂLÂLT pron., adj. (pop.) ăstălalt, (reg.) istalalt. (*+* era mai înalt; omul ~.) CEŞGULIŢĂ 12G CE SCUL IŢĂ s. ceşcuţă. (O ~ de cafea.) CESCUŢĂ s. ceşculiţă. (O ~ de porţelan.) CETACfiUM s. (CIIIM.) spennanţet, alb de balenă, ceară de balenă, ulei de caşalot. CETATE s. (IST., MIL.) fortăreaţă, (înv.) bâşte, politie. (0 ~ medievală.) cetate s. v. ORAŞ. cetăţean s. v. ORĂŞEAN. TlRGOYEŢ. CETĂŢENESC adj. civic, civil, (înv.) poli-ticesc. (Drepturi ~.) CETĂŢENIE s. (JUR.) supuşenie, (impr.) naţionalitate. (~ unei persoane.) CETĂŢClEs. (IST., MIL,) citadelă. (O ~ pe virful dealului.) ceterâs s. v. LĂUTAR. SCR1PCAR. VIOLONIST. VIORIST. ccteră s. v. SCRIPCĂ. VIOARĂ. VIO-LINĂ. cetină s. v. IENUPĂR. JNEAPĂN. PIN. CETINĂ-DE-NEGI s. (BOT.; Juniperus sabina) (livr.) sabină. CETINÎŢĂ s. (BOT.) cetioară. CETIOĂRĂ s. (BOT.) cctiniţă. cetîrnă s. v. BURLAN. JGHEAB. STREAŞINĂ. cetlăiăş s. v. LĂTURAŞ. CETLUÎ vb. (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect.) cetlui vb. v. ÎNCORDA. CEŢOS adj. înceţoşat, înnegurat, nebulos, neguros, pîclos, (rar) negurâtic, neguriu. (Vreme ~.) CEUCĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) stâncă, stăncuţă, (reg.) cioâcă, ciochiţă, ciorică, cio-vică, crancău, lisârcă, stăncuşoâră, cioară-gulerâtă, cioară-pucioâsă, papagal-ţigănesc, po-rumbel-tigănesc. ceiir adj. v. CHIORÎS. CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT.^ PIEZIŞ. SAŞIU. STRABIC. CEVÂ pron., adj., adv. 1. pron. (înv. şi rcg.) cevâşi, cevâşilea, oarece, oarecevâ, (înv.) oare-şice. (S-a dus să ia ~.) 2. adj. cit va, oarecare, oareşicare, (înv. şi reg.) cevâşi, cevâşilea, oareeft, oarecîtvâ, oareşice. (Are ~ treabă.) 3. adv. întru cit va, oarecum, oareşicum, (înv. şi reg.) cevâşi, cevâşilea, (înv.) oarece. (Cunoştea ~ regulamentul.) cevâşi adj. v. CEVA. CÎTVA. OARECARE. OAREŞICARE. cevâşi adv. CEVA. ÎNTRUCÎTVA. OARECUM. OAREŞICUM. cevâşi pron. v. CEVA. cevâşilea adj. v. CEVA. CÎTVA. OARECARE.' OAREŞICARE. cevâşilea adv. v. CEVA. ÎNTRUCÎTVA. OARECUM. OAREŞICUM. cevâşilea pron. v. CEVA. cezâr s. v. ÎMPĂRAT. CEZARIĂNĂ s. (MED.) cezarotomie. CEZAROTOMÎE s. (MED.) cezariană. CHEAG s. (BIOL.) 1. chimozină, labferment, lactoferment, (reg.) maiâ, presură. (~ contribuie la coagularea laptelui.) 2. coagul, (reg.) străgheâţă. (~ de singe.) cheag s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. PER IŢEA G. SITUAŢIE. STARE. CHEBĂP s. (înv.) cuşchebâp. (~ este o> specialitate de frigăruie.) CHEF s. 1. benchetuială, ospăţ, petrecere, praznic, prăznuire, (pop.) benchet, cliiolliân, refeneâ, zaiafet, (înv. şi reg.) pctrccânie, (Mold.) guleâi. 2. beţie, (înv.) băutură. (Un ~ dc pomină.) 3. dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere, (pop.) vrută, (inv.) deşiderât, ogdd, poftire, poftitură, rîvnă, riv-nire, tabiet. (După ~ inimii.) 4. capriciu, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală:, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pîrţâg, scălîmbăiâlă, scălîmbă-iere, scălîmbăittiră, (pop.) fasoleâlă, hâchiţă, izmeneâlă, pandalie, (inv. şi reg.) marghiolie, nacafâ, pâlă, (reg.) marghioleâlă, năbădâie, toâncă, zimbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov şi Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonosittiră, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bizdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, damblâ. (Un ~ de-o clipă.) chef s. v. TABIET. CHEFĂL s. (IHT.) I. (Mugii cephalus) (rcg.) balabân, labân, pacios. 2. (Mugii capito) (rcg.) platarln. 3. (Mugii saliens) (reg.) ilârie. chefălui vb. v. AMEŢI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA. CHEFLIU adj. petrecăreţ, (inv. şi reg.) petrecător, (inv.) petrecănos, vcselnic, (fam.) lumeţ. (Om ~.) CHEFNÎ vb. (reg.) a ţăhni. (Ogarul ~.) CHEFNIT s. (reg.) ţăhnit. (~ de cline.} clicfos adj. v. VESEL. VOIOS. CHEFUI vb. a benchetui, a petrece, a prăz-nui, (înv. şi pop.) a (se) ospăta, (Mold. şi Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. şi prin Ma-ram.) a mulătui. (Au~ toată noaptea.) CHEFULEŢ s. chefuşor. (A tras un CHEFUŞOR s. chefuleţ. (A făcut un chcgorniţă s. v. ÎNCHEGĂTOARE. chchaiâ s. v. CAPUCITEHAIE. CFIEI s. splai. (~ Dîmboviţei.) CHEI s. pl. (GEOGR.) defileu, strimtoare,, (pop.) . strungă, (înv.) spărtură, strîmtură. chei s. pl. v. GHIZD. CHEIE s. (MUZ.) acordor. (~ pentru pian.) cheie s. v. CLARIFICARE. CORDAR. DESLUŞIRE. ELUCIDARE. EXPLICARE. EXPLICAŢIE. ÎNTINZĂTOR. LĂMURIRE. LIMPEZIRE. PRECIZARE. REZOLVARE. SOLUŢIE. SOLUŢIONARE. STRUNĂ, cheiţa-râiului s. v. SCÎNTEIOARĂ. CHEL adj. pleşuv, (înv. şi pop.) pleş, pleşuvit, (reg.) chelbos, pleşcât, tfrcav, (Transilv. si Ban.) peleâg, (inv.) châles. (Om ~.) chel s. v. VARZĂ CREAŢĂ. CHELĂR s. pivnicer. ehclâr s. v. CĂMARĂ. CHELĂLĂI vb. a schelălăi, a scheuna, (rcg.) a ţilăi. (Clinele CHELĂLĂIĂLĂ s. chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheâun. (~ de cline.) CHELĂLĂIT s. chelălăială, chelălăiturăv schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheu- 1127 CHERAPLEŞ flinrc, sclieunat, scheunătură, (rar) scheâun. (~ de cline.) CHELĂLĂITURĂ s. chelălăială, clielălăit, schelălăială, schelălăit, s clielălăit ură, schcu-«iarc? scheunat, scheunătură, (rar) sclieâun. ciinclui.) chelăreă s. v. OCHELARIŢÂ. chelărel s. v. OCHELARIŢÂ. chelbe s. v. CALVIŢIE. CHELIE. PELADĂ. PLESUVIE. chelbos adj. v. CHEL. PLEŞUV, chelbosf vb. v. CHELI. PLEŞUVI. CILELEN s. (CHIM., FARM.) clorctan, ciopliră de etil. (~ se foloseşte ca anestezic.) ■chele? adj. v. CHEL. PLEŞUV, cheiiăneălă s. v. BĂTAIE, chcîfăm vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. CHELI vb. (MED.) a pleşuvi, (reg.) a chelboşi, (înv.) a pleşi. CHELIE s. (MED.) calvilic, plcşuvie, (înv. si res.l pleăsă, (reg.) chelbe, plescă, pleşuveălă. chcîiier s. v. SCORPIONUL DE CĂRŢI, chelnă s. v. CHICHIŢĂ. CODÎRLĂ. FUND. CHELNER s. ospătar. (~ la restaurantul „Capitol”.) CHELNERIŢĂ s. ospătăriţă. (Are profesiunea de ~.) « belşug s. v. CHELTUIALĂ. CHELTUIRE. CHELTUI vb. 1. a arunca, a azvirli, a irosi, .a împrăştia, a prăpădi, a risipi, a zvirli, (livr.) a prodiga, (înv. şi reg.) a prăda, (reg.) a mătrăşi. a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a răşchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a (înghiţi, a mînca, a păpa, a toca. (Şi-a ~ averea; îşi~ banii pe toate fleacurile.) 2. a consuma. energie.) cheltui vb. v. DESFACE. PLASA. VINDE. CHELTUIĂLĂ s. 1. cheltuire, (înv.) clielşiig, masrâf. (~ unei mari sume de bani pentru...) 2. (la pl.) (astăzi rar) speze (pl.). (A făcut multe ~.) îl. cheltuire, consum. (~ de energie.) cheltuielnic adj., s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR. CHELTUIRE s. 1. cheltuială, (înv.) chelşug, masrăf. (~ unei mari sume de bani pentru...) 2. aruncare, azvîrlire, irosire, risipire, zvirlire, (reg.) părăduire, (fig.) păpăre, tocăre, tocât. (~ banilor pe tocite fleacurile.) 3. cheltuială, consum. (~ de energie.) CHELTUIT adj. irosit, prăpădit, risipit, «(reg.) părăduit. (O avere ~.) CHELTUITOR adj., s. risipitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. şi Maram.) prădător, (înv.) cheltuielnic, istrăvitor, împrăştic-fcor, (fam. fig.) spart. (Om ~.) cheltuitor s. v. CASIER. CHEMĂ vb. 1. a invita, a pofti. (I-a~ să meargă la el.) 2. a convoca, a invita, (înv., în Transilv. şi Ban.) a conchema. (I-ci~ la direcţie, la miliţie etc.) 3. a solicita. (îl ~ la o acţiune de amploare.) 4. a invita, a provoca, (înv.) a provocarisi. (îl ~ la luptă.) 5. (JUR.) a cita, a invita, (înv., în Transilv.) a soroci. (L-a ~ în faţa instanţei.) 6. (JUR.) a acţiona. (L-a~ In judecată.) 7. a evoca, a reaminti, a rechema, a redeştepta. (~ ceva in memorie.) 8. a boteza, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, a supranumi, (inv. si reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a nuineni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.) 9. a se numi, (inv. şi pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (înv.) a se porecli. (— Cum te ~ ? — Ghcorghe!) 10. a se numi, a se spune, a se zice, (înv.) a se pomeni. (Cum se ~ pe la voi această floare?) chemă vb. v. STRIGA. TIPA. URLA. ZBIERA. CLIEMĂRE s. 1. invitare, invitaţie, poftire. (~ cuiva la masă.) 2. convocare, invitare, invitaţie. (~ lor la direcţie, la miliţie etc.) 3. invitare, provocare. (~ cuiva la luptă.) 4. (JUR.) citare, citaţie, invitare, invitaţie. (~ cuiva în faţa instanţei.) 5. (M1L.; coner.) ordin, (prin Transilv. şi Maram.) poruncă. (A primit ~ şi s-a prezentat la unitate.) 0. apel. (O ~ adresată maselor.) 7. (concr.) proclamaţie. (A publicat ~.) 8. menire, misiune, rol, sarcină, (reg.) meninţă, (livr. fig.) sacerdoţiu. (Şi-ct împlinit f). aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Şi-a demonstrat clin plin ~ pentru...) chemare s. v. STRIGĂT. TIPĂT. URLET. ZBIERET. CHEMAT adj. competent, îndreptăţit, (înv.) volnic. (Nu este el cel ~ să ne dea lecţii.) CHEMĂTOÂRE s. fluierice. (Cu ~ vinălo-rul imită strigătele unor animale.) chemătoare s. v. VOCATIV, chemător s. v. COLĂCAR. VĂTAF. VĂTĂ-SEL. VORNICEL. CHEM I GR A FIE s. (TIPOGR.) chemitipie. CHEMI TIP ÎE s. (TIPOGR.) chemigrafie. CHENĂR s. 1. bordură, margine. (~ al covorului.) 2. (TIPOGR.) bordură, (rar) âinfas. (~ la un text imprimat.) CHENĂRUI vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) cliendelă s. v. LĂUZĂ, chcncăf s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE. CHENZINĂL adj. bilunar. (Retribuţie ~.) CHEOTOÂRE s. 1. butonieră, (rar) încheie-toărc, (prin Transilv.) babă. (~ la o haină.) 2. baieră. (~ ta gura cămăşii ţărăneşti.) 3. (CONSTR.) (reg.) zimţ. (~ la colţurile casei.) 4. (reg.) căţel, zimţ. (~ la colţul gardurilor de nuiele.) chcotoăre s. v. CHINGĂ, ehepeeâ s. v. SPUMIERĂ. CHEPCEL s. (PESCUIT) (prin Munt.) cârlionţ, (prin Olt.) cîrstâş, posfât, (prin Dobr.) tirbbc. (~ are forma unei linguri.) chepeng s. v. OBLON, chera s. v. CUCOANĂ. DOAMNĂ. MA-DAM. cherapleş adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. CHERGHELI 128 NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. CHERGHELÎ vb. a (se) ameţi, a (se) îmbăta, a (se) turmenta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. şi Ban.) a (se) şumeni, (fam.) a (se) învinoşa, a (se) mato-si, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cîrpi, a (se) mag-netiza, a (se) pili, a (se) sfinţi, a (se) tămîia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) tîrnosi, a (se) turci, (reg. fig.) a (se) flecui, a (se) oţeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a cam ~ cu rachiu.) CHERCHELÎT adj. ameţit, băut, beat, îmbătat, turmentat, (livr.) grizât, (rar) trecut, (înv. şi pop.) candriu, (pop.) turlâc, vîjîit, (reg.) amnărit, învinoşât, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. şi Maram.) şumen, (prin Transilv.) şumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făctit, oţelit, pilit, sfinţit, tămîiât, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matăl, matosit. (Un om /V , j CHERESTEĂ s. lemnărie. (~ unei construcţii.) cherestea s. v. OSATURĂ. SCHELET. SISTEM OSOS. cherhană s. v. FABRICĂ. UZINĂ. chermeleu adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELÎT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. CHfîRNĂR s. (TEHN.) punctator, (rar) punctâr. chervân s. v. CARAVANĂ. chesâr s. v. ÎMPĂRAT. chesât s. v. CRIZĂ. chesăgl vb. v. DISTRUGE. EXTERMINA. MASACRA. MĂCELĂRI. NIMICI. PRĂPĂDI. STÎRPI. chesftgfiu s. v. HOŢ. MĂCELAR. PUNGAŞ. CHESTIONĂ vb. 1. a interoga, a întreba, (pop.) a ispiti, (fig.) a descoâse. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a asculta, a examina, a interoga, a întreba, (înv.) a prociti. (~ un elev.) CHESTIONÂRE s. ascultare, examinare, interogare, (înv.) procitânie. (~ a unui elev.) CHESTltJNE s. 1. lucru, problemă, subiect, temă, (înv. şi reg.) prochimen, (înv.) materie. (Mulţimea şi diversitatea ~lor discutate; să trecem la ~ care interesează.) 2. problemă. (~ care se pune este următoarea...) 3. afacere, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. şi fam.) daraveră, (reg.) tâmjă, (înv.) negâţ. (Şi-a rezolvat toate ~.) 4. lucru, poveste, pricină, problemă, socoteală, treabă, (înv.) madeâ, (rusism înv.) predmât. (S-a lămurit ~ aceea?) 5. fapt, întîmplare, lucru. (A survenit o ~ neaşteptată.) 6. întrebare. (A răspuns bine la prima ~.) clics adj. v. BĂLŢAT. PĂTAT. PESTRIŢ. TĂRCAT. CHETĂ s, colectă, (înv.) curamâ, (grecism înv.) sinisforâ. (Face o ~ pentru strîngerea unor fonduri.) CHEZĂŞ s. (CONSTR.) paiantă. (Pe~i se sprijină stîlpii caselor ţărăneşti.) chczăş s. v. CAUŢIUNE. FIDEJUSOR. GARANT. OSTATIC. CHEZĂŞÎE s. asigurare, garanţie, (înv.) credinţă. (Acest lucru constituie o ~ pentru...) chezăşie s. v. AMANET. CAUŢIUNE. FIDEJUSIUNE. GAJ. GARANŢIE. chezăşui vb. v. GARANTA. GIRA. RĂSPUNDE. chczăşuire s. v. ASIGURARE. GARANTARE. chiabtiradj. v. AVUT. BOGAT. ÎNSTĂRIT. SITUAT. CHIABtJR s. (Transilv.) găzdă, găzdâc. (~ exploata munca ţăranului sărac.) chiaburi vb. v. ÎMBOGĂŢI. ÎNAVUŢI. ÎN-CHIABURI. cliiar adj. v. CLAR. CRISTALIN. CURAT. DESLUŞIT. DISTINCT. EVIDENT. LĂMURIT. LIMPEDE. PRECIS. PUR. TRANSPARENT. CHIAR adv. 1. exact, întocmai, tocmai, (înv. şi pop.) săvâi, (pop.) oblu, tamân, (înv. şi reg.) aşâşi. (~ aşa s-a intimplat.) 2. drept, exact, întocmai, precis, tocmai, (pop.), oblu, tamân, (înv. şi reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurât, (pop. fig.) curat. (îl nimereşte ~ în frunte; cade ~ pe el; a venit ~ la ora convenită.) 3. absolut, aidoma, aievea, asemenea, deopotrivă, exact, identic, întocmai, (înv. şi pop.) aşijderea, (Mold. şi Bucov.) listai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaş, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.) atoc-ma, tij, tocmai. (Este ~ tată-său.) 4. numai, tocmai. (E ~ bună de mîncat.) 5. îndeosebi, tocmai, (înv. şi pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 6. încă, tocmai. (~ de anul trecut trebuia să...) 7. tocmai, (prin Ban. şi Transilv.) baş. (Nu s-a întîmplat ~ de multă vreme.) chiar adv. v. CLAR. DESLUŞIT. EXPLI-CIT. EXPRES. LĂMURIT.' LIMPEDE. RĂSPICAT. CHIBRIT s. (reg.) bîticH, cătrăiriţă, chin-dercă, focălină, focăriţă, ghiufă, maşină, scă-părătoâre, (Transilv.) aprinjoâră, aprinzătoare, (prin Transilv.) bitdţă, (Ban.) feştilă, (prin Transilv.) foâcăle (pl.), (Transilv.) leînnuş, lemnuţ, (prin Transilv.) măcăuţ, (Transilv.) păiuţ, (prin Transilv.) piruşte (pl.), (prin sud-vestul Transilv.) prislugă, (prin Transilv. şi Ban.) pucioâse (pl.), (Transilv.) raipâlţ, (prin Transilv.) schindoârţă (prin Maram. şi Transilv.) silitră, (prin Bucov.) sîrnic, (prin Transilv.) stircă, (Transilv. şi Maram.) şfâbelă. (A aprins un ~.) CHIBZUÎ vb. 1. a cugeta, a gîndi, a judeca, a medita, a raţiona, a reflecta, (înv.) a medita-risi, a mîndri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ In linişte.) 2. a (se) gîndi, a judeca, a socoti, (înv. şi reg.) a sămălui, (fig.) a cîntări, a cumpăni, a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 3. a delibera, a dezbate, a discuta, (livr.) a per-tracta. (Să stăm şi să ~ cu atenţie ce să facem.) 4. a aprecia, a considera, a crede, a găsi, a gîndi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaşte, a număra. (Eu ~ că aşa trebuie să facem.) 5. (fig.) a cumpăni, a măsura. (îşi ~ cuvintele.) 129 CHILIPIRGIOAICĂ cliibzui vb. v. BĂNUI. CONSULTA. CREDE. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNTREZĂRI. PLĂNUI. PRESUPUNE. PREVEDEA. PROIECTA. SFĂTUI. SOCOTI. ŞTI. VISA. CHIBZUIÂLĂ s. chibzuinţă, chibzuire, cu-minţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) continenţă, (rar) cuminţie, ponderâţie, temperânţă, (pop.) scumpătâte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoâtă, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cum-păneâlă, cumpănire. (Procedează cu multă ~.) CHIBZUINŢĂ s. chibzuială, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) continenţă, (rar) cuminţie, ponderâţie, temperânţă, (pop.) scumpătâte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoâtă, tocmeâlă, (fam.) schepsis, (fig.) cum-păneâlă, cumpănire. (Demonstrează multă~.) CHIBZUIRE s. 1. deliberare, gîndire, judecare, (fig.) cumpănire, drămuire. (După o îndelungă ~.) 2. deliberare, dezbatere, discutare, discuţie, (livr.) pertractâre. (A avut loc~.) 3. chibzuială, chibzuinţă, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) continenţă, (rar) cuminţie, ponderâţie, temperânţă, (pop.) scumpătâte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoâtă, tocmeâlă, (fam.) schâpsis, (fig.) cumpăneâlă, cumpănire. (Procedează cu multă ~.) CHIBZUIT adj., adv. 1. adj. calculat, cumpănit, cumpătat, echilibrat, înfrînat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Tran-silv.) samalit. (Om viaţă ~.) 2. adj. astîmpărat, aşezat, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 3. adj. aşezat, cumpătat, echilibrat, liniştit, paşnic, potolit, tihnit. (O viaţă ~.) 4. adj. cuminte, înţelept, socotit, (pop.) mintâs. (Om ~.) 5. adv. cuminte, înţelept, înţelepţeşte, judicios, raţional. (A procedat ~.) 6. adj. cumpănit, gîndit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~. ) 7. adj. bun, folositor, gîndit, înţelept, judicios, raţional, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătâs. (Un sfat ~.) Q. adj. cuminte, deştept, Inteligent, înţelept. (O faptă ~.) CHICĂ s. 1. plete (pl.). (Tinăr cu ~.) 2. (BOT.) chica-voinicului (Nigella damas-cena) = (reg.) borză, morărlţă, nigeluţă, păiân-jen, barba-boierului, vergură-î:ivălită. clucheriţă s. v. CĂPUŞĂ, chichion s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE, chichirez s. v. FARMEC. HAZ. CHICHIŢĂ s. (Mold.) chelnă. (~ de sub capra trăsurii.) chichiţă s. v. LĂDISOARĂ. LĂDITĂ. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ŞIRETENIE. ŞIRETLIC. ŞMECHERIE. TERTIP. TRUC. VICLENIE. ' VICLEŞUG, chiciu s. v. COAPSĂ. ŞOLD. CHICIURĂ s. (MET.) promoroacă, (pop.) brumă, (reg.) bură, chidă, gotcă, polei, pro-moâră, stură. (~ s-a depus pe crengile copacilor.) cliiclaz s. v. CALAICAN. MELANTERIT. SULFAT FEROS. CHICOT s. chicoteală, chicotire, chicotit, (Mold.) î’ncot, (înv.) clic. (Se aude un ~ de copii.) CHICOTEĂLĂ s. chicot, chicotire, chicotit, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Ce-i ~ asta?) CHICOTI vb. (reg.) a hihăi, a hihoti, (ir. sau depr. fig.) a necheza. (De ce tot ~ acolo?) CHICOTIRE s. chicot, chicoteală, chicotit, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Se aude o ~ reţinută.) CHICOTIT s. chicot, chicoteală, chicotire, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Ce e ~ ăsta?) chidă s. v. BRUMĂ. CHICIURĂ. PROMOROACĂ. chifăr s. v. PIN. CFllFLĂ s. (rar) franzeluţă, (reg.) buleă, pîinişoâră. (Mănîncă o ~ cu şuncă.) CHIFTEÂ s. (Mold. şi Bucov.) pîrjoâlă. (O ~ din carne de porc.) ehifterită s. v. COROPISNITĂ. chifti vb. v. MUSTI. chihăi vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA. CHIHLIMBĂR s. 1, ambră galbenă, (astăzi rar) succln. (Din ~ se fac obiecte de podoabă.) 2. chihlimbar cenuşiu = ambră. (~ se formează In intestinul caşalotului.) CHIHLIMBARlU adj. gălbui, (rar) sulfuriu, untdelemnul, (pop.) gălbior, gălbiu, năutiu, şofrăniu, (reg.) gălbenâtic, gălbeniciâs, gălbc-nlu, gălburiu. (Reflexe ~.) CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.) chilav adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD, chilă s. v. HERNIE, chilăvi vb. v. MUTILA. SCHILODI, chilăvită s. v. TÎRNĂCOP. CHILIĂSM s. (BIS.) milenarism. CHILIE s. (BIS.) (rar) celulă. (~ intr-o-mănăstire.) CHILIM s. scoarţă. (Un ~ înflorat prins pe perete.) chilui adj. v. DEOSEBIT. DIFERIT. DISTINCT. SEPARAT. CHILIOĂRĂ s. (BIS.) chiliuţă. (~ inir-o-mănăstire.) chilioără s. v. ALVEOLĂ. CELULĂ. CHILIPIR s. 1. (pop. şi fam.) pleâşcă, po-mână, (înv.) ghelir, locmâ, (fig.) sfîrîiâlă* (Cumpără-l, c un adevărat ~.) 2. afacere, avantaj, cîştig, folos, pricopseală, profita (Transilv. şi Maram.) hâznă, (fam. şi ir.) sco-fâlă. (Nu e nici un ~ să...) CHILIPIRGIOĂICĂ s. pomanagioaică. CHILIPIRGIU 130 CHILIPIRGIU s. pleşcar, pomanagiu, (rar) pleşcâs. (Nu e decit un ~ ordinar.) CHILItJŢĂ s. (BIS.) chilioară. (Călugărul locuia intr-o ~.) chil om s. v. BALTAG. PUMN. chilomân s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. CHILOT s. pantalon. ( Pune-ţi un ~ mai gros.) CHIMEN s. (BOT.; Carum cărui) chimion, (reg.) secară, secarea, secărică, secantă, tar-liăn, (Transilv.) molătru. chimen s. v. CORIANDRU. chimen-cîinesc s. v. COCOŞEL-DE-ClMP. chimcn-de-muntc s. v. BRIOALĂ. cliimen-dulce s. v. MOLURĂ. chimen-negru s. v. CERNUSCĂ. NEGRIEI CĂ. chimcnul-tirsului s. v. BRIOALĂ. CHIMIE BIOLOGICĂ^ s. biochimie, cliimilioărn s. v. FERĂSTRĂU. CHIMION s. (BOT.; Carum cărui) chimen, (reg.) secară, secarea, secărică, secantă, tarhon, (Transilv.) molotru. chimion-de-ăpă s. v. MĂRĂRAŞ. chimion-de-baltă s. v. MĂRĂRAŞ. chimion-de-cîmpuri s. v. CERNUSCĂ. NEGRUŞCĂ. chimion-negru s. v. CERNUSCĂ. NEGRI-LICĂ. CHIMIR s. şerpar, (înv. şi reg.) lisau, (reg.) chingă, (Ban. şi Olt.) prâştie. (Ţine banii ln~.) CHIMOZINĂ s. (BIOL.) cheag, labferment, lactoferment, (reg.) maia, presură. (~ contribuie la închegarea laptelui.) CHIM VĂL s. (MUZ.) tipsii (pl.). chimval s. v. CIMBAL. TALER. TALGER. CHIN s. 1. durere, încercare, patimă,păs, pătimire, suferinţă, (înv. şi pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpâstă, (înv. şi reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, strâste, suferirc, (fig.) povară. (Ce ~uri a avut de îndurat!) 2. frămîntare, zbatere, zbucium, zbuciumare, (reg.) marghibl. (Un ~ sufletesc insuportabil.) 3. calvar, canon, caznă, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitone, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rână, schingi, strădanie, strînsoâre, trudnicie. (Supus la ~uri crîncene.) 4. caznă, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travâliu, (rar) străduiâlă, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapâţ, (prin Munt.) morîn-ceâlă, (Mold. şi Transilv.) zoâlă, (înv.) căznire, nevoinţă, ostemnţa, sforţă, strădanuinţă, stră-dănuire. lui a fost încununat de succes.) chindercă s. v. CHIBRIT, chindcu s. v. PROSOP. ŞERVET. ŞTERGAR. CHINDIE s. vecernie, (reg.) subamiâză, sunimlez, (prin Transilv.) avecernie, (înv.) pomereâză, pomeridă. (Pe la adică pe la apusul soarelui.) chindiseălă s. v. BRODERIE, chindisi vb. v. BRODA. COASE, chindisit adj. v. BRODAT, chindisitură s. v. BRODERIE, chinez s. v. PRIMAR. CHINEZ s., adj. 1. s. (înv.) chităi. (Un ~ din Beijing.) 2. chinezesc. (Cultura, civilizaţia ~.) CHINEZESC adj. chinez. (Cultura ~.) CHINGĂ s. 1. (CONSTR.) cătuşă, (reg.) cocoş-lău, cotofână, găinar, martâc, primblă, prinsoare, scleâmă, limba-câprei. (~ la căpriorii casei.) 2. (CONSTR.) (reg.) cătuşă, cheotoărc, încheietură. (~ la acoperişul casei.) 3. ( TEIIN.) braţ, coardă, spetează, stinghie, (pop.) curmeziş. (~ la podul coşului morii.) 4. (TEHN.) scin-dură, spetează, stinghie, (pop.) blană. (~ la războiul de ţesut.) 5. stinghie, (reg.) calafat, curmeziş, pop, ptinte, stîlp, uşă, zăplăt. (~ la fundul unui vas.) 6. (TEHN.) cocîrlă, crivae, (reg.) carboş, cîrjă, coastă, cujbă, gînj. (~ la luntre.) 7. (TEHN.) punte, (reg.) curmeziş, mijlocaş, pod, război. (~ la ferăstrău.) chingă s. v. BRÎU. CHIMIR. CINGĂTOARE. SPETEAZĂ. ŞERPAR. chingi s. pi. v. CLEŞTE. CHINGULIŢĂ s. cliinguţă. CHINGtJŢĂ s. chinguliţă. CHINONÎC s.(BIS.) (înv.) priceăsnă. (~ este o cîntare bisericească.) CHINOROZ s. (CHIM.) (Mold. şi Transilv.) săjă. (~ se foloseşte la fabricarea cernelii de tipar.) CHINOVĂR s. cinabru, vermillon. (~ este o culoare roşie mult folosită în pictură.) CHINOVIE s. (BIS.) (înv.) obşte. (O ~ mănăstirească.) chinovii s. v. CENOBIT. CHINTESENŢĂ s. esenţă. (~ a unui proces.) CHINUI vb. 1. a suferi, (înv. şi reg.) a se ticăi, (înv.) a se nevoi, a (se) strădui. (Se ~ foarte tare din cauza bolii.) 2. a durea, a ţine. (Mă ~ o măsea.) 3. a supăra. (îl ^ o tuse rebelă.) 4. a canoni, a căzni, a munci, a schin-giui, a tortura, a trudi, (înv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-şi mărturisi crima.) 5. a se canoni, a se căzni, a se forţa, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se stră-dănui, (înv.) a se învălui, a năşii, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 6. a se consuma, a se frămînta, a se zbate, a se zbuciuma, (reg.) a se margliioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărîma. (Nu te mai ~ aşa pentru toate!) 7. a consuma, a frămînta, a munci, (fig.) a apăsa, a măcina, a muşca, a roade. (îl ~ o dragoste neîmpărtăşită.) 8. a frămînta, a obseda, a persecuta, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roăde, a tiraniza. (îl ~ un glnd.) 131 CHIRCI CHINUIHE s. schingiuire, torturare. (~ unui martir.) CHINUIT adj. 1. schingiuit, torturat, (înv. şi pop.) căznit, (înv. şi reg.) pătimâş, (înv.) muncit, pătimitor, păţit. (~ om.) 2. consumat, frămîntat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.) 3. frămîntat, obsedat, persecutat, torturat, urmărit. (~ de o idee.) 4. apăsător, greu, rău. ( Un trai ~.) CHINUITOR adj. 1. rebel, supărător, (înv. şi pop.) necăjos. (O tuse ~.) 2. intens, puternic, străpungător, violent, viu, (fig.) ascuţit, sfredelitor. (Durere ~.) 3. obsedant, (livr.) torturânt, (astăzi rar) tort urător, (fig.) tiranic. (Un ghid ~.) cliioara-găioii s. v. ROMÂNITĂ NEADEVĂRATĂ. ROMAN IŢĂ NEMIROSITOARE. chiolhan s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂŢ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZ-NUIRE. chiolhănos adj. v. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MISELESC. MIZERABIL. MÎRSAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. RUSINOS. SCELERAT. TICĂLOS. chiomb adj. v. CHIORÎS. CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT. PIEZIŞ. SAS IU. STRÂBIC. chiomb adj., s. v. BLEG. MIOP. NĂTĂ-FLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. / CHIONDORIŞ adv. chiorîş, cruciş, încrucişat, saşiu, strîmb, (pop.) pieziş, şpanchiu, (reg.) poncis. (Priveşte, se uită ~.) chior adj. v. CHIORÎS. CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT. PIEZIŞ. SASIU. SĂRAC. SLAB. STRABIC. CFIIOR adj., s. (înv. şi pop.) ponivos. (Om ~.) chior adj., s. v. NEVĂZĂTOR. ORB. chior s. v. GAZORNIŢĂ. CHIORĂÎ vb. (reg.) a ghiorţăi. (îi ~ maţele.) CHIORĂIÂLĂ s. chior ăit, cliiorăitură. ( intestinelor.) CHIORĂÎT s. chiorăială, chiorăitură. (~ maţelor.) CHIORĂITURĂ s. chiorăială, chiorăit. (~ intestinelor.) CHIORI vb. a se holba, a se zgîi, (reg.) a se hlizi. (Ce ie ~ aşa la mine?) chiori vb. v. OCHI. ORBI. ŢINTI. VIZA. / CHIORÎS adj., adv. 1. adj. cruciş, încrucişat, pieziş, saşiu, strabic, (pop.) şpanchiu, zbanghiu, (reg.) hazaochi, ceacfr, cetir, chior, honchiu, ponciş, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~ ; privire ~.) 2. adv. chiondorîş, cruciş, încrucişat, saşiu, strîmb, (pop.) pieziş, şpanchiu, (reg.) ponciş. (Priveşte, se uită ~.) 3. adj., adv. îmbufnat, încruntat, mohorit, posomorit. (Ce te uiţi aşa ~ la mine?) CHIOŞC s. 1. cerdac, foişor, pavilion, (Transilv.) filigorie. (Un ~ intr-un parc.) 2. gheretă, tonetă. (Un ~ de pline.) CIIÎOT s. chiu, chiuit, chiuitură, hăulire^ liăulit, liăulitură, strigăt, ţipăt, (pop.) iuitr (reg.) hihăit, hihot. (A tras un ~.) CHIOTI vb. a chiui, a hăuli, a striga, a ţipa, (pop.) a iui, (reg.) a huliura, (prin Olt. şi Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului la joc.) CHIP s., adv. 1. s. aer, aspect, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obraz,, (înv. şi pop.) boi, (reg.) săbâş, (înv.) schlmă, vedere, (fam.) mutră. (Are un ~ mulţumit.} 2. s. portret, (înv.) obraz. (I-a făcut ~ in ulei.) 3. s. efigie, (prin Munt.) tâbă. (~ a? unei medalii.) 4. s. aspect, făptură, înfăţişare, vedere. (Frumos la ~.) 5. s. imagine, (rar) închipuire. (~ lui îmi revine mereu în minte.} (î. s. imagine, spectru, umbră, vedenie, viziune. (~ morţii se arată.) 7. s. faţă, figură, individ, ins, om, persoană, (pop.) creştin, suflet, (Ban. şi Transilv.) nat, (înv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutră, tip, (peior.) creatiiră, specimen. (Am întîlnit multe ~ cunoscute.) 3. s. aspect, imagine, ipostază, înfăţişare, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) 9. s. fason, fel, model, (înv. şi reg.) modă. (Făcut după ~...) 10. s. fel, gen, manieră, mod, sens, (rar) spirit. (Se pot face şi alte observaţii în acelaşi ~.) 11. s. categorie, fel, gen, neam, soi, sort, specie, tip, varietate, (reg.) madeâ, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ de legume.) 12. s. cale, fel, formă, manieră» metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, mărşă, mâdiu, mijlocire. (Un alt ~ de a rezolva problema.) 13. adv. (la pl. art.) cică, (prin Transilv.) maramchipu. (~ s-ar fi dus pînă la el.) chip s. v. CUVÎNT. DIVINITATE. DUMNEZEU. EXEMPLU. IDOL. ILUSTRAŢIE. MODEL. MOTIV. PICTURĂ. PILDĂ. PÎNZĂ. PLAN. POZĂ. PRETEXT. REPREZENTARE. SCHEMĂ. SCHIŢĂ. SIMBOL. TABLOU. ZEITATE. ZEU. CHIPAROÂSĂ s. (BOT.; Polijanthes tube-roşa) tuberoză. CHIPEŞ adj. arătos, frumos, (pop.) chipos, fălds, mîndru, ochios, (înv. şi reg.) vederos, (reg.) marghiol, tîmbuş, (Transilv.) hireş,(prin vestul Transilv.) muşât, (Transilv.) niâlcoş, (înv.) ghizdăv, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mişto. (Un flăcău ~.) CHIPIU s. şapcă. (~ de ceferist.) cliipos adj. v. ARĂTOS. CHIPEŞ. FRUMOS. chir s. v. CUCON. DOMN. CHÎRĂ s. (Omit.) 1. (Stema scindvicensis) cliirighiţă, pescar, pescăruş, rindunea-mari-timă-mică. 2. chiră-neagră (Chlidonias nigra) — (reg.) pescâr, pescăriţă. chircă s., adj. v. CINCANTIN. chirclhcă s. v. POTÎRNICHE. CHIRCI vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuşi,. (Olt., Ban. şi Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a degenera, a se închirci, a se CHIRCIRE 132 pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. şi reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se şiştăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Molcl. şi Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.) CHIRCIRE s. 1. contractare, ghemuire, încliircire, strîngere, zgircire, (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. degenerare, încliircire, piper-nicirc, sfrijire, (reg.) şiştăvire. (~ a unei plante.) CHIRCIT adj. 1. contractat, ghemuit, închircit, strins, zgîrcit, (pop.) ciuciulit, stîrcit, (reg.) tîmbuşit, (Olt., Ban. şi Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaş, slab, sterp, (înv. şi reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, şiştâv, (prin Ban.) miciculât, (prin Bucov. şi Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. ( Plantă .) CIIIRCITLJRĂ s. sfrijitură, (înv. şi reg.) prizăritură, (Bucov.) pipirig. (O ~ de om.) chircoli vb. v. AŢIPI. DORMITA. MOŢĂI. PICOTI. PIROTI. chiriacodromion s. v. CAZANIE. CUVÎNT. OMILIE. ^ PREDICĂ. CHIRIĂŞ s. locatar, (prin Transilv.) şalău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ inir-o casă de locuit.) CHIRÎE s. locaţie, (înv. şi reg.) năiem, năimeâlă, simbrie, (Transilv.) tăpşă. (Plă-Aeşte ~ pentru casă.) CHIRI GHIŢĂ s. (ORNIT.) 1. (Stema sandui-tcensis) cliiră, pescar, pescăruş, rîndunea-ma-ritimă-mică. 2. (Stema hirundo) pescăruş, rîbar, (reg.) pescâr, pescăriţă, rîndunică-de-măre. CHIRIGÎU s. cărăuş, căruţaş, (înv. şi reg.) sechirâş. (Un ~ care cară lemne.) chirigiu s. v. CPIIRIAŞ. LOCATAR, chirlâucă s. v. URLUP. CHIRILIC adj. (rar) slavon, slavonesc, (înv.) chirilicesc. (Alfabet litere ~.) cliiriliccsc adj. v. CHIRILIC, cliirlopăn s. v. TÎRNĂCOP. CHIRPICI s. (Ban.) văiugă. (Din ~ se construiau in trecut pereţii unor case ţărăneşti.) CHIRURG s. (MED.) (înv.) operator, ţiruiic, (turcism înv.) gerăh. CHIRURGICÂL adj. (MED.) operatoriu. (Intervenţie ~ .) cliisău s. v. PIULIŢĂ. CHÎSELIŢĂ s. (Mold.) povidlă. (A muica t ~.) chisnovăt adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. chisoăcjă s. v. ALBITURĂ. BABOIAŞ. -CARACUDĂ. MĂRUNŢIŞ. PLEVUŞCĂ, cliişărâu s. v. ARPAGIC, chişcăr s. v. ŢIPAR. chişer s. v. POTÎNG. CHÎŞIŢĂ s. (ANAT.) (reg.) ie. (~ la picioarele animalelor copitate.) chişiţă s. v. COLIVIE. CHIŞLEÂG s. străgheaţă, (Transilv., Maram. ;şi Bucov.) sămăchişă. (~ este laptele acru .prins In putină.) chişoârcă s. v. FUFĂ. PLEVUŞCĂ. CHIŞTOC s. muc. (~ de ţigară.) chit s. v. BALENĂ, chităi s. v. CHINEZ. CHITÂNŢĂ s. recipisă, (înv. şi reg.) zdelcă, (înv.) răvaş, sigurânţă, sinet, talivil, teşclie-reă, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii şi a primit o ~.) chitărcă s. v. PITĂRCUŢĂ. chită s. v. BUCHET. MĂNUNCHI, chiţcăit adj. v. MOCĂIT. MOCOSIT. MOŞMONDIT. TICĂIT. chiti vb. v. APRECIA. ARANJA. ARUNCA. AŞEZA. AV1NTA. AZVÎRLI. CHIBZUI. CLASA. CLASIFICA. CONSIDERA. CREDE. DISPUNE. DISTRIBUI. GĂSI. GÎNDI. GRUPA. INTENŢIONA. ÎMPĂRŢI. ÎNTOCMI. JUDECA. OCHI. OPINA. ORDONA. ORGANIZA. ORÎNDUI. PLĂNUI. POTRI- VI. PRECIPITA. PROIECTA. PUNE. REPARTIZA. REPEZI. RÎNDUI. SĂRI. SISTEMATIZA. SOCOTI. ŢINTI. VIZA. ZVÎRLI. chitic s. v. PEŞTIŞOR, chitrim s. v. ŞOLDAR. chitul s. art. v. BALENA. CHIŢ interj, (reg.) ţiţ. (Şoarecele face ~.) CHIŢCĂN s. (ZOOL.) 1. (Sorex araneus) (reg.) şoarece. 2. (Myoxus glis) belhiţă, (reg.) gu zga n- de- munt e. chiţcân s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. CHIŢIBtJŞ s. bagatelă, fleac, mărunţiş, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri!) chiţibuş s. v. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ŞIRETENIE. ŞIRETLIC. ŞMECHERIE. TERTIP. TRUC. VICLENIE. VICLEŞUG. chiţorăn s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. CHIU s. chiot, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură strigăt, ţipăt (pop.) iult, (reg.) hihăit, hihot. (A tras un ~.) CHIUÎ vb. a chioti, a hăuli, a striga, a ţipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhnra, (prin Olt. şi Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului la horă.) CHIUIT s. 1. chiot, chiu, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, ţipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, lilhot. (A tras un ~.) 2. chiuitură, strigătură, (pop.) strigare, strigăt, (prin Transilv. şi Maram.) horă. (~ la joc.) CHIUITURĂ s. 1. chiot, chiu, chiuit, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, ţipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras o ~.) 2. chiuit, strigătură, (pop.) strigare, strigăt, (prin Transilv. si Maram.) horă. (~ la joc.) CHIURETÂ vb. (MED.) a racla. CHIURETÂJ s. (MED.) chiuretare, raclaj. CHIURETĂRE s. (MED.) chiuretaj, raclaj. CHIUVETĂ s. lavabou, lavoar, (astăzi rar) toaletă. (~ pentru spălat.) CPIIVERNISEÂLĂ s. căpătuială, căpătuire, chivernisire, îmbogăţire, înavuţire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) chiverniseală s. v. ADMINISTRARE. AD-MINISTRAŢIE. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. ECONO- 133 CILINDRU MIE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. STĂPÎNIRE. CHIVERNISI vi), a se ajunge, a se căpătui, -a se îmbogăţi, a se înavuţi, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) chivernisi vb. v. ACUMULA. ADMINISTRA. ADUNA. AGONISI. APROVIZIONA. ARANJA. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. ECONOMISI. FACE. GUVERNA. ORÎNDUI. REZOLVA. STĂPÎNI. STRÎNGE. CHIVERNISIRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, îmbogăţire, înavuţire, parvenire, pricopsise. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) chivernisSre s. v. ADMINISTRARE. AD-M IN IS TR AŢ IE. C ÎRMUIRE. CONDU- CERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. STĂPÎNIRE. CHIVERNISIT adj. bogat, căpătuit, îmbogăţit, înavuţit, înstărit, pricopsit, (pop. şi . depr.) ajuns. (Om ~.) CHIVOT s. (BIS.) 1. tabernacol. (La creştini, în ~ se păstrează cuminecătura.) 2. (înv.) lada păcii, sicriul legii. (La mozaici, ~serveşte Ia păstrarea tablelor legii.) chivot s. v. CORABIE. chiviilă s. v. SPOITOREASĂ. chix s. v. CĂDERE. EŞEC. INSUCCES. NEREUŞITĂ. PICARE. CI conj. I. dar, însă, numai, (reg.) fără, (Ban. şi Transilv.) ma. (Nu-i prost cine dă, ~ cel ■ce rabclă.) 2. cit. (Nu din Zori şi plnă-n seară, din seară pină-n zori.) ciaelă-de-trestic s. v. BÎTLAN ROŞIATIC. BÎTLAN ROŞU. STÎRC PURPURIU. STÎRC ROŞU. ciaelă-roşie s. v. BÎTLAN ROŞIATIC. BÎTLAN ROŞU. STÎRC PURPURIU. STÎRC ROŞU. ciaiz s. v. LOGODNĂ. CIAN s. (CHIM.) cianogen. (~ este un gaz incolor şi toxic.) C IAN CO BAL AM î NĂ s. (BIOL., FARM.) co-balamină, vitamina B12. (~ există tn extractul de ficat.) CIANIT s. (MIN.) disten. (~ este un silicat natural de aluminiu.) CIANOGEN s. (CHIM.) cian. (~ este un gaz toxic.) CIANURĂ s. (CHIM.) (rar) prusiât. CICADEOIDEA s. (GEOL.) benetit. (~ este o gimnospermă din jurasic.) CICATRICE s. (IMED.) semn, urmă, (rar) rană, stigmat, (înv. şi reg.) beleâznă, (prin tiord-cstul Olt.) pupăză. (I-a rămas o ~ de la plagă.) CICATRIZA vb. (MED.) a se închide, a se vindeca. (Rana s-a ~.) CICATRIZARE s. (MED.) închidere, vindecare. (~ plăgii.) CICATRIZAT adj. (MED.) închis, vindecat. {Rană rs*/ . j ClGĂ adv. chipurile, (prin Transilv.) maram-chlpu. (~ s-ar fi dus la el.) CICĂLEÂLĂ s. bodogăneală, dăscăleală, sî-cîială, (reg.) morocăneâlă, (fig.) pisălogeâlă. (Mai termină cu /V / J CICĂLI vb. a bodogăni, a dăscăli, a plictisi» a sicii, (pop. şi fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. şi Bucov.) a cincăi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (fam.) a birii, a bîzîi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cirîi, a pisa, a pisă-iogi, a toca. (Nu-l mai ~ citita!) CICĂLITOR adj. siciitor, (fig.) pisălog. (Om ~.) cicerone s. v. CĂLĂUZĂ. GHID. ÎNDRUMĂTOR. cichircjiu s. v. COFETAR, cicîrhj s. v. RODAN. SUCALĂ. CICLĂN s. (CHIM’) cicloalcan, ciclopara-fină, naftenă, hidrocarbură cicloparafinică. (~ este o hidrocarbură saturată.) CICLIC adj. periodic. (Fenomen ~.) CICLIST s. (SPORT) biciclist, rutier, (rar) velocipedist. (Un ~ celebru.) CICLOALCÂN s. (CHIM.) ciclan, ciclopara-fină, naftenă, hidrocarbură cicloparafinică. (~ se găseşte în petrol.) CICLON s. (MET.) taifun, uragan. (~ bate mai ales în regiunile tropicale.) CICLOP AR AFINĂ s. (CHIM.) ciclan, cicloalcan, naftenă, hidrocarbură cicloparafinică. este o hidrocarbură saturată.) CICLORÂMĂ s. (TEATRU) orizont. (~ este un fundal de scenă curbat.) CICLU s. 1. (ASTROM.) (înv.) crîng, crug. (~ lunii.) 2. (FIZ.) ciclu pe secundă= hertz. 3. (FIZIOL) menstruaţie, period, (pop.) lună, soroc, (înv. şi reg.) poală, (reg.) belea, fire, regulă, sărbători (pi.), (Transilv., Ban. şi Mold.) rind, (înv.) menstruăle (pl.), menstruă, tocmeală, (eufemistic) indispoziţie. CICOĂRE s. (ENTOM.; Cicada orni) (reg.) greier-de-toâmnă. cicoare s. v. PĂPĂDIE. CICOARE DE GRĂDÎNĂ s. (BOT.; Cicho-rium endivia) andivă. CÎDRU s. (pop.) must. (A băut un pahar ■-.de ~.) CIf6s adj. (MED.) cocoşat, ghebos, ghebo-şat, (Transilv.) pupoş. (Om ~.) CIFCZĂ s. (MED.) cocoaşă, gibozitate, (pop.) gheb, (Transilv. şi Ban.) pup, (Transilv.) pupui. CIFRĂ vb. 1. a (se) număra. (Se ~ cu zecile cei care...) 2. a se ridica. (Clştigul se ~ la...) 3. a coda. (A ~ un text, un mesaj.) CIFRAJ s. cifrare. (~ al unui text.) CIFRARE s. cifraj. (~ a unui mesaj.) CIFRĂ s. 1. număr, sumă, total. (~ spectatorilor.) 2. (MAT.) (impr.) număr, (~ 16.) CIFRIC adj. numeric, (înv.) numeric6sc. (O evaluare . ) CIFRU s. cod. (Scriere pe baza unui ~,) cihăi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. CILIÂT s. (ZOOL.) infuzor. (Parameciul este un ~,) CILINDRU s. 1. (TEIIN.) sul. (~ la războiul de ţesut.) 2. glob, sticlă, (reg.) burlui, ţiiindru. de lampă.) 3. joben, (pop.) ţiiindru. (Purta pe cap un ~.) 4. (ANAT.) cilindru-ax=axont neurit. (~ este o prelungire a neuronului.) CIMBAL CIMBÂL s. (MUZ.) taler, talger, (înv.) chimvâl. cimbistră s. v. PENSETĂ. CIMBRIŞOR s. (BOT.) 1. (Tlujmus vulga-ris) (reg.) cimbru, lămîioâră, sărpim, schin-duf, cimbru-de-cîmp. 2. (Thymus serpyllum) (reg.) timiân, timişor. 3. (Thymus pulegioides) (reg.) schinduf. cimbrişor s. v. SĂPUNEL. CIMBRU s. (BOT.; Satureja hortensis) (reg.) ciumurlcă, lămîioâră, lămîlţă, piperniţă-de-grădlnă. cimbru s. v. CIMBRIŞOR, cimbru-de-cîmp s. v. CIMBRIŞOR, cimenta vb. v. CONSOLIDA.' ÎNTĂRI. STRÎNGE. cimentare s. v. CONSOLIDARE. ÎNTĂRIRE. STR ÎNGERE. cimilitură s. v. GHICITOARE. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂ-TOARE. CIMIŞÎR s. (BOT.; Buxus sempervirens) (reg.) bănuţ, bănuţei (pl.), merişor, pcspâng. CIMITIR s. (rar) necropolă, (rog.) îngro-pelniţă, margine, morminte (pl.), (Ban.) a vile, (prin Transilv.) comoâră, (Ban.) morţărle, (prin Transilv.) piţigăi (pl.), (Ban., Transilv. şi Olt.) progâdie, (prin sudul Transilv.) stobor, (Transilv. şi Maram.) tcmeteu, (Mold.) ţintirlm, (înv.) grobişte. cimotie s. v. NEAM. RUBEDENIE. RUDĂ. RUDENIE. CIMPOI s. (MUZ.) (reg.) gâidă. (Cîntă din ~.) CIMPOIÂŞ s. cimpoier. (Cîntăreţul din cimpoi se numeşte ~.) CIMPOIER s. ciinpoiaş. (~ cîntă din cimpoi.) CIN s. (BIS.) tagmă, (înv.) ceâtă, schlmă. (~ preoţesc.) CIN s. (Olt.) pream. (~ este o luntre mică.) cin s. v. BANDĂ. BREASLĂ. BULUC. CEATĂ. CÎRD. CORPORAŢIE. DEMNITATE. DROAIE. FUNCŢIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. ÎNDELETNICIRE. MESERIE. MULŢIME. OCUPAŢIE. PÎLC. POST. POZIŢIE. PROFESIUNE. RANG. SERVICIU. SLUJBĂ. STOL. TAGMĂ. TREAPTĂ. CINĂ vb. a supa. (Unde ai ~ după spectacol?) CINÂBRU s. chinovar, vermillon. (~ este o culoare roşie mult folosită în pictură.) cinăş adj. v. ARANJAT. COCHET. DICHISIT. DRĂGĂLAŞ. DRĂGUŢ.*ELEGANT. FERCHEŞ. FERCHEZUIT. FRUMUŞEL. GĂ- TIT. ÎNGRIJIT. SPILCUIT, cinătui vb. v. JUMULI. CINCANTÎN s., adj. (BOT.) (reg.) clilrcă. (Porumb ~.) cincăi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. cinci-clopoţei s. v. CĂLDĂRUŞĂ. cinci-coâde s. v. CĂLDĂRUŞĂ. CINGI-DEGETE s. (BOT.; Potentilla rep-tans) (reg.) iarba-de get el or, ochiul-boului. 134 cinci-dcţjcle s. v. SCLIPEŢ. cinci-foî s. v. SĂNIŞOARA. cinci-foi-mări s. v. SĂNIŞOARĂ. cinci unghi s. v. PENTAGON. CÎNE pron. 1. care. (~ vine cu mine?)' 2. fiecare, fiecine, oricare, oricine, orhicare.. orişicine, (inv. şi pop.) care, (pop.) licşcâre, fieşclne, fitecine, (înv. şi reg.) câreşi, clneşi,, (înv.) neştlne, vcricâre, vericlne. (Zică ~ co va vrea.) CINEGETIC adj. vînătoresc. (Trofeu ~.)-CINEMA s. cinematograf, film. (Mă duela . ) CINEMATOGRAF s. cinema, film. (Mec duc la ~.) CINEMATOGRAFIA vb. a filma. CINEMATOGRAFIE s. film, peliculă. (Arta ~.) CINEMATOGRAFIERE s. filmare. CINERlT s. (GEOL.) tuf. (~ este o cenuşă* vulcanică consolidată.) eîneşi pron. v. CINE. FIECARE. FIECINE. ORICARE. ORICINE. ORIŞICARE.. ORIŞICINE. CINEVÂ pron. careva, oarecare, unul, vreu nul, (pop.) cinevâşilea, (înv. şi reg.) oarecine,, oareşiclne, (înv.) cinevâşi, neştlne. (E ~ care a întirziat?) cincvâsi pron. v. CAREVA. CINEVA,. OARECARE. UNUL. VREUNUL. cinevâşilea pron. v. CAREVA. CINEVA., OARECARE. UNUL. VREUNUL, cinflor s. v. GRANGUR. CINGĂTOĂRE s. 1. brîu, (pop.) ciungă,, (înv. şi reg.) taftiir, (reg.) brinâci, (Ban. şi Bu-cov.) fringhle. (Cu ~ se strînge mijlocul.> 2. centură, cordon, curea. (Pune-ţi ~ la pantaloni.) cinghic s. v. HARPĂ. cinic s. v. FAIANŢĂ. INSTRUMENT.. PORŢELAN. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ. CINSTE s. 1. corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (!ivr.> probitâte, (rar) onorabilitâte, (inv.) onest âtet. onestle, (înv. şi reg. fig.) curăţenie, curăţie,. (E de-o ~ ireproşabilă.) 2. sinceritate, (livr.) francheţe, lealitâte, loialitâte, (înv.) sadacât. (E de-o ~ dezarmantă.) 3. castitate, feciorie,, neprihănire, nevinovăţie, virginitate, (pop.> fetle, (fig.) curăţenie, (inv. fig.) curăţie. (~ unei fete.) 4. credinţă, devotament, fidelitate, statornicie, (livr.) lealitâte, (inv. şi reg.) prilnţă.. (~ soţiei faţă de soţul ei.) 5. apreciere, atenţie,, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendenţă, deferenţă, reverenţă, (înv. şi reg.) seamă., (reg.) preţuiâlă, (Mold.) lefterle, (inv.) laudă, socoteală, socotinţă, (grecism înv.) sevas, (inv., fam.) bâftă, (fig.) credit. (Se bucură dc. multăv ~.) 6. cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire., omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire,, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfâlă, pohvaienie. (Aduceţi ~ eroilor patriei.) 7. favoare, onoare., privilegiu, (pop. şi fam.) hatîr. (I se face ~ dc a fi invitat la solemnitate.) 8. ceremonie., CIOC li 35 fîast, paradă, pompă, solemnitate. (A fost primii cu multă ~.) iimie s. v. ATENŢIE. CADOU. DAR. SURPRIZĂ. cmslca-cinipulm s. v. ŞTEVIE. ei usucă-femeilor s. v. RUŞINEAT’ETE I. ci rislru-fetei s. v. RUŞ INE A- FETE I. CINSTEŢ s. (BOT.; Salvia glulinosa) (reg.) lilăpuş, lipan, meduneţ, sugăriu, şerlâi, brinca-porcului, briisturiil-căprei, cocean-căpresc, jale-•cleioăsă. salvie-clcioăsă, urechea-porcului. CINS TI vb. 1. a aprecia, a considera, a onora, .a preţui. a respecta, a stima, (înv.) a respecta-risi, a rcspectălui, a respect ui, a socoti. (Toii ii ~ in mod sincer.) 2. a ciuta, a elogia, a glorin.a. a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, ;u prea slavi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) ;a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, :a prea cm ta, a prea in ăi (a, a prealăuda, a prea-•rădiea. a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii ,patriei.) .‘I. a onora. (îl ~ această comportare.) 4. a închina. (~ un pahar.) 5. a ospăta, servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mlncarc şi băutură.) cinsti vb. v. ADORA. DIVINIZA. IDOLATRIZA. RESPECTA. ŢINE. VENERA. CINSTIRE s. 1. apreciere, atenţie, cinste, consideraţie, onoare, preţuire, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendenţă, deferentă, reverenţă. (înv. şi reg.) seamă, (reg.) preţuiâlă, (reg.) tiutiuroi, (Transilv.) ţirloi. 2. eiocirlie moţată (Alciuda cristata) — (reg.) ciocoi, moşuţ, păcurar. CIOCÎRLÎE s. (reg.) iapă, ţenehi. (~ de legat pluta la mal.) eioeirlie s. v. MĂSEA. dociTti vb. v. CIOPÎRTI. CIOPLI. SFINTE-CA. SFÎŞIA. STRUJI. cioeîrţi s. pl. v. COCÎRLĂ. cioclejel s. v. PITULICE, ciocldd s. v. COCEAN. ŞTIULETE, cioclonţ s. v. CIOC. CLONŢ. PLISC. CIOCLU s. dricar, doclu s. v. GROPAR, ciocmăni vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. CIOCNEĂLĂ s. eiocnet, ciocnitură. (Se aude ~ de pahare.) CIOCNET s. ciocneală, ciocnitură. dc pahare.) CIOCNI vb. 1. a se izbi, a se lovi, a se tampona, (rar) a se întreciocni. (S-au ~ două tramvaie.) 2. a (se) ciobi, a (se) ştirbi. (Un pahar s-a ~.) 3. a (se) ciobi, a (se) crăpa, a (se) fisura, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.) 4. a închina. paharul în sănătatea lui.) ciocni vb. v. CONTRAZICE. ÎNCĂÎERA. ÎNFRUNTA. OPUNE. CIOCNIRE s. 1. izbire, lovire, tamponarc, (livr.) coliziune, impact, (rar) întreciocnire. (~ a unor maşini.) 2. ciobire, ştirbire. (^ a unui pahar.) 3. ciobire, ciobit, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnirc, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ a unui vas de-a lungul.) ciocnire s. v. ANIMOZITATE. BĂTĂLIE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNCĂIERARE. ÎNFRUNTARE. LITIGIU. LUPTĂ. NEÎNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. CIOCNÎT adj. 1. izbit, lovit, tamponat. (Vehicule ~.)2. ciobit, ştirb, ştirbit. ( Pahar ~. > 3. ciobit, crăpat, fisurat, plesnit, spart. (Un vas ~ de-a lungul lui.) CIOCNITORĂ s. 1. ciocneală, eiocnet. (Se aud ~ de pahare.) 2. ciobitură, ştirbitură, (înv. şi reg.) ştirbină, (reg.) ciumblitură, ştir-beălă. (~ a unui pahar.) 3. ciobitură, crăpătură, fisură, plesnitură, spărtură. (~ prelungă a unui vas.) eiocofleandură s. v. CIOCOI. CIOCOI s. (peior.) ciocofleândură. (Boieri şi ~.) ciocoi s. v. CIOCÎRLIE MOŢATĂ, ciocot s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ, ciocul-berzci s. v. CIOCUL-CUCOAREI. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOA-REI. ciocul-ciorii s. v. SURGUCI. ciocul-pasării s. v. SURGUCI. 137 CIOROVĂI ciofăî vb. v. CLEFĂI. MOLFĂI. PLESCĂI. cioflingar s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUSLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ, cioldc adj., s. v. CIUNG. CIUNT. CIOLAN s. os, (prin Mold.) bodolân, (prin Bucov.) boldân, (prin Maram.) ciont. (I-a dat cîinelni un ~.) ciolan s. v. MĂDULAR. MEMBRU. OBADĂ. CIOLĂNÂŞ s. ciolănel, oscior, (înv. şi pop.) oştit. CIOLANUL s. ciolănaş, oscior, (înv. şi pop.) ostiţ. CIOLÂNOS adj. osos, (reg.) ciontos. (Un om ~.) cioiomăda s. v. PORUMB, ciolpâu s. v. FURCOI. CIOLTÂR s. şabracă, valtrap, (pop.) ţol, (reg.) hnrşâ, ibîncă, japiu, poclâdă, pocrovăţ, (înv.) abai. (~ se pune sub şaua calului.) CIOMAG s. bită, măciucă, (pop.) toroipân, (reg.) ghioagă, jârchină, mâcă, moâcă, otic, pătăchie. tămînjer, tăujer, tufân, tufă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) btită, (Mold.) ceatlău, (Olt.) cdlvă, (Ban.) crivâc, (Olt.) dîrjâlă, (Ban.) haidamac. (Olt. şi Ban.) jilăvete, (Transilv. şi Maram.) măcău, (Transilv., Maram. şi Olt.) şuvei> (prin Bucov.) taşmău, (Mold.) toropâlă, (înv.) fuscel, fuste. (L-a izbit cu ~.) CIOMĂGAR ’ s. bătăuş, ciomăgaş, (reg.) bătăci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaş. (Un ~ ordinar.) CIOMĂGÂŞ s. bătăuş, ciomăgar, (reg.) bătăii, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaş. (Un ~ incorigibil.) ciomăgeală s. v. BĂTAIE, eiomăqi vi), v. ATINGE. BATE. LOVI. dom» s. v. BUŞTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.^ CIONDANEÂLĂ s. ciorovăială, (rar) cioro-văire, (reg.) cioândă, (fam.) cîrîiălă. (Ce e ~ asta intre voi?) CIONDĂNi vb. a se ciorovăi, (reg.) a se vergela, (Mold.) a se ciorti, (fam.) a se cirîi, a se clănţăni. (Se ~ şi se împacă imediat.) done s. v. SPANAC-PORCESC. ciont s. v. CIOLAN. OS. ciontos. adj. v. CIOLĂNOS. OSOS. dopata s.v. CIOZVÎRTĂ. HALCĂ. HARTAN. CIOPiRŢi vb. a sfîrteca, a sfîşia, (pop. şi fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crîmpoţi, a măcelări, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocr.’ti, (prin Mold.) a cîrnosi, (prin Ban.) a cîrti, Cvlold. şi Bucov.) a hăcui. (A ~ animalul la tăiere.) CIOPIRŢIRE s. sfîrtecare, sfîşiere, (pop. şi fam.) căsăpire, (Mold. şi Bucov.) hăcuire-(~ unui animal.) CIOPLI vb. 1. a strnji, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocîrti. (~ lemnul cu cuţitul, cu barda.) 2. a săpa, a sculpta, a tăia, (rar) a scobi, {Transilv. şi Maram.) a sferdi. (~ In piatră un bust.) ciopli vb. v. CIVILIZA. CIZELA. CULTIVA. RAFINA. STILA. STILIZA. CIOPLÎRE s. 1. cioplit, strujire, strujit, (~ a unui lemn cu barda.) 2. cioplit, săpare, săpat, sculptare, sculptat, tăiat, tăiere, (înv.) săpătură. (~ unui bloc dc marmură.) cioplire s. v. CULTIVARE. RAFINARE. STILARE. CIOPLIT adj. săpat, sculptat, tăiat. (Coloană ~.) CIOPLIT s. 1. cioplire, strujire, strujit. (~ al unui lemn cu barda.) 2. cioplire, săpare, săpat, sculptare, sculptat, tăiat, tăiere, (înv.) săpătură. (~al unui bloc de marmură.) CIOPLITOARE s.(TEHN.) cuţitoaie, (Transilv. şi Ban.) mezdrea, sinălău. (~ a dulgherului, a tîrnplarului.) CIOPLITOR s. (TEHN.) cuţitoaie, (reg.) scoâbă, teslă. (Cu ~ potcovarul curăţă copita calului.) cioplitor s. v. DULGHER. LEMNAR. PIE- TRAR. SCULPTOR. TÎMPLAR. CIOPLITURĂ s. crestătură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestez. (O ~ în lemn.) cioplitură s. v. SCULPTURĂ. CIOPOR s. cîrd. (Un ~ de oi.) ciopor s. v. BANDĂ. BULUC. CEATĂ. CIREADĂ. CÎRD. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. MULŢIME. PÎLC. STOL. TURMĂ; CIORÂP s. (Transilv.) cioc, (Mold.) colţtin, (Transilv., Ban. şi Maram.) ştrimf. (Poartă ~ groşi.) ciorbalîc s. v. POLONIC. CIORBĂ s. (reg.) zeâmă. (A mlncat o ~ cu borş.) CIORCHINE s. (BOT.) 1. grapă, racem. (~ este un tip de inflorescenţă.) 2. strugure, (prin Ban.) scălân. (A mlncat un ~ cam. acrişor.) ciorcobără s. v. COŢOFANĂ, ciorciîsă s. v. COŢOFANĂ, ciordeălă s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOŢIE. PUNGĂSEALĂ. PUNGĂŞIE, ciordi vb. v. FURA. LUA.. SUSTRAGE, dorică s. v. CEUCĂ. STÂNCĂ. STĂNCUŢĂ. ciorînfjîăv s. v. LEMN-DULCE, dormaţj s. v. VIERME-ALB. ciormân s. v. VIERME-ALB. dorină s. v. VIERME-ALB. . CIORMOIÂG s. (BOT.; Melampynim) con-droniu, (reg.) cărpenă, miazănoapte, păduro-niu, scrabă, griul-prepeliţei, grîu-negru, sor-cu frate. cîormoiâg s. v. SĂLBĂTIE. SOR-CU-FRAŢE CIORNĂ s. bruion, concept, schiţă. (~ a unei piese de teatru.) ciorobârltă s. v. FURCULIŢĂ. GEMĂNARE. cioroboti vb. v. CURĂŢA. DERETICA. SCUTURA. STRÎNGE. CIOROI s. (BOT.; Inula germanica şi salicina) (reg.) cioroinic. doroi s. v. CORB. cioroinic s. v. CIOROI. CIOROVĂI vb. a se dondăni, (reg.) a se vergela, (Mold.) a se ciorti, (fam.) a se cîrii, a se clănţăni. (Se ~ şi se împacă imediat.) CIOROVĂIALĂ 138 CIOROVĂIÂLĂ s. ciondăneală, (rar) cioro-văire, (rcg.) cioăndă, (fam.) ciriială. (Ce e ~ asia ?) eiorovălre s. v. CIONDĂNEALĂ. CIOROVĂIALĂ. ciorpac s. v. CRÎSNIC. MINCIOG, eiort s. v. BOT. RÎT. ciorii vb. v. CIONDĂNI. CIOROVĂI, ciorlopoloc s. v. TURTĂ, ciosmoli vb. v. ACUTA. CODI. EZITA. FRAMiNTA. NELINIŞTI. PREGETA. ŞOVĂI. ZBUCIUMA. ZVÎRCOLI. CIOT s. 1. buştean, butuc, buturugă, (pop.) bucium, ieşitură, (rcg.) boâncă, buştibân, butură, ciomp, ciuteică, gros, (prin Ban. şi Transilv.) bălvân, (Mold.) cidtcă, (Olt.) ciuin-păn, (prin Mold.) lostopână, (Olt. şi Ban.) turugă, tutuc. (S-a împiedicai de un ~.) 2. mont. (~ al miinii.) 3. nod, (reg.) cep. (~la o scindară sau in trunchiul unui arbore.) ciulea s. v. BUŞTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT. CIOTUROS adj. noduros, (înv. şi reg.) nodos. (Trunchi ~.) eioveie s. pi. v. BOARFE. BULENDRE. CALABALÎC. CATRAFUSE. TROACE. ŢOALE. ciovica s. v. CEUCĂ. CUCUVAIE. CUCU-VF:A. NAGÎŢ. STÂNCĂ. STĂNCUTĂ. Z CIOZVIRTA s. halcă, hartan, (reg.) ar-tig, ciopătă, halcătă. (A mincat o ~ de miel.) cipcă s. v. DANTELĂ, cipru vb. v. PLEOSCĂI. PLESCÂI. d'pcină s. v. SAD IN Ă. CIPRINICULTURĂ s. carpicullură. (~ este o ramură a pisciculturii.) cir s. v. CÎRCEL. COCĂ. LIPICI. PAP. PĂSAT. TERCI. cirac s. v. DISCIPOL. ELEV. FAVORIT. ÎNVĂŢĂCEL. PROTEJAT. UCENIC. CIRC s. \.(GEOL., GEOGR.) caldeiră, cazan, căldare, zănoagă, (prin Ban.) scofăină. (~ în regiunile muntoase.) 2.(ASTRON.) circ lunar — crater lunar. (~ este o adincitură rotundă pe suprafaţa lunii.) CIRCA adv. aproape, aproximativ, cam, vreo, (pop.) ca, la, (înv.) pregiur. (Au trecut ~ două secole.) CIRCĂ s. circumscripţie, secţie, (înv.) despărţire. (~ de miliţie, electorală, sanitară.) CIRCULĂ vb. 1. a se deplasa, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care ~ multe vehicule; ~ singur, neinsolit.) 2. a curge. (Singele ~ prin vene.) 3. a se extinde, a se împrăştia, a se întinde, a se lăţi, a se propaga, a se răs-pindi, a se transmite, (înv.) a sc răşchira, a se tinde. (Vestea, zvonul ~ din gură în gură.) 4. a se folosi, a se întrebuinţa, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte ~ în mod curent.) CIRCULĂR adj., adv. I. adj. rotund, (rar) rond, (pop.) rotilăt, rotocol, (rcg.) rotocolit. (Un spaţiu ~.) 2. adj. rotund, (livr.) orbicular. (Corpul descrie în spaţiu o linie ~.) 3. adj. rotativ. (Mişcare ~ a unui cilindru.) 4. adj. giratoriu. (Scris ~ in circulaţie.) 5. adj. rotat. (Zbor ~ al unei păsări.) 6. adv. roată. ( Prîvesict CIRCULĂT adj. bătătorit, bătut, frecventat,, umblat. (Un drum ~.) CIRCULĂŢIE s. 1. deplasare, mişcare. (~ sevei în plante.) 2. trafic, (învP tract. (O arteră cu ~ intensă.) 3. mişcare. ( Pe stradă’ era o ~ vie.) 4. mers, umblet, (pop.) portare... (O potecă formală prin ~ oamenilor.) 5. uz.. (Cuvinte ieşite din ~.) CIRCUMCÎDE vb. (înv.) a obrezui. CIRCUMCIS adj. (înv.) obrezuit. CIRCUMCÎZIE s. (înv.) obrezănie, obrezuire.. tăietură. CIRCUMFERENŢIAR s. (TEIIK.) compas.. (Cu ~ se trasează cercuri.) CIRCUMFERINŢĂ s. 1. (MAT.) cerc, (înv., şi reg.) perghel, (înv.) periferie. (A trasa2 o ~.) 2. (MAT.) perimetru, (înv.) contur,, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol,, măsură împrejur. (~ unei suprop'ţe.) 3„ grosime. (~ unui trunchi de copac.) eircumloeuţie s. v. PERIFRAZĂ. CIRCUMSCRIE vb. 1. a delimita, a demarca,, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.)) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 2. a delimita,, a limita, a restringe. (Si-ci ~ tema. lucrăriv la... ) CIRCUMSCRIERE s. 1. delimitare, demarcare, demarcaţie, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (~ a unui teren.) 2. delimitare, limitare, restrîngere. (~ unei teme la . . . > CIRCUMSCRIPŢIE s. circă, secţie, (înv.) despărţire. (~ de miliţie, electorală, sanitară. > CIRCUMSCRIS adj. 1. delimitat, demarcat, limitat, mărginit. (Teren suprafaţă ~. > 2. delimitat, finit, limitat, mărginit. (Valori ~ J CIRCUMSPECT adj. atent, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, vigilent, (reg.) grijilor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat,, (fig.) neadormit, treaz. (Om atitudine ~ .)• circumspect adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR. CIRCUMSPECŢIE s. atenţie, grijă, precauţie, prevedere, prudenţă, băgare de seamă., hiare-aininte, (pop.) fereală, păză, priveghere., (înv.) socotinţă, veghere. (Dă dovadă de multă procedează cu multă ~.) circumspecţie s. v. BĂNUIALĂ. NEÎNCREDERE. SUSPICIUNE. CIRCUMSTĂNŢĂ s. 1. caz, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, situaţie, stare, (înv.) încunjurăre. perista.s,, prilej ire, .stat, împrejur-stare, (fig.) context.. (în această ~ . . . ) 2. ipostază, împrejurare,, moment, ocazie, prilej, situaţie. (O ~ nimerită.) 3. (la pi.) conjunctură, împrejurări* (pl.), timpuri (pl.), vremuri (pl.). (~efc erai? foarte grele.) CIRCUMSTANŢIAL adj. conjuncturi, situa ţional. (Din punct de vedere ~ . . . ) CIRCUMTERESTRU adj. periterestn:. (Vn satelit ~.) CIRCUMVOLCŢIE s. (ANAT.) (înv.) sim. (~ a creierului.) <139 CIUCIUR CIR HÂDĂ s. turmă, (rar) cîrd, (pop.) ciurdă, <înv. R reg.) tamazlîc, (prin Mold., Bucov., Maram. şi Ban.) botei, (Olt. şi Transilv.) •ciopor. (Mold.) tabun. (O ~ de vite:) cireada-evreului s. v. GOGOAŞĂ. PĂPĂ-îLĂU. cî reaşa-lupului s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ. cireasă-jidoveâscă s. v. GOGOAŞĂ. PĂ-PĂLĂU. CIREŞ s. (BOT.) cireş-de-Bărăgan (Primus frudi cosa) = vişinei, cireş-pitic, vişin-săl-Toatic ; cireş-pitic (Primus fniclicosct) — vişinei, dreş-de-Bărăgan, vişin-sălbatic. CIREŞÂR s. (ORNIT.; Coccolhrauslcs coc-cothranstcs) botgros, (reg.) puigros, (Bucov.) clon ţar. sîmburăr, (prin Munt.) cioc-gros. cîreşăr s. v. IUNIE. CIRIPI vb. a pirui, (prin Olt.) a şt lori i-•căi. (Pasărea ~ .) CIRIPIT s. glas, piruit, (reg.) piruiălă, ţpiruitură, (prin Olt.) ştiorlîcăiălă. (~ de păsărele. ) cîriş s. v. COCĂ. LIPICI. PAP. tirilel s. v. CUNUN IŢĂ. CIROZĂ HÎDRICĂ s. (MED.) hidropizie, (pop.) dropică. eîrtă s. v. CEAS. CLIPĂ. CLIPITĂ. MINUT. MOMENT. ORĂ. SECUNDĂ. TIMP. VREME, cîslă s. v. NUMĂR. SUMĂ. fdshil vb. v. CONSULTA. SFĂTUI, cisternă s. v. AUTOCISTERNĂ. C IŞTI CERCI s. pl. (ZOOL.) (pop.) linii (pi.). (~ provoacă cislicercozci.) CISTiCERCOZĂs. (MED. VET.) tricliinoză, (pop.) linte, măzăriche, (reg.) spurcăciune. (Porc rolaav de ~.) CIŞMEA s. apă, (înv.) haznă. (~ este instalată în curte.) cişmea s. v. APx\. FÎNTÎNA. IZVOR. PUŢ. di s. V. STAMBĂ. CITA vb. 1. a aminti, a arăta, a indica, a menţiona, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (A ~ o situaţie similară.) 2. a reda, a reproduce. (îţi voi ~ întocmai vorbele lui.) 3. (JUR.) a chema, a invita, (înv., în Transilv.) a soroci. (L-a ~ la proces, în faţa instanţei.) CITADELĂ s. (IST., MIL.) cctăţuie. (O ~ pe uîrţul unui clecd.) citadelă s. v. CENTRU. ORAŞ. citadin adj. v. ORĂŞENESC'/. URBAN. <*itadhi s. v. ORĂŞEAN. TÎRGOVEŢ. ’Citadinizu vb. v. ORĂŞENIZA. URBANIZA. eitadînizărc s. v. ORĂŞENIZARE. URBANIZARE. ci tău ie s. v. CITIRE. CITIT. LECTURĂ. PARCURGERE. STUDIU. CITÂRE s. I. amintire, indicare, menţionare, menţiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. redare, reproducere. (~ întocmai a unui text.) B. (JUR.) chemare, citaţie, invitare, invitaţie. cuiva în faţa instanţei.) CITÂT s. (înv.) citaţie. (Un ~ celebru.) CITAŢIE s. (JUR.) 1. chemare, citare, invitare, invitaţie. (~ cuiva în faţa instanţei.) 2. (concr.) (prin Transilv.) soroăcă. (A primi o ~.) citaţie s. v. CITAT. CITEŢ adj. clar, desluşit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.) citeţ s. v. ANAGNOST. CITITOR. CITI vb. 1. a parcurge, (livr.) a lectura, (înv. şi pop.) a spune, a zice. (A ~ cîtevci linduri, apoi a tăcut.) 2. a învăţa, a studia. (~ cursul pentru examene.) 3. a se cultiva, a se instrui. (~ mult şi sistematic.) 4. (MUZ.) a descifra. (~ o partitură.) CITIRE s. I. citit, lectură, parcurgere, (înv.) citănie. (în timpul ~ textului . . .) 2. (MUZ.) descifrare. (~ unei partituri.) CITIT adj. 1. cult, cultivat, educat, instruit, învăţat, (rar) şcolit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tînăr ~.) 2. eru- dit, învăţat, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) ştiut (inv. şi reg.) pricopsit, ştiutor. (Un om ~.) CITIT s. citire, lectură, parcurgere, (înv.) citănie. unui text.) CITITOR s. (rar) lector, (înv.) citeţ. (~ al unei cărţi.) CITOGENĂ s. (BIOL.) plasma genă. (~ este gena din plasmă.) citovi vb. v. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. VINDECA. CITRÎNĂ s. (CHIM., FARM.) vitamina P. CIUBĂR s. hîrdău, (Transilv.) pîrlău, (Transilv. şi Ban.) şaf, (prin Transilv.) şiroâdă, (Ban., Transilv. şi Olt.) şofei, (Transilv.) şofel. (Un ~ plin cu apă.) CIUBĂRĂŞ s. hîrdăiaş. (Un ~ cu lapte.) ciubotar s. v. CIZMAR. PANTOFAR, ciubotă s. v. CIZMĂ. GHEATĂ, ciubotăreăsă s. v. CIZMĂREASĂ. PANTO-FĂREASĂ. ciubotărcsc adj. v. CIZMĂRESC. ciubotăne s. v. CIZMĂRIE. PANTOFĂRIE. CIUBOŢICA-CtJCULUI s. (BOT.; Primulci clatior şi veris) (reg.) aglică, ag'licel, ţîţa-oii, ţ iţa-vădi. ciubojică s. v. CIZMULIŢĂ. CIUBUC s. (TEHN.) eiubucar, lambar, lămbuitor, (rar) tipăr. (~ al zidarului.) CIUBUCÂR s. 1. (TEI-IN.) ciubuc, lambar, lămbuitor, (rar) tipăr. (~ este o unealtă de zidărie.) 2.* (fam. şi peior.) şperţâr. ciuciulăşi s. pl. v. COCÎRLĂ. CIUCIULETE s., adj. invar., adv. l.s. (BOT.; Morchcllci esculenlci) zbirciog, (reg.) pup. 2.. adj. invar., adv. leoarcă, (reg.) lişteav, (Mold. şi Bucov.) bleăşcă. (S-ct întors ~ .) ciuciulcţi s. pl. v. COCÎRLĂ. ciuciuK vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUL ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI. ciuciulit adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÎNS. ZGÎRCIT. ciuciur s. v. CIUllOI. ŞIPOT. CIUCIURE 140- CIUCIURE s. (BOT.; Câmp anula glomerala) (Bucov.) clopoţei (pl.). ciudă s. v. POP. CIUCURÂŞ s. 1. ciucurel. (Un ~ la draperie.) 2. (BOT.; Adcnosiijles alliariae ; la pl.) (reg.) floarea-ciumei, (Transilv.) bosâcă. CIUCURE s. canaf, (pop.) motocel, (înv. şi reg.) peleş, (reg.) frînghie, roit, tuftur, ţar-ţâm, ţurţur, (Transilv.) boit, (prin Transilv. şi Maram.) şalăng, (Olt.) ţorţoloş, (înv.) piuscul, săgeâc. (Căciulită cu ciucurei s. pl. v. STRĂNUTATOARE. CIUCUREL s. ciucuraş. (~ la o draperie.) ciucuşoără s. v. ALB IŢĂ. CIUDAT adj. bizar, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxln, (fam.) sanchlu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ !) CIUDA s. gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudăre, (pop.) năduf, obidă, pizmulre, pofidă, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg., in Bucov.) băsău, (înv. şi reg.) mărâz, scirbă, (reg.) pildă, zăcăşeălă, zăcăşle, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dîcă, (Ban. şi Olt.) inât, (Mold.) poxie, (înv.) pâtos, răpştlre, rivnlre, zavistie, zavistnicle, (fam.) boală. (îl roade simte o ~ ncslă-pînită pe . . • ) ciudă s. v. MINUNE. MIRACOL. CIUDĂŢENIE s. I. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comddie, (reg.) dănănăie, nagodă, şozenie, (Ban. şi Olt.) mirăz, (Transilv. şi Ban.) mirăzenic, (Mold.) şanţ. (Multe ~ a mai văzut.) 2. bizarerie, excentricitate, extravaganţă, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sint ~ astea?) 3. curiozitate, (grecism rar) paraxenie. (Avea. unele ~ in comportare.) ciudesă s. v. MINUNE. MIRACOL, eiudî vb. v. AGASA. CRUCI. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ÎNCIUDA. MINUNA. MIRA. NECĂJI. NEDUMERI. PLICTISI. SlC'll. SUPĂRA. UIMI. ULUI. ciudos adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. OR IG IN AL. PARADOXAL. S IN GUL AR. STRANIU. ciudos adj., s. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS. ciuelăuăs s. v. AGURIJOARĂ. PORTU-LACĂ. ciuli adj. v. CARAGHIOS. RIDICOL. CIUF s. 1. (pop.) bălăciugă. (Are un ~ de păr.) 2. (ORNIT.; Asio otus) (prin Olt.) ştiu-hurez. 3. (ORNIT.; Otus scops) (prin Ban.) ciui, ciuş, scioi, tui, ţiuş. 4. (ORNIT.; Sirix) ciuhurez, huhurez, (reg.) liuliurcte. CIUFULI vb. 1. a (se) zbirii, (pop. si fam.) a (se) burzului, a (se) zborşi, (Ban., prin Transilv. şi Olt.) a (se) sperii. (I s-ct ~ părul.) 2. a (se părui. (S-au ~ bine.) ciufuli vb. v. BATJOCORI. RIDICULIZA. ZEFLEMIST CIUFULIRE s. zbirlire. (~ părului.) CIUFULIT adj. deranjat, neîngrijit, vil voi,, zbîrlit, (livr.) hirsut, (pop. şi fam.) burzuluit» (înv. şi reg.) străflocât, (rcg.) borz, borzos. buhos, buhuiât, vilvoiăt, zbîrlog, zborşlt, (Mold. şi Bucov.) dupuros, (vestul Transilv.) sperlă, (Ban. şi sud-vestul Transilv.) sperlll, (fam. şi depr.) neţesălat. (Cu părul ~.) ciufut s. v. CĂMĂTAR, ciufut s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT. ciugăi s. v. TĂRTĂCUŢĂ. TIGVĂ. TILV. CIUGULI vb. a ciupi, (pop.) a piguli. (Pasărea ~ un fir de iarbă.) ciuguli vb. v. LEGUMI, ciuliăie s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE, cifitaă s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE. CIUHUREZ s. (ORNIT.; Sirix ) ciuf, huhurez, (reg.) huhurete. ciui s. v. CIUF. GIUlN s. (BOT.; Saponaria offici.ialis) odagaci, săpunariţă, (reg.) berbece! (pl.), grozdlcă, juni (pl.), mieluşei (pl.), săpuidr, săpun, săpunăr, săpunăş, săpunel, sap 'mioară, săpunlţă, spumâriţă, văcărlcă, văcărită, buru-iană-ălbă, floarea-călugărului, floarea-siuden-tului, flori-ălbc (pl.), flori-bătăi (pl.), îlori-de-sopon (pl)., flori-de-tăietură(pl.), iarbă-de-săpun, iarbă-de-soponlt, mărarul-calului, rupturi-de-mâl (pl.), spuma-calului, (înv.) săpun arc, săpună-rlcă. ciulea s. v. JURUBIŢĂ. CIULI vi). (Mold.) a ciuşdi. (Calul îşi ~ urechile.) ciuli vb. v. OLĂRI. TEŞI. CIULIN s. (BOT.) 1.(Carduus nutans ) (reg.) ghincăr, scai, scaiete, spin. 2. (Onopordon acanthium) ghimpe, scai, scaiete, (rcg.) pălă-mldă, sita-zînelor. ciulin s. v. GIURLAN. CORNACI. SĂLCI-CORN. SĂRICICĂ. SCAI. ciuiinos adj. v. GHIMPOS. MĂRAt-INOS. SPINOS. ŢEPOS. Hainită s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OGI-II. VALV ÎRTE J. V ÎLTOARE. V1RTE J. VOLBURĂ. eiuma-alhuiclor s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR. eiuma-fetei s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. ciumas adj. v. CONTAGIOS. INFECŢIOS. MOLIPSITOR. CIUMAT adj. (MED.) (livr.) pestiferât. (Om regiune ~.) CIUMĂ s. (MED.) pestă, (rar) pesliienţă. CIUMĂFĂIE s. (BOT.; Dalura slramordum) laur, (înv. şi rcg.) măslăg, (reg.) bclindăriţă, bolînzeălă, bdrciu, cornută, făie, măselăr, nebuneală, tătulă, turbare, boii-pruncilcr, eiuma-fetei, înăr-ghimpos mărul-porcului. CIUMĂREÂ s. (BOT.; Galcga officinatis) (reg.) scrîntitoâre, iarba-ciumei. eiumblitură s. v. CIOBITURĂ. CIOCNI-T URĂ. ŞTIRBITURĂ. 141 CIZMĂRIE dumclcitură s. v. GHICITOARE, ciumos adj. v. CONTAGIOS. INFECT IO S. MOLIPSITOR. ciumpân s. v. BUŞTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT. dumurieă s. v, CIMBRU, dumurhu vb. v. APLECA, ciumurluială s. v. APLECAT. INDIGESTIE. GIUNG adj., s. ciunt, (Munt. şi Ban.) ciolac, (Mold.) ciş. (Mină ~; om ~ ; un ~.) CIUNGÎ vb. a (se) schilodi, ciungi vb. v. 1NELA. SECUI. CIUNT adj., s. ciung, (Munt. şi Ban.) ciolac, (Mold.) ciş. (Om ~ ; mină ~ ; un ~.) CIUNTI vb. a reteza, a tăia, a truncliia. (~ crengile unui copac.) CIUNTIT adj. retezat, tăiat, trunchiat. (Cu urechile ~.) dup s. v. CIOC. CLONŢ. PLISC, dupăcj s. v. SCURTEICUŢĂ. CIUPEALĂ s. ciupitură, pişcarc, pişcătură. (O ~ făculă pc pielea cuiva.) ciupeală s. v. PIŞCĂTURĂ, ciupeli vb. v. JUMULI. PÎRLI. CIUPERCĂ s. (BOT.) 1. lungi (pl.), (pop.) burete. 2. ciupercă de pivniţă (Merulius la-crijmans) — burete-de-easă. ciupercă de brad s. v. PITA-YACII.^ ciupercă dc pe coastă s. v. PITARCĂ. ciupercă domnească s. v. PITARCĂ. ciupercă puturoasă s. v. BĂLOŞEL. CIUPI vb. 1. a pişcă, (pop.) a ţicura, (reg.) a picura, a pişcura, (Transilv.) a piţiga. (Cine ie-a ~ aşa?) 2. a ciuguli, (pop.) a piguli. (Pasărea ~ un fir de iarbă.) 3. a înţepa, a mînca, a pişcă. (îl ~ puricii, liniarii.) 4. (fig.) a scărpina. (~ un instrument'muzical cu coarde.) 5. a înţepa, a pişcă. (Musiul ~.) (i. a se pişcă. (Pantalonii s-au cam ~.) ciupi vb. v. AMEŢI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA. CIUPÎRE s. ciupit, pişcare, pişcat. (~ cuiva.) CIUPIT adj. înţepat, pişcat. (Mină ~.) CIUPIT s. ciupire, pişcare, pişcat. (~ cuiva.) CIUPITURĂ s. 1. ciupeală, pişcare, pişcătură. (O ~ făcută cuiva.) 2. înţepătură, pişcătură. (O ~ de ţintar.) CIUR s. 1. sită. (Se vede ca prin ~.) 2. (ANAT. ) reţea. (~ la stomacul rumegătoarelor.) CIUBĂR s. sitar. (~ face şi vinde site.) ciur dar s. v. VĂCAR. ciurdă s. v. BANDĂ. BULUC. CEATĂ. CIREADĂ. GIRD. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. MULŢIME. PÎLC. STOL. TURMĂ. ciureei s. v. GRI VAN. HÎRCIOG. ciurel s. v. STRECURĂTOARE. CIURLÂN s. (BOT.; Salsola hali) salcicorn, săricică, (rar) salsola, (reg.) burcum, ciulin, curai, fugâci, parpalăc, pochitnic, rostogol, sărigeă, tartan, tărfăiog, tăvălug, tîrtân, vălătuc, vătălân, iarba-porcului, iarbă-sărătă. CIUROI s. şipot, (reg.) bijoi, ciuciur. (Un ~ de apă.) ciurtăr s. v. PIEPTAR, ciuruiălă s. v. PLEAVĂ. ciuruit adj. v. CERNUT, ciurul-zînelor s. v. TURTĂ, ciuş s.v. GIUF. eiuşeă s. v. ARDEI IUTE. eiuş-de-qliunpc s. v. STICLETE. ciuşdi vb. v. CIULI. FURA. LUA. SUSTRAGE. CIUT adj. (reg.) melcăt. (Animal cornut ~.) ciutăc s. v. TURC. CIUTĂ s. (ZOOL.) cerboaică. (~ e femela cerbului.) ciulă s. v. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. SĂLBĂTICIUNE. ciuteîcă s. v. BUŞTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOIC CIUTURĂ s. 1. găleată. (Cu ~ se scoate-apa din flatină.) 2. (TEHN.) blid, căuş, cupă, (reg.) i'ăcău. (~ la roata morii.) du (ură s. v. MORIŞCĂ. PLOSCĂ. URCIOR. CIVIC adj. cetăţenesc, civil, (înv.) poîiti-cesc. (Drepturi ~.) civic s. v. ŞURUB. CIVIL adj. 1. cetăţenesc, civic, (înv.) poii-ticcsc. (Drepturi ~.) 2. (înv. şi pop.) pămîu-tesc. (Probleme ~ şi probleme bisericeşti.) dvilhătc s. v. AMABILITATE. MANIERĂ. POLITEŢE. CIVILIZA vb. 1. (rar) a (se) umaniza. (A ~ un trib sălbatic.) 2. a se cultiva, a se rafina, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subţia, a se şlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~.) CIVILIZĂT adj. 1. avansat, dezvoltat, evoluat, înaintat. (O ţară un popor 2. binecrescut, manierat, politicos, (înv.) poli-tidt, (fig.) fin, subţire, urban. (E un om ~.} CIVILIZAŢIE s. cultură. (~ unui popor.) civism s. v. PATRIOTISM, civit adj. v. VÎNĂT. ciz s. v. CINTEZĂ. SCATIU. CIZELA vb. I. a şlefui. (~ cu dalta un material.) 2. a stiliza, (rar) a subtiliza, (pop.) a ageri, (fam. fig.) a ciopli, a peria, a pieptăna, (fig.) a şlefui. (~ un text literar.) cizela vb. v. CIVILIZA. CULTIVA. RAFINA.. STILA. CIZELARE s. 1. cizelat, şlefuire, şlefuit. (rKj unui material dur.) 2. stilizare, (rar) subti-lizâre, (fam. fig.) pieptănâre, (fig.) şlefuire. (~ unui text literar.) cizelare s. v. CULTIVARE. RAFINARE. ST ILARE. CIZELÂT adj. 1. şlefuit. ( Un material dur ~ . > 2. stilizat, (fig.) şlefuit. (O traducere ~.) CIZELÂT s. cizelare, şlefuire, şlefuit. (~ unui material dur.) cizma-eucului s. v. NEMŢIŞOR. CIZMÂR s. pantofar, (înv. şi reg.) papucâr, papugiu, (Mold.) ciubotar, (Transilv., Ban., Maram. şi Bucov.) şuştăr, (înv.) cavăf. CIZMA s. (Mold.) ciubotă. CIZMĂREÂSĂ s. pantofărcasă, (Mold.) ciubotăreăsă. CIZMĂRESG adj. (Mold.) ciubotăresc. CIZMĂRÎE s. pantofărie, (Mold.) ciubo-tărie, (înv.) căvăfie, papucărie. (învaţă CIZMULIŢĂ 142 CIZMULIŢĂ s. (astăzi rar) botină, (Mold.) 'Ciu boţ Ică. CIINE s. 1. (ZOOL.; Caniş familiaris) {rar) lătrător. 2. (ENTOM.) cîinele-babci = {reg.) molie, miţa-popii. (~ este larva unor fluturi de noapte.) 3.(ASTRON.) ciinele-mare= {pop.) dulăul (art.) ; cîinele-mic = (pop.) căţelul (art.). cîincle-imc s. v. SFREDELUL. CÎINESC adj. aspru, brutal, ciinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc. (fig.) dur. (Purtare ~ .) cîinesc adj. v. ASPRU. CANIN. GREU. cîine-tătăresc s. v. NAGÎŢ. eîinlc s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENŢĂ. VITREGIE. CÎINOS adj., adv., s. 1. adj., adv. aprig, .aspru, barbar, brutal, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, ncîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) 'sanguinar, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jcstoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sircăp, (fig.) dur, negru. (Om ~ ; se poartă ~.) 2. adj. aspru, brutal, cîinesc, •crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 3. adj., s. afurisit, blestemat, hain, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pîrdâlnic, (pop.) împeliţât, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) sacrei, cîinos adj. v. ASPRU. GREU. cîinoşcnic s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENŢĂ. VITREGIE, eîlli s. pl. v. PACIŞE. cîlţişori s. pl. v. PACIŞE. CÎMP s. I. (GEOGR.) cimpie, şes, (reg.) cohâlm. (Regiune de ~.) 2. ogor, ţarină, (pop. şi poetic) glie, (pop.) răzor. (înv. şi reg.) ăgru, (reg.) plan, (înv.) sat. ( Iese la ~, la arat.) 3. (GEOGR.) clmp de gheaţă — aisfild. 4. cadru, cerc, domeniu, sector, sferă, tărîm, zonă. de /reocupări, de activitate.) 5. cîmpul muncii— prodimlic. (A intrat in ~.) 6. (LINGV.) ci mp asociativ --cimp noţional, cîmp semantic. ; cimp naţional ---cimp asociativ, cîmp semantic : cîmp semantic — •cîmp asociativ, cimp noţional. cîmp s. v. ŢARĂ. cîmpcăn adj. v. CÎMPENESC. PASTORAL. RURAL. RUSTIC. ŢĂRĂNESC. CÎMPEĂN s. (prin Transilv.) ţăran. (~ este :locuitorul de la cimpie.) CÎMPENESC adj. pastoral, rural, rustic, ţărănesc, (livr.) campestru, (rar) cîmpcăn. (Idilă ~.) CIMPIE s.(GEOGR.) cîmp, şes, (reg.) cohâlm. (Regiune de ~.) CÎND conj. 1. (temporal) că. (Acum, ~ ac-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) dacă. (~ vede că . . . , pleacă repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ învie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am văzut. . . ) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindcă, întrucit. (~ ştiu că vine, sînt emoţionat.) 6. (condiţional) dacă, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc?) eîndâi adv. v. CUMVA. EVENTUAL. POATE. CÎND VĂ adv. 1. demult, odată, odinioară, vreodată, (înv. şi reg.) oarecind, (înv.) vreodi-nioâră. (~ în trecut.) 2. altădată, altcindva, odată, odinioară, (înv. şi reg.) oarecind. (~ nu exista acest obicei.) 3. odată, vreodată, (înv. şi reg.) oarecind, (înv.) odinioară, vreodinioâră. (Poate ne vom mai vedea ~m) cînepa-codrului s. v. CÎNEPIOARĂ. CÎNEPÂR s. (ORNIT.; Carduelis cannabina) (Ban.) cinepioâră, (Mold.) pietroşel, (Bucov.) pasărea-eînepii. CÎNEPĂRIE ^ s. cînepişte. CÎNEPIOÂRĂ s. (BOT.; Eupatorium can-nabinum) (reg.) dumbrâvnic, cînepa-codrului. cînepioâră s. v. CÎNEPAR. CÎNEPIŞTE s. cînepărie. CÎNT s. i. cintare, cîntat, cîntec, glas, melodie, (pop.) viers. (Un ~ superb de păsărele.) 2. (MUZ.) canto. (Clasa de ~ de la conservator.) 3. (LIT.) (înv.) cap. (~ intr-un poem.) CÎNTÂ vb. 1 .(MUZ.) a executa, a interpreta, a intona, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (înv.) a glăsi, a juca. (~ o melodie, o doină.) 2. (MUZ.) a suna. (~ din frunză.) 3. (MUZ.) a sufla. (~ din fluier.) 4. a cinsti, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preaeînta, a prcainălţa, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Au ~ pe eroii patriei.) cîntâ vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. T ÎN GUI. VĂICĂRI. VĂITA.^ CÎNTĂR s. 1. balanţă, (pop.) cumpănă, (reg., mai ales în Munt. şi Olt.) terezie, (prin Transilv.) şlag, (înv.) stâderă. (~ pentru stabilirea greutăţii unei mărfi.) 2. (ASTRON.: art.) balanţa (art.), cumpăna (art.), (reg.) tereziile (pl. art.). este o constelaţie zodiacală din emisfera australă.) 3. cântărire, cîntărit, (pon.) cîutăreâlă. (L-a înşelat la ~.) cînlâr s. v. BASCULĂ. CRUCEA DINAINTE. DECIMAL. ZECIMAL. CÎNTÂRE s. 1. cint, cîntat, cîntec, glas, melodie, (pop.) viers. (~ de păsărele.) 2. muzică. (~ se aude pină departe.) 3. (BIS.) canon, glas. (Corul execută o ~ liturgică.) cîntarul-pietrclor s. v. BUHAI. COINACâ CÎNTAT s. cînt, cintare, cîntec, glas, melodie, (pop.) viers. (~ de păsărele.) cîutăreâlă s. v. CÎNTAR. CÎNTĂRIRE. CÎNTĂRIT. clntăre(; adj. v. CÎNTĂTOR. CÎNTĂREŢ s. 1. (MUZ.) (înv.) cîntător. (Un mare ~ de operă.) 2. (BIS.) dascăl, diac, paracliser, psalt, ţîrcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) ecleziarh, grămătic. (~ îl ajută pe preot la oficierea slujbei.) 113 CÎRMÎ CÎNTĂRI vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. o marja.) 2. (pop.) a atîrna, a trage, (înv. şi reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cit ~ sacul?) cîntări vb. v. CHIBZUI. GÎNDI. JUDECA. PREŢUI. SOCOTI. VALORA. CÎNTĂRIRE s. 1. (rar) măsurare. (~ unei mărfi.) 2. cintar, cintărit, (pop.) cîntăreâlă. (L-a înşelat la ~.) CÎNTĂRI r s. cintar, cîntărire, (pop.) cîn-tăreălă. (L-a înşelat la ~.) CÎNTĂTOR adj. (înv.) cîntăreţ. (Pasăre ~ . ) eîiitător s. v. CÎNTĂREŢ. COCOŞ. POET. CÎNTEC s. 1. (MUZ.) compoziţie, melodie, muzică, (livr.) melopee, melos, (înv.) scop. (Un ~ foarte Lbuiit.) 2. (MUZ.) lied. (Un ~ de C. Enescu.) 3. (MUZ.) arie, melodie. (~ populare.) 4. cint, chitare, cîntat, glas, melodie, (pop.) viers. (~de păsărele.) 5. (LIT.) cinice bătrinesc = baladă populară. CÎR interj, gar ! (Ciorile fac: ~ !) ClRĂ s. (IHT.; Cobitis auratci balcanica) (reg.) sacagiiă, sfîrlă, (prin Bucov.) sacăucă, (prin Mold.) smorlă. cîrâ s. v. ZVÎRLUGĂ. circă s. y. SPATE. SPINARE. CÎRCĂIĂC s. (ZOOL. ; Scolopendra cinr/u-lata) scolopendră, (reg.) carete, urechelnilă, patruzeci-de-picioăre. cîrcăli vb. v. PÎRPĂLI. CÎRCEIE s. (TEHN.) brăţară, (reg.) mor-coăsă, (Transilv.) toartă. (~ la coasă.) CÎR CEL s. (BOT.) (reg.) acăţele (pl.), cir. (~ al unor plante agăţătoare.) cîrcel s. v. căpuşă/ cercel. cîrcioyăr adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. CÎRCOTAS. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU. ŞICANATOR. circioyăresc adj. v. AVOCĂŢESC. CIRCIUMĂ s. (prin Transilv.) ceârdă, (Transilv. şi Bucov.) prepanâţie. (Bea intr-o ~.) CÎRCIuiviĂREÂSĂ s. 1. cîrciumăriţă. (în circiumă servea o~.) 2. (BOT.; Zinnia elegcuis) măciuci (pl.). CÎRCIUMĂRIŢĂ s. circiumăreasă. (~9 nevasta circiumarului.) CÎRCIUMIOĂRĂ s. crîşmuliţă, (reg.) criş-muşoâră, crişinuţă. (într-o ~ la Şosea.) CÎRCOTĂŞ adj., s. şicanator, (rar) procesiv, (pop.) cirtitor, gîlccvitor, (Mold. şi Bucov.) circi ogar. (Om ~.) cîrcotă s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÎL-CEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. cîrcoR vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. SUPĂRA. CÎRD s. 1. ciopor. (~ de oi.) 2. stol, (reg.) toană, toi, (Olt. şi Transilv.) ciopor. (Un ~ dc rîndunele.) 3. bandă, buluc, ceată, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pilc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canară, ciurdă, ini-şiuă, (Olt. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clâpie, (înv.) cin, tacîm. (Un ~ de copii.) elrd s. v. CIREADĂ. GRĂMADĂ. MULŢIME. ŞIR. TURMĂ. CÎRDĂŞÎE s. (peior.) bandă, clan, clică, gaşcă, şleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardaşlic, tacîm, taraf, (fig.) bisericuţă. (O ~ dc afacerişti.) cirii vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. CIONDĂ-NI. CIOROVĂI. DĂSCĂLI. PLICTISL SÎCÎI. C ÎR î IĂL Ă s. cirii t. (~ de găină.) cirîiălă s. v. CIONDĂNEALĂ. CIOROVĂIALĂ. CÎRÎlT s. cirîiălă. (~ de găină.) ClRJAI.ÎU s. (IST., MII..) (înv.) manâf. (~liii trăiau din jaf.) CÎRJĂNCĂ s. (IHT.; Brama brama) plătică. CIRJĂ s. 1. (prin Transilv.) măciucă. (Merge sprijinit in ~ c.) 2. (AXAT.) cir joi aortei --= crosa aortei. cir.iă s. v. CIUNGĂ. COCÎRLĂ. CRI VAG. CÎRLĂN s. (ZOOL.) mior, noaten. (~ este mielul de peste un an.) CÎRLÎG s. I. (reg.) sclimpuş. (~ dc rufe.) 2. andrea, igliţă, navetă. (~ pentru plase de pescuit.) 3. (TEHN.) buhai, greblă, hreapcă, vergea, (reg.) eriveă. (~ este un dispoziţii? la coasă.) cîrh'y s. v. FURCĂ. PISC. CÎRLIGĂS s. cirii gel. eîrliyat s.' v. RĂCULEŢ. cîrliyăţeă s. v. SORBESTREA. cirliyăţică s. v. RĂCULEŢ. cirliqei s. pl. v. DANTELĂ. CÎRLIGEL s. cîrligaş. eîrliqcl s. v. CROŞETĂ. IGLIŢĂ. RĂCULEŢ. TOPORAS. VIOLETĂ. VIOREA, cîrliyioără s. v. IAR BĂ-ROŞ IE. cuiiyior s. v. DENTIŢĂ. CÎRLIONŢ s. buclă, creţ, inel, ondulaţie? ondulă, val, zuluf, (rar) sfr6del, sfredelitură,. (reg.) scîrlionţ, zgîrlăunte, (Ban.) cocor, (prin Mu ut. şi Mold.) scîr. (~ al părului cuiva.} cirlioiit s. v; CHEPCEL. CÎRLIONŢÂ vb. a (se) bucla, a (se) inela, a (se) încreţi, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa,. (prin Olt. şi Munt.) a (se) scirlionţi. (Şi-a ~ părul.) CÎRLIONŢĂRE s. buclare, inelare, încrc-ţire, ondulare. (~ a părului.) CÎRLIONŢÂT adj. buclat, creţ, inelat, încreţit, ondulat, (rar) zulufăt, (prin Olt. şi Munt.) scîrlionţăt, (prin Olt.) scîrcior. (Păr ~.) CÎRMĂCI s. (MAR.) pilot. (~ pe o navă.) cirmăci s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎ-NITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. CIRMĂ s. drug, oişte, pîrghie, proţap. (~ Ic? moara dc vini.) cir mă s. v. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. GUVERNARE. PUTERE. STĂPÎNIRE. cîrmeălă s. v. COT. COTITURĂ. CURBĂ.. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. OCOL. RĂSUCITURĂ. SERPENTINĂ, SINUOZITATE. ŞERPUIRE. ŞERPUITURĂ, CÎRMÎ vb. a coti, a vira, (rar) a cîrmui., (pop.) a cîrni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a şovăi.. (~ vehiculul.) CÎRMIRE 144 CÎRMIRE s. cîrmit, cotire, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) cirnire, cîrnit. (în timpul ~ unui vehicul.) CÎRMÎT s. cîrmire, cotire, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) cirnire, cîrnit. (~ al unui vehicul.) CÎRMfz s. 1. (BOT.; Phytolaccci dccanclra şi americana) (reg.) rumeioără. 2. (ENTOM.; Coccus cacti) coşenilă. 3. carmin. (~ este iui colorant roşu.) eîrimziu' adj. v. CARMIN. STACOJIU. CÎRMUl vb I. a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpîni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povăţui. (Ştefan a ~ Moldova in glorie.) 2. a administra, a conduce, a gospodări, (inv. şi pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (~ treburile publice.) (‘înmii vb. v. CÎRMI. COTI. VIRA. CÎRMUIRE s. 1. conducere, diriguire, domnie, guvernare, stăpînire, (inv. şi pop.) oblăduire, (inv.) chiverniseală, chivernisire, ocîr-muire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (fig.) efrmă. (~ ţârii in vremea lui Mihai Viteazul.) 2. administrare, administraţie, conducere, gospodărire, (inv. şi pop.) oblăduire, chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocîr-muire. (~ treburilor publice.) 3. (concr.) guvern, s l ăp î ni re. (Ce z i ce ~ ?) CIRMU1TOR s., adj. 1. s. conducător, domn, domnitor, monarh, stăpinitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. şi pop.) oblădui tor, (inv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocirmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cir maci. 2. s. conducător, guvernator, (turcism inv.) zabet. (~ al unei provincii.) 3. s., adj. conducător, guvernant. (Forţele ~.) 4. adj. conducător, guvernamental, oficial. (Cercurile ~.) cîrn adj. v. ÎNDOIT. STRÎMB. CÎRNĂŢAR s. mezelar, (rar) mezelegiu. (E ~ de profesie.) CÎRNAŢĂREÂSĂ s. mezelăreasă. CÎRNAŢÂRIE s. mezelărie. CÎRNELEÂGA s. (BIS.) harţi (pl.), (pop.) dulcele Crăciunului, săptămîna cărnii, săptă-mîna clisei, săptămîna curată, săptămîna de praguri, săptămîna hîrţeâscă, săptămîna hîrţii, săptămîna împestriţată, săptămîna învîrstâtă, săptămîna mistreâţă, săptămîna tărcată, săptămîna vîrstătă. cirnî vb. v. CÎRMI. COTI. ÎNTOARCE.VIRA. cîrmrcs. v. CÎRMIRE. CÎRMIT. COTIRE. COTIT. VIRAJ. VIRARE. VIRAT. cîrnit s. v. CÎRMIRE. CÎRMIT. COTIRE. COTIT. VIRAJ. VIRARE. VIRAT. cîrnitură s. v. COT. COTITURĂ. CURBĂ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. OCOL. RĂSUCITURĂ. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. ŞERPUIRE. ŞERPUITURĂ. cîrnosi vb. v. CIOPÎRŢI. SFÎRTECA. SFÎŞIA. CIRPĂ s. 1. buleandră, fleandură, otreapă, petică, zdreanţă, (pop.) treânţă, (înv. şi reg.) răntie, (reg.) paceaură, rufă, şuleândră, tîrfă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) cirţă, (Mold. şi Bucov.) cotreânţă, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Şterge praful cu o ~.) 2. scutec, (înv. şi reg.) răntie, (Mold. şi Bucov.) pelincă. (~ pentru sugaci.) cîrpă s. v. BASMA. BATISTĂ. LEGĂTURĂ. TULPAN. CÎRPĂCl vb. a cirpi, a petici, (rar) a peti-cări, (pop.) a potlogi. (~ încălţămintea.) eirpător s y. FUND. TOCĂTOR. CÎRPEĂLĂ s. cirpitură. (O ~ la pantofi.) CÎRPl vb. 1. a cîrpăci, a petici, (rar) a peti-cări, (pop.) a potlogi. (~ o gheată.) 2. a coase» a prinde, a ţese, (Transilv.) a ştopoli, (Mold.) a ţirîi. (I-a ~ ciorapul.) 3. a drege, a repara* (~ un obiect spart.) cirpi vb. v. AMEŢI. CIIERCHELI. DA. ÎMBĂTA. PĂLMUI. TRAGE. TURMENTA. CÎRPÎRE s. 1. cirpit, peticire, peticit. (~ unei ghele.) 2. coasere, cusut, prindere, ţesere. (~ găurii la ciorap.) CÎRPÎT adj. peticit, (rar) petecărit, (pop.) potlogit, (reg.) împeticăt. (încălţăminte ~.) CÎRPÎT s. cirpirc, peticire, peticit. (~ unei haine.) CÎRPITtJRĂ s. cîrpeală. (O ~ la pantofi.) CÎRPULÎŢĂ s. cirpusoară. CÎRPUSOARĂ s. cirpuliţă. eîrstăc s. v. JUMĂTATE, cirstâş s. v. CHEPCEL. cirstă s. v. JUMĂTATE, cîrstăneăscă s. v. AVRĂMEASĂ. AVRĂ-MEASCĂ. BARBA-BOIERULUI. eirstincasă s. v. AVRĂMEASĂ. AVRĂ-M E A S CĂ. VEN IN AR IŢĂ. cirstov s. v. ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI. ZIUA CRUCII, cirsie s. v. STÎNCĂ. cîrleălă s. v. CRÎCNEALĂ. CRÎCNIRE. MURMUR. PROTEST. cîrti vb. v. ADMONESTA. CERTA. CIO-PÎRTI. CRITICA. CRÎCNI. DĂSCĂLI. DOJENI. ÎNVRĂJBI. MORALIZA. MURMURA. MUSTRA. PLÎNGE. PROTESTA. SFÎRTECA. SFÎSIA. SUP/VRA. cîrtitor adj., s. v. CÎRCOTAŞ. ŞICANATOR. CIRTIŢĂ s. (ZOOLTalpa europaeci) sobol, (reg.) mitorlân, orb, orbăţ, şoarece-chior, (Ban. şi Transilv.) muşuroi, (Ban., Transilv. şi Munt.) şomîc. cîrtită s. v. FARCIN. MORVĂ. MORVĂ CUTANATĂ. RĂPCIUGĂ. SCROFULĂ. SCROFULOZĂ. cîrtocj s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUŞ. SĂLAS. VIZUINĂ. cirtă s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ PETICĂ. ZDREANŢĂ, ciş adj., s. v. CIUNG. CIUNT. CIŞIŢĂ s. (ENTOM.) strepede, (Munt.) carete, (Transilv. şi Bucov.) codâţ. (~ este o larvă care se dezvoltă In brînza alterată.) CÎŞLEGI s. pl. (BIS.) (Transilv.) fărşâng. (în ~ se mănîncâ de clulcc.) oişti s. v. RATĂ. 145 clarifica CÎŞTIG s. 1. avantaj, beneficiu, folos, profit.. (înv. şi reg.) seâmă, (înv.) folosinţă, (înv., în Transilv.) dobîndă, (fig.) rod. (Ai ~ vreun din asta?) 2. beneficiu, profit, venit, (prin Transilv.) mirişug, (înv.) ghelir, prodhct, spor, (reg. fig.) mână. (~ net Intr-o afacere.) 3. retribuţie, salariu. (Are un ~ de 3 000 lei pe lună.) 4. afacere, avantaj, chilipir, folos, pricopseală, profit, (Transilv. şi Maram.) hâznă, (fam. şi ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...) CÎŞTIGÂ vb. 1. a beneficia, a folosi, a profita. (El nu ~ nimic din asta?) 2. a avea, a căpăta, a dobîndi, a încasa, a obţine, a primi. 10 tei de la mine dacă...) 3. a cuceri, a do-bîndi, a obţine, a realiza, a repurta, (Transilv.) a irJrui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie., biruinţă.) 4. a bate, a birui, a izbîndi, a învinge, (înv.) a vinci. (A ~ In luptă.) 5. a cuceri, a dobîndi. (A ~ titlul de campion.) ordinea mediilor.) CLASIFICÂRE s. 1. aranjare, aşezare,, clasare, distribuire, împărţire, ordonare, repartizare, rînduială, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. clasare, plasare,, situare. (~ lui pe primul loc tn concurs.) 3* ierarhizare. (~ elevilor in ordinea mediilor. > CLĂSTIC adj. (GEOL.) detritic, terigen.. (Rocă ~.) claustra vb. v. IZOLA. claustrai adj. v. CĂLUGĂRESC. MĂNĂSTIRESC. _ MONAHAL. MONAHICESC. CLĂUZĂ s. (JUR.) condiţie, dispoziţie, prevedere, punct, stipulare, stipulaţie, termen,, (inv. şi pop.) tocmeală, (înv.) şart. (~ dintr-o convenţie.) CLAVECIN s. (MUZ.) cembalo, clavieem-bal. CLAVIATURĂ s. (MUZJ (înv.) tastatură. (~ unui pian.) CLAVICEMBĂL s. (MUZ.) cembalo, clavecin. CLAVICULĂ s. (ANAT.) (prin Transilv.) puntea-iimărului. clavir s. v. PIAN. clavirist s. v. PIANIST. CLĂBUC s. 1. spumă, (reg.) săpun, săpu-neâlă. (Face ~i cînd se spală.) 2. spumă., (reg.) sclăbuc. (Face ~i la gură cînd vorbeşte.) clăbuc s. v. MAMORNIC. clăbuci vb. v. SPUMA. SPUMEGA. CLĂCÂŞ s. (IST.) (înv. şi reg.) robotâş* (Mold.) pontâş. (Ţăranul care făcea clacă se numea ~.) CLĂCĂŞl vb. (IST.) (înv.) a clăcui. (Prestc? clacă, adică /V , j clăcui vb. v. CLĂCĂŞl. CLĂDI vb. a construi, a dura, a face, a înălţa, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (inv.> a temeia. (~ o nouă şcoală.) CLĂDIRE s. 1. construcţie, construire,, durare, înălţare, ridicare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou spital.) 2. (concr.) casă, construcţie, imobil, zidire, (înv.) ziditiiră. (O ~ impunătoare.) 3. (concr.) local. (~ şcolii.> clădis s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.' clăiţă s. v. JUMĂTATE. CLĂMPĂNEĂLĂ s. clămpănit, clămpăni-tură. (Se aude o ~.) clămpăni vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. CLĂMPĂNIT s. clămpăneală, clămpăni-tură. (Ce e ~ ăsta?) CLĂMPĂNITURĂ s. clămpăneală, clămpănit. (O serie de ~.) CLĂNŢĂNEÂLĂ s. clănţănire, clănţănit,, clănţănitură, dîrdîială, dîrdîit. (~ dinţilor.)' clăntăneâlă s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂ-RIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBU- 147 CLĂTIRE TIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPORO-VĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. CLĂNŢĂNÎ vb. a dîrdîi. (îi ~ dinţii.) clănţăni vb. v. CIONDĂNI. CIOROVĂI. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPO-ROVĂI. TRĂNCĂNI. CLĂNŢĂNÎRE s. clănţăneală, clănţănit, ■clănţănitură, dîrdîială, dîrdîit. (~ a dinţi- lor.) CLĂNŢĂNIT s. clănţăneală, clănţănire, clănţănitură, dîrdîială, dîrdîit. (~ al dinţilor.) CLĂNŢĂNITURĂ s. clănţăneală, clănţănire, clănţănit, dîrdîială, dîrdîit. (~ a dinţilor.) CLĂNŢAU s., adj. flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreţ, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscâr, ploscâş, taclagiu, (pop. şi fam.) farfarâ, (pop.) gureş, toacă-gură, (înv. şi reg.) spdrnic, vorbăreţ, (reg.) pălăvătic, pălăvrăgit, tololoi, vorbăr, (Mold.) dîrdâlă, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănităr, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbâreţ, vorovâci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftoldg, moîtureân, (fig.) măliţă. (E un mare~!) CLĂPĂUG adj. atîrnat, bleg, blegit, lăsat, pleoştit, (pop.) blegoşât, (prin Olt.) bleonc, ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstv.g a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuţi, a (se) măscări, a (se) înoz.'viri,, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) poiu>s[uir a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) s. ($es;i încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (îl ~ pe nedrept.) CLEVETIRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetit,, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală... ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, r.apăs-tuire, pîră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.)' tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, clevetă., mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!) CLEVETIT s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, Unit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală*. ponegrire, şoaptă, (pop.) htilă, hulire, năpăs-tuire, pîră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, clevetă., mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înncgrlre.. (De ce le pleci la ~ lor?) CLEVETITOR adj., s. 1. adj., s. bîrikor,, calomniator, defăimător, denigrator, ponegri-tor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) hala-mut, clevetii ic, năpăstuitor, ponosluitor, i turcism înv.) mozavir. (Un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, defăimător, denigrator, po-negritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (Înv.) mozavirnic. (Afirmaţii, vorbe ~.) clcvelnic adj., s. v. BÎRFITOR. CAL OM-NIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR-DENIGRATOR. PONEGRITOR. clic s. v. CHICOT. CHICOTEALĂ. CIT1CO--TIRE. CHICOTIT. TERCI. CLICĂ s. (peior.) bandă, cîrdăşie, cian,, gaşcă, şleahta, (livr.) coterie, (rar) tagmă,, (înv») cardaşlîc, tacîm, taraf, (fig.) bisericuţă.. (O ~ de afacerişti.) CLIENT s. cumpărător, muşteriu, (înv.) tîrguitor. (~ al unui magazin.) CLIMAT s. (MET.) aer, climă, vreme, (ir.v.) temperament, (Regiune cu ~ rece.) climat s. v. AMBIANTĂ. ANTURAJ. CADRU. CERC. MEDIU. SFERĂ. SOCIETATE. CLIMATERIC adj. (GEOGR.) climatic. ( Regiune, staţiune ~.) CLIMÂTIC adj. (GEOGR.) climateric.. (Zonă ~.) CLÎMĂ s. (MET.) aer, climat, vreme, (înv.) temperament. (Regiune cu ~ caldă.) climpuş s. v. ARBIU. ŢURCĂ. CLIN s. (reg.) băgătură, stan. (~ la. o cămaşă.) 149 CLOCOTEI CLlNĂ s. (GEOGR.) coastă, coboriş, costişă, muchie, pantă, povirniş, pripor, repeziş, scobo-rîş, versant, (rar) prăvălâc, prăvăliş, (înv. şi reg.) piază, scâpăt, (reg.) pieptăn, pieptar, piezişeâ, povîrgliie, prăvăl, prăvălităra, răpă-guş, (prin Munt.) aplecuş, (înv.) ba Ir, povîrni-tiiră, (fig.) şold. (~ a unui deal.) CLINTI vb. a (se) clătina, a (se) deplasa, a (se) mişca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. şi pop.) a (se) sminti, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (Mold. şi Transilv.) a (se) vîşca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) CLINTlRE s. clătinare, deplasare, mişcare, mutare, urnire, (înv. şi reg.) clătire. (~ din loc a unui bolovan.) clintfiş s. v. PIEPTAR. CLÎPĂ s. ceas, clipită, minut, moment, oră, secundă, timp, vreme, (rar) clipeală, (pop.) cirtă, sorăc, (înv. şi reg.) ccsciiţ. (A sosit ~ ctnd...) clipă s. v. PLEOAPĂ. clipeală s. v. CEAS. CLIPĂ. CLIPITĂ. MINUT. MOMENT. ORĂ. SECUNDĂ. TIMP. VREME. CLIPI vb. 1. (rar) a sclipi, (Mold. şi Bucov.) a clipoci, (Maram. şi Transilv.) a scăpăm. (~ des din ochi, din pleoape.) 2. a licări, a luci, a scăpăra, a scînteia, a sclipi, a străfulgera. (Luminiţe ~ în noapte.) CLIPITĂ s. ceas, clipă, minut, moment, oră, secundă, timp, vreme, (rar) dipeălă, (pop.) cirtă, soroc, (înv. şi reg.) cescuţ. (A sosit ~ ctnd...) CLIPOCEĂLĂ s. clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, şoaptă, şopot, zvon, (rar) murmuiâlă, murmureălă, zuzct, (înv.) murmuit. (~ a unei ape.) clipoeeălă s. v. AŢIPEALĂ. AŢIPIRE. DORM1TARE. MOŢĂ 1 ALĂ. MOŢĂIRE. MOŢĂ 1T. MOŢĂITURĂ. PICOTEALĂ. P1CO-TIRE. PIROTEALĂ. P1ROTIRE. SOMNOLENŢĂ. TOROPEALĂ. CLIPOCI vb. a murmura, a suna, a susura, a şopoti, a şopti, a şuşoti, (rar) a şuşui, a zgo-mota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a niurmui. (Apele • ) clipoci vb. v. AŢIPI. CLIPI. DORMITA. MOŢĂI. PICOTI. PIROTI. CLIPOCIRE s. clipoceală, clipocit, murmur, susur, susurare, şoaptă, şopot, zvon, (rar) murmuiâlă, murmureălă, ztizet, (înv.) murmuit. (~ a unei ape.) clipocire s. v. AŢIPEALĂ. AŢIPIRE. DORM ITARE. MOŢĂ IALĂ. MOŢĂ 1RE. MOŢĂIT. MOŢĂITURĂ. PICOTEALĂ. PI-COTJRE. PIROTEALĂ. PIRCTIRE. SOMNOLENŢĂ. TOROPEALĂ. CLIPOCIT s. clipoceală, clipocire, murmur, susur, susurare, şoaptă, şopot, zvon, (rar) murmuiâlă, murmureălă, zuzet, (înv.) murmuit. al unei ape.) clironom s. v. MOŞTENITOR. SUCCESOR. URMAŞ. clironomie s. v. MOŞTENIRE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. clironomisi vb. v. MOŞTENI. CLlSĂ s. argilă, humă, lut, pămînt, (înv. şi reg.) tină, (reg.) hlei, (Transilv.) agiâg. (Cană de /X/ , ) clisă s. v. SLĂNINĂ. clisiârh s. v. PARACLISER. ŢÎRCOYNIC. clisicr s. v. PARACLISER. ŢÎRCOYNIC. CLlSMĂ s. (MED.) spălătură, (pop.) clistir. (A-i face cuiva o ~.) CLISOS adj. argilos, cleios, lutos, (rar) argi-lil'er, humos, (pop.) mîlos, (reg.) hleios, ruşinos, (Transilv.) tiglos. (Teren ~.) clistir s. v. CLISMĂ. IRIGATOR. SPĂLĂTURĂ. CLIŞEU s. (LIT.) loc comun, (fig.) şablon, tipar. (Un scriitor care foloseşte multe ~.) clit s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR. TEANC. VRAF. CLITORIS s. (ANAT.) (pop.) lindlc. CLIVĂJ s. (MIN.) clivare. CLIVÂRE s. (MIN.) clivaj. CLOÂCĂ s. hazna . (~ a. unui oraş.) cloâmbă s. v. CRACĂ. CREANGĂ. RAMURĂ. cloanţă s. v. GURĂ. clobănţ s. v. CAP. CĂPĂTÎNĂ. CIOC. CLONŢ. GURĂ. PLISC, clocă s. v. CLOŞCĂ. CLOCI vb. a se împuţi, (prin Mold. şi Bucov.) a se bîhli. (Apa s-a~.) cloci vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI. CLOCIT adj. împuţit, răsuflat, stătut, trezit, (reg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) bălniit, (prin Mold. şi Bucov.) bîhllt. (Apă ~.) CLOCITOxĂRE s. incubator, cloşcă artificială. clocitimb s. v. FUS. clocociov s. v. LĂPTUCUL-OII. CLOCOT s. 1. clocotire, fierbere, fiert, (rar) colcăială, fiertură. (~ apei puse la foc.) 2. agitaţie, frămintare, freamăt, învolburare, tă-lăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbu-ciumare, (rar) zbuciumeâlă. (~ apelor ieşite din matcă.) CLOCOTI vb. 1. a fierbe, (rar) a coleăi, (pop.) a unda, (înv.) a undeza. (Apa ~ pe plită.) 2. a (se) agita, a (se) frămînta, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. şi reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute ~ în maică.) 3. a se dez-lănţui. (M ar ea ~ .) clocoti vb. v. AUI. HĂUI. IIĂULI. IIUI. RĂSUNA. VU1. CLOCOTICI s. (BOT.) 1. (Rhinanthus alpi-nus) (reg.) sunătoare. 2. (Staphylea pinnala) clocotiş, (reg.) locotlţă, nucuşoâră, coaiele-popii (pl.). CLOCOTIRE s. clocot, fierbere, fiert, (rar) colcăiâlă, fiertură. (~ apei puse la fiert.) CLOCOTIŞ s. (BOT.', Staphlylca pinnata) clocotici, (reg.) locotlţă, nucuşoâră, con iei e-păpii (pl.). CLOCOTIT adj. fierbinte. (Apă ~.) CLOCOTITOR adj. agitat, frămintat. fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ^.) clocot oi s. pl. v. RUTIŞOR. CLOCOŢEL 150 CLOCOŢEL s. (BOT.; Clematis integri folia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgeâ, curpen-scurt, dosnică-vînătă. cloeăţă s. v. SALBĂ-MOALE. VONICER. cloj s. V. MUTUL. clombos adj. v. CRENGOS. CRENGUROS. RAMIFICAT. RĂMUROS. cloncăn s. v. CORB. CLONCĂNIRE s. cloncănit, (reg.) cloncăt. (~ găinii.) CLONCĂNIT s. cloncănire, (reg.) cldncăt. (~ găinii.) clbncăt s. v. CLONCĂNIRE. CLONCĂNIT. CLONDIR s. (reg.) uiâgă. (~ de ţuică.) CLONŢ s. cioc, plisc, (înv. şi reg.) rost, (reg.) cioclonţ, ciup, clanţ, clobânţ, l’lisc. (~ de pasăre. ) ciont s. v. GURĂ. donţâr s. v. BOTGROS. ^ CIREŞAR. clonţos adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU. cloiiţul-cocostîrcului s. v. CIOCUL-CUGOA-REI. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CU-COAREI. dop s. v. PĂLĂRIE. CLOPOT s. 1. (Olt., Transilv. şi Ban.) harîng, (Mold., Transilv. şi Maram.) ţingălău, (prin Ban.) zvon. (~ al unei biserici.) 2. balangă, talangă, (Mold., Transilv. şi Maram.) ţingălău, (Transilv.) ţoângă. (~ atlrnat la gltul vitelor.) CLOPOTĂR s. (prin Transilv.) sfăt. (~ la biserică.) clopotul-căprci s. v. CLOPOŢEI. clopoţei s. pl. v. CIUCIURE. COADA-COCOŞULUI. GHIOCEL. clopoţei-cornuţi s. pl. v. CĂLDĂRUŞĂ. CLOPOŢEL s. 1. (prin Ban.) zvonişor, zvoniţ, (înv.) timbru. (Sună ~ la şcoală.) 2. zurgălău, (rar) zdrăngănii. (Cai cu ~i.) 3. (BOT-; Campanula; la pl.) (livr.) campaniile (pl.), (reg.) barabdi, bănişdri (pl.), clopotul-câprei, cupa-6ii. clopoţel s. v. LĂCRIMIOARĂ. MĂRGĂRITAR. MĂRGĂRITĂREL. PAPANAŞ. CLORAMFENIC0L s. (FARM.) clorocid, cloroinicetină. (~ este un antibiotic.) CLORBENZEN s. (CHIM.) monoclorben-zen. GLORDELAZÎN s.(FARM.) clorpromazină, largactil. (~ este un sedativ.) CLORETÂN s. (CHIM., FARM.) chelen, clorură de etil. (~ se foloseşte ca anestetic.) CLOR IN ARE s. (MED.) clorizare. (~ apei.) CLORIZĂRE s. (MED.) clorinare. apei.) CLORMETĂN s. (CHIM.) clorură de metil. CLOROCID s.(FARM.) cloramfenicol, cloro-micetină. (y este un antibiotic.) CLOROFORM s. (FARM.) triclormetan. (~ este un narcotic.) CLOROMICETÎNĂ s. (FARM.) cloramfeni-coî, clorocid. (~ este un antibiotic.) CLORâZĂ s. (MED.) (pop.) gălbeneâlă. CLORPROMAZÎNĂ s. (FARM.) clordelazin, largactil. (~ este un sedativ.) CLORCRĂ s. (CHIM., FARM.) clorură de amoniu = (pop.) ţipirlg; clorură de etil = che- len, cloretan ; clorură de metil = clormetan ; clorură de metilen = diclormetan ; clorură de polivinil = policlorură de vinii; clorură de poli-viniliden = policlorură de viniiiden ; clorură de sodiu = sare, (prin Maram.) slatină; clorură de viniliden = dicloretilenă ; clorură mer-curică = sublimat corosiv, (pop.) săricică ; clorură mercuroasă = calomel. CLOSfîT s. toaletă, vece, (ieşit din uz) cabinet, (pop.) latrină, privată, (reg.) umblătoâre, (Transilv.) budă, (înv.) baie, ieşitoâre, retirâdă, (turcism înv.) cheneăf. cloşca-cu-ptii s. v. PLEIADELE. CLOŞCĂ s. 1. (ORNIT.) (Transilv.) clâcă, (Transilv., Ban., Olt. şi Bucov.) cloţă. (O ~ cu pui.) 2. cloşcă artificială = clocitoare, incubator. 3. (art.) gaia, (Olt.) de-a cloâţa. (Jocul de copii numit ~.) 4. cloşca-cu-pui = puia-gaia, uliul-şi-porumbeii, (reg.) puişdrii (pl. art.), baba-gâia, mama-gâia. (Jocul de copii numit ~ ■) cloţa s. art. v. PLEIADELE, cloţân s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN, cloţă s. v. CLOŞCĂ. CLOVN s. măscărici, paiaţă, saltimbanc. (~ la circ.) CLOVNERIE s. bufonerie, caraghioslîc, comicărie, giumbuşluc, (rar) bufonadă, paiaţar-lic, paiaţărle, (înv.) cabazlic, giumbiiş, mas-caralîc, măscăriciune, măscărle, (înv., în Mold.) ghiduşle. CLUCER DE ARIE s. (IST.) jignicer. eluesă s. v. CAPCANĂ. CURSĂ. PRINZĂ-TOARE. CLtJPĂ s. (TEHN.) 1. portfilieră. 2. compas forestier, (reg.) perghâl. CNUT s. (înv.) nagâică. (O lovitură de ~.) COABITÂ vb. (JUR-) a convieţui, a trăi, a vieţui. (Au~ doi ani ca soţ şi soţie.) COABITĂRE s. (JUR.) convieţuire, trai. (~ lor a durat pînă la sflrşitul vieţii.) coacă s. v. COBILIŢĂ. COCÎRLĂ. CRI-VALĂ. MANIVELĂ. COÂCĂZ s. (BOT.) 1. (Ribes rubrum) (reg.) păltinele (pl.), riblzli, rlşiţă, rozlnchin, agriş-roşu, (Mold. şi Bucov.) pomuşoâră, (prin Bucov. şi Mold.) smorădin. 2. coacâz-de-munte (Vaccinium vitis idaea) = merişor, smirdar, (reg.) coâcăză, cocăzâr. COÂCĂZĂ s. (BOT.) (reg.) dîrmdz, drimdc, răzăchle, riblzli, rozlnchină, strugurâşi (pl.), strugurei (pl.), strugure-spinds, (Bucov.) păltinele (pl.), (Mold. şi Bucov.) pomuşoâră. (Mă-nlncâ ~.) coâcăză s. v. COACĂZ-DE-MUNTE. MERIŞOR. SMIRDAR. coacăză-sălbătică s. v. AGRIŞĂ, coacăz-dc-mântc s. v. PĂLTIOR. coacăz-negru s. v. STRUGURI-NEGRI. COĂCE vb. 1. a se încinge, a se înfierbînta. (S-a ~ stlnd lingă sobă.) 2. a fierbe, a opări. (~ firele de tort.) 3. (MED.) a colecta. (Buba începe să ~.) coăcc vb. v. FIERBE. MATURIZA. COÂCERE s. (BOT.) maturaţie. (~ fructelor.) 151 COASĂ coada-b611]ui s. v. LUMINARE. LUMÎ-NĂRICĂ. coada-cocoşului s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎNJENEL. coada-birtului s. v. COADA-SORICELU-LUI. coada-iepei s. v. BARBA-URSULUI. COADA- CALULUI. coada-leului s. v. TALPA-GÎŞTEI. coada-lupului s. v. LUMÎNARE. LUMÎNĂ-RICĂ. SALVIE AUSTRIACĂ. coada-mielului s. v. COADA-COCOSULUI. LUMÎNARE. LUMÎNĂRICĂ. SALVIE. coada-mînzului s. v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULUI. coada-mîţei s. v. PAPANAŞ, coada-popii s. v. SPÎNZ. coada-priculicilor s. v. BARBA-POPII. coada-racului s. v. TURlŢĂ-MARE. coada-şopîrlei s. v. BARBA-CAPREI, coada-şoricelului s. v. PĂTLAGINĂ, coada-văcii s. v. BĂTRÎNlS. COADA-COCOŞULUI. LUMÎNARE. LUMÎNĂR ICĂ.PRAZ. SALVIE.^ COĂDĂ s. 1. cosiţă, (rcg.) gîţă. (0 fată care poartă cozi.) 2. miner, (înv. şi reg.) măntinchi, (Transilv.) dirjâlă, (Transilv. şi Ban.) minei, (prin Ban. şi sudul Transilv.) minei. (~ de seceră, de sapă.) 3. miner, toartă. (~ a unui obiect.) 4. cotor. (~ măturii.) 5. (reg.) copo-rîie, toporişcă, toporîie, toporîşte, (Mold. şi Bucov.) cosie. (~ coasei.) 6. băţ, nuia, prăjină, vargă, (reg.) beldie, pâliţă, prăştină, rudă, stlciu. (~ la undiţă.) 7. (BOT.) codiţă, peduncul. (~ a unui fruct.) 8. pulpană. (~ fracului.) 9. trenă, (înv.) şlep. (Rochie cu ~.) 10. (fam.) codfrlă. (Te rog să ic aşezi la ~ /) 11. fine, sfîrşit. (Poanta e plasată la ~.) 12. (BOT.) coada-calului (Equisetum arvense) = barba-ursului, (reg.) brădişdr, codîie, slăbănog, barba-săsnlui, coada-i£pei, coada-mînzului, iar-bă-de-cosit6r, părul-pdrcului, (Transilv. şi Ma-ram.) perie; coada-cocoşului (Polygonatum) = (reg.) cerceluş, clopoţei (pl.), cocoş, coada-mielului, coada-vâcii, iarbă-de-dureri, pece-tea-lui-Sdlomon ; coada-mîţei (Leonurus mar-rubiastrum) = (reg.) talpa-lupului; coada- racului (Potentilla anserina) = (pop.) scrîn-titoâre, (reg.) prescură, sclintiţă, scrint£e, iarba-gîştelor; coada-şoricelului (Achillea mil-lefolium) = (înv. şi reg.) prîsnel, (reg.) coada-hfrţului, (Ban.) alun61e (pl.), sorocină ; coada-vacii = a) (Salvia silvestris) jale, (reg.) brăi-leânca (art.), corovâtic, jâleş, năduf, sălvie de pădtire ; b) (Verbascum phlomoides) (reg.) rînzişoâră; coada-vulpii (Alopccurus pratcn-sis) = (reg.) cddină. coadă s. v. COARDĂ. MATCĂ. MAT IŢĂ. MĂSEA. PIPIRIG. SC ÎNDURĂ. coadă-de-găină s. v. IARBĂ-MARE. RĂGO-VINĂ. coadă-de-şărpe s. v. BELEMNIT. coadă-făloăsă s. v. CODOBATURĂ. PRUN-DAR. PRUNDAŞ. coadă-roşie s. v. CODROŞ. COAFĂ vb. (rar) a (se) friza, a (se) pieptăna. (Şi-a ~ părul.) COAFĂT adj. (rar) frizât, pieptănat. (Pâr ~ ; persoană ~.) COAFtJRĂ s. freză, frizură, pieptănătură, tunsoare, (Ban.) cofîrţă. (O ~ la modă.) COĂGUL s. (BIOL.) cheag, (reg.) stră-gheâţă. ( de singe.) COAGULĂ vb. 1. a (se) închega, (livr.) a (se) conglutina, (reg.) a (se) năclăi, a (se) nă-sădi, a (se) străgheţa. (Sîngele se ~.) 2. a se închega, a se prinde, (Transilv.) a se stringe. (Laptele s-a ~.) 3. a se închega, a se slei, a se solidifica. (Grăsimea s-a ~.) COAGULĂNT adj. (rar) închegător. (Agent ~ ■) COAGULĂRE s. 1. închegare, (livr.) conglu-tinâre, (reg.) închegătură. (~ singclui.) 2. închegare, prindere. (~ laptelui.) 3. închegare, sleire, solidificare. (~ grăsimii.) COAGULĂT adj. 1. închegat, (pop.) năclăit. (Sînge ~.) 2. închegat, prins. (Lapte ~.) 3. închegat, sleit, solidificat. (Grăsime ~.) coaiele-popii s. pl. v. CLOCOTICI. CLOCO-TIŞ. SPÎNZ. COĂJĂ s. 1. (BOT.) scoarţă. (~ unui trunchi de arbore.) 2. (BOT.) tegument. (~ unei seminţe.) 3. găoace. (~ a oului.) 4. crustă. (Mămăliga a făcut deasupra o~.) 5. (MED.) crustă, pojghiţă, (pop.) zgâibă, (reg.) scoarţă, zgâncă. ( la o rană.) coajă s. v. PORTMONEU. PORTOFEL. COĂMĂ s. 1. (GEOGR.) creastă creştet, culme, muchie, spinare, sprinceană, (pop.) culmiş. (~ muntelui.) 2. (CONSTR.) creastă, culme, (reg.) comână, coroână, laţ, samară, slimnă. (~ a acoperişului unei case.) 3. muchie. (~ la un zid.) COĂPSĂ s. (ANAT.) 1. coxă. (~ a omului.) 2. (înv. şi reg.) arm, (reg.) copan, moişte, ţîmp, (Ban.) chiciu. (~ de animal.) 3. (impr.) ptilpă. (Avea t^ele foarte dezvoltate.) COĂRBĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) curbină, sucală. (~ a dulgherului.) 2. (reg.) colătău, mănunchi, mănuşă. la sucala de depănat.) coarda-ielelor s. v. SILNIC. COĂRDĂ s. 1. (MUZ.) strună. (~ a unei viori.) 2. (TEHN.) sfoară, strună. (~ a ferâstrăului.) 3. (prin Mold. şi Olt.) săgeată. (~ a unui arc de vînătoare.) 4. (TEHN.) arc. (~ la un mecanism.) 5. (TEHN.) (reg.) crac, ptinte. (~ la compasul dogarului.) 6. (reg.) coâdă, rînă, strună, (~ la crisnicul de pescuit.) 7. (TEHN.) (reg.) apărătoâre, cea-tlău, gînj, lâmbă, legătură, prăjină. (~ la proţapul săniei.) 8. (TEHN.) braţ, chingă, spetează, stinghie, (pop.) curmeziş. (<** la podul coşului morii.) 9. (BOT.) viţă. (Buciumul de vie are mai multe ~.) 10. (ANAT.) coardă dorsală = notocordă. coărdă s. v. CRUCEA DINAPOI. SPADĂ. COĂRNE s. pl. (TEHN.) (reg.) crăcănă, iapă. (Ţine de ~le plugului.) coarne-dc-mârc s. pl. v. ROŞCOVĂ. coasa s. art. v. CEFEU. COÂSĂ s. cosire, cosit. (Merge la prima ~ a finului.) coăsă s. v. SĂBIUŢĂ. COASE 152 COASE v|) , silv.)ştopoii V cirP1- a prin fie, a ţese, (Tran-2. a pune. lA'IolcI.) a ţîrîi. (I-a~ ciorapul.) broda, (re<* \ ~a ~ un petic la pantaloni.) 3. a a ciiitidisi,*VDp® îtnP*stri, (Transilv. şi Maram.) şi Transilv.)A, **? Maram.) a popistri, (prin Ban. (~ cu flori1* 'ln§uC (prin Transilv.) a ştricăni. COASERE ~ ia gherghef.) ţesere, (r^ vS‘ cîrpire, cusut, prindere, r~ unui pciillrii de la cioraP-) 2* Panere, coasta-drân.^ l.a Po^taloni.) coasia-vrJ ÎU s- v. SPARANGHEL. COASTA Jma?uluî s’ v* SPARANGHEL. întins pc-o^’A’ clun^ă, latură, parte. (Stă margine, (invV (MIL/I aripă, capăt, flanc, mate. ;3. (G£or °orn’ mînecă. (~ a unei ar-chie. pantă, n , ^ dină, coboriş, costişă, mu-versaut, (rer) )VÎ~Ui?’ PriP°i’, repeziş, scoboriş, piază, scâpăt f‘avalac» PrăvăU?» (inv- Şî rc£-) povirghie, picptâii, pieptar, piezişeă, Al unt.) apleci1! Prăvăli'tură, răpăguş, (prin sold. (~ a *’ (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) ţărm. (Pe^Unui dcalJ 4. (GEOGR.) mal, coastă s. v ?rCTea/uz/zi1' Atlantic.) COAUTOR U11^tGA. cocîrla. grivac. COBÂI s /?’ Părtaş. (~ la o iniţiativă.) porc-deUndU Eavia porcellus) (rar) cobăie s V a' ^Pentru experienţe.) COBALAAîtVx ATANIE* PASĂRE, lamina, vitai .As* (BIOL., FARM.) ciancoba-dc ficat.) nina Ei2- (~ există în extractul cobâşă s, v r-v /-\ cobâiteătii : SORDEI. COLIBA, cubfiră s. v 1 GRAJD, cobiit S. v ,L°t.VILTIR-COBEs.i'ă^ETE. ULIU. tea-găinilor. (nAEL>.VET.) ţîfnă, (pop.) moar-(prin Transilv bolnavă P]ază rea, pentru el.) * Maram.) mărăsin. (E o ~ COBI ‘vb. cobic s VV r a soroci- (Nu mai ~ atita!) COBILĂs r^rDEŞ. columbă, cr1b (reS-) caPră> eobiliţă, {Mold. si TranV?3* croc> iapă> trăgătoare, portal plugul j trâSlă- Pentru /rarzs- de inspitât, Sc (reS-) cuşniţă, hinţău, scaun eobiliţa s. de SPHC- a rotarului.) cobililâr s v ’ LEBĂDA. COBILITÂ CALUT- COSAŞ, cov.) coromîslă ’ ) coâca’ (Mold. şi Bu- cobilită s v* Jy Pentru cărat găleţile.) LIBELULĂ. °ALUŢ. GOBILĂ. COSAŞ. cobilţîl vb. v . ZGUDUI. AgITA. GLATINA. SCUTURA, cobirlău s. v BÎRLOG. CUIB. CULCUŞ. SALAŞ _v,2UlN-m r'Omrmi 1,1. cobîrluf vh RĂSCOLI. SCopi CAUTA- C0TR0BAI-coblizân . * ^ vlăjgan. v- găligan, lungan. coltoc S. V. IONI. SCOTOCI. UMBLA. pocal. COBORI vb. ] ăpăta. (A /s/’‘ scăpata 2 c a scobori, (înv. şi pop.) a 2. a descinde dea^U treaptele, sacul din pod.) (~ din trăsură PP scobori* (înv-) a deştlnde. delele.) 4. a că^3' a lăsa’ a trage‘ (A ~ peT~ n se lăsa, a scobori. (~ ceaţa, noaptea.) 5. a apune, a asfinţi, a dispărea, a pieri, a se pleca, (livr.) a declina, (rar) a scădea, (pop.) a scăpăta, a sfinţi, (fig.) a se culca, a se scufunda. (Soarele ~ în spatele munţilor.) 6. a (se) apleca, a atirna, a cădea, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (inv. şi pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (inv.) a (se) închina. (Crengile se ~ de rod.) 7. a descinde, a proveni, a se trage. (~ din os.de domn.) î>. a scădea. (Temperatura a ~ in mod simţitor.) î). a scădea, a slăbi. (Glasul i-a ~ de tot.) coborî vb. v. ABDICA. DEGRADA. DEZONORA. ÎNJOSI. PLOCONI. UMILI. COBORIRE s. 1. coboriş, scoborire, scoboriş. scoborit. (în timpul ~.) 2. descindere, scoborire. (~ din trăsură.) !.L cădere, lăsare, scoborire. (~ cetii; la ~ nopţii.) 4. scădere. (~ bruscă a temperaturii.) eoborire s. v. SOSIRE. VENIRE. COBORIŞ s. 1. eoborire, scoborire, scoboriş, scoborit. (în timpul ~ .) 2. (CrEOGR.; concrU clină, coastă, costişă, muchie, pantă, po-virniş, pripor, repeziş, scoboriş, versant, (rar) prăvălâc, prăvăliş, (înv. şi reg.) piază, scâpăt, (reg.) pieptăn, pieptar, piezişeă, povirghie, pravul, prăvălitură, răpăguş, (prin Alunt.) aple-cuş, (inv.) bair, povîrnitură, (fig.) şold. (~ al unui deal.) COBORIT adj. 1. jos, scoborit. (Un teren ~.) 2. redus, scăzut. (Nivelul ~ al apei.) 3. jos, redus, scăzut, scoborit. (Temperatură ~.) 4. domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborit, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbeşte cu glasul ~.) COBORÎt6r adj., s. 1. adj. înclinat. (Orientare ~ a unui teren.) 2. s. descendent, odraslă, progenitură, scoboritor, urmaş, viţă, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsilă, (inv. şi reg.) rămăşiţă, (prin Transilv.) porodiţă, (înv.) mărădlc, rod, sămînţă, seminţenie, seminţie, următor. (~ de domn.) 3. adj. (FON.) descendent, scoboritor. (Diftong ~.) COBRĂ s. (ZOOL.; Naja naja) şarpe-cu-oche-lari. cobzar s. v. PLOPAR. SCRIPCAR. COC s. (reg.) moţoc, (Mold.) conci, (Bucov.) cucui, (prin Ban. şi Transilv.) pup. (Poartă un ~ în virful capului.) coc s. v. CUCUI. eocâie s. v. CUJBĂ. COCAÎNĂ s. (FARM.) (pop.) praf âlb. cocardău s. v. SĂBIUŢĂ. COCA s. 1. aluat, (înv.) pielm. (~ de pline.) 2. lipici, pap, (Alold. şi Transilv.) cir, (Transilv., Ban. şi Olt.) cirlş. (Cu ~ se lipesc unele obiecte de hîrtie.) cocă s. v. NOU-NĂSCUT. PRUNC. SUGACI. SUGAR. eocăt s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. NABUSEALĂ. NĂDUF. NĂ-DUSEALA. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. 153 COCOŞ cocăzăr s. v. COACĂZ-DE-MUNTE. 3VIE-RISOR. SMIRDAR. COCCIS s. (ANAT.) (pop.) noadă, (Olt.) şerteâţă.^ COCEAN s. (BOT.) 1. (reg.) buzdugân, cotor, covrâg, dulcăn, hlujân, lujer, strujân, tujleân, tuleăn, tuleu, vejă. (~ sau tulpină a porumbului.) 2. ştiulete, (reg.) ciocăn, ciocălău, drugă, drugălău, ştiuleân, ştiuleu, (Ban. şi Olt.) cioclod. (~ de porumb curăţat de boabe.) 3- cotor. (~ de măr.) cocean s. v. CON. coeean-căpresc s. v. C1NSTEŢ. SALYIE. cocenăşi s. pl. v. PORUMB. COCHET adj. aranjat, dichisit, elegant, fercheş, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop., fam. şi depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. şi Ban.) clnaş, (Transilv.) niâlcoş, (turcism înv.) muchelef. (Un tînăr ~.) COCHETA vb. a flirta, cocliii-vechi s. v. LICITAŢIE. MEZAT. COCHILIE s. 1. (ZOOL.) scoică. (Un şirag din ~ii.) 2. (IND.) tipar metalic, cochiiiădă s. v. SCARLATINĂ. coc hi ii ar s. v. SCARLATINĂ. coeie s. v. BIRJĂ. CĂRUŢĂ. TRĂSURĂ. COCINĂ s. (pop.) porcăreăţă, (reg.) porcărie, (Mold. şi Bucov.) coştereăţă, (Mold.) po-iâtă. (~ de^ porci.) COCIOĂBĂ s. (rar) coştoroâbă, (Mold.) bojdeucă, (Transilv.) bujdâlă, (Mold.) bujdă. (Locuia Iritr-o ~.) cociobăfvb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA. cocioc s. v. INSULĂ PLUTITOARE. OSTROV. PLAUR. PLAVIE. cociorva s. art. v. GEMMA. PERLA. COCIORVĂ s. (reg.) ojog, (Transilv. şi Ban A drîglu, (prin Transilv.) jeruitor, (Transilv.) piscălău. (~ de scos jarul din cuptorul dc pline.) cociş s. y. BIRJAR. SURUGIU. VIZITIU. COCÎRJÂ vb. a se cocoşa, a se gheboşa, a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om, s-a ~ de tot de bătrlneie.) COCÎRJĂT adj. 1. adus, aplecat, cocoşat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Are spinarea ~.) 2. acvilin, adus, coroiat, curbat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.) COCIRLĂ s. I. (BOT.; Marasmius scorodo-nius) (reg.) bureciori (pl.), ciocîrţi (pl.), ciuciulâşi (pl.), ciuciulăţi (pl.), bureţi-de-iârbă (pl.), bureţi-de-păjişte (pl.). II. (TEHN.) 1. schimbătoare, (reg.) cocîrţeâlă, corlobâie, cri-veâ, dreptâr, dric, gîrloâfă, lăsătoăre, lopă-ţfcă, mănuşă, mină, miitătoâre, săbie, schim-bdi, slobozitdr, stinghie, strîmbâr, struneaiă, tindăche. (~ la plug.) 2. (reg.) măntinchi, mînăr, picidr. (~ la coporlia coasei.) 3. crivală, manivelă, (reg.) coâcă, vîrtdj. (~ la joagăr.) 4. chingă, crivac, (reg.) carboş, cîrjă, coâstă, cdjbă^ gînj. ( la luntre.) cocfrlă s. v. CUJBĂ. cecîrţeălă s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE. COCLEÂLĂ s. patină, (pop. şi fam.) verzi-tură. (~ pe suprafaţa unui obiect.) COCLEŢ s. 1. (TEHN.) (reg.) ostreţ. (~ la războiul de ţesut.) 2. (TEHN.; la pl.) plasa iţelor, (reg.) ostreţe (pl.). (~i la războiul de ţesut.) 3. (CONSTR.) (reg.)scăun. (~ la căpriorii unor case.) cocli vb. v. OXIDA. RUGINI, codire s. v. OXIDARE. OXIDAŢIE. RUGI-NIRE. coclit adj. v. OXIDAT. RUGINIT, coco s. v. EXCREMENT. FECALE, cocoăra s; v. NARCISĂ. COCOÂŞĂ s.fMEDJcifoză, gibozitate, (pop.) gheb, (Transilv. şi Ban.) pup, (Transilv.) pupui. COCOLI vb. a (se) alinta, a (se) răsfăţa, a (se) răzgiia, (reg.) a (se) corconi, a (se) rnădări, (înv.) a (se) lainici. (Nu o mai ~ alila'.j cocoli vb. v. ÎNCOTOŞMĂNA. ÎNFOFOLI. COCOLÎT adj. alintat, răsfăţat, răzgiiat, (reg.) mădărlt, ninerăt, (înv.) dezmierdat, (Un copil ~.) cocolit adj. v. ÎNCOTOSMĂNAT. ÎNFOFOLIT. COCOLOŞ s. 1. bulgăre, (reg.) bruş, (Transilv. şi Ban.) surducă. (Un ~ dc pămint.) 2. boţ, bulz, (pop.) golomoz, (reg.) doddc, giscă, urs, (prin Mold.) totoldţ. (Un ~ de mămăligă.) 3. ghemotoc, mototol, (reg.) bobo-loş, tomoâşă, (Olt. şi Munt.) toltoâşă. (A făcut hirtia ~.) COCOLOŞEĂLĂ s. cocoloşire, muşamalizare. (~ unor nereguli.) COCOLOŞI vb. a muşamaliza. (prin Olt.) mitocosi. (Vrea să ^ nişte nereguli.) cocoloşi vb. v. BOŢI. ÎNCOTOŞMĂNA. ÎNFOFOLI. MOTOTOLI. ŞIFONA.’ COCOLOŞIRE s. cocoloşeală, muşamalizare. (~ unor nereguli.) COCON s. (ENTOM.) gogoaşă. (~ al viermilor de mătase.) cocon s. v. BĂIAT. COPIL. FECIOR. FIU. NOU-NĂSCUT. PRUNC. SUGACI. SUGAR. TÎNĂR. coconăr s. v. BELDIŢĂ. COCONÂŞ s. domnişor. (Ce-a spus ~ ?) coeonăşi s. pl. v. SURGUCI. coconci s. pl. v. GHIOCEL, coconie s. v. COPILĂRIE. PRUNCIE. COCOR s. (ORNIT.; Grus grus) (reg.) gdlie, (Ban.) gruie, cocor s. v. BUCLĂ. CÎRLIONT. CREŢ. INEL. ONDULAŢ1E. ONDULA. VAL. ZULUF. cocorei s. pl. v. GHIOCEL. MĂSEAUA-C IUTEI. cocos s. v. COCOTIER. COCOSTIRC s. (ORNI2\; Ciconia ciconiaşi nigra) barză, (reg.) bârdăş, stîrc. COCOŞ s. 1. (ORNIT.) (rar, adesea glumeţ) cucurigu, pintenât, (înv. şi pop.) cintător. (~ este masculul găinii.) 2. (ORNIT. ) cocoş-de-munte ( Tetrao urogallus) = cocoş-sălbatic, (reg.) gotcăn, tarcân, tătăr, cocoş-de-sihlă ; cocoş-sălbatic (Tetrao urogallus) = cocoş-de-munte, (reg.) gotcăn, tarcăn, tătăr, cocoş-de-sihlă. 3 cocoş 154 inimă. (~ la pepenele verde.) 4. (TEHN.)(Tran-silv.) scăpărătoare. (~ la o armă de vină-toare.) cocoş s. v. COADA-COCOŞULUI. CUCUI. IRIS. MĂSEA. STÎNJEN. STÎNJENEL. COCOŞĂ vb. 1. a se cocîrja, a se gheboşa, a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om, s-a ~ de tot de bătrlneţe.) 2. a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-ci ~ de tot spinarea sub povară.) COCOŞÂR s. (ORNIT.; Turdus pilaris) (reg.) brebeneâg, sturz de iarnă, sturz de munte, sturz măre. COCOŞĂT adj. 1. (MED.) cifos, ghebos, gheboşa t, (Transilv.) păpoş. (Om ~.) 2.adus, aplecat, cocîrjat, curbat, gîrbov, girbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîm-bat, sucit. (Cu spatele ~.) cocoş-dc-sihlă s. v. COCOS-DE-MUNTE. COCOS-SĂLBATIC. cocoşe! s. pl. v. FLORICELE. MĂSEAUA-C IU TEI. PORUMBEI. cocoşci-dc-grădină s. pl. v. FIEREA-PĂ-MÎNTULUI. POTROACĂ. ŢINTAURĂ. coeoţfcl s. v. IRIS. RUSCUTĂ. STÎNJEN. STÎNJENEL. TOPORAS. URLUP. VIOLETĂ. VIOREA. A COCOŞEL-DE-CIMP s. (BOT.; Adonis aes-tiDalis) (reg.) rusciiţă, chimen-cîinesc, iarba-cocoşului. cocoşi s. pl. v. FLORICELE, cocoşică s. v. SĂBIUŢĂ, coeoşlău s. v. CĂTUŞĂ. CHINGĂ, coeoşoâică s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI. COCOTĂ s. curvă, prostituată, tîrfă, femeie de stradă, (pop. şi fam.) dâmă, madamă, (înv. şi reg.) pîrţotină, telăliţă, teleleică, (reg.) lele, madarânţă, scorţotină, teârfă, tîrnoăţă, (prin Transilv.) bândură, bulă, (prin Bucov.) crăiţa, (prin Maram.) lândră, (prin Mold. şi Bucov.) mişârcă, (înv.) magopâţă, tălâniţă, femeie piiblică, (fam.) fleoârţă, fleorţotlnă, şuleândră, (fig.) buleâridră, piipăză, putoare, tîritură, (reg. fig.) hâită, pupezoâică, terfeloâgă, (Transilv. fig.) gudă, (prin Mold. fig.) ruptiiră, (arg.) maimdţă, marcoâvă, mastroâcă. COCOTIER s. (BOT.; Cocos nucifera) (înv.) cocos. COCOŢĂ vb. a se căţăra, a se ridica, a se sui, a se urca, (pop.) a se aburca, a se ţuţuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoţa, a se zgăibăra, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ pe zid.) COCOŢĂRE s. căţărare, ridicare, suire, urcare, urcat. (~ pe un zid.) cocuţă s. v. COPILĂ. FETIŢĂ. COD s. 1. (JUR.) (înv.) cădice, condică, prâ-vilă. (~ de legi.) 2. cifru. (Scriere pe baza unui ~.) COD s. (IHT.; Gadus morrhua) moruă, (înv., în Transilv.) ştocfiş. CODĂ vb. a cifra. (A ~ un text, un mesaj.) codăci adj., s. v. FRICOS. LAŞ. GODĂJ s. codare. (~ In telecomunicaţii.) codălbă s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAŞ. codalbiţă s. v. PIETRAR. CODARE s. codaj. (~ in telecomunicaţii.) CODAŞ s. (reg.) codîrlăş. (~ in muncă.) CODÂT adj. alungit, migdalat, prelung. (Ochi rsj.) codat adj. v. PEDUNCULAT. codâţ s. v. CÎŞIŢĂ. STREPEDE. CODĂLBÎŢĂ s. (ORNIT.; Lanius collurio) (reg.) şofrân, şoimuţ, sfrancioc roşu, (prin Bucov.) sofrăcuţ. codalbiţă s. v. SFRÎNCIOC. codanei s. v. BĂIEŢAŞ. BĂIEŢEL. COPILAŞ. CODEĂLĂ s. codire, ezitare, fluctuaţie, îndoială, nehotărîre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilâre, oscilaţie. (~ lui nu era justificată.) codelnic adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. OSCILANT. ŞOVĂIELNIC. ŞOVĂITOR. CODI vb. a ezita, a pregeta, a şovăi, (înv. şi reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a tîntăvi, (Mold.) a se cioşmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (înv.) a se cruţa, ,a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (Se ~ să se ducă acolo.) codice s. v. COD. CODICÎL s. (JUR.) (înv.) catastişel,răvăşâl. (~ la un testament.) codfe s. v. CODIRIŞTE. CODINĂ s. miţă, (reg.) miâzură, tuşină-tura.(~este lina de calitate inferioară.) codină s. v. COADA-VULPII. PLEAVĂ. CODÎRE s. cedeală, ezitare, fluctuaţie, în-doială, nehotărîre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilâre, oscilaţie. (~ lui era justificată.) CODIRÎŞTE s. (reg.) codle. (~ este coada biciului.) CODIŢĂ s. (BOT.) 1. peţiol. (~ susţine limbul frunzei.) 2. coadă, peduncul. (~ a unui fruct.) CODIŢtJCĂ s. (BOT.; Myosorus minimus) şoricel. codiie s. v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULUI. codîrlăş s. v. CODAŞ. / CODIRLĂ s. fund, (pop.) înfundătoâre, scărllă, târgă, (reg.) scărlgă, (Mold. şi Bucov.) chelnă, (Transilv. şi Ban.) şirâglă, (Olt. şiMunt.) şuşlâte. (~ la car, căruţă ori sanie.) codîrlă s. v. COADĂ. CODOĂŞĂ s. codoşcă, proxenetă, (înv.) pezevenchc. CODOBĂTURĂ s. (ORNIT.) 1. (Motacilla) prundar, prundaş, (reg.) bîţîitoâre, codălbă, codobîţă, frlşcă, obrăznicătără, păstorel, păstoriţă, prundurel, sfredelăş, văcărlţă, coadă-făloâsă, jumătate-de-pâsăre, ochiul-boului, pa-săre-ţigăneâscă, rîndunica-Dămnului, (prin Transilv. şi Maram.) slujnica-cucului. 2. codobatură sură (Motacilla cinerea) = (Ban.) pllscă. codobelc s. v. GASTEROPOD. GASTRO-POD. MELC. codobîţă s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAŞ. 155 COLAC CODOŞ s. mijlocitor, proxenet, (Mold.) po-h6ţ, (înv.) hâtru, pezevenchi, verigâş, votru, (fig.) pâşte. ^ CODOŞCA s. codoaşă, proxenetă, (înv.) pe-zevenche. CODOŞÎE s. codoşlîc, proxenetism, (înv.) pezevenclîc, verigăşie, votrle. (Practica ~ se pedepseşte de lege.) CODOŞLÎC s. codoşie, proxenetism, (înv.) pezevenclîc, verigăşie, votrle. (Practica ~ se pedepseşte prin lege.) codrean s. v. PĂDURAR. PĂDUREAN. CODROŞ s. (ORNIT.; Phoenicurus) (reg.) pieptămiş, coadă-râşie. CODRU s. pădure, (rar) silvă, (înv.) pădu-rărle. (S-au refugiat In ~ din calea invadatorilor. ) codru s. v. MASIV. MUNTE. CODRULEŢ s. codruţ. CODRUŢ s. codruleţ. COECFIIPIER s. partener. (~ intr-o formaţie sportivă.) COEDUCÂŢIE s. educaţie mixtă. (~ în şcoală.) COENZÎMĂ s. (BIOL.) coferment. COERCITIV adj. (JUR.) constrîngător. (Măsuri ~.) COERCIŢIE s. (JUR.) constrîngere. COEREDE s. (JUR.) comoştenitor. COERENT adj., adv. 1. adj. închegat. (Un iot ~.) 2. adj. sistematic, (fig.) închegat, legât, strîns. (Un plan ~.) 3. adj., adv. logic, (fig.) legât. (Vorbire vorbeşte ~.) COERENŢĂ s. logică, noimă, sens, şir. (Vorbeşte fără ~.) COEZltlNE s. legătură, solidaritate, unitate. (~ existentă intre noi.) COFĂ s. doniţă, (reg.) botă, (Transilv. şi Ban.) cart, (Ban., Transilv. şi Olt.) şofei. (O ~ cu apă.) cofă s. v. STROPITOARE, cofăiel s. v. COFIŢĂ. DONICIOARĂ. cofăieş s. v. COFIŢĂ. DONICIOARĂ. COFERMENT s. (BIOL.) coenzimă. COFETĂR s. (turcism înv.) cichirglu. COFETURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumari-câle (pl.). (A mlncat multe ~.) COFIŢĂ s. donicioară, (reg.) cofăiel, cofăieş. (O ~ cu apă.) cofîrtă s. v. COAFURĂ. FREZĂ. FRIZURĂ. PIEPTĂNĂTURĂ. TUNSOARE. coflesi vb. v. FLEŞCĂI. MUIA. TERCIUL COFRÂJ s. (CONSTR.) tipar, cognomen s. v. NUME. PORECLĂ. SUPRANUME. cohălm s. v. CÎMP. CÎMPIE. ŞES. coi s. v. TESTICUL. coicăi vb. v. GROHĂI. GUIŢA. COINĂG s. (TEHN.) buhai, (reg.) crâinic, făfălăg, tăvăliig, zăvâr, cîntarul pietrelor. (~ la moară.) coinăc s. v. GREUTATE. MEMBRU. PENIS. VERTEBRĂ. COINCIDE vb. a se încăleca, a se suprapune. (Orele celor două şedinţe ~.) COINCIDENT adj. concordant, corespunzător, echivalent, (livr.) congruent, (înv.) consu-nânt. (Elemente ~.) COINCIDENŢĂ s. 1. concordanţă, echivalenţă, (livr.) congruenţă, (~ unor elemente.) 2. potriveală, potrivire, (pop.) loveâlă. (E o simplă /V # J COIT s. (FIZIOL.) copulaţie. cojâiţă s. v. SCOARŢAR. SCORTĂRAS. SCORŢĂREL. cojăr s. v. SCORŢAR. SCORTĂRAS. SCORŢĂREL. cojbăliţă _s. v. ORĂTANIE. PASĂRE. COJEÂLĂ s. 1. cojire, descojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.) 2. (concr.) coşco-veală, coşcovitură, scorojeală, scorojitură. (~ de pe un perete.) COJI vb. 1. a descoji. (~ o legumă, un fruct.) 2. a descoji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorţăli, (prin Transilv.) a măzga. (~ trunchiul unui arbore.) 3. a se descuama, a se jupui, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tăriţa. (Pielea i s-a ~.) 4. a se burduşi, a se coşcovi, a se scoroji, (pop. şi fam.) a se scofilci, (reg.) a se scochiţa. (Pereţii s-au ~.) COJIRE s. 1. descojire. (~ unei legume, a unui fruct.) 2. cojeală, descojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.) 3. descuamare, jupuire, (rar) scămoşâre, (înv.) tărîţâre. (~ pielii.) 4. burduşire, coşcovire, scorojire, (pop. şi fam.) scofîlclre. (~ unui perete.) COJIT adj. 1. descojit. (Un fruct ~.) 2. descojit, jupuit. (Trunchi ~.) 3. descuamat, jupuit. (Piele ~.) 4. burduşit, coşcovit, scorojit, (pop. şi fam.) scofîlclt, (Mold. şi Bucov.) coşcov. (Un perete ~.) cojoâică s. v. SCORTAR. SCORTĂRAS. SCORŢĂREL. COJOCAR s. (prin Transilv., Maram. şi Ban.) săbău, (Transilv. şi prin Ban.) suciu. COJOCĂREĂSĂ s. cojocăriţă, (prin Transilv.) suclţă. COJOCĂRIE s. (prin Transilv. şi Ban.) sucle. (Unde a Jnvăţat ~?) COJOCĂRIŢĂ s. cojocăreasă, (prin Transilv.) suclţă. COJOCUL s. bundiţă, pieptăraş. (Un ~ femeiesc.) cojocel s. v. CUCURUZ. COL s. (ANAT.) col uter in = cervix ; col vezical = cervix. col s. v. FOFEAZĂ. SĂGEATĂ. COLABORĂ vb. 1. a conlucra, a coopera. (Ei ~ pe multiple planuri.) 2. a scrie. (~ la o gazetă.) COLABORÂRE s. conlucrare, cooperare, cooperaţie. (O perfectă ~ intre părţi.) COLABORATOÂRE s. (înv.) soâţă. (~ la o lucrare.) COLABORATOR s. (înv.) conlucrătâr. (Are un ~ foarte capabil.) COLĂC s. 1. ghizd, margine, (înv. şi reg.) stobâr, (reg.) chei (pl.). (~ la fîntînâ.) 2. talpă. (~ la o roată.) 3. cerc, rotocol. (~ de fum.) COLAC 156 colac s. v. COZONAC. COLAJ s. (IND. ALIMENTARĂ) cleire. COLAN s. colier, salbă, şirag, (înv. şi pop.) gherdân, (înv.) zgardă. (Un ~ de pietre scumpe.) colan s. v. LIMBA-CUGULUI. colant adj. v. ÎNGUST. STRÎMT. STRÎNS. COLARGOL s. (FARM.) argint coloidal. (~ este un antiseptic.) COLATERAL adj. lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, secundar, (rar) lateral, (fjg.) periferic. (O problemă ~.) COLAŢIONÂ vb. (înv.) a posledui. (~ un te.vl dactilografiat.) COL ACAR s. (reg.) brudâş, chemător, co-nacâr, crăinic, pocînzeu, vătăşel, vestitor, vornic, Yornicel. (~ii însoţesc pe ginere la nunţile ţărăneşti.) COLĂCĂRÎE s. oraţie, (reg.) conăcărie. (~ spusă la o nuntă ţărănească.) colăeen-băbei s. pi. v. NALBA, cnlătău s. v. COARBĂ. colb s. v. PRAF. PULBERE, col bă s. v. BRĂŢARĂ, col băi vb. v. PRĂFUI. colhăire s. v. PRĂFUIRE. colbăit adj. v. PRĂFOS. PRĂFUIT, eolbărăie s. v. PRĂFĂRATE. PRĂFĂRIE. col hurie s.v. PRĂFĂRAIE. PRĂFĂRIE. colbtiros adj. v. PRĂFOS. PRĂFUIT. COLCĂÎ vb. a se agita, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mişui, a mişuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. şi reg.) a jimi. (reg.) a fojgăi, a vîşca, (prin Transilv.) a şovirca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fiţîi, a se vînzoli. (Mulţimea ~pe străzi.) colcăi vb. v. CLOCOTI. FIERBE. COLCĂIÂLĂ s. agitaţie, animaţie, foiala, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăiâlă, vînzoălă, (fam.) fi-ţiiâlă, fîţure, fîţîit, vînzoleâlă. (Pe bulevarde era o ~ de nedescris.) colcăială s. v. CLOCOT. CLOCOTIRE. FIERBERE. FIERT, eolceăţi s. v. MANŞON, colcotăs adj. v. AGITAT. CLOCOTITOR. FRĂMÎNTAT. FREMĂTĂTOR. ÎNVOLBURAT. TULBURAT. TUMULTUOS. ZBUCIUMAT. coldui vb. v. CERE. CERŞI. MILOGI, coldiis s. v. CERŞETOR. MILOG, colea'adv. v. ALĂTURI. APROAPE, colcâşă s. v. MĂMĂLIGĂ. TERCI. COLEGÎST s. (ANAT.) fiere, veziculă biliară, (pop.) băşica fierii. COLECTĂ vb. 1. a aduna, a strînge. (~ laptele clin sat.) 2. (MED.) a coace. (Buba începe să. ~.) COLECTARE s. adunare, strîngere, strîns. (~ laptelui din comună.) COLECTĂ s. chetă, (înv.) curarnâ, (grecism înv.) sinisforâ. (~ publică.) COLECTIV adj., s. 1. adj. comun, general, obştesc, public. (Probleme de interes ~.) 2. s. ansamblu, formaţie, trupă. artistic.) colectivă s. v. COOPERATIVĂ AGRICOLĂ DE PRODUCŢIE. colectivist s., adj. v. COOPERATOR. COLECTIVITĂTE s. 1. comunitate, obşte, societate, (înv.) obştime. (Opinia întregii ~.) 2. masă mulţime, (pop.) obşte, (pcior.) gloâtă. (Din ~ s-a ridicat un glas.) colectiviza vb. v. COOPERAT1VIZA. colectivizare s. v. COOPERATIVIZARE. COLECTOR s. achizitor. (~ de lapte.) COLECŢIE s. culegere, (livr.) florilegiu. (O ~ de poezii.) COLECŢIONA vb. a aduna, a culege, a strînge. (~ folclor.) COLECŢIONAR s. culegător. (~ de folclor. ) COLECŢIONĂRE s. adunare, culegere, strîngere. (~ unor lexle populare.) COLfiG s. (rar) camarad. (~ de şcoală.) COLEGIĂL adj., adv. 1. adj. camaraderesc, tovărăşesc. 2. adv. camaradereşte, tovărăşeştii. (Se poartă ~.) COLEGIALITATE s. camaraderie. (Relaţii de ~.) colegiu s. v. LICEU. ŞCOALĂ SECUNDARĂ.^ COLERIC adj. agresiv, bătăios, brutal, dur, impulsiv, iute, nestăpinit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.) COLESTEPJNÂ s. (BIOL.) colesterol. COLESTEROL s. (BIOL.) colesterină. colcşi vb. v. FLEŞCĂI. MUIA. TERCIUI. COLET s. pachet. (A primit un ~ prin poştă.) colgiu s. v. AGENT DE PERCEPŢIE. JANDARM. PERCEPTOR, coliba s. art. v. GEMMA. PERLA, colibaş s. v. PORUMB. COLÎBĂ s. bordei, (reg.) obdr, (Transilv.) cobăşă, (Mold. şi Transilv.) poiată, (prin Ban.) zomonltă. (Moşneagul locuia Intr-o ~.) colibă s. v. STÎNĂ. TÎRLĂ. COLIBRI s. (ORNIT.; Trochilus) pasărea-muscă. COLICĂ s. (MED.) crampă, spasm, (reg.) apucat, apucătură, matrinchlnă, mătrlce, strîns, strînsoâre, strînsură, vătămătură. (~ biliară. ) COLIER s. colab, salbă, şirag, (înv. şi pop.) gherdân, (înv.) zgardă. (Un ~ cu pietre preţioase. ) COLILÎE s. (BOT.; Stipa pennata) (reg.) ceărdas, năgâră, pănuşiţă, peniţă, părul-zînelor. COLILÎU adj. alb. ’ (Are părul ~.) coIimvUră s. v. CRISTELNIŢĂ. COLINĂ s. (GEOGR.) deluşor, (pop.) colnic, (reg.) grui. COLÎND s. 1. (reg.) piţărău. (Un ~ de Crăciun.) 2. colindare, colindat, (reg.) piţărău. (Merge cu y.) COLINDĂ vb. 1. a cutreiera, a parcurge, a străbate, a vîntura, (pop. şi fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. şi reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ drumurile, satele.) 2. a cutreliera, a merge, a străbate, a umbla. (A ~ prin munţi şi. văi.) :j. a cutreiera, a peregrina.. (A ~ prin multe *57 COLŢAR Cari.} \. a cutreiera, a se plimba, (fam.) a se plimb;!r’isi. (~ prin poieni.) 5. a cutreiera, a hoinări. a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda. (livr.) a flana. (Pe unde n-ct ~?) 6. a -cutreiera, a se duce. (~ prin muzee.) GOLINDÂRE s. 1. cutreierare, hoinăreală, -rătăcire. (O ~ fără un ţel precis.) 2. colind, coli!.ciat, (reg.) piţărău. (Merge cu ~.) COLINDĂT s. colind, colindare, (reg.) pită-.) 3. osos. ( O faţă ~.) columbă s. v. PORUMBIŢĂ. COLUMBÎT s. (MIN.) niobit. (~ este un mineral de fier şi mangan.) COLUMBIU s. (CHIM.) niobiu. (~ este un element chimic.) columnă s. (înv.) stîlp^ (~ lui Traian.) columna s. v._ COLOANĂ, colur s. v. SĂGEATĂ, colâs s.v. MUCHER. col vă s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. PAR. PRĂJINĂ. comănă s. v. COAMĂ. CREASTĂ. CULME. COMANDĂ vb. 1. a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. a conduce, (înv.) a povăţui. (~ armata.) 3. (TEHN.) a controla, a regla. comandament s. v. CERINŢĂ. EXIGENŢA. IMPERATIV. NECESITATE. NEVOIE. OBLIGAŢIE. PRETENŢIE. TREBUINŢĂ. COMANDÂNT s. cap, căpetenie, conducător, şef, mai-mare, (înv. şi reg.) tist, (Transilv.) birău, (înv.) călăuz, căpitan, comandir, nacealnic, povăţuitor, proprietâr, tocmitor, vîrhov-nic, voievod, (latinism înv.) prepozit.(~ al oştirii.) COMĂNDĂ s. 1. ordin, poruncă. (Ascultă ~ la mine!) 2. conducere, şefie, (înv.) povâţă, povăţuire. (Unitatea se află sub ~ lui...) 3. (TEHN.) control, reglaj, (~ într-un sistem tehnic.) comandir s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ŞEF. comandirovcă s. v. ANCHETARE. ANCHETĂ. CERCETARE. INSTRUIRE. COMÂRNIC s. (reg.) celâr, pătiil. (~ unde se păstrează caşul, la stină.) comarnic s. v. LEASĂ. COMASÂ vb. a concentra, a grupa. (~ mai multe unităţi industriale de profil.) COMASÂRE s. concentrare, grupare. (~ a unor unităţi industriale de profil.) comă s. v. AGONIE. VIRGULĂ, comă punctată s. v. PUNCT ŞI VIRGULĂ. COMBAINIST s. combiner. (~ conduce o combină.) COMBATĂNT s. 1. (MIL.) luptător. (Asociaţia foştilor ~.) 2. militant. (Un ~ actw pe tărimul...) combâte vb. v. BATE. LUPTA. RĂZBOI. COMBATÎV adj. critic, polemic. (Ton COMBINĂ vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum ~ aceste elemente?) 2. a (se) armoniza, a (se) asorta* a merge, a (se) potrivi, (pop. şi fam.) a (se) lovi. (Albastrul se ~ bine cu albul.) 3. a amesteca.. (~ mai multe substanţe.) COMBINĂRE s. 1. combinaţie, îmbinare* împreunare, îngemănare, unire. (O ~ de elemente.) 2. armonizare, asortare, potrivire. ( ~ a culorilor.) 3. amestecare. (~ a mai multor substanţe.) COMBINÂT adj. (CHIM.) compus. (Substanţă ~.) COMBINĂŢIE s. 1. combinare, îmbinare* împreunare, îngemănare, unire. (O ~ de elemente.) 2. (CHIM.) compus, corp compus. (Clorura este o ~.) 3. amestec, (livr.) melânj* mixttiră. (~ de materii.) 4. acord, aranjament* contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legămînt, pact, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătiiră, (pop.) tîrg, tocmeâlă, tocmire, (prin Munt.) prinsoâre, (înv.) aşezămînt, cuvînt* simfonie, sulf, şart, (arg.) ştistă. (Conform combinaţie s. v. CALCUL. GÎND. IDEE. INTENŢIE. PLAN. PROIECT. SOCOTEALĂ. COMBINER s. combainist. (~ conduce o combină.) COMBINEZON s. 1. cămaşă, furou. (~ de mătase naturală.) 2. salopetă. (~ de lucru.) COMBUSTIE s. (CHIM.) ardere. (Corp care întreţine ~.) COMEDIÂN s. comic, (înv.) comediant. (Un mare ~.) comediant s. v. COMEDIAN. COMIC, comedie s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂŢENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. ÎNCURCĂTURĂ. MINUNĂŢIE. NĂSTRUŞNICIE.. NĂZDRĂVĂNIE. PĂŢANIE. POZNĂ. COMED0N s. (MED.) punct. COMEMORĂ vb. a sărbători, a serba. (~ un mare eveniment.) COMEMORĂRE s. sărbătorire, serbare, (rar) comemorâţie, (înv.) pomână. (~ unui eveniment însemnat.) COMEMORATIV adj. memorial. (Monedăy casă ~.) comemorăţie s. v. COMEMORARE. SĂRBĂTORIRE. SERBARE, comcnsâl s. v. COMESEAN. COMENSUALlSM s. (BIOL.) metabioză. COMPASIUNE Io 9 COMENTA vb. a analiza, a explica, a interpreta, a tîlcui, (înv.) a întoârce, (fig.) a descifra. (A un text literar.) CGMENTÂRE s. analizare, explicare, interpretare, tîlcuire, (înv.) tîlcuiâlă. (~ unui iext literar.) ^ COMENTARIU s. 1. explicaţie, glosă, notă. la un text.) 2. (pop.) tîlc. (~ evanghelici.) COMENTATOR s. interpret, tălmăcitor, tîlcuitor. al unui text.) COMERCIÂL adj. negustoresc, (livr.) mercantil. (Afaceri ~.) COMERCIALIZÂ vb. (înv. şi pop.) a negustori. o marfă.) COMERCIANT s. negustor, (înv. şi reg.) sfîrnăr, (reg.) tîrguitor, (înv.) cupeţ, nego-ciânt, negociatdr, privătâr. COMERCIĂNTĂ s. negustoreasă, negusto-triţă. COMERŢ s. negoţ, negustorie, (rar) prăvălie, *(înv. şi reg.) sfîrnărle, (turcism înv.) pazarlic. (Se ocupa cu ~.) COMESEAN s. (livr.) conviv, (rar) comentai. COMESTIBIL adj. (rar) mîncâbil. (Un fruct COMETĂ s. (ASTRON.) stea cu coadă, (pop.) •stea comată, stea cu coâmă. COMIC adj., s. 1. adj. amuzant, hazliu, nostim, vesel, (livr.) ilăr, ilariânt, (pop.) poznaş, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod. (O intim-plare ~.) 2. adj. caraghios, hazliu. (Ce ~ chestie! ) 3. adj. ridicol, rizibil. (Are o înfăţişare ~.) 4. s. comedian, (înv.) comediânt. (E un mare COMICĂRÎE s. bufonerie, caraghioslîc, clovnerie, giumbuşluc, (rar) bufonadă, paiaţarlîc, paiaţarle, (înv.) cabazlîc, giumbiiş, mascara-lîc, măscăriciăne, măscărle, (înv., în Mold.) .ghiduşle. comiheriu s. v. CRÎSNIC. eomilâstru s. v. ELASTIC. GUMILASTIC. eomină s. v. BOŞTINĂ. TESCOVINĂ. COMISARIAT s. secţie. (A anunţat furtul (la ~.) COMISION s. remiză, (înv.) provizion. fi-a luat u.n ~ de 4%.) COMISURĂ s. (ANAT.) colţul gurii. COMITAT s. district, (înv., în Transilv.) •varmeghie, (turcism înv.) cază. (Un ~ din Ungaria.) comităt s. v. JUDEŢ. COMITE vb. a face, a făptui, a săvîrşi, COMPLIMENT s. 1. flatare, laudă, măgulire. (E sensibil la ~e.) 2. închinăciune, mătanie* plecăciune, ploconeală, reverenţă, temenea., (reg.) plocdn, (înv.) plecâre, (turcism înv.) talîm, (fam. rar) selamlîc. (La întîlnire i-ca tras un ~.) 3. (la pl.) salutări (pl.). (Transmi-te-i ~ din partea mea.) COMPLIMENTĂ vb. a flata, a măguli-(Ce-l tot ~ atîta?) COMPLIMENTARE s. flatare, măgulire. (~ orgoliului cuiva.) 161 COMPROMITE COMPLINI vb. (GRAM.) a determina. complini vb. v. COMPLETA. ÎMPLINI. ÎNTREGI. ROTUNJI. COMPLINIRE s. 1. complement, completare, întregire. (A adăugat o ~.) 2, (GRAM.) determinare. (Un verb fără ~.) complinire s. v. COMPLETARE. ÎMPLINIRE. ÎNTREGIRE. ROTUNJIRE. complinitor adj. v. COMPLEMENTAR. ÎNTREGITOR. SUBSIDIAR. SUPLIMENTAR. COMPLOT s. conjuraţie, conspiraţie, intrigă, maşinaţie, uneltire, (livr.) cabâlă, (înv. şi pop.) meşteşug, meşteşugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. COMPLOTA vb. a conjura, a conspira, a unelti, (înv.) a intriga, a maşina, a măiestri, a mreji, a zavistui, (fig.) a lucra, a ţese, a urzi, (înv. şi fig.) a împleti. (A ~ împotriva cuiva.) complotăs s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. COMPLOTIST s. conspirator, (rar) conju-rât, (înv.) căuzâş, complotâş, uneltitor, (înv. fig.) urzitor. (~ii au fost prinşi.) COMPONENT adj. alcătuitor, constituent, constitutiv, formativ, (rar) structurăl, (înv.) compozânt, compunător. (Elementele ~ ale unui ansamblu.) _ COMPONENTĂ s. constituent, element. (O ~ a nnui ansamblu.) COMPONENŢĂ s. alcătuire, compoziţie, structură. (Comisia are următoarea ~...) componist s. v. COMPOZITOR. COMPORTĂ vb. 1. a se purta. (Vezi cum te ~.) 2. a cere, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această operaţie ~ multe riscuri.) COMPORTAMENT s. 1. comportare, conduită, purtare, (rar) purtât, (pop.) port, purtă-tură, (prin Olt.) săbăş, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are un ~ corespunzător.) 2. apucătură, comportare, conduită, deprindere, manier e (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pi.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce înseamnă ~ acesta?) COMPORTÂRE s. 1. comportament, conduită, purtare, (rar) purtât, (pop.) port, purtă-tură, (prin Olt.) săbâş, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ corespunzătoare.) 2. apucătură, comportament, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (tureism înv.) talîm. (Ce înseamnă aceste ~ ?) 3. atitudine, purtare, ţinută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproş.) 4. atitudine, gest, purtare. (~ lui m-a mişcat.) composesiune s. v. DEVĂLMĂŞIE. composesor s. v. COPROPRIETAR. COMPOSTÂ vb. (impr.) a găuri, a perfora (~ un bilet de tramvai.) COMPOSTĂRE s. (impr.) găurire, perfo-râre. (~ a unui bilet de tramvai.) COMPOSTOR s. (impr.) perforatâr. pen-ru biletele de tramvai.) compozânt adj. v. ALCĂTUITOR. COMPONENT. CONSTITUENT. CONSTITUTIV. FORMATIV. COMPOZEE adj., s. (BOT.) compozit.. (Plantă ~.) COMPOZIT adj., s. 1. adj. heteroclit. (Un ansamblu ~.) 2. adj., s. (BOT.) compozee. (Plantă ~.) COMPOZITOR s. (înv.) componist, muzicant. (Mozart a fost un mare ~.) compozitor s. v. GULEGAR. CULEGĂTOR. CULEGĂU. VIN GALA C. ZEŢAR. COMPOZIŢIE s. 1 .(MUZ.) cîntec, melodie,, muzică, (livr.) melopee, melos, (înv.) scop. (O ~ foarte armonioasă.) 2. (MUZ.) partitură, (rar) partiţiune. (I-a înmînat ~ pentru a a executa.) 3. bucată, piesă. (O anumită ~ muzicală, literară etc.) 4. compunere. (Ce ~ aveţi: ca temă pentru astăzi?) 5. alcătuire, economie, organizare, organizaţie, structură, (rar) sub-stânţă, (fig.) urzeâlă. (Care este ~ lucrării?} 6. alcătuire, componenţă, structură. (Comisia are ~ următoare...) 1.(TIPOGR.) compunere, culegere, cules, zeţuire, zeţuit. (~ a unui material.) comprehensibil adj. v. CLAR. DESLUŞIT.. EXPLICIT. EXPRES. INTELIGIBIL. LĂMURIT. LIMPEDE. NET. PRECIS. RĂSPICAT. COMPREHENSIUNE s. (LOG.) conţinut.. (~ al unui concept.) comprehensiune s. v. ÎNŢELEGERE. PĂTRUNDERE. PRICEPEFÎE. COMPRESĂ s. (MED.) cataplasmă, prişniţ, (înv. şi pop.) oblojeâlă, plasture, (l-a pus o ~ pe regiunea bolnavă.) COMPRESIBIL adj. (FIZ.) comprimabil. (Un fluid ~J COMPRESIt'NE s. (FIZ.) comprimare.. unui fluid.) COMPRIMĂ vb. a apăsa, a presa, a st linge, (înv. şi pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul...} comprima vb. v. CONCENTRA. Î\\-BUŞI. PRESCURTA. REDUCE. REZUMA. SCURTA. COMPRIMĂBIL adj. (FIZ.) compresibil. (Un fluid ~ J COMPRIMĂRE s. 1. compresiune. (~ unui fluid.) 2. presare, presat. (~ unei bare metalice.) comprimare s. v. CONCENTRARE. PRESCURTARE. REDUCERE. REZUMARE. SCURTARE. comprimat, adj. v. CONCENTRAT. PRESCURTAT. REDUS. REZUMAT. SCURTAT. COMPRIMAT adj., s. 1. adj. apăsat, presat, (înv.) strîns. (O piesă metalică bine ~.) 2. s. (FARM.) bulin, casetă, pastilă, pilulă, tabletă, (pop.) hap, nâsture, (reg.) bumb. (Un ~ pentru nevralgii.) COMPROMIS adj. dezonorat, discreditat, necinstit, terfelit, (fig.) pătât, pîngărit, pro-fanât. (Un om ~.) COMPROMIS s. concesie. (Nu face nici un COMPROMITE vb. 1. a (se) discredita, (rar) a (se) pierde. (Nu putea ~ cauza revo- COMPROMITERE 162 luţiei.) 2. a batjocori, a dezonora, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a minji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (încerca să-i ~ memoria.) 3. a (se) periclita, a (se) primejdui. (Ploile ~ recolta.) COMPROMITERE s. 1. discreditare, (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.) 2. batjocorire, dezonorare, necinstire, terfelire, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătâre, pîngărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanaţiune. (~ memoriei cuiva.) 3. periclitare, primejduire. (~ recoltei de bumbac.) COMPROMIŢĂTOR adj. degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livr.) difamânt, (rar) degradatdr, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~ pentru cineva.) comptoâr s. v. BIROU. MASĂ. TARABĂ. TEJGHEA. compunăior adj. v. ALCĂTUITOR. COMPONENT. CONSTITUENT. CONSTITUTIV. FORMATIV. COMPUNE vb. 1. a alcătui, a crea, a elabora, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a concepe, a elabora, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (El a ~ raportul.) 3. a alcătui, a construi. t(~ o frază.) 4.(TIPOGR.) a culege, a zeţui. (A ~ materialul de tipărit.) 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a informa, a săvîrşi. (Elemente care ~ un ansamblu.) 6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este ~ din două corpuri.) COMPUNERE s. 1. alcătuire, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scriere, scris, (înv.) izvodire, redâcţie, redijâre. (~ unei opere literare.) 2. (concr.) compoziţie. (Ce ~ aveţi pentru astăzi?) 3. (TIPOGR.) compoziţie, culegere, cules, zeţuire, zeţuit. (~ materialului pentru tipărit.) 4. alcătuire, formaţie, întocmire. (Grupul mergea in următoarea ~ . . . ) COMPUS adj., s.(CHIM.) 1. adj. combinat. {Substanţă ~.) 2. s. combinaţie, corp compus. compiit s. v. ARITMETICĂ. CALCUL. SOCOTEALĂ. COMPUTER s. ordinator. (~ este un calculator electronic.) COMUN adj. 1. colectiv, general, obştesc, public. (Problemă de interes ~.) 2.(GRAM.) (ieşit din uz) apelativ. (Substantiv ~.) 3. normal, obişnuit. (Un om ~.) 4. mediocru, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 5. grosolan, ordinar. (Pinză ~.) 6. banal, standard, stereotip, şablonard. (Formule ~.) 7. banal, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 8. banal, prozaic, (fig.) plat, (livr. fig.) tern. (Stil ~.) 9. banal, neînsemnat, obişnuit, sărac. (Viaţa pictorului a fost uimitor de ~.) 10. banal, obişnuit, ordinar, (înv.) prost, prostesc. (în lucruri ~ voi vedeţi numai minuni.) COMUNICĂ vb. 1. a anunţa, a informa, a încunoştinţa, a înştiinţa, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. şi Ban.) a ştirici. (Vă ~ că trebuie să fiţi prezenţi.) 2. a anunţa, a transmite, a vesti, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 3. a spune, a transmite, a zice, (înv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce ini-ai spus; le-a ~ ultimele noutăţi.) 4. a declara. (A ~ ziariştilor următoarele.. > comunică vb. v. CUMINECA. ÎMPĂRTĂŞI. COMUN 1CĂRE s. 1. anunţare, vestire. sosirii lui.) 2. (concr.) anunţ, aviz, încu-noştinţare, înştiinţare, mesaj. (Am primit acasă o ~.) 3. informaţie, ştire, veste. (O ~ de mare importanţă.) 4. transmitere, trimitere. unor veşti.) 5. declaraţie. (Am făcut presei o scurtă ~.) COMUNICATIV adj. expansiv, prietenos, sociabil, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soţios, (fig.) deschis. (O fire ~.) COMUNICATIVITATE s. expansivitate, sociabilitate. (~ unei persoane.) COMUNICAŢIE s. 1. legătură. (S-a restabilit /v/ între cele două oraşe.) 2. comunicaţii de masă = mass-media. comunism ştiinţific s. v. SOCIALISM ŞTIINŢIFIC. COMUNISM UTOPIC s. socialism utopic. COMUNITÂTE s. colectivitate, obşte, societate, (înv.) obştime. (Opinia întregii ~.) COMUTATOR s. (FIZ.) întrerupător, saltar. (~ pentru lumina electrică.) CON s. 1 .(GEOGR.) con de dejecţie = agestru. 2. (BOT.) (pop.) pâră, (reg.) coceân, cucuruz, păpuşoi. (~ de brad.) 3.(BOT.) con vegetativ = virf vegetativ. 4. (FIZ.) con pirometric = con Seger, pirometru ceramic; con Seger = con pirometric, pirometru ceramic. conabiu adj. v. PURPURIU. VIŞINIU. CONÂC s. curte. (S-a dus la ~ boieresc.) conac s. v. BEILIC. BIVUAC. POPAS. POŞTĂ. TABĂRĂ. CONAŢIONÂL s. compatriot, (înv.) patriot, siinpatriot. conăcăr s. v. COLĂCAR. conăcărfc s. v. COLĂCĂRIE: ORAŢIE, conăci vb. v. ADĂPOSTI. GĂZDUI. MÎ-NEA. OPRI. POPOSI. PRIMI. TRAGE. CONGĂV adj. adîncit, scobit, (reg.) dovîn-cât, (înv.) găvănât. (Parte ~ a unui obiect.) CONCAV ITÂTE s. adîncitură, scobitură, (reg.) dovîncătiiră, (înv.) găvănătură. (~ a unui obiect.) concede vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APRO- BA. CONCESIONA. CONSIMŢI. ÎNCUVIINŢA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI. CONCEDIÂ vb. a îndepărta, a scoate, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăşi. (L-a ~ din slujbă.) CONCEDIERE s. îndepărtare, scoatere. (După ~ lui.) CONCEDIU s. 1. (Transilv. şi Maram.) săbăşâg, (înv.) slobozenie. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanţă. (Unde pleci în ~ ?) concern vb. v. DISTRUGE. EXTERMINA. MASACRA. MĂCELĂRI. NIMICI. PRĂPĂDI. STÎRPI. concenie s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. ÎNCHEIERE. SFÎRŞIT. CONCENTRA vb. 1. a (se) acumula, a (se) aduna, a (se) înmagazina, a (se) stringe. (~ o 163 CONCOMITENT mare cantitate de energie.) 2. a (se) masa. (Trupele s-au ~ pe flancul drept.) 3. a comasa, a grupa. (A ~ mai multe unităţi industriale de profil.) 4. a prescurta, a reduce, a rezuma, a scurta, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 5. a se încorda. (Se ~ pentru a urmări cele spuse.) CONCENTRÂRE s. 1. acumulare, adunare, înmagazinare, strîngere. (~ de bunuri.) 2. masare. (~ greviştilor in fata uzinei.) 3. comasare, grupare. (~ a unor unităţi industriale de profil.) 4. prescurtare, reducere, rezumare, scurtare, (fig.) comprimâre, condensâre. (~ unui text.) 5. concizie, laconicitate, laconism, lapidaritate, scurtime. (~ stilului, a exprimării.) 6. încordare. (~ lui se vede tn ochi.) CONCENTRÂT adj. 1. prescurtat, redus, rezumat, scurtat, (fig.) comprimât, condensât. (Text ~.) 2. concis, laconic, lapidar, scurt, succint, (înv.) rezumătdr, (fig.) strîns, tele-grâfic. (Stil exprimare ~.) 3. încordat. (Expresia ~ a cuiva; om ~.) 4. tare, vîrtos. (Vin ~.) CONCENTRAŢIE s. tărie, (înv. şi reg.) tărlme. (~ vinului; ce ~ are vinul?) CONCEPE vb. 1. a afla, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de ... ) 2. a gîndi, a-şi imagina, a-şi închipui, a vedea. (Cum ~ tu realizarea acelui lucru?) 3. a alcătui, a întocmi, a plăsmui, a realiza, (fig.) a urzi. (~ o colecţie de folclor.) 4. a alcătui, a compune, a elabora, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (El a ~ raportul.) 5. a plănui, a preconiza, a prevedea, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern.) 6. a accepta, a admite, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fam. fig.) a înghiţi. (Nu pot ~ să procedeze astfel!) 7. a înţelege, a pricepe. (Nu ~ cum s-a Intîm-plat asta!) 8. (BIOL.) a procrea, (înv. şi pop.) a prinde, a rodi, a zămisli, (înv. şi reg.) a prăsi, (Olt.) a polimi, (înv.) a începe, a îngreca, (fig.) a plămădi. (Femeia a ~ un copil.) 8. (BIOL.) a zămisli, (înv.) a nâşte. (Un bărbat care ~.) CONCEPERE s. 1. creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de ... ) 2. elaborare, formulare, întocmire, redactare. (~ unei scrisori.) 3. plănuire, preconizare, proiectare. (~ unor reforme.) 4. (BIOL.) concepţie, procreare, (înv. şi pop.) zămislire.^ unei noi fiinţe.) CONCEPT s. 1. (LOG.) idee, noţiune. (~de „bine”.) 2. bruion, ciornă, schiţă. (~ unei piese de teatru.) CONCEPTUÂL adj. abstract, noţional. (Conţinut ~ al unui enunţ.) CONCEPŢIE s. 1. convingere, gînd, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicţiune. (Are nişte ~ sănătoase.) 2. teorie, teză. (O nouă ~ in biologie.) 3. (BIOL.) concepere, procreare, (înv. şi pop.) zămislire. (Proces de ~.) concert s. v. ACORD. ARMONIE. ÎMPĂCIUIRE. ÎNŢELEGERE. PACE. UNIRE. CONCESIE s. 1. favoare, hatîr. (Fă-mi şi mie ~ asta!) 2. compromis. (Nu face nici o ~.) CONCESIONA vb. (înv.) a concede. (~ exploatarea unei mine.) CONCESIONÂR s. (înv.) contracciu. (~ al vămilor.) CONCESIUNE s. (JURJ (înv.) credinţă. (Are ~ unei mine.) CONCESIV adj. indulgent, îngăduitor, tolerant, (înv.) răbdător. (Eşti prea ~ !) CONCETĂŢEÂN s. (înv. şi reg.) poporan, (înv.) pîrgăr. (Un ~ de-ai noştri.) conchcmâ vb. v. CHEMA. CONVOCA. INVITA. concherănt s., adj. v. CUCERITOR. OCUPANT. conchetă s. v. CUCERIRE. LUARE. OCUPARE. OCUPAŢIE. CONCHIDE vb. a încheia, a sfîrşi, (livr.) a concluziona. (Vorbitorul a ~ astfel...) conci s. v. COC. CONCILIÂ vb. a împăca, (pop.) a învoi. divergenţele.) CONCILIANT adj. împăciuitor, (înv.) îm-păcăcios, înduplecător. (Ton ~.) CONCILIATOR adj., s. împăciuitorist. (Un ~ oportunist.) „ CONCILIATORISM s. împăciuitorism. (~ unor oportunişti.) CONCILIÂŢIE s. conciliere, împăcare.. (~ intre părţi.) CONCILIERE s. conciliaţie, împăcare. (~ între părţi.) CONCILIU s. (BIS.) sinod, sobor. (~ la catolici.) CONCÎS adj. 1. concentrat, laconic, lapidar, scurt, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strîns,. telegrâfic. (O expunere ~ ; stil ~.) 2. rezumativ, sintetic, succint, sumar, (înv.) rezumător. (O descriere ~.) CONCÎZIE s. concentrare, laconicitate, laconism, lapidaritate, scurtime. (~ stilului,. a exprimării.) CONCLUDENT adj. convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probânt, vorbitdr, (înv.) înduplecător. (Un argument, un exemplu ~.) CONCLUZIE s. 1. încheiere. (în ~, a spus.. .> 2. învăţămînt, învăţătură, (fig.) lecţie. (A tras ~ care se impunea.) concluzionâ vb. v. CONCHIDE. ÎNCHEIA. SFÎRŞI. CONCOMITENT adj., adv. 1. adj. paralel, simultan, sincron, sincronic. (Fenomene ~.> 2. adv. paralel, simultan, totdeodată, totodată, (înv.) împreiină. (~ să începem şi aprovizio- 164 CONCOMITENTA narea.) 3. adv. odată, simultan, (pop.) deodâtă. (Vorbesc ~.) CONCOMITENTA s. paralelism, simultaneitate. sincronism. (~ desfăşurării unor fenomene.) CONCORDA vb. a corespunde, a se potrivi, (pop.j a se lovi, (prin Bucov. şi Mold.) a se ştimui, (iuv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obţinute ~ intre ele.) CONCORDANT adj. 1. coincident, cores-punzălor, echivalent, (livr.) congruent, (inv.) consunănt. (Elemente ~.) 2. armonios, echilibrat.. proporţionat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.) CONCORDANŢĂ s. 1. coincidenţă, echivalenţă, (livr.) congruenţă. (~ unor elemente.) 2. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, corespondenţă, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. şi reg.) semuiâlă, (reg.) semeniş, (înv.) potroz, semănâre, semănătură, semulre. (Se poale stabili o ~ intre acele două elemente.) 3. acord, conformitate, corespondenţă, potriveală, potrivire, (livr.) •consonanţă. (Există o deplină ~ intre elementele ansamblului.) 4. armonie, echilibru, potrivire, proporţie, proporţionalitate, simetrie, ■(fig.) simfonie. (Ce ~ clasică in această lucrare!) concordie s. v. ACORD. ARMONIE. ÎMPĂCIUIRE. ÎNŢELEGERE. PACE. UNIRE. CONCRET adj. 1, fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (inv.) pipăiciăs, pipăitor, pusăitbr. (Realitatea un lucru ~.) 2. palpabil, real. (Lumea ~.) 3. determinat, precis. iOferă-mi ctteva fapte ~ pentru a putea găsi soluţia.) CONCRETIZA vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest element.) 2. (SPORT) a finaliza, {fig.) a fructifica. (Şi-a ~ acţiunea prin marcarea unui gol.) CONCRETIZARE s. 1. incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~unei idei.) 2. (SPORT) finalizare, (fig.) fructificare. (~ unui atac la poarta adversă.) CONCREŢIONÂRE s. (TEHN.) sintetizare. (~ unor pulberi metalice.) CONCREŢlUNE s. (MED.) calcul, piatră. (~ la rinichi.) CONCUBIN s. amant, iubit, prieten, (pop.) . amorez, drăguţ, ibovnic, (inv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu. CONCUBINAJ s. (înv.) ţiitorle. (Trăiesc în ~.j CONCUBINĂ s. amantă, iubită, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguţă, ibovnică, ţiitoâre, (Ban.) bălă, (înv.) posâdnică, (grecism înv.) palachldă, (arg.) gagică. ♦CONCUPISCENT adj. (livr.) luxurios. (Om ~.) ♦CONCUPISCENŢĂ s. (livr.) luxură. (~ unei persoane.) CONCURĂ vb. 1. a candida, (rar) a compeţi, (înv.) a concurge. (~ pentru ocuparea unui post.) 2. a rivaliza. (Produsele noastre ~ pe cele străine.) CONCURENT s. 1. candidat, competitor. (~ la titlul de profesor.) 2. adversar, rival, (înv.) impotrivitor, rivnâci. (Şi-a întrecut toţi ~ la sprint.) 3. emul, rival. (~ cuiva în cimpul literaturii.) CONCURENŢĂ s. întrecere, luptă, rivalitate. (~ intre mai multe concerne.) conctirţje vb. v. CANDIDA. CONCURA. CONCURS s. 1. competiţie, întrecere. (~ de atletism.) 2. ajutor, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Vă ofer ~ meu.) 3. ajutor, contribuţie, sprijin. (~ lui a fost hotărîtor.) concurs s. v. ACORD. APROBARE. ASENTIMENT. AVIZ. CONSIMŢĂMÎNT. CONSIMŢIRE ÎNCUVIINŢARE. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. PERMISIUNE. VOIE. VOINŢĂ. VRERE. condâc s. v. BRAŢ. CRAC. MARGINE. MÎNĂ. MÎNER. PAT. PERVAZ. SPETEAZĂ. CONDAMNĂ vb. 1. (JUR.) a osindi, a pedepsi, (înv. şi reg.) a judeca, (inv.) a bin-tătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a ~ la doi ani închisoare.) 2. a blama, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, (pop.) a osindi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.) 3. a constrînge, a forţa, a obliga, a sili, (pop.) a osindi. (M-a ~ ta inactivitate.) CONDAMNABIL adj. blamabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, ruşinos, urit, vinovat, (livr.) repre-henslbil, (inv.) ocârnic, ocăritor, ruşinător. (O faptă ~.) CONDAMNĂRE s. 1. (JUR.) osîndire, pedepsire, (inv.) certare, obliclre. (~ cuiva la închisoare.) 2. (JUR.) osindă, pedeapsă, (livr.) penitenţă, (inv. şi reg.) lege, ştraf, (reg.) pedepsie, (inv.) certare, judecată, pildulre. (Şi-a ispăşit întreaga ~.) 3. blam, blamare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, re-prehensihne, (rar) reprobaţiune, sancţionâre, (pop.) osîndire, (înv.) prihână, (fig.) veştejlre. (~ faptei necugetate a cuiva.) CONDAMNAT adj., s. 1. adj. (JUR.) osîndit, pedepsit, (înv.) certat. (Persoană ~.) 2. s. (JUR.) deţinut, ocnaş, osîndit, puşcăriaş, (pop.) rob, (glumeţ) pensionar. (Un ~ recalcitrant.) 3. adj. incurabil, nevindecabil, (înv.) necurăbil. (Un bolnav /V . J condăş s. v. PORCAR. CONDEI s. 1, creion, (inv. şi pop.) plaivâz, (inv. şi reg.) plumb, (înv., în Transilv. şi Ban.) ceruză. (Stă cu ~ la ureche.) 2. (rar) stil, (Mold.) plumb. (~ cu care se scria pe tăbliţă.) 3. toc. (~ cu peniţă.) 4. scris, scriitură, (pop.) slovă. (Are un ~ regulat.) condei s. v. CUŢIT. LIMBĂ. STIL. condeier s. v. LITERAT. SCRIITOR, condensa vb. v. CONCENTRA. PRESCURTA. REDUCE. REZUMA. SCURTA. condensare s.v. CONCENTRARE. PRE-S CURTA RE. REDUCERE. REZUMA RE. SCURTARE. CONDUR Î65 eondensăt adj. v. CONCENTRAT. PRESCURTAT. REDUS. REZUMAT. SCURTAT. condescendent adj. v. RESPECTUOS. condescendentă s. v. APRECIERE. ATENŢIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAŢIE. ONOARE. PREŢUIRE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ. eondic&r s. v. ARHIVAR. ÎNREGISTRA-TO R. RE GIS TR ATO R. CONDICĂ s. catastif, registru, (rar) carte, Ţnv. şi reg.) metrică, protocâl, (înv.) caid, defter, izvod, opis, tartâj, terfelâg, (turcism inv.) tefter. (înscris în ~.) condică s. v. COD. DICŢIONAR. LEXICON. VOCABULAR. CONDIMENT s. aromat, ingredient, mirodenie. (pop.) dres, (înv.) băcănii (pi.), miroâse •(pi.), mirddie, mirositură, spiţerie. (Piperul este :i:i ~.) CONDIMENTAT adj. iute, picant, piperat, a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 2. a se adeveri, a se împlini, a se îndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au ~.) 3. (JUR.) a consacra, a consfinţi, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 4. (JUR.) a întări, a recunoaşte, a valida. (L-a ~ în funcţie.) CONFIRMÂRE s. 1. adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate.) 2. (JUR.) consacrare* consfinţire, întărire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (înv.) sacrâre. (~ a unei legi.)3.(JUR.) întărire, recunoaştere, validare. (~ unui deputat.) CONFIRMÂT adj. 1. (JUR.) consacrat,, consfinţit, întărit, ratificat, sancţionat, validat. (Măsură, lege ~.) 2. adeverit, demonstrat, dovedit, probat, verificat. (Ce ţi-am spus e lucru ~.) CONFISCĂ vb. (JUR.) a lua, a sechestra,, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.) CONFISCÂRE s. (JUR.) luare, sechestrare. (~ averii cuiva.) CONFLICT s. 1. animozitate, ceartă, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gilceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zizanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. ş5 fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricâz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poăncă, sfădălie, zoâlă, (Mold. şi Transilv.) poară, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gilcevire, împoncişâre, judeţ, neaşezâre, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoână, prigonire, zavistie, zurbâvă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 2. (MIL.) război, (înv. şi pop.) bătaie, răzbel, (reg.) bozgtin, (înv.) hârţă, oâste, oştenie, oştenire, oştire, oştit. (S-a iscat un ~.) CONFLUENŢĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.) CONFORM adj., adv. 1. adj. adecvat, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzătdr, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru . . . ) 2. adj. identic. (Copie ~ cu originalul.) 3. adv. după, potrivit. (A lucrat ~ planului.) CONFORMĂ vb. a asculta, a se supune, a urma. (Se ~ ordinelor primite.) CONFORMAŢIE s. 1. aspect, configuraţie, fizionomie, formă, înfăţişare, profil, structură, 167 CONOPIDĂ a sacra. (Adunarea a~ aceste măsuri.) 3. (JUR./ a legaliza, a oficializa. (Şi-au ~ legătura prin căsătorie.) CONSFINŢIRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfinţire. (~ maU obicei.) 2. (JUR.) confirmare, consacrare,, întărire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (înv.) sacrâre. (~a unei legi.) 3. (JUR.} legalizare, oficializare. (~ legăturii lor prin căsătorie.) CONSFINŢIT adj. 1. consacrat, fixat,, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. consacrat, obişnuit, tradiţional, (rar) sacramental... (Judecătorul a rostit formula ^ J 3. (JUR.} confirmat, consacrat, întărit, ratificat, sancţionat, validat. (Lege ~.) 4. (JUR.) legalizat,, oficializat. ((Ţ legătură ~ prin căsătorie.} CONSIDERĂ vb. 1. a aprecia, a chibzuL a crede, a găsi, a gîndi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaşte* a număra. (Eu ~ că aşa trebuie să facem.} 2. a crede, a găsi, a socoti, a vedea. (Această' circumstanţă o ~ de bun augur.) 3. a socoti* (rar) a proclama, (înv.) a proehema, a procla-marisi. (Esop a ~ limba un mare rău.) i. a soeoli, (fig.) a taxa. (îl ~ drept minei ros.} 5. a se crede, a se închipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se ţine. (Se ~ inteligent.} 6. a aprecia, a cinsti, a onora, a preţui, a respecta, a stima, (înv.) a respectarisi, a respect ăi ui,, a respectui, a socoti. (Toţi îl ~ in mod sincer.} considera vb. v. ANALIZA. CERCETA.. EXAMINA. INVESTIGA. STUDIA. URMĂRI. CONSIDERABIL adj. 1. adine, capital,, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, liotâ-rîtor, important, însemnat, organic., primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major,, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. colosal, enorm, imens, incalculabil, nelimitat, (rar> necalculabil. (Foloase, efecte ~.) 3. apreciabil,, bun, important, însemnat, mare. (O cantitate ~ 4. mare, ridicat, (înv.) simandicos, (fig.) respectabil. (O sumă ~.) 5. apreciabil, categoric,, evident, important, însemnat, mare, sensibil» simţitor, vădit. (O ameliorare ~ a stări? bolnavului; o diferenţă ~.) CONSIDERÂT adj. apreciat, preţuit, respectat, stimat, (pop. fig.) văzut, (înv. fig.) vederds. (E un om ~.) CONSPIRATOR 469 CONSIDERAŢIE s. I. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, onoare, preţuire, respect, ■stima, trecere, vază, (livr.) condescendenţă, deierenţă, reverenţă, (înv. şi reg.) seamă, (reg.) preţuiâlă, (Mold.) lefterle, (înv.) lăudă, socoteală, socotinţă, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ^.) 2. ascendent, autoritate, influenţă, înrîurire, prestigiu, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) inriurită, (fig.) credit. (In ochii lor se bucura de o ~ suverană.) •3. apreciere, recunoaştere. (~ publică a meritele: sale.) 4. considerent, constatare, idee, ■observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, ■reflexie, remarcă. (Citeva ~ asupra ...) CONSIDERENT s. 1. consideraţie, constatare, idee, observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie, remarcă. (Citeva ~ asupra...) 2. argument, raţionament, (înv.) rezon. (I-a convins cu ~e logice.) 3. cauză, mobil, motiv, pricină, prilej, raţiune, temei, (inv. şi pop.) ’cuvîrd, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod. rezon, (fig.) izvor, sămînţă. (~ care poale explica producerea unui fenomen.) wnsiliă vb. v. ÎNDRUMA. ÎNVĂŢA. PO-VĂŢUI. SFĂTUI. CONSILIER s. povăţuitor, sfătuitor, sfetnic. ( ~ al domni lor ului.) CONSILIU s. I. divan, sfat, (inv.) scaun, tănad. (~ domnesc.) 2. consiliu de miniştri = 'Cabinet, guvern, (înv.) minister. (în unele state ~ se numeşte cabinet.) 3. primărie, sfat, >(inv.; vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverinţă. ) consiliu s. v. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂŢĂTURA. PQVAŢĂ. POVĂŢUIRE. SFAT. VORBĂ. consimiiitiidinc s. v. IDENTITATE. CONSIMŢĂMINT s. 1. acord, aprobare, •asentiment, aviz, consimţire, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, voinţa, vrere, (înv. şi reg.) posluşânie, slobozenie, (Mold. şi Bucov.) pozvolenie, (inv.) •concurs, pozvol, sfat, volnicîe. (Cu sau fără ■~cn::\i) 2. adeziune. (Şi-a dat~.) 3. (POLITICĂ) agrement, aprobare. (~ acordat unui diplomat străin.) CONSIMŢI vb. 1. a accepta, a admite, a a pruda, a încuviinţa, a se îndupleca, a îngădui, a sr învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (înv. şi pop.) a se prinde, (înv. şi reg.) a se pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, <înv.) a aprobălui, a mulţumi, a ogodi. (A ~ să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a admite, a se învoi, a primi, a voi, ;a vrea. (~ să fii sofia mea?) CONSIMŢIRE s. 1. acceptare, admitere, aprobare, încuviinţare. (~ scoaterii la concurs (înv.) statut. (~ lui Cuza.) CONSTRICTlV adj. (FON.) continuu, fri-cativ, spirant. (Consoană ~.) CONSTRÎNGĂTCR adj. (JUR.) coercitiv.. ( Măsuri /v. y CONSTRINGE vb. 1. a face, a forţa, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.)» silnici, (înv. şi reg.) a strînge, (prin Ban.)» a ţipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strimt ora, (fig.) a presa. (L-a ~ să vorbească.) 2. a forţa, a nevoi, a obliga, a sili. (Este ~ să...) 3. a forţa, a obliga, a sili, a supune. (A fost ~ ani întregi’ la un regim alimentar sever.) 4. a condamna* a forţa a obliga, a sili, (pop.) a osîndi. (M-ar ~ la inactivitate.) 5. a obliga, a reduce, a sili. (L-a ~ la tăcere.) CONSTRÎNGERE s. 1. forţare, obligare,, silire, (livr.) somâre, violentâre, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) 2. forţă, silă,, silnicie, violenţă, (livr.) servitâte, (Ban.) sălă-bărle, (înv.) nevoie, potrivnicle, silinţă, silniclre, strînsdare, (fig.) presiiine. (Bunuri obţinute prin ~.) 3.(JUR.) coerciţie. 4. asprime, intransigenţă, rigoare, rigurozitate, severitate, străşnicie, stricteţe, (înv.) străşniclre, (fig.) duritate.. (~ile regimului de internat.) CONSTRUCŢIE s. 1. clădire, construire* durare, înălţare, ridicare, zidire, (livr.) edifi-câre. (~ unui nou spital.) 2. (concr.) casă,, clădire, imobil, zidire, (înv.) zidittiră. (O ~ modestă.) CONSTRUI vb. 1. a clădi a dura, a face, a înălţa, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (~ o nouă şcoală.) 2. a alcătui, a compune. (~ o frază.) CONSTRUIRE s. clădire, construcţie, durare* înălţare, ridicare, zidire, (livr.) edificâre. (~ unui nou cămin.) CONSUETUDINÂR adj. (JUR.) cututniar. ( Practică ~.) CONSUETUDINE s. (JUR.) cutumă, datină, obicei, tradiţie, uz, uzanţă. (Practică consacrată prin ~.) CONSUL s. (IST.) (înv.) ipât. (~ în antichitate.) CONSULTĂ vb. 1. a întreba. (Să-l ~ intr-o chestiune.) 2. a se sfătui, (rar) ase consfătui* (înv. şi pop.) a se chibzui, (Mold.) a se cislui, (înv., în Transilv.) a se divăni. (S-au ~ intre ei cum să procedeze.) 3. a cerceta, a examina* a studia. (Am ~ toate izvoarele.) 4. a cerceta* (~ catalogul unei biblioteci.) 5. (MED.) st examina. (Medicul ~ un pacient.) CONSULTĂRE s. 1. cercetare. (~ catalogului.) 2. (MED.) examinare. (~ pacienţilor.) 171 CONTESTA CONSULTATIV adj. (POLITICĂ.) (înv.) sfătuitdr.^ (Organ ~.) CONSUM s. 1. consumare, consumaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare. (~ unei mari cantităţi de cherestea pentru . . . ) 2. cheltuială, 'Cheltuire. (~ de energie.) CONSUMA vb. 1. a folosi, a întrebuinţa, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ doi metri •de sfoară pentru . . . ) 2. a folosi, a întrebuinţa, ;a pierde. (Şi-a ~ toată ziua reparînd bicicleta.) 3. a mînca, (fam.) a hali. (~ repede întreaga pline.) 4. a bea. (~ multe ceaiuri diuretice.) 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a înghiţi, a mînca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la această mlncare.) 8. a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfirşi, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.) CONSUMĂ vb. 1. a se chinui, a se frămînta, a se zbate, a se zbuciuma, (reg.) a se inarghioli, {Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărîma. (Nu ic mai ~ atltal) 2. a chinui, a frămînta, a munci, (fig.) a apăsa, a măcina, a muşca, a roâde. (îl ^ o dragoste neimpărtăşită.) CONSUMARE s. 1. consum, consumaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare. (~ unei mari cantităţi de cherestea pentru . . . ) 2. mincare, mîncat, (înv. şi reg.) mîncătură, suci, (rar) a (se) torsiona. (A-şi ~ corpul. > CONTORSIONAT adj. răsucit, sucit. (Urs corp ~.) C6NTRA prep., adv. 1. prep. asupra, im-potriva, (înv.) către, despre, spre. (Pocneşte ~ duşmanilor.) 2. prep. împotriva, pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. prep. contrar,, împotriva. (~ părerii curente) 4. adv. împotrivă* (înv. şi reg.) potrivă. (Votează ~.) 5. prep... pentru. (Iţi dau doi lei ~ un timbru.) contră vb. v. CONTRAZICE. CONTRABALANSA vb. a (se) compensa a (se) cumpăni, a (se) echilibra, a precumpăni., (livr.) a (se) pondera. CONTRABALANSARE s. cumpăneai a, cumpănire, echilibrare. CONTRABAS s. (MUZ.) 1. (reg.) broâr.eă, gordună, scroafă, diplă măre. (~ are re pistrui? grav.) 2. contrabasist, (rar) basist. (Partida şi lor din orchestră.) CONTRABASÎST s. (MUZ.) contrabas, (rar) basist. (Un ~ talentat.) CONTRACARA vb. a anihila, a anuia, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale . . . ) CONTRACARARE s. anihilare, anulare,, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (efectelor negative ale . . . ) contraccfiu s. v. CONCESIONAR. CONTRACT s. 1. acord, aranjament, combinaţie, convenţie, înţelegere, învoială, învoire,, legămînt, pact, tranzacţie, (înv. şi popd legătură, (pop.) tirg, tocmeâlă, tocmire, Qîunt.) prinsoâre, (înv.) aşezămînt, cuvfnt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şustă. (Conform^.) 2. (JUR.) convenţie, (înv. şi reg.) zd61că. (~ de vlr.za.re-cumpărare.) CONTRACTĂ vb. 1. (JUR.) a încheia. V~ & căsătorie.) 2. a căpăta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 3. (FIZ.) (rar) a se contrage. (Metalul se ~.) 4. a (se) retrgeta* a (se) strînge, a (se) zgîrci. (Un ţesut care se ~.) 5. a se chirci, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuîi, a se stîrci, (reg.) a setîmbuşi, (Olt., Ban. şiTrar.sUv.) a se zguli. (Se ~ de durere.) 6. a (se) crispa,, a (se) încleşta, a (se) zgîrci. (Faţa i se furia îi ~ faţa.) CONTRACTARE s. 1. (JUR.) încheiere» (~ unei căsătorii.) 2. (FIZ.) contracţie,, stric-ţiune, (rar) contrâgere. (~ a unui metal.) 3. contracţie, strîngere, zgîrcire, (înv.) stdn-soâre, zgîrcitură. (~ a unui muşchi.) 4. ehir-cire, ghemuire, închircire, strîngere, z girare.. cuiva din cauza durerilor.) 5. crispare, crispaţie, încleştare. (~ feţei.) CONTRACTAT adj. 1. retractat, strîns, zgîrcit. (Ţesut ~.) 2. chircit, ghemuit, închircit, strîns, zgîrcit, (pop.) ciucinlit, stirdt„ (reg.) tîmbnşit, (Olt., Ban. şi Transilv.) zgahL (Om. ~ de durere.) 3. crispat, încleştat. (O faţă ~.) CONTRACTIBILITĂTE s. (FIZIOL.) contra ctilitate. (~ unui ţesut.) 173 CONTURA. CONTRACTILITÂTEs. (FIZIOL.) contrac-tibili tale. (~ unui ţesut.) CONTRACŢIE s. 1. (FIZ.) contractare, stricţiune, (rar) contragere. (~ a unui metal.) 2. contractare, strîngere, zgircire, (înv.) strîn-soâre, zgîrcitură. (~ a unui muşchi.) CONTRADICTORIU adj. contrar, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. ( Păreri ~ .) CONTRADICŢIE s. contrazicere, nepotrivire, (livr.) incongruenţă. (E o ~ In ceea ce spui.) CONTRAFĂCE vb. I. a falsifica, a plăsmui. (~ un document.) 2. a altera, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strimba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) 3. a falsifica, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a preface. (~ băutura.) CONTRAFACERE s. fals, falsificare, falsificat ie, plăsmuire. (Acest document este o ~.) CONTRAFĂCUT adj. 1. fals, falsificat, ncuatentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. artificial, fals, imitat. (Pietre ~.) 3. fals, (Uv.) strîmb. (Aur ~.) 4. falsificat, (pop.) dres, făcut, prefăcut, (reg.) stricat. (Băutură ~ . ) CONTRAFORT s. (ARIÎIT.) (pop.) pinten. la zidul unei cetăţi.) contrage vb. v. CONTRACTA. eontrăgere s. v. CONTRACTARE. CONTRACŢIE. STRICŢIUNE. CONTRAINDICAT adj. neindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios, vătămător. (Medicament, tratament ~ pentru diabetici.) CONTRAMANDA vb. a anula, a revoca. (~ un ordin.) CONTRAM ANDABIL adj. revocabil. (O dispoziţie ~.) CONTRAMANDARE s. anulare, revocare, (înv.) revocăţie. (~ unui ordin.) CONTRAMANDAT adj. anulat, revocat. (Ordin ~.) oontraotrâvă s. v. ANTIDOT. CONTRAPAGINĂ s. verso. (Pe ~ unui text.) CONTRAPUNCT s. (MUZ.) contratemă, polifonie. CON TRAR adj., pi’cp. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (în partea ~ a dealului.) 2. adj. invers, opus. (Sens ~ celui iniţial.) 3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziţii ~.) 4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) 5. prep. contra, împotriva. (~ părerii curente.) CONTRAREVOLUŢIONAR adj. (rar) antirevoluţionar. (Acţiune ~.) CONTRARIA vb. a şoca, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.) CONTRARIAT adj. şocat, vexat, (fig.) izbit. (Un om ~.) CONTRÂST s. opoziţie. (Un ~ izbitor Intre . . . ) CONTRASTANT adj. contrastiv, opus. (Imagini, fapte, fenomene CONTRASTIV adj. contrastant, opus. (Imagini ~.) CONTRATIiMĂ s. (MUZ.) contrapunct, polifonie. CONTRATORPILOR s. (MAR.) distrugător. CONTRAVENI vb. a se abate, a călca, a încălca, a nesocoti, a viola, (înv.) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi. (~ de la o lege.) contravemn s. v. ANTIDOT, contrazicător adj. v. CONTRADICTORIU. CONTRAR. DIVERGENT. OPUS. POTRIVNIC. CONTRAZICE vb. 1. a dezminţi, a infirma. (Acest fapt ~ părerea curentă.) 2. a se opune, (fig.) a se ciocni. (Interese care se ~.) 3. (rar) a contra. (A ~ pe cineva.) 4. (pop.) a se încon-tra. (A se ~ cu cineva.) 5. a se dezice. (Te rog să nu te ~!) CONTRAZICERE s. 1. contradicţie, nepotrivire, (livr.) incongruenţă. (E o ~ in ceea ce spune.) 2. (pop.) încontrâre. (A avut o ~ cu . . . ) CONTRIBUABIL s. birnic, subiect impozabil, (înv.) dâjnic, dăjdiăr, liude, mode. (Un ~ din orlnduirea feudală.) CONTRIBUŢIE s. 1. obol, (grecism înv.) sinisforâ. (O ~ bănească.) 2. ajutor, concurs, sprijin. (~ lui a fost liotăritoare.) 3. aport.. (O valoroasă ~ la ... ) contribuţie s. v. BIR. DARE. IMPOZIT. CONTROL s. 1. cercetare, revizie, revizuire, verificare, (înv.) teorie, teorisire. (~ al tuturor scriptelor.) 2. inspectare, inspecţie, revizie, verificare. (~ a decurs în bune condiţii.) 3. supraveghere. (Medicamentele se iau sub ~ medical.) 4. (TETIN.) comandă, reglaj. 5.. (MED.) vizită. (~ medical.) 6. domina ţie, supremaţie. (Deţine ~ în industria petrolieră. ) CONTROLA vb. 1. a cerceta, a inspecta, a revedea, a revizui, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.) 2. a (se) supraveghea. (Se ~ cînd vorbeşte.) 3. (TEIIN.) a comanda, a regla. 4. a domina, a stăpini. (~ spaţiul aerian.) CONTROLABIL adj. verificabil. (Fapte CONTROLARE s. revizuire, verificare. (~ unui calcul.) CONTROLAT adj. 1. revizuit, verificat. (Un calcul ~.) 2. revăzut, revizuit, verificat. (Text ~.) CONTROVERSAT adj. discutabil, litigios. (O problemă încă ~.) CONTROVERSĂ s. 1. litigiu. (~ a fost rezolvata.) 2. discuţie, dispută, (pop.) sfadă. (O ~ vie în jurul . . . ) CONTUR s. 1. profil. (~ al unei. piese.)-2. formă, (fig.) relief. (Capătă ~.) contur s. v. CIRCUMFERINŢA. PERIMETRU. CONTUR A vb. La se delimita, a se desena, a se desluşi, a se distinge, a se evidenţia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ci se ~ in lumina asfinţitului.) 2. a evidenţia, a mula, a reliefa CONTURARE 174 (Rochia îi ~ corpul.) 3. a (se) creiona, a (se) schiţa. (A ~ din clteva trăsături situaţia.) 4. a înfăţişa, a prezenta, a zugrăvi. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 5. a se configura, a se profila, a se structura. (Se~ într-un anumit fel.) 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.) CONTURARE s. 1. delimitare, evidenţiere, precizare, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei în lumina asfinţitului.) 2. creionare, schiţare. (~ unui profil.) conturbă vb. v. DERANJA. INCOMODA. Încurca, jena. stingheri, stînjeni. SUPĂRA. TULBURA. conturbăre s. v. DERANJARE. INCOMODARE. JENARE. STINGHEREALĂ. STIN-GHERIRE. STÎNJENEALĂ. STÎNJENI RE. TULBURARE. cont s. v. TESTEA. TOP. CONŢINE vb. 1. a cuprinde, a include, a îngloba, a număra. (~ intr-însă mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustraţii.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?) CONŢINtJT s. 1. cuprins, (rar) plin. (~ unui bidon.) 2. fond, (fig.) miez. (Să intrăm în ~ problemei.) 3. corp, cuprins, materie, (înv.) cuprindere. (în ~ cărţii.) 4. cuprins, sumar, tablă de materii, (înv.) registru, scâră, stimă, (grecism înv.) pinax. (~ unei cărţi.) 5. accepţie, însemnare, înţeles, semnificaţie, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tîlc. (~ al unui cuvînt.) 6. (LOG.) comprehensiune. CONŢOPÎST s. (astăzi rar) scriitorâş, (depr.) scriptoltig. (~ într-un birou.) conţopîst s. v. COPIST. SCRIB. CONVALESCENT s., adj. (MED.) (Mold.) pribolit, (înv.) reconvalescent. (O persoană ~.) CONVALESCENŢĂ s. (MED.) (înv.) re-convalescenţă. (Bolnav aflat în ~.) CONVEIER s. (TEHN.) bandă rulantă. CONVENABIL adj. 1. adecvat, conform, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru . . . ) 2. apt, bun, capabil, potrivit, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.) 3. acceptabil, admisibil, mulţumitor, satisfăcător, (fam.) pasabil. (O soluţie ~ pentru ambele părţi.) 4. acceptabil, admisibil, bunicel, suportabil, tolerabil, (fam.) pasăbil. (O situaţie ~.) 5. acceptabil, accesibil, moderat, potrivit, rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Preţuri ~.) fi. avantajos, ieftin, jos, mic, scăzut, (Transilv. şi Ban.) lesne. (Marfă la preţuri ~.) CONVENI vb. 1. a-i plăcea, a prefera. (Ţi-ar ~ să te muţi la noi?) 2. a se înţelege, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se îndogăţi, (Ban.) a se toldui, (înv.) a se lovi, a pristăni, a se tirgui, a se tocmi, a veni, (grecism înv.) a se se simfonisi. (Au ~ asupra preţului.) 3. a accepta, a se învoi, (înv.) a pristăni. (A ~ să vină la nuntă.) CONVENIENŢĂ s. uzanţă. (Trebuie să se supună ~clor.) CONVENŢIE s. 1. acord, aranjament, combinaţie, contract, înţelegere, învoială, învoire, legămînt, pact, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) tîrg, tocmeală, tocmire, (Munt.) prinsoare, (înv.) aşezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, şart, (arg.) ştistă. (Conform~.) 2. (JUR.) contract, (înv. şi reg.) zdelcă. (~ de vînzare-cumpărare.) CONVENŢIONĂL adj. 1. afectat, artificial, bombastic, căutat, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţids, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 2. academic, (fig. ) rece. (Pictură ~.) CONVERGENTĂ adj. (MAT.) sumabilă. (Serie ~.) CONVERSĂ vb. a dialoga, a discuta, a vorbi, (livr.) a se întreţine, (rar) a convorbi, (pop. şi fam.) a sfătui, (înv. şi reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.) CONVERSAŢIE s. convorbire, dialog, discuţie, (livr.) colocviu, (pop. şi fam.) sfat, vorbă, (Ban.) turvln, (înv.) voroâvă, (înv., în Transilv.) beseâdă, (turcism înv.) inusafe-reâ, (fam.) parolă, şuetă. (Au întreţinut o ~ agreabilă.) CONVEX adj. bombat. (Lentilă ~.) convicţiune s. v. CERTITUDINE. CONCEPŢIE. CONVINGERE. CREDINŢĂ. GÎND. IDEE. ÎNCREDINŢARE. JUDECATĂ. OPINIE. ORIENTARE. PĂRERE. PRINCIPIU. SENTIMENT. SIGURANŢĂ. VEDERE. VIZIUNE. CONVIEŢUI vb. (JUR.) a coabita, a trăi, a vieţui. (Au ~ timp de doi ani.) CONVIEŢUIRE s. (JUR.) coabitare, trai. (~ lor a fost îndelungată.) CONVINGĂTOR adj. concludent, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probânt, vorbităr, (înv.) îndu-plecătdr. (O dovadă un exemplu ~.) CONVÎNGE vb. 1. a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 2. a (se) asigura, a (se) încredinţa, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) sigu-ripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.) 3. a se încredinţa, (fig.) a se pătrtinde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.) CONVINGERE s. 1. (livr.) persuasiune. (Putere de ~.) 2. certitudine, credinţă, încredinţare, sentiment, siguranţă, (livr.) convicţiune. (Am ~ că aşa se va întîmpla.) 3. concepţie, gind, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicţiune. (Are i sănătoase.) CONVINS adj. 1. categoric, decis, ferm, hotărît, răspicat. (Cu glas ~.) 2. încredinţat, sigur. (Era ~ că îl va înţelege.) conviv s. v. COMESEAN. CONVOCĂ vb. 1. a chema, a invita, (înv., în Transilv. şi Ban.) a conchema. (I-a ~ la 175 COPILĂRESC direcţie, la miliţie.) 2. a aduna, a întruni, a reuni, a strînge. (I-a ~ pe toţi ai săi.) CONVOCÂRE s. 1. chemare, invitare, invitaţie. lor la direcţie, la miliţie.) 2. adunare, întrunire, reunire, strîngere. (~ oamenilor la o şedinţă.) CONVOI s. 1. coloană, lanţ, rind, şir, (reg.) trîmbă. (Un ~ de care.) 2. alai, cortegiu, procesiune. (Un lung ~ de inmormlntare.) convorbi vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. VORBI. CONVORBIRE s. conversaţie, dialog, discuţie, (livr.) colâcviu, (pop. şi fam.) sfat, vorbă, (Ban.) turvin, (inv.) voroâvă, (înv., în Transilv.) beseâdă, (turcism înv.) musafereâ, (fam.) parolă, şuetă. (O ~ prietenească.) convorbitor s. v. INTERLOCUTOR. convulsă vb. v. CONVULSIONA. CONVOLSIE s. (MED.) spasm, (înv.) săl-tătoâre, strînsoăre. (~ la epileptici.) CONVULSIONA vb. (livr.) a se convulsă. CONVULSIV adj. spasmodic, spastic. (Tremur ~.) COOPERA vb. a colabora, a conlucra. (~ pe multiple plănui.) COOPERARE s. colaborare, conlucrare, cooperaţie. (O ~ perfectă intre părţi.) COOPERATIVĂ AGRICOLĂ DE PRODTjC-ŢIE s. (ieşit din uz) colectivă. (Lucra într-o ~.) COOPERATIVIZÂ vb. (ieşit din uz) a (se) colectiviza. (Ţăranii s-au ~.) COOPERATIVIZARE s. (ieşit din uz) colectivizare. COOPERATOR s., adj. (ieşit din uz) colectivist. COOPERAŢIE s. colaborare, conlucrare, cooperare. (~ perfectă intre părţi.) COOPTA vb. a primi. (L-a ~ in rindul membrilor supleanţi.) COOPTARE s. primire. (~ cuiva in biroul de conducere.) COPÂC s. (BOT.) arbore, pom, (înv. şi pop.) lemn. (Un ~ falnic.) COPĂIE s. 1. albie, covată, (pop.) postâvă, (reg.) moldă, (Mold. şi Bucov.) bâlie, (Transilv.) spălător. (~ de rufe.) 2. covată, (pop.) postâvă. a morii, in care curge făina măcinată.) copăn s. v. COAPSĂ. COPARTICIPĂRE s. coparticipaţie. (~ la beneficiu.) COPARTICIPÂŢIE s. coparticipare. (~la beneficiu.) copăcei s. pl. v. CANALE. COPĂCEL s. (BOT.) 1. pomişor, pomuleţ# (Creşteau ciţiva ~.) 2. puiet, (reg.) puiândru. 3. arbust. COPĂIŢĂ s. albioară, albiuţă, covăţică, (pop.) covăţeâ. (~ pentru frămintat aluatul.) copăiţă s. v. TEICĂ. COPĂRTĂŞ s. (JUR.) complice, părtaş, (inv.) ajutător. (~ la săvirşirea unui furt.) COPCĂ s. 1. (reg.) sponcă. (~ la o haină.) 2. (MED.) agrafă. (Buzele unei plăgi strinse cu ~i.) C6PCĂ s. ochi, (reg.) bâucă, burduf, produf, toână, vad, (Mold.) prodiişcă, (prin Munt.) scârbură, (prin Mold.) ştioâlnă. (~ făcută în gheaţă.) coperi vb. v. ACOPERI. ÎMBRĂCA. ÎNFĂŞURĂ. ÎNVELI. coperiş s. v. ACOPERĂMÎNT. ACOPERIŞ. ÎNVELIŞ. ÎNVELITOARE. COPERTĂ s. învelitoare, scoarţă, (inv. şi reg.) tartâj, (reg.) tâblă. (~ a unei cărţi.) copertă s. v. PLIC. COPIÂ vb. 1. a reproduce, a transcrie, (inv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 2. a reproduce, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 3. a plagia. (în romanul lui l-a ~ pe . . . ) 4. a imita, (depr.) a pastişa. (~ stilul lui ... ) COPIÂT s. copiere, reproducere, transcriere, (rar) transcripţie. (~ pe curat a unui text.) COPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcripţie, (înv.) izvâd, prescriitiiră. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obţinut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică = fotocopie. 4. imitaţie, (depr.) pastişă. (~ a stilului unui maestru.) COPIERE s. 1. copiat, reproducere, transcriere, (rar) transcripţie. (~ pe curat a compunerii.) 2. imitare, imitaţie, (depr.) pastişâre. (~ a stilului unui maestru.) COPÎL s. 1. (inv. şi pop.) făt, prunc, (fam.) puradâl, zgîmboi, (peior.) plod. (în curte se jucau mulţi ~.) 2. copil de casă = paj, (turcism înv.) icioglân. (~ la curtea unui suveran feudal.) 3. (în limbajul părinţilor) pui. (Nani, nani, ~ mamii!) 4. băiat, fecior, fiu, (înv. şi pop.) făt, (Ban.) cocon. (Un ~ de impărat.) 5. copil din flori = bastard, (reg.) fâchiu, urzicâr, copil de gârd, (prin Transilv. şi Maram.) bitâng,. (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. şi nordul Mold.) şpur, (înv.) copil. (Avea un ~ şi doi copii legitimi.) 6. odraslă, progenitură, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsllă, (inv.) nâştere. (Un ~ de bani gata.) COPIL s. (BOT.) (reg.) copilâţ, frâte, furie, pui, ptiică, puieţ, sără. (~ apare frecvent la porumb.) copil s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. COPILÂNDRU s. băietan, băieţandru, flăcăiandru, (Olt. şi Munt.) dănâc, (prin Maram. şi Transilv.) pruncoteân, (fam.) puştân, (peior.) ţîngău. (Un ~ de vreo 12 ani.) COPILÂŞ s. 1. (rar) prunchâş, (pop.) prun-culeţ, pruncuşor, (înv. şl reg.) pruncuţ, (prin Maram.) pruncoteân. (A născut un ~ de toată frumuseţea.) 2. băieţaş, băieţel, (reg.) codănel, (Mold.) ţică, (fam. ) pici, puşti. (Un ~ de vreo 6 ani.) COPÎLĂ s. 1. fetiţă, (pop.) fetică, (reg.) cocuţă, fătucă, fătuţă, (prin Transilv. şi Mold.) băiâtă, (E doar o ~.) 2. fată, (înv. şi reg.) pruncă. (Un grup de ~.) 3. fată, fiică, (înv. şi pop.) fie, (înv. şi reg.) pruncă. (Aceea e ~ mea.) COPILĂRESC adj. 1. infantil, (livr.) pueril, (înv.) pruncesc. (Jocuri ~.) 2. infantil, naiv, pueril. (Ce sint gesturile astea ~?) COPILĂRI 176 COPILĂRI vb. (prin Transilv. şi Maram.) a prunci. (Am ~ împreună.) COPILĂRIE s. 1. pruncie, (prin Maram. şi Transilv.) pruncenie, (înv.) coconle, nevîrstnicie, porobocie. (în vremea ~ lui.) 2. naivitate. prostie. (Ce faci tu e o ~ J) copil de gard s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. copileţ s. v. COPIL. COPILÎ vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.) copiii vb. v. AVORTA. COPILÎRE s. (AGRIC.) copilit, plivit, (rar) pliveâlă, (înv. şi reg.) plevilă. ( ~ vilei de vie.) COPILIT s. (AGRIC.) copilire, plivit, (rar) pliveâlă, (înv. şi reg.) plevilă. (~ vitei de vie.) COPILITĂ s. (reg.) pruncuşoâră, pruncuţă. (O ^ frumuşică.) COPIOS adj. abundent, bogat, îmbelşugat, îndestulat, (fig.) princiar. (O masă ~.)-COPIST s. scrib, (înv.) prescriitdr, (depr.) co nţ op ist. copităriţă s. v. BABIŢĂ. COPITĂ s. (ANAT.) unghie. (~ calului.) emulă s. v. BABIŢĂ. HRIB. IASCĂ. M1XĂTARCĂ. copirşeu s. v. COŞCIUG. SICRIU. COPLEŞI vb. 1. a (-1) covîrşi, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) dobori, a(-l) răpune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) covîrşi, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (îl ~ gîndurile.) '3. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) covîrşi, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a-(l) preacovirşi, (fig.) a-(l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul, oboseala.) 4. a(-l) cuprinde, a(-l) răzbi, (înv.) a-(l) răzbâte. (îl ~ setea.) 5. a covîrşi, a năpădi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) COPLEŞIT adj. biruit, toropit. (~ de somn.) COPLEŞITOR adj. 1. apăsător, covîrşitor, greu, împovărător, (livr.) oneros. (îndatoriri ~ .) 2. covîrşitor, sfîşietor. (O impresie ~.) 3. co-virşitor, pătrunzător. (Un frig ~.) 4. covir-şitor, (fig.) strivitor. (O personalitate ~.) copoi s. v. AGENT. copoit s. v. PRASILĂ. PRĂSIRE. PRĂŞIT. SAPĂ. , SĂPARE.' SĂPAT, coporiic s. v. COADĂ, coprină s. v. NARCISĂ. COPROPRIETAR s. (înv., in Transilv.) composesor. COPROSTĂZĂ s. (MED.) coprostazie. COPROSTAZfE s. (MED.) coprostază. cop sar s. v. SOL DAR. copt adj. v. MATUR, copt ori vb. v. ERODA. ROADE. SĂPA. cop torit adj. v. ERODAT. ROS. SĂPAT, coptoroşi vb. v. ERODA. ROADE. SĂPA. coptoroşit adj. v. ERODAT. ROS. SĂPAT, coptură s. v. ABCES. PUROI. COPULAŢIE s. (FIZIOL.) coit. COR s. (MUZ.) corală. (~ conservatorului.) CORABIE s. (MAR.) (livr.) ârcă, (rar) velier, (înv. şi reg.) nâie, (înv.) chivot, vetrelă, (turcism înv.) gliimie. corâcă s. v. ANGHINA. SCARLATINĂ. CORAL s. (ZOOL.; Corallium rubrum) mărgean. (~ ^ trăieşte in colonii.) CORÂLĂ s. (MUZ.) cor. (~ conservatorului.) corale albe s. pl. v. HURMUZ. CORALIER s.(ZOOL.; Anthozoa) antozoar. CORASLĂ s. (Transilv.) puroi. (~ a vacii.) CORĂBIER s. (livr.) năier, (înv.) apăr. corăbieric s. v. NAUTICĂ. NAVIGAŢIE, corăslî vb. v. BRÎNZI. TĂIA-corăslit adj. v. BRINZIT. TĂIAT. CORB s. (ORNIT.) 1. (Corvus corctx) (pop.) cloncân, croncân, (reg.) ciordi, crancău, cron-cău. 2. corb-cle-noapte (Nyclicorax europaeus) — (reg.) stîrc cenuşiu mic. corb-albastru s. v. DUMBRĂVEANGĂ. corb-de-mare s. v. CORMORAN. CORBIŞORs. (ORNIT.) corbuleţ, corbuşor. CORBULEŢ s. (ORNIT.) corbisor, corbuşor. CORBUŞOR s. (ORNIT.) corbişor, corbuleţ. corci s. v. BASTARD. CORCITURĂ. METIS. ^ TUFĂ. CORCI vb. a se amesteca, a se încrucişa. (Două spcii de animale se pot ~.) corcie s. v. PATINĂ. CORCIRE s. amestecare, încrucişare. (~ unor rase de animale diferite.) CORCIT adj. amestecat, încrucişat, (pop.) mistreţ, (prin Ban.) mistricioi, (Olt.) mistriţât. (Rase ~.) corcit adj. v. HIBRID. CORCITURĂ s. (BIOL.) bastard, metis, (reg.) corci. (~ este planta sau animalul rezultat din încrucişarea a două specii deosebite.) corcitură s. v. HIBRID, corcodân s. v. CURCAN. CORCODEL s. (ORNIT.; Podiceps cristatus) bodirlău, cufundâr, (rar) scufundâci, scufundâr, (reg.) fundâc. corcodel-măre s. v. BODÎRLĂU. CUFUNDAC. CUFUNDÂR. CORCODUŞ s. (BOT.; Prunus cerasifera) (Munt. şi Olt.) tirnosliv, (Transilv.) zarzăr. CORCODUŞĂ s. (BOT.) (Munt. şi Olt.) tîrnoslivă, (Transilv.) zârzără. corconi vb. v. ALINTA. COCOLI. RĂSFĂŢA. RĂZGÎIA. CORD s. (ANAT., MED.) inimă. CORDÂR s. 1. (MUZ.) (rar) punte. (~ la un instrument cu arcuş.) 2. (TEHN.) întinzător, strună, (reg.) âripă, cheie, încordător, lemnuş, limbă, lopăţică, până, răsucitoâre, săgeâtă, struneâlă, sucitor. (~ la ferăstrău.) cordea s. v. PANGLICĂ. TENIE. CORDENCI s. (TEHN.) căţel, (reg.) cripâlcă, piedică, proptâr, răzuş, scară, scaun, tocălle. (~ la războiul de ţesut.) cordcnci s. v. BÎRSĂ. CUŢIT. LIMBĂ. CORDIĂL adj., adv. 1. adj. afectuos, amabil, binevoitor, prietenesc, prietenos, (livr.) afâbil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 2. adv. binevoitor, prieteneşte, prietenos. 177 CORN (I-a vorbit ~.) 3. adj. afectuos, familiar, intim, prietenesc, prietenos. (Nota ~ a discuţiei.) CORDIALITATE s. afecţiune, bunăvoinţă, prietenie, (livr.) afabilitâte, (fig.) căldură. (N-am simţit ~ tui obişnuită.) cordiş adv. v. OBLIC. PIEZIŞ. CORDON s. l. centură, cingătoare, curea. (Un ~ îi încingea talia.) 2. lentă. (~ al unei decoraţii.) 3.şnur. (~ electric.) 4. (GEOGR.) cordon litoralperisip, săgeată litorală. cordon s. v. FRONTIERA. GRANIŢĂ. FIOTAP.. L IM 1TĂ TERITORI ALA. cordouăş s. v. GRĂNICER. cordovăn s. v. MAROCHIN. SAFTIAN. CORECT adj., adv. 1. adj. adevărat, drept, exact, i ust. (O concluzie ~J2. adv. bine, exact, precis. (I-a dat ~ calculul.) 3. adj. cinstit, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitârnic, (fig.) curat, nepătat. (Om ~ ; comportare ~.) 4. adv. bine, just. (Ai procedat ~.) CORECTĂ vi). 1, a (se) corija, a (se) îndrepta, a (set rectifica. (îşi ~ erorile.) 2. a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a rectifica, a retuşa, (fig.) a repara. (Şi-a ~ dicţiunea.) COEECTĂRE s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificătie. (~ a unor erori.) 2. corijare, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, retuşarc, (fig.) reparare. dicţiunii cuiva.) CORECTITUDINE s. 1. (înv.) corecţie. (~ exprimării.) 2. cinste, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilităte, (înv.) onestâte, onestlc, (înv. şi reg. fig.) curăţenie, curăţie. (Om de o ~ ireproşabilă.) CORECTIV s. corectură, îndreptare, rectificare. (rar) rectificătie. (A adus unele ~e planului iniţial.) CORECTOR s. (înv.) prot. (~ tipografic.) CORECTURĂ s. 1. corectiv, îndreptare, rectificare, (rar) rectificâţie. (A adus unele ~ planului iniţial.) 2. (TIPOGR.) (înv.) probă. (A ceriu o nouă ~ la carte.) corecţie s. v. BĂTAIE. CORECTITUDINE. CORECŢIONĂL adj. (JUR.) infracţional. CORELAŢIE s. conexiune, înlănţuire, legătură, raport, relaţie, (livr.) consecuţie, (rar) conexitate. (Stabileşte o ~ între fenomene.) COREPETITOR s.(MUZ.) repetitor. (~ la operă.) CORESPONDA vii. a(-şi) scrie. (~ regulat ini re. ei.) CORESPONDENT adj. analog, apropiat, asemănător, asemenea, înrudit, similar, (inv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două elemente ~^.) CORESPONDENŢĂ s. I. poştă. (Ne vine zilnic ~.) IL i# afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanţă, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. şi reg.) semuiâlă, (reg.) semeniş, (înv.) potroz, semănâre, semănătură, seinuire. (Se poate stabili o ~ Intre aceste două elemente.) 2. acord, concordanţă, conformitate, potriveală, potrivire. (livr.) consonânţă. (Există o deplină ~ între elementele ansamblului.) 3. (MAT.) simetrie. (~ unghiurilor.) CORESPIjNDE vb. 1. a concorda, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Mold. şi Bucov.) a se ştimui, (inv.) a conglăsui, a consuna. (Dalele obţinute ~ între ele.) 2. a cadra, a merge, a se potrivi, (înv. şi reg.) a veni. (Ce faci tu nu ~ cu momentul ales.) 3. a se potrivi, a răspunde. (O măsură ce ~ intereselor largi.) CORESPUNZĂTOR adj. 1. coincident, concordant, echivalent, (livr.) congruent, (inv.) consunânt. (Două elemente ~.) 2. adecvat, conform, convenabil, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (inv.) cuviincios, răspunzătdr, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru . . . ) corfă s. v. CĂMIN. COLIVIE. COŞ. PIORN. PANER. corfită s. v. COŞULEŢ. PANERAŞ. CORHĂN s. (ENTOM.; Phyllodromiu germanica) libarcă, rus, şvab, (reg.) colţ an, prus, tarhân. cori s. pl. v. POJAR. RUJEOLĂ. CORIÂNDRU s. (BOT.; Coriandrum sali-vum) (reg.) chimen, puciognă, buruiană-pu-cioasă, piper-ălb. CORIDOR s. culoar, gang, (inv.) tindă. (îl poartă printr-nn ~ lung.) CORIFEU s. cap, fruntaş, protagonist. (~ al Şcolii Ardelene.) CORIJA vb. 1. a (se) corecta, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (îşi ~ erorile.) 2. a corecta, a îmbunătăţi, a îndrepta, a rectifica, a retuşa, (fig.) a repara. (Şi-ct ~ dicţiunea.) CORIJARE s. 1. corectare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificâţie. (~ unor erori.) 2. corectare, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, retuşarc, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) CORIZĂ s. (MED.) catar, guturai, rinită, (pop.) troâhnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şuliărfe. (Are o ~ rebelă.) corlăt s. v. URLUP. CORLĂTĂ s. (Mold., Bucov. şi Dobr.) patâşcă, (prin Munt., Olt. şi Transilv.) pătul. (~ la car sau la căruţă.) corlata s. v. IESLE. LOITRĂ. POLIŢA. PRICII ICI. RAFT. RĂZLOG. CORLĂ s. (ORNIT.; Gallinulci chloropus) găiimsă-de-baltă, (reg.) găinuţă. corlesi vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. 'SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA, corlobăie s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE. CORMĂNĂs. (TEHN.) răsturnătoare, (reg.) cătuşă, cucură, lespede, poliţă. (~ la plug.) CORMORÂN s. (ORNIT.; Phalacrocorax carbo) (reg.) corb-de-mâre. CORN s. 1. (inv.) trompă. (~ de vînăloctre.) 2. (BIS.) filacteră, (rar) tfilfne (pl.), (înv.) advâr. (~ la mozaici.) 3. cornul-secarei = (reg.) pintenul-secârei. (~ este o boală a secarei. ) corn s. v. ARIPĂ. CAPĂT. CĂPRIOR. COASTĂ. COLŢ. COTLON. FLANC. MARGINE. UNGHER. UNGHI. RĂDAŞCĂ. RĂ-GACE. 12 — c. 310 19 CORNACI 178 GORNÂGI s. (BOT.; Trapa natans) (înv. şi reg.) sulfnă, (reg.) ciulin, colţân, colţâr, stea, castan-de-lâc, castane-de-bâltă (pl.). cornăţel s. v. PIEDICUŢĂ. TURIŢĂ. CORNfiE s. (ANAT.) (inv.) linte. a ochiului.) CORNER s. (SPORT) lovitură de colţ. (A executa un ~.) CORNET s. 1. fişic, (Transilv.) toc. (Un ~ de bomboane.) 2. cornet acustic = pavilion. CORNIŞOR s. (BOT.) 1. (Lycopodium se-lago) brădişor, (reg.) struţuşor. 2. (Lycopodium annotinum) (reg.) brădişor. 3. (Ceratopha-. lus orthoceras) (reg.) cornulăţ, ploşnicâr. cornişor s. v. PIEDICUŢĂ. PLOŞNICÂR. cornul-câprei s. v. ROŞCOVĂ, cornul-drâcului s. v. BARBA-POPII. cornuleţ s. v. CORNIŞOR. cornul-sălcei s. v. BRÎNCĂ. cornurâr s. v. COLŢAR. cornută s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. RETORTĂ. CORNCŢ s. (BOT.; Cerastium arvense) (reg.) cananţă. cornuţă s. v. HOLERĂ, cornuţi s. pl. v. SCAIETELE-POPII. CORNWALL s. (ZOOL.) marele-negru. (~ este o rasă de porci.) coroăbă s. v. CARTOF. COROĂNĂ s. 1. diademă, (înv.) cerc, cunună. (Domnitor cu ~ pe cap.) 2. cunună. (O ~ de flori pe cap.) 3. (ASTRON.) coroana-boreală = (pop.) hora (art.), casa-cu-ogrăda, roata-ste-lelor. coroană s. v. BIBILICĂ. COAMĂ. CREASTĂ. CULME. DOMNIE. MONARHIE, corobâie s. v. SCORBURĂ, corobănă s. v. SCORBURĂ, corobăios adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS. corobănos adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS. corobeâţă s. v. PORUMBĂ. PORUMBEA. SCOROAMBĂ. coroboră vb. v. ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. CERTIFICA. CONFIRMA. DEMONSTRA. DOVEDI. ÎNTĂRI. MĂRTURISI. PROBA. SPRIJINI. STABILI. SUSŢINE. coroborare s. v. ADEVERIRE. ARĂTARE. ATESTARE. CERTIFICARE. CONFIRMARE. DEMONSTRARE. DEMONSTRAŢIE. DOVEDIRE. ÎNTĂRIRE. PROBARE. PROBĂ. COROI s. (ORNIT.; Accipiter nisus) uliu, (pop.) păsărâr, uliăş, ulişăr, uliuţ. coroi s. v. COROPIŞNIŢĂ. COROIĂ vb. a se încovoia. (I s-a ~ nasul.) COROIÂT adj. acvilin, adus, cocîrjat, curbat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.) coroielic adj. v. ACVILIN. ADUS. COCÎRJAT. COROIAT. CURBAT. ÎNCOVOIAT, coromîsla s. art. v. LEBĂDA, coromîslă s. v. COBILIŢĂ. CORONÎŞTE s. (BOT.; Coronilla varia) (reg.) ciocîrlân, cuniină, cununiţă, sămăchişă, floare-de-trînji, unghia-găinii. CORONIŢĂ s. cununiţă. (O ~ de flori.) coropcăr s. v. MARCHITAN. COROPÎŞNIŢĂ s. (ENTOM.; Grylloialpa vulgaris) (reg.) chlfteriţă, rac, (Bucov.) corbi, (Transilv.) păduche-de-câl. COROSBÎNĂ s. (IHT.; Blennius sanguino-lentus) (pop.) căţel-de-măre. coroti vb. v. DEBARASA. DEGAJA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. SCĂPA. corovătic s. v. COADA-VACII. JALE. LUMÎNARE. LUMÎNĂRICĂ. COROZIUNE s. (GEOL., GEOGR.) erodare, eroziune, roadere, (pop.) mîncăttiră, rosătură. (Proces de ~ a solului.) CORP s. 1. (ANAT.) trup. (Sufletul şi ~.) 2. (ANAT.) trunchi, trup. (Omul este alcătuit din cap, gît, ~ şi membre.) 3. cadavru, hoit, leş, mortăciune, stîrv, trup, (reg.) stîrvină, (Transilv.) hanţ, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-au găsit ~ intr-o prăpastie.) 4. conţinut, cuprins, materie, (înv.) cuprindere. (~ unei cărţi.) 5. (CHIM.) corp compus — combinaţie, compus ; corp simplu — element. <>. substanţă. (I-a intrat în ochi un ~ străin.) 7. (ASTRON.) corp ceresc= astru. 8,(MIL.) (înv.) trup. de oaste.) 9. corpus. (~ de legi.) CORPĂCĂ s. (IHT.; Blicca bjurkna) batea. CORPOLENT adj. 1. solid, trupeş, voinic. (Un om ~.) 2. gras, gros, planturos, plin, rotofei, rotund, umflat, voluminos, (pop.) triipeş, (reg.) încălât. (Femeie ~.) CORPOLENŢĂ s. (rar) trupeşie. (~ unei persoane.) CORPORĂL adj. fizic, trupesc. (Sub aspect ~ ... ) CORPORATIST adj. corporativ. (Organizare ~.) CORPORATIV adj. corporatist. (Asociaţie ~.) CORPORĂŢIE s. breaslă, tagmă, (înv.) cin, isnâf, ortă, rufet. (~ cizmarilor.) CORPUS s. corp. (Un ~ de legi.) CORPtJSCUL s. microobiect, particulă. CORSĂR s. pirat, (înv. şi pop.) hoţ de măre, tîlhar de măre. (~ făceau piraterie.) CORSET s. (Ban., Transilv. şi Maram.) spăcel, (înv.) tivilichie. (~ de dama.) CORT s. 1. (înv. şi reg.) şătră, (inv.) sat, sălâş. (Soldaţii dormeau în ~.) 2. (BIS.) cortul mărturiei — tabernacol. (~ la vechii mozaici.) cort s. v. UMBRELĂ. CORTEGIU s. 1. alai, suită, (înv.) ecpaiâ, parâdă, saltanât, tacîm. (~ domnesc.) 2. alai, convoi, procesiune. (~ mortuar.) cortcl s. v. ADĂPOST. AŞEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINŢĂ. SĂLAŞ. UMBRELĂ. CORTEX s.(ANAT.) cortex cerebral = scoarţă cerebrală ; cortex suprarenal = glandă cortico-suprarenală. cortcz adj. v. AMABIL. ATENT. CURTENITOR. DRĂGUŢ. GALANT. GENTIL. CORTICOTROP s. (BIOL.) Acth. CORTINĂ s. (înv.) perdeâ. (Se lasă la teatru.) cortorosi vb. v. DEBARASA. DEGAJA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. SCĂPA. 179 COŞ CORTURAR s. şătrar, ţigan nomad, (rar) şătrăş. corii na s. v. FRUNTAR. CORIjPE vb. 1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dez-măţa, (inv.) a (se) sminti. (S-a ~ intr-un mediu imoral.) 2. a perverti, a seduce. (A ~ o fata.) 3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influenţa...) CORUPERE s. 1. decădere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradăţie. (~ moravurilor.) 2. corupţie, pervertire, seducere, seducţie. (~ unei minore.) 3. deformare, stricare. (~ unei limbi.) CORCPT adj. 1. decăzut, depravat, desfri-nat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheât, teşmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizât, spur-cât. (Om ~ .) 2. deformat, stricat. (Forme lexicale ~.) CORUPTIBIL adj. (livr.) venal, (inv.) mi-tărnic. (Funcţionar ~.) CORUPTIBILITATE S. corupţie, (livr.) venalitate. (~ unui funcţionar.) CORUPŢIE s. 1. coruptibilitate, (livr.) venalitate. (~ unui magistrat.) 2. decadenţă, decădere, depravare, desfrînare, desfriu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătăre, prea-curvic, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefâcţic, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) 3. corupere, pervertire, seducere, seducţie. (~ unei minore.) CORVOADĂ s. 1 .(IST.) (inv.) jold.(~ prestată de ţărani in folosul boierului.) 2. (pop. şi fam.) dirvâlă. (Treaba asta c o ~ pentru mine.) eoiv.ăr s. v. FERĂSTRĂU. COSĂC s. (IHT.; Abramis ballerus) (reg.) murgei. coşar s. v. CĂLUŢ. COSAŞ. LOPĂTAR. COSĂŞ s. 1. cositor. (Un ~ a ieşit la cosit.) 2. (ENTOM.; Locusta viridissima) căluţ, (înv. şi reg.) acridă, (reg.) cobiliţâr, cobiliţă, cosâr, lăcustă verde, (Ban.) scăiuş. 3. (ENTOM.; Locusta cantans) căluţ, (Ban.) scăiuş. COSECÂNTĂ s. (GEOM.) (înv.) sindiatâm-nusă. COSI vb. a tăia. (~ iarba.) eosie s. v. COADĂ. COSIRE s. coasă, cosit. (Merge la prima ~.) cosirlşle s. v. COSITURĂ. COSIT s. coasă, cosire. (Merge la primul ~.) COSITOR s. cosaş. (Un ~ a ieşit la cosit.) COSITOR s. (CHIM.) staniu, (Transilv. şi Ban.) pleu. COSITORI vb. a spoi. (~ un vas de aramă.) COSITORlRE s. cositorit, spoire, spoit, (inv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.) COSITORIT adj. spoit. (Vas de aramă ~.) COSITORIT s. cositorire, spoire, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.) COSITURĂ s. 1. (Mold. şi Bucov.) cosirişte. (Locul de pe care s-a cosii iarba se cheamă ~.) 2. fînaţ, fineaţă, (Transilv. şi Ban.) prat. (A strins întreaga ~.) cosiţa-fetclor s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎN-JENEL. ^ COSIŢĂ s. coadă, (reg.) gîţă. (O fatăcu~e.) COSIŢEL s.(BOT.; Sium latifolium) (reg.) bolonică. COSMIC adj. interplanetar, sideral, spaţial. (Zbor ~ ; navă /V . J COSMOECONOMIE s. mondoeconomie. COSMONAtJT s. astronaut. (Primul ~ din lume a fost Iuri Gagarin.) COSMONAUTICĂ s. astronautică. COSMONĂVĂ s. astronavă. COSMOS s. lume, macrocosm, univers. COSOR s. 1. (reg.) rizâeă, sâbiţă, tîrpân. (~ pentru tăiat stuful.) 2. (BOT.; Cerathophyllum demersum) brădiş, (reg.) frunza-cerei. COSOROĂBĂ s. (CONSTR.) (reg.) cunună, praştie. (~ la casă, sub acoperiş.) COST s. preţ, valoare. (~ al unei mărfi.) cost s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE. COSTĂ vb. a face a fi, a reveni, (rar) a preţui, (înv. şi reg.) a veni, (înv.) a costisi. (Cit ~ metrul de stofă?) costândă s. v. POTRONIC. costător adj. v. COSTISITOR. SCUMP. COSTELIV adj. jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mîrşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. si Transilv.) pogîrjit. (Vită~.) costisi vb. y. COSTA. FACE. FI. REVENI. COSTISITOR adj. scump, (inv. şi reg.) bănos, (înv.) costător. (Lucruri ~.) costiş s. v. LAMBĂ. VĂTRAI. COSTIŞĂ s. (GEOGR.) clină, coastă, coborîş, muchie, pantă, povîrniş, pripor, repeziş, sco-borîş, versant, (rar) prăvălăc, prăvăliş, (înv. şi reg.) piază, scâpăt, (reg.) pieptăn, pieptar, piezişeă, povîrghie, prăvăl, prăvălitură, răpă-guş, (prin Munt.) aplecuş, (înv.) balr, povîrni-tură, (fig.) şold. (~ a unui deal.) costrăş s. v. BIBAN. COSTREI s. (BOT.) 1. (Echinocliloa crus-galli) (reg.) iarbă-bărboâsă, iarbă-ghimpoâsă, mohor-gros. 2. (Sorghum halepense) (reg.) bălur, belengher. 3. (Setaria glauca) mohor, (reg.) bursoâcă. costrei s. v. IARBA-CÎINELUI. PIR-DE-ŢELINĂ. PIR-GROS. COSTAM s. port. (~ popular.) COŞ s. 1. paner, (pop.) coşarcă, paporniţă, (Transilv. şi Munt.) cărfă, (prin Ban. şi Transilv.) târgă. (A pus merindele in ~.) 2. ladă, (reg.) casă, cutie, drob, durbână, ţarc. (~ la teascul de struguri.) 3. burduf, coviltir, (reg.) ceahol, cutubă, (reg., mai ales în Mold.) podit. (~ la trăsură.) 4. cămin, horn, (pop.) coşarcă, (reg.) bageâcă, cubeâ, cucuvâie, fumâr, horneţ, mar-chidţă, ursoâie, (prin Transilv.) budureţ, budu-r6i, (Transilv. şi Munt.) cdrfă, (Mold.) hogeâg, (prin Transilv.) ştiol, (prin Mold. şi Bucov.) ştiber. (Fumul iese prin ~.) 5. (ANAT.) coşul pieptului = torace, cutie toracică. coş 180 COŞ s. (MED.) (pop.) zgrăbunţă. (Eplin de ~uri pe faţă.) coş s. v. COŞAR. COSCIUC. COVILTIR. DOS. PĂTUL. PORUMBAR. SICRIU. STUP. COŞAR s. hornar. (~ curăţă coşurile caselor. ) COŞAR s. pătul, porumbar, (reg.) magazin, (Mold. şi Transilv.) coş, (Transilv.) coşârcă. (~ de porumb.) coşâr s. v. STAUL. COŞÂRCĂ s. (pop.) Urnă, (reg.) tîrneâţă, tîrnog. (Duce marfa intr-o ~.) coşarcă s. v. CĂMIN. COS. COŞAR. HORN. PANER. PĂTUL. PORUMBAR, coşărcuţă s. v. COŞULEŢ. PANERAŞ. COŞCIUG s. sicriu, (rar) sarcofâg, (înv. şi pop.) râdă, (pop.) scîndură, (reg.) brad, casă, (Transilv. şi Ban.) copîrşâu, (prin Transilv.) jgheab, (Transilv.) lâdă, (Transilv. şi Maram.) sălaş, (Olt. şi Transilv.) tron, (înv.) coş, (arg.) pardesiu de seînduri. coşcov adj. v. BURDUŞIT. COJIT. COŞCOVIT. SCOROJIT. coşcovă s. v. CROV. GĂVAN. PADINĂ. COŞCOVEÂLĂ s. cojeală, coşcovitură, scorojeală, scorojitură. (~ de pe un perete.) COŞCOVI vb. a se burduşi, a se coji, a se scoroji, (pop. şi fam.) a se scofîlci, (reg.) a se scochiţa. (Pereţii s-au ~.) COŞCOVlRE s. burduşire, cojire, scorojire, (pop. şi fam.) scofilcire. (~ peretelui.) COŞCOVIT adj. burduşit, cojit, scorojit, (pop. şi fam.) scofilcit, (Mold. şi Bucov.) coşcov. (Un perete ~.) COŞCOVITURĂ s. cojeală, coşcoveală, scorojeală, scorojitură. (~ de pe un perete.) COŞENlLĂ s.(EN1VM.; Coccus cacti) cîrmîz. coşer s. v. LEASĂ, coşi vb. v. BĂŞICA. URZICA. COŞNIŢĂ s. (Transilv.) ţechiră. (S-a întors de la piaţă cu plină.) coşniţă s. v. STUP. coştci s. v. CASTEL. coşlcreâţă s. v. COCINĂ. COTEŢ, coştoroăbă s. v. COCIOABĂ, coşlriişă s. v. MÎNZĂ. COŞULEŢ s. paneraş, (pop.) coşărcuţă, (Transilv.) corfiţă. (Un ~ de nuiele.) COT s. 1. cotitură, curbă, întorsătură, întortoclietură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură, (rar) indoittiră, (pop.) cîrmeâlă, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. şi Ban.) covei. (~ al unui drum.) 2. cotitură, meandru, sinuozitate, şerpuitură, (reg.) tadlă. (~ al unui riu.) 3. (prin Transilv.) şing. (Un ~ de pînză.) cot s. v. COLŢ. COLTAR. COTLON. DREPTAR. ECHER. UNGHER. UNGHI. COTĂRI s. pl.(ENTOM.) paşi (pl.).f~ sînt larvele unor^ fluturi.) COTÂRLĂ s. javră, jigodie, potaie, (pop.) jigărâie, şârlă, (reg.) pujlă, schllă, (Transilv.) holă, (Mold. şi Bucov.) păhâie, (Mold.) pohîrlă, (prin Transilv.) teâucă. COTĂ s. 1. altitudine, înălţime. (La ce ~ ne aflăm?) 2. cotă-parte = cotitate, (reg.) tain, (înv.) refeneâ. (Ce ~ li revine?) cotcă s. v. MINGE. COTCODĂCEÂLĂ s. cotcodăcire, cotcodă-cit. (~ găinii.) COTCODĂCl vb. (reg.) a cotcorozi, a cot-cozi. (Găina . ) cotcodăci Vb. v. PLECĂRI. ÎNDRUGA-PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. COTCODĂCÎRE s. cotcodăceală, cotcodă-cit. (~ găinilor.) COTCODĂCÎT s. cotcodăceală, cotcodăcire. (~ găinii.) cotcorozi vb. v. COTCODĂCL cotcozi vb. v. COTCODĂCl. coterie s. v. BANDĂ. CÎRDĂSIE. CLAN. CLICĂ. GAŞCĂ. ŞLEAHTĂ. COTEŢ s. (Mold. şi Bucov.) coştereâţă, (Mold., Transilv. şi Olt.) poiâtă. (~ de porci, de păsări.) coteţ s. v. LEASĂ. OSTREŢ. COTI vb. 1. a cîrmi, a vira, (rar) a chinui, (pop.) a cîrni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a şovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stingă.) ^ COTIDIÂN adj., s. 1. adj. curent, obişnuit, prozaic, zilnic. (Treburile ~.) 2. s. gazetă, jurnal, ziar, (înv.) foaie. (Un ~ de mare tiraj.) COTIGĂ s. 1. teleagă, (reg.) tărăbuţă, toligă. (~ pentru poveri uşoare.) 2. teleagă, (reg.) dric, roate (pl.), rotile (pl.), (Transilv.) căroâie. (Pe ~ se reazemă grindeiul plugului.) cotigi vb. v. CÎRMI. COTI. VIRA. cotili vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA, cotincâţă s. v. PĂTUL. COTÎRE s. cîrmire, cir mit, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) cîrnire, cirr.it. (In timpul ~ unui vehicul.) COTIT adj. întortocheat, sinuos, sucit, şer-puit, şerpuitor, (rar) şerpuind, (înv. şi reg.) şovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.) COTIT s. cîrmire, cîrmit, cotire, viraj, virare, virat, (pop.) cîrnire, cîrnit. (In timpul ~ unui vehicul.) COTITÂTE s. cotă-parte, (reg.) tain, (înv.) refeneâ. (Ce ~ ii revine?) COTlTtJRĂ s. 1. cot, curbă. întorsătură, întortoclietură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură, (rar) îndoi-tură, (pop.) cîrmeâlă, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. şi Ban.) covei. (~ a unui drum.) 2. cot, meandru, sinuozitate, şerpuitură, (reg.) taolă. (~ a unei ape.) 3. curbă, viraj. (La ~ lasă vehiculul mai încet.) cotitură s. v. GOLF. ÎNTORSĂTURĂ. RĂSCRUCE. TURNURĂ. COTIZÂŢIE s. (grecism înv.) sinisforâ. (Şi-a plătit ~.) cotîrlet© s. v. STAUL. COTLET s. antricot, (prin Mold.) tarâc. (Un ~ de porc.) cotleţi s. v. FAVORIŢI. COTLON s. 1. ascunzătoare, ascunziş, (rar) ascunzătură, (pop.) tâiniţă, (Mold.) tâină, (înv.) asciins, ascunsoâre. (Şi-a găsit cu greu un ~.) 2. colţ, ungher, unghi, (reg.) corn, cot, (Olt. şi Transilv.) ungheţ. (S-a retras Intr-un 181 COVIŢĂI 3. adincitură, firidă, intrind, nişă, ocniţă, scobitură, (înv.) sfirldă.. Y Vasul -era pns Intr-un ~.) eotoărbă s. v. BABORNIŢĂ. BELEA. BUCLUC. COTOROANŢĂ. DANDANA. HOASCĂ. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. ZGR1PŢUROAICĂ. COTOC s. (TEHN.) fofează, (reg.) fusce], lăturaş, (~ la alergătoarea de urzit.) eoloe s. v. COTOI. MOTAN. PISOI, cotocei s. pl. v. PAPANAŞ. COTOI s.(ZOOL.) motan, pisoi, (pop.) miŢ, pisic, (reg.) cotdc, mihoc, mîrtân, mîtirlăn, mîţoc, motoc, pisoc, (Ban. şi Transilv.) mîrtâc, (prin Olt.) mîrtoc. (~ e masculul pisicii.) cotoi s. v. BRAŢ. CRAC. MARGINE. MĂNUSÂ. MINĂ. MÎNER. PERVAZ. SPETEAZĂ. COTOIÂŞ s. (ZOOL.) motănaş, motănel, piso-iaş, (pop;) mîţuc, mîţuş, nlîţuţ, (reg.) pisocel. eololăn s. v. ŞTIULETE, coton s. v. BUMBAC, cotonog adj. v. ŞCHIOP. COTONOGEĂLĂ s. ologeală. (~ unui animal.) COTONOGI vi), a ologi. (O vită care a ~.) cotonogi vb. v. SNOPI. STÎLCI. COTOR s. 1. (BOT.) tuleu, tulpină, (reg.) beldie, (~ la plantele erbacee mari.) 2. rădăcină, (reg.) măcău. (~ cozii calului.) 3. (reg.) bute. (~ la penele ele pasăre.) 4. coadă. (~ măturii.) 5. matcă, (rar) suşă. (~ al unui chitanţier.) 6. (BOT.) cocean. (~ de măr.) cotor s. v. COCEAN. MINER, eotoroăbă s. v. PISICĂ. cotoroage s. pj. v. PIFTIE. RĂCITURI. COTOROÂNŢĂ s. baborniţă, hoaşcă, zgrip-ţuroaică, (reg.) hoăncă, hoânghină, (prin Munt.) baborniţă, (Mold.) eotoărbă, (fig.) hîrcă. (O ~ nesuferită.) cotoroanţă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE, cotrcănţă s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. E LE AND U RĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. ZDREANŢĂ. eotrenţos adj; v. FLENDUROS. RUPT. ZDRENŢĂROS. ZDRENŢUIT. COTROBĂI vb. a căuta, a răscoli, a scormoni, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodi-căi, a corleşi, a cotili, a liojbăi, a scobîrlăi, (Mold.) a bîrcii, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobirlui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (Nu mai ~ prin lucrurile mele.) COTROBĂIÂLĂ s. căutare, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire, scotocit. COTROBĂIRE s. căutare, cotrobăială, cotrobăit, scotoceală, scotocire, scotocit. COTROBĂIT adj. răscolit, scotocit, (înv. şi reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.) COTROBĂIT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, scotoceală, scotocire, scotocit. eotrocj s. v. ADĂPOST. CULCUŞ. SĂLAŞ-cotromplelc s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ* COTROPI vb. a invada, a încălca, a năpădi, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuşi, a stropşi, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.) COTROPIRE s. invadare, invazie încălcare, năpădire, (pop.) călcâre, (înv.) cuprindere, cuprins, năbuşeâlă, stropşitură. (~ unui teritoriu străin.) COTROPITOR adj., s. agresor, atacator, invadator, năvălitor. (Armată ~.) cotumbă s. v. COBILĂ. coteăr s. v. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. cotcă s. v. ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PUNGĂSEALÂ. PUNGĂŞIE. ŞARLATA-NIE. ŞMECHERIE. ZAR. cote ari vb. v. ESCROCA. ÎNŞELA. PUN-GĂSI. coţcărie s. v. ESCROCHERIE. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PUNGĂ-SEÂLĂ. PUNGĂŞIE. SARLATANIE. ŞMECHERIE. coţobrel s. v. PORUMBAR. PORUMBEL. COŢOFĂNĂ s. (ORNIT.; Pica pica) (pop.) ţarcă, (Munt.) caragâţă, (Ban.) ciorcobără, ciorcuşă, (Transilv.) frâşcă, sarcoi, (Olt. şi Ban.) ştirică, (prin Munt.) ştiriceă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ţărciîşă, (Transilv:) vrăşcă, (Mold.) scuipatul-dracului. coţofănă s. v. CĂTUŞĂ. CHINGĂ, covaci s. v. FIERAR, covăli s. v. FIERAR. COVÂTĂ s. 1. albie, copaie, (pop.) postâvă, (reg.) moldă, (Mold. şi Bucov.) bălie, (Transilv.) spălătăr. (~ de rufe.) 2. copaie, (pop.) postâvă. (~ a morii, in care se scurge făina.) covăceric s. v. FIERĂRIE, covăcie s. v. FIERĂRIE, covălic s. v. FIERĂRIE, covăseălă s. v. ALUAT. DOSPEALxV. MAIA. PLĂMADĂ. PLĂMĂDEALĂ. covăţcă s. v. ALBIOARĂ. ALBIUŢĂ. COPĂIŢĂ. COVĂŢICĂ. COVĂŢICĂ s. albioară, albiuţă, copăiţă, (pop.) covăţeă. (~ pentru frămlntat aluatul.) co vă ţi că s. v. TEICĂ. covei s. v. COT. COTITURĂ. CURBĂ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCI-IETURĂ. OCOL. RĂSUCITURĂ. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. ŞERPUIRE. ŞERPUITURĂ. eovergă s. v. COVILTIR. COVERTĂ s. (MAR.) punte, (înv.) pod. (Marinarii pe ~ !) COVILTIR s. 1. (reg.) cea pol, cobără, coş, (Ban. şi Transilv.) arneu, (Olt. şi Ban.) eovergă, (prin Mold. şi Bucov.) pocriş. (~ la car, căruţă.) 2. burduf, coş, (reg.) ceahol, cutitbă, (reg., mai ales în Mold.) podit. (~ la trăsură.) coviţ interj, v. GROFI. GUIŢ. coviţă vb. v. GROHĂL GUIŢA, coviţăi vb, v. GROFIĂI. GUIŢA. COVÎRŞI 182 COVÎRŞI vb. I. a<-l) copleşi, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-I) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, *(înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-I) .apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) copleşi, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a<-l) prinde. (îl ~ gindurile.) 3. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleşi, a(-l) cuprinde, ai(-l) înfringe, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) ipreacovirşi, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul, oboseala.) 4. a copleşi, a năpădi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~ .) 5. a depăşi, a întrece. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) COVÎRŞITOR adj. 1. apăsător, copleşitor, greu, .împovărător, (livr.) oneros. (îndatoriri ~ .) 2. copleşitor, sfişietor. (O impresie ~.) 3. copleşitor, pătrunzător. (Un frig ~.) 4. copleşitul', •(fig.) strivitor. (O personalitate ~.) COVOR s. scoarţă, (rar) săndulie, (pop.) velinţă, (înv. şi reg.) tapet, (reg.) lăicer, (prin Transilv. şi Ban.) tepih, (Transilv. şi Maratn.) ţol. (~ de perete.) COVORAŞ s. carpetă. covrig s.'v. COCEAN. CURPEN. VREJ. covrigă vb. v. GHEMUI. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOL AC I. ÎNCO VRI GA. ÎNFĂŞURĂ. ÎNVĂLĂTUCI. RĂSUCI. SUCI. COVRIGAR s. (înv.) simigiu. COVRIGĂRÎE s. (înv.) simigerie. eovru s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUŞ. SĂLAŞ. VIZUINĂ. COXÂL adj. (ANAT.) iliac. (Os ~ ; regiunea ~.) COXĂ s. (ANAT.) coapsă. (~ a omului.) coz s. v; ATU. COZONAC s. (Transilv.) colâc. (Un ~ cu nuca.) cozondraci s. pl. BRETELE. COZOROC s. vizieră, (reg. şi glumei) streaşină, (prin Ban.) şild, (Transilv. şi Maram.) şimledăr, (Transilv. şi Bueov.) şirm. (~ al şepcii, al cliipiului.) CRAC s. (TEHN.) braţ, margine, mină, mîner, pervaz, spetează, (reg.) condăc, cotoi. (~ la ferăstrău.) crac s. v. BRAŢ. COARDĂ. CRACĂ. CREANGĂ. MEMBRU INFERIOR. PICIOR. RAMIFICAŢIE. RAMURĂ. CRACĂJ s. (CHIM.) cracare. (~ motorinei pentru obţinerea benzinei.) CRACĂRE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obţinerea unor derivaţi.) CRÂCĂ s. creangă, ramură, (rar) ram, (înv. şi reg.) stilp, (reg.) râtină, râză, (Transilv.) cloămbă, (Transilv., Bueov. şi Olt.) crac. (O ~ de mâr.) craci s. pl. v. BUTUCI. PLAZURI. TĂLPI. CRACOVIÂC s. (COR.) cracoviană. (~ este un dans popular polonez.) CRACOVIANĂ s. (COR.) cracoviac. (Dansul popular polonez numit ~.) crăîlă s. v. GOGOAŞĂ. CRAH s. (FIN.) bancrută, faliment, (înv. şi reg.) selam6t, (înv.) mofluz, mofluzănie, mofluzle, mofiuizljk, (înv.,. îm Transilv.) cridă. (~ unei metrii intre prinderi GctphlaUsU.) CRAI s. afemeiat,, (pop. şl fain.) berbant* craidon, muieratic,, (pop-..) mmeree, (prin Transilv.) băbălăti;,. (fa mi.) dOnjiuân, (glumeţ) ştren-gâr. (E un mmc ~î) crai s. v. BOISTEAN. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. ÎMPĂRAT. MONARH. POPĂ. REGE. RIGĂ. STĂPÎNITOR.. SUVERAN.. VODĂ. VOIEVOD, craidon s. v.. AFEMEIAT. CRAL CRAILEC s.. (liiivr.) Libert inâji, (pop. şi fam.) berbantlîc, (MotcL) crancalfc, (înv.) preacurvic. (~ unui bărbat.) CRAINIC. Sv mesager,, sol, trimis, vestitor, (reg) crancău, (înv.) poislâneţ, poslânie. pristâv, strigător, tetâL (Anammţal vesteapr intr-un ~.) 2, spicher. (~ li& khvizimie.) erilnic s. v. BUHAI. COINAC. COLĂCAR. CRAINICĂ s. spicheriţă. (~ la radio.) CRAMĂ s. (reg.) veîniţă. (Mai are vin ln~ .)• CRAMPĂ s. (MED.) colică, spasm, (reg.) apueăt, apucătură, matrinehînă, matrice, strins, strînsoâre, strînsură, vătămat ură. (~ intestinală.) crampeii s. v. TlRNACOP. CRAMPONÂ vb. (fig.) a se agăţa. (Se ~ cu desperare de elt ca s-o ajute.) cran s.^ v. MACARA, crancalîe s. v. CRAILÎC. era nea u s. v. CEUCĂ. CORB. CRAINIC. MESAGER. SOL. STÂNGĂ. STĂNCUŢĂ. TRIMIS. VESTITOR. CRÂNIU s. (ANAT.) căpăţînă, hîrca, scăfîr-lie, tigvă, ţeastă, cutie craniană, (pop. şi fam.) devia, (înv. şi reg.) scafă, (înv.) glâvă, glă-văţînă. (~ unui mort deshumat.) CRAP s. (IHT.; Cyprinus carpio) (reg.) şarân, (Mold.) sazân. crap săltăreţ s. v. SULĂ. crap sulătic s. v. SULĂ. crap siilednic s. v. SULĂ. cras adj. v. GROSOLAN, clasici s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ- MOALE. VERIGAR. crastavân s. v. ANTONICĂ. CRATER LUNAR s. (ASTRON.) circ lunar. CRATIMĂ s. linioară, liniuţă de unire, trăsură de unire. (~ este un semn ortografic.) CRÂTIŢĂ s. (reg.) tigaie, (Transilv.) lâ-boş, (Ban., Transilv. şi Olt.) râină, (prin Transilv.) răvăr, (Ban.) şerpencă. (O ~ cu fasole.) CRATOGEN s. (GEOL.) platformă. CRAVÂŞĂ s. biciuşca, (pop.) rîncă, (reg.) fişcă, iuşcă, năpircă, zbiciuşcă. (îndeamnă calul cu ~.) GRAVATĂ s. (înv.) legătoâre, legătură, (arg.) şlenglier. (Purta la glt~.) GRĂCÂNĂ s. pirostrie, (reg.) picioare (pl.), ţăgră, (prin Transilv.) miţă, (prin Ban. şi Transilv.) săgcâc. (Pe ~ se pune ceaunul la foc•) „ x crăcăna s. v. CAPRĂ. GOARNE. COBILĂ. PRĂJINĂ. CRĂCĂNA vb. (pop.) a se crăci, a se răs-crăcăra, (reg.) a se tirşi. (Ce te-ai ~ aşa?) 183 CREANGĂ crăeănă vb. v. BIFURCA. RAMIFICA. CRĂCĂNÂT adj. (pop.) crăcit, răscrăcărât, (reg.) tîrşit. (Om picioare crăci vb. v. CRĂCĂNA, crăcit adj. v. CRĂCĂNAT. CRĂCltJN s. (BIS.) (înv.) născut. (în ziua de ~.) crăeos adj. v. CRENGOS. CRENGUROS. RAMIFICAT. RĂMUROS. CRĂCULIŢĂ s. crăcuşoară, crăcuţă, crenguţă, rămurca, rămurică, (Ban.) şibă. (O ~ de brad.) crăcuros adj. v. CRENGOS. CRENGUROS. RAMIFICAT. RĂMUROS. CRĂCUŞOARĂ s. crăculiţă, crăcuţă, crenguţă, răinurea, rămurică, (Ban.) şibă. (O ~ de pin.) CRĂCOŢĂ s. crăculiţă, crăcuşoară, crenguţă, rămurca, rămurică, (Ban.) şibă. (O ~ de măr.) crăcălc s. pl. v. SURGUCI. crăiăsă s. v. DAMĂ. ÎMPĂRĂTEASĂ. MAMĂ. MATCĂ. MIREASĂ. REGINĂ. SUVERANĂ. ZÎNĂ. crăie s. v. IMPERIU. ÎMPĂRĂŢIE. MONARHIE. REGAT. crăie li ci s. v. VERIGEL. crăiesc adj. v. IMPERIAL. ÎMPĂRĂTESC. REGAL. REGESC, crăies s, v. BOISTEAN. crăicştcadv. v. ÎAÎPĂRĂTEŞTE. REGEŞTE, crăietc s. v. BOISTEAN. crăict s. v. BOISTEAN. crăimc s. v. IMPERIU. ÎMPĂRĂŢIE. MONARHIE. REGAT. crăişor s.v. PRINCIPE. PRINŢ. CRĂÎŢĂ s. (BOT.; Tageles erecta şi patula) vîzdoagă, (reg.) boănce (pl.), bdfte (pl.), budiână, ocheşele (pl.), săscuţă, schilculiţc (pl.), ţigăn-cuşe (pl.). crăiţă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. DAMĂ. FEMEIE DE STRADĂ. ÎMPĂRĂTEASĂ. MAMĂ. MATCĂ. PROSTITUATĂ. REGINĂ. TÎRFĂ. CRĂNŢĂÎ vb. a crănţăni, a ronţăi. (~ covrigi.) CRĂNŢĂNI vb. a crănţăi, a ronţăi. (~ biscuiţi. ) CRĂPA vb. 1. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) fisura, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~.) 2. a plesni, (pop.) a pocni. (A ~ o vită.) 3. a despica, a sparge, a spinteca, a tăia, (reg.) a sfărima. (~ lemne pentru foc.) 4. a se deschide, a se despica. (S-a ~ pă-mîntul.) 5. a (se) căsca, a (se) întredeschide. (Uşa s-a ~.) 6. a se deschide, a se desface, a se despica, a plesni. (~ mugurii, bobocii.) crăpă vb. v. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRŞI. STINGE. SUCOMBA. CRĂPÂRE s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, poc-nire, spargere, spart. (~ a unui vas.) 2. crăpat, despicare, despicat, spargere, spart, spinte-care, spintecat, tăiat, tăiere. (~ a lemnelor de foc.) 3. crăpat, întredeschidere. (~ a uşii, a ferestrei.) 4. deschidere, desfacere, despicare, plesnire. (~ bobocilor de floare.) crăpăre s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRSIT. STINGERE. SUCOMBARE. CRĂPĂT adj. 1. ciobit, ciocnit, fisurat, plesnit, spart. (Vas ~.) 2. despicat, spart, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. căscat, întredeschis. (Uşă capac ~.) 4. deschis, desfăcut, plesnit. (Boboc, mugur ~.) CRĂPĂT s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, cră-pare, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, poc-nire, spargere, spart. (~ al unui vas.) 2. cră-pare, despicare, despicat, spargere, spart, spin-tecare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 3. crăpare, întredeschidere. (~ uşii, al ferestrei.) crăpăt s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. NĂBUSEALĂ. NĂDUF. NĂ-DUSEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. GRĂPĂTtJRĂ s. 1. ciobitură, ciocnitură, fisură, plesnitură, spărtură. (~ a unui vas.) 2. despicătură, spintecătură, tăietură. (~ la pantaloni.) 3. întredeschidere, întredeschiză-tură. (Prin ~ uşii...) 4. căscătură. (O mică ~ in perete.) 5. (TEHN.) fantă. CRĂPCEÂN s. (IHT.) crăpuştean. crăpclniţă s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE. crăpuşnic s. v. CRĂSTĂVAL. PĂLĂMIDĂ. SCAI. SPIN. ŞOFRĂNEL. CRĂPUŞTEÂN s. (IHT.) crăpcean. CRĂSTĂVĂL s. (BOT.; Cirsium oleraceum) (reg.) crăpuşnic. CREÂ vb. 1. a afla, a concepe, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a nâşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a făuri, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat naţional unitar.) 3.(BIS.) a face, a zidi. (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ lumea.) 4. a constitui, a ctitori, a funda, a institui, a înfiinţa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a femeii, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ corpul grănicerilor.) 5. a alcătui, a constitui, a desemna, a forma, a institui, a înfiinţa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială.) G. a alcătui, a compune, a elabora, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 7. a forma, a pregăti. (~ cadre de specialişti.) 3. a cauza, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Medicamentul li ~ o senzaţie de...) 9. a aduce, a produce, a realiza. (~ mari beneficii.) CREÂNGĂ s. cracă, ramură, (rar) ram, (înv. şi reg.) stîlp, (reg.) râtină, râză, (Transilv.) cloâmbă, (Transilv., Bucov. şi Olt.) crac. (O ~ de măr.) CREARE 184 CREARE s. 1. concepere, elaborare; imaginare, inventare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. şi pop.) izvodire. (+* unei metode noi pentru...) 2. făurire, înfăptuire, întemeiere, realizare. (~ unui stat naţional unitar.) 3. (BIS.) facere, zidire, (înv.) tocmcâlă. (~ lumii, după Biblie.) 4. constituire, fundare, instituire, înfiinţare, întemeiere, organizare, (astăzi rar) statornicire. (~ corpului grănicerilor.) Î5. alcătuire, constituire, desemnare, formare, instituire, înfiinţare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisii.) 6. alcătuire, compunere, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scriere, scris, (înv.) izvodire, redacţie, redijâre. (~ unei opere.) 7. formare, pregătire. (~ unor cadre de specialişti.) 8. determinare, pricinuire, producere, provocare, stîrnire. (~ unei stări de...) creasta-cocoşului s. v. BREABĂN. FERIGĂ. GRANAT. LABA-URSULUI. MOTUL-GURCANULUI. PIEPTĂNAR IŢĂ. RĂMU-RELE. SPILCUŢĂ. TALPA-GÎŞTEI. CREASTĂ s. 1. (GEOGR.) coamă, creştet, culme, muchie, spinare, sprinceană, (pop.) culmlş. (O ~ prelungă de munte.) 2. (GEOGR.) creştet, culme, pisc, vîrf, (rar) obîrşie, (înv. şi reg.) simceă, (reg.) piscân, spic, tigvă, Utilă, vîrvâre, (Transilv.) pieui, (Mold., Transilv. şi Maram.) ţiclău, (înv.) suiş. (Alpiniştii au ajuns pe ~ .) 3. (CONSTR.) coamă, culme, (reg.) connmă, coroană, laţ, samară, slimiiă. (~ a acoperişului.) 4. spinare. (~ unui val.) 5. (BOT.) creasta-cocoşului ■- a) (Clavaria flava) (reg.) meloşel, opintic, tocmăgcl, barba-căpfci, burete-creţ, laba-mîţei ; l>) (Celosia cristala) (înv.) amarăntă. creastă s. v. MĂSEA. RĂVAR. CREATOR adj., s. 1. adj. imaginativ, ingenios, inventiv, iscoditor, iscusit, născocitor, (înv.) scornâci. (Spirit ~.) 2. s. făuritor, înfăptuitor, născocitor, plăsmui tor, realizator, (înv.) săvîrşitor, seornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru...) 3. s. făuritor, fondator, întemeietor, (înv.) tocmitor. (~ de şcoală.) 4. s. autor, realizator. (~ filmului.) 5. s. (art.) atotputernicul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpinul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (in limbajul bisericesc) preaînăl-tul (art.), preaputernicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntui (art.), (înv.) atotţiitorul (art.), tvoreţ, zeu. CREATtJRĂ s. animal, dobitoc, făptură, fiinţă, lighioană, necuvîntător, vietate, vieţuitoare, (înv.) dihanie, săzdânie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură. creatură s. v. CHIP. FAŢĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ. creaţă s. v. RISLING DE BANAT. CREAŢIE s. 1. invenţie, născocire, plăsmuire, scornitură, (pop.) iscodeăiă, iscodenie, iscoditură. (0~ a imaginaţiei sale.) 2. (BIS.) facere, geneză, (înv.) nâştere, rodină, roditură, tvorenie. (Cartea /v, In Biblie.) 3. operă, realizare. (Tot ce vezi aici e ~ mea.) 4. lucrare, operă, producţie, (înv.) producere, product. (O ~ de mare valoare.) . CREDE vb. 1. a aprecia, a cliibzui, a considera, a găsi, a gîndi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaşte, a număra. (Eu ~ că aşa trebuie să facem.) 2. a considera, a găsi, a socoti, a vedea. (Această circumstanţă o ~ de bun augur.) 3. a se Considera, a se închipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se ţine. (Se ~ inteligent.) 4. a bănui, a ghici, a gîndi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probului, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va intlmpla astfel?) 5. a presupune, a socoti, (franţuzism) a prezuma, (reg.) a probălui, (înv.) a supoza. (~ că vom pleca In două zile.) 6. a (se) aştepta, a-şi imagina, a-şi închipui. (Ce ~ că ai să vezi?) 7. a-şi imagina, a-şi închipui, a i se năzări, a i se părea, (înv. şi pop.) a i se năluci. (Tu ~ numai că l-ai văzutl) 8. a nădăjdui, a spera, (înv. şi reg.) a se nădăi. (A început a ~ că va fi liniştit.) 9. a se încrede. (~ în tine!) CREDIBIL adj. acceptabil, admisibil, plauzibil, verosimil. (O explicaţie ~.) CREDIBILITĂTE s. admisibilitate, plauzibilitate, verosimilitate, (rar) verosimilitudine. (~ unei explicaţii.) CREDINCIOS adj. 1. cinstit, devotat, fidel, nestrămutat, statornic, (livr.) leâl, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soţie prieten ~.) 2. (BIS.) cucernic, cuvios, evlavios, pios, prea-credincios religios, smerit, (franţuzism) de vot, (înv. şi reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pictos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om~.) CREDINŢĂ s. 1. certitudine, convingere, încredinţare., sentiment, siguranţă, (livr.) convicţiune. (Am ~ că aşa va fi.) 2. cinste, devotament, fidelitate, statornicie, (livr.) lealitate, (înv. şi reg.) prilnţă. (~ soţiei faţă de soţ.) 3. nădejde, speranţă, (rar) nădăjduirc, (înv.) nădăjduinlă. (Nu şi-ci pierdut ~ în mai bine.) 4. idee, judecată, opinie, părere. (După ~ mea...) 5. (BIS.) cucernicie, cuvioşcnic, cuvio-şic, evlavie, pietate, pioşenie, piozitatc, religiozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitic, rîvnă, rîvnire, smerîre. 6. (BIS.) confesiune, cult, religie, rit, (pop.) lege. (E de ~ ortodox.) credinţă s. v. ASIGURARE. CHEZĂŞIE. CONCESIUNE. CREDIT. CREZ. DATORIE. GARANŢIE. ÎNCREDERE. LOGODNĂ. SIMBOLUL CREDINŢEI. credinţi vb. v. LOGODI. CREDIT s. datorie, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) credit s. v. APRECIERE. ASCENDENT. ATENŢIE. AUTORITATE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAŢIE. INFLUENŢĂ. ÎNCREDERE. ÎNRÎURIRE. ONOARE. PRESTIGIU. PREŢUIRE. REPUTAŢIE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ, CREDITĂ vb. (FIN.) a împrumuta. (A ~ pe cineva cu suma de...) 185 CREŞTE. CREDITARE s. (FIN.) împrumutare. (:~ cuiva cu suma dc...) CREDITOR s. (FIN.) împrumutător, (înv.) datornic. (îl asaltează ^ ii.) credo s, v. CREZ. SIMBOLUL CREDINŢEI. CREDUL adj. 1. naiv, prost, (înv., în.Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (fam.), fraier. (Dac-ai [ost ~ şi l-ai crezut!) 2. candid, ingenuu, inocent, naiv, neştiutor. (O fiinţă ~.) CREDULITATE s. 1. naivitate, simplicitate, simplitate-. (~ şi neştiinţa lui.) 2. candoare, ingenuitate, inocenţă, naivitate. (E de-o ~ dezarmantă.) CREIER s. (ANAT.) 1. (impr.) encefăl. 2. creierul mic — cerebel, (pop.) creierăş, (reg.) creierii s. creier s. v. BUTUC. DEŞTEPTĂCIUNE. INTELECT. INTELIGENŢA. JUDECATĂ. MINTE. PRICEPERE. RAŢIUNE. SPIRIT. creierăş s. v. CEREBEL. CREIERUL MIC. creierii? s. v. CEREBEL. CREIERUL MIC. CREION s. condei, (înv. şi pop.) plaivaz, (înv. şi reg.) -plumb, (înv., în Transily. şi Ban.) ceruză. (Negustorul stă cu ~ după ureche.) CREIONA vb. a (se) contura, a (se) schiţa. (A ~ din citeva trăsături situaţia.) CREIONARE s. conturare, schiţare. unui profil.) ; CREIŢÂR s. (reg.) crucer. (~ era o monedă de argint sau de aramă.) crema) iâ ne s. v. ARDERE. INCINERARE. INCINERAT IE. CREMĂ s. (FARM.) alifie, pomadă, unguent, (livr.) liniment, (pop.) unsoare, (reg.) ip, (Ţran-silv. şi Mold.) ir, (înv.) mehlem. (Şi-a dat cu ~ pe faţă.) cremă s. v. ELITA. LAMURA. eremcnăl s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. CREMENE s. (MIN.) silex, (reg.) beâbe, beăncă, beuţă, bicăş. CRENEL s. (CONSTR.) (înv.) înăzgăl, meterez, zimţ. (~ Ici o cetate.) CREN GĂRĂ1E s. crengărie. CRENGĂRÎE s. crengăraie. CRENGOS adj. crenguros, ramificat, rămuros, (rar) crăcos, (pop.) rămurăt, (reg.) crăcurds, (Transilv.) clombos. (Copac ~.) CRENGUROS adj. crcngos, ramificat, rămuros, (rar) crăcos, (pop.) rămurăt, (reg.) crăcuros, (Transilv.) clombos. (Arbore ~.) CRENGUŢĂ s. crăculiţă, crăcuşoară, cr.ă-cuţă, rămurca, rămurică, (Ban.) şibă. (O ~ de brad.). CREP s. zăbranic. (O lungă maramă de, ~ negru.) CREPONAT adj. încreţit. (Birlic. ţesătură .~.) CREPUSCUL s. (ASl'RON■.) auroră, zori (pl.), (pop.) faptul zilei. crepuscul s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIRE. ASFINŢIT. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DECLIN.; ÎNSERARE. REGRES. SEARĂ. CRESCENDO adv. (MUZ.) crescind. CRESCÎND adv. (MUZ.) crescendo. CRESCUT adj. 1. dezvoltat, măricel, mărişor, (fig.) răsărit, săltât. (Fetiţe mai ~.) 2.. mărit, ridicat, sporit. (Cantităţi ~ de marfă.) 3. extins, lărgit, mărit, sporit. (Suprafeţe cultivate ~.) 4. mare, umflat. (Apele ~ ale riului.) 5. dospit (Aluat ~ .) 6. majorat, mărit, ridicat, sporit, urcat. (Preţuri ~.) 7. amplificat,, intensificat, întărit, mărit, potenţat, , sporit. (O valoare fizică mult ~.) crescut s. v. ETATE. VÎRSTĂ. CRESON s. (BOT.; Lepidium salivum) hre-niţă, (rar) caprilemă. crcson s. v. CARDAMA. NĂSTUREL. CRESTĂ vb. 1. a scrijeli, a zgiria, (rar) a hirşii, a scobi, (înv.) a semna. (~ băncile cu briceagul.) 2. a inciza. (~ un ţesut.) 3. a dinţa, a zimţa, a zimţui. (~ muchia unei piese metalice.) crcslănie s. v. TÎLI1ĂREA. CRESTĂT adj. 1. scrijelit, zgîriat. (O bancă ~.) 2. dinţat, zimţat, zimţuit, (rar) zimţos. (Roată ~..) 3. brăzdat. (Are faţa ~.} eiestălau s. v. RĂVAR. CRESTĂTURĂ s. 1. scrijelcală, scrijelitură* zg'îrietură, (Transilv. şi Maram.) sferditură. (O ~ pe suprafaţa băncii.) 2. incizie. (~ intr-un ţesut.) 3. dinte, zimţ. (~ pe muchia unei monede.) 4. cioplitură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestez. (O poartă ţărănească cu ~i.) 5. brazdă. (O ~ adincă în obraz.) CRESTĂŢEĂ s. (BOT.; Lactuca quercina) (reg.) tîlhăreâ. crestătcâ s. v. DRAGAVEI. PĂPĂDIE. SALATA-IEPURELUI. SUSAI-DE-PĂDURE-SUSAI-PĂDUREŢ. STEVIE. TlLHĂREA. crestez s. v. CIOPLITURĂ. CRESTĂTURĂ. DĂLTUITURĂ. SCOBITURĂ. CRESTOMAŢIE s. analecte (pl.). (~ lui T. Cipariu.) crestuş s. v. MĂSEA. CREŞTE vb. 1. a se dezvolta, a se înălţa, a se mări, (înv. şi pop.) a odrăsli, (pop.) a se ridica, a sălta, a (se) zburătăci. (Ce mult a ~ copilul!) 2. a se dezvolta, a trăi, a vegeta. (Ciupercile ~ in sol bogat.) 3. a se înălţa, a se ridica, a se urca. (Viţa a~ mult de la. pă-mînt.) 4. a se reface, a se regenera. (I-a ~ unghia căzută.) 5. a educa, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ pe cineva în spiritul patriotismului.) 6. (prin Transilv.) a scula. (~ doi porci.) 7. a cultiva. (~ legume.) 8. a se înmulţi, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulţi, a prisosi, a se umnoji. (A ~ numărul participanţilor.) 9. a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a spori, a (se) urca. (Suprafeţele cultivate au ~ la...) 10. a (se) mări, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (A- ~ fondul dc rulment.) 11. a se îndesi, a se îngroşa, a se înmulţi, a spori. (Rîndurile au ~.) 12. a se mări, a se ridica, a se umfla. (Au ~ apele in matca lor.) 13. a (se) dospi, (reg.) a răsări, (înv.) a aveni. (Aluatul a ~.) 14. a (se)-majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ preţul; preţurile CREŞTE 186 s-au ~,) 15. a (se) mări, a (se) ridica, a spori. (A ~ nivelul de trai.) 16. a se mări, a se ridica, a se sui, a se urca. (I-a ~ temperatura.) 17. a se accentua, a se amplifica, a se intensifica, a se întări, a se înteţi, a se mări, a spori. (Viteza viatului a ~.) 18. a (se) îndîrji, a (se) înteţi, a spori, (fig.) a (se) ascuţi. (Lupta ~ In intensitate.) 19. a (se) adînci, a (se) agrava, a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se) ascuti. (Disensiunile au~.) creste vb. v. AVANSA. DEZVOLTA. EVOLUA. ÎNAINTA. PROGRESA. PROPĂŞI. CREŞTERE s. 1. dezvoltare, mărire. (Procesul de ~ al unei fiinţe.) 2. dezvoltare, vegetaţie. (Perioadă de ~ a plantelor.) 3. înălţare, ridicare, urcare. (~ viei pe araci.) 4. refacere, regenerare. (~ unei unghii căzute.) 5. cultivare, educare, educaţie, formare, (înv.) pedeăpsă. (**u tinerei generaţii.) 6. cultivare, cultură. (~ bumbacului.) 7. înmulţire, mărire, sporire. (~ numărului de participanţi la...) 8. extindere, lărgire, mărire, sporire. (~ suprafeţelor cultivate.) 9. mărire, sporire, (livr.) augmentăre. (~ fondului de rulment.) 10. mărire, ridicare, umflare. (~ apelor in maica lor.) 11. dospire. (~ aluatului.) 12. majorare, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ preţurilor.) 13. mărire, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 14. mărire, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii.) 15. amplificare, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire, mărire. (~ schimburilor comerciale.) 16. intensificare, întărire, înte-tire, mărire, sporire. (~ vitezei vîntului.) creştere s. v. DEZVOLTARE. EVOLUŢIE. ÎNAINTARE. MERS-ÎNAINTE. PROGRES. PROPĂŞIRE. CREŞTET s. 1. (ANAT.) sinciput, vertex, (pop. şi fam.) scăfîrlie, (Ban. şi vestul Olt.) teme. 2. cap, căpătîi. (Stătea la ~ lui.) 3. (GEOGR.) creastă, culme, pisc, vîrf, (rar) obîrşie, (înv. şi reg.) sîmceâ, (reg.) piscăn, spic, tigvă, titllă, vîrvăre, (Transilv.) picui, (Mold., Tran-silv. şi Maram.) ţiclău, (înv.) suiş. (Alpiniştii au ajuns pe ~ muntelui.) 4. (GEOGR.) coamă, creastă, culme, muchie, spinare, sprinceană, (pop.) culmis. (~ muntelui.) creştin s.'v. CHIP. FAŢĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ. CREŞTINĂ vb. (BIS.) a (se) boteza. (Un mahomedan care s-a ~.) CREŞTINÂRE s. (BIS.) botez, botezare. (~ a unui om matur necreştin.) creştinătate s. v. CREŞTINISM, creştinesc adj. v. OMENESC. UMAN. CREŞTINÎSM s. (BIS.) (rar) creştinătâte, (fig.) crăce. (~ a apărut în sec. 1 — 2.) CRETACEU s., adj. 1. s., adj. (GEOL.) cre-tacic. (Perioada ~.) 2. adj. crctos. (Material ~.) CRETÂCIC s., adj. (GEOL.) cretaceu. (Perioada ~.) CRIiTĂ s. (pop.) tibişfr, (Mold.) cridă. ( Scrie pe tablă cu ~.) CRETÎN adj., s. (MED.) idiot, imbecil, tîm-pit, (rar) tîmp, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) mut. (Om CRETINISM s. (MED.) idioţenie , idioţie, imbecilitate, tîmpeală, tîmpenie, (rar) tîrnpie, timpime. CRETINIZA vb. (MED.) a (se) idiotiza, a (se) idioţi, a (se) imbeciliza, a (se) prosti, a (se) timpi. GREŢOS adj. cretaccu. (Substanţă ~.) CREŢ adj., s. 1. adj. buclat, cîrlionţat, ine-lat, încreţit, ondulat, (rar) zulufât, (prin Olt. şi Munt.) scîrlionţât, (prin Olt.) scîrcior. (Păr ~.) 2. adj. buclat, inelat, mărgelat. (Lină ~.) 3. s. buclă, cîrlionţ, inel, ondula-ţie, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredeli-tură, (reg.) scirlionţ, zgîrlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. şi Mold.) scîr. (~ al părului cuiva.) 4. adj. cutat, încreţit, ridat, zbîrcit, (fam.) smochinit, (fig.) boţit, brăzdât, (Un obraz ~.) 5. s. cută, dungă, încreţitură, rid, zbîrcitură, (pop.) zbîrccâlă, zbîrci, (prin Transilv.) ranţ, (fig.) brâzdă. (O faţă plină de ^uri.) 6. s. boţitură, cută, încreţitură, îndoitură. (~ al pantalonilor necălcaţi.) 7. s. cută, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ al unei rochii.) CREŢIŞOĂRĂ s. (BOT.; Alchemilla vulga-ris) (reg.) brumârie, plâşcă, umbrarul-doâmnei. crcţişoâră s. v. BURETE-DE-CONOPIDĂ. creţişor s. v. VINDECEA. CREŢOŞCĂ s. (BOT.; Filipendula ulma-ria) (reg.) caprifoi, pepeneă, rînzişoără, sîn-ziână, sinîntînică, tăulă, barba-căprei. crclăşcă s. v. TAULĂ. CREVETĂ s. (ZOOL.) caridă. (~ele slnt numele generic al unor decapode marine.) CREZ s. 1. (fig.) cult, religie. (Care este ~ lui in viaţă?) 2. (BIS.; art.) simbolul credinţei, (livr.) credo, (înv.) credinţă, crezare s. v. ÎNCREDERE, crezămînt s. v. ÎNCREDERE, criânt adj. v. PUTERNIC. TARE. VIU. CRIC s. (TEHN.) vinci, (pop.) vîrtfej, (Transilv.) şaitău. cric s. v. PRUNDĂRAS. crichin s. v. GOLDAN.' RENGLOT. crichină s. v. GOLDANĂ. RENGLOTĂ. cridă s. v. BANCRUTĂ. CRAH. CRETĂ. FALIMENT. crighel s. v. HALBĂ. criliâlă s. v. JILĂVEALĂ. REVENEx\LĂ. UDĂTURĂ. UMEZEALĂ. UMIDITATE, crijăc s. v. CRUCIAT. CRlLĂ s. (PESCUIT) (reg.) aripă, nâtră. (~ la năvod.) crilă s. v. BANDĂ. BULUC. CEATĂ. CÎRD. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. MULŢIME. PILC. STOL. CRÎMĂ s. asasinat, moarte, omor, omorîre, omucidere, ucidere, (livr.) homicid, (înv.) de-şugubină, omucid, sîngi, ucigătură. (Condamnat pentru ~.) CRIMINAL s., adj. 1. s., adj. asasin, omorî-tor, ucigaş, (livr.) homicid, (rar) omucigâş, ucigătdr, (înv.) criminalist, omucid, răzbdi-nic, şugubăţ. a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicSsc. (Faptă ~.) criminalicesc adj. v. CRIMINAL. NELEGIUIT. 187 CRlMPOX criminalist s., adj.. v.. ASASIN.. CRIMINAL. OMOR ÎTOR. UC1GAŞ. CRIN s. I. (BOT.; Lilium candidum) (Tran-silv.) lilie, lilidm. 2„ (BOT.) crin de pădure (Lilium martagoii) = (reg.) aişoi% fiere, ai-de-pădure, crin pestriţ, lilie roşie ; crin-galben (Hemerocallis (lava) = (reg.) stfnjen, crinul-finului, dreţ-gâlben.%« (ZQQL.) crin-de-mare = crinoid. (~ denumeşte un grup de echino-derme.) crin s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎNJENEL. crin-de-âpă s. v. IRIS. ROŞĂŢEA. STÎNJEN DE BALTĂ. STÎNJENEL. STÎNJEN GALBEN. crin-de-bălfu s. v. ROŞĂŢEA. crin-yălhcn s. v. IRIS. STÎNJEN DE BALTĂ. STÎNJENEL. STÎNJEN GALBEN. CRINOÎD s. (ZOOL.) crin-dc-mare. (~ denumeşte un grup de echinoderme.) CRINOLINĂ s. malacof. (Era îmbrăcată cu ~.) crin pestriţ s. v. CRIN DE PĂDURE, crin-roşu s. v. GLADIOLĂ. erinullinului s. v. CRIN-GALBEN. crin-Yînăt s. v. SĂBIUŢĂ. CRIOFÎL adj., s. (BIOL.) psihrofil. (Animal ~.) cripâlcă s. v. CĂŢEL. CORDENCI. CRIPTĂ s. cavou, (rar) necropolă, (înv.) grobnic, gropniţă, mormîntâr. (~ intr-un cimitir.) CRIPTIC adj. ascuns, enigmatic, misterios, ocult, secret, tainic, (livr.) sibilic,sibilin, sibilinic, (inv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns, (Emblema are un sens ~.) CRIPTO GAMĂ VASCULARĂ s. (BOT.) pteridofită. CRISALÎDĂ s.(ENTOM). nimfă, pupă, (pop.) gogoâşă, păpuşă. (~ a unui fluture.) CRISOTERAPlE s. (MED.) auroterapie. (~ se foloseşte în afecţiunile articulatorii.) CRISPÂ vb. a (se) contracta, a (se) încleşta, a (se) zgirci. (Faţa i se furia ii ~ faţa.) CRISPARE s. contractare, crispaţie, încleştare. (~ feţei.) CRISPAT adj. contractat, încleştat. (O faţă ~.) CRISPÂŢIE s. contractare, crispare, încleştare. (~ feţei.) eristăc s. v. CRÎSNIC. CRISTÂL s. clevŞtar. (Un pahar de ~.) CR1STALÎN adj. clar, curat, limpede, pur, transparent, (pop.) vioără, (Transilv.) tistaş, (înv.) chiar. (Crişule, apă ~.) cristalin adj. v. CLAR. LIMPEDE. NEALTERAT. PUR. CRI STAL IZÂRE s. (FIZ.) cristalizaţie. (~ unei substanţe.) CRISTALIZAŢIE s. (FIZ.) cristalizare. (~ linei substanţe.) eristăs s. v. CRÎSNIC. cristă s. v. PANAŞ. POMPON. CRISTELNIŢĂ s. (BIS.) (livr.) baptisterhi( (înv. şi reg.) scăldătiiră, (reg.) putină, scăldă-toâre, (inv.) colimvitră. (~ se foloseşte la botez.) erisleneâsă s. v. AVRĂMEASA. AVRĂ-MEASCĂ. BARBA-BOIERULUI. CRITERIU s. normă, principiu, (rar) semn.. (~ de apreciere.) CRÎTIC adj. 1. agitat, frămîntat, greu, tuU bure, zbuciumat. (Vremuri 2. grav, greu,, periculos, primejdios. (Moment ~ al unei crize.) 3. combativ, polemic. (Ton ~.) CRITICĂ vb. (pop.) a cîrti, (fam. fig.) a scutura. (L-a ~ zdravăn.) CRITICABIL adj. blamabil, condamnabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, ruşinos, urît, vinovat, (livr.) re-prehensibil, (inv.) ocârnic, ocărilor, ruşi-nătâr. (O atitudine ~.) CRÎTICĂ s. obiecţie, observaţie, rezervă, (rar) observare. (Are unele ~ după lectura romanului.) elită s. v. OŢEL. CRIVÂC s. mariaş, (înv.) greşlă. (Moneda austro-ungară numită ~.) CRIVÂC s. (TEHN.) 1. chingă, cocirlă, (reg.) carbâş, cîrjă, coastă, cujbă, gînj. (~ ta luntre.) 2. (reg.) punţi (pl.). (~ la piatra zăcătoare a morii.) crivăe s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. CRIVÂLĂ s. (TEHN.) cocirlă, manivelă, (reg.) coacă, virtej. (~ la joagăr.) crivălă s. v. CLEŞTE, crivăţ s. v. PAT. CRÎVĂŢ s. (MET.) (franţuzism) acvilon, (prin Munt.) traistă-goălă. crivăţ s. v. MIAZĂNOAPTE. NORD. eriveă s. v. BUHAI. CÎRLIG. CLEŞTE. COCÎRLĂ. GREBLĂ. IIREAPCĂ. ÎNTIN-ZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SCHIMBĂTOARE. SLOBOZITOR. VERGEA. crivi vb. v. GIIIFTUI. ÎMBUIBA. ÎN-DOPA. CRIZANTEMĂ s. (BOT.; Chiysanthcmum indicum) dumitriţă, tufănică, (reg.) aurâtă, cătălină, mărgărită, român, tătăişă, flori-de-iârnă (pl.), gura-pahârului, romaniţă-mâre, rujă-de-toâmnă, salomii-gâlbene (pl.). CRÎZĂ s. 1. (livr.) recesiune, (înv.) chesât. (~ economică, financiară.) 2. (MED.) acces, atae, puseu, (astăzi rar) paroxism, (pop.) toană. (~ de nebunie, de cord.) CRÎCNEÂLĂ s. crîcnire, murmur, protest, (pop.) cîrteâlă, (înv.) răpştire. (Nu se aude nici o ~.) CRÎCNÎ vb. a murmura, a protesta, (pop.) a cîrti, (prin Mold. şi Bucov.) a bleşti, (inv.) a răpşti. (Cine mai ~?) CRÎCNÎRE s. cricneală, murmur, protest, (pop.) cîrteâlă, (inv.) răpştire. (Se aude o ~.) CRÎMPEl s. 1. bucată, fracţiune, fragment, frîntură, parte, porţiune, secţiune, tranşă, (pop.) dărâb, partâl, (înv. şi reg.) părtenie, (reg.) jârchină, ştuc. (~ dintr-un tot.) 2. fragment, frîntură, parte, (reg.) crîmpot. (A ascultat un ~ din discuţia lor.) crîmpot s. v. CRÎMPEl. FRAGMENT. FRÎNTURĂ. PARTE. CRÎMPOŢI 188 crini poţi vb. v. CIOPÎRTI. SFÎRTEGA. SFÎŞIA. CRINCEN adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crud, crunt, cumpiit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblinzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, singeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avănjiap-sîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăti-cos, sireăp, (fig.) dur, negru. (Om se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crud, crunt, cumplit, incrînccnat, indirjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, singeros, vajnic, violent, (înv.) crîncemt, tare, (fig.) încleştat. (O luptă ~.) crînceHie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NE ÎNDURARE. NEOMEN IE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENŢĂ. VITREGIE. crÎHcenit adj. v. APRIG. ASPRU. CRÎN-CEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. ÎNCRÎN-CENAT. ÎNDÎRJIT. ÎNVERŞUNAT. NEÎMPĂCAT. NEPOTOLIT. S ÎN GEROS. VAJNIC. VIOLENT. erlnoeş s. v. CĂLŢUNUL-DOAMNEI. CRÎNG s. 1. (BOT.) desiş, hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceâg, kuci. (Iepurele s-a ascuns intr-un ~ .) 2. ( TEIIN.) prîsnel, (reg.) fanar, prîstdlnic, (Olt.) vălug. (~ la roata morii.) ciiay s. v. CICLU. crînjjul cerului s. v. BOLTĂ. CER. FIRMAMENT. CRÎNGULEŢ s. (BOT.) cringuşor. CRÎNGUŞOR s. (BOT.) cringuleţ. CRISNIC s.(PESCUIT) (pop.) cristăc, (reg.) cercâlă, ciorpăc, cristâş, difân, leşnic, leşteu, lingură, năpâtcă, rociu, scărţăş, (Transilv.) comiheriu, (Mold. şi Transilv.) halău, (prin Olt.) posfât, (prin Munt.) prijineâlă. crisnic s. v. PARACLISER. ŢÎRCOVNIC. crişcă vb. v. SCRÎŞNI. CRÎŞMULÎŢĂ s. cîrciumioară, (reg.) crîş-muşoără, crişmuţă. (într-o ~ la Şosea.) crîsmusoără s. v. CÎRCIUMIOARĂ. GRÎŞ-MULIŢĂ’ crişmuţă s.v. CÎRCIUMIOARĂ. CRÎŞMULÎŢĂ. croăfenă s. v. GOGOAŞĂ. CROÂT s. (înv.) arvăt. (E ~ de origine.) croc s. v. COBILĂ. CROCHIU s. schiţă. (Un ~ în cărbune.) crolimâlă s. v. APRET. SCROBEALĂ. crohmâli vb. v. APRETA. SCROBI, crohmălîre s. v. APRETARE. SCROBIRE. SCROBIT. croi s. v. CROIALĂ. TĂIETURĂ. CROI vb. 1. a tăia, (Transilv.) a săbăi. (~ o haină.) 2. a tăia, (înv.) a spârge. (Fluviul îşi ~ drum prin munţi.) CROIÂLĂ s. tăietură, (pop.) croi. (~ a unei haine.) CROÎRE s. croit, (Transilv.) săbăire, săbăit. (~ a unei haine.) CROÎT s. croire, (Transilv.) săbăire, săbăit. (~ al unei haine.) CROITOR s. I. (Transilv., Maram. şi Ban.) săbău, (Transilv., Ban., prin Maram. şi vestul Olt.) şnâidăr. (~ confecţionează haine.) 2. (ENTOM.; Cerambijx cerdo) gornic. CROITOREĂSĂ s. (rar) cusătoreăsă, (Transilv.) săbăiţă, (Ban. şi prin Transilv.) şnaidă-riţă. (~ de taioarc.) CROMÂJ s. (TEIIN.) cromare. (~ unui vas metalic.) GROMĂRE s. (TEIIN.) eroinaj. f~ unui vas metalic.) CROMATICĂ s.(PICT.) colorit, (fig.) paletă. unui tablou.) CROMATOPLĂST s. (BIOL.) cromoplast. CROMOPLÂST s. (BIOL.) cromatoplast. CROMOZOM SEXUAL s. (BIOL.) alozom, lieterocromozom, heterozom. croncăn s. v. CORB. CRONCĂNÎRE s. croncănit, croncănit ură. CRONCĂNIT s. croncănirc, croncănitură. CRONCĂNITCRĂ s. croncănire, croncănit. croncâu s. v. CORB. CRONICAR s. (înv.) cronograf. (Un ~ moldovean.) CRONICA s. letopiseţ, (înv.) hronic. (~ lui Gr. Ureche.) cronograf s. v. CRONICAR. CRONOLOGIC adj. diacronic, evolutiv, istoric. (Expunere ~ a faptelor.) CRONOMETRAJ s. cronometrare. (~ unei operaţii.) CRONOMETRARE s. cronometraj. (~ unei curse de fond.) CROSA AORTEI s. (ANAT.) cirja aortei. CROŞETĂ vb. (Transilv. şi Ban.) a stricării. (~ o danielă.) CROŞETĂ s. 1. igliţă, (reg.) cîriigel. (~ pentru împletii.) 2. paranteză dreaptă, (rar) paranteză franceză. (Text închis între ~e.) CROTĂL s. (ZOOL.; Crotalus horridus) şarpe-cu-clopoţei, (înv.) şarpe-suiiător. CROV s. (GEOGR.) găvan, padină, (Mold. şi Bucov.) coşcovă. CRUCE s. 1. troiţă, (Transilv. şi Ban.) rugă. (O 'v la margine de drum.) 2. cercevea. (~ la o fereastră.) 3. (TEIIN.) (reg.) strup, strupâlnic. (~ Ici ham.) 4. (TEIIN.) răscruce. (De ~ căruţei se prind şleaurile.) 5. (TEIIN.) ceatlău, (reg.) flîntâr, măgăriţă, răscol, scară, (Mold., Transilv. şi Ban.) felehdrţ, (Mold. şi Transilv.) spiţă, (Transilv.) tecărău. (~ la car sau căruţă.) 6. (TEIIN.) crucea dinainte = (reg.) cîntâr, cumpănă, lâmbă, răscruce, scară. (~ la car sau căruţă.); crucea dinapoi = (reg.) brăcinâr, brănişor, coârdă, iuhă, leliă, splină. (~ la car sau căruţă.) 7. (TEIIN.) (reg.) bot, botniţă, hdbot, obăd, opleniţă. (~ la sanie.) 8. (TEIIN.) bulfeu, spetează, stinghie, (pop.) scăiuş, (Transilv., Ban. şi Olt.) fiulâre, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopăţică, (Ban.) remeneâcă, (Transilv.) scîndurică. (~ la jug.) 9. (TEHN.) aripă, spetează, (reg.) crucişă, cumpănă, fo- 189 CRUŞIRE felniţa, răscruce. (~ la virtelniţâ.) 10. (BOT.) crucea-pămlntuhii (Heracleum sphondylium) = brînca-ursului, (înv. şi reg.) sclipeţ, (reg.) laba-ursului, talpa-ursului. cruţe s. v. CREŞTINISM. GHINDĂ. INTERSECŢIE. ÎNCRUCIŞARE. ÎNTRETĂIERE. JUMĂTATE. LAMBĂ. RĂSCRUCE. RĂSPÎNTIE. SPATIE. TREFLĂ. VĂTRAI, erupea s. art. v. DELFINUL. LEBĂDA, erucea-păinintului s. v. FIEREA-PĂMÎN-TULUI. PIEDICUŢĂ. POTROACĂ. ŢIN-TAURĂ. crucea-plinii s. v. PRISTOLNIC. TEIŞOR. crueea-şâlelor s. v. SACRUM. crneea-voinicului s. v. POJARNIŢĂ. PO-PILNIC. ROSTOPASCĂ. SUNĂTOARE, erueer s. v. CREIŢAR. CRUCI vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (p©p.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Tran-silv. şi Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se di vi. (Se ~ de ce aude.) cruci vb. v. ÎNCRUCIŞA. CRUCIAL adj. adine, capital, considerabil, decisiv, esenţial, fundamental, hotăritor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (O serie de prefaceri ~.) CRUCIAT s. (IST.) (înv.) crijâc. CRUCIFICA vb. a răstigni, (înv. şi pop.) a pironi. CRUCIFICARE s. răstignire, (înv.) răstignit. CRUCIFICAT adj. răstignit, (înv. şi pop.) pironit. CRUCIŞ adj., adv. 1. adj. cliiorîş, încrucişat, pieziş, saşiu, strabic, (pop.) şpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciş, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi privire ~.) 2. adv. chiondorîş, chiorîş, încrucişat, saşiu, strimb, (pop.) pieziş, şpanchiu, (reg.) ponciş. (Se uită, priveşte ~.) 3. adj., adv. oblic, pieziş. (O linie ~.) crucişă s. v. ARIPĂ. CRUCE. SPETEAZĂ. CRUCIŞE s. pl. (TEHN.) aripi (pl.), cum-pene (pl.), fofelniţe (pl.), răscruci (pl.), spe-teze (pl.). (~ la războiul de ţesut.) CRUCIT adj. minunat, perplex, stupefiat, surprins, uimit, uluit. (A rămas ~ de cele auzite.) crueijă s. v. CRUCIULIŢĂ. CRUCIULIŢĂ s. 1. (rar) crucită. (O ~ de argint.) 2. (BOT.; Senecio crucifolius) bătătar-nică, (reg.) petimbroâsă. 3. (BOT.; Senecio vulgaris) (reg.) petimbroâsă, spălăcioâsă. cruciuliţă s. v. SPĂLĂCIOÂSĂ. CRUD adj., adv. 1. adj. nefiert. (Ou ~.) 2. adj. necopt. (Carne~.) 3.adj. nefript, neprăjit. (Carne ~.) 4. adj. necopt, verde. ( Prune ~.) 5. adj. fraged, tinăr. (Plantă ~.) 6. adj. brut, neargăsit, neprelucrat, netăbăcit, verde. (Piei animale ~.) 7. adj. mic, necrescut, ne-dezvoîtat. (Copil ~.) 8. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţă- tor, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neindurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, singeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireâp, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 9. adj. aspru, brutal, cîinesc, cîinos, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 10. adj. barbar, feroce, inuman, nemilos, neomenos, sălbatic, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Un procedeu ~ .) 11. adj. aprig, aspru, crîncen, crunt, cumplit, încrince-nat, îndîrjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleştat. (O bătălie ~.) 12. adj. hain, implacabil, necruţător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorâbil, (rar) neîndurât, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~.) cruc| s. v. BOLTĂ. CER. CICLU. FIRMAMENT. ORBITĂ. cruciuliţă s. v. RUGINĂ. SPĂLĂCIOÂSĂ. crump s. v. CARTOF. crumpenă s. v. CARTOF. NAP-PORCESC. TOPINAMBUR. CRUNT adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neindurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, singeros, violent, (livr.) sanguinâr, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireâp, (fig.) dur, negru. (Om se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crîncen, crud, cumplit, în-crincenat, îndîrjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crin-cenit, ţâre, (fig.) încleştât. (O luptă ~.) 3. adj. atroce, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimîntă-tor, teribil. (O durere ~.) cruntă vb. v. ÎNROŞI. ÎNSÎNGERA. ROŞI. SÎNGERA. cruntârcs. v. INS ÎNGERARE. S INGERARE. SÎNGERAT. S ÎNGERĂTURĂ. cruntat adj. v. ÎNSÎNGERAT. SÎNGERAT. CRUP s. (MED.) 1. (pop.) guşter. 2. crup fals = pseudocrup. CRtJPĂ s. (ANAT.) sapă, (reg.) şâucă. (~ la cal.) CRtJPE s. pl. (reg.) bulgur. (Mănincă ~ fierte în lapte.) CRUSTĂ s. 1. coajă. (Mămăliga a făcut o ~.) 2. pojghiţă. (O ~ la suprafaţa lichidului.) 3. (MED.) coajă, pojghiţă, (pop.) zgâibă, (reg.) scoârţă, zgâncă. (~ la o rană.) CRUŞĂŢEÂ s. (BOT.; Barbarea vulgaris) (reg.) bărbuşoâră. cruşeâlă s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE* TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT. cruşî vb. v. ARGĂSI. TĂBĂCI. cruşire s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT. CRUŞIT 190 cruşit adj. v. ARGĂSIT. TĂBĂCIT. CRUŞIN s. (BOT.; Rhamnus frangula) (reg.) paţachină, lemn-cîinesc, salba-drâcului, salbă-moâle. cruşîn s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBA-MOALE. CRUŢA vb. 1. a absolvi, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de pedeapsă.) 2. a menaja, (înv. fig.) a înconjura. (îl ~ cit putea de griji.) 3. a se conserva, a se menaja, a se păstra, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să le ~!) 4. a precupeţi, (înv.) a pregeta. (Nu ~ nici un efort pentru...) cruţă vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ŞOVĂI. CRUŢARE s. 1. absolvire, iertare, scutire. (~ cuiva de o pedeapsă.) 2. menajare. (~ cuiva bolnav.) CRUŢĂTOR adj. adunător, econom, păstrător, stringător, (înv. şi reg.) scump, (reg.) păstri61nic, (fig.) strîns. (Om ~.) cruţător adj. v. BUN. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOS. MILOSTIV. cruzie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENŢĂ. VITREGIE. CRUZÎME s. asprime, barbarie, brutalitate, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie, (rar) nemllă, nemilostivire, (pop.) cîinie, cîinoşânie, (înv. şi reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenîe, cruzie, cum-pliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.) CTÎTOR s. fondator, întemeietor, (înv.) aşe-zătdr, (înv. fig.) urzităr. (~ al unui aşeză-mint.) CTITORÎ vb. a constitui, a crea, a funda, a institui, a înfiinţa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (~ un aşezămtnt, o societate culturală.) CU prep. 1. (temporal) prin. (Serbarea începe ~ focuri de artificii.) 2. (temporal) de, după. (Zi ~ zi.) 3. (instrumental) din. (Pocneşte ~ biciul.) 4. (instrumental) prin. (Se înţeleg ~ tălmaci.) 5. (arată conţinutul) de. (Un pahar ~ apă.) cuâcă s. v. STÎRC-DE-NOAPTE. CUANTIFICÂT adj. (FIZ., FILOZ.) discontinuu, discret. (Valoare ~.) cuart s. v. SFERT. CUARŢs. (MIN.) (reg.) bicâş, (Ban.) bâică. CUBÂJ s. capacitate, volum. (~ al unei incinte.) cuină s. v. BOLTĂ. CAMPADURĂ. CĂ-MIN. COŞ. CUPOLĂ. HORN. CUBIC adj. (prin Olt.) maşinât, (înv.) cubi-cesc. (Zahăr . ) cubiccsc adj. v. CUBIC, cuc-armenesc s. v. PUPĂZĂ. CUCĂ s. (PESCUIT) (reg.) capcână, gâie, năpâstă. căcă s. v. PROSTOVOL. CUCERÎ vb. 1. a lua, a ocupa, (înv.) a cuprinde, a dobîndi, a prinde, a stăpini. (După lupte crincene au ~ cetatea.) 2. a ocupa, a subjuga, a supune, (pop.) a pleca, (înv.) a po-bedi, a prididi, a reduce, (A ~ multe ţări; a ~ întreaga Galic.) 3. a cîştiga, a dobîndi, a obţine, a realiza, a repurta, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită biruinţă.) 4. a cîştiga, a dobîndi. (A ~ titlul de campion.) 5. a cîştiga. (A ~ simpatia tuturor.) 6. a atrage, a captiva, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a îneînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) cuceri vb. v. ÎNCHINA. PLECA. PREDA. SUPUNE. CUCERÎRE s. 1. luare, ocupare, ocupaţie, (franţuzism înv.) conclietă. (~ Griviţei.) 2. ocupare, subjugare, supunere. (~ Galici.) 3. cîştigare, dobîndire, obţinere, realizare, repurtare. (~ unei victorii strălucite.) 4. cîştigare, dobîndire. (~ titlului de campion.) 5. captivare, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, îneîntare, răpire, seducere, seducţie, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) CUCERÎT adj. captivat, fascinat, fermecat, îneîntat, răpit, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.) CUCERITOR s., adj. 1. s., adj. ocupant, (înv.) supuitdr, (franţuzism înv.) conclierânt. al cetăţii.) 2. adj. captivant, desfătător, fascinant, fermecător, îneîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franţuzism) şar-mânt, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savurds. (Un spectacol 3. adj. irezistibil. (Un zîmbet ~.) CUCERNIC adj. (BIS.) credincios, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franţuzism) devot, (înv. şi reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietds, pravoslavnic, rîvnitdr, bine-credincios. (Om ~.) CUCERNICIE s. (BIS.) credinţă, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocestie, blag'ocestivfe, hristoitle, rîvnă, rîv-nire, smerlre. (~ unui bigot.) CUCOĂNĂ s. doamnă, madam, (pop.) jupî-neâsă, (ieşit din uz) damă, (grecism înv.) chera, (italienism înv.) signdră. cucoănă s. v. STICLETE. CUCON s. domn, (înv. şi fam.) musiu, (grecism înv.) chir, (italienism înv.) signor. cuconiţă s. v. STICLETE. căcoriţă s. v. PORUMB. CtJCOVĂ s. (ORNIT.; Cygnus olor) lebădă de vară. CUCCl s. (Transilv.) coc, cocoş, modîlcă. (S-a lovit şi a făcut un ~ la cap.) cucă! s. v. COC. MOŢ. cucuiăvb. v. CĂŢĂRA. COCOŢA. RIDICA. SUI. URCA. cucuiât adj. v. MOŢAT, cucâlă s. v. CARTOF, cuculeăsă s. v. FLOAREA-CUCULUI. CUCULfiŢ s. (ORNIT.) cucuşor. cuculiu s. v. CULION. 191 CUIB cucumăr s. v. CASTRAVETE, cucumeâ s. v. CAMPADURĂ. CUCUVAIE. CUCUVEA. cnctiră s. v. CORMANĂ. RĂSTURNĂTOARE. TOLBĂ. CUCURlG s. (BOT.; Helleborus odorus) (reg.) bojoţel, nipreâlă, strecurătoâre, iarbă-de-curăţe-nie, iarbă-şerpeâscă. cueuriq s. v. SPÎNZ. cucurigu s. v. COCOS. GALERIE. MANSARDĂ. CUCURUJEL s. (reg.) călcîi. (~ este o boală a griului.) CUCURIjZ s. (BOT.; Petasites albuş) (Bu-cov.) cojocel. cucuruz s. v. CAPTALAN. CON. PORUMB. ŞTIULETE. cucuruzâştină s. v. PORUMB. PORUM-BIŞTE. cucuruz-dc-pădure s. v. MAMA-PĂDURII. cncuruze s. pl. v. PORUMB. PORUMBIŞTE. cucuruzîşte s. v. PORUMB. PORUMBIŞTE CUCUSOR s. (ORNIT.) cuculeţ. cueusor s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI. CUCIjTĂ s. (BOT.) 1. (Conium maculatum) (pop.) dudău, (reg.) bucinlş, barba-călugăru-lui. 2. cucută-de-apă (Cicuta virosa) = cucută-mică, (reg.) buciniş-de-âpă, buciniş-de-bâltă, cucută-înveninâtă ; cucută-de-pădure (Galium schullesii) = (Bucov.) sămcuţă ; cucută-mică (Cicuta virosa) — cucută-de-apă, (reg.) buciniş-de-âpă, buciniş-de-bâltă, cucută-înveninâtă. cueută-înveninătă s. v. CUCUTĂ-DE-APĂ. CUCUTĂ-MICĂ. cucută-mică s. v. PĂTRUNJEL-CÎINESC. P ĂTRUN JELUL- C î INELUI. cucute s. pl. v. CIOCUL-CUCOAREI. PLIS-CUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOAREI. cucuţică-dc-bâlţi s. v. MĂRĂRAŞ. CUCUVAIE s. (ORNIT.; Athene noctua) cucuvea, (reg.) ciovlcă, cucumeâ, cucuvâică, pustiâlnică, (Transilv., Maram. şi Ban.) pasărea-mdrtului, pasărea-sărăciei. cucuvâie s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COŞ. HORN. CUCUVEA s. (ORNIT.; Athene noctua) cucu-vaie, (reg.) ciovică, cucumeâ, cucuvâică, pus-tielnică, (Transilv., Maram. şi Ban.) pasărea-mortului, pasărea-sărăciei. cucuveâ s. v. MINUNEA, cucuveică s. v. CUCUVAIE. CUCUVEA. CUFĂR s. ladă, (pop.) tron, (înv. şi reg.) sandîc, sicriu, (Mold.) sipet, (arg.) purceâ. (~ al miresei.) câfăr s. v. GEAMANTAN. VALIZĂ. CUFUNDĂ vb. 1. a (se) adinei, a (se) afunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 2. a afunda, (reg.) a acufunda. (A ~ un obiect Intr-un lichid.) 3. a se adînci, a se afunda, a se înfunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i s-au ~ In orbite.) 4. a(-şi) afunda, a(-şi) înfunda, (fig.) a(-şi) îngropa. (îşi ~ fruntea In palme.) CUFUNDÂC s. (ORNIT.; Gavia arctica) bo-dîrlău, cufundar, (reg.) scufundâci, corcodel-mâre, fundac-mâre. CUFUNDAR s. (ORNIT.) 1. (Podiceps cris-tatus) bodîrlău, corcodel, (rar) scufundâci, scufundâr, (reg.) fundâc. 2. (Gavia arctica) bodîrlău, cufundac, (reg.) scufundâci, corco-del-mâre, fundac-mâre. CUFUNDÂRE s. adîncire, afundare, înfun-dare, scufundare. (~ picioarelor In zăpadă.) CUFUNDĂTOR s. scafandrier, scafandru, (rar) plonjor. CUFUNDĂTtJRĂ s. adîncătură, adincitură, scobitură, scufundătură, (pop. şi fam.) scofîlci-tiu-ă, (înv. şi reg.) scorbelittiră. (~ a solului.) cufureâlă s. v. DEFECARE. DIAREE. eufuri vb. v. DEFECA. IEŞI. CUGET s. (FILOZ.) conştiinţă, gîndire, spirit, suflet, (livr.) for interior, (înv.) cunoştinţă, ştiinţă, (grecism înv.) sinidisis. ctiget s. v. CALCUL. GÎND. IDEE. INTENŢIE. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. PLAN. POVATĂ. POVĂŢUIRE. PROIECT. SFAT. SOCOTEALĂ. VORBĂ. CUGETĂ vb. 1. a chibzui, a gîndi, a judeca, a medita, a raţiona, a reflecta, (înv.) a medita-risi, a mindri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ in linişte.) 2. a filozofa. (Nu mai ~ întreaga zi!) cugetă vb. v. APRECIA. CHIBZUI. CONSIDERA. CREDE. GĂSI. GÎNDI. INTENŢIONA. JUDECA. OPINA. PLĂNUI. PROIECTA. SOCOTI. CUGETĂRE s. 1. gîndire, meditare, meditaţie, reflectare, reflecţie, reflexie, (înv.) schâpsis. (O ~ adincă.) 2. aforism, dicton, maximă, sentinţă, (livr.) adâgiu, (rar) apoftâgmă, pari-mie, (pop.) zicere, (înv.) pildă, (ir.) panseu. (Culegere de ~i.) cugetărcţ s. v. CUGETĂTOR. FILOZOF. GÎNDITOR. CUGETĂTOR s., adj. 1. s. filozof, gînditor, (înv.) cugetărâţ. (Un mare ~ materialist.) 2. adj. gînditor, meditativ, reflexiv, (înv.) meditatâr, (glumeţ şi ir.) pansiv. (Un tip ~.) cucjlă s. v. POPIC. CUGUĂR s. (ZOOL. ; Felis concolor) puma, (rar) tigru rdşu. cuhâr s. v. BUCĂTAR. *CtJHNIE s. (înv.) cămâră. (~ era o trăsură închisă.) cuhnie s. v. BUCĂTĂRIE. CUI s. 1. (înv.) găvozd. (A bătut un ~ in perete.) 2. (TEHN.) cui cilindric = spin, ştift; cui de siguranţă = splint. 3. (TEHN.) ciocîlteu, (Olt. si vestul Munt.) teglici. (~ la jug.) cui ’ s. v. COLŢ. FUSCEL. IC. MĂSEA. PANĂ. SPIŢĂ. TREAPTĂ. ŢINTĂ. CUIB s. 1. bîrlog, culcuş, sălaş, vizuină, (reg.) cobîrlău, câvru, mişină, vizunie, (prin Ban.) cîrtâg, (prin Transilv.) scorciâb, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ al unui animal sălbatic.) 2. cuibar. (~ pentru găini.) 3. muşuroi. (~ făcut la baza tulpinii porumbului.) 4. maia, (reg.) mâtcă. (~ pentru tnăcrirea borşului. ) CUIB 192 cuib s. v. ADĂPOST. AŞEZARE. CASĂ. CĂMIN. _ DOMICILIU. LOCUINŢĂ. SĂLAŞ. CUIBAR s. cuib. (~ pentru găini.) CUIBĂRI vb. a se aciua, a se oploşi, a se pripăşi, (rar) a se rătăci, (înv. şi reg.) a se lipi, (reg.) a se agesti, a se închiorchioşa, (înv.) a se sprijini. (S-a~ acolo de nu se ştie unde.) CUIBULEŢ s. cuibuşor. (Un ~ de rlndu-nică.) cuibul-pămîiitului s. v. TRÎNJI. CUIBUŞOR s. cuibuleţ. (Un ~ de pasăre.) cuibuşor s. v. TRINJI. cuină' s. v. BUCĂTĂRIE. CUIRĂSĂ s. platoşă, (livr.) lorică, (înv.) plâşcă. (~ a unui luptător medieval.) CUIŞOĂRE s. pl. (BOT.; Dianthus chinensis) (reg.) scaunul-lui-Dumnezeu. cuişoâre s. pl. v. CUISORIŢĂ. GAROAFĂ. GAROAFĂ DE CÎMP. GAROAFĂ SĂLBATICĂ. GAROFIŢĂ. CUISOR s. cuiuţ. (Un ~ de cizmărie.) CUISORIŢĂ s. (BOT.; Holostcum umbella-tum) (reg.) cuişoăre (pl.), ridichioâră, rocoţâl. cuişoriţă s. v. RĂCOVINĂ. cuiuncjiu s. v. AURAR. CUltJŢ s. cuişor. (Un ~ de cizmărie.) CUJBĂ s. (reg.) cocîrlă, (Ban. şi Transilv.) cocâie. (hc ~ se atîrnă ceaunul deasupra focului.) cujbă s. v. BRAŢ. CHINGĂ. COCÎRLĂ. CRIVAC. FURCĂ. MÎNĂ. STÎLP. cujeică s. v. FURCĂ. CULĂNT adj. darnic, generos, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galânt, (înv.) dăruitor, filotlm, magnaniin, marinim, (fam.) galanton, (fig.) larg. (Un om ~.) CULĂNŢĂ s. dărnicie, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitâte, munificenţă, (înv.) filotimie, magnanimitâtc, marinimozităte, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) largheţe. (Un om de o ~ rară.) ctilă s. v. BOLTĂ. CUPOLĂ. HRUBĂ. SUBTERANĂ. TEZAUR. VISTIERIE. culbec s. v. GASTEROPOD. GASTRO-POD. MELC. CULBECEÂSĂ s. (BOT.; Medicago falcata) (reg.) ghizdfei, lucernă, trifdi, trifoiaş-sălbâ-tic. culbcceăscă s. v. PAPANAŞ. CULBUT6R s. (TEHN.) basculator. CULCĂ vb. 1. a se întinde, a se lungi, a se trinti, (înv.) a se Unde. (S-a ~ puţin după amiază.) 2. a (se) aşeza, a (se) aşterne, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) pune. (Se ~ la pămint.) 3. a arunca, a azvîrli, a dărîma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poîigni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămint.) 4. a doborî, a tăvăli, (pop.) a pologi. (~ iarba în picioare.) 5. a (se) apleca, a atirna, a cădea, a (se) coborî, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. şi pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile s-au ~ de-atita rod.) culcă vb. v. APUNE. ASFINŢI. COBORI. DISPĂREA. PIERI. PLECA. CULCÂRE s. 1. culcat, întindere, lungire, trîntire. (~ cuiva după amiază.) 2. odihnă. (Mergeţi la ~.) 3. dărîmare, doborîrc, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, trîntire. (înv.) răsturnătură. (~ cuiva la pămint.) 4. doborîrc, tăvălire. (~ ierbii in picioare.) 5. aplecare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) CULCĂT adj. 1. întins, lungit, tolănit, trîn-tit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puţin ~ după amiază.) 2. doborît, răsturnat, trintit. (A işte scaune ~.) 3. doborît, tăvălit, (pop.) pologit. (Un lan de griu ~.) CULCĂT s. 1. culcare, întindere, lungire, trîntire. (~cuiva după amiază.) 2. aplecare, culcare, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) culcudtiş s. v. GOLDAN. RENGLOT. CULGtJŞ s. 1. bîrlog, cuib, sălaş, vizuină, (reg.) cobîrlău, covru, mlşină, vizunie, (prin Ban.) cîrtdg, (prin Transilv.) scorciâb, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ al unui animal sălbatic.) 2. adăpost, sălaş, (înv. şi reg.) strat, (Transilv.) cotrog. (~ pentru animalele domestice.) 3. aşternut, pat, (înv. şi reg.) sălaş. (Se frămlntă In r>w/ •) culctis s. v. ADĂPOST. AŞEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINŢĂ. SĂLAŞ. culcuşul-vacii s. v. VULTUR 1CĂ. CULEGÂR s. (TIPOGB.) culegău, vingalac, (rar) colţâr, compozitor. CULEGĂTOĂRE s. (TIPOGR.) zeţărilă. CULEGĂTOR s. 1. colecţionar. (~ de folclor.) 2. (TIPOGR.) zeţar, (rar) compozitor, probâr. CULEGĂTORlE s. (TIPOGR.) zeţărie. unei tipografii.) CULEGĂU s. (TIPOGR.) culegar, vingalac, (rar) colţâr, compozitâr. CULEGE vb. 1. a aduna, a recolta, a stringe, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, bucatele de pe clmp.) 2. a rupe. (A ~ citeva flori.) 3. a ridica, a stringe. (A ~ o hirtie de jos.) 4. a aduna, a colecţiona, a strînge. (~ folclor de pe teren.) 5. (TIPOGR.) a compune, a zeţui. (~ materialul de tipărit.) CULEGERE s. 1. adunare, adunat, cules, recoltare, recoltat, recoltă, strîngere, strîns, (Transilv. şi prin Maram. şi Ban.) suretiu. buccdelor de pe clmp.) 2. cules, ridicare, ridicat, strîngere, strîns. (~ unei hirtii de jos.) 3. adunare, colecţionare, strîngere. (~ unor texte populare.) 4. (concr.) colecţie, (livr.) florilegiu. (O ~de folclor.) 5. (TIPOGR.) compoziţie, compunere, cules, zeţuire, zeţuit. (~ unui text.) CULES s. 1. adunare, adunat, culegere, recoltare, recoltat,recoltă, strîngere, strîns, (Transilv. şi prin Maram. şi Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe cimp.) 2. culegere, ridicare, ridicat, strîngere, strîns. (~ unei hirtii de jos.) 3., (TIPOGR.) compoziţie, compunere, culegere, zeţuire, zeţuit. (~ unui text.) culeşer s. v. FĂCĂLEŢ. 193 CUMINTE culic-dc-măre s. v. SCOICAR. calină s. v. BUCĂTĂRIE. C.ULI6N s. (înv.) cuculiu. (~ se poartă de către călugări pe cap.) CULISA vb. (TEHN.) a glisa- (O uşă care ~ -) CULISÂREs. (TEHN.) glisare. (~ unei uşi.) culm s. v. PAPURĂ. CtiLME s. 1. (GEOGR.) creastă, creştet, pisc, vîrf, (rar) obîrşie, (înv. şi reg.) simceâ, (reg.) piscân, spic., tigvă, titilă, vîrvâre, (Transilv.) picui, (Mold., Transilv. şi Maram.) ţiclău, (înv.) suiş. ( Alpiniştii au atins ~ muntelui.) 2. (GEOGR.) coamă, creastă, creştet, muchie, spinare, sprinceană, (pop.) culmiş. (înaintează pe ~ muntelui.) 3. (CONSTR.) coamă, creastă, (reg.) comână, coroană, laţ, samară, slimnă. (~ a acoperişului unor case.) 4. (reg.) rudâr, rudă. (De ~ se atîrnă unele obiecte, in casele ţărăneşti.) culme s. v. APOGEU. CULM1NÂNT adj. maxim. (Punct ~ în desfăşurarea unui proces.) CULMINÂRE s. culminaţie. CULMINAŢIE s. culminare. culminâlic s. v. APOGEU, eulmis s. v. COAMĂ. CREASTĂ. CREŞTET. CULME. MUCHIE. SPINARE. SPRINCEANĂ.^ CULOĂR s. coridor, gang, (înv.) tindă. (îl poartă prinţr-un lung ~.) CULOĂRE s. 1. vopsea, (pop.) boiâlă, (reg.) boia, (Transilv., Ban. şi Bucov.) Iarbă, (înv.) fâţă, şar. (~ albastră pentru ţesături.) 2. (rar) mâslă. (~ la jocul de cărţi.) CULPĂBIL adj. (JUR.) vinovat, (înv.) cul-peş, greşit. (Arestatul a fost găsit ~.) CULPABILITATE s. abatere, culpă, eroare, greşeală, păcat, vină, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) tcăhnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblâznă, scandâl, smintă, sminteălă, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceălă. (O ~ de mică importanţă.) CtJLPĂ s. abatere, culpabilitate, eroare, greşeală, păcat, vină, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihână, (înv. şi reg.) teâhnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblâznă, scandâl, smintă, sininteâlă, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceâlă. (O ~ de mică importanţă.) culpcş adj. v. CULPABIL. VINOVAT. CULT adj. 1. citit, cultivat, educat, instruit, învăţat, (rar) şcolit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tînăr~.) 2. cărturăresc, livresc, savant. (Formaţie lexicală ~.) CULT s. l.(BIS.) confesiune, credinţă, religie, rit, (pop.) lege. (E de ~ ortodox.) 2. veneraţie. (Are un adevărat ~ pentru...) cult s. v. CREZ. CULTERANlSM s. (UT.) cultism, gongo-rism. (~ a apărui în Spania.) CULTISM s. (LIT.) culteranism, gongorism. este o manieră literară.) CULTIVĂ vb. 1. a lucra. (~ pămlntul:) 2. a creşte. (~ plante.) 3. a practica. (~ pamfletul.) 4. a citi, a se instrui. (Se ~ mult şi sistematic.) 5. a se civiliza, a sc rafina, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a sc subţia, a se şlefui, (înv. fig.)? a se roâdc. (S-a mai ~ şi el!) CULTIVĂB1L adj. arabil, (rar) arător. (Teren ~.) CULTIVÂRE s. 1. cultură, lucrare, lucraU (~ pămîniului.) 2. creştere, cultură. (~ porumbului.) 3. practicare. (~ genului epic.) ^. instruire, învăţare. (~ cuiva.) 5. creştere, educare, educaţie, formare, (înv.) pedeâpsă. (~ tinerei generaţii în spiritul...) 6. rafinare, stilare, (fig.)’ cioplire, cizelârc, şlefuire. (~ exprimării.} CULTIVÂT adj. 1. lucrat, muncit, (Pă-mîni ~.) 2.citit, cult, educat, instruit, învăţat,, (rar) şcolit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit,. sufletesc. (Tînăr ~.) 3. rafinat, stilat, (fig.)* subţire. (Exprimare ~.) CULTIVATOR s. (AGRIC.) (rar) extirpator,. scormonitor. CULTURALIZA vb. a instrui. (A~ masele.} CULTURALIZARE s. instruire. (~ maselor.) CULTIjRĂ s. 1. civilizaţie. (~ unui popor.} 2. carte, cunoştinţe (pl.), instrucţie, învăţătură, pregătire, studii (pl.), (înv. şi pop.) slovă, (înv. şi reg.) cărturărie, (reg.) scrisoâre, (înv.) minte,, pricopscâlă, pricopsire. (Lipsit de ~.) 3. cultivare, lucrare, lucrat. (~ pămîntului.) 4. creştere, cultivare. (~ tutunului.) euliic s. v. GARDĂ. PAZĂ. STRAJĂ. CUM adv., conj., interj. 1. adv. ce, cit.. aş mai rîde!) 2. conj. (temporal) cînd.. (Frunza-n codru ~ învie.) 3. conj. (cauzal) cînd, deoarece, fiindcă, întrucit. (~ ştiu că vine, sînt emoţionat.) 4. conj. (modal) (pop.) care. (Se înalţă un palat ~ nu mai există.} 5. conj. (comparativ.) ca, cît, precum. (Noi ~ şi ei.) 0. interj, ce?, poftim?, (fam. şi pop.) ha? (~? n-am auzit.) cum conj. v. CÎND. cumătră s. v. CIOCUL-CUCOAREI. PLIS-CUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOAREL PRIBOI. cumbară s. v. MORT IER, OBUZ. CUMETRIE s. botez. CUMINECĂ vb. (BIS.) a (se) împărtăşi, (înv. şi pop.) a (se) griji, (înv. şi reg.) a (se) prieestui, (înv.) a (se) comunica. CUMINECARE s. (BIS.) cuminecătură, euharistie, împărtăşanie, împărtăşire, împărtăşit, (la catolici) sacrament, (înv. şi pop.) grijanie, grijire, pricestânie. (Taina ~.) CUMINECĂTURĂ s. (BIS.) cuminecare, euharistie, împărtăşanie, împărtăşire, împărtăşit, (la catolici) sacrament, (înv. şi pop.) grijanie, grijire, pricestânie. (Taina ~.) CUMINTE adj., adv. 1. adj. ascultător, bun, docil, plecat, supus, (livr.) obedient, (înv.) ascultoi. (Un copil ~.) 2. adj. astîmpărat, aşezat, chibzuit, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 3. adj. cumpănit, echilibrat, raţional, rezonabil, (înv.) rezonat. (Om ~.) 4. adj. chibzuit, înţelept, socotit, (pop.) mintâs. (Oin ~.) 5. adj. chibzuit, deştept, inteligent, înţelept. (O CUMINŢENIE 194 faptă -^J6. adv. chibzuit, înţelept, inţelepţeşte, judicios, raţional. (A procedat ~.) CUMINŢENIE s. 1. ascultare, docilitate, supunere, (livr.) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (înv.) ascultămînt, plecăciune, subordinâţie. 2. chibzuială, chibzuinţă, cliibzuire, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) continenţă, DANTELĂ s. (reg.) bagatelă, cirligei (pl.),. horbotă, spiţură, (Transilv.) cipcă, şpiţ, (prin Ban. şi Transilv.) şlingherăi, (înv.) reţea. (Rochie cu ~.) DANTURĂ s. dentiţie. (Are o ~ perfectă.) DANUBIĂN adj. dunărean. (Regiunea ~.y dar adv. v. DA. DESIGUR. ‘ FIREŞTE, dar eonj. v. ALTFEL. ALTMINTERI/ DAR conj., adv. 1. conj. însă, totuşi. (Aş vrea să te cred, ~ am unele indoicli.) 2. conj. ci, însă, numai, (reg.) fără, (Ban. şi Transilv.> ma. (Xu-i prost cine dă, ~ cel ce rabdă.) 3. conj. însă, numai, (prin Transilv.) pedig. (Eşti prea bună, ~ nu mă prea iubeşti.) 4. conj. darămite, (rar) încămite, mite, nemite,. (înv. şi pop.) necum. (Munte cu munte sa intilncşte, ~ om cu om.) 5. conj. aşadar, deci.. (Iivr.) or. (~, nu ne putem limita la . . . ) (>. adv. oare? (~ aşa să fie?) DAR s. 1.1. atenţie, cadou, surpriză, (înv., pop. şi fam.) peşchăş, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dăruşâg, prezent, prosforă. (I-a făcui un ~ splendid.) 2. donaţie, (înv. şi pop.) danie, (înv.) dănuirc, dăruinţă, hărăzire, oboroc. (~ făcut de domnie unei mănăstiri.) 3. (BIS.) jertfă, ofrandă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblaţiiine, plocon. (~ adus divinităţii.) i. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă,, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.> trăgere, (înv.) aplecăciiine, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru . . . ) 5. însuşire,, putere. (Are unele ~ uri miraculoase.) 6.. calitate, har, însuşire. (Are ~ de a provoca visul.) 7. avantaj, binefacere, folos, privilegiu. (Se bucură de ~ urile tehnicii moderne.) îî. (BIS.) favoare, graţie, har, (înv.) măiestrie. divin.) ll. cusur, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu, (pop. şi fam.) pîrţâg, (pop.) învăţ, (reg.> madeă, natură, nărăvlc, părfie, teâhnă. (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beţiei.) DARA s. tară. (~ unei mărfi.) DARABÂNĂ s. tobă, (rar) tambur, îinv. şt reg.) barabăn, barabâncă, (înv.) timpină.. (Bale ~.) DARĂC s. (TEXT.) 1. dărăcitor, scărmănă-toare, (reg.) pieptene, (Transilv. şi Ban.) drîglu, (Transilv.) hecelă, liuci. (~ pentru scărmănat lina.) 2. cardă. (~ pentru pieptănar ea industrială a linii.) daraveră s. v. AFACERE. BELEA. BUCLUC. CHESTIUNE. DANDANA. INTERESE. ÎN-curcAtură. năpastă, neajuns, necaz. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. PROBLEMĂ. RĂU. SUPĂRARE. TREABĂ- 205 DĂNĂNAIE DÂRĂMITE conj. dar, (rar) încămite, mite, nemite, (inv. şi pop.) necum. (Munte cu munte se întîlneşte, ~ om cu om,) DÂRE s. 1. trasare. (~ unei directive.) 2. dare de seamă = raport, referat, situaţie, (prin Transilv.) sămădâş, (înv.) doclâd, otno-şenie, tacrir, (rusism înv.) prcdstavlenie. (A întocmit o ~ despre . . . ) 3. bir, impozit, (rar) contribuţie, impunere, (înv. şi reg.) porţie, slujbă, (Maram.) sazolic, (Ban.) ştâier, (înv.) adău, adet, dâbilă, dâjdie, madeă, rniric, nevoie, obicei, orînduiălă, rînduiâlă, seămă. (~ către statul feudal.) DÂRNIC adj. culant, generos, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galant, (inv.) dăruitor, filotlm, magnanlm, marinim, (fam.) galanton, larg. (Un om ~.) (larviniăn adj. v. DARVINIST. DARVINISM s. 1. (BIOL.) evoluţionism, transformism, (rar) selecţionism. 2. (FILOZ.) darvinism social = social-darvinism. DARVINIST adj., s. 1. adj. (rar) darviniân. (Concepţia ~.) 2. s. (rar) sclccţionlst. (Un ~ celebru.) DÂSCĂL s. 1. profesor, (livr.) magistru, (peior.) belfer. (în liceu a avut un ~ de istorie minunat.) 2. învăţător, (prin Bucov. şi Transilv.) şcoleriu, (peior.) belfer. (I-a fost ~ la şcoala primară.) 3. institutor, (peior.) belfer. (~ la o şcoală primară urbană.) 4. (BIS.) eîntăreţ, diac, paracliser, psalt, ţircovnic, (Transilv.) cantor, făt, (inv.) eclisiărh, grămătic. (~ îl ajută pe preot la oficierea slujbei.) dascăl s. v. CĂLĂUZĂ. ÎNDRUMĂTOR. POVĂŢUITOR. PRECEPTOR. SFĂTUITOR. SFETNIC. DATA vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.) DATĂ s. 1. (inv.) veleât. (La ce ~ s-a în-tîmplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleât. (La ~ holărîtă . . . ) 3. oară. (Întîia ^v.) 4. rind, (reg.) vers. (în trei ~ am fost pe deal.) dată s. v. DATINĂ. DESTIN. FATALITATE. FEL. MENIRE. NOROC. OBICEI. PREDESTINARE. RÎNDUIÂLĂ. SOARTĂ. TRADIŢIE. URSITĂ. UZ. UZANŢĂ. ZODIE. DÂTINĂ s. 1. fel, obicei, rînduiâlă, tradiţie, uz, uzanţă, (inv. şi pop.) rind, (pop.) dâtă, lege, (inv. şi reg.) pomană, (reg.) orîndă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (inv.) prâvilă, predânie, şart, tocmeală, (turcism înv.) adet. (Aşa-i ~ din bătrîni.) 2. (JUR.) consuetudine, cutumă, obicei, tradiţie, uz, uzanţă. (Practică consacrată prin ~.) DATOR adj. 1. îndatorat. (Om ~ cu bani.) 2. obligat. (Sînt ~ să fac acest lucru.) dator s. v. DATORIE. ÎNDATORIRE. ÎNSĂRCINARE. OBLIGAŢIE. SARCINĂ. DATORÂT adj. debitor. (Sumă ~.) DATORÎE s. 1. (înv.) datâr, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~ ?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină, (înv.) dator, datorinţă, îndatorinţă. (~ ta este să rezolvi problema.) 4. îndatorire, obligaţie, oficiu, sarcină. (Şi-a îndeplinit bine ~ de gazdă.) 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ fată de propria noastră concepţie.) datorintă s. v. DATORIE. ÎNDATORIRE. ÎNSĂRCINARE. OBLIGAŢIE. SARCINĂ. DATORÎT adj. cuvenit. (Respectul ~ cuiva.) DATORÎTĂ prep. 1. graţie, mulţumită, (inv.) slâvă. (~ lui a izbutit.) 2. pentru. (~ lui n-am plecat.) DATORNIC s., adj. debitor, (înv.) îndatoritor, plâtnic. (~ si-a plătit datoria.) datornic s. v. CREDITOR. ÎMPRUMUTĂ-TOR. DÂUNĂ s. 1. pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (inv. şi pop.) pricâz, (pop.) vătămare, (inv. şi reg.) smintă, sminteâlă, (prin Ban.) ştetă, (înv.) scădere, stricare, stricătură, vătă-mătură. (~c provocate de incendiu.) 2. prejudiciu, (livr.) lezare. (~ morală provocată cuiva.) 3. (la pl.) compensare, compensaţie, despăgubire, reparaţie, (inv. şi pop.) mulţumire, (inv.) dezdăunâre, indemnizaţie, (turcism înv.) adet. (~ plătite pentru prejudiciul adus.) dăbălăză v. v. BLEGI. BOSUMFLA. ÎMBUFNA. PLEOŞTI. dăbălăzât adj. v. ATÎRNAT. BLEG. BLE-GIT. BOSUMFLAT. CLĂPĂUG. ÎMBUFNAT. LĂSAT. PLEOŞTIT. dăbilăr s. v. AGENT DE PERCEPŢIE. PERCEPTOR. DĂDÂCĂ s. doică, (livr.) bonă, nursă, (Mold. şi Bucov.) mancă. (O ~ angajată pentru sugar.) dăină vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA. DĂINUI vb. 1. a dura, a exista, a fi, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (inv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit va ~ lumea şi pămintul; vechi obicei care ~ şi astăzi.) 2, a dura, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui ~ pînă astăzi.) dăinui vb. v. EXISTA. FI. TRĂI. VIEŢUI. DĂINUIRE s. menţinere, persistenţă, dăinui tor adj. v. DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC. dăjdiâr s. v. AGENT DE PERCEPŢIE. BIRN IC. CONTRIBUABIL. PERCEPTOR. SUBIECT IMPOZABIL. dălbină s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VlRTEJ. VOLBURĂ. DĂLTlŢĂ s. (rar) dăltuţă. (~ pentru gravori. ) DĂLTUITORĂ s. cioplitură, crestătură, scobitură, (reg.) crestez. (O ~ în lemn.) dăltuţă s. v. DĂLTlŢĂ. dănâc s. v. BĂIETAN. BĂIEŢANDRU. COPILANDRU. FLĂCĂIANDRU. FECIOR. FLĂCĂU. TÎNĂR. dănănâie s. v. BALAMUC. BAZACONIE. BELEA. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. BOARFE. BOROBOAŢĂ. BUCLUC. BULENDRE. CALABALÎC. CATRAFUSE. CIUDĂŢENIE. CURIOZITATE. DANDANA. DRĂCIE. DRĂ- DĂNDĂNAIE 206 GOVENIE. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HU-IET. ISPRAVĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LARMĂ. MINUNĂŢIE. NĂPASTĂ. NĂSTRUŞNICIE. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. POZNĂ. RĂU. SCANDAL. SUPĂRARE. SOŢIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TROACE. TUMULT. ŢOALE. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. dăndănâic s. v. BALAMUC. BOROBOAŢĂ. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. ITUIET. ISPRAVĂ. LARMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. SCANDAL. ŞOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. DĂNGĂNÎ vb. a bate, a suna, (prin Ban.) a zvoni. (~ clopotul la biserică.) DĂNGĂNÎT s. dangăt, (rar) bângăt. (~ clopotului.) dănţui vb. v. DANSA. JUCA. dănţuitor s. v. DANSATOR. JUCĂTOR. dănui vb. v. DA. DĂRUI. DONA. dănuire s. v. DAR. DONAŢIE. dănuitor s. v. DONATOR. dăpără vb. v. PĂRUI. darâb s. v. BUCATĂ. CRÎMPEI. FRACŢIUNE. FRAGMENT. FRÎNTURĂ. PARTE. PORŢIUNE. SECŢIUNE. TRANŞĂ. DĂRĂCI vb. (TEXT.) 1. a pieptăna, a scăr-măna, (Olt., Ban. şiTransilv.) a drigla, (Transilv.) a lieccla. (~ lina la darac.) 2. a carda. (A ~ industrial un material fibros.) DĂRĂClRE s. (TEXT.) 1. dărăcit, pieptă-nare, scărmănare. (~ linei la darac.) 2. car-dare. (~ industrială a linei.) DĂRĂCIT adj. (TEXT.) 1. pieptănat, scărmănat. (Lină ~ la darac.) 2. cardat. (Lină ~ industrial.) DĂRĂCÎT s. (TEXT.) dărăcire, pieptănare, scărmănare. (~ linei la darac.) DĂRĂCITOR s. (TEXT.) darac, scărmănă-toare, (reg.) pieptene, (Transilv. şi Ban.) drîglti, (Transilv.) liecelă, huci. (~ pentru scărmănat Una.) DĂRĂPĂNĂ vb. 1. a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a (se) dărima, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) liîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transiiv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Un obuz a ~ zidul cetăţii.) DĂRĂPĂNÂRE s. 1. degradare, măcinare, părăginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. cădere, dărîmare, dărîmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeâlă, (înv.) risipă. (~ unei case bombardate.) DĂRĂPĂNAT adj. 1. degradat, măcinat» părăginit, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. şi fam.) părădult, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 2. dărîmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O construcţie ~.) dărăpănător adj. v. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂ- TOR. NIMICITOR. PUSTIITOR. RUINĂTOR. DĂRĂPĂNĂTURĂ s. dărîmătură, năruitu-ră, paragină, prăbuşitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.) DĂRÎMĂ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hii, (reg.) a (se) liurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şiTransilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetăţii.) 2. a cădea, a se nărui, a pica, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-ct ~ casa pe ei.) 3. a arunca, a azvîrli, a culca, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămint.) DĂRÎMĂRE s. 1. cădere, dărăpănare, dă-rimat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeâlă, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. cădere, năruire, picare, prăbuşire, prăvălire, răsturnare. cuiva la pămint in urma loviturii primite.) 3. culcare, doborîre, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, trîntire, (înv.) răsturnătură. (~ cuiva la pămint cu o lovitură.) DĂRÎMĂT adj. dărăpănat, năruit, prăbuşit» prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîlt. (O construcţie ~.) DĂRÎMĂT s. cădere, dărăpănare, dărîmare, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeâlă, (înv.) risipă. (~ unui zid.) DĂRÎMĂTURĂ s. dărăpănătură, nărui-tură, paragină, prăbuşitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.) DĂRNICIE s. culanţă, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitâte, munificânţă, (înv.) filotimie, magnanimitâte, marinimozitâte, mărime, (fam.) galantonle, (fig.) largheţe. (Un om de o ~ rară.) DĂRUI vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (grecism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. a da, a dona, (înv.) a dănui. (A ~ statului un bun.) 3. a (se) consacra, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Şi-a ~ întreaga viaţă binelui obştesc.) dărui vb. v. ACORDA. DA. DOTA. ÎNZESTRA. PREDA. dărumţă s. v. DAR. DONAŢIE. DĂRUÎRE s. abnegaţie, devotament, (înv.) devotâre, sadacât. (A manifesta ~ faţă de cineva.) dăruitor adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS. 207 DEBIT dăruşăg s. v. ATENŢIE. CADOU. DAR. SURPRIZĂ. DĂSCĂLEALĂ s. bodogăneală, cicăleală, sicîială, (reg.) morocăneâlă, (fig.) pisălogeâlă. (Mai termină cu ~ !) DĂSCĂLESC adj. (rar) dăscălicâsc. (Treburi .) DĂSCĂLÎ vb. 1. a îndruma, a învăţa, a povăţui, a sfătui. (L-a ~ multă vreme.) 2. a admonesta, a certa, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cirti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorog'i, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puţui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrcvi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) 3. a bodogăni, a cicăli, a plictisi, a sîcîi, (pop. şi fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. şi Bucov.) a cincăi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (fam.) a birii, a bîzîi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cîrîi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Nu-l mai ~ atita!) dăscăliccsc adj. v. DĂSCĂLESC. dăscălie s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. POVAŢĂ. POVĂŢUIRE. PROFESORAT. REPROŞ. SFAT. ŞTIINŢĂ. VORBĂ. dăscălime s. v. ÎNVĂŢĂTORIME. PROFESORIME. dăscălită s. v. INSTITUTOARE. ÎNVĂŢĂTOARE. PROFESOARĂ. dăulă vb. v. DEŞELA. ISTOVI. SPETI. dăulărc s. v. DESELARE. ISTOVIRE. SPETIRE. dăulăt adj. v. DESELAT. ISTOVIT. SPE- TIT. dăuli vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. DĂUNA vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătăţii.) 2. a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.) dăunaş s, v. PĂGUBAŞ. PĂGUBIT. dăunăcios adj. v. DĂUNĂTOR. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PRE-JUDICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. STRICĂTOR. VĂTĂMĂTOR. DĂUNĂTOR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzătdr, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagiibnic, prejudiciăs, stricăciăs. (Efecte ~ pentru . . . ) dăunos adj. v. DĂUNĂTOR. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PREJUDICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. STRICĂTOR. VĂTĂMĂTOR. DE conj. 1. (condiţional) dacă. (Doar ~ n-ar veni astăzi.) 2. (consecutiv) că, incit» (înv. şi pop.) cît. (Gemea ~ iţi era mai mare mila.) 3. (temporal) dacă. (~ va fi să plec . . .) 4. (completiv) să, şi. (Stai ~ mă aşteaptă.) de conj. v. CÎND. DACĂ. DE prep. 1. (arată conţinutul) cu. (Un pahar ~ apă.) 2. (temporal) cu, după. (Zi ~ zi.) 3. (local) în. (O trece ~ partea cealaltă a drumului.) 4. (arată scopul) pentru. (Plantă ~ săminţă.) 5. (arată scopul) ca, drept, pentru, spre. (~ încercare; ~ exemplu.) 6. (arată natura, provenienţa) din. (Făină ~ porumb; masă ~ brad.) 7. (arată obiectul) (înv.) pre-giur. (Avea grijă ~ oaspeţi.) 3. (arată obiectul) despre. (E vorba ~ el.) de pron. v. CARE. CE. de-a clăsele s. v. ŞOTRON, de-a cloăţa s. v. CLOŞCA. GAIA. deădiu s. v. BUNIC. TATĂ MARE. dcălă s. v. ACT. ACŢIUNE. FAPTĂ. LUCRU. MUNCĂ. TREABĂ. de-ale gurii s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE. DEASC'PRA adv., prep. 1. adv. sus. (Se ridică ~.) 2. prep. pe, peste. (~ mesei era pusă muşamaua.) 3. prep. asupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) dc-a şcoala s. v. ŞOTRON. DEBANDÂDĂ s. dezordine, dezorganizare, haos, neorinduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureâiă, harababură. (Era o mare ~ în funcţionarea instituţiei.) DEBARASĂ vb. I. a se degaja, a se descotorosi, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se corto-rosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exo-flisi, (fig.) a se scutura. (S-a ~ de un musafir nepoftit.) 2. a se descotorosi, a scăpa, (fig.) a se curăţa. (S-a ~ satul de un trîndav.) 3. a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobiş-nui, a (se) dezvăţa, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înţărca. (A se ~ de un viciu.) DEBARASÂRE s. 1. degajare, descotorosire, scăpare. (~ de un musafir nepoftit.) 2. dezbărare, dezobişnuire, dezvăţ, dezvăţare, scăpare. (~ de un viciu.) DEBARCADER s. (rar) ambarcader, (înv.) arsanâ, scală, schelă. (A luat vaporul de la ~.) DEBIL adj. delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (înv. şi reg.) mîrşav, ticălos, (reg.) gubav, morînglăv, (Munt. şi Transilv.) sighinâş, (Munt. şi Olt.) şiştav. (Un copil ~ ; o constituţie ~.) DEBILITĂ vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) şubrezi, (reg.) a (se) ticăloşi, (prin Munt.) a (se) şiştăvi. (S-a ~ de tot, bietul copiii) DEBILITARE s. şubrczire. (~ unui copil.) DEBILITĂTE s. slăbănogeală, slăbiciune, şubrezenie, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.) DfiBIT s. I. regie, tutungerie, (înv.) tutu-nărle, (înv., prin Mold. şi Transilv.) trafic. DEBIT 208 (Vinde Intr-un II. flux. (Arc un ~ •verbal precipitat.) debit s. v. DESFACERE. PLASARE. VINDERE. V ÎN ZARE. debita vb. v. DECLAMA. RECITA. ROSTI. SPUNE. VORBI. ZICE. DEBITÂNT s. tutungiu, (înv., prin Mold. şi Transilv.) traficant. DEBITÂNTĂ s. tutungereasă, tutungioaică. debitare s. v. DECLAM ARE. DECLAMAŢIE. RECITARE. SPUNERE. DEBITOR s., adj. 1. s., adj. datornic, (înv.) îndatoritor, platnic. (Un ~ care şi-a plătit ■datoria.) 2. adj. datorat. (Sumă ~.) DEBLOCA vb. I. a degaja, a elibera. (A ~ un drum înzăpezii.) 2. (MIL.) a despresura. (A ~ un oraş asediat.) DEBLOCARE s. 1. degajare, eliberare. (~ a unui drum înzăpezit.) 2. (MIL.) despresurare. (~ a unei cetăţi asediate.) DEBLOCAT adj. 1. degajat. (Drumurile sînt ~.) 2. (MIL.) despresurat. (Oraş ~.) DEBORDÂ vb. I. a se revărsa, (reg.) a puhoia. (Apele au venit mari şi ctu~.) 2. ţMED.) & vărsa, a voma, a vomita, (pop.) a borî, a iepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult şi a ~.) DEBORDANT adj. dezlănţuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpinit, nestăvilit, tumultuos. (Intr-un ritm ~.) DEBORDATE s. (MED.) vărsare, vomarc, vomă, voinitare, (livr.) vomisment, (pop.) iborîrc. bont. DEBURBAJ s. dcburbarc. (~ mustului.) DEBURBArE s. deburbaj. (~ mustului.) DEBUT s. început, (înv.) primiţii (pl.), primordiu, (lia.) start. (A avut un ~ bun.) DEBUTA vb. I. a începe. (Acţiunea ~ prost.) 2. a se deschide, a începe. (Concertul ■a ~ cu ... ) DEBUTĂNT s. începător, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ într-un domeniu.) DECADĂ s. deceniu. (în ultima ~.) DECADENŢĂ s. 1. decădere, declin, regres, (înv.) descreştere, scădenie, scădere, scăpătârc, (fig.) apus, crepuscul. (înălţare şi ~.) 2. corupţie, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (inv.) aselghiciune, aselghic, desfătare, prea-curvic, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) DECALC s. calc. (Copia pe hîrtie de calc a unui desen se numeşte ~.) DECALCA vb. a calchia. (A ~ o schiţă.) DECALCARE s. calchiere. (~ unui desen pe hîrtie de calc.) DECALOGUL s. art. (BIS.) cele zece porunci. DECAPITA vb. (inv.) a descăpăţina, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.) DECAPITAT adj. (inv.) scurtat. (Condamnat ~ J dccavâ vb. v. CALICI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. decavârc s. v. RUINARE. SĂRĂCIRE. SCĂPĂTARE. decavât adj. v. RUINAT. SĂRĂCIT. SCĂPĂTAT. DECĂDEA vb. î. a regresa, (înv.) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, (inv. fig.) a retrograda. (Puterea persană a ~.) 2. a se declasa, a se degrada. (A ~ din cauza băuturii.) 3. a (se) corupe, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (inv.) a (se) sminti. (A ~ intr-un mediu imoral.) DECĂDERE s. 1. decadenţă, declin, regres, (inv.) descreştere, scădenie, scădere, scăpătăre, (fig.) apus, crepuscul. (înălţare şi ~.) 2. declasare, degradare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 3. corupere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (inv.) degradâţie. (~ moravurilor.) 4. corupţie, decadenţă, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (inv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) DECĂZUT adj. 1. declasat, degradat. (Un actor ~.) 2. corupt, depravat, desfrinat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheât, teşmenit, (inv.) aselghicesc, demoralizăt, spurcat. (Moravuri ~.) DECĂZtJTĂ adj. pierdută, stricată. (Femeie ~ •) DECEDA vb. a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfirşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvirşi, (inv. şi reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (inv. şi reg. ir.) a se spârge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ ieri la amiază.) DE CEDARE s. deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrşit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincţie, repauzâre, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvîrşfre, (pop.) pierzânie, pierzare, (reg.) pieişte, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristă-vire, săvirşenie, săvîrşit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpâre, (arg.) mierleâlă, mierlire, verdeş. (~ unei persoane.) DECEDĂT adj., s. defunct, dispărut, mort, răposat, (livr.) repauzăt, (în limbajul bisericesc, pop. şi eufemistic) pierdht, (înv. şi pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvîrşlt. (~ era un om matur.) 209 DECLANŞOR decela vb. v. DESCOPERI. DEZVĂLUI. RELEVA. DECEMBRIE s. (pop.) indrca, (înv. şi reg.) neios, (reg.) ningău. (~ este a 12-a lună a anului.) DECENIU s. decadă. (în ultimul ~.) DECENT adj. 1. cuviincios, politicos, respectuos, (livr.) reverenţios. (O atitudine ~.) 2, pudic, ruşinos, sfios. (O comportare ~.) DECENŢĂ s. 1. cuviinţă, politeţe, respect, (livr.) reverenţă, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (Atitudine plină de ~.) 2. jenă, manieră, pudoare, ruşine, sfială, bună-cuviinţă, (rar) pudicitâte, (latinism rar) pudiciţie. (Nu are nici un pic de ~.) DECEPŢIE s. dezamăgire, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A 'încercat o cruntă ~.) DECEPŢIONÂ vb. a dezamăgi, a deziluziona, (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primită L-a DECEPŢIONÂNT adj. dezamăgitor, dezi-îuzionant. (Un ^ spectacol ~.) DECEPŢIONĂT adj. dezamăgit, deziluzionat, (fam. fig.) dezumflat. (Un îndrăgostit ~.) DECERNĂ vb. a acorda, a atribui, a conferi, a da, (înv. rar) a deferi. (A ~ cuiva un prennu, o distincţie.) DEGERNĂRE s. acordare, atribuire, conferire. (~ une i d işti net i i.,) DECES s. decedare, dispariţie, moarte, piei re, prăpădire, răposare, sfîrşit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincţie, repauzâre, (mai ales in limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvirşlre, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pielşte, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristă-vlrc, săvîrşenie, săvîrşit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpâre, (arg.) mierleălă, mierlire, verdeş. (~imci persoane.) DECI conj. aşadar, dar, (livr.) or. (Să spunem^ ~ lucrurilor pe nume.) DECIDE vb. 1. a comanda, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orîndui. a ri'ndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel . . . ) 2. a convinge, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină plnă aici.) 3. n determina, a hotărî, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 4. a (se) alege, a (se) fixa, a (se) hotărî, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., in Mold. şi Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~?; In sfîrşit, s-a~.) DECIMA vb. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidem ia^ a ~ oamenii.) DECIMĂL adj., s. 1. adj. zecimal. (Sistemul ~.) 2. s. basculă, zecimal, (Transilv.) cintâr, (Transilv. şi Ban.) mâjă. (Cîntăreşte o marfă la ~.) deolndc adv. v. DINCOLO. «ieciocălâ vb. v. DEZGHIOCA. DECIS adj., adv. 1. adj. dîrz, ferm, hotărît, îafiexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neşovăitor, statornic, (înv.) ne- pregetătâr. (Individ ~.) 2. adj. categoric,., expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net, tranşant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 3. adj. categoric, convins, ferm, hotărît, răspicat. (Cu glas ~.) 4. adv. categoric, ferm, hotărît, net, tranşant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) DECISIV adj. I. determinant, hotărîtor, (livr.) irefutabil, (franţuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitor. (A venit cu argumente ~.) 2. concludent, convingător, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) îndupiecător. (O dovadă un exemplu 3. adine, capital, considerabil, crucial, esenţial, fundamental, hotărî tor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) dcciurică vb. v. DEZGHIOCA. DECIZIE s. 1. rezoluţie. (O ~ prin consens.) 2. liotărîre, voinţă. (Prin ~ părţilor.) 3. hotă-rîre. (Vom lua miine o ~ definitivă.) 4. (JUR.) liotărîre, sentinţă, verdict, (rar) ju decât ă, (înv.) judeţ, lege, proces. (~ Intr-un litigiu, Intr-un proces.) decizie s. v. DÎRZENIE. FERMITATE. LIOTĂRÎRE. INTRANSIGENŢĂ. NECLINTIRE. NEÎNDUPLECARE. NESTRĂMUTATUL NEŞOVĂIRE. STATORNICIE. X DECIT adv. ca. (E mai în vîrstă ~ el.) DECLAMĂ vb. a recita, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvînta. (A ~ o poezie.) DEGLAMĂRE s. declamaţie, recitare, spunere, (rar) debitare, (înv.) recitâţie. (~ unei poezii.) DECLAMATOR adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) DECLAMATOR s. recitator. (Un bun ~.> DECLAMAŢIE s. dcclamare, recitare, spunere, (rar) debitare, (înv.) recitâţie. (~ unei poezii.) DECLANŞĂ vb. 1. a cauza, a determina, a dezlănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. şi reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 2. a se dezlănţui, a se isca, a izbucni, a (se) porni, a se stîrni, (rar) a se prăvăli, (înv. şi reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a se spârge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ o furtună, un conflict.) DECLANŞARE s. 1. cauzare, determinare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, (rar) provocâţie. (~ unei puternice reacţii.) 2. dezlănţuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stîrnire, venire, (înv. şi reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupţie.. (înainte de ~ vijeliei.) DECLANŞAT6R s. (TEHN.) declanşor. DECLANŞOR s. (TEHN.) declanşator. £4 — c. 310 DECLARA 210 DECLARA vb. 1. a afirma, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (pop.) a cuvînta, (înv.) a mărturi. (A ~ următoarele . . . ) 2. a comunica. (A ~ ziariştilor . . . ) 3. a afirma, a pretinde, a spune, a susţine, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 4, a anunţa. (Preşedintele ~ deschisă şedinţa.) 5. a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a releva, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ dragostea lui pentru ea.) 6. a mărturisi, a recunoaşte. (Şi-a ~ crima.) 7. a se recunoaşte. (Mă ~ învins.) 8. a opina, a se pronunţa. (Se ~ în favoarea proiectului.) 9. a (se) proclama. (A ~ independenta statului; se ~ împărat.) 10. a apărea, a se ivi. (S-a ~ o epidemie.) 11. a izbucni. (S-a ~ un incediu.) declarant s. v. MARTOR. DECLARÂT adj. deschis, făţiş, mărturisit, recunoscut, vădit, (livr.) manifest. (Duşman /V al războiului.) DECLARAŢIE s. 1. afirmaţie, cuvînt, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (inv.) voroâvă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.) 2. comunicare. (O scurtă ~ făcută presei.) 3. (înv.) publicaţie. (O ~ oficială a guvernului.) 4. destăinuire, mărturisire. (~ de dragoste.) 5- (JUR.) depoziţie, mărturie, mărturisire, (rar) confesiiine, (înv.) mărturisânie, tacrir. (~ unui martor în fala instanţei.) 6. proclamaţie. (~ de independenţă.) DECLASÂ vb. a decădea, a se degrada. (S-a ~ din cauza băuturii.) DECLASÂRE s. decădere, degradare. (~ cuiva din cauza băuturii.) DECLASÂT adj. decăzut, degradat. (Un actor ~.) DECLÎN s. decadenţă, decădere, regres, (înv.) descreştere, scădânie, scădere, scăpătâre, (fig.) apus, crepuscul. (~ al unui imperiu.) declin s. v. APUS. ASFINŢIRE. ASFINŢIT. DECLINA vb. (GRAM.) (înv.) a (se) pleca. (A ~ un substantiv.) declină vb. v. APUNE. ASFINŢI. COBORÎ. DISPĂREA. PIERI. PLECA. DECLINÂBIL adj. (GRAM.) (înv.) plecat. (Parte de vorbire /V . ) DECLINÂRE s. (GRAM.) declinaţie, flexiune nominală, (înv.) plecâre. (~ unui substantiv.) DECLINAŢIE s. (GRAM.) declinare, flexiune nominală, (înv.) plecâre. (~ unui substantiv.) DECOCT s. decocţie. (~ din floare de tei.) DECOCŢIE s. decoct. (~ din plante medicinale.) DECODÂJ s. decodare. (~ unui cod.) DECODARE s. decodaj. (~ unui cod.) DECOLORA vb. a ieşi, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Ţesătura s-a ~ la spălat.) DECOLORÂRE s. ieşire, spălăcire. (~ unui material textil.) DECOLORÂT adj. spălăcit, şters, (reg.) spălat, spălătoeft, spălătuit. (Un material decoltat adj. v. DESĂNTAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR. DECOMPRESlUNE s. (FIZ.) decomprimare. (~ unei incinte.) DECOMPRIMARE s. (FIZ.) decompresiune. (~ unei incinte.) deconcerta vb. v. DERUTA. DESGUM-PĂNI. DEZORIENTA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI, deconcertant adj. v. DERUTANT, deconcertare s. v. DERUTĂ. DESCUMPĂNIRE. DEZORIENTARE. ÎNCURCĂTURĂ. NEDUMERIRE. PERPLEXITATE. ZĂPĂCEALĂ. deconcertat adj. v. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. ÎNCURCAT. NEDUMERIT. PERPLEX. ZĂPĂCIT. DECONECTA vb. (FIZ.) a decupla. (A ~ un aparat electric.) deconecta vb. v. RECREA, deconectant adj. v. RECREATIV. DECONECTARE s. (FIZ.) decuplare. (~ unui aparat electric.) deconectare s. v. RECREARE. DECONGELARE s. decongelaţie. (~ cărnii.) DECONGELÂŢIE s. decongelare. unui aliment.) decopiă vb. v. COPIA. REPRODUCE. TRANSCRIE. DEC6R s. 1. scenă, (rar) scenărie. (~ reprezintă o pădure.) 2. decoraţie, ornament, ornamentaţie, podoabă, (pop.) împodobire, zurzur* (Obiecte de •) decdr s. v. CADRU. PEISAJ. PRIVELIŞTE. SCENĂ. TABLOU. VEDERE. DECORÂ vb. 1. a găti, a împodobi, a Intru-museţa, a orna, a ornamenta, a pavoaza. (A ~ un interior.) 2. (impr.) a medalia. (A ^ pe cineva pentru vitejie.) DECORÂRE s. decoraţie, gătire, împodobire., înfrumuseţare, ornamentare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) DECORĂT adj. 1. gătit, împodobit, Înfrumuseţat, ornamentat, ornat, pavoazat, (prin Munt.) taxidit. (O clădire frumos ~.) 2. (impr.) medaliat. (Persoană ~.) DECORATIV adj. ornamental, ornant. (Element ~.) DECORAŢIE s. 1. (depr.) tinicheâ, .'(impr.) medalie. (A primit o ~ pentru vitejie.) 2* ornamentaţie. (O frumoasă ~ interioară.) 3. decor, ornament, ornamentaţie, podoabă* (pop.) împodobire, zurzur. (Un obiect de 4. decorare, gătire, împodobire, înfrumuseţare* ornamentare, ornare, pavoazare. (Execută ~ unui interior.) DECORTICÂ vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.) DECORTICĂRE s. decorticaţie. (^ orezului.) DECORTICÂŢIE s. decorticare. (~ orzului.) decrepit adj. v. RAMOLIT. SENIL. 211 DEFĂIMĂTOR decrepitudine s. v. RAMOLEALĂ. RAMO-LIRE. RAMOLISMENT. SENILITATE. DECRESCENDO adv. (MUZ.) diminuendo. DECRET s. (JUR*) (înv.) ofis, pitâc, ucâz. >(~ al organului legiuitor.) DECRETĂ vb. (JUR.) 1. a dispune, (inv.) a lega. (Prin prezenţa, şeful statului ~ . . . ) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.) DECRETÂRE s. (JUR.) proclamare. (~ stării de urgenţă.) DECROŞÂ vb. (TEHN.) a (se) desprinde. >(A ^ o maşină electrică.) DECROŞÂRE s. (TEHN.) desprindere. (~ unei maşini electrice.) DECUPAJ s. decupare, decupat. (~ unui scenariu cinematografic.) DECUPÂRE s. decupaj, decupat. (~ unui scenariu teatral.) DECUPAT s. decupaj, decupare. (~ unui profil de carton.) DECUPLA vb. (FIZ.) a deconecta. (A ~ un aparat electric.) DECUPLARE s. (FIZ.) deconectare. (~ unui aparat electric.) DECORGE vb. 1. a proveni, a reieşi, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (inv.) a curge. (O consecinţă care ~ din alta.) 2. a se desfăşura, a evolua, a se petrece. (Partida a ~ in" bune condiţii.) DEDĂ vb. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deprinde, a (se) familiariza a (se) învăţa, a (se) obişnui, (reg.) a (se) liirsi. (S-a~ uşor în noul mediu.) dedă vb. v. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. Închina. dedal s. v. LABIRINT. DEDARE s. aclimatizare, acomodare, adaptare, deprindere, familiarizare, obişnuire. (~ la noi condiţii de viaţă.) DEDAT adj. acomodat, deprins, familiarizat, obişnuit. (Un om ~ Intr-un mediu nou.) DEDEStJBT adv. 1. jos. (Lacul e ~.) 2. sub. (Haina se pune deasupra, cămaşa ~.) DEDESUBTUL prep. sub. (~ nostru se întinde marea.) DEDICĂ vb. 1. a (se) consacra, a (se) închina. (A ~ cuiva o carte.) 2. a (se) consacra, a (se) dărui, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (inv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Şi-a ~ întreaga viaţă binelui obştesc.) DEDICARE s. consacrare, destinare, de votare, închinare. (~ vieţii sale unei cauze nobile.) DEDICAŢIE s. închinare. (O ~ scrisă pe o carte.) dediţă s. v. DEDIŢEL. dediţei-dc-pâdure s. pl. v. OIŢĂ. dediţei-gălbeni s. pl. v. RUSGUŢĂ. de di lei-sălbătici s. pl. v. OIŢĂ. DEDIŢEL s. 1. (BOT.; Pulsatilla) (reg.) adormiţele (pl.), brebenăl, dâdiţă, găgăţăle (pl.), sisinâi (pl.), sufleţel, vînturăle (pl.), capul-cîine-ftui, floarea-pâştelui, floarea-vfntului, iarba- vfntului. 2. (BOT.) dediţei-galbeni (Anemone ranunculoides) = găinuşă, gălbenele (pl.), păş-tiţă, floarea-paştilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breâbăn, păsciiţă, turculeţ, zlac, muscerici-gâlbeni (pl.), pîinea-pâştelui. 3.(ZOOL.) dediţel-de-mare(Actinia) = actinie, anemonă-de-mare, (reg.) trandafir-de-mâre. de dînsele s. v. PĂLĂRIA-CUCULUI. DE DOI s. breaza (art.), ungureasca (art.). (~ este un dans popular.) DEDtJCE vb. (inv.) a cunoaşte. (Ce ~ de aici? ) deduce vb. v. SCĂDEA. ♦DEDULCI vb. (pop. şi fam. fig.) a se spurca. (Se ~ la un trai uşor.) dedulci vb. v. SPURCA. defalcă vb. v. SCĂDEA. DEFAVORABIL adj. 1. nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, prost, rău, urît, (înv. şi pop.) nepriincios, (înv.) nepriităr. (întrecerea a aixut loc pe o vreme ~.) 2. nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, vitreg, (înv. şi pop.) nepriincios. (Condiţii ~ de dezvoltare.) 3. nefavorabil, neplăcut, prost, rău, urît. (A făcut o impresie ~.) 4. nefavorabil, negativ. (O critică ~ făcută cărţii.) 5. depreciativ, dispreţuitor, peiorativ. (Cuvint cu sens ~.) DEFAVORIZA vb. a dezavantaja, (fig.) a handicapa. (Statura îl ~.) DEFĂIMA vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. şi pop.) a (se) ocări, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuţi, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (De ce îl ~ pe nedrept? ) defăima vb. v. DESCONSIDERA. DISPREŢUL NESOCOTI. DEFĂIMARE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîr-fit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăs-tulre, pîră, (inv. şi reg.) ponoslulre, (Ban.) to-nocie, (înv.) balamuţle, catigorie, elevată, mozavirle, (fam. fig.) încondeiere, înnegrlre. (Nu te pleca la ~ lor; o ~ ordinară.) defăimare s. v. DESCONSIDERARE. DESCONSIDERAŢI. DISPREŢ. DEFĂIMÂT adj., s. birfit, calomniat, denigrat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiât. (Om ~.) DEFĂIMĂTOR adj., s., adv. 1. adj., s. birfitor, calomniator, clevetitor, denigrator, ponegritor, (livr.) detractăr, (pop.) hulitor, (înv.) balamiit, clevetnic, năpăstuitor, ponoslui-tor, (turcism înv.) mozavlr. (E un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, clevetitor, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavlrnic. (Afirmaţiif vorbe ~.) 3. adv. calomnios, rău. (Vorbeşte ~ despre ei.) DEFECA 212 DEFECA vb. (FIZIOL.) a ieşi, (pop.) a se căca, a se cufuri, a se scîrnăvi, a se spircii, (reg.) a se spurca. DEFECARE s. (FIZIOL.) (pop.) căcâre, cufu-reâlă. DEFECT s., adj. 1. s. cusur, deficienţă imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeă, teâhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) greşeâlă, lichea, nedesăvîrşire, răutâte. (Are nenumărate ~.) 2. s. anomalie, cusur, (pop.) meteahnă. (Are un ~ congenital.) 3. s. cusur, dar, meteahnă, nărav, patimă, viciu, (pop. şi fam.) pîrţâg, (pop.) învăţ, (reg.) madeă, natură, nărăvle, părfie, teălină, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beţiei.) 4. s. defectare, defecţiune, deranjament, dereglare. (~ în funcţionarea unui aparat.) 5. adj. defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.) DEFECTĂ vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.) DEFECTARE s. defect, defecţiune, deranjament, dereglare. (~ în funcţionarea unui aparat.) DEFECTAT adj. defect, deranjat, dereglai, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.) DEFECTIV adj. (GRAM.) (înv.) scăzăţiv. (Verb ~.) DEFECTUOS adj., adv. 1. adj., adv. greşit, incorect, necorect, prost, rău, (fig.) stricat. (O pronunţare vorbeşte ~ româneşte.) 2. adj. necorespunzător, (înv.) smintit. (O organizare ~.) 3. adj. vicios. (O conformaţie ~.) DEFECŢIUNE s. defect, defectare, deranjament, dereglare. (~ în funcţionarea unui aparatJ DEFEL adv. deloc, nicicum, nicidecum, (înv. şi pop.) necum, nicicît, nimic, (pop. şi fam.) ioc, (reg.) hici, nicicacum, nicidecît, (Olt. şi Munt.) neam. (Nu pot ~ să-l văd.) defendor s. v. PÎRÎT. RECLAMAT. DEFENSĂ s. (ZOOL.) fildeş. (~ a unui elefant.) DEFENSIVĂ s. (MIL.) apărare. (Armata se află In ~,) defensor s. v. APĂRĂTOR. AVOCAT. deferent adj. v. RESPECTUOS. deferentă s. v. APRECIERE. ATENT IE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAŢIE. ONOARE. PREŢUIRE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ. deferi vb. v. ACORDA. ATRIBUI. CONFERI. DA. DECERNA. defetist adj. v. NEÎNCREZĂTOR. SCEPTIC. DEFICIENŢĂ s. cusur, defect, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carânţă, râcilă, tară, (pop. şi fam.) bete-ştig, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeă, teâhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) greşeâlă, licheâ, nedesăvîrşire, răutâte. (Un om cu multe ~.) DEFICIT s. (FIN.) 1. pierdere. (Un~ de im. milion.) 2. lipsă, minus. (Are în casă un ~ de o sulă deniei.) DEFICITĂR adj. dezechilibrat. (Un buget ~.) defige vb. v. DETERMINA. FIXA. HOTĂRÎ. PRECIZA. STABILI. STATORNICI. DEFILĂ vb. a se perinda, a se prefira, ct se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii îi ~ prin faţa ochilor.) DEFILĂRE s. 1. perindare, prefirare, succedare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin faţa ochilor.) 2. paradă. (Nu mergem şi noi sâ asistăm la ~?). DEFILEU s. (GEOGR.) chei (pl.), strimt oare, (pop.) strungă, (înv.) spărtură, strimt liră.. (Un ~ în Car păţi.) DEFINI vb. I. a caracteriza. (Nu ştiu cum să-l ~ pe X.) 2. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se caracteriza. (Se~ veridic in memoriile sale.) 3. a determina, a preciza, a stabili, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietăţile unui metal.) DEFINIRE s. 1. caracterizare. (~ unei noţiuni.) 2. definiţie. (O ~ ct noţiunii dc „masă”.) 3. determinare, precizare, stabilire. (O atentă ~ a proprietăţii metalelor.) DEFINIT adj. 1. determinat, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 2. (GRAM.) enclitic., liotărît. (Articol ~.) DEFINITIV adj., adv. 1. adj. definitivat, finisat. (Forma ~ a unei lucrări.) 2. adj. irevocabil, nestrămutat. (O holărîre ~.) 3. adv.. iremediabil, irevocabil. (Un lucru ~ pierdui.) DEFINITIVĂ vb. 1. a finisa. (Şi-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva în invuţă-mînt.) DEFINITIVĂRE s. finisaj, finisare. (~ urni lucrări.) DEFINITIVĂT adj. definitiv, finisat. (Forma ~ a unei lucrări.) DEFINITORIU adj. caracteristic, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură DEFINIŢIE s. definire. (O ~ a noţiunii de „casă”.) DEFLEXltJNE s. (FIZ.) deviaţie, deviere.. (~ unui fascicul dc particule.) DEFLOCULÂ vb. (CHIM.) a peptiza. (A ~ o soluţie coloidală.) DEFLCCULĂRE s. (CHIM.) peptizare. (~ a unui precipitat amorf.) DEFLORĂ vb. a dezvirgina, (pop.) a des-feciori, a desfeti, (prin nord-estul Olt.) a schilodi, (înv.) a strica. DEFLORĂRE s. defl oraţie, dezvirginare, (pop.) desfeciorire, desfetlre. DEFLORĂTĂ adj. dezvirginată, (înv.) stricată. DEFLORĂŢIE s. deflorare, dezvirginare, (pop.) desfeciorire, desfetire. DEFOLlA vb. a (se) desfrunzi, (fig.) a (se) despuia. (A ~ un arbore.) 213 DEGENERAT DEFOLIÂŢIE s. defoliere, desfrunzire, (fig.) despuiere. (~ unui arbore.) DEPOLUARE s. defoliaţie, desfrunzire, (fig.) despuiere. (~ unui stejar.) DEFORMA vb. 1. a (se) strîmba, (pop. şi fam.) a (se) scofîlci. (Un obiect care s-a ^.) 2. a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strîmba, a (se) nrîţi, (pop. şi fam.) a (se) scălimbăia, a (se) scofilci, (pop.) a (se) liîzi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (Un om care s-a ~ de iot în urina accidentului.) 3. a (se) scîlcia, a (se) strîmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 4. a ceda. (Un material care se ~ uşor.) 5. a denatura, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stîlci, a stropşi, (fig.) a scliingiui. (~ cuvintele cind vorbeşte.) (>. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-ct ~ sub influenta...) 7. a altera, a contraface, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) DEFORMÂRE s. 1. strîmbare, (pop. şi fam.) scofilclre. (~ a unui obiect.) 2. denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stilcire, stîlcit, stropşire, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, cind vorbeşte.) 3. scîlciere, strîmbare. (~ pantofilor din cauza uzurii.) 4. (concr.) scîlcietură, strîmbâtură. (O ~ la încălţăminte.) 5. defor-maţie, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, strîmbare, urîlire. (~ a feţei unei persoane.) 6. corupere, stricare. (~ unei limbi.) 7. alterare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificaţie, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ a celor spuse de cineva.) 8. deformaţie. (~ profesională.) DEFORMAT adj. 1. strîmb, (pop. şi fam.) scofîlclt. (Un obiect ~.) 2. desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, strîmb, strîmba t, urît, urîţit, (reg.) stropşit, zgîmbolt, (Mold.) şonţlt. (O faţă ~ de ură.) 3. scîlciat, strîmb, strîmbat, (pop. şi fam.) scălfmb, (Mold.) scrom-bălt. (încălţăminte ~.) 4. denaturat, pocit, schimonosit, scîlciat, stîlcit, stricat, stropşit, (fig.) schingiuit. (O pronunţare ~ a cuvintelor.) 5. corupt, stricat. (Forme lexicale 6. alterat, denaturat, fals, mistificat, răstălmăcit. (O afirmaţie ~.) DEFORMÂŢIE s. 1. deformare, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, strîmbare, urîţire. (~ a feţei unei persoane.) 2. deformare. (~ profesională.) DEFRAUDÂ vb. a delapida, a sustrage, (rar) a frauda, (înv. şi fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.) DEFRAUDÂRE s. delapidare, sustragere, (înv. şi fam.) sfeteriseâlă, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismds, (impr.) deturnâre. (~ unei sume de bani.) DEFRAUDÂT adj. delapidat, sustras. (Sumă /V . ) DEFRAUDAT6R s. delapidator. (Un ~ Condamnat penal.) DEFRIŞÂ vb. a despăduri, (reg.) a tirşi, (Transilv. şi Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.) DEFRIŞÂRE s. defrişat, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciult. (~ a unui teren împădurit.) DEFRIŞÂT adj. despădurit, (înv.) săciult, tirşlt. (Un loc ~.) DEFRIŞAT s. defrişare, despădurire, (prin sudul Transilv.) săciult. (~ unui loc.) (lefter s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU. DEFIjNCT adj., s. decedat, dispărut, mort, răposat, (livr.) repauzât, (în limbajul bisericesc, pop. şi eufemistic) pierdut, (înv. şi pop.) pierit, (înv.) pristăvlt, săvîrşlt. (~ era un om maiur.) DEGAJA vb. 1. a emana, a emite, a exala, a împrăştia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răs-fuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 2. a dezvolta, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) 3. a desface, a elibera, a libera, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ din slrînsoare.) 4. a debloca, a elibera. (A ~ un drum înzăpezit.) 5. a se debarasa, a se descotorosi, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se corto-rosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exo-flisi, (fig.) a se scutura. (A se ~ de un musafir nedorit.) DEGAJARE s. 1. emanare, emanaţie, emisiune, exalare, exalaţie, împrăştiere, răspîndire, (înv.) răsfugare. (~ ele gaze de la sobă. ) 2. dezvoltare, emanare, emanaţie, producere, radiere. (~ de căldură.) 3. deblocare, eliberare. (~ a unui drum înzăpezit.) 4. debarasare, descotorosire, scăpare. (~ de un musafir nedorit, j 5. dezinvoltură, firesc, naturaleţe, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonşalânţă, (rar) natural, (înv.) naturalitâte. (O mare ~ în comportarea cuiva.) DEGAJAT adj. 1. liber. (Are mina ~.) 2. liber, nestînjenit, (Mişcări ~.) 3. deblocat. (Drumurile sînt /v J 4. dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalănt, (înv.) prostâtic. (O atitudine cu gesturi ~.) DEGAZOLINÂRE s. (CHIM.) dezbenzinare. (~ unor gaze.) DEGEABA adv. 1. inutil, zadarnic, (înv. şi pop.) geaba, surda, (Transilv.) heba, (înv.) indârn. (~ te străduieşti.) 2. gratis, gratuit, (pop.) geaba. (A da cuiva ~ un lucru.) DEGENERÂ vb. 1 .(MED.) a se atrofia, (înv. şi pop.) a seca, a se usca. (I-a ~ un organ.) 2. a se chirci, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. şi reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se şiştăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. şi Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta a /v/ •) DEGENERÂRE s. 1. (MED.) atrofie, atrofiere, degeneraţie, degenerescenţă. (~ a unui organ.) 2. chircire, închircire, pipernicire, sfri-jire, (reg.) şiştăvfre. (~ a unei plante.) DEGENERĂTadj. \.(MED.) atrofiat, (pop.) uscat, (înv. şi reg.) sec. (O mină ~.) 2. chircit, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pri- DEGENERAŢIE 214 căjii, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiâş, slab, sterp, (înv. şi reg.) scăztit, (reg.) izinit, obidnic, pim-nicit, pizghirlt, răit, şiştâv, (prin Ban.) micicu-lât, (prin Bucov. şi Transilv.) priiestit, (prin Olt.) tîrcâv. (Plantă ~.) DEGENERAŢIE s. (MED.) atrofie,atrofiere, degenerare, degenerescenţă. (~ unui organ.) DEGENERESCENTĂ* s. (MED.) atrofie, atrofiere, degenerare, degeneraţie. (~ unui organ.) DEGERA vb. a îngheţa. (A ~ In mijlocul clmpului.) DEGERARE s. îngheţare. (~ unei vite.) DEGERAT adj. îngheţat, (prinMunt.) mereu. (Om ~.) DEGETÂR s. 1. (înv., pop. şi glumeţ) năpîr-stoc. (Un~ pentru cusut.) 2. (BOT.; Digitalis ambigua) degetariţă, degeţel, (reg.) ţîţa-oii. DEGETÂRIŢĂ s. (BOT.) 1. (Digitalis ambigua) degetar, degeţel, (reg.) ţîţa-oii. 2. (Digitalis purpurea) digitală, degeţel roşu (reg.) năpăstrocâl, deget-roşu. degelăreă s. v. DEGETĂRUŢ. DEGETĂREL s. (BOT.; Soldanella major) degetăruţ, potiras, (reg.) măcrisul-câprei. DEGETĂRUŢ* s. (BOT.) *1. (Soldanella montana) (reg.) cănăfiâr, degetăreâ, nejitnică, potirâş, măcrişul-căprei. 2. (Soldanella major) degetărel, potiraş, (reg.) măcrisul-câprei. deget-rdşu s. v. DEGETARIŢĂ. DEGEŢEL ROŞU. DIGITALĂ. DEGETUţ s. degeţel. (Un ~ de copil.) DEGEŢEL s. 1, degetuţ. (Un ~ de copil.) 2, (BOT.; Digitalis ambigua) degetar, degetariţă, (reg.) ţîţa-oii. 3. (BOT.) degeţel roşu (Digitalis purpurea) = degetariţă, digitală, (reg.) năpăs-trocel, deget-roşu. DEGHIZA vb. a (se) travesti, (pop.) a (se) preface, (înv. şi reg.) a (se) străvesti, (înv.) a (se) schimba. (S-a ~ in femeie.) deghiza vb. v. ASCUNDE. DISIMULA. DEGHIZARE s. travestire, (înv.) străvestlre. (~ unui bărbat In femeie.) deghizare s. v. DISIMULARE. deghizât adj. v. DISIMULAT. DEGHIZAT adj., adv. 1. adj. travestit, (înv.) străvestit. (Un bărbat ~.) 2. adv. travestit, (înv.) tiptil. (Umbla ~.) DEGLUTlŢIE s. (FIZIOL.) înghiţire. (Actul ~ unui bol alimentar.) degrabă adv. v. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDEGÎT. RAPID. REPEDE. TIMPURIU. DEGRADA vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părâdui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica» a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (I s-a ~ mobila.) 3. a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.) 4. a (se) deprecia. (0 marfă perisabilă care s-a ~.) 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. a decădea, a se declasa. (S-a ~ din cauza băuturii.) 7. a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) umili, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.) DEGRADÂNT adj. 1. compromiţător, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livr.) difamânt, (rar) degradator, (înv.) necin-stitor, pierzător. (O faptă ~.) 2. dezonorant, înjositor, ruşinos, umilitor. (O situaţie ~.) DEGRADARE s. 1. dărăpănare, măcinare, părăginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. deteriorare, învechire, stricare, uzare, (înv.) degradâţie. (~ mobilei.) 3. deteriorare, pono-sire, stricare, uzare, (rar) ponoseâlă. (~ hainelor.) 4. depreciere. (~ unei mărfi perisabile.) 3. prostire. (~ calităţii unei mărfi.) 6. decădere, declasare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 7. înjosire, umilire, (înv.) degradâţie. (Munca nu e o ~.) DEGRADĂT adj. 1. dărăpănat, măcinat, părăginit, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. şi fam.) părăduit, (reg.) răntult. (O casă ~.) 2. deteriorat, învechit, stricat, uzat, (Mold.) hrentult, (fam.) hîrbuft, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 3. deteriorat, ponosit, ros, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) 4. depreciat. (O marfă perisabilă ~.) 5. decăzut, declasat. (Un actor ~.) 6. înjosit, umilit, (rar) scăzut, (înv. şi reg.) ru-şinât. (Om . ) degradator adj. v. COMPROMIŢĂTOR. DEGRADANT. DEZONORANT. INFAMANT. ÎNJOSITOR. NEDEMN. RUŞINOS. degradâţie s. v. CORUPERE. DECĂDERE. DEGRADARE. DEPRAVARE. DETERIORARE. ÎNJOSIRE. ÎNVECHIRE. PERVERTIRE. STRICARE. UMILIRE. UZARE. VICIERE. DEGRESÂJ s.(TEHN.) degresare. (~ unui obiect metalic.) DEGRESARE s.(TEHN.) degresaj.(~ unul aliment.) degresiv adj. v. DESCRESCĂTOR. DEGUSTĂ vb. a savura, (rar) a legumi. (A ~ mîncarea.) DEGUSTARE s. degustaţie, savurare. prăjiturii.) DEGUSTÂŢIE s. degustare, savurare. unei băuturi.) DEHIDROGENÂZĂ s. (BIOL.) transhidro-genază. dehobi vb. v. EPUIZA. EXTENUA. FRÎNGE. ISTOVI. SECA. SECĂTUI. SFÎRŞI. SLEI. STOARCE. VLĂGUI. ZDROB DEIFICÂ vb. a diviniza, a zeifica, (înv.) a îndumnezei. (A ~ o fiinţă muritoare.) DEIFICÂRE s. divinizare, zeificare, (înv.) indumnezeire. (~ unui muritor.) DEIFICÂT adj. divinizat, zeificat, (înv.) îndumnezeit, înzeit. (Pămîntean ~.) DEÎMPĂRŢIT s. (MAT.) (înv.) dividend. DEÎNMULŢÎT s. (MAT.) (înv.) multiplicând. DEJA adv. încă. (~ de copil.) 215 DELIMITAT DEJUCÂ vb. a împiedica, a strica, a zădărnici. (Le-a ~ toate planurile.) DEJUCÂRE s. împiedicare, zădărnicire. (~ uneltirilor cuiva.) DEJtJN s. prînz, (pop.) nămiăză, prînzăre, (Ban., Transilv., Maram. şi Mold.) gustare. (Luăm împreună ~?) DE JUNĂ vb. a prinzi, (înv. şi reg.) a merinda, (reg.) a prînzui, (prin Maram.) a gusta. (A ~ singur.) delaolâltă adv. v. ÎMPREUNĂ. LAOLALTĂ. DELAPIDÂ vb. a defrauda, a sustrage, (rar) a frauda, (înv. şi fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.) DELAPIDÂRE s. 1. defraudare, sustragere, (înv. şi fam.) sfeteriseâlă, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismds, (impr.) deturnâre. (~ unei sume de bani.) 2. escrocherie, fraudă, hoţie, (livr.) malversăţie, (fig.) mîncătorle. (A comis o ~ J DELAPIDÂT adj. defraudat, sustras. (Sumă ~.) DELAPIDATOR s. defraudator. (~ a fost condamnat.) delatâr s. v. DENUNŢĂTOR. PÎRÎTOR. delaţitine s. v. DENUNŢ. DENUNŢARE. delă s. v. ACŢIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES. DELĂSĂRE s. apatie, indiferenţă, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrâţie, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijlnţă, tembelfc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceâlă. (Stare de totală ~.) DELĂSĂTOR adj. apatic, indiferent, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştit, (fig.) rece. (Om ~ ; atitudine ~.) delăturâ vb. v. ELIMINA. ÎNLĂTURA. SCOATE. SUPRIMA. DELECTÂ vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a desfăta, a fascina, a fermeca, a incinta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. a (se) desfăta, a (se) răsfăţa, (rar) a (se) dez-mierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăţi.) DELECTARE s. 1. captivare, cucerire, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, in-cîntare, răpire, seducere, seducţie, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 2. desfătare, farmec, îneîntare, plăcere, voluptate, vrajă, (înv. şi reg.) tefericie, (înv.) încîntec, (fam.) deliciu, (fig.) savoâre. (Viaţă plină de~; ~ pe care o poate da o lectură bună.) DELEGĂ vb. a autoriza, a împuternici, a învesti, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...) DELEGÂT s. emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînât» (înv.) misit, rugător, solitdr. (~ al unui stat străin.) DELEGÂŢIE s. 1. împuternicire, mandat, procură, (înv.) procurâţie, vecliil6t, vechilimeâ, vechilîc, (grecism înv.) plirexusiotită. (I-a dat o ~ pentru a ridica banii.) 2. (înv.) amba-sâdă, solie. (A trimis împăratului o ~.) DELFINUL s. art. (ASTRON.) (pop.) crucea (art.). (~ este^ numele unei constelaţii boreale.) DELIBERÂ vb. a chibzui, a dezbate, a discuta, (livr.) a pertracta. (Să stăm şi să ~ cu atenţie ce să facem.) DELIBERÂRE s. 1. chibzuire, gindire. judecare, (fig.) cumpănire, drămuire. (După o îndelungată ~.) 2. chibzuire, dezbatere discutare, discuţie, (livr.) pertractâre. (A avut loc o nouă r* pe tema...) DELIBERÂT adj., adv. intenţionat, voit, liber-consimţit, (rar) precugetât. (O acţiune ~ ; a procedat ~ astfel.) DELICĂT adj. 1. fin, gingaş, graţios, suav, (Mold. şi Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată ~ ; cu gesturi ~.) 2. ales, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare 3. debil, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (înv. şi reg.) mîrşav, ticălos, (reg.) gubav, morînglâv, (Mold. şi Transilv.) sighinâş, (Munt. şi Olt.) şiştav. (Un copil ~ ; o constituţie ~.) 4. anevoios, dificil, gingaş, greu, (fig.) ingrat. (Am o misiune ~.) DELICATEŢE s. fineţe, gingăşie, graţie, suavitate. (Gesturi pline de ~.) DELICIOS adj. apetisant, bun, gustos. îmbietor, plăcut, savuros, suculent, (rar) pofticios, (arg.) mişto. (O mîncare, o cină ~.) delicios adj.’v. CAPTIVANT. CUCERITOR. DESFĂTĂTOR. FASCINANT. FERMECĂ-TOR. ÎNCÎNTĂTOR. RĂPITOR. SEDUCĂTOR. DELÎCIU s. savoare. unei mlncuri.) deliciu s. v. DELECTARE. DESFĂTARE. FARMEC. ÎNCÎNTARE. PLĂCERE. VOLUPTATE. VRAJĂ. DELICT s. (JUR.) vină, (inv.) vegheată. (Pentru ce ~ a fost judecat ?) DELICTUĂL adj. (JUR.) delictuos. (Faptă cu caracter ~.) DELICTUOS adj. (JUR.) delictual. (Faptă cu caracter ~.) DELIMITA vb. 1. a circumscrie, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (inv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 2. a limita, a mărgini, a străjui, a ţărmuri. (Stîlpii de telegraf ~ şoseaua.) 3. a se contura, a se desena, a se desluşi, a se distinge, a se evidenţia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfinţitului.) 4. a circumscrie, a limita, a restrînge. (A ~ tema lucrării la...) DELIMITARE s. 1. circumscriere, demarcare, demarcaţie, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (~ unui teren.) 2. conturare, evidenţiere, precizare, profilare, proiectare, reliefare. (~ ei în lumina asfinţitului.) L3. circumscriere, limitare, restrîngere.(~ unei teme la...) DELIMITAT adj. 1. circumscris, demarcat, limitat, mărginit. ( Un teren ~ ; o suprafaţă ~.) 2. circumscris, finit, limitat, mărginit. (Valori ~ •) DELIMITATIV 216 DELIMITATIV adj. delimitator, limitativ, restrictiv. (Element DELIMITATOR adj. delimitativ, limitativ, restrictiv. (Plan ~.) DELIR s. (MED.) aiurare, aiureală, delirare, (înv. şi reg.) bîiguiâlă, biigulre. (~ uimi hoinar febril.) DELIRA vb. (MED.) a aiura, (înv. şi reg.) a biigui, (Olt.) a lozi. (Bolnavul ~ din cauza febrei.) DELIRARE s. (MED.) aiurare, aiureală, delir, (înv. şi reg.) bîiguiălă, biiguire. (~ urnii bolnav febril.) DELNIŢĂ s. (IST.) jirebie, sesie. (Forma de proprietate numită ~ era cunoscută in Moldova sub numele de jirebie şi in Transilvania sub numele de sesie.) DELOC adv. defel, nicicum, nicidecum, (înv. şi pop.) necum, nicicît, nimic, (pop. şi fam.) ioc, (reg.) bici, nicicacum, nicidecit, (Olt. şi Munt.) neam. (Nu pot ~ să-l văd.) DELUŞOR s. (GEOGR.) colină, (pop.) colnic, (reg.) grui. DEMARA vb. (TEHN.) a porni. (Maşina~ .) DEMARAJ s. (TEHN.) demarare, pornire. (~ unui autovehicul.) DEMARARE s. (TEHN.) demaraj, pornire. (^- unei maşini.) DEMARCA vb. a circumscrie, a delimita, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (~ un teren.) DEMARCARE s. circumscriere, delimitare, demarcaţie, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (~ a unui teren.) DEMARCÂT adj. circumscris, delimitat, limitat, mărginit. (Teren suprafaţă ~.) DEMARCAŢIE s. circumscriere, delimitare, demarcare, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. a unui teren.) DEMAROR s. (TEHN.) pornitor. (~ al unui motor.) DEMASCA vb. a se autodemasca, a se trăda. (S-a ~ fără voie.) DEMASCARE s. autodemascare, trădare. DEMENT adj., s. 1. adj., s. alienat, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ticnit, (livr. şi peior.) sonât, (pop. şi fam.) apucat, candriu, căpiat, deşucheat, strecheât, (înv. şi reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolind, (Ban.) pălăurât, (Olt. şi Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltat, sărit, scrîntit, ţăcănit. (O persoană ~.) 2. adj. demenţial, nebunesc, smintit. (Un act ~.) DEMENŢĂ s. (MED.) 1. alienare, alienaţie, nebunie, sminteală, smintire, ţicneală, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. şi reg.) srnintă, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolinzie, (prin Bucov.) sălteâlă, (Mold.) zăluzeălă, zăluzle, zărgheălă, zărghănie, (fam.) căpiâlă, (fig.) rătăcire, scrinteâlă, ţăcăneălă. 2. demenţă precoce = schizofrenie. DEMENŢIAL adj. dement, nebunesc, smintit. (Un act ~.) DEMERS s. intervenţie, (înv.) ispită, ispitire. (Un ~ hotărlt.) DEMÎSIE s. (înv.) paretisire, paretisis, prostire. (~ dintr-o funcţie.) DEMISIONA vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.) DEMITE vb. a destitui, a îndepărta, a scoate, (înv. şi fam.) a mazili. (L-a ~ din funcţie.) DEMÎTERE s. destituire, îndepărtare, scoatere, (înv. şi fam.) mazilire, mazilit. (~ cuiva din funcţie.) demfncâre s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎN-CARE. demîncăt s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎN-CARE. DEMN adj. 1. vrednic. (~ de luat in seamă.) 2. respectabil. (Un om o purtare ~.) 3. mindru. (O ţinută ~.) DEMNITÂR s. (înv.) dregător, ureâdnic. (Un înalt ~.) DEMNITĂTE s. 1. poziţie, rang, treaptă, (înv.) cin, dregatorle, ifos, orinduiâlă, şedere, vrednicie. (Ocupă o ~ înaltă In stat.) 2. rang, titlu, (înv.) spiţă, stat. (~ de baron.) de in ni late s. v. VREDNICIE. demoazelă s. v. DOMNIŞOARĂ. DUDUIE. demobiliza vb. v. DEMORALIZA. DEPRIMA. DESCURAJA. demobilizare s. v. DEMORALIZARE. DEPRESIUNE. DEPRIMARE. DESCURAJARE. demobilizat adj. v. DEMORALIZAT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. demobilizator adj. v. DEMORALIZANT. DEMORALIZATOR.' DEPRIMANT. DES-CURAJANT. DESCURAJATOR. DEMOCRAT adj. democratic. (Politică ~.) DEMOCRATIC adj. democrat. ( Atitudine ~ .) DEMODA vb. a sa învechi, a se perima. (Aceste practici s-au ~.) DEMODARE s. învechire, perimare. (~ unor practici.) DEMODĂT adj. depăşit, desuet, învechit, perimat, vechi, (livr.) vetust, (fam. fig.) fumât. (Practici ~.) DEMON s. aghiuţă, diavol, drac, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scarabţchi, (pop. şi fam.) michiduţă, nichipercea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, Idol, împeliţâtul (art.), mititelul (art.), nefirtâtul (art.), nevoia (art.), pîrdâlnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleânul (art.), cel-de-pe-comoâră, cel-din-bâltă, ducă-se-pe-pustli, ucigă-l-crucea, ucigă-1-toaca, (înv. şi reg.) mam6n, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hîdâche, năpustul (art.), spurc, spurcat, şeitan, şotcă, ucigân, (Transilv., Ban. şi Maram.) bedă, (Mold. şi Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandllă, (Transilv. şi Mold.) mutul (art.), (prin Mold. şi Bucov.) păcnetul (art.), (prin Olt.) sarsân, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) şlactrâfu (art.), (înv.) împiedicătărul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcătui (art.). DEMONETIZA vb. a (se) deprecia, a (se) devaloriza. (A ~ un semn bănesc Lnominal.) 217 DENIGRATOR DEMONETIZÂRE s. depreciere, devalorizare. (~ unor semne băneşti.) DEMONETIZAT adj. depreciat, devalorizat, scăzut. (Cursul ~ al dolarului.) demoniac adj. v. DEMONIC. DIABOLIC. DIAVOLESC. DRĂCESC, infernal, necurat. SATANIC. DEMONIC adj. diabolic, diavolesc, drăcesc» infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefistofelic, (înv. şi pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) demonicesc adj. v. DEMONIC. DIABO- LIC. DIAVOLESC. DRĂCESC. INFERNAL. NECURAT. SATANIC. DEMONSTRÂ vb. î. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (T'oate ~ cele spuse.) 2. a dovedi, a indica, a proba, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitură.) 3. a arăta, a dovedi, a manifesta, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 4. a argumenta, a dovedi, a întări, a proba, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.) 5. a arăta, a explica, a expune. (A ~ o teoremă.) 6. a manifesta. (Masele ~.) 7. a etala. (Şi-a ~ din plin cunoştinţele.) DEMONSTRĂNT s. manifestant. DEMONSTRÂRE s. 1. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coro-borâre. (~ celor arătate.) 2. argumentare, argumentaţie. (O ~ temeinică a ideilor salt.) 3. explicare, explicaţie. (~ unei teoreme.) DEMONSTRÂT adj. adeverit, confirmat, dovedit, probat, verificat. (Ce ţi-am spus e lucru ~.) DEMONSTRATIV adj. 1. exemplificativ, ilustrativ. (O experienţă chimică ~ .) 2. (GRAM.) (înv.) arătătdr. (Pronume ~.) 3. ostentativ, provocator. (O atitudine ~.) DEMONSTRÂŢIE s. 1. adeverire, arătare-atestare, certificare, confirmare, demonstrare» dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coro-borâre. (~ celor afirmate.) 2. manifestaţie. (O ~ de amploare a maselor.) DEMONTÂRE s. demontat. (~ unui ansamblu.) DEMONTAT adj. desfăcut. (O piesă ~ din-tr-un ansamblu.) DEM0NTÂT s. demontare. (~ unei piese.) DEMORALIZÂ vb. a (se) deprima, a (se) descuraja, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.) DEMORALIZANT adj. 1. demoralizator, deprimant, descurajant, descurajator, (fig.) demobilizatdr. (O situaţie ~.) 2. deprimant, descurajant, dezolant, mohorît, posomorit, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) DEMORALIZÂRE s. depresiune, deprimare, descurajare, (livr.) marâsm, (înv.) demoralizaţie, (fig. ) demobilizâre. (Stare de adîn-că ~.) DEMORALIZAT adj. deprimat, descurajat, (fig.) demobilizat. (Un om ~.) demoralizat adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. IMORAL. NERUŞINAT. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS. DEMORALIZATOR adj. demoralizant, deprimant, descurajant, descurajator, (fig.) demobilizator. (O situaţie ~.) demoralizaţie s. v. DEMORALIZARE. DEPRESIUNE.DEPRIMARE. DESCURAJARE. . DEMIÎLT adv. cîndva, odată, odinioară, vreodată, (înv. şi reg.) oarecînd, (înv.) vreodi-nioâră. (~ in trecut.) DENATURA vb. 1. a deforma, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stîlci, a stropşi, (fig.) a schingiui. (A ~ pronunţarea cuvintelor.) 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strimba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) DENATURÂRE s. 1. deformare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropşire, stropşit. (~ a pronunţării unor cuvinte.) 2. alterare, deformare, escamotare, falsificare, mistificare, mistilicaţie, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.) DENATURÂT adj. 1. deformat, pocit, schimonosit, scîlciat, stîlcit, stricat, stropşit, (fig.) schingiuit. (O pronunţare ~ a cuvintelor.) 2. alterat, deformat, fals, mistificat, răstălmăcit. (O afirmaţie ~.) DENDROGRAFÎE s. (BOT.) dendrologie. (~ se ocupă cu studiul plantelor lemnoase.) DENDROLOGÎE s. (BOT.) dendrografie. (~ este o ramură a botanicii.) DENDROMETRlE s. (SILV.) taxaţie forestieră. dcneqâ vb. v. NEGA. REFUZA.RESPINGE. TĂGĂDUI. DENIE s. (BIS.) (prin Transilv.) rugă. din vinerea marc.) DENIGRÂ vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. şi pop.) a (se) ocări, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuţi, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (îl ~ pe nedrept.) DENIGRĂRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, discreditare, pone-greală, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor; o ~ ordinară.) DENIGRĂT adj., s. bîrfit, calomniat, defăimat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit (fam. fig.) încondeiât. (Un om ~.) DENIGRATCR^adj., s. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, ponegritrr, DENOMINAŢIE 218 (Jivr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic,năpăstuitor, ponosluităr, (turcism înv.) mozavir. (Un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavir-nic. (Afirmaţii, vorbe ~.) denominăţie s. v. DENUMIRE. NUME. NUMIRE. „ DENOTA vb. a arăta, a atesta, a indica, a releva, a trăda, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competenta autorului lui.) DENOTÂŢIE s. 1. (LOG.) extensiune, sferă. 2. (SEMIOTICĂ) semnificaţie. DENS adj. 1. compact, îndesat, (pop.) vîr-tos. (O câpăţlnâ de varză ~.) 2. consistent, solid, tare, vîrtos. (O mămăligă ~.) 3. gros. (Fluid ~.) 4. adînc, compact, des, greu, gros. (Ceaţă DENSITATE s. 1. (FIZ.) masă specifică. unui corp.) 2. desime. (Ce ~ au puieţii?) DENTÂR adj. stomatologic. (Cabinet ~.) dentică s. v. DENTIŢĂ. DENTINĂ s. (ANAT.) ivoriu. (~ dintelui.) DENTIST s. (MED.) stomatolog. DENTÎSTIGĂ s. (MED.) stomatologie. DENTÎŢĂ s. (BOT.; Bidens tripartitus) (reg.) cirligior, dentică, denţică, doi-dinţi, iarbă-roşie, (Transilv.) păduchi-de-ţigân (pl.). DENTÎŢIE s. dantură^ (Are o ~ perfectă.) dentică s. v. DENTIŢĂ. DENUDARE s. (GEOGR.) denudaţie. (~ unui teren.) DENUDAŢIE s. (GEOGR.) denudare. (~ dealului.) DENUMÎ vb. a boteza, a chema, a intitula, a numi, porecli, a spune, a supranumi, (înv. şi reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ ,,Bravul”.) DENUMIRE s. nume, numire, (livr.) denominăţie, (rar) intitulâre, (înv.) titlu, titulatură. (Cc ~ poartă ?) DENUMÎT adj. intitulat, numit, poreclit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu ~ Ară pilă.) DENUNŢ s. denunţare, (livr.) delaţiune, (pop.) pîră, (înv.) sicofantie, (fam. fig.) turnare. adres al justiţiei.) DENUNŢĂ vb. a pîri, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. şi Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităţilor.) DENUNŢĂRE s. denunţ, (livr.) delaţiiine, (pop.) pîră, (înv.) sicofantie, (fam. fig.) turnâre. (~ adresată justiţiei.) DENUNŢĂTOR s. pirîtor, (livr.) delator, sicofănt, (înv.) prepuitdr, vâdnic, (fam. fig.) turnător. (Un ~ ordinar.) DEOARECE conj. (cauzal) 1. că, căci, fiindcă. (Să plecăm ~ se face seară.) 2. cînd, cum, fiindcă, intrucît. (~ ştiu că vine, slnt emoţionat.) 3. dacă, fiindcă, întrucît, (pop.) unde. (~ tot stă aproape, mă duc pe la el.) DEOCAMDÂTĂ adv. 1. acum, momentan, (prin Mold.) deodâtă. (~nu am timp.) 2. provizoriu. ( ~ vei locui la mine.) DEOGHEÂ vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocită, a săgeta, a strica. (Crede că l-a ~ cineva pe copil.) deocheă vb. v. INVIDIA. PIZMUI. deocheât adj. v. DESĂNTAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. INTERLOP. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. SUSPECT. TRIVIAL. VULGAR. DEOCHETURĂ s. deochi, (pop.) potcă, (reg.) mirătură, rîvnă. (Crede că sugarul suferă de ~.) DEOCHI s. deochetură, (pop.) potcă, (reg.) mirătură, rîvnă. (îi face farmece de ~.) DEODĂTĂadv. brusc, fulgerător, instantaneu, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el şi . . .) deodătă adv. v. ACUM. CONCOMITENT. DEOCAMDATĂ. MOMENTAN. ODATĂ. SIMULTAN. DEOPĂRTE adv. izolat, retras, (înv.) osebi. (Stă ~.) DEOPOTRIVĂ adv., adj. 1. adv. absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, exact, identic, întocmai, (înv. şi pop.) aşijderea, (Mold. şi Bucov.) listai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaş, (prin nord-estul Olt.) tixlim,(înv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ mamei sale.) 2. adj. invar, egal. (Persoane ~ In înălţime.) deosebi adv. v. APARTE. DEOSEBIT. SEPARAT. DEOSEBI vb. 1. a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, a distinge, (înv. şi pop.) a osebi, (Ban., Transilv. şi Maram.) a deschi-lini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu uşurinţă nuanţele.) 2. a se diferenţia, a diferi, a varia, (înv.) a se feluri. (Obiceiurile se ~ de la un popor la altul.) 3. a se distinge, a se evidenţia, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea sa?) deosebi vb. v. DESPĂRŢI. IZOLA. SEPARA. DEOSEBÎRE s. 1. diferenţă, diferenţiere, discriminare, distincţie, (rar) distingere. (Să facem următoarea^...) 2. diferenţă, (înv. şi pop.) osebire, (Ban., Transilv. şi Maram.) deschili-nire, (înv.) osebitură. (Ce mare ~ este Intre ei ‘ ) DEOSEBIT adj., adv. 1. adj. anume, anumit, aparte, special, (înv. şi pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 2. adj. aparte, distinct, separat, special. (Secţia ocupă o clădire ~.) 3. adj. aparte, particular, special, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, individual, neobişnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. diferit. (Au trăit In vremuri ~.) 6. adj. diferit, distinct, (înv. şi pop.) osebit. (Două cete, două grămezi ~.) 7. adj. diferit, distinct, separat, (înv. şi reg.) chilin. (Problemele impun rezolvări ~.) 8. adv. aparte, separat, (pop.) deosebi, (fam.) başca. (~ de asta, i-a mai dat şi . . .) 9. adj. diferit, divergent. (Au concepţii ~.) 10. adj. diferit, divers, felurit, variat, (înv. şi pop.) osebit, (înv.) des- 219 DEPLASA părţlt, vâriu. (Un sortiment ~ de mărfuri.) 11. adj. ales, distins, rar, superior. (E un om~.) 12. adj. ales, distins, eminent, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.) 13. adj. important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o ~ contribuţie la dezvoltarea ştiinţei.) 14. adj. admirabil, excelent, încîntător, remarcabil. (Un spectacol ~.) 15. adj. însemnat, remarcabil. (A repurtat un succes ~.) 16. adj. ales, aparte, distins, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe ~.) 17. adj. mare. (I se face o cinste.) 18. adv. excepţional, extraordinar, extrem, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.) DEPANÂ vb. (TEHN.) a repara, (pop.) a drege. (A ~ un vehicul, un televizor.) DEPANÂRE s. (TEHN.) depanaţie, reparare, reparat, reparaţie, (pop.) dregere. (~ unui televizor.) DEPANATOR s. reparator. (~de televizoare.) DEPANAŢIE s. (TEHN.) depanare, reparare, reparat, reparaţie, (pop.) dregere. (~ unui aparat electric.) DEPARTAMENT s. minister. (în unele state, ministerul se numeşte ~.) DEPARTAMENTÂL adj. ministerial. (Problemele y ale SUA.) DEPÂRTE adv. mult. (Ce ~ a aruncaţi) DEPĂNÂ vb. a înfăşură. (A ~ fire textile pe un mosor.) DEPĂNÂRE s. înfăşurare. (~ a firului pe mosor.) ^ DEPĂNĂTOÂRE s. virtelniţă, (pop.) răş-chitor, sucâlă, (reg.) letcă, roată, rotân, (înv.) sfîrleăză. (~ pentru firele de lină.) DEPĂRTA vb. 1. a (se) distanţa, a (se) îndepărta. (Se ~ unii de alţii; s-a ~ de grupul nostru.) 2. a (se) dezlipi, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de mine.) 3. a distanţa, a îndepărta, a rări, a spaţia, (înv.) a spaţiona. (~ literele unui cuvînt.) 4. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ petele de pe o haină.) 5. a alunga, a goni, a izgoni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. şi pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. şi reg.) a întiri, a mîna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni,(Transilv. şi Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. şi Ban.) a sprînji, (Transilv. şi Maram.) a ţipa, (Ban. şi Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a răşchira, (fam.) a mătrăşi, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ cu violenţă de la sine.) 6. a se îndepărta, a se înstrăina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. a se abate, a devia, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (Ne-am ~ de la subiect.) DEPĂRTARE s. 1. distanţare, îndepărtare. (~ lui de grupul nostru.) 2. dezlipire, îndepărtare. (~ lui de casă.) 3. distanţare, îndepărtare, rărire, spaţiere. (~ literelor unui cuvint.) 4. (concr.) distanţă, spaţiu, (pop.) câle, (înv.) loc. ( între cele două oraşe e o ~ de 40 km.) 5. (concr.) distanţă, interval, spaţiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este intre cei doi stîlpi?) DEPĂRTÂT adj. 1. îndepărtat. (Un loc ~.) 2. desfăcut, răşchirat. (Cu picioarele ~.) 3. distanţat, rar. (Rînduri ~.) 4. distanţat, rărit, spaţiat. (Un text cu litere ~.) DEPĂŞI vb. 1. a devansa, a întrece. (L-a ~ in mers.) 2. a întrece, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a întrece, (pop.) a lăsa. (Şi-a ~ toţi partenerii.) 4. a întrece, (fig.) a eclipsa. (îl ~ prin însuşiri.) 5. a birui, a înfrînge, a învinge, a răzbi, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultăţile.) 6. a covîrşi, a întrece. (Iubirea* toate celelalte sentimente.) 7. a întrece. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) DEPĂŞIRE s. devansare, întrecere. (~ cuiva în mers.) DEPĂŞIT adj. 1. demodat, desuet, învechit, perimat, vechi, (livr.) vettist, (fam. fig.) fumât. (Practici ~.) 2. învechit, perimat, retrograd. (O mentalitate ~.) 3. arhicunoscut, banal, ştiut, vechi, (rar) răscunoscut, (fam. fig.) fumat, răsuflat. (O glumă ~.) DEPENDENT adj. 1. subordonat, supus. (O ţară ~.) 2. (GRAM.) secundar, subordonat. (Propoziţie ~.) DEPENDENŢĂ s. aservire, atîrnarc, subordonare, supunere, (livr.) servitute. (Stare de ~.) DEPENDINŢĂ s. 1. (la pl.) atenanse (pi.). (Casă urbană cu ~.) 2. (mai ales la pl.) acaret, (înv. şi reg.) nainăstie, olât, sălâş, (reg.) mîietoâre, oleâb, (Mold. şi Transilv.) hei, (prin Olt.) leau. (~ ele unei gospodării rurale.) depeşă vb. v. TELEGRAFIA. depeşă s. v. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. TELEGRAMĂ. DEPILÂ vb. 1. a (se) cpila. 2. (TĂ-BĂCĂRIE) a părui. DEPILĂRE s. 1. epilare, 2. (TĂBĂCĂR1E) păruit. DEPILATOR s. epilator. DEPINDE vb. 1. a aparţine, a ţine. (Trustul ~ de minister.) 2. a atîrna,(înv.) a spînzura. (Totul ~ de el.) depimje vb. v. DESCRIE. EXPUNE. ÎNFĂŢIŞA. PREZENTA. REDA. ZUGRĂVI. DEPLASĂ vb. 1. a se duce, a merge, a se mişca, a umbla, (pop.) a se purta. (Se ~ puţin prin grădină.) 2. a (se) muta, a (se) strămuta, (înv. şi reg.) a (se) petrece. (Se ~ dintr-un loc în altul.) 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi paşi înapoi.) 4. a se duce, a se transporta. (S-a ~ la faţa locului.) 5. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mişca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. şi pop.) a (se) smjnti, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (Mold. şi Transilv.) a (se) vîşca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gură.) 7. a mişca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 8. a (se) circula, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care se ~ multe vehicule; se ~ singur, neînsoţit.) 9. a trece. (Proiectilul se ~ prin aer.) 10. a mîna. (Vîntul~ departe frunzele.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. (MED.) a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. şi reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, deplasabil 220 (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. şi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Şi-a ~ osul umărului.) 13. (TEHN.) a acţiona, a mişca. (Remorca este ~ de un tractor.) 14. a (se) muta, a (se) schimba. (Accentul s-a ~ pe ultima silabă.) DEPLASÂBIL adj. transportabil. (Un bolnav ~.) DEPLASARE s. 1. mergere, mers, mişcare. (~ lui prin grădină.) 2. mişcare. (Viteza de ~ a unui mobil.) 3. călătorie, drum, voiaj, (inv.) plimbare, umblet. (O ~ lungă şi obositoare.) 4. cursă, drum. (La prima ~, camionul s-a dovedit corespunzător.) 5. mutare, strămutare. (~ dintr-un loc in altul.) 6. (FIZIOL.) locomoţie. (Organe de ~.) 7. circulaţie, mişcare. (~ sevei In plante.) 8. clătinare, clintire, mişcare, mutare, urnire, (înv. şi reg.) clătire. din loc a unui bolovan.) 9. trecere. (~ lunii pe cer.) 10. alunecare. (~ unor straturi argiloase.) 11. (MED.) dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrînteală, scrîntire, scrin ti tură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteâlă, pro-clintire. (~ osului humeral.) 12. mutare, schimbare. (~accentului pe altă vocală a cuvintului.) DEPLASAT adj. (MED.) dezarticulat, dislocat, luxat, scrîntit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Un os ~.) dcplasât adj. v. DISTONANT. INADECVAT. INOPORTUN. NEADECVAT. NECORESPUNZĂTOR. NEOPORTUN. NEPOTRIVIT. DEPLÎN adj. 1. împlinit, încheiat, întreg, (Zece ani ~.) 2. complet, integral, întreg, tot, total. (Suma ~ de plată.) 3. absolut, adînc, complet, desăvîrşit, perfect, profund, total. (O linişte ~; întuneric ~.) 4. complet, integral, întreg, total, (livr.) plenâr, (inv.) cumplit. (Mulţumire> realizare ~.) DEPLINĂTATE s. 1. integritate, plenitudine. (în ~ facultăţilor mintale.) 2. desăvîr-şire, plenitudine, plinătate, (înv.) plinăciiine, plineălă. (Sentiment de ~.) DEPLÎNGE vb. a căina, a compătimi, a plînge, (livr.) a deplora, (înv. şi pop.) a tîngui, (înv. şi reg.) a căi, (reg.) a sărăci, (Transilv., Maram. şi Mold.) a şăinăli, (înv.) a jeli, a jelui. (îl ~ pentru tot ce a indurat.) deploră vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DE-PLÎNGE. PLÎNGE. DEPLORÂBIL adj. jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. şi reg.) ticălos, (înv.) mişel. (Era Intr-o stare ~.) DEPOLARIZĂNT s. (CHIM.) depolari-zator. DEPOLARIZATOR s. (CHIM.) depola-rizant. DEPONENT s. (JUR.) depunător. (~ la CEC.) DE PORTĂ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.) DEPORTĂRE s. (JUR.) surghiun, surghiunire, (înv.) surghiunie, surgunlic. (~ cuiva în urma unei condamnări.) DEPORTĂT s. (JUR.) surghiunit. DEPOSEDĂ vb. a jefui, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (L-a ~ de tot ce-a avut.) DEPOSEDĂRE s. jefuire, prădare, (livr.) spoliâţie, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.) DEPOSEDĂT adj. jefuit, prădat, (livr.) spoliat, (fig.) despuiât. (Persoană ~.) DEPOZIT s. 1. magazie, (înv.) abâldă, magazâ, magazin. (~ de mărfuri.) 2. (GEOL.) depunere, sediment. (Un ~ de calcar.) DEPOZITĂ vb. 1. a înmagazina, a stoca, (inv.) a stringe. (~ marfa în magazie.) 2. (GEOL.) a se depune, a se sedimenta. (Calcarul s-a ~.) DEPOZITĂR s. păstrător. (~ al unei vechi culturi.) DEPOZITĂRE s. 1. înmagazinare, rnaga-zinaj, magazinare, stocaj, stocare. (~ unei mărfi.) 2. (GEOL.) depunere, sedimentare, sedimentaţie. (Proces de ~ a calcarului.) DEPOZÎŢIE s. (JUR.) declaraţie, mărturie, mărturisire, (rar) confesiune, (înv.) mărturi-sânie, tacrir. (~ unui martor în instanţă.) DEPRAVĂ vb. a (se) corupe, a decădea, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (inv.) a (se) sminti. (S-a ~ Intr-un mediu imorcd.) DEPRAVĂRE s. 1. corupere, decădere, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradâţie. (~ moravurilor.) 2. corupţie, decadenţă, decădere, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţâre, (inv.) aselghiciune, aselghie, desfătâre, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefâcţie, (înv. fig.) putrejiine. (Starea de ^ din înalta societate.) DEPRAVÂT adj., s. 1. adj. corupt, decăzut, desfrînat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţât, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (înv. şi reg.) ruşinăt, (reg.) şucheât, teşmenlt, (înv.) aselghicesc, demoralizât, spurcat. (Om ~.) 2. adj., s. desfrînat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, stricat, (pop.) curvâr, (înv.) preacurvâr, preacurvitor. (Un bărbat ~.) DEPRECIA vb. 1. a (se) demonetiza, a (se) devaloriza. (A ~ un semn bănesc nominal.) 2. a (se) degrada. (O marfă perisabilă care s-a~.) deprecia vb. v. BAGATELIZA. MINIMALIZA. SUBAPRECIA. SUBESTIMA. SUBEVALUA. DEPRECIAT adj. 1. demonetizat, devalorizat, scăzut. (Cursul ~ al dolarului.) 2. degradat. (Marfă perisabilă ~.) depreciat adj. v. MINIMALIZAT. SUBAPRECIAT. SUBESTIMAT. SUBEVALUAT. DEPRECIATIV adj. defavorabil, dispreţuitor, peiorativ. (Cuvinte cu sens ~.) DEPRECIERE s. 1. demonetizare, devalorizare. (~ unor semne băneşti.) 2. degradare. (~ unor mărfuri perisabile.) 221 DERANJAT depreciere s. v. MINIMALIZARE. SUBAPRECIERE. SUBESTIMARE. SUBEVALUARE. DEPRESIUNE s. 1. (GEO jR.) (pop.) lăsătură. (în munţi pot exista numeroase ~.) 2. demoralizare.. deprimare, descurajare, (livr.) marâsm, . a se aşeza, a se aşterne, a cădea, a se lăsa, a pica. (S-a ~ bruma peste cîmpii.) l.(GEOL.) a se depozita, a se sedimenta. (Calcarul s-a ~.) 3. a desfăşura, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (~ acolo o muncă utilă.) 9. a presta. (A ~ un jurămînt.) DEPUNERE s. 1. lăsare, predare. (~ geamantanului la gară.) 2. înaintare, înmînare, predare, prezentare, remitere, transmitere, (înv.) paradoslre, paradoslt. (~ unei cereri.) 3. achitare, plată, vărsare. (~ ratei în termen.) 4. (GE0L.) depozitare, sedimentare, sedimentare. (Proces de ~ a calcarului.) 5. (GEOL.; concr.) depozit, sediment. (~ de calcar.) DEPURATÎV s. (FARM.) depurator. (Purgativele sînt ~e.) DEPURATOR s. (FARM.) depurativ. DEPUTAT s. congresman, (prin Transilv., ieşit din uz) ablegât. (în unele state, ~ se numeşte congresman.) DERÂNJ s. 1. dezordine, neorinduială, zăpăceală, (rar) neordinc, (Mold.) calamandrâs, (fam.) brambureâlă, harababură. (E mare ~ la noi în casă.) 2. supărare. (Nu va fi nici un ~ dacă...) DERANJA vb. 1. a răscoli, a răvăşi, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hîrtiile?) 2. a strica. (Să nu-mi ~ pieptănătura.) 3. a (se) defecta, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (S-a~ un sistem tehnic.) 4. a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. şî Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ liniştea cuiva.) G. (MED.) a i se strica. (I s-ct ~ stomacul.) 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul să te ~ pînă la mine.) DERANJAMENT s. 1. defect, defectare, defecţiune, dereglare. (~ în funcţionarea unui aparat.) 2. perturbare, perturbaţie. (Un ~ tehnic.) 3. (MED.) dereglare, tulburare. (~ organic, funcţional.) deranjament s. v. DIAREE. DERANJÂRE s. 1. răscolire, răvăşire, zăpă-cire. (~ hîrtiilor de pe masă.) 2. stricare. (~ pieptănăturii.) 3. incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, stînje-nire, tulburare, (livr.) conturbâre, (pop.) zătic-nire. (~ cuiva de la lucru.) 4. (MED) stricare. (~ stomacului.) DERANJÂT adj. 1. răscolit, răvăşit, zăpăcit. (Are toate hîrtiile ~.) 2. ciufulit, neîngrijit, vilvoi, zbirlit, (livr.) hirsut, (pop. şi fam.) burzuluit, (înv. şi reg.) străflocât, (reg.) borz, l)orzos, buhos, buhuiât, vîlvoiât, sbirlăg, zborşlt, (Mold. şi Bucov.) ciupii râs, (vestul Transilv.) speria, (Ban. şi sud-vestul Transilv.) sperlit, (fam. şi depr.) neţesălât. (Cu părul ^vj 3. defect, defectat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.) 4. (MED.) stricat. (Are stomacul DERBEDEU 222 DERBEDEU s. 1. golan, haimana, vagabond, (pop. şi fam.) teleleu, (reg.) hîrbâr, hîrbâreţ, uliţâr, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teâcăr, (Mold. şi Transilv.) uliţârnic, (Transilv. şi Ban.) vandralău, vandrâş, vandroc, vandro-câş, (prin Transilv.) verbuncâş, (înv.) ştren-gâr, zamparagiu, (înv., în Transilv.) buduş-lău, (fam.) bate-pdduri. (E un ~ fără pereche.) 2. lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scîrnăvie, secătură, (pop. şi fam.) cioflingar, (înv. şi reg.) pujlău, (reg.) orbete, oşiştie, posto-rdncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibâlă, (Transilv. şi Maram.) techergheu, (înv.) ştrcn-gâr, (fam.) cutră, marţafoi, (fig.) căzătură, o-treâpă, zdreânţă, (reg. fig.) loâză, (arg.) si-chimeâ. (E lin ~ fără caracter.) DERDELIJŞ s. săniuş. (Mergem la ~?) DEREGLA vb. a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Un sistem tehnic care s-a ~.) DEREGLARE s. 1. defect, defectare, defecţiune, deranjament. (~ în funcţionarea unui aparat.) 2. (MED.) deranjament, tulburare. (~ organică> funcţională.) DEREGLAT adj. defect, defectat, deranjat, stricat, (rar) detracât, smintit. (Un mecanism, un ceas ~. ) DERETICA vb. a curăţa, a scutura, a strînge, (înv. şi reg.) a griji, (reg.) a rîndui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a cîştiga, (Ban. şi Transilv.) a orîndui, (Transilv.) a tă-găşi, (Transilv. şi Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A y prin casă de sărbători.) DERETIGÂRE s. 1. dereticat, scuturare, scuturat. (~ camerei.) 2. curăţenie, scutură-tură, (prin Transilv.) tăgăşire, tistuşâg. (A făcut o ~ radicală prin casă.) DERETICAT adj. scuturat. (O casă ~.) DERETICÂT s. dereticare, scuturare, scuturat. (~ camerei.) DERIVA vb. 1. a proveni, a rezulta, (pop.) a se trâge. (Multe consecinţe ~ de aici.) 2. (LINGV.) a proveni, a veni, (pop.) a se trâge. (Cuvlntul „naştere” ~ din verbul „naşte”.) DERIVÂRE s. (LINGV.) derivaţie. (~ cu sufixe.) DERIVAŢIE s. (LINGV.) derivare. (~ cu prefixe.) derizitine s. v. BATJOCURĂ. BĂTAIE DE JOC. DERÎDERE. RÎS. ZEFLEMEA. DERIZORIU adj. 1. ridicol. (Preţuri ~.) 2. mărunt, neînsemnat. (O valoare ~.) DERÎDERE s. batjocură, ris, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) băşcălie. (A lua pe cineva în ~.) DERMATÎTĂ s. (MED.) dermită. DERMÎTĂ s. (MED.) dermatită. DEROGÂRE s. (JUR.) (rar) derogaţiune. (~ de la o prevedere.) derogaţiâne s. v. DEROGARE. derulă vb. v. DEFILA. PERINDA. PREFIRA. SUCCEDA. derulâre s. v. DEFILARE. PERINDARE. PREFIRARE. SUCCEDARE. DERUTĂ vb. a descumpăni, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea auzită l-a ~.) DERUTÂNT adj. (livr.) deconcertant. (O veste ~.) DERUTÂT adj. 1. descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. şi fam.) sastisit. (A rămas ~ .> 2. aiurit, buimac, buimăcit, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăştiat. (Tare ~ mai este /) DERUTĂ s. descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertâre. (Stare de dervclf vb. v. JEGOSI. MÎNJI. MURDĂRI* PĂTA. dervelit adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂ-PĂNOS. SLINOS. SOIOS. DES adj., adv. 1. adj. compact, strîns. (Mergeau în rînduri ~.) 2. adj. apropiat. (Plasă cu ochiuri ~.) 3. adj. bătut. (Ţesătură ~.) 4. adj. bogat, îmbelşugat, învoit. (Cu pârul ~.) 5. adj. adînc, compact, dens, greu, gros. (Ceaţă 6. adj. frecvent, repetat. (Vizite ~.) 7. adv. adesea, adeseori, deseori., frecvent. (Mergea ~ pe la el.) 8. adj., adv. grăbit, iute, rapid. (Respiraţie ~ ; respiră ~.} DESĂGĂ s. traistă, (reg.) tăgfrţă, torbă, (Transilv., Ban. şi Olt.) strâiţă. (Duce mln-carea în ~.) desagi vb. v. BURDUŞI. GHEMUI. ÎNDESA. _ Înghesui. îngrămădi, ticsi. DESĂRCINA vb. a descăuna, a elibera,, a scoate. (L-a ~ din funcţie.) DESĂRCINÂRE s. descăunare, eliberare, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcţie.) DESĂVÎRŞÎ vb. 1. a (se) perfecţiona. (Se ~ continuu prin studiu.) 2. a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza. (Şi-a ~ opera.) 3. a se realiza. (S-ci ~ ca poet.) 4. a încheia, a sfirşi, a termina. (A ~ opera începută de alţii.) DESĂVÎRŞIRE s. 1. perfecţionare. (~ lui continuă.) 2. deplinătate, plenitudine, plinătate, (înv.) plinăciune, plineâlă. (Sentiment de ~.) 3. perfecţiune, (livr.) impecabilitâte, (rar) sublimitate, (înv.) săvîrşire. (~ unei creaţii artistice.) 4. perfecţiune, sublim. (~ este o categorie estetică.) 5. perfecţiune, puritate. (~ liniilor ei.) DESĂVÎRŞIT adj. 1. excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîr-şit. (O regie, o interpretare ~.) 2. impecabil, ireproşabil, perfect. (Un serviciu hotelier 3. perfect, sfînt. (~ nevinovăţie!) 4. complet,, infinit, nemărginit, total, (fig.) orb. (încredere ~ în cineva.) 3. absolut, adînc, complet, deplin, perfect, profund, total. (O linişte întuneric ~.) DESCALIFICĂ vb. a (se) dezonora. (S-a~ pe viaţă.) DESCĂLECA vb. (înv.) a pedestri. (A ~ de pe cal.) 223 DESCINDERE DESCĂLECARE s. (IST.) (inv.) aşezămînt. Ţării Moldovei.) DESCĂLŢÂ vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculţa, (y pantofii din picior.) DESCĂLŢARE s. descălţat, scoatere. pantofilor din picior.) DESCĂLŢÂT adj. desculţ, (reg.) desculţat. {Cu picioarele umblă ~.) DESCĂLŢÂT s. descălţare, scoatere. pantofilor din picioare.) deseăpăţînă vb. v. DECAPITA. DESCĂRCA vb. 1. a deşerta, a goli, (rar) a vida. (pop.) a zvînta, (înv. şi reg.) a scurge, 3. a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dez- 225 DESEGA obişnui, a (se) dezvăţa, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înţărca. (S-a ~ de un viciu.) DESCOTOROSIRE s. debarasare, degajare, scăpare. (~ de un musafir nepoftit.) DESCOYOIÂ vb. a dezdoi, (înv. şi reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) DESCREIERÂT adj., s. 1. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheat, pălăvâtic, silhui, (înv. şi reg.) prilestît, (reg.) şucheât, tui, (Mold.) tuieş, zălud, zăr-ghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit., trăsnit, ţăcănit. (Ce tip ~ !) 2. adj., s. alienat, dement, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit, (livr. şi peior.) sonât, (pop. şi fam.) apucat, candriu, căpiat, deşucheăt, strecheât, (înv. şi reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolî'nd, (Ban.) pălăurât, (Olt. şi Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltat, sărit, scrîntit, ţăcănit. (O persoană ~.) DESCRESCĂTOR adj. (MAT.) (livr.) degre-siv, (înv.) scăzător. (Raţie ~.) DESCREŞTE vb. 1. a se micşora, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pişcă. (Luna ~ .) 2- a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) micşora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puţina. (Numărul lor ~ continuu.) 3. a se mici, a se micşora, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua iar noaptea creşte.) 4. a (se) atenua, a (se) calma, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vuitului s-a mai ~.) DESCREŞTERE s. 1. micşorare, reducere, scădere. (~ a dimensiunilor, a suprafeţei unui corp.) 2. diminuare, împuţinare, micşorare, reducere, scădere, (înv.) puţinâre. (~ numărului de...) 3. micşorare, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 4. atenuare, calmare, diminuare, domolire, micşorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) descreştere s. v. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DECLIN. REGRES. DESCREŢI vb. (rar) a (se) descrunta. (Fruntea i s-a mai ~.) DESCRIE vb. 1. a expune, a înfăţişa, a prezenta, a reda, a zugrăvi, (înv.) a deplnge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (~ într-o nuvelă viaţa de la ţară.) 2. a contura, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.) DESCRIERE s. expunere, înfăţişare, prezentare, redare, zugrăvire, (rar) descripţie, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ stărilor de lucruri, intr-un roman.) descripţie s. v. DESCRIERE. EXPUNERE. ÎNFĂŢIŞARE. PREZENTARE. REDARE. ZUGRĂVIRE. descrunta vb. v. DESCREŢI. DESCUAMÂ vb. a se coji, a se jupui, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărîţa. (Pielea s-a ~.) DESCUAMÂRE s. cojire, jupuire, (rar) scă-moşâre, (înv.) tăriţâre. (~ pielii.) DESCUAMÂT adj. cojit, jupuit. (Piele ~.) DESCUIĂ vb. a deschide. (A ~ o uşă încuiată.) DESCUIÂT adj. deschis, neînchis, neincu-iat. (Uşă ~.) DESCUIERE s. deschidere. (~ unei uşt încuiate.) DESCULŢ adj. descălţat, (reg.) desculţat. (Cu picioarele umblă ~.) desculţă vb. v. DESCĂLŢA. SCOATE. TRAGE. desculţat adj. v. DESCĂLŢAT. DESCULŢ. DESCUMPĂNI vb. a deruta, a dezorienta,, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a^~.) DESCUMPĂNIRE s. derută, dezorientare,, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) jdeconcertăre. (Stare de ~.) DESCUMPĂNIT adj. 1. derutat, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit* (livr.) deconcertat, (înv. şi fam.) sastisit. (A rămas 'vj 2. aiurit, buimac, buimăcit, derutat* dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăştiat. (Ce om ~ 1} DESCURAJĂ vb. a (se) demoraliza, a (se) deprima, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de lot.) DESCURAJĂNT adj. 1. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajator, (fig.) demobilizator. (O situaţie, o stare sufletească 2. demoralizant, deprimant, dezolant, moliorît, posomorit, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) DESCURAJĂRE s. demoralizare, depresiune, deprimare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizaţie, (fig.) demobilizâre. (Stare de DESCURAJĂT adj. 1. demoralizat, deprimat, (fig.) demobilizat. (Om ~.) 2. abătut, amărît, deprimat, indispus, îndurerat, întristat* mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. şi reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) DESCURAJATOR adj. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (fig.) demobilizator. (O situaţie ~.) DESCURCĂ vb. 1. a descîlci. (A ~ firele încurcate.) 2. a (se) clarifica, a (se) desluşi, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi,. a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) DESCURCĂREŢ adj. 1. abil. (Un om foarte ~.) 2. întreprinzător, (fig.) dezgheţât. (O fire ~.) descutropi vb. v. DESCOPERI. DEZVELI. DESEĂRĂ adv. astă-seară, (înv.) astără. (Să vii ~ pe la noi.) DESECĂ vb. a asana, a seca, (rar) a aseca* a scurge. (A ~ toate bălţile din zonă.) DESECARE 22(5 DESECARE s. asanare, secare, (rar) ase-câre. (~ unor terenuri bâltoase.) DE SECAT adj. asanat, secat. (Terenuri Miloase DESEMNĂ vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. şi pop.) a orindui, (înv.) a provivasi, a rindui. (îl ~ ministru al său.) 2. a alege, a investi, a pune. (Poporul l-a ~ conducător.) 3. a alcătui, a constitui, a crea, a forma, a institui, a înfiinţa, a numi, a organiza, a stabili, (inv.) a tocmi. (A~o comisie.) 4. a arăta, a indica, a semnala. (Tabel care ~ 'învingătorii.) DESEMNARE s. 1. alcătuire, constituire, creare, formare, instituire, înfiinţare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisii.) 2. arătare, indicare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor intr-un concurs.) DESENA vb. 1. (înv. şi pop.) a scrie, a zugrăvi. (A ~ o caricatură.) 2. a se contura, a se delimita, a se desluşi, a se distinge, a se evidenţia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ in lumina asfinţitului.) DESENARE s. desenat. (~ unui profil.) DESENAT adj. (pop.) scris. (Parcă are faţa ~.) DESENAT s. desenare. (~ unei flori.) DESENATOR s. (reg.) scriitor. (Un ~ de talent.) DESEORI adv. adesea, adeseori, des, frecvent. (Merg ~ pe la ei.) DESERVI vb. a servi. (Liftul ~ întregul bloc.) DESERVIRE s. servire. (~ populaţiei.) DESFACE vb. 1. a despături, a dezdoi, (inv.) a răspica. (A ~ şervetul sau o foaie împăturită.) 2. a (se) desfăşura, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (A ~ un fir de pe scul.) 3. a deschide. (~ repede plicul şi citeşte scrisoarea.) 4. a (se) dezlega. (A ~ un pachet.) 5. a despleti. (îşi~ cozile.) 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din strlnsoare.) 7. a (se) desprinde. (Se prind de miini şi se ~.) 8. a (se) desprinde, a (se) dezlipi. (S-a~ din locul unde era lipit.) 9. a desprinde, a scoate. (A ~ o scindură de la gard.) 10. a (se) descompune, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) frac-ţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~.) 11. a desfăşura, a întinde, a răsfira. (Pasărea işi ~ aripile.) 12. a căsca, a deschide. (~ gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. a plasa, a vinde, (reg.) a petrece, (înv., in Tran-silv.) a cheltui. (A ~ o marfă.) 15. a rupe, a strica. (A ~ logodna.) 10. (JUR.) a anula, a rezilia. (A ~ un contract.) DESFÂCERE s. 1. despăturire, dezdoire. (~ unei coli de hlrtie.) 2. desfăşurare. (~ unui fir de pe scul.) 3. deschidere. (~ plicului şi citirea scrisorii.) 4. dezlegare. (~ unui pachet.) 5. desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (înv. şi pop.) slobozire. (~ din fstrlnsoare.) 0. desprindere, detaşare, dezlipire. (~ din locul unde era lipit, prins.) 7. desprindere, scoatere. (~ unei scinduri de la gard.) 8. descompunere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (~ In particule a unui cprp dezintegrat.) 9. crăpare, deschidere, despicare, plesnire. (~ bobocilor de floare.) 10. plasare, vindere, vînzare, (înv.) debit. (~ unei mărfi.) 11. rupere, stricare. (~ logodnei.) 12. (JUR.) anulare, reziliere. (~ unui contract.) desfacă vb. v. DESCIOCĂLA. desfăcătoăre s. v. SALVIE DE ETIOPIA. DESFĂCtJT adj. 1. despăturit, dezdoit. (Un şervet ~.) 2. desfăşurat. (Un fir ~.) 3. deschis. (Scrisoare ~). 4. dezlegat. (Un pachet ~.) 5* despletit. (Cu părul ,) 6* desprins, dezlipit. (Un element ~ dintr-un ansamblu.) 7- demontat. (O piesă ~.) 8. destrămat, deşirat. (O ţesătură ~.) 9. desfăşurat, întins. (Cu aripile ~.) 10- depărtat, răşchirat. (Cu picioarele ~.) 11. crăpat, deschis, plesnit. (Boboc, mugur ~.) 12. (JUR.) anulat, reziliat. (Contract ~.) DESFĂŞURĂ vb. 1. a (se) desface, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (Se ~ un fir depănat.) 2. a desface, a întinde, a răsfira. (Pasărea îşi ~ aripile) 3. a (se) întinde, (Mold.) a (se) dişterne. (Acţiunea se ~ pe o anumită perioadă.) 4. a evolua, a se întîmpla, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 5. a evolua, a merge. (Treaba se ~ bine.) 6. a decurge, a evolua, a se petrece. (Partida s-a ~ in bune condiţii.) 7- a se disputa, a se juca. (Meciul s-a ~ pe Stadionul Giuleşti.) 8. a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A~ acolo o muncă utilă.) 9- a da, a duce, a purta, a susţine, (înv.) a sta. (Au~ o luptă continuă pentru*.*) DESFĂŞURĂRE s. 1. desfacere. (~ unui fir de pe scul.) 2. curs, dezvoltare, evoluţie, mers, (Munt.) şiretenie. (~ evenimentelor.) 3. disputare. (în timpul ~ unui meci.) DESFĂŞURĂT adj. 1. desfăcut. (Un fir ~.) 2. desfăcut, întins. (Pasăre cu aripile ~.) DESFĂSURĂTĂ s. (MAT.) evolută. DESFĂSURĂTOÂRE s. (MAT.) evolventă. desfat s/ v. DESFĂTARE. PETRECERE. VESELIE. ^ DESFĂTĂ vb. 1. a (se) delecta, a (se) răsfăţa, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) tefe-rici, (fig.) a (se) îndulci. (S-a ~ cu tot felul de bunătăţi.) 2. a se amuza, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a rîde, a se veseli, (înv.) a se distrâge, a se eglendisi, a libovi. (Beau şi se 'vj 3. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 4. a bucura, a încînta, a mîngîia. (Peisajul ii ~ sufletul.) DESFĂTĂRE s. 1. delectare, farmec, încin-tare, plăcere, voluptate, vrajă, (inv. şi reg.) tefericie, (înv.) încîntec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viaţă plină de ~ pe care ţi-o dă o lectură bună.) 2. petrecere, veselie, (rar) 227 DESFRUNZIT desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. captivare, cucerire, delectare, fascinare, fascinaţie, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducţie, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 4. bucurie, mîngîiere, mulţumire, plăcere, satisfacţie, (înv. şi pop.) mulţumită, (înv.) haz, mîngîietură. (Simte o mare ~.) desfătare s. v. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎ-NARE. DESFRlU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. IMORALITATE. PERDIŢIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU. desfătat adj. v. CAPTIVANT. CUCERITOR. CUPRINZĂTOR. DESFĂTĂTOR. FASCINANT. FERMECĂTOR. ÎNCÎNTĂ- tor. Întins, larg. mare. răpitor. SEDUCĂTOR. VAST. dcsfătăciăne s. v. DESFĂTARE. PETRECERE. VESELIE. DESFĂTĂTOR adj. 1. captivant, cuceritor, fascinant, fermecător, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugă tor, (franţuzism) şar-mânt, (înv.) desfătât, (fig.) deliciâs, hipnoti-zânt, savuros. (Un spectacol ~.) 2. încîntător, mîngiietor, plăcut, (înv.) mîngîiâs. (Un peisaj ~.) ♦DESFĂTUl vb. (înv.) a desconsilia, a des-povăţui, a dezmintă. (L-a~ să procedeze aşa cum intenţiona.) DESFĂŢÂT adj. neînfăţat. (Pernă pat ~.) desîeciori vb. v. DEFLORA. DEZVIRGINA. desfeciorire s. v. DEFLORARE. DEFLO-RAŢIE. DEZVIRGINARE. DESFERECĂ vb. a (se) descătuşa. (S-a ~ din cătuşe.) DESFERECĂT adj. descătuşat. (Prizonier ~.) desfeti vb. v. DEFLORA. DEZVIRGINA. desfetire s. v. DEFLORARE. DEFLORA-ŢIE. DEZVIRGINARE. desfid s. v. BRAVADĂ. BRAVARE. DESFIDERE. SFIDARE. DESFIDE vb. a brava, a sfida. (~ moartea.) DESFIDERE s. bravadă, bravare, sfidare, (înv.) desfid. (y morţii.) DESFIGURA vb. a (se) deforma, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strîmba, a (se) urîţi, (pop. şi fam.) a (se) scălim-băia, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.) DESFIGURÂRE s. deformare, deformaţie, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, strîmbare, urîţire. (~ a feţei unei fiinţe.) DESFIGURÂT adj. deformat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, strîmb, strîmbat, urit, urîţit, (reg.) stropşit, zgîmbolt, (Mold.) şonţlt. (O faţă ~ de ură.) DESFIINŢÂ vb. 1 .(JUR.) a abroga, a anula, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (~ o lege, un act normativ.) 2. (JUR.) a aboli, a suprima, (pop.) a şterge. (Sclavia a fost ~.) 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricţie de circulaţie.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. a dizolva. (A~ o organizaţie.) 6. a lichida, a stirpi, a suprima. (A ~ abuzurile.) 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur şi simplu totul în calea lui.) DESFIINŢĂRE s. 1. (JUR.) abrogare, anulare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.) 2. (JUR.) abolire, suprimare, (pop.) ştergere, (înv.) aboliţiune. (~ monarhiei.) 3. anulare, (fig.) ridicăre. (~ oricăror restricţii de circulaţie.) 4. suprimare. (~ unui post.) 5. dizolvare. (~ unei organizaţii.) 6. lichidare, stîrpire, suprimare. (~ abuzurilor.) DESFIINŢÂT adj. (JUR.) abrogat, anulat, înlăturat, suprimat. (Act normativ ~.) desfiră vb. v. DESFACE. DESFĂŞURA. DESTRĂMA. DEŞIRA. DESFOIÂ vb. a se deschide, a înflori. (Floarea se /N/ . j DESFOIAT adj. deschis, înflorit. (Floare ~.) DESFRÎNA vb. a (se) corupe, a decădea,. a (se) deprava, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dez-măţa, (înv.) a (se) sminti. (S-a~ Intr-un mediu imoral.) DESFRÎNÂRE s. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrîu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciune, as61ghie, desfătare, preacurvle, preacurvlre,. preaiublre, (fig.) descompunere, putreziciune,, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejune. (Starea de y din înalta societate.) DESFRÎNÂT adj., s. 1. adj. corupt, decăzut,, depravat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţât, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheât, (înv. şi reg.) ruşinât, (reg.) şucheât, teşmenlt, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Un om ~.) 2. adj., s. depravat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, stricat, (pop.) curvâr, (înv.) prea cur vâr, preacurvitor. (Un bărbat ~ .) £ DESFRlU s. 1. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrînare, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţâre, (înv.) aselghiciune, asâlghie, desfătâre, preacurvle, preacurvlre,. preaiublre, (fig.) descompunere, putreziciune* (rar fig.) putrefâcţie, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) 2. dezmăţ,, orgie, (livr.) bacanâlă, libertinâj, luxiiră, (înv„ şi pop.) scîrnăvle, (înv.) ruşinâre, slobozenie, slobozie, zamparalîc. (Un ~ revoltător.) DESFRUNZI vb. a (se) defolia, (fig.) a (se) despuia. (Arborii se ~ toamna.) DESFRUNZIRE s. defoliaţie, defoliere, (fig.) despui£re. arborilor în timpul toamnei.) DESFRUNZIT adj. (fig.) despuiât. (Un copac ~.) DESFUNDA 228 DESFUNDA vb. 1. a deschide, a destupa. {A ~ o sticlă.) 2. a desţeleni, (inv. şi reg.) a ogori. (A ~ un teren.) DESFUNDARE s. 1. deschidere, destupare. unei sticle.) 2. desţelenire. (~ unui teren.) DESFUNDAT adj. 1. deschis, destupat. (0 sticlă ~.j 2. desţelenit, (inv. şi reg.) nou. ■(Teren ~.J 3. impracticabil, rău. (Un drum ~.) DESHIDRATA vb. a usca. (A ~ legume.) DESHIDRATARE s. uscare, uscat. (~ legumelor. ) DESHIDRATAT adj. uscat. (Legume, fructe ~.) (leshoHci vb. v. CĂSĂTORI. ÎNSURA. DESHUMA vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. şi reg.) a dezmonnînta. (A ~ un mort îngrop al.) DESl-iUMĂRE s. dezgropare, dezgropat, ■exhumare. (~ unui mort.) DESIGILA vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.) DESIGILARE s. despecetluire, despecetluit. ■(~ unui colet.) DESIGILAT adj. despecetluit. (Pachet, plic ~~.) DESIGUR adv. 1. absolut, bineînţeles, cert, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. ( — Crezi că sosesc azi?0 2. da, fireşte, (înv. şi reg.) dar, (turcism, în Mold.) hdlbet.f — Ai vrea să mergi cu mine? —~l) DESIME s. densitate. (Ce ~ au puieţii?) desime s. v. CRÎNG. DESIŞ. HĂŢIŞ. STUFĂRIŞ. TUFĂRIŞ. TUFIŞ. DESINENŢĂ s. (GRAM.) (rar) terminâţie. DES ISTĂ vb. (JUR.) a renunţa. (~ la o pretenţie.) DESIŞ s. (BOT.) crîng, hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceâg, huei. (Iepurele s-a ascuns Intr-un ~.) DESLUŞI vb. 1. a distinge, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă şi ~ bine obiectele.) 2. a se contura, a se delimita, a se desena, a se distinge, a se evidenţia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ In lumina apusului.) 3. a deosebi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, a distinge, (inv. şi pop.) a osebi, (Ban., Transilv. şi Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu uşurinţă culorile.) 4. a auzi. (~ un strigăt prin ploaie.) 5, a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliro-forisi. a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descilci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) a. a clarifica, a descifra, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a rezolva, a soluţiona. (A ^ enigma.) DESLUŞÎRE s. 1. percepere. (~ obiectelor.) 2. clarificare, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare, (înv.) pliroforie, răspicâre, (fig.) châie, descîlclre. unei probleme încurcate.) 3. claritate, limpezime. (~ unei imagini.) DESLUŞIT adj., adv. 1. adj. clar, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, (inv.) apriât, chiar, (fig.) curăţ. (O imagine o pronunţie ~.) 2. adv. bine, clar, distinct, lămurit, limpede, (reg.) răzvedit. (A vedea ~.) 3. adj. citeţ, clar, (livr.) lizibil. (Un scris ~.) 4. adj. clar, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (inv.) apriăt, (fig.) nâted, transparent. (Un sens ~; o afirmaţie ~.) 5. adv. clar, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriât, chiar, (fig.) curăţ. (I-am spus ~.) desluşitor adj. v. EXPLICATIV. LĂMURITOR. DESMÂN s. (ZOOL.; Desmana moschata) şobolan-moscat. DESOLIDARIZA vb. (livr.) a dezavua. DESOLIDARIZARE s. (livr.) dezavuâre. DESPĂDUCHEÂ vb. a (se) păduchea, (Munt.) a (se) purica. DESPĂDURl vb. a defrişa, (reg.) a tîrşi, (Transilv. şi Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.) DESPĂDURIRE s. defrişare, defrişat, (prin sudul Transilv.) săciuit. (~ unui teren împădurit.) DESPĂDURÎT adj. defrişat, (înv.) săciuit, tirşit. (Pădure ~.) DESPĂGUBI vb. a compensa, a răsplăti, (înv. şi pop.) a mulţumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a~ pentru pagubele pe care i le-a adus.) DESPĂGUBIRE s. compensare, compensaţie, daune (pl.), reparaţie, (înv. şi pop.) mulţumire, (înv.) dezdăunâre, indemnizâţie, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?) despăivănă vb. v. DESPRIPONI. despărţenie s. v. DESPĂRŢIRE. DIVORŢ. SEPARARE. SEPARAŢIE. DESPĂRŢI vb. 1. a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. a se izola, a se răzleţi, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. (JUR.) a divorţa, a (se) separa, (înv.) a (se) împărţi. (Soţii s-au ^v.)4.a separa, (înv. şi reg.) a des-preuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie şi i-am ~.) 5. a (se) izola, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (inv. şi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucata tn trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcă-tui. (Produsul dezintegrării se ~ In particule.) 8. a compartimenta, a separa. (A ~ o incintă In spaţii mai mici.) 9. a separa. (Zidul ~ cele două camere.) despărţi vb. v. DEZBINA. ÎNVRĂJBI. despărţimint s. v. CĂSUŢĂ. COMPARTIMENT. DESPĂRŢIRE. DESPĂRŢITURĂ. 229 DESPRINDE DESPĂRŢIRE s. 1. izolare, separare. (~ lui de crup.) 2. (JUR.) divorţ,, separare, separaţie, . căsuţă, compartiment, despărţitură, (înv.) despărţim! nt, (franţuzism înv.) cază. (O ~ intr-un sertar.) 7. diviziune, împărţire. in capitole a unei cărţi.) despărţire s. v. CIRCĂ. CIRCUMSCRIPŢIE. SECŢIE. DESPĂRŢIT adj. 1. izolat, răzleţit, separai, (pop.) răzuit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol. ) 2. (JUR.) divorţat, (înv.) împărţit. {Soţi ~.) 3. izolat, separat. (Camere complet 'V/J despărţit adj. v. DEOSEBIT. DEZBINAT. DIFERIT. DIVERS. FELURIT. ÎNVRĂJBIT. VARIAT. DESPĂRŢITOR adj. izolator, separator. (Perele ~.) DESPĂRŢITURĂ s. căsuţă, compartiment, despărţire, (înv.) despărţimînt, (franţuzism înv.) cază. (O ~ Intr-un sertar.) DESPĂTURI vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.) DESPĂTURÎRE s. desfacere, dezdoire. unei coli de hlrtie.) DESPĂTURIT adj. desfăcut, dezdoit. (Un şerrei ~.) DESPECETLUl vb. a desigila. (A ~ un col el.) DESPECETLUÎRE s. desigilare, despece-tluiL (~ unui colet.) DES PECETLUIT adj. desigilat. (Colet ~.) DESPECETLUÎT s. desigilare, despecetluire. unei scrisori oficiale.) DESPERĂ vb. 1. a deznădăjdui, (înv.) a apeîpisi. (A ~ să mai aştepte.) 2. a exaspera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.) DESPERĂRE s. 1. deznădejde, (rar) dez-nădăjduire, (înv.) apelpisie, desperâţie. (O mişcătoare ~ se citea în ochii lui.) 2. exasperare. (L-a adus la ~.) DESPERAT adj. 1. deznădăjduit, (pop.) pierit. (înv.) apelpisit. (Om ~.) 2. exasperat. (Era ^ de atlta aşteptare.) desperâţie s. v. DESPERARE. DEZNĂDEJDE. DESPERECHEĂ vb. a (se) descompleta. DESPERECHEAT adj. descompletat, disparat, stingher. (Un pantof ~.) DESPERECHfîRE s. descompletare. DESPICĂ vb. 1. a crăpa, a sparge, a spinteca, a tăia, (reg.) a sfărîma. (A ~ lemne pentru foc.) 2. a spinteca. (I-a ~ plntecele.) 3. a (se) spinteca, a (se) tăia. (Plugul ~ brazde ■adinei.) 4. a se crăpa, a se deschide. (S-a~ pămînlul.) 5. a crăpa, a se deschide, a se desface. a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) G, a străbate. (O pasăre ~ văzduhul.) DESPICARE s. 1. crăpare, crăpat, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 2. spintecare, spintecat. (~ pîntecelui unui animal.) 3. crăpare, deschidere, desfacere, plesnire. (~ bobocilor de floare.)^ DESPICÂT adj. 1. crăpat, spart, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 2. spintecat. (Cu plntecele ~.) DESPICĂT s. crăpare, crăpat, despicare, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) DESPICĂTtJRĂ s. crăpătură, spintecătură, tăietură. (~ la pantaloni.) DESPLETI vb. a desface. (îşi ~ cozile.) DESPLETIT adj. 1. desfăcut. (Cu părul ~.) 2. nepieptănat, zbîrlit. (O femeie ~.) despopi vb. v. CATERISI. RĂSPOPI. DESPOT s. satrap, tiran. (E un adevărat DESPOTIC adj. 1. dictatorial, samavolnic, satrapie, tiranic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.) 2. tiran. (Domn ~ .) 3. abuziv, arbitrar, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) vblnic. (O măsură ~.) DESPOTISM s. samavolnicie, tiranie, (înv.) despoţie. (~ unei guvernări.) DESPOTMOLl vb. (reg.) a (se) dezgloda, a (se) deznomoli. despoţie s. v. DESPOTISM. SAMAVOLNICIE. TIRANIE. DESPOVĂRA vb. a (se) uşura. (S-a~ de greutatea din spinare.) DESPOVĂRARE s. uşurare. (~ de o greutate.) despovăţui vb. v. DE SFĂTUI. DfîSPRE prep. 1. (arată obiectul) de. (E vorba ~ el.) 2. (arată obiectul) asupra. (Studiu ~ atomi.) despre prep. v. ASUPRA CĂTRE. CONTRA. DINSPRE. DUPĂ. ÎMPOTRIVA. ÎNSPRE. LA. SPRE. despreoţi vb. v. CATERISI. RĂSPOPI. DESPRESURA vb. (MIL.) a debloca. (A ~ un oraş asediat.) DESPRESURARE s. (MIL.) deblocare. (~ unei cetăţi asediate.) DESPRESURÂT adj. (MIL.) deblocat. (Oraş ~.) despreună vb. v.DESPĂRŢI. SEPARA. DESPRIMĂVĂRÂ vb. a se imprimăvăra, (prin Transilv.) a se primăvăra. (S-a ~ şi natura reînvie.) DESPRINDE vb. 1. a (se) despărţi, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. a (se) desface. (Se prind de mîini şi se ~.) 3. a (se) desface, a (se) dezlipi. (S-a ~ din locul unde era lipit.) 4. a desface, a scoate. (A ~ o seîndură de la gard.) 5. a se elibera, a se libera, a scăpa. (S-a~ din strlnsoare.) 6. a (se) disloca. (O bucată de siincă s-a ~ de la locul ei.) 7. (TEIIN.) a (sc) decroşa. (A ~ o maşină electrică.) desprinde vb. v. ÎNSEMNA. REIEŞI. REZULTA. URMA. DESPRINDERE 230 DESPRINDERE s. 1. detaşare, izolare, separare, separaţie. (~ lui de grup.) 2. desfacere, detaşare, dezlipire. (~ a ceva din locul unde se afla lipit.) 3. desfacere, scoatere. (~ unei scînduri de la gard.) 4. desfacere, eliberare, liberare, scăpare, (înv. şi pop.) slobozire. (~ cuiva din strinsoare.) 5. dislocare. (~ unei bucăţi de stincă.) 6. (TEHN.) decroşare. (~ unei maşini electrice.) DESPRINS adj. 1. desfăcut, dezlipit. (Un element ~ dintr-un ansamblu.) 2. dislocat. (Stincă ~.) DESPRIPONl vb. (reg.)a despăivăna. (A~ un cal.) DESPUIÂ vb. 1. a (se) dezbrăca, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. şi Bu-cov.)a (se)tîrşi. (Cete-ai~ aşa?) 2. a excerpta. (A ~ un text.) despuia vb. v. ASUPRI. COJI. DEFOLIA. DEPOSEDA. DESCOJI. DESFRUNZI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. JEFUI. JUPUI. NĂPĂSTUI. NĂPÎRLI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRĂDA. PRIGONI. SCUTURA. TIRANIZA. URGISI. DESPUIĂT adj. 1. dezbrăcat, dezgolit, gol, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligds, (Transilv. şi Mold.) tîrşlt. (Un om ~.) 2. excerptat. (Texte ~ •) despuiât adj. v. DEPOSEDAT. DESFRUNZIT. JEFUIT. PRĂDAT. SCUTURAT. despuiât adj., s. v. ASUPRIT. EXPLOATAT. ÎMPILAT. NĂPĂSTUIT. OPRIMAT. OROPSIT. PERSECUTAT. PRIGONIT. URGISIT. DESPUIERE s. 1. dezbrăcare, dezgolire, (pop.) golire, (~ cuiva, la baie.) 2. excerptare. (~ a unor texte.) despuiere s. v. ASUPRIRE. DEFOLIAŢIE. DEFOLIERE. DEPOSEDARE. DESFRUNZIRE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. JEFUIRE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUŢIE. PRĂDARE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. URGISIRE. DESTĂINUI vb. 1. a declara, a dezvălui, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele său secret.) 2. a se confesa, a se mărturisi, a se spovedi, (livr.) a se confia, (înv. şi pop.) a se dezveli. (S-a ~ cuiva.) DESTĂINUIRE s. 1. dezvăluire, divulgare, împărtăşire, încredinţare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 2. confesiune, confidenţă, dezvăluire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerităţi (pl.). (I-a făcut unele ~.) 3. declaraţie, mărturisire. (~ de dragoste.) destărniţâ vb. v. DEŞEUA. destărniţăt adj. v. DEŞEUAT. DESTIN s. fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie, (rar) predeterminâţie, (înv. şi pop.) strfşte, (pop.) dâtă, făcut, noro-ceâlă, norocire, orîndă, pârte, rînduiâlă, scrisă, sorâc, (înv. şi reg.) soroclre, (reg.) ursă, urseâlă, (înv.) predestinâţie, preurslre, preursltă, trişte, ursitoâre, (grecism înv.) proorizmds, (fig.) stea. (Aşa i-a fost m J DESTINĂ vb. 1. a da, a hărăzi, a hotărî., a meni, a orindui, a predestina, a rindus, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a race, a hărăzi, a meni, a predestina, a sorti, a ursi. (Silit ~ să fie fericiţi.) 3. a hărăzi, a meni, a supune. (Pădurea aceasta este ~ tăierii.) 4. a (se) consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Şi-a~ întreaga viaţă binelui obştesc.) 5. a afecta, a distribui, a repartiza. (A ~ un fond important pentru...) DESTINÂRE s. consacrare, dedicare, devo-tare, închinare. (~ vieţii sale unei cauze nobile.) DESTINATĂR s. adresant. (~ al unui colet.) DESTINÂŢIE s. funcţie, scop, (înv.) suvîr-slre, săvîrslt. (Ce ~ va avea această construcţie?) DESTINDE vb. 1. a se relaxa, a slăbi. (Un arc care s-a ~.) 2. a lărgi, a slăbi, (pop.) a slobozi. (A ~ funia care lega animalul.) 3. a (se) îndrepta, a (se) întinde. (Şi-a ~ corpul.) destinde vb. v. CALMA. DOMOLI. LINIŞTI. POTOLI. RECREA. DESTINDERE s. 1. relaxare, slăbire. (~ unui arc.) 2. lărgire, slăbire, (pop.) slobozire. (~ legăturii care il stringea.) 3. (FIZ.) detentă, dilatare, expansiune. (~ unui gaz.) 4, (FON.) recursie, relaxare. destindere s. v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. RECREARE. TIHNĂ. DESTINS adj. 1. discordat, relaxat, slăbit. (Arc ~.) 2. lejer, (livr.) lax. (O legătură ™.) destins adj. v. CALM. DOMOL. LINIŞTIT. MOLCOM. NETULBURAT. PAŞNIC. POTOLIT. TIHNIT. DESTITUI vb. a demite, a îndepărta, a scoate, (înv. şi fam.) a mazili. (L-a ^ din funcţie.) DESTITUIRE s. demitere, îndepărtare, scoatere, (înv. şi fam.) mazilire, mazilit. (~ cuiva dintr-o funcţie.) DESTOINIC adj. bun, capabil, competent, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparât, (înv. şi pop.) hârnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, prâctic, practicds, practi-slt, putincios. (Un inginer ~.) DESTOINICIE s. 1. capacitate, competenţă, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. şi pop.) hărnicie, (înv.) prâctică, volnicle. (Demonstrează o mare ~ in domeniul...) 2. abilitate, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemînare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşte-şug, meşteşuglre, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătiiră, pricepuţle, (înv.) iscuslre, marafet, prâctică. (Are o ~ aparte in minuirea...) 231 DEŞERT DESTRĂBĂLx\ vb. a (se) corupe, a decă-(se) ciesfira, a (se) strica, (înv.) a (se) rînji. (O ţesătură care s-a ~.) 2. a se rări, (prin Olt.) •a se siti. (Plnza s-a ^.) 3. a se rări, (rar) a se dezlîna. (O vestă de lină care s-a ~.) 4. a (se) împrăştia, a (se) risipi, a (se) spulbera, (Olt.) ^ (se) vărzui, (înv.) a (se) răşchira, (pop. fig.) # (se) răzbuna. (După ploaie norii s-au ~.) destramă vb. v. DEZMEMBRA. SFĂRÎMA. DESTRĂMĂRE s. 1. deşirare. (~ unei iţesături.) 2. (rar) dezlînâre. (~ unui pulover de lină.) destrămare s. v. DEZMEMBRARE. DESTRĂMAT adj. 1. desfăcut, deşirat. {O ţesătură ~.) 2. rărit, (rar) dezlînât. (Un pulover de lină ~.) destrăniât adj. v. DEZMEMBRAT. DESTRĂMĂTCRĂ s. răritură, (pop.) strâ-ană, strămătură. (O ~ la o ţesătură.) DESTROIENI vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.) DESTROIENIRE s. deszăpezire. (~ unui drum înzăpezit.) DESTROIENIT adj. deszăpezit. (Drum de •iarnă ~.) destrucă vb. v. DESCOPERI. DEZVELI. destrunât adj. v. DEZACORDAT. DISGOR-DAT. DESTUL adj., adv., interj. 1. adj. îndestulător, suficient, (reg.) bug'ăt. (Provizii ~.) 2. adv. îndeajuns, suficient, (reg.) bugăt, (înv.) îndestul. (Ai vorbit ~.) 3. interj, ajunge I, ;atît !, basta !, gata I, isprăveşte l, încetează ! punct!, sfirşeşte 1, stai I, stop î, termină 1^ hrentui, (fam.) a (se) liirbui, a (se) hodorogi * a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a 2. a (se) degrada, a (se) ponosi, a (se) strica* a (se) uza. (Hainele i s-au ~J3.a (se) avaria* a (se) strica. (Nava s-a ~.) DETERIORÂRE s. 1. degradare, învechire... stricare, uzare, (înv.) degradâţie. (~ mobilei.} 2. degradare, ponosire, stricare, uzare, (rar) ponoseălă. (~ hainelor.) 3. avariere, stricare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.} 4. avarie, stricăciune, (~ suferită de un sistem tehnic.) 5. uzaj, uzare, uzură. (Gradul de ~ al unui obiect.) DETERIORAT adj. 1. degradat, învechit... stricat, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) liîrbult* hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblăriU (Un obiect ~.) 2, degradat, ponosit, ros* stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) 3. avariat* stricat. (Sistem tehnic ~.) DETERMINĂ vb. 1. a cauza, a declanşa,, a dezlănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinui> 233 DEVALIZA ;a prilejui, a produce, a provoca, a stirni, (înv. şi reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii aprinse.) 2. a car;/a, a crea, a da, a face, a pricinui, a produce, a provoca, a stirni. (Injecţia i-a ~ o senzaţie ■de Înviorare.) 3. a imprima, a impulsiona, a impune. (A ~ unui mobil o mişcare.) 4. a -condiţiona. (Factori care ~ producerea fenomenului.) 5. a convinge, a decide, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) (5. a decide, a hotărî, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele clipe.) 7. a calcula, a fixa, a măsura, a stabili. (A ~ valoarea unor parametri.) a. defini, a preciza, a stabili, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietăţile metalelor.) 3. ■a fixa, a preciza, a stabili, a statornici. (Cum a~ concentraţia vinului?) 10. a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defige, a 'însemna, a statori. (Au ~ un nou termen ■pentru . . . ) 11. (GRAM.) a complini. determinant adj., s. 1. adj. decisiv, holăntor, (livr.) irefutabil, (franţuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitor. (Argumente ~.) 2. s., adj. (LINGV.) determinativ. (Un ~ sintactic.) DETERMINARE s. 1, cauzare, declanşare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, •provocare, (rar) provocâţie. (~ unei puternice 'reacţii.) 2. creare, pricinuire, producere, provocare, stîrnire. (~ unei stări de ... ) 3. condiţionare. (Raport de ~.) 4. calculare, fixare, măsurare, stabilire. (~ valorii unor parametri.) o. definire, precizare, stabilire. (O atentă ~ a proprietăţii metalelor.) 6. fixare, precizare, stabilire, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 7. (GRAM.) complinire. (Un verb fără ~.) DETERMINAT adj. 1. anumit, cunoscut, fixai, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 2. definit, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. concret, precis. (I-a oferit citeva fapte ~.) DETERMINATIV s., adj. (LINGV.) determinant. (Un ~ sintactic.) DETESTABIL adj. execrabil. (Un joc ~ al miorilor.) DETONA vb. a exploda. (Dinamita ~.) DE i'ONÂNT adj., s. explozibil, exploziv, fui uirmit. ^ (Substanţă ~ .) DETONARE s. explodare. (~ dinamitei.) D.E T O NAŢIE s. 1. explozie. 2. bubuire, buhăit, bubuitură, detunare, detunat, detunătură. duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) dura (. (^ tunului.) fief rac* ă vb. v. DEFECTA. DERANJA. DEREGLA. DEZECHILIBRA. STRICA. TULB URA. ZDRUNCINA. dctracâre s. v. DEZECHILIBRU. detracat adj. v. DEFECT. DEFECTAT. DERANJAT. DEREGLAT. DEZECHILIBRAT. STRICAT. TULBURAT. ZDRUNCINAT. defractâ vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCRE- DITA. PONEGRI. detractor adj., s. v. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DE-NI GR ATOR. PONE GR ITOR. DETRTTIG adj. (GEOL.) elastic, terigen. (Roci ~.) DETRÎTUS s. piatră, tartru. (~ dentar.) DETRONÂ vb. a mazili, (înv. şi pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.) DETRONÂRE s. mazilire, mazilit, (înv.) âzlu, mazilie, surpare. (~ unui domnitor.) DETRONĂT adj. mazilit. (Domnitor ~.) DETUNĂ vb. I. a bubui, a dudui, a trăsni, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ In depărtare.) 2. a trăsni. (A ~ un copac.) DETUNĂRE s. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunat, detunătură, duduit, dudui-tură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) DETUNÂT adj. trăsnit. (Copac ~.) DETUNĂT s. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) DETUNĂTOR adj. bubuitor, tunător. (Explozie ~.) DETUNĂTURĂ s. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) dettinet s. v. BUBUIRE. BUBUIT. BUBUI-TURĂ. DETONATIE. DETUNARE. DETUNAT. DETUNĂTURĂ. DUDUIT. DUDUITURĂ. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ. VUIET. deturna vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. SUSTRAGE. deturnare s. v. DEFRAUDARE. DELAPIDARE. SUSTRAGERE. DEŢINĂTOR s. 1. posesor, proprietar, stă-pîn, (înv.) ocinâş, posesuitor. (~ al unui bun.) 2. (JUR.) detentor, posesor. (~ a restituit bunul aflat In grija sa.) 3* posesor, purtător. (~ unui nume.) DEŢINE vb. 1. a avea, a poseda, a stăpîni, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. a avea, a poseda, a purta. (~ numele de român.) 3. a avea, a ocupa. (~ funcţia de . . . ) 4. (JUR.) a aresta, a închide, a întemniţa, a reţine, (înv. şi reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temniţa, a zăvori. (A fost ~ ilegal.) DEŢINERE s. 1. posedare, posesiune, stă-pînire. (~ unui bun material.) 2. (JUR.) arest, arestare, închidere, întemniţare, reţinere, (pop.) popreâlă. (~ lui n-a durat nici 2i de ore.) DEŢINUT s., adj. (JUR.) 1. s. condamnat, ocnaş, osîndit, puşcăriaş, (pop.) rob, (glumeţ) pensionâr. (Un ~ pentru omor.) 2. s. arestat, întemniţat, prizonier, (înv.) arestânt, (glumeţ) pensionâr. (~ a fost imediat eliberat.) 3. adj. arestat, închis, întemniţat, reţinut, (înv.) poprit. (Persoane ~.) DEUTERIU s. (CHIM.) hidrogen greu. (~ este folosit drept combustibil termonuclear.) de valiză vb. v. DEVASTA. JEFUI. PRĂDA. SPARGE. DEVALIZARE 234 devalizare s. v. DEVASTARE. JEFUIRE. PRĂDARE. SPARGERE. devalizât adj. v. DEVASTAT. JEFUIT. PRĂDAT. DEVALORIZĂ vb. a (se) demonetiza, a (se) deprecia. (A ~ un semn bănesc nominal.) DEVALORIZÂRE s. demonetizare, depreciere. (~ unor semne băneşti.) DEVALORIZĂT adj. demonetizat, depreciat, scăzut. (Cursul ~ al dolarului.) DEVANSĂ vb. 1. a depăşi, a întrece. (L-a~ In mers.) 2. a grăbi. (A ~ muncile agricole.) DEVANSĂRE s. 1. depăşire, întrecere. cuiva în mers.) 2. grăbire. (~ muncilor agricole.) DEVA STĂ vb. I. a distruge, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrşi, a strica. (Duşmanii au ~ tot ce le-a ieşit In cale.) 2. a jefui, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiţii au ~ banca.) DEVASTĂRE s. 1. distrugere, nimicire, pîrjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ unui teritoriu ocupat.) 2. jefuire, prădare, spargere, (livr.) devalizare. unei bănci.) DEVASTĂT adj. 1. distrus, nimicit, pir-jolit, pustiit. (Un teritoriu ~.) 2. jefuit, prădat, (livr.) devalizât. (O bancă ~.) DEVASTATOR adj. dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditdr, (înv. şi pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipităr, ruinos. (Acţiunea ~ a vîntului.) DEVĂLMĂŞIE s. (IST.) (lnv.t în Transilv.) composesiune. (Stăpînirea pămlntului în ~.) devegbeâ vb. v. DECLARA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. ÎMPĂRTĂŞI. ÎNCREDINŢA. MĂRTURISI. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. DEVELOPÂNT s. 1. (FIZ.) developator, revelator. (~ pentru materialele fotografice impresionate.) 2. (CHIM.) eluant. (~ este un solvent.) DEVELOPATOR s. (FIZ.) developant, revelator. pentru materialele fotografice impresionate.) DEVENÎ vb. 1. a se face, a se preface, a se transforma. (Casa a ~ scrum.) 2. a se face, (prin Transilv.) a apuca. (A ~ destul de măricel.) 3. a se face. (S-a întimplat să ~ om de treabă.) 4. a ajunge, (înv.) a încăpea, a purcede, a sosi. (A ~ postelnic.) 5. a ajunge, a ieşi. (A ~ doctor.) DEVENÎRE s. dezvoltare, evoluţie, modificare, prefacere, schimbare, transformare. (Procesul^ ~.) DEVER s. vînzare, (pop. şi fam.) alişverlş. (N-a prea avut ~ astăzi.) dever s. v. VĂTAF. VĂTĂSEL. VORNICEL. de verii ă s. v. VĂTĂSIŢĂ. VORNICEASĂ. DEVERSOR s. (TEHN.) (înv.) scurgătoâre. (~ pentru surplusul de apă.) DEVIĂ vb. 1. a abate, a muta, a schimba. (A ~ un curs de apă.) 2. a se abate, a se depărta, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (A ~ de la subiect.) DEVIĂŢIE s. 1. abatere, deviere, îndepărtare, mutare, schimbare. cursului unei ape.) 2. (FIZ. ) deflexiune, deviere. (~ unui fascicul de particule.) DEVIERE s. 1. abatere, deviaţie, îndepărtare, mutare, schimbare. (~ cursului unei ape.} 2. (FIZ.) deflexiune, deviaţie. (~ unul fascicul de particule.) 3. abatere, anomalie. (S-ce produs o ~ inexplicabilă.) devină vb. v. GHICI. PREVESTI. PREZICE. PROROCI. DEVÎZ s. (înv.) smet. (~ al unei lucrări.} DEVÎZĂ s. lozincă. (~ lor este: ,,Prin> muncă spre mai binel’*). devia s. v. CAP. CĂPĂŢÎNĂ. CRANIU. CUTIE CRANIANĂ. HÎRCĂ. S CĂ F IPX IE. TIGVĂ. ŢEASTĂ. devorant adj. v. COLOSAL. EXTRAORDINAR. MISTUITOR. devăt adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. PIOS. PREA CRED IN-CIOS. RELIGIOS. SMERIT. DEVOTĂ vb. a (se) consacra, a (se') dărui,, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda,, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Şi-a ~ întreaga viaţă binelui obştesc.) DEVOTAMENT s. 1. abnegaţie, dăruire, (înv.) devotâre, sadacât. (A muncit cu 2. cinste, credinţă, fidelitate, statornicie, (livr.) lealitâte, (înv. şi reg.) prilnţă. soţiei faţă de soţ.) DEVOTÂRE s. consacrare, dedicare, destinare, închinare. (~ vieţii sale unei cauze nobile.) devotâre s. v. ABNEGAŢIE. DĂRUIRE» DEVOTAMENT. DEVOTÂT adj. cinstit, credincios, fidel, nestrămutat, statornic, (livr.) leâl, loiâl. (reg.) slugârnic, (înv.) smerit. (O soţie ~ ; un prieten ~ •) devoţitine s. v. CREDINŢĂ. CUCERNICIE. CUVIOSENIE. CUVIOŞIE. EVLAVIE. PIETATE. PIOŞENIE. PIOZITATE. RELIGIOZITATE. SMERENIE. DEVREME adv. 1. curînd, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntîrziat, numai-iecît, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentân, (înv. şi reg.) nepristân, numai, (reg.) mintenâş, minteni, (înv.) peşin, techer-mecher. (Să te întorci ~.) 2. timpuriu, (pop.) dcgrâbă. (Astăzi se culcă ~.) DEXTERITATE s. abilitate, destoinicie, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemînare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteştig, meşteşuglre, (înv.) şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, price puţle, (înv.) iscuslre, marafet, prâctică. (Are o n-are ~ în mînuirea . . . ) DEZACORD s. 1. discordanţă, discrepanţă, disonanţă, distonanţă, neconcordanţă, nepotrivire, stridenţă. între elementele unui ansamblu.) 2. animozitate, ceartă, conflict, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zizanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfâdă, (pop. şi fam.) cireotă, 235 DEZBATERE dihonie, rîcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricâz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poâncă, sfădă-lie, zoâlă, (Mold. şi Transilv.) poară, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gilcevlre, împoncişâre, judeţ, neaşezâre, neunire, pîră, pricimilre, priclre, prigoână, prigonire, zavistie, zurbâvă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. dintre două persoane.) DEZACORDA vb. a se discorda. ((Jn instrument care s-a DEZACORDÂRE s. discordare. (~ unei viori.) DEZACORDAT adj. discordat, (rar) destramă. (O vioară nu # J DEZAGREABIL adj. J. neplăcut, supărător, (înv.» supărăcios. (O situaţie ~.) 2. neplăcut, (fig..) ingrat. (Are o sarcină ~.) 3. dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scirbos, urit, rău-mirositor, (livr.) ■fetid, miasmâtic, pestilenţial, rcpugnânt, repulsiv, (înv. şi pop.) scîrnav, (înv.) scîrbâvnic, scirbelnic. (0 duhoare ~.) 4. antipatic, neplăcut, nesuferit, respingător, scirbos. (Un om ~.) DEZAGREGA vb. a (se) dezintegra. (Un corp care s-a ~.) DEZAGREGARE s. dezintegrare. (~ unui corp.) DEZAGREGAT adj. dezintegrat. (Corp ~.) dezagrement s. v. NEAJUNS. NEPLĂCERE. (lezatcătui vb. v. DESCOMPUNE. DESFACE. DESPĂRŢI. DIVIDE. FRACŢIONA. ÎMPĂRŢI. SCINDA. SEPARA. (lezaicătulre s. v. DESCOMPUNERE. DESFACERE. DESPĂRŢIRE. DIVIZARE. FRACŢIONARE. ÎMPĂRŢIRE. SCINDARE. SEPARARE. w DEZAMĂGI vb. a decepţiona, a deziluziona. (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primită l-a DEZAMĂGIRE s. decepţie, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.) DEZAMĂGIT adj. decepţionat, deziluzionat, (fam. fig.) dezumflat. (Un îndrăgostit ~.) DEZAMĂGITOR adj. decepţionant, dezilu-zionaut. (Un spectacol ~.) dezametit adj. v. DEZMETICIT. RECULES. TREZIT. DEZANCOLĂ vb. (TEXT.) a descleia. (A ~ o fesă tură.) DEZANCOLÂRE s. (TEXT.) descleiere. (~ unei ţesături.) DEZAPROBĂ vb. a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, {pop.; a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. (Opinia publică a ~ gestul iui necugetat.) DEZAPROBARE s. blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, repre-liensiune, (rar) reprobaţihne, sancţionâre, (pop.) osîndire, (înv.) prihână, (fig.) veştejlre. (~ faptei necugetate a cuiva.) DEZAPROBATOR adj. neaprobator, reprobator. (îi vorbea cu ton ~.) DEZARTICULA vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. şi reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. şi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Şi-a ~ osului umărului.) DEZARTICULĂRE s. (MED.) deplasare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrîn-teală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclin-teălă, proclintire. (~ osului humeral.) DEZARTICULĂT adj. (MED.) deplasat, dislocat, luxat, scrintit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Os ~.) DEZARTICULĂŢIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dislocare, luxare, luxaţie, scrîn-teală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitdră, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteâlă, proclintire. (~ osului humeral.) DEZASIMILĂŢIE s. (FIZIOL.) catabolism. ( Proces^ de - nu , J DEZĂSTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, rnînie, poto-penie, topenie, (înv. şi reg.) pustieşâg, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeâlă, (înv.) pierzare, pusti-iciiine, (fig.) pîrjol, plâgă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.) DEZASTRUOS adj. 1. devastator, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. şi pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acţiunea ~ a vlntului.) 2. catastrofal, fatal, funest, nefericit, nenorocit, tragic. (Un dez-noclâmint ~.) DEZAVANTÂJ s. inconvenient, neajuns, (fig.) handicâp. (Un ~ in calea realizării a ceva.) DEZAVANTAJĂ vb. a defavoriza, (fig.) a handicapa. (Statura ll ~.) DEZAVANTAJOS adj. nefavorabil, neprielnic, (livr.) oneros. (Condiţii ~.) dezavuâ vb. v. BLAMA. CONDAMNA. DESOLIDARIZA. DEZAPROBA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. dezavuare s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DESOLIDARIZARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE. dezaxâ vb. v. DEZECHILIBRA. TULBURA. ZDRUNCINA. dezaxăre s. v. DEZECHILIBRU. dezaxat adj. v. DEZECHILIBRAT. TULBURAT. ZDRUNCINAT. DEZBATE vb. 1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect a ~ 1) 2. a chibzui, a delibera, a discuta, (livr.) a pertracta. (Să stăm şi să ~ cu atenţie ce să facem.) DEZBÂTERE s. 1. discutare, tratare. (~ unui subiect actual.) 2. chibzuire, deliberare, discutare, discuţie, (livr.) pertractâre. (~ a avut loc.) DEZBĂRA 236 DEZBĂRA vb. 1. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezobişnui, a (se) dezvăţa, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înţărca. (S-a ~ de un viciu.) 2. a se debarasa, a se degaja, a se descotorosi, a scăpa, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (S-a ~ de unjnusafir nepoftit.) DEZBĂRÂRE s. debarasare, dezobişnuire, dezvăţ, dczvăţare, scăpare. (~ de un viciu.) dezbată vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI. DEZBENZINÂRE s. (CHIM.) degazolinare. (~ unor gaze.) DEZBINA vb. a (se) învrăjbi, (înv.) a (se) despărţi, a (se) dezuni. (De ce s-au ~ astfel?) DEZBINĂRE s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfâdă, (pop. şi fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricâz, scirbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poăncă, sfădălie, zoâlă, (Mold. şi Transilv.) poară, (Bucov. şi Transilv.) şcori, (înv.) dezunire, gîlccvlre, împoncişăre, judeţ, neaşezâre, neunire, pîră, pricinulre, pricire, prigoână, prigonire, zavistie, zurbâvă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane. ) DEZBINÂT adj. învrăjbit, (înv.) despărţit. (Oameni ~. ) DEZBRĂCĂ vb. 1. a scoate, a trage (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezveşti, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămaşa de pe tine; se ~ de cămaşă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a (se) tîrsi. (De ce te-ai ~ ?) DEZBRĂCARE s. 1. scoatere, tragere, (fam.) dezechipâre. (~ cămăşii.) 2. despuiere, dezgolire, (pop.) golire. (~ cuiva, la baie.) DEZBRĂCÂT adj. despuiat, dezgolit, gol, neimbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. şi Mold.) tîrşlt. (Om~.) dezbumbă vb. v. DESCHEIA. dezbumbât adj. v. DESCHEIAT. dezdăunâ vb. v. COMPENSA. DESPĂGUBI. RĂSPLĂTI. dczdăunărc s. v. COMPENSARE. COMPENSAŢIE. DAUNE. DESPĂGUBIRE. REPARAŢIE. DEZDOÎ vb. 1. a descovoia, (înv. şi reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.) DEZDOÎRE s. desfacere, despăturire. (~ unei coli de hlriie.) DEZDOÎT adj. desfăcut, despăturit. (Un şervet ~.) DEZECHILIBRÂ vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.) DEZECHILIBRAT adj. 1. deficitar. (Un buget ~.) 2. tulburat, zdruncinat, (fig.) dezaxât, (livr. fig.) detracăt. (Om cu mintea ~.) DEZECHILIBRU s. (fig.) dezaxăre, (livr. fig.) detracâre. (~ mintal.) dezechipâ vb. v. DEZBRĂCA. SCOATE. TRAGE. dezechipâre s. v. DEZBRĂCARE. SCOATERE. TRAGERE. DEZERTĂ vb. (M1L.) a fugi, (înv.) a lipsi. (A ~ din cazarmă sau de pe front.) DEZERTĂRE s. (MUL.) (înv.) dczcrţlune. (~ de pe front.) DEZERTOR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un~ de pe front.) dezeriiâne s. v. DEZERTARE. DEZGHEŢ s. dezgheţare. (A începui ~.) DEZGHEŢĂ vb. a (se) dezmorţi. (Sa mă ~ puţin la gura sobei.) DEZGHEŢARE s. 1. dezgheţ. (A început ~.) 2. dezmorţeală, dezmorţire. (~ cuiva la gura sobei.) dezgheţât adj. v. AGER. DESCURCĂREŢ. DEŞTEPT. DIBACI. INTELIGENT. ISCU-SIT. ISTEŢ. IUTE. ÎNDEMÎNATIC. ÎNTREPRINZĂTOR. PRICEPUT. SPRINTEN. VIOL dezghin s. v. FRÎU. PINTEN. DEZGHIOCĂ vb. 1. (înv. şi pop.) a sinicurn, (reg.) a cura, (Mold.) a deciocăla, (prin Transilv.) a deciurica. (A ~ porumbul de pe şt iudeii.) 2. (prin Olt. şi Munt.) a tecui. (A ~ fasolea.) 3. (reg.) a scobi. (A ~ alune.) DEZGHIOCARE s. dezghiocat. (~ porumbului de pe ştiuleţi.) DEZGHIOCAT s. dezghiocare. (~ porumbului de pe ştiuleii.) dezglodă vb. v. DESPOTMOLI. DEZGOLI vb. a (se) despuia, a (se) dezbrăca, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a (se) tîrşi. (S-a ~ pînă la piele.) DEZGOLIRE s. despuiere, dezbrăcare, (pop.) golire. (~ cuiva, la baie.) DEZGOLÎT adj. despuiat, dezbrăcat, goU neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. şi Mold.) tîrşlt. (Om ~.) DEZGROPĂ vb. 1. a deshuma, a exhuma, (înv. şi reg.) a dezmormînta. (A ~ un mori.) 2. a scoate. (A ~ un bolovan din păn:Ud. > DEZGROPÂRE s. 1. deshumare, dezgropat, exhumare. (~ unui mort.) 2. scoatere. (~ urau bolovan din pămlnt.) DEZGROPĂT s. deshumare, dezgropare., exhumare. (~ unui mort.) DEZGUST s. aversiune, greaţă, îngreţoşare, oroare, repulsie, scîrbă, silă, (livr.) repugnântă, (rar) nesuferlre, (pop. şi fam.) lehâmite, (înv.) urît, (pop. fig.) saţ. (Simte un ~ de neînvins.) DEZGUSTĂ vb. a (se) îngreţoşa, a (se) sătura, a (se) scîrbi, (reg.) a (se) scîrboli, (Mold. şi Bucov.) a (se) lehămeti, a (se) Iehămetisi, a (se) lehămetui, (înv.) a (se) îngreţa, a (se) îngreţălui, (fam. fig.) a (i se ) acri. (S-a ~ de tot ce-a văzut acolo.) DEZGUSTÂRE s. îngreţoşare, scîrbire. (~ cuiva de cele văzute.) DEZGUSTĂT adj. îngreţoşat, sătul, săturat, scîrbit, (Mold. şi Bucov.) lehămetit, lehăme-tuit. (Om ~.) 237 DEZMĂŢAT DEZGUSTĂTOR adj. 1. dizgraţios, greţos, hidos, oribil, respingător, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrşav, (fam. fig.) borît. (~ la înfăţişare.) 2. greţos, oribil, scîrbos, sinistru. (Un rlnjet ~.) 3. dezagreabil, displăcut, disgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urit, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmâtic, pestilen-ţiâl, repugnânt, repulsiv, (înv. şi pop.) scfrnav, (înv.) scîrbăvnic, scîrbelnic. (Un miros ~.) 4. infect, oribil, respingător, scîrbos. (Ce caracter ~ I) 5. monstruos, odios, oribil, respingător, (livr.) abominăbil. (O faptă ~.) 6. infect, respingător, scîrbos, spurcat, (pop.) scîrnav. (~ treabă !) DEZICE vb. 1. a nega, a retracta, a tăgădui. (A ~ iot ceea ce spusese.) 2. a se contrazice. (Te rog să nu te ~.) DEZIDERAT s. 1. cerere, cerinţă, dorinţă, exigenţă, (înv.) postulât. (Un ~ indrepiăţit.) 2. doleanţă, dorinţă. (Şi-a exprimat ~.) DEZILUZIE s. decepţie, dezamăgire, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.) DEZILUZIONA vb. a decepţiona, a dezamăgi, (fam. fig.) a dezumfla. (M-ai ~ crunt.) DEZILUZIONÂNT adj. deccpţionant, dezamăgitor. (Un s/:cclucol ~.) DEZILUZIONAT adj. decepţionat, dezamăgit, (fam. fig.) dezumflă!. (Un îndrăgostit ~.) DEZINFECTA vb. (MED.) 1. a curăţa. (A ~ o plagă.) 2. a sterlina. (A ~ un mediu.) DEZINFECTANT adj., s. (FARM., MED.) (rar) sterilizării. DEZINFECTARE s. (MED.) 1. dezinfecţie. unei plăgi.) 2. dezinfecţie, sterilizare. unui mediu.) DEZINFECTAT adj. (MED.) aseptic, steril, sterilizat. (Pansam,cnl ~ .) DEZINFECŢIE s. (MED.) 1. dezinfectare. unei pl'gi.) 2. dezinfectare, sterilizare. (~ unui mediu.) DEZINTEGRA vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.) DEZINTEGRARE s. dezagregare. (~ unui corp.) DEZINTEGRAT adj. dezagregat. (Corp~.) DEZINTERES s. dezinteresare, indiferenţă, nepăsare. (Un ~ condamnabil.) DEZINTERESARE s. dezinteres, indiferenţă, nepăsare. (O ~ condamnabilă.) DEZINVOLT adj. degajat, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostâtic. (O atitudine ~ ; cu gesturi ~.) DEZINVOLTURĂ s. degajare, firesc, naturaleţe, simplitate, spontaneitate, (livr.) non-şalânţă, (rar) naturâl, (înv.) naturalitâte. (O mare ~ în comportarea cuiva.) DEZLĂNŢUl vb. 1. a se declanşa, a se isca, a izbucni, a (se) porni, a se stîrni, (rar) a se prăvăli, (înv. şi reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a se sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ o furtună, un conflict.) 2. a cauza, a declanşa, a determina, a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. şi reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 3. a clocoti. (Marea se ~.) DEZLĂNŢUIRE s. declanşare, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stirnire, venire, (înv. şi reg.) scornire, (înv.) prorupere, prortipţie. (înainte de ~ vijeliei.) DEZLĂNŢUIT adj. debordant, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpînit, nestăvilit, tumultuos. (Un ritm ~.) DEZLEGĂ vb. 1. a (se) desface. (A ~ un pachet.) 2. a deznoda. (~ nodurile unei. sfori.): 3. a clarifica, a descifra, a desluşi, a explica, a lămuri, a limpezi, a rezolva, a soluţiona. (A ~ enigma.) 4. a gliici. (A ~ o cimilitură.) 5. (BIS.) a. ierta. (Preotul îl ~ de păcate.) dezlegă vb. v. DECLANŞA. DEZLĂNŢUL ISCA. 'izbucni, porni.'stîrni. DEZLEGARE s. I. desfacere. (~ unui pachet.) 2. deznodare. (~ unui nod de la sfoară.) 3. clarificare, desluşire, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare, (înv.) piiroforie, răspicâre, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme.) 4. (MAT. ; concr.) răspuns, rezultat,, soluţie. (~ unei probleme.) 5. (BIS.) iertare, pocăinţă, (înv.) pocaiânie. (~ de păcate.) DEZLEGÂT adj. 1. desfăcut. (Un pachet ~.) 2. deznodat. (O sfoară ~.) DEZLIPI vb. 1. a (se) desface, a (se) desprinde. (S-a ~ din locul unde era lipit.) 2. a (se) depărta, a (se) îndepărta. (Să nu le ~ de el.) DEZLIPIRE s. 1. desfacere, desprindere, detaşare. (~ a ceva din locul unde era lipit, prins.) 2. depărtare, îndepărtare. (~ lui de casă.) DEZLIPIT a di. desfăcut, desprins. (Un element ~ dinlr-un ansamblu.) dezlînâ vb. v. DESTRĂMA. RĂRI. SCĂ-MOSA. dezlinăre s. v. DESTRĂMARE. SCĂMOŞA-RE. dezlînăt adj. v. DESTRĂMAT. PROLIX. RĂRIT. SCĂMOSAT. DEZLOCUIT adj. dislocat. (Un lichid DEZMĂŢ s. 1. corupţie, decadenţă, decădere,, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătâre, preacurvle, preacurvire, preaiu-blre, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) 2. desfrîu, orgie, (livr.) bacanâlă, libertinâj, luxură, (înv. şi pop.) scîrnăvie, (înv.) ruşinâre, slobozenie^ slobozie, zamparalîc. (A fost un adevărat ~.) dezmăţă vb. v. CORUPE. DEGĂDEA. DEPRAVA. DESFRÎNA. DESTRĂBĂLA-PERVERTI. STRICA. VICIA. DEZMĂŢÂT adj., s. 1. adj. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, imoral, neru- DEZMEMBRA 238 şinat, pervertit, strict, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheât, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheât, teşmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizât, spur-cât. (Om ~.) 2. adj., s. depravat, desfrinat, destrăbălat, imoral, stricat, (pop.) curvâr, (înv.) preacurvâr, preacurvitdr. (Bărbat DEZMEMBRA vb. (fig.) a (se) descompune, a (se) destrăma. (O familie care s-a ~.) DEZMEMBRARE s. (fig.) descompunere, destrămare. unei familii.) DEZMEMBRAT adj. (fig.) descompus, destrămat. (O familie ~.) dezmetic adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. DEZMETICI vb. 1. a se reculege, a se regăsi, a-şi reveni, a se trezi, (înv.) a se dezmeţi, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (S-a ~ destul de repede şi a acţionat normal.) 2. a (se) trezi, (rar) a se dezbăta. (S-a ~ după chef.) DEZMETICIRE s. reculegere, regăsire, revenire, trezire. (~ cuiva din uluială.) DEZMETICIT adj. recules, trezit, (rar) dczaineţit. (Un om ~ din uluială.) dezmetivb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI. DEZMIERDÂ vb. a alinta, a mingîia, (pop. şi fam.) a giugiuli, (pop.) a drăgosti, (reg.) a adia, a guguli, a mădări, a milui, a nineri, (prin Ban. şi Transilv.) a băia, (înv.) a măguli. (îl ~ cu duioşie.) dezmierd» vb. v. DELECTA. DESFĂTA. RĂSFĂŢA. DEZMIERDARE s. alintare, mîngîiere, (rar) alint, mingiietură, (pop. şi fam.) giugiuleală, (pop.) alintătiiră, clrăgosteâlă, drăgostire, (înv. şi reg.) olastiseâlă. (~ile iubirii.) DEZMIERDÂT adj. alintat, mîngîiat. (Iubită ~.) dezmierdat adj. v. ALINTAT. ALINTĂTOR. COCOLIT. DEZMIERDĂTOR. MÎNGÎIE-TOR. RĂSFĂŢAT. RĂZGÎIAT. DEZMIERDĂTOR adj. 1. alintător, mîngîie-tor, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~,) 2. afectuos, drag, drăgăstos, duios, iubitor, mingiietor, tandru, (înv.) mîngiios, (fig.) cald. (Cuvinte ~.) 3. alintător, hipocoristic. (Sens~.) DEZMINŢI vb. I. a contesta, a nega, a renega, a tăgădui, (inv.) a protesta. (~ adevărul celor afirmate.) 2. a contrazice, a infirma. (Acest fapt ~ părerea curentă.) DEZMINŢIRE s. contestare, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tâgă, tăgăduinţă. (~ celor afirmate de cineva.) dezmîniâ vb. v. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. Îmbuna. împăca, linişti, potoli. dezmintă vb. v. DESFĂTUI. dczmormîntâ vb. v. DEZGROPA. DESHUMA. EXHUMA. DEZMORŢEALĂ s. dezgheţare, dezmor-ţire. (~ cuiva la gura sobei.) DEZMORŢI vb. a (se) dezgheţa. (Se ~ puţin la gura sobei.) DEZMORŢÎRE s. dezgheţare, dezmorţeală. (~ cuiva la gura sobei.) DEZMOŞTe’n! vb. (JUR.) (înv.) a descli-ronomisi. (Şi-a ~ fiul.) DEZNĂDĂJDUÎ vb. a despera, (inv.) a apelpisi. (A ~ să mai aştepte.) deznădăjduire s. v. DESPERARE. DEZNĂDEJDE. _ DEZNĂDĂJDUIT adj. desperat, (pop.) pierit, (înv.) apelpisit. (Om ~.) DEZNĂDEJDE s. desperare, (rar) deznă-dăjduire, (înv.) apelpisie, desperâţie. (în ochii lui se citea ~.) DEZNODÂ vb. a dezlega. (A ~ nodurile unei sfori.) deznodâ vb. v. DEŞELA. ISTOVI. SPETI. DEZNODÂRE s. dezlegare. (~ unui nod.) DEZNODAT adj. dezlegat. (Un nod ~.) deznodat adj. v. PROLIX. / DEZNODĂMINT s. 1. sfirşit. (Un roman cu un ~ fericit.) 2. sfirşit, soartă. (~ bătăliei s-a decis.) deznomoli vb. v. DESPOTMOLI. DEZOBIŞNUÎ vb. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezvăţa, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înţărca. (Se ~ de un viciu.) DEZOBIŞNUÎRE s. debarasare, dezbărare, dezvăţ, dezvăţare, scăpare. (~ de un viciu.) DEZOLÂNT adj. 1. demoralizant, deprimant, descurajant, mohorît, posomorit, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) 2. apăsător, deprimant, sumbru, (fig.) negru. (Ginduri ~.) dezolator adj. v. DEMORALIZANT. DEPRIMANT. DESCURAJANT. DEZOLANT. MOHORÎT. POSOMORÎT. TRIST. DEZONOĂRE s. necinste, ruşine, (pop.) ocară, (înv. şi reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate indura ~.) DEZONORA vb. 1. a batjocori, a compromite, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat sâ-i ~ memoria.) 2. a (se) degrada, a (se) înjosi, a (se) umili, (fig.) a (se) cobori, a (se) scobori. (Munca nu te ~.) 3. a (se) descalifica. (S-a ~ pe viaţă.) DEZONORANT adj. 1. compromiţător, degradant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livr.) difamânt, (rar) degradator, (inv.) necin-stitor, pierzător. (O faptă ~.) 2. degradant, înjositor, ruşinos, umilitor. (O situaţie ~.) DEZONORĂRE s. batjocorire, compromitere, necinstire, terfelire, (fig.) întinâre, min-jire, murdărire, pătârc, pîngărire, profanare, spurcâre, (înv. fig.) profanaţiiine. (~ memoriei cuiva.) DEZONORÂT adj. compromis, discreditat, necinstit, terfelit, (fig.) pătat, pîngărit, pro-fanât. (Un om ~.) DEZORDINE s. 1. debandadă, dezorganizare, haos, neorinduială, zăpăceală, (rar) neor-dine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambu-reâlă, harababură. (O mare ~ în activitatea unei instituţii.) 2. deranj, neorinduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureâlă, harababură. (E mare ~ 239 DEZVIRGINATA la ei In casă.) 3. neorînduială, răvăşeală, zăpăceală, (fam.) brambureâlă, harababură, talmeş-bâlmeş, (fam. fig.) balamtic. (Ce mare ~ e în hlrtiile tale.) 4. babilonie, haos, încurcătură, zăpăceală, (înv.) vavilonie. (E o ~ de nedescrisl) 5. neglijenţă, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ţinută.) 6. tulburare, (înv.) neaşezâre. (S-au produs unele ~ sociale.) DEZORDONAT adj. 1. neglijent, neîngrijit, (prin Munt.) tîlos, (fam.) deşănţât. (O ţinută ~.) 2. haotic. (Mişcări ~.) DEZORGANIZARE s. debandadă, dezordine, haos, neorînduială, zăpăceală, (rar) neor-dine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureâlă, harababură. (O mare ~ în activitatea unei instituţii.) DEZORIENTA vb. a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.) DEZORIENTARE s. derută, descumpănire, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertâre. (Stare de ~.) DEZORIENTAT adj. 1. derutat, descumpănit, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. şi fam.) sastisit. (A rămas 2. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăştiat. (Ce om ~ l) DEZRĂDĂCINA vb. (livr.) a eradica. (A ~ un arbore.) DEZRĂDĂCINARE s. (livr.) eradicâre. unui copac.) dezrădăcinat adj. v. ÎNSTRĂINAT. STRĂIN. DEZROBI vb. a (se) elibera, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv. şi pop.) a (se) mîntui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătuşa, (l-a ~ pe ţărani.) DEZROBIRE s. eliberare, emancipare, eman-cipaţie, liberare, (înv. şi pop.) mintuire, (pop.) slobozire, (înv. şi reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătuşare. (~ ţiganilor.) DEZROBIT adj. eliberat, (înv. şi pop.) mîntuit. (Un popor ~.) DEZROBITOR adj., s. eliberator, liberator, (înv. si pop.) mîntuitor, slobozitdr. (Armată ~.) DEZUMANIZA vb. a (se) abrutiza, a (se) animaliza. (Băutura l-a ~.) DEZUMANIZARE s. abrutizare, animali-zare. (~ cuiva din cauza băuturii.) DEZUMANIZAT adj. abrutizat, animalizat. (Om ~.) DEZUMFLĂ vb. (reg.) a (se) stoci. (Pînte-cele i-a fost ~ cu ... ) dezumflă vb. v. DECEPŢIONA. DEZAMĂGI. DEZILUZIONA. dezumflare s. v. DECEPŢIE. DEZAMĂGIRE. DEZILUZIE. dezumflat adj. v. DECEPŢIONAT. DEZAMĂGIT. DEZILUZIONAT. dezuni vb. v. DESPĂRŢI. DEZBINA. ÎNVRĂJBI. SEPARA. dezunire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DESPĂRŢIRE. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. SEPARARE. VRAJBĂ ZÎZANIE. DEZVĂLUI vb. 1. a arăta, a a releva, a revela, a sesiza. (A ~ conducerii dificultăţile întimpi-nate.) 2. a declara, a destăinui, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (îi ~ dragostea lui.) 3. a descoperi, a revela, (livr.) a decela. (A ~ un lucru necunoscut.) dezvălui vb. v. DESCOPERI. DEZVELI. DEZVĂLUIRE s. 1. arătare, revelare. (~ unor lipsuri.) 2. destăinuire, divulgare, împărtăşire, încredinţare, mărturisire, revelare, spo-vedire. (~ unui secret.) 3. confesiune, confidenţă, destăinuire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerităţi (pl.). (I-a făcut unele DEZVĂŢ s. debarasare, dezbărare, dez-obişnuire, dezvăţare, scăpare. (~ de un viciu.) DEZVĂŢĂ vb. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobişnui, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înţărca. (S-a ~ de un viciu.) DEZVĂŢĂRE s. debarasare, dezbărare, dezobişnuire, dezvăţ, scăpare. (~ de un viciu.) DEZVELI vb. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. şi Ban.) a (se) destruca. (Era învelit şi s-a ~ în somn.) dezveli vb. v. APĂREA. ARĂTA. CONFESA. DECLARA. DESFACE. DESFĂŞURA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. IVI. ÎMPĂRTĂŞI. ÎNCREDINŢA. ÎNFĂŢIŞA. MĂRTURISI, REVELA. SPOVEDI. SPUNE. TRĂDA. DEZVELIRE s. descoperire. lui tn timpul somnului.) DEZVELIT adj. descoperit, neacoperit. (A dormit ~.) dezveşti vb. v. DEZBRĂCA. SCOATE. TRAGE. DEZVINOVĂŢI vb. a (se) apăra, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. şi reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăţi, a (se) mîntui. (Nu te mai ~ atîta!) DEZVINOVĂŢIRE s. disculpare, justificare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzârc. (O ~ neconvingătoare.) DEZVINOVĂŢIT adj. disculpat, justificat, (rar) scuzat. (Persoană ~.) dezvinui vb. v. APĂRA. DEZVINOVĂŢI. DISCULPA. JUSTIFICA. SCUZA. dezvinuire s. v. DEZVINOVĂŢIRE. DISCULPARE. JUSTIFICARE. SCUZĂ. DEZVIRGINĂ vb. a deflora, (pop.) a des-feciori, a desfeti, (prin nord-estul Olt.) a schilodi, (înv.) a strica. DEZVIRGINĂRE s. deflorare, deflora t ic, (pop.) desfeciorlre, desfetire. DEZVIRGINĂTĂ adj. deflorată, (înv.) stri-câtă. DEZVOLTA 240 DEZVOLTĂ vb. 1.1. a creşte, a se înălţa, a se mări, (înv. şi pop.) a odrăsli, (pop.) a se ridica, a sălta, a (se) zburătăci. (Ce mult s-a ~ copilul!) 2. a se împlini. (S-a mai ~ fiziceşte.) 3. a creşte, a trăi, a vegeta. (Ciupercile se ~ în sol bogat.) 4. a avansa, a evolua, a înainta, a progresa, a propăşi, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a proliorisi, (fig.) a creşte. (O ţară care se ~ continuu.) II. a degaja, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) DEZVOLTARE s. 1.1. creştere, mărire. treptată a unei fiinţe.) 2. creştere, vegetaţie. (Perioadă de ~ a plantelor.) 3. devenire, evo-luţie, modificare, prefacere, schimbare, transformare. (Procesul ~.) 4. evoluţie, înaintare, progres, propăşire, mers-înainte, (pop.) ridicare, săi ţâre, (înv.) pricopslre, progresie, prohorisire, (fig.) creştere. (~ societăţii.) 5. curs, desfăşurare, evoluţie, mers, (Munt.) şiretenie. (~ evenimentelor.) G. amplificare, creştere, extensiune, extindere, lărgire, mărire. (~ schimburilor comerciale.) II. degajare, emanare, emanaţie, producere, radiere. (~ de căldură.) DEZVOLTAT adj. 1. crescut, măricel, mărişor, (fig.) răsărit, săltat. (Fetiţe mai ~.) 2. mare. (Fălci ~ ; nas ~.) 3. avansat, civilizat, evoluat, înaintat. (O ţară ~ ; un popor ~.) 4. amănunţit, amplu, detaliat, (înv.) amănunt. (Plan expunere ~.) DI interj, hi 1, (reg.) ţu ! (~ l murgule!) DIABET s. (MED.) 1. (pop.) (boală de) zahăr. 2. diabet bronzat — boala lui Addison. DIABOLIC adj. 1. demonic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefistofelic, (înv. şi pop.) satanesc, {înv.) demonicesc, mamănic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. drăcesc, infernal. (Dansează intr-un ritm y.) DIAC s. 1. (IST.) grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uri car. (~ In cancelariile din ţările române.) 2. (BIS.) cîntăreţ, dascăl, paracliser, psalt, ţircovnic, (Transilv.) cântor, făt, {înv.) eclEiârh, grămătic. (~ ii ajută pe preot la oficierea slujbei.) diăcs.v. CĂRTURAR. ERUDIT. ÎNVĂTAT. SAVANT. __ DIACRONIC adj. cronologic, evolutiv, istoric. (Expunere ~ a faptelor.) DIADEMĂ s. coroană, (înv.) cerc, cunună. (Suveranul purta o ~ pe cap.) DIAFÂN adj. fin, străveziu, subţire, transparent, vaporos, (înv. ) prevăzător, prevăziu, •străvăzător, (fig.) aerian, eterât, eteric, spumOs. (Un material ~.) DIAFANITĂTE s. transparenţă, (rar) străvezime, transpariţiune, (înv.) prevedere, stră-vedtne. DIAFRĂGMĂ s. (FIZ.) blendă. (~ la obiectivul unui aparat fotografic.) DIAFTOREZĂs. (GEOL.) retrometainorfism, metamorfism retrograd. DIAGNOSTIC s. (MED.) diagnoză. DIAGNOZĂ s. (MED.) diagnostic. DIAGONĂL adj., adv. înclinat, oblic, pieziş, (înv.) piezişât. DIAGONĂLĂ s. (MAT.) (înv.) piezişime. (A trage o ~.) DIAGRĂMĂ s. grafic. (O ~ a unui fenomen.) DIALECT s. (LINGV.) (livr.) idiom, (rar) vorbire. (~ muntenesc.) dialect s. v. GRAI. DIALIZATOR s. (CHIM.) dializor. DIALIZOR s. (CHIM.) dializator. DIALOG s. conversaţie, convorbire, discuţie, (livr.) colocviu, (pop. şi fam.) sfat, vorbă, (Ban.) turvin, (înv.) voroâvă, (înv., în Transilv.) beseâdă, (turcism înv.) musafereâ, (fam.) parolă, şuătă. (Un ~ prietenesc.) DIALOGĂ vb. a conversa, a discuta, a vorbi, (livr.) a se întreţine, (rar) a convorbi, (pop. şi fam.) a sfătui, (înv. şi reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.) DIAMĂNT s. (MIN.) (înv. şi pop.) adamânt, (înv.) olmâz. diamăntic adj. v. DIAMANTIN. DIAMANTIN adj. (livr.) adamantin, dia-mântic. (Luciu ~.) DIAPAZON s. (MUZ.) ambitus, întindere, registru. (~ unei voci.) DIAREE s. (MED.) (pop.) cufureălă, lâ-moste, pîntecâre, pîntecărâie, pîrţuică, treâ-păd, trepădăre, urdinâre, vintre, (înv. şi reg.) scursoâre, (înv.) scursură, (fam.) deranjament. DIASTĂZĂ s. (BIOL.) enzimă, ferment. diastfină s. v. CURS. INTERVAL. RĂSTIMP. TIMP. VREME. diată s. v. TESTAMENT. DIATERMOCOAGULÂRE s. (MED.) elec-trocoagulare. DIATOMÎT s. (MIN.) kiselgur, pămînţel, tripoli, pămint de diatomee. DIATRIBĂ s. pamflet, (livr.) libel, (înv.) paschil, paschinâdă, polojenie. (O ~ violentă împotriva . . .) DIĂVOL s. aghiuţă, demon, drac, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoţchi, (pop. şi fam.) michiduţă, nichipercea (art.), pirlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împeliţâtul (art.), mititelul (art.), nefîrtâtul (art.), nevoia (art.), pîrdâlnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoâră, cel-din-bâltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-1-criicea, ucigă-l-toăca, (înv. şi reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hidâche, năpustul (art.), spurc, spurcat, şei-tân, şotcă, ucigân, (Transilv., Ban. şi Maram.) bedă, (Mold. şi Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. şi Mold.) mutul (art.), (prin Mold. şi Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsân, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) şlactrâfu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitărul (art.), (eufemistic) păcătui (art.). DIAVOLESC adj. demonic, diabolic, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demo-niâc, mefistofelic, (înv. şi pop.) satanăsc, (înv.) demonicăsc, mamonic, satanicăsc. (Planuri ~.) 241 diferend DIAVOLEŞTE adv. clrăceşte. DIAVOL IŢA s. 1. drăcoaică, tartoriţă, (rar) diavoloâică, (reg.) sarsaoroâică, tărtă-roâică. 2.* drăcoaică, ştrengărită, tartoriţă, (Mold.) zgîtie. (Maria c o ~ şi jumătate.) diavoloâică s. v. DIAVOLITĂ. DRĂCOAICĂ. TARTORIŢĂ. DIBACI adj. 1. abil, deştept, f ingenios, iscusit, isteţ, îndemînatic, meşter, priceput., (pop.) mehenghi, (înv. şi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzâci, (înv.) meşteşugâreţ, practic, (fam. fig.) breaz. (Om ~.j 2. ager, deştept, inteligent, iscusit, isteţ, îndemînatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. şi reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artiit, (Mold. şi Bucov.) hîtru, (Transilv.) ocoş, ştram, (înv.) scornâci, (fig.) dezgheţat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) di bă s. v. BUTUC. OBADĂ. dibăcd vb. v. AFLA. DESCOPERI. GĂSI. NIMERI. DIBĂCIE s. 1. abilitate, destoinicie, dexteritate, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemînare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug, meşteşugiră, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, pricepuţie, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în minuirea . . . ) 2. artă, iscusinţă, îndemînare, măiestrie, meşteşug, pricepere, ştiinţă, talent. (Obiect făcut cu multă ~.) 3. agerime, deştcptăciunc, inteligenţă, iscusinţă, isteţime, îndemînare, pricepere. (~ unei persoane într-o împrejurare dată.) DIBENZOÎL s. (CHIM.) benzii, difenildi-cetonă. diblâr s. v. LĂUTAR. SCRIPCAR. VIOLONIST. VIORIST. diblă s. v. SCRIPCĂ. VIOARĂ. VIOLINĂ. DIBLU s. (TEHN.) (rar) tiplu. (~ se fixează în zid.) DIBUI vb. a bijbîi, a orbecăi, a pipăi, (înv. şi reg.) a orbeca, (reg.) a horhăi, a moşcoti. (^ prin întuneric.) dibui vb. v. AFLA. DESCOPERI. GĂSI. INTUI. ÎNŢELEGE. SESIZA. TATONA. DIEUTÂLĂ s. bijbiială, bijbiire, bîjbii-tură, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. şi reg.) orbecâre. (~ prin întuneric.) DIBUIRE s. bijbiială, bîjbîire, bîjbîit, bîj-bîitură, dibuială, dibuit, orbecăială, orbecăire^ orbecăit, (înv. şi reg.) orbecâre. (~ cuiva prin întuneric.) dibuire s. v. TATONARE. DIBUIT s. bijbiială, bijbiire, bîjbîit, bij-biitură, dibuială, dibuire, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. şi reg.) orbecâre. (~ prin. întuneric.) dicanicese adj. v. JUDECĂTORESC. JUDICIAR. dichis s. v. GĂTEALĂ. INSTRUMENT. PODOABĂ. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ. DIGIIISEĂLĂ s. aranjare, dichisire, fer-chezuială, ferchezuire, gătire, spilcuială, spil- cuire, (pop. şi fam. depr.) scliviseâlă, sclivi-slre. (Ce-i ~ asta la el?) DICMISI vb. a (se) aranja, a (se) ferchezuit a (se) găti, a (se) împodobi, a (se) spilcui* (pop. şi fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moţa, (înv. şi reg.) a (se) muchi-lipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîştiga, (prin Transilv. şi Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) putui, (prin Transilv. şi Mold.) a (se) puţului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) şucări. (Ce le-ai ~ aşa?) DICHISIRE s. aranjare, dichiseală, ferche-zuială, ferchezuire, gătire, spilcuială, spilcuire, (pop. şi fam. depr.) scliviseâlă, sclivislre. (Ce-i ~ asta la tine?) DICHISIT adj. aranjat, cochet, elegant, fercheş, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. şi fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. şi Ban.) crnaş, (Transilv.) niâlcoş, (turcism înv.) muchelef. (Un tînăr ~.) DICLORETILENĂ s. (CHIM.) clorură de vinilidcn. D1CLORMETĂN s. (CHIM.) clorură de rnetilen. DICTATORIĂL adj. despotic, samavolnic, satrapie, tiranic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. DICTON s. aforism, cugetare, maximă, sentinţă, (livr.) adâgiu, (rar) apoftegmă, pa-rimle, (pop.) zicere, (înv.) pildă, (ir.) panseu. (Culegere de ~.) DICŢIONĂR s. lexicon, vocabular, (înv.) cândică, cuvintâr, vorbâr. (~ de termeni tehnici.) DICŢIUNE s. pronunţare, rostire, (grecism înv.) proforâ. (Are o ~ perfectă.) DIDĂCTIC adj. şcolar. (Programă ~.) DIDACTICISM s. ’ tezism. didahie s. v. CAZANIE. CUVÎNT. OMILIE. PREDICĂ. didineîc s. pi. v. PEJMĂ. dîe s. v. PEPENE. DIECEZÂN adj. (BIS.) eparhial, episcopal, (înv.) pastoral, vlădicesc. (Adunare ~.) DIECEZĂ s. (BIS.) eparhie, episcopat, episcopie, (înv.) vlădicie. DIELECTRIC s., adj. izolant. (Material ~.) DIENĂ s. (CHIM.) diolefină. dietar adj. v. TESTAMENTAR. dictâş s. v. TESTATOR. DIETĂ s. regim, (înv.) cumpăt, post. (Ţine ~ severă.) difâmant adj. v. COMPROMIŢĂTOR. DEGRADANT. DEZONORANT. INFAMANT. ÎNJOSITOR. NEDEMN. RUŞINOS. difăn s. v. CRISNIC. DIFENILDICETONĂ s. (CHIM.) benzii, dibenzoil. DIFEREND s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfâdă, (pop. şi fam.) 16 — c. 310 DIFERENŢĂ 242 cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricâz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poâncă, sfădălie, zoâlă, (Mold. şi Transilv.) poâră, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncişâre, judeţ, neaşezâre, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zurbâvă, zavistie, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) DIFERENŢĂ s. 1. deosebire, diferenţiere, discriminare, distincţie, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~ . . . ) 2. deosebire, (înv. şi pop.) osebire, (Ban., Transilv. şi Maram.) descliilinlre, (înv.) osebitură. (Ce ~ este între ei?) 3. (MAT.) rest, (înv.) rămăşiţă, restanţă. (~ obţinută în urma unei scăderi.) DIFERENŢIA vb. 1. a deosebi, a desluşi, a discerne, a discrimina, a distinge, (înv. şi pop.) a osebi, (Ban., Transilv. şi Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu uşurinţă culorile.) 2. a se deosebi, a diferi, a varia, (înv.) a se feluri. (Obiceiurile se ~ de la un popor la altul. Ă DIFERENŢIERE s. deosebire, diferenţă, discriminare, distincţie, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~ . . . ) DIFERI vb. a se deosebi, a se diferenţia, a varia, (înv.) a se feluri. (Obiceiurile ~ de la un popor la altul.) DIFERIT adj. 1. deosebit, distinct, (înv. şi pop.) osebit. (Două cete, două grămezi ~.) 2. deosebit, distinct, separat, (înv.) chilln. (Locuiesc în camere ~ .) 3. deosebit. (Au trăit în vremuri ~.) 4. deosebit, divergent. (Au concepţii ~.) 5. deosebit, divers, felurit, variat, (înv. şi pop.) osebit, (înv.) despărţit, văriu. (Un sortiment ~ de mărfuri.) 6. amestecat, eterogen, felurit, împestriţat, pestriţ, variat, (reg.) mistreţ. (Elemente ~.) 7. divers, felurit, pestriţ, variat. (Un public ~.) DIFICIL adj., adv. 1. adj. anevoios, greu, (pop.) ostenitor, (înv. şi reg.) ostenicios. (O treabă ~.) 2. adj. anevoios, delicat, gingaş, greu, (fig.) ingrat. (Are o misiune ~.) 3. adj. anevoios, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoaşterii.) 4. adj. complicat, greu. (O problemă ~ la matematică.) 5. adv. anevoie, greu. (~ de înţeles.) 6. adj. anevoios, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 7. adj. greu, pretenţios. (Un text ~.) 8. adj. mofturos, năzuros, (pop.) gingaş, lingav, (Mold., Munt. şi sudul Transilv.) scarandlv. (~ la mîncare.) 9. adj. pretenţios. (O plantă ~.) DIFICULTATE s. 1. greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, piedică, stavilă, (pop.) opreâlă, poticâlă, potrivnicle, (înv. şi reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevolnţă, nevolnţă, poprire, stenahorle, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depăşit o ~.) 2. greu, greutate. (A dus pe umeri ~ unei acţiuni.) 3. greutate, problemă. (Sînt multe ~ de rezolvat.) 4. impas, încurcătură, (fig.) strîmtoâre, (înv. şi pop. fig.) strîm-torâre, strimtoreâlă, (înv. fig.) strîmtură, strînsoăre. (Se află în ~.) 5. greutate, neajuns, şicană. (îi face tot felul de ~.) 6. adversitate, greutate. (~ile soartei.) 7. greutate, neajuns, vicisitudine. (~ile vieţii.) DIFORM adj. hidos, hîd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urit, (pop. şi fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiât, (reg.) pîcleş, (Mold.) balcîz, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) şui. (6 fiinţă ~ J DIFORMITĂTE s. hidoşenie, poceală, slu-ţenie, uriciune, urîţenie, (rar) sluţle, (pop.) hizenie, (înv.) grozăvie. (~ unei fiinţe.) DIFTERÎE s. (MED.) anghina difterică, (pop.) şopirlăiţă, (reg.) bolfă, (Transilv. şi Maram.) şopîrlăriţă. DIFUZ adj. 1. împrăştiat, risipit. (Elemente ~.) 2. confuz, nedesluşit, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri 3. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzaţie ~.) 4. confuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, îucîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) 5. palid, potolit, slab, stins. (O lumină ~.) DIFUZA vb. 1. a (se) duce, a (se) împrăştia, a (se) întinde, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a ~ peste tot.) 2. a populariza, a propaga, a propovădui, a răspîndi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) 3. a (se) împrăştia, a (se) răspîndi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ în toate ungherele.) DIFUZĂRE s. 1. propagare, răspîndire, transmitere. (~ unei ştiri.) 2. împrăştiere, propagare, răspîndire. (~ unor radiaţii.) 3. imprăş-tiere, răspîndire, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.) DIG s. (CONSTR.) (reg.) opritoare. (~ pe un curs de apă.) DIGERĂ vb. (FIZIOL.) a mistui, (reg.) a înăcina, a rişni, (înv.) a honipsi. (A ~ alimentele mîncate.) DIGERĂBIL adj. (FIZIOL.) digestibil. (Aliment ~.) DIGERĂRE s. (FIZIOL.) digestie, mistuire, (rar) mistuiălă. (~ alimentelor.) DIGERÂT adj. (FIZIOL.) mistuit. (Aliment ~.) DIGESTE s.pl. (JUR.) pandecte (pl.). DIGESTIBIL adj. (FIZIOL.) digerabil. (Aliment ~.) DIGESTIE s. (FIZIOL.) digerare, mistuire, (rar) mistuiălă. (~ alimentelor.) DIGITĂLĂ s. (BOT.; Digitalis purpurea) degetariţă, degeţel roşu, (reg.) năpăstroccl, deget-roşu. digitât adj. v. PALMAT. PALMIFORM. DIGRESltJNE s. divagare, divagaţie, (livr.) excurs, (fig.) ocăl, paranteză. (A făcut o lungă ~ .) dihai adv. v. ABITIR. DIHĂNIE s. bestie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gădină, jigânie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticlme, (Transilv. şi 243 dinainte Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (în pădure trăiau multe ~.) dihanie s. v. ANIMAL. CREATURĂ. DOBITOC. FĂPTURĂ. FIINŢĂ. LIGHIOANĂ. NECU V I'NTĂTOR. VIETATE. VIEŢUITOARE. DIHIDROFOLICULÎNĂ s. (FARM.) estra-diol. DIHIDROMORFINONĂ s. (FARM.) dilau-dcn. dihonie s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. DUŞMĂNIE. G ÎL CE A VĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎ-ZANIE. dihor dc apă s. v. LUTRĂ. NURCĂ. VIDRĂ. DIJMÂR s. (IST.) dijmuit or. (~ st ring ea dijma.) _ DIJMĂ s. (IST.) zeciuială, (înv.) azeâce, a zeciuire, niadea. (~ era o dare feudală in natură.) DIJMUÎ vb. (IST.) (inv.) a zeciui. (Boierul ~ produsele ţăranului dijmaş.) DIJMUIÂLĂ s. (IST.) dijmuire, dijmuit, (inv.) zeciuire, zeciuit. (~ ţăranului dijmaş. ) DIJMUIRE s. (IST.) dijmuială, dijmuit, (înv.) zeciuire, zeciuit. (~ produselor de către boier.) DIJMUIT s. (IST.) dijmuială, dijmuire, (înv.) zeciuire, zeciuit. (~ ţăranului dijmaş.) DIJMUITOR s. (IST.) dijmar. (~ stringea dijma.) DILATĂ vb. 1. a se umfla. (Un fluid se poate ~.) 2. a (se) lărgi, a (se) mări. (A ~ un conduci anatomic in timpul operaţiei.) DILATÂBIL adj. expansibil. (Gazele sînt~ .) DILATĂRE s. I. dilataţie. (~ corpurilor.) 2. (F1Z.) destindere, detentă, expansiune. (~unui gaz.) 3. umflare. (~ unui fluid.) 4. lărgire, mărire. (~ unui conduct anatomic.) DILATÂT adj. 1. umflat. (Un fluid ~.) 2. lărgit, mărit. (Un conduct anatomic ~.) DILATĂŢIE s. dilatare. (~ corpurilor.) DILAUDEN s. (FARM.) dihidromorfinonă. D1LETĂNT s., adj. amator, neprofesionist. ( Pictor ~.) DILETANTISM s. amatorism, neprofesio-nalism, neprofesionism. (~ in pictură.) diligent adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS. DILIGENŢĂ s. poştalion, poştă, (înv.) menzil, olâc. (^ transporta călători şi corespondentă.) diligenţft s. v. HĂRNICIE. RÎVNĂ. SILINŢĂ. SÎRGUINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. VREDNICIE. ZEL. D1LLTA vb. a îndoi, a lungi, a subţia.ŢA ~ laptele.) DILUĂT adj. îndoit, slab, subţiat, subţire, (reg.) rărit. (Lapte /V • ) diluat adj. v. PROLIX. diluviăn adj. v. GLACIAR. PLEISTOCEN. diliiviu s. v. GLACIAR. PLEISTOCEN. POTOP. DIMENSIUNE s. 1. mărime, măsură, proporţie, (inv.) mărie, mărire, (fam.) calibru. (Are o ~ mare.) 2. format, mărime. (Carte de ~ mare.) 3. volum, (fam.) gabarit. (X are o ~ apreciabilă.) dimerlie s. v. BANIŢĂ. DUBLU-DECA-LITRU. DIMIE s. aba, pănură, (pop.) sumân, (reg.) saiăc, zeghe. (Haină ţărănească de ~.) DIMINUĂ vb. I. a descreşte, a (se) împuţina, a (se) micşora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puţina. (Numărul lor s-a ~ simţitor.) 2. a (se) micşora, a (se) reduce, a (se) uşura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblinzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai 4. a scădea, (înv. şi pop.) a micşora, (fig.) a ştirbi. (Nu i-a ~ cu nimic prestigiul.) DIMINUÂRE s. I. descreştere, împuţinare, micşorare, reducere, scădere, (înv.) puţinâre. (~ numărului de ... ) 2. micşorare, reducere, uşurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. atenuare, calmare, descreştere, domolire, micşorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) 4. scădere, (înv. şi pop.) micşorare, (fig.) ştirbire. (~ a prestigiului cuiva.) DIMINUĂT adj. 1. micşorat, redus, scăzut^ (Un nivel ~.) 2. domolit, micşorat, potolit/ redus, scăzut, slăbit. (Forţa mult ~ a vîn luliii.) 3. atenuat, calmat, domolit, liniştit, potolit, redus. (Durere ~.) 4. scăzut, (inv. şi pop.) micşorat, (fig.) ştirbit. (O reputaţie ~.) D1MINUENDO adv. (MUZ.) decrescendo. DIMPOTRIVĂ adj. invar., adv. 1. adj. invar, advers, contrar, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (în partea ~ a dealului.) 2. adv. invers. (~ venea un camion.) DIMPREUNĂ adv. împreună, laolaltă, (înv.) depreună. (Cu toţii ~ să ... ) DIN prep. 1. (local) (înv.) ot. (Eftimie ~ Bistriţa.) 2. (local) dinspre. (~ apus venea un călăreţ.) 3. (local) dintru. (Vine ~ acel colţ îndepărtat de ţară.) 4. (temporal) dintre. (în una ~ zile.) 5. (temporal) dintru. (O întîm-plare ~ acea seară.) 6. (arată natura, provenienţa) de. (Masă ~ brad.) 7. (partitiv) dintre, între, printre. (Cel mai bun ~ toţi.) 8. (partitiv) dintru. (Ştie multe ~ ale vieţii.) 9. (instrumental) cu. (Pocneşte ~ bici.) DINADINS adv. anume, expres, intenţionat, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.) DINAINTE adj. invar., adv. 1. adj. invar, anterior. (Partea ~ a căruţei.) 2. adj invar, anterior, precedent, premergător, (înv.) pre- 24 dinaintea 244 cezătdr. (în scrisoarea ~.) 3. adv. înainte. (îi pun ~ mîncarea.) DINAINTEA prep. înaintea, (Transilv.) pedri. (Stă în picioare ~ lui.) DINAMIC adj. 1. activ. (Un temperament ~ .) 2. energic. (Un om ~.) DINAMISM s. energie, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potentă, (pop.) vînjoşenie, vînjoşle, vîrtoşie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlâs-tă, (Munt., Olt. şi Ban.) snâgă, (înv.) sforţă, tărime, virtute, vlâvie, (fig.) sevă. (Manifestă un ~ excepţional.) DINAMITĂ s. (CHIM.) (prin Transilv.) puşcău. DINAMIZA vb. a activa, a intensifica, a înviora, a stimula. (A ~ o activitate.) DINAM IZÂRE s. activare, intensificare, înviorare, stimulare. (~ unui proces.) DINAPOI adj. invar., adv. 1. adj. invar, dindărăt, posterior. (în partea ~ a casei.) 2. adv. dindărăt, înapoi. (E orientat ~ .) DINAPOIA prep. dindărătul, după, înapoia, îndărătul. (~ casei se afla . . . ) DINÂS s. silică. (~ este o cărămidă refractară silicioasă.) DINASTIE s. casa. (Regi din ~ capeţiană.) DINĂUNTRU adj. invar, interior, intern. (Partea ~.) DINCOLO adv. (înv.) decinde. (A trecut ~.) DINDĂRĂT adj. invar., adv. 1. adj. invar, dinapoi, posterior. (în partea ~ a carului.) 2. adv. dinapoi, înapoi. (E orientat ~.) DINDĂRĂTUL prep. dinapoia, după, înapoia, îndărătul. (~ casei se afla . . . ) dinioăre adv. v. ADINEAURI. DÎNSPRE prep. 1. (local) din. (~ apus venea un nor.) 2. (indică o relaţie de rudenie) după, (înv.) despre. (Văr ~ tată.) DINTE s. 1. colţ. (~ al greblei, al furcii etc.) 2. colţ, măsea. (~ la grapă.) 3. colţ, zimţ. (~ al ferăstrăului.) 4. crestătură, zimţ. (~ pe muchia unei monede.) 5. (BOT.) dintele-dracului (Polygoniim hydropiper) = (reg.) iarbă-iute, iarbă-roşie, piper-de-âpă, piper-de-bâltă, piper-de-vâle, pipcrul-bălţii, piperul-broâştei. / A DINŢII adj. invar. întîi, prim. (Lucrul ~ pe care vrem să-l discutăm.) DÎNTRE prep. 1. (temporal) din. (în una ~ zile.) 2. (partitiv) din, între, printre. (Cel mai bun ~ toţi.) DINTRU prep. 1. (local) din. (Vine ~-un colţ îndepărtat de ţară.) 2. (temporal) din. (O Intlmplare ~-acea seară.) 3. (partitiv) din. (Ştie multe ~-ale vieţii.) DINŢÂ vb. a cresta, a zimţa, a zimţui. (~ muchia unei piese metalice.) dinţâr s. v. CĂLCĂTOR. CEAPRAZ. DINŢÂT adj. crestat, zimţat, zimţuit, (rar) zimţos. (Roată ~.) dioe s. v. GHIOC. DIOLEFINĂ s. (CHIM.) dienă. DIONISIÂC adj. bahic. (Serbările ~.) DIOPTRÎE s. (FIZ.) (rar) tărie. (~ unei lentile.) diorie s. v. SCADENŢĂ. TERMEN. diplă marc s. v. CONTRABAS. DIPLEGlE s. (MED.) hemiplegie dublă. DIPLOFAZĂ s. (BIOL.) fază diploidă. D1PLOMÂTIG adj. (înv.) politic. (O acţiune ~.) DIPLOMAŢÎE s. politică. (A uzat de o ~ ingenioasă.) DÎPLOMĂ s. (astăzi rar) atestat, (fam. şi depr.) patalama. (A obţinut o ~ de studii.) DIPOL s. (FIZ.) dublet. (~ electric.) DIRECLÎE s. (înv.) stîlpâr. (Moneda numită ~.) DIRECT adj., adv. 1. adj. drept, neocolit. (Un drum ~ îl duce în sat.) 2. adv. aţă, drept, neocolit, sfoară, (pop.) oblu. (Merge ~ la el acasă.) 3. adj. nemijlocit, (rar) ncmediăt. (Comunicaţie, legătură ~.) 4. adv. frontal, pieptiş. (Trece ~ dealul.) 5. adv., adj. nemijlocit, personal. (Tratează ~ cu el; are relaţii ~ cu el.) 6. adj. făţiş. (Provocare 7. adv. deschis, făţiş, franc, sincer, (înv.) aievea, a vedere, (fig.) neted, verde. (I-a spus ~ ce avea de spus.) 8. adj. imediat, nemijlocit. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.) DIRECTÎV adj. (FIZ.) direcţional. (Raze ~.) DIRECTIVĂ s. indicaţie, instrucţiune, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~ ele primite.) DIRECŢIE s. 1. parte, sens. (în ce ~ o iei?) 2. latură, parte, sens. (Din toate ~ veneau spre noi.) 3. cale, linie, sens. (Ce ~ va urma această dezvoltare?) 4. linie, orientare, sens. (~ urmată Intr-o acţiune.) 5. curs. (O ~neaşteptată a evenimentelor.) 6. conducere, şefie. (Deţine ~ unei instituţii.) DIRECŢIONĂL adj. (FIZ.) directiv. (Raze ~ •) DIRIGUI vb. a cîrmui, a conduce, a domni, a guverna, a stăpîni. (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocirmui, a povăţui. (Ştefan a ~ Moldova în glorie.) dirigui vb. v. CONDUCE. DIRIJA. DIRIGUlRE s. cîrmuire, conducere, domnie, guvernare, stăpînire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocir-muire, purtare, purtât, stăpînle, vlădicie, (fig.) cîrmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) diriguire s. v. CONDUCERE. DIRIJARE. diriguitor s. v. CONDUCĂTOR. ŞEF. D1RIJĂ vb. 1. a călăuzi, a conduce, a ghida, a îndrepta, a îndruma, a orienta, (înv.) a tocmi. (I-a ~ pe drumul cel bun.) 2. a îndruma, a regla. (~ circulaţia.) 3. a conduce, (înv.) a povăţui. (~ o navă.) 4. a conduce, (rar) a dirigui. (~ o instituţie.) 5. a călăuzi, a conduce, a ghida, a îndruma, a povăţui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ în viaţă.) 6. a îndrepta, (fig.) a canaliza. (A ~ discuţia în sensul dorit.) DIRIJÂBIL s. zepelin. DIRIJĂRE s. 1. călăuzire, conducere, ghidare, îndreptare, îndrumare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. îndrumare, reglare. 245 DISCUTA (~ circulaţiei pe străzi.) 3. conducere, (rar) diriguire. (~ uzinei o are . . . ) DIRIJOR s. (MIJZ.) şef de orchestră. DISC s. 1. cerc, roată. (Un ~ din lemn.) 2. (MUZ.) placă. (Un ~ cu vocea Măriei Tănase.) 3. platou, taler, talger, tas, (înv. şi reg.) scafă, (reg.) tăier. (~ al linei balanţe.) 4. (înv.) tăier. (~ soarelui.) 5. (BIOL.) disc embrionar == bănuţ, (prin Mold.) ban. (~ este o formaţie a embrionului.) DISCERNE vb. a deosebi, a desluşi, a diferenţia, a discrimina, a distinge, (înv. şi pop.) a osebi, (Ban., Transilv. şi Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu uşurinţă culorile.) DISCIPLINAT adj. ordonat, regulat. (Duce o viaţă ~ .) DISCIPLINĂ s. 1. ordine, regulă, rînduială. (Obişnuit cu respectaţi ~.) 2. branşă, domeniu, ramură, sector, specialitate. (în ce ~ activezi?) 3. ştiinţă. (O nouă cibernetica.) 4. materie, obiect, (înv.) învăţătură, mâtirnă.^ (~ de învăţămînt.) DISCIPOL s. 1. elev, învăţăcel, ucenic, (livr.) cirâc, (înv.) şcolăr. (~ al unui maestru.) 2. (livr.) acolit. (Âre mulţi ~.) DISCONTINUITATE s. intermitenţă. (~ unui fenomen.) DISCONTINUU adj. 1. intermitent. (Proces ~.) 2. (FIZ., FILOZ.) cuantificat, discret. (Un ansmblu valoare ~.) DISCORDA vb. a se dezacorda. (Un instrument care s-a ~.) DISCORDANT adj. disonant, distonant, nearmonios, strident. (Sunete ~.) DISCORDANŢĂ s. dezacord, discrepanţă, disonanţă, distonantă, neconcordanţă, nepotrivire, stridenţă. (~ între elementele unui ansamblu.) DISCORDĂRE s. dezacordare. (~ unei viori.) DISCORDĂT adj. 1. destins, relaxat, slăbit. (Un arc ~.) 2. dezacordat, (rar) destru-năt. (Un instrument cu coarde ~.) DISCORDIE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfădă, (pop. şi fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) prieăz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poăncă, sfădălie, zoălă, (MolcL şi Transilv.) poără, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncişăre, judeţ, neaşezăic, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoână, prigonire, zavistie, zurbăvă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 2. animozitate, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zîzanie, (livr.) inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scăndală, sfadă, urîciunc, vrăjbie, (latinism înv.) rancoâre. (Ce e ~ asta între voi?) discredit s. v. COMPROMITERE. DISCREDITARE. DISCREDITA vb. 1. a (se) birfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) ponegri, (livr.) a (se) de tracta, a (se) vitupera, (înv. şi pop.) a (se) ocări, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuţi, a (se) măscări, a (se) rnozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (sc) ponosi ui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (îl ~ pe nedrept.) 2. a (se) compromite, (rar) a (se) pierde. (Nu putea ~ cauza revoluţiei.) DISCREDITARE s. L birfă, birfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăs-tuire, pîră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor; o ~ ordinară.) 2. compromitere, (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.) DISCREDITAT adj., s. 1. adj., s. bîrfit, calomniat, defăimat, denigrat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om ~.) 2. adj. compromis, dezonorat, necinstit, terfelit, (fig.) pătat, pingărit, profanat. (O reputaţie ~.) DISCREPANŢĂ s. dezacord, discordanţă, disonanţă, distonanţă, neconcordanţă, nepo- trivire, stridenţă. (~ între elementele unui ansamblu.)' DISCRET adj. 1. (înv. şi reg.) tainic. (E un om foarte ~.) 2. (FIZ., FILOZ.) cuantificat, discontinuu. (Valoare ~.) DISCREŢIE s. secret, tăcere. (A păstrat o ~ absolută asupra celor discutate.) DISCRIMINA vb. a deosebi, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a distinge, (înv. şi pop.) a osebi, (Ban., Transilv. şi Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu uşurinţă nuanţele.) DISCRIMINANT s. (MAT.) realizant. (~ într-o ecuaţie.) DISCRIMINARE s. deosebire, diferenţă, diferenţiere, distincţie, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~ . . . ) diseuleţ s. v. ALB IŢĂ. DISCULPĂ vb. a (se) apăra, a (se) dezvinovăţi, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. şi reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăţi, a (se) mîntui. (Nu te mai ~ citita, doar nu eşti vinovat!) DISCULPARE s. dezvinovăţire, justificare, scuză, (rar) dezvinuirc, scuzâre. (~ cuiva care este considerai vinovat de ceva.) DISCULPAT adj. dezvinovăţit, justificat, (rar) scuzât. (Persoană ~.) DISCURS s. 1. alocuţiune, cuvînt, cuvin-tare, (pop.) vorbă, vorbire, (înv.) voroâvă, (fam. şi ir.) logos. (în ~ său a arătat că ... ) 2. discurs funebru = oraţie funebră, (înv.) propovedânie. __DISCUTA vb 1. a conversa, a dialoga, a vorbi, (livr.) a se întreţine, (rar) a convorbi, (pop. şi fam.) a sfătui, (înv. şi reg.) a băsădi, discutabil 246 (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.) 2. a chibzui, a delibera, a dezbate, (livr.) a pertracta. (Să stăm şi să ~ cu atenţie ce trebuie să facem.) 3. a dezbate, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect ~ in cartea ta?) DISCUTÂBIL adj. 1. controversat, litigios. (O problemă încă ~.) 2. (fig.) şubred. (Un argument ~.) 3. incert, îndoielnic, nesigur. (Rezultate ~.) DISCUTÂRE s. 1. chibzuire, deliberare, dezbatere, discuţie, (livr.) pertractare. (~ unei probleme.) 2. dezbatere, tratare. (~ unui subiect actual.) DISCUŢIE s. 1. conversaţie, convorbire, dialog, (livr.) colocviu, (pop. şi fam.) sfat, vorbă, (Ban.) turvin, (înv.) voroâvă, (înv., în Transilv.) beseădă, (turcism înv.) inusafe-reă, (fam.) parolă, şuetă. (O ~ agreabilă cu . . . ) 2. chibzuire, deliberare, dezbatere, discutare, (livr.) pertractare. (~ unei probleme acute.) 3. controversă, dispută, (pop.) sfadă. (O ~ vie in jurul . . . ) 4. ceartă, vorbă, zarvă, (pop.) gîlceăvă, sfadă. (Multă ~ s-a făcut intre ei pentru mine.) 5. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, disensiune, dispută, divergenţă, gil-ceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) liârţă. (înv. şi reg.) pricâz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, liîră, poâncă, sfădălie, zoâlă, (Mold. şi Transilv.) poâră, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncişâre, judeţ, neaşezâre, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbâvă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.j DISECA vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.) DI SECARE s. (ANAT.) disecţie. (~ unui cadavru.) DISECŢIE s. (ANAT.) disecare. (~ unui organ.) diseminare s. v. ÎMPRĂSTIERE. PROPAGARE. RÂSPlNDIRE. DISENSIUNE s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, dispută, divergenţă, gîlceăvă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricâz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poâncă, sfădălie, zoâlă, (Mold. şi Transilv.) poâră, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncişâre, judeţ, neaşe-zâre, neunire, pîră, pricinuire, pricire, pri-goână, prigonire, zavistie, zurbâvă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) DISFONIE s. (MED.) răguşeală, (reg.) răgoritiiră. DISGRAVIDIE s. (MED.) gestoză. DISIDENŢĂ s. sciziune. (~ intr-un partid.) DISIMETRÎE s. asimetrie. (~ elementelor unui ansamblu.) DISIMILARE s. (FON.) disimilatie. DISIMILÂŢIE s. (FON.) disimilare. DISIMULA vb. a (se) ascunde, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (A ~ adevărul.) DISIMULARE s. (fig.) camuflâre, deghizâre, mascâre. (~ a adevărului.) DISIMULAT adj. (fig.) camuflat, deghizat, mascat. (Adevăr ~.) disjunct adj. v. DISJUNCTIV. DISJUNCTIV adj. (rar) disjunct. ( Raport ~ .) DISLOCĂ vb. 1. a (se) desprinde. (S-a ~ o bucată de stincă.) 2. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) luxa, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. şi reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) mumii, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. şi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) prociinti. (Şi-a ~ osul umărului.) 3. a strămuta. (A ~ o populaţie.) DISLOCĂRE s. 1. desprindere. (~ unei bucăţi de stincă.) 2. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, luxare, luxaţie, scrin-teală, scrîntire, scrintitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteâlă, proclintire. (~ osul humeral.) 3. strămutare. (~ unei populaţii.) DISLOCĂT adj. 1. desprins. (Stincă ~.) 2. (MED.) deplasat, dezarticulat, luxat, scrin-tit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Os ~.) 3. dezlocuit. (Un lichid ~ .) 4. strămutat. (Populaţie ~.) DISOCIAŢIE s. disociere. (A face o ~.) DISOCIERE s. disociaţie. (O ~ necesară.) DISONÂNT adj. discordant, distonant, near- monios, strident. (Sunete ~.) DISONÂNŢĂ s. dezacord, discordanţă, discrepanţă, distonanţă, neconcordanţă, nepotrivire, stridenţă. (~ intre elementele unui ansamblu.) DISPARÂT adj. 1. izolat, răzleţ. (Elemente ~.) 2. descompletat, desperecheat, stingher. (Un pantof ~.) DISPARIŢIE s. 1. pieire, (fam. fig.) eva-porâre, volatilizâre. (~ cuiva fără urmă.) 2. decedare, deces, moarte, pieire, prăpâdire, răposare, sfirşit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincţie, repauzâre, (mai ales in limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvîr-şirc, (pop.) pierzânie, pierzâre, (reg.) pieişte, topenie, (înv.) petrecânie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvirşenie, săvirşit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpâre, (arg.) mierleâlă, mierlire, verdeş. (~ unei persoane.) 3. cădere, suprimare, (înv.) supresiune. (~ vocalelor finale.) 4. încetare, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. încetare, trecere. (^ durerii.) DISPĂREĂ vb. 1. a pieri, (fig.) a o şterge, (fam. fig.) a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza. (Răufăcătorul a ~ fără urmă.) 2. a se pierde, a pieri, (reg.) a se prăpădi, (fig.) (a se mistui, a se scufunda. (A ~ in noapte.) 3. a fugi, (pop.) a lipsi, (fig.) a o şterge. (~ din. faţa mea!) 4. a deceda, a se duce, a muri, a 247 DISPUTĂ pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfirşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvirşi, (înv. şi reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se spârge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. ( A ~ ieri la amiază.) 5. a apune, a asfinţi, a cobori, а. pieri, a se pleca, (livr.) a declina, (rar) a scădea, (pop.) a scăpăta, a sfinţi, (fig.) a se culca, a se scufunda, (Soarele ~ după deal.) б. a pieri, a se risipi, (Noaptea 7.a amuţi, a înceta, a se linişti, a muţi, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ in stradă.) 3. a înceta, a trece, (astăzi rar) a se spârge. (Primejdia, durerea a ~.) 8. a se stinge. (Zimbelul i-a ~.) 10. a pieri, (rar) a sări. (I-a ~ somnul.) DISPĂRUT adj., s. 1. adj., s. decedat, defunct, mort, răposat, (livr.) repauzât, (în limbajul bisericesc, pop. şi eufemistic) pierdut, (înv. şi pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvirşit. (~ era un om în virstă. ) 2. adj. apus, pierdut, trecut. (Vremuri de mult ~.) DISPENSĂ vb. 1. a se lipsi, a renunţa. (S-a ~ de serviciile [ui.) 2. a scuti. (îl ~ de gimnastică.) DISPENSĂ s. scutire, (înv.) scuteâlă, scu-tinţă. (~ r/c armată.) DISPERSĂ vb. a (se) împrăştia, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au ~ în toate părţile.) DISPERSĂRE s. dispersie, împrăştiere, răsfirare, răspîndire, răzleţire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulţimii.) DISPERSAT adj. împrăştiat, răsfirat, răs-pîndit, răzleţit, risipit, (pop.) răznit, (înv. şi reg.) răşchirât. (Mulţime ~.) DISPERSIE s. dispersare, împrăştiere, răsfirare, răspîndire, răzleţire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulţimii.) DISPLĂCEA vb. a-i repugna. (îmi ~ să fac acest lucru.) DISPLĂCtJT adj. dezagreabil, dezgustător, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, mias-mâtic, pestilenţial, repugnând, repulsiv, (înv. şi pop.) scirnav, (înv.) scîrbâvnic, scîrbeinic. (O duhoare ~.) DISPNEE s. (MED.) înecăchme, sufocare, (pop.) năduf. DISPONIBIL adj., s. 1. adj. liber, neocupat, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (în ceasurile lui ~.) 2. s. efectiv, (înv.) putere. (A strîns tot ~ său de oaste.) DISPOZITIV s. (TEHN.) mecanism, (înv. şi reg.) meşteşug. (Un ~ ingenios de stropit.) DISPOZIŢIE s. 1. (JUR.) normă, prescripţie, prevedere, (înv. şi reg.) rost, (înv.) prescript. (Care sînt ~ în vigoare?) 2. (JUR.) clauză, condiţie, prevedere, punct, stipularc, stipulaţie, termen, (înv. şi pop.) tocmeală, (înv.) şart. (~ a unui tratat.) 3. lioxărîre, ordin, poruncă, (pop.) porunceâlă, (înv.) aşezăinînt, carte, farmutâ, învăţătură, mandât, orînduiâlă, orîn-dulre, pitâc, poruncită, povelenie, povellre, pravilă, rîncîuiâlă, strînsoâre, şart, tertip, uc.âz, (rusism înv.) pricâz. (A primit o ~ scrisă.) 4. (MIL.) consemn, ordin. (~ de răminere în cazarmă.) 5. situaţie, stare. (în ce ~ sufletească se află?) 6. toane (pl.), voie, (reg.) duşi (pl.). (~ hună sau rea a cuiva.) 7. chef, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere, (pop.) vrută. (înv.) deşidc-rât, ogod, poftire, poftit, poftitură, rîvnă, rivnire, tabiet. (După ~ inimii.) 8. aplecare, înclinare, înclinaţie, pornire, tendinţă. (~ de a exagera.) DISPREŢ s. desconsiderare, ciesconsideraţie, (înv.) defăimâre. (Ce csle acest. ~ faţă de el?) DISPREŢUl vb. a desconsidera, a nesocoti, (înv.) ■'> defăima, a mepriza. a ocări. (Nu ~ ceea ce ţi se oferă.) DISPREŢUIRE s. desconsiderare, nesocotire. (~ colegilor.) DISPREŢUIT adj. desconsiderat. (O persoană ~.) DISPREŢUITOR adj. I. batjocoritor. (Ton ~.) 2. defavorabil, depreciativ, peiorativ. (Cuvînt cu sens ~.) DISPROPORŢIE s. 1. neconcordanţă: nepotrivire. între elementele unui ansamblu.) 2. inegalitate. (Există o evidentă ~ între valoarea celor doi boxeri.) DISPROPORŢIONAT adj. inegal. (Lupta devine ~. ) DISPUNE vb. 1. a comanda, a decide, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a povcli. (A ~ să se facă astfel. . . ) 2. (JUR. ) a decreta, (înv.) a lega. (Prin prezenta, ~ ... ) 3. a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 4. (SPORT) a bate, a întrece, a învinge. (A ~ la puncte de adversar.) 5. a se amuza, a se desfăta, a se distra, a se înveseli, a petrece, a rîde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se egîendisi, a libovi. (Beau şi se ~.) (>. a avea, a se bucura. (~ în sfîrşit de un ceas tihnit.) DISPUNERE s. alcătuire, aranjament, aşezare, distribuţie, întocmire, rînduială, structură. (O anumită ~ a lucrurilor.) DISPUTA vb. a se desfăşura, a se juca. (Meciul se ~ pe stadionul Ciuleşti.) DISPUTÂRE s. desfăşurare. (~ unui meci de baraj.) DISPUTÂT adj. aprig, dirz, indîrjit, înverşunat, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.) DISPUTĂ s. 1. controversă, discuţie, (pop.) sfadă. (O vie ~ în jurul . . . ) 2. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, divergenţă, gîi- DISTANT 248 ceara, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricăz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poăncă, sfădălie, zoălă, (Mold. şi Trnnsilv.) poară, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gîicevirc, îrnponcişăre, judeţ, neaşezâro, neunire, pîră, pricinu ire, pricire, prigoană. prigonire, zavistie, zurbăvă, (grecism înv.) fiioniehie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 3. (SPORT) întîlnirc, întrecere, joc, mec;, partidă. (~ a durat doar 3 minute.) DISTANT adj. neprietenos, nesociabil, rezervat, (fig.)^ glacial, rece. (O atitudine ~ .) DISTANŢA vb. 1. a (se) depărta, a (se) îndepărta. (Se ~ unii de cdfii; s-a ~ de grupul nostru.) 2. a se detaşa. (S-a ~ pe parcurs de ceilalţi concurenţi.) 3. a depărta, a îndepărta, a rări, a spatia, (înv.) a spaţiona. (~ literele unui euvint.) DISTANŢARE s. 1. depărtare, îndepărtare. (~ lui de grupul nostru.) 2. depărtare, îndepărtare, rărire, spaţiere. (~ literelor unui euvint.) DISTANŢÂT adj. 1. depărtat, rar. (Rin-duri ~.Ţ2. depărtat, rărit, spaţiat. (Litere ~.) DISTÂNŢĂ s. I. depărtare, interval, spaţiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este intre stîlpi?) 2. depărtare, spaţiu, (pop.) căle, (înv.) loc. (între cele două oraşe e o ~ de 40 km.) 3. bucală, interval, (reg.) postătă. (A parcurs o bună ~ din drum.) 4. întindere, lungime. (Pe o ^ de 2 km.) DISTEN s. (MIN.) cianit. (~ este un silicat natural de ^ aluminiu.) DISTILA vb. (înv.) a spiritualiza. (A ~ alcoolul.) DISTILARE s. (înv.) spiritualizare, spiri-tualizăţie. (~ alcoolului.) DISTINCT adj., adv. 1. adj. deosebit, diferit, (înv. şi pop.) osebit. (Două cete, două grămezi ~.) 2. adj. aparte, deosebit, separat, special. (Secţia ocupă o clădire ~.) 3. adj. deosebit, diferit, separat, (înv. şi reg.) chilin. (Problemele impun rezolvări ~.) 4. adj. caracteristic, definitoriu, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură ~.) 5. adj. clar, desluşit, evident, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriât, chiar, (fig.) curai. (O imagine ~ ; o pronunţie ~ .) 6. adv. bine, clar, desluşit, lămurit, limpede, (reg.) ră/vedit. (A vedea ~.) DISTINCTIV adj. caracteristic, definitoriu, distinct, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură ~.) DISTINCŢIE s. 1. deosebire, diferenţă, diferenţiere, discriminare, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~ . . . ) 2. eleganţă, rafinament, bun-gust, (livr. şi fam.) şic. (~ in ţinută.) 3. eleganţă, fineţe, rafinament, subtilitate. (~ in comportări.) DISTINGE vb. 1. a desluşi, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă şi ~ bine obiectele.) 2. a se contura, a se delimta, a se desena, a se desluşi, a se evidenţia, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ in lumina asfinţitului.) 3. a deosebi, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, (înv. şi pop.) a osebi, (Ban., Transilv. şiMaram.) a dcscliilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu uşurinţă culorile.) 4. a se deosebi, a se evidenţia, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) distingere s. v. DEOSEBIRE. DIFERENŢĂ. DIFERENŢIERE. DISCRIMINARE. DISTINCŢIE. DISTÎNS ac1.j. 1. ales, deosebit, rar, superior, (Un om 2. ales, deosebit, eminent, ilustru, remarcabil. (Un ~ profesor.) 3. ales, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purlarc ~.) 5. ales, aparte, deosebit, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe ~.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) bîagorăd, blagorodnic, (grecism înv.) evghcnicos, evghenls, (fam. şi peior.) simandicos. (De neam ~.) 7. elegant, (livr. şi fam.) şic. (O toaletă ~.) 8. academic, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.) DISTOMATOZĂ s. (MED. VET.) fascioloz? gal bează. DISTONANT adj. 1. inadecvat , nea dec val necorespunzăior, nepotrivit, (fig.) deplasă! (Un element ~ fată de ansamblu.) 2. diseor dant, disonant, nearmonios, strident. (Sunete ~ DISTONÂNŢĂ s. dezacord, discordanţă, discrepanţă, disonanţă, neconcordanţă, nepotrivire, stridenţă. (~ intre elementele unui ansamblu.) DISTRA vb. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se înveseli, a petrece, a rîde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a (se) libovi. (Beau şi se ~. ) DISTRACTIV adj. agreabil, amuzant, drăguţ, plăcut. (Un spectacol ~.) DISTRÂCŢIE s. 1.1. agrement, amuzament, divertisment, plăcere, (înv.) zefehiu. (Parc de ~ii.) 2. amuzament, joacă, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu este o ~.) 3. petrecere, plăcere. (Viaţă plină de ~ii.) II. absenţă, neatenţie. (E de-o ~ condamnabilă.) distrage vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. ÎNVESELI. PETRECE RÎDE. VESELI. DISTRAT adj. absent, neatent, (Mold.) uitlt, (fig.) căscat, împrăştiât. (Un om ~.) DISTRIBUI vb. 1. a împărţi, a repartiza, (înv.) a repartira, a repărţi. (A ~ piinea.) 2. a atribui, a da, a împărţi, a repartiza. (A ^ loturi de casă ţăranilor.) 3. a afecta, a destina, a repartiza. (A ~ un fond important, pentru construcţii.) 4. a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rindui, a sistematiza, (pop.) a chiti, a dr6ge, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) DISTRIBUIRE s. 1. distribuţie, împărţire, repartiţie, repartizare, (înv.) repărţlre. (~ unor ajutoare pentru sinistraţi.) 2. atribuire, împărţire, repartizare. (~ unor loturi de casă.) 249 DIVERTISMENT 3. aranjare, aşezare, clasare, clasificare, împărţire, ordonare, repartizare, rînduială, rîn-duire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) DISTRIBUITOR s. 1. îinpărţitor. r~ de ziare.) 2. (TEHN.) repartizor. DISTRIBUŢIE s. 1. distribuire, împărţire, repartiţie, repartizare, (înv.) repărţire. (~ unor ajuloare pentru sinistraţi.) 2. alcătuire, aranjament, aşezare, dispunere, întocmire, rînduială, structură. (O anumită ~ a lucrurilor.) DISTRICT s. comitat, (înv., in Transilv.) varmeghie, (turcism înv.) cază. (Un ~ din vechea Anglie.) DISTRUCTIV adj. devastator, dezastruos, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpădi tor, (înv. şi pop.) pierzător, (înv.) rîără-pănător, pustiicios, risipit6r, ruinos. (Acţiunea ~ a vintului.) DISTRUGĂTOR adj., s. I. adj. devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. şi pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acţiunea ~ a vintului.) 2. adj. nimicitor, omoritor, ucigător. (O substanţă ~.) 3. adj. mistuitor, nimicitor, pustiitor. (Un foc ~.) 4. s. (MAR.) contratorpilor. DISTRUGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfirşi, a strica. (Duşmanii au ~ regiunea.) 2. a desfiinţa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur şi simplu lotul în cale.) 3. a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. şi fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a con-ceni, a snopi, a stropşi. (A ~ întreaga populaţie.) 4. a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfă-rîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. şi pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. şi reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroşi, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropşi, a tirî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe duşmani.) 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. şi reg.) a spârge, (fig.) a pulveriza, a şterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. şi reg.) a (se) ticăioşi, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a 7. a ataca, a strica, a vătăma, a zdruncina, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 3. a mistui, a nimici, a prăpădi. (Focul a ~ toiul.) 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărima, a ucide, a zdrobi, (l-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mînca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.) DISTRUGERE s. 1. devastare, nimicire, pîrjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ regiunii de către duşman.) 2. exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. şi fam.) căsăpire. (~ populaţiei de către duşman.) 3. nimicire, potopire, prăpădire, sfărîmare, zdrobire, (înv. şi pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicâre. (~ armatei duşmane în luptă.) 4. nimicire, zdrobire, (înv. şi reg.) spârgere. (~ Gomorei şi a Sodomei.) 5. (fig.) ruinâre. (~ sănătăţii.) 6. nimicire, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploilor.) DISTRUS adj. 1. devastat, nimicit, pirjo-iit, pustiit. (Un teritoriu ~ în urma războiului.) 2. exterminat, nimicit, stîrpit. (O populaţie ~.) 3. nimicii, potopit, prăpădit, zdrobit, (înv. şi pop.) risipit, (pop.) zdrurnicât, (înv.) stropşit. (Duşmanul zăcea ~.) 4. nimicit, zdrobit. (înv. şi reg.) spart. (O cetate ~.) 5. (fig.) ruinat. (Cu sănătatea ~.) dislcrne vb. v. DESFĂŞURA. ÎNTINDE. DITIONIT s. (CHIM.) liidrosulfit. DIURN adj. -ilnie. (Plimbare ~.) DIURNIST s. zilier. (Lucrează pe un şan-tier ca ~.) DIVAGA vb. a se abate, a se depărta, a devia, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpata. (Am ~ de la subiect.) DIVAGARE s. digresiune, divagaţie, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (A făcut o lungă ~ pînă a ajunge la subiect.) DIVAGAŢIE s. digresiune, divagare, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (O lungă ~ de la subiect.) DIVÂN s. (IST.) consiliu, sfat, (înv.) scaun, tănâci. (~ domnesc.) divan s. v. ACŢIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES. Dl VĂ s. star, vedetă, (fig.) stea. (O ~ de cinema.) divă s. v. MINUNE. MIRACOL. divănf vb. v. CONSULTA. SFĂTUI. DIVERGENT adj. 1. deosebit, diferit. (Au teorii ~ asupra . . . ) 2. contradictoriu, contrar, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.) DIVERGENŢĂ s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, mErend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) hârţă, (înv. şi reg.) pricâz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, liiră, poăncă, sfădălie, zoălă, (Mold. şi Transilv.) poără, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gîlceyire, împoncişăre, judeţ, neaşezăre, neunire, pîră, pricinuirc, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbăvă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 2. neînţelegere, (livr. fig.) fricţiune. (Mai există unele ~ între părţi.) DIVERS adj. 1. deosebit, diferit, felurit, variat, (înv. şi pop.) osebit, (înv.) despărţit, vâriu. (Un sortiment ~ de mărfuri.) 2. diferit, felurit, pestriţ, variat. (Un public ~,) 3. felurit, multiplu, variat. (Aspecte ~.) DIVERSIFICĂ vb. a (se) ramifica. (A ~ producţia.) DIVERSIFICARE s. ramificare. (~ producţiei.) DIVERSITĂTE s. felurime, multiplicitate, multilateralitate, pluralitate, variaţie, varietate. (O ~ de aspecte.) DIVERTISMENT s. agrement. amuzament, distracţie, plăcere, (înv.) zefehiu. (Parc de ^.) DIYI 250 divi vb. v. CRUCI. MINUNA. MIRA. NEDUMERI. UIMI. ULUI. DIVIDE vb. 1. a despărţi, a diviza, a frac-ţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (A ~ un inlreg in patru sferturi.) 2. a (se) descompune, o (se) desface, n (se) despărţi, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ in particule.) dividend s. v. DE ÎMPĂRŢIT. DIVIDERE s. divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, îmbucâtăţire, împărţire, secţionare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentâţic. (~ unui întreg.) DIVIN adj. (BIS.) 1. ceresc, dumnezeiesc, sfint, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sint, (înv.) minunat, preaînâlt. (Pronia ~.) 2. ceresc, dumnezeiesc, providenţial. (Dar ~.) 3. bisericesc, religios. (Serviciu ~.) 4. sacramental, sacru, sfint. (Lucrurile ~.) divin adj., adv. v. MINUNAT. SPLENDID. SUPERB. DIVINITATE s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.). creatorul (art.), domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpinul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (in limbajul bisericesc) preainâltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotţiitorul (art.), tvoreţ, zeu. 2. cer, dumnezeire, pronie, providenţă. (~ să-l aibă in pază.) 3. dumnezeu, idol, zeitate, zeu, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zîn. (~ păgînă.) DIVINIZA vb. 1. a deifica, a zeifica, (înv.) a îndurnnezei. (A ~ un pămintean.) 2. (livr.) a apoteoza. (în antichitate, unii eroi erau ~.) 3. a adora, a idolatriza, a venera, (înv.) a cinsti, a slăvi. (îşi ~ soţia.) DIVINIZARE s. 1. deificare, zeificare, (înv.) îndumnezeîre. (~ unui muritor.) 2. (livr.) apoteoză. (~ unui erou, în antichitate.) 3. adorare, idolatrizare, venerare. (~ iubitei.) DIVINIZAT adj. 1. deificat, zeificat, (înv.) îndumnezeit, înzeit. (Pămintean ~.) 2. adorat, idolatrizat, venerat, (înv.) cinstit. (Iubită ~.) DIVIZA vb. 1. a despărţi, a divide, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) 2. a fragmenta, a împărţi, a segmenta. (A ~ o frază in propoziţii.) 3. (FIZ.) a fisiona, a scinda. (A ~ nucleul atomic.) DIVIZARE s 1. dividere, diviziune, fracţionare, fragmentare, îmbucâtăţire, împărţire, secţionare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) seg-mentâţie. (~ unui întreg.) 2. descompunere, desfacere, despărţire, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (~ în particule a unui corp.) 3. (FIZ.) fisionare, fisiune, scindare. (~ nucleului atomic.) DIVIZÂT adj. fracţionat, fragmentat, împărţit, segmentat. (Un tot ~.) DIVIZIE s. (SPORT) categorie. (Echipă de ~ A.) DIVIZIONÎSM s. (PICT.) poantiiism. DIVIZIONÎST adj., s. (PICT.) poantilist. ( Picior ~ .) DIVIZltTNE s. I. dividere, divizare, fracţionare, fragmentare. îmbucâtăţire, împărţire, secţionare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentâţie. unui întreg.) 2. despărţire, împărţire. (^ capitolelor unei cărţi.) 3. parte, secţiune. (Lucrarea are trei mari ~.) 4. gradaţie. (~ a unui termometru.) DIVIZOR s. (MAT.) împărţitor. DIVORŢ s. (JUR.) despărţire, separare, separaţie, (pop.) despărţenie. (~ între soţi.) DIVORŢA vb. (JUR.) a (se) despărţi, a (se) separa, (înv.) a (se) împărţi. (Soţii s-au ~.) DIVORŢAT adj. (JUR.) despărţit, (înv.) împărţit. (Soli ~.) DIVULGĂ vb. a declara, a destăinui, a dezvălui, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a releva, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (rcg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ un mare secret.) DIVULGARE s. destăinuire, dezvăluire, împărtăşire, încredinţare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) DIZENTERIE s. (MED.) (pop.) treâpăd, vintre, (înv. şi reg.) scursură, (reg.) pîntecăre, pîntecărie, (înv.) apa-trîndului. DIZGRAŢIOS adj. 1. dezgustător, greţos, hidos, oribil, respingător, scirbos, (livr.) imund, (reg.) mîrşav, (fam. fig.) borît. (~ la înfăţişare.) 2. dezagreabil, dezgustător, displăcut, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scirbos, urit, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic. pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) sefrnav, (înv.) scîrbâvnic, scîrbelnic. (Un miros ~.) DIZOLVĂ vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul in apă.) 2. a desfiinţa. (A ~ o organizaţie.) DIZOLVĂBIL adj. solubil. (O substanţă ~.) DIZOLVANT s. (CHIM.) solvent. DIZOLVĂRE s. 1. solvire, topire, topit. (~ zahărului în apă.) 2. desfiinţare. (~ unei organizaţii.) DIZOLVAT adj., s. 1. adj. topit. (Zahăr ~.) 2. s. (CHIM.) solvat. dîcă s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. dicos adj., s. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS. diiboână s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VILTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ. dîlmă s. v. DÎMB. ÎNĂLŢIME. RIDICĂTU-RĂ. DÎMB s. (GEOGR.) înălţime, ridicătură, (rar) înălţăttirâ, (reg.) dîlmă. (înaintea dealului se află un ~.) DÎMBULEŢ s. (GEOGR.) dîmbuşor. DÎMBUŞCR s. (GEOGR.) dîmbuleţ. dinsa s. art. v. NEVASTĂ. SOŢIE. dlnsele s. pl. art. IELE. £ DINSUL pron. dumnealui, el, (pop.) dumneasâ, (înv.) nusul. dînsul s. art. v. BĂRBAT. SOŢ. 251 DOBÎNDI DIRĂ s. 1. urmă. (reg.) şarainpoi, (rar fig.) brăzda. (O ~ de singe.) 2. dungă, fascicul, fişie, rază, trimbă, (fig.) sprînceână. (O ~ de lumină.) dirdală s. v. AMENDĂ. GLOABĂ. MÎR-ŢOAGĂ. PENALITATE. PENALIZARE. dirdală s.. adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. DÎRDîl vb. a tremura. (~ de frig.) 2. a clănţăni. (îi ~ dinţii.) 3. a se clătina, a se cutremura, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. şi Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (~ pereţii.) dîrdli vb. v. FLECĂRI ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. DÎRDÎIĂLĂ s. 1. dîrdîit, tremur tremurat, tremurătură, tremurici. (O ~ de frig ) 2. clănţănenlă, clănţănire, clănţănit, clănţănitură, dîrdîit. (~ dinţilor.) dirdiiălă s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUŢIT:. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ SPOROVĂI-RE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂ-SUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. DÎRDÎIT s. 1. dirdiiălă, tremur, tremurat, tremurătură, tremurici. (Un ~ de frig.) 2. clănţăneală, clănţănire, clănţănit, clănţănitură, dirdiiălă. (~ dinţilor.) dîrdîit s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂ-IRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂI-FĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE, dfrdoră s. v. TOI. ZOR. dîrîi vb. v. ZGÎRIA. dîrjălă s. v. BÎTĂ. CIOMAG. COADĂ. MĂCIUCĂ. MÎNER. PAR. PRĂJINĂ. dîrloăţjă s. v. GLOABĂ. MÎRŢOAGĂ. dîrmoiă vb. v. CERNE. DA. dîrmotin s. v. OSUL-IEPURELUI. dirmoz s. v. COACĂZĂ. dîrstăr s. v. PIUAR. dlrslă s. v. PIUA. dîrvâlă s. v. CORVOADĂ. DÎRZ adj. 1. brav, curajos, cutezător, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, viteaz, (livr.) intrepld, petulânt, temerăr, (rar) bărbat, (înv. şi pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoşat. (Om ~.) 2. decis, ferm, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neşovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Un caracter ~.) 3. îndirjit, perseverent, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. aprig, disputat, îndîr-jit, înverşunat, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.) dîrz adj. v. MÎNDRU. SEMEŢ. ŢANŢOŞ. DÎRZENIE s. 1. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate, (livr.) intrepiditâte, petu- lânţă, (rar) cutczâre, (pop. şi fam.) suflet, (pop.) Inimă, voinicle, (înv.) dirzle, îndrăznlrc, mărinimie, semeţ Ire, (grecism înv.) târos. (Dovedeşte o mare ~ în acţiunile sale.) 2. fermitate, hotărire, intransigenţă, neclintire, nein-duplecare, nestrămutare, neşovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibili-tâte. (O ~ de granit.) 3. încăpăţânare, îndărătnicie, perseverenţă, persistenţă, stăruinţă, tenacitate, (rar) cerbicie. (~ în realizarea ţelului urmărit.) 4. îndîrjire, înverşunare. (~ unei dispute sportive.) dirzenie s. v. MÎNDRIE. SEMEŢIE. dirzie s. v. BĂRBĂŢIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÎRZENIE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEŢIE. TEMERITATE. DO s. (MUZ.) (înv.) ut. (Nota ~.) doamna-codrulu! s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ. DOÂMNĂ s. 1. cucoană, madam, (pop.) jupîneâsă, (ieşit din uz) damă, (grecism înv.) chera, (italienism înv.) signoră. 2. (pop.) vo-deâsă, voduleâsă, voievodeăsă. (~ Tanci, soţia domnitorului Moldovei.) doamnă s. v. NEVASTĂ. SOŢIE. ^ doamnă-măre s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ. doar adv. v. CUMVA. OARE. OARECUM. POATE. DOAR adv., eonj. 1. adv. abia, numai, tocmai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ în zori.) 2. adv. exclusiv, numai. (~ edita ştiu.) 3. adv. exclusiv, numai, singur. (~ el m-a înţeles.) 4. adv. poate. (Aşteaptă ~ o face vreo greşeală.) 5. conj. (adversativ şi restrictiv) că. (~ nu mi-oi feşteli onoarea!) dobăs. y. ABDOMEN. BURTĂ. PÎNTECE. DOBITOC s. animal, creatură, făptură, fiinţă, lighioană, necuvîntător, vietate, vieţuitoare (înv.) dihanie, săzdânie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură. (~oacele pădurii.) DOBITOCESC adj. prostesc. (O purtare ~.) DOBITOCEŞTE adv. prosteşte. (S-a purtat ~.) DOBITOCIE s. 1. imbecilitate, neghiobie, nerozie, prosteală, prostie, tîmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 2. idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticle. (A spus o mare ~.) / DOBINDĂ s. (FIN.) camătă, procent, (înv. şi reg.) mită, (reg.) mfzdă, (înv.) aslăm, interes, uzură. (~ luată de cămătar pentru banii împrumutaţi cuiva.) dobîndă s. v. AVANTAJ. BENEFICIU. CÎSTIG. FOLOS. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂ-CIUNE. PROFIT. DOBÎNDI vb. 1. a căpăta, a obţine, a primi, (înv. şi reg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 2. a avea, a căpăta, a cîştiga, a încasa, a obţine, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 3. a agonisi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.) DOBÎNDI 252 4. a căpăta, a ciştiga, a obţine. (A ~ o mare faimă, o mare experienţă.) 5. a cîştiga, a cuceri, a obţine, a realiza, a repurta, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 6. a cîştiga, a cuceri. (A ~ titlul de campion.) doliîndf vb. v. BATE. BIRUI. CUCERI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. LUA. OCUPA. DOBÎNDIRE s. 1. căpătare, obţinere, primire. (~ a ajutorului.) 2. căpătare, cîştigare, obţinere. (~ unei faime binemeritate.) 3. cîştigare, cucerire, obţinere, realizare, repurtare. (~ unei strălucite victorii.) 4. cîştigare, cucerire. (~ titlului de campion.) DOBORI vb. 1. a arunca, a azvîrli, a culca, a darîina, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli. a răsturna, a trinti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi rcg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu un pumn l-ct ~ la pămint.) 2. a culca, a tăvăli, (pop.) a pologi. (~ iarba in picioare.) dobor! vb. v. AJUNGE. BIRUI. COPLEŞI. COVÎRSI. CUPRINDE. ÎMPOVĂRA. ÎNFRÎNGE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. PODIDI. PRINDE. RĂZBI. TOROPI. A DOBORTRE s. 1. culcare, dărîmare, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, trîntire. (înv.) răsturnătură. (~ cuiva la pămînt.) 2. aruncare, azvîrîire, trîntire. (~ călăreţului din şa.) 3. culcare, tăvălire. (~ ierbii la pămînt.) A DOBOPJT adj. 1. culcat, răsturnat, trintit. (Nişte scaune ~.) 2. culcat, tăvălit, (pop.) pologit. (Un lan de grîu ~.) docăni vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. DOCIL adj. ascultător, bun, cuminte, plecat. supus, (livr.) obedient, (înv.) ascultoi. (Un copil ~.) DOCILITÂTE s. ascultare, cuminţenie, supunere, (livr.) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (înv.) ascultămînt, plecăciune, subordinăţie. (~ unei persoane.) doc Iad s. v. DARE DE SEAMĂ. RAPORT. REFERAT. SITUAŢIE. doct adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNVĂŢAT. SAVANT. DOCTOR s. medic, (înv.) vraci. DOGTORÂND s. aspirant. (în unele ţări ~ se numeşte aspirant.) DOCTORAT s. aspirantură. (în unele ţări ^ se numeşte aspirantură.) doctoreăsă s. v. DOCTORIŢĂ, doctoresc adj. v. MEDICAL, doctoricesc adj. v. MEDICAL. DOCTORIE s. (FARM.) leac, medicament, remediu, (înv. şi reg.) medicină, spiţerie. (O ~ eficace în diabet.) DOCTORIŢĂ s. (pop. şi fam.) doctorcâsă. DOCTRINĂ s. învăţătură, sistem, teorie. (~ economică.) DOCUMENT s. 1. act, dovadă, hîrtie, izvor, înscris, piesă, (înv. şi pop.) scris, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) carte, izvod, încredinţâre, răvaş, sinât, teşchereâ, uric, zâpis. (Nume- roase ~ atestă acest fapt istoric.) 2. act, hîrtie, legitimaţie. (Rog, prezentaţi ~elcl) DOCUMENTĂ vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ clacă nu s-a mai scris despre asta.) DOCUMENTÂRE s. documentaţie, informare, informaţie. (Muncă de ~ preliminară.) DOCUMENTAT adj. informat. (Un om ~.) DOCUMENTÂŢIE s. documentare, informare, informaţie. (Muncă de ~.) DODECAFONIC adj. (MUZ.) dodecafonist. (Compoziţie ~.) D O DEC AFO N f E s. (MUZ.) dodccafonism. DODECAFONISM s. (MUZ.) dodecafonie. DODECAFONIST adj. (MUZ.) dodecafonic. (Compoziţie ~.) dodoe s. v. BULZ. dodola s. art. v. PAPARUDĂ, dodoleţ adj. v. GOGONAT dodoloăie s. v. PAPARUDĂ, doftori vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA. doftorici vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA. ^ DOGÂR s. (reg.) butâr, (prin Transilv.) bolâr, (Mold.) butnar, (Transilv. şi Ban.) pi uter. DOGĂRÎE s. (reg.) butărîc, butnăric, butnă-rit. (Se ocupă cu ~.) DOG GER s. (CEO L.) jura sic mediu. dogi vb. v. RĂGUŞI. dogit adj. v. HÎRÎ.IT. HÎRÎITOR. RĂGUŞIT. DOGMATIC s. dogmatist. (~ este adept al dogmatismul ui.) DOGOÂRE s. I. arşiţă, caniculă, călduri (pl.), dogoreală, ficri)inţeală, năbuşeală, năduf, năcluşcală, pirjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoăre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buheăre, cocăt, crăpăt, năpîăiâlă, pfelă, prepăt, prigoăre, puhăiâlă, zăpuc, (prin Ban.) arsoâre, (Ban. şi Transilv.) friptoâre, (prin Olt.) jăpsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripee, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arşiţă, dogoreală, fierbinţeală, para, văpaie. (~ focului.) DOGOREALĂ s. 1. arşiţă, caniculă, călduri (pl.), dogoare, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoăre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoâre, cocăt, crăpăt, năplăiâlă, pîclă, prepăt, prigoăre, puhăiâlă, zăpiic, (prin Ban.) arsoâre, (Ban. şi Transilv.) friptoâre, (prin Olt.) jâpsă, (Ban.) pripeâlă, (înv.) ars, pripee, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arşiţă, dogoare, fierbinţeală, pară, văpaie. (~ focului.) DOGORI vb. 1. a arde, a frige, a pîrjoli, (pop.) a pripi, a zăpuşi, (înv. şi reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.) 2. a încinge, a înfier-bînta, (rar) a răscoâce. (Soarele~ pâmlntul.) 253 dominare DOGORIT adj. 1. ars, pîrlit, (înv. şi reg.) prigorii. (Pustiul ~ al Africii.) 2. cald, fierbinte, încins, înfierbîntat, (astăzi rar) înfocat. (Plita ~.) DOGORITOR adj. arzător, canicular, fierbinte, torid, tropical, zăpuşitor, (reg.) zădufos, zăpuşit, (prin Ban. şi Olt.) pripitor. (O zi soare căldură ~.) dohot s. v. PĂCURĂ. doliotâr s. v. PĂCURAR. doliotnijn s. v. PĂCORNIŢĂ. DOICĂ s. dădacă, (livr.) bonă, nursă,(Mold. si Bucov.) mancă. doi-dinţi s. v. DENTIŢĂ. DOIME s. jumătate. (O ~ dintr-un întreg.) doinâr s. v. DOINAŞ. DOINĂŞ s. (pop.) doinăr. (Un ~ cînia o doină.) DOINĂ s. (prin Transilv. şi Maram.) horă. DOINI vb. (pop.) a trăgăna, (Transilv. şi Maram.) a hori. (~ foarte frumos.) DOINIRE s. doinit, (pop.) trăgănâre. DOINIŞOÂRĂ s. doinită. DOINIT s. doinire, (pop.) trăgănâre. DOINIŢĂ s. doinişoară. DOJÂNĂ s. admonestare, ceartă, certare, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie. reproş, (pop. şi fam.) beşteleâlă, muştru-luiâlă, ocăra, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeâlă, (reg.) probâză, probozea ie, (prin Mold.) bănăt, (Mold.) şrnotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, rernonstrârc, zaî)râc, (fam. fig.) săpuneâlă, scuturătură. (™ pe care a primit-o l-a cuminţit) DOJENI vb. a admonesta, a certa, a dăscăli, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a siuîui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a toiocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a ciocăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puţui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probă-zui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a~ cu asprime.) DOJENIRE s. 1. certare, mustrare, (pop.) sfădirc. (™ cuiva.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşteleâlă, muştruluiâlă, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeâlă, (reg.) probâză, probozenie, (prin Mold.) bănât, (Mold.) şrnotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrâre, zabrâc, (fam. fig.) săpuneâlă, scuturătură. (™ pe care a primit-o l-a cuminţit.) DOJENITOR adj. mustrător. (Cuvinte ~.) DOL s. (JUR.) viclenie, rea-credinţă. (Condamnat pentru ~.) DOLDORA adj. invar. încărcat, îndesat, înţesat, plin, ticsit. (~ de...) DOLEĂNŢĂ s. 1. deziderat, dorinţă. (Şi-a exprimat o ~ întemeiată.) 2. cerere, rugăminte, solicitare, (înv.) regeâ, regealfc. (O ~ arzătoare.) doi fân s. v. BOGĂTAŞ. DOLIU s. (înv. şi reg.) jelânie, (înv.) cerneală, jâle. (Haine de ~.) DOLOFĂN adj. bucălai, bucălat, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuţ, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnât, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîr-lâv. (Copil ™.) DOMENIU s. 1. latifundii!, moşie, (Transilv.) iosâg, (înv.) posesiune, prediu. (™ feudal.) 2. branşă, disciplină, ramură, sector, specialitate. (în ce ™ activezi?) 3, sector, (fig.) teren. (™ artei, al ştiinţei.) 4. arie, compartiment, sector, sferă. (~ de aplicare.) 5. cadru, cerc, cimp, sector, sferă, tăriin, zonă. (™ de preocupări.) G. resort, sector, serviciu. (în ~ public s-an. făcut mari progrese.) DOMESTIC adj. 1. (înv.) dumesnic. (Animal ™.) 2. casnic, familial, gospodăresc. (Treburi ~.) 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ™.) 4. intim, particular, personal, privat. (Relaţii ~.) domestic adj. v. INTERN. DOMESTICI vb. a îmblînzi, (înv.) a du-mesnici, a supune. (A ~ un animal sălbatic.) DOMESTICIRE s. îmblînzire. (înv.) dumes-nicire. (™ unui animal sălbatic.) DOMESTICIT adj. îmblînzit, (înv.) dumesni-clt. (Animal sălbatic ™.) DOMICILIĂ vb. a fi, a locui, a sta, a şedea, (pop.) a hălădui, a sălăşlui, (înv. şi reg.) a bă-ciui, (reg.) a sălăşi, (înv.) a sălăşui. (A ~ o vreme la Bacău.) DOMICILIERE s. locuire, şedere. (™ lui acolo n-a durat mult.) DOMICILIU s. adăpost, aşezare, casă, cămin, locuinţă, sălaş, (reg.) sălâşnă, (Transilv., Ban. şi Bucov.) corlei, (înv.) locaş, mutare, mutat, odaie, sat, sălăşlulnţă, sălăşlinTe, şedere, şezămînt, şezut, (fig.) bîrlog, cuib, culcuş. (X îşi are ™ la...) DOMINĂ vb. 1. a stăpîni, a trona. (™ peste întreaga împărăţie.) 2. a controla, a stăpîni. (™ spaţiul aerian.) 3. a stăpîni, a subjuga, (fig.) a robi. (Pasiunea îl ™.) 4. a înfrînn, a învinge, a stăpîni. (Şi-ct ~ durerea.) 5. a se abţine, a se infrina, a se opri, a răbda, a se reţine, a se stăpîni. (Nu s-ci putut ~ să nu-i spună.) G. a absorbi, a preocupa, a stăpîni. (îl ™ această problemă.) 7. a predomina, a prevala, (înv.) a predomni. (Optimismul ™ la el asupra pesimismului.)^ DOMINĂNT adj. 1. stăpînitor. (Clasele ™ ; puterea ™.) 2. precumpănitor, predominant, preponderent, (rar) predominator, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente.) 3. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, particular, propriu, specific, tipic, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură rv .) DOMINĂRE s. 1. autoritate, dominaţie, hegemonie, putere, stăpînire, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpînle, tărie, ţiitiiră, (latinism înv.) potestâte. (Şi-a întins ~ pînă la...) 2. precumpănire, predominare, predominaţie, prevalare, (rar) prevalânţă. (~ unui element asupra altora.) DOMINAŢIE 254 DOMINÂŢIE s. 1. autoritate, dominare, hegemonie, putere, stăpînire, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, ţiitură, (latinism înv.) potestăte. (Şi-a întins ~ asupra...) 2. control, supremaţie. (Deţine ~ in industria petrolieră.) 3. domnie, putere, stăpînire. (~ banului.) DOMN s. 1. cucon, (înv. şi fam.) musiu, (grecism înv.) chir, (italienism înv.) signor. (Ce mai faci, ~ule?) 2. cîrmuitor, conducător, domnitor, monarh, stăpinitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. şi pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gos-podin, ocirmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cir-mâci. (Ştefan, marele ~ al Moldovei.) 3. (BIS.; art.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpinul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (in limbajul bisericesc) preaînâltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfintul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotţiitorul (art.), tvoreţ, zeu. domn s. v. BĂRBAT. ORĂŞEAN, SOŢ. TÎRGOVEŢ. DOMNESC adj. voievodal, (înv.) gospod, stăpînesc, vlâdicesc. (Palatul sceptru ~.) *DOMNEŞTE adv. (fig.) boiereşte. (A dus-o ~ acolo.) DOMNI vb. a cîrmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpini, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a po-văţui. (Ştefan cel Marea ~ cu glorie în Moldova.) DOMNIE s. 1. cîrmuire, conducere, diriguire, guvernare, stăpînire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernislre, ocîrmulre, purtare, purtat, stăpînie, vlădicle, (fig.) cîrmă. (~ ţării in vremea lui Mihai Viteazul.) 2. (fig.) coroană, scăun, sceptru, tron. (Şi-a pierdui ~ in anul...) 3. dominaţie, putere, stăpînire. (~ banului.) 4. înălţime, maiestate, mărie, (înv.) mărime, mărire. (~ sa n-a primit pe nimeni.) DOMNIŞOÂRĂ s. duduie, (Mold. şi Bucov.) duducă, (înv.) demoazelă, madmoazelă. domnişoară s. v. STICLETE. DOMNIŞOR s. coconaş. domnişor s. v. BOTROS. GRANGUR. PIŢIGOI. STICLETE. DOMNITOR s. cîrmuitor, conducător, domn, monarh, stăpinitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. şi pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodln, ocîr-muitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmâci. (Ştefan, marele ~ al Moldovei.) DOMNIŢĂ s. principesă, prinţesă, (reg.) prlnţă, prinţoâică. domnul s. v. STICLETE. domol'adj. v. CĂLDICEL. CĂLDISOR. CĂLDUŢ. ÎNCROPIT. DOMOL adj., adv. 1. adj. calm, liniştit, paşnic, potolit, stăpînit, temperat. (Om ~.) 2. adj. încet, lent, lin, liniştit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~ ; mişcări 3. adv. agale, alene, binişor, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, uşurel, (pop. şi fam.) iavâş, (pop.) cătinel, râra, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingăn. (Merge ~.) 4. adj. blajin, blind, bun, paşnic, (livr.) mansuet, (reg.) pîşln, (înv.) lin. (O fire 'v.j 5. adj. cobo-rit, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scobo-rît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbeşte cu glasul ~.) 6. adj. calm, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciult, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 7. adj. blind, calm, lin, liniştit, moderat, molcom, potolit, uşor. (Ploaie vint ~.) 8. adj. lin, uşor, (înv.) u.ştire, (fig.) blînd, dulce, molatic. (O pantă ~.) DOMOLI vb. 1. a (se) astîmpăra, a (se) calma, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stimpăra, (înv. şi reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) aşeza, (fig.) a (se) stinge. (Şi-a ~ setea.) 2. a (se) alina, a (se) calma, a (se) imblînzi, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) uşura, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. şi reg.) a (se) mîn-giia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 3. a (se) încetini, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera. (Şi-a ~ fuga.) 4. a (se) calma, a (se) imblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) potoli, (reg.) a (se) ţistui, (înv.) a (se) dez-mînia. (Era enervat şi abia a reuşit să-l ~.) 5. a (se) calma, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpini, a (se) tempera. (Te rog să te ~ !) 6. a (sc) astîmpăra, a (se) cuminţi, a (se) linişti, a (se) potoli, (înv. şi reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înţelepţi. (Un plod care nu se mai ~.) 7. a înfrîna, a linişti, a struni. (A ~ un animal.) 8. a se calma, a se linişti, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera din casă s-a mai ~.) 0. a potoli, a stăpini, a stăvili, a tempera, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui, (l-a mai ~ avintul.) 10. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar a (se) pacifica, (fig.) a (se) imblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza viatului s-a mai ~.) DOMOLIRE s. 1. astimpărare, calmare, liniştire, potolire. (~ setei.) 2. alinare, calmare, liniştire, potolire, temperare, uşurare, (rar) potoleâlă, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 3. încetinire, potolire. (~ fugii cuiva.) 4. calmare, îmblînzire, îmbunare, împăcare, liniştire, potolire. (~ unei persoane enervate.) 5. înfrinare, liniştire, strunire. (~ unui animal.) 6. atenuare, calmare, descreştere, diminuare, micşorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. vitezei viatului.) DOMOLÎT adj. 1. atenuat, calmat, diminuat, liniştit, potolit, redus. (Durere 2. încetinit, liniştit, potolit. (Fugă ~.) 3. calmat, îmblîn-zit, îmbunat, împăcat, liniştit, potolit. (Om ~ după o enervare.) 4. calm, calmat, liniştit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 5. astîmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 6. înfrînat, liniştit, potolit, strunit. (Un animal ~.) 7. diminuat, micşo- 255 DOSĂDIT rat, potolit, redus, scăzut, slăbit. (Forţa mult ~ a v intui ui.) DONA vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun statului.) DONARE s. donaţie. (~ unui bun.) DONATOR s. (înv.) dănuitor. (~ unui bun.) DONAŢIE s. 1. donare. (~ unui bun.) 2. (concr.j dar, (înv. şi pop.) danie,(înv.) dăruire, dăruiniă, hărăzire, oboroc. (~ făcută unei instituţii.) dondăni vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CICĂLI. DĂSCĂLI. FLE-CĂRI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MIR ÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. PĂLĂVRĂGI. PLICTISI. SÎ-CÎI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. DONICIOÂRĂ s. cofiţă, (reg.) cofăiel, co-făieş. (O ~ cu apă.) DONIŢĂ s. cofă, (reg.) botă, (Transilv. şi Ban.) cart, (Ban., Transilv. şi Olt.) şofei. (O ~ cu apă.) donjuan s. v. AFEMEIAT. CRAI. DOP s. (pop.) astupuş, (reg.) stupuş. (~ la o sticlă.) DOPÂJ s. dopare, doping. (~ unui sportiv.) DOPARE s. dopaj, doping. (~ unui atlet.) DOPING s. dopaj, dopare. (~ unui ciclist.) DOR s. 1. alean, nostalgie. (Cîntă ca să-şi mai potolească ~.) 2. aspiraţie, dorinţă, năzuinţă, poftă, pornire, rîvnă, tendinţă, vis, (rar) năzuire, rivnire, (reg.) năduleâlă, (înv.) năslire, năslitură, rivnitură. (~ de a face ceva util.) dor s. v. DURERE. DORI vb. 1. a aspira, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ţinti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năşii, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Moid.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bâte, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a se ahtia, a jindui, a rîvni. (~ să vadă orice meci.) 3. a jindui, a pofti, a rîvni, a voi, a vrea, (înv.) a deşidera, a iubi, a jelui, a poftişi. (De multă vreme ~ să...) 4. a cere, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii văd, inima ~.) 5. a-i plăcea, a pofti, a voi, a vrea. (Rămîi cu cine ~.) 6. a pofti, a ura, (înv.) a prii. (îi ~ ,,noapte bună*'.) DORINŢĂ s. 1. aspiraţie, dor, năzuinţă, poftă, pornire, rîvnă, tendinţă, vis, (rar) năzuire, rivnire, (reg.) năduleâlă, (înv.) năslire, năslitură, rivnitură. (~ de a face ceva util.) 2. cerere, cerinţă, deziderat, exigenţă, (înv.) postulat. (O ~ îndreptăţită.) 3. deziderat, doleanţă. (Şi-a exprimat ~.) 4. chef, dispoziţie, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere, (pop.) vrută, (înv.) deşiderât, ogod, poftire, poftit, poftitură, rîvnă, rivnire, tabiet. (După ~ inimii.) DORIT adj. ahtiat, avid, dornic, jinduit, jinduitor, rîvnitor, (fig.) înfometât, însetat, lâcom, setos. (~ de senzaţii tari.) DORITOR adj., s. 1. adj., s. amator, dornic, iubitor, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreţ, poftos, pohtâci, (înv.) libovnic, rîvnâci. (~ de petreceri.) 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.) dorjmca s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR. DORMI vb. 1. a se odihni, a se repauza, (înv. şi reg.) a somna, (înv.) a (se) poposi, a (se) răposa, (arg.) a soili. (Nu poale fi deranjat, acum ~.) 2. a minea. (~ peste noapte la han.) DORMIT s. odihnă, repaus, somn, (arg.) soileâlă. (După o oră de s-a sculat.) DORMITĂ vb. a aţipi, a moţăi, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. şi reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a junii, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a ştiulbica. (A ~ pe scaun.) DORMITÂRE s. aţipeală, aţipire, moţăială, moţăire, moţăit, moţăi tură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiâlă, pioceâlă, somnoreâlă, (Mold.) clipoceâlă, clipocire, (prin Murit.) pirco-teâlă, pircotit, (înv.) somnoroşle. (Stare de ~.) DORMITOR s. cameră de culcare, (reg.) iatac. DORN s. (l'EHN.) 1. priboi, (reg.) duşlâg, (prin vestul Transilv.) sclidiritor. (~ pentru perforarea unei piese metalice.) 2. (rar) vait. (~ de antrenare.) doină s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ. DORNIC adj., s. 1. adj., s. amator, doritor, iubitor, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreţ, poftos, pohtâci, (înv.) libovnic, rîvnâci. (~ de petreceri.) 2. adj. ahtiat, avid, dorit, jinduit, jinduitor, rîvnitor, (fig.) înfometât, însetat, lâcom, setos. (~ de senzaţii tari.) 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.) DOROBĂNŢ s. (MIL.) căciular, curcan. in vechea armată romană.) dorovăi vb. v. DĂRĂPĂNA. DEGRADA. MĂCINA. PĂRĂGINI. RUINA. STRICA. DORSĂL adj. (ANAT.) posterior. (Regiunea ~ a unui organ.) dorul-Maicei-Precestc s. v. STRAŞNIC. DOS s. 1. spate. (în ~ casei.) 2. fund, spate. (în ~ curţii.) 3. fund. (întoarce vasul cu ~ în sus.) 4. revers, (astăzi rar) areşcă. (~ unei medalii.) 5. verso. (~ al unei file.) 6. (reg.) coş, (Transilv.) toc. (~ de pernă.) 7. (ANAT.) fund,popou, şezut, (rar) posterior, (pop.) cur, (fam.) popsi, (eufemistic) pardân. dosâdă s. v. AFRONT. DURERE. INJURIE. INSULTĂ. ÎNTRISTARE. JIGNIRE. MÎHNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUŞINE. UMILINŢĂ. DOSĂR s. (prin Mold.) âctă. (Un ~ cu cereri.) dosădi vb. v. DUREA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MÎHNI. dosădit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS DOSI 256 ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SUPĂRAT. TRIST. DOSI vb. 1. a (se) ascunde, a (se) mistui, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăşi, a (se) initosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (A ~ un obiect.) 2. a ascunde, a pune. (Spu-ne-mi imediat unde ai ~ banii!) DOSIRE s. ascundere, ascuns, (pop.) pitire, pituiâre. (~ lui in spatele unui copac.) DOSIT adj. 1. ascuns, (pop.) pitit, pitulat, (înv. şi reg.) supus. (Un lucru /vj 2. ascuns, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaş, (înv. şi reg.) săcret, (reg.) lăturiş. (In ungherul cel mai ~.) DOSNIC adj. ascuns, dosit, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) iăturăş, (înv. şi reg.) săcret, (reg.) lăturiş. (Locuri ~.) dosnică-vîmltă s. v. CLOGOŢEL. DOSPEÂLĂ s. aluat, maia, plămadă, plămădeală, (înv.) covăseâlă. (~ pentru creşterea plinii.) DOSPI vb. a creşte, (reg.) a răsări, (înv.) a aveni. (Aluatul a ~.) dospi vb. v. FERMENTA. DOSPIRE s. creştere. (~ a aluatului.) dospire s. v. FERMENTARE. FERMENTAŢIE. DOSPiT adj. crescut. (Aluat ~.) dospit adj. v. FERMENTAT. dost s. v. SOVÎRF. dostoi vb. v. CADRA. CĂDEA. CUVENI. TREBUI. dostoiăuie s. v. MOŞTENIRE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. DOTĂ vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. şi pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a înzestra, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu multe însuşiri.) DOTÂRE s. 1. dotaţie, echipare, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.) 2. înzestrare. (~ unei fete de măritat.) DOTÂT adj. bun, capabil, competent, destoinic, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, prâctic, practicos, prac-tisit, putinclos. (Un inginer ~.) DOTAŢIE s. 1. dotare, echipare, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei întreprinderi cu cele necesare.) 2. (JUR., coricr.) dotă, zestre, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete ele măritat.) DOTĂ s. (JUR.) dotaţie, zestre, (pop.) părte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete de măritat.) DOUĂ PtJNCTE s. (înv.) colon. DOVADĂ s. 1. indicaţie, indiciu, mărturie, pildă, probă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) răspims. (Există numeroase ~ in sprijinul...) 2. atestare, mărturie, probă. (Iată o ~ elocventă.) 3. argument, motiv, temei. (Are ~ezi să fie optimist.) 4. (JUR.) mărturie, probaţiune, probă. (O ~ adusă In sprijinul împricinatului.) 5. act, document, hîrtie, izvor, înscris, piesă, (înv. şi pop.) scris, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) cârte, izvod, încredinţăre, răvaş, sinet, teşchereâ, uric, zâpis. (Numeroase ~ezi atestă acest fapt istoric.) 6. adeverinţă, mărturie, (înv.) patentă, răvaş, siguranţă, sinet, testimoniu, teşclicreă, zapiscă, (rusism înv.) rospiscă. (~ din care rezultă calitatea sa.) DOVEDI vb. 1. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 2. a demonstra, a indica, a proba, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitură.) 3. a arăta, a demonstra, a manifesta, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 4. a argumenta, a demonstra, a întări, a proba, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.) 5. a prididi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. şi Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.) dovedi vb. v. ASASINA. BATE. BIRUI. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. OMORÎ. SFÎRSI. SUPRIMA. TERMINA. UCIDE. DOVEDIRE s. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor afirmate.) DOVEDIT adj. adeverit, confirmat, demonstrat, probat, verificat. (Ce ţi-am spus e lucru ~.) DOVEDITOR adj. justificativ, probator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.) dovîiicăt adj. v. ADINCIT. CONCAV. SCOBIT. dovlncfitfira s. v. ADÎNCITURĂ. CONCAV ITATE. SCOBITURĂ. DOVLEAC s. (BOT.; Cucurbila) (reg.) lubă, pepene, (Mold. şi Transilv.) bostân, (Transilv. şi Ban.) curcubetă, (Ban.) dulete, (Ban. şi Transilv.) ludâic. dovleac s. v. CAP. DOVLECEL s. (BOT.; Cucurbila pepo oblon-ga) (Mold. şi Bucov.) bostăn61. doxăs. v. DEŞTEPTĂCIUNE. INTELECT. INTEL IGENŢĂ.’ JUDECATĂ. M IN TE. PRICEPERE. RAŢIUNE. SPIRIT. DQXOLOGIE s. (BIS.) (înv.) slavoslovie. (~ este o chitare liturgică.) DOZA vb. 1. a potrivi, a proporţiona. (A ~ substanţele intr-un amestec.) 2. a grada, a nuanţa. (A-şi ~ efectele.) DOZAJ s. 1. dozare, potrivire, proporţionare. (~ substanţelor Intr-un amestec.) 2. dozare, gradare, nuanţare. (~ unui efect.) DOZARE s. 1. dozaj, potrivire, proporţionare. (~ substanţelor intr-un amestec.) 2. dozaj, gradare, nuanţare. (~ efectelor.) D6ZĂ s. (rar) pdrţie, (înv.) tuţie. (O ~ de medicamente.) drăblnă s. v. LOITRĂ. 257 DRĂCUŞOR DRAG s. 1. aghiuţă, demon, diavol, încornoratul (art.)» naiba (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoţchi, (pop. şi fam.) michiduţă, nichipercea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împeliţâtul (art.), mititelul (art.), nefirtâtul (art.), nevoia (art.), pîrdălnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoâră, cel-din-bâltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toâca, (înv. şi reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hî-dâclie, năpustul (art.), spurc, spurcat, şeitan, şotcă, ucigăn, (Transilv., Ban. şi Maram.) bedă, (Mold. şi Bucov.) benga (art.j, (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. şi Mold.) mutul (art.), (prin Mold. şi Bucov.) păcnetul (art.), (prin Olt.) sarsân, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) şlactrâfu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcătui (art.). 2. (IHT.) drac-de -mare (Traclnnus draco) = dragon. drăeă s. v. PĂLIUR. DRÂCILĂ s. (BOT.; Berberis vulg ar is) (reg.) agriş-roşu, lemn-galben, măcriş-păsăresc, mă-criş-spinos. «iradia s. v. IIOLERĂ. draconiăn adj. v. DRAGONIG. DRACONIC adj. (rar) draconiăn. (Măsuri ~.) DRAG adj., s. 1. adj. iubit, scump, (fig.) dulce. (Fiinţă ~ .)2 s. iubit, scump. (~ meu!) 3. adj. iubit, îndrăgit, scump. (Lucruri ~.) 4. adj. afectuos, dezmierdător, drăgăstos, duios, iubitor, mîngîietor, tandru, (înv.) mîngîiăs, (fig.) cald. (îi şoptea cuvinte ~.) drag s. v. DRAGOSTE. IUBIRE. DRAGĂJ s. dragare. (~ fundului unei ape.) DRAGĂRE s. dragaj. (~ minelor marine.) DRAGAVEI s. (BOT.) 1. (Rumex crispus) Ştevie, (reg.) crestăţeă, hrenuţ, iimba-boului. 2. (Rumex palustris) dragaveică, ştevie, măcriş de apă. dragavei s. v. MĂCRISUL GALULUI. STE-VIE. DRAGAVEICĂ s. (BOT.; Rumex palustris) dragavei, ştevie, măcriş de apă. drăgliina s. v. GARÎMB. dragohetc s. v. REPEDE. DRAGOMĂN s. (înv.) tergimăn. (~ la Curtea otomană.) dragoman s. v. INTERPRET. TĂLMACI. TRADUCĂTOR. TRANSLATOR. dragomîr s. v. MĂCRISUL CALULUI. ştevie. dragon s. I. (IHT.; Trachinus draco) drac-de-mare. 2. (ASTRON.; art.,) balaurul (art.). (~ este o constelaţie din emisfera boreală.) DRĂGOSTE s. 1. amor, iubire, (înv. şi reg.) îboste, (înv.) llbov. (~ llnărului pentru ea.) 2. iubire, (pop.) drag. (îţi ofer cartea cu toată ~.) 3. (concr.) amor, iubire, iubit, (Olt.) iub. (Tu eşti ~ mea!) 4. afecţiune, iubire. (îl înconjura cu multă ~.) 5. (BOT.; Sedum carpaticum) (reg.) masa-răiului. drag osie s. v. LIMBA-CUCULUI. PORTU-LACĂ. dragostea-fetci s. v. SILUR. dram s. v. GRAM. PIC. dramatic adj. v. IMPRESIONANT. ZGUDUITOR. dramatism s. v. TENSIUNE. DRAMATURGIE s. (UT.) scenă, teatru. (A îmbogăţit ~ românească.) drăniţă s. v. ŞIŢĂ. DRAPĂ vb. a cuta. (A ~ un material textil.) DRAPĂT adj. cutat. (Perdea ~.) DRAPEL s. steag, stindard, (livr. şi poetic) flămură, (rar) bandieră, (înv. şi reg.) banderiu, prăpur. (~ unei ţări.) DRĂSTIC adj. 1. aspru, sever, (fig.) dur. (O pedeapsă ~.) 2. extrem, radical. (Măsură ~.) 3. eficace, eficient, energic, puternic. (Un medicament ~.) drăeărle s. v. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. NĂZBÎTIE. POZNĂ. ŞTRENGĂRIE. DRĂCESC adj. 1. demonic, diabolic, diavolesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniăc, mefistofelic, (înv. şi pop.) satanesc, (înv.) demo-nicesc, mainonic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. diabolic, infernal. (Un ritm ~.) DRĂCEŞTE adv. diavoleşte. DRĂCIE s. 1. bazaconie, bizarerie, bîzdî-ganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcovenie, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comădie, (reg.) dănănăie, năgodă, şozenie, (Ban. şi Olt.) mirăz, (Transilv. şi Ban.) mirăzenie, (Mold.) şanţ. (Multe ~ a mai văzut.) 2. drăcovenie, năzbîtie, poznă, ştrengărie, (pop.) drăeărle, (fam.) parascove-nie. (A făcut o ~ .) DRĂCOĂICĂ s. 1. diavoliţă, tartori lă, (rar) diavoloăică, (reg.) sarsaoroăică, tărtăroăică. (O ~ din mitologia populară.) 2* diavoliţă, ştrengăriţă, tartoriţă, (Mold.) zgîtie. (Maria e o ~.) DRĂCOS adj. 1. poznaş, ştrengar. (Om ~.) 2. neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbînţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubâtic, sturluibât, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) şulhetic, (înv.) zburdătic, zburdător. (Copil ~.) DRĂCOVENIE s. 1. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitâte, (pop.) comedie, (reg.) dănănăie, năgodă, şozenie, (Ban. şi Olt.) mirăz, (Transilv. şi Ban.) mirăzenie, (Mold.) şanţ. (Multe ~ a mai văzut.) 2. drăcie, năzbîtie, poznă, ştrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovănie. (A făcut o ~.) DRĂCUÎ vb. a înjura, a ocărî, (livr.) a invectiva, (înv. şi pop.) a măscări, (pop.) a stropşi, a sudui, (prin Ban.) a tîrtăi, (înv.) a mustra, (fig.) a îmbăia, (înv. şi pop. fig.) a spurca, (arg.) a sictiri, a sictirişi. (Pentru ca ii ~ ?) DRĂCULfîŢ s. drăcuşor. DRĂCUŞOR s. drăculeţ. DRĂGAICĂ 258 DRÂGx\IGA s. 1. sînziene (pl.). (~ se sărbătoreşte ta 24 iunie.) 2. (BOT.; Galium venim) sînziană, (reg.) sîmiână, sînzănioâră, smintînică, floarea-lui-Sîntion. 3. (BOT.; Galium motlugo) sînziană albă, (reg.) beteala-reginei. drăijăică s. v. BÎLCI. IARMAROC. SÎNZIENE DE GRĂDINĂ. TÎRG. (lră<| ăi ce s. pl. v. IELE. DRĂGÂLÂŞ adj. drăguţ, frumuşel, (Transilv. şi Ban.) clnaş, (fig.) dulce. (Un copil ~.) DRĂGĂLĂŞENIE s. farmec, graţie, (livr.) şarm. (Are o ~ înnăscută.) DRĂGĂSTOS adj. 1. afectuos, dezmierdă-tor, drag, duios, iubitor, mîngiietor, tandru, (înv.) mingîios, (fig.) cald. (îi şoptea cuvinte ~ .) 2. galeş, languros, tandru. (I-ci aruncat o privire ~.) drag avii s. pl. v. SPANAC, drăg binar s. v. CARÎMB. drăgosleălă s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGIIERE. drăgostf vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. IUBI. MÎNGÎIA. drăgoslîrc s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGIIERE. drăguleţ s. v. EGHILET. DRĂGUŢ adj. 1. drăgălaş, frumuşel, (Tran-silv. şi Bucov.) clnaş, (fig.) dulce. (Un copil~ .) 2. agreabil, estetic, frumos, plăcut. (Un aspect ~.) 3. agreabil, amuzant, distractiv, plăcut. (Un spectacol ~ .) 4. amabil, atent, curtenitor, galant, gentil, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (~ cu femeile.) drăguţ s. v. AMANT. CONCUBIN. IUBIT. PRIETEN, drăguţă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. _ PRIETENĂ. DRĂMĂLUl vb. a drămui. (A ~ o marfă.) DRAMĂLUÎRE s. drămuire. (~ unei mărfi.) DRĂMUI vb. a drărnălui. (A ~ ceva cu precizie.) drămui vb. v. CHIBZUI. GÎNDI. JUDECA. SOCOTI. DRĂMUIRE s. drămăluire. (~ unei mărfi.) drămuire s. v. CHIBZUIRE. DELIBERARE. GÎNDIRE. JUDECARE. DREAPTxA ORIENTATĂ s. (MAT.) axă. DREĂVĂ s. (pop.) dring. (~ pentru bătut Tuia.) dregător s. v. DEMNITAR, dregă(orie s. v. DEMNITATE. POZIŢIE. RANG. TREAPTĂ. DREGE vb. a cirpi, a repara. (A ~ un obiect rupt.) drege vb. v. ARANJA. AŞEZA. CĂLĂUZI. CLASA. CLASIFICA. CONDUCE. CON-TRAFACE. DEPANA. DICHISI. DIRIJA. DISPUNE. DISTRIBUI. FALSIFICA. FARDA. FERCHEZUI. FORTIFICA. GĂTI. GHIDA. GRUPA. ÎMPĂRŢI. ÎMPODOBI. ÎNDREPTA. ÎNDRUMA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTĂRI. ÎNTOCMI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. MACHIA. ORDONA. ORGANIZA. ORÎNDUI. POTRIVI. POVĂ-ŢUI. PUNE. RECONFORTA. REFACE. REPARA. REPARTIZA. RESTABILI. RIDICA. RÎNDUI. SFĂTUI. SISTEMATIZA. SPILCUI. TĂMĂDUI. TICLUI. TONIFICA. VINDECA. VOPSI. dregere s. v. DEPANARE. DEPANAŢ1E. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAŢIE. DRENÂJ s. drenare. (~ apei de pe uri teren.) DRENĂRE s. drenaj. (~ apei de pe un teren.) DREPNEĂ s. (ORNI'T.; Cypselus apus)(pop.) lăstun-mâre, lăstun-negru, (reg.) rîndunică-de-mtinte, rîndunică-de-pădure, rîndunică-de ploaie, rîndunică-de-turn, rîndunică-de-ziduri. DREPT adj., adv., s., prep. I.I. adj. direct, neocolit. (Drum ~ spre...) 2. adv. aţă, direct, neocolit, sfoară, (pop.) oblu. (Merge ~ spre casă.) 3. adj. (livr.) rectillniu, (pop.) oblu. (Dungă, linie 4, adj. vertical. (Stîlp ~.) 5. adj. (BOT.) erect, vertical. (Tulpini ~.) 6. adj. abrupt, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, rîpos, vertical, (rar) pră-păstult, priporît, (pop.) oblu, (reg.) ponclş, prăvălât, prăvălâtic, ripit, rîpuros, ţănnnros, (prin Transilv.) priporlu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 7. adv. perpendicular, vertical, (înv.) prost. (Muntele se înălţa ~ înaintea noastră.) 8. adj. neapleeat. (Cu spinarea ~.) 9. adj. băţos, rigid, ţeapăn. (O ţinută ~.) 10. adv. băţ, băţos, rigid, ţeapăn. (Stă ~.) 11. adj. neted, plan, plat, şes, (pop.) oblu, (reg.) şesos, (Olt. şi Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, şters. (O suprafaţă un loc ~.) II.1. adj. imparţial, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (înv.) nefăţărlt. (Om ~.) 2. adj. adevărat, corect, exact, just. (O concluzie ~.) 3. adv. adevărat, just. (A vorbit ~.) 4. adj. echitabil, just. (Decizie ~.) 5. adv. întemeiat, just, temeinic. (A judecat ~.) 6. adj. îndreptăţit, just, legitim, (O cerere ~.) 7. adv. chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (pop.) dblu, taman, (înv. şi reg.) prlsne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (îl nimereşte ~ în frunte ; cade ~ pe el; a venit ~ la ora convenită.) III. s. 1. jurisprudenţă, (înv. şi pop.) legile (pl. art.), (înv.) drit. (învaţă 2. autoritate, calitate, cădere, competenţă, îndreptăţire, (înv.) volnicle. (Nu am ~ să mă pronunţ.) 3. împuternicire, putere, (înv.) tărie. (Are depline ~ uri.) 4. privilegiu. (M-am folosit de acest ~ pe care îl am.) IV. 1. adv. ca. (Socoteşte-te ~ absent.) 2. prep. ca, de, pentru, spre. (~ încercare.) 3. prep. ca, (înv. şi reg.) spre. (Crede că trebuie să ceară ~ răsplată...) drept prep. v. LÎNGĂ. DREPTAR s. (TEHN.) colţar, echer, (reg.) cot, ghiunie. (~ zidarului.) dreptar s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE. DREPTATE s. 1. echitate, justiţie, (înv.) lege. (A restabilit ~ cuiva.) 2. justeţe, temeinicie, (înv.) rezon. (~ cauzei sale.) dreptate s. v. ACŢIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES. 259 DRUG DREPTUNGHI s. (MAT.) (înv.) rectân-gul. DREPTUNGHIULAR adj. rectangular. (Obiect de formă ~.) dres adj. v. ARANJAT. COCHET. CONTRAFĂCUT. DICHISIT. ELEGANT. FALSIFICAT. FARDAT. FERCHEŞ. FERCHEZUIT. GĂTIT. ÎNGRIJIT. MACHIAT. REFĂCUT. REPARAT. SPILCUIT. VOPSIT. dres s. v. AROMAT. CONDIMENT. FARD. INGREDIENT. MIRODENIE. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAŢIE. DRESĂ vb. I. a deprinde. (A ~ un animal, la circ.) II. a întocmi, a redacta. (A~ un act, un proces-verbal.) DRESĂJ s. dresare, dresură. (~ animalelor, la circ.) DRESĂRE s. I. dresaj, dresură. ( ~ unor animale, la circ.) II. întocmire, redactare. (~ unui proces-verbal.) DRESĂT adj. învăţat. (Animal ~.) DRESOR s. îmblînzitor. (~ de lei.) DREStÎRĂ s. dresaj, dresare. (~ de lei.) DREŢE s. (BOT.; Nymphaea lotus therma-lis) duminecea, (reg.) gălbenele (pl.), scrinti-toăre. dreţ-gălbcn s. v. CRIN-GALBEN, dreven adj. v. AMORŢIT. ÎNŢEPENIT. DRIBLĂJ s. (SPORT) driblare, dribling. (~ adversarului direct.) DRIBLĂRE s. (SPORT) driblaj, dribling. (~ adversarului.) DRIBLING s. (SPORT) driblaj, driblare. (~ la portarul advers.) DRIC s. 1. (TEIiN.) (reg.) sandic. (~ la căruţă.) 2. car funebru, car funerar, car mortuar, (Bucov.) caravană, (Mold.) droâgă, patâşcă. dric s. v. CENTRU. COCÎRLĂ. COTIGĂ. MIEZ. MIJLOC. PUTERE. SCHIMBĂTOARE. TELEAGĂ. TOI. dricâlă s. v. PILOTĂ. SALTEA. DRICĂR s. cioclu. driciu vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. ÎNDESA. PRESA. SCORMONI. SCURMA, drimoc s. v. COACĂZĂ, dripl vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. ÎNDESAPRESA. DRÎŞCĂ s. (TEHN.) făţuitoare, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. şi Ban.) şimitău. (~ pentru mortar.) DRIŞCUÎ vb. a făţui. (~ un zid proaspăt tencuit.) drişcui vb. v. TENCUI. drişcuiălă s. v. TENCUIALĂ. DRIŞCUIRE s. drişcuit, făţuire, făţuit. (~ tencuielii unui zid.) DRIŞCUIT s. drişcuire, făţuire, făţuit. (~ tencuielii unui zid.) drit s. v. DREPT. JURISPRUDENŢĂ. drîgîi vb. v. CLĂTINA. HÎŢÎI. HÎŢÎNA. HODOROGI. HURDUCA. HURDUCĂI. HURUI. SCUTURA. ZDRONCĂNI. ZDRUNCINA. ZGÎLŢÎI. ZGUDUI. drîglâ vb. v. DĂRĂCI. PĂRUI. PIEPTĂNA. SCĂRMĂNA. driglă s. v. GLOABĂ. MÎRŢOAGĂ. drîglu s. v. COCIORVĂ. DARAC. DĂRĂ-CITOR. SCĂRMĂNĂTOARE. DRIMBĂ s. (MUZ.) drîng. drimboi vb. v. BOSUMFLA. ÎMBUFNA-drîmboiât adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT. drîniboicre s. v. BOSUMFLARE. ÎMBUFNARE. DRÎNG s. (MUZ.) drimbă. (A ciula din drîng s. v. DREAVĂ. drîngăui vb. v. ZDRĂNGĂNI, droâgă s. v. CAR FUNEBRU. CAR FUNERAR. CAR MORTUAR. DRIC. DROĂIE s., adv. 1. s. bandă, buluc, ceată, cîrd, gloată, grămadă, grup, mulţime, pilc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canarâ, ciurdă, mişină, (Olt. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clâpie, (inv.) cin, tacfm. (O ~ de copii.) 2. adv. buluc, gloată, grămadă, valvirtej. (S-au repezit ~ la el.) DROB s. I. bulgăre, grunz, (pop.) zgrunţ, zgrunţur. (Un~de sare.) 2. (BOT.; Genista tinctoria) drobiţă, (reg.) drobişor, drobuşor, ge-nlstră, grozâmă, spartă. 3. (BOT.; Isalis tinctoria) drobuşor, (reg.) boiengioâic, cardamâ, drobişor, laba-mîţei. drob s. v. COS. LADĂ. LEMNUL-BOBU-LUI. SALCÎM-GALBEN. drobişor s. v. DROB. DROBITĂ. DROBUŞOR. POJARNIŢĂ. SUNĂTOARE. DROBIŢĂ s. (BOT.; Genisla tinctoria) drob, (reg.) drobişor, drobuşor, gemstră, grozâmă, spartă. drobiţă s. v. RECHIE. DROBUŞOR s. (BOT.; Iscdis tinctoria) drob, (reg.) boiengioâie, cardamâ, drobişor, laba-mîţei. drobuşor s. v. DROB. DROBIŢĂ. DROG s. stupefiant.^ (Trafic de ~uri.) drog s. v. GROZÂMĂ. DROJDIE s. 1. levură, (reg.) taică. (~ de bere.) 2. maia, plămadă, plămădeală. (~ pentru aluatul de piine.) 3. (prin Ban.) logor. (~ depusă pe fundul unui butoi.) 4. zaţ, (inv.) telveâ. (~ de cafea.) drojdie s. v. LEPĂDĂTURĂ, dropică s. v. CIROZĂ HIDRICĂ. HIDRO-PIZIE. dropicos s., adj. v. FIIDROPIC. dropie mică s. v. SPURCAGI. dropie pitică s. v. SPURCACI. DROPIOI s. (ORNIT.) (prin Bucov.) zdrob, (glumeţ) mitropolit. (~ este bârbătuşul dropiei.) dropiţă mică s. v. SPURCACI. droşcăr s. v. BIRJAR. SURUGIU. VIZI- TIU. droşcă s. v. BIRJĂ. TRĂSURĂ, droşcărie s. v. BIRJĂRIE. drot s. v. ARC. RESORT. SÎRMĂ. DRUG s. 1. bară. (Un ~ de fier.) 2. (reg.) rudă. (Un~ de stejar.) 3. (TEHN.) cîrmă, oişte, pîrghie, proţap. (~ la moara de vînt.) 4. (TEHN.) broască. (~ la masa dulgherului.) DRUG 260 druq s. v. BARA. CARÎMB. CEAFĂ. CERBICE. LINGOU. drugă s. v. BĂTĂTOR. COCEAN. ŞTIULETE. drugălău s. v. COCEAN. ŞTIULETE, drugi s. pl. v. BUTUCI. PLAZURI. TĂLPI. DRUM s. 1. cale, (înv. şi reg.) potecă. (Nu-i sta in ~.) 2. drum-dc-fier — cale-feiată, Iinie-fcrată, (pop.) şină, (TransiJv., Buco*’. şi Ban.) ştrec. 3. călătorie, deplasare, voiaj, (inv.) plimbare, umblet. (Un ~ lung şi obositor.) 4. cursă, deplasare. (La prima camionul s-a comportat bine.) 5. alergătură, cursă. (A făcut două ~ in piaţă.) 6. itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marşrut, (înv., în Mold.) şleau. (~ urmat de un vehicul.) dnimâr s. v. CĂLĂTOR. DRUMEŢ, drumâş s. v. CĂLĂTOR. DRUMEŢ, drumătoriu s. v. CĂLĂ TOR. DRUMEŢ. DRUMEŢ s. călător, (reg.) drumâş, (Tran-silv.) drumâr, drumătoriu, (inv.) strâinic. (Un ~ obosit de cale.) DRUMEŢIE s. I. excursie. 2. turism, drumuî vb. v. CĂLĂTORI. UMBLA. VOIAJA. DRUMULEŢ s. drumuşor. drumul-laptelui s. v. CALEA-LACTEE. CALEA-LAPTELU I. druinui-robilor s. v. CALEA-LACTEE. CALE A-LAPTELUI. DRUMUŞOR s. drumuîeţ. DRUPACEE s. (BOT.) sîmburoasă. (Prunul este o ~.) druşeă s. v. VĂTĂŞIŢĂ. VORNICEASĂ. DUALISM s. dualitate. (~ unui fenomen.) DUALITATE s. dualism. (~ unui principiu.)^ DUBĂ s. autodubă. (~ este un autocamion închis.) dulias. v. AREST. BUHAI. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PIUĂ. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. dubăîar s. v. ARGĂSITOR. CARABAN. NASICORN. TĂBĂCAR. dubălăreâsă s. v. TĂBĂCĂREASĂ. dubălărie s. v. ARGĂSITORÎE. TĂBĂCĂ-RIE. dubeălă s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT. duM vb. v. ARGĂSI. TĂBĂCI. DUBIOS adj. 1. incert, îndoielnic, nesigur, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) îndoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 2. suspect, (astăzi rar) problematic. (O persoană ~.) 3. echivoc, îndoielnic, necurat, suspect. (I)e o morală ~.) 4. suspect, veros. (Afaceri, speculaţii /V , ) «Iubire s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT, dubit adj. v. ARGĂSIT. TĂBĂCIT, dubit s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT. DUBlŢĂ s. autodubiţă. (O ~ de o tonă.) DtJBIU s. incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranţă, rezervă, scepticism, şovăială, şo- văire, (astăzi rar) necredinţă, (înv.) aporie, îndoinţă. (Am o oarecare teamă şi un ~ in privinţa...) DUBLĂ vb. 3. a îndoi, (rar) a duplica, a reduplica, (înv.) a îndupleca. (A ~ o sumă de bani.) 2, a căptuşi. (A ~ o haină.) DUBLARE s. 1. îndoire. (~ mizei la un joc.) 2. eăptuşire. (~ a unei haine.) dublă s. v. BANIŢĂ. DUBLU-DEGALI-TRU. DUBLET s. (FJZ.) dipol. (~ electric.) DtJBLU adj. îndoit. (A plătit un preţ ~.) DUBLU-DEC AL ITBU s. baniţă, (pop.) dublă, (reg.) mierţă, (Mold. şi Bucov.) dimerlie, (Transilv. şi Olt.) ferdelă, (prin Ban.) măsură, (prin Olt.) sinice, (Mokl. şi Bucov.) stamboâlă. (~ pentru cereale.) DUBLIÎRĂ s. căptuşeala. (~ la o haină.) DOCĂ s. plecare, pornire. (E gala de ~.) ducă s. v. DUCE. ducâ-se-pe-pustii s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. EPILEPSIE. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. DUCE s. (inv.) ducă, herţog. (~ de Bur-gundi a.) DOCE vb. 1. a căra, a purta, a transporta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a trans-portarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a lua, a transporta. (Maşina ne-ci ~ pinâ la...) 3. a deplasa. (~ lingura la gură.) 4. a se deplasa, a merge, a se mişca, a umbla, (pop.) a se purta. (Se ~ puţin prin grădină.) 5. a se da, a se deplasa, a merge. (Se ~ cu doi paşi înapoi.) 0. a se deplasa, a se transporta. (S-a ~ la faţa locului.) 7. a se căra, a pleca. (Să te ~ imediat de aici!) 3. a merge, a pleca, a porni, (pop.) a (se) mişca, (inv. şi reg.) a păsa. (Unde te ~?) 9. a merge. (Se ~ la doctor.) 10. a merge, a trece. (Te rog să te ~ şi pe la noi.) li. a colinda, a cutreiera. (Se ~ prin muzee.) 12. a aduce. (Mi-a ~ pachetul acasă.) 13. a călăuzi, a conduce, a ghida, a îndruma. (O ~ prin muzee.) 14. a acompania, a conduce, a însoţi, a întovărăşi, a petrece, (reg.) a introloea. (îl ~ pinâ la poartă.) 15. a conduce, a purta. (O ~ de mină.) 10. a transmite. (A-i ~ salutări de la...) 17. a se îndrepta, a merge. (Acesta e drumul care ~ spre...) 18. a trage, a trasa. (~ linii paralele.) 19. a (se) difuza, a (se) împrăştia, a (se) întinde, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a~ peste tot.) 20. a depune, a desfăşura, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 21. a da, a desfăşura, a purta, a susţine, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă cu inerţia.) 22. a întreţine, a purta. (A ~ o corespondenţă vie cu...) 23. a îndura, a răbda, a suferi, a suporta. (El a ~ tot greul.) 24. a rezista, a ţine. (O haină care ~ la tăvăleală.) 25. a trăi, a vieţui. (O ~ rău.) 26. a-i merge. (Ştiu că o ~ bine I) 27. a se încheia, a se sfîrşi, a se termina, a trece. (S-a ~ şi vacanţa l) 28. 261 DUIOŞIE a deceda, a dispărea, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfirşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvîrşi, (înv. şi rcg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni (înv. şi reg. ir.) a se spârge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (S-a ~ şi bietul Matei!) duce vb. v. ADEMENI. AMĂGI. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GUVERNA. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. STĂPÎNI. TRIŞA. DUCERE s. 1. cărare, cărat, dus, purtare, transport, transportare. (~ rănitului la spital.) £. mergere, mers, plecare, pornire. (Dupăi~ lui acolo.) 3. tragere, trasare. (~ unei linii.) 4. purtare, susţinere. (~ unei campanii de presă.) DUD s. (BOT.; Morus) (înv. şi reg.) mur, (reg.) pomiţâr, (Mold.) agud, (Transilv. şi Ban.) frăgâr. DUDĂ s. (BQT.) (înv. şi rcg.) mură, (reg.) pornită, (Mold.) agiidă, (Transilv.) fragă. dudă s. v. BURLAN. dudâu s. v. BĂLĂRIE. BURUIANĂ. CUCUTĂ. duducă s. v. DOMNIŞOARĂ. DUDUIE. DUDUI vb. 1. a se clătina, a se cutremura, a dirdîi, a tremura, a se zgudui, (Mold. şi Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (~ pereţii.) 2. a bnbui, a detuna, a trăsni, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ in depărtare.) 3. a vui, (rar) a vijii. (Focul ~ in sobă.) dudui vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎMBOLDI. ÎNDEMNA. ÎNDEPĂRTA.^ DUDOlE s. domnişoară, (Mold. şi Bucov.) duducă, (înv.) demoazelă, madmoazelă. DUDUIT s. 1. cutremurare, duduitură, zgu-duitură. (Un ~ puternic al pereţilor.) 2. bu-buire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, duduitură, trăsnet, trăsni-tură, vuiet, (rar) detunet, (înv. şi reg.) sunet, (rcg.) durat. (~ tunului.) 3. duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durat, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) DUDUITORĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O ~ puternică a pereţilor.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detu-nare, detunat, detunătură, duduit, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 3. duduit, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) DUfiL s. (rusism înv.) poedinoc. (L-a provocat la ~.) DUET s. (MUZ.) duo. (Un~ celebru dintr-o operă.) DUGHEANĂ s. (Transilv.) b61tă. (Vinde intr-o ~.) dugheână s. v. MAGAZIN. PRĂVĂLIE. dughengiu s. v. PRĂVĂLIAŞ. DUGHÎE s. (BOT.) 1. (Selaria italica) (reg.) mohdr, păring. 2. (Selaria verticillata) mohor, mei-păsăresc, (rcg.) bursoâcă. duglân adj., s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR. âugllş adj., s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR. dugds adj. v. INSOCIABIL. ÎNCĂPĂŢÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. RECALCITRANT. REFRACTAR. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ. DUH s. 1. apariţie, arătare, fantasmă, fan-tomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iâzmă, moroi, (reg.) arătânie, necurăţenie, pâter, (Ban.) năhoâdă, (Mold. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (Li se pare că un ~ bîntuie pădurile.) 2. (BIS.) spirit. (Sfîntul ~J3. spirit, suflet. (~ şi materia.) 4. haz, spirit, umor, (fig.) piper, sare. (Glumă plină de ~.) duh s. v. APUCĂTURĂ. CALCUL. CARACTER. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPRINDERE. DESTEPTĂ-CIUNE. DUHOARE. FIRE. GÎND. IDEE. INFECŢIE. INTELECT. INTELIGENŢĂ. INTENŢIE. ÎMPUŢICIUNE. JUDECATĂ. MANIERE. MIASMĂ. MINTE. MORAVURI. NATURĂ. NĂRAVURI. OBICEIURI. PLAN. PRICEPERE. PROIECT. PURTARE. PUTOARE. RAŢIUNE. RĂSUFLARE. RESPIRAŢIE. SOCOTEALĂ. SPIRIT. SUFLARE. TEMPERAMENT, du han s. v. TUTUN, diihănî vb. v. FUMA. dubli vb. v. DUHNI. MIROSI. PUŢI. DUHNI vb. a mirosi, a puţi, (prin Mold.) a se auzi, (Mold.) a duhli, (înv.) a duhori. (~ a băutură.) DUHOARE s. infecţie, impuţiciune, miasmă, putoare, (livr.) fetidităte, (înv.) duh, smreduire. ( Simţea O /^/ insuportabilă.) duhori vb. v. DUHNI. MIROSI. PUŢI. DUHOVNIC s. (BIS.) confesor, (astăzi rar) spiritual, (înv.) mărturisitor, spoveditor. (Preotul care spovedeşte se numeşte ~.) duhovnic s. v. CLERIC. DUHOVNICESC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoţesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.) duhovnici vb. v. MĂRTURISI. SPOVEDI. DUIOS adj. 1. emoţionant, impresionant, înduioşător, mişcător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvăşitor, (înv.) simţitor. 2. afectuos, dezmierdător, drag, drăgăstos, iubitor, mîngîietor, tandru, (înv.) mîngîios, (fig.) cald. (îi şoptea cuvinte ~.) 3. dureros, jalnic, trist. (Un clntec ~.) 4. îndurerat, întristat, trist. (Se confesa cu un glas ~.) DUIOŞIE s. 1. emoţie, înduioşare. (Cu glasul plin de ~.) 2. melancolie. (O ~ de neînvins pentru vremurile copilăriei.) 3. durere, întristare, jale, tristeţe. (~ exprimată de o doină.) DUIUM 262 DUIUM s. grămadă, mulţime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (înv. şi pop.) măre, poiede, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posinol, tălâbă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mullit, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (~ de trupe duşmane.) duii'im s. v. CAPTURĂ. PRADĂ, dul s. v. GANGLION. DULÂMĂ s. suman, (reg.) contăş, recăl, (Transilv. şi Maram.) giibă. (~ de dimie.) dulandracjiu s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND. DULÂP s. 1. garderob, şifonier, (înv. şi reg.) sicriu, (prin Transilv.) câstăn, (prin Ban.) ormân, (Transilv.) parsec.hi, (Transilv. şi Maram.) sifon, (prin Ban.) şofrînâr. (Pune hainele in ~.) 2. leagăn, scrînciob, (înv. şi reg.) scîrciuin, (reg.) huiţ, (Transilv.) virtej, (Ban.) vîrtiloi, (prin Transilv.) zdrîncă. (S-a dat in ta moşi.) dulăp v. SCÎNDURĂ. DULĂPÂŞ s. dulăpior. (~ pentru copil.) DULĂPI(5r s. duiăpaş. (Un ~ pentru lenjerie.) DULĂU s. (ZOOL.) zăvod, (prin Transilv.) pugleu, (Mold. şi Bucov.) zăblău. (Un ~ pentru păzit curtea.) dulăul s. art. v. CÎ1NELE-MARE. DULCE adj. 1. îndulcit. (Cafea ~.) 2. proaspăt. (Lapte ~.) 3. nesărat. (Brînză ~.) dulce adj. v. AGREABIL. ARMONIOS. BLÎND. CALM. DELICAT. DOMOL. DRAG. DRĂGĂLAŞ. DRĂGUŢ. ESTOMPAT. FIN. FRUMOS. FRUMUŞEL. GINGAŞ. GRAŢIOS. IUBIT. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. LIN. LINIŞTIT. MELODIC. MELODIOS. MODERAT. MUZICAL. NETULBURAT. PAL. PALID. PARFUMAT. PAŞNIC. PIERDUT. PLĂCUT. POTOLIT. POTRIVIT. SCUMP. SONOR. STINS. SUAV. STERS. TEMPERAT. TIHNIT. UNDUIOS. UŞOR. DULCEĂG adj. 1. (rar) dulciu. (Un fruct ~.) 2. fad, insipid, searbăd, (rar) spelb, (Transilv.) lihod, (Bucov.) lfnced. (O mîncare ~.) dulceăcj adj. v. LANGUROS. MIEROS. SENTIMENTAL. DULCEĂŢĂ s. (Transilv. şi Ban.) pccmez, (Transilv.) silvoiz. (~ de caise.) dulceaţa s. v. MAGIUN, dulcegărie s. v. SENTIMENTALISM, dulcele crăciunului s. v. CÎRNELEAGĂ. HARŢI. DULCIŞOR s. (BOT.; Hedysarum) (reg.) cap-de-cocoş. dulciu adj. v. DULCEAG. DULCIURI s. pl. cofeturi (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumari-câle (pl.). (A mincat multe ~.) duleân s. v. COCEAN, dulete s. v. DOVLEAC, duleţi s. pl. v. PEPENE. DULGPIER s. lemnar, (înv. şi reg.) teslâr, (reg.) cioplitor, (Transilv.) bărdâş, (prin Ban.) mâuăr. DULGHERIE s. dulgherit, lemnărie, (înv. şi reg.) teslărie. (Se ocupă cu ~.) DULGHERIT s. dulgherie, lemnărie, (înv. şi reg.) teslărie. (Se ocupă cu ~.) DULIE s. (TEIIN.) fasung. (~ la un bec.)-DUMBEŢ s. (BOT.; Teucrium chamaedrys) (reg.) jugărel, jugăreţ, scllpeţ, spulbcrătură, sugărel. du iubeţ s. v. IARBĂ-USTUROASĂ. DUMBRĂVĂ s. (reg.) berc, rădiăc, rediş,. rediu, (Ban.) zăbrăn. (O ~ intr-o pădure seculară.) dumbrăvnic s. v. CÎNEPIOARĂ. DUMBRĂVEĂNCĂ s. (ORN1T.; Coracias garrulus) (reg.) căcău, cioară-pucioâsă, curbai b astru. DUMERI vb. 1. a înţelege, a se lămuri, a pricepe, a şti, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu le-ai ~ cc-am vrut să-ţi spun?) 2. a (se) clarifica, a (se) edifica, a (se) lămuri. (S-a ~ imediat ce i-a văzul actele.) DUMERIRE s. clarificare, edificare, lămurire. (~ lui intr-o problemă.) DUMERIT adj. clarificat, edificat, lămurit.. (Sint pe deplin ~.) dumesnic adj. v. DOMESTIC, dumesiiici vb. v. DOMESTICI. ÎM BL ÎN ZI. dumesnieire s. v. DOMESTICIRE. ÎMBLÎN-ZIRE. dumesnicit adj. v. DOMESTICIT. ÎMfîLÎN-ZIT. dumică vb. v. AMESTECA. CIOPÎRŢI. MESTECA. SFÎRTECA. SFÎŞIA. dumicât s. v. GURĂ. ÎMBUCĂTURĂ. ÎNGHIŢITURĂ. MUŞCĂTURĂ. DUMINECEĂ s. (BOT.; Xymphaeu lotus: thermalis) dreţe, (reg.) gălbenele (pl.), scriuti-toâre. DUMINICA FLORIILOR s. (BIS.) florii (pl.), (reg.) duminica vlăstârilor, staurile fiorii (pl.). duminica vlăstârilor s. v. DUMINICA FLORIILOR. FLORII. dumitrăş s. v. SĂPUNELE. DUMITRÎŢĂ s. (BOT.; Chrysanthemuni in-dicum) crizantemă, tufănică, (reg.) aurătă, cătălină, mărgărită, român, tătălşă, flori-de-iârnă (pl.), gura-paliârului, romaniţă-mâre, rujă-de-toâmnă, salomii-gâlbene (pl.). DUMNEALUI pron. dînsul, el, (pop.) dum-neasâ, (înv.) nusul. (~ m-a invitat.) dumneasâ pron. v. DÎNSUL. DUMNEALUI. EL. DUMNEATĂ pron. dumneavoastră, tu, (Mold. şi fam.) mată. (~ ce spui?) DUMNEAVOĂSTRĂ pron. 1. voi. (Veniţi şi ~ cu noi?) 2. dumneata, tu, (Mold. şi fam.) mata. (~ ce spuneţi?) dumnezeie s. v. ZEIŢĂ. DUMNEZEIESC adj. (BIS.) 1. ceresc, divin, sfînt, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sînt, (înv.) minunât, preaînâlt. (Pronia ~.) 2. ceresc, divin, providenţial. (Dar ~ .) dumnezeiesc adj. v. MINUNAT. SPLENDID. SUPERB. dumnezeieşte adv. v. MINUNAT. SPLENDID. SUPERB. 263 duramater DUMNEZEIRE s. (BIS.) 1. atotputernicul (ari.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpinnî (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînăltul (art.), preapu-ternical (art.), (inv. şi pop.) pronie, (pop.) sîintnl (art.), sî'ntul (art.), (inv.) atotţiitorul (ari.), Ivoreţ, zeu. 2. cer, divinitate, pronie, providenţă. (~ să-l aibă In pază!) dumue/eoaică s. v. ZEIŢÂ. DUMNEZEU s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpinul (art.), tatăl (art), ziditorul (art.), (iu limbajul bisericesc) preaînăltul (art.), prea-pu tern icul (art.), (inv. şi pop.) pronie, (pop.) sfîntnî (art.), slutul (art.), (înv.) atotţiitorul (art.), ivoreţ, zeu. 2. divinitate, idol, zeitate, zeu. (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zin. (~ al unui popor antic.) DUNĂREÂN adj. danubian. (Regiunea ~.) DUNGA vb. a tărca, a vărga, (pop.) a în-virstn. (reg.) a virsta. (A ~ un material textil.) DUNGAT adj. 1. bălţat, tărcat, vărgat, (rar) zebrăt, (pop.) învirstât, pestriţ, vîrstăt, (reg.) vircăt, (prin Ban., Transilv. şi Olt.) şergât. (Un material textil ~ .) 2. reiat. (Ţesătură ~.) DUNGA s. 1. linie, vargă, (pop.) vîrstă, (reg.) sar, (prin Ban. şi Transilv.) şârgă, (Mold. şi Bucov.) vircă. (O ţesătură cu ~i.) 2. brîu, (pop.) vîrstă. (Casa avea o ~ albastră.) 3. linie, (Transilv. şi Ban.) ştraif. (A tras o ~.) 4. nervură, striaţie, vină. (Marmură cu ~i.) 5. diră, fascicul, fişic, rază, trimbă, (fig.) sprinceană. (O ~ de lumină.) 6. latură, margine, muchie. (~ paiului, a cutiei.) 7. coastă, latură, parte. (Stă întins pe-o 8. creţ, cută, încreţitură, rid, zbircitură, (pop.) zbîrceălă, zbîrci, (prin Transilv.) ranţ, (fig.) brazdă. (O faţă plină de ~i.) DUNGĂŢE s. (BOT.; Tetragonolobus pur-purens) (reg.) nohot. DUNGULIŢĂ s. (rar) dunguţă, (pop.) văr-guliţă, vărghţă. (O ţesătură cu ~c.) dunguţă s. v. DUNGULIŢĂ. DUT0 s. (MUZ.) duet. (~ dintr-o operă.) dupăc s. v. BRlNCI. GHIONT. IZBITURĂ. IMBRÎNGEALĂ. ÎMBRÎNCITURĂ. ÎMPINSĂTURĂ. DUPĂ prep., adv. 1. prep. (local) dinapoia, dindărătul, înapoia, îndărătul. (~ casă se află...) 2. prep. (temporal) cu, de. (Zi ~ zi.) 3. prep. (temporal) peste. (Vine ~ un ceas.) 4. adv. (modal) conform, potrivit. (A lucrat ~ un plan.) 5. prep. (cauzal) pentru. (Varsă lacrimi ~ copilul pierdut.) 6. prep. (instrumental) prin, printru. (Predă o limbă ~ o anumită metodă.) 7. prep. (indică o relaţie de rudenie) dinspre, (inv.) despre. (Vâr ~ mamă.) dupăci vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNGI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI. dupăi vb. v. BUFNI. IZBUCNI. PUFNI. TROPĂI. dupăits. v. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TRO-PĂITURĂ. TROPOT. dupăiluru s. v. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TROPĂIT URĂ. TROPOT. duplică vb. v. DUBLA. ÎNDOI. DUPLICĂT s. copie. (Un ~ al diplomei.) DUPLICITAR adj. fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) făţărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriţ, (inv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) DUPLICITÂTE s. falsitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tar-tuferie, tartufism, (rar şi fam.) machiaverlîc, (înv.) făţărie, prefăcânie, prefăcătură, procle-ţie, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost dovedită ~ lui.) dupurlm vb. v. JUMULI, dupuros adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. V ÎL VOI. ZBÎRLIT. DUR adj. 1. rezistent, solid, tare, tenace, (pop.) ţeapăn, virtos. (Un material ~.) 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestăpinit, violent, (fani. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.) DUR adj. (MUZ.) major. (Do ~.) dur adj. v. CÎINESC. DRASTIC. GREU. RĂSTIT. RIDICAT. SEVER. TARE. dur adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. GÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. S ÎN GEROS. VIOLENT. DURĂ vb. a clădi, a construi, a face, a înălţa, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a femeia. (A ~ o nouă şcoală.) DURĂ vb. 1. a dăinui, a exista, a fi, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rărnîne, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit va ~ lumea şi pămlntul; vechi obiceiuri care ~ şi azi.) 2. a dăinui, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui ~ plnă astăzi.) 3. a ţine. (Spectacolul ~ două ore.) 4. a se păstra, a rezista, a ţine. (O încălţăminte care ~ mult.) DURĂBIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dăinnitdr, (pop.) purtăreţ, ţeapăn, vîrtos, (înv.) nestrămutat, ţiitor. (Ghete o construcţie ~.) 2. rezistent, trainic, viabil. (O operă ~.) 3. stabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.) DURABILITĂTE s. 1. rezistenţă, soliditate, tărie, trăinicie, (înv. şi reg.) statornicie, (inv.) nestrămutâre. (~ unui material.) 2. rezistenţă, trăinicie, viabilitate. (~ unei opere.) 3. persistenţă, (livr.) perenitate. (~ unor efecte.) DURAMĂTER s. (ANAT.) pahimeninge. DURARE 264 DURÂRE s. clădire, construcţie, construire, înălţare, ridicare, zidire, (livr.) edificâre. (~ unui nou spital.) DURATĂ s. 1, întindere, lungime, mărime. unei zile.) 2. interval, întindere, perioadă, răstimp, timp, (reg.) rahat. (Pe toată ~ examenului.) dură s. v. ROTIŢĂ. DURĂI vb. a durui, a hodorogi, a hurui, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a liurdui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căruţa ~ pe strada pietruită.) durai vb. v. TUNA. DURĂIT s. duduit, duduitură, durăitură, duruit, huruială, huruit, hurui tură, (reg.) du-răt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) DURĂITURĂ s. duduit, duduitură, dur ăi t, duruit, huruială, huruit, liuruitură, (reg.) du-răt, hurduitdră, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) durat s. v. BUBUIRE. BUBUIT. BUBUITURĂ. DETONAŢIE. DETUNARE. DETUNAT. DETUNĂTURĂ. DUDUIT. DUDUI-TURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ. TUNET. VUIET. durbână s. v. COS. LADĂ. durd adj. v. BUCALAI. BUCĂLAT. DOLOFAN. DURDULIU. GRĂSAN. GRĂSULIU. GRĂSUŢ. PLIN. ROTOFEI. ROTUND, durdă s. v. FLINTĂ. PUŞCĂ. SÎNEAŢĂ. durdui vb. v. CLĂTINA. ' CUTREMURA. DÎRDÎI. DUDUI. TREMURA. ZGUDUI. durduit s. v. DUDUIT. DUDUITURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ. durdulicâ vb. v. ROSTOGOLI. DURDULIU adj. bucălai, bucălat, dolofan, grăsan, grăsuliu, grăsuţ, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnât, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlâv. (Copil ~.) DUREĂ vb. 1. a chinui, a ţine. (Mă ~ o măsea.) 2. a îndurera, a întrista, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) DURERE s. 1. (Olt. şi Munt.) dor, (înv.) duroâre. (~ de clinti.) 2. chin, încercare, patimă, păs, pătimire, suferinţă, (înv. şi pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpăstă, (înv. şi reg.) pătimită, sefrbă, (înv.) răbdâre, strâste, suferire, (fig.) povâră. (Cite ~ a avut de indurat!) 3. calvar, canon, caznă, chin, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorle, pasiune, pedeâpsă, pedepsitiiră, rană, schingi, strădănie, strînsoâre, trudnicle. (Supus la ~i crîncene.) 4. întristare, mîhnire, (înv.) dosâdă. (Ce ~ să aud cele ce-mi spui!) 5. duioşie, întristare, jale, tristeţe. (~ exprimată de o doină.) DUREROS adj. 1. întristător, trist. (O situaţie ~.) 2. jalnic, nenorocit, trist, (înv. şi reg.) milăs. (Privelişte, întîmplare 3. duios, jalnic, trist. (Un clntec ~.) DtJRHAM s. (ZOOL.) shorthorn. (~ este a rasă de taurine.) DURIFICĂ vb. a (se) întări. (A ~ un metal.) DURIFICĂRE s. întărire. (~ unui metal.) durii)ă vb. v. ROSTOGOLI. DURITĂTE s. 1. rezistenţă, soliditate, tărie, tenacitate. (~ unui material.) 2. agresivitate, brutalitate, impulsivitate, nestăpinire, violenţă. (~ temperamentală a cuiva.) duritate s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CONSTRÎNGERE. CRUZIME. FEROCITATE. INTRANSIGENTĂ. NE ÎNDURARE. NEOMEN IE. RĂUTATE. RIGOARE. RIGUROZITATE. SĂLBĂTICIE. SEVERITATE. STRĂŞNICIE. STRICTEŢE. VIOLENŢĂ. VITREGIE, duri6î s. v. PRICII ICI. duroâre s. v. DURERE. DURUI vb. a durăi, a hodorogi, a hurui, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hurdui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căruţa ^ pe strada pietruită.) duruielc s. pi. v. JINTIŢĂ. DURUIT s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.) duruitoâre s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ. durzău s. v. JEP. JNEAPĂN. PIN PITIC, durzoaş s. v. RUJĂ. DUS adj. căzut, înfundat. (Cu ocini ~.) dus adj. v. ADEMENIT. AMĂGIT. ÎNŞELAT. PĂCĂLIT. PROSTIT. TRIŞAT. DUS s. cărare, cărat, ducere, purtare, transport, transportare. (~ rănitului la spital.) DtJŞCĂ s. gît, gură, înghiţitură, sorbitură, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.) duşi s. pl. v. DISPOZIŢIE. TOANE. VOIE. duşlâg s. v. DORN. PRIBOI. DUŞMĂN s., adj. adversar, inamic, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmâş, pizmuitor, (înv. şi reg.) pizmătâr, pizmătâreţ, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pirîs, sculătdr. (Armata ~.) duşmănesc adj. v.’ DUŞMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. DUŞMĂNEŞTE adv. (înv.) vrăjmăşeşte. (Se poartă ~.) DUŞMĂNI vb. a (se) urî, a (se) vrăjmaşi, (pop.) a (se) înduşmăni, (înv. şi reg.) a (se) piz-mui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.) DUŞMĂNIE s. animozitate, discordie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zîzanie, (livr.) inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihănie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceârtă, pizmă, pizmuire, sefrbă, (Mold.) pdxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, pâtosp scândală, sfâdă, urîcitine, vrăjbie, (latinism inv.) rancoâre. (Ce e ~ asta neîmbllnzită intre voi?) DUŞMĂNOS adj. 1. inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) 265 DVORENIN pizmâş, pizmuitor, vrăjmăşesc, (înv. şi reg.) pizmătăr, pizmătâreţ, (reg.) vrăjmăşos, (înv.) duşmănesc, mînios, potrivitor. (O acţiune ~.) 2. neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziş. (O privire 'v.j 3. ranchiunos, răzbunător, (livr.) vindicativ, (reg.) ţinâş, zăcăş. (Intenţii ~.) 4. ostil, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.) DUŞUMEA s. pardoseală, podea, seîndură, (pop.) podină, (Ban. şi Transilv.) pod, (Ban.) vatră, (înv.) planşete (pl.), pomostină. (Doarme pe ~ goală.) DU-TE-VÎNO s. (pop.) treâpăd. (Era un ~ continuu.) DCZĂ s. 1. (TERN.) ajutaj. 2. (TEXT.) filieră. dvorcâiî s. v. CURTEAN. dvorehiic s. v. CURTEAN. (lvorciîin s. v. CURTEAN. E eben s. v. ABANOS. EBRIETATE s. beţie, (prin Transilv.) şu-meneâlă. (Stare de ~.) EBULIŢIE s. (FIZ.) fierbere. (Proces de ~.) ECHER s. (TEHN.) I. colţar, (rar) vinchel. (~ pentru desenul tehnic.) 2. colţar, dreptar, (reg.) cot, ghiunfe. (~ zidarului.) ECHILIBRA vb. 1. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera. (Două forje care se ~.) 2. a (se) compensa. (Cele două fenomene se ~.) ECHILIBRARE s. 1. contrabalansare, cum-păneală, cumpănire. (O greutate pusă pentru ~.) 2. compensare. (~ celor două fenomene.) ECHILIBRAT adj. 1. armonios, concordant, proporţionat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.) 2. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, infrînat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalft. (Duce o viată ~ .) 3. cuminte, cumpănit, raţional, rezonabil, (înv.) rezonat. (Un om ~.) 4. astîmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) ECHILIBRU s. 1. stabilitate. (Se asigură ~ navei.) 2. cumpănă, cumpăneală, cumpănire. (A se afla in poziţie de ~.) 3. (rar) statică. (Tulburări de ~.) 4. armonie, concordanţă, potrivire, proporţie, proporţionalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (Uri perfect ~ al elementelor unui ansamblu.) ECHIMOZA s. (MED.) vineţeală, vinătaie, (înv.) vînătăre. (Are o ~ la ochi.) ECHINIDĂs. (ZOOL.; Echinoidea) arici-de-mare. ECHIPA vb. 1. a se îmbrăca, a se înveşminta, (înv. şi reg.) a se inveşte. (Vă rog să vă ~ si să mergem.) 2. a dota, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) echipaj s. v. CĂLEASCĂ. ECHIPAMENT s. (MIL.) efecte (pl.). (~ al unui os las.) ECHIPARE s. 1. îmbrăcare, înveşmîntare. (~ unei persoane.) 2. dotare, dotaţie, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.) ECHIPAT adj. îmbrăcat, inveşmîntat, (înv.,) invăscut. (Persoană ~.) ECHIPĂ s. formaţie. (O ~ sportivă.) ECHITABIL adj. drept, just. (Decizie ~.) ECI-IITÂTE s. dreptate, justiţie, (înv.) lege. (A restabilit ~.) ECLIITAţIE s. (SPORT) călărie. ECHIVALENT adj. coincident, concordant, corespunzător, (livr.) congruent, (înv.) consonant. (Elemente ~.) ECHIVALENŢA s. coincidenţă, concordanţă, (livr.) congruenţă. (~ unor elemente.) ECHIVOC adj., s. 1, adj. ambiguu, (livr.), amfibologie. (Exprimare ~.) 2. s. ambiguitate, (livr.) amfibolie. (~ unei exprimări.) 3. adj. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit., neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificaţie ~.) 4. adj. confuz, difuz, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit,, nedesluşit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situaţie 5. adj. dubios. îrdoiel-nic, necurat, suspect. (De o morală ~.) eelală vb. v. STRĂLUCI. eclatant adj. v. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR. ECLEZIASTIC adj. (BIS.) I. bisericesc, religios, spiritual, (înv.) religionâr. (Dogiră. 2. clerical, preoţesc, (pop.) popesc. (Adunare ~ . > *ECLIPSĂ vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (J-a ~ pe toţi cu verva sa.) eclipsă vb. v. DEPĂŞI. DISPĂREA. ÎNTRECE. PIERI. ECLIPSĂ s. (ASTRON.) (reg.) intunericime, (înv.) întunecare. (O ~ de soare.) eclisiărh s. v. CÎNTĂREŢ. DASCĂL. DIAC. PARACLISER. PSALT.' ŢÎRCOVN1C. ECOLOGÎE s. (ieşit clin uz) biononuc. ECONOM adj. adunător, cruţător, păstrător, strîngător, (înv. şi reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.) ECONOMIC adj. economicos, rentabil, (înv.) economicesc. (Un procedeu ~.) economicesc adj. v. ECONOMIC. ECONOMICOS. RENTABIL. ECONOMICOS adj. 1. economic, rentabil, (înv.) economicesc. (Un procedeu ~.) 2. spornic. (O mincare ~.) ECONOMIE s. 1. agoniseală, agonisire, agonisită, (pop.) chiverniseală, pricopseală, (reg.) priştipeâlă, (prin Maram. şi Transilv.) zoroboc, (înv.) strinsoâre, strinsură. (Are o ~ bunicică pentru zile negre.) 2. alcătuire, compoziţie, organizare, organizaţie, structură, (rar) substanţă, (fig.) urzeală. (~ unei lucrări.) ECONOMISI vb. a acumula, a aduna, a agonisi, a face, a strînge, (pop.) a chivernisi, (reg.) a priştipi, a răgădui, a sclipui, (Transilv.) a mirui, (Olt. şi Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăci, (Transilv. şi Maram.) a şporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. ( A ~ o adevărata avere.) ECONOMISIRE s. agonisire, strîngere. (~ unei sume de bani.) ECOSONDĂ s. eholot. (Cu ~ se măsoară marile adîncimi oceanice.) ECOU s. răsunet, (pop.) hăuit, sunet, (prin Transilv. şi Olt.) sun, (înv.) eho. (Un ~ în munţi.) 267 EFOR eeAu s. v. RĂSUNE T. VÎLVĂ. ecpaiâ s. v. ALAI. CORTEGIU. SUITĂ. ECTOPLÂSMĂ s. (ANAT.) hialoplasraă. ECUMENIC adj. (BIS.) (inv.) sobornic, sobornicesc. (Sinod ~.) ECVESTRU adj. călare. (O statuie ~.) ECZEMĂ s. (MED.) pecingine, cdclvăis s. v. ALBUMEALĂ. ALBUM IŢĂ. EL ()A B EA- REGINEI. FLOARE-DE-COLŢ. eden s. v. CER. PARADIS. RAL EDIFICĂ vb. a (se) clarifica, a (se) dumeri, a (se) lămuri. (S-ct ~ imediat cum a văzut actele. ) edifică vb. v. CLĂDI. CONSTRUI. DURA. FACE. ÎNĂLŢA. RIDICA. ZIDI. ED1FICĂRE s. clarificare, dumerire, lămurire. (~ lui intr-o problemă.) edifică re s. v. CLĂDIRE. CONSTRUCŢIE. CONSTRUIRE. DURARE. ÎNĂLŢARE. RIDICARE. ZIDIRE. EDIFICĂT adj. clarificat, dumerit, lămurit. (Sini pe deplin ~.) EDIFICATOR adj. 1. clarificator, explicativ, lămuritor. (Un exemplu ~.) 2. concludent, convingător, decisiv, elocvent, grăitor, hotărî-tor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplccător. (O dovadă ~.) EDILITAR adj. urbanistic. (Construcţii ~.) EDITA vb. a imprima, a publica, a scoate, a tipări, (inv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) EDITARE s. imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (inv.) publicarisirc, publicaţie, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) EDITOR s. (înv.) librar. EDlŢIE s. (inv.) tipărire. (A doua ~ a unei cărţi.) EDUCĂ vb. a creşte, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tinăra generaţie in spiritul patriotismului.) EDUCARE s. creştere, cultivare, educaţie, formare, (inv.) pedcâpsă. (~ tinerei generaţii.) EDUCAT adj. citit, cult, cultivat, instruit, învăţat, (rar) şcolit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tlnăr ~.) EDUCATIV adj. 1. pedagogic. (Cerinţe ~.) 2. instructiv, moralizator, (inv.) învăţător. (O scriere cu conţinui ~.) EDUCATOR s. pedagog. (Un bun ~.) EDUCAŢIE s. I. instrucţie, învăţămînt, învăţătură, (inv.) pedeapsă. (Procesul de ~.) 2. educaţie mixtă = coeducaţie. (~ in şcoală.) 3. creştere, cultivare, educare, formare, (înv.) pedcâpsă. (~ tinerei generaţii.) EFECT s. 1. consecinţă, repercusiune, rezultat, urmare, (inv.) urmă, (fig.) rod. (Care eslc ~ acestei cauze?) 2. acţiune, influenţă, înriurire, rezultat. (Ce ~ are medicamentul asupra inimii?) 3. impresie. (A produs un ~ favorabil.) 4.(MIL.; la pl.) echipament. (~ ale unui. ostaş.) 5. (FIN.; mai ales la pl.) hîrtie de valoare. EFECTIV adj., adv., s. I. adj. adevărat, real. (Plecarea lui ~ din oraş a avut loc a doua zi.) 2. adv. realmente. (Este ~ plictisit.) 3. adj. incontestabil, indiscutabil, real. (A adus servicii ~.) 4, adj. eficace, eficient, pozitiv. (Tratamentul a dat rezultate ~.) 5. s. disponibil, (inv.) putere. (A strîns tot ~ său de oaste.) EFECTUA vb. 1. a depune, a desfăşura, a duce, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 2. a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrşi, (inv. şi pop.) a plini. (A ~ tot ce i s-a dat de făcut.) 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrşi. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. a face, a opera. (A ~ unele modificări pe text ) 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a executa, a face, a îndeplini, a presta, a-şi satisface. (A ~ serviciul militar.) EFECTUARE s. 1. executare, îndeplinire, prestare, prestaţie. (~ unei munci utile.) 2. executare, execuţie, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvîrşire, (inv.) săvîrşlt. (~ unei lucrări.) 3. executare, îndeplinire, prestare. (~ serviciului militar.) EFEMER adj. pieritor, schimbător, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (inv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călătdr, (înv. fig.) deşert. (întimplări o viaţă ~.) EFEMERĂ s. (ENTOM.) 1. (Ephemerida) efemeridă, (reg.) vetrice. 2. (Ephemera vulgata) (reg.) rusalie. EFEMERIDĂ s. (ENTOM.; Ephemerida) efemeră, (reg.) vetrice. EFEMERITÂTE s. vremelnicie. (~ existenţei noastre individuale.) EFICACE adj. 1. eficient, folositor, operativ, practic, productiv, util, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 2. efectiv, eficient, pozitiv. (Tratamentul a dat rezultate ~.) 3. drastic, eficient, energic, puternic. (Un medicament ~.) 4. eficient, sigur. (Un remediu ~.) EFICACITÂTE s. 1. eficienţă, folos, operativitate, productivitate, randament, valoare. unei metode.) 2. eficienţă, productivitate. (~ muncii.) 3. putere, valoare. (~ nutritivă.) 4. putere. (~ de germinaţie a seminţelor.) EFICIENT adj. 1. eficace, folositor, operativ, practic, productiv, util, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 2. efectiv, eficace, pozitiv. (Tratamentul a dat rezultate ~.) 3. drastic, eficace, energic, puternic. (Un medicament ~.) 4. eficace, sigur. (Un remediu ~.) EFICIENŢĂ s. 1. eficacitate, folos, operativitate, productivitate, randament, valoare. (~ unei metode.) 2. eficacitate, productivitate. muncii.) EFIGIE s. chip, (prin Munt.) tâbă. (~ a unei medalii.) eflorescent adj. v. ÎNFLORITOR. PROSPER. EFLtfVIU s. emanaţie. (Se simte in aer un ~ specific.) EFOR s. (BIS.) epitrop, (Bucov.) antist. EFORIE 268 EFORIE s. epitropie. (~ spitalelor civile.) EFORT s. 1. caznă, chin, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduiâlă, străduire, (pop.) canoneâlă, (reg.) ştrapâţ, (prin Munt.) morînceâlă, (Mold. şi Transilv.) zoâlă, (înv.) căznire, nevoinţă, oste-ninţă, sforţă, strădănuinţă, strădănuire. (~ lui a fost 'încununat de succes.) 2. greutate, osteneală, trudă. (Cu multă 3. încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~ urile lui au fost zadarnice.) EFUZIV adj. (GEOL.) vulcanic. (Formaţii ~.) EGÂL adj., s. 1. adj. deopotrivă. (Persoane ~ In înălţime.) 2. s. pereche, potrivă, seamă, seamăn. (Nu are ~ în lume.) EGAL vb. 1. a egaliza. (A ~ lungimea a două bare.) 2. a ajunge. (L-a ~ la scor.) EGALÂRE s. egalizare. (~ lungimii celor două bare.) EGALITÂTE s. paritate. (~ numerică, valorică.) EGALIZA vb. 1. a egala. (A ~ lungimea celor două piese.) 2. (fig.) a nivela. (A ~ standardul de viaţă.) EGALIZÂRE s. 1. egalare. (~ lungimii celor două piese.) 2. (fig.) nivelare. (~ standardului de viaţă.) EGHILET s. (înv.) drăguleţ. (~ la o uniformă militară.) EGIDĂ s. oblăduire, ocrotire, patronaj, protecţie, sprijin. (Asociaţia se bucură de înalta ~ a...) EGIPTEÂN s., adj. 1. s. (înv.) misirliu. 2. adj. (înv.) misir. ec|lendisi vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. distra. Înveseli, petrece. RÎDE. VESELI. EGLOGĂ s. (LIT.) bucolică, idilă. (O ~ de Vergiliu.) EGOCENTRISM s. egolatrie, egotism. (~ unui om.) EGOÎSM s. (înv.) siniublre. (De un ~ feroce.) EGOIST adj. meschin. (Interese ~.) EGOLATRIE s. egocentrism, egotism. (~ unei persoane.) EGOLĂTRU adj., s. egotist. (Persoană ~.) EGOTISM s. egocentrism, egolatrie. (~ unei persoane.) EGOTÎST adj., s. egolatru. (Persoană ~.) EGRETĂ s. (ORNIT.; Egrctta alba) stîrc alb, (rar) erodiu ălb, 'erodiu măre, (reg.) bîtlan alb. cea pur măre, stîrc bălân. EGUMEN s. (BIS.) stareţ, (astăzi rar) superiăr, (înv. şi reg.) stâroste, (înv.) prot. (~ al mănăstirii Putna.) EGUMENI vb. (BIS.) a stăreţi. EGUMENIE s. (BIS.) stăreţie. (în timpul ~ lui.) elio s. v. ECOU. RĂSUNET. EHOLCT s. ecosondă. (Cu ~ se măsoară marile adîncimi oceanice.) ăhrlicli GOG s. v. ARSFENAMINĂ 606. SALVARSAN. EL pron. dînsul, dumnealui, (pop.) dum-neasâ, (înv.) nusul. (~ m-a invitat.) ELABOR vb. 1. a alcătui, a compune, a crea, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a compune, a concepe, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (Raportul a fost ~ de o comisie.) 3. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 4. a emite, a enunţa, a expune, a formula. (A ~ noua lui teorie asupra...) ELABORĂRE s. 1. alcătuire, compunere, creare, întocmire, realizare, redactare, scriere, scris, (înv.) izvodire, redăcţie, redijăre. (~ unei opere literare.) 2. concepere, formulare, întocmire, redactare. (~ unei scrisori.) 3. concepere, creare, imaginare, inventare, născocire, plănuirc, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de ...) 4. emitere, enunţare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...) ELĂN s. 1. ardoare, avînt, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervenţă, fervoare, patos, (rar) ardenţă, (Mold.) ahotă, (înv.) porneâlă, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereţii.) 2. ardoare, avînt, impetuozitate, temperament, (pop. şl fam.) suflet, (reg.) mau. (Cîntati cu mai niult~ .) ELĂSTIC adj., s. î. adj. flexibil, mlădios, suplu, (înv.) încovoios. (O nuia ~.) 2. s. gumilastic, (pop.) gumă, (Olt.) comilăstru. pus la şosete.) ELASTICITĂTE s. flexibilitate, mlădiere, supleţe. (~ unui corp solid.) ELATERlD s. (ENTOM.) faur. elebor s. v. SPÎNZ. ELECTRICITĂTE s. 1. (FIZ.) sarcină (electrică). (~ pozitivă.) 2. energie electrică, lumină electrică. (S-a întrerupt ~.) ELECTROANALIZĂ s. (CHIM.) analiză electrochimică. ELECTROBGR s. (TEHN.) electrotrepan. ELECTROCĂLDIjRĂ s. electrotermic. (~ este o ramură a electrotehnicii.) ELEGTROCOAGULÂRE S. (MED.) dialer-mocoagulare. ELECTROFON s. picup. (Discuri pentru ~ .} _JELECTROMETRlE s.(CHIM.) potenţiome-trie. (~ este o metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică.) ELECTROMOTOR s. motor electric. ELECTRON s. (FIZ.) (rar) negatron.’; JELECTROTERMIE s. electrocăldură. (~ este o ramură a electrotehnicii.) ELECTROTREPÂN s. (TEHN.) electrcbur. JELECTROVALENŢĂ s. (CHIM.) legătură heteropolară, legătură ionică. ELEFĂNT s. (ZOOL.; Elephas maxim us şi Loxodonta africana) (înv.) fii, fildeş. 269 ELOGIU ELEFANTIAZIS s. (MED.) filarioză, (rar) pahidermie. ELEGÂNT adj. 1. aranjat, cochet, dichisit, fercheş, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. şi fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Tran-silv. şi Ban.) cinaş, (Transilv.) niâlcoş, (turcism înv.) muchelef. (Om 2. distins, (livr. şi fam.) şic. (O toaletă ~.) 3. luxos, somptuos. (Un interior ~.) 4. graţios, mlădios, mlădiu, suplu, zvelt, (rar) mlădiat. (Zborul ~ al unei păsări.) ELEGANŢĂ s. 1. distincţie, rafinament, bun-gust, (livr. şi fam.) şic. (îmbrăcat cu ~.) 2. distincţie, fineţe, rafinament, subtilitate. (~ Ui comportări.) 3. lux, somptuozitate. (~ unui interior.) ELEGIÂC adj. melancolic, trist. (Poezie cu caracter ~.) ELEMENT s. 1. componentă, constituent. (Un~ al unui ansamblu.) 2. (LINGV.) element autohton = substrat. (~ din lexicul limbii române.) 3. (CHIM.) corp simplu. 4. (FIZ-) pilă electrică. 5. (la pl.) cunoştinţe (pl.), noţiuni (pl.). (Citeva ~ despre ...) 6. (la pl.) (înv. şi pop.) stihie. (S-au dezlănţuit ~ naturii. ) ELEMENTAR adj. 1. primar. (Curs, învă-tămlnt ~.) 2, simplu. (Un calcul ~.) 3. primar, rudimentar, simplu. (Noţiuni ~ asupra...) 4. accesibil, simplu, uşor. (Cunoştinţe cit mai ~ pentru elevii mici.) elementar adj. v. NATURAL. ELEN adj. elenic, elinesc. (Civilizaţia ~.) ELENIC adj. elen, elinesc. (Cultura ~.) ELEV s. 1. şcolar, (înv.) scolâstic, ucenic. (Profesorul şi ~ii săi.) 2. discipol, învăţăcel, ucenic, (livr.) cirac, (înv.) şcolar. (~ al unui maestru celebru.) elevat adj. v. ACADEMIC. DISTINS. SOLEMN. ELEVATOR s. (TEHN.) încărcător. ELEVĂ s. şcolăriţă. ELIBERĂ vb. 1. a libera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mîn-tui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. a (se) dezrobi, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv. şi pop.) a (se) mintui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătuşa. (I-a ~ pe ţăranii dependenţi.) 3. a ieşi, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din închisoare.) 4. a (se) libera, a scăpa, (înv. şi pop.) a (se) slobozi. (Te-ai ~ din armată?) 5. a se desprinde, a se libera, a scăpa. (S-a ~ din strîn-soare.) 6. a degaja, a desface, a libera, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi. (L-a ~ din funii.) 7. a desărcina, a descăuna, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o funcţie.) 8. a debloca, a degaja. (A ~ un drum înzăpezit.) 0. a evacua, a goli, a libera. (A ~ o locuinţă.) ELIBERÂRE s.fl. liberare, salvare, scăpare, scoatere, (înv. şi pop.) slobozire, (pop.) mîntuire, (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 2. dezrobire, emancipare, emancipaţie, liberare, (înv. şi pop.) mîntuire, (pop.) slobozire, (înv. şi reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătuşare. (~ ţăranilor dependenţi.) 3. ieşire, liberare, scăpare. (După ~ lui din închisoare.) 4. (MIL.) liberare, lăsare la vatră. (~ unui ostaş în termen.) 5. Mesfacere,. desprindere, liberare, scăpare. (înv. şi pop.) slobozire. (~ lui din slrînsoure.) 6. desărcinare, descăunarc, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcţie.) 7. deblocare, degajare. (~ unm drum înzăpezit.) 8. evacuare, golire, liberare. (^ unei locuinţe.) ELIBERĂT adj. dezrobit, (înv. şi pop.) min-tuit. (Un popor ~.) ELIBERATOR adj., s. dezrobitor, liberator, (înv. şi pop.) mîntuitor, slobozitor. (Armată ~. j ELIMINĂ vb. 1. a anula, a înlătura, a scoate, a suprima, a şterge, a tăia, (reg.) a ştricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-uri text.} 2. a depărta, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ petele de grăsime de pe haine.) 3. a curăţa, a îndepărta, a înlătura. (A ~ murdăria de pe jos.) 4. a scoate. (A ~ un element dintr-o serie.) 5. a înlătura, a scoate, a suprima, (Transilv. şi Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentaţie.) 6. a evacua. (A ~ fecale, gaze.) 7. a exclude, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizaţie.) 8. a îndepărta, a înlătura, a suprima. (A ~ cauza răului.) ELÎMINÂRE s. 1. anulare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ştergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 2. curăţare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (Preparat pentru ~ petelor.) 3. înlăturare, scoatere, suprimare. (~ condimentelor din alimentaţie.) 4. evacuare. (~ fecalelor.) 5. excludere, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ lui dintr-o organizaţie.) 6. îndepărtare, înlăturare, suprimare. (~ cauzelor răului.) ELIMINĂT adj. anulat, înlăturat, scos, suprimat, şters, tăiat. (Un paragraf, un rînd, un cuvînt ~.) ELINESC adj. elen, elenic. (Cultura ELÎTĂ s. (fig.) cremă, floare, frunte, spumă. (~ tineretului.) ELOCVENT adj. 1. concludent, convingător, decisiv, edificator, grăitor, hotăritor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) îndu-plecător. (Un exemplu ~.) 2. (înv.) limbut, slovesnic. (Un om ~.) ELOCVENŢĂ s. 1. oratorie, retorică, (înv.) limbuţie, ritorie. (îşi însuşeşte arta ~.) 2, expresivitate, plasticitate, pregnanţă, sugestivitate. (~ satirei sale.) ELOGIĂ vb. a cinsti, a cînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a prea-slăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preaeînta, a preaînălţa, a prealăuda, a prea-rădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) ^ ELOGIERE s. glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealău-dâre, preaslăvle, sărbătorire. (~ unui erou.) ELOGIOS adj. encomiastic, laudativ. (O cuvîntare ~.) ELOGIU s. cinste, cinstire, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, pro- ELUANT 270 slăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfâlă, pohvalenie. (Aduceţi ~ eroilor patriei.) ELUÂNT s. (CHIM.) developant. (~ este un solvent.) ELUÂRE s. (CHIM.) eluţiune. ELUC1D vb. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluşi, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descilci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) ELUCIDĂRE s. clarificare, desluşire, dezlegare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare, (înv.) pliroforie, răspicâre, (fig.) cheie, descilcire. (~ unei probleme încurcate.) ELU CUBRÂŢIE s. aberaţie, absurditate, aiureală, bazaconie, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~ f) ELUD vb. a evita, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.) ELUDÂRE s. evitare, ocolire. (~ prevederilor legale.) ELUŢICNE S. (CHIM.) eluare. ELUVIONÂRE s. (GEOL.) eluviune. (Proces de ~ a rocilor.) ELUVIUNE s. (GEOL.) eluvionare. (~ lentă a rocilor.) elveţie adj. v. ELVEŢIAN. ELVEŢIÂN adj. (rar) elveţie. (Un canton ~.) EMÂIL s. glazură, smalţ, (reg.) călăi, maz, inâzlu, mortasincă, smînţuiălă. (Vase de ceramică cu ~.) EMAILA vb. a glazura, a smălţui. (A ~ un vas de ceramică.) EMAILÂRE s. glazurare, smălţuirc, smălţuit, (înv.) smălţuitură. (~ vaselor de ceramică.) EMAILÂT adj. glazurat, smălţuit, (rar) smălţăt. (Vas de ceramică ~.) EMAILOR s. smălţuitor. (E de profesie ~.) EMANA vb. I. a degaja, a emite, a exala, a împrăştia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 2. a degaja, a dezvolta, a emite, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) 3. a proveni, (fig.) a izvorî. (Decretul ~ de la puterea legiutoare.) EMANARE s. 1. degajare, emanaţie, emisiune, exalare, exalaţie, împrăştiere, răspîndire, (înv.) răsfugâre. (~ de gaze de la sobă.) 2. degajare, dezvoltare, emanaţie, producere, radiere. (~ de căldură.) EMANATÎSM s. (FILOZ.) emanaţionism. EMANAŢIE s. 1. degajare, emanare, emisiune, exalare, exalaţie, împrăştiere, răspîndire, (înv.) răsfugâre. (~ de gaze de la sobă.) 2. degajare, dezvoltare, emanare, producere, radiere. (~ de căldură.) 3. (CHIM.) emanaţie de rad iu = radon. 4. efluviu. (Se simte în atmosferă o ~ specifică.) EMANAŢIONISM s. (FILOZ.) cmanatism. EMANCIPA vb. a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) libera, (înv. şi pop.) a (se) mintui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătuşa. (I-a ~ pe ţăranii dependenţi.) EMANCIPARE s. dezrobire, eliberare, eman-ip aţie, liberare, (înv. şi pop.) mintiure, (pop.) slobozire. (înv. şi reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătuşare. (~ ţiganilor.) EMANCIPÂŢIE s. dezrobire, eliberare, emancipare, liberare, (înv. şi pop.) mîntuire, (pop.) slobozire, (înv. şi reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătuşare. (~ ţăranilor dependenţi. ) emasculâ vb. v. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. STERILIZA. emasculăţie s. v. CASTRARE. IMPOTENŢĂ. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE. EMBATÎC s. emfiteoză, (înv., in Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numeşte ~.) EMBATICĂR s. (înv., în Mold.) bezmănâr. (~ era titularul unui embatic.) EMBLEMĂ s. 1. simbol, (rar) atribut, (înv. fig.) pecete. (~ unei mărci de fabrică.) 2. armoarii (pl.), blazon, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ unei case princiare.) EMBRIOCARDlE s. (MED.) ritm fetal. EMBRION s. 1. (BOT.) germen, (pop.) plod. (Din ~ se formează plantula.) 2.* (fig.) germen, sîmbure. (~ al unui fenomen.) cineri s. v. SMIRGIIEL. EMETÎC s. (FARM.) vomitiv. EMFĂTIC adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) EMFĂZA s. afectare, artificialitate, căutare, grandilocvenţă, manierism, patos, preţiozitate, retorism. (Un stil plin de ~.) EMFITEOZĂ s. embatic, (înv., in Mold.) bezmăn. (~ este o arendă pe termen foarte lung.) EMFIZEM PULMONÂR s. 1. (MED.) (prin Mold. şi Transilv.) şui. 2. (MED. VET.) tignaf es. EMIGRA vb. a se expatria, a pribegi, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.) EMIGRANT s., adj. expatriat, pribeag. EMIGRÂRE s. emigraţie, expatriere, pribegie, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic.) EMIGRAŢIE s. emigrare, expatriere, pribegie, (înv.) înstrăinare. (A plecat în ~.) EMINENT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.) EMISĂR s. delegat, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) minat, (înv.) misît, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) EMISFERĂ s. 1. (MAT.) (rar) semisferă. 2. (GEOGR.) (înv.) semiglob. EMISFERIC adj. (rar) semisferic. (Obiect~ .) EMISIUNE s. 1. emitere. (~ unor hîrtii de valoare.) 2. degajare, emanare, emanaţie, exalare, exalaţie, împrăştiere, răspîndire, (înv.) răsfugâre. (~ de gaze de la sobă.) 3. transmisiune. (~ radiofonică.) emisiv adj. v. EMIŢĂTOR. TRANSMIŢĂ-TOR. 271 ENIGMATIC EMISTIH s. (LIT.) (înv.) scmistih. (~ al unui vers.) EMITÂNŢĂ s. (FIZ.) radianţă. (~ este o mărime fotometrică.) EMITE vb. 1. a elabora, a enunţa, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. a articula, a pronunţa, a rosti. (A ~ desluşit sunete, cuvinte.) 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. a da, a scoate, (pop.) a slobozi. (A ~ un chiot, un ţipăt.) G. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. a degaja, a emana, a exala, a împrăştia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răs-fuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 8. a degaja, a dezvolta, a emana, a produce, a radia. (O sursă care ~ căldură.) EMITENT s. (FIN.) trăgător. (~ alunei poliţe.) EMITERE s. 1. elaborare, enunţare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...) 2. transmitere. (~ unui program radiofonic.) 3. articulare, articulaţie, pronunţare, pronunţie, rostire, (înv.) prozodie. (~ desluşită a sunetelor.) 4. producere. (~ unor sunete armonioase.) 5. emisiune. (~ unor hîrtii de valoare.) 6. lansare. (~ unui mandat de arestare.) EMIŢĂTOR adj. transmiţător, (rar) einisiv. (Staţie ~.) EMOTIV adj. 1. impresionabil, sensibil, simţitor. (Fire om 2. afectiv, emoţional. (Stare ~ ; proces ~.) EMOTIVITATE s. impresionabilitate, sensibilitate, simţire. (De o marc ~.) EMOŢIE s. 1. (livr.) afect. (Senzaţii şi ~ii.) 2. duioşie, înduioşare. (Cu glasul plin de ~.) EMOŢIONA vb. 1. a impresiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. a impresiona, a sensibiliza. (Arta îl ~ pe om.) EMOŢIONAL adj. afectiv, emotiv. (Stare ~ ; proces ~.) EMOŢIONANT adj. duios, impresionant, înduioşător, mişcător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvăşitor, (înv.) simţitor. (O ~ poveste de dragoste.) EMOŢIONÂRE s. 1. impresionare, înduioşare, mişcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. impresionare, sensibilizare. (~ omului prin intermediul artei.) EMOŢIONÂT adj. 1. impresionat, înduioşat, mişcat, tulburat, (fig.) atins. (Om ~.) 2. impresionat, sensibilizat. (Un public ~.) EMPIRIOCRITICISM s. (FILOZ.) machism. EMPLĂSTRU s. (FARM.) plasture, (înv.) sparadrâp. EMtJL s. concurent, rival. (~ al cuiva în cîmpul literaturii.) EMULATÎV adj. încurajator, stimulativ, stimulator. (întrecere cu caracter ~.) EMULAŢIE s. întrecere. (Există acolo o adevărată ~.) EMULGATOR s. (CHIM.) emulsionant. (~se foloseşte la obţinerea emulsiilor.) EMULSIONANT s. (CHIM.) emulgator. (Cu ajutorul ~ se obţin emulsiile.) eneefăl s. v. CREIER. ENCEFALITĂ LETARGICA s. (MED.) boala somnului. ENCICLOPEDIC adj. cuprinzător, universal, vast. (Cunoştinţe spirit ~.) ENCLITIC adj. (GRAM.) i. definit, liotărit. (Articol ~.) 2. postpus, (rar) postpozitiv. (Poziţia ~ a unui articol.) ENCLIZĂ s. (GRAM.) postpunere. ENCOMIASTIC adj. elogios, laudativ. (Cu-vîntare ~.) ENDOFfTĂ s. (FirOPATOLOGIE) cado -parazită. endoparazîtA s. (FITOPATOLOGIE) endofită. ENDOPLÂSMĂ s. (ANAT.) granuloplasmă. ENDOTERM adj. (FIZ., CHIM.) endoter-mic. (Proces ™.) ENDOTERMIC adj. (FIZ., CHIM.) endoterm. (Proces ~.) ENERGIC adj. 1. dinamic. (Un om ~.) 2. impetuos, puternic, tare, vajnic, viguros. (Un temperament ~.) 3. impetuos, viguros, viril. (Manifestare ~.) 4. drastic, eficace, eficient, puternic. (Un medicament ~.) ENERGIE s. 1. dinamism, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potenţa, (pop.) vinjoşenie, vinjoşie, virtoşie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlăstă, (Muiit., Olt. şi Ban.) snâgă, (înv.) sforţa, tărime, virtute, vlâvie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 2. bărbăţie, putere, vigoare. (De o ~ demnă de laudă.) 3. energie electrică = electricitate, lumină electrică. (S-a întrerupt ~.) ENERVĂ vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sicii, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădări, (reg.) a zăhă-tui, (Mold.) a chiliăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. şi Bucov.) a zăliăi, (înv.) a scirbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (îl ~ cu insistenţele. ) ENERVANT adj. agasant, iritant, plicticos, plictisitor, sicîitor, supărător. (S-a creat o situaţie ~.) ENERVÂRE s. 1. agasarc, iritare, plictisire, sicîială, siciire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărîre. (~ cuiva cu lot felul de fleacuri.) 2. irascibili-tate, iritabilitate, iritare, iritaţie, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) ENERVĂT adj. 1. agasat, iritat, plictisit, sîcîit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.) 2. iritat, necăjit, nervos, supărat, surescitat, (înv. si reg.) scirbit. (Era extrem de ~.) ENGLEZ s., adj. 1. s. britanic. (Cunoscutul calm ctl~.) 2. adj. britanic, englezesc. (Nave ~.) ENGLEZESC adj. britanic, englez. (Calm specific ~.) ENGOLPION s. (BIS.) panaghie. ENIGMĂTIG adj. 1. ascuns, criptic, misterios, ocult, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.) 2. misterios. (Un om ~.) 3. misterios, neînţeles, tainic. (Un farmec ~.) ENIGMĂ 272 ENIGMĂ s. mister, secret, taină, (rar) mis-teriozităte, (fig.) şarâcîă. (~ele naturii.) enigmă s. v. GHICITOARE. ENORIÂŞ s. (BIS.) (înv. şi reg.) parohiân, poporan. ENORÎE s. (BIS.) parohie, (înv. şi pop.) popor, (înv., prin Transilv.) mâteră. ENORM adj. î. colosal, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiintîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfirşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirâbil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. 2. colosal, fabulos, gigantic, imens, uriaş, (înv. şi reg.) nămilos, (înv.) urieşesc, (fig.) astronomic. (De proporţii ~.) 3. colosal, imens, nemărginit, nemăsurat, nesfirşit, vast, (livr.) incomensurabil. (O suprafaţă ~.) 4. colosal, imens, nenumărat, (înv. şi reg.) nesocotit. (O mulţime 5. colosal, considerabil, imens, incalculabil, nelimitat, (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.) ENORMITÂTE s. 1. gigantism, imensitate. unei construcţii.) 2. imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfîrşire, nesfirşit, vastitate. unei suprafeţe.) 3. aberaţie, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubraţie, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~ .) ENTERIC adj. intestinal. (Regiunea afecţiune ~.) ENTEROGASTRITĂ s. (MED.) gastroente-rită. ENTOMOLOG s. entomologist. ENTOMOLOGI ST s. entomolog. ENTUZIĂSM s. ardoare, avînt, elan, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervenţă, fervoare, pâtos, (rar) ard6nţă, (Mokl.) ahotă, (înv.) porneâlă, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereţii.) ENTUZIASMĂ vb. a (se) înflăcăra, a (se) însufleţi, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.) ENTUZIASMÂT adj. avintat, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însufleţit, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~ ; un discurs ~9) ENTUZIAST adj. avintat, entuziasmat, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însufleţit, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~; un discurs ~.) ENUCLEĂRE s. (MED.) enucleaţie. (~ unei tumori.) ENUCLEAŢIE s. (MED.) enucleare. unui ochi.) ENUMER vb. a înşira, a înşirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.) ENUMERÂRE s. enumeraţie, înşirare, înşiruire. (A face ~ tuturor elementelor.) ’ ENLJAfERĂŢIEr IT^numerare, înşirare, înşiruire. (O ~ completă.) ENCTNŢ s. formulă. (Un ~ matematic.) ENUNŢĂ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. a elabora, a emite, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) ENUNŢÂRE s. 1. formulare. (~ unei judecăţi.) 2. elaborare, emitere, expunere, formulare. unei noi teorii asupra...) ENUNŢIATIV adj. expozitiv. (O propoziţie .) ENUREZIS s. (MED.) incontinenţă urinară. ENZÎMĂ s. (BIOL.) diastază, ferment. EOHIPPUS s. (GEOL.) hiracotcriu. (Genul fosil de animale numit ~.) eolină s. v. ARMONICĂ. MUZICUŢĂ. EOLOTROP s., adj. (FIZ.) anizotrop. (Corp ~.) E OL O TROP IE s. (FIZ.) anizotrop ie. ( ~ unui corp.) EON s. (FILOZ.) epocă, eră. (~ dogmatic.) EPĂCTĂ s. (ASTRON.) (înv.) temelie. EPARHIÂL adj. (BIS.) diecezan, episcopal, (înv.) pastorâl, vlădicesc. (Adunare ~.) EPARHIE s. (BIS.) dieceză, episcopat, episcopie, (înv.) vlădicie. EPARVEN s. (MED. VET.) spavan, (pop.) os mort, (prin Transilv. şi Bucov.) şpat. EPATA vb. a surprinde, a şoca. (Vrea să ne ~.) EPATÂNT adj. surprinzător, şocant. (O atitudine ~.) EPATÂRE s. şocare. (~ cuiva.) EPIC adj.(LIT.) narativ. (Lucrare de factură ~.) EPICÂRP s.(BOT.) exocarp, pieliţă. (~ al unui fruct.) EPICUREIC adj. epicurian. (Doctrina ~.) EPICURIĂN adj. epicureic. (Concepţia ~.) EPIDEMIE s. (MED.) molimă, (pop.) bo-leâznă, boleşniţă, (înv. şi reg.) moarte, (reg.) bolişte, (înv.) contagiune. (~ printre copii.) EPIFlZĂ s. (ANAT.) glandă pineală. (~ este o glandă endocrină.) EPIGENEZĂ s. (GEOGR., GEOL.) supra-impunere. EPIGRAF s. moto. (~ la o lucrare.) EPIGRĂMĂTIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, înţepător, muşcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.) EPILĂ vb. a (se) depila. EPILĂRE s. depilare. EPILATOR s. depilat or. EPILEPSIE s.(MED.) (înv. şi pop.) nevoie, (pop.) năbădăi (pl.), pedepsie, poceălă, răutate, stropşeâlă, boala-copiilor, boală-reă, ceas-rău, ducă-se-pe-pustii, răul-ccpiilor, (înv. şi reg.) stropşire, stropşitură, (reg.) aboâlă, apucat, pricină, altc-ălea, (prin Transilv.) agîmbălă» (prin Munt.) malaonie, (prin sudul Transilv.) supărare. EPILEPTIC s., adj. (MED.) comiţial, (reg.) năbădăids, stropşit. EPILOG s. final, încheiere, sfîrşit, (livr.) fine. (~ acţiunii unui roman; ~ al unei întîm-plări.) epilog â vb. v. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRŞI. TERMINA. 273 ERE TE EPINEFRINĂ s. (BIOL.) adrenalină, supra-renină. EPINfiTĂ s. (MUZ.) spinetă. EPIPALEOLÎTIC s., adj. (GEOL., IST.) mezolitic. EPIROGENETIG adj. (GEOL.) (rar) epiro-genie. (Mişcări ~ ale scoarţei.) epiro(|ciîic adj. v. EPIROGENETIC. EPISCOP s. (BIS.) (Transilv. şi Ban.) piş-pec, (inv.) vlădică. EPISCOPÂL adj. (BIS.) diecezan, eparhial, (înv.» pastorâi, vlădicesc. (Adunare ~.) EPISCOPAT s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopie, (înv.) vlădicle. EPISCOPIE s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopat, (înv.) vlădicie. EPISOD s. 1. fragment, scenă. (Un ~ al romanului.) 2. întîmplare. (Un ~ din viaţa cuiva. ) EPISODIC adj. neesenţial, secundar. (Un rol ~ Inlr-o piesă.) enistăt s. v. ADMINISTRATOR. INTENDENT. LOGOFĂT. SUBCOMISAR. VĂTAF. VECHIL.^ EPISTÂXIS s. (MED.) hemoragie nazală. EPISTEMOLOGIE s. (FILOZ.) gnoseologie, teoria cunoaşterii. EPISTlL s. (ĂRIIIT.) arhitravă. este partea inferioară a antablamentului.) EPISTOLĂ s. epistolie, scrisoare, (astăzi rar şi fam.) misivă, (înv. şi pop.) cărte, răvâş, (reg.) scris, (prin Ban.) propls, (înv.) depeşă, posianie, scriptură. (I-am expediat prin poştă o ~.) EPISTOLÎE s. epistolă, scrisoare, (astăzi rar şi fam.) misivă, (înv. şi pop.) cărte, răvaş, (reg.) scris, (prin Ban.) propls, (înv.) depeşă, poslânie, scriptură. (Ai primit ~ mea?) EPITĂF s. (BIS.) aer, (pop.) pocrovăţ. (Cu ~ se acoperă vasele liturgice.) EPITELlOM s. (MED.) carcinom. EPITET s. calificativ. EPITETIG adj. (FON.) paragogic. (Formaţie lexicală ~.) EPITEZĂ s. (FON.) paragogă. EPlTRAHlL s. (BIS.) patrafir. EPiTROP s. 1. (JUR-) tutore, (înv.) ispravnic. al unui minor.) 2. efor, (Bucov.) autist. (~ al unei biserici.) EPiTROPÎE s. 1. (JUR.) tutelă, (rar) tuto-rât, (înv.) isprăvnicle. 2. eforie. (~ spitalelor civile.) EPIZOOTIE s. (MED. VET.) molimă, (pop.) boleâznă, boleşniţă, (reg.) bdiişte. (~ printre cornute.) EPOCAL adj. memorabil. (Un eveniment ~.) EPOCĂ s. 1. interval, perioadă, răgaz, răstimp, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspâs, sorde, (înv. şi reg.) seâmă, (înv.) zăstimp, (grecism înv.) protesmie. (Intr-o ~ de un secol.) 2. eră, perioadă, (livr.) ev. (O nouă ~ In istoria omenirii.) 3. ani (pl.), perioadă, timp, vreme. (~ copilăriei.) 4. (FILOZ.) eon, eră. EPOLfîT s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofiţeri cu ~.) EPOPEE s. (LIT.) (livr.) epos. epos s. v. EPOPEE. EPUIZ vb. 1. a (se) consuma, a (se) isprăvi, a (se) sfîrşi, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.) 2. a isprăvi, a încheia, a sfîrşi, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mîntui. (A~ tot ce avea de spus.) 3. a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrşi, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a sâge. (Munca continuă l-a ~.) EPUIZANT adj. extenuant, istovitor, obositor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenită?, (inv. şi reg.) ostenicios. (O mancă ~.) EPUIZĂRE s. 1. consumare, isprăvire, sfîr=3 şire, sfîrşit, terminare. (~ tuturor proviziilor.) 2. extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfirşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surme-nare, vlăguire, (înv. şi reg.) slăble, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.) EPUIZĂT adj. extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.j batojit, (prin Munt.) tîhoblt, (înv.) stătut. (Un om ~.J EPURA vb. ( TEIIN.) a purifica. (A ~ apaj EPURĂRE s. (TEIIN.) epuraţie, purificare, (rar) purificâţie. (Staţie de ~ a apei.) EPURAT adj. ( TEHN.) purificat. (Apă ~.) EPURATOR s. purificator. ( ~ pentru apa potabilă.) EPURĂŢIE s. (TEHN.) epurare, purificare, (rar) purificâţie. (Staţie de ~ a apei.) eradică vb.' v. DEZRĂDĂCINA. STÎRP1 eradicare s. v. DEZRĂDĂCINARE. STÎR-PIRE-v ERĂ s. 1. epocă, perioadă, (livr.) ev. (O nouă ~ In istoria omenirii.) 2, (FILOZ.) eon, epocă. ERBACEE adj. ierbos. (Plantă ~m) ERBIVORadj. (rar) plantivor. (Animal erdăpâne s. v. CARTOF. ERECT adj. (BOT.) drept, vertical. (Plantă cu tulpina ~.) erede s. v. MOŞTENITOR. SUCCESOR. URMAŞ. EREDITAR adj. congenital, înnăscut, moştenit. (Un defect ~.) EREMIT s. (BIS.) anahoret, ascet, pustni cp schimnic, sihastru, (rar) schimonâh, (înv.) aschitâc, aschiteân, monah, osdlnic, schltnic. (~ trăieşte izolat de societate.) ERfîS s. (BIS.) erezie, (rar) necredinţă, (înv.) minciună. (A comite un ~.) eres s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREŞEALĂ. PĂCAT. PREJUDECATĂ. SUPERSTIŢIE. VINĂ. VINOVĂŢIE. ERfîTE s. (ORN1T.) 1. (Circus) (reg.) gâie, (Olt. şi Transilv.) uligâie. 2. (Accipiter) uliu (reg.) gâie, hîrâu. 3. (Astur palumbarius) uliu, (reg.) cob&ţ, găinâr, hărău, porumbâr. 4. (Falco subbuteo subbuteo) (reg.) şoim de vârăP şoimul ciocirllilor, şoimul rîndunâlelor. 18 — c. 310 ERETIC 274 ERETIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgîn, (înv. si reg.) spurcât. eretocrit s. v. ARBITRU! JUDECĂTOR. EREUTOFOBÎE s. (MED.)eritrofobie. EREZÎE s. (BIS.) eres, (rar) necredinţă, (înv.) minciună. (A comite o ~.) ERGOCALCIFEROL s. (FARM.) calcife-rol, vitamina^ D2. ERGOTÎNĂ s. (FARM.) ergotoxină. (~ este un hemostatic.) ERGOTOXÎNĂ s. (FARM.) ergotină. (~ este un hemostatic.) ERITREMÎE s. (MED.) policitemie, poli-globulie. ERITROFOBÎE s. (MED.) ereutofobie. ERITROCÎT s. (ANAT.) hematie, globulă roşie. ERIZIPEL s. (MED.) (pop.) brî'ncă, orbâlţ, roşeâţă. ERMETIC adj. etanş. (închidere ~.) EROÂRE s. 1. greşeală, incorectitudine, inexactitate. (O ~ de calcul.) 2. abatere, culpabilitate, culpă, greşeală, păcat, vină, vinovăţie, (livr.) er£s, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teâhnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblâznă, scandăl, smlntă, sminteâlă, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceâlă. (O ~ de mică importanţă.) ERODA vb. (GEOL., GEOGR.) a (se) roade, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) copto-roşi, (fig.) a (se) mînca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.) ERODARE s. (GEOL., GEOGR.) 1. eroziune, roadere, săpare, şiroire, (fig.) spălare. (Proces de~ a solului de către ape.) 2. (concr.) coroziune, eroziune, roadere, (pop.) mîncătură, rosătură. (S-a produs o ~.) ERODAT adj. (GEOL., GEOGR.) ros, săpat, (reg.) coptorft, coptoroşit. (Un teren ~.) erodiu âlb s. v. EGRETA. STÎRC ALB. erodiu măre s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB. EROIC adj., adv. 1. adj. glorios, strălucit, vitejesc, (pop.) voinicdsc. (O faptă de arme ~.) 2. adv. bărbăteşte, curajos, vitejeşte, (pop.) voiniceşte. (S-a luptat EROISM s. bărbăţie, bravură, curaj, neînfricare, vitejie, (pop.) voinicie. (~ in luptă.) ERONĂTadj. l.fals, greşit, incorect, inexact, neadevărat, (înv. şi reg.) smintit. (Rezultat ~ ol unui calcul; calcul ~.) 2. fals, greşit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig) rătăcit. (Ştire ~ ; o părere ~.) 3. greşit, inexact, (rar fig.) strîmb. (O înţelegere ~ a lucrurilor.) 4. greşit, impropriu, incorect. (Exprimare EROTIC adj. 1. senzual. (Plăceri ~.) 2. fizic, fiziologic, intim, sexual, trupesc. (Relaţii ~ Intre un bărbat şi o femeie.) EROTISM s. senzualism, senzualitate, simţuri (pl.), (rar) sexualism, (înv.) simţualism, simţualitâte. (Viaţă dominată de EROU s. 1. viteaz, (înv. şi pop.) voinic. (A căzut In luptă ca un ~.) 2. personaj, (înv.) persoână. (~ într-o operă literară.) EROZIUNE s. 1. (GEOL., GEOGR.) coroziune, erodare, roadere, (pop.) mîncătură, rosătură- (S-a produs o ~ masivă.) 2, (GEOL., GEOGR.) erodare, roadere, săpare, şiroire, (fig.) spălâre. (Proces de ~ a solului de către ape.) 3.(GEOL., GEOGR.) eroziune glaciară=e* ara ţie. 4. (MED.) excoriaţie. (~ unei mucoase.) 5. (MED.) rosătură, (înv. şi reg.) rostiră. (O ~ la călcli, de la încălţăminte.) ERUCTĂ vb. (FIZIOL.) a rîgîi. ERUCTÂŢIE s. (FIZIOL.) rîgîială, rigiit, rigîitură. ERUDÎT adj., s. 1. adj. citit, învăţat, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) ştiut, (înv. şi reg.) pricopsit, ştiutdr. (Un tînăr ~.) 2. s. cărturar, învăţat, savant, (înv.) diâc, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un ~ celebru.) ERUDIŢIE s. ştiinţă, (fam., adesea ir.) savantlîc. (E uimit de ~ lui.) ERGPE vb. 1. a irupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, a ţîşni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a buşni, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pămlnt.) 2. (MED.) (înv.) a se prozări. (Băşicuţe care ~ pe faţă.) ERGPŢIE s. 1. irupere, irupţie, izbucnire, năvălire, răbufnire, ţîşnire. (~ petrolului din pămînt.) 2. (GEOL.) vulcanism, (înv.) spargere. 3. (MED.) alergie, exantem, (pop.) plescâviţă, spuzeâlă, (reg.) spuzittiră, (înv.) prozărittiră. (Pe corp i-a apărut o ~.) ERZĂŢ s. surogat. (~ de cafea.) ESCALADĂ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.) ESCALADĂRE s. 1. suire, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.) ESCALATOR s. (TEHN.) scară rulantă. ESCĂLĂ s. oprire, popas. (Nava a făcut o scurtă ~.) ESCAMOTĂ vb. a altera, a contra fa ce, a deforma, a denatura, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) ESCAMOTĂRE s. alterare, deformare, denaturare, falsificare, mistificare, mistificaţie, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ a celor spuse de cineva.) ESCAPĂDĂ s. aventură. (O ~ amoroasă.) ESCHIVĂ vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. şi reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. a fugi, a scăpa, a se sustrage, (rar) a se strecura, (franţuzism) a se refuza, (înv. şi reg.) a şovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la ... ) ESCHIVĂRE s. sustragere, (înv.) şovăială. (~ de la obligaţii.) ESCORTĂ vb. a însoţi. (A ~ un deţinut.) ESCORTĂ s. (MIL.) (astăzi rar) strâjă, (Transilv.) şiipă. (îl duce sub ~.) ESCROĂCĂ s. pungăşoaică, şarlatancă, şna-pancă. (Este o ~ notorie.) ESCROC s. hoţ, impostor, înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. şi fam.) pezevânchi, potlogâr, (înv. şi reg.) mâfler, pîrlâci, (reg.) pasmarghiăl, potcâş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvir^înv.) calpuzan, (înv., 275 ETATIZA în Mold.) ştiler, (fam.) coţcâr, pehlivân, pişicher. (fig.) panglicâr. papuglu. scamator. (Mare ~ mai e şi ăsta!) ESCROCĂ vb. a înşela, a pungaşi, (Mold.) aşufări, (fam.) a coţcări, a potlogari, a şmecheri, (De ce mai ~ ?) ESCROCARE s. înşelare, pungăşire, (fam.) potlogărire. (~ unei persoane.) ESCROCAT adj. înşelat, pungăşii. (Persoană ~ .) ESCROCHERIE s. 1. (JUR.) delapidare, fraudă, hoţie, (livr.) malversâţie, (fig.) rnîncă-torie. (Condamnat pentru ~.) 2. hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripotâj, (rar) şarlatancrie, şarlatanlsm, şmecherifc, (pop, şi fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) şolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meşteşug, şălvirie, (inv., în Mold.) şulerie, (fam.) coţcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pişi-clierlîc, şmechereâlă, (înv. fam.) cdţcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ţine de ~ii.) ESENŢĂ s. 1. chintesenţă. (~ a unui proces.) 2. natură, substanţă. (~ a unui fenomen.) 3. bază, fundament, temei, temelie, (înv.) cap. (~ concepţiei sale.) 4. fond, materie, (fig.) inimă, măduvă, miez, nucleu, sîmbure. (A intra in ~ chestiunii.) ESENŢIĂL adj. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinâl, major, nodal, (rar) temeinic. ( Prefaceri (V , ) ESENŢIAL ITĂTE s. (rar) substanţialitate. (~ unui fenomen.) ESENŢIALIZĂ vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.) ESENŢIALIZĂRE s. stilizare. (~ plastica. ) ESENŢIAL IZĂT adj. stilizat. (Motiv popular ~.) ESEU s. (SPORT; la rugbi) încercare. (A marcat un ~. ) ESOFĂG s. (ANAT.) (reg.) guşter. EST s. orient, răsărit, (pop.) soare-răsâre, (reg.) răsâi, răsăriş, zorit, (inv.) ost. (Spre ~.) ESTI2T s. estetizant. ESTETIC adj. I. frumos. (O creaţie ~ autentică.) 2. agreabil, drăguţ, frumos, plăcut. (Un aspect ~.) ESTETIZANT s. estet. ESTIC adj. oriental, răsăritean, (înv.) dstic, răsăritenesc. (Regiunea ~ a Carpaţilor.) ESTIMĂ vb. a aprecia, a calcula, a evalua, a măsura, a preţui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. şi reg.) a prinde, (înv.) a preţălui, a sămă-lui. (A ~ valoarea unui obiect.) ESTIMĂBIL adj. evaluabil. (O cantitate ~.) ESTIMĂRE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estima ţie, evaluare, măsurare, preţuire, socotire, (reg.) preţuiâlă, (înv.) preţălulre. (~ valorii unui obiect.) 2, estimaţie, evaluare, (fig.) bilânţ, socoteâlă. (O sumară ~ ne arată că ... ) ESTIMĂŢIE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estimare, evaluare, măsurare, preţuire, socotire, (reeg.) preţuiâlă, (inv.) preţălulre. (~ valorii unui obiect.) 2, estimare, evaluare, (fig.) bilânţ, socoteâlă. (O sumară ~ ne arată că . . . ) ESTOMPĂ vb. 1. a se şterge. (Conturul i s-a ~.) 2. a se voala. (Vocea i s-a ~.) ESTOMPĂRE s. 1. ştergere. (~ contururilor.) 2. voalare. (~ vocii.) ESTOMPĂT adj. 1. neclar, şters, vag. (Un contur ~.) 2. pal, palid, pierdut, stins, şters, (reg.) sărbezlu, (fig.) dulce, moâle. (Culori ~.) 3. voalat. (Voce ~.) ESTON s., adj. est oman. ESTONIĂN s., adj. eston. ESTRADIOL s. (FARM.) dlhidrofolicu-lină. estropiâ vb. v. MUTILA. SCHILODI, estropiâtadj. v. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT. estropiere s. v. MUTILARE. SCHILODEALĂ. SCHILODIRE. EŞAFOD s. (înv.) pale, scafâld, schelă. (~ pentru condamnaţii la moarte.) EŞAFODĂJ s. schelă, (reg.) alâş, pat. (~al unei construcţii.) EŞANTION s. model, mostră, probă, (reg.) modă.^ (Un ~ dintr-un material.) EŞĂRFĂ s. lentă. (~ la înaltele decoraţii. ) EŞEC s. I. insucces, nereuşită, (rar) neiz-bfndă. (~ Intr-o acţiune.) 2. cădere, insucces, nereuşită, picare, (livr.) fiâsco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 3. bătaie, înfrîngere. (A suferit primul ~ Intr-un meci.) eşec s. v. ŞAH. EŞUĂ vb. a cădea, a pica. (A ~ la examen.) EŞUĂT adj. neizbutit, nereuşit, ratat. (O acţiune ~.) ETĂJ s. cat, nivel, (rar) rînd, (prin Bucov.) pliont, (înv.) plan, pod, streâşină. (Casa are trei ~.) ETA j£RĂ s. poliţă, (reg.) policer. (~ pentru cărţi.) ETALĂ vb. 1. (livr.) a exhiba. (îşi ~ toaletele.) 2. a arăta, a expune, a întinde. (îş’'~ marfa pe tarabă.) 3. a demonstra. (Şt-a ~ din plin^ cunoştinţele.) ETALĂJ s. etalare, expunere, întindere. (~ mărfii pe tarabă.) ETALÂRE s. 1. exhibiţie. (~ toaletelor.) 2. etalaj, expunere, întindere. (~ mărfii pe tarabă,) ETALON s. model. (E un ~ de corectitudine. ) ETANOL s. (CHIM.) alcool, spirt, (prin Transilv.) spirituş, (înv.) spirit. (~ dublu rafinat.) ETĂNŞ adj. ermetic. (închidere ~.) ETĂPĂ s. 1. fază, moment, punct, stadiu, (fig.) treâptă. (Verificaţi lucrarea in fiecare ~ a ei.) 2. fază, punct, situaţie, stadiu. (în ce ~ se află lucrările începute?) ETĂTE s. vîrstă, (înv. şi reg.) timp, (înv.) crescut. (Ce ~ ai?) ETATIZĂ vb. a naţionaliza, (rar) a statiza. (A ~ o întreprindere.) ETATIZARE 276 ETATIZÂRE s. naţionalizare. unei uzine.) ETCETERA adv. (slavonism înv.) proci. ETENĂ s. (CHIM.) etiîenă. eter s. v. AER. ATMOSFERĂ. CER. SLAVĂ. SPAŢIU. VĂZDUH. ZĂRI. eterăt adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBŢIRE. TRANSPARENT. YAPOROS. eteric adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBŢIRE. TRANSPARENT. VAP ORO S. ET£RN adj,, adv. 1. adj. continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfir-şit, permanent, perpetuu, veşnic, (înv. şi reg.) merău, (reg.) necunten, (înv.) neîncontemt, neprecurrnât, nesăvîrşit, purureinic. (O Luptă ^ Intre contrarii.) 2. adj. nemuritor, nepieritor, nesfirşit, neuitat, perpetuu, veşnic, viu, (Livr.) sempitern, (înv.) ncapus, purureinic, nesăvîrşit, (fig.) nestins, (O amintire ~.) 3.adv. pururi, totdeauna, veşnic. va rămâne in inimile noastre.) ETERNITATE s. nemurire, vecie, veşnicie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvîrşle, (înv.) nemu-ritorle. (Fapta sa i-a asigurat ~.) ETERNIZ vb. a imortaliza, a perpetua, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveşnici. (I-a ~ meni or ia.) ETERNIZÂRE s. imortalizare, perpetuare, (înv.) înveşniclre. (~ memoriei sale.) ETEROGEN adj. amestecat, diferit, felurit, împestriţat, pestriţ, variat, (reg.) mistreţ. (Un public , J eterogen s., adj. v. NEUTRU. ETEROMCRF adj. polimorf. (Un ansamblu ~ •) £TIC adj. moral. (O comportare ~.) ETICĂ s. morală. (~ unei societăţi date.) elichetă vb. v. CALIFICA. FACE. NUMI. etichetăre s. v. CALIFICARE. NUMIRE. ETICITETĂ s. ceremonial, ceremonie, protocol, regulă, ritual, rînduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curie . . . ) ETILÎENĂ s. (CHIM.) etenă. ETILENGLIC6L s. (CHIM.) glicol. ETILENOXÎD s. (CHIM.) oxid de etiîenă. ETILÎSM s. (MED.) alcoolism, beţie. ETIMOLOGIE s. (LINGV.) 1. origine. (A stabilit ~ cuvîntului.) 2. (concr.) etimon. (Aceasta este ~ corectă.) etimologie s. v. MORFOLOGIE. ETIMON s. (LINGV.) etimologie. (Un ~ corect.) ETIRÂRE s. (TEHN.) tragere, trefilare, trefilat. (~ slrmei.) ETNOGENEZĂ s. etnogenie. [(~ este o ramură a antropologiei.) ETNOGENÎE s. etnogeiieză. (~ aparţine antropologiei.) etos s. v. MORALITATE. ©ugeneUeă s. v. EUGENIE. EUGENÎE s. (rar) eugenătică. EUHARISTIE s. (BIS.) cuminecare, cuminecătură, împărtăşanie, împărtăşire, împărtăşit, (la catolici) sacrament, (înv. şi pop.) gri-jjânie, grijlre, pricestânie. (Taina ™.) EUNIjC s. (înv.) fămen, hadîmb. (~ la un harem.) EUROPEÂN adj. (înv.) europenesc. (Probleme specific ~.) europenesc adj. v. EUROPEAN, ev s. v. EPOCĂ. ERĂ. PERIOADĂ. EVACUA vb. 1. a elibera, a goli, a libera. ( A ~ o locuinţă.) 2. a părăsi. (Au ~ oraşul.} 3. a elimina. (A ~ fecale, gaze.) EVACUARE s. 1. eliberare, golire, liberare. (~ unei locuinţe.) 2. părăsire. (~ unui oraş.} 3. eliminare. (~ fecalelor.) EVAD vb.afugi, a scăpa. (A ~ din lagăr.) EVADÂRE s. fugă, (rar) evaziune, (~ unui deţinut din închisoare.) EVADAT s. fugit. (Un ~ din închisoare.) EVALUA vb. a aprecia, a calcula, a estima., a măsura, a preţui, a socoti, (livr.) a priza,, (înv. şi reg.) a prinde, (înv.) a preţălui, a sămă-iui. (A ~ valoarea unui obiect.) EVALUABIL adj. estimabil. (O cantitate ~ .) EVALUÂRE s. 1. apreciere, caicul, calculare, estimare, estimaţie, măsurare, preţuire* socotire, (reg.) preţuiălă, (înv.) preţălulre. (~ valorii unui obiect.) 2. estimare, estimaţie. (fig.) bilanţ, socoteală. (O sumară ~ ne arată că . . . ) EVANGHELIAR s. (BIS.) evanghelie, tetraevanghel. EVANGHELIC adj. (BIS.) protestant. (Cultul ~.) EVANGHELIE s. (BIS.) evangheliar, tetra-evangheî. EVANTAI s. (înv. şi pop.) apărătoare* (înv.) vînturăr. EVAPORĂ vb. (FIZ.) a (se) vaporiza, a (se) volatiliza. (Lichidul s-a ~.) evaporă vb. v. DISPĂREA. PIERI. EVAPORARE s. (FIZ.) vaporizarc, volatilizare, (rar) vaporizăţie. (~ unui lichid.} evaporare s. v. DISPARIŢIE. PIE1RE. EVAPORÂT adj. (FIZ.) vaporizat, volatilizat. (Un lichid ~.) EVAZĂRE s. (TEHN.) teşire. evaziune s. v. EVADARE. FUGĂ. EVAZIV adj. imprecis, neprccis, vag. !-Un răspuns extrem de ~.) EVENTUÂL adj., adv. 1. adj. posibil* probabil. (O ~ Intîlnire Intre cei doi ambasadori.) 2. adv. cumva, poate, (înv.) cindăi, (Aveţi ~ o ţigară?) EVENTUALITATE s. posibilitate, probabilitate. (Nu trebuie exclusă şi această ~.} evjjhenieds adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. NOBIL. evghenie s. v. ARISTOCRAŢIE. BOIERIME. NOBILIME. NOBLEŢE. evghemsj adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. ILUSTRU. Înalt. mare. nobil. evghenisî vb. v. ÎNNOBILA, evhologhion s. v. MOLITVELNIC. EVIDENT adj,, adv. 1. adj. clar, desluşit, distinct, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriât, chiar, (fig.) curat, (Q imagine ~ ; o pronunţie ~.) 277 EXACT 2. adj. accentuat, marcat, pronunţat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un nu accent străin.) 3. adj. categoric, cert, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate nu.) 4. adj. clar, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Senine ~ de boală.) 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, însemnat, mare, sensibil, simţitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 6. adj. categoric, flagrant, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr nu.) 7, adj. învederat, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentât. (O hoţie nu.) 3. adv. limpede, (reg. înv.) acurăt. (Este. ~ că ai dreptate.) EVIDENŢA s. claritate, pregnanţă. (Se dezvăluie cu nu.) EVIDENŢIA vb. 1. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluşi, a se distinge, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Imaginea ei se nu In lumina asfinţitului.) 2. a contura, a mula, a reliefa. (Rochia ii nu corpul.) 3. a se deosebi, a se distinge, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (înv.) a (se) însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a nu interpretarea lui?) 4. a se afirma, a se impune, a se remarca. (S-a ~ repede in cinematografie.) 5. a accentua, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenţa. (A. ~ calităţile lucrării.) 8. a reieşi, a se reliefa. (Se ~ un anumit patos in poezia lui.) EVIDENŢIAT adj. accentuat, întărit, marcat, reliefat, subliniat, (livr.) potenţat. (Semnificaţii nu.) EVIDENŢIERE s. 1. conturare, delimitare, precizare, profilare, proiectare, reliefare. (nu Imaginii ei In lumina asfinţitului.) 2. accentuare, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potenţare, (nu unor caracteristici ale lucrării.) evirâtie s. v. CASTRARE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE. EVITĂ vb. 1. a ocoli. (A nu un obstacol.) 2. a se feri. (Am nu să-l tntllnesc.) 3. a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (încearcă să nu primejdia.) 4, a se feri, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (A nu să facă un anumit lucru.) 5. a se feri, a ocoli. (A nu cuvintele abstracte.) 6. a eluda, a ocoli. (A nu aplicarea__ legii.) EVITÂRE s. 1. ocolire, (nu unui obstacol.) 2. împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenţie, (nu unor consecinţe neplăcute.) 3. eludare, ocolire. (nu prevederilor legale.) EVLÂVIE s. (BIS.) credinţă, cucernicie, euvioşenîe, cuvioşie, pietate, pioşenie, piozi-tate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (înv.) blagoc£stie, blagocestivle, hristoitfe, rfvnă, rîvnîre. smerlre. EVLAVIOS adj. (BIS.) credincios, cucernic, cuvios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franţuzism) devot, (înv. şi reg.) smernic, (înv.) blagocestlv, pietâs, pravoslâvnic, riv-nitor, bine-credincios. (Om nu.) EVOCĂ vb. 1. a sugera. (Ce-ţi nu această imagine?) 2. a chema, a reaminti, a rechema, a redeştepta. (A nu ceva în memorie.) 3. a aminti, a redeştepta. (I-am nu vremurile de atunci.) 4. a reconstitui. (A nu întreaga scenă întîmplată.) EVOCATÎV adj. evocator, expresiv, nuanţat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorât. (O descriere nu.) EVOCATOR adj. evocativ, expresiv, nuanţat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorât. (O descriere nu,) EVOLU vb. 1. a avansa, a se dezvolta, a înainta, a progresa, a propăşi, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a prohorisi, (fig.) a creşte. (Patria noastră nu continuu.) 2. a se desfăşura, a merge. (Treaba nu bine.) 3. a se desfăşura, a se întîmpla, a sc petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum au nu faptele.) 4. a decurge, a se desfăşura, a se petrece. (Partida a nu în bune condiţii.) EVOLUAT adj. 1. avansat, civilizat, dezvoltat, înaintat. (O ţară un popor nu.) 2. superior. (Stadiu nu.) 3. nou, perfecţionat. (Un model nu de maşină.) EVOLUTĂ s. (MAT.) desfăşurată. EVOLUTIV adj. cronologic, diacronic, istoric. (Expunere nu a faptelor.) EVOLUŢIE s. 1. devenire, dezvoltare, modificare, prefacere, schimbare, transformare. (Procesul nu.) 2. dezvoltare, înaintare, progres, propăşire, mers-înainte, (pop.) ridicare, săl-târe, (înv.) pricopsfre, progresie, prohorisire, (fig.) creştere, (nu societăţii.) 3. curs, desfăşurare, dezvoltare, mers, (Munt.) şiretenie. ( nu evenimentelor.) EVOLUŢIONÎSM s. (BIOL.) darvinism, transformism, (rar) selecţionism. EVOLUŢIONIST adj., s. (BIOL.) transformist. EVOLVUNTĂ s. (MAT.) desfăşurătoare. EVUL MEDIU s. (IST.) (înv.) secolul de mijloc, veacul de mijloc, vîrsta de mijloc. EX adj. fost, (înv.) biv, proin. (nu sau aciuai ministru.) EXÂCT adj., adv. 1. adj. adevărat, corect, drept, just. (Concluzii nu.) 2. adv. bine, corect, precis. (I-a dat nu calculul.) 3. adj. fidel. (Reproducere nu.) 4. adv. întocmai, literal, textual, ad litteram (A reprodus nu cele ciiiie.) 5. adj. fix, precis. '(Oră nu.) 6. adv. fix, precis, punct, (fig.) matemâtic. (nu la orele V.) 7. adv. normal, regulat. (Trenul soseşte S. adj. parolist, punctual. (Voi fi nu ; un om nu.) 9. adj. precis, riguros, strict, ştiinţific. (O definire nu.) io. adv. precis, (înv.) sadeâ. (Mai nu spus . . . ) 11. adv. precis, riguros, (înv. şi reg.) nesmintit. (Judecă nu lucrurile.) 12. adv. absolut» aidoma, aievea, asemenea, chiar» deopotrivă, identic, întocmai, (înv. şi pop. aşijderea, (Mold. şi Bucov.) llştai, (prin Bucov.) EXACTITATE 278 prici, (Transilv.) tistaş, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.) atocma, tij, tâcmai. (Este ~ ca tatăl său.) 13. adv. chiar, drept, întocmai, precis, tocmai, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) prisnc, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (îl nimereşte ~ în frunte; cade ~ pe el; a venit ~ la ora convenită.) 14. adv. aşa, întocmai. (Este ~ cum spui; ai să faci ~ cum ţi-am spus?) 15. adv. chiar, întocmai, tocmai, (înv. şi pop.) săvâi, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) aşâşi. (~ aşa s-a intimplat.) EXACTITATE s. 1. adevăr, autenticitate, exactitudine, justeţe. (S-a confirmat ~ celor spuse de el.) 2. exactitudine, justeţe, precizie. (~ calculelor.) 3. exactitudine, fidelitate. (Reprodus cu~ ; ~ unei traduceri.) 4. exactitudine, punctualitate. (~ lui e proverbială.) 5. exactitudine, precizie, rigoare, rigurozitate, (înv.) scumpătâte. (~ ştiinţifică.) G. precizie, (livr.) acurateţe. (~ în executarea unui lucru.) EXACTITUDINE s. 1. adevăr, autenticitate, exactitate, justeţe. (S-a confirmat ~ celor spuse de el.) 2. exactitate, justeţe, precizie. (~ calculelor.) 3. exactitate, fidelitate. (Reprodus cu ~ ~ unei traduceri.) 4. exacti- tate, punctualitate. (~ lui e proverbială.) 5. exactitate, precizie, rigoare, rigurozitate, (înv.) scumpătâte. ştiinţifică.) EXAGERA vb. (înv.) a asupri, (fam.) a încornora, (fig.) a încărca, a înflori, a umfla. (A ~ realitatea.) EXAGERARE s. 1. (rar) exagerâţie, (fig.) încărcare, înflorire, umflâre. (~ realităţii.) 2. (fig.) înfloritură. (Asta e o ~l) 3. abuz, exces. (~ la mîncare.) EXAGERAT adj., adv. 1. adj. excesiv, (livr.) hiperbâlic. (O imagine ^.) 2. adv. cam, excesiv, prea. (Rochie ~ de scurtă.) 3. adj. abuziv, excesiv. (Regim alimentar ~.) 4. adj. excesiv, exorbitant, mare, ridicat, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărât, umflat, usturător. (Preţuri ~.) 5. adj. abuziv, arbitrar. despotic, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) vâlnic. (Măsuri ~.) 6. adj. bolnăvicios, excesiv. (De o sensibilitate ~.) exagerâţie s. v. EXAGERARE. EXAL vb. a degaja, a emana, a emite, a împrăştia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) EXALARE s. degajare, emanare, emanaţie, emisiune, exalaţie, împrăştiere, răspîndire, (înv.) răsfugâre. (~ de gaze de la sobă.) EXALAŢIEjs. degajare, emanare, emanaţie, emisiune, exalare, împrăştiere, răspîndire, (înv.) răsfugâre. (~ de gaze de la sobă.) exalta vb. v. CINSTI. CÎNTA. ELOGIA. glorifica, lăuda. mări. omagia. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA. exaltare s. v. ELOGIERE. GLORIFICARE. LAUDĂ. LĂUDARE. MĂRIRE. PREAMĂRIRE. PREASLĂVIRE. PROSLĂVIRE. SLAVĂ. SLĂVIRE. EXALTAT adj. surescitat. (Un om ~.) EXAMEN s. 1. probă. (A avut două ~ de susţinut.) 2. analizare, analiză, cercetare, examinare, investigare, investigaţie, studiere, studiu, (pop.) cercâre, (înv.) răspicâre, (fig.) explorâre. (Un ~ serios al probelor.) EXAMINA vb. 1. a analiza, a cerceta, a investiga, a studia, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (A ~ cauzele unui fenomen.) 2. a analiza, a cerceta, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. şi reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (îl ~ cu atenţie.) 3. a căuta, a cerceta, a studia, (înv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ în gură.) 4. a cerceta, a consulta, a studia. (Am ~ toate izvoarele.) 5. a cerceta, a vedea. (Trebuie să ~ cum stau lucrurile.) 6. a cerceta, a încerca, a sonda, (pop.) a cerca. terenul să vezi ce putem face.) 7. a asculta, a chestiona, a interoga, a întreba, (înv.) a prociti. (A ~ un elev.) li. (MED.) a consulta. (Medicul ~ un pacient.) EXAMINÂRE s. 1. analizare, analiză, cercetare, examen, investigare, investigaţie, studiere, studiu, (pop.) cercâre, (înv.) răspicâre, (fig.) explorâre. (O ~ critică a problemelor.) 2. cercetare, privire. (La o ~ mai adîncă . . . ) 3. analiză, cercetare, observare, observaţie, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoâdă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) 4. ascultare, chestionare, interogare, (înv.) procitânie. (~ unui elev.) 5. (MED.) consultare. (~ pacienţilor.) EXANTEM s. (MED.) alergie, erupţie, (pop.) plescâviţă, spuzeâlă, (reg.) spuzitură, (înv.) prozăritură. EXARÂŢIE s. (GEOL., GEOGR.) eroziune glaciară. EXASPERA vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.) EXASPERANT adj. înnebunitor. (Un plîns EXASPERARE s. desperare. (Stare de ~.) EXASPERAT adj. desperat. (O mamă ~.) EXCAVA vb. a săpa, a scobi. (A~ pămîn-tul.) EXCAVÂRE s. săpare. (~ solului.) EXCAVĂŢIE s. săpătură. (O ~ pentru fundaţia unui bloc.) EXCEDENT s. plus, prisos, prisosinţă, surplus, (reg.) râdăş, (înv.) prisoseâlă, prisosire, prisosit, prisositură, rămâs. (Un~ de produse.) EXCEDENTAR adj. (astăzi rar) prisositâr. ( Balanţă ~.) EXCELENT adj. admirabil, deosebit, încin-tător, remarcabil. (Un spectacol ~.) EXCENTRIC adj. bizar, ciudat, curios, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracada-brânt, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznâş, (Mold.) deşănţât, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudâs, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întârs, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ l) 279 EXECUTARE EXCENTRICITATE s. bizarerie, ciudăţenie, extravaganţă, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sini aceste ~tăţi?) EXCEPT vb. (înv.) a scoăte. (A ~ de la prevederile curente.) EXCEPŢIE s. 1. abatere. (Există cileva ~ de la regulă.) 2. (JUR) incident. (A ridica o ~.) EXCEPŢIONAL adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntilnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirâbil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. adj. desăvîrşit, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrşit. (O ~ punere în scenă.) 3. adj. neobişnuit, (rar) rarisim. (Un lucru ~.) 4. adv. deosebit, extraordinar, extrem, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.) 5. adv. extraordinar, grozav, nemaipomenit, sfîşietor. (O melodie ~ de tristă.) EXCERPTA vb. a despuia. (A ~ un text.) EXCERPTARE s. despuiere. (~ a unor texte.) EXCERPTAT adj. despuiat. (Text ~.) EXCES s. 1. abuz, exagerare. (~ la mîlicăre.) 2. abuz, samavolnicie, silnicie, (înv. şi reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) eata-hris. (Destituit pentru ~e.) EXCESÎV adj., adv. 1. adj. exagerat, (livr.) hiperbolic. (O imagine ~.) 2. adv. cam, exagerat, prea. (Rochie ~ de scurtă.) 3. adj. abuziv, exagerat. (Un regim alimentar ~.) 4. adj. exagerat, exorbitant, mare, ridicat, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărât, umflat, usturător. (Preţuri ~.) 5. adj. bolnăvicios, exagerat. (De o sensibilitate ~.) 6. adj. abuziv, arbitrar, despotic, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (Măsuri ~.) EXCITA vb. (FIZIOL.) a activa, a stimula, (pop.) a aţîţa. (A ~ o funcţie, un organ.) EXCITANT adj., s. 1. adj. aţîţător, exci-tator, (rar) pofticiâs. (Miros ~.)2.s. (FIZIOL.) stimul, stimulent. (~ senzoriali.) EXCITARE s. (FIZIOL.) activare, excitaţie, stimulare, (rar) stimulâţie, (pop.) aţîţăre. unei funcţii, a unui organ.) EXCITATOR adj. aţîţător, excitant, (rar) pofticids. (Un miros ~.) EXCITAŢIE s. activare, excitare, stimulare, (rar) stimulâţie, (pop.) aţîţâre. (~ a unei funcţii, a unui organ.) EXCIZ vb. (MED.) a extirpa, a scoate. (A ~ o porţiune dintr-un organ.) EXCÎZIE s. (MED.) extirpare. (~ unei tumori.) EXCLAMĂ vb. a striga. EXCLAMARE s. exclamaţie, strigăt, (rar) strigâre. (~ de aprobare, de protest.) EXCLAMATIV adj. exclamator. (Ton ~.) EXCLAMAT6R adj. exclamativ. (Ton ~.) EXCLAMÂŢIE s. exclamare, strigăt, (rar) strigare. (~ de aprobare.) EXCLUDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizaţie.) EXCLUDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizaţie.) EXCLUS adj., adv. imposibil. (Rezolvarea aceasta este ~ .) EXCLUSIV adv. 1. doar, numai. (~ atita pot spune.) 2. doar, numai, singur. (~ el m-a înţeles.) excluziune s. v. INTERDICŢIE. INTERZICERE. PROHIBIRE. PROHIBIŢIE. EXCOMUNICA vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleţi. (Papa l-a ~.) EXCOMUNICARE s. (BIS.) afurisenie, afu-risire, anatemă, blestem, (înv.) procleţeniep procleţie. (~ papei aruncată asupra . . . ) EXCOMUNICAT adj. (BIS.) afurisit, anatemizat, blestemat, (înv. şi reg.) proci eţit, (înv.) proclet. (Un preot ~.) EXCORlAŢIE S. (MED.) eroziune. EXCREMENT s. (FIZIOL.; mai ales la pl.) fecale (pl.), (pop.) căcât, scirnă, scăpau, (reg.) scirnăvfe, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scremet, (fam.) caca, coco, gîli, (fig.) rahat,, (eufemistic) scâun. EXCREŢIE s. (FIZIOL.) secreţie exocrină, secreţie externă. excurs s. v. DIGRESIUNE. DIVAGARE. DIVAGAŢIE. EXCIjRSIE s. drumeţie. (O ~ In munţi.) EXECRABIL adj. detestabil. (Un joc ~ al actorilor.) EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. şi fam.) a meşteri, a meşterui. 2. a confecţiona, a fabrica, a face, a produce. (~ noi sortimente de îmbrăcăminte.) 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvirşL (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrşi. (~ o lucrare durabilă.) 5. a depune, a desfăşura, a duce, a efectua, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ o muncă utilă.) 6. a efectua, a face, a îndeplini;, a presta, a-şi satisface. (~ serviciul militar.) 7. (MUZ.) a cînta, a intona, a interpreta, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (înv.) a glăsi* a juca. (A ~ o melodie, o doină.) 8. a aplica> a îndeplini. (~ o hotărlre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.) EXECUTANT adj., s. 1. adj., s. executor, (înv.) săvîrşitor. (~ al unei lucrări.) 2. s. interpret. (~ al unui concert.) EXECUTARE s. 1. confecţie, confecţionare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor obiecte de îmbrăcăminte.) 2. efectuare, execuţie, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvîrşire, (înv.) săvîrşit. (~ unei lucrări.) 3. execuţie, facere făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. efectuare, îndeplinire, prestare, prestaţie. (~ unei munci utile.) 5. efec- EXECUTOR 28$ tuare, îndeplinire, prestare. serviciului militar.) 6. (MXJZ.) execuţie, interpretare, intonare. (~ a unei melodii.) 7. aplicare, îndeplinire. (~ unei sentinţe.) 8. (JUR.) (înv.) zapciâlă, zapciitură, zapciiic. (~ silită a cuiva.) EXECUTOR adj., s. 1. adj., s. executant, (înv.) săvîrşitor, (~ al unei lucrări.) 2. s. (JUR.) (pop.) împlinitor, (înv.) zapclu. (~ al unui datornic.) EXECUŢIE s. 1. efectuare, executare, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvîrşire, (înv.) săvirşit. (~ unei lucrări.) 2. (concr.) lucrătură. (Inelul are o ~ frumoasă.) 3, executare, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. (MUZ.) executare, interpretare, intonare. (~ unei melodii.) EXEMPLAR adj. impecabil, ireproşabil, pilduitor. (Serviciu ~.) EXEMPLAR s. 1. piesă. (Un ~ rar dintr-o colecţie.) 2. bucată. (A cumpărat două ~ de... ) EXEMPLIFICA vb. a ilustra, (înv.) a pil-dui. (Şi-a ~ expunerea.) EXEMPLIFICARE s. 1. ilustrare, (înv.) pilduire. (~ unei expuneri cu diapozitive.) 2. (concr.) exemplu, ilustrare. (Slut necesare cit mai. multe ~.) EXEMPLIFICATÎ V adj. demonstrativ, i-lust rat iv. (O experienţă chimică ~.) EXEMPLU s. 1. model, pildă, (înv.) chip, mostră, paradigmă, pilduire, (înv. fig.) oglindă. (A da ceva ca ) 2. model, mostră, probă, specimen, tip. (Iată mai jos clteoa ~ de ... ) 3, exemplificare, ilustrare. (Slut necesare cit mai multe EXERCITA vb. a face, a practica, a profesa, (înv.) a metaliirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.) EXERCITÂRE s. practicare, profesare. (~ unei profesiuni.) EXERCIŢIU s. practică, (rar) deprindere. (Are mult ~ în acest domeniu.) EXEREZĂ s. (MED.) ablaţiune, extirpare, scoatere. (~ apendicelui.) EXERSA vb. (reg.) a sîomni. (A ~ la vioară.) EXHAUSTÎV adj. complet, integral, întreg, total. (Excerptare ~ a unui material.) exhibă vb. v. ETALA. EXHIBIŢIE s. etalare. (~ toaletelor.) EXHUM vb. a deshuma, a dezgropa, (înv. şi reg.) a dezmormînta. (A ~ an mort.) EXHUMARE s. deshumare, dezgropare, dezgropat. (~ unui mort.) EXIGENT adj. 1. pretenţios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2, conştiincios, meticulos, minuţios, scrupulos. (Un om ~.) EXIGENŢĂ s. 1. pretenţie, rigurozitate, severitate. (~ unui profesor faţă de elevii săi.) 2. cerinţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) nlştotă, (inv.) nevoinţă, ne voire, recerinţă, (fig.) comandament. (~ela epocii noastre.) 3. cerere, cerinţă, deziderat, dorinţă, (inv.) postulat. (O ~ îndreptăţită.) 4, acribie, conştiinciozitate, meticulozitate, rigurozitate, scru-pulozitate, (fam. şi peior.) tipicărie. (~ tis îndeplinirea datoriei.) EXÎL s. (JUR.) exilare, pribegie, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscrlpţie, (înv.) strainătâte, surghiunie, surgunlfc, urgie, zatocănie. (A luat calea ~.) EXILA vb. 1. (JUR.) a alunga, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din ţară.) 2% a pribegi. (A fost nevoit să se ~.) EXILÂRE s. (JUR.) 1. alungare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire, (livr.) relegare, relegâţie. (~ cuiva din patria sa.) 2. exil, pribegie, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscrlpţie, (înv.) străinătate, surghiunie, surgunlfc, urgie, zato-cenie. (A luat calea ~.) EXILAT adj., s. (JUR.) alungat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relcgăt, (înv.) surghiun. EXISTĂ vb. 1. a se afla, a fi, a se găsi, (pop.) a sta. (~ acolo mărfuri In mare cantitate j 2. a avea, a fi, se găsi. (~ cine să m-ajute.) 3. a fi, a trăi, a vieţui, (rar) a fiinţa, (reg.) a lăbădui, (inv.) a dăinui. (Cit omul învaţă.) 4. a dăinui, a dura, a fi, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit va ~ lumea şi pă-mlntul; vechi obicei care ~ şi astăzi.) & data. (Acest obicei ~ de un secol.) 6. a se afla, a consta, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că ... ) EXISTENT adj. prezent. (Stare de lucruri~.) EXISTENŢĂ s. I. trai, viaţă, zile (pi.), (înv. şi pop.) petrecere, vieţuire, (pop. şi fam.) veac, (inv.) petrecânie. (~ lui se scurgea in linişte.) 2. prezenţă. (S-a semnalat /■%/ lor la mari adinei ini.) exilus s. v. DECEDARE. DECES. DISPA-RITIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRŞIT. STINGERE. SUGOM- BARE. EXOGĂRP s. (BOT.) epicarp, pieliţă. al unui fruct.) cxoîlisî vb. v. ACHITA. CONCEDIA, DEBARASA. DEGAJA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. Îndepărta, lighida. onora, PLĂTI. SCĂPA. SCOATE. exoprică s. v. PARAFERNĂ. EXORBITANT adj. exagerat, excesiv, mare, ridicat, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărât, umflât, usturătdr. (Preţuri ~.) EXOSTâZĂ s. (MED. VET.) (pop.) os mort. la cai.) exoteric adj. v. PUBLIC. EXPANSÎBIL adj. (F1Z.) dilatahii. (Gaf zele slnt ~.) EXPANSIUNE s. (FIZ.) destindere, de# tentă, dilatare. (~ unui gaz.) EXPANSIV adj. 1. exuberant. (Om ~.) 281 exploatare. 2. comunicativ, prietenos, sociabil, volubil, (rar) sociă.1, vorbitor, (inv.) soţios, (fig.) deschis. (O fire ~.) EXPANSIVITÂTE s. 1. exuberanţă. (~ unui tînăr.) 2. comunicativitate, sociabilitate. unei persoane.) EXPATRI vb. a emigra, a pribegi, (înv.) & se înstrăina. EXPATRIAT s., adj. emigrant, pribeag. EXPATRIERE s. emigrare, emigraţie, pribegie, (înv.) înstrăinâre. (~ unui militant politic paşoptist.) EXPECTORA vb. a scuipa. EXPECTORÂŢIE s. flegmă, scuipat, spută. (O ~ abundentă.) EXPEDI vb. 1. a trimite, (reg.) a mina, (înv.) a porni, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ caietele.) 2. a adresa, a scrie, a trimite, (reg.) a mîna. fCuz i-ai ~ scrisoarea?) 3. a adresa, a înainta, a trimite. (A ~ o cerere linei instituţii.) EXPEDIERE s. 1. expediţie, trimis, trimitere. (~ unui colet prin mesagerii.) 2. înaintare, trimitere. (~ unei cereri.) EXPEDITIV adj. operativ, prompt. (O rezolvare ~.) EXPEDITOR s., adj. trimiţător. (~ al coletului.) EXPEDIŢIE s. expediere, trimis, trimitere. unui colet.) EXPERIENŢĂ s. 1. practică, rutină, (înv.) ispită, ispitire. (Cunoaşte ceva din ~.) experiment, încercare, probă, (pop.) cercare. (Mai multe ~ de laborator.) EXPERIMENT s. experienţă, încercare, probă, (pop.) cercăre. (A face o serie de ~ in laborator.) EXPERIMENTĂ vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.) EXPERIMENTĂRE s. încercare, probare. unei metode noi.) EXPERIMENTAT adj. 1. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, încercat.. înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (inv.) ispitit, mîndru, prâctic, practicos, practisit, putinciăs. (Un inginer ~.) 2. încercat, păţit. (Om ~.) 3. deprins, încercat, priceput, rutinat, versat. (Un ochi ~.) EXPERT adj., s. cunoscător. (Un mare ~ în problema . . . ) explă vb. v. ISPĂŞI. ÎNDURA. PLĂTI. RĂSCUMPĂRA. expiator adj. v. ISPĂŞITOR. expiăţie s. v. ISPĂŞIRE. expiere s. v. ISPĂŞIRE. EXPIRĂ vb. 1. a se isprăvi, a se încheia, a se sfirşi, a se termina. (A ~ termenul de garanţie.) 2. a se împlini. (~ data la care trebuia făcută plata.) expiră vb. v. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRŞI. STINGE. SUCOMBA. EXPLICĂ vb. I. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluşi, a (se) elucida, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliro forisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost .~.) 2. a clarifica, a descifra, a desluşi, a dezlega, a lămuri, a limpezi, a rezolva, a soluţiona. (A ~ enigma.) 3. a glosa. (A ~ sensul unui ciwint.) 4. a arăta, a demonstra a expune. (A ~ o teorema.) 5. a analiza, a comenta, a interpreta, a tîleui, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (~ un text literar.) 6. a înţelege, a pricepe. (Pur şi simplu nu-mi ~ cum a dispărut.) 7. a se justifica. (Nu e cazul să te ~ ^ EXPLICABIL adj. justificabil, motivnbiL (Un fapt ~.) EXPLICÂRE s. 1. clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare, (inv.) pliroi'one, răspicăre, (fig.) cheie, desdldrc. ( ~ unei probleme.) 2. demonstrare, explicaţie. (~unei teoreme.) 3. analizare, comentare, interpretare tîlcuirc, (înv.) tîlcuiâlă. (~ unui text literar.) 4. explicaţie, justificare, motivare. (Există vreo ~ a gestului său?) EXPLICATIV adj. 1. lămuritor, (înv.) desluşitor, explicator. (O notă ~.) 2. clarificator, edificator, lămuritor. (Un exemplu ~.) explicator adj. v. EXPLICATIV. LĂMURITOR. EXPLICĂŢIE s. 1. clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, soluţionare, (inv.) pl ir of orie, răspicăre, (fig.) cheie, deseil-dre. (~ unei probleme încurcate.) 2- demonstrare, explicare. (~ unei teoreme.) 3. comentariu, glosă, notă. (~ ta un text.) 4. indicaţie, instrucţiuni (pl.), îndrumare, lămurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 5. explicare, justificare, motivare. (Există vreo ~ a gestului său?) EXPLICIT adj., adv. 1. adj. clar, desluşit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriât, (fig.) neted, transparent. (Un sens o afirmaţie ~.) 2. adv. clar, desluşit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (inv.) apriât, chiar, (fig.) curat, (l-am spus ~ şi ferm . . . ) EXPLOATA vb. 1. a valorifica. (A ~ resursele naturale.) 2. a asupri, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. şi reg.) a bintui, (inv.) «a obidi, a obijdui, a sili. a supăra, a tiranisi, a tirani, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci. (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) EXPLOATÂBIL adj. valorifica bil. (Resurse ~.) EXPLOATÂRE s. 1. valorificare. (~ unor resurse naturale.) 2. extragere, scoatere. (~ a ţiţeiului.) 3. (concr.) exploata ţie. (O ~ de ţiţei modernă.) 4. asuprire, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţi e, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreaiă, silnicie, (înv.) avanle, obidă, obidire, obijduire, exploatat 282 strinsoâre, (fig.) apăsâre, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) EXPLOATAT adj., s. asuprit, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Masele ~.) EXPLOATATOR adj., s. asupritor, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor. (i'ig.) apăsător. (Forţele ~ .) EXPLOATÂŢIE s. exploatare. (O ~ petrolieră modernă.) EXPLODA vb. 1. a detona. (Dinamita -^.) 2. a se sparge. (Un proiectil a ~ In aer.) 3. a plesni, a pocni. (Ce-a ~ ?) EXPLODÂRE s. 1. detonare. (~ dinamitei.) 2. spargere. (~ unui proiectil.) EXPLORA vb. a sonda. (A ~ fundul mării.) explora vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXA-MINA. INVESTIGA. STUDIA. URMĂRI. EXPLORARE s. sondaj, sondare. (~ fundului oceanic.) explorare s. v. ANALIZARE. ANALIZĂ. CERCETARE. EXAMEN. EXAMINARE. INVESTIGARE. INVESTIGAŢIE. STUDIERE. STUDIU. EXPLOZIBIL adj., s. detonant, exploziv, fulminant. (Un ~ puternic.) EXPLOZIE s. detonaţie. (~ dinamitei.) EXPLOZIV adj., s. 1. adj., s. detonant, explozibil, fulminant. (Substanţă ~.) 2. adj. (FON.) ocluziv. (Sunet ~.) EXPONENT s. 1. reprezentant, (fig.) interpret. (~ al maselor.) 2. (MAT.) (înv.) spunent. EXPONOMETRU s. (FOTO) pozometru. EXPOZANT s. expunător. (~ la Galeria de artă.) EXPOZEU s. expunere. ( ~ a fost urmărit cu interes.) EXPOZITIV adj. enunţiativ. (Propoziţie ~ .) EXPRES adj., adv. 1. adj. clar, desluşit, explicit, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriât, (fig.) nâted, [transparent. (Un sens ojafirmaţie ~.) 2. adv. clar, desluşit, explicit, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aiâvea, (înv.) apriât, chiar, (fig.) curât. (I-am spus ~ şi ferm.) 3. adj. categoric, decis, ferm, formal, hotărit, neezitant, neoscilant, net, tranşant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 4. adv. anume, dinadins, intenţionat, înadins, special. (A procedat ~ in acest sens.) EXPRESIE s. 1. formă. (A dat ~ glndurilor sale.) 2. (pop.) zicere. (Dicţionar de locuţiuni şi ~ ii.) 3. (înjlogica simbolică) expresie validă = tautologie, lege logică, teză logică. 4. aer-aspect, chip, faţă, figură,] fizionomie, înfăţişare, mină, obraz, (înv. şi pop.)ţ boi, (reg.) săbâş, (înv.) schimă, vedâre, (fam.) mutră, (Avea o ~ mulţumită.) 5. fizionomie, mască. (Actorul avea o ~ admirabilă.) EXPRESÎV adj. evocativ, evocator, nuanţat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ sugestiv, viu, (fig.) colorât. (O descriere ~.) EXPRESIVITATE s. elocvenţă, plasticitate, pregnanţă, sugestivitate. (Vervă satirică de mare ~ .) EXPRIMA vb. 1. a expune, a formula. (A-şi ~ ideile.) 2. a vorbi. (Se ~ greu.) 3. a afirma, a arăta, a manifesta. (îşi ~ dorinţa de a . . . ) 4. a exterioriza. (îşi ~ sentimentele de bucurie.) 5. a formula, a pronunţa, a rosti, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie . . . ) 6. a prezenta. (A ~ cuiva omagiile sale.) 7. a înfăţişa, a reda, a reprezenta, (fig.) a traduce. (Cartea ~ zbuciumul autorului.) EXPRIMÂRE s. 1. formulare, pronunţare, rostire, spunere, zicere. (~ unei opinii.) 2. afirmare, arătare, manifestare, (rar) manifestaţie. (~ dorinţei cuiva.) 3. limbă, vorbă, vorbire. (îl poţi recunoaşte după ~.) 4. limbaj. (Are o ~ greoaie.) 5. stil. (Are o ~ plastică.) EXPULZ vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetăţean străin.) EXPULZARE s. (JUR.) (livr.) rclegâre, relegâţie. (~ unui cetăţean străin.) EXPULZAT adj. (JUR.) (livr.) relegat. ( Persoană ~ .) EXPUNĂTOR s. expozant. (~ la Galeriile de artă.) EXPtJNE vb. 1. a arăta, a istorisi, a înfăţişa, a nara, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.) 2. a exprima, a formula. (îşi ~ ideile.) 3. a prezenta a rosti. (A~o interesantă conferinţă.) 4. a arăta, a demonstra, a explica. (A ~ o teoremă.) 5.a descrie, a înfăţişa, a prezenta, a reda, a zugrăvi, (înv.) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (A ~ intr-o nuvelă viaţa de la ţară.) 6. a elabora, a emite, a enunţa, a formula. (A ~ o nouă ieorie asupra . . . ) 7. a arăta, a etala, a întinde. (îşi ~ marfa pe tarabă.) 8. a întinde, a pune. (~ rufele la uscat.) 9. a(-şi) primejdui, a(-şi) risca. (Şi-a~ viaţa.) 10. a se hazarda, a risca. (Te rog să nu te ~.) îl. a supune. (L-a ~ unor primejdii inutile.) EXPUNERE s. 1. arătare, istorisire, înfăţişare, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relaţie, (înv.) spunere. (O ~ fidelă a faptelor.) 2. expozeu. (~ a fost urmărită cu interes.) 3. descriere, înfăţişare, prezentare, redare, zugrăvire, (rar) descripţie, zugrăveâlă, (înv.) scriere, scrisoâre. (~ a stărilor ae lucruri, intr-un roman.) 4. elaborare, emitere, enunţare, formulare. (~ unei noi teorii asupra . . . ) 5. etalaj, etalare, întindere. (~ mărfii pe tarabă.) EXPtJS adj. nesigur, periculos, primejdios. (Un loc ~.) EXTÂZ s. adorare, adoraţie, extaziere. (Stare de ~.) EXTAZIĂ vb. a se minuna. (Se în faţa splendorilor naturii.) EXTAZIERE s.j adorare, adoraţie, extaz. (Stare de ~.) EXTENSIUNE s. 1. extindere, întindere. (Mişcări de ^ a braţelor.) ^2. amplificare^ 283 extravagant creştere, dezvoltare, extindere, lărgire, mărire. (~ schimburilor comerciale.) 3. amploare, extindere, proporţie. (Focul a luat o mare ~.) 4. (LOG.) denotaţie, sferă. EXTENU vb. a epuiza, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrşi, a sici, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.) EXTENUANT adj. epuizant, istovitor, obositor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. şi reg.) ostenicids. (O muncă ~.) EXTENUARE s. epuizare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. şi reg.) slă-bie, (înv. livr.) marâsm. (Stare de totală ~.) EXTENUAT adj. epuizat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătiit. (S-a întors ~ de la lucru.) EXTERIOR adj., s. 1. adj. extern. (Partea ~ a fructului.) 2. s. faţadă, faţă. (~ unei clădiri.) EXTERIORIZA vb. 1. a exprima. (îşi ~ sentimentele de bucurie.) 2. a (se) arăta, a (se) manifesta. (Nu se ~ ca un om supărat.) EXTERMINA vb. a distruge, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. şi fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a concern, a snopi, a stropşi. (A ~ întreaga populaţie.) EXTERMINÂRE s. distrugere, masacrare, măcelărire, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. şi fam.) căsăpire. (~ întregii populaţii.) EXTERMINAI' adj. distrus, nimicit, stîr-pit. (O specie ~.) EXTERMINATOR adj. nimicitor. ( Agent ~.) EXTERN adj. 1. exterior. (Partea ~ a unui fruct.) 2. străin, (Probleme ~ preocupărilor noastre.) EXTINCTOR s. stingător. (~ de incendii.) extincţie s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE. EXTÎNDE vb. 1. a (se) întinde. (Se ~ pe o suprafaţă tot mai mare.) 2. a creşte, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a spori, a (se) urca. (Suprafeţele cultivate s-au ~ la . . . ) 3. a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăţi, a (se) mări. (Şi-a ~ stăpînirea peste . . . ) 4. a se întinde, a se lăţi, a se propaga, a se răspîndi, (rar) a pălălăi, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a pălăi, (înv.) a sări. (Focul s-a ~ şi la curtea vecină.) 5. a circula, a se împrăştia, a se întinde, a se lăţi, a se propaga, a se răspîndi, a se transmite, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Vestea, zvonul se ~ din gurâ-n gură.) EXTINDERE s. 1. extensiune, întindere. (Mişcări de ~ a braţelor.) 2. creştere, lărgire, mărire, sporire. (~ suprafeţelor cultivate.) 3. amploare, extensiune, proporţie. (Focul a luat o mare ~.) 4. amplificare, creştere» dezvoltare, extensiune, lărgire, mărire. (~ schimburilor comerciale.) EXTINS adj. crescut, lărgit, mărit, sporit. (Suprafeţe cultivate /%/ , J EXTIRPA vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o porţiune dintr-un organ.) EXTIRPÂRE s. (MED.) 1. ablaţiune, exereză, scoatere. (~ cipendicelui.) 2. excizie. (~ unei tumori.) cxtirpator s. v. CULTIVATOR. EXTORCA vb. (fig.) a scurge, a stoarce.. (A ~ pe cineva de bani.) EXTORCARE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.) EXTRABUGETAR adj. suprabugetar. (Prevederi ~.) EXTRACŢIE s. extragere, scoatere. (~ unui dinte.) extrâcţie s. v. NAŞTERE. OBÎRSIE. ORIGINE. PROVENIENŢĂ. EXTRADOTAL adj. (JUR.) parafernaL (înscris ~.) EXTRAFÎN adj. superfin, (rar) străfin, suprafin. ^ (Un lichior ~.) EXTRÂGE vb. 1. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o măsea, un cui, un glonţ.) 2. a lua, a scoate. (A ~ apă din fintînă.) EXTRÂGERE s. 1. extracţie, scoatere. (~ unui dinte.) 2. scoatere, (pop.) tragere. (~ glonţului prin operaţie.) 3. exploatare, scoatere. (~ ţiţeiului.) EXTRAORDINAR adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepţional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemai-întîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirăbil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. adj. colosal, (livr.) pantagruelic, (fig.) devorant. (O foame ~.) 3. adj. colosal, gigantic, titanic, uriaş. (Eforturi 4. adj. colosal, cumplit, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăi-mîntător, năprasnic, straşnic, teribil, (Transilv.) pogân, (fig.) îndrăcit, turbăt. (O vijelie ~.) 5. adj. special. (O comisie, o sesiune 6. adj. desăvîrşit, excepţional, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrşlt. (O ~ punere în scenă, interpretare.) 7. adv. deosebit, excepţional, extrem, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.) 8. adv. excepţional, grozav, nemaipomenit, sfîşietor. (O melodie ~ de tristă.) EXTRAPOLARE s. (FILOZ., MAT.) extra-polaţie. EXTRAPOLÂŢIE s. (FILOZ., MAT.) extrapolare. EXTRAS s. fragment, pasaj, (înv.) pont. (Un ~ dintr-o poezie.) EXTRAVAGANT adj. bizar, ciudat, curios, excentric, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracada. brânt, (rar) străin, (pop.) pidăsnic, pocit, pozl nâş, (Mold.) deşănţât, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudăs, (grecism înv.) paraxln, (fam.) EXTRAVAGANŢĂ 2 84 sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întdrs, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ /) EXTRAVAGANŢĂ s. bizarerie, ciudăţenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce slnt ~ele astea?) EXTREM adj., adv. 1. adj. terminal. (Parte ~ a unui obiect.) 2. adj. drastic, radical. (Măsură ~.) 3. adv. foarte, tare, (prin Bucov.) prăci, (înv.) vîrtds. (~ de dimineaţă.) 4, adv. deosebii;, excepţional, extraordinar, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.) EXTREMĂ s. 1. cap, capăt, colt, extremitate, limită, margine, (înv.) sconc6nie. (La cealaltă ~ a ţării.) 2. (SPORT) aripă. (Joacă ~ si irigă, la fotbal.) EXTREMITATE s. 1. cap, capăt, colţ, extremă, limită, margine, (înv.) sconcânie. (La cealaltă ~ a ţării.) 2. limită, margine, (înv.) soroc. (La~ ctmpiei.) 3. latură, margine, parte. (Doarme pe ™ dreaptă a patului.) 4. cap, capăt, căpătîi. (La ~ patului.) 5. cap. capăt. (~ de dinapoi a bărcii.) 8. cap, capăt, vîrf. (~ bastonului.) EXTRUDARE s. (TERN.) extruziane. a unui metal.) EXTRUZItJNE s. (TEHN.) extrudare, (~ unui metal.) EXUBERANT adj. expansiv. (Om EXUBERÂNŢĂ s. expansivitate. (~ unui tlnăr.) EZERÎNĂ s. (FARM.) fizostigrnină. EZITA vb. 1, a se codi, a pregeta, a şovăi, (înv. şi reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tintăvi, (Mold.) a se cioşmolî, (prin Olt.) a se scirciumi, (înv.) a se cruţa, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atirna, a se cumpăni, a se legăna. (A ~ să se ducă acolo.) 2. a aştepta, a şovăi. (N-a mai~o clipă şi . . EZITĂ NT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, neliotărît, şovăielnic, şovăitor, (rar) şovăind, şovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) inclinător, îndoielnic, pregetătdr, tir-zielnic, (fig.) oscilânt. (Atitudine ~ / om 2. neliotărît, nesigur, şovăielnic. (Mers EZITARE s. 1. cocleală, codire, fluctuaţia, îndoială, nehotărîre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilâţie. (~ lui nu era justificată.2, nehotărîre, nesiguranţă, şovăială, şovăire, (ţ*** cuiva la mers.) ..EZOTERIC adj, ascuns, secret, tainic, (G doctrină ~.) F FABRICA vi). 1. a face, a produce. (Uzina ~ 100 clz automobile pe zi.) 2. a confecţiona, a executa, a face, a produce. (A ~ noi sortimente de îmbrăcăminte.) FABRICÂRE s. 1. fabricaţie, producţie. (Procesul de ~.) 2. confecţie, confecţionare, executare, facere, făcut, producere. (~ unor .sortimente de îmbrăcăminte.) FABRTGÂŢIE s, fabricare, producţie. (Procesul de ~.) FABRICĂ s. uzină, (reg.) maşină, (germanism, in Ban.) vere, (înv.) cherhauâ. (A intrat pe poarta y.) FABULAŢIE s. acţiune, afabulaţie, intrigă, subiect, (livr.) trâmă, (rar) fabulă, (fig.) ţesătură- (~ unui roman.) FABULĂ s. (UT.) (pop.) tîlc. (O ~ de Esop.) fabulă s. v. ACŢIUNE. AFABULAŢIE. FABULAŢIE.^ INTRIGĂ. SUBIECT. FABULOS adj. 1. fantastic, legendar, miraculos, mitic, supranatural, (înv.) surnaturâl. (Personaje ~.) 2. colosal, enorm, excepţional, ■extraordinar, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut. nesfirşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, •unic, uriaş, (livr.) mirăbil, (înv.) manln, necrezut, (fig.) piramidâl. (A avut din nou un noroc ~.) 3, colosal, enorm, gigantic, imens, uriaş, (înv. şi reg.) nămilos, (înv) urieşesc, (fig.) astronomic. (De proporţii ~.) FACE vb. 1 a executa, a realiza, (pop. şi fam.) a meşteri, a meşterui. (~ o ladă; ce ~ acolo? j 2. a fabrica, a produce. (în uzină se ~ 100 de automobile pe zi.) 3. a confecţiona, a executa, a fabrica, a produce. (A ~ noi sorli-menle de îmbrăcăminte.) 4. a efectua, a executa, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, ,a savirşi. (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ toi ce mi-ai dat.) 5. a efectua, a executa a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrşi. (A ~ o lucrare durabilă.) 6. a depune, a desfăşura, a duce, a efectua, a executa, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ™ acolo o muncă, utilă ) 7. a se ântîmpia. (Cum a zis, aşa s-a ™.) 3. a clădi, a construi, a dura. a înălţa, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a femeia. (A ~ o nouă şcoală.) 9. a găti, a pregăti, a prepara, (înv. şi pop.) a prefâce, (Transilv. şi Ban.) a păzi, (Transiiv.) a socăci. (~ mîncarea.) 10-a da. (A ~ o gaură.) II. a aranja, a pregăti. (~ patul.) 12. a lustrui, a văesui, (Bucov.) a putui, ■(prin Transilv. şi nordul Murit.) a puţului. (A cuiva încălţămintea.) 13. a aprinde, a .aţîţa. (E frig, trebuie să ~ focul.) 14. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a formula, a întocmi, a redacta. (El a ~ raportul.) 15. a efectua, a opera. (A ~ unele modificări pe text.) 18. a efectua, a întreprinde. (A ~ studii ample.) 17. a juca. (~ un şah cu mine?) 18. a efectua, a executa, a îndeplini, a presta, a-şi satisface. (~ serviciul militar.) 19. a exercita, a practica, a profesa, (înv.) a metahirisi, a pro-fesui. (~ avocatura.) 20. a studia, a urma. (~ medicina.) 21. a proceda. (^ cum crezi!) 22. a naşte, (înv. şi pop.) a zămisli, (înv.) a. prăsi. (O femeia c. ~ un băiat.) 23. a făta, a naşte, (prin Transiiv.) a pui. (Vaca a ~ nm viţel.) 24, a procrea, (înv. şi pop.) a zămisli. (Un bărbat care ~ un copil.) 25. a oua. (Găina a ~ două ouă.) 28. a da, a produce, a rodi. (Pomul ~ multe mere.) 27. a da, a produce. (Solul ~ rod bogat.) 20. a institui, a stabili. (~ legi.) 29. a administra, a aplica. (A~ cuiva un tratament.) 30. (fam.) a trâge. (A ~ im chef.) 31. a comite, a făptui, a săvîrşi, (înv.) a plini. (A ~ o infracţiune.) 32. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a găsi, a gindi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a nâşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 33. (BIS.) a crea, a zidi. (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ Uimea.) 34. a deveni, (prin Transilv.) a apuca. (S-a ~ destulele măricel.) 35. a deveni. (S-a întlmplat să se ~ om de treabă.) 36. a deveni, a se preface, a se transforma. (Totul s-a ~ scrum.) 37. a preface, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te ~ neom.) 30. a se preface, a simula, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se făţărnici. (Se ~ că e nebun.) 39. a convinge, a decide, a determina, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 40. a cauza, a crea, a da, a determina, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Medicamentul li ~ o senzaţie de...) 41. a (se) produce, a (se) provoca, a (se) stîrni. (A ~ mare vîlvă.) 42. a constringe, a forţa, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) a silnici, (înv. şi reg.) a strînge, (prin Ban.) a ţipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strîmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să mărturisească.) 43. a destina, a hărăzi, a meni, a predestina, a sorti, a ursi. (Sînt ~ să fie fericiţi.) 44, a deseînta, a fermeca, a meni, a ursi, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni» a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (Ii ~ cu ulcica.) 45. a prevesti. (~ a...) 46. a căpăta, a contracta, a lua, (pop.) aprinde. (A ~ o gripă.) 47. a acumula, a aduna, a agonisi, a economisi, a strînge, (pop.) a chivernisi, (reg.'l a priştipi, a răgădui, a sclipui 6 FACERE 286 (Tro.isilv.) a mirui, (Olt. şi Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăci, (Transilv. şi Maram.) a şporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A ~ o adevărată avere.) 48. a costa, a fi, a reveni, (rar) a preţui, (înv. şi reg.) a veni, (înv.) a costişi. (Cit ~ metrul de stofă?) 49. a preţui, a valora, (rar) a preţălui, (pop.) a plăti. (Obiectul acesta ~ o mie de lei.) 50. a merita. (Dai un ban, dar ~.) 51. a desemna, a numi, a pune, (înv. şi pop.) a orîndui, (înv.) a provivasi, a rîndui. (L-a~ ministru al său.) 52. a califica, a numi, (fig. şi fam.) a categorisi, (fig.) a eticheta, a taxa. (L-a ~ prost.) 53. a se ivi, a se lăsa, a sosi, a veni, (Cum se ~ seara, pleacă.) 54. a spune, a zice. (El ~ : — Nu vreau l) 55. a merge, a parcurge, a străbate. (~ zilnic 10 km. I FACERE s. 1. confecţie, confecţionare, executare, fabricare, făcut, producere. (~ unor halate.) 2. efectuare, executare, execuţie, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvirşire, (înv.) săvîrşit. (~ unei lucrări.) 3. executare, execuţie, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. făcut, gătire, gătit, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (~ mlncării.) 5. aranjare, pregătire. (~ patului.) 6. aprindere, aţîţare. (~ focului.) 7. comitere, făptuire, săvirşire. (~ unei crime.) 8. (BIS.) creare, zidire, (inv.) tocmeâlă. (~ lumii, după biblie.) 9. (BIS.) creaţie, geneză, (înv.) naştere, rodină, roditură, tvorenie. (Cartea ~ In biblie.) facere s. v. NAŞTERE. PARTURIŢIE. PROCREARE. PROCREAŢIE. FÂCHIE s. (pop.) văpăie, văpâiţă, (Munt.) masală, (Olt.) vălug. (~ pentru speriat peştii.) făcliie s. v. FACLĂ. FĂCLIE. TORŢĂ. FACÎL adj., adv. 1 adj. necomplicat, nedificil, simplu, uşor. (La matematică are o problemă ~ ; o treabă^.) 2. adj. comod, lesnicios, uşor. (O cale ~ de rezolvare.) 3. adv. comod, lesne, uşor. (Rezolvă ~ problema.) FACILITĂ vb. a favoriza, a înlesni, a uşura. (A ~ producerea unui fenomen.) FACILITĂRE s. favorizare, înlesnire, uşurare. (~ unei întrevederi.) FACxLITÂTE s. 1. înlesnire, simplitate, uşurinţă, (rar) lesniciiine, uşurătâte, uşurime. rezolvării unei probleme.) 2. (mai ales la pl.) înlesnire, uşurare. (I-a făcut unele ~tăţi de plată.) FĂCLĂ s. făclie, torţă, (înv.) fâchie, lam-pădă, masală. (~ pentru luminat.) FACTITÎV adj. (GRAM.) cauzativ. (Verb~.) FÂCTOR s. I. condiţie. (~ de mediu.) II. poştar, poştaş, poştă, (rar) curiăr, (reg.) poş-tâlăş, poştalău, (prin Mold.) plicâr, (înv.) îrn-părţităr. (A venit ~ cu o recomandată.) FĂCTORIŢĂ s. poştăriţă. FACTtJRĂ s. 1. caracter, fel, gen, natură. (Compoziţie de o ~ aparte.) 2. conformaţie, constituţie, fizic, natură, structură, (înv.) temperament. (Fiinţă cu o ~ delicată sau robustă.) FACŢIUNE s. (POLITICĂ) partidă. (Din~ adversă.) FACULTĂTE s. 1. aptitudine, capacitate, însuşire, posibilitate. (~ intelectuale,) 2. însuşire, proprietate. (Magnetul are ~ de a atrage fierul.) FACULTATIV adj. 1. benevol, nesilit. (Contribuţii 2. (JUR.) supletiv. (O normă le- gală ~.) FAD adj. 1. dulceag, insipid, searbăd, (rar) spelb, (Transilv.) lihod, (Bucov.) linced (O mlncare ~.) 2. leşietic, leşios, sălciu, searbăd, (înv.) sălcios, sălcos. (Gust ~.) fad adj. v. ANOST. NE INTERESANT, PLICTICOS. PLICTISITOR. FAGOT s. (MIJZ.) (rar) bason. (Cintd la ~ .) FÂGURE s. (inv. şi reg.) străde. (Un ~ cu miere.) FAIANŢĂ s. (livr.) majolică, (înv.) cinie. îăie s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. FĂIMĂ s. 1. celebritate, glorie, prestigiu, renume, reputaţie, (fig.) strălucire. (Şi-a câştigat o ~ fără precedent.) 2. notorietate, prestigiu, renume, reputaţie, vază, (înv.) vîlvă. (Un medic de ~.) 3. popularitate, renume, reputaţie, (înv.) poporalitâte, (fig.) priză. (Se bucură de oarecare ~.) 4. renume, veste, (pop.) pomină. (I-a mers ~ pretutindeni.) 5. nume, renume, reputaţie. (Se bucură de ~ rea.) FAIMOS adj. 1. celebru, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit, (inv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireş, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. consacrat, cunoscut, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ) 3. legendar. (Un erou ~.) FALANSTERIANlSM s. (POLITICĂ) ar- monism, fourierlsm, garantism. FĂLĂ s. 1. aroganţă, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, seme-ţie, trufie, vanitate, (livr.) fatuităte, morgă, prezumţie, suficienţă, (rar) superbie, ţanţoşie, (înv. şi pop.) măreţie, mărire, (pop. şi fam.) ifos, ţifnă, (reg.) făloşenie, făloşie, (înv.) fălnicie, lăudă, mărie, mărime, mîndrăţe, pohfălă, preaînăl-ţăre, preaînălţime, semeţire, trufă, trufăşie, zădărnicie. (~ lui este cu totul ne justificată.) 2. (concr.) glorie, mîndrie. (El e ~ ţării noastre.) fală s. v. PARADĂ. POMPĂ. falbală s. v. VOLAN. FÂLCĂ s. (ANAT.) 1. maxilar, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn li strămută 2. mandibulă, maxilar. (~ la insecte şi crustacee.) 3. maxilă. (~ la unele moluşte.) FALD s. creţ, cută, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. al unei rochii.) FALIMENT s. (FIN.) bancrută, crah, (înv. şi reg.) selamet, (înv.) mofluz, mofluzenie, mofluzie, mofluzite, (înv., în Transilv.) cridă. (~ al unei mari întreprinderi capitaliste.) FALIMENTĂR adj. (FIN.) insolvabil. (O întreprindere ~.) FALÎT adj., s. (FIN.) 1. adj. insolvabil. (Negustor ~.) 2. s. bancrutar, (înv.) mofluz, mofluzit. (Un ~ şi creditorii săi.) 287 FANDOSEALĂ FALNIC adj. 1. grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreţ, semeţ, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (inv. şi reg.) fălos, (fig.) trufaş. (Virfurile ~ ale munţilor.) 2. arătos, aspectuos, frumos, impozant, (pop.) mîndru. (O casă ~.) 3. glorios, strălucit, (inv.) fălos. (Un ~ viitor.) falnic adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. TANTOS. VANITOS. FALS adj., s., adv. 1. adj. contrafăcut, falsificat, neautentic, plăsmuit, (inv.) mincinos. (Document ~.) 2. s. contrafacere, falsificare, falsificaţie, plăsmuire. (Acest document este un ~.) 3. adj. artificial, (livr.) postiş, (reg.,) prepus. (Păr dinţi ~.) 4. adj. falsificat, (pop.) rău, (inv.) calp. (Bani ~.) 5. adj. contrafăcut, (înv.) strimb. (Aur ~.) 6. adj. artificial, contrafăcut, imitat. (Pietre ~.) 7. adj. eronat, greşit, incorect, inexact, neadevărat, (înv. şi reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul.) 8. adj. eronat, greşit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (inv. fig.) rătăcit. (O ştire ~.) 9. adj. inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (inv.) minţit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strimb. (Afirmaţii mărturie ~.) 10. adj. alterat, deformat, denaturat, mistificat, răstălmăcit, (Adevăr ~.) 11. adj. (PSIH.) falsă recunoaştere = paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) strîmb. (Jură ~.) 13. adj. (inv.) mincinos. (Un profet ~.) 14. adj. pretins. (Un ~ inspector.) 15. adj. duplicitar, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machia-velistic, (reg.) proclet, (înv.) făţărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriţ, (inv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) 16. adj. afectat, artificial, căutat, forţat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~.) 17. adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflât. (Stil, limbaj ~.) 18. adj. nearmonios. (Note~.) falsăr s. v. FALSIFICATOR. MĂSLUITOR. PLĂSMUITOR. FALSIFICA vb. 1. a contraface, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a preface. (A ~ băutura.) 2. (fam. şi peior.) a plastografia. (I-a ~ semnătura.) 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) FALSIFICĂRE s. 1. (fam. şi peior.) plasto-grafiere. (~ semnăturii cuiva.) 2. contrafacere, fals, falsificaţie, plăsmuire, (Acest document este o ~,) 3. măsluială, măsluire, măsluit. alegerilor.) 4. alterare, deformare, denaturare, escamotare, mistificare, mistificaţie, răs- tălmăcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.) FALSIFICAT adj. 1. contrafăcut, (pop.) dres, făcut, prefăcut, (reg.) stricât. (Vin ~.) 2. (fam. şi peior.) plastografiăt. (Iscălitură ~.) 3. contrafăcut, fals, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinăs. (Un document ~.) 4. fals, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani ~.) 5. măsluit. (Alegeri ~.) FALSIFICATOR s. măsluitor, plăsmuitor, (înv.) falsăr, (fam. şi peior.) plastogrâf. (Condamnat ca ~.) FALSIFICĂŢIE s. contrafacere, fals, falsificare, plăsmuire. (Acest document este o ~.) FALSITĂTE s. 1. inexactitate, neadevăr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmaţii.) 2. duplicitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar şi fam.) machia veri îc, (înv.) făţărie, pre-făcânie, prefăcătură, procleţie, (fig.) iezuitism, mascarâdă. (A fost demascată ~ lui.) fâmen s. v. EUNUC. FAMILIĂL adj. casnic, domestic, gospodăresc. (Treburi ~.) FAMILIĂR adj. 1. obişnuit, simplu. (Stil~.) 2. afectuos, cordial, intim, prietenesc, prietenos. (Nota ~ a conversaţiei.) 3. cunoscut, ştiut. (Locuri ~.) FAMILIARIZĂ vb. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) învăţa, a (se) obişnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ In noul mediu.) FAMILIARIZĂRE s. aclimatizare, acomodare, adaptare, dedare, deprindere, obişnuire. unei plante intr-un mediu nou.) FAMILIARIZĂT adj. acomodat, dedat, deprins, obişnuit. (Un om ~.) FAM ÎL IE s. 1. neam, viţă, (livr.) stirpe, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi pop.) sămînţă, (înv. şi reg.) seminţenie, tălăie, (Mold. şi Tran-silv.) pojijie, (înv.) femăie, rudă, rudănie. (S-a adunat cu toată ~ lui.) 2. neam, sînge. (E din ~ noastră.) 3. casă, cămin, (rar) menâj. (Are ~ grea.) FANĂ vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se vesteji. (O femeie care s-a ~.) îanâr s. v. CRÎNG. FELINAR. LAMPĂ. PRÎSNEL. fanaragiu s. v. LAMPAGIU. FANARIOT adj. fanariotic. (Domniile r*m) FANARlOTIC adj. fanariot. (Cultura ~.) FANĂT adj. trecut, (fig.) ofilit, văşted, veştejit. (O femeie ~.) FANĂT IC adj., s. (BIS.) bigot, habotnic, (pop. şi fam.) bisericăs, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.) FANATÎSM s. (BIS.) bigotism, habotnicie, (livr.) fervoâre, (rar) bigoterie. (~ unui credincios.) FANDOSEĂLĂ s. capriciu, chef, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pîrţâg, scălîmbăiâlă, scălîmbăiăre, scălîmbăi-tură, (pop.) fasoleâlă, hâchiţă, izmeneălă, pan-dalie, (înv. şi reg.) marghiolie, nacafâ, pâlăr FANDOSI 288 (reg.) marghioleâlă, năbădâie, toâncă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Tran-silv.) sucă, (inv.) schimonosire, schimonosi-tură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decîl o obişnuită ~ de-a ei.) FANDOSI vb. a se afecta, a se maimuţări, a se prosti, a se sclifosi» (pop. şi fam.) a se scăiîmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. şi reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (inv.) a se marafetul. (Nu te mai ~ atîtal) FANDOSIT adj. boieros, capricios, mofturos, năzuros, pretenţios, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfiros, năturos. (E cam ^ dumnealui!) FANEROGÂMĂ s. (BOT.) antofită, sperma-tofită. (Plantele cu flori sini ~.) FANFÂRĂ s. muzică, (rar) capelă. (în parc chita ~.) FANFARON s., adj. lăudăros, (rar) lăiulă-ciâs. (Nu e declt un ~.) FANFARONÂDĂ s. lăudăroşenie, (rar) lău-dăroşie, (franluzism) rodomontâdă. (Radu e de-o ~ insuportabilă.) FANION s. steag. (~de semnalizare.) FANON s. (ANAT.) salbă. (~ la gltul bovinelor.) FANOTRON s. (FIZ.) gazotron. (~ este o diodă.) FANTASMAGORIC adj. 1. fantastic, ireal. (O imagine 2. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrânt, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sancliiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ l) FANTASMAGORIE s. 1. închipuire, nălucire, vedenie, (O ~ a mintii sale.) 2. aberaţie, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubraţie, enormitate, prostie, stupiditate. (Ce susţine el este o ~ FANTÂSMĂ s. apariţie, arătare, duh, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iâzmă, moroi, (reg.) arătânic, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoâdă, (Mold. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zâre. FANTÂSTIG adj. 1. fantasmagoric, ireal. (O imagine 2. fabulos, legendar, miraculos, mitic, supranatural, (înv.) surnaturâl. (Personaje fermecător s. v. VRĂJITOR. îermecătoreăsă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.,. fermecătoresc adj. v. MAGIC. VRĂJITORESC. fermecători s. v. DESCÎNTEC. FARMEC-MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE. fermecălăt’ă s. v. DESCÎNTEC. FARMiiC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE. FERMENT s. 1. (BIOL .) diastază, enzimă. 2. maia, (reg.) sad. (~ pentru închegat laptele.) FERMENTĂ vb. î. (pop.) a dospi. (O substanţă care ^v.) 2. a se acri, a se altera, a se-descompune, a se împuţi, a se înăcri, a se strica, (înv. şi reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîşcăvi, (prin Transilv.) a se scoâce. (Laptele s-a ~.) 3. a se aprinde, a se încinge, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoăce. (Finul se ~.}- FERMENTARE s. 1. fermentaţie. (Procesul de~.) 2. fermentaţie, (pop.) dospire. (~ unei substanţe.) 3. acrire, alterare, descompunere, împuţire, înăcrire, stricare. (~ mlncării.) FERMENTAT adj. 1. (pop.) dospit. (Substanţă ~.) 2. acrit, acru, alterat, descompus,, împuţit, înăcrit, stricat, (înv. şi pop.) searbăd., (reg.) mocnit, sărbezlt, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) FERMENTAŢIE s. î. fermentare. (Pronsiu de ~.) 2. fermentare, (pop.) dospire. (~ unei: substanţe.) FERMIER s. (înv.) mâier. FERMITATE s. 1. dîrzenie, hotărire. intransigenţă, neclintire, neînduplecarc, ucs’ră-mutare, neşovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. 2. holărire,. siguranţă. (Vocea lui căpătase mai multă 3. putere, tărie. (N-a avut ~ să suporte.) FEROCE adj., adv. 1. adj. animalic, bestial.. fioros, sălbatic. (Un act ~.) 2. adj. barbar, crud, inuman, nemilos, neomenos, sălbatic., (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. '(Un procedeu 3. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, ciinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmbiin-zit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sînge^ ros, violent, (livr.) sanguinâr, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) ţâre, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avân, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticăs, sireăp, (fig.) dur, negru., (Om se poartă ~.) FEROCITÂTE s. 1. animalitate, bestialitate^ sălbăticie. (~ unui asasin.) 2. asprime, bar-barie, brutalitate, cruzime, neîndurare, neome- 297 FICĂŢEA nie, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie, (rar) neinilă, nemilostivlre, (pop.) ciinle, cîinoşenie, (înv. şi reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sireple, varvarle, (fig.) duritâte. (~ purtării cuiva.) FERODO^ s. (TEIiN.) metalazbest. FEROVIÂR s. ceferist. FERTIL adj. bogat, fecund, gras, mănos, productiv, roditor, rodnic, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Teren ~.) FERTILITATE s. fecunditate, productivitate, rodire, rodnicie, (rar) mănoşie. (~ solului.) FERTILIZA vb. (rar) a rodi. (A ~ ogorul.) FERVENT adj. avîntat, entuziasmat, entuziast, focos, înflăcărat, înfocat, însufleţit, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripăL (Cuvinte ~ ; un discurs ~.) iervenUî s. v. ARDOARE. AVÎNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ, PORNIRE. fervoare s. v. ARDOARE. AVÎNT. BIGOTISM. ELAN. ENTUZIASM. FANATISM. HABOTNICIE. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. ^ FESA s. (ANAT.) bucă. feUesele s. pl. v. ZORZOANE. FESTĂ s. farsă, ghiduşie, glumă, păcăleală, păcăli tură, poznă, ştrengărie, (pop. şi fam.) renghi, şbtie, (reg.) năsărîmbă, păcâiă, (Ban. şi Transilv.) mişcuiănţă, (prin Ban. şi Tran-silv.) şâlmă, (prin Transilv.) şăncălănie, (prin Transilv. şi Munt.) şăncăiie, (înv.) hosmâ. (Lasă-te de ~e!) festin s. v. BANCHET. MASĂ. OSPĂŢ. PRAZNIC. PRĂZNUIBE. PRÎNZ. FESTIV adj., adv. 1. adj. sărbătoresc, solemn, (înv.) solemnei. (Adunare, zi, atmosferă ~ ,) 2. adv. sărbătoreşte, solemn. (Străzile stat împodobite FESTIVITATE s. 1. sărbătoare, solemnitate. dezvelirii monumentului.) 2. serbare, (rar) sărbătoare, (înv.) sărbători©. de împărţire a p:Liniilor.) festăn s. v. GHIRLANDĂ, Seşnicâr s. v. SFESNIC. fereli vb. v. JEGOŞI. MÎNJI. MURDĂRI, PĂTA. feşielit adj. v. JEGOS. MÎNJXT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. FEŞTILĂ s. fitii, (Transilv. şi Maram.) meci? f'Bucov. şi Transilv.) sterţ. de lampă.) teşliiă s, v. CHIBRIT, fetesc adj. v. FECIORESC, feteşte adv. v. FECIOREŞTE. FETICĂ s. (BOT.; Vaier tanella locusta) (reg.) snlata-miâlului. feiieă s. v. COPILĂ. FETIŢĂ, fetid adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREJ ŢOS. GREU. INFECT, ÎMPUŢIT, NEPLĂCUT. .NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎR-BOS. URÎT. VICIAT. fetiditâte s. v. DUFIOARE. INFECŢIE. ÎMPUŢICIUNE. MIASMĂ. PUTOARE. fetle s. v. CASTITATE. CINSTE. FECIORIE. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂŢIE. VIRGINITATE. FETIŞCÂNĂ s. 1. (fam.) puştâncă, puş~ toâică. (O ~ de vreo 12 ani.) 2. adolescentă, tinără. (O ~ zglobie.) FETIŞISM s. fetişizare, (livr.) sacralizâre. FETIŞIZARE s. fetişism, (livr.) sacralizâre. FETIŢĂ s. copilă, (pop.) fetică, (reg.) co-cuţă, fătucă, fătuţă, (prin Transilv, şi Mold.) (E doar o .) FETUS s. (ANAT.) făt. FEŢIŞOÂRĂ s. obrăjor, (fam.) mutrişoâră. FEUDALISM s. (IST.) feudalitate, orînduire feudală, societate feudală. FEUDALITATE s. (IST.) feudalism, orîn-duire feudală, societate feudală. FEUDĂ s. (IST.) fief. FI vb. 1. a exista, a trăi, a vieţui, (rar) a fiinţa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cit ~, omul învaţă.) 2. a dăinui, a dura, a exista, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rărnine, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrâce, a sta, a via. (CU va ~ lumea şi pămlnlul; vechi obicei care ~ şi astăzi.) 30 a se afla, a exista, a se găsi, (pop.) a sta. (~ acolo mărfuri de bună calitate.) 4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul ~ pe masă nedesfăcut.) 5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (~ printre invitaţi.) 6. a se afla, a se găsi, a se situa, a veni, (înv. şi pop.) a cădea. (Satul ~ pe Olt.) 1. a domicilia, a locui, a sta, a şedea, (pop.) a hălădui, a sălăşlui, (înv. şi reg.) a băciui, (reg.) a sălăşi, (înv.) a săiăşui, (Mama ~ la Bacău.) 8. a avea, a exista, a se găsi. (~ cine să m-ajule.) f). a constitui, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea principală a lucrării.) 10. a .însemna, a semnifica. (Ce ~ clnd visezi un porumbel?) 12. a se întîmpla, a se petrece. (Cum a ~?) 120 a proveni, a se trage. (De unde 13, a trebui, a urma. (Clnd va n* să plec.) 14. a costa, a face, a reveni, (rar) a preţui, (înv. şi reg.) a veni, (înv.) a costisi. (Cit ~ metrul de stofă?) flacra s. v. BIRJĂ. TRĂSURĂ. FIÂRĂ s. bestie, dihanie, jivină, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gâdină, jigânie, (reg.) ciută, sălbăticie, săibăticime, (Transilv. şi Mold.) gad? (Transilv.) sălbăticitură. (~ele pădurii.) fîâseo s. v. CĂDERE. EŞEC. INSUCCES. NEREUŞITĂ. PICARE. FIBRĂ s. fir. (~ textilă.) FIBROS adj. aţos, teios. (Păstăi ~ de fasole.) FICAT s. (ANAT.) (înv. şi reg.) plămîn, (Mold., Bucov. şi Transilv.) mai. Lcăţea s. v. PÎPERUL-LUPULUI. PO-P1LNIC. FICTIV 298 FICTIV adj. imaginar, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (Personaj ~ .) FICŢltJNE s. fantezie, imaginaţie, invenţie, închipuire, născocire, plăsmuire scorneală, scornire. (Produs al fidanţă vb. v. LOGODI. fidanţăt s. v. LOGODNIC. FIDEJUSIUNE s. (JUR.) cauţiune, garanţie, (pop.) chezăşie, (înv.) adeverinţă. (A depus ~ cerută.) FIDEJUS6R s. (JUR.) cauţiune, garant, (pop.) chezâş, (înv.) platnic, sodăş. (El este considerat ~ pentru debitor.) FIDEL adj. 1. cinstit, credincios, devotat, nestrămutat, statornic, (livr.) leâl, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soţie ~ ; prieten ~ .) 2. exact. (O reproducere ~.) FIDEL 1TÂTE s. 1. cinste, credinţă, devotament, statornicie, (livr.) lealitate, (înv. şi reg.) prilnţă. (~ soţiei faţă de soţul ei.) 2. exactitate, exactitudine. (Reprodus cu ~ unei traduceri. ) fidireie s. v. CARTOF. FIE conj. ori, sau (înv. şi reg.) au, oâre, (prin Transilv.) măcar, (înv.) săvâi. (~ bărbaţi~ femei.) FIE interj, (fam.) calea-vălea !, treacă-tneârgă 1 fie s. v. COPILĂ. FATĂ. FIICĂ. FIECARE pron., adj. 1. pron. cine, fiecine, oricare, oricine, orişicare, orişicine, (înv. şi pop.) care, (pop.) fieşcâre, fieşclne, fitecine, (înv. şi reg.) câreşi, clneşi, (înv.) neştlne, vericâre, vericlne. (Zică ~ ce va vrea.) 2. adj. fiece, oricare, orice, orişicare, tot, (pop.) fieşc6, fitece. (~ pasăre pe limba ei piere.) FIECE adj. fiecare, oricare, orice, orişicare, tot, (pop.) fieşce, fitece. (~ pasăre pe limba ei piere.) FIECINE pron. cine, fiecare, oricare, oricine, orişicare, orişicine, (înv. şi pop.) care, (pop.) fieşcâre, fieşclne, fitecine, (înv. şi reg.) câreşi, clneşi, (înv.) neştlne, vericâre, vericlne. (Zică ~ ce va vrea.) fiecind adv. v. ORICÎND. ORIŞICÎND. TOTDEAUNA. FIECIJM adv. oricum, orişicum, (înv.) fieş-tecum, fitectim.'- FIEF s. (IST.) feudă. FIER s. 1. (CHIM.) (prinBan.) sider. (Bară de ~.) 2. (reg.) piglâis, (Transilv. şi Maram.) teglăzău. (~ de călcat.) 3. (TEHN.) fier lat = brăzdar, (prin Olt. şi Transilv.) sâpă. (~ la plug.) 4. (TEHN.) (pop.) custură. (~ al coasei.) 5. (la pi.) cătuşe (pl.), (pop.) obezi (pl.), verigi (pl.), zăvoâre (pl.), (înv.) bânte (pl.), piedici (pl.). (Ucigaş prins în ~.) FIERAR s. (înv. şi reg.) făurar, (reg.) covaci, covâli, (înv.) fâur. FIERĂRIE s. (reg.) cuşniţă, (Transilv.) co-văcerle, covăcle, (Mold. şi Bucov.) covălle, (Transilv.) făurărle, făurle, făurişte. (Nicovala se afla în ~.) FIERBE vb. 1. a clocoti, (rar) a colcăi, (pop.) a unda, (înv.) a undeza. (Apa ~ pe plită.) 2. (Transilv.) a coâce. (A ™ un ou.) 3. a coace, a opări. (~ firele de tort.) FIERBERE s. 1. (FIZ.) ebuliţie. (Proces de ~.) 2. clocot, clocotire, fiert, (rar) colcăiâlă, fiertură. (~ apei puse la foc.) FIERBINTE adj. 1. clocotit. (Apă ~.) 2. cald, dogorit, încins, înfierbîntat, (astăzi rar) înfocât. (Plită ~.) 3. arzător, canicular, dogoritor, torid, tropical, zăpuşitor, (reg.) ză-dufos, zăpuşlt, (prin Ban. şi Olt.) pripitor. (O zi soare căldură ~.) fierbinte adj. v. AVÎNTAT. ENTUZIASMAT. ENTUZIAST. FERVENT. FOCOS. INTENS. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. ÎNSUFLEŢIT. PASIONAT. PUTERNIC, VIU. FIERBINŢEALĂ s. 1. arşiţă, caniculă., călduri (pl.), dogoare, dogoreală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pîrjo.1, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoâre, (pop.; arsura, vipie, (reg.) bulioâre, cocăt, crăpăt, năpiăiâlă, pîclă, prepăt, prigoâre, puhăiâlă, zăpuc, (prin Ban.) arsoârc, (Ban. şi Transilv.) frîptoârc, (prin Olt.) jâpsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, prlpec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arşiţă, dogoare, dogoreală, pară, văpaie. (~ focului.) 3. (MED.) călduri (pl.), febră)» friguri (pl.), temperatură, (pop.) arşiţă, (reg.) năpiăiâlă, vipie, (înv.) aprinzeâlă, (rar fig. jar. (Un bolnav cu ~.) FIERE s. 1. (ANAT.) bilă, (pop.) venin. (Ficatul secretă ~.) 2. (ANAT.) colecist, veziculă biliară, (pop.) băşica fierii. (S-ci operai ia ~.) 3. (BOT.) fierea-pămîrilalui (Cenf.aurium um-bellatum sau minus) ■- potroacă, ţintaură, (reg.) cintoâie, frigor, frigurică, ghinţură, ghin-ţureâ, potroceâ, potrocuţă, scăunel, seînteiuţă, tâuiă, buruiană-de-friguri, cocoşei-de-grădină (pl.), crucea-părnfntului, floare-de-frigui ?, fu-mărică-băşicoâsă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-frf-guri, săfindei-de-cîmp (pl.). fiere s. v. CRIN DE PĂDURE. RĂUTATE. fierea-pămintului s. v. GENŢIANĂ. GHIN-ŢURĂ. fiere-de-tirs s. v. ALOE. FIERT s. clocot, clocotire, fierbere, (rar) colcăiâlă, fiertură. (~ apei puse la foc.) fiertură s. v. CLOCOT. CLOCOTIRE. FIERBERE. FIERT. fierul-pluţjului s. v. SPANACUL-CIOBANT-LOR. fiesc adj. v. FILIAL. fieşcâre pron. v. CINE. FIECARE. FIECINE. ORICARE. ORICINE. ORIŞICARE. ORIŞICINE. fieşce adj. v. FIECARE. FIECE. ORICARE* ORICE. ORIŞICARE. TOT. îieşcine pron. v. CINE. FIECARE. FIECINE. ORICARE. ORICINE. ORIŞICARE. ORIŞICINE. ficştccînd adv. v. ORICÎND. ORIŞICÎND. TOTDEAUNA. fieştecum adv. v. FIECUM. ORICUM. ORIŞICUM. *299 FIN lieânde adv. v. ORIÎNCOTRO. ORIŞIUNDE. ORIUNDE. PRETUTINDENI. FIGURA vb. a se afla, a fi, a se găsi, a se număra. (~ printre invitaţi.) fifjjură vb. v. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNFĂŢIŞA. ^ REPREZENTA. VEDEA. FIGURÂNT s. (înv.) compârs, statist. la teatru.) FIGURAT adj. metaforic, (înv.) metafori-c6sc. (Limbaj ~.) FIGURĂ s. 1. faţă, fizionomie, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscută.) 2. aer, aspect, chip, expresie, faţă, fizionomie, înfăţişare, mină, obraz, (înv. şi pop.) boi, (rcg.) săbăş, (înv.) schimă, vedere, (fam.) mutră. (Are o ~ mulţumită.) 3. chip, faţă, individ, ins, om, persoană, (pop.) creştin, suflet, (Ban. şi Tran-silv.) nat, (înv.) ipochimen, obraz, (fam.) Piliră, tip, (peior.) creatură, specimen. (Ce ~ ai mai văzut pe acolo?) 4. imagine, simbol. (O ~ reprezentind...) 5. piesă. (~ la jocul de Şah.) <>. poziţie. (Cadrilul are numeroase ~.) 7. (L1T.) figură de stil == trop, (înv.) shlmă. FIICĂ s. copilă, fată, (înv. şi pop.) fie, (inv. şi reg.) pruncă. (Aceea e ~ mea.) FIINDCĂ conj. (cauzal) I. că, căci, deoarece. (Să plecăm, ~ se face scară.) 2. cînd, cum, deoarece, întrucît. (~ ştiu că vine, sînt emoţionat.; 3. dacă, deoarece, întrucît, (pop.) unde. IiU Ştie să scrie, merge de la unul la altul.) fiinţă vb. v. EXISTA. FI. FUNCŢIONA. TRĂI. VIEŢUI. FIINŢĂ s. 1. animal, creatură, dobitoc, făptură, lighioană, necuvîntător, vietate, vieţuitoare, (înv.) dihănic, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură. (~ele pădurii.) 2. viaţă. (Pe cînd nu era ~.) fii s. v. ELEFANT. FILĂ vb. (TEXT.) a toarce. (A ~ lina.) FILACTERĂ s. (BIS.) corn, (rar) tfiline (pl.)> (înv.) advâr. (~ la mozaici.) filădă s. v. BROŞURĂ. CĂRTICICĂ. FILANTROPIC adj. caritabil, milos, milostiv. (Inimă ~.) FILANTROPIE s. binefacere, caritate, milă. (Aci de ~.) FILARE s. (TEXT.) filat, toarcere, tors, (rar) torcătură. FILARIOZĂ s. (MED.) elefantiazis, (rar) pahidermie. FILÂTadj. (TEXT.) răsucit, tors. (Lină~.) FILAT s. (TEXT.) filare, toarcere, tors, (rar) torcătură. FILATOR s. (TEXT.) (pop.) torcător. FILATURĂ s. (TEXT.) (pop.) torcătorie. FILĂ s. foaie, (inv.) listă, (grecism inv.) seliclă. (O ~ de manuscris.) FILDEŞ s. (ZOOL.) 1. defensă. (~ al unui elefant.) 2. ivoriu. (Colţii de elefant slut formaţi din ~.) «Ideş s. v. ELEFANT, fildeşiu adj. v. IVORIU, filer s. v. OBOL. FILET s. (TEHN.) ghivent. ( ~ la un robi- net.) FILETIC adj. (BIOL.) filogenetic. (Arbore ~.) FILEU s. 1. plasă, reţea. (~ la un năvod.) 2. plasă. (~ la jocul de tenis.) 3. plasă, (înv.) rezil. (~ pentru pâr.) FILFIZON s. fante, (fam.) ţafandâche, (fig.) muţunâche. (Un ~ spilcuit.) FILIAL adj. (rar) fiâsc. (Dragoste ~.) FILIÂLĂ s. agentură, agenţie, reprezentanţă, sucursală. (~ a unei bănci.) FILIAŢIE s. descendenţă, linie, succesiune. (în ~ bărbătească.) FILIERĂ s. 1. cale, intermediu, mijlocire. (Pe cc ~ a ajuns la noi?) 2. (TEXT.) duză. filiydrie s. v! CERDAC. CHIOŞC. FOIŞOR. PAVILION. FILIGRAN s. (înv.) sîrmă. (Bijuterie lucrată in ~.) FILIMÎCĂ s. (BOT.; Calendula officinalis) (reg.) gălbenele (pl.), rufuliţă, rujinică, rujni-ceă, rujnicuţă, rujuliţă, rujiiţă, ruşnică, ruşu-liţă, salomie, sulumină, (Ban.) călinică, (Tran-silv.) roşioâră, roşuliţă. FILM s. 1. peliculă. (Un ~ In premieră.) 2. cinematografie, peliculă. (Arta ~.) 3. cinema, cinematograf. (Mă duc la ~.) FILMA vb. a cinematografia. FILMÂRE s. cinematografiere. FILOGENETIC adj. (BIOL.) filetic. (Arbore ~.) FILOGENfîZĂ s. (BIOL.; filogenie. (~ unor organisme.) FILOGENÎEs. (BIOL.) filogeneză. (~ unor organisme.) FILOGERMÂN adj., s. germanofil, nemţofil. îilomclă s. v. PRIVIGHETOARE. FILON s. (GEOL.)vină. (Un ~ de aur.) filoniclife s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. filotim adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS. filotimie s. v. CULANŢĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE. FILOZOF s. 1. cugetător, gînditor, (inv.) cugetăreţ. (Un mare ~ materialist.) 2. gindi-tor, înţelept. (Cei şapte ~ ai lumii antice.) filozof s. v. ASTROLOG. FILOZOFA vb. a cugeta. (Nu mai ~ întreaga zi!) filozofesc adj. v. FILOZOFIC. FILOZOFIC adj. (inv.) filozofesc. (Teorie ~.) FILOZOFIE s. înţelepciune. (Din ~ poporului român.) FÎLTRU s. şvarţ, (rar) cafea nemţeâscă. (A băut un ~.) FÎLUM s. (BOT.) încrengătură. FIN adj. 1. diafan, străveziu, subţire, transparent, vaporos, (înv.) prevăzătdr, prevăziu, străvăzător, (fig.) aeriân, eterât, et6ric, spu-m6s. (Mătase ~.) 2, mărunt. (Nisip sare ~.) 3, ales, selectat, selecţionat, sortat, FIN 300 triat, superior. (Un produs ™.) 4. superior. (Ciocolată 5. sensibil, (ir.) sensibilăs. (Un aparat de măsură 6. delicat, gingaş, graţios, suav, (Mold. şi Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fală ~; cu gesturi 7. ales, distins, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) 8. ales, delicat, distins, manierat, politicos. (O comportare ~.) 3, rafinat, subtil, (Nuanţe ~.) Un adj. v. BINECRESCUT. CIVILIZAT, MANIERAT. POLITICOS. FINAL adj., s. 1. adj. ultim. (Scopul etapa ~.) 2. s. cap, capăt, fine, încheiere, sfîrşit, (înv.) concenie, coneţ, cumplire, săvîr-şit, sfirşenie, sfîrşitură, termen. (A dus-o cu bine la ~.) 3. s. sfîrşit, urmă. (A venii abia la ~.) 4. s. epilog, încheiere, sfîrşit, (livr.) fine. (~ acţiunii unui roman.) FINALÎSM s. (FI LOZ.) teleologie. FINAL 1TÂTE s. scop, ţel, ţintă. (Care este ~ acestei acţiuni?) FINALIZ vb. 1. a isprăvi, a încheia, a sfîrşi, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare.) 2. (SPORT) a concretiza, (fig.) a fructifica. (A ~ pasa primită.) FINALIZARE s. (SPORT) concret iznre.ţîig.) fructificare. (~ unui atac la poarta adversă.) FINANCIÂR adj. bănesc, (livr.) pecuniâr. (Mijloace unei instituţii.) FTNANŢÂT adj. subvenţionat. (Teatre ~.) ffncliiu s. v. CINTEZĂ. FÎNE s. î. cap, capăt, final, încheiere, sfîrşit, (înv.) concenie, conăţ, cumplire, săvîrşit, sfîrşă-nie, sfîrşitură, termen. (A dus-o cu bine la r*.) 2. coadă, sfîrşit. (Poanta e plasată la ~.) fine s. v. EPILOG. FINAL. ÎNCHEIERE. SFÎRŞIT. FINEŢE s. 1. delicateţe, gingăşie, graţie, suavitate. (Gesturi pline de ~.) 2. distincţie, eleganţă, rafinament, subtilitate. în comportări.) 3. rafinament, rafinare, subtilitate. nuanţelor stilistice.) finez s., adj. v. FINLANDEZ. fini vb. v. FINALIZA. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRŞI. TERMINA. finic s. v. CURMAL. fi ni că s. v. CURMALĂ. FINISĂ vb. a definitiva. (Şi-a ~ romanul.) FINISÂJ s. definitivare, finisare, unei lucrări.) FINISARE s. definitivare, finisaj, (~ unei lucrări.) FINISAT adj. definitiv, definitivat. (Forma ~ a unei lucrări.) FINIT adj, 1. terminat. (Produs ~J 2. circumscris, delimitat, limitat, mărginit. (Valori ~.) FINLANDEZ s., adj. (înv.) ţinte. FIOR s. I. seuturătură, (rar) scătur. (Un ** de frig.) 2. (la pi.) răcori (pl.). (Mă trec 3. înfiorare, (fig.) cutremur. de groază.) 4. freamăt, înfiorare. (Un ~ trece prin mulţime.) FIORÎN s. 1. florin. 2. zlot. FIOROS adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt,, cumplit, feroce, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmbiînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsiînic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogăn, (Mold. şi Bucov.) avân, hapsin, (înv.) jestoc, neomeiut, sangumic, sălbăticos, sireăp, (fig.) dur, .negru. (Om ~ ; se poartă ~.) 2, adj. cumplit, cutremurător, groaznic, grozav, 'înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător,, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiănt, lerific, (înv. şi pop.) rău. (O crimă ~ .) 3. adj. animalic, bestial, feroce, sălbatic. (O comportare ™.) 4. adj. atroce, crunt, cumplit, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăunin-tător, teribil. (O durere abdominală ~.) FIR s. 1. fibră. (~ textil.) 2, cablu. electric.) 3. (TEHN.) fir cu plumb = (pop.) afoâră, 4. sfor. al unei ape curgătoare.) 5. fanină* pic, picătură, pişcătură, strop, (reg.) plouiete* strelice, ţîră, (Mold. şi Munt.) sîeâmă, (fig.) seîntăie. (Nici un ™ de...) FlRAV adj. debil, delicat, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiât., (înv. şi reg.) mîrşav, ticălos, (reg.) gubav, morîneiav,. (Mold. şi Transîîv.) sighinâş, (Mold. şi Olt.) şiştav. (Un copil ~ ; o constituţie ~.) FÎRE s. 1. făptură, lume, natură, univers. (Clntecul lui se răspîndea peste întreaga ~.) 2. fel. (Aşa e ~ mea.) 3, caracter, natură, structură, temperament, (livr.) umoâre, (înv. şl reg.) natură], (înv.) duh. (fig.) Inima. (Are o ™ emotivă.) 4. apucătură, deprindere, nărav, obicei, obişnuinţă, (Ban.) ogod. (l-am aflat ~ 5. calm, cumpăt, stăpînire, (înv.) stăpinie. (fig.) sînge răce, (rar fig.) răceâlă. (Te rog să nu-li pierzi ~.) fire s. v. CICLU. MENSTRUAŢIE. PERIOD.^ FIRESC adj., s. 1. adj. natural, normal* obişnuit, (înv.) flreş, (fig.) curăţ. (Aici nu c lucru ~.) 2. s. naturaleţe, (r^ul unei situaţii.) 3. adj. normal, obişnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. degajat, dezinvolt, natural, neafseiafc» neartificial, necăutat, neprefăcut, ne»s:ilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostătic. (O atitudine ~ ; cu gesturi ™.) s. degajare, dezinvoltură, naturaleţe, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonşalănţă, (rar) naturâl, (înv.) naturaîităte. (Un mare ™ în comportarea cuiva.) fireş adj. v. FIRESC. NATURAL,. NORMAL, OBIŞNUIT. FIREŞTE adv. 1. absolut, bineînţeles, cert, desigur, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că sosesc azi? /) 2. da, desigur, {înv. şi reg.) dar, (turcism, în Mold.) h£Jbet, (Ai vrea să mergi cu .mine? — ~ I) 30$. FIXA FIR£T s. ceapraz, (înv. şi reg.) pasmânt. (Uniformă cu ~uri.) firetic adj. v. FURIOS. ÎNDÎRJIT. ÎN- FURIAT. ÎNTĂR ÎTAT. ÎNVERŞUNAT. MlNIAT. MlNIOS. PORNIT. firez s. v. FERĂSTRĂU. FIREZÂR s. (ENTOM.; Rhgnchites cupreus) burghiaş, primar. FIRFIRIC s. băncuţă, (înv. şi reg.) libră, piţulă, puişor. (Doi ~ a 50 de bani.) FIRICEL s. firişor. (Un ~ de bumbac.) FIRICÎCĂ s. (BOT.; Filago germanica) (reg.) cenuşie, lînăriţă, muceclător, mucezeâ, m u c e z. e ă j ă, ni u c e z i c ă. firiciea ^ s. v. GRANAT. SPJLCUŢĂ. FIRÎDĂ s. adîncitură, cotlon, intrînd, nişă, oenilă, scobitură, (înv.) sfirldă. (Vasul era. pus intr-o ~.) FIRIMITURĂ s. fărîmă, (reg.) fărîmătură, sfărîmă. (A adunat ~ ile de pline de pe masă.) FIRIŞOR s. firicel. (Un ~ de bumbac.) FIRMAMENT s. boltă, cer, (rar) arc, boltire, (înv.) crug, cringul cerului, (fig.) tărie. (Un ~ plin de stele.) FIRMAN s. (IST.) (turcism înv.) talhîş. (^ de domnie.) FIROţa s. (BOT; Poa) (reg.) fîn, îloarea-fînului, şu var - dc-m unt e. firidă s. v. ROURiCĂ. SOVAR-DE-MUNTE. FÎSĂ s. jeton, (înv.) socoted. (~ la ruletă.) FISC s. percepţie, (prin Transilv.) percepto-rât, percepi orie. (A plătii impozitele la ~.) FISION vb. (FIZ.) a diviza, a scinda. ("A ^ nucleul atomic.) FIS IGNARE s. (FIZ.) divizare, fisiune, scindare. (y nucleului atomic.) FISIUNE s. (FIZ.) divizare, îisionare, scindare. (™ nucleului atomic.) iisîfcbmabj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCEN'l RiC. EXTRAVAGANT. FAN-TASMAGCRIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. FISURĂ vb. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.) FISURARE s. ciobire, ciobit, ciocnire, cră-pare, crăpat, fisurat, plcsnire, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ a unui vas.) FISURÂT adj. ciobit, ciocnit, crăpat, plesnit, spart. (Vas de lut uşor ~.) FISURÂT s, ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, plcsnire, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ unui vas.) FIStJRĂ s. ciobittiră, ciocni tură, crăpătură, plesnitură, spărtură. (~ a urmi vas.) _FÎŞĂ s. (FIZ.)'" ştecăr/ ~ flşeă s. v. BICIUŞCĂ. CRAVaŞĂ. FIŞÎG s. cornet, (Transilv.) toc. (Un ~ de bomboane.) fişic s. v. CARTUŞ. GLONŢ, FIŞIER s. catalog. (Caută in cartea dorită.) fişiu s. v. BATIC. BĂSMĂLUŢĂ. BROBOADĂ. îişpân s. v. PREFECT. fitcceadj. v. FIECARE. FIECE. ORICARE. ORICE. ORIŞICARE. TOT. fitecine pron. v. CINE. FIECARE. FIECINE. ORICARE. ORICINE. ORIŞICARE. ORIŞICINE. fiteefim adv. v. FIECUM. ORICUM. ORI-ŞICUM. FITÎL s, feştilă, (Transilv. şi Mnram.) meci, (Bucov. şi Transilv.) şterţ. (~ de lampă.) FITOCENOLOGIE s. fitosociologie. FITOGEOGRAFIE s. gecbotanică. FITOSOCIOLOGIE s. fitocenologie. FÎŢĂ s. (mai ales Ia pl.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, maimuţăreală, moft,, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pîrţâg, scălîmbăiâlă, scălîmbăicre, scă-lîmbăitură, (pop.) fasoledlă, hâchiţă, izmeneală, pandalle, (înv. şi reg.) marghiolie, nacafâ, palp, (reg.) margliiokâlă, năbădâie, toăncă, zimbic, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, fara-fastîc, marafet, (fam. fig.) boâlă, damblâ. (N-a fost decît o ~ din partea lui.) FIU s. 1. băiat, copil, fecior, (înv. şi pop.) făt, (Ban.) cocon. (Are tata trei ~.) 2. (art.) junior. (Popescu- ~.) fiulăre s. v. BULFEU. CRUCE. SPETEAZĂ. STINGHIE. FIX adj., adv. 1. adj. imobil, neclintit, nemişcat, stabil, (rar) nemişcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (O instalaţie ~.) 2. adj. imobil, neclintit, nemişcat, rigid, ţeapăn, (pop.) vîrtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. adj. imobil, încremenit., înlemnit, neclintit, nemişcat, pironit. (Cu ochii ~.) 4. adj. neschimbat, stereotip, stereotipic. (O formulă ~.j 5. adj. permanent, stabil, statornic. (O aşezare adj. exact, precis. (Ora ~.) 7. adv. exact, precis, punct, (fig.) matematic. (~ la orele 9.) FIXĂ vb. 1. a imobiliza, a înţepeni, a pironi, a prinde, (reg.) a proţăpi. (A ~ ceva In cuie.) 2. a prinde, a pune. (~ olanele pe casă.) 3. a înţepeni, a pecetlui. piatra pe mormlnt.) 4. a asambla, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 5. a se agăţa, a se prinde. (Viţe de vie se ~ de araci.) 6. a (se) amplasa, a (se) aşeza, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A /v uzina in apropiere de...) 7. a se aşeza, a se instala, a se opri, a se stabili, a se statornici, (pop.) a se sălăşlui, (înv, şi reg.) a se sălăşui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-ciu ~ in acele cîmpii mănoase.) 3. a (se) aşeza, a (se) instala, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ In faţa uşii.) 3. a aţinti, a pironi, a ţinti, a ţintui, (rar) a sticli, (înv. şi reg.) a stîlpi, (rar fig.) a scufunda. (îl ~ cu privirea; îşi ~ ochii pe...) 10. a-i rămîne, (fig.) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se pecetlui., a se săpa, (înv. fig.) a se tipări. (Cuvintele lui i .s-au~ în conştiinţă.) 11. a comanda, a decide, a dispune, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) FIXARE 3G2 a prescrie, (înv. şi pop.) a orîndui, a rindiii, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 12. a (se) alege, a (se) decide, a (se) hotărî, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. şi Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, te-ai ~ ce să cumperi?) 13. a hotărî, a institui, a întocmi, a orîndui, a rindiii, a stabili, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 14. a stabiliza. (~ cursul monedei.) 15. a determina, a hotărî, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a stat ori. (A ~ un nou termen.) 16. a preciza, a pune, a stabili. (A ~ un diagnostic.) 17. a calcula, a determina, a măsura, a stabili. (A ~ valoarea unor parametri.) 18. a determina, a preciza, a stabili, a statornici. (Cum aţi ~ concentraţia vinului?) 19. a consacra, a consfinţi, a stabili, a statornici, (inv.) a sfinţi. (A ~ acest obicei.) FIXARE s. 1. fixat, imobilizare, înţepenire, pironire, prindere, ţintuire, (rar) pecetluire. (~ In cuie a unui obiect.) 2. asamblare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.) 3. agăţare, prindere. (~ viţei de vie de araci. ) 4. amplasare, aşezare, plasare, situare, stabilire. (~ noului obiectiv Intr-un loc adecvat.) 5. aşezare, instalare, oprire, stabilire, statornicire. (~ lor In regiunile de deal.) 6. (fig.) gravâre, imprimare, întipărlre, pecetluire, săpare. (~ acestor cuvinte în memorie.) 7. stabilizare. (~ cursului monedei.) 8. hotărîre, precizare, stabilire. unui nou termen.) 9. determinare, precizare, stabilire, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 10. precizare, punere, stabilire. (~ unui diagnostic.) 11. calculare, determinare, măsurare, stabilire. (~ valorii unor parametri.) 12. consacrare, consfinţire, stabilire, statornicire, (inv.) sfinţire. (~ unui obicei. ) FIXÂT adj. 1. imobilizat, înţepenit, prins, (rar) pecetluit, (reg.) proţăplt. (Un tablou ~.) 2. sedentar, stabil, statornic, (înv.) aşezător, stătătdr. (Populaţie ~.) 3. aţintit, pironit, ţintit, ţintuit, (rar) sticlit, (înv. şi reg.) stîlplt. (A rămas cu privirile ~.) 4. anumit, cunoscut, determinat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 5. cert, ferm, hotărît. (Un termen ~.) 6. consacrat, consfinţit, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) FIXÂT s. fixare, imobilizare, înţepenire, pironire, prindere, ţintuire, (rar) pecetluire. (~ In cuie al unui obiect.) FIXATIV s. (FOTO) fixator. FIXATOR s. (FOTO) fixativ. FIXITATE s. 1. imobilitate, inerţie, neclintire, nemişcare, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. imobilitate, neclintire, nemişcare, stabilitate. (~ unor dune.) 3. imobilitate, în ţepeneală, rigiditate. (~ privirii.) FÎZIG adj., s. 1. adj. corporal, trupesc. (Sub aspect ~.) 2. adj. erotic, fiziologic, intim, sexual, trupesc. (Relaţii ~ între un bărbat şi o femeie.) 3. adj. carnal, trupesc, (înv. (fig.)spur-cât. (Plăceri ~.) 4. adj. pămîntesc, trupesc. (O iubire ~.) 5. s. conformaţie, constituţie, factură, natură, structură, (inv.) temperament.. (De un ~ delicat sau robust.) 6. adj. concret, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (,nv.) pipăi-cios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~ ; un lucru ~,) 7. adj. mecanic. (Acţiunea ~ a vîntului.) 8. adj. manual, (înv.) mecanic6sc. (Muncă ~.) FIZICEŞTE adv. trupeşte. FIZIOLOG s. (rar) fiziologlst. FIZIOLOGIC adj. erotic, fizic, int im, sexual, trupesc. fizioloţjisl s. v. FIZIOLOG. FIZIONOMIE s. 1. aer, aspect, chip, expresie, faţă, figură, înfăţişare, mină, obraz, (înv. şi pop.) boi, (reg.) săbâş, (înv.) schlmă, vedere, (fam.) mutră. (Are o ~ satisfăcută.) 2. expresie, mască. (Actorul are o ~ admirabilă.) 3. faţă, figură, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscută.) 4. aspect, configuraţie, conformaţie, formă, înfăţişare, profil, structură, (rar) făptură. (~ terenului, a văii.) FIZOSTIGMlNĂ s. (FARM.) ezerină. FÎLFÎI vb. 1. (rar) a pîlpîi, a sfîrîi, (Bucov.) a păbîi. (O pasăre ~ din aripi.) 2. a flutura. (Steagul ~ în vînt.) 3. a agita, a clătina, a flutura, (înv. şi reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (A ~ batista.) FÎLFÎIÂLĂ s. bătaie, filfiire, filfîit, filfîi-tură, fluturare, fluturat, (rar) scuturâre, scuturat, sfîrîitură. (~ de aripi.) FÎLFÎIRE s. bătaie, fîlfîială, fîlfiit, filfii-tură, fluturare, fluturat, (rar) scuturâre, scutu-rât, sfîrîitură. (~ de aripi.) FÎLFÎIT s. bătaie, fîlfîială, fîlfiire, filfiitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturâre, scutwrât, sfîrîitură. (~ de aripi.) FÎLFÎITOR adj. fluturător. (Steag ~») FlLFllTlJRĂ s. bătaie, fîlfîială, fîlfîire, filfîit, fluturare, fluturat, (rar) scuturâre, scutu-rât, sfîrîitură. (~ de aripi.) fin s. v. FIRUŢĂ. SOVAR-DE-MUNTE. fînăr s. v. FELINAR.' LAMPĂ. FÎNÂŢ s. cositură, fîneaţă, (Transilv. şi Ban.) prat. (Loc de ~.) FÎNEAŢĂ s. cositură, fînaţ, (Transilv. şi Ban.) prat.^ (Loc de ~.) . FÎNTÎNĂR s. (pop.) puţâr, (înv.) suiulglu. FÎNTINĂ s. 1. apă, puţ, (reg.) bunâr, (inv.) cişmea. (Du-te la ~ şi adu o găleată plină.) 2. flntînâ (arteziană, ţîşnitoare) = arteziană, havuz, (înv.) şadirvân, fintînă săltătoâre, fin-tînă săritoâre. fintînă s. v. IZVOR. OBÎRŞIE. fîntină săltătoâre s. v. ARTEZIANĂ. FÎN-TlNĂ (ARTEZIANĂ, ŢÎŞNITOARE). HAVUZ. fintînă săritoare s. v. ARTEZIANĂ. FÎN-TÎNĂ (ARTEZIANĂ, ŢÎŞNITOARE). HAVUZ. FÎNTÎNE s. fintînioară, fîntîniţă. FÎNTÎNIOÂRĂ s. fîntînea, fîntîniţă. 303 FLATARE FÎNTÎNÎŢĂ s. fîntînea, fîntînioară. fînul-cămilei s. v. ROŞĂŢEA. flnul-cîinclui s. v. ROŞĂŢEA. FÎRNÎI vb. a fonfăi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ ciad vorbeşte.) FÎRNllT adj., s. fonf, fonfăit, fornăit, (reg.) mohnăit. (Om ~.) fîrtâi s. v. LITRĂ. PĂTRIME. SFERT, firtât s. v. AMIC. FRATE DE CRUCE. PRIETEN. TOVARĂŞ. fîrtătic s. v. AMICIŢIE. PRIETENIE. TOVĂRĂŞIE, fisă s. v. ZVÎRLUGĂ. FÎSÎÎ vb. 1. a sîsîi, a şuiera. (Şerpii ~.) 2. a sîsîi. (Lemnele ~ in sobă.) 3. (reg.) a for-coti. (Un obiect înfierblnlat aruncat In apă ~.) FÎSllĂLĂ s. fîsiire, fîsîit, fisîitură. fîsîiălă s. v. GAZ. PÎRŢ. VÎNT. FÎŞÎIRE s. fîsîiălă, fîsîit, fisîitură. FÎSÎIT s. fîsîiălă, fisîire, fîşîitură. FlSÎITljRĂ s. 1. sîsîitură, şuierătură. (~ de şerpi.) 2. fîsîiălă, fisîire, fîsîit. (~ a unui gaz.) FÎSTÎCEĂLĂ s. intimidare, zăpăceală, (Olt.) rătuteălă. (Stare de ~.) FISTICI vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teşmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. şi Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ aşa?) FÎSTÎClRE s. încurcare, zăpăcire. FÎSTÎCÎT adj. intimidat, încurcat, zăpăcit, (reg.) teşmenit, (Olt. şi Munt.) rătutit. FÎŞ s. balon, balonzaid, fulgarin, impermeabil, manta, trenci. (~ de ploaie.) FÎŞlE s. 1. şuviţă, (Mold.) şuşăniţă. (O ~ de piele.) 2. bandă, bantă, ştraif. (O ~ la mlne-cile cămăşii.) 3. bucată, limbă, petic, sprinceană. (O ~ de pădure.) 4. dîră, dungă, fascicul, rază, trîinbă, (fig.) sprinceană. (O ~ de lumină.) FÎŞÎI vb. a foşni, a suna, a susura, a şopoti, a şopti, a şuşoti, a şuşui, (rar) a sîsîi, (Mold. şi Bucov.) a fălălăi, (Mold. şi Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a şuşora, (înv.) a prîsni. (Frunzele FÎSllĂLĂ s. fîşîire, fîşîit, fisîitură, foşnet, foşnire, foşnit, foşnitură. (~ ziarului.) FÎŞÎÎRE s. fîşîială, fîşîit, fîşîitură, foşnet, foşnire, foşnit, foşnitură. (~ unei hirtii.) FlŞÎIT s. 1. foşnet, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, şoaptă, şopot, (rar) şbşet. (~ frunzelor.) 2, fîşîială, fîşîire, fîşîitură, foşnet, foşnire, foşnit, foşnitură. (~ ziarului.) FÎŞÎITOR adj. foşnitor. FÎŞÎITtJRĂ s. fîşîială, fîşîire, fîşîit, foşnet, foşnire, foşnit, foşnitură. (~ ziarului.) fîşticâ vb. v. FOFILA. FURIŞA. STRECURA. t FÎŢĂ s. (IHT.) baboi, babuşcă, (Olt.) ju-v6te. (Peştele mărunt se numeşte ~.) fîţăs. v. FUFĂ. PLEVUŞCĂ. ZVÎRLUGĂ. FÎŢÎI vb. a bîţîi, a da. (~ din coadă.) fîţîi vb. v. AGITA. COLCĂI. FOL FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIŞUI. MIŞUNA. ROI. VIERMUI. fîţîiâlă s. v. AGITAŢIE. ANIMAŢIE. COLCĂIALĂ. FOIALĂ. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEAU A. FRĂM ÎNTARE. FURNI-CARE. MIŞCARE. MÎSUIALĂ. MISUNARE. ROIALĂ. VIERM UIAL A. VIERMUIRE. ffffire s. v. AGITAŢIE. ANIMAŢIE. COLCĂIALA. FOIALA. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂM ÎNTARE. FURNICARE. MIŞCARE. MÎSUIALĂ. MISUNARE. ROîALA. VIERMUIALA. V IERMUIRE- fîţîit s. v. AGITAŢIE. ANIMAŢIE. COLCĂIALĂ. FOIALĂ. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂM ÎNTARE. FURNICARE. MIŞCARE. MÎSUIALĂ. MISUNARE. ROIALĂ. VIERMUIALA. V IERMUIRE. FLĂCĂRĂ s. pară, văpaie, (livr.) flamă. (~ focului.) flacără s. v. ARDOARE. AVlNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. FLACON s. (reg.) şip. (Un ~ cu medicamente.) FLACONÂŞ s. (reg.) şipuşor. FLAGEL s. calamitate, catastrofă, dezastru,, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, minie, potop6nie^ topenie, (înv. şi reg.) pustieşâg, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeăîă, (înv.) pierzăre, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.) FLAGELA vb. a (se) biciui. FLAGELĂRE s. biciuire, flagelaţie. (~unui fanatic religios.) FLAGELĂŢIE s. biciuire, flagelare. (~ unui fanatic religios.) FLAGRĂNT adj. 1. categoric, evident, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 2. clar, evident, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest> (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) flaimue adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. flamă s. v. FLACĂRĂ. PARĂ. VĂPAIE, flamură s. v. DRAPEL. STEAG. STINDARD, flanâ vb. v. COLINDA. CUTREIERA. HOINĂRI. PEREGRINA. RĂTĂCI. UMBLA. VAGABONDA. FLANC s. (M1L.) aripă, capăt, coastă, margine, (înv.) corn, mînecă. (~ drept al frontului.) flanelă s. v. PULOVER. FLĂNŞĂ s. (TEHN.) bridă. (~ pentru solidarizarea unor piese.) flasc adj. v. FLEŞCĂIT. MOALE. PUHAV. FLAŞNETĂ s. (MUZ.) caterincă, mina vet. FLATĂ vb. 1. a linguşi, a măguli, (înv. şi reg.) a şutili, (Munt.) a mîglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămîia. (îşi ~ superiorii.) 2. a complimtnta, a măguli. (Ce-l tot ~ atita?) FLATÂRE s. 1. linguşeâlă, linguşire, măgu-leală, măgulire, (înv. şi reg.) olastiseâlă, (Munt.) mîglisire, (înv.) imbunăre, imbunătură, lin-guşie, linguşitură, măgulitură, (fig.) tămîiere. (~ unui superior.) 2. complimentare, măgu- flatat 304 lire. (~ orgoliului cuiva.) 3. (concr.) compliment, laudă, măgulire. (E sensibil la ~i.) FLATAT adj. măgulit. (Se simte extrem de FLĂCĂIANDRU s. băietan, băieţandru, copilandru, (Olt. şi Munt.) dănâc, (prin Maram. şi Transilv.) pruncoteân, (fam.) puştăn, (peior.) ţîngău. (Uri ~ de vreo 14 ani.) FLĂCĂIĂŞ s. fecioraş, (Transilv.) melenâş. FLĂGĂRĂIE s. pară, pălălaie, pîrjol, văpaie, vîlvătaie, vîlvoare, (rar) pălălăică, (pop.) bâbot, bobotâie, (reg.) pălălăiâlă, vîl-văie, vilvăraie, (prin vestul Transilv.) bâbură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.) FLĂCĂU s., adj. 1. s. fecior, tînăr, (pop. şi fam.) june, (Olt. şi Munt.) dănâc, (Transilv.) meleân, (Transilv. şi Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.) 2. s., adj. burlac, cavaler, celibatar, holtei, necăsătorit, (pop. şi fam.) becher, (Transilv.) îrăşcău. (A rămas ~.) FLĂMÎND adj. flăminzit, înfometat, ne-mincat, nesătul, (rar) înfomât, (reg.) fometâs, (prin Transilv. şi Ban.) soc. (E veşnic ~.) f Urnii n june s. v. FOAMETE. FLĂMÎNZÂRE s. (ANAT.) deşert, (pop.) bărdăhân, (prin Ban.) slâbina. la animalele rumegătoare.) FLĂMTNZ! vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.) FLÂMÎNZIRE s. înfometare. (~ unei populaţii.) FLĂMINZIT adj. flămînd, înfometat, ne-mîncat, nesătul, (rar) înfomât, (reg.) fometos, (prin Transilv, şi Bau.) sec. (Om ~.) FLEAC s. 1. bagatelă, nimic, (fam.) moft, (fig.) jucărie. (E un ~ să fac asta.) 2. bagatelă, chiţibuş, mărunţiş, nimic, prostie, (înv.) bla-gomanle, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri.) 3. (mai ales la pl.) nimic, palavră, (reg.) iaf, marghiohe, (înv.) tindă!e (pl.), (fam.) balivernă, moft, parascovenie. (Spune tot felul de ~uri.) fleâneă s. v. GURĂ. FLEÂNDURĂ s. buleandră, cîrpă, otreapă, petică, zdreanţă, (pop.) treânţă, (înv. şi reg.) rântie, (reg.) paceaură, rufă, şuleândră. tîrfâ, (Mold., Bucov. şi Transilv.) cîrţă, (Mold. şi Bucov.) cotreânţă, (Transilv.) ronglii, (înv., in Mold.) felegă. (Şterge praful cu o ~.) FLEĂŞCĂ s. fleşcăiaiă, fleşcăraic, lapoviţa, zloată, (Transilv.) şlepoiţă. FLEBOTOMÎE s. (MED.) venesecţie. FlpjC s. (Mold.) suiuz. (~ pus la tocul încălţămintei.) FLECAR s., adj. elănţău, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreţ, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscâr, ploscâş, taciagm, (pop. şi fam.) farfarâ, (pop.) gureş, toacă-gură, (înv. şi reg.) spornic, vorbăreţ, (reg.) pălăvâtic, pălăvrăgit, tololoi, vorbâr, (Mold.) dirdâlă, leliău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) ihnbâ-reţ, vorovăci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog,^ moitureân, (fig,) meîiţă. FLECÂRĂ s. guralivă, limbută, palavragioaică, vorbăreaţă, (fam.) moftangioâică. FLEGĂREĂLĂ s. flecărie, flecărire, flecă-rit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăi-făsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr. ) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăiâlă. pălăvrăgitură, pălă-vrit, trancanâ, treanca-fleânca, (Mold.) leorbă-iâlă, (prin Munt.) procovânţă, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănţăneâlă, dirdîiâlă, dîr-diit. FLECĂRÎ vb. a îndruga, a pălăvrăgi, a spo-rovăi, a trăncăni, (pop.) a călăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (inv. şi reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pălării oj di, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (inv.) a birfi, a limbuţi, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănţăni, a cotcodăci,a dîrdîi,a hodorogi, a măcina, a meliţa, a toca. (A ^ toată ziua.) FLECĂRiE s. flecăreală, flecărire, flecărit» limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit* sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială* tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit* vorbăraie, vorbărie, (livr. ) locvacitâte, logorâe* (reg.) pălăvăcăiâlă, pălăvrăgitură. pălăvnt.-trancanâ, treanca-fleânca, (Mold.) leorbăiâiă* (prin Munt.) procovânţă, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănţăneâlă, dîrdîiâlă, dîrdîit. FLECĂRIRE s. flecăreală, flecărie, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifă-suiaiă, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitâte, logoree, (reg.) pălăvăcăiâlă, pălăvrăgitură, pă~ lăvrit, trancanâ, treanca-fleânca, (Mold.) leor-băiâlă, (prin Munt.) procovânţă, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănţăneâlă, dîrdîiâlă, dîrdîit. FLECĂRÎT s. flecăreală, flecărie, flecărire, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitâte, logoree, (reg.) pălăvăcăiâlă, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancanâ, treanca-fleânca, (Mold.) leorbăiâlă, (prin Munt.) procovânţă, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănţăneâlă, dîrdîiâlă,dîrdîit. îleciuf vb, v. STORCI. STRIVI, TERCIUL ZDROBI. fieciuft adj. V. STORCIT. STRIVIT. TERCIUIT. ZDROBIT/ FLEGMATIC adj. 1. limfatic. (Om, tip 2„ calm, imperturbabil, placid. (Om 3. impasibil, imperturbabil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensibil, nesimţitor, pasiv, (grecism înv.) adiâfor, (fig.) râce. (Ce iip ~ !) FLEGMĂ s. 1. expectoraţie, scuipat, spută. ( O ~ abundentă.) 2. calm, imperturbabilitate, placiditate. (~ unui om flegmatic.) 30 impasibilitate, indiferenţă, nepăsare. (O ~ condamnabilă.) 305 floarea-păsărilob flencăni vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. flenduri vb. v. GĂURI. RUPE. SFÎSIA. UZA. ZDRENŢUI. FLENDUROS adj. rupt, zdrenţăros, zdren-ţuif. (pop.) zdrenţos, (reg.) cotrenţds, (Mold., Bueov, şi Transilv.) felegis. (prin Transilv.) rinticos. (Om haine ~.) fleoărjă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. îleoncănf vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. ifeorţotluă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. FLER s. perspicacitate. (Are ~.) FLEŞCĂ! vb. a sc muia, a se terciui, (pop.) a se cofleşi, a se colesi. (Fructele s-au ~.) ticseai vbv v MOLEŞI. MUIA. VLĂGUI. FLEŞGĂIÂLÂs. 1. fleşcăraic, (reg.)> bleoştirâ-ie. (Merge prin ploaie, prin 2. fleaşcă, fleşcaraie, lapoviţă, zloată, (Transilv.) şle-poit a. (Mare ~ s-a făcut I) FLEŞCĂIT adj. moale, puhav, (livr.) flasc. (Are o carne ~.) FLEŞCĂRÂIE s. l. fleşcăială, (reg.) bleoş-tirâie. (După ploaie s-a făcut ~.)2. fleaşcă, fleşcăială, lapoviţă, zloată, (Transilv.) şîe-poiţă. (După ninsoare s-a făcut ~.) lieşcărie s. v. MĂCELĂRIE. ileţ adj.z s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NE- TOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. FLEXIBIL adj. 1, elastic, mlădios, suplu, (hiv.) încovoiâs. (O nuia ~.) 2. (GRAM.) flexionar, (înv.) plecât, plecător. (Formă ~.) FLEXIBILITĂTE s. elasticitate, mlădiere, supleţe. (~ unui corp solid.) FLEXIONAR adj. (GRAM.) flexibil, (înv.) plecât, plecător. (Formă ~.) FLEXltJNE s. 1. arcuire, curbare, încovoiere, îndoire. (Mişcări de ~, In gimnastică.) 2. (GRAM.) (înv.) plecare. (~ in limba română.) 3. (GRAM.) flexiune nominală = declinare, declina ţie, (înv.) plecare. (~ unui substantiv.) flexiune s. v. ARCUIRE. CURBARE. ÎNCOLO IERE._ ÎNDOIRE. Fr.ÎNTĂ s. sineaţă, (inv. şi reg.) dur dă. ('Trage cu ~.) flintă s. v. PUŞCĂ. FLIRTA vi), a cocheta. Lise s. v. CIOC. CLONŢ. PLISC. Rişca s. v. TIFLĂ flit s. v. BOT. GURĂ. RÎT. Rin tar s. v. CEATLĂU. CRUCE. FLOÂRE s. 1. (BOT.) (Transilv., Ban. şi prin Mold.) până. (Poartă o ~ la pălărie.) 2. (BOT.) floarea-călugărului (Saponaria vac-caria) ■— (reg.) văcărică, văcăriţă ; floarea-cucului (Lychnis flos cuculi) = (reg.) cuculeâsă ; floarea-miresei (Spirarea vanhouttei) — (rar) spirea ; floarea-paştelui (Anemone nemorosa) — (reg.) găinuşe (pl.), oiţă, păscUţă, păştiţă, tuvculeţ, floarea oştilor, floarea-păsărilor, floa-rca-vfntului, piiuea-pâştelui ; floarea-paştilor (Anemone ranunculoides) = găinuşă, gălbenele (pl.), păştiţă, dediţei-galbeni (ph), fioarea-pă-sărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breâbăn, păscută, turculâţ, zlac, muscerici-gâlbeni (pl.), pîinea-pâştelui; floarea-păsărilor (Ane-mane ranunculoides) ~ găinuşă, gălbenele (pl.)* păştiţă, dediţei-galbeni (pl.), floarea-paştilor, floarea-vintului-galbenă, (reg.) breâbăn, păscută, turculeţ, zlac, muscerici-gâlbeni (pl.), piiuea-pâştelui; floarea-raiului (Chrysanlhemum cinerariifolium) = (prin Munt.) muşeţel; floa-rea-reginei (Leontopodium alpimim) = albu-rneală, albumiţă, floare-de-colţ, (rar) edelvâis, (reg.) flocoşele (pl.), steluţă, floarea-doâmnei ; floarea-soarelui. (Helianthus annuus) = (înv. şi pop.) soarea-soârelui, (pop.) sora-soârelui, (reg.) rază, rujoâncă, soreăncă, răsarea-soârelui, ruja-soârelui, (Mold.) răsărită, sorică; floarea-vln-tului-galbenă (Anemone ranunculoides) = găinuşă, gălbenele (pl.), păştiţă, dediţei-galbeni (pl.), floarea-paştilor, floarea-păsărilor, (reg.) breâbăn, păscuţă, turculeţ, zlac, muscerici-gâlbeni (pl.), pîinea-pâştelui; floare-de-colţ (Leontopodium alpinum) = aibumeală, albumiţă, floarea-reginei, (rar) edelvâis, (reg.) flocoşâle (pl.), steluţă, floarea-doâmnei; floare-de-leac (Ranunculus repens) = (reg.) bujorel, gălbenele (pl.), piciorul-cocoşului; floare-de perină (Anthemis tinctoria) = (reg.) iarbă-de-perină. 3. (pop.) spumă. (~ vinului.) L*(fig.) caimac, smintînă, spâmă. (El a cules ^, nouă ne-a lăsat ce-a fost mai prost.) iioâre s. v. ELITĂ. LAMURĂ, floarea-broaştei s. v. PĂPĂDIE, floarea-brumei s. v. BR INDUSĂ, fîoarea-călâqnrului s. v. CIUIN. ODA GAG I. SĂPUNARIŢĂ. iloarea-ciumei s. v. CIUCURAŞI. floarea-ciutei s. v. GĂINUŞĂ, îloarea-codrului s. v. BELADONA. MĂTRĂGUNĂ. floarea-crficii s. v. PRISTOLNIC. TEIŞOR. fîoarea-cununii s. v. CURCUBEU, fioarea-doâmiiei s, v. ALBUMEALĂ. ALBUMIŢĂ. FLOAREA-REGINEL FLOARE? DE-COLŢ. floarea-(luhânului s. v. REGINA-NOPŢII. îloarea-îînuîui s. v. FIRUŢĂ. floarea-îiorilor s. v. GHIOC, floarea-gălnii s. v. PĂPĂDIE, floarea-griului s v. ALBĂSTREA. ALBĂS-TRICĂ. ALBĂSTRIŢĂ. SURGUCI. VINEŢEA. VINEŢICĂ. floarea-hoţului s. v. TÎLHĂREA. floarea-jelei s. v. LINARIŢA-floarea-lui-Sintion s. v. DRĂGAICĂ. SÎî3-ZIANĂ. floarea-măiâiuiui s. v. PĂPĂDIE, floarea-miresei s. v. REGINA-NOPŢII. floarea-nopţii s. v. MIRODENIE. NOPTI-COASĂ. REGINA-NOPŢII. floarea-oştilor s. v. FLOAREA-PAŞTELUI. floarea-paiului s.v. ALBĂSTREA. ALBĂS-TRICĂ.ALBĂSTRIŢĂ.VINEŢEA. VINEŢICĂ. floarea-pâştelui s. v. DEDIŢEL. îloarea-pâştÂior s. v. POPILNIC. floarea-pa tului s. v. PARPfAN. îloarea-pasărilor s. v. FLOAREA-PAŞ TELUL 20 - o. 3 IO 29 floarea-raiului 306 floarea-râiului s. v. PRIBOI. floarea-sfintei-Marli s. v. SĂPUNELE. floarea-sffntului-Ion s. v. RĂCUINĂ. SÎN-ZIANĂ. floarea-soarelui-de-eîmp s. v. AGLICĂ. floarea-sorului s. v. PĂPĂDIE, floarea-studentului s. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. floarea-stupului s. v. MELISĂ. ROINIŢĂ. floarea-suferlnlei s. v. CEASORNIC, floarea-şârpelui s. v. MAMA-PĂDURII. floarea-ttircului s. v. PĂPĂDIE, floarea-tintului s. v. VERI GEL. floarea-văduvelor s. v. RUIN. floarea-vinului s. v. CIOCUL-CUCOAREI. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOA-REI. PRIBOI. SULIŢICĂ. floarea-viorclei s. v. CEAPA-CIORII. ZAMBILĂ. floarea-viorii s. v. PRIBOI, floarea-vîntului s. v. DEDITEL. FLOAREA-PAŞTELUI. floarea-zmeului s. v. BARBA-POPII. floare-boierească s. v. SPLINUŢĂ. floare-broşteâscă s. v. PICIORUL-COCO-ŞULUI. floare-buiâcă s. v. SPLINUŢĂ. floare-de-ceăpă s.v. NARCISĂ, floare- de-eîmp-gâlbenă s. v. BARBA-CAPREI. floare-de-frlg uri s. v. FIEREA-PĂMÎNTU-LUI. POTROACĂ. ŢINTAURĂ. floare-de-leăc s. v. GĂLBENEA. PICIORUL-COCOŞULUI. floare-de-Iingoăre s. v. IARBĂ-DE-LIN-GOARE. floare-de-măzăre s. v. INDRUŞAIM. SÎN-GELE-VOINICULUI. floare-de-năduf s. v. POJARNIŢĂ. SUNĂTOARE. floare-de-nisip s. v. AGURIJOARĂ. POR-TULACĂ. floare-de-ochi s. v. SILUR. floare-de-piâtră s. v. AGURIJOARĂ. POR-TULACĂ. floare-de-tabac s. v. REGINA-NOPŢII* R floare-de-trînji s. v. CORONIŞTE. floare-domneăscă s. v. GAROAFĂ-DE-MUN-TE. GAROAFĂ-SĂLBATICĂ. GAROFIŢĂ. SURGUCI. TOPORAŞ. VIOLETĂ. VIOREA, floare-frumoăsă s. v. BĂNUŢ. PĂRĂLUŢĂ, floare-gâlbenă s. v. POJARNIŢĂ. SUNĂTOARE. TĂIETOARE. floare-vînătă s. v. IRIS. STlNJEN. STÎN-JENEL. flocăl vb. v. PĂRUI, flocoâsă s. v. MĂTURĂ. FLOC0S adj. lăţos, miţos, păros, (pop.) viţds, (reg.) biţos. (Sarică ~.) FLOCOŞIiL s. (BOT.; Hydnum repandum) (reg.) burete-ţepos. flocoşel s. v. BURETE-FLOCOS. flocoşele s. pl. v. ALBUMEALĂ. ALBUM IŢĂ. CURCUBEU. FLOAREA-REGINEI. FLOA-RE-DE-COLŢ. PARPIAN. FLOCOŞÎCĂ s. (BOT.; Holcus lanatus) (reg.) olei, iarba-câilor, ovăz-dulce. flocoşlcă s. v. CURCUBEU. FLORĂR s. 1. grădinar, horticultor. (~ cultivă flori.) 2. (înv.) florist. (~ vinde flori.) 3. (TEHN.) pistolet. (~ pentru desen.) florar s. v. MAI. FLORĂ s. vegetaţie. (~ unei ţări.) FLORĂREĂSĂ s. (înv.) buchetieră. floristă. (~" vinde flori.) FLOREĂN s. (ORNIT.; Carduelis chloris chloris) florintc, (rar) brotăc^l, (reg.) spatie, verdăt, verdoi. flori-albe s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. flori-bătai s.pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. FLORICELE s. pl. (reg.) cocoşei (pl.), cocoşi (pl.), (prin nord-vestul Olt. şi sudul Transilv.) puiculiţă. (Mănincă ~.) floricele-frumoăse s. pl. v. BĂNUŢ. PĂRĂLUŢĂ. FLORICICĂ s. (reg.) florişoără. (O ~ de cîmp.) floricică-de-leăc s. v. PICIORUL-COCOSU-LUI. flori-cojocărcşti s. pl. v. STELIŢĂ. FLORICOL adj. florifer. (Plante ~.) flori-dc-iărnă s. pl. v. CRIZANTEMĂ. DU-MITRIŢĂ. TUFĂNICĂ. flori-(le-Ierusalim s. pl. v. STELIŢĂ. FLORI-DE-PĂIE s. pl. (BOT.; Helichrysum bracteatum) imortelă, (rar) nemuritoare, (reg.) cununiţă. flori-de-sopon s.pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. flori-de-1ăiettiră s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. FLORIFER adj. floricol. (Plantă ~.) flori-gălbene s. pl. v. PĂPĂDIE. FLORÎI s. pl. (BIS.) duminica floriilor, (reg.) duminica vlăstarilor, staurile-flării (pl.). florilegiu s. v. ANTOLOGIE. COLECŢIE. CULEGERE. florile-zînelor s. pl. v. RĂCHITAN. flori-mărunle s. pl. v. TOPORAS. VIOLETĂ. VIOREA. flori-mărunlele s. pl. v. TOPORAS.VIOLETĂ. VIOREA. FLORÎN s. 1. fiorin. (Un ~ de aur.) 2. gulden. (~ se numeşte in Olanda şi gulden.) FLORINTE s. (ORNIT.; Carduelis chloris chloris) florean, (rar) brotăcel, (reg.) spâtie, verdet, verdoi. florist s. v. FLORAR: floristă s. v. FLORĂREĂSĂ. florişoără s. v. FLORICICĂ, floştorl vb. v. PAVA. PIETRUI. FLOTĂBIL adj. flotant, plutitor. (Corp ~.) FLOTĂNTadj. l.flotabil, plutitor. (Corp~.) 2. nepermanent, nestabil. (Populaţie ~ dintr-un oraş.) FLOTĂRE s. flotaţie. (Mişcări dc ~, In gimnastică.) FLOTĂŢIE s. flotare. (Citeva mişcări de FLOTOR s. (TEHN.) plutitor. 307 FOALTINĂ FLUCTUA vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (~ mereu In comportări.) 2. (fig.) a oscila, a şovăi. (Uzul ~ încă între cei doi termeni.) FLUCTUANT adj. 1. instabil, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Om ~.) 2. ezitant, indecis, nedecis, nehotărît, şovăielnic, şovăitor, (rar) şovăind, şovăit, (reg.) codâlnic, (prin Munt.) pregetds, (înv.) înclinător, îndoielnic, pre-getătâr, tîrzielnic, (fig.) oscilânt. (Atitudine ~.) FLLXTUÂŢIE s. 1. oscilare, oscilaţie. (~ a temperaturii.) 2. instabilitate, schimbare, (fig.) oscilaţie. (~ la cursul bursei.) 3. codeală, codire, ezitare, îndoială, nehotărîre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilâre, oscilaţie. (~ lui nu era justificată.) FLUENT adj. (fig.) curgătdr, cursiv, uşor. (Exprimare ~.) FLUENŢĂ s. (fig.) cursivitate, fluiditate. in exprimare.) fluiditate s. v. FLUENŢĂ. FLUIER s. I. fluierat, fluierătură, şuier, şuierat, şuierătură. (S-a auzit un ~.) II. (ANAT.) tibia, (pop.) ţurloi, (prin Bucov.) boldân. FLUIERA vb. a şuiera, a vîjîi, a vui, (rar) a zbîrnîi, (Transilv.) a şovăi. (Vintul ~ prin hornuri.) FLUIERĂR s. 1. fluieraş. (~ cîntă din fluier.) 2. (ORNIT.; Charadrius pluvialis) (reg.j fluierător, fluturâş, prundărâş, purcărâş, văcărel. 3. (ORNIT.; Numenius tenuirostris) ploier mic. 4. (ORNIT.; Numenius arcuatus) ploier mare. 5. (ORNIT.) fluierar mare (Numenius arquata) = (pop.) şneap. 6. (ORNIT.; Calidris) prundas. fluierar s; v. ' SITAR-DE-MAL. FLUIERAŞ s. fluierar. (~ cîntă din fluier.) FLUIERĂT s. fluier, fluierătură, şuier, şuierat, şuierătură. (Se aude un ~.) FLUIERĂTOĂRE s. I. şuierătoare. (Scoale sunete dintr-o ~.) II. (BOT.; Tamus communis) (reg.) napi-porceşti-de-pădure (pl.), viţă-neâ-gră. fluierător s. v. FLUIERAR. FLUIERĂTURĂ s. 1. fluier, fluierat, şuier, şuierat, şuierătură. (Se aude o ~.) 2. (rar) signal, (pop.) ţignâl. (~ unui vardist.) FLUIERICE s. chemătoare. (Cu ~ vină-torul imită strigătele unor animale.) fiuierici s.v. SITAR-DE-MAL. FLUOREN s. (CHIM.) ortodifenilenmetan. FLUŞTURĂTIC adj. 1. capricios, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare 2. fluturatic, nebunatic, zvăpăiat. (Un tînăr ~.) 3. fluturatic, frivol, neserios, uşuratic, vînturatic, zvînturat, zvîntura-tic, (livr.) futil, (pop.) spulberâtic, (reg.) zăr-pălâtic, zburâtic, zburdalnic, (Mold.) sprinţâr, zbrehiii, (înv.) vînturâs. (Un bărbat ~.) FLUTURĂ vb. 1. a fîifîi. (Steagul ~ în vini.) 2. a agita, a clătina, a fîifîi, (înv. şi reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (A ~ batista la despărţirea de cineva.) FLUTURĂRE s. bătaie, fîlfiială, filfîire, fîlfîit, fîlfîitură, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ de aripi.) FLUTURĂŞ s. 1. (ENTOM.) (rar) fluturel. 2. fluture, paietă, (reg.) sic. (~i la o rochie.) fluturâş s. v. FLUIERAR. PLOIER. FLUTURĂT s. bătaie, fîlfiială, filfîire, fîlfîit, fîlfîitură, fluturare, (rar) scuturâre, scuturât, sfîrîitură. (~ de aripi.) FLUTURĂTIC adj. 1. capricios, fluşturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 2. fluşturatic, nebunatic, zvăpăiat. (Un tînăr ~.) 3. fluşturatic, frivol, neserios, uşuratic, vînturatic, zvînturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberâtic, (reg.) zărpălâtic, zburâtic, zburdâlnic, (Mold.) sprinţâr, zbrehiii, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.) FLUTURĂTOR adj. fîlfiitor. (Steag ~.) FLUTURE s. 1. (ENTOM.) lepidopter. 2. (ENTOM.) fluture-cap-de-mort (Acherontia a-tropos) = strigă, cap-de-mort, (reg.) strigoiâş, buha-ciumei, capul-lui-Adam, fluturul-mârţii, suflet-de-strigoi, sufletul-morţilor ; fluture-de-mătase = vierme-de-mătase, (pop.) gîndac-de-mătâse ; fluture-de-varză (Pieris brassicae) = albiliţă, (reg.) fluture-âlb, (Bucov.) curechiţă; fluture-inelat (Gastropacha neustria) = inelar; fluture-roşu (Vanessa uriicae) = (reg.) urzicâr. 3. fluturâş, paietă, (reg.) şic. (~i la o rochie.) fluture s. v. FULG. fluture alb s. v. ALBILIŢĂ. FLUTURE-DE-VARZĂ. fluturel s. v. FLUTURÂŞ. fluturul-morţii s. v. CAP-DE-MORT. FLU-TURE-CAP-DE-MORT. STRIGĂ. FLUVIU s. (GEOGR.) apă. (Dunărea este unul dintre marile ~ al Europei.) FLUX s. 1. (FIZ.) curent. (~ de particule.) 2. debit. (Are un ~ rapid în vorbire.) foâcăle s. pl. v. CHIBRFF foaia-făgetului s. v. TÎLHĂREA. foaia-tîlhârului s. v. TÎLHĂREA. FOĂIE s. 1 .(BOT.) petală. 2. (BOT.) sepală. 3. filă, (înv.) listă, (grecism înv.) seiidă. (O ~ de manuscris.) 4. (înv. şi reg.) pătură. (~ de hîrtie.) 5. (la pl.) fustă, (livr.) jupă, (pop.) poâle (pl.), (înv. şi reg.) râchie, (reg.) spinţă. (Poartă ~ şi bluză.) 6. (reg.) pătură. (~ de aluat.) foaie s. v. COTIDIAN. FRUNZĂ. GAZETĂ. JURNAL. PERIODIC. PUBLICAŢIE. REVISTĂ. ZIAR. foaie-de-vioară s. v. POPILNIC. foaie-grâsă s. v. ÎNGRĂŞĂTOARE. FOAIER s (franţuzism rar) promenoâr. (~ al unui teatru.) FOÂLE s. 1. (rar) suflâi, (înv. şi reg.) sufloi. (~ de fierărie.) 2. burduf. (~ la cimpoi, pentru apă etc.) foaie s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PÎNTECE. STOMAC. foâltină s.v. MICSANDRĂ. MICŞUNEA. foaltine 308 foăltinc s. pl. v. MICSANDRĂ. MICSUNEA. VIOREA- GALBENĂ. FOAME s. nemîncare. (Mort de ~.) FOAMETE s. (înv., în Mold.) flămînjune. FOARFECE s. (ANAT.) cleşte. (~ la rac, crab.) ^ FOÂRTE adv. 1. tare, (Transilv., Mold. şl Bucov.) liăt. (~ departe.) 2. extrem, tare, (prin Bucov.) prăci, (înv.) vîrtos. (~ de dimineaţă.) 3. deosebit, excepţional, extraordinar, extrem, grozav, teribil. (~ bun.) 4. tare. (E ~ bucuros.) 5. (inv. şi reg.) prea. (™ bine I) îoasă s. v. GROAPĂ, foburg s.v. MAHALA. PERIFERIE. SUBURBIE. FOC s. 1. incendiu, pîrjol, (înv. şi reg.) pojar, (reg.) pîrlitură. (Un ~ a distrus clădirea.) 2. descărcătură, împuşcătură, (înv.) puşcă-tdră. (Se aud ~ uri de armă.) 3. salvă. (~de artilerie.) foc s. v. ARDOARE. AVÎNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. Însufleţire, pasiune, patimă, pornire. SCARLATINĂ. focar s. v. CENTRU. FOCHIST. FOCAR SEISMIC s. (GEOL.) hipoccntm. FOCĂ s. (ZOOL.; Phoca vitulina) (pop.) viţel-de-mâre. focălină s. v. CHIBRIT, focărie s. v. SCARLATINĂ. focărlfă s. v. CHIBRIT. FOCFIÎST s. (pop.) focăr. (~ pe o locomotivă. ) iochiu s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. FOCOS adj. 1. aprig, nestăpînit, sălbatic, sireap, vijelios, (înv.) zmeids. (Un armăsar ~.) 2. iute, sprinten, (pop.) ortornân. (Un cal~.) 3. avîntat, entuziasmat, entuziast, fervent, înflăcărat, înfocat, însufleţit, pasionat, (livr.) arddnt, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~ ; un discurs ~.) locşor s. v. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUŢĂ. FOCULEŢ s. focuşor. (Au făcut un ~.) focul-lui-Bumnezcu s. v. LICURICI. FOCUŞOR s. foculeţ. (Au făcut un ~.) foc Viu s. v. ZONA ZOSTER. FOFEÂZĂs. (TEIiN.) l.bată, băteală, braţ, brăţară, fălcea, lopăţea, mănuşă, mînă, spetează. (~ la războiul de ţesut.) 2. cotoc, (reg.) fuscel, lăturaş. (~ la alergătoarca de urzii.) 3. (reg.) mănuşă, mînă, râză. (~ la vlrtelniiă.) 4. aripă. (~ la moară.) 5. săgeată, (Mold.) col. (~ la moara de vini.) fofeâză s. v. ARIPĂ. iofclmţă s. v. ARIPĂ. CRUCE. CUŢIT. GURĂ. LIMBĂ. SPETEAZĂ. FOFELN1ŢE s. pl. (TEHN.) aripi (pl.), crucişe (pl.), cumpene (pl.), răscruci (pl.), speteze (pl.). (~ la războiul ae ţesut.) foîeze s. p 1. v. BUTUCI. PLAZURI. TĂLPI. FOFILA vb. a se furişa, a se strecura, (înv. şi reg.) a se şterge, (Transilv.) a se fîştica, (Mold. şi Bucov.) a se şupuri, (înv.) a se fura, (fig.) a se prelinge. (S-a ~ neobservat afară.) fofila vb. v. ESCHIVA. FUGI. SCĂPA-SUSTRAGE. FOFILĂRE s. furişare, strecurare. lui din cameră.) foglăli vb. v. SECHESTRA. folioi s. v. SCORŢIŞOARĂ. FOI vb. 1. a se agita, a colcăi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mişui, a mişuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. şi rog.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîşca, (prin Transilv.) a şovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a. se fîţîi, a se vînzoli. (Lumea se ~ pe străzi. ) 2. a se perpeli, a se răsuci, a sc suci, a se zvîr-coli, (prin Olt.) a se scirciumi. (Toată noaptea s-a ~ In aşternut.) FOIÂLĂ s. agitaţie, animaţie, colcăială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuiala., viermuire, (reg.) îojgăiâlă, vînzoâlă, iî'am.) fîţîiâlă, fiţiire, fiţîit, vinzoleâlă. (~ mulţimii pe străzi.) îoiletâ vb. v. FRUNZĂRI. RĂSFOI. foiletăre s. v. FRUNZĂREALĂ. FRUNZĂ-RIRE. RĂSFOIALĂ. RĂSFOIRE. foios adj. v. FRUNZOS. FOIOS s. (ANAT.) ghem. (~ al stomacului rumegătoarelor.) FOÎRE s. agitaţie, animaţie, colcăială, foiala, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, miş>-care, mişuială, mişunare, roială, viermuiala, viermuire, (reg.) fojgăiălă, vînzoâlă, G'am.) fîţîiâlă, fiţiire, fiţîit, vînzoleâlă. (Era o ~ de nedescris pe străzi.) FOIŞOR s. 1. (pop.) tirnâţ. (~ la o casă ţărănească.) 2. cerdac, chioşc, pavilion, (Transilv.) filigdrie. (Un ~ intr-un parc.) 3. turn. (~ de pază.) fojgăi vb. v. AGITA. COLCĂI. FOL FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIŞUI. MIŞUNA. ROI. VIERMUI. fojgăiălă s. v. AGITAŢIE. ANIMAŢIE. COLCĂIALĂ. FOIALÂ. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂMÎNTARE. FURNICARE. MIŞCARE. MIŞUIALĂ. MIŞUNARE. ROIALĂ. ' VIERMUIALA. VIERMUIRE. FOLCLOR s. 1. literatură populară. (Culegere de ~ din...) 2. folcloristică. (Ur:r.uiză un curs de ~.) FOLCLORIC adj. folcloristic. (Literatură ~ } FOLCLORISTIC adj. folcloric. (Creaţie ~.) FOLCLORISTICĂ s. folclor. (Urmează un curs de ~.) folia; vb. v. MOLFĂI. MORFOLI. MOZOLI. FOLICULÎNĂ s. (BIOL.) hormon folicuîar. FOLICULITĂ PROFtJNDĂ s. (MED.) sicozis. FOLOS s. 1. avantaj, beneficiu, cîştig. profit, (înv. şi reg.) seâmă, (înv.) folosinţă, (înv., în Transilv.) dobindă, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asia?) 2. afacere, avantaj, chilipir, cîştig, pricopseală, profit, (Transilv. şi Maram.) liăznă, (fam. şi ir.) scofâlă. (Nu e nici un ~ sa. . .) 3. avantaj, binefacere, dar, privilegiu, (^oasele tehnicii moderne.) 4. eficacitate, eficienţă, operativitate, productivitate, randament. %a-loare. (~ unei metode.) 5. serviciu. (A adus 109 FORFOTEALĂ Imense ~ ştiinţei.) 6. necesitate, trebuinţă, utilitate, (pop.) prilnţă, (înv.) polză. (De mare ~.) FOLOSI vb. 1. a beneficia, a cîştiga, a profita. (El nu ~ nimic din asta?) 2. a beneficia, a se bucura, a profita. (Se ~ de ajutorul cuiva, de citeva zile libere etc.) 3. a ajuta, a servi, a sluji. (Asia ti ~ la ceva?) 4. a-i ajuta, a-i prii, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 5. a aplica, a întrebuinţa, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 6. a întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji., a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; se ~ de ambele miini.) 7. a circula, a se întrebuinţa, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte sc ~ în mod curent.) 8. a întrebuinţa, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ mijloace dure.) 9. a întrebuinţa, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (~ tertipuri.) 10, a (se) întrebuinţa, a (se) practica, a (se) utiliza. (Un obicei care se ~ de mult timp.) 11. a consuma, a întrebuinţa, a utiliza, (înv.) a meta-liirisi. (A ~ 2 m de sfoară pentru. . .) 12. a consuma, a întrebuinţa, a pierde. (Şi-a ~ toată ziua cu. . .) FOLOSIBIL adj. întrebuinţabil, utilizabil. (Un procedeu /N/ , ) FOLOSINŢĂ s. folosire, întrebuinţare, utilizare, uz, (înv.) uzâj. (Obiecte de strictă ~.) folosinţă s. v. AVANTAJ. BENEFICIU. CÎŞTIG. FOLOS. PROFIT. FOLOSIRE s. 1. aplicare, aplicaţie, întrebuinţare, utilizare. (~ unei metode noi.) 2. consum, consumare, consumaţie, întrebuinţare, utilizare. (~ unei mari cantităţi de cherestea pentru . . .) 3. folosinţă, întrebuinţare, utilizare, uz, (înv.) uzăj. (Obiecte de strictă ~.) 4. întrebuinţare, purtare, purtat, uzură. (De atAtci pantalonii erau rupţi.) 5. întrebuinţare, practicare, utilizare. (~ unui obicei străvechi.) FOLOSIT adj. 1. întrebuinţat, uzitat. (Care este formula ~ ?) 2. purtat, uzat, vechi. (Haine FOLOSITOR adj. 1. necesar, trebuincios, util, (rar) trebuitdr, (înv.) trebuie. (O muncă ~.) 2. binevenit, salutar, util, (fig.) binecu-vîntât. (O ploaie o măsură ~.) 3. eficace, eficient, operativ, practic, productiv, util, (rar) operânt, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 4. bun, chibzuit, gîndit, înţelept., judicios, raţional, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Iată un sfat ~.) foit s. v. PETIC. RUPTURĂ. ZDREANŢĂ. îolticos adj. v. BURTOS. PÎNTECOS. fol ti cos s. v. MÎNCĂCIOS. MÎNCĂU. ifometos adj. v. FLĂMÎND. ÎNFOMETAT* ■EMÎNCÂT. NESĂTUL. FOND s. 1. conţinut, (fig. ) miez. (~ pro-priu-zis al unui roman.) 2. esenţă, materie, (fig.) Inimă, măduvă, miez, nucleu, sîmbure. (A intra în ~ chestiunii.) 3. fundal. (~ al unui tablou.) 4. (FIN.; mai ales la pl.) mijloc, tesursă, (înv.) sermaiâ. (~uri băneşti.) FONDATOR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.-) aşezătdr, (înv. fig.I urzităr. (~ al unui ase) zămînt.) 2. creator, făuritor, întemeietor, (înv. tocmitdr. (~ de şcoală.) fondeiic s. v. TURNĂTORIE, fonem s. v. SUNET. FONEM ATIC adj. (FON.) fonologie. (Sistemul ~ al limbii române.) FONETICĂ s. (înv.) fonologie. FONETISM s. (FON.) pronunţare, pronunţie, rostire. (~ regional.) FONF acîj., s. fîrnîit, fonfănit, fornăit, freg.) mohnăit. ^ ( Un om ~.) FONFĂl vb. a fîrnîi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Mum.) a sfornăi. (~ cind vorbeşte.) FONFÂIÂLĂ s. fornăială. FONFĂlT adj., s. fîrnîit, fonf, fornăit, (reg.) rn ohnăit. (Om ~.) FON 1C adj. (FON.) sonor. (Consoană ~. ) FONÎE s. (FON.) sonoritate. (~ a sunetelor vorbirii.) FONOL6GIC adj. (FON.) fonernatic. (Sistemul ~ al limbii române.) fonologie s. v. FONETICĂ. FONTANELĂ s. (ANAT.) (pop.) moalele-căpului. FONTĂ s. 1. tuci, (prin Ban.) bădic, (Moid.) schijă. (Un tub din ~.) 2. fontă nodulară = fontă sferolitică ; fontă sferoliiică = fontă nodulară. FOR s. autoritate, organ. (~ urile superioare de stat.) FOR vb. a sonda. (A ~ la mari adlncimi.) FORAJ s. forare, forat, sondaj, sondare. (Operaţia de ~ pe fundul mării.) FORARE s. foraj, forat, sondaj, sondare. (~ a fundului mării.) FORAT s. foraj, forare, sondaj, sondare. (~ fundului mării.) FORĂI vb. a fornăi, a sforăi, (reg.) a necheza, a ţîfni. (Caii ~m) forai vb. v. SFORĂI, forăstâu s. v. SOVÎRF. FORCEPS s. (MED.) cleşte. (~ este folosit ta naşterile dificile.) forcoti vb. v. FÎSÎI. FORESTIER adj. (SILV.) silvic, (înv.) silvanul. (Exploatări ~.) forfecăr s. v. CARABAN. NASICORN. FORFECARE s. forfecătură. FORFECĂTURĂ s. forfecare. FORFECIJŢĂ s. (QRNIT.; Loxia curvirostra) (reg.) pasărea-lui-Hristos, pasăre-cu-cioc-în-crucişât. FORFOTĂ s. agitaţie, animaţie, colcăială, foiala, foire, forfoteală, frămîntare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuiala, viermuire, (reg.) fojgăiâlă, vînzoâlă, (fam.) fîţîiâlă, fîţîire, fîţîît, vînzoleâlă. (Pe străzi era o ~ de nedescris.) FORFOTEĂLĂ s. agitaţie, animaţie, colcăială, foiala, foire, forfotă, frămîntare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăiâlă, vînzoâlă, (fam.) fîţîiâlă, fîţîire, fiţîit, vînzoleâlă. (Pe străzi era o ~ de nedescris.) FORFOTI 310 FORFOTI vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a se frăminta, a furnica, a mişui, a mişuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. şi reg.) a jimî, (reg.) a fojgăi, a vîşca, (prin Transilv.) a şovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fiţîi, a se vinzoli. (Lumea ~ pe străzi.) i'orţjaşă s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR. for interior s. v. CONŞTIINŢĂ. CUGET. GÎNDIRE. SPIRIT. SUFLET. FORJĂ s. forjerie. (Secţia de ~ a linei uzine.) FORJERIE s. forjă. (Uzina are o ~.) FORMĂ vb. 1. a fasona, a modela, (înv. şi pop.) a tipări. (A ~ un obiect.) 2. a alcătui, a compune, a constitui, (rar) a întocmi, (înv.) a informa, a săvirşi. (Elemente care ~ un ansamblu.) 3. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a institui, a înfiinţa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială.) 4. a constitui, a fi, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esenţială a lucrării.) 5. a crea, a pregăti. (~ cadre de specialişti.) 6. a creşte, a educa, (înv.) a pedepsi. (A ~ în spiritul patriotismului.) FORMAL adj. 1. categoric, decis, expres, ferm, hotărit, neezitant, neoscilant, net, tranşant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. (fam.) platonic. (O recunoaştere ~.) 3.(JUR.) solemn. (Act ~.) FORMALDEHIDĂ s. (CHIM.) aldehidă formică. FORMALINĂ s. (FARM.) formol. FORMALIST adj. ceremonios, protocolar. FORMALITATE s. procedură. (Ce ~ trebuie făcute?) FORMAR s. formator. (~ in turnătorie.) FORMARE s. 1. fasonare, modelare. (~ unui obiect.) 2. alcătuire, constituire, creare, desemnare, instituire, înfiinţare, numire, organizare, stabilire, (~ unei comisii.) 3. creare, pregătire. (~ unor cadre de specialişti.) 4. creştere, cultivare, educare, educaţie, (înv.) pedeăpsă. tinerei generaţii.) FORMAT adj. pregătit. (E un om ~.) FORMÂT s. dimensiune, mărime. (Carte de ~ mare.) FORMATIV adj. alcătuitor, component, constituent, constitutiv, (rar) structural, (înv.) compozânt, compunător. (Element ~ al unui ansamblu.) FORMATOR s. formar. (~ în turnătorie.) FORMAŢIE s. 1. alcătuire, compunere, întocmire. (Grupul mergea în următoarea ~.) 2. ansamblu, colectiv, trupă. (~ artistică.) 3. echipă. (~ sportivă.) 4. orinduire, sistem. (~ social-economică.) 5. pregătire. (De ~ clasică.) FORMĂ s. 1. aspect, configuraţie, conformaţie, fizionomie, înfăţişare, profil, structură, (rar) făptură. (~ terenului, a văii.) 2. contur, (fig.) relief. (A început să capele ~.) 3. expresie. (A dat ~ gîndurilor sale.) 4. siluetă. (O ~ străbate întunericul.) 5. calapod, modei, tipar, (pop.) calup. (Confecţionat după 6, tipar. (Toarnă fonta în ~.) 7. cale, chip, fel, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibili- tate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, mârşă, mediu, mijlocire. (Altă ~ de a rezolva o problemă.) formă s. v. BRUTĂRIE. FORMIDABIL adj. 1. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, gigantic, grozav, imens infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfirşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirâbil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, straşnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbât. (O vijelie 3. desăvîrşit, excepţional, extraordinar, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrşit. (O regie, o interpretare ~.) FORMOL s. (FARM.) formalină. FORMULĂ vb. 1. a exprima, a pronunţa, a rosti, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie . . . ) 2. a exprima, a expune. (A-şi ~ ideile.) 3. a enunţa. (A ~ o judecată de valoare.) 4. a elabora, a emite, a enunţa, a expune. (A ~ o nouă teorie.) 5. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a face, a întocmi, a redacta. (A ~ un raport.) FORMULAR s. imprimat. (A completat un ~.) FORMULARE s. 1. exprimare, pronunţare, rostire, spunere, zicere. (~ unei opinii.) 2. enunţare. (~ unei judecăţi.) 3. elaborare, emitere, enunţare, expunere. (~ unei noi teorii asupra . . . ) 4. concepere, elaborare, întocmire, redactare. (~ unei scrisori.) FORMtJLĂ s. 1. enunţ. (O ~ matematică.) 2. parolă. (Nu cunoaşte ~.) FORNĂ! vb. 1. a forăi, a sforăi, (reg.) a necheza, a ţîfni. (Caii -v.) 2. a firnîi, a fonf ăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (Un om care ~ cînd vorbeşte.) FORNĂIÂLĂ s. 1. fornăit, sforăială, sforăit, sforăitură. (~ cailor.) 2.fonfăială. (~ unui om.) FORNĂIT adj., s. fîrnîit, fonf, fonfăit, (reg.) mohnăit. (Om ~.) FORNĂIT s. fornăială, sforăială, sforăit, sforăitură. (~ cailor.) FORTĂREAŢĂ s. (IST., MIL.) cetite, (înv.) bâşte, politie. (O ~ medievală.) forte adj. invar. v. PUTERNIC. TARE. FORTE adv. (MUZ.) puternic, tare. FORTIFIĂNT adj., s. (FARM.) fortificant, întăritor, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituânt, (înv.) reconfortator. (Medicament ~.) FORTIFICĂ vb. 1. (MIL.) a (se) întări, (rar) a (se) retranşa, (înv.) a (se) întemeia. (A ~ un loc, un oraş.) 2. a (se) întări, (fig.) a (se) căli, a (se) oţeli. (S-a ~ în lapte.) 3. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. şi pop), a (se) împuternici, (pop 311 FOTĂ şi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoşa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~după boală.) FORTIFICÂNT adj., s. (FARM.) fortifiant, întăritor, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituânt, (înv.) reconfortatdr. (Medicament ~.) FORTIFICARE s. 1. (MIL.) întărire, (rar) retranşâre. (~ unei cetăţi.) 2. întărire, (fig.) călire, oţelire. (~ lui în luptă.) 3. îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. şi pop.) împuternicire. (~ lui după boală.) FORTIFICAT adj. 1. (MIL.) întărit, (înv.) tare. (O cetate ~.) 2. întărit, (fig.) călit, oţe-lit. (Ostaş ~ în lupte.) 3. îndreptat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Om ~ după o boală.) FORTIFICAŢIE s. (MIL.) întăritură, (rar) retranşament, (înv.) apărătură, tărie, zâmcă. (Sistem de ~ii.) fortuit adj. v. INCIDENTAL. ÎNTÎMPLĂ-TOR. NEAŞTEPTAT. NEPREVĂZUT. FORŢĂ vb. 1. a constrînge, a face, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) a silnici, (înv. şi reg.) a strînge, (prin Ban.) a ţipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strimt ora, (fig.) a presa. (L-a ~ să vorbească.) 2. a constrînge, a nevoi, a obliga, a sili. (Este ~ să . . . ) 3. a constrînge, a obliga, a sili, a supune. (A fost ~ ani întregi la un regim alimentar sever.) 4. a condamna, a constrînge, a obliga, a sili, (pop.) a osîndi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a Sc osteni, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năşii, a (se) osîrdnici, a (se) osirdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 6. a se opinti, a se sforţa, (Transilv.) a se tecărui. (S-a ~ să ridice bolovanul.) 7. a sili. (Nu ~ piciorul.) 8. a sparge, a strica, a viola, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea uşii.) FORŢĂRE s. 1. constrîngere, obligare, silire, (livr.) somăre, violentâre, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) 2. caznă, chin, efort, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travâliu, (rar) străduiâlă, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapâţ, (prin Munt.) morîn-ceâlă, (Mold. şi Tranilv.) zoâlă, (înv.) căznire, nevoinţă, osteninţă, sforţă, strădănuinţă, stră-dănuire. (~ lui a fost încununată de succes.) 3. spargere, stricare, violare. (~ unei încuietori. ) FORŢÂT adj. 1. impus, silit, silnic. (Muncă ~.) 2. brutal, silnic, violent, (Măsuri ~.) 3. spart, stricat. (încuietoare lacăt ~.) 4. afectat, artificial, căutat, fals, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~ atitudine •) FORŢĂ s. 1. (FIZ.) (înv.) putere, putinţă. 2. dinamism, energie, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potenţă, (pop.) vînjoşenie, vinjoşle, vîrtoşie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlăstă, (Munt., Olt. şi Ban.) snâgă, (înv.) sforţă, tă-rime, virtute, vlâvie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 3. capacitate, posibilitate, putere, putinţă, (înv.) puterinţă, puternicie. (~ de a face ceva.) 4. putere, străşnicie, tărie, vigoare. (Reclamă cu ~ dreptatea.) 5. putere, (înv.) silă, silnicie. (~ oştilor noastre.) 8. amploare, intensitate, volum. (Are o voce de o ~ impresionantă.) 7. intensitate, putere, tărie, (înv.) mărie, mărime. (~ vintului; ~ dragostei.) 8. (concr.) autoritate, putere, somitate. (X este o adevărată ~ în acest domeniu.) 9. constrîngere, silă, silnicie, violenţă, (livr.) servittite, (Ban.) sălăbărie, (înv.) nevoie, po-trivnicie, silinţă, silnicire, strinsoâre, (fig.) presiune. (Bunuri obţinute prin ~.) FOSFAGEN s. (BIOL.) fosfocreatină. FOSFATIDĂ s. (BIOL.) fosfolipidă. FOSFINĂ s. (CHIM.) hidrogen fosforat. FOSFOCREATÎNĂ s. (BIOL.) fosfagen. FOSFOLIPIDĂ s. (BIOL.) fosfatidă. FOSFOR s. (FIZ.) luminofor. (Orice substanţă fosforescentă se numeşte ~.) FOSFORESCENT adj. fosforic, luminos. (Substanţă ~.) FOSFORIC adj. fosforescent, luminos. (Materie ~.) FOSÎLĂ s. (GEOL.) (înv.) petrefâct. FOSILIZĂ vb. a se petrifica. (Corpuri organice care s-au ~.) FOSILIZÂRE s. petrificare, (rar) petrifi-câţie. (~ unor corpuri organice.) FOSILIZĂT adj. petrificat. (Corp organic ~.) FOST adj. ex, (înv.) biv, prdin. (~ sau actual ministru.) FOŞNET s. 1. fişîit, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, şoaptă, şopot, (rar) şo-şet. (~ frunzelor.) 2. fişîială, fîşîire, fîşiit, fişîitură, foşnire, foşnit, l’oşnitură. (~ ziarului.) FOŞNI vb. a fîşîi, a suna, a susura, a şopoti, a şopti, a şuşoti, a şuşui, (rar) a sisii, (Mold. şi Bucov.) a fălălăi, (Mold. şi Transilv.) a pirii, (prin Transilv.) a şuşora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.) FOŞNIRE s. fişîială, fîşîire, fîşiit, fîşiitură, foşnet, foşnit, foşnitură. (~ ziarului.) FOŞNIT s. fişîială, fîşîire, fîşiit, fîşiitură, foşnet, foşnire, foşnitură. (~ ziarului.) FOŞNITOR adj. 1. murmurător, sunător, susurător, sopotitor. (Frunze ~.) 2. fişîitor. (Ziar FOŞNITURĂ s. fişîială, fîşîire, fişîit, fişîitură, foşnet, foşnire, foşnit. (~ ziarului.) FOTĂ s. catrinţă, (înv. şi pop.) peştimân, (pop.) pestelcă, (reg.) zăvâlcă, (Transilv. şi Maram.) pînzătură, (prin nordul Mold.) pris-toâre, (Transilv. şi Maram.) zâdie. (~ este o piesă din portul popular femeiesc.) fotbal 312 FOTBAL s. (SPORT.) sportul cu balonul rotund, sportul rege. FOTOCELOLĂ s. (FIZ.) fotodiodă, celulă fotoelectrică. FOTOCONDUCTIBILITĂTE s. (FIZ.) foto-conduc.ţie. FOTOCONDtJCŢIE s. (FIZ.) fotoconduc-tibilitate. FOTOCOPIE s. (FOTO) copie fotografică. FOTODIODĂ s. (FIZ.) fotocelulă, celulă fotoelectrică. FOTOELEMENT s. (FIZ.) celulă fotovol-taică. pilă fotovoltaică. FOTOGRAF s. (FOTO) (pop.) pozâr. FOTOGRAFIA vb. (pop.) a (se) poza. FOTOGRAFIAT adj. (pop.) pozat. FOTOGRAFIE s. (FOTO ) (pop.) p6ză. FOTOGRAFIERE s. (pop.) pozare. FOTOGRAVCRĂ s. (TIPOGR.) heliogra-vură. ^ FOTOLIU s. jeţ, (prin Transilv.) şezau. (Stă. tolănit Intr-un ~.) FOTOMICROCOPIE s. (FOTO) microfoto-copie. FOTOMIGROGRAFIE s.(FOTO., MED.) iniei-of o togra fie. FOTOMICROSGOPIE s, (FIZ., MED.) inicro-fotografic. (Procedeul ~.) FOTOOBIEGTÎY s. (FOTO) obiectiv (fotografic.) FOTOSINTEZĂ s. (BOT.) asimilaţîe cloro-fiJia na. FOTOTELEGRAFIE s. (FIZ.) telefoto-grafie. FOTOTROPIE s. (FIZ.) fototropism. (~ unui corp luminat.) FOTOTROPISM s. 1. (FIZ.) fototropie. (~ unui corp luminat.) 2. (BOT.) heliotropism, unor organe vegetale.) FOURIERÎSM s' (POLITICĂ) armonism, fa-lansterianism, garantism. FOX s. (MUZ.) foxtrot. (Dansează un ) FOX s. (ZOOL.) foxterier, (Rasa de clini numită ~.) FOXTERIER s. (ZOOL.) fox. (Latră un~.) FOXTROT s. (MUZ. ) fox. (Dansează un ~ .) FRACTURĂ vb. (MED.) a (-şi) frînge, a(-şi) rupe. (Şi-a ~ un. os.) FRAGTURARE s. (MED.) fringere, rupere. (~ piciorului.) FRACTURAT adj. (MED.) frînt, rupt. (Os ~; picior ~ .) FRACTtiRĂ s. (MED.) ruptură, (pop.) frintură. (~ unui os, a unui membru.) FRACŢIE s. (MAT.) 1. (înv.) sfărîmătură. 2. (racile zecimală — număr zecimal. FR ACŢIONA vb. 1. a despărţi, a divide, a diviza, a fragmenta, a îmbucatăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucata In trei.) 2. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ In particule.) FRACŢIONARE s. 1. dividere, divizare, diviziune, fragmentare, îmbucătăţire, împărţire, secţionare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentâţie. unui întreg.) 2, desfacere, descompunere, despărţire, divizare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (~ Im particule a unui corp.) FRACŢIONĂT adj. divizai, fragmentat, împărţit, segmentat. (Un corp ~.) FRACŢIONÎST s.,ailj. (POLITICĂ) scizio-nist. FRACŢltJNE s. 1. bucată, crîmpei, fragment, frintură, parte, porţiune, secţiune, tranşă, (pop.) dărâb, partal, (înv. şi reg.) părtânle, (reg.) jârchină, stuc. (O ~ diritr-un tot.) 2, ( POLITICĂ.) (înv.) ruptură. FRAG s. (BOT.; Fragaria vesca) (reg.) pomniţă. /rag's. v. CĂPŞUN. fraga-tătarului s. v. SPANAGUL-CIOBA-NILOR. w FRĂGĂ s. (BOT.) (reg.) pomiţă. fraga s. v. DUDĂ. FRÂGED adj. 1. crud, tinăr. (Plantă 2. moale. (Prăjitură ~.) FRAGIL adj. debil, delicat, firav, gingaş» pirpiriu, plăpind, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (înv. şl reg.) mîrşav, ticălos, (reg.) gubav, morînglăv» (Mold. şi Transilv.) sighinâş, (Munt. şi Olt.) şiştav. (Un copil o constituţie ~.) FRAGMENT s. I. bucată, crîmpei, fracţiune, frintură, parte, porţiune, secţiune, tranşă, (pop.) dărâb, partâl, (înv. şi reg.) părtânle, (reg.) jârchină, ştuc. (Un ~ dintr-un tot.f 2. extras, pasaj, (înv.) pont. (Un ~ dintr-um articol.) 3. episod, scenă. (Un ~ al romanului, jt 4. crîmpei, frintură, parte, (reg.) crîmpot. (A ascultat un y din discuţia lor.) FRAGMENTĂ vb. 1. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucata In trei.) 2. a diviza, a împărţi, a segmenta. (A ~ o frază In propoziţii.) FRAGMENTĂR adj. incomplet, necomplet, parţial. (Publicarea ~ a unei opere.) FRAGMENTĂRE s. dividere, divizare, diviziune, fracţionare, îmbucătăţire, împărţire, secţionare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentâţie. (~ unui întreg.) FRAGMENTĂT adj. divizat, fracţionat. împărţit, segmentat. (Un tot ~.) FRAHT s. (EC.) scrisoare de trăsură. frai adj. v. LIBER. fraier adj. v. CREDUL. NAIV. PROST. fraieri vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNGÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. fraierii adj. v. ADEMENIT. AMĂGIT. ÎNŞELAT. PĂCĂLIT. PROSTIT. TRIŞAT. franc adj. v. CINSTIT. NEPREFĂCUT. SINCER. FRANC adv. deschis, direct, făţiş, sincer, (înv.) aievea, avedâre, (fig.) neted, verde. (I-a spus ~ tot ce avea de spus.) FRANC s. ban, gologan, para, (înv. şi pop.) sorocovăţ, (pop. şi fam.) pitâc, sfanţ, (reg. şi fam.) piţuiă, (astăzi fam.) arginţi (pl.), (fam.) capitâl, (arg.) lovâle (pl.), mângări (pl.), *13 FRĂSINIŞ mardii (pi.)» material. (A rămas fără ~i.) franc s. v. LEU. FRANCĂ vb. a marca, a timbra. (A ~ o scrisoare.) FRANCÂRE s. marcare, timbrare. (~ unei scrisori.) FRANCÂT adj. marcat, timbrat. (Scrisoare FRANCEZ s., adj. 1. s. (pop. şi fam.) franţuz. (Un ~ gel-beget.) 2. adj. franţuzesc. (Bucătăria ~.) francheţe s. v. CINSTE. SINCERITATE. FRANCMASON s. mason. FRANCMASONERIE s. masonerie. FRANCMASONIC adj. masonic. (Lojă ~.) FRANJ s. (.pop. şi fam.) ţarţâm, (pop.) ţ&rţur, (înv. şi reg.) pâleş, (reg.) roit. (~ la perdele.) franţtişcă s. v. FRANŢUZOAICĂ, franţuz s. v. FRANCEZ. FRANŢUZESC adj. francez. (Preparat ~.) FRANŢUZEŞTE adv. (înv.) galicâşte. (Vorbeşte perfect ~.) FRANŢUZOAICĂ s. (înv.) franţuşcă. FRANZELÂR s. (înv.) jimblâr. FRANZELĂ s.(pop.) jimblă, (reg.) bulcă. franzeluţă s. v. CHIFLĂ. FRAP vb. a surprinde, a şoca, (fig.) a Izbi. (M-a ~ înfăţişarea lui.) FRAPÂNT adj. izbitor, surprinzător, şocant, uimitor, (livr.) sesizânt. (O asemănare ~. ) frasin-de-munte s. v. MOJDREAN. frăşcă s. v. COŢOFANĂ. FRATE s. 1. (pop.) frăţlne, (înv.) braţ. (Era ~ bun cu el.) 2. frate de cruce = (pop.) fîrtât. frate s. v. COPIL, frate-cu-sor s. v. SOR-CU-FRATE. frate-de-mire s. v. VĂTAF. VĂTĂŞEL. VORNICEL. frate-de-mireasă s. v. VĂTAF. VĂTĂŞEL. VORNICEL. fratele-briboiului s. v. BR1BOI. FRATERN adj. frăţesc. (Relaţii FRATERNITATE s. frăţie, înfrăţire, (înv.) frăţietate. (~ intre popoare.) FRATERNIZA vb. a se înfrăţi. FRATERNIZARE s. înfrăţire, frăţii s. pl. art. v. GEMENII, fraudă vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. SUSTRAGE. FRÂU DĂ s. (JUR.) delapidare, escrocherie, hoţie, (livr.) malversâţie, (fig.) mîncătorie. (A comite o ~.) frăcjăr s. v. DUD. FRĂGEZÎME s. prospeţime. (O plantă plină de /v, y FRĂGULlŢĂ (BOT.) 1. frăguşoară, fră-guţă. 2. (Adoxa moschatellina) (reg.) mos-cuşor. FRĂGUŞOÂRĂ s. (BOT.) frăguliţă, fră-guţă. w FRĂGUŢA s. (BOT.) frăguliţă, frăguşoară. FRĂMÎNT vb. 1. a plămădi, (reg.) a zoi ga, a zoii, (înv.) a soâge. (A ~ aluatul.) 2. a in-vîrti, a răsuci, a suci. (~ batista tn mină.) 3. a (se) agita, a clocoti, a fremăta, a (se) învol- bura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. şi reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ln matcă.) 4. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a forfoti, a furnica, a tnişui, a mişuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. şi reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîşca, (prin Transilv.) a şo-vîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vernieti, (fam.) a se fiţii, a se vînzoli. (Lumea se ~ pe străzi.) 5. a se agita, a se nelinişti, a se zbuciuma, a se zvîrcoli, (Mold. şi Bucov.) a se eioşrnoli. (Nu te mai ~ otita!) 6. a se chinui, a se consuma, a se zbate, a se zbuciuma, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărima. (Se ~ toată ziua să ... ) 7. a se zbate, a se zbuciuma, a se zvîrcoli, (pop.) a se bâte, (înv. şi reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea In aşternut.) <1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a sc zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se ver-peli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năşii, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 9. a (se) alarma, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) nelinişti, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) ingrija, a (se) îngriji, a (se) lărmui. (îl ~ Intirzierea Lui.) 10. a chinui, a consuma, a munci, (fig.) a apăsa, a măcina, a muşca, a roade. (îl ~ o dragoste neimpărtăşită.) 11. a chinui, a obseda, a persecuta, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (îl ~ un gind.) FRĂMÎNTÂRE s. 1. plămădire, plămădit. (~ aluatului.) 2. agitaţie, clocot, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeâlă. (~ apelor ieşite din matcă.) 3. agitaţie, animaţie, colcăială, foiala, foire, forfotă, forfoteală, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuială, vierinuire, (reg.) fojgăiâlă, vînzoâlă, (fam.) fîţiiâlă, fiţiire, fiţîit, vinzoleâlă. (Pe bulevard era o ~ de nedescris.) 4. agitaţie, tulburare, vilvă, zarvă. (Din nimic s-a sUrnit o ~.) 5. agitaţie, neastîmpăr, nelinişte, zbucium, (livr.) impacienţă. (Stare de ~ sufletească.) 6, chin, zbatere, zbucium, zbuciumare, (reg.) marghiol. (O ~ insuportabilă.) 7. grijă, îngrijorare, nelinişte, temere, (livr.) anxietate, impacienţă, (înv. şi pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ la este nejuslificată.) FRĂMÎNTÂT adj. 1. agitat, clocotitor^ fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.) 2. agitat, neastîmpărat, neliniştit, nepotolit, zbuciumat. (A dus o viată ~.) 3. agitat, critic, greu, tulbure, zbuciumat. (Vremuri ~.) 4. chinuit, consumat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitdr. (Un om ~.) 5. chinuit, obsedat, persecutat, torturat, urmărit. (~ de un gind.) FRĂSINET s. (BOT.) frăsiniş. FRĂSINÎŞ s. (BOT.) frăsinet. FRĂSUI 314 frăsul vb. v. BOCI. CĂINA. CHINUI. CONSUMA. FRĂMÎNTA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. T ÎN GUI. VĂICĂRI. VĂITA. ZBATE. ZBUCIUMA. frăşcau s., adj. v. BURLAC. CAVALER. CELIBATAR. FLĂCĂU. HOLTEI. NECĂSĂTORIT. FRĂŢESC adj. fratern. (Relaţii ~.) FRĂŢIE s. 1. fraternitate, înfrăţire, (înv.) frăţietate. (Relaţii de ~.) 2. înfrăţire, solidaritate, unitate. (~ popoarelor.) frăţietate s. v. FRATERNITATE. FRĂŢIE. ÎNFRĂŢIRE, frăţine s. v. FRATE. FREAMĂT s. 1. agitaţie, clocot, frămîntare, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeâlă. (~ apelor ieşite din matcă.) 2. fîşîit, foşnet, murmur, sunet, susur, susurare, şoaptă, şopot, (rar) şoşet. (~ de frunze.) 3. vîjîit, (fig.) geamăt. '(~ vuitului.) 4. gălăgie, larmă, tumult, vuiet, zgomot. (Ce ~ se aude?) 5. fior, înfiorare. (Un ~ trece prin mulţime.) 6. palpitare, palpitaţie, pulsaţie, trepidaţie. (~ vieţii.) FRECĂ vb. 1. a bate, a făcălui, a slei-(~ fasolea, lintea.) 2. a bate, a glodi, a roade-(Mă ~ pantofii.) 3. a fricţiona, a trage. (îl ~ pe spate.) frecă vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. FRECARE s. 1. (FIZ.) fricţiune. (Proces de ~.) 2. roadere, rosâtură. (~ pantofilor.) 3. fricţionare, tragere. (~ bolnavului pe spate.) FRECÂT adj. bătut, făcăluit, sleit, (reg.) rişnit, zolit; (Fasole ~.) FRECĂŢEI s. pl. zdrenţe (pl.). (~ fierţi in supă.) " FRECVENT adj., adv. 1. adj. des, repetat. (Vizite ~.) 2. adv. adesea, adeseori, des, deseori. (Mergea ~ pe la el.) 3. adj. cunoscut, obişnuit, răspîndit, uzual. (Un obicei ~.) 4. adj. curent, obişnuit, uzual. (Expresie ~.) 5. adj. clasic, curent, obişnuit, tradiţional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.) FRECVENTĂ vb. 1. a urma. (~ cursurile universitare.) 2. (înv. şi reg.) a păzi. (Circiumele nu le ~.) FREGVENTÂRE s. urmare. (~ unei forme de învăţâmînt.) FRECVENTAT adj. bătătorit, bătut, circulat, umblat. (Drumuri ~ .) FRECVENTATlV adj. (GRAM.) iterativ. (Formă verbală ~.) FRECVENŢĂ s. (FIZ.) cadenţă. (~ a bătăilor unui pendul.) FRECVENŢMETRU s. (FIZ.) undametru. FREDONA vb. a îngîna, (reg.) a lălăi, a nănăi. (A ~ o melodie.) ^FREDONARE s. înginare. (~ unei melodii.) FREMĂTA vb. 1. a (se) agita, a clocoti, a (se) frăinînta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. şi reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute ~ in matcă.) 2. a se înfiora, a palpita, a tremura. (Nările li ~.) 3. a se înfiora, a palpita, a tresălta, a tresări, a vibra. (~ de bucurie, de emoţie.) 4, a palpita, a pulsa, a vibra, a zvicni. (~ In el o mare bucurie.) FREMĂTĂTOR adj. 1. agitat, clocotitor, frămîntat, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape 2, tremurător, (rar) palpitâtdr. (Suprafaţa ~ a mării.) frenghie s. v. BROCART. frenţie s. v. LUES. SIFILIS. frenţit adj., s. v. LUETIC. SIFILITIC. frenţuş s. v. LUES. SIFILIS. frescă s. v. PANORAMĂ. FRET vb. (TEHN.) a cercui. (A ~ două piese metalice.) FREUDISM s. (PSIH.) psihanaliză. FREZ adj. roşcat, roşiatic, trandafiriu. (O rochie ~.) FREZĂ s. coafură, frizură, pieptănătură, t unsoare, (Ban.) cofîrţă. (O ~ modernă.) FRIÂBIL adj. fărîmicios, sfărîmicios, (prin Ban. şi Transilv.) sfărîmos. (Un material ~.) FRICATIV adj. (FON.) constrictiv, continuu, spirant. ^ (Consoană ~.) FRICĂ s. 1. teamă, temere, (livr., fam. şi ciepr.) poltronerie, (franţuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. şi reg.) scîrbă, (înv.) stideâlă, stidinţă, stidire, teămăt, temă-tură, temoâre, (latinism înv.) timoâre, (arg.) tîrşâlă, tîrşă. (Nu simţea nici un pic de ~. ) 2. speriat, sperietură, (înv. şi reg.) sperieciune. (A tras o ~ !) FRICOS adj., s. X. adj. sperios, temător, (livr. şi fam.) poltron, (înv. şi reg.) spăimds, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimîntos, temut, (arg.) tîrşelos. (Un om ~.) 2. adj. sălbatic, sperios, temător, (livr.) timorat. (De ce eşti alit de ~?) 3. adj., s. laş, (livr. şi fam.) poltron, (pop.) mişel, (înv.) codâci. (Nu eşti decit un ~ l) FRICŢIONA vb. a freca, a trage. (îl ~ pe spate.) FRICŢIONARE s. frecare, tragere. (~ pe spate a bolnavului.) FRICŢIUNE s. (FIZ.) frecare. (Proces de ~ J fricţiune s. v. DIVERGENTĂ. NEÎNŢELEGERE. FRIG s. 1. răceală, rece. (Afară e ~.) 2. (MED.; la pl.) frisoane (pl.), scuturătură, tremur, tremurătură, tremurici, (rar) scutur. (L-au lăsat ^.) 3. (MED.; la pl.) călduri (pl.), febră, fierbinţeală, temperatură, (pop.) arşiţă, (reg.) năplăiâlă, vipie, (înv.) aprinzeâlă, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.) 4. (MED.) friguri (palustre) = impaludism, malarie, paludism, (rar) friguri paludeene (pl.). FRIGARE s. (reg.) ţiglă, (prin Munt. şi Mold.) sucală, (Ban.) ţepuşă. (Pui la ~.) FRIGĂRUlCĂ s. frigăruie. (A mincat o ~.) FRIGĂRUIE s. frigăruică. (A comanda o ~.) FRIGE vb. 1. a prăji. (A ~ un aliment în ulei.) 2. a (se) arde. (M-am ~ la deget, de la plită.) 3. a arde, a dogori, a pîrjoli, (pop.) a pripi, a zăpuşi, (înv. şi reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.) 315 FRUMUŞEL Irige vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎN1A. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. frige-lmfc s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT. Irig or s. v. FIEREA-PĂM ÎNTULUI. POTROACĂ. ŢINTAURĂ. FRIGULET adj. recişor. (Afară e cam ~.) frig uri că s. v. FIEREA-PĂM ÎNTULUI. POTROACĂ. ŢINTAURĂ. friguri paludeene s. pl. v. FRIGURI (PALUSTRE). IMPALUDISM. MALARIE. PA-LUDISM. FRIGUROS adj. 1. geros, rece, (înv. şi pop.) mare. (O iarnă ~.) 2. răcoros, rece. (A avut o vreme ~ la mare; o locuinţă ~ .) FRIPT adj. prăjit. (Carne ~ In ulei.) friptoărc s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE.’ DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. NĂBUSEALĂ. NĂDUF. NĂ-DUSEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. FRISOÂNE s. pl. (MED.) friguri (pl.), seu-turătură, tremur, tremurătură, tremurici, (rar) scutur. (L-au lăsat «) frişca s. v. CODOBATURĂ. NUIA. PRUN- dar'. prundaş. vargă. vergea. FRIVOL adj. fluşturatic, fluturatic, neserios, uşuratic, vinturatic, zvînturat, zvîntu-ratic, (livr.) futil, (pop.) spulberâtic, (reg.) zărpălâtic, zburâtic, zburdălnic, (Mold.) sprin-ţâr, zbrehiii, (înv.) vînturds. FRIVOL ITĂTE s. neseriozitate, uşurătate, (livr.) futilitâte. friză vb. v. COAFA, frizat adj. v. COAFAT. FRIZER s. bărbier. FRIZERIE s. (rar) bărbierle. FRIZERIJĂ s. (rar) bărbieriţă. FRIZIJRĂ s. coafură, freză, pieptănătură, tunsoare,^ (Ban.) cofîrţă. (O ~ la modă.) FRÎNĂvb. a opri. (A ~ maşina.) frînă vb. v. ÎMPIEDICA. ÎNFRÎNA. OPRI. STĂVILI. FRÎNÂRE s. oprire. (~ unui vehicul.) frînă s. v. OBSTACOL^ PIEDICĂ, frîugător s. v. MELIŢĂ. FRINGE vb. 1. a rupe, (înv.) a înfrînge. (A ~ în două plinea; a ~ o creangă.) 2. a ceda, a se rupe. (Materialul s-a ~ la presiune.) 3. (MED.) a(-şi) fractura, a(-şi) rupe. (Şi-a ~ un os.) 4. a (se) curba, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.) 5. a epuiza, a extenua, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrşi, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a dehobi, (înv.) a zăinorî, (fig.) a suge. (Munca excesivă l-a ~.) 6. a se întrerupe. (Liniile se ~ în acel punct.) frînqe vb. v. BATE. BIRUI. CURMA. ÎNCETA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNTRERUPE. ÎNVINGE. OPRI. A FRINGERE s. 1. rupere. (~ unei crengi.) 2. (MED.) fracturare, rupere. (~ piciorului.) FRÎNGHÎE s. funie, (pop.) ştreang, (Ban., Transilv. şi Olt.) paivân, (Transilv. şi Maram.) şpârgă, (Ban., Transilv. şi Bucov.) stric, (înv.) âţă, (arg.) tău. (A legat animalul cu o ~.) fringhic s. v. BRÎU. CANAF. CINGĂTOARE. CIUCURE. FRÎNGHIOÂRĂ s. frînghiuţâ. FRÎNGHIIJTĂ s. frînghioară. FRÎNT adj. l.rupt. (Creangă ~.) 2. (MED.) fracturat, rupt. (Os mină ~.) 3. epuizat, extenuat, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojlt, (prin Munt.) tiliobit, (înv.) stătiit. (S-a întors ~ de la lucru.) 4. zigzagat. (Linie ~.) FRÎNTURĂ s. 1. bucată, crîmpei, fracţiune, fragment, parte, porţiune, secţiune, tranşă, (pop.) dărâb, partal, (înv. şi reg.) părtenie, (reg.) jărchină, stuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. crîmpei, fragment, parte, (reg.) crfmpot. (A ascultat o ~ din discuţia lor.) frîntură s. v. BLENORAGIE. FRACTURĂ. GAURĂ. GONOREE. RUPTURĂ. SPĂRTURĂ. FRÎU s. 1. (înv.) dezghin. (Ţine calul de ~.) 2. hăţ. (Slrînge ~.) FRONT s. (MIL.) (pop.) şirâg. (Ostaşii stau în ~.) FRONTĂL adv. direct, pieptiş. (Urcă dealul ~.) FRONTIERĂ s. graniţă, hotar, limită teritorială, (înv. şi pop.) mârgine, (înv.) confinii (pl.), cordon, fruntarie, miezulnă. (~ a unui stat.) FRUCT s. (BOT.) poamă, rod, (Mold.) poricâle (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.) FRUCTIERĂ s. (franţuzism) pomieră. (Mere puse într-o ~.) FRUCTIFER adj. (BOT.) roditor. (Pom~.) FRUCTIFICĂ vb. a valorifica. (Şi-a ~ avantajul dobîndit.) fructifică vb. v. CONCRETIZA. FINALIZA. FRUCTIFICÂRE s. valorificare. (~ unor condiţii favorabile.) fmctificâre s. v. CONCRETIZARE. FINALIZARE. FRUGTOZĂ s. (BIOL.) levuloză. FRUCTUOS adj. (fig.) rodnic. (Rezultate ~.) frumoase s. pl. v. IELE. FRUMOS adj. 1. arătos, chipeş, (pop.) chipos, fălos, mîndru, ochios, (înv. şi reg.) vederos, (reg.) marghiol, tîmbuş, (Transilv.) hireş, (prin vestul Transilv.) muşât, (Transilv.) niălcoş, (înv. ) ghizdâv, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mişto. (Un flăcău ~.) 2. arătos, aspec-tuos, falnic, impozant, (pop.) mîndru. (O casă ~.) 3. agreabil, drăguţ, estetic, plăcut. (Un aspect ~.) 4. bun, favorabil, prielnic. (Timp ~.) 5. însorit, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~.) 6. senin. (înv.) seninos. (Nopţi ~.) 7. bun. (Faptă ~.) FRUMUSEŢE s. 1. mîndreţe. splendoare, strălucire, (înv. şi reg.) mindrie. (~ peisajului, a unei clădiri.) 2. minunăţie, minune, splendoare, (pop. şi fam.) mîndreţe, (Transilv.) mîndrenie, (prin Ban.) mîndrulenie. (O ~ de fată.) FRUMUŞEL adj. drăgălaş, drăguţ, (Transilv. şi Bucov.) clnaş, (fig.) diilce. (Un copil ~.) FRUNTAR 318 FRUNTÂR s. (TERN.)iprinMunt.) cortină, (prin Mold.) masa pietrelor. (~ la moară.) fruntâr s. v. CATAPETEASMĂ. ICONOS- TAS. TlMPLĂ. fruntarie s. v. FRONTIERĂ. GRANIŢĂ. HOTAR. LIMITĂ TERITORIALĂ. FRUNTAŞ s. 1. cap, corifeu, protagonist. (~ al Şcolii Ardelene.) 2. (livr.) lider. (~ al unui partid.) FRCNTE s. 1. cap, început. (~ coloanei.) 2. cap. (în ~ bucatelor.) frunte s. v. CAP. ELITĂ, fntnza-cerei s. v. RRĂDIŞ. COSOR. frunzar s. v. MAI. frunza-tăieturii s. v. VINDEGEA._ l'ninza-voinfcului s. v. BRÎNCUŢĂ. USTU-RO IŢĂ. FRUNZĂ s. (BOT.) 1. (pop.) foâie. (Creangă cu ~ verzi.) 2. frunză-de-potcă (Chenopodium murale) = (reg.) iarba-drumurilor. fniuză-de-bubă-reă s. v. BUBERIC. frunză-iată s. v. IRIS. STÎNJEN. ST ÎN JENEI.. FRUNZĂREĂLĂ s. frunzărire, răsfoială, răsfoire, (livr.) foiletâre. (~ unei cărţi.) FRUNZĂRI vb. a răsfoi, (livr.) a foilcta, (rar? a prefira. (A ~ o carie.) frunzări vb. v. LEGUMI, fru uzări me s. v. FRUNZET. FRUNZIŞ. FRUNZĂRIRE s. frunzăreală, răsfoială, răsfoire, (livr.) foiletâre. (~ unei reviste.) FRUNZĂRITĂ s. (ORNIT.j Ilyppolais icie-rina) (reg.) pitulice. frunze-(le-piătră s. pl. v. SPANAC-PORCESC. FRUNZET s. frunziş, (înv.) frunzărlme. fninzică s. v. FRUNZ UŞOARĂ. FRUNZIŞ s. frunzet, (înv.) frunzărlme. FRUNZIŞOÂRĂ s. (BOT.) (pop.) frunzică, frunziţă, frunzucă, frunzuleână, frunzulică, frunzuliţă, frunzuţă. frunziţă s. v. FRUNZIŞOÂRĂ. FRUNZOS adj. (BOT.) (pop.) foiâs. mnizos adj. v. STUFOS. TUFOS. frunzucă s. v. FRUNZIŞOÂRĂ. w frunzuleână s. v. FRUNZIŞOÂRĂ. iTunzulică s. v. FRUNZIŞOÂRĂ. frunzuliţă s. v. FRUNZIŞOÂRĂ. frunzuţă s. v. FRUNZIŞOÂRĂ. FRUPT s. mană. (~ la vite.) frust adj. v. NATURAL. RUDIMENTAR. SĂLBATIC. SIMPLU, frustra vb. v. LIPSI, fruşifă s. v. BĂNUŢ. PĂRĂLUŢĂ. FTlZIG adj., s. (MED.) tebecist, tuberculos, (rar) pulmânic, (pop.) atacat., ofticat, ofticos. FTIZIE s. (MED.) tebece, tuberculoză, (livr.) baeiioză, (rar) pulmome, (pop.) atac, oftică, (reg.) socote (pl.), boală-ciineâscă, boală-seăcă. I'CCSIE s. (BOT.; Fuchsia) cerceluş. FUCSÎNĂ s. (CHIM.) roşu de anilină. FUDI)L adj. grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmiY.t, megaloman, inîndru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos, (livr.) prezumţios, suficient, (inv. şi pop.) măreţ, (pop. şi fam.) ţîfnâs, (pop.) fâlnic, fălds, închipuit, (înv. şi reg.) pîşin, (prin Ban.) mărâs, (prin Mold.) nărtâs, (înv.) fumurâs, preaînăl-ţât, zadârnic, (fig.) băţos, înţepât, scrobit. FUDULI vb. 1. a se făli, a se lăuda, a se mindri. 2. a se făli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mindri, a se semeţi, (rar) a se trufi, (inv. şi pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se ialoşi, a se marghioli, a s© sfătoşi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marţa-foi, (Transiiv. şi Ban.) a se născocorî, (inv.) a se înălţa, a se prea înălţa, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se şucări. (Nu te mai ~ ~ atila!) FUDULIE s. aroganţă, fală, infatuare, înfumurare, îngimfare, mîndrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate, (livr.) fatuitâte, rnârgă, prezumţie, suficienţă, (rar) superbie, ţanţoşie, (inv. şi pop.) măreţie, mărire, (pop. şi fam.) Ifos, ţifnă, (reg.) făloşânie, făloşle, (înv.) făl-nicle, lăudă, mărie, mărime, mîndreţe, poh-i'âlă, preaîiiălţâre, preainăiţlme, semeţlre, trâ-fă, trufăşle, zădărnicie. (~ lui este cu totul ne justificată.) FUFĂ s. (IHT.; Leucaspim deţineai plevuşcă, (rar) plevuică, (reg.) chişoârcă, îîţă, pleavă, sirmă, sirinuJlţă. Fu GA adv. curind, devreme, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecit, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrâbă, momeniân, (inv. şi reg.) nepristân, numai, (reg.) mintenâş, mmteni. (înv.) peşin, techer-mecher. (Să te întorci ~ I) fuflSoi adj. v. FUGAR. FUGITIV. TRECĂTOR.. fuflâci s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. FUGĂR s., adj. 1. s. pribeag, refugiat, (înv.) băjenâr. (Nişte ~ din calea năvălitorilor.) 2. adj. fugitiv, trecător, (livr.) fugaci, (inv.) fugă Lor. (O sclipire ^.) i'ujjâr s. v. FUGĂU. FOGĂ s. 1. alergare, alergătură, goană* (Bucov.) scopcă, (înv.) repezlş, repezitură. (S-o ţii tot intr-o ~.) 2. goană, viteză, zbor. (Mergi la cl în ~ şi adu-l aici.) 3. alergare, alergătură, goană, umblătură, umblet, (reg.) ştrapâţ, (Ban.) prepurtâre, (prin Transiiv.) ştrâpă. (După ceasuri de ~ ...) 4. pribegie, refugiu, (inv.) băjenărie, băjenărit, băjenie, băjenire, băjenit. (~ populaţiei dui calea năvălitorilor.) 5. evadare, (rar) evazifine. $*** unui deţinui din închisoare.) fumător adj. v. FUGAR. FUGITIV. TRECĂTOR; FUGĂRI vb. 1. a alerga, a goni. (îl ™ prin toată curtea.) 2. a hăitui, a urmări, (rar) a prigoni, (inv. şi reg.) a pripi, (prin Transiiv.) a pafuga, a poteri. (L-a ~ plnă la Vaslui FUGARÎRE s. liăituială, hăituire, urmărire, (~ cuiva pentru a-l prinde.) FU GA Us. 1, (ENTOM.; Hgdrometra pala-dam) (Munt.) goângă, (Bucov.) gonâci, goni ţâr. 2. (ORNIT.; Lagopus mutus) (reg.) fugâr. 317 FUND fu((«111 s. v. POTÎRNICHE. FUG 1 interj, pleacă!, (pop.) tiva !, (prin nord-estul Olt.) tiutiu ! FUGI vb. 1. a alerga, a goni, (înv. şi reg.) a cure. (reg.) a (se) încura, (Bucov.) a scopci. (Ccdul ^.) -.a se căra, (fam.) a se cărăbăni, a se mătrăşi, a o şterge. (Au ~ de la locul faptei.) 3, a pribegi, a se refugia, (înv.) a băje-nări. a băjeni. (Au ~ peste munţi din pricina năvălitorilor.) 4. a evada, a scăpa. (A ~ din lagăr.) 5. (MIL.) a dezerta, (înv.) a lipsi. (A ~ din cazarmă sau de pe front.) 6. a dispărea; (pop.) a lipsi, (fig.) a o şterge. (~ din faţa mea!) 7. a se feri. (~ din calea lui!) 3. a se eschiva, a scăpa, a se sustrage, (rar) a se strecura, (franţuzism) a se refuza, (înv. şi reg.) a şovăi, (fam.) a se fofila. (Nu mai. poate dc la dai or ie.) FUGIT s. evadat. (Un ~ din închisoare.) inul* s. v. DEZERTOR. FUGITIV adj. 1. fugar, trecător, (livr.) fugaci, (înv.) fugătăr. (O sclipire ~.) 2. rapid, sumar, superficial. (La o cercetare cit de ~ . . . ) fiujlii s. v. PRIZONIER. FULAR s. (rar) şal. (Purta un ~ la glt.) FULG s. 1. (Transilv.) pihă. (Un ~ de pasăre.) 2. (MET.) (rar) puf, (prin Ban.) fluture. (Un ~ de zăpadă.) FULGARIN s. balon, balonzaid, fiş, impermeabil, manta, trenci. (Pe ploaie poartă ~.) FULGER s. (MET.) (rar) străfulgerare, (pop.) scăpărare, scăpărat, (reg.) sfulger, (înv. şi pop. fig.) săgeată. (Un ~ apare pe cer, va ploua.) FULGERA vb. (MET.) (pop.) a scăpăm, a străluci, (reg.) a sfulgera, (reg. fig.) a săgeta. (Afară va ploua.) FULGERĂTOR adj., adv. 1. adj. iute, rapid. (Cu o mişcare ~ . . . ) 2. adj. ameţitor, precipitat, vertiginos. (O cădere ~.) 3. adj. Truse, spontan. (O reacţie -v.) 4, adv. brusc, deodată, instantaneu, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el şi . . . ) 5. adj. brusc, instantaneu, năprasnic, neaşteptat, subit. (O moarte .; FULGUIÂLĂ s. (MET.) fulguire, fulguit. (Munt. şi Olt.) prăşcău. (A tras o ~.) FULGUlRE s. (MET.) fulguială, fulguit, (Munt. şi Olt.) prăşcău. (Afară cade o ~ uşoară.) FULGUIT s. (MET.) fulguială, fulguire, -(Munt. şi Olt.) prăşeau. (A începui o ploaie amestecată cu ~.) iulie s. v. NARCISĂ. FULMICOTON s. (CHIM.) trinitrocelu- •loză. FULMINANT adj., s. detonant, explozibil, exploziv. (Un ~ puternic.) iustuc s. V. PERNIŢĂ. PERNUŢĂ. PUL PUIŞOR. PUIUŢ. îaUuiălă s. v. BURAJ. BURARE. FUMA vb. (pop.) a bea, a suge, (Maram.) :,a duhăni, (fam.) a pufăi, a pufni, a trâge. ţigări tari.) fumâr s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COŞ. HORN. fumat adj. v. ARHICUNOSCUT. BANAL. DEMODAT. DEPĂŞIT. DESUET. ÎNVECHIT. PERIMAT.^ ŞTIUT. VECHI. FUMĂRĂIE s. fumărie, (reg.) fumăreâţă, fumegai. fumureâţă s. v. FUMĂRĂIE. FUMĂRIE, fumăncă s. v. FUMĂRIŢĂ. fumărică-băşicoăsă s. v. FIEREA-PĂMÎN-TULUI. POTROACĂ. TINTAURĂ. FUMĂRÎE s. furnăra ie, (reg.) fumăreăţă, fumegâi. FUMĂRÎT s, (IST.) (înv.) ajutorinţă. (~ era o dare ce se percepea pe casa fiecărui contribuabil.) FUMĂRÎŢĂ s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, seftereâ, fumul-pămîntului, iarbă-de-curcă. FUMĂTOR s. (Transilv.) pipâş. (E un mare ~.) FUMEGA vb. (înv.) a afuma. (Soba ~.) fumegai s.r v. FUiMARAIE. FUMĂRIE, furmil-pămîntului s. v. FUMĂRIŢĂ. fumur adj. v. CENUŞIU. FUMUR IU. GRI. PLUMBURIU. SUR. fumuri s; pl. v. IFOSE. PRETENŢII. FUMURÎU adj. 1. cenuşiu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfurlu, (pop.) sein, şoreciu, (reg.) siv, (Munt. fumur, (înv.) plumbiu, sîngepîu, (turcism înv.) bozafer. (Zarea ~.) 2. brumă-riu, (rar) brumat, (reg.) morojân. (De culoare fumuros adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎN-GÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. TANTOS. VANI- TOS. FUNCTOR s. (LOG.) operator logic. FONCŢIE s. 1. post, serviciu, slujbă, (înv. şi reg.) posiuşănie, (reg.) servit, (prin Mold.) breăsiă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie. (Avea o ~ modestă.) 2. grad, rang, (înv.) ridicâre. (Are ~ de director.) 3. rol, sarcină. (Ce ~ îndeplineşte această piesă in ansamblu?) 4. destinaţie, scop, (înv.) săvirşire, săvîrşit. (Ce ~ va avea această construcţie?) 5. (MAT.) aplicaţie. FUNCŢIONA vb. 1. a lucra, a servi, a sluji, (înv.) a posluşi. (~ ca laborantă de 10 arii.) 2. (rar) a fiinţa. (~ un birou special de informaţii.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasorniculy motorul ~.) FUNCŢIONĂR s. slujbaş, (ieşit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o întreprindere.) FUNCŢIONARE s. mers. (~ unui ceasornic. ) FUND s. 3. dos. (Întoarce vasul cu ~ In sus. ) 2. tocător, (pop.) cîrpător, (reg.) tocă-nitor. (~ de carne, de ceapă.) 3. (pop.) cîrpă-tor, (reg.) măsă, (Transilv. şi Maram.) tâblă. (~ de mămăligă.) i. codîrlă, (pop.) înfundă-toâre, scărilă, targa, (reg.) scăngă, (Mold. şi Bucov.) cheină, (Transilv. şi Ban.) şir6glă (Olt. şi Munt.) şuşlete. (~ la car, la căruţă FUND 318 ori la sanie.) 5. dos, spate. (în ~ curţii.) 6. adînc, adincime, afund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiş, afunzime, (fig.) bâiere (pl.), (înv. fig.) mâţe (pl.). (în ~ pămîntului.) 7. adînc, adîncime, afund, profunzime, străfund. (Din ~ lacului.) 8. (ANAT.) dos, popou, şezut, (rar) posterior, (pop.) cur, (fam.) pâpsi, (eufemistic) pardon. fund s. v. TUR. FUNDĂ vb. a constitui, a crea, a ctitori, a institui, a înfiinţa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un aşezămint, o societate culturală.) fundâc s. v. ALEE. BODÎRLĂU. CORCO-DEL. CUFUNDAR. FUNDĂTURĂ. INTRARE. fundac-mârc s. v. BODÎRLĂU. CUFUNDAC. CUFUNDAR. FUNDÂL s. 1. fond. (~ al unui tablou.) 2. orizont. (~ in teatru.) FUNDAMENT s. 1. bază, fundaţie, temelie, (rar) substrucţie, (prin Munt.) arcă, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcţii.) 2. (TIPOGR.) (rar) zâţbret. 3. bază, principiu, temei. (Materia ca ~ al existenţei.) 4. bază, esenţă, temei, temelie, (înv.) cap. (~ teoriei sale.) FUNDAMENTĂ vb. 1. a se baza, a se bizui, a conta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. şi reg.) a se nădăi, (înv.) a se aşeza, a se încredinţa, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeţi, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Teoria lui se ~ pe ... ) 2. a stabili. (A ~ coordonatele unei noi teorii.) FUNDAMENTĂL adj. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinâl, major, nodâl, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) FUNDAMENTĂRE s. stabilire. (~ coordonatelor unei teorii.) FUNDAMENTĂT adj. îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) bine-cuvintât. (Are obiecţii ~ ; o scuză ~.) FUNDĂRE s. 1. constituire, creare, instituire, înfiinţare, întemeiere, organizare, (astăzi rar) statornicire. (~ corpului grăniceresc.) 2. întemeiere, zidire. (~ Romei.) FUNDÂŞ s. (SPORT) apărător, (ieşit din uz) bec. (~ la fotbal.) FUNDĂŢIE s. 1. bază, fundament, temelie, (rar) substrucţie, (prin Munt.) arca, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcţii.) 2. aşe-zămînt, (ieşit din uz) stabiliment, (înv.) aşezare, tocmeală. (O ~ culturală.) FUNDĂTURĂ s. alee, intrare, (reg.) fundâc, (înv.) impâs. FUNDUC s. (înv.) funducliu. (~ era o monedă turcească de aur.) funducliu s. v. FUNDUC. FUNEBRU adj. 1. funerar, mortuar. (Cortegiu ~.) 2. mormîntal, sepulcral. (Cu un glas ~.) 3. jalnic, lugubru, macabru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.) FUNERĂR adj. 1. funebru, mortuar. (Cortegiu ~.) 2. (livr.) sepulcrâl, (rar) mormintâl, mormintos, tumulâr. (Piatră ~.) FUNEST adj. 1. catastrofal, dezastruos, fatal, nefericit, nenorocit, tragic. (Un dezrio-dămînt ~.) 2. fatal, nefast, sinistru, sumbru, (pop.) pocit. (O presimţire ~.) FUNGI s. pl. (BOT.) ciupercă, (pop) burete. FUNICULĂR s. (prin Maram.) stric. FUNIE s. 1. frînghie, (pop.) ştreang, (Ban., Transilv. şi Olt.) paivân, (Transilv. şi Maram.) şpârgă, (Ban., Transilv. şi Bucov.) stric, (înv.) âţă, (arg.) tău. (A legat vita cu o ~.) 2. cunună. (O ~ de ceapă sau de usturoi.) funie s. v. CURPEN. VREJ. funigel s. v. PĂDUCEL. FUNINGINE s. (rar) zgură, (reg.) scrum, steregie, (Munt.) negreâlă, (Mold. şi Transilv.) sâjă. (~ formată pe hornuri.) FUNT s. livră. (Un ~ de griu.) funtui vb. v. SECHESTRA, fur s. v. BANDIT. FIOŢ. PUNGAŞ. TÎL-HAR. FURĂ vb. 1. a lua, a sustrage, (rar) a hoţi, (reg.) a şuchea, a şuchiri, (prin Transilv.) a ciuşdi, (prin Bucov.) a hărşni, (Mold.) a paşii, (Transilv.) a pili, (înv. şi fam.) a sfeterisi, (înv., în Transilv.) a şpilui, (fam.) a ciordi, a subtiliza, a şparli, a şterge, a şterpeli, (arg.) a mangli, a panghi, a şucări, a şuti. (A ~ un stilou.) 2. a prăda. (L-au ~ hoţii.) 3. a pun-găşi, (pop.) a pungui, (înv.) a pungi. (Umbla să-l ~.) 4. a-şi însuşi, a sustrage, (fam.) a şterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (A ~ un bun străin.) 5. a răpi. (îşi ~ logodnica.) fură vb. v. FOFILA. FURIŞA. STRECURA. FURÂJ s. nutreţ, (înv. şi pop.) strinsură, (reg.) nutriment, zahereâ. (~ pentru vite.) FURĂT s. furătură, furt, hoţie, pungăşeală, pungăşie, (livr.) rapt, (pop. şi fam.) hoţomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. şi fam.) sfeteriseâlă, sfeterisire, (înv.) tîlhărăşug, tîlhă-rire, tîlhărşâg, tîlhuşâg, (grecism înv.) sfeteris-mos, (fam.) ciordeâlă, coţcărie, şterpeleâlă, şterpelire, (arg.) mangleâlă, şuteâlă. furător s. v. BANDIT.’ HOT. PUNGAŞ. T ÎL IIAR. FURĂTURĂ s. furat, furt, hoţie, pungăşeală, pungăşie, (livr.) rapt, (pop. şi fam.) hoţomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. şi fam.) sfeteriseâlă, sfeterisire, (înv.) tîlhără-ştig, tîlhărire, tîlhărşâg, tîlhuşâg, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeâlă, coţcărie, şterpeleâlă, şterpelire, (arg.) mangleâlă, şuteâlă. furca-drumului s. v. INTERSECŢIE. ÎNCRUCIŞARE. ÎNTRETĂIERE. RĂSCRUCE. RĂSPÎNTIE. FURCĂ s. 1. (înv.) ostie. (Drac reprezentat cu ~ in mină.) 2. (Transilv.) geârmăn, han-tarig. (~ la fintînă. ) 3. (TEHN.) braţ, mînă, stîlp, (reg.) ciocân, cujbă. (~ la războiul de ţesut.) 4. (TEHN.) pisc, (reg.) cîrlig, grui, popîrţâc. (~ la car.) 5. (ANAT.) furca-pieptului = (pop.) lingureâ, lingurică, (reg.) lingura-pieptului. 6. (prin Mold. şi Transilv.) cujeică. 319 FUSCEL (~ de tors.) 7. (pop.) furcarie. (Şezătoarea ia care se toarce se numeşte ~.) furcă s. v. OSTIE. iureârie s. v. CLACĂ. FURCĂ. ŞEZĂTOARE. furci s. pl. v. SPÎNZURĂTOARE. FURCOI s. (Mold.) ciolpău. (~ pentru ridicat snopii.) FURCULIŢĂ s. 1. (Transilv.) furcuţă. (~ pentru mlncat.) 2. (TEHN.) gemănare, (reg.) ciorobăriţă, lişiţă. (~ la car.) 3. (TEHN.) (reg.* pieptene. (~ pentru ţesături groase.) furculiţe s. pl. v. LISITE. fuFcuţă s. v. FURCULIŢĂ, furffâsivb. v. FURA. ÎNSUŞI. SUSTRAGE. FURIBCND adj. (livr.) rabiât, (fig.) turbât. (Un om o ieşire ~.) FURIE s. înverşunare, mînie, (rar) înfuriere, (pop. şi fam.) nădtif, (pop.) îndrăcire, năbădăi GÂMMA s. (FIZ.) microgram. GAMMAGLOBULÎNĂ s. (BIOL.) imuno-globulină. GANG s. coridor, culoar, (înv.) tindă. (îl poarlă printr-un ~ lung.) GANGLION s. (ANAT.) (pop.) ghindură, momiţă, (Olt. şi Transilv.) dul. GANGSTERÎSM s. banditism, jaf, tilhărie, (franţuzism) brigandăj, (înv. şi reg.) tilhărit,. (reg.) robălie, (înv.) tîlliărăşug, tîlhârire, tîl-hărşag, tîlhuşăg. (Slirpirea ~.) GAR interj, cîr I (Cioara face: ~ l) GARA 322 GARA vb. a parca. (A ~ un vehicul.) GARÂFĂ s. (reg) şip. (0~ cu vin.) GARANT s. (JUR.) cauţiune, fidejusor, (pop) chezâş, (înv.) plâtnic, s6dăş.(El este con-sideral ~ pentru debitor.) GARANTĂ vb. 1. a asigura, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.) 2. a gira, a răspunde, (pop.) a chezăşui. (~ pentru el.) GARANTÂRE s. asigurare, (pop.) cheză-şuire, (înv.) siguripsire. (~ libertăţilor democratice. ) GARANTAT adv. absolut, bineînţeles, cert, desigur, fireşte, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine astăzi ? — ~ !) GARANTÎSM s. (POLITICĂ) armonism, falansterianism, fourierism. GARÂNŢĂ s .(BOT.; Rubia tinctorum) otrăţel, paţachină, roibă, (reg.) broci, fâptnic, rumenele (pl.), buruiana-fâptului. GARANŢIE s. 1. (JUR.) cauţiune, fidejusiune, (pop.) chezăşie, (înv.) adeverinţă. (A depusa cerută.) 2. (JUR.) amanet, gaj, (pop.) chezăşie, zălog, (înv. şi reg.) rămas, (înv.) otăj. (Lasă drept ~ un inel.) 3. asigurare, chezăşie, (înv.) credinţă. (Acest lucru constituie o ~ pentru... ) GÂRĂ s. staţie. (Mă dau jos la ~ următoare.) GARD s. 1. împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă, (înv. şi reg.) ogradă, stobor, (reg.) tîr-căl, (Mold. şi Bucov.) zăplâ~, (înv.) cuprins. (Şi-a ridicat un ~ in jurul curţii.) 2. gard viu — spalier. GARDĂ s. 1. (MIL.) pază, strajă, (pop.) caraulă, (înv.) culuc, păzitoare. (Să vină ~ 1) 2. pază, strajă, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. apărătoare, (rar) strajă, (înv.) scut. (~ la sabie.) GARDEROB s. dulap, şifonier, (înv. şi reg.) sicriu, (prin Transilv.) câstăn, (prin Ban.) ormân, (Transilv.) parsechi, (Transilv. şi Ma-ram.) sifon, (prin Ban.) şofrinâr. (îşi ţine hainele în ~.) GARDEROBĂ s. 1. vestiar. (Lăsjifi hainele la ~.) 2. îmbrăcăminte. (~ lui se compune din...) GARDIĂN s. 1. paznic, păzitor, (ieşit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter. 2. temnicer. 3. sergent, (pop.) gardist, vardist, (înv.) zapciu, (arg.) scatiu, sticlete. (~ de stradă.) gărdină s. v. BOR. MARGINE. GARDIST s. (POLITICĂ) legionar. gardist s. v. GARDIAN. PAZNIC. PĂZITOR. SERGENT. GARGĂRĂs. (MED.) gargariseală. (Face~.) GARGARISEĂLĂ s. (MED.) gargară. (0 ~ cu un tichiei dezinfectant.) GARGARISl vb. (MED.) (înv.) a se gar-gariza. gargariză vb. v. GARGARISl. GARNISI vb. a împodobi, a orna, a ornamenta. (A ~ o rochie.) GARNISlRE s. împodobire, ornamentare, ornare. (~ unei rochii.) GARNISIT adj. împodobit, ornamentat, ornat. (Rochie ~.) GARNITTjRĂ s. set, (rar) sortiment. (O ~ completă de cuţite.) GAROĂFĂ s. (BOT.) 1. (Dianthus ccirgophyl-lus) (reg.) cuişoăre (pl.), scînteiuţ«, (Transilv. şi Maram.) saschiu, (Transilv.) seefiu, vîz-doâgă, (prin Transilv.) scaunul-ciicului. 2. (Dian-thus barbatus) garofiţă de grădină, (reg.) seînteuţă, seefiu, puşca-lupului. 3. garoafă de cimp (Dianthus carthusianorum) — garofiţă, garoafă sălbatică, (reg.) cuişoăre (pl.), (Transilv.) seînteie; garoafă de munte (Dianthus superbus) = garofiţă, garoafă, sălbatică, (reg.) floare-domneăscă ; garoafă sălbatică (Dianthus carthusianorum) = garofiţă, garoafă de cîmp, (reg.) cuişoăre (pl.), (Transilv.) seînteie; garoafă sălbatică (Dianthus superbus) = garofiţă, garoafă de munte, (reg.) floare-domneăscă. garoafă s. v. MICSANDRĂ. MICSUNEA. TOPORAŞ. VIOLETĂ. VIOREA. garoafă-de-âpă s. v. ROSĂŢEA. GAROFIŢĂ s. (BOT.) 1. (Dianthus carthusianorum) garoafă de cîmp, garoafă sălbatică, (reg.) cuişoăre (pl.), (Transilv.) seînteie. 2. (Dianthus superbus) garoafă de munte, garoafă sălbatică, (reg.) floare-domneăscă. 3. (Dian-ilius spiculifolius) (reg.) barba-ungurului. 4. garofiţă de grădină (Dianthus barbatus) = garoafă, (reg.) seînteuţă, seefiu, puşca-lupului. garofiţă-de-măre s. v. SICĂ. GASTEROPOD s. (ZOOL.) gastropod, melc, (pop.) bourel, culbec, (reg.) bâbiţă, (in jocurile de copii) codobelc. GĂSTRIC adj. (ANAT.) stomacal, (înv.) stomăhic. (Nerv secreţie ~.) GASTROENTERITĂ s.' (MED.) entero-gastrită. GASTRONOMIE s. artă culinară. GASTROPOD s. (ZOOL.) gasteropod, melc, (pop.) bourel, culbec, (reg.) bâbiţă, (in jocinile de copii) codobălc. GĂŞGĂ s. (peior.) bandă, cîrdăşie, clan, clică, şleahtă, (livr.) coterie, (rar) tâgmă, (înv.) cardaşlîc, tacîm, tarâf, (fig.) bisericuţă. gaşcă s. v. BARACĂ. GĂTA adj. invar., interj., adv. 1. adj. invar, isprăvit, încheiat, sfîrşit, terminat, (înv.) să-vîrşit. (Un lucru ~.) 2. interj, ajunge I, atit !, basta I, destul !, isprăveşte !, încetează !, punct !, sfirşeşte !, stai !, stop I, termină !, (reg.) halt I, (fam. şi peior.) ho ! 3. adj. invar, pregătit. (Om ~ de plecare.) 4. adv. aproape, mai. (Era ~ să-l prind.) 5. adj. invar, gheaţă, lichid, numerar, sunător, (pop. şi fain.) numărător, peşin, (înv.) naht. (A cumpărat ceva cu bani ~t) GĂTER s. joagăr, (reg.) moâră, (Maram. şi nordul Transilv.) spâtă. (Lemne tăiate la ~.) GÂURĂ s. 1. (înv. şi reg.) scorbelitură, (Mold. şi Bucov.) bortă. (O ~ mare în pămînt.) 2. deschidere, deschizătură, orificiu, (livr.) aper-tură, (Mold.) bortă. (O ~ îngustă într-un zid.) 3. deschizătură, spărtură. (A pătruns printr-o ~.) 4. adîncitură, cavitate, scobitură, (înv. şi reg.) scorbură, (reg.) scîlbă, scochină, (Mold.) bortă, (înv.) zgău. (O ~ intr-un obiect.) 5. ruptură, spărtură, (înv.) frintură. (O ~ în 323 GĂLBENIRE corpul unei nave.) G. ureche, (prin Transilv.) toartă. (~ la acul de cusut.) gavanos s. v. BORCAN, gavanoşel s. v. BORCĂNAŞ. BORCĂNEL. gâvădul s. art. v. LEUL. gâvăţ s. v. TĂTĂNEASĂ. GAZs. 1. (FIZIOL.) pîrţ, vint, (pop.) băşină, fisiiâlă, (prin Bucov. şi Maram.) tîrtîită, (fam.) pam. 2. (CHIM.) petrollampant, (înv. şi reg.) naft, (Mold. şi Bucov.) gaiţă. 3. (CHIM.) gaz ilariant = protoxid de azot. gaz s. v. GAZORNIŢĂ. GĂZDĂ s. (livr.) amfitrion. (~ i-a primit cu multă căldură.) gazdă s. v. CHIABUR. GAZETÂR s. jurnalist, publicist, ziarist. (Un ^ obiectiv.) GAZETĂ s. cotidian, jurnal, ziar, (înv.) foâie. (O y de mare tiraj.) GAZETĂRESC adj. jurnalistic, publicistic, ziaristic. (Stil ~ ; activitate ~; articol ~.) GAZETĂRIE s. jurnalism, jurnalistică, presă, publicistică, ziaristică, (înv.) publicitate. (Misiunea nobilă a ~.) GAZORNIŢĂ s. (reg.) chior, gaz. (Lumina magazia cu o ~.) GAZOTRON s. (FIZ.) fanotron. (~ este o diodă.) găbji vb. v. APUCA. ÎNITĂŢA. ÎNŞFĂCA. LUA. PRINDE. găbui vb. v. APUCA. ÎNHĂŢA. ÎNŞFĂCA. LUA. PRINDE. găgăţele s. pl. v. DEDIŢEL. găgăiiţ s. v. PĂTRUNJEL, găgăăţă adj. invar., s. v. BLEG. NĂTĂ-FLET. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. găibărâ vb. v. CĂŢĂRA. COCOŢA. RIDICA. SUI. URCA. găina s. art. v. PLEIADELE. GĂINĂ vb. a se găinăţa. găina-lui-Dumnezeu s. v. BOUL-DOMNU-LUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA- D OM NULUL găinar s. v. BORFAŞ. CĂTUŞĂ. CHINGĂ. ERETE.^ PUNGAŞ. ULIU. GĂÎNĂ s. (ORNIT.; Gallus bankiwa domestica) (reg.) tiucă: găină s. v. PĂLĂRIE, găină-cu-mărgăritâre s. v. BIBILICĂ, găină-de-âpă s. v. LIŞIŢĂ. găină-de-măre s. v. BIBILICĂ, găină-părăsită s. v. SUNĂTOARE, găinărie s. v. FURTIŞAG. GĂINĂŢĂ vb. a se găina, găiniţă s. v. BĂLUŞCĂ. găinuşa s. art. v. PLEIADELE. GĂINtJŞĂ s. 1. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) ieruncă, (reg.) alunâr, brădioâră, brădişoâră, ieruşcă, găinuţă-roşie, gotcă-roşie, (Transilv.) pasăre-împărăteâscă. 2. (ORNIT.) găinuşă-de-baltă (Gallinula chloropus) = corlă, (reg.) găi-niiţă. 3. (BOT.; Anemone ranunculoides) gălbenele (pl.), păştiţă, dediţei-galbeni (pl.), floa-rea-paştilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breâbăn, păscuţă, turculeţ, zlac, inuscerici-gâlbeni (pl.), piinea-pâştelui. 4. (BOT.; Isopyrum thalictroides) (reg.) floarea-ciutei, turiţă-âlbă. găinuşă s. v. BĂLUSCĂ. BOUL-DOM-NULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. CĂRĂBUŞ. POTÎRNICHE. VACA-DOMNULUI. găinuşe s. pl. v. FLOAREA-PASTELUI. SCLIPEŢ. găinuţă s. v. BURUIANĂ-DE-CINCI-DE-GETE. CORLĂ. GĂINUŞĂ-DE-BALTĂ. găinuţă-roşie s. v. GĂINUŞĂ. IERUNCĂ. GĂITĂN s. brandenburg, (reg.) şinor. (Haină cu ~e.) GĂLĂGIE s. 1. balamuc, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) lârmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomân, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimân, hălălâie, liărhălâie, toiet, toloboâtă, tololoi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănâier dăndănâie, gîlceâvă, (fig.) ţigănle, (arg.) nă-sulie. (Era o ~ de nedescris.) 2. freamăt, larmă, tumult, vuiet, zgomot. (Ce ~ se aude?) GĂLĂGIOS adj. tumultuos, turbulent, zgomotos. (O ceată ~ ; manifestaţie ~.) gălăţână s. v. PĂTLĂGEA. PĂTLĂGICĂ. ROŞIE. TOMATĂ. gălăţencc s. pl. v. STELIŢĂ. gălăţene s. pl. v. PRIMULĂ. gălbăcios adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PALID. GĂLBEĂZĂ s. (MED. VET.) distomatoză, fascioloză. gălbejeâlă s. v. GĂLBENEALĂ. PALIDITATE. PALOARE. gălbejit adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PALID. gălbejoâră s. v. RĂCHITAN. gălbenătie adj. v. CHIHL IM BARIU. GĂL-BUL GĂLBENEĂ s. (BOT.) 1. (Rorippa amphi-bia) (reg.) hreniţă, floare-de-leâc. 2. (Ranuncu-lus polyanthemos; la pl.) (reg.) boglâr, piciorul-cocoşului. 3. gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocdşului. 4. (Anemone ranunculoides; la pl.) găinuşă, păştiţă, dediţei-galbeni (pl.), floarea-paştilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breâbăn, păscuţă, turculdţ, zlac, inuscerici-gâlbeni (pl.),w Piinea-pâştelui. GĂLBENEĂLĂ s. paliditate, paloare, (pop.) gălbejeâlă, (înv. şi reg.) sărbezie, (reg.) sărbe-zenie, (înv.) serbezitură. (~ feţei cuiva.) gălbeneălă s. v. CLOROZĂ. GĂLBINARE. HEPATITĂ. ICTER. gălbenele s. pl. v. DRETE. DUMINECEA. FILIMICĂ. FLOARE-DE-LEAC. IARBĂ-DE-L IN GOARE. PICIORUL-COCOŞULUI. gălbeni vb. v. ÎNGĂLBENI. OFILI.'PĂLI. TRECE. USCA. VESTEJI. gălbenicios adj. v. CHIHLIMBARIU. GĂLBUI. gălbenires. v. ÎNGĂLBENIRE. OFILIRE. PĂLIRE. USCARE. VESTEJIRE. GĂLBENIT 324 (jalbeuit adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. OFILIT. PĂLIT. TRECUT. USCAT. VEŞTED. VESTEJIT. (jalbeniu adj. v. CHIHLIMBARIU. GĂLBUI, gălbenuş s. v. LUBIŢ. gălbenuşă s. v. BURUIANĂ-DE-CINCI-DEGETE.' SCRÎNTITOARE. GĂLBINÂRE s. 1. (MED.) hepatită, icter, (pop.) gălbeneâlă. 2. (BOT.; Serratula tinctoria) (reg.) pălărnldă, (Olt.) şerp6t. (j al binare s. v. ROSTOPASCĂ. (j ai binele s. pi. v. BURETE-GALBEN, gălbinele-grâse s. pl. v. PĂPĂDIE, gulbiniţă s. v. SUGEL-GALBEN. gălbioara s. v. PRESURĂ, gălbior adj. v BĂLAI. BĂLAN. BLOND. CHIHLIMBARIU. GALBEN. GĂLBUI, g albiori s. pl. v. BURETE-GALBEN, gălbui adj. v. CHIHLIMBARIU. GĂLBUI. gălbui s. v. PEPENE. GĂLBOl adj. 1. chihlimbariii, (rar) sulfurlu, untdelemnul, (pop.) gălbior, gălbiu, năutiu, şo-frănlu, (reg.) gălbenătic, gălbenicibs, gălbe-nlu, găl buri u. (Reflexe ^v.)2. şarg. (Cal ~.) cjalburiu adj. v. CHIHLIMBARIU. GĂLBUI. GĂLEÂTĂ s. 1. căldare, (Bucov. şi prin nordul Mold.) şafllc, (Olt., Ban. şi Transilv.) vadră. (Bea apă din 2. ciutură. (Cu ~ se scoate apa din flnlînă.) GĂLETOŞĂ s. căldăruşă. (O ~ cu nisip.) GĂLIGÂN s. lungan, vlăjgan, (pop. şi fam.) măgădăn, măgădău, zdragon, (pop.) zăplăn, (prin Bucov.) bangău, (Mold. şi Bucov.) cobli- zân, zablău, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schirlopăn. (E un ~ cit toate zilele.) gultişen s. v. SARMA, găluştele s. pl. v. PAPANAŞ, gumăn s. v. MÎNCĂCIOS. MÎNCĂU. GĂMĂLIE s. măciulie, (reg.) căciulie. (~ de ac, de chibrit.) GĂOACE s. coajă. (~ a oului.) găoăză s. v. ANUS. VAGIN. GĂRĂFIOÂRĂ s. (reg.) şipuşăr. (O ~ cu apă.) GĂRGĂRIŢĂ s. (ENTOM.) I. (Bruchus .pişi) (reg.) măzărâr. 2. (Ţinea granella) (reg.) molie. «jurqărită s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUL GĂRGĂUN s. (ENTOM.; Vespa crabro) bărzăun, (reg.) băzgăun, bizălău, bizgăr, tăun, albina-ţiganului, albină-ţigăneăsca, viespe-bon-c’ăreăscă, viespe-gărgăune, (Transilv.) gădn, găunoi, (Bucov.) viespar, vjespoi. gărînă s. v. CURĂTURĂ. GĂSELNIŢĂ s. (ENTOM ; Galleria melo-nella) (reg.) molia-alblneior, molie-de-stup. GĂSI vb. 1. a afla, a descoperi, (astăzi rar) a pricepe, (înv. şi pop.) a oblici, (pop. şi fam.) a dibăci, a dibui, (înv.) a ispiti, a izvodi. (A ~ o comoară.) 2. a afla, a prinde. (Voia să-l ~ singur ca să-i pocdă vorbi.) 3. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora. a face, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un riou sistem de...) 4. a se afla, a exista, a fi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo mărfuri tn mare cantitate.) 5. a se afla, a fi, a sta. (Plicul se ~ pe masă nedesfâcut.) fi. a se afla, a fi, a figura, a se număra. (Se ~ printre invitaţi.) 7. a se afla, a se pomeni, a se trezi, a se vedea. (S-a~ încolţit de creditori.) 8. a se afla, a fi, a se situa, a veni, (înv. şi pop.) a cădea. (Satul se ~ pe Olt.) î). a avea, a poseda, a şti. (~ eu soluţia problemei.) 10. a avea, a exista, a fi. (~ cine să m-ajute.) 11. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a gîndi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoâşte, a număra. (Eu ~ că aşa trebuie să facem.) găsi vb. v. ÎNTÎLNI. VEDEA. GĂSÎRE s. aflare, descoperire. (~ unui lucru ascuns.) flătăvb. v. EPUIZA. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRŞI. TERMINA. gătăre s. v. ISPRĂVIRE. ISPRĂVIT. ÎNCHEIERE. SFÎRSIRE. SFÎRSIT. TER-MINARE. TERMINAT. GĂTEALĂ s. podoabă, (rar) m6dă, (pop.) dichis. (Obiecte de ~ feminină.) GĂTEJ s. (mai ales la pl.) surcea, surcică, uscătură, vreasc, (înv. şi reg.) tîrş, (reg.) rân-cotă, râscotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) râburi (pl.), (prin Bucov.) selniţă, (prin Transilv.) sfărgâci, (Ban.) şibă, (înv.) şormfnt. (Face focul cu nişte ~.) gătejel s. v. PITULICE. GĂTI vb. 1. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) împodobi, a (se) spilcui, (pop. şi fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moţa, (înv. şi reg.) a (se) muchi-lipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) ciştiga, (prin Transilv. şi Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) puţui, (prin Transilv. şi Mold.) a (se) puţului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) şucări. (Ce te-ai ~ aşa?) 2. a decora, a împodobi, a înfrumuseţa, a orna, a ornamenta, a pavoaza. (A ~ un interior.) 3. a face, a pregăti, a prepara, (înv. şi pop.) a preface, (Transilv. şi Ban.) a păzi, (Transilv.) a socăci. (~ mlnca-rea.) găti vb. v. ASASINA. CONSUMA. EPUIZA. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. OMORÎ. PREGĂTI. PREPARA. SFÎRSI. SUPRIMA. TERMINA. UCIDE. GĂTÎRE s. 1. aranjare, dichiseală, dichisire, ferchezuială, ferchezuire, spilcuială, spilcuire, (pop. şi fam. depr.) scliviseâlă, sclivisire. (Ce-i ~ asta la tine?) 2. decorare, decoraţie, împodobire, înfrumuseţare, ornamentare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 3. facere, făcut, gătit, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (~ mlncării.) GĂTIT adj. 1. aranjat, cochet, dichisit, elegant. fercheş, ferchezuit, îngrijit, spilcuit, (pop. şi fam. depr.) sclivislt, (pop.) dres, (Transilv. 325 GELIFIGARE şi Ban.) cinaş, (Transilv.) niâlcoş, (turcism înv.) muchelef. (Om 2, decorat, împodobit, înfrumuseţat, ornamentat, ornat, pavoazat, (prin Munt.) taxidlt. (O clădire frumos -v.j 3. pregătit, preparat, (înv.) prefăciit. (Mlncare GĂTÎT s. facere, făcut, gătlre, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (~ mtncârii.) «afin s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN, gătim* vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE. găunire s. v. GĂURIRE. GĂURIT. PERFORARE. PERFORAT. PERFORAŢIE. SCO-BIRE. SCOBIT. SFREDELIRE. SFREDELIT. STRĂPUNGERE. STRĂPUNS, găunoi s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN. GĂUNOS adj. X. scorburos, (rar) deşert, (reg.) bortos, boşturos, budugănids, buştihds, ■buturds, corobăids, corobănbs, scorboroşit, scro-■bos, stupds. (Trunchi ~ de copac.) 2. goi, sec. (Suci ^.) 3. (MED.) cariat, găurit, stricat, (înv. şi reg.) scorboroşit, scorburds. (Măsea ^.) GÂUXOŞÎ vb. (pop.) a se seorboroşi, (reg.) a se scorburi. (Trunchiul de copac s-a ~.) găunosîfâru s. v. SCORBURĂ, găitrâr s. v. STRECURĂTOARE. GÂURE s. găurică, găurice, (Mold. şi Bu-cov.) borticică. gâureâ s. v. TOPORAS. VIOLETĂ. VIOREA. GĂURÎ vb. 1. a perfora, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. şi reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeiuşi, (Mold. şi Bucov.) a borteli,- a borti, (prin Ban.) a but ori, (Olt.) •a răzbici, (prin vestul Transiiv.) a sclidiri. (A~ Intr-un material dur.) 2. a (se) perfora, a (se) sparge, (Blidul s-a ~ In fund.) 3. a (se) rupe, a (se) sfişia, a (se) uza, a (se) zdrenţui, (pop. şl fam.) a (se) flenduri. (Haina i s-a ~ de tot.) 4. (MED.) a se caria,a se strica, (reg.) a se scor-boro.şi. (Dinţii i s-au ~.) îl asin vb. v. COMPOSTA. GÂURÎCĂ s. găurea, găurice, (Mold. şi Bucov.} borticică. GAURÎCE s. găurea, găurică, (Mold. şi 'Bucov.} borticică. G A URÎ RE s. 1. găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. ■şi Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.) 2. spargere. (~ vasului lo. fund.) g aurire s. v. COMPOSTARE. ^ GĂURÎT adj. 1. perforat, scobit, sfredelit, străpuns, (înv. şi reg.) potrîcălit, (Mold. şi Bucov.) bortelit, bortit. (Metal ~.) 2. spart. (O crafiţă 'vj 3. rupt, sfişiat, uzat, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop.) zdrenţos. (Haine ~.) 4. (MED.) cariat, găunos, stricat, (înv. şi reg.) scorboroşit, scorburds. (Măsea ~.) GĂURÎT s. găurice, perforare, perforat* perforaţie, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire. (Mold. şi Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.) GÂYÂN s. 1. (GEOGR.) crov, padină, (Moldf ■şi Bucov.) coşcovă. 2. scafa. (~ pentru bucate.) găvăn s. v. ADÎNCITURĂ. ORBITĂ. PO* LONIG. SCOBITURĂ. găvănătadj. v. ADÎNCIT. CONCAV. SCOBIT. găvănăttiră s. v. ADÎNCITURĂ. CONCAV ITATE. SCOBITURĂ, găvozd s. v. CUI. IC. PANĂ. găvozdi vb. v. BURDUŞI. GHEMUL ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. PIRONI. TICSI. ŢINTUI. GĂZĂR s. păcurar. găzdâc adj* v. AVUT. BOGAT. ÎNSTĂRIT. SITUAT. găzdâc s. v. CHIABUR. GĂZDUÎ vb. a adăposti, a primi, (pop.) a pripăşi, a sălăşlui, (reg.) a sălăşi, (Bucov.) a încortela, (prin Ban. şi Transilv.) a sălui, (inv.) a conăci, a făgădui, a sălăşui. (L-a ~ cu căldură In casa lui.) GĂZDUÎRE s. I, adăpostire, primire, (Bucov.) încortelâre. (~ cuiva în casa lui.) 2. adăpost, sălaş, (pop.) sălăşluire. (Cere ^ ; se îngrijeşte de ~.) geaba adv. v. DEGEABA. GRATIS. GRATUIT. INUTIL. ZADARNIC, gealăt s. v. CĂLĂU. GÎDE. GEALAU s. (TEHN.) (reg.) buhai, (Mold.) robânc. (Rindeluieşte ca ~.) GEAM s. X, fereastră. (Se uită pe ~.) 2» sticlă. (O verandă cu geam s. v. MONOCLU. GEAMANTAN s. valiză, (pop.) cufăr. GEAMANTĂNĂŞ s. valijoară, valizuţă. GEAMĂT s. seîncet, tinguire, vaier, vaiet, (rar) scînceâlă, (înv.) scîncitură. (Un ~ de durere.) geâmăt s; v. FREAMĂT. VÎJÎIT. GEAMBÂŞ s. (înv. şi reg.) sfirnâr, (reg.) mecler. (~ de cai.) GEAMBAŞÎE s. geambaşhc. (Negustoria de cai sau ~.) GEAM BA ŞL IC s. geambaşie. (Se ocupă cu~.) GEAMGÎU s. sticlar, (Mold., Bucov. şi Transilv.) glăjer. GEAMIE s. (BIS.) moschee, (înv.) mecdt. (~ la musulmani.) GEAM LI C s. (rar) vitrâj. (~ unei marchize.) geamparâ s. v. CASTANIETA, geână s. v. PLEOAPĂ. GEANTĂ s. X. mapă, servietă. (Ţine dosarele In ~.) 2. poşetă. (Scoate rujul din ~.) 3, taşcă. (Vinătorul purta o ~.) GEANTĂ s. jantă. (~ a roţii unei maşini.) geantă s. v. CARTUŞIERĂ, geărmăn s. v. FURCĂ. GEL s. (CHIM.) 1. (pop.) piftie. 2. gel de silice ~ silicagel. GELÂT s. (ORNIT.; Muscicapa striata) mus car. GELATINIZĂ vb. a (se) gelifica. GELATINIZĂRE s. gelificare. GELATINOS adj. cleios, mucos, vîscos. (Secreţie ~.) GELIFICxV vb. a (se) gelatiniza. GELIFICÂRE s. -gelatmizare. GELOS 326 GELOS adj. 1. (rar) bănuitor, (pop.) temător, (înv.) zuliâr. (Un soţ ~.) 2. invidios, pizmaş, pizmuitor, ranchiunos, (pop. şi fam.) ciudos, (reg.) zăcâş, (Transilv.) dicos, (înv.") piz-mătâr, pizmătâreţ, rîvnitdr, zavistios, zavls-tnic, zavistuitdr, zuliâr. (Om ~ pe succesele altuia.) GELOZĂ s. agar-agar. (~ se extrage din alge.) GELOZIE s. 1. (pop.) temere, temut, (înv.) jaluzie, zulie. (~ unui soţ.) 2. ciudă, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudâre, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg., în Bu-cov.) băsău, (înv. şi reg.) mărâz, scîrbă, (reg.) pildă, zăcăşeâlă, zăcăşie, (prin Mold.) bănât, (Transilv.) dîcă, (Ban. şi Olt.) inât, (Mold.) poxie, (înv.) pâtos, râpştlre, rîvnlre, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (îl roade simte o ~ nestăpinitâ pe...) GELUl vb. a rindela, a rindelui, (pop.) a făţui. GELUÎRE s. rindelare, rindeluire, rindiluit, (pop.) făţuiâlă, făţuire, făţuit. (~ unei scin-duri.) GELUIT adj. rindeluit. (Scindură ~.) GEMĂNÂRE s. (TEHN.) furculiţă, (reg.) ciorobărlţă, llşiţă. (~ la car.) GEMĂNĂRIŢĂ s. (BOT.; Orchis papiliona-cea) bujorel, (reg.) poroinic, sculătoâre. gemănâriţă s. v. POROINIC. SALEP. UNTUL-VACII. GEME vb. a se lamenta, a se tîngui, a se văita, (înv. si reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.) GEMENII s. pl.art. (ASTRON.) (pop.) fraţii (pl. art.). geminat adj. v. ÎMPERECHEAT. ÎNGEMĂNAT. geminăţie s. v. ÎMPERECHERE. ÎNGEMĂNARE. GEMMA s.art. (ASTRON.) perla (art.), (reg.) câsa (art.), cociorva (art.), coliba (art.). (~ este steaua cea mai strălucitoare din coroana boreală.) GEN s. I. fel, mod, soi, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme...) 2. categorie, fel, soi, specie, speţă, tip, (înv. şi pop.) seâmă, (fig. peior.) poamă, sămfnţă, sculă, stâmbă, tacîm. (Ce ~ de om o fi şi ăsta 1)3. categorie, clasă, fel, soi, specie, speţă, tip, varietate, (înv. şi reg.) rudă. (Un anumit ~ de indivizi.) 4. categorie, fel, soi, teapă, (fig.) calibru, (reg. fig.) pănură. (Avea doar prieteni de ~ lui.) 5. categorie, chip, fel, neam, soi, sort, specie, tip, varietate, (reg.) madeâ, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plâsă. (Toate ~ de fructe.) 6. caracter, factură, fel» natură. (Lucrare de un ~ aparte.) 7. chip, fel» manieră, mod, sens, (rar) spirit. (Se pot face şi alte observaţii tn acelaşi ~.) 8. fel, manieră» mod, modalitate, regim, sistem, stil. (~ de viaţă.) 9. fel, mod, soi. (Are un ~ de timiditate ne justificată.) 10. (GRAM.) (înv.) sex. (Substantiv de ~ feminin.) GENEALOGIE s. (înv.) spiţă. (A stabili ~ cuiva.) GENER vb. a cauza, a declanşa, a determina, a dezlănţui, a isca, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. şi reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) GENERĂL adj. 1. colectiv, comun, obştesc, public. (Probleme de interes ~.) 2. obştesc, universal. (Pace 3. unanim. (Părerea ~.j GENERAL DE BRIGADĂ s. (MIL.) (Înv.) brigadier. GENERALISIM s. (MIL.) (înv.) arhistrâtig. GENERALITATE s. universalitate. GENERALIZĂ vb. (rar) a universaliza. (A ~ unele constatări particulare.) GENERÂRE s. cauzare, declanşare, determinare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, (rar) provocâţie. (~ unei puternice împotriviri.) GENERATOĂRE s. (MAT.) (înv.) genera-trlce. generaţii ce s. v. GENERATOARE. GENERÂŢIE s. (înv. şi pop.) neam, (pop. şi fam.) spiţă, (înv.) rod, rudă, rudenie. (Plnă la a şaptea ~.) GENEROS adj. 1. culant, darnic, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dărui-tor, filotlm, magnanlm, marinlm, (fam.) galan-tdn, (fig.) larg. (Un om ~.) 2. ales, mărinimos, nobil. (Animat de sentimente ~.) GENEROZITATE s. 1. culanţă, dărnicie, mărinimie, (livr.) liberalitâte, munificenţă, (înv.) filotimie, magnanimitâte, marinimozitâte, mărime, (fam.) galantonle, (fig.) largheţe. (Un om de o rară ~.) 2. mărinimie, nobleţe. (~ sufletului său.) GENEZĂ s. 1. origine, (livr.) matrice. (~ unui fenomen.) 2. (BIS.) creaţie, facere, (înv.) nâştere, rodină. roditură, tvorenie. (Cartea în Biblie.) geneză s. v. APARIŢIE. IVIRE. genlstră s. v. DROB. DROB IŢĂ. GENOL s. (CHIM.) metol. GENOTIP s. (BIOL.) germen, plasmă germinativă. GENTIL adj. amabil, atent, curtenitor, drăguţ, galant, (pop.) levent, (înv.) cortez, libov-nic. (~ cu femeile.) GENTILEŢE s. amabilitate, atenţie, curtoazie, galanterie, politeţe, (rar) curtenle, (înv.) llbov. (~ cu femeile.) GENTILOM s. aristocrat, nobil, patrician, (rar) magnât. (Un~ din apusul feudal al Europei.) GENTULlŢĂ s. gentuţă. GENTUŢĂ s. gentuliţă. GENŢIÂNĂ s. (BOT.; Gentiana) ghinţură, (reg.) cupe (pl.), ochinceâ, şerpînţă, fierea-pămîntului. genuflexiune s. v. ÎNGENUNCHERE. genuin adj. v. NATURAL. PUR. VERITABIL. genăne s. v. ABIS. ADÎNC. MARE. PRĂPASTIE. GEOBOTĂNICĂ s. fitogeografie. GEOGRÂF s. (înv.) scriitor de pămînt. 327 GHERGHEF GEOGRAFIE s. geografia populaţiei = antro-pogeografie, geografie umană ; geografie umană = antropogeografie, geografia populaţiei. GEOLOGIE s. geologie istorică = stratigrafie ; geologie tehnică şi inginerească = geoteh-nică. GEOMETRIE PLÂNĂ s. planimetrie. GEOMETRU s. topograf. GEOTEGTONICĂ s. (GEOL.) tectonică. GEOTEHNICĂ s. geologie tehnică şi inginerească. gerâh s. v. CHIRURG. cjerâr s. v. IANUARIE. geremcâ s. v. AMENDĂ. PENALITATE. PENALIZARE. tfery s. v. JARGON. GERMAN s., adj. l. s. neamţ. 2. adj. germanic, nemţesc, (înv.) tudăsc. (Populaţie ~.) GERMANĂ s. germancă, nemţoaică. GERMĂNCĂ s. germană, nemţoaică. GERMĂNIC adj. german, nemţesc, (înv.) tu dese. (Populaţie ~.) GERMANIZA vb. (rar) a (se) nemţi. GERMANOFIL adj., s. filogerman, nemto-fil. (jermănăr s. v. MARTIE. GERMEN s. 1. (BOT.) embrion, (pop.) plod. (Din ~ se formează plantula.) 2. (BIOL.) geno-tip, plasmă germinativă. germen s. v. EMBRION. IZVOR. GERMIN vb. (BOT.) a ieşi, a încolţi, a miji, a răsări. (Plantele au ~.) GERMINARE s. (BOT.) germinaţie, încol-ţire, încolţit, răsărire, răsărit. (~ unei plante.) GERMINĂT adj. (BOT.) încolţit, răsărit. ( Plantă ~.) GERMINATIV adj. (BIOL.) germinator. (Puterea ~ a unei seminţe.) GERMINATOR adj. (BIOL.) germinativ. (Puterea ~ a unei seminţe.) GERMINĂŢIEs. (BOT.) germinare, încolţire, încolţit, răsărire, răsărit. (~ unei plante.) GEROS adj. friguros, rece, (înv. şi pop.) măre. (O iarnă ^ •) GERtJNZIU s. (GRAM.) participiu prezent. GEST s. atitudine, comportare, purtare. (~ lui m-a mişcat.) GESTALTlSM s. (PSIH.) structuralism psihologic. GESTÂŢIE s. (BIOL.) sarcină. (în timpul ^ • ) GESTICULARE s. gesticulaţie. GESTICULĂŢIE s. gesticulare. GESTIONĂR s. responsabil. (~ magazinului.) GESTOZĂ s. (MED.) disgravidie. GET s., adj. 1. s. dac. (Dacii erau numiţi ~i de către greci.) 2. adj. dac, dacic, getic. (Populaţii ~.) get-beget adj. v. ADEVĂRAT. AUTENTIC. CURAT. NEAOŞ. VERITABIL. GETIC adj. dac, dacic, get. (Populaţii ~.) GHEĂRĂ s. (ANAT.) (pop.) unghie. (~ de pasăre răpitoare.) GHEĂTĂ s. 1. (astăzi rar) botină, (reg.) papuc, (Mold.) ciubotă, (Transilv. şi Maram.) topâncă. (Iarna purta ~te.) 2. bocanc, (Transilv.) papiic, (arg.) sabdt. (~ de fotbalist.) GHEÂŢĂ adj. invar, gata, lichid, numerar, sunător, (pop. şi fam.) numărător, peşin, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.) gheaţă s. v. AGURIJOARĂ. GRINDINĂ. PIATRĂ. PORTULACĂ. gheb s. v. CIFOZĂ. COCOAŞĂ. GIBO-ZITATE. gliebă s. v. ZEGHE. GHEBE s. pl. (BOT.; Armillaria mellea) (reg.) opintici (pl.), popind (pl.). GHEBOS adj. 1. (MED.) cifos, cocoşat, glieboşat, (Transilv.) pupoş. (Om ~.) 2. ghe-boşat, gîrbov, gîrbovit, încovoiat. (~ de bă-trineţe.) GHEBOŞĂ vb. a se cocîrja, a se cocoşa, a se girbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om s-a ~ de io( de bătrineţe.) GHEBOŞĂT adj. 1. (MED.) cifos, cocoşat, ghebos, (Transilv.) pupoş. (Om ~.) 2. ghebos, gîrbov, gîrbovit, încovoiat. (~ de bătrineţe.) gheenă s. v. IAD. INFERN, ghelci s. v. GHIBORŢ. PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ. ghelir s. v. BENEFICIU. CHILIPIR. CÎŞ-TIG. PROFIT. VENIT, ghclmes s. v. GHIBORŢ. GHEM s. (ANAT.) foios. (~ al stomacului rumegătoarelor.) ghemlş s. v. LILIPUTAN. PITIC. GHEMOTOC s. cocoloş, mototol, (reg.) bobo-loş, tomoâşă, (Olt. şi Munt.) toltoăşă. (A făcut hirlia ~.) ^ GHEMUI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuşi, (Olt., Ban. şi Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a burduşi, a îndesa, a înghesui, a îngrămădi, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. şi pop.) a strîmtora, (reg.) a bucşi, (prin Transilv. şi Mold.) a bicsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. şi Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuşi. (A ~ toate intr-un sac.) 3. a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfăşură, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolă-tăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ in jurul...) GHEMUIRE s. chircire, contractare, închir-cire, strîngere, zgîrcire. (~ cuiva din cauza durerilor.) GHEMUIT adj. 1. chircit, contractat, închircit, strîns, zgircit, (pop.) ciuciulit, stîrcit, (reg.) tîmbuşit, (Olt., Ban. şi Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. strîns, (Mold.) încinchit. (Stă ~.) 3. îndesat, înghesuit, îngrămădit. (Stăteau ~ ca vai de lume.) GHEMULEŢ s. ghemuşor, (rar) ghemuţ. GHEMUSOR s. ghemuleţ, (rar) ghemuţ. ghemuţ s. v. GHEMULEŢ. GHEMUŞOR. glienărie s. v. IANUARIE, gherdăn s. v. COLAN. COLIER. SALBĂ. ŞIRAG. GHERETĂ s. chioşc, tonetă. (O ~ de piine.) GHERGHEF s. (reg.) război. (Lucrează la ~.) GHERGHIN 328 gherghin s. v. PĂDUCEL. GHERGHINĂ s. (BOT.; Dahlia cultorum) dalie, (Transilv. si Maram.) leurdină. gherlân s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN, gherlă s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. ghcrmăn s. v. CUMPĂNĂ, ghermec s. v. CERCEL. SCOABĂ, ghcroe s. v. REDINGOTĂ, glieşeît s. v. AFACERE. SPECULAŢIE. GI-IETRĂ s. (înv.) valtrâp. (~ pentru încălţăminte. ) GHETtJŢĂ s. (prin Maram.) topăncuţă. (~ pentru copii.) GHETĂR s. răcitor. (Pune carnea la ~.) GHEŢAR PLUTITOR s. (GEOGR.) aisberg, munte de gheaţă. ghelişoără s. v. AGURIJOARĂ. PORTU-LACĂ. RĂCOVINĂ. SCÎNTEIOARĂ. GHEŢCŞ s. 1. polei, (înv. şi reg.) polediţă, (reg.) poleială, policie, sticldş. (Afară e ~.) 2. alunecuş, lunecuş, (reg.) răpăguş, (Ban.) râpăg. (Se dă pe ~.) gheunoi s. v. TÎRNACOP. ghibiroăncă s. v. CARTOF. GHIBORŢ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moş, răspăr. GFIICl vb. 1. a intui, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfăşurarea evenimentelor.) 2. a afla, a descoperi, (rar) a bănui. (Ai ~ ce-am vrut să spun.) 3. a bănui, a crede, a gîndi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probului, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va Intlmpla astfel?) 4. a dezlega. (A ~ o cimilitură.) 5. a prevesti, a prezice, a proroci, (franţuzism înv.) a devină. (A ~ viitorul cuiva.) GHICITOĂRE s. (rar) enigmă, (pop.) cimilitură, (Ban.) ciumelcitură. GHICITOR s. prezicător, (înv.) provideţ. ghicitori s. pl. v. BRÎNDUŞĂ. MĂSEAUA-C IUTEI. GHID s. I. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) prâveţ. (Un ~ editat pentru turişti.) 2. călăuză, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ Intr-un muzeu.) GHIDĂ vb. 1. a (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) po-văţui. (A ~ pe un drum; după ce principii se ~?) 2. a călăuzi, a conduce, a dirija, a îndrepta, a îndruma, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.) 3. a călăuzi, a conduce, a duce, a îndruma. (O ~ prin toate muzeele.) 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a îndruma, a povăţui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine in vicdă.) GHIDĂRE s. călăuzire, conducere, dirijare, îndreptare, îndrumare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) GHIDRIN s. (IHT.; Gasterosleus aculeatus) (reg.) moş-cu-trei-ghimpi, peşte-cu-ghimpi, peşte~cu-ţ6pi, peşte-ţigăn6sc. ghiduş adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. ghiduş s. v. BUFON. MĂSCĂRICI PAIAŢĂ. GHIDUŞlE s. 1. glumă, năzbîtie, năzcOO-ă-nie, nebunie, poznă, ştrengărie, (prin Ban.) poşovâică, (Mold.) prtijă, prujitură, (VUd., Bucov. şi Transilv.) şăgă, (prin Ban. şi TraaOiv.) şălrnă, (prin Transilv. şi Olt.) şoâdă, (prin Olt. şi Munt.) şoână, (Transilv., Ban. şi Olt. şo-zenie, (Transilv.) şozle, (Mold.) tămăşăg. prin Olt.) zgoăndă, (înv.) ca ba zl ic., (fam.) pehiivă-nie. (A face o 2. farsă, fostă, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, ştrengărie. pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) nâsărîmbă, păcală, (Ban. şi Transilv.) mişculânţă, (prin IU:.. şi Transilv.) şâlmă, (prin Transilv.) şăncăiăn.ie, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălie, (înv.) bosnia. (Lasă-te de ~ii!) ghiduşies. v. BUFONERIE. CARAGHIOS-LÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUŞLUC. GHIFTUl vb. a (se) îmbuiba, a (se) indvpa, (prin Transilv. şi Maram.) a (se) cri vi, (Olt.) a (se) încătărăma. (S-a ~ cu mîncare.y GHIFTUIRE s. îmbuibare, îndopare, tpop.) saţ. (De atlla ~ s-a şi îmbolnăvit.) GHIFTUIT adj. îmbuibat, îndopat. (Om ™ de mlncarc.) gliigorţ s. v. BIBAN, ghîlie s. v. ŞALVIE-ALBĂ. GHILIMELE s. pl. (LINGV.) semnele citării? (pl.), (înv.) aducătoare, semnul aducerii. GHIMBER s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-âlb. ghinde s. v. CORABIE. GHIMPĂRIŢĂ s. (BOT.; Crypsis acul cuta} (reg.) iarba-vătămăturii, iarbă-ghimpoâsă. GHÎMPE s. 1. (BOT.; Onopordon acanthium) ciulin, scai, scaiete, (reg.) pălămidă, sita-ziue-lor. 2. (BOT.; Cenlaurea calcilrapa) scaiete,. scai-ghimpos, (reg.) vădană, pasul-dropiei. scai-mărunt, scaiul-drăcului, scai-voinicesc. 3. (BOT.; Ruscus aculeatus) (reg.) merişor. 4. (BOT. )■ mărăcine, spin, ţeapă, ţepuşă, (reg.) şteap. (Măceşul e plin de s-a înţepat intr-u.a ~ al măceşului.) 5. (ANAT.) ţeapă. (~ la arici.} glumpc s. v. HOLERĂ. SCAI. GHIMPOS adj. mărăcinos, spinos, ţepos,, (pop.) înghimpât, (înv.) ciulinos, scăios. (Plante terenuri ~.) GHIN s. (TEHN.) 1. (reg.) scoabă. (~ al< rotarului, dulgherului.) 2. semen. (~ pentriv tăierea copcilor In gheaţă.) ghincăr s. v. CIULIN, ghindăr s. v. GAIŢĂ. STEJAR. GI-llNDĂ s. spatie, treflă, (reg.) cruce. la jocul de cărţi.) ghindură s. v. AMIGDALĂ. GANGLIONU GLANDULĂ. gliinduros adj. v. GLANDULOS. GHINION s. nenoroc, neşansă, (înv.) ursuz-lîc. (A avut ~.) GHINIONIST adj. nenorocos, păgubos, (fam.> nebaftăs. (Om /V , J 329 GINGAŞ GHtNŢURĂ s. (BOT.; Gentiana) genţiană, (reg.i cupe (pl.\ ochinceâ, şerpinţă, fierea-păr^ fulului. q hi nţ ura s. v. FIEREA-PĂMlNTULUI. POTROACĂ. ŢINTAURĂ. (ji hi n ţuica s. v. FIEREA-PĂMÎNTULUL PO I R6ACA. ŢINTAURĂ. GHIOAGĂ s. (reg.) nagcâc, (înv.) sopă. servea ca armă de luptă.) ghioagă s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ, ghiol) s. v. PUTINĂ, g hiobulef s. v. PUŢIN ICĂ. GHIOC s. (BOT.; Centaurea phrygia) (reg.) tlibe, smoc, zglăvoc, floarea-fldrilor. «W.e s. v. ALBĂSTREA. ALRĂSTRICĂ. AL B A S T R IŢĂ. VINEŢEA. VINEŢ ICĂ. GHIOCEL s. (BOT.) 1. (Galanthus riivalis) •(rej.;.) aişor, clopoţei (pl.), coconei (pl.), cocorii! Ţ;].), primăvăriţă, primăvăruţă, pur, (Olt.) touicroşel. 2. ghiocei-mari (Leucojum aesti-viim; = (reg.) liişce (pl.), noduţe (pl.), omă-tuţe pl.). ghiocel s. v. NARCISĂ. ROŞAŢEA. gbmld s. v. BRÎNCT. GHIONT. IZBITURĂ. ÎM B R ÎN CEA L A. ÎMBRÎNCITURĂ. ÎMPUNSĂTURĂ. GHIONOÂIE s. (ORNIT.) ciocănitoare, (reg.) bocănit oare, scobitoare, tocănitoâre, verdâică, verdoâică, virdâre. (~ denumeşte mai multe specii de păsări arboricole.) g luonoaie-verde s. v. VIRDARE. GHIONOI s. (TEHN.) (prin Mararri. şi Transilv.) sâpă, (prin Transilv.) ştioâcă. (~ se foloseşte la lucrările de abataj.) GHIONT s. brînci, izbitură, îmbrînceală, îmbrîncitură, împinsătură, (reg.) ghiold, ştos, ■(Mold.) bleândă, dupâc, (Ban.) poâncă, (prin OU. şi Murit.) potirndg. (l-a dat un ~.) GHIONTI vb. a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se).imbrînci, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buşi, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghîoldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. şi Ban.) a (se) popindi. (Nu vă mai ~l) GHIONTI RE s. imboldire, îmbrînceală, •îmbriTiCire, îmbrîncitură, împingere, înghionteală, iiighiontire, (reg.) inghioldeâlâ, inghiol-dire. gbkudân adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOF 1.RLAN. VULGAR. (fhlorfân s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. (ŢiHOai vb. v. CHIORĂI. ghilda s. v. GLOABĂ. MÎRŢOAGĂ. GHIPS s. (MIN.) ipsos, (înv.) plăstru. {Statuetă de ~.) GHIRGĂ s. (BOT.; Triticum durum) (reg.) ■griu tare. GHIRLANDĂ s. (înv.) feston. (O ~ pe faţada unei clădiri.) ghinde s. v. URLU P. g iustină s. v. CARTOF. GHIUD&N s. (reg.) rîşchlg, (înv.) sugiuc. (~ este o specie de salam.) <|hiufă s. v. CHIBRIT. (jhiuj s. v. BABALÎC. BACCEA. BĂTRÎN. CĂZĂTURĂ. HODOROG. MOŞ. MOŞNEAG. RAMOLIT. (jhiumurluc s. v. GRĂNICER, cjhiume s. v. COLŢAR. DREPTAR. ECHER* ghiuighlulhi adj. v. TRANDAFIRIU. GHIVfîCT s. glastră, (pop.) oală, (reg.) sacsie, (Transilv.) răvâr. (Un ~ cu flori.) GHIVENTs. (TEHN. ) filet. (~ la o piesă.) GHIZD s. colac, margine, (înv. şi reg.) sto-bdr, (reg.) chei (pl.). (~ la flntlnă.) ghizdâv adj. v. ARĂTOS. CHIPEŞ. FRUMOS. GITIZDEI s. (BOT.) 1. (Lotus corniculatus) (reg.) motocel, trifoişte. 2. ghizdei mare (Lotus uliginosus) = (reg.) trifoişte. ghizdei s. v. CIJLBECEASĂ. PAPANAŞ. GIARDIÂZĂ s. (MED.) Iambiiază. GIBOZITÂTE s. (MED.) cifoză, cocoaşă,, (pop.) gheb, (Transilv. şi Ban.) pup, (Transilv.) pupui. GIBSÎT s. (MIN.) hidrargilit. GIG s. (SPORT) semischif. GIGÂNT s. colos, titan, uriaş, (reg.) tătâr. (Un ~ din basme.) GIGĂNTIC adj. 1. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiintîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfirşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (iivr.) mirâbil, (înv.) inanin, necrezut, (fig.) piramidâl. (A avut o şansă 2. colosal, enorm, fabulos, imens, uriaş, (înv. şi reg.) nămilbs, (înv.) urieşesc, (fig.) astrond-mic. (De proporţii ~.) 3. colosal, extraordinar, titanic, uriaş. (Eforturi ~.) GIGANTISM s. enormitate, imensitate. unei. construcţii.) gigea adj. v. ARĂTOS. CHIPEŞ. FRUMOS. gilăhiî vb. v. DUŞMĂNI. URÎ. VRĂJ-MĂŞI. •••;; gimnaziu s. v. LICEU. ŞCOALĂ SECUNDARĂ. GINECEU s. (BOT.) pistil. (~ al unei flori.) GINECOLOG s. mamoş, obstetrician. GINERE s. mire, (înv. şi pop.) peţitbr. (înv. şi reg.) mărit, (reg.) jhne, mireâz, mir6ţ, tînăr. (Ce ~ tlnăr î) GÎNGAŞ adj. 1. delicat, fin, graţios, suav, (Mold. şi Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată cu gesturi ~.) 2. debil, delicat, firav, fragil, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (înv. şi reg.) mirşav, ticălds, (reg.) gubav, morîn-glâv, (Mold. şi Transilv.) sighinâş, (Munt. şi Olt.) şîştav. (Un copil ~; o constituţie ^.) 3. anevoios, delicat, dificil, greu, (fig.) ingrât* (Am o misiune ~.) gingaş adj. v DIFICIL. MOFTUROS. NĂZUROS. GINGĂŞIE 330» GINGĂŞIE s. 1. delicateţe, fineţe, graţie, suavitate. (Gesturi pline de ~.) 2. tandreţe. (~ lui am simţil-o cu emoţie.) GINGIRÎCĂ s. (IHT.) 1. (Clupeonella cultri-ventris) (pop.) scrumbioâră. 2. (Clupeonella delicatula) sardeluţă. GINGIVÎTĂ s. (MED.) (pop.) roşeâţă. gini vb. v. OBSERVA. VEDEA. ZĂRI. gioălă s. v. ARŞIC, gioale s. pl. v. ARŞICE, gionât s. v. MEMBRU INFERIOR. PICIOR. gipsărită s. v. IPCĂRIGE. GIRA vb. a garanta, a răspunde, (pop.) a che/ăşui. (A ~ pentru cineva.) GIRÂNT s. (JXJR.) remitent. GIRATORIU adj. circular. (Sens ~ in circulaţie. ) GIRÂŢIE s. (TEHN., FIZ.) rotaţie. (Mişcare de ~.) gireâdn s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. PURCOI. ŞIRĂ. GIRODIRECTIONÂL s. '(AV.) compas giroscopic. GIRUETĂ s. (MET.) anemoscop. (Cu ~ se determină direcţia vuitului.) giugiuleâln s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE. giugiuli vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. MÎNGÎIA. GltJLGIU s. linţoliu, (înv. şi pop.) pînză, (înv. şi reg.) sovon, (reg.) păioâră, (prin Olt. şi Munt.) pînzuiâlă, (prin Ban. şi Transilv.) sălle, (înv.) cearşâf, grdbnic. (~ cu care se înveleşte mortul.) giumbtiş s. v. BUFONERIE. CARAGHIOS-LÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUŞLUC. GIUMBUŞLUC s. bufonerie, caraghioslic, clovnerie, comicărie, (rar) bufonădă, paiaţar-lîc, paiaţărle, (înv.) cabazlîc, giumbuş, mas-caralîc, mascăricitine, măscări?, (înv., în Mold.) gliidusie. giuşcă s. v. MARTIN. PESCAR RÎZĂTOR. PESCĂRUŞ. GIUVAER s. bijuterie, odor, podoabă, (înv. şi pop.) giuvaericâ, (pop.) sciilă, (înv.) left, (turcism înv.) tefaric. (Inele de aur şi alte ~ uri.) GIUVAERGIU s. bijutier, (reg.) argintar, giuvaericâ s. v. BIJUTERIE. GIUVAER. ODOR. PODOABĂ. / GIDE s. călău, (rar) torţionâr, ucigător, (înv. şi reg.) hingher, (reg.) hoher, (înv.) gea-lât, măcelâr, speculator. (~ executa pe cei condamnaţi la moarte.) GÎDILÂRE s. gîdilat, gidilătură. GÎDILÂT s. gîdilare, gîdilătură. GÎDILĂTtJRĂ s. gîdilare, gîdilat. GÎFÎÎ vb. a pufăi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ după atîta alergătură.) GÎFÎIÂLĂ s. gîfîit, pufăială, pufăire, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după un efort.) GÎFÎÎT s. gifiială, pufăială, pufăire, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după o fugă.) GiGÎÎRE s. gîgiit, gigiitură. (~ unei glşte.y T ,s* gigiire* gîgiitură. (~ giştetor.) GIGIITURĂ s. gîgîire, gîgîit. (~ 'gutelor.} gîlbăş s. v. SÎNGERETE. gîlca folcuţului s. v. GLANDĂ PANCREA- tica. pancreas. gîlca sămînţii s. v. GLANDĂ PROSTATI- CĂ. PROSTATĂ. / GILCĂ s. (MED.) umflătură, (poj>.) bol fă,, gîlmă, (reg.) bubîlcă, modîlcă, modovîlcă. mo-meâlcă, trâgăn, vîlcă, (Mold.) boşoâlcă. (O la git.) gîlca s. v. SCROFULĂ. GÎLCEĂVĂ s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie,, discuţie, disensiune, dispută, divergentă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zizanie,. (înv. şi pop.) price, pricină, sfâdă, (pop. şî fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) hârţă, (înv. şi reg.) pricâz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră,. poâncă, sfădălie, zoâlă, (Mold. şi Transilv.) poâră, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncişâre, judâţ, neaşezâre, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană,, prigonire, zavistie, zurbâvâ, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) gîlceâvă s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. NEM-ŢIŞOR. SCANDAL. SURGUCI. TĂMBĂ-LĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. gflcevi vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. SUPĂRA. gîlcevire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISE-SIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. GÎL-CEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. _ VRAJBĂ. ZÎZANIE. GÎLCEVITOR adj., s. arţăgos, certăreţ, scandalagiu, (rar) vociferant, (inv. şi pop.) zavragiu, (pop. şi fam.) ţîfnos, zurbagiu, (pop.) pricinâş, rînzos, (înv. şi reg.) sfâdnic, sfădâlnic, sfădicios, (reg.) arţăgâş, gîlcevos, potcâş, scan-dalds, sfădăios, sfădăreţ. sfădăuş, (Moid. şi Bucov.) circiogăr, (Transilv.) porav, (prin Olt.) prieinelnic, (prin Olt. şi Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic,, pricios, pricitdr, sfădâci, sfădi lor, (fig.) clonţos, colţos, ţăndăros. gîlcevitor adj., s. v. CÎRCOTAS. SICANA-TOR. gllecvos adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU, gilci s. pl. v. AMIGDALITĂ. GÎLGÎÎ vb. a bolborosi. (Un lichid care ~.) GÎLGÎIÂLĂ s. gilgiire, gilgiit, gilgiitură, GÎLGÎÎRE s. gilgiială, gîlgîit, gilgiitură. GÎLGÎÎT s. gilgiială, gilgiire, gilgiitură. GÎLGÎITtJRĂ s. gilgiială, gilgiire, gîlgîit, gfli s. v. EXCREMENT. FECALE, gîlmă s. v. GÎLCĂ. UMFLĂTURĂ, glmbosl vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎN-CÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI-PROSTI. PURTA. TRIŞA. 331 GÎNGURIRE gînceluit adj., s. v. LUETIC. SIFILITIC. GÎND s. 1. minte, raţiune. (Cină cu ~ n-ai gîndit.) 2. concepţie, convingere, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicţiune. (Are ~uri temeinice, serioase.) 3.fantezie, imaginaţie, închipuire. (îl poartă ~ cu mii de ani în urmă.) 4. calcul, idee, intenţie, plan, proiect, socoteală, (înv. şi reg.) propus, (înv.) cuget, duli, prâpozit, săvirşit, socotinţă, (fam.) combinâţie. (Nu şi-a putut realiza ~.) cţlnd s. v. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. POVATĂ. POVĂTUIRE. SFAT. VORBĂ. GlNDÂC s. (ENTOM.) 1. (Transilv.) pepe. 2. gindac-de-bucătărie (Blatta sau Periplaneta orientalis) = libarcă, şvab, gindac-de-casă, gîn-da c-negru, (reg.) gîzoâbă, taracân, (Bucov.) tarhân. ; gindac-de-casă (Blatta sau Periplaneta orientalis) = libarcă, şvab, gindac-de-bucătă-rie, gindac-negru, (reg.) gizoâbă, taracân, (Bucov.) tarhân; gindac-de-făină (Tenebrio molilor) = morar ; gindac-de-frasin (Lytta vesi-catoria) = cantaridă, (reg.) căţelul-frâsinului, gindae-de-turbă, mîţa-popii; gindac-de-grine (Gijirjiopleums pilularius) = gringoaşă ; gindac-de-hrişcă (Rliizotrogus solstitialis) = cără-buşeL hrişcar, cărăbuş-de-hrişcă; gindac-de-trandafir (Cetonia aurata) = ileană, (reg.) cărăbuş-verde ; gindac-negru (Blatta sau Peripla-neta. orientalis) = libarcă, şvab, gîndac-de-bucătărie, gindac-de-casă, (reg.) gîzoâbă, taracân, (Bucov.) tarhân. gindac s. v. OFIDIAN. ŞARPE, gtndac-de-gunoi s. v. BĂLIGAR. glndac-de-măi s. v. CĂRĂBUŞ, gindac-de-mătase s. v. FLUTURE-DE-MĂ-TÂSE. VIERME-DE-MĂTASE. gîndac-dc-turbă s. v. CANTARIDĂ. GÎN-DÂC-DE-FRASIN. gindac-negru s. v. MAMORNIC. gindac-puturos s. v. MAMORNIC. gîndac-scînteios s. v. LICURICI, glndacul-morţilor s. v. BORZĂ, glndăcel-scînteios s. v. LICURICI, gîndălac s. v. MORMOLOC. GINUI vb. 1. a chibzui, a cugeta, a judeca, a medita, a raţiona, a reflecta, (înv.) a medi-tarisi. a mîndri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ in linişte.) 2. a chibzui, a judeca, a socoti, (înv. şi reg.) a sămălui, (fig.) a cîntări, a cumpăni. a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 3. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a găsi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoâşte, a număra. (Eu ~ că aşa trebuie să facem.) 4. a concepe, a-şi .imagina, a-şi închipui, a vedea. (Cum ~ tu realizarea acelui lucru?) 5. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (rcg.j a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a nâşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) H. a bănui, a crede, a ghici, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va Intimpla astfel?) GÎNDÎRE s. 1. cugetare, meditare, meditaţie, reflectare, reflecţie, reflexie, (înv.) schep-sis. adlncă.)2. (FILOZ.) conştiinţă, cuget, spirit, suflet, (livr.) for interior, (înv.) cunoştinţă, ştiinţă, (grecism înv.) sinidisis. (Noţiunea de ~.) 3. intelect, judecată, minte, raţiune, spirit. (Operă a ~.) 4. intelect, înţelegere, judecată, minte, raţiune, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede.) 5. chibzuire, deliberare, judecare, (fig.) cumpănire, drămuire. (După o îndelungată ~.) GÎNDÎT adj. 1. chibzuit, cumpănit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 2. bun, chibzuit, folositor, înţelept, judicios, raţional, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.) GÎNDITOR s., adj. 1. s. cugetător, filozof, (înv.) cugetăreţ. (Un mare ~ materialist.) 2.s. filozof, înţelept. (Cei şapte ~ ai lumii antice.) 3. adj. cugetător, meditativ, reflexiv, (înv.) meditator, (glumeţ şi ir.) pansiv. (Un tip 'v.j 4. adj. îngîndurat, preocupat. (O figură ~.) G ÎNGÂN IE s. (ENTOM.) gîză, hexapod, insectă, (pop.) goangă, mhscă, (reg.) borză, (Transilv.) pepe. 0 GINGAV adj., s. bîlbîit, gîngăvit, gîngîit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pîtcâv, (Transilv.) şişcav, (prin Olt.) şişcăvit, (prin Transilv.) tîntav. (Un om ~.) GÎNGĂVEÂLĂ s. bîlbîială, bîlbîire, bîlbîit, gîngâvire, gîngăvit. (~ cuiva.) GÎNGĂVÎ vb, 1. a se bîlbîi, a se gîngîi, (reg.) a se tîntăvi, (Ban.) a pîtcăi, (Transilv. şi Olt.) a şişcăvi. (Se ~ cind vorbeşte.) 2, a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mor-moti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce tot ~ acolo?) GÎNGĂVIRE s. bîlbîială, bîlbîire, bîlbîit, gingăveală, gîngăvit. (Ce e ~ asta la el?) GÎNGĂVIT adj., s. bîlbîit, gingav, gîngîit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pîtcâv, (Transilv.) şişcav, (prin Olt.) şişcăvit, (prin Transilv.) tîntav. (Un om ~.) GÎNGĂVÎT s. bîlbîială, bîlbîire, bîlbîit, gingăveală, gîngăvire. (~ cuiva, In vorbire.) GÎNGÎI vb. a se bîlbîi, a se gîngăvi, (reg.) a se tîntăvi, (Ban.) a pîtcăi, (Transilv. şi Olt.) a şişcăvi. (Se ~ cînd vorbeşte.) GÎNGÎIT adj., s. bîlbîit, gîngav, gîngăvit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pîtcâv, (Transilv.) şişcav, (prin Olt.) şişcăvit, (prin Transilv.) tîntav. G ÎN GURI vb. 1. (prin Munt.) a şopeltivi, (prin Olt.) a ştiorlîcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele^.) GÎNGURÎRE s. 1. gîngurit. (~ copiilor mici.) 2. gîngurit, uguire, uguit. (~ porumbelului.) GÎNGURIT 332 GÎNGURÎT s. 1. gîngurire. copiilor mici,) 2. gîngurire, uguire, uguit. (~ porumbeilor.) GÎNJ s. ( TEHN.) (reg.) gtijbă, petâucă, (prin Munt.) sucittiră. (~ la căruţă.) fllnj s. v. APĂRĂTOARE. CHINGĂ. COARDĂ. COCÎRLĂ. CRIVAC. POTÎNG. RÎNCĂ. cjînjei s. v. PÎRPĂRITĂ. GÎNSAC s. (ORNIT.) gîscan. / GIRBIŢĂ s. (BOT.; Limodorum abortivum) (reg.) sâlhă. gîrbiţăs v. CEAFĂ. GREABĂN. GRUMAZ. A GIRBOV adj. 1. ghebos, ghehoşat, gîrbovit, încovoiat. (Om ~ de bătrlneţe.) 2. adus, aplecat, coeîriat, cocoşat, curbat, girbovit, înclinat, Încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spatele /V . ) GÎRBOVl vb. a se cocîria, a se '•ocoşa, a se gheboşa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrtneiii.) GÎRBOVÎT adj. 1. ghebos, gheboşat, gîrbov, încovoiat. (Om ~ de bătrlneţe.) 2. adus, aplecat, cocîrjat, cocoşat, curbat, gîrbov, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit, (Cu spatele ~ de povară.) GÎRLĂ s. (GEOGR.) (Transilv. şi Mold.) ponor. glrllci s. v. LIMBĂ. glrloâfă s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE. gîrnişor s. v. PORUMB. GÎSCAN s. (ORNIT.) gînsac. gîscă s. v. BOŢ. BROASCĂ. BULZ CO-COLOS. MUTELCĂ. PIULIŢĂ. ŞURUBELNIŢĂ. GÎT s. 1. (ANAT.) grumaz, (pop.) junghetdră, (reg. şi fam.) guşă, (reg.) gîtlân. 2. duşcă, gură, înghiţitură, sorbitură, (Transilv.) scdpot. tTrage un ~ de vin.) 3. (reg.) bureâ, burlui. { /X/ la pllnie.) gît sv v. MĂSEA. GÎTAR s. (reg.) grebănâr, hamut, spătâr. la ham.) gîtită s. v. BEREGATĂ. GÎTLEJ. LA-’ RINGE. gîtlân s. v. BÎTLAN. GÎT. GRUMAZ. STÎRC CENUŞIU. GÎTLEJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghi-ţitoârc, (reg. şi fam.) guşă, (reg.) gîtiţă, guşter, (înv.) grumâz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.) gâtlej s. v. LARINGE. GiTUl vb. 1. a strangula, a sugruma, (rar) a jugula, (înv. şi reg.) a îneca, a suguşa, (reg.) a îmberegăţi, a înnăduşi, a năduşi, a stru-guşa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tllha-rul l-a ~.) 2. a se îngusta, a se strimta, a se sugruma, (rar) a se subţia, (înv. şi reg.) a se strimt ora. (în acel loc valea se ~.) GÎTUlRE s. 1. strangulare, sugrumare, (rar) jugulare, stranguldţie, (înv.) sugrumător ă. (~ unei persoane.) 2. gîtuitură, sugrumă! ură. (~ unui flacon.) GÎTUÎT adj. 1. strangulat, sugrumat, (înv.) auguşât. (Persoană ~.) 2. înăbuşit, înecat, sugrumat. (Cu glasul ~ de emoţie, spuse...) GÎTUITURĂ s. 1. sugrumătură. (~ unei persoane.) 2. gîtuire, sugrumătură. (~ unut flacon.) gîţă s. v. COADĂ. COSIŢĂ, glza-bâului s. v. BĂL1GAR. glza-călului s. v. MUSCA-CALULUI. Ă GIZĂ s. (ENTOM.) gînganie, hexapod, insectă, (pop.) goângă, muscă, (reg.) borză, (Transilv.)-pâpe. gîză s. v. MUSCĂ. glzoăbă s. v. GÎNDAC-DE-BUCĂTĂR IE. GÎNDAC-DE-CASĂ. GÎNDAC-NEGRU. LI-BARCĂ. ŞVAB. glacial adj. v. DISTANT. NEPRIETENOS, NESOCIABIL. REZERVAT. GLACIAR s., adj. (GEOL.) 1. s. pleistocen, (ieşit din uz) diluviu. 2. adj. pleistocen, (ieşit din uz) diluviân. (Epoca ~.) GLADIATOR s. (înv.) boinic. (Un ^ lupta tn arenă.) GLADlOLĂ s. (BOT.; Gladiolus gandauensis) (pop.) săbitiţă, (reg.) săbioârâ, (prin Transilv.) crin-r6şu. GLÂD1Ş s. (BOT.; Acer talaricum) glădici, (reg.) verigâr. gladlş s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR. ' LAF s. (CONSTR.) pervaz, (pop.) pricind* (reg ) parapei, (prin Ban. şi Transilv.) tăblă-glagore s. v. JUDECATĂ. MINTE. RAŢIUNE. glâja s. v. STICLĂ. GLÂNDĂ s. (ANAT.) glandă corticosuprarenală = cortex suprarenal; glandă genitală = gonadă ; glandă pancreatică = pancreas, (înv.) gîlca folcuţului; glandă pineaiă = e p ii iz a ; glandă proslatică = prostată, (înv.) giica sămînţii; glandă sebacee -- (pop.) glandă gră-soâsă; glandă suprarenală = capsulă suprarenală. glandă grăsoâsă s. v. GLANDĂ SEBACEE. GLANDtJLĂ s. (ANAT.) (pop.) ghlndură. GLANDULOS adj. (ANAT.) (pop.) ghin-durâs. GLAS s. 1. cuvînt, grai, gură, voce, (iivr.) verb, (pop.) limbă, (reg.) boâce, (înv.) rost. (încă nu i-am auzit ~.) 2. timbru, ton, voce, (pop.) viers. (Avea un ~ grav, plăcui tic.) H. ciripit, piruit, (reg.) piruiâlă, piruitiiră, (prin Olt.) ştiorlîcăiâlă. (~ de păsărele.) 4. (BIS.) canon, cintare. (Corul clntă un ^.) glas s. v. CUVÎNT. ŞTIRE. TERMEN. VESTE. VORBĂ. GLASÂT adj. (înv.) zăhărit. (Fructe ~.> glăsnică s: v. VOCALĂ. GLÂSTRĂ s. ghiveci, (pop.) oâiă, (reg.) sacsie, (Transilv.) răvâr. (O ~ cu fiori.) Blâvă s. v. CAP. CAPITOL. CAPĂŢlNĂ. CRANIU. CUTIE CRANIANĂ. HÎRCĂ. SCĂFÎRLPE. TIGVĂ. ŢEASTĂ. GLAZURxA vb. a emaila, a smăîţui. (A ~ un vas de ceramică.) GLAZURÂRE s. emailare, smăiţuire, smălţuit, (înv.) smălţuit Oră. (~ vaselor de ceramică.) GLAZURAT adj. emailat, smălţuit, (rar) smălţât. (Vas de ceramică 333 GLORIE GLAZURĂ s. 1. email, smalţ, (reg.) călăi, maz, mâzlu, mortasîncă, smînţuiâlă. (Vase de ceramică cu ~.) 2. cuvertură. (~ pentru obiecte de faianţă.) GLĂDÎCI s. (BOT.; Acer tataricum) gladiş, (reg.) verigăr. GLĂDIŢĂ s. (BOT.; Gleditschia triacanthos) plătică, (reg.) roşcovâr, salcîm, roşcov-sălbătic. cjîăjer s. v. GEAMGIU. STICLAR, tjlăjcrie s. v. STICLĂRIE, ijlăjiţo s. v. STICLUŢĂ, cjlăjiiţă s. v. STICLUŢĂ, gl&meie s. v. MĂGURĂ. MOVILĂ. GLĂSCIOR s. glăsuţ. (Un ~ de copil.) glăsi vb. v. BOCI. CĂINA. CÎNTA. EXECUTA. INTONA. INTERPRETA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. ROSTI. SPUNE. T ÎN GUI. VĂICĂRI. VĂITA. VORBL ZICE. ylăsui vb. v. BOCI. CĂINA. CÎNTA. EXECUTA. INTONA. INTERPRETA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. ROSTI. SPUNE. TlNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. VORBI. ZICE. glăsuire s. v. TEXT. GLĂSUŢ s. glăscior. (I-am auzit ~.) glăvăjînă s. v. CĂPĂTÎNĂ. CRANIU. CUTIE CRANIANĂ. HÎRCĂ. SCĂFÎRLIE. TIGVĂ. ŢEASTĂ. GLĂVOÂCĂ s. (UIT.) 1. (Gobius kessleri) (reg.) mitroăcă, mitrocăr, guvidie-de-bâltă. 2,. (Gobius fluviali tis) (reg.) guvidie-de-vâd, porcuşor-de-vâd. GLEZNĂ s. (ANAT.) (pop.) oul-piciorului. GLICOL s. (CHIM.) elilenglicol. GLTCOZIDA s. (BIOL.) heterozidă. GLIE s. (Mold.) brazdă. (O ~ de pămlnt.) GLIE s. (ANAT.) nevroglie. fllie s. v. CÎMP. OGOR. PATRIE. PĂ-MÎNT. ŢARĂ. ŢARINĂ. gligan s. v. MlSTRET. PORC MISTREŢ. PORC SĂLBATIC. GLISA vb. ( TEHN.) a culisa. (O uşă care ~ .) GLISARE s. (TEîIN.) culisare. (~ unei uşi.) ^ GLOABA s. 1. (ZOOL.) mîrţoagă, (pop.) dîrloăgă, mărţfnă, (reg.) bijoâgă, drfglă, ghip-cân, melită. rnînzăc, şârîă, talaniţă, toroâpă, (Transilv.) dăbiiă, (Mold.) dirdălă, jărpân, (prin Munt.) mcleâjă, (prin Transilv.) melegăr, (prin Ban.) mîrţogâriu, (prin Transilv. şi Munt.) pîrţotin, (prin Transilv.) renghi, (prin vestul Transilv.) scirtoâgă, (fam.) râblă. (Căruia era trasă de o ~.) 2. (reg.) ispâşă, tălpăşâg. (~ era amenda plătită pentru paguba făcută de vitele intrate In semănături străine.) 3. herîie, za-vescă. (~ era taxa plătită pentru a împiedica redeschiderea unui proces.) gloabă s. v. AMENDĂ. PENALITATE. PENALIZARE, yioăntă s. v. BULBUC. GLOATĂ s., adv. 1. s. bandă, buluc, ceată, cîrd, droaie, grămadă, grup, mulţime, pilc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) ca nară, ciurdă,-mişină, (Olt. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clăpie, (înv.) cin, tacîm. (O ~ de copii.) 2. adv. buluc, droaie, grămadă, valvîrtej. (S-au repezit ~ spre el.) 3. s. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) mulţime, norod, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. şi reg.) poporane, (înv.) calabalfc. 4. s. (depr.) adunătură, strîn-sură, şleahtă, (Ban.) zbor. (Nu e declt o ~ de neisprăviţi.) 5. s. (MIL.) (înv.) hălotă, tabără. (Pedestrimea rurală se numea In trecut şi ~.) gloată s. v. COLECTIVITATE. MASĂ. MULŢIME. GLOB s. 1. sferă, (rar) rotoghilă. (Un ~ de metal.) 2. (rar) băşică. (~ colorat care se pune prin grădini.) 3. cilindru, sticlă, (reg.) bur-lui, ţilindru. (~ de lampă.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoaşă, scovîrlic. (~ al ochilor.) 5. (GEOGJR., ASTRON.) sferă. (~ pămlntcsc.) 6. lume, pămint, (rar) mapamond. (A făcut înconjurul ~.) GLOBAL adj. total. (Rezultat ~.) globi vb. v. AMENDA. JEFUI. PENALIZA. PRĂDA. globfrc s. v. AMENDĂ. PENALITATE. PENALIZARE. GLOBULÂR adj. sferic, sferiform, (livr.) orbiculăr, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.) GLOBULĂ s. (ANAT.) globulă albă = leu-cocită ; globulă roşie = eritrocit. hematie. GLOBULEŢ s. globusor. GLOBUŞOR s. globuieţ. glod s. v. MÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. w GLODĂRĂIE s. glodărie. (înv.) glodişte. (Pe drum era ~.) GLODĂRÎE s. glodăraie, (înv.) glădişte. (Un drum. plin de ~.) GLODÎ vb. a bate, a freca, a roade. (Mă ~ pantofii.) glodişte s. v. GLODĂRAIE. GLODĂRIE. giodăs adj. v. MÎLOS. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. NĂMOLOS. NOROIOS. GLODUROS adj. bolovănos, pietros, (rar) bolovănit, bulgăros, (reg.) stolohănos, (prin Transilv. şi Ban.) bordds, (Ban.) buşbs. (Pămint, teren ~.) gloduros adj. v. MÎLOS. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. NĂMOLOS. NOROIOS. glogozeâlă s. v. AFLUENŢĂ. AFLUX. AGLOMERAŢIE. GRĂMĂDEALĂ. ÎMBULZEALĂ. ÎNGHESUIALĂ. ÎNGRĂMĂDEALĂ. ÎNVĂLMĂŞEALĂ. GLONŢ s. 1. cartuş, (reg., mai ales în Transilv. şi Ban.) patron, (înv.) fişic. (A mai tras un ~.) 2. (pop.) plumb, (Transilv. şi Ban.) şiret. (Ciuruit de ~.) GLORIE s. 1. grandoare, măreţie, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul de ~.) 2. cinste, cinstire, elogiu, laudă, mărire, omagiu, preamărire, prea-slăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfâlă, pohvalenie. (Să aducem ~ eroilor patriei.) 3. (concr.) fală, mîndrie. (El este ~ ţării noastre.) 4. celebritate, faimă, prestigiu, renume, reputaţie, (fig.) strălucire. (Şi-a cişli-gat o ~ fără precedent.) 5. (concr.) celebritate, (înv.) iluslraţiune. (A ajuns o ~ g. medicinii.) GLORIFICA 334 GLORIFICA vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălţa, a prealăuda, a prea-rădica, a ridica, a slavoslovi. (Sâ-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să y ziua de fată.) GLORIFICARE s. 1. elogiere, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltâre, (înv.) prea-lăudâre, preaslăvie, sărbătorire. (~ a unui erou.) 2. binecuvîntare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) GLORIFICAT adj. binecuvîntat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. GLORIOS adj. 1. eroic, strălucit, vitejesc, (pop.) voinicesc. (O faptă ~ de arme.) 2. mărit, (înv. şi pop.) slăvit. (~ domn al Moldovei.) 3. falnic, strălucit, (înv.) fălos. (Un viitor ~.) GLOSA vb. 1. a explica. (A ~ cuvintele dificile dintr-un text.) 2. a adnota. (A ~ un text clasic.) GLOSÂR s. 1. (înv.) scară. (~ la un text.) 2. lexic, vocabular. (~ regional.) GLOSĂ s. comentariu, explicaţie, notă. (~ la un text.) glosă s. v. LIMBĂ-DE-MARE. GLUCID s. (BIOL.) zahar, hidrat de carbon. GLUCINIU s. (CHIM.) beriliu. (~ este un metal.) GLUCOZA s. (CHIM.) zahăr de struguri. GLtîMĂ s. 1. ghiduşie, năzbitie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ştrengărie, (prin Ban.) poşo-vâică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şagă, (prin Ban. şi Transilv.) şâlmă, (prin Transilv. şi Olt.) şoâdă, (prin Olt. şi Munt.) şoână, (Transilv., Ban. şi Olt.) şozenie, (Transilv.) şozie, (Mold.) tămăşâg, (prin Olt.) zgoândă, (înv.) cabazlfc, (fam.) pehlivă-nie. (A face o ~.) 2. anecdotă, spirit, (reg.) polojenie, (fam.) banc. (Să vă spun o ~ foarte reuşită.) 3. snoavă, (reg.) polojenie, (Munt., Olt. şi Mold.) dâfie, (Mold.) iznoâvă, (Mold. şi Bucov.) palotie, (Munt.) trântie (Culegere de ~e.) 4. farsă, festă, ghiduşie, păcăleală, păcăli-tură, poznă, ştrengărie, (pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) năsărfmbă, păcală, (Ban. şi Transilv.) mişculănţă, (prin Ban. şi Transilv.) şâlmă, (prin Transilv.) şăncălănie, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălie, (înv.) bosmâ. (Lasâ-te de ~e!) GLUMEŢ adj. hazliu, poznaş, vesel, (pop. şi fam.) ghiduş, hîtru, mehenghi, mucalit, ştrengar, şugubăţ, (înv. şi reg.) şăgâci, (reg., mai ales în Mold.) şăgalnic, (reg.) pozneţ, snovos, (Mold.) chisnovât, (Olt.) potcâş, (prin Mold.) prujâlnic, prujitor, (prin Olt.) snovâlnic, (prin Transilv.) şăncăleţ, şăncălos, şodomân, (prin Transilv. şi Olt.) şodos, (prin Transilv.) şolo-meţ, (prin Bucov. şi Mold.) şotelnic, (Bucov.) şotios, (Mold.) tămăşâlnic, (prin Olt.) zgon-dos, (înv.) poznâtec, poznit, zefliu. (E un om tare ~ !) GLUMÎ vb. (Mold.) a pruji, (prin Ban. şi Olt.) a şodi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a şugui, (prin Olt.) a zgondi. (Rid si ~.) GNOSEOLOGIE s. (FILOZ.) epistemologie, teoria cunoaşterii. goâmbă s. v. BORZĂ. GOĂNĂ s. 1. alergare, alergătură, fugă, (Bucov.) scopcă, (înv.) repeziş, repezitură. (A ţinut-o tot Intr-o ~.) 2. fugă, viteză, zbor. (Mergi la el In ~ şi adu-l aici.) 3. alergare, alergătură, fugă, umblătură, umblet, (reg.) ştra-pâţ, (Ban.) prepurtâre, (prin Transilv.) ştrâpă. (După ceasuri de ~.) 4. bătaie, gonire, hăituială, hăituire, scornire, stîrnire, (pop.) zgornlre. (~ vinatului.) 5. haită. (O ~ organizată la vinat.) 6. gonire, împreunare, montă, (reg.) montare, sărit. (~ la vite.) goândă s. v. BORZĂ, goangă s. v. FUGĂU. G ÎNGÂN IE. GÎZĂ. HEXAPOD. INSECTĂ. goangă-dc-mărhă s. v. MUSCĂ-COLUM-BACĂ. goangă-pucioâsă s. v. PLOSNIŢĂ-DE- CÎMPV GOÂRNĂ s. (MIL.) trîmbiţă, trompetă, (înv.) trompă, trubă. goâţă s. v. CARTOF. GODĂC s. (ZOOL.) (reg.) godin, godinâc. (Porcul pină la un an se numeşte ~.) GODEU s. creţ, cută, fald, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ al unei rochii.) godin s. v. GODAC, godinâc s. v. GODAC, godină s. v. PĂTLĂGEA. VÎNĂTĂ. goeland s. v. PESCĂRUŞ. GOELETĂ s. (MAR.) (rar) şuner. (O ~ cu două catarge.) goghie s. v. BABUSCĂ. OCHEANĂ. gogi vb. v. BOLI. PIROTI. TÎNJI. ZĂCEA, gogire s. v. BOLIRE. ZĂCERE. ZĂCUT. GOGOÂŞĂ s. 1. (reg.) crâflă, (Transilv. şi Ban.) croâfenă, (Bucov.) pampuşcă, (Transilv. şi Ban.) pâncovă. 2. (ENTOM.) cocon. (~ al viermilor de mătase.) 3. (BOT.; Physalis alke-kengi) păpălău, (reg.) băşică, băşicuţă, beşicuri (pl.), boboreâ, bubuclie, curcubeţică, dalâc, papele (pl.), puf, pufai, pufulete, buruiană-de-âbubă, cireaşa-evreului, cireaşă-jidoveâscă, fu-sui-sălbâtec-, iarba-bubei. 4. (BOT.; Globaria gigantea) (reg.) puf, pufăi, băşina-câlului. 5. (BOT.; Lycoperdon bovista) (reg.) puf, pufai, pufulete, băşica-porcului, beşina-lupului, be-şina-porcului, beşina-vulpii, beşul-porcului, ră-suflătoarea-pămîntului. 6. gogoaşă de ristic = gală, gogoaşă de stejar, (rar) galeşă, (reg.) moţochină, gogoaşă de cerneală; gogoaşă de stejar = gală, gogoaşă de ristic, (rar) galeşă, (reg.) moţochină, gogoaşă de cerneală. gogoaşă s. v. BULB. CARTOF. CRISALIDĂ. GLOB. INVENŢIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCI-TURĂ. NEADEVĂR. NIMFĂ. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. PUPĂ. SCOR-NEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ. gogoaşă de cerneală s. v. GALĂ. GOGOAŞĂ DE RISTIC. GOGOAŞĂ DE STEJAR. 335 GONIT gogoman adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. GOGOMĂNIE s. nătîngie, neghiobie, nerozie, nesocotinţă, prostie, stupiditate, (rar) neto-ţie, (înv. şi reg.) nătărăle. (A dovedit o mare ~.) GOGONÂT adj. (reg.) bobonât, dodoleţ. (De formă />*/.) gogoriţă s. v. BAUBAU. GOL adj., s. 1. adj. despuiat, dezbrăcat, dezgolit, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Tran-silv. şi Mold.) tîrşit. (Om ~.) 2. adj. golaş, pleşuv, (rar) pleş. (Un virf muntos ~.) 3. adj. deşert, vid, (înv. şi pop.) sec, secat, (înv.) pustiu. (Un vas ~.) 4. adj. golit, secat, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) 5. adj. găunos, sec. (Nuci 6. adj. deşert, nelocuit, nepopulat, pustiu, (înv.) pustiicios. (O aşezare ~.) 7. adj. deşert, necultivat, pustiu, sălbatic, vid, (înv. şi reg.) săcrăt, (înv.) pustiicios, pustiit. (Loc, ţinut ~.) 3. s. vid. (Se face un mare ~ In jurul său.) 3. adj. neincărcat, (reg.) sec. (Avea arma ~.) 10. adj. necirculat, neumblat, pustiu. (Drumuri ~.) 11. adj. liber, neocupat, (înv. şi pop.) slobod. (în sală a rămas un scaun ~.) 12. adj. alb, nescris. (Rînd ~ pe o foaie scrisă.) 13. s. lacună, lipsă. (Completează ~ urile.) 14. adj. simplu, (înv. şi reg.) sec. (A mincat pline ~.) GOLÂN s. derbedeu, haimana, vagabond, (pop. şi fam.) teleleu, (reg.) hîrbâr, hîrbâ-reţ, uliţâr, (Mold.) dulandraglu, (prin Olt.) jarcalăte, (Mold.) lâinic, (prin Munt.) teăcăr, (Mold. şi Transilv.) uliţârnic, (Transilv. şi Ban.) vandralău, vandrâş, vandroc, vandrocâş, (prin Transilv.) verbuncâş, (înv.) ştrengâr, zampara-glu, (înv., în Transilv.) buduşlău, (fam.) bate-poduri. (E un ~ fără pereche!) GOLÂŞ adj. 1. (Transilv. şi Ban.) peleâg. (Pasăre ~.) 2. gol, pleşuv, (rar) pleş. (Un virf muntos ~.) GOLĂNIE s. (înv.) strengărle. golătăte s. v. GOLICIUNE. NUDITATE. GOLDÂN s. (BOT.; Prunus insititia) ren-glot, (reg.) culcuduş, prun gogonăţ, (Transilv.) crichln. GOLDÂNĂ s. (BOT.) renglotă, (rar) mira-belă, (prin Transilv.) crichlnă. GOLF s. (GEOGR.) (înv.) cotitură, sin, sin. de mare.) GOLFULEŢ s. (GEOGR.) (înv.) sînişor. GOLI vb. 1. a descărca, a deşerta, (rar) a vida, (pop.) a zvînta, (înv. şi reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (A ~ roaba.) 2. a elibera, a evacua, a libera. (A ~ o locuinţă.) 3. a seca, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.) goli vb. v. DESPUIA. DEZBRĂCA. DEZGOLI. JEFUI. PRĂDA. GOLICIUNE s. nuditate, (pop.) golătăte. goliciunea-îetii-pădârii s. v. BARBA-PO-PII. golie s. v. COCOR. GOLÎRE s. 1. descărcare, descărcat, deşertare, deşertat, golit. (~ unei roabe.) 2. eliberare, evacuare, liberare. (~ unei locuinţe.) golire s. v. DESPUIERE. DEZBRĂCARE. DEZGOLIRE. GOLIT adj. gol, secat, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) GOLÎT s. descărcare, descărcat, deşertare, deşertat, golire. (~ unei roabe.) golîmb s. v. PORUMBEL, golîmbâr s. v. PĂTUL. PORUMBAR. PORUMBĂRIE. golîmbiţă s. v. PORUMBIŢĂ. GOLOGĂN s. ban, franc, para, (înv. şi pop.) sorocovăţ, (pop. şi fam.) pitâc, sfanţ, (reg. şi fam.) piţulă, (astăzi fam.) arginţi (pl.), (fam.) capital, (arg.) lovele (pl.), mângări (pl.), mardei (pl.), materiâl. (A rămas fără ~i.) GOLOMAŢ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă. golomoz s. v. BOT. BULZ. COCOLOS. MOLOZ. golomozî vb. v. BOŢI. MOTOTOLI. SIFONA. ^ GONÂCI s. bătăiaş, gonaş, minător, hăi-taş, (reg.) ciocănâş, hăităr, (prin Mold.) botăş. (~ la o vlnătoare.)^ gonaci s. v. FUGĂU. GONADĂ s. (ANAT.) glandă genitală. GONÂŞ s. bătăiaş, gonaci, liăitaş, minător, (reg.) ciocănâş, hăităr, (prin Mold.) botăş. (~ la o vinătoare.) gongălâu s. v. CĂRĂBUŞ, gongoni vb. v. GRUNGUNI. GURLUI. GONGORISM s. (LIT.) culteranism, cultism. (~ a apărut în Spania.) GONI vb. 1. a alerga, a fugi, (înv. şi reg.) a cure, (reg.) a (se) încura, (Bucov.) a scopci. (Calul ~.) 2. a alerga, a fugări. (îl ~ prin toată curtea.) 3. a hăitui, a scorni, a stîrni, (pop.) a zgorni. (~ vinatul din birlog.) 4. a alunga, a izgoni, a respinge, (înv.) a împinge. (îl ~ pe inamic.) 5. a alunga, a exila, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a~ din ţară.) 6. a alunga, a depărta, a izgoni, a îndepărta, (rar) a prigoni a răzmeri, a surghiuni, (înv. şi pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. şi reg.) a întiri, a mîna. a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. şi Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. şi Ban.) a sprinji, (Transilv. şi Maram.) a ţipa, (Ban. şi Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a răşchira, (fam.) a mătrăşi, (fam. fig.) a mătura. (L-ci ~ de la casa lui.) 7. a (se) împerechea, a (se) împreuna, a (se) încrucişa, (pop.) a (se) căţeii, a (se) însoţi, (reg.) a (se) pui. (A ~ vitele cornute mari.) GONIRE s. 1. bătaie, goană, hăituială, hăituire, scornire, stîrnire, (pop.) zgornîre. (~ vi-natului din birlog.) 2. alungare, izgonire. (~ cuiva de acasă.) 3. alungare, exilare, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire, (livr.) relegâ-re, relegâţie. (~ cuiva din patria sa.) 4. goană, împreunare, montă, (reg.) montâre, sărit. (~ la vitele cornute.) GONIT adj., s. 1. adj. alungat, izgonit, (astăzi rar) surghiunit, (înv. şi pop.) oropsit. gonitoare 338 2. adj., s. alungat, exilat, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relegât, (inv.) surghiun. gonitoare s. v. SClNTEIOARĂ. SCÎN-TEIUŢĂ. gonitor s. v. TAUR. gonîţâr s. v. FUGĂU. GONOREE s. (MED.) blenoragie, (pop.) scula ment, (reg.) frîntură, scurgere, scur-soâre, (înv.) scursură, fl ord fină s. v. CONTRABAS, gorgoni vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. GORNIG s. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) croitor. gornic s. v. PĂDURAR. PÎNDAR. GORNIST s. (MIL.) trimbiţaş, trompet, trompetist, (rar) trîtnbiţâr, (înv.) trîmbâci, trîmbicâr, trompetâş, trubâci. GORIJN s. (BOT.; Quercus petraea) (pop.) slădun, tufân, (Olt. şi Ban.) ceroi. gorun s. v. MOŞMON. gospod adj. V. DOMNESC. VOIEVODAL. GOSPODAR s. (înv.) căsâr, căsâş. (în curte ne-ci inllmpipal ~.) gospodar s. v. BĂRBAT. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. SOT. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. GOSPODĂRESC adj. casnic, domestic, familial. (Treburi ~.) GOSPODĂRI vb. a administra, a cîrmni, a conduce, (înv. şi pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (inv.) a ispravnici, a ocirrnui. (A ~ treburile, publice.) GOSPODĂRIE s. 1. (inv. şi reg.) namestie. (Are o ~ frumoasă.) 2. menaj. (îşi face singură ~.) gospodărie s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MENAJ. GOSPODĂRIRE s. administrare, administraţie, cîrmuire, conducere, (inv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernislre, isprăvnicle, ocinnulre. (~ treburilor publice.) gospodln s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. GOSPODINĂ s. casnică, (rar) menajeră, gost s. V. INVITAT.MUSAFIR. OASPETE, gotcân s. v. COCOŞ-DE-MUNTE. COCOŞ-S ĂL BAT IC. golea s. v. CHICIURĂ. PROMOROACĂ. <1 o tea-roşie s. v. GĂINUŞĂ. IERUNCĂ, gotovi vb. v. PREGĂTI. PREPARA, govie s. v. MIREASĂ, goz s. v. GUNOI. IMPURITATE. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. GRÂBĂ s. I. iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor, (rar) grăbire, (înv. şi pop.) repejune. (A făcut ceva în mare ~.) 2. urgenţă, zor, (Transilv.) sorgoşeălă, (înv.) sirguială. (E mare ~ să...) 3. precipitare, precipitaţie, pripă, pripeală, pripire, zor. (Ce e ~ asta?) GRĂBNIC adj., adv. 1. adj. grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (inv. şi pop.) silit, silnic, (înv.) pripitdr. (Un mers ~.) 2. adv. iute, rapid, repede, tare. (Alerga clnd mai cîrid mai încet.) 3. adv. imediat, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripeşte. (Vino ~ să vezi.) adv. curind, devreme, fuga, imediat, iute, îndată, ncîntîrziat, numaidecit, rapid, repede, (rar) tudlla, (pop.) degrâbă, momentan, (înv. şi reg.) nepristân, numai, (reg.) mintenăş, mln-teni, (înv.) peşin, techcr-mecher. (Sa te întorci ~ !) 5. adj., adv. imediat, neîntîrMat, operativ, prompt, rapid. (O intervenţie ~; a intervenit ~.) 6. adj. presant, urgent, (Transilv.) sorgoş. (Treburi ~ îl cheamă în provincie.) GRAD s. 1. (prin Transilv.) stric. (~ alcoolic.) 2. nivel, stadiu, treaptă. (~ de dezvoltare.) 3. funcţie, rang, (inv.) ridicare. (Are ~ de director.) 4. poziţie, rang, situaţie treaptă, (înv.) stepenă. (~ cel mai înalt In ierarhia socială.) GRADA vb. a doza, a nuanţa. (A-şi ** efectele.) GRADÂRE s. dozaj, dozare, nuanţare. (*>* efectelor. Ţ GRADAT adj., adv. 1. adj., adv. progresiv, treptat, (înv.) scărlş. (Dezvoltare se dezvoltă ~.) 2. adj. succesiv, treptat. (O înşiruire ~.) GRADAT adj., s. (MIL.) galonat. GRADĂŢIE s. diviziune. (~ la un termometru.) GRAFIC s. diagramă. (~ al unui fenomen. ) GRAFIE s. scriere, scris, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~.) grafiile adj. v. GRAVITAŢIONAL. GRAFIT s. (MIN.) plombagină. GRAI s. 1. cuvint, glas, gură, voce, (livr.) verb, (pop.) limbă, (reg.) boâce, (inv.) rost. (Nu i-arn auzit încă 2. limbaj. (Omul e înzestrat cu ~.) 3. (LINGV.) (livr.) idiom, (impr.) dialect. (Un ~ regional.) grai s. v. CUVÎNT. TERMEN. VORBĂ. GRAJD s. (înv. şi reg.) sălaş, staul, (reg., mai ales in Transil v.) poiată, (Transilv.) cobăL teăţâ, (Mold. şi prin Transilv.) patul, (prin Mold.) serai, (Ban.) ştal, (prin Transilv., Maram. şi Mold.) ştalău. (Ban.) ştaiog. (Vilele se adăpostesc in ~.) GRAM s. (pop.) dram. (Nu are nici un ~ de sare.) GRAMOFON s. patefon. GRANÂT s. (BOT.; Chrysanthemum par-thenium) spilcuţă, (reg.) bumbişâr, firiclcă, matrice, matricea, matriţă, muşeţel, năsturel (pl.)r părăluţe (pl.), piretru, român, romamţă, smirnă, spiculâţe (pl.), tarhân, vetriceâ, creas-ta-cocoşului, iarbă-amâră, iarbă-creâţă, iar-bă-mâre, laba-giştii, ochiul-boului, poala Sfintei-Mărli. granătă s. v. RODIE. GRANAT DE BOEM IA s. (MIN.) pirop. 337 GRAVIDĂ GRANDILOCVENT adj. afectat, artifi-cial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, făcut, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţids, sunător, umflat. (Ton, stil, limbaj ~.) GRANDILOCVENŢĂ s. afectare, artificialitate, căutare, emfază, manierism, patos, preţiozitate, retorism. (Un stil plin de ~,) GRANDIOS adj. 1. impozant, impunător, maiestos, măreţ, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaş. (Un palat ~.) 2. bogat, fastuos, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai o solemnitate ~.) 3. impunător, maiestos, măreţ, (rar) august. (Imagine ~.) 4. măreţ, splendid, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 5. falnic, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreţ, semeţ, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. şi reg.) fălos, (fig.) trufaş. (Vlr-furile ~ ale munţilor.) 6. maiestos, măreţ, solemn, (înv.) solemnei. (O noapte ~.) GRANDOÂRE s. 1. măreţie, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. maiestate, măreţie, semeţie. (~ piscurilor albe de zăpadă.) 3. măreţie, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. glorie, măreţie, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) GRANDOMÂN adj. fudul, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos, (livr.) prezumţios, suficient, (înv. şi pop.) măreţ, (pop. şi fam.) ţifnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. şi reg.) pîşin, (prin Ban.) măros, nărtos, (înv.) fumuros, preaînălţât, zadarnic, (fig.) băţos, înţepăt, scrobit. GRANDOMANIE s. megalomanie. GRÂNGUR s. (ORNIT.; Oriolus oriolus) (reg.) domnişor, pişcănfloâre, zamfiră, micrlă-gâlbena, (Olt.) cinflor. GRÂNIŢĂ s. 1. frontieră, hotar, limită teritorială, (înv. şi pop.) mărgine, (înv.) confinii (pl.), cordon, fruntârie, miezuină. (~ a unui stat.) 2. hotar, limită, margine, (îrv.) termen. (Se păstrează Intre ~ rezonubi'e.) GRANULÂR adj. granulos, giăunţos, (pop.) zgrăbunţos. (Substanţă ~.) GRANULiE s. (MED.) 1. tuberculoză miliară. 2. tifobaciloză. GRANULOClT s. (ANAT.) polinuclear. GRANULOPLĂSMĂ s. (ANAT.) endoplasmă. GRANULOS adj. 1. granular, grăunţos, (pop.) zgrăbunţos. (Substanţă, materie ~.) 2. grunjos, grunzuros, zgrunţuros, (livr.) ru-gos, (pop.) zgrunţos,zgrunţuit. (O suprafaţă ~.) GRÂPĂ s. (AGRIC.) (reg.) boroână, colţâr. GRAPĂ s. (BOT.) ciorchine, racem. (~este un tip de inflorescenţă.) GRAS adj., s. 1. adj. corpolent, gros, obez, planturos, plin, rotofei, rotund, umflat, voluminos, (pop.) trupeş, (reg.) încălât. (O femeie ~.) 2. adj. împlinit, plin, rotunjit, rotund. (Braţe ~.) 3. adj., s. (TIPOGR.) aldin, compact. (Litere ~.) 4. adj. (ANAT.) adipos. (Ţesut ~.) ?>. adj. onctuos, uleios, unsuros. (Materie ~.) 6, adj. uns, unsuros, (rar) onctuăs. (Un obiect ~.) 7. adj. untos. (Lapte ~.) 8. adj. bogat, fecund, fertil, mănos, productiv, roditor, rodnic, (înv.) producător, rodit, rodds, spornic. ( Teren ~.) gras s. v. GRĂSIME. nrdşiţă s. v. A GURI JOARĂ. IARBĂ-GRASĂ. PORTULAGĂ. GRATIE s. zăbrea, (pop.) ostreţ, (Transilv.) roştâi. (Fereastră cu ~ii.) grătie s. v. SPETEAZĂ. GRATIFICĂŢIE s. recompensă. (A pri- mit o ~ în bani.) GRÂTIS adv. degeaba, gratuit, (pop.) geaba. (A da cuiva ~ un lucru.) gratitudine s. v. RECUNOŞTINŢĂ, gratuit adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. VAN. ZADARNIC. GRATUIT adv. degeaba, gratis, (pop.) geâba. (A da cuiva ~ un lucru.) gratula vb. v. FELICITA, gratulare s. v. FELICITARE. GRAŢIĂ vb. (JUR.) (înv.) a pardona. (A ~ un condamnat.) GRĂŢIE s., prep. 1. s. drăgălăşenie, farmec, (livr.) şarm. (Are o ~ înnăscută.) 2. s. delicateţe, fineţe, gingăşie, suavitate. (Gesturi pline de ~.) 3. s.(BIS.) dar, favoare, har, (înv.) măiestrie. (~ divină.) 4. s. (BIS.) ajutor, har, îndurare, milă, milostivire, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) milcuire, milosîrdie, miloste, milostivenie, milostivnicie. (~ divină s-a aplecat asupra lui.) 5. prep. datorită, mulţumită, (înv.) slâvă. (~ lui a izbutit.) graţie s. v. FAVOARE. GRAŢIERE. PROTECŢIE. GRAŢIERE s. (JUR.) (înv.) grâţie. (Condamnatul a obţinut /V . J GRAŢIOS adj. 1, delicat, fin, gingaş, suav, (Mold. şi Munt.) scarandiv, (fig.) dălce. (O fată cu gesturi ~.) 2. elegant, mlădios, mlădiu, suplu, zvsit, (rar) mlădiat. (Un mers~.) GRAV a HAZNx\ s. cloacă. (~ a unui oraş.) haznă s. v. APĂ. CIŞMEA. TEZAUR. VISTIERIE. hâznă s. v. AFACERE. AVANTAJ. CHILIPIR. CÎŞTIG. FOLOS. PRICOPSEALĂ. PROFIT. hăbădlc s. v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ. VREASC. hăbăuc adj. v. AMEŢIT. BUIMAC. BUIMĂ-CIT. NĂUC. NĂUCIT. TÎMPIT. ZĂPĂCIT. hăbăuc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. hăbăuci vb. v. AMEŢI. BUIMĂCI. ÎNDOBITOCI. NĂUCI. PROSTI. TÎMPI. ZĂPĂCI. hăcăi vb v. MĂCĂI. hăcul vb. v. CIOPÎRŢI. MĂRUNŢI. SFÎR-TECA. SFÎSIA. TOCA. hăculre s. v. CIOPÎRŢIRE. SFÎRTECARE. SFÎŞIERE^ ITĂDĂRÂG s. (TEHN.) titirez, (reg.) bă-tăiuş, băteălă, ciocot, mină, pîrpăriţă, terte-leâc, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coşul morii.) hădărău s. v. JUG. JUJEU. HĂI interj, măi!, (pop. şi fam.) băl, (pop.) bre! (~ l tu de colo!) liăimani vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA. HĂINIŞOÂRĂ s. hăiniţă, hăinuţă, (Mold. şi Bucov.) străiţă. HĂINÎŢĂ s. hăinişoară, hăinuţă, (Mold. şi Bucov.) străiţă. HĂINOŢĂ s. hăinişoară, hăiniţă, (Mold. şi Bucov.) străiţă. hăităr s. v. BĂTĂIAŞ. GONACI. GONAŞ. HĂITAŞ. MÎNĂTOR. HĂITÂŞ s. bătăiaş, gonaci, gonaş, minător, (reg.) ciocănâş, hăităr, (prin Mold.) botăş. (~ la o vînâtoare.) HĂITUI vb. 1. a goni, a scorni, a stîrni, (pop.) a zgorni. (A ~ vinatul din bîrlog.) 2. a fugări, a urmări, (rar) a prigoni, (înv. şi reg.) a pripi, (prin Transilv.) a păfuga, a poteri. (L-a ~ pe duşman pînă la rin.) HĂITUIÂLĂ s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituire, scornire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vînatului din birlog.) 2. fugărire, hăituire, urmărire. cuiva pentru a-l prinde 349 HECELĂ HĂITUIRE s. 1. bălii <\ goană, gonire, hăi-tuială, scornire, stirnire, (pop.) zgornire. (~ vineţiului clin birlog.) 2. fugărire, hăitnială, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.) hălăciăgă s. v. CIUF. GRÎNG. DESIS. hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş. hălădui vb. v. DOMICILIA. FI. IZBUTI. LOCUI. REUŞI. SALVA. SCĂPA. STA. ŞEDEA. TRĂI. VIEŢUI. hălălâie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. hălâlăi vb. v. LĂRMUI. HĂMĂÎ vb. a lătra, (pop ) * bâte, (reg.) a blehăi, (prin Ban.) a puiciăi (Mold-) a zăpăi. {Ciinii ~.) HĂMĂIÂLĂ s. hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mo'd.) zăpălt, zăpăitură. (~ de ciini.) HĂMĂÎRE s. hămăială, năinăit, ^ămâi-tură, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) *..■ ;nit, zăpăitură. ( de ciini.) HĂMĂIT s. hămăială, hămăire, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpălt, zăpăitură. (~ de ciini.) HĂMĂlTtJRĂ s. hămăială, hămăire, hămăit, lătrare, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de ciini.) HĂMESEÂLĂ s. lihneală. (~ unui om.) HĂMESÎT adj. lihnit, (înv. şi reg.) pociltit, (reg.) leşiât, leşult, (Mold.) ştiulghit, (fig.) leşinat. (Om ~ de foame.) hărănă s. v. SECARĂ. hărăgică s. v. INDRUŞAIM. SÎNGELE-VOINICULUI. hărăţi vb. v. ASMUŢI. AŢÎŢA. NĂRŢU1. ÎNTĂRÎTA. PROVOCA. STÎRNI. hărau s. v. ERETE. ULIU. hărăxi vb. v. SCARIFICA. HĂRĂZÎ vb. 1. a da, a destina, t hotărî, a meni, a orindui, a predestina, a rîmiui. a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a meni, a predestina, a sorti, a ursi. (Sini ~ să fie fericiţi.) 3. a destina, a meni, a supune. (Pădurea aceasta este ~ tăierii.) 4. a (se) consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Şi-a ~ intreaga viaţă binelui obştesc.) hărăzire s. v. DAR. DONAŢIE, hărhălâie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. HĂRMĂLAIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) lârmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomân, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimân, hălălâie, hărhălâie, tâiet, toloboâtă, tololâi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandanâ, dănănâie, dăndănâie, gîlceâvă, (fig.) ţigănle, (arg.) nă-sulle. (Era acolo o ~ de nedescris.) HĂRNICÎE s. rîvnă, silinţă, sîrguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitâte, diligânţă. (E de admirat ~ lui.) hărnicie s. v. CAPACITATE. COMPETENŢĂ. DESTOINICIE. PREGĂTIRE. PRICEPERE. SERIOZITATE. VALOARE. VREDNICIE. hărşni vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE. HĂRTĂNÎ vb. a (se) ferfeniţi, a (se) rupe, a (se) sfîşia, a (se) zdrenţui, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul l) HĂRTĂNÎT adj. ferfeniţit, rupt, sfîşiat, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop. şi fam.) ferfeniţos. (O carte ~ ; o haină ~.) HĂRŢUÎ vb. 1. a se încăiera. 2. a asmuţi, a aţiţa, a întărită, a provoca, a stîrni, (pop.) a sumuţa, a zădărî, (Mold. şi Bucov.) a hărăţi. (A ~ ciinii.) HĂRŢUIÂLĂ s. harţă, hărţuire, încăierare. HĂRŢUÎRE s. harţă, hărţuială, încăierare. hăt adv. v. FOARTE. TARE. TOCMAI, hăt! vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. BARA. STĂVILI. ZĂGĂZUI. HĂŢ s. frîu. (Stringe ~ şi opreşte calul.) hăţ s. v. LAT. ŞTREANG, hăţi vb. v. SMUCI. ZGÎLŢÎI. HĂŢÎŞ s. (BOT.) 1, crîng, desiş, stufăriş, tufăriş, tufiş, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bungât, desime, (reg.) hălăciugă, huceâg, huei. (Iepurele s-a ascuns intr-un ~.) 2. sihlă, (reg.) ’îrşâr, (prin Mold. şi Bucov.) sihlâte. (~ într-o pădure mai bătrînă.) hăţui vb. v. ÎNFRÎNA. REŢINE. STRUNI, hău s. v. ABIS. ADÎNC. PRĂPASTIE. HĂUÎ vb. a aui, a hăuli, a hui, a răsuna, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.) hă uit s. v. ECOU. RĂSUNET. HÂULÎ vb. 1. a chioti, a chiui, a striga, a ţipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhura, (prin Olt. şi Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului la horă.) 2. a aui, a hăui, a hui, a răsuna, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.) HĂULIRE s. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulit, hăulitură, strigăt, ţipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (O ~ la horă.) FIĂULÎT s. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulitură, strigăt, ţipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras un ~.) HĂULITURĂ s. chiot, chiu, chiuit, chiui-tură, hăulire, hăulit, strigăt, ţipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras o ~.) lieba adv. v. DEGEABA. INUTIL. ZADARNIC. HEBDOMADÂR s., adj. săptămînal. (Un ~ de prestigiu.) hecatombă s. v. MASACRU. MĂCEL, hecelâ vb. v. DĂRĂCI. PIEPTĂNA. SCĂR-MĂNA. liecelă s. v. DARAC. DĂRĂCITOR. SCĂR-* MĂNĂTOARE. HECTOGRAF 350 HECTOGRAF s. (TIPOGR.) şapirograf. HEGEMON adj., s. (POLITICĂ ) conducător. (Forţă nu.) HEGEMONIE s. (POLITICĂ) autoritate, dominare, dominaţie, putere, stăpînire, supremaţie,(înv.) puternicie, stăpînie, tărie, ţiitură, (latinism înv.)potestâte. (Şi-aîntins ~ asupra...) hei s. v. ACARET. DEPENDINŢĂ. belbet adv. v. DA. DESIGUR. FIREŞTE. HELEŞTEU s. iaz, (reg.) rîmnic, (înv.) pescuină. (A pescuit în ~.) helqe s. v. CACOM. HERMELINĂ. HERMINĂ. HELIANTÎNĂ s. (CHIM.) metiloranj. HELIOGRAVORĂ s. (TIPOGR.) fotogra-vură. HELIOTROPlNĂ s. (FARM.) piperonal. HELIOTROPlSM s. (BIOL.) fototropism. (nu unor organe vegetative.) HEMATIE s. (ANAT.) eritrocit, globulă roşie. HEMATOZĂ s. (FIZIOL.) oxigenare, (înv.) oxidâţie. (nu sîngelui.) HEMERALOPlE s. (MED.) cecitate nocturnă, (pop.) orbul găinilor. HEM IMETĂBOLĂ s. (ZOOL.) heterometa-bolă. HEMIPLEGIE DtfBLĂ s. (MED.) diplegie. HEMIPTER s. (ZOOL.) heteropter. HEMOPTIZIE s. (MED.) (pop.) scuipa re de sînge. HEMORAGIE s. (MED.) 1. (înv.) sîngeră-tură. 2. hemoragie nazală = epistaxis. HEMOROIZI s. pl. (MED.) (pop.) trînji (pl.), (prin Ban.) şui. HEPATITĂ s. (MED.) gălbinare, icter, (pop.) gălbeneâlă. herb s. v. ARMOARII. BLAZON. EMBLE-MĂ. STEMĂ. HfiRCULE s. (ASTRON.) (pop.) 6mul (art.). (nu este o constelaţie din emisfera boreală.) berelui vb. v. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. STERILIZA. bereluîre s. v. CASTRARE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPÎT. STERILIZARE. hereluit adj. v. CASTRAT. JUGĂNIT. SCOPIT. STERILIZAT. HERGHELIE s. (prin Ban.) arghelă, (Munt., Mold. şi Dobr.) pridcă, (Olt., Ban., Transilv. şi Maram.) stăvă. (O nu de cai de rasă.) HERGHELEGIU s. (prin Ban.) arghelâr, (Olt., Ban., Transilv. şi Maram.) stăvâr. (~ păzeşte şi îngrijeşte o herghelie.) hericfcft s. v. SCÎRŢÎITOARE. TROSCO-ŢEL. A HERIIE s. gloabă, zavescă. (nu era taxa plătită pentru împiedicarea redeschiderii unui proces.) HERMAFRODIT adj., s. (BIOL.) 1. adj. bisexual, bixesuat. (Organism ~.) 2. s. (pop.) fătălău. HERMAFRODITÎSM s. (BIOL.) bisexua-litate. HERMELÎNĂ s. (ZOOL.; Mustela erminea) cacom, hermină, (Mold. şi Bucov.) helge. (Blană de nu.) HERMENEUTICĂ s. ştiinţa exegezei. HERMINĂ s. (ZOOL.; Mustela erminea) cacom, hermelină, (Mold. şi Bucov.) helge. (Blană de nu.) HERNIE s. (MED.) (pop.) boşire, boşoro-geâlă, hîitură, rupttiră, surpătdră, vătămâre, vătămătiiră, (înv. şi reg.) surpâre, (reg.) schi-lăvie, (Olt.) stricăcitine, (înv.) chilă. IIERPES s. (MED.) (pop.) spuzeâlă, (reg.) zăbâlă. HERTZ s. (FIZ.) ciclu pe secundă. hertog s. v. DUCE. hetairă s. v. CURTEZANĂ. HETEROCLIT adj. compozit. (Un ansamblu nu.) IIETEROCROMOZOM s. (BIOL.) alozom, heterozom, cromozom sexual. HETEROGAMÎE s. (BIOL.) anizogamie. HETEROMETĂBOLĂ s. (ZOOL.) hemi-metabolă. HETEROPTER s. (ZOOL.) hemipter. HETEROZlDĂ s. (BIOL.) glicozidă. HETEROZOM s. (BIOL.) alozom, hetero-cromozom, cromozom sexual. HEXACLORCICLOHEXĂN s. (CHIM.) analcid. IIEXAHIDROXIANTIMONIĂT s. (CHIM.) antimoniat. HEXAMETILENTETRAMÎNĂ s. (FARM.) urotropină. HEXAPOD s. (ENTOM.) gînganie, giză, insectă, (pop.) goângă, muscă, (reg.) borză, (Transilv.) p6pe. HI interj, di I, (reg.) ţu I (nu l, Bălane!) HIALOPLĂSMĂ s. (ANAT.) ectoplasmă. hibă s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENŢĂ. IMPERFECŢIUNE. INSUFICIENŢĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. HIBRID adj., s. (BIOL.) 1. adj. (pop.) corcit. (Rasă de animale ru.) 2. s. (pop.) corcitură. (în urma încrucişării a două animale de rase deosebite a ieşit un ~.) HIBRIDĂRE s. (BIOL.) hibridizare. (Proces de nu .) HIBRIDIZĂRE s. (BIOL.) hibridare. (Proces de nu.) hici adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM. hicleme s. v. FELONIE. HIDOS adj. 1. diform, hîd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. şi fam.) bocciu, scălîmb, scălîm-băiât, (reg.) pîcleş, (Mold.) balcîz, (Mold. şi Transilv.) pogân, (înv.) grozâv, (fam.) şui. (O fiinţă nu.) 2. dezgustător, disgraţios, greţos, oribil, respingător, scîrbos, (livr.) imiind, (reg.) mîrşav, (fam. fig.) borît. (nu la înfăţişare. ) HIDRARGILlT s. (MIN.) gibsit. HIDRARGlR s. (CHIM.) mercur, (pop.) argint-viu. hidrăt s. v. HIDROXID. HIDRAT DE CARBON s. (BIOL.) glucid, zahar. 351 HIR hidroaeroplăn s. v. HIDROAVION. HIDROAVI6N s. (AV.) (ieşit din uz) hidro-•aeroplân. HIDROCARBURĂ s. (CHIM.) hidrocarbură acetilenicâ = acetilenă, alchină ; hidrocarbură ciclop ar afinică = ciclan, cicloalcan, ci-cloparafină, naftenă ; hidrocarbură olefinicâ = alchenă, olefină; hidrocarbură parafinică = alean, parafină. HIDROCENTRALĂ s. centrală hidroelectrică. HIDROFÎLĂ s., adj. hidrogamă. (Plantă ~.) HIDROF6B adj. hidrofug. (Substanţă ~.) HIDROFCG adj. hidrofob. (Material ~.) HIDROGĂMĂ s., adj. hidrofilă. (Plantă ~.) HIDROGEN s. (CHIM.) hidrogen arseniat = arsină ; hidrogen fosţorat = fosfină ; hidrogen greu = deuteriu ; hidrogen sulfurat = acid sulf-hidric, (înv.) hidrogen pucioşit. hidrogen pucioşit s. v. ACID SULFHIDRIC. HIDROGEN SULFURAT. HIDROLACOLlT s. (GEOGR.) pingo. (~ se formează In zonele subpolare.) HIDROMEl s. mied, (reg.) mdrsă, must, (turcism înv.) halbâs. (Bea ~.) HIDRONIU s. (CHIM.) oxoniu. HIDROPIC s., adj. (MED.) (pop.) dropieds, (înv.) hidropicos. (Persoană ~.) hidropicos s., adj. v. HIDROPIC. HIDROPIZÎE s. (MED.) ciroză hidrică, (pop.) âpă, boală-de-âpă, dropică. HIDROSTATICĂ s. (MEC.) statica lichidelor. HIDROSULFÎT s. (CHIM.) ditionit. HIDROXIAClD s. (CHIM.) oxiacid. HIDROXlD s. (CHIM.) 1. (impr.) hidrât. 2. hidroxid de calciu — var stins ; hidroxid de potasiu = potasă caustică ; hidroxid de sodiu = sodă caustică, (reg.) natrdn. HIDROXIL s. (CHIM.) oxidril. HIDRURĂ DE BOR s. (CHIM.) boran. hieratic adj. v. IMOBIL. ÎNŢEPENIT. RIGID. STATIC. hieroglific adj. v. ILIZIBIL. INDESCIFRABIL. NECITEŢ. NEDESCIFRABIL. NELIZIBIL. highidiş s. v. LĂUTAR. SCRIPCAR. VIOLONIST. VIORIST. HIGROMETRU s. (MET.) umidometru. liihăi vb. v. CHICOTI, hihăit s. v. CHIOT. CHIU. CHIUIT. CHIUI-TURĂ. HĂULIRE. HĂULIT. HĂULITURĂ. STRIGĂT. ŢIPĂT. hihot s. v. CHIOT. CHIU. CHIUIT. CHIUI-TURĂ. HĂULIRE. HĂULIT. HĂULITURĂ. STRIGĂT. ŢIPĂT. hihoti vb. v. CHICOTI, himânic s. v. PEPENE. HIMERĂ s. fantezie, iluzie, închipuire, utopie, (livr.) irealitâte. (Proiectul lui e o ~.) himeră s. v. AMĂGIRE. ILUZIE, himeric adj. v. FANTASTIC. FANTEZIST. ILUZORIU. IMAGINAR. IREAL. IREALIZABIL. ÎNCHIPUIT. NEREAL. NEREALIZABIL. UTOPIC. UTOPIST, himtknic s. v. PEPENE. HINAYÂNA s. (BIS.) theravada. hindichi s. v. ŞANŢ. hindâs s., adj. v. INDIAN. HINGHER s. (Transilv.) hoh6r, (prin Ban. şi Transilv.) şintăr. _ hingher s. v. CĂLĂU. GÎDE. liintâ vb. v. LEGĂNA, hinteu s. v. CALEAŞCĂ. HIPERACIDITĂTE s. (MED.) hiperclor-hidrie. FIIPERBÂTĂ s. (TOPICĂ) inversiune, hiperbolic adj. v. EXAGERAT. EXCESIV. HIPERCLORHIDRÎE s. (MED.) hiper-aciditat e HIPEROREXfE s. (MED.) bulimie. HIPERTENSIUNE s. (MED.) hipertonie, tensiune. HIPERTIROIDÎE s. (MED.) hipertiroidism. IIIPERTIROIDlSM s. (MED.) hipertiroidie. HIPERTONÎE s. (MED.) hipertensiune, tensiune. HIPERTRICOZĂ s. (MED.) hirsutism. IIIPlSM s. (SPORT) călărie. (O cursă de ~.) HIPNOTIC s„ adj. (FARM.) hipnotizant, narcotic, somnifer, soporific, (livr.) sopori-fer, (rar) adormitbr, (înv.) soporatlv. (Bar-bituricele sînt ~.) hipnotiza vb. v. ATRAGE. CAPTIVA. CUCERI. DELECTA. DESFĂTA. FASCINA. FERMECA. ÎNCÎNTA. RĂPI. SEDUCE. SUBJUGA. VRĂJI. hipnotizant adj. v. CAPTIVANT. CUCERITOR. DESFĂTĂTOR. FASCINANT. FERMECĂTOR. ÎNCÎNTĂTOR. RĂPITOR. SEDUCĂTOR. HIPNOTIZĂNT s., adj. (FARM.) hipnotic, narcotic, somnifer, soporific, (livr. ) soporifâr, (rar) adormitor, (înv.) soporativ. (Barbitu-ricele sînt ~ .) HIPNOTIZÂRE s. hipnoză. HIPNOTIZATOR s. hipnotizor. HIPNOTIZOR s. hipnotizator. HIPNOZĂ s. hipnotizare. HIPOACIDITÂTE s. (MED.) hipoclorhi-drie. HIPOAZOTÎDĂ s. (CHIM.) bioxid de azot. hipocamp s. v. CAL-DE-MARE. CĂLUŢ-DE-MARE. hipocentâur s. v. CENTAUR. HIPOCfiNTRU s. (GEOL.) focar seismic. HIPOCLORHIDRlE s. (MED.) hipoacidi-tate. HIPOCORISTIC adj. (LINGV.) alintător, dezmierdător. (Formaţie lexicală ~.) HIPODERMIC adj. subcutanat, subcutaneu, (rar) subcutân. (Injecţie ~.) HIPODROM s. (livr.) turf. (Alergări de trap pe ~.) HIPOFIZĂ s. (ANAT.) adenohipofiză. HIPOTENSltfNE s. (MED.) hipotonie. HIPOTIROIDÎE s. (MED.) hipotiroidism. HIPOTIROIDÎSM s. (MED.) hipotiroidie. HIPOTONiE s. (MED.) hipotensiune. hir s. v. INFORMAŢIE. ŞTIRE. VESTE. HIRACOTERIU 352 HIRACOTE1RIU s. (GEOL.) eohippus. (Genul fosil de animale numit ~.) hîreş adj. v. ARĂTOS. CELEBRU. CHIPEŞ. FAIMOS. FRUMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT, hiritiseâla s. v. FELICITARE, luritisi vb. v. FELICITA, liiritisire s. v. FELICITARE. HIROTONI vb. (BIS.) a (se) hirotonisi, a (se) popi, a (se) preoţi, (pop.) a (se) sfinţi. HIROTONIE s. (BIS.) hirotonire, hiroto-nisire, (pop.) sfinţire, (înv.) sfinţitură. (~ unui preot.) HIROTONIRE s. (BIS.) hirotonie, hiroto-nisire, (pop.) sfinţire, (înv.) sfinţitură. (~ unui diacon.) HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoţi, (pop.) a (se) sfinţi. (A r» un cleric.) HIROTONISlRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonire, (pop.) sfinţire, (înv.) sfinţitură. (~ unui preot.) HIROTONISIT adj. (BIS.) hirotonit, (pop.) sfinţit. (Preot ~.) HIROTONIT adj. (BIS.) hirotonisit, (pop.) sfinţit. (Diacon ~.) hirsut adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEÎNGRIJIT. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ. VÎLVOI. ZBÎRLIT. HIRSUTlSM s. (MED.) hipertricoză. hispânie adj. v. SPANIOL, hîcîl vb. v. ICNI. HÎD adj. diform, hidos, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. şi fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiât, (reg.) pîcleş, (Mold.) balcîz, (Mold. şi Transilv.) pogân, (înv.) grozâv, (fam.) şui. (Un om ~.) hîdâche s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. HÎDOŞENIE s. 1. diformitate, poceală, sluţenie, urîciune, urîţenie, (rar) sluţie, (pop.) hîzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. (concr.) monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, urîciune, urîţenie, (pop.) hîzenie, potcă, strop-şitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoâdă. (Ce e ~ asta?) hli vb. v. APLECA. DĂRĂPĂNA. DĂRÎMA. ÎNCLINA. LĂSA. NĂRUI, PLECA. POVÎR-NI. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. RISIPI. STRÎM-BA. SURPA.' hlit adj. v. APLECAT. DĂRĂPĂNAT. DĂRÎMAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. NĂRUIT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂBUŞIT. PRĂVĂLIT. RISIPIT. STRÎMB. SURPAT, hîittiră s. v. HERNIE. hîlbe s. pl. v. LĂTURI. SPĂLĂTURĂ. ZOAIE. hînţău s. v. COBILĂ. HÎR interj, mir ! hlră s. v. ANIMOZITATE CEARTĂ CON FLICT. DEZACORD DEZBINARE. DIFE- REND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÎLCEA-VĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MÎRÎIALĂ. MÎRÎIT. MÎRÎITURĂ. NEÎNŢELEGERE. PĂDUCHE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. liirâu s. v. ERETE. ULIU. HÎRB s. ciob, spărtură, ţandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (~ dinlr-o oală de lut.) hîrb s. v. BABALÎC. BACCEA. CĂZĂTURĂ. HODOROG. RAMOLIT. VAS. hîrbăr s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND. Mrbâreţ s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND. hîrbui vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. STRICA. UZA. hîrbuitadj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. STRICAT. UZAT. HIRCĂ s. (ANAT.) căpăţînă, craniu, scăfîr-lie, tigvă, ţeastă, cutie craniană, (pop. şi fam.) devlă, (înv. şi reg.) scâia, (înv.) glâvă, glăvă-ţînă. (~ unui mort deshumat.) hîrcă s. v. BABORNIŢĂ. COTOROANŢĂ. HOAŞCĂ. ZGRIPŢUROAICĂ. HÎRCIOG s. (ZOOL.; Cricetus cricetus'p grivan, (reg.) ciureci, mişun, lilrcion s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. HÎRCÎI vb. a hîrîi, a horcăi. (Nu mai ~ atîta!) HÎRCÎIÂLĂ s. hîrcîit, hîrîială, horcăială. HÎRCîlT^ s. hîrcîială, hîrîială, horcăială. HÎRDĂrÂŞ s. ciubăraş. (Un ~ cu lapte.) ITÎRDAU s. ciubăr, (Transilv.) pîrlău, (Transilv. şi Ban.) şaf, (prin Transilv.) şiroâdă, 'Ban., Transilv. şi Olt.) şofei, (Transiv.) şofel. (Un ~ plin cu apă.) hlrdau s. v AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ, hîrjjî vb. \ RÎNJI. HÎRÎI vb. a hireîi, a horcăi. HÎRÎIĂLĂ s. hîrcîială, hîrcîit, horcăială. HÎRÎIT adj. hîrîitor, răguşit, (reg.) siteâv, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas *s*.) î-IÎRÎITOĂRE s. scîrţîitoare. (~ pentru speriat păsările ) HÎRÎITOR adj. hîrîit, răguşit, (reg.) siteâv, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.) HÎRJOÂNĂ s. hîrjoneală, zbenguială, (reg.) zbînţ. (Lăsaţi ~ l) HÎRJONEÂLĂ s. hîrjoană, zbenguială, (reg.) zbînţ. (încetaţi cu ~ I) HÎRJONt vb. a se zbengui. HÎRLEŢ s. cazma, (reg.) sâpă, (prin Ban.) arşov, (prin Transilv.) aşău, (prin Olt.) săpă-toâre. (Sapă pămintul cu ~.) hlrsi vb. v. ACLIMATIZA. ACOMODA. ADAPTA. DEDA. DEPRINDE. FAMILIARIZA. ÎNVĂŢA. OBIŞNUI. SCUMPI. ZGÎRCI. hîrsit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT» Iiîrşie s. v. PIELCICĂ. HÎRŞÎI vb. (reg.) a scîrjîi. (Prundişul aleii ~ sub picioare.) hîrşfi vb. v. CRESTA. SCRIJELI. ZGÎRIA. HÎRŞilÂLĂ s. hîrşîire, hîrşîit, hîrşîitură, (prin Munt.) scîrjîiâlă, scîrjîit, scirjîitâră. (~ pietrişului aleii sub picioare.) 353 HOINĂREALĂ HÎRŞÎIRE s. hirşîială, hîrşîit, hirşîitură, (prin Munt.) scîrjîiâlă, scîrjîit, scîrjîitură. (~ pietrişului aleii sub picioare.) HÎRŞlÎT s. hirşîială, hîrşîire, hîrşîitură, (prin Munt.) scîrjîiâlă, scîrjîit, scîrjîitură. pietrişului aleii sub picioare.) HÎRŞÎITOrĂ s. hirşîială, hîrşîire, hîrşîit, (prin Munt.) scîrjîiâlă, scîrjîit, scîrjîitură. pietrişului aleii sub picioare.) hirştioâgu s. v. BABANĂ. HÎRTIE s. 1. (Ban., Transilv., Maram. şi Bucov.) papir. (O coală dc ~.) 2. hirlie ptr-gaminată = pergament. (Ambalează mezelul in ~.) 3. hirtie-carbon = carbon, indigo, plom-bagină. (~ pentru scoatere de copii.) 4. (FIN.) bancnotă, bilet de bancă, hirtie-monedă, (prin Tran iilv. şi Maram.) băncuţă, (înv.) asignât, asiguâţie, bâncă, bumâşcă. (O ~ de o sută.) 5. (FIN.) hirtie-monedă = bancnotă, hîrtie, bilet de bancă, (prin Transilv. şi Maram.) băncuţă, (înv.) asignât, asignâţie, bâncă, bumâşcă. (O ~ de o sută.) 6. (FIN.) hirtie de valoare = efect. 7. act, document, dovadă, izvor, înscris, piesă, (înv. şi pop.) scris, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) cârte, izvod, încredin-ţâre, răvâş, sinet, teşchereâ, uric, zâpis. (Numeroase ~H atestă acest fapt istoric.) 8. act, document, legitimaţie. (Rog prezentaţi ~ iile l) HÎRTIOÂRĂ s. hîrtiuţă. HÎRTltJŢĂ s. hîrtioară. HÎRTOĂPE s. pl. hopuri (pl.), (Mold.) rătăcâne (pl.), (Olt., Ban. şi Munt.) şomîr-doâle (pl.). (Un drum plin de ~.) hîrţ s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. HÎRŢOÂGĂ s. terfelog. liîteîi vb. v. HUIDUI. hltru adj. v. AGER. DEŞTEPT. DIBACI. GLUMEŢ. HAZLIU. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNDEMÎNATIC. POZNAŞ. PRICEPUT. ŞIRET. ŞMECHER. VESEL. VICLEAN. HÎŢÎI vb. a clătina, a hîţina, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlţîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ bine.) HÎŢÎN vb. a clătina, a hîţîi, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlţîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ bine.) hi ţină vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA. HÎŢÎNÂRE s. «cuturare, zgîlţîire, zguduire. hîzânie s. v. DIFORMITATE. HÎDOŞENIE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. POCEALĂ. POCITANIE. POCITURĂ. SCHIMONOSI-TURĂ. SLUŢENIE. SLUŢITURĂ. URÎ-CIUNE. URÎŢENIE. hîzi vb. y. DEFORMA. DESFIGURA. POCI. SCHIMONOSI. SLUŢI. STRÎMBA. URÎŢI. HLAMÎDĂ s. mantie, (rar) pârpură, (înv.) plâşcă. hlei s. v. ARGILĂ. CLISĂ. HUMĂ. LUT. PĂMÎNT. hleios adj. v. AGGILOS. CLEiOS. CLISOS. LUTOS. hlibân s. v. PÎ1VE. hlizi vb. v. CHIOR î. HOLBA. ZGÎI. hlobună vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA, lilujân s. v. COCEAN. HO interj, opreşte !. stai! o interj, v. AJUNGE. ATÎT. BASTA. LESTUL. GATA. ISPRĂVEŞTE. ÎNCETEAZĂ. PUNCT. SFÎRSESTE. STAL STOP. TERMINĂ. hoâlă s. v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ, ho ancă s. v. BABORNITĂ. COTOROANŢĂ. HOAŞCĂ. ZGRIPŢUROA ICĂ. hoaiighinu s. v. BABORNITĂ. COTOROANŢĂ. HOAŞCĂ. ZGRIPŢUROAICĂ. ITOÂRD s. (înv.) ordie. (O ~ pustiitoare.} hoâspe s. pl. v. STRUJITURĂ. TAL AŞ* HOÂŞCA s. baborniţă. cotoroanţă, zgrip-ţuroaică, (reg.) hoâncă, lioânghină, (prin Munt.) bahorniţă, (Moid.) cotoârbă, (fig.) hîrcă. (O ~ bătrlnă şi rea.) HOÂŢĂ s. hoţoaică, pungăşoaică, (pop.) tîlhăriţă, tîlhăroâică. hobot s. v. CRUCE. FEREGEA. VĂL. VOAL. hoc interj, v. CEA. hodă s. v. LIŞIŢĂ. hodăcăî vb. v. ŞCHIOPĂTA, hodîc interj, v. ŞONTÎC. ŞOVÎLC. HODOROG s. babalîc, baccea, căzătură, ramolit, (reg. şi fam.) ghiuj, (reg.) jap, inatuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hLb. (A ajuns un ~.) HODOROGI vb. I. a dm-ăi, a durui, a hurui, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hurdui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căruţa ~ pe strada pietruită.) 2. a clătina; a hîţîi, a hîţîna, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlţîi. a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) hodorogi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. FLECARI. ÎNDRUGA. ÎNVECHI. PĂLĂVRĂGI. RAMOLI. RĂGUŞI. SPOROVĂI. STRICA. TRĂNCĂNI. UZA. hodorogit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. FIÎRÎIT. HÎRiITOR. ÎNVECHIT. RAMOLIT. RĂGUŞIT. SENIL. STRICA u UZAT. hodrobele s. pl. v. BAGAJ, hoqeâfj s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COS. HORN.' hoher s. v. CĂLĂU. GÎDE HINGHER. HOHOT s. 1. hohotire, hohotit. (Un ~ de• plins.) 2. sughiţ. (Ptins cu ~e.) FIOHOTÎRE s. hohot, hohotit, (O ~ de plins.) HOHOTIT s. hohot, hohotire. (Un ~ de plins.) HOINĂR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) strânic. (Un om 2. adj. nestatornic, sprinţar, (pop.) spulberâ-tic. (Glnduri ~.) HOINĂREÂLĂ s. 1. haimanalîc, vagabondaj, vagabondare, (rar) puşlamalîc, (reg.) puşlâ- HOINĂRI 354 nie, (înv.) ştrengărie. (Ce înseamnă ~ asia zilnică?) 2. pribegie, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O ~ din loc In loc.) 3. colindare, cutreierare, rătăcire. (O ~ fără un ţel precis.) HOINĂRÎ vb. 1. a vagabonda, (înv. şi reg.; a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a buduşlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a teeher-ghi, (înv.) a hăimăni, a ştrengări. (Toată ziua ~.) 2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc In loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~ ?) HOIT s. cadavru, corp, leş, mortăciune, stîrv, trup, (reg.) stîrvină, (Transilv.) hanţ, (înv., în Transilv.) dabilă. hojbăi vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA. hojnia adv. v. CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PERMANENT. PURURI. VEŞNIC. HOL s. antreu, sală, vestibul. holă s. v. GOTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE.^ HOLBĂ vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgîi, (pop. şi fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboşa, a (se) bolboşa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (A-şi ~ ochii.) 2.a se chiorî, a se zgîi, (reg.) a se hlizi. (Cete ~ aşa la mine?) HOLBÂRE s. bulbucare, căscare, mărire, umflare, zgîire, zgîit, (pop. şi fam.) belire, bleoj-dire, (pop.) boboşâre, boldire. (~ ochilor.) HOLBAT adj. bulbucat, căscat, mare, mărit, umflat, zgîit, (rar) bălăbănds, (pop. şi fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboşât, bolboşât, boldit, (reg.) măciuliât. (Cu ochii ~.) bolea s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂM-BĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. HOLDĂ s. 1. lan. (O ~ de răpită.) 2. (la pl.) grîne (pl.), lanuri (pl.), (~ au crescut mari.) HOLENDRU s. (TEHN.) racord olandez. boier s. v. SOC. HOLERĂ s. 1. (MED. VET.) pasteureloză, septicemie hemoragică. (~ este o boală a păsărilor.) 2. (BOT.; Xanthium spinosiim) (reg.) cătină, cornuţă, drâcilă, ghimpe, lipici, pălă-midă, scaiete, spin, scai rusâsc. HOLERCĂ s. basamac, (reg.) trăscău. (Un clondir de ~.) holercă s. v. POŞIRCĂ. RACHIU. HOLOCÂUST s. (BIS.) (înv.) ârse (pl.), ardere-de-tot, întreg-de-ârs. HOLOCEN s. (GEOL.) aluviu. HOLOENZÎMĂ s. (BIOL.) holoferment. HOLOFERMfiNT s. (BIOL.) holoenzimă. holotă s. v. GLOATĂ. HOLOTURÎDĂ s. (ZOOL.) holoturie, castra-vete-de-mare. (~ este un echinoderm cu corpul moale şi alungit.) OLOTURIE s. (ZOOL.) holoturidă, castra-le-de-mare. (~ este un echinoderm.) IlOLTfîl s., adj. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, necăsătorit, (pop. şi fam.) becher, (Transilv.) frăscău. (Este încă ~.) HOLTEI vb. a burlăci. HOLTEÎE s. burlăcie, celibat, (înv.) necăsă-torie, necăsnicie. (~ lui n-a durat mult.) HOMĂR s. (ZOOL.; Homarus vulgaris) (rar) stacoj. HOMEOSTĂZĂ s. (BIOL.) homeostazie. HOMEOSTAZÎE s. (BIOL.) homeostază. homicid s v. ASASINAT. CRIMĂ. MOARTE. OMOR. OMORÎRE. OMUCIDERE. UCIDERE. homicid s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAŞ, homoc s. v. NISIP. HOMOSEXUÂL s. (MED.) invertit, pede-rast, (prin Transilv.) buzerânt. HOMOSEXUALITÂTE s. (MED.) pederas-tie, inversiune sexuală, invertire sexuală. honchiu adj. v. CHIORÎŞ. CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT. PIEZIŞ. SAS IU. STRABIC. hondrăni vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. lionipsi vb. v. DIGERA. MISTUI. SUFERI. SUPORTA. HOP s. salt, săritură, liop s. v. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIŞTE. PIEDICĂ. STAVILĂ. liopăi vb. v. SĂLTA. SĂRI. ŢOPĂI. HOPURI s. pl. hîrtoape (pl.), (Mold.) rătă-câne (pl.), (Olt., Ban. şi Munt.) şomîrdoâle (pl.). (Un drum plin de ~.) hdra s. art. v. COROANA-BOREALĂ. HORA MIRESEI s. nuneasca (art.), (reg.) năsâsca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.) horăs. v. CHIUIT. CHIUITURĂ. DOINĂ. ORAŞ. STRIGĂTURĂ. borăi vb. v. SFORĂI. horăit s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ. liorăitdră s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ. horbotă s. v. DANTELĂ. HORGĂÎ vb. a hîrcîi, a hîrîi. horcăi vb. v. SFORĂI. HORCĂIĂLĂ s. 1. horcăit, horcăitură. 2. hîrcîială, hîrcîit, hîrîială. horcăiâlă s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ. HORCĂÎT s. horcăiâlă, horcăitură. horcăit s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ. HORCĂITORĂ s. horcăiâlă, horcăit, horcăitără s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ. horcăni vb. v. SFORĂI, horceăg s. v. PRAZ. horcoti vb. v. SFORĂI, horeţ s. v. OSTREŢ. 355 HOŢ horhăf vb. v. BlJBÎI. DIBUI. HOINĂRI. ORBECĂI. PIPĂI. PRIBEGI. RĂTĂCI. VAGABONDA. hori vb. v. DOINI. *HORlŞTE s. (reg.) horittiră. (~ este un rotocol de fin.) lioritură s. v. HORISTE. HORMON FOLICULÂR s. (BIOL.) folicu-lină. HORN s. cămin, coş, (pop.) coşârcă, (reg.) ba geacă, cubeâ, cucuvâie, fumâr, horneţ, mar-chiâţă, ursoâie, (prin Transilv.) budurâţ, budu-roi, (Transilv. şi Munt.) corfă, (Mold.), hogeâg, (prin Transilv.) ştiol, (prin Mold. şi Bucov.) şuber. (Fumul iese prin ~.) IiORNÂR s. coşar. (~ curăţă coşurile caselor.) horneţ s. v. CĂMIN. COŞ. HORN. horoi-verde s. v. VIRDARE. HOROSCOP s. rojdanic, zodiac, horşti s. v. MĂLAIUL-CUCULUI. HORTICULTOR s. florar, grădinar. (~ cultivă flori.) HORTICULTORĂ s. grădinărie, grădinărit. (Specialist In ~.) hostopînă s. v. TESCOVINĂ. HOTÂR s. 1. frontieră, graniţă, limită teritorială, (înv. şi pop.) margine, (înv.) confinii (pl.), cordon, fruntârie, miezuină. (~ al unui stat.) 2. hat, răzor, (reg.) căluşire, dorjincă, forgâşă, hâşpor, mâjdă, mâjdină, meşghie, slog, (Transilv.) metă, miezuină. (~ între două ogoare.) 3. graniţă, limită, margine, (înv.) t6r-men. (Se păstrează intre ~ rezonabile.) HOTĂRÎ vb. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. a fixa, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoâte, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a deflge, a însemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 4. a convinge, a decide, a determina, a face, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 5. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. şi Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~ ce să cumperi?) 6. a decide, a determina, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ tn ultimele secunde.) 7. a da, a destina, a hărăzi, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 8. a lăsa, a orîndui, a rîndui, a statornici. (Aşa a ~ Dumnezeu.) hotărî vb. v. CIRCUMSCRIE. CONDAMNA. DELIMITA. DEMARCA. HOTĂRNICI. ÎNVECINA. LIMITA. MARCA. MĂRGINI. OSÎNDI. PEDEPSI. HOTĂRIRE s. 1. dispoziţie, ordin, poruncă, (pop.) porunceâlă, (înv.) aşezămînt, cârte, farmutâ, învăţătură, mandât, orînduiâlă, orin-dulre, pitâc, poruncită, povclânie, povellre, prâvilă, rînduiâlă, strînsoăre, şart, tertip, ucâz, (rusism înv.) pricâz. (A emis o ~ scrisă.) 2. fixare, precizare, stabilire. (~ unui nou termen.) 3. decizie, voinţă. (Prin ~ părţilor.) 4, decizie. (Vom lua mîine o ~ definitivă.) 5. (JUR.) decizie, sentinţă, verdict, (rar) jude-cătă, (înv.) judeţ, lâge, proces. (~ tntr-un proces.) 6. dîrzenie, fermitate, intransigenţă, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neşovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) neprâget, (fig.) inflexibilităte. (O ~ de granit.) 7. fermitate, siguranţă. (Vocea lui căpătase mai multă ~.) HOTĂRIT adj., adv. 1. adj. anumit, cunoscut, determinat, fixat, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 2. adj. cert, ferm, fixat. (Un termen ~.) 3. adj. decis, dîrz, ferm, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neşovăitor, statornic, (înv.) nepregetătâr. (Un caracter ~.) 4. adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, neezitant, neoscilant, net, tranşant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 5. adv. categoric, decis, ferm, net, tranşant, (reg.) regulât, (fam.) ritâs. (L-a refuzat -vj 6. adj. ferm, neabătut, neşovăielnic, neşovăitor, sigur. (Cu paşi ~.) 7. adj. categoric, convins, decis, ferm, răspicat. (Cu glas ~.) 8. adj. (GRAM.) definit, enclitic. (Articol ~.) HOTĂRÎtGR adj. 1. decisiv, determinant, (livr.) irefutâbil, (franţuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitâr. (Argumente ~.) 2. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probânt, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă un exemplu ~.) 3. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodâl, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) HOTĂRNICI vb. a circumscrie, a delimita, a demarca, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) hotărnici vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI. HOTĂRNICIRE s. circumscriere, delimitare, demarcare, demarcaţie, limitare, marcare, mărginire. (~ unui teren.) HOTEL s. (înv.) birt, ospâl. HOTELIER s. (înv.) birtâş, ospelier. hotîcîî vb. v. ŞCHIOPĂTA. HOTNOG s. (IST., MIL.) iuzbaşă, sotnic, sutaş. (~ comanda în Moldova o sută de ostaşi.) hotru s. v. CODOŞ. MIJLOCITOR. PROXENET. HOŢ s. 1. pungaş, (astăzi rar) prădătâr, (înv. şi reg.) lâtru, (reg.) furătâr, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădâş, răzbâinic, (fam.) coţcâr, (arg.) manglitâr, şut, şutitor, teşcâr. ( ~ de buzunare.) 2. escroc, impostor, înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. şi fam.) pezevânchi, potlogăr, (înv. şi reg.) mâfler, pîrlâci, (reg.) pasmarghiâl, potcâş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvlr, (înv.) calpuzân, (înv., în Mold.) şăler, (fam.) coţcâr, pehiivân, pişi- HOŢ 356 cher, (fig.) panglicâr, papug'iu, scamator. (Marc ~ mai e şi ăstal) hoţ s. v. ŞTRENGAR, hoţ de mare s. v. CORSAR. PIRAT. HOŢESC adj. pungăşesc, şarlatanesc, (rar) potlogăresc, (pop.) tîlhăresc. (Faptă ~.) HOŢEŞTE adv. 1. pungăşeşte, (rar) potlogă-reşte, (pop.) tîlhăreşte. (Se poartă ~.) 2. furiş, tiptil, (rar) hotis. (Se strecoară ~.) hoţi vb. v. FURA. HAIDUCI. LUA. SUSTRAGE. HOŢIE s. 1. furat, furătură, furt, pungăşeală, pungăşie, (livr.) rapt, (pop. şi fam.) hoţo-mănle, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălle, (înv. şi fam.) sfcteriseâlă, sfeterisire, (înv.) tîlhărăşug, tîlhărire. tîlhărşâg, tîlhuşâg, (grecism înv.) sfeterismds, (fam.) ciordeâlă, coţcărie, şterpe-leâlă, şterpelire, (arg.) mangleâlă, şuteâlă. (Se cam ocupă cu ~.) 2. (JUR.) delapidare, escrocherie, fraudă, (livr.) malversâţie, ('fig.) mîn-cătorie. (Condamnat pentru ^.) 3. escrocherie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) şarîatanerie, şarlatanism, şmecherlîc, (pop. şi fam.) pezevenclfc, potlogărie, (Mold.) şolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meşteşug, şălvirie, (înv., in Mold.) şulerie, (fam.) coţcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pişicherlîc, şmechereălă, (înv. fam.) coţcă, (fig.) panglică- 2. incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) 3. necunoscător, neiniţiat, nepriceput, neştiutor, (fam.) ageamiu, (fig.)pro-fân. (Este încă un ~.) IGNORĂNŢĂ s. incultură, nepricepere, neştiinţă, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (E de-o ~ crasă.) IGNORĂRE s. neglijare, nesocotire, omitere. (~ unor aspecte importante ale problemei.)' IGRASIE s. umezeală, (reg.) mncegăiâlă, reveneâlâ. (~ a pereţilor.) IGRASIOS adj. umed, (reg.) mucegăit. (O casă un perete ~.) igret s. v. LĂUTAR. SCRIPCAR. VIOLONIST. VIORIST. IHNEUMON s. (ZOOL.; Herpestes ichneu-mon) mangustă. IlStJS s. (BIS.) Hristos, mesia (art.), mântuitorul (art.). ilăr adj. v. AMUZANT. COMIC. HAZLIU. NOSTIM. VESEL. ilariânt adj. v. AMUZANT. COMIC. HAZLIU. NOSTIM. VESEL. ilărie s. v. CHEFAL. ilau s. y. NICOVALĂ. ILEĂNĂ s. (ENTOM.; Cetonia auraia) gîn-dac-de-trandafir, (reg.) cărăbuş-verdc. ILEGĂL adj. 1. clandestin, ilicit, nelegal.. (Comerţ ~.) 2. ilicit, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdâr, necurât. (O afacere ~.) 3. clandestin, conspirativ, secret, (fig.) subteran. (O organizaţie ~.) ilegitim adj. v. NELEGITIM. ileuuţă s. v. BĂLIGAR. iler s. v. POJAR. RUJEOLĂ. ILEUS s. (MED.) ocluzie intestinală, (pop.) încurcătură de mâţe. ILIĂC adj. (ANAT.) coxal. (Os ~ ; regiunea ~.) ILICIT adj. 1. clandestin, ilegal, nelegaL (Comerţ ~.) 2. ilegal, incorect, necinstit, necorcct, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdâr, necurat. (O afacere ~.) ilimitât adj. v. IMENS. INFINIT. NECUPRINS. NEFINIT. NELIMITAT. NEMĂRGINIT. NEMĂSURAT. NESFÎRSIT. NEŢĂRMURIT. ILIZIBIL adj. indescifrabil, neciteţ, nedescifrabil, nelizibil, (fig.) hieroglific. (Un scris ~ .) ILOGIC adj. 1. incoerent, nelogic. (Afirmaţii 2. absurd, nelogic, neraţional, stu- pid, (livr.) iraţionâl. (O situaţie ~.) ILOGISM s. absurditate, nonsens. (~ unei situaţii.) iluminat adj. v. INSPIRAT. ILUMINĂŢIE s. (pop.) luminăţie. (O ~ feerică.) ILUSTRĂ vb. 1. a exemplifica, (înv.) a pildui. (Şi-a ~ expunerea.) 2. a imagina, a înfăţişa, a reprezenta. (Acest desen ~...) 3, a 363 IMAŞ însemna, a marca, a reprezenta, a semnifica. (Acest volum ~ o dată în literatura noastră.) 4. a se deosebi, a se distinge, a se evidenţia, a se remarca, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui ?) ILUSTRARE s. 1. exemplificare, (înv.) pil-dnire. (~ unei expuneri cu diapozitive.) 2. (concr.) exemplificare, exemplu. (Sint necesare cit mai multe ~.) ILUSTRATĂ s. vedere. (I-a trimis o ~ de la mare.) ILUSTRATIV adj. 1. demonstrativ, exem-plificativ. (O experienţă chimică -vj 2. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă un exemplu ~.) ILUSTRAŢIE s. poză, (înv. şi pop.) chip, (înv.) tablou. (Carte cu ~ii.) ilustraţiunc s. v. CELEBRITATE. GLORIE. ILUSTRU adj. 1. celebru, faimos, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireş, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. ales, deosebit, distins, eminent, remarcabil. (Un profesor ~.) 3. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evgheni-c6s, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (Aparţinea unei familii ~.) ILIjZIE s. 1. (MED.) iluzie opîicâ = pseudo-blepsie. 2. fantezie, himeră, închipuire, utopie, (livr.) irealitate. (Proiectul lui e o ~.) 3. închipuire, nălucire, părere, (rar) năluceâlă, (fig.) miraj. (N-a fost decit o ~.) 4. amăgire, (livr.) himeră, (fig.) minciună. (Asta e o simplă ~.) iluziona vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎN-CÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. iluzionare s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIŞA RE. ILUZIONISM s. prestidigitaţie, scamatorie, (reg.) boscărie, (fam.) panglicărie. (Număr de la circ.) ILUZIONIST s. prestidigitator, scamator, (reg.) boscâr, (înv.) cabăz. (~ la circ.) ILUZORIU adj. 1. înşelător, neîntemeiat, (rar; părelnic. (Speranţe 2. fantastic, fantezist, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.) iluzoriu adj. v. AMĂGITOR. ÎNŞELĂTOR. im s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. NOROI. îmaculăre s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENŢĂ. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂŢIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE. imaculat adj. v. CANDID. CAST. FECIOR RELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL. imaculăiă adj. v. CASTĂ. FECIOARĂ. NEPRIHĂNITÂ. V IR GINĂ. IMAGINĂ vb. 1. a-şi închipui, a-şi înfăţişa, a-şi reprezenta, a vedea, (înv.) a-şi figura. (Cum ţi-o ~ tu pe ea?) 2. a (se) aştepta, a crede, a-şi închipui. (Ce ţi-ai ~ că ai să vezi?) 3. a crede, a-şi închipui, a i se năzări, a i se părea, (înv. şi pop.) a i se năluci. (îţi ~ numai că l-ai văzut!) 4. a concepe, a gîndi, a-şi închipui, a vedea (Cum iţi ~ tu realizarea acestui lucru?) 5. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A~un nou sistem de...) 6. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine şi-ar fi ~ că se va intimpla astfel?) 7. a închipui, a înfăţişa, a reprezenta, (înv.) a arădiice. (Decorul ~ o pădure.) 8. a ilustra, a înfăţişa, a reprezenta. (Acest desen ~.„) IMAGINĂR adj. 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O Intimplare ~.) 2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. fantastic, fantezist, iluzoriu, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.) IMAGINĂRE s. concepere, creare, elaborare, inventare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. şi pop.) izvodire, (y unui nou sistem de...) IMAGINĂT adj. fictiv, imaginar, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (0 intimplare ^ •) IMAGINATIV adj. creator, ingenios, inventiv, iscoditor, iscusit, născocitor, (înv.) scor-nâci. (Un spirit # J IMAGINÂŢIE s. 1. fantezie, invenţie, închipuire, (Are o ~ bogată.) 2. fantezie, gînd, Închipuire. (îl poartă ~ cu mii de ani In urmă.) 3. fantezie, ficţiune, invenţie, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) IMĂGINE s. 1. înfăţişare, reprezentare, viziune, (înv.) vedenie, (fig.) icoană, oglindă. (~ obiectelor; ~ unor vremuri apuse.) 2. chip, (rar) închipuire. (~ lui îmi revine mereu în minte.) 3. reflectare. (~ cuiva intr-o oglindă.) 4Tfigură, simbol. (G ~ reprezentind puterea.) 5. chip, spectru, umbră, vedenie, viziune. (~ morţii se arată.) (». aspect, chip, ipostază, înfăţişare, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) imâlă s. v. MURUIALĂ. NOROI. IMANENT adj. (FILOZ.) intrinsec, lăuntric. IMĂŞ s. izlaz, păşune, (pop.) păscătoâre, suhât, (înv. şi reg.) păştiune, silişte, (reg.) imaterial 364 ierbărlt, păscălău, păscănâţ, păscătorie, păscă-tură, păşunâre, păşunât, păşunet, prelucă, su-hăţie, (prin Ban. şi Transilv.) sit, (Munt. şi Olt.) tabun. (Vitele pasc pe ~.) IMATERIAL adj. 1. ideal, spiritual. (Elemente materiale şi ~.) 2. impalpabil. 3. nematerial, spiritual, sufletesc. 4. nematerial, nepă-mîntean, nepămînţesc, supranatural. IMATERIALITATE s. idealitate, spiritualitate. IMBATÂBIL adj. invincibil, nebătut, nebiruit, neînfrînt, neînvins, (înv.) nefrînt. (Un sportiv ~.) IMBECIL adj., s. (MED.) cretin, idiot, tîm-pit, (rar) tîmp, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) mut. (Om ~.) IMBECILITATE s. 1. (MED.) cretinism, idioţenie, idioţie, tîmpeală, tîmpenie, (rar) tim-pie, tîmpime. (~ congenitală.) 2. dobitocie, neghiobie, nerozie, prosteală, prostie, tîmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 3. dobitocie, idioţenie, idioţie, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticle. (A spus o mare ~.) IMBECILIZA vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idiotiza, a (se) idioţi, a (se) prosti, a (se) tîmpî. IMBOLD s. impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent, (rar) imboldire, (reg.) bold, (înv.) năstâv, porneâlă, (grecism înv.) parachînisis, (fig.) mişcare, resort, suport, (înv. şi reg. fig.) strămurâre. (~ pentru o acţiune.) IMEDIAT adv., adj. 1. adv. acum, îndată, nuinaidecît, (pop.) acuşi, (înv. şi reg.) aşăşi, (înv.) aşa. (~ să vii la mine!) 2. adv. grabnic, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripeşte. (Vino să vezi ~ !) 3. adv. cu-rînd, devreme, fuga, grabnic, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecît, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrâbă, momentan, (înv. şi reg.) nepristân, numai, (reg.) mintenaş, minteni, (înv.) peşin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 4. adj., adv. grabnic, neîntîrziat, operativ, prompt, rapid. (O intervenţie a intervenit ~.) 5. adj. direct, nemijlocit. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.) imemorial adj. v. STRĂVECHI. IMENS adj. 1. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiintilnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfirşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirâbil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. colosal, enorm, fabulos, gigantic, uriaş, (înv. şi reg.) nămilos, (înv.) urieşesc, (fig.) astrondmic. (De proporţii ~.) 3. colosal, enorm, nemărginit, nemăsurat, nesfirşit, vast, (livr.) incomensurabil. (O suprafaţă ~.) 4. infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfirşit, neţărmurit, (rar) ilimitât. (O clmpie ~.) 5. colosal, enorm, nenumărat, (înv. şi reg.) nesocotit. (O mulţime ~.) §. colosal, considerabil, enorm, incalculabil, nelimitat, (rar) necalculâbil. (Cm efecte ~.) IMENSITATE s. 1. enormitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfîrşire, nesfirşit, vastitate. (~ unei suprafeţe.) 2. enormitate, gigantism. (~ unei construcţii.) IMIGRARE s. imigraţie. IMIGRAŢIE s. imigrare. IMINENT adj. inevitabil, (livr.) ineluctâ-bil. (Un fenomen ~.) IMINENŢĂ s. inevitabilitate. (~ producerii unui fenomen.) IMITĂ vb. 1. (înv.) a (se) pildui. (îl ~ în. toate.) 2. a mima, a reproduce, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.) 3. a copia, (depi ' <« pastişa. stilul lui...) IMITÂRE s. 1. mimare, reproducere. (~~ gesturilor cuiva.) 2. copiere, imitaţie, (depr.) pastişâre. (~ stilului unui maesiru.) IMITĂT adj. artificial, contrafăcut, fals. (Pietre ~.) IMITATIV adj. onomatopeic. (Ciivint IMITAŢIE s. 1. copiere, imitare, (depr.) pastişâre. (~ stilului unui maestru.) 2. (colier.) copie, (depr.) pastişă. (Opera lui e o simplă ~ a stilului unui maestru.) 3. (MUZ.) canon. IMIXTltJNE s. amestec, ingerinţă, intervenţie. (~ in treburile altui stat.) IMN s. 1. (IJT., MUZ.) odă. 2. (BIS.) tropar. IMOBIL adj. 1. fix, neclintit, nemişcat, stabil, (rar) nemişcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (O instalaţie ~.) 2. fix, neclintit, nemişcat, rigid, ţeapăn, (pop.) vîrtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. înţepenit, rigid, static., (livr.) hieratic. (Atitudine gest 4. fix, încremenit, înlemnit, neclintit, nemişcat, pironit. (Cu ochii ~.) 5. imobiliar, nemişcător. (Avere ~.) IMOBIL s. casă, clădire, construcţie, zidire, (înv.) ziditură. (Un ~ vechi.) IMOBILIÂR adj. imobil, nemişcător. (Avere IMOBILITĂTE s. 1. fixitate, inerţie, neclintire, nemişcare, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. fixitate, neclintire, nemişcare, stabilitate. (~ dunelor împădurite.) 3. fixitate, înţepeneală, rigiditate. (~ privirii.) IMOBILIZA vb. 1. a fixa, a înţepeni, a pironi, a prinde, (reg.) a proţăpi. (A ~ ceva în cuie.) 2. a ţine. (îl ~ pină vine miliţia.) 3. a paraliza. (I-a ~ orice mişcare.) LMOBILIZÂRE s. fixare, fixat, înţepenire, pironire, prindere, ţintuire, (rar) pecetluire. (~ fn cuie a unui obiect.) IMOBJLIZĂT adj. fixat. înţepenit, prins, (rar) pecetluit, (reg.) proţăpit. (Obiect ~.) IMORĂL adj., s. 1. aJj. (rar) neetic, nemo-râl. (Aspecte morale şi 2. adj. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheât, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheât, teşmenit, (înv.) aselghicesc» demoralizât, spurcât. (Viaţă ~.) 3. adj., s. depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmăţat* stricat, (pop.) curvâr, (înv.) preacurvâr, prea- 365 IMPERIALISM curvitor. (Un bărbat ~.) 4. adj. deşănţat, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licenţios, (înv. şi pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotăs, (fam.) deşucheât, porcos, (fig.) decoltât, deocheât, îmbăiat, picânt, piperât, porcesc, spurcat. (O glumă ~.) IMORALITATE s. 1. (rar) nemoralitâte. (Moralitate şi ~.) 2. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrînare, desfriu, destrăbălare, dezmăţ, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţâre, (înv.) aselghi-ciune, aselghie, desfătare, preacurvîe, preacur-vîre, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefâcţie, (înv. fig.) putre-june. (Starea de ~ din înalta societate.) 3. impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitâte, licenţă, licenţiozitâte, (înv. şi pop.) mascara, măscâră, măscăriciune, măscărfe, scîrnăvîe. (Un act de ~.) IMORTALIZA vb. a eterniza, a perpetua, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveşnici. (I-a ~ memoria.) IMORTALIZARE s. eternizare, perpetuare, (înv.) înveşnicire. (~ memoriei sale.) IMORTELĂ s. (BOT.) 1. (Helichrysum brac-teatum) flori-de-paie (pl.), (rar) nemuritoâre, (reg.) cunumţă. 2. (Xeranthemum annuum şi foetidum) plevaiţă, (reg.) cununlţă, măturică, pelin, plevită, tâvnică, tâvniţă. iinos adj/v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NESPĂLAT. SLINOS. SOIOS. impacient adj. v. ALARMAT. INTRIGAT. ÎNGRIJORAT. NELINIŞTIT. NERĂBDĂTOR. impacientă vb. v. ALARMA. FRĂMÎNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIŞTI. SPERIA. TULBURA. impacientat adj. v. ALARMAT. INTRIGAT. ÎNGRIJORAT. NELINIŞTIT. impacientă s. v. AGITAŢIE. FRĂMÎN-TARE. GRIJĂ. ÎNGRIJORARE. NEAS-TÎMPĂR. NELINIŞTE. NERĂBDARE. NERVOZITATE. TEMERE. ZBUCIUM. impact s. v. CIOCNIRE. IZBIRE. LOVIRE. TAMPONARE. IMPALPĂBIL adj. 1. (rar) nepipăibil, nepipăit. (Organ ~.) 2. imaterial. (Un element ~ •) IMPALUDlSM s. (MED.) malarie, palu-dism, friguri (palustre) (pl.), (rar) friguri palu-deene (pl.). IMPĂR adj. (MAT.) nepereche. (Număr ~m) IMPAR ICOP ITĂT s. (ZOOL.) perisodactil, (rar) imparidigităt. (Calul este un ~.) impari (lijjităt s. v. IMPAR ICOPITĂT. PERISODACTIL. IMPARŢIĂL adj. drept, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (înv.) nefăţărit. (Om ~.) IMPARŢIAL ITĂTE s. nepărtinire, obiectivitate, (rar) neparţialitâte, (ieşit din uz) obiectivism. (A da dovadă de ~.) IMPĂS s. 1. dificultate, încurcătură, (fig.) strîmtoâre, (înv. şi pop. fig.) strimtorâre, strîm-toreâlă, (înv. fig.) strîmtură, strînsoăre. (Se află In ~.) 2. dificultate, greutate, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol,, oprelişte, piedică, stavilă, (pop.) opreâlă, potn câlă, potrivnicie, (înv. şi reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoinţă, nevoinţă, poprire, stenahorle, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depăşit un mare ~.) 3. greu, greutate, încercare, necaz, vicisitudine. (~ al vieţii.) impâs s. v. ALEE. FUNDĂTURĂ. INTRARE. IMPASIBIL adj. flegmatic, imperturbabil,, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensibil, nesimţitor, pasiv, (grecism înv.) adiâfor, (fig.) rece. (Ce tip ~!) impasibil adj. v. APATIC. DELĂSĂTOR. INDIFERENT. INDOLENT. LĂSĂTOR. NE-PĂSĂTOR. PASIV. PLACID. TEMBEL. IMPASIBIL ITĂTE s. flegmă, indiferenţă,, nepăsare. (O ~ condamnabilă.) impasibilitate s. v. APATIE. DELĂSARE. INDIFERENŢĂ. INDOLENŢĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM. IMPECĂBIL adj. 1. desăvîrşit, ireproşabil, perfect. (Un serviciu hotelier 2, exemplar,, ireproşabil, pilduitor. (O comportare ~.) impecabili tâlc s. v. DESĂVÎRSIRE. PERFECŢIUNE. IMPEDIMENT s. dificultate, greutate, impas, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol,, oprelişte, piedică, stavilă, (pop.) opreâlă, poti-câlă, potrivnicie. (înv. şi reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoinţă, nevoinţă, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicâp, hop. (A avut de depăşit un ~.) IMPENETRĂBIL adj. nepătruns, nepene-trabil, nestrăbătut. IMPERATIV adj., s. 1. adj. autoritar, poruncitor. (Cu ton ~.) 2. adj., s. (GRAM.) (înv.) poruncitor. (Modul ~.) 3. adj. imperios, presant, stringent. (Nevoi ~.) 4. s. cerinţă, exigenţă, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) niştotă, (înv.) nevoinţă, nevoire, recerinţă, (fig.) comandament. (~ele epocii noastre.) imperâtor s. v. ÎMPĂRAT. IMPERCEPTIBIL adj. insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesesizabil, nesimţit, (fig.) im-ponderâbii. (Un zgomot ~.) IMPERFECT adj. nedeplin, nedesăvirşiL (O realizare ~.) IMPERFECŢIUNE s. cusur, defect, deficienţă, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeâ, teâhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) penos, (înv.) greşeală, lichea, nedesăvirşire, răutate. (Are destule ~.) IMPERIĂL adj. împărătesc, (rar) august, (pop.) crăiesc. (Pajura ~.) IMPERIALISM s. (EC.) capitalism monopolist. IMPERIOS 366 IMPERIOS adj., adv. 1. adj. imperativ, presant, stringent. (Nevoi ~.) 2. adj., adv. absolut, stringent, (rar) neapărat. (Era ~oasă nevoie să. . .) IMPERIU s. 1. împărăţie, (pop.) crăie, (înv.) crăime. 2. Imperiul otoman = Poartă. IMPERMEABIL s. balon, balonzaid, fiş, fulgarin, manta, trenci. (~ de ploaie.) IMPERTINENT adj. arogant, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, ncrespectuos, neruşinat, obraznic, semeţ, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neinfrînât, (pop. şi fam.) ţîfnos, (înv. şi reg.) ruşinât, (Transilv.) şulhâtic, (înv.) neruşinds, (fam. fig.) botbs. (Om ~.) IMPERTINENŢĂ s. aroganţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) sc-meţie, (livr.) mdrgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţifnă. (E de o ~ revoltătoare.) IMPERTURBABIL adj. 1. calm, flegmatic, placid. (Un caracter 2. flegmatic, impasibil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensibil, nesimţitor, pasiv, (grecism inv.) adiâfor, (fig.) rece. (Ce Lip ~ /) IMPERTURBABILITÂTE s. calm. flegmă, placiditate. (~ unei persoane.) IMPETIGO s. (MED.) bube dulci (pl.), (reg.) zgaibe dulci (pl.). IMPETUOS adj. 1. aprig, furtunos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpinit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, vi-fords, vijelios, vulcânic. (Temperament ~.) 2. energic, viguros, viril. (Caracter ~.) 3. avintat, înflăcărat, temperamental, (fig.) arzător. (O ieşire ~.) 4. energic, puternic, tare, vajnic, viguros. (Acţiune ~.) 5. debordant, dezlănţuit, furtunos, năvalnic, nestăpînit nestăvilit, tumultuos. (Joacă intr-un ritm ~.) IMPETUOZITATE s. 1. dinamism, energie, forţă, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potenţă, (pop.) vînjoşenie, vînjoşie, vîrtoşie, voinicie, (reg.) mau, vinj, vlâstă, (Munt., Olt. şi Ban.) snâgă, (înv.) sfdrţă, tărime, virtute, vlâvie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 2. ardoare, avînt, elan, temperament, (pop. fam.) suflet, (reg.) mau. (Cinlaţi cu mai multă ~.) 3. înfocare, vehemenţă, violenţă, (Se apără, ripostează cu ~.) IMPIEGAT s. (ieşit din uz) amploiât. IMPIETATE s. sacrilegiu. (A comis o ~.) IMPLACÂBIL adj. crud, hain, necruţător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorâbil, (rar) neîndurât, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostlvnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~.) implanta vb. v. BĂGA. ÎMPLÎNTA. ÎNFIGE. VlRÎ. IMPLICĂ vb. a cere, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligenţa ~ reflecţia.) IMPLORĂ vb. a conjura, (pop.) a jura, a milui, (înv.) a supăra. (Te ~ să mă ajuţi!) IMPLORATOR adj. rugător, (pop.) rugat. (Cu ton (V . ) IMPOLITEŢE s. bădărănie, grosolănie, in-delicateţe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviinţă, nepoliteţe, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, ritănie, (rar fig.) necioplire. imponderabil adj. v. IMPERCEPTIBIL. INSESIZABIL. NEAUZIT. NEPERCEPTIBIL. NE SESIZABIL. NESIMŢIT. SUBTIL, impopular adj. v. NEPOPULAR, impopularitâte s. v. NEPOPULARITATE. importă vb. v. CONTA. INTERESA. IMPORTĂNT adj. 1. apreciabil, bun, considerabil, însemnat, mare. (O cantitate ~.) 2. însemnat, (înv. şi reg.) văjnic. (Un caz deosebit de ~.) 3. însemnat, marcant, memorabil. (Un eveniment ~.) 4. însemnat, solemn, (înv.) solemnei. (Un moment~.) 5. însemnat, mare. (O zi ~ din viaţa lui.) 6. însemnat, prestigios. (O manifestare ~.) 7. adine, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotăritor, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinâl, major, nodâl, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 8. deosebit, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~ la dezvoltarea. ..) 3. apreciabil, categoric, considerabil, evident, însemnat, mare, sensibil, simţitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 10. înalt, însemnat, (înv.) înseninător. (Deţine un post ~.) 11. însemnat, marcant, remarcabil, (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 12. influent, însemnat, marcant, puternic. (Un personaj ~.) IMPORTANŢĂ s. 1. însemnătate, pondere, valoare. (Are o ~ redusă in ansamblu.) 2. însemnătate, valoare. (~ unei descoperiri.) 3. însemnătate, seriozitate, valoare. (~ contribuţiei sale.) 4. însemnătate, valoare, (fig.) preţ. (~ cuvîntului scris.) 5. însemnătate, semnificaţie, sens, valoare, (fig.) preţ. (~ actului Unirii.) 6. însemnătate, solemnitate. (~ momentului.) 7. adîncime, însemnătate, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite. ) im port una vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA. IMPOSIBIL adj., adv. 1. adj. irealizabil, nerealizabil, (înv.) neputincids. (îşi propune un ţel ~.) 2. adj., adv. exclus. (Rezolvarea aceasta este 3. adj. insuportabil, nesuferit, (inv.) nesuferlbil, nesufericids. (E un om ~.) IMPOSIBILITATE s. neputinţă. (~ de a face ceva.) IMPOSTOR s. 1. escroc, hoţ, înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. şi fam.) pezevdnchi, potlogar, (înv. şi reg.) mâ-fler, pîrlâci, (reg.) pasmarghiol, potcâş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) ştiler, (fam.) coţcâr, pehlivan, pişicher, (fig.) panglicâr, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e şi ăsta!) 2. farsor, şarlatan, şnapan. (Nu e decît un ~.) IMPOSTURĂ s. escrocherie, hoţie, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şar- 367 IMPUDIC latanie, şmecherie, (livr.) tripotâj, (rar) şarlatan erie, şarlatanism, şmecherlîc, (pop. şi fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) şolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meşteşug, şălvirie, (înv., în Mold.) şulerie, (fam.) coţcărie, matra-pazlîc, pehlivănie, pişicherlîc, şmechcreălă, (înv. fam.) coţcâ, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ţine de afaceri dubioase şi tot ce face e o ~.) IMPOTENT adj. ('MED.) neputincios. (Bărbat ~.) impotent adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. ^ IMPOTENŢĂ s. (MED.) (livr.) emasculdţie, (pop.) neputinţă. impotenţă s. v. INCAPACITATE. NEPUTINŢĂ. SLĂBICIUNE. IMPOZANT adj. 1. arătos, aspectuos, falnic, frumos, (pop.) mîndru. (O casă ~.) 2. grandios, impunător, maiestos, măreţ, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufâş. (Un palat ~.) 3. falnic, grandios, impresionant, impunător, maiestos, măreţ, semeţ, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. şi reg.) fă!6s, (fig.) trufăş. (Vîrfurile ~ ale munţilor.) IMPOZIT s. bir, dare, (rar) contribuţie, impunere, (înv. şi reg.) pdrţie, sltijbă, (Maram.) sazolic, (Ban.) ştâier, (înv.) adău, adet, dâbilă, dâidie, madeâ, mirie, nevăie, obicei, orinduiâlă, rînduiâlă, seamă. (~ către statul feudal.) IMPRACTICABIL adj. desfundat, rău. (Un drum ~.) IMPRECAŢIE s. blestem, ocară, (livr.) maledicţie. (Poeziile conţineau multe ~.) imprecâţie s. v. ÎNJURĂTURĂ. IMPRECÎS adj. 1. neclar, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag. (Se zăreau nişte contururi ~.) 2. confuz, difuz, echivoc, haotic, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecât, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) 3. confuz, difuz, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzaţie ~ de durere.) 4. confuz, echivoc, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificaţie ~.) 5. evaziv, neprecis, vag. (Un răspuns extrem de . ) IMPRECIZIE s. 1. neclaritate, neprecizie. (Cu un contur de o mare ~.) 2. confuzie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, obscuritate, (fig.) nebulozitâte. (~ în exprimare.) 3. (rar) nehotărîre, neprecizie. (~ sensului unui cu-vint.) IMPREGNA vb. a (se) îmbiba. IMPREGNÂRE s. îmbibare. IMPREGNÂT adj. îmbibat. IMPRESIE s. 1. părere, sentiment, senzaţie. (Are ~ că e inoportun.) 2. efect. (A produs O favorabilă.) IMPRESION vb. 1. a emoţiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. a emoţiona, a sensibiliza. (Arta îl ~ pe om.) IMPRESIONABIL adj. emotiv, sensibil, simţitor. (Fire ~ ; om ~.) IMPRESIONABILITÂTE s. emotivitate, sensibilitate, simţire. (Artist de o mare ~.) IMPRESIONANT adj. 1. duios, emoţionant, înduioşător, mişcător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvăşitor, (înv.) simţitor. (O ~ poveste de dragoste.) 2. zguduitor, (fig.) dramâtic. (A avut un sfîrşit ~.) 3. spectaculos, (livr.) spectacular. (Un salt ~.) 4. falnic, grandios, impozant,impunător, maiestos, măreţ, semeţ, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. şi reg.) fălos, (fig.) trufâş. ('V7r-f urile ale munţilor.) IMPRE SIONÂRE s. s. emoţionare, înduioşare, mişcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. emoţionare, sensibilizare. (~ omului prin intermediul artei.) IMPRESIONÂT adj. I. emoţionat., înduioşat, mişcat, tulburat, (fig.) atins. (Om ~.) 2. emoţionat, sensibilizat. (Un public ~.) IMPREVIZIBIL adj. neaşteptat, nebănuit, neprevăzut, neprevizibil, nescontat, surprinzător. (Roman cu un final ~.) IMPRIMĂ vb. 1. a (se) întipări. (A ~ ceva pe suprafaţa unui obiect.) 2. a edita, a publica, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publi-cui, a scrie. (A~o revistă.) 3. a tipări, a trage. (A ~ 1 000 de exemplare din această carte.) 4. a întipări, a săpa. (Vremea a ~ brazde adinei pe fruntea lui.) 5. a determina, a impulsiona, a impune. (A ~ o mişcare unui mobil.) imprimă yb. v. FIXA. RĂMÎNE. IMPRIMÂRE s. 1. întipărire. (~ a ceva pe suprafaţa unui obiect.) 2. editare, imprimat, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicâţie, publicitâte, ti-părie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 3. publicare, tipar, tipărire. (Bun pentru ~.) imprimare s. v. FIXARE. IMPRIMÂT adj., s. 1. adj. tipărit, (înv. şi reg.) tipârnic. (Un text ~.) 2. s. tipăritură, (rar) tipăreâlă, (înv.) publicare, tipărire. (Tot felul de ~te.) 3. s. formular. (A completat un ~.) IMPRIMAT s. editare, imprimare, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicâţie, publicitâte, tipărie. (*** unui nou tiraj dintr-o carte.) IMPRIMERIE s. tipografie, (înv.) tipar, tipârnă, tipârniţă, (fam.) tipo. (O ~ modernă.) improbăbil adj. v. DUBIOS. INCERT. ÎNDOIELNIC. NESIGUR. PROBLEMATIC. IMPROPRIU adj. 1. eronat, greşit, incorect. (Exprimare ~.) 2. nepotrivit. (~ pentru un anumit scop.) IMPROVIZA vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.) IMPRUDENT adj. 1. nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) neju-decât, neprecugetât, (reg.) nechitit. (Om un act ~.) 2. hazardat, periculos, primejdios» riscant, riscat. (O acţiune ~.) IMPRUDENŢĂ s. nechibzuinţă, necuge-tare, neprevedere, nesăbuinţă, nesăbuire, nesocotinţă. (A comis o ~.) ÎMPIEDIC adj. 1. deşănţat, imoral, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licen- ÎMPUDICITATE 368 ţios, (înv. şi pop.) scîrnav, slobod, (reg.) por-cotos, (fam.) d<şucheât, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălât icânt, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă 2. lasciv, obscen, senzual, voluptos, (livi.; lubric. (Dans ~.) impudici tăte s. v. [MORAL 1TATE, IMPUDOARE. INDECENTĂ. NECUVIINŢĂ. NERUŞINARE. OBSCENITATE. PORNOGRAFIE. SCABROZITATE. TRIVIALITATE. VULGARITATE. IMPUDOARE s. imoralitate, indecenţa, necuviinţă. neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudici tăte, licenţă, licenţiozitâte, (înv. şi pop.) mascarâ, măscâră, mâscâriciune. măscărie, scîrnăvie. (A comis un act de ~.) IMPULS s. 1. imbold, îndemn, pornire, stimul, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneâlă, (grecism înv.) para-chlnisis, (fig.) mişcâre, resort, suport, (înv. şi reg. (fig. strămutare. (~ necesar pentru o acţiune ) 2. (FIZ.) cantitate de mişcare. 3. (MED.) impuls cardiac = şoc apexian. IMPULSIONA vb. 1. a îmboldi, a îndemna, a stimula, (li ~ spre ooi realizări.) 2. a determina, a imprima, a impune. (A ~ unui mo-'bil o mişcare.) IMPULSIONÂRE s. îmboldire. stimulare, (rar) stimulâţie. (~ activităţii culturale de masă.) IMPULSIV adj. 1. agresiv, bătăios, brutal, •coleric, dur, iute, nestăpîmt violent, (fam. fig.) belicos. (Un om ~.) 2, aprig, furtunos, impetuos, iute, înflăcărat, înfocat, invalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.) IMPULSIVITATE s. agresivitate, brutalitate, duritate, nestăpinire, violenţă. (O ~ *temperamentală.) IMPUNĂTOR adj. 1. grandios, impozant, maiestos, măreţ, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaş. (Un palat ~J2. grandios, maiestos, măreţ, (livr.) august. (Imagine ~.) 3. falnic, grandios, impozant, impresionant, maiestos, măreţ, semeţ, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. şi eg.) fălos, (fig.) trufaş. (Vîrfurile ~ cile munţi lor.) IMPUNE vb. 1. (înv. şi reg.) a supune (îl ~ la un impozit de ... ) 2. a determina, a imprima, a impulsiona. (A ~ unui mobil o mişcare.) 3. a se cădea, a se cere, a se cuveni, a trebui, (înv. şi pop.) a căuta. (Se ~ să procedezi astfel . . . ) 4. a cere, a comporta, a necesita, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acţiune ~ multe eforturi.) 5. a se afirma, a se evidenţia, a se remarca. (S-a ~ repede In cinematografie.) impunere s. v. BIR. DARE. IMPOZIT. IMPL'R adj. murdar, necurat, (pop.) spur-cât. (Apă potabilă devenită ~.) IMPURITATE s. gunoi, murdărie, necurăţenie, (prin Ban. şi Transilv.) bucluc, (Mold. şi Transilv.) goz, (prin Olt.) smiân, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (înv.) şterc. (Plin de ~tăţi.) IMPtJS adj. forţat, silit, silnic. (Muncă ~.) IMPUTĂ vb. a reproşa, (prin Mold.) a(-i) bănui, (înv.) a prihăni. IMPUTABIL adj. rcproşabil. IMPUTÂRE s. I. imputaţie, învinuire, reproş, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină, prihână. (Nu merită nici o ~.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, morală, mustrare, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşteleâlă, muştruluiâlă, ocară, (înv. şi reg.) înfruntâre, probozeâlă, (reg.) probâză, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrâre, zabrâc, (fam. fig.) săpune.ilâ, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a potolit.) IMPUTAŢIE s. imputare, învinuire, reproş, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănât; (înv.) pricină, prihână. (Care este ~ ce i-u aduci ? ) imputresclbil adj. v. INALTERABIL. NEAL-TERABIL. imrec pron. s. v. CUTARE. imuabil adj. v. CONSTANT. INVARIABIL. NESCHIMBĂTOR. PERMANENT. imuabilitate s. v. CONSTANŢĂ. INVARIABILITATE. imund adj. v. DEZGUSTĂTOR. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. HIDOS. ORIBIL. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. IMUNITÂTE s. (JC>h.) inviolabilitate. (~ parlamentară.) IMUNO GLOBUL ÎN A s. (BIOL.) gamma-globulină. • nubil adj. v. NEAJUTORAT. NEÎNDEMÎ-NATIO. NEPRICEPUT. STÎNGACI. INABORDĂBIL adj. inaccesibil, neaccesibil, (rar) neabordâbil. Inabordabil adj. v. FXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. MARE. RIDICAT. SCUMP. INACCEPTABIL a di. inadmisibil, ncaccep-tabil, neadmisinii. (O propunere ~.j INACCESIBIL adj. inabordabil, neaccesibil, (rar) neabordâbil. inacciu adj. v. ÎNCĂPĂŢÎNAT. ÎNDĂRA 1 NIC. RECALCITRANT. REFRACTAR. inacomodâbil adj., s. v. INADAPTABIL. NEADAPTABIL. INACTIV adj. 1. pasiv. (Un om ~.) 2. (CHIM..) inert. (Substanţă ~.) INACTIVITATE s. 1. inacţiune, inerţie, neactivitate, pasivitate, (rar) pasivism, şedere, (pop.) nemişcare, (reg.) zăcăşeâlă, (înv.) neac-ţiune, nelucrârc. (~ îl exasperează.) 2. (CHIM.) inerţie. (~ unei substanţe.) INACŢIUNE s. inactivitate, inerţie, neactivitate, pasivitate, (rar) pasivism, şedere, (pop.) nemişcâre, (reg.) zăcăşeâlă, (înv.) neac-ţiune, nelucrâre. INADAPTÂBIL adj., s. neadaptabil, (rar) inacomodâbil. (E un ~.) INADAPTABILITATE s. neadaptabili-tate. (~ unei plante la noi condiţii de mediu.) INADECVÂT adj. distonant, neadecvat, necorespunzător, nepotrivit, (fig.) deplasât. (Un element ~ faţă de ansamblu.) 369 INCITA INADMISIBIL adj. 1. inacceptabil, neacceptabil, neadmisibil. (O propunere ~.) 2. intolerabil. (O situaţie ~.) INADVERTENŢĂ s. scăpare. (Textul conţine unele ~.) inadvertenţă s. v. NEATENŢIE. inăijliie s. v. AMBIŢIE. PRETENŢIE. VELEITATE^ INALTERÂBIL adj. nealt era bil, (livr.) im-putreselbil. (Materie ~.) INAMIC s., adj. 1. s., adj. adversar, duşman, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, (înv. şi reg.) pizmătâr, pizmătâreţ, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîş, sculător. (Armata ^.) 2. adj. duşmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, vrăjmăşesc, (înv. şi reg.) pizmătâr, pizmătâreţ, (reg.) vrăjmăşos, (înv.) duşmănesc, minios, potrivitor. (O acţiune ~.) INANIMÂTadj. neanimat, neînsufleţit, (fig.) mort. INAPETENŢĂ s. (MED.) anorexie. INAPLICABIL adj. ncaplicabil. INAPRECIABIL adj. inestimabil, neestimabil, nepreţuit, (înv.) nestimat. (De o valoare .) INAPT adj. 1. incapabil, neapt. (~ de muncă.) 2. indisponibil. (Fotbalist ~ pentru joc.) INAPTITUDINE s. incapacitate. (~ cuiva pentru . . . ) mat s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. INATACABIL adj. invulnerabil. (Un argument ~ .) INAUGURĂ vb. 1. a deschide, a începe. (~ o nouă perioadă.) 2. a deschide, a vernisa. (A ~ ieri noua sa expoziţie.) INAUGURĂRE s. I. deschidere, începere. stagiunii.) 2. vernisaj, vernisare. (~ expoziţiei.) INAUTENTIC adj. fals, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) minţit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmaţie ~ ; mărturie ~.) Inărică s. v. L1NARIŢĂ. INĂRIŢĂ s. (ORNIT.) 1. (Carduelis flam-mea) (reg.) ţintâr, pasărea-inului. 2. inăriţă-verde (Serinus canaria serinus) = (rar) scatiu. INCALCULÂBIL adj. 1. necalculabil, nenumărat. (reg.) nemaisocotlt, nesămăluit. (O mulţime ~.) 2. colosal, considerabil, enorm, imens, nelimitat, (rar) necalculâbil. (Foloase, efecte ~.) INCANDESCENT adj. înroşit, roşu. (Metal ~.) INCAPĂBIL adj., s. 1. adj. inapt, neapt. (~ de muncă.) 2. adj., s. necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiâş, nevâlnic, (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) sfoie-glt, (înv.) mişel, neputernic, neputinţe, secat. (E un biet ~,) 3. adj., s. ignorant, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neis- prăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiii. (Un meseriaş ~.) INCAPACITATE s. 1. inaptitudine. (~ cuiva pentru . . . ) 2. neputinţă. (~ de a face ceva.) 3. neputinţă, slăbiciune, (rar) impotenţă, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoio-şetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompetenţă, necompetenţă, nepregătire, nepricepere, (fig.) slăbiciune. unui pro- fesor. ) INCARN vb. 1. a (se) întruchipa, a (se) întrupa, (înv.) a (se) împeliţa, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a luînd înfăţişare de bărbat.) 2. a (se) concretiza, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum a fost ~ acest element.) 3. a întruchipa, a întrupa, a personifica, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forţa brutală.) INCARNĂRE s. 1. întrupare, (înv.) împe-liţâre, încorporâre, omenire. (~ unui animal în om, în basme.) 2. concretizare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensi-bilizâre. (~ unei idei.) 3. întruchipare, întrupare, personificare, reprezentare, simbolizare, (înv.) personificâţie. (~ răului.) INCARNÂT adj. întruchipat, întrupat, personificat. INCENDIA vb. a aprinde. (A ~ un imobil.) INCENDIĂT adj. aprins. (Casă ~.) incendiator s., adj. v. AGITATOR. AŢÎŢĂ-TOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR. INCENDIERE s. aprindere. (~ unui imobil.) INCENDIU s. foc, pîrjol, (înv. şi reg.) pojâr, (reg.) pîrlitură. (Un ~ a distrus clădirea.) INCERT adj. 1. discutabil, îndoielnic, nesigur. (Rezultate ~.) 2. dubios, îndoielnic, nesigur, problematic, (livr.) improbâbil, indecis, (rar) îndoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 3. nesigur, tulbure. (O perioadă ~.) INCERTITUDINE s. dubiu, îndoială, neîncredere, nesiguranţă, rezervă, scepticism, şovăială, şovăire, (astăzi rar) necredinţă, (înv.) aporie, îndolnţă. (Domnea o stare de ~.) INCIDENT s. (JUR-) excepţie. (A ridica un ~ Intr-un__ proces.) INCIDENTAL adj. 1. accidental, întîmplă-tor, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocâstic, (rar) cazuâl, (înv.) simptomâ-tic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. întîmplător, neprevăzut, (livr.) fortuit. (O întîlnire ~.) INCINERxVRE s. incineraţie, (livr.) cre-maţiune. INCINERÂŢIE s. incinerare, (livr.) crema-ţiune. INCIPIENT adj. iniţial, începător. (Stadiu ~ al unei boli.) incisiv adj. v. BATJOCORITOR. EPIGRA-MATIC. SARCASTIC. SATIRIC. INCITĂ vb. a agita, a aţîţa, a instiga, a întărită, a provoca, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuţa, (înv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuţi, a monta. (El ~ masele.) 24 — C. 310 61 INCITANT 370 INCITANT adj. aţîţător, provocator, senzual, (rar) provocant. (Un suris ~.) INCITÂRE s. aţîţare, instigare, instigaţie, întărîtare, provocare, stirnire, tulburare, (rar) incitaţie, provocâţie, (pop.) zădărîre. (~ maselor. ) INCITAT adj. aţiţat, instigat, intărîtat, provocat, stîrnit. (pop.) zădărft. (Om ~.) incitator s., adj. v. AGITATOR. ATÎTĂ-TOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. 'TULBURĂTOR. incitaţie s. v. AŢÎŢARE. INCITARE. INSTIGARE. INSTIGAT IE. ÎNTĂRÎTARE. PROVOCARE. STÎRNIRE. TULBURARE. INCIZĂ vb. a cresta. INCIZIE s. crestătură. INCLUDE vb. 1. a conţine, a cuprinde, a îngloba, a număra. (~ Intr-Insa mai multe elemente.) 2. a cuprinde, a îngloba. (Vechea Galie ~ şi Belgia de astăzi.) 3. a integra, a introduce, a încorpora, a îngloba. (A ~ ceva in masa unei substanţe.) INCLUDERE s. î. cuprindere, înglobare. unui element intr-un ansamblu.) 2. integrare, introducere, încorporare, înglobare. (~ a ceva in masa unei substanţe.) INCOATÎV adj. (GRAM.) (inv.) silitor. (Verbe ~.) INCOERENT adj. ilogic, nelogic. (Afirmaţii y.) INCOGNITO adv. (înv.) tiptil. (Călătorea ~ .) incomensurabil adj. v. COLOSAL. ENORM. IMENS. NEMĂRGINIT. NEMĂSURAT. NESFÎRŞIT. VAST. INCOMOD adj. 1. necomod, neconfortabil. (Un scaun ~.) 2. jenant, neplăcut, stingheritor, stînjenitor, supărător. (O situaţie ~.) INCOMODA vb. a deranja, a încurca, a jena, a stingheri, a stinjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.) INCOMODĂRE s. deranjare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, stînjenire, tulburare, (livr.) conturbâre, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.) INCOMPARÂBIL adj. inegalabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, ncegalabil, neîntrecut, unic, (rar) neajuns, (inv.) neurmât. (O voce ~; însuşiri ~.) INCOMPETENT adj. ignorant, incapabil, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) INCOMPETENŢĂ s. incapacitate, necom-petenţă, nepregătirc, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.) INCOMPLET adj. 1. fragmentar, necomplet, parţial. (Publicarea ~ a unei opere.) 2. lacunar. (Text ~.) incomprehensibil adj. v. ININTELIGIBIL. NE INTELIGIBIL. incongruenţă s. v. CONTRADICŢIE. CONTRAZICERE. NEPOTRIVIRE. INCONSECVENT adj. capricios, fluşturatic» fluturatic, inconstant, instabil, neconsecvenU neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, scliimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~ .) INCONSECVENŢĂ s. inconstanţă, instabilitate, neconsecvenţă, neconstanţă, nesta-bilitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv./ neconsecinţă, nestâre. (~ unei persoane.) INCONSOLÂBIL adj. neconsolabil, neconsolat, nemîngîiat. INCONSTÂNT adj. 1. capricios, fluşturatic. fluturatic, inconsecvent, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, scliimbăcios, schimbător, (livr.) labil,. (Un om tare ~.) 2. capricios, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) tonătic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălţât. (O vreme ~ .) INCONSTĂNŢĂ s. inconsecvenţă, instabilitate, neconsecvenţă, neconstantă, nesta-bilitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, (inv.) neconsecinţă, nestâre. (~ unei persoane.) INCONŞTIENT adj., adv. 1. adj. leşinat, (Transilv.) petrecut. (A avut o criză şi este 2. adj. automat, automatic, instinctiv, maşinal,, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 3. adv. automat, automatic, maşinal, maşinaliceşte, mecanic., reflex, (inv.) mecaniceşte. (Merge ~.) 4. adj. instinctual, instinctiv. (Reflexe ~.) 5. adj., iresponsabil. (Faptă ~.) INCONŞTIENŢĂ s. 1. (MED.) leşin, lipo-timie, nesimţire, (rar) leşinătură. (Se află în stare de ~.) 2. iresponsabilitate. (~ faptei unei persoane.) INC O N TE S T ÂBIL adj. 1. categoric, cert,, evident, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2, clar, evident, flagrant, izbitor, învederat,, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. efectiv, indiscutabil, real. (A adus servicii ~.) INCONTINENŢĂ URINÂRĂ s. (MED.) cnurezis. INCONVENÂBIL adj. neconvenabil. INCONVENIENT s. 1. dificultate, greutate.,, impas, impediment, neajuns, nevoie, obstacol,, oprelişte, piedică, stavilă, (pop.) opreâlă, po~ ticâlă, potrivnicie, (înv. şi reg.) scandal, smin-teâlă, (inv.) anevoinţă, nevoinţă, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depăşit un mare ~.) 2. dezavantaj, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ in calea realizării a ceva.) INCONVERTIBIL adj. ncconvertibil. (Valori INCORECT adj., adv. 1. adj. eronat, lals* greşit, inexact, neadevărat, (înv. şi reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul.) 2. adj. eronat* greşit, impropriu. (Exprimare ~.) 3. adj.?, adv. defectuos, greşit, necorect, prost, rău*, (fig.) stricat. (O pronunţare vorbeşte ■ englezeşte.) 4. adj. necinstit, necorect, neonest 5. 371 INDESCIFRABIL (livr.) veros, (înv.) mal onest. (Om, slujbaş ~.) 1o. adj. ilegal, ilicit, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (fig.) murdâr, necurat. (Afaceri ~.) INCORECTITUDINE s. 1. eroare, greşeală, inexactitate. (O ~ de calcul.) 2. necinste, necorec-titudine, (înv.) incorecţiune, malonestitâte. (~ unui slujbaş.) incorecţiune s. v. INCORECTITUDINE. NECINSTE. NECORECTITUDINE. INCORIGIBIL adj. înrăit, (livr.) invete-rât. (Un beţiv ~.) INCORPORÂNT adj. (LINGV.) polisinte-tic. (Limbă ~.) INCORUPTIBIL adj. cinstit, corect, integru, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitârnic, (fig.) curat, nepătat. INCORUPTIBILITATE s. cinste, corectitudine, integritate, lealitate, onestitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitâte, (înv.) onestâte, onestie, (înv. şi reg. fig.) curăţenie, curăţie. (~ unui slujbaş.) INCREDIBIL adj. necredibil, neverosimil, ■(înv.) necrezut. (O veste ~.) incredul adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR. incredulitate s. v. BĂNUIALĂ. NEÎNCREDERE. SUSPICIUNE. incrimina vb. v. ACUZA. INCULPA. ÎNVINOVĂŢI. ÎNVINUI. incriminare s. v. ACUZARE. ACUZAŢIE. INCULPARE. ÎNVINOVĂŢIRE. ÎNVINUIRE. incriminat s., adj. v. ACUZAT. INCULPAT. ÎMPRICINAT. ÎNVINOVĂŢIT. ÎNVINUIT. PÎRiLT. INCRIMINATOR adj. (JUR.) acuzator. (Fapte ~.) ^ IN C RU S T ARE s. incrusta ţie. (O ~ de fildeş.) 1NCRUSTĂŢIE s. incrustare. (O ~ de sidef.) INCUBATOR s. clocitoare, cloşcă artificială. INCULPA vb. (JUR.) a acuza, (livr.) a ■incrimina. INCULPARE s. (JUR.) acuzaţie, (livr.) ■incriminare.^ INCULPAT s., adj. (JUR.) acuzat, împricinat, învinuit, pîrît, (livr.) incriminat, (pop.) pricinâş, (prin Transilv.) pricinăt. (~ are cuai ritul!) INCULT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neînvăţat, prost, simplu, (livr.) agramât, ignar, (înv.) gros, neabeţedât. INCULTURĂ s. ignoranţă, nepricepere, neştiinţă, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (~ unei persoane.) incumbă vb. v. REVENI. INCURABIL adj. (MED.) 1. nevindecabil, (înv.) necurăbil. (Boală ~.) 2. condamnat, nevindecabil, (înv.) necurăbil. (Un bolnav ~.) incurie s. v. DEZORDINE. NEGLIJENŢĂ. NE ÎNGRIJIRE, înde conj. v. UNDE. INDECENT adj. deşănţat, imoral, impudic, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licenţios, (înv. şi pop.) sefrnav, slobod, (reg.) por* cotăs, (fam.) deşucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălât, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă, o atitudine ~.) INDECENŢĂ s. imoralitate, impudoare, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitâte, licenţă, licenţiozitâte, (înv. şi pop.) inascarâ, măscâră, măscăriciune, măs-cărle, scîrnăvle. (Un act de ~.) INDECIS adj. ezitant, fluctuant, nedecis, nehotărit, şovăielnic, şovăitor, (rar) şovăind, şovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrziel-nic, (fig.) oscilant. (Atitudine om ~.) indecis adj. v. DUBIOS. INCERT. ÎNDOIELNIC. NESIGUR. w PROBLEMATIC. indecizie s. v. GODEALĂ. CODIRE. EZITARE. FLUCTUAŢIE. ÎNDOIALĂ. NEHO-TĂRÎRE. PREGETARE. ŞOVĂIALĂ. ŞOVĂIRE. , in-de-eîmp s. v. INEAŢĂ. INDECLINĂBIL adj. (GRAM.) nedeclina-bil. (Cuvint ~.) INDEFINIT adj. 1. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecât, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) 2. confuz, difuz, imprecis, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzaţie ~ de durere.) 3. confuz, echivoc, imprecis, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificaţie ~.) 4. (GRAM.) nedefinit, nehotărît, (înv.) nehotărîtor. (Articol ~.) indelebil adj. v. NEŞTERS. IN DEL ICATEŢE s. bădărănie, grosolănie, impoliteţe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviinţă, nepoliteţe, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănle, mocofănlsm, (reg.) modorănle, (înv.) grosime, rîtănle, (rar fig.) necioplire. ( A comis o ~.) indemnitate s. v. ÎNDEMNIZARE. INDEMNIZAŢIE. ÎNDEMNIZÂRE s. indemnizaţie, (rar) indemnitate. (A acorda cuiva o ~.) INDEMNIZAŢIE s. indemnizarc, (rar) in-demnităte. (A primit o ~.) indemnizaţie s. v. COMPENSARE. COMPENSAŢIE. DAUNE. DESPĂGUBIRE. REPARAŢIE. INDEPENDENT adj., adv. 1. adj. liber, neatîrnat, suveran, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 2. adj. (BIS.) autocefal, neatîrnat. (Biserica ortodoxă română este ~.) 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) INDEPENDENŢĂ s. 1. libertate, neatîr-nare, suveranitate, (înv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi reg.) slobozie, (înv.) nedependenţă, volnicle. (~ unui stat.) 2. (BIS.) autocefalie, neatîrnare. (~ bisericii ortodoxe române.) INDESCIFRĂBIL adj. ilizibil, neciteţ, nedescifrabil, nelizibil, (fig.) hieroglific. (Un SCris rss.) 34 INDESCRIPTIBIL 372 INDESCRIPTIBIL adj. inexprimabil, ne-descriptibil, neexprimabil, negrăit, nespus, (livr.) indicibil, inefâbil. INDESTRUCTIBIL adj. indisolubil. (Legătură ~.) INDEX s. indice. (~ la o carte.) index s. v. ARĂTĂTORUL. INDEZIRĂBIL adj. nedorit. (O persoană ~.) INDIĂN s., adj. 1. s. (livr.) hindus. 2. adj. (livr.) hindus, (rar) indic. indic adj. v. INDIAN. INDICĂ vb. 1. a arăta, (înv.) a spune. (I-a ~ drumul, cărarea.) 2. a arăta, a trasa. (A ~ cuiva calea de urmat.) 3. a arăta, a preciza, a spune, (înv. şi reg.) a semna, (înv.) a permite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.) 4. a preciza, a pune. (~ te rog şi data.) 5. a arăta, a menţiona, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări . . . ) 6. a prescrie, a recomanda, (pop.) a scrie. (îi ~ un tratament.) 7. a aminti, a arăta, a cita, a menţiona, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ intr-un document.) 8. a arăta, a desemna, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii în concurs.) 9* a arăta, a însemna, a marca, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 10. a arăta, a înregistra, a marca. (Termometrul ~ o temperatură ridicată.) 11. a arăta, a atesta, a denota, a releva, a trăda, a vădi. (~ o proastă creştere.) 12. a demonstra, a dovedi, a proba, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitură.) INDICĂRE s. 1. arătare, trasare. (~ căii de urmat.) 2. prescriere, recomandare. (~ unui tratament.) 3. amintire, citare, menţionare, menţiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 4. menţionare, precizare, specificare. (~ unui lucru.) 5. arătare, desemnare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor intr-un concurs.) INDICÂT adj., adv, 1. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzătdr, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru . . . ) 2. adv. adecvat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil. (Nu e ~ să . . . ) 3. adj. adecvat, bun, nimerit, potrivit, propriu. (Un teren ~ pentru literatură.) 4. adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) indicativ adj. v. INDICATOR. ÎNDRUMĂTOR. INDICATIV adj., s. (GRAM.) (înv.) arătător. (Modul ~.) INDICATOR adj., s. 1. adj. îndrumător, (rar) indicativ. (Un semnal ~.) 2. s. arătător. (~ la un manometru.) 3. s. jalon, reper, semn. (Ca ~ se află un stîlp de piatră.) 4. s. semnal-(~ de circulaţie.) INDICĂŢIE s. 1. directivă, instrucţiune, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulatlv. (A respectat toate ~iile primite.) 2. precizare, prescripţie, prevedere, (înv.) scriptură, (grecism înv.) prohdiorihmos. (~ legii.) 3. informaţie, îndrumare, lămurire, (A primit toate ~iile necesare.) 4. prescripţie, regulă, (înv.) ustâv. (Cîteva ~ pentru . . . ) 5. aviz, instrucţiuni (pl.), prescripţie, recomandare, recomandaţie. (După ~ medicului.) 6. explicaţie, instrucţiuni (pl.), îndrumare, lămurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 7. însemnare, menţiune, notă, notificare, noti-ficaţie, observaţie, precizare, specificare, specificaţie. (Poartă următoarea ~ . . . ) 8. dovadă, indiciu, mărturie, pildă, probă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoăre, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ii în acest sens.) INDICE s. index. (~ la o carte.) indicibil adj. v. INDESCRIPTIBIL. INEXPRIMABIL. NEDESCRIPTIBIL. NEEXPRIMABIL. NEGRĂIT. NESPUS. INDICIU s. dovadă, indicaţie, mărturie, pildă, probă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoăre, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ ii în sprijinul. . . ) INDIENI s. pl. amerindieni (pl.), pici-roşii (pl.). (~ii reprezintă populaţia băştinaşă din America.) INDIFERENT adj. 1. flegmatic, impasibil, imperturbabil, insensibil, nepăsător, nesensibil, nesimţitor, pasiv, (grecism înv.) adiâfor, (fig.) rece. (Ce tip ~!) 2. apatic, delăsător, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştiL (fig.) rece. (Om atitudine ~.) indiferentism s. v. APATIE. DELĂSARE. INDIFERENŢĂ. INDOLENŢĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM. INDIFERENŢĂ s. 1. apatie, delăsare, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasi-bilităte, prostraţie, (rar) indiferentism, neîn-grijire, pasivism, (înv.) neg'rijă, negrijinţă, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.; răceâlă. (Stare de ~.) 2. dezinteres, dezinteresare, nepăsare. (De o ~ condamnabilă.) 3. flegmă, impasibilitate, nepăsare. (Ce este această ^ la el?) INDIGEN adj., s. aborigen, autohton, băştinaş, neaoş, pămintean, (pop.) pămîntesc, (înv. şi reg.) moşneân, moşteân, (înv.i pămîn-tenăsc. (Populaţia ~ a unui teritoriu.) indigenă vb. v. ÎMPĂMÎNTENI. NATURALIZA.' indigenat s. v. ÎMPĂMÎNTENIRE. NATURALIZARE. indigenţă s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE. INDIGEST adj. greu. (Mîncarc ^ . ) INDIGESTIE s" (MED.) aplecat, (pop.) plecate (pl.), (reg.) îndesoâre, (Mold., Bucov., Transilv. şi Ban.) ciumurluiălă. (A făcut o ~.) INDIGNĂ vb. a (se) revolta, a (sej scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) s-căndăli. (Vestea l-a ~.) INDIGNĂRE s. revoltare, revoltă, scandalizare, (rar) indigna ţiune, (pop.) oţăreâlă» oţărîre. (Stare de s**/ , ) INDIGNĂT adj. revoltat, scandalizat. 373 INDUCTIVITATE indignaţitine s. v. INDIGNARE. REVOL-TARE. REVOLTĂ. SCANDALIZARE. INDIGO s. carbon, plombagină, liîrtie-car-bon. (~ pentru scoatere de copii.) INDIRECT adj. 1. mediat, mijlocit. (Relaţii ~.) 2. (GRAM.) (înv.) nedrept. (Complement^ • ) INDISCIPL1NÂT adj. insubordonat, neascultător, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus, recalcitrant. INDISCIPLINĂ s. neascultare, nedisci-plină, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranţă. (Act de ~.) INDISCRET adj. curios. (O privire ~.) INDISCREŢIE s. curiozitate. (E cle-o ~ bolnăvicioasă.) INDISCUTABIL adj., adv. 1. adj. categoric, cert, evident, incontestabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubităbil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. adj. efectiv, incontestabil, real. (A adus servicii ~.) 3. adj. categoric, evident, flagrant, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 4. adv. absolut, bineînţeles, cert, desigur, fireşte, garantat, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine? — ~!) 5. adv. neapărat, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, precis, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunţată.) INDISOLUBIL adj. J. indestructibil. (Legătură ~.) 2. inseparabil, nedespărţit, nesepa-rabil, organic, unitar. (Un tot~.) INDISPENSABIL adj., adv., s. pl. 1. adj. neapărat, necesar, nedispcnsabil, vital. (Condiţii ~ pentru viaţă.) 2. adv. neapărat, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este ~ să mergi acolo.) 3. s. pi. izmene (pl.), (prin Bucov. şi Maram.) brâce (pl.), (Transilv.) ga ci (pl.). INDISPONIBIL adj. inapt. (Fotbalist ~ pentru joc.) INDISPOZIŢIE s. (MED.) (înv.) zaiflîc. (O ~ trecătoare.) indispoziţie s. v. CICLU. MENSTRUAŢIE. PERIOD. INDISPUNE vb. 1. a (se) amărî, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) mîlini, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. şi pop.) a (se) obidi, (înv. şi reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oţărî, a (se) rivni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata.) 2. a agasa, a enerva, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a cliihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. şi Bucov.) a zăliăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (îl ~ cu insistenţele.) INDISPUS adj. 1. abătut, amărit, deprimat, descurajat, îndurerat, întristat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. şi reg.) scîrbit, supărăcids, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouat. (Om ~ ; era tare ~.) 2. mahmur, (înv.) tiriachiu. (Om ~ după chef.) 3. (MED.) (înv.) zaif. (E uşor ~ de la o gripă.) INDIVID s. 1. chip, faţă, figură, ins, om, persoană, (pop.) creştin, suflet, (Ban. şi Transilv.) nat, (înv.) ipochimen, obrâz, (fam.) mutră, tip, (peior.) creatură, specimen. (Am întilnit acolo mulţi ~ cunoscuţi.) 2. cap, ins, om, persoană, (fig.) căciulă. (Cile 5 lei de ~.) INDIVIDĂ s. (fam.) ţipă, tipesă. INDIVIDUAL adj. 1. particular, personal, propriu, (înv.) obrăzâlnic, particularistic, parti-culârnic, pârtnic, personalicesc, personâlnic. (însuşiri ~.) 2. particular, personal, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune, o creaţie ~.) 3. particular, personal, propriu, (livr.) privăt. (Probleme proprietate ~.) 4. singular. (O atitudine ~.) 5. aparte, deosebit, neobişnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~ •) INDIVIDUALITATE s. originalitate, personalitate. (~ unui artist.) INDIVIDUALIZA vb. 1. a caracteriza. (îşi ~ sugestiv personajele.) 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însuşirile unui fenomen. ) INDIVIDUALIZARE s. 1. caracterizare. (~ a unui personaj.) 2. tipizare. (~ eroilor.) 3. particularizare, (rar) personalizăre. (~ unor trăsături.) 4. izolare, singularizare. (~ din ansamblu.) INDIVIZIBIL adj. nedespărţit, nedivizi-bil. (Un tot ~.) indivizibilitate s. v. UNITATE. INDOL s. (CHIM.) benzopiroî. INDOLENT adj., s. 1. adj. apatic, delăsător, indiferent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştît, (fig.) rece. (Om ~ ; atitudine 2. adj. bleg. lălîu, moale, molatic, molîu, mototol, (reg.) toîoldg, (fig.) băligos, mălăieţ, mămăligos. (O fiinţă ~.) 3. adj., s. leneş, puturos, trîndav, trintor, (rar) somnoros, (înv. şi pop.) nehărnic, (reg.) câniv, lenos, zăcăş, (Mold.) duglăn, dugliş, lâinic, (prin Olt.) sancliiu, (Transilv. şi Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~,) INDOLENŢĂ s. 1. apatie, delăsare, indiferent ă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostraţie, (rar) indiferentism, neîn-grijire, pasivism, (înv.) negrijă, negriiinţă, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. lene, lenevie, puturo-şenie, trîndăveală, trîndăvie, (rar) lenevire, puturoşie, trîndăvit, (înv.) tandur. (E de-o ~ fără pereche.) INDRUŞÂIM s. (BOT.; Lathyrus odora-tus) sîngele-voinicului, (reg.) hărăgică, măză-rătă, măzăreân, măzărică, măzăriche, măză-roi, măzăruică, oreşniţă, pejmă, floare-de-mâ-zăre. iiulruşaim s. v. MUŞCATĂ. indubitabil adj. v. CATEGORIC. CERT. EVIDENT. INCONTESTABIL. INDISCUTABIL. NECONTESTABIL. NECONTESTAT. NEDISCUTABIL. NEÎNDOIELNIC. NEÎNDOIOS. NETĂGĂDUIT. SIGUR. VĂDIT. 1NDUCTÂNŢĂ s. (EIZ.) inductivitate. (~ unui circuit electric.) INDUCTIVITATE s. (FIZ.) inductanţă. (~ unui circuit electric.) INDULGENT 374 INDULGENT adj. 1. iertător, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr,) clement. (0m~.) 2. concesiv, îngăduitor, tolerant, (înv.) răbdător. (Prea este ~ !) INDULGENŢĂ s. 1. iertare, îndurare, îngăduinţă, milostivire, (livr.) clemenţă. (Cere cu umilinţă 2. îngăduinţă, îngăduire, toleranţă, (rar) tolerantism, (pop.) îngăduiâlă, (înv.) răbdâre. (Manifestă prea multă ~.) industrial s. v. INDUSTRIAŞ. INDUSTRIAŞ s. (înv.) industrial, industrios. industrios s. v. INDUSTRIAŞ. INEÂŢĂ s. (BOT.) 1. (Linum catharticum) {reg.) inuşor, mărgeluţă. 2. (Linum auslria-cum) (reg.) inuşor, in-de-cîmp. INECHITABIL adj. injust, nedrept, neechitabil, (livr.) inie. (O măsură INECHITATE s. injustiţie, nedreptate, nee-chitate, nejustiţie, (înv. şi pop.) strîmbătâte, (înv. şi reg.) strîmb, (turcism înv.) zulum. (A comis o ~.) inedit adj. v. NOU. ORIGINAL. INEDIT s. noutate, originalitate. (~ unei teorii.) inefabil adj. v. INDESCRIPTIBIL. INEXPRIMABIL. NEDESCRIPTIBIL. NEEXPRIMABIL. NEGRĂIT. NESPUS. 1NEFICÂCE adj. ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, zadarnic, (livr.) inoperânt, oţids, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositâr, (fig.) deşert, gratuit,^ steril, sterp. (Eforturi ~.) INEFICACITĂŢI-: s. ineficienţă, inutilitate, zădărnicie, (rar) superfluenţă, superfluitâte, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitâte. (~ discuţiilor.) INEFICIENT adj. ineficace, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, zadarnic, (livr.) inoperânt, oţios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deşert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) INEFICIENŢĂ s. ineficacitate, inutilitate, zădărnicie, (rar) superfluenţă, superfluitâte, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitâte. (~ discuţiilor.)^ INEGAL adj. 1. neegal. (De lungimi ~.) 2. disproporţionat. (Lupta devine ~.) INEGALĂBIL adj. incomparabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic, (rar) neajuns, (înv.) neurmât. (O voce ~ ; însuşiri ~.) INE GAL ITĂTE s. disproporţie. (Există o ~ între cei doi boxeri.) INEL s. 1. verighetă, (pop.) verigă, (prin Ban.) burmă. (E însurat şi poartă ~.) 2. belciug, verigă. (~ de lacăt.) 3. ochi, verigă, za, (înv. şireg.)rătez. (~ de lanţ.) 4. (ANAT.) segment. (Un ~ al corpului albinei.) 5. buclă, cîrlionţ, creţ, ondulaţie, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scîrlionţ, zgîr-lăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. şi Mold.) scîr. (~ din părul cuiva.) INEL vb. 1. a (se) bucla, a (se) cîrlionţa, a (se) încreţi, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. şi Munt.) a (se) scirlionţi. (Şi-a ~ părul.) 2. (SILV.) a secui, (reg.) a cerţi, a ciungi, a plesura. (A ~ arborii.) INELĂR s. (ENTOM.; Gastropacha neustria) fluture-inelat. INELĂRE s. buclare, cîrlionţare, încre-ţire, ondulare. (~ părului.) INELÂT adj. 1. buclat, cîrlionţat, creţ, încreţit, ondulat, (rar) zulufât, (prin Olt. şi Munt.) scîrlionţât, (prin Olt.) scîrcior. (Păr ~.) 2. buclat, creţ, mărgelat. (Lină ~.) ineluctabil adj. v. IMINENT. INEVITABIL. ineptadj. v. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEGHIO- BESC. NEROD. NEROZESC. NETOT. PROSTESC. STUPID. INEPŢIE s. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) pvostăticie. (A spus o marc y.) INEPUIZÂBIL adj. interminabil, neepuizabil, neistovit, nesfîrşit, (fig.) ncsecât. (O sursă y de ... ) INERT adj. 1. mort, neînsufleţit, nemişcat, rece, ţeapăn. (O fiinţă ~.) 2, anchilozat, înţepenit, ţeapăn. (Are o mină ~.) 3. (CHIM.) inactiv. (Substanţă ~.) INERŢIE s. 1. fixitate, imobilitate, neclintire, nemişcare, nemobilitatc. (Stare de ~ a unui corp.) 2. (CHIM.) inactivitate. unei substanţe.) 3. inactivitate, inacţiune, neacti-vitate, pasivitate, (rar) pasivism, şedere, (pop.) nemişcâre, (reg.) zăcăşeâlă, (înv.) neacţiune, nelucrâre. (~ îl exasperează.) 4. apatie, delăsare, indiferenţă, indolenţă, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitâte, prostrâţie, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijinţă, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceâlă. (Stare de ~.) INERVÂRE s. (FIZIOL.) inervaţie. (~ pielii.) INERVÂŢIE s. (FIZIOL.) inervare. ( ~ pielii.) INESTETIC adj. urit. (Un aspect ~.) INESTIMABIL adj. inapreciabil, neestimabil, nepreţuit, (înv.) nestimat. (De o valoare ~.) INEVITĂBIL adj., adv. 1. adj. fatal, (rar) neapărât, neevitâbil. (în mod ~ vei ajunge acolo.) 2. adv. fatal, fatalmente, (rar) necesarmente. (~ trebuia să se întlmple.) 3. adj. iminent, (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.) 4. adj. cert, sigur. (Căderea ~ a cetăţii.) INEVITABIL ITĂTE s. iminenţă. ' (~ producerii unui fenomen.) INEXĂGT adj. I. eronat, fals, greşit, incorect, neadevărat, (înv. şi reg.) smintit. (Rezultat ~ cil urmi calcul; calcul ~.) 2. eronat, fals, greşit, neexact., nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O ştire, o părere ~.) 3. eronat, greşit, (rar fig.) strîmb. (O înţelegere ~ a lucrurilor.) INEXACTITÂTE s. 1. eroare, greşeală, incorectitudine. (O ~ de calcul.) 2. falsitate, neadevăr, neexactitate, netcmcinicie. (~ unei afirmaţii.) INEXISTENŢA s. neant, nefiinţă, nimic, (rar) negură, neunde, uitare, (înv.) nedereâsă, nefâpt. inexorabil adj. v. CRUD. HAIN. IMPLACABIL. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NE ÎN- 375 IXFECŢIOS DUPLECAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEMILOSTIV. INEXPERIMENTAT adj. neexperimentat, (pop.) necercât. (Un Umăr ~.) INEXPLICABIL adj. I. neexplicabil, neînţeles. (Un fapt ~.) 2. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ !) INEXPLORAT adj. necercetat, necunoscut, neexplorat. (O regiune ~.) INEXPRESIV adj. 1. monoton, neexpresiv, uniform, (fig.) monocord, plat. (Stil ~.) 2. neexpresiv, searbăd, spălăcit, şters. (O faţă ~.) INEXPRIMABIL adj. indescriptibil, nedes-criptibil, neexprimabil, negrăit, nespus, (livr.) indicibil, inefabil. (O stare ~.) infailibil adj. v. CERT. SIGUR. infailibilitate s. v. CERTITUDINE. SIGURANŢA. INFÂM adj., s. 1. adj., s. abject, josnic, mişel, mizerabil, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. şi reg.) ticăit, (reg.) pălăvâtic, proclet, (Ban.) bedâş, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdâr. (Un om ~.) 2. adj. josnic, mişel, mişclesc, mizerabil, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemăţesc, fărădelege, scîrbâvnic, scîrbelnic, scîrbit, verigâş, verigăsos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) infam adv. v. MIŞELEŞTE. NETREBNIC. TICĂLOŞEŞTE. INFAMĂXT adj. compromiţător, degradant, dezonorant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livr.) difamânt, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~.) INFAMIE s. abjecţie, fărădelege, josnicie, mişelie, inirşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) sceicrâţie, (pop. şi fam.) parşivenie, (pop.) becisnicie, blestemăţie, scîrnăvic, spurcăciune, (reg.) mirşăvenic, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăţie, necurăţire, păgînătâte, păgînie, verigăşie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.) INFANTERIE s. (MIL.) (înv. şi pop.) pedestrime, (înv. şi reg.) pihotă, (fam. şi ir.) pila, pifănic. INFANTERIST s. (MIL.) (înv. şi pop.) pedestraş, (înv. şi reg.) piliotâş, (înv.) oclivoi, pedestru, tfdpoş, tălpâş, (fam. şi ir.) pifân. INFANTICID s. (JUR.) pruncucidere. infatigabil adj. v. NEISTOVIT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. INFANTIL adj. 1. copilăresc, (livr.) pueril, (înv.) pruncesc. (Jocuri ~.) 2. copilăresc, naiv, pueril. (Ce sint gesturile astea ~ ?) INFATUA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se împăuna, a se înfumura, a se îng'imfa, a se lăuda, a se mindri, a se semeţi* (rar) a se trufi, (înv. şi pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloşi, a se marghioli, a se sfătoşi, (reg. fam.) a se furlan-disi, a se marţafoi, (Transilv. şi Ban.) a se năs-cocorî, (înv.) a se înălţa, a se preainălţa, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se şucări. (Nu te mai ~ atita l) INFATUARE s. aroganţă, fală, fudulie, înfumurare, îngimfare, mindrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumţie, suficienţă, (rar) superbie, ţanţoşie, (înv. şi pop.) măreţie, mărire, (pop. şi fam.) ifos, ţîfnă, (reg.) făloşenie, făloşie, (înv.) făl-nicie, lăudă, mărie, mărime, mindrete, polifâlă, preaînălţâre, preaînălţhne, semeţire, trufă, trufăşie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.) INFATUAT adj. fudul, grandoman, încrezut, înfumurat, îngimfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos, (livr.) prezumţios, suficient, (înv. şi pop.) măreţ, (pop. şi fam.) ţîfnos, (pop.) falnic, fălds, închipuit, (înv. şi reg.) pîşin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălţât, zadarnic* (fig.) băţos, înţepat, scrobit. INFECT adj. 1. dezagreabil, dezgustător* displăcut, dizgraţios, greţos, greu, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, mias-mâtic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scîrnav, (înv.) scîrbâvnic, scîrbelnic. (Un miros ~.) 2. împuţit, puturos, viciat, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilenţial. (Aer 3. dezgustător, oribil, respingător, scîrbos. (Ce caracter ~ ţ) 4. dezgustător, respingător, scîrbos, spurcat, (pop.) scîrnav. (~ treabă!) infect adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIZERABIL. MÎRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS. ^ INFECTĂ vb. (MED.) a (se) contagia, a (se) contamina, a (se) molipsi, (pop.) a se umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (I-a ^ pe toţi cei din jur.) infectant adj. v. CONTAGIOS. INFECTIOS. MOLIPSITOR. INFEGTÂRE s. (MED.) contagiune, contaminare, infecţie, molipsire, (rar ) molipseâlă, (înv.) smreduire. (Agenţi de ~.) INFECTÂT adj. (MED.) contaminat, molipsit, (înv.) sînreduit. (Persoană ~.) INFECŢIE s. 1. (MED.) contagiune, contaminare, infectare, molipsire, (rar) molipseâlă, (înv.) smreduire. (Agenţi de ~.) 2. duhoare, împuţiciune, miasmă, putoare, (livr.) feti-ditâte, (înv.) duh, smreduire. (Simţea o ~ insuportabilă.) INFECŢIOS adj. (MED.) 1. contagios, molipsitor, (rar) contaminant, infectant, (pop.) lipicios, (reg.) mutător, (înv.) acolisitor, ciu-mâş, ciumos, împărţitor, smreduitor. (Boală ^.) 2. contagios, molipsitor, (livr.) mefitic. pestifer? pestilent, pestilenţial. (Agent ~.) INFERIOR 376 INFERIOR adj., s. 1. adj. ordinar, prost, rău. (Tutun, vin ~.) 2. adj. mărunt, mic. (Funcţionar ~.) 3. adj., s. subaltern, subordonat. (E ~ lui la serviciu.) INFERN s. (BIS.) iad, (livr.) gheenă, târtar, (înv;) matca focului. INFERNAL adj. 1. demonic, diabolic, diavolesc, drăcesc, necurat, satanic, (livr.) demo-niâc, mefistofelic, (inv. şi pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. diabolic, drăcesc. (Dansează Intr-un ritm ~.) 3. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, înfiorător. îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, straşnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) INFIDEL adj. adulter, necredincios, nefidel, (înv.) preacurvăr, preaiubit, vicleân, viclenilor, (fig.) trădător. (Bărbat fe- meie ~.) INFIDELITATE s. (JUR.) adulter, înşelăciune, necredinţă, (înv.) prcacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (~ in relaţiile conjugale.) INFILTRA vi). 1. a pătrunde, a se scurge, (reg.) a se stoarce. (Apa de ploaie se ~ în pămirit.) 2. a pătrunde, a se strecura, (livr.) a se insinua. (Apa se ~ în zidărie.) INFILTRARE s. infiltrat, infiltraţie, pătrundere, (livr.) insinuare. (~ apei în . . . ) INFILTRAT s. infiltrare, infiltraţie, pătrundere, (livr.) insinuare. (~ apei în ... ) INFILTRAŢIE s. infiltrare, infiltrat, pătrundere, (livr.) insinuare. (~ apei în . . . ) INFIM adj. microscopic, minuscul, (livr.) infinitezimal. (Cantitate de proporţii ~.) INFINIT adj., s. I. adj. imens, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nc-sfîrşit, neţărmurit, (rar) ilimitât. (Cimpie ~.) 2. s. enormitate, imensitate, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfirşire, nesfirşit, vastitate. (~ cîmpiei.) 3. adj. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, i-mens, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntilnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfirşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirâbil, (înv.) inanin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 4. adj. complet, desăvirşit, nemărginit, total, (fig.) orb. (încredere ~ în cineva.) infinitezimal adj. v. INFIM. MICROSCOPIC. MINUSCUL. INFIRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (inv. şi reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilă-vos, şont, şonţit, (Transilv., Mold. şi Bucov.) chilav, (inv.) mişel, rupturlt, secat, (fam.) şontorog. (Om ~.) INFIRMA vb. 1. a contrazice, a dezminţi. (Acest fapt ~ părerea curentă.) 2.a anula, (fig.) a răsturna. (A ~ o teorie.) 3. (JUR.) a abroga, a anula, a desfiinţa, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (inv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.) INFIRMARE s. 1. anulare, (fig.) răsturnare. (~ unei teorii.) 2. (JUR.) abrogare, anulare, desfiinţare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.) INFIRMERIE s. (MED.) (rar) lazaret, (inv.) botniţă. INFIRMIER s. (MED.) (germanism reg.) velter, (înv.) bolnicer, spitalagiu, spitaliot. INFIRMIERA s. (MED.) soră, (Transilv.) velteriţă, (înv.) spitalagioâică. INFIRMITATE s. invaliditate, (rar) anormalitate, schilodenie, (pop.) beteşug, meteahnă, (inv. şi reg.) neputinţă, (reg.) betegie, betejeălă. IN FLAMĂ vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. (MED.) a se obrinti, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Braţul s-a ~.) 3. (MED. VET.) a se umfla, (pop.) a se bolovani. (Ugerul vacii s-a ~.) INFLAMĂB1L adj. (înv.) aprinzăcios, a-prinzător. (Material ~.) INFLAMÂRE s. (MED.) 1. congcstionare, inflamaţie, iritare, obrinteală, obrintire, obrin-tit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inl'lamaţie, obrinteală, obrlnti-tire, obrintit, obrintitură, tumefacţie, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ unui ţesut.) INFLAMÂT adj. (MED.) 1. congestionat, iritat, (reg.) bobotit. (Plagă ~.) 2. tumefiat, umflat, (livr.) tumescent, tumid, (reg.) bobotit. (Un ţesut ~.) INFLAMÂŢIE s. (MED.) 1. congcstionare, inflamare, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. (concr.) congestie, iritaţic. (O ~ gravă a rănii.) 3. inflamare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefacţie, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (Proces de ~ a unui ţesut.) 4. (concr.) tumefacţie, umflătură, (livr.) tumescenţă, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badragânie. (O ~ evidentă a ţesutului.) INFLEXIBIL adj. 1. neelastic, neflexibil, rigid, tare, ţeapăn. (O bară, o nuia ~.) 2. decis, dîrz, ferm, hotărit, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neşovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Om caracter ~.) INFLEXIBILITATE s. rigiditate. (~ unei bare.) inflexibilitate s. v. DÎRZENIE. FERMITATE. HOTĂRÎRE. INTRANSIGENŢĂ. NECLIN-TIRE. NE ÎNDUPLECARE. NESTRÂMU-TARE. NEŞOVĂIRE. STATORNICIE. INFLEXIUNE s. intonare, intonaţie, mlădiere, modulare, modulaţie, ton, tonalitate. (O voce cu ~i plăcute.) INFLORESCENŢĂ s. (BOT.) (reg.) moţ. (~ la papură.) INFLUENT adj. important, însemnat, marcant, puternic. (Un personaj ~.) INFLUENŢĂ vb. a înrîuri. (A ~ mişcarea simbolistă.) INFLUENŢĂBIL adj. (fig.) moâle, slab. (Eşti un om ~ l) INFLUENŢĂ s. 1. înrîurire, putere, (rar) stăpînire, (înv.) înrîurltă. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. ascendent, autoritate, conside- 377 INIMOS raţie, înrîurire, prestigiu, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază, (inv.) înriurrtă, (fig.) credit. (Se bucură de o marc~.) 3. înrîurire, putere, trecere, (fig.) greutâte. (Om cu ~.) 4. acţiune, efect, înrîurire, rezultat. (Ce ~ are acest medicament asupra inimii?) influenţă s. v. GRIPĂ. INFORM adj. amorf. (O masă ~ de ... ) INFORMĂ vb. 1. a cerceta, a se documenta, a studia, a vedea, (inv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.) 2. a sc interesa, (inv. şi reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. şi Bucov.) a ştirici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunţa, a aviza, a încunoştinţa, a înştiinţa, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. a anunţa, a comunica, a încunoştinţa, a înştiinţa, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. şi Ban.) a ştirici. (Vă ~ că trebuie să fiţi prezenţi.) 6. a avertiza, a înştiinţa, a preveni, (prin Transilv. şi Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că mîine vine controlul.) INFORMÂRE s. 1. anunţare, încunoştinţare, înştiinţare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. avertizare, înştiinţare, prevenire, (inv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de miine.) 3. documentare, documentaţie, informaţie. (Muncă de ~.) INFORMAT adj. 1. documentat. (Un cercetător ~.) 2. avizat, capabil, competent, pregătit, (fig.) tare. (E un om ~ in această problemă.) INFORMATÎV adj. orientativ. (Preţuri ~.) INFORMATOR s. (LINGV.) subiect. (~ pentru o anchetă dialectală.) INFORMĂŢIE s. 1. comunicare, înştiinţare, ştire, veste. (O ~ de mare importanţă.«> 2. cunoştinţă, ştire, veste, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, ştiinţă. (Ai vreo~ despre el?) 3. (înv.) cuvînt. (N-a primit ~iile lui.) 4. referinţă, relaţie. ("Ce ~ îmi poţi da despre . . . ?) 5. notă. (A publicat o ~ în ziarul de ieri.) 6. documentare, documentaţie, informare. (Muncă de ~.) 7. indicaţie, îndrumare, lămurire. (A primit toate ~iile necesare.) INFRACTOR s. (JUR.) făptaş, făptuitor, răufăcător. (~ a fost condamnat.) INFRACŢIONĂL adj. (JUR.) corecţional. (Faptă cu caracter ~.) INFRACŢIUNE s. (JUR.) vină. (~ lui a fost dovedită.) INFRASTRUCTURĂ s. (CONSTR.) (rar) substructură. (~ unui imobil.) INFRUCTUOS adj. ineficace, ineficient, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, zadarnic, (livr.) inoperant, oţios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositdr, (fig.) deşert, gratuit, steril, sterp. (Discuţii ~.) INFUZOR s. (ZOOL.) ciliat. (Parameciul este un ~.) inga interj, v. IATĂ. UITE. VEZI. INGENIOS adj. 1. abil, deştept, dibaci, scusit, isteţ, îndemînatic, meşter, priceput, pop.) mehenghi, (înv. şi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzâci, (înv.) meşteşugâreţ, prăctic, (fam. fig.) breaz. (Om ~.) 2. creator, imaginativ, inventiv, iscoditor, iscusit, născocitor, (înv.) scornâci. (Un spirit ~.) 3. inventiv, iscusit, subtil. (Procedeu ~.) INGENIOZITATE s. 1. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemînare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug, meşteşugire, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucăttiră, pricepuţle, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 2. inventivitate, iscusinţă, subtilitate. (~ unui procedeu.) INGENUITÂTE s. candoare, credulitate, inocenţă, naivitate. (E de-o ~ dezarmantă.) INGENUU adj. candid, credul, inocent, naiv, neştiutor. (O fiinţă ~.) INGERINŢĂ s. amestec, imixtiune, intervenţie. (~ în treburile altui stat.) ingrat adj. v. ANEVOIOS. DELICAT. DEZAGREABIL. DIFICIL. GINGAŞ. GREU-NEPLĂCUT. INGRAT adj., s. nerecunoscător, (înv.) n c dul c e, n e mu 1 ţum itor. (Om ~.) INGRATITUDINE s. nerecunoştinţa, (înv.) nemulţumire. (~ faţă de cineva.) INGREDIENT s. aromat, condiment, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroâse (pl.), mirodie, mirositură, spiţerie. (Vanilia, piperul sînt ~.) ingurgita vb. v. ÎNGHIŢI. INHALA vb. a aspira, a trage. (~ pe nări o substanţă medicamentoasă.) INHALÂRE s. aspirare, inhalaţie. (~ unei substanţe medicamentoase.) INHALÂŢIE s. aspirare, inhalare. (~ unei substanţe medicamentoase.) INHIBITÎV adj. inhibitor. (Proces ~.) INHIBITOR adj. inhibitiv. (Reacţie ~.) inhumăţie s. v. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORM ÎNTARE. inie adj. v. INECHITABIL. INJUST. NEDREPT. NEECHITABIL. INIMAGINĂBIL adj. neimaginabil, neînchipuit. (O situaţie ~.) INIMĂ s. 1. (ANAT., MED.) cord. (Suferă de ~ J 2. suflet, (înv.) mâţe (pl.), pîntece. (Oftează din adîncul ~.) 3. sîn, suflet. (Cu frica în ~.) 4. cupă. (~ la cărţile de joc.) 5. (BOT.) măduvă. (~ a tulpinii unui copac.) 6. (BOT.) cocoş. (~ la pepenele verde.) inimă s. v. ABDOMEN. BĂRBĂŢIE BRAVURĂ. BURTĂ. CARACTER. CENTRU. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÎRZENIE ESENŢĂ. FIRE. FOND. ÎNCUMETARE ÎNDRĂZNEALĂ. MATERIE. MIEZ. MIJLOC. NATURĂ. NEÎNFRICARE. PÎNTECE SEMEŢIE. STOMAC. STRUCTURĂ. TEME RITATE. TEMPERAMENT. inimiciţie s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎZANIE. INIMIOÂRĂ s. (pop.) inimtică, inimiiţă INIMOS adj. brav, curajos, cutezător, dîrz, îndrăzneţ, neînfricat semeţ, viteaz, (livr. 1NIMUCĂ 378 intrepld, petulânt, temerâr, (rar) bărbât, (înv. şi pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoşât. (Om ~.) iniinucă s. v. INIMIOARĂ. inimtită s. v. INIMIOARĂ. ININTELIGIBIL adj. neinteligibil, (livr.) incomprehensibil, (fam.) păsăresc. (într-o exprimare ~.) inisor-dc-alior s. v. LINARITĂ. iiiiţă s. v. CUSGUTĂ. TORŢEL. INIŢIA vb. 1. a începe. (A ~ o campanie.) 2. a preconiza. (A ~ o nouă metodă.) 3. a călăuzi, a introduce. (A~ pe cineva Intr-un domeniu.) 4. a (se) instrui, a (se) învăţa. (A ~ intr-o disciplină.) INIŢIÂL adj. I. începător. (Literă ~.) 2. originar, primitiv, primordial. (Patria ~ a albanezilor.) 3. incipient, începător. (Stadiu ~ al unei boli.) 4. originar, prim, primar, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.) INIŢIATOR s. 1. promotor, protagonist, (rar) începător. (~ al unui curent.) 2. (CHIM.) promotor. INIŢIERE s. 1. începere. (~ unei campanii.) 2. preconizare. (~ unei noi metode.) 3. călăuzire, introducere. (~ cuiva intr-o profesiune.) 4. instruire, învăţare. (~ cuiva intr-o disciplină.) INJECTA vb. (MED.) a se congestiona, a se înroşi. (Ochii i s-au ~.) INJECTAT adj. (MED.) congestionat, înroşit, însîngerat, roşu, sîngerat, (rar) singeros. {Ochi ~.) INJONCŢIUNE s. (fig.) presitine. (~ făcută asupra cuiva.) INJURIE s. afront, insultă, jignire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă, (livr.) ultraj, vexaţiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosâdă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezâre. (Nu poale suporta ~ ce i s-a adus.) INJURIOS adj. insultător, jignitor, ofensator, (livr.) vexănt, vexatoriu, (fig.) ţâre. (I-a spus cuvinte ~.) INJUST adj. inechitabil, nedrept, neechitabil, (livr.) inie. (O măsură ~.) INJUSTIŢIE s. inechitate, nedreptate, nee-chitate, nejustiţie, (înv. şi pop.) strimbătâte, (înv. şi reg.) strîmb, (turcism înv.) zulum. (A comis o ~.) INOCENT adj. 1. nevinovat, (înv. şi pop.) negreşit. (Acuzat ~.) 2. candid, credul, ingenuu, naiv, neştiutor. (O fiinţă ~.) 3. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricât, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătât, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, prea-curât. (Un surîs ~.) INOCENŢA s. 1. nevinovăţie. (S-a dovedit ev acuzatului.) 2. candoare, credulitate, ingenuitate, naivitate. (E de-o ~ dezarmantă.) 3. candoare, castitate, feciorie, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurle, (fig.) curăţenie, ima-culâre, neîntinâre, puritate, (înv. fig.) curăţie. (rsj zimbetiilui ei-) INOCULA vb. (MED.) a vaccina, (pop.) a altoi, (înv. şi reg.) a posăi. INOCULARE s. (MED.) inoculaţic, vaccinare, (pop.) altoire, (reg.) posăiâlă, (înv.) posălre. INOCULĂŢIE s. (MED.) inoculare, vaccinare, (pop.) altoire, (reg.) posăiâlă, (înv.) posălre. INODOR adj. nemirositor. (Subslanţă ~.) INOFENSIV adj. ncvătămător. inoperant adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. VAN. ZADARNIC. INOPINAT adj. brusc, instantaneu, neaşteptat, neprevăzut, subit. (Plecarea lui ~.) INOPORTUN adj. 1. neoportun, nepotrivit, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat. (O acţiune ~.) 2. nedorit, ncoportun, nepoftit. (Oaspete ~-) INOROG s. licorn, unicorn. (~ este un animal fabulos.) inorog s. v. RINOCER. 1NOSIT s. (CHIM.) mezoinozitol. INOSPITALIER adj. neospitalier, neprimitor. (Un loc ~.) INOVA vb. a înnoi. INOVARE s. inovaţie, înnoire. INOVÂŢIE s. I. inovare, înnoire. (~ unui. procedeu.) 2. noutate, prefacere, schimbare. (A introdus unele ~ii.) INS s. 1. chip, faţă, figură, individ, om, persoană, (pop.) creştin, suflet, (Ban. şi Transilv.) nat, (înv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutră, tip, (peior.) creatură, specimen. (Am intilnit mulţi ~ cunoscuţi.) 2. cap, individ, om, persoană, (fig.) căciulă. (Cile J Ici de ~.) INSALUBRU adj. nesănătos. (Locuinţă ~-) INSATISFACŢIE s. nemulţumire, nesatis-facţie. (Un sentiment de ~.) insaţiabil adj. v. AVID. LACOM. MÎNGĂ-CIOS. NESĂTUL. NESĂŢIOS. POFTICIOS. insaţiabilitâte s. v. LĂCOMIE. NESAŢ. in-sălbatic s. v. LIN AR IŢĂ. INSCRIPŢIE s. (înv. şi reg.) scriptură, (înv.) semn. (0~ tăiată în piatră.) inscripţie s. v. ÎNMATRICULARE. ÎNREGISTRARE. ÎNSCRIERE. INSECTĂ s. (ENTOM.) gînganie, giză, hexa-pod, (pop.) goangă, muscă, (reg.) borză, (Transilv.) pepe. INSENSIBIL adj. 1. nesimţitor. (~ la injecţii.) 2. flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, nepăsător, nesensibil, nesimţitor, pasiv, (grecism înv.) adiâi'or, (fig.) rece. (Ce lip ~ l) INSENSIBILITATE s. 1. nescnsibilitate, nesimţire, (înv.) nesimţibililâte. (~ la injecţii.) 2, apatie, delăsare, indiferenţă, indolenţă, inerţie, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostraţie, (rar) indiferentism, neîngrijlre, pasivism, (înv.) negrljă, negrijlnţă, tembel! c, (grecism înv.) adiaforle, (fig.) răceală. (Stare de condamnabilă ~ a unei persoane.) 379 INSTALA INSENSIBILIZA vb. 1. a amorţi. (Dentistul ~ o măsea.) 2. (fig.) a se împietri. (Inima i s-a ~.) INSEPARABIL adj. 1. indisolubil, nedespărţit, neseparabil, organic, unitar. (Un tot ~.) 2. nedespărţit, nedezlipit, neseparabil. (Prieteni ~ .) INSESIZABIL adj. imperceptibil, neauzit, neperceptibil, nesesizabil, nesimţit, (fig.) imponderabil. (Un zgomot insidios adj. v. ÎNŞELĂTOR. PERFID. VICLEAN.^ INSIGNĂ s. însemn, (înv.) mărea, semn. insignifiant adj. v. MĂRUNT. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT. OARECARE. insinua vb. v. INFILTRA. PĂTRUNDE. STRECURA. INSINUANT adj. (înv.) insinuator. (Ton ~.) insinuare s. v. INFILTRARE. INFILTRAT. INFILTRAŢIE. PĂTRUNDERE. insinuator adj. v. INSINUANT. INSIPÎD adj. dulceag, fad, searbăd, (rar) spelb, (Transilv.) lihod, (Bucov.) lfnced. (O mlncare ~.) insipid adj. v. ANOST. NE INTERESANT. PLICTICOS. PLICTISITOR. INSISTĂ vb. 1. a persevera, a persista, a stărui. (A ~ şi a reuşit.) 2. a stărui, (prin Mold.) a bărăni, (fig.) a pistona. (A ~ pe Ungă el pentru...) 3. a accentua, a apăsa. (A ~ asupra celor spuse mai înainte.) INSISTENT adj., adv. 1. adj. perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~.) 2. adv. stăruitor, (înv. şi reg.) ţâre. (O roagă ~ să...) 3. adj. asiduu, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susţinut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) INSISTENŢĂ s. 1. perseverenţă, persistenţă, statornicie, stăruinţă, tenacitate, (rar) perseve-râţie, (înv.) stăruiâlă, stărulre. (O ~ demnă de laudă.) 2. asiduitate, perseverenţă, rîvnă, sforţare, silinţă, sîrguinţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osîrdie. (~ele lui s-au dovedit fructuoase.) INSOCIĂBIL adj. morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchlu, (înv. şi reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modorci, mutăc, mută-râţ, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclişlt, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. şi Mold.) tăinuit, (fig.) închis. (Om ~.) INSOLĂŢ1E s. (MED.) (reg.) îndesoâre, soare-în-eâp, soare-sec, (Maram.) asoreăiă. INSOLENT adj. arogant, Impertinent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, semeţ, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neinfrinât, (pop. şi fam.) ţîfnos, (înv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhetic, (înv.) neruşinos, (fam. fig.) Lotcs. (Om ~ ; o atitudine ~ INSOLENŢĂ s. aroganţă, impertinenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) seme- ţle, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţîfnă. (E de-o ~ revoltătoare.) INSOLÎT adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţât, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxln, (fam.) sanchlu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ 1) insolit adj. v. APARTE. DEOSEBIT. INDIVIDUAL. NEOBIŞNUIT. SINGULAR. SPECIAL. INSOLUBIL adj. (CHIM.) nedizolvabil, nesolubil. insoltibil adj. v. NEREZOLVABIL. INSOLVABIL adj. (FIN.) 1. falit. (Negustor ~.) 2. neplatnic. (O persoană ~.) 3. falimentar. (O întreprindere ~.) INSOMNÎE s. (MED.) nesomn, (înv. şipop.) nedormlre. (Stare de ~.) INSPEGTĂ vb. 1. a cerceta, a controla, a revedea, a revizui, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele instituţiei.) 2. (MIL.) (înv.) a şmotri. (A ~ o unitate.) INSPECTĂRE s. control, inspecţie, revizie, verificare. (~ a decurs în bune condiţii.) INSPECŢIE s. 1. control, inspectare, revizie, verificare. (~ a decurs în bune condiţii.} 2. (MIL.) (inv.) şmotru. (~ a unei unităţi.) INSPIRĂ vb. a aspira, a trage. (~ cu nesaţ aerul In piept.) inspiră vb. v. SUGERA. INSPIRÂT adj. (fig.) iluminat. (Persoană ~.) INSTABÎL adj. 1. mişcător, nestatornic, schimbător, variabil. (Dune ~.) 2. nestabil, precar. (Echilibru ~.) 3. neregulat, nestabil, schimbător, variabil. (Vînturi ~.) 4. capricios, inconstant, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) tonâ-tic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălţât. (O vreme ~.) 5. capricios, fluşturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, neconsecvent neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 6. fluctuant, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.) INSTABILITATE s. 1. mobilitate, nestatornicie. (~ unor dune.) 2. nestabiiitate, precaritate. (~ în echilibru.) 3. nestabiiitate, nestatornicie, variabilitate. (~ vremii.) 4. fluctuaţie, schimbare, (fig.) oscilaţie. (~ la cursul bursei.) 5. inconsecvenţă, inconstanţă, necon-secvenţă, neconstanţă, nestabiiitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv.) necousecinţă, ne-stâre. (~ unei persoane.) INSTALA vb. 1. a se aşeza, a se fixa, a se opri, a se stabili, a se statornici, (pop.) a se sălăşlui, (înv. şi reg.) a se sălăşui, (inv.) a se sădi, a se slăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 2. a trage. (La ce hotel te-ai ~ ?) 3. a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) posta. (S-ar^ in faţa uşii.) 4. a monta, (A ~ un utilaj.) INSTALARE 380 INSTALÂRE s. 1. aşezare, fixare, oprire, stabilire, statornicire. (~ lor in regiunile de deal.) 2. aşezare, plasare. (~ lui intr-un fotoliu.) 3. montare. (~ unui utilaj.) INSTALÂT adj. aşezat, întins, (înv. şi reg.) tins. (Tabără cort ~.) INSTANTANEU adj., adv. 1. adj. brusc, inopinat, neaşteptat, neprevăzut, subit. (Plecarea lui ~.) 2. adj. momentan. (Reacţie ~.) 3. adj. brusc, fulgerător, năprasnic, neaşteptat, subit. (Moarte ~.) 4. adv. brusc, deodată, fulgerător, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tirla-mîrla. (~ se întoarce spre el şi...) ^ INSTÂNŢ s. (JUR.) justiţie. (S-a prezentat in faţa ~ .) INSTIGĂ vi), a agita, a aţiţa, a incita, a întărită, a provoca, a stirni, a tulbura, (pop.) a sumuţa, (înv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădări, (fig.) a asmuţi, a monta. (El ~ masele.) INSTIGARE s. aţiţare, incitare, instigaţie, întărîtare, provocare, stîrnire, tulburare, (rar) incitaţie, provocâţie, (pop.) zădărîre. (~ maselor.) INSTIGAT adj. aţîţat, incitat, întărîtat, provocat, stirnit, (pop.) zădărît. (Om ~.) INSTIGATOR s., adj. agitator, aţîţător, provocator, tulburător, (livr.) incitator, sedi-ţios, (înv. şi pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.) INSTIGAŢIE s. aţiţare, incitare, instigare, întărîtare, provocare, stîrnire, tulburare, (rar) incitaţie, provocâţie, (pop.) zădărîre. (~ maselor.) INSTINCT s. simţ. (~ de conservare.) INSTINCTIV adj. 1. inconştient, instinctual. (Reflexe ~.) 2. automat, automatic, inconştient, maşinal, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) INSTINCTUAL adj. inconştient, instinctiv. (Reflexe ~.) INSTITUI vb. 1. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a înfiinţa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială.) 2. a fixa, a hotărî, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A~ un impozit.) 3. a face, a stabili. (A ~ legi.) 4. a introduce, a stabili. (A ~ o anumită practică.) 5. a proclama. (A ~ republica.) 6. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a înfiinţa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un aşezămint, o societate culturală.) INSTITUIRE s. 1. alcătuire, constituire, creare, desemnare, formare, înfiinţare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisii speciale.) 2. introducere, stabilire. (~ unei noi reglementări.) 3. proclamare. (~ stării de urgenţă.) 4. constituire, creare, fundare, înfiinţare, întemeiere, organizare, (astăzi rar) statornicire. (~ corpului grăniceresc.) INSTITUTOARE s. (pop. şi fam.) dăscăliţă. INSTITUTOR s. dascăl, (peior.) belfer. INSTITUŢIE s. unitate, (înv.) aşezămint» stabiliment, tocmeală. (~ publică.) INSTRUCTIV adj. educativ, moralizator, (înv.) învăţător. (Scriere cu conţinut ~.) INSTRUCŢIE s. 1. educaţie, învăţămînt, învăţătură, (înv.) pedeapsă. (Procesul de ~.) 2. carte, cultură, cunoştinţe (pl.), învăţătură, pregătire, studii (pl.), (înv. şi pop.) slovă, (înv. şi reg.) cărturărie, (reg.) scrisoâre, (înv.) minte, pricopseală, pricopsire. 3. ('MIL.) (înv. şi pop.) mustră, muştruluiâlă, (înv.) ocenie, şmotru. (~ recruţilor.) INSTRUCŢIUNE s. 1. directivă, indicaţie, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~ iile primite.) 2. (la pl.) explicaţie, indicaţie, îndrumare, lămurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 3. (la pl.) aviz, indicaţie, prescripţie, recomandare, recomandaţie. (După ~ le medicului.) INSTRUI vb. 1. a învăţa, (rar) a şcoli, (înv.) a certa, a mustrui, a muştrului, a pedepsi. (A ~ elevii.) 2. a culturaliza. (A ~ masele.) 3. a învăţa, a studia, (înv. şi reg.) a se pricopsi. (Se ~ mult.) 4. a citi, a se cultiva. (Se ~ sistematic.) 5. a (se) iniţia, a (se) învăţa. (A ~ pe cineva într-o disciplină.) 6. a îndruma, a pregăti. (O ~ pentru viaţa de gospodină.) 7. (M1L.) (înv.)a şmotri. (A~ ostaşii.) li. (JUR.) a ancheta, a cerceta. (A ~ un caz penal.) INSTRUIRE s. 1. cultivare, învăţare. (~ elevilor.) 2. culturalizare. (~ maselor.) 3. iniţiere, învăţare. (~ cuiva intr-o disciplină.) 4. îndrumare, pregătire. (~ cuiva pentru viaţa de gospodină.) 5. (JUR.) anchetare, anchetă, cercetare, (înv.) sprâfcă, (rusism înv.) comandi-roveă. (~ unui caz penal.) INSTRUIT adj. citit, cult, cultivat, educat, învăţat, (rar) şcolit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tinâr ~.) INSTRUMENT s. 1. sculă, unealtă, ustensilă, (înv. şi reg.) sărsâm, (reg.) sculeâţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.) 2. aparat. (Un ~ pentru curăţat cartofii.) 3. (GRAM.) (rar) unealtă. (Prepoziţiile sint ~ gramaticale.) INSTRUMENTĂ vb. (MUZ.) a orchestra. INSTRUMENTÂR s. utilaj. (~ al unui laborator.) INSTRUMENTAŢIE s. (MUZ.) orchestrare, orchestraţie. INSTRUMENTIST s. (MUZ.) orchestrant, (înv.) sunător. insubordonare s. v. INDISCIPLINĂ. NEASCULTARE. NEDISCIPLINĂ. NESUPUNERE. INSUBORDONĂT adj. indisciplinat, neascultător, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus, recalcitrant. (Soldat ~.) INSUCCES s. 1. eşec, nereuşită, (rar) neiz-bîndă. (~ intr-o acţiune.) 2. cădere, eşec, nereuşită, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ al unui spectacol.) INSUFICIENT adj., adv. 1. adj. neîndestulător, nesatisfăcător, redus. (Cantitate ~.) 2. adj. puţin. (Oaste ~ ; bani ~.) 3. adj. neîndestulător, nesatisfăcător, redus, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.) 4. adj. mic, puţin, redus. 381 INTENS slab. (Are ~ posibilităţi de realizare.) 5. adv. prost, puţin, rău. (O muncă ~ plătită.) INSUFICIENŢĂ s. 1. lipsă, sărăcie, (înv.) îieajungere. (~ de legume pe piaţă.) 2. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, râcilă, ţâră, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeâ, teâhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) greşeală, lichea, nedesăvîrşire, răutâte. (Are nenumărate ~.) insuflă vb. v. ÎMBĂRBĂTA. ÎNCURAJA. ÎNDEMNA.ÎNSUFLEŢI. STIMULA.SUGERA. SUSŢINE; INSULÂR s., adj. (înv. şi pop.) ostroveân. INSULĂ s. (GEOGR.) 1. (înv. şi pop.) ostrov. 2. insulă plutitoare = plaur, plavie, (reg.) cocioc, năclâdă, plav, prundoi. INSULTĂ vb. a jigni, a ofensa, a ultragia, <{livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. INSULTĂRE s. jignire, ofensare, ultragiere, (livr.) vexâre, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. INSULTĂT adj. jignit, ofensat, ultragiat, ■(livr.) vcxât, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. INSULTĂ s. afront, injurie, jignire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă, (livr.) ultrâj, vexaţiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosâdă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. INSULTĂTOR adj. injurios, jignitor, ofensator, (livr.) vexânt, vexatoriu, (fig.) ţâre. (I-a spus vorbe ~.) INSUPORTÂBIL adj. imposibil, nesuferit, (înv.) nesuferibil, nesufericios. (Este un om~.) insurgent adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. INTÂCT adj. I. întreg, neatins, neştirbit, (pop.) nestricât. (Paharul a rămas ~ după cădere.) 2. întreg, neatins, neînceput, (glumeţ fig.) virgin. (Pachetul de ţigări a rămas ~.) 3. întreg, neatins, nevătămat, sănătos, teafăr, valid, zdravăn, (pop.) nestricât, (înv. şi reg.) nebintuit, (reg.) neted. (A scăpat ~ din accident.) 4. neatins, nepătat, neştirbit. (Onoarea lui a rămas ~.) INTANGIBIL adj. inviolabil, sacru, sfînt, {livr.) sacramental, sacrosânct, (rar) sacral. (Drept ~-)^ INTEGRĂ vb. a include, a introduce, a Incorpora, a îngloba. (A ~ ceva în masa unei substanţe.) INTEGRABILĂ adj. (MAT.) sumabilă. (Funcţie ~. ) INTEGRĂL adj., adv. 1. adj. complet, întreg. (Textul ~ al nuvelei.) 2. adj. complet, exhaustiv, întreg, total. (Studiu excerp- tare ~ a unui material.) 3. adj. complet, deplin, întreg, tot, total. (Suma ~.) 4. adv. absolut, complet, completamente, total, (înv. şi pop.) sadeâ. (Calul era ~ alb.) 5. adj. complet, deplin, întreg, total, (livr.) plenâr, (înv.) cumplit. (Mulţumire, realizare ~.) 6. adj. necondiţionat, neprecupeţit, total. (Sprijin ~.) INTEGRÂNT adj. constitutiv. (Parte ~ din ceva.) INTEGRÂRE s. includere, introducere, încorporare, înglobare. (~ a ceva în masa unei substanţe.) INTEGRITĂTE s. 1. întregime, totalitate. (~ bunurilor.) 2. deplinătate, plenitudine. (în ~ facultăţilor mintale.) 3. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, lealitate, onestitate, (livr.) probitâte, (rar) onorabilitâte, (înv.) onestâte, onestie, (înv. şi reg. fig.) curăţenie, curăţie. (E de-o ~ ireproşabilă.) INTEGRU adj. cinstit, corect, incoruptibil, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) ncademenit, nemitârnic, (fig.) curât, nepătât. (Funcţionar comportare ~.) INTELECT s. 1. gîndire, judecată, minte, raţiune, spirit. (Operă a ~.) 2. gîndire, înţelegere, judecată, minte, raţiune, (fig.) cap. (Are un ~ extrem de limpede.) 3. deşteptă-ciune, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. şi Olt.) pâmet, (înv.) înţelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creierv (Are un ~ de nivel mediu.) INTELECTUAL adj. 1. cerebral, mintal, raţional, spiritual. (Activitate ~.) 2. spiritual. (Cultura ~.) INTELECTUALITATE s. (rar) inteligenţă. (întreaga ~ a satului.) INTELIGENT adj. I. ager, deştept, dibaci, iscusit, isteţ, îndeminatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. şi reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. şi Bucov.) hîtru, (Transilv.) ocoş, ştram, (înv.) scornâci, (fig.) dezgheţat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. deştept, spiritual, (înv.) spirituos. (O conversaţie ~.) 3. chibzuit, cuminte, deştept, înţelept. (O faptă ~.) INTELIGENŢĂ s. 1. deşteptăciunc, intelect, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. şi Olt.) pâmet, (înv.) înţelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager şi o ~ de nivel mediu.) 2. agerime, deşteptăciune, dibăcie, iscusinţă, isteţime, îndeminare, pricepere. (~ unei persoane.) inteligenţă s. v. INTELECTUALITATE. INTELIGIBIL adj. 1. clar, desluşit, explicit, expres, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriât, (fig.) neted, transparent. (Un sens o afirmaţie ~.) 2. accesibil, (rar) priceput. (Un text ~.) INTELIGIBILITÂTE s. claritate, limpe-zeală, limpezime, (livr.) limpiditate, (fig.) transparenţă. (~ celor spuse.) intempestiv adj. v. INOPORTUN. NEOPORTUN. NEPOTRIVIT. INTENDENT s. administrator, (înv. şi reg.) şpan, (înv.) epistât, isprâvnic, provizor, (înv., în Transilv.) şofâriu. (~ al unei case.) INTENDENŢĂ s. (MIL.) administraţie. (Ofiţer de ~.) INTENS adj., adv. 1. adj. mare, puternic, strălucitor, tare, viu. (O lumină ~.) 2. adj. strălucitor, viu, (fig.) aprins. (Culori ~.) 3. adj. izbitor, strident, tare, ţipător, violent, (rar) strigător. (Culori, nuanţe ~.) 4. adj. puternic, răsunător, ridicat, tare.,) (Voce ~ ; zgomot ~.) 5. adj. puternic, răsunătror, INTENSIFICA 382 sonor. (Dangătul ~ al clopotului.) 6. adv. puternic, tare. (Inima îi bătea~.) 7. adj. pătrunzător, puternic, tare, (livr.) penetrant. (Un miros ~.) 8. adj. aprig, mare, puternic, straşnic, tare, violent, zdravăn. (Un vînt ~.) 9. adv. bine, puternic, tare, virtos, zdravăn. (Plouă ~.) 10. adj. chinuitor, puternic, străpungător, violent, viu, (fig.) ascuţit, sfredelitor. (Durere ~.) 11. adj. acut, adine, ascuţit, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O suferinţă morală ~.) 12.adv. mult, tare. (A suferit ~.) 13. adj. adine, mare, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoţie ~.) 14. adj. puternic, viu, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înflăcărat, înfocât, pasionat. (O dorinţă ~.) 15. adj. febril, încordat, însufleţit, viu. (Ritm ~ de muncă.) INTENSIFICA vb. 1. a se accentua, a se amplifica, a creşte, a se întări, a se înteţi, a se mări, a spori. (Viteza vîntului s-a ~.) 2. a (se) amplifica, a (se) întări, a (se) mări, a (se) potenţa. ( A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 3. a (se) adinei, a (se) agrava, a (se) amplifica, a creşte, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se)ascuţi. (Disensiunile s-au ~.) 4. a (se) înteţi, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Lupta s-a ~.) 5. a activa, a dinamiza, a înviora, a stimula. (A ~ o acţiune.) INTENSIFICARE s. 1. creştere, întărire, Snteţire, mărire, sporire. (~ vitezei vîntului.) 2. amplificare, întărire, mărire, potenţare. unei mărimi fizice.) 3. activare, dinamizare, înviorare, stimulare. (~ unei acţiuni.) INTENSIFICAT adj. amplificat, crescut, întărit, mărit, potenţat, sporit. (O valoare fizică mult /V # J INTENSITATE s. 1. forţă, putere, tărie, (înv.) mărie, mărime. (~ vîntului, a dragostei.) 2. amploare, forţă, volum. (Are o voce de o ~ impresionantă.) 3. (FIZ.) tensiune. (~ într-unconductor.) INTENŢIE s. 1. calcul, gînd, idee, plan, proiect, socoteală, (înv. şi reg.) propus, (înv.) cuget, duh, propozit, săvîrşlt, socotinţă, (fam.) combinaţie. (Nu şi-a putut realiza 2. proiect, vedere. (Ce ai în ~ ?) INTENŢIONA vb. a plănui, a proiecta, (pop.) a chiti, (înv. şi reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a aşeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. şiTransilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.) INTENŢIONAT adj., adv. 1. adj., adv. deliberat, voit, liber-consimţit, (rar) precugetât. (O acţiune a procedat ~ astfel.) 2. adv. anume, dinadins, expres, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.) INTER- intra-, între-. INTERASTRAL adj. (ASTRON.) interstelar. (Spaţiu ~.) INTERCALARE s. intercalaţie. INTERCALAŢIE s. intercalare. INTERDEPENDENŢĂ s. (FILOZ.) legătură universală. INTERDICŢIE s. interzicere, prohibire, prohibiţie, (livr.) excluziune, (pop.) opreâlă, oprelişte, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasâc. ■(~ consumului de alcool.) INTERES s. 1. (la pl.) afacere, chestiune,, problemă, treabă, (pop. şi fam.) daraveră,. (reg.) tâmjă, (înv.) negoţ. (Şi-a rezolvat toate ~} 2. atenţie, grijă, preocupare, sinchiseală, sinchi-sire, sinchisit, (pop.) păsare, (înv., în Ban. şi Transilv.) cîştlgă. (Fără nici un ~ pentru . . . ) 3. atenţie, curiozitate, luare-a minte, (înv.) perierghie, privire. (I-a stîrnit ~.) interes s. v. CAMĂTĂ. DOBlNDA. PROCENT. INTERESĂ vb. 1. a-1 preocupa. (L-a ~ această problemă.) 2. a se informa, (înv. şi reg.) a cerca. (S-a ~ de tot ce a mai apărui.) 3. a conta, (livr.) a importa. (Ce ~ acest lucru,, pe lingă altele mai importante?) 4. a se îngriji, a se ocupa, a se preocupa, a vedea. (~-te tu de asta.) 5. a căuta, a se ocupa, a se preocupa. (M-am ~ să iasă totul bine.) 6. a-i păsa, a (se) sinchisi. (Nu-l ~ nimici) 7. a privi. (O problemă care vă ~ şi pe voi.) INTERESAT adj. materialist, (livr.) mercantil. (Un om /V . ) INTERFERA vb. a se intersecta, a se încrucişa, a se întretăia, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.) INTERFERENŢĂ s. intersectare, încrucişare, întretăiere. (~ de linii.) INTERGLACIĂR s. (GEOL.) interglaciaţie.. INTERGLACIĂŢIE s. (GEOL.) interglaciar. INTERIMAR adj. 1. ad-interim. (Ministru ~.) 2. provizoriu, temporar. (Comisie ~.> INTERIOR adj., s. 1. adj. dinăuntru, intern. (Partea ~.) 2. s. (fig.) pîntece, sîn. (în ~ pămîntului, al navei.) Interior adj. v. LĂUNTRIC. INTERLOCUTOR s. (înv.) convorbitor. INTERLOP adj. suspect, (fig.) deocheât* (Lume ~.) INTERMEDIA vb. a se interpune, a media,, a mijloci, (rar) a negocia. INTERMEDIAR adj., s. 1. adj. tranzitoriu. (O situaţie ~.) 2. s. mediator, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părţi aflate în conflict.) 3. s. mijlocitor, misit,. samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensâl. (~ într-o tranzacţie comercială.) INTERMEDIARĂ s. mijlocitoare, (înv. şi reg.) telăllţă, teleleică. (~ într-o tranzacţie.)■ INTERMEDIU s. 1. mediaţie, mediere, mijlocire. (~ lui era necesar.) 2. cale, filieră,, mijlocire. (Prin ~ cui a ajuns la noi?) INTERMINABIL adj. 1. inepuizabil, neepuizabil, neistovit, nesfîrşit, (fig.) nesecat. (O' sursă ~ de ... ) 2. nesfîrşit, (fig.) kilometric. (O cuvlntare ~.) INTERMITENT adj. 1. discontinuu. (Proces, fenomen ~.) 2. întrerupt, întretăiat, (fig.) rupt. (Plîns ~ ; respiraţie ~.) 3. ritmic, sacadat, (fig.) rupt. (Ton ~ ; mişcări ~.) INTERMITENŢĂ s. discontinuitate. (~ unui proces.) INTERN adj., s. î. adj. dinăuntru, interior* (Partea ~.) 2. adj. (înv.) domestic, intestin. (Tulburări ~ într-un stat.) 3. s. (înv.) înloun-tras. (~ la liceu.) 383 INTIMIDA INTERNA vb. a (se) spitaliza. (Bolnavul a fost ~.) INTERNARE s. spitalizare. (™ unui bolnav.) 1NTERN0D s. (BOT.) (rar) meritălă. INTEROGA vb. 1. a chestiona, a întreba, (pop.) a ispiti, (fig.) a descoase. (A ™ pe cineva despre ceva.) 2. a asculta, a chestiona, a examina, a întreba, (inv.) a prociti. GA ~ un ■elev.) INTEROGARE s. ascultare, chestionare, examinare, (inv.) procitanie. (™ a unui •elev.) INTEROGATIV adj. întrebător. (Ton ~.) INTEROGATORIU s. (JUR.) (inv.) tacrir. interogaţie s. v. ÎNTREBARE. INTERPELARE s. interpelaţie. INTERPELAŢIE s. interpelare. INTERPENETRAŢIE s. întrepătrundere. INTERPLANETAR adj. cosmic, sideral, spaţial. (Zbor ~ ; navă ~.) INTERPOLARE s. interpolaţie. INTERPOLAŢIE s. interpolare. INTERPRET s. 1. tălmaci, traducător, translator, (înv.) dragoman, tergimân. (A vorbi cu cineva prin ~.) 2. (înv. şi pop.) til-cuitor. (~ de vise.) 3. comentator, tălmăcitor, tilcuitor. (™ al unui text beletristic.) 4. executant. (~ intr-un concert.) 5. actor, artist, (rar) teatrallst. (™ de comedie.) interpret s. v. EXPONENT. REPREZENTANT. INTERPRETA vb. 1. a tălmăci, a tilcui. (îi ~ visul avut.) 2. a analiza, a comenta, a ■explica, a tilcui, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (A ~ un text literar.) 3. a înţelege. (Cum ™ acest context?) 4. (MUZ.) a ciuta, a executa, a intona, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (inv.) a glăsi, a juca. (A ™ •o melodie, o doină.) 5. a juca, (inv.) a parastisi. (A ™ un rol intr-o piesă.) INTERPRETARE s. 1. tălmăcire, tîlcuire, (pop.) tilc, (înv.) tălmăcitură, tîlcovânic, tilcuiălă. (Dădea scrisorii lot felul de ™ări.) 2. analizare, comentare, explicare, tîlcuire, (înv.) tilcuiălă. unui text literar.) 3. (MUZ.) executare, execuţie, intonare. (~ unei melodii.) 4. joc. (Actorul a avut o ~ magistrală.) INTERPRETĂ s. actriţă, artistă, (rar) teatrallstă. (~ de dramă.) INTERPIjNE vb. a intermedia, a media, a •mijloci, (rar) a negocia. interpus s. v. INTERMEDIAR. MEDIATOR. MIJLOCITOR. ^ INTERSECTA vb. a se interfera, a se încrucişa, a se întretăia, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ™.) INTERSECTARE s. interferenţă, încrucişare, întretăiere. (™ de linii.) INTERSECŢIE s. încrucişare, întretăiere, răscruce, răspîntie, (pcp.) cruce, furca-drhmului. (™ a unui drum.) INTERSTELAR adj. (ASTRON.) interas-tral. (Spaţiu ~.) INTERTRÎGO s. (MED.) (pop.) opăreălă. INTERVAL s. 1. epocă, perioadă, răgaz, răstimp, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspăs, soroc, (înv. şi reg.) seâmă, (înv.) zăstlinp, (grecism înv.) protesmle. (în acel ~ . . . ) 2. curs, răstimp, timp, vreme, (inv.) diastimă. (în ~ ele un secol.) 3. bucată, răstimp. (A trecut un bun ™ de timp ele cind . . . ) 4. ceas, oră, perioadă, răstimp, timp. (A aşteptat un ~ bun piuă să vină.) 3. durată, întindere, perioadă, răstimp, timp, (reg.) râhăt. (Pe tot ™ examenului.) (i. perioadă, termen. (Un ~ de garanţie de 6 luni.) 7. depărtare, distanţă, spaţiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este intre stilpi?) 3. bucată, distanţă, (reg.) postâtă. (A parcurs un bun ~ din drum.) INTERVENI vb. 1. a se amesteca, a se băga, a se viri. (A ™ nechemat intr-o discuţie.) 2. a apărea, a se ivi, a se întîmpla, a se produce, a surveni. (A ~ o schimbare.) INTERVENŢIE s. 1. amestec, imixtiune, ingerinţă. (™ în treburile altui stat.) 2. demers, (inv.) ispită, ispitire. (O ~ hotărită.) 3. cuvînt. (~ sa la şedinţă a fost oportună.) 4. (MED.) intervenţie chirurgicală = operaţie, (fig.) cuţit. (A ajuns la ~.) INTERVERTÎ vb. a inversa, a răsturna. (A ™ ordinea elementelor unei scrii.) 1NTERVERTÎRE s. inversare, inversiune, răsturnare. (™ a elementelor unei serii.) INTERZICE vb. 1. a opri. (îţi ~ să te mai duci acolo.) 2. a opri, a prohibi, (înv.) a popri. (A ~ vinzarca băuturilor.) 3. a opri, a proscrie. (A ~ duelul.) 4. a suprima, a suspenda. (A ~ revista.) INTERZICERE s. 1. împiedicare, oprire, (pop.) oprelişte, (înv. şi reg.) popreâlă. (~ accesului cuiva.) 2. interdicţie, prohibire, prohibiţie, (livr.) excluziune, (pop.) opreălă, oprelişte, (inv.) oprire, (turcism înv.) iasâc. (~ consumului de alcool.) 3. oprire, proscriere. (~ duelului.) 4. suprimare, suspendare. (~ apariţiei unei reviste.) INTERZIS adj. 1. oprit. (Intrarea ~.) 2. neîngăduit, nepermis, oprit, proscris. (Un lucru ™.) 3. oprit, prohibit. (Băuturi ~.) 4. oprit, (inv.) poprit. (Fructe ™.) 5. suprimat, suspendat. (Gazetă ~.) intestin adj. v. INTERN. INTESTIN s. (ANAT.) maţ. INTESTINAL adj. enteric. (Regiunea™; afecţiune ™.) ÎNTIM adj., s. l.adj. apropiat, bun. (Prieten ™.) 2. s. confident, (inv.) tainic. (~ al domnitorului.) 3. adj. apropiat, strins, (Relaţii ~.) 4. adj. erotic, fizic, fiziologic, sexual, trupesc. (Relaţii ~ între soli.) 5. adj. afectuos, cordial, familiar, prietenesc, prietenos. (Nota ~ a conversaţiei.) 6. adj. domestic, particular, personal, privat. (Probleme ™.) 1. adj. restrins. (Petrecere într-nn cadru 8, adj confiden-1 ial, particular, (inv.) particulârnic. (Scrisori ™.) î). adj. adine, lăuntric, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) INTIMIDA vb. 1. a se fistici, a se încurca, a sc zăpăci, (reg.) a se teşmeni, a se ului. (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Murit, si Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce le-ai ™ aşa?) 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (îl ™ greutatea rolului.) INTIMIDARE 384 INTIMIDÂRE s. 1. fîstîceală, zăpăceală, (Olt.) rătuteâlă. (Stare de ~.) 2. speriere, (rar) timorare. (~ cuiva.) INTIMIDÂT adj. 1. fîsticit, încurcat, zăpăcit, (reg.) teşmenit, (Olt. şi Munt.) rătutit. (Om ~.) 2. speriat, (rar) timorat. (E puţin cam ~.) INTITULA vb. a boteza, a chema, a denumi, a numi, a porecli, a spune, a supranumi, (înv. şi reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a mimeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.) intitulare s. v. DENUMIRE. NUME. NUMIRE. INTITULAT adj. denumit, numit, poreclit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu, ~ Arâpilă.) intită s. v. ROCOŢEA. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUŢĂ. INTOLERÂBIL adj. inadmisibil. (O situaţie ~.) INTOLERÂNT adj. necruţător, neiertător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~.) INTOLERANŢĂ s. neîngăduinţă. INTONA vb. 1. (MUZ.) a cînta, a executa, a interpreta, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, o zice, (înv.) a glăsi, a juca. (A ~ o melodie, a doină.) 2. a modula. (~ cuvintele.) INTONARE s. I. (MUZ.) executare, execuţie, interpretare. (~ a unei melodii.) 2. inflexiune, intonaţie, mlădiere, modulare, modulaţie, ton, tonalitate. (O plăcută ~ a cuvintelor.) INTONÂŢIE s. 1. inflexiune, intonare, mlădiere, modulare, modulaţie, ton, tonalitate. (O voce cu ~ii plăcute.) 2. accent, ton. (Vorbea cu un avînt şi o ~ plină de căldură.) INTOXICA vb. a (se) otrăvi. INTOXICARE s. intoxicaţie, otrăvire, otrăvit. INTOXICAT adj. otrăvit. INTOXICAŢIE s. intoxicare, otrăvire, otrăvit. INTRA- 1. inter-, între-. 2. în-. INTRA vb. 1. a merge, a pătrunde. (Au ~ în casă.) 2. a veni. (~te rog în casă I) 3. a se băga, a se introduce, a se vîrî. (A ~ în spărtura din zid.) 4. a încăpea. (Nu ~ în cutie; în sală ~ 1 000 de oameni.) 5. a ajunge, a încăpea. (Casa a ~ pe mina lui.) 6. a se împlînta, a se înfige, a pătrunde. (Glonţul i-a ~ adine în corp.) 7. a pătrunde, a străbate. (Lumina ~ pe fereastră.) 8. a se angaja, a se băga, a se încadra, a se tocmi, a se vîrî, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. şi Bucov.) a se apuca. (A ~ paznic.) 9. a se înrola, a merge. (^ în armată.) 10. a adera, a se înscrie. (~într-o organizaţie.) 11. a pătrunde, a trece. (Acest cuvînt a ~ în limba literară.) 12. a se strimta, a se strînge. (Pînza a ~ la apă.) 13. (MAT.) a se cuprinde, a merge. (4 în 8 ~ de două ori.) 14. a se consuma, a merge. (~ mult unt la această mlncare.) intră vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎNSOŢI. ÎNTOVĂRĂŞI. UNI. INTRANSIGENT adj. 1. decis, dîrz, ferm, hotărît, inflexibil, neabătut, neclintit, nestră- mutat, neşovăitor, statornic, (înv.) nepregetă-tor. (Om ~; caracter ~.) 2. necruţător. (~ cu hoţii.) INTRANSIGENŢĂ s. 1. dîrzenie, fermitate, hotărîre, neclintire, neînduplecare, nestrămu-tare, neşovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. 2. asprime, con-strîngere, rigoare, rigurozitate, severitate., străşnicie, stricteţe, (înv.) străşniclre, (fig.) duritâte. (~ regimului de internat.) INTRĂRE s. 1. venire. (După ~ lui în casă.) 2. (BIS.) intrarea în biserică -- (pop.) vovedenie. 3. băgare, introducere, vîrîre, vîrît. ( ~ lui in spărtura zidului.) 4. acces. (Pe unde e ~ în uzină?) 5. (concr.) uşă. (Ne aşteptau cu toţii la ~.) 6. (concr.) alee, fundătură, (reg.) fundâc, (înv.) impas. 7. pătrundere, străbatere. luminii prin fereastră.) 8. angajare, încadrare. (~ lui în serviciu.) 9. aderare, înscriere. ( ~ cuiva într-o organizaţie.) 10. pătrundere, trecere. (~ ciwintului în limba literară.) Intrepid adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEŢ. NEÎNFRICAT. SEMEŢ. VITEAZ. intrepidităte s. v. BĂRBĂŢIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÎRZENIE. ÎNCU-METARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEŢIE. TEMERITATE. INTRIGĂ vb. a (se) alarma, a (se) frărnînta, a (se) îngrijora, a (se) nelinişti, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (îl ~ întîrzierea lui.) intri (fă vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI. INTRIGANT adj., s. (înv.) uneltitor, zavis-tios, zavistnic, zavistuitor, (fam. fig.) sforâr. INTRI GĂT adj. alarmat, îngrijorat, neliniştit, (livr.) impacient, impacientat, (înv.) îngrijit. INTRIGĂ s. 1. maşinaţie, uneltire, (livr.) cabală, (înv. şi reg.) marghiolie, (Munt. şi Olt.) şcoâlă, (Bucov. şi Transîlv.) şcort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, ur-zeălă, (fig. rar) mreajă, reţea, trâmă, ţesătură, (fam. fig.) mîncătorie, panglicărle, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~i.) 2. complot, conjuraţie, conspiraţie, maşinaţie, uneltire, (livr.) cabâlă, (înv. şi pop.) meşteşug, meşteşugire,(înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeâlă. (O ~ de curte.) 3. acţiune, afabulaţie, fabulaţie, subiect, (livr.) tramă, (rar) făbulă, (fig.) ţesătură. (~ unui roman.) INTRINSEC adj. (FILOZ.) imanent, lăuntric. (Element ~ cil unui fenomen.) INTRIND s. adincitură, cotlon, firidă, nişă, ocniţă, scobitură, (înv.) sfiridă. (Vasul era pus intr-un ~.) INTRODUCE vb. 1. a băga, a vîrî. (~ mina în apă, cheia în broască.) 2. a băga, a pune, a vîrî. (~ vinul în damigeană.) 3. a băga, a trece, a vîrî. (~ aţa prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se vîrî. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. a include, a integra, a încorpora, 385 INVENTA a îngloba. (A ~ ceva in masa unei substanţe.) 6. a călăuzi, a iniţia. (A ~ pe cineva intr-un domeniu.) 7. a institui, a stabili. (~ o anumită practică.) INTRODUCERE s. 1. băgare, băgat, vîrire, vîrît. (~ cheii in broască.) 2. băgare, băgat, punere, vîrire, vîrît. (~ vinului în sticle.) 3. băgare, băgat, trecere, vîrire, vîrît. (~ aţei prin urechea acului.) 4. băgare, intrare,vîrîre, vîrît. (~ lui prin spărtura zidului.) 5. includere, integrare, încorporare, înglobare. (~ a ceva în masa unei substanţe.) 6. călăuzire, iniţiere. (~ cuiva intr-o profesiune.) 7. instituire, stabilire. (~ unei noi reglementări.) 8. preambul, preliminarii (pl.). (Fără nici o ~ a atacat problema.) 9. prefaţă, cuvînt introductiv, cuvint înainte, (livr.) preambul, (înv.) introducţie, precuvîntâre, predoslovie, preludiu, procu-vintăre, (grecism înv.) proimion. (~ la un studiu.) INTRODUCTIV adj. preliminar, (înv.) pre-cuvîntător. (Cuvînt ~.) întrcăuctie s. v. CUVÎNT INTRODUCTIV. CUVÎNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAŢĂ. INTROSPECŢIE s. (PSIH.) autoobservare. INTUBÂŢIE s. (MED.) tubaj laringian. INTUI vb. I. a ghici, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfăşurarea evenimentelor.) 2. a anticipa, a presimţi, a simţi, (fig.) a mirosi. (A~ ceea ce avea să se intimple.) 3. a înţelege, a sesiza, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (I-a ~ intenţiile.) INTUIŢIE s. (PSIH.) contemplare vie. înţură s. v. LUMÎNĂRICA-PĂMÎNTULUI. INUMÂN adj., adv. I. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, necruţător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, ncuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinâr, (înv. şi pop.) năsflnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogân, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestdc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, si-reâp, (fig.) dur, negru. ( Un om ~ ; se poartă ~.) 2. adj. aspru, brutal, cîinesc, cîinos, crud, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, dur. (Purtare ~.) 3. adj. barbar, crud, feroce, nemilos, neomenos, sălbatic, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.) INUNDA vb. I. a îneca, a potopi, (înv. şi reg.) a neca. (Apele ~ cimpia.) 2. a se revărsa, (reg.) a (se) năboi. (Apele au ~ pe cîmpie.) inundă vb. v. COPLEŞI. COVÎRŞI. NĂPĂDI. UMPLE. INUNDÂRE s. 1. înecare, potopire, (înv.) necătără. (~ cîmpiei de către ape.) 2. inundaţie, înec, potop, revărsare, (pop.) potopenie, (înv.) revărsătură, undătură. (S-a produs o mare ~.) INUNDÂT adj. înecat, potopit. (Cîmpie ~.) INUNDĂŢIE s. inundare, înec, potop, revărsare, (pop.) potopenie, (înv.) revărsătură, undăttiră. (S-a produs o mare ~.) inuşor s. v. INEAŢĂ. INUTIL adj., adv. 1. adj. ineficace, ineficient, infructuos, nefolositor, netrebuincios,. neutil, van, zadarnic, (livr.) inoperânt. oţios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, priso-sitor, (fig.) deşert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. degeaba, zadarnic, (înv. şi pop.) geaba, surda, (Transilv.) heba, (înv.) îndârn. (~ te slrăduieşti.) 3. adj. nenecesar, netrebuincios, neutil, (livr.) redundânt, superfluu, (fig.) parazit, parazitar. (Detalii ~.)- INUTILITĂTE s. 1. ineficacitate, ineficientă, zădărnicie, (rar) superfluenţă, superflui-tâte, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitate. (~ discuţiilor.) 2. deşertăciune, zădărnicie, (rar) zadar. unei acţiuni.) 3. deşertăciune, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (înv.) mişelie, nimicie. (Psalmistul afirmă că totul e ~.) inuzitnt adj. v. NEFOLOSIT. NEÎNTRE-BUINŢAT. NE UZITAT. INVADĂ vb. a cotropi, a încălca, a năpădi, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuşi, a stropşi, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.) INVADĂRE s. cotropire, invazie, încălcare, năpădire, (pop.) călcare, (înv.) cuprindere, cuprins, năbuşeâlă, stropşitură. (~ unui teritoriu străin.) INVADATOR adj., s. agresor, atacator, cotropitor, năvălitor. (Armată ~.) INVALID adj., s. (MED.) I. infirm, schilod, (pop.) beteâg, schilav, (înv. şi reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilă-vos, şont, şonţit, (Transilv., Mold şi Bucov.) chilav, (înv.) mişel, rupturit, secat, (fam.) şontorog. (Om ~.) 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.) INVALIDĂ vb. (JUR.) a abroga, a anula, a desfiinţa, a infirma, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lcget un act normativ.) IN VAL IDÂRE s. (JUR.) abrogare, anulare, desfiinţare, infirmare, suprimare. (~ unui act normativ.) INVALIDITATE s. (MED.) infirmitate, (rar) anormalitâte, schilodenie, (pop.) beteşug, meteahnă, (înv. şi reg.) neputinţă, (reg.) betegle, hetejeălă. INVARIĂBIL adj. 1. constant, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. constant, neschimbat. (Valoare ~.) 3. constant, neschimbător, permanent, (livr.) imuăbil. (Fenomen ~.) INVARIABILITATE s. 1. constanţă, uniformitate. (~ vitezei de deplasare.) 2. constanţă,, (livr.) imuabilitate. (~ unui fenomen.) IN VĂZ IE s. cotropire, invadare, încălcare, năpădire, (pop.) călcare, (înv.) cuprindere, cuprins, năbuşeâlă, stropşitură. (~ unui teritoriu străin.) invectivă vb. v. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. OGĂRÎ. OFENSA. ULTRAGIA. invectivă s. v. ÎNJURĂTURĂ. INVENTĂ vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi,. a imagina, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi INVENTAR 386 (înv.) a unelti, (fig.) a năşte, a urzi, a zămisli. (A ~ lin nou sistem de . . . ) 2. a născoci, a plăsmui, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoăte, a stirni, (rcg.) a scornoci, (inv.) a băsni, (fig.) a iese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuţi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) INVENTAR s. 1. listă, (înv.) catagrafie, sumar. (Un ~ de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (~ al linei întreprinderi.) INVENTARE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (inv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de ... ) 2. născocire, plăsmuire, scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) INVENTARIA vb. a înregistra, (inv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.) INVENTAT adj. fals, inautentic, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, ncrcal, plăsmuit, scornit, (inv.) minţit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strimb. (Afirmaţii ~ ; mărturie ~.) INVENTATOR s. (rar) născocitor, plăsmui-tor, (inv.) aflător, inventor, izvoditor. (~ telefonici.) INVENTIV adj. 1. creator, imaginativ, ingenios, iscoditor, iscusit, născocitor, (inv.) scornâci. (Un spirit ~.) 2. ingenios, iscusit, subtil. (Procedeu ~.) INVENTIVITATE s. ingeniozitate, iscusinţă, subtilitate. (~ unui procedeu.) inventor s. v. INVENTATOR. INVENŢIE s. 1. fantezie, imaginaţie, închipuire. (Are o ~ bogată.) 2. fantezie, ficţiune, imaginaţie, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) li. creaţie, născocire, plăsmuire, scornitură, (pop.) isco-deălă, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginaţiei sale.) 4. minciună, născoceală, născocire, năseocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire. (fam.) balivernă, braşoâvă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) INVERS adj., adv. l. adj. contrar, opus. (Sens ~ celui iniţial.) 2. adv. dimpotrivă. (~ venea un autocamion.) INVERSA vb. a interverti, a răsturna. (A ~ ordinea clementelor unei serii.) INVERSARE s. intervertire, inversiune, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor intr-un eniuii.) INVERSIUNE s. 1. intervertire," inversare, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor Intr-un enunţ.) 2. (TOPICĂ) ;hiperbată. 3. (MED.) inversiune sexuală = homosexualitate, pede-rastie, invertire sexuală. JNVERTÂZĂ s. (BIOL.) zaharază. INVERTIRE SEXUALĂ s. (MED.) homosexualitate, pederastic, inversiune sexuală, INVERTIT s. (MED.) homosexual, pede-rast, (prin Transilv.) buzerânt. INVESTI vb. a băga, a plasa, a virî. (A ~ un capital în ceva.) INVESTIGA vb. 1. a analiza, a cerceta, a examina, a studia, a urmări, (livr.) a considera, (inv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (inv. fig.)a scărmăna. (~ cauzele unui fenomen.) 2. (fig.) a sonda. (A ~ opinia publică.) INVESTIGARE s. 1. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigaţie, studiere, studiu, (pop.) cercare, (inv.) răspicăre, (fig.) explorăre. (O serioasă ~ a problemelor.) 2. investigaţie, (fig.) sondâj, sondare. in opinia publică.) INVESTIGAŢIE s. 1. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigare, studiere, studiu, (pop.) cercare, (inv.) răspicăre, (fig.) explorăre. (O serioasă ~ a problemelor.) 2. investigare, (fig.) sondăj, sondare. (~ in opinia publică.) INVESTIRE s. plasament, plasare. (~ a unui capital.) inveterat adj. v. INCORIGIBIL. ÎNRĂIT. INVIDIA vb. a pizrnui, (înv.) a bănui, a deochca, a ncnăvidi, a pizmi, a rivni, a răpşti, a zavistiii. INVIDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudăre, (pop.) năduf, obidă, pizmulre, pofidă, (inv., reg. şi fam.) parapon, (inv. şi rcg., iu Bucov.) băsău, (inv. şi reg.) mărăz, scîrbă, (reg.) pildă, zăcăşeălă, zăcăşle, (prinMold.) bănat, (Transilv.) dîcă, (Ban. şi Olt.) inăt, (iVIold.) poxie, (înv.) pătos, răpştlre, rivnlre, zavistie, zavistnicle, (fam.) boălă. (îl roade ~; simte o ~ nestă-pinită.) INVIDIOS adj. gelos, pizmaş pizmuitor, ranchiunos, (pop. şi fam.) ciudos, (reg.) zăcăş, (Transilv.) dicos, (înv.) pizmătâr, pizmătăreţ, rivnitor, zavistios, zavlstuic, zavistuitor, zuliâr. (~ pe succesele altuia.) INVINCIBIL adj. imbatabil, nebătut, nebiruit, neînfrînt, neînvins, (înv.) nefrint. (Un atlet ~.) INVIOLÂBIL adj. intangibil, sacru, sfint, (livr.) sacramental, sacrosănct, (rar) sacrăl. (Drept ~.) INVIOLABILITATE s. (JUR.) imunitate. (~ parlamentară.) INVITA vb. 1. a chema, a pofti. (I-a ~ să meargă la el.) 2. a (se) imbia, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. a pofti, a ruga, a solicita. (îl ~ să intre.) i. a chema, a convoca, (înv., în Transilv. şi Ban.) a concliema. (I-a ~ la direcţie, la miliţie.) 5. a chema, a provoca, (inv.) a provocarisi. (îl ~ la luptă.) 6. (JUR-) a chema, a cita, (înv., în Transilv. ) a soroci. (L-a ~ în faţa instanţei.) 7. a soma. (Te ~ să-ţi vezi de treabă.) INVITÂRE s. 1. chemare, invitaţie, poftire. (~ cuiva la masă.) 2. invitaţie, solicitare, (inv.) poftă. (A dat curs ~ primite.) 3. chemare, convocare, invitaţie. (~ lor la direcţie.) 4. chemare, provocare. (~ cuiva la luptă.) 5, (JUR.) chemare, citare, citaţie, invitaţie. (~ cuiva in faţa instanţei.) (i, invitaţie, somare, somaţie. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.) 387 IREAL INVITAT s. musafir, oaspete, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. şi Transilv.) gost, ospecioi. (A avut ~ţi de seamă.) INVITÂŢIE s. 1. chemare, invitare, poftire. (~ cuiva la masă.) 2. invitare, solicitare, (înv.) poftă. (A dat curs ~ primite.) 3. îmbiere, poftire, (rar) îmbiălă. (~ţii reciproce la . . . ) 4. chemare, convocare, invitare. (~lor la direcţie.) 5. (JUR.) chemare, citare, citaţie, invitare. (~ cuiva în faţa instanţei.) 6. invitare, somare, somaţie. (~ cuiva pentru respectarea legalităţii.) INVIZIBIL adj. nevăzut, nevizibil. INVOCĂ vb. 1. (înv.) a meni. (A ~ numele cuiva.) 2. a pretexta, (înv.) a pricinui, a propune, a proţăpi, (grecism înv.) a profasisi. (Ce motiv^ ai ~ ?) INVOCARE s. invocaţie. INVOCAŢIE^ s. invocare. INVOLUNTAR adj. neintenţionat. (Un gest ~.) INVOLUŢIE s. regres. (Proces de ~.) INVULNERABIL adj. inatacabil. IOBAG s. (IST.) rumân, şerb, vecin, (rar) serv, (înv.) prost. (Ţăranul dependent se numea ~ în Transilvania, „rumân* * în Ţara Românească şi „vecin“ în Moldova.) IOBAGI vb. (IST.) a şerbi. IOBĂGIE s. (IST.) rumânie, serbie, vecinătate, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servăj. (Starea de dependenţă a ţăranului s-a numit ~ în Transilvania, ,,rumânie11 in Ţara Românească şi ,,vecinie“ în Moldova.) IOBĂGlME s. f/ST J rumânime. ioc adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM. IODIZĂ vb. (FON.) a se iotaciza. IODIZx\RE s. (FON.) iotacism, iotacizare. (~ unei consoane.) IODIZĂT adj. (FON.) iotacizat. (Consoană ~ ■) IONlT s. (CHIM.) schimbător de ioni. IONIZĂRE s. 1. (FIZ.) ionizaţie. 2.(MED.) ionoterapie. IONIZĂŢIE s. (FIZ.) ionizare. lONOSFURĂ s. (FIZ., GEOGR.) termosferă. IONOTERAPIE s. (MED.) ionizare. iordan s. v. BOBOTEAZĂ iorgăn s. v. PLAPUMĂ, iorgovan s. v. LILIAC, iosăq s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. DOMENIU. LATIFUNDIE. MIJLOACE. MOŞIE. SITUAŢIE. STARE. IOTACISM s. (FON.) iodizare, iotacizare. IOTACIZA vb. (FON.) a se iodiza. IOTACIZĂRE s. (FON.) iodizare, iotacism. ICTACIZĂT adj. (FON.) iodizat. (Consoană ~.) ÎOV s. (BOT.; Salix capraea) (reg.) loză, mîtisoârn, răchită, sălcie, iovă s. v. SALCIE. ZĂLOG, îp s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT. ipăt s. v. CONSUL. IPCĂRtGE s. pl. (BOT.; Gypsophila pani-1ulaia) (reg.) gipsărită. ipochimen s. v. CHIP. FATĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ. ipocondrfsm s. v. IPOHONDRIE. IPOCRIT s., adj. 1. s. făţarnic, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tar-tuf, trombonist. (Mare ~ mai e şi asia!} 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) făţărit, telpiz, (fig.) iezuit, ieznitic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~.) IPOCRIZIE s. duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tar-tuferie, tartufism, (rar şi fain.) machiaverlîc, (înv.) făţărie, prefăcânie, prcfăcăttiră, procleţie, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.) IPOHONDRIE s. (MED.)(rar) ipocondrism. IPOSTĂZĂ s. 1. aspect, chip, imagine, înfăţişare, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) 2. caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, împrejurare, postură, poziţie, situaţie, stare, (înv.) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejur-stâre, (fig.) context. (în această ~ . . . ) 3. circumstanţă, împrejurare, moment, ocazie, prilej, situaţie. (O ~ nimerită.) IPOTECĂ vb. (JUR.) (înv.) a suptine. (A ~ un imobil.) IPOTECĂRE s. (JUR.) (pop.) zălogire. (~ unei case.) IPOTECÂT adj. (JUR.) (pop.) zălogit. (Imobil ~ U IPOTECĂ s. (JUR.) (pop.) zăldg. (Are o ~ pe casă.) IPOTETIC adj. presupus, prezumtiv, (livr.) prezumât, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.) IPOTEZĂ s. 1. presupunere, prezumţie, supoziţie, (livr.) conjectură, (înv.) supunere. (Ce ~ a lansat?) 2. bănuială, presupunere, prezumţie, supoziţie, (rar) presupus. (~ lui s-a adeverii.) IPSOS s. (MIN.) ghips, (înv.) plâstru. (Statuetă de ~.) ir s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT. IRASCIBIL adj. iritabil, nervos, supărăcios, (rar) surescitâbil, (pop.) rînzos, (înv. şi reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.) IRASCIBILITĂTE s. enervare, iritabili-tate, iritare, iritaţie, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitatc, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) iraţional adj. v. ABSURD. ILOGIC. NELO-GIC/NERAŢIONAL. STUPID. IRAŢIONALISM s. (FILOZ.) antiintelectualism. IREĂL adj. 1. fictiv, imaginar, imaginat» închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (Personaj ~.) 2. fantasmagoric, fantastic. (O imagine ~.) 3. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, irealizabil, închipuit, nereal» IREALITATE 388 nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.) irealitate s. v. FANTEZIE. HIMERĂ. ILUZIE. ÎNCHIPUIRE. UTOPIE. IREALIZABIL adj. 1. imposibil, nerealizabil, (înv.) neputincios. (Un ţel ~.) 2. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.) IRECUZABIL adj. (livr.) irefutabil. ircdent adj., s. v. IREDENTIST. IREDENTIST adj., s. (POLITICĂ) (rar) ire-dent. Irefutabil adj. v. DECISIV. DETERMINANT. HOTĂRÎTOR. IRECUZABIL. irefliilar adj. v. NEREGULAT. iregularitate s. v. NEREGULARITATE. IREMEDIABIL adj., adv. I. adj. ircpara-parabil. (O greşeală ~.) 2. adv. definitiv, irevocabil. (Un lucru ~ pierdut.) IREPARABIL adj. iremediabil. (O greşeală ~ J IREPROŞABIL adj. 1. desăvîrşit, impecabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, impecabil, pilduitor. (O comportare ~.) IRESPIRABIL adj. greu, înăbuşitor, încărcat, sufocant, viciat. (O atmosferă ~.) IRESPONSABIL adj. inconştient. IRESPONSABILITATE s. inconştienţă. (~ faptei unei persoane.) IREVERENŢIOS adj. arogant, impertinent, insolent, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, semeţ, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neinfrinât, (pop. şi fam.) ţif-nos, (înv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şullietic, (înv.) neruşinos, (fam. fig.) botos. (Om atitudine ~.) ireverenţios adj. v. NEPOLITICOS. NERESPECTUOS. IREVOCABIL adj., adv. 1. adj. definitiv, nestrămutat. (O hotărire ~.) 2. adv. definitiv, iremediabil. (Un lucru ~ pierdut.) IREZISTIBIL adj. cuceritor. (Un zîm-bet ~.) ^ IRIGÂRE s. irigaţie. (~ unui teren.) IRIGATOR s. (MED.) (pop.) clistlr, (reg.) tulumbiţă. IRIGÂŢIE s. irigare. (~ unui teren agricol.) ÎRIS s. I. (BOT.) 1. (Iris pseudacorus) stînjenel, stînjen de haltă, stinjen galben, (reg.) spetează, spetegioără, crin-de-apă, crin-gâlben, lilie-gâlbenă. 2. (Iris germanica) stînjen, stînjenel, (reg.) ceapă, cocoş, cocoşel, crin, lilie, lilibn, paparigă, săbie, spetează, stînjenlţă, tulipân, coada-cocoşului, cosiţa-fe-telor, floare-vînătă, frunză-lâtă, iarbă-lătă. 3. (Iris variegata) stînjen, stînjenel, (reg.) lilion păsăresc. II. (ANAT.) (pop.) arcul ochiului. IRIT vb. 1. (MED J a (se) congestiona, a (se) inflama, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. a agasa, a enerva, a indispune, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) ^ tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhă- tui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scirbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (îl ~ cu insistenţele.) IRITABIL adj* irascibil, nervos, supărăcios, (rar) surescitâbil, (pop.) rinzos, (înv. şi reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) singeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.) IRITABILITÂTE s. enervare, irascibili-tate, iritare, iritaţie, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) IRITANT adj. agasant, enervant, plicticos, plictisitor, sîciitor, supărător. (S-a creat o situaţie ~.) IRITÂRE s. 1. (MED.) congestionare, inflamare, inflamaţie, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. agasare, enervare, plictisire, sîcîială, sîcîire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărîre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 3. enervare, irascibi-litate, iritabilitate, iritaţie, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) IRITAT adj. 1. (MED.) congestionat, inflamat, (reg.) bobotit. (Plagă ~.) 2. agasat, enervat, plictisit, siciit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.) 3. enervat, necăjit, nervos, supărat, surescitat, (înv. şi reg.) scîr-blt. (Era extrem de ~.) IRITAŢIEs. 1. (MED.) congestie, inflamaţie. (Are o ~ la ochi.) 2. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) IRMILÎG s. icosar. (~ era o monedă turcească. ) IRONIC adj. persiflant, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (fig.) înţepător. (Ton ~.) IRONIE s. persiflare, zeflemea, (rar) persi-flâj, (fig.) împunsătură, înţepătură, pişcătiiră, sfielii, şfichiuitură. (O ~ cu adresă precisă.) IRONIZA vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înţepa, a şfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva.) IRONIZARE s. persiflare, zeflemisire, (fig.) şfichiuire. (~ cuiva.) IROSEĂLĂ s. irosire, pierdere, risipă, risipire, (pop.) prăpădlre. (O enormă ~ de timp pentru . . . ) IROSI vb. 1. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a împrăştia, a prăpădi, a risipi, a zvîrli, (livr.) a prodiga, (înv. şi reg.) a prăda, (reg.) a mătrăşi, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a răşchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiţi, a mînca, a păpa, a toca. (Şi-ci ~ averea.) 2. a pierde, a risipi, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartuşele degeaba.) IROSIRE s. I. aruncare, azvîrlire, cheltuire, risipire, zvîrlire, (reg.) părădulre, (fig.) păpâre, tocâre, tocat. (~ banilor pe toate fleacurile.) 2. iroseală, pierdere, risipă, risipire, (pop.) prăpădlre. (O enormă ~ de timp pentru . . . ) IROSIT adj 1. cheltuit, prăpădit, risipit, (reg.) părădult. (O avere ~.) 2. pierdut, risipit. (Timp ~ In zadar.) 389 ISLAMISM IROZI >. pl. vicleim, (reg.) vertep. (Datina Hor. ) IRtfFE vb. a erupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, a ţişni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a buşni, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul ~ din părnint.) [RUPERE s. erupţie, irupţie, izbucnire, năvălire, răbufnire, ţîşnire. (~ petrolului din părnint.) IRtJPTIE s. erupţie, irupere, izbucnire, năvălire, răbufnire, ţîşnire. (~ petrolului ■din părnint.) ISCA vb. 1. a cauza, a declanşa, a determina, a dezlănţui, a genera, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stirni, (inv. şi reg.) a scorni, (inv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 2. a naşte, a produce, a provoca, a ridica, a stirni. (Cartea a ~ multe obiecţii.) 3. a se declanşa, a se dezlănţui, a izbucni, a (se) porni, a se stirni, (rar) a se prăvăli, (inv. şi reg.) a se dezlega, a se scorni, (inv.) a se scula, a se sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ un conflict.) 4. a apărea, a se ivi, a începe, a se porni, a se .produce, a se stirni, (inv. şi reg.) a se scociorî, (fig.) a se naşte. (S-a ~ din senin o furtună.) ISCARE s. declanşare, dezlănţuire, izbucnire, începere, pornire, producere, stîrnire, venire, (inv. şi reg.) scornire, (înv.) proru-pere, proruptie. (înainte de ~ vijeliei.) ISCĂLI vb. 1. a semna, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se semna, (pop.) a se scrie. (Te rog să te ~ aici.) ISCĂLÎRE s. iscălit, semnare, subscriere, (rar) subsemnâre. (~ unui act.) ISCĂLIT adj. semnat, subscris, (înv.) sub-semnăt. (Act ~.) ISCĂLIT s. iscălire, semnare, subscriere, (rar) subsemnâre. (~ unui act.) ISCĂLITURĂ s. semnătură, (inv. şi reg.) subscriere, (înv.) subscripţie, subsemnătură, (rusism înv.) podplscă. (~ de pe un document.) ISCOĂDĂ s. spion, (prin Transilv.) verbun-căs, (înv.) cearşlt, limbă, privitor. iscoadă s. v. ANALIZĂ. CERCETARE. EXAMINARE. OBSERVARE. OBSERVAŢIE. SCRUTARE. STUDIERE. STUDIU. iseodeâlă s. v. CREAŢIE. INVENŢIE. NĂSCOCIRE. PLĂSMUIRE. SCORNITURĂ. iscodenic s. v. CREAŢIE. INVENŢIE. NĂSCOCIRE. PLĂSMUIRE. SCORNITURĂ. ISCODI vb. 1. a observa, a pîndi, a spiona, a urmări, (inv. şi pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. şi reg.) a acera, a păzi. (îl ~ din umbră.) 2. a scruta, (fig.) a scormoni, a sfredeli, a străpunge. (îl ~ cu privirea.) 3. (Transilv., Ban. şi Bucov.) a ştirici, (fig.) a descoase. (îl ~ ca să afle ceva de la el.) iscodi vb. v. AFLA. ANALIZA. CERCETA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. EXAMINA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INVENTA. MĂSURA. NĂSCOCI. OBSERVA. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI. iscodire s. v. ANALIZĂ. CERCETARE. EXAMINARE. OBSERVARE. OBSERVAŢIE. SCRUTARE. SPIONARE. STUDIERE. STUDIU. ISCODITOR adj., adv. 1. adj. atent, cercetător, pătrunzător scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) 2. adj. ager, clarvăzător, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (O minte ~.) 3. adj. creator, imaginativ, ingenios, inventiv, iscusit, născocitor, (înv.) scornâci. (Spirit ~.) 4. adj., adv. bănuitor, pieziş. (Privire priveşte ~.) iscodi tură s. v. CREAŢIE. INVENŢIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ. ISCUSINŢĂ s. 1. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, isteţie, isteţime, îndemînare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug, meşteşugi re, (inv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, pricepuţle, (inv.) iscuslre, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea . . . ) 2. ingeniozitate, inventivitate, subtilitate. (~ unui procedeu,) 3. artă, dibăcie, îndemînare, măiestrie, meşteşug, pricepere, ştiinţă, talent. (Obiect făcut cu multă ~.) 4. agerime, deşteptăciune, dibăcie, inteligenţă, isteţime, îndemînare, pricepere. (~ unei persoane înir-o împrejurare dată.) iscuslre s. v. ABILITATE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINŢĂ. ISTETIE. ISTEŢIME. ÎNDEMÎNARE. PRICEPERE. ŞTIINŢĂ. TALENT. UŞURINŢĂ. ISCUSIT adj. 1. abil, deştept, dibaci, ingenios, isteţ, îndemînatic, meşter, priceput, (pop.) mehenghi, (inv. şi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzâci, (înv.) meşteşugăreţ, practic, (fam. fig.) breaz. (Om ~.) 2. îndemînatic, priceput, (inv.) practicos, practislt. (Un doctor ~.) 3. ingenios, inventiv, subtil. (Un procedeu ~.) 4. creator, imaginativ, ingenios, inventiv, iscoditor, născocitor, (inv.) scornâci. (Spirit ~.) 5. artistic, măiestrit, meşteşugit, (rar) măiestru. (O broderie 6. ager, deştept, dibaci, inteligent, isteţ, îndemînatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. şi reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. şi Bucov.) hîtru, (Transilv.) ocoş, ştram, (inv.) scornâci, (fig.) dezgheţat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) iscusit adj. v. ARĂTOS. CHIPEŞ. FRUMOS. ÎNŢELEPT. iscuşenic s. v. ADEMENIRE. ATRACŢIE. ISPITĂ. SEDUCERE. SEDUCŢIE. TENTAŢIE. isihie s. v. LINIŞTE. PACE. TIHNĂ. ISLÂM s. (BIS.) islamism, mahomedanism, (înv.) mahometlsm. ISLÂMIC adj. (BIS.) mahomedan, musulman, (inv.) mahometanicesc. (Religia ~ .) ISLAMISM s. (BIS.) islam, mahomedanism, (înv.) mahometlsm. ISNAF 390* isnăf s. v. BREASLĂ. BRESLAS. CORPORAŢIE. TAGMĂ. isons. v. ACOMPANIAMENT, ispas s. v. ÎNĂLŢARE. RIDICARE, ispăşă s. v. GLOABĂ, ispâşenic s. v. ISPĂŞIRE. ISPĂŞI vb. 1. a-şi răscumpăra, (livr.) a-şi expia, (înv. şi reg.) a-şi spăsi, (fig.) a-şi spăla. (A-şi ~ păcatele, erorile.) 2. a indura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.) ISPĂŞÎRE s. (livr.) expiâţie, expiere, (înv.) ispăşenie, spăsire. (~ unui păcat.) ISPĂŞITOR adj. (livr.) expiator, (inv.) spăsitor. Ispisoc s. v. HRISOV. ISPÎTĂ s. 1. ademenire, atracţie, seducere, seducţie, tentaţie, (înv.) blăznă, iscuşenie, năpâstă, săblâznă, scândală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) 2. greşeală, păcat. (A căzut in~.) ispită s. v. ANALIZA. CERCETARE. DEMERS. EXAMINARE. EXPERIENŢĂ. GREUTATE. INTERVENŢIE. ÎNCERCARE. NECAZ. NEVOIE. OBSERVARE. OBSERVAŢIE. PRACTICĂ. RUTINĂ. SCRUTARE. STUDIERE. STUDIU. SUFERINŢĂ. VICISITUDINE. ISPITI vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a momi, a seduce, a tenta, (inv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva il ~.) ispiti vb* v. AFLA. ANALIZA. CERCETA. CHESTIONA. CUTEZA. DESCOPERI. EXAMINA. GĂSI. INTEROGA. ÎNCERCA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI. ÎNTREBA. MĂSURA. OBSERVA. PROBA. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI. VERIFICA. ispitire s. v. ANALIZĂ. CERCETARE. DEMERS. EXAMINARE. EXPERIENŢĂ. INTERVENŢIE. OBSERVARE. OBSERVAŢIE. PRACTICĂ. RUTINĂ. SCRUTARE. STUDIERE. STUDIU. ispitit adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMEN- TAT. ÎNCERCAT. ÎNZESTRAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. VREDNIC. ISPITITOR, adj. ademenitor, atrăgător, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~.) ISPOL s. căuş, (reg.) răscdl, scăfiţă. (~ de scos apa clin luntre.) ISPRÂVx^ s. 1. faptă. (Ce ~ ai mai comis?) 2. aventură. (îşi povestea ~ilc din acele vremuri.) 3. treabă, (pop. şi ir.) pricopseală, (reg.) pricoâpsă, (fam. şi ir.) scofală. (N-a făcut mare ~.) 4. boroboaţă, năzbitie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, şotie, trăsnaie, (reg.) boăţă, dandana, dănănăic, dăndănâie, năsă-rfmbă, (Mold. şi Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tonoăsă, (inv.) bosmâ. (Ce ~ ai mai comis?) ispravă s. v. AUTORIZAŢIE. IZBÎNDĂ. ÎMPUTERNICIRE. REUŞITĂ. SUCCES. ISPRAVNIC s. (inv.) staroste. (~ domnesc.) ispravnic s. v. ADMINISTRATOR. EPI-TROP. INTENDENT. ÎMPUTERNICIT. LOGOFĂT. MANDATAR. PREFECT. REPREZENTANT. TUTORE. VĂTAF. ISPRĂVEŞTE interj. ajunge !, atît î, basta I, destul !, gata !, încetează !, punct C sfirşeşte !, stai î, stop !, termină !, (reg.) halt î, (fam. şi peior.) ho ! ISPRĂVI vb. 1. a (se) încheia, a (se) sfîrşi*. a (se) termina, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mîntui, (prin vestul' Transilv.) a (se) sculi, (inv.) a (se) săvîrşi. (A ~ treaba; spectacolul s-a~.) 2. a finaliza, a încheia, a sfîrşi, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 3. a epuiza, a încheia, a sfirşi, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mîntui. (A ~ tot ce avea de spus.) 4. a încheia, a închide, a sfîrşi, a termina. (Să-~ discuţia.) 5. a ieşi, a se sfîrşi, a se termina. (Cum s-o să se ~.) 6. a (se) consuma, a (se)-epuiza, a (se) sfirşi, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, a (se) topi. (Au ~ toate proviziile.) 7. a absolvi, a sfirşi, a termina. (A ~ liceul.) 8. a expira, a se încheia, a se sfirşi, a se termina. (S-a ~ termenul de garanţie.) isprăvi vb. v. CĂPĂTA. DISTRUGE. DO-BÎNDI. IZBUTI. ÎNFĂPTUI. NIMICI. OBŢINE. POTOPI. PRĂPĂDI. PRIMI. REALIZA. REUŞI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA.. ISPRĂVIRE s. 1. isprăvit, încheiere, sfîr-şire, sfirşit, terminare, terminat, (pop.) gătâre* istovire, mîntuire, (inv.) săvîrşire. (~ tuturor lucrărilor.) 2. consumare, epuizare, sfîrşire, sfîrşit, terminare. (~ tuturor proviziilor.> 3. absolvenţă, absolvire, terminare. (După ~ şcolii.) ISPRĂVÎT adj. gata, încheiat, sfîrşit, terminat, (înv.) săvirşlt. (Un lucru ~.) ISPRĂVIT s. isprăvire, încheiere, sfîrşire, sfîrşit, terminare, terminat, (pop.) gătâre,. istovire, mîntuire, (înv.) săvîrşire. (~ tuturor treburilor.) ISPRĂVNICEL s. vătăşel, (reg.) fecior boieresc. isprăvnicel s. v. SUBPREFECT. isprăvnicl vb. v. ADMINISTRA. AUTORIZA. CÎRMUI. CONDUCE. DELEGA. GOSPODĂRI. ÎMPUTERNICI. ÎNVESTI. ISPRĂVNIClE s. (înv.) stărostie. isprăvnicle s. v ADM IN ISTRARE.ADM INIS-TRAŢIE. CÎRMUIRE. CONDUCERE. EPE TROP IE. GOSPODĂRIRE. PREFECTURĂ. tutelă. ist adj. v. ACEST. Ista pron. v. ACESTA. Istaîaifc pron., adj. v. CESTALALT. ISTERIC adj., s. (MED.) (înv.) isterices. ISTERICALE s. pî. (MED.) (grecism înv.) zumaricâie (pl.). i steri cos adj., s. v. ISTERIC. ISTERIE s. (MED.) (înv.) isterism. isterlsm s. v. ISTERIE. ISTEŢ adj. 1. abil, deştept, dibaci, ingenios, iscusit, îndemînatic, meşter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. şi reg.) pricopsit,, (prin Transilv.) prinzâci, (inv.) meşteşugâreţ, practic, (fam. fig.) breaz. (Om ~.) 2. ager, deştept, dibaci, inteligent, iscusit, îndemînatic. r391 IUBITOR priceput, (pop.) mintos, (înv. şi rog.) margliiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. şi Bucov) liîtru, (Transilv.) ocoş, ştiam, (înv.) scornâci, (fig.) dezgheţat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 3. ager, agil, iute, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburâtic. (~ în mişcări; mişcări ~.) ISTEŢIE s. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţime, indemînare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteştig, meşteşugire, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, pricepu (ie, (inv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o marc ^ in mînuirea . . . ) ISTEŢIME s. 1. abilitate, destoinicie,dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, uideminare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug, meşteşugire, (inv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, pricepuţie, (inv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea ... J 2, agerime, deştep-tăciune, dibăcie, inteligenţă, iscusinţă, înde-minare, jjricepere. (~ cuiva intr-o impejurare •dată.) " ISTORIC s., adj. 1. s. istoriograf, (inv.) izvo-ditor. (Un mare ~.) 2. adj. (inv.) istoricesc. (Evenimente ~.) 3. adj. cronologic, diacronic, ■evolutiv. (Expunere ~ a faptelor.) istoricesc adj. v. ISTORIC. ISTORIE s. istorisire, naraţiune, poveste, povestire, (inv.) spunere. (A ascultat o lungă istorie s. v. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNTlMPLARE. (PĂŢANIE. PERIPEŢIE. POZNĂ. ISTORIOGRAF s. istoric, (inv.) izvoditor. (Un mare ~ •) ISTORISI vb. a arăta, a expune, a înfăţişa, nara, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, •■(inv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.) ISTORISIRE s. 1. arătare, expunere, înfăţişare, narare, povestire, prezentare, relatare, ■Tar) relaţie, (înv.) spunere. (~ faptelor.) "2. (concr.) istorie, naraţiune, poveste, povestire, • (înv.) spunere. (O lungă ~.) istov s. v. ÎNCHEIERE. SFÎRŞIT. ISTOVEĂLĂ s. epuizare, extenuare, istovire, •secătuire, sfirşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmena re. vlăguire, (inv. şi reg.) slăble, (înv. livr.) inarăsm. (Stare de totală ~.) ISTOVI vb. 1. a epuiza, a extenua, a frînge, a seca, a secătui, a sfirşi, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a dehobi, (inv.) a zămori, (îig.) a suge. ('Munca continuă l-a ~.) 2. a deşela, a speti, (Munt. şi Transilv.) a dania, (îig.) a deznoda. (A ~ un cal.) istovi vb. v. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFIRŞI. TERMINA. ISTOVIRE s. 1. epuizare, extenuare, isto-veală, secătuire, sfirşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. şi reg.) slăbie, (inv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.) 2. deşelare, spetire, (Munt. şi Transilv.) dăulâre. (~ unui cal.) istovire, s. v. ISPRĂVIRE. ISPRĂVIT ÎNCHEIERE. SFIRSIRE. SFÎRSIT. TERMINARE. TERMINAT. ISTOVIT adj. 1. epuizat, extenuat, frint, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfirşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhoblt, (inv.) stătut. (Un om ~.) 2. deşelat, spetit, (reg.) tărniţăt, (Mold. şi Transilv.) dăulăt. (Cal ~.) ISTOVITOR adj. epuizant, extenuant, obositor, trudnic, (rar) vlăgui tor, (pop.) ostenitor, (înv. şi reg.) ostenicios. (O muncă ~.) istrăvă s. v. RISIPĂ. istrăvi vb. v. IROSI. PIERDE. RISIPI. istrăvitor adj., s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR. ITALIĂN s., adj. 1. s. (fam.) macaronâr. 2. adj. italienesc. (AIar fă ~.) ITALIANĂ s. italiancă. ITALIANCĂ s. italiană. ITALIC adj. cursiv, (înv.) curent. (Caracter ~ de literă.) ITALIENESC adj. italian. (Oraş ~.) ITERATIV adj. (GRAM.) frecventaţiv. (Formă verbală ~.) ITINERAR s. 1. drum, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marşrut, (inv., în Mold.) şleau. (~ urmat de un vehicul.) 2. linie, traseu. (~ aerian Bucureşti— Paris.) IŢÂRI s. pi. (reg.) strimţâri (pl.). (Ţăran îmbrăcat cu ~.) Ui vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI. MIJI. iub s. v. AMOR. DRAGOSTE. IUBIRE. IUBIT. ILdBÎ vb. 1. a (se) îndrăgi, a (se) plăcea, (inv.) a (se) libovi. (L-a ~ de cum l-a văzut.) 2. (pop.) a se drăgosti. (Se ~ cu ea.) 3. a-i plăcea. (~ să meargă la vînat.) iubi vb. v. DORI. JINDUL POFTI. RÎV-NI. VOI. VREA. IUBIRE s. 1. amor, dragoste, (inv. şi reg.) iboste, (înv.) libov. (Un adine sentiment de ~. ) 2. (concr.) amor, dragoste, iubit, (Olt.) iub. (Tu eşti ~ mea!) 3. afecţiune, dragoste. ( îl înconjura cu multă ~.) 4. pasiune, patimă. (~ de bani.) IUBIT s., adj. 1. s. drag, scump (~ meu!) 2. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 3. adj. drag, scump, (fig.) dulce. (Fiinţă ~.) 4. adj. drag, îndrăgit, scump. (Lucruri ~ ; prieten ~.) 5. s. amant, concubin, prieten, (pop.) amorez, drăguţ, ibovnic, (inv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~ IUBITĂ s. amantă, concubină, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguţă, ibovnică, ţiitoăre, (Ban.) bălă, (inv.) posăd-nică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică. (A avea o ~.) IUBITOR adj., s. 1. adj. afectuos, dezmier-dător, drag, drăgăstos, duios, mingiietor, tandru, (inv.) mingiios, (fig.) cald. (îi spunea cuvinte ~.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, pofticios, rivnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreţ, poftos, politâci, (inv.) libovnic, rivnăci. (~ de petreceri.) IUDAISM 392 IUDAÎSM s. (BIS.) mozaism. IIJDĂ s. trădător, vînzător. IUFT s. (înv. şi reg.) tclctln. (Cizme de ~.) iiiliă s. v. CRUCEA DINAPOI, iui vb. v. CIIIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. TIPA. iiiit s. v. CHIOT. CHIU. CHIUIT. CHIUI-TURĂ. HĂULIRE. HĂULIT. HĂULITURĂ. STRIGĂT. ŢIPĂT. ITALIE s. (pop.) cuptor. IUNCHER s. (M1L.) cadet. (~ se pregătea spre a deveni ofiţer.) IIJNIE s. (pop.) cireşâr. itJREŞ s. (MIL.) asalt, atac, năvală, năvălire, (înv. şi. rcg.) şturm. (~ dat împotriva cetăţii.) iurpăsătoărc s. v. ŞTEYIE. iurusi vb.v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI. iuşeă s. v. BICIUŞCĂ. CRAVAŞĂ. IUTE adj., adv. 1. adj. sprinten, vioi, (rar) veloce, (înv.) pripelnic, (fig.) dezgheţat. (Un om ~.) 2. adj. focos, sprinten, (pop.) ortomân. (Cal /v.) 3. adj. ager, agil, isteţ, repede, sprinten, vioi, (rcg.) zburătic. (~ în mişcări.) 4. adj. sprinten, vioi, (livr.) alert. (O mişcare ~.) 5. adj. fulgerător, rapid. (Cu o mişcare ~ . . . ) (>. adj. grabnic, grăbit, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. şi pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 7. adv. grabnic, rapid, repede, tare. (Alerga cînd mai cînd mai încet.) 3. adv. grabnic, imediat, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripeşte. (Vino ~ să vezi.) 9. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, imediat, îndată, ncîntîrziat, numaidecît, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentân, (înv. şi reg.) nepristân, numai, (reg.) mintenâş, mlnteni, (înv.) peşin, techer-mecher. (Să te întorci ~ l) 10. adj., adv. des, grăbit, rapid, (Respiraţie respiră ~.) 11. adj. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, nestă-pînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.) 12. adj. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcânic. (Temperament ~.) 13. adj. condimentat, picant, piperat, (reg.) papricăt. (O mîncare ~.) 14. adj. înţepător, picant, piperat, pişcător, usturător. (Gust ~ al unei mîncări.) iutişor adv. v. REPEJOR. ILTŢĂRI s. pl. (BOT.; Laclarius piperatus) (reg.) iuţişdri (pl.), burete-ăcru, buretc-galben, burete-iute, burete-piperât, burete-ustnros. IUŢEÂLĂ s. 1. rapiditate, repeziciune, viteză, (livr.) celeritate,] (rar) veloeităte. (~ de deplasare a unui mobil.) 2. grabă, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor, (rar) grăbire, (înv. şi pop.) repejune. (A făcut ceva în mare 3. agerime, agilitate, repe- ziciune, sprinteneală, supleţe, uşurinţă, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintină-tăte. (~ în mişcări.) IUŢI vb. 1. a (se) grăbi, a (se) zori, (livr.) a (se) alerta, (înv. şi pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. şi reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curta da, a (se) sîrgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. a-şi înteţi. (îşi ~ fuga.) 3. accelera, a grăbi, a urgenta, a zori, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei operaţii.) 4. a (se) ardeia. (Mîncarea s-a ~ tare.) iuţi vb. v. CĂLI. OŢELI. IUŢÎRE s. accelerare, grăbire, urgentare, zorire. (~ expedierii unei mărfi.) hitirc s. v. CĂLIRE. CĂLIT. OŢELÎRE. iu ţi sori s. pl. v. IUŢARI. IUTÎT adj. accelerat, grăbit, rapid, zorit* (Ritm ~ de deplasare.) iuţit adj. v. CĂLIT. OŢELIT. IUZBĂŞĂ s. (IST., MIL.) hotnog, sotnic. sutaş. (~ comanda în Moldova o sută de ostaşi.) ÎVĂR s. 1. clanţă, încuietoare, (reg.) zim-pirig, (Moîd.) clampă, (Transilv.) clenci, (Ban.) clenţăică, (prin Transilv.) rătez, (Ban.) şnălă, (Transilv. şi Olt.) verver.(~la broasca uşii.) 2. încuietoare, zăvor, (pop.) ratez, (reg.) riglă, (prin Ban.) reză. (~ la o uşă.) IVÎ vb. 1. a apărea, a se arăta, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu se ~ cu săptămînilc pe stradă.) 2. a apărea, a se arăta, a pica, (înv. şi reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-ci ~ şi el.) 3. a apărea, a se arăta, a se înfăţişa, a se prezenta, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înfiinţa. (S-a ~ la proces.) 4. a apărea, a se arăta., (înv.) a mijloci, (fig.) a încolţi, a se înfiripa, a înflori, a se naşte. (Un zîmbet s-a ~ pe faţa lui.) 5. a apărea, a se arăta, a se înfăţişa, a se revela, (înv. şi pop.) a se dezveli. (Cîmpia se ~ în toată splendoarea ei.) 6. a apărea, n se arăta, a ieşi. (S-a ~ iarba.) 7. a apărea, a se arăta, a răsări, a se ridica. (S-a ~ luna.) 3. a apărea, a se arăta, a miji, (reg.) a (se) iţi, a (se) slomni. (Se ~ zorile.) 9. a se face, a se lăsa, a sosi, a veni. (Cinci se ~ seara, pleacă.) 10. a apărea, a se isca, a începe, a se porni, a se produce, a se stîrni, (înv. şi reg.) a se scociorî, (fig.) a se năşte. (S-a ~ din senin o furtună.) 11. a apărea, a interveni, a se întîrn-pla, a se produce, a surveni. (A~o schimbare.} 12. a apărea, a se declara. (S-a ~ o epidemie.) IVIRE s. 1. apariţie, producere. (~ unui nou fenomen.) 2. apariţie, (fig.) geneză, încol-ţire, înfiripare, naştere. (Istoria ~ unei idei măreţe.) IVORIU adj. (rar) fildeşiu. (De culoare IVORIU s. I. fildeş. (Colţii unui elefant sînt formaţi din ~.) 2. (ANAT.) dentină. (~ dintelui.) IZ s. (reg.) şmag. (Mîncarea a căpătat izbăvă s. v. SALVARE. SCĂPARE. IZBĂVI vb. (BIS.) a (se) mîntui, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, a (se) salva, (înv.) a (se) scoâte, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăţa, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.) izbăvi vb. v. SALVA. SCĂPA. 393 IZGONIT IZBAYÎRE s. (BIS.) mîntiiire, salvare, (livr.) redempţiune, (înv.) mîntulnţă, mîntui-tură, spăseâlă, spăsenie, spăsire. (~ unui păcătos.) ixBîăvîre s. v. SALVARE. SCĂPARE. IZBĂVIT adj. (BIS.) mîntuit, salvat, (înv.) spăsit. izbăvit adj. v. SALVAT. SCĂPAT. IZBĂVITOR adj. (BIS.) mîntuitor, salvator, (Tiv.) su aşilor. izbăvitor adj. v. SALVATOR. IZBI vb, J. a da, a lovi, a trage, (pop.) a păli. (A ~ cu toporul în lemn.) 2. a lovi, (înv. şi reg.) a răzbi, (reg.) a toca. (îl ~ in cap.) 3. a iovi, a plesni, a pocni. (Acum te ~!) 4. a lovi, a trînti. (~ cu pumnul in masa.) 5. a repezi, a trinti. (A ~ uşa de perete.) $L a bate, a lovi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a şopi. (^ in uşă cu piciorul.) 7» a (se) bate, a (se) iovi. (Se ~ ele loji pereţii; ploaia ~ în acoperiş.) 35. a se e inc ni, a se lovi, a se tampona, (rar) a se întrec:-v;*ni. (S-cin ~ două tramvaie.) î). a se iovi, (înv. şi reg.) a se clăti. (Apa se ~ de ştirici.) 10. a (se) ghionti, a (se) îmboldi, a (se) îmbrîrci, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buşi, (reg). a (se) brînci,a (se) înghioldi, prin Mold.) a (se) hlcndi, a (se) blendisi, a (se) dupăei. (prin Olt. şi Ban.) a (se) popindi. (Nu vă nai ^ citita !) 11. a (se) trinti, (pop. şi fam.) a (se) b.uiii, a (se) buşi. (L-a ~cu pumnul.) 32. a ajunge, a atinge, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picul, (reg.) a tîini, (Transilv.) a tulăli. (Glonţul ~ iepurele.) 13. (MIL.) a ataca, a lovi, (înv.) a tăia. (~ flancurile armatei inamice.) 14. a arunca, a azvirli, a Iovi, a zvîrli. (Calul nărăvaş ~ cu copitele.) 5zhf vi:, v. CONTRARIA. FRAPA. SURPRINDE. ŞOCA. VEXA. IZB[RE s. 1. Iov ire. (~ cuiva cu ceva.) 2. ciocnire, lovire, tamponare, (livr.) coliziune, impact, (rar) întreciocmTe. (~ a două tramvaie.) IZBII adj. ciocnit, lovit, tamponat. (Vehicule — .) izbit j dj. v. CONTRARIAT. ŞOCAT. VEXAT. IZBITOR adj. 1. intens, strident, tare, ţipător, violent, (rar) strigător. (Culori, nuanţe ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit , pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marc-H. (Semne ~ de boală.) 3. frapant, surprinzător, şocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~.) 4. categoric, evident, flagrant, indiscutabil, vădit. (Un adevăr ~.) IZBITURĂ s. 1. lovitură, (pop.) pălitură, (reg.) ştos, (înv.) loveălă. (O ~ puternică.) 2. lovitură, plesnitură. (Simte o ~ pe obraz.) 3. lovitură, trîntitură. (O ~ de uşă.) 4. briuci, ghiont, îmbrînceală, îmbrincitură, impinsătură, (reg.) ghiold, ştos, (Mold.) bleăndă, dupăc, (Ban.) poăncă, (prin Olt. şi Munt.) potîrnog. {Simte din toate părţile ~i.) 5. aruncătură, azvîrlitură, lovitură, zviriitură. calului nărăvaş.) A IZBIND A s. 1. biruinţă, victorie. (O mare ~ în luptă.) 2. reuşită, succes, victorie. (~ echipei de handbal.) 3. reuşită, succes, (înv.) reieşire, reuşlre (fam.) ispravă. (E sigur de ~.) IZBÎNDI vb. 1. a bate, a birui, a eîştiga, a învinge, (înv.) a vinci. (A ~ în luptă.) 2. a izbuti, a reuşi, (înv.) a reieşi, (fig.) a răzbi. (A fost acolo şi a .) izbind! vb. v. RĂZBUNA. IZBÎNDITOR adj., s. biruitor, ciştigător, învingător, triumfător, victorios. (~ intr-o competiţie.) IZBUCNI vb. 1. a erupe, a irupe. a năvăli, a răbufni, a ţişni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a buşiri, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pămint.) 2. a ţîşni, (înv.) a prorupe. (Lacrimile au ~ din ochii ci.) 3. a bufni, a pufni, (înv. şi reg.) a prorupe, (Mold. şi Bucov.) a dupăi. (~ in plins, în rîs.) 4. a se declanşa, a se deziănţui, a se isca, a (se) porni, a se stîrni, (rar) a se prăvăli, (înv. şi reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a se sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ o furtună, un conflict.) 5. a se declara. (A ~ un incendiu.) IZBUCNIRE s. 1. erupţie, irupere, irupţie, năvălire, răbufnire, ţişnirc. (~ petrolului din pămint.) 2. declanşare, dezlănţuire, iscare, începere, pornire, producere, stîrnire, venire, (înv. şi reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorup-ţie. (înainte de ~ vijeliei.) IZBUTI vb. 1. a reuşi, (frauţuzism) a parveni, (înv. şi pop.) a isprăvi, (pop.) a nimeri, (prin Mold.) a hălădui, (Transilv. şi Bucov.) a succede, (grecism înv.) a catortosi. (A ~ să facă un dispozitiv pentru ...) 2. a prinde, a reuşi. (Viclenia lui nu a ~ .) 3. a izbindi, a reuşi, (înv.) a reieşi, (fig.) a răzbi. (A fost acolo şi a ~.) IZBUTIT adj. bun, realizat, reuşit, valoros, (pop.) nimerit, (arg.) mişto. (O piesă de teatru ~.) IZGONI vb. 1. a alunga, a depărta, a goni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. şi pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. şi reg.) a întiri, a mina, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. şi Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. şi Ban.) a sprînji, (Transilv. şi Maram.) a ţipa, (Ban. şi Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a răşchira, (fam.) a mătrăşi, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ din casa lui.) 2. a alunga, a goni, a respinge, (înv.) a împinge. (îl ~ pe inamic.) 3. a alunga, a exila, a goni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni, (livr.) a relega, (inv.) a urgisi. (L-a ~ din patrie.) IZGONIRE s. 1. alungare, gonire. (~ cuiva de acasă.) 2. alungare, exilare, gonire, ostracizare, proscriere, surghiunire, (livr.) relegare, relegăţie. (~ cuiva din patria sa.) IZGONIT adj., s. 1. adj. alungat, gonit, (astăzi rar) surghiunit, (inv. şi pop.) oropsit. 2. adj., s. alungat, exilat, gonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghitin. IZGORÎ 394- iznorî vb. v. APRINDE. FERMENTA. ÎNCINGE. izînă S. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. izim vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGIRCL îzinSt aclj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. IZLAZ s. imaş, păşune, (pop.) păscătoăre, suhăl., (înv. şi reg.) păştiime, silişte, (rog.) ierbar!t, păscălău, păscăneţ, păscătorie, păscă-tură, păşunărc, păşunăt, păşunet, prelucă, suhă-t!c, (prin Ban. şi Transilv.) sit, (Munt. şi Olt.) ta bun. izma-Maicii-Preciste s. v. CALOMFIR. îzma-slYipilor s. v. MELISĂ. ROINIŢĂ. IZMĂ s. (BOT.) 1. (MciiLlict piperila) mentă. 2. (Mentlia silveslris) mentă, (reg.) voieştnilă. 3. izmă broaştei (Mentlia aquatica) ---menta broaştei, (reg.) mintă lîngorii ; izmă creaţă (Mentlia crispa) = mentă creaţă, (reg.) iarbă-creăţă. izmă s. v. TĂMÎIŢĂ. izmă proastă s. v. APĂRĂTOARE. IZMENE s. pi. indispensabili (pl.), (prin Bucov. şi Maram.) brăcc (pl.), (Transilv.) gaci (pl.). Izmeneală s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. izmeni vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUŢĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.) izmenit adj. v. BOIEROS. CAPRICIOS. FANDOSIT. MOFTUROS. NĂZUROS. PRETENŢIOS. SCLIFOSIT, iznoăvă s. v. GLUMĂ. SNOAVĂ. IZOALCĂN s. (CHIM.) izoparafina. IZOBÂTĂ s. (GEOGR.) curbă batim etrică. IZOCORĂ s. (FIZ.) i/.osteră. IZOHÎPSĂ s. (GEOGR.) curbă de nivel. IZOLA\vb. 1. a (se) despărţi, a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărţi, a se răzleţi, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. a (se) despărţi, a (se) separa, (rar) a (se) se gr o ga, (înv. şi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 4. a (se) îndepărta. (De ce s-a ~ de noi în ultima vreme?) 5. a se retrage. (S-ci ~ in mijlocul naturii.) (>'. (livr.) a (se) claustra, (rar) a (se) însingura, dig.) a (se) sihăstri. (S-a ~ in camera ei.) 7. a (se) individualiza, a (se) singulariza. (A ~ însuşirile unui fenomen.) IZOLĂNT adj., s. 1. adj. izolator. (Material ^v.) 2. s., adj. dielectric. 3. adj., s. izolaut termic — calorifug, termoizolant, termoizola-tor. IZOLĂRE s. I. despărţire, separare. (~ luî; de grup.) 2. desprindere, detaşare, separare, separaţie. (~ unor aşchii dintr-un material.) 3. despărţire, separare, separaţie, (rar) segregare, segregaţie. (~ femeilor de bărbaţi.) 4. separatism. (Ce e această ~ ?) 5. retragere. (~ lui in mijlocul naturii.) (>. singurătate, (livr.) solitudine, (rar) insingurâre, (fig.) schim-nicie, sihăstrie. (Trăia intr-o ~ deplină.) 7. individualizare, singularizare. (~ unor trăsături din ansamblu.) IZOLAT adj., adv. I. adj. despărţit, răzleţit, separat, (pop.) răzuit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. adv. deoparte, retras, (înv.) osebi-(Stă ~.) 3. adj. despărţit, separat. (Camere complet ~.) 4. adj. retras, singur, singuratic, solitar, (rar) însingurat, (înv.) retirăt, m-) sihastru. (Un om trăieşte ~.) 5. adj. pribeag, rătăcit, răzleţ, singur, singuratic, solitar.. (Se uita la un nor ~.) 0. adj. disparat, răzleţ. (Elemente amintiri ~.) 7. adj. răzleţ, sporadic. (Cilcva cazuri ~ de 'îmbolnăvire.) 3. adv. răzleţ, sporadic, (înv.) sporadiceşte. (Se iveşte ~.)s 9. adj. stingher, străin. - ( Se simţea ~ in sala de bal.) 10. adj. ascuns, dosit, dosnic, ferit, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaş, (înv. şi reg.) săcret, (reg.) lăturiş. (în ungherul cel mai ~. ) IZOLATOR adj. I. despărţitor, separator. (Un zid ~.) 2. izolant. )(Un material ~.> IZOMER OPTIC s. (CHIM.) antipod optic. IZOMORFlE s. (FIZ.) izomorfism. IZOMORFISM s. (FIZ.) izomorfie. IZOOSMOTIC adj. (FIZIOL.) izotonic. IZOPARAFJNĂ s. (CHIM.) izoalcan. IZOPOLIMORFÎE s. (FIZ.) izopolimori'Mn. IZOPOLIMORFlSM s. ţ/UZ.) izopolimoiUe.. IZOSTERĂ s. (FIZ.) izocoră. IZOTONIC adj. (FIZIOL.) izoosmotic. izvfld s. v. ACT. CATASTIF. CONDICĂ... COPIE. DOCUMENT.' DOVADĂ. HÎRTIE.. IZVOR. ÎN SCRIS. ÎNSEMNARE. IM STĂ, MACHETĂ. .MANUSCRIS. MODEL. NOTA, OBIRŞIE. ORIGINE. PIESĂ. PLANA REGISTRU. REPRODUCERE. SCHEMĂ,. SCHIŢĂ. SURSĂ. TABEL. TEXT. TIPAR. TRANSCRIERE. izvodi vb. v. AFLA. ALCĂTUI. COMPILA. COMPUNE. CONCEPE. COPIA. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. G ÎND i. IMAGINA. INTENŢIONA. INVENTA. ÎNTOCMI. NĂSCOCI. PLĂNUI,. PLĂSMUI. P ROIECTA. REAL IZA. REDACTA. REPRODUCE. SCORNI. SCR IE, TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSCRIE. TRANSPUNE. 395 IZVORÎ izvodire s. v. ALCĂTUIRE. COMPUNERE. CONCEPERE. CREARE. ELABORARE. IMAGINARE. INVENTARE. ÎNTOCMIRE. NĂSCOCIRE. PLĂNUI RE. PLĂSMUIRE. PROIECTARE. REALIZARE. REDACTARE-SCORNIRE. SCRIERE. SCRIS. izvoditor s. v. AUTOR. INVENTATOR. ISTORIC. ISTORIOGRAF. IZVOR s. 1. (reg.) cişmea. (Un ~ cu apă Lină.) 2. obirşie, (rar) sursă, (inv.) fintină, scâLirmă, sorginte. (La ~ Oltului.) 3. sursă. (Un ~ de lumină.) 4. act, document, dovadă, âirtic, înscris, piesă, (inv. şi pop.) scris, (înv* şi reg.) scrisoare, (înv.) carte, izvod, încredinţare, răvaş, sinet, teşchereâ, uric, zâpis. (Numeroase ~oare atestă acest fapt.) 5. * (fig.) germen, sămînţă, sursă. (~ dragostei lor.) izvor s. v. CAUZĂ. CONSIDERENT. ÎNCEPUT. MOBIL. MOTIV. OBÎRŞIE. ORIGINE. PRICINĂ. PRILEJ. PROVENIENŢĂ. RAŢIUNE. SURSĂ. TEMEI. IZVORÎ vb. a veni, (înv.) a se sciire. (De unde ~ acest rîu?) izvorî vb. v. EMANA. PROVENI. PURCEDE. îmbandaja vb. v. BANDAJA. LEGA. PANSA. imbandajat adj. v. BANDAJAT. LEGAT. PANSAT. ÎMBĂI vb. a (se) scălda, (reg.) a (se) la, (prin Mold.) a (se) băi, (Mold. şi Transilv.) a (se) feredui. (A ~ copilul.) ÎMBĂIERE s. baie, scăldare, scăldat, (pop.) scăldă, scăldătoăre, (Mold.) scăldăciimc, (înv.) scăldătură. (~ copilului.) ÎMBĂL vb. a (se) îmbălosa. îmbăia vb. v. DR.ĂCUL ÎNJURA. OCĂRI. îmbăiat adj. v. DEŞĂNŢAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR. îmbăiat tir ă s. v. ÎNJURĂTURĂ. ÎMBĂLOSĂ vb. a (se) îmbăia. ÎMBĂLSĂMĂ vb. a înmiresma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinţi. (Florile ~ aerul.) ÎMBĂLSĂMÂRE s. înmiresmare, parfumare, (pop.) rniresmâre. 1MBĂLSĂMĂT adj. 1. îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) tămîiât, (pop.) miresmăt, (înv.) miresmător, mirosnic, parfuma tor, (fig.) dulce. (Un miros ~ ; aer 2. aromat, aromatic, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsămic, balsamul, binemirosilor. (O substanţă ~.) îmbălţâ vb. v. ÎNSOVONI. ÎMBĂRBĂTA vb. 1. a încuraja, a îndemna, a însufleţi, a stimula, a susţine, (înv.) a insufla, a mingiia, a semeţi. (Cine sau ce vă ~ in luptă?) 2. a (se) alina, a (se) consola, a (se) încuraja, a (se) mîngiia, (grecism înv.) a (se) pari-gorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită. ) ÎMBĂRBĂTĂRE s. alinare, consolare, încurajare, mingîiere, (înv.) consolâţic, parigo-rie, (fig.) balsam, refugiu. (Şi-a găsit ~ in muncă.) ÎMBĂRBĂTĂT adj. încurajat. ÎMBĂTA vb. a (se) ameţi, a (se) cherchcli, a (se) turmenta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chel’ălui, (Transilv. şi Ban.) a (se) şumeni, (fam.) a (se) învinoşa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cirpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinţi, a (se) tămîia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) tîrnosi, a (se) turci, (reg. fig.) a (se) flecui, a (se) oţeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a cam ~ cu rachiu.) ÎMBĂTÂRE s. beţie. (~ lui a fost de scurtă durată.) ÎMBĂTĂT adj. ameţit, băut, beat, cherche-lit, turmentat, (livr.) grizăt, (rar) trecut, (înv... şi pop.) candriu, (pop.) turlăc, vîjilt, (reg.) amnărit, învinoşăt, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. şi Maram.) şiimen, (prin Transilv.) şumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oţelit, pilit, sfinţit, tămîiât, tirnosit, trăsnit, turtit, (arg.) maliil, rnatol, rnatosit. ÎMBĂTĂTOR aclj. 1. îmbălsămat, înmiresmat, parfumat, (rar) tămîiât, (pop.) miresmăt, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.} dulce. (Mirosul ~ al florilor. ) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, înmiresmat, parfumat, (rar) balsămic, balsamul, binemirositor. (O substanţă ~.) îmbătător adj. v. AMEŢITOR. FEERIC.. FERMECĂTOR. ÎNCÎNTĂTOR. MINUNAT. TULBURĂTOR. ÎMBĂTRÎNI vb. a se trece, a se veşteji* (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de lot.) ÎMBĂTRÎNlRE s. senescenţă. (Procesul de ~.) ÎMBĂTRÎNÎT adj. (înv.) învechit. (Om ~.) ÎMBELŞUGÂRE s. abundenţă, belşug, bogăţie, îndestulare, prisos, (rar) afluenţă, măno-şie, răsfăţ, risipă, (livr.) opulenţă, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul., săturâre, spor. (~ de bunuri.) ÎMBELŞUGAT adj. î. abundent, bogat, bun, îndestulat, marc, mănos, (înv. şi reg.) bclşugos, spornic, (înv.) săţios. (Am avut o recoltă ~.) 2. bogat, (livr.) opulent. (A dus o-viaţă ~.) 3. abundent, bogat, copios, îndestulat, (fig.) princiâr. (Un prînz ~.) 4. bogat, des, învoit. (Cu păr ~.) îmbereejăli vb. v. GÎTUI. STRANGULA* SUGRUMA. îmbeznă vb. v. ÎNTUNECA. ÎMBIĂ vb. 1. a (se) invita, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (î-a ~ la petrecere.} 2. a (se) îndemna, a (se) pofti. (Se ~ ca fata la măritat.) 3. a îmboldi, a încuraja, a îndemna, a stimula. (Aprecierile lui m-au să...) îinbiâ vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ATRAGE* ISPITI. MOMI. SEDUCE. TENTA. Îmbiată s. v. INVITAŢIE. ÎMBIERE* POFTIRE. ÎMBIBĂ vb. a (se) impregna. ÎMBIBĂRE s. impregnare. ÎMBIBĂT adj. impregnat. ÎMBIERE s. invitaţie, poftire, (rai) imbiâlă* ÎMBIETOR adj. 1. ademenitor, atrăgător, ispititor, seducător, tentant. (O perspectivă ~ 397 ÎMBRĂŢIŞA 2. atrăgător, plăcut, primitor. (Ţinuturi ~.) 3. apetisant, bun, delicios, gustos, plăcut, savuros, suculent, (rar) pofticios, (arg.) mişt6. (O cină ^ # J ÎMBINĂ vb. 1. a asambla, a fixa, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 2. a încheia, a prinde, a uni. (A ~ capetele birnelor.) 3. (Ban. şi Transilv.) a (se) păsăli. (A ~ marginile a două sclnduri.) 4. a (se) combina, a (se) împreuna, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum ~ aceste elemente?) 5. a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele intr-un tot.) 6. a (se) împleti, a (se) uni, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ in mod armonios diverse preocupări.) ÎMBINARE s. 1. asamblare, fixare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ clementelor unui sistem.) 2. prindere, unire. (~ celor două capete ale birnei.) 3. combinare, combinaţie, împreunare, îngemănare, unire. (O ~ de elemente.) 4. împletire, unire, (fig.) conjugăre. (~ armonioasă a unor preocupări.) ÎMBINÂT adj. 1. încheiat. (Birne bine ~.) 2. împreunat, îngemănat, reunit, unit. (Elementele ~ ale unui tot.) ÎMBÎRLIG vb. a (-şi) birliga. ÎMBLĂClU s. (rar) bătătoare. (~ pentru cereale.) fmblăfi vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. ÎMBLATÎRE s. imblătit. (~ cerealelor.) ÎMBLĂTÎT s. îmblătire. (~ griului.) ÎMBLÎNZÎ vb. 1. a (se) domestici, (înv.) a (se) dumesnici, a (se) supune. (A ~ un animal sălbatic.) 2. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) potoli, (reg.) a (se) ţistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat şi abia a reuşit să-l ~.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) uşura. (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. şi reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a plins şi s-a ^ .) îmblînzi vb. v. ATENUA. CALMA. DESCREŞTE. DIMINUA. DOMOLI. LINIŞTI. MICŞORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA. ÎMBLÎNZIRE s. I. domesticire, (înv.) du-mesnicire. (~ unui animal sălbatic.) 2. calmare, domolire, îmbunare, împăcare, liniştire, potolire. (~ unei persoane enervate.) ÎMBLÎNZÎT adj. I. domesticit, (înv.) du-mesnicit. (Animal sălbatic ~.) 2. calmat, domolit, îmbunat, împăcat, liniştit, potolit. (Om ~ după o enervare.) ÎMBLÎNZITOR s. dresor. (~ de lei.) ÎMBOBOCI vb. (reg.) a împupi. (Florile ~.) ÎMBOBOCIT adj. (reg.) impupit. (Floare ~.) îmbodoli vb. v. ÎNCOTOŞMĂNA. ÎNFOFOLI. îmbodolit adj. v. ÎNCOTOŞMĂNAT. ÎNFOFOLIT. ÎMBOGĂŢI vb. I. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se înavuţi, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) 2. a se înavuţi, a se închiaburi, (pop.) a se chiaburi. (Un ţăran care s-a ~.) ÎMBOGĂŢIRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, înavuţire, parvenire, pricopsire. (~ prin mijloace necinstite.) ÎMBOGĂŢIT adj. bogat, căpătuit, chivernisit, înavuţit, înstărit, pricopsit, (pop. şi depr.) ajtins. (Un om ~.) ÎMBOLDI vb. 1. a îndemna, (înv. şi reg.) a dudui. (A ~ un animal la mers.) 2. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmbrinci, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buşi, (reg./ a (se) brinci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) bl ciulişi, a (se) dupăci, (prin Olt. şi Ban.) a (se) popîndi. (Nu vă mai ~ edita !) 3. a imbia, a încuraja, a îndemna, a stimula. (Aprecierile lui m-au ~ să...) 4. a impulsiona, a îndemna, a stimula. (îi ~ spre noi realizări.) 5. a aţiţa, a îndemna, (fig.) a muşca. (Cine-l~ să facă asta ? ) ÎMBOLDIRE s. 1. ghiontire, îmbrinceală, îmbrîncire, îmbrincitură, împingere, înghionteală, înghiontire, (reg.) ingliioldeălă, înghiol-dirc. (~ cuiva.) 2. impulsionare, stimulare, (rar) stimulăţie. (~ activităţii culturale de masă.) iniboldire ’s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. ÎMBOLNĂVI vb. (înv. şi pop.) a (se) râzboli, (pop.) a (se) bolnăvi, (Transilv. şi Ban.) a (se) beteji. ÎMBOLNĂVIRE s. (MED.) caz. (Două noi ~ de scarlatină.) îmbonlă vb. v. BOSUMFLA. ÎMBUFNA. imbonţăre s. v. BOSUMFLARE. ÎMBUFNARE. îmbonlăt adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT. ÎMBRĂCĂ vb. 1. a se echipa, a se inveş-mînta, (înv. şi reg.) a se inveşte. (Vă rog să vă ~ şi să mergem.) 2. a-.şi lua, a-şi pune. (Şi-a ~ haina şi a plecat.) 3. a pune, a trage. (~ cămaşa pe tine.) 4. a infăţa. (A. ~ o pernă.) 5. a capitona, a tapisa. (A ~ un fotoliu.) (>. a (se) acoperi, a (se) înveli. (înv. şi pop.) a (se) copcri. (A ~ o carte.) 7. a fereca. (A ~ un obiect in argint.) ÎMBRĂCĂRE s. 1. echipare, înveşmintare. (~ unei persoane pentru lucru.) 2. înfăţare. (~ unei perne.) 3. capitonare, tapisare, (rar) capitonăj. (~ unui fotoliu.) 4. acoperire, înve-lire, învelit. (~ unui caiet.) ÎMBRĂCĂT adj. 1. echipat, înveşmîntat, (înv.) învăscut. (Persoană civilă ~.) 2. acoperit, învelit. (Caiet ~.) ÎMBRĂCĂMINTE s. 1. haină, strai, veşmint, (pop. şi fam.) buleăndră, ţoală, (reg.) rufă, (Transilv. şi Maram.) halub, (depr.) hanţă. (Ia-ţi o ~ pe tine.) 2. port, (pop.) purtăt. (Care este ~ lor tradiţională?) 3. vestimentaţie. (O ~ sumară.) 4. ţinută. (~ de sărbătoare.) 5. garderobă. (~ lui se compunea din...) G. înveliş, învelitoare. (~ la o carte, la un caiet.) îmbrăcăminte s. v. PLACENTĂ. ÎMBRĂŢIŞA vb. 1. a (se) cuprinde, a (se) înlănţui, a (se) prinde. (Se ~ de mijloc.) 2. a strînge. (A ~t-o la piept.) Îmbrăţişa 398 îmbrăţişa vb. v. ADOPTA. CUPRINDE. ÎNSUŞI. PRIMI. PRINDE. VEDEA. ÎMBRĂŢIŞARE s. îmbrăţişat, înlănţuire, strîngere, (astăzi rar) strîns, strinsoâre, strîn-sură. (~ celor doi îndrăgostiţi.) ÎMBRĂŢIŞAT adj. înlănţuit. (Tineri ~.) ÎMBRĂŢIŞĂT s. îmbrăţişare, înlănţuire, stringere, (astăzi rar) strîns, strinsoâre, strin-sură. (~ celor doi îndrăgostiţi•) înibredelî vb. v. ÎNCORDA. ÎMBRÎNCEĂLĂ s. 1. ghiontire, îmboldire, îmbrîncire, îmbrîncitură, împingere, înghionteală, inghiontire, (reg.) îngliioldeâlă, ingliiol-■dire. 2. brînci, ghiont, izbitură, îmbrîncitură, împinsătură, (reg.) ghiold, ştos, (Mold.) bleăn-dă, dupâc, (Ban.) poâncă, (prin Olt. şi Munt.) potirnog. ÎMBRÎNCl vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buşi, (reg.) a (se) brinci, a (se) îngiiioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blen-disi, a (se) dupăci, (prin Olt. şi Ban.) a (se) pop în di. ÎMBRÎNCIRE s. ghiontire, îmboldire, îm-brîneeală, îmbrîncitură, împingere, înghionteală, înghiontire, (reg.) îngliioldeâlă, înghiol-dire. ÎMBRÎNCITURĂ s. 1. ghiontire, îmboldire, îmbrinceală, îmbrîncire, împingere, înghionteală, inghiontire, (reg.) îngliioldeâlă, înghiol-dire. 2. brinci, ghiont, izbitură, îmbrinceală, împinsătură, (reg.) ghiold, ştos, (Mold.) bleân-dă, dupăc, (Ban.) poăncă, (prin Olt. şi Munt.) potirnog. îmbrobodea s. v. BROBOADĂ.^ îmbrobodeală s. v. BROBOADĂ. ÎMBROBODI vb. (Transilv.) a se încirpui. îmbucă vb. v. GUSTA. ÎNFULECA. MÎNCA. îmbucări vl). v. SĂTURA. ÎMBUCĂTĂŢi vb. I. (reg.) a bucăţcli, a bucăţi, a rupturi. (De ce-ai ~ în halal ăsta carnea?) 2. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a împărţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucala în trei.) ÎMBUCĂTĂŢÎRE s. dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, împărţire, secţionare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) seg-mentăţie. (~ unui întreg.) ÎMBUCĂTURĂ s. gură, înghiţitură, muşcătură, (pop.) dumicat, (prin Transilv.) buşea. (O ~ de pline.) îmbucură vb. v. BUCURA. ÎNVESELI. ÎMBUFNA vb. a se bosumfia, (reg.) a se drimboi, (prin Bucov.) a se bîrzoia, (Transilv. şi Maram.) a se dăbălăza, (Olt. şi Ban.) a se îmbonţa, (prin Munt.) a se răzbuza. îmbufna vb. v. SUPĂRA. ÎMBUFNARE s. bosumflare, (pop. şi fam.') ţîfnâ, (reg.) drîmboiere, (Olt. şi Ban.) îmbon-ţare. (Stare de ^ a cuina.) îmbufnare s. v. SUPĂRARE, îmbufnat adj. v. SUPĂRAT. ÎMBUFNÂT adj., adv. 1. adj. bosumflat, (pop. şi fam.) ţifnos, [(reg.) drimboiât, mofluz, (Transilv. şi Maram.) dăbălăzăt, (Olt. şi Ban.) imbonţăt, (prin Munt.) răzbuzât, (fam. fig.) botos. (Om tare ~.) 2. adj., adv. chioriş, încruntat, mohorit, posomorit. (Privire ce le uiţi aşa ~ la mine?) ÎMBUIBĂ vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îndopa, (prin Transilv. şi Maram.) a (se) crivi, (Olt.) a (se) incătărăma. (S-a ~ cu mîncare.) 2. a huzuri. (Se^ ~ ţoală viaţa.) ÎMBUIBÂRE s. 1. ghiftuire, îndopare, (pop.) saţ. (~ cuiva cu mîncare.) 2. huzur. (Trăieşte în ÎMBUIBAT adj. ghiftuit, îndopat. (Un om ~ de mîncare.) ÎMBUJORA vb. a (se) împurpura, a (se) înroşi, a (se) roşi, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-cl ~ la faţă.) ÎMBUJORÂRE s. 1. împurpurare, înroşire, roşire, rumenire, (fig.) aprindere. (Emoţia determină ~ obrajilor ei.) 2. (eoncr.) împurpurare, roşeală, roşeaţă, rumeneală, (înv. şi pop.) rumeneăţă, (reg.) rujă. (~ din obraji.) ÎMBUJORĂT adj. împurpurat, înroşit, roşu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roşit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.) ÎMBULZEĂLĂ s. afluenţă, aflux, aglomeraţie, grămădeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmăşeală, (pop.) valma, (Ban. şi prin Olt., Transilv.) năloăgă, (Transilv.) vlog, (înv.) glo-gozeălă. (Era o ~ de nedescris.) ÎMBULZI vb. X. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrşi, (prin Ban. şi Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se muşuroi. (S-au ~ cu toţii în jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se viri. (Ce vă ~ aşa în mine?) îmbumbă vb. v. ÎNCHEIA. ÎNCHIDE. îmbumbăre s. v. ÎNCHEIERE. ÎNCHIDERE. îmbumbat adj. v. ÎNCHEIAT. ÎNCHIS. ÎMBUN vb. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) potoli, (reg.) a (se) tistul, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat şi abia a izbutit să-l ~ îmbună vb. v. LINGUŞI. ÎMBUNĂRE s. calmare, domolire, îmblîn-zire, împăcare, liniştire, potolire. (~ unei persoane enervate.) îmbunăre s. v. FLATARE. LINGUŞEALA. L1N-GUŞIRE. M ĂGULEALĂ. MĂGULIRE. ÎMBUNAT adj. calmat, domolit, imblînzit, împăcat, liniştit, potolit. (Om ~ după o enervare.) ÎMBUNĂTĂŢI vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situaţia existentă.) 2. a corecta, a corija, a îndrepta, a rectifica, a retuşa, (fig.) a repara. (Şi-a~ dicţiunea.) 3. a (se) ameliora, a (se) îndrepta, (pop., fam. şi fig.) a (se) răzbuna. (Vremea s-a mai ~.) ÎMBUNĂTĂŢIRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situaţiei existente.) 2. corectare, corijare, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, retuşare, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) 3. ameliorare, amelioraţie, îndreptare. (~ vremii.) 4. (AGIÎON.) îmbunătăţiri funciare = amelioraţii (pl.). 399 ÎMPĂRTĂŞIT îmbunălor adj. v. LINGUŞITOR. MĂGULITOR. îmbunai liră s. v. FLATARE. LINGUŞEALĂ. LINGUŞIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE. îmburdâ vb. v. CĂDEA. DĂRÎMA. ÎNTOARCE. NĂRUI. PICA. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. SURPA. ÎMPACHETA vb. a ambala, (Transilv.) a pocoli. (A ~ un colet.) ÎMPACHETÂRE s. ambalaj, ambalare, împachetat. mărfii.) ÎMPACHETAT s. ambalaj, ambalare, împachetare. (~ unui colet.) ÎMPĂCA vb. X. (livr.) a (se) reconcilia, (pop.) a (se) împăciui, (înv.) a (se) aşeza, a (se) păciui. (S-au ~ după conflict.) 2. a concilia, (pop.) a învoi. (A ~ divergenţele.) 3. a se înţelege, (pop.) a se îngădui, a se învoi, (reg.) a se pogodi, (prin Ban.) a se bărăbări, (Transilv. şi Ban.) a se nărăvi. (Se ~ destul de bine împreuna.) 4. a mulţumi, a satisface. (l-ci ~ pe toii măsura luată.) 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) linişti, a (se) potoli, (reg.) a (se) ţistui, (înv.) a (se) dczmînia. (Era enervat şi abia a reuşit să-l ~.) 6. a se deprinde, a se obişnui. (Su mă pol ~ cu gîn-dul că...) ÎMPĂCARE s. 1. (livr.) reconciliere, (pop.) împăciuire, (inv.) impăcăciune, păciuirc. (~ lor după un conflict.) 2. conciliaţie, conciliere. (~ între părţile adverse.) 3. calmare, domolire, îmblinzire, îmbunare, liniştire, potolire. (~ unei persoane enervate.) ÎMPĂCÂT adj. 1. calmat, domolit, îmblîn-zit, îmbunat, liniştit, potolit. (Om ~ după o enervare.) 2. mulţumit, satisfăcut, (pop.) îm-pueiiut. (Cu inima ~.) impăeăeios adj. v. CONCILIANT. ÎMPĂCIUITOR. impăcăciune s. v. ÎMPĂCARE. împăciui vb. v. ÎMPĂCA. ÎMPĂCIUIRE s. acord, armonie, înţelegere, pace, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea între ei.) împăciuire s. v. ÎMPĂCARE. împăciuit adj. v. ÎMPĂCAT. MULŢU-M IT. SATISFĂCUT. ÎMPĂCIUITOR adj. conciliant, (înv.) îm-păcăcios, înduplecător. (Ton ~.) ÎMPĂCIUITORISM s. conciliatorism. unor oportunişti.) ÎMPĂCIUITORIST adj., s. conciliator. (Un oportunist ~.) ÎMPĂDURIT adj. păduros, (rar) pădurăt, păduratic, pădureţ, padinăt, silvestru. (Zonă ÎMPĂIĂ vi). (rar) a prepara. Ut ^ un animal.) ÎMPĂIENJENI vb. a (se) înceţoşa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i sc ~.) ÎMPĂIEN JENIRE s. inceţoşare, păienje-nire, voalare, (prin Transilv. şi Ban.) preveş-tcală. (~ vederii, a privirii.) ÎMPĂIENJENIT adj. înceţoşat, înnegurat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~ ; privire ÎMPÂMÎNTENl vb. 1. a (se) naturaliza, (înv.) a (se) indigena, a (se) naţionaliza. (S-a. ~ in tara noastră.) 2. a adapta, a transplanta. (~ o inslitutie, un obicei.) îinpămîntcm vb. v. STATORNICI. ÎMPĂMÎNTENÎRE s. naturalizare, (înv.) indigenat. 1MPĂNĂ vb. (prin Transilv.) a şpieăiui. (A ~ carnea cu usturoi.) împăna vb. v. ÎMPÎNZI. ÎNŢESA. UM- PLE. împănat adj. v. ÎMPÎNZIT. ÎNŢESAT. PLIN. TICSIT. ÎMPAPURÎ vb. a păpuri. (A ~ un butoi.) ÎMPĂRĂT s. (livr.) cezar, (in Imperiul bizantină basileu, (pop.) crai, (înv.) chesâr, imperător, împărăţie. împăratul s. art. v. STEAUA^ POLARĂ. împăratul-pestilor s. v. REGINĂ. ÎMPĂRĂTEASĂ s. I. (pop.) crăiasă. 2. (ENTOM.) mamă, matcă, regină, (reg.) crăiasă, crăiţă, muscă-măre. (~ albinelor.) 3. (BOT.; Brijonici alba) mutătoare, (reg.) brei, curcube-teă, tidvă-de-pămînt. împărăteasă s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ. ÎMPĂRĂTESC adj. imperial, (rar) august, (pop.) crăiesc. (Paj'ura ~.) ÎMPĂRĂTEŞTE' adv. ^(inv.) crăieşte. împărătuş s. v. LUETĂ. OCHI UI.-BOULUI. OMUŞOR. PITULICE. UVULĂ. impărăjel s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. _ ÎMPĂRĂŢIE s. imperiu, (pop.) crăie, (înv.) crăime. împărăţie s. v. ÎMPĂRAT. ÎMPĂRTĂŞÂNIE s. (BIS.) cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtăşire, împărtăşit, (la catolici) sacrament, (înv. şi pop.) grijanii', grijirc, priccstânie. (Taina ~.) ÎMPĂRTĂŞI vb. I. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a încredinţa, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a clevegiiea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele său secret.) 2. a transmite. (Să-ţi ~ unele impresii, fugare.) 3. a schimba. (A ~ unele impresii cu cineva.) 4. (BIS.) a (se) cumineca, (înv. şi pop.) a ise) griji, (înv. şi reg.) a (se) pricestui, (înv.) a (se) comunica. 5. a accepta, a admite, a pruni. (Xu ~ opiniile lui. ) f>. a împărţi. (An ~ aceeaşi soartă.) ÎMPĂRTĂŞIRE s. 1. destăinuire, dezvăluire, divulgare, încredinţare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 2. transmitere. (~ unor opinii.) 3. schimbare. (~ unor impresii cu cineva.) 4. (BIS.) cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtăşanie, împărtăşit, (la catolici) sacrament, (înv. şi pop.) grijanie, grijire, pricestănie. (Taina ~.) împărtăşire s. v. PARTICIPIU. ÎMPĂRTĂŞIT s.(BIS.) cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtăşanie, împărtăşire, ÎMPĂRŢEALĂ 400 {la catolici) sacrament, (înv. şi pop.) grijanie, grijire, pricestânie. (Taina ~.) ÎMPĂRŢEALĂ s. 1. împărţire. 2. (JUR.) partaj. _ ÎMPĂRŢI vb. 1. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucata in trei.) 2. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona. a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcâtui. (Produsul dezintegrării se ~ in particule.) 3. a diviza, a fragmenta, a segmenta. (A^o frază in propoziţii.) 4. a atribui, a da, a distribui, a repartiza. (A ~ loturi de casă ţăranilor.) 5. a distribui, a repartiza, (înv.) a repartira, a repărţi. (A ~ piineci.) a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a întocmi, a ordona, a organiza, a orindui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîn-dui, a sistematiza, (pop.) a chiti, a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 7. a împărtăşi. (Au ~ aceeaşi soartă.) împărţi vb. v. DESPĂRŢI. DIVORŢA. SEPARA. ÎMPĂRŢIRE s. 1. împărţeală. (~ bunurilor.) 2. dividere, divizare, diviziune, fracţionare. fragmentare, îmbucătăţire, secţionare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentăţie. (~ unui întreg.) 3. desfacere, descompunere, despărţire, divizare, fracţionare, scindare, separare, (rar) dezalcătiure. (~ in particule a unui corp in urma dezintegrării.) 4. despărţire, diviziune. (~ in capitole a unei cărţi.) 5. atribuire, distribuire, repartizare. (~ unor loturi de casă.) (>. distribuire, distribuţie, repartiţie, repartizare, (înv.) repărţire. (~ unor ajutoare.) 7. aranjare, aşezare, clasare, clasificare, distribuire, ordonare, repartizare, rinduială, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) ÎMPĂRŢIT adj. divizat, fracţionat, fragmentat. segmentat. (Un tot ~.) împărţit adj. v. DESPĂRŢIT. DIVORŢAT. împăriitor adj. v. CONTAGIOS. INFEC-ŢIOS. MOLIPSITOR. ÎMPĂRŢITOR s. 1. distribuitor. (~ de ziare.) 2. (MAT.) divizor. împăriitor s. v. FACTOR. POSTAR. POŞTAŞ. POŞTĂ. împătimiră s. v. PASIUNE. PATIMĂ. Împătimit adj. v. PASIONAT. PĂTIMAŞ. î in patra vb. v. PĂŢI. ÎMPĂTRI vb. (livr.) a cvadrupla. ÎMPĂTRIT adj. (livr.) cvadruplu. ÎMPĂTURI vb. a îndoi, a plia, a strînge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hirtie.) ÎMPĂTURIRE s. îndoire, pliere, stringere, strîns, (rar) pliăj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.) ÎMPĂTURIT adj. îndoit, pliat, strîns, (pop.) păturii. (O coală de hirtie ~.) ÎMPĂUNA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se înfumura, a se îngimfa, a se lăuda, a se mindri, a se semeţi, (rar) a se trufi, (înv. şi pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloşi, a se margliioli, a se sfătoşi, (reg. fam.) a se furiandisi, a se marţafoi, (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălţa, a se preaînălţa, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se in-foia, a se umfla, (arg.) a se şucări. (Nu te mai ~ atita !) iinpeliţă vb. v. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA. împeliţâre s. v. INCARNARE. ÎNTRUPARE. împeliţăt adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS. îmneliţătiiî s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. ÎMPERECITEĂ vb. a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucişa, (pop.) a (se) căţeii, a (se) însoţi, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.) împerechcă vb. v. DUŞMĂNI. URÎ. VRĂJ-MĂŞI. ÎMPERECHEAT adj. îngemănat, (livr.) geminat. (Florf ~.) ÎMPERECHERE s. 1. împreunare, (pop.) însoţire. (~ sexuală.) 2. îngemănare, (livr.) geminăţic. (~ florală.) ÎMPESTRIŢA vb. a păta, a smălţa, (rar) a pestriţa, (înv. şi reg.) a popistri, (fig.) a snlăl-ţui. (Florile ~ cimpia.) ÎMPESTRIŢĂRE s. împestrilătură. ÎMPESTRIŢAT adj. 1. pestriţ. (Un animal 2. amestecat, diferit, eterogen, felurit, pestriţ, variat, (reg.) mistret. (O mulţime ~.) ÎMPESTRIŢĂTCRĂ s. 1. împestriţare. 2. bălţătură, pestriţătură, tărcătură. împeticăt adj. v. CÎRPIT. PETICIT. împcli vb. v. CERE. PEŢI. impeţit s. v. PEŢIRE. PEŢIT. ÎMPIEDICĂ vb. 1. a se poticni, (reg.) a (se) scăpata. (Calul sc ~ in mers.) 2, a se poticni. (Se ~ la vorbă.) 3. a înfrîna. (~ o căruţă, la vale.) 4. a opri, a reţine, (înv. şi reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pol ~ să...) 5. a jena, a stingheri, a stînjcni. (îl ~ in mişcări.) C. a dejuca, a strica, a zădărnici. (Le-a ~ toate planurile.) 7. a înfrîna, a opri, a stăvili, (fig.) a frina. (Nu puteau ~ avintul revoluţionar.) 3. a evita, a se feri, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preintimpina, a preveni, (rar) a se apăra. (încearcă să ~ primejdia.) 3. a anihila, a anula, a contracara, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele negative cile...) ÎMPIEDICARE s. l. poticneală, poticnire, (înv.) poticnitură. (~ calului în mers.) 2. poticnire. (~ la vorbă.) 3. infrinare. (~ unui car, ta vale.) 4. interzicere, oprire, (pop.) oprelişte, (înv. şi reg.) poprcâlă. (~ accesului cuiva.) 5. dejucare, zădărnicire. (~ uneltirilor cuiva.) 6. infrinare, oprire, stăvilire. ( rKs avîntu-lui industrial.) 7. evitare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preintimpinare, prevenire, (rar) prevenţie. (~ unor consecinţe neplăcute.) 8. anihilare, anulare, contracarare, neutralizare, zădărnicire. efectelor negative ale...) împiedicare s. v. OBSTACOL. PIEDICĂ. 401 ÎMPLINIT ÎMPIEDICAT adj. 1. clătinat, împleticit, nesigur, poticnit, şovăielnic, şovăitor, (rar) clătinător, şovăind, şovăit. (Un mers ~.) 2. poticnit. (Vorbire ~.) 3. înfrînat. (Car ca roţile ~.) împiedicatului s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. ÎMPIETRI vb. 1. a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înţepeni, a (se) petrifica, (înv. şi pop.) a mărmuri, (Mold. şi Bucov.) a (se) întrec!eţi, (prin Transilv. şi Ban.) a merei, (fig.) a (se) înţeleni. 2. a se întări, a se învîr-toşa. (Pîinect s-a ~ J3.a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înţepeni, a paraliza, (înv. şi pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheţa. (A ~ ele spaimă.) împietri vb. v. INSENSIBILIZA. ÎMPIETRIRE s. încremenire, înlemnirc, înmărnnirire, înţepenire, petrificare, (înv. şi pop.) mărmurire. ÎMPIETRIT adj. 1. petrificat, (înv. şi pop.) mărmurit. (Un arbore ~.) 2. încremenit, înlemnit, înmărmurit, înţepenit, neclintit, nemişcat, ţeapăn, ţintuit, (înv. şi pop.) mărmurit, (înv. şi reg.) stîlpit, (fig.) îngheţat, înţelenlt. (A rămas^ ~ ele uimire.) ÎMPILĂ vb. a asupri, a exploata, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. şi reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a stige, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) ÎMPILĂRE s. asuprire, exploatare, năpăs-tuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreâlă, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoâre, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) ÎMPILĂT adj., s. asuprit, exploatat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apă-sât, despuiat. (Oamenii ~ s-au ridicat la luptă.) ÎMPILĂTOR adj., s. asupritor, exploatator, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor, (înv.) mîncător, năpăstuitdr, obiditor, (fig.) apăsător. (Forţele ~.) ÎMPINGE vb. 1. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrînci, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buşi, (reg.) a (se) brinci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blen-disi, a (se) dupăci, (prin Olt. şi Ban.) a (se) po-pîndi. (Nu vă mai ~ atîtal) 2. a antrena, a tîrî. (îl ~ in acţiuni nesăbuite.) împinge vb. v. ALUNGA. GONI. IZGONI. ÎNDEMNA. RESPINGE. STIMULA. ÎMPINGERE s. ghiontire, îmboldire, îm-brînceală, îmbrîncire, îmbrîncitură, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeâlă, înghiol-dîre. ÎMPINSĂTURĂ s. brînci, ghiont, izbitură, îmbrînceală, îmbrîncitură, (reg.) ghiold, ştos, (Mold.) bleândă, dupăc, (Ban.) poâncă, (prin Olt. şi Munt.) potîrnog. împistri vb. v. BRODA. COASE. ÎNCONDEIA. Impistrît adj. v. BRODAT. ÎNCONDEIAT. ÎMPÎNZl vb. a (se) înţesa, a (se) umple, (fig.) a (se) împăna. (Uliţele s-au ~ de oameni.) ÎMPÎNZIT adj. înţesat, plin, ticsit, (fig.) împănat. (Loc ~.) ÎMPÎSLlT adj. pîslos. (Material ~.) ÎMPLĂTOŞĂT adj. înzăuat. (Soldat ~.) ÎMPLETI vb. 1. a tricota, (Transilv. şi Ban.) a ştricăni. (A ~ un pulover.) 2. a (se) îmbina, a (se) uni, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.) împleti vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI. ÎMPLETICI vb. a se clătina, a şovăi, (reg.) a se mătăcăni, a se mătăhăi, a se mătăhăli, a se mătălăi, a se mătănăi. (Omul beat se ~ în mers.) ÎMPLETICIT adj. clătinat, împiedicat, nesigur, poticnit, şovăielnic, şovăitor, (rar) clătinător, şovăind, şovăit. (Un mers ~.) ÎMPLETIRE s. 1. împletit, tricotare, tricotat. (~ unui pulover.) 2. îmbinare, unire, (fig.) conjugâre. (~ armonioasă a unor interese.) ÎMPLETIT adj. tricotat. (Un jerseu ~.) ÎMPLETIT s. împletire, tricotare, tricotat. (~ unui pulover.) ÎMPLETITURĂ s. (înv. şi reg.) pletittiră. (O ~ de nuiele.) ÎMPLINI vb. 1. (înv. şi reg.) a (se) plini, (înv.) a sosi, a (se) umple. (A ~ trei ani astăzi.) 2. a expira. (Se ~ data la care trebuia să...) 3. a se scurge, a trece. (S-au ~ 100 de ani de la...) 4. a completa, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. şi reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ pînă la suma de...) 5. a (se) îngrăşa, a (se) rotunji, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna. (S-a ~ bine.) (î. a se dezvolta. (S-a mai ~ fiziceşte.) 7. a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrşi, (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 8. a îndeplini, a realiza, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorinţa.) 9. a asculta, a îndeplini, a satisface. (I-a ~ toate capriciile.) 10. a desăvîrşi, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, (Şi-a ~ opera.) 11. a se îndeplini, a se înfăptui, a se realiza, (pop.) a se întimpla, (înv. şi reg.) a se plini. (S-a~ prorocirea lui.) 12. a se adeveri, a se confirma, a se îndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au ~ întocmai.) împlini vb. v. EXECUTA. PĂŢI. ÎMPLINIRE s. 1. completare, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei pînă la...) 2. îngrăşare, îngrăşat, rotunjire. (~ unei persoane.) 3. efectuare, executare, execuţie, facere, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvîr-şire, (înv.) săvîrşit. (~ unei lucrări.) 4. îndeplinire, realizare, satisfacere, (rar) satisfâcţie, (~ dorinţei cuiva.) ÎMPLINIT adj. 1. complet, întreg. (Cinci ani ~.)2. deplin, încheiat, întreg. (Zece ani ~.) 3. completat, întregit, rotunjit. (Sumă ~.) 4. gras, plin, rotund, rotunjit. (Braţe ~ .) 5. îndeplinit, înfăptuit, realizat, satisfăcut. (Un vis ~.) ÎMPLINITOR 402 împlinitor s. v. EXECUTOR. iMPLÎNT vb. 1. a băga, a înfige, a vîrî, (rar) a implanta, (înv. şi reg.) a petrece. (A ~ cuţitul in vită.) 2. a intra, a se înfige, a pătrunde. (Glonţul i s-a ~ adine in corp,) împlîntă vb. v. PLANTA. PUNE. RĂSĂDI. SĂDI. TRANSPLANTA. ÎMPLÎNTĂRE s. infigere, vîrîre. (~ cuţitului in vită.) ÎMPODOBI vb. 1. a decora, a găti, a înfrumuseţa, a orna, a ornamenta, a pavoaza. (~ faţada unei clădiri.) 2. a înfrumuseţa, a orna, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoşa. (A ~ un parc.) 3. a garnisi, a orna, a ornamenta. (A ~ o rochie cu...) 4. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) fercliezui, a (se) găti, a (se) spilcui, (pop. şi fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moţa, (înv. şi reg.) a (se) mucliilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîştiga, (prin Transilv. şi Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) putui, (prin Transilv. şi Mold.) a (se) puţului, (Ban.) a (se) scliili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) şu-cări. (Ce te-ai ~ aşa?) împodobi vb. v. DOTA. ÎNZESTRA. ÎMPODOBIRE s. 1. decorare, decoraţie, gătire, înfrumuseţare, ornamentare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 2. garnisire, ornamentare, ornare. (~ unei rochii cu...) împodobire s. v. DECOR. DECORAŢIE. ORNAMENT. ORNAMENTAŢIE. PODOABĂ. ÎMPODOBIT adj. 1. decorat, gătit, înfrumuseţat, ornamentat, ornat, pavoazat, (prin Munt.) taxidft. (O clădire frumos ~.) 2. garnisit, ornamentat, ornat. (Rochie ~.) împoncisă vb. v. ÎMPOTRIVI. OPUNE, împoneisăre s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÎLCEAVĂ. ÎMPOTRIVIRE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. OPOZIŢIE. OPUNERE. REZISTENŢĂ. VRAJBĂ ZÎZANIE. împoneişăt adj. v. ÎNCRUCIŞAT. ÎNTRETĂIAT. împoponă vb. v. ÎMPOPOTONA. ÎNZOR-ZONA. împoponârc s. v. ÎMPOPOTONARE. ÎN-ZORZONARE. fmpoponăt adj. v. ÎMPOPOŢONAT. ÎNZORZONAT. împoporă vb. v. POPULA, împoporăre s. v. POPULARE, împopoţăt adj. v. ÎMPOPOŢONAT. ÎNZORZONAT. ÎMPOPOŢON vb. a (se) inzorzona, (pop.) a (se) împoponă, a (se) înţoţona, a (se) zor-zona. (S-a ~ ca o paparudă.) ÎMPOPOŢONĂRE s. inzorzonarc, (pop.) împoponăre, înţoţonâre. (~unci persoane ca o paparudă.) ÎMPOPOŢONÂT adj. înzorzonat, (pop.) împoponăt, împopoţăt, înţoţonăt zorzonât, (reg.) ţifrăşlt. (~ ca o paparudă.) împosesui vb. v. ARENDA. împosesuire s. v. ARENDARE. ÎMPOTMOLI vb. a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroiv (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruţa s-a ~ în drum.) ÎMPOTMOLIRE s. înglodare, înnămolire. (~ unei căruţe în drum.) ÎMPOTMOLIT adj. înglodat, înnămolit, nă-molit, (rar) înnoroit. (Car ~.) ÎMPOTRIVA prep. 1. asupra, contra, (înv.) către, despre, spre. (Porneşte ~ duşmanului.) 2. contra, pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. contra, contrar. (~ părerii curente.) ÎMPOTRIVĂ adv. contra, (înv. şi reg.) potrivă. (Votează ~.) împotriveălă s. v. ÎMPOTRIVIRE. OPOZIŢIE. OPUNERE. REZISTENŢĂ. ÎMPOTRIVI vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. şi reg.) a se potrivi, (înv.) a se imponcişa, a se încurmezişa, a se semetL (S-a ~ acestor măsuri abuzive.) 2. a rezista, (înv.) a (se) nevoi. (S-a ~ pină la ultimul om.) ÎMPOTRIVIRE s. opoziţie, opunere, rezistenţă, (înv.) împoneisăre, împotriveălă, potrivire, potrivnicle, pricinulre. (A Intim piuat & dirză ~.) împotrivit adj. v. ADVERS. CONTRAR. DIMPOTRIVĂ. OPUS. POTRIVNIC. împotrivitor s. v. ADVERSAR. CONCURENT. RIVAL. ÎMPOVĂRĂ vb. 1. a îngreuna, (înv.) a însărcina. (A ~ spinarea unui măgar.) 2. a(-l) copleşi, a(-l) covîrşi, a(-l) cuprinde, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l> supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) dobori, a(-l> rapăne. (L-au ~ grijile, necazurile.) 3. a asupri , a exploata, a împila, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. şi reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obij-dui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirani, (l'ig.) a apăsa, a despuia, a stoărce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) împovără vb. v. ÎNSĂRCINA. ÎMPOVĂRĂRE s. îngreunare. (~ spinării unui cal.) ÎMPOVĂRAT adj. greu, încărcat, îngreuiat;, îngreunat. (Avea spatele ~ de...) împovărată adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ. ÎMPOVĂRĂTOR adj. 1. (înv.) povăros, (O greutate ~.) 2. apăsător, copleşitor, covîrşi-tor, greu, (livr.) oneros. (îndatoriri ~.) ÎMPRĂŞTIĂ vb. 1. a (se) dispersa, a (se> răsfira, a (se) răspîndi, a (se) razieii, a (se> risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au ~ in ţoale părţile.) 2. a (se) răspîndi, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop./' a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (sc^ spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprinji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. a risipi, a spulbera, a vintur a, (înv.) a spîrcui. (A-i ~ pe duşmani în cele patru zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) sp ulbera:, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) răşchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au~ . ) 403 ÎMPREUNA 5. a se ridica, a se risipi. (Ceaţa s-a ~.) 6. a risipi, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vîntul frunzele.) 7. a (se) prefira, a (se) presăra, -a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 8. a presăra, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 9. a presăra, a răspîndi, a semăna, (rar) a scutura. (~ flori în calea cuiva.) 10. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a irosi, a prăpădi, a risipi, a zvîrli, (livr.) a prodiga, (înv. şireg.) a prăda, (reg.) a mătrăşi, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a răşchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiţi, a mînca, ii păpa, a toca. (Şi-a ~ averea; îşi ~ banii pe zoaie fleacurile.) 11. a (se) răspîndi, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele~ o căldură plăcută.) 12. a arunca, a da, a răspin-<\\.(Luna~ sclipiri vii.) 13. a scăpăra. (Focul ~ mii de scîntei.) 14. a (se) difuza, a (se) răspîndi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ In toate ungherele.) 15. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) întinde, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, corectiv, corectură, rectificare, (rar) rectificâ-ţie. (A adus unele ~ planului iniţial.) 6. normalizare, redresare, refacere, (înv. fig.) sculâre? sculătoăre. (~ situaţiei economice a unei întreprinderi.) 7. înfiripare, însănătoşire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire;, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculâre^ tămăduiâlă, (înv.) sănătoşăre, tămădulnţă, vra-cevânie. (~ completă a bolnavului.) 8. fortificare, înfiripare, întărire, întremare, inzdrăve-nire, reconfortare, refacere, restabilire, tonifi-care, (rar) reconfort, (înv. şi pop.) împuternicire. (~ cuiva după o boală.) III. călăuzire, conducere, dirijare, ghidare, îndrumare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) ÎNDREPTĂT adj. I. netezit, nivelat. (O suprafaţă neregulată ~.) II.1. înfiripat, însănătoşit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoşât. (Bolnav complet ~ după operaţie.) 2. fortificat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut* restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav ~.) îndreptător adj., s. v. Cx\LĂUZITOR. ÎNDRUMĂTOR. POVĂŢUITOR. SFĂTUITOR. ÎNDREPTĂŢI vb. 1. a justifica, a motiva, (livr.) a legitima. (Toate acestea ~ hotărîrea lui.) 2. a autoriza, a îngădui, a justifica, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.) îndreptăţi vb. v. APĂRA. DEZVINOVĂŢI. DISCULPA. JUSTIFICA. SCUZA. ÎNDREPTĂŢIRE s. 1. justificare, moţi-vare, motivaţie, raţiune, temei, (livr.) legitimare, legitimităte, (pop.) noimă, (înv.) rezbn-, unei decizii.) 2. autoritate, calitate, cădere., competenţă, drept, (înv.) voinicle. (Nu am ~ să mă pronunţ.) ÎNDREPTĂŢIT adj. 1. fundamentat, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) bine-cuvîntât. (Un motiv ~.) 2. drept, just, legitim. (O cerere ~.) 3. chemat, competent, (înv.) volnic. (Nu este el ~ să ne dea lecţii.) îndritui vb. v. AUTORIZA. ÎNDREPTĂŢI ÎNGĂDUI. JUSTIFICA. PERMITE. 423 ÎNDURARE Îndrituit adj. v. FUNDAMENTAT. ÎNDREPTĂŢIT. ÎNTEMEIAT. JUST. JUSTIFICAT. LEGITIM. LOGIC. MOTIVAT. SERIOS. TEMEINIC. ÎNDRUGĂ vb. 1. a bălmăji, a bîigui, a bîrii, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gingăvi, a îngăima, a înginn, a mirii, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blo-dogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a inondăni, a inormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a şon-doroi. (Ce tot ~ acolo?) 2. a flecari, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a căţăi, a dondăni, a flcncăni, a fleoncăni, a tăinui, a Croncăni, (inv. şi reg.) a spori, (reg.) a liondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, murdăria de pe jos.) 4. a elimina, a scoate, a suprima, (Transilv. şi Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentaţie.) 5. a îndepărta, a lua, a ridica. (A ~ colţul vălului.) G. a elimina, z exclude, a îndepărta, a scoate. (A ~ pc cineva dintr-o organizaţie.) 7. a elimina, a înde-părta, a suprima. (~ cauza, răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanţurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (încearcă să ~ primejdia.) 11. a aplana, (rar) a pacifica. (A ~ un conflict.) ÎNLĂTURARE s. 1. anulare, eliminare, îndepărtare, scoatere, suprimare, ştergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 2. curăţare, eliminare, îndepărtare, scoatere. (Preparat pentru ~ petelor.) 3. eliminare, scoatere, suprimare. (~ dulciurilor din alimentaţie.) 4. îndepărtare, ridicare, ridicat. unui colţ din văl.) 5. eliminare, excludere, îndepărtare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizaţie.) 6. eliminare, îndepărtare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 7. îndepărtare, (fig.) scuturare. lanţurilor robiei.) 8. (fig.) răsturnâre. (~ cuiva de pe tron.) 9. evitare, împiedicare, îndepărtare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenţie. (~ unor consecinţe neplăcute.) 10. aplanare, (rar) pacificare. (~ unui conflict.) ÎNLĂTURAT adj. 1. anulat, eliminat, scos, suprimat, şters, tăiat. (Un paragrafun rînd, un cuvint Intr-un partid.) ÎNREGISTRA vb. 1. a inventaria, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.) 2. a consemna, a înscrie, a însemna,, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ intr-un caiet cheltuielile zilnice.) 3. a (se> înmatricula, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricu-la. (A ~ un vehicul.) 4. a consemna, a menţiona, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acesf eveniment.) 5. a capta, a prinde, a recepta, a recepţiona. undele sonore.) 6. a arăta, a indica, a marca. (Termometrul ~ o temperatură înaltă.) 7. a percepe. (~ toate senzaţiile comune.) 8. a obţine, a repurta. (A ^ un răsunător succes.) ÎNREGISTRARE s. 1. înscriere, trecere.. (~ în inventar.) 2. consemnare, înscriere,, însemnare, notare, notaţie, (înv.) notifieâre.. (~ cheltuielilor zilnice.) 3. înmatriculare,, înscriere, (rar) inscripţie, (înv.) matriculâre,. matriculăţie. (~ unui bun.) 4. consemnare, menţionare, precizare, specificare, (înv.) scriptură. (~ acelor evenimente in . . . ) 5. captare,, prindere, receptare, recepţionare, (rar) cap-tăţic. (~ a undelor sonore.) G. obţinere, repurtare. (~ unei victorii sportive.) ÎNREGISTRATOR s. registrator, (înv.) condicăr. ÎNRÎURI vb. a influenţa, (l-a ~ profund! creaţia.) ÎNRÎURlRE s. 1. influenţă, putere, (rar) stăpînire, (înv.) înrîurftă. (Nu arc nici o ~ asupra lui.) 2. ascendent, autoritate, consideraţie, influenţă, prestigiu, reputaţie, respect,, stimă, trecere, vază, (înv.) inriurită, (fig.) credit. (Se bucură de o marc ~.) 3. influenţă,, putere, trecere, (fig.) greutăte. (Om cu 4. acţiune, efect, influenţă, rezultat. (Ce ~ are acest medicament asupra inimii?) inriurită s. v. ASCENDENT. AUTORITATE.. CON SIDERAT IE. INFLUENTĂ. î NRÎURIRE. PRESTIGIU. PUTERE. REPUTAŢIE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ. ÎNROBÎ vb. 1. a robi, (înv.) a prăda. (A ~ un prizonier.) 2. a aservi, a robi, a subjuga,, a supune, (fig.) a Tnfeuda, a îngenunchea.. (A ~ un popor străin.) ÎNROBIRE s. 1. aservire, robie, robire, subjugare, supunere, (fig.) înfeudăre, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 2. subjugare, (livr.) servitute. (Stare de .) ÎNROBIT adj. aservit, robit, subjugat,, supus, (fig.) îngenuncheat. (Popor ~.) ÎNROBITOR adj., s. robitor, (rar) subju-gător, (înv.) prădător. (Stat ~%) în rodi vb. v. RODI. ÎNROLA vb. 1 .(MIL.) a încorporam recruta* (înv. şi pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a şorozi* (înv., prin Transilv. şi Bucov.) a asenta. (I-a ~ la infanterie.) 2. (MIL.) a intra, a merge. (Sc ~ în armată.) 3. a (sc) înregimenta. (Sa ~ intr-un partid.) ÎNROLĂRE s. 1 .(MIL.) incorporare, recrutare, (înv. şi pop.) scriere, (Transilv. şi Aloid.> 437 ÎNSCRIE conscripţie, (Transilv. şi Maram.) şorozâş. unui nou contingent.) 2. înregimentare. cuiva intr-o grupare.) ÎNROŞI vb. 1. a (se) insîngera, a (se) roşi, a singera, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Mold.) a (se) mohoriţi. (S-a ~ tot la rana.) 2. a (se) înflăcăra, a (se) infoca, (i'ig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoţie.) 3. a (se) îmbujora, a (se) împurpura, a (se) roşi, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la faţă.) 4. a se congestiona, (pop. fig.) a sc aprinde. (Faţa i s-a ~.) 5. (MED.) a se congestiona, a se injecta. (Ochii i s-au ~.) ÎNROŞÎRE s. 1. îmbujorare, împurpurare, roşire, rumenire, (fig.) aprindere. (~ obrajilor.) 2. congestie, congcstionare, (pop. fig.) aprindere. (~ a feţei.) ÎNROŞÎT adj. 1. incandescent, roşu. (Metal ~.) 2. îmbujorat, împurpurat, roşu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roşit, (fig.) aprins, înflorit. (~ la faţă.) 3. congestionat, roşu, (pop. fig.) aprins. (~ la faţă.) 4. (MED.) congestionat, injectat, insîngerat, roşu, sin-gerat, (rar) singerds. (Ochi ~.) ÎNROURA vb. a se roura. (Iarba s-a ~.) ÎNROURÂT adj. rourat, (înv. şi pop.) rourâs. (Iarbă , J inrubedenit adj. v. ÎNRUDIT. ÎNRUDI vb. (Mold. şi Bucov.) a se înnernuri, (înv.) a se rudi. (Cei doi se ~ direct.) ÎNRUDIRI-; s. I. (înv. şi reg.) rudire, (Mold. şi Bucov.) înnemurire. (~ lor prin căsătorie.) 2. rudenie, (înv. şi reg.) nemotcnic, (reg.) nemu-şug. (Legături de ^.) 3. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanţă, corespondenţă, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. şi reg.) semuiălă, (reg.) semenlş, (înv.) potroz, semănăre, semănătură, semiuTe. (Există o evidentă ~ intre aceste elemente.) ÎNRUDIT adj. 1. (rar) înrubedenit. (Persoane ~.) 2. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănătâr. (Două elemente ^.) 3. (livr.) adiacent. (Probleme ~ .) * INSA conj. 1. dar, totuşi. (Aş vrea să te cred, ~ am unele îndoieli.) 2. ci, dar, numai, (reg.) fără, (Ban. şi Transilv.) ma. (Nu-i prost cine dă, ~ cel ce rabdă.) 3. dar, numai, (prin Transilv.) pedig. (Eşti bună la suflet, ~ nu mă prea iubeşti.) ÎNSĂILA vb. (reg.) a minciuna, (prin Transilv.) a prevesti, a străjui, (prin vestul Munt.) a suli. (A ~ o haină.) însăila vb. v. IMPROVIZA. ÎNSĂILÂRE s. însăilat. (~ unei haine.) ÎNSĂILÂT s. însăilare. (~ unei mlneci.) ÎNSĂILĂTIjRĂ s. şular, (înv. şi pop.) saiâ, (Mold.) săilă. (~ la o haină.) insălbătici vb. v. SĂLBĂTICI. fnsămâ vb. v. AGONISI. DOBÎNDI. PROCURA. ÎNSĂMÎNŢĂ vb. a semăna, (prin Mold. şi Olt.) a săinînţa. (Au ~ orzul.) ÎNSĂMÎNŢĂRE s. însămînţat, semănăre, semănat, semănătură, (reg.) sămînţâre. (A sosit vremea ~ărilor.) ÎNSĂMÎNŢĂT s. însămînţare, semănăre, semănat, semănătură, (reg.) sămînţâre. (Vremea ~ului.) ÎNSĂNĂTOŞI vb. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. şi fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) sănătoşa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboii, (prin Olt., Ban. şi Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) ÎNSĂNĂTOŞIRE s. îndreptare, înfiripare, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculâre, tămăduiâlă, (înv.) sănâtoşâre, tămă-duinţă, vracevânic. (~ completă a bolnavului.) ÎNSĂNĂTOŞIT adj. îndreptat, înfiripat, întremat, inzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoşât. (Bolnav complet ~.) ÎNSĂRCINA vb. i. (inv.) a sărcina. (L-a ~ cu următoarele ... j 2. a se angaja, a făgădui, a se îndatora, a se obliga, a promite, (inv. şi reg.) a junii, a se prinde, (înv.) a (se) adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (S-a ~ să facă următoarele . . . ) 3. (pop.) a împovăra, a îngreuna. (A ~ o femeie.) însărcina vb. v. ÎMPOVĂRA. ÎNGREUNA. ÎNSĂRCINARE s. 1. misiune, sarcină, (înv. şi reg.) slujbă, (înv.) memuriet, sărcinâre, solie. (Şi-a îndeplinit ~.) 2. datorie, îndatorire, obligaţie, sarcină, (înv.) dator, datorinţă, îndatorinţă. (~ ta este să rezolvi problema!) ÎNSĂRCINATĂ adj. gravidă, (pop. şi fam.) borţoâsă, burduhănoâsă, burduhoâsă, burtoâsă, (pop.) grea, groâsă, împovărâtă, îngreunâtă, (înv. şi reg.) tăroâsă, (reg.) încărcâtă, (prin Transilv.) greoâie, (prin Munt. şi Olt.) săr-cinâtă, (inv.) grccioâsă, îngroşâtă. (Femeie ~.) ÎNSCĂUN vb. a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.) ÎNSCĂUNARE s. întronare, investire, proclamare, ungere. (După ~ domnitorului.) ÎNSCĂUNÂT adj. întronat. (Domnitor ~.) ÎNSCENĂ vb. a monta, a regiza. (A ~ un spectacol.) ÎNSCENARE s. 1. montare, regie, artă regizorală, punere în scenă, (rar) regizorât, (inv.) scenâriu. 2. (fig.) mascarâdă. (Ce e această ~ ?) ÎNSCRIE vb. I. a consemna, a înregistra, a însemna, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a senina. (~ Intr-un caiet cheltuielile zilnice.) 2. a (se) înmatricula, a (se) înregistra, (inv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.) 3. a adera, a intra. (Se ~ în organizaţie.) 4. a marca, (rar) a puncta. (A ~ un gol.) ÎNSCRIERE 438 ÎNSCRIERE s. 1. înregistrare, trecere. (~ în inventar.) 2. consemnare, înregistrare, însemnare, notare, notaţie, (înv.) notificare. cheltuielilor zilnice.) 3. înmatriculare, înregistrare, (rar) inscripţie, (înv.) matriculâre, matriculâţic. (~ unui bun.) 4. aderare, intrare. (~ cuiva într~o organizaţie.) 5. marcare. (~ unui gol.) ÎNSCRIS s. act, document, dovadă, hîrtie, izvor, piesă, (înv. şi pop.) scris, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) carte, izvodi, încredinţâre, răvaş, sinet, teşchereâ, dric, zăpis. (Numeroase ~ uri atestă acest fapt.) ÎNSfiMN s. 1. semn, simbol. (Sceptrul era ~ puterii domnitorului.) 2. insignă, (înv.) marcă, semn. (~ al unei asociaţii.) ÎNSEMNĂ vb. 1. (înv.) a semna. (A ^ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ uri animal de tăiere.) 3. a consemna, a înregistra, a înscrie, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ Intr-un caiet cheltuielile zilnice.) 4. a arăta, a indica, a marca, a preciza. (Ceasul timpul.) 5. a constitui, a fi, a forma, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esenţială a lucrării.) 6. a ilustra, a marca, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dală în literatură.) 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ cînd visezi un porumbel?) 9. a reieşi, a rezulta, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că ... j însemnă vb. v. DEOSEBI. DETERMINA. DISTINGE. EVIDENŢIA. FIXA. HOTĂRÎ. ILUSTRA. OCHI. PRECIZA. REMARCA. S IN GULARIZA. ŞTAB ILI. STATORNICI. ŢINTI. VIZA. ÎNSEMNARE s. 1. marcare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. consemnare, înregistrare, înscriere, notare, notaţie, (înv.) notificâre. (~ cheltuielilor zilnice.) 3. (concr.) consemnare, menţiune, notaţie, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleaţă pe marginea unui manuscris.) 4. (concr.) indicaţie, menţiune, notă, notificare, notificaţie, observaţie, precizare, specificare, specificaţie. (Poartă următoarea ~...) 5. accepţie, conţinut, înţeles, semnificaţie, sens, valoare, (rar; semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ. tilc. (~ unui cuvînt.) ÎNSEMNAT adj. I. marcat. (Vite ~.) ÎL 1. apreciabil, bun, considerabil, important, mare. (O cantitate ~.) 2. important, (înv. şi reg.) vajnic. ( Un caz deosebii de ~.) 3. important, marcant, memorabil. (Un eveniment ~.) 4. important, solemn, (înv.) solemnei. (Un moment ~.) 5. important, mare. (O zi din viaţa lui .) 6. important, prestigios. (O manifestaţie ~.) 7. adine, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărî tor, important, organic, primordial, profund, radical, serios, structurai, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 8. deosebit, important, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~ la ..) . apreciabil, categoric, con- siderabil, evident, important, mare, sensibil. simţitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 10, important, înalt, (înv.) înseninător. (Deţine un post~. ŢII. important, marcant, remarcabil, (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 12. important, influent, marcant, puternic. (Un personaj ~.) ÎNSEMNARÎGĂ s. notiţă. ÎNSEMNĂTATE s. 1. importanţă, pondere, valoare. (Are o ~ redusă în ansamblu•) 2, importanţă, valoare. (~ unei descoperiri.) 3. importanţă, seriozitate, valoare. (~ contribuţiei sale.) 4. importanţă, valoare, (fig.) preţ. cuvîntului scris.) 5. importanţă, semnificaţie, sens, valoare, (fig.)preţ. (~ actului Unirii.) 0. importanţă, solemnitate. (~ momentului.) 7. adâncime, importanţă, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite. ) înseninător adj. v. IMPORTANT. ÎNALT. ÎNSEMNAT.^ ÎNSENINĂ vb. 1. a se deschide, a se limpezi. (Cerul s-a ~ .) 2. a se limpezi, a se lumina, 'pop.) a se răzbuna, (Transilv.) a se tistăli. (Afară s-a mai ~ ) 3.*(fig.) a se lumina. (S-a ^ clnd m-a văzut.) ÎNSENINĂRI:- s. limpezire, luminare. (~ cerului.) ÎNSERĂ vb. a amurgi, a se întuneca, a scăpata, (pop.) a (se) inmurgi, (înv. şi reg.) a murgi. (S-a ~ peste cimpii.) ÎNSERÂRE s. amurg, apus, asfinţit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. şi pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătât, sfinţit, (reg.) murgit, (prin Mold. şi Munt.) inurgflă, (înv.) sfinţire. (S-a lăsat ri,)^ ÎNSETA vb. (înv. şi reg.) a însetoşa, a setoşa, (înv.) a setui. ÎNSETARE s. sete, (înv. şi reg.) insetoşâre. ÎNSETAT adj. setos, (rar) nebăut, (înv. şi reg.) insetoşăt, secetos, (înv.) săţios. (Un om ™.) insotât adj. v. AHTIAT. AVID, DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÎVNI-TOR. însetoşa vb. v. ÎNSETA, insetoşâre s. v. ÎNSETARE. SETE. insetoţăt adj. v. ÎNSETAT. SETOS, insaiKpj.ru vb. v. IZOLA, însingurare s. v. IZOLARE, inslmin.răt adj. v. IZOLAT. RETRAS. SINGUR. SINGURATIC. SOLITAR. insîmbră vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎNSOŢI. ÎNTOVĂRĂŞI. UNI. ÎNSÎNGERĂ vi), a (se) înroşi, a (sc) roşi, a sîngera, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, i inv. Mold.) a (se) mohorîţi. (S-a: ~ iot Ia rană.) ÎN S ÎN GER ARE s. singerare, sîngerat, sin-gerătură, Cav.) crunt are, încruntare. ÎN S ÎN Ci URÂT adj. 1. sîngerat, (astăzi rar:; singerlnd, (înv. şi .reg.) singios, (înv.) cruntat, încruntat, singeros. (Un om -~.) 2* (MED.) congestionat, injectat, înroşit, roşu, sîngerat, (rar) singeros. (Ochi ~.) ÎNSORÎ vb. a se sori. (Se ~ pe terasă.) ÎNSORÎT a di. 1. frumos, senin, (rar) soros* (pop.) sorit. (O zi ~.) 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.) 439 ÎNSUFLEŢIT însorlit s. v; mÂTCĂLĂU. ÎNSOŢI vb. 1. a acompania, a conduce, a duce, a întovărăşi, a petrece, (reg.) a întroloca. (L-a ~ piuă la poartă.) 2. a întovărăşi, a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. a escorta. (A ~ un deţinut.) 4. a se asocia, a se grupa, a se întovărăşi, a se uni, (înv. şi pop.) a se prinde, (reg. ) a se ortăci, (Mold. şi Transilv.) a se insîmbra, (prin Transilv.) a se soţi, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.) Snsoîi vb. v. CĂSĂTORI. GONI. ÎMPE-RECHEA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIŞA. LEGA. UNI. ÎNSOŢIRE s. acompaniere, conducere, întovărăşire, petrecere. (~ cuiva pină la poartă.) însoţire s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. ÎMPERECHERE. ÎMPREUNARE. MENAJ. UNIRE. Însoţitoare s. (înv. şi reg.) soâţă. (~ ia un drum.) ÎNSOŢITOR s. tovarăş, (îivr.) companidn, (înv. şi pop.) soţ, (înv. şi reg.) soţie, (înv.) petrecător. (~ la un drum.) *ÎNSQYONl vb. (reg.) a imbălţa, a înlio-bcta. (A ~ o nureasă.) ÎNSPĂIMÎNTĂ vb. a se cutremura, a se încriucena, a se înfiora, a se înfricoşa, a se îngrozi, a tremura, a se zgudui, (înv. şi pop.) a se sp ăi mintă, (înv. şi reg.) a se spaima, (reg.) a se infrica, a se scirbi, (înv.) a se mira, (înv., în Moîd.) a se oţărî, (reg. fig.) a se teşi, (înv. fig.) a sej'ncreţi. (S-a. ~ la auzul acestei veşti.) INSPĂIMÎNTÂRE s. groază, incrincenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, oroare, spaimă, teroare, (înv. şi pop.) oţărire, (înv. şi reg.) sclrbă, (reg.) .iirfricăre, pălit ură, (înv.) spăimin-târe, spăimîntătură, (fig.) cutremur. (~ pe care o simte.) INSPĂIMÎNTÂT adj. cu tremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoşat, îngrozit, zguduit, (înv. şi pop.) spăimintât, (reg.) înfricăt, (înv.) spăimăt.^ (A rămas ~ la vederea...) ÎNSPĂIMÎNTĂTOR adj. 1. groaznic, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, oribil, (înv. şi pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. şi pop.) rău. (O crimă ~.) 3. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav,. înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, teribil. (O durere ~.) 4. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil,groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, năprasnic, straşnic, teribil, (Transilv.) pogăn, (fig.) îndrăcit, turbăt. (O vijelie ~.) ÎNSPICĂ vb. (înv.) a spicui. (Griul a ~.) ÎNSPlCĂT adj. (înv.) spicât. (Grîu ~.) înspicat adj. v. CĂRUNT. SUR. insplină vb. v. SÎNGERA. ÎNSPRE prep. 1. (iccal) asupra, către, In, spre, (înv.) despre, între, supra. (îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (temporal) către, spre, (reg.) astipra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.) ÎNSFUMĂT adj. 1. spumegînd, (rar) spumat, spumâtic. (Cai ~.) 2. spumegat, spumegă-tor, spumegînd, spumos, (rar) spumâtic, (înv, şi reg.) spumegos. (Ape, valuri ~.) 3. spumos. ( Vin ~.) ÎNSTĂRI vb. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăţi, a se înavuţi, a parveni, a se pricopsi. (S-a~ prin mijloace necinstite.) ÎNSTĂRIT adj. 1. bogat, căpătuit, chivernisit, îmbogăţit, înavuţit, pricopsit, (pop. şi depr.) ajuns. (IJn om ~.) 2. avut, bogat, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdâc, (prin Munt.) taxidii. (Ţăran ~.) iNSTELÂT adj. (înv.) constelat, stelat, stelos. (Baltag.) ÎNSTRĂINA vb. 1. (înv. şi reg.) a (se) străina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se depărta, a se îndepărta. (De ce le-ai ~ de noi ?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.) înstrăina vb. v. EMIGRA. EXPATRIA. PRIBEGI. ÎNSTRĂINÂRE s. (JUR.) alienare. (~ unui bun.) înstrăinare s. v. EMIGRARE. EMIGRAŢIE. EXPATRIERE. PRIBEGIE. ÎNSTRĂINAT adj. 1. străin, (fig.) dezrădă-cinăt. (~ printre ai săi.) 2. (JTJR-) alienat. (Bunuri ~.) ÎN STRUNĂ vb. I. (MUZ.) a acorda, (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. a încorda, a întinde, a struni. (A ~ arcul.) ÎNSTRUNÂRE s. 1. (MUZ.) acordaj, acorda re, (rai*) strunire. (~ unui instrument cu coarde.) 2. încordare, întindere, strunire, (înv.) încordătură. (~ arcului.) IN ST RU NAT adj. I. (MUZ.) acordat. (Vioară 2. încordat, întins, strins, strunit. (Arc ~.) ÎNSUFLEŢI vb. 1. a învia, a (se) scule, (înv.) a (se) deştepta, a (se) ridica. (Morţii nu se mai ~.) 2. a (se) anima, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. a (se) entuziasma, a (se) înflăcăra, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) invăpăia. (Proiectul l-a ~.) 4. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a stimula, a susţine, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeţi. (Ce vă ~ in luptă?) ÎNSUFLEŢIRE s. 1. înviorare, (reg.) în-vioşâre. atmosferei.) 2. vioiciune, vivacitate. (~ tempoului unei compoziţii muzicale.) 3. animaţie, antren, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viaţă. (O petrecere plină de ~.) 4. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, pasiune, patimă, pornire, (livr.) ferventă, fer-voâre, pâtos, (rar) ardenţă, (Mold.) ahotă, (înv.) porneălă, săltare, (fig.) aprindere, căl-dhră, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereţii.) 5. avînt, patos, vervă. (~ stilului său.) ÎNSUFLEŢIT adj. 1. viu. (Fiinţe ~.) 2. înviorat, (reg.) învioşât. (Atmosferă ~.) 3. vioi, viu, vivace. (Tempo ~ de execuţie a unei compoziţii muzicale.) 4. febril, intens, încordat, viu. (Ritm ~ de muncă.) 5. animat, viu. (O discuţie ~.) (?. avintat, entuziasmat, entu- ÎNSUFLEŢITOR 440 ziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, pasionat, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte un discurs ~.) ÎNSUFLEŢITOR adj., s. 1. adj. înviorător. (O atmosferă 2. s. animator, (fig.) suflet. (El este ~ intregii acţiuni.) ÎNSUMÂvb. l.a totaliza. (Ele ~ laolaltă...) 2. a cumula. (~ următoarele însuşiri...) 3. a întruni, (rar) a împreuna. (~ autoritatea juridică şi politică.) însuma yb. v. ADUNA. TOTALIZA. ÎNSUMARE s. 1. totalizare. (în urma ~ datelor...) 2. cumulare, (rar) cumulăţie, sumâ- ţie (~ tuturor factorilor.) * A ÎNSUMI pron. singur. (Eu ~ am observat aceasta.) ÎNSURA vb. a (se) căsători, (înv.) a (se) desholtei. (S-a ~ după efectuarea stagiului militar.) însurâ vb. v. CĂPUTA. ÎNCĂPUTĂ. însurâre s. v. CĂSĂTORIE. ÎNSURAT. ÎNSURĂTOARE. ÎNSURAT adj. căsătorit. (Bărbat ~.) ÎNSURÂT s. căsătorie, însurătoare, (rar) ■însurâre, (înv.) însurăciune. (~ unui bărbat.) însurăcitine s. v. CĂSĂTORIE. ÎNSURAT. ÎNSURĂTOARE. ÎNSURĂTOARE s. căsătorie, însurat, (rar) însurâre, (înv.) însurăciune. (~ unui bărbat.) însuralic s. v. MĂTCĂLĂU. insuri vb. v. ÎNCĂRUNŢI. ÎNSUŞI vb. 1. a-şi a propria, a-şi atribui. (îşi ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.) 2. a fura, a sustrage, (fam.) a şterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (A-şi ~ un bun străin.) 3. a se atinge. (Şi-a ~ banii statului.) 4. a adopta, a primi, (fig.) a îmbrăţişa. (A-şi ~ o nouă credinţă.) 5. a deprinde, a învăţa, a prinde. (Nu e meşteşug pe care să nu-l poată ~.) G. a asimila, a învăţa. (Şi-a ~ întreaga materie.) însusietâte s. v. ATRIBUT. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTICĂ. l.NSU-SIRE. NOTĂ. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. TRĂSĂTURĂ. ÎNSUŞIRE s. 1. apropriere, atribuire. (~ unui bun care nu i se cuvine de drept.) 2. deprindere, învăţare. (~ unei meserii.) 3. asimilare, asimilaţie, învăţare. (A-şi propune ~ întregii materii.) 4. atribut, calitate, caracter, caracteristică, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură, (rcg.) însusietâte, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O ~ esenţială a acestui fenomen este...) 5. calitate, natură. (~ unui lucru.) 6. calitate, valoare. (~ deosebită a unui produs de artă.) 7. calitate, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de preţ.) 3. calitate, dar, har. (Are ~ de a provoca rîsul.) 9. facultate, proprietate. (Magnetul are ~ de a atrage fierul.) 10. dar, putere. (Are unele ~ miraculoase.) 11. aptitudine, capacitate, facultate, posibilitate. (~i intelectuale.) însuşit adj. v. CARACTERISTIC. DEFINITORIU. DISTINCT. DISTINCTIV. DOMI- NANT. PARTICULAR. PROPRIU. SPECIFIC. TIPIC. ÎNŞELĂ vb. 1. a ademeni, a amăgi, a îneînta, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi,a poticări,aprilesti, a sminti, a smomi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a ârde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca, (l-a ~ cu minciuni.) 2. a trăda, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Şi-a~ nevasta.) 3. a escroca, a pungăşi, (Mold.) a şufări, (fam.) a coţcări, a potlogari, a şmecheri. (Pentru ce m-ai ~ la bani?) 4. a greşi. (S-a ~ in privinţa lui.) înşelă yb. v. ÎNŞEUA. INŞELÂRE s. 1. ademenire, amăgire, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, t.rişare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. şi Ban.) celşâg, celuiălă, celulre, (Munt.) mîgliseâlă, mîglisire, (înv.) înăglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pinge-1 ire, pingcluiâlă, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 2. trădare. (~ soţiei.) 3. escrocare, pungăşire, (fam.) potlogărire. (~ unei persoane.) înşelare s. v. ÎNSEUARE. inşelât adj. v. ÎNŞEUAT. ÎNŞELAT adj., s. 1. adj. ademenit, amăgit, păcălit, prostit, trişat, (Transilv. şi Ban.) celult, (înv.) prilestlt, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzât. (Om ~.) 2. adj. ademenit, amăgit, momit, sedus, (reg.) ruşinât, (înv.) prilcstit. (O fată ~.) 3. adj., s. trădat, (fam. fig.) încornorât. (~ in căsnicie.) 4. adj. escrocat, pungăşii. (Persoană ~.) 5. adj. păgubit, (fain.) mofluz. (A ieşit ~.) ÎNŞELĂCIUNE s. 1. ademenire, amăgire, înşelare, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare, (livr.) iluzionâre, (reg.) păcâlă, (Transilv. şi Ban.) celşâg, celuiâlă, celuire, (Munt.) mîgliseâlă, mîglisire, (înv.) măglisitâră, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluiâlă, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 2. (JUR.) adulter, infidelitate, necredinţă, (înv.) preacurvie, prea-curviTe, preaiubire, viclenie, (fig.) trădâre. (~ln relaţiile conjugale.) 3. escrocherie, hoţie, impostură, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripotâj, (rar) şar-latanerie, şarlatanism, şmecherite, (pop. şi fam.) pczevenclîc, potlogărie, (Mold.) şoltică-rie, (înv.) calpuzaniîc, matrapazlărie, meşteşug, şâlvlrie, (înv., în Molcl.) şulerie, (fam.) coţcărief inatrapazlîc, pehlivănie, pişicheri ic, şmecliereâlă, (înv. fam.) coţcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ţine numai de ~ i.) 4. înşelătorie, (rar) mis-Uficâre, (înv. şi reg.) marghiolie. (Un act de ~ grosolan.) 5. înşelătorie, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o (V . ) ÎNŞELĂTOR s., adj. 1. s., adj. ademenitor, amăgitor, seducător, (rar) momitor, (înv.) bala-mut, celuitor, prilăstitor, prilesteţ. (Un ~ de 441 Întări profesie.) 2. adj. amăgitor, (livr.) iluzdriu, (înv. şi reg.) părut, (Transilv. şi Ban.) cealău, (Munt.) mîglisitâr, (fig.) deşârt, mincinds. (O imagine ~.) 3. adj. iluzoriu, neîntemeiat, (rar) părelnic. (Speranţe ~,) 4. adj. perfid, viclean, (livr.) insidiâs. (O propunere ) 5. s. escroc, hol, impostor, pungaş, şarlatan, şnapan, (rar) pîr-lea (art.), (pop. şi fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. şi reg.) mâfler, pîrlâci, (reg.) pasmarghiol, potcâş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvir, (înv.) ealpuzân, (înv., în Mold.) şuier, (fam.) coţcâr. pehlivan, pişicher, (fig.) panglicar, papughi, scamator. (Mare ~ mai e şi ăsta!) ÎNŞELĂTORIE s. 1. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcâlă, (Transilv. şi Ban.) celşăg, celuiălă, celuire, (Munt.) mîgliseâlă, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstlre, (fam. fig.) pingelire, pingelniâlă, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 2. escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripotâj, (rar) şar-latanerie, şarlatanlsm, şmecherite, (pop. şi fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) şolticărie, (înv.) calpuzani ic, matrapazlărie, meşteşug, şălvirîe, (înv., în Mold.) şulerle, (fam.) coţcărie, matrn-pazlîc, pehlivănle, pişicheri îc, şmechereălă, (înv. fam.) coţcă, (fig.) panglicărle, scamatorie. (Se ţine de afaceri dubioase şi tot ce face e o ~.) 3. înşelăciune, (rar) mistificare, (înv. şi reg.) marghiolie. (Un act de ~ grosolan.) 4. înşelăciune, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.) ÎNŞEUA vb. (înv.) a înşela. (A ~ calul.) ÎNŞEUARE s. (înv.) înşelârc. (~ calului.) ÎNSEUAT adj. (înv.) înşelat. (Cal ^.) ÎNŞFĂCA vb. a apuca, a înhăţa, a lua, a prinde, (pop. şi fam.) a căpui, (pop.) a incăi-băra, (prin Transilv.) a agîmba, (Mold. şi Transilv.) a găbji, a găbui, (grecism înv.) a proftaxi. (fam. fig.) a căptuşi, a umfla. (~ in mină o bită.) ÎNŞFĂCÂRE s. înhăţare, luare, prindere, (fam. fig.) umflâre. (~ cuiva.) ÎNŞIRĂ vb. 1. a (se) alinia, a (se) înşirui, a (se) ordona, a (se) rîndui, (înv. şi reg.) a (se) şirui. (S-ctu~ in tăcere.) 2. a (se) înşirui, (pop.) a (se) înfira. (~ mărgelele pe aţă.) 3. a se înşirui, a se perinda, a se rîndui, a se succeda, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 4. a enumera, a înşirui, (înv.) a număra. (A ~ ţoale avantajele metodei.) ÎNŞIRĂRE s. 1. înşiruire, perindare, succedare, succesiune. (~ zilelor una după alta.) 2. enumerare, enumeraţie, înşiruire. (A face ^ tuturor elementelor.) 3. înşiruire, serie, succesiune, şir. (O lungă ~ de argumente.) ÎNŞIRAT adj. aliniat, înşiruit, rinduit. (Coloane ~.) ÎNŞIRUI vb. 1. a (se) alinia, a (se) înşira, a (se) ordona, a (se) rîndui, (înv. şi reg.) a (se) şirui. (S-au ~ în tăcere.) 2. a (se) înşira, (pop.) a (se) înfira. (A ~ mărgelele pe aţă.) 3. a se înşira, a se perinda, a se rîndui, a se succeda, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 4. a enumera, a înşirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.) ÎNŞIRUIRE s. 1. înşirare, perindare, succedare, succesiune. (~ zilelor una după cealaltă.) 2. enumerare, enumeraţie, înşirare. (O ~ completă.) 3. înşirare, serie, succesiune, şir. (O lungă ~ de raţionamente.) ÎNŞIRUIT adj. aliniat, înşirat, rinduit. (Coloane ~.)^ ÎNŞTIINŢA vb. 1. a anunţa, a aviza, a informa, a încunoştinţa, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a anunţa, a comunica, a informa, a încunoştinţa, a vesti, (rar)a semnaliza, (Transilv. şi Ban.) a ştirici. (Vă ~ că trebuie să fiţi prezenţi.) 3. a anunţa, a încunoştinţa, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publi-călui, a publicul. (A ~ ceva cuiva.) 4. a avertiza, a informa, a preveni, (prin Transilv. şi Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că rniiiie vine controlul.) ÎNŞTIINŢARE s. 1. anunţare, informare, încunoştinţare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. anunţare, încunoştinţare, vestire, (înv.) publicâre, publicâţie, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. (concr.) afiş, anunţ, (livr.) placat, (pop.) afipt, (înv.) publicâţie. (O ~ anunţa orarul.) 4. (concr.) anunţ, aviz, comunicare, încunoştinţare, mesaj. (A primit acasă o .) 5. (concr.) comunicare, informaţie, ştire, veste. (O ~ de mare importanţă.) 6. (concr.) notă. (O ~ de ziar.) 7. avertizare, informare, prevenire, (înv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de miine.) ÎNŞURUBA vb. a stringe, (pop.) a şurubui, (reg.) a şurubi. (A ~ piuliţa.) ÎNŞURUBARE s. strîngere, strins. (~ piuliţei.) ÎNTĂRI vb. 1. a (se) învirtoşa, a (se) solidifica, (înv. şi reg.) a (se) slei. (Lava fierbinte s-ct ~.) 2. a se bătători, a se înţeleni, a se în-vîrtoşa. (Pămîntul s-a ~.) 3. a (se) durifica. (A ~ un metal.) 4. a se împietri, a se învirtoşa. (Plinea s-a ~.) o.(CONSTR.) a (se) consolida, (pop.) a (se) înţepeni, (înv. şi reg.) a (se) tocmi. (A ~ fundaţia unui imobil.) 6.(MIL.) a (se) fortifica, (rar) a (se) retranşa, (înv.) a (se) întemeia. (A ~ un loc, un oraş.) 7. a (se) fortifica, (fig.) a (se) căli, a (se) oţeli. (S-a ~ in lupte.) 8. (MED.) ol (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili., a (se) tonifica, (înv. şi pop.) a (se) împuternici, (pop. şi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoşa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ după boală.) 8. a se accentua, a se amplifica, a creşte, a se intensifica, a se înteţi, a se mări, a spori. (Viteza vlntului s-a ~.) 10. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) mări, a (se) potenţa. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 11. (JUR.) a autentifica, a legaliza, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 12. (JUR.) a confirma, a consacra, a consfinţi, a ratifica, a sancţiona, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 13. (JUR.) a confirma, a recunoaşte, a valida. (L-a ~ in funcţie.) 14. a adeveri, a arăta, a ÎNTĂRIRE 442 atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Tocite ~ cele spuse.) 15. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a proba, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.) 16. a se consolida, a se stabiliza. (Situaţia lor s-a ~.) 17. a consolida, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.) Io. a (se) consolida, a (se) stringe, (fig.) a (se) cimenta. (Au ~ relaţiile de prietenie.) 19. a accentua, a evidenţia, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) ÎNTĂRÎRE s. 1. invirtoşare, solidificare, (înv.) solidificâţie. (~ lavei răcite.) 2. durificare. (~ unui metal. )3.(CONSTIi.) consolidare, (pop.) înţepenire. (~ fundaţiei, unui imobil.) 4. (MIL.) fortificare, (rar) retranşâre. (~ unei cetăţi.) 5. fortificare, (fig.) căiire, oţellre. (~ lui in luptă.) 6. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întremare, înzdrăvenire, reconfor-tare, refacere, restabilire, tonifica re, (rar) reconfort, (înv. şi pop.) împuternicire. (~ lui după. boală.) 7. creştere, intensificare, înteţire, mărire, sporire. (~ vitezei vintului.) 8. amplificare, intensificare, mărire, potenţare. (~ unei mărimi fizice.) 9. (JUR.) autentificare, legalizare. (~ unui act.) 10. (JTJR.) confirmare, consacrare, consfinţire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (înv.) sacrâre. (~ a unei legi.) 11 .(JUR.) confirmare, recunoaştere, validare. (~ unui deputat.) 12. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, probare, probă, (livr.) coroborâre. (~ celor spuse.) 13. consolidare, stabilizare. (~ situaţiei lor.) 14. consolidare, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.) 15. consolidare, strîngere, (fig.) cimentârc. (~ ie-laţiilor economice dintre...) 16. accentuare, evidenţiere, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potenţare. (~ unor caracteristici ah'' lucrării.) ÎNTĂRIT adj. l. învirtoşat, solidificat, (reg.) virtojlt. (Lavă, substanţă ~.) 2, bătătorit, înţclenit, învirtoşat. (Pâmtnl ~.) 3. tare, uscat. (Pline ~.) 4. (CONSTR.) consolidat, (pop.) înţepenit. (Un zid ~.) 5. (MIL.) fortificat, (înv.) tare. (O cetate ^.) 6. fortificat, (fig.) călit, oţellt. (Ostaş ~ in luptă.) 7» (MED.) fortificat, îndreptat, înfiripat, întremat, în-zdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolît. (Om ~ după o boală.) 6. amplificat, crescut, intensificat, mărit, potenţat, sporit. (O valoare fizică mult ~.) 9. (JUR.) autentificat, legalizat. (Act ~.) io. (JUR.) confirmat, consacrat, consfinţit, ratificat, sancţionat, validat. (Măsură, lege ~.) 11. accentuat, evidenţiat, marcat, reliefat, subliniat, (livr.) potenţat. (Semnificaţie ~.) ÎNTĂRITOR adj., s 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituănt, (înv.) reconfortatăr, (Un medicament ~.) 2. adj. (livr.) stanic, tănic. (Un factor ~.) ÎNTĂRITtJRĂ s. (MIl,.) fortificaţie, (rar ) retranşament, (înv.) apărătură, tărie, zâmeă. (Sistem de ~ i la o cetate.) ÎNTĂRÎT vb. 1. a asmuţi, a aţiţa, a hărţui, a provoca, a stîrni, (pop.) a sumuţa, a zădări, (Mold. şi Bucov.) a hărăţi. (~ dinii.) 2. a agita, a aţiţa, a incua, a instiga, a provoca, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuţa, (înv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădări, (fig.) a asmuţi, a monta. (El ~ masele.) 3. a (se) îndîrji, a (se) înfuria, a (se) înverşuna. (Nu-l mai ~ şi tu!) ÎNTĂRÎTÂRE s. 1. asmuţire, a ţi ţâre, provocare, stirnire, (pop.) zădărfre. (~ clinilor.) 2. aţîţare, incitare, instigare, instigaţie, provocare, stîrnire, tulburare, (rar) iucitâţie, provo-câţie, (pop.) zădărfre. (~ maselor.) INTĂRÎTAT adj. 1. asmuţit, stirnit. (Clini ~.) 2, a ţi ţa t, incitat, instigat, provocat, stirnit, (pop.) zădărît. (Om ~.) 3. furios, îndîrjit, înfuriat, înverşunat, miniat, mînios, pornit, (livr.) obstinăt, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oţă-rit, (înv. şi reg.) scîrbit, (reg.) năvirlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborsit, (fig.) turbat.JUn om ~.). ÎNTEMEIA vb. 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a înfiinţa, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeii, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ corpul grănicerilor.) 2. a crea, a făuri, a înfăptui, a realiza. (A ~ un stal naţional unitar.) 3. a înfiinţa, (înv. fig.) a aşeza. (A ~ un nou sat.) 4. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se sprijini, (înv. şi reg.) a se nădăi, (înv.) a se aşeza, a se încredinţa, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeţi, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe...) întemeia vb. v. AUTORIZA. FORTIFICA. ÎNDREPTĂŢI. ÎNGĂDUI. ÎNTĂRI. JUSTIFICA. PERMITE. ÎNTEMEIAT adj., adv. î. adj. fundamentat, îndreptăţit, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) bînecuvintăt. (Are obiecţii ~; o scuză ~.) 2. adv. drept, just, temeinic. (A judecai ~.) ÎNTEMEIERE s. 1. constituire, creare, fundare, instituire, înfiinţare, organizare, (astăzi rar; statornicire. (~ corpului grănicerilor.) 2, creare, făurire, înfăptuire, realizare. (~ unui stat naţional unitar.) 3. fundare, zidire, (~ Romei.) Întemeietor s. i. ctitor, fondator, (înv.) aşezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui aşeză-mlnt.) 2. creator, făuritor, fondator, (înv.) toc-mitdr. (~ de şcoală.) ÎNTEMNIŢA vb.(JUR.) a aresta, a deţine, a închide, a reţine, (înv. şi reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestul, a popri, a temniţa, a zăvori. (A fost ~ pină după proces.) ÎNTEMNIŢARE s. (JUR.) arest, arestare, deţinere, închidere, reţinere, (pop.) popreălă. lui n-a durat declt o zi.) ÎNTEMNIŢAT s., adj. (JUR.) 1. s. arestat, deţinut, prizonier, (înv.) arestănt, (glumeţ) pensionâr. (~ a fost repede eliberat.) 2. adj, 443 Întins arestat, deţinut, închis, reţinut, (înv.) poprit. (Persoane ~ şi persoane libere.) ÎNTEŢI vb. 1. a aţîţa, a înviora, (rar) a scotoci, (pop.) a zădări. (~ focul.) 2. a se accentua, a se amplifica, a creşte, a se intensifica, a se întări, a se mări, a spori. (Viteza ulntului s-a 3. a-şi iuţi. (îşi ~ fuga.) 4. a creşte, a se îndirji, a spori, (fig.) a se ascuţi. (Lupta s-a ~ in intensitate.) 5. a se îndirji, a se înverşuna. (Disputa s-ci ~.) G. a (se) intensifica, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Confruntarea dintre ei s-a ~.) ÎNTEŢIRE s. 1. aţitare, înviorare. (~ focului.) 2. creştere, intensificare, întărire, mărire, sporire. (~ vitezei vintului.) intimi vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. dezonora. Împotmoli. îngloda. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NECINSTI. NOROI. pIngări. profana, spurca. TERFELI. întinare s. v. BATJOCORIRE. COMPRO-MITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. P ÎN GĂRI RE. PROFANARE. SPURCARE. TERFELIRE. întinat adj. v. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT. ÎNTINDE vb. 1. a încorda, a tensiona, a trage. (A ~ firele textile.) 2. a încorda, a însenina, a struni. (A ~ arcul.) 3. a se lărgi. (Puloverul s-a ~ după spălat.) 4. a se înălţa, a se ridica. (Se ~ şi nu ajunge ia lampă.) 5. (înv.) a tinde. (A ~ amîndouă mtinile.) 6. a da. (li ~ nuna.) 7. a desface, a desfăşura, a răsfira. (Pasărea işi ~ aripile.) 8. a (se) alungi, a (se) lungi, a (sc) prelungi. (Ceva care se ~ in afară.) 9. a sc lungi, a se prelungi, a tine. (Şirul se ~ piuă departe.) 10. a (se) continua, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul se ~ puia în pădure.) II. a ajunge, a merge. (Clmpia se ~ pînă la Dunăre.) 12. a (se) destinde, a (se) îndrepta. (Şi-a ~ corpul.) 13. a se culca, a se lungi, a se trînti, (înv.) a se tinde. (S-a ~ puţin după amiază.) 14. a se lungi, a se tolăni, (reg.) a răcăşi, (prin Munt. şi Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ aşa?) 15. a (se) aşeza, a (se) aşterne, a (se) culca, a (se) lungi, a (sc) pune. (S-a ~ din nou la pămînt.) 16. a arunca, a azvîrii, a culca, a dărîma, a doborî, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi rcg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (L-a ~ la pă-mîrit cu o lovitură.) 17. a expune,*a pune. (A ~ rufele la uscat.) 18. a arăta, a etala, a expune. (îşi '*•' marfa pe tarabă.) 19. a aşeza, a aşterne, a pune. (~ faţa de masă.) 20. a unge. (~ untul pe pîine.) 21. a da, a încredinţa, a înmîna, a preda, a remite, a transmite, (iivr.) a cord ia, (înv.) a încrede, a para dosi, a pridădi, a pristn-vlisi, a tesiirnarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a~ o scrisoare.) 22, a (se) extinde. (Se ~ pe o suprafaţă tot mai mare.) 23. a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) lăţi, a (se) mări. (Şi-a stă-pînirea peste...) 24. a se extinde, a se lăţi, a se propaga, a se răspindi, (rar) a pălălăi, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a păiăi. (înv.) a sări. (Focul s-a ~ repede şi la vecini.) 25. a (sc) difuza, a (se) duce, a (se) împrăştia, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) răspindi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a ~ peste tot.) 26. a circula, a se extinde, a se împrăştia, a se lăţi, a se propaga, a se răspindi, a se transmite, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gură în gură.) 27. a (se) desfăşura, (Mold.) a (se) dişterne. (Acţiunea se ~ pe o anumită perioadă.) 28. a continua, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ţine. (Petrecerea s-a ~ pînă a doua zi.) 29. a îndrepta, a întoarce, a ochi, a ţinti. (~ arma spre...) întinde vb. v. CUTEZA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI. OBRĂZNICI. ÎNTÎNDERE s. 1. încordare, tensionare, tragere. (~ firelor textile.) 2. încordare, înstru-nare, strunire, (înv.) încordătdră. (~ arcului.) 3. lărgire. (~ puloverului.) 4. încordare, tensiune. (~ muşchilor.) 5. extensiune, extindere. (Mişcări de ~ a braţelor.) G. lungire, prelungire. (~ şirului ptnă pe strada următoare.) 7, distanţă, lungime. (Pe o ~ de circa 2 km.) 8. mărime, suprafaţă. (~ unui loc.) 9. cuprins, întins, spaţiu, suprafaţă, teritoriu, (înv.) cuprindere, olât. (Pe toată ~ ţării.) 10. faţă, întins, suprafaţă, (înv.) surfăţă. (Pe ~ mării, a clm-nici.) II. culcare, culcat, lungire, trîntire. (~ cuiva după amiază.) 12. etalaj, etalare, expunere. (~ mărfii pe tarabă.) 13. aşezare, aşternere, punere. (~ feţei de masă.) 14. ungere, uns. (~ untului pe pîine.) 15. lungire, prelungire. (~ banchetului pînă în zori.) 16. durată, lungime, mărime. (~ unei zile.) 17. durată, interval, perioadă, răstimp, timp, (reg.) răhăt. (Pe toată ~ examenului.) 18. bogăţie, vastitate. (~ cunoştinţelor sale.) 19. (MUZ.) ambitus, diapazon, registru. Întinge vb. v. ÎNMUIA. MUIA. UDA. UMEZI. ÎNTINS adj., s. 1. adj. (TEXT.) tensionat. (Fire 2. adj. încordat, înstrunat, strîns, strunit. (Arc ~.) 3. adj. larg, lărgit, lăţit. (Un pulover ~.) 4. adj. (înv.) tins. (Picior ~.) 5. adj. desfăcut, desfăşurat. (Pasăre cu aripile ~.) G. adj. lung, prelung. (Un şir ~ de oameni.) 7. adj. culcat, lungit, tolănit, trîntit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologît. (Stă puţin ~ după amiază.) 8. adj. aşezat, instalat, (înv. şi reg.) tins. (Tabără cort ~.) 9. adj. aşternut, pregătit, pus. (Masă ~.) 10. adj. uns. (Untul era ~ pe pîine.) 11. adj. cuprinzător, larg, mare, vast, (înv. şi reg.) mereu, (înv.) desfătat, (Un spaţiu ~.) 12. adj. amplu, larg, mare. (Ştirea ocupa un spaţiu ~ în ziar.) 13. adj, largTspaţios, vast. (Bulevarde ~.) 14. s. cuprins, întindere, spaţiu, suprafaţă, teritoriu, (înv.-) cuprindere, olât. (Pe toi ~ ţării.) 15. s. faţă, întindere, suprafaţă, (înv.) surfăţă. (Pe ~ mării, al cîmpiei.) 16. adj. neted, plan, şes. (Un loc ~.) 17. adj. neted. (Piele ~.) 18. adj. bogat, mare, vast. (Are o experienţă *•*.) 19/a dj7 grabnici’" grăbit,- iute,”"precipitat," rapid, repede, repezit, zorit, (înv. şi pop.) silit, silnic? (înv.) pripităr. (Un mers ~.) ÎNTIXZĂTOARE 444 Intiuzăloare s. v. LAMBĂ. VĂTRAI. ÎNTINZĂTOR s. ( TEHN.) 1. corolar, strună, (reg.) ăripă, cheie, încordător, lemnuş, limbă, lopăţfcă, pană, răsncitoâre, săgeată, struneălă, sucitor. (~ la ferăstrău.) 2. întorcător, slobozilor, (reg.) încordătdr, zăvor, (Munt.) criveă, (Moîd. şi Bucov.) pochiheci, (Olt. şi Ban.) zâtcă. (~ la războiul de ţesut.) întinzător s. v. CĂPĂSTRU. ÎNTIPĂRI vb. 1. a (se) imprima. (A ~ ceva pe suprafaţa unui obiect.) 2. (înv.) a-şi tipări. (îşi ~ urmele In zăpadă.) 3. a imprima, a săpa. (Vremea a ~ brazde adinei pe fruntea lui.) întipări vb. v. FIXA. RĂMÎNE. ÎNTIPĂRIRE s. 1. imprimare. (~ a ceva pe suprafaţa unui obiect.) 2. tipar, urină, (fig.) amprentă. (Picioarele lăsau ~i. adinei in noroi. ) întipănre s. v. FIXARE, întirivb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. ÎNŢĂRCA. ÎNTII adj. dinţii, prim. (Lucrul ~ pe care vrem să-l discutăm.) ÎNTÎIETĂTE s. precădere, preponderenţă, primat, primordialitate, prioritate, (înv.) pro-tte, protimle, protimisiTe, protimisis. (~ acordată unei probleme.) intiietor adj. v. PRIORITAR. * ÎNTIIUL num. primul. (A ajuns acolo ~.) ÎNTÎLNÎ vb. 1. a (se) vedea, (pop.) a (se) găsi, (înv. şi reg.) a (se) întîmpina, a (se) tîlni. (Cină v-aţi ~ ultima oară?) 2. a se confrunta, a se înfrunta, a se întrece. (Echipele se ~ miine.) 3.* (fig.) a întîmpina. (~ mari greutăţi.) ÎNTÎLNÎRE s. 1. .întrevedere, (pop.) vedere, (înv.) tilniş. (O ~ fructuoasă Intre...) 2. adunare, (înv.) împreunâre. (~ candidatului cu alegătorii.) 3. (SPORT) dispută, întrecere, joc, meci, partidă. (~ a durat doar trei minute.) ÎNTÎMPINA vb. 1. a primi, (înv. şi reg.) a sprijini, (reg.) a prijini, (înv.) a tîmpina. (A ~ oaspeţii cu pline şi sare.) 2.* (fig.) a întîlni. (~ unele greutăţi.) intimpiuă vb. v. ÎNTÎLNI. RĂSPUNDE. REPLICA. RIPOSTA. VEDEA. ÎNTÎMPINĂRE s. 1. primire, (înv.) timpi-nâre, tîmpinăt. (~ cuiva cu piine şi sare.) 2. (BIS.) intimpinarea Domnului = (pop.) şiretenie, (reg.) ziua ursului. 3. (JUR.) contestaţie. (A înaintat o ~ împotriva deciziei.) ÎNTÎMPL vb. 1. a se petrece, a se produce, a surveni, (înv. şi reg.) a se prileji, (înv.) a se purta. (S-au ~ multe lucruri de atunci.) 2. a fi, a se petrece. (Cum s-ci ~?) 3. a apărea, a interveni, a se ivi, a se produce, a surveni. (S-a ~ o schimbare.) 4. a se produce, a surveni, a veni. (Seismul s-a ~ pe neaşteptate.) 5. a se desfăşura, a evolua, a se petrece, {înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) a se petrece, (înv.) a se trece. (Cile nu s-au ~ intre noi!) 7. (înv. şi reg.) a se sfeti. (Să vezi ce i s-a ~.) 8. a se face. (Cum a zis. aşa s-a ~.) 9. a se pomeni, (reg.) a vse da. (Aşa ceva nu s-a mai ~.) 10. a se nimeri, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (înv. şi reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tîlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fiu acolo.) 11. a apuca, a nimeri, (Murit.) a răgădui. (îl lovea cu ce se ~.) intîmplă vb. v. ÎMPLINI. ÎNDEPLINI. ÎNFĂPTUI. REALIZA. ÎNTÎMPLÂREs. 1. caz, fapt. (~ din Vaslui.) 2. chestiune, fapt, lucru. (A survenit o ~ neprevăzută.) 3. episod. (O ~ din viaţa cuiva.) 4. păţanie, peripeţie, (Mold.) jitie, (fam.) istorie, tărăşenie. (A trecut prin multe ~.) 5. împrejurare, ocazie, prilej. (~ a făcut ca ...) 6. hazard, (fig.) loterie. (Totul a depins atunci de ~.) 7. nimereală, (Ban.) zgoădă. (A face ceva la~.) ÎNTÎMPLĂTOR adj. 1. accidental, incidental, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocâstic, (rar) cazuăl, (înv.) simptomâ-tic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. incidental, neprevăzut, (livr.) fortuit. (O întîlnire ~.) 3. arbitrar. (O alegere ~.) ÎNTÎRZIĂ vb. 1. a zăbovi, (pop.) a pregeta, (înv. şi reg.) a peşti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult Intr-un loc.) 2. a sta, a zăbovi. (Să nu ~ mult acolo!) 3. a amina, a încetini. (A ~ producerea unui fenomen.) 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluţionarea problemei.) ÎNTÎRZIĂT adj. 1. (înv.) zăbăvnic, zăbovit, zăbovitor. (Un om ~ la serviciu.) 2. tardiv, tîrziu. (O intervenţie ~.) 3. restant. (Plată ) 4. (MED.) arierat, înapoiat. (Per- soană ~.) ÎNTÎRZIERE s. 1. zăbovire, (pop.) pregetâre, (reg.) pregetătură. (~ cuiva Intr-un loc.) 2. zăbavă, (pop.) zăbovire, (înv.) pesteâlă. (Să mergem acolo fără ~.) 3. amînare, încetinire. (~ producerii unui fenomen.) ÎNTOĂRGE vb. 1. a se înapoia, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Clnd te-ai ~ acasă?) 2. a reapărea, a recidiva, a reverii, (reg.) a se înturna. (I s-a ~ boala.) 3. (FIZ.) a se răsfrînge. a se reflecta, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrînge. (Unda sonoră se ~ la întîlnirea unui obstacol.) 4. a răspunde, a replica. (I-a ~ vreo două!) 5. a (se) invîrti, a (se) răsuci, a (se) roti, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. (~ cheia în broască.) G. (pop.) a cîrni. cirina spre dreapta.) 7. a da. (A filele la. o carte.) 8. a răsturna, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga.) 0. a îndrepta, a întinde, a ochi, a ţinti. (A ~ arma spre mine.) întoarce vb. v. ANALIZA. CASTRA. CO-MENTA. DA. EXPLICA. INTERPRETA. ÎNAPOIA. JUGĂNI. METAMORFOZA. MODIFICA. PLĂTI. PREFACE. PRESCHIMBA. REDA. RESTITUI. SCHIMBA. SCOPI. STERILIZA. TĂLMĂCI. TÎLCUI. TRADUCE. TRANSFORMA. TRANSPUNE. ÎXTQĂRCERE s. 1. înapoiere, revenire, venire, (pop.) înturnâre, înturnât. (După ~ lui acasă.) 2. întors, retur. (Ducere şi ~.) 3. (FIZ.) răsfrîngere, reflectare, reflexie, reper-cutare. (~ unei unde.) 4. întors, învîrtire, răsucire, rotire, sucire. (~ unui buton, unui contact.) 5. învîrteală, învîrtire, învîrtit, îuvîrti- 415 întreagă tura, răsucire, rotaţie, rotire, rotit, (pop.) roti-tiiră, rotocol. (O ~ de 360 de grade.) ii. întors, răsturnare. (~ mămăligii.) întoarcere s. v. CASTRARE. ÎNAPOIERE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. RAMBURSARE. RESTITUIRE. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE. ÎNTOCMAI adv. 1. exact, literal, textual, ■.aci litteram. (A reprodus ~ cele citite.) 2. absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, (înv. şi pop.) aşijderea, {Mold. şi Bucov.) listai, (prin Bucov.) prici, {Transilv.) tlstaş, (prin nord-estul Olt.) tixlim, {înv.) atocma, tij, tocmai. (Esle~ ca lată-său.) 3. chiar, drept, exact, precis, tocmai, (pop.) «6blu, tamân, (înv. şi reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) •curat. (îl nimereşte ~ in frunte; cade ~ pc ■el; a venit ~ la ora convenită.) 4. aşa, exact. (E ssj cum spui; ai să faci ~ cum {i-am spus.) 5, chiar, exact, tocmai, (înv. şi pop.) săvâi, {pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) aşăşi. (~ aşa j.s-a inilmplal.) ÎNTOCMI vb. 1. a alcătui, a compune, a crea, a elabora, a realiza, a redacta, a scrie, {înv.) a izvodi, a recllja, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a compune, a concepe, sa elabora, a face, a formula, a redacta. (El a ~ raportul.) 3. a dresa, a redacta. (A~ un •act, un proces-verbal.) 4. a alcătui, a concepe, a plăsmui, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecţie dc folclor.) 5. a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a ordona, a organiza, a orindui, a potrivi. a pune, a repartiza, a rindui, a sistematiza, {pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum .trebuie elementele unui ansamblu.) 6. a fixa, a hotărî, a institui, a orindui, a rîndui, a stabili, .a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, ;a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) întocmi vb. v. ALCĂTUI. COMPUNE. CONSTITUI. FORMA. ÎNTOCMIRE s. 1. alcătuire, compunere, •creare, elaborare, realizare, redactare, scriere, scris. (înv.) izvodire, redacţie, redijăre. (~ unei «opere.) 2. concepere, elaborare, formulare, redactare. (~ unei scrisori.) 3. dresare, redactare. (~ unui proces-verbal.) 4. alcătuire, aranjament, aşezare, dispunere, distribuţie, Tinduială, structură. (O anumită ~ a lucrurilor.) 5. alcătuire, compunere, formaţie. (Grupul mergea în următoarea ~...) 6. organizare, ■orinduială, orînduire, rînduială, (înv.) aşeză-miiit. (Noua ~ a lucrurilor.) întocmitor s. v. ORGANIZATOR. ÎNTORCĂTOR s. (TEHN.) intinzător, slobozilor, (reg.) încordător, zăvor, (Munt.) cri-veă, (Mold. şi Bucov.) pochiheci, (Olt. şi Ban.) zătcă. (~ la războiul de ţesut.) ÎNTORS adj. 1. curbat, încovoiat, îndoit, răsucit, strimb, strîmbat. (Cui ~.) 2. îndoit, răsl'rînt, ridicat, suflecat, sumes, tras, (reg.) sumecât. (Cămaşă cu mlnecile ~.) 3. (BOT.) îndoit, răsfrînt, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ^.) 4. învîrtit, răsucit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ In broască.) 5. sucit. (Nu mai sta cu gitut ~.) întors adj. v. BIZAR. CASTRAT. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. JUGĂNIT. MEŞTEŞUGIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SCOPIT. SINGULAR. STERILIZAT. STRANIU. ÎNTORS s. 1. întoarcere, retur. (Dus şi ~.) 2. întoarcere, invîrtire, răsucire, rotire, sucire. (~ cheii in broască.) 3. întoarcere, răsturnare. (~ mămăligii.) ÎNTORSĂTURĂ s. cot, cotitură, curbă, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpui re, şerpuitură, (rar) îndoi-tură, (pop.) cîrmcâlă, cîrnitură, întorsiîră, su-citură, (Olt. şi Ban.) covei. (~ a unui drum.) întorsătură’ s. v. TURNURĂ, întorsură s. v. COT. COTITURĂ. CURBĂ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. OCOL. RĂSUCITURĂ. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. ŞERPUI RE. ŞERPUITURĂ. ÎNTORTOCHEAT adj. I. cotit, sinuos, su-cit, şerpuit, şerpuitor, (rar) şerpuind, (înv. şi reg.) şovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.) 2. (rar) labirintic. (Clădire cu culoare ~.) 3. incîlcit, încurcat, sucit. (Fraze ~.) întortocheat adj. v. COMPLICAT. ÎNTORTOCHETURĂ s. 1. cot, cotitură, curbă, întorsătură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură, (rar) îndoi-tură, (pop.) cîrmeâlă, cîrnitură, întorstiră, su-citură, (Olt. şi Ban.) cov6i. (~ a unui drum.) 2. încîlcitură, încurcătură. (~ unei fraze.) întorlel s. v. CUSCUTĂ. TORŢEL. ÎNTOTDEAUNA adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veşnic, (pop.) necurmat. (Erau ~ împreună.) ÎNTOVĂRĂŞI vb. 1. a acompania, a conduce, a duce, a însoţi, a petrece, (reg.) a iiitroloca. (L-a ~ pînă la poartă.) 2. a însoţi, a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. a se asocia, a sc grupa, a se însoţi, a se uni, (înv. şi pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. şi Transilv.) a se însîmbra, (prin Transilv.) a se soţi, (înv.) a intra. (Vino să le ~ cu mine.) ÎNTOVĂRĂŞIRE s. 1. acompaniere, conducere, însoţire, petrecere. (~ cuiva pînă la poartă.) 2. asociaţie, asociere, tovărăşie, (înv. si reg.) sîmbră, soţie, (reg.) ortăcie, simbrie, solare. (~ celor doi negustori n-a durat.) intracoăcc adv. v. ÎNCOACE, întraripa vb. v. ÎNARIPA, intrarmă vb. v. ÎNARMA, intrauri vb. v. AURI. intraiirit adj. v. AURIT. INTRE- inter-, intra-. INTRE prep. 1. printre. (Trăieşte ~ străini.) 2. (înv.) înde. (Se consultau ~ ci.) 3. din, dintre, printre. (Cel mai bun ~ toţi.) între prep. v. ASUPRA. CĂTRE. ÎNSPRE. LA. PE. SPRE. întreagă adj. v. CASTĂ. FECIOARĂ. NEPRIHĂNITĂ. VIR GINĂ. ÎNTREBA 446 ÎNTREBA vb. 1. a chestiona, a interoga, (pop.) a ispiti, (fig.) a descoâse. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a asculta, a chestiona, a examina, a interoga, (înv.) a prociti. (A ~ un elev.) 3. a consulta. (Să-l ~ Inlr-o chestiune.) Întrebă vb. v. CĂUTA. CERE. VINDE. ÎNTREBÂRE s. 1. (rar) interogaţie, (înv.) întrebăciiine. (Semn de ~.) 2. chestiune. (A răspuns bine la prima ~.) întrebăcitinc s. v. ÎNTREBARE. ÎNTREBĂTOR adj. interogativ. (Ton ~.) ÎNTREBUINŢĂ vb. 1. a aplica, a folosi, a utiliza, (rar) a practica. (A ~ o nouă metodă.) 2. a (se) folosi, a (se) servi, a (se) sluji, a utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; ~ ambele mîini.) 3, a circula, a se folosi, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ in mod curent.) 4. a (se) folosi, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. şi pop.) a prinde, (rcg.) a vcstegălui. (Se teme să ~ o disciplină prea severă.) 5. a (se) folosi, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (~ diverse tertipuri.) 6. a (se) folosi, a (se) practica, a (se) utiliza. (Un obicei care se ~ de mult timp.) 7. a consuma, a folosi, a utiliza, (înv.) a mctahi-risi. (A ~ 2 m de sfoară pentru...) 8. a consuma, a folosi, a pierde. (Şi-a ~ toată ziua reparând bicicleta.) ÎNTREBUINŢĂRII, adj. folosibil, utilizabil. (Un procedeu ÎNTREBUINŢARE s. 1. aplicare, aplicaţie, folosire, utilizare. (~ unei noi metode.) 2„ consum, consumare, consumaţie, folosire, utilizare. (~ unei mari cantităţi de cherestea pentru...) 3. folosinţă, folosire, utilizare, uz, (înv.) uzâj. (Obiecte de lungă ~.) 4. folosire, purtare, purtat, uzură. (De atîta pantalonii erau roşi.) 5. folosire, practicare, utilizare. (~ unui obicei străvechi.) ÎNTREBUINŢAT adj. folosit, uzitat. (Care este formula ~ ?) ÎNTRECE vb. 1. a depăşi, a devansa. (L-a ~ in mers.) 2. a depăşi, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covîrşi, a depăşi. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente. ) 4. a depăşi, (fig.) a eclipsa. ( îl ~ prin însuşiri.) 5. a bate, a birui, a înfringe, a învinge, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. şi reg.) a supune, (înv.) a dobîndi, a frînge, a pobedi, a răzbate, a spârge, a tîmpi, a vinci. (I-a~ pe duşmani.) 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depăşi, (pop.) a lăsa. (Şi-a ~ toţi partenerii.) 8. a depăşi. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. a se bate, a se lupta, a se măsura. (Hai să ne ~ In luptă dreaptă.) 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. a se confrunta, a se înfrunta, a se întîlni. (Echipele se mâine.) ÎNTRECERE s. 1. depăşire, devansare. cuina In mers.) 2. (SPORT) dispută, întîl-nire, joc, meci, partidă. (~ a durat doar trei minute.) 3. (SPORT) competiţie, concurs. (0~ de atletism.) 4. (SPORT) competiţie, reuniune. (O nouă de box.) 5. concurenta, luptă, rivalitate. (~ între mai multe concerne.) 6. emulaţie. (Există acolo o adevărată ~.) întreciocm vb. v. CIOCNI. IZBI. LOVI. TAMPONA. fntreciociure s. v. CIOCNIRE. IZBIRE. LOVIRE. TAMPONARE. întrecleţi vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNŢEPENI. PE-TRIFICA. ÎNTREDESCHÎDE vb. a (se) căsca, a (se) crăpa. (Uşa s-a ~.) ÎNTREDESCHÎDERE s. 1. crăpare, crăpat. (~ uşii, a ferestrei.) 2. (concr.) crăpătură, întredeschizăuiră. (Prin ~ uşii.) ÎNTREDESCHIS adj. căscat, crăpat. ( Uşă ~.) iNTREDESCHIZĂTORĂ s. crăpătură, în-tredeschidere. (Prin ~ uşii.) ÎNTREG adj., s. I. adj. 1. complet. (O cantitate ~.) 2. complet, integral. (Textul ~ ai nuvelei.) 3. complet, exhaustiv, integral, total. (Studiu cxcerptare ~ a unui material.) 4. complet, deplin, integral, tot, total. (Suma ~ de plată.) 5. complet, împlinit. (Cinci, ani ~.) G. deplin, împlinit, încheiat. (Au trecut zece ani ~.) 7. bun, plin. (O zi ~ a tot muncii.) 8. rotund. (Cifră ~.) 9. tot. (~ ţară.) 10. complet, deplin, integral, total, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulţumire realizare ~.) îl. neînceput, plin. (Un pahar ~ cu apă.) 12. intact, neatins, neştirbit, (pop.) ncstricât. (Paharul a rămas ~ după cădere.) 13. intact, neatins, neînceput, (glumeţ, fig.) virgin. (Pachetul de ţigări a rămas ~.) 14. intact, neatins, nevătămat, sănătos, teafăr, valid, zdravăn, (pop.) nestricât, (înv. şi reg.) nebîntuit, (reg.) neted. (A scăpai ~ din accident.) 15. normai, sănătos, zdravăn. (Eşti om îţi dai seama ce ai făcut?) II. s. ansamblu, tot. (Un ~ unitar.) întreg-(le-ars s. v. HOLOCAUST. ÎNTREGI vb. 1. a completa, a împlini, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. şi reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ plnâ la suma de...) 2. a recompune, a reconstitui, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.) ÎNTREGIME s. integritate, totalitate. bunurilor.) ÎNTREGIRE s. 1. completare, împlinire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei plnă la...) 2. (concr.) complement, completare, complinire. (A adăugat o ~.) 3. recompunere, reconstituire, refacere, (rar) reconstituite. (~ părţilor unui animal fosil.) ÎNTREGIT adj. completai, împlinit, rotunjit. (Sumă ~.) ÎNTREGITOR adj. complementar, subsidiar, suplimentar, (rar) complinitor. (Lămuriri ~.) Intre! vb. a (se) tripla. ( Producţia s-a ,/ ÎNTREÎRE s. triplare. producţiei.) ÎNTREÎT adj. triplu. (Sumă ~.) întreiăsă vb. v. NEGLIJA.. OMITE, îrtrehlsârc s. v. OMISIUNE. SCĂPARE. ÎNTREMA vb. (MED.) La (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (sc) însănătoşi, a (se) în.. 447 întristare zdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. şi fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (inv. şi reg.) a (se) sănătoşa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.j a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. şi Transilv.) a (se) zvidui, (inv.) a (se) remedia, a (se) vraciul. (S-a ~ după o lungă boală.) 2. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (sc) înfiripa, a (se) întări, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (inv. şi pop.) a (se) împuternici, (pop. şi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoşa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ pul in după scar latină.) ÎNTREMÂRE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoşire, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculâre, tămăduiălă, (inv.) sănăto-şăre, tămăduinţă, vracevânie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. şi pop.) împuternicire. (~ lui după boală.) ÎNTREMAT adj. (MED.) 1. îndreptat, înfiripat, însănătoşit, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (inv.) sănătoşât. (Bolnav complet ~.) 2. fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav ~.) ÎNTREMĂTOR adj. iecuitor, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~.) ÎNTREPĂTRUNDERE s. interpenetraţie. ÎNTREPRINDE vb. 1. a depune, a desfăşura, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 2. a efectua, a face. (A~ studii ample asupra...) ÎNTREPRINDERE s. unitate, (ieşit din uz) stabiliment. (O ~ tipografică.) ÎNTREPRINZĂTOR adj. descurcăreţ, (fig.) dezgheţat. (G fire ~.) ÎNTRERUPĂTOR s. (FIZ.) comutator, saltar. (~ pentru lumina electrică.) ÎNTRERUPE vb. 1. a(-şi) înceta, a(-şi) opri, a(-şi) sista, a(-şi) suspenda. (Uzina şi-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a înceta, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a suspenda. (Au ~ cursurile pe cit ev a zile.) 4. a se opri, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mlncat.) 5. a curma, a opri, (fig.) a reteza, a stăvili. (Nu poale ~ scandalul.) 6. (inv.) a prerumpe. (Scuză-mă că te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.) 8. a conteni, a înceta, a se opri, (Mold. şi Bucov.) a stimpi, (înv.) a pristoi. (A ~ din cîntat, din citit, cu vorba.) 9. a se curma, a înceta, a se opri, (fig.) a se frînge. (Clntecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (sc) opri, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respiraţia de emoţie.) 11. a se frînge. (Liniile se ~ în acel punct.) ÎNTRERUPERE s. 1. contenire, încetare, oprire, (înv. şi pop.) opreâlă. (Lucrează fără ~.) 2. încetare, oprire, sistare, suspendare. (~ lu- crului de către grevişti.) 3. curmare, oprire, (fig.) stăvilire. (~ scandalului.) 4. pauză, tăcere. (Lungi ^ punctau discuţia.) 5. suspendare. (~ şedinţei pentru două ore.) ÎNTRERUPT adj. intermitent, întretăiat, (fig.) rupt. (Plîns respiraţie ~.) ÎNTRETĂIA vb. a se interfera, a se intersecta, a se încrucişa, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii^care se ~.) ÎNTRETĂIAT adj. 1. încrucişat, (inv.) îm-poncişât. (Linii, drumuri ~.) 2. intermitent, întrerupt, (fig.)^rupt. (Plîns ~ ; respiraţie ~.) ÎNTRETĂIERE s. 1. interferenţă, intersectare, încrucişare. (~ de linii.) 2. (concr.) intersecţie, încrucişare, răscruce, răspîntie, (pop.) cruce, furca-drumului. (La ~ unui drum.) ÎNTREŢESE vb. (înv.) a străţese. înlreţinutor s. v. SUSŢINĂTOR. ÎNTREŢINE vb. 1. a trăi. (Se ~ din retribuţie.) 2. a (se) hrăni, a (se) susţine, a (se) ţine. (El îşi ~ părinţii.) 3. a duce, a purta. (A ~ o corespondenţă vie cu...) 4. a menţine, (fig.) a alimenta, a hrăni. (A ~ o atmosferă de suspiciune.) mirelime vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. VORBI. ÎNTREŢINERE s. î. subzistenţă, trai. (Mijloace de ~.) 2. susţinere. (~ familiei.) 3. menţinere, (fig.) alimentare. (~ unei atmosfere de suspiciune.) ÎNTREVĂZUT adj. întrezărit. întrevăzut adj. v. PREVĂZUT. ÎNTREVEDEA vb. 1. a (se) întrezări, a transpărea, (rar) a (se) prevedea, a (se) străve-dea. (A se ~ ca prin ceaţă.) 2. a ghid, a intui, a întrezări, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A^~ desfăşurarea evenimentelor.) ÎNTREVEDERE s. întâlnire, (pop.) vedere, (înv.) tilniş.^ (O ~ fructuoasă între...) ÎNTREZĂRI vb. 1. a (se) întrevedea, a transpărea, (rar) a (se) prevedea, a (se) străvedea. (A se ~ prin ceaţă.) 2. a bănui, a crede, a ghici, a gin di, a-şi imagina, a-şi închipui, a presupune, a prevedea, a socoti, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (inv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chlbzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va întîmpla astfel?) 3. a ghici, a intui, a întrevedea, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfăşurarea evenimentelor.) ÎNTREZĂRIT adj. întrevăzut. ÎNTRISTA vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) mihni, a (se) necăji, a (se) supăra, (inv. şi pop.) a (se) obidi,, (inv. şi reg.) a (se) scirbi, (Înv.) a (se) oţărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata cu vorbele fale.) 2. a durea, a îndurera, a mihni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. a (se) mîhni, a (se) posomori, (înv.) a (se) tînji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora» a (se) întuneca, a (se) mohori. (De ce te-ai ~ ?) ÎNTRISTARE s. 1. amărăciune, mihnire, necaz, supărare, tristeţe, (inv. şi pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. şi reg.) scîrbă, (Transilv., Mold. şi Bucov.) bănât, (înv.) mihneâlă, mîh-niciune, scîrbie, (fig.) cătrănire. (Ţi-a trecui ~ 7) 2. îndurerare, mîhnire. (fig.) rănire. ÎNTRISTAT 41S (~ unei persoane.) 3. durere, mîhnire, (înv.) dosâdă. (Ce ~ să aud cele ce-mi spui l) 4. mih-nire, posoinoreală, tristeţe, (rar) posăceâlă, (fig.) înnorâre. (~ i se vedea pe obraz.) 5. duioşie, durere, jale, tristeţe. (~ exprimată de o doină.) ÎNTRISTÂT adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, mihnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. şi reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouât. (E tare ~ de vestea primită.) 2. duios, îndurerat, trist. (Se confesa cu glas ~.) 3. mihnit, posomorit, trist, (fig.) innegurăt, innorât, întunecat, mohorît. (O faţă ~.) ÎNTRISTĂTOR adj. 1. (înv.) mîhnicios, mîhnitor. (O veste ~.) 2. dureros, trist. (O situaţie ~.) ÎNTROIENÎ vb. a (se) innămeţi, a (sc) înzăpezi, a (se) nămeţi, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeţi. ÎNTROIENlRE s. înnămeţire, înzăpezire, nămeţire, troienire, (reg.) omeţire. ÎNTROlENlT adj. înnăineţit, înzăpezit, nămeţit, troienit, (reg.) omeţit. Intioloeă vb. v. ACOMPANIA. ADUNA. CONDUCE. DUCE. ÎNSOŢI. ÎNTOVĂRĂŞI. ÎNTRUNI. PETRECE. REUNI. STRÎNGE. ÎNTRONĂ vb. a înscăuna, a învesti, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ domnitor.) întronă vb. v. STABILI. STATORNICI. ÎNTRONĂRE s. înscăunare, învestire, proclamare, ungere. (După ~ domnitorului.) ÎNTRONĂT adj. înscăunat. (Domnitor ~.) ÎNTRUCH1P vb. 1. a (se) incarna, a (se) întrupa, (înv.) a (se) împeliţa, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (sc) omeni. (S-a luincl înfăţişare de femeie.) 2. a (se) concretiza, a (se) incarna, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest lucru.) 3. a incarna, a întrupa, a personifica, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forţa brutală.) 4. a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (Ce ~ acest semn ? ) ÎNTRUCHIPĂRE s. 1. concretizare, incarnare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. incarnare, întrupare, personificare, reprezentare, simbolizare, (înv.) pcrsonificăţic. (~ răului.) ÎNTRUCHIPAT adj. incarnat, întrupat, personificat. (Lichea "lNTRUCÎT adv., conj. 1. adv. (înv.) încit. (~ i-a folosit, nu ştiu.) 2. conj. cind, cum, deoarece, fiindcă. (~ ştiu că vine, sini emoţionat.) 3. conj. dacă, deoarece, fiindcă, (pop.) unde. (~ tot stă aproape, mă duc pe la el.) ÎNTRUCÎTVĂ adv. 1. niţel, oarecum, puţin. (Se simte ~ obosit.) 2. ceva, oarecum, oareşi-cum, (înv. şi reg.) cevâşi, cevâşilea, (înv.) oarec6. (Cunoştea ~ regulamentul.) 3. cam, oarecum, (înv.) oarece, oareşice. (îi era ~ necunoscut drumul.) ÎNTRtJNA adv. 1. continuu, încontinuu* mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi* veşnic, (înv. şi reg.) nepristăn, (reg.) hdjma* nccunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mişcă ~. > 2. continuu, încontinuu, întotdeauna, mereu* necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veşnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreuna.,) 3. mereu, totuna. (O ţinea ~ că. . . ) ÎNTRUNI vb. l. a (se) aduna, a (se) reuni* a (se) strînge, (reg.) a (se) întroloca, a (se) soborî, (Olt. şi Munt.) a (se) închelba, a (se) închelbăra. (S-au ~ cu toţii.) 2. a aduna, a convoca, a reuni, a strînge. (I-a ~ pe toţi ai săi.) 3. a însuma, (rar) a împreuna. (~ autoritatea juridică si cea politică.) întruni vb. v. OBŢINE. ÎNTRUNIRE s. 1. adunare, convocare* reunire, stringerc. (~ oamenilor la o acţiune.} 2. adunare, reuniune, (înv. şi pop.) strînstiră., (înv.) sobor, şedere. (A avut loc o mare 3. reuniune, şezătoare. (~ literară.) ÎN TRUPĂ vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, (înv.) a (se) împeliţa, a (sc) închipui* a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a luind înfăţişare de femeie.) 2. a (se) concretiza, a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (sc) materializa* a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum a fost ~ această idee.) 3. a incarna, a întruchipa, a personifica, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forţa brutală.} întrupa vb. v. ALIPI. ANEXA. ATAŞA.. ÎNCORPORA. ÎNTRUPARE s. 1. incarnare, (înv.) împeli-ţăre, încorporâre, omenire. (~ unui animal în om, în basme.) 2. concretizare, incarnare, întruchipare, materializare, realizare, (rar> sensibilizare. (~ unei idei.) 3. incarnare, întruchipare, personificare, reprezentare, sin-bolizare, (înv.) personificăţie. (~ răului.} ÎNTRUPAT adj. incarnat, întruchipat, personificat. întunec s. v. BEZNA. ÎNTUNECARE.. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. NEGURĂ. OBSCURITATE. ÎNTUNECĂ vb. 1. a amurgi, a (se) însera, a scăpăta, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. şi reg.) amurgi. (S-a~ peste clmpii. )2.a (se) înnopta* (înv. şi reg.) a (se) întunerici. (E tirziu, s-a ~.) 3. (înv.) a se îmbezna. (Un astru care se ~.} •i. a se închide, a se înnegura, a se înnora, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.) a se închide. (Culoarea s-a ~.) (?. a se încrunta, a se mohorî, a se posomorî. (Cc te-ai ~ aşa?} 7.* (fig.) a eclipsa, a umbri. (I-a ~ pe toţi cm. verva sa.) întunecă vb. v. ÎNTRISTA. MÎHNI. ORBI.. POSOMORÎ. TULBURA. ÎNTUNECĂRE s. 1. beznă, întunecime, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre.' (ph), (rar) negureâlă, (Transilv.) şutlc, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noăpte.. (O ~ de nepătruns.) 2. încruntare, posomoreală,. (rar) posăceâlă. (Ce e această ~ la line?} 3.* (fig.) orbire, rătăcire. (O clipă de ~ a lui.} intunecăre s. v. ECLIPSĂ. TULBURARE,.. 449 ÎNŢELENIT ÎNTUNECÂT adj. 1. întunecos, negru, obscur. (O noapte ~.) 2. închis, înnegurat, înnorat, întunecos, mohorit, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorit, urit, (înv.) ponegrit. (O vreme ~.) 3. întunecos, obscur, sumbru, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptos. (Un salon ~.) 4. întunecos, orb. (Felinare ~.) 5. închis. (Culoare ~.) 0. mohorit, sumbru, sur, (pop.) suriu. (Haină de nuanţă ~.) 7. cenuşiu, pămîntiu, (reg.) pămîntit, pămîntos. (O fală ~.) 3. încruntat, mohorit, posac, posomorit. (Om ~ : privire ~.) întunecat adj. v. CONFUZ. DIFUZ. ECHIVOC. HAOTIC. IMPRECIS. INDEFINIT. ÎNCÎLCIT. ÎNCURCAT. ÎNTRISTAT. MÎU-NIT. NECLAR. NEDEFINIT. NEDESLUŞIT. NEÎNŢELES. NELĂMURIT. NEPRECIS. OBSCUR. POSOMORIT. RĂTĂCIT. TRIST. TULBURAT. TULBURE. VAG. ÎNTUNECIME s. 1. beznă, întunecare, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureâlă, (Transilv.) şutic, (înv.) întdnec, întunericirne, (fig.) negru, noâpte. (Era o ~ de nepătruns.) 2. întuneric, obscuritate, umbră. (~ nopţii sc întinde peste natură.) ÎNTUNECOS adj. 1. întunecat, negru, obscur. (O noapte ~.) 2. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, mohorit, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorit, urît, (înv.) ponegrit. (O vreme ~.) 3. întunecat, obscur, sumbru, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptos. (Un salon ~.) 4. întunecos, orb. (Felinare ~.) ÎNTUNERIC s. 1. beznă, întunecare, întunecime, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureâlă, (Transilv.) şutic, (înv.) întunec, întunericirne, (fig.) negru, noâpte. (Era un ~ de nepătruns.) 2. întunecime, obscuritate, umbră. (~ nopţii se întinde peste natură.) ini mierie s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULŢIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. întuneric! vb. v. ÎNNOPTA. ÎNTUNECA. întunericime s. v. BEZNĂ. ECLIPSĂ. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. NEGURĂ. OBSCURITATE. înturnă vb. v. DA. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. PLĂTI. REAPĂREA. RECIDIVA. RESTITUI. REVENI. VENI. inturnârc s. v. ÎNAPOIERE. ÎNTOARCERE. REVENIRE. VENIRE. înturnăt s. v. ÎNAPOIERE. ÎNTOARCERE. REVENIRE. VENIRE. ÎNŢĂRCĂ vb. (înv. şi reg.) a intiri. (A ~ un copil.) înţărcâ vb. v. DEBARASA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. DEZOBIŞNUI. DEZVĂŢA. LĂSA. SCĂPA. ÎNŢĂRCĂRE s. înţărcat. (~ unui sugaci.) ÎNŢĂRCÂT s. înţărcare. (~ unui copil.) ÎNŢELEGĂTOR adj. 1. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milosîrd, priincios, priitor. (A fost ~ cu nevoile lor.) 2. bun, cumsecade, îngăduitor, omenos, (înv.) omenit. (Ce om ~ !) ÎNŢELEGE vb. 1. a se dumeri, a sc lămuri, a pricepe, a şti, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu ai ~ ce am vrut să-ti spun.} 2, a intui, a sesiza, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (I-a ~ intenţiile.) 3. a percepe, a pricepe, a sesiza, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) 4. a interpreta. (Cum ~ acest context?) 5. a auzi, a pricepe. (Nu ~ să mă laşi tn pace?) 6. a-şi explica, a pricepe. (Pur şi simplu nu ~ cum a dispărut.) 7. a concepe, a pricepe. (Nu ~ cum s-a intimplat astfel.) 8. a cunoaşte, a pricepe, a şti. (~ franceza?) 3. a asculta. (Cine nu ~ de cuvlntt o păleşte.) 10. a se împăca, (pop.) a sc îngădui, a se învoi, (reg.) a se pogodi, (prin Ban.) a se bărăbări, (Transilv. şi Ban.) a se nărăvi. (Se ~ bine împreună.) 11. a se învoi, a se vorbi, (pop.) a se pogodi, (înv. şi reg.) a se grăi. (S-au ~ să meargă împreună acolo.) 12. a conveni, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a sc uni, (prin Munt.) a se îndogăţi,. (Ban.) a se toldui, (înv.) a sc lovi, a pristăni, a se tîrgui, a se tocmi, a veni, (grecism înv.) a se simfonisi. (Se ~ asupra preţului.) 13. a se învoi, a pactiza. (S-a ~ cu inamicul.) ÎNŢELEGERE s. 1. percepere, pricepere,, sesizare, (înv.) pricepătură, ştiutiiră. (~ situaţiei.) 2. cunoaştere, percepţie, pricepere. (Proces de ~.) 3. pătrundere, pricepere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (înzestrat cu o ~ deosebită.) 4. gîndire, intelect, judecată, minte, raţiune, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede.) 5. conştiinţă. (~ datoriei împlinite.) 6. bunăvoinţă, îngăduinţă, mărinimie, milă, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) priinţă, (turcism înv.) musaadeâ. (A demonstrat multă ~.) 7. (pop.) îngăduinţă. (~ fată de necazurile cuiva.) 8. acord, armonie, împăciuire, pace, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea intre ei.) 8. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, învoială, învoire, legămînt, pact, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) tîrg, tocmeâlă, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (înv.) aşeză-mînt, cuvînt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şustă.. (Conform ~ . . . ) 10. învoială, (reg.) tocmă, (prin Ban.) pogoâdă, (prin Olt. şi Ban.) pogo-deâlă. (Au ajuns la ~ In privinţa preţului.) 11. (JUR.) acord, consens, (înv.) soglăsuirc.. (între părU a intervenit o ~.) 12. acord, învoială, vorbă. (Aşa ne-a fost ~?) înţelegere s. v. DEŞTEPTĂCIUNE. INTELECT. INTELIGENŢĂ. JUDECATĂ. MINTE. PRICEPERE. RAŢIUNE. SPIRIT. ÎNŢELENÎ vb. a se bătători, a se întări, a se învirtoşa. (Pâmîntul s-a ~.) întelcm vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNCUIBA. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNRĂDĂCINA. ÎNŢEPENI. PETRIFICA. STATORNICI. ÎNŢELENÎT adj. 1. bătătorit, întărit, în-vîrtoşat. (Pămînt ~.) 2. necultivat, nedesţelenit, nelucrat, (astăzi rar) ţelinds, (înv. şi pop.) sterp, (înv. şi reg.) săcret, (reg.) pîrlogit.. (Terenuri agricole ~.) inţclemt adj. v. ÎMPIETRIT. ÎNCREMENIT. ÎNLEMNIT. ÎNMĂRMURIT. ÎNŢE- ÎNŢELEPCIUNE 450 PENIT. NECLINTIT. NEMIŞCAT. ŢEAPĂN. ŢINTUIT. ÎNŢELEPCIUNE s. 1. (latinism rar) sapientă, (înv.) înţeiepţie, mîndrie, mîndroste, prcamîndrie. lai era vestită.) 2. filozofic. (Din ~ poporului român.) 3. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) conti-nenţă, (rar) cuminţie, ponderăţie, temperânţă, (pop.) scump ătâte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămălulre, socoătă, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneâlă, cumpănire. (Procedează cu multă ~,) ÎNŢELEPT adj., s., adv. 1. adj. (livr. rar) sapient, (pop.) iscusit, (înv.) mîndru, preamîn-dru. (Un om ~.) 2. s. filozof, gînditor. (Cei şapte ~ ai lumii antice.) 3. adj. chibzuit, cuminte, socotit, (pop.) mintds. (Om 4. adj. bun, chibzuit, folositor, gîndit, judicios, raţional, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Un sfat 5. adj. chibzuit cuminte, deştept, inteligent. (O faptă ~.) 6. adv. chibzuit, cuminte, înţclepţeştc, judicios, raţional. (A procedai ~.) ÎNŢELEPŢEŞTE adv. chibzuit, cuminte, înţelept, judicios, raţional. (A procedat ~.) îsiţclcjîli vb. v. ASTÎMPĂRA. CUMINŢI. DOMOLI. LINIŞTI. POTOLI. lajeiepjle s. v. ÎNŢELEPCIUNE. ÎNŢELES s. 1. accepţie, conţinut, însemnare, semnificaţie, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tîlc. (~ unui cuvint.) 2. raţiune, rost, semnificaţie, sens, tîlc, (înv. şi pop.) meşteşug, (pop.) noimă, (Mold. şi Murit.) merchez, (înv.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmaţie?) 3. mesaj, semnificaţie, sens, tîlc, (înv.) socoteală. (~ adine al unei poezii.) ÎNŢEPĂ vb. 1. a (se) împunge, (pop.) a (se) înghîmpa, (înv. şi reg.) a (se) punge. (S-a ~ în spini.) 2,* (fig.) a atinge, a împunge, a pişcă, a şfichiui. ('îl ~ cu vorba.) 3. a ciupi, a mînca, a pişcă. (îl ~ puricii, liniarii.) 4. a ciupi, a pişcă. (O băutură care îl ~ la limbă.) 5. (fig.) a săgeta, a şfichiui. (îl r*, crivăţul.) înţepă vb. v. IRONIZA. PERSIFLA. ZE-FLEMISI. ÎNŢEPÂRE s. împungere. (~ cu acul.) ÎNŢEPAT adj. 1. împuns. (Deget ~ de ac.) fTcîupit, pişcat. (Mină ~ de liniari.) înţepat adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. OR-G OLK)S~. ~SEMEŢĂTRUFAŞ. ~ ŢANŢOŞ. VANITOS. ÎNŢEPĂTOR adj. î. pişcat or. (Insectă ~.) 2. ţepos. (Are o barbă ^.)3. ascuţit. (Obiect ~.) 4. aspru, înăsprit, pişcăcios, pişcător, (reg.) pişcăv, pişcos, (înv.) stifos. (Vin 5. iute, picant, piperat, pişcător, usturător. (Gust ~ al unei mîncări.) înţepător adj. v. EPIGRAMATIC. TRONIC. PERSIFLANT PERSIFLATOR. SARCASTIC. SATIRIC. ZEFLEMIST. ZEFLEMITOR. ÎNŢEPĂTURĂ s. I. împunsătură, (înv.) puntură. (O ~ de ac.) 2. ciupitură, pişcătură. (O ~ de ţintar.) 3. pişcătură. (~ a vinului, a unei mîncări picante.) 4. înjunghietură, junghi, jungliietură, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nlxis, (fig.) săgeată, săgetăthră, (pop. fig.) tăietură. (Simte o ~ In partea dreaptă.) 5. (la pî.) junghiuri (pl.), (fig.) âce (pl.). (Mii de ~ ii străbat trupul.) înţepătură s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA. ÎNŢEPENEÂLĂ s. 1. înţepenire. (Senzaţie de 2. fixitate, imobilitate, rigiditate. ~ privirii.) ÎNŢEPENI vb. 1. a fixa, a imobiliza, a pironi, a prinde, (reg.) a proţăpi. (A ~ ceva în cuie.) 2. a fixa, a pecetlui. (~ piatra pe mor mint.) 3. (MED.) a anchiloza, a prinde. (Reumatismul i-a ~ articulaţiile.) 4. a amorţi, a paraliza. (Gerul îi ~ buzele.) 5. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a (se) petrifica, (înv. şi pop.) a mărmuri, (Mold. şi Bucov.) a (se) întrecleţi, (prin Transilv. şi Ban.) a rnerei, (fig.) a (se) înţeleni. (Un erou din basme care a ~.) (?. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a paraliza, (înv. şi pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheţa. (A ~ de spaimă.) înţepeni vb. v. CONSOLIDA. ÎNTĂRI. ÎNŢEPENIRE s. 1. fixare, fixat, imobilizare, pironire, prindere, ţintuire, (rar) pecetluire. (~în cuie a unui obiect.) 2. înţepeneala. (Senzaţie de~.) 3. (MED.) anchilozare, anchiloză, prindere. (~ articulaţiilor.) 4. împietrire, încremenire, înlemnire, înmărmurire, petrificare, (înv. şi pop.) mărmurire. (~ unui personaj din basme.) înţepenire s. v. CONSOLIDARE. ÎNTĂRIRE. ÎNŢEPENIT adj. i. fixat, imobilizat, prins, (rar) pecetluit, (reg.) proţăpit. (Un tablou ~.) 2. (MED.) anchilozat, prins. (Cu articulaţiile 3. (MED.) anchilozat, inert, ţeapăn. (Are o mină ~.) 4. amorţit, (Transilv.) dreven. (~ de frig.) 5. împietrit, încremenit, Înlemnit, înmărmurit, neclintit, nemişcat, ţeapăn, ţintuit, (înv. şi pop.) mărmurlt, (înv. şi reg.) stîlplt, (fig.) îngheţat, înţeîenlt. (~ de spaimă, de uimire.) G. imobil, rigid, static, (livr.) hieratic. (Atitudine ~.) înţepenit adj. v. CONSOLIDAT. ÎNTĂRIT. RIGID. ŢEAPĂN. ÎNŢESĂ vb. a (se) împînzi, a (se) umple, (fig.) a (se) împăna. (Uliţele s-cm ~ de oameni.) ÎNŢESĂT adj. 1. împînzit, plin, ticsit, (fig.) împănât. (Loc ~.) 2. doldora, încărcat, îndesat, plin, ticsit. (~ de ... ) întesisU adj. v. ÎNCĂPĂŢÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC.’ R EGAL CITR A NT. REFRACTAR. înf iglu! adj. v. ASCUŢIT. PIŢIGĂIAT. SUBŢIRE. în ţo tonă vb. v. ÎMPOPOŢONA. ÎNZORZONA. fnţoţonâre s. v. ÎMPOPOŢONARE. ÎNZOR-ZONARE. înţoţnnâl adj. v. ÎMPOPOŢONAT. ÎNZORZONAT. ÎNVĂLĂTUCI vb. a (se) ghemui, a (se) încîrîiga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) 451 Învăţătură înfăşură, a (se) răsuci, a (se) su ci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (S-a ~ în jurul . . . ) ÎNVĂLĂTUCÎRE s. încolăcire, înfăşurare, răsucire, sucire, (rar) încolăceâlă, încolăcitură, vălătuceâlă. (~ unui obiect flexibil în jurul. . . ) ÎNVĂLĂTUCIT adj. încolăcit, înfăşurat. (Văl de piază ~.) ÎNVĂLMĂŞEÂLĂ s. afluenţă, aflux, aglomeraţie, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, (pop.) vălmă, (Ban. şi prin Olt., Transilv.) năloăgă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeălă. (Era o ~ de nedescris.) ÎNVĂLMĂŞI vb. (pop.) a (se) vălmăşi. (A ~ lucrurile la întîmplare.) ÎNVĂLUI vb. a împresura, a încercui, a înconjura, (înv. şi pop.) a cuprinde, (înv.) a împrejura. (L-au ~ pe duşman.) învălui vb. v. ACOPERI. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORŢA. FRĂMÎNTA. GHEMUI. ÎMPRESURA. ÎNClRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂŞURĂ. ÎNVĂLĂTUCI. ÎNVELI. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. RĂSUCI. SFORŢA. SILI. STRĂDUI. SUCI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. învăluires. v. ACOPERIRE. ÎNFĂŞURARE. !NVELIRE._ ÎNVELIT. ÎNVĂLUIT adj. încercuit, înconjurat. (Cetate învăluit adj. v. ACOPERIT. ÎNFĂŞURAT. ÎNVELIT. ÎNYĂLURĂ vb. a (se) ondula, a (se) undui. (Suprafaţa apei se ~.) ÎNVĂLURÂRE s. ondulare, unduire. (~ suprafeţei unei ape.) ÎN VĂL URAT adj. 1. unduios, vălurat, văluros. (O apă ~.) 2. (GEOGR.) accidentat, neregulat, (înv. şi reg.) săpat. (Teren ~.) îîivăpăiă vb. v. ENTUZIASMA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNSUFLEŢI. PASIONA. învăscut adj. v. ACOPERIT. ECHIPAT. ÎMBRĂCAT. ÎNFĂŞURAT. ÎNVELIT. ÎN-VESMÎNTAT. învăţ s. v. CUSUR. DAR. DEFECT. DEPRINDERE. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. METEAHNĂ. NĂRAV. OBICEI. OBIŞNUINŢĂ. PATIMĂ. POVAŢĂ. POVĂ-ŢUIRE. SFAT. VICIU. VORBĂ. ÎNVĂŢĂ vb. 1. a se instrui, a studia,(înv. şi reg.) a se pricopsi. (~ în permanenţă.) 2. a studia, (înv.) a pedepsi, a ştudirui, (grecism înv.) a spudaxi. (~ istoria; ~ la geografic.) 3. a citi, a studia. (A ~ cursul de la un capăt la altul.) 4. a se pregăti, a se prepara, a studia. (A ~ serios pentru examene.) 5. a asimila, a-şi însuşi. (A~ întreaga materie.) 6. a memora, a memoriza, a repeta, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.) 7. a instrui, (rar) a şcoli, (înv.) a certa, a mustrai, a muştrului, a pedepsi. (A ~ elevii.) 8. a (se) iniţia, a (se) instrui. (A ~ pe cineva intr-o disciplină.) S. a deprinde, a-şi însuşi, a prinde. (Nu e meşteşug pe care să nu-l poată ~.) 10. a îndruma, a povăţui, a sfătui, (livr.) a consilia, (înv.) a mîngîia. (L-a ~ ce să facă.) 11. a dăscăli, a îndruma, a povăţui, a sfătui. (I-a ~ multă vreme.) 12. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprind a (se) familiariza, a (se) obişnui, (reg.) a (se) liirsi. (S-a ~ cu noile condiţii de viaţă.) învăţă vb. v. COMANDxU DECIDE. DISPUNE. FIXA. HOTĂRÎ. ORDONA. PORUNCI. STABILI. STATORNICI. ÎNVĂŢARE s. 1. studiere, studiu. (~ materiei pentru examen.) 2. învăţătură, studiu, (înv.) deprindere. (S-a pus pe ~.) 3. asimilare, asimilaţie, însuşire. (~ unor cunoştinţe temeinice.) 4. deprindere, însuşire. (~ unor noţiuni elementare.) 5. memorare, memorizare. (~ unei poezii.) G. cultivare, instruire. (~ elevilor.) 7. iniţiere, instruire. (~ cuiva intr-un domeniu.) ÎNVĂŢÂTadj., s. 1. adj. citit, erudit, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) ştiut, (înv. şi reg.) pricopsit, ştiutor. (Un om ~.) 2. s. cărturar, erudit, savant, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un celebru ~.) 3. adj. citit, cult, cultivat, educat, instruit, (rar) şcolit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxlt, sufletesc. (Un tîriăr 4. adj. memorat, memorizat. (Poezie ~.) 5. adj. dresat. (Animal ~.) ÎNVĂŢĂCEL s. discipol, elev, ucenic, (livr.) cirăc, (înv.) şcolar. (~ al unui maestru.) ÎNVĂŢĂMINT s. 1. educaţie, instrucţie, învăţătură, (înv.) pedeapsă. (Procesul de ~.) 2. concluzie, învăţătură, (fig.) lecţie. (A tras ~mialele care se impuneau.) ÎNVĂŢĂTOARE s. (pop. şi fam.) dăscăliţă. (I-a fost ~ in primele clase.) învăţător adj. v. EDUCATIV. INSTRUCTIV. ÎNDRUMĂTOR. MORALIZATOR. POVĂ-ŢUITOR. ^SFĂTUITOR. ÎNVĂŢĂTOR s. dascăl, (prin Bucov. şi Transilv.) şcoleriu, (peior.) belfer. (î-a fost ~ la şcoala elementară.) ÎNVÂŢĂTORÎME s. (pop. şi fam.) dăscălime. (întreaga ~.) ÎNVĂŢĂTURĂ s. 1. educaţie, instrucţie, învăţămînt, (înv.) pedeapsă. (Procesul de ~.) 2. studiu, şcoală. ( A plecat la ~.) 3. învăţare, studiu, (înv.) deprindere. (S-a pus pe ~.) 4. carte, cultură, cunoştinţe (pl.), instrucţie, pregătire, studii (pl.), (înv. şi pop.) slovă, (înv. şi reg.) cărturărie, (reg.) scrisoare, (înv.) minte, pricopseală, pricopsire. (Om cu ~.) 5. ştiinţă, (latinism rar) sapienţă, (înv.) dăscălie. (O nouă ~.) G. doctrină, sistem, teorie. (~ economică; ~ lui Marx.) 7. îndemn, îndrumare, povaţă, povăţuire, sfat, vorbă, (pop.) învăţ, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, ghid, povăţuiâlă, povăţuitură, siatuiâlă, sfătuire, socoteâlă. (I-a ascultat ~.) 8. pildă, (înv.) paradigmă, (fig.) lecţie. (A lua ~ de la cineva de felul cum . . . ) 0. concluzie, învăţămînt, (fig.) lcclie. (A tras toate ~ ile care se impuneau.) 10. morală, pildă, (rar) moraîîtâte, (înv.) mâ-timă. (~ unei fabule.) 11. normă, precept, principiu, regulă, (pop.) poruncă, (înv.) mărturie, porunceâlă, poruncită. (~ morală.) 12. pildă, (rar) parimle, (înv.) price. (Le-a spus o ~.) învăţătură s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DEPRINDERE. DISCIPLINĂ, ÎNVECHI 452 DISPOZIŢIE. DOJANĂ. DOJENIRE. HO-TĂRÎRE. IMPUTĂRI:. MATERIE. MORALĂ. MUSTRARE. OBICEI. OBIECT. OBIŞNUINŢĂ. OBSERVAŢIE. ORDIN. PORUNCĂ. REPROŞ. ÎNVECHI vb. 1. a (sc) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) lirentui. (fain.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a se demoda, a se perima. (Aceste practici s-au ^.) învechi vb. v. ÎMBĂTRÎNI. TRECE. VEŞTEJI. ^ ÎNVECHIRE s. 1. degradare deteriorare, stricare, uzare, (înv.) degradâţie. (~ mobilei.) 2. demodare, perimare. (~ unor practici.) ÎNVECHIT adj. 1. degradat, deteriorat, stricat, uzat, (Mold.) hrentiut, (fam.) liîrbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblă-rit. (Un obiect ~.) 2. demodat, depăşit, desuet, perimat, vechi, (Livr.) vetust, (fam. fig.) fumat. (Practici ~.) 3. depăşit, perimat, retrograd. (O mentalitate ~.) 4. arhaic. (Cu-vînt ~.) învechit adj. v. ÎMBĂTRÎNIT. ÎNVECINA vb. a se mărgini, (înv. şi reg.) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieşi, (inv.) a sc răzeşi, a se razi, a se răzori, a se sinorisi, a se ţărmuri.^ (Se ~ la sud cu . . . ) ÎNVECINAT adj. 1. alăturat, vecin, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriăş. (Locuri ~.) 2. limitrof, mărginaş, vecin, (reg.) megieş, mej-clăs, (înv.) megieşesc, megieşit. (Pe teritoriul ~ .) învedera vb. v. ACCENTUA. EVIDENŢIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA. ÎNVEDERAT adj. 1. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcăt. (Semne ~ de boală.) 2. evident, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentăt. (O hoţie ~.) ÎNVELI vb. 1. a (se) acoperi, a (sc) înfăşură, (inv. şi pop.) a (se) coperi, (pop.) a (se) învălui, (inv. şi reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma şi s-a culcat.) 2. a (se) acoperi, a (se) îmbrăca, (înv. şi pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) ÎNVELIRE s. 1. acoperire, înfăşurare, învelit, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.) 2. acoperire, imbrăcare, învelit. (~ unui caiet.) ÎNVELÎŞ s. 1. îmbrăcăminte, învelitoare. (~ la o carte, la un caiet.) 2. acoperămint, acoperiş, învelitoare, (inv. şi pop.) coperîş, (înv. şi reg.) pocriş, (reg.) haizăş, (prin Ban.) astru-cămînt, (prin Olt.) astrucuş. (~ al casei.) ÎNVELIT adj. I. acoperit, înfăşurat, (pop.) învăluit, (înv.) învăscut. (Un copil ~.) 2. acoperit, îmbrăcat. (Caiet ~.) ÎNVELIT s. 1. acoperire, înfăşurare, înve-lire, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.) 2. acoperire; imbrăcare, învelire. (~ unui caiet.) ÎNVELITOARE s. i. cergă, cuvertură, pătură, velinţă, (pop.) plocât, ţol, (reg.) lăicer, ogheâl, poneăvă, procov, procoviţă, strai, ţoâlă, (prin Mold. şi Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lină pentru pat.) 2. acoperitoare, fa fă. (~ de masă, de pernă.) 3. îmbrăcăminte, înveliş. (~ la un caiet.) 4. copertă, scoarţă, (înv. şi reg.) tartâj, (reg.) tăblă. (~ a unei cărţi.) 5. acoperămint, acoperiş, înveliş, (inv. şi pop.) coperiş,'(inv. şi reg.) pocriş, (reg.) haizâş, (prin Ban.) astrucămînt, (prin Olt.) astrucuş. (~ unei case.) ÎNVENINA vb. a (se) otrăvi, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoşa, (înv. şi reg.) a (sc) topsica, (înv.) a (se) adăpa. ÎN VENIN ARE s. otrăvire. ÎNVENINAT adj. otrăvit, (inv. şi reg.) topsicăt. inverigă vb. v. ASEDIA. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCONJURA. ÎNVERŞUNA vb. I. a sc îndirji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătîngi. (Ce te-ai ~ aşa pe el?) 2. a (se) îndirji, a (se) înfuria, a (se) întărită. (Nli-1 mai ~.) 3. a se îndirji, a se înteţi. (Disputa s-a ÎNVERŞUNARE s. 1. indîrjire, (livr.) obstinaţie, (rar) îndirjeâlă. (E de-o ~ condamnabilă.) 2. dîrzenie, îndîrjire. (~ unei dispute sportive.) 3. furie, minie, (rar) înfuriere, (pop. şi fain.) năduf, (pop.) îndrăcire, năbădăi (pl.), obidă, olăreâlă, oţărirc, (înv. şi reg.) scîrbă, (reg.) năvirili (pl.), pandalii (pl.), (înv.) toână, (fig.) turbâre. (Un om plin de ~.) ÎNVERŞUNAT adj. 1. furios, îndîrjit, înfuriat, întăritat, mîniat, mînios, pornit, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oţărit, (inv. şi reg.) scirbit, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) liretic, (fam.) burzuluit, zborşit, (fig.) turbat. (Un om ~.) 2. aprig, aspru, crincen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crincenit, ţâre, (fig.) încleştat. (O luptă ~.) 3. acerb, aspru, necruţător. (O dispută ~.) 4. aprig, disputat, dirz, îndîrjit, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.) 5. aprig, mare, violent, (fig.) aprins. (Ceartă ~.) ÎNVERZÎ vb. a înfrunzi. (Copacii au ~.) ÎNVERZÎRE s. înfrunzire. (~ copacilor.) ÎNVERZIT adj. înfrunzit. (Copaci ~.) ÎNVESELI vb. 1. (pop.) a (se) veseli, (înv. şi reg.) a (se) învoioşa, (reg.) a (se) îmbucura. (Vestea l-a ~.) 2. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a petrece, a ride, a sc veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendist, a libovi. (Ne-am ~ copios pe socoteala lui.) ÎNVESELÎRE s. (pop.) veselire. ÎNVESELIT adj. (pop.) veselit. ÎNVESELITOR adj. (pop.) vcselitor, (înv.) veselnic. (O Intîmplare ~.) ÎNVESTI vb. 1. a înscăuna, a întrona, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.) 2. a alege, a desemna, a pune. (Poporul in urale ll ~ conducător al lui.) 3. a autoriza, a delega, a împuternici, (înv.) a ispravnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru ...) 4. (înv. şi pop.) a orîndui, (înv.) a re vesti, a rindui. (A ~ ceva cu formei legale.) 453 IÎNVÎRTI ÎNVESTIRE s. 1. înscăunare, întronare, proclamare, ungere. (După ~ domnitorului.) :2. împuternicire, învestitură. (A primit ~.) ÎNVESTITURĂ s. împuternicire, învestire. (A primit ÎNVEŞMÎNT vb. a se echipa, a se îmbrăca, <înv. şi reg.) ) a se in veste. (Ne-am ~ cu toţii şi am plecat.) ÎNVEŞMÎNTÂRE s. echipare, îmbrăcare. unei persoane pentru lucru.) ÎNVEŞMÎNTÂT adj. echipat, îmbrăcat, «(înv.) invăsefit. (Persoană ~.) înve(livrj devalizât. (O bancă ~.) JEFUIT s. jaf, jefuire, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobfndă, prădăşug, răpiciune, răpştire. (Pornit pe ~.) JEFUITOR s., adj. 1. s. prădător, (livr.) •spoliator, (reg.) jăpcân, jăpcăş, (Mold.) jăcâş, <înv.) pleşcâş, pleşcuitdr, prădăş. (Un ~ nemilos.) 2. adj. prădalnic. (Armată ~.) JEG s. murdărie, necurăţenie, (pop.) râpăn, ■•scirnăvle, slin, (înv. şi reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izînă, jip, lip, minjeălă, mîzgălă, moeicoşâg, moşcoleălă, înuruiălă, năgru, (înv.) ■murdărite, necurăţie, smirdă. (Plin de ~ din *cap plnâ In picioare.) jeg s. v. JAR. JĂRĂGAI. JERATIC. JEG6S adj. 1. mînjit, murdar, negru, nespălat. pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. şi pop.) •picât, scîrnav, (pop.) zăbălds, (reg. şi fam.) puchinds, puchids, pucids (reg.) dervellt, ina-zâc, mîrşav, murult, muscuros, muzgurlt, peredat, rîpăt, rîpds, zoios, (Mold., Bucov. şi Ban.) feştellt, (Transilv.) mdcicoş, (Transilv. şi Maram.) plscoş, rdnghioş, (Transilv., Maram. •şi Bucov.) tinds, (înv.) smîrced, smîrd, (fam.) impuţlt, păduchids. (O cămaşă 2. mînjit, murdar, nespălat, slinos, soios, (pop. şi fam.) jangliinds, (pop.) îngălât, (reg.) imds, (fam.) Smpuţit. (Om .) JEGOS! vb. a (se) mînji, a (se) murdări, a (se) păta, (livr.) a (se) macula, (inv. şi pop.) a (se) scîrnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, <înv. şi reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămînji, a (se) tîrnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, r omisiune* vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. şi reg.) juruită, (reg.) făgădă, (Transilv.) făgădâş, (Mold.) juruinţă, (înv.) promrtere, sfătuit, (turcism înv.) bacalîm. (Un ~ solemn.) 2. jurăm înt9 (înv. şi reg.) juruinţă, (reg.) jur, (Înv.) jurăre. (Şl-a ţinut ~.) 3. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învoială? Învoire, pact, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Munc.) prinsoâre, (înv.) aşeză mint, cuvint, simfonie, sulf, şart, (arg.) şustă. (Conform ~ . . .) legăm înt s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. LEGĂTOARE. LEGĂTURĂ. MAGIE. RAPORT. RELAŢIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE. LEGĂNĂ vb. 1. (reg.) a sălta, (Transilv.) a ţuţula. (A~ un copil mic pentru a-l adormi.) 2. (reg.) a (se) dăina, a (se) hinta, a (se) huţiiţa, (prin Munt. şi Transilv.) a (se) scîrciumi. (Se ™ in grădină.) 3. (Transilv.) a ţuţula. (Îl ~ în serlnciob.) 4. a (se) balansa, a (se) clătina, a oscila, a pendula, (rar) a bascula, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hi ţină, a (se) hlobăna. (Se ~ înir-o parte si în alta.) 5» a (se) bălăbăni, a (se) clătina, (pop.) a (se) bălăngăni, a (se) bănănăi, (reg.) a (se) bălălăi, a (se) bălăngăi, a (se) lingăii. (Se ~ cinci merge.) legănă vb. v. CODI. EZITA. PREGETA, ŞOVĂI. LEGĂNARE 472 LEGĂNARE s. 1. balans, balansare, clătinare, oscilare, oscilaţie, pendulare. (~ limbii linei pendule.) 2. bălăbănire, clătinare. (~ picioarelor.) legănă} s. v. LEGĂNUŢ. leqănăt adj. v. TĂRĂGĂNAT. legfinfiş s. v. LEGĂNUŢ. LEGĂNtJŢ s. (pop.) legănăş, legănuş. (~ pentru copil.) LEGĂTOÂRE s. legătură, (înv.) legămînt. (O ~ cam şubredă.) legătoăre s. v. BANDAJ. CRAVATĂ. FAŞĂ. PANSAMENT. TIFON. LEGĂTOR s. (rar) scorţităr, (Transilv.) convpactăr. (~ de cărţi.) LEGĂTORIe s. (rar) cartonâj, scorţltorie, (Transilv.) compactorie. (~ de cărţi.) LEGĂTURĂ s. 1. legătoare, (înv.) legă-mint. (O ~ cam şubredă.) 2. (rar) snop, (reg.) smoc. (O ~ de chei.) 3. (pop.) bocceâ. (Şi-a luat ~ şi a plecat.) 4. basma, tulpan, (pop.) teste-mei, (inv. şi reg.) peştimân, (prin Munt.) bnrabun, (Cit., Moîd. şi Transilv.) efrpă, (Ma~ ram.) şirineă, (Înv., In Transilv.) felegă. (Are o ~ pe cap.) 5, mănunchi. (O ~ de nuiele.) ascarid. limbricăriţă s. v. LEMNUL-MAICII-DOM-NULUI. limbricâş s. v. PUFULIŢĂ. limburăş s. v. LUETĂ. OMUŞOR. UVULĂ. LIMBUŞOĂRĂ s. limbuţă. limbuşoară 478 iimbuşoâră s. v. LIMBA-MĂRII. limbtit adj. v. ELOCVENT. LIMBtJT s., adj. clănţău, flecar, guraliv, palavragiu, vorbăreţ, vorbă-lungă, (livr.) loc-vâce, (rai') ploscâr, ploseâş, taclagiu, (pop. şi fam.) farfarâ, (pop.) gureş, toacă-ghră, (înv. şi reg.) spârnic, vorbăreţ, (reg.) pălăvâtic, pălăvrăgit, ţololâi, vorbăr, (Mold.) dirdălă, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănităr, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) lim-bâreţ. vorovâci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolăg, inoftureân, (fig.) măliţă. (Mare ~ mai eşti, amicei) LIMBtJTĂ s. flecară, guralivă, palavragioaică, vorbăreaţă, (fam.) moftangioâică. (Ea e o mare ~.) LIMBXJŢĂ s. limbuşoară. limbuţi vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. LIMBUŢÎE s. flecăreală, flecărie, flecărire, fîecărit, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuiaiă, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăiălă, pălăvrăgitură, pălă-vrit, trancanâ, treanca-fleănca, (Mold.) ieor-băiâlă, (prin Munt.) procovânţă, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănţăneălă, dîrdiiălă, dîr-dîit. (Ia lăsaţi ~ I) limbuţie s. v. ELOCVENŢĂ. ORATORIE. RETORICĂ. LIMFÂTIC adj. 1 .(ANAT.) (înv.) sugătâr. (Vase ~.) 2. flegmatic. (Om, tip ~.) LIMITĂ vb. 1. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. 2. a delimita, a mărgini, a străjui, a ţărmuri. (Stilpii de telegrafe şoseaua.) 3. a se mărgini, a se mulţumi, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (Total s-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a restrînge. (A ~ tema lucrării la . . . ) 5. a se mărgini, a se reduce, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanţa lucrării nu se ~ doar la ...) 6. a mărgini, a restrînge, (fig.) a îngrădi. LIMITĂRE s. 1. circumscriere, delimitare, demarcare, demarcaţie, hotărnicire, marcare, mărginire. (~ unui teren.) 2. mărginire, reducere, restrîngere, rezumare. (~ la strictul necesar.) 3. circumscriere, delimitare, restrîngere. (~ unei teme la . . .) LIMITÂT adj. 1. circumscris, delimitat, demarcat, mărginit. (Un teren ~ ; o suprafaţă ~.) 2. mărginit, redus, restrîns. (într-un cadru 3. circumscris, delimitat, finit, mărginit. (Valori ^.) 4, mic, redus. (Un clştig ~.) 5. mărginit, redus, restrîns. (Trebuinţe ~.) 6. măsurat. (Timpul lui e ~.) 7. mărginit, unilateral. (O interpretare ~.>) 8* (fig*) încuiât, îngust, mărginit, obtăz, opăc, redtis, (rar fig.> scurt. (O minte, o viziune ~.) limită! adj. v. MESCHIN. LIMITATIV adj. delimitativ, delimitator, restrictiv. (Element ~.) LIMITĂ s. 1. cap, capăt, colţ, extremă, extremitate, margine, (înv.) sconcănie. (La cealaltă ~ a ţării.) 2. limită teritorială -- fron- tieră, graniţă, hotar, (înv. şi pop.) mârgine, (înv.) conflnii (pl.), cordân, fruntârie, miezuină. a unui stat.) 3. extremitate, margine, (înv.) sorăc. (La ~ clmpiei.) 4. linie, margine. (S-a oprit la ~ satului.) 5. cuprins, (rar) perimâtru, (înv.) ocol. (în ~ cetăţii.) 6. graniţă, hotar, margine, (înv.) termen. (Se păstrează Intre ~ rezonabile.) 7. restricţie, (rar) mărginire. (Generalizează fără nici o ~.)8. (FIZIOL.) prag. de excitabilitate.) LIMITROF adj. 1. învecinat, mărginaş, vecin, (reg.) megiăş, mejdâş, (înv.) megieşesc, megieşit. (Pe teritoriul 2. lăturalnic, mărginaş, (reg.) mărginăs. (Un drum ~.) LIMNIMfiTRU s. (TEIIN.) miră hidrome-trică. limonie s. v. LĂMÎIE. limpede adj. v. LUCID. NETED. PLAT. LÎMPEDE adj., adv. 1. adj. clar, desluşit, distinct, evident, lămurit, precis, (înv.) apriât, chiar, (fig.) curăţ. (O imagine ~ ; o pronunţie ~.) 2. adv. bine, clar, desluşit, distinct, lămurit, (reg.) răzvedit. (A vedea ~.) 3. adj. albastru, clar, curat, pur, senin, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaş, (înv.) seninăt, seninâs, (fig.) spălăt. (Un cer ~.) 4. adj. luminos, senin. (O zi ~; zori ~.) 5. adj. clar, cristalin, curat, pur, transparent, (pop.) vioără, (Transilv.) tistaş, (înv.) chiar. (Apă ~ de izvor.) 6. adj. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifâst, (fig.) marcăt. (Semne ~ de boală.) 7. adv. evident, (reg. înv.) acurât. (Este ~ că ai dreptate.) 8. adj. clar, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curăţ. (O voce ~.) 9. adj. clar, desluşit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriât, (fig.) năted, transparent. (Un sens o afirmaţie ~.) 10. adv. clar, desluşit, explicit, expres, lămurit, răspicat, (rar) aiăvea, (înv.) apriât, chiar, (fig.) curăţ. (I-am spus ~.) LIMPEZEÂLĂ s. claritate, inteligibilitate, limpezime, (livr.) limpiditâte, (fig.) transparenţă. (~ celor spuse de cineva.) LIMPEZI vb. 1. (pop.) a se aşeza. (Mustul s-a ~.) 2. a (se) purifica. (Lichidul s-a ~.) 3. a se deschide, a se însenina. (Cerul s-a mai ~.) 4. a se însenina, a se lumina, (pop.) a se răzbuna, (Transilv.) a se tistăli. (Vremea s-a ~.) 5. a clăti, (reg.) a clătări, (prin sudul Tran-silv.) a stropoli. (A~ rufele.) G. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluşi, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) preciza, (înv.) a se) piiroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 7. a clarifica, a descifra, a , . Iuşi, a dezlega, a explica, a lămuri, a rezolva. a soluţiona. (A ~ enigma.) LIMPEZîGICNE s. limpezime. (~ unui lichid.) LIMPEZIME s. 1. claritate, curăţenie, puritate, transparentă. (~ apei de izvor.) 2. lim-peziciune. (^ unui lichid.) 3. claritate, desluşire. unei imagini.) 4. albastru, albăs- 479 LINIE trime, azur, claritate, senin, seninătate, (rar) limpezlş, (înv. şi reg.) seninât, (reg.) vineţie, (Mold. şi Bucov.) sineălă, (inv.) senineălă. (~ cerului.) 5. claritate, puritate. (~ glasului cuiva.) (î. claritate, inteligibilitate, limpe-zeală, (livr.) îimpiditâte, (fig.) transparenţă. celor spuse de cineva.) LI1VIPEZÎRE s. 1. purificare. (~ unui lichid.) 2. înseninare, luminare. (~ cerului.) 3. clă-tire, clătit, limpezit. (~ rufelor.) 4. clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, precizare, rezolvare,soluţie, soluţionare, (înv.) pliroforie, răspicăre, (fig.) châie, descilcire. (~ unei probleme complicate.) limpezfis s. v. ALBASTRU. ALBĂSTRIME. AZUR. CLARITATE. LIMPEZIME. SENIN. SENINĂTATE. LIMPEZIT s. clătire, clătit, limpezire. rufelor.) limpi vb. v. LIPĂI. limpid adj. v. ALBASTRU. CLAR. CURAT. LIMPEDE. PUR. SENIN. STRĂVEZIU. Îimpiditâte s. v. CLARITATE. INTELIGIBIL ITATE. LIMPEZEALĂ. LIMPEZIRE. lin adj. v. BLAJIN. BLÎND. BUN. DOMOL. NETED. PAŞNIC. PLAT. LIN adj., adv. 1. adj. domol, uşor, (înv.) uşure, (fig.) blînd, dulce, molâtic. (O pantă~.) 2. adj. domol, încet, lent, liniştit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers mişcări ~.) 3. adv. agale, alene, binişor, domol, încet, încetinel, încetişor, liniştit, uşurel, (pop. şi fam.) iavăş, (pop.) cătinel, rara, (reg.) merâu, (prin Transilv.) cîtingân. (Merge ~.) 4. adj. calm, liniştit, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninâs. ( Viaţă ~.) 5. adj. coborît, domol, încet, molcom, potolit, scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănâg. (Vorbeşte cu glasul .) 6. adj, blînd, calm, domol, liniştit, moderat, molcom, potolit, uşor. (Vlnt ; ploaie rsj m ) 7. adv. blînd, uşor, (înv. şi pop.) molcomiş. (Seara coboară ~.) LIN s. călcătoare, jgheab. (~ pentru struguri.) lin s. v. ACALMIE. CALM. LINIŞTE. PACE. TĂCERE. LINĂRIŢĂ s. ( BOT.; Linaria vulgaris) (reg.) inărică, jale, buruiană-de-in, floarea-jâlei, gura-mîţei, inişor-de-alior, in-sălbâtic. linârîfă s. v. PARPIAN. iineiim vb. v. BĂLĂCI, limlic s. v. CLITORIS, lineal s. v. LINIE. RIGLĂ, lingărcţ adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂŢIOS. POFTICIOS, lingâreţ s. v. LINGĂU. LINGUŞITOR, lingav adj. v. DIFICIL. MOFTUROS. NĂZUROS. LINGĂRÎ vb. (Ban.) a lifuri. LINGĂU s. linguşitor, (reg.) lingâreţ, (fig.) periuţă. (Mare ~ mai eşti!J LÎNGE vb. (fig.) a se pieptăna. ( Pisicile se ~.) linge vb. v. FLATA. LINGUŞI MĂGULI. Mnge-bHde s. v. PARAZIT. linge-tâlere s. v. PARAZIT. linge~tâlgere s. v. PARAZIT, liagoăre s. v. FEBRĂ TIFOIDĂ. TIFOS. LINGOU s. bară, (înv.) drug, şină. (Un ~ de aur.) lingura-Dom nulul s. v. LINGUREA. lingura-fruinoâselor s. v. CURCUBETEA. CURCUBETICĂ. LINGURITA-ZÎNEl/ Pl-PERUL-LUPULUI. POPILNic. REMF. li ngura-Maicii-Pre ceste s. v. LINGUREA. lingura-pieptului s. v. FURCA-PIEPTULUI. lingura-popii s. v. CURCUBEŢEA. CURCU-BEŢICĂ. MORMOLOC. PIPERUL-LUPULUI. POPILNIC. REMF. LINGURĂR s. rudar, (reg.) rudâş. lingură s. v. CANCIOG. CĂUŞ. CRÎSNIC. lingură de scos s. v. CAUC. CĂUŞ. POLONIC. SCAFĂ. LINGURE s. (BOT.; Cochlearia officinalis) (reg.) lingura-Domnul ui, lingura-Maicii-Preceste ling urcă s. v. FURCA-PIEPTULUI. Hngurîcă s. v. FURCA-PIEPTULUI. lingurîce s. v. MORMOLOC. LINGURIŢA-ZINEI s. (BOT;. Eomeslu ci-dus) (reg.) lingura frumoaselor, lingurila-zînei s. v. MORMOLOC, lingurdi s. v. POLONIC, iingurâş s. v. MORMOLOC. LINGUŞEALĂ s. flatare, linguşire, măgu-leaiă, măgulire, (înv. şi rug.) olastiseâlă, (Munt.) miglislre, (inv.) îmbunâre, îmbunâtură, lin-guşie, linguşi tură, măguli tură, (fig.) tămîlere. (rsj unui superior.) LINGUŞI vb. 1. a flata, a măguli, (înv. şi reg.) a şutili, (Munt.) a mîglisi, (fig.) a Unge, a peria, a pomăda, a tămîia. (îşi~ superiorii.) 2. (Munt. şi Olt.) a se milcoşi, (fig.) a se gudura, a se îmbuna. (Se ~ pe lingă el.) linguşie s. v. FLATARE. LINGUŞEALĂ. LINGUŞIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE. LINGUŞIRE s. flatare, linguşeală, măgu-lcală, măgulire, (inv. şi reg.) olastiseălă, (Munt.) miglisire, (înv.) îmbunâre, îmbunătură, linguşie, linguşitură, măgulitură, (fig.) tămîlere. (~ unui superior.) LINGUŞITOR s., adj. 1. s. lingău, (reg.) lingâreţ, (fig.) periuţă. (Mare ~ mai eşti!) 2. adj. servil. (Om ~.) 3. adj. măgulitor, (Munt.) mîglisitor, (inv.) îmbunătdr, măguli-ciâs. ( Vorbe ~.) ling uşi idră s. v. FLATARE. LINGUŞEALĂ. LINGUŞIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE. LINIĂ vb. (rar) a rigla. (A ~ o foaie de hlrtie.) Hniamdnt s. v. LINIE. LINIAT adj. (rar) riglât. (Caiet ~.) LÎN IE s. 1. (rar) liniamânt. (A tras clteva ~paralele.) 2. linie frlntâ = zigzag. 3. (TEHN.) riglă, (Transilv.) lineâl. 4. dungă, varga, (pop.) vfrstă, (reg.) şar, (prin Ban. şi Transilv.) şârgă, (Mold. şi Bucov.) vircă. (O ţesătură cu ~ii.) 5. dungă, (Transilv. şi Ban.) ştraif. (A tras, o ~ la prispa casei.) 6. liniuţă. (~ la un termometru.) 7. linie-ferată = cale-ferată, drum-de-fier, (pop.) şină, (Transilv., Bucov. şi Ban.) ştrec. (Se deplasează pe ~,) 8. trăsătură, (înv. LINIE 480 trăsură. (Din clteva ~ ii i-a făcut portretul.) 9. trăsătură, (înv.) trăsiiră, (fig.) tăietură. (O ~ elină a nasului.) 10. siluetă, talie. (Are o ~ zveltă.) 11. itinerar, traseu. (~ aeriană Bucureşti-Belgrad.) 12. cale, direcţie, sens. (Ce rKj va urma această dezvoltare?) 13. direcţie, orientare, sens. (~ urmată Intr-o acţiune.) 14. descendenţă, filiaţie, succesiune. (Urmaş In ~ bărbătească.) 15. limită, margine. (S-a oprit la ~ satului.) linie s. v. RÎND liniracnt s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT. LINIOÂRĂ s. 1. liniuţă. (A traso~.) 2. cratimă, liniuţă de unire, trăsură de unire. (~ esie un semn de punctuaţie.) LÎNIŞTE s., interj. 1. s. tăcere, (prin Transilv. şi Olt.) tâcă, (înv.) silenţiu. (în clasă era ~ deplină.) 2. interj, pst 1, st!, tăcere!, (pop.) ţist I, (arg.) mucles î 3. s. acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. şi reg.) pâos, (înv.) lin, liniştire, molconuTe. (Stare de ~ Ui natură.) 4. s. astim-păr, calm, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. şi pop.) tihneâlă, (înv. şi reg.) pâos, răzbun, (reg.) potdl, stâre, (înv.) aşezare, aşezămînt, odihneâlă, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-şi mai află ~.) 5. s. pace, tihnă, (înv.) isihie. (O viaţă plină de ~.) 6. s. pace, răgaz, tihnă. (N-are o clipă de~.) 7. s. comoditate, confort, tihnă. (~ vieţii lui a fost tulburată.) LINIŞTI vb. 1. a amuţi, a dispărea, a înceta, a muţi, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ in stradă.) 2. a (se) astîmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. şi reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) aşeza, (fig.) a (se) stinge. (Şi-a ~ setea.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) uşura, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. şi reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 4. a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) potoli, a (se) tempera. (Şi-a ~ fuga.) 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) potoli, (reg.) a (se) ţistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat şi abia a reuşit să-l ~.) 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpîni, a (se) tempera. (Te rog să te ~ !) 7. a (se) astîmpăra, a (se) cuminţi, a (se) domoli, a (se) potoli, (înv. şi reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înţelepţi. (Un copil care nu se mai ~,) 8. a domoli, a infrîna, a struni. (A ~ un cal.) 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza viatului s-a mai m J LINIŞTIRE s. 1. astîmp arare, calmare, domolire, potolire. (~ setei.)[ 2. alinare, calmare, domolire, potolire, temperare, uşurare, (rar) potoleâlă, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 3. calmare, domolire, îmblînzire, îmbunare, împăcare, potolire. (~ unei persoane enervate.) 4. domolire, înfrînare, strunire. (~ unui animal.) liniştire s. v. ACALMIE. CALM. LINIŞTE. PACE. TĂCERE. LINIŞTIT adj., adv. 1. adj. tăcut, (livr.) silenţids. (O stradă un interior ~.) 2. adj. cahn, tăcut. (Pe aleile ~.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oraş 4. adj. mut, tăcut. (Natura ~.) 5. adj. calm, domol, paşnic, potolit, stăpînit, temperat. (Un om ~.) 6. adj. domol, încet, lent, lin, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~ ; mişcări 7. adv. agale, alene, binişor, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, uşurel, (pop. şi fam.) iavâş, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) citingân. (Mergea ~.) 8. adj. astîm-parat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 9. adj. domolit, înfrînat, potolit, strunit. (Un animal ~.) 10. adj. calmat, domolit, îmblînzit, îmbunat, împăcat, potolit, (Om ~ după o enervare.) 11. adj. domolit, încetinit, potolit. (Fugă ~.) 12. adj. atenuat, calmat, diminuat, domolit, potolit, redus, (Durere ~.) 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 14. adj. blînd, calm, domol, lin, moderat, molcom, potolit, uşor. (Ploaie ~ ; vlnt ~.) 15. adj. calm, domol, molcom, netul-burat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (O viaţă ~.) 17. adj. comod, tihnit, uşor. (Duce un trai ~.) 18. adj. aşezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, paşnic, potolit, tihnit. (A avut o tinereţe ~.) 19. adj. uşurat. (Sint mai ~ acum clnd mi-am încheiat treaba.) LINIŞTITOR adj. 1. alinător, calmant, (rar) potolitâr, uşurătdr, (pop.) molcomitâr. (O substanţă medicamentoasă ~.) 2. odihnitor, (pop.) molcomitâr. (O atmosferă ~.) LINItJŢĂ s. 1. linioară! (A tras o ~.) 2. liniuţă de unire = cratimă, linioară, trăsură de unire. (~ esle un semn ortografic.) 3. linie. (~ a unui termometru.) lins adj. v. NETEZIT. LINSĂJ s. linşare. LINŞARE s. linşaj. LINTE s. (BOT.) 1. (Lens culinaris) (prin Mold.) mâzăre. 2. lintea-p ral ului (Lathijrus pratensis) = (reg.) bobuşâr, rnăzăriche. linte s. v. CISTIGERGOZĂ. CORNEE-LENTILĂ. STIGLĂ. TRICHINOZĂ. lintea-balţilor s. v. LINTIŢĂ, linte-hroşteăscă s. v. LINTIŢĂ, linte-de-baltă s. v. LINTIŢĂ, linte-neâgră s. v. ORĂSTICĂ. Hiite-sălhâtică s. v. LINTIŢĂ. LÎNTIŢĂ s. (BOT.; Lemna) (reg.) lintea-bălţilor, linte-broşteâscă, linte-de-bâltă, linte-sălbâtică. 481 literal LINT6U s.(CONSTR.) buiandrug. (**■> montat deasupra unei uşi.) linţi s. pl. v. GISTICERGI. LINŢOLIU s. giulgiu, (înv. şi pop.) pfnză, (înv. şi reg.) sovon, (reg.) păioâră, (prin Olt. şi Munt.) pînzuiâlă, (prin Ban. şi Transilv.) sălle, (înv.) ccarşâf, grobnic. (~ cu care se îngroapă mortul.) LINX s.(ZOOL.; Lijnx lynx) rîs. liotă s. v. BANDĂ. BULUC. CEATĂ. CÎRD. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. MULŢIME. PÎLC. STOL. lip s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. LIPAN s. (BOT.; Lappa) brusture, (reg.) captalân, luminare, lumînărfcă, (prin Ban.) iapuc. lipan s. v. CINSTEŢ. LIPARÎT s. (MIN.) riolit. LIPĂI vb. (reg.) a cepăi, a licăi, a limpi, a ţipai. (~ cînd merge.) LIPÂÎT s. (reg.) cepăit, tipăit. (~ al unei persoane care merge.) LIPEMlE s.(BIOL.) lipidcmic. LIPI vb. 1. a (se) încleia. (A ~ un obiect.) 2. a (se) prinde. (~ cu pap foile.) 3.(LINGV., BIOL., TERN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente care se ~.) 4. a murui, (înv. şi reg.) a spoi, (reg.) a lutui, a înălţări, a mînji, a murlui, a tencui. (A ~ pereţii unei case ţărăneşti.) 5. (pop.) a unge. (A ~ cuptorul.) 6.* (fig.) a se atinge. (Nu se ~ somnul de el.) lipi vb. v. ACIUA. ALIPI. ANEXA. ATAŞA. CUIBĂRI. DA. ÎNCORPORA. OPLOŞI. PRIPĂŞI. TRAGE. LIPÎCI s. 1. cocă, pap, (Mold. şi Transilv.) cir, (Transilv., Ban. şi Olt.) ciriş. (Cu ~ se lipesc unele obiecte de hlrtie.) 2. clei. (A prinde ceva cu ~.) lipici s. v. CUSCUTĂ. HOLERĂ. LIPITOARE. PĂPĂLUDĂ. SEX-APPEL. TORŢEL. TUR IŢĂ. lipicioasă s. v. TURIŢĂ. LIPICIOS adj. 1. cleios, vîscos. (Substanţă ~.) 2. cleios, năclăios» unsuros. (O materie ~.) lipicios adj. v. ATRĂGĂTOR. CONTAGIOS. INFECŢIOS. MOLIPSITOR. SEDUCĂTOR. LIPIDEMlE s.(BIOL.) lipemie. L1PÎE s. (turcism înv.) pedeâ. (A mincat o ~ întreagă.) LIPIRE s. I. încleiere, lipit, (rar) incleiălă. (~ unui obiect.) 2. prindere. (~ mai multor foi cu pap.) 3. (LINGV., BIOL., TERN.) a-glutinare, alipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ^ a două cuvinte.) 4. (pop.) ungere. cuptorului.) LIPlT adj. 1. încleiat. (Obiect ~.) 2. (LINGV., BIOL., TEIIN.) aglutinat, alipit, reunit, sudat, unit. (Cuvinte ^.) 3. rnuruit, (înv. şi reg.) spoit. (Perete ~.) LIPlT s. încleiere, lipire, (rar) încleiâlă. unui obiect.) LIPITOÂRE s. (ORNIT.; Caprimulgus eu-ropaeus) păpăludă, (rar) caprimdlg, (reg.) ciobănâş, lipici, spaimă, strigă, văcărâş, şiş-neăb, mulgătorul-căprclor, mulge-câpre, rirr dunea- de-noâp te. LIPITURĂ s. (reg .) muruiâlă. (~ la pereţii unei case ţărăneşti.) lipitură s. v. ZBURĂTOR. LIPOTIMÎE s.(MED.) inconştienţă, leşin, nesimţire, (rar) leşinătdră. LlPSĂ s., adj. 1, s. absenţă, (rar) lipsire. (~ lui a. fost remarcată.) 2. adj. absent. (Este ~ la apel, la şcoală.) 3. s. gol, lacună. (Completează ~ urile.) 4. s .(FIN.) rnanco. 5. s. (FIN.) deficit, minus. (Are în casă o ~ de clleva sule de lei.) 6. s. insuficienţă, sărăcie, (înv.) neajungere. (~ de legume pe piaţă.) 7. s. mizerie, nevoie, sărăcie, (livr.) indigenţă, penurie, privaţiune, (înv. şi pop.) calicenie, calicie, nea vere, (înv. şi reg.) niştotă, scumpete, ticăloşie, (reg.) sărăpânie, (înv.) mcscrătâte, mişelătâte, mişelle, neputinţa, nevoinţă, scădere, scuinpătăte. (O acută ~ blntuia pe atunci. ) 8. s. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, râ-cilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeâ, teăhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) pojios, (inv.) greşeală, licheă, nedesă-vîrşire, răutăte. (Are multe ~.) lipsă s. v. NECESITATE. NEVOIE. TREBUINŢĂ. LIPSI vb. 1. a absenta. (~ de la slujbă.) 2. (livr.) a frustra, a priva, (înv.) a slăbi, (fig.) a văduvi. (A ~ de un drept, de un bun.) 3, a se dispensa, a renunţa. (S-a ~ de serviciile lui.) lipsi vb. v. CODI. DEZERTA. DISPĂREA. EZITA. FUGI. PREGETA. ŞOVĂI. lipsire s. v. ABSENŢĂ. LIPSĂ. LÎRĂ s. l.(MU'Z.) (înv.) orgăn. (Ciută la~.) 2. (ASTRON.; art.) (rar) oierul (art.), (pop.) ciobanul-CLi-dile (art.). LIRĂ STERLINĂ s. (înv.) suveriân. LÎRIC adj. sentimental. (Vorbea pe un ton ~.) lisărcă s. v. CEUCĂ. STÂNCĂ. STĂNCUŢĂ. LlSTĂ s. 1. inventar, (inv.) catagrafie, sumăr. (O ~ de bunuri.) 2. tabel, (inv.) izvod. (O ~ a locatarilor.) 3. listă dc bucate = meniu, listă de mîncare; listă de mîncare — meniu, listă de bucate. listă s. v. FILĂ. FOAIE. LlŞIŢĂ s.(ORNIT.; Fulica atra) (reg.) hâdă, sărceâ, găină-de-âpă, (Transilv.) sârce. li şl | ă s. v. FURCULIŢĂ. GEMĂNARE. listai adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI. lfşlcav adj. v. BRUT. GROSOLAN. NECIOPLIT. NECIZELAT. NEFINISAT. NEPRELUCRAT. Iisteav adj., adv. v. CIUCIULETE. LEOARCĂ. mânie s. v. PROCESIUNE. LITĂRGĂ s. (CHIM.) miniu, oxid’de plumb. litcă s. v. BĂTĂTOR. LITERÂL adj., adv. 1. adj. textual, (fig.) servil. (O traducere ~.) 2. adv. exact, întocr LITERAR 482 mai, textual, ad litteram. (A reprodus ~ cele citite.) LITERAR adj. 1. artistic, beletristic. (Opere ştiinţifice şi opere~.) 2. scriitoricesc. (Breasla LITERARI ZA vb. a literaturiza. (A ~ un text.) LITERARIZARE s. literaturizare. (~ unui text.) LITERAT s. scriitor, (rar) condeier, (inv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.) literator s. v. LITERAT. SCRIITOR. LITERATURĂ s. 1. beletristică, litere (pl.), (înv.) scriitorie, (peior.) autorlfc. (Activează in domeniul 2. literatură populară — folclor. (Culegere de ~ din Oltenia.) literatură s. v. BIBLIOGRAFIE. LITERATURIZA vb. a literariza. (A ~ un text.) LITERATURIZARE s. literarizare.^ unui text.) LÎTERĂ s. 1. slovă, (pop. şi fam.) buche, (reg.)rîţă. (~ ele alfabetului.) 2. caracter. (Scrie cu ~e gotice.) 3. (TIPOGR.) literă mare = capitală, majusculă, verzală; literă mică = minusculă. 4. (la pl.) beletristică, literatură, (înv.) scriitorie, (perior.) autorlîc. (Activează In domeniul ~.) LITJÂZĂ s. (MED.) calcuîoză, piatră. (~ renală, biliară.) litie s. v. PROCESIUNE. LITIERĂ s. lectică, (rar) palanchln. LITIGIOS adj. controversat, discutabil. (0 problemă încă ~.) LITIGIU s. 1. controversă. (~a fost rezolvat de un arbitru.) 2. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie. disensiune, dispută, divergenţă, gîî-ceavă, învrăjbire, neînţelegere, vrajbă, zî-zanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfâdă, (pop. şi fam.) cîrcotă, dihdnie, rlcă, (pop.) hârţă, (înv. şi reg.) pricâz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poâncă, sfădălie, zoâlă, (Mold. şi Transilv.) poâră, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncişâre, judâţ, neaşezâre, neunire, pfră, pricinuire, pricire, prigoână, prigonire, zavistie, zurbâvă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ născut între două persoane.) LITORAL s. (GEOGR.) liman, mal, mar? gine, ţărm, (înv.) pristânişle, vad. (~ Mării Negre.) LITOSFfîRĂ s. (GEOL.) scoarţă. LÎTRĂ s. sfert, (Transilv.) fîrtâi. (O ~ de vin.) iîtrosl vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SALVA. SCĂPA. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA. LÎTRU s. kilogram. (Un ~ de lapte.) LITURGHÎE s. (BIS.) (în unele biserici creştine) mâsă, misă. LITURGHIE s. (BIS.) liturghiei*. LITURGHB&R s. (BIS.) liturghie. 1 iii de s. v. BIRNIC. CONTRIBUABIL. SUBIECT IMPOZABIL. liu-liu interj, v. NANI. liur s. v. POŞIRCĂ. liurea s. v. POŞIRCĂ. LIVĂDĂ s. pomet, (înv. şi reg.) sad, (reg.) ogrâdă, poinăret, pomărie, pomărişte, pomă-rit, (Maram., Transilv., Ban. şi nordul Mold.) rît. (O ~ de pruni.) LIVĂN s. (BOT.; Boswellia) (înv. şi reg.) tămîie. livăn s v. TĂMÎIE. LIVÎD adj. învineţit, verde, vinăt. (~ la faţă de mtnie.) LIVRĂ vb. a achiziţiona, a furniza, a procura, (înv.) a tesliinarisi, a teslimatisi. ( ~ cuiva o marfă.) LIVRĂRE s. furnizare, procurare, (înv.) tes-limarisire, teslirnatisire, (turcism înv.) tesllm, teslimât. (~ la timp a materiei prime.) LlVRĂ s. funt. (O ~ de grlu.) LIVRESC adj. cărturăresc, cult, savant. (Formaţie lexicală ~.) lizibil adj. v. CITEŢ. CLAR. DESLUŞIT, lîna-broăştei s. v. MĂTASEA-BROAŞTEI. LÎNĂ ARTIFICIALĂ s. (TEXT.) lanital. lînărică s. v. BUMBĂCARIŢĂ. linăriţă s. BUMBĂCARIŢĂ. FIRICICĂ. lînccd adj. v. BOLNAV. DULCEAG. FAD. INSIPID. NESĂNĂTOS. SEARBĂD. SUFERIND.^ LÎNCEZEĂLĂ s. lîncezire, moleşeală, mole-şire, toropeală, toropire, (franţuzism rar) tor-poâre, (Munt. şi Olt.) tîromeâlă. (Stare de LÎNCEZl vb. 1. (fig.) a vegeta. (~ toată ziua.) 2. a stagna, a trena. (Afacerile ~.) llncezi vb. v. BOLI. PIROTI. STAGNA. TÎNJI. ZĂCEA. lîncezime s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ, MALADIE. LÎNCEZÎRE s. lîncezeală, moleşeală, mole-şire, toropeală, toropire, (franţuzism rar) tor-poare, (Munt. şi Olt.) tîromeâlă. (Stare de ~.) LINGĂ prep. (reg.) drept, (înv.) prejur. (A venit ~ mine.) lîngejune s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. MALADIE. lingoare s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. MALADIE. loază s. v. DERBEDEU. LĂSTAR. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. MLADĂ. MLĂDIŢĂ. NETREBNIC. PUŞLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. SMICEA. VITĂ-DE-VIE. VLĂSTAR. lobldrâg s. v. CĂLŢUNAŞ. CONDURUL-DOAMNEL LOBODĂ s. (BOT.) 1. (Atriplex hortem sis) (reg.) ştir. 2. (Chenopodium album) (reg.) piciorul-caprei. lobodă s. v. SPANAC-PORCESC. SPANAC-SĂLBATIC. loboda-ălbă s. v. SPANAGUL-CIOBANILOR. LOC s. I. punct. (în diferite ~uri ale oraşului.) 2. aşezare, poziţie, (rar) situâre, situâ-ţie, (înv.) aşezămînt, pusăciune, pusătără* pusoâre, stat. (Prin ~ este o localitate pitorească.) 3. teren. (A cumpărat un ~ de casă.) 4, spaţiu, zonă. (Erau —uri pline cu iarbă.) 483 LOGOREE 5. meleag, regiune, tărîm, teritoriu, ţinut, zonă. (Se afla pe ~uri necunoscute.) 6. regiune, teren, ţinut, zonă. (Nu cunoaşte bine ~.) 7. parte, regiune, ţinut. (Vezi cum e şi prin alte ~uri.) 3. poziţie, situaţie. (Ocupă un ~ onorabil In societate.) 9. loc comun = a) banalitate, platitudine, prozaism, (livr.) truism, (fig.) prdză; b) (LIT.) clişeu, (fig.) şabldn, tipâr. Ioc s. V. DEPĂRTARE. DISTANŢĂ. PLACENTĂ. SPAŢIU. LOCAL s., adj. 1. s. sediu. (~ul primăriei.) 2. s. clădire. (O serbare In ~ şcolii.) 3. s. restaurant, (înv.) restaurâţie. (A mîncat Intr-un ~ de lux.) 4. adj. (înv.) locâlnic. (Populaţia LOCAL 1TÂTE s. aglomeraţie, aşezare, (înv.) politie. (O ~ urbană.) LOCALIZ vb. (LIT.) a adapta, a prelucra. (A ~ o piesă de teatru.) LOCALIZÂRE s. (LIT.) adaptare, prelucrare. (O ~ dramatică.) LOCALIZÂT adj. (LIT.) adaptat, prelucrat. ( Piesă /V 4 J locâlnic adj. v. LOCAL. LOCÂLNIC s. (înv.) palriât. (întreabă un ~ de pe stradă.) locandicr s. v. BIRTAS. HANGIU. OSPĂTAR. locântă s. v. BIRT. HAN. OSPĂTĂRIE. LOCÂŞ s. (TEIIN.) capră, cleşte, matcă, plăsele (pl.). (~ dulgherului.) locâş s. v. ADĂPOST. AŞEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINŢĂ. SĂLAŞ. LOCATÂR s. chiriaş, (prin Transilv.) şalău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ Intr-o casă de locuit.)^ LOCÂŢIE s. 1. închiriere, (înv. şi reg.) năi-meâlă. (~ unei camere, unei nave.) 2. (concr.) chirie, (înv. şi reg.) năiâm, năimeălă, simbrie, (Transilv.) tâpşă. (Plăteşte ~ pentru casă.) loemâ s. v. CHILIPIR. LOCOMOTIVĂ s. maşină, tren, (înv. şi pop.) car de f6c, (reg.) ţug, (înv.) trăsură cu âburi. cu vagoane. ) LOCOMOŢIE s. (FIZIOL.) deplasare. (Organe de ~.) LOCOTENENT s. (MIL.) 1. (înv.) porii-cic, portişnic. 2. locotenent-colonel = (rusism înv.) podpolcdvnic. locotenent domnâsc s. v. REGENT, locotenentă s. v. REGENŢĂ. LOCOTENENŢĂ DOMNEÂSCĂ s. (IST.) căimăcămie. locotfţă s. v. CLOCOTICI. CLOCOTIS. locşâr s. v. PLACENTĂ. LOCŢIITOR s. substitut, (înv.) supleânt, vechil. (~ al cuiva Intr-un post.) LOCUI vb. 1. a domicilia, a fi, a sta, a şedea, (pop.) a hălădui, a sălăşlui, (înv. şi reg.) a băciui, (reg.) a sălăşi, (înv.) a sălăşui. (Mama a ~ o vreme la Bacău.) 2. a popula. (Tribul ~ In nordul regiunii.) locui vb. v. COLONIZA. DĂINUI. DURA. EXISTA. FI. MENŢINE. PĂSTRA. PERPETUA. PERSISTA. RĂMÎNE. TRĂI. ŢINE. VIEŢUI. LOCUINŢĂ s. adăpost, aşezare, casă, cămin* domiciliu, sălaş, (reg.) sălăşnă, (Transilv.» Ban. şi Bucov.) cortâl, (înv.) locaş, mutâre, mutat, odăie, sat, sălăşluinţă, sălăşluire, şedăre» şezămînt, şeztit, (fig.) bîrldg, cuib, culctiş. (Unde îşi are el ~?) LOCUIRE s. domiciliere, şedere. (~ lui acolo n-a durai mult.) LOCUIT adj. populat, (înv.) poporăt, po-pords, populds, (Un teritoriu ~.) LOCUITOR s. 1. (înv.) sălăşluitor, (fig.) sdflet. (Un oraş cu un milion de ~.) 2. (la pl.) populaţie, (înv. şi reg.) poporime, (înv.) poporâ-ţie, pdblic. (~ii unui teritoriu.) locăţ s. v. PLACENTĂ, locvăce s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUN GĂ. VORBĂREŢ. locvacitâte s. v. FLECĂREALĂ.FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂ-IRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂI-FĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. Iod s. v. OBLON. LODBĂ s. (reg.) tâblă. (~ despicată dintr-un stejar.) log acel s. v. STICLELE. _ LOGIC adj., adv. 1. adj. raţional. (Judecată ~.) 2. adj., adv. coerent, (fig.) legăt. (Bine şi ~ vorbeşte; vorbire ~.) 3. adj. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntât. (Un motiv ~ LOGICĂ s. 1. logică matematică = logistică logică simbolică ; logică simbolică = logistică logică matematică. 2. coerenţă, noimă, sms şir. (Vorbeşte fără 3. justificare, motivare, noimă, raţiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.) LOGISTICĂ s. (MAT.) logică matematică logică simbolică. logoclţă s. v. STICLETE. LOGODI vb. (reg.) a (se) tocmi, (Transilv. a (se) credinţi, a (se) încredinţa, (înv.) a (se) arăvonisi, a (se) fidanţa, a (se) jurui. (Tinerii s-au ~.) logodlnţă s. v. LOGODNĂ. LOGODÎT adj. (reg.) încredinţât. (Tineri ~ ■) logoditor s. v. PEŢITOR. LOGODNĂ s. (reg.) cialz, tâcmă, tocmeală, (Transilv. şi Bucov.) credinţă, încredinţâre, (înv.) arăvdn, aşezămînt, logodlnţă, sponsalle. (~ unor tineri.) LOGODNIC s. (înv.) fidanţât, voinea. (Fata are un ~.) LOGOFĂT s. 1. (IST.) diac, grămătic, pisar, scrib, scriitor, uri car. (~ In cancelariile domneşti din ţările române.) 2. vătaf, (înv.) epistât, isprăvnic. (~ de moşie.) logofăt s. v. ADMINISTRATOR. VECHIL. !6gor s. v. DROJDIE. logoree s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUŢIE* LOGOS 484 PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPORO-VĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂI FĂ SUIRE. TĂ1FĂS UIT. TR ĂN CĂ- NEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. logos s. v. ALOCUŢIUNE. CUVlNT. CU-V IN TARE. DISCURS. logos adj. v. LILIPUT. LILIPUTAN. pitic! loial adj. v. CINSTIT. CREDINCIOS. DEVOTAT. FIDEL. NEPREFĂCUT. NESTRĂMUTAT. S IN CE R. STA TORN IC. loialitate s. v. CINSTE. SINCERITATE. LOITRĂ s. (TEIIN.) (reg.) carîmb, cor-lâtă, (Mold. şi Bucov.) drăbină. (~ la car.) loitret s. v. CARÎMB. LOJĂ s. (înv.) pale. (~ la lealrn.) lojnila s. v. LEASĂ. LOKAYÂTA s. (FILOZ.) carvaka. 16lota s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. I1UTET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. Io lot î vb. v. LĂRMUI. LOMBĂRD s. (FIX.) casă dc amanet. LOPATĂ s. 1. ramă, vislă, (reg.) băbâică, opăcă, opâcină, (Bucov., Transilv. şi Ban.) şuHă. (Ambarcaţie cu ~eţi.) 2. (reg.) vîslă. (~ cu care se bagă plinea In cuptor.) LOPĂTĂ vb. a vîsli, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (~ pe lac.) LOPĂTĂR s. 1. barcagiu, luntraş, vîslaş, (rar) vislitor, (înv.) vislăriu. (~ la Dunăre.) 2. (ORNIT.; Platalea Icucoroclia) (rar) cosăr. LOPATÂRE s. vislire, vîslit. lopăliţă s. v. OMOPLAT. SCAPULĂ. SPATĂ. LOPĂŢEĂ s. (TEIIN.) bată, băteală, braţ, brăţară, fălcea. fofează, mănuşă, mină, spetează. (~ la războiul de ţesut.) Iopătica umărului s. v. OMOPLAT. SCAPULĂ. SPATĂ. LOPĂŢÎCĂ s. 1. (TEIIN.) (pop.) sctndu-rlţă, (Transilv.) scîndureâ, scîndurlce. (~ la războiul de ţesut.) 2. (TEIIN.) pop, spetează, stinghie. (La clrceie se află o ~.) 3. (MED.) atelă. (~ pusă la o mină fracturată.) lopăţică s. v. BULFEU. COCÎRLĂ. COR-DAR. * CRUCE. ÎNTINZĂTOR. SCHIMBĂTOARE. SPETEAZĂ. STINGHIE. STRUNĂ. LORD s. mii ord. (Un ~ englez.) lorică s. v. CUIRASĂ. PLATOŞĂ. LORNIliTĂ s. lornion. (~ pentru spectacole. ) LORNION s. lornietă. (~ pentru teatru.) lornion s. v. MONOCLU, lostopână s. v. BUŞTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT. LOSTRIŢĂ s. (IHT.; Hucho hucho) (prin Ban.) puică, (Olt.) şaldâie. losttin s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. LOT s. parcelă, (înv. şi reg.) raclă, (reg.) parceâ, (prin Ban.) tal. (Teren împărţit in ~ uri.) loterie s. v. HAZARD. ÎNTÎMPL A RE. LOTIZĂRE s. parcelare. (~ terenului.) LOTRtT s. (MIN.) pumpeiit. lotru s. v. BANDIT. HOŢ. PUNGAŞ. TÎL-HAR. LOTUS s. (BOT.; Nijmphacct lotus) (reg.) nufăr. loveai» s. v. COINCIDENŢĂ. IZBITURĂ. LOVITURĂ. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. iovele s. pl. v. BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA. LOVI vb. 1. a da, a izbi, a trage, (pop.) a păli. (A ~ cu toporul in lemn.) 2. a izbi, (înv. şi reg.) a răzbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. a atinge, a bate, (pop. şi fam.) a muştrului, (reg.) a meci, a murseca, a toroipăni, (fam.) a chelfăni, a ciomăgi, (fig. şi adesea glumeţ sau ir.) a agliesmui, a altoi, a bărbieri, a freca, a imblăti, a mîngiia, a minji, a netezi, a peria, a pieptăna, a scărmăna, a scărpina, a tîrnosi, a tirnui, (arg.) a cafti, a mardi. (L-a~ bine.) 4. a izbi, a plesni, a pocni. (Acum te ~ l) 5. a izbi, trinti. (~ cu pumnul în masă.) (>. (înv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a şupi. (~ in uşă cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toţi pereţii.) 9. a se ciocni, a se izbi, a se tampona, (rar) a se întreciocni. (S-au ~ două tramvaie. ) 10. a se izbi, (înv. şi reg.) a se clăti. (Apa se ~ de ştirici.) 11. a ajunge, a atinge. & izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a. picni, (reg.) a tilni, (Transilv.) a tălăli. (Glonţul a ~ iepurele.) 12. (MIL.) a ataca, a izbi, (înv.) a tăia. (A ~ flancurile armatei inamice.) 13. a arunca, a azvîrli, a izbi, a zvirli. (Calul nărăvaş ~ cu copitele.) 14. a se bate, ase strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~ .) Iovi vb. v. ADUCE. AJUNGE. APROPIA. ARMONIZA. ASEMĂNA. ASEMUI. ASORTA. BIRUL COMBINA. COMPARA. CONCORDA. CONVENI. COPLEŞI. CORESPUNDE. COVÎRŞI. CUPRINDE. DĂUNA.. ÎNFRÎNGE. ÎNŢELEGE. ÎNVINGE. ÎNVOI. MERGE. PODIDI. POTRIVI. PREJUDICIA. PRINDE. RĂZBI. SEMĂNA, TORO- PI. VĂTĂMA. LOVIRE s. 1. ciocnire, izbire, tamponare, (îivr.) coliziune, impăct, (rar) întreciocmre. (~ a două tramvaie.) 2. atingere, ochire, ochit. (~ tintei.) LOVÎT adj. 1. bătut, (fig.) tîrnult. (Copil rău 'v.j 2. rănit, (livr.) lezât, (pop.) vătămât, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. şi Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om uşor ~ la mină.) 3. ciocnit, izbit, tamponat. (Vehicule ~.) 4. bătut, strivit, zdrobit, (reg.) merit. (Fructe ~ J LOVITtJRĂ s. 1. izbitură, (pop.) pălitură, (reg.) ştos, (înv.) loveâlă. (O ~ puternică primită de cineva.) 2. izbitură, plesnitură. (Simte o ~ pe obraz.) 3. izbitură, trîntitură. (O ~ de uşă.) 4. aruncătură, azvîrli tură, izbitură, zvîrlitură. (~ calului nărăvaş.) 5. 485 LUCITOR (SPORT) lovitură da colţ-- corner. 0. rană, (inv.) vălămătură. (Are o ~ uşoarei la mină.) Uri Ci s. v. IOV. SALCIE. ZĂLOG. lozi vb. v. AIURA. DELIRA. LOZIE s. (BOT.) 1. (Salix fragilis) mlajă, •răchită, (reg.) plesnitoărc, săică, sălcie, săldcă, sălcioără. 2. (Salix viminalis) mlajă, răchită, ■răchiţică, salcie, (reg.) slrăvăţ. 3. (Salix pur-purea) mlajă, răchită roşie, (reg.) răchiţică, sălcie. loz ie s. v. SALCIE. SALCIE PLETOASA. LOZINCĂ s. deviză. (~ lor este: ,,Prin muncă spre mai bine!”) LUA vb. J. a apuca, a Inhăţa, a înşfăca, a prinde, (pop. şi fam.) căpui, (pop.) a incăibăra, (prin Transilv.) a agimba, (Mold. şi Transilv.) a găbji, a g'ăbui, (grecism înv.) a proftaxi, (fam. fig.) a căptuşi, a umfla. (A ~ in mină o bilă.) 2. a apuca, a prinde, (inv. şi reg.) a sprijini, (prin Transilv.) a agimba. (~ copilul Ir braţe.) 3. a răpi. (Gangsterii au ~ l-o in parc.) 4. a aşeza, a pune. (L-a ~ pe genunchi.) 5. a scoate. (îşi ~ pălăria de pe cap.) 6. a-şi •Îmbrăca, a-şi pune. (Şi-a ~ haina şi a plecat.) 7. a achiziţiona, a cumpăra, a procura, a tirgui, (înv. şi pop.) a neguţa, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. (A ~ o marfă.) <>. a se (Împrumuta, a se îndatora, (inv.) a se apru-rriuta. (A ~ o sumă mică de la ...) 9. a căpăta, a contracta, a face, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 10. (JUR.) a confisca, a sechestra, (rog.) a zeberi. (I-a ~ averea.) 11. a fura, a sustrage, (rar) a hoţi, (reg.) a şuchea, a şuchiri, (prin Transilv.) a ciu.şdi, (prin Bucov.) a hărştii, (Mold.) a paşii, (Transilv.) a pili, (inv. şi fam.) a sfeterisi, (inv., in Transilv.) a şpilui, (fam.) a ciordi, a subtiliza, a şparli, a şterge, a şterpeli, (arg.) a mangli, a panghi, a şucări, a şuti. (A ~ un stilou.) 12. a cuceri, a ocupa, (înv.) a cuprinde, a dobîndi, a prinde, a stăpîni. (După lupte crîncene au ~ cetatea.) 13. a încasa, a primi. (Ţi-ai ~ retribuţia?) 14. a extrage, a scoate. (A ~ un pasaj din . . . ) 15. a îndepărta, a înlătura, a ridica. (A ~ colţul vălului.) 16. a (o) apuca, a se îndrepta, a merge, a se orienta, a păşi, a pleca, a porni, (rar) a se îndruma, (pop.)a purcede, a se purta, (înv. şi reg.) a năzui, (Transilv.) a arădui. (A o ~ spre casă.) 17. a (o) coti, a merge. (O ~ la sllnga.j 115. a merge, a se ţine, a veni. (Se dă jos şi se ~ după car.) 19. a duce, a transporta. (Maşina ne-a ~ pină la ... ) 20. a angaja, a băga, a încadra, a numi, a primi, (inv. şi pop.) a năimi. (îl ~ Intr-un serviciu.) 21. a primi. (L-a ~ în gazdă.) 22. a obţine. (Şi-a ~ licenţa ■în drept.) 23. a (se) servi. (Mai ~ o porţie!) 24. a trata. (L-a ~ cu binele.) lua vb. v. CĂSĂTORI. CUPRINDE. LEGA. PARALIZA. RETEZA. TĂIA. UNI. LUÂRE s. 1. apucare, prindere, prins. (~ obiectului cu mina.) 2. înhăţare, înşfăcare, prindere, (fam. fig.) umflăre. (~ cuiva de glt.) 3. achiziţionare, cumpărare, cumpărat, procurare, tîrguire, (înv.) scumpărătoăre. (~ celor necesare de la magazin.) 4. (JUR.) confiscare, sechestrare. (~ averii cuiva.) 5. cucerire, ocupare, ocupaţie, (franţuzisin înv.) conchetâ, Griviţei.) 6. încasare, primire. (După ^ retribuţiei.) 7. obţinere. (După ~ licenţei.) 8. luare-aminte = atenţie, curiozitate, interes, (jnv.) perierghie, privire, (l-a stirnit ~.) luare s. v. CĂSĂTORIE. UNIRE, lubă s. v. DOVLEAC. PEPENE, îubeniţă s. v. PEPENE. LUBIT s. (BOT.; Camelina saliva) (reg.) gălbenuş, oul-Inului. lubric adj. v. IMPUDIC. LASCIV. OBSCEN, SENZUAL. VOLUPTOS. lubrieilăte s. v. LASCIVITATE. LUBRIFI vb. (TEHN.) a gresa, a unge. (A ~ piesele unei maşini.) LUBRIFIERE s. (TEIIN.) gresaj, gre-sare, ungere. (~ pieselor unei maşini.) LUCEAFĂR s. (ASTRON.) 1. (art.) Venus, (pop.) steaua ciobanului. 2. luceafărul de dimineaţă = (pop.) steaua dimineţii, steaua zo-riior ; luceafărul de seară = (pop.) steaua cio-bănului ; luceafărul de ziuă = Sirius, luceafărul din zori, (pop.) rări ţa (art.), zorllă, o-cliiul-dulăului ; luceafărul din zori = Sirius, luceafărul de ziuă, (pop.) rări ţa (art.), zorllă, ochiul-dulăului. luceafărul-porcese s. v. ALDEBARAN. lucea nărui-porcului s. v. ALDEBARAN. lucerna s. v. CULBECEASĂ. LUCI vb. 1. a străluci. (Un metal care ~.) 2. a bate, a lumina, a străluci. (Luna ~ in fereastră.) 3. a clipi, a licări, a scăpăra, a seîn-teia, a sclipi, a străfulgera. (Luminiţe ~ in noapte.) 4. a licări, a scăpăra, a seînteia, a sclipi, a sticli, a străluci. (Ochii ii ~.) 5. a scânteia, a sclipi, a sticli, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.) LUCID adj. 1. conştient, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.) 2. (fig.) limpede. (Minte LUCIFER s. satana (art.), scaraoţchi, tartor, (pop.) sarsailă, vătăfu (art.), mamonul dracilor, micliiduţă cel bătrin, (reg.) sarsaor. (~ e căpetenia dracilor.) luciolă s. v. LICURICI. LUCIOS adj. 1. lucitor, seînteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. şl reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 2. lucitor, seînteietor, sclipitor, (rar) luciu, (înv.) scli-vislt, (Un material ~.) 3. luciu, lustruit. (O suprafaţă LUCIRE s. 1. licăr, licărire, licărit, scăpărare, scăpărat, seînteie, seînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licărlş, scli-pitură, zâre, (pop. şi fam.) scllpet, (înv.) scă-părătură. (O ~ de lumină.) 2. seînteiere, sclipire, sticlire, strălucire, (rar) străluciu, strălu-minâre, (înv.) lucoâre, strălucoâre. (~ diamantului.) 3. licărire, scăpărare, seînteiere, sclipire, sticlire, strălucire. (O ciudată ~ a ochilor.) LUCITOR adi. 1. licăritor, seînteietor, sclipitor, (astăzi rar) sclipind, (pop. şi fam.) scii-picids, (înv.) seînteind, seînteids. (Lumină ~.) 2. lucios, seînteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor, (rar) liiciu, (înv. şi reg.) strălucios. (Un LUCIU 486 diamant ~.) 3. lucios, scînteietor, sclipitor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material ~.) LtJGIU adj. lucios, lustruit. (0 suprafaţă ~.) lăciu adj. v. LUCIOS. LUCITOR. SCÎNTEIETOR. SCLIPITOR. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR. LCCIU s. lustru, strălucire, (înv.) perdaf. (~ unei suprafeţe.) Itieiu s. v. PIN. lucoâre s. v. LUCIRE. LUMINĂ. SCÎN-TEIERE. SCLIPIRE. STICLIRE. STRĂLUCIRE. LUCRĂ vb. 1. a munci, (pop. şi fam.) a meşteri. (A ^ la o instalaţie.) 2. a activa, a munci. (~ Ir cercetare.) 3. a funcţiona, a servi, a sluji, (înv.) a posluşi. (~ de 20 de ani ca laborantă.) 4. a prelucra. (~ fierul.) 5. a cultiva. (~ pămîntul.) 6. a funcţiona. (Uzina ~ la întreaga capacitate.) lucră vb. v. ACŢIONA. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI. LUCRÂRE s. I. cultivare, cultură, lucrat. (~ pămlntului.) 2. carte, operă, scriere, tipăritură, tom, volum, (livr.) op. (O ~ groasă.) 3. creaţie, operă, producţie, (înv.) prodăcere, prodtict. (O ~ de mare valoare.) 4. operă, scriere, text, (livr.) op, (înv. şi pop.) scriptură, (înv.) scriitură, scrisoare, uvrâj. (A prezentat ~ la tipografie.) 5. lucrare dramatică = piesă, operă dramatică, scriere dramatică. 6. studiu. (O mică ~ de chimie fizică.) 7. operă. (O ~ statuară.) lucrăre s. v. LUCRU. MUNCĂ. TREABĂ. LUCRAT adj. cultivat, muncit. ( Pămlnt ~.) LUGRÂT s. cultivare, cultură, lucrare. (~ pămlntului.) lucrativ adj. v. AVANTAJOS. BĂNOS. BUN. PRODUCTIV. PROFITABIL. RENTABIL. lucrătoăre s. v. ATELIER. LUCRĂTOR adj. (înv.) prost. (Zile ~ şi zile de sărbătoare.) lucrătdr adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PRODUC- TIV. RODITOR. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS. LUCRĂTOR s. muncitor, (înv.) uvriăr. (~ Intr-o uzină.) LUCRĂTURĂ s. execuţie. (O ~ artistică.) lnerfitfiră s. v. COMPLOT. CONJURAŢIE. CONSPIRAŢIE. INTRIGĂ. MAŞ1NATIi . UNELTIRE. LUCRU s. 1. obiect, (înv.) matărie, nm-uTă. (Fiinţe şi ~uri.) 2. muncă, treabă, (r aj iucrâ-re, (reg.) meşteştig, (înv.) deăb\ laboâre. (A făcut un ~ de calitate; s-a apucat de ~.) 3., activitate, îndeletnicire, muncă, ocupaţie, preocupare, treabă, (livr.) travâliu, (înv.) ocupâre, preocupâţie. (îşi vede de ~ lui.) 4, faptă. (A comis un~ nedemn.) 5. chestiune, problema, subiect, temă, (înv. şi reg.) prochimen, (înv.) materie. (Mulţimea ™ urilor discutate; să trecem la ~ care ne interesează.) 8. chestiune, poveste, pricină, problemă, socoteală, treabă, (înv.) madeâ, (rusism înv.) Predmet. (S-a lămurit ~ acela?) 7. chestiune, fapt, întîmplare. (A survenit un ~ neaşteptat.) 8. (FIZ.) lucru mecanic = (ieşit din uz) travaliu, lud adj. v. CREDUL. NAIV. lud adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. 'NEROD NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID TONT. TONTĂLĂU. ludăie s. v. DOVLEAC. L(JD LAN s., adj. (GjEOL.) vemelian. LUES s. (MED.) sifilis, (rar) veroiă. (pop.) pădureţ, pierit, (înv. şi reg.) sfranţ, sfrenţle, (reg.) frdnţie, mîncătără, sfinţie, (prin Munt.) gubăvie, (Transiiv.) şui, (înv.) frenţuş, mala-frânţă, sifilitic. LUETĂ s. (ANAT.) omuşor, uvulă, (reg.) gtişter, împărătuş, limburuş, mosdr, ouşdr. LUETIC adj., s. (MED.) sifilitic, (reg.) frenţit, gînceluit, (înv.) înfrînt, malafranţât, sfrenţds. lugăd s. v. BOTROŞ. lugeru-broâştii s. v. MĂCRIŞ. LUGOJĂNA s. art. abrudeana (art.), abru-deanca (art.), ardeleana (art.), ardeleneasca (art.), ciobănaşul (art.), haţegana (art.), sorne-şana (art.). (~ este un dans popular cu ritm moderat.) LUGUBRU adj. funebru, jalnic, macabru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.) LUI pron., adj. său. (Vorba ~.) lăieă s. v. LEAGĂN. LtJJER s. (BOT.) tulpină. (~ de stlnjenei.) lujer s. v. COCEAN, lujerîcă s. v. SUNĂTOARE. Idilă s. v. LULEA. PIPĂ. LULEA s. pipă, (reg.) pipdc, (Ban.) luiă, (Mold.) pîcă. (Trage din ~.) LUME s. 1. cosmos, macrocosm, univers. (Fenomenele fizice din ~.) 2. glob, pămînt, (rar) mapamdnd. (A făcut înconjurul ~.) 3. făptură, fire, natură, univers. (Clntecul lui se răsptrdea peste întreaga ~.) 4. oameni (pl.). (Era multă ~ acolo.) 5. omenire, umanitate, (înv. şi reg.) omenfme. (întreaga ~.) 6. (fio.) suflâre. (Toată ~ dormea.) 7. societate. (lese prima oară în ~.) ltime s. v. LUMINĂ. NEAM. POPOR. POPULAŢIE. SEMINŢIE. STRĂLUCIRE, lumea deliilor s. v. PUPILĂ. LUMfîSC adj. laic, mirean, mirenesc, pă-mîntean, profan, (rar) seculăr, (înv. şi pop.) pămîntdsc, (înv.) politicdsc, temporâl. (Treburi bisericeşti şi treburi ~.) lumesc adj. v. VENERIC, lumeţ adj. v. CHEFLIU. PETRECĂREŢ. LUMINĂ vb. 1. a arde. (Lampa plnă ttrziu în camera lui.) 2. a seînteia, a sclipi, a străluci. (Candelabre. ~ In salon.) 3. a străluci, (reg.) a raza. a zări. (Soarele ~.) 4. a bate. a luci, a străluci. (Lima ~ peste ramuri.) 5. a se însenina, a se limpezi, (pop.) a se răzbuna, (Transiiv.) a se tistali. (Afară s-a mai ~ m) 8.* (fig.) a se însenina. (S-a ~ clnd m-a văzut.) lumină vb. v. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUŞI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA. LUNGIRE LUMINÂNŢĂ s. (FJZ.) stră’ucire.' hiiBkm 6cliiului s. v. PUPII -Ă. LUMINÂRE s. 1. luminat. (~ unui coif întunecat.) 2. înseninare, limpezire. (~ cerului.) LUMINĂT adj. (înv. şi reg.) vederos. (Spaţiu LUMINAT s. luminare. (~ unei camere.) lumlnâţfc s. v. ILUMINAŢIE. LUMÎNA s. 1. strălucire, (rar) străluminâre, (înv. şi i;°p.) vedăre, (înv. şi reg.) ltime, (reg.) zâre, (înv.) lucoâre. (~ soarelui.) 2. lumină electrică — electricitate, energie electrică. (S-a întrerupt ~.) lumină s. v. LUM ÎN A RE. WATT. lumlnă-de-păddre s. v. LICURICI. LUMINÎŞ s. poiană, (pop.) colnic, zărişte, (prin Transilv.) pripbr, (fig.) ochi. (Un ~ ele pădure.) LUMINÎŢĂ s. (BOT.; Oenotkera biennis) (reg.) iarba-asfnului. LUMÎNOĂSĂ s. (BOT.; Clematis reda) (reg.) nănrâsnică. luminoâsă s. v. CLOCOŢEL. CURPEN. LUMINOFOR s. (FIZ.) fosfor. (Orice substanţa fosforescentă se numeşte ~.) LUMINOS adj. 1, strălucitor, (rar) străluminat. (Un soare ^.)2. scinteietor, strălucitor, (înv. şi reg.) vederds, (reg.) stelos. ( Un astru ~ .) 3. limpede, senin. (O zi ~ ; zori ~.) 4. radios, strălucitor. (O dimineaţă ~.) 5. fosforescent, fosforic. (0 substanţă ~.) LUMINOZITATE s. strălucire. (~ soarelui.) LUM ÎN ARE s. 1. (pop.) lumină, (reg.) ved&re. (O ™ aprinsă.) 2. (BOT.; Verbascum phlom.oid.es) luminări că, (reg.) corovâtic, pur, coada-bouf ui, coada-lupului, coada-mi Olului, coada-vă cii. Stîrsikiărp s. v. BRUSTURE. LIPAN. PRĂJINĂ. LUMÎNĂRĂR s. (înv.) :nungiu. (-* face sau .vinde luminări.) LUMÎNĂRĂRÎE s. lumînărie. LUMiNĂRÎCĂ s. (BOT.) 1. (Verbascum phlomoides) luminare, (reg.) corovâtic, pur, co a da- boului, co a da -1 upul ui, co a da - mi 61ului, coada-vâcii. 2. (Verbascum thapsus) (reg.) curo vă tic, pur, coada-lupului, coada-vacii. Uimtnăricc-pâmiriului (Gentiana aselepia-d.e.a) (reg.) beşicufă» Intură, tăietură, iumî-nărieă-aibăstra. lumLîăiică s. v. BRUSTURE. LIPAN. kxmSnăTieairă s. v. LUMÎNĂRICA-PĂMÎNTULU'L LUMaNĂRIe s. lumtnărărie. LUNAR adj. L (iivr.) selenar, (rar) seldnic, rSmii. (Praf ~.) 2, (livr.) mensuăl, (înv.) menstruâl. (Periodic cu apariţie ~.) lya&ie adj,., s. v. NOCTAMBUL. SOMNAMBUL. luitatlei* s. v.. NOGTAMBULISM. SOMNAMBUL ISM. U NAŢIE s. (AS TRON.) lună sinodică. '*. UN A. ' s. ( AS TRON.) 1. (înv.) mâsiţă. canie.) 2. lună sinodică — lunaţie. K-îV.'.-ă ?... v CICLU MENSTRUAŢIE. PE-Einc LtJNCA s. 1. (prin Bucov. şi Mold.) prelăcă, (Maram., Transilv., Ban. şi nordul Mold.) rît. (~ unui du.) 2. zăvoi. (~ de sălcii.) lunca curăţă s. v. SPOLOCANIE. LUNECA vb. a aluneca, a se da. (~ pe gheaţă.) lunecă vb. v. ADEMENI. AMĂGI. GREŞI. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. MINTI. MOMI. PĂCĂLI. PĂCĂTUI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. LUNECARE s. alunecare. (~ pe gheaţă.) LUNECOS adj. alunecos, (prin Transilv.) bălos. (Teren ~.) LUNECuŞ s. alunecuş, gheţuş, (reg.) răpă-guş, (Bon.) râpăg. LUNETĂ ASTRONOMICĂ s. (rar) refractar. LUNG adj., adv. 2. adj. înalt, mare. (Un om ~.) 2. adj. mare. (Şi-a lăscil părul ~.) 3. adj. întins, prelung. (Un şir ~ de oameni.) 4. adj. alungit, Jungăreţ, lunguieţ, prelung, prelungit, (livr.) oblong. (Un fruct ~.) 5. adj. îndelung, îndelungat, prelung, prelungit, (înv.) prelungitor. (Tăcere ~.) 6. adv. îndelung, mult. (S-a uitai ~ la el.) 7. adj. îndelung, îndelungat. (Viaţă ~.) LUNGĂN s. găligan, vlăjgan, (pop. şi fam.) măgădân, măgădău, zdragon, (pop.) zăplân, (prin Bucov.) bangău, (Mold. şi Bucov.) cobli-zăn, zăblău, (prin Olt.) jarcalete, (prinMunt.) schirlopăn. (E un ~ cit toate zilele.) LUNGĂRfiŢ adj. 1. lunguieţ, (pop.) sulă-tic. (Un obiect ~.) 2. alungit, lung, lunguieţ, prelung, prelungit, (livr.) oblbng. (Un fruct ~/) LUNGI vb. L a (se) alungi, a (se) întinde, a (se) prelungi. (Ceva care se ~ In afară.) 2. a se întinde, a se prelungi, a ţine. (Şirul se ~ plnâ departe.) 3. a (se) continua, a (se) întinde, a (se) prelungi. (Drumul se ~ pină In pădure.) 4. a se culca, a se întinde, a se trînti, (înv.) a se tinde. (S-a ~ puţin după amiază.) 5. a se întinde, a se tolăni, (reg.) a răcăşi, (prin Munt. şi OK.) arăbimi, (Mold.) a se tologi. (Ce le-ai ™ aşa?) 6. a (se) aşeza, a (se) aşterne, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) pune. (S-a ~ din nou la pâmlnt.) 7. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a întinde, a prăbuşi, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (inv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poîigni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămint. ) 0. a dilua, a îndoi, a subţia. (A~ laptele cu apă.) 3. a (se) mări, a (se) prelungi. (Ziua s-a ™.) 10. a continua, a (se) întinde, a (se) prelungi, a ţine. (Petrecerea s-a ^ piuă a doua zi.) 11. a amina, a tărăgăna, a tergiversa, (livr.) a temporiza. (A ~ intenţionat momentul relntlinirii.) 12. a întîrzia, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluţionarea problemei.) 13, a (se) tărăgăna, a trena. (Acţiunea-, romanului se ~.) LUNGIME s. i. mărime. (~ unui pod.) 2. distantă, întindere. (Pe o ~ de 2 km.) 3. durată. întindere, mărime. unei zile.) LUNGÎRE s. 1. întindere, prelungire. (™ şirului plnă aeparte.) 2. culcare, culcat, întindere, trîntire. cuiva după amiază.) 3 LUNGIT 48 & culcare, dărimare, doborîre, prăbuşire, prăvă-lire, răsturnare, trîntire. (înv.) răsturnă tură. (~ cuiva la pămlnt cu o lovitură.) 4. întindere, prelungire. (~ petrecerii plnă tu zori.) LUNGÎT adj. culcat, întins, tolănit, trîntit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puţin ~ după amiază.) LUNGUIEŢ adj. 1. lungăreţ, (pop.) sulâtic. (Un obiect ~.) 2. alungit, lung, lungăreţ, prelung, prelungit, (livr.) obldng. (Un fruct ~.) LUNGURÎCĂ s. (BOT.; Galeopsis tetrahit) tapoşnic. Iunie s. v. NOCTAMBULISM. SOMNAMBU-LISM. LUNTRAŞ s. barcagiu, lopătar, vîslaş, (rar) vîslitdr, (inv.) vîsbiriu. (~ la Dunăre.) LUNTRE s, barcă, (prin Ban.) schelă. (O ~ pescărească.) luntri vb. v. LOPĂTA. VÎSLI. LUNTRICÎCĂ s. luntrişoară, (reg.) limtrlţă. LUNTRI ŞOARĂ s. luntri cică, (reg.) luntri ţă. limtriîă s. v. LUNTRICICĂ. LUNTRI-SOARĂ. LUP s. î. (ZOOI,.; Caniş lupus) (Olt., Ban. şi Transilv., eufemistic.) spurc. 2, (IIIT.) lup-de-marc (Moione labrax) = la vrac. şalău-dentare. 3. (ORXî T.) lupul-vrăbiilor (Lanius excubilor) — bcrbecel, sfrincioc, (reg.) berbe-cuţ, şoimuţ, ţăcăitoăre, capra-drăcului. LUPANAR s. bordel, casă dc prostituţie, casă de toleranţă, (înv.) tractir. lupârită s. v. LUP OAIE. LUPOAICĂ s. (ZOOL.) (reg.) lupoăie. LUPOÂIE s. (BOT.; Orobanche ramosa) (reg.) lupâriţă, busuioc-sălbâtic. Jupoaie s. v. LUPOAICĂ. TĂRTĂCUTĂ. TIGVĂ. TÎLV. lupşor s. v. PLACENTĂ. LUPTĂ vb. 1. a se bate, a sc întrece, a se măsura. (Hai să ne ~ In luptă dreaptă.) 2. (MIL.) a se bate, a se război, (înv.) a combăte, a se oşti, a se răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu duşmanul.) 3. a se sforţa, a se sili, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.) luptăş s. v. LUPTĂTOR. RĂZBOINIC. LIjPTĂ s. 1. bătaie, încăierare, (rar) încăier, încăierătură, (reg.) încăierât, (fam.) tăvăleâîă, trmteăiă. (~ dintre cei doi n-a durat, mult.) 2. (MIL.) bătălie, (rar) înfruntăre, (înv. şi pop.) bătăie, (înv. şi reg.) răzbăi, (înv.) hărţă, oăste, toi, (fig.) ciocnire. (Biruitor In ~ de la Posada.) 3. (SPORT) (pop.) trintă. 4. concurenţă, întrecere, rivalitate. (™ Intre mai multe concerne.) LUPTĂTOR s. (MIL.) î. războinic, (reg.) luptăş. (inv.) băinic, războitor, săgăr. (~ încercat în bătălii.) 2. combatant. (Asociaţia foştilor ~i.) lupul-albfnrior s. v. ALBINAREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR. lupul-băîţii s. v. ŞTIUCĂ. iurbăn s. v. DAFIN. LAUR. LUSTRAGÎU s. văcsuitor. (E de profesie ~.) LtfSTRU s. 1. luciu, strălucire, (inv.) per-dăf. (~ unei suprafeţe.) 2.* (fig.) pospăiâlă, spoiălă. (~ dc cultură.) LUSTRUI vb. 1. a făţui. (A ~ un obiect.) 2. a şlefui, (înv. şi reg.) a sclivisi. (A ~ un. metal.) 3. a face, a văcsui, (Bucov.) a puţui, (prin Transilv. şi nordul Munt.) a puţului. (A ~ cuiva încălţămintea.) LUSTRUIRE s. 1. laţuială, faţuire, făţuiL lustruit. (~ unei suprafeţe netede.) 2. lustruit, şlefuire, şlefuit, (înv.) sclivisire. (~ unui obiect metalic.) 3. lustruit, vacsuire. (~ pantofilor.) LUSTRUIT adj. 1. făţuit. (Obiect ~.) 2. lucios, luciu. (O suprafaţă ~.) 3. netezit, şlefuit, (reg.) leit, (înv.) selivisit. (Metal ~.) văcsuit. (încălţăminte ~ .) LUSTRUIT s. 1. făţui ala, faţuire, făţuit, lustruire. (~ unui obiect.) 2. lustruire, şlefuire, şlefuit, (înv.) sclivisire. (~ suprafeţei unui. melal.) 3. lustruire, vacsuire. (~ pantofilor.) luşcă s. v. NARCISĂ, lusee s. pl. v. GHl'OCEI-MARI. iuşiercăg s. v. LEUŞTEAN. LUT s. argilă, clisă, humă, pămînt, (înv. şi reg.) tină, (reg.) Idei, (Transilv.) agiâg. (O cană de ~ . ) LTJTEÎNĂ s. (BIOL.) progesteron. LUTEŢIU s. (CHIM.) casiopciu. LUTH s. (MUZ.) lăută. LUTIŞOR s. pămînţel. LUTOS adj. argilos, cleios, clisos, (rar) ar-gilifer. humos, (pop.) milos, (reg.) lileios, ruşinos, (Transilv.) tiglos. (Teren ~.) LUTRĂ s. (ZOOL.) L (Lutru lutra) vidră;> (reg.) dihor de ăpă. 2. (Lutreola lulreola) nurcă,, (rar) lutreola, norlţă, dihor dc ăpă. lutreola s. v. LUTRĂ. NURCĂ. LIjTRU s. vidră. (Căciulă de ~.) lutul vb. v. LIPI. MURUL LUX s. 1. fast, măreţie, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) igliemonicon, pohfălă, saltanât. (~ de la Curte.) 2. bogăţie, fast, pompă, splendoare, strălucire. (~ ceremoniei.) 3. eleganţă, somptuozitate.^ unui interior-} LUXĂ vb. (MED.) a (sc) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. şi reg.) a (se) sminti., (reg.) a (sc) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. şi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Şi-a ~ osul umărului.) LUXĂRE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxaţie, scrin-tcală, scrintire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteăîă, prodintlre. osului humeral.) LUXAT adj. (MED.) deplasat, dezarticulat, dislocat, scrintit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Os ~.) LUXÂŢIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie. dislocare, luxare, scrîn-tcală, scrintire, scrintitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteăîă, proclintire. (~ osului humeral.) LUXOS adj. 1. bogat, fastuos, grandios, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit* strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~.) 2. elegant, somptuos. (Un interior ~.) 3. bogat, preţios, scump. (Haine ~ > luxură s. v. CONCUPISCENTĂ, luxurios adj. v. CONCUPISCENT. M ma adv. v. BA. ma co 11 j. v. CI. DAR. ÎNSĂ. NUMAI, maâîa s. v. HAMAL. HAMALÎC. MAG s. (BOT.) 1. (Papciver somniferum) (reg.) paparună, somnişor. 2. ( Papaver rhoeas) (reg.) măciiţ, paparună, păpăriiie, somnişor. •3. mac-cornut (Glaucium corniculatum şi phoe-niceum)^ = (reg.) paparună. .MACA s. bacara, banc. (~ este numele unui. joc de cârti.) MACABRU adj. 1, funebru, jalnic, lugubru, sinistru, sumbru. (O atmosferă 2, cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, inspăimintă-tor, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, teri tic, (înv. şi pop.) rău. (0 crimă ~.) MACAGÎU s. acar. (~ la căile ferate.) MACARA s. 1. ('TEIIN.) (rar) cran, (reg.) şaitî-u, vîrtej. (~ pentru ridicat, baloturi.) 2. (MaR.) gruic, nuiflă. macara s. v. BOBINĂ. MOSOR, macaron s. v. PICROMIGDALĂ. macaronâr s. v. ITALIAN. MACÂZ s. ac. (reg.) schimbător. (~ feroviar.) maca s. v. BÎTÂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. măche(a) adv. v. OARE. MACEDONEÂN adj. (reg.) macedonesc. ( Port ~ .) macedoneân adj. v. AROMÂNESC, macedonean s., adj. v. AROMÂN. MACEDOROMÂN. macedonesc adj. v. MACEDONEAN. / M ACED OR OM A N s., adj. 1. s. tir o mări, (rar) macedoneân. (■ -wi se află in sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj, aromăm aromânesc, Aur) macedonean. (Populaţia MACEDOROMÂNCĂ s. aromâncă. (O ~ din Albania.) MACERA vb. (pop.) a (se') plămădi, (rog.) u (se) mocni, (Frunzele se ~ in alcool, j MACERARE s. maccraţic, (pop.; plămădeală. ( Proces de ~ a unor fructe.) IA CE RÂT1 adj. (p o p.) p 1 ă m ă d i t. (F riirr.e~ .) MACERÂŢIE s. macerare, (pop.) plămădeală. ' Proces de ^ a unor flori.) MACHETA s. (înv.) izvod, pildă. (~ a unui mo nume ni.) MACHIA vb. 1. a (se) farda, a (si ) vopsi, (pop. şi fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) suli-meni, (înv. şi reg. peior.) a (se) spoi. (Nu te mai ~ alîtal) 2. a (se) grima. (A ~ un actor.) MACHIAJ s. 1. fardare, fardat, machiat, machiere, vopsire, vopsit, (pop. şi fam. peior.) boiala, boiTe, boit, (pop.) suiimeneâlă, suli- menire. unei femei.) 2. grimare, grimă, machiere. (~ unui actor.) MACHIAT adj. 1. fardat, vopsit, (pop. şi fam. peior.) boit, (pop.) dres, pictat, rumenit, sulimenit, (înv. şi reg. peior.) spoit. (Femeie ~ .) 2. grimat. (Ador ~.) MACHIÂT s. fardare, fardat, machiaj, muchi ere, vopsire, vopsit, (pop. şi fam. peior.) boiălă, boire, boit, (pop.) sulimeneădă, sulimenire. (~ unei femei.) machiavelic adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂŢARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ŞIRET. VICLEAN. machiavelism s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. MIN-CIUNĂ. PERFID IE. PRE FĂ CÂTOR IE. VICLENÎE. VICLEŞU G. macliiaveîîstic adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂŢARNIC. IPOCRIT. MINGI NO S. PER F ID. I' i UiFĂCUT. SIRET. VICLEAN. rnaclil averi Ic s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. MIN-CII; NĂ. PERFID IE. PREFĂCĂTOR IE. VICLENIE. V ICLEŞU G. MACHIERE s. J. fardare, fardat, machiaj, machiat, vopsire, vopsit, (pop. şi fam. peior.) boiălă. boire, boii. (pop.) sulimene&Iă, sulimenire. (~ u.fo-i femei.) 2. grimare, grimă, machiaj. (~ unui actor.) MACHIOR s. gr im or. (~ ia un teatru.) MACHISM s. (FI LOZ.) cmpiriocriticism. ’uacmahnn s. v. ŞPRIŢ. MACROCEFÂL adj. '(BIOL.) mcgalocefal. ( Tip uman ~ .) MACROCOSM s. cosmos, lume, univers. MACROFÂG s. (BIOL.) monocit, MACRU adj. slab. (Carne ~.) nmeru adj. v. NEFERTIL. NEPRODUCTIV. NERODITOR, SĂRAC. SLAB. STERIL. STERP. maosăllmtîc s. v. ROSTOPASCĂ. maculă vb. v. JEGOSI. MÂNJI. MURDĂRI. PĂTA. MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă. maculat adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MUR-i) A R. NE GR U. NE SPĂLAT. PĂTAT. RÂPĂNOS. SLINOS. SOIOS, maculatură s. v. PATA. maculă s. v. PATA. macul-cioăm s. v. ZĂ MOŞ IŢĂ. MADÂM s. cucoană, doamnă, (pop.) jupî-neâsă, (ieşit din uz) damă, (grecism înv.) chera, (italienism înv.) signoră. MADAMĂ madamă s. v. COCOTĂ. CUR VĂ. FEMEIE DE STRADĂ. GUVERNANTĂ. JUPÎNEA-SĂ. MENAJERĂ. NEVASTĂ. PROSTITUATĂ. SOŢIE. ŞVESTER.wTÎRFĂ. w madarănţă s. v. COCOTĂ. CUR VĂ. FEMEIE DE STRADA. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. madcâ s. v. BIR. CATEGORIE. CPIES-TIUNE. CHIP. CUSUR. DAR. DARE. DEFECT. DEFICIENŢĂ. DIJMĂ. FEL. GEN. IMPERFECŢIUNE. IMPOZIT. INSUFICIENŢĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. LUCRU. MATERIE. METEAHNĂ. NĂRAV. NEAJUNS. NEAM. PATIMĂ. PĂCAT. POVESTE. PRICINĂ. PROBLEMĂ. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. SOCOTEALĂ. SOI. SORT. SPECIE. SUBIECT. TIP. TREABĂ. VARIETATE. VICIU. ZECIUIALĂ. roadem s. v. METAL. MINĂ. MINEREU. OCNĂ. SUBTERAN. MADIPOLON s. (TEXT.) sifon, madmoaz&ă s. v. DOMNIŞOARĂ. DUDUIE. MADONA s. art. (BIS.) născătoarea (art.), preacurata (art.), preanevinovata (ari:.), prea-sfmta (art.), precista -(art.). Fecioara Mari a, Maica Domnului, Sl'inta Fecioară, (inv.) bogo-rodiii!a (art.), preacinstita (art.). maeştri ţă s. v. MAISTORIŢĂ. MAESTRU s. 2. (pop. şi fam.) meşter. Sadovean.u.) 8. (llvr.) magistru. (El ne-a fost 3. maistru, meşter. (~ in.lv-o uzină.) MAIiSTRU s. (CONT.) cartea, mare, registru de partizi. mafiei* s. v. ESCROC. IIOT. IMPOSTOR. Înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan. MAG s. I. magician, vrăjitor. 2. (BIS.) (înv.) vîlfă. (Cei trei ~ de la răsărit.) mag s. v. ASTROLOG, magflzâ s. v. DEPOZIT. MAGAZIE. MAGAZIE s. l. depozit, (înv.) aba lela, niagazâ, magazin. (~ de măr [ari.) 2. (reg.) magazin. Ui puşcă.) magazie s. v. MAGAZIN. PORTŢIGARET. P RĂ VĂL IE. TABA CITERĂ. magaziei* s. v. MAGAZINER. MAGAZIN s. prăvălie, (Transiiv.) boită, (Mold.) dugheană, (inv.) magazie. (~ de alimente.) magazin s. v. COŞAR. DEPOZIT. GRÎNAR. HAMBAR. MAGAZIE. PĂTUL. PORUMBAR. MAGAZINÂJ s. depozitare, inrnagazinare, magazinare, stocaj, stocare. (~ unei mărfi.) MAGAZINĂRE s. depozitare, inrnagazinare, magazinaj, stocaj, stocare. (~ unei mărfi.) MAGAZINER s. (înv.) magaziei*. (E de profesie ~.) măcjă adv. v. BAREM. MĂCAR, mâgfi conj. v. DEŞI. mă gliei* s. v. BUCĂTAR. MAGHERNIŢĂ s. şandrama. (0 ™ de casă.) magherniţă s. v. BUCĂTĂRIE. MAGHIAR s., adj. 1. s. ungur. 2, adj. ungar, unguresc. (Statul ~.) MA GHIĂR A s. u nguroai că. MAGHIARISM s. (rar) ungurism. MAGHIARIZAT adj. Ţnv.) i ag.irentt, (Populaţie ~.) m a ghicesc adj. v. MAGIC. MISTERIOS, OCULT. MAGIC adj. 1. vrăjite rose, (pop.j fermecă-toresc, măiestresc. (îndeletniciri ~.) 2. fermecat, vrăjit. (Baghetă 3, misterios ocult, (inv.) maghioase. (Forte .) 4. miraculos. (Un efect MAGICIAN s. mag, vrăjitor. MAGIE s. I. descintec, farmec, vrajă, vrăjitorie, (pop.) deschităttiră. iapt, făcătură, făcut, fermecătorle, fermecătură, Ugărn'mR legătură, meşteşug, solomome, (înv. şi reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboână, boirnoâjă, boscoănă, boseonitură, farmazonie, nâpră-titură, rîvnă, rivnitură, soiomonărie. (A practica. ~.) 2. magie albă teurgie. 2, farmec, fascinaţie, in cin tare, vrajă. (îig.) poezie. minunată a nopţii.) ro.agfsm s. v. MAZDEISM. MAGISTRĂL adj. E desăvîrşit, excepţional, extraordinar, formidabil, idea!, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, tînm) săvir-şH. (O regie, o interpretare ™.) 2. principal. (Conductă ^. } mayistrât s. v. MUNICIPAL1TATE• magistru s. v. DASCĂL. MAESTRU. PROFESOR. MAGIUN s. (reg.) dulceaţă. (Transiiv,) li clar, (Transiiv. şi Ban.) miere, pecrnez, (Mold. şi Burov.) povîd’ă, (Transiiv.) sslvoîz. (A mtncai - cu piinc.) magia s. v. mANGăLAU. magmmim adj. v. CULANT. DARNIC, GENEROS. MĂRINIMOS. magnaulmitâte s. v. CULANŢĂ. DĂBNICĂ1T GENE ROZITATE. MĂRINIMIE. MAGNAT s. 1. nemeş. (Un ~ maghiar. 2. pan. (Un ~ polonez.) SA (înv.) velit. (Un ~ din ţările române.) magnat s. v. ARISTOCRAT. GENTILOM. NOBIL. PATRICIAN. MAGNETIC adj. (inv.) magneţi ce se. (Atracţie ~.) magnetieesc adj. v. MAGNETIC. MAGNETISM s. I. (FIZ.) magnetism pă~ nuntesc = magnetism terestru ; magnetism terestru. = magnetism pămîntesc. 2. magnetism animal —• mesmerism. magnenză vb. v. AMEŢI. ATRAGE. CAPTIVA. CHERCHELI. CUCERI. DELECTA. DESFĂTA. FASCINA. FERMECA. ÎMBĂTA. ÎNCÎNTA. RĂPI. SEDUCE. SUBJUGA. TURMENTA. VRĂJI. MAGNETIZÂRE s. (FIZ.) (înv.) mf.gnoti-zâţie. magnetizaîie s. v. MAGNET IZARE. .MACNETODIELECTR IC s. ir.agnetoizo-imit. MAGNETOIZOLÂNT s. magnetodielectric. magnezian adj. v. MAGNEZIC. MAGNEZIC adj. (CITIM.) (rar) nmgne-ziăn. (Substanţă ~.) MAGNEZIE s. (CHIM.) oxid de magneziu. 491 MAI-MARE MAGNEZJ.T s. (MIN.) (pop.) spumă-de-mâre. magnific adj. v. BOGAT. FALNIC. FASTUOS. GRANDIOS. IMPOZANT. IMPRESIONANT. IMPUNĂTOR. LUXOS. MAIES- TOS. MARE. MĂREŢ. MINUNAT. POMPOS. SEMEŢ. SOMPTUOS. SPLENDID. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR. MAGNITUDINE s. (ASTRON.) mărime stelară. magopăţă s. v. COCOTĂ. CUR VĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PRO ST ITUATÂ. TÎRFĂ. magopelie s. v. BUCĂTĂRIE, m a ciule s. pl. v. POMEŢI. UMERII OBRAJILOR. mu {(tipie s. v. BRUTĂRIE, maţjzăr s. v. SUPLICĂ. MAHAL s. I. periferie, suburbie, (livr.) foburg, (Transilv.) oşteâză. (O ~ a unui oraş.) 2. barieră, margine, periferie. (Stă la ~ Bucur eşi iui ni. ) mahala s. v. CARTIER. MAHALAGESC adj. bădarănesc, grosolan, mitocănesc, mîrlănesc, mojic, mojiccsc, nepoliticos, ordinar, ţopesc, ţopîrlănesc, vulgar, (rar) mojicos, (fig.) necioplit. (Purtări ~.) ăl A HALA GEŞTE adv. bădărăneşte, grosolan, mitocăneşte, mîrlăneşte, mojiceşte, ordinar, ţărăneşte, vulgar. (S-a purtat ^.) MAHALAGIOAICĂ s. mahalagită, (peior.) ţălă. MAHALAGISM s. bădărănie, grosolănie, impoliteţe, indelicateţe, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviinţă, nepoliteţe, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănfe, mocofănlsm, (reg.) moderânle, (înv.) grosime, ritănle, (rar fig.) necioplire. (A comis un ~.) MAHALAGÎŢĂ s. mahalagioaică, (peior.) ţâţă. * MAHALA GÎU s. (înv.) mitocân. (Locuitorul unei mahalale se numea ~.) MAHALEB s. (BOT.; Primus mahaleb) vişin turcesc, (reg.) antep, mălin, mahăr s. v. ŞTAB. inahi vb. v.’ AMEŢI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA. mnhft adj. v. AMETIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT, mâhiă s. v. BAGAJ. MAHMUR adj. indispus, (înv.) tiriaehui. (Om după chef.) mahmur s. v. MAHMUREALĂ. MAHMUREALA s. (reg.) mahmur, mâhni urle. (~ unui om nedormit.) ma hm urle s. v. MAHMUREALĂ. MAHOMEDÂN s., adj. (BIS.) 1. s. musulman, (pop.) necredincios, păgîn, (înv.) agarcân, busrnnân, (turcism înv.) musllm. (Un ~ turc.) 2. adj. islamic, musulman, (înv.) mahometa-nicesc. (Religia ^.) 3. s.,- adj. musulman, (ir. evul mediu, în apusul Europei) sarazin. MAHOMEDANISM s. (BIS.) islam, islamism, (înv.) mahometlsrn. ma'h-ometanîcese adj. v. ISLAMIC. MAHOMEDAN. MUSULMAN. maiiometisni s. v. ISLAM. ISLAMISM. MAHOMEDANISM. MAHON s. (BOT.; Swietenia mahagoni) acaju. (Mobilă din lemn de ~.) MAHORCĂ s. (prin Mold.) marhdtcă, (Mold. şi Bucov.) pâşcă. (Fumează ~.) MAI adv. 1. încă. (Oile ~ găsesc verdeaţă.) 2. cam, (înv.) căinai. (~ rar aşa om.) 3. aproape, gata. (Era ~ sâ-l prind.) MAI s. (pop.) filorăr, (reg.) frunzar, prătâr. (~ es/e a ciricea lună a anului.) MAI s. 1. măciucă. (~ pentru tasarea terenului.) 2. (prin Transilv.) apăsătăr, (înv.) tocmăc. (™ de bătut pari.) 3. (Maram., Transilv. şi Bucov.) prănic. (~ de bătut rufele, cînd se spală.) mai s. v. CIOCAN. FICAT. MUSTUITOR. PAT. PILUG. PISĂLOG. MAIA s. I. aluat, dospeală, plămadă, plămădeală, (înv.) covăseâiă. (~ pentru creşterea pîinii.) 2. drojdie, plămadă, plămădeală. (~ pentru aluatul de cozonac.) 3. cuib, (reg.) matcă. (~ pentru inăcrirea borşului.) 4. ferment, (reg.) sad. (~ pentru închegarea laptelui.) MAI s. (ANAT.) (reg.) melc, rîndunîcă. (~ La cal.) maia s. v. CHEAG. CHIMOZINĂ. LAB-FERMENT. LACTOFERMENT. Ml STRIE. maiân s. v. MISTRIE. MĂICĂ s. (BIS.) 1. Maica Domnului = madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.), preanevinovata (art.), preasfînta (art.), prccista (art.), Fecioara Maria, Sfînta Fecioară, (înv.) bogorcklniţa (art.), preacinstita (art.). 2. călugăriţa, xnonahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. maica s. v. BUNICĂ. MAMĂ. MAMĂ MARE. MAIDAN s. teren viran, (înv.) viraneâ. (Jucau mingea pe un ~.) mai-dc-âiîă s. v. NUFĂR. mâier s.‘ v. FERMIER. MAIESTATE s. 1. grandoare, măreţie, semeţie. (~ piscurilor albe de zăpadă.) 2. sire. (Ia scama, ~ l) 3. domnie, înălţime, mărie, (înv.) mărime, mărire. (~ sa n-a primit pe nimeni.) maiestate s. v. PRESTANŢĂ. maieslatic adj. v. MONARHIC. MAIESTOS adj. 1. grandios, impozant, impunător, măreţ, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaş. (Un palat ~.) 2. grandios, impunător, măreţ, (rar) august. (Imagine ~.) 3. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, măreţ, semeţ, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. şi reg.) fălos, (fig.) trufaş. (V ir furi le ~ ale munţilor.) 4. grandios, măreţ, solemn, (înv.) solemnei. (0 noapte de vară ~.) 5. avîutat, semeţ. (Un zbor ~.) maimăr s. v. ARHITECT. midmarbaşă s. v. ARHITECT. MAI-MARE s. cap, căpetenie, comandant, conducător, şef, (înv. şi reg.) tist, (Transilv.) birău, (înv.) călăuz, căpitan, comandlr, nacealnic, povăţuitor, proprietâr, tocmitdr, vîr- MAT MĂR IE 492 hovnic, voievod, (latinism înv.) prepozit. (~ al oştirii.) maimănc s. v. ARHITECTURĂ, maimuc s. v. MAIMUŢOI, maimncă s. v. MAIMUŢĂ. MOMÎ1E. SPERIETOARE. MAIMUŢĂ s. (ZOOL.) (inv. şi rog.) nuVnnă, (Ban. şi Transilv.) maimucă, (inv.) slmie. (Gorila este o ~.) maimuţă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. MOMÎIE. PROSTITUATĂ. SPER IETOARE. TîRFĂ. MAIMUŢĂREALĂ s. 1. niaimuŢirie, schimonoseală, strim bătură. (Ce e. ~ asta?) 2. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pîrţâg, scălimbăiălă, scălîmbăiere, seăUmbăitură, (pop.) fasoleâlă, liâchiţă, izmeneală, pandalle, (înv. şi reg.) marghiolit*, nacafă, pală. (reg.) margiiioleălă, năbădăie, toăncă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) sucă. (inv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxfenie, (fam.) bîzdic, farafastîc. marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decît o ~ obişnuită clc-a ei.) MAIMUŢĂRI vb. 1. a se poci, a se schimonosi, a se strîmba, (rar) a se maimuţi, (pop. şi fam.) a se scălîmbăia, (reg.) a se zgîmboi. (Nu te mai ~ alita t) 2. (rar) a maimuţi. (A ~ pe cineva.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se prosti, a se sclifosi, (pop. şi fam.) a se scălîmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (inv. şi reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (inv.) a se marafetui. (Se ~ în comportare.) MAIMUŢĂIUE s. maimuţăreală, schimonoseală, strîmbătură. (Ce c ~ asta?) maimuţi vb. v. MAIMUŢĂRI. POCI. SCHIMONOSI. STRÎMBA. MAIMUŢOI s. (ZOOL.) (reg.) măimueoi, măimuţ, (prin. Transilv.) mai muc. (~ este masculul maimuţei.) MAIONEZĂ s. (inv.) inomineăza. mftioş s. v. CALTABOŞ, ăl AI OU s. tricou, mais s. v. PORUMB. MÂI STOR IŢĂ s. (rar) macstrlţă. MÂISTRU s. maestru, meşter. tntr-o uzina.) MÂ.IĂ s. (PESCUIT) năvod, (reg.) matulă, rnotorugă, plăvălă. maja s. v. BASCULĂ. DECIMAL. ZECIMAL. inajoUcă s. v. FAIANŢĂ, major adj. v. ADÎNC. CAPITAL. CONSIDERABIL. CRUCIAL. DECISIV. ESENŢIAL. FUNDAMENTAL. LIOTĂRÎTOR. LMPORTA NT. ÎNSEMNAT. ORGANIC. PRIMORDIAL. PROFUND. RADICAL. SE-RIO S. S TR EXT URA L. S U B STA NŢ IA L. VITAL. MAJOR adj., s. I. adj. (inv.) virstnic. (O persoană ~.) 2. s. (MIL.) plutonier major. 3. adj. (MUZ.) dur. (Do ~.) MAJORĂ vb. a creşte, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ preţul; preţurile s-au ~ .) majorau s. v. SOVÎRF. MAJORARE s. creştere, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ preturilor.) MAJORAT adj. crescut, mărit, ridicat, sporit, urcat. (Preţuri ~.) MAJORAT s. (JUR.) majoritate, (înv.) majorenitâ te, vîrstnicîc. ( Tînănil a ajuns la — . } majore ni (ale s. v. MAJORAT. .MAJORITATE. MAJORITATE s. (JUR.) majorat, (înv.) majorenitâte, vîrstnicîc. (Tînănil a ajuns la ~.) MAJUSCULA s. (TIPOGR.) capitală, verzală, literă mare. (Un titlu apărut cu ^e.) MAL s. (GEOGR.) 1. liman, litoral, margine, ţărm, (înv.) pristânişte, vad. (~ Mării Negre.) 2. coastă, ţărm. (Pe ~ Oceanului Atlantic.) mul s. v. PONOR. PRISPĂ. RÎPĂ. VĂGĂUNĂ. mala s. v. DRISCĂ. FĂŢUITOARE. MISTRIE. MALAC s. (ZOOL.) (reg.) bivolâş, tunnâc. MALACOF s. crinolină. (Era îmbrăcată cu ~ .) mnlad adj. v. BOLNAV. NESĂNĂTOS. SUFERIND. MALADIE s. (MED.) afecţiune, boală, (rar) rău, suferinţă, (livr.) morb, (pop.) beteşug, patimă, vătămare, (înv. şi reg.) neputinţa, (reg.) betegie, bctejeâlă, (înv.) lincezlme, lin-gejune, lingoare, morbiciune, pătimire. (Are o ~ ascunsă.) maladiv adj. v. BOLNĂVICIOS, mala dresă s. v. NEÎNDEMÎNARE. STÎN-GĂCIE. malafranţăl adj., s. v. LUETIC. SIFILITIC,, malafrâiijă s. v. LUES. SIFILIS, maîahiân adj., s. v. ONANIST. mala Ine s. v. MASTURBARE. MASTURBAŢIE. ONANIE. O NANISM, malahist adj., s. v. ONANIST. mataoiue s. v. EPILEPSIE. MALARIE s. (MED.) impaludism, palii-dism, friguri (palustre) (pi.), (rar) friguri palii-deene (pl.). maico ntent adj., s. v. PROTESTATAR, MALDĂR s. I. grămadă, morman, movilă, purcoi, (rar) strinsură, (pop.) troiân, (reg.) mîgiă, (Mold.) clâdă, (Mold. şi Transilv.) gi-reâdă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, dc crengi, de praf.) 2. grămadă, teanc, vraf, (reg.) năsâdă, (Mold. şi Transilv.) elit, (inv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.) MALEABIL adj. (rar) mo clei abil. (Un material. ~.) maleabil adj. v. ADAPTABIL, malcabilitâtc s. v. ADAPTABILITATE, maledicţie s. v. BLESTEM. IMPRECAŢIE.. OCARĂ. MALÎGN adj. (MED.) grav, greu, periculos, primejdios, serios, (rar) sever, (fam.) uriE (O boală o formă ~ a bolii.) maliijn adj. v. RĂUTĂCIOS, maliţie s. v. RĂUTATE. 493 (ANELĂ maliţios adj. v. RĂUTĂCIOS. SARCASTIC. maliţiozitate s. v. RĂUTATE. MALM s. (GEOL.) jurasic superior, malonest adj. v. INCORECT. NECINSTIT. NECORECT. NEONEST. maionestitate s. v. INCORECTITUDINE. NECINSTE. NECORECTITUDINE. malorosian adj. v. RUTE AN. UCRAINEAN, malorosiâneă s. v. RUTEANCĂ. UCRAINEANĂ. UCR AINEANCĂ. malorosicnesc adj. v. RUTEAX. UCRAINEAN. maloiTts s. v. UCRAINEAN. Fnâltar s. v. MORTAR. TENCUIALĂ, înalt crezi vb. v. TENCUI. MAI/rOZĂ s. (CHIM.) zahăr de malţ. MALTRATĂ vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (foi. ~ sg!ia.) MALTRATARE s. bruscare, brutalizarc, fîivr.) molestare. unei persoane.) mal tratari si vb. v. BRUSCA. BRUTALIZA. MALTRATA. MALŢ s. (inv. şi reg.) slad. pentru fabricarea berii.) malversaiie s. v. DELAPIDARE. ESCROCHERIE. 'fraudă, i-ioţie. maniaca s. v. MAMĂ. mama-codiului s. v. MAMA-PĂDURII, mama-c/uia s. v. GLOŞCA-CU-PUI. PUIA-GA IA. U L IUL- ŞI- PORUMBE 11. marna-hueiului s. v. MAMA-PĂDURII. mamaie s. v. BUNICĂ. MAMĂ. MAMĂ MARE. mama-nniierii s. v. PLACENTĂ, mamăncă s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE. marna oţjâşilor s. v. MAMA-PĂDURII. mama-pădurii s. v. BARBA-POPII. NĂ- PJ. 1A S NIC A. SINZ IE NE- DE - PĂ DURE. VINAR IŢĂ. mama-ploăie s. v. CALO IAN. MAMĂR adj. (ANAT.) (rar) mamclâr. (Glandele ~.) MĂMĂ s. I. (pop.) maică, (reg.) mamâcă, mamâie, muică, (prin Transilv.) baba, (Mold.) ncneâcă, (înv.) mbşă, (fam.) bătrina (art.), mimă. (Dlnsa e ~ copilului.) 2. mamă mare = bunică, (pop.) bună, (înv. şi reg.) mătuşă, moaşă, (reg.) bîtă, maică, mamâie, mamâncă, mamă bătrînă, mamă bună, (prin Transilv.) babă, (prin vestul Transilv.) bobă, (Mold.) ■iacă. 3. mama-pădurii = (reg.) pădureâna (art.), pădureanca (art.), păduroâica (art.), fata-pădurii, mama-codrului, rnama-huciului, mama-ogâşilor, surata-din-pădure, vidma-pădurii, vllva-pădurii. (~ esle un personaj din mitologia populară.) 4. (ENTOM.) împărăteasă, matcă, regină, (reg.) crăiasă, crăiţă, muscalii are. (~ albinelor.) 5. (BOT.) mama-pădurii {Lathraca squamaria) = (reg.) şerpâriţă, bu-ricul-păm incului, cucuruz-de-pădure, floare a-şârpelui, iarba-şârpelui, murea-păclurilor. mamă s. v. CAUZĂ. OBÎRŞIE. ORIGINE, mamă bătri'nă s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE. mamă bună s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE. mamelăr adj. v. MAMAR. MAMELĂ s. (ANAT.) 1. piept, sin, ţiţă, (prin Olt., depr.) zătoâre. (~ la femei.) 2. ţiţă. uger. (~ ta mamifere.) mameleţpu s. v. CĂMĂTAR. MAMELON s. (ANAT.) gurgui, sfirc. ( r>^/ sinului.) MAMIFER adj., s. (ZOOL.) (înv.) sugător. (Animale ~.) MAMITĂ s. (MED.) mastită. mamijă s. v. ARĂTARE. COLOS. MATA-I LV L Ă. NA M1L Ă. U RIA Ş. mamon s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. rnanionic adj. v. DEMONIC. DIABOLIC. DIAVO LE S C. D R Ă CESC. IN FE R N A L. NECURAT. SATANIC. mamoiiul dracilor s. v. LUCIFER. SATANA. SCARAOŢCHI. TARTOR. MAMORNIC s. (ENTOM.; Meloc pros-carabaeus) (Mold.) clăbuc, (Transilv.) moro-sliv, (Mold.) gindac-negru, gindac-puturos, (Ban;) gringoaşe-puturoâsă. MÂMOS s. (MED.) ginecolog, obstctrician. manăf s. v. CÎRJALIU. mana-jidovului s. v. ZMEUR. ZMEURAR. mana-pămîntului s. v. RODUL-PĂMÎNTU-LUL MÂNĂ s. 1. (BOT.) (reg.) moină-gâlbenă. (Polenul florilor de porumb se numeşte ~.) 2. (BOT.) mană-de-apă (Glyceria aquatica) = (reg.) roua-cerului. 3. frupt. (~ la vite.) mână s. v. BENEFICIU. CÎŞTIG. MIERE. NECTAR. PROFIT. VENIT, mancă s. v. DĂDACĂ. DOICĂ, măncisler s. v. CATIFEA. VELUR. MÂNCO s. (FIN.) lipsa, mandaiieă s. v. BANDĂ. MANDAT s. delegaţie, împuternicire, procură, (înv.) procurâţie, vechilet, vechilimeâ, vechilic, (grecism înv.) plirexusiotită. (I-a dai ~ pentru a ridica banii.) mandat s. v. DISPOZIŢIE. HOTĂRÎ RE. ORDIN. PORUNCĂ. mandată vb. v. ORDONANŢA. MANDATÂR s. 1. împuternicit, reprezentant, (înv.) isprâvnic, mandator. (El e ~ meu.) 2. împuternicit, procurator, procurist, (inv.) procurânt. (~ al unei întreprinderi.) mandator s. v. ÎMPTjTF.rnumts MANDA- TAR. REPREZENTANT. mandea s. art. v. SUBSEMNATUL. MANDIBULĂ s. (ANAT.) falcă, maxilar. (~ la insecte şi crustacee.) maiuliru s. art. v. SUBSEMNATUL, mandosî vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUŢĂRI. PROSTI. SCLIFOSI. mandră s. v. MĂMĂLIGĂ. OSTREŢ. STÎNĂ. TÎRLĂ. niândulă s. v. AMIGDALĂ. MIGDALĂ* manea s. v. TOPOR. MANECHIN s. model. (E ~ la o casă d? mode.) manechin s. v. PĂPUŞĂ, manelă s. v. RANGĂ. MANEVRA 494 MANEVRA vb. a manipula, a mînui, (înv.) a mania. (A ~ un dispozitiv.) MANEVRABIL adj. (livr.) maniâbil. (Un dispozitiv ~.) mancvrănt s. v. MANIPULANT. MANEVRARE s. manevră, manipulare, mînuire, (rar) manipulăţie. (~ unui sistem tehnic.) manevrator s. v. MANIPULANT. MANEVRĂ s. 1. (MIL.) (înv.) manoperă. (~e de infanterie.) 2. manevrare, manipulare, mînuire, (rar) manipulăţie. (~ unui sistem tehnic.) manevră s. v. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ŞIRETENIE. ŞIRETLIC. ŞMECHERIE. TERTIP. TRUC. UNELTIRE. VICLENIE. VICLEŞUG. MANGAL s. cărbune. (O sobă cu ~.) mangalagiu s. v. CĂRBUNAR, mangalăr s. v. CĂRBUNAR. MANGAL IŢĂ s. (ZOOL.) (înv. şi reg.) mângul. (~ este o rasă de porci.) mangalizator s. v. CĂRBUNAR. MANGÂN s. (CHIM.) (înv.) manganez. manganez s. v. MANGAN. mângări s. pl. v. BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA. maiigeăl s. v. PÎRGHIE. manget s. v. VOLAN. mangleală s. v. CERSEALĂ. CERŞETORIE. CERŞIT. FURAT. ' FURĂTURA. FURT. HOŢIE. MILOGEALĂ. MILOGIT. PUN-GĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. mangli vb. v. CERE. CERŞI. FURA. LUA. MILOGI. SUSTRAGE. manglitor s. v. CERŞETOR. HOT. MILOG. PUNGAŞ. mangoscâlă s. v. NEÎNDEMÎNARE. STÎN-GĂCiE. mangosit adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. măngotă s. v. BUCĂŢICĂ. FĂRÎMĂ. PIC. MANGROVE s. (BOT., BIOL.) paletuvieri (Pb). măngul s. v. MANGALITĂ. măngură s. v. BUCĂŢICĂ. FĂRÎMĂ. PIC. MANGlJ'STĂ s. (ZOOL.\ Iierpestes ichneu-mon) ihncumon. mania vb. v. MANEVRA. MANIPULA. MÎNUI. maniabil adj. v. MANEVRABIL. MANIÂC adj., s. (rar fam.) tabietlîu. (Cm ~.) MANICHIURfiZĂ s. manichiuristă. MANICHIURiSTĂ s. manichiureză. MANÎE s. (MED.) monomanie, obsesie, psihoză, idee fixă. (Are ~ persecuţiei.) MANIERAT adj. "1. binecrescut, civilizat, politicos, '(înv.) politicit, (fig.) fin, subţire, urban. (E un om. ^.) 2. stilat, (fig.) rafînăt, şlefuit. (Om ~.) 3. ales, delicat, distins, fin, politicos. (O comportare ~.) 4. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflât. (Stil, limbaj ~.) MANIERĂ s. 1. (la pl.) apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri pl.), purtare, (pop.) mOdă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talfm. (Ce stnt ~ele astea?) 2. cale, chip, fel, formă, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manOperă, mărşă, mădiu, mijlocire. (O altă ~ de a rezolva problema.) 3. fel, metodă, mod, stil. (~ de lucru a cuiva.) 4. fel, gen, mod, modalitate, regim, sistem, stil. (~ de viaţă.) 5. chip, fel, gen, mod, sens, (rar) spirit. (Se pot face şi alte observaţii In aceeaşi ~.) G. amabilitate, politeţe, (livr.) civilitâte. (E de-o ~ ireproşabilă.) 7. decenţă, jenă, pudoare, ruşine* sfială, bună-cuviinţă, (rar) pudicităte, (latinism rar) pudiclţie. (Nu are nici un pic de ~.) MANIERISM s. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvenţă, patos, preţiozitate, retorism. (~ în stilul cuiva.) manifest adj. v. CLAR. DECLARAT. DESCHIS. EVIDENT. FĂŢIŞ. FLAGRANT. INCONTESTABIL. IZBITOR. ÎNVEDERAT. LIMPEDE. MĂRTURISIT. NEÎNDOIELNIC. NEÎNDOIOS. NETĂGĂDUIT. PREGNANT. RECUNOSCUT. VĂDIT. VIZIBIL. MANIFEST s. proclamaţie. (~ către mase.) MANIFESTĂ vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru . . . ) 2. a arăta, a vădi, (fig.) a acuza. (~ dureri In regiunea lombară.) 3. a (se) arăta, a (se) exterioriza. (Nu se ~ ca un om supărat.) 4. a afirma, a arăta, a exprima. (îşi ~ dorinţa de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru dezarmare.) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariţia unui flux.) MANIFESTANT s. demonstrant. MANIFESTÂRE s. 1. afirmare, arătare, exprimare, (rar) manifestâţie. (~ dorinţei cuiva.) 2. semn, simptom. (Are ~ări de nebunie.) MANIFESTÂŢIE s. demonstraţie. (O ~ de amploare a maselor.) manifestaţie s. v. AFIRMARE. ARĂTARE. EXPRIMARE. MANIFESTARE. mamnadj.v. COLOSAL. ENORM. EXCEPŢIONAL. EXTRAORDINAR. FABULOS. FANTASTIC. FENOMENAL. FORMIDABIL. GIGANTIC. GROZAV. IMENS. INFINIT. NEAUZIT. NEBUN. NEGRĂIT. NEÎNCHIPUIT. NEMAIAUZIT. NEMAICUNOSCUT. NEMAIÎNTÎLNIT. NEMAIPOMENIT. NEMAIVĂZUT. NESFÎRSIT. NESPUS. TERIBIL. UIMITOR. ULUITOR. UNIC. URIAŞ. MANIPULA vb. a manevra, a mînui, (înv.) a mania. (A ~ un dispozitiv.) MANIPULANT s. 1. (rar) manevrânt, manevrata, manipulator. (~ la un sistem tehnic.) 2. conductor, vatman. (~ pe un tramvai.) MANIPULÂRE s. manevrare, manevră, mînuire, (rar) manipulăţie. (~ unui sistem tehnic.) 495 MARCAT MANIPULATOR s. mînuitor. (~ de bani.) manipulator s. v. MANIPULANT. manipula tic s. v. MANEVRARE. MANEVRĂ. MANIPULARE. MÎNUIRE. manfşcă s. v. PIEPT. PLASTRON. MANIVELĂ s. (TERN.) 1. (înv.) sucităr. (~ la o maşină.) 2. cocîrlă, crivală, (reg.) coâcă, vîrtej. (~ la joagăr.) manoperă s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. INTRIGĂ. MANEVRĂ. MANIERĂ. MAŞINAŢIE. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINŢĂ. SISTE M. UNELTI RE. mănos s. v. ARĂTĂTOR. LIMBĂ. MANSARDĂ s. (glumeţ) cucurigu. (Locuieşte la ~.) mansuet adj. v. BLAJIN. BLlND. BUN. DOMOL. PAŞNIC. mansueMkdine s. v. BLÎNDEŢE. BUNĂTATE, mansfip s. v. FUNCŢIE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ. MANŞON s. 1. (Transilv.) mînccăr, (înv.) colceâg. (Un ~ de blană pentru ml ini,) 2. ( TERN. I m ii fă. (~ la o ţeavă.) MANTĂ s, 1. (Transilv. şi Ban.) căpeneâg. (Q ~ ţărănească.) 2. balon, balonzaid, fîş, fulgarin, impermeabil, trenci. mantă s. v. MANTIE, mantă s. v. MANTIE, mantă! s. v. MANTELĂ. MANTELĂ. s. (înv.) mântăl, mantilă. (Ea purta o ~.) manteiă s. v. MANTIE. MÂNTIE s. 3. (înv.) mantă, mânta, manteiă. (Purta o ~ largă.) 2. hlamidă, (rar) purpură, (înv.) plâşcă. (~ împărătească.) mantie s. v. RANTIE. mantilă^ s. v. MANTELĂ. MANUAL adj. fizic, (înv.) mecanicesc. (Muncă ~.) manufaeturial adj. v. MANUFACTURIER. MANUFACTURIER adj. (înv.) manufacturi ăl. (Producţie ~.) manuscript s. v. MANUSCRIS. MANUSCRIS s. (înv.) izvâd, manuscript. (Un ~ din veacul al XVI-lea.) mapă vb. v. CARTOGRAFIA, mapamond s. v. GLOB. LUME. PĂMÎNT. PLANIGLOB. PLANISFERĂ. mapăr s. v. CARTOGRAF. MÂPĂ s. geantă, servietă. (Ţine dosarele tn ~.) mapă s. v. HARTĂ, mapografic s. v. CARTOGRAFIE, marafet s. v. ABILITATE. CAPRICIU. CHEF. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ.; INGENIOZITATE. INTRIGĂ. ISCUSINŢĂ. ISTEŢIE. ISTEŢIME. ÎNDELETNICIRE. ÎNDEMÎNARE. ’ MAIMUŢĂREALĂ. MAŞINAŢIE. MESERIE. MOFT. NAZ. OCUPAŢIE.’ POFTĂ. PRICEPERE. PROFESIUNE. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ŞIRETENIE. ŞIRETLIC. ŞMECHERIE. ŞTIINŢĂ. TALENT. TERTIP. TOANĂ. TRUC. UNELTIRE. UŞURINŢĂ. VICLENIE. VICLEŞUG. marafetul vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUŢĂRI. PROSTI. SCLIFOSI. măram cc-nj. v. DEŞI. # MARÂMĂ s. năframă, (reg.) şervăt, (Tran-silv.) pinten, (Transilv., Maram. şi Bucov.) pinzătură, (Maram.) şirlncă. ( Purta ne cap o~.) marame'hfpu adv.’ v. CHIPURILE. CICĂ. MARAMUREŞEAN s., adj. 1. s. (reg. ) moroşân. 2. adj. (reg.) moroşenesc. MARAMUREŞEĂNCA s. (reg.) moroşâncă. maraugăci s. v. MARANGOz" MARANGOZ s. (prin Mold.) roarangâci. (Dulgherul de nave. se numeşte ~ .) ma răni oi s. v. BARABOI. marasm s. v. DEMORALIZARE. DEPRESIUNE. DEPRIMARE. DESCURAJARE. EPU'i ZARE. EXTENUARE. ISTOVEALĂ. ISTOVIRE. SECĂTUIRE. SFÎRSEALĂ. SLĂBICIUNE. SLEIRE. SURMENAJ. SURMENA RE.. VLĂGUIRE. MARCĂ vb. 3. a însemna- (A ~ iui anima! de tăiere.) 2. a franca, a timbra. (A ~ n scrisoare.) 3. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a limita, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A. ~ un teren.) 4, a arăta, a indica, a înregistra. (Termometrul ~ o temperatură ridicată.) 5. a. arăta, a indica, a însemna, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 6. a. accentua, a evidenţia, a întări, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) 7* a ilustra, a însemna, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dată in literatură.) 8. a înscrie, (rar) puncta. (A ~ un gol.) marcă vb. v. DEMONSTRA. DOVEDI. INDICA. PROBA. MARCAJ s. (SPORT) marcare. (~ adversarului. ) MARCANT adj. 1. important, însemnat, memorabil. (Un eveniment ~.) 2. important, însemnat, remarcabil, (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 3. important, influent, însemnat. puternic. (Un personaj rv.) MARCARE s. 1. însemnare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. francare, timbrare. (~ unei scrisori.) 3. circumscriere, delimitare, demarcare, demarcaţie, hotărnicire, limitare, mărginire. (~ unui teren.) 4. accentuare, evidenţiere, întărire, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potenţâre. (~ unor caracteristici ale lucrării.) 5. (SPORT) înscriere. (~ unui gol.) G. (SPOR T) marcaj. (~ adversarului.) MARCĂT adj. î. însemnat. (Vite ~.) 2. francat, timbrat. (Scrisoare ~.) 3. accentuat., evidenţiat, întărit, reliefat, subliniat, (livr.) potenţât. (Semnificaţii ~.) 4. accentuat, evident, pronunţat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) marcat adj. v. CLAR. EVIDENT. FLA-GRANT. INCONTESTABIL. IZBITOR. ÎNVEDERAT. LIMPEDE. NEÎNDOIELNIC. NEÎNDOIOS. NETĂGĂDUIT. PREGNANT. VĂDIT. VIZIBIL. MARCAT 496 MARCAT s. însemnare, marcare. (~ vitelor de tăiere.) MARCATOR s. (înv.) marcher. (~ de produse industriale.) MARCĂ s. timbru, (Ban.) ştamp, (Ban., Transilv., prin Maram. şi Bucov.) ştempel. poştală.) MARCĂ s. semn. (~ distinctivă aplicată pe un obiect.) MÂRCĂ s. (înv.) marcliionât. (O ~ germană medievală de frontieră.) marcă s. v. AR MOAR II. ATRIBUT. BLAZON. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTICĂ. EMBLEMĂ. INSIGNĂ. ÎNSEMN. ÎNSUŞIRE. NOTĂ. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. STEMĂ. TRĂSĂTURĂ, xnarchcdun s. v. SICĂ. marcher s. v. MARCATOR, marchion s. v. MARCHIZ. MAR GRAF. marchionât s. v. MARCĂ. marehiMă s. v. CĂMIN. COŞ. HORN. MARCHITĂN s. (înv.) boceeagui, coropcâr, marfaglu, tolbâş. (Un ~ de pînzelnri.) MARCHÎZ s. margraf, (înv.) marchion. (A fost înnobilai ~.) MABCHIZÂT s. (IST.) margraviat. mareoăvă s. v. COCOTĂ. CIJRVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. mareotaş s. v. MARCOTĂ. MARCOTĂ s. (BOT.) (rar) marcotâş. (^ de vită-de-vie.) mardă s. v. DEŞEU. REST. SOLD. mardeâSâ s. v. BATA.IE. inardei s. pi. v. BAN. FRANC, GOLOGAN. PARA. mardeiaş s. v. BĂTĂUŞ. CIOMĂGAR. CIO-MĂGAŞ. mardi vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. MĂRE adj. 1. cuprinzător, întins, larg, vast, (înv. şi reg.) mereu, (înv.) desfătât. (O suprafaţă ~.) 2. amplu, întins, larg. (Ştirea ocupa uri spaţiu ~ în ziar.) 3. dezvoltat. (Fălci ; nas ~.) 4. cuprinzător, încăpător, larg, spa(ios. (O cameră ~.) 5. cuprinzător, încăpător, voluminos. (Un recipient ~.) 0. gros, voluminos. (Un dosar, un tom ~.) 7. bombat, mascat, plin, (rcg.) măzărât. (Un bob de griu ~.) 3. înalt, lung. (Un om ~.) î). lung. (Păr ~.) IO. adine. (O apă ~.) 11. crescut, umflat. (Apele. ~ ale rlului.) 12. larg, lat. (Pălărie cu boruri ~.) 13. bulbucat, căscat, holbat, mărit, umflat, zgîit, (rar) bălăbănos, (pop. şi fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboşât, bolboşăt, boldit, (reg.) măciuliât. (Cu ochii ~.) 14. numeros, (prin. Bucov.) sabadăş. (O ceată ~.) 15. apreciabil, bun, considerabil, important, însemnat. (O cantitate ~.) 16. abundent, bogat, bun, îmbelşugat, îndestulat, mănos, (înv. şi reg.) belşugds, spornic, (înv.) săţios. (O recoltă ~.) 17. considerabil, ridicat, (înv.) simandicos, (fig.) respectabil. (O sumă ~.) 13. exagerat, excesiv, exorbitant, ridicat, scump, (livr.) inabordâbil, (fig.) încărcât, piperat, sârăt, umflat, usturător. (Preţuri ~.) 19. matur. (E de-acum om ~.) 20. aprig, intens, puternic, straşnic, tare, violent, zdravăn. (Un vînt ~.) 21. intens, puternic, strălucitor, tare, viu. (O lumină ~.) 22. aprig, înverşunat, violent, (fig.) aprins. (Ceartă ~.) 23. deosebit, important, însemnat, notabil, preţios, remarcabil, serios, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o ~ contribuţie la dezvoltarea . . .) 24. important, însemnat. (O zi. ~ din viaţa lui.) 25. deosebit. (I se face o ~ cinste.) 20. apreciabil, categoric, considerabil, evident, important, însemnat, sensibil, simţitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului; o diferenţă ~.) 27. celebru, faimos, ilustru, renumit, reputat, vestit, (înv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revestlt, (Transilv.) Iureş, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) străluci Lor. (Un ~ savant.) 23. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, nobil, (hiv, şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blago-rodnie, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (A părţi nea unei familii ~.) 29. (înv.) vel. (~ spătar.) 30. (înv.) velit. (Boier ~.) 31. adine, intens, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoţie ~.) 32. acut, adine, ascuţit, intens, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (Simte o durere ~.) 33. bogat, întins, vast. (Are o experienţă ^ .) 34. bogat, fastuos, grandios, luxos, pompos, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~; o nuntă ~.) măre adj. v. FRIGUROS. GEROS. RECE. MĂRE s. (GEOGR.) 1. (înv.) genune, noian. (S-a scufundat în ~.) 2. apă. (Pînă în Grecia a călătorit pe ~.) măre s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULŢIME. OCEAN. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. marecuvîntâ vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. MARfiE s. (GEOGR.) (înv.) palme. MARE GRAF s. mareometru. (Cu ~ se înregistrează variaţiile nivelului apelor mării.) MĂRELE-ÂLB s. (ZOOL.) york mare. (■** este o specie de porci.) MARELE-LÂMA s. (BIS.) dalai-lama. este şeful suprem al budismului libdan.) MARELE-NEGRU s. (ZOOL.) cornwall. (~ este o specie de porci.) MAREOMETRU s. maregraf. (Cu ^ se înregistrează variaţiile nivelului apelor mării.) MARE PROPRIETAR s. latifundiar, moşier, (Ban. şi prin Transilv.) spahie. MAREŞAL s. (MIL.) (înv.) marşalic. luarfagfii s. v. MARCHITAN. MARFĂ s. 1. produs, (înv. şi pop.) negoţ, (înv.) metâh, negustorie, product. (A vindut ~ la piaţă.) 2. articol. (O ~ de bună calitate.; MARGARETĂ s. (BOT.; Chrysanthemiim leucanthemum) (pop.) mărgărită, (reg.) aurâtă, român, tătălşă, ochiul-boului, romaniţă-mâre* salomii-gâlbene (pl.). mârejă s. v. MARNĂ. marghiol adj. v. AGER. ARĂTOS. CHIPEŞ. DEŞTEPT. DIBACI. FRUMOS. INTEL 17 497 ^'IArşâ CENT. ISCUSIT. ISTEŢ. InDEMÎNATIC, PRICEPUT. ŞIRET. ŞMECHER. VICLEAN. marr/hiol s. v. CHIN. FRÂMÎNTARE. ZBATERE. ZBUCIUM. ZBUCIUMARE. marqhioleâlă s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIT A. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. hioli vb. v. AFECTA. CHINUI. CON-SUMA. FACE. FANDOSI. FĂLI. FRĂMÎN-TA. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MAIMUŢĂRI. MÎNDRI. PREFACE. PROSTI. SCLIFOSI. SEMEŢI. SIMULA. ZBATE. ZBUCIUMA. mnrgbiolie s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. FLEAC. INTRIGĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MAIMUŢĂREALĂ. MAŞINAŢIE. MOFT. NAZ. NIMIC. PALAVRĂ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. UNELTIRE, mnrcjhiotă^ s. v. CAMPADURĂ. MARGINAL adj. 1, periferic. (Zonă 2. colateral, lăturalnic, minor, neimportant, neînsemnat, secundar, (rar) lateral, (fig.) periferic.^ (O problemă ~.) MARGINE s. 1. cap, capăt, colţ, extremă, extremitate, limită, (înv.) sconcenie. (La cealaltă ~ a ţării.) 2. extremitate, limită, (înv.) soroc. (La ~ cimpiei.) 3. limită, linie. (S-a oprii la ~ satului.) 4. barieră, mahala, periferic. (Stă la /v Bucureştiiilui.) 5. (GEOGR.) liman, litoral, mal, ţărm, (înv.) pristânişte, vad. (~ Mării Negre.) G. (înv.) usnă, (fig.) buză. gură, (Stă pe ~ prăpastiei.) 7. bordură. (~ trotuarului.) 8. bordură, chenar. (~ covorului..) i). extremitate, latură, parte. (Doarme pe ~ dreaptă a patului.) 10. dungă, latură, muchie. (~ cutiei.) 11. colac, ghizd, (înv. şi reg.) stobor, (reg.) chei (pl.)..(~ la fintină.) 12. bor, (rar) bord, gârdină, (pop.) perete, (reg.) streaşină, tichie, (I3an. şi nordul Transilv.) obădă, (Maram.) până, (Transilv. şi Bucov.) pînză, (prin Transilv.) văcălie. (~ a pălăriei.) 13. (MIL.) aripă, capăt, coastă, flanc, (înv.) corn, mînecă. (~ dreaptă a frontului.) 14. graniţă, hotar, limită, (înv.) termen. (Se păstrează intre ~ rezonabile.) 15. măsură. (Orice lucru are o ~.) 16. marjă, rezervă. (Să lăsăm o ~ pentru orice eventualitate.) 17. (TEIiN. ) braţ, crac, mină, miner, pervaz, spetează, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferăstrău.) murg inc s. v. CARÎMB. CIMITIR. CUPON. FRONTIERĂ. GRANIŢĂ. HOTAR. LĂTU-NOAIE. LIMITĂ TERITORIALĂ, MARGRĂF s. marchiz, (înv.) marchion. (L-a înnobilat /V . ) MARGRAV1ÂT s. (IST.) marchizat. mârhă s. v. VITĂ. marhotcă s. v. MAHORCĂ. MARIĂJ s. 1. căsătorie, (livr.) matrimoniu. (A contracta un ~.) 2. (înv. şi reg.) mariâş-(Jocul de cărţi numit ~.) mariaj s. v.CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MENAJ. mariălâ s. v. O AI PI MARIĂŞ s. crivac, (înv.) greşlă. (Moneda austro-ungară numită ~.) mari aş s. v. MARIAJ. MARÎMBA s. (MUZ.) balafon. (~ este un instrument de percuţie african.) MARÎN adj. (rar) pelâgic, (înv.) marinesc, (Adincurile ~.) MARINAR s. 1. matelot, matroz, (înv.) marinier, vaporeân. (~ pe o corabie.) 2. navigator, (înv.) înotător. (Un ~ încercat.) marinesc adj. v. MARIN, marincţ adj. v. MARITIM, mari mică s. v. VINDEREU. VÎNTUREL. marinier s. v. MARINAR. MATELOT. MA-TROZ. marinim adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS. mariiiirnozitâtc s. v. CULANŢĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE. MARIONETĂ s. fantoşă. (~ la teatrul de păpuşi.) marionetă s. v. PĂPUŞĂ, marităţjiu s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MENAJ. marital adj. v. CASNIC. CONJUGAL. MATRIMONIAL. MARITIM adi. (înv.) marineţ. (Cale ~.) mărită s. v. SERVITOARE. SLUGĂ. SLUJNICĂ. MĂRJĂ. s. margine, rezervă. (Să lăsăm o ~ pentru orice eventualitate.) marmanziu aclj. v. PURPURIU. VIŞIN IU. MARMOREĂN adj. (înv.) marmoreic, inar-moreu, marmorlu. (Cu braţe ~.) marmoreic adj. v. MARMORE AN. marmoreu adj. v. MARMORE AX. marmorai adj. v. MARMORE AN. MARMOTĂ s. (ZOOL.; Ârctonujs mannotta) (rar) bursuc, (înv.) plnlă. marmură s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PORŢELAN. PUSTULĂ MALIGNĂ. marmurist s. v. MĂRMUTtAR. MARNĂ s. (GEOL.) (înv.) mârgă. (~ este o rocă sedimentară.) MARO adj. invar, cafeniu, castaniu, (pop.) căcănlu. (De culoare ~.) MAROCHIN s. saftian, (înv.) cordovăn, (Carie legată In ~.) inarod adj. v. BOLNAV. LOVIT. NESĂ- NĂTOS. RĂNIT. SUFERIND. MARŞ s., interj. 1. s. (reg.) maşir. (A făcut un ~ de peste :!■'> km.) 2. interj. (MIL.) (rusism înv.) stupăi ! (înainte, ~ !) 3. interj, pleacă 1, (reg.) maşir î, (rusism reg.) paşol 1 (~ de aici, obrăzniciile!) 4. interj, afară’, ieşi!, pleacă! (~ clin cameră!) 5. interj, (reg.) jâbă !, nil, odir !, ţlbă ', ţilca ! (~, Grivcil) marşalic s. v. MAREŞAL, mârşă s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINŢĂ. SISTEM. 32 — c. 313 62 MARŞIRUI 498 marşiruî vb. v. MĂRŞĂLUI. MĂRŞUI. marşrut s.v. DRUM. ITINERAR. PARCURS. RUTĂ. TRAIECT. TRAIECTORIE. TRASEU. martăc s. v. CĂPRIOR. CĂTUŞĂ. CHINGĂ. MÂRTIE s. (înv. şi pop.) marţ:, (pop.) mărţişor, (înv.) germănâr. (Luna ~.) MARTÎN s. (ORNIT.) 1. pescar, pescăruş. (~ denumeşte diverse specii de pescăruşi.) 2. (Larus ridibundus) pescăruş, pescar rîză-tor, (rcg.) giuşcă, cărăbaş comun, poruinbel-de-mâre. 3. martin-mare (Larus) = pescar-de-mare, pescar-mare, (reg.) carabaş-de-mâre, martin-de-iărnă. martin-de-iârnă s. v. MARTIN-MARE. PES-CAR-DE-MARE. PESCAR-MARE. MARTIR s. (BIS.) mucenic, (înv.) mârtor, mărturie, mărturisitor, otrâc. martir s. v. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. SUPLICIU. MARTIRÂJ s. martiriu, mucenicie, supliciu, (rar) martir, (înv. şi pop.) pâtimă, (înv.) martirlsm, mărturie, mucenle, mucenlre, strădanie. (A indurat ~.) MARTÎRĂ s. (BIS.) mucenică, (rar) muceniţă. martirlsm s. v. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. SUPLICIU. MARTÎRIU s. martiraj, mucenicie, supliciu, (rar) martir, (înv. şi pop.) pătimă, (înv.) martirlsm, mărturie, mucenle, mucenlre, strădânie. (A îndurat ~.) MARTIRIZA vb. (BIS.) (rar) a mucenici. MÂRTOR s. 1. (JUR.) (înv. şi reg.) mărturie, (Transilv.) tanău, (înv.) declarant, mărturisitor. (~ Intr-un proces.) 2. spectator. (~ neputincios la încăierare.) martor s. v. MARTIR. MUCENIC, marţ s. v. MARTIE. MĂRŢIŞOR, marţafălc s, v. MARŢIPAN. marţafoi s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUŞLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. martaîol vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎN-GÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEŢI. marţial adj. v. CAZON. GRAV. MILITAR. MILITĂRESC. MILITĂROS. OSTĂŞESC. RĂZBOINIC. SERIOS. SOLDĂŢESC. SOLEMN. MARŢIPÂN s. (înv.) marţafăle. (Mănlncă ~-) martiseăra s. art. v. MARŢOLEA. MARŢOLEA s. art. (MITOL. POP.) (reg.) marţiseâra (art.). marulă s. v. LĂPTUCĂ. SALATĂ. MARXÎSM s. leninism, marxism-leninism. MARXISM-LENINÎSM s. leninism, marxism. MAS s. (înv. şi pop.) mînâre. (~ cuiva peste noapte la un han.) MASĂ vb. (MED.) a trage. (A ~ un muşchi.) MASĂ vb. a (se) concentra. (Trupele s-au ~ pe flancul drept.) MASACRĂ vb. a distruge, a extermina, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. şi fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropşi. (A ~ o populaţie.) masacra vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE. MASACRÂRE s. distrugere, exterminare, măcelărire, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. şi fam.) căsăpire. (~ întregii populaţii.) MASÂCRU s. măcel, (livr.) carnâj, hecatombă, (înv. şi pop.) pierzanie, pierzâre, (înv.) măcelărie, meserniţă, tăiere. (Un ~ de o mare cruzime.) maşala s. v. FACHIE. FACLĂ. FĂCLIE. TORŢĂ. masa pietrelor s. v. FRUNTAR. masa-raiului s. v. DRAGOSTE. MASÂRE s. (MED.) tragere. (~ părţii bolnave.) MASÂRE s. concentrare. (~ greviştilor în faţa uzinei.) MÂSĂ s. 1. mîncare, (înv. şi pop.) ospăţ, (pop.) bucâte (pl.). (Haideţi la ~.) 2. hrană. (A servit drept ~ peştilor.) 3. banchet, ospăţ, praznic, prăznuire, prînz, (livr.) festin, (rar) ospeţle, (pop.) prînzâre. (A dat o ~ în cinstea musafirilor.) 4. tarabă, tejghea, (prin Transilv.) pudli, (Transilv. şi Ban.) pult, (Bucov.) şine, (înv.) comptoâr, sârghie. (Pune marfa pe ~.) 5. (TEIIN.) (reg.) blană, faţă. (~ dulgherului.) 6. (TEIIN.) (reg.) strat. (~ la teascul morii.) MÂSĂ s. 1. colectivitate, mulţime, (pop.) obşte, (peior.) gloată. (Din ~ s-a ridicat un glas.) 2. bloc. (O imensă ~ clestincă.)3. (FIZ.) masă specifică = densitate. (~ a unui corp.) 4. (înv. si reg.) pond. (~ unui corp.) masă s. v. CAR. FATĂ DE MASĂ. FUND. GRESIE. PERINOC. PLATOU. PODIŞ. MASCĂ vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanţii la bal s-au ) 2. a camufla. (~ geamurile în timp de război.) 3. a acoperi, a ascunde. (Perdeaua ~ uşa.) 4. a ascunde, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, tăinui, (înv. şi reg.) a tăgădui, (înv.) a rctacea. (fig.) a acoperi. (îşi ~ ignoranţa.) mască vb. v. ASCUNDE. DISIMULA, mascara s. v. BATJOCURĂ. BUFON. IMORALITATE. IMPUDOARE. INDECENTĂ. MĂ S CĂRICI. NE CU VIINŢĂ. NE R UŞI- NARE. OBSCENITATE. OCARĂ. PAIAŢĂ. PORNOGRAFIE. RUŞINE. SCABROZI-TATE. TRIVIALITATE. VULGAR ITATE. mascarădă s.v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. ÎNSCENARE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEŞUG. mascaragîu s. v. LuFON. MĂSCĂRICI. PAIAŢa. mascaralic s. v. BUFONERIE. CARA-GFIIOSLÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUŞLUC. MASCÂRE s. 1. camuflaj, camuflare. (Operaţia de ~ a geamurilor.) 2. acoperire, ascundere. (~ unei uşi cu o perdea.) 3, ascunde re, voalare 21 499 MATERIAL (~ luminii soarelui de către nori.) 4. ascundere, tăinuire. (~ ignorantei.) mascare s. v. DISIMULARE, mascaroănă s. v. MASCĂ. MASCAT adj. 1. (înv.) măscuit. (Persoane ~.) 2. acoperit, ascuns, camuflat. (O uşă ~.) 3. ascuns, camuflat, secret. (Pătrunde pe o intrare ~.) mascat adj. v. DISIMULAT. MÂSCĂ s. 1. (înv. şi reg.) obrăzâr, (înv.) mascaroănă, (grecism înv.) muţună. (Purta pe faţă o ~.) 2. (înv.) mascaroănă, (grecism înv.) muţună. (O ~ a ieşit de la bal.) 3. expresie, fizionomie. (Actorul avea o ~ admirabilă.) MASCOL adj. bărbătesc, masculin. (Floria.) MASCULIN adj. 1. bărbătesc, viril. (Caractere ~.) 2. bărbătesc, mascul. (Flori ~.) MASCULINITATE s. bărbăţie, virilitate. (De o ^ pregnantă.) MASIV adj., s. 1. adj. compact, plin. (O bară ~.) 2. adj. planturos, voinic, voluminos, zdravăn. (O femeie ~.) 3. s. munte, (înv.) ■codru, promontoriu. (~ Bucegilor.) măslă s. v. CULOARE, masleancă s. v. PUTINEI. MASON s. francmason. MASONERIE s. francmasonerie. MASONIC adj. francmasonic. (Lojă ~.) masrâî s. v. CHELTUIALĂ. CHELTUIRE. MASS-MEDIA s. comunicaţii de masă. măstă s. v. ARBORE. CATARG. MASTÎC s. saciz. (Dulceaţă de ~.) MASTICĂ s. (pop-) sacîz. (A băut o ~.) MASTÎTĂ s. (MED.) mamită. MASTOÎD adj. (ANAT.) mastoidian. (Muşchi ~.) MASTOIDIĂN adj. (ANAT.) mastoid. (Muşchi ~.) masf rnacă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. MASTURBĂRE s. masturbaţie, onanie, •onanism, (înv.) malahle. MASTURBAŢIE s. masturbare, onanie, onanism, (înv.) malahle. maşala interj, v. BINE. BRAVO. PERFECT, maşină vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI. MAŞINÂL adj., adv. 1. adj. automat, automatic, inconştient, instinctiv, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 2. adv. automat, automatic, inconştient, maşinaliceşte, mecanic, reflex, (înv.) mccaniceşte. (Merge, reacţionează ~.) 3. adv. automat, mecanic, papagaliceşte. (Repetă ~ ceea ce aude.) MAŞINALICEŞTE adv. automat, automatic, inconştient, maşinal, mecanic, reflex, (înv.) mecani ceste. (Merge, reacţionează ~.) muşinat adj. v. CUBIC.J MAŞINĂŢIE s. 1. intrigă, uneltire, (livr.) cabâlă, (înv. şi reg.) marghiolle, (Munt. şi Olt.) şcoălă, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manăvră, mandperă, urzeâlă, (fig. rar) mreăjă, şjţeâ, trâmă, ţesătură, (fam. fig.) mlncătorle, panglicărle, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~ii.) 2. complot, conjuraţie, con- spiraţie, intrigă, uneltire, (livr.) cabâlă, (înv. şi pop.) meşteşug, meşteşuglre, (înv.) măiestrie, (fig.^lucrătură, urzeală, (O ~ de curte.) MAŞÎNĂ s. 1. automobil, (fam.) âuto. (Umblă în ~.) 2. locomotivă, tren, (înv. şi pop.) car de foc, (reg.) ţug, (înv.) trăsură cu âburi. (~ unei garnituri feroviare.) 3. aparat. (~ de bărbierit.) 4. sobă, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. şi Olt.) şparhât. (~ de gătit.) 5. maşină de spirt = spirtieră, lampă de spirt, maşină s. v. BATOZĂ. CHIBRIT. FABRICĂ. MAŞINĂRIE. MECANISM.TREIERĂTOARE. UZINĂ. MAŞINĂRÎE s. (TEHN.) mecanism, (rar) maşină, (înv.) mecânică, mihanle. (~ de ceasornic.) MAŞINÎST s. mecanic, (înv.) mecaniciân. (~ pe o locomotivă.) maşiniză vb. v. MECANIZA. maşinizât adj. v. MECANIC. MECANIZAT, maşir interj, v. PLEACĂ, maşir s., interj, v. MARŞ. maşter adj. v. VITREG. MAT adj. lăptos. (Un geam ~.) mată pron. v, DUMNEATA. DUMNEAVOASTRĂ. TU. MATAHĂLĂ s. arătare, colos, namilă, uriaş, (pop.) măgăoâie, (reg.) nămetenie, nătă-râlă, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mâmi-ţă, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (O ~ cît toate zilele.) matahală s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE, matară s. v. BIDON. PLOSCĂ. MATĂRE s. (TEIIN.) ştemuire, ştemuit. ( metalului.) matca focului s. v. IAD. INFERN. MĂTCĂ s. 1. albie, curs, vad, (pop.) făgâş, pat, (înv. şi reg.) scursură, (reg.) vâle, (înv.) scâfă. (A trecut uşor ~ rîului.) 2. (PESCUIT) matiţă, (reg.) coâdă, moţ, sac, sîn. 3. (ENTOM.) împărăteasă, mamă, regină, (reg.) crăiasă, crăiţă, muscă-mâre. (~ albinelor.) 4.* (reg.) pîrvâc, roi. (Stupul vechi se numeşte ~.) 5. cotor, (rar) suşă. (~ a unui chitanţier.) 6. talon, (rar) tulpină. (~ unei cartele.) 7. (TEHN.) capră, cleşte, locaş, plăsele (pl.). (~ a dulgherului.) 3. (TEHN.) toc. (~ de la colţarul dulgherului.) inâtcă s. v. CUIB. MAIA. MITRĂ. OBÎR-SIE. ORIGINAL. ORIGINE. PLACENTĂ. STUP. UTER. MATELOT s. marinar, matroz, (înv.) mari-nier, vaporeân. (~ pe bricul ,,Mircea“.) MATEMĂTIC adj. (înv.) matematicesc. (Operaţie ~.) matematic adv. v. EXACT. FIX. PRECIS. PUNCT. matematic s. v. ASTROLOG. MATEMATICIAN. matematicesc adj. v. MATEMATIC. MATEMATICIÂN s. (înv.) matemâtic. (Un mare ~.) măteră s. v. ENORIE. PAROHIE, material adj. v. FAPTIC. MATERIÂL adj., s. 1. adj. (FILOZ.) obiectiv, obiectual. (Realitatea ~.) 2. adj. concret, MATERIAL 500 fizic, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Lumea ~.) 3. adj. (înv.) substanţial. (Aspectul ~ al lucrurilor.) 4. adj. (înv.) materiâlnic. (Obiect ~.) 5. s. (înv.) materie. pentru o casă.) 6. s. ţesătură, (înv. şi reg.) materie, (reg.) pănură. (~ pentru o rochie.) 7. s. (BOT.) material săditor = puieţi (pl.). material s. v. BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA. MATERIALICEŞTE adv. materialmente. (Cum stă ~ ?) MATERIALIST adj. interesat, (livr.) mercantil. (Un om . J MATERIALIZA vb. a (se) concretiza, a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest element.) MATERIALIZARE s. concretizare, incarnare, întruchipare, întrupare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) MATERIALMENTE adv. materialiceşte. (Cum stă ~ ?) materiălnic adj. v. MATERIAL. MATERIE s. 1. substanţă, (înv.) trup. (~ din care este făcut un corp; o ~ solidă.) 2. conţinut, corp, cuprins, (înv.) cuprindere. (în ~ cărţii se află...) 3. subiect, (înv.) madeâ. (A intra în ~.) 4. esenţă* fond, (fig.) inimă, măduvă, miez, nucleu, sîmbure. (A intra în ~ chestiunii.) 5. disciplină, obiect, (înv.) învăţătură, mătimă. (~ de învătămint.) materie s. v. BUN. CHESTIUNE. LUCRU. MATERIAL. OBIECT. PROBLEMĂ. PRODUS. PUROI. SUBIECT. TEMĂ. ŢESĂTURĂ. MATERN adj., adv. 1. adj. (rar) mămesc. (Sentiment ~.) 2. adv. mămeşte. (Se comportă ~.) MATERNITATE s. (rar) mămie. (~ unei tinere mame.) maternitate s. v. GRAVIDITATE. SARCINĂ. MATHURÎN s., adj. (BIS.) trinitarian. (Prozelit ~.) mat ies s. v. GAIŢĂ. mătimă s. v. DISCIPLINĂ. ÎNVĂŢĂTURĂ. LECŢIE. MATERIE. MORALĂ. OBIECT-PILDĂ. TEMĂ. MATINĂL adj. (înv.) matutin. (O scularet~.) matineu s. v. NEGLIJEU. MĂTIŢĂ s. (PESCUIT) matcă, (reg.) coadă, moţ, sac, sîn. (~ este o parte a năvodului.) matofi vb. v. RAMOLI, matofit adj. v. RAMOLIT. SENIL, matol adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. matoli vb. v. AMEŢI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA. rnatosi vb. v. AMEŢI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA. matosit adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. matrapazlărie s. v. ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞE- LĂTORIE. PUNGĂSEALĂ. PUNGĂŞIE. ŞARLATANUL ŞMECHERIE. matrapazli'c s.v. ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PUNGĂSEALĂ. PUNGĂŞIE. SARLA-TANIE. ŞMECHERIE. matrice s. v. GENEZĂ. NAŞTERE. OBlR-ŞIE. ORIGINE. PROVENIENŢĂ. matricolă vb. v. ÎNMATRICULA. ÎNREGISTRA. ÎNSCRIE. matriculăre s. v. ÎNMATRICULARE. ÎNREGISTRARE. ÎNSCRIERE. mafii culă t adj. v. ÎNMATRICULAT, malriculăţie s. v. ÎNMATRICULARE. ÎNREGISTRARE. ÎNSCRIERE. MATRIMONIÂL adj. casnic, conjugal, (livr.) marital, (înv.) căsătoresc, căsnicesc, soţiesc. ( Viaţă ~.) matrimoniu s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MARIAJ. MENAJ. matrinehină s. v. COLICĂ. CRAMPĂ. SPASM. MATROZ s. marinar, matelot, (înv.) mari-nier, vaporeân. (E ~ pe bricul ,,Mircea'\) inatrună s.v. TALPA-UR SULUI. matuf s. v. BABALÎC. BACCEA. CĂZĂTURĂ. HODOROG. RAMOLIT, matiila s. v. MAJĂ. NĂVOD. MATOR adj. 1. mare. (E de-acum om 2. (fig.) copt. (O minte ~.) 3. chibzuit, cumpănit, gîndit, judicios, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) MATURĂŢIE s. (BOT.) coacere. (~ fructelor.) maturii adj. v. MATURIZAT. MATURITĂTE s. 1. (înv.) bărbăţie. (La vîrsta ~.) 2. profunzime, seriozitate, temeinicie. (~ gindirii, a sentimentelor cuiva.) MATURIZĂ vb. (fig.) a se coace. (Tinărul de odinioară s-a ~.) MATUR IZĂT adj. (înv.) m atu rit. (Om~.) matutin adj. v. MATINAL. MAŢ s. (ANAT.) intestin, maţe s. pl. v. ABDOMEN. ADÎNC. ADÎN-CIME. AFUND. BURTĂ. FUND. INIMĂ. MĂRUNTAIE. PÎNTECE. STOMAC. SUFLET. maţe-negre s. pl. v. SCOBAR. mau s. v. ARDOARE. AVÎNT. DINAMISM. ELAN. ENERGIE. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE. TĂRIE. TEMPERAMENT. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. mâuăr s. v. DULGHER. LEMNAR. ZIDAR. MÂUR adj. (înv.) mauresc, morese, mărie. (Cultura, arta ~.) mauresc adj. v. MAUR. MAXILĂR s. (ANAT.) 1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i-a strămutat ~.) 2.. falcă, mandibulă. (~ la insecte şi la crustacee.) MAXÎLĂ s. (ANAT.) falcă. (~ la unde moluşte.) MÂXIM adj. I. maximal. (Profit ~.) 2,. culminant. (Punct ~ în desfăşurarea r.nui proces.) 501 MĂCICCĂ MAXIM s. maximum. (~ unei valori.) MAXIMAL adj. maxim. (Profit ~.) maximalist s. v. LENINIST. MAXIMA s. aforism, cugetare, dicton, sentinţă, (livr.) adagiu, (rar) apoftegmă, parimie, (pop.) zicere, (înv.) pildă, (ir.) panseu. (O ~ celebră.) MAXIMUM s. maxim. (~ul unei valori.) maz s. v. EMAIL. GLAZURĂ. SMALŢ, mazăc adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS, mazăre s. v. FASOLE. LINTE, mazăre-pădureăţă s. v. ORĂSTICĂ. mazăre-turcească s. v. NĂUT. MADZElSM s. (BIS.) (înv.) magism. măzejă s. v. GATÎRCĂ. MAZILI vb. a detrona, (înv. şi pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.) mazili vb. v. DEMITE. DESTITUI. ÎNDEPĂRTA. SCOATE. mazilie s. v. DETRONARE. MAZILIRE. MAZILIT. MAZILIRE s. detronare, mazilit, (înv.) ăzlu, mazilie, surpare. (~ domnitorului.) mazilire s. v. DEMITERE. DESTITUIRE. ÎNDEPĂRTARE. SCOATERE. MAZILIT adj. detronat. (Domnitor ~.) MAZILIT s. detronare, mazilire, (înv.) âzlu, mazilie, surpare. (~ unui domnitor.) mazilit s. v. DEMITERE. DESTITUIRE. ÎNDEPĂRTARE. SCOATERE, măzlu s. v. EMAIL. GLAZURĂ. SMALŢ, mazut s. v. PĂCURĂ. MĂCAR adv. barem, (înv. şi reg.) încăi, încalc, încaltea, (Transilv. şi Moîd.) bâtăr, (prin Transilv.) măgă, (înv.) săvâi. (~ vine o zi cînd...) măcar conj. v. FIE. ORI SAU. măcădui vb. v. CĂI. POCĂI. REGRETA. MĂCĂI vb. (rar) a hăcăi, (reg.) a măcăli, a măcăni, a măr tăi, a ocăi. (Ratele ~.) măcăi vb. \\ OCĂCĂI. ORĂCĂI. măcăiălă s. v. MĂCĂIT. MĂCĂITURĂ. măcăire s.v. MĂCĂIT. MĂCĂITURĂ. MĂCĂÎT s. măcăi tură, (rar) măcăiălă, mă-căirej măcănit, măcănitură, ocăit. (~ de rate.) MĂCĂITIjRĂ s. măcăit, (rar) măcăiălă, măcăire, măcănit, măcănitură, ocăit. (~ de raţe.) MĂCĂLEÂNDRU s. (ORKIT.) 1. (Eri-ihacus rubecula rubecula) guşă-roşie, (reg.) pietruş, prigoăre. 2. (Rubecula familiaris) (reg.) prigorie, măcăli vb. v. MĂCĂI. măcăni vb. v. MĂCĂI. măcănit s. v. MĂCĂIT. MĂCĂITURĂ. măcănitură s. v. MĂCĂIT. MĂCĂITURĂ. măcâu s. v. BASTON. BÎTĂ. CIOMAG. COTOR. MĂCIUCĂ. PICIOR. RĂDĂCINĂ. TOIAG. măcăut s. v. CHIBRIT. MĂCEÂŞĂ s. (BOT.) (reg.) căcădîră, scoâ-bă, (prin Ban.) scobiceâ, scobitură. MĂCEL s. masacru, (livr.) carnâj, hecatombă, (înv. şi pop.) pierzănie, pierzâre, (Înv.) măcelărie, meserniţă, tăiere. (Mare ~ a ma fost.) MĂCELÂR s. (Mold., Bucov. şi Ban.) casăp, (nordul Mold. şi Bucov.) misăr, (Transilv., Maram. şi Ban.) misărăş, (înv.) chesăgiu, mc-serciu. măcelar s. v. CĂLĂU. GÎDE. MĂCELĂREĂSĂ s. (Transilv., Maram. şi Ban.) misarăşiţă. MĂCELĂRI vb. a distruge, a extermina, a masacra, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. şi fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a con-ccni, a snopi, a stropşi. (A ~ o populaţie.) măcelări vb. v. ’ CIOPÎRTI. SFÎRTECA. SFÎŞIA. MĂCELĂRIE s. (înv. şi reg.) meserniţă, (reg.) casâpniţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) căsă-pie, (Transilv.) cărnărie, fleşcărie, (înv.) scaun. (Cumpără carne de la ~.) măcelărie s.v. ABATOR. MASACRU. MĂCEL. MĂCELĂRIRE s. distrugere, exterminare, masacrare, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. şi fam.) căsăpire. (~ unei populaţii.) măcelărit s. v. DISTRUGERE. EXTERMINARE. MASACRARE. MĂCELĂRIRE. NIMICIRE. STÎRPIRE. MĂCEŞ s. (BOT.; Roşa canina) trandafir sălbatic, (pop.) răsură, (reg.) cacadîr, mărăcine, rug, rujă, rujiţă, sipică, (Ban.) scobituri (pl.). măceş s.^ v. MOŞMON. PĂDUCEL. MĂCIN vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) părăgini, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a (se) mînca, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) măcină vb. v. CHINUI. CONSUMA. DIGERA. FLECĂRI. FRĂMÎNTA. ÎNDRUGA. MISTUI. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. SUBMINA. TRĂNCĂNI. ZBATE. ZBUCIUMA. măcinăr s. v. MORAR. MĂCINÂRE s. 1. măcinat, măciniş, (rar) măcinătură. (~ griului.) 2. dărăpănare, degradare, părăginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 3. roadere, săpare, săpat. (~ malului de către ape.) MĂCINAT adj. 1. dărăpănat, degradat, pă-răginit, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. şi fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 2. mîncat, ros, săpat. (Un zid, un mal ~.) MĂCINAT s. măcinare, măciniş, (rar) măcinătură. ( griului.) MĂCINĂTtJRĂ s. mîncătură, rosătură. (O ~ adincă in mal.) măcinătură s. v. MĂCINARE. MĂCINAT. MĂCINIŞ. MĂCINIŞ s. măcinare, măcinat, (rar) măcinătură. (~ cerealelor.) măciuca-ciobânului s. v. ROSTOGOL. SCAI. SCAIETE. TĂTARNICĂ. MĂCIUCĂ s. 1. bîtă, ciomag, (pop.) toroi-pân, (reg.) ghioăgă, jârchină, mâcă, moâcă, otic, pătăchie, tămînj6r, tăujer, tufân, tufă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) botă, (Mold.) cea-tlău, (Olt.) colvă, (Ban.) crivâc, (Olt.) dîrjâlă^ MĂCIUCĂ 502 (Ban.) haidamâc, (Olt. şi Ban.) jilăvete, (Tran-silv. şi Maram.) măcău, (Transilv., Maram. şi Olt.) şuvei, (prin Bucov.) taşmău, (Mold.) toropâlă, (înv.) fuscel, fuste. (L-a izbit cu ~ în frunte.) 2. mai. (~ pentru tasarea terenului.) 3. măciulie. (Un băţ cu ~.) măciucă s. v. BASTON. CÎRJĂ. PRIS-NAR. PRÎSNEL. SFÎRLEAZĂ. TITIREZ, măciuci s. pl. v. CÎRCIUMĂREASĂ. măciuchiţă s. v. MACIUCUŢĂ. MĂGIUCOŢĂ s. (rcg.) măciuchiţă. măciuliât adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. MARE. MĂRIT. UMFLAT. ZGÎIT. MĂCIULÎE s. 1. gămălie, (rcg.) căciulie. (~ de ac, de chibrit.) 2. măciucă. (Băţ cu ~.) 3. (BOT.) capsulă, (reg.) căciulie, (prin Transilv.) bocioăcă, bociulic. (~ a macului.) MĂCRÎŞ s. (BOT.) 1. (Rumex acetosa) (pop.) acrfş. 2. (Rumex acelosella) (reg.) lu-geru-broăştii, (prin Transilv.) schiaz. 3. măcriş de apă (Rumex palustris) = dragavei, draga-veică, ştevie ; măcrişul calului = a) (Rumex conglomeralns) ştevie, (reg.) brustân, dragavei, dragomir ; b) (Rumex patientia) ştevie, (reg.) urzica-râţei. 4. (Oxalis acelosella) (reg.) măcri-şor, trifoi-măcriş. 5. (Acetosa pralensis) ştevie. măcriş-dc-bâltă s. v. CARDAMA. NĂSTUREL, măcrişor s. v. MĂCRIŞ. măeriş-păsăresc s. v. DRACILĂ. măcriş-spinos s. v. DRACILĂ. măcrişul-câprei s. v. DEGETĂREL. DEGE-TĂRUŢ. POTIRAŞ. măcuţ s. v. MAC. rnădărî vb. v. ALINTA. COCOLI. DEZ-MIERDA. MÎNGÎIA. RĂSFĂŢA. RĂZGÎIA. RÎDE. mădărit adj. v. ALINTAT. COCOLIT. RĂSFĂŢAT. RĂZGÎIAT. niftdăţie s. v. ÎNCĂPĂTÎNARE. ÎNDĂRĂTNICIE. MĂDULAR s. (ANAT.) membru, (fam.) ciolan. (~ al corpului). mădular s. v. FUNCŢIONAR. MEMBRU. PENIS. SLUJBAŞ. mădulare s. pl. v. OSEMINTE. MĂDUVĂ s. 1. (ANAT.) măduva spinării = rahis. 2. (BOT.) inimă. (~ a tulpinii unui copac.) măduvă s. v. ESENŢĂ. FOND. MATERIE. MĂDUVIOÂRĂ s. (reg.) măduvlţă, mădu-vuţă. măduvlţă s. v. MĂDUVIOÂRĂ. măduvos adj. v. SUBSTANŢIAL, măduvuţă s. v. MĂDUVIOÂRĂ. MĂGAR s. (ZOOL.; Equus asinus) asin, (reg.) măgăreţ, (glumeţ) urecheat, urechllă. mă(jăr s. v. CAPRĂ. POPĂ. măfjădăn s.v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN. măgădău s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN. măgăoăic s. v. ARĂTARE. COLOS. MATAHALĂ. MOMÎIE. NAMILĂ. SPERIETOARE. URIAŞ. măgărâş s. v. MĂGĂRUŞ. măgăreâţă s. v. MĂGĂRIŢĂ. TUSE CON- VULSIVĂ. măgărel s. v. MĂGĂRUŞ, măgăreţ s. v. ASIN. MĂGAR. MĂGĂRIE s. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) se-meţle, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţîfnă. (E de-o ~ revoltătoare.) MĂGĂRIŢĂ s. (ZOOL,) (înv. şi reg.) măgăreâţă, (înv.) aslnă. (~ este femela măgarului.) măgăriţă s. v. CEATLĂU. CRUCE. MĂGĂRUŞ s. (ZOOL.) (reg.) măgărâş, măgărel, măgăruţ,Jînv.) asinâş, asinel. măgăruţ s.v. MĂGĂRUŞ, înăgdălân s. v. CAIS. măgdălănă s. v. CAISĂ, măghcruşcă s. v. CARTOF, măghiran-sălbatic s. v. SOVÎRF. măglisitură s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIŞARE. măguiăţă s. v. MOGÎLDEAŢĂ. MUŞUROI. MĂGULEÂLĂ s. flatare, linguşeală, linguşire, măgulire, (înv. şi reg.) olastiseâlă, (Munt.) mîglisire, (înv.) îmbunâre, îmbunăttiră, lin-guşie, linguşithră, măgulitură, (fig.) tămîiere. (~ unui superior.) MĂGULI vb. 1. a flata, a linguşi, (înv. şi rcg.) a şutili, (Munt.) a miglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămîia. (A-şi ~ superiorii. ) 2. a complimenta, a flata. (Ce-l tot ~ atita?) măguli vb. v. ADEMENI. ALINTA. AMĂGI. DEZMIERDA. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MÎNGÎIA. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. măgulicios adj. v. LINGUŞITOR. MĂGULITOR. MĂGULIRE s. 1. flatare, linguşeală, linguşire, măguleală, (înv. şi reg.) olastiseâlă, (Munt.) mîglisire, (înv.) îmbunâre, îmbunătură, lin-guşie, linguşitură, măgulitură, (fig.) tămîiere» (~ unui superior.) 2. complimentare, flatare. (~ orgoliului cuiva.) 3- (concr.) compliment, flatare, laudă. (E sensibil la ~i.) MĂGULIT adj. flatat. (Se simte extrem de ~.) MĂGULITOR adj. linguşitor, (Munt.) mî-glisitor, (înv.) imbunător, măgulicios. (Vorbe ~.) măgulitor adj. v. ALINTĂTOR. DEZMIER-DĂTOR. MÎNGÎIETOR. măgulitură s.v. FLATARE. LINGUŞEALĂ. LINGUŞIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE. MĂGURĂ s. 1. (GEOGR.) movilă, (reg.) grui, (Olt.) glămeie. 2. tumul. măhălos adj. v. MĂTĂHĂLOS. VOLUMINOS; MĂI interj, hai !, (pop. şi fam.) bă !, (pop.) bre ! (~ l tu de colo I) mâiăg s. v. PILUG. PISĂLOG, măiciţă s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, măiculeănă s. v: MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, măiculiţă s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, măiculuţă s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, măicuşoâră s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ. 503 MĂMUŞOAR MĂICUŢĂ s. mămică, (pop.) măiculiţă, mămucă, mămuliţă, mămuşoără, mămuţă, (reg.) măiciţă, măiculeână, măiculuţă, măicuşoâră, mămuleâ, mămuleână, mămulică, mămulioâră, mămulucă, mămuluţă, (fam.) mămlncu, măml-ţă, mică, mimă. măiestresc adj. v. MxAGlC. VRĂJITORESC, măiestri vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI. MĂIESTRIE s. 1. artă, dibăcie, iscusinţă, îndeminare, meşteşug, pricepere, ştiinţă, talent. (Obiect făcut cu multă ~.) 2. virtuozitate. (Pianistul demonstrează o ~ deosebită.) măiestrie s. v. COMPLOT. CONJURAŢIE. CONSPIRAŢIE. DAR. DESCÎNTEC. FARMEC. FAVOARE. GRAŢIE. HAR. INTRIGĂ. MAGIE. MAŞINAŢIE. STRAT A GEMĂ. SUBTERFUGIU. ŞIRETENIE. ŞIRETLIC. ŞMECHERIE. TERTIP. TRUC. UNELTIRE. VICLENIE. VICLEŞUG. VRAJĂ. VRĂJITORIE^ MĂIESTRIT adj. artistic, iscusit, meşteşugit, (rar) măiestru. (O broderie ~.) măiestrit adj. v. ÎNZESTRAT. TALENTAT, măiestru adj. v. ARTISTIC. ISCUSIT, MĂIESTRIT. MEŞTEŞUGIT. măictic s. v. CALTABOŞ. SÎNGERETE. măieţ s. v. TINDECHE. măimucoi s. v. MAIMUŢOI, niăimuţ s. v. MAIMUŢOI, măistorie s. v. MESERIE. MEŞTEŞUG, niăiug s. v. TINDECHE. măiugăr s. v. PIUAR. înăiugă s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE, măiiiţ s. v. FEMEIUŞCĂ. IAPĂ. MUIE-RUŞCĂ. SCHIMBĂTOR. 'TĂLPIC, măjăr s. v. PESCAR, majărie s. v. MĂJĂRIT. MĂJĂR1T s. (înv.) măjărle. (Darea pentru pescuit numită ~.) MĂLĂI s. 1. făină de porumb, (reg.) făina de păpuşoi. 2. (BOT.) mălaiul-cucului (Lu-zula pilosa) = (reg.) horşti, părăşln, păunlţă. mălai s. v. MEI. PORUMB, mălaie s. pl. v. MEISTE. PORUMB. PORUMB ISTE. mălai-tătăresc s. v. MĂTURĂ, mălătă s. v. MĂMĂLIGĂ. TESCOVINĂ, mălăucă s. v. MISTRIE, mălăcel s. v. MEI-PĂSĂRESC. mălăcină s. v. BUSUIOC, mălai vb. v. FĂINOŞA. MĂLĂIEŢA. mălăicios adj. v. FĂINOS. MĂLĂIEŢ. mălaie tic adj. v. FĂ1NOS. MĂLĂIEŢ. MĂLĂIEŢ adj. făinos, (rar) mălăios, (reg.) mălăicios, mălăietic, mălăieţos, mălălt. (Fruct mălăicţ adj. v. BLEG. INDOLENT. LĂLÎU. MOALE. MOLATIC. MOLÎU. MOTOTOL. MĂLĂIEŢA vb. a se făinoşa, (reg.) a se mălăi. (Fructele s-au ~.) mălăicios adj. v. FĂINOS. MĂLĂIEŢ. mălăină s. v. PORUMB. PORUMBIŞTE. mălăios adj. v. FĂINOS. MĂLĂIEŢ. mălăiştes. v. MEISTE. PORUMB. PORUMBIŞTE. mălăiştină s. v. PORUMB. PORUMBIŞTE. malăit adj. v. FĂINOS. MĂLĂIEŢ. MĂLĂOI s. (BOT.; Helianthemum alpestre şi rupifragum) (reg.) ferăstrău, rujă, iarba-dsului. înălăoi s. v. IARBA-O SULUL mălăiiţ s. v. NALBĂ. MĂLÎN s. (BOT.; Prunus padus) (Tran-silv. şi Ban.) prun sălbătic. mălin s. v. LEMN-CÎINESC. LILIAC. MAHALEB. NĂFURICĂ. PIN. SIRINDE-RICĂ. VIŞIN TURCESC, măliniţă s. v. LEMN-CÎINESC. măltări vb. v. LIPI. MURUI. TEXCUI. VĂRUI. măltărui vb. v. TENCUI. m alura-băl ţii s. v. PENIŢĂ. MĂLURÂT adj. măluros. (Plantă ~ .) MĂLtJRĂ s. (reg.) tăciune. (Boala plantelor numită ~.) mălură s. v. NĂGARĂ. NEGHINĂ. ZI-ZANIE. MĂLURÎCI s. pl. (BOT.; Orobus variega-tus) (reg.) orăstlcă, măzărichea-cucului. mălurici s. pl. v. ORĂSTICĂ. MĂLUROS adj. mălurat. (Plantă ~.) măluros adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RIVERAN. RÎPOS. VERTICAL. mămăligăr s. v. FĂCĂLET. SĂTEAN. ŢĂRAN. MĂMĂLÎGĂ s. (Transilv., Ban., Bucov. şi nordul Mold.) coleăşă, (Ban. şi Transilv.) mândră, (Maram., nordul Transilv. şi Ban.) tocană, (înv.) mălătă, polântă. (~ cu brînză.) mămăligător s. v. FĂCĂLEŢ. mămăligau s. v. FĂCĂLEŢ. mămăligoi s. v. FĂCĂLEŢ. mămăligos adj. v. BLEG. INDOLENT. LĂLÎU. MOALE. MOLATIC. MOLÎU. MOTOTOL. măinăruţă s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOM-NULUI. mămesc adj. v. MATERN, mămeşte adv. v. MATERN. MĂMICĂ s. măicuţă, (pop.) măiculiţă, mămucă, mămuliţă, mămuşoără, mămuţă, (reg.) măiciţă, măiculeână, măiculâţă, măicuşoâră, mămuleâ, mămuleână, mămulică, mămulioâră, mămulucă, mămuluţă, (fam.) mămlncu, mămuţă, mică, mimă. mămie s. v. MATERNITATE, mămincu s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, mămiţă s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, mămiîc s. v. RINICHI, mămucă s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, mămuleâ s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, mămuleână s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, mămulică s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, mămulioâră s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, mămuliţă s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, mămulucă s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, mămuluţă s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, mămuşoără s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ. 'MĂMUŢĂ 504 mămuţă s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, mănăstire s. v. CATEDRALĂ, mănăstirea s. art. v. CASIOPEEA. MĂNĂSTIRESC adj. (BIS.) 1. călugăresc, monahal, monahicesc, (înv.) îngeresc, monahie, monastic. (Cinul ~.) 2. călugăresc, monahal, monahicesc, (livr.) claustrâl. (Viaţă ~.) *MĂNGĂLAU s. (reg.) mâglă, mînjălău, zolitdr. (rsj pentru frecatul rufelor.) mănţyălau s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC, mănînţălă vb. v. AMENINŢA. MĂNOS adj. 1. bogat fecund, fertil, gras, productiv, roditor, rodnic, (înv.) producătdr, rodit, rodos, spărnic. (Pâmlnt~.) 2. abundent, bogat, bun, îmbelşugat, îndestulat, mare, (înv. şi reg.) belşugos, spornic, (înv.) săţîos. (Recoltă ~.) mănos adj. v. AVANTAJOS. BĂNOS. BUN. PRODUCTIV. PROFITABIL. RENTABIL. mănoşîe s. v. ABUNDENTĂ. BEL SUG. BOGĂŢIE. FECUNDITATE. FERTILITATE. ÎM BELŞUG ARE. ÎNDESTULARE. PRISOS. PRODUCTIVITATE. RODIRE. RODNICIE. manunchcă vb. v. ÎNMĂNUNCHEA. MĂNtJNCIil s. 1. (pop.) mînă, polog, (reg.) mănuşă, smoc, vîslă, (prin Olt.) minună. (~ de griu, de clnepă, de iarbă.) 2. buchet, (reg.) smoc, steblă, şomoiog, şomoltoc, (Transilv. şi Ban.) chită, (Transilv., IMaram. şi Ban.) struţ, (Transilv.) virstă. (Un ~ de margarete.) 3. legătură. (Un ~ de nuiele.) 4. fascicul, snop, (rar) sul. (Un ~ de raze.) măntinclii s. v. COADĂ. COARBĂ. COCÎR-LĂ. MÎNER. PLĂSEA. SPLINUŢĂ. mănuncliiăş s. v. BUCHEŢEL, mănunchiuleţ s. v. BUCHEŢEL, iminuşăt adj. v. ÎNMĂNUŞAT. MĂNtJŞĂ s. 1. toartă, (reg.) bdier. (~ a unui vas.) 2.* (înv.) brîncă. (Vechiul instrument de tortură numit ~.) 3. (TEIIN.) bată, băteală, braţ, brăţară, făîcca, fofează, lopăţea, mînă, spetează. (~ la războiul de fesul.) 4. (TEIIN.) (reg.) cotoi, mînă, stilpuşor. (~ la căruţă.) 5. (TEHN.) (reg.) mînă, picior, popic, ţepuşă. la sanie.) mănuşă s. v. COARBĂ. COCÎRLĂ. FOFEAZĂ. LEUCĂ. MĂNUNCHI. MĂSEA. MÎNER. SCHIMBĂTOARE, mănuşer s. v. TELEGĂU. măr s. v. CARTOF, mărariu-balţiior s. v. MĂRĂRAŞ. mărariul-eliuelui s. v. ROMONITĂ-PUTU-ROASĂ. mărarul-broăstci s. v. ROMANIŢĂ NEADEVĂRATĂ. ' ROMANIŢĂ NEMIROSITOARE. mărarul-călului s. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. mărarul-cîmpului s. v NEMŢIŞOR. măraru-ursului s. v. BRIOALĂ. măr-aurm s. v. BULBUC, mărăz s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. mărăcle s. v. TURBĂ. MĂRĂCINÂR s. (ORNIT.) 1. (Saxicola torquata rubicola) pietroşel, (reg.) ţîitoâre, capra-drâcului. 2. (Saxicola rubetra) urzicar. MĂRĂCÎNE s. 1. (BOT.) spin, (înv.) rug. (Mătură de ~i.) 2. (BOT.) ghimpe, spin, ţeapă, ţepuşă, (reg.) şteap. (S-a înţepat Intr-un ~ al măceşului.) 3. (la pl.) mărăciniş, spinărie, (reg.) mărăcinet, spinăriş, spinet, spiniş. (S-a încurcat In /V . ) mărăcine s. v. MĂCEŞ. PĂDUCEL. PORUMBAR. PORUMBEL. SORB. mărăcinet s. v. MĂRĂCINI. MĂRĂCINIŞ. SPINĂRIE. mărăcini s. pl. v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÎNĂT. MĂRĂCINÎŞ s. mărăcini (pl.), spinărie, (reg.) mărăcinet, spinăriş, spinet, spiniş. (S-a încurcat In ~.) MĂRĂCINCS adj. ghimpos, spinos, ţepos, (pop.) înghimpât, (înv.) ciulinos, scăios. (Plante ^; teren ~.) mărădîc s. v. COBORÎTOR. DESCENDENT. ODRASLĂ. POSTERITATE. PROGENITURĂ. RĂMĂŞIŢĂ. REST. SCOBO-RÎTOR. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR, mărădiri vb. v. MOŞTENI, mărămlău s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. MĂRĂRAŞ s. (BOT.) 1. mărăreL (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aqnalica) (reg.) joină, cliimion-de-ăpă, chimion-dc -haltă, cucuţică-de bălţi, mărariu-băUilor, petrunjchil-broâştelor. mărăraş-de-îTic|uri s. v. PĂDUCHERNIŢA. MĂRĂRBL s. (BOT.) mărăraş. (Foaie verde ~ .) m arări tă s. v. ROMANIŢĂ NE MIROSITOARE.' ROMANIŢĂ PROASTĂ, marasin s. v. COBE. PIAZĂ REA. marcatoare s. v. SEMĂNĂTOARE, mărceţ s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI. MĂRCOS adj. buc ăl ai. (Oi ~.) mărdăqî vb. v. JEGOSI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. măr-dc-pămînt s. v. NAP-PORCESC. TOPI-NAMBUR. MĂREŢ adj. 1. grandios, impozant, impunător, maiestos, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaş. (Un palat ~.) 2. grandios, impunător, maiestos, (rar) august. (Imagine ~.) 3. grandios, splendid, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4, falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, semeţ, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. şi reg.) fălos, (fig.) trufaş. (Vîrfnrile ~ ale munţilor.) 5. grandios, maiestos, solemn, (înv.) solemnei. (O noapte ~.) măreţ adj. v, FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN.^MÎNDRU. ;OR-GOLIOS7^SEMEŢr TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. MĂREŢÎE s. 1. grandoare, monumentalitate, splendoare, (~ unui palat.) 2. grandoare, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 3. grandoare, maiestate, semeţie. (~ piscurilor albe de rd- 505 MĂRI' padă.) 4. fast, lux, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, poh-fâlă, saltanât. (~ de la Curte.) 5. splendoare, strălucire, (înv.) pohfâlă. (~ alaiului domnesc.) G. glorie, grandoare, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) măreţie s. v. AROGANTĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎN-GÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEŢIE. TRUFIE. VANITATE. MĂRFUŞOĂRĂ s. (rar) mărfuliţă, mări uliţă s. v. MĂRFUŞOARA. mărgăliişă s. v. MĂRGELUŞĂ. mărgăluţă s. v. MĂRGELUŞxV. mărgărit s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. LĂCRI-M IO ARĂ. MĂRGĂRITAR. MĂRGĂRITĂREL. PERLĂ. VACA-DOMNULUI. VÎSC. MĂRGĂRITĂR s. 1. perlă, (înv. şi pop.) mărgărit. 2. (BOT.; Convallaria majalis) lăcrimioară, mărgăritărel, (pop.) mărgărit, (reg.) clopoţel, sufleţel. 3. (BOT.; Loranthus euro-paeus) vîsc, (reg.) mărgărit. mărgărită s. v. BĂNUŢ. BOUL-DOMNULUI. ‘ BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. CRIZANTEMĂ. DUMITRITĂ. MARGARETĂ. PĂRĂLUŢĂ. TUFĂ NI CĂ. VACA-DOMNULUI. MĂRGĂRITĂRÂS s. mărgăritărel. MĂRGĂRITĂREL s. 1. mărgărităraş. 2. (BOT.; Convallaria majalis) lăcrimioară, mărgăritar, (pop.) mărgărit, (reg.) clopoţel, sufleţel. mărgărită s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI. mărgea s. v. CLOCOŢEL. RUTIŞOR. MĂRGEÂN s. (ZOOL.; Corallium rubrum) coral. (~ trăieşte in colonii.) MĂRGELÂT adj. buclat, creţ, inelat. (Oaie cu lina ~.) MĂRGELtJŞĂ s. 1. mărgeluţă. i\ (BOT.; Lithospermum arvense) (reg.) mărgăluşă, mărgăluţă. mărgeluşă s. v. MEI-PĂSĂRESC. MĂRGELOŢĂ s. mărgeluşă. mărgeluţă s. v. INEAŢĂ. mărgliilă s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. mărgkilos adj. v. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. SMÎRCOS. măr-gliunpos s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. MĂRGICĂ CIjCULUI s. (pop.) stupitul cucului, (reg.) somnişor, (prin Munt., Olt. şi Bucov.) somn. (învelişul larvar numit ~.) mărgică s. v. SIMINOC. mărginâr s. v. CARÎMB. MĂRGINÂŞ adj., s. 1. adj. învecinat, limitrof, vecin, (reg.) megieş, mejdâş, (înv.) megieşesc, megieşit. (Pe teritoriul ~.) 2. adj. lăturalnic, limitrof, (reg.) mărginos. (Pe un drum ~.) 3. s., adj. (înv. şi reg.) mărginean. (Locuitor, ţăran ~.) mărginean adj. v. RIVERAN, mărginenii s., adj. v. MĂRGINAŞ. MĂRGINÎ vb. 1. a circumscrie, a delimita,, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren cu jaloane.) 2. a se învecina, (înv. şi reg.) a se-hotărî, a se hotărnici, a se megieşi, (înv.) a se răzeşi, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se ţărmuri. (La sud se ~ cu. . .) 3. a delimita, a limita, a străjui, a ţărmuri. (Stilpii de telegraf ~ şoseaua.) 4. a încadra. (A~o suprafaţă din. toate părţile.) 5. a chenărui, a împrejmui, a> încadra, a înconjura, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 6. a se limita, a se mulţumi,, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul.necesar.) 7. a se limita, a se reduce,, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanţa lucrării nu se ~ doar la. . .) 8. a limita, a restrînge, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ libertatea de acţiune.) mărgini vb. v. DEFINI. DETERMINA. PRECIZA. STABILI. MĂRGINÎRE s. 1. circumscriere, delimitare,, demarcare, demarcaţie, hotărnicire, limitare, marcare. (~ unui teren.) 2. limitare, reducere,, restrîngere, rezumare. (~ cuiva la strictul necesar.) 3.* (fig.) îngustime, obtuzitâte, opacitate. (~ judecăţii cuiva.) mărginire s. v. LIMITĂ. RESTRICŢIE. MĂRGINÎT adj. 1. circumscris, delimitat,, demarcat, limitat. (Un teren ~ ; o suprafaţă' ~.) 2. limitat, redus, restrîns. (într-un cadrw ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrîns. (Trebuinţe ~.) 5. limitat, unilateral. (O interpretare ~.) G.* (fig.) încuiât, îngust, limitât,. obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~ .)■•■ mărginit adj. v. MESCHIN, mărginos adj. v. LĂTURALNIC. LIMITROF,* MĂRGINAŞ. MĂRGINUŢĂ s. (reg.) mărgioâră. murgii ară s. v. MĂRGINUŢĂ. mâr-gului s. v. GUTUI, măr-gutuie s. v. GUTUIE, mărliăie s. v. VITĂ. MĂRÎ vb. 1. a creşte, a se dezvolta, a se. înălţa, (înv. şi pop.) a odrăsli, (pop.) a se ridica,, a sălta, a (se) zburătăci. (Ce mult s-a ~ copilul I) 2. a creşte, a (se) extinde, a (se) lărgi,, a (se) ridica, a spori, a (se) urca. (Suprafeţele• cultivate s-au ~ la. . .) 3. a (se) extinde, a (se> întinde, a (se) lărgi, a (se) lăţi. (Şi-a ~ stăpi-nirea peste. . .) 4. a (se) dilata, a (se) lărgi. (A ~ un conduct anatomic in timpul operaţiei.) 5. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) umila, a (se) zgii, (pop. şi fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboşa, a (se) bol-boşa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovani, (Tran-silv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgimboia* (De ce i s-au ~ ochii atit de mult?) G. a creşte, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ in matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. (MAT.)-a înmulţi. (A ~ de patru ori un număr.) ÎL a creşte, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul dc rulment.) 10. a rotunji, a spori.. (Şi-a ~ averea.) 11. a creşte, a se înmulţi, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a st» MĂRI 506 mulţi, a sc umnoji. (S-a ~ numărul participanţilor.) 12. a creşte, a (se) majora, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ preţul; preţurile s-au ~.) 13. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (sc) potenţa. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) li. a creşte, a se ridica, a se sui, a se urca. (î s-a ~ temperatura.) 15. a (se) lungi, a (sc) prelungi. (Ziua s-a ~.) 16. a se accentua, a se amplifica, a creşte, a sc intensifica, a se întări, a se înteţi, a spori. (Viteza vîniului s-a ~.) 17. a creşte, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. a (se) adinei, a (sc) agrava, a (se) amplifica, a creşte, a (se) intensifica, a spori, (fig.) a (se) ascuţi. (Disensiunile s-au ~.) 19. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preaeînta, a preaînălţa, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să ~ pe eroii patriei.) 20. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de faţă.) mări vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎN-GÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEŢI. măria-popii s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOM-NULUI. MĂRICEL adj. 1. mărişor, (reg.) măricuţ, măruţ. (Un lucru mai ~.) 2. crescut, dezvoltat, mărişor, (fig.) răsărit, săltat. (Fetiţe mai ~.) măricuţ adj. v. MĂRICEL. MĂRIŞOR. MĂRIE s. domnie, înălţime, maiestate, (înv.) mărime, mărire. (~ sa nu vă poate primi.) mărie s. v. AROGANŢĂ. BOUL-DOMNU-LUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. CINSTE. CINSTlRE.j DIMENSIUNE. ELOGIU. FALĂ. forţă; FUDULIE. GLORIE. GRANDOARE. INFATUARE. INTENSITATE. ÎNFUMURARE ÎNGÎMFARE. LAUDĂ. MĂREŢIE. MĂRIME. MĂRIRE. MĂSURĂ. MÎNDRIE. OMAGIU. ORGOLIU. PREAMĂRIRE. PREASLĂVIRE. PROPORŢIE. PROSLĂVIRE. PUTERE. SEMEŢ IE. SLAVĂ. SLĂVIRE. SPLENDOARE. STRĂLUCIRE. TĂRIE. TRUFIE. VACA-DOMNULUI. VANITATE. MĂRIME s. 1. dimensiune, măsură, proporţie, (înv.) mărie, mărire, (fam.) calibru. (Are o ~ notabilă.) 2. întindere, suprafaţă. (~ unui loc.) 3. cantitate, cîtime, (înv.) cătăţlme. (O anumită ~ măsurabilă.) 4. capacitate, volum. unui bidon.) 5. dimensiune, format. (Carte de ~ mare.) 6. înălţime, statură, talie. (De ~ potrivită.) 7. lungime. (~ unui pod.) 8. măsură, talie. (O fustă de ~ potrivită.) 9. măsură, număr. (Ce ~ ai la pantofi?) 10. durată, întindere, lungime. (~ unei zile de vară.) 11. (ASTRON.) mărime stelară — magnitudine. mărime s. v. AROGANŢĂ. CULANTĂ. DĂRNICIE. DOMNIE. FALĂ. FORŢĂ. FUDULIE. GENEROZITATE. GLORIE. GRANDOARE. INFATUARE. INTENSITATE. ÎNĂLŢIME. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MAIESTATE. MĂREŢIE. MĂRIE. MĂRINIMIE. MĂRIRE. MÎNDRIE. ORGOLIU. PUTERE. SEME-ŢIE. SLAVĂ. SPLENDOARE. STRĂLUCIRE. TĂRIE. TRUFIE. VANITATE. MĂRINIMÎE s. 1. culanţă, dărnicie, generozitate, (livr.) liberalitătc, munificenţă, (înv.) filotimie, magnanimitâte, rnarinimozitâte, mărime, (fam.) galantonle, (fig.) largheţe. (Un om de o rară ~.) 2. generozitate, nobleţe. (~ sufletului său.) 3. bunăvoinţă, îngăduinţă, înţelegere, milă, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) prilnţă, (turcism înv.) musaadcă. (Prin ~ lui. . .) mărinimie s. v. BĂRBĂŢIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÎRZENIE. ÎNCU-METARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEŢ IE. TEMERITATE. MĂRINIMOS adj. 1. culant, darnic, generos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dă-ruitor, filotlm, magnanlm, marinlm, (fam.) galanton, (fig.) larg. (Un om ~.) 2. ales, generos, nobil. (Animat de sentimente ~.) 3. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înţelegător, milos, milostiv, (înv.) milosîrd, priin-cios, priitdr. (A fost ~ cu nevoile lor.) mărire s. v. AROGANŢĂ. DIMENSIUNE. DOMNIE. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNĂLŢIME. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MAIESTATE. MĂRIE. MĂRIME. MĂSURĂ. MÎNDRIE. ORGOLIU. PROPORŢIE. SE-MEŢIE. TRUFIE. VANITATE. MĂRÎRE s., interj. 1. s. creştere, dezvoltare. (Procesul de ~ a unei fiinţe.) 2. s. creştere, extindere, lărgire, sporire. (~ suprafeţelor cultivare.) 3. s. dilatare, lărgire. (~ unui conduci anatomic.) 4. s. bulbucare, căscare, holbare, umflare, zgîire, zgiit, (pop. şi fam.) bellre, bleojdlre, (pop.) boboşâre, boldlre. ochilor.) 5. s. creştere, ridicare, umflare. (~ apelor in matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantităţi de cîteva ori.) 7. s. (MAT.) înmulţire. (~ unui număr de zece ori.) 8. s. creştere, sporire, (livr.) augmentare, (~ fondului de rulment.) 9-s. rotunjire, sporire. (~ averii cuiva.) 10. s. creştere, înmulţire, sporire. (~ numărului de participanţi la. . .) 11. s. creştere, majorare, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ preţurilor.) 12. s. amplificare, intensificare, întărire, potenţare. (~ unei mărimi fizice.) 13. s. creştere, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 14. s. creştere, intensificare, întărire, înteţire, sporire. (~ vitezei virilului.) 15. s. creştere, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 16. s. amplificare, creştere, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire. (~ schimburilor comerciale.) 17. s. elogiere, glorificare, lăudare, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apotedză, exaltare, (înv.) prealău-dâre, preaslăvle, sărbătorire. (~ unui erou.) 18. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfâlă, Dohvalânie. 18. s. glorie, grandoare, măreţie, slavă* splen- 507 mărturisire doare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) 20. s. binecuvîntare, glorificare, laudă, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 21. interj, osana !, slavă! (~ ţie, Doamne!) MĂRIŞOR adj. 1. măricel, (reg.) măricuţ, măruţ. (Un obiect mai ~.) 2. crescut, dezvoltat, măricel, (fig.) răsărit, săltat. (Un copil mai ~.) MĂRIT adj. 1. crescut, extins, lărgit, sporit. (Suprafeţe cultivate continuu ~.) 2. dilatat, lărgit. (Un conduct anatomic ~.) 3. bulbucat, căscat, holbat, mare, umflat, zgîit, (rar) bălă-bănos, (pop. şi fam.) belit, blcojdit, (pop.) bo-boşăt, bolboşăt, boldit, (reg.) măciuliăt. (Cu ochii ~.) 4. crescut, ridicat, sporit. (Cantităţi ~ de mărfuri.) 5. rotunjit, sporit. (Avere ~.) 0. crescut, majorat, ridicat, sporit, urcat. (Preţuri ~.) 7. amplificat, crescut, intensificat, întărit, potenţat, sporit. (O valoare fizică mult ~.) 0. binecuvintat, glorificat, lăudat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!) îl. glorios, (înv. şi pop.) slăvit. (~ domn al Moldovei.) 10. înălţat, preamărit, preaslăvit, slăvit, (în unele ţări) serenisim. (~te doge!) 11. lăudat, preaînălţat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudât, preaseninât. (~le Doamne!) mărit adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. CELEBRU. DISTINS. FAIMOS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. NOBIL. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. mărit s. v. BĂRBAT. CĂSĂTORIE. GINERE. MĂRITAT. MĂRITIŞ. MIRE. SOŢ. MĂRITĂ vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tinără.) mărităre s. v. CĂSĂTORIE. MĂRITAT. MĂRITIŞ. MĂRITÂT adj. căsătorit. (Femeie ~.) MĂRITÂT s. căsătorie, măritiş, (rar) mărităre, (pop.) mărit. (~ unei femei.) MĂRITĂ-MĂ-MĂMĂ s. (BOT.; Rudbec-kia laciniata) (reg.) rnii-gălbcne (pl.) . MĂRITIŞ s. căsătorie, măritat, (rar) mărităre, (pop.) mărit. (~ unei femei.) măriuţă s. v. BOUL-DOMNU LUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ.1 NEVĂS-TUICĂ. VACA-DOMNULUI. ZV ÎRLU GĂ. MĂRMURÂR s. (rar) marmurist. mărmuri vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNŢEPENI. PARALIZA. PETRIFICA. mărnmrire s. v. ÎMPIETRIRE. ÎNCREMENIRE. ÎNLEMNIRE. ÎNMĂRMURIRE. ÎNŢEPENIRE. PETRIFICARE. mărmurit adj. v. ÎMPIETRIT. ÎNCREMENIT. ÎNLEMNIT. ÎNMĂRMURIT. ÎNŢEPENIT. NECLINTIT. NEMIŞCAT. ŢEAPĂN. ŢINTUIT. măros adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎN-GÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. MĂRŞĂLUÎ vb. (MIL.) a mărşui, (reg.) a marşirui, a mărşuli. (Trupele ~.) MĂRŞĂLUIRE s. (MIL.) mărşuire. (~ trupelor.) MĂRŞUl vb. (MIL.) a mărşălui, (reg.) a marşirui, a mărşuli. (Trupele ~.) MĂRŞUlRE s. (MIL.) mărşăluire. (~ trupelor.) mărşuli vb. v. MĂRŞĂLUI. MĂRŞUI.. mărtăş s. v. SOS. mărturi vb. v. ADEVERI. AFIRMA. ARĂTA. ATESTA. CERTIFICA. CONFIRMA. DECLARA. DEMONSTRA. DOVEDI. ÎNTĂRI. MĂRTURISI. PROBA. RELATA. SPRIJINI. SPUNE. STABILI. SUSŢINE. ZICE. MĂRTURIE s. 1. (JUR.) declaraţie, depoziţie, mărturisire, (rar) confesiune, (înv.) măr-turisânic, tacrir, (n* unui martor în instanţă.) 2. (JUR.) dovadă, probaţiune, probă. (O ~ adusă în sprijinul împricinatului.) 3. adeverinţă, dovadă, (înv.) patentă, răvăş, siguranţă, sinet, testimoniu, teşchereă, zapiscă, (rusism înv.) rostiscă. (~ din care rezultă calitatea sa.) 4. dovadă, indicaţie, indiciu, pildă, probă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoăre, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ în sprijinul. . .) 5. atestare, dovadă, probă. (Iată o ~ elocventă pentru cele arătate.) mărturie s. v. CUNOŞTINŢĂ. INFORMAŢIE. ÎNVĂŢĂTURĂ. MARTIR. MARTIRAJ. MARTIRIU. MARTOR. MUCENIC. MUCENICIE. NORMĂ. PRECEPT. PRINCIPIU. REGULĂ. SUPLICIU. ŞTIRE. VESTE. mărturisănie s. v. DECLARAŢIE. DEPOZIŢIE. MĂRTURIE. MĂRTURISIRE. MĂRTURISI vb. 1. a afirma, a declara, a reiata, a spune, a zice, (pop.) a cuvînta, (înv.) a mărturi. (A ~ următoarele. . .) 2. a declara, a recunoaşte. (Şi-a ~ crima.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ dragostea ce-i purta.) 4. a se confesa, a se destăinui, a se spovedi, (livr.) a se confia, (înv. şi pop.) a se dezveli. (S-a ~ cuiva.) 5. (BIS.) a (se) spovedi, (înv. şi reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 6. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probului, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 7. a accepta, a admite, a recunoaşte. (Fină la urmă a ~ că aşa este.) mărturisi vb. v. PREDICA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI. MĂRTURISIRE s. 1. afirmaţie, cuvînt, declaraţie, relatare, spusă, vorbă, zisă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroâvă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.) 2. (JUR.) declaraţie, depoziţie, mărturie, (rar) confesiune, (înv.) mărturisănie, tacrir. unui martor în instanţă.) 3. recunoaştere. MĂRTURISIRE 508 (~ unei greşeli.) 4. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtăşire, încredinţare, revelare, spovedire. (~ unui mare secret.) 5. declaraţie, destăinuire. (~ de dragoste.) 6. confesiune, confidenţă, destăinuire, dezvăluire, spovedanie, (rar) sincerităţi (pl.). (I-a făcut unele ~.) 7. (BIS.) spovedanie, spovedire, (înv. şi pop.) spovădă, (înv. şi reg.) spovedeălă, (înv.) măr-turisitură. (~ făcută preotului.) mărturisire s. v. PREDICARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÎNDIRE. mărturisiri s. pl. v. STRIGĂRI. VESTIRI. MĂRTURISIT adj. declarat, deschis, făţiş, recunoscut, vădit, (livr.) manifest. (Duşman ~ al războiului.) mărturisitdr adj. v. DOVEDITOR. JUSTIFICATIV. PROBATOR. mărturisitor s. v. CONFESOR. DUHOVNIC. MARTIR. MARTOR. MUCENIC. PREDICATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. mărturisitură s. v. MĂRTURISIRE. PRE-D IC ARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÎNDIRE. SPOVEDANIE. SPOVEDI-RE. mărţăi vb. v. MĂGĂI. mărţăruş s. v. MĂRŢIŞOR, mărţiguş s. v. MĂRŢIŞOR. .MĂRŢIŞOR s. (pop.) marţ, (reg.) mărţăruş, mărţiguş. (Poartă ~ la butonieră.) mărţişor s. v. AMENT. MARTIE, măr ţină s. v. CABALINĂ. CAL. GLOABĂ. IAPĂ. MÎRŢOAGĂ. mărţmioără s. v. MÎNZĂ. mărul-cucului s. v. IARBĂ-DE-LINGOARE. MĂRUL-LUI-ADĂM s. (ANAT.) (pop.) nodul gî'tului. mărul-lupului s. v. CURCUBETEA. CURCU-BEŢICĂ. DALAC. OMAG. REMF. mărul-porcului s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. măr lin s.v. VETRICE. măruncă s. v. PARPIAN. VETRICE. MĂRUNT adj., s. 1. adj. mic. (Vietăţi ~.) 2. adj. fin. (Nisip sare ~.) 3. adj. mic, scund, scurt, (rar) scundâc. (Un om ~ de statură.) 4. adj. jos. mic, scund, (reg.) pitulat. (Casâ~.) 5. adj. inferior, mic. (Funcţionar ~.) adj. neimportant, neînsemnat, (livr.) in-signifiânt, obscur, (fig.) prizărit. (O notă ~ in ziar.) 7. adj. banal, meschin, neînsemnat. (Interese ~.) 8. adj. mic, neînsemnat. (Cheltuieli ~.) 9. adj. derizoriu, neînsemnat. (O valoare ~ .) 10. s. mărunţiş, (înv. şi. reg.) pa-ralîc, (arg.) măruntaie (pl.). (Ai ceva la tine? ) MĂRUNTAIE s. pl. 1. (ANAT.) (pop.) mărunţiş, vintre, (reg.) mărunţele (pl.). (~ porcului.) 2. adînc, adîncime, afund, fund, profunzime, străfund, (reg.) afundiş. afunzime, (fig.) băiere (pi.), (înv. fig.) mâţe (pl.). (în~ pămintului.) măruntaie s. pi. v. MĂRUNT.. MĂRUNŢIŞ, mărunţele s. pi. v. MĂRUNTAIE, mărunţeii vb. v. MĂRUNŢI. MĂRUNŢELUL s. art. (COR.) învîrtitul (art.), (reg.) rusâsca (art.). (~ este un dans popular cu învîrtituri.) MĂRUNŢÎ vb. 1. a fărîmiţa, a sfărima, (rar) a amănunţi, (Ban. şi prin Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment în gură.) 2. a pisa, a sfărima, a zdrobi, (înv. şi pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 3. a toca, (reg.) a tocăni, (Mold.) a hăcui. (A ~ furaje, ceapă.) 4. (reg.) a mărunţeii, a mărunţişa. (Taie mărunt sau ~.) 5. a pasa, a zdrobi. (A ~ legume, fructe.) MĂRUNŢIRE s. 1. sfărimare. (~ a unui material solid.) 2. pisare, pisat, sfărimare. zdrobire. (~ sării.) 3. mărunţit, tocare, tocat. (~ cepei.) MĂRUNŢIŞ s. 1. (UIT.) albitură, ba-boiaş, caracudă, plevuşcă, (rar) plevuică, (reg.) chisoâgă, pleviţă. (Peştele foarte mărunt se numeşte generic ~.) 2. mărunt, (înv. şi reg.) paralîc, (arg.) măruntaie (pl.). (Ai ceva ~ la tine?) 3. bagatelă, chiţibuş, fleac, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~ uri l) mărunţiş s. v. MĂRUNTAIE, mărunţişa vb. v. MĂRUNŢI. MĂRUNŢÎT adj. 1. sfărîmat. (Un material solid ~.) 2. pisat, sfărîmat, zdrobit, (reg.) pisăzât, (fam.) pisăgit. (Sare ~.) 3. tocat. (Ceapă ~.) " MĂRUNŢÎT s. mărunţire, tocare, tocat. (~ cepei.) mărunţuş s. v. PĂDURICE, măruţ adj. v. MĂRICEL. MĂRIŞOR, măsăi s. v. FATĂ DE MASĂ. PROSOP. ŞERVET. ŞTERGAR. măsăr s. v. FAŢĂ DE MASĂ. TÎMPLAR. măsărnică s. v. FAŢĂ DE MASĂ. măsălăr s. v. AUGUST, niăsălâre s. v. MĂ ŞELAR IŢĂ._ măsalărniţă s. v. MĂSELARIŢĂ. măsălniţă s. v. MĂSELARIŢĂ. măsăhii vb. v. MÎNEA. TRAGE, înăsăriţu s. v. FAŢĂ DE MASĂ. măscâră s. v. IMORALITATE. IMPUDOARE. INDECENŢĂ. NECUVIINŢĂ. NERUŞINARE. OBSCEN ITATE. PORNO GRAF IE. SC A BR O Z ITATE. TRIVI AL ITATE. V UL- G AR ITATE. măscărâei s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. PAIAŢĂ. măscăreţ s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. PAIAŢĂ. măscări vb. v. BATJOCORI. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. DRĂCUI. ÎNJURA. MASCA. OCÂRÎ. PONEGRI. RIDICULIZA.^ ZEFLEMISI. MĂSCĂRÎGI s. 1. clovn, paiaţă, saltimbanc. (~ la circ.) 2. bufon, paiaţă, (rar) nebun, (înv.) cabâz, caraghioz, mascara, mascaragiu, măsea-răci, măscăreţ, soitâr, (franţuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduş. (~ la curtea unui suveran medieval.) măscăriciune s. v. BUFONERIE. CARxA-GHIOSLÎG. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUŞLUC. IMORAL ITATE. IMPUDOARE. INDECENŢĂ. NECUVIINŢĂ. NERUŞINARE. OBSCENITATE. PORNOGRA- 509 MĂTANIE FIE. SCABROZITATE. TRIVIALITATE. VULGARITATE. măscărîe s. v. BUFONERIE. CARAGHIOS-LÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUŞLUC. IMORALITATE. IMPUDOARE. INDECENŢĂ. NECUVIINŢĂ. NERUŞINARE. OBSCENITATE. PORNOGRAFIE. ’ SCABROZITATE. TRIVIALITATE. VULGARITATE. măscuit adj. v. MASCAT, măscuroăică s. v. PURCEA. SCROAFĂ, măscuroăie s. v. PURCEA. SCROAFĂ. MĂSEĂ s. 1. (ANAT.) molar. 2. (TEHN.) (reg.) bot, boţ, burete, ceâfă, cioc, clenci, creastă. crestuş, git, nod, umăr, ureche. (~ la leuca carului.) 3. (TEHN.) (reg.) ciocîlteu, ciocîrlie, cocoş, cui, popă. (~ la plug.) 4. (TEHN.) colţ, dinte. (~ la grapă.) 5. (TEHN.) (reg.) bonţoc, căţel, coadă, mănuşă, mină. (~ la coasă.) <>. (TEHN.) (reg.) şiştoâre. (~ la joagăr.) 7. (TEHN.) pană. (~ la grincleiul de la piuă.) 8. (BOT.) măseaua-ciutei (Ery-thronium dens caniş) = (reg.) cocorei (pl.)» cocoşei (pl.), ghicitori (pl.), turcarete. iiiăselăr s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. MĂSE-LARIŢĂ. SUNĂTOARE. MĂSELĂRIŢĂ s. (BOT.; Hijoscyamus niger) (reg.) măsălâre, măsălărniţă, măsăl-niţ.ă, măselăr, nebunâriţă, nebunărlţă, sunătoare. măselârilă s. v. ROSTOPASCĂ. măslăţj s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. MĂSLÎNĂ s. (BOT.) (înv. şi reg.) olivă. MĂSLINET s. (rar) măslinlş. măslinlş s. v. MĂSLINET. măslin-sălbâtic s. v. RxlCHIŢICĂ. MĂSLUÎ vb. a falsifica. (A ~ alegerile.) MĂSLUIĂLĂ s. falsificare, măsluire, măsluit. (~ alegerilor.) MĂSLUIRE s. falsificare, măsluială, măsluit. (~ alegerilor.) MĂSLUIT adj. 1. (pop.) prefăcut, (înv.) balamut. (Cărţi de joc ~.) 2. falsificat. (Alegeri y.) MĂSLUIT s. falsificare, măsluială, măsluire. (~ alegerilor.) MĂSLUITOR s. falsificator, plăsmuitor, (înv.) falsăr, (fam. şi peior.) plastograf. (Condamnat ca ~.) măsoâie s. v. FAŢĂ DE MASĂ. măsorişte s. v. MĂSURARE. MĂSURAT. MĂSURĂTOARE. MĂSURĂ vb. 1. a calcula, a determina, a fixa, a stabili. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 2. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a preţui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. şi reg.) a prinde, (înv.) a preţălui, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.) 3. a analiza, a cerceta, a examina, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. şi reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (îl ~ cu atenţie.) 4. a parcurge, a străbate. (~ camera de la un capăt la celălalt.) 5. a se încerca, a se înfrunta, a se întrece, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se /%/ cu mine, la trlntă?) 6. a se bate, a se întrece, a se lupta. (Hai să ne ~ în luptă dreaptă.) 7. a se compara, a se pune. (Nu mă ~ eu cu tine l) măsură vb. v. CHIBZUI. CÎNTĂRI. MĂSURĂBIL adj. (înv.) mensurăbil. (Un parametru ~.) măsurăr s. v. METRU. MĂSURĂRE s. 1. măsurat, măsurătoare, (înv. şi pop.) măsură, (înv. şi reg.) măsorişte, măsurlş, (înv.) măsurătură. (~ ariei unui loc.) 2. calculare, determinare, fixare, stabilire. valorii unor parametri.) 3. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimaţie, evaluare, preţuire, socotire, (reg.) preţuiălă, (înv), preţă-luire. (~ vedorii unui obiect.) măsurare s. v. GÎNTĂRIRE. MĂSURĂT adj. 1. limitat. (Timpul lui e ~.) 2. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, înfrînat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samallt. (Un om ~ ; o viaţă ~.j 3, domol, încet, lent, lin, liniştit, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~.) 4. cumpănit, tacticos. (Cu gesturi măsurat adj. v. REŢINUT. REZERVAT. MĂSURAT s. măsurare, măsurătoare, (înv. şi pop.) măsură, (înv. şi reg.) măsorişte, măsurlş, (înv.) măsurătură. (~ ariei unui loc.) MĂStJRĂ s. 1. dimensiune, mărime, proporţie, (înv.) mărie, mărire, (fam.) calibru. (Are o ~ foarte mare.) 2. mărime, număr. (Ce ~ ai la pantofi?) 3. mărime, talie. (O fustă de ~ potrivită.) 4. cadenţă, ritm, ritmică, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.) 5. margine. (Orice lucru are o ~ I) 6. chibzuială, chibzuinţă, cliibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) continenţă, (rar) cuminţle, ponderâţie, temperânţă, (pop.) scumpătâte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămălulre, socoâtă, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneâlă, cumpănire. (A procedat cu multă ~.) măsură s. v. BANIŢĂ. DUBLU-DECA-LITRU. MĂSURARE. MĂSURAT. MĂSURĂTOARE. NIVEL. RECRUTARE. REŢINERE. REZERVĂ. măsură împrejur s. v. CIRCUMFERINŢĂ. PERIMETRU. ^ MĂSURĂTOARE s. măsurare, măsurat, (înv. şi pop.) măsură, (înv. şi reg.) măsorişte, măsurlş, (înv.) măsurătură. (~ ariei unui loc.) măsurător s. v. REPEDE. măsurătură s. v. MĂSURARE. MĂSURAT. MĂSURĂTOARE. măsurlş s. v. MĂSURARE. MĂSURAT. MĂSURĂTOARE. MĂSUŢĂ s. 1. mescioară, (reg.) mesişoâră.. 2. măsuţă de noapte = noptieră. MĂŞCÂT adj. bombat, mare, plin, (reg.) măzărât. (Un bob de grîu ~.) MĂTĂNIE s. compliment, închinăciune, plecăciune, ploconeală, reverenţă, temenea, (reg.) plocon, (înv.) plecâre, (turcism înv.) talîm, (fam. rar) selamlîc. (I-a făcut o ^ adîncă.) MĂTASE 510 MĂTASE s. (BOT.) 1. (pop.) mustâţă, (Transilv. şi Ban.) păr. (~ a porumbului.) 2. mătasea-broaştei (Cladophora, Spirogijra etc.) = (reg.) mătreâţă, aţa-âpei, lîna-broâştei, măta-se-de-âpă, riia-broâştei, rîie-broşteâscă, rîie-de-âpă, straiul-broâştei, (Bucov.) jabrina-broâş-tei. mătase-dc-âpă s. v. MĂTASEA-BROAŞTEI. mătăcăni vb. v. CLĂTINA. ÎMPLETICI. ŞOVĂI.^ MĂTĂCINĂ s. (BOT.; Dracocephalum mol-davica) (rar) melisă, (reg.) roiniţă, bosioc-de-munte, busuiocul-slupului. mătăcină s. v. MELISĂ. ROINIŢĂ. mătăhăi vb. v. AGITA. CLĂTINA. FÎLFÎI. FLUTURA. ÎMPLETICI. ŞOVĂI. mălăhăli vb. v. CLĂTINA. ÎMPLETICI. ŞOVĂI.^ MĂTĂHĂLOS adj. voluminos, (reg.) mă-hălos, nătăvălâs. (O persoană ~.) mătălăi vb. v. AGITA. CLĂTINA. FÎLFÎI. FLUTURA. ÎMPLETICI. ŞOVĂI. mătăli vb. v. AŢIPI. DORMITA. MOŢĂI. PICOTI. PIROTI. MĂTĂLÎCĂ pron. (reg.) tălică. mătănăi vb. v. CLĂTINA. ÎMPLETICI. ŞOVĂI. # mătărîngă s. v. JURUBITĂ. MEMBRU. PENIS. PÎRGHIE. SCUL. MĂTĂSĂR s. (ORNIT.; Bombycilla gar-rulus garriilus) (Transilv.) pasărea-frlgului, (Mold.) pasăre-de-mătâse. MATĂ SICĂ s. (TEXT.) (reg.) mătăsucă. MĂTĂSOS adj. catifelat, moale, neted. (Obraz ~; piele ~.) mătăsucă s. v. MĂTĂSICĂ. MĂTĂUZ s. (BIS.) pămătuf, sfeştoc. pentru aghesmuit.) mătăuz s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE, mătcăl s. v. ŞIR. ŞIRAG. * MĂTCĂL AU s. (reg.) înfărtăţie, înfîrtă-ţit, însorţit, însurăţie, paştele-mic. (~ este o sărbătoare populară.) măicuţă s. v. SURATĂ, mători vb. v. ÎMBĂTRÎNI. TRECE. VESTEJI. mătnrîe s. v. BĂTRÎNEŢE. mătrăcălă s. v. SNOP. MĂTRĂGUNĂ s. (BOT.; Alropa belladona) beladonă, (reg.) împărăteâsă, ţilidânie, cirea-şa-lupului, doamna-cădrului, doamnă-mâre, floarea-codrului, iarba-cddrului. mătrăşi vb. v. ALUNGA. ARUNCA. ASASINA. ASCUNDE. AZVÎRLI. CĂRA. CHELTUI. CONCEDIA. DEPĂRTA. DOSI. FUGI. GONI. IROSI. IZGONI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNDEPĂRTA. MISTUI. OMORÎ. PRĂPĂDI. RISIPI. SCOATE. SUPRIMA. UCIDE. ZVÎRLI. înătrcaţa-brâdiiUu s. v. MĂTREAŢĂ-DE-ARBORI. MĂTREĂŢĂ s. 1. (MED.) pitiriazis, (reg.) tărîţâr, tărîţă. 2. (BOT.) mătreâţă-de-arbori (Usnea) = (reg.) mătreaţa-brâdului, plete-le-muiârii. mătreâţă s. v. MĂTASEA-BROAŞTEI. mătreaţă-de-ărbori s. v. PLETELE-MUIE-RII. mătrice s. v. COLICĂ. CRAMPĂ. GR ANAT. MITRĂ. MUŞEŢEL. PARACHERNITĂ., REUMATISM. SPASM. SPILCUŢĂ. UTER. VENTRILICĂ. mătriceâ s. v. GRANAT. MUŞEŢEL. SPILCUŢĂ. mătriţă s. v. GRANAT. SPILCUŢĂ. mătură vb. v. ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. mătura-Maicii-Frecesta s. v. NĂFURICĂ. MĂTURĂRE s. măturat, măturătură. (~ curţii.) MĂTURĂT s. măturare, măturătură. (~ şcolii.) MATURĂ s. 1. (BOT.; Sorghum vulgare) (pop.) rnălai-tătăresc, mei-tătăresc, (reg.) bălur, flocoâsă, tătâr, tătârcă. 2. (BOT.; Rochia scoparia) măturică. 3. mături-de-vrăji-toare = (pop.) patul-vîntului. (~ este numele unei poli a arborilor.) mătură s. v. BIDINEA, mătiiră-roşie s. v. BRÎNCĂ. MĂTURĂTURĂ s. măturare, măturat. (~ curţii.) mătură-turcească s. v. NĂFURICĂ. MĂTUREĂ s. măturică, măturice, mături ţa» (rar) măturişcă. (~ de haine.) MĂTURICĂ s. 1. măturea, măturice, mătu-riţă, (rar) măturişcă. (O ~ de haine.) 2. (BOT.; Rochia scoparia) mătură. măturică s. v. IMORTELĂ. PLEVAIŢĂ. MĂTURÎCE s. măturea, măturică, măturiţă, (rar) măturişcă. măturişcă s. v. MĂTUREA. MĂTURICĂ. MĂTURICE. MĂTURIŢĂ. NĂFURICĂ. MĂTURÎŢĂ s. măturea, măturică, măturice, (rar) măturişcă. măturiţă s. v. NĂFURICĂ. SPORIŞ. VERBINĂ. MĂTUROI s. tîrn, (reg.) felezeu, leâsă, tirş. (Un^~ pentru măturatul străzilor.) MĂTUŞĂ s. 1. tanti, (pop. şi fam.) tuşă, (pop.) ţâţă, (reg.) bâbă, tătăişă, (Olt.) muică, (Ban.) teică, (prin Ban. şi Transilv.) tâtă, (Ban.) dină, (înv.) lele. (~ Stana, sora mamei.) 2. lele, leliţă, ţaţă, (pop.) tătăişă, (reg.) dadă, dâică, leică, nană, (Olt.) ţâică, (Ban.) uină. Maria, vecina noastră.) mătuşă s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE. MĂTUŞÎCĂ s. (pop. şi fam.) tuşică, (pop.) ţăţică. (Draga mea ~.) mătuşoi s. v. UNCHI, măţiguş s. v. MÂŢIŞOR. MÂŢIŞOR s. (ANAT.) (reg.) măţiguş. măzăcfe s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. măzărâr s. v. GĂRGĂRIŢĂ, măzărăt adj. v. BOMBAT. MARE. MĂŞCAT. PLIN. măzărâtă s. v. INDRUŞAIM. SÎNGELE-VOINICULUI. 511 MEDITA măzăreân s. v. INDRUSAIM. SÎNGELE-VO IN ICULUI. măzărică s. v. BORCEAG. INDRUSAIM. MĂZĂRICHE. ORESNIŢĂ. SÎNGELE-VO IN ICULUI. măzăriee s. v. BORCEAG. MĂZĂRICHE. MĂZĂRICHE s. I. (BOT.) 1. (Vicia satiua) borceag, (reg.) măzărlcă, măzăruică, (prin Transilv.) măzăriee. 2. (Vicia silvatica) borceag. (reg.) măzărlcă. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobuşor. II. (MET.) (rar) măzărlcă, (reg.) ţîrţîră. (Bate, cade ~.) măzăriche s. v. BOB-DE-ŢARINĂ. CIS-TICERCOZĂ. INDRUSAIM. LINTEA-PRATULUI. NĂUT. SÎNGELE-VOINICU-LUI. TRICHINOZĂ. măznrichea-c ticului s. v. MĂLURICI. ORĂS-TICĂ. măzăiiche-neăfjră s. v. ORĂSTICĂ. măzăroi s. v. INDRUSAIM. SÎNGELE-VOINICULUI. măzăruică s. v. BORCEAG. INDRUSAIM. MĂZĂRICHE. SÎNGELE-VOINICULUI, măzţjă vb. v. COJI. DESCOJI. JUPUI. mâzţjăl s. v. CRENEL. MEÂNDRU s. cot, cotitură, sinuozitate, şerpui tură, (reg.) taolă. (~ al unei ape.) meâser adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ.^ SÂRAC. SĂRMAN. MECĂNIC s., adj., adv. 1. s. maşinist, (înv.) mecaniciăn. (~ pe o locomotivă.) 2. adj. mecanizat, (rar) maşinizât, sistemâtic. (Mori ~.) 3. adj. fizic. (Acţiunea ~ a viatului.) 4. adj. automat, automatic, inconştient, instinctiv, maşinal, reflex. (Gest, act~.) 5. adv. automat, automatic, inconştient, maşinal, maşinaliceşte, reflex, (înv.) mecaniceşte. (Merge, reacţionează ~.) (î. adj. papagalicesc. (Reproducere, asimilare ~.) 7. adv. automat, maşinal, papagaliceşte. (Repetă ~ ceea ce aude.) MECANICĂ s. 1. mecanotehnică. 2. (FIZ.) mecanică cuantică = mecanică ondulatorie ; mecanică ondulatorie = mecanică cuantică, mecanică s. v. MAŞINĂRIE. MECANISM, meeaiîicesc adj. v. FIZIC. MANUAL, mecaniceşte adv. v. AUTOMAT. AUTOMATIC. INCONŞTIENT. MAŞINAL. MAŞINALICEŞTE. MECANIC. REFLEX, mecaniciăn s. v. MAŞINIST. MECANIC. MECANISM s. (TEIiN.) 1. maşinărie, (rar) maşină, (înv.) mecânică, mihanie. (Un ~ care funcţionează perfect.) 2. dispozitiv, (înv. şi reg.) meşteşug. (Un ~ Intr-un ansamblu tehnic.) MECANIZA vb. (rar) a maşiniza. MECANIZAT adj. mecanic, (rar) maşinizât, sistemâtic. (Mori ~.) MECANOTEHNICĂ s. mecanică. MECĂCĂÎ vb. ( reg.) a mechereza, a mecheri. ( Caprele ~.) MECĂCĂÎRE s. mecăcăit. (~ caprelor.) MECACĂIT s. mecăcăire. (~ de capre.) MECENA s. invar, (rar) mecenât. (Un ~ al artiştilor.) mecenât s. v. MECENA, mecet s. v. GEAMIE. MOSCHEE, mechereza vb. v. MECĂGĂI. mecheri vb. v. MECĂCĂI. MECI s. (SPORT) dispută, întîlnire, întrecere, joc, partidă. (~ a durat doar trei minute.) meci s. v. FEŞTILĂ. FITIL. OPAIŢ, meci vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. STRIVI. ZDROBI. mecit adj. v. BĂTUT. LOVIT. STRIVIT. ZDROBIT. ineciuc s. v. PENSULĂ, mecicr s. v. GEAMBAS. INTERMEDIAR. MIJLOCITOR. MISIT. SAMSAR, meconiu s. v. OPIU. medalia vb. v. DECORA, medaliat adj. v. DECORAT. MEDÂLIE s. (depr.) tinichea. (A primit o ~ •) medalie s. v. DECORAŢIE. MEDALION s. (înv.) left. (Purta la glt un ~.) medelniţă s. v. LIGHEAN, medcolan s. v. MILANEZ. MEDIĂ vb. a intermedia, a se interpune, a mijloci, (rar) a negocia. MEDIĂL adj. (FON.) central. (Vocală ~.) medial adj. v. MEDIAN. MEDIAN adj. (rar) medial. (Poziţie ~.) MEDIĂT adj. indirect, mijlocit. (Relaţii MEDIATOR s. intermediar, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ intre două părţi aflate în conflict.) MEDIĂŢIE s. intermediu, mediere, mijlocire. (~ lui era necesară.) medic adj. v. MEDICAL. MEDIC s. doctor, (înv.) vraci, medică vb. v. MEDICAMENTA. MEDICĂL adj. (MED.) (înv.) doctoresc, doctoricesc, mâdic, medicâsc, medicinâl. (Tratament ~.) MEDICAMENT s. (FARM.) doctorie, leac, remediu, (înv. şi reg.) medicină, spiţerie. (Un ~ eficace în diabet.) •MEDICAMENTĂ vb. (MED.) (înv.) a medica. MEDICAMENTOS adj. medicinal. (Substanţă MEDICĂŢ1E s. (MED.) tratament, (înv. şi reg.) medicină. (~ prescrisă unui bolnav.) medicesc adj. v. MEDICAL. MEDICINÂL adj. medicamentos. (Substanţă ~.) medicinâl adj. v. MEDICAL, medicină s. v. DOCTORIE. LEAC. MEDICAMENT. MEDICAŢIE. REMEDIU. TRATAMENT. MEDICINĂ VETERINÂRĂ s. (rar) vete-rinărie. MEDIE s. (rar) mijlocie. (~ preţurilor.) MEDIERE s. intermediu, rnediaţie, mijlocire. lui s-a dovedit necesară.) MEDIOCRITÂTE s. (fig.) obscuritâte. (Se complace în . ) MEDIOCRU adj. 1. comun, mijlociu, potrivit. ( Un elev ~.) 2. (fig.) obscur. ( Un poet ~ .) 3. modest, redus, scăzut. (Operă de valoare ~ .) MED1T vb. 1. a chibzui, a cugeta, a gîndi, a judeca, a raţiona, a reflecta, (înv.) a medi-tarisi, a mîndri, a rezona, a seni ui. (A ~ asupra MEDITA 512 vieţii.) 2. a visa. (Ţoală ziua ~ la . . .) 3. a pregăti, a prepara. (îl ~ la fizică de două ori pe sâptămlnă.) mediii) vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXAMINA. INVESTIGA. PLĂNUI. STUDIA. URMĂRI.^ MEDITÂRE s. 1. cugetare, gîndirc, meditaţie, reflectare, reflecţie, reflexie, (înv.) schep-sis. (O ~ adincă asupra . . .) 2. meditaţie, pregătire, preparare. (~ unui candidat la facultate.) medilăre s. v. MEDITAŢIE. medi furişi vb. v. CI-IIBZUI. CUGETA. GÎNDI. JUDECA. MEDITA. RAŢIONA. REFLECTA. MEDITATIV adj. 1. cugetător, gînditor, reflexiv, (înv.) meditator, (glumeţ şi ir.) pansiv. (Un tip ~.) 2. contemplativ, contemplator, visător. (Fire~.) meditator adj. v. CUGETĂTOR. GÎNDITOR. MEDITATIV. REFLEXIV. MEDITATOR s. preparator, (ieşit din uz) repetitor. (Şi-a luat un ~ la fizică.) MEDITAŢIE s. 1. cugetare, gîndire, meditare, reflectare, reflecţie, reflexie, (înv.) schepsis. (O ~ adincă asupra . . .) 2. contemplaţie, reverie, vis, visare. (Cufundat in ~.) 3. (rar) meditare. (A scris o ~ asupra . . .) 4. lecţie, preparaţie. (Are o ~ la orele 18.) 5. meditare, pregătire, preparare. (~ unui candidat la facultate.) inediterăn adj. v; ME ITERANEAN. MEDITERANEĂN adj. (rar) mediterăn. (Zona ~.) MEDIU adj. mijlociu. (De ccditate, de virstă ~ •) „ MEDIU s. ambianţă, anturaj, cadru, cerc, sferă,societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (în ce ~ se invirte?) mediu s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINŢĂ. SISTEM. meduneţ s. v. CINSTEŢ. mefistofelic adj. v. DEMONIC. DIABOLIC. DIAVOLESC. DRĂCESC. INFERNAL. NECURAT. SATANIC. niefilic adj. v. CONTAGIOS. INFECŢIOS. MOLIPSITOR. MEGACICLU s. (FIZ.) megaliertz. MEGAFON s. portavoce. (Vorbeşte la ~.) MEGAIIERTZ s. (FIZ.) megaciclu. MEGALOCEFÂL adj. (BIOL.) macrocefal. (Tip uman ~.) MEGALOMÂN adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, mîndru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos, (livr.) prezumţios, suficient, (înv. şi pop.) măreţ, (pop. şi fam.) ţîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. şi rcg.) pîşin, (prin Ban.) măros, nărtos, (înv.) fumuros, preaînăUât, zadarnic, (fig.) băţos. înţepat, scrobit. (Om ~.) MEGALOMANIE s. grandomanie. meghiş conj. v. TOTUŞI. megieş adj. v. ÎNVECfNA'r. LIMITROF. MĂRGINAŞ. megieş adj., s. v. VECIN, megieşesc adj. v. ÎNVECINAT. LIMITROF. MĂRGINAŞ. VECIN, megieşi vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI, megieşie s. v. VECINĂTATE, megieşit, adj. v. ÎNVECINAT. LIMITROF. MĂRGINAŞ. VECIN. MEGLENÎT s., adj. meglenoromân. MEGLENOROMÂN s., adj. meglenit. mehenghi adj. v. ABIL. DEŞTEPT. DIBACI. GLUMEŢ. HAZLIU. INGENIOS. ISCUSIT. ISTET. ÎNDEMÎNATIC. MEŞTER. POZNAŞ. PRICEPUT. ŞIRET. ŞMECHER. VESEL. VICLEAN. mehlem s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT. melitup s. v. ADRESĂ. MEI s. (BOT.) 1. (Panicum miliacewn) (reg.) părîng, păsat, (Mold. şi Transilv.) mălai. 2. (reg.) păsat. (Dă ~ la păsări.) 3. mei-păsăresc = a) (Lithospermum officinale) (reg.) mărgeluşă, (înv.) mălăcel ; b) (Selaria verti-cillala) dugliie, mohor, (reg.) bursoâcă. mci-lung s. v. IARBA-CĂNĂRAŞULUL mei-nebun s. v. MOHOR, mei-pădureţ s. v. MEIŞOR. mei-păsăresc s. v. MOHOR, mei-sulbătic s. v. MEIŞOR. MEIŞOR s. (BOT.) I. (Milium effusum) (reg.) mei-pădureţ, mei-sălbâtic. 2. (Panicum sanguinale) (reg.) mohor-roşu. MEÎŞTE s. (rcg.) mălăişte, (Mold., Transilv. şi Maram.) mălâie (pl.). (Lanul de mei se cheamă mci-tătăresc s. v. MĂTURĂ, meiul-canârilor s. v. IARBA-CĂNĂRA-ŞULUI. mejdas adj. v. ÎNVECINAT. LIMITROF. MĂRGINAŞ. VECIN, mejdă s.v. HAT. HOTAR. RĂZOR, mejdină s. v. HAT. LIOTAR. OGOR. PÎR-LOAGĂ. RĂZOR. MELANCOLIC adj. 1. trist, (înv.) melan-holicos. (Om privire ~.) 2. elegiac, trist. (Poezie cu caracter ~.) 3. posomorit, trist. (O noapte ~.) MELANCOLÎE s. 1. tristeţe. ( ~ cuiva.) 2. duioşie. (O ~ de neînvins pentru vremurile copilăriei.) melanholicos adj. v. MELANCOLIC. TRIST, melanj s. v. AMESTEC. COMBINAŢIE. MELANTERÎT s. (CHIM.) calaican, sulfat feros, (reg.) gahţcă, piatră-verde, (Mold. şi Bucov.) chidâz. VIELC s. 1. (ZOOL.) gasteropod, gastropod, (pop.) bourel, culbec, (reg.) bâbiţă, (în jocurile de copii) codobelc. 2. (MAT.) melcul lui Pascal — cardioidă. melc s. v. MAIA. melcăt adj. v. CIUT. SPIRALAT, melci s. v. ORBITĂ. MELEĂG s. 1. loc. regiune, tărîm, teritoriu, ţinut, zonă. (Se afla pe ~ uri necunoscute.) 2. plai. regiune, ţinut. (Pe ~ urile natale.) meleag s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE. MENAJ î)lO melcaja s. v. GLOABA. MÎRŢOAGĂ. melcan s. v. FECIOR. FLĂCĂU. TÎnAr. inclcijâr s. v. GLOABĂ. MÎRŢOAGĂ. pAtul. răsadniţă. melcnâş s. v._ FECIORAŞ. FLĂCĂUŞ. melos s. v. RĂSPĂR. melcsleu s. v. FĂCĂLEŢ. RÎSNIŢĂ. SU-CITOR. VERGEA, melcstui vb. v. SNOPI. STÎLCI. inclcstiut adj. v. SNOPIT. STÎLCIT. MELISĂ s. (BOT.; Melissa officinctlis) roiniţă, (reg.) cătuşnică, lămîlţă, mătăcina, motoâcă, răstupeâscă, roişte, stupelniţă, buruia-na-stupului, busuiocul-stupului, floarea-stu-pului, iarba-alblnelor, iarba-roilor, iarba-stu-pului, izma-stupilor, mierea-ursului, mintă-turceâscă, poala-Sfintei-Mării, voioşniţă-de-alblni. melisă s. v. MĂTĂCINĂ, mclilâ vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. MELITARE s. mcliţat. (~ inului.) MELIŢÂT s. mcliţarc. (~ plantelor textile.) MELITĂ s. (TE IIN.) (reg.) frîngător, zdrobitor. (~ pentru zdrobit cinepa.) moliţă s. .v. GLOABĂ. GURĂ. MÎRŢOAGĂ. meliţă s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ, meliţoăică s. v. MELIŢOI. MELIŢOI s. (TE IIN.) (reg.) meliţoăică. (~ pentru cinepă.) MELODIC adj. armonios, melodios, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ~ a lui Odobescu.) MELODICITÂTE s. cantabilitate, muzicalitate. (~ unor versuri.) MELODÎE s. 1. (MUZ.) cîntec, compoziţie, muzică, (livr.) mclopec, melos, (înv.) scop. (O ^ foarte izbutită.) 2. (MUZ.) arie, cîntcc. (~ii populare.) 3. cînt, cîntare, cîntat, cîntec, glas, (pop.) viers. (~ de păsărele.) 4. armonie, muzicalitate, sonoritate. (~ interioară a versului.) MELODIOS adj. 1. (MUZ.) cantabil, nui-zical. (O structură ~.) 2. armonios, melodic, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ~ a lui Odobescu. ) MELON s. gambetă. (Poartă pe cap un ~.) MELONÎDĂ s. (BOT.) peponidă. (Tipul de fruct numit ~.) MELOPEE s. (MVZ.) recitativ, mtlopees. v. CÎNTEC. COMPOZIŢIE. MELODIE. MUZICĂ. melos s. v. CÎNTEC. COMPOZIŢIE. MELODIE. MUZICĂ. melos el s. v. BURETE-DE-CONOPIDĂ. CREA STA- COCOŞ UL UI. RĂ MU RELE. MEMBRĂNĂ s. 1. (ANAT.) pieliţă, (înv. şi reg.) pielcu(ă, Pojghiţă, (reg.) piele, pielo- teie, picluşlnă. 2. (BOT.) pieliţă, (reg.) piele, pieloteic, pieluşlcă. 3. cămaşă. (~ care acoperă unele corpuri.) membrană s. v. PERGAMENT. MEMBRU s. 1. (ANAT.) mădular, (fam.) ciolan. (~ al corpului.) 2. (ANAT.) membru inferior — picior, (pop., fam. şi depr.) crac, (pop.) lâbă, (reg.) gionât, (prin Bucov.) boldăn ; membru superior = mină, (înv. şi reg.) brîncă. 3. (ANAT.) penis, (înv. şi pop.) mădular, (pop.) sulăc, (înv. şi reg.) pasăre, (reg.) mătă-rîngă, pistol, (arg.) coinâc, sulă, şarpe, ştre-meleâg. 4. (înv.) mădular. (~ al unei societăţi.) MEMENTO s. memorator. (Şi-a notat ceva în ~.) memlechet s. v. STAT. ŢARĂ. MEMORĂ vb. a învăţa, a memoriza, a repeta, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.) memora vb. v. AMINTI. ARĂTA. CITA. INDICA. MENŢIONA. POMENI. SEMNALA. MEMORÂBIL adj. 1. important, însemnat, marcant. (Un eveniment ~.) 2. epocal. (O descoperire ~.) 3. neuitat. (O seară ~.) memorânde s. pl. v. MEMORII. MEMORÂNDUM s. (înv.) memorial. (A înainta un (V . ) MEMORÂRE s. învăţare, memorizare. (~ unei poezii.) MEMORAT adj. învăţat, memorizat. (Poezie ~.) MEMORATOR s. 1. memento. (Şi-a notat ceva în ~.) 2. (TEIIN.) memorie. (~ la calculator.) MEMORIÂL adj. comemorativ. (Monedă, casă ~.) memorial s. |v. MEMORANDUM. MEMORIU. PETIŢIE. MEMORIE s. 1. (pop.) ţinere de minte, (fig.) cap. (Are o ~ fantastică.) 2. (TEIIN.) memorator. (~ la computer.) 3. amintire, minte. (I-au rămas în ~ acele- zile.) 4. amintire, (înv.) pâmente. (Au ciocnii în ~ lui.) MEMORIU s. 1. petiţie, (înv.) memorial, tacrir. (Un ~ către direcţie.) 2. (la pl.) (înv.) memorânde (pl.). (Şi-a scris ~iile.) MEMORIZĂ vb. a învăţa, a memora, a repeta, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.) MEMORIZÂRE s. învăţare, memorare. (~ unei poezii.) MEMORIZAT adj. învăţat, memorat. (Poezie ~.) memuriets. v. ÎNSĂRCINARE. MISIUNE. SARCINĂ. MENĂDĂ s. (MITOL.) bacantă. (Bacanta din mitologia romană se numea ~ în mitologia greacă.) MEXĂJ s. 1. gospodărie. (îşi face singură ^ . ) 2. casă, căsătorie, căsnicie, (livr.) mariaj, matrimoniu, (rar) gospodărie, (pop.) însoţire,.. MENAJ 514 (înv.) maritâgiu, (grecism înv.) sinicliesion. (Are un ~ ideal.) menaj s. v. CASĂ. CĂMIN. FAMILIE. MENAJA vb. 1. a cruţa, (înv. fig.) a înconjura. (îl cit putea de griji.) 2, ase conserva, a se cruţa, a se păstra, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te ~ !) MENAJAMENT s. menajare. (Să-i spui cu te.) MENAJARE s. 1. cruţare. (~ unei persoane bolnave.) 2. menajament. (Să-i spui cu ~.) menajarisi vb. v. CONSERVA. CRUŢA. MENAJA. PĂSTRA. menaja s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE. MENAJER aclj. casnic, domestic, (Aparat de uz ~ .) MENAJERĂ s. jupînească, (rar) madamă. (~ intr-o casă înstărită.) menajerii s. v. CASNICA. GOSPODINĂ. MENGHINĂ s. (TEIIN.) (reg.) urs, (Ban. şi Transilv.) şaitău, (Transilv., Maram. şi Mold.) şurub, (Transilv.) şut. (Strînge o piesă la ~.) incnţ/liină s. v. PIUĂ. mengliincgui s. v. PIUAR. MENI vb. 1. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a orîndui, a predestina, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, : (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Cc le-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a predestina, a sorti, a ursi. (Slnt ~ să fie fericiţi.) 3. a destina, a hărăzi, a supune. (Pădurea aceasta este ~ tăierii.) 4. a descînta, a tace, a fermeca, a ursi, a vrăji, (pop.) a solo-moni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rivni, (prin Transilv.) a pohibi. (îi ^ cu ulcica.) meni vb. v. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. INVOCA. ÎNCHINA. PREVESTI. PREZICE. PROFETIZA. PROFEŢI. PROROCI. VESTI. memnţăs. v. CHEMARE. MENIRE. MISIUNE. ROL. ROST. SARCINĂ. MENIRE s. 1. chemare, misiune, rol, rost, sarcină, (reg.) meninţă, (livr. fig.) sacerdoţiu. (Şi-a împlinit ~.) 2. obiectiv, rol, rost, !scop, sens, ţel, ţintă, (pop.) noimă. (~ acestor măsuri a fost aceea clc a ... ) 3. destin, fatalitate, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie, (rar) predeterminăţie, (înv. şi pop.) strişte, (pop.) dată, făcut, noroceălă, norocire, orîndă, parte, rînduiâlă, scrisă, soroc, (înv. şi reg.) sorocire, (reg.) ursă, urseălă, (înv.) predestinâţie, preur-sire, preursită, trişte, ursitoare, (grecism înv.) proorizmos, (fig.) stea. (Aşa i-a fost ~.) menire s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PREZICERE. PROFEŢIE. PROROG IE. PROROCIRE. MENÎU s. listă de bucate, listă de mîncare. menstrual adj. v. LUNAR, menstruale s. pl. v. CICLU. MENSTRUAŢIE. PERIOD. MENSTRUAŢIE s. (FIZIOL.) ciclu, period, (pop.) lună, soroc, (înv. şi reg.) poală, (reg.) belea, fire, regulă, sărbători (pl.), (Transilv., Ban. şi Mold.) rînd, (înv.) menstruâle (pl.), menstruă, tocmeală, (eufemistic) indispoziţie. menstruă s. v. CICLU. MENSTRUAŢIE. PERIOD. mensual adj. v. LUNAR, mensurăbil adj. v. MĂSURABIL. MENTALITĂTE s. psihologie, (fig.) optică. (~ unei colectivităţi). MENTĂ s. (BOT.) 1. (Menlha piperita) izmă. 2%( Mentha silvesfois) izmă, (reg.) voieştni-ţă. 3. menta broaştei (Mentha aquatica) = izmă broaştei, (reg.) mintă lingorii ; mentă creaţă (Mentha crispa)—- izmă creaţă, (reg.) iarbă-creaţă. mentor s. v. CĂLĂUZĂ. ÎNDRUMĂTOR. POVĂŢU1TOR. PRECEPTOR. SFĂTUITOR. SFETNIC. MENŢINE vb. 1. a (se) conserva, a (se) păstra, a (se) ţine. (A ~ ceva in bună stare.) 2. a păstra, (înv.) a păzi. (A ~ legăturile de prietenie cu cineva.) 3. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămine, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit se va ~ lumea şi pămintul; vechi obicei care se ~ şi astăzi.) 4. a dăinui, a dura, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui se ~ piuă astăzi.) 5. a întreţine, (fig.) a alimenta, a hrăni. (A ~ o atmosferă de suspiciune.) MENŢINERE s. 1. conservare, păstrare, ţinere. (~ în bună stare a ceva.) 2. păstrare, reţinere. (~ apei în sol.) 3. păstrare, perpetuare. speciei.) 4. dăinuire, persistenţă. ( r>~> unor tradiţii.) 5. întreţinere, (fig.) alimentare. (~ unei atmosfere de suspiciune.) MENTIONĂ vb. 1. a aminti, a arăta, a cita, a indica, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ^ intr-un document.) 2. a consemna, a înregistra, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest, eveniment.) 3. a arăta, a indica, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări. . .) 4. a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili, a stipula, (Articolul 1 ~ următoarele ...) MENŢIONARE s. 1. amintire, citare, indicare, menţiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (^ unui fapt semnificativ.) 2. consemnare, înregistrare, precizare, specificare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment în . . .) 3. indicare, precizare, specificare. (~ unui anumit lucru.) MENŢIONE s. 1. amintire, citare, indicare, menţionare, pomenire, semnalare, (rar) sem-nalizâre.(~ unui fapt semnificativ.) 2. (concr.) consemnare, însemnare, notaţie, notă, (înv.) 515 MERIŞOR izvod, semn. (O ~ răzleaţă pe marginea unui manuscris.) 3. (concr.) indicaţie, însemnare, notă, notificare, notificaţie, observaţie, precizare, specificare, specificaţie. (Poartă următoarea ~ . . .) menzil s. v. CURIER. DILIGENTĂ. MESAGER. POŞTALION. POŞTĂ. ŞTAFETĂ. ME PAC RINĂ s. (FARM.) atebrină. (~ serveşte la tratamentul malariei.) mcpriza vb. v. DESCONSIDERA. DISPREŢUL NESOCOTI. mercantil adj. v. COMERCIAL. INTERESAT. M ATERIALI ST. NE GU STORE SC. MERCAPTÂN s. (CHIM.) tioalcool, ti ol. MERCAPTOBENZEN s. (CHIM.) tiofenol. MERCENAR s. (IST., MIL.) (înv.) jol--îunâr, lefegiu, simbriâş, simbriot, stipendiat. in armata otomană. ) mcrchcz s. v. ÎNŢELES. RAŢIUNE. ROST. SEMNIFICAŢIE. SENS. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ŞIRETENIE. ŞIRETLIC. ŞMECHERIE. TERTIP. TÎLC. TRUC. VICLENIE. VICLEŞUG. MERCUR s. (CHIM.) hidrargir, (pop.) argint-viu. mcredeu s. v. MINCIOG. RĂVAR. mcregiu s. v. PÎNDAR. mcrei vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNŢEPENI. PE-TRIFICA. mcrcmet s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAŢIE. meremetiseălă s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAŢIE. RESTAURARE. mercinetisi vb. v. REFACE. REPARA. RESTAURA. mcremctisire s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAŢIE. RESTAURARE. meremetisit adj. v. REFĂCUT. REPARAT. RESTAURAT. meremetisit s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAŢIE, mereoâră s. v. VIOREA, mereu adj. v. CONTINUU. CUPRINZĂ-TOR. DEGERAT. ETERN. ÎNGHEŢAT. ÎNTINS. LARG. MARE. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NESFÎRS1T. PARALIZAT. PERMANENT. PERPETUU. VAST. VEŞNIC. MEREU adv. 1. continuu, încontinuu, întruna, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veşnic, (înv. şi reg.) nepristân, (reg.) hoj-ma, necunten, (înv.) neapărât, nelipsit. (Se mişcă ~.) 2. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veşnic, (pop.) necurmât. (Eram~ împreună.) 3. întruna, totuna. (O ţinea ~ că . . .) mereu adv. v. AGALE. ALENE. BINIŞOR. domol. Încet. încetinel. încetişor. LIN. LINIŞTIT. UŞUREL. mergător adj. v. CURGĂTOR. MERGE vb. 1. a se deplasa, a se duce, a se mişca, a umbla, (pop.) a se purta. (~ puţin pe siradâ.) 2. a umbla, (înv. şi reg.) a păsa* (~ cam greu din cauza bătrineţii.) 3. a trece* (Chiar acum ~ spre casă.) 4. a face, a parcurge, a străbate. (~ zilnic 10 km.) 5. a colinda, a cutreiera, a străbate, a umbla. (~ prin munţi şi văi.) 6. a zbura. (Avionul /v cu 1 000 de km pe oră.) 7. a (o) coti, a o lua. (~ la stingă.) 3. a se da, a se deplasa, a se duce. (~ cu doi paşi înapoi.) 9. a se duce, a pleca, a porni, (pop.) a (se) mişca, (înv. şi reg.) a păsa. ( Unde ~ acum seara?; ~ in excursie.) 10. a (o) apuca, a se îndrepta, a o lua, a se orienta, a păşi, a pleca, a porni, (rar) a se îndruma, (pop.) a purcede, a se purta, (înv. şi reg.) a năzui, (Transilv.) a arădui. (Ne-am despărţit şi el a ~ spre casă.) 11. a se duce. (~ la doctor.) 12. a se duce, a trece. (T'e rog să ~ şi pe la noi.) 13. a se lua, a se ţine, a veni. (Se dă jos şi ~ după car.) 14. a ieşi, (înv. şi pop.) a purcede. (Să ~ puţin în grădină.) 15. a intra, a pătrunde. (Au ~ apoi în casă.) 16. a intra, a se înrola. (~ in armată.) 17. a (se) circula, a (se) deplasa, a (se) umbla. (O arteră pe care ~ multe vehicule; ~ singur, neînsoţit.) 13. a duce, a se îndrepta. (Acesta e drumul care ~ spre . . .) 19. a ajunge, a se întinde. (Cîmpia ~ pînă la poalele dealului.) 20. a se desfăşura, a evolua. (Treaba ~ bine.) 21. a înainta, a progresa. (Omenirea ~ continuu pe calea civilizaţiei.) 22. a funcţiona, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.) 23. a o duce. (Ştii că ti ~ bine.) 24. a se consuma, a intra. (~ mult unt ta această mincare.) 25. (MAT.) a se cuprinde, a intra. (4 în 8 ~ de două ori.) 26. a purta, a umbla. (Vara ~ cu basc.) 27. a (se) armoniza, a (se) asorta, a (se) combina, a (se) potrivi, (pop. şi fam.) a (se) lovi. (Albastrul ~ bine cu albul.) 23. a cadra, a corespunde, a se potrivi, (înv. şi reg.) a veni. (Ce faci tu nu ~ cu momentul ales.) 29. a se putea. (Nu mai ~ 1) merge vb. v. AJUNGE. ANGAJA. BĂGA. CURGE. EXTINDE. INTRA. ÎNCADRA. ÎNTINDE. LĂŢI. PICA. PICURA. PRELINGE. PROPAGA. RĂSPÎNDI. SCURGE. SOSI.. TOCMI. TRECE. VENI. VÎRÎ. MERGERE s. 1. deplasare, mers, mişcare. (~ lui prin grădină.) 2. ducere, mers, plecare, pornire. (După ~ lui de acolo.) MERIDIAN s. (GEOGR.) (înv.) miazăziân. MERIDIONAL adj. (GEOGR.) 1. austral, sudic. (Emisfera ~.) 2, sudic, (înv.) meridio-nalicesc. (Regiunile ~.) mcridionalieesc adj. v. MERIDIONAL. SUDIC. merinda vb. v. DEJUNA. PRÎNZI. *MERINDÂRE s. (reg.) merindăriţă, merin-deâţă. (Ştergarul in care se înveleşte merindea se numeşte popular ~.) merindăriţă s. v. MERINDARE. merinde s. pl. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE. merindeăţă s. v. MERINDARE. MERIŞOR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzâr. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perişor,. (reg.) verdeaţa-i6rnii. PERIŞOR 516 mcrişor s. v. BRĂBĂNOI. CIMIŞIR. GHIMPE. ROZMARIN-DE-MUNTE. ’ SASCHIU. SCORUŞ. SMIRDAR. SUNĂTOARE. MERITs. valoare, (inv.) vrednicie. (Lipsit de orice ~ .) MERITĂ vb. 1. (înv.) a învrednici, a merita-risi. (~ laudele noastre.) 2. a face. (Dai un ban, dar ~.) 3. a i se cuveni. (~ o bătaie!) meri tăia s. v. INTER NOD. meritansl vb. v. MERITA. MERITAT adj. cuvenit, (inv.) cuviincios. ■(A primit răsplata ~ .) .MERITORIU adj. 1. lăudabil, meri tos. (O iniţiativă ~.) 2. meritos, valoros. (Lucrare ~ • J MERITOS adj. 1. lăudabil, meritoriu. (O iniţiativă ~.) 2. meritoriu, valoros. (Lucrare ■) meriză s. v. STAN ISTE. merizătoăre s. v. STAN ISTE. merizlş s. v. STANIŞTE. merizlşte s. v. STANIŞTE. merizlştinu s. v. STANIŞTE. merizlu s. v. MIAZĂZI. SUD. merizuş s. v. STANIŞTE. mermcr s. v. STUC. merop s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR. MERS s. 1. deplasare, mergere, mişcare. lui prin grădină.) 2. circulaţie, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ oamenilor.) 3. eălcătură, mişcare, pas, păşit, umblet, (rar) mersătură, (înv. şi pop.) mersură. (Arc un ~ săltăreţ.) 4. ducere, mergere, plecare, pornire. (După ~ lui acolo.) 5. curs, desfăşurare, dezvoltare, evoluţie, (Munt.) şiretenie. (>. mers-inainle = dezvoltare, evoluţie, înaintare, progres, propăşire, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creştere. (~ al societăţii.) 7. funcţionare. (~ unui ceasornic.) mers s. v. CURGERE, mersătură s. v. CĂLGĂTURĂ. MERS. .MIŞCARE. PAS. PĂŞIT. UMBLET. MERS! interj, mulţumesc !, (pop.) mulţam ! merslnă s. v. SCORUŞ, mersură s. v. CĂLCĂTURĂ. MERS. MIŞCARE. PAS. PĂŞIT. UMBLET, inerţie s. y. PORŢIE. RAŢIE. MESAGER s. 1. crainic, sol, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslâneţ, poslânic, pristâv, strigător, tcLil. (Au anunţat vestea printr-un ) 2. curier, ştafetă, (înv. şi reg.) olăc, olăcăr, (înv.) menzil, paie, pion. poştă, tabelar, tătăr, vătăşel. (A sosit un ~ călare.) 3. delegat, emisar, împuternicit, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînât, (înv.) mislt, rugător, solitdr. (~ al unui stat străin.) MESĂJ s. 1. anunţ, aviz, comunicare, încu-noştinţare, înştiinţare. (A primit acasă un ~ important.) 2. ştire, veste, (înv.) solie. (Ai primit de la mine?) 3. înţeles, semnificaţie, sens, tîlc, (înv.) socoteală. (~ adine al unei poezii.) mesâlă s. v. FAŢĂ DE MASĂ. inesânică s. v. FAŢĂ DE MASĂ. MESĂPI s. pl. (IST.) iapigi (pl.). mesăş s. v. MESE AN. mesă s. v. LITURGHIE. MESCHIN adj. 1. (fig.) mic. (0m~ la suflet.) 2. (fig.) îngust, limitat, mărginit, obtuz, redus strîmt. (Un spirit ~.) 3. egoist. (O compor-’ tare~.) 4. banal, mărunt, neînsemnat. (Interese rsj .) meschin adj. v. SĂRĂCĂCIOS. UMIL. meschin s.f adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT. MESCHINĂRIE s. (fig.) îngustime, micime. (~ spiritului cuiva.) meschinărie s. v. AVARIŢIE. CALICEN'IE. CALICIE. ZGÎRCENIE. MESCIOARĂ s. măsuţă, (reg.) mesişoâră. MESEÂN s. (pop.) mcselnic, (reg.) mesăş. (~ la un praznic.) mesei s. v. PAHAR, nicscleu s. v. BIDINEA, meseleuâş s. v. PENSULĂ, uiesell vb. v. SPOI. VĂRUL meselnic s. v. MESE AN. meserătâte s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEFERICIRE. NENOROC. NENOROCIRE. NEVOIE. SĂRĂCIE. w meserciu s. v. MĂCELAR, mesereăre s. v. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE. mcscrl vb. v. CALICI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. ^ MESERIĂŞ s. meşteşugar, (franţuzism) artizan, (înv. şi pop.) meşter, (înv.) meşteşugăreţ , meşteşugâş. (Un ~ priceput.) MESERIE s. 1. meşteşug, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) breaslă, (prin Băii.) măistorie, (Ban.) zănât. (A intrat la ~.) 2. îndeletnicire, ocupaţie, profesiune, (înv. şi reg.) meşterie, (Mold.) breaslă, (Transilv.) lefterie, (înv.) cin, marafet. (Ce ~ are în prezent? — E cofetar.) meserie s. v. ATELIER, meserieşesc adj. v. MEŞTEŞUGĂRESC, meserniţă s. v. MASACRU. MĂCEL. MĂCELĂRIE. mesl vb. v. BENCHETUI. CHEFUL PETRECE. PRĂZNUI. MESIA s. art. (BIS.) ITristos, lisus, mîn-tuitorul (art.). MESIĂNIC adj. profetic- (Ton mesinij s. v. ALAMĂ. mesişoără s. v. MĂSUŢĂ. MESCIOARĂ. MESITILENĂ s. (CHIM.) trimetilbenzen simetric. mesiţă s. v. LUNĂ. MESMERÎSM s. magnetism animal. MESTEACĂN s. (BOT.) 1. (Betula verru-cosa) (livr.) betulă. 2. mesteacăn pufos (Betula pubescens) ^mestecănaş. MESTECA vb. a amesteca, (pop.) a dumica. (A ~ guma de mestecat.) mestecăr s. v. FĂCĂLEŢ. MESTECĂRE s. amestecare, mestecat. (~ mămăligii.) MESTECAT s. amestecare, mestecare. (~ mămăligii.) mestecă s. v. RĂSFUG. mestecălâu s. v. FĂCĂLEŢ. •517 METAMORFOZA MESTECĂNÂŞ s. (BOT.; Betulci pubes-ceris) mesteacăn pufos. MESTECĂN32T s. mcstecăniş, (reg.) meste-•cănişte, mestecărie, mestecîş. MESTECĂNIŞ s. mestecănet, (reg.) meste-■căniste, mestecărie, mestecîş. mestecăiustc s. v. MESTECĂNET. MESTE-CĂNIŞ. mestecărie s. v. MESTECĂNET. MESTECĂNIŞ. mestecă 11 s. v. FĂCALET. GURĂ. SUCITOR. VERGEA. mestecîş s. v. MESTECĂNET. MESTECĂNIŞ. mest cinic s. v. FĂCĂLEŢ. MEŞĂ s. (livr.) postişă. (O ~ de păr.) meşcă s. v. BĂTĂTOR, meşyhie s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR, meşniţă s. v. PĂSAT. TERCI, meşter s. v. FAURMAUR. MAESTRU. MESERIAŞ. MEŞTER GRINDĂ. MEŞTEŞUGAR. MEŞTER s.f adj. 1. s. maestru, maistru. (~ intr-o uzină.) 2. adj. abil, deştept, dibaci, îngerii os, iscusit, isteţ, îndemînatic, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. şi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzâci, (înv.) meşteşugăreţ, practic, •(fam. fig.) breaz. (Un om ~.) meşteră s. v. BABĂ: VRĂJITOARE, meştereăsă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE, meşteresc adj. v. MEŞTEŞUGĂRESC, meştereşte adv. v. MEŞTEŞUGĂREŞTE. MEŞTER GRINDĂ s. (TEIIN.) faurmaur, (reg. ) meşter. meşteri vb. v. ARANJA. EXECUTA. FACE. LUCRA. MUNCI. POTRIVI. REALIZA. REFACE. REGLA. REPARA. meşterie s. v. ABILITATE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINŢĂ. ISTETIE. ISTEŢIME. ÎNDELETNICIRE. ÎNDEMîNARE. MESERIE. MEŞTEŞUG. OCUPAŢIE. PRICEPERE. PROFESIUNE. STIINTĂ. TALENT. UŞURINŢĂ. meşteritoăre s. v. BABĂ. VRĂJITOARE, meşteriţă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE, mesterm vb. v. EXECUTA. FACE. REALI- ZA. REFACE. REPARA. MEŞTEŞUG s. 1. meserie, (înv. şi reg.) meşterit:, (rog.) breaslă, (prin Ban.) măistorie, (Ban.) zănât. (A intrat la ~.) 2. artă, dibăcie, iscusinţă, îndemînare, măiestrie, pricepere, ştiinţă, talent. (Obiect făcut cu mult ~.) meşteşug s. v. ABILITATE. COMPLOT. •CONJURAŢIE. CONSPIRAŢIE. DESCÎN-TEC. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. DISPOZITIV. ESCROCHERIE. FARMEC. HOŢIE. IMPOSTURĂ. INGENIOZITATE. INTRIGĂ. ISCUSINŢĂ. ISTEŢIE. ISTEŢIME. ÎNDEMlNARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. ÎNŢELES. LUCRU. MAGIE. MAŞINAŢIE. MECANISM. MUNCĂ. PRICEPERE. PUNGĂŞEALĂ.| PUNGĂŞIE. RAŢIUNE. ROST. SECRET. SEMNIFICAŢIE. SENS. ŞARLATANIE. ŞMECHERIE. ŞTIINŢĂ. TAINĂ. TALENT. TÎLC. TREABĂ. UNELTIRE. UŞURINŢĂ. VRAJĂ. VRĂJITORIE. MEŞTEŞUGĂR s. meseriaş, (franţuzism) artizân, (înv. şi pop.) meşter, (înv.) meşteşu-gâreţ, meşteşugăş. (Un ~ priceput.) meşteşugăreţ adj. v. ABIL. DEŞTEPT. DIBACI. INGENIOS. ISCUSIT. ISTET. ÎNDEMÎNATIC. MEŞTER. PRICEPUT. meşteşugăret s. v. MESERIAŞ. MEŞTEŞUGAR'. meşteşugăs s. v. MESERIAŞ. MEŞTEŞUGAR.' MEŞTEŞUGĂRESC adj. (rar) meserieşesc, meşteresc. (Atelier^.) MEŞTEŞUGĂREŞTE adv. (rar) meştereşte, mestesugire s. v. ABILITATE. COMPLOT. CONJURAŢIE. CONSPIRAŢIE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. INTRIGĂ. ISCUSINŢĂ. ISTETIE. ISTEŢIME. ÎNDEMÎNARE. MAŞINAŢIE. PRICEPERE. ŞTIINŢĂ. TALENT. UNELTIRE. UŞURINŢĂ. MEŞTEŞUGIT adj. 1. artistic, iscusit, măiestrit, (rar) măiestru. (O broderie ~.) 2. (fig.) întors. (Vorbe ~.) METABIOZĂ s. (BIOL.) comensualism. METACĂRP s. (ANAT.) (rar)metacarpiân. metacarpiân s. v. METACARP. METAFIZIC adj. (FILOZ.) transcendent, (înv.) metafizicesc. metafizic s. v. METAFIZICIAN, metafizicesc adj. v. METAFIZIC. TRANSCENDENT. METAFIZICIAN s. (înv.) metafizic. METAFORIC adj. figurat, (înv.) metafo-ricesc. (Limbaj ~.) metaforicesc adj. v. FIGURAT. METAFORIC, metâh s. v. MARFĂ. metahirisi vb. v. CONSUMA. EXERCITA. FACE. FOLOSI. ÎNTREBUINŢA. OBIŞNUI. PRACTICA. PROFESA. UTILIZA. METĂL s. (CHIM.) (înv.) madem. METAL AZBEST s. ( TEIIN.) ferodo. METALDEHÎDĂ s. (CHIM.) alcool solidificat. METĂL IC adj. (înv.) metalicesc. metalicesc adj. v. METALIC. METALOCERÂMICĂ s. metalurgia pulberilor. METALOÎD s. (CHIM.) nemetal. metalurq s. v. METALURGIST. METALURGIA PULBERILOR s. mctalo-ceramică. METALURGIC adj. (înv.) mctalurgicesc. (Industria ~.) metalurcjieesc adj. v. METALURGIC. METALURGIST s. (rar) metalurg. METAMER s. (ANAT.) segment. (~ al viermilor anelizi.) METAMORFISM RETROGRÂD s. (GEOL.) diaftoreză, rctrornetamorfism. METAMORFOZĂ vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. şi pop.) a (se) întoărce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a ~ radical.) METAMORFOZARE 518 METAMORFOZÂRE s. metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) stră-formăre, (înv.) modificăţie, preobrajenie, stră-mutătură, transformâţie, (fig.) răsturnăre. (A suferit o ~ adincă.) METAMORFOZAT adj. modificat, prefăcut, preschimbat, schimbat, transformat, (înv.) strămutat. (Un obiect ~.) METAMORFOZĂ s. metamorfozare, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutâre, (înv. şi pop.) mutâre, prefăcătură, schimbătură, (reg.) stră-formăre, (înv.) modificăţie. preobrajenie, stră-mutătură, transformâţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ profundă.) METANOL s. (CHIM.) alcool metilic, (pop.) spirt de lemn, (înv.) carbinol. METATETIG adj. (FON.) metatezat. (divini ~.) METATEZÂT adj. (FON.) metatetic. (Formaţie lexicală ~.) metă s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR, metărâş s. v. STÎNJENAR. METEĂHNĂ s. 1. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeâ, teâlină, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) greşeală, lichea, nedesăvârşire, răutate. (Un obiect care are mulle ~.) 2. cusur, dar, defect, nărav, patimă, viciu, (pop. şi fam.) pîrţâg, (pop.) învăţ, (reg.) madeâ, natură, nărăvfc, pârfie, teâlină, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beţiei.) meteahnă s. v. ANOMALIE. BUBĂ. CUSUR. DEFECT. INFIRMITATE. INVALIDITATE. LEZIUNE. PLAGĂ. RANĂ. metchău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. metcleu adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. METEOR s. (ASTRON.) stea căzătoare, (înv.) arătare. METEORÎSM s. (MED.) balonare, (rar) meteorizâţie. METEORÎT s. (ASTRON.) (înv. şi pop.) piâtră, (înv.) meteorolft. meteorizâţie s. v. BALONARE. METEORI SM. meteorolit s. v. METEORIT. METEOROLOG s. (rar) meteorologist. meteorologist s v. METEOROLOG, meterez s. v. CRENEL. METICULOS adj. 1. conştiincios, exigent, minuţios, scrupulos. (Un om ~.) 2. amănunţit, atent, migălos, minuţios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. pedant, scrupulos, tipicar, (înv.) pedântic, (rar fam.) tabietliu. (Om ~.) METICULOZITÂTE s. 1. acribie, conştiinciozitate, exigenţă, rigurozitate, scrupulozi-tate, (fam. şi peior.) tipicărie. (~ în îndeplinirea datoriei.) 2. atenţie, grijă, migală, migă-leală, minuţiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuţie, (pop.) piguleâlă, scumpătâte, (reg.) mi-goroşeâlă, milcoşeâlă. (Lucrat cu multă ~.) 3. pedanterie, tipicărie. (~ unei persoane maniace.) METILORĂNJ s. (CHIM.) heliantină. METIS s. (BIOL.) bastard, corcitură, (reg.) corci. (~ este planta sau animalul rezultat din încrucişarea a două specii diferite.) metisa vb. v. ÎNCRUCIŞA. METOG s. (BIS.) (înv.) sucursală. (~ al unei mănăstiri.) METODĂ s. 1. cale, chip, fel, formă, manieră, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, mârşă, mediu, mijlocire. (Altă ~ de a rezolva o problemă.) 2. fel, manieră, mod, stil. (~ de lucru a cuiva.) 3. (TEHN.) procedeu, sistem, soluţie. de turnare.) 4. sistem. (O lucrare vădind lipsa de ~.) 5. metodologie. (A aplica o nouă ~.) 6. metodică. (~ pentru predarea unei limbi străine.) metodic adj. v. METODOLOGIC. METODIC adj., adv. 1. adj. organizat, sistematic, (înv.) metodicesc. (Un plan ~.) 2. adv. organizat, sistematic, (înv.) metodiceşte. (Procedează ~.) METODICĂ s. metodă. (~ pentru predarea unei limbi.) metodicesc adj. v. METODIC. ORGANIZAT. SISTEMATIC. metodiceşte adv. v. METODIC. ORGANIZAT. SISTEMATIC. metorîiciân s. v. METODIST. METODIST s. (rar) metodiciân. (~ in învă-ţâmîntul general.) METODOLOGIC adj. (rar) metodic. (Din punct de vedere . .) METODOLOGIE s. metodă. (A aplica o nouă ~.) METOL s. (CHIM.) genol. METOXIBENZEN s. (CHIM.) anisol. metrâr s. v. STÎNJENAR. metresă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ. metrică s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU. metrometru s. v. METRONOM. METRONOM s. (înv.) metromâtru. pentru marcarea timpilor muzicali.) METROPOLĂ s. (înv.) mitropolie. (O ~ cu un milion de locuitori.) metropolitan s. v. METROU. METROU s. (rar) metropolitân, tren subteran. (Staţie de ~.) METRU s. 1. (înv.) măsurâr. (~ pentru calculat lungimile.) 2. ritm. (~ al unui vers.) MEU adj. (ca pl. al modestiei) nostru. (Cartea ~ s-a bucurat de succes.) MEZANIN s. antresol. (Casă cu parter şi ~.) MEZAT s. (JUR.) licitaţie, (înv., în Mold. şi Transilv.) cochii-vâchi. (A scoate ceva la ~.) 519 MICROBIC mezdreă s. v. CIOPLITOARE. CUŢITOAIE. mezdreli vb. v. JUPUI. mezdri vb. v. CUŢITOI. JULI. JUPUI. ROADE. ZDRELI. ZGÎRIA. mezel s. v. MEZELIC. MEZELAR s. cîrnăţar, (rar) mezelegiu. (E ~ de profesie.) MEZELĂREÂSĂ s. cîrnăţăreasă. MEZELĂRÎE s. cirnăţărie. mezelefjiu s. v. CÎRNĂŢAR. MEZELAR. MEZELIC s. (înv.) mezel. (A luat de dimineaţă un ~ la bodegă.) MEZENTER s. (ANAT.) (pop.) prapur, (înv.) bezărău, bezer. mezin adj., s. v. MIJLOCIU. MEZIN s., adj. 1. s. (mai ales art.) prîslea (art.), (Olt.) urmâtic, (Olt. şi Transilv.) zăpîr-stea (art.). (~ul familiei.) 2. adj. mic. (Fratele ~.) MEZOINOZITOL s. (CHIM.) inosită. MEZOLÎTIC s., adj. (GEOL., IST.) epipa-leolitic. (Epoca ~.) MEZON s. (FIZ.) mezotron. MEZOTRON s. (FIZ.) mezon. MEZOZOIC adj. (GEOL.) secundar. (Era ~ ■) MHO s. (FIZ.) siemens. (~ esie o unitate de măsură pentru conductanla electrică.) MIA s. (ZOOL.) mieluşea, mioară, (pop.) mieluţă. MIAMBÂL s. candel negru, miăr s. v. MIE. miasinătic adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. INFECT. ÎMPUŢIT. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU- M IR O SIT OR. RESPINGĂTOR. SCÎR-BOS. URÎT. MIÂSMĂ s. duhoare, infecţie, împuţiciune, putoare, (livr.) fetidităte, (înv.) duh, smre-duire. (Simţea o ~ insuportabilă.) MIAU interj, miorlau ! (Pisica face: ~l) miăim s. v. MIEUNARE. MIEUNAT. MIE-UNĂTURĂ. MIORLĂIALA. MIORLĂIRE. MIORLĂIT. MIORLĂITURĂ. mi aut s. v. MIEUNARE. MIEUNAT. MIEU-NĂTURĂ. MIORLĂIALA. MIORLĂIRE. MIORLĂIT. MIORLĂITURĂ. miază s. v. MIAZĂZI. SUD. MIAZĂNOAPTE s. (GEOGR.) nord, (livr.) septentrion, (înv. şi reg.) crivăţ, (prin vestul Transilv.) scăpătat, (înv.) sever. (O furtună dinspre , J ■ miazănoapte s. v. CIORMOIAG. GONDRO-NIU. SOR-CU-FRATE. MIAZĂZI s. (GEOGR.) sud, (înv. şi pop.) miază, (Transilv.) prînz, (înv.) austru, meri-ziu. (Spre ~ se zărea soarele.) miazăziăn s. v. MERIDIAN, mic adj. v. MESCHIN. MIC adj., s. 1. adj. mărunt. (Vietăţi. ~.) 2. adj. crud, necrescut, nedezvoltat. (Copil ~.) 3. adj. redus. (O suprafaţă ~ ; de proporţii ~ . ) 4. adj. redus, restrîns, scurt. (Un text ~.) 5. adj. minuscul. (Literă ~ .) 6. adj. îngust, strîmt, (înv.) strîmtorât. (Un spaţiu ~ ; o intrare ~.) 7, adj. ne cuprinzător, neîncăpător, nespaţios, strimt. (Cameră 8. adj. prost, redus, slab. (O vizibilitate ~.) 9. adj. îngust. (Pălărie cu boruri ~.) 10. adj. îngust, subţire. (Talie ~.) 11. adj. mărunt, scund, scurt, (rar) scundâc. (Un om ~ de statură.) 12. adj. jos, mărunt, scund, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 13. adj. pitic, scund. (Fasole ~ .) 14. adj. scurt. (Creion ~. ) 15. s. mititel. (A mincat doi ~ cu piine.) 16. adj. neadînc, (înv.) slab. (O apă curgătoare ~.) 17. adj. subţire. (Buze ~.) 18. adj. avantajos, convenabil, ieftin, jos, scăzut, (Transilv. şi Ban), lesne. (Preţuri ~.) 19. adj. limitat, redus. (Un ciştig ~.) 20. adj. mărunt, neînsemnat. (Cheltuieli ~.) 21. adj. nevîrstnic, tinăr, (Mold., Bucov., Transilv. şi Maram.) brudiu, brudnic. (E încă nu cunoaşte viaţa.) 22. adj. mezin. (Fratele ~.) 23. adj. scurt. (Varat noaptea-i ~.) 24. adj. slab, uşor. (O ~ furtună de praf.) 25. adj. redus, slab, (fig.) anemic. (O lumină ~.) 26. adj. scăzut, slab. (Cu glasul ~.) 27. adj. redus, secundar. (Problemă de importanţă ~.) 28. adj. neimportant, neînsemnat, uşor. (O greşeală ~ de ortografie.) 29. adj. inferior, mărunt. (Funcţionar ~.) 30. adj. puţin, redus, slab. (~ nădejde să. . .) 31. adj. insuficient, puţin, redus, slab. (Are posibilităţi ~ de realizare.) MICACEU adj. (MIN., GEOL.) (rar) mi-cafer, micos. mi ca fer adj. v. MICACEU. mică s. v. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ, michiduţă s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. michiduţă cel bătrîn s. v. LUGIFER. SATANA.’ SCARAOŢCHI. TARTOR, michiţ adj. v. MICUŢ. MITITEL. MICI vb. 1. a (se) micşora, a (se) reduce, a scădea. (A ~ raţia.) 2. a descreşte, a se micşora, a se reduce, a scădea, a se scurta. ( Toamna, ziua se ~.) mici vb. v. SMERI. UMILI, miciculă vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÎRCI. miciculăt adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. rnicîe s. v. MICIME. MICÎME s. 1. (rar) micie, micşorime. unui obiect.) 2. scurtime. (~ textului.) 3. (rar) strîmtime. unui gang.) 4. scurtime, (înv.) scurtare. (~ vieţii umane.) micime s. v. MESCHINĂRIE, micos adj. v. MICACEU. MiCOZĂ s. (MED.) microsporie. micranie s. v. MIGRENĂ, micro s. v. MICRORADIOGRAFIE. MICROB s. (BIOL.) (rar) sămînţă. patogen.) microb s. v. BACTERIE. MICROBÂR s. (FIZ.) barie. (~ este o unitate de măsură pentru presiune.) MICROBIÂN adj. (MED.) septic, (rar) mi-crobic. (Infecţie ™.) mlcrobic adj. v. MICROB IAN. SEPTIC. MICROBIOLOG 520 MICROBIOLOG s. (rar) microbiologist. microbiologist s. v. MICROBIOLOG. MICROCENCZĂ s. (BIOL.) biochorie. (~ este o parte a biocenozei.) MICROCLIMAT s. (MET.) microclimă. MICROCLÎMĂ s. (MET.) microclimat. MICROFOTOCOPIE s. (FOTO) fotomicro-copie. MICROFOTOGRAFÎE s. 1. (FO TO, MED.) fotomicrografie. 2. (FIZ., MED.) fotomicro-scopie. (Procedeul ~.) MICROGRAM s. (FIZ.) gamma. MICROMETRU s. micron. (~ este a milioana parte dintr-un metru.) MICRON s. micromc.trn. MICROOBIECT s. corpuscul, particulă. MICRORADIOGRAFIE s. (fam.) micro. (Examen de ~.) MICRORAION s. cvartal, sector. (Un ~ intr-un oraş.) MICRORÎL s. (MUZ.) microsion. MICROSCOPIC adj. infim, minuscul, (livr.) infinitezimal. (Cantitate de proporţii ~.) microscop solar s. v. TELESCOP. MICROSION s. (MUZ.) microril. MICROSPORÎE s. (MED.) micoză. MICSÂNDRĂ s. (BOT.) 1. (Matlhiola tncana şi annua) micşunea, (reg.) foâltină, garoâfă, şivâi, levcoaie-roşie, vioară-roşie, vio-rea-râşie, (prin Transilv.) pruvireâg. 2. (Chei-ranthus cheiri) micşunea, viorea-galbenă, (reg.) foâltine (pl.), şiboi, levcoaie-gâlbenă, vioară-gâlbenă. micsandră s. v. TOPORAŞ. VIOLETĂ. VIOREA. micşor adj. v. MICUŢ. MITITEL. SCURTI-CEL. MICŞORA vb. 1. a descreşte, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pişcă. (Luna s-a ~.) 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) uşura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (A ~ raţia.) 4. a prescurta, a reduce, a scurta. (Mai ~ din text.) 5. a descreşte, a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puţina. (Numărul lor s-a ~ continuu.) 6. a (se) împuţina, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. şi reg.) a (se) strimta. (Locurile de păşune s-au ~.) 7. a descreşte, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. a încetini, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 9. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îndulci, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preţ.) 12. a (se) ieftini, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ preţurile la. . .) 13. a reduce, a scădea, (l’ig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, urdinţa.) micşora vb. v. DIMINUA. ÎNJOSI. SCA: DEA. SMERI. UMILI. MICŞORÂBIL adj. reductibil. MICŞORARE s. 1. descreştere, reducere, scădere. (~ a dimensiunii, a suprafeţei unui corp.) 2. diminuare, reducere, uşurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. prescurtare, reducere, scurtare. (~ unui text.) 4. descreştere, diminuare, împuţinare, reducere, scădere, (înv.) puţinâre. (~ numărului de. . .) 5. descreştere, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 6. încetinire, reducere. (~ vitezei unui vehicul.) 7. atenuare, calmare, descreştere, diminuare, domolire, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.} 8. ieftinire, reducere, scădere. (~ preţurilor.) 9. reducere, scăzămînt. (O ~ la impozite.) micşorare s. v. DIMINUARE. SCĂDERE. SMERENIE. UMILINŢĂ. MICŞORAT adj. 1. diminuat, redus, scăzut. (O suprafaţă aridă ~.) 2. prescurtat, redus, scurtat. (Text ~.) 3. împuţinat, redus, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 4. încetinit, moderat, redus. (Merge cu viteză ~.) 5, diminuat domolit, potolit, redus, scăzut, slăbit. (Forţa mult ~ a vîntului.) micşorat adj. v. DIMINUAT. SCĂZUT, micşorei adj. v. MICUŢ. MITITEL, micşorimc s. v. MICIME. MICŞUNEA s. (LOT.) 1. (Matthiola inc ana şi annua) micsandră, (reg.) foâltinâ, garoafă, şivoi, levcoaie-roşie, vioară-roşie, vioi-a-roşie, (prin Transilv.) pruvireâg. 2. (Chcuatdhus cheiri) micsandră, viorea-galbenă, (reg.) foâltine (pl.), şiboi, levcoaie-gâlbenă, vioară-gâl-benă. micşunea s. v. NOPTICOASĂ. TĂMÎIOAF. A. TOPOR AS TREI-FRATI- PĂTAT I. VIOLETĂ. VIOREA. micşunca-de-băltă s. v. ROŞĂŢEA. micşunea-de-munte s. v. TOPORAŞ. VIOREA. VIORICĂ. micşuncaua apei s. v. ROŞĂŢEA. micşunele-de-munte s. pl. v. UNGHIA-PA-SĂRII. micşunele-gălbioare s. pl. v. TREI-FRAŢI, micţiune s. v. URINARE. URINAT. MIGUL-ÂLB s. (ZOOL.) york mic. (~ este o specie de porci.) MICUL DEJtJN s. (înv. şi pop.) prînzişor, (pop.) prînz, (reg.) prînzuţ. MICUL ECRAN s. televiziune, televizor. (Ce se transmite la ?) micutâl adj. v. MICUŢ. MITITEL. MICtJŢ adj. 1. mititel, (pop.) micşor, micşorai, micuţei, micuţei, (reg.) michiţ, mititioc. (Un obiect ~.) 2. scurticel, (pop.) micşor, (Înv. şi reg.) scurtişor, (reg.) scurtuţ. (O haină cam ~ •) micuţei adj. v. MICUŢ. MITITEL, midliâi s. v. MIHALŢ, niidhoc s. v. MIHALŢ. MÎE s. (fam.) miâr. (Avea la el o ~ pentru cumpărături.) MIED s. hidromel, (reg.) mursâ, must, (turcism înv.) balbâş. (Bea ~.) MIEL s. (ZOOL.) (prin Mold.) bîrîEc. mielărilă s. v. CĂPUŞA. 521 MIGOROŞI MIELENCEFÂL s. (ANAT.) bulb rahi-cîian. MÎELOzĂ s. (MED.) leucemie, leucoză. mieluş s. v. MIELUŞEL. MIELUSOR. MIE-LUŢ. MIELUŞE s. (ZOOL.) mia, mioară, (pop.) mieluţă. mieluşei s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUN AR IŢA. MIELUŞEL s. (ZOOL.) mieluşor, mieluţ, (rar) mieluş. mieluşel s. v. PAPANAŞ. MIELUŞOR s. (ZOOL.) mieluşel, mieluţ, (rai) mieluş. MIELTjŢ s. (ZOOL.) mieluşel, mieluşor, (rar) mieluş. mieluţă s. v. MIA. MIELUŞEÂ. MIOARĂ, miemctru s. v. MILIMETRU, mierar s. v. ALBINAR. APICULTOR. PRISĂCAR. stupar. MIERE s. 1. (pop.) mână. (~ de albine.) 2. (BOT.) mierea-ursului = a) (Pulmonar ia ofj'icinalis) cuscrişor, (rar) pulmonâriţă, (înv. şi reg.) plămînărlca, (reg.) cuscrior, cuscru, plămmâre, plămînâriţă, plăminăriţă, sudoare, iarba-plumînei ; b) (Pulmonar ia mollissima) plămînare, (înv. şi reg.) plămînărlca, (reg.) plămînăreâ; c) (Celiis australis) sîmbovină. miere s. v. MAGIUN. NECTAR. ZAHARO-ZĂ. ZAHĂR. mierea-ursului s. v. CUSCRISOR. MELISĂ. OMAG. R O IN IŢĂ. TĂTĂNEASĂ. miereâlă s. v. ALBĂSTREALĂ. ULTRA-MARIN. miericică s. v. SEVĂ. SUC. mierii vb. v. ALBĂSTRI. ÎNĂLBĂSTRI. mieriu adj. v. ALBĂSTRIU. ALBĂSTRUI, mierlăr s. v. MIERLOI. mierlă-de-pîrlu s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUŞ. mierlă-galbenă s. v. GRANGUR, mlerleălă s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂD IRE. RĂPOSARE. SFÎRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE. mierli vb. v. ASASINA. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRSI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE, mlerlică s. v. MIERLIŢĂ. mierliccâ s. v. MIERLIŢĂ. mierlire s. v. DECEDARE. DECES. DLS-PA RIT IE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂ-DIRE. RĂPOSARE. SFÎRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE, mierlişoără s. v. MIERLIŢĂ. MIERLIŢĂ s. (ORNIT.) (reg.) mierllcă, mitrlicea, mierlişoâră, mierluşcă, mierluţă. MIERLOI s. (ORNIT.) (reg.) mierlăr. mierluşcă s. v. MIERLIŢĂ. MIERLUŢĂ s. (BOT.; Alsine verna) (reg.) răcovlna. mierluţă s. v. MIERLIŢĂ. MIEROS adj. (fig.) dulceâg. (Vorbe ~.) mierlă s. v. BANIŢĂ. DUBLU-DECALI-TRU. mieru adj. v. ALBĂSTRIU. ALBĂSTRUI; MIEUN vb. a miorlăi, (reg.) a miorţăi. (Pisica ~.) MIEUNÂRE s. mieunat, mieunătură, mior-lăială, miorlăire, miorlăit, miorîăitură, (reg.) miăun, miâut. (~ pisicii.) MIEUNÂT s. mieunare, mieunătură, mior-lăială, miorlăire, miorlăit, miorîăitură, (reg.) miăun, miâut. (~ pisicii.) MIEUNĂTURĂ s. mieunare, mieunat, mior-îăială, miorlăire, miorlăit, miorîăitură, (reg.) miăun, miâut. (~ pisicii.) MIEZ s. 1. centru, nucleu. (~ unui corp.) 2. (reg.) sîmbure. (~ de nucă.) 3. centru, mijloc, (fig.) buric, Inimă. (în ~ pămîntului.) 4. mijloc, putere, toi, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (în ~ nopţii.) 5.* (BIS.) miezul păresimilor — (reg.) tîndâla (art.). miez s. v. CONŢINUT. ESENŢĂ. FOND. MATERIE. miezâr s. v. MIEZUITOR. miezos adj. v. CĂRNOS. miezuină s. v. FRONTIERĂ. GRANIŢĂ. HAT. HOTAR. LIMITĂ TERITORIALĂ. RĂZOR. MIEZUITOR s. (reg.) miezâr. (~ în turnătorie.) miezură s. v. CODINĂ. MIŢĂ. MIGÂLĂ s. atenţie, grijă, meticulozitate, migăleală, minuţiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuţie, (pop.) piguleâlă, scumpătâte, (reg.) migoroşeâlă, mijcoşeâlă. (Lucrat cu multă ~.) MIGĂLEÂLĂ s. 1. atenţie, grijă, meticulozitate, migală, minuţiozitate, scrupulozitate, (livr.) minuţie, (pop.) piguleâlă, scumpătâte, (reg.) migoroşeâlă, milcoşeâlă. (Lucrat cu multă mocăială, mocoşeală, mocoşire, moşmon-dcală, ticăială, (pop.) tîndăleâlă, tîndălitură. (Ce-i ~ asta la el?) MIGĂLI vb. 1. (pop.) a piguli, (reg.) a bun-gliini, (prin Mold.) a bichiri, (prin Mold. şi Munt.) a puchini. (A ~ la o broderie.) 2. a (se) mocăi, a (se) mocoşi, a (se) moşmondi, a (se) moşmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tîndăli, (reg.) a migoroşi, a moşind, a moşoi, a moşorogi, a motroşi, a muşina, (prin Transilv.) a mighiti, a (se) moşogăi, (fam.) a moşi. (Toată ziua ~ la. . .) migăli vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI. MIGăLITCRĂ s. (pop.) pigălitură. (~ la o broderie.) MIGĂLOS adj. amănunţit, atent, meticulos, minuţios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) MIGDÂL s. (BOT.; Amygdalus communis) (prin Ban.) badlm. MIGDALÂT adj. alungit, codat, prelung. (Ochi ~.) MIGDALĂ s. (BOT.) (Transilv.) mândulă. mighiti vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. migoroşeâlă s. v. ATENŢIE. GRIJĂ. METICULOZITATE. MIGALĂ, migăleală. MINUŢIOZITATE. SCRUPULOZITATE. migoroşi vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. MIGRA 522 MIGRA vb. (înv.) a sc clăti. (Triburi care ~.) MIGRÂRE s. migraţie. (~ păsărilor.) MIGRATOR adj. călător, (reg.) mutătdr. ( Păsări ~ .) MIGRAŢIE s. migrare. (~ păsărilor.) MIGRENĂ s. (MED.) (înv.) micranle. MIHALŢ s. (IHT.; Lola Iota) (rar) sulâstru, (reg.) midhăi, midhoc, mihoâlă, molâş, sul, (Mold.) mîntuş, (prin Munt. şi Olt.) smialţ. milianie s. v. MAŞINĂRIE. MECANISM, mihci s. v. ATELIER, mihoălă s. v. MIHALŢ, mihoc s. v. COTOI. MOTAN. PISOI, mihohoi vb. v. NECHEZA. RÎNCHEZA. milion! vb. v. NECHEZA. RÎNCHEZA. mi ho ti vb. v. NECHEZA. RÎNCHEZA. MIJI vb. 1. a apărea, a se arăta, a se ivi, (reg.) a (se) iţi, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 2. (BOT.) a germina, a ieşi, a încolţi, a răsări. (Plantele au ~.) miji vb. v. CĂLĂUZI. CONDUCE. DIRIJA. GHIDA. ÎNDRUMA. POVĂŢUI. SFĂTUI. MÎJLOC s. 1. centru. (~ unui cerc.) 2. centru, (fig.) buric, Inimă, (înv. l'ig.) dric. (în ~ oraşului.) 3. centru, miez, (fig.) buric, Inimă. (în ~ pămîntului.) 4. (l'ig.) sîn. (Se află în ~ul familiei.) 5. jumătate. (La ~ scîn-durii.) 6. brîu, talie. (Griul ii ajungea pînă la ~') 7. (ANAT.) şale (pl.). (6 doare ~.) 8. jumătate. (La ~ săptămînii.) 9. miez. putere, toi, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (în ~ul nopţii.) 10. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, mârşă, mediu, mijlocire. (Un alt ~ de a rezolva problema.) 11. (la pl.) avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, situaţie, stare, (înv. şi reg.) bogă-tăte, prilej, prindere, (reg.) blăgă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosăg, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusle, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.) 12. (FIN.; mai ales la pl.) fond, resursă. (înv.) sermaiâ. (~ băneşti.) mijloc s. v. AMBIANŢĂ. ANTURAJ. CADRU. CERC. GROS. INTERMEDIAR. MEDIATOR. MEDIU. MIJLOCITOR. MULŢIME. SFERĂ. SOCIETATE. MIJLOCĂŞ s. (SPORT) (rar) half. (~ la fotbal.) mijlocaş s. v. CHINGĂ. PUNTE. MIJLOCI vb. a intermedia, a se interpune, a media, (rar) a negocia. mijloci vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI. mijlocie s. v. MEDIE, mijlociu adj., s. v. MIJLOCII.". MIJLOCÎRE s. 1. intermediu, mcdiaţie, mediere. (~ lui era necesară.) 2. cale, filieră, intermediu. (Prin ~ cui a ajuns la voi?) mijlocire s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINŢĂ. SISTEM. MIJLOCÎT adj. indirect, mediat. (Relaţii ~.) MIJLOCITOARE s. intermediară, (înv. şi reg.) telăllţă, teleleică. (~ Intr-o tranzacţie.) MIJLOCITOR s. 1. intermediar, mediator, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părţi aflate în tratative.) 2. intermediar, misit, samsar, (reg.) m6cler, (înv.) sensâl. (~ intr-o tranzacţie comercială.) 3. codoş, proxenet, (Mold.) pohoţ, (înv.) hotru, pezevenchi, verigâş, votru, (fig.) peşte, mijlocitor s. v. PEŢITOR. MIJLOCÎU adj., s. 1. adj. potrivit. (De statură. de mărime ~.) 2. adj., s. (pop.) mezin, (reg.) inijlocui. (Fratele ~.) 3. adj. mediu. (De calitate, de vtrstă ~.) 4. adj. comun, mediocru, potrivit. (Un elev ~.) mila-Domnului s. v. AVRĂMEASĂ. AVRĂ-MEASCĂ. VENINARIŢĂ. MILANEZ s. (înv.) rnedcolân. (E ~ de origine.) MILĂ s. 1. îndurare, milostivire, (livr.) mizericordie, (înv.) mesereâre, milculre, pietâte. (A arăta ~ faţă de cel aflat In nenorocire.) 2. (BIS.) ajutor, graţie, har, îndurare, milostivire, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) milculre, milosîrdie, mlloste, milostivenie, milostivnicle. (~ divină.) 3. compătimire, (livr.) compasiune, (franţuzism înv.) comizerâţie. (Sentiment de ~ pentru cineva.) 4. bunăvoinţă, îngăduinţă, înţelegere, mărinimie, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) prilnţă, (turcism înv.) musaadeă. (Şi-a manifestat întreaga ~.) 5. binefacere, caritate, filantropie. (Act de ~.) (>. milostivire, pomană, (înv. şi pop.) milostenie. ( Trăieşte din ~ altora.) milă s. v. SMERENIE. UMILINŢĂ, milcoseălă s. v. ATENT IE. GRIJĂ. METI-CUL O ZITATE. MI GALĂ. MIGĂ LEALĂ. MINUŢIOZ ITATE. SCRUPULO ZITATE. milcosi vb. v. LENEVI. LINGUŞI. TRÎN-DĂVI. mileui vb. v. ÎNDURA. MILOSTIVI. SMERI. UMILI. mUcuirc s. v. AJUTOR. GRAŢIE. HAR. ÎNDURARE. AULĂ. MILOSTIVIRE. MILENARISM. s. (BIS.) chiliasm. mili vb. v. ÎNDURA. MILOSTIVI. MILIĂRD s. bilion. (în unele ţări ~ se numeşte bilion.) MILIMETRU s. (înv.) micinGtru. MILIONAR s. (rar) milionlst. (A ajuns ~.) milionist s. v. MILIONAR. MILITANT s. combatant. (Un ~ activ pe tărimiil culturii.) MILITAR s., adj. 1. s. ostaş, oştean, soldat, (Transilv.) eă'tană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgâr, voinic. 2. adj. cazon, milităresc, ostăşesc, soldăţesc, (rar) marţial, (pop.) eătă-nesc, (înv.) ostenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. armat. (Conflict ~.) MILITARICEŞTE adv. (rar) militannente. MILITARIST adj. agresiv, provocator, războinic, (fam.) belicos. (Politică ~.) militarmcnte adv. v. MILITARICEŞTE. MILITĂRESG adj. cazon, militar, ostăşesc, soldăţesc, (rar) marţial, (pop.) cătănesc, (inv.) ostenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă 523 MINCINOS MILITĂREŞTE adv. ostăşeşte, soldăţeşte, (Transilv.) cătăneşte, (înv.) osteneşte. (îmbrăcat ~.) MILITĂRÎE s. 1. armată, (înv. şi pop.) ostăşie, (reg.) miliţie, (Transilv.) cătănie,(înv.) voinicie. (Merge la ~.) 2. armată, stagiu, serviciu militar, (Transilv.) cătănie, (înv.) oşte-nle, soldăţle. (îşi face ~ la artilerie.) MILITĂROS adj. cazon, (rar) marţial. ( Purtare ~.) MILIŢE s. (BOT.; Silene acaulis) (reg.) iarbă-roşioâră. MILIŢIAN s. (MIL.) (rar) miliţiondr. (~ In armata nepermanentă din trecut.) MILIŢIE s. secţie. (A dus hoţul la ~.) miliţie s. v. ARMATĂ. MILITĂRÎE. militioncr s. v. MILIŢIAN. MILOG s. cerşetor, (pop.) sărâc, (înv. şi reg.) calic, mişel, (Transilv. şi Bucov.) colduş, (arg.) manglitor. MÎLOGEÂLĂ s. cerşeală, cerşetorie, cerşit, milogit, (rar) cerşetorlt, (înv. şi reg.) prosteâlă, (arg.) mangleâlă. (Umblă cu ~.) MILOGI vb. a cere, a cerşi, (pop.) a prosti, (Transilv. şi Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerşetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la colţuri de stradă.) MILOGIT s. cerşeală, cerşetorie, cerşit, milogeală, (rar) cerşetorlt, (înv. şi reg.) prosteălă, (arg.) mangleală. (Umblă cn ~.) M1LORD s. lord. MILOS adj. 1. (BIS.) bun, îndurător, îngăduitor, milostiv, (înv. şi reg.) milostlvnic, (înv.) cruţător, milosîrd, milosîrdnic, mizeri-cordios. (O divinitate ~.) 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înţelegător, mărinimos, milostiv, (înv.) milosîrd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ faţă de nevoile lor.) 3. caritabil, filantropic, milostiv. (Inimă ~.) milos adj. v. DUREROS. JALNIC. NENOROCIT. TRIST. milosîrd adj. v. BINEVOITOR. BUN. COMPĂTIMITOR. Îndurător. îngăduitor. ÎNŢELEGĂTOR. MĂRINIMOS. MILOS. MILOSTIV. milosîrdi vb. v. ÎNDURA. MILOSTIVI, milosirdic s. v. AJUTOR. GRATIE. HAR. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE. milosîrdnic adj. v. BUN. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOS. MILOSTIV. milos te s. v. AJUTOR. GRATIE. HAR. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE.' milostenie s. v. AJUTOR. BUNĂVOINŢĂ. GRAŢIE. HAR. ÎNDURARE. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNŢELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. MILOSTIVIRE. POMANĂ. MILOSTIV adj. 1. (BIS.) bun, îndurător, îngăduitor, milos, (înv. şi reg.) milostlvnic, (înv.) cruţător, milosîrd, milosîrdnic, mize-ricordios. (Divinitate ~.) 2.. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înţelegător, mărinimos, milos, (înv.) milosîrd, priincids, priitor. (S-a arătat ~ faţă de nevoile lor.) 3. caritabil, filantropic, milos. (Inimă ~.) 4. iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, (livr.) clemdnt. (Fiţi mai ~ cu ei l) milostivă s. v. AVRĂMEASĂ. AVRĂMEAS-CĂ. VENINARIŢĂ. milostive s. pl. v. IELE. milostivenie s. v. AJUTOR. GRATIE. HAR. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE. MILOSTIVI vb. a se îndura, (Olt.) a se mili, (înv.) a se bineviea, a se milcui, a se milosîrdi, a se milostivnici, a se miiui, a proerisi. (S-a de el şi l-a iertat.) MILOSTIVIRE s. J. îndurare, milă, (livr.) mizericordie, (înd.) mesereâre, milculre, pietate. (A arăta ~ faţă de cel căzut In nenorocire.) 2. (BIS.) ajutor, graţie, har, îndurare, milă, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) milculre, mi-losîrdie, mlloste, milostivenie, milostivnicle. (~ divină.) 3. milă, pomană, (înv. şi pop.) milostenie. (Trăieşte din ~ altora.) 4. iertare, indulgenţă, îndurare, îngăduinţă, (livr.) clemenţă. (Cere cu umilinţă ~.) milostlvnic adj. v. BUN. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOS. MILOSTIV, milostivnice s. pl. v. IELE. milostivnici vb. v. ÎNDURA. MILOSTIVI, milostivnicie s. v. AJUTOR. GRATIE. HAR. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE, mildt s. v. SOVÎRF. MIL Ui vb. (BIS.) a ajuta, (înv.) a proslăvi. (L-a ~ Dumnezeu.) milui vb. v. ABSOLVI. ALINTA. CONJURA. CRUŢA. DEZMIERDA. IERTA. IMPLORA. ÎNDURA. MILOSTIVI. MÎNGÎIA. SALVA. SCĂPA. SCUTI, miluite s. pl. v. IELE. MIM s. pantomim. (Un ~ celebru, la circ.) MIMĂ vb. a imita, a reproduce, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.) mimă vb. v. SIMULA. MIMĂRE s. imitare, reproducere. (~ gesturilor cuiva.) mimă s. v. MAMĂ. MĂICUŢĂ. MĂMICĂ. MIMOZĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) senzitivă, (rar) simţitoâre, (înv.) simţitlvă. minarea s. v. MINARET. MINARET s. (înv.) minareâ. (~ la o moschee.) MINAVET s. (MUZ.) caterincă, flaşnetă. MINĂ s. 1. ocnă, subteran, (înv. şi reg.) bâie, (înv.) madem, minieră. (Au intrat în ~.) 2. (înv. şi reg.) rudărle, (prin Ban.) câună. (~ de aur.) MINĂ s. aer, aspect, chip, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, obraz, (înv. şi pop.) boi, (reg.) săbâş, (înv.) schlmă, vedere, (fam.) mutră. (Are o ~ mulţumită.) MINCINOS s., adj. 1. s. făţarnic, ipocrit, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) farisdu, (reg.) procldt, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tar-tuf, trombonist. (Mare ~ mai eşti, amicel) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, perfid, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavellstic, (reg.) proclet, (înv.) făţărlt, telpiz, (fig.) iezuit, iezultic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Comportare, atitudine ~.) 3. adj. fals, inau-tentic, inventat, născocit, neadevărat, neau- MINCINOS 524- tentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) minţit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmaţii ~.) mincinos adj. v. AMĂGITOR. CONTRAFĂCUT. FALS. FALSIFICAT. ÎNŞELĂTOR. NEAUTENTIC. PLĂSMUIT. MINCIOG s. (PESCUIT) (reg.) ciorpâc, meredeu, miridov, răcea, rociu, tărăbuc, tîr-boc, (Ban.) ritişor. (Scoate peştele din apă cu~.) minciuna vb. v. ÎNSĂILA. MINCItJNĂ s. 1. invenţie, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, braşoâvă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboâne (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 2. duplicitate, falsitate, făţărnicie, ipocrizie, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar şi fam.) machiaverlîc, (înv.) făţărie, pre-făcânie, prefăcătură, procleţie, (fig.) iezui-tism, mascaradă. (A fost dovedită ~ lui.) 3. minciunea, minciunică, scovardă, uscăţea, us-căţică, (Transilv. şi Ban.) pâncovă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mincat o ~ gustoasă.) minciună s. v. AMĂGIRE. ERES. EREZIE. ILUZIE. PĂTLAGINĂ. MINCIUNEĂ s. minciună, minciunică, scovardă, uscăţea, uscăţică, (Transilv. şi Ban.) pâncovă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mincat o~.) minciuni vb. v. MINŢI. MINCIUNÎCĂ s. minciună, minciunea, scovardă, uscăţea, uscăţică, (Transilv. şi Ban.) pâncovă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mincat o ~ caldă.) *MINDÎR s. (reg.) păier, străjâc. (Doarme pe un ~.) mindirigiu s. v. PLĂPUMAR. minegoci s. v. URCIOR. MINER s. (Transilv.) băieş. (E de profesie ~.) MINERĂL adj. anorganic, neorganic. (Substanţă ~ ). mineralist s. v. MINERALOG. MINERALIZĂRE s. mineralizaţie. (Proces de ~.) MINERAL IZĂŢIE s. mineralizare. (Proces de ~. ) MINERALOG s. (înv.) mineralist, minera-logist. (Un ~ reputat.) mineralogist s. v. MINERALOG. minoră s. v. MINER IŢĂ. MINEREU s. (înv. şi reg.) rudă, (înv.) ma-dem, minieră. (~ de fier.) MINERIT s. (Transilv.) băieşâg, băieşit. MINERÎŢĂ s. (rar) mineră, (prin Transilv.) băieşiţă. (E ~ de profesie.) MINGE s. (in unele sporturi) balon, (reg.) hapuc, (Transilv. şi Olt.) cotcă, (Ban. şi Transilv.) pilă, (prin Ban.) pulmă, (Transilv. şi Ban.) surducă, (arg.) băşică. (Bate ~ pe maidan. ) minieră s. v. MINĂ. MINEREU. OCNĂ. UBTERAN. MINIM adj. 1. minimal, (Sortiment ~.> 2. strict. (Sortiment ~ necesar.) MINIM s. minimum. MINIMĂL adj. minim. (Sortiment ~.) MINIMALIZĂ vb. a bagateliza, a subaprecia,, a subestima, a subevalua, (rar) a deprecia. (~ importanţa unui lucru.) MINIMALIZĂRE s. subapreciere, subestimare, subevaluare, (rar) depreciere. (~ importanţei unui lucru.) MINIMALIZĂT adj. subapreciat, subestimat, subevaluat, (rar) depreciât. (Un lucra MINIMUM s. minim. MINISTER s. 1. departament. (în unele state, ~ se numeşte departament.) 2. (livr.) portofoliu, (înv.) portofel. (Deţine ~ justiţiei.) minister s. v. CABINET. CONSILIU DE MINIŞTRI. GUVERN. MINISTERIAT. MINISTRU. MINISTERIĂL adj. departamental. (Probleme ~.) MINI STER IĂT s. (înv.) minister. (în timpul ~ său.) minister public s. v. ACUZATOR. PROCUROR. MINISTRU s. I. (înv.) minister. (~ al justiţiei.) 2. ministru de externe = (în unele state) secretar de stat. MÎNIU s. (CHIM.) litargă, oxid de plumb. MINOLOGHION s. (BIS.) sinaxar, (rar) legendă. MINOR adj. 1. nevirstnic, (înv.) minoreâm (Persoană ^ .) 2. colateral, lăturalnic, marginal, neimportant, neînsemnat, secundar, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) MINORĂT s. (JUR.) minoritate. (~ unei persoane.) ininoreăn adj. v. MINOR. NEVÎRSTNIC. MINORITATE s. 1. (JUR.) minorat. (~ unei persoane.) 2. minoritate naţională = naţionalitate conlocuitoare. MINTĂL adj. I. cerebral, intelectual, raţional, spiritual. (Activitate ~.) 2. (FIL.OZ.) ideal, subiectiv. mintă lingorii s. v. IZMĂ BROAŞTEI. MEN-TA BROAŞTEI. minta-mîţei s. v. CĂTUŞNICA. mintă-turceâscă s. v. MELISĂ. ROINIŢĂ. MÎNTE s. 1. gînd, raţiune. (Cind cu ~ n-ai gindii.) 2. deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, pricepere, raţiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. şi Olt.) pâmet, (înv.) înţelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creier. (Are o ~ de nivel mediu.) 3. g'îndire, intelect, judecată, raţiune, spirit. (Operă a ~.) 4. giudire, intelect, înţelegere, judecată, raţiune, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede, de lucidă.) 5. judecată, raţiune, (rar) cunoştinţă, (pop. şi fam.) glagore, (înv.) rezon. (O ~ normală n-ar fi făcut asta.) G. judecată, raţionament, raţiune, (înv.) socoâtă, socoteală, socotinţă. (Iată o~ sănătoasă!) 7. chibzuială, chibzuinţă, chib-zuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) conţinea ţă? 525 MIOPIE (rar) cuminţîe, ponderale, temperânţă, (pop.) scumpătâte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoâtă, tocmeală, (fain.) schepsis, (fig.) cum-păneâlă, cumpănire. (Procedează cu multă ~.) 3. amintire, memorie. (I-au rămas in ~ toate acele zile.) minte s. v. CARTE. CULTURĂ. CUNOŞTINŢE. INSTRUCŢIE. ÎNVĂŢĂTURĂ. PREGĂTIRE. STUDII. MINTEĂN s. laibăr, surtuc, (reg.) lăibărâc, (prin Mold.) baibarâc, (Transilv., Ban. şi Mold.) căptit. (~ purtat de ţărani.) mintenaş adv. v. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE. minteni adv. v. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE. mintcuţă s. v. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTE-IUŢĂ. mintie s. v. ANTERIU. REVERENDĂ. SUTANĂ. mintos adj. v. AGER. CHIBZUIT. CUMINTE. DEŞTEPT. DIBACI. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNDEMÎNATIC. ÎNŢELEPT. PRICEPUT. SOCOTIT. MINŢI vb. 1. (fam. fig.) a se bărbieri. (Xu mai ~ atita!) 2. (reg. şi fam.) a minciuni. (Te rog să nu mă ~!) 3. a ademeni, a amăgi, a incinta, a înşela, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smoni, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pirli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a~ cu vorbe frumoase.) minţit adj. v. FALS. INAUTENTIC. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT. NEADE-VĂ RAT. NEAUTENT IC. NE ÎNTEMEIAT. NEREAL. PLĂSMUIT. SCORNIT. minuend s. v. DESCĂZUT. MINUNĂ vb. 1. a se cruci, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. şi Ban) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se~ de ce aude.) 2. a stupefia, a surprinde, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur şi simplu mă~.) 3. a se extazia. (Se /*<*/ în faţa splendorilor naturii.) MINUNĂRE s. stupefiere, surprindere, uimire, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeâiă. (~ cuiva în faţa unui lucru neaşteptat.) minunat adj. v. CERESC. DIVIN. DUMNEZEIESC. SFÎNT. MINUNĂT adj., adv. 1. adj. crucit, perplex, stupefiat, surprins, uimit, uluit. (Ea a rămas ~ ele cele auzite.) 2. adj. splendid, strălucitor, (Iiyr.) magnific, mirific, paradiziac, (pop.) mîndru, (înv.) preafrumos. (Un peisaje.) 3. adj. feeric, fermecător, încintător, (fig.) îmbătător. (O seară ~.) 4. adj. splendid, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, înge- resc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~ 5. adv. splendid, superb, (fig.) divin, dumnezeieşte. (Ciută ~.) G. adj. desăvîrşit, excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrşit. (O ~ punere în scenă.) MINUNĂŢIE s. 1. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, năstruşnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănâie, nagodă, şozenie, (Ban. şi Olt.) mirăz, (Transilv. şi Ban.) mirăzenie, (Mold.) şanţ. (Multe ~ re mai văzut în viaţa lui.) 2. frumuseţe, minune, splendoare, (pop. şi fam.) mîndreţe, (Transilv.) mîndrenie, (prin Ban.) mîndrulenie. (O ~ de fală.) MINtJNE s. 1. miracol, (înv. şi reg.) tâină,. (înv.) ciudă, ciudesă, divă, mirăc, semn, silă. (S-a întimplcd parcă o~.) 2. frumuseţe, minunăţie, splendoare, (pop. şi fam.) mîndreţe,. (Transilv.) mîndrenie, (prin Ban.) mîndru-lenie. (O ~ de fată.) minune s. v. MINUNARE. STUPEFIERE.. SURPRINDERE. UIMIRE. ULUIALĂ. U-LUIRE. MINUNEĂ s. (ORXIT.; Aegolius funereus )• (reg.) cucuvea, minuniţă. minumtn s. v. MINUNEA. MINUS s., adj., prep. 1. s. deficit, lipsă. (Are în casă un ~ de citeva sute de lei.) 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. prep. fără. (5 ~ 3.)- MINUSCUL adj. I. infim, microscopic, (livr.) infinitezimal. (Cantitate ~ ; de proporţii: ~.) 2. mic. (Literă ~.) MINUSCULĂ s. literă mică. (Scris cu~e.)- MINIjT s. ceas, clipă, clipită, moment, oră, secundă, timp, vreme, (rar) clipeală, (pop.) cirtă, soroc, (înv. şi reg.) cescuţ. (A sosit ~ cind ...) MINUTĂR s. ac. ele ceasornicului.}- minuţie s. v. ATENŢIE. GRIJĂ. METICULOZITATE. MIGALĂ. MIGĂLEALĂ. MINUŢIOZITATE. SCRUPULOZITATE. MINUŢIOS adj. 1. conştiincios, exigent, meticulos, scrupulos. (Un om ~ ; o fire ~.)-2. amănunţit, atent, meticulos, migălos, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) MINUŢIOZITĂTE s. atenţie, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, scrupulozitate, (livr.> minuţie, (pop.) piguleâlă, scumpătâte, (reg.) migoroşeâlă, milcoşeâlă. (Lucrat cu multă ~.} MIOĂRĂ s. (ZOOL.) mia, mieluşea, (pop.} mieluţă. mioâreă s. v. BROASCĂ. GUZGAN. ŞOBOLAN. MIOCEN adj. (GEOL.) miocenic. (Depozite ~.) MIOCENIC adj. (GEOL.) miocen. (Straturi ~.) miogirlăn s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. MIOP adj., s. (înv. şi pop.) ponivos, (Mold.} chiomb. (Om~.j MIOPIE s. (MED.) miopism, (pop.) vedere-scurtă. MIOPISM 526 MIOPISM s. (MED.) miopie, (pop.) vedere scurtă. MIOR s. (ZOOL.) cîrlan, noaten. (~ este mielul de pesle un an.) MIORC interj, oac !, (reg.) orac ! (Broasca face : ~ /) MIORCĂI vb. a plînge, a (se) smiorcăi, (glumeţ) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.) mioreăi vb. v. OCÂCĂI. ORĂCĂI. mi or căit s. v. OCĂCĂIT. ORĂCĂIALĂ. ORĂCĂIRE. ORĂCĂIT. _ mîorcoteălă s. v. OCĂCĂIT. ORĂCĂIALĂ. ORĂCĂIRE. ORĂCĂIT. mior coti vb. v. O CĂ CĂI. ORĂCĂI. niiorcotirc s. v. OCĂCĂIT. ORĂCĂIALĂ. ORĂCĂIRE. ORĂCĂIT. MIOREĂ s. (ZOOL.) mioriţă. (~ laie.) MIORÎTĂ s. (ZOOL.) îniorea. (~ laie.) MIORLĂU interj, miau. (Pisica face: ~ l) MIORLĂI vb. a rnieuna, (reg.) a miorţăi. miorlăi vb. v. MIORCĂI. PLÎNGE. SMIOR-CĂL MIORLĂIALA s. mieunarc, mieunat, mieu-nătură, miorlăire, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miăun, miâut. (~ pisicii.) MIORLĂIRE s. mieunarc, mieunat, rnieu-nătură, miorlăiaiă, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miăun, miâut. (~ pisicii.) MIORLĂIT adj. miorlăitor, plîngăreţ, smiorcăi t. (Un glas ~.) MIORLĂIT s. mieunarc, mieunat, mieună-tură, miorlăiaiă, miorlăire, miorlăitură, (reg.) miăun, miâut. (~ pisicii.) MIORLĂITOR adj. miorlăit, plîngăreţ, smiorcăit. (Un glas ~.) MIORLĂITURĂ s. mieunare, mieunat, mic-unătură, miorlăiaiă, miorlăire, miorlăit, (reg.) miăun, miâut. (~ pisicii.) miorţăi vb. v. MIEUNA. MIORLĂI. MIOZOTIS s. (BOT.; Miosolis silvatica) nu-mă-uita, (reg.) ochii-păsăruicii, ochiul- şârpelui, urcchea-şoârecelui. MIR s. (BIS.) miruială, miruire, miruit. (Taina ~.) MIRĂ vb. a (se) nedumeri, (înv.) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă ~ ce-mi spui; să nu te ~ dacă...) miră vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOŞA. ÎNGROZI. ÎNSPĂI-MÎNTA. OGLINDI. PROIECTA. RĂSFRÎN-GE. REFLECTA. TREMURA. ZGUDUI, mirabelă s. v. GOLDANĂ. RENGLOTĂ. mirăbil adj. v. COLOSAL. ENORM EXCEPŢIONAL. EXTRAORDINAR. FABULOS. FANTASTIC. FENOMENAL. FORMIDABIL. GIGANTIC. GROZAV. IMENS. INFINIT. NEAUZIT.! NEBUN. NEGRĂIT. NEÎNCHIPUIT. NEMAIAUZIT. NEMAICUNOSCUT. NEMAIÎNTÎLNIT. NEMAIPOMENIT. NEMAIVĂZUT. NESFÎRŞIT. NESPUS. TERIBIL. UIMITOR. ULUITOR. UNIC. URIAŞ. MIRABILÎT s. (FARN.) sarea lui Glauber, sulfat de sodiu. mirăc s. v. MINUNE. MIRACOL. MIRÂCOL s. minune, (înv. şi reg.) taină, (înv.) ciudă, ciudesă, divă, mirăc, semn, silă. (Parcă s-ci întîmplat un~.) MIRACULOS adj. 1. fabulos, fantastic, legendar, mitic, supranatural, (înv.) surnaturâl. (Personaje ^J2. magic. (Efect ~.) MIRAJ s. (rar) vedenie. (A avut un ~) miraj s. v. ATRACŢIE. FARMEC. ILUZIE. ÎNCHIPUIRE. NĂLUCIRE. PĂRERE. MIRĂRE s. nedumerire. (L-a cuprins ~.) mirare s. v. ADMIRAŢIE. PREŢUIRE. STIMĂ. MIRÂT adj. nedumerit. (Om ~.) mirăz s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂŢENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINUNĂŢIE. MOŞTENIRE. NĂSTRUŞNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. PATRIMONIU. POZNĂ. SUCCESIUNE. mirâză s. v. OGLINDĂ. MÎRĂ s. 1. cătare, (înv.) ţel. (~ la o puşcă.) 2. (TEHN.) miră hidrometrică = limnimetru. miră s. v. BENZOE. MIREASĂ. SMIRNĂ, mirătură s. v. DEOCHETURĂ. DEOCHI, mirăzenie s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂŢENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINUNĂŢIE. NĂSTRUŞNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. POZNĂ. MIRE s. ginere, (înv. şi pop.) peţitor, (înv. şi reg.) mărit, (reg.) june, mireâz, mireţ, tînăr. (Ce ~ tînăr!) MIREÂN adj. laic, lumesc, mirenesc, pă-mîntean, profan, (rar) seculâr, (înv. şi pop.) pămintesc. (înv.) politicesc, temporâl. (Treburi bisericeşti şi treburi ~.) MIREASĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevâstă. 2. (BIS.) mireasa Domnului = călugăriţă, maică, monahă, monahie, mireasa lui Dumnezeu; mireasa lui Dumnezeu = călugăriţă, maică, monahă, monahie, mireasa Domnului. 3. (BOT.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poala-Maicii-Prâcista. mircâsă s. v. PRIMULĂ. MIREÂSMĂ s. 1. aromă, balsam, parfum, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) şmag, (Mold. şi Bucov.) mirâznă. (înv.) odor, olm. (Din grădină venea o ~ ameţitoare de flori.) 2. balsam, (înv.) mirodie. (A cumpărat ~ e scumpe.) mireâz s. v. BĂRBAT. GINERE. MIRE. SOŢ. MIRENESC adj. laic. lumesc, mirean, pământean, profan, (rar) seculâr, (înv. şi pop.) pămintesc, (înv.) politicâsc, temporâl. (Treburi bisericeşti şi treburi ~.) miresmă vb. v. ÎMBĂLSĂMV ÎNMIRESMA. PARFUMA. miresmâre s. v. ÎMBĂLSĂMARE. ÎNMI-RESMARE. P AR FUM ARE.^ miresmăt adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT. miresmător adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT, mîrăţ s. v. GINERE. MIRE. miridov s. v. MINCIOG. 527 MISTIFICARE mirîc s. v. BIR. DARE. IMPOZIT, mirific adj. v. MINUNAT. SPLENDID. STRĂLUCITOR. MÎR1ŞTE s. (reg.) miriştir.ă, secerătură. (Oile păşteau pe ~.) miriştină s. v. MIRIŞTE, miiişug s. v. BENEFICIU. CÎSTIG. PROFIT. VENIT. miroase s. pl. v. AROMAT. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE. MIRODE s. (BOT.; Ilesperis alpina) (reg.) sibiog, muştarul-stîncilor. MIRODENIE s. 1. (mai ales la pl.) aromat, condiment, ingredient, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.). mirodie, mirositură, spiţerie. (Vanilia, piperul sini ~.) 2. (BOT.; Hcsperis tristis) (reg.) floarea-nopţii. mirodenie s. v. AROMĂ. BALSAM. MIREASMĂ. NOPTICOASĂ. PARFUM. mirodie s. v. AROMAT. BALSAM. CONDIMENT. INGREDIENT. MIREASMĂ. MIRODENIE. MIROS s. (livr.) olfâcţie, (rar) abur, abureală, (înv.) miroseălă, mirosenie, odor, odorât, olm. (Simţul ~ ului.) miroseălă s. v. MIROS, mirosenie s. v. MIROS. MIROSI vb. 1. (înv.) a odora. (Flori care ~ îmbietor.) 2. a duhni, a puţi, (prin Mold.) a se auzi, (Mold.) a duhli, (înv.) a duhori. (~ a băutură.) 3. (înv. şi reg.) a(-i) puţi. (îi ~ a cline.) i. a adulmeca, (rar) a puncta, (reg.) a muşina, a muşlui, a ulma, a vetri, (Munt. şi Olt.) a misii, (înv.) a adulma. (Ogarul ~ vinului. ) mirosi vb. v. ANTICIPA. BĂNUI. CREDE. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. INTUI. ÎNCHIPUI. ÎNTREZĂRI. PRESIMŢI. PRESUPUNE. PREVEDEA. SIMŢI. SOCOTI. ŞTI. VISA. ^ MIROSITOR adj. odorant, odorifer. (Substanţă ~.) mirositură s. v. AROMAT. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE. mirosnic adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBATĂ-TOR. ÎNMIRESMAT._ PARFUMAT. miroznă s. v. AROMĂ. BALSAM. MIREASMĂ. PARFUM, mirsmn s. v. MIRT. MIRT s. (BOT.; Myrtus communis) (înv.) mirsină. mirtin s. v. ROZMARIN. MIRUÎ vb. a unge, (înv.) a pomăzui. (L-a ~ domn, mitropolit.) niiriu vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGO-N'ISI. GÎŞTIGA. CUCERI. DOBÎNDI. ECONOMISI. FACE. OBŢINE. REALIZA. REPURTA. STRÎNGE. MIRUIĂLĂ s. (BIS.) mir, miruire, miruit. (Taina ~.) MIRUÎRE s. 1. miruit, ungere, (înv.) pomă-zânie, pomăzuirc. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruit. (Taina ~.) MIRUÎT s. 1. miruire, ungere, (înv.) pomă-zănie, pomăzulre. (~ unui domn, unui epis- cop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruire. (Taina ~.) MlRtlŢĂ s. (BOT.; Anchusa officinalis) (reg.) roşii (pl.), iarbă-de-bou-sălbâtică, lim-ba-boului. misâr s. v. MĂCELAR, misârnş s. v. MĂCELAR. ^ misarăşiţă s. v. MĂCELĂREA SĂ. misă s. v. LITURGHIE, misăricios adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN, misir adj. v. EGIPTEAN. MISIR s. (înv.) misirlîu. (Vechea monedă turcească numită. ~.) misiri iu s. v. EGIPTEAN. MISIR. MISÎT s. intermediar, mijlocitor, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensăl. (~ intr-o tranzacţie comercială.) misît s. v. DELEGAT. EMISAR. ÎMPUTERNICIT. MESAGER. REPREZENTANT SOL. TRIMIS. MUSTITE s. samsarlic, (înv.) sămsărie. (Se ocupă cu ~.) MISIUNE s. 1. însărcinare, sarcină, (înv. şi reg.) slujbă, (înv.) memuriet, sărcinăre, solie. (A avui o ~ grea.) 2. chemare, menire, rol, rost, sarcină, (reg.) meninţă, (livr. fig.) sa-cerdoţiu. (Şi-a împlinit ~.) misivă s. v. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. MISOGINIE s. misoginism. MISOGINISM s. misoginie, mispet s. v. PĂTUL. RĂSADNIŢĂ. MISTER s. 1. enigmă, secret, taină, (rar) misteriozitâtc, (fig.) şaradă. (^ ele naturii.) 2. (BIS.) taină. misteric adj. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. MISTERIOS. OCULT. SECRET. TAINIC. MISTERIOS adj. 1. ascuns, criptic, enigmatic, ocult, secret, tainic, (livr.) sibllic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.) 2. tainic, (livr.) cabalistic. (Semne ~.) 3. enigmatic. (Un cm ~.) 4. enigmatic, neînţeles, tainic. (Un farmec ~.) 5. magic, ocult, (înv. maghicesc. (Forţe ~.) misteriozitâte s. v. ENIGMA. MISTER. SECRET. TAINĂ. MISTICISM s. (rar) mişticitâte. misticitâte s. v. MISTICISM. MISTIFICĂ vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.) mistifică vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎN-CÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. MISTIFICĂRE s. alterare, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificaţie, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.) mistificare s. v. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. mistificat 528 MISTIFICAT adj. alterat, deformat, denaturat, fals, răstălmăcit. (Un adevăr ~.) MISTIFICÂŢIE s. alterare, deformare, denaturare, escamotare, falsificare. mistificare, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.) mistreţ adj. v. AMESTECAT. CORCIT. DIFERIT. ETEROGEN. FELURIT. ÎM-PE STRIŢAT. ÎNCRUGISAT. PĂDUREŢ. PESTRIŢ. SĂLBATIC. VARIAT. MISTREŢ s. (ZOOL.; Sus scrofa) porc mistreţ, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. şi rcg.) gligan. mîstricioi adj. v. AMESTECAT. CORCIT. ÎNCRUCIŞAT. PESTRIŢ. mistricit adj. v. PĂDUREŢ. SĂLBATIC. MISTRÎE s. (TEFIN.) (rcg.) maia, mala, mălăucă, palmă, teslă, (înv.) maiăn. (~ zidarului.) mistriţă vb. v. ÎNCRUCIŞA. mistriţât adj. v. AMESTECAT. CORCIT. ÎNCRUCIŞAT. MISTUI vb. 1. (FIZIOL.) a digera, (rcg.) a măcina, a rişni, (înv.) a honipsi. (A ~ alimentele mîncate.) 2. a distruge, a nimici, a prăpădi. (Revărsarea a ~ totul in calea ci.) a arde. (Focul a ~ totul.) 4. a (se) ascunde, a (se) dosi, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăşi, a (se) initosi, {prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (A ~ un obiect.) mistui vb. v. DISPĂREA. PIERDE. PIERI. SALVA. SCĂPA. SCOATE. SUFERI. SUPORTA. mistuiălă s. v. DI GER ARE. DIGESTIE. MISTUIRE. MISTUÎRE s. (FIZIOL.) digerare, digestie, (rar) mistuiălă. (~ alimentelor.) MISTUÎT adj. (FIZIOL.) digerat. (Aliment ~.) MISTUITOR adj. 1. distrugător, nimicitor, pustiitor. (Un foc, un cutremur ~.) 2.* (fig.) devorânt, nesăţios. (O pasiune ~.) mistuitor adj. v. CONSISTENT. HRĂNITOR. NUTRITIV. SAŢ IO S. SUCULENT. mişărcă s. v. COCOTĂ. GURVÂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. MIŞCĂ vb. 1. a se deplasa, a se duce, a merge, a umbla, (pop.) a se purta. (Se ~ puţin prin grădină.) 2. (înv.) a sălta. (Fătul a rv în pintecele mamei.) 3. (TEIIN.) a acţiona, a deplasa. (Remorca este ~ de un tractor.) 4, a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) deplasa, a (se) muta, a (se) urni, (înv. şi pop.) a (se) sminti, {înv. şi reg.) a (se) clăti, (Mold. şi Transilv.) a (se) vîşca. (N-au putut ~ piatra de la locul ei.) 5. a deplasa, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 6. a (se) clătina, (înv. şi pop.) a (se) muta. (Nu se ~ nici o frunză.) 7. a zvîcni, (reg.) a ţicui. (Undiţa ~.) 3. a se agita. (Masele se ~.) 9. a emoţiona, a impresiona, a înduioşa, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ profund cele văzute.) mişcă vb. v. DUCE. ÎNDEMNA. MERGE. PLECA. PORNI. STIMULA. TRĂI. VIEŢUI. MIŞCARE s. 1. deplasare, mergere, mers. (~ lui prin grădină.) 2. deplasare. (Viteza de ~ a unui mobil.) 3. circulaţie. (Pe stradă era o ~ vie.) 4. călcătură, mers, pas, păşit, umblet, (rar) mersătură, (înv. şi pop.) mersură. (Avea o ~ săltăreaţă, graţioasă etc.) 5. circulaţie, deplasare. (~ sevei în plante.) 6. clătinare, clintirc, deplasare, mutare, urnire, (înv. şi reg.) clătire. (~ din loc a unui bolovan.) 7. clătinare. (~ frunzelor.) 8. agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frărnîntare, furnicare, mişuială, mişunare, roiaîă, viermuiala. viermuire, (rcg.) fojgăiălă, vînzoâlă, (fam.) fiţîiâlă, fi ture, fiţîit, vinzoleălă. (Era o ~ de ncdescris pe străzi.) 9. (MUZ.) tempo, (înv.) moviment. 10. acţiune, curent. (~ revendicativă.) II. (înv.) moviment. (~ literară, ştiinţifică.) 12. cmoţionare, impresionare, înduioşare. (~ cuiva la cele auzite.) mişcare s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. .MIŞCAT adj emoţionat, impresionat, înduioşat, tulburat, (fig.) atins, mişcăeiune s. v. MOBILITATE. MIŞCĂTOR adj. 1. instabil, nestatornic, schimbător, variabil. (Dune ~. ) 2. mobil, mobiliar. (Bunuri avere ~.) 3. duios, emoţionant, impresionant, înduioşător, pnte-tic, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvăşitor, (înv.) simţitor. (O ~ poveste de dragoste. ) mişcoec s. v. PĂDUCHE, mişcoi s. v. PĂDUCHE, miscotei s. pl. v. PĂDUCHE, nuşciil s. v. MOSMON. mişctilăiKă s. v.’ FARSĂ. FESTĂ. GHIDU-SIE. GLUMĂ. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLITURĂ. POZNĂ. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ŞIRETENIE. ŞIRETLIC. ŞMECHERIE. ŞTRENGĂRIE.’ TERTIP. TRUC. VICLENIE. VICLEŞUG, mişculă s. v. MOSMOAXĂ. mişel adj. v. BIET. BOLNAV. DEPLORABIL.’ JALNIC. LAMENTABIL. MIZERABIL. NENOROCIT. NESĂNĂTOS. PRĂPĂDIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBIT. SUFERIND. TRAS. USCĂŢIV. MIŞfîL adj., s. 1. adj., s. abject, infam, jos-nic, mizerabil, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) bedsnic, (înv. şi reg.) ticăit, (reg.) pălăvătic, proclet, (Ban.) bedâş (înv.) fărădelege. vil, (fig.) infect, murdâr. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mişelesc, mizerabil, mîrşav, nedemn, nelegiuit.. nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignbbil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemăţie, fărădelege, scîrbăvnic, scîrbelnic, scirblt, verigâş, verigăşos, (fig.) murdar, spurJ cat. (O faptă ~.) mişel adj., s. v. CALIC. FRICOS. INCAPABIL. INFIRM. INVALID. LAŞ. LEPROS. NECAPABIL. NECĂJIT. NEPUTINCIOS. NEVOIAŞ. PRĂPĂDIT. SĂRAC. SĂRMAN. SCHILOD. SLĂBĂNOG. mişel s. v, CERŞETOR. MILOG. 529 MITOMANIE mişelătâte s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEFERICIRE. NENOROC. NENOROCIRE. NEVOIE. SĂRĂCIE. MIŞELESG adj. infam, josnic, mişel, mizerabil, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scfrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemăţesc, fărădelege, scîrbâvnic, scîrbelnic, scîrblt, verigâş, verigăşos, (fig.) murdar, spurcat. (O faptă ~.) MIŞELEŞTE adv. netrebnic, ticăloşeşte, (livr.) infâm. (S-a partal ~:) mişeleşte adv. v. SĂRĂCĂCIOS, mişeii vb. v. BOCI. CALICI. CĂINA. JELI, JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂI-TA. MIŞELÎE s. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mîrşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerâţie, (pop. şi fam.) parşivenie, (pop.) becisnicie, blestemăţie, scir-năvie, spurcăciune, (reg.) mirşăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăţie, necurăţire, păgînătâte, păginie, ve-rigăşie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.) mişelie s. v. DEŞERTĂCIUNE. INUTILITATE. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. NIMIC. NIMICNICIE. SĂRĂCIE. ZĂDĂRNICIE, mişelîres. v. SĂRĂCIRE. SCĂPĂTARE. mişclos adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. MIŞINĂ s. 1. (reg.) butură, cupă, mursă, muscă, negreaţă. (Scobitura la dinţii calului se numeşte ~.) 2. (reg.) grăunte, muscă, negreaţă, pui, studeniţă. (Substanţa neagră din cornetul dentar cd calului se numeşte ~.) mi şină s. v. BANDĂ. BÎRLOG. BULUC. CEATĂ. GÎRD. CUIB. CULCUŞ. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP.’ MULŢIME. PILC. SĂLAS. STOL. VIZUINĂ. mişmaş s. 'v. AMESTECĂTURĂ. ÎNCÎL-CEALĂ. ÎNCÎLCIRE. ÎNCÎLCITURĂ. ÎNCURCĂTURĂ. SPRIT. mişto adj. v.’ ARĂTOS. BUN. CHIPEŞ. FRUMOS. IZBUTIT. REALIZAT. REUŞIT. VALOROS. MIŞUI vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mişuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. şi reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîşca, (prin Transilv.) a şovîr-ca, (Olt.) a se vămii, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîţîi, a se vinzoli. (Mulţimea ~ pe străzi.) MIŞUIĂLĂ s. agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mişcare, mişunare, roială, viermuia-lă, viermuire, (reg.) fojgăiâlă, vinzoâlă, (fam.) fîţîiâlă, fiţîire, fiţiit, vînzoleâlă. (Pe bulevarde era o ~ de nedescris.) mişun s. v. GRIVAN. HÎRCIOG. .MIŞUNĂ vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mişui, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. şi reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîşca, (prin Transilv.) a şovirca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîţîi, a se vînzoli. (Lumea ~ p& străzi.) MIŞUNĂRE s. agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare,. furnicare, mişcare, mişuială, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăiâlă, vinzoâlă, (fam.) fîţîiâlă, fîţîire, fiţîit, vînzoleâlă. (~ mulţimii pe străzi.) mităn s. v. REPRIZĂ. mitâr s. v. VAMEŞ. mi tarea s. v. HRIB. MÎNĂTARGĂ. mi tarea grasă s. v. PITARCĂ. mitărnic adj. v. CORUPTIBIL. mitărnic s. v. VAMEŞ. initârniţă s. v. VAMĂ. MITĂ s. şperţ, (înv.) mituiâlă, mîzdă, ruş-fet, sfănţuiâlă, (arg.) şpâgă. (A lua ~.) mită s. v. CAMĂTĂ. DOBÎNDĂ. PROCENT, mitcâl s. v. PERCAL INĂ. mite conj. v. DAR. DARĂMITE. MITIC adj. fabulos, fantastic, legendar, miraculos, supranatural, (înv.) surnaturâl. (Personaje ~.) MITITEL adj., s. 1. adj. micuţ, (pop.) micşor, micşorei, micutâl, micuţei, (reg.) michiţ, mititioc. (Un copil ~.) 2. s. mic. (A mîncat doi ~ cu pline.) mititelul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR, mititioc adj. v. MICUŢ. MITITEL. MITOGÂN adj., s. bădăran, grosolan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrţân, modîrlân, pădureţ, ritân, ţopîrcă, (reg.) mocodân, mocofănâs, modîrlău, modorân, mogildân, necunoscător, negîndit, negreblât, (Mold.) ghiorlân, (Transilv.) grobiân, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.) mitocan s. v. MAHALAGIU. MITOGÂNGĂ s. bădărancă, mîrlancă, mojică, ţoapă, ţopîrlancă. MITOCĂNESC adj. bădărănesc, grosolan, mahalagesc, mîrlănesc, mojic, mojicesc, nepoliticos, ordinar, ţopesc, ţopîrlănesc, vulgar, (rar) mojicos, (fig.) necioplit. (Purtări ~.) MITOGÂNEŞTE adv. bădărăneşte, grosolan, malialageşte, mîrlăneşte, mojiceşte, ordinar, ţărăneşte, vulgar. (S-a purtat ~.) MITOCĂNÎE s. bădărănie, grosolănie, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, mîrlănie, mojicie, necuviinţă, nepoliteţe, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănle, mocofănlsm, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănle, (rar fig.) neciopllre. (A comis o ~.) MITOCĂNÎME s. mîrlănime, mojicime. mitocosî vb. v. COCOLOŞI. MUŞAMALIZA. MITOLOG s. (înv.) mitologlst. (Un reputat ~.) MITOLOGIC adj. (înv.) mitologicesc. (Basme ~.) mitologicesc adj. v. MITOLOGIC, mitoiogist s. v. MITOLOG. MITOMANIE s. (MED.) confabulaţie. 34 — c. 310 23 MITORLAN 530 mitorlân s. v. CÎRTITĂ. GUZGAN. PO-PÎNDĂU. SOBOL. ŞOBOLAN. mitosi vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI. MITOZĂ s. (BIOL.) cariochineză. MITRAL adj. (ANAT.) utcrin. (Cavitatea MITRÂLIE s: (MIL.) (înv.) cartâce. MITRALIERĂ s. (MIL.) (înv.) mitraliază, (arg.) căţeâ. mitralîeză s. v. MITRALIERĂ. MITRĂ s. (ANAT.) uter, (înv. şi pop.) sîn, (pop.) pîntcce, (înv. şi reg.) mâtcă, (rcg.) plod, (înv.) matrice, zgău. (în ~ se dezvoltă fătul.) mitră s. v. PLACENTĂ, mitroăcă s. v. GLĂVOACĂ. mitrocâr s. v. GLĂVOACĂ. mitropolie s. v. CAPITALĂ. METROPOLĂ, mitropoliecsc adj. v. MITROPOLITAN. MITROPOLIT s. (BIS.) arhiepiscop, mitropolit s. v. DROPIOL MITROPOLITAN adj. (BIS.) (înv.) mi-tropolicesc. (Biserică ~.) mitroşi vb. v. ÎNCURCA. ZĂPĂCI. MITUÎ vb. a şperţui, (astăzi rar) a sfănţui, (înv.) a mîzdi, (fig.) a unge. (L-a ~ pentru a-i face o favoare.) MITUIÂLĂ s. mituire, şperţuială, (astăzi rar) sfănţuiâlă, sfănţuirc, (înv.) ruşfetărie, (fig.) ângere. (~ unui funcţionar incorect.) mîtniălă s. v. MITĂ. ŞPERŢ. MITUÎRE s. mituială, şperţuială, (astăzi rar) sfănţuiâlă, sfănţulre, (înv.) ruşfetărie, (fig.)^ ungere. (~ unui funcţionar incorect.) MIŢĂ s. codină, (reg.) miezură, tuşinătură. (~ este lina de calitate inferioară.) mfţorgăn s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. MIŢOS adj. flocos, lăţos, păros, (pop.) viţos, (reg.) biţos. (Sarică ~.) miţuvcle s. pl. v. BRÎNDUŞĂ. mixtură s. v. AMESTEC. AMESTECĂTURĂ. COMBINAŢIE. ÎNCÎLCEALĂ. ÎNCÎL-CIRE. ÎNCÎLCITURĂ. ÎNCURCĂTURĂ. MIZĂ vb. a ponta, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.) miză vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. SPRIJINI. MÎZER adj. mizerabil, prăpădit, sărăcăcios. (Un tîrg de odinioară.) mizer adj. v. BIET. DEPLORABIL. JALNIC. LAMENTABIL. MIZERABIL. NENO-ROCIT. PĂCĂTOS. PRĂPĂDIT. mizer adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. MIZERĂBIL adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mişel, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic* (înv. şi reg.) ticăit, (rcg.) pălăvâtic, proclet» (Ban.) bedâş, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect» murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mişel, mişelesc, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos, (livr.) igndbil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănăs, (înv.) blestemă-ţăse, fărădelege, scîrbăvnic, scîrbUnic, scîrbit, verigâş, verigăşăs, (fig.) murdar, spurcat-(O faptă ~.) 3. adj. păcătos, rău, ticălos, urît. (Era o vreme ~.) 4. adj. mizer, prăpădit, sărăcăcios. (Un tirg ~ de odinioară.) 5. adj. sărac, sărăcăcios, umil. (Un interior ~.) 6. adj. deplorabil, jalnic, lamentabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. şi reg.) ticălos, (înv.) mişel. (Casa era intr-o stare ~.) 7. adj. anevoios, greu, necăjit, prost, rău, (înv. şi pop.) necăjăs. (A dus un trai ~.) mizericordie, s. v. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE. mizerieordios adj. v. BUN. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOS. MILOSTIV. MIZERIE s. 1. lipsă, nevoie, sărăcie, (livr.) indigenţă, penurie, privaţiune, (înv. şi pop.) calicenie, calicie, neavere, (înv. şi reg.) niş-totă, scumpete, ticăloşie, (reg.) sărăpănie, (înv.) meserătăte, mişelătăte, mişelic, neputinţă, nevoinţă, scădere, scumpătăte. (O acută ~ bintuia pe atunci.) 2. sărăcie, (pop.) scă-pătâre, (înv. şi reg.) ticăia, (înv.) scăpăciune, scăpătăciune. (A murit in ~.) miglă s. v. CEAŢĂ. GRĂMADĂ. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. NEGURĂ. PÎCLĂ. PURCOI. mîgiiseâlă s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE.' PĂCĂLEALĂ.’ PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIŞARE. mîglisi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. FLATA. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. LINGUŞI. MĂGULI. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. mîglisirc s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. FLATARE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. ' LINGUŞEALĂ. LINGUŞIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT.^ TRIŞARE. mîglisilor adj. v. AMĂGITOR. ÎNŞELĂTOR. LINGUŞITOR. MĂGULITOR. mîhneâlă s. v. AMĂRĂCIUNE. ÎNTRISTARE. MÎHNIRE. NECAZ. SUPĂRARE. TRISTEŢE. MÎHNÎ vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. şi pop.) a (se) obidi, (înv. şi reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oţărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata cu vorbele tale.) 2. a durea, a îndurera, a întrista, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. a (se) întrista, a (se) posomori, (înv.) a (se) tînji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohori. (Ce te-ai ~ aşa? Parcă ţi s-au înecai corăbiile!) mîhnieios adj. v. ÎNTRISTĂTOR. mîhniciune s. v. AMĂRĂCIUNE. ÎNTRISTARE. MÎHNIRE. NECAZ. SUPĂRARE. TRISTEŢE. MÎHNÎRE s. 1. amărăciune, întristare, necaz, supărare, tristeţe, (înv. şi pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. şi reg.) scirbă, (Transilv., Mold. şi Buccv.) bănăt, (înv.) mîhneâlă, mîh-niciune, scirbie, (fig.) cătrănire. (Ţi-a trecut 531 M INC ARICI. ~ ?) 2. îndurerare, întristare, (fig.) rănire. (~ unei persoane.) 3. durere, întristare, (înv.) dosâdă. (Ce ~ să aucl una ca asta de la tine!) 4. întristare, posomoreală, tristeţe, (rar) posă-ceălă. (fig.) înnorăre. (~ i se vedea pe fală.) MÎHNÎT adj. 1. abătut, amant, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. şi reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) ă. întristat, posomorit, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorit. (O faţă ~.) iu Hulitor adj.' v. ÎNTRISTĂTOR, miietoăre s. v. ACARET. DEPENDINŢĂ. MTIXE adv. (Transilv. şi Banat.) minezi. MÎL s. 1. nămol, (pop.) niîlitură. (~ de pe fundul unei ape.) 2. mocirlă, nămol, noroi, (rar) ncroială, (înv. şi reg.) moceriţă, (reg.) glod, mocioărcă, năglod, nărnâlă, pâlmă, tău, tină, (prin Transilv. şi Maram.) mdeeră. (Era mult ~ pe drum.) mUitură s. v. MÎL. NĂMOL. MÎL OS adj. mlăştinos, mocirlos, nămolos, noroi os, (înv. şi pop.) tinos, (reg.) glodăs, glo-duros, (prin Maram.) mociros. (Un drum ~.). mîfos adj. v. ARGILOS. CLEIOS. CLISOS. LUŢO Ş. MlN vb. I. a conduce, (rar) a mînui. (~ pluta, trăsura, caii.) 2. a deplasa. (Vuitul ~ departe frunzele.) jnînâ vb. v. ADRESA. ALUNGA. DEPĂRTA. EXPEDIA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. SCOATE. SCRIE. TÎRÎ. TRIMITE, mina-diavolului s. v. REGINĂ. inina-AIaicii-Dcmnului s. v. PALMA-MAICII-DOMNULUI. PALMA- PĂMÎNTULUI. mtciăş s. v. BIRJAR. SURUGIU. VIZITIU. mÎEiat s. v. DELEGAT. EMISAR. ÎMPUTERNICIT. MESAGER. REPREZENTANT. SOL. TRIMIS. MINA s. 1. (ANAT.) membru superior, (înv. şi reg.) brîncă. (Omul are două ~ şi două picioare.) 2. (ANAT.) (pop. şi fam.) labă. (Nu pune ~ pe mine!) 3. (ANArT.) braţ, (înv. şi reg.) brîncă. (A duce pe cineva de ~.) 4. (ANAT.) palmă, (arg.) stăclue. (Are în ~ o monedă de un leu.) 5, pumn. (l-a dat o ~ de stafide.) 8. (BOT. ) mina-Maicii-Domnului (Anastatica hierochiuiUca) ~ (reg.) palma-sfln-tei-Mării. 7. (CONSTR.) mină curentă == balustradă, parapet, parmaclic, păiimar, rampă, îvzemătoare, (rar) reazem, (Transilv. şi Munl.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) pannăc. (^ la o scară.) 8. (TENN.) braţ, crac, margine, miner, pervaz, spetează, (reg.) condăc, cotoi. la ferăstrău.) î). (TEHN.) bată, bate ala, braţ, brăţară, f aicea, fofează, lopă-ţea, mănuşă, spetează. (~ la războiul de ţesut.) 10. (TEHN.) braţ, furcă, stîlp, (reg.) ciocan, cujbă. (~ la războiul de ţesut.) mină s. v. CALITATE. COCÎRLĂ. CONDIŢIE. FEMEIUŞCĂ. FOFEAZĂ. GRIJĂ. HADĂRAG. LEUCĂ. MĂNUNCHI. MĂNUŞĂ. MĂSEA. MUIERUSCĂ. PAZĂ. POSESIUNE. RANG. SCHIMBĂTOARE. SEAMĂ. SPETEAZĂ. STARE. STĂPÎNIRE. TEAPĂ TITIREZ. TREAPTĂ. mlnăştărgnră s. v. PROSOP. ŞERVET. ŞTERGAR. MÎNĂTÂRCĂ s. (BOT.; Bolelus edulis) hrib, (reg.) burete, copită, mitârcă, pitârcă, pitoăncă. mmătarcă ursească s. v. PITA-VACII. MÎNĂTOR s. bătăiaş, gonaci, gonaş, hăitaş, (reg.) ciocănăş, hăităr, (prin Mold.) botâş. (~ la o vînâtoare.) ruinător s. v. PEŢITOR. STRUNGAR. MÎNCĂ vb. 1. (mai ales in vorbirea copiilor) a păpa, (înv. şi pop.) a (se) ospăta, (depr.) a rumega. (Ce ~ acolo?) 2, a consuma, (fam.) a hali. (A ~ repede întreaga pline.) 3. (fam.) a îmbuca. (N-a apucat să ~ nimic.) 4. a (se) alimenta, a (se) hrăni, a (se) nutri. (~ bine.) 5. a roade. (Nu-ţi mai ~ unghiile.) 6. a ciupi, a înţepa, a pişcă. (îl ~ puricii, ţlnţarii.) 7. a (se) distruge, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.) 8. a (se) machia, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 9. a ataca, a roade. (Rugina ~ fierul.) mi nea vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CONSUMA. ERODA. IROSI. ÎMPRĂŞTIA. PRĂPĂDI. RISIPI. ROADE. SĂPA. ZVÎRLI. mineabil adj. v. COMESTIBIL, mîncăci adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂ-CIOS. NESĂTUL. NESĂŢIOS. POFTICIOS. MÎNGÂRE s. 1. consumare, mîncat, (înv. şi reg.) mincătură, (fam.) halire. (După ~ unui codru de pline.) 2. alimentare, alimentaţie, hrănire, mîncat, nutrire, nutriţie. (în timpul 'v.j 3. masă, (înv. şi pop.) ospăţ, (pop.) bucăte (pl.). (Haideţi la ~.) 4. aliment, hrană, (mai ales in vorbirea copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucăte (pl.), demîncâre, demîncât, legumă, merinde (pl.), dc-ale gurii, (reg.) cost. tain, (Transilv., Maram. şi Bucov.) menăjă, (înv.) pistă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniţă. (~ este indispensabilă omului; ce ~ ai luat la drum?) MÎNCAT adj. 1. sătul, săturat, (pop.) ospătat, (înv. şi reg.) sa ţi at, (reg.) omiât. (Un om ~.) 2. măcinat, ros, săpat. (Un zid, un mal~.) MiNCÂT s. 1. consumare, mîncare, (înv. şi reg.) mincătură. (fam.) halire. (~ unui aliment.) 2. alimentare, alimentaţie, hrănire, mîncare, nutrire, nutriţie. (în timpul ^ copilului. ) _ MÎNCĂCIOS adj., s. 1. adj. avid, lacom, nesătul, nesăţios, pofticios, (livr.) insaţiâbil, vorâce, (rar) lăcomii, îăcornos, (înv. şi rog.) mîncător, (reg.) lingâreţ, mincăreţ, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănăci, mîncăci. (Om ~.) 2. s. mtncău, (pop.) gămăn, (reg.) fol ti cos, hutu-pălă, mîncălău. (E un mare ~.) rnîiwălău s. v. MÎNCĂCIOS. MÎNCĂU. mlneăret adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂŢIOS. POFTICIOS. MÎMCĂRÎCĂ s. (reg.) mîncărioâră, ;nîncâ-riţa, mîncăruşă. (O ~ ca carne.) mincărîcă s. v. TOCANĂ, mîneăriei s. v. MÎNCĂ RIME. PRURIT. MlNCĂRIE 532 mlncărie s. v. MÎNCĂRIME. PRURIT. MÎNCĂRIME s. (MED.) prurit, (rcg.) mîncărlci, mîncărie, mîncătură. (Simte o ~ pe tot corpul.) mincărioără s. v. MÎNGĂRICĂ. mîiicariţă s. v. MÎNCĂRICĂ. mîncăruşă s. v. MÎNGĂRICĂ. mîncător adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂ-CIOS. NESĂTUL. NESĂŢIOS. POFTICIOS. mîncător adj., s. v. ASUPRITOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PRIGONITOR. MÎNCĂTOR s. consumator. (E un mare ~ de . . .) mîncătorie s. v. DELAPIDARE. ESCROCHERIE. FRAUDĂ. HOŢIE. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. UNELTIRE. MÎNCĂTtJRĂ s. măcinătură, rosătură. (~ la un zid.) mîncăţăra s. v. CONSUMARE. COROZIUNE. ERODARE. EROZIUNE. LUES. MÎN-CARE. MÎNCAT. MÎNCĂRIME. PRURIT. ROADERE. SIFILIS. MÎNCAU s. mîncăcios, (pop.) gămân, (reg.) folticos, hutupălă, mîncălău. (E un mare ~.) mmdălăc s. v. ALUNELE, mîndre s. pl. v. IELE. mindrenie s. v. FRUMUSEŢE. MINUNĂŢIE.^ MINUNE. SPLENDOARE. MÎNDREŢE s. frumuseţe, splendoare, strălucire, (înv. şi reg.) mîndrie. (~ peisajului, a unei clădiri.) mîndreţe s. v. AROGANTĂ. FALĂ. FRUMUSEŢE. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MINUNĂŢIE. MINUNE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEŢIE. SPLENDOARE. TRUFIE. VANITATE. MÎNDRÎ vb. 1. a se făli, a se fuduli, a se lăuda. (Are de ce se ~ cu copiii lui.) 2. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se semeţi, (rar) a se trufi, (înv. şi pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloşi, a se marghioli, a se sfătoşi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marţafoi, (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălţa, a se preaînălţa, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig. ) a se infoia, a se umfla, (arg.) a se şucări. (Nu te mai ~ atila /) mîndri vb. v. CHIBZUI. CUGETA. GÎNDI. JUDECA. MEDITA. RAŢIONA. REFLECTA. MÎNDRIE s. 1. semeţie, (pop.) dîrzenie, făloşenie, făloşie. (O ţinutăplină de o falnică~.) 2. (concr.) fală, glorie. (El e ~ ţării noastre.) 3. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate, (livr.) fatuitâte, morgă, prezumţie, suficienţă, (rar) superbie, ţanţoşie, (înv. şi pop.) măreţie, mărire, (pop. şi fam.) ifos, ţîfnă, (reg.) făloşenie, făloşie, (înv.) fălnicie, lăudă, mărie, mărime, mîndreţe, pohfâlă, preaînăl-ţâre, preaînălţime, semeţlre, trufă, trufăşie, zădărnicie. (~ lui este cu toiul nejustificată.) mîndrie s. v. FRUMUSEŢE. ÎNŢELEPCIUNE. MÎNDREŢE. SPLENDOARE.’STRĂLUCIRE. mîndrostc s. v. ÎNŢELEPCIUNE. MINDRU adj. 1. demn. (O ţinută 2„ semeţ, ţanţoş, (pop.) dîrz, fălos. (Un mers 3. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos, (livr.) prezumţios, suficient, (înv. şi pop.) măreţ, (pop. şi fam.) Gfnds, (pop.) fălnic, fălos, închipuit, (înv. şi reg.) pîşln, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălţât, zadarnic, (fig.) băţos, înţepat, scrobit. (Cete Iii asa~ ?) 4. orgolios, semeţ, trufaş, (rar) superb. (Manifestă un ~ dispreţ pentru cei din jur.) inindru adj. v. ARĂTOS. BUN. CAPABIL. CHIPEŞ. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. FALNIC. FRUMOS. GRANDIOS. IMPOZANT. IMPRESIONANT. IMPUNĂTOR. ÎNCERCAT. ÎNŢELEPT. ÎNZESTRAT. MAIESTOS. MĂREŢ. MINUNAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. SEMEŢ. SPLENDID. STRĂLUCITOR. VALOROS. VERSAT. VREDNIC. mîndrulcnie s. v. FRUMUSEŢE. MINUNĂŢIE. MINUNE. SPLENDOARE. MÎNEĂ vb. 1. a trage, (pop.) a sălăşlui, (reg.) a sălăşi, (prin Transilv.) a masului, a sălui, (înv.) a conăci, a sălăşui. (A ~ acolo vrea două zile.) 2. a dormi. (A~ peste noapte la un han.) niîncă vb. v. ÎNNOPTA. POPOSI. MÎNECĂR s. 1. (la pl.) mînecuţe (pl.,*. pentru funcţionari.) 2. (BIS.) mînecuţă, rucaviţă, (înv.) narăcliţă. mînecâr s. v. MANŞON. MÎNECARE s. (înv.) mînccât. mîiiecăt s. v. MÎNECARE, mînecă s. v. ARIPĂ. CAPĂT. COASTĂ. FLANC. MARGINE. MÎNECĂTOÂRE s. proor, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numeşte în popor ~ .) MÎNECtJŢĂ s. 1. (la pl.) mînecare (pl.). purtate de funcţionari.) 2. (BIS.) mîne-car, rucaviţă, (înv.) narăcliţă. minei s. v. COADĂ. MÎNER. minei s. v. COADĂ. MÎNER. MÎNER s. 1. coadă, toartă. (~ al unui vas.) 2. (pop.) mănuşă. (~ al unei unelte.) 3. coadă, (înv. şi reg.) mănunchi, (Transilv.) dirjâlă, (Transilv. şi Ban.) mînei, (prin Ban. şi sudul Transilv.) mînei. (~ de seceră, de sapă.) 4. plăsea, (înv. şi reg.) mănunchi, piâsă. de cuţit, pumnal, briceag.) 5. (TEIIN.) braţ, crac, margine, mînă, pervaz, spetează, (rcg.) condâc, cotdi. (~ la ferăstrău.) miner s. v. COCÎRLĂ. minere s. v. MAS. minezi adv. v. MÎINE. MÎNGÎI vb. 1. a alinta, a dezmierda, (pop. şi fam.) a giugiuli, (pop.) a drăgosti, (reg.) a adia, a guguli, a mădări, a mii ui, a nineri. (prin Ban. şi Transilv.) a băia, (înv.) a măguli. (îl ~ cu duioşie pe obraz.) 2. a (se) alina, a (se) consola, a (se) îmbărbăta, a\,(sc) încuraja, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (încearcă să-l ~ pentru pierderea suferită.) 3. a bucura, a desfăta, a îneînta. (Peisajul ii sufletul.) 533 mîntuirk; mîngîiă vb. v. ALINA. ATINGE. BATE. CALMA. DOMOLI. ÎMBĂRBĂTA. ÎMBLÎN-ZI. ÎNCURAJA. ÎNDEMNA. ÎNDRUMA. ÎNSUFLEŢI. ÎNVĂŢA. LINIŞTI. LOVI. POTOLI. POVĂŢUI. SFĂTUI. STIMULA. SUSŢINE.^ TEMPERA. UŞURA. MÎNGÎIĂT adj. alintat, dezmierdat. (Iubită ~ •) MÎNGÎIERE s. 1. alintare, dezmierdare, (rar) alint, mîngîietură, (pop. şi fam.) giugiuleală, (pop.) alintătură, drăgosteâlă, drăgos-tlre, (înv. şi reg.) otastiseălă. (~ iubitei.) 2. alinare, consolare, îmbărbătare, încurajare, (înv.) consolâţie, parigorie, (fig.) balsâm, re-făgiu. (Şi-a găsit ~ In muncă.) 3. bucurie, desfătare, mulţumire, plăcere, satisfacţie, (înv. şi pop.) mulţumită, (înv.) haz, mîngîietură. (Simte o mare ~.) mînyîierea-ăpelor s. v. SILUR. MInGÎIETOR adj. 1. alintător, dezmicr-dător, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~.) 2. afectuos, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, iubitor, tandru, (înv.) mîngîios, (fig.) cald. (îi şoptea cuvinte ~.) 3. alinător, consolator, (rar) consolânt, (înv.) mîngîios. (O vorbă ~ pentru un om îndurerat.) 4. desfătător, îneîntător, plăcut, (înv.) mîngîios. (Un peisaj ~.) mîngîietură s. v. ALINTARE. BUCURIE. DESFĂTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE. MULŢUMIRE. PLĂCERE. SATISFACŢIE. mîngîios adj. v. AFECTUOS. ALINĂTOR. CONSOLATOR. DESFĂTĂTOR. DEZMIERDĂTOR. DRAG. DRĂGĂSTOS. DUIOS. IUBITOR. ÎNCÎNTĂTOR. MÎNGÎIETOR. PLĂCUT. TANDRU. mini s. pl. v. CLEŞTE. MÎNI vb. a (se) înfuria, (pop.) a (se) îndrăci, a (se) oţărî, (înv. şi reg.) a (se) stîrni, (prin Trans'ilv.) a (se) rînzoi, (înv.) a (se) scîrbi, a (se) urgisi, (fam.) a (se) burzului, a (se) zborşi, (fig.) a (se) ardeia, a turba, (reg. fig.) a (se) scociorî. (S-a ~ cumplit pe ei.) MÎN1ĂT adj. furios, îndîrjit, înfuriat, întări tat, înverşunat, mînios, pornit, (lgvr.) obsti-nât, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oţărît, (înv. şi reg.) scîrblt, (reg.) năvîrlids, (înv., în Transilv.) firdtic, (fam.) burzuluit, zborşit, (fig.) turbat. (Un om ~ la culme.) MÎNÎE s. furie, înverşunare, (rar) înfuriere, (pop. şi fam.) năduf, (pop.) îndrăcire, năbădăi (pl.), obidă, oţăreălă, oţărîre, (înv. şi reg.) scîrbă, (reg.) năvîrlii (pl.), pandalii (pl.), (înv.) toână, (fig.) turbare. (Un om plin de ~.) mîiiie s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE. mînioăsa s. art. MUŞAMAUA. MÎNIOS adj. furios, îndîrjit, înfuriat, întă-rîtat, înverşunat, mîniat, pornit, (livr.) obsti-nât, (pop.) îndrăcit, năbădăids, oţărît., (înv. şi reg.) scîrbit, (reg.) năvîrlios. (înv., in Tran- silv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborşit, (fig.) turbăt. (Un om ~ la culme.) mînios adj. v. DUŞMĂNOS. INAMIC. NE-PR1ETENE SC. NE PRIETENO S. OST IL. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ.^ mînjălău s. v. MĂNGĂLĂU. inîiijeâlă s. v. JEG. MÎNJIRE. MURDĂRIE. MURDĂRIRE. NECURĂŢENIE.. PĂTARE. SCROBEALĂ. MÎNJÎ vb. 1. a (se) jegosi, a (se) murdări, a (se) păta, (livr.) a (se) macula, (înv. şi pop.) a (se) scîrnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. şi reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămînji, a (se) tîrnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. şi Ban.) a (se) feşteli, (Munt. şi Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se.) mocicoli, a (se) mocicoşi, a (se) piscoli, a (se) piscoşi, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdărişi. (Ce te-ai ~ atît de tare?) 2. a (se) murdări, a (se) păta, a (se) umpie. (S-a ~ de noroi, de cerneală.) 3. a (se) unge. (S-a ~ cu nămol, la mare.) mînji vb. v. APRETA. ATINGE. BATE. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. LIPI. LOVI. MÎZGĂLI. MOZOLI. MURUL NECINSTI. PÎNGĂRI. PROFANA. SCROBI. SPOL SPURCA. TERFELI. VĂRUI. MÎNJÎRE s. murdărire, pătare, (rar) min-jeâlă. (~ unei haine.) mînjirc s. v. BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. PÎNGĂRIRE. PROFANARE. SPURCARE. TERFELIRE. MÎNJIT adj. I. jegos, murdar, negrii, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit. (înv. şi pop.) picat, scîrnav, (pop.) zăbălos, (reg. şi fam.) puchinos, puchios, pucios, (reg.) dervelit, mazâc, mirşav, muruit, muscurds, muzgurit, perceât, ripât, rîpos, zoids, (Mold., Bucov. şi Ban.) feştelit, (Transilv.) mocicoş, (Transilv. şi Maram.) piscoş, rdnghioş, (Transilv., Maram. şi Bucov.) tinos, (înv.) smîrced, smîrd, (fam.) împuţit, păduchios. (O cămaşă ~.) 2. jegos, murdar, nespălat, slinos, soios, (pop. şi fam.) janghinos, (pop.) îngălăt, (reg.) imos, (fam.) împuţit. (Om ~ -) mînjit adj. v. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT. MÎNTUÎ vb. (BIS.) ) a (se) izbăvi, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, a (se) salva. (înv.) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăţa, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.) mîntui vb. v. APĂRA. DEZROBI. DEZVINOVĂŢI. DISCULPA. ELIBERA. EMANCIPA. EPUIZA. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. JUSTIFICA. LIBERA. SALVA. SCĂPA. SCOATE. SCUZA. SFÎRŞI. TERMINA, miniuiclnic adj. v. SALVATOR, mînluraţă s. v. IZBĂVIRE. MÎNTUIRE. SALVARE. SCĂPARE. MÎNTUlRE s. (BIS.) izbăvire, salvare, (livr.) redempţiune, (înv.) mîntuinţă, mintui-tură, spăseâlă, spăsenie, spăsire. (~ unui păcătos.) MÎNTUIRE 534 inintuire s. v. DEZROBIRE. ELIBERARE. EMANCIPARE. EMANCIPAŢIE. LSPRĂ-VIRE. ISPRĂVIT. ÎNCHEIERE. LIBERARE. SALVARE. SCĂPARE. SCOATERE. SFÎRŞIRE. • SFÎRSIT. TERMINARE. TERMINAT. MÎXTUlT adj. (BIS.) izbăvit, salvat, (înv.) spăsit. ( Păcătos ~ .) mînluU adj. v. DEZROBIT. ELIBERAT. SALVAT. SCĂPAT. MÎNTUITOR adj. (BIS.) izbăvitor, salvator, (înv.) spăsitor. mîntuilor adj. v. DEZROBITOR. ELIBERATOR. LIBERATOR. SALVATOR. MÎNTUITORUL s. art. (BIS.) Hristos, Iisus, mesia (art.). mîntuitură s. v. IZBĂVIRE. MÎNTUIRE. SALVARE. mînliiş s. v. MIHALŢ. minuca s. v. MÎNUŞIŢĂ. MÎNUŢĂ. MÎXUI vb. a manevra, a manipula, (inv.) a mania. (A ~ un dispozitiv.) inimii vb. v. CONDUCE. MÎNA. MÎNUIRE s. manevrare, manevră, manipulare, (rar) manipulâţie. (~ unui sistem tehnic.) MÎNUITOR s. manipulator. (~ de bani.) minună s. v. MĂNUNCHI, minuşieă s. v. MÎNUŞIŢĂ. MÎNUŢĂ. MÎNUŞIŢĂ s. minuţă, (prin Maram.) mî-nucă: (prin Olt.) mînuşlcă. (~ de copil.) MÎN'CŢĂ s. mînuşiţă, (prin Maram.) mînucă, (prin OU.) mînuşlcă. (O ~ de copil.) mînzăr s. v. MÎNZĂRAR. MÎNZÂRE s. (ZOOL.) (pop.) plecătoâre, (reg.) mînzâtă, (Olt. şi Munt.) siriţă. (Oaia care a fătat şi care are lapte se numeşte ) MÎNZĂT s. (ZOOL.) june, (Transilv. şi Maram.) tuluc. (Carne de ~.) mînzătă s. v. MÎNZARE. MINZĂ s. (ZOOL.) (reg.) coştr&şă, înărţî-nioârâ, mînzoâcă, mînzoâncă. (™ de iapă de rasă.j MÎNZĂRAR s. (reg.) mînzăr, mînzător. (Ciobanul care are grijă de mimări se numeşte '^.) mînzător s. v. MÎNZĂRAR. MÎNZIŞOR s. (ZOOL.) mînzuleţ, (reg.) mînziie, mînzuşor, mînzuţ. mînzoâcă s. v. MÎNZĂ. mînzoâncă s. v. MÎNZĂ. mînzoe s. v. GLOABĂ. MÎRŢOAGÂ. mînzuc s. v. MÎNZIŞOR. MÎNZULEŢ. MÎNZULEŢ s. (ZOOL.) mlnzişor, (reg.) rnînzuc, m în z uşor, mînzuţ:. mînzuşor s. v. MÎNZIŞOR. MÎNZULEŢ. mînzuţ s. v. MÎNZIŞOR. MÎNZULEŢ.’ MÎR interj, hîr ! (Clinii fac: ^ î} mircav adj. v. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBIT. TRAS. USCĂŢIV. mîrceâv s. v. SCARLATINĂ. mîrcecîadj. v. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBIT. TRAS. USCĂŢIV. mirced s. v. POJAR. RUJEOLĂ. MÎR îl vb. a bălmăji, a bîigul, a birîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăn;, v. boscorodi, o gîngâvi, a îndruga, a îngâima, a îngîna, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce tot ~ acolo ? ) MÎRÎIÂLĂ s. rnîrîit, rnîrîitură, (reg.) hîră. (~ de clini.) MÎRÎÎT s. rnîrîiaîă, rnîrîitură, (reg.) liîră. (~ de clini.) MÎRÎITORĂ s. mîrîială, rnîrîit, (reg.) hîră. (~ de clini.) M.ÎRLĂN adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrţân, modîrlân, pădureţ, rîtân, ţopîrcă, (reg.) mocodăn, moco-fănds, modirlău, modoran, mogîldăn, nccunos-cător, negîndit, negreblât, (Mold.) ghiorlân, (Transilv.) grobiân, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Mare ~ mai eşti, amicei) MÎRLÂNCĂ s. bădărancă, mitocancă, mojică, ţoapă, ţopîrlancă. MÎRLĂNESG adj. bădărănesc, grosolan, rnahalagesc, mitocănesc, mojic, mojicesc. nepoliticos, ordinar, ţopesc, ţopîrlănesc, vulgar, (rar) mojicos, (fig.) necioplit. (Comportare, atitudine ~.) MÎRLĂNEŞTE adv. bădărăneşte, grosolan, mahalageşte, mitocăneşte, mojiccşte, ordinar, ţărăneşte, vulgar. (S-a purtat ~.) MÎRLĂNÎE s. bădărănie, grosolănie, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, mitocănie, mojicie, necuviinţă, ncpoîitcţe, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocofăme, mocofănism, (reg.) modo-rănie, (înv.) grosime, rîtănic, (rar fig.) neeio-plire. (A comis o ~.) MÎRLĂNÎME s. mitocănime, mojicime. MÎRLĂNOI adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrţân, modîrlân, pădureţ, rîtân, ţopîrcă, (reg.) mocodân, moco-fănos, modîrlău, modorân, mogîldân, necunos-cătdr, negîndit, negreblât, (Mold.) ghiorlân, (Transilv.) grobiân, (înv.) gros, (fig.) necioplit. ( M are eşti, amicei) mirlită s. v. ŞTIUCĂ. mirsav adj. v. COSTELIV. DEBIL. DELICAT. 'dezgustător, dizgraţios, firav. FRAGIL. GINGAŞ. GREŢOS. HIDOS. JEGOS. JIGĂRIT. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. ORIBIL. PĂTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PLĂPÎND. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPĂNOS. RĂPCIUGOS. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUŢ. SLINOS. SOIOS. ŞUBRED. USCAT. USCĂŢIV. MIRŞAV adj., s. î. adj., s. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic., ticălos, (pop.) bcclsnic, (înv. si reg.) ticăit, (reg.) păiăvătic, proclet, (Bau.)' bedâş, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) in-fdet, murdâr. (Un om ^•) 2. adj. inlam, josnic, mişel, m’.şeiesc, mizerabil, nedemn, nele- 535 MLĂDIU giuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos, (liyr.) igndbil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scîrnav, (Moîd.) chiolhănos, (înv.) blestemăţcsc, fărădelege, scîrbâvnic, scîrbel-nic, scirbit, verigăş, verigăşos, (fig.) nmrdâr, spurcât. (Faptă ~.) mîrşă s. v. AMORSĂ. MOMEALĂ. NADĂ. inîrşăvenîe s. v, ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞEL IE. MÎRSĂV IE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. ’ NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. mfrşăvi vb. v. PÎNGĂRI. PROFANA. SLĂBI. SPURCA. MÎRŞĂVJE s. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelic, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie, (Hvr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerate, (pop. şi fam.) parşivenie, (pop.) becisnicie, blestemăţie, scirnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrşăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăţie, necurăţire, păgînătâte, păgînle, verigă.şie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.) mîrtăe s. v. COTOI. MOTAN. PISOI, mîrtăn s. v. COTOI. MOTAN. PISOI, mîrtoc s. v. COTOI. MOTAN. PISOI. MÎRŢOÂGĂ s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dîrloăgă, marţfnă, (reg.) bijoâgă, drîglă, ghip-căn, meliţă, mînzoc, şârlă, talaniţă, toroâpă, (Transilv.) dâbilă, (Mold.) dîrdălă, jărpân, (prin Murit.) meleâjă, (prin Transilv.) melegâr, (prin Ban.) mîrţogăriu, (prin Transilv. şi Munt.) pîrţotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scîrtoăgă, (fam.) râblă. (Căruţa era trasă de o ~.) mirţojjăriu s. v. GLOABĂ. MÎRŢOÂGĂ. MÎRZÂG s. (înv.) şerin.^(Un ~ tătar.) mîşcoăie s. v. CATÎRCĂ. mişcoi s. v. CATÎR. mîşîî vb. v. ADULMECA. MIROSI, mi tea s. v. BĂTĂTOR. IAPĂ. MUSTUI-TOR. mîiirlăn s. v. COTOI. MOTAN. PISOI, mit s. v. AMENT. COTOI. MOTAN. PISOI, iiiîja-popii s. v. CANTARIDĂ. CÎ INE LE-BA BEI. G î ND AC- DE- F R A SIN. OMIDA-URS. PISICA-POPII. SCOLOPENDRĂ. miţă s. v. ANCORĂ. CRĂCANĂ. PATINĂ. PĂPĂDIE. PIROSTRIE. PISICĂ. POTÎNG. TINDECHE. miţă sălbatică s. v. PISICĂ SĂLBATICĂ, mijesc adj. v. PISICESC, mîţîcft s. v. PISiCUŢĂ. mîţişoără s. v. IOV. PISICUŢĂ. mîtişor s. v. AMENT. PAPANAŞ. STÎL-PARE. mitoc s. v. COTOI. MOTAN. PISOI, mîţos adj. v. PISICESC, mijuc s. v. COTOI AŞ. MOTĂNAŞ. MOTĂ-NEL. PISOIAŞ. mi juca s. v\ PAPANAŞ. _ PISICUŢĂ. mîţulleă s. v. PISiCUŢĂ. mîţuluie s. v. PISICUŢĂ. mîfiiş s. v. COTOI AS. ’MOTĂNAS. MOŢĂ-NEL. PISOIAŞ. mijiiţ s. v. COTOIAŞ. MOTĂNAŞ. MOTĂ-NEL. PISOIAŞ. natţtiţă s. v. PISICUŢĂ. roîzdă s. v. CAMĂTĂ. DOBÎNDĂ. MITĂ. PROCENT. ŞPERŢ. rnlzdfi vb, v. MITUI. SPERŢUI. mizfiâlă s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. mizţjă s. v. SEVĂ. SUC. MÎZGĂLEÂLĂ s. mîzgălitură. (Desenul era doar o MÎZGĂLt vb. 1. (rar) a mînji. hirlia.) 2. (reg.) a tămînji. (~ un portret.) MÎZGĂLITURĂ s. mîzgăleală. (Desenul era o simplă r*j.) rnlâcă s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. Dilaci s. v. PUROI. MLADĂ s. (BOT.) I. lăstar, mlădiţă, smi-eea, vlăstar, (înv. şi pop.) odraslă, (reg.) loază, mia Joacă. (O ~ flexibilă de salcie.) 2. lăstăriş, (rar) lăstăret, (reg.) tîrşăr. (A trecut printr-o .) MLAJĂ s. (B01\) I. (Săli.x fragilis) lozie, răchită, (reg.) plesnitoăre, săîeă, sălcie, săl-cică, sălcioâră. 2. (Satix viminatis) lozie, răchită, răchiţică, salcie, (reg.) străvăţ. 3. (Salix pur pur ea) lozie, răchită roşie, (reg.) răchiţică, sălcie. 4. (Salix incana) răchită albă. luMşnlfft s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ.. MOCIRLĂ. SMÎRC. MLAŞTINĂ s. (GEOGR.) băltoacă, mocirlă, smîrc, (rar) băltâc, (pop.) rovină, (înv. şi reg.) băltis, (reg.) bâhnă, băhm'ş, bulhăc, mlăci, mlâşniţă, molâstină, rît, tălbăriţă, tău, (prin Munt.) balhui, (prin Ban.) bară, (prin Bucov.) bălăştioăgă, (prin Mold.) bîlc, (Transilv. şi Mold.) mărghllă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) pldştină, (înv.) batâc, băUInă, paludă, piştălniţă. (S-a înecat în ~.) mlat s. v. TERCI. mlăcos adj. v. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. SMÎRCOS. MLĂDIA vb. 1. a(-şi) clătina. (îşi ~ trupul.) 2. a modula. (îşi ~ vocea.) MLĂDIÂT adj. modulat. (Voce ~.) mlădiăt adj. v. ELEGANT. GRAŢIOS. MLĂDIOS. MLĂDIU. SUPLU. ZVELT. MLĂDIERE s. 1. elasticitate, flexibilitate, supleţe. unui corp solid.) 2. supleţe, zvelteţe. unei fete.) 3. inflexiune, intonare., intonaţie, modulare, modulaţie, ton, tonalitate. (O voce cu ™ i agreabile.) mlădlăre s. v. ADAPTABILITATE. MLĂDIOS adj. 1. elastic, flexibil, suplu, (înv.) încovoids. (O nuia ~.) 2. elegant, graţios, mlădiu, suplu, zvelt, (rar) înlădiât. (Zborul ™ al unei păsări.) mlfidids adj. v. ADAPTABIL. ARMONIOS. MELODIC. MELODIOS. MUZICAL. SONOR. UNDUÎOS. MLĂDÎŢĂ s. (BOT.) lăstar, mladă, smi-cea, vlăstar, (înv şi pop.) odrasla, (reg.) loază, mlădoâcă. (O ^ flexibilă de salcie.) MLĂDlU adj. elegant, graţios, mlădios» suplu, zvelt, (rar) mlădiat. (Zborul ~ al unei păsări.) MLADO AC A 536 mlădo îcă s. v. LĂSTAR. MLADA. MLĂ-DIŢA. SMICEA. VLĂSTAR. MLĂŞTINOS adj. 1. (GEOGR.) mocirlos, smîrcos, (pop.) băltds, rovinds, (reg.) băhnds, mlăcos, ritds, (Transilv. şi Mold.) mărghilos, ploştinos. (O regiune ~.) 2. milos, mocirlos, nămolos, noroios, (înv. şi pop.) tinos, (reg.) glodos, gloduros, (prin Maram.) mocirăs. (Un drum ~.) mlecî vb. v. FĂRÎMIŢA. MĂRUNŢI. SFÂRÎMA. MLEGIN s. (BOT.; Mulgedium alpinum) (rcg.) lăptiuca-oii. mlccit adj. v. SFĂRÎMAT. ZDROBIT, mnemonic adj. v. MNEMOTEHNIC, mnemonică s. v. MNEMOTEHNICĂ. MNE-MOTEI-INIE. MNEMOTEHNIC adj. (rar) mnemdnic. (Procedee ^.) MNEMOTEHNICĂ s. mnemotehnic, (rar) mnemdnică. (~ facilitează memorarea unor cunoştinţe.) MXEMOTEHNÎE s. mnemotehnică, (rar) mnemonică. (~ facilitează memorarea unor cunoştinţe.) moacă s. v. BÎTĂ. CAP. CIOMAG. MĂCIUCĂ. MORMOLOC. ZGLĂVOACĂ. modera adj. v. PIETROASĂ. MOÂLE adj. 1. afinat, poros, pufos, rar, (rar) infoiât, ţărinos, (reg.) puhav. (Pămînt ~.) 2. (rar) molatic. (Calcă pe covoare ~.) 3. proaspăt, (reg.) puhav. (Piine ~.) 4. înmuiat. (Bucăţi de pîine ~.) 5. fraged. (Prăjitură ~.) 6. fleşcăit, puhav, (livr.) flasc. (Are o carne ~.) 7. catifelat, mătăsos, neted. (Obraz ~; piele ~.) 8. apos, neconsistent, subţire. (O mîncare ~.) 9. bleg, indolent, lălîu, molatic, molîu, mototol, (reg.) tofoldg, (fig.) băligos, mălăi6ţ, mămăligos. (Un om ~.) 10. greoi, încet, lent, molatic, molîu, (înv.) tir-zlu, zăbâvnic. (Om ~ în mişcări.) 11. (FON.) muiat, palatizat. (Consoane ~.) moale adj. v. ESTOMPAT. INFLUEN-ŢABIL. PAL. PALID. PIERDUT. STINS. ŞTERS. moaleh-căpului s. v. FONTANELĂ. TÎM-PLĂ. moalele frunţii s. v. TÎMPLĂ. inonVclo-obrazului s. v. TÎMPLĂ. MOAR s. (TEXT.) (grecism înv.) moareâ. (Rochie de /V , j MOARAT adj. (rar) raoariu. (Ţesătură ~.) MOARĂ s. [ţintar, (Mold.) car. (Jocul numit ~.) "Gnoârâ s. v. CEAS. CEASORNIC. GATER. GURĂ. JOAGĂR. MORIŞCĂ. STOMAC, moare s. v. ZEAMĂ DE VARZĂ. .uimirea s. v. MOAR. moaliu adj. v. MOARAT. MOARTE s. 1. decedare, deces, dispariţie, pieire, prănădire, răDOsare, sfirşit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincţie, repauzâre, (mai ales în limbajul bisericesc) repăus, (înv. şi pop.) săvîrşire, (pop.) pierzanie, pierzare, reg./ pi Aste, top inie, (înv.) petrecanie, pe- trecere, pierdere, piericiune, prăpăditură.pri-stâvire, săvirşenie, săvîrşit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpâre, (arg.) rnierleâlă, mierlire, verdeş. (~ unei persoane.) 2. (fig.) mormînt. (Acolo şi-a găsit ~.) 3. asasinat, crinii, omor, omo-rire, omucidere, ucidere, (livr.) iiomicid, (înv.) deşugublnă, omucid, sîngi, ucigătură. (Condamnat pentru ~.) moarte s. v. EPIDEMIE. MOLIMĂ. MORTALITATE. moartea-(plinilor s. v. COBE. ŢÎFNA. moartea-stelniţelor s. v. PĂDUCHERNIŢĂ. MOĂŞĂ s. (reg.) bâbă, (prin Ban.) băică. la naşterea unui copil.) moaşă s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE. NAŞĂ. MOĂŞTE s. pl. I. mumie, (reg.) mdştină. 2. relicve (pl.), vestigii (pl.), (înv.) rămăşiţe (pl.). MOĂŢĂ s. (reg.) moţogâncă. (E ~ de origine.) moăţă s. v. ZGLĂVOACĂ. MOBIL adj., s. 1. adj. volant. (Serviciu ~ ; bibliotecă ~.) 2. adj. mişcător, mobiliar. (Bunuri ~.) 3. s. cauză, considerent, motiv, pricină, prilej, raţiune, temei, (înv. şi pop.) cuvînt, (pop.) ndimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvdr, sămînţă. (~ care explică luarea unei măsuri.) mobilament s. v. MOBILĂ. MOBILIER. MOBILĂ s. mobilier, (rar) mobilament. (~ de sufragerie.) MOBILIAR adj. mişcător, mobil. (Bunuri ~.) MOBILIER s. mobilă, (rar) mobilament. (Şi-a cumpărat ^ nou.) MOBILITATE s. 1. (înv.) mişcăciune. (însuşirea unui corp mobil sau ~.) 2. instabilitate, nestatornicie. (~ unor dune.) 3. (FIZIOL.) mobilitate funcţională = labilitate. MOBILIZA vb. a antrena. (A ~ la o acţiune.) MOBILIZARE s. antrenare. (~ tuturor la o acţiune.) MOBILIZATOR adj. antrenant, stimulativ, stimulator. (Factor y-) mocan adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ, ŢO-PÎRLAN. VULGAR. MOCÂNCĂ s. 1. (reg.) mocăniţă, munteâncă (~ ţctin Ţara Bîrsei.) 2. (art.) mocăneasca (art.). (Dansul popular numit ~.) mocâncă s. v. ŢĂRANCĂ. ŢĂRĂNCUŢĂ. MOCĂÎ vb. a migăli, a (se) mo coşi, a (se) moşmondi, a (se) moşrnoni, a (se) ti căi, (pop.) a tindăli, (reg.) a migoroşi, a moşinci, a moşoi, a moşorogi, a motroşi, a muşina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moşogăi, (fam.) a moşi. ;('Ce tot ~ acolo?) mocăi vb. v. AŢIPI. DORMITA. MOCNI. MOŢĂI. PICOTI. PIROTI. MOCĂLALĂ s. migăleală, mocoşeală, moco-şire, moşmondeală, ticăială. (pop.) tindăleâla, tindălitură. (~ unui om încet.) 537 MODĂ MOCĂÎT adj. mocoşit, moşmondit, ticăit, (Mokl.) chiţcăit. (Un om ~.) moeăiieiiţă s. v. ŢĂRANCĂ. ŢĂRĂNCUŢĂ. MOCĂNEASCA s. art. mocanca (art.). (Dansul popular numit mocuuiţă s. v. MOCANCĂ. moccră s. v. MÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. moccrifu s. v. MÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. ' mocicolî vb. v. JEGOSI. MÎNJI. MURDARI. PĂTA. moeicoş adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂ-NOS. SLINOS. SOIOS. mocicoşăc) s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. mocicoşi vb. v. JEGOSI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. mocioârcă s. v. MÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. MOCÎRLĂ s. 1. (GEOGR.) băltoacă, mlaştină, smîrc, (rar) băltâc, (pop.) rovină, (înv. şi reg.) băltlş, (reg.) bălină, băhniş, bulliâc, mlâcă, mlâşniţă, molâstină, rit, tălbăriţă, tău, (prin Munt.) balhui, (prin Ban.) bară, (prin Bucov.) bălăştioăgă, (prin Mold.) bile, (Tran-silv. şi Mold.) mărghilă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ploştină, (înv.) batâc, băltină, pa-ltidă, piştâlniţă. (S-a înecat într-o ~.) 2. mii, nămol, noroi, (rar) noroiălă, (înv. şi reg.) mo-câriţă, (reg.) glod, mocioârcă, năglod, nămâlă, pâhnă, tău, tină, (prin Transilv. şi Maram.) moceră. (~ formată pe drum.) mocirlă s. v. CEAŢĂ. NEGURĂ. PÎCLĂ. MOCIRLOS adj. 1. (GEOGR.) mlăştinos, smîrcos, (pop.) băltos, rovinos, (reg.) băhnos, mlăcos, ritos, (Transilv. şi Mold.) mărghilos, ploştinos. (O regiune ~.) 2. milos, mlăştinos, nămolos, noroi os, (înv. şi pop.) tinos, (reg.) glodos, gloduros, (prin Maram.) mociros. (Un drum ~.) mociros adj. v. MÎLOS. MLĂŞTINOS. MO-CIRLOS. NĂMOLOS. NOROIOS. mocirtân adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÎRLAN. VULGAR. MOCNI vb. (reg.) a mocăi. (Focul ~.) mocni vb. v. ACRI. ALTERA. DESCOMPUNE. FERMENTA. ÎMPUŢI. ÎNĂCRI. MACERA. STRICA. mocnit adj. v. ACRIT. ACRU. ALTERAT. ASCUNS. CLOCIT. DESCOMPUS. FERMENTAT. ÎMPUŢIT. ÎNĂCRIT. RĂSUFLAT. REŢINUT. STATUT. STRICAT. TĂINUIT. TREZIT. MOCNÎT adj., adv. înăbuşit, înfundat. (Foc. ~ ; arde ~.) mocodân adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÎRLAN, VULGAR. MOCOFÂN adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mirlan, mîrlănoi, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocirtân, modirlân, pădureţ, ritân, ţopîrcă, (reg.) mocodân, moco-fănos, modîrlău, modoran, mogildân, necunoscător, negîndit, negreblât, (Mold.) ghior-lân, (Transilv.) grobiân, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.) mocofănie s. v. BĂDĂRĂNIE. GROSOLĂNIE. IMPOLITEŢE. 1NDELICATETE. MAHALAGISM. MITOCĂNIE. MÎRLĂNIE. MOJICIE. NECUVIINŢĂ. NE POLI TETE. ŢĂRĂNIE. VULGARITATE. mocof&nfsm s. v. BĂDĂRĂNIE. GROSOLĂNIE. IMPOLITEŢE. INDELICATETE. MAHALA G 1SM. MITOCĂNIE. MÎRLĂ NIE. MOJICIE. NECUVIINŢĂ. NEPOLITETE. ŢĂRĂNIE. VULGARITATE. _ niocotuiios adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÎRLAN. VULGAR. MOGOŞEÂLĂ s. migăleală, mocăială, moco-şire, moşmondeală, ticăială, (pop.) tîndăloâlă, tindălitura. (Ce-i ~ asta la el?) MOCOŞÎ vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) moşmondi, a (se) moşmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tindăli, (reg.) a migoroşi, a moşinci, a moşoi, a inoşorogi, a motroşi, a muşina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moşogăi, (fam.) a moşi. (Ce tot ~ acolo?) MOCOŞÎRE s. migăleală, mocăială, moco-şeală, moşmondeală, ticăială, (pop.) tindă-leâlă, tîndălitură. (Ce-i ~ asta la el?) MOCOŞÎT adj. mocăit, moşmondit, ticăit, (Mold.) chiţcăit. (Un om ~.) moeotă vb. v. AŢIPI. DORMITA. MOŢĂI. PICOTI. P1ROTI. mocotei s. v. SOMOTEI. MOD s. 1. cale, chip, fel, formă, manieră» metodă, mijloc, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem» (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, mârşă» mediu, mijlocire. (Alt ~ de a rezolva o problemă. ) 2. fel, manieră, metodă, stil. (~ de lucru al cuiva.) 3. fel, gen, manieră, modalitate, regim, sistem, stil. (~ de viaţă.) 4. chip, fel, gen, manieră, sens, (rar) spirit. (Se pot face si alte observaţii in acelaşi ~.) 5. fel, gen, soi. (Arc un ~ de timiditate nejustificată.) ti. fel, gen, soi, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Rămîn următoarele de silogisme. . .) MODALITATE s. 1. cale, chip, fel» formă,, manieră, metodă, mijloc, mod, posibilitate procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, mod™, (inv.) manoperă, mârşă, mediu, mijlocire. (Altă ~ de a rezolva o problemă.) 2. fel, gen, manieră, mod, regim, sistem, stil. ( ~de viată.) MODĂ s. vogă. (Aşa era ~.) modă s. v. APUCĂTURĂ. CHIP. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPRINDERE. EŞANTION. FASON. MODE 538 FEL. GĂTEALĂ. MANIERE. MODEL. MORAVURI. MOSTRĂ. NĂRAVURI. OBICEIURI. PODOABĂ. PROBĂ. PURTARE. mode s. v. BIRNIC. CONTRIBUABIL. SUBIECT IMPOZABIL. MODEL s. 1. şablon, tipar. de zugrăveli.) 2. calapod, formă, tipar, (pop.) calup. (Obiect confecţionat după ~.) 3. prototip., tip, (înv.) tipos. (Un nou ~ de tractor.) 4, chip, fason, fel, (înv. şi reg.) modă. (Făcut după ~. . .) 5. prototip, tip, tipar. (A construii teatrul după ~ele greceşti.) 0. sistem, tip. (Un ~ nou de evacuare a apei.) 7. eşantion, mostră, probă, (reg.) modă. (Un ~ dintr-un material.) 8. tipar, (înv.) izvod. (Un ~ de scrisoare.) 9. exemplu, mostră, probă, specimen, tip. (Iată mai jos ctleva ~ de...) 10. exemplu, pildă, (înv.) chip, mostră, paradigmă, pilduire-, (înv. fig.) oglindă. (A da ceva. ca ~.) ÎS. manechin. (E ~ la o casă de mode.) 12, etalon. (E un de corectitudine.) 13. prototip. (*** virtuţii.) MODELĂ vb. 1. a fasona, a forma, (înv. şi. pop.) a tipări. (A ~ un material.) 2, a sculpta. (A ~ marmura.) modclâbll adj. v. MALEABIL. MODELAJ s. modelare, modelat, (Prin se obţine un nou profil.) modelai* s. v. MODELOR. MODELARE s. 1. fasonare, formare. unui material.) 2. modelaj, modelat. (Operaţii succesive de ~.) MODELÂT adj. I. fasonat. (Material ~.) 2. sculptat. (Marmură ~.) MODELAT s. modelaj, modelare, (Operaţii de ^.) MODELOR s. (rar) modelai, (înv.) tipări.-tdr. (E de profesie ~.) MODERĂ vb. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îm-blînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vlntului s-a mai ~.) MODERÂT adj. î. acceptabil, accesibil, convenabil, potrivit, rezonabil, (livr.) mădic, (fam.) pasâbil. (Preţuri ~.) 2, încetinit, micşorat, redus. (Merge cu viteză ~.) 3. blîndt calm, domol, lin, liniştit, molcom, potolit, uşor. (Vlnt ploaie ~.) 4. blînd, potrivit, temperat, (fig.) dulce. (Climă ~.) 5. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, în-frînat, măsurat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viaţă ~.) 6. calm, calmat, domolit, liniştit, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) MODERAŢIE s. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) continănţă, (rar) cuminţie, ponderâţie, temperânţă, (pop.) scumpătâte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) săină-luire, socoâtă, tocmeâlă, (fam.) schăpsis, (fig.) cumpăneâlă, cumpănire. (Procedează cu multă MODERN adj. 1. actual, contemporan, nou, recent. (Preocupări ~ In tehnica de calcul.) 2, umanistic. (Secţie ~ la un liceu.) MODERNIZA vb. 1. a preface, a renova, (înv. şi reg.) a preînnoi. (A ~ o casă.) 2. a perfecţiona, a sistematiza. (A ~ reţeaua electrică.) 3. a înnoi. (A ~ mijloacele de predare didactică.) MODERNIZARE s. 1. prefacere, renovare, (înv.) preinnolre. (Casa veche nu suferea ~i.) 2. perfecţionare, sistematizare. (~ reţelei electrice urbane.) 3. înnoire. (~ mijloacelor de predare in şcoală.) M.ODERNÎZÂT adj. 1. prefăcut, refăcut, renovat. (Casă ~.) 2. perfecţionat, sistematizat. (Căi rutiere ~.) 3. înnoit. (Utilaj ~.) MODERNIZATOR adj. înnoitor. (O măsură ~ ; spirit ~ .) MODEST adj. 1. (Ban.) smi'rom, (înv.) smerit. (Era un om extrem de ~.) 2, simplu, umil, (înv. şi pop.) prost, (înv.) prostâtic. (De condiţii ~.) 3. neînsemnat, simplu, umil. (Un ~ funcţionar de bancă.) 4. nepretenţios, simplu. (Un restaurant ~.) 5. mediocru, redus, scăzut. (Scriere de valoare ~.) 8. sărac, sărăcăcios, simplu. (O nuntă ~.) 7. (fig.) timid. (Un început ~ .) MODESTIE s. 1. (înv.) smerenie. (Un om plin de ~.) 2. simplicitate, simplitate, (înv.) prostie, prostime. (~ condiţiei cuiva.) 3, simplicitate, simplitate, sobrietate. (~ în îmbrăcăminte.) modic adj. v. ACCEPTABIL. ACCESIBIL. CONVENABIL. MODERAT. POTRIVIT. REZONABIL. MODIFICĂ vb. 1. a (se) metamorfoza, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. şi pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a ~ radical.) 2. a preface, a prelucra, a reface, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 3. a reforma, a schimba. (A ~ ortografia.) 4. (FON.) a se altera, a se preface, a se schimba, a se transforma. („N“ intervocalic s-a ~.) 5. (FON.) a se preface, a se schimba, a se transforma, a trece. (i9L“ intervocalic se ~ in ,,r“ în cuvintele româneşti de origine latină.) 6. a (se) schimba. (Temperatura s-a ~ brusc.) MODIFICABIL adj. transformabil. (Fenomen ~.) MODIFICARE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluţie, prefacere, schimbare, transformare. (Procesul 2, metamorfozare, metamorfoză, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutâre, (înv. şi pop.) mutâre» prefăcătiiră, schimbătură, (reg.) străformâre, (înv.) modificâţie, preobrajenie, strămutătură, transformâţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o adtncă ~.) 3. prefacere, prelucrare, refacere, schimbare, transformare. (~ unui text.) 4. reformare, schimbare. (~ ortografiei.) 5. (FON.) prefacere, schimbare, transformare, trecere. (~ lui ,,Z“ intervocalic in ,,r*‘ în elementele româneşti de origine latină.) 6. 539 MOHOR (FON.) prefacere, schimbare, transformare, tratament. (~ labialelor.) 7. schimbare, variaţie. (~ temperaturii.) MODIFICAT adj. 1. metamorfozat, prefăcut, preschimbat, schimbat, transformat, (înv.) strămutat. (Obiect ~.) 2. prefăcut, prelucrat, refăcut, schimbat, transformat. (Text ™.) modiîicâţic s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. modîlă s. v. PERNIŢĂ. PERNUŢĂ. PUI. PUIŞOR. PUIUŢ. modîlcă s. v. CUCUI. GÎLCĂ. UMFLĂTURĂ, modtrlân adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÎRLAN. VULGAR. modîrîău adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÎRLAN. VULGAR. modoran adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÎRLAN. VULGAR. mndorăme s. v. BĂDĂRĂNIE. GROSOLĂNIE. IMPOLITEŢE. INDELICATEŢE. MAHALAGISM. MITOCĂNIE. MÎRLĂNIE. MO J IC IE. NECUVIINŢĂ. NE POL ITEŢE. tărănie. vulgaritate. modordi adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMO-RÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ. modoşi vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI. inodovîlcă s. v. GÎLCĂ. UMFLĂTURĂ, m6di*u s. v. CALE. CPIIP. FEL. FORMĂ. GEN. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODAL ITATE. POSIBIL1TATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINŢĂ. SISTEM. SOI. SPECIE. SPECIMEN. TIP. VARIETATE. MODULĂ vb. 1. a(-şi) mlădia. (îşi ~ vocea.) 2. a intona. (~ cuvintele intr-un mod specific.) MODULÂRE s. inflexiune, intonare, intonaţie, mlădiere, modulaţie, ton, tonalitate. (O ~ plăcută a cuvintelor.) MODULĂT adj. mlădiat. (Voce ~.) MODULĂŢIE s. inflexiune, intonare, intonaţie, mlădiere, modulare, ton, tonalitate-(O ~ plăcută a cuvintelor.) mofluz adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT. ÎNŞELAT. PĂGUBIT. SUPĂRAT. mofluz adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. mofluz s. v. BANCRUTAR. BANCRUTĂ. GRAFI. FALIMENT. FALIT. mofluzenie s. v. BANCRUTĂ. CRAPI. FALIMENT. mofluzi vb. v. BANCRUTA. CALICI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. mofhîzfe s. v. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. mofluzit s. v. BANCRUTAR. FALIT, mofluzii® s. v. BANCRUTĂ. CRAPI. FALIMENT. MOFT s. (mai ales la pl.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, maz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pîrţâg, scălîmbăiălă, scălimbă-iâre, scăhmbăitură, (pop.) fasoleălă, hâchiţă, izmerieătă, pandalie, (înv. şi reg.) marghiolie, nacafă, pâlă, (reg.) rnarghioleâlă, năbădâie, toăncă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonosi ttiră, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîe, marafet, (fam. fig.) boală, darnblâ. (N-a fost decit un ~ ; ce sini ~ urile astea ?) moft s. v. BAGATELĂ. CPIITIBUS. FLEAC. MĂRUNŢIŞ. NIMIC. PALAVRĂ. PROSTIE. moftangioalcă s. v. FLECARĂ. GURALIVĂ. LIMBUTĂ. PALA VR A G IO AICĂ. VOR BĂ-REAŢĂ. moftangiu s., adj. v. CLĂNTĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂRFIŢ. moftolog s., adj. v. CLĂNTĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. moftureân s., adj. v. CLĂNTĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. MOFTUR6S adj. 1. boieros, capricios, fandosit, năzuros, pretenţios, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfirds, năturos. (E cam ~ dumnealui l) 2. dificil, năzuros, (pop.) gingaş,lingav, (Mold., Munt. şi sudul Transilv.) scaran-div. (~ laminoare.) mogîldăn adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÎRLAN. VULGAR. mogîlddn s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE. MOGÎLDEĂŢĂ s. 1. muşuroi, (reg.) mă-guiâţă. (O ~ pe un teren şes.) 2. momîie, (reg.) momîiâţă. (Ce-o fi cu ~ aceea in drum?) mogildeăţă s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE, mogorogi vb. v. ADMONESTA. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂI-MA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORALIZA. MORMĂI. MURMURA. MUSTRA. mogtăr s. v. GRÎNAR. PIAMBAR. PĂTUL. mohnăi vb. v. FÎRNÎI. FONFĂI. FORNĂI. mohnăit adj., s. v. FÎRNÎIT. FONF. FON-FĂIT. FORNĂIT. MOPîOr s. (BOT.) 1. (Setaria verticillata) dughie, mei-păsăresc, (reg.) bursoâcă. 2. (Setaria viridis) (reg.) mei-nebun, mei-păsăresc, 3. (Setaria glauca) costrei, (reg.) bursoâcă. mohor s. v. DUGHIE. ROGOZ. MOIIOR-GROS 540 mohor-yros s. v. GOSTREI. mohorel s. v. PAPANAŞ. rs MO HORI vb. 1. a se închide, a se înnegura, a sc înnora, a se întuneca, a se posomori. (Cerul s-a ~.) 2. a se închide, a se posomori, a se strica. (Vremea s-a ~.) 3. a se încrunta, a se întuneca, a se posomori. (Ce te-ai ~ astfe ?) mohorî vb. v. ÎNTRISTA. MÎHNI. POSOMORI. mohoriciune s. v. SCARLATINĂ. mohorît adj. v. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. POSOMORIT. TRIST. MOHORIT adj., adv. 1. adj. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorit, urit. (înv.) ponegrit. (Vreme ~.) 2. adj. întunecat. sumbru, sur, (pop.) suriu. (O culoare ~.) 3. adj. încruntat, întunecat, posac, posomorit. (Om 4. adj., adv. chiorîş, îmbufnat, încruntat. posomorit. (Privire ce te uiţi ~ la mine?) 5. adj. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, posomorit, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) mohorîţl vb. v. ÎNROŞI. ÎN S ÎN GER A. ROŞI. S ÎN GER A. mohor-roşu s. v. MEIŞOR. moicji s. pl. v. PAPARĂ, mdimă s. v. MAIMUŢĂ. SGROFULĂ. SCURTĂ. UI MĂ. MOINĂ vb. (MET.) (reg.) a se moişti, a se moloşăgăi. (Afară s-a ~.) nioinât adj. v. MOINOS. moinatec adj. v. MOINOS. MOINĂ s. (MET.) (reg.) moişte, moiş-teâlă. moiştină, moleşniţă, moloşâg. (Vreme urîlă, cu ~.) moină s. v. GRINDEL. MOLAN. OGOR. PÎRLOAGĂ. moină-galbenă s. v. MANĂ. M0IN6S adj. (MEI'.) (înv.) moinât, moina tec. (Timp ~.) moişte s. v. COAPSĂ. MOINĂ. TÎMPLĂ. moişteâlă s. v. MOINĂ. moişti vb. v. MOINA. moiştină s. v. MOINĂ. moiţă s. v. GRINDEL. MOLAN. mojăr s. v. PIUĂ. PIULIŢĂ. MOJDREÂN s. (BOT.; Fraxinus ornus) (reg.) urm, frasin-de-munte. mojdreân s. v. PALTIN. MOJIC adj., s. 1, adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopîrlan, vulgar, (pop.) mocân, mocîrţân, mo-dîrlăn, pădureţ, rîtân, ţopîrcă, (reg.) mocodân, mocofănos, modîrlău, modorân, mogîldân, necunoscător, negîndit, negreblât, (Mold.) ghior-lân, (Transilv.) grobiân, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.) 2. adj. bădărănesc, grosolan, mahalagesc, mitocănesc, mîrlănesc, mojicesc, nepoliticos, ordinar, ţopesc, ţopîr-lănesc, vulgar, (rar) mojicăs, (fig.) necioplit. (O comportare ~.) mojic s. v. SĂTEAN. ŢĂRAN. MOJlCĂ s. bădărancă, mitocancă, mîrlan-că, ţoapă, ţopîrlancă. MOJICESC adj. bădărănesc, grosolan, mahalagesc, mitocănesc, mîrlănesc, mojic, nepoliticos, ordinar, ţopesc, ţopîrlan esc, vulgar, (rar) mojicos, (fig.) necioplit. (O comportare mojicesc adj. v. ŢĂRĂNESC. MOJICfîŞTE adv. bădărăneşte, grosolan, mahalageşte, mitocăneşte, mîrlăneşte, ordinar, ţărăneşte, vulgar. (S-a purtai ~.) MOJICIE s. bădărănie, grosolănie, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, mitocănie, nur-lănie, necuviinţă, nepoliteţe, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) mo-dorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) ne-cioplire. (~ lui mi-a displăcut.) MOJICÎME s. mitocănime, mîrlănime. mojicime s. v. ŢĂRĂNIME, mojicos adj. v. BĂDĂRĂNESC. GROSOLAN. MAHALAGESC. MITOCĂNESC. MÎRLĂNESC. MOJIC. MOJICESC. NEPOLITICOS. ORDINAR. TOPESC. ŢOPÎRLĂ-NESC. VULGAR, mol s; v. VIN. MOLĂN s. (IHT.; Noemacheilus barbatulus) grindel, (reg.) brudă, moină, m6iţă, moleâc, molete, molîu, moloi, morlâucă, popete, toâţă, vîrlăn. molan s. v. VIN. MOLÂR s. (ANAT.) măsea, molăstlnă s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. molâş s. v. MIHALŢ. MOLATIC adj. 1. bleg, indolent, lalîu, moale, molîu, mototol, (reg.) tofolăg, (fig.) băligos, mălăieţ, mămăligăs. (Un om ~.) 2. greoi, încet, lent, moale, molîu, (înv.) tirziu, zăbâv-nic. (Mişcări om ~ în mişcări.) molatic adj. v. DOMOL. LIN. MOALE. UŞOR. molătâte s. v. MOLICIUNE. MOLCOM adj. 1. coborit, domol, încet, lin, potolit, scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slă-băn6g. (Vorbea cu glasul ~.) 2. blînd, calm, domol, lin, liniştit, moderat, potolit, uşor. (Vini ~ ; ploaie molcomi vb. v. ASTÎMPĂRA. CALMA. DOMOLI. LINIŞTI. POTOLI. SMERI. TEMPERA. UMILI. molcomtre s. v. ACALMIE. CALM. LINIŞTE. PACE. SMERENIE. TĂCERE. UMILINŢĂ, molcomiş adv. v. BLÎND. LIN. UŞOR. molcomit adj. v. DOMOL. ÎNCET. LENT. LIN. LINIŞTIT. MĂSURAT. POTOLIT. TACTICOS. TEMPERAT. molcomi tor adj. v. ALINĂTOR. CALMANT. LINIŞTITOR. moldav adj. v. MOLDOVENESC, moldav s., adj. v. MOLDOVEAN. MOLDAVÎT s. (MIN.) (rar) ceară-de-pă-mint. mdldă s. v. ADĂPĂTOARE. ALBIE. COPAIE. COVATĂ. JGHEAB. TROACĂ. ULUG. moldomunteân s., adj. -v. MOLD O VAL AH. moldororaân s., adj. v. MOLDOVALAH. 541 MOLURI MOLDOVALÂH s., adj. (înv.) moldomun-teân. moldoromân. (Român din Principatele Uni le sau ~.) MOLDOVEAN s., adj. 1. s. (înv.) bogdân, moldav. 2. adj. moldovenesc, (înv.) bogdănesc, moldav. MC)LDOVEÂnA ^ s. moldoveancă. MOLDOVEANCA s. moldoveana. MOLDOVENESC adj. moldovean, (înv.) bogdănesc, moldav. moldoveni vb. v. MOLDOVENIZA. MOLDOVENIZ vb. (rar) a (se) moldoveni, ntoleâe s. v. GRINDEL. MOLAN, moleben s. v. TEDEUM. MOLECULĂ s. (FIZ.) (înv.) parte, părticică. a unui corp.) molesta vb. v. BRUSCA. BRUTALIZA. .MALTRATA. SÎCÎI. ŞICANA. molestare s. v. BRUSCARE. BRUTAL I- ZARE. MALTRATARE. MOLEŞEĂLĂ s. 1. sfîrşeala, slăbiciune, (reg.) zale zi tură. (Simte o ~ greu de învins.) 2. lîncczeală, lincezire, moleşire, toropeală, toro-pire. (franţuzism rar) torpoâre, (Munt. şi Olt.) tîromeâlă. (Stare de • ) MOLEŞI vb. 1. a se blegi, a se muia, (prin "Transilv.) a se bălmăji, (fam.) a se bleojdi, ►(fig. t a se turti. (S-a ~ de tot din cauza febrei.) 2. a (se) muia, a (se) vlăgui, (fig.) a (se) fleşcăi. (Efortul l-a ~.) 3. a toropi. (Canicula îl ~.) MOLEŞIRE s. lincezeală, lincezire, mole-'şeală, toropeală, toropire, (franţuzism rar) torpoâre, (Munt. şi Olt.) tîromeâlă. (Stare de~.) MOLEŞIT adj. 1, muiat, vlăguit. 2. toropit. MOLEŞ1TOR adj. toropitor. (O căldură ~.) molcşniţă s. v. MOINĂ. MOLETA vb. (TEHN.) a randalina. MOLETĂRE s. (TEHN.) randalinare. MOLET s. (TETIN.) randalină. MOLETE s. 1. (ENTOM.) vierme de făină, .) matahală, măgăoâie, popindău, (înv. şi reg.) paparudă, (rcg.) ciuhâie, ciuhă, rnainuîcă, maimuţă, niă-iugă, mătăuz, mogî’ldân, mogîldcăţă, pauză, popîndeă, popindeţ, popînzăc, popînzoi, poponeţ, pusciuhă. (O ~ pusă in semănături pentru a izgoni păsările.) 2. mogîldeaţâ, (reg.) momiiăţă. (în zare se vede o ~ nedesluşită.) momorilă s. v. ROMONIŢÂ-PUTUROASĂ. inomuc s. v. RINICHI. MONADELFĂ adj. (BOT.) monadelfică. (Staminâ ~.) MONADELFICĂ adj. (BOT.) monadei fă. (Stamină ~.) MONAH s. (BIS.) călugăr, părinte, monah s. v. ANAHORET. ASCET. EREMIT. PUSTNIC. SCHIMNIC. SIHASTRU. MONAHAL adj. (BIS.) I. călugăresc, mănăstiresc, monahicesc, (înv.) îngeresc, monahie, monastic. (Cinul ~.) 2. călugăresc, mănăstiresc, monahicesc, (livr.) claustrai. (Duce o viaţă ~.) MONÂHĂ s. (BIS.) călugăriţă, maică, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. monahie adj. v. CĂLUGĂRESC. MĂNĂSTIRESC. MONAHAL. MONAHICESC. MONAHICESC adj. (BIS.) 1. călugăresc, mănăstiresc, monahal, (înv.) îngeresc, monahie, monastic. (Cinul ~.) 2. călugăresc, mănăstiresc, monahal, (livr.) claustrai. (Viaţă ) monahiceşte adv. v. CĂLUGĂREŞTE. MONAHIE s. (BIS.) călugăriţă’, maică, monahă, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. monahie s. v. CĂLUGĂRIE. MONAHISM. MONAHISM s. (BIS.) călugărie, (rar) monahie. MONARH s. (POLITICĂ) 1. rege, suveran, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ul Suediei.) 2. cirmuitor, conducător, domn, domnitor, stăpî-nitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stă-pîn, (înv. şi pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmâci. (Ştefan cel Mare, marele /^/ al Moldovei.) MONÂRPIIC adj. (POLITICĂ) (înv.) maiestâtic, monarhicesc. (Regim ~.) monarhicesc adj. v. MONARHIC. MONARHIE s. (POLITICĂ) I. (fig.) coroană. (~ Suediei.) 2. regat, (înv.) crăie, crainic. (Republică şi ~.) 3. regalitate. (~ a fosl abolită.) MONARHISM s. (POLITICĂ) regalism. MONARHIST s. (POLITICĂ) regalist, monastic adj. v. CĂLUGĂRESC. MĂNĂSTIRESC. MONAHAL. MONAHICESC. mondăni vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂVT. ÎNDRUGA. ÎN-GĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. MONDIAL adj. universal. (Dorim o pace ~.) MONDOECONOMÎE s. cosmoeconomie. 543 MONTA MONEDĂ s. ban, piesă, (pop.) pară. (O de cinci.) MONETÂR adj. bănesc. (Reformă ~.) MO NET ARIE s. (înv. şi reg.) tarapana, (înv.) bănărie, cămară domnească, (înv., în Transilv.) pinzărie. MONGOL adj. mongolic. (Populaţie ~,) MONGOLIC adj. mongol. (Tip ~.) MONGOLlD s., adj. mongoloid. (Rasa~.) MONGOLOID s., adj. mongolid. (Rasa ~.) MONITOR s. (mv.) şedator. (~ al unei clase.) monoalomic adj. v. MONOVALENT. MONOCELULAR adj. (BIOL.) unicclular. (Organism ~.) MONOCIT s. (BIOL.) macrofag. MONOCLORBENZEN s. (CHIM.) clor-benzen. MONOCLU s. (rar) lornion, (pop. şi fam.) geam. (pop.) sticlă. (Poartă ~ la ochiul drept.) MONOCORD adj. (MUZ.) unicord. (Instrument ~.) monocord adj. v. INEXPRESIV. MONOTON. NEEXPRESIV. UNIFORM. monocntilcdon adj. v. MONOCOTILEDONAT. MONOCOTILEDONÂT adj. (BOT.) (rar) monocotilcdon. (Plantă ~.) MONOCROM adj. monocromatic. (Pictură ~.) MONOCROMATIG adj. monocrom. (Tablou ~.) MONODACTIL adj., s. (ZOOL.) soliped. (Calul este un animal ~.) MONOFAZAT adj. (FIZ.) monofazic. (Circuit electric ~.) MONOFÂZIC adj. (FIZ.) monofazat. (Circuit electric ~.) MONOFLOR adj. (BOT.) uniflor. (Plantă^.) MONOGAM adj. monogamic. (Bărbat ~.) MONOGAMIC adj. monogam. (Bărbat ~.) MONOLINGV adj. unilingv. (Dicţionar ~. ) MONOLIT adj. monolitic. (Monument ~.) MONOLITIC adj. monolit. (Monumente.) monolitic adj. v. OMOGEN. UNITAR. MONOLOG s. (livr.) soliloc. MONOMÂN s., adj. (MED.) (rar) mono-maniâc. (Om~.) monomaniâc s., adj. v. MONOMAN. MONOMANIE s. (MED.) manie, obsesie, psihoză, idee fixă. MONOPETÂL adj. (BOT.) unipetal. (Flori ~.) monopoliza vb. v. ACAPARA, monopolizare s. v. ACAPARARE, monopolizator adj. v. ACAPARATOR. MONORÂI s. monoşină. MONO SEMANTIC, adj. (LINGV.) unise-mantic. MONO SE PAL adj. (BOT.) unisepal. (Floare ~.) MONOSEXUÂT adj. (BOT.) unisexuat, (rar) unisexuâl. (Plante, flori~.) MONOSILÂB adj. (LINGV.) monosilabic, (rar) unisilâb, unisilâbic. (Cuvînt ~.) MONOSILABIC adj. (LINGV.) monosilab, (rar) unisilâb, unisilâbic. (Cuvînt ~') MONOSPERM adj. (BOT.) (rar) mono-spermâtic, monospermic. (Fruct ~.) monospennâtic adj. v. MONOSPERM. monospermic adj. v. MONOSPERM. MONOŞINĂ s. monorai. MONOTON adj. 1. anost, banal, placid, plictisitor, uniform, (fig.) seârbăd, (livr. fig.) tern. (O viaţă ~.) 2. inexpresiv, neexpresiv, uniform, (fig.) monocord, plat. (Sti!~.) MONOTONIE s. uniformitate. (^ vieţii cuiva.) MONOVALENT adj. (CHIM.) (înv.) monoatomie. (Radical ~ ; MONSTRU s. 1. arătare, pocitanie, pocitură, (pop. şi fam.) bîzdigânie, (reg.) arătânic, bu-dihăce, bucluhoâlă, (îriv.) blâznă. (Un~cu două capele.) 2. hidoşenie, monstruozitate, pocitanie, pocitură, scliimonositură, sluţenie, slu-ţitură, uriciune, urîţenie, (pop.) hîzenic, pătcă, stropşitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoâdă. (Un ~ de om.) MONSTRUOS adj. 1. diform, hidos, hîd, pocit, respingător, schimonosit, slut, strimb, urit, (pop. şi fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiât, (reg.) pîcleş, (Mold.) balcîz, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozâv, (fam.) şui. (O fiinţăm.) 2. dezgustător, odios, oribil, respingător, (livr.) abominabil. (O faptă ~.) 3. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, oribil, singeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. şi pop.) rău. (O crimă ~.) MONSTRUOZITATE s. 1. hidoşenie, monstru, pocitanie, pocitură, scliimonositură, sluţenie, sluţitură, urîciune, urîţenie, (pop.) hî-zenie, potcă, stropşitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoâdă. (O ~ de om.) 2. grozăvie, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. şi reg.) străşnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.) MONT s. ciot. (~ al miinii.) mont s. v. RĂMĂŞIŢĂ. REST. MONTĂ vb. 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 2. a instala. (A ~ un utilaj.) 3. a înscena, a regiza. (A ~ un spectacol.) montă vb. v. AGITA. ATÎTA. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRÎTA. PROVOCA. STÎRNI. TULBURA. MONTAJ s. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.) montan adj. v. MUNTOS. montanjstic adj. v. MUNTOS. MONTÂRE s. 1. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, reunire, unire. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. instalare. (~ unui utilaj.) 3. înscenare, regie, artă regizorală, punere în scenă, (rar) regizorât, (înv.) scenâriu. (~ unui spectacol.) montare s. v. GOANĂ. GONIRE. ÎMPREUNARE. MONTĂ. MONTAT6R *s. montor. (E. ~ de profesie.> MONTĂ s. goană, gonire, împreunare, (reg.) montâre, sărit. ( la vite.) MONTOR 544 MONTOR s. montator. (E ~ de profesie.) MONUMENTAL adj. 1. statuar. (O imagine ~.) 2. grandios, impozant, impunător, maiestos, măreţ, splendid, superi), (rar fig.) trufaş (Un palat ~.)^ MONUMENTALITÂTE s. grandoare, măreţie, splendoare. (~ unui palat.) MOPS s. (ZOOL.) buldog, (rar) box. (Un cîine ~.) MORÂL adj. 1. etic. (O comportare ^.) 2. moralizator, (înv.) moralicesc. (Povestire cu caracter ~.) 3. spiritual, sufletesc, (înv.) morâlic, moralicesc. (Ceva despre viaţa ~ a unui popor.) MORÂLĂ s. 1. etică. (~ unei societăţi dale.) 2. învăţătură, pildă, (rar) moralitate, (înv.) mâtimă. (~ unei fabule.) 3. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, mustrare, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşte-leâlă, muştruluiâlă, ocâră, (înv. şi reg.) înfrun-târe, probozeâlă, (reg.) probâză, probozenie, (prin Mold.) bănât, (Mold.) şmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobră-zitură, probozire, răpşte, remonstrâre, zabrâc, (fam. fig.) săpuneâlă, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a potolit.) morălic adj. v. MORAL. SPIRITUAL. SUFLETESC. moralicesc adj. v. MORAL. MORALIZATOR. SPIRITUAL. SUFLETESC. MORALICEŞTE adv. moralmente, spiritualiceşte, sufleteşte, (rar) spiritualmente. (~ se simte bine.) MORAL ITÂTE s. (livr.) dtos. (~ unei comunităţi sociale.) moralitate s. v. ÎNVĂŢĂTURĂ. MORALĂ. PILDĂ. MORALIZ vb. a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a mustrului, a ocări, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bu-cov.)a puţui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probă-zui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a~ cu asprime.) MORALIZATOR adj. 1. moral, (înv.) moralicesc. (Concluzie ~ .) 2. educativ, instructiv, (înv.) învăţător. (O scriere cu conţinut~.) MORALMENTE adv. moraliceşte, spiritualiceşte, sufleteşte, (rar) spiritualmente. (~ se simte bine.) MORÂR s. 1. (reg.) măcinâr. (E ~ de profesie.) 2. (ENTOM.; Tenebrio molilor) gîn-dac- de-făină. morar s. v. PIUAR. MORÂVURI s. pl. apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce sint ~ astea?). MORĂRÂŞ s. morărel. MORĂREÂSĂ s. morăriţă. MORĂREL s. morăraş. MORĂRÎE s. morărit. MORĂRIT s. morărie. MORĂRIŢĂ s. morărcasă. morăriţă s. v. CHICA-VOINICULUI, morb s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. MALADIE. morbiciune s. v. AFECŢIUNE. BOALA. MALADIE. MORBID adj. anormal, bolnăvicios, nesănătos, patologic. (înclinaţie ~.) MORBID ITÂTE s. (înv.) morbităte. morbili s. pl. v. POJAR. RUJEOLA. morbităte s. v. MORBIDITATE, inorbos adj. v. BOLNAV. BOLNĂVICIOS-NESĂNĂTOS. SUFERIND. morcoăşă s. v. BÎRSĂ. BLEAU. BRĂŢARĂ. CÎRCEIE. morcoci s. v. PORCUŞOR, morcoti vb. v. BODOGĂNI. CICĂLL DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. MORCOV s. (BOT.; Daucus carota saliva) (prin Transilv.) morde, (prin sudul Transilv.) măre. morcov-de-cîmp s. v. RUŞINEA-FETE L morcoviu adj. v. PORTOCALIU, morcov-porcesc s. v. NAP-PORCESC. TO-PINAMBUR. morcov-sălbătic s. v. RUŞINEA-FETEI, mordăi s. v. PISTOLET, inordă s. v. BOT. GURĂ. RÎT. inoresc adj. v. MAUR. MORFINĂ s. (FARM.) (reg.) morfiu. morfiu s. v. MORFINĂ. MORFOLI vb. a molfăi, a mozoli, (rar) a morfologi, (reg.) a folfăi, a moscoli. (~ prin gură mîncarea.) morfolit adj. v. BOLBOROSIT. ÎNGĂIMAT. MORMĂIT. NEARTICULAT. NECLAR. NEDESLUŞIT. morf ologi vb. v. MOLFĂI. MORFOLI.. MOZOLI. MORFOLOGIE s. (GRAM.) (înv.) etimologie. MORGĂ s. prosectură. (~ unui spital.) morgă s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. IMPERTINENTĂ. INFATUARE. INSOLENŢĂ. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE.. MĂGĂRIE. MÎNDRIE. NECUVIINŢĂ. NEOBRĂZARE. NERUŞINARE. OBRĂZNICIE.. ORGOLIU. SEMETIE. SFRUNTARE. TRUFIE. TUPEU. VANITATE, morhoăncă s. v. OGOR. PÎRLOAGĂ. moric adj. v. MAUR. MORÎŞCĂ s. 1. (reg.) ciutură. (~ este & moară mică.) 2. vînturăteare. (~ pentru cereale.) 3. (pop.) moară, (reg.) sfîrieăză, (Transilv. şi Bucov.) sfîrîitoăre. ( ~ pentru copii.) 4. pîrîitoare, scîrţîitoare, zbîrniitoarc. (~ pentru: alungat păsările din semănături.) inorişcă s. v. MULINETĂ. PIPOTĂ. RÎN-ZĂ. RÎŞNIŢĂ. morînceălă s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFOR-TARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TENCUIALĂ. TRUDĂ. ZBATERE. morînţjlăv adj. v. DEBIL. DELICAT. FI-RAV. FRAGIL. GINGAŞ. PIRPIRIU. PLĂ- B45 M ORŢIŞ PÎND. PRIZĂRIT. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUŢ. ŞUBRED, morlăuca s. v. GRÎNDEL. MOLAN. MORMAN s. grămadă, maldăr, movilă, purcoi, (rar) strînsură, (pop.) troiăn, (reg.) mîglă, (Mold.) clădă, (Mold. şi Transilv.) gireâdă, (pop. fig.) nămol. (Un~ de cartofi, de crengi, de praf.) MORMĂI vb. a bălmăji, a biigui, a bîrii, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gingăvi, a îndruga, a îngăima, a îngina, a mîrîi, a molfăi, a murmura, (pop.) a blodog'ori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce iot ~ acolo?) MORMĂIÂLĂ s. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) şondoroiălă, şondoroit. (O ~ de om nemulţumii.) MORMĂIRE s. 1. mormăit, mormăitură. (~ ursului.) 2. bodogoneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) şondoroiălă, şondoroit. de om nemulţumit.) MORMĂIT adj. bolborosit, îngăimat, nearticulat, neclar, nedesluşit, (fig.) morfolit. (Cuvinte ~.) MORMĂIT s. 1. mormăire, mormăitură. (~ de urs.) 2. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăitură, (prin Olt.) şondoroiălă, şondoroit. (~ de om nemulţumit.) MORMĂITtJRĂ s. 1. mormăire, mormăit. (~ de urs.) 2. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, (prin Olt.) şondoroiălă, şondoroit. (~ de om nemulţumit.) morminte s. pl. v. CIMITIR. MOBMINT s. groapă, (livr.) sepultură, (italienism înv.) tombă. morniint s. v. MOARTE. MORMÎNTAL adj. funebru, sepulcral. (Cu un glas ~.) monnîntăl adj. v. FUNERAR, monuîntâr s. v. CAVOU. CRIPTĂ, mormîntds adj. v. FUNERAR. MORMOLOC s. (ZOOL.) (reg.) gîndăiac, lingurice, rnoâcă, viţelar, lingura-pdpii, lin-guriţa-zînei, (prin Ban.) linguniş. mormoti vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRll. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. inoroăică s. v. STRIGOAICĂ. STRIGOAIE. meroc s. v. MORCOV. MOROCĂNEĂLĂ s. posăcie, posomoreală, ursuzenie, ursuzlîc, (rar) posăceălă. (~ unui om prost dispus.) morocăneâiă s. v. BODOGĂNEALĂ. CI-CĂLEALĂ. DĂSCĂLEALĂ. SÎCÎIALĂ. morocăni vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. MOROCĂNOS adj. 1. insociabil, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. şi reg.) moros, sundueds, tăcătdr, (reg.) modoroi, mutâc, inutăreţ, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclişit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. şi Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.) 2. posac, răutăcios, ursuz, (fig.) ăcru. (Vorbea cu ton ~.) morogăn s. v. OGOR. PÎRLOAGĂ. moroi s. v. APARIŢIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE. morojăn adj. v. BRUMĂRIU. FUMURIU. moronci vb. v. ADMONESTA. BODOGĂNI. CERTA. C1CĂLI. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. PLICTISI. SÎCÎL. moros adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORIT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ. morosliv s. v. MAMORNIC. moroşân s. v. MARAMUREŞEAN, moroşâncă s. v. MARAMUREŞEANCĂ. moroşcncsc adj. v. MARAMUREŞEAN. M6RSĂ s. (ZOOL.; Odobaenus rosmarus) (reg.) cal-de-mâre, vacă-de-măre, viţel-de-măre. mort adj. v. INANIMAT. NEANIMAT. NEÎNSUFLEŢIT. MORT adj., s. 1. adj., s. decedat, defunct, dispărut, răposat, (livr.) repauzăt, (in limbajul bisericesc, pop. şi eufemistic) pierdut, (înv. şi pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvîrşit. (~ era un om in vîrstă.) 2. adj. inert, neînsufleţit, nemişcat, rece, ţeapăn. (L-a găsit ~.) 3. adj. uscat, veşted. (Frunză ~.) morlăc adj. v. MURITOR. PIERITOR. MORTAL adj. ucigător, (livr.) letâl, (înv.) mortifer. (Lovitură rsj . ) mortal adj. v. MURITOR. PIERITOR. MORTALITÂTE s. (înv. şi reg.) moârte. ( printre copii.) MORTĂR s. (CONSTR.) (reg.) mâltăr, (Transilv.) pâpălâşcă, (prin Mold.) şpriţ, mortasîncă s. v. EMAIL. GLAZURĂ/ SMALŢ. MORTĂCItJNE s. 1. cadavru, corp, hoit» leş, stîrv, trup, (reg.) stîrvină, (Transilv.) hanţ, (înv., în Transilv.) dâbilă. (I-a găsit ~ Intr-o văgăună.) 2. căzătură, pieritură. (O ~ de cal.) MORTUAR s. (MIL.) (înv. şi reg.) piuă, (înv.) cumbară, haubită. mortifer adj. v. MORTAL. UCIGĂTOR, mortifică vb. v. ÎNJOSI. UMILI. MORTUĂR adj. funebru, funerar. (Cortegiu ~.) morţărie s. v. CIMITIR. MORŢIŞ adv. musai, neapărat, negreşit, numaidecit, obligatoriu, (rar) necesarmente, MORUĂ 546 (înv. şi rcg.) ncpristân, nesmintit, numai, (înv.) nelipsit. (Ţine ~ să. . .) MORUĂ s. (IIIT.; Gadus morrlma) cod, (inv., in Transilv.) ştocfiş. morun s. v. SCOBAR. morfină s. v. MUŞEŢEL, mor finea s. v. OGOR. PÎRLOAGÂ. m6rVĂ s. (MED. VET.) 1. răpciugă, (rar) răpiri, (reg.) cîrtiţă, mucărie. (Cal bolnav de ~.) 2. morvă cutanată = farcin, (pop.) cîrtiţă. MORVOS adj. (MED. VET.) răpciugos. (Cal ~.) MOSC s. 1. (ZOOL.; Mosclms moschifenis) (rar) moscăr. 2. (BIOL.) cabarga. (Miros de ~.) mosc adj. v. RUS. RUSESC, moscăr s. v. MOSC. MOSCHEE s. (BIS.) geamie, (înv.) mecât. (~ la musulmani.) moschicesc adj. v. MOSCOVIT. RUS. RUSESC. moscoli vb. v. MOLFĂI. MORFOLI. MOZOLI. MOSCOVIT adj. (înv.) moschicesc, mosc uşor s. v. FRĂGULIŢĂ. MOSOR s. bobină, (Mold.) macara. mosor s.^ v. LUETĂ. OMUŞOR. TJVULĂ. MOSORAŞ s. mosorel. (Un ~ de aţă.) MOSOBEL s. mosoraş. (Un ~ de aţă.) mostoe s. v. MOŞMON. mostoehin s. v. MOŞMON. mostochină s. v. MOŞMOANĂ. MOSTRĂ s. 1. eşantion, model, probă,', (reg.) modă. (O ~ dintr-un material.) 2. exemplu, model, probă, specimen, tip. (Iată mai jos citeva ~ de. . .) mostră s. v. EXEMPLU. MODEL. PILDĂ. MOŞ s. 1. bătrîn, moşneag, (pop.) unchiâş, (reg. şi peior.) ghiuj, (reg.) bit, (Transilv. şi Maram.) vîj. (Un ~ cu plete albe.) 2.* (înv.) bătrîn, stîlp, tei. (Primul deţinător al unui pămînt, cu titlu de moştenitor, se numea în trecut ~.) moş s. v. ASCENDENT. BUNIC. GHI-BORT. ÎNAINTAŞ. NAS. PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ. TATĂ MARE. UNCHI. moşăn s. v. MOŞNEAN. MOŞTENITOR. RĂZEŞ. SUCCESOR. URMAŞ. moşăncă s. v. MOŞTENITOARE. SUCCESOARE. URMAŞĂ. moşcoleâlă s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. moşcoti vb. v. BÎJBÎI. DIBUI. ORBECĂI. PIPĂI. moş-cu-trei-ghimpi s. v. GHIDRIN. moşi vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. MOŞÎC s. moşulcţ, moşulică, (reg.) moşuc, moşuţ. MOŞÎE s. 1. domeniu, latifundiu. (Transilv.) iosâg, (înv.) posesiune, prădiu. (~ boierească.) 2.* (înv.) ocină, pânnţie. (Pămîntul moştenit de la părinţi se numea tn trecut ~. i moşie s. v. MOŞTENIRE. PATRIE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. ŢARĂ. MOŞIER s. latifundiar, mare proprietar, (Ban. şi prin Transilv.) spahie. MOŞIEREÂSĂ s. moşieriţă. MOŞIERIŢĂ s. moşiereasă. moşinăş s.’ v. MOŞNEAN. RĂZEŞ, muşine! vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOSI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. MOŞIOÂRĂ s. (rar) moşiuţă. MOŞIRE s. moşit. (~ unui copil.) MOŞIT s. moşire. (~ unui copil.) moşi ii ţă s. v. MOŞIOÂRĂ. MOŞMOĂNĂ s. '(BOT.) (reg.) mişculă, mostoclhnă. MOŞMON s. (BOT.; Mespilas germanica) (reg.) gorun, măceş, rnişcul, mostoe, mostocliln, scoruş-nemţesc. MOŞMONDEÂLĂ s. migăleală, mocăială, mocoşeală, mocoşire, ticăială, (pop.) tindă-leălă, tîndăli tură. (Ce-i ~ asta la el?) MOŞMONDÎ vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoşi, a (se) moşmoni, a (se) ticăi, (pop.) a tîndăli, (reg.) a rnigoroşi, a moşind, a moşoi, a moşorogi, a motroşi, a muşina, (prin Transilv.) a se migliiti, a (se) moşogăi, (fam), a moşi. (Ce ~ atita la acel lucru?) MOŞMONDIT adj. mocăit, mocoşit, ticăit, (Mold.) chiţcăit. (Un om ~.) MOŞMONÎ vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoşi, a (se) moşmondi, a (se) ticăi, (pop.) a tîndăli, (reg.) a rnigoroşi, a moşind, a moşoi, a moşorogi, a motroşi, a muşina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moşogăi, (fam.) a moşi. (Ce ~ atita la acel lucru?) MOŞNEAG s. bătrîn, moş, (pop.) unchiâş. (reg. şi peior.) ghiuj, (reg.) bit, (Transilv. şi Maram.) vîj. (Un ~ cu plete albe.) moşneăn adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂŞTINAŞ. INDIGEN. NEAOŞ. PĂ-MÎNTEAN. MOŞNEĂN s. răzeş, (inv. şi reg.) moşinăş, moşteân, (inv.) moşăn. moşneăn s. v. MOŞTENITOR. SUCCESOR. URMAŞ. MOŞNEGEL s. moşneguţ. MOŞNEGOŢ s. moşnegel. MOŞNEGEŞTE adv. bătrîneşte. MOŞNENESC adj. răzeşesc, (inv.) moştenesc. moşneni vb. v. MOŞTENI, moşnenie s. v. MOŞTENIRE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. moşogăi vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. moşoi vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOSI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. moşorogi vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. moşteân adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂŞTINAŞ. INDIGEN. NEAOŞ. PĂ-MÎNTEAN. moşteân s. v. MOŞNEAN. MOŞTENITOR. RĂZEŞ. SUCCESOR. URMAŞ. moştenesc adj. v. MOŞNENESC. RĂZEŞESC. MOŞTENI vb. 1. (JUR.) (rar) a succeda, (înv.) a clironomisi, a mărădui, a moşneni. 2, a apuca. (Obicei ~ de la strămoşi.) 547 MOŢ moşteme s. v. MOŞTENIRE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. MOŞTENIRE s. (JUR.) patrimoniu, succesiune, (înv. şi pop.) moşie, (înv. şi reg.) mirâz, moştină, rămăşiţă, (înv.) clirouonne, dogtoiâ-nie, moşnenie, moştenle, nemeslnicle, rămâs. MOŞTENIT adj. congenital, ereditar, înnăscut. (Un defect. ~.) MOŞTENITOARE s. (JUR.) succesoare, urmaşă, (înv.) moşâncă. MOŞTENITOR s. (JUR.) succesor, urmaş, (livr.) crede, (înv. şi reg.) moşneân, moşteân, (înv.) clironom, moşân, ocinăş, ocină toriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.) moştină s. v. MOAŞTE. MOŞTENIRE. MUMIE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. moşuc s. v. MOSIC. MOŞULET. MOŞU-LICĂ. MOŞULEŢ s. moşie, inoşulică, (reg.) moşuc, moşuţ. MOŞULICĂ. s. moşie, moşulcţ, (reg.) moşuc, moşii ţ. moşuţ s. v. CIOCÎRLAN. CIOCÎRLIE MOŢATĂ. MOŞIC. MOŞULEŢ. MOŞULICĂ. MOTÂN s. (ZOOL.) cotoi, pisoi, (pop.) miţ, pisic, (reg.) cotoc, mihoc, mîrtăn, mîtîrlăn, mitoc, motoc, pisoc, (Ban. şi Transilv.) mirtăc, (prin Olt.) rnîrtoc. (~ e masculul pisicii.) MOTĂNÂŞ s. (ZOOL.) cotoiaş, motănel, pisoiaş, (pop.) rnîţuc, mîţuş, iniţuţ» (reg.) pisocel. MOTĂNEL s. (ZOOL.) cotoiaş, inotănaş, pisoiaş, (pop.) rnîtuc, mîţuş, mîţuţ, (reg.) pisocel. MOTILITÂTE s. (F1ZIOL.) motricitate. (~ intestinală.) MOTIV s. 1. cauză, considerent, mobil, pricină, prilej, raţiune, temei, (înv. şi pop.) cuvlnt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînţă. (~ care explică producerea unui fenomen.) 2. argument, motivare, motivaţie. (Cel mai bun ~ adus in sprijinul opiniei sale.) 3. argument, dovadă, temei. (Are ~ să fie optimist.) 4, ocazie, pretext, pricină, prilej, (înv. şi reg.) pofidă, (înv.) pri-cinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. cuvînt, pretext, (înv.) chip. (Sub ~ că. . .) 6. pretext, scuză, (înv.) cale, (înv., în Transilv.) şteâmăt, (grecism înv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?) 7. temă. literar.) MOTIVĂ vb. 1. a îndreptăţi, a justifica, (livr.) a legitima. (Toate acestea ~ hotârîrea lui.) 2. a justifica, a scuza. (Scopul ~ mijloacele.) MOTIVÂBIL adj. 1. explicabil, justificabil. (Un fapt ~.) 2. justificabil, scuzabil. (Un argument ~.) MOTIVĂRE s. 1. îndreptăţire, justificare, motivaţie, raţiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotăriri.) 2. argument, motiv, motivaţie. (Cea mai bună ~ adusă în sprijinul opţiunii sale.) 3. justificare, logică, noimă, raţiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.) 4. explicare, explicaţie, justificare. (Există Dreo ~ a gestului său?) 5. justificare, motiva- ţie, scuză, (rar) scuzâre, (înv.) răspuns. (Nu are nici. o ~ pentru cele făcute.) MOTIVAT adj. 1. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvintât. (Un motiv o scuză ~.) 2. justificat, (rar) scuzat. (Absentă ~.) MOTIVAŢIE s. 1. îndreptăţire, justificare, motivare, raţiune, temei, (livr.) legitimâre, legitimităte, (pop.) noimă, (înv.) rezon. unei hotăriri.) 2. argument, motiv, motivare. (Cea mai bună ~ adusă în sprijinul. . .) îK justificare, motivare, scuză, (rar) scuzâre, (înv.) răspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele făcute.) motîcă s. v. TÎRNĂCOP. MOTO s. epigraf. (~ la o lucrare.) mo toacă s. v. MELISĂ. ROINIŢĂ. MOTOARE adj. (F1Z.) motrice. (Forţă ~.) motoc s. v. COTOI. MOTAN. PISOI. ’ motocel s. pl. v. PAPANAŞ, motocel s. v. CANAF. CIUCURE. GHIZ-DEI. MOTOCICLETĂ s. (reg.) motorbiţîclu, (înv.) motociclu. motociciu s. v. MOTOCICLETĂ, motonete adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. motolocj adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD.. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. MOTOR adj., s. 1. adj. (rar) motoriu. (Arbore centru ~.) 2. s. (TEHN.) motor electric = electromotor ; motor eolian = aero-motor, anemotrop. motorbiţiclu s. v. MOTOCICLETĂ, motorină s. v. ROM. VIN. motoriu adj. v. MOTOR, motorugă s. v. MAJĂ. NĂVOD. MOTOTOL s., adj. 1. s. cocoloş, ghemotoc^ (reg.) boboloş, tomoâşă, (Olt. şi Munt.) tol-toâşă. (A făcut hîrtia 2. adj. bleg, indolent, lălîu, moale, molatic, molîu, (reg.) tofo-16g, (fig.) băligăs, mălăieţ, mămăligos. (Un om ~.) MOTOTOLI vb. a (se) boţi, a (se) şifona, (rar) a (se) cocoloşi, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tirnosi. (I s-au ~ pantalonii.) MOTOTOLIRE s. boţire, sifonare. (~ pantalonilor.) MOTOTOLÎT adj. boţit, necălcat, şifonat.. (Haine ~.) motov adj. v. JILAV. REAVĂN. UD. UMED. MOTRICE adj. (FÎZ.) motoare. (Forţă MOTRICITATE s. (FIZIOL.) motilitate. (~ intestinului.) motroşi vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. TICĂI. MOŢ s. 1. (reg.) moţoc, moţochină, (Transilv., Mold. şi Bucov.) cucui, (prin vestul Transilv.) pup, (prin Transilv. şi Ban.) pupdi, (Mold.) ţuluc. (~ de pene, de păr.) 2. (BOT.) moţul- MOŢ 54a curcanului (Polygonum orientale) = (reg.) creasta-cocâşului, nasul-curcânului. MOT s. (reg.) motogân. (~ din Apuseni.) moţ s. v. INFLORESCENŢĂ. MATCĂ. MATIŢÂ. moţa vb. v. ARANJA. DICHISI. FER-CHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI. MOŢAT adj. 1. (reg.) cucuiât, (Ban. şi Transilv.) pupuiât. (Găină ~.) 2. ţuguiat, (reg.) ţogoşât. (CAciulă ~.) MOŢAI vb. a a^ipi, a dormita, a picoti, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. şi reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi. a picura, a pircoti, (Transilv.) a chir-coti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a ştiulbica. (Bătrînul ~ pe scaun.) MOŢÂIÂLĂ s. aţipeală, alipire, dormi tare, moţăire, moţăit, moţăitură, picoteală, pico-tire, pirotcală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiâlă, pioceâlă, somno-reâlă, (Mold.) clipoceâlă, clipocire, (prin Munt.) pircoteălă, pircotit, (înv.) somnoroşie. (Stare de ~.) MOŢĂÎRE s. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăială, moţăit, moţăitură, picoteală, pico-tire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiâlă, pioceâlă, somno-reâlă, (Mold.) clipoceâlă, clipocire, (prin Munt.) pircoteălă, pircotit, (înv.) somnoroşie. (Stare de **.) MOŢĂIT s. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăială, moţăire, moţăitură, picoteală, pico-tire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiâlă, pioceâlă, somno-reâlă, (Mold.) clipoceâlă, clipocire, (prin Munt.) pircoteălă, pircotit, (înv.) somnoroşie. (Stare de ~.) MOŢĂITURĂ s. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăială, moţăire, moţăit, picoteală, pico-tire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiâlă, pioceâlă, somnoreâ-lă, (Mold.) clipoceâlă, clipocire, (prin Munt.) pir-coteâlă, pircotit, (înv.) somnoroşie. (Stare de~.) motoc s. v. GOG. MOŢ. moţochiuă s. v. GALĂ. GOGOAŞĂ DE RISTIC. GOGOAŞĂ DE STEJAR.’ MOŢ. moţofjăn s. v. MOŢ. moţocjâncă s. v. MO AŢĂ. moţul-curcânului s. v. BUSUIOG-ROŞU. RĂGULEŢ. ŞTIR. MOV adj., s. liliachiu, violet, vioriu, (livr.) lilâ, (rar) stînjeniu. (De culoare ~.) MOVILĂ s. 1. (GEOGR.) măgură, (reg.) grui, (Olt.) glămeie. 2. grămadă, maldăr, morman, purcoi, (rar) strînsură, (pop.) troiân, (reg.) miglă, (Mold.) clâdă, (Mold. şi Transilv.) gi-reâdă, (pop. fig.) nămol. (O ~ de cartofi, de crengi, de praf.) MOVILÎŢĂ s. 1. (GEOGR.) (reg.) moviluţă. 2. muşuroi. (O ~ de pămlnt făcută de clrtiţe.) moviluţă s. v. MOVILÎŢĂ. moviment s. v. MIŞGARE. TEMPO. MOZAICÂR s. mozaist. (E de profesie ~.) MOZAÎSM s. (BIS.) iudaism. MOZAÎST s. mozaicar. (E ~ de profesie.) mozavir adj., s. v. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR. mozavlri vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI. mozavirie s. v. ANIMOZITATE. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCORDIE. DISCREDITARE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. PORNIRE. ŞOAPTĂ. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎZANIE. mozavlmic adj. v. BÎRFITOR. CALOMNIOS. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR. MOZOLÎ vb. 1. a molfăi, a morfoli, (rar) a morfologi, (reg.) a folfăi, a moscoli. (~ prin gură mîncarea.) 2. (prin Olt.) a mînji. (A ~ rufele la spălat.) mozoli vb. v. BOŢI. JEGOSI. MÎNJI. MOTOTOLI. MURDĂRI. PATA. ŞIFONA. MRĂNIŢĂ s. (reg.) mrăniţău. (îngraşă pă-mîntul cu ~.) mrăniţău s. v. MRANIŢĂ. mreajă s. v. CAPCANĂ. CURSĂ. INTRIGĂ. LAŢ. MAŞINAŢIE. PRINZĂTOARE. UNELTIRE. MREĂNĂ s. (IHT.; Barbus barbus) (înv.) scobâr. mreji vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI, mrenişoâră s. v. MRENUŢĂ. mreniţă s. v. MRENUŢĂ. mrenuşoără s. v. MRENUŢĂ. MRENUŢĂ s. (IHT.) (reg.) mrenişoâră, mreniţă, mrenuşoâră. MUC s. 1. (rar) mucârniţă. (~ de luminare.) 2. chiştoc. (~ de ţigară.) 3. (mai ales la pi.) (pop., glumeţ) untură. (îi curg ~ din nas.) muc s. v. MUCUS. SEVĂ. SUC. mucalit adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. MUGÂR s. mucârniţă, (reg.) mucâriţă. (<** pentru tăiat mucul luminării.) mucarcmeă s. v. MUCARER. MUCARER s. (înv.) mucaremeâ. (Domnu a refuzat să plătească ~ Porţii otomane.) mucâriţă s. v. MUGAR. MUCÂRNIŢĂ. MUCÂRNIŢĂ s. 1. mucar, (reg.) mucâriţă. (~ pentru tăiat mucul luminării.) 2. (rar) stin-gătoare de luminări, mucârniţă s. v. MUC. MUGAV s. carton, (reg.) tâblă. mucărie s. v. MORVĂ. RĂPCIUGĂ. MUCED adj. mucegăit, mucezit, (rar) mu-cegăiâs, (reg.) mucegărit, (Olt. şi Munt.) sfo-iegit. (Aliment ~.) mucedător s. v. FIRICICĂ. MUCEGAI s. mucezeală, muşiţă, (rar) mu-cezitură, (reg.) mucoâre, mucureâlă, sfoiâg sfoiegeâlă. (Alimentul a prins un str al de ~ * MUIAT ■5 49 mucegai s. v. RUGINĂ. MUCEGĂI vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) 'mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care x-a mucegăiâlă s. v. IGRASIE. UMEZEALĂ, imieegăîos adj. v. MUCED. MUCEGĂIT. MUCEZIT. MUCEGĂÎRE s. inucezire, mucezit. (** unui aliment.) MUCEGĂIT adj. muced, mucezit, (rar) mucegâios, (reg.) mucegărit, (Olt. şi Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.) mucegăit adj. v. IGRASIOS. UMED. mtieeqărit adj. v. MUCED. MUCEGĂIT. MUCEZ MUCENIC s. (BIS.) 1. martir, (înv.) mâr-tor, mărturie, mărturisitâr, otr6c. (~ ortodox.) 2. (mai ales la pl.) sfinţişor, sfint, (reg.) bra-doş. brăduleţ:, brînduş. (De 9 martie se mă-nincă ^i.) MUCENÎCĂ s. (BIS.) martiră, (rar) mu- -cemţă. mucenici vb. v. MARTIRIZA. MUCENICIE s. martiraj, martiriu, supliciu, (rar) martir, (înv. şi pop.) pâtimă, (înv.) marlu'îsm, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie. (A îndurat ~.) mucenic s. v. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. SUPLICIU. 'mucenire s. v. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. SUPLICIU, imieeniţă s. v. MARTIRĂ. MUCENICĂ, imtcezeă s. v. FIRICIGĂ. MUCEZEÂLĂ s. mucegai, muşiţă, (rar) muce/J tură, (reg.) mucoâre, mucureâlă, sfo-iâg, sfoiegeâlă. (Alimentul a prins un strat de ~.) mucezeâlă s. v. FIRICIGĂ. MUCEZI vb. a (se) mucegăi, (reg.) a (se) mucuri. (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.) imicezieă s. v. FIRIG1CV. MUCEZlRE s. mucegăire, mucezit. (~ unui aliment.) MUCEZIT adj. mucegăit, mucezit, (rar) mucegăios, (reg.) mucegărit, (Olt. şi Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.) MUCEZlT s. mucegăire, mucczire. (~ unui aliment.) mucezi tură s. v. MUCEGAI. MUCEZEÂLĂ. MUS IŢĂ. m uchele? adj. v. ARANJAT. COCHET. DICHISIT. ELEGANT. FERCHEŞ. FERCHEZUIT. GĂTIT. ÎNGRIJIT. SPILCUIT. MUGITER s. (BOT.) (Mold.) colus. (~ este o specie de grîu.) *MUGHI vb. (reg.) a tivi. (A ~ marginea scindării.) muchia vb. v. TIVI. MtÎGHIE s. 1. dungă, latură, margine, (r* patului, a cutiei.) 2. (TEHN.) cant. (~ a unei piese.) 3. (TEHN.) (reg.) spinâre. (~ unei unelte de tăiat.) 4. (GEOGR.) clină, coastă, coborîş, costişă, pantă, povîrniş, pripor, repe-ziş, scoborîş, versant, (rar) prăvălâc, prăvă-liş, (înv. şi reg.) piăză, scâpăt, (reg.) pieptăn, pieptâr, piezişeâ, povîrghie, prăvâl, prăvăli-tură, răpăguş, (prin Munt.) aplectiş, (înv.) bair, povîrnittiră, (fig.) şold. (~ a unui deal.) 5. (GEOGR.) coamă, creastă, creştet, culme, spinare, sprinceană, (pop.) culmiş. (~ muntelui.) 6. coamă. (~ la un zid.) muchie s. v. NICOVALĂ, muchii! psi vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPIL-CUI. mucles interj, v. LINIŞTE. PST. ST. TĂCERE. mucoâre s. v. MUCEGAI. MUCEZEÂLĂ. MUŞIŢĂ. MUCOS adj. cleios, gelatinos, viscos. (Secreţie ~.) MUGULfîŢ s. mucuşor. mucureâlă s. v. MUCEGAI. MUCEZEÂLĂ. MUŞIŢĂ. mucuri vb. v. MUCEGĂI. MUCEZI. MtJCUS s. (FIZIOL.) (înv.) muc. MUCUŞOR s. muculeţ. MtfFĂ s. (TEHN.) manşon. (~ la o ţeavă. ) MtJFLĂ s. 1. (TEHN.) palan, scripete. 2. (MAR.) gruie, macara. 3. (TEHN.) pas-tică. ^ MtJGET s. răget, (rar) mugit, inugitură, ruget. (y leului.) MUGI vb. a rage, a zbiera, (înv. şi reg.) a rugi, (reg.) a rîncăi, a rîncălui, (Transilv.) a băuni. (Vitele ~.) mugind adj. v. MUGITOR. mugit s. v. MUGET. RĂGET. MUGITOR adj. (rar) mugind. (Cu glas ~.) inugitură s. v. MUGET. RĂGET. MtJGUR s. (BOT.) ochi, (prin Ban. şi Transilv.) pup. (~ la viţa de vie.) mugur s. v. AMENT. MUGURAŞ s. (BOT.) mugurel. MUGUREL s. (BOT.) muguraş. MUGURI vb. (BOT.) a înmuguri, (înv. şi pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuşi. (Planta a ~.) MUGURIRE s. (BOT.) înmugurire. (~ unei plante.) muhtir s. v. PECETE. SIGILIU. ŞTAMPILĂ. ^ MUIA vb. 1. a înmuia, a uda, a umezi, (pop.) a întinge. (îşi ~ degetele în apă.) 2. (pop.) a întinge. (~ pîinea în sos.) 3. a se fleşcăi, a se terciui, (pop.) a se cofleşi, a se coleşi. (Fructele s-au ~.) 4. a (se) moleşi, a (se) vlăgui, (fig.) a (se) fleşcăi. (S-a ~ de tot din cauza căldurii.) 5. a se blegi, a se moleşi, (prin Transilv.) a se bălmăji, (fam.) a se bleojdi, (fig.) a se turti. (Ce te-ai ~ aşa?, nu te simţi bine?) 6. a se încălzi, (prin Munt. şi Olt.) a se pricăli, (înv.) a se încări. (Vremea s-a mai ~.) 7, (FON. ) a (se) palataliza. mulâ vb. v. ATENUA. CALMA. CEDA. DESCREŞTE. DIMINUA. DOMOLI. ÎNDU* PLECA. LĂSA. LINIŞTI. MICŞORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA. MUIAT adj. 1. înmuiat, plin, scăldat. (Cu ochii ro de lacrimi.) 2. moleşit, vlăguit. (Om MUICĂ 550 ~.) 3. (FON.) moale, palatalizat. (Consoană ~.) muică s. v. MAMA. MĂTUŞĂ. TANTI, muie s. v. GURĂ. muieratic adj. v. FEMEIESC. FEMININ, muieratic adj., s. v. AFEMEIAT, muieratic s. v. CRAI. niuierce s. v. AFEMEIAT. CRAI. MUIERE s. 1. înmuiere. (~ intr-un lichid.) 2. (FON.) palatalizare. (~ unei consoane.) muiere s. v. FEMEIE. NEVASTĂ. SOŢIE, muieresc adj. v. FEMEIESC. FEMININ, muieresle adv. v. FEMEIESTE, muierds adj. v. FEMEIESC. FEMININ, muîerfişă s. v. FEMEIUŞCĂ. FEMELĂ. MUIERUŞCĂ s. (TEI1N.) femeiuşcă, (reg.) măiuţ, mînă, scîndurîţă. (~ la războiul de ţesut.) muierâşca s. v. FEMEIUŞCĂ. FEMELĂ. NEVESTICĂ. SOŢIOARĂ, muieruţă s. v. FEMEIUŞCĂ. FEMELĂ, mu] dur s. v. MUJDEI. MUST. mujdeă s. v. ŞTIRE. VESTE, mujdeulă s. v. MUJDEI. MUJDEI s. (reg.) mujdâr, mujdeălă. (Pasăre friptă cu ~ .) mujdi vb. v. MUSTI. MUSTUL mujieâş s. v. MUZICANT, mul s. v. CATÎR. MULA vb. a contura, a evidenţia, a reliefa. (Rochia ii ~ corpul. ) mulă s. v. GATÎRCĂ. muiatul vb. v. BENCHETUI. CHEFUL PETRECE. PRĂZNUI. mulgâr s. v. MULGĂTOR, mulgără adj. v. MULGĂTOARE, mulgâre s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE. mulfjăş s. v. MULGĂTOR. MULGĂTOÂRE adj. (reg.) mulgâră. (Oaie MULGĂTOR s. (reg.) mulgăr, mulgâş, ză-râr. (~ de vaci.) mulgătorul-caprelor s. v. LIPITOARE. PĂ-PĂLUDĂ. mulgătură s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE. mulge-câpre s. v. LIPITOARE. PĂPĂLUDĂ. MCLGERE s. muls, mulsoare, (rar) mulgătură, mulsătură, (reg.) mulgâre, mulsură, mul-zâre. (~ vacilor.) MULINETĂ s. (rar) morlşcă. (~ la undiţă.) MULS s. mulgere, mulsoare, (rar) mulgătură, mulsătură, (reg.) mulgăre, mulsiiră, mulzâre. (rsj vacilor.) mulsătură s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE. MULSOĂRE s. mulgere, muls, (rar) mulgă.: tură, mulsătură, (reg.) mulgâre, mulsură, mulzâre. (~ oilor.) mulsură s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE. MULT adj., adv. 1. adj. numeros, (înv.) bogât. (Oameni ~.) 2. adv. greu. (Pachetul atirnă, cinlăreşle ~.) 3. adv. vîrtos, zdravăn. (Bea ~.) 4, adv. departe. (Ce ^ a aruncaţi) 3. adv. îndelung, îndelungat. (A meditat .) 6.' adv. îndelung, lung. (Se uită ~ lu el.) 7. adv. intens, tare. (A suferit ~.) 3. adv. rău, tare. (S-a chinuit ~.) î). adv. tare. (~ ar vrea să se plimbe.) MULTICEL adj., adv. multişor. (A aşteptat MULTICELULAR adj. pluricelular, police-lular. MULTICOLOR adj. pluricrom, poiicolor, policrom, (rar) policromie. (Un afiş ~.) MULTIDIMENSIONAL adj. pluridimensional, poli dimensional. MULTIFLOR adj. (BOT.) pJuriflor, poli-flor. (Plantări.) MULTIFORM adj. pluriform, polifonii. (Organisme ) MULTIGLANDULĂR adj. pluriglaudular, poliglandular. MULTILATERAL adj. complex, plurivalent, polivalent, (livr.) plural, (rar) plurilaterâl, polilaterâl. (Aspecte ~.) MULTILATERALITATE s. 1. complexitate, plurivalentă, polivalenţă. (~ unui fenomen.) 2. diversitate, felurime, multiplicitate, pluralitate, variaţie, varietate. (O ~ de aspecte.) MULTILINGV adj. plurilingv, poliglot, poli-lingv. (Dicţionar ~.) MULTINAŢIONAL adj. plurinaţional, (rar) polinaţionâl. (Stat ~.) multimicleâr adj. v. POLI NUCLEAR. MULTIPLICĂ vb. 1. (MAT.) a înmulţi. 2. a mări, a spori, (livr.) a augmenta. 3, a reproduce. (A ~ afişul In 2 000 de exemplare.) multiplicând s. v. DEÎNMULŢiT. MULTIPLICARE s. 1. (MAT.) înmulţire, (înv.) multiplicâţie. (Operaţia de ~.) 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantităţi de citeva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiş In mai multe exemplare.) multiplicator s. v. ÎNMULŢITOR. multiplicătie s. v. ÎNMULŢIRE. MULTIPLICARE. ' MULTIPLICITATE s. diversitate, felurime, multilateralitate, pluralitate, variaţie, varietate. (O ~ de aspecte.) MULTIPLU adj. 1. divers, felurit, variat. (Aspecte ~.) 2. numeros. (Are funcţii ~.) MULTISECULAR adj. plurisecular. (O cultură ~.) mullisemăntic adj. v. PLURISEMANTIC. POLISEMANTIC. MULTIŞOR adj., adv. multiccl. (Nu l-am văzut cam de /V . ) MULTITUDINE s. mulţime, pluralitate, (rar) pluritâte. (~ problemelor abordate.) muititonalism s. v. POLITONALISM. PO-LITONALITATE. multitoualitâte s. v. POLITONALISM. POLI-TONALITATE. MULTIVALENT adj. plurivalent, polivalent. (Substanţe chimice ~.) MULTIVALfîNŢĂ s. plurivalentă, polivalenţă. (~ unei substanţe chimice.) multtinglii s. v. POLIGON. 551 MUNCITOR mulţam interj, v. MERSI. MULŢUMESC, mulţi vi), v. CRESTE. ÎNMULŢI. MĂRI. RIDICA. SPORI. URCA. MULŢIME s. 1. bandă, buluc, ceată, cird, droaie-, gloată, grămadă, grup, pilc, stol, (pop.) criîă, liotă, (rog.) canară, ciurdă, mişină, (Olt. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) dâpie, (înv.) cin, tacîrn. (O ~ de copii.) 2. duium, grămadă, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (mv. şi pop.) măre. poiede, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posrndl, tălâbă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mulţit, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (O ~ de duşmani.) 3. colectivitate, masă, (pop.) obşte, (peior.) gloâtă. (Din ~ s-a ridicat, un glas.) 4. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, norod, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. şi reg.) poporirne, (înv.) calabalfc. asaltează porţile palatului.) 5. (MiL.) gros, (înv. şi pop.) mijloc, (înv.) greime, greu, temâi, toi. (~ armatei abia acuma trece.) 6. număr. (Copleşit de ~ duşmanilor.) 7. grămadă, (fig.) armătă. (O ~ de amatori s-a prezentat.) 3. potop, puzderie, sumedenie, (pop.) spuzenie, (înv. şi reg.) sodom, (fig.) pulbere, spuză, spu-zeâlă. (~ de stele.) 9. grămadă, seamă. (Şi-a rezolvat o ~ de probleme.) 19. multitudine, pluralitate, (rar) pluritâte. (~ problemelor abordate.} 11. grămadă, (fig.) car. (I-a adus o ~ de veşti.) 12. grămadă, şir, (fam.) cîrd. (A trecut o ~ de ani de clnd nu ne-am văzut.) mulţii s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULŢIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. ^ MULŢUMESC interj, mersi !, (pop.) mulţam 1 MULŢUMI vb. 1. (BIS.) (înv.) a blagodari. (A ~ divinităţii.) 2. a împăca, a satisface. (Măsura luată i-a ~ pe toţi.) 3. a satisface, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. şi Mold.) a joi. (Recolta obţinută l-a /v.) 4. a se limita, a se mărgini, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (S-a ~ cu ce avea.) mulţumi vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APRO-BA. COMPENSA. CONSIMŢI. DESPĂGUBI. ÎNCUVIINŢA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI. RĂSPLĂTI. RECOMPENSA. MULŢUMIRE s. 1. (BIS.) har, mulţumită, slavă. (Aduce ~ divinităţii.) 2. satisfacţie, (rar) satisfacere. (Am cel puţin ~ că. . .) 3. bucurie, desfătare, mîngliere, plăcere, satisfacţie, (înv. şi pop.) mulţumită, (înv.) haz, mingîietdră. (Simte o mare ~.) mulţumire s. v. COMPENSARE. COMPENSAŢIE. DAUNE. DESPĂGUBIRE. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. REPARAŢIE. MULŢUMIT adj. 1. satisfăcut, (înv. şi pop.) norocit, (înv. şi reg.) mulţumitor, (înv.) odihnit, (rar fig.) sătul. (Un om pe deplin ~.) 2. împăcat. satisfăcut, (pop.) împăciuit. (Cu inima ~.) 3. bucuros, satisfăcut, vesel, voios. (Se duce ~ la lucru.) mulţumită s. v. BUCURIE. DESFĂTARE. MÎNGÎIERE. MULŢUMIRE. PLĂCERE. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. RECUNOŞTINŢĂ. SATISFACŢIE. MULŢUMITĂ s., prep. 1. s. (BIS.) har mulţumire, slavă. (Aduce ~ divinităţii. ) 2 prep. datorită, graţie, (înv.) slâva. (~ lui a izbutit.) MULŢUMITOR adj. 1. acceptabil, admisibil, convenabil, satisfăcător, (fam.) pasabil. (O soluţie ~ pentru ambele părţi.) 2. îndestulător, satisfăcător, suficient. (O cantitate ~.) mulţumitor adj. v. ÎNDATORAT. MULŢUMIT. OBLIGAT. RECUNOSCĂTOR. SATISFĂCUT. muizăre s. v. MULGE RE. MULS. MULSOARE. muma-pădurii s. v. CALO IAN. MUMIE s. moaşte (pl.), (reg.) moştină. MtJNCĂ s. 1. lucru, treabă, (rar) lucrare, (reg.) meşteşug, (înv.) deâlă, laboăre. (A făcut o ~ de calitate; s-a apucat de ~.) 2. activitate, îndeletnicire, lucru, ocupaţie, preocupare, treabă, (livr.) travâliu, (înv.) ocupâre, preocupâţie. (îşi vede de ~ lui.) 3. caznă, chin, efort, forţare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travâliu, (rar) străduiâlă, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapâţ, (prin Munt.) morinceâlă, (Mold. şi Transilv.) zoâlă, (inv.) căznire, nevofnţă, osteninţă, sforţă, strădănufnţă, strădănulre. (~ lui a fost încununată de succes.) muncă s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. PATIMĂ, PĂS. PĂTIMIRE. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. MUNCI vb. 1. a lucra, (pop. şi fam.) a meşteri. (A ~ la o instalaţie.) 2. a activa, a lucra. (~ In cercetare.) 3. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frămînta, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a uăsli, a se osirdnici, a se osirdui, a se volnici, (fig.) a se sfărima. (Se ~ să rezolve problema.) 4. a se obosi, a se osteni, a se trudi, (înv. şi pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu te mai ~ atlta pentru. . .) 5. a canoni, a căzni, a chinui, a schingiui, a tortura, a trudi, (inv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-şi mărturisi crima.) 6. a chinui, a consuma, a frămînta, (fig.) a apăsa, a măcina, a muşca, a roâde. (îl ~ o dragoste nelmpârtăşită.) munci vb. v. CĂUTA. CĂZNI. ÎNCERCA. PĂTIMI. SCREME. SILI. STRĂDUI. SUFERI. MUNCIT adj. 1. cultivat, lucrat. (Pămlnt ~.) 2. chinuit, consumat, frămintat, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (inv.) necăji tor. (Om~.) muncit adj. v. CHINUIT. SCHINGIUIT. TORTURAT. MUNCITOR s., adj. 1. s. lucrător, (inv.) uvri-6r. (~ Intr-o uzină.) 2. adj. activ, harnic, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laboriăs, (rar) lucrăt6r, spârnic, strădâlnic, străduitâr, (reg.) abătătăr, MUNCITORIE 552 (prin vestul Transilv.) bâur, (Transilv. şi Ban.) părav, (Mold. şi Bncov.) robâci, (prin Olt. şi Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetât, nepre-getător, nevoitor, rivnâci, rîvnităr, (înv. fig.) neadormit. (Un om extrem de ~.) muncitoric s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. GHIN. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. MUNCULIŢĂ s. muncuşoară. MUNCUŞOÂRĂ s. munculiţă, niuncjiu s. v. LUMÎNĂRAR. MUNICIPALITATE s. 1. municipiu. 2. (înv.) magistrat. (A fost prezentă întreaga MUNICIPIU s. municipalitate, munificcut adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS. munifieenţă s. v. CULANŢĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE. MUNIŢIE s. (MIL.) (înv.) zephaneâ. muniţie s. v. ARMAMENT. MUNTE s. (GEOGR.) 1. masiv, (înv.) codru, promontăriu. (~ Buccgi.) 2. munte de gheaţă = aisberg, gheţar plutitor. MUNTEĂN s., adj. 1. s. plăieş. 2. adj. muntenesc. munteâncă s. v. MOCANCĂ. muntenăt adj. v. MUNTOS. MUNTENESC adj. muntean, muntenos adj. v. MUNTOS. MUNTICEL s. (GEOGR.) muntişor. MUNTIŞOR s. (GEOGR.) munticel. MUNTOS adj. (GEOGR.) (livr.) montan, (reg.) muntenăt, (înv.) montanistic, muntenos. (Zonă ~.) MUR s. (BOT.; Rubus) (înv. şi reg.) rug, (reg.) murai, murâr, muroi. mur s. v. DUD. ZID. MURĂ vb. 1. a saramura. (A ~ legume.) 2. a (se) acri. (Varza s-a ~.) mură vb. v. TOPI. murai s. v. MUR. murăr s. v. MUR. MURÂRE s. 1. saramurare. (~ gogonelelor.) 2. acrire. (~ verzei.) MURĂT adj. acrit, acru. (Varză ~.) murât adj. v. TOPIT. MURĂ s (BOT.) (reg.) pomlţă. mură s. v. DUDĂ. PIPOTĂ. RÎNZĂ. SARAMURĂ. murăloăre s. v. MURĂTURĂ. SARAMURĂ. MURĂTURĂ s. 1. (reg.) murătoăre. 2. (la pl.) acrituri fnl.). MURDĂR adj. 1. jegos, mînjit, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) ma-culât, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. şi pop.) picat, scîrnav, (pop.) zăbălds, (reg. şi fam.) puchi-nds, puchios, pucios, (reg.) dervelit, mazâc, rnîrşav, muruit, muscuros, muzgurit, perceăt, rîpăt, ripos, zoios, (Mold., Bucov. şi Ban.) feştelit, (Transilv.) mocicoş, (Transilv. şi Ma-ram.) piscoş, ronghioş, (Transilv., Maram. şi Bucov.) tinos, (inv.) smîrced, smîrd, (fam.) împuţit, păduchios. (O cămaşă ~.) 2. jegos, mînjit, nespălat, slinos, soios, (pop. şi fam.) janghinos, (pop.) îngălât, (reg.) imbs, (fam. împuţit. (Om ~.) 3. impur, necurat, (pop spurcât. (Apă potabilă devenită ~.) murdar adj. v. ILEGAL. ILICIT. INCORECT. MISELESC. NECINSTIT. NECLAR. NECORECT. NELEGAL. NEONEST. RUŞINOS. SCELERAT. TULBURE. murdâr adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIZERABIL. MÎRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS. murdărişi vb. v. JEGOSI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. murdărite s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. MURDĂRI vb. 1. a (se) jegoşi, a (se) nilnji* a (se) păta, (livr.) a (se) macula, (înv. şi pop.) a (se) scîrnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. şi reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămînji, a (se) tîrnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. şi Ban.) a (se) feşteli, (Munt. şi Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se) mocicoli, a (se) mocicoşi, a (se) piscoli, a (se) piscoşi, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdărişi. (S-a ~ de tot pe haine şi pe corp.) 2. a (se) mînji, a (se) păta, a (se) umple (.S-a? ~ de noroi, de cerneală.) murdări vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. NECINSTI. PInGARI. PROFANA. SPURCA. TERFELI. MURDĂRIE s. 1. jeg, necurăţenie, (pop.) râpăn, scirnăvie, slin, (inv. şi reg.) măzâcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mînjeâlă, mizgâlă, mocicoşăg, moşcoleălă, muruiălă, năgru, (inv.) murdarlîc, necurăţie, smîrdă. (Plin de din cap plnă in picioare.) 2. gunoi, impuritate, necurăţenie, (prin Ban. şi Transilv). bucluc* (Mold. şi Transilv.) goz, (prin Olt.) smiân, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (înv.) şterc. (Casă plină de ~ii.) murdărie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞEL IE. MÎRSĂ-VIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. MURDĂRIRE s. mînjire, pătare, (rar) mînjeâlă. (~ unei haine.) murdărire s. v. BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. PÎNGĂRIRE. PROFANARE. SPURCARE. TERFELIRE. murdărit adj. v. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT. mure s. v. MORCOV, mure s. pl. v. MO MIŢE. murea-pădurilor s. v. MAMA-PĂDURII, murg s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIT ÎNSERARE. SEARĂ. murgi vb. v. AMURGI. ÎNSERA. ÎNTUNECA. SCĂPĂTA. murgilă s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIT. ÎNSERARE. SEARĂ. murgit s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIT. ÎNSERARE. SEARĂ, murgoi s. v. COSAC. MUSCĂ MURGUUEŢ s. (ZOOL.) murguşor, mur- gul. MURGUŞOR s. (ZOOL.) murguleţ, murguţ. MURGtJŢ s. (ZOOL.) murguleţ, murguşor. MURÎ vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, .a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfirşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (inv. .şi pop.) a se săvirşi, (inv. şi reg.) a se pristăvi. -(inv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (inv. şi reg. fig.) a se muta, a se. petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ In urma unui atac de cord.) 2. a cădea, a pieri. (A ~ la •datorie, in luptă.) ML'RIBXjND s., adj. (rar) agonizănt, muritor, (inv.) murind. (Om ~.) murind s., adj. v. MURIBUND. MURITOR adj., s. 1. adj. pieritor, (inv.) ortac, mortal. (Fiinţele slnt ~.) 2. s. om, pământean. (Fericit ~ l) muritor s., adj. v. MURIBUND, muriu adj. v. NEGRU, muriiii vb. v. LIPI. MURUI. murluiâiă s. v. MURUIA.LĂ. xnurmui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ŞOPOTI. ŞOPTI. ŞUŞOTI. murmuiâlă s. v. GLIPOGEALĂ. GLIPO-•CIRE. CLIPOCIT. MURMUR. SUSUR. SUSURARE. ŞOAPTĂ. ŞOPOT. ZVON. mnrmuU s. v. CLIPOCEALĂ. CLIPOCIRE. CLIPOCIT. MURMUR. SUSUR. SUSURARE. ŞOAPTĂ. ŞOPOT. ZVON.^ murmuitor adj. v. MURMURATOR. SU-.SURĂTOR. ŞOPOTITOR. MURMUR s. 1. susur, zumzet, zvon. (~ împărăteasă, (reg.) brei, curcubeţeă, tidvă-de-pămînt. mutătoâre s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE. mutător adj. v. CĂLĂTOR. CONTAGIOS. INFECŢIOS. MIGRATOR. MOLIPSITOR-MUT^LCĂ s. (TEHN.) piuliţă, (reg.) giscă, (înv.) tîrşie. mutclcă s. v. ŞURUBELNIŢĂ. MUTILA vb. (MED.) a (se) schilodi. (iivr.> a (se) estropia, (înv. şi reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-ar MUTILARE s. (MED.) schilodeai, schilodire, (livr.) estropiăre, (reg.) schilăvfre. unui' soldat In război.) MUTILÂT adj., s. (MED.) 1. adj. schilod, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropşit, (inv. şi reg.) stricăt, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturlt,. sacatifslt. (Persoană ~.) 2. adj., s. invalid,.. (inv.) sacatifslt. (~ de război.) MUTÎSM s. muţenie, tăcere, (rar) muţle,. (reg.) muţeâlă, muţitură. (Nu ieşea din ^ lui.} mutoâşcă s. v. PAIEARUDĂ. mutră s. v. AER. ASPECT. CHIP. EXPRESIE. FAŢĂ. FIGURĂ. FIZIONOMIE. INDIVID. INS. ÎNFĂŢIŞARE. MINĂ. OBRAZ.. OM. PERSOANĂ. mutrişoâră s. v. FEŢIŞOARĂ. OBEÂJOR, mutualităte s. v. RECIPROCITATE, mutul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. MUTUL!CĂ s. (BOT.; Scopolia camiolica} (rar) scopâlie. mutulică s. v. MUTUL. muţeâlă s. v. MUTISM. MUŢENIE. TĂCERE. MUŢENIE s. mutism, tăcere, (rar) inuţie., (reg.) muţeâlă, muţitură. (Nu ieşea din ~ lui.) MUŢI vb. 1. (MED.) a amuţi. 2. a amuţi, a dispărea, a înceta, a se linişti, a se potoli, & se stinge. (Toate zgomotele au ^ in: stradă.) mutic s. v. MUTISM. MUŢENIE. TĂCERE,, muţitură s. v. MUTISM. MUŢENIE. TĂCERE. mutunâehc s. v. FANTE. FILFIZON, muţână s. v. MASCĂ. MUZEISTICĂ s. muzeologie. MUZEOLOGIE s. muzeistică, muzgurit adj. v. JEGOS. MÎNJIT. I MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂ~ PĂNOS. SLINOS. SOIOS. muzic s. v. MUZICANT. MUZICIANA 557 MUZICÂL adj. 1. (MUZ.) (Înv.) muzicdsc. (Compoziţie ~.) 2. (MUZ.) cantabil, melodios. (O structură ~.) 3. armonios, melodic, melodios, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) diilce, mlădids, simfdnic. (Proza ~ a lui Odobescu.) MUZICALITATE s. 1. (MUZ.) cantabilitate, melodici ta te. (~ unei compoziţii.) 2. armonie, melodie, sonoritate. (~ interioară a versului.) MUZICANT s. (reg.) mujicâş, (înv.) muzic. ^/V Intr-o fanfară.) muzicânt s. v. COMPOZITOR. MUZUC MCZICĂ s. 1. (MUZ.) cîntec, compoziţie, melodie, (livr.) melopde, mdlos, (înv.) scop. (O armonioasă.) 2. (MUZ.) cintare. (~ se aude plnă departe.) 3. fanfară, (rar) capelă. (în parc cintă . ) muzică s. v. ACORDEON. ORCHESTRĂ, muziccsc adj. v. MUZICAL. MUZICIAN s. (inv.) muzic. (Un reputat ~.) MUZICUŢĂ s. (MUZ.) armonică, (rar) eolină. (Cintă la ~.) ffiuzicfiţă s. v. GAMERTON. GURĂ. muztic s. v. BUCIUM. NA interj, ia !, poftim !, ţine ! (~ / un covrig.) nacafâ s. v. BELEA. BUCLUC. CAPRICIU. CHEF. DANDANA. DEPRINDERE. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. ÎNCURCĂTURĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OBICEI. OBIŞNUINŢĂ. PACOSTE. POCINOG. POFTĂ. PROSTEALĂ. RĂU. SCLIFOSEALĂ. SUPĂRARE. TOANĂ, naenzlfc s. v. PICTURĂ. PÎNZĂ. TABLOU, nacealnic s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ŞEF. iiăcru s. v. SIDEF. nadnz s. v. OGOR. PÎRLOAGĂ. NADĂ s. 1. (PESCUIT ) amorsă, momeală, (rar) momitură, (reg.) mîrşă, nâdilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru eleni.) 2. innăditură. (A pune o ~ la. . .) nadă s. v. ADEMENIRE. ATRACŢIE. CÂLCÎI. IC. ISPITĂ. PANĂ. PLAZ. SEDUCERE. SEDUCŢIE. STUF. TALPĂ. TENTAŢIE. TRESTIE. nadiccăncă s. v. BIRJĂ, nădilă s. v. AMORSĂ. MOMEALĂ. NADĂ. nâdpis s. v. APOSTILĂ. REZOLUŢIE, nădră s. v. PLACENTĂ, naîacă s. v. LEAFĂ. REMUNERAŢIE. RETRIBUŢIE. SALARIU. naft s. v. GAZ. PETROL. PETROL LAMPA NT. ŢIŢEI. NAFTÂLEN s. (CHIM.) naftalină. NAFTALINĂ s. (CHIM.) naftalen. NAFTENĂ s. (CHIM.) ciclan, cicloalcan, cicloparafină, hidrocarbură cicloparafinică. nagâioă s. v. CNUT. nageăc s. v. GHIOAGĂ. / NAGIŢ s. (ORNIT.; Vandius vanellus) (reg.) bibic, ciovfcă, libiiţ. cîine-tătăresc. (Mold. şi Bucov.) pasăre-tătăreâscă. năfjodă s. v. BAZACONIE. BELEA. BIZARERIE. BlZDÎGANIE. BUCLUC. CIUDĂŢENIE. CUR IOZITATE. DANDANA. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. ÎNCURCĂTURA. MINUNĂŢIE. NĂPASTĂ. NĂ STRUŞNI-CIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. POZNĂ. RĂU. SUPĂRARE, nagode s. pl. v. IELE. naht adj. invar. v. GATA. GHEAŢĂ, LICHID. NUMERAR. SUNĂTOR. NAI s. (MUZ.) (înv. şi pop.) muscal, muscalagiu. (Cîntâ din ~.) NAIBA s. art. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul (art.), necuratul (art), satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoţchi, (pop. şi fam.) michiduţă, nichipercea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împeliţâtul (art.), mititelul (art.), nefîrtătul (art.), nevoia (art.), pîrdalîiicui (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoară, cel-din-băltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-1-crucea, ucigă-l-toăca, (înv. şi reg.) mamăn, săcretul (art.). sotea (art.), (reg.) hîdăche, năpustul (art.), spurc, spurcat, şeitan, şătcă, ucigăn, (Transilv., Ban. şi Maram.) bedă, (Mold. şi Bucov.) bănga (art.), (prin Bucov.) carcan-dilă, (Transilv. şi Mold.) mutul (art.), (prin Mold. şi Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsân, (prin Mold.) scalăi, (prin Bucov.) şlac-trâfu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), neprii-tărul (art.), (eufemistic) păcătui (art.). năic s. v. CORABIE. NAOS. NAVĂ. naieîrin(fere s. v. NAUFRAGIU, naingui s. v. NAIST. NAIST s. (MUZ.) (înv. şi pop.) muscalagiu, (reg.) năiâş, (înv.) naingiu, ncisân. NAÎV adj. 1. candid, credul, ingenuu, inocent, neştiutor. (Un copil ~.) 2. credul, prost, (înv., în Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (fam.) fraier. (Ai fost ~ şi l-ai crezut.) 3. copilăresc, infantil, pueril. (Gesturi ~.) NAIVITATE s. 1. candoare, credulitate, ingenuitate, inocenţă. (E de-o ~ dezarmantă.) 2. credulitate, simplicitate, simplitate. (~ şi neştiinţa lui.) 3. (rar) puerilitate. (~ picturii lui.) 4. copilărie, prostie. (Ce faci tu e o ~ I) nalbănt s. v. POTCOVAR. VETERINAR. NÂLBĂ s. (BOT.) 1. (Altlmea roşea) (reg.) rujă, rujulină. 2. (Malua situestris) (reg.) mă-lăiiţ, colăccii-băbei (pl.). nalba s. v. GAŞUL-POPII. ŞAL VIE-ALBĂ. naintetie s. v. ACARET. DEPENDINŢĂ. GOSPODĂRIE. na miază s. v. AMIAZĂ. PRÎNZ. ZENIT. NAMILĂ s. arătare, colos, matahală, uriaş, (pop.) măgăoăie, (reg.) nămctenic, nătărălă, (Mold.) bahalnue, (prin Transilv.) mă mi LV (Olt.) sodom, (fam.) huidurnă. (O ~ cit toate zilele. ) nan s. v. LILIPUTAN. NAŞ. PITIC, nană s. v. BADE. LELE. LELIŢĂ. MĂTUŞĂ. NENE. ŢAŢĂ. nandralsiu s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURA. LICHEA. NETREBNIC. PUŞLA-MA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. NANI interj, (reg.) ninai, (Mold., Bucov. şi Transilv.) liu-liu ! (~ ! ~ /, puiul mamii f) 559 NATRON NAOS s. (CONSTR.) 1. navă, (livr.) cella, (Trarisilv.) nâie. (~ la o biserică creştină.) 2. sanctuar. (~ ţn templele antice.) NAP s. (BOT.) 1. (Brassica riapus napo brassica) (înv., în Trarisilv.) tins. 2. (Brassica na pus esculenfa) (reg.) broâjbă, gulie. 3. nap sălbatic (Brassica rapa campeslris) — (reg.) rapiţă de cîmp, răpită sălbatică. 4. nap-por-cesc (Heliantlms tuberosus) topinarnbur, (reg.) picioică. măr-de-pămînt. morcov-porccsc, pe-re-iernătico (pl.), (Olt.) crampona, (Moîd.) gulie. nap s. v. CARTOF. RAPIŢĂ. napi-porceşîi-de-pfuhirc s. pl. v. FLU1ERĂ-TOARE. NARĂ vb. a arăta, a expune, a istorisi, a înfăţişa, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.) narăcîiţă s. v. MÎNECAR. MÎ NE CUTĂ. RUGA VIŢĂ. narămz s. v. PORTOCAL, naramzăt adj. v. PORTOCALIU, narămză s. v. PORTOCALĂ, naraugiu adj. v. PORTOCALIU. NARÂRE s. arătare, expunere, istorisire, înfăţişare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relaţie, (înv.) spunere. (~ faptelor.) NARATÎV adj. (LIT.) epic. (Lucrare de factură ~.) NARATOR s. povestitor, (reg.) povestăr, povestăş, povestelnic. (~ul şi-a întrerupt povestirea.) NARAŢIUNE s. (LIT.) istorie, istorisire, poveste, povestire, (înv.) spunere. (A ascultat o lungă ~.) nară s. v. NAS. NARCÎSĂ s. (BOT.; Narcissus) (reg.) co-coără, coprînă, ghiocel, luşcă, nevestică, un-guroâică, unguroâie, zarnacadeă, floarc-de-ceâpă, rogoz-de-grădfnă, stînjen-ălb, (Munt.) fulie. narcisiac adj. v. NARCISIC. NARCISIC adj. (livr.) nard si ăc. NARCOTIC s., adj. (FARM.) hipnotic, hipnotizant, somnifer, soporific, (livr.) sopo-rifer, (rar) adormitor, (înv.) soporativ. (Bărbii uricele sînl ~.) narcotisin s. v. NARCOZĂ, narcotizator s. v. ANESTEZIST. NARCOZĂ s. (MED.) (înv.) narcotism. (Operat sub efectul ~.) NARODNIC adj., s. (POLITICĂ) narod-nicist. (Mişcare ~.) NARODNICfST adj., s. (POLITICĂ) narodnic. (Mişcare ~m) NÂRTEX s. (CONSTR.) pronaos, tindă. (~ al unei biserici.) NAS s. 1. (ANAT.) (înv. şi reg.) nară. 2. (TELIN.) pinten. (~ la o piesă.) nascorniţă s. v. CARABAN. NASICORN. NASICORN s. (ENTOM.: Orycles naşi-comis) caraban, (reg.) dubălâr, forfecăr, nas-corniţă. băligar-cu-eorn. (Transiîv.) taurul-lui-Dumnezeu. nasol adj. v. URÎT. NASTURE s. (Transiîv., Mold. şi Bucov.) bumb. (Un ~ la haină.) nasture s. v. BULIN. CASETĂ. COMPRIMAT. PASTILĂ. PILULĂ. TABLETĂ. naf'îîî-eiu’emiahu s. v. BUSUIOC ROŞU". MOŢ U L- CURCA N ULUI. NAŞ s. i. (reg.) moş, nan. (~ la botezul pruncului.) 2. nun. (~ la cununie.) NAŞĂ s. (reg.) moăşă. (~ la botezul unui copil.) NAŞTE vb. I. a face, (înv. şi pop.) a zămisli, (înv. ) a prăsi. (O femeie a ~ un băiat.) 2. a procrea, (înv. şi pop.) a rodi, (înv. şi reg.) a plodi, (Olt.) a poiirni. (Nu mai poate din cauza unei afecţiuni.) 3. a face, a făta, (prin Trarisilv.) a pui. (Vaca a ~ un viţel.) 4. (înv. şi reg.) a se prăsi. (Caii ce se ~ din aceste iepe. . .) 5. a ieşi, a proveni. (Ce ~ din pisică şoareci mănîncă.) 6. a cauza, a declanşa, a determina, a dezlănţui, a genera, a isca, a priciniii, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. şi reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 7. a isca, a produce, a provoca, a ridica, a stîrni. (Cartea a ~ multe obiecţii.) năş’îe vb. v. AFLA. APĂREA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INVENTA. ISCA. IVI. ÎNCEPE. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PORNI. PRODUCE. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. STÎRNI. NÂŞTERE s. I. parturiţie, procreare, pro-creaţie, (înv. şi pop.) zămislire, (pop.) facere, născăre, (înv. şi reg.) născut, (înv.) născătură. (După ~ copilului.) 2. fătare, fătat. (~ unui viţel.) 3. obîrşie, origine, provenienţă, (livr.) extracţie, matrice, stirpe, (rar) provcmre, spiţă, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi reg.) neam, (înv.) purcederc, purces. (Era ţăran prin ~.) naştere s. v. APARIŢIE. COPIL. CREAŢIE. FACERE. GENEZĂ. IVIRE. ODRASLĂ, PATRIE. PROGENITURĂ. ŢARĂ. VLĂSTAR. nat s. v. CHIP. FAŢĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. NEAM. OM. PERSOANĂ. RUBEDENIE. RUDĂ. RUDENIE. nat an toi adj. v. NEAJUTORAT. NEÎNDE-MÎNATIC. NEPRICEPUT. STÎNGACI. natantol adj., s. v. BLEG. XĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. NATIV adj. 1. înnăscut, natural, (înv.) na-turălnic. (Daruri, însuşiri. ~.) 2. curat, neamestecat, pur, (înv. şi reg.) safi, (Transiîv. şi Bucov,) prisme, (înv.) prisne, (fig.) virgin. (Aur ~.) NÂTRĂ s. (TEXT.) (reg.) teâra. (~ la o ţesătură.) mitră s. v. CRILĂ. NATRÎT s. (CHIM.) (rar) sodă. NÂTRITj s. (CHIM.) sodiu, natron s. v. CARBONAT DE SODIU. HIDROXID DE SODIU. SODĂ. SODĂ CAUSTICĂ. NATURAL 560 NATURAL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (Forţele ~.) 2. adj. simplu, (livr.) frust. (Cli un aspect 'v.j 3. adj. sălbatic, (livr.) frust. (Frumuseţea ~ a Bucegilor.) 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (inv. şi pop.) sadeâ. (Vin ~.) 6. adj. înnăscut, nativ, (înv.) na-turâlnic. (Daruri, însuşiri ~.) 7. adj. bastard, nelegitim, (reg.) sărmân, (prin Transilv. şi Maram.) bitâng. (Copil ~.) 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostătic. (0 atitudine ~ ; cu gesturi ~.) 9. adj. firesc, normal, obişnuit, (înv.) fireş, (fig.) curăţ. (Aici nu e lucru ~.) 10. adv. absolut, bineînţeles, cert, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că soseşte azi? — ~ /) natural s. v. CARACTER. DEGAJARE. DEZINVOLTURĂ. FIRE. FIRESC. NATURALEŢE. NATURĂ. SIMPLITATE. SPONTANEITATE. STRUCTURĂ. TEMPERAMENT. ^ NATURALEŢE s. 1. degajare, dezinvoltură, firesc, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonşalantă, (rar) naturăl, (înv.) naturalităte. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 2. firesc. (~ unei situaţii.) NATURALIST s. (inv.) naturist. (Un reputat ~.) naturalităte s. v. DEGAJARE. DEZINVOLTURĂ. FIRESC. NATURALEŢE. SIMPLITATE. SPONTANEITATE. NATURALIZA vb. a (se) împămînteni, (inv.) a (se) indigena, a (se) naţionaliza. (S-a ~ în ţara noastră.) NATURALIZÂRE s. 1. împămintenire, (inv.) indigenat. 2. (BIOL.) taxidermie. naturălnic adj. v. ÎNNĂSCUT. NATIV. NATURAL. NATURĂ s. 1. făptură, fire, lume, univers. (Cintecul se răspindea peste întreaga ~.) 2. (PICT.) natură moartă = natură statică; natură statică = natură moartă. 3. esenţă» substanţă. (~ unui fenomen.) 4. calitate, însuşire. (~ unui lucru.) 5. caracter, factură, fel, gen. (Competiţie de o ~ aparte.) 6. conformaţie, constituţie, factură, fizic, structură, (inv.) temperament. (O ~ delicată sau robustă.) 7. caracter, fire, structură, temperament, (livr.) umoâre, (înv. şi reg.) naturăl, (inv.) duh, (fig.) Inimă. (O ~ emotivă.) natură s. v. CUSUR. DAR. DEFECT. METEAHNĂ. NĂRAV. PATIMĂ. VICIU, naturist s. v. NATURALIST. NAŢIONÂL adj. (înv.) naţionalicesc, na-ţionălnic. (Cultura ~,) nationalicesc adj. v. NAŢIONAL, naţionălnic adj. v. NAŢIONAL, naţionalitate s. v. CETĂŢENIE. SUPUŞENIE. NAŢIONALITATE CONLOGUITOĂRE s. minoritate naţională. NAŢIONALIZA vb. a etatiza, (rar) a sta tiza. (A ~ o uzină.) naţionaliza vb. v. ÎMPĂMÎNTENI. NATURALIZA. NAŢIONALIZARE s. etatizare. (~ unei întreprinderi.) NAŢIONAL-SOCIALISM s. (POLITICĂ) nazism. NAŢICNE s. neam, popor, (inv. şi pop.) norod, (înv.) limbă, seminţie. (~a română.) NAUFRAGIA vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufringe. NAUFRAGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrin-gere. r naufringe vb. v. NAUFRAGIA. NAtJTIGĂ s. (MAR.) navigaţie, (inv.) corăbierie. NĂVĂ s. 1. (MAR.) vapor, vas, (rar) bastiment. (~ de mare tonaj.) 2. (CONSTR.) naos, (livr.) cella, (Transilv.) năie. (~ la o biserică creştină.) NAVETĂ s. (TEXT.) 1. suveică, (pop.) suvelniţă. (~ la războiul de ţesut.) 2. andrea, cirlig, igliţă. (~ pentru plase de pescuit.) navetă v. R AP IŢĂ. NAVIGA vb. 1. (MAR.) a pluti, (inv. şi reg.) a nota. (înv.) a înota. (Un vapor care ~.) 2. (AV.) a zbura. (O aeronavă care ~.) NAVIGÂBIL adj. (înv.) pluteţ, plutibil, plutitdr. (Canal ~.) NAVIGATOR s. (MAR.) marinar, (înv.) înotător. (Un ~ încercat.) NAVIGAŢIE s. (MAR.) 1. nautică, (înv.) corăbierie. (A studia ~.) 2. plutire. (în timpul „ J NAVLOSl vb. (MAR.) a afreta. (A ~ o navă comercială.) NAZ s. (mai ales la pl.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pîrţâg, scălîmbăiâlă, scălîmbăiere, scălimbăitură, (pop.) fasoleâlă, hâchiţă, iz-meneâlă, pandalie, (înv. şi reg.) marghiolie, nacafâ, pală, (reg.) marghioleâla, năbădâie, toăncă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) sucă, (inv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastic, marafet, (fam. fig.) boălă, damblă. (Şi-a satisfăcut ~.) nazâr s. v. FAVOARE. PROTECŢIE. NAZAREEÂN s., adj. nazarinean, năzărit ean. NAZARINEĂN s., adj. nazareean, naza-ritean. NAZARITEĂN s., adj. nazareean, nazari-ncan. nazirîe s. v. PAZĂ. STRAJĂ. STRĂJUI-RE. SUPRAVEGHERE. VEGHE. VEGHERE. NAZlSM s. (POLITICĂ) naţional-socialism. năbădâie s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. năbădăi s. pl. v. EPILEPSIE. FURIE. ÎNVERŞUNARE. MÎNIE. 561 NĂFRAMĂ NĂBĂDĂIOS adj. nărăvaş, nărăvit, (reg.) iabrâş, (prin Ban.) bîvâş, (Ban.) pârav, (prin Transilv.) pâroş, (Transilv. şi prin Maram.) sucaş, (Transilv.) şupâr. (Cal ~.) năbădăios adj. v. FURIOS. ÎNDÎRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERŞUNAT. MÎN LAT. MÎNIOS. PORNIT, năbădăios s., adj. v. EPILEPTIC, năbîrgeâc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. năbdi s. v. PUHOI. ŞUVOI. TORENT, nâboi vb. v. ARUNCA. A ZVÎRLI. INUNDA. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. REVĂRSA. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI. nâboît adj. v. ASUDAT. ÎNNĂDUŞIT. NĂDUŞIT. TRANSPIRAT. UD. NĂBUŞEALĂ s. arşiţă, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năduf, năduşeaîă. pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoâre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoâre, câcăt, crăpăt, năplăiălă, pîclă, prepăt, prigoâre, puhăiâlă, zăpuc, (prin Ban.) arsoâre, (Ban. şi Transilv.) friptoâre, (prin Olt.) jâpsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, prlpec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) năbuşeală s. v. APĂ. COTROPIRE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. ÎNNĂ-DUSEALĂ. NĂDUŞEALĂ. NĂPĂDIRE. SUDOARE. TRANSPIRAŢIE. năbuşi vb. v. ARUNCA. ASFIXIA. AZVÎRLI. COTROPI. INVADA. ÎNĂBUŞI. ÎNCĂLCA. ÎNECA. NĂPĂDI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. ‘SĂRI. SUFOCA. SUGRUMA. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI. năbuşit or adj. v. ASFIXIANT. ÎNĂBUŞITOR*. ÎNECĂCIOS. SUFOCANT, năclocî s. v. SCORBURĂ, năclâdă s. v. INSULĂ PLUTITOARE. PLAUR. PLAVIE. năelăi vb. v. COAGULA. ÎNCHEGA. NÂCLĂlOS adj. cleios, lipicios, unsuros. (Materie ~.) năclăit adj. v. COAGULAT. ÎNCHEGAT, năcovclniţă s. v. NICOVALĂ, nădăi vb. v. AŞTEPTA. BAZA. BĂNUI. BIZUI. CONTA. CREDE. DUMERI. FUNDAMENTA. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. ÎNTREZĂRI. ÎNŢELEGE. LĂMURI. NĂDĂJDUI. PRESUPUNE. PREVEDEA. PRICEPE. SOCOTI. SPERA. SPRIJINI. ŞTI. VISA. NĂDĂJDUI vb. 1. a crede, a spera, (înv. şi reg.) a se nădăi. (~ că îşi va realiza visul.) 2. a spera, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) aştepta, a spera, (înv. şi reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.) nădăjdui vb. v. ASPIRA. BAZA. BIZUI. CONTA. DORI. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. JINDUI. NĂZUI. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. SPRIJINI. TINDE. ŢINTI. URMĂRI. VISA. VIZA. nădăjduinţă s. v. CREDINŢĂ. NĂDEJDE. SPERANŢĂ. nădăjduire s. v. CREDINŢĂ. NĂDEJDE. SPERANŢĂ. NĂDEJDE s. 1. speranţă, (înv.) răbdare, sperâre, upovăinţă. (Toată ~ mea e în tine.) 2. credinţă, speranţă, (rar) nădăjduire, (înv.) nădăjduinţă. (Nu şi-a pierdut ~ în mai bine.) 3. încredere, siguranţă. (Pot să am ~ în voi?) nădi vb. v. ÎNNĂDI. nădrag s. v. PANTALON. NĂDRĂGÂR s. pantalonar. nădrag âr s. v. ORĂŞEAN. TÎRGOVEŢ. NĂDOF s. arşiţă, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduşeaîă, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoâre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoâre, câcăt, crăpat, năplăiâlă, pîclă, prepăt, prigoâre, puhăiâlă, zăpuc, (prin Ban.) arsoâre, (Ban. şi Transilv.) friptoâre, (prin Olt.) jâpsă, (Ban.) pripeâlă, (înv.) ars, prlpec, (fig.) cuptâr, jar. (~ zilelor de vară.) năduf s. v. APĂ. ASTMĂ. CIUDĂ. COA-DA-VACII. DISPNEE. ENERVARE. FURIE. GELOZIE. INVIDIE. IRASCIBILI-TATE. IRITABILITATE. IRITARE. IRI-TAŢIE. ÎNECĂCIUNE. ÎNNĂDUŞEALĂ. ÎNVERŞUNARE. JALE. MÎNIE. NĂDUŞEALĂ. NECAZ. NERVOZITATE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SALVIE. SUDOARE. SUFOCARE. SUPĂRARE SURE SC ITABILITATE. SURE SC ITARE. TRANSPIRAŢIE. năduleâlă s. v. ASPIRAŢIE. DOR. DORINŢĂ. NĂZUINŢĂ. POFTĂ. PORNIRE. RÎV-NĂ. TENDINŢĂ. VIS. năduli vb. v. ARUNCA. ASPIRA. AZVÎRLI. DORI. JINDUI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. NĂZUI. POFTI. PRECIPITA. PRETINDE. REPEZI. RÎVNI. SĂRI. TĂBĂRÎ. TINDE. ŢINTI. URMĂRI. VISA. VIZA. ZVÎRLI. NĂDUŞEÂLĂ s. 1. apă, innăduşeală, sudoare, transpiraţie, (rar) sudâţie, (reg.) asâd, năbuşeâlă, năduf. (Era toi numai o ~ de alergătură.) 2. arşiţă, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoâre, (pop.) arstiră, vipie, (reg.) buhoâre, câcăt, crăpăt, năplăiâlă, pîclă, prâpăt, prigoâre, puhăiâlă, zăpuc, (prin Ban.) arsoâre, (Ban. şi Transilv.) friptoâre, (prin Olt.) jâpsă, (Ban.) pripeâlă, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptâr, jar. (~ zilelor de vară.) năduşeaîă s. v. ASTMĂ. NĂDUŞI vb. a asuda, a (se) înnăduşi, a transpira. (A ~ din cauza căldurii.) năduşi vb. v. ASFIXIA. GÎTUI. ÎNĂBUŞI. ÎNECA. STRANGULA. SUFOCA. SUGRUMA. NĂDUŞÎT adj. asudat, înnăduşit, transpirat, ud, (prin Olt.) năbolt. (Om ~.) năduşit adj. v. ASFIXIAT. ÎNĂBUŞIT. ÎNECAT. SUFOCAT. năduşitor adj. v. ASFIXIANT. ÎNĂBUŞITOR. ÎNECĂCIOS. SUFOCANT. NĂFRÂMĂ s. maramă, (reg.) şervet, (Transilv.) pinten, (Transilv., Maram. şi Bucov.) 36 — c. 310 KĂFRĂMEA 562 pînzătură, (Maram.) şirlncă. (~ purtată pe cap.) năfrămeâ s. v. NĂFRĂMUŢĂ. năfrămioâră s. v. NĂFRĂMUŢĂ. năfrămiţă s. v. NĂFRĂMUŢĂ*. năîrămucă s. v. NĂFRĂMUŢĂ. NĂFRĂMUŢĂ s. (reg.) năfrămeâ, năfrămioâră, năfrămiţă, năfrămucă. (Purta pe Cap O rsj .) NĂFURÎCĂ s. (BOT.; Arlemisia annua) (reg.) mălin, măturişcă, măturiţă, peliniţă, buruiană- de-ţâră, mătura- Maicii-Prăcesta, mă-tură-turceăscă. NĂGÂRĂ s. (BOT.) 1. (Slipa capillata) (reg.) bucşău, păiiiş, pănuşiţă, şuşârcă, iarba-curălei. 2. (Agrostemma gitliago) neghină, zi-zanie, (pop.) măliiră, (înv. şi reg.) plăvilă, (reg.) negreâţă, (înv.) pleâvă. năgără s. v. COLILIE. SĂLBĂŢIE. năglod s. v. MÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. năhoâdă s. v. APARIŢIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. HÎDOSE-NIE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. POCITANIE. POCITURĂ. SCHIMONOSITURĂ. SLU-ŢENIE. SLUŢITURĂ. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. URÎCIUNE. URÎŢENIE. VEDENIE. VIZIUNE. năhtii adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. năiăş s. v. NAIST. năiem s. v. CHIRIE. LEAFĂ. LOCAŢIE. REMUNERAŢIE. RETRIBUŢIE. SALARIU, năier s. v. CORĂBIER. năimeălă s. v. ARENDARE. ARENDĂ. CHIRIE. ÎNCHIRIERE. LOCAŢIE. năimi vb. v. ANGAJA. ARENDA. BĂGA. INTRA. ÎNCADRA. ÎNCHIRIA. LUA. NUMI. PRIMI. TOCMI. VÎRÎ. năimit adj. v. ARENDAT. ÎNCHIRIAT, năimit s. v. ANGAJAT. SALARIAT. SLUJBAŞ. năjlt s. v. CEARĂ. CERUMEN. năjitnică s. v. PIPERUL-LUPULUI. PO-PILNIC. nălbăr s. v. VETERINAR, năloâgă s. v. AFLUENŢĂ. AFLUX. AGLOMERAŢIE. GRĂMĂDEALĂ. ÎMBULZEALĂ. ÎNGHESUIALĂ. ÎNGRĂMĂDEALĂ. ÎNVĂLMĂŞEALĂ. nălogi vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. NĂLUCĂ s. apariţie, arătare, duh, fantas-mă, fantomă, nălucire, năzărire, spectru, spiy rit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucittiră, năzăritură, (pop.) iâzmă, morâi, (reg.) arătânie, necurăţenie, pâter, (Ban.) năhoâdă, (Mold. şi Bucov.) vid-mă, (înv.) vedâre, zâre. năluceâlă s. v. ILUZIE. ÎNCHIPUIRE. NĂLUCIRE. PĂRERE. năluci vb. v. CREDE. IMAGINA. ÎNCHIPUI. NĂZĂRI. PĂREA. NĂLUCIRE s. 1. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, năzărire, spectru,, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune* (înv. şi pop.) nălucittiră, năzăritură, (pop.) iâzmă, moroi, (reg.) arătânie, necurăţenie, pâter, (Ban.) năhoâdă, (Mold. şi Bucov.) vfd-mă, (înv.) vedâre, zâre. (O ~ în noapte.) 2„ fantasmagorie, închipuire, vedenie. (O ~ a minţii sale.) 3. halucinaţie, năzărire, vedenie^, (înv.) vedere. (A avut o ~.) 4. iluzie, închipuire, părere, (rar) năluceâlă, (fig.) miraj* (N-a fost dccît o /V # j nălucitură s. v. APARIŢIE. ARĂTARE* DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE. nămălă s. v. MÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. NĂMETE s. noian, troian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.) nămetcnie s. v. ARĂTARE. COLOS. MATAHALĂ. NAMILĂ. URIAŞ. NĂMEŢÎ vb. a (se) înnămeţi, a (se) întro-ieni, a (se) înzăpezi, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeţi. (Drumurile s-au ~ după ninsoare.> NĂMEŢÎRE s. înnămeţire, întroicnire, în-zăpezire, troienfre, (reg.) omeţfre. (~ drumurilor. ) NĂMEŢÎT adj. înnămeţit, în troienit, înzăpezit, troienit, (reg.) omeţit. (Drum ~.) nămiâză s. v. DEJUN. PRÎNZ. nămilos adj. v. COLOSAL. ENORM. FABULOS. GIGANTIC. IMENS. URIAŞ. NĂM6L s. 1. mîl, (pop.) mîlitură. (~ de pe fundul unei ape.) 2. mîl, mocirlă, noroi* (rar) noroiâlă, (înv. şi reg.) moceriţă, (reg.) glod, mocioârcă, năglâd, nămâlă, pâhnă, tău, tină, (prin Transilv. şi Maram.) moceră. (Era mult ~ pe drum.) nămol s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. PURCOI. NĂMOLÎ vb. a se împotmoli, a se îngloda* a se înnămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruţa s-a ~ în drum.) NĂMOLÎT adj. împotmolit, înglodat, înnămolit, (rar) înnoroft. (Car ~.) NĂMOLOS adj. mîlos, mlăştinos, mocirlos, noroios, (înv. şi pop.) tinâs, (reg.) glodos* glodurds, (prin Maram.) mocirâs.(Un drum nănăi vb. v FREDONA. ÎNGÎNA. NĂPASTĂ s. 1. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, nenorocire, pacoste* potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădânie, (pop.) blestem, mînie* potopânie, topânie, (înv. şi reg.) pustieşâg5, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeâlă, (înv.) pier-zâre, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plâgă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.) 2. belea, bucluc, dandana, încurcătură, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) pâznă, răutâte, (pop.) alageâ, daraveră, pă-cât, ponâs, pâtcă, poticâlă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafâ, nâgodă, (reg.) dănănâie, încurcâlăj* NĂPUSTI ^5G3 năzbîcă, năzdrăvănie, păcostOnie, ştigă, şugu-blnă, toroâpă, (prin Mold.) bacâlă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoârbă, (Olt., Ban. i.şi Transilv.) dâbilă, (înv.) nesoslnţă, nevo-Inţă, pătimă, satarâ, stenahorie. (Ce ~ a căzui pe capul lui!) năpastă s. v. ADEMENIRE. ATRACŢIE. CHIN. CUCĂ. DURERE. ISPITĂ. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. PERSECUŢIE. PRIGOANĂ. PROSTOVOL. SEDUCERE. SEDUCŢIE. SUFERINŢĂ. TENTAŢIE. năpăstnic s. v. PROSTOVOL. năpătcă s. v. CRÎSNIC. NĂPĂDÎ vb. 1. a împresura. (Buruienile au ~ grădina.) 2. a înăbuşi. (Buruienile ~ plantele cultivate.) 3. a cotropi, a invada, a încălca, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuşi, a stropşi, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.) 4. a copleşi, a covîrşi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) 5. a podidi, a umpie, (reg.) a bucşi, (înv.) a povedi. (L-a ~ sîngele.) 6. a-1 cuprinde, a-1 trece. (îl ~ nădu-şelile, fiorii.) 7. a(-l) copleşi, a(-l) covîrşi, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supiine, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpiine. (L-au ~ necazurile, grijile.) 8. a(-l) copleşi, a(-l) covîrşi, a(-l) împresura, a(-l) prinde. (îl ~ mii de gînduri.) NĂPĂDÎRE s. cotropire, invadare, invazie, încălcare, (pop.) călcâre, (înv.) cuprindere, cuprins, năbuşeâlă, stropşitură. (~ unui teritoriu străin.) năpăstrocel s. v. DEGETARIŢĂ. DEGEŢEL-ROŞU. DIGITALĂ. NĂPĂSTUÎ vb. 1. a nedreptăţi, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. şi reg.) a strîmbătăţi, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a ‘Catatrexi. (Multă vreme l-a ~ fără motiv.) '2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. şi reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirani, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoârce, a ■suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A masele.) năpăstiu vb. v. ADEMENI. AMĂGI. A-TRAGE. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. ISPITI. MOMI. PONEGRI. SEDUCE. 'TENTA. NĂPĂSTUÎRE s. 1. nedreptăţire, oropsire, .persecutare, persecuţie, urgisire, (înv. şi reg.) strîmbătăţlre, (înv.) obidlre. (~ cuiva pe nedrept.) 2. asuprire, exploatare, împilare, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreâlă, silnicie, (înv.) avanle, obidă, obidlre, obijdulre, îstrîn soare, (fig.) apăsare, despuiere, stoâr-cere. (~ maselor.) năpăstuire s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎR-FIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDI- TARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ŞOAPTĂ. NĂPĂSTUÎT adj., s. 1, adj. nedreptăţit, oropsit, persecutat, urgisit, (pop.) obidit. (Om ~.) 2. adj., s. asuprit, exploatat, împilat, o-primat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijdult, (fig.) apăsât, despuiat. (Masele ~ s-au ridicat la luptă.) năpăstuit adj., s. v. BÎRFIT. CALOMNIAT. DEFĂIMAT. DENIGRAT. DISCREDITAT. PONEGRIT. năpăstuitor adj., s. v. ASUPRITOR. BÎR-FITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PONEGRITOR. PRIGONITOR. NĂPIRCĂ s. (ZOOL.) 1. (Anguis fragilis) (reg.) şarpe-de-stlclă. 2. (Vipera berus) viperă, (înv. şi reg.) aspidă, (reg.) şarpe-cidnt, şarpe-ciung, sarpe-scurt, şarpe-veninât. năpîrcă s. v. BICI. BICIUŞCĂ. CRAVAŞĂ. NĂPÎRLEÂLĂ s. năpîrlire, (rar) năpîrli-tură. (~ unor animale.) NĂPÎRLl vb. (pop.) a lepăda, (înv. şi reg.) a se despuia. (Un animal care ~.) NĂPÎRLÎRE s. năpîrleală, (rar) năpîrli-tură. (~ unor animale.) năpîrlittiră s. v. NĂPÎRLEALĂ. NĂPÎRLIRE. năpîrstoc s. v. DEGETAR. PICI. PRICHINDEL. PUŞTI. ŢÎNC. năplât s. v. OBADĂ. năplăiâlă s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FEBRĂ. FIERBINŢEALĂ. FRIGURI. NĂBUŞEÂLĂ. NĂDUF. NĂDUSEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TEMPERATURĂ'. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. NĂPRASNIC adj. 1. brusc, fulgerător, instantaneu, neaşteptat, subit. (Moarte ~.) 2. neaşteptat, neprevăzut, (rar fig.) prăpăstios. (Un faliment ~.) 3. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, straşnic, teribil, (Transilv.) po-gân, (fig.) îndrăcit, turbât. (O vijelie ~.) NĂPRÂSNICĂ s. (BOT.) 1. (Geranium robertianum) (rar) pirOtru, (reg.) închegătoâre, mama-pădurii, priboi-căprOsc. 2. (Chrysanthe-mum corymbosum) (reg.) ochiul-boului-a-fe-rlgei. năprăsnică s. v. LUMINOASĂ. năprătl vb. v. ARUNCA. AZVlRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI. năprătitură s. v. DESCÎNTEC. FARMEG. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE. NĂPUSTÎ vb. a se arunca, a se azvîrli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a năduli, a se prăpăstul, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nootl, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv* şi Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a NĂPUSTI 564 năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra duşmanului.) năpusti vb. v. ABANDONA. ARUNCA. AZVÎRLI. LĂSA. NEGLIJA. PĂRĂSI. REPEZI. ZVÎRLI. năpustit adj. v. ABANDONAT.^ PĂRĂSIT, năpustul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. NĂRĂV s. 1. cusur, dar, defect, meteahnă, patimă, viciu, (pop. şi fam.) pîrţâg, (pop.) învăţ, (reg.) madeâ, natură, nărăvie, pârfie, teăhnă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beţiei.) 2. pasiune, patimă, viciu, (fam.) boală. (A dat in ~ jocului de cărţi.) 3. (Transilv.) snâgă, stică. (~ calului.) 4. (la pl.) apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) mâdă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talim. (Ce sint ~ urile astea?) 5. apucătură, deprindere, fire, obicei, obişnuinţă, (Ban.) ogod. (I-am aflat ~.) NĂRĂVAŞ adj. năbădăios, nărăvit, (reg.) iabrăş, (prin Ban.) bîvâş, (Ban.) porav, (prin Transilv.) păros, (Transilv. şi prin Maram.) sucaş, (Transilv.) şupăr. (Cal ~.) nărăvi vb. v. ÎMPĂCA. ÎNŢELEGE, nărăvie s. v. CUSUR. DAR. DEFECT. METEAHNĂ. NĂRAV. PATIMĂ. VICIU. NĂRĂVÎT adj. năbădăios, nărăvaş, (reg.) iabrăş, (prin Ban.) bîvâş, (Ban.) porav, (prin Transilv.) păros, (Transilv. şi prin Maram.) sticaş, (Transilv.) şupăr. (Cal ~.) nărilă s. v. NĂSĂILĂ. nărozenie s. v. NĂTÎNGIE. NEGHIOBIE. NEROZIE. PROSTIE. STUPIDITATE. STUPIZENIE, nărtilă s. v. NĂSĂILĂ. nărtos adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. NĂSOS. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. NĂRUÎ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) dărîma, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Casa s-a ~ de tot.) 2. a cădea, a se dărîma, a pica, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se surpa, (înv.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe ei.) NĂRUIRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărî-mare, dărîmat, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeâlă, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. cădere, dărîi mare, picare, prăbuşire, prăvălire, răsturnare. (~ cuiva la pămint in urma loviturii primite.) NĂRUÎT adj. 1. dărăpănat, dărîmat, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O veche construcţie ~.) 2. căzut, prăbuşit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.) NĂRUÎT s. cădere, dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruire, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeâlă, (înv.) risipă. (~ unui zid.) NĂRUITOrĂ s. dărăpănătură, dărîmă-tură, paragină, prăbuşitură, ruină, surpătură* (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, sur-pâre. (O ~ de casă.) năsâdă s. v. ARIE. ARMAN. BARAJ* GRĂMADĂ. MALDĂR. STĂVILAR. TEANC. VRAF. ZĂGAZ. năsădi vb. v. COAGULA. ERUPE. IRU-PE. IZBUCNI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNCHEGA. NĂVĂLI. RĂBUFNI. RĂSPÎNDI. RĂZLEŢI. RISIPI. ŢÎŞNI. *NĂSĂÎLĂ s. (reg.) nărilă, nărtilă, năsoi, năsătea. (Omului cu nasul mare i se spune în> deridere /N/ - ) NĂSĂLÎE s. (pop.) pat, târgă, (reg.) pa-tâşcă, scâun, tălpig, ţaglă, (prin Ban. şi Transilv.) scâră. (~ pentru dus mortul la groapă.> năsărlmbă s. v. BOROBOAŢĂ. FARSĂ. FESTĂ. GHIDUŞ IE. GLUMĂ. ISPRAVĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLITURĂ. POCINOG. POZNĂ. ŞOTIE. ŞTRENGĂRIE. TRĂSNAIE. născare s. v. NAŞTERE. PARTURIŢIE. PROCREARE. PROCREAŢIE. NĂSCĂTOÂREA s. art. (BIS.) madona (art.), preacurata (art.), preanevinovata (art.)* preasfînta (art.), precista (art.), Fecioara ?v!aria». Maica Domnului, Sfinta Fecioară, (înv.) bo-gorădniţa (art.), preacinstita (art.). născătură s. v. NAŞTERE. PARTURIŢIE. PROCREARE. PROCREAŢIE. NĂSGIOR s. năsuc, năsuşor, năsuţ. NĂSCOGEĂLĂ s. invenţie, minciună, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) bâsnă, băsnire, (fam.) balivernă, braşoâvă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboâne (pl.). (Toate vorbele lui sini simple ~ .> NĂSCOCI vb. 1. a afla, concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a nâşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de. . .) 2. a inventa, a plăsmui, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoâte, a stîrni, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a ţ6se, a urzi, (rar fig.) a tăia, (înv. fig.) a as-cuţi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) NĂSCOCÎRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, plănuirc, plăsmuire» proiectare, realizare, scornire, (înv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de. . .) 2. creaţie, invenţie, plăsmuire, scornitură, (pop.) isco-deâlă, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginaţiei sau inteligenţei sale.) 3. fantezie, ficţiune, imaginaţie, invenţie, închipuire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al 4. inventare, plăsmuire, scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 5. invenţie, minciună, născoceală, năsocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă» băsnire, (fam.) balivernă, braşoâvă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboâne (pl.). (Tot ce-o spus e o simplă ~.) 565 NĂTĂRAL NĂSCOCÎT adj. 1. fictiv, imaginar, imaginat, ireal, închipuit, nereal, plăsmuit, scornit. (O întimplare ~.) 2. fantezist, imaginar, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. fals, inautentic, inventat, mincinos, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) minţit, răsuflât, spuriu, (pop. fig.) strimb. (Afirmaţii ~ ; mărturie ~ . ) NĂSCOCIT6r adj., s. 1. adj. creator, imaginativ, ingenios, inventiv, iscoditor, iscusit, (înv.) scornăci. (Un spirit ~.) 2. s. creator, făuritor, înfăptuitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvîrşitdr, scornitdr. (fig.) făurâr. (~ al unui procedeu pentru. . .) născoci tor s. v. ^ INVENTATOR. NĂSGOCITUrĂ s. invenţie, minciună, năs-coceală, născocire, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) bâsnă, băsnlre, (fam.) balivernă, braşoâvă, (fam. fig.) basm, gogoâşă, tromboâne(pl.). (Toate vorbele lui sînt simple ~.) născocorî vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. RĂCNI. RĂSTI. SEMEŢI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. născut s. v. CRĂCIUN. NAŞTERE. PARTU-RIŢIE. PROCREARE. PROCREAŢIE. năsfirds adj. v. BOIEROS. CAPRICIOS. FANDOSIT. MOFTUROS. NĂZUROS. PRETENŢIOS. SCLIFOSIT. năsilnic adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NE ÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT. năsilnicfe s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENŢĂ. _ VITREGIE, năsîpărniţă s. v. STUDENIŢĂ. năşii vb. v. ASPIRA. CANONI. CĂZNI. CHINUI. DORI. FORŢA. FRĂMÎNTA. JINDUL MUNCI. NĂZUI. NECĂJI. OSTENI. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. SFORŢA. SILI. STRĂDUI. TINDE. TRUDI. ŢINTI. URMĂRI. VISA. VIZA. ZBATE. ZBUCIUMA. năslire s. v. ASPIRAŢIE. DOR. DORINŢĂ. NĂZUINŢĂ. POFTĂ. PORNIRE. RÎVNĂ. TENDINŢĂ. VIS. năşii tură s. v. ASPIRAŢIE. DOR. DORINŢĂ. NĂZUINŢĂ. POFTĂ. PORNIRE. RÎVNĂ. TENDINŢĂ. VIS. năsoi s. v. NĂSĂILĂ. NĂSOS adj. (prin Mold.) nărtos. (Om ~.) năsotea s. v. NĂSĂILĂ. năstăv s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. năstăvi vb. v. CĂLĂUZI. CONDUCE. DIRIJA. ÎNDRUMA. POVĂŢUI. SFĂTUI. SUGERA. NĂSTRUŞNIC adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abraca-dabrânt, (rar) străin, (pop.) piddsnic, pocit, poznâş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxln, (fam.) sanchlu, (fam. fig.) fistichiu, întdrs, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ !) NĂSTRUŞNICIE s. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăţie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitâte, (pop.) comedie, (reg.) dă-nănâie, nagodă, şozenie, (Ban. şi Olt.) mirâz, (Transilv. şi Ban.) mirăz6nie, (Mold.) şanţ. (Multe ~ii a mai văzut, dar ca asta mai rari) NĂSTURÂŞ s. năsturel, (reg.) bumbişdr, bumbuşor. (Hăinuţă cu ~ .) năsturaş-de-bube s. v. SIPICĂ. năstureii s. v. CARDAMA. NĂSTUREL. năsturei s. pl. v. GRANAT. SPILCUŢĂ. NĂSTUREL s. 1. năsturaş, (reg.) bumbişdr, bumbuşor. (O hăinuţă cu ~ metalici.) 2. (BOT.; Nasturtium officinale) cardama, (reg.) bobîlnic, brînctiţă, cresdn, hr6niţă, năstureâ, măcriş-de-bâltă. NĂSUC s. născior, năsuşor, năsuţ. (Un ~ tn vînt.) năsulie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. NĂSUŞOR s. născior, năsuc, năsuţ. (Un ~ cîrn») NĂSUŢ s. născior, năsuc, năsuşor. ( ~ cîrn.) năşâsca s. art. v. HORA MIRESEI. NU-NEASCA. nătăbiz adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. NĂTĂFLEŢ adj., s. bleg, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) hâplea, (pop.) flaimuc, (înv. şi reg.) nătîntoc, prostân, prostatlc, prostănătic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangoslt, metehău, meteleu, motoflete, motoldg, mutălău, natantol, năbîrgeăc, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruţ, năvleg, năvligds, neroddi, pliurd, ponc, pricăjit, puneau, tălălău, tălîmb, tontăn, ton-tol6te, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleţ, (Mold.) cherapleş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhtii, (Transilv.) nebl6znic, (prin Mold., Transilv. şi Ma-ram.) şuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăş-mân, (prin Olt. şi Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovân, (turcism înv.) budalâ, (fam.) fleţ, găgăhţă, gogomân, zevzec, (fig.) sec. nătărâlă s. v. ARĂTARE. COLOS. MATAHALĂ. NAMILĂ. URIAŞ. NĂTĂRĂIE 566 nătărăie s. v. GOGOMĂNIE. HĂTlNGIB. NEGHIOBIE. NEROZIE. NESOCOTINŢĂ. PROSTIE. STUPIDITATE. STUPIZENIE. NĂTĂRĂU adj., s. bleg, nătăfleţ, nătîng. neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năâc, (pop. şi fam.) hâplea, (pop.) flaimâc, (înv. şi reg.) nătîntâc, prostân, prostâtic, prostănâtic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbătic, mangosit, metehău, metelâu, motoflâte, motolâg, mutălău, natantol, năbîrgeâc, nătăbîz, nătînt, nătriii, nătrtiţ, năvlâg, năvligâs, nerodâi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălfmb, tontân, ton-tolâte, tontolâg, (prin Transilv.) balamtlt, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) boblâtic, (prin Munt.) boblâţ, (Mold.) cheraplâş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhiii, (Transilv.) neblâznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăş-mân, (prin Olt. şi Munt.) ţăran tâc, (Munt.) tontovân, (turcism înv.) budalâ, (fam.) fleţ, găgăâţă, gogomân, zevzâc, (fig.) sec. (Este un ~ I) nătăvălds adj. v. MĂTĂHĂLOS. VOLUMINOS. NĂTÎNG adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năiic, (pop. şi fam.) hâplea, (pop.) flaimiic, (înv. şi reg.) natîntâc, prostân, prostâtic, prostănâtic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbădc, mangosit, metehău, metelâu, raotoflâte, moto-16g, mutălău, natantâl, năbîrgeâc, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruţ, năvlâg, năvligâs, nerodâi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălfmb, tontân, tontolâte, tontolâg, (prin Transilv.) bala-mât, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) boblâtic, (prin Munt.) boblâţ, (Mold.) cheraplâş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhâi, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuiâtic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tă-lăşmân, (prin Olt. şi Munt.) tărănttic, (Munt.) tontovân, (turcism înv.) budalâ, (fam.) fleţ, găgăuţă, gogomân, zevzâc, (fig.) sec. (Om ~.) 2. adj. neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inâpt, (înv.) prostâtic. (O comportare, o faptă nătîngeâlă s. v. NĂTÎNGIE. NEGHIOBIE. NEROZIE. PROSTIE. STUPIDITATE. STUPIZENIE. nătîngi vb. v. ÎNCĂPĂŢÎISA. ÎNDĂQĂT-NIGI. ÎNDÎRJI. ÎNVERŞUNA^ NĂTÎNGÎE s. 1. fneghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătîngeâlă, netoţle, tonţie, (franţuzism rar) sotiză, (înv. şl reg.) nătărăie, (înv.) nărozânio, (fam.) zevze-cie. (E de-o ~ proverbială,) 2. gogomănie, neghiobie, nerozie, nesocotinţă, prostie, stupiditate, (rar) netoţie, (înv. şi reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus!) nătîngle s. v. ÎNGĂPĂŢÎNARE ÎNDĂRĂTNICIE. u nătînt adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID TONT. TONTĂLĂU. nătlntoc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. nătrtil adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. nătrtiţ adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂ-J TĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. năturâs adj. v. BOIEROS. CAPRICIOS. FANDOSIT. MOFTUROS. NĂZUROS. PRETENŢIOS. SCLIFOSIT. NĂIÎC adj. 1. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zăliid, (fig.) îm-prăştiât. (Ce om ~ I) 2. năucit, perplex, stupefiat, uimit, uluit. (A rămas ~ la vederea. . .) 3. ameţit, buimac, buimăcit, năucit, tîmpit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, câpiu, uluit, (reg.) buimâtic, hăbăiic, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehâi. (S-a sculat complet ~.) năfic adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂJ TĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. NĂUCEALĂ s. ameţeală, buimăceală, buimăcire, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. şi reg.) uluiâlă, uluire, (reg.) uimăceâlă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehuiâlă. (Stare de ~.) NĂUCÎ vb. 1. a (se) ameţi, a (se) buimăci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (Te-ai ~ de totI) 2. a stupefia, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.) năuci vb.v. ÎNDOBITOCI. PROSTI. TÎMPI. NĂUGÎRE s. 1. buimăcire, zăpăcire. (~ cuiva.) 2. ameţeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, perplexitate, zăpăceală, (înv. şi reg.) uluiâlă, uluire, (reg.) uimăceâlă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehuiâlă. (Stare de NĂUCÎT adj. 1. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, zăpăcit, (Olt.) zăbăiic, (Mold.) zăliid, (fig.) îm-prăştiât. (Ce om ~ l) 2. năuc, perplex, stupefiat, uimit, uluit. (A rămas ~ la vestea primită.) 3. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, tîmpit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, câpiu, uluit, (reg.) buimâtic, hăbăuc, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehiii. (S-a sculat complet ~.) NĂUCITOR adj. ameţitor, uimitor, uluitor, (pop.) zăpăcitâr. (Un ritm ~.) NĂtJT s. (BOT.; Cicer arietinum) (rar)? măzărfche, (pop.) mazăre-turceâscă. năutlu adj. v. CHIHLIMBAR IU. GĂLBUI. NĂYÂLĂ s. (MIL.) asalt, atac, iureş, năvălire, (înv. şi reg.) şturm. dată împotriva cetăţii.) NĂVÂLNIG adj., s. I. adj. 1. înviforat, viforos, vijelios. (Furtună ~,) 2. debordant* 567 NĂZDRĂVĂNIE dezlănţuit, furtunos, impetuos, nestăpînit, nestăvilit, tumultuos. (Dansează tntr-un ritm wj 3. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforâs, vijelios, vulcânic. (Temperament ~.) II. s. (BOT.; Scolopendrium vulgare) limb a-cerbului, (rar) scolopândră, (reg.) iarba-ciutei, limba-vâcii, limba-veclnei. năvalnic s. v. FERIGĂ, năvalnicul-ăl-măre s. v. SÎNZIENE-DE-GRĂDINĂ. NĂVĂDEÂLĂ s. (TEXT.) năvădire, năvă-dit, năvăditură. NĂVĂDl vb. (TEXT.) a rosti, a rostui. fA /v urzeala.) NĂVĂDÎRE s. (TEX1\) năvădeală, nă-vădit, năvăditură. NĂVĂDÎT s. (TEXT.) năvădeală, năvădire, năvăditură. NĂVĂDlTtJRĂ s. (TEXT.) năvădeală, năvădire, năvădit. NĂVĂLI vb. 1. a se arunca, a se azvîrli, a se năpusti, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a năduli, a se pră-păstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. şi Ran.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (Au ~ asupra duşmanului.) 2. a veni, (pop.) a da. (Stai puţin că doar nu ~ barbarii I) 3. a erupe, airupe, a izbucni, a răbufni, a ţîşni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a buşni, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pămînt.) NĂVĂLIRE s. 1. (MIL.) asalt, atac, iureş, năvală, (înv. şi reg.) şturm. (~ dezlănţuită împotriva cetăţii.) 2. erupţie, irupere, irupţie, izbucnire, răbufnire, ţîşnire. (~ petrolului din pâmint.) NĂVĂLIT6R adj., s. agresor, atacator, cotropitor, invadator. (Armată ~.) năvăloâcă s. v. OGOR. PÎRLOAGĂ. năvîrlii s. pl. v. FURIE. ÎNVERŞUNARE. SI ÎN IE. năvîrlios adj. v. FURIOS. ÎNDÎRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERŞUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. PORNIT. năvlcg adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. SIĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. năvligos adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. NĂVOD s. (PESCUIT) majă, (reg.) ma-ttilă, motortigă, plăvâlă. NĂVODĂR s. (ORNIT.; Recurvirostra avo-$etta) cioc-întors, (reg.) săbitiţă. năvrăpi vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI. năzârnfc adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR. NĂZĂREÂLĂ s. năzărire. NĂZĂRÎ vb. 1. a crede, a-şi imagina, a-şi închipui, a i se părea, (înv. şi pop.) a i se năluci. (Ţi s-a ~ numai că l-ai văzut.) 2. a-1 apuca, a-i căşuna, a-i veni, (înv. şi reg.) a-i abâte, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Nu ştiu ce i s-a ^ aşa deodată.) NĂZĂRÎRE s. 1. năzăreală. 2. halucinaţie, nălucire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.) 3. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălu-citură, năzărittiră, (pop.) iâzmă, moroi, (reg.) arătânie, necurăţenie, pâter, (Ban.) năhoâdă, (Mold. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zâre. năzărltură s. v. APARIŢIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ, NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE. năzbîcă s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. * NĂZBITIE s. 1. ghiduşie, glumă, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ştrengărie, (prin Ban.) poşovâică, (Mold.) prăjă, prujitură, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şâgă, (prin Ban. şi Transilv.) şâlmă, (prin Transilv. şi Olt.) şoâdăi, (prin Olt. şi Munt.) şoână, (Transilv., Ban. şl Olt.) şozânie, (Transilv.) şozie, (Mold.) tămă-şâg, (prin Olt.) zgoândă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehlivănle. (** lui ne-a amuzat.) 2. drăcie drăcovenie, poznă, ştrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovânie. (Ce ~ mai e şi asta?) 3. bazaconie, poznă, ştrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneâlă. (O ~ de copil.) 4. boroboaţă, ispravă, năzdrăvănie, pocinog, poznă, şotie, trăsnaie, (reg.) boâţă, dandanâ, dănănâie, dăndănâie, năsărîmbă, (Mold. şi Bucov.) pa-16tie, (prin Ban.) snoâbă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tonoâsă, (înv.) bosmâ. (Ce ~ a mai făcut?) NĂZDRĂVĂNIE s. 1. ghiduşie, glumă, năz-bîtie, nebunie, poznă, ştrengărie, (prin Ban.) poşovâică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şâgă, (prin Ban. şi Transilv.) şâlmă, (prin Transilv. şi Olt.) şoâdă, (prin Olt. şi Munt.) şoână, (Transilv., Ban. şi Olt.) şozânie, (Transilv.) şozie, (Mold.) tămăşâg, (prin Olt.) zgoândă, (înv.) cabazlîc, pehlivă-nie. (fs* lui ne-a amuzat.) 2. boroboaţă, ispravă, năzbîtie, pocinog, poznă, şotie, trăsnaie, (reg.) boâţă, dandanâ, dănănâie, dăndănâie, năsărîmbă, (Mold. şi Bucov.) palâtie, (prin Ban.) snoâbă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tonoâsă, (înv.) bosmâ. (Ce ~ a mai făcui?) 3. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăţie, năstruşnicie, poznă, (rar) singularitâte, (pop.) comâdie, (reg.) dănănâie, nâgodă, şozenie, (Ban. şi Olt.) mirâz, (Transilv. şi Ban.) mirăzâ-nie, (Mold.) şanţ. (Multe ~ a mai văzut tn viaţa lui!) NĂZDRĂVĂNIE •68 năzdrăvănie s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. NĂZUÎ vb. a aspira, a dori, a jindui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ţinti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năşii, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bâte, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) năzui vb. v. APUCA. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂŞI. PLECA. PORNI. NĂZUÎNŢĂ s. aspiraţie, dor, dorinţă, poftă, pornire, rîvnă, tendinţă, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (reg.) năduleâlă, (înv.) năslire, năsli-tură, rîvnitură. năzuinţă s. v. ADĂPOST. AZIL. REFUGIU. SCĂPARE. năzuire s. v. ASPIRAŢIE. DOR. DORINŢĂ. NĂZUINŢĂ. POFTĂ. PORNIRE. RÎVNĂ. TENDINŢĂ. VIS. NĂZUROS adj. 1. boieros, capricios, fandosit, mofturos, pretenţios, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfiros, năturâs. (E cam ~ dumnealui 1)2. dificil, mofturos, (pop.) gingaş, lingav, (Mold., Munt. şi sudul Transilv.) scarandiv. (~ la mîncare.) năzuros adj. CAPRICIOS. INCONSTANT. INSTABIL. NECONSTANT. NESTABIL. NE-STATORNIC. SCHIMBĂCIOS. SCHIMBĂTOR. VARIABIL. NEA s. (MET.) ninsoare, omăt, zăpadă. (~ua acoperă cîmpia.) NEABĂTtJT adj. 1. decis, dîrz, ferm, ho-tărît, inflexibil, intransigent, neclintit, nestrămutat, neşovăitor, statornic, (înv.) neprege-tător. (Om~; caracter~.) 2. ferm, hotărît, neşovăielnic, neşovăitor, sigur. (Cu paşi ~.) neabcţedât adj., s. v. IGNORANT. INCULT. NECULTIVAT. NEINSTRUIT. NEÎNVĂŢAT. PROST. SIMPLU. neabordăbil adj. v. INABORDABIL. INACCESIBIL. NEACCESIBIL. NEACCENTUÂT adj. (FON.) aton. (Vocală, silabă ~.) NEACCEPTÂBIL adj. inacceptabil, inadmisibil, neadrnisibil. (O propunere ~.) NEACCEPTÂRE s. refuz, respingere. (~ unei propuneri.) NEACCESIBIL adj. inabordabil, inaccesibil, (rar) neabordăbil. (Un lucru ~.) NEACOPERÎT adj. 1. deschis. (Un vehicul ~.) 2. descoperit, dezvelit. (A dormit ~.) NEACTIVITÂTE s. inactivitate, inacţiune, inerţie, pasivitate, (rar) pasivism, şedere, (pop.) nemişcâre, (reg.) zăcăşeâlă, (înv.) neacţiune, nelucrâre. (~ îl exasperează.) neacţiune s. v. INACTIVITATE. INACŢIUNE. INERŢIE. NEACTIVITATE. PASIVITATE. NE ADAPTABIL adj., s. inadaptabil, (rar) inacomodâbil. (Se consideră un ~.) NE AD APT ABILITÂTE s. inadaptabilitate. unei plante la noi condiţii de mediu.) NEADECVĂT adj. distonant, inadecvat^ necorespunzător, nepotrivit, (fig.) deplasât. (Un element ~ faţă de ansamblu.) neademenit adj. v. CINSTIT. CORECT. INCORUPTIBIL. INTEGRU. LEAL. NECORUPTIBIL. ONEST. NEADEVĂR s. 1. falsitate, inexactitate, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmaţii.) 2. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnlre, (fam.) balivârnă, bra-şoâvă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboâne (pl.). (Tot ce-a spus e un ~.) NEADEVĂRÂT adj. 1. eronat, fals, greşit, incorect, inexact, (înv. şi reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul.) 2. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neaiitentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) minţit răsuflât, spuriu, (pop. fig.) strimb. (Afirmaţie ~ ; mărturie ~.) NEADINC adj. mic, (înv.) slab. (O apă NEADMISÎBIL adj. inacceptabil, inadmisibil, neacceptabil. (O propunere ~.) NEADORMIT adj. deştept, treaz, (înv.) vâget, vegheât. (Toată noaptea a stat ~.) neadormit adj. v. ACTIV. ATENT. CIRCUMSPECT. GRIJULIU. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PRECAUT. PREVĂZĂTOR. PRUDENT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VIGILENT. VREDNIC. ZELOS. NE AFECTAT adj. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalânt, (înv.) prostâtic. (O atitudine ~ ; cu gesturi ~.) neajungere s. v. INSUFICIENTĂ. LIPSĂ. SĂRĂCIE. neajăns adj. v. INCOMPARABIL. INEGALABIL. NEASEMĂNAT. NEASEMUIT. NECOMPARABIL. NEEGAL ABIL. NEÎNTRECUT. UNIC. neajăns adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. NEAJtJNS s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, nevoie, obstacol, oprelişte, piedică, stavilă, (pop.) opreâlă, poticâlă, potrivnicle, (înv. şi reg.) scandâl, sminteâlă, (înv.) anevolnţă, nevolnţă, poprire, stenahorle, (fig.) bariâră, handicâp, hop. (A avut de depăşit un ~.) 2. dificultate, greutate, şicană. (îi face tot felul de ~.) 3. dificultate, greutate, vicisitudine. (~ urile vieţii.) 4. neplăcere, (livr.) dezagrement. (Acest sistem comportă unele ~uri.) 5. dezavantaj, inconvenient, (fig.) handicâp. (Un ~ pe care şi-l creează el însuşi.) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutâte, (pop.) alageâ, daravâră, păcât, ponâs, pâtcă, poticâlă, zădiif, (înv. şi reg.) nacafâ, nâgodă, (reg.) dănănâie, încurcâlă, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostânie, şugă, şugublnă, toroâpă, (prin Mold.) bacâlă. 569 NEASEMĂNAT (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bădă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoârbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dâbilă, (înv.) neso-slnţă, nevoinţă, pâtimă, satarâ, stenahorle. (Ce ~ a căzut pe el I) 7. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, râcilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeâ, teâh-nă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponâs, (înv.) greşeâlă, licheâ, nedesăvîrşire, răutate. (Are multe ~uri în funcţionare.) neajutăt adj. v. NEAJUTORAT. NEÎNDE-MÎNATIC. NEPRICEPUT. STÎNGACI. NEAJUTORÂT adj. neîndemînatic, nepriceput, stîngaci, (livr.) inabil, (rar) neajutăt, (reg.) natantâl. (E tare bietul băiat l) NEALTERÂBIL adj. inalterabil, (livr.) im-putrescibil. (Materie ~.) NEALTERÂT adj. 1. nestricat. (O substanţă ~.) 2. bun, curat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer '■*•'.) 3. clar, limpede, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curăţ. (O voce ~.) neam adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM. NIMIC. NEAM s. 1. seminţie, trib, (înv. şi pop.) sămînţă. (Din ~ hunilor.) 2. popor, populaţie, seminţie, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, ru-dănie. (Un ~ de viteji.) 3. naţiune, popor, (înv. şi pop.) norâd, (înv.) limbă, seminţie. (~ul românesc.) 4. seminţie, spiţă, viţă, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiţă, (înv.) rod, soi, stăpenă. (Oameni din acelaşi 5. rubedenie, rudă, rudenie, (înv. şi reg.) nemotănie, (reg.) nat, nemănie, nemăt, nemuştig, (Mold.) cimătie. (Are cîteva ~uri foarte apropiate.) 6. familie, viţă, (livr.) stirpe, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi pop.) sămînţă, (înv. şi reg.) seminţănie, tălăie, (Mold. şi Transilv.) pojijie, (înv.) femăie, râdă, rudenie. (S-a adunat cu tot ~ lui.) 7. familie, sînge. (E din ~ nostru.) 8. categorie, chip, fel, gen, soi, sort, specie, tip, varietate, (reg.) madeâ, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plâsă. (Toate ~ urile de fructe.) neam s. v. GENERAŢIE. NAŞTERE. OBÎRŞIE. ORIGINE. PROVENIENŢĂ. SEX. NEAMESTECĂT adj. 1. curat, pur, simplu. (O substanţă un corp ~.) 2. curat, nativ, pur, (înv. şi reg.) safi, (Transilv. şi Bucov.) prisnic, (înv.) prisne, (fig.) virgin. (Aur ~.) 3. curat, natural, pur, (înv. şi pop.) sadeâ. (Vin ~.) 4. curat, pur, (Transilv.) tistaş. (Grîu .) neamic adj., s. v. ADVERSAR. DUŞMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. NEAMŢ s. german. neămuri s. pl. v. ARISTOCRAŢIE. BOIERIME. NOBILIME. NE ANIMAT adj. inanimat, neînsufleţit, (fig.) mort. (Pulbere •) NEANT s. inexistenţă, nefiinţă, nimic, (rar) nâgură, neiinde, uitâre, (înv.) nedereâsă, ne-fâpt. (Aşa-zisa linişte a ~.) NEÂOŞ adj., s. 1. adj., s. aborigen, autohton, băştinaş, indigen, pămîntean, (pop.) pă-mîntâsc, (înv. şi reg.) moşneân, moşteân, (înv.) pămîntenăsc. (Populaţia ~ de pe un teritoriu.) 2. adj. adevărat, autentic, curat, veritabil, (pop. şi fam.) sadeâ, get-begât. (Moldovean ~.) neapărât adj. v. CATEGORIC. CERT. FATAL. INEVITABIL. PRECIS. SIGUR. NEAPĂRÂT adj., adv. 1. adj. indispensabil, necesar, nedispensabil, vital. (Condiţii ~ pentru viaţă.) 2. adj. necesar, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuinţă.) 3. adv. indispensabil, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este bine sau chiar ~ să te duci acolo.) 4. adv. morţiş, musai, negreşit, numaidecît, obligatoriu, (rar) necesarmente, (înv. şi reg.) nepristân, nesmintit, mimai, (înv.) nelipsit. (Ţine ~ să. . .) 5. adv. indiscutabil, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, precis, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunţată.) neapărât adj., adv. v. ABSOLUT. IMPERIOS. STRINGENT. neapărât adv. v. CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PERMANENT. PURURI. VEŞNIC. neapestit adj. v. NEÎNTÎRZIAT. NEAPLECAT adj. drept. (Cu spinarea ~.) NEAPLICÂBIL adj. inaplicabil. (Un procedeu ~.) NEAPROBÂRE s. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuâre, re-prehensiune, (rar) reprobaţiâne, sancţionâre, (pop.) osîndlre, (înv.) prihână, (fig.) veştejlre. (~ faptelor necugetate ale cuiva.) NEAPROBATOR adj. dezaprobator, reprobator. (îi vorbea cu ton ~.) NEAPROFUNDÂT adj. sumar, superficial. (O analiză .) NEÂPT adj. inapt, incapabil. (~ de muncă.) neapus adj. v. ETERN. NEMURITOR. NEP IER ITOR. NE SFÎRS IT. NEUITAT. PERPETUU. VEŞNIC. VIU. NEARGĂSÎT adj. brut, crud, neprelucrat, netăbăcit, verde. (Piei ~.) NEARMONlOS adj. 1. discordant, disonant, distonant, strident. (Elemente ~.) 2. fals. (Note ~.) NEARTICULAT adj. bolborosit, îngăimat, mormăit, neclar, nedesluşit, (fig.) morfolit. (Cuvinte ~.) NEARTIFIGIÂL adj. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) non-şalânt, (înv.) prostâtic. (O atitudine cu gesturi ~.) NEASCULTÂRE s. indisciplină, nedisciplină, nesupunere, (livr.) insubordonâre, (rar) recal-citrânţă. (Act de ~.) NEASCULTĂTOR adj. indisciplinat, insubordonat, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus, recalcitrant. (Persoană ~.) NEASEMĂNĂT adj. incomparabil, inegalabil, neasemuit, necomparabil, neegalabil* NEASEMUIT 57S neîntrecut, unic, (rar) neajdns, (Înv.) neurmât. (O voce ~ ; însuşiri ~.) NEASEMUIT adj. incomparabil, inegalabil, neasemănat, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic, (rar) neajiins, (înv.) neurmât. (O voce ~; însuşiri /V . j NEASTIMPĂR s. 1. agitaţie, febrilitate, încordare, înfrigurare, nelinişte, nerăbdare, tensiune. (~ plecării la drum.) 2. agitaţie, frămîntare, nelinişte, zbucium, (livr.) impacienţă. (Stare de ~ sufletesc.) 3. nerăbdare, nervozitate, (livr.) impacienţă. (Dă semne de ~.) 4. vioiciune, voioşie, zburdălnicie, (rar) zburdâre, (înv.) zburdăciune. (Copil plin de ~.) NEA ST ÎMPĂRAT adj. 1. agitat, frămîntat, neliniştit, nepotolit, zbuciumat. (A dus o viaţă ~.) 2. drăcos, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbinţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghlu, (reg.) sturlubâtic, sturluibât, (prin Olt.) saitdc, (Transilv.) şulhâtic, (înv.) zbur-dâtic, zburdătâr. (Copil 3. jucăuş, vioi. (Ochi ~ ; privire ~.) neaşezăre s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DEZORDINE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. TULBURARE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. neaşezât adj. v. NESTATORNIC. NEAŞTEPTĂT adj. 1. imprevizibil, nebănuit, neprevăzut, neprevizibil, nescontat, surprinzător. (Roman cu un final ~.) 2. neprevăzut, (livr.) fortuit, (rar) negîndlt. (Un eveniment ~.) 3. năprasnic, neprevăzut, (rar fig.) prăpăstiâs. (Un faliment ~.) 4. negîndit, nenădăjduit, nesperat. (Un cadou ~.) 5. brusc, inopinat, instantaneu, neprevăzut, subit. (Plecarea lui ~.) 6. brusc, fulgerător, instantaneu, năprasnic, subit. (Moarte ~. ) NEATENT adj. absent, distrat, (Mold.) uitit, (fig.) căscat, împrăştiât. (Un om ~.) NEATENŢIE s. 1. (livr.) inadvertenţă. (Eroarea e o simplă ^v.) 2. absenţă, distracţie. (E de-o ~ condamnabilă.) NEATINS adj. 1. intact, întreg, neştirbit, (pop.) nestricât. (Paharul a rămas ~ după cădere.) 2. intact, întreg, neînceput, (glumeţ fig.) virgin. (Pachetul de ţigări a rămas ~.) 3. intact, întreg, nevătămat, sănătos, teafăr, nvalid, zdravăn, (pop.) a©st»lcât, (înv. şi reg.) ebintuit, (reg.) neted. (A scăpat ~ din accident.) 4. intact, nepătat, neştirbit. (Onoarea lui a rămas ~.) neatins adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL. NEATÎRNĂRE s. 1. independenţă, libertate, suveranitate, (înv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi reg.) slobozie, (înv.) nedependenţă, volnicie. (~ unui stat.) 2. (BIS.) autocefalie, independenţă. (*>* bisericii ortodoxe.) ; NEATÎRNÂT adj. 1. independent, liber, suveran, (înv. şi pop.) slâbod, (înv.) nedepen- dent, vâlnic. (Stat ~.) 2. (BIS.) autocefal, independent. (Biserica ortodoxă română est« NEAUT^NTIC adj. 1. contrafăcut, fals, falsificat, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neîntemeiat, nereaî, plăsmuit, scornit, (înv.) minţit, răsuflât, spiiriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmaţie ~ ; mărturie ~.) neavere s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE. neavut adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. NEAUZÎT adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neperceptibil, nesesizabil, nesimţit, (fig.) imponderâbil. (Un zgomot aproape ~.) 2. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gM gantic, grozav, imens, infinit, nebun, negrăit,, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, ne-maiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, ne-sfîrşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unics uriaş, (livr.) mirâbil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) neauzit adj. v. CONFUZ. DIFUZ. NEDESLUŞIT. VAG. nebaftos adj. v. GHINIONIST. NENORO. COS. PĂGUBOS. NEBĂNUÎT adj. imprevizibil, neaşteptat, neprevăzut, neprevizibil, nescontat, surprinzător. (Roman cu un final ~.) NEBĂRBIERIT adj. bărbos, ncras. (Om ~ ■) NEBĂTtJT adj. imbatabil, invincibil, nebiruit, neînfrînt, neînvins, (înv.) nefrînt. (Un sportiv ~.) nebăut adj. v. ÎNSETAT. SETOS. NEBIRUIT adj. imbatabil, invincibil, nebătut, neînfrînt, neînvins, (înv.) nefrînt. (Un sportiv ~.) nebintuit adj. v. INTACT. ÎNTREG. NEATINS. NEVĂTĂMAT. SĂNĂTOS. TEAFĂR. VALID. ZDRAVĂN. nebleznic adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROI®. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPI». TONT. TONTĂLĂU. nebolit adj. v. SĂNĂTOS. nebriştit adj. v. APATIC. DELĂSĂTOBL INDIFERENT. INDOLENT. LĂSĂTOBL NEPĂSĂTOR. PASIV. PLACID. TEM- BEL. NEBUL6S adj. ceţos, înceţoşat, înnegurat, neguros, pîclos, (rar) negurâtic, negurlu. (Vreme ~.) nebulos adj. v. CONFUZ. DIFUZ. DUBIOS. ECHIVOC. HAOTIC. IMPRECIS. INCEB.T. INDEFINIT. ÎNCÎLCIT. ÎNCURCAT. ÎNDOIELNIC. NECLAR. NEDEFINIT. NE-' DESLUŞIT. NEÎNŢELES. NELĂMURIT. NEPRECIS. NESIGUR. OBSCUR. PROBLEMATIC. TULBURE. VAG. nebulozitâte s. v. CONFUZIE. IMPRECIZIE. NECLARITATE. NELĂMURIRE. NEPRECIZIE. OBSCURITATE. 671 NECAZ NEBGN adj., s. 1. adj., s. (MED.) alienat, dement, descreierat, înnebunit, smintit, ţicnit, (livr. şi peior.) sonât, (pop. şi fam.) apucât, candriu, căpiât, deşucheât, strecheât, (înv. şi reg.) nerâd, (reg.) prost, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolind, (Ban.) pălăurât, (Olt. şi Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltât, sărit, scrîntit, ţăcănit. (O persoană ~.) 2» adj. nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecât, neprecugetât, (reg.) nechitit. 3. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheât, pălăvâtic, ailhhi, (înv. şi reg.) prilestit, (reg.) şucheât, tui, (Mold.) tuieş, zălud, zărghit, (înv.) turlullu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce tip ~ /) 4. adj. drăcos, neastîm-părat, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbîn-ţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, avînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubâtic, sturluibât, (prin Olt.) saitâc, (Transilv.) şulhâtic, (înv.) zburdâtic, zburdătâr. (Ce copil ~ l) 5. adj. aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl mâcina.) 6. adj. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemai-întîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirâbil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) plramidâl. (A avut iarăşi un noroc ~.) nebân s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. PAIAŢĂ. nebunâriţă s. v. MĂ ŞELAR IŢĂ. SĂLBĂ-ŢIE. NEBUNĂTIC adj., s. 1. adj. drăcos, neas-tîmpărat, nebun, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbîn-ţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, acvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubâtic, sturluibât, (prin Olt.) saitâc, (Transilv.) şulhâtic, (înv.) zburdâtic, zburdătâr. iCe copil ~J) 2. adj. fluşturatic, fluturatic, zvăpăiat. (Un tînăr ~.) 3. adj., s. poznaş, ştrengar, (prin Mold.) bazadchi. (Mare mai eşti 1) nebunăriţă s. v. MĂ ŞELAR IŢĂ. nebuneâlă s. v. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. CIUMĂFAIE. DEMENŢĂ. LAUR. NEBUNIE. SĂLBĂŢIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ. NEBUNESC adj. 1. dement, demenţial, smintit. (Un act ~.) 2. nebun, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecât, neprecugetât, (reg.) nechitit. (Faptă ~.) NEBUNEŞTE adv. orbeşte, prosteşte. (Se muncă ~ înainte.) NEBUNÎE s. 1. (MED.) alienare, alienaţie, demenţă, sminteală, smintire, ţicneală, boală mintală, (pop.) nebuneâlă, (înv. şi reg.) smintă, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolînzle, (prin Bucov.) sălteâlă, (Mold.) zăluzeâlă, zăluzle, zărgheâlă, zărghânie. (fam.) căpiâlă, (fig.) vătăciro, scrînUâlă, ţăcăneâlă. 2. ghiduşie, glumă, năzbîtie, năzdrăvănie, poznă, ştren-gărie, (prin Ban.) poşovâică, (Mold.) prâjă, prujitâră, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şâgă, (prin Ban. şi Transilv.) şâlmă, (prin Transilv. şi Olt.) şoâdă, (prin Olt. şi Munt.) şoână, (Transilv., Ban. şi Olt.) şozânie, (Transilv.) şozle, (Mold.) tămăşâg, (prin Olt.) zgoândă, (înv.) ca-bazlîc, (fam.) pehlivănle. (A face o ~.) nebunie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞEL IE. MÎRSĂ-VIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. necâ vb. v. INUNDA. ÎNECA. POTOPI. necanonisit adj. v. NEREGULAT. NE SIMETRIC. NEUNIFORM. NEGALGULÂBIL adj. incalculabil, nenumărat, (reg.) nemaisocotlt, nesămălult. (O mulţime ~.) necalculabil adj. v. COLOSAL. CONSIDERABIL. ENORM. IMENS. INCALCULABIL. NELIMITAT. NECAPĂBIL adj., s. 1. adj. incapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog, (rar) impotânt, (pop.) beclsnic, nemernic, nevoiâş, nevolnic, (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegft, (înv.) mişâl, neputârnic, neputinţe, secât. (Un biet om ~.) 2. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş NECĂZ s. 1. amărăciune, întristare, mîhnire, supărare, tristeţe, (înv. şi pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. şi reg.) scîrbă, (Transilv., Mold. şi Bucov.) bănât, (înv.) mîhneâlă, mîhniciiine, scîrbie, (fig.) cătrănire, (încă nu i-a trecut ~.) 2. neplăcere, supărare, (înv. şi pop.) price, (înv.) săblâznă, scădâre, siclât. (Multe ~uri a avui de îndurat.) 3. păs, supărare. (Şi-a spus pe îndelete ~.) 4, greu, greutate, impas, încercare, vicisitudine. (A trecut cu bine un mare ~.) 6. greutate, încercare, nevoie, suferinţă, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~ uri.) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) pâznă, răutâte, (pop.) alageâ, daravâră, păcât, ponos, pâtcă, poticâlă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafâ, nâgodă, (reg.) dănănâie, încurcâlă, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostânie, şâgă, şugubină, toroâpă, (prin Mold.) bacâlă, (Transilv.) baîr. (Ban., Maram. şi Bucov.) bâdă, (Mold.) chichiân, (Olt. şi Ban.) cotoârbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dâbilă, (înv.) neso-sinţă, nevoinţă, pâtimă, satarâ, stenahorie. (Ce /v a căzut pe ell) 7. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritaţie, nervozitate, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) nădâf. (Stare ■&* trecătoare.) 8. ciudă, gelozie, invidie, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudâre, (pop.) nădâf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. şi fam.) parapân, (înv. şi reg., în Bucov.) băsău, (înv. şi reg.) mărâz, scîrbă, (reg.) pildă, zăcăşeâlă, zăcăşie, (prin NECĂJI 572 Mold.) bănât, (Transilv.) dîcă, (Ban. şi Olt.) inât, (Mold.) poxie, (înv.) pâtos, răpştire, rîv-nlre, zavistie, zavistnicle, (fam.) boâlă. (îl roade ~ ; simte un ~ nestăpînit pe. . .) NECĂJÎ vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) supăra, (înv. şi pop.) a (se) obidi, (înv. şi reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oţărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata.) 2. a nemulţumi, a supăra. (îl ~ că nu-l poate ajuta.) 3. a (se) înciuda, a (se) supăra, (pop.) a (se) ciudi. (Nu-l mai ~ I) 4. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Nu-l mai ~ cu insistenţele tale l) 5. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frămînta, a se munci, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năşii, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) necăjicios adj. v. IRASCIBIL. IRITABIL. NERVOS. SUPĂRĂCIOS. NECĂJIT adj., s. I. adj. abătut, amărit, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mîhnit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. şi reg.) scîrbit, supărăcids, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouât. (E tare ~ de vestea primită.) 2. adj. nemulţumit, supărat, (înv., reg. şi fam.) paraponisit. (E tare ~ pe sine însuşi.) 3. adj. înciudat, supărat. (Om ~.) 4. adj. enervat, iritat, nervos, supărat, surescitat, (înv. şi reg.) scîrbit. (Era extrem de ~.) 5. adj. chinuit, consumat, frămintat, muncit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitdr. (Om ~.) 6. adj., s. calic, nevoiaş, sărac, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. şi pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. şi fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcăn, (înv. şi reg.) mişel, slăbănog, (reg.) misăricios, oârfăn, obielos, pămîntit, (Ban.) bedâş, (înv.) meâser, neputernic, neputincios, siromâh, (fam. fig. şi depr.) păduchids. (E un biet om ~ care trebuie ajutat.) 7. adj. anevoios, greu, mizerabil, prost, rău, (înv. şi pop.) necă-jds. (O viaţă ~.) necăjitor adj. v. CHINUIT. CONSUMAT. FRĂMÎNTAT. MUNCIT. NECĂJIT. TRUDIT. ZBUCIUMAT. necăjos adj. v. ANEVOIOS. CHINUITOR. GREU. MIZERABIL. NECĂJIT. PROST. RĂU. REBEL. SUPĂRĂTOR. NECĂLCĂT adj. 1. nestrăbătut, neumblat, (înv. şi reg.) săcrdt. (Drum, loc ~.) 2. boţit, mototolit, şifonat. (Haine ~.) necăsfitorfe s. v. BURLĂCIE. CELIBAT. HOLTEIE. NECĂSĂTORIT s., adj. 1. s., adj. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, holtei, (pop. şi fam.) bechdr, (Transilv.) frăşcău. (Un bărbat ~.) 2. adj. liber. (Fata e ~.) necăsnicie s. v. BURLĂCIE. CELIBAT. HOLTEIE. uecătură s. v. INUNDARE. ÎNECARE. POTOPIRE.^ NECĂUTÂT adj. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostâtic. (O atitudine ~ ; cu gesturi ~.) necăzut adj. v. NEIERTAT. NEÎNGĂDUIT. NEPERMIS. necercăt adj. v. INEXPERIMENTAT. NEEXPERIMENTAT. NEGLIJAT. NECERCETĂT adj. inexplorat, necunoscut, neexplorat. (O regiune ~.) NECESĂR adj. 1. indispensabil, neapărat, nedispensabil, vital. (Condiţii ~ pentru viaţă.) 2. neapărat, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuinţă.) 3. cerut, cuvenit, trebuincios, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~ pentru. . .) 4. folositor, trebuincios, util, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.) necesarmente adv. v. FATAL. FATALMENTE. INDISPENSABIL. INEVITABIL. MORŢIŞ. MUSAI. NEAPĂRAT. NEGREŞIT. NUMAIDECÎT. OBLIGATORIU. NECESITĂ vb. 1. a cere, a comporta, a impune, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acţiune ~ multe eforturi.) 2. a cere, a implica, a presupune, a reclama. (Inteligenţa ~ reflecţie.) necesită vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORŢA. OBLIGA. SILI. NEGESITÂTE s. 1. nevoie, trebuinţă, (înv. şi pop.) treâbă, (înv. şi reg.) lipsă. (Material didactic pentru ~lile şcolii generale.) 2. cerinţă, nevoie, solicitare, trebuinţă. (Ţine seamă de ~ţilc pieţei.) 3. cerinţă, exigenţă, imperativ, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) niştotă, (înv.) nevoinţă, nevoire, rece-rinţă, (fig.) comandament. (~ ţi le epocii noastre.) 4. (FIZIOL.; pl. art.) nevoile (pl. art.), (pop.) treaba (art.). (Şi-a făcut ~.) 5. folos, trebuinţă, utilitate, (pop.) priinţă, (înv.) pdlză. (De mare .) NECHEMAT adj., s. 1. adj. neinvitat, nepoftit. (O persoană ~.) 2. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş NECHEZ s. nechezare, nechezat, necheză-tură, rînchez, rînchezare, rînchezat, rîncheză-tură. ( ul calului.) NECHEZĂ vb. a rîncheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.) necheză vb. v. CHICOTI. FORĂI. FORNĂI. SFORĂI. NECHEZĂRE s. nechez, nechezat, neche-zătură, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînche-zătură. (~ calului.) NECHEZĂT s. nechez, nechezare, necheză-tură, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînche-zătură. ( ul calului.) 573 NECLINTIT NECHEZĂTOR adj. (rar) rînchezătdr. (Cal ™ •) NECHEZĂTORĂ s. nechez, necliezare, nechezat, rinchez, rinchezare, rînchezat, rînche-zătură. (~ calului.) NECHEZĂTORĂ s. nechez, nechezare, nechezat, rinchez, rinchezare, rinchezat, rinche-zătură. (~ calului.) NECHIBZUlNŢĂ s. imprudentă, necuge-tare, neprevedere, nesăbuinţă, nesăbuire, nesocotinţă. (A comite o ~.) NECHIBZUIT adj. 1. imprudent, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecât, neprccugetât, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecât, neprecugetât, (reg.) •nechitit. (Faptă ~.) nechitit adj. v. IMPRUDENT. NEBUN. NEBUNESC. NECHIBZUIT. NECUGETAT. NECUMPĂNIT. NECUMPĂTAT. NEPREVĂZĂTOR. NESĂBUIT. NESOCOTIT. PROSTESC. NECICATR1ZĂT adj. (MED.) deschis, nevindecat, sîngerind, viu. (Plagă ~.) NECINSTE s. 1. incorectitudine, necorecti-tudine, (înv.) incorecţiune, malonestitâte. (~ unui slujbaş.) 2. dezonoare, ruşine, (pop.) ocară, (înv. şi reg.) ponâs, ponâslu. (Nu poate indura • ) necinste s. v. AFRONT. BATJOCURĂ. INJURIE. INSULTĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUŞINE. UMILINŢĂ. NECINSTI vb. 1. a batjocori, a silui, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a ruşina, a sili, a spurca, (fig.) a pîngări. (A ~ o femeie.) 2. a batjocori, a compromite, a dezonora, a terfeli, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.) 3. a batjocori, a pîngări, a profana, a spurca, a viola, (înv. şi pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfint.) NECINSTIRE s. 1. batjocorire, siluire, viol, violare, (înv.) silă, (fig.) pîngărlre. (~ unei femei.) 2. batjocorire, compromitere, dezonorase, terfelire, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătâre, pîngărlre, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanaţiune. (~ memoriei cuiva.) 3. batjocorire, pîngărire, profanare, sacrilegiu, spurcare, violare, (înv. şi pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfint.) NECINSTIT adj. 1. siluit, violat. (Femeie ~.) 2. compromis, dezonorat, discreditat, terfelit, (fig.) pătat, pîngărit, profanat. (Un om ~.) 3. incorect, necorect, neonest, (livr.) verds, (înv.) malonest. (Om, slujbaş ~.) 4. ilegal, ilicit, incorect, necorect, nelegal, neonest, (livr.) onerâs, (fig.) murdâr, necurat. (Afaceri rv . ) necinstitor adj. v. COMPROMIŢĂTOR. DEGRADANT. DEZONORANT. INFAMANT. ÎNJOSITOR. NEDEMN. RUŞINOS. necioplire s. v. BĂDĂRĂNIE. GROSOLĂNIE. IMPOLITEŢE. INDELICATEŢE. MAHALAGISM. MITOCĂNIE. MÎRLĂNIE. MOJICIE. NECUVIINŢĂ. NEPOLITETE. ŢĂRĂNIE. VULGARITATE. NECIOPLÎT adj. 1. brut, grosolan, necizelat, nelinisat, neprelucrat, (reg.) lişteav. (Material ~.) 2. butucănos, grosolan, (reg.) butu-cos. (Un obiect ~.) necioplit adj. v. BĂDĂRĂNESC. MAFIA-LAGESC. MITOCĂNESC. MÎRLĂNESC. MOJICESC. ŢOPESC. ŢOPÎRLĂNESC. necioplit adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÎRLAN. VULGAR. NECIRCULÂT adj. gol, neumblat, pustiu. (Drum ~.) NECITEŢ adj. ilizibil, indescifrabil, nedescifrabil, nelizibil, (fig.) hieroglific. (Un scris ~.) NEGIVILIZĂT adj., s. 1. adj. primitiv, sălbatic. (Aşezări ~.) 2. adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopirlan, vulgar, (pop.) mocân, mocîrţân, modîrlân, pădureţ, rîtân, ţopîrcă, (reg.) moco-dân, mocofănos, modîrlău, modorân, mogîl-dân, necunoscătâr, negîndit, negreblât, (Mold.) ghiorlân, (Transilv.) grobiân, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om •) NEGIZELÂT adj. brut, grosolan, necioplit, nefinisat, neprelucrat, (reg.) lişteav. (Material ~^ NEGLĂR adj. 1. imprecis, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag. (Se zăreau nişte siluete ~.) 2. estompat, şters, vag. (Un contur ~.) 3. înceţoşat, sur, tulbure, (reg.) suriu. (Un văzduh ~.) 4. tulbure, (fig.) murdâr. (O lumină 5. confuz, difuz, imprecis, indefinit, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzaţie ~ de durere.) 6. bolborosit, îngăimat, mormăit, nearticulat, nedesluşit, (fig.) morfolit. (Cuvinte ~.) 7. confuz, echivoc, imprecis, indefinit, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscâns. (O semnificaţie ~.) 8. obscur, (livr.) cabalistic. (Un stil 9. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încilcit, încurcat, nedefinit, nedesluşit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecât, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) NECLAR ITĂTE s. 1. imprecizie, neprecizie. (~ unui contur, a unei siluete.) 2. confuzie, imprecizie, nelămurire, neprecizie, obscuritate, (fig.) nebulozitâte. (~ în exprimare.) neclătit adj. v. FIX. IMOBIL. NECLINTIT. NEMIŞCAT. STABIL. NECLINTIRE s. 1. fixitate, imobilitate, inerţie, nemişcare, nemobilitate. (Stare de a unui corp.) 2. fixitate, imobilitate, nemişcare, stabilitate. (~ unor dune.) 3, dîrzenie, fermitate, hotărîre, intransigenţă, neînduplecare, nestrămutare, neşovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitâte. (~ unui om.) NECLINTIT adj. 1. fix, imobil, nemişcat, stabil, (rar) nemişcătâr, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (Un stîlp ~.) 2. fix, imobil, nemişcat, rigid, ţeapăn, (pop.) vîrtâs. (Crengile ~ ale NECOMOD 57£> copacilor.) 3. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înţepenit, nemişcat, ţeapăn, ţintuit, (înv. şi pop.) mărmurit, (înv. şi reg.) stîlplt, (fig.) îngheţât, înţelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 4. fix, imobil, încremenit, înlemnit, nemişcat, pironit, (Cu ochii a/,j 5. decis, dirz, ferm, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, nestrămutat, neşovăitor, statornic, (înv.) nepregetătăr. (Om ~; caracter ~.) 6. nezdruncinat, statornic, tare. (O voinţă ~.) NECOMCD adj. incomod, neconfortabil. (Un scaun NECOMPARÂBIL adj. incomparabil, inegalabil, neasemănat, neasemuit, neegalabil, neîntrecut, unic, (rar) neajuns, (înv.) neurmăt. (O voce ~ ; însuşiri . ) NECOMPETfîNT adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) NECOMPET^NŢĂ s. incapacitate, incompetenţă, nepregătire, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.) NEGOMPU&T adj. fragmentar, incomplet, parţial. (Publicarea ~ a unei opere.) NECOMPLICÂT adj. facil, nedificil, simplu, uşor. (Un procedeu o treabă ~.) NECOMUNIGATÎV adj. insociabil, morocănos, mut, neprietenos, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchlu, (înv. şi reg.) morăs, sunducăs, tăcătăr, (reg.) modorăi, mu-tâc, mutărăţ, (Olt.) dugăs, (Mold.) pîclişit, (prin Transilv.) tăcătăi, (Bucov. şi Mold.) tăinuit, (fig.) închis. (Om fire ~.) NEGONGORDÂNŢĂ s. 1. dezacord, discordanţă, discrepanţă, disonanţă, distonanţă, nepotrivire, stridenţă. (O ~ în îmbinarea culorilor.) 2. disproporţie, nepotrivire, (~ între elementele unui ansamblu.) NECONDIŢIONAT adj. 1. absolut, suprem, suveran. (Autoritate ~.) 2. integral, neprecupeţit, total. (Sprijin ~.) NEGONFORTÂBIL adj. incomod, necomod. (Un scaun ~.) neconsecinţă s. v. INCONSECVENŢĂ. INCONSTANTĂ. INSTABILITATE. NECON-SEGVENŢĂ. NECONSTANŢĂ. NE STABILITATE. NESTATORNICIE. NECONSEGVfiNT adj. capricios, fluştu-ratic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) NECONSECVENŢĂ s. inconsecvenţă, inconstanţă, instabilitate, neconstanţă, nestabili tate, nestatornicie, (livr.) labilitâte, (înv.) neconsecinţă, nestăre. (~ unei persoane.) NECONSISTliNT adj. apos, moale, subţire. (O mîncare ~.) NECONSOLĂBIL adj. inconsolabil, neconsolat, nemîngîiat. NECONSOLÂT adj. inconsolabil, neconso-iabil, nemîngîiat. (Un om ~.) NECONSTÂNT adj. capricios, fluşturatic, îuturatic, Inconsecvent, inconstant, instabp neconsecvent, neserios, nestabil, nestatornic* schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Unt om tare ~.) NECONSTĂNŢĂ s. inconsecvenţă, inconstanţă, instabilitate, neconsecvenţă, nesta-bilitate, nestatornicie, (livr.) labilitâte, (înv.)* neconsecinţă, nestăre. (** unei persoane.) NEGONTENÎT adj., adv. 1. adj. continuu* etern, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, ne-sfîrşit, permanent, perpetuu, veşnic, (înv. şi reg.) merău, (reg.) necănten, (înv.) neîncon-tenit, neprecurmât, nesăvîrşit, pururălnic. (Q>! luptă ~ între contrarii.) 2. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veşnic, (înv. şi reg.) nepristăn* (reg.) hdjma, necunten, (înv.) neapărăt, nelipsit. (Se mişcă ~.) 3. adv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, neîncetat* permanent, pururi, totdeauna, veşnic, (pop.)1 necurmât. (Eram ~ împreună.) NECONTE STABIL adj. categoric, cert* evident, incontestabil, indiscutabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios* netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubităbil* peremptoriu. (A manifestat o superioritate NECONTESTÂT adj. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios* netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubităbil* peremptăriu. (A manifestat o superioritate NECONVENÂBIL adj. inconvenabil. NECONVERTÎBIL adj. inconvertibil. (Va-lori ~.) NECOPT adj. 1. crud. (Carne ~.J 2, crud* verde. (Prune . ) NECOR^CT adj., adv. 1. adj., adv. defectuos, greşit, incorect, prost, rău, (fig.) stricăt,. (O pronunţare vorbeşte ~ româneşte.) 2* adj. incorect, necinstit, neonest, (livr.) verăs* (înv.) malonăst. (Om, slujbaş ~.) 3. adj. ilegal, ilicit, incorect, necinstit, nelegal, neonest* (livr.) onerăs, (fig.) murdâr, necurât. (O afacere ~.) NECORECT ITtJD INE s. incorectitudine* necinste, (înv.) incorecţiune, malonestităte* (~ unui slujbaş.) NECORESPUNZĂT6R adj. 1. defectuos* (înv.) smintit. (O organizare ~.) 2. neizbutit* nerealizat, nereuşit, ncsatisfăcător, prost, slab* (fig.) stîngâci. (O regie ~.) 3. distonant, inadecvat, neadecvat, nepotrivit, (fig.) deplasăL. (Un element ^ faţă de ansamblu.) NECORUPTÎBIL adj. cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, onest, (livr.) prob,, (înv.) neademenit, nemitărnic, (fig.) curăţ* nepătăt. (Slujbaş .) NECREDÎBIL adj. incredibil, neverosimil* (înv.) necreziit. (O veste ~.) necredincios adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. NESTATORNIC. SCEPTIC. SCHIMBĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR. NECREDINCIOS adj., s. 1. adj. (BIS.) păgîn, (înv. şi reg.) pogăn, (înv.) agarinăsc* proclăt, vicleăn. (Persoane creştine şi persoane ~.) 2. s. (BIS.) păgîn (înv.) agareăn, vi» 575 NECURAT cleân. (Un ~ hulit de creştini.) 3. s., adj. ateu, liber-cugetător, (pop.) păgîn, (înv.) ateist. 4. adj. adulter, infidel, nefidel, (înv.) preacurvâr, preaiubit, vicleân, viclenitor, (iig.) trădător. (Bărbat /*** . ) necredincios s. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN. TURC. necredincios s., adj. v. ERETIC. SCHISMATIC. NECREDÎNŢĂ s. 1. ateism. 2. (JUR.) adulter, infidelitate, înşelăciune, (înv.) prea-«curvle, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădâre. (~ în relaţiile conjugale.) necredinţă s. v. DUBIU. ERES. EREZIE. INCERTITUDINE. ÎNDOIALĂ. NEÎNCREDERE. NESIGURANŢĂ. REZERVĂ. SCEPTICISM. ŞOVĂIALĂ. ŞOVĂIRE. NECRESCtJT adj. crud, mic, nedezvoltat. (Copil ~.) necrezut adj. v. COLOSAL. ENORM. EXCEPŢIONAL. EXTRAORDINAR. FABULOS. FANTASTIC. FENOMENAL. FORMIDABIL. GIGANTIC. GROZAV. IMENS. INCREDIBIL. INFINIT. NEAUZIT. NEBUN. NECREDIBIL. NEGRĂIT. NEÎN-€H IPUIT. NEM AI AUZ IT. NEM AICUNO S-'GUT. NEMAIÎNTÎLNIT. NEMAIPOMENIT. NEMAIVĂZUT. NESFÎRSIT. NESPUS. NEVEROSIMIL. TERIBIL. UIMITOR. ULUITOR. UNIC. URIAŞ. NECROFOR s. (ENTOM.; Necrophorus) gropar. necropolă s. v. CAVOU. CIMITIR. CRIPTĂ. necropsie s. v. AUTOPSIE. nccidtic adj. v. CANGRENAT. NECROZAT. PUTRED. PUTREZIT. NECROZĂ vb. (MED.) a se cangrena, a putrezi. (Un ţesut care s-a ~.) NECROZÂRE s. (MED.) cangrenare, putrezire. (~ unui ţesut.) NECROZĂT adj. (MED.) cangrenat, putred, putrezit, (rar) necrâtic. (Ţesut ~.) NECRUŢĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, •srunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău,. sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) .sanguinâr, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) ţâre, (reg.) pogân, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestâc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireâp, (fig.) dur, negru. (Om se poartă ~.) 2. adj. intolerant, neiertător, neîndurător, neingăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (E un om ~ cu cei răi.) 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. crud, hain, implacabil, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurât, nemiluit, (înv.) n emil oşti vitâr, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (O soartă ~.) 5. adj. acerb, aspru, înverşunat. (O dispută ~.) NECTAR s. (pop.) mână, miere, suc. (~al plantelor melifere.) NECUGETÂRE s. imprudenţă, nechib-zuinţă, neprevedere, nesăbuinţă, nesăbuire, oesocotinţă. (A comite o ~.) NECUGETĂT adj. 1. imprudent, nechibzuit, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) neju-decât, neprecugetât, (reg.) nechitit. (Om 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecât, neprecugetât, (reg.) nechitit, (Faptă ~-) NECULTIVĂT adj., s. 1. adj. înţelenit, nedesţelenit, nelucrat, (astăzi rar) ţelinâs, (înv. şi pop.) sterp, (înv. şi reg.) săcret, (reg.) pîrlogit. (Teren agricol ~.) 2. adj. neexploatat, nelucrat, virgin. (Vaste terenuri ^ în Africa.) 3. adj. deşert, gol, pustiu, sălbatic, vid, (înv. şi reg.) săcret, (înv.) pustiiciâs, pustiit. (Un loc, un ţinut ~.) 4. adj., s. ignorant, incult, neinstruit, neînvăţat, prost, simplu, (livr.) agramât, ignâr, (înv.) gros, neabeţedât. (Un om ~.) necum adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM. necum conj. v. DAR. DARĂMITE. NECUMPĂNÎT adj. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecât, neprecugetât, (reg.) nechitit. (O faptă ~.) NECUMPĂTÂT adj. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecât, neprecugetât, (reg.) nechitit. (O faptă ~.) NEGUNOĂŞTERE s. neştiinţă. (~ unui lucru.) NECUNOSCĂTOR adj., s. ignorant, neiniţiat, nepriceput, neştiutor, (fam.) ageamiu, (fig.) profân. (Este încă un ~ în materie.) necunoscător adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÎRLAN. VULGAR. NEGUNOSCtJT adj. 1. neştiut. (Lucruri încă ~.) 2. ascuns, nedescoperit, neştiut, tainic. (Viaţa ~ a Deltei.) 3. anonim, neidentificat, neştiut. (Autor ~.) 4. inexplorat, necercetat, neexplorat. (O regiune ~.) 5, străin. (Astăzi mi-eşti complet. ~.) 6. obscur. (Un poet ~.) necunten adj. v. ETERN. NESFÎRŞIT. PERPETUU. necunten adj., adv. v. CONTINUU. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. PERMANENT. VEŞNIC. necunten adv. v. ÎNCONTINUU. ÎNTRUNA. MEREU. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PURURI. NECUPRÎNS adj., s. 1. adj. imens, infinit, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, ne-sfirşit, neţărmurit, (rar) ilimitât. (O cîmpie ~.) 2. s. enormitate, imensitate, infinit nemărginire, nemărginit, nesfîrşire, nesfîrşit, vastitate. (~ unei suprafeţe.) NECUPRINZĂtOr adj. mic, neîncăpător* nespaţios, strîmt. (Cameră ~.) necurâbii adj. v. CONDAMNAT. INCURABIL. NEVINDECABIL. nccurâtadj. v. ILEGAL. ILICIT. INCORECT, NECINSTIT. NECORECT. NELEGAl] NEONEST. NECURAT 576 NECURAT adj., s. art. 1. adj. impur, murdar, (pop.) spurcăt. (Apă potabilă devenită ~.) 2. adj. dubios, echivoc, îndoielnic, suspect. (De o morală ~.) 3. adj. demonic, diabolic, diavolesc, drăcesc, infernal, satanic, (livr.) demoniâc, mefistofelic, (înv. şi pop.) satanesc, (înv.) demonic£sc, mamdnic, satanicesc. (Planuri ~.) 4. s. art. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul (art.), naiba (art.), satană, tartor, (livr.) belzebiit, (rar) scaradţchi, (pop. şi fam.) michiduţă, nichip£rcea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, Idol, împeliţâtul (art.), mititelul (art.), nefîrtâtul (art.), nevoia (art.), pîrdâlnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleânul (art.), cel-de-pe-comoâră, cel-din-bâltă, ducă-de-pe-pustii, ucigă-1-crucea, ucigă-l-toâca, (înv. şi reg.) mamon, săcr£tul (art.), sotea (art.), (reg.) hîdâche, năpustul (art.), spurc, spurcât, şeitân, şotcă, ucigân, (Transilv., Ban. şi Maram.) b6dă, (Mold. şi Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. şi Mold.) mutul (art.), (prin Mold. şi Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsân, (prin Mold.) scaldi, (prin Bucov.) şlactrâfu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitdrul (art.), (eufemistic) păcătui (art.). necurat s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞEL IE. MÎR SĂ-VIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. NECURĂŢENIE s. 1. jeg, murdărie, (pop.) răpăn, scîrnăvie, slin, (înv. şi reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mînjeâlă, mîzgălă, mocicoşăg, moşcoleălă, muruiălă, negru, (înv.) murdarlîc, necurăţie, smîrdă. (E de-o ~ respingătoare.) 2. gunoi, impuritate, murdărie, (prin Ban. şi Transilv.) bucluc, (Mold. şi Transilv.) goz, (prin Olt.) smiăn, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (înv.) şterc. (Apă plină de ~ ii.) necurăţenie s. v. APARIŢIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE. necurăţie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JEG. JOSNICIE. MIŞEL IE. MÎR SĂ VIE. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. NELE G IU IRE. NEMERN IC IE. NETRE B-NICIE. TICĂLOŞIE. necurăţire s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞELIE. MÎRŞĂ-VIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. NECURMÂT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necontenit, neîncetat, neîntrerupt, ne-sfîrşit, permanent, perpetuu, veşnic, (înv. şi reg.) merău, (reg.) necănten, (înv.) neînconte-nit, neprecurmăt, nesăvîrşit, pururălnic.'^YO luptă ~ între contrarii.) 2. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veşnic, (înv. şi reg.) nepristăn, (reg.) hăjma, nectinten, (înv.) neapărăt, nelipsit. (Se mişcă . y necurmăt adv. v. CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTOTDEAUNA. ÎNTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NEÎNCETAT. PERMANENT. PURURI. TOTDEAUNA. VEŞNIC. NECUVIINCIOS adj. 1. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, semeţ, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neînfrînăt, (pop. şi fam.) ţîfnds, (înv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhătic, (înv.) neruşinos, (fam. fig.) botos. (Om 2. deşănţat, imoral, impudic, indecent, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licenţios, (înv. şi pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deşucheat, porcos, (fig.) decoltăt, deocheat, îmbălăt, picant, pi-perăt, porcesc, spurcat. (Comportare, glumă NECUVIINŢĂ s. 1. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, neobrăzare, neruşinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) se-meţie, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţîfnă. (E de o ~ revoltătoare.) 2. bădărănie, grosolănie, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, ncpoliteţe, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, moco-fănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănle, (rar fig.) neciopllre. (A comis o ~.) 3» imoralitate, impudoare, indecenţă, neruşinare, obscenitate, pornografic, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicităte, licenţă, licenţiozităte, (înv. şi pop.) mascară, măsoară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.) NECUVÎNTĂTOr s. animal, creatură, do-bitoc, făptură, fiinţă, lighioană, vietate, vieţuitoare, (înv.) dihânie, săzdânie, (fig.) suflâre, (înv. fig.) zidire, ziditură. (~oare ale pădurii.) NEDEClS adj. ezitant, fluctuant, indecis, nehotărît, şovăielnic, şovăitor, (rar) şovăind, şovăit, (reg.) cod61nic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetătdr, tîr-zielnic, (fig.) oscilănt. (Atitudine ~; om ~() NEDECLARÂT adj. nedezvăluit, nedivulgat, nemărturisit, secret. (O iubire ~.) NEDECLINĂBIL adj. (GRAM.) indecli-nabil. (Cuvînt /N/ , j NEDEFINIT adj. 1. confuz, difuz, echivoc., haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedesluşit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecât, nebulOs, negurds. (O situaţie ~.) 2. confuz, difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzaţie ~ de durere.) 3. confuz, echivoc, imprecis, indefinit, neclar, neprecis, obscur, (livr.) abscOns. (O semnificaţie ~.) 4. (GRAM.) indefinit, nehotărît, (înv.) nehotărîtdr. (Articol ~.) NEDEFINITÎV adj. provizoriu, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizorie, provizOrnic. (O situaţie ~.) NEDEMN adj., s. 1. adj. nevrednic, (înv.) netrebnic. (Eşti ~ de această demnitate.) 2. adj., s. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mîrşav, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) beclsnic, (înv. şi reg.) ticăit, (reg.) pălă- 577 NEDUMERI vâtic, proclet, (Ban.) bedâş, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdâr. (Un om ~.) 3. adj. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mîr-şav, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănâs, (înv.) blestemăţesc, fărădelege, scîrbâvnic, scîr-belnic, scîrbit, verigâş, verigăşâs, (fig.) murdâr, spurcât. (Faptă ~.) 4. adj. compromiţător, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, ruşinos, (livr.) difamânt, (rar) degradatâr, (înv.) necinstitâr, pierzător. (Atitudine ~.) nedependent adj. v. INDEPENDENT. LIBER. NEATÎRNAT. SUVERAN. nedependenţă s. v. INDEPENDENŢEI. LIBERTATE. NEAT ÎRNARE. SUVERANITATE. NEDEPLÎN adj. imperfect, nedesăvîrşit. (O realizare ~.) nedereâsă s. v. INEXISTENŢĂ. NEANT. NEFIINŢĂ. NIMIC. nedesăvîrşîrc s. v. CUSUR. DEFECT. DE-F IC IENŢĂ. TMPERFECŢIUNE. IN SUFI- CIENŢĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. NEDESĂVÎRŞÎT adj. imperfect, nedeplin. (O realizare /V . J NEDESCIFRÂBIL adj. ilizibil, indescifrabil, neciteţ, nelizibil, (fig.) hieroglific. (Un scris ^.) NEDESCOPERÎT adj. ascuns, necunoscut, neştiut, tainic. (Viaţa ~ a Deltei.) NEDESCRIPTÎBIL adj. indescriptibil, inexprimabil, neexprimabil, negrăit, nespus, (livr.) indicibil, inefâbil. (O stare ~.) NEDESLUŞIT adj. 1, imprecis, neclar, nelămurit, neprecis, vag. (Se zăreau nişte siluete ~.) 2. bolborosit, îngăimat, mormăit, nearticulat, neclar, (fig.) morfolit. (Cuvinte ~.) 3. confuz, difuz, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri 4. confuz, difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzaţie ~ de durere.) 5. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, neînţeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecât, nebulâs, negurâs. (O situaţie ~.) NEDESPĂRŢIT adj. 1. indivizibil, nedivizibil. (Elemente ~ ale unui ansamblu.) 2, indisolubil, inseparabil, neseparabil, organic, unitar. (Un tot ~.) 3. inseparabil, nedezlipit, neseparabil. (Prietenia.) NEDESŢELENÎT adj. înţelenit, necultivat, nelucrat, (astăzi rar) ţelinos, (înv. şi pop.) sterp, (înv. şi reg.) săcret, (reg.) pîrlogit. (Ogor ~.) NEDEZLIPÎT adj. inseparabil, nedespărţit, neseparabil. (Prieteni ~.) NEDEZVĂLUÎTj adj. nedeclarat, nedivulgat, nemărturisit, secret. (O iubire ~.) NEDEZVOLTÂT adj. 1. crud, mic, necres-cut. (Copil ~.) 2. chircit, degenerat, închircit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaş, slab, sterp, (înv. şi reg.) scăziit, (reg.) izinit, obidnic, pimnicît, piz-ghirft, răit, şiştâv, (prin Ban.) miciculât, (prin Bucov. şi Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 3. neevoluat, primitiv, rudimentar. (Comunitate socială ~.) NEDIFIClL adj. facil, necomplicat, simplu, uşor. (O problemă ~ la matematică.) NEDISGIPLINĂT adj. indisciplinat, insubordonat, neascultător, nesubordonat, nesupus, recalcitrant. (Soldat ~.) NEDISCIPLÎNĂ s. indisciplină, neascultare, nesupunere, (livr.) insubordonâre, (rar) recalci-trânţă. (Act de ~.) NEDISCUTÂBIL adj. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) NEDISEMINĂRE s. neproliferare, nepro-pagare, nerăspîndire. (~ a armelor nucleare.) NEDISPENSÂBIL adj. indispensabil, neapărat, necesar, vital. (Condiţii ~ pentru viaţă.) NEDIVIZIBIL adj. indivizibil, nedespărţit. (Un tot ~ .) NEDIVULGÂT adj. nedeclarat, nedezvă-luit, nemărturisit, secret. (O iubire ~.) NEDIZOLVĂBIL adj. (CHIM.) insolubil, nesolubil. (Substanţă ~ .) NEDOMESTIGIT adj. neîmblînzit, sălbatic, (pop.) sireâp. (Cal ~.) NEDOMOLIT adj. 1. nepotolit, nestăpînit, (fig.) nesăţios. (Iubire ~ de bani.) 2. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent* (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) NEDORÎT adj. 1. indezirabil. (O persoană ~.) 2. inoportun, neoportun, nepoftit. (Oaspete ~.) nedormire s. v. INSOMNIE. NESOMN. NEDREPT adj. 1. (inv. şi reg. fig.) strîmb. (Om ~.) 2. inechitabil, injust, neechitabil, (livr.) inie. (O măsură ~.) nedrept adj. v. INDIRECT. NEDREPTĂTE s. inechitate, injustiţie, neechitate, nejustiţic, (înv. şi pop.) strîmbă-tâte, (înv. şi reg.) strîmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.) NEDREPTĂŢI vb. a năpăstui, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. şi reg.) a strîmbătăţi, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrcxi. (De ce il ~ ?) NEDREPTĂŢÎRE s. năpăstuire, oropsire, persecutare, persecuţie, urgisire, (înv. şi reg.) strîmbătăţire, (înv.) obidlre. (~ cuiva.) NEDREPTĂŢIT adj. năpăstuit, oropsit, persecutat, urgisit, (pop.) obidit. (Om profund ~.) neduîce adj., s. v. INGRAT. NERECUNOSCĂTOR. NEDUMERI vb. a (se) mira, (înv.) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă ~ ce-mi spui; să nu te ~ dacă. . .) nedumeri vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ŞOVĂI. 17 — 310 56 NEDUMERIRE 578 NEDUMERÎRE s. 1. mirare. (L-a cuprins ~.) 2. nelămurire. (Are o mică ~.) 3. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertâre. (Stare de ~.) NEDUMERÎT adj. 1. mirat. (Om ~.) 2. nelămurit. (E puţin ~.) 3. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. şi fam.) sastisit. (împrejurarea l-a lăsat ~.) NEEGHITÂBIL adj. inechitabil, injust, nedrept, (livr.) inie. (O măsură ~.) NEEGHITÂTE s. inechitate, injustiţie, nedreptate, nejustiţie, (înv. şi pop.) strîmbătâte, (înv. şi reg.) strîmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o /V . J NEEGÂL adj. inegal. (De lungimi ~.) NEEGALÂBIL adj. incomparabil, inegalabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neîntrecut, unic, (rar) neajuns, (înv.) neurmât. (O voce ~; însuşiri NEELÂSTIG adj. inflexibil, neflexibil, rigid, tare, ţeapăn. (O bară, o nuia ~.) NEEPUIZÂBIL adj. inepuizabil, interminabil, neistovit, nesfîrşit, (fig.) nesecât. (O sursă ~ de. . .) neerlandcz s-> adj. v. OLANDEZ. NEESENŢIÂL adj. 1. accidental, secundar. (Un aspect ~.) 2. episodic, secundar. (Un rol ~ intr-o piesă.) NEESTIMABIL adj. inapreciabil, inestimabil, nepreţuit, (înv.) nestimât. (De o valoare ~.) ncctic adj. v. IMORAL. neevităbil adj. v. FATAL. INEVITABIL. NEEVOLUÂT adj. 1. primitiv, rudimentar, simplu, (înv.) prost. (Lanţul fiinţelor începe de la cea mai ~ vieţuitoare.) 2. nedezvoltat, primitiv, rudimentar. (Comunitate socială ~.) 3. înapoiat, primitiv, rudimentar, sălbatic. (Duceau o viaţă ~, în caverne.) NEEXACT adj. eronat, fals, greşit, inexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O părere, o ştire ~.) NEEXAGTITÂTE s. falsitate, inexactitate, neadevăr, netemeinicie. (~ unei afirmaţii.) NEEXPERIMENTÂT adj. inexperimentat, (pop.) necercăt. (Un tînăr ~.) NEEXPLIGÂBIL adj. inexplicabil, neînţeles. (Un fapt ~.) NEEXPLOATÂT adj. 1. necultivat, nelucrat, virgin. (Vaste terenuri ~ în Africa.) 2. ascuns, nefolosit, nefructificat, nevalorificat. (Mari posibilităţi ~.) NEEXPLORĂT adj. 1. inexplorat, necercetat, necunoscut. (O regiune ~.) 2. virgin. (Pădure ~.) NEEXPRESÎV adj. 1. inexpresiv, monoton, uniform, (fig.) monocord, plat. (Stil ~.) 2. inexpresiv, searbăd, spălăcit, şters. (O faţă ~ •) NEEXPRIMÂBIL adj. indescriptibil, inexprimabil, nedescriptibil, negrăit, nespus, (livr.) indicibil, inefâbil. (O stare sufletească ~.) NEEZITÂNT adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, hotărît, neoscilant, net, tranşant, (înv.) rezoliit. (Un refuz ~.) NEFALSIFIGÂT adj. adevărat, autentic, curat, original, veritabil. (Artă ~.) neîâpt s. v. INEXISTENŢĂ. NEANT. NEFIINŢĂ. NIMIC. NEFĂST adj. 1. nenorocos, rău. (A fost o zi ~ pentru el.) 2. fatal, funest, sinistru, sumbru, (pop.) pocit. (O presimţire ~.) NEFAVORĂBIL adj. 1. defavorabil, nepotrivit, neprielnic, prost, rău, urît, (înv. şi pop.) nepriincids, (înv.) nepriitdr. (întrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 2. defavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, vitreg, (înv. şi pop.) nepriincids. (Condiţii ~ de dezvoltare.) 3. defavorabil, neplăcut, prost, rău, urît. (A făcui o impresie ~.) 4. defavorabil, negativ. (O critică ~ făcută cărţii.) 5. dezavantajos, neprielnic, (livr.) onerds. (Condiţii ~ în clauzele unei tranzacţii.) NEFĂGtJT adj. neîndeplinit, nerealizat, ne-săvîrşit. (Cu planul •) nefăţărit adj. v. CINSTIT. DREPT. IMPARŢIAL. NEPARŢIAL. NEPĂRTINITOR. NEPREFĂGUT. OBIECTIV. SINCER. NEFELÎN s. (MIN.) feldspatoid, sodalit, NEFER s. (IST., MIL.) arnăut, poteraş. (~ din garda domnească.) neferîce adj. v. NEFERICIT. NENORO* CIT. NEFERICÎ vb. a nenoroci. (Te rog să nu-l ~ •) NEFERICÎRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătâte, mişelătâte. (~ vieţii lui.) NEFERICIT adj. 1. nenorocit, (înv.) neferice, pătimaş. (Un om tare ~.) 2, catastrofal, dezastruos, fatal, funest, nenorocit, tragic. (Un deznodâmînt ~.) NEFERTÎL adj. neproductiv, neroditor, sărac, slab, steril, sterp, (rar) nerddnic, sărăcăcios, sec, (Transilv.) mâcru, (înv.) neproducător, sterpds. (Un sol .) NEFERTIL ITÂTE s. neproductivitate, ne-rodnicie, sărăcie, sterilitate, (rar) sterpăciune, (~ unui teren.) NEFIDEL adj. adulter, infidel, necredincios, (înv.) preacurvâr, preaiubit, vicleân, vicleni-tor, (fig.) trădător. (Bărbat ~.) NEFIERT adj. crud. (Ou ~.) NEFIINŢĂ s. inexistenţă, neant, nimic, (rar) ndgură, neunde, uitâre, (înv.) nedereâsă, nefâpt. (Aşa-zisa linişte a ~.) NEFINISĂT adj. brut, grosolan, necioplit, necizelat, neprelucrat, (reg.) llşteav. (Material ~.) NEFINÎT adj. imens, infinit, necuprins, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfîrşit, neţărmurit, (rar) ilimitât. (O cîmpie ~.) NEFIRESC adj. 1. anormal, nenormal, neoj bişnuit. (O situaţie ~.) 2. afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nenatural, nesincer, pre-i făcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) tea$ trallst. (Gesturi ~ ; atitudine ~ ; un rîs 3. afectat, artificial, bombastic, căutat, con^ venţional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţids, sunătdr, um flât. (Stil, limbaj ~,) 679 NEGLIJENT neflrtătul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. NEFLEXÎBIL adj. inflexibil, neelastic, ri-gid, tare, ţeapăn. (O bară, o nuia ~.) NEFOLOSÎT adj. 1. neîntrebuinţat, neuzitat, (livr.) inuzitât. (Un procedeu ~.) 2. neîntrebuinţat, neutilizat, neuzat, nou. (O tigaie ~.) 3. ascuns, neexploatat, nefructificat, nevalorificat. (Posibilităţi ~.) NEFOLOSITOR adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, netrebuincios, neutil, van, zadarnic, (livr.) inoperânt, oţios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositâr, (fig.) aeşârt, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) NEFONDĂT adj. eronat, fals, greşit, inexact, neexact, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O ştire, o părere ~.) NEFRÎPT adj. crud, neprăjit. (Carne ~.) NEFRÎT s. (MIN.) jad. NEFRÎTIG adj. renal. (Afecţiune ~.) nefrînt adj. v. IMBATABIL. INVINCIBIL. NEBĂTUT. NEBIRUIT. NEÎNFRÎNT. NEÎNVINS. NEFRUCTIFICÂT adj. ascuns, neexploatat, nefolosit, nevalorificat. (Posibilităţi ~.) NEG s. (MED.) papilom, verucă, veruco-zitate. NEGA vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. că ar fi fost la. . .) 2. a dezice, a retracta, a tăgădui. (A ~ tot ceea ce spusese.) 3. a contesta, a dezminţi, a renega, a tăgădui, (înv.) a protesta. (A ~ adevărul celor afirmate de cineva.) NEGÂRE s. contestare, dezminţire, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tâgă, tăgăduinţă. (r* celor afirmate de cineva.) NEGATÎV adj. 1. defavorabil, nefavorabil. (O critică ~ făcută cărţii.) 2. dăunător, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzătâr, (reg.) dăunăciâs, dău-nds, (înv.) pagtibnic, prejudicids, stricăcids. (Efecte ~ pentru. . .) 3. minus. (Semnul ~.) negatron s. v. ELECTRON. NEGAŢIE s. contestare, dezminţire, negare, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tâgă, tăgăduinţă. (~ celor afirmate de cineva.) negătî vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. MUNCI. SCHINGIUI. TORTURA. TRUDI. ncgelăriţă s. v. RO STOPASCĂ. NEGHÎNĂ s. (BOT.; Agrostemma. githago) năgară, zizanie, (pop.) măltiră, (înv. şi reg.) pldvilă, (reg.) negreâţă, (înv.) pleâvă. neghină s. v. SĂLBĂŢIE. NEGHINÎŢĂ s. (BOT.) neghinuţă. NEGHINEŢĂ s. (BOT.) neghiniţă. NEGHIOB adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătîng, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) nătic, (pop. şi fam.) hâplea, (pop.) flaimiic, (înv. şl reg.) nătîntdc, prostân, prostâtic, prostănâtic, {reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbătic, man-gosit, metehău, meteldu, motofldte, motoldg, mutălău, natantdl, năbîrgeâc, nătăbîz, nătînt, nătrăi, nătniţ, năvlâg, năvligds, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălfmb, ton-tân, tontoldte, tontoldg, (prin Transilv.) ba-lamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobld-tic, (prin Munt.) bobleţ, (Mold) cherapldş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhiii, (Transilv.) nebldznic, (prin Mold., Transilv şi Maram.) şuidtic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmân, (prin Olt. şi Munt.) tărănttic, (Munt.) tontovân, (turcism înv.) budalâ, (fam.) fleţ, găgătiţă, gogomân, zevzec, (fig.) sec. (~ mai eşti, amicel) 2. adj. nătîng, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostâtic. (O comportare, o faptă ~.) NEGHIOBESC adj. nătîng, neghiob, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostâtic. (O comportare, o faptă ~.) NEGHIOBEŞTE adv. nerozeşte, prosteşte, stupid. (S-a comportat /V/ f J NEGHIOBÎE s. 1. nătîngie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătîngeâlă, ne-toţle, tonţic, (franţuzism rar) sotlză, (înv. şl reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecle. (E de-o ~ proverbială.) 2, dobitocie, imbecilitate, nerozie, prosteală, prostie, tîmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovadă de o mare ~.) 3. gogomănie, nătîngie, nerozie, nesocotinţă, prostie, stupiditate, (rar) netoţle, (înv. şi reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticle. (Ce 6 asta ? ) NEGÎNDÎT adj. neaşteptat, nenădăjduit* nesperat. (Un cadou /V , j negîndît adj. v. NEAŞTEPTAT. NEPREVĂZUT. negîndît adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÎRLAN. VULGAR. neglâsnică s. v. CONSOANĂ. CONSONANTĂ. NEGLIJA vb. 1. (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ treburile.) 2. a omite, (reg.) a între-lăsa, (înv.) a negriji, a neîngriji. (A ~ să-şi ia doctoria.) 3. a omite, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din cite ştia căi-ar face plăcere.) 4. a ignora, a nesocoti, a omite. fTe rog să nu ~ nici un element semnificativ.) NEGLIJĂBIL adj. neimportant, neînsemnat. (Cantitate ~ ; problemă ~.) NEGLIJÂRE s. 1. omitere, uitare, uitat, (înv.) negrijlre. (~ unui amănunt semnificativ.) 2. ignorare, nesocotire, omitere. (~ unor aspecte importante ale problemei.) NEGLIJÂT adj. (înv. şi pop.) oropsit, (înv.) necercât. (Treburi ~.) neglijât adj. v. NEÎNGRIJIT. NEGLIJENT adj. 1. neîngrijit, şleampăt, (fam.) îngălât. (O femeie ~.) 2. dezordonat, neîngrijit, (prin Munt.) tîlâs, (fam.) deşănţât, (O ţinută ~.) NEGLIJENŢĂ 580 NEGLIJENŢĂ s. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ţinută.) NEGLIJEU s. (înv.) matineu. (De dimineaţă ea purta un ~.) NEGOCI vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacţii.) 2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 3. a parlamenta, a trata. (A ~ cu partea adversă.) negociâvb. v. INTERMEDIA. INTERPUNE. MEDIA. MIJLOCI. negociant s. v. COMERCIANT. NEGUSTOR. negociator s. v. COMERCIANT. NEGUSTOR. negociăţie s. v. NEGOCIERE. NEGOCIERE s. 1 (înv.) negociâţic. (~ a unei tranzacţii.) 2. (la pl.) tratative (pl.), (înv.) trataţie. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.) negds adj. v. VERUGOS. NEGOŢ s. comerţ, negustorie, (rar) prăvălie, (înv. şi reg.) sfîrnărle, (turcism înv.) pazar-lîc. (Se ocupa cu /V , j negol s. v. AFACERE. CHESTIUNE. INTERESE. MARFĂ. PROBLEMĂ. PRODUS. TREABĂ. NEGRADÂT adj. (MIL.) (fam.) prost. (Soldat ~.) NEGRĂÎT adj. 1. indescriptibil, inexprimabil, nedescriptibil, neexprimabil, nespus, (livr.) indicibil, inefâbil. (O stare sufletească ~.) 2, colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, ne-maiintîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, ne-sfîrşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirâbil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) NEGREÂLĂ s. negreaţă, negru, (rar) negrime, (reg.) cerneâlă. negreală s. v. CERNEALĂ. FUNINGINE. NEGREAŢĂ s. negreală, negru, (rar) negrime, (reg.) cerneâlă. negreală s. v. MIŞINĂ. NĂGARĂ. NEGHINĂ. Z IZ AN IE. negreblăt adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN, MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÎRLAN. VULGAR. NEGRESĂ s. (pop.) arăpoâică, (înv.) arâp-că. negreşit adj. v. INOCENT. NEVINOVAT. NEGREŞIT adv. 1. morţiş, musai, neapărat, numaidecît, obligatoriu, (rar) necesarmente, (înv. şi reg.) nepristân, nesmintit, numai, (înv.) nelipsit. (Ţine ~ să. . . ) 2. indiscutabil, neapărat, neîndoielnic, neîndoios, precis, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunţată.) 3. absolut, bineînţeles, cert, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine azi? — ~ I) NEGRICIOS adj. brun, brunet, oacheş, tuciuriu, (rar) ţigănâtic, ţigănds, (înv. şi pop.) smolit, (pop.) negriu, (reg.) negrds, (Transilv.) bărnâci, (glumeţ sau ir.) balaoâcheş. (Om o faţă ~.) negrijă s. v. APATIE. DELĂSARE. DEZORDINE. INDIFERENŢĂ. INDOLENŢĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEGLIJENŢĂ. NEÎNGRIJIRE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM, negriji vb. v. NEGLIJA. OMITE, negri jinţă s. v. APATIE. DELĂSARE. INDIFERENŢĂ. INDOLENŢĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM. negrijire s. v. NEGLIJARE. OMITERE. UITARE. UITAT. NEGRILÎCĂ s. (BOT.; Nigclla saliva) cernuşcă, (reg.) negroâică, negruşcă, chimen-negru, chimion-negru. negrime s. v. NEGREALĂ. NEGREAŢĂ. NEGRU. negrior adj. v. NEGRIŞOR. NEGRUŢ. NEGRIŞOR adj. negruţ, (pop.) negridr. negriu adj. v. BRUN. BRUNET. NEGRICIOS. OACHEŞ. TUCIURIU. negroăică s. v. CERNUŞCĂ. NEGRILÎCĂ. negrds adj. v. BRUN. BRUNET. NEGRICIOS. OACHEŞ. TUCIURIU. negru adj. v. APĂSĂTOR. DEPRIMANT. DEZOLANT. SUMBRU. negru adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT. NEGRU adj., s. 1. adj. (pop.) păcuriu, (reg.) muriu, (înv.) ponegrit. (De culoare ~.) 2. adj. lai. (Oaie, lină ~.) 3. s. negreală, negreaţă, (rar) negrime, (reg.) cerneâlă. (De un ~ strălucitor.) 4. adj. înnegrit, (pop.) cernit. (Un obiect ~.) 5. adj. cernit, îndoliat. (Haine ~ purtate de văduvă.) 6. s. (pop.) arâp. ( ~ din Africa Centrală.) 7. adj. bronzat, înnegrit, pîrlit, prăjit, (reg.) pîrjolit. (S-a întors ~ de la mare.) 8. adj. întunecat, întunecos, obscur. (O noapte ~.) 9. adj. jegos, mînjit, murdar, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculât, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. şi pop.) picât, scîrnav, (pop.) zăbălos, (reg. şi fam.) puchinds, puchios, pucids, (reg.) dervelit, ma-zâc, mîrşav, muruit, muscurds, muzgurit, per-ceât, rîpât, rîpos, zoids, (Mold., Bucov. şi Ban.) feştelit, (Transilv.) mocicoş, (Transilv. şi Ma-ram.) piscoş, rdnghioş, (Transilv., Maram. şi Bucov.) tinos, (înv.) smîrced, smîrd, (fam.) împuţit, păduchios. (O cămaşă ~.) negru s.v. BEZNĂ. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. NEGURĂ. OBSCURITATE. NEGRtJŞCĂ s. (BOT.; Nigella arvensis) cernuşcă, (reg.) bruş, negruţă, nigeluţă, pipe-ruţă, chimion-de-cîmpuri. negruşcă s. v. CERNUŞCĂ. NEGRILÎCĂ. NEGRtJŢ adj. negrişor, (pop.) negridr. negruţă s. v. CERNUŞCĂ. NEGRUŞCĂ. •581 NEISAN negnrâtic adj. v. CEŢOS. ÎNCEŢOŞAT. ÎNNEGURAT. NEBULOS. NEGUROS. PÎCLOS. NEGURĂ s. 1. (MET.) ceaţă, piclă, (pop.) negureală, negureâţă, (reg.) burăcă, (prin Transiîv.) btiştină, (prin Mold.) mocirlă, (înv.) mîglă. (S-a lăsat ~.) 2. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transiîv.) şutic, '(înv.) întunec. întunericime, (fig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.) negură s. v. INEXISTENŢĂ. NEANT. NEFIINŢĂ. NIMIC. nequreălA s. v. BEZNĂ. CEAŢĂ. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. NEGURĂ. OBSCURITATE. PÎCLĂ. negureâţă s.v. CEAŢĂ. NEGURĂ. PÎCLĂ. neguriu adj. v. CEŢOS. ÎNCEŢOŞAT. ÎNNEGURAT. NEBULOS. NEGUROS. PÎ-fCLOS. NEGUROS adj. I. ceţos, înceţoşat, înnegurat, nebulos, pîclos, (rar) negurâtic, neguriu. (Vreme ~.) 2. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mohorît, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorit, urit, (înv.) ponegrit. (Cer ~.) neguros adj. v. CONFUZ. DIFUZ. ECHIVOC' HAOTIC. IMPRECIS. INDEFINIT, î NC ÎL CIT. ÎNCURCAT. NECLAR. NEDEFINIT. NEDESLUŞIT. NEÎNŢELES. NELĂMURIT. NEPRECIS. OBSCUR. TULBURE. VAG. NEGUSTOR s. comerciant, (înv. şi reg.) sfîrnâr. (reg.) tîrguitor, (înv.) cupeţ, nego-•ciânt, negociator,^ privătâr. NEGUSTOREĂSĂ s. comerciantă, negustor iţă. NEGUSTORESC adj. comercial, (livr.) mercantil. (Afaceri ~.) NEGUSTORÎ vb. a precupeţi, a specula, a trafica, (înv. şi reg.) a precupi. negustori vb. v. COMERCIALIZA. TÎRGUI. TOCMI. NEGUSTORÎE s. comerţ, negoţ, (rar) prăvălie, (înv. şi reg.) sfîrnărie, (turcism înv.) pazarîîc. (Se ocupa cu ~.) negustorie s. v. MARFĂ. PRODUS. NEGUSTORÎŢĂ s. comerciantă, negusto-reasă. neguia vb. v. ACHIZIŢIONA. CUMPĂRA. LUA. PROCURA. TÎRGUI. TOCMI. VINDE. nehărnic adj., s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS TRÎNDAV. TRÎNTOR. NEHOTĂRIRE s. 1. ezitare, nesiguranţă, şovăială, şovăire. (~ cuiva la mers.) 2. codeală, codire, ezitare, fluctuaţie, îndoială, prege-tarc, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilâre, oscilâţie. (~ lui era ne justificată.) neliotărîre s. v. IMPRECIZIE. / NEHOTĂRIT adj. 1. ezitant, nesigur, şovăielnic. (Mers ~.) 2. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, şovăielnic, şovăitor, (rar) şovăind, şovăit, (reg.) codălnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, prege- tător, tîrzielnic, (fig.) oscilânt. (Atitudine ~; om ~.) 3. (GRAM.) indefinit, nedefinit, (înv.) nehotărîtor. (Articol ~.) nehotărîtor adj. v. INDEFINIT. NEDEFINIT. NEHOTĂRÎT. neică s. v. BADE. NENE. neiculeăn s. v. NEICUŞOR. nciculiţă s; v. NEICUŞOR. *NEICUŞOR s. (pop.) neiculeăn, nciculiţă, neicuţă. neiciiţă s. v. NEICUŞOR. NEIDENTIFICĂT adj. anonim, necunoscut, neştiut. (Autor ~.) NEIERTÂT adj. neîngăduit, nepermis, (înv.) nccăzut. (Un gest ~.) NEIERTĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, ciinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogân, (Mold. şi Bucov.) avân, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăti-cos, sireâp, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. crud, hain, implacabil, necruţător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurât, nemiluit, (înv.) nemilostivităr, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~ pentru cineva.) 3. adj. intolerant, necruţător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiţi.) NEIMAGINĂBIL adj. inimaginabil, neînchipuit. (O situaţie ~.) NEIMPORTĂNT adj. 1. neglijabil, neînsemnat. (Cantitate ~,) 2. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neînsemnat, secundar, (rar) laterâl, (fig.) periferic. (O problemă ~.) 3. mic, neînsemnat, uşor. (O greşeală ~ de ortografie.) 4. neînsemnat, (livr.) anodin. (O semnificaţie ~.) 5. mărunt, neînsemnat, (livr.) insigni-fiânt, obscur, (fig.) prizărit. (O notiţă ~ în ziar.) NEINDICÂT adj, contraindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios, vătămător. (Medicament ~ pentru diabet.) NEINIŢIĂT adj., s. ignorant, necunoscător, nepriceput, neştiutor, (fam.) ageamiu, (fig.) profan. (Este încă un ~ in materie.) NEINSTRUÎT adj., s. ignorant, incult, necultivat, neînvăţat, prost, simplu, (livr.) agramât, ignâr, (înv.) gros, neabeţedât. (Om NE INTEL IGÎBIL adj. ininteligibil, (livr.) incomprehensibil, (fam.) păsăresc. (într-o exprimare ~.) NEINTENŢIONĂT adj. involuntar. (Un gest ~.) NE INTERE SÂNT adj. anost, plicticos, plictisitor, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, seârbăd. (Un spectacol ~.) NEINVITĂT adj. nechemat, nepoftit. (Persoană ~.) neios s. v. DECEMBRIE. neisân s. v. NAIST. NEISPRĂVIT 58» NEISPRĂVÎT adj., s. 1. adj. neterminat. (O ireabă ~.) 2. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil nechemat, necompetent, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) NE ISTORIC adj. sincronic, static. (O cercetare ~.) NEISTOVÎT adj. 1. neobosit, neostenit, (livr.) infatigâbil, (rar) neodihnit, (pop.) neostoit. (O activitate ~ în slujba patriei.) 2. inepuizabil, interminabil, neepuizabil, nesfîrşit, (fig.) nesecât. (O sursă ~ de .. .) neizbîndă s. v. EŞEC. INSUCCES. NEREUŞITĂ. NEIZBUTÎT adj. 1. necorespunzător, nerealizat, nereuşit, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stîngâci. (O regie ~.) 2. eşuat, nereuşit, ratat. (O acţiune ~.) NEÎMBLÎNZÎT adj., adv. 1. adj. nedomesticit, sălbatic, (pop.) sireâp. (Cal 2. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîn-cen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinăr, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) ţâre, (reg.) pogân, (Mold. şi Bucov.) avân, hapsîn (înv.) jestoc, neomenit, sagulnic, săl-băticâs, sireâp, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) NE ÎMBRĂCAT adj. despuiat, dezbrăcat, dezgolit, gol, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. şi Mold.)J tîrşlt. (Om ~.) NEÎMPĂCAT adj. 1. nemulţumit, nesatisfăcut. (Un om veşnic ~.) 2. aprig, aspru, crîn-cen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîr-jit, înverşunat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, ţâre, (fig.) încleştât. (O înfruntare ~.) NEÎMPODOBÎT adj. neornat, simplu, (înv.) sadeâ (invar.), sadâtica (invar.). (O fotă ~.) NE ÎNCĂPĂTOR adj. mic, necuprinzător, nespaţios, strimt. (Cameră ~.) NEÎNCĂRCÂT adj. 1. gol, (reg.) sec. (Avea arma ~.) 2. simplu. (O ornamentaţie ~.) NEÎNCREDERE s. (înv. şi pop.) prepâs. (îşi manifestă ~ faţă de el.) NEÎNCEPtJT adj. 1. întreg, plin. (Un pahar ~ cu apă.) 2. intact, întreg, neatins, (glumeţ fig.) virgin. (Pachetul de ţigări a rămas NEÎNCETAT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîntrerupt, nesfîrşit, permanent, perpetuu, veşnic, (înv. şi reg.) merâu, (reg.) necdnten, (înv.) neîncon-tenit, neprecurmât, nesăvîrşit, pururelnic. (O luptă /v/ între contrarii.) 2. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veşnic, (înv. şi reg.) nepristân, (reg.) hâjma, necunten, (înv.) neapărât, nelipsit. (Se mişcă ~.) 3. adv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, permanent, pururi, totdeauna, veşnic, (pop.) necurmât. (Erau ~ împreună.) NEÎNCHIPUIT adj. 1. inimaginabil, neimaginabil. (O situaţie ~.) 2. colosal, enorm, ex- cepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens* infinit, neauzit, nebun, negrăit, nemaiauzit*, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit.,, nemaivăzut, nesfîrşit, nespus, teribil, uimitor*, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirâbil, (înv.) ma-nln, necrezât, (fig.) piramidâl. (A avut aim nou un noroc ~.) NE ÎNCHIRIAT adj. liber, neocupat. NEÎNCHÎS adj. 1. deschis, descuiat, neîncuiat. (Uşă ~.) 2. liber, neîntemniţat, (înv. şi pop.) slobod. (Om r>*> . ) neîncontenit adj. v. CONTINUU. ETERN. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT.. NEÎNTRERUPT. NESFÎRŞIT. PERMANENT» PERPETUU. VEŞNIC. NEÎNCREDERE s. 1. bănuială, suspiciune* (livr.) circumspecţie, incredulitâte, (pop.) prepus, (prin Mold.) bănât, (prin Ban.) bedă, (înv.) prepânere. (O atitudine de continuă ~.) 2f„ dubiu, incertitudine, îndoială, nesiguranţă, rezervă, scepticism, şovăială, şovăire, (astăzi! rar) necredinţă, (înv.) aporie, îndoinţă. (Domnea o stare de ~.) NEÎNCREZĂTOR adj. 1. bănuitor, suspicios, temător, (livr.) circumspect, incredul* (rar) bănuiciâs, bănufelnic, (înv. şi reg.) prepu-ieinic, prepultâr, (reg.) năzârnic, (înv.) necredincios, presupuitor. (E un om tare ~.) 2» sceptic, (livr.) defetist, (înv.) necredincios. (Prea eşti ~ cu privire la sfîrşitul acestei ac~ ţiuni l) NEÎNCUIĂT adj. deschis, descuiat, neîn-chis. (O uşă .) NEÎNDEMÎNÂRE s. stîngăcie, (rar) nepricepere, (reg.) mangoseâlă, (înv.) maladrâ-să. (Era de o proverbială.) NE ÎNDEMÎNÂTIC adj. neajutorat, nepriceput, stîngâci, (livr.) inabil, (rar) neaju-tât, (reg.) natantâl. NE ÎNDEPLINIT adj. nefăcut, nerealizat,, nesăvîrşit. (O obligaţie /V . ) NEÎNDESTULÂT adj. avid, lacom, (livr.) cupid, (fig.) nesăttil, nesăturât, nesăţiâs. NEÎNDESTULĂTOR adj. 1. insuficient, nesatisfăcător, redus. (Cantitate ~.) 2. insuficient, nesatisfăcător, redus, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.) NEÎNDOIELNIC adj., adv. 1. adj. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil? necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubi-tâbil, peremptâriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. adj. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil* (livr.) manifest, (fig.) marcât. (Semne ~ de boală.) 3. adv. indiscutabil, neapărat, negreşit, neîndoios, precis, sigur, (pop.) nesmintit. voi fi acolo la ora anunţată.) 4. adv. absolut, bineînţeles, cert, desigur, fireşte, garantat* indiscutabil, natural, negreşit, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că va veni astăzi? -~!) NEÎNDOIOS adj., adv. 1. adj. categoric* cert, evident, incontestabil, indiscutabil ne” S83 NEÎNGRIJIT contestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indu-bitâbil, peremptdriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. adj. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, NEMIŞGÂRE s. 1. fixitate, imobilitate, inerţie, neclintire, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. fixitate, imobilitate, neclintire*-stabilitate. (~ dunelor.) 3. încremenire, în-lemnire. (Rămăsese într-o stare de totală nemişcare s. v. INACTIVITATE. INACŢIUNE. INERŢIE. NEACTIVITATE. PASIVITATE. NEMIŞCÂT adj. 1. fix, imobil, neclintit, stabil, (rar) nemişcătâr, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (Un stîlp ~.) 2. fix, imobil, neclin- *'587 NENOROCIRE iit, rigid, ţeapăn, (pop.) vîrtâs. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înţepenit, neclintit, ţeapăn, ţintuit, (înv. şi pop.) mărmurlt, (înv. şi reg.) stîlpft, (fig.) îngheţât, înţelenlt. (~ de spaimă, >de uimire.) 4. fix, imobil, încremenit, înlemnit, neclintit, pironit. (Cu ochii ~.) 5. inert, mort, neînsufleţit, rece, ţeapăn. (O fiinţă ~.) NEMIŞCĂTOR adj. imobil, imobiliar. (Avere nemişcător adj. v. FIX. IMOBIL. NECLINTIT. NEMIŞCAT. STABIL. nemitârnic adj. v. CINSTIT. CORECT. INCORUPTIBIL. INTEGRU. LEAL. NECORUPTIBIL. ONEST. nemitc conj. v. DAR. DARĂMITE. NEMÎNCĂRE s. foame. (Mort de ~.) NEMÎNGĂT adj. flămînd, flămînzit, înfometat, nesătul, (rar) înfomât, (reg.) fometos, (prin Transilv. şi Ban.) sec. (E veşnic ~.) NEMÎNGÎIĂT adj. inconsolabil, neconsolaţii, neconsolat. (Văduvă ~.) NEMOBIL ITĂTE s. fixitate, imobilitate, inerţie, neclintire, nemişcare. (Stare de ~ a unui corp.) nemorăl adj. v. IMORAL, nemoralitâte s. v. IMORALITATE, nemotcnie s. v. ÎNRUDIRE. NEAM. RUBEDENIE. RUDĂ. RUDENIE. NEMŢESC adj. 1. german, germanic, (înv.) •tudesc. (Populaţie ~.) 2. orăşenesc. (îmbrăcat cu haine ~.) NEMŢEŞTE adv. orăşeneşte, (rar) tîrgo-veţâşte. (Se îmbracă nemţeşte adv. v. SĂSEŞTE, nemţi vb. v. GERMANIZA. NEMŢIŞOR s. (BOT.; Delphinium consolida sau Consolida regalis) (reg.) gîlceâvă, nemerişbri (pl.), pinten, pintenâşi (pl.), tapo-nişi (pl.), toporâşi (pl.), totnici (pl.), cizma-cucului, mărarul-cfmpului. nemţişor-de-grădmă s. v. SURGUCI. NEMŢOĂICĂ s. germană, germancă. nemţoâică s. v. CĂLŢUNAŞ. CONDURUL-DOAMNEI. TOPORAŞ. VIOLETĂ. VIOREA. NEMŢOFÎL adj., s. filogerman, germanofil. NEMULŢUMÎ vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.) NEMULŢUMÎRE s. 1. neplăcere, supărare, (înv., reg. şi fam.) parapân, (înv. şi reg.) scîrbă, <înv.) pricinuire. (Ce ~ te apasă?) 2. insatisfacţie, nesatisfacţie. (Un sentiment de ~.) U. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) pâznă, răutâte, (pop.) alageâ, daravâră, păcât, ponos, potcă, poticâlă, zădiif, (înv. şi reg.) nacafâ, nâgodă, (reg.) dănănâie, încurcâlă, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostânie, şugă, şu-gublnă, toroâpă, (prin Mold.) bacâlă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bâdă, (Mold.) chichiân, (Olt. şi Ban.) cotoărbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dâbilă, (înv.) nesosinţă, ne-voinţă, pâtimă, satarâ, stenahorie. (Ce ~ a văzut pe el!) nemulţumire s. v. INGRATITUDINE. NERECUNOŞTINŢA. NEMULŢUMÎT adj. 1. necăjit, supărat, (înv., reg. şi fam.) paraponisit. (E tare ~ că n-a putut să . . . ) 2. neîmpăcat, nesatisfăcut. (Un om veşnic /V NEMULŢUMITOR adj. nesatisfăcător. (Re- zultate # J nemulţumitor adj., s. v. INGRAT. NERECUNOSCĂTOR. nemuri vb. v. ETERNIZA. IMORTALIZA. PERPETUA. NEMURÎRE s. eternitate, vecie, veşnicie, (livr.) perpetuitâte, (reg.) săvîrşie, (înv.) ne-muritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.) nemuritoare s. v. FLORI-DE-PAIE- IMORTELĂ. NEMUR IT6R adj. etern, nepieritor, ne-sfîrşit, neuitat, perpetuu, veşnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapiis, pururelnic, nesăvîr-şit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) nemuritorie s. v. ETERNITATE. NEMURIRE. VECIE. VEŞNICIE. ncmuşdg s. v. ÎNRUDIRE. NEAM. RUBEDENIE. RUDĂ. RUDENIE. NENATURĂL adj. 1. afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nefiresc, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi atitudine ~.) 2. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunătâr, umflât. (Stil, limbaj ~.) NENĂDĂJDUÎT adj. neaşteptat, negîndit, nesperat. (Un cadou ~.) nenăvidi vb. v. DUŞMĂNI. INVIDIA. PIZ-MUI. URÎ. VRĂJMĂŞI. NfîNE s. 1. bade, (pop.) neică, (reg.) iiică, (prin Olt. şi Ban.) nână. (Unui om mai în vîrstă i se spune ~.) 2. (prin Transilv.) tete. (Unui frate mai în vîrstă i se spune ~.) nene s. v. PĂRINTE. TATĂ. neneăcă s. v. MAMĂ. NENECESĂR adj. inutil, netrebuincios, neutil, (livr.) redundânt, superfluu, (fig.) parazit, parazitâr. (Detalii ~.) NENORMĂL adj. anormal, nefiresc, neobişnuit. (O situaţie ~.) NENOROC s. 1. ghinion, neşansă, (înv.) ursuzlîc. (A avut ~.) 2. nefericire, nenorocire, (înv.) meserătăte, mişelătâte. (~ vieţii lui.) NENOROCI vb. 1. a neferici. (Te rog să nu-l ~.) 2. a (se) distruge, a (se) prăpădi, (înv. şi reg.) a (se) ticăloşi, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) NENOROCÎRE s. 1. nefericire, nenoroc, (înv.) meserătăte, mişelătâte. (~ vieţii lui.) 2. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) păznă, răutâte, (pop.) alageâ, daravâră, păcât, ponâs, pâtcă, poticâlă, zădâf, (înv. şi reg.) nacafâ, nâgodă, (reg.) dănănâie, încurcâlă, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostânie, şugă, şugublnă, toroâpă, (prin Mold.) bacâlă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bâ- NENOROCIT 588. dă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoârbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dâbilă, (înv.) ncsosin-ţă, nevoinţă, pâtimă, satarâ, stenahorie. (Mare ~ a căzut pe capul lui!) 3. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, minie, potopenie, topenie, (înv. şi reg.) pustieşâg, pustiit, sodom, (rcg.) prăpădeâlă, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pirjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra regiunii.) NENOROCIT adj. 1. nefericit, (înv.) nefe-rice, pătimaş. (Un om tare ~.) 2. biet, nevoiaş, sărac, sărman, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, păcătos, sărăcan, (înv. şi reg.) ticăit, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) săget, (înv.) câinic, mişel, mişelos. (Un argat ~ de minei) 3. amărît, prăpădit, (fig.) pîrlit. (Un funcţionar ~.) 4. catastrofal, dezastruos, fatal, funest, nefericit, tragic. (Un deznodămint ~.) 5. dureros, jalnic, trist, (înv. şi reg.) milos. (Privelişte, inlimplare ~.) 6. deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. şi reg.) ticălos, (înv.) miş&l. (Casa era într-o stare ~.) NENOROCOS adj. 1. ghinionist, păgubos, (fam.) nebaftos. (Om ~.) 2. nefast, rău. (A fost o zi ~ pentru el.) nenufar s. v. NUFĂR. NENUMĂRAT adj. 1. incalculabil, necalculabil, (reg.) nemaisocotit, nesămăluit. (Elemente ~.) 2. colosal, enorm, imens, (înv. şi reg.) nesocotit. (O mulţime ~.) NEOBIŞNUIT adj. 1. anormal, nefiresc, nenormal. (O situaţie ~.) 2. excepţional, (rar) rarisim. (Un caz ~.,)3. (înv. şi pop.) osebit. (O carte ~.) 4. aparte, deosebit, individual, singular, special, (livr.) insolit. (E o situaţie cu toiul 5. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrânt, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi OU.) şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ I) NEOBOSIT adj., adv. l.adj. activ, harnic, muncitor, neostenit, silitor, sirguincios, sîrgui-tor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spdrnic, strădâlnic, strădui tor, (reg.) abă-tător, (prin vestul Transilv.) bâur, (Transilv. şi Ban.) porav, (Mold. şi Bucov.) robâci, (prin Olt. şi Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, neprege-tât, nepregetător, nevoitor, rîvtiâci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Un. om ~.) 2. adj. neistovit, neostenit, (livr.) infatigâbil, (rar) neodihnit, (pop.) neostoit. (O activitate ~ în slujba patriei.) 3. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neostenit, permanent, pururi, veşnic, (înv. şi reg.) nepristân, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mişcă ~ •) NEOBRĂZĂRE s. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neruşinare, o- brăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) se-meţie, (livr.) morgă, preziimţie, (pop. şi fam.) ţîfnă. (E de o ~ revoltătoare.) NEOBRĂZĂT adj. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios,, nerespectuos, neruşinat, obraznic, semeţ, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neînfrinât, (pop. şi fam.) ţîfnos, (înv. şi reg.) ruşinât, (Transilv.) şulh6tic, (înv.)* neruşinos, (fam. fig.) botos. (Om ~.) NEOCOLIT adj., adv. 1. adj. direct, drept. (Un drum ~.) 2. adv. aţă, direct, drept, sfoară, (pop.) oblu. (Merge ~ la el acasă.) NEOGUPÂT adj. 1. gol, liber, (înv. şi pop.)* slobod. (în sală a rămas un scaun ~. j 2, liber, neînchiriat. (O cameră ~.) 3. liber, vacant. (Un post ~.) 4. disponibil, liber, (înv., şi pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (în ceasurile lui ~.) neodihnit adj. v. NEISTOVIT. NEOBOSIT.. NEOSTENIT. neodihnitor adj. v. ALARMANT. ÎNGRIJORĂTOR. NELINIŞTITOR. NEOFILIT adj. neveştejit, proaspăt, neofit s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR. NEOFORMĂŢIE s. (MED.) tumoare, ncocjoit adj. v. NEPOTOLIT. NESTĂVILIT. NEOGREC adj. neogrecesc. (Literatura NEOGRECESC adj. neogrec. (Cultura ~.) NEOLATIN adj. romanic. (Limbă NEOLOGIC adj. (LINGV.) nou, (rar neologistic. (Cuvinte ~ .) NEOLOGISM s. (LINGV.) (neobişnuit) novicism. (Un ~ romanic al limbii române,)-' neologistic adj. v. NEOLOGIC. NOU. NEOMENIE s. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie, (rar) nemfiă, ne-milostivire, (pop.) cîinie, ciinoşenie, (înv. şi reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenie, cruzio, cum-pliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răîciu-ne, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvariep.. (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.) neomenire s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE.. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENŢĂ. VITREGIE. neomenit adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN-CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR . NE ÎMBL ÎNZIT. NEÎND UPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT. NEOMENOS adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător,, neiertător, neîmblinzit, neînduplecat, neindurat, neîndurător, nemilos, neuman, rău, sălbatic, singeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv., şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) ţâre, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avân, hapsin, (înv.)' jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, si-reăp, (fig.) dur, negru. (Un om se poartă 589 XEPIEPTĂNAT NEONEST adj. 1. incorect, necinstit, ne-corcct, (livr.) verâs, (înv.) malonâst. (Om, slujbaş ~.) 2. ilegal, ilicit, incorect, necinstit, necorect, nelcgal, (livr.) oneros, (fig.) murdâr, necurât. (Afacere ~.) NEONORĂBIL adj. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, nepermis, regretabil, reprobabil, ruşinos, urît, vinovat, (livr.) repre-hensibil, (înv.) ocârnic, ocărîtor, ruşinător. (O faptă ~.) NEOPLASM s. (MED.) cancer, tumoare malignă, (rar) neoplazie, (pop.) rac, (Transilv.) şui, (înv.) schir. NEOPLATONIC adj. (FILOZ.) neoplatonician. NEOPLATONICIAN adj. (FILOZ.) neoplatonic. neoplazie s. v. CANCER. NEOPLASM. TUMOARE MALIGNĂ. NEOPORTCN adj. 1. inoportun, nepotrivit, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat. (O acţiune ~.) 2. inoportun, nedorit, nepoftit. (Oaspete ~.) NEOPREN s. (CHIM.) sovpren. neordine s. v. DEBANDADĂ. DERANJ. DEZORDINE. DEZORGANIZARE. HAOS. NEORÎNDUIALĂ. ZĂPĂCEALĂ. NEORGÂNIC adj. anorganic, mineral. (Sub-stanţă ~.) NE ORIGINAL adj. banal, comun, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) NEORÎNDUIALĂ s. 1. debandadă, dezordine, dezorganizare, haos, zăpăceală, (rar) neârdine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambu-reâlă, harababură. (O mare ~ inactivitatea ei.) 2. deranj, dezordine, zăpăceală, (rar) neor-dine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureâ-lă, harababură. (E mare~la ei in casă•) 3. dezordine, răvăşeală, zăpăceală, (fam.) brambureâ-lă, harababură, talmeş-bâlmeş, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e in hirtiile tale.) NEORNĂT adj. neîmpodobit, simplu, (înv.) sadea (invar.), sadetica (invar.). (O fotă ~.) NEOSCILĂNT adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, net, tranşant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) NEOSPITALIER adj. inospitalier, neprimitor. (Un loc ~.) NEOSTENIT adj., adv. 1. adj. activ, harnic, muncitor, neobosit, silitor, sîrguincios, sirgui-tor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucră-târ, spornic, strădâlnic, străduitor, (reg.) abă-tătâr, (prin vestul Transilv.) bâur, (Transilv. şi Ban.) porav, (Mold. şi Bucov.) robâci, (prin Olt. şi Ban.) strnic, (înv.) diligent, ncpregetăt, nepregetător, nevoitor, rîvnâci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Un om ~.) 2. adj. neistovit, neobosit, (livr.) infatigabil, (rar) neodihnit, (pop.) neostoit. (O activitate ~ în slujba patriei.) 3. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, permanent, pururi, veşnic, (înv. şi reg.) ncpristân, (reg.) hojma, ne-cunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mişcă ~.) neostoit adj. v. NEISTOVIT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. NEOZOIC adj., s. (GEOL.) cainozoic. (Stra- turi ~.) nepăcc s. v. RĂZBOI. NEPARŢIĂL adj. drept, imparţial, nepărtinitor, obiectiv, (înv.) ncfăţărit. (Om ~.) neparţialitâte s. v. IMPARŢIALITATE. NEPĂRTINIRE. OBIECTIVITATE. NEPĂMÎNTEĂN adj. imaterial, ncmaterial, nepămîntesc, supranatural. NEPĂMÎNTESG adj. imaterial, nematerial, nepămîntean, supranatural. NEPĂRTINIRE s. imparţialitate, obiectivitate, (rar) neparţialitâte, (ieşit din uz) obiectivism. (A dat dovadă de ~.) NEPĂRTINITOR adj. drept, imparţial, neparţial, obiectiv, (înv.) nefăţărit. (Om ~.) NEPĂSĂRE s. 1. apatie, delăsare, indiferenţă, indolenţă, inerţie, insensibilitate, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibi-litâtc, prostrâţie, (rar) indiferentism, neîngri-jire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijinţă, tem-belîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. dezinteres, dezinteresare, indiferenţă. (De o ~ condamnabilă.) 3. flegmă, impasibilitate, indiferenţă. (Ce e această ~ la el?) ^ NEPĂSĂTOR adj., s. 1. apatic, delăsător, indiferent, indolent, lăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştit, (fig.) rece. (Om atitudine ^v.) 2. flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, insensibil, nesensibil, nesimţitor, pasiv, (grecism înv.) adiâfor, (fig.) rece. (Ce tip ~ !) NEPĂTAT adj. 1. curat, (reg.) neîntinat, (Transilv.) tistaş.(Haină ~.) 2. intact, neatins, neştirbit. (Onoarea lui a rămas ~.) nepătat adj. v. CANDID. CAST. CINSTIT. CORECT. FECIORELNIC. FECIORESC. INCORUPTIBIL. INOCENT. INTEGRU. LEAL. NECORUPTIBIL. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. ONEST. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL. NEPĂTRONS adj. impenetrabil, nepene-trabil, nestrăbătut. nepătruns adj. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. ÎNTUNECAT. ÎNTUNECOS. MISTERIOS. OBSCUR. OCULT. SECRET. SUMBRU. TAINIC. NEPĂZÎT adj. nesupravegheat, (rar) pustiu. (A lăsat via ~.) NEPENETRÂBIL adj. impenetrabil, nepătruns, nestrăbătut. NE PERCEPTIBIL adj. imperceptibil, insesizabil, neauzit, nesesizabil, nesimţit, (fig.) imponderâbil. (Un zgomot ~.) NEPERECHE adj. (MAT.) impar. (Număr ~.) NEPERMANENT adj. flotant, nestabil. (Populaţia ~ dintr-un oraş.) NEPERMÎS adj. 1. interzis, neîngăduit, oprit, proscris. (Un lucru ~.) 2. neiertat, neîngăduit, (înv.) necăzut. (Un gest 3. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, regretabil, reprobabil, ruşinos, urît, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocârnic, ocărîtor, ruşinător. (O faptă ~.) NEPIEPTĂNÂT adj. 1. despletit, zbîrlit. (Femeie ~.) 2.( fam. şi depr.) neţesălât. (Om~.) NEPIERITOR 590 NEPIERITOR adj. etern, nemuritor, ne-sfîrşit, neuitat, perpetuu, veşnic, viu, (livr.) sempitâm, (înv.) neapiis, pururelnic, nesăvîr-şit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) nepipăibil adj. v. IMPALPABIL, nepipăit adj. v. IMPALPABIL. NEPLÂTNIG adj. (FIN.) insolvabil. (O persoană ~.) NEPLĂCERE s. 1. nemulţumire, supărare, (înv., reg. şi fam.) parapdn, (înv. şi reg.) scîrbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ ai?) 2. necaz, supărare, (înv. şi pop.) price, (înv.) săblâznă, scădere, siclet. (Multe ~i a avut de îndurat.) belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) pâznă, răutâte, (pop.) alageâ, daravâră, păcât, ponds, pdtcă, poticâlă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafâ, nagodă, (reg.) dănă-nâie, încurcâlă, năzbîcă, năzdrăvănie, păcos-tânie, şugă, şugubină, toroâpă, (prin Mold.) bacâlă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bu-eov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban,) cotoârbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dâbilă, (înv.) nesosinţă, nevoinţă, patimă, satarâ, stenaho-rie. (Ce ~ a căzut pe capul lui I) 4. neajuns, (livr.) dezagrement. (Această soluţie comportă unele ~i.) NEPLĂGIÎT adj. 1. dezagreabil, supărător, (înv.) supărăcios. (O situaţie ~.) 2. incomod, jenant, stingheritor, stînjenitor, supărător. (A trăit cîteva momente ~.) 3. prost, rău, (înv.) slab. (I-a adus o veste ~.) 4. dezagreabil, (fig.) ingrât. (Are o sarcină ~.) 5. jenant, penibil, supărător. (încearcă un sentiment ~.) 6. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmâtic, pestilenţiâl, repug-nânt, repulsiv, (înv. şi pop.) scîmav, (înv.) scîrbâvnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 7. antipatic, dezagreabil, nesuferit, respingător, scîrbos. (Un om ~.) 8. defavorabil, nefavorabil, prost, rău, urît. (A făcut o impresie ~.) neplouâre s. v. SECETĂ. USCĂCIUNE. NEPOFTIT adj. 1. nechemat, neinvitat. (Persoană ~.) 2. inoportun, nedorit, neoportun. (Oaspete ~.) NEPOLITEŢE s. bădărănie, grosolănie, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviinţă, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, ritănle, (rar fig.) neciopllre. (Ai comis o ~.) NEPOLITICOS adj., s. 1. adj. nerespec-tuos, (livr.) ireverenţios. (Atitudine ~; eşti cam ~ !) 2. adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopîrlan, vulgar, (pop.) mocân, mocîrţân, modîrlân, pădureţ, rîtân, ţopîrcă, (reg.) mocodân, mocofănds, modîr-lău, modorân, mogîldân, necunoscătdr, ne-gîndlt, negreblât, (Mold.) gliiorlân, (Transilv.) grobiân, (înv.) gros, (fig.) neciopllt. (Un om ~ .) 3. adj. bădărănesc, grosolan, mahala-gesc, mitocănesc, mîrlănesc, mojic, mojicesc, ordinar, ţopesc, ţopîrlănesc, vulgar, (rar) mo-jicds, (fig.) neciopllt. (Purtare ~.) nepomenit adj. v. STRĂVECHI. UITAT. NEPOPULĂR adj. (livr.) impopulâr. NEPOPULARITĂTE s. (livr.) impopulari-tâte. NEPOPULĂT adj. 1. nelocuit, (înv. şi reg.) săcrât. (O regiune ~.) 2. deşert, gol, nelocuit, pustiu, (înv.) pustiicios. (O aşezare ~.) NEPOTOLIT adj. 1. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcânic. (Temperament ~.) 2. nestăvilit, (pop.) neogolt. (Dor ~.). 3. nedomolit, nestăpînit, (fig.) nesăţios. (Iubire ~ de bani.) 4. agitat, frămîntat, neas-tîmpărat, neliniştit, zbuciumat. (A dus o viaţă 5. aprig, aspru, crincen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, indîrjit, înverşunat, neîmpăcat, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîn-cenlt, ţâre, (fig.) încleştât. (O bătălie ~.) NEPOTRIVIRE s. 1. dezacord, discordanţă, discrepanţă, disonanţă, distonanţă, ne-concordanţă, stridenţă. (~ în îmbinarea culorilor.) 2. disproporţie, neconcordanţă. ( ~ între elementele unui ansamblu.) 3. contradicţie, contrazicere, (livr.) incongruenţă. (E o ~ în ceea ce spune.) NEPOTRIVIT adj., adv. 1. adj. impropriu. pentru un anumit scop.) 2. adj. distonant, inadecvat, neadecvat, necorespunzător, (fig.) deplasât. (Un element ~ faţă de ansamblu.) 3. adj. inoportun, neoportun, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasât. (O acţiune ~.) 4. adv. greşit, rău. (N-ar fi ~ să . . .) 5. adj. contraindicat, neindicat, nociv, periculos, primejdios, vătămător. (Medicament, tratament ~ pentru diabetici.) 6. adj. defavorabil, nefavorabil, neprielnic, prost, rău, urît, (înv. şi pop.) ne-priincids, (înv.) nepriitdr. (întrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 7. adj. defavorabil, nefavorabil, neprielnic, potrivnic, vitreg, (înv. şl pop.) nepriincids. (Condiţii ~ de dezvoltare.) 8. adj. (fig.) deplasât. (O glumă ~.) NEPRĂjlT adj. crud, nefript. (Carne ~.) NEPREClS adj. 1. imprecis, neclar, nedesluşit, nelămurit, vag. (Se zăreau nişte contururi ~.) 2. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neînţeles, nelămurit, obscur* tulbure, vag, (fig.) întunecât, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) 3. confuz, difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, vag, (fig.) surd. (O senzaţie ~ de durere.) 4. confuz, echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, obscur, (livr.) abscons, (O semnificaţie ~.) 5. evaziv, imprecis, vag. (Un răspuns extrem de ~.) NEPREClZIE s. 1. imprecizie, neclaritate. (~ unui contur, a unei siluete.) 2. confuzie, imprecizie, neclaritate, nelămurire, obscuritate, (fig.) nebulozitâte. (~ în exprimare.) neprecizie s. v. IMPRECIZIE. neprecugetât adj. v. IMPRUDENT. NEBUN. NEBUNESC. NECHIBZUIT. NECUGETAT. 691 NEPRIHĂNIRE NECUMPĂNIT» NECUMPĂTAT. NEPREVĂZĂTOR. NESĂBUIT. NESOCOTIT. PROSTESC. NEPRECUPEŢIT adj. integral, necondiţionat, total. (Sprijin ~.) neprecurmăt adj. v. CONTINUU. ETERN. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NESFÎRSIT. PERMANENT. PERPETUU. VEŞNIC. NEPREFĂCtJT adj. 1. cinstit, sincer, (livr.) franc, leâl, loiâl, (înv.) nefăţărit, prost, (fig.) deschis. (O fire ~.) 2. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) non-şalânt, (înv.) prostâtic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) NEPREGĂTiRE s. incapacitate, incompetenţă, necompetenţă, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.) NEPREGĂTIT adj., s. 1. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) 2. adj. slab. (Elev ~ la istorie.) neprcget s. v. ARDOARE. DÎRZENIE. FERMITATE. HOTĂRÎRE. INTRANSIGENŢĂ. NECLINTIRE. NEÎNDUPLECA-RE. NESTRĂMUTARE. NEŞOVĂIRE. RÎV-NĂ. SÎRGUINŢĂ. STATORNICIE. STRĂDUINŢĂ. ZEL. nepregetăre s. v. ARDOARE. RÎVNĂ. SÎRGUINŢĂ. STRĂDUINŢĂ. ZEL. nepregetât adj. v. ACTIV. CONTINUU. HARNIC. MUNCITOR. NEÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎR-GUINCIOS. SÎRGUITOR. STATORNIC. SUSŢINUT. VREDNIC. ZELOS. nepregetător adj. v. ACTIV. CONTINUU. DECIS. DÎRZ. FERM. HARNIC. HOTĂ-RÎT. INFLEXIBIL. INTRANSIGENT. MUNCITOR. NEABĂTUT. NECLINTIT. NEÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. NESTRĂMUTAT. NEŞOVĂITOR. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. STATORNIC. SUSŢINUT. VREDNIC. ZELOS. NEPRELUCRĂT adj. 1. brut, grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, (reg.) lişteav. (Ma-erial ~.) 2. brut, crud, neargăsit, netăbăcit, verde. (Piei ~.) NEPRETENŢIOS adj. modest, simplu. (Un restaurant ~.) NEPREŢUÎT adj. inapreciabil, inestimabil, neestimabil, (înv.) nestimât. (De o valoare ~.) NEPREVĂZĂTOR adj. imprudent, nechibzuit, necugetat, nesăbuit, nesocotit, (rar) ne-^udecat, neprecugetăt, (reg.) nechitit. (Om ~.) NEPREVĂZUT adj. 1. neaşteptat, (livr.) fortuit, (rar) negîndit. (Un eveniment ~.) 2. imprevizibil, neaşteptat, nebănuit, neprevizibil, nescontat, surprinzător. (Roman cu un final ~.) 3. incidental, întîmplător, (livr.) fortuit. (O întîlnire ^v.) 4. brusc, inopinat, instantaneu, neaşteptat, subit. (Plecarea lui ~.) 5. năprasnic, neaşteptat, (rar fig.) prăpăstios. ( Un faliment ~.) NEPREVEdURE s. imprudenţă, nechibzuin-ţă, necugetare, nesăbuinţă, nesăbuire, nesocotinţă. ncpreveziu adj.v. NETRANSPARENT. O-PAC. NEPREVIZÎBIL adj. imprevizibil, neaşteptat, nebănuit, neprevăzut, nescontat, surprinzător. (Roman cu un final ~.) NEPRICEPERE s. 1. incapacitate, incompetenţă, necompetenţă, nepregătire, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.) 2. ignoranţă, incultură, neştiinţă, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (E de-o ~ crasă.) nepricepere s. v. NEÎNDEMÎNARE. STÎN-GĂCIE. NEPRICEPUT adj., s. 1. adj. neînţeles. (Lucruri ~.) 2. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) 3. adj., s. ignorant, necunoscător, neiniţiat, neştiutor, (fam.) ageamiu, (fig.) profân. (Este încă un ~ în materie.) 4. adj. neajutorat, neîndemînatic, stîngaci, (livr.) inabil, (rar) neajutăt, (reg.) natantdl. (E tare bietul băiat!) nepricopsit adj., s. v. GALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. NEPRIELNIC adj. 1. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, prost, rău, urît, (înv. şi pop.) nepriincios, (înv.) nepriitor. (întrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 2. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, potrivnic, vitreg, (înv. şi pop.) nepriincios. (Condiţii ~ de dezvoltare.) 3. dezavantajos, nefavorabil, (livr.) oneros. (Condiţii /v/ în clauzele unei tranzacţii.) neprieten s., adj. v. ADVERSAR. DUŞMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. NEPRIETENESC adj. 1. duşmănos, inamic, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmâş, prizmuitdr, vrăjmăşesc, (înv. şi reg.) pizmătăr, pizmătâreţ, (reg.) vrăjmăşos, (înv.) duşmănesc, mînios, potrivitâr. (O acţiune ~.) 2. duşmănos, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziş. (O privire ~.) neprictenie s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎZANIE. NEPRIETENOS adj. 1. duşmănos, inamic, neprietenesc, ostil, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, vrăjmăşesc, (înv. şi reg.) pizmătăr, pizmătâreţ, (reg.) vrăjmăşos, (înv.) duşmănesc, mîniăs, potrivitor. (O acţiune ~.) 2. duşmănos, neprietenesc, ostil, potrivnic, (fig.) pieziş. (O privire ~.) 3. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, tăcut, urîcios, urzuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. şi reg.) moros, sunducos, tăcătdr, (reg.) modoroi, mutâc, mutăreţ, (Olt.) dugds, (Mold.) pîclişit, (prin Transilv.) tăcătăi, (Bucov. şi Mold.) tăl-mtit, (fig.) închis. (E un om~.) 4. distant, nesociabil, rezervat, (fig.) glaciâl, rece. (O atitudine , y NEPRIHĂNÎRE s. 1. candoare, castitate, feciorie, inocenţă, nevinovăţie, pudicitate, pu- NEPRIHĂNIT 592 doare, virginitate, (înv.) smerenie, vcrgurie, (fig.) curăţenie, imaculâre, neîntinâre, puritâte, (înv. fig.) curăţie. (~ zimbetului ei.) 2. castitate, cinste, feciorie, nevinovăţie, virginitate, (pop.) fetie, (fig.) curăţenie, (înv. fig.) curăţie. (~ a unei fete; şi-a păstrai ~.) NEPRII-IĂNÎT adj. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricât, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinât, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.) NEPRIHĂNITĂ adj. castă, fecioară, virgină, (înv.) întreăgă, (fig.) imaculată. (O li-nără ~.) nepriincios adj. v. DEFAVORABIL. NEFAVORABIL. NEPOTRIVIT. NEPRIELNIC. POTRIVNIC. PROST. RĂU. URÎT. VITREG. nepriitor adj. v. DEFAVORABIL. NEFAVORABIL. NEPOTRIVIT. NEPRIELNIC. PROST. RĂU. URÎT. nepriitor s., adj. v. ADVERSAR. DUŞMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. nepriitorul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. NEPRIMITOR adj. inospitalier, neospitalier. ( Un loc rsj.) nepristăn adv. v. CONTINUU. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNCONTINUU. ÎNDATĂ. ÎNTRUNA. MEREU. MORŢIŞ. MUSAI. NEAPĂRAT. NECONTENIT. NECURMAT. NEGREŞIT. NE ÎNCETAT. NE ÎNT ÎRZIAT. NE ÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. NUMAI-DECÎT. OBLIGATORIU. PERMANENT. PURURI. RAPID. REPEDE. VEŞNIC. neproducător adj. v. NEFERTIL. NEPRODUCTIV. NERODITOR. SĂRAC. SLAB. STERIL. STERP. NEPRODUCTIV adj. 1. ncfertil, neroditor, sărac, slab, steril, sterp, (rar) nerodnic, sărăcăcios. sec, (Transilv.) mâcru, (înv.) neproducător, sterpos, (Sol ~.) 2. arid, neroditor, sterp. (O regiune /^/ • ) NEPRODUCTIVITÂTE s. nefertilitate, ne-rodnicie, sărăcie, sterilitate, (rar) sterpăciune. unui teren.) NEPROFESIONALISM s. amatorism, diletantism, neprofesionism. (~ in pictură.) NEPROFESIONÎSM s. amatorism, diletantism, neprofesionalism. (~ in picturăT) NEPROFESIONIST s., adj. amator, diletant. (Pictor ~.) NEPROLIFERÂRE s. nediseminare, nepro-pagare, nerăspîndire. (~ armelor nucleare.) NEPROPAGÂRE s. nediseminare, neprolF ferare, nerăspîndire. (~ armelor nucleare.) NEPTUNIÂN adj. (GEOL.) neptunic. (Rocă ~.) NEPTUNIC adj. (GEOL.) neptunian. (Rocă ~.) NEPURTÂT adj.nou. (Haine ~.) neputernie adj., s. v. CALIC. INCAPABIL. NECAPABIL. NECĂJIT. NEPUTINCIOS. NE- VOIAS. PRĂPĂDIT. SĂRAC. SĂRMAN. SLĂBĂNOG. neputincios adj. v. BOLNAV. IMPOSIBIL. IREALIZABIL. NEREALIZABIL. NESĂNĂTOS. SUFERIND. NEPUTINCIOS adj., s. 1. adj., s. incapabil, necapabil, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaş, nevolnic, (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit, (înv.) mişel, neputernic, neputinţe, secat. (E un biet om~,) 2. adj. (MED.) impotent. (Bărbat ~.) neputincios adj., s. v. CALIC. INFIRM. INVALID. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. SCHILOD. neputinţe adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. NEPUTINŢĂ s. 1. imposibilitate. (~ de a face ceva.) 2. incapacitate. (~ de a se scula din pal.) 3. incapacitate, slăbiciune, (rar) impotenţă, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioşetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav, unui bătrin.) neputinţă s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. IMPOTENŢĂ. INFIRMITATE. INVALID I-TATE. LIPSĂ. MALADIE. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE. NERÂS adj. bărbos, nebărbierit. (Om ~. ) NERAŢIONĂL adj. absurd, ilogic, nelogic, stupid, (livr.) iraţional. (O situaţie ~.) NERĂBDÂRE s. 1. neastîmpăr, nervozitate, (livr.) impacienţă. (Nu-şi poale slăpini ~.) 2. agitaţie, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastîmpăr, nelinişte, tensiune. plecării la drum.) NERĂBDĂTOR adj. 1. (livr.) impacient. (Om ~.) 2. doritor, dornic. (~ să plece.) 3. încordat, înfrigurat. (Ea aştepta ~.) NERĂSPÎNDIRE s. nediseminare, nepro-liferare, nepropagare. (~ a. armelor nucleare.) NEREÂL adj. 1. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, plăsmuit, scornit, (înv.) minţit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmaţii mărturie ~.) 2. fictiv, imaginar, imaginat, ireal, închipuit, născocit, plăsmuit, scornit. (O înlimplare ~.) 3. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himăric. ( Planuri ~.) NEREALIZÂBIL adj. 1. imposibil, irealizabil, (înv.) neputincios. (Şi-a propus un ţel ~.) 2. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Un proiect ~.) NEREALIZÂT adj. 1. nefăcut, neîndeplinit, nesăvirşit. (O lucrare ~.) 2. necorespunzător, neizbutit, nereuşit, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stingâci. (O regie ~.) NERECUNOSCĂTOR adj., s. ingrat, (înv.) nedulce, nemulţumitor. (Om ~.) NEREGUNOŞTÎNŢĂ s. ingratitudine, (înv.) nemulţumire. (~ faţă de cineva.) NEREGULARITÂTE s. 1. (livr.) iregularitate. laturilor unui corp geometric.) 2. 593 NERVAŢIE (GEOGR.) accident. (Dealul este o ~ de teren.) 3. ondulaţie, sinuozitate. (~ţile unei suprafeţe. ) NEREGULAT adj. 1. (livr.) iregulâr. (Corp geometric ~.) 2. nesimetric, neuniform, (înv.) necanonisit. (Un desen, un molii) ~.) 3. (GE-OGR. / accidentat, învălurat, (înv şi reg.) săpat. (Teren ~.) 4. instabil, nestabil, schimbător. variabil. (Viaturi ~.) NERESPEGTUOS adj. 1. nepoliticos, (livr.) ireverenţios. (Eşti cam ~!) 2. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, neruşinat, obraznic, seme!. sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neînfrînăt, (pop. şi fam.) ţîfnos. Lnv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhe-tic, Cinv.) neruşinos, (fam. fig.) botos. (Om NEREUŞIT adj. 1. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.» stingâci. (O regie ~.) 2. eşuat, neizbutit, ratat. (O ac fi line ~.) NEREUŞITĂ s. 1. eşec, insucces, (rar) neiz-bîndă. intr-o acţiune.) 2. cădere, eşec, insucces, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ ta un examen.) NE REZISTENT adj. nesolid, netrainic, slab, şubred, şubrezit, (rar) precar. (O construcţie NEREZOLVĂBIL adj. (fig.) insolubil. (Problemă ~.) NEROD adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătîng, neghiob, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. şi reg.) nătintoc, prostân, prostâtic, prostănace, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, mo-tolog, mutălâu, natantol, năbîrgeâc, nătăbîz, nătint, nătrui, nătruţ, năvleg, năvligos, nero-doi, pliurd, ponc, pricăjit, puneau, tălălău, tălîmb, tontân, tontolete, tontolog, (prin Transilv. '» balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletîc. (prin Munt.) boblâţ, (Mold.) chera-pleş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhui, (Transilv.) ncbleznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmân, (prin Olt. şi Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovân, (turcism înv.) budalâ, (fam.) fleţ, găgăuţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai este !) 2. adj. nătîng, neghiob, negliiobesc, ne-rozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostâtic. (O comportare, o faptă ~.) nerod adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. NE RODIT OR adj. 1. nefertil, neproductiv, sărac, slab, steril, sterp, (rar) nerodnic, sărăcăcios. sec, (Transilv.) mâcru, (înv.) neproducă-tdr, sterpos. (Sol ~.) 2. arid, neproductiv, sterp. (O regiune . ) ncrdduic adj. v. NEFERTIL. NEPRODUCTIV. NERODITOR. SĂRAC. SLAB. STERIL. STERP. NERODNIC'ÎE s. ncfertilitate, neproductivitale, sărăcie, sterilitate, (rar) stcrpăciune (~ unui teren.) nerodoi adj., s. BLEG. NĂTĂFLET. NA-TĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. NEROZESC adj. nătîng, neghiob, neghio-besc, nerod, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostâtic. (O comportare, o faptă ~.) NEROZEŞTE adv. neghiobeşte, prosteşte, stupid. (S-a comportat ~.) NEROZIE s. 1. nătîngie, neghiobie, prostie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătingeâlă, ncto-ţie, touţie, (franţuzism rar) sotlză, (înv. şi reg.) nătărăîe, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, prosteală, prostie, timpenie, (înv.) prostime. (~ unei persoane.) 3. gogomănie, nătîngie, neghiobie, nesocotinţă, prostie, stupiditate, (rar) netoţic, (înv. şi reg.) nătărăîe. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, prostie, stupiditate, stupizenie, timpenie, (înv.) prostăticle. (Ce e ^ asta?) NERUŞINARE s. 1. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) sc-ineţie, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţifnă. (E de o ~ revoltătoare.) 2. imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, obscenitate, pornografie, scabrozitatc, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitâte, licenţă, licenţiozi-tâte, (înv. şi pop.) mascara, măscâră, măscă-riciune, măscărie, scirnăvîe. (A comis un act de ~.) NERUŞINAT adj. 1. arogant, impertinent, insolent, irevenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, obraznic, semeţ, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neînfrinât, (pop. şi fam.) ţîfnos, (înv. şi rog.) ruşinat, (Transilv.) şulhetic, (înv.) neruşinos, (fam. fig.) botos. (Om ~.) 2. corupt, decăzut, depravat, desfrinat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheât, (înv. şi reg.) ruşinât, (reg.) şucheât, teşmcnît, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Duce o viaţă ~.) 3. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial^ vulgar, (livr.) licenţios, (înv. şi pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deşucheât, porcos, (fig.) decoltât, deocheât, îmbălât, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~ .) neruşinos adj. v. AROGANT. IMPERTI-NENT. INSOLENT. IREVERENŢIOS. ÎNDRĂZNEŢ. NECUVIINCIOS. NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUŞINAT. OBRAZNIC. SEMEŢ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. nerv s. v. LIGAMENT. NERVURĂ. TEN-DON. NERVATIÎRĂ s. (TBHS.) nervaţie. NERVÂŢIE s. (TEHN.) nervatură. 38 — c. 310 NERVI 594î NERVI s. pl. (pop. ) pandalii (pl.), (fam.) nevricâle (pl.). (L-au apucat ~.) NERVOS adj. 1. irascibil, iritabil, supărăcios, (rar) surescitâbil, (pop.) rînzos, (înv. şi reg.) necăjicios, sunducds, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricds. (Fire ~.) 2. enervat, iritat, necăjit, supărat, surescitat, (înv. şi reg.) scîrbit. (Era destul de ~.) NERV O ZITÂTE s. 1. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritaţie, necaz, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) 2. neastîmpăr, nerăbdare, (livr.) impacienţă. (Nu-şi poate stăpîni ~.) 3. încordare, tensiune. (~ ajunsese la maximum.) NERVURĂ s. 1. (BOT.) (rar) nerv, (pop.) vină. a unei frunze.) 2. dungă, striaţie, vină. (Marmură cu ~i.) NESATISFÂGŢIE s. insatisfacţie, nemulţumire. (Un sentiment de ~.) NESATISFĂCĂTOR adj. 1. insuficient, neîndestulător, redus. (Cantitate ~.) 2. insuficient, neîndestulător, redus, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.) 3. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereuşit, prost, slab, (fig.) stîngâci. (O regie ~.) 4. nemulţumitor. (Rezultate ~ la învăţătură.) NESATISFĂCIjT adj. neîmpăcat, nemulţumit. (Un om veşnic ~.) NESĂŢ s. 1. lăcomie, (livr.) insaţiabilitâte, voracitâte, (rar) nesaţiabilitâte, (pop.) saţ, (înv.) poftă. (~ la mîncare.) 2. aviditate, lăcomie, poftă. (Privea cu ~ la. . .) nesaliabilităte s. v. LĂCOMIE. NESAŢ. NESĂBUÎNŢĂ s. imprudenţă, nechibzuinţă, necugetare, neprevedere, nesăbuire, nesocotinţă. (A comis o NESĂBUÎRE s. imprudenţă, nechibzuinţă, necugetare, neprevedere, nesăbuinţă, nesocotinţă. (A comis o ~.) NESĂBUIT adj. 1. imprudent, nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesocotit, (rar) ne-judecât, neprecugetât, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecât, neprecugetât, (reg.) nechitit. (O faptă ~.) nesămăliut adj. v. INCALCULABIL. NECALCULABIL. NENUMĂRAT. NESĂNĂTOS adj. 1. bolnav, suferind, (rar) morbos, (înv. şi pop.) războlit, (înv. şi reg.) neputincios, pătimâş, rău, (Transilv. şi Ban.) beteag, (Transilv.) marod, (înv.) lînced, malâd, mişel, pătimitor. (Om ~.) 2. anormal, bolnăvicios, morbid, patologic. (înclinaţii ~.) 3. insalubru. (Locuinţă ~.) NESĂRÂT adj. 1. dulce. (Brînzâ ~.) 2. (reg.) searbăd. (O mîncare ~.) nesărât adj. v. ANOST. NE INTERE SÂNT. PLICTICOS. PLICTISITOR. NESĂTTjL adj. 1. flămînd, flămînzit, înfometat, nemîncat, (rar) înfomât, (reg.) fometos, (prin Transilv. şi Ban.) sec. (Om veşnic ~.) 2. avid, lacom, mîncăcios, nesăţios, pofticios, (livr.) insaţiâbil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomds, (înv. şi reg.) mîncător, (reg.) lingâreţ, mîncăreţ, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănâci, mîncâci. (Tare e ~ la mîncare.) 3. aprig, apucător, hrăpăreţ,, lacom, (livr.) cupid, rapace, (pop.) liapsîn.. (Om ~.) nesătul adj. v. AVID. LACOM. NE ÎNDESTULAT. nesăturât adj. v. AVID. LACOM. NEÎNDESTULAT. nesătuiât s. v. BABIŢĂ. PELICAN. NESĂŢIOS adj. avid, lacom, mîncăcios.. nesătul, pofticios, (livr.) insaţiâbil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. şi reg.) mîncător,. (reg.) lingâreţ, mîncăreţ, (Mold.) hulpav, (hiv.> hrănâci, mîncâci. (~ la mîncare.) nesăţios adj. v. AVID. LACOM. MISTUITOR. ' NEDOMOLIT. NEÎNDESTULAT. NEPOŢOLIT. NE STĂP ÎN IT. NESĂVÎRŞÎT adj. nefăcut, neîndepllnit,. nerealizat. (Lucrare # ) nesăvîrşît adj. v. CONTINUU. ETERN. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NEMURITOR. NEPIERITOR.. NESFÎRSIT. NEUITAT. PERMANENT. PERPETUU.' VEŞNIC. VIU. NESCHIMBAT adj. 1. constant, invariabil, uniform. (Viteză ~.) 2. fix, stereotip, stereotipic. (O formulă verbală ~.) 3. constant, invariabil. (Valoare ~.) 4. staţionar. (Situaţie ~ în evoluţia bolii cuiva.) o. consecvent, constant* neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.) NESCHIMBĂTOR adj. 1. constant, invariabil, permanent, (livr.) imuâbil. (Fenomen ~ 2. consecvent, constant, neschimbat, stabiE statornic. (~ în sentimente.) NESCONTÂT adj. imprevizibil, neaşteptat,, nebănuit, neprevăzut, neprcvizibil, surprinză-tor. (Roman cu un final ~.) NESCORNÎT adj. adevărat, aievea, autentic, cert, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) NESCRÎS adj. alb, gol. (Foaie ~.) nesecat adj. v. INEPUIZABIL. INTERMINABIL. NEEPUIZABIL. NEISTOV IT: NESFÎRŞIT. NESEMNĂT adj. anonim. (Sesizare ~ NESENSÎBIL adj. flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesimţitor, pasiv, (grecism înv.) adiâfor: (fig.) rece. (Un tip ~.) NE SENSIBIL ITÂTE s. insensibilitate, nesimţire, (înv.) nesimţibilitâte. (~ la injecţii.> NESEPARÂBIL adj. 1. indisolubil, inseparabil, nedespărţit, organic, unitar. (Un tot ~.) 2. inseparabil, nedespărţit, nedezâpit. ( Prieteni . ) NESERIOS adj. 1. neîntemeiat, pueril.* (Argumente ~.) 2. capricios, l'luşturatic, fiu-turatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, nestabil, nestatornic, scliimbăcios, schimbător, (livr.) labil, (Un om tare ~.) 3. fluşturatic, fluturatic, frivol, uşuratic, vînturatic, zvînturat, zviutu-ratic, (livr.) futil, (pop.) spulberâtic, (reg.) zărpălâtic, zburâtic, zburdâlnic, (Mold.) sprinţar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat 595 NESOLUBIL NESERIOZITATE s. frivolitate, uşurătate, (livr.) futilitate. (~ unei persoane.) XESESIZĂBIL adj. imperceptibil, insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesimţit, (fig.) imponderabil. (Un zgomot . J XESFÎRŞÎRE s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, ■ncsfirşit, vastitate. (~ cîmpiei.) XESFÎRŞIT adj. 1. interminabil, (fig.) kilometric. (O cuvîntare ~.) 2. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, permanent, perpetuu, veşnic, (înv. şi reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neincontemt, neprecurmât, nesăvîrşit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 3. etern, nemuritor, nepieritor, neuitat, perpetuu, veşnic, viu, (livr.) sem-pitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrşit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 4. inepuizabil, interminabil, neepuizabil, neistovit, (fig.) nesecat. (O sursă ~ de. . .). 5. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirâbil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avui din nou un noroc ~.) 6. colosal, enorm, imens, nemărginit, nemăsurat, vast, (livr.) incomensurabil. (Suprafaţă ~.) 7. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, neţărmurit, (rar) ilimitât. (O cîm-vie ~ .) NESFÎRŞÎT s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesiirşire, vastitate. (~ cîmpiei.) NESIGUR adj. 1. expus, periculos, primejdios. (Un loc ~.) 2. dubios, incert, îndoielnic, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) indoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 3. incert, tulbure. (Treceau printr-o perioadă ~.) 4. precar, (fig.) şubred. (O situaţie ~.) 5. discutabil, incert, îndoielnic. (Rezultcde ~.) 6. clătinat, împiedicat, împleticit, poticnit, şovăielnic, şovăitor, (rar) clătinător, şovăind, şovăit. (Un mers ~.) 7. ezitant, nehotărit, şovăielnic. (O atitudine ~.) NESIGURANŢĂ s. 1. pericol, primejdie. (~ unui loc.) 2. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, rezervă, scepticism, şovăială, şovăire, (astăzi rar) necredinţă, (înv.) aporie, Indoinţă. (Domnea o stare de ~.) 3. precaritate. (fig.) şubrezenie. (~ situaţiei.) 4. ezitare. nchotărîre, şovăială, şovăire. (~ cuiva ia mers.) XESILÎT adj. 1. benevol, facultativ. (Contribuţii 2. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostătic. (O atitudine ^; cu gesturi ~.) NE SIMETRIC adj. 1. neregulat, neuniform, (înv.) necanonisit. (Un desen, un motiv ~.) 2. asimetric. (Trăsături ~.) nesimlifoilitâtc s. v. INSENSIBILITATE. NESENSIBILITATE. NE SIMŢIRE. NESIMŢIRE s. 1. insensibilitate, nesensi-bilitate, (înv.) nesimţibilitâte. (~ la injecţii.) 2. (MED.) inconştienţă, leşin, lipotimie, (rar) lcşinătură. (Se află încă in stare de ~.) NESIMŢIT adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesesizabil, (fig.) imponderabil. (Un zgomot 2. nesimţitor. (Om ~.) NESIMŢITOR adj. 1. insensibil. (~ la injecţii.) 2. flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensibil, pasiv, (grecism înv.) adiâfor, (fig.) rece. (Ce tip ~ î) 3. nesimţit. (Om ~.) NE SINCER adj. afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nefiresc, nenatural, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~ ; atitudine ~ .) nesmintit adj. v. FIX. IMOBIL. NECLINTIT. NEMIŞCAT. STABIL. nesmintit adv. v. EXACT. INDISCUTABIL. MORŢIŞ. MUSAI. NEAPĂRAT. NEGREŞIT. NEÎNDOIELNIC. NEÎNDOIOS. NUMAI-DECÎT. OBLIGATORIU. PRECIS. RIGUROS. SIGUR. NESOCIĂBIL adj. 1. insociabil, morocă- nos, necomunicativ, neprietenos, posac, posomorit, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. şi reg.) moros, sunducos, făcător, (reg.) modoroi, mutâc, rnu-tăreţ, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclişlt, (prin Tran-silv.) tăcătoi, (Bucov. şi Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.) 2. distant, neprietenos, rezervat, (fig.) glacial, rece. (O atitudine ~.) NESOCOTI vb. 1. a ignora, a neglija, a omite. (N-a ~ nimic din ce i-ar face plăcere.) 2. a desconsidera, a dispreţui, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocări. (De ce ii ^ ?) 3. a se abate, a călca, a contraveni, a încălca, a viola, (înv.) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi. (A ~ legea.) 4. a încălca, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.) NESOCOTINŢA s. 1. imprudenţă, nechib-zuinţă, necugetare, neprevedere, nesăbuinţă, nesăbuire. (A comis o ~.) 2. gogomănie, nă-tingie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, (rar) netoţic, (înv. şi reg.) nătărăle. (A spus o ~.) NESOCOTIRE s. 1. ignorare, neglijare, omitere. (~ unor aspecte importante.) 2. desconsiderare, dispreţuire. (~ colegilor.) 3. călcare, încălcare, violare, (pop.) stricare. (~ a legii, a unei înţelegeri.) NESOCOTIT adj. 1. imprudent, nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, (rar) nejudecăt, neprecugetât, (reg.) nechitit. (Om ) 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, prostesc, (rar) nejudecăt, neprecugetât, (reg.) nechitit. (O faptă ~.) nesocotit adj. v, COLOSAL. ENORM. IMENS. NENUMĂRAT. NESOLID adj. nerezistent, netrainic, slab, şubred, şubrezit, (rar) precar. (O construcţie ~ •) NESOLLJBIL adj. (CHIM.) insolubil, ne-dizolvabil. (Substanţă ~.) NESOMN 596* NESOMN s. I. trezie, veghe, (livr.) virilitate, (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. (MED.) insomnie, (înv. şi pop.) nedormire. (Suferă de r**.) nesosinţă s. v. BELEA. BUCLUC. DAN-DANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. NE SPAŢIOS adj. mic, necuprinzător, ne-încăpător, strîmt. (Cameră ~.) NESPĂLAT adj. 1. jegos, mînjit, murdar, negru, pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculât, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. şi pop.) picat, scîrnav, (pop.) zâbăios, (reg. şi fam.) puchinos, puchios, pucids, (reg.) dervelit, ma-zâc, mîrşav, muruit, muscuros, muzgurit, per-ceât, rîpât, rîpos, zoios, (Mold., Bucov. şi Ban.) feştelit, (Transilv.) mocicoş, (Transilv. şi Ma-ram.) piscoş, ronghioş, (Transilv., Maram. şi Bucov.) tinos, (înv.) smîrccd, smîrd, (fam.) împuţit, păduchios. (O cămaşă ~.) 2. jegos, mînjit, murdar, slinos, soios, (pop. şi fam.) janghinos, (pop.) ingălât, (reg.) imos, (fam.) împuţit. (Om ~.) NESPERAT adj. neaşteptat, negîndit, nenădăjduit. (Un cadou. ~.) NESPUS adj. 1. indescriptibil, inexprimabil, nedescriptibil, nccxprimabil, negrăit, (livr.) indicibil, inefabil. (O stare. ~ .) 2. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrşit, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirâbil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut iarăşi un noroc NESTABIL adj. 1. flotant, nepermanent. (Populaţia ~ a unui oraş.) 2. instabil, precar. (Echilibru 3. instabil, neregulat, schimbător, variabil. (Vînturi ~.) 4. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) to-nâtic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălţât. (O vreme 5. capricios, fluşturatic, flutu-ratic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) NE ŞTAB ILITATE s. 1. instabilitate, precaritate. (~ in echilibru.) 2. instabilitate, nestatornicie, variabilitate. (~ vremii.) 3. inconsecvenţă, inconstanţă, instabilitate, ne-consecvenlă, neconstanţă, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv.) neconseclnţă, nestăre. (~ unei persoane.) nestăre s. v. INCONSECVENŢĂ. INCONSTANŢĂ. INSTABILITATE. NECONSEC-VENŢĂ. NECONSTANŢĂ. NE STABILITATE. NESTATORNICIE. NESTATORNIC adj. 1. instabil, mişcător, schimbător, variabil. (Dune ~.) 2. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) tonâtic, tonds, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălţât. (O vreme ~.) 3. (înv.) ncaşezât. (Un om veşnic rsj.) 4. capricios, fluşturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Nu poţi conta pe el, e tare ~.) 5. schimbător, (înv.) necredincios. (~ in dragoste.) 6. hoinar, sprinţar, (pop.) spulberâtic. (Ginduri rss , ) NESTATORNICIE s. 1. instabilitate, mobilitate. (~ unor dune.) 2. instabilitate, nc-stabilitate, variabilitate. (~ vremii.) 3. inconsecvenţă, inconstanţă, instabilitate, ne-consecvenţă, neconstanţă, nestabilitate, (livr.) labilitâte, (înv.) neconseclnţă, nestăre. (~ unei persoane.) NESTĂPÎNÎRE s. agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate, violenţă. (O ~ temperamentală.) NESTĂPÎNÎT adj. 1. aprig, focos, sălbatic, sireap, vijelios, (înv.) zmeios. (Un armăsar ~.) 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om ~.) 3. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios* vulcanic. (Un temperament ~.) 4. repezit. (Gesturi ~.) 3. nedomolit, nepotolit, (fig.) nesăţios. (Iubire ~ de bani.) 6. debordant, dezlănţuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăvilit, tumultuos. (într-un ritm ~ .) NESTĂVILIT adj. 1. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.) 2. nepotolit, (pop.) neogoit. (Dor ~.) 3. debordant, dezlănţuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpînit, tumultuos. (într-un ritm NESTEMÂTĂ s. piatră preţioasă, piatră rară, piatră scumpă, (înv.) stemă. (Un colier de ~e.) nestimat adj. v. INAPRECIABIL. INESTI-MABIL. NEE ST IMAB IL. NEPREŢUIT. NE STINGHERIT adv. nestinjenit, (înv. şi pop.) slobod. (Acţionează ~.) nestins adj. ETERN. NEMURITOR. NEP IER ITOR. NE SF ÎRS IT. NEUITAT. PERPETUU. VEŞNIC. VIU. NESTÎNJENÎT adj., adv. 1. adj. degajat, liber. (Mişcări ~.) 2. adv. nestingherit, (înv. şi pop.) slobod. (Acţionează ~.) NESTRĂBĂTOT adj. I. impenetrabil, nepătruns, nepenctrabil. 2. necălcat, neumblat, (înv. şi reg.) săcret. (Drum, toc ~.) NESTRĂMUTĂRE s. dirzenie, fermitate, hotărîre, intransigenţă, neclintire, neinduplc-care, neşovăirc, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (~ cuiva.) nestrămutâre s. v. DURABILITATE. REZISTENŢĂ. SOLIDITATE. TĂRIE. TRĂINICIE. NESTRĂMUTÂT adj. 1. definitiv, irevocabil. (O hotărîre ~.) 2. decis, dîrz, ferm, ho-tărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, neşovăitor, statornic, (înv.) neprege- 597 NETED tător. (Om caracter 3. cinstit, credincios, devotat, fidel, statornic, (livr.) leal, loiâl, (reg.) slugărnic, (înv.) smerit. (0 soţie ~ ; un prieten ~ .) nestrămutat adj. v. DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC. NE STRIGĂT adj. 1. nealterat. (O mîncare ~.) 2. bun, curat, nealterat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) nestvicăt adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. INTACT. ÎNTREG. NEATINS. NEPRIHĂNIT. NEŞTIRBIT. NEVĂTĂMAT. NEVINOVAT. PUDIC. SĂNĂTOS. TEAFĂR. VALID. VIRGIN. VIRGINAL. ZDRAVĂN. NESTUDIÂT adj. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafeclat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, simplu, spontan, (livr.) non-şalânt, (înv.) prostătic. (O atitudine cu gesturi ~.) NE SUBORI) ONÂT adj. indisciplinat, insubordonat, neascultător, ncdisciplinat, nesupus, recalcitrant. (Soldat ~.) nesuferitul adj. v. IMPOSIBIL. INSUPORTABIL. NESUFERIT. nesufcrieios adj. v. IMPOSIBIL. INSUPORTABIL. NESUFERIT. nesuferire s: v. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAŢĂ. ÎNGREŢOŞARE. OROARE. REPULSIE. SCÎRBĂ. SILĂ. NESUFERIT adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţii, neplăcut, puturos, rău, respingător, scîrbos, urit, rău-mirositor, (livr.) fetid, mias-mătic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scîrnav, (înv.) scirbâvnic, scirbelnic. (O duhoare ~.) 2. antipatic, dezagreabil, neplăcut, respingător, scîrbos. (Un om ~.) 3. imposibil, insuportabil, (înv.) ncsuferlbil, ne-sufericids. (Uşii un om ~.) n os u feri tor adj. v. INTOLERANT. NEGRU-ŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎNDURĂTOR. NEÎNGĂDUITOR. NEMILOS. NETOLERANT. NE SUPR A VE GIIEĂT adj. nepăzit, (rar) pustiu. (A lăsat via ~.) NESUPUNERE s. indisciplină, neascultare, nedisciplină, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranţă. (Act de ~.) NESUPUS adj. indisciplinat, insubordonat, neascultător, nedisciplinat, nesubordonat, recalcitrant. (Ostaş ~.) NEŞĂNSĂ s. ghinion, nenoroc, (înv.) ursuz-lic. (A avut mare ~.) NEŞOVĂIELNIC adj. ferm, hotărit, neabătut, neşovăitor, sigur. (Cu paşi ~.) NEŞOVĂÎRE s. di'rzenie, fermitate, hotărîre, intransigenţă, neclintire, nc înduplecare, ne-strămutare, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (~ cuiva.) NEŞOVĂITOR adj. I. decis, dirz, ferm, ho-tărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, statornic, (înv.) neprege tător. ŢOm ~; caracter ~.) 2. ferm, hotărît, neabătut, neşovăielnic, sigur. (Cu paşi ~.) NEŞTERS adj. (livr.) indelebil. (~ din amintire.) NEŞTIINŢĂ s. î. necunoaştere. (~ unui lucru.) 2. ignorantă, incultură, nepricepere, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticle, prostie, prostime. (E de-o ~ crasă.) 3. obscurantism. (Lupta împotriva ~.) neştine pron. v. CAREVA. CINE. CINEVA. FIECARE. FIECINE. NIMENI. OARECARE. ORICARE. ORICINE. ORIŞICARE. ORIŞICINE. UNUL. VREUNUL. NEŞTIRBIT adj. 1. intact, întreg, neatins, (pop.) nestricât. (Paharul a rămas ~ după cădere.) 2. intact, neatins, nepătat. (Onoarea lui a rămas ~.) NEŞTIUT adj. 1. necunoscut. (Lucruri incă ~-) 2. ascuns, necunoscut, nedescoperit, tainic. (Viaţa ~ a Deltei.) 3. anonim, necunoscut, ncidentificat. (Autor, copist ~.) NEŞTIUTOR adj., s. !. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) 2. adj., s. ignorant, necunoscător, neiniţiat, nepriceput, (fam.) ageamiu, (fig.) profân. (Este încă un ~ in materie.) 3. adj. candid, credul, ingenuu, inocent, naiv. (Un copil ~.) NET adj., adv. 1. adj. (fig.) curat. (Venit, dştig 2. adj. clar, desluşit, explicit, ex- pres, inteligibil, lămurit, limpede, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriăt, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~ ; o afirmaţie ~ .) 3. adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, hotărit, neezitant, neoscilant, tranşant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 4. adv. categoric, decis, ferm. hotărit, tranşant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~ .) NETALENTĂT adj. nevaloros. prost, slab. (Un scriitor ~.) NETĂBĂGTT adj. brut, crud, neargăsit, neprelucrat, verde. (Piei ~.) NETĂGĂDUIT adj. 1. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, sigur, vădit,(livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ^.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) NETED adj. i. drept, plan, plat, şes, (pop.) oblu, (reg.) şesos, (Olt. şi Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, şters. (O cimpie, o suprafaţă ~.) 2. întins, pian, şes. (Un platou ~.) 3. plat, (înv.) limpede. (Teren ~.) 4. plat, (reg.) lin. (Drum ~.) 5. întins. (Piele ~.) 6. catifelat, hnătăsos, moale. (Un obraz ~.) neted adj/v. CLAR. DESLUŞIT. EXPLICIT. EXPRES. INTACT. INTEL IGIBIL. ÎNTREG. LĂMURIT. LIMPEDE. NEATINS. NET. NEVĂTĂMAT. PRECIS. RĂSPICAT. SĂNĂTOS. TEAFĂR. VALID. ZDRAVĂN. NETED 593 neted adv. v. DESCHIS. DIRECT. FĂT ÎS. FRANC. SINCER. NETE MEI NI CÎE s. 1. falsitate, inexactitate, neadevăr, neexactitate. (~ unei afirmaţii.) 2. slăbiciune, (fig.) şubrezenie. (~ argumentelor cuiva.) NETERMINÂT adj. neisprăvit. (Treabă NETEZÎ vb. 1. a nivela, (înv. şi reg.) a obli, a sclivisi, (reg.) a asemălui, a asemăna, a tăpşi. (A ~ suprafaţa unui obiect.) 2. a făţui, (pop.) a obli. (A ~ un perete tencuit.) 3. a îndrepta, a nivela. (A ~ zidul cu mortar.) 4. a şlefui. (A ~ o suprafaţă metalică.) 5. a călca, (Ban.) a piglui, (prin Maram.) a scăci, (Transilv.: şi Maram.) a teglăzi, a teglăzui. (A ~ rufele.) €. a aranja, a aşeza, a îndrepta. (îşi ~ părul.) netezi vb. v.’ ATINGE. BATE. LOVI. NETEZIME s. 1. neteziş. (~ unei suprafeţe.) 2. (TEHN.) planeitate. NETEZÎRE s. 1. netezit, nivelare, nivelat, (înv.) sclivisire. (~ unei suprafeţe.) 2. făţuială, făţuire, făţuit, nivelare. (~ unui perete.) 3. îndreptare, nivelare. (~ zidului cu mortar.) 4. şlefuire, şlefuit. (~ unei suprafeţe metalice.) NETEZIŞ s. netezime. (~ unei suprafeţe.) NETEZIT adj. 1. nivelat, (înv.) sclivisit. (O suprafaţă ~.) 2. făţuit, nivelat. (Perete ~.) 3. îndreptat, nivelat. (O suprafaţă neregulată ~.) 4. lustruit, şlefuit, (reg.) leit, (înv.) sclivisit. (Suprafaţă metalică ~.) 5. (fig.) lins. ( Păr ~.) NETEZIT s. netezire, nivelare, nivelat, (înv.) sclivisire. (~ unei suprafeţe.) NETEZITOARE s. (TEJIN.) (pop.) tirşi-toăre. (~ pentru terenurile arate.) netezitoare s. v. DRIŞCA. FĂŢUITOARE. NETOLERÂNT adj. intolerant, necruţător, neiertător, neîndurător, neingăduitor, nemilos, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiţi.) NETOT adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. şi reg.) nătîntoc, prostân, prostatic, prostănătic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangoslt, metehău, meteleu, motofletc, motoloz, mutălău, natantol, năbîrgeăc, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruţ, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontân, ton-tolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) boblet, (Mold.) cherapleş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhui, (Transilv.) nc-bleznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şu-ietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmăn, (prin Olt. şi Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovân, (turcism înv.) budală, (fam.) flet, găgăuţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai eşti, amice!) 2. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc? nerod, jnerozesc, prostesc, stupid» (livr.) inept, tînv.) prostâtic. (O comportare, o faptă ~.) netolie s. v. GOGOMĂNIE. NĂTÎNG IE| NEGHIOBIE. NEROZIE. NESOCOTINŢĂ. PRO ST IE. STUP IDITATE. STUP IZEN IE. NETRÂINIC adj. 1. ncrezistent, nesolid, slab, şubred, şubrezit, (rar) precar. (O construcţie ~.) 2. şubred, (livr.) caduc. (Un lucru ~ .) NETRANSPARENT adj. opac, (înv.) ne-prevczlu. (Material ~.) netrebnic adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEDEMN. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. NEVREDNIC. VAN. ZADARNIC. NETREBNIC adj., s., adv. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, ticălos, (pop.) beclsnic, (înv. şi reg.) ticăit, (reg.) pălăvâtic, proclet, (Ban.) bedâş, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Ce om ~ !) 2. adj. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, ruşinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemă-ţesc, fărădelege, scîrbâvnic, scîrbelnic, scîrblt, verigâş, verigăşos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 3. adv. mişeleşte, ticăloşeşte, (livr.) infăm. (A procedat s-a comportat ~.) 4, s. derbedeu, lepădătură, lichea, puşlama, scir-năvie, secătură, (pop. şi fam.) cioflingar, (înv. şi reg.) pujlău, (reg.) orbete, oşiştie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibălă, (Transilv. şi Maram.) techergheu, (înv.) ştrengar, (fam.) cutră, martafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanţă, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimeă. (E un ~ total lipsit de caracter.) NETREBNICIE s. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mîrşăvie, nelegiuire, nemernicie, ticăloşie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerăţie, (pop. şi fam.) parşivenie, (pop.) becisnicie, blestemăţie, scir-năvle, spurcăciune, (reg.) mîrşăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăţle, necurăţlre, păgînătâte, păginle, ve-rigăşle, (fig.) murdărie. netrebnicie s. v. INCAPACITATE. INEFICACITATE. INEFICIENŢĂ. INUTILITATE. NEPUTINŢĂ. SLĂBICIUNE. ZĂDĂRNICIE. NETREBUINCIOS adj. 1. inutil, nenecesar, neutil, (livr.) redundant, superfluu, (fig.) parazit, parazitar. (Detalii ~.) 2. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, ncutil, van, zadarnic, (livr.) inoperant, oţios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisosi tor, (fig.) deşert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) NETULBURÂT adj. calm, lin, liniştit, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (O viaţă ~.) neţ s. v. PLASĂ. SACOŞĂ. NEŢĂRMURIT adj. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfirşit, (rar) ilimitât. (O cimpie ~.) neţesălat adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NE ÎN GR IJIT. NEP IE PTĂNAT. V ÎL VOI. ZBÎRLIT.^ NEUITAT adj. 1. memorabil. (O seară ~.) 2. etern, nemuritor, nepieritor, nesfirşit, per- 599 NEVOI petuu, veşnic, viu, (livr.) sempitern, (inv.) neapus, pururelnic, nesăvîrşlt, (fig.) nestins. (O amintire . ) NEUMÂN adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crincen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblinzit, neînduplecat, neindurat, neîndurător, nemilos, neomenos, rău, sălbatic, sîngcros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sangulnic, sălbăticos, sireâp, (fig.) dur, negru. (Om ~ ; se poartă ~.) NEUMBLAT adj. 1. gol, necirculat, pustiu. (Şosele ~.) 2. nccălcat, nestrăbătut, (înv. şi reg.) săcret. (Locuri ~.) neundc s. v. INEXISTENŢĂ. NEANT. NEFIINŢĂ. NIMIC. NEUNIFORM adj. neregulat, nesimetric, (înv.) necanonislt. (Un desen cu laturile ~.) neunire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. GÎL-CEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. NEURÎT s. (ANAT.) axon, cilindru-ax. (~ este o prelungire a neuronului.) neurmăt adj. v. INCOMPARABIL. INEGALABIL. NEA SEMĂNAT. NEA SEMUIT. NECOMPARABIL. NEEGAL ABIL. NEÎNTRECUT. UNIC. NEUROCIT s. (ANAT.) neuron. NEUROLEPTIC s. (FARM.) neurople-gic. NEURON s. (ANAT.) ncuroeit. NEUROPLEGIC s. (FARM.) neuroleptic. neutral adj. v. NEUTRU. NEUTRALIZA vb. 1. a anihila, a anula, a contracara, a împiedica, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale. . .) 2. a anula, a paraliza. (Sfiala îi ~ orice mişcare.) NEUTRALIZÂRE s. anihilare, anulare, contracarare, împiedicare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale. . .) NEUTÎL adj. 1. inutil, nenecesar, netrebuin-cios, (livr.) redundant, superfluu, (fig.) parazit, parazitar. (Detalii ~.) 2. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, van, zadarnic, (livr.) inoperant, oţios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deşert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi NEUTILIZĂT adj. nefolosit, neîntrebuin-ţat, neuzat, nou. (O tigaie ~.) NEUTRU adj., s. 1. adj. (POLITICĂ) (inv.) neutral. (Stat ~.) 2. s., adj. (GRAM.) (ieşit din uz) ambigen, (înv.) eterogen. (Genul ~.) NEUZĂT adj. nefolosit, neîntrebuinţat, neutilizat, nou. (O tigaie ~.) NEUZITĂT adj. nefolosit, neîntrebuinţat, (livr.) inuzitât. (Un procedeu ~.) NEVALORIFICÂT adj. ascuns, neexploatat, nefolosit, nefructificat. (Posibilităţi ~.) NE VALOROS adj. netalentat, prost, slab. (Un scriitor ~.) NEVĂSTĂ s. soţie, (rar) doamnă, (astăzi rar) soâţă, (înv. şi pop.) muiere, (pop.) boreâsă, dînsa (art.), femeie, (înv.) damă, madâmă, soţ, (fam.) bâbă, consoartă, jumătâte, pereche. nevastă s. v. FEMEIE. MIREASĂ. NEVĂSTtlICĂ s. (ZOOL.; Mustela nivalis) (reg.) măriuţă, nevesteâ, nevlscă. NEVĂTĂMAT adj. intact, întreg, neatins, sănătos, teafăr, valid, zdravăn, (pop.) nestri-cât, (înv. şi reg.) nebîntult, (reg.) neted. (A scăpat ~.) NE VĂTĂMĂTOR adj. 1. inofensiv. (O substanţă ~.) 2. bun, curat, nealterat, nestricat, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) NEVĂZĂTOR adj., s. orb, (pop.) chior, orbeţ. (Asociaţia ~ ilor.) NEVĂZUT adj. invizibil, nevizibil. NEVEROSÎMIL adj. incredibil, necredibil, (înv.) necrezut. (O veste ~.) nevesteâ s. v. NEVĂSTUICĂ. NEVESTÎCĂ s. soţioară, (înv. şi reg.) mu-ieruşcă, (Maram.) soţucă. nevestică s. y. NARCISĂ. NEVEŞTEJIT adj. neofilit, proaspăt. NEVICIAT adj. bun, curat, nealterat nestricat, nevătămător, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) NEVINDECĂBIL adj. (MED.) 1. incurabil, (inv.) necurâbil. (Boală ~.) 2. condamnat, incurabil, (înv.) necurâbil. (Bolnav ~.) NEVINDECĂT adj. (MED.) deschis, necicatrizat, sîngerînd, viu. (Rană ~.) NEVINOVAT adj. 1. inocent, (înv. şi pop.) negreşit. (Acuzat ~.) 2. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricât, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătât, pur, serâfic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (O dragoste ~.) NEVINOVĂŢIE s. 1. inocenţă. (S-a dovedit ~ acuzatului.) 2. candoare, castitate, feciorie, inocenţă, neprihănire, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurle, (fig.) curăţenie, imaculâre, neîntinâre, puritâte, (inv. fig.) curăţie. (~ zîmbetului ei.) 3. castitate, cinste, feciorie, neprihănire, virginitate, (pop.) fetle, (fig.) curăţenie, (inv. fig.) curăţie. (Şi-a păstrat ~.) nevfscă s. v. NEVĂSTUICĂ. NEVIZÎBIL adj. invizibil, nevăzut. / NEVÎRSTNIC adj. 1. mic, tînăr, (Mold., Bucov., Transilv. şi Maram.) brudiu, brudnic. (E încă nu cunoaşte viaţa.) 2. minor, (înv.) minoreân. (Persoană ~.) ncvirstnicîe s. v. COPILĂRIE. PRUNCIE. NEVOÎ vb. a constrînge, a forţa, a obliga, a sili. (Sint ^ să. ..) nevoi vb. v. CANONI. CĂZNI. CERE. CHINUI. COMPORTA. FORŢA. FRĂMÎN-TA. IMPUNE. ÎMPOTRIVI. MUNCI. NECĂJI. NECESITA. OBOSI. OSTENI. PRETINDE. RECLAMA. REZISTA. SFORŢA. SILI. SOLICITA. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE . ZBUCIUMA. •NEVOIA 600 nevoia s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANA. TARTOR. nevoiaş adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNI-CIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. ^ NEVOIAŞ adj., s. 1. adj., s. calic, necăjit, sărac, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. şi pop.) neajuns, ncavut, pirpiriu, (pop. şi fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcan, (înv. şi rog.) mişel, slăbănog, (reg.) misăricios, oărfăn, obiclos, pămmtlt, (Ban.) bedăş, (înv.) meâser, neputernic, neputincios, siromâh, (fam. fig. şi depr.) păduchios. (E un biet om ~.) 2. adj. biet, nenorocit, sărac, sărman, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, păcătos, sărăcan, (înv. şi reg.) ticăit, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) săget, (înv.) câiiiic, mişel, mişelos. (Un ţăran ~ ut de mine!) nevoiâş adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. NEVOIE s. 1. cerinţă, exigenţă, imperativ, necesitate, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) nlştotă, (înv.) ne voinţă, nevoire, rece-rinţă. (fig.) comandament. (~ ile epocii noastre.) 2. cerinţă, necesitate, solicitare, trebuinţă. (Ţine seamă de ~ ile pieţei.) 3. necesitate, trebuinţă, (înv. şi pop.) treabă, (înv. şi reg.) lipsă. (Material didactic pentru ~ ile şcolii generale.) A. (F1ZIOL.; la pl. art.) necesităţile (pi. art.), (pop.) treaba (art.). (Şi-a făcui ~.) 5. lipsă, mizerie, sărăcie, (livr.) indigenţă, penurie, privaţiune, (înv. şi pop.) calicenie, calicie, nea-verc, (înv. şi reg.) nlştotă, scumpete, ticăloşie, (reg.) sărăpânie, (înv.) mcscrătâte, mişc-lătâte, mişellc, neputinţă, ncvoinţă, scădere, scumpătăte. (O acută ~ binluia pe atunci.) <». dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, obstacol, oprelişte, piedică, stavilă, (pop.) opreălă, poticâlă, potrivni-efe, (înv. şi reg.) scandal, sminteală, (înv.) anc-vofnţă. nevoinţă, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depăşit o marc ~.) 7. greutate, încercare, necaz, suferinţă. vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.) 8. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alageâ, daraveră, păcat, ponds, potcă, poticâlă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafâ, nagodă, (reg.) dă-nănâie, încurcălă, năzbică, năzdrăvănie, pă-costenie, sugă, şugubină, toroâpă. (prin Mold.) bacâlă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bu-cov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoârbă, (OH., Ban. şi Transilv.) dabilă, (înv.) nesoslnţă, ncvoinţă, patimă, satarâ, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!) nevoie s. v. AMENINŢARE. BIR. CON-STRÎNGERE. DARE. EPILEPSIE. FORŢĂ. IMPOZIT. PERICOL. PRIMEJDIE. SILĂ. SILNICIE. TRIBUT. VIOLENŢĂ. nevoinţă s. v. BELEA. BUCLUC. CAZNĂ. CERINŢĂ. CHIN. DANDANA. DIFICUL- TATE. EFORT. EXIGENŢĂ. FORŢARE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. IMPERATIV. INCONVENIENT. ÎNCURCĂTURĂ. LIPSĂ. MIZERIE. MUNCĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NECESITATE. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OBLIGAŢIE. OBSTACOL. O PR E LIŞ TE. O STE NE AL Ă. P A CO STE. PIEDICĂ. POCINOG. PRETENŢIE. RĂU. SĂRĂCIE. SFORŢARE. SILINŢĂ. STAVILĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. SUPĂRARE. TR E B UINŢĂ. T R UDĂ. Z B ATER E. nevoioşelură s. v. INCAPACITATE. NE-P UT INŢĂ. S L Ă B IC IUNE. nevoire s. v. CERINŢĂ. EXIGENŢĂ. IMPERATIV. NECESITATE. NEVo'lE. OBLIGAŢIE. PRETENŢIE. TREBUINŢĂ. nevoitor adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. SILITOR. SÎRGUIN-CIOS. SÎRGUITOR. STĂRUITOR. TENACE. VREDNIC. ZELOS. nevolnic adj., s. v. INCAPABIL. INFIRM. INVALID. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂD IT. SCHILOD. SLĂBĂNOG. nevolnicie s. v. INCAPACITATE. NEPUTINŢA. SLĂBICIUNE. NEVRÂX s. (ANAT.) ax cerebrospinal. NEVREDNIC adj. nedemn, (înv.) netrebnic. (Eşti ~ de această funcţie.) nevricâle s. pl. v. NERVI, nevricos adj. v. IRASCIBIL. IRITABIL. NER VO S. S UPĂ R ĂC IO S. NEVE O GLIE s. (ANAT.) glie. NEVROPATÎE s. (MED.) nevroză, psiho-nevroză, (pop.) spaimă. NEVROZĂ s. (MED.) nevropatie, psiho-nevroză, (pop.) spaimă. NEV VASCULĂR s. (MED.) angiom. nex s. v. LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAŢIE. NEZDRUNCINĂT adj. neclintit, statornic, tare. (O voinţă ~ .) ni interj, v. HAI. HAIDE. IATĂ. MARŞ. UITE. VEZI. VINO. ni «icos adj. v. ARANJAT. ARĂTOS. CHIPEŞ. COCHET. DICHISIT. ELEGANT. FERCI rES. FERCHEZUIT. FRUMOS. GĂTIT. ÎNGRIJIT. SPILCUIT. NICĂIERI adv. (reg.) niciunde. (Nu-l găsesc ~.) NICHELĂJ s. (TEUN.) nichelarc. NICHELÂRE s. (TEHN.) nichelaj. nichipercea s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. nicicaciiin adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM. NICICLND adv. niciodată, (Transilv. şi Maram.) şohân, şohănlt, (înv.) niciodinioâră. (N-a fost ~ atit de frumoasă.) nicicit adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM. nicicit pron. v. NIMIC. NIGICtJM adv. defel, deloc, nicidecum, (înv. şi pop.) necum, nicicit, nimic, (pop. şi fam.) GOI NIMICIRE ioc, (reg.) hici, nicicacum, nicidecît, (Olt. şi Munt.) neam. (Nu pot să-l văd ~.) nicidecît. adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM. NICIDECUM adv. defel, deloc, nicicum, (înv. şi pop.) necum, nicicit, nimic, (pop. şi fam.) ioc, (reg.) hici, nicicacum, nicidecît, (Olt. şi Munt.) neam. (Nu pot să-l văd ~.) NICIODATĂ adv. nicicînd, (Transilv. şi Maram.) şoliăn, şoliănit, (înv.) niciodinioâră. (N-a fost ~ căit de frumoasă.) niciodinioâră adv. v. NICICÎND. NICIODATĂ. nieiăndc adv. v. NICĂIERI. NICORETE s. (BOT.; Tricholoma geor-gii) (reg.) burete-de-spin. nicoreţ s. v. PĂDUCHE. NICOTINAMÎDĂ s. vitamina PP. NICOTINISM s. (MED.) tabagism. NICOVĂLĂ s. 1. (reg.) năcovelniţă, (Mold.) ihîu. (~ a fierarului.) 2. (reg.) bâtcă, muchie. (~ pentru bătut coasa.) NÎFE s. (GEOL.) barisferă, centrosferă. (~ este partea centrală a globului pămintesc.) niţjcluţă s. v. CERNUSCĂ. CHIGA-YOIXI-CULUI. NEGRUSCĂ. nilug s. v. PILUG. PISĂLOG. NIMB s. aură, aureolă. (~ cu care pielării înconjură capetele sfinţilor.) nimlîă vb. v. AUREOLA, ninibăt adj. v. AUREOLAT. NIMBOSTRĂTUS s. nimbus. NIMBUS s. nimbostratus. NIMENI pron. (Munt. şi prin Olt.) nimcric, (înv.) neştine. (~ să nu ştie.) NIMEREĂLĂ s. 1. potriveală, potrivire, (pop.) brodeâlă. (A fost doar o ~ fericită.) 2. intîmplare, (Ban.) zgoădă. (A face ceva la NIMERI vb. 1. a ajunge, a atinge, a izbi, a lovi, o ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tîlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonţul a ~ iepurele.) 2. a ochi, (pop.) a păli, (reg.) a tîlni, (Transilv.) a tălăli. (A ~ drept în ţintă.) 3. a (se) potrivi, (Ban. şi Transilv.) a (se) păsăli. (Potcoava nu se ~.) 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treabă.) 6. (pop. şi fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibaci. (Cum de ai ~t-o atit de bine?) 7. a se întîmpla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (înv. şi reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tîlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fiu şi eu acolo.) 8. a apuca, a se întîmpla, (Munt.) a răgădui. (îl lovea cu ce ~.) 0. a cădea, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea s-a ~ într-o sîmbătă.) nimeri vb. v. IZBUTI. REUŞI, nimerie pron. v. NIMENI. [^nimerit adj. v. BUN. IZBUTIT. REALIZAT. REUŞIT. VALOROS. NIMERIT adj., adv. 1. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru . . . ) 2. adv. adecvat, indicat, oportun, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ să . . . ) 3. adj. adecvat, bun, indicat, potrivit, propriu. (Un teren ~ pentru înflorirea artelor.) 4. adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) XÎMFĂ s. (EN TOM.) crisalidă, pupă, (pop.) gogoăşă, păpuşă. (~ a unui fluture.) nimic adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM. NIMIC pron., adv., s. I. pron. (rar) nicicît. (Totul sau ~.) 2. adv. (pop. şi fam.) boâcă, (Olt. şi Munt.) neam, (arg.) canei. (Nu ştie ~ lu istorie.) 3. s. inexistenţă, neant, nefiinţă, (rar) negură, neunde, uitâre, (înv.) nedereâsă, nefâpt. (Aşa-zisa linişte a ~cului.) 4. s. deşertăciune, inutilitate, nimicnicie, zădărnicie, (înv.) mişelie, nimicie. (Psalmistul afirmă că totul e ~.) 5. s. bagatelă, fleac, (fam.) moft, (fig.) jucărie. (E un ~ să fac asta.) 6. s. bagatelă, chiţibuş, fleac, mărunţiş, prostie, (reg.) blagomanic, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri.) 7. s. (mai ales la pl.) fleac, palavră, (reg.) laf, marghiolie, (înv.) tîndăle (pl.), (fam.) balivernă, moft, parascovenie. (Spune lot felul de ~uri.) nimic s. v. NULITATE. NIMICI vb. I. a devasta, a distruge, a pîr-joli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfirşi, a strica. (Duşmanii au ~ oraşul.) 2. a desfiinţa, a distruge, a lichida, a prăpădi, (fig.) a topi. (Au ~ pur şi simplu totul în calea lor.) 3. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a prăpădi, a stirpi, (pop. şi fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropşi. (Au ~ întreaga populaţie.) 4. a distruge, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvinta, (înv. şi pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. şi reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroşi, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropşi, a tiri, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (l-a ~ pe duşmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (înv. şi reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a şterge. (Au ~ cetatea duşmană.) 6. a distruge, a mistui, a prăpădi. (Focul a ~ totul.) 7. a (se) distruge, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfărîma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) nimicie s. v. DEŞERTĂCIUNE. INUTILITATE. NIMIC. NIMICNICIE. ZĂDĂRNICIE. NIMICIRE s. 1. devastare, distrugere, pîr-jolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ cetăţii de către duşmani.) 2. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. şi fam.) căsăpire. (~ populaţiei de către cotropitori.) 3. distrugere, potopire, prăpădire, sfărîmare, zdrobire, (învTĂşU pop.) pierdere", risipire, (pop.) zdrumicâre. (~ armatei ~duşmane în luptă.) 4. distrugere, zdrobire, (înv.) spargere. (~ Sodomei şi a Gomorei.) 5. distrugere, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploii.) NIMICIT 602 NIMICÎT adj. 1. devastat, distrus, pîrjolit, pustiit. (Un teritoriu ~ in urma războiului.) 2. distrus, exterminat, stîrpit. (0 populaţie ~.) 3. distrus, potopit, prăpădit, zdrobit, (inv. şi pop.) risipit, (pop.) zdrumicât, (înv.) stropşit. (Duşmanul zăcea ~.) 4. distrus, zdrobit, (înv. şi reg.) spart. (O cetate ~.) NIMICITOR adj. 1. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, pustiitor, ruinător, (rar) prapăditor, (înv. şi pop.) pierzător, (inv.) dără-pănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acţiunea ~ a vintului.) 2. distrugător, omoritor, ucigător. (O substanţă ~.) 3. distrugător, mistuitor, pustiitor. (Un incendiu ~.) nimicnici vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZYÎNTA. NIMICNICIE s. deşertăciune, inutilitate, nimic, zădărnicie, (înv.) mişelie, nimicie. (Psal-mislul afirmă că toiul e ~.) nimune s. v. LILIPUTAN. PITIC, îiina interj, v. NANI. ninerăt adj. v. ALINTAT. COCOLIT. RĂSFĂŢAT. RĂZGÎIAT. ni norii vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. MÎN-GÎIA. , riinxjau s. v. DECEMBRIE. Tunjjere s. v. NINSOARE, nins adj. v. CĂRUNT. SUR. ninsătură s. v. NINSOARE. NINSOARE s. (MET.) 1. (rar) ningere, ninsătură. (în timpul ~.) 2. (concr.) nea, omăt, zăpadă. (~ a acoperit cîmpia.) NIOBÎT s. (MUS.) columbit. NIOBIU s. (CTIIM.) columbiu. (~ este uri element chimic.) NIPON s., adj. japonez, nipreălă s. v. CUCURIG. niscai adj. v. NIŞTE, niscaiva adj. v. NIŞTE. NISIP s. (înv. şi reg.) arină, (reg.) homoc, prund, (Ban.) pesâc, (Maram. şi Transilv.) pisoc, (înv.) posip. (Plajă cu^~ fin.) nisipăriţă s. v. ZVÎRLUGĂ. NISIPÎŞ s. (pop.) nisipişte. (Locul cu nisip sau ~.) nisipişte s. v. NISIPIŞ. nisipit adj. v. NISIPOS. NISIPOS adj. (rar) nisipit, (reg.) prundos, (Ban. şi Transilv.) pesăcos, (prin Mold. şi Olt.) pripitor, (prin Transilv.) prundăros, (înv.) arinos. (Loc, pămînt ~.) NIŞĂ s. adîncitură, cotlon, firidă, intrind, ocniţă, scobitură, (înv.) sfiridă. (Vasul era pus tnlr-o ~.) NIŞTE adj. (pop.) niscai, niscaivâ. (~ oameni.) ni.ştcr s. v. BISTURIU. CUŢIT. LANŢETĂ. niştotă s. v. CERINŢĂ. EXIGENŢĂ. IMPERATIV. LIPSĂ. MIZERIE. NECESITATE. NEVOIE. OBLIGAŢIE. PRETENŢIE. SĂRĂCIE. TREBUINŢĂ. •NITAM-NISÂM adv. (fam.) tam-nisâm. (A. vena ~.) NITRĂT s. (CHIM.) 1. azotat. este o sare a acidulai azotic.) 2. nitrat de argint = azotat de argint, (pop.) piatra-iâdului ; nitrat de celuloză = nitroceluloză, azotat de celuloză. NITRIL s. (CHIM.) nitril acrilic = acrilo-nitril; nitril poliacrilic = poliacrilonitril. NUTRIT s. (CHIM.) azotit. (~ este o sare a acidului azotos.) NITROALCÂN s. (CHIM.) nitroparafină. NITROCALCÎT s. (CHIM.) azotat de calciu, salpetru de Norvegia. NITROCELULOZĂ s. (CHIM.) azotat de celuloză, nitrat de celuloză. NITROGEN s. (CHIM.) azot. (~ este un element chimic gazos.) NITROGLICERINĂ s. (CHIM.) trinitro-glicerină, trinitrat de glicerina. NITROPARAFINĂ s. (CHIM.) nitroalcan. NITROS adj. (CHIM.) azotat, azotos. (Substanţă ~.) NITRtJRĂ s. (CHIM.) azotură. (~ este o combinaţie a amoniacului.) NITUIRE s. (TEHN.) nituit. NITUIT s. (TEHN.) nituire. NIŢEL adj., adv. 1. adj. citva, oarecare, puţin. (~ vreme a stat in casă.) 2. adv. puţin, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareşice. (Stai ~ /) 3. adv. citva, puţin, (pop.) oleacă. (A aşteptat. ~ in stradă.) 4. adv. întrucîtva, oarecum, puţin. (Se simte ~ obosit.) 5. adv. cam, puţin. (E ~ bolnav.) NIŢELCŞ adv. puţintel, (pop.) olecuţă, (reg.) niţicuş. (Stai ~ pe scaun.) niţicuş adv. v. NIŢELUŞ. PUŢINTEL. NIVEL s. 1. (înv.) măsură. (~ul apei.) 2. cat, etaj, (rar) rînd, (prin Bucov.) pliont, (inv.) plan, pod, streaşină. (Casa are trei ~.) 3. grad, stadiu, treaptă. (~ de dezvoltare.) 4. standard. (~ de viaţă.) 5. ierarhie, rang, scară, stare, strat, treaptă. (~ social.) 6. calitate, valoare, (fig.) calibru, talie. (Spectacol de un ~ deosebit.) NIVELĂ vb. 1. a netezi, (înv. şi reg.) a obli, a sclivisi, (reg.) a asemălui, a asemăna, a tăpşi. (A ~ suprafaţa unui obiect.) 2. a făţui, a netezi, (pop.) a obli. (A ~ un perele tencuit.) 3. a îndrepta, a netezi. (~ zidul cu mortar.) 4. a orizontaliza. (A ~ rambleul unei şosele.) nivelă vb. v. EGALIZA. NIVELARE s. 1. netezire, netezit, nivelat, (înv.) sclivislrc. (~ suprafeţei unui obiect.) 2. făţuială, făţuire, făţuit, netezire. (~ unui perete.) 3. îndreptare, netezire. (~ zidului cu mortar.) 4. orizontalizarc. (~ rambleului unei şosele.) nivelare s. v. EGALIZARE. NIVELĂT adj. 1. netezit, (înv.) sclivislt. (O suprafaţă /v.) 2, făţuit, netezit. (Zid ***'.) 3. îndreptat, netezit. (O suprafaţă neregulată ~ .) NIVELĂT s. netezire, netezit, nivelare, (înv.) sclivislrc. (~ suprafeţei unui obiect.) NIVELĂ s. (TEHN.) 1. nivelmetru. 2. nivelă cu bulă de aer = boloboc, cumpănă. NIVELMETRU s. (TEHN.) nivelă. nîxis s. v. ÎNJUNGHIETURĂ. ÎNŢEPĂTURĂ. JUNGHI. JUNGHIETURĂ. noădă s. v. C0CCIS. G03 NORDIC noapte s. v. BEZNA. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNER IC. NEGURA. OBSCURITATE. NOATEN s. (ZOOL.) 1. cîrlan, mior. (~ este mielul ele peste un an.) 2. (înv. şi reg.) strijnic. (~ este calul de circa doi ani.) NOBIL adj., s. I. adj. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, (înv. si pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blago-rodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (Aparţine unei familii ~.) 2. s. aristocrat, gentilom, patrician, (rar) magnat. (~ din apusul feudal al Europei.) 3. adj. ales, generos, mărinimos. (Animat de sentimente un suflet ~.) 4. adj. preţios. (Metal ~.) NOBILIAR adj. (înv.) nobilitar. (Titlu ~.) NOBILIME s. 1. aristocraţie, (rar) nobleţe, (înv.) blagorodnicic, blagorodnie, nobilitâle. (~ feudală occidentală.) 2. aristocraţie, boierime, (reg.) boieret, (înv.) neamuri (pl.), (grecism înv.) evghenie. (~ din ţările romane.) nobilime s. v. NOBLEŢE. noMIită vb. v. ÎNNOBILA, nobilitar adj. v. NOBILIAR, mobilitate s. v. ARISTOCRAŢIE. NOBILIME. NOBLEŢE. NOBLEŢE s. i. (rar) nobilime, (înv.) mobilitate, (grecism înv.) evghenie. (Ce titlu de ~ are?) 2. generozitate, mărinimie. (~ sufletului său.) nobleţe s. v. ARISTOCRAŢIE. NOBILIME. NOCIV adj. 1. dăunător, negativ, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru. . .) 2. contraindicat, neindicat, nepotrivit, periculos, primejdios, vătămător. (Medicament, tratament ~ pentru diabetici.) NOCTAMBUL adj., s. (MED.) somnambul, (pop.) lunatic, (înv.) somnambulist. NOCTAMBULÎSM s. (MED.) somnambu-lism, (pop.) Iunie, (înv.) lunaticie, (grecism înv.) selianism. NOCTURN adj. (rar) noptatic. (Aventuri ~.) NOD s. 1. (rar) înnodătură, (prin Transilv.) blonci. (~ la o sfoară.) 2. ciot, (reg.) cep. la o scindură ori în trunchiul unui arbore.) nod s. v. ARTICULAŢIE. ÎNCHEIETURĂ. MĂSEA. nodal adj. v. ADÎNC. CAPITAL. CENTRAL. CONSIDERABIL. CRUCIAL. DECISIV. ESENŢIAL. FUNDAMENTAL. HOTĂRÎ-TOR. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. ORGANIC. PRIMORDIAL. PRINCIPAL. PROFUND. RADICAL. SERIOS. STRUCTURAL. SUBSTANŢIAL. VITAL. nodos aclj. v. CIOTUROS. NODUROS, nodul fjîtului s. v. MĂRUL-LUI-ADAM. nod măr s. v. RĂCULEŢ. noduroasă s. v. GOLOMĂŢ. NODUROS adj. cioturos, (înv. şi reg.) nodos. (Trunchi ~.) nodtiţc s. pl. v. GHIOCEI-MARI. NOEMĂ s. (FILOZ.) idee. noliot s. v. DUNGĂŢEA. NOIÂN s. nămete, troian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.) noian s. v. ABIS. ADÎNC. MARE. OCEAN. PRĂPASTIE. PUHOI. ŞUVOI. TORENT. NOIEMBRIE s. (pop.) brumar, brumărel, (reg.) iezmăciune, vinicer, (prin Mold.) promo-răr. NOIMA s. 1. coerenţă, logică, sens, şir. (Vorbeşte fără ~.) 2. justificare, logică, motivare, raţiune, rost, sens, temei. (Nu văd acestei, hotărîri.) noimă s. v. ACCEPŢIE. CAUZĂ. CONSIDERENT. CONŢINUT. ÎNDREPTĂŢIRE, î N SEMINARE. ÎNŢELES. JUST IF IC ARE. MENIRE. MOBIL. MOTIV. MOTIVARE. MOTIVAŢIE. OBIECTIV. PRICINĂ. PRILEJ. RAŢIUNE. ROL. ROST. SCOP. SEMNIFICAŢIE. SENS. TEMEI. TEL. ŢINTĂ. VALOARE. nojjeâlă s. v. NOJIŢĂ. NOJIŢĂ s. (reg.) curea, nojeâlă, tirsînă. (~ pentru legat opincile.) NOMAD adj. călător, (înv.) nomâdic. (Trib ~ •) nomadie adj. v. CĂLĂTOR. NOMAD, nomină vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI. NOMINATIV s. (GRAM.) (înv.) numitoare. XOMOGRĂMĂ s. (MAT.) abacă. (~ este o reprezentare grafică in plan.) NONSENS s. absurditate, ilogism. (~ unei si luaţii.) nonşalant adj. v. DEGAJAT. DEZINVOLT. FIRESC. NATURAL. NEAFECTAT. NEARTIFICIAL. NECĂUTAT. NEPREFĂCUT. NESILIT. NESTUDIAT. SIMPLU. SPONTAN. nonşalanţă s. v. DEGAJARE. DEZINVOLTURĂ. FIRESC. NATURALEŢE. SIMPLITATE. SPONTANEITATE. nooti vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.^ nopsămoş s. v. PĂLMAŞ, noptatic adj. v. NOCTURN. NOPTICOÂSĂ s. (BOT.; Hesperis matro-nalis) (rar) violă-de-noâpte, violă-de-primă-vară, (reg.) mieşuneă, mirodenie, floarea-nopţii, vioară-de-noâpte, viorea-dc-noâpte, (Transilv.) şibiog. NOPTIERĂ s. măsuţă de noapte, noptiţă s. v. BARBA-ÎMPĂRATULUI. noptos adj. v. ÎNTUNECAT. ÎNTUNECOS. OBSCUR. SUMBRU. NORD s. (GEOGR.) miazănoapte, (livr.) septentrion, (înv. şi reg.) crivăţ, (prin vestul Transilv.) scăpătat, (înv.) sever. (O furtună dinspre ~.) nord-apuscăn adj. v. NORD-VESTIC. NORD-EST s. (GEOGR.) (înv.) nord-ost. NORD-ESTIC adj. (GEOGR.) (înv.) nord-ostic. NORDIC adj. (GEOGR.) 1. arctic, (astăzi rar) boreăl, septentrional. (Regiunile ~.) 2. boreal, septentrional. (Emisfera ~.) NORD-OST 604 nord-ost s. v. NORD-EST. nord-ostie adj. v. NORD-EST IC-nord-ovest s. v. NORD-VEST. NORD-VEST s. (GEOGR.) (înv.) nord-ovâst. NORD-VESTIC adj. (GEOGR.) (înv.) nord-apuseân. norcâ sv v. BARBA-ÎMPĂRATULUI. NORIŞOR s. (MET.) noruleţ, noruţ, nou-raş, (pop.) nourel. iioriţă s. v. LUTRA. NURCA. NORMAL adj., adv. 1. adj. întreg, sănătos, zdravăn. (Eşti om iţi dai seama ce ai făcut?) 2. adj. comun, obişnuit. (Un om~.) 3. adj. firesc, obişnuit, regulat. ( Puls ~.) 4. adj. firesc, natural, obişnuit, (înv.) fireş, (fig.) curăţ. (Aici nu e lucru 5. adj. obişnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. exact, regulat. (Trenul soseşte ~.) 7. adv. absolut, bineînţeles, cert, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, precis, sigur. (Crezi că vine azi? — ~ ţ) NORMALÎST s. (înv.) preparandist, (germanism înv.) preparând. NORMALIZA vb. a (se) îndrepta, a (se) redresa, a (se) reface, (înv. şi reg. fig.) a (se) scula. (Situaţia întreprinderii s-a ~.) NORMALIZARE s. îndreptare, redresare, refacere, (înv. fig.) sculare, sculătoâre. situaţiei economice după o criză.) NORMANZI s. pl. (IST.) varegi (pl.), vikingi (pl.). NORMATIV adj., s. I. adj. ( FI LOZ-) canonic. (Principii ~.) 2. s. îndreptar, (înv.) regulativ. (~ tehnic.) 3. s. directivă, indicaţie, instrucţiune, îndrumare, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (Ai respectat ~ ele primite?) NORMĂ s. 1. (JUR.) dispoziţie, prescripţie, prevedere, (înv. şi reg.) rost, (înv.) pre-scrlpt. (Care sînt ~ ele în vigoare?) 2. directivă, indicaţie, instrucţiune, îndrumare, normativ, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~ ele primite.) 3. canon, lege, regulă, tipic. (O ~ a ariei clasice.) 4. învăţătură, precept, principiu, regulă, (pop.) poruncă, (înv.) mărturie, poruneeâlă, poruncită. (~ morală.) 5. precept, principiu, regulă, rînduială, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viaţă.) 6. criteriu, principiu, (rar) semn. (~ de apreciere.) noroâncă s. v. PORTOCAL. PORTOCALĂ. NOROC s., interj. 1. s. şansă, (înv. şi pop.) norocire, strişte, (înv.) selamet, (fam.) bâftă, (rar fig.) venă. (Lipsit de ul lui a fost acela că. . .) 2. s. fericire, (pop.) norocire. (Ce ~ a dat pe el!) 3. interj, ferice!, halal! (~ de voi!) 4. s. destin, fatalitate, menire, predestinare, soartă, ursită, zodie, (rar) prede-terminâţie, (înv. şi pop.) strişte, (pop.) dată, făcut, noroceâlă, norocire, orîndă, parte, rin-duiâlă, scrisă, soroc, (înv. şi reg.) sorocire,(reg.) ursă, urseâlă, (înv.) predestinâţie, preursire, preursită, trişte, ursitoare, (grecism înv.) proo-rizmos, (fig.) stea. (Aşa i-a fost ~.) noroceâlă s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. noroci vb. v. DA. DESTINA. FERICI. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PRE- DESTINA. RÎNDUI. SALUTA. SORTI. URSI. norocire s. v. DESTIN. FATALITATE. FERICIRE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. SANSĂ. URSITĂ. ZODIE. norocit adj. v. CELEBRU. FAIMOS. FERICIT. ILUSTRU. MARE. MULŢUMIT. NOROCOS. RENUMIT. REPUTAT. SATISFĂCUT. VESTIT. NOROCOS adj. (înv.) norocit. (Om ~.) NOROD s. 1. popor, ţară, (pop.) obşte. (întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 2. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulţime, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. şi reg.) poporane, (înv.) calabalfc. (Ce s-a sirius atila ~?) norod s. v. NAŢIUNE. NEAM. POPOR. POPULAŢIE. SEMINŢIE. NOROI s. I. mîl, mocirlă, nămol, (rar) no-roiâlă, (înv. şi reg.) moceriţă, (reg.) glod, mo-cioârcă, năglod, nămâlă, pâhnă, tău, tină, (prin Transilv. şi Maram.) moceră. (Era mult ~ pe drum.) 2. (reg.) glod, im, imâlă, smol-niţă, tină, tinoroi. (Era plin de ~ pe pantaloni.) noroi s. v. OGOR. PÎRLOxAGĂ. NORO'I vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.) noroiâlă s. v. MÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. NOROlOS adj. milos, mlăştinos, mocirlos, nămolos, (înv. şi pop.) tinos, (reg.) glodos, gloduros, (prin Maram.) mociros. (Un drum NO ROS adj. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, pi-clos, plumbuit, plumburiu, posomorit, urît, (înv.) ponegrit. (Vreme ~.) NORULEŢ s. (MET.) norişor, noruţ, nou-raş, (pop.) nourel. NORlJŢ s. (MET.) norişor, norulcţ, nou-raş, (pop.) nourel. norveg s. v. NORVEGIAN. NORVEGIAN s. (rar) norveg. NOSTALGIE s. alean, dor. (Cîriiă ca să-şi mai potolească ~.) NOSTIM adj. 1. amuzant, comic, hazliu, vesel, (livr.) ilâr, ilariant, (pop.) poznaş, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod. (O întîmplare ~.) 2. agreabil, plăcut, simpatic, (pop. şi fam.) nurliu. (O iînără ~.) nostim adj. v. CARAGHIOS. RIDICOL. NOSTROM s. (MAR.) boţman. (~ este şeful de echipaj pe o navă.) nostru adj. v. MEU. NOTĂ vb. 1. a consemna, a înregistra, a. înscrie, a însemna, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (A ~ înlr-un caiet cheltuielile zilnice.) 2. a observa, a releva, a remarca, a reţine, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însuşiri. . .) nota vb. v. NAVIGA. PLUTI. NOTĂBIL adj., s. pl. 1. adj. relevabil, (rar) semnalâbil. (Un fapt ~.) 2. adj. deosebit, important, însemnat, mare, preţios, remarca- NUCUŞOARĂ <5 05 bil, serios, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~ la dezvoltarea. ..) 3. s. pl. notabilităţi (pl.). (~ii oraşului.) NOTABILITĂŢI s. pl. notabili (pl.). (~ile oraşului.) NOTÂR s. (Transilv.) notârăş. notărăş s. v. NOTAR. NOTÂRE s. 1. consemnare, înregistrare, înscriere, însemnare, notaţie, (înv.) notificare. cheltuielilor zilnice.) 2. notaţie. (~ elevilor. ) NOTAŢIE s. I. consemnare, înregistrare, înscriere. însemnare, notare, (înv.) notificare. cheltuielilor zilnice.) 2. (concr.) consemnare, însemnare, menţiune, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleciţă pe marginea unui manuscris.) 3. notare. (~ elevilor.) NOTA s. 1.1. consemnare, însemnare, menţiune, notaţie, (înv.) izvod, semn. (O ~ râz-leaţă pe marginea unui manuscris.) 2. indicaţie, însemnare, menţiune, notificare, notificaţie, observaţie, precizare, specificare, specificaţie. (Poartă următoarea ~ ...) 3. adnotare, adnotaţi e, notiţă. (~e la un text.) 4. comentariu, explicaţie, glosă. (~ la o ediţie critică.) 5. informaţie. (O scurtă ~ cu privire la. . .) 6. înştiinţare. (O ~ dată la ziar.) II. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură, {reg.) insuşietăte, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O ~ fundamentală a lucrării este . . .; lucrarea poartă ~ autorului ei.) III. (MUZ.) sunet. (Scoate ~ acute.) notărâşiţă s. v. NOTĂREASÂ. NOTĂREĂSĂ s. (Transilv.) notărăşiţă. notătoăre s. v. BR O SCĂRIŢĂ. NOTIFICĂ vb. (JUR.) (înv.) a semnifica. notifică vb. v. CONSEMNA. ÎNREGISTRA. ÎNSCRIE. ÎNSEMNA. NOTA. SCRIE. TRECE. NOTIFICARE s. 1. notificaţie. (~ sentinţei.) 2. (concr.) indicaţie, însemnare, menţiune, notă, notificaţie, observaţie, precizare, specificare, specificaţie. (Poartă următoarea ~ . . .) notificare s. v. CONSEMNARE. ÎNREGISTRARE. ÎNSCRIERE. ÎNSEMNARE. NOTARE. NOTAŢIE. NOTIFICĂŢIE s. 1. notificare. (~ sentinţei.) 2. (concr.) indicaţie, însemnare, menţiune, notă, notificare, observaţie, precizare, specificare, specificaţie. (Poartă următoarea ~ . . .) NOTIŢĂ s. 1. însemnărică. (Am primit ~ de la tine.) 2. adnotare, adnotaţie, notă. (~ e la un text.) NOTOCORDĂ s. (ANAT.) coardă dorsală. NOTORIETATE s. faimă, prestigiu, renume, reputaţie, vază, (înv.) vîlvă. (~ câştigată de un medic.) NOTORIU adj. 1. arhicunoscut, proverbial, (rar) răscunoscut. (Un fapt ~.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.) 3. evident, învederat, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoţie ~.) NOŢIONAL adj. abstract, conceptual. (Conţinutul ~ al uniii enunţ.) NOŢltJNE s. 1. (LOG.) concept, idee. (~ de ,,bine”.) 2. (la pl.) cunoştinţe (pl.), elemente (pl.). (CAteva ~ despre. . .) NOU adj. 1. nefolosit, neîntrebuinţat, neutilizat, neuzat. (O tigaie ~.) 2. nepurtat. (Haine . a îndatora. (Serviciul pe care mi l-a făcut mă ~.) 7. a se angaja, a făgădui, a se îndatora, a se însărcina, a promite, (inv. şi reg.) a jurui, a se prinde, (inv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (Se ~ să facă următoarele. . .) OBLIGĂBE s. constringere, forţare, silire, (livr.) somare, violentare, (inv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) OBLIGÂT adj. 1. dator. (Sînt ~ să fac acest lucru.) 2. îndatorat, recunoscător, (inv.) mulţumitor. (îţi rămin ~ pentru serviciul făcut.) OBLIGATORIU adj., adv. 1. adj. neapărat, necesar. (Lucruri de ~ trebuinţă.) 2. adv. indispensabil, neapărat, (rar) necesarmente. (Este ~ să te duci acolo.) 3. adv. morţiş, musai, neapărat, negreşit, numaidecît, (rar) necesarmente, (înv. şi reg.) nepristân, nesmintit, mimai, (inv.) nelipsit. (Ţine ~ să. . .) OBLIGĂŢIE s. 1. datorie, îndatorire, însărcinare, sarcină, (inv.) dator, datorinţă, indato-rinţă. (~\ta este să rezolvi problema.) 2. datorie, îndatorire, oficiu, sarcină. (Şi-a îndeplinit onorabil ~ de gazdă.) 3. angajament, îndatorire, sarcină, (pop.) legătiiră. (~ ta faţă de el este...) 4. îndatorire, răspundere. (Are multe ~.) 5. datorie, îndatorire, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră concepţie.) 6. cerinţă, exigenţă, imperativ, necesitate, nevoie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) niştotă, (înv.) nevoinţă, nevolre, recerlnţă, (fig.) comandament. (~iile epocii noastre.) • obligă s. v. CAMBIE. POLIŢĂ. TRATĂ. 611 OBRINTIT OBLIGEÂNĂ s. (BOT.; Acorus caiamus) (reg.) calm, spetează, trestie-mirositoâre, (Tran-silv.) speribână, (prin Olt.) spete]oară. OBLITERA vb. (MED.) a (se) astupa, a (se) înfunda. (Lumemil unui organ se poale ~ •) OBLITERARE s. (MED.) astupare, în-fundare, obliteraţie, obstrucţie, ocluziune. ureterului.) OBLITERAŢIE s. (MED.) astupare, înfund are, obliterare, obstrucţie, ocluziune. (~ ur eterului.) oblojeam s. v. BANDAJ. CATAPLASMÂ. COMPRESĂ. PASĂ. PANSAMENT. PRIS-NIŢ. TIFON. obloji vb. v. BANDAJA. ÎNCOTOSMĂNA. Înfofoli, lega. pansa. oblojjire s. v. BANDAJARE. LEGARE. LEGAT. PANSARE. PANSAT. oblojit adj. v. BANDAJAT. LEGAT. PANSAT. oblojit s. v. BANDA JARE. LEGARE. LEGAT. PANSARE. PANSAT. OBLON s. (rar) chepeng, (reg.) Iod. (prin Ban., Transilv. şi Maram.) şpalet, (Ban. şi. Transilv.) tâblă. (~ la o vitrină, la o uşă, la o fereastră.) obloni) adj. v. ALUNGIT. LUNG. LUNGĂ-RET. LUNGUIEŢ. PRELUNG. PRELUNGIT. oblu adj. v. ABRUPT. DREPT. NETED. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PLAN. PLAT. PRĂPĂSTIOS.’PRIPOROS. RÎPOS. ŞES. VERTICAL, oblu acij., adv. v. DREPT, oblu adv. v. ATĂ. CHIAR. DIRECT. EXACT. ÎNTOCMAI. NEOCOLIT. PRECIS. SFOARĂ. TOCMAI. olmovlenie s. v. CONSACRARE. SĂRBĂTORIRE. SFEŞTANIE. SFINŢIRE. TÎR-NOSEALĂ. TÎRNOSIRE. OBNUBILARE s. (MED.) obnubilaţie. OBNUBILÂŢIE s. (MED.) obnubilare. OBOI s. (MUZ.) (înv.) piscoi. (Cintă la ~.) OBOL s. 1. (înv.) filer. (Vechea monedă grecească numită ~.) 2. contribuţie, (grecism înv.) sinisforă. (Şi-a dat • ) OBOR s. tîrg. (~ de vite.) obor s. v. BORDEI. COLIBĂ. OCOL. STAUL. ŢARC. oborî vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CULCA. DĂRÎMA. DOBORÎ. ÎNTINDE. LUNGI. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRÎN-TI. oboroc s. v. DAR. DONAŢIE. PORŢIE. RAŢIE. OBOSEĂLĂ s. osteneală, trudă, (rar) obo-slre. (Lucru făcut cu multă simte ~ unei zile grele.) OBOSÎ vb. 1. a osteni, (Ban.) a tăbărî. (A ~ de alita efort.) 2. a se munci, a se osteni, a se trudi, (înv. şi pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu te mai ~ atita pentru. . .) 3. a se deranja, a se osteni. (Nu era cazul să te ~ pînâ aici.) obosire s. v. OBOSEALĂ. OSTENEALĂ. TRUDĂ. OBOSIT adj. ostenit. (Om ~.) OBOSITOR adj. epuizant, exten uant, istovitor. trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. şi reg.) ostenicios. (O muncă ~.) *OBRĂŢ s. (reg.) trăsură. (~ul are 6 prăjini.) OBRAZ s. î. faţă. (S-a înroşit la ~.) 2. faţă, figură, fizionomie, oval, profil. (Un ~ cunoscut.) 3. faţă, ochi (ph). (Se spală pe ~} 4. aer, aspect, chip, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, (înv. şi pop.) boi, (reg.) săbâş, (înv.) schimă, vedere, (fam.) mutră. (Are un ~ mulţumit.) obraz s. v. CHIP.’ CONDIŢIE. FAŢĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ. PERSONAJ. PORTRET. POZIŢIE. SITUAŢIE. STARE. obraznic adj. v. RUSINOS. SFIICIOS. SFIOS. TIMID. OBRAZNIC adj., s. I. adj. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ:, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, semeţ:, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neînfrinât, (pop. şi fain.) ţîfnos. (înv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhetic, (înv.) neruşinos, (fam. fig.) botos. (Un om 2. s. obrăznicătură. (E un ~ l) OBRĂJOR s. feţişoară, (fam.) mutrişoâră. obrăzălnic adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU, obrăzăr s. v. FLASCĂ. OCHELARI, obrăzăt adj. v. RUSINOS. SFIICIOS. SFIOS. TIMID. OBRĂZNICATCrĂ s. obraznic, obrăznicătură s. v. CODOBATURĂ. PRUN-DAR. PRUND AS. OBRĂZNICI vb. (Mold.) a se lainici, (fig.) a se întinde. (Te rog să nu le ~ l) OBRĂZNICIE s. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) se-meţie, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţîfnă. (E de o ~ revoltătoare.) obrezăme s. v. CIRCUMCIZIE. obrezuî vb. v. CIRCUMCIDE. obreziurc s. v. CIRCUMCIZIE. obrezuît adj. v. CIRCUMCIS, obricăriiă s. v: PORŢIE. RAŢIE. OBRINTEALĂ s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamaţie, iritare, obrintire, obrin-tit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamaţie, obrintire,. obrintit, obrintitură, tumefacţie, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ braţului.) OBRINTÎ vb. (MED.) 1. a (se) congestiona, a (se) inflama, a (se) irita, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. a se inflama, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Braţul s-a ~.) OBRINTIRE s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamaţie, iritare, obrinteală, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. unei plăgi.) 2, inflamare, inflamaţie, obrinteală, obrintit, obrintitură, tumefacţie, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ braţului.) OBRINTÎT s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamaţie, iritare, obrinteală, obrin- OBRINTITURĂ 612 tire, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. unei plăgi.) 2. inflamare, inflamaţie, obrin-teală, obrintire, obrintitură, tumefacţie, tu-mefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ braţului.) OBRINTITCrA s. (MED.) 1. congestio-nare, inflamare, inflamaţie, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamaţie, obrinteală, obrintire, obrintit, tumefacţie, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ braţului.) OBSCEN adj. 1. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licenţios, (înv. şi pop.) scîrnav, slobod, (reg.) por-cotos, (fam.) deşucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.) 2. impudic, lasciv, senzual, voluptos, (livr.) lubric. (Dans ~.) OBSCENITÂTE s. imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitâtc, licenţă, licenţiozitâte, (înv. şi pop.) mascara, măscâră, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.) OBSCCR adj. 1. întunecat, întunecos, negru. (O noapte ~.) 2. întunecat, întunecos, sumbru, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) nop tos. (Un salon ^.) 3. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neînţeles, nelămurit, neprecis, tulbure, vag, (fig.) întunecât, nebulos, neguros. (O situaţie ~.) 4. confuz, echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, (livr.) abscons. (O semnificaţie ~.) 5. neclar, (livr.) cabalistic. (Un stil ~.) 6. biet, neînsemnat, umil. (Un funcţionar ~.) 7. necunoscut. (Poet • ) obscur adj. v. MĂRUNT. MEDIOCRU. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT. OBSCURANTISM s. neştiinţă. OBSCURITATE s. 1. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureâlă, (Transilv.) şutic, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noâpte. (Era o ~ de nepătruns.) 2. întunecime, întuneric, umbră. (~ nopţii se întinde peste natură.) 3. confuzie, imprecizie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, (fig.) nebulozitate. (~ în exprimare. ) obscuritate s. v. MEDIOCRITATE. obsecvios adj. v. PLECAT. SERVIL. SLUGARNIC. SMERIT. SUPUS. UMIL. UMILIT. obsccviozităte s. v. SERVILISM. SLUGĂRNICIE. OBSEDA vb. a chinui, a frămînta, a persecuta, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (îl ~ un gînd.) OBSEDANT adj. chinuitor, (livr.) torturânt, (astăzi rar) torturător, (fig.) tiranic. (Un gînd ~.) OBSEDAT adj. chinuit, frămîntat, persecutat, torturat, urmărit. (~ de o idee.) OBSERVA vb. 1. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a scruta, a studia, a ur- mări, (pop.) a iscodi, (înv. şi reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (îl ~ cu atenţie.) 2. a constata, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a supraveghea, a urmări. (îi ~ toate mişcările.) 4. a iscodi, a pîndi, a spiona, a urmări, (înv. şi pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. şi reg. ) a acera, a păzi. (îi ~ din umbră.) 5. a percepe, a remarca, a reţine, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. a vedea, a zări, (arg.) a gini. (Ce ~ la orizont?) 7. a (se) cunoaşte, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se ~ că a trecui pe aici.) 3. a nota, a releva, a remarca, a reţine, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însuşiri. . .) observă vb. v. RESPECTA. ŢINE. OBSERVABIL adj. perceptibil, sesizabil. (Un fenomen ~.) OBSERVARE s. 1. analiză, cercetare, examinare, observaţie, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoâdă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) 2. relevare, remarcare, semnalare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificaţii.) 3. consideraţie, considerent, constatare, idee, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie, remarcă. (Cîteva ~ asupra. . .) observare s. v. CRITICA. OBIECŢIE. OBSERVAŢIE. REZERVĂ. OBSERVATOR adj. ager, clarvăzător, iscoditor, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.) OBSERVAŢIE s. 1. analiză, cercetare, examinare, observare, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoâdă, ispită, ispitire. atentă a cuiva.) 2. supraveghere. (Sub ~ medicală.) 3. consideraţie, considerent, constatare, idee, observare, opinie, părere, reflecţie, reflexie, remarcă. (Cîteva ~ asupra. . .) 4. indicaţie, însemnare, menţiune, notă, notificare, no tifica ţie, precizare, specificare, specificaţie. (Poartă următoarea ~ . . .) 5. critică, obiecţie, rezervă, (rar) observare. (Are unele ~ după lectura romanului.) 6. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, reproş, (pop. şi fam.) beşte-leâlă, muştruluiâlă, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeâlă, (reg.) probâză, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şinotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzi-tiiră, probozire, răpşte, remonstrâre, zabrâc, (fam. fig.) săpuneâlă, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a cuminţit.) OBSESIE s. (MED.) manie, monomanie, psihoză, idee fixă. OBSÎGA s. (BOT.; Bromus secalinus) (reg.) odaie, secăreâ, iarba-ovâzului, iarba-vîn-tului. obsiflă s. v. RAIGRAS ENGLEZESC. SĂL-BĂŢIE. ZI Z AN IE. OBSTÂCOL s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, oprelişte,piedică, stavilă, (pop.)opreâlă, potiâlă, potrivnicie, (înv. şi reg.) scandâl, sminteâlă, OCCIDENT ■613 (înv.) anevoinţă, nevoînţă, poprire, stenahone, {fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depăşit un mare ~.) 2. piedică, (înv. şi reg.) împiedicare, (fig.) frînă. (~ în dezvoltarea unui proces. ) OBSTETRIC adj. (MED.) obstetrical. OBSTETRICÂL adj. (MED.) obşte trie. O B ST ET R IC IAN s. ginecolog, mamoş. obstina vb. v. ÎNCĂPĂTÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNDÎRJI. ÎNVERŞUNA. obstinat adj. v. FURIOS. ÎNCĂPĂŢÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. ÎNDÎRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTÂRÎTAT. înverşunat. mîniat. AI ÎN IO s. pornit, recalcitrant, refractar. obstinaţies. v. ÎNCĂPĂTÎNARE. ÎNDĂRĂTNICIE. ÎNDÎRJI RE. ÎNVERŞUNARE. OBSTRUCŢIE s. (MED.) astupare, in-fundare. obliterare, obliteraţie, ocluziune. (~ ureteralul.) OBŞTE s. colectivitate, comunitate, societate, (înv.) obstime. (Opinia întregii ~.) obşte s. v. ADUNARE. CHINOVIE. COLECTIVITATE. MASĂ. MULŢIME. NOROD. POPOR. SFAT. ŢARA. OBŞTESC adj. 1. colectiv, comun, general, public. (Probleme de interes ~.) 2. general, universal. (Pace ~ . ) obşteste adv. v. ÎNDEOBŞTE, obstime s. v. COLECTIVITATE. COMUNITATE. OBŞTE. SOCIETATE. OBTUR vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.) OBTURĂRE s. astupare, astupat. închidere, infundare, obturaţie. (~ unui canal, unei conducte.) OBTURAŢIE s. astupare, astupat, închidere, infundare, obturare. (~ unei conducte.) OBTUZ adj. 1 .(GEOM.) (înv.) teşit. (Unghi ^.) 2.* (fig.) încuiat, îngust, limitat, măr- ginit, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte un orizont ~.) obtuz adj. v. MESCHIN. * OBTUZITATE s. (fig.) îngustime, mărginire, opacitate. (~ spiritului cuiva.) OBŢINE vb. 1. a căpăta, a dobîndi, a primi, (înv. şi reg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, (fam. i'ig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ ajutorul solicitat.) 2. a avea, a căpăta, a ciştiga, a dobîndi, a incasa, a primi. (~ de la mine 10 lei dacă. . .) 3. a căpăta, n primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recoltă bogată.) 5. a procura. (Am ~ cu. greu biletele.) 6. a înregistra, a repurta. (A ~ un răsunător succes.) 7. a cîştiga, a cuceri, a dobîndi, a realiza, a repurta, (Tran-silv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 8. a căpăta, a cîştiga, a dobîndi. (A ~ o mare faimă, o mare experienţă.) 9. a realiza, a stabili. (A ~ un nou record atletic.) 10. a realiza, (pop.) a cunoaşte, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. (livr.) a întruni. (A ~ adeziunea maselor.) 12, a lua. (Şi-a ~ licenţa in drept.) OBŢINERE s. 1. căpătare, dobîndire, primire. (~ ajutorului solicitat.) 2. realizare, scoatere. (~ unei recolte bogate.) 3. procurare. (~ biletelor de tren.) 4. înregistrare, repurtare. (~ unui răsunător succes.) 5. cîştigare, cucerire, dobîndire, realizare, repurtare. (~ unei strălucite victorii.) O. căpătare, cîştigare, dobîndire. (~ a unei faime binemeritate.) 7. realizare, stabilire. (~ unui nou record.) 8. luare. (După ~ licenţei.) OBIjZ s. (MIL.) (înv.) cumbară. OCĂRĂ s. 1. blestem, imprecaţie, (livr.) maledicţie. (Poeziile conţineau multe ~.) 2. batjocură, ruşine, (înv. şi pop.) mascara, (înv.) necinste. (S-a făcut de ~.) 3. afront, injurie, insultă, jignire, ofensă, ruşine, umilinţă, (livr.) ultraj, vexaţiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosâdă, înfruntâre, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i s-a adus.) ocară s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DEZONOARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. ÎNJURĂTURĂ. MORALĂ. MUSTRARE. NECINSTE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. RUŞINE. ocărnic adj. v. BLAMABIL. CONDAMNABIL. CRITICABIL. NEÎNGĂDUIT. NEONORABIL. NEPERMIS. REGRETABIL. REPROBABIL. RUSINOS. URÎT. VINOVAT. ^ OCAZIE s. 1. prilej, (înv. şi reg.) pont, (înv.) ceas, zămăn. (Aşteaptă o ~ potrivită.) 2. circumstanţă, ipostază, împrejurare, moment. prilej, situaţie. (O ~ fericită.) 3. împrejurare, intîmplare, prilej. (~ ci făcut ca...) 4. motiv, pretext, pricină, prilej, (înv. şi reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) ocaziona vb. v. PRILEJUI. OCAZIONĂL adj. accidental, incidental, întimplător, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocâstic, (rar) căzu ăl, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) OCĂCĂI vb. a orăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ™ ). OCĂCĂÎT s. orăcăială, orăcăire, orăcăit, (rar) miorcăit, (reg.) miorcotcâlă, miorcotîre. (~ de broască.) o căi vb. v. MĂCĂI. o ciut s. v. MĂ CĂIT. MĂCĂITURĂ. OCĂRi vb. a drăcui, a înjura, (livr.) a invectiva, (înv. şi pop.) a măscări, (pop.) a stropşi, a sudui, (prin Ban.) a tîrtăi, (înv.) a mustra, (fig.) a îmbăia, (înv. şi pop. fig.) a spurca, (arg.) a sictiri, a sictirişi. (De ce îl ~ toată ziua ? ) ocări vb. v. ADMONESTA. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CERTA. CLEVETI. DĂSCĂLI. DEFĂIMA. DENIGRA. DESCONSIDERA. DISCREDITA. DISPREŢUL DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. NESOCOTI. PONEGRI. ocărîtor adj. v. BLAMABIL. CONDAMNABIL. CRITICABIL. NEÎNGĂDUIT. NEONORABIL. NEPERMIS. REGRETABIL. REPROBABIL. RUŞINOS. URÎT. VINOVAT. OCCIDENT s. apus, vest. (Ţările din ^.) OCCIDENTAL 6U OCCIDENTAL adj. apusean, vestic. (Statele .) OCEAN s. (GEOGR.) (înv.) mare, noian. (Xavighează pe ~. ) oceiîie s. v. INSTRUCŢIE. OCHEADĂ s. (înv.) ochire. (îşi fac ~.) OCHEAN s. (înv.) perspectiva. (Priveşte cu ~ul.) ochean s.v. REGINĂ. OCHEÂNĂ s. (IHT.) 1. (Riililas rulilus) babuşcă, (pop.) bălos, (rcg.) gogliie, ochenlţă, tarân, tarancă, ţărancă, ţărăncuţă, (prin Dobr. şi Munt.) taharău. 2. ( Scardinius erijthrophtal-mus) roşioară, (reg.) ochenlţă, babuşcă-ro-şic. OCHELARI s. pl. 1. (reg.) ocheri (pl.), ocheţi (pl.), ogllnde (pl.), (prin Olt.) zarţâle (pl.), (arg.) înaintaşi (pl.). (~ pentru miopi.) 2. (reg.) obrăzăr. (~ de cai.) ochelari s. pl. v. OCHELARIŢĂ. O CITEL Ar IŢĂ s. (BOT.; Biscutella lae-vigata) (reg.) chelăreă, chclărel, ochelari (pl.). oelieniţă s. v. BABUSCĂ. OCIIEANĂ. ROŞIOARĂ. ocheri s. pl. v. OCHELARI. oclieşei s. pl. v. SURGUCL ocheşele s. pl. v. CRĂIŢĂ. YÎZDOAGÂ. ocheţ s. v. LAŢ. OCHI. ocheţi s. pl. v. OCHELARI. OCHI s. 1. văz, vedere, (înv. şi reg.) văzut, (înv.) vază, vedeălă, vedenie. (Arc un ~ ager,) 2. privire. (îşi plimba ~ peste . . .) 3. (la pl.) faţă, obraz. (Se spală pe ~. ) 4. (BOT.) ocnii-păsăruicii (Mijosotis palustris) — (reg.) grîui-cucului, nu-mă-uitâ, ochiul-şârpelui, urechea-şoârecelui; ochii-şoricelului (Saxifraga adsccn-dens) = (reg.) strugurel; ochiul-boului (Cal-listephus chinensis) — (reg.) rotii, rotocoale (pl.). 5. (ORNIT.) ochiul-boului (Troglodij-ies troglodijtes) — pitulice, (reg.) impărătuş, Smpărăţel, nuculliă, panciaruş, părăsită, pă-truţ, pietroşel, pipiruş, pituluşă, piţ, piţiîm-părăt, piţiîmpărătuş, plţur, sfredelâş, sfredeleau, sfredelii?, tartalâc, regina-păsărilor, (Ban.) eurtubeş, (Bucov., Transilv. şi Ban.) şofrâc, (prin Bucov.) şofrăcuţ. 6. laţ, (reg.) ocheţ. (~ la o sfoară.) 7. inel, verigă, za, (înv. şi reg.) ratez. (~ de lanţ.) 8. (BOT.) mugur, (prin Ban. şi Transilv.) pup. (~ la viţa de vie.) 9. (reg.) pâncovă, (Ban.) căigână. (~ din ouă.) 10. copcă, (reg.) beucă, burduf, produf, toană, vad, (Mold.) produşcă, (prin Munt.) scorbură, (prin Mold.) ştioâlnă. (~ făcut in gheaţă.) 11. bulboacă, bulboană, valvîrtej, viitoare, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciul-niţă, dîlboână, sfredel, şlpot, toâncă, vîrte-cuş, (Transilv. şi Ban.) dălblnă, (Olt. şi Transilv.) dornă, (prin Munt.) şiâi, (prin Transilv. şi Maram.) ştibloăncă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ştioălnă, (Bucov., Transilv. şi Mold.) ştiulboână, (Transilv., Ban. şi Olt.) toâie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ al unei ape curgătoare. ) OCHÎ vb. 1. a ţinti, a viza, (rar) a aţinti, (pop.) a chiti, (reg.) a ţeli, a ţelui, (înv.) a chiori, a însemna. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. a îndrepta, a întinde, a întoarce, a ţinti. (A ~ arma spre . . .) 3. a ajunge, a-atinge, a izbi, a lovi, a nimeri, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tîîni, (Transilv.) a tâlăîi. (Glontul ~ iepurele.) ochi vb. v. AŢIPI. DORMITA. MOŢĂI. PICOTI. PIROTI. ochii-păgăr fricii s. v. MIOZOTIS. NU-MĂ-UITA. ochi-mort s. v. TÎMPLĂ. oc hi neeâ s. v. GENŢIANĂ. GHINŢURĂ.. oehi-orh s. v. TÎMPLĂ. oehios adj. v. ARĂTOS. CHIPEŞ. FRUMOS. OCHIRE s. 1. privire, uitătură. (Dinlr-o ~.) 2. ochit, ţintire, vizare. (~ unui obiectiv do atins.) 3. atingere, lovire, ochit. (~ ţintei.) ochire s. v. OCHEADĂ. OCHIŞOR s. ochiulcţ. ochişor s. v. ROCOŢEA. SCÎNTEIOARĂ-SCÎNTEIUŢĂ. OCHIT s. 1. ochire, ţintire, vizare. (~ unui obiectiv de atins.) 2. atingere, lovire, ochire. <~ ţintei.) OCHITOR s. trăgaci, trăgător, ţinta?. (~ de elită.) ochiul-boului s. v. BUMBIŞOR. CINCI-DEGETE. CODOBATURĂ. GRANAT. LĂP-TUCUL-0II. MARGARETĂ. PIGIORUL-CO-C OS ULUI. PITULICE. PRUNDAR. PRUN-DAŞ. ROMAN IŢĂ NEADEVĂRATĂ. 'ROMAN IŢĂ NEMIROSITOARE. SPILCUŢA, •SPÎNZ. STEL IŢĂ. STELUŢĂ, ochiul-bouiui-a ienejei s. v. NĂPRASNICĂ, ochiul-broaştei s. v. PICIORUL-COCOSU-LUI. ochiul-dulăului s. v. LUCEAFĂRUL DE ZIUĂ. LUCEAFĂRUL DIN ZORI. SIRIUS. OCHIU.LEŢ s. ochişor, ochiul-miţei s. v. IARBA-ŞARPELUI, ochiul podului s. v. CAMPADURĂ. ochiul-şarpelui s. v. MIOZOTIS. NU-5ÎĂ-UITA. OCHII-PĂSĂRU IC 11. ochiul-tăurului s. v. ALDEBARAN. ocinâş s. v. DEŢINĂTOR. ÎNCHINARE. ÎNCHINĂCIUNE. MOŞTENITOR. POSESOR. PROPRIETAR. ’ RUGĂ. RUGĂCIUNE.'STĂPÎN. SUCCESOR. TATĂL NOSTRU. URMAŞ, ocină s. v. MOŞIE. ocinătoriu s. v. MOŞTENITOR. SUCCESOR. URMAŞ. ocirimu vb. v. ADMINISTRA. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GOSPODĂRI. GUVERNA. STĂPÎNI. ocirmuirc s. v. ADMINISTRARE. ADMINISTRAŢIE. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DX-RIGUIRE. DOMNIE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. STĂPÎNIRE. ocîrmuitor s. v. GÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂ-PÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. OCLUZIE INTESTINALĂ s. (MED.) iUis, (pop.) încurcătură de mâţe. OCLUZItJNE s. (MED.) astupare, înîtiradare, obliterare, obliteraţie, obstrucţie. (~ ur eterului.) OCUPA 'SI 5 OGLUZÎV adj. (FON.) exploziv. (Sunet OCNAŞ s. (JUR.) condamnat, deţinut, osîn-dit, puşcăriaş, (pop.) rob, (glumeţ) pensionar. OCNĂ s. 1. salină, (înv.) sărărie. (~ de la ■Cacica.) 2. mină, subteran, (înv. şi reg.) baie, (inv.'i madem, minieră. (Au intrat în ~ in schimbul al doilea.) 3. (JUR.) arest, închisoare. penitenciar, puşcărie, temniţă, (înv. şi pap.) popreâlă, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) ••cremenăl, (Transilv., Maram. şi Bucov.) ăriş-te, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) piţi-goâică, (prin Olt.) prinzăre, (prin Maram.) robUg, (înv.) pază, tuniurluc, (franţuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dubă. hîrdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pirnăie, ţuliâus, zdup. (A stat la ~.) 4. (JUR.) închisoare, puşcărie, recluziune, temniţă. (Condamnat la 5 ani ^ .) cpmă s. y. CAVERNA. GROTA. PEŞTERA. OCX IŢĂ s. adîncitură, cotlon, firidă, in-brînd, nişă, scobitură, (înv.) sfiridă. (Vasul era puf: intr-o ~ .) «tniţă s.v. SOLNIŢA. OCOL s. 1. înconjur, ocolire, (rar) ocoliş. (A. ajuns la destinaţie cu un mare ~.) 2. cot, -cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ffăsneitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpui tură. (rar) indoitură, (pop.) cîrmeâlă, cinntură, intorsură, sucitură, (Olt. şi Ban.) covii. (~ al unui drum.) 3. gard, împrejmuire, îngrăditură, ulucă, (înv. şi reg.) ogradă, stobor, (reg.) tîrcol, (Mold. şi Bucov.) zăplăz, (înv.) cuprins. (Şi-ci ridicat un ~ în jurul cari'.i.) 4. ţarc, (pop.) obor, (înv. şi reg.) o-;grăpa interj, v. SALUTARE. PAC interj, poc ! (~ I se aude un foc de armă.) pac s. v. PACHET. PÂCE s. 1. acord, armonie, împăciuire, înţelegere, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea între ei.) 2. acalmie, calm, linişte, tăcere, (înv. şi reg.) păos, (înv.) lin, liniştire, molcomlre. (Stare de ~ deplină in natură.) 3. astîmpăr, calm, linişte, odihnă, repaus, tihnă, (înv. şi pop.) tihneâlă, (înv. şi reg.) pâos, răzbun, (reg.) potol, stâre, (înv.) aşezâre, aşezămfnt, odihneâlă, păciuire, răsu-flâre, (fig.) destindere, senin, seninătâte. (Sufletul nu-şi mai află 4. linişte, tihnă, (înv.) isihie. (O viaţă plină de ~.) 5. linişte, răgaz, tihnă. (N-are o clipă de ~.) 6. odihnă de veci, (rar) pacificâre. (După o viaţă plină de zbucium, şi-a găsit ~.) paceaură s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. ZDREANŢĂ. pacheşti s. pl. v. BRETELE. PACHET s. 1. colet. (A primit un ~ prin mesagerii.) 2. (reg.) pac, paciâc, (Bucov.) pâşcă. (Un ~ de tutun.) pacient adj. v. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. STĂRUITOR. TENACE. PACIENT s. (înv.) subiect. (~ al unui medic.) pacientă s. v. RĂBDARE, pacific adj. v. PAŞNIC. pacifica vb. v. APLANA. ATENUA. CALMA. DESCREŞTE. DIMINUA. DOMOLI. ÎNLĂTURA. LINIŞTI. MICŞORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA. PACIFICÂRE s. (înv.) pacificâţie, păceluire, păciuilire, păciuire. (Restabilire a păcii sau ~.) pacificare s. v. APLANARE. ÎNLĂTURARE. ODIHNĂ DE VECI. PACE. pacificâţie s. v. PACIFICARE, pacinâti s. pl. v. BESSI. PECENEGI, pacioc s. v. PACHET. TUTUN, pacios s. v. CHEFAL. ♦PACÎŞE s. pl. (pop.) cîlţi (pl.), (reg.) cîlţi-şdri (pl.), pacişele (pl.), păşunile (pl.). (~ele sini fire de in sau de cînepă rămase în pieptenii ragilei.) pacişele s. pl. v. PACIŞE. PACOSTE s. 1. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) p6znă, răutâte, (pop.) alageâ, daraveră, păcât, ponâs, pâtcă, poticâlă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafâ, nâgodă, (reg.) dănănâie, încurcâlă, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostânie, şugă, şugubină, toroâpă, (prin Mold.) bacâlă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bedă, (Mold.) chichidn, (Olt. şi Ban.) cotoârbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dâbilă, (înv. nesosinţă, nevoinţă, pâtimă, satarâ, stena-horie. (Ce ~ a căzut pe capul lui f) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. şi reg.) pustieşâg, pustiit, sodom, (reg.) prăpă-deâlă, pierzâre, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plâgă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.) pacostnic adj. v. PĂGUBITOR. PACT s. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legămînt, tranzacţie, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) tirg, tocmeală, tocmire, (Munt.) prinsoare, (înv.) aşezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şustă. (Conform ~ încheiat între părţi . . .) PACTIZ vb. a se înţelege, a se învoi. (A ~ cu inamicul.) PÂDINĂ s. (GEOGR.) crov, găvan, (Mold. şi Bucov.) coşcovă. PAGINA vb. a numerota. (A ~ un caiet.) PAGINÂRE s. 1. numerotare, numerotaţie, paginaţie, (înv.) paginatură. (~ filelor unui caiet.) 2. (TIPOGR.) paginat, paginaţie. (~ unui ziar.) PAGINAT adj. numerotat. (Caiet ~.) PAGINÂT s. (TIPOGR.) paginare, paginaţie. (~ unui ziar.) paginatură s. v. NUMEROTARE. NUMEROTAŢIE. PAGINARE. PAGINAŢIE. PAGINAŢIE s. 1. numerotare, numerotaţie, paginare, (înv.) paginatură. (~ unui caiet.) 2. (TIPOGR.) paginare, paginat. (~ unui ziar.) PAGINĂ s. faţă. (Pe prima ~ a cărţii.) PAGUBĂ s. 1. daună, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (înv. şi pop.) pricâz, (pop.) vătă-niâre, (înv. şi reg.) smintă, sminteâlă, (prin Ban.) ştetă, (înv.) scădere, stricare, strică-tiiră, vătămătură. (~ele provocate de incendiu.) 2. pierdere, (fig.) pîrleâlă. (Cum şi-a scos ~ ?) pagubnic adj. v. DĂUNĂTOR. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PRE-JUDICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. STRICĂTOR; VĂTĂMĂTOR. PAHÂR s. (reg.) mesei, (înv.) scafă. (Uri ~ cu vin.) pahăr s. v. CALICIU. CUPĂ. VENTUZĂ. PAHÂR NIC s. (IST.) (înv.) ceâşnic. (~ la curtea domnească.) pahidermie s. v. ELEFANTIAZIS. FILA-RIOZĂ. PAHIMENÎNGE s. (ANAT.l duramater. pâhnă s. v. MÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. PAIÂNTĂ s. (CONSTR.) chezaş. (Pe ~ se sprijină stîlpii unor case ţărăneşti.) 635 PALI D paiaţarljc s. v. BUFONERIE. CARAGHIOS-LÎG. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUŞLUC.^ PAIAŢĂ s. 1. clovn, măscărici, saltimbanc. (~ la circ.) 2. bufon, măscărici, (rar) nebtin, (înv.) cabâz, caraghiâz, mascarâ, mascaraglu, măscărâci, măscăreţ, soitâr, (franţuzism înv.) baladln, (înv., în Mold.) ghiduş. la curtea unui suveran medieval.) paiaţăric s. v. BUFONERIE. CAR A- GHIOSLÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUŞLUC. pale s. v'. CURIER. MESAGER. ŞTAFETĂ, paidos s. v. SIESTĂ. TABIET, paiele- ţigânului s. v. CA LE A-LACTEE. CALEA-LAPTELUI. PAIETĂ s. fluturaş, fluture, (reg.) şic. la o rochie.) PAÎNG s. (ZOOL.) păianjen, paincjînărăie s. v. PĂIENJENIŞ. PÎNZĂ. PLASĂ. paisăc s. v. FURUNCUL, paivân s. v. FRÎNGHIE. FUNIE. PRIPON. PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglân. PÂJURĂ s. 1. (ORNIT.; Aquila chnjsae-tos) acvilă, iepurar, (reg.) âciră, hoâlă, ortân, uligâie, vultân, vultur, zgripţor, zgripţoroâică. 2. (ORNIT.; Aquila heliaca) acvilă. 3. acvilă, (reg.) zgripţor. (Un steag cu ~ imperiala.) PAL adj. 1. estompat, palid, pierdut, stins, şters, (reg.) sărbezlu, (fig.) dulce, moâle. (Culori ~.) 2. palid, slab, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.) seârbăd. (Lumina ~ a lămpii.) pal adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PA- LID. palachidă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ. PALĂN s. (TEHN.) muflă, scripete. palanca s. v. PALISADĂ. STAUL, palanchin s. v. LECTICĂ. LITIERĂ. *PALAN£ţ s. (reg.) grăbiţi, (Transilv.) langălău. (Turta din aluat de pîine numită palaneţe s. pl. v. RUŞI-DE-TOAMNĂ. palâscă s. v. PLOSCĂ, palâşcă s. v. CARTUŞIERĂ. PALÂT s. curte, (Transilv.) pălută, (Transilv. şi Mold.) polâtă, (înv.) âulă, serâi. (Balul de la ~.) PALÂT s. (ANAT.) boltă palatină, cerul-gurii, (înv.) părâţ. PALATÂL adj. 1. (ANAT.) palatin. (Regiunea ~.) 2. (FON.) (înv.) palatinâl. (Sunet ~.) PALATALIZ vb. (FON.) a (se) muia. (Consoane care s-au ~.) PALATALIZÂREs. (FON.) muiere. (~ unei consoane.) PALATALIZÂT adj. (FON.) moale, muiat. (Consoană ~.) PALATÎN adj. (ANAT.) palatal. (Regiunea ~.) palatină! adj. v. PALATAL. PALAVRAGIOÂICĂ s. flecară, guralivă, limbută, vorbăreaţă, (fam.) moftangioâică. (E o mare ~.) PALAVRAGIU s., adj. clănţău, flecar, guraliv, limbut, vorbăreţ, vorbă-lungă, (livr.) locvâce, (rar) ploscâr, ploscâş, taclaglu, (pop. şi fam.) farfarâ, (pop.) gureş, toacă-gură, (înv. şi reg.) spârnic, vorbăreţ, (reg.) pălăvâtic, pălăvrăgit, tololoi, vorbâr, (Mold.) dirdâlă, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor. (prin Munt.) tîndăllt, (Mold.) trăncălău, (înv.) lim-bâreţ, vorovâci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolâg, moftureân, (fig.) meliţă. (E un mare ~.) PALÂVRĂ s. 1. (mai ales la pl.) fleac, nimic, (reg.) laf, marghiolle, (înv.) tîndăle (pl.), (fam.) balivernă, moft, parascovenie. (Spune tot felul de ~e.) 2. invenţie, minciună, născo-ceală, născocire, născocitură, neadevăr, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscodittiră, (înv.) băsnă, băsnlre, (fam.) balivernă, braşoâvă, (fam. fig.) basm, gogoâşă, tromboâne (pl.). (Toate afirmaţiile lui sini simple /V ,) PÂLĂ s. 1. (reg.) pâlhă. (~ de iarbă, de ftn.) 2. adiere, boare, suflare, suflu, undă, (rar) sctitur, (Olt.) reveneâlă. (Nu se simţea nici o ~ de vtnt.) PÂLĂ s. (TEHN.) paletă. (~ de rotor, de elice.) pilă s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FITĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. PALOŞ. PĂTURĂ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. STRAT. TOANĂ._ pale s. v. EŞAFOD. LOJĂ. pălcă s. v. NUIA. VARGĂ. PALEOBOTÂNICĂ s. paleofitologie, paleontologie vegetală. PALEOFITOLOGIE s. paleobotanică, paleontologie vegetală. PALEOG^N s., adj. (GEOL.) numulitic. (Depozite ~.) PALEOLITIC s. (rar) sălbăticie. (în ~ s-au folosit primele unelte de piatră cioplită.) PALEONTOLOGIE VEGETÂLĂ s. paleobotanică, paleofitologie. PALEOSLÂVĂ s. (LINGV.) limba veche slavă. PALEOZOlC s., adj. (GEOL.) (ieşit din uz) primâr. (Era /V # j palir s. v. CANTONIER. PRAF DE PUŞCĂ. PULBERE. PALETĂ s. (TEHN.) pală. (~ de rotor, de elice.) pălită s. v. COLORIT. CROMATICĂ. PALETUVlfiRI s. pl. (BOT., BIOL.) mangrove. pâlhă s. v. PALĂ. PÂLID adj. 1. galben, îngălbenit, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. şi pop.) seârbăd, (pop. şi fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. şi reg.) smolit, (reg.) gălbăciâs, (Ban. şi Olt.) gâlfăd. (~ de emoţie.) 2. estompat, pal, pierdut, stins, şters, (reg.) sărbezlu, (fig.) dulce, moâle. (Culori ~.) 3. difuz, potolit, slab, stins. (O lumină ~.) 4. pal, slab, spălăcit, stins, (rar) pălit» (pop.) seârbăd. (Lumina ~ a lămpii.) paliditate 636 PALIDITATE s. gălbeneală, paloare, (pop.) gălbejeâlă, (înv. şi reg.) sărbezie, (reg.) sărbe-zânie, (înv.) serbezitură. (~ feţei cuiva.) palie s. v. VECHIUL TESTAMENT. PALIER s. I. (CONSTR.) odihnă, (înv.) podest, podestru. (~ la o scară.) 2. (TEHN.) lagăr. palincă s. v. RACHIU- ŢUICĂ, palinodie s. v. RETRACTARE, palirie s. v. MAREE. PALI SADA s. (MIL.) (rar) palâncă. (~ la o fortificaţie.) pălită s. v. BĂŢ. COADĂ. NUIA. PAR. PRĂJINĂ. VARGĂ. palia adj. v. PARALIZAT, palm s. v. PALMIER. palma-sfinlci-Mării s. v. MÎNA-MAIGII-DOMNULUI. PAL MAT adj. (BOT.) pahniform, (rar) digitât. (Frunze ~.) palma-tîlhăruhii s. v. SALATĂ-SĂLBATICĂ. PALMĂ s. 1. (ANAT.) mină, (arg.) stâchie. (Ţine. în ~ o monedă de un leu.) 2, (pop. şi fam.) scatoâlcă, (reg.) plesnet, tapangeâ, (Bu-cov. şi Transilv.) cleăpşă, (Munt.) leâpşă, (prin Mold. şi Bucov.) şteârsă, (prin Mold.) ştâr-ghie, (prin vestul Transilv.) tâiveriţă, (inv. şi fam.) calcavură. (î-a tras o ~ zdravănă.) 3. (BOT.) palma-Maicii-Domnului (Orchis maculata ) = (reg.) bujor, iarba-şarpelui, limba-cticului, mina-Maicii-Domnului; palma-pămin-tutui (Gymnadenia conopea) = (reg.) ură, limba-cucului, mîna-Maicii-Domnului. palmă s. v. LIMBĂ. MISTRIE, palmă-cu-spini s. v. BROASCĂ. PALMIER s. (BOT.) (rar) palm. (Curmalul este un ~.) PALMIFORM adj. (BOT.) palmat, (rar) digitât. (Frunze ~.) PALOĂRE s. gălbeneală, paliditate, (pop.) gălbejeâlă, (înv. şi reg.) sărbezie, (reg.) sărbe-zânie, (înv.) serbezitură. (~ feţei cuiva.) paloschiţa s. art. v. ALCOR. PALOŞ s. (înv.) pâlă, spâtă. (Lovitură de ~ •) palo ti e s. v. BOROBOAŢĂ. GLUMA. ISPRAVĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. SNOAVĂ. SOŢIE. TRĂSNAIE. PALPĂ vb. (MED.) a pipăi. (A ~ un bolnav.) ^ PALPABIL adj. 1. concret, fizic, material, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~ ; un lucru -v.) 2. concret, real. (Lumea ~.) PALPÂRE s. (MED.) palpaţie, (înv.) pipăire. (~ bolnavului.) PALPAŢIE s. (MED.) palpare, (înv.) pl-păire. ( bolnavului.) palpebră s. v. PLEOAPĂ. _ ___ palpit s. v. BĂTAIE. PALPITARE~PĂL-PITAŢIE. PULSAŢIE. TICĂIT. TRESĂRIRE. ZBATERE. ZVÎCNEALĂ. ZVÎCNET. ZVÎCNIRE. ZVÎCNIT. ZVÎCNITURĂ. PALPITĂ vb. 1. a bate, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvîcni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcîi, a tîcîti. (Inima ~ cu putere.) 2. a fremăta, a se înfiora, a tremura. (Nările îi ~.) 3. a fremăta, a se înfiora, a tresălta, a tresări, a vibra. (~ de bucurie, de emoţie.) 4. a fremăta, a pulsa, a vibra, a zvîcni. în el o mare bucurie.) PALPITÂNT adj. captivant, pasionant. (Un roman poliţist PALPITĂRE s. 1. bătaie, palpitaţie, pulsaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvicnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (inv.) palpit, răsăritură, săltâre. (~ a inimii.) 2. freamăt, palpitaţie, pulsaţie, trepidaţie. (~ vieţii.) PALPITĂŢIE s. 1. bătaie, palpitare, pulsaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltâre. (~ a inimii.) 2. freamăt, palpitare, pulsaţie, trepidaţie. vieţii.) palpitător adj. v. FREMĂTĂTOR. TREMURĂTOR. PÂLTIN s. (BOT.; Acer pseudoplatanus) (reg.) mojdreân. PALTON s. haină. (Poartă un ~ de blană.) palţău s. v. NUIA. PAR. PRĂJINĂ. VARGĂ. paludă s. v. BALTĂ. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. PALUDÎSM s. (MED.) impaludism, malarie, friguri (palustre) (pl.), (rar) friguri (palu-deene) (pl.). pam s. v. GAZ. PÎRŢ. VÎNT. pâmente s. v. AMINTIRE. MEMORIE. POMENIRE. pâmet s. v. DEŞTEPTĂCIUNE. INTELECT. INTELIGENŢĂ. JUDECATĂ. MINTE. PRICEPERE. RAŢIUNE. SPIRIT. PAMFLET s. diatribă, (livr) libel, (înv.) paschil, paschinâdă, polojânie. (Un violent ~ împotriva războiului.) PAMFLETAR s. pamfletist, (livr.) libelist. (Un ~ temut.) PAMFLETÎST s. pamfletar, (livr.) libelist. (Un reputat ~.) pampuşcă s. v. GOGOAŞĂ. PAN s. magnat. (Un ~ polonez.) panachîdă s. v. TĂBLIŢĂ. PANAGHÎE s. (BIS.) engolpion. PANAHÎDĂ s. (BIS.) parastas, pomană, (reg.) prînz, rai. PANARÎŢIU s. (MED.) (pop.) sugâl, sugiu, (reg.) păducel, puşiţ, sugitic. PANAŞ s. pompon, (înv.) cristă. (~ la chipiul unor uniforme militare.) PANĂ s. 1. (MUZ.) plectru. (~ pentru chitară.) 2. (MUZ.) ancie. (~ unui instrument de suflat.) 3. ic, (reg.) nâdă, penhş, (Maram.) cui, (Ban.) găvâzd, (Transilv. şi Ban.) ţintă. (rsj de despicat lemne.) 4. (TEHN.) măsea. (~ la grindeiul de la piuă.) 5. (MAR.) safran. ( ^ la ctrma unei nave.) pănă s. v. ASCUŢIŞ. BOR. CORDAR. FLOARE. ÎNTINZĂTOR. LAMĂ. LIMBĂ 637 PANTOMIM MARGINE. PĂNUŞĂ. PENEL. STRUNĂ. TĂIŞ. PANCARTA s. placardă, placat, pauciarâş s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. piSncovă s. v. GOGOAŞĂ. MINCIUNĂ. MINCIUNEA. MINCIUNICĂ. OCHI. SCO-VARDĂ. USCĂŢEA. USCĂŢICĂ. PANCREAS s. (ANAT.) glandă pancrea-tică, (inv.) gilca folcuţului. pandalie s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. pandalii s. pl. v. FURIE. ÎNVERŞUNARE. MÎNIE. NERVI. PANDECTE s. pl. (JUR.) digeste (pl.). pandur s. v. HAIDUC, panegiric adj. v. APOLOGETIC. PANEGIRIC s. apologie. (A face ~ cuiva.) PANEGIRÎST s. apologet, (rar) apologist. PANER s. coş, (pop.) coşârcă, papdrniţă, (Transilv. şi Munt.) corfă, (prin Ban. şi Tran-silv.) târgă. (A pus merindele în ~.) PANERÂŞ s. coşuleţ, (pop.) coşărcuţă, «■(Transilv.) corfiţâ. (Un ~ de nuiele.) PANFOBÎE s. (MED.) (rar) pantofoble. panganet s. v. BAIONETĂ, pangeâ s. v. SFECLĂ, panyhi vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE, panglicar s. v. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. PÂNGLICĂ s. 1. (reg.) primă, (Mold. şi Bucov.) cordea, (Ban.) sîrmă. (~ de mătase.) 2, (TEIIN.) bandă. (~ la maşina de scris.) 3. (ZOOL.; Taen.ia) tenie, (Mold.) cordea, pangîiccâ s. v. PANGLIGUŢxA panglicari© s. v. ESCROCHERIE. HOŢIE. ILUZIONISM. IMPOSTURĂ. INTRIGĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MAŞINAŢIE. PRESTIDIGITAŢIE. PUNGĂ-ŞEALĂ. PUNGĂŞIE. SCAMATORIE. ŞARLATAN IE. ŞMECHER IE. UNELTIRE, păngliei s. pi, v. IARBĂ-ALBĂ. PANGLICtTŢĂ s. (reg.) pangliceâ. (O ~ de mătase.) paogiicuţă s. v. IARBĂ-ALBĂ. PANIFICĂRE s. panificaţie. (Produse de ~.) PANIFICAŢIE s. panificare. (Produse de ~>) PANOPTIC s. panoramă. (Expoziţia de figuri de ceară se numeşte ~.) PANORĂMĂ s. 1. panoptic. (Expoziţia de figuri de ceară se numeşte ~.) 2.* (fig.) frescă. (Scriitorul ne oferă o vastă ~ a societăţii.) PANOU s. I. afişier, avizier. (Rezultatele se află la ~.) 2, (TEIIN.) panou de comandă = tablou de comandă. PANSĂ vb. (MED.) a (se) bandaja, a (se) lega, (rar) a (se) înfăşa, (înv. şi pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) îmbandaja. (S-a ~ la rană.) pansâ vb. v. ŢESĂLA. pansăj s. v. ŢESĂLARE. ŢESĂLAT. PANSAMENT s. (MED.) bandaj, faşă, tifon, (pop.) legătoâre, legătură, oblojeâla. (A legat rana cu un /V . J PANSĂRE s. (MED.) bandajare, legare, legat, pansat, (pop.) oblojire, oblojit. (~ rănii.) PANSÂT adj. (MED.) bandajat, legat, (înv. şi pop.) oblojit, (reg.) îmbandajât. (Rană ~.) PANSÂT s. (MED.) bandajare, legare, legat, pansare, (pop.) oblojire, oblojit. (~ rănii.) PANSE s. (BOT.) 1. (Viola tricolor) panseluţă, (pop.) catifeluţă, (reg.) puizeâ, trei-fraţi-pătâţi. 2. (Viola wittrockiana) panseluţă, (reg.) barba-împărâtului, guşa-găinii, trei-fraţi-pătâţi. PANSELtJŢĂ s. (BOT.) 1. (Vroia tricolor) pansea, (pop.) catifeluţă, (reg.) puizeâ.. trei-fraţi-pătâţi. 2. (Viola wittrockiana) pansea, (reg.) barba-împărâtului, guşa-găinii, trei-fraţi-pătâţi. panseluţc-de-munfe s. pl. v. UNGHI A-PĂSĂRII. panseu s. v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. MAXIMĂ. SENTINŢĂ. pansiv adj. v. CUGETĂTOR. GÎND1TOR. MEDITATIV. REFLEXIV. PANSLAVISM s. (rar) slavism. * PANTAGRUELIC adj. (livr.) sardana-pâlic. (Ospăţ pantagruelic adj. v. COLOSAL. EXTRAORDINAR. PANTALON s. (mai ales la pl.) 1. (pop. şi fam.) nădrâg, (prin Ban.) plundăr. (Bărbat cu de doc.) 2. chilot. (Pune-ţi un ~ mai gros.) PANTALONÂR s. nădrăgar. pantalonăr s. v. ORĂŞEAN. TÎRGOVEŢ. PÂNTĂ s. (GEOGR.) clină, coastă, coborîş, costişă, muchie, povîrniş, pripor, repeziş, sco-borîş, versant, (rar) prăvălâc, prăvăliş, (înv. şi reg.) piâză, scâpăt, (reg.) pieptăn, pieptâr, piezişeâ, povîrghie, prăvâl, prăvălitură, ră-păguş, (prin Munt.) aplecuş, (înv.) bair, povîr-nitură, (fig.) şold. (~ a unui deal.) PANTERĂ s. (ZOOL.; Felis pardus) leopard, (înv.) pardâl, pârdos. PANTOF s. (înv. şi reg.) postâl, (reg.) jumătăţi (pl.). (~ de vară.) pantof s. v. PAPUC, pantofâg adj. v. OMNIVOR. PANTOFÂR s. cizmar, (înv. şi reg.) papucâr,, papugiu, (Mold.) ciubotâr, (Transilv., Ban., Maram. şi Bucov.) ştiştăr, (înv.) cavâf. (De meserie ~.) PANTOFĂREÂSĂ s. cizmăreasă, (Mold.) ciubotăreâsă. PANTOFĂRÎE s. cizmărie, (Mold.) ciubo-tărie, (înv.) căvăfie, papucărie. (învaţă r^.) pantofii-doămnei s. pl. v. PAPUCUL-DOAM-NEI. PANTOF I6R s. (ZOOL.; Paramoecium) parameci. pantofohic s. v. PANFOBÎE. PANTOGRAFÎE s. (TIPOGR.) tipar înalt, PANTOMÎM s. mim. (Un ~ celebru, la circ.) PAOS 638 păos s. v. ACALMIE. ASTÎMPĂR. CALM. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TĂCERE. TIHNĂ. PAP s. cocă, lipici, (Molcl. şi Transilv.) cir, (Transilv., Ban. şi Olt.) ciriş. (Cu ~ se lipesc unele obiecte ele hirtie.) papă s. v. PĂRINTE. TATĂ. papagal s. v. GURĂ. PAPAGALICESC adj. mecanic. (Reproducere, asimilare ~.) PAPAGALICEŞTE adv. automat, maşinal, mecanic. (Repetă ~ ceea ce aude») papagal-ţigăncsc s. v. CEUCĂ. STÂNCĂ. STĂNCUŢA. papa-găinii s. v. PĂPĂDIE. PAPAINOG s. cataligă, piciorong, (reg.) piciorâg, piciorug'. (Umblă pe ~noage.) papainog s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. PAPĂL adj. (BIS.) 1. apostolic, pontifical. (Scaunul ~.) 2. (livr.) pontifical, (înv.) papi-cesc, păpesc. (Statul ~.) 3. catolic, roman, romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. şi rcg., mai ales în Transilv.) papistâş, papistăşesc. (Biserica ~ .) PAPALITÂTE s. (BIS.) 1. (înv. şi reg.) papistăşfe, (înv.) papât. (Instituţia ~.) 2. (livr.) pontificat, (rar) păpîe. (A obţinut ~.) papalungă s. v. PĂPĂDIE. PAPANÂŞ s. (mai ales la pl.) 1. (BOT.; Trifolium arvense) (reg.) cercură, clopoţel, cotocei (pl.), culbeceâsă, ghizdei, mieluşel, mîţişor, mîţucă, mohorel, motocei (pl.), pe-penări (pl.), pepenii (pl.), pepeniţă, pisici (pl.), pufuşor, trifoi, coada-mîţei, iarba-somnului. 2. (reg.) găluştHe (pl.). (A mincat ~ i.) PAPĂRĂ s. (reg.) moieţi (pl.), păpăruie. (A mîncat papară s. v. JUMĂRI. OMLETĂ, paparigă s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎNJE-NEL. PAPARIJDĂ s. (reg.) mutoâşcă, (Ban.) dodăla (art.), dodoloâie, păpăruie. (~e care invocă ploaia.) paparudă s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE, paparăgâ s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI. paparună s, v. MAC. MAC-CORNUT. ROS-TOPASCĂ. papăt_ s. v. PAPALITATE. PÂPĂ s. (BIS.) pontiful roman, pontiful Romei, sfîntul părinte, suveranul pontif. papă s. v. ALIMENT. HRANĂ. JUMĂRI. MÎNCARE. OMLETĂ. papelă s. v. SPANAC-PORCESC. papele s. pl. v. GOGOAŞĂ. PĂPĂLĂU. papiccsc adj. v. PAPAL. PAPILOM s. (MED.) neg, verucă, vcruco-zitate. papîr s. v. HÎRTIE. papism s. v. CATOLICISM, papist adj. v. PAPAL. ROMAN, papist s., adj. v. CATOLIC. ROMANO-CATOLIC. papistăş adj. v. PAPAL. ROMAN. papistaş s., adj. v. CATOLIC. ROMANO-CATOLIC. papistăşesc adj. v. CATOLIC. PAPAL. ROMAN. ROMANO-CATOLIC. papisiăşi vb. v. CATOLICIZA, papistăşie s. v. CATOLICISM. PAPALITATE. paporniţă s. v. COŞ. PANER. PAPRICÂŞ s. (Mold.) păprică. (~ de vită, cu găluşte.) papricaş s. v. BOIA. papricăt adj. v. CONDIMENTAT. IUTE. PICANT. PIPERAT. păprică s. v. ARDEI. BOIA. PAPRICAŞ. PAPtJC s. 1. (reg.) sandală, (Transilv., Maram. şi Bucov.) pantof, (Mold. şi Bucov.) scârpă, (Ban. şi nordul Olt.) şlap, (Ban. şi Transilv.) şlarf, (înv.) babuşi (pl.). (~i de casă.) 2. (TEHN.) sabot. (~ la un pilon.) 3. (BOT.; Cijpripedium calceolus) blabornic. 4. (BOT.) papucul-doamnei (Impatiens roy-lei) = (reg.) papucâş, pantofii-doămnei. papuc s. v. BOCANC. GHEATĂ, papucăr s. v. CIZMAR. PANTOFAR. PAPUCĂŞ s. papucel. papucăş s. v. PAPUCUL-DOAMNEI. papucă s. v. BUNIC TATĂ MARE. papucăric s. v. CIZMĂRIE. PANTOFARIE. PAPUCEL s. papucaş. papugiu s. v. CIZMAR. ESCROC. HOT. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PANTOFAR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. PĂPULE s. pl. (MED.) băşicuţe (pl.), bu-buliţe (pl.), spuzeală. (~ pe piele.) PĂPURĂ s. (BOT.; Typha) (reg.) băţeâ, berbecuţ, bucşău, culm, rogoz, şovâr, (Transilv. şi Maram.) speteâză, (Maram.) spetie. păpură s. v. PIPIRIG, papură-de-rogojjină s. v. ROŞĂŢEA. papură-rotundă s. v. PIPIRIG. ROGOZ. PAR s. 1. prăjină, (pop.) prepeleac, (reg.) beldie, pâliţă, pătăchle, prăştinâş, prăştlnă, rudă, (Olt.) colvă, dîrjâlă, (Transilv.) palţău, (înv.) şirlc. (L-a lovii cu un ~.) 2. parmac, (înv. şi pop.) pocitimb, (pop.) şarampoi, (reg.) verdete, (Maram.) şarânţ, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenâp. (~ la un gard.) 3. parmac, stîlp. (~ la un pridvor.) PARA s. ban, franc, gologan, (înv. şi pop.) sorocovăţ, (pop. şi fam.) pitâc, sfanţ, (reg. şi fam.) piţulă, (astăzi fam.) arginţi (pl.), (fam.) capital, (arg.) lovele (pl.), măngări (pl.), mardăi (pl.), materiâl. (N-are o ~ în pungă.) pară s. v. BAN. MONEDĂ. PIESĂ. PARĂ vb. a eschiva, a (se) feri, (înv. şi reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) PARĂBOLĂ s. pildă. (A citit o ~.) PARABOLIC adj. curbat. (Oglindă ~.) PARACHERNIŢĂ s. (BOT.; Parietaria officinalis) (reg.) mătrice, politrică, grîul-po-tîrnichii, urzică-moârtă, (înv.) parietârie. parachinisi vb. v. ÎNDEMNA. STIMULA, parachfnisis s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. PARACLIS s. (BIS.) 1. capelă. (~ într-un cimitir.) 2. (înv.) oratăriu. (~ într-un palat.) 639 PARAPET PARACLISER s. (BIS.) I. ţîrcovnic, (reg.) clisiărh, clisier, crîsnic, pălămâr, (Transilv.) făt, (Transilv. şi Bucov.) sfăt. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. cîntăreţ, dascăl, diac, psalt, ţîrcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiârh, grămătic. (~ul îl ajută pe preot Ia oficierea slujbei.) paradâisă s. v. PĂTLĂGEA. PĂTLĂGICĂ. ROŞIE. TOMATĂ. PARÂDĂ s. 1. (înv.) parisle. (~ militară.) 2. defilare. (Nu mergem şi noi la ~ ?) 3. ceremonie, gală. (Uniformă, ţinută de ~.) 4. ceremonie, cinste, fast, pompă, solemnitate. (L-a primit cu multă 'v.) 5. pompă, (înv.) fală. (A intrat cu ~ în oraş.) paradă s. v. ALAI. CORTEGIU. SUITĂ, paradi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. STRICA. UZA. paradigmă s. v. EXEMPLU. ÎNVĂŢĂTURĂ. MODEL. PILDĂ. PARADIS s. (BIS.) cer, rai, (livr.) eden. paradit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. PRĂPĂDIT. STRICAT. UZAT. paradiziăc adj. v. MINUNAT. SPLENDID. STRĂLUCITOR. paradosi vb. v. DA. ÎNCHINA. ÎNCREDINŢA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. PLECA. PREDA. REMITE. SUPUNE. TRANSMITE, paradosie s. v. PREDARE, paradosire s. v. DEPUNERE. ÎNAINTARE. ÎNMlNARE. PREDARE. PREZENTARE. REMITERE. TRANSMITERE, parâdosis s. v. PREDARE, paradosit s. v. DEPUNERE. ÎNAINTARE. ÎNMÎNARE. PREDARE. PREZENTARE. REMITERE. ^ TRANSMITERE. PARADOXAL adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţât, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ I) PARAFA vb. (înv.) a scripisi. (A ~ un act.) PARAFÂRE s. (înv.) scripisire. (~ unui act.) PARAFÂT adj. (înv.) scripisit. (Act ~.) PARAFERNÂL adj. (JUR.) extradotal. ( înscris ~ .) PARAFERNĂ s. (JUR.) (înv.) exdprică. PARAFINĂ s. (CHIM.) alean, hidrocarbură parafinică. PARAFLOW s. (CHIM.) paragel. PARAFRAZĂ vb. (rar) a perifrază. (A ~ pe cineva.) parafulger s. v. PARATRĂSNET. PARAGEL s. (CHIM.) paraflow. PARÂGINĂ s. 1. pîrloagă, ţelină, (pop.) părăgineălă, (înv. şi reg.) ogor, (reg.) hat, părăginitiiră. (Grădina a ajuns o ~.) 2. pără-ginire, părăsire, sălbăticie. (Parc lăsat în ~.) 3. dărăpănătură, dărîmătură, năruitură, pră-buşitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpâre. (O ~ de casă.) PARAGOGĂ s. (FON.) epiteză. PARA GOG IC adj. (FON.) epitetic. (Formaţie lexicală ~.) PARAGRĂF s. 1. articol, punct, (înv.) cap, pont. (~ dintr-o lege.) 2. alineat. (Conţinutul unui nou ~.) paragrafi'e s. v. PRESCRIPŢIE, paralaghie s. v. SOLFEGIU, paralaghisi vb. v. SOLFEGIA. PARALÂXĂ s. (ASTRON.) (înv.) semiosie. parale s. pl. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. SITUAŢIE. STARE. PARALEL adj., adv. 1. adj. concomitent, simultan, sincron, sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. concomitent, simultan, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem şi aprovizionarea.) PARALELĂ s. comparare, comparaţie, confruntare, paralelism. (O ~ între cele două caractere.) PARALELISM s. 1, concomitenţă, simultaneitate, sincronism. (~ desfăşurării unor fenomene.) 2. comparare, comparaţie, confruntare, paralelă. (Un ~ între cele două caractere.) PARALÎTIC adj., s. (MED.) (pop.) damblagiu, (înv. şi reg.) slăbănog. (Om ~.) PARALIZ vb. 1. (MED.) (înv. şi pop.) a seca, (pop.) a damblagi, a lua,(Ban.) a şlogui, (înv.) a slăbănogi. (I-a ~ piciorul drept.) 2. a amorţi, a înţepeni. (Gerul îi ~ buzele.) 3. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înţepeni, (înv. şi pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheţa. (A ~ de spaimă, de uimire.) 4. a anula, a neutraliza. (O sfială îi ~ orice mişcare.) 5. a imobiliza. (Prin forţă i-a ~ orice mişcare.) PARALIZĂRE s. (MED.) (pop.) dambla-gire. (~ unei persoane.) PARALIZĂT adj. (MED.) (pop.) damblagit, (înv. şi reg.) sec, (prin Munt.) merâu, (Munt. şi Olt.) paliu, (înv.) secat. (Om, picior ~.) paralizâtie s. v. PARALIZIE. PARALIZIE s. (MED.) 1. (pop.) damblâ, poceâlă, (înv. şi reg.) slăbănogeâlă, slăbănogle, (Transilv.) gută, (înv.) paralizâţie, slăbăno-gire. 2. paralizie infantilă = poliomielită. para li c s. v. BĂNET. MĂRUNT. MĂRUN-ŢIŞ. PARAMECI s. (ZOOL.; Paramoecium) pan-tofior. PARAMETRU s. (TEHN.) caracteristică. (Maşină cu unii ~i funcţionali superiori.) PARAMNEZÎE s. (PSIH.) falsă recunoaş-tere. PARANTEZĂ s. 1. (înv.) cuprinzătoâre, închizătoâre. (~ este un semn de punctuaţie.) 2. paranteză dreaptă = croşetă, (rar) paranteză franceză. (Text închis între ~.) paranteză s. v. DIGRESIUNE. DIVAGARE. DIVAGAŢIE. paranteză franceză s. v. CROŞETĂ. PARANTEZĂ DREAPTĂ. parapânghelos interj, v. ADIO. AMIN. GATA. parapei s. v. GLAF. PERVAZ. PARAPET s. balustradă, parmaclîc, păli-mar, rampă, rezemătoare, mînă curentă, (rar) PARAPLEU 640 reâzem, (Transilv. şi Munt.) plimbă, (Transilv.) strâjă, (înv.) parmâc. la o scară.) paraplcu s. v. UMBRELĂ, parapon s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NEPLĂCERE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SUPĂRARE. paraponisit adj. v. NECĂJIT. NEMULŢUMIT. SUPĂRAT. parascovenie s. v. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. FLEAC. NĂZBÎTIE. NIMIC. PALAVRĂ. POZNĂ. STRENGĂRIE. PARASiMPATICOTONÎE s. (FIZIOL.) va-gotonie. parasol s. v. PARA SOLAR. PARASOLÂR s. (FOTO) (rar) paras61. PARASTÂS s. (BIS.) panahidă, pomană, (reg.) prînz, rai. parastasul-popii s. v. Sx\LBĂ-MOALE. VO-NICER. parastisi vb. v. ARĂTA. COMUNICA. EX-PUNE. INTERPRETA. ISTORISI. ÎNFĂŢIŞA. JUCA. NARA. POVESTI. PREZENTA. RELATA. REPREZENTA. SPUNE. TRANSMITE. ZICE. PARATÂCTIC adj. (GRAM.) juxtapus. (Construcţie ~.) PARATÂXĂ s. (GRAM.) juxtapunere. PARATÎFOS s. (MED.) febră paratifoi-dă. PARATIF6ZĂ s. (MED. VET.) salmone-loză. paratoncr s. v. PARATRĂSNET. PARATRaSNET s. (FIZ.) (rar) parato-n6r, (înv.) ferifulger, feritun, parafulger, para-timet. paratunct s. v. PARATRĂSNET. PARAVÂN s, (TEHN.) plasă. (~ la războiul de ţesut.) paravân s. v. PARAZĂPADĂ. paraxcnie s. v. CAPRICIU. CHEF. CIUDĂŢENIE. CURIOZITATE. FANDOSEALĂ-FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂ REALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEA' LĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. paraxfn adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. O-RIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. PARAZĂPĂDĂ s. (rar) paravân. parazit adj. v. INUTIL. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. PARAZIT adj., s. 1. adj. parazitar. (Un organism ~.) 2. s. pl. (livr.) vermină. (E plin de ~ i.) 3. s. (fam.) linge-blide, linge-tâ-lere, linge-tâlgcre. (X e un mare~.) PARAZITÂR adj. parazit. (Organism ~.) parazitar adj. v. INUTIL. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. parazol s. v. UMBRELĂ. PÂRĂ s. 1. flacără, văpaie, (livr.) fîâmă. (~ focului.) 2. flăcăraie, pălălaie, pîrjol, văpaie, vîlvătaie, vîlvoare, (rar) pălălâică, (pop.) bdbot, bobotâie, (reg.) pălălăiâlă, vîlvâie, vîl- vărâie, (prin vestul Transilv.) bâbură, (Olt.) bălbălâu. (O imensă ~ de la incendiu.) 3. arşiţă, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, văpaie. (~ focului din sobă.) pâră s. v. BEC. CARTOF. CON. PARC s. 1. grădină. (~ public.) 2. parc zoologic = grădină zoologică, (livr.) zoo, zoo-pârc. PARCĂ vb. a gara. (A ~ un vehicul.) PARCĂJ s. parcare. (Loc de ~ pentru vehicule ). PARCĂRE s. (Staţie de ~ pentru automobile.) parccâ s. v. CARMAC. LOT. PARCELĂ, parcealapiu s. v. PARLAGIU. PARCELĂ vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.) PARCELÂRE s. lotizare. (~ terenului.) PARCELĂ s. lot, (înv. şi reg.) râclâ, (reg.) parceâ, (prin Ban.) tal. (Teren împărţit în ~e.) PARCHET s. (SILV.) (pop.) cura tură, (Ban., Transilv., Maram. şi Bucov.) şlag. (~ tntr-o pădure.) parcimonie s. v. AVARIŢIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÎRCENIE. parcimonios s., adj. v. AVAR. CALIC^ ZGÎRCIT. PARCtJRGE vb. 1. a face, a merge, a străbate. (~ zilnic 10 km.) 2. a măsura, a străbate. (~ camera de la un capăt la celălalt.} 3. (SPORT) a acoperi, a străbate. (Atletul a ~ distanţa de 5 000 m în ... ) 4. a colinda, a cutreiera, a străbate, a vîntura, (pop. şi fam.) a bâte, (pop.) a călca, a ocoli, a petrâce, (înv. şi reg.) a răzbâte, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rînd satele şi oraşele.) 5. a străbate, a traversa, (înv.) a spăla. (Dunărea ~ mai multe ţări.) 6. a citi, (livr.) a lectura, (înv. şi pop.) a spune, a zfce. (A ~ cîteva rînduri.) 7. a răsfoi, (rar) a petrece. (A ~ o lucrare, notiţele.) PARCURGERE s. 1. străbatere, traversare. (După ~ întregii cîmpii, rîul o ia spre sud.) 2. citire, citit, lectură, (înv.) citânie. (în timpul ~ textului . . . ) 3, răsfoire. (~ notiţelor de la curs.) PARCtJRS s. drum, itinerar, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marşrut, (înv.? în Mold.) şleau. (~ urmai de un vehicul.) pardâl s. v. LEOPARD. PANTERĂ, pardesiu de seînduri s. v. COŞCIUG. SICRIU, pardon s. v. DOS. FUND. IERTARE. POPOU. SCUZĂ. ŞEZUT. pardonă vb. v. ABSOLVI. CRUŢA. GRATIA. IERTA. SCUTI. pârdos s. v. LEOPARD. PANTERĂ. PARDOSEALĂ. PODEA. PARDOSEÂLĂ s. 1. duşumea, podea, seîn-dură, (pop.) podină, (Ban. şi Transilv.) pod, (Ban.) vatră, (înv.) planşâte (pl.), pomâstină. (Doarme pe ~ goală.) 2. podea, (înv. şi reg.) podittiră, (reg.) podilă, podineâlă, (înv.) pârdos, pardositdră, (latinism înv.) pavimânt. (~ înir-un spaţiu deschis.) PARDOSÎ vb. a podi. (A ~ o încăpere.) 641 PAROXISM PARDOSÎRE s. podire. (~ unei încăperi.) PARDOSIT adj. podit. (încăpere ~.) pardositură s. v. PARDOSEALĂ. PODEA, parenchimâtic adj. v. PARENCHIMATOS. PARENCHIMAT6S adj. (ANAT., BOT.) (rar) parenchimâtic. (Ţesut ~.) PARESTEZIE s. (MED.) furnicătură, paretisi vb. v. DEMISIONA, paretisire s. v. DEMISIE, paretisis s. v. DEMISIE, părfie s. v. CUSUR. DAR. DEFECT. METEAHNĂ. NĂRAV. PATIMĂ. VICIU. PARFtJM s. aromă, balsam, mireasmă, (astăzi rar) boâre, (rar) mirodenie, (reg.) şmag, (Mold. şi Bucov.) mirbznă, (înv.) odbr, olm. (~ ul florilor.) parfum s. v. PETUNIE. PARFUMĂ vb. a îmbălsăma, a înmiresma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinţi. (Florile ~ aerul.) PARFUMÂRE s. îmbălsămare, inmires-mare, (pop.) miresrnâre. parfumaşi s. pl. v. PEJMĂ. PARFUMAT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) tămîiât, (pop.) mires-mât, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~ ; aer ~ .) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) balsâmic, balsamiu, binemirositâr. (O substanţă 3. odorant, odorifer. (Esenţă ~.) parfumator adj. v. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT. PARHELÎE s. (ASTRON.) (înv.) soribr. PARI vb. (pop.) a se lega, a se prinde, (înv. şi reg.) a se rămăşi. (Pe cit aţi ~?) paric s. v. PERUCĂ. PARICID s. (rar) patricld. PARICOPITĂT s., adj. (ZOOL.) artiodac-til. (Boul este un ~.) PARIETÂL s. (ANAT.) (înv. şi reg.) scă-fîrlie. parietărie s. v. PARACHERNIŢĂ. parigorfe s. v. ALINARE. CONSOLARE. ÎMBĂRBĂTARE. ÎNCURAJARE. MÎNGÎ-IERE. parigorisi vb. v. ALINA. CONSOLA. ÎMBĂRBĂTA. ÎNCURAJA. MÎNGÎIA. PARIMIÂR s. (BIS.) parimie. PARIMÎE s. (BIS.) parimiar. parimie s. v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. ÎNVĂŢĂTURĂ. MAXIMĂ. PILDĂ. PROVERB. SENTINŢĂ. VORBĂ BĂ-TRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE. parisie s. v. ALAI. FAST. PARADĂ. PARTICIPARE. PARTICIPAŢIE. POMPĂ. PREZENŢĂ. parisilăb adj. v. PARISILABIC. PARISILÂBIC adj. (LINGV.) (rar) pari-silâb. (Cuvînl ~.) PARITĂTE s. egalitate. (~ numerică, valorică.) PARIU s. prinsoare, rămăşag, (înv. şi pop.) rămâs, (reg.) rămâş, rămăşeâlă, rămăşiţă. (A face ~ cu cineva.) PARIZIANĂ s. pariziancă. PARIZIÂNGĂ s. pariziană. PARIMĂ s. odgon, (pop.) pălămăr. (Barcă legată de o ~.) PARLAGÎU s. (reg.) parcealagiu, (înv.) bocciu. (~ la abator.) PARLAMENT s. (POLITICA) congres. (în unele state ~ se numeşte congres.) PARLAMENTĂ vb. a negocia, a trata. (A ~ cu partea adversă.) PARLAMENTÂR adj., s. 1. adj. ceremonios, protocolar. (Stil, limbaj ~,) 2. s. (înv.) solitbr. (Au trimis un ~ în tabăra adversă.) pariaturi u s. v. PARLOAR. VORBITOR. PARLOĂR s. vorbitor, (înv.) parlatoriu. (~ la un cămin.) PARMĂC s. 1. par, (înv. şi pop.) pocitimb> (pop.) şarampoi, (reg.) verdete, (Maram.) şa-rânţ, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenăp. (~ la un gard.) 2. par, stîlp. (~ la un pridvor.) parmâc s. v. BALUSTRADĂ. GRILAJ. MÎNĂ CURENTĂ. PARAPET. PARMA-CLÎC. PĂLIMAR. RAMPĂ. REZEMĂTOARE. PARMACLIC s. 1. balustradă, parapet, pă-limar, rampă, rezemătoare, mînă curentă, (rar) reâzem, (Transilv. şi Munt.) plimbă, (Transilv.) strâjă, (înv.) parmâc. (~ la o scară.) 2* grilaj, (înv.) parmâc. (Verandă cu ~.) parmaclîc s. v. PÎRGHIE. parnâsie s. v. ŞOPÎRLAITĂ. ŞOPÎRLICĂ. ŞOPÎRLIŢĂ. paroeăş s.^ v. PERUCHIER. PARODIA vb. (rar) a parodiza. (A ~ o poezie.) PARODIC adj. buf, burlesc, caraghios, caricatural, grotesc, ridicol. (De un comic ~.) parodic adj. v. PARODISTIC. PARODÎSTIC adj. (rar) parodic. (Operă de factură ~.) parodizd vb. v. PARODIA. PAROHIĂL adj. (BIS.) (înv.) parohiâl-nic. (Casă ~.) paroliiălnic adj. v. PAROHIAL, paroliiân s. v. ENORIAŞ. PAROIiÎE s. (BIS.) enorie, (înv. şi pop.) popbr, (înv., prin Transilv.) mâteră. parol interj, v. SERIOS. ZĂU. PAROLĂ s. formulă. (Nu cunoaşte ~.) parolă s. v. AFIRMAŢIE. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CONVERSAŢIE. CONVORBIRE. CUVÎNT. DECLARAŢIE. DIALOG. DISCUŢIE. FĂGĂDUIALĂ. FĂGĂDUINŢĂ. LEGĂMÎNT. MĂRTURISIRE. PROMISIUNE. RELATARE. SPUSĂ. VORBĂ. ZISĂ. PAROLIST adj. exact, punctual. (Voi fi ~ ; un om ~.) parom s. v. BAC. POD MIŞCĂTOR. POD PLUTITOR. POD UMBLĂTOR, paronomasic s. v. PARONOMAZĂ. PARONOMĂZĂ s. (rar) paronomasie. (~ este o construcţie stilistică.) PAROTIDli'Ă EPIDEMICĂ s. (MED.) oreion. paroxism s. v. ACCES. ATAC. CRIZĂ. PUSEU. PARPALAC 642 parpalâc s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. parpalec s. v. GREC. parpandcl s. v. DANCI, parpancjică s. v. ARPAGIC. CEAPĂ DE SĂMÎNŢĂ. PARPIÂN s. (BOT.; Antennarict dioica) (reg.) flocoşele (pl.), linâriţă, măruncă, părălei (pi.), siminoc, floarea-pâtului, laba-mîţii, scîn-teiuţă-de-munte, sunătoare-de-munte, talpa-mîţei, talpa-pisicii. parsechi s. v. DULAP. GARDEROB. ŞIFONIER. parşemln s. v. PERGAMENT, parşiv adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DE-PRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. GREŢOS. IMORAL. INFAM. JOSNIC.’ MIŞEL. MIŞELESC. MIZERABIL. MÎRSAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NERUŞINAT. NETREBNIC. PERVERTIT. RUSINOS. SCELERAT. SCÎRBOS. STRICAT. TICĂLOS. VICIOS. parşivenie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MISELIE. MÎRŞĂ-VIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. PARTÂJ s. (JUR.) împărţeală. (Operaţie de '>■'.) partâl s. v. BUCATĂ. CRÎMPEI. FRACŢIUNE. FRAGMENT. FRÎNTURĂ. PARTE. PORŢIUNE. SECŢIUNE. TRANŞĂ. PÂRTE s. 1. bucată, crîmpei, fracţiune, fragment, frintură, porţiune, secţiune, tranşă, (pop.) dărâb, partâl, (înv. şi reg.) părtenie, (reg.) jârchină, stuc. (O ~ dintr-an tot.) 2. diviziune, secţiune. (Lucrarea are trei mari ~.) 3. (IST.) judecie, unghi. (~ era o unitate administrativ-teritorială.) 4. (MAT.) sub-mulţime. (O ~ a numerelor reale.) 5. pasaj. (O ~ gravă a unei simfonii.) 6. crîmpei, fragment, frîntură, (reg.) crîmpot. (A ascultat doar o ~ din discuţia lor.) 7. coastă, dungă, latură. (Stă întins pe-o ~.) 8. extremitate, latură, margine. (Doarme pe ~ dreaptă a palului.) 9. porţiune, sector. (O ~ a pieţei era destinată desfacerii brînzeturilor.) 10. loc, regiune, ţinut. (Vezi cum e şi prin alle ~ţi.) 11. direcţie, sens. (în ce ^ o iei?) 12. direcţie, latură, sens. (Din toate ~ţile veneau spre noi.) 13. (JUR.) (rar) justiţiâbil. (~ intr-un proces.) 14. tabără. (Ce se aude din~ adversă?) 13. participaţie. (~ la o afacere în comun.) parte s. v. DESTIN. DOTAŢIE. DOTĂ. FATALITATE. GRUPARE. MENIRE. MOLECULĂ. NOROC. PARTIDĂ. PREDESTINARE. ROL. SOARTĂ. TABĂRĂ. URSITĂ. ZESTRE. ZODIE. PARTENER s. 1. coechipier. (~ intr-o formaţie sportivă.) 2. pereche. (Are un ~ ideal de dans.) PARTICIPĂ vb. a asista. (A ~ la comemorare. ) PARTICIPĂNT s., adj. 1. s. pl. asistenţă. (~ţii la un congres.) 2. adj. asistent. (Publicul ~.) 3. s. părtaş. (~ la toate bucuriile mele.) PARTICIPÂRE s. participare, (înv.) pari-sie. (Serbarea are loc cu ~ autorităţilor.) PARTICIPÂŢIE s. 1. participare, (înv.) parisie. (Serbarea are loc cu ~ autorităţilor.) 2. parte. (~ la o afacere în comun.) PARTICIPIU s. (GRAM.) 1. (înv.) împărtăşire, părtăşire, părtişitiv. 2. participiu prezent = gerunziu. PARTICULĂR adj. 1. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, propriu, specific, tipic, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură ~.) 2. individual, personal, propriu, (înv.) obrăzâlnic, particularistic, particulârnic, pârt-nic, personalicesc, personâlnic. (Interese ~.) 3. individual, personal, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune ~.) 4. aparte, deosebit, special, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 5. individual, personal, propriu, (livr.) privat. (Probleme proprietate ~.) 6. domestic, intim, personal, privat. (Relaţii ~.) 7. confidenţial, intim, (înv.) particulârnic. (Scrisori 8. special. (Disciplinele ~.) particularistic adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU. PARTICULARITATE s. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, notă, proprietate, semn, specific, trăsătură, (reg.) însu-şietâte, (fig.) amprentă, mârcă, pecete, sigiliu, timbru. (O ~ esenţială a acestui proces este . . . ) PARTICULARIZA vb. a (se) individualiza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.) PARTICULARIZARE s. individualizare, (rar) personalizare. (~ unor trăsături.) particulârnic adj. v. CONFIDENŢIAL. INDIVIDUAL. INTIM. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU. PARTICULĂ s. corpuscul, microobiect. PARTÎD s. (POLITICĂ) (înv.) partidă. (Un ~ democrat.) partid s. v. GRUPARE. PARTIDĂ. TABĂRĂ. PARTIDĂ s. 1. (SPORT) dispută, întîl-nire, întrecere, joc, meci. (O ~ atractivă, disputată.) 2. (rar) talon. (~ la unele jocuri de cărţi.) 3. grupare, tabără, (înv.) pârte, partid. (Fruntaş al ~ unioniste.) 4. (POLITICĂ) facţiune. (Aparţine ~ adverse.) 5. căsătorie. (A făcut o ~ bună.) 6. (CONT.) cont. (Mijloc economic înscris în ~.) partidă s. v. PARTID. PARTÎTĂ s. (MUZ.) suită. PARTITURĂ s. 1. (MUZ.) compoziţie, (rar) partiţiune. (I-a înmînat ~ pentru a o executa.) 2. rol. (Actorul a beneficiat de o ~ generoasă.) partiţiune s. v. COMPOZIŢIE. PARTITURĂ. PARTIZÂN s. adept, susţinător, (rar) păr-tâs, (înv.) părteân. (~ al unei doctrine.) pârtnic adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PARŢIAL. PERSONAL. PROPRIU. PARTURÎŢIE s. naştere, procreare, pro-creaţie, (înv. şi pop.) zămislire, (pop.) fâcere, născâre, (înv. şi reg.) născât, (înv.) născătură. (După ~ copilului.) PASIUNE:. G 13 PARŢIÂL adj. I. (înv.) pârtnic, parţiâl-nic. (Lipsa ~ a unui produs.) 2. fragmentar, incomplet, necomplet. (Publicarea ~ a unei opere.) 3. părtinitor, pătimaş, subiectiv, tendenţios, (rar) pasionat, (rcg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~ . ) parţialitate s. v. PATIMĂ. PĂRTINIRE. SUBIECTIVISM. parliulnic adj. v. PARŢIAL. păruş s. v. ŞOARECE. PARVENI vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăţi, a sc înavuţi, a se înstări, a se pricopsi. (S-a îndepărtat de noi de cînd a ~.) 2. a ajunge, (înv.) a prin-veni. (A ~ să priceapă mai exact cele întîm-plate.) parveni vb. v. AJUNGE. IZBUTI. REUŞI. SOSI. PARVENIRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogăţire, înavuţire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) PARVENIT adj., s. căpătuit, (pop.) ajuns. (E un ~.) PAS s. 1. (înv. şi reg.) păşitură. (Are ~ ul mare.) 2. călcătură, mers, mişcare, păşit, umblet, (rar) mersătură, (înv. şi pop.) mersură. (Un ~ săltăreţ.) 3. (TEI1N.) (înv. şi reg.) paşnic, (reg.) păşâr. (~ul dulgherului.) PAS s. (GEOGR.) strîmtoare, trecătoare, (pop.) plai, strungă, (reg.) obîrşie, (înv.) potecă, strîmtură. (~ul Oituz.) PAS s. (CHIM., FARM.) acid paraamino-salicilic. pas s. v. ACT. ACŢIUNE. COMPAS. FAPTĂ. PAŞAPORT. PROGRES. PASĂ vb. a mărunţi, a zdrobi. (A ~ legume.) pasabil adj. v. ACCEPTABIL. ACCESIBIL. ADMISIBIL. BUNICEL. CONVENABIL. MODERAT. MULŢUMITOR. POTRIVIT. REZONABIL. SATISFĂCĂTOR. SUPORTABIL. TOLERABIL. pasager adj. v. EFEMER. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. PASAGER s. călător, voiajor. (~ul din tren.) PASÂJ s. 1. trecere. (Un ~ pentru călători.) 2. parte. (Un ~ grav al unei simfonii.) 3. extras, fragment, (înv.) pont. (Un ~ din-tr-o poezie.) PÂSĂ s. tur. (~ la jocul de cărţi.) pasămite adv. v. PESEMNE. POATE. PROBABIL. PÂSĂRE s. (ORNIT.) 1. zburătoare. 2. orătanie, (reg.) cobâie, cojbăllţă, gâliţă, gujă-lie, oară. (Creşte ~ări pe lingă casă.) 3. pasă-rea-furtunii (Puffinus puffinus yelkouan) = furtunar, (rar) pasărea-vijellei ; pasârea-muscă (Trochilus) = colibri; pasărea-omătului (Plec-trophenax nivalis) = (reg.) presură-de-iâmă, presură-de-omât; pasărea-paradisului (Para-disea apoda) = (reg.) pasărea-râiului. păsare s. v. MEMBRU. PENIS. VRABIE. pasărea-oiobănului s. v. SITAR. pasărea-cinepii s. v. CÎNEPAR. pasărea-frigului s. v. MĂTĂSAR. pasărea-inului s. v. INĂRIŢĂ. pasărea-lui-Hristos s. v. FORFECUŢĂ. pasărca-mdrtului s. v. CUCUVAIE. CUCUVEA. pasărca-păminlului s. v. SITAR, pasărea-plugului s. v. PIŢIGOI. pasărca-i aiului s. v. PA SĂREA-PARADISULUI. pasărca-sărăcici s. v. CUCUVAIE. CUCUVEA. pasărca-scăiului s. v. STICLETE. pasărea-vijcliei s. v. FURTUNAR. PASĂREA-FURTUNII. pasăre-cu-cioc-încrucisât s. v. FORFECUŢĂ. pasăre-de-ăpă s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUŞ. pasăre-de-glieă(ă s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUŞ. pasăre-de-mătăse s. v. MĂTĂSAR. pasăre-de-scăi s. v. STICLETE. pasăre-domneâscă s. v. BOTROS. CINTEZĂ. STICLETE. pasăre-galbenă s. v. SCATIU, pasăre-împărăteăscă s. v. GĂINUŞĂ. IERUNCĂ. pasăre-legănată s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUŞ. pasăre-mînuitoăre s. v. SCORŢAR. SCOR-ŢĂRAŞ. SCORŢĂREL. pasăre-tătărească s. v. NAGÎŢ. pasărc-ţigăneăscă s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAŞ. PASCĂ s. (BIS.) azimă. (~ a mozaicilor. ) paschil s. v. DIATRIBĂ. PAMFLET, paschinâdă s. v. DIATRIBĂ. PAMFLET. PASÎBIL adj. susceptibil. (~ de îmbunătăţire.) PASIONA vb. 1. a captiva. (Munca pe care o face il ~.) 2. a (se) entuziasma, a (se) înflăcăra, a (se) însufleţi, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.) ^ PASIONANT adj. captivant, palpitant. (O urmărire ~.) PASIONÂT adj. 1. avîntat, entuziasmat,, entuziast, fervent, focos, înflăcărat, înfocat, însufleţit, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, inaripât. (Cuvinte ~ ; un discurs ~.) 2. pătimaş, (înv.) împătimit. (Un jucător de cărţi ~.) pasionât adj. v. INTENS. PARŢIAL. PĂRTINITOR. PĂTIMAŞ. PUTERNIC. SUBIECTIV. TENDENŢIOS. VIU. PASltJNE s. 1. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, patimă, pornire, (livr.) fervânţă, fervoâre, pâtos,. (rar) ardânţă, (Mold.) ahâtă, (înv.) porneâlă, săltâre, (fig.) aprindere, căldâră, flâcără, foc,. pojâr, sdflu, zbor. (~ specifică tinereţii.) 2. patimă, (înv.) împătimire. (O iubeşte cu 3. sentiment, simţire, (livr.) pâtos, (înv.)* simţ. (A cintat cu ~.) 4. slăbiciune. (~ luii PASIUNE 644 ■e teatrul.) 5. nărav, patimă, viciu, (fam.) boălă. (A dat în ~ jocului de cărţi.) 6. iubire, patimă. (~ de bani.) pasiune s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. PATIMĂ. PĂRTINIRE. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUBIECTIVISM. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. PASIV adj. 1. inactiv. (Un om ~.) 2. apatic, delăsător, indiferent, indolent, lăsător, nepăsător, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştit, (fig.) rece. (Om o atitudine ~.) 3. flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensibil, nesimţitor, (grecism înv.) adiâfor, (fig.) icce. (Ce tip ~ l) 4. (GRAM.) (înv.) pătimi-tiv, pătimităr. (Diateza ~.) pasivism s. v. APATIE. DELĂSARE. INAG-TIVITATE. INACŢIUNE. INDIFERENŢĂ. INDOLENŢĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEACTIVITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM. PASIVITATE s. 1. inactivitate, inacţiune, inerţie, ncactivitate, (rar) pasivism, şedere, (pop.) nemişcare, (reg.) zăcăşeâlă, (înv.) neac-ţiune, nelucrăre. (~ îl exasperează.) 2. apatie, delăsare, indiferenţă, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitâte, prostrâţie, (rar) indiferentism, ncîngrijire, pasivism, (înv.) ne-grijă, ncgrijinţă, tembelîc, (grecism înv.) adia-forie, (fig.) răceâlă. (Stare de condamnabilă pasmănt s. v. CEAPRAZ. FIRET, pasmanterie s. v. CEAPRĂZĂRIE. pasraantier s. v. CEAPRAZAR. pasmarghiol s. v. ESCROC. FIOT. IMPOS-TOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. paşnic s. v. COMPAS. PAS. PA SPART tJ s. şperaclu. (A deschis uşa 'cu un ~.) PASPOĂL s. 1. vipuşcă. (~ la o uniformă militară.) 2. tiv, tivitură. (Zăbun cu ~ de catifea.) pastât s. v. PATEU. PASTEURELOZĂ s. (MED. VET.) holeră, septicemie hemoragică. (~ este o boală a păsărilor.) PASTlCĂ s. (TEIIN.) muflă. PASTILĂ s. (FARM.) bulin, casetă, comprimat, pilulă, tabletă, (pop.) hap, nasture, (reg.) bumb. (O ~ împotriva nevralgiei.) pastişă vb. v. COPIA. IMITA, pastişăre s. v. COPIERE. IMITARE. IMITAŢIE. pastişă s. v. COPIE. IMITAŢIE. PASTORÂL adj. 1. ciobănesc, păstoresc, (înv. şi reg.) păcurărăsc. (Viaţă ~ .; 2. bucolic, idilic, păstoresc. (Poem ~.) 3. cîmpe-nesc, rural, rustic, ţărănesc, (livr.) campăs-tru, (rar) cîmpeân. (Idilă ~.) pastoral adj. v. DIECEZAN. EPARHIAL. EPISCOPAL. PASTRAMAGÎU s. păstrămar. pasul-dropiei s. v. GFIIMPE. SCAIETE. SCAI-GH IMPOS. PAŞAPORT s. (înv. şi reg.) pas, paşuş, (înv.) răvâş, teşchereâ. paşă s. v. BROASCA-APEI. BROSCĂRIŢĂ. ROGOZ. î>âşcă s. v. MAHORCĂ. PACHET. PAŞI s. pi. (ENTOM.) cotari, (pl.). (~ sînt larvele unor fluturi.) paşii vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE. PĂŞNIG adj. 1. blajin, blînd, bun, domol, (livr.) mansuet, (reg.) pîşin, (înv.) lin. (Un om extrem de ~.) 2. (înv.) pacific, păciuit. (Popor ~.) 3. calm, domol, liniştit, potolit, stăpînit, temperat. (Fire ~.) 4. aşezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniştit, potolit, tihnit. (A avut o viaţă ~.) paşol interj, v. MARŞ. PLEACĂ. PÂŞTE vb. 1. a păşuna. (Vitele ™ pe izlaz.) 2. a păstori, a păşuna, (înv. şi reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.) paşte vb. v. AMENINŢA. PÎNDI. paştcle-căilor s. v. TRAISTA-CIOBANULUI. paştele-mic s. v. MĂTCĂLĂU. păştere s. v. PĂSCUT. PĂSUNARE. PĂ-ŞUNAT. PAŞTI s. (BIS.) (reg.) păscuţă. paşuş s. v. PAŞAPORT. PAT s. 1. (înv. şi reg.) strat, (Mold.) crivăţ, (înv.) iatac. (S-a întins in~.) 2. aşternut, culcuş, (înv. şi reg.) sălaş. (Se frămînta în ~.) 3. strat. (~ de frunze, de nisip.) 4. (TEIIN.) (reg.) reazem, strat, trup. (~ la războiul de ţesut.) 5. (TEIIN.) butuc, picior, scaun, strat, talpă, (reg.) pitrucă, stirciog. (~ la sucală, la vîrtelniţă.) 6. (înv. şi reg.) strat, (reg.) con-dâc, mai. (~ al puştii.) pat s. v. ALBIE. CURS. EŞAFODAJ. GR ÎNDE I. MATCĂ. NĂSĂLIE. SCHELĂ. SCÎNDURĂ. TALPĂ. VAD. patagon s., adj. v. PATAGONEZ. PATAGONEZ s., adj. (rar) patagon. patalamâ s. v. DIPLOMĂ, patarămă s. v. PĂŢANIE. PATÂŞGĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.) patăşcă s. v. BRANCARDĂ. CAR FUNEBRU. CAR FUNERAR. CAR MORTUAR. CORLATĂ. DRIC. NĂSĂLIE. TARGĂ. TAS-CĂ. ^ PĂTĂ s. 1. stropitură, (reg.) pătătură, picătură. (O ~ de sînge, de noroi.) 2. (înv.) maculatură, măculă. (~ mare de cerneală pe hîrtie.) 3. (prin Ban. şi Transilv.) şârgă. (Calul are o ~ neagră pe grumaz.) 4. (ANAT.) pală galbenă = macula Iuţea. pat căld s. v. PĂTUL. RĂSADNIŢĂ. PATEFON s. gramofon. (Placă de ~.) PATENT adj. evident, învederat, notoriu, vădit, (fig.) patentat. (O hoţie ~.) patent adj. v. AUTENTIC. BUN. CURAT. VERITABIL. patentă vb. v. BREVETA, patentâre s. v. BREVETARE, patentăt adj. v. BREVETAT. EVIDENT. ÎNVEDERAT. NOTORIU. PATENT. VĂDIT. 645 PATROH PATENTĂ s. brevet, (astăzi rar) licenţă. dc invenţie.) patentă s. v. ADEVERINŢĂ. CAPSĂ. CERTIFICAT. DOVADĂ. MĂRTURIE. pater s. v. APARIŢIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE. PATERIC s. (BIS.) (înv.) otecinic. patern adj. v. PĂRINTESC. patern adv. v. PĂRINTEŞTE. PATERNITATE s. (rar) părinţenie, părin-ţle. PATETIC adj. duios, emoţionant, impresionant, înduioşător, mişcător, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvăşitor, (înv.) simţitor. (O ~ poveste de dragoste.) PATfiU s. 1. (înv. şi reg.) pastet. (~ cu carne, cu brînză.) 2. (înv. şi reg.) pastet. de ficat.) PATIMĂ s. 1. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, pornire, (livr.) fervenţă, fervoare, pâtos, (rar) ardenţă, (Mold.) ahdtă, (înv.) porneâlă, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojăr, suflu, zbor. specifică tinereţii.) 2. pasiune, (înv.) împătimlre. (O iubeşte cu ~.) 3. nărav, pasiune, viciu, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărţi.) 4. iubire, pasiune. de bani.) 5. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, viciu, (pop. şi fam.) pîrţâg, (pop.) învăţ, (reg.) madeâ, natură, nărăvle, pârfie, teâh-nă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beţiei.) 6. părtinire, subiectivism, (rar) parţialitate, pasiune, (înv.) părtăşle. (Atitudine plină de ~.) 7. chin, durere, încercare, păs, pătimire, suferinţă, (înv. şi pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpâstă, (înv. şi reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdâre, strâste, suferlre, (fig.) povâră. (Ce a avut de îndurat!) 6. calvar, canon, caznă, chin, durere, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rână, schingi, stră-dânie, strînsoâre, trudnicîe. (A fost supus la ~i îngrozitoare.) patimă s. v. AFECŢIUNE. BELEA. BOALĂ. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. MALADIE. .MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. SUPLICIU. PA TINĂ J s. 1. patinare. (Lecţii de ~.) 2. patinoar. (Ne întîlnim la ~.) PATINARE s. patinaj. (Ia lecţii de ~.) PATINATOR s. (rar) patindr. (Un ~ talentat.) PATÎNĂ s. 1. (reg.) ^orcie, miţă, pinten. (~ pentru alunecat pe gheaţă.) 2. (la pl.) rotile (pl.), scheting. PATÎNĂ s. cocleală, (pop. şi fam.) verzi-tură. (~ pe suprafaţa unui obiect.) pătină s. v. SCHI. TALPĂ. TĂLPIG. PATINOAR s. patinaj. (S-au cunoscut la patindr s. y. PATINATOR. PATISERIE s. plăcintărie, patlagină-de-dalăc s. v. LĂSNICIOR. PATOGENETIC adj. (MED.) (rar) pato-genic. (Agent ~.) patogenic adj. v. PATOGENETIC. patognomonieă s. v. SEMIOLOGIE. SEMIOTICĂ. SIMPTOMATOLOGIE. patognomonie s. v. SEMIOLOGIE. SEMIOTICĂ. SIMPTOMATOLOGIE. PATOLOGIC adj. anormal, bolnăvicios, morbid, nesănătos. (O înclinaţie ~.) PÂTOS s. 1. avînt, însufleţire, vervă. (~ stilului său.) 2. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvenţă, manierism, preţiozitate, retorism. (Un limbaj plin de ~,) patos s. v. ANIMOZITATE. ARDOARE. AVÎNT. CIUDĂ. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ELAN. ENTUZIASM. GELOZIE. INVIDIE. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. ÎNVRĂJBIRE. NECAZ. OSTILITATE. PASIUNE. PATIMĂ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SENTIMENT. SIMŢIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎZANIE. PATRAFIR s. (BIS.) epitrahil. PATRIARHAL adj. 1. rustic, ţărănesc, (livr.) campestru. (Viaţă ~.) 2. liniştit, tihnit. (Un oraş ~.) 3. bătrînesc. tradiţional, vechi. (Datini patriarhat s. v. PATRIARHIE. PATRIARHIE s. (BIS.) (rar) patriarhăt. din Bucureşti.) PATRICIAN s. 1.1, (înv.) patriciu. (Un ~ din Roma antică.) 2, aristocrat, gentilom, nobil, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.) II. trandafir. (A mîncat un ~ bine fript.) patricid s. v. PARICID, patriciu s. v. PATRICIAN, patridă s. v. PxVTRIE. ŢARĂ. PÂTRIE s. ţară, (înv. şi pop.) moşie, (pop. şi poetic) glie, (înv.) naştere, (grecism înv.) patridă. (Să ne apărăm ~.) PATRIMONIU s. 1. (JUR.) moştenire, succesiune, (înv. şi pop.) moşie, (înv. şi reg.) mirâz, mdştină, rămăşiţă, (înv.) clironomle, dostoiânie, moşnenle, moştenle, nemestnicle, rămăs. 2. (JUR.) (înv.) bâştină. 3. bun public. patriot adj. v. PATRIOTIC, patriot s. v. COMPATRIOT. CONAŢIONAL. LOCALNIC. patriotesc adj. v. PATRIOTIC. PATRIOTIC adj. (înv.) patridt, patriotdsc, patrioticdsc. (Act ~.) patrioficesc adj. v. PATRIOTIC. PATRIOTÎSM s. 1. (livr.) civism. (Act de ~.) 2. patriotism local = provincialism. PATRISTICĂ s. (BIS.) patrologie. PATRÎŢĂ s. (TIPOGR.) (rar) ştdmpel. PATROANĂ s. stăpînă, (înv.) jupîneâsă. unei case de modă,) PATROLOGÎE s. (BIS.) patristică. PATRON s. 1. stăpîn, (pop.) jupîn. (Are un ~ foarte aspru.) 2. (înv.) prăznic. (îţi serbează azi ~.) PATRON 646 PATRON s. 1. (FIZ.) buşon. 2. puscătură. patron s. v. CARTUŞ. GLONŢ. POTRICA-LĂ. PREDUCEA. TIPAR. PATRONĂ vb. a sprijini, a susţine, a tutela. (Cine ~ această acţiune?) PATRONAJ s. 1. ajutor, ocrotire, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tutelăj. (Azilul se bucura de ~ unei societăţi filantropice.) 2. egidă, oblăduire, ocrotire, protecţie, sprijin. (Asociaţia se bucură de înaltul ~ al ... ) PATRONIMIC s. nume de familie, (înv. şi reg.) poreclă. patrontăş s.v. CARTUŞIERĂ, patrontâşcă s. v. CARTUŞIERĂ. PĂTRU s. (arg.) scâun, scăunâş, ştar. (A luat un ~ la fizică.) patrucolţurăt s. v. PATRULATER. PATRULATER s. (GEOM.) (rar) tetra-gon, (înv.) patrucolţurăt, patrunghi. PATRULĂ s. (MIL.) (înv.) strajă. (~e circulau pe străzi.) patrunghi s. v. PATRULATER. PATRUPED adj., s. (ZOOL.) (înv.) cva-druped. (Calul este un ~.) patruzeci-dc-picioărc s. v. CÎRCĂIAC. SGO-LOPENDRĂ. patul-viatului s. v. MĂTURI-DE-VRĂJITOARE. PĂTVAGON s. (ieşit din uz) sleeping-câr. P AŢA CHINĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanţă, otrăţel, roibă, (reg.) broci, fâptnic, rumenele (pl.), buruiana-fâptului. patacliină s.v. CRUŞÎN. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR. păucă s. v. TIMPAN. pauper adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. PAUPERÎSM s. paupertate. PAUPER IZĂ vb. a (se) proletariza, a sărăci. (Masele erau ) PAUPER IZÂRE s. proletarizare, sărăcire. (Lupta împotriva ~ maselor.) PAUPERTÂTE s. pauperism. pâur s. v. SĂTEAN. ŢĂRAN. PÂUZĂ s. 1. repaus. (~ de amiază, intr-o întreprindere.) 2. recreaţie. (Elevii ies în ~.) 3. antract. (în ~ unui spectacol.) 4. întrerupere, tăcere. (Lungi ~ punctau discuţia.) 5. suspensie. (Momente de ~.) PAVĂ vb. a pietrui, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. şi Maram.) a floştori, (înv.) a pavelui. (A ~ strada.) PAVAGIU s. pavator, pietrar. (~ de profesie.) PAVÂJ s. caldarîm, (ieşit din uz) pavea, (înv.) pod, (latinism înv.) paviment. (Căruţa mergea pe ~.) PAVÂRE s. pavat, pietruire, pietruit. (~ unui drum.) PAVÂT adj. pietruit. (Drum ~.) PAVÂT s. pavare, pietruire, pietruit. (~ unui drum.) PAVAT6R s. pavagiu, pietrar. (~ de profesie. ) PÂVĂZĂ s. (MIL.) scut, (înv.) aspidă, calcân. (Ostaş cu ~ şi suliţă.) pavăză s. v. AR MOAR II. BLAZON EM-BLEMĂ. GRIJĂ. JALE. JALES. OCROTIRE. PROTECŢIE. STEMĂ. pavea s. v. CALDARÎM. PAVAJ, paveeernie s. v. PAVECERNITĂ. PAVECERNIŢĂ s. (BIS.) '(înv.) pave-cernie. paveliu vb. v. PAVA. PIETRUI. PAVILION s. 1. cerdac, chioşc, foişor, (Transilv.) filigorie. (Un ~ situat în grădină.) 2. (rar) bandieră. (~ al unei nave.) 3. (ANAT.) pavilionul urechii = auriculă, ureche, (rar) pîlnie, scoică. 4. cornet acustic. paviment s. v. CALDARÎM. PARDOSEALĂ. PAVAJ. PODEA. PAVOAZĂ vb. a decora, a găti, a împodobi, a înfrumuseţa, a ornamenta, a orna. (A ~ faţada unei clădiri.) PAVOAZÂRE s. decorare, decoraţie, gă-tire, împodobire, înfrumuseţare, ornamentare, ornare. (~ unei clădiri.) PAVOAZĂT adj. decorat, gătit, împodobit, înfrumuseţat, ornamentat, ornat, (prin Munt.) taxidlt. (O clădire frumos ~.) pazarlîc s.v. COMERŢ. NEGOŢ. NEGUSTORIE. PĂZĂ s. 1. strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. şi pop.) priveghere, (reg.) păzeălă, (înv.) nazi-rle, păzlre. (Serviciul de ~.) 2. gardă, strajă, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. apărare, asigurare, protecţie, protejare, securitate, siguranţă. (Măsuri de ~.) 4. grijă, seamă, (fig.) mînă. (I l-a dat in ~.) 5. paznic, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristâv, priveghi, strâjnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E ~ pe cîmp.) 6. (MIL.) santinelă, strajă, veghe, (pop.) carauiă, pîndăr, străjer, (reg.) şilboc, (prin Ban.) şălbocâr. (~ se afla în post.) 7. (MIL.) gardă, strajă, (pop.) carauiă, (înv.) culuc, păzitoare. (Să vină ~ !) pază s. v. AREST. ATENTIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CIRCUMSPECŢIE. GRIJĂ. ÎNCHISOARE. LUARE-AMINTE. OCNĂ. PENITENCIAR. PRECAUŢIE. PREVEDERE. PRUDENŢĂ. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ, pâzie s. v. TOPAZ. PÂZNIC s. 1. pază, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sâtnic, (înv.) prevegheu, pristâv, priveghi, strâjnic, străjuitor, vâghe, veghetâr. (E ~ pe cîmp.) 2. gardian, păzitor, (ieşit din uz) gardist, (germanism reg.) vâhter. (De profesie ~.) PAZVANGÎU s. (IST.) (înv.) pazvânt, pazvantlîu, pazvantoglu. pazvânt s. v. PAZVANGÎU. pazvantlîu s. v. PAZVANGÎU. pazvantoglu s. v. PAZVANGÎU. pazvât s. v. PIEDICĂ, păbii vb. v. FÎLFÎI. PĂGĂLĂ s. (pop.) pepâlea (art.). păcălă s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. FARSĂ. FESTĂ. GHIDUŞIE. GLUMĂ. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂ- 647 PĂCURAR CĂLIT. PĂCĂLITURĂ. POZNĂ. PROSTIRE. PROSTIT. ŞTRENGĂRIE. TRIŞARE. PĂCAT s. 1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, vină, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihână, (înv. şi reg.) teâhnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şiMold.) ponos, (înv.) cusur, să-blâznă, scandal, smlntă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceâlă. (~ul lui e de gravitate minoră.) 2. greşeală, ispită. (A căzut în ~.) 3. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, râ-cilă, ţâră, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeâ, teâhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) greşeală, lichea, nedesă-vîrşire, răutate. (E plin de ~e.) păcat s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. pă calul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. PĂCĂLEĂLĂ s. 1. farsă, festă, ghiduşie, glumă, păcălitură, poznă, ştrengărie, (pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) năsărîmbă, păcâlă, (Ban. şi Transilv.) mişculânţă, (prin Ban. şi Transilv.) şâlmă, (prin Transilv.) şăncălă-nie, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălie, (înv.) bosmâ. (Lasă-le de ~i!) 2. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcălire, păcălit, prostire, prostit, tri-şare, (livr.) iluzionâre, (reg.) păcâlă, (Transilv. şi Ban.) celşâg, celuiâlă, celuire, (Munt.) mî-gliseâîă, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăs-tire, (fam. fig.) pingelire, pingeluiâlă, pinge-luire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. înşelăciune, înşelătorie, (fam.) cacealmâ. (A suferit o ~.). PĂCĂLI vb. a ademeni, a amăgi, a îneînta, a înşela, a minţi, a momi, a prosti, a purta, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smo-mi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gimbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a ârde, a frige, a încălca, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe mincinoase.) PĂCĂLIRE s. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălit, prostire, prostit, trişare, (livr.) iluzionâre, (reg.) păcâlă, (Transilv. şi Ban.) celşâg, celuiâlă, celuire, (Munt.) mîgliseâlă, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluiâlă, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) PĂCĂLIT adj. ademenit, amăgit, înşelat, prostit, trişat, (Transilv. şi Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzât. (A rămas ~.) PĂCĂLÎT s. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, pă- călire, prostire, prostit, trişare, (livr.) iluzionâre, (reg.) păcâlă, (Transilv. şi Ban.) celşâg, celuiâlă, celuire, (Munt.) mîgliseâlă, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluiâlă, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) PĂGĂLITCRĂ s. farsă, festă, ghiduşie, glumă, păcăleală, poznă, ştrengărie, (pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) năsărîmbă, păcâlă, (Ban. şi Transilv.) mişculânţă, (prin Ban. şi Transilv.) şâlmă, (prin Transilv.) şăncălănie, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălie, (înv.) bosmâ. (Lasă-te de ~ i I) PĂCĂNEĂLĂ s. păcănire, păcănit, păcăni-tură, pîriitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţă-căneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (O ~ ritmică.) PĂCĂNÎ vb. a pîrii, a răpăi, a ţăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.) PĂCĂNIRE s. păcăneală, păcănit, păcăni-tură, pîriitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (O ~ ritmică.) PĂCĂNIT s. păcăneală, păcănire, păcăni-tură, pîriitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (Un ~ ritmic.) păcănitoăre s. v. CASTANIETĂ. PĂGĂNITURĂ s. păcăneală, păcănire, păcănit, pîriitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (O ~ de mitralieră.) păcătos adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOI AŞ._ SĂRAC. SĂRMAN. PĂCĂTOS adj., s. 1. adj., s. (înv. şi reg.) pingărlt, (Olt.) pîngânie, (înv.) săblăznitor. (Om ~ ; eşti un ~ I) 2. adj. mizerabil, rău, ticălos, urit. (O vreme ~.) PĂCĂTOŞENIE s. păcătoşie, (înv.) păcă-tulnţă. ^ PĂCĂTOŞIE s. păcătoşenie, (înv.) păcătu-Inţă. PĂCĂTUI vb. a greşi, (înv. şi reg.) a scă-păta, a (se) sminti, (înv.) a se săblăzni, (înv. fig.) a se luneca. (Am ~ grav faţă de tine.) păcătulnţă s. v. PĂCĂTOŞENIE. PĂCĂTOŞIE. păcelulre s. v. PACIFICARE, păciul vb. v. ÎMPĂCA, păciuilire s. v. PACIFICARE, păciulre s. v. ASTÎMPĂR. CALM. ÎMPĂCARE. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. PACIFICARE. REPAUS. TIHNĂ. păciuit adj. v. CALM. DOMOL. LINIŞTIT. MOLCOM. NETULBURAT. PAŞNIC. POTOLIT. TIHNIT. PĂCORNIŢĂ s. (Mold.) dohotniţă. (~ cu păcură pentru uns roţile carului.) păcostenie s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE, păcuină s. v. OAIE. STRĂMIOR. PĂCURAR s. 1. (prin Mold.) dohotâr. 2. găzar. PĂCURAR 64 S păcurar s. v. CIOBAN. CIOCÎRLIE MOŢATĂ. OIER. PĂSTOR. păcurăraş s. v. CIOBĂNAŞ. CIOBĂNEL. PĂCURĂ s. (rar) mazut, (Mold.) dohot. păcurărcâsă s. v. CIOBĂNIŢĂ. PĂSTORIŢĂ. pacurărcl s. v. CIOBĂNAŞ. CIOBĂNEL, păcurăresc adj. v. CIOBĂNESC. PASTORAL. PĂSTORESC. păcurăreste adv. v. CIOBĂNEŞTE. PĂSTOREŞTE. păcurari vb. v. CIOBĂNI. PASTE. PĂSTORI. PĂŞUNA. păcurarie s. v. CIO BAN IE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT. păcurărit s. v. CIOBĂNIE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT. păcurari ţa s. v. CIOBĂNIŢĂ. PĂSTORIŢA, păcuriu adj. v. NEGRU, pădăi vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHE-ZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI. PĂDUClâL s. 1. (BOT.; Craiaegus mono-gyna.) (reg.) căcădâră, gherghin, mărăcine. 2. (BOT.; Crataegus oxycantha) (reg.) gher-ghln, măceş, (înv.) ramn. 3. (MED.) (reg.) bătătură, funigel, furnicel, must, păduchel-niţă, trîntitură. (~ la talpa piciorului.) păducel s. v. BĂTĂTURĂ. LICHEN. PA-NARIŢIU. SORB. PĂDOCHE s. (ENTOM.) 1. (Pediculus capitis) (prin Munt.) mişcdce, (prin Ban. şi Transilv.) mişcăi, (prin Transilv.) mişcotăi (pl.), (prin Mold.) nicoreţ. 2. (Phthirus pubis) (pop.) lat. 3. (Pediculus vituli) (reg.) hîră. 4. păduche-de-lemn (Cimex lectularius) — ploşniţă, (reg.) părăscuţă, poluşcă, (Olt. şi Transilv.) stel-niţă, (Transilv.) păduche-de-perete. păduche s. v. CĂPUŞĂ. PĂDUCHE vb. a (se) despăduchea, (Munt.) a (se) purica. păduche-de-căi s. v. COROPIŞNIŢĂ. păduchc-de-peretc s. v. PĂDUGHE-DE-LEMN. PLOŞNIŢĂ. păduchele-călului s. v. COLŢUL-BABEI, păduchele-elefantului s. v. COLTUL-BABEI, păduchelui tă s. v. PĂDUCEL. PĂDUCHER-NIŢĂ. păduchcr s. v. VÎRTEJUL-PĂMÎNTULUI. păducheriţă s. v. COLŢUL-BABEI. PĂDUCHERNIŢĂ s. (BOT.; Lepidium ru-derale) (reg.) păduchelniţă, păsăţâl, stelnicâ-riţă, mărăraş-de-frlguri, moartea-stelniţelor. păduchernită s. v. COLŢUL-BABEI. VÎR-TE JUL- PĂM ÎNTULUI. păduchi-de-ţigăn s. pl. v. DENTIŢĂ. păduchii-popii s. pl. v. SPÎNZ. păduchios adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂ-PĂNOS. SLINOS. SOIOS. păduchios adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. PĂDURĂR s. (înv. şi reg.) gornic, (reg.) pădurâreş, pădurâş, (prin Mold. şi Bucov.) bercjnic, (prin Ban.) codrean, (Ban., Transilv şi Olt.) sumar. (E de profesie ~.) pădurăreş s. v. PĂDURAR. pădurăş s. v. PĂDURAR, pădurăt adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS, păduratic adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS. SĂLBATIC. PĂDURĂRÎE s. pădurărit. (Se ocupă cu ~ •) pădurărie s. v. CODRU. PĂDURE. SILVICULTURĂ. PĂDURĂRÎT s. pădurărie. (Se ocupă cu pădurărit s. v. SILVICULTURĂ. PĂDURE s. (S1LV.) codru, (rar) silvă, (înv.) pădurărie. (Animalele din ~.) PĂDUREĂN s. (reg.) codreân. pădurea na s. art. v. MAMA-PĂDURII, pădureanca s. art. v. MAMA-PĂ DUR ÎL păduresc adj. v. SĂLBATIC. PĂDUREŢ adj. (BOT.) sălbatic, (pop.) mistreţ, (reg.) mistriclt. (Măr ~.) pădureţ adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS. SĂLBATIC. pădureţ adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPÎRLAN. VULGAR, pădureţ s. v. LUES. SIFILIS. PĂDURICE s. (SILV.) (pop.) păduri ţă, (reg.) mărunţuş. (O ~ de ulmi.) pădurit adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS, păduriţă s. v. PĂDURICE, păduroăica s. art. v. MAMA-PĂDURII, pă dur oui u s. v. CIORMOIAG. CONDRO-NIU. PĂDUROS adj. (SILV.) împădurit, (rar) pădurăt, păduratic, pădureţ, pădurit, silvestru. (Zonă ~.) păfugă vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. FUGĂRI. GONI. HĂITUI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. URMĂRI. păgîn adj. v. TURCESC. PĂGÎN adj., s. (BIS.) 1. adj., s. idolatru, politeist, (înv.) idoloslugâş, idoloslujebnic. (Popoarele ~ antice.) 2, adj. păginesc. (Credinţe ~.) 3. adj. necredincios, (înv. şi reg.) pogan, (înv.) agarinesc, proclet, viclean. (Persoane creştine şi persoane ~.) 4. s. necredincios, (înv.) agareân, viclean. (Un ~ hulit de creş-tini.) r păgîn adj., s. v. TURC. păgîn s. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN, păgîn s., adj. v. ATEU. ERETIC. LIBER-CU GETĂTOR. NE CRED INC IO S. SCHIS- MAŢIC. PĂGÎNĂTÂTE s. păgînime. ^ păgînătătes. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. ’ MIŞEL IE. MÎRŞĂ-VIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. PĂGÎNISM. TICĂLOŞIE. TUR-CIME. PĂGÎNESC adj. (BIS.) păgin. (Credinţe păginesc adj. v. TURC. TURCESC, păgînî vb. v. TURCI. pâgînic s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞEL IE. MÎRŞĂ- 649 pălăvrăgeală VIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. PĂGÎNISM. TICĂLOŞIE. PĂGÎNÎME s. păginătate. păcjinime s. v. TURCIME. PĂGlNÎSM s. (BIS.) (înv.) păginătate, păgînle. (Din vremea * ) PĂGUBAŞ s. păgubit, (înv.) dăunâş. PĂGUBI vb. (înv.) a scădea. (Cel ce dă săracilor, niciodată na va ~.) păgubi vb. v. PIERDE. PĂGUBIT adj. înşelat, (fam.) mofluz. (A ieşit ~.) PĂGUBÎT s. păgubaş, (înv.) dăunăş. PĂGUBITOR adj. 1. (înv.) pacostnic, păgubos. (O afacere ~.) 2. dăunător, negativ, ■nociv, periculos, prejudiciatul, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicibs, (înv. şi pop.) pierzătăr, (reg.) dăunăcios, dăunăs, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru . . . ) PĂGUBOS adj. ghinionist, nenorocos, (fam.) .nebaftos. (Om ~.) păgubos adj. v. PĂGUBITOR. păSiăie s. v. COTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. păhăFîiş s. v. PĂHĂREL. PĂHĂRUŢ. PĂHĂREL s. păhăruţ., (pop.) păiiărăş, păhăruş. (Un ~ de cristal.) păiiăruş s. v. PĂHĂREL. PĂHĂRUŢ. PĂHĂrOŢ s. păhărel, (pop.) păhărâş, păli ăruş. (Un ~ dc vodcă.) păianjen s. (ZOOl.) paing. păianjen s. v. CHICA-VOINICULUI. PRĂŞ-TINĂ. PĂIENJENÎ vb. a (se) împăienjeni, a (se) înceţoşa, a (se) înnegura, a (se) tulbura, a (se) voala, (rog.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~~ . ) PĂIENJENIrE s. împăicnjenirc, înceţo-■ şare, voalare, (prin Transilv. şi Ban.) preveş-teâlă. (~ vederii, a privirii.) PĂIENJENIŞ s. pînză, plasă, (rar) păinji-nâr. (rog.) painginărăie, (înv.) păi oară. (S-a prins ca intr-un ~.) PĂJENJENIT adj. împăienjenit, înceţoşat, înnegurat, tulbure. (Ochii ii erau ~ • privire ~.) paiet s. v. MINDIR. painjenul s. v. LILIUTĂ. păhtjinăr s. v. PĂIENJENIŞ. PÎNZĂ. PLASĂ. păloăr» s. v. GIULGIU. LINŢOLIU. PĂIENJENIŞ. PÎNZĂ. PLASĂ, păiş s. v. PĂIUS. păiş-th'tlcc s. v. BĂRBOASĂ. pilişi;;'! s. v. ŢĂPOŞICĂ. PĂîOş s. (BOT.) 1. (Aira caespitosa) (pop.) păiş, (reg.) pipiriguţă, tirsoâcă, iarba-bălţii, iarbă-lungă. 2. (Fesluca ovina) (pop.) păiş. 3. (Festuca vaginata) (rog.) părul-porcului. păiiiş s. v. IARBA-CÎMPULUI. NĂ GARĂ. PIR. păii'if s. v. CHIBRIT, păivăni vb. v. LEGA. PRIPONI, pălamojdi vb. v. FLECARI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. păliţi vb. v. AGITA. CLĂTINA. EXTINDE. FÎLFÎI. FLUTURA. ÎNTINDE. LĂŢI. PROPAGA. RĂSPÎNDI. pălălâică s. v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂ-LĂLAIE. PÎRJOL. VĂPAIE. VÎLVĂTAIE. VÎLVOARE. PĂLĂLÂIE s. flăcăruie, pară, pîrjol, văpaie, vilvătaie, vilvoare, (rar) pălălâică, (pop.) bobot, bobotâie, (reg.) pălălăiâlă, vîlvâie, vilvărâie, (prin vestul Transilv.) bâbură, (Olt.) bălbă-lău. (Imensă ~ a unui incendia.) pălălăi vb. v. AGITA. CLĂTINA. EXTINDE. FÎLFÎI. FLUTURA. ÎNTINDE. LĂŢI. PROPAGA. RĂSPÎNDI. pălălăiâlă s. v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂ-LÂLAIE. PÎRJOL. VĂPAIE. VÎLVĂTAIE. VÎLVOARE. pălămăr s. v. ODGON. PARACLISER. PARÎMĂ. ŢÎRCOVNIC PĂLĂMÎDĂ s. (BOT.; Cirsimn arvense) (reg.) crăpâsnic, scaiâte. pălămidă s. v. CIULIN. GĂLBINARE. GHIMPE. HOLERĂ. LIMBA-OII. SCAI. SCA-IETE. SCAI-GALBEN. TALPA-URSULUI. PĂLĂMIDĂ-DE-BÂLTĂ s. (IHT.; Pungi-tius platygaster) (rar) osâr, (reg.) ghelci, moş, pietroşel, zborş, peştele-drâcului, peşte-ţigă-n6sc. pălămidă-grăsă s. v. SUSAI, pălămizit s. v. PLIVIRE. PLIVIT, pălăria-şârpelui s. v. BURETE-PESTRIŢ. BURETE-ŞERPESC. PĂLĂRÎE s. 1. (Transilv. şi Ban.) clop, (arg.) găină. 2. (reg.) pleâscă. la o lampă ca petrol.) 3. (BOT.) căciulă. ("~ la ciuperci.) 4. (BOT.) pălăria-cucului (Geranium phaeum) — (reg.) andrişeâ, pliscâriţă, pribdi, sovîrî, de-dlnsele. pălărie s. v. ABAJUR. PĂLĂRIOARĂ s. pălăriuţă. PĂLĂRIUŢĂ s. pălărioară, pălăurăt adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIRAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. pălăvdtic adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. păiăvătic adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIZERABIL. MÎRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNICĂ. TICĂLOS. păiăvătic s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BÂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. pălăvăeăi vb. v. PLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. pălăvăcăiâlă s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂ-RIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂI-RE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂ-SUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. PĂLĂVRĂGEALĂ s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvragire, pălăvrăgit, sporovăială, spoi*ovăire, sporovăit, tăi-făsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăn- PĂLĂVRĂGI 650 cănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitâte, logoree, (reg.) pălăvăcăiâlă, pălăvrăgitură, pă-lăvrit, trancanâ, treanca-fleânca, (Mold.) leor-băială, (prin Munt.) procovânţă, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănţăneâlă, dîrdîiâlă, dîrclîit. (Lăsaţi ~ !) PĂLĂVRĂGI vb. a flecari, a îndruga, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. şi reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a păla-mojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bîrfi, a limbuţi, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănţăni, a cotco-dăci, a dîrdîi, a hodorogi, a măcina, a meliţa, a toca. (A ~ întreaga zi.) PĂLĂVRĂGÎRE s. flecăreală, flecărie, fle-cărire, l'lccărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăi-făsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitâte, logoree, (reg.) pălăvăcăiâlă, pălăvrăgitură, pă-lăvrit, trancanâ, treanca-fleânca, (Mold.) leor-băiâlă, (prin Munt.) procovânţă, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănţăneâlă, dîrdîiâlă, dîr-dîlt. (Lăsaţi ~ l) PĂLĂVRĂGIT s. flecăreală, flecărie, fle-cărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălă-vrăgire, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitâte, logoree, (reg.) pălăvăcăiâlă, pălăvrăgitură, pălăvrlt, trancanâ, treanca-fleânca, (Mold.) leorbăiâlă, (prin Munt.) procovânţă,(Transilv.) stroncănire, (fig.) clănţăneâlă, dîrdîiâlă, dîr-dîlt. (Lăsaţi ~ / ) pălăvrăgit s., adj. v. GLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. pălăvrăgitură s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBU-T IE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGÎRE. PĂLĂVRĂ GIT. SPOROVĂ IALĂ. SPORO-VĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. pălăvri vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. pălăvrit s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGÎRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. pălciănă s. v. VIŢELAR. PĂLI vb. 1. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veşteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. şi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. şi Bucov.) a (se) ugiii. (O plantă care a ~.) 2. a (se) îngălbeni, (înv. şi reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoţie.) păli vb. v. AJUNGE. ARDE. ARUNCA. ATINGE. AZVÎRLI. BRONZA. CULCA. DA. DĂRÎMA. DOBORÎ. DOGORI. FRIGE. IZBI. ÎNNEGRI. ÎNTINDE. LOVI. LUNGI. NIMERI. OCHI. PÎRJOLI. PÎRLI. POCNI. PRĂBUŞI. PRĂJI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRAGE. TRÎNTI. PĂLIMÂR s. (CON STB.) 1. balustradă, parapet, parmaclic, rampă, rezemătoare, mînă curentă, (rar) reâzem, (Transilv. şi Munt.) plimbă, (Transilv.) strâjă, (înv.) pariuâc. (~ la o scară.) 2. pop, (pop.) popîrţâc, (reg.) poponeţ. (~ de susţinere a unui zid, a unui plan-şeu etc.) păli mâr s. v. PRIPON. TĂRUS. PĂLÎRE s. îngălbenire, ofilire, uscare, vestejire, (pop.) g'ălbenlre. (~ unei plante.) păliş adv. v. OBLIC. PIEZIŞ. PĂLIT adj. galben, îngălbenit, ofilit, tre- cut, uscat, veşted, veştejit, (pop.) gălbenlt., (reg.) pîhăvit, (Mold. şi Bucov.) ligillt. (O plantă, o frunză ~.) pălit adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PAL. PALID. SLAB. SPĂLĂCIT. STINS. pălitură s. v. GROAZĂ. IZBITURĂ. ÎN-CRÎNCENARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOŞARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÎNTARE. LOVITURĂ. OROARE. RUGINĂ. SPAIMĂ. TEROARE. PĂLlOR s. (BOT.; Paliurus spina-christi) (reg.) drâcă, spinul-aslnului, spinul-lui-Hristos. PĂLMĂŞ s. (reg.) brîncâş, nopsâmoş, (prir& Transilv.) pălmăşer. (~ din Moldova.) pălmălui vb. v. PĂLMUI. pălmăşer s. v. PĂLMAŞ, pălmi vb. v. PĂLMUI. pălmire s. v. PĂLMUIALĂ. PĂLMUIRE. PĂLMUÎ vb. (reg.) a pălmălui, a palmi.. (Mold.) a lepşi, (prin Mold. şi Transilv.) a» şlepcui, (fig.) a cîrpi, (pop. fig.) a făţui. (De ce mă ~ ?) PĂLMUIĂLĂ s. pălmuire, (reg.) pălmire,. (pop. fig.) făţuiâlă, făţulre. PĂLMUÎRE s. pălmuială, (reg.) pălmire,. (pop. fig.) făţuiâlă, făţulre. PĂLTINĂŞ s. (BOT.) (pop.) păltinel, păltior, (reg.) păltinuţ. păltinâş s. v. PĂLTIOR. păltinel s. v. PĂLTINĂŞ. păltinele s. pl. v. COACĂZ. COACĂZĂ» PĂLTINET s. (BOT.) păltiniş, păltinişte.. PĂLTINIŞ s. (BOT.) păltinet, păltinişte. PĂLTINÎŞTE s. (BOT.) păltinet, păltiniş. păltinuţ s. v. PĂLTINĂŞ. PĂLTIOR s. (BOT.; Ribes petraeum) (reg.) păltinâş, pomuşoâră, coacăz-de-munte. păltior s. v. PĂLTINĂŞ. pălută s. v. CURTE. PALAT. PĂMĂTClF s. 1. poanson, (reg.) pomoci. (~ pentru săpunit faţa, la bărbierit.) 2. (BIS.) mătăuz, sfeştoc. (~ pentru aghesmuit.) pămătuf s. v. PENSULĂ. / PĂMINT s. 1. glob, lume, (rar) mapamond, (A făcut înconjurul ~.) 2. regiune, teritoriu, ţinut. (Se afla pe un ~ străin.) 3. uscat, (înv.) tărie. (Porţiune de ~ în mijlocul mării; a €51 PĂRĂDUIRE cobori! din corabie pe ~.) 4. (pop. şi poetic) glie. (Şi-a sărutat ~ul natal.) 5. sol, teren. (~ podzolic, lulos, nisipos etc.) 6. argilă, clisă, humă, lut, (înv. şi reg.) tină, (reg.) hlei, (Tran-silv.) agiâg. (Cană de ~.) 7. (MIN.) pămînt de diutomee = diatomit, kiselgur, pămînţel, tripoli. PĂMÎNTEÂN adj., s. 1. adj., s. aborigen, autohton, băştinaş, indigen, neaoş, (pop.) pămîntesc, (înv. şi reg.) moşneân, moşteân, (înv.) păm'intcnesc. (Populaţia ~ a unui teritoriu.) 2. s. muritor, om. (Fericit ~ !) 3. adj. laic, Uimesc, mirean, mirenesc, profan, (rar) secular, (înv. şi pop.) pămîntesc, (înv.) politi-cesc, temporal. (Treburi bisericeşti şi treburi ~ .) păminlenesc adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂŞTINAŞ. INDIGEN. NEAOŞ. PĂMÎNTEÂN. PĂMÎNTESC adj. 1. terestru, (livr.) teluric, (rar) teriăn. (Bogăţii ~.) 2. omenesc. (Obiceiuri ~.) 3. fizic, trupesc. (O iubire ~.) pământesc adj. v. CIVIL. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PĂMÎNTEÂN. PROFAN. pămîntesc adj., s. v. ABORIGEN. AUTOHTON. BĂŞTINAŞ. INDIGEN. NEAOŞ. PĂMÎNTEÂN. pămîntit adj. v. CENUŞIU. ÎNTUNECAT. PĂM ÎNT IU. pămîntit adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. PĂMÎNTÎU adj. cenuşiu, întunecat, (reg.) pămîntit, pămîntos. (O fată ~.) PĂMÎNTOS adj. (CHIM.) (înv.) teros. (Oxid ~.) pămîntos adj. v. CENUŞIU. ÎNTUNECAT. PĂMÎNTÎU. PĂMÎNŢEL s. 1. (MIN.) diatomit, kisel-gur, tripoli, pămînt de diatomee. 2. lutişor. (~ul se foloseşte in pictură.) pămucă s. v. BUMBAC. VATĂ. pănăr s. v. SALCÎM. pănătă vb. v. ÎNDURA. PĂTIMI. PĂŢI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE, pănlăruş s. v. PITULICE. PANURĂ s. aba, dimie, (pop.) suman, (reg.) saiâc, zeghe. (Haină ţărănească de ~.) păuniră s. v. CATEGORIE. FEL. GEN. MATERIAL. PÎNZĂ. SOI. STOFĂ. TEAPĂ. ŢESĂTURĂ. PĂNUŞĂ s. (BOT.) (reg.) până, vejie, voâvă, (Transilv. şi Mararn.) piţiână, (Mold., TransiJv. şi Ban.) şuşorcă. (~ de porumb.) paniişă s. v. PERITONEU. pănosiţă s. v. COLILIE. NĂGARĂ. TRES-TIE-DE-CÎMP. papă vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂŞTIA. MÎNCA. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÎRLI. papare s. v. ARUNCARE. AZVÎRLIRE. CHELTUIRE. IROSIRE. RISIPIRE. ZVÎR-LÎRE. _ PĂPĂDIE s. (BOT.; Taraxacum officinale) (reg.) buliă, cicoare, crcstă(.eâ, lăptucă, liliceâ, mîţă, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-broâştei, floarea-găinii, floarea-mălâiu- Jui, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-gâl-bene (pl.), gălbincle-grâse (pl.), guşa-găinii, ouăle-găinilor (pl.), papa-găinii, părăsita-găi-nilor, pui-de-gîscă. păpădie s. v. PODBAL. păpălăşcă s. v. MORTAR. PĂPĂLAU s. (BOT.; Physalis alkekengi) gogoaşă, (reg.) băşică, băşicuţă, beşicuri (pl.), boboreâ, bubuclie, curcubeţică, dalâc, papele (pl.), puf, pufai, pufulete, buruiană-de-âbubă, cireaşa-evreului, circaşă-jidoveâscă, fusui-săl-bâtcc, iarba-biîbei. PĂPĂLUDĂ s. (ORNIT.; Caprimulgus europaeus) lipitoare, (rar) caprimulg, (reg.) ciobănaş, lipici, spaimă, strigă, văcărâş, şiş-ncâb, mulgătorul-câprelor, mulge-câpre, rîn-dunea-de-noâpte. păpărâdă s. v. JUMĂRI. OMLETĂ, păpăruie s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. MAC. PAPARĂ. PAPARUDĂ. VACA-DOMNULUI. păpărujă s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI. păpăruză s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI. păpesc adj. v. PAPAL, păpie s. v. PAPALITATE, păpucci s. pl. v. SURGUCI. PĂPURÎ vb. a împăpuri. (A ~ un butoi.) păpurică s. v. PIPIRIG. ROGOZ. ROŞĂŢEA. PĂPURIŞ s. (BOT.) păpurişte, (reg.) rît. PĂPURÎŞTE s. (BOT.) păpuriş, (reg.) rit. *PĂPUŞĂ s. (fig.) manechin, marionetă. (E doar o ~ in miinile lor.) păpuşă s. v. BASCHIE. CIOCHIE. CRISALIDĂ. NIMFĂ. 'PORUMB. PUPĂ. ŞTIULETE. păpuşoi s. v. CON. PORUMB. PORUM-BISTE. ŞTIULETE. păpuşoişte s. v. PORUMB. PORUMBIŞTE. PĂR s. (BOT.) părul-ciutei (Rhamnus ca-tharlica) = verigar, salbă-moale, (reg.) crasici, cruşîn, gladiş, paţachină, porumbel, vonicer, lemn-cînesc, lemn-rîios, lemnul-cîinelui, poa-ma-cîinelui, spin-âlb, spinele-cerbului ; părul-fetei (Aclianlhum capillus veneris) — (reg.) buricul-Vinerei, buruiană-de-bubă-neâgră, pă-rul-Maicii-Domnului, părul-orfânei, percica-fetei ; păirul-Maicii-Domnului (Asplcnium adianllium nigrum) ■-= (reg.) părul-fetei, părul-Maicii-Preciste, părul-Sfintei-Marii. păr s. v. MĂTASE. SPARANGHEL, părănţjină s. v. VIŢELAR, părâţ's. v. BOLTĂ PALATINĂ. CERUL-GURII. PALAT. părădui vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. DĂRĂPĂNA. DEGRADA. IROSI. ÎMPRĂŞTIA. MĂCINA. PĂRĂGINI. PJIĂ-PĂDI. RISIPI. RUINA. STRICA. ZYiRLI. părăduire s. v. ARUNCARE. AZVÎRLTRE. CHELTUIRE. IROSIRE. RISIPIRE. ZVÎR-LIRE. PĂRĂDUIT 652 părăduit adj. v. CHELTUIT. DĂRĂPĂNAT. DEGRADAT. IROSIT. MĂCINAT. PĂRĂGINIT. PRĂPĂDIT. RISIPIT. RUINAT. STRICAT. părăgincălă s. v. PARAGINĂ. PÎRLOAGĂ. ŢELINĂ. PĂRĂGINÎ vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pîrlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~,) 2. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul s-a ~ .) PĂRĂGINÎRE s. 1. paragină, părăsire, sălbăticie. (Parcul lăsat în ~.) 2. dărăpănare, degradare, măcinare, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) PĂRĂGINÎT adj. 1. neîngrijit, sălbăticit, (reg.) părăginos. (O grădină ~.) 2. dărăpănat, degradat, măcinat, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. şi fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) părăginîtiiră s. v. PARAGINĂ. PÎRLOAGĂ. ŢELINĂ. părăginos adj. v. NEÎNGRIJIT. PĂRĂGINIT. SĂLBĂTICIT, părălei s. pl. v. PARPIAN. părălct s. v. BĂNET. PĂRĂLtJŢĂ s. (BOT.; Bellis percnnis) bănuţ, (reg.) bănuţei (pl.), bănuţele (pl.), bumbuşăr, butculiţă, fruşiţă, mărgărită, păs-căţă, rotoţele (pl.), seînteioâră, scînteiuţă, floare-frumoăsă, floricele-frumoăse (pl.). părăluţe s. pl. v. GRANAT. SPILCUŢĂ. părăscuţă s. v. PĂDUCITE-DE-LEMN. PLOŞNIŢĂ. PĂRĂSÎ vb. 1. a abandona, a lăsa, (fran-ţuzism rar) a placa, (înv. şi pop.) a oropsi, a pustii, (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ copiii, familia.) 2. a evacua. (Au ~ oraşul în noaptea trecută.) 3. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a (se) opri. (Au ~ lucrul în semn de protest.) PĂRĂSÎRE s. 1. abandon, abandonare. familiei.) 2. evacuare. (~ unui oraş de către trupele inamice.) 3. paragină, părăginire, sălbăticie. (Parc lăsat în ~ .) PĂRĂSÎT adj. 1. abandonat, (înv. şi pop.) oropsit, (înv. şi reg.) năpustit. (Copil r~.) 2. pustiu. (Oraş, loc ~.) părăsita-găinilor s. v. PĂPĂDIE, părăsită *s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. părăşin s. v. MĂLAIUL-CVGULUI. TREMURĂTOARE, păr-dc-lup s. v. ŢĂPOŞICĂ. PĂRE vb. 1. a arăta, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) 2. a crede, a-şi imagina, a-şi închipui, a i se năzări, (înv. şi pop.) a i se năluci. (Ţi s-a ^ numai că l-ai văzut.) părelnic adj. v. APARENT. ILUZORIU. ÎNŞELĂTOR. NEÎNTEMEIAT. PĂRERE s. 1. consideraţie, considerent, constatare, idee. observare, observaţie, opinie, reflecţie, reflexie, remarcă. (Citeva ~ asupra • . .) 2. opinie, punct de vedere, (înv. şi pop.) socotinţă, (înv.) proces, socoâtă. (Care e ~ la în această problemă?) 3. concepţie, convin- gere, gînd, idee, judecată, opinie, orientare, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicţiune. (Are nişte ~ sănătoase.) 4. credinţă, idee, judecată, opinie. (După ^ mea . . .) 5, apreciere, aviz, judecată, opinie, verdict. (Aşteptăm cu nerăbdare ~ publicului.) 6. părere de rău = căinţă, mustrare, pocăinţă, regret, re-muşcare, (rar) penitenţă, pocăiâlă, (înv.) în-frfngere, pocaiânie, (franţuzism înv.) repentir. (Simţea o sinceră ~ pentru cele făcute,) 7. impresie, sentiment, senzaţie. (Are ~ că e inoportun.) 8. iluzie, închipuire, nălucire, (rar) năluceâiă, (fig.) miraj. (N-a fost decit o ~.) părere s. v. ^.PARENŢĂ. ♦PĂRETÂR t. (reg.) polog, velinţă. (Un ~ de lină, atîrnal pe perete.) PĂRÎNTE s. 1. tată, (franţuzism) papă, (înv. şi pop.) tăică, (pop.) tătîn, (înv. şi reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babdcă, babăie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. şi sudul Transilv.) tete, (fam.) bătrînul (art,)> tăti, (arg.) pariu. 2. (la pl.) (fam.) bătrîni (pl.). (Ce fac ~ii tăi?) 3. (la pl.) străbuni (pl.), strămoşi (pl.). (~ii noştri din alte vremuri.) 4Q (BIS.) popă, preot, (livr.) sacerdot. 5. (BIS.) călugăr, monah. 6. (BIS.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, providenţă, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînâltul (art.), prea-puternicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfintul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotţ?it6ruî (art.), tvoreţ, zeu. PĂRINTESC adj. 1. (livr.) patărn. (Dragoste ~.) 2. străbun, strămoşesc, (înv.) stiă-bunesc. (Să ne apărăm moşia ~.) PĂRINTEŞTE adv. (livr.) pătăm. (Se poartă nu 9 J părintenie s. v. PATERNITATE, părinţfe s. v. MOŞIE. PATERNITATE’ păring s. v. DUGHIE. MEI. părîngă s. v. PÎRGHIE. RANGĂ. TARGĂ» PĂR OS adj. flocos, lăţos, miţos, (pop.) viţos, (reg.) biţos. (Sarică ~.) PĂRTÂŞ s. 1. (înv.) soţ, soţie, (l-a fost ~ în toate împrejurările vieţii.) 2. asociat, tovarăş, (înv. şi reg.) sîmbrăş, (reg.) ortâc, prieten. (~ în afaceri.) 3. coautor. (~ la o iniţiativă.) 4. participant. (~ la bucuriile mele.) 5. confident. (îl face ~ al gîndurilor sale.) 6. (JUR.) complice, copărtaş, (înv.) ajutătăr. (~ cu cineva la săvîrşirea unei infracţiuni.) părtaş s. v. ADEPT. PARTIZAN. SUSŢINĂTOR.^ PĂRTAŞĂ s. asociată, tovarăşă, (înv. şi reg.) soâţă. (~ intr-o afacere.) părtăluitor adj. v. PARŢIAL. PĂRTINITOR. PĂTIMAŞ. SUBIECTIV. TENDENŢIOS. părtăşfc s. v. AVANTAJARE. FAVORIZARE. PATIMĂ. PĂRTINIRE. PROTEJARE. SUBIECTIVISM, părtăşîre s. v. PARTICIPIU, părteăn s. v. ADEPT. PARTIZAN. SUSŢINĂTOR. 653 PĂSTĂIOS părtcnie s. v. BUCATĂ. CRÎMPEI. FRACŢIUNE. FRAGMENT. FRÎNTURĂ. PARTE. PORŢIUNE. SECŢIUNE. TRANSĂ, părticică s. v. ANAFURĂ. MOLECULĂ. PĂRTINI vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a făţarnici. (Arbitrul l-a ~.) PĂRTINIRE s. 1. avantajare, favorizare, protejare, (înv.) părtăşie. (~ cuiva în defavoarea altuia.) 2, patimă, subiectivism, (rar) parţialitâte, pasiune, (înv.) părtăşie. (Atitudine plină de ~. ) PĂRTINIT adj. avantajat, favorizat, privilegiat, protejat. (Echipă sportivă ~.) PĂRTINITOR adj. parţial, pătimaş, subiectiv, tendenţios, (rar) pasionât, (reg.) păr-tăluitor. (O atitudine evident ~.) părtinitor adj. v. BINEFĂCĂTOR. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE. părtinitor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSŢINĂTOR, părtişitiv s. v. PARTICIPIU. PĂRUI vb. 1. (TĂBĂCĂRIE) a depila. (A ~ pieile.) 2. (pop. şi fam.) a (se) scărmăna, (pop.) a (se) flocăi, (înv. şi reg'.) a (se) dăpăra, (reg.) a (se) străfloca, (Olt., Ban. şi Transilv.) a (se) drîgla, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) scutura, (Munt. şi Olt.) a (se) smotoci, (fam. fig.) a (se) tîrnui. (S-au certat şi chiar s-au ~,) 3. a (se) ciufuli. (S-au ~ bine, în joacă.) PĂRUIÂLĂ s. (pop. şi fam.) scărmănăre, scărmănât, scărmănătiiră, (prin Munt. şi Olt.) smotoceâlă, (fam. fig.) tîrnuiâlă, tîrnuire. (A fost o ~ în toată regula între ele.) păruiălă s. v. BĂTAIE. PĂRUIT s. (TĂBĂCĂRIE) depilare. (~ pieilor.) părul-doămnei s. v. STRAŞNIC, părul-fetei s. v. PĂRUL-MAICII-DO.M-NULUI. părul-Maicii-Domnului s. v. PĂRUL-FETEI. STRAŞNIC. părul-Maicii-Prccistc s. v. PĂRUL-MAICII-DOMNULUI. părul-orfanei s. v. PĂRUL-FETEI. părul-porcului s. v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULU1. PĂIUS. PIEDICUTĂ. ŢĂPOŞICĂ. părui-Sîintei-Marii s. v. PĂRUL-MAICII-DOMNULUI. păruI-Sfintei Mării s. v. CUSCUTĂ. TORŢEL. părul-zînclor s. v. COLILIE, păruşcă s. v. SADINĂ. TĂPOSICĂ. părut adj. v. AMĂGITOR. ’ APARENT. ÎNŞELĂTOR, părut s. v. APARENŢĂ, părut s. v. PERIŞOR. PĂS s. 1. necaz, supărare. (Şi-a spus pe îndelete ~.) 2. chin, durere, încercare, patimă, pătimire, suferinţă, (înv. şi pop.) muncă, (pop.) aht, cercâre, năpâstă, (înv. şi reg.) pătimită, sefrbă, (înv.) răbdăre, strâste, suferire, (fig.) povără. (Cîte ~uri a avut de îndurat!) păs s. v. FRĂMÎNTARE. GRIJĂ. ÎNGRIJORARE. NELINIŞTE. TEMERE. PĂSĂ vb. 1. a se îngrijora, a se nelinişti, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu-i ~ de nimeni.) 2. a (se) interesa, a (se) sinchisi. (Nu-i ~ de nimic.) păsa vb. v. APĂSA. CĂLCA. COMPRIMA. DUCE. MERGE. PĂŞI. PLECA. PORNI. PRESA. STRÎNGE. UMBLA. păsare s. v. ATENT IE. FRICĂ. GRIJĂ.. INTERES. PREOCUPARE. SINCHISEALĂ. SINCHISIRE. SINCHISIT. TEAMĂ. TEMERE.^ PĂSÂT s. terci, (reg.) cir, meşniţă, rişcâşă. (A mîncat ~ de mălai.) păsat s. v. MEI. pasă li vb. v. ÎMBINA. NIMERI. POTRIVI, păsărăr s. v. GOROI. ULIU. PĂSĂRE s. (ORNIT.) păsărică, păsăruică,. (înv. şi reg.) păsăruie, păsăruţă, (reg.) păsă-riţă, păsărucă. păsăresc adj. v. ININTELIGIBIL. NEIN-TELIGIBIL. PĂSĂRET s. (ORNIT.) păsărime. PĂSĂRICĂ s. (ORNIT.) păsărea, păsăruică, (înv. şi reg.) păsăruie, păsăruţă, (reg.) păsăriţă, păsărucă. păsărică s. v. VRĂBIOARĂ. VRĂBIUŢĂ. PĂSĂRIME s. (ORNIT.) păsăret, păsăriţă s. v. PĂSĂREA. PĂSĂRICĂ. PĂSĂRUICĂ. păsăroi s. v. VRĂBIOI, păsărucă s. v. PĂSĂREA. PĂSĂRICĂ. PĂSĂRUICĂ. ^ PĂSĂRUICĂ s. (ORNIT.) păsărea, păsărică, (înv. şi reg.) păsăriiie, păsărhţă, (reg.) păsăriţă, păsărucă. păsăruie s. v. PĂSĂREA. PĂSĂRICĂ. PĂSĂRUICĂ. păsăruţă s. v. PĂSĂREA. PĂSĂRICĂ. PĂSĂRUICĂ. păsătic s. v. SÎNGERETE. păsăţel s. v. PĂDUCHERNIŢĂ. păscăre s. v. PĂSCUT. PĂSUNARE. PĂ-ŞUNAT. păscălăr s. v. PESCAR, păscălau s. v. IMAŞ. IZLAZ. PĂŞUNE, păscăncţ s. v. IMAŞ. IZLAZ. PĂŞUNE, păscătoăre s. v. IMAS. IZLAZ. PĂŞUNE, păscătorie s. v. IMAŞ. IZLAZ. PĂŞUNE, păscătură s. v. IMAŞ. IZLAZ. PĂŞUNE. PĂSCUT s. păşunare, păşunat, (înv. şi reg.) păştere, păşune, (reg.) păscăre, păşuneălă, suhât, suhăţie. (~ vilelor.) păscută s. v. BĂNUŢ. DEDIŢEI-GALBENI. FLOAREA-PASTILOR. FLOAREA-PĂSĂ-RILOR. FLOÂREA-V ÎNTULUI- GALBENĂ. GĂINUŞĂ. GĂLBENELE. PAŞTI. PĂRĂLUŢĂ. PĂŞTIŢÂ. PĂSTÂIE s. (BOT.) teacă. de mazăre.) păstăic s. v. ROŞCOVĂ, păstăicos adj. v. PĂSTĂIOS. păstăicţ adj. v. PĂSTĂIOS. PĂSTĂIOĂRĂ s. (BOT.; Thlaspi perfo-lialum) (reg.) punguliţă. PĂSTĂIOS adj. (BOT.) (reg.) păstăicăs, păstăieţ. (Plantă n+j , ) păstăios adj. v. LEGUMINOS. PĂSTÎRNÂC 054 PĂSTÎRNÂC s. (BOT.; Pastinaca saliva hortensis) (reg.) păstîrnâp. păstîrnâp s. v. PĂSTÎRNÂC. PĂSTOR s. cioban, oier, (înv. şi rog.) păcurar, (Maram. şi nordul Transilv.) oieş. (Un ~ cu turma sa.) păstoraş s. v. CIOBĂNAŞ. CIOBĂNEL. păstorel s. v. CIOBĂNAŞ. CIOBĂNEL. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAŞ. PĂSTORESC adj. 1. ciobănesc, pastoral, (înv. şi reg.) păcurăresc. (Viaţă ~.) -. bucolic, idilic, pastoral. (Poem ~.) păstoresc adj. v. POPESC. PREOŢESC. PĂSTOREŞTE adv. ciobăneşte, (înv.) pă-curăreşte. (Trăieşte ~.) PĂSTORI vb. 1. a ciobăni, (înv. şi reg.) a păcurări. (~ de o viată.) 2. a paşte, a păşuna, (înv. şi reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vilele.) 3. (BIS.) (înv.) a popi, a popora, a preoţi. (~ peste credincioşi.) PĂSTORÎE s. ciobănie, oierit, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. şi reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~.) păstorire s. v. CIOBĂNIE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT. PĂSTORIT s. ciobănie, oierit, păstorie, (rar) oierie, păstorire, (înv. şi reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~.) PĂSTORIŢĂ s. ciobăniţă, (înv. şi reg.) pă-curăriţă, (reg.) ciobăncuţă, păcurăreâsă. (O ~ cu turma.) păstoriţă s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAŞ. păstorul-cu-oile s. art. v. PLEIADELE. PĂSTOS adj. (rar) pultaceu, (reg.) păsturos. (Materie ~.) PĂSTRĂ vb. 1. (înv.) a scuti. (A ~ un bun ce z-a fost încredinţat.) 2. a (se) conserva, a (se) menţine, a (se) ţine. (A ~ ceva in bună stare.) 3. a conserva. (A ~ strugurii pentru iarnă.) 4. a ţine. (Unde ~ peria de haine?) 5. a dura, a rezista, a ţine. (O încălţăminte care se ~ mult.) 6. a reţine. (Solul ~ umiditatea.) 7. a se conserva, a se cruţa, a se menja, (înv.) a se menajarisi. (Te rog să te ~ l) 8. a menţine, (înv.) a păzi. (A ~ legătura cu un vechi prieten.) 9. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menţine, a se perpetua, a persista, a rămine, a trăi, a ţine, a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît se va ~ lumea şi pă-mîntul; vechi obiceiuri care se ~ şi azi.) 10. a dăinui, a dura, a se menţine, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui se ~ pînă astăzi.) 11. a purta, a reţine. (~ in suflet icoana copilăriei.) 12. a opri, a reţine, a rezerva. (Ţi-am ~ nişte măsline.) 13. a opri, a reţine. (~ restul!) 14. a opri, a rezerva, a ţine. (I-ci ~ loc la rînd.) păstrau s. v. PĂSTRĂV. PĂSTRĂRE s. 1. conservare, menţinere, ţinere. (~ în bună stare a ceva.) 2. conservare. (~ legumelor pentru iarnă.) 3. menţinere, reţinere. (~ apei în sol.) 4. menţinere, perpetuare. (~ speciei.) 5. oprire, reţinere, rezervare. (~ unor bilele la spectacol.) PĂSTRĂMÂR s. pastramagiu. PĂSTRĂTOR adj., s. 1. adj. adunător, cruţălor, econom, strîngător, (înv. şi reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strins. (Om ~.) 2. s. depozitar. (~ al unei vechi culturi.) PĂSTRĂV s. 1. (IIIT.; Salmo trutta fario) (reg.) păstrân, pătât. 2. (IIIT.) păstrăv de mare (Salmo trutta labrax) = (reg.) alabalîc. 3. (BOT.; Pleurotus ostreatus) burete-negru. păstrăv s. v. BURETE-DE-NUC. păstrăv-de-pădure s. v. RÎSCOV. păstrielnic adj. v. ADUNĂTOR. CRUŢĂTOR. ECONOM. PĂSTRĂTOR. STRÎNGĂTOR. PĂSTURĂ s. propolis. (~ din fagurii de miere.) păsturos adj. v. PĂSTOS. PĂSUÎ vb. 1. a amina, a aştepta, a îngădui. (îl ~ cu plata datoriei.) 2. a amîna, a prelungi, (înv. şi reg.) a muta. (I-a ~ scadenţa.) PĂSUIĂLĂ s. amînare, păsuire, răgaz, (pop.) îngăduinţă, îngăduire, (înv. şi reg.) răzbun. (I-a acordat o ~ pentru onorarea poliţei.) păsuicle s. pl. v. SALGÎM. PĂSUÎRE s. 1. amînare, păsuială, răgaz, (pop.) îngăduinţă, îngăduire, (înv. şi reg.) răzbun. (I-a acordat o ~ pentru onorarea poliţei.) 2. amînare, prelungire. (~ plăţii unei datorii.) păsulică s. v. CURCUBEŢEA. CURCUBE-ŢICĂ. REMF. păşăr s. v. PAS. păsări s. v. COMPAS. PĂŞI vb. 1. a călca, (înv. şi reg.) a păsa. (A ~ în vîrful picioarelor.) 2. a apuca, a se îndrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a pleca, a porni, (rar) a (se) îndruma, (pop.) a purcede, a se purta, (înv. şi reg.) a năzui, (Transilv.) a arădui. (A ~ spre casă.) păşi vb. v. ABATE. CĂLCA. CONTRAVENI. ÎNCĂLCA. NESOCOTI. VIOLA. PĂŞIT s. călcătură, mers, mişcare, pas, umblet, (rar) mersătură, (înv. şi pop.) merstiră. (Are un ~ săltăreţ.) păşitură s. v. PAS. păşoi s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. PĂŞTÎŢĂ s. (BOT.; Anemone ranuncu-loides) găinuşă, gălbenele (pl.), dediţei-galbeni (pl.), floarea-paştilor, floarea-păsărilor, floa-rea-vîntului-galbenă, (reg.) breâbăn, păscuţă, turculeţ, zlac, muscerici-gâlbeni (pl.), pîinea-pâştelui. păştiţă s. v. FLOAREA-PAŞTELUL păştiune s. v. IMAŞ. IZLAZ. PĂŞUNE. PĂŞUNĂ vb. 1. a paşte. (Vitele ~.) 2. a paşte, a păstori, (înv. şi reg.) a păcurări. (Gheorghe y vitele.) PĂŞUNĂRE s. păscut, păşunat, (înv. şi reg.) pâştere, păşune, (reg.) păscâre, păşuneâlă, suhăt, suhăţie. (~ vitelor pe imaş.) păşunăre s. v. IMAŞ. IZLAZ. PĂŞUNE. PĂŞUNÂT s. păscut, păşunăre, (înv. şi reg.) pâştere, păşune, (reg.) păscâre, păşuneâlă, suhât, suhăţie. (~ vitelor pe imaş.Ţ păşunat s. v. IMAŞ. IZLAZ. PĂŞUNE. PĂŞONE s. imaş, izlaz, (pop.) păscătoâre, suhât, (înv. şi reg.) păştiune, silişte, (reg.) ier- 655 pătrunde; bărit, păscălău, păscăneţ, păscătorie, păscă-tură, păşunâre, păşunât, păşunet, prelucă, suhăţlc, (prin Ban. şi Transilv.) sit, (Munt. şi Olt.) tabun. (Vitele pasc pe ~.) păşune s. v. PĂSCUT. PĂSUNARE. PĂ-SUNAT. păşuneălă s. v. PĂSCUT. PĂSUNARE. PĂ-ŞUNAT. păşunele s. pl. v. PACISE. păşunet s. v. IMAŞ. IZLAZ. PĂŞUNE. PĂT vb. 1. a (se) jegosi, a (se) minji, a (se) murdări, (livr.) a (se) macula, (inv. şi pop.) a (se) scîrnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. şi reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tăminji, a (se) tirnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. şi Ban.) a (se) fcşteli, (Munt. şi Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se) mo-cicoli, a (se) mocicoşi, a (se) piscoli, a (se) piscoşi, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdărişi. (Cum de te-ai ~ atît de tare?) 2. a (se) mînji, a (se) murdări, a (se) umple. (S-a ~ de cerneală.) 3. a împestriţa, a smălţa, (rar) a pestriţa, (înv. şi reg.) a popistri, (fig.) a smălţui. (Florile ~ cîm-pia.) păta vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. NECINSTI. PÎNGĂRI. PROFANA.^ SPURCA. TERFELI. PĂTĂRE s. minjire, murdărire, (rar) mîn-jeâlă. (~ unei haine.) pătărc s. v. BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. PÎNGĂRIRE. PROFANARE. SPURCARE. TERFELIRE. PĂTĂT adj. 1. jegos, mînjit, murdar, negru, nespălat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculât, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. şi pop.) picât, scîr-nav, (pop.) zăbălds, (reg. şi fam.) puchinos, puchids, pucids, (reg.) dervelit, mazâc, mîr-şav, muruit, muscuros, muzgurit, perceât, ripât, rîpos, zoids, (Mold., Bucov. şi Ban.) feştelit, (Transilv.) mocicoş, (Transilv. şi Ma-ram.) piscoş, rdnghioş, (Ţransilv., Maram. şi Bucov.) tinos, (înv.) smîrced, smîrd, (fam.) împuţit, păduchios. (O cămaşă ~.) 2. bălţat, pestriţ, tărcat, (pop.) priân, (înv. şi reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărctiş, (Transilv. şi Bucov.) alăciu, (prin Transilv.) cheş, (Ban.) sar, (prin Ban.) şăleăn, (prin Olt. şi Ban.) şerguiăt, (prin Transilv.) şvâiţăr. (Animal animal cu părul ~.) pătat adj. v. COMPROMIS. DEZONORAT. DISCREDITAT. NECINSTIT. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT. TERFELIT, pătat s. v. PĂSTRĂV, pătăchie s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. PAR. PRĂJINĂ, pătărănic s. v. PĂŢANIE, păfătură s. v. PATĂ. STROP ITURĂ. pătcăc s. v. PĂTUC. PĂTUŢ. pătic s. v. PĂTUC. PĂTUŢ. păticeăn s. v. PĂTUC. PĂTUŢ. PĂTIMĂŞ adj. 1. pasionat, (înv.) împătimit (Jucător ~.) 2. parţial, părtinitor, subiectiv, tendenţios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident pătimaş adj. v. BOLNAV. CHINUIT. NEFERICIT. NENOROCIT. NESĂNĂTOS. SCHINGIUIT. SUFERIND. TORTURAT. PĂTIMI vb. 1. a îndura, a păţi, a răbda, a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta,, (inv. şi reg.) a petrece, a tirpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a peşti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiţi. (Cîte n-a /■v !) 2. a suferi, (înv. şi pop.) a se munci. (De multe a mai ~.) pătimi vb. v. SUFERI. PĂTIMÎRE s. chin, durere, încercare, patimă, păs, suferinţă, (înv. şi pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (inv. şi reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdâre, strâste, suferire, (fig.) povără. (Cîte ~ i a avut de îndurat!) pătimire s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. MALADIE. pătimită s. v. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SUFERINŢĂ. pătimitiv adj. v. PASIV, pătimitdr adj. v. BOLNAV. CHINUIT. NESĂNĂTOS. PASIV. SCHINGIUIT. SUFERIND. TORTURAT, pătişor s. v. PĂTUC. PĂTUŢ. PĂTLĂGINĂ s. (BOT.) 1. (Planiago major ) (reg.) minciună, iarba-bubei, iarbă-de-câle, iarbă-grasă-de-grădlnă, iarbă-mâre, limba-boului, limba-dii, plăcinţica-vâcii. 2. (Planiago lanceolata) (reg.) căruţele (pl.), limbâriţă, coada-şoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălţilor, limba-broâştei, limba-dii, limba-şârpelui. 3. (Planiago media) (reg.) iarbă-de-câle, limba-mînzului, limba-dii. 4. (Planiago genticinoides) (reg.) limba-dii. pătlagină-de apă s. v. LIMBÂRIŢĂ. PĂTLĂGEĂ s. (BOT.) 1. (Lycopersicum esculentum) pătlăgică, roşie, tomată, (reg.) gălăţână, (Transilv. şi Ban.) paradâisă. 2. (Solanum melongena) vînătă, (reg.) godină, pătlăgele s. pl. v. PĂTRUNJEL. PĂTLĂGÎCĂ s. (BOT.; Lycopersicum esculentum ) pătlăgea, roşie, tomată, (reg.) gălăţână, (Transilv. şi Ban.) paradâisă. pătlăginiu adj. v. VÎNĂT. pătrar s. v. PĂTRIME. SFERT. PĂTRĂT s. 1. (GEOM.) (înv.) cvadrât. (A desena un ~.) 2. careu. (Formează un ~.) pătrat (le tipografie s. v. PĂTRIŞOR. PĂTRÎME s. sfert, (înv. şi pop.) pătrâr, (Transilv. şi Ban.) firtâi. (O ~ dintr-un tot.) PĂTRIŞOR s. (TIPOGR.) (rar) pătrat de tipografie. PĂTRtJNDE vb. 1. a intra, a merge. (Au ~ în casă.) 2. a răzbate, a răzbi, a străbate, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 3. a intra, a se împlînta, a se înfige. (Glonţul i-a ~ adine în corp.) 4. a se infiltra, a se scurge, (reg.) a se stoârce. (Apa de ploaie ~ în pămînt.) 5. a se infiltra, a se strecura, (livr.) a se insinua. (Apa ~ în zidărie.) 6. a intra, a străbate. (Lumina ~ pe fereastră. ) 7, a răzbate, a se strecura. (Frigul ~ în casă.) 3. a intra, a trece. (Acest cuvînt a ~ în limba literară.) PĂTRUNDE 656 pătrunde vb. v. CONVINGE. EMOŢIONA. GHICI. IMPRESIONA. INTUI. ÎNCREDINŢA. ÎNDUIOŞA. ÎNTREVEDEA. ÎNTREZĂRI. ÎNŢELEGE. MIŞCA. PERCEPE. PREVEDEA. PRICEPE. SESIZA. TULBURA. PĂTRUNDERE s. 1. răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere, (livr.) pene-trânţă, penetrârc, penetraţie. (~ cuiului prin perete.) 2. (FIZ.) pcnetranţă, penetraţie. (~ unei radiaţii.) 3. infiltrare, infiltrat, infiltraţie, (livr.) insinuâre. (~ apei in zidărie.) 4. intrare, străbatere. (~ luminii prin fereastră.) 5. intrare, trecere. (~ cuvintului în limba literară.) 6. acuitate, agerime, clarviziune, perspicacitate, subtilitate, (livr.) sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuţime. spiritului.) 7. înţelegere, pricepere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (înzestrat ca o ~ deosebită.) PĂTRUNJEL s. (BOT.) 1. ( Petroselinum hortense) (reg.) găgăuţ, pătlăgele (pl.), pătrun-jică, pctersil. 2. pătrunjel-cîinesc (Aethusa cynapium) — pătrunjelul-cîinelui, (reg.) bu-ciniş, pătrunjică, cucută-mică; pălrunjel-de-cîmp (Pimpinella saxifrciga şi major) = pă-trunjel-sălbatic, (rar) pimpinălă, (reg.) petrin-jelâş, buruiana-sărăciei, rădăcina-sărăciei ; pătrunjel- sălbatic (Pimpinella saxifraga şi major) --- pătrunjel-de-cîmp, (rar) pimpinâlă, (reg.) petrinjelâş, buruiana-sărăciei, rădăcina-sărăciei ; pătrunjelul-dinelui (Aethusa cynapium) = pătrunjel-cîinesc, (reg.) buciniş, pătrunjică, cucută-mică. pătrunjel-sălbâtic s. v. RUŞINE A-FETEI. pătrunjică s. v. PĂTRUNJEL. PĂTRUN-JEL:CÎINESC. PĂTRUNJELUL-CÎINELUI. PĂTRUNZĂTOR adj. 1. (FIZ.) penetrant. (Radiaţie ~.) 2. intens, puternic, tare, (livr.) penetrant. (Un miros ~.) 3. copleşitor, covir-şitor. (Un frig ~.) 4. acut, adînc, ascuţit, intens, mare, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.) 5. atent, cercetător, iscoditor, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (O privire ~ ; ochi 6. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrănt, sagăce, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~. ) pătrunzător adj. v. ADÎNC. PROFUND. SERIOS. TEMEINIC. pătrut. s. v. OCIT1UL-BOULUI. PITULICE. PĂTUC s. pătuţ, (rar) pătişor, pătulâţ, (pop.) pătuceân, (înv. şi reg.) pătucel, (reg.) păteâc, pătic, pătui, (înv.) păticeân. (Un ~ de copil.) pătuceăn s. v. PĂTUC. PĂTUŢ. pătucel s. v. PĂTUC. PĂTUŢ. pătui s. v. PĂTUC. PĂTUŢ. PĂTUIÂC s. pătui. (~ pentru clădit claia de nutreţ.) pătuiăc s. v. PĂTUL. PORUMBAR. PO-RUMBĂRIE. PĂTUL s. I. coşar, porumbar, (reg.) magazin, (Mold. şi Transilv.) coş, (Transilv.) coşârcă. (~ de porumb.) 2. grînar, hambar, (reg.) magazin, (prin Transilv.) mogtâr, susai, (înv.' jitniţă. (~ pentru cereale.) 3. porumbar, po-rumbărie, (reg.) hulubărie, pătuiăc, porum-bâriţă, porumbărişte, porumbălniţă, porum-bişte, porumbiţă, (Ban.) golîmbâr. (~ pentru porumbei.) 4. (pop.) cotineâţă, (reg.) pătuiăc, poiată. (~ pentru păsările de curte.) 5. (reg.) alâş, pătuiăc. (~ pentru pază, la o vie.) 6. pătuiăc. (~ pentru clădit claia de nutreţ.) 7. răsadniţă, (reg.) melegâr, mispet, rai, răsădnic, pat câld. (~ pentru tomatele timpurii.) pătui s. v. COMARNIC. CORLATĂ. GRAJD. STAUL. pătuleţ s. v. PĂTUC. PĂTUŢ. PĂTURĂ s. 1. cergă, cuvertură, invelitoare, velinţă, (pop.) plocât, ţol, (reg.) lăicer, ogheăl, poneâvă, procov, proedviţă, strai, ţoălă, (prin Mold. şi Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lină pentru pat.) 2. strat, (rar) pâlă. (~ de roci dure.) 3. categorie, strat, treaptă. socială.) pătură s. v. CREŢ. CUTĂ. FALD. FOAIE. GODEU. PLISEU. PLIU. pături vb. v. ÎMPĂTURI. ÎNDOI. PLIA. STRÎNGE. păturirc s. v. ÎMPĂTURIRE. ÎNDOIRE. PLIERE. STR ÎNGERE. STRÎNS. păturit adj. v. ÎMPĂTURIT. ÎNDOIT. PLIAT. STRÎNS. pâturos adj. v. STRATIFICAT. PĂTUŢ s. pătuc, (rar) pătişor, pătuleţ, (pop.) pătuceăn, (înv. şi reg.) pătucăl, (reg.) păteâc, pătic, pătdi, (înv.) păticeân. (Un ~ de copil.) păţ s. v. PĂŢANIE. PĂŢÂNIE s. 1. (pop.) pătărânie, păţeâlă, (înv. şi reg.) patarâmă, păţire, (reg.) păţ, păţău, păţitânie, păţitură, (Mold. şi Bucov.) porogânie. (~ lui să-ţi fie de învăţătură.) 2. încurcătură, poznă, (pop. şi fam.) tărăşenie, (fam.) comâdie, dandanâ, istorie. (Ce ~ a avut de trăit!) 3. întimplare, peripeţie, (Mold.) jitie, (fam.) istărie, tărăşenie. (A trecut prin multe ~.) păţău s. v. PĂŢANIE, păţeâlă s. v. PĂŢANIE. PĂŢÎ vb. 1. (Olt.) a o împătra, (înv.) a o împlini, (fam.) a o sfecli. (De data asta ai ~t-o!) 2. a îndura, a pătimi, a răbda, a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. şi reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a peşti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiţi. (Cile n-a ~ I) păţire s. v. PĂŢANIE. PĂŢÎT adj. experimentat, încercat. (Om ~.) păţit adj. v. CHINUIT. SCHINGIUIT. TORTURAT. păţitânie s. v. PĂŢANIE, păţitâră s. v. PĂŢANIE, păulâ vb. v. ÎNDURA. PĂTIMI. PĂŢI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. PĂUNÂŞ s. (ORNIT.) păunei. PĂUNEL s. (ORNIT.) păunaş. păuni vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎN-GÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEŢI. •657 PEDEAPSA păuniră s. v. MĂLAIUL-CUCULUI. păun vb. v. PLUGARI, pauza s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE, păzeălăs. v. PAZĂ. STRAJĂ. STRĂJUIRE. SUPRAVEGHERE. VEGITE. VEGHERE. PĂZI vb. 1. a străjui, a supraveghea, a veghea, (înv. şi pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetăţii.) 2. a supraveghea, (înv. şi reg.) a griji, (reg.) a pîndi. (A ~ oile.) 3. a veghea, (înv.) a socoti. {L-a ~ toată noaptea.) 4. a apăra, a feri, a ocroti, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdii.) 5. a st: 'Ieri, (înv. şi reg.) a se socoti, (înv.) a se lepăda, a se veghea. (Să te ~ de răceală.) 6. a evita, a se feri. a ocoli, (înv.) a se îndupleca. (Se ~ să. facă im anumit lucra.) păzi vb. v. FACE. FRECVENTA. GĂTI. GRĂBI. ISCODI. IUŢI. ÎNDEPLINI. MENŢINE. OBSERVA. ONORA. PĂSTRA. PÎNDI. PREGĂTI. PREPARA. PRIVEGHEA. RESPECTA. SPIONA. TINE. URMĂ EL ZORI. PAZÎRE s. 1. străjuire, supraveghere, veghere. porţilor cetăţii.) 2. apărare, •ferire, ocrotire, protejare, (livr.) salvgardare, (înv. şi pop. ' oblăduire. (~ ţării de primejdii.) pâzir© s. v. PAZĂ. RESPECTARE. STRAJĂ. STRĂJUIRE. SUPRAVEGHERE. VEGHE. VEGHERE. PĂZIT adj. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.) păzit s. v. PAZĂ. STRAJĂ. STRĂJUIRE. S U PRAVEGHERE. VE GHE. VE GHERE. pâzitoăre s. v. GARDĂ. PAZĂ. STRAJĂ. PĂZITOR s. 1. pază, paznic, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetdr, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristâv, priveghi, strâjnic, stră-juitor, veghe, veghetor. (Este ~ de cimp.) 2. gardian, paznic, (ieşit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter. păzitor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJ IN. SPRIJ IN ITOR. SUSŢINĂTOR. PE prep. 1. (local) deasupra, peste. (~ masă ■■era pusă muşamaua.) 2. (local) (înv.) spre. (~ faţa păminiidui.) 3. (local) in. (Au poposit ~ culme.) 4. ( local) (reg.) între, (la cojocul ~ umeri. > 5. Gocal) peste. (Cade ploaia ~ noi.) £. : cer meu comercial; modal-instrumen tal) pentru, per. (2 lei ~ kg de grîu.) pce s. v. BRUTAR. SMOALĂ, peeăr s. v. BRUTAR, pecari e s. v. BRUTĂRIE, pecariţă s. v. BRUTĂREASĂ. PECENEGI s. pl. (IST.) bessi (pl.), (înv.) pacimiţi (pl.). peeetăr s. v. PISTORNIC. PECETE s. sigiliu, ştampilă, (înv. şi reg.) pecetiăr, (reg.; biag, ştempel, ţii, (înv.) rriuhur, pccetiîic, peciu. (A aplica ~ pe un act.) pecete s. v. ATRIBUT. CALITATE. CARAC-TER. CARACTERISTICĂ. EMBLEMĂ. ÎNSUŞIRE. NOTĂ. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SIMBOL. SPECIFIC. STIGMAT. TRĂSĂTURĂ. pecetea-lui-Soloruon s. v. COADA-COCO-SULUI. pecetiăr s. v. PECETE. SIGILIU. STAMPILĂ. PECETLUI vb. 1. a sigila. (A ~ un colet.) 2. a ştampila, (înv. şi reg.) a ştemplui. (A ™ un act.) 3. a fixa, a înţepeni. (A ~ piatra. p$ mormint.) pecetlui vb. v. DECIDE. DETERMINA. FIXA. HOTĂRÎ. ÎNFIERA. RĂMÎNE. STABILI. STIGMATIZA. PECETLUIRE s. 1. pecetluit, sigilare, sigilat. unui colet.) 2. ştampilare. (~ unui ud.) pecetluire s. v. FIXARE. FIXAT. IMOBI-L IZ ARE. ÎNFIERARE. ÎNTEPENIRE. PIRONIRE. PRINDERE. STIGMATIZARE. ŢINTUIRE. PECETLUIT adj. 1. sigilat. (Colet ~.) 2, ştampilat, (înv. şi reg.) ştempluit. (Document, aci ~.) pecetluit adj. v. ASTUPAT. FIXAT. IMG-BILIZAT. ÎNCHIS. ÎNFIERAT. ÎNFUNDAT. ÎNŢEPENIT. PRINS. STIGMATIZAT. PECETLUIT s. pecetluire, sigilare, sigilat.. unui colet.) pecetnic s. v. PECETE. SIGILIU. ŞTAMPILĂ. pecie s. v. PERITONEU. PECINGINE s. (MED.) 1. (pop.) cur-de-găină. 2. eczemă. pecingine rea s. v. PELAGRĂ, peciu s. v. PECETE. SIGILIU. STĂM-PILĂ. pecnaez s. v. DULCEAŢĂ. MAGIUN. PECTÎNĂ s. (BIOL.) (rar) pectoză. pectoză s. v. PECTINĂ. pecuniar adj. v. BĂNESC. FINANCIAR. PEDAGOG s. educator. (Un bun ~.) PEDAGOGIC adj. 1. (înv.) pedagogicesc. (Seminar ~.) 2. educativ. (Cerinţe ~.) pedagogicesc adj. v. PEDAGOGIC. PEDALĂ s. (TEI-ÎN.) 1. (rar) talpă. la maşina de cusut.) 2. tălpig, (reg.) seîndu-reână. (~ la războiul de ţesut.) 3. (reg.) călcător, tălpig. (~ la scâunoaia dulgherului.) PEDANT adj. meticulos, scrupulos, tipicar, (înv.) pedântic, (rar fam.) tabietliu. (Om ~.) PEDANTERÎE s. 1. pedantism, preţiozi-. tate, (fam., adesea ir.) savanterie, savantlîc-(E de o ~ agasantă.) 2. meticulozitate, ţipi carie. (~ unei persoane maniace.) pedăntic adj. v. METICULOS. PEDANT. SCRUPULOS. TIPICAR. PEDANTISM s. pedanterie, preţiozitate, (fam., adesea ir.) savanterie, savantlîc. (Este cle-un ~ agasant.) pedeâ s. v. LIP IE. PEDEAPSĂ s. 1. (JUR.) sancţiune, (înv. şi reg.) ceartă, ştraf, (înv.) pildulre, strinsoâre. (A primit o ~ exemplară pentru fapta sa.) 2, (JUR.) condamnare, osîndă, (livr.) penitenţă, (înv. şi reg.) lege, ştraf, (reg.) pedepsie, (înv.) 62 — c. 310 PEDEAPSĂ 658 certare, judecată, pilduire. (Şi-a ispăşit întreaga ~.) 3. (BIS.) canon, penitenţă, (înv.) podvig. (~ dată unui credincios pentru iertarea păcatelor sale.) 4. plată, răsplată, recompensă, (înv.) răsplătire. (Şi-a luat ~ cuvenită.) pedeapsă s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CII1N. CREŞTERE. CULTIVARE. DURERE. EDUCARE. EDUCAŢIE. FORMARE. INSTRUCŢIE. ÎNVĂŢĂ MÎNT. ÎNVĂŢĂTURĂ. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. PEDEPSI vb. 1. (JUR.) a sancţiona. (L-a ~ cu amendă.) 2. (JUR.) a condamna, a osîndi, (înv. şi reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a ~ la doi ani închisoare.) 3. (Transilv.) a ştrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. a răzbuna, (înv.) a răsplăti, (fig.) a spăla. (Şi-a ~ ruşinea îndurată.) 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.) pedepsi vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. CRESTE. EDUCA. FORMA. INSTRUI. ÎNVĂŢA. MUNCI. SCHINGIUI. TORTURA. TRUDI. pedepsie s. v. CONDAMNARE. EPILEPSIE. OSÎNDĂ. PEDEAPSĂ. PEDEPSIRE s. (JUR.) 1. sancţionare. unei contravenţii.) 2. condamnare, osîndirc, (înv.) certare, oblicire. (~ cuiva la un an închisoare.) PEDEPSIT adj. 1. (JUR.) sancţionat. (Contravenţie ~.) 2. (JUR.) condamnat, osindit, (înv.) certat. (Persoană ~.) 3. răzbunat, (fig.) plătit. (O faptă ~.) pedepsit adj. v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂŢAT. PEDEPSITOR adj. (înv.) răsplătitor. pedepsitură s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. PEDERÂST s. (MED.) homosexual, in-vertit, (prin Transilv.) buzerânt. PEDERASTÎE s. (MED.) homosexualitate, inversiune sexuală, invertire sexuală, pedestraş s. v. INFANTERIST, pedeslri vb. v. DESCĂLECA, pedestrime s. v. INFANTERIE, pedestru adj. v. ŞCHIOP, pedestru s. v. INFANTERIST. PIETON. TRECĂTOR. pedieul s. v. PEDUNCUL. pediculăt adj. v. PEDUNCULAT. pedig conj. v. DAR. DEŞI. ÎNSĂ. NUMAI. PEDOLOGIE s. agrogeologie. PEDOMETRU s. odometru, podometru. pedri adv. v. VIZAVI. pedri prep. v. DINAINTEA. ÎNAINTEA. PEDeNCUL s. X. (BOT.) coadă, codiţă. (~ al unui fruct.) 2. (ANAT.) (rar) pedieul. (~ renal.) PEDUNGULÂT adj. (BOT.) (rar) codat, pediculăt. (Fruct ~.) PEGAS s. (ASTHON.) (reg.) puţul iart). toâca (art.). PEHBLENDĂ s. (MIN.) uraninit. pehlivan s. v. ESCKOC. HOT. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. pchlivănie s. v. ESCROCHERIE. GHIDU--ŞIE. GLUMĂ. HOŢIE. IMPOSTURĂ-ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. NĂZ-BÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. ŞARLA-TANIE. ŞMECHERIE. ŞTRENGĂRIE. PEISAGISTICĂ s. (PICT.) peisaj. sit,. (înv.) priveălă, privire, tabel, (fig.) decor.. (Un. îneîntător ~ de natură.) 3. (PL.T.)> peisagistică. (Cultivă ~.) PEIORATÎV adj. defavorabil, depreciativ,, dispreţuitor. (Cnvînt cu sens ~.) PEJMĂ s. (BOT.; Amberboa moschata> (reg.) bumbi (pl.), cănăfior, didinele (pl.), parfumaşi (pl.), pufuleţi (pl.), scăişori (pl.), spoitori (pl.). pejmă s. v. INDRUSAIM. SÎNGELE-VOINICULUI._ PELÂDĂ s. (MED.) (pop.) chelbe, pelăgic adj. v. MARIN. PELÂGRĂ s. (MED.) (pop.) roşeâţâ, vă-tămătură, pecingine rea, (reg.) jupuiălă, iepri -că, pîrleâlă, (prin Maram.) bubă. pelargonie s. v. MUSCATĂ. PELÂSG adj. (IST.) pelasgic. (Triburi ~ J PELĂSGIC adj. (IST.) pelasg. (Triburi ~ J pcleăcj adj. v. CHEL. GOLAŞ. PLEŞUV. PELERÎN s. (BIS.) (înv.) peregrin, strâi-nic. (~ la un loc considerat sfint.) pelerin s. v. PEREGRIN. PELERINĂJ s. (BIS.) (înv.) peregrinaj, peregrinare. (~ la un loc considerat sfint.} pe leş s. v. CANAF. CIUCURE. FRANJ.. PELICĂN s. (ORNIT.) 1. (Pelecanus mo-crotalus) babiţă, (reg.) babă, băboşă, băieă, guşată, (înv.) nesăturât. 2. pelican erei {Pelecanus crispus) = (reg.) babiţă creaţă. PELICULĂ s. 1. film. (~ cinematografică. > 2. cinematografie, film. (Arta ^ .) PELIN s. (BOT.) 1. (Artemisia absinthium > (reg.) peliniţă, iarba-fecioărelor, lemnul-Ddm-nului. 2. (Artemisia scop ar ia) (reg.) peliniţă.. pelin s. v. IMORTELĂ. PELINAR IŢĂ. PELINIŢĂ. PLEVAIŢĂ. PELINÂRIŢĂ s. (BOT.; Artemisia vulgarii) (reg.) pelin, vetricel, iarbă-bărboăsă,. peliniţă neâgră, ştir-negru. pelincă s. v. CÎRPĂ. SCUTEC, pelincuţă s. v. SCUTECEL. PELINIŢĂ s. (BOT.) 1. (Artemisia pontica) (reg.) pelin, iarba-sfintei- Sofia. 2. ■; Artemisia austriaca) (reg.) pelin. peliniţă s. v. NĂFURICĂ. PELIN, peliniţă-greceâscă s. v. TĂMÎIŢĂ. peliniţă neagră s. v. PELINÂRIŢĂ. <659 PEPE PELTIC adj. sîsîit, (Mold. şi Transilv.) cepeleâg, (Transilv. şi Olt.) şişcav. (Om ~.) PELTICEĂLĂ s. pelticie, sîsiială. PELTICIE s. pelticeală, sîsiială. pcl un (joasă s. v. SILNIC. PELVIS s. (ANAT.) bazin, (pop.) prag, •(înv.; lighean. pembe adj. v. ROZ. TRANDAFIRIU. pembriu s. v. TESTEMEL. PENÂJ s. (rar) penet, penis. (~ul unei păsări.) PENALITATE s. (JUR.) amendă, penalizare. (înv. şi pop.) gloăbă, (înv. şi reg.) strai, <(prin Transilv.) birşâg, dirdâlă, (înv.) globire, hatâlm, (turcism înv.) geremeâ. (I-a aplicat o ~ zdravănă.) PENALIZA vb. (JUR.) a amenda, (înv. şi reg.) a globi, a ştrăfui. (L-a ~ cu 500 de Ici.) PENALIZARE s. (JUR.) I. amendare. (~ cuiva cu o sumă de bani.) 2. amendă, penalitate, (înv. şi pop.) gloabă, (înv. şi reg.) •strai, (prin Transilv.) birşâg, dirdâlă, (înv.) ;globire, hatâlm, (turcism înv.) geremeâ. (I-a •aplicat o ~ zdravănă.) PENAR s. (rar) plumieră. (~ pentru şcolari. ) pcndâr s. v. BEŞLIC. PENDULA vb. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, (rar) a bascula, (înv. şi ■reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hiţîna, a (se) hlobăna. PENDULAR adj. oscilant, oscilatoriu. (Mişcări — .) PENDULARE s. balans, balansare, clătinare, ■legănare, oscilare, oscilaţie. PENDIjLĂ s. (înv., în Mold.) ornic. PENEL s. (PICT.) (rar) până. penet s. v. PENAJ. penetra vb. v. PĂTRUNDE. RĂZBATE. RĂZBI. STRĂBATE. STRĂPUNGE. TRECE. PENETRANT adj. (FIZ.) pătrunzător. (Radiaţie ~ .) penetrant adj. v. AGER. CLARVĂZĂTOR. INTENS. ISCODITOR. OBSERVATOR. PĂTRUNZĂTOR. PERSPICACE. PUTERNIC. SCORMONITOR. SCRUTĂTOR. SFREDELITOR. STRĂBĂTĂTOR. SUBTIL. TARE. PENETRÂNŢĂ s. (FIZ.) pătrundere, penetraţie. penetrantă s. v. PĂTRUNDERE. RĂZBA-TERE. RĂZBIRE. STRĂBATERE. STRĂPUNGERE. TRECERE. penetrare s. v. PĂTRUNDERE. RĂZBA-TERE. RĂZBIRE. STRĂBATERE. STRĂPUNGERE. TRECERE. PENETRAŢIE s. (FIZ.) pătrundere, penetrantă. penetraţie s. v. PĂTRUNDERE. RĂZBA-TERE. RĂZBIRE. STRĂBATERE. STRĂPUNGERE. TRECERE. peni vb. v. JUMULI. PENIBIL adj. jenant, neplăcut, supărător. <(înc cârcă un sentiment ~.) PENINSULĂ s. (GEOGR.) (înv.) sul. PENIS s. (ANAT.) membru, (înv. şi pop.) mădulâr, (pop.) sulâc, (înv. şi reg.) pâsăre, (reg.) mătăringă, pistol, (arg.) coinâc, sulă, şârpe, ştremeleâg. penis s. v. PENAJ. PENIŞOĂRĂ s. (pop.) peniţă. (~ de pasăre. ) PENITENCIĂR s. arest, închisoare, ocnă, puşcărie, temniţă, (înv. şi pop.) popreâlă, (pop.) prinsoâre, robie, (reg.) cremcnâl, (Transilv., Maram. şi Bucov.) ârişte, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) piţigoâică, (prin Olt.) prin-zâre, (prin Maram.) robşâg, (înv.) pâză, tu-murluc, (franţuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dobă, hîrdău, răcoâre, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnâie, ţuhâus, zdup. (CU a stat la ~ ?) PENITENŢĂ s. (BIS.) canon, pedeapsă, (înv.) podvig. (~ dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor.) penitenţă s. v. CĂINŢĂ. CONDAMNARE. MUSTRARE. OSÎNDĂl PĂRERE DE RĂU. PEDEAPSĂ. POCĂINŢĂ. REGRET. RE-MUŞCARE. PENIŢĂ s. (BOT.; Mijriophyllum spicatum şi verlicillatum) (reg.) brădiş, prisnel, prusten. mălura-bălţii, vîsc-de-âpă. peniţă s.' v. COLILIE. PENIŞOĂRĂ. PENSETĂ s. (Mold.) cimbistră. PENSION s. pensionat. (~ de fete.) PENSIONAR s. (reg.) pensionist. (Un bă-trin ~.) pensionar s. v. ARESTAT. DEŢINUT. ÎN-TE MNIŢAT. PRIZON IER. PENSIONĂT s. pension. (~ de fete.) pensionist s. v. PENSIONAR. PENSULĂ s. (reg.) meciuc, meseleuâş, pămă-tuf, penţăluş, perie, perioâră, periucă. (O ~ de vopsit.) PENTAGON s. (GEOM.) (înv.) cinciunghi. PENTANOL s. (CHIM.) alcool amilic. PENTAZOL s. (FARM.) cardiazol. PENTICOSTAL s. (BIS.) (pop.) tremurici. PENTRU prep., conj. I. prep. 1. (arată scopul) de. (Plantă ~ săminţă.) 2. (arată scopul) ca, de, drept, spre. (~ încercare; ~ exemplu.) 3. (arată scopul) contra, împotriva. (Medicament ~ hepatită.) 4. (final) spre, (înv.) către. (O spun ~ binele tău.) 5. (cauzal) datorită. (~ el, n-am mai plecat.) 6. (cauzal) după. (Varsă lacrimi ~ copilul pierdut.) 7. (cauzal) la. (îl pedepsea ~ cea mai mică abatere.) 8. (instrumental) contra. (îţi dau doi lei ~ un timbru.) 9. (termen comercial; mo-dal-instrumental) pe, per. (2 lei ~ kg de griu.) 10. (şi adverbial) pro. (~ şi contra.) II. conj. (arată scopul) (pop.) precum. (~ ca să se ştie.) penţăluş s. v. PENSULĂ. PENCMBRĂ s. semiîntuneric, semiobscuritate, (rar) semiumbră. (Stătea în ~.) penurie s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE. penuş s. v. IC. PANĂ. pepe s. v. GÎNDAG. GÎNGANIE. GÎZ-Ă IIEXAPOD. INSECTĂ. ',23 PEPELEA b()0 pepelea s. ari. v. PĂCALĂ. PEPENÂR s. (înv. şi reg.) bostangiu, (reg.) bostănâr, harbuzâr. (~ul cultivă şi vinde pepeni.) pepenări s. pl. v. PAPANAŞ. PEPENĂRÎE s. (pop.) pepcnlşte, (Mold. şi Bucov.) bostănă, bostănăric, harbuzărie. (O ~ aflată pe sol nisipos.) PEPENE s. (BOT.) 1. (CitruUus vulgaris) (reg.) bostan, boşâr, curcubete, dic, duleţi (pl.), harbuz, himânic, lubă, lubeniţă, şiărchin, tră-gulă, zămos, tigvă de tină. (prin Olt.) bolbo-tină. (~ verde.) 2. (Cucamis inclo) (reg.) boşâr, cantaloş, cantalup, câune, gălboi, harbuz, himunic, iăură, popou e, vleg, zămos. galben.) pepene s. v. CASTRAVETE. DOVLEAC, pepeneă s. v. CREŢUŞCÂ. pcpenei s. pl. v. PAPANAŞ, pepenişte s. v. PEPENĂRÎE. pcpeniţă s. y. PAPANAŞ. PEPINIERĂ s. (înv. şi reg.) şcoală, (reg.) sâdină. (~ de piersici.) PEPONÎDĂ s. (BOT.) melonidă. (Tipul de fruct numit ~.) PfîPSI s. pepsi-cola. (A băut un ~.) PEPSI-C6LA s. pepsi. (A băut un~.) PEPTIZ vb. (CHIM.) a dct'locula. (A~o soluţie coloidală.) PEPTIZĂRE s. (CHIM.) dcfloculare. (~ a unui precipitat amorf.) PER prep. (termen comercial ; instrumen-tal-modal) pe, pentru. (2 lei ~ kg de grîu.) perâtic adj. v. PORTOCALIU. PERCALINĂ s. (TEXT.) (reg.) piclea-drăcului, (înv.) mitcâl. per cea t adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. PERCEPE vb. 1.1. a simţi. (~ un miros plăcut.) 2. a înregistra. (~ toate senzaţiile comune.) 3. a desluşi, a di ' inge, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă şi ~ bine jbiedele.) 4. a observa, a remarca, a reţine, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 8. a înţelege, a pricepe, a sesiza, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) II. a incasa, a strîngc. (A~ impozitele.) PERCEPERE s. 1.1. desluşire. (~ obiectelor.) 2. înţelegere, pricepere, sesizare, (înv.) pricepătură, ştiutură. (~ situaţiei.) II. încasare, strîngcre, strins. (~ taxelor.) PERCEPTIBIL adj. 1. observabil, sesizabil. (Un fenomen ~.) 2. concret, fizic, material, palpabil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicids, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~ ; un lucru ) PERCEPTOR s. (FIN.) agent de percepţie, (înv.) birăr, colgiu, dăbilăr, dăjdiăr, strin-gător. (~ stringea impozitele.) perceptorăt s. v. ADMINISTRAŢIE FINANCIARĂ. FISC. PERCEPŢIE. * percep Ion e s. v. ADMINISTRAŢIE FINANCIARĂ. FISC. PERCEPŢIE. ’ PERCEPŢIE s. I. cunoaştere, înţelegere, pricepere, (Proces de ~.) II. (FIN.) 1. ad- ministraţie financiară, (reg.) perceptorăt, (Tran-silv.) perceptorle. (Localul ~.) 2. fisc, (prin» Transilv.) perceptorăt, perceptorle. (Ai plătit impozitele la ~ ?) PERCMEZIŢIONĂ vb. (prin nord-estu* OU.) a scociorî. percica-fctei s. v. PĂRUL-FETEI. PERCIUNAT adj. (rar) perciunos. (Om perciuni s. pl. v. FAVORIŢI, perciunos adj. v. PERCIUNAT. PERCUTĂ vb. (MED.) (pop.) a ciocani.. (A ~ un pacient.) perdaf s. v. LUCIU. LUSTRU. STRĂLUCIRE. PERDE s. 1. (înv.) zăveâsă. (O intrare acoperită cu o ~.) 2. strat. (O ~ groasă clei fum.) perdeă s. v. ACT. ALBEAŢĂ. CATARACTĂ. CORTINĂ. PLACENTĂ. SCENĂ. PERDÎŢIE s. corupţie, decadenţă, decădere., depravare, desfrinare, desfrîu, destrăbălare,, dezmăţ, imoralitate, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) asclghiciune, asel-ghie, desfătare, preacurvle, preacurvire, prea-iubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ clin irialta societate.) PERECHE s. 1. cuplu. (Alcătuiesc o ~ potrivită.) 2. partener. (Arc o ~ ideală la dans.} 3. (înv. şi pop.) soţ, (înv.) soţie. (Unde e ~ acestui papuc?) 4. (înv. şi reg.) soaţă. (O imagine a cărei ~ sc află în versul următor.} 5. egal, potrivă, seamă, seamăn. (Nu are pe lume.) pereche s. v. NEVASTĂ. SOŢIE. PERE GR ÎN s. (rar) pelerin. (Un bU — care bâtea satele.) peregrin s. v. PELERIN. PEREGRINĂ vb. I. a colinda, a cutreiera. (A ~ prin multe ţâri.) 2. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a rătăci, a umbla, a vagabonda., (livr.) a flana. (Pe uncie n-a ~ ?) peregrinaj s. v. PELERINAJ. PEREGRINĂRE s. peregrin atic. peregrinare s. v. PELERINAJ. PE RE G RINÂŢ IE s. p ere gri n are. pcre-icrnâtice s. pl. v. NAP-PORGESG. TOPINAMBUR. peremptoriu adj. v. CATEGORIC. CERT.. EVIDENT. INCONTESTABIL. INDI SLUTA BIL. NE CONTE STABIL. NE CONTE S-TAT. NE DI SC UT ABIL. NE ÎND OIELNIC. NEÎNDOIOS. NETĂGĂDUIT. SI GUR.. VĂDIT. PEREMPŢIGNE s. (JUR.) perimare. /— unei acţiuni.) PEREN adj. (BOT.) vivace, (rar) peren ic.. (Plantă ) peren adj. v. DURABIL. PERSISTENT... REZISTENT. TRAINIC. pere ni c adj. v. PEREN. VIVACE, perenitate s. v. DURABILITATE. PERSISTENŢĂ. PERETE s. zid. (~ al unei camere.) 661 PERIE perele s. v. BOR. CATAPETEASMĂ. ICONOSTAS. MARGINE. TÎMPLÂ. PERFECT adj., interj., s. 1. adj. desăvirsit, excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, splendid, sublim, superb, (înv.) săvirşit. (O interpretare ~.) 2. adj. desăvirsit, impecabil, ireproşabil. (Un serviciu, hotelier ~.) 3. adj. dcsăvîrşit, sfint. (~ nevinovăţie!)?*. adj. absolut, adine, complet, deplin, desăvirsit, profund, total. (O linişte ~ ; întuneric ~.) 5. interj, bine !, bravo !, (turcism înv.) aferim I, maşahi ! (~ / aii jucat frumos!) 6. s. (GRAM.) trecut. 7. s. (GRAM.) perfectul simplu ■— (înv.) timpul săvirşit. PERFECŢIONA vb. 1. a (se) desăvirşi. (Se ~ continuu prin studiu.) 2. a (se) specializa. (S-a ~ în domeniul siderurgiei.) 3. a moderniza, a sistematiza. (A ~ reţeaua electrică.) PERFECŢIONARE s. 1. desăvîrşire. (~ cuiva prin studiu.) 2. specializare. (Trimis la ~.) 3. modernizare, sistematizare. (~ reţelei electrice urbane.) PERFECŢIONAT adj. 1. evoluat, nou. (Un sistem tehnic ~.) 2. (rar) sistcinătic. (Băi **.) 3. modernizat, sistematizat. (Căi rutiere PERFECŢIUNE s. 1. desăvîrşire, sublim. (~ este o categorie estetică.) 2. desăvîrşire, (livr.) împecabilităte, (rar) sublimitate, (înv.) săvir-şire. (~ unei creaţii artistice.) 3. desăvîrşire, puritate. (~ liniilor ei.) PERFID s., adj. 1. s. făţarnic, ipocrit, mincinos, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tar-'tfif, trombonist. (Mare ~ mai era I) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, prefăcut, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) făţărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) 3. adj. înşelător, viclean, (livr.) insidios. (O propunere ~. ) PERFIDIE s. duplicitate, falsitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferle, tartufism, (rar şi fam.) machiavcrlie, (înv.) făţărle, prefăcânie, prefacă tură, procle-ţie, (fig.) iezuitism, mascarădă. (A fost demascată ~ lui.) PERFORA vb. I. a găuri, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. şi reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluşi, (Mold. şi Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a tutori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Trancilv.) a selidiri. (A ^ intr-un material dur.) 2. a (se) găuri, a (se) sparge. (Blidul s-a ~ în furai.) perfora vb. v. COMPOSTA. PERFORARE s. găurire, găurit, perforat, perforaţie, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. şi Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.) perforare s. v. COMPOSTARE. PERFORAT adj. găurit, scobit, sfredelit, străpuns, (înv. şi reg.) potrieălit, (Mold. şi Bucov.) bortelit, bortit. (Material dur ^.) PERFORAT s. găurire, găurit, perforare» perforaţie, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit» străpungere, străpuns, (reg.) găunire, ţ.Mold. şi Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.) perforator s. v. COMPOSTOR. PERFORAŢIE s. găurire, găurit, perforare, perforat, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, ţMold. şi Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.) PERGAMENT s. 1. (înv.) membrănă, \i'ran-ţu zism înv.) parşemin. (Documente scrise pe ~.) 2. liîrtie pergaminată. (~ pentru mezeluri. ) perţjliel s. v. CERC. CIRCUMFERINŢĂ. CLUPĂ.^ COMPAS FORESTIER. PERIA vb. a pieptăna, a scărmăna. (A ~ fuiorul.) peria vb. v. ATINGE. BATE. CIZELA. FLATA. LINGUŞI. LOVI. MĂGULI. STILIZA. PERIĂT adj. pieptănat, scărmănat. (Fuior ~.) PERICĂRD s. (ANAT.) sac pcricardic. PERICIMENTItA s. (MED.) periodon-tită. PERICLITA vb. 1. a ameninţa, a primejdui. (Această împrejurare îi ~ viaţa.) 2. a (se) compromite, a (se) primejdui. (Ploile ar putea ~ recolta.) PERICLITARE s. 1. ameninţare, primejduire, (rar) primejduiâlă. (~ carierei lui.) 2. compromitere, primejduire. (~ recoltei de bumbac. ) PERICLITAT adj. ameninţat, primejduit. (O fiinţă ~.) PERÎCOL s. 1. ameninţare, primejdie, unv. şi pop.) nevoie. (îl pindeşte un ~.) 2. primejdie, (prin Transilv. şi Maram.) prilej, ; inv.) cursă. (A trecut prin multe ~e.) 3. primejdie, risc, (astăzi rar) rizic. (Cu ~ vieţii.) 4. gravitate, periculozitate, primejdie, seriozitate, (rar) severitâte. (~ bolii de care suferă.) 5. nesiguranţă, primejdie. (~ unui loc.) pcricolă vb. v. PRIMEJDUI. PERICULOS adj. 1. ameninţător, primejdios, (înv.) primejduincios, primejduitdr. (O situaţie ~ ). 2. hazardat, imprudent, primejdios, riscant, riscat. (O acţiune ~.j 3. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, prejudiciaţii, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dâună-cids, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios. stri-căcios. (Efecte ^ pentru . . .) 4. contraindicat, neindicat, nepotrivit, nociv, primejdios, vătămător. (Medicament, tratament ~ pauru diabetici.) o. grav, greu, malign, primejdios, serios, (rar) sever, (fam.) urît. (O boală o formă ~ a bolii.) 6. critic, grav, greu. primejdios. (Moment ~ cil unei crize.) 7. ».-Mpus, nesigur, primejdios. (Un loc ~.) PERICULOZITATE s. gravitate, pericol, primejdie, seriozitate, (rar) severitate. bolii de care suferă cineva.) PERIDOT s. (MIN.) olivină. perie s. v. BARBA-URSULUI. BIDINEA. COADA- CALUL UI. PE N SUL A. PERTERGHTE 662 perierţjhio s. v. ATENŢIE. CURIOZITATE. INTE RE S. LUARE-AMINTE. perii si n adj. v. CELEBRU. FAIMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. PERIFEN s. (FARM.) priscol. PERIFERIC adj. marginal. (Cartier ~.) periferic adj. v. COLATERAL. LĂTURALNIC. MARGINAL. MINOR. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT. SECUNDAR. PERIFERIE s. 1. mahala, suburbie, (livr.) foburg, (Transilv.) oşteâză. (O ~ a unui oraş.) 2. barieră, mahala, margine. (Să ne oprim la ~ BucureşLiului.) periferie s. v. CERC. CIRCUMFERINŢĂ. PROVINCIE. PERIFÎTON s. (BIOL.) biodermă. (~ de alge.) perifrază yb. v. PARAFRAZA. PERIFRÂZĂ s. (livr.) circumloculic. PERIM vb. a se demoda, a se învechi. (Aceste practici s-au ~.) PERIMARE s. 1. demodare, învechire. (~ unor practici.) 2. (JUR.) perempţiune. (~ unui act de procedură.) PERIMÂT adj. 1. demodat, depăşit, desuet, învechit, vechi, (livr.) vetiist, (fam. fig.) fumat. (Practici ~.) 2. depăşit, învechit, retrograd. (O mentalilaie ~.) 3. (fig.) prăfuit, răsuflat, (fam. fig.) fumat. (Glume ~.) PERIMETRU s. (MAT.) circumferinţă, (înv.) contur, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol, măsură împrejur. (~ unei suprafeţe.) perimetru s. v. CUPRINS. LIMITĂ. PERINDĂ vb. 1. a defila, a se prefira, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin faţa ochilor.) 2. a se succeda, a se vîntura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se scurge, a se succeda, a urma, (înv. şi pop.) a se petrece. (Maşinile se ~ una după alta.) 4. a se înşira, a se înşirui, a se rîndui, a se succeda, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) PERINDĂRE s. I. defilare, prefirare, succedare. (fig.) derulare. (~ copacilor prin fata ochilor.) 2. scurgere, succedare. (~ oamenilor pe stradă.) 3. înşirare, înşiruire, succedare, succesiune. (~ zilelor una după alia.) perinei s. v. PERNIŢĂ. PERNUŢĂ. PUI. PUIŞOR. PUIUŢ. PERINOC s. (TEHN.) 1. gresie, (reg.) baargic, masă, scăunăş, scaunul de dinainte. (~ Ici căruţă.) 2. (reg.) căpătîi. (~ la grindeiul plugului.) 3. (reg.) pernă. (~ la broasca de la roata morii.) perinoi s. v. PILOTĂ. PERIOĂDĂ s. 1. epocă, interval, răgaz, răstimp, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspâs, soroc. (înv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstimp, (grecism înv.) protesmie. (în cicea~.) 2. epocă, eră, (livr.) ev. (O nouă ~ in istoria omenirii.) 3. ani (pl.), epocă, timp, vreme. (în ~ copilăriei. ) 4. ceas, interval, oră, răstimp, timp. (A aşteptat o ~ bună pînăt să vină cel aşteptat.) 5. durată, interval, întindere, răstimp, timp, reg.) raliat. (Pe toată ~ examenului.) perioără s. v. PENSULĂ. PERIUŢĂ. PERIOD s. (FIZIOL.) ciclu, menstruaţie, (pop.) lună, soroc, (înv. şi reg.) poală, (reg.) belea, fire, regulă, sărbători (pl.), (Transilv., Ban. şi Mold.) rind, (înv.) m astruâle (pl.), menstruă, tocmeală, (eufemistic) indispoziţie. PERIODIC adj., s. 1. adj. ciclic. (Fenomen ^ .) 2. adj. regulat, sistematic. (Controale ~.) 3. s. publicaţie, (înv.) foaie, publicare. (Un ~ de mare tiraj.) PER IOD ONTÎTĂ s. (MED.) pericimentită. PERIPEŢIE s. intîmplare, păţanie, (Mold.) jitie, (fam.) istorie, tărăşenie. (A trecut prin multe ~.) peiipneumoiuc s. v. PNEUMONIE. PERISIP s. (GEOGR.) cordon litoral, săgeată litorală. PERISODACTÎL s. (ZOOL.) imparicopitat, (rar) imparidigitât. (Calul csle un ~.) peristâs s. v. CAZ. CIRCUMSTANŢĂ. CONDIŢIE. CONJUNCTURĂ. IPOSTAZĂ. ÎMPREJURARE. POSTURĂ. POZIŢIE. SITUAŢIE. STARE, perişoâra s. v. SARMA, perişoâre s. pl. v. SMIRDAR. PERIŞOR s. (Maram. şi Transilv.) păruţ. (din cap. ) PERIŞOR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merişor, (reg.) verdeaţa-iernii. 2. (Elijinus cisper) (rar) lima, (reg.) secărlţă, iarba-părului. PERI TE ÂG s. (PESCUIT) (reg.) cheag, tacim, teag. PERITERESTRU adj. circumterestru. (Satelit ~.) PERITONEOSCOPÎE s. (MED.) celio-scopie, laparoscopie. (Prin ~ se examinează interiorul cavităţii abdominale.) PERITONEU s. (ANAT.) (pop.) prapur, (înv. şi reg.) bândor, pănuşă, (reg.) pecie, pcriucă s. v. PENSULĂ’, periusîe s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. SITUAŢIE. STARE. PERIIjTĂ s. (rar) perioără. (~ de dinţi.) periuţă ’s. v. LINGĂU. LINGUŞITOR. perj s. v. PRUN. per jar s. v. PRUN AR. perjă s. v. PRUNĂ. perjăric s. v. PRUNĂRIE. PRUNET. PRUNIŞ. PRUNIŞTE. PERLĂ s. 1. mărgăritar, (înv. şi pop.) mărgărit. (Un şirag de ~ e.) 2. (ASTRONart.) gemma (art.), (reg.) casa (art.), cociorva (art.), coliba (art.). PERMANENT adj., adv. 1. adj. fix, stabil, statornic. (O aşezare ~.) 2. adj. constant, invariabil, neschimbător, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 3. adj. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, ne-sfirşit, perpetuu, veşnic, (înv. şi reg.) merău, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, nepre-curmât, nesăvîrşit, pururelnic. (O luptă ~ intre contrarii.) 4. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, pururi, 663 PERPLEXITATE veşnic. (înv. şi rog.) nepristân, (reg.) liojma, necunten, (înv.) ncapărât, nelipsit. (Se mişcă ~.) 5. aclv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, pururi, totdeauna, veşnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) PERMANENTIZA vb. a (se) statornici. (O situaţie care s-a ~.) PERMANENTIZARE s. statornicire. (~ unei situaţii.) PERMIS s. autorizaţie, (rar) licenţă, (înv. şi reg.) slobozenie, (înv.) pităc. (~ pentru practicarea unei meserii.) PERMISIE s. (MIL.) învoire, (Transilv. şi Maram.) săbăşăg, (înv.) slobozenie, slobozie. (Are o ~ de trei zile de la unitate.) PERMISICNE s. 1. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimţămint, consimţire, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, voie, voinţă, vrere, (înv. şi reg.) posluşânie, slobozenie, (Mold. şi Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu sc face nimic fără ~ fetei.) 2. autorizaţie, îngăduinţă, voie. (r^ de a face ceva.) PERMITE vb. 1. a accepta, a admite, a aproba, a consimţi, a încuviinţa, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a primi, (livr.) a concede, (înv. şi pop.) a (se) prinde, (înv. şi reg.) a se pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulţumi, a ogodi. (A ~ să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiţi. (Xu pot ~ una ca asta.) 3. a autoriza, a îndreptăţi, a îngădui, a justifica, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Nimic nu ne ~ să tragem asemenea concluzii.) 4. a îngădui, a prilejui. (în-tilnirea a ~ un util schimb de experienţă.) 5. a da, a îngădui. (Nu i-c ~ oricui să facă aşa ceva.) 6. a aştepta, a îngădui. (~ o clipă!) 7. a cuteza, a îndrăzni, a-şi îngădui. (Cum iţi ~ una ca asta?) PERMUTA vb. a (sc) muta, a (se) strămuta, a (se) transfera, (înv.) a (se) prenmtarisi. (S-a ~ cu slujba la Bacău.) PERMUTÂRE s. 1. mutare, mutat, permutaţi c, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) 2. (MAT., LINGV.) permutaţie. PERMUTÂŢIE s. 1. mutare, mutat, permutare, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu slujba la Bacău.) 2. (MAT., LINGV.) permutare. pernă s. v. PERINOC. PILOTA. pernicios adj. v. DĂUNĂTOR. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PRE-JUD ICI ABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. STRICĂTOR. VĂTĂMĂTOR. pernioâră s. v. PERNIŢĂ. PERNUŢĂ. PUL PUIŞOR. PUIUŢ. pernişoără s. v. PERNIŢĂ. PERNUŢĂ. PUL PUIŞOR. PUIUŢ. PERNÎŢĂ s. pernuţă, pui, puişor, puiuţ, (pop.) pernioâră, pernişoără, (reg.) perinei, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiţă. PERNCŢĂ s. perniţă, pui, puişor, puiuţ, (pop.) pernioâră, pernişoără, (reg.) perinei, (Mold.) coltâc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) m odiţă. pernuţă s. v. SARMA. PERON s. scară. (Trăsura a tras la ^.) PEROXID DE HIDROGEN s. (CHIM.) apă oxigenată. PERPELI vb. 1. a se foi, a se răsuci, a se suci, a se zvîrcoli, (prin Olt.) a se scirciuini. (Toată noaptea s-ct ~ în aşternut.) 2. a se zbate, a se zbuciuma, a se zvîrcoli. (Se ~ din cauza durerilor.) PERPENDICULĂR adj., aclv. I. adj. abrupt, drept, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, ripos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporît, 'pop.) oblu, (reg.) ponciş, prăvălât, prăvălâtic, ripit, rîpuros, ţărmuros, (prin Transilv.) priponii, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 2. adv. drept, vertical, (înv.) prost. (Muntele se înălţa ~ înaintea noastră.) PERPENDICULARĂ s. (GEOM.) (înv.) perpendiculă. PERPENDICULARITATE s. verticalitate. unui mal.) perpendiculă s. v. PERPENDICULARĂ. PERPETUĂ vb. 1. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menţine, a se păstra, a persista, a răinîne, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit se va ^ lumea şi pămîntut; vechi obicei care se ~ şi astăzi.) 2. a dăinui, a dura, a se menţine, a sc păstra, a persista, a stărui. (Amintirea lui se ~ piuă azi.) 3. a eterniza, a imortaliza, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveşnici. (I-a memoria. ) PERPETUÂRE s. 1. menţinere, păstrare. (~ speciei.) 2. eternizare, imortalizare, tinv.) înveşnidre. (~ memoriei cuiva.) perpetuitate s. v. ETERNITATE. NEMURIRE. VECIE. VEŞNICIE. PERPETUU adj. î. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, ne-sfîrşit, permanent, veşnic, (înv. şi reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neincontenit, neprecur-mât, nesăvîrşft, pururelnic. (O luptă intre contrarii.) 2. etern, nemuritor, nepieritor, ne-sfîrşit, neuitat, veşnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvirşit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) PERPLEX adj. I. crucit, minunat, stupefiat, surprins, uimit, uluit. 2. năuc, năucit, stupefiat, uimit, uluit. 3. (cu sens atenuat) derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, zăpăcit, (livr.) deconcertai. (înv. şi fam.) sastisit. PERPLEXITATE s. 1. stupefacţie, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.) 2. ameţeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, zăpăceală, (înv. şi reg.) uluiâlă, uluire, (reg.) uimăceâlă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehuiâlă. (Surpriza i-a produs o stare de ~.) 'PERS 664 3. (cu sens atenuat) derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, zăpăceală. (iivr.) deconcertărc. (Stare de ~ trecătoare. ) pers s. v. PERSAN. PER SÂN s., adj. 1. s. (înv.) agern, pers. 2. adj. pcrsienesc, (rar) persic, (înv.) agemesc, persesc, persicesc, persid, persidesc, persiesc. PERSECUTA vb. 1. a năpăstui, a nedreptăţi, a oropsi, a prigoni, a urgisi, (înv. şi reg,) a stnmbătăţi, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ fără motiv?) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui. a oprima, a oropsi, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. şi reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stocă (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) 3. a chinui, a frămînta, a obseda, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (ii ~ un gtnd.) PERSECUTARE s. 1. năpăstuire, nedreptă-ţire, oropsire, persecuţie, urgisire, (înv. şi reg.) strimbătăţire, (înv.) obidlre. (~ cuiva pe nedrept.) 2. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecuţie, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreâlă, silnicie, (înv.) avanle, obidă, obidire., obij-duire. strinsoăre, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. maselor.) PERSECUTĂ!' adj., s. 1. adj. năpăstuit, nedreptăţit, oropsit, urgisit, (pop.) obidit. (Om ~ P& nedrept.) 2. adj., s. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijdu.it, (fig.) apăsat, despuiât. (Masele ~ s-au ridicat la luptă.) 3. adj. chinuit, frământat, obsedat, torturat, urmărit. (~ de o idee.) PERSECUTOR adj., s. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, prigonitor, (înv.) mincător, năpăstuitâr, obiditor, (fig.) apăsător. (Forţe ~.) PERSECCţîE s. 1. năpăstuire, nedreptăţire. oropsire, persecutare, urgisire, /"înv. şi reg.) strimbătăţire, (înv.) obidire. (~ cuiva pe nedrept.) 2. prigoană, (pop.) năpastă. (în timpul fiilor rasiale.) 3. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreâlă, silnicie, (înv.) avaule, obidă, obidire, obijdulre, strinsoăre, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. maselor.) persesc adj. v. PERSAN. PERSIENESC. PERSEU s. (ASTRON.) (pop.) căpăţîna (art.). (reg.) toporul (art.). ^ PERSEVERA vb. 1. a insista, a persista, a stărui. (Ei in acţiunea începută. ) 2. a'se ambiţiona, a se încăpăţîna, a se îndărătnici, a sc îudirji, a persista, a stărui. (~ în a susţine că . . .) perseverâţie s. v. INSISTENŢĂ. PER SEVE RE NŢĂ. PERSISTENŢĂ. STATORNI-C IE. STĂRUINŢĂ. TENACITATE. __PERSEVERENT adj. 1. insistent, persistent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acţiunile începute.) 2. răbdător, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. dirz, îndîrjit, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. asiduu, insistent, silitor, sîrguin-cios. sîrguitor, stăruitor, susţinut, tenace, zelos. (Fforturi. ~ .) 5. ambiţios, încăpăţînat, îndărătnic, îndîrjit, stăruitor. (Se dovedeşte extrem cit ^ în atingerea ţelurilor sale.) PER SE V E RENŢĂ s. I. insistenţă, persistenţă, statornicie, stăruinţă, tenacitate, (rar) perseverâţie, (înv.) stăruiâlă, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. răbdare, stăruinţă, tenacitate. (Dovedeşte multă ~ în acţiunile sale.) 3. asiduitate, insistenţă, rivnă, sforţare, silinţă, sirguinţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, zei. (pop.) osîrdie. (~ lui s-ci dovedit fructuoasă.) 4. dirzenie. încăpăţînare, îndărătnicie, persistenţă, stăruinţă, tenacitate, (rar) cerbicia. (Obiectiv urmărit cu ~ .) PERSIÂN s. jaluzea, rulou, stor, (rar) roietă. (~ montată la fereastră.) persic adj. v. PERSAN. PERSIENESC. persicesc adj. v. PERSAN. PERSIENESC. persid adj. v. PERSAN. PERSIENESC.. persidesc adj. v. PERSAN. PERSIENESC. PERSIENESC adj. persan, (rar) persic, (înv.) agemesc, persesc, persicesc, persid, persidesc, persiesc. (Cultura ~.) persiesc adj. v. PERSAN. PERSIENESC. PERSIFL vb. a ironiza, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înţepa, a şfichiui, a urzica. (A ™ pe cineva intr-un pamflet.) persiflai s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA.^ PERSIFLÂNT adj. ironic, persiflator, zeflemist., zeflemitor, (fig.) înţepător. (Ton PERSIFLARE s. 1. ironizare, zeflemisire, (fig.) şfichiuire. (~ cuiva intr-un pamflet.) 2. ironie, zeflemea, (rar) persiflâj, (fig.) împunsătură, înţepătură, pişcătură, şfichi, şfichiui.-tură. (O ~ cu adresă precisă.) PERSIFLATOR adj. ironic, persiflant, zeflemist, zeflemitor, (fig.) înţepător. (Ton PERSISTĂ vb. 1. a insista, a persevera, a stărui. (A ~ in acţiunea începută.) 2. a se ambiţiona, a se încăpăţîna, a sc îndărătnici, a se indîrji, a persevera, a stărui. (~ să susţină cci . . .) 3. a continua, a stărui, (înv.) a peşti. ( ^ in fărădelegile lui.) 4. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a rămine, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit va ~ lumea şi pămîntul; vechi obicei care ~ şi astăzi.) 5. a dăinui, a dura, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a stărui. (Amintirea lai ~ pinâ azi. ) PERSISTENT adj. 1. insistent, perseverent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ in acţiunih sale.) 2. stăruitor. (Dureri ~.) 3. durabil, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.) PERSISTENŢĂ s. 1. insistenţă, perseverenţă, statornicie, stăruinţă, tenacitate, (rar) per-severâţie, (înv.) stăruiâlă, stăruire. (O ~ demnă PERVERSIUNE. fl65 de laudă.) 2. dirzenie, încăpăţînare, îndărătnicie, perseverenţă, stăruinţă, tenacitate, (rari cerbicie. (~ lui în realizarea scopului propus.) 3. durabilitate, (livr.) perenitate. (~- unor efecte.) \. dăinuire, menţinere. (~ amintirii cuiva.) PERSOANA s. 1. cliip, faţă, figură, individ, ins. om. (pop.) creştin, suflet, (Ban. şi Transilv.) nat, (înv.) ipochimen, obraz, (fam.) nuîtră. tip, (peior.) creatură, specimen. (Am văzut acolo multe ~ cunoscute.) 2. cap, individ, ins. om, (fig.) căciulă. (Cile 5 lei de ~.) 3. (PSIH. j personalitate. persoănă s; v. EROU. PERSONAJ. PERSONAJ s. 1. erou, (înv.) persoană. (~ inir-o operă literară.) 2. (înv.) faţă, obraz. (~ într-o piesă.) 3. rol. (Ce ~ interpretezi?) 4. personalitate. (Un ~ marcant.) PERSONAL adj., adv. I. adj. individual. particular, propriu, (înv.) obrăzălnic. partieu-laristic, particulărnic, părtnic, personalicesc. personâlnic. (Interese ~ .) 2. adj. individual, particular, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune ~.) 3. adj. individual, particular, propriu, (livr.) privăt. (Proprietate ~.) 4. adj. domestic, intim, particular, privat. (Are de rezolvat citcva probleme ~.) 5. adj. original. (Manieră ~ de a scrie.) 6. adv., adj. direct, nemijlocit. (Tratează ~ cu el; are relaţii ~ cu el.) personalicesc adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU. PERSONALISM s. subiectivism. PERSONALIST adj. subiectivist. (Atitudine ~.) PERSONALITATE s. I. (PSIH.) persoană. 2. personaj. (O ~ marcantă.) 3. individualitate, originalitate. (~ unui artist.) personaliza vb. v.' INDIVIDUALIZA. PARTICULARIZA. PERSONIFICA. personalizare s. v. INDIVIDUALIZARE. PARTICULARIZARE. personâlnic adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU. PERSONIFICA vb. 1. (rar) a personaliza, (înv.) a personisi. (Poetul ~ obiectele.) 2. a incarna, a întruchipa, a întrupa, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forţa brutală. ) personificânt adj. v. PERSONIFICATOR. PERSONIFICARE s. incarnare, întruchipare, întrupare, reprezentare, simbolizare, (înv.) pcrsonificăţie. (~ răului.) PERSONIFICAT adj. incarnat, întruchipat, întrupat. PERSONIFICAT6R adj. (rar) personificânt. (Element ~.) pcrsonificăţie s. v. INCARNARE. ÎNTRECU IPARE. ÎNTRUPARE. PER SON IFICA-RE. REPREZENTARE. SIMBOL IZARE. personisi vb. v. PERSONIFICA. PERSPECTIVĂ s. 1. privelişte, vedere, (înv. şi reg.) priveălă, (înv.) prospect. (Avem o minunată spre mare.) 2. viziune. (Arc o clară asupra, dezvoltării economice.) 3. (înv.) drospect, (fig.) orizănt. (Ce ~ are acest ttnăr?) perspectivă s. v. BINOCLU. OCHEAN. PERSPICACE adj. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil,, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.) PERSPICACITATE s. 1. acuitate, agerime, clarviziune, pătrundere, subtilitate, (livr.) sagacitate, (fam.) sehepsis, (fig.) ascuţime. (~ spiritului.) 2. fler. (Are~ individul!) persuasiune s. v. CONVINGERE, persuasiv adj. v. INSISTENT. PERSEVERENT. PERSISTENT. RĂZBĂTĂTOR. S TATOR N IC. STĂRUITOR. TE NA CE. pertinent adj. v. ADECVAT. BINEVENIT. BUN. FAVORABIL. FERICIT. INDICAT. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. PRIELNIC. PROPICE. pertractă vb. v. CHIBZUI. DELIBERA. DEZBATE. DISCUTA. pertractare s. v. CHIBZUIRE. DELIBERARE. DEZBATERE. DISCUTARE. DISCUŢIE. PERTURBĂ vb. a deranja, a tulbura. (A. ~ liniştea cuiva.) PERTURBARE s. 1. perturbaţie, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbaţie. (~ la un sistem tehnic.) perturbat iv adj. v. PERTURBATOR. PERTURBATOR adj. (rar) perturbaliv. (Factor ~.) PERTURBAŢIE s. 1. perturbare, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbare. (~ la un sistem tehnic.) perţ s. v. SECUNDĂ, peruan s., adj. v. PERUVIAN. perucăr s. v. PERUCHIER. perucăş s. v. PERUCHIER. PERUCĂ s. (înv.) paric. (O femeie care poartă ~.) PERUCHIIiR s. (înv.) parocăş, perucăr, perucăş. (De meserie ~.) peruşcă s. v. CARTOF. PERUVIAN s., adj. (rar) peruan. PERUZE s. (MIN.) turcoază. (Inel cu ~ ele.) PERVĂZ s. 1. (CONSTR.) glaf, (pop.) prichici, (reg.) parapăi, (prin Ban. şi Transiîv.) tablă. 2. (TEHN.) braţ, crac, margine, mină, miner, spetează, (reg.) condăc, cotoi. (~ la ferăstrău.) pervaz s. v. CADRU. RAMĂ. PERVERSITÂTE s. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, deslrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) asclghi-ciune, asălghie, desfătăre, pro acu r vie, prea-curvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ^ din înalta societate.) PERVERSIUNE s. corupţie, decăderi [ă, decădere, depravare, desfrinare, desfrîu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, pervertire, pierzanie, pierzare, strică" ciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) asclgha-ciiine, aselghie, desfătăre, preacurvie, preacurv- PFRVERTI G66 re. preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune. (rar fig.) putrefacţie, (inv. fig.) putre-june. (Starea de ~ din înalta societate.) PERVERTI vb. I. a (se) corupe, a decădca, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla. a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dez-măţa. (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ intr-un mediu imoral.) 2. a corupe, a seduce. (A ~ o fală.) PERVERTIRE s. 1. corupere, decădere, depravare, stricare, viciere, (inv.) degradâţie. (~ moravurilor.) 2. corupere, corupţie, seducere. seducţie. (~ unei minore.) 3. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrinare, desfriu. destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, per-diţie. perversitate, perversiune, pierzanie, pierzare. stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (inv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (inv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) PERVERTIT adj. corupt, decăzut, depravat. desfrinat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat. (înv. şi rcg.) ruşinat, (rcg.) şucheât, teş-menit. (inv.) aselgliicesc, demoralizat, spurcat. (Om ~.) pervineă s. v. SASCHIU. pe>âc s. v. NISIP. PIETRIŞ. PRUNI). PRUND IŞ. pesăeos adj. v. NISIPOS. PESCAJ s. (MAR.) calaj. (Ce ~ are nava?) PESCAR s. I. (reg.) păscălâr, pescăş, (inv.) măjâr. (E ~ de profesie.) II. (ORNIT.) 1. martin, pescăruş. (~ denumeşte diverse specii de păsări acvatice.) 2. (Larus argentatus) pescăruş. 3. (Larus canus) petrei. 4. (Larus minut us) (reg.) carabâş. 5. pcscar-de-mare (Larus) — martin-mare, pescar-mare, (reg.) cara-baş-de-mâre, murtin-de-iărnă ; pescar-mare (La-rus) — martin-mare, pcscar-de-mare, (reg.) earab;\ş-dc-mărc, martin-vde-iârnă ; pescar rizător (Larus ridibundus) = martin, pescăruş, (reg.) giuşeă. cărăbaş-comun, porumbel-de-mâre. 6. (Sterila sandvicensis) cliiră, chirighiţă, pescăruş. rindunea-maritimă-mică. 7. (Cinclus cin-clus) pescărel, pescăruş, (rar) mierlă-de-pîrîu, (reg.) pietrar, ribâr, scobăr, pasăre-de-âpă, pasăre-dc-gheâţă, pasăre-legănătă. 3. (Alcedo atthis) pescăraş, pescărcl, pescăriţă, pescăruş, (reg.) pescuţ. pescar s. v. BÎTLAN. CHIHĂ-NEAGRĂ. CHIRIGHIŢĂ. PESCĂRUŞ. RÎBAR. STÎRC CEXL'ŞIU. pescăş s. v. PESCAR. PESCĂRAŞ s. (ORNIT.; Alcedo allliis) pescar, pescărel, pescăriţă, pescăruş, (rcg.) pescuţ. PESCĂREL s. (ORNIT.) 1. (Cinclus cinclus) pescar, pescăruş, (rar) mierlă-de-ăpă, (reg.). pietrar, riDar, scobăr, pasăre-de-âpă, psăre-de-glicăţă, pasăre-legănătă. 2. (Alcedo atthis) pescar, pescăraş, pescăriţă, pescăruş, (reg.) pescuţ. pescări vb. v. PESCUI. PRINDE. pescărie s. v. PESCUIRE. PESCUIT. PRINDERE. pescărit s. v. PESCUIRE. PESCUIT. PRINDERE. PESCĂRITĂ s. (BOT.; Alcedo allliis) pescar, pescăraş, pescărcl, pescăruş, (reg.) pescuţ. pescăriţă s. v. CHIRĂ-NEAGRĂ. CITIRI-GHIŢĂ. PESCĂRUŞ. RÎBAR. PESCĂRUŞ s. (ORNIT.) I. martin, pescar. (~ denumeşte diverse specii de păsări acvatice.) 2. (Larus argentatus) pescar. 3. (Larus ridibundus) martin, pescar rizător, (reg.) giuşeă, cărăbaş-comun, porumbel-de-mâre. 4. (Stema şi Alcedo) (livr.) goeland. 5. (Stema sandvicensis) chiră, chirighiţă, pescar, rindunea-maritimă-mică. 6. (Stema hirundo) chirighiţă, ribar, (reg.) pescar, pescăriţă, rindu-nică-de-mâre. 7. (Cinclus cinclus) pescar, pescărel, (rar) mierlă-de-âpă, (reg.) pietrar, ribâr, scobăr, pasăre-de-âpă, pasăre-de-gheâ-ţă, pasăre-legănătă. 3. (Alcedo atthis) pescar, pescăraş, pescărel, pescăriţă, (reg.) pescuţ. îi. (Alcedo hispida) (înv.) ielcovân. PESCUI vb. a prinde, (înv. şi reg.) a pescări, (inv.) a vina. (A ~ doi crapi.) pescui vb. v. ACOSTA, pescuiălă s. v. PESCUIRE. PESCUIT. PRINDERE. pesciiină s. v. HELEŞTEU. IAZ. PESCUIRE s. pescuit, prindere, (inv. şi reg.) pescărie, pescărit, (reg.) pescuiălă. (~ a doi crapi.) PESCUÎT s. pescuire, prindere, (inv. şi reg.) pescărie, pescărit, (reg.) pescuiâlă. (~ a doi păstrăvi.) peseuleţ s. v. PEŞTIŞOR, pescui s. v. PESCAR.’PESCĂRUŞ. PESCĂREL. PESCĂRIŢĂ. PESCĂRUŞ. PEŞTIŞOR. PESEMNE adv. poate, probabil, (pop.) pasămite, (reg.) sâmite. (~ nu ştie că am venit. ) PESMET s. (inv. şi reg.) posmag, (prin Tran-silv.) prezli. (A mincal ~ vechi.) PESTĂ s. (MED.) ciumă, (rar) pestilenţă. PESTE prep. I. (local) pe. (Cade ploaia ~ noi.) 2. (local) asupra, deasupra. (Se apleacă ~ el.) 3. (local) deasupra, pe. (~ masă era pusă muşamaua.) 4. (local) (slavonism înv.) prez. (Judeţele de ~ Olt.) 5. (temporal) după. (Vine ~ un ceas.) pestcâlă s. v. ÎNTÎRZIERE. ZĂBAVĂ, pestelcă s. v. CATRINŢĂ. FOTĂ. ŞORŢ. pestelcuţă s. v. ŞORŢULEŢ. peşti vb. v. CONTINUA. ÎNDURA. ÎNTÎR-ZIA. PĂTIMI. PĂŢI. PERSISTA. RĂBDA. STĂRUI. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. ZĂBOVI. ___ pestifer adj. v. CONTAGIOS. INFECŢIOS. MOLIPSITOR, nestiferât adj. v. CIUMAT, pestilent adj. v. CONTAGIOS. INFECŢIOS. MOLIPSITOR. pestilenţă s. v. CIUMĂ. PES TĂ. 667 PETIŢIONAR pestilenţial adj. v. CONTAGIOS. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. INFECT. INFECŢIOS. ÎMPUŢIT. MOLIPSITOR. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎR-BOS. URÎT. VICIAT, pestrie adj. v. PESTRIŢ, peslricol adj. v. PESTRICIOR. ♦PESTRICIOR adj. (reg.) pestriccl, pestri-cuţ, pestriluş, pestrior, pestrişor. (Găină ^ .) pestricuţ adj. v. PESTRICIOR. pestriluş adj. v. PESTRICIOR. pestrior adj. v. PESTRICIOR. pestrişor adj. v. PESTRICIOR. PESTRIŢ adj. 1. bălţat, pătat, tărcat, (pop.) priăn, (înv. şi reg.) pistrui, (reg.) pric, prin. tărcuş, (Transilv. şi Bucov.) alâciu, (prin Transilv.) clicş, (Ban.) şar, (prin Ban.) şălcăn, (prin Olt. şi Ban.) şerguiât, (prin Transilv.) şvăiţăr. (Animal, păr ~.) 2. griv. (rar) gri-vei. (Cline ~.) 3. (rar) pestriţat, pistruiat, (înv. şi reg.) pestriţul, pistrui, (reg.) mistreţ, mistrieidi, pestrie, picur, picurit, picuriu, pis-tricios, puchiţel, (prin Ban.) barz. (Obiect ~~ ; culori ~.) 4. amestecat, diferit, eterogen, felurit, împestriţat, variat, (reg.) mistreţ. (Clemente ~.) 5. diferit, divers, felurit, variat. (Un public ~.) pestriţ adj. v. BĂLTAT. DUNGAT. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂŢARNIC. I-POCR1T. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ŞIRET. TĂRCAT. VĂRGAT. VICLEAN. pestriţă vb. v. ÎMPESTRIŢA. PĂTA. SMĂLŢA. pestriţă! adj. v. PESTRIŢ. PESTRIŢĂtCRĂ s. bălţă tură. impestrilătură, tărcălură. (O ~ de culori.) pestriţat ură s. v. PISTRUI, pestriţ iu adj. v. PESTRIŢ, peşcheş s. v. ATENŢIE. CADOU. DAR. HARAGI. SURPRIZĂ. TRIBUT. peşchir s. v. FAŢĂ DE MASĂ. PROSOP. ŞERVET. ŞTERGAR. peşin adj. invar. v. GATA. GHEAŢĂ. LICHID. NUMERAR. SUNĂTOR. peşin adv. v. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATxV. NE-ÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE. PEŞTE s. (IHT.) peşte-auriii (Eupomotis gibbosus) = peşte-curcubeu, peşte-soare, (reg.) sorete, biban american, biban-soâre ; peste-curcubeu (Eupomotis aihbosus) = peşte-auriu, peşte-soare, (reg.) sorete, biban americăn, biban-soâre; pcştelc-spadă (Xiphias gladius) — (reg.) peşte-cu-suliţă ; peşte-soare (Eupomotis gibbosus) = peşte-auriu, pcştc-curcubeu, (rog.) sorete, biban americăn, biban-soâre. peşte s. v. CODOŞ. MIJLOCITOR. OFI-D IAN. PROXENET. ŞARPE, peştc-crăiesc s. v. BOIŞTEAN. peşte-cu-ghimpi s. v. GHIDRIN. pcştc-cu-suliţă s. v. PEŞTELE-SPADĂ, peşte-cu-şaptc-mime s. v. AVAT. pcştc-cu-lepi s. v. GHIDRIN. peşte-cle-hătăie s. v. BOIŞTEAN. peşte-(le-piatră s. v. FUSAR MARE. PIE-TRAR. peşte-jidovesc s. v. ŞOARECE-DE-MARE.. peştele-doamnei s. v. BOIŞTEAN. peştele-drăcului s.v. PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ. pestele-ţigănului s. v. FUSAR MARE. PIETRAR. peşte-lup s. v. AVAT. pcşte-ţigăncsc s. v. AVAT. GHIDRIN. PĂ-LĂM IDĂ-DE-BALTĂ. PEŞTERĂ s. (GEOGR.) cavernă, grotă, (reg.) ocnă, scorbură, (înv.) speluncă. (O ~ cu stalactite.) peştic s. v. PEŞTIŞOR, peşti mân s. v. BASMA. CATRINTĂ. FOTĂ. LEGĂTURĂ. TULPAN, peşti or s. v. PEŞTIŞOR. PEŞTIŞOR s. (IIIT.) (reg.) chitic, pescu-leţ, pescuţ» pcştic, peştior. PF2TĂLĂ s. (BOT.) foaie. (~ a unei flori.) PETĂRDĂ s. (pop.) pocnitoare. (~ pentru semnalizări.) petocărit adj. v. CÎRPIT. PETICIT, potent s. v. PETIŢIONAR, petorsil s. v. PĂTRUNJEL, petoucă s. v. GÎNJ. PETIC s. 1. ruptură, zdreanţă, (prin Transilv.) foit. (Un ~ dintr-o cămaşă veche.) 2. (la pl.) aţe (pl.), zdrenţe (pl.). (Haina e numai ~.) 3. bucată, fîşie, limbă, sprinceană. (Un ~ de pădure.) PETICĂ s. buleandră, cîrpă, flcandură, o-treapă, zdreanţă, (pop.) treânţă, (înv. şi reg.) rântie, (reg.) paceaură, rulă, şuleândră, Urla, (Mold., Bucov. şi Transilv.) cirţă, (Mold. şi Bucov.) cotreânţă, (Transilv.) ronglii, (înv., în Mold.) fclegă. (Şterge praful cu o ~.) petioări vb. v. CÎRPĂCI. CÎRPI. PETICI. PETICEL s. peticul. PETICI vb. a cirpăci, a cirpi, (rar) a peti-cări, (pop.) a potlogi. (A ~ o gheată.) petici vb. v. SFÎŞIA. ZDRENŢUI. PETICIRE s. cirpire, cirpit, peticit. (~ unei ghete.) PETICÎT adj. 1. cîrpit, (rar) petecărit, (pop.) potlogit, (reg.) impcticât. (încălţăminte ~.) 2. jerpelit, rupt, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop.) pirpiriu. (Purta o haină ~.) peticit adj. v. SFÎŞIAT. ZDRENŢUIT. PETICÎT s. cirpire, cirpit, peticire. (~ unei ghete.) PETICt-Ţ s. peticei. petimhroâsă s. v. BĂTĂTARNICĂ. CRUCIULIŢĂ. SPĂLĂCIOASĂ. petiţa s. v. JUMĂTATE. PETIŢIE s. I. cerere, (înv. şi pop.) jalbă, (înv. şi reg.) suplică, (prin Transilv., Maram., Mold. şi Ban.) rugâre, (înv.) răvâş, rugat. (A înaintat o ~ la secretariat.) 2. memoriu, (înv.) memorial, tacrir. (O ~ amănunţită către direcţie. ) PETIŢIONÂR s. (înv. şi pop.) jălbâş, (îiTvT) petent. PETRECANIE 668 petrecanii: s. v. BENCHETUIALx\. CHEF. DE CEDARE. DECES. DISPARIŢIE. EXISTENTĂ. Îngropare. îngropat. înhumare. ÎNMORMÎNTARE. MOARTE. OSPĂŢ . PETRECE RE. P IE IRE. PRAZN IC. PRĂPĂD IRE. PRĂZNUIRE. RĂPOSARE. SFÎRSIT. STINGERE. SUCOMBARE. TRAI. VIAŢĂ. ZILE. pe-treeănosadj. v. CHEFLIU. PETRECĂREŢ. PETRECĂREŢ adj., s. 1. adj. chefliu, (înv. şi rog.) petrecător, (îriv.) petrecânos, vesel-nic, iiam.) lumeţ:. (Om ~.) 2. s. (livr.) juisor. (~i irdîrziafi treceau pe stradă.) petrecător adj. v. CHEFLIU. EFEMER. PETRECĂRET. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. petrecător s. v. CÎT. ÎNSOŢITOR. TOVARĂŞ. PI TI" RECE vb. 1. a trăi. (A ~ acolo o bună paria din viaţă.) 2. (astăzi rar) a trece, (hi ~ nopţile studiind.) 3. a sta. (A ~ cu el in-t rea pa seară.) 4. a se intimpla, a se produce, a survimi. (înv. şi reg.) a sc prilcji, (înv.) a se pună. (S-au ~ midie lucruri de alunei.) 5. a fi. a se intimpla. (Ce s-a ~ acolo?) 6. a se desfăşura, a evolua, a se intimpla, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 7. a se intimpla. (înv.) a se trece. (Cite nu s-au ~ inlr■: noi.) 8. a decurge, a se desfăşura, a evolua. (Partida s-a ~ în bune condiţii.) 9, a acompania, a conduce, a duce, a însoţi, a întovărăşi, (reg.) a introloca. (L-a ~ pînă la poartă.) 10. a se amuza, a se desfăta, a se dispune. a se distra, a se înveseli, a rîde, a se veseli. (inv.) a se distrage, a se eglendisi, a !i-bovi. (Beau şi ~.) 11. a benchetui, a chefui, a prăznui, (inv. şi pop.) a (se) ospăta, (Mold. şi Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. şi prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea. ) petrece vb. v. BĂGA. CERNE. COLINDA. CUTREIERA. DA. DĂINUI. DECEDA. DEPLASA. DESFACE. DISPĂREA. DUCE. DURA. EXISTA. FI. GĂURI. ÎMPLÎNTA. ÎNCHEIA. ÎNDURA. ÎNFIGE. ÎNGĂLBENI. LEŞINA. MENŢINE. MURI. MUTA. OFILI. PARCURGE. PĂLI. PĂSTRA. PĂTIMI. PĂŢI. PERFORA. PERINDA. PERPETUA. PERSISTA. PIERI. PLASA. PRĂPĂDI. RĂBDA. RĂMÎNE. RĂPOSA. RĂSFOI. SCOBI. SCURGE. SFÎRSI. SFREDELI. STRĂBATE. STRĂMUTA." STRĂPUNGE. SUCCEDA. SUFERI. SUPORTA. TERMINA. TRAGE. TRĂI. TRECE. ŢINE. URMA. USCA. VESTEJI. VINDE. VIZITA. VÎXTURA. YÎRÎ. PETRECERE s. I. acompaniere, conducere. însoţire, întovărăşire. cairo, pistă la poartă, ia plecare.) 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (inv.) desfătăciune. (Ca marc ii. distracţie, plăcere. (Viaţă plină ele ~i.) 4, bcnchcuiială, chef, ospăţ, praznic, prăznuire, (pop.) banchet, chiolhân, refeneâ, zaial'et, (inv. şi reg.) petrecânie, (Mold.) guîeâi. (O de pomină. ) 5. (rar) sărbătoare, (inv.) sărbătorit;. (La ei e azi mare petrecere s. v. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. EXISTENŢĂ. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÎNTARE. MOARTE. P IE IRE. PRĂPĂD I-RB. PURTARE. RĂPOSARE. SFÎRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE. TRAI. VIAŢĂ. ZILE. petrerât adj. v. INCONŞTIENT. LEŞINAT. petrefiiet s. v. FOSILA. PETRUL s. (OKÎVIT.; Larus canus) pescar. PETRIFIC vb. I. a se fosiliza. (Corpuri organice care s-au ~.) 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înţepeni, (înv, şi pop.) a mărmuri, (Mold. şi Bucov.) a (sa) intrecleţi, (prin Transilv. şi Ban.) a mers!, (l'ig.) a (se) inţeleni. (Un personaj din basm& care a fost . ) PETRIF IC A RE s. 1. fosiUzare, (rar) petri-ficâţie. (~ unor corpuri organice.) 2. împietrire, încremenire, înlemnire, înmărmurire, înţepenire, (inv. şi pop.) rnărmurlre. (~ unui personaj din basme.) PETRIFICĂT adj. 1. fosilizat. (Corp organic ~.) 2. împietrit, (inv. şi pop.) rnărmu-rit. (Erou din basme ~.) petri ficat ie s. v. FOSILIZARE. PETRIFI- CARE. peirinjelâş s. v. PÂTRUNJEL-DE-CÎMR. PATRU NJE L-SĂLBATIC. PETROGRAFlE s. petrologie. PETROL s. (CHIM.) I. ţiţei, (înv. şi reg.) naft, (fig.) aur negru. 2. petrol lampant — gaz, (înv. şi reg.) naft, (Mold. si Bucov.) gâiţă. PETROLIER adj. (impr.) petrolifer. (Utilaj ~.) petrolifer adj. v. PETROLIER. PETROLOGIE s. petrografie. peîrunjehil-broaştelor s. v. MĂRÂRAŞ. pelulant adj. v.* BRAV. CURAJOS- CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEŢ. NEÎNFRICAT. SEMEŢ. VITEAZ. petulănţă s. v. BĂRBĂŢIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÎRZENIE. ÎNGU-METARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEŢIE. TEMERITATE. PETtJNIE s. (BOT.; -Petunia hgbrida> (reg.) Ieicuţă, parfum, tolceruţ, vinete (pl.)P buiiă-dimineăţa. PEŢl vb. a cere, (pop.) a împeţi, a stărostl, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinţi.> PEŢI6L s. (BOT.) codiţă. (~ susţine limbul unei frunze.) PEŢlRE s. peţit, (pop.) împeţit, stâros-tie, tocmeală, (reg.) starostii (înv.) peţitorie,, (~ unei fele de la părinţi.) PEŢÎT s. peţire, (pop.) împeţit, stărostie, tocmeală, (reg.) stărost.vt, (inv.) peţitorie. imunei fete de măriial.) PEŢITOR s. (pop.) logoriitor, (reg.) mină-tor, staroste, stărostoi, (Mold. şi Bucov.) grăitor, (Transilv.) v6tru, (inv.) mijlocitor. (~ la o fată de măritat.) PICĂTURĂ 66 h \m\\nr s. V. GINERE. MIRE. PRETENDENT. peţimne s. v. PEŢIRE. PEŢIT. enche s. v.' CODOAŞA. CODOŞCÂ. PROXENETA. pezevenclii s. v. CODOŞ. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. MIJLOCITOR. PROXENET. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. pezt'venclic s. v. CODOSIE. CODOSLÎC. ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞEL ÂC IUNE. ÎNŞELĂTORIE. PROXENETISM. PUN GÂŞE ALĂ. PUNGĂŞIE. ŞARLATAN IE. ŞMECHERIE. PIAN s. (MUZ.) (astăzi rar) clavir, (italienism rar) pianolorte, (rcg.) poâmpă. PIANIST s. (MUZ.) (înv.) clavirlst. PIÂXO adv. (MUZ.) încet. pîauoîorie s. v. PIAN. pUiiiii iadului s. v. AZOTAT DE ARGINT. NITRAT DE ARGINT. PIATRĂ s. 1. (GEOL.) rocă, (înv.) stincă. (0 dură.) 2. (GEOL.) piatră-de-var -- calcar. uvg.) băbiţă ; piatră ponce — spumă-de-mare. (înv.) piatră spumoasă. 3. (MIN.) piatră preţioasă = nestemată, piatră rară, piatră scumpă, (înv.) stemă ; piatră rară = •nestemată, piatră preţioasă, piatră scumpă, (înv. • stemă : piatră scumpă = nestemată, piatră preţioasă, piatră rară, (înv.) stemă. 4. (reg. i rişnitoâre. ( ~ de moară.) 5. piatră funerară — (prin Ban.) zleâmăn. 6. (MED.) detritus. tartru. (~ dentară.) 7. (MED.) calcul, concreţiune. (~ la rinichi.) 8. (MED.) calculoză, litiază. (Suferă ele ~ renală.) 9. (MET.) grindină, (Transilv. şi Bucov.) gheaţă, -înv.) sinîdă. (A bătut ~ peste semănături. j piatră s. v. AEROLIT. GREUTATE. METEORIT. piatră acră s. v. ALAUN. piatră-miene s. v. CALCANTIT. SULFAT DE CUPRU. piatră spumoasă s. v. PIATRĂ PONCE. SPUMĂ-DE-MARE. piatră-verdc s. v. CALAICAN. MELANTE-■R1T. SULFAT FEROS. piatră-vinătă s.v. CALCANTIT. SULFAT DE CUPRU. PIAŢĂ s. tirg, (la orientali) bazar, (înv.) tirgdvişte. (îşi vinde produsele la ~.) PIAZĂ s. I. prevestire, semn, (livr.) augui. bună sau rea.) 2. piază rea == cobe, (prin "Transilv. şi Maram.) mărăsîn. (Eşti o adevărată ~ pentru mine.) piază s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎŞ. COSTISĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIŞ. PRIPOR. REPEZIŞ. SCOBORÎŞ. VERSANT. PIC interj., s. I. interj, ţir! (Apa se prelinge şi face: ~ ^ l) II. s. 1. picătură, picur, strop, stropitură, (înv.) picurătură. (Un ~ ■de ploaie.) 2. bucăţică, iarîmă, (reg.) bucă-cioârâ, bucăţea, zdreălă, (prin Transilv.) mân-gotă, măngură, (Olt.) scrâmură, (Olt. şi sudul Transilv.) smicărâie, (Ban.) smicurătură. (Mă-nincă doar uri ~ de pline.) 3. fărîmă, fir, pică- tură, pişcătură, strop, (rcg.) piculete, stre-lice, ţîră, (Mold. şi Munt.) sleămă, (fig.) scîn-tcie. (Nici un ~ de ... ) 4. (fig.) dram, strop. (Un ~ de noroc, de minte.) PIC s. (TE1IN.) picharnăr, picon, (reg.) ştccăiz. PICA vb. 1. a cădea. (Statueta a ~ de pe etajeră; a ~ o frunză.) 2. a cădea, a se dă rima, a se nărui, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se surpa, (rcg.) a se imburda. (A ~ casa pe ei.) 3. a cădea, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (A ~ grămadă.) 4. a cădea, a eşua. (A ~ la examen.) 5. a picura, (înv. şi pop.) a roura. (Ploaia ~ ; streaşină ~.) ii. a se aşeza, a se aşterne, a cădea, a sc depune, a se lăsa. (A ~ bruma peste clmpii.) 7. a-S curge, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (îi ~ lacrimi din ochi.) 8., a apărea, a se arăta, a se ivi, (înv. şi reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci, a ~ şi et acolo.) 3. a sosi, a veni. (A ~ la momentul oportun.) 10. a cădea, a se nimeri, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea a ~ intr-o vineri.) pică vb. v. DECEDA. DEPLASA. DEZARTICULA. DISLOCA. DISPĂREA. DUCE. LUXA. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. PRELIN-GE. RĂPOSA. SGRÎNTI. SCURGE SFÎRŞÎ. STINGE. SUCI. SUCOMBA. PICÂNT adj. 1. condimentat, iute, piperat, (reg.) papricât. (O mincare ~.) 2. iute, înţe^ pător, piperat, pişcător, usturător. (Gust n* al unei mincări.) picant adj. v. DESĂNTAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS.^ SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR. PICÂRE s. 1. cădere. (~ unui obiect de pe etajeră.) 2. cădere, dări mare, năruire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare. (~ cuiva la pâ-mird.) 3. cădere, eşec, insucces, nereuşită, (livr.) fiâsco, (fam.) chix. (~ a unui spectacol. ) picât adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. PICA s. ciuda, gelozie, invidie, necaz, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudâre, (pop.) năduf, obidă, pizmulre, pofidă, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg., în Bucov.) băsău, (înv. şi regŢ mărâz, scîrbă, (reg.) pildă, zăcă-şeălă. zăcăşie, (prin Mold.) bănăt, (Transilv.) dică, (Ban. şi Olt.) inât, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpştlre, rivnlre, zavistie, zavistnicie,. (fam.) boală. (îl roade simte o ~ nestăpU nită pe ... ) pică s. v. ANIMOZITATE. BIBILICĂ. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎZANIE. PICĂTOÂRE s. pipetă, (rar) picuăr. PICĂTORĂ s. 1. boabă, bob, strop. (O ™ de apă.) 2. pic, picur, strop, stropitură, (înv.) picurătură. (O ~ de ploaie.) 3. fărimă| fir, pic, pişcătură, strop, (reg.) picultite, stre- PICĂTURĂ 670 li ce, ţîră, (Molcl. şi Munt.) sleâmă, (fig.) scîn-teie. (Nici o ~ de ... ) picătură s. v. PATĂ. PUNCT. STROPI-TU R A. PICĂŢEĂ s. bobiţă, (pop.) puchiţeâ. pui, (reg.) brobinţă. (~ pe un material textil.) PICHĂMĂR s. (TEHN.) pic, picon, (reg.) ştecâiz. PICHER s. (Transilv.) râimăr. (~ de cale-ferată.) pichere s. v. BIBILICĂ, piclieroi s. v. BIBILOI. PICHET s. (înv.) posâdă. (~ de graniţă.) picliie s. v. BIBILICĂ, pichirisi vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI.^ TRĂNCĂNI, picliiriţă s. v. BIBILICĂ. PICI s. prichindel, puşti, ţine. (reg.) pricolici, (fam.) zgîmboi, (fig.) năpirstoc. (Un ~ de vreo 5 ani.) pici s. v. BĂIEŢAŞ. BĂIEŢEL. COPILAŞ. picioare s. pl. v. CRĂCANĂ. PIROSTRIE. picioare-Iungi s. pl. v. CATALIGĂ. PIC10-RONG. picioică s. v. CARTOF. NAP-PORCESC. TOPINAMBUR. PICIOR s. 1. (ANAT.) membru inferior, (pop., fam. şi depr.) crac, (pop.) labă, (reg.) gionât, (prin Bucov.) boldân. 2. (la pl.) (pop., fam. şi depr.) craci (pl.), gaibarâce (pl.), gâi-be (pl.), gâide (pl.), zgăibărâce (pl.). (Nu mai sta cu ~ în sus!) 3. (MED.) picior plat — platfus. 4. proteză, (rar) pilug. (~ de lemn.) 5. (TEIIN.) butuc, pat, scaun, strat, talpă, (reg.) pitrucă, stîrciog. (~ la sucală, la vîr-tclniţă.) 6. (TEHN.) (reg.) măcău, popic. (~ la coada coasei.) 7. (BOT.) piciorul-ca-prei (Aegopodium podcigraria) = (reg.) laba-xirsului ; piciorul-cocoşului = a) (Ranunculus pedatus) (reg.) boglâr, gălbenele (pl.), floare-de-leâc, floricică-de-leâc; b) (Ranunculus a-cris) (reg.) curpeniţă, jab, rărunchi, floare-broşteăscă, leuştean-broştesc, ochiul-boului, o-chiul-broaştei, talpa-cocoşului. picior s.’ v. COCÎRLĂ. JUMĂTATE. MĂNUŞĂ. REGULATOR. picinrăţj s. v. CATALIGĂ. PAPAINOG. PICIOR O NG. piciorăş s. v. PICIORUŞ. PICIORUŢ, picior el s. v. PICIORUŞ. PICIORUŢ-picioruţ) s. v. IAPĂ. SCHIMBĂTOR. TĂL-PIG. PIGIORONG s. 1. cataligă, papainog, (reg.) piciorâg, piciorâg. (Umblă pe ~oange.) 2. (ORNIT.; Himanlopus himantopus) cataligă, (reg.) picioare-lungi (pl.). (~ are picioarele foarte lungi.) picioronţj s. v. PIFTIE. RĂCITURI. piciorug s. v. CATALIGĂ. PAPAINOG. PIC IORONG. piciorul-caprei s. v. LOBODĂ. SPANAC-SĂLBATIC. piciorul-cocoşului s. v. FLOARE-DE-LEAC. GĂLBENELE. GĂLBENELE DE MUNTE, piciorul-fjîştii s. v. SPANAC-PORCFJSG. piciorul-viţelului s. v. RODUL-PĂMÎNTU-LUI. PICIORUŞ s. I. (ANAT.) picioruţ, (reg.hipici oraş, piciorel. 2. picioruţ. (Punctul de lucrătură numit ~.) PICIORUŢ s. I. (ANAT.) picioruş, (reg.) piciorăş, piciorel. 2. picioruş. (Punctul de lucrătură numit PICLÂJ s. (TĂBĂCĂRIE) piclarc. PICPÂHE s. (TĂBĂCĂRIE) piclaj. pi cler s. v. PLUŞ. piclerit adj. v. PLUŞAT, picul vb. v. AJUNGE. ATINGE. IZBE LOVI. NIMERI. OCHI. POCNI. PICON s. (TEHN.) pic, pichamăr, (reg.) ştecâiz. P1C0TEĂLĂ s. aţipeală, aţipire, dorini-tare, moţăială, moţăire, moţăit, moţăitură, picotire, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiâlă, pioceahU somnoreâlă, (Mold.) clipoceâlă, clipocire, (prinţ Munt.) pircoteâlă pircotit, (înv.j sonmoro-şie. (Stare de ~.) PICOTI vb. a aţipi, a dormita, a moţăi, a piroti, (livr.) a somnola, (înv. şi reg.) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a cliir-eoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a ştiulbica. (A ~ pe scaun.) PICOTIRE s. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăială, moţăire, moţăit, moţăitură, picoteală, piroteală, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiâlă, pioccală, somnoreâlă, (Mold.) clipoceâlă, clipocire, (prim Munt.) pircoteâlă, pircotit, (înv.) somnoro-şie. (Stare de ~.) PICROMIGDALx\ s. (înv.) macaron. piesă s. v. PORTŢIGARET. PUŞCULIŢĂ. TABACHERĂ. PICTĂ vb. a zugrăvi, (înv. şi pop.) a scrie,. (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zogra-fisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură. ) picta vb. v. DESCRIE. EXPUNE. FARDA. ÎNFĂŢIŞA. MACHIA. PREZENTA. REDA. VOPSI. ZUGRĂVI. P1CTĂRE s. zugrăvire. (~ unei fresce.) PICTÂT adj. zugrăvit, (pop.) scris, (Tran-silv. şi prin Maram.) pingălit. (Biserică pictât adj. v. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT. PÎCTOR s. (înv. şi pop.) zugrâv, (reg.) scriitor. (Un ~ de peisaje.) pictură vb. v. PICTA. ZUGRĂVI. PIGTURĂL adj. pitoresc, plastic, sugestiv. (Aspect ~.) PICTCRĂ s. 1. (înv. şi pop.) zugrăveală, zugrăvit, (înv.) zugrăvic. (învaţă ~ este o artă.) 2. pînză, tablou, (înv. şi pop.) zugrăveală, (reg.) chip, (înv.) nacazlî'c, zugrăvi-tură. (O ~ în ulei.) picuăr s. v. PICĂTOARE. PIPETĂ, picui s. v. CREASTĂ. CREŞTET. CULME. PISC. VÎRF. picuiâlă s. v. AŢIPEALĂ. AŢIPIRE. DORMI TARE. MOŢĂIALĂ. MOŢĂIRE. MOŢĂIT. 671 PIEPTAR MOTĂITURĂ. PICOTEALĂ. PICOTIRE. PI-ROTEALĂ. PIROTIKE. SOMNOLENŢA. TOROPEALĂ. pieul.'-tc s. v. FĂRÎ.MĂ. FIR. PIC. PICĂ-TL11Ă. PIŞCĂTURĂ. STROP. PU.ULEŢ s. picuşor, (pop.) picuş, picuţ, ‘(reg.' picuruţ. PÎCUP s. clectrofon. (Discuri pentru ~.) picur adj. v. PESTRIŢ. PICUR s. pic, picătură, strop, stropitură, «(înv.: picurătură. (Un ~ de ploaie.) PICURA vb. 1. a pica, (înv. şi pop.) a roura. ( Vioaia streaşină ~.) 2. a ţircîi, a Urii. {Chiuveta ~3. a-i curge, a-i pica, a i se prelinge. a i sc scurge, (pop.) a-i merge. (îi ~ ^lacrimile pe obraz.) picură vb. v. AŢIPI. CIUPI. DORMITA. .MOŢĂI. PICOTI. PIROTI. PIŞCĂ. PICURAR s. (CONSTR.) lăcrimai*, picurătură s. v. PIC. PICĂTURĂ. PICUR. STROP. STROPITURĂ. picuri 1 adj. v. PESTRIŢ, picuriu adj. v. PESTRIŢ, picuruţ s. v. PICULEŢ. PICUŞOR. picuş s. v. PICULEŢ. PICUŞOR. PICUŞOR s. piculeţ, (pop.) picuş, picuţ, blu, (reg.) ponciş, prăvălât, prăvălâtic, ri-pit, rîpuros, ţărmuros, (prin Transilv.) priponii, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 2. adv. direct, frontal. (într-o zi a urcat ~ dealul.) PIEPTIŞOR s. pieptuleţ, pieptuţ, sinişor, sînuleţ, ţîţişoară, (pop.) ţîţucă. PIEPTOÂSĂ adj. (pop.) ţiţoâsă. (Femeie ~ •) PIEPTULEŢ s. pieptişor, pieptuţ, sinişor, sînuleţ, ţîţişoară, (pop.) ţîţucă. PIEPTIjŢ s. pieptişor, pieptuleţ, sinişor, sînuleţ, ţîţişoară, (pop.) ţîţucă. PIERDE vb. I. a rătăci, (reg.) a prăpădi. fA ~ un obiect.) 2. a încurca, a rătăci. (A ~ drumul.) 3. a se rătăci, a se răzleţi, a se răzni. (Oaia s-a ~ de turmă.) 4. a se rătăci, (reg.) a se zăhătui, a se zărăsti. (S-a ~ in pădure.) 5. a dispărea, a pieri, (reg.) a se prăpădi, (îig.) a se mistui, a se scufunda. (S-a ~ in noapte.) 6. (reg.) a prăpădi. (L-a ~ din ochi, in mulţime.) 7. (înv. şi reg.) a pune. (Şi-« ~ întreaga avere.) 3. (înv.) a păgubi. (A ~ doi galbeni ,la joc.) 3. a irosi, a risipi, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartuşele degeaba.) 10. a scăpa. (A ~ o mare ocazie.) 11. a consuma, a folosi, a întrebuinţa. (Şi-a ~ întreaga zi repa-rind bicicleta.) pierde vb. v. ASASINA. AVORTA. COMPROMITE. DISCREDITA. DISTRUGE. FISTICI. INTIMIDA. ÎNCURCA. NIMICI. O-MORÎ. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. SUPRIMA. UCIDE. ZĂPĂCI. ZDROBI. ZV1N-TA. PIERDERE s. 1. daună, pagubă, prejudiciu, stricăciune, (înv. şi pop.) pricâz, i.pop.) vătămare, (înv. şi reg.) smîntă. sminteală, (prin Ban.) ştetă, (înv.) scădere, stricare, stri-câtură, vătămătură. (~i provocate de incendiu.) 2. pagubă, (fig.) pirleălă. (Cum şi-a scos ~?) 3. (FIN.) deficit. (Lucrează in. 4.. iroseală, irosire, risipă, risipire, (pop.) prăpădi.re. (O ~ enormă de timp pentru . . . ) 5„ scăpare. (~ unei mari ocazii.) 6. reducere» scăzămînt. (~ în greutate. ) pierdere s.v. AVORT. DECEDARE DECES. DISPARIŢIE. DISTRUGERE. MOARTE, NIMICIRE. PIEIRE. POTOPIRE. PRÂPĂ-DIRE. RĂPOSARE. SFĂRÎMA RE. SFÎR-ŞIT. ST ÎNGERE. SUCOMBARE. ZDROBIRE. PIERDE-VĂRĂ s. tiriie-briu, (reg.) suflă-ii-vînt. (Un ~ pe care na le poli baza.) PIERDIJT adj. 1. rătăcit, răzleţit, răzuit. (Oaie ~.) 2. estompat, pal, palid, stins, şters, (reg.) sărbezîu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. apus, dispărut, trecut. (Vremuri ~.) 4. absent. (O privire ~.) 5. irosit, risipit. (Vreme ~ in zadar.) fi. ratat, scăpat. (Ocazie pierdut adj., s. v. DECEDAT. DEFUNCT. DISPĂRUT. MORT. RĂPOSAT. PIERDUTĂ adj. decăzută, stricată. (Femeie ~.) PIERÎ vb. 1. a dispărea, (fig.) a o şterge, (fam. fig.) a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza. (Răufăcătorul a ~ fără urmă.) 2. a dispărea, a se pierde, (reg.) a se prăpădi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A ~ in noapte.) 3. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvîrşU (înv. şi reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se spârge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (Cînd a ~ ?) 4. a cădea, a muri. (A ~ la datorie.) 5. a apune, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a se pleca, (livr.) a declina, (rar) a scădea, (pop.) a scăpata, a sfinţi, (fig.) a se culca, a se scufunda. (Soarele ~ după deal.) 6. a dispărea, a se risipi.. (Noaptea a ~.) 7. a dispărea, (rar) a sări. (I-a ~ somnul.) 8. a înceta, a se sfîrşi, (Fericirea iui a ~.) pieri vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA.. UCIDE. picricios adj. v. EFEMER. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. piericiune s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDI RE. 673 PIETRUIRE RĂPOSARE. SFÎRSIT. STINGERE. SUCOMBARE. pierit adj. v. DESPERAT. DEZNĂDĂJDUIT. EFEMER. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PALID. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBIT. TEMPORAR. TRAS. TRECĂTOR. USCĂŢIV. VREMELNIC. pierit adj., s. v. DECEDAT. DEFUNCT. DISPĂRUT. MORT. RĂPOSAT, pierit s. y. LUES. SIFILIS. PIERITOR adj. 1. muritor, (înv.) m ortac, mortal. (Fiinţele sint ~.) 2. efemer, schimbător, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stri-căcios, temporal, vrcmclnicd.sc, (fig.) călă-tdr, (înv. lig.) deşdrt. (înlimplări ~.) PIERITORĂ s. căzătură, mortăciune. (O ~ de cal.) piersică vb. v. BĂŞICA. URZICA, piersicel s. v. CANALE. PIERZANIE s. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, clesfrmare, deslriu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghi-ciune, aselghie, desfătâre, preacurvie, prea-curvire, preaiubirc, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejune. (~ din înalta societate.) pierzanie s. v. AVORT. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MASACRU. MĂCEL. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSA-RE. SFÎRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE. PIERZÂRE s. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghi-ciune, aselghie, desfătâre, preacurvie, prea-curvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rarfig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejune. din înalta societate.) pierzare s. v. CALAMITATE. CATASTRO-FĂ. DECEDARE. DECES. DEZASTRU. DISPARIŢIE. FLAGEL. GROZĂVIE. MASACRU. MĂCEL. MOARTE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. PIEIRE. POTOP. PRĂPĂD. PRĂPĂD IRE. PUSTIIRE. RĂPOSARE. SFÎRSIT. SINISTRU. STINGERE. SUCOMBARE. URGIE, pierzări s. pi. SPÎNZURĂTOARE. ŞTREANG, pierzător adj. v. COMPROMIŢĂTOR. DĂUNĂTOR. DEGRADANT. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DEZONORANT. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. INFAMANT. ÎNJOSITOR. NEDEMN. NEGATIV. NIMICITOR. NO- CIV. OMORÎTOR. PĂGUBITOR. PERICULOS. PRE JUDICIABIL. PRIMEJDIOS. PUSTIITOR. RĂU. RUINĂTOR. RUŞINOS. STRICĂTOR. UCIGAŞ. UCIGĂTOR. VĂTĂMĂTOR. PIESĂ s. 1. exemplar. (O ~ rară dintr-o colecţie.) 2. figură. (~ la jocul de şah.) 3. ban, monedă, (pop.) pară. (O ~ de cinci.) 4. act, document, dovadă, hîrtie, izvor, înscris, (înv. şi pop.) scris, (înv. şi reg.) scrisoâre, (inv.) carte, izvod, incredinţâre, răvâş, sinet, te.şche-reâ, uric, zâpis. (Numeroase ~ atestă acest fapt istoric.) 5. bucată, compoziţie. (~ muzicală, literară.) 6. (LIT.) lucrare dramatică, operă dramatică, scriere dramatică. (S-a reprezentat o ~ celebră.) pieseioără s. v. PIESETĂ. PIESETĂ s. (LIT.) (rar) pieseioăra. PIETATE s. (BIS.) credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pioşenie, piozi-tate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hrisloitie, rivii ă, rîvnirc, smeri re. pietate s. v. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE. PIETlX s. (MEI). VET.) (reg.) şchiop. (~ la oi.) PIETON s. trecător, (înv.) pedestru. (Erau. puţini ~ pe stradă la ora aceea.) pletos adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. PIOS. PREACRE-DINCIOS. RELIGIOS. SMERIT. PIETRAR s. T. 1. (reg.) cioplitor. (~ la o-carieră de marmură.) 2. pavagiu, pavator. (E ~ de profesie.) TI. 1. (ORNIT.; Oenanlhe oenanthe oenanthe) (rar) pietroşel-siir, (reg.) codalblţă, pietroaică-sură. 2. (IHT.; Aspro zingel) fusar mare, (reg.) fus, rip, sulă, peşte-de-piâtră, p e s te 1 c-1i gânului. pietrâr s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUŞ. PIETROŞEL. PORCUŞOR. PRUN-DĂRAŞ. SOBAR. ZIDAR. pietrelui vb. v. PAVA. PIETRUI. pietrici vb. v. PAVA. PIETRUI. pietricică s. v. AGURIJOARĂ. PORTU-LACĂ. PIETRÎŞ s. prund, prundiş, (reg.) prundâr, (Ban.) pesâc, (Maram. şi Transilv.) pisâc, (Transilv., Ban. şi Bucov.) şoătăr. (~ din albia unui rîu.) pietroaică-sură s. v. PIETRAR. PIETROASĂ adj. (BOT.) (Transilv.) modera. (Cireaşă ~.) pietroc s. v. BOLOVAN. PIETROI. PIETROI s. bolovan, (reg.) pietroc, (prin Transilv.) bolf, (Transilv., Ban. şi Bucov.) bord, (prin Transilv.) bordân. PIETROS adj. 1. prundos. (Albia ~ a unui rin.) 2. bolovănos, gloduros, (rar) bolo-vănit, bulgăros, (reg.) stolohănâs, (prin Transilv. şi Ban.) bordos, (Ban.) buşâs. (Drumr teren ~.) PIETROŞEL s. 1. (IHT.; Gobio gobio) porcuşor, (reg.) pietrâr, porcân, porcâş, por-cănâl, porcoi, porcoiâş, porculeân, porculete, porcuş, porcuţ, râncă, rîbiţă. 2. (ORNIT.; Fetronia stulta) (reg.) pietrâr. 3. (ORNIT.; Saxicola torquata rubicola) mărăcinar, (reg.) ţîitoâre, capra -dracului. pietrosel s. v. GÎNEPAR. OCHIUL-BOU-LUI. PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ. PITULICE, pietroşcl-sur s. v. PIETRAR. PIETRUI vb. a pava, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. şi Maram.) a floştori, (înv.) a pavelui. (A ~ drumul.) PIETRUIRE s. pavare, pavat, pietruit.. (^ unui drum.) PIETRUIT 674 PIETRUIT lulj. pavat. (Drum ~.) PIETRUIT s. pavare, pavat, pietruire. (~ unui drum.) pietruş s. v. GUŞĂ-ROŞIE. MĂCĂLEAN-DRU. pi cuci vb. v. SLABI, pieuna vb. v. PIUI. pieii nat s. v. PIUIRE. PIUIT. PIUITURÂ. pieziş adj. v. DUŞMĂNOS. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. PIEZIŞ adj., adv. I. adj. aplecat, înclinat, oblic, plecat, povîrnit, (rar) teşos, (reg.) ponciş, prăvălât, prăvălâtic. (Coasta ~ a dealului.) 2. adv. oblic, (pop.) ponciş, (reg.) şol-di.ş, (Transilv. şi Ban.) cordiş, (Olt. şi Munt.) păliş. (Panta coboară ~.) 3. adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiş, prăpăstios, pri-poros. rîpos, vertical, (rar) prăpăstult, pripo-rit, oblu, (reg.) ponciş, prăvălăt, prăvălâtic, ripit. ripuros, ţărmuros, (prin Transilv.) priponii. (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Perdele ~ al muntelui.) 4. adv. curmeziş, oblic, transversal. (Taie ~ suprafaţa obiectului.) 5. adj., adv. diagonal, înclinat, oblic, (înv.) piezişât. (Linie ~.) 6. adj., adv. cruciş, oblic. (Orientare ~ a unor linii.) 7. adj. chioriş, cruciş, încrucişat, saşiu, strabic, (pop.) şpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaâchi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciş, (prin Transilv.) c’niomb. (Ochi ~ ; privire ~.) 8. adj., adv. bănuitor, iscoditor. (Privire ~ ; priveşte ~.) pieziş adv. v. GHIONDORlŞ. GHIORÎS. CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT. SAŞIU. STRÎMB. piezişât adj., adv. v. DIAGONAL. ÎNCLINAT. OBLIC. PIEZIŞ. picziscâ s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎS. COSTISĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIS. PRIPOR. REPEZIŞ. SCOBORÎŞ. VERSANT, piezişime s. v. DIAGONALĂ. ÎNCLINARE, piezişitâte s. v. OBLIGITATE. pifân s. v. INFANTERIST, pilă s. v. INFANTERIE, pit’ănic s. v. INFANTERIE. PIFTIE s. răcituri (pl.), (reg.) ai ţâri (pi.), cotoroâge (pl.), îngheţătură, piciorong, pis-toseli (pl.), răsol, reci (pl.), străgheâţă, (Mold.) placliie, (Olt. şi Bau.) tremurici (pl.). (~ de porc.) piftie s. v. GEL. picjălitură s. v. MIGĂLITURĂ. pijjiuis s. v. FIER. pifjlui vb. v. CĂLCA. NETEZI. pii|uleală s. v. ATENŢIE. GRIJA. METICULOZITATE. MIGALA. MIGALEALA. MINUŢIOZITATE. SGRUPULOZITATE. pifjuli vb. v. CIUGULI. CIUPI. MIGĂLI. PLIVI. pîliă s. v. FULG. PUF. pihotaş s. v. INFANTERIST, piholă s. v. INFANTERIE, pil s. v. PILUG. PISĂLOG, pilâei s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEŢIV. PILĂF s. (reg.) placliie. de pasăre.) pilangiu s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEŢIV. pîlâr s.v. PRECUPEŢ. PILĂ s. (FIZ.) pilă atomică — reactor nuclear ; pilă electrică element ; pilă foto-vollaică = fotoelement, celulă iotovoltaică. pilă s. v. MINGE, pilăriţă s. v. PRECUPEAŢĂ. PILDĂ s. 1. exemplu, model, (înv.) chip, mostră, paradigmă, pilduirc, (înv. fig.) o-glindă. (A da ceva ca ~.) 2. învăţătură, (înv.) paradigmă, (fig.) lecţie. (A lua ~ de la cineva de felul cum . . . ) 3. învăţătură, morală, (rar) moralitate, (înv.) rnâtimă. (~ unei fabule.) 4. învăţătură, (rar) parimle, (înv.) price. (Le-a spus o ~.) 5. parabolă. (~ evanghelică.) 6. dovadă, indicaţie, indiciu, mărturie, probă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ in sprijinul celor susţinute. ) pildă s.v. AFORISM. CIUDĂ. CUGETARE DICTON. GELOZIE. INVIDIE. MACHETĂ.* MAXIMĂ. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. PROVERB. RANCHIUNĂ. SENTINŢĂ. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZIGĂTO -VRE pildui vb. v. EXEMPLIFICA. ILUSTRA. IMITA. pilduirc s. v. CONDAMNARE. EXEMPLIFICARE. EXEMPLU. ILUSTRARE. MODEL. OSÎNDĂ. PEDEAPSĂ. PILDĂ. SANCŢIUNE. PILDUITOR adj. 1. exemplar, impecabil, ireproşabil. (Purtare ~.) 2. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplccător. (Un exemplu ~.) PILEĂŢI s. pl. (IST.) tarabostes. PILI vb. (TEHN.) a răşpălui. (A ~ un material metalic.) pili vb. v. AMEŢI. BEA. CHERCHELI. FURA. ÎMBĂTA. LUA. SUSTRAGE. TRAGE. TURMENTA. PILÎRE s. pilit. (~ unui material metalic.) pilit adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHER-CLIELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. PILÎT s. pilire. (~ unui material metalic.) PILITCRĂ s. (înv.) răsură. (~ de oţel.) PILOR s. (ANAT.) (înv.) uşă. PILORIZĂ s. (BOT.) caliptră. (~ este un tesut proiector.) pilos adj. v. PERSEVERENT. PUTERNIC. RĂBDĂTOR. REZISTENT. STĂRUITOR. TARE. TENACE. PILOT s. (MAR.) cîrmaci. (~ pe o nctvă.) PILOTAJ s. pilotare. PILOTĂRE s. pilotaj. PILOTĂ s. (reg.) perinoi, pernă, (Transilv. şi Ban.) dricâla. (Iarna se înveleşte cu ~.) pilotă s. v. BAGAJ. PILtJG s. 1. pisălog, (reg.) mai, măiâg, nilug, pil, pisălău, pisătdr, pisoi. (~ cu care se pisează ceva in piuliţă.) 2. (TEHN.) (reg.) pisălog. la piua de postav.) 675 PIPĂIBIL pilug s. v. PĂPĂDIE. PICIOR. PROTEZĂ.. PILOLĂ s. (FARM.) bulin, casetă, comprimat, pastilă, tabletă, (pop.) hap, nasture, {reg.) bumb. (O ~ pentru nevralgii.) pimniefit adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. pi m pine Ia s. v. PĂTRUNJEL-DE-CÎMP. PĂTRUNJEL-SĂLBATIC. PIN s. (BOT.) 1. (Pinus silveslris) (reg.) brad, căţuni (pl.), cetină, cinl'ăr, jolcă, luciu, mălin, molete, molid, pinel, pinişor, pi-nuţ, schin, silliă, zădă. 2. pin pitic (Pinus pu-milio) = jep, jneapăn, (reg.) căţin, durzău. PINACEE s. (BOT.) abietacee, abietinec. (Molidul esle o ~.) pinax s. v. CONŢINUT. CUPRINS. SUMAR. TABLĂ DE MATERII, pinehiu s.v. CINTEZĂ, pinel s. v. PIN. pincjăli vb. y. PICTA. ZUGRAVI, pingălit adj. y. PICTAT. ZUGRĂVIT. PINGELI Yb. a pingeliii, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălţămintea.) pingeli vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎN-CÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. PINGELÎRE s. pingeluire, tălpuire, tăl-puit. (~ pantofilor.) pingelire s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRISA-RE. PINGELÎT adj. pingeluit, tălpuit. (Ghete pingelit adj. v. ADEMENIT. AMĂGIT. ÎNŞELAT. PĂCĂLIT. PROSTIT. TRIŞAT. PINGELUÎ vb. a pingeli, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălţămintea. ) pingeiui vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎN-CÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. piiigeluiălă s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIŞARE. PINGELUIRE s. pingelire, tălpuire, tălpuit. (~ pantofilor.) pingeluire s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNSELĂCIUNE. ÎNŞELĂTO-RIE. MOMIRE. 'PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRISA-RE. PINGELUIT adj. pingelit, tălpuit. (Ghete ~ J pingeluit adj. v. ADEMENIT. AMĂGIT. ÎNŞELAT. PĂCĂLIT. PROSTIT. TRIŞAT. PINGO s. (GEOGR.) hidrolacolit. (~ din zonele suhpolare.) PING-PONG s. (SPORT) tenis de masă. piniii s. v. SIDEF, pinişor s. v. PIN. PINTEN s. 1. (Mold.) spor, (înv.) dezghîn. (~ la cizma unui călăreţ.) 2, (TETIN.) nas. (~ la o piesă.) 3. (reg.) castană, pipă. (~ formal la piciorul calului.) pinten s. v. CONTRAFORT. MARAMĂ. NĂFRAMĂ. NEMŢISOR. PATINĂ. SUR-GUCI. pintenăş s. v. SURGUCI. pintenăşi s. pl. v. NEMŢISOR. * PINTENÂT adj. (rar) pintenog. (Cizme ~ ■) pintenât adj. v. PINTENOG. pintenăt s. v. COCOS. pinteni s. pl. v. CĂLŢUNAS. CONDURUL-DOAMNEI. PINTENOG adj. (rar) pintenât. (Cocoş pintenog adj. v. PINTENÂT. pintenui-secârci s. v. CORNUL-SECAREI, pi uter s. v. DOGAR. |>îulu s. v. GUZGAN. MARMOTĂ. POPÎN-DĂU. ŞOBOLAN. pinţălViş s. v. BRICEAG, pinut s. v. PIN. pinzărie s. v. MONETĂRIE. pine s. v. TÎRNĂCOP. pioceâlă s. v. AŢIPEALĂ. AŢIPIRE. DORMITA RE. MOŢĂ IALĂ. MOŢĂ IRE. MOŢĂIT. MOŢĂITURĂ. PICOTEALĂ. PICOTIRE. PI-ROTEALĂ. PIROT1RE. SOMNOLENŢĂ. TOROPEALĂ. pioci vb. v. PIUI. PIOCTANINĂ s. (CHIM.) apionină, pioc-tcn. PIOCTEN s. (CHIM.) apionină, piocta-nină. pion s. v. CURIER. MESAGER. ŞTAFETĂ. PIOS adj. (BIS.) credincios, cucernic, cuvios, evlavios, preacredincios, religios, smerit, (franţu zism) devot, (înv. şi reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslâvnic, rîv-nitor, bine-credincios. (Om ~.) PIOŞENIE s. (BIS.) credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, piozi-tate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîv-nă, rîvnire, smerire. PIOZITĂTE s. (BIS.) credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, religiozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîv-nă, rîvnire, smerire. *PIP vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.) pipăreă s. v. ARDEI. BOIA. pipăş s. v. FUMĂTOR. PIPĂ s. lulea, (reg.) pipoc, (Ban.) lulă, (Mold.) pică. (Trage din ~.) pipă s. v. BALAMA. CANEA. CEP. PINTEN. ŞARNIERĂ. PIPĂI vb. 1. (MED.) a palpa. (A ~ un bolnav.) 2. a bîjbîi, a dibui, a orbecăi, (înv. şi reg.) a orbeca, (reg.) a horhăi, a moşcoti. (~ prin întuneric.) pipăi vb. v. ATINGE. TATONA. PIPĂIÂLĂ s. pipăire, pipăit, pipăitură. PIPĂIBIL adj. 1. tangibil. (Un obiect ~.)2+ concret, fizic, material, palpabil, perceptibih PTPĂICIOS 67G sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăieios, pipăitor. pusăitor. (Realitatea ~.) pipâieios aclj. v. CONCRET. FIZIC. MATERIAL. PALPABIL. PERCEPTIBIL. PIPĂIBIL. SESIZABIL. PIPĂIRE s. pipăială, pipăit, pipăitură. pipăire s. v. PAI. PARE. PALPAT IE. PIPĂIT. TATONARE. pipăit adj. v. CONCRET. FIZIC. MATERIAL. PALPABIL. PERCEPTIBIL. PIPĂIBIL. SESIZABIL. PIPĂIT s. 1. (FÎZIOL.) tact, (înv.) pipăi-re. (Simţul ~.) 2. pipăială, pipăire, pipăitură. f inii.il obiect.) pipăitor adj. v. CONCRET. FIZIC. MATERIAL. PALPABIL. PERCEPTIBIL. PIPĂIBIL. SESIZABIL. PIPĂITURĂ s. pipăială, pipăire, pipăit, pipârişă s. v. ARDEI. pi parii ş s. v. ARDEI. PIPERUL-LUPULUI. POPI LX IC. pipânîşcă s. v. ARDEI, piper s. v. ARDEI. DUH. HAZ. SPIRIT. UMOR. pi por-alb s. v. CORIANDRU. PIPERAT adj. 1. condimentat, iute, picant, (reg.) papricât. (O mîncare 2, iute, înţepător, picant, piş că tor, usturător. (Gust ~ al linei mîncări.) piperat adj. v. DEŞĂNŢAT. EXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. MARE. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. RIDICAT. SCABROS. SCÎRBOS. SCUMP. TRIVIAL. VULGAR, pi per-de-apă s. v. DINTE LE-D RACUL UI. pi per-de-băl tă s. v. DINTELE-DR ACULUI. j>iper-de-vale s. v. DINTELE-DRACULUI. PIPERNICI vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. şi reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se şiştăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. şi Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a PIPERNICIRE s. chireire, degenerare, în-chircire, sfrijire, (reg.) şiştăvire. (~ a unei plante.) PIPERNICIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiăş, slab, sterp, (înv. şi reg.) scăzut, (reg.) izin.it, obidnic, pimnicit, pizghi-rit, rait, şiştăv, (prin Ban.) miciculât, (prin Bucov. şi Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tir-câv. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv.) mîrşav, rău, sec, secătui, secăţiv, (reg.) ogîr-jit, (Mold. şi Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) piperniţă s. v. PIPERUL-LUPULUI. PO-PILNIC. piperniţă-de-grădină s. v. CIMBRU. PIPERONÂL s. (FARM.) lieliotropină. pi perul-apelor s. v. SILNIC, pipertil-bâlţii s. v. DINTELE-DRACULUI. plperul-broăştei s. v. DINTELE-DRACU-LUI. PIPERUL-LCPULUI s. (BOT.; Asarum europaeurn) popilnic, (reg.) ficăţeâ, năjitnică, pipăruş, piperniţă, trierei (pb), Lulipin, buba-inirnii, buruiana-frigurilor, buruiană-dc-atâc, dafin-mic. lingura-frumoăselor, lingura-popii. piperul-Iupuiui s. v. TULICHINĂ. piperată s. v. CERNUŞCĂ. NEGRUŞCĂ. PIPETĂ s. picătoare, (rar) picuăr. pipi s. v. URINA, pi pică s. v. B IBILICĂ. pipiîoăncă s. v. URINĂ, pipiîoi s. v. LTRINĂ. pi pi van s. v. PIR. PIPIRIG s. ( BO T.) 1. ( Bolbochoen u.s mari -timus) (reg.) rogoz. 2. (Holosdioeuus uulgaris) (reg.) papură. 3. (Scirpus situaticus) ţipirig. 4. ( Schoenopiectas tacusiris) rogoz, (reg.) păpu-rică, ţiperig, papurâ-rotundă. 5. (Equisetum hiemale) (reg.) coadă, capu-cîmpului, iarbă-de-cositor. pipirig s. v. CHIRCITURĂ. PIPIRIGUŢ. RUGINĂ. SFRIJITURĂ. pi pi rigă s. v. PREPELEAC, pipirig-înflorit s. v. ROŞĂŢEA. PIPIRIGUŢ s. (BOT.; llelcocharis palus-tris) (reg.) pipirig, rogoz, pipirigufă s. v. PxĂIUS. pipiruş s. v. OCHIUL-BOULUL PITULICE, pipnăşcă s. v. PIPOTĂ. RÎNZA. pipoe s. v. LULEA. PIPĂ. PIPOTĂ s. (ANAT.) rînză, (reg.) bătucă» morlşcă, mură, pipoăşcă, rîşnitoâre, rîşniţă. de pasăre.) pipotă s. v. STOMAC. PIR s. (BOT.) 1. (Agropyrum repens) (reg.) ovăz, păiuş, pipirău, răgălie. 2. pir-de-ţelină (Cynodon dactylon) = iarba-cîineluL pir-gros, (reg.) costrei, curcubeu, pirău, iarba-vîntului, iarbă-cîineâscă ; pir-gros (Cynodon dactylon) = iarba-cîinelui, pir-de-ţelină, (rog.) costrei, curcubeu, pirău, iarba-viatului, iarbă-ciineăscă. pir s. v. ROGOZ. piramidal adj. v. COLOSAL. ENORM. EXCEPŢIONAL. EXTRAORDINAR. FABULOS. FANTASTIC. FENOMENAL. FORMIDABIL. GIGANTIC. GROZAV. IMENS. INFINIT. NEAUZIT. NEBUN. NEGRĂIT. NEÎNCHIPUIT. NEMAIAUZIT. NEMAICUNOSCUT. NEMAIÎNTÎLNIT. NEMAIPOMENIT. NEMAIVĂZUT. NESFÎRŞIT. NESPUS. TERIBIL. UIMITOR. ULUITOR. UNIC. URIAŞ. PIRAMID6N s. (FARM.) amidopirină. pirandă s. v. ŢIGANCA. PIRAT s. corsar, (înv. şi pop.) hoţ de măre, tîlhar de măre. PIRATERESC adj. (înv.) piraticăsc. (Aci piratiecsc adj. v. PIRATERESC, pirau s. v. IARBA-CÎINELUL PIR-DE-ŢELINĂ. PIR-GROS. pirchiţă s. v. BIBILICĂ, pircoteăiă s. v. AŢIPEALĂ. AŢIPIRE. DOR-MITARE. MOŢĂIALĂ. MOŢĂIRE. MOŢĂ-IT. MOŢĂITURĂ. PICOTEALĂ. PICOTLRE. PISĂLĂU *6 7? PIROTEALĂ. PIROTIRE. SOMNOLENŢĂ. TOROPEALĂ. pir-xiti vb. v. AŢIPI. DORMITA. MOŢĂI. 'PICOTI. PIROTI. pin-tit s. v. AŢIPEALĂ. AŢIPIRE. DOR-MITARE. MOŢĂÎALĂ. MOŢĂIRE. MOŢĂIT. MOŢĂITURĂ. PICOTEALĂ. PICOTIRE. PIROTEALĂ. PIROTIRE. SOMNOLENŢĂ. TOROPEALĂ. pîrftru s. v. GRANAT. NĂPRASNIC. SPIL- CUTÂ. PIRIDOXÎNĂ s. (CHIM.. FARM.) ader-»uunâ. ti amină, vitamina 3,.. PIRITA s. (CHIM.) sulfura de fier. IM HO GAL OL s. (CHIM.) acid pirogalic. PIROGENÂRE s. (CHIM. ) piroliză. Pi HO LIZĂ s. (CHIM.) pirogenare. P EROMETRIG adj.(FIZ.) piroscopic. (Măsurări ^.) P L-HO METRU CERAMIC s. (FIZ.) con •P n •1; ; Trie, con Se ger. PIP..6N s. (reg.) potseg, poţoc. (Bate uri~ in :i :. > P : HO XI vb. 1. a ţin tui, (inv.) a găvozdi. (A ™ cern in perete.) 2. a fixa, a imobiliza, a înţepe:-!. a prinde, (reg.) a proţăpi. (A ~ ceva ■in cric.) 3. a aţinti, a fixa, a ţinti, a ţin tui, (rar; a sticli, (inv. şi reg.) a stîlpi, (rar fig.) a scufunda. (îşi ~ ochii pe .. . ; il ~ cu privirea. } pironi vb. v. CRUCIFICA. RĂSTIGNI. PIRONÎRE s. fixare, fixat, imobilizare, înţepenire, prindere, ţintuire, (rar) pecetluire. (~ in cuie a unui obiect.) pironîsm s. v. SCEPTICISM. PIRONIT adj. 1. fix, imobil, încremenit, înlemnit, neclintit, nemişcat. (Cu ochii ~.) 2. aţintit, fixat, ţintit, ţintuit, (rar) sticlit, (înv. şi reg.) stîlpit. (A. rămas cu privirile ~.) pironit adj. v. CRUCIFICAT. RĂSTIGNIT. PIR OP s. (MIN.) granat de Boemia. PIROSCOPIC adj. (FIZ.) pirometric. (Măsurări ~.) PIROSFERĂ s. (GEOL.) sima. PIROSTRÎE-s. crăcană, (reg.) picioare (pl.), ţâgră. (prin Transilv.) miţă, (prin Ban. şi Transilv.) săgeâc. (Pe ~ se pune ceaunul la foc.) pirostrie s. v. CUNUNĂ. CUNUNIE. pirâşcă s. v. CARTOF. COLŢUNAŞ. SARMA. PIROTEÂLĂ s. aţipeală, aţipire, dormi-tare, moţăiala, moţăire, moţăit, moţăitură, picoteală, picotire, pirotire, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie (reg.) picuiălă, pioceâlă, •somnoreâlă, (Mold.) clipoceâlă, clipocire, (prin Munt.) pircoteălă, pircotlt, (înv.) somnoro-şfe. (Stare de ~.) PIROTEHNICĂ s. pirotehnie. PIROTEHNIE s. pirotehnică. PIROTÎ vb, 1. a aţipi, a dormita, a moţăi, a picoti, (livr.) a somnola, (înv. şi reg,) a aromi. a somn ora, (reg.) a ajurai, a mătâli, a mo-căi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a moco- ta, (Transilv.) a ştiulbica. (A ~ pe scaun.) 2. a boli, a tînji, a zăcea, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. şi Oh.) a tiromi, (înv.) a lîn-cezi. (~ de o lună in pat.) PIROTÎRE s. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăială, moţăire, moţăit, moţăitură, picoteală, picotire, piroteală, somnolenţă, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiălă, pioceâlă, somnoreâlă. (Mold.) clipoceâlă, ciipocire, (prin Munt.) pircoteălă, pircotlt, (inv.) somnoro-şie. (Stare de ~.) PIRPIRIU adj. I. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pricăjit, prizărit,, sfrijit, (rar) nevoiaş, slab, sterp, (inv. şi reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicît, pizghi-rit, răit, şiştâv, (prin Ban.) miciculât, (prin Bucov. şi Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tir-câv. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (inv. şi reg.) rnîrşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogirjit, (Mold. şi Transilv.) pogirjit. ( Vită ~ ), 3. debil, delicat, firav, fragil,' gingaş, plăpind, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (inv. şi reg.) rnîrşav, ticălAs» (reg.) gubav, moringlâv, (Mold. şi Transilv.) sighinâş, (Mold. şi OU.) şiştav.-(Un copil cu o constituţie ~.) pirpiriu adj', v. JERPELIT. PETICIT. RUPT. ZDRENŢĂROS. ZDRENŢUIT. pirpiriu adj., s. v. CAL IC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN, pir-roşu s. v. ROGOZ. PIRUETĂ s. învîrtitură, (inv.) sfîrlitâră. (^ la vals.) PIRUÎ vb. a ciripi, (prin Olt.) a ştiorîîcăl. ( Pasărea. ~.) piruiâlă s. v. CIRIPIT. GLAS. PIRUIT. PIRUÎT s. ciripit, glas, (reg.) piruiâlă, pi-ruitură, (prin Olt.) ştiorlicăiâlă. (~ de păsărele. ) piruitură s. v. CIRIPIT. GLAS. PIRUIT. piruşte s. pl. v. CHIBRIT. PISĂ vb. a mărunţi, a sfărima, a zdrobi, (inv. şi pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) pisa vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. DECOR-TICA. ÎNDESA. PIUA. PLICTISI. PRESA. SÎCÎI.^ PISAR s. (IST.) diac, grămătic, logofăt, scrib, scriitor, uricar. (~ in cancelariile din ţările române.) PISÂRE s. mărunţire, pisat, sfărimare, zdrobire. (~ unui material dur.) PISAT adj. mărunţit, slănina t, zdrobit, (reg.) pisăzâi. (fam.) pisăglt. (Material solid ~-) PISĂT s. mărunţire, pisare, sfărimare, zdrobire. (•->*> unui material solid.) pisăţjî vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. ÎNDESA. MĂRUNŢI. PISA. PRESA. SFĂ-RÎMA. ZDROBI. pisăfjît adj. v. MĂRUNŢIT. PISAT. SFĂ-RÎMAT. ZDROBIT, pisăiăn s. v. PILUG. PISĂLOG. PISĂLOG pisălog adj. v. CICĂLITOR. SÎCÎITOR. PISĂLOG s. pilug, (reg.) mai, măiâg, niliig, pil, pisălău, pisător, pisoi. (~ cu care se pisează ceva în piuliţă.) pisălog s. v. PILUG. pisălogeală s. v. BODOGONEALĂ. CICĂLEALĂ*. dăscăleală. sIcîială. pisălocjî vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. MĂRUNŢI. PISA. PLICTISI. SFĂ-RÎMA. SÎCÎI. ZDROBI. pisător s. v. PILUG. PISĂLOG, pisăză vb. v. MĂRUNŢI. PISA. SFĂRÎ-MA. ZDROBI. pisăzăt adj. v. MĂRUNTIT. PISAT. SFĂ-RÎMAT. ZDROBIT. PISC s. I. (GEOGR.) creastă, creştet, culme, virf, (rar) obîrşie, (înv. şi reg.) sîinceă, (reg.) piscăn, spic, tigvă, titilă, virvăre, (Tran-silv.) picui, (Mold., Transilv. şi Maram.) ţi-clău, (înv.) suiş. (Alpiniştii au ajuns pe ~ muntelui.) 2. bot, (reg.) botniţă, bour. (~ de la luntre.) 3. (TEIIN.) furcă, (reg.) cîrlig, grui, popîrţăc. (~ la car.) 4. (TEIIN.) limbă, (reg.) splină. (~ la sanie.) pisc s. v. BOT. PRORĂ, piscăn s. v. CREASTĂ. CREŞTET. CULME. PISC. VÎRF. piscălău s. v. COCIORVĂ. PISCOÂIE s. (TEIIN.) vrană, (reg.) guriţă, pospăi, ulucăş, (prin Transilv. şi Ban.) scoreţ. (Prin ~ curge faina măcinată, la moară. ) pisc oi s. v. OBOI. piscoli vb. v. JEGOSI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. piscoş adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. piscoşi vb. v. JEGOSI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.* piscotei s. v. PISCULEŢ. PISCUSOR. VÎR-FULEŢ. VÎRFUŞOR. piscui vb. v. PIUI. piscuit s. v. PIUIRE. PIUIT. PIUITURĂ. PISCULEŢ s. (GEOGR.) piscuşor, viri'u- leţ, vîrfuşor, (reg.) piscotei. PISCUŞOR s. (GEOGR.) pisculeţ, vîrfu- leţ, vîrfuşor, (reg.) piscotei. pişi s. v. CALCAN-MIC. pisic s. v. COTOI. MOTAN. PISOI. PISÎCĂ s. 1. (ZOOL.; Felis domestica) (pop.) miţă, (Bucov.) cotoroâbă, (înv.) cătuşă. 2. (ZOOL.) pisică sălbatică (Felis silvestris) = (reg.) miţă sălbatică. 3. (ENl'OM.) pisica-popii = (reg.) sfaiog, mîţa-popii. 4. (TEIIN.) (reg.) miţă. (Piedica de la căruţă numită ~.) PISICESC adj. (ZOOL.) (reg.) mîţesc, mi-ţos. pisici s. pl. v. PANANAŞ. pisieds adj. v. FELIN. PISICCŢĂ s. (ZOOL.) (rar) pisulă, (reg.) mîţică, miţişoâră, mîţueă, miţulică, mîţulu-ie, mi tută, pisilică, pisuleăncă, pisulică. pisilică s. v. PISICUŢĂ. PISOÂR s. vespasiană, pisoc s. v. COTOI. MOTAN. NISIP. PIETRIŞ. PISOI. PRUND. PRUNDIŞ. G7& pisocel s. v. COTOIAS. MOTĂNEL. PISO-IAŞ. PISOI s. (ZOOL.) cotoi, motan, (pop.) nuŢ, pisic, (reg.) cotoc, mihoc, mîrtăn, nnîir-lăn, mîţoc, motoc, pisoc, (Ban. şi Transilv.) mirtăc, (prin Olt.) mirtoc. (~ este macului pisicii.) pisoi s. v. PILUG. PISĂLOG. PISOIĂŞ s. (ZOOL.) cotoiaş, rnotănaş. moţând, (reg.) mîţuc, miţuş, miţiiţ, pisocel. pisolniţă s. v. PIULIŢĂ. PISTIL s. (BOT.) gincceu. (~ ul unei flori.) PISTOL s. I. revolver. 2. pistol-milraReră = automat. pistol s. v. MEMBRU. PENIS. PISTOLET s. I. (înv.) mordăi. (înarmat‘ cu ~.) 2. (TEIIN.) florar. pentru de- sen. ) pistonă vb. v. INSISTA, STĂRUI. PISTONAJ s. (TEIIN.) pistonare. PISTONÂRE s. (TEIIN.) pistonaj. PISTOrNIC s. (BIS.) (rar) pecetăr. pistoscli s. pl. v. PIFTIE. RĂCIŢI KL pistosi vb. v. STORCI. STRIVI. TERCIUL ZDROBI. pistosit adj. v. STORCIT. STRIVIT. TERCIUIT. ZDROBIT. pistricios adj. v. PESTRIŢ, pistriciune s. v. PISTRUI, pistricos adj. v. PISTRUIAT, pistrui adj. v. BĂLŢAT. PĂTAT. PESTE IŢ-PISTRUIAT. TĂRCAT. PISTRUI s. (rar) pistruiălă, (reg.) pestriţă-tură, pistriciune, (prin Transilv.) strebcL (Are ~ pe obraz.) pistruiălă s. v. PISTRUI. PISTRUIAT adj. (rar) pistrui, (reg.) pistricos. (Om ~ ; obraz ~.) pistruiăl adj. v. PESTRIŢ, pisulă s. v. PISICUŢĂ. pisuleăncă s. v. PISICUŢĂ. pisulică s. v. PISICUŢĂ. pişă vb. v. IEŞI. URINA, pişăre s. v. URINARE. URINAT, pişăt s. v. MUST. URINARE. URINAT. URINĂ. pişălău s. v. MUST. pişătoărc s. v. MUST. pişătură s. v. URINARE. URINAT. PIŞCĂ vb. 1. a ciupi, (pop.) a ţicura, (reg.) a picura, a pişcura, (Transilv.) a pŢiga. (Cine te-a ~ aşa?) 2. a ciupi, a înţepa, a mînca. (îl ~ puricii, ţînţarii.) 3. a ciupi, a înţepa. (Mustul ~.) 4. a se ciupi. (Pantalonii s-au cam ~.) 5.* (fig.) a atinge, a împunge, a înţepa, a şfi-eliiui. (îl ~ cu vorba.) pişcă vb. v. DESCREŞTE. MICŞORA. REDUCE. SCĂDEA. PIŞCÂRE s. 1. ciupire, ciupit, pişcat. cuiva.) 2. ciupeală, ciupitură, pişcătură. (O ~ făcută pe pielea cuiva.) PIŞCAT adj. ciupit, înţepat. (Mină ~.) PIŞCAT s. ciupire, ciupit, pişcare. (~ cuiva.) pîşcav adj. v. ASPRU. ÎNĂSPRIT. ÎNŢEPĂTOR. PIŞCĂCIOS. PIŞCĂTOR. <679 PTTULUŞ PIŞCĂCI6S adj. aspru, înăsprit, înţepător, pişcător. (reg.) pişcav, pişcos, (înv.) stifds. (Vin ~.} pişeănfloâre s. v. GRANGUR. PI.ŞCĂT6R adj. I. înţepător. (Insectă ~.) 12. aspru, înăsprit, înţepător, pişcăcios. (reg.) pişcav, pişcos, (înv.) stifos. (Vin ~.) 3. iute, înţepător, pic.mt, piperat, usturător. (Gust ~ >al unei mimuri.) pNeător adj. v. SARCASTIC. SATIRIC. PIŞCĂTURĂ s. 1. ciupitură, înţepătură. (0 ^ de ţintar.) 2. ciupeală, ciupitură, pişcare. (0 făcută pe pielea cuina.) 3. înţepătură. (~ cinului, a unei mine ari picante.) 4. fă-rîmă. fir, pic, picătură, strop, (reg.) piculete, ■streiiee. ţîră, (.Ylold. şi Munt.) sleămă, (t'ig.) -scînt.-e. (Nici o ~ de . . .) pilitură s. v. IRONIE. PERSIFLARE. .ZEFLEMEA. p:şc« adj. v. ASPRU. ÎNĂSPRIT. ÎNŢEPĂ r >R. PISCĂCIOS. PIŞCÂTOR. pişe ura vb. v. CIUPI. PISCA. pişicher adj.v. ŞIRET. ŞMECHER. VICLEAN, pişicher s. v. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. pişicherlîc s. v. ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PUNGĂSEALĂ. PUNGĂŞIE. SAR-LATANIE. ŞMECHERIE, pişleăg s. v. CEP. pLpec* s. v. EPISCOP. piştă s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE. piştelniţă s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. pişti vb. v. PRELINGE. SCURGE. PITÂG s. 1. sfanţ, sorocovăţ. (Moneda rusească numită ~.) 2. pataşcă. (Moneda aus-iriară numită 3. (BOT.) pitacu-dracului (Diseina uenosa)=^(reg.) lămîlţă, urecliea-bâbei. pi tac s. v. AUTORIZAŢIE. BAN. DECRET. DISPOZIŢIE. FRANC. GOLOGAN. HOTĂ-RÎRE. ORDIN. ORDONANŢĂ. PARA. PERMIS. PLÎNGERE. PORUNCĂ. RECLAMAT IE. PITAGOREIC adj. pitagoric. (Doctrina ^.) PITAGORIC adj. pitagoreic. (Doctrina ~ .J pita-Iui-Doinnul-Hristos s. v. ROŞCOVĂ • pi ta-lui-Dumnezeu s. v. RÎŞCOV. pita-lui-sfîntu-Ioân s. v. ROŞCOVĂ. pita-lui-Sîntion s. v. ROŞCOVĂ, pi ta-porcul ui s. v. PÎINEA-PORGULUI PORTULACĂ. pitar s. v. BRUTA R. PITĂRCĂ s. (BOT.) 1. (Boletus scaber) (reg.) mitarcă grăsă, (Transilv.) ciupercă de pe coastă. 2. (Boletus luridus) (Transilv.) ciupercă domnească. pitărcă s. v. HRIB. MÎNĂTARCĂ. PI- TOAŞCĂ . PITA-VĂCII s. (BOT.; Boletus bouinus) (reg.) pitoâncă, pitoâşcă, titărci (pl.), văcuţe (pi), mînătarcă ursească, (Transilv.) ciupercă de brâd. pită s. v. PÎINE . PITĂRCOŢĂ s. (BOT.; Boletus vcrsipellis) (reg.) chitârcă, pituşcă, (prin Transilv.) roniţă. pităreăsă s. v. BRUTĂREASĂ. pitărie s. v. BRUTĂRIE, pitari(ă s. v. BRUTĂREASĂ. pite s. pl. v. CEREALE. GRÎNE . piti vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI, pitic s. v. BOIŞTEAN. PITIC s., adj. I. s. liliputan, (reg.) gliemlş, (Transilv.) nimuric, (înv.) nan. (Un ~ de la circ.) 2. adj. liliput, liliputan, (înv.) logos. (Om ~.) 3. adj. mic, scund. (Fasole ~.) pitire s. v. ASCUNDERE. ASCUNS. DOSIRE. PITIRIAZIS s. (MED.) mătreaţă, (reg.) tărîţâr, tari ţa. pitiş adv. v. TIPTIL. pitişoâră s. v. PÎINICĂ. PÎINISOARĂ. pitit adj. v. ASCUNS. DOSIT, pitoâncă s. v. HRIB. MÎNĂTARCĂ. PITA-VACII. ^ PITOĂŞCĂ s. (BOT.; Boletus granulatus) (reg.) pitărcă. pitoâşcă s. v. PITA-VACII. PITORESC adj. 1. pictural, plastic, sugestiv. (Aspect ~.) 2. evocativ, evocator, expresiv, nuanţat, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.) PITPALĂG s. (ORNIT.; Coturnix coturnix) prepeliţă, (reg.) pitpălăcoi, pitulice, potîrnlche, titirlic. PITPALACĂ s. (ORNIT.) (reg.) pitpălă-clţă, pitpălăcoâie. pitpălăcită s. v. PITPALACĂ, pitpălăcoâie s. v. PITPALACĂ, pitpălăcoi s. v. PITPALAC. PREPELIŢĂ, pitroc s. v. PORCUŞOR, pitrucă s. v. BUTUC.’ PAT. PICIOR. SCAUN. STRAT. TALPĂ. pitula vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI, pitulâre s. v. ASCUNDERE. ASCUNS. DOSIRE. pitulat adj. v. ASCUNS. DOSIT. JOS. MĂRUNT. MIC. SCUND, pitulat adv. v. TIPTIL. PITULICE s. (ORNIT.) 1. (Phylloscopus collybita) (reg.) pituliţă, sălcărlţă. 2. (Troglo-dijles troglodytes) ochiul-boului, (reg.) impără-tuş, împărăţel, nucullţă, panciaruş, părăsită, pătruţ, pietroşel, pipiruş, pituluşă, piţ, piţiim-părât, piţiîmpărătuş, plţur, sfredelâş, sfredeleâc, sfredeluş, tartalâc, regina-păsărilor, (Ban.) cur-tubeş, (Bucov., Transilv. şi Ban.) şofrâc, (prin Bucov.) şofrăcuţ. li. (Troglodytes paruulus) (reg.) bourel, cioclejel, gătejel, impărătuş, împărăţel, pănţăruş, sfredeluş, şofrâc, ochiul-boului. 4. (Syluia liortensis) purceluşă, (reg.) scroflţă. 5. (Sylvia curruca) purceluşă, (reg.) scroflţă,ţiţ. pitulice s. v. FRUNZAR IŢĂ. PITPALAC. PREPELIŢĂ. pitulice-cu-cap-negru s. v. PURCELUŞĂ NEAGRĂ. pitulice-neâgră s. v. PURCELUŞĂ NEAGRĂ, pituliş adv. v. TIPTIL, pituliţă s. v. PITULICE, pituluş adv. v. TIPTIL. PITULUŞĂ pitiiluşă s. v. OGHIUL-BOULUI. PITULICE. pituşeă s. v. PITĂRCUŢĂ. pituţă s. v. PÎINICĂ. PÎINIŞOARÂ. pil s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. PIŢIGOI. piţărău s. v. COLIND. COLINDARE. CO-L IN DA T. COL INDĂTOR. COL INDET. URĂTOR. piţiună s. v. PĂNUSĂ. piîicja vb. v. CIUPI.’PIŞCĂ, piţigs'iie s. v. PIŢIGOI. pifigân s. v. PIŢIGOI. pişigăi s. pl. v. CIMITIR. PIŢIGÂIA vb. a ascuţi, a subţia, (reg.) a piţigărni. (l'şi ~ glasul.) PIŢIGĂIAT adj. ascuţit, subţire, (rar) piui-tdr, (reg.) înţiglât. (O voce ~.) piţigăiat adj. v. DEBIL. DELICAT. FIRAV. FRAGIL. GINGAŞ. PIRPIRIU. PLĂPÎND. PRIZĂRIT. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUŢ. ŞUBRED. piţigărni vb. v. ASCUŢI. PIŢIGÂIA. SUBŢIA. piţigoăică s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. PIŢIGOI s. (ORNIT.) 1. (Parus major) (Tar) piţ, (pop.) piţiguş, simţivâră. (reg.) domnişor. piţigâie, piţigân, piţiîmpărătuş, ţiclete, ţiglău, ţigleân, pasărea-plugului, regele-păsă-rilor, (Ban.) sucitoâre. 2. piţigoi-codat (Aegi-thalos caudatus caudalus) = (reg.) ţîrţîr, pi-ţigoi-de-cîrd, piţigoi-de-stol, piţigoi-întunecât, piţigoi-roşietic, piţigoi-roşu, piţigoi-rusesc. piţigoi-de-circi s. v. PIŢIGOI-CODAT. piţigoi-dc-sldl s. v. PIŢIGOI-CODAT. piţigoi-lntunecât s. v. PIŢIGOI-CODAT. piţigoi-roşietic s. v. PIŢIGOI-CODAT. piţigoi-roşu s. v. PIŢIGOI-CODAT. piţigoi-rusesc s. v. PIŢIGOI-CODAT. piţiguş s. v. PIŢIGOI. pitilmparât s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. piţiîmpărătuş s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. PIŢIGOI. piţulă s. v. BAN. BĂNCUŢĂ. FIRFIRIC. FRANC. GOLOGAN. PARA. piţur s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE, piua interj, v. ATENŢIE. PIUĂ vb. (TEXT.) (Transilv. şi Maram.) a pisa. (A ~ abaua.) PIUÂR s. (TEXT.) (pop.) morâr, (reg.) dîrstâr, măiugâr, (înv.) menghinegiu. (E ~ de profesie.) PÎUĂ s. î. (TEXT.) (reg.) dîrstă, (Transilv.) dubă, (Transilv. şi Bucov.) şteâză, (Transilv. şi Maram.) vîltoâre, (înv.) menghină. pentru împîslirea dimiei.) 2. (MJL.) (reg.) mojâr, treasc. (Tunul primitiv numit ~.) piuă s. v. ADĂPĂTOARE. JGHEAB. MOR-TIER. TROACĂ. ULUG PIUÎ vb. 1. (reg.) a pieuna, a pioci, a piscui. (Puii de găină ~.) 2. a şuiera, a ţiui, a vîjii, (reg.) a ţistui. (Glontul i-« ~ pe la ureche.) o SG piuiâlă s. v. PIUIT. PILITURĂ. ŞUIERAT. ŞUIERĂTURĂ, TIUIT. TIUIT URĂ. YÎJÎIT. VÎJÎITURĂ. FILTRE s. piuit, piuitură. (rog.) pieunât,. piscuit. (~ puilor de găină.) PIUIT s. I. piuire, piuitură, (reg.) pieumit, piscuit. (~ puilor de găină.) 2. piuitură. şuierat, şuierătură, ţiuit, ţiuitură, vîjîit, viiiilură,.. (rar) piuiâlă. (~ glonţului.) PIUITOR adj. şuierător, ţiui tor, vijiitor. (Zgomot ~.) pi ui tor adj. v. ASCUTIT. PIŢIGĂIAT. SUBŢIRE. PIUITCRĂ 1. piuire, piuit, (reg.) pieuuât, piscuit. (~ de pui de găină.) 2. piuit, şuierat,, şuierătură, ţiuit, ţiuitură, vîjiit, vij;iu;ră, (rar) piuiâlă. (~ glonţului pe la. urechea cu > PIULÎŢ s. 1. (reg.) mojâr, pisolniţă. piu-şoâră, piuţă, (Mold.) cliisău, (Mold. şi Oft.} solniţă. (~ pentru pisat condimentele.) 2.. (TEHN.) mutelcă, (reg.) gîscă, (înv.) tirsie. (~ pentru asamblări.) piuliţa s. v. BROASCĂ, piuscul s. v. CANAF. CIUCURE, piuşoară s. v. PI LELIŢĂ, pilită s. v. PIULIŢĂ. PIVNICER s. chelar. PIVNIŢĂ s. beci, (reg.) bâşcă, (prin Moid.) hrubă, (Mold. şi Bucov.) pohreb. (prin Mold.} zemnic, (înv., în Transilv., Ban. şi prin M ed.) podruni. (Ţine alimentele la PIVOTĂ vb. (TEHN.) a se roti. PIVOTARE s. (TEHN.) rotire, pixidn s. v. CUTIE. pizgbirit adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. PIZMÂŞ adj. gelos, invidios, pizmuitor, ranchiunos, (pop. şi fam.) ciudos, (reg.) zăcâş, (Transilv.) dicos, (înv.) pizmătâr, pizmătâroţ, rîvnitor, zavistids, zavistnic, zavistuitor, zuli-âr. (Om ~ pe succesele altuia.) pizmaş adj. v. DUŞMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. pizmaş s.. adj. v. ADVERSAR. DUŞMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. PIZMĂ s. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pornire, ranchiună, (rar) înciudâre, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. şi fam), parapon, (înv. şi reg., în Bucov.) bâsău, (înv. şi reg.) mărâz, scîrbă, (reg.) pildă, zâcă-şeâlă, zăcăşie, (prin Mold.) bănât, (Transilv.) dîcă, (Ban. şi Olt.) inât, (Mold.) poxie, (înv.) pâtos, răpştire, rîvnire, zavistie, zavistii icie> (fam.) boală. (îl roade simle o ~ nestâ-pinilă pe . . .) pizmă s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE* PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎZANIE. pizmătâr adj. v. DUŞMĂNOS. GELOS. INAMIC. INVIDIOS. ’ NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. PIZMAŞ. PIZ-MUITOR. POTRIVNIC. R AN CH IUN O S. VRĂJMAŞ. PIXDAŞ «681 p-izmătâr s., adj. v. ADVERSAR. DUŞMAN. IN A M IC. POTRIVN IC. VRĂ JMAŞ. pfamătărct adj. v. DUŞMĂNOS. GELOS. INAMIC. INVIDIOS. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. PIZMAŞ. PIZMUITOR. POTRIVNIC. RANCHIUNOS. VRĂJMAŞ. pEZinătâreţ s., adj. v. ADVERSAR. DUŞMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. piznu vb. v. DUŞMĂNI. INVIDIA. PIZMUI. URI. VRĂJMĂŞI. FTZMUÎ vb. a invidia, (înv.) a bănui, a •deoehea, a nenăvicli, a pizmi. a rivni, a răpşti, •a 7.s. \-:stui. (Mulţi il ~.) pznuu vb. v. DUŞMĂNI. URÎ. VRĂJMAŞI. pSiniuire s. v. ANIMOZITATE. CIUDĂ. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. GELOZIE. INVIDIE. ÎNVRĂJBIRE. NECAZ. OSTILITATE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎZANIE. PIZMUITOR adj. gelos, invidios, pizmaş, ranchiunos, (pop- şi fam.) ciudus, (reg.) zăcaş, ■(Transilv.) dicos, (înv.) pizmătâr, pizmătâreţ, rivnAor. zavistibs, zavlstnic, zavistuitdr, zuliar. i îl simte ~ pe succesele altuia.) «temultor adj. v. DUŞMĂNOS. INAMIC. .NEPE IETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. Ozimuîor s.. adj. v. ADVERSAR. DUŞMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ, pică s. v. LULEA. PIPĂ. PlCll vb. a pui'ăi, (reg.) a pisoii. (~ din păioâră. (S-a prins ca într-o ~ de păianjen.} 4. (PICT.) pictură, tablou, (înv. şi : op.) zugrăveală, (reg.) chip, (înv.) nacazlîc, rv.gră-vitiiră. (A expus mai multe ~ în ulei.) 3. iarnă, tăiş. (** ferăstrăului, a coasei.) 6. (GEOL.} strat. (~ freatică.) 7. (GEOL.) vină. (O ~ de apă freatică.) pînză s. v. AŞTERNUT. BOR. CEARŞAF. GIULGIU. LINŢOLIU. MARGINE. pSnzărie s. v. PÎNZET. pînzălură s. v. BROBOADĂ. CATRINTĂ. FAŢĂ DE MASĂ. FOTĂ. MARAMĂ. NĂFRAMĂ. PÎNZĂ. PÎNZET. PÎNZET s. (TEXT.) (rar) pînzărie. (înv.. şi reg.) pînzătură. (~ dc bună calitate.) pSnzui vb. v. CĂLI. OŢELI. pînzuiălă s. v. GIULGIU. LINŢOLIU, pîră s. v. ACŢIUNE. ACUZARE. ACUZAŢIE. ANIMOZITATE. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CAUZĂ. CEARTĂ. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. CONFLICT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DENUNŢ. DENUNŢARE. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCREDITARE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVER GENTĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNV INOVA-ŢIRE. ÎNVINUIRE. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. LITIGIU. NEÎNTELE< .ERE. PLÎNGERE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. PROCES. RECLAMATIE. ŞOAPTĂ. VRAJBĂ. ZÎZANIE. PÎRCĂLĂB s. (IST.) (înv.) staroste. PÎRCĂLĂBIE s. (IST.) (înv.) stârostie. pîrdâlnic adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU.. TICĂLOS. pirdnlnieul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. pîrcjâr s. v. CONCETĂŢEAN. ORĂSEAN-PÎNDAR. TÎRGOVEŢ. pîrcjav adj. v. PÎRGUIT. PRECOCE. TIMPURIU. VĂRATIC. pîrcjâviţ adj. v. PRECOCE. TIMPURIU.. VĂRATIC. pirjjăi vb. v. PÎRGUI. pîrc|ăliu vb. v. PÎRGUI. pirţjăvi vb. v. PÎRGUI. PÎRGHIE s. (TEIIN.) I. (înv. şi reg.) părîngă, (reg.) mătărîngă, parmaclîc, (Mold.) tăbîrcă, (înv.) mangeâl. (~ de ridicat griinăti.) 2. braţ. (~ a unei balanţe.) 3. cîrmă. drug,, oişte, proţap. (~ la moara de vini.) 4. (reg.) pocăneâ, terteleci. (~ la joagărul de buşteni.} 5. proţap. (~ la fintină.) 6. (pop.) sâgeâtă.. (~ la leagăn.) PÎRGUI vb. (reg.) a se pirgăi, a se pirgălui,. a se pirgăvi. (Fructele s-au ~.) PÎRGUIRE s. pirguit. (~ fructelor.) PÎRGUÎT adj. (prin Transilv.) pîrgav. (Fructe ~.) PÎRLOAGĂ *688 FÎRGUÎT s. pirguire. (~ fructelor.) PiRI vb. a denunţa, a reclama, a spune, {pop.) a vinde, (Mold., Transilv. şi Maram.) a ponoslui, (inv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a .aranja, a turna. (L-a ~ autorităţilor.) pirî vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. SUPĂRA.^ PlRÎClOS adj., s. pîritor, (fam. fig.) turnător. (Mare ~ mai el) PlRÎÎ vb. 1. a scirţîi. (Duşumeaua ~.) 2. •a pocni, a trosni. (Ii ~ încheieturile.) 3. a trosni, (inv.) a prisni. (Focal ~.) 4. a păcăni, .a răpăi. a ţăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera iără întrerupere.) ptrii vb. v. FÎŞÎI. FOŞNI. RĂPĂI. ROPOTI. SFîRÎI. SUNA. SUSURA. SOPOTI. ŞOPTI. ■ŞUŞOTI.^ ŞUŞUI. PÎRÎIĂŞ s. piriuţ. PI.RÎÎT s. piriitură, trosnet, trosnitură, (reg.) piYpăiUiră. (~ lemnelor care ard. ) PiUÎITOÂRE s. morişcă, scirţiitoare, zbir-niitoare. (~ pentru speriat păsările.) piiiitoăre s. v. VÎJÎITOARE. ZBÎRNÎI- 'TOARE. PÎRÎITIjRă s. 1. pirîit, trosnet, trosnitură, •(reg.) pirpăitură. (~ lemnelor care ard.) 2. păcâneală, păcănire, păcănit, păcănitură, /răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (~ a puştilor.) pîrîş s. v. RECLAMANT. jmi> s., adj. v. ADVERSAR. DUŞMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAŞ. PÎRIT s., adj. (JUR.) 1. s. reclamat, (înv.) ■dcfe.ndor. 2. s., adj. acuzat, inculpat, împricinat. învinuit, (livr.) incriminat, (pop.) prici-■năş. (prin Transilv.) priciiiât. PiRÎTOR adj., s. 1. adj., s. piricios, (fam. iig.j turnător. (Mare ~ mai e!) 2. s. denunţător, wivr.) delator, sicofânt, (inv.) prepuitor, vădnic. (fam. fig.) turnător. (Un ~ ordinar.) pîritor s. v. RECLAMANT, pin tură s. v. ACUZARE. ACUZAŢIE. ÎNVINOVĂŢIRE. ÎNVINUIRE. PiRIU s. 1. (GEOGR.) riuleţ, riuşor, (reg.) îriurel. riuţ. (Un ~ şerpuia printre coline.) 2. (GFJjGR.) apă. (A sărit cu uşurinţă ~.) 3. şiroi, şuvoi. (Un ~ de lacrimi, de singe . . .) PîRÎtfŢ s. pirîiaş. pud mila s. v. CHIFTEA. PiRJOL s. 1. foc, incendiu, (inv. şi reg.) pojiir. ireg.) piriitură. (Un~ a distrus clădirea.) 2. Hacăraie, pară, pălălaie, văpaie, vîlvătaie, vilvoare, (rar) pălălăică, (pop.) bobot, bobotăie, :şor,. locuţ, lupşdr, mâtcă, mitră, nâdră, perdea,, plod, prăpur, soârtă, strat, casa-copilul ui. ma-ma-muierii, (prin Transiiv.) sălâş. PLACHETĂ SANGUINĂ s. (BIOL.) trom-bocit. plachic s. v. PIFTIE. PILAF. RĂCULRL PLACÎD adj. 1. apatic, delăsător, indiOrent, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, OmbeL (livr.) impasibil, (reg.) nebriştit, (fig.'.- rece.. (Un om atitudine ~.) 2. calm, flegmatic,, imperturbabil. (Un caracter ~.) 3. LUiost, banal, monolon, plictisitor, uniform. (îig.) seărbăd, (livr. fig.) tern. (Duce o viaţă PLACIDITĂrrE s. 1. apatie, delăsare, indiferenţă, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrâţie, (rar) indiferentism, nîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijinţă. tem-belîc, (grecism înv.) adiaforle, (fig.) răceâlă.. (Stare de ~ a cuiva.) 2. calm, flegmă, imper-turbabilitate. (O ~ structurală, tempera mentală. )-PLAFON s. (CON ST R.) tavan, (astăzi rar> pod, (înv. şi reg.) podele (pl.). sivfit, ‘ VOd.) bagdadic, (Transiiv. şi Ban.) eerine. al- unei camere.) PLĂGĂ s. (MED.) bubă, leziune, rană, (pop.) meteahnă, (înv. şi reg.) beleăznă. (reg.> oâjdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adineâ la braţ.) plagă s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂ-PASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD., PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE.. PLAGI vb. a copia. (In romanul L:.; l-a pe ...) PLAGIAT s. plagiere, (rar) plagiatură. unei opere muzicale.) plagiatură s. v. PLAGIAT. PLAGIERE..* PLAGH^RE s. plagiat, (rar) plagiatură.. unui roman.) PAGIOSTOM s. (I.H1\) selacian. (Reclami? este un ~.) PLAI s. meleag, regiune, ţinut. (Pe ~ uri le-nai ale. ) plai s. v. PAS. STRÎMTOARE. TRECĂTOARE. plai văz s. v. CONDEI. CREION. PLĂJĂ s. 1. (înv.) arină. (O ~ întinsă pe malul mării.) 2. baie de soare. (Face ~ pe malul mării.) 685 PLASTOGRAFIA PLAN adj., s. I. adj. 1. drept, neted, plat, şes, (pop.) oblu, (reg.) şesos, (Olt. şi Ban.) polejnic, (înv.) tins, tdcmai, (fig.) ras, şters. (O cîmpie, o suprafaţă ~.) 2. întins, neted, şes. (Un platou ~.) II. s. I. schemă, schiţă, (înv.) chip, izvod. (~nl unei case.) 2. proiect, (înv.) tertip. (Şi-a pus ~ in aplicare.) 3. calcul, gînd, idee, intenţie, proiect, socoteală. (înv. şi reg.) propus, (înv.) cuget, duh, propozit, săvîrşit, socotinţă, (fam.) combinâţie. (Are in vedere un ~ anume.) plan s. v. CAT. ClMP. ETA J. NIVEL. OGOR. ŢARINĂ. PLANĂ vb. a pluti, a zbura. (O hîrlie luată de vint ~ în văzduh.) PLANÂRE s. plutire, zbor. (~ păsărilor în văzduh.) ^ PLANAT adj. plutit. (Zbor ~ al păsărilor.) PLANEITÂTE s. (TEHN.) netezime. PLANETAR adj. (ASTRON.) solar, (înv.) soresc. (Sistemul ~.) PLANETĂ s. (ASTRON.) (pop.) zddie. (Mercur este o ~.) planetă s. v. ZODIE. PLANETOÎD s. (ASTHON.) asteroid. (Un ~ nu poate fi văzu! cu ochiul liber.) PLANIFICA vb. a programa. (Cînd vrei să le ~?) PLANIFICARE! s. programare. (~ cuiva la analize.) PLANIGLOB s. (GEOGR.) planisferă, (rar) maparndnd. PLANIMETRÎE s. (GEOM.) geometrie plană. PLANISFERĂ s. (GEOGR.) planiglob, (rar) mapamond. pianist vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. Înşela, minţi. momi. păcăli, prosti. PURTA. TRIŞA. PLĂNŞA s. (înv.) tabel, tablă. (O ~ la geografie.) PLANŞETĂ s. (rar) seîndură. (~ pentru întinderea foilor de aluat.) planşete s. pl. v. DUŞUMEA. PARDOSEALĂ. PODEA. SC ÎNDURĂ. PLAN'P vb. a pune, a răsădi, a sădi a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a ras tăvi, (înv.) a împlinta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ doi puicii.) plantar adj. v. VEGETAL. PLANTARI! s. plantat, punere, pus, .răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) trausplantăţie, (pop.) presădîrc, (înv.) plantaţie . (~ p u i elilor.) PLANTĂT adj. răsădit, sădit, transplantat, (pop.) presădlt, (Transilv.) răstăvlt. (Răsaduri ~.) PLANTAT s. plantare, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) trausplantăţie. (pop.) presădire, (înv.) plantaţie. (~ pui elilor.) PLANTATOR s. 1. să di tor, (înv.) răsăditor. (S-a specializai ca ^ .) 2. (TEHN.) sădit or. (™ este o unealtă agricolă.) PLANTAŢIE s. (înv.) sădire, soditură. (O ^ de piersici.) plantaţie s. v. PLANTARE. PLANTAT. PUNERE. PUS. RĂSĂDIRE. RĂSĂDIT. SĂDIRE. ^ SĂDIT. TRANSPLANTARE. PLÂNTĂ s. vegetală, (înv.) sad. (Animale şi ~ e. ) PLÂNTĂ s. (ANAT.) talpă, (prin Transilv.) tâblă. (~ a piciorului.) plantivor adj. v. ERBIVOR. PLANTUROS adj. 1. corpolent, gras, gros, obez, plin, rotofei, rotund, umflat, voluminos, (pop.) trupeş, (reg.) încălăt. (O femeie ~.) 2. masiv, voinic, voluminos, zdravăn. (Braţe ~.) PLÂPUMĂ s. (reg.) iorgăn, (Mold. şi Bucov.) ogheâl. (Iarna se înveleşte cu ~.) PLASĂ vb. 1. a (se) amplasa, a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de ...) 2. a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) posta. (S-a ~ in faţa uşii.) 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. a sc clasa, a se clasifica, a se situa. (S-a ~ al doilea in concurs.) 5. a băga, a investi, a vîri. (A ~ un capital in ceva.) 6. a desface, a vinde, (reg.) a petrece, (înv., in Transilv.) a cheltui. (A ~ o marfă.) PLASAMENT s. investire, plasare. (~ al unui capital.) PLASARE s. 1. amplasare, aşezare, fixare, situare, stabilire. (~ a noului obiectiv intr-un loc adecvat.) 2. aşezare, instalare. (~ lui intr-un fotoliu.) 3. clasare, clasificare, situare. (^ lui pe primul loc în concurs.) 4. investire, plasament. (~ a unui capital.) 5. desfacere, vindere, vin-zare, (înv.) debit. (~ a unei mărfi.) PLÂSĂ s. LI. fileu, reţea. (~ la un năvod.) 2. fileu, (înv.) rezll. (~ pentru păr.) 3. fileu. (~ la jocul de tenis.) 4. (TEHN.) paravan. (~ la războiul de leşul.) 5. (TEI1N.) plasa iţelor — cocleţi (pl.). (reg.) ostreţe (pl.). (~ la războiul de leşul.) G. păienjeniş, pmză, (rar) păinjinăr, (reg.) painginăraie, (înv.) păioâră. (Prins ca într-o ~ de păianjen.) 7. sacoşă, (reg.) neţ. (Bagă cumpărăturile in~ .) II.(înv., în Mold.) ocol. (~ era o subdiviziune a judeţului. ) plasă s. v. ASCUTIS. CATEGORIE. CĂL-Cîl. CHIP. FEL. GEN. JGHEAB. LAMĂ. LATURĂ. LIMBĂ. 3YIÎNER. NEAM. PLAZ. PLĂSEA. SOI. SORT. SPECIE. STAUL. STREAŞINĂ. TALPĂ. TĂIŞ. TIP. VARIETATE. PLASMAGENĂ s. (BIOL.) citogenă. (~ este gena din plasmă.) PLASMĂ GERMINATIVĂ s. (BIOL.) gene tip, germen. plâstă s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOL STOG. PLÂSTIC adj. 1. pictural, pitoresc, sugestiv. (Aspect ~.) 2. evocativ, evocator, expresiv, nuanţat, pitoresc, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.) PLASTICITATE s. elocvenţă, expresivitate, pregnanţă, sugestivitate. (Vervă satirică de mare ~.) plastograf s. v. FALSIFICATOR. MĂSLUITOR. PLASTOGRAFIE. PLĂSMUITOR. plastografia vb. v. FALSIFICA. plastografiat 685 plastoţjraiiiăt adj. v. FALSIFICAT. PLASTOGRAFIE s. (înv.) plastograf. (Iscălitura aceasta a o ~.) plastorjiafiere s. v. FALSIFICARE. PLASTRON s. piept, (înv.) manlşcă. (~ la o cămaşă.) piaştrii s. v. GHIPS. IPSOS. PLASTURE s. (FARM.) emplastru, (înv.) sparadrâp. (~ pus pe o rană.) plasture s. v. CATAPLASMĂ. COMPRESĂ. PRISNIŢ. plâşcă s. v. CREŢIŞOARĂ. CUIRASĂ. HLAMIDĂ. MANTIE. PLATOŞĂ. PROSTO-VOL. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. PLAT adj. 1. lătăreţ, turtit, (reg.) lătăuş. (Obiect de formă ~.) 2. drept, neted, plan, şes, (pop.) oblu, (reg.) şesos, (Olt. şi Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, şters. (O cimpie, o suprafaţă ~.) 3. neted, (înv.) limpede. (Teren ~.) 4. neted, (reg.) lin. (Drum plat adj. v. BANAL. COMUN. INEXPRESIV. MONOTON. NEEXPRESIV. PROZAIC. UNIFORM. plat s. v. MAŞINĂ. PLITĂ. SOBĂ. PLATĂN s. taler, talger. (~ al unei balanţe.) platan s. v. ARŢAR, platan zi s. v. CHEFAL. PLATĂ s. 1. achitare, lichidare, onorare, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.) 2. achitare, depunere, vărsare. (~ ratei in termen.) 3. (înv. şi pop.) preţ. (Aduceţi lucrul şi primiţi ~.) 4. remunerare, remuneraţie, retribuire, retribuţie, (rar) remunerâriu. (Care este ~ pentru munca ta?) 5. pedeapsă, răsplată, recompensă, (înv.) răsplătire. (Şi-a luat ~ ciwcnită pentru faptele sale.) PLĂTGĂ s. (Transilv.) speteălă. (~ la o cămaşă.) PLATFORMĂ s. 1. rampă. (~ de lansare.) 2. platou. (Pe o ~ largă se ridică fabrica.) 3. (GEOGR.) prispă, tăpşan. (O ^ împădurită.) 4. (GEOL.) cratogen. (~ Siberiană.) 5. (GEOGR., GEOL.) pled formă continentală = şelf. PLĂTFUS s. (MED.) picior plat. PLATITUDINE s. banalitate, prozaism, loc comun, (livr.) truism» (fig.) proză. (A spus o ~.) platnic adj. v. PLĂTIBIL. platnic s. v. CAUŢIUNE. FIDEJUSOR. GARANT. PLĂTNIC s., adj. plătitor. (Bun ~.) platnic s., adj. v. DATORNIC, DEBITOR, platoniăn adj. v. PLATONIC. PLATONICIAN. PLATONIC adj. 1. platonician, (rar) plato-niân, (înv.) platonicesc. (Filozofia 2. ideal, pur. (Dragoste ~.) 3. spiritualizat. (Legături. ~.) platonic adj. v. FORMAL, platonic s. v. PLATONICIAN, platonicesc adj. v. PLATONIC. PLATONICIAN. PLATONICIĂN adj., s. 1. adj. platonic, (rar) platoniăn, (înv.) platonicesc. (Filozofia ~-) 2. s. (înv.) platonic. (Adepţii lui Platon sc numeau ^.) PLĂTOŞĂ s. cuirasă, (livr.) lorică, (înv. plâşcă. (~ a unui luptător medieval.) PLATOU s. 1. (GEOGR.) podiş, (rar) masă, (pop.) şes, şestină, (reg.) zăpodie. (Un ~ nu prea inalt.) 2. platformă. (Pe un ~ larg se inalţa fabrica.) 3. disc, taler, talger, tas, (înv. şi reg.) scafă, (reg.) tăier. (~ al balanţei.) PLĂUR s. 1. (reg.) plav, prundoi. (Formaţia vegetală acvatică numită ~.) 2. plavie, insulă plutitoare, (reg.) cocioc, năclâdă, plav, prundoi. (~ este o insulă alcătuită mai ales din formaţii vegetale.) PLAUZIBIL adj. 1. acceptabil, admisibil, credibil, verosimil. (O explicaţie ~.) 2. probabil. (Ipoteza cea mai ~.) PLAUZIBILITATE s. 1. admisibilitate, credibilitate, verosimilitate, (rar) verosimilitudi-ne. (~ unei explicaţii.) 2. probabilitate. unei ipoteze.) plav s. v. INSULĂ PLUTITOARE. PLAUR. PLAVIE. PLĂVIE s. plaur, insulă plutitoare, (reg.) cocioc, năclâdă, plav, prundoi. (~ prin Delta Dunării.) PLAZ s. (TEIIN.) I. călcii, talpă, (reg.) birsă, nadă, piept, plasă, pluglhţă, pod, (prin Dobr.) tabân. (~ la plug.) 2. (la pl.) butuci (pl.), tălpi (pl.), (reg.) craci (pl.), drugi (pl.), fot'eze (pl.), grindeie (pl.), lemne (pl.), tălpeţi (pl.). (~ la războiul de ţesut.) pîaz s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PREZICERE. PROFEŢIE. PROROCIRE. PROROCIRE. TALPĂ. TĂLPIG. PLĂCEA vb. I. a agrea, a simpatiza. (îi ~ pentru însuşirile sale.) 2. a (se) iubi, a (se) îndrăgi, (înv.) a (se) libovi. (S-ciu ~ de cum s-au văzut.) 3. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Rămîi cu cine îţi ~.) 4. a-i conveni, a prefera. (Ţi-ar ~ să te muţi la noi?) 5. a iubi. (îi ~ să meargă la vinat.) PLĂCERE s. 1. batir, plac, poftă. (I-a făcut ~.) 2. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, poftă, voie, voinţă, vrere, (pop.) vrută, (înv.) deşiderât, ogdd, poftire, poftit, pofti-tură, rivnă, rîvnire, tabiet. (După ~ inimii.) 3. delectare, desfătare, farmec, încintare, voluptate, vrajă, (înv. şi reg.) tefericie, (înv.) în-cintcc, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viaţă plină de ~i; ~ pe care o poale da o lectură bună.) 4. distracţie, petrecere. (Viaţă plină de ~ i.) 5. agrement, amuzament, divertis- ment, (înv. ) zefehiu. (Parc de ~ i.) 6. bucurie, desfătare, mingiiere, mulţumire, satisfacţie, (înv. şi pop.) mulţumită, (înv.) haz, mîngiie-tură. (Simte o mare ~.) PLĂCINTĂRIE s. patiserie. (Produse de~.) placiulioărâ s. v. PLĂCINŢIGĂ. plucintor s. v. FĂCĂLEŢ. SUCITOR. VERGEA. plăcintucu s. v. PLĂCINŢIGĂ. plăcintuiă s. v. PLĂCINŢIGĂ. plăcinţica-vacii s. v. PĂTLAGINĂ. PLĂCINŢICĂ s. (rar) plăcintioâră, plăcin-tuţă, (reg.) plăcintucă. (A mîncat o ~.) PLĂGtJT adj., adv. 1. adj. apetisant, bun, delicios, gustos, îmbietor, savuros, suculent, 687 PLĂSMUIT (rar) pofticios, (arg.) mişto. (O mincare, o cină ~.) 2. adj. agreabil, nostim, simpatic, (inv. şi pop.) nurliu. (Un om ~.) 3. adj. agreabil, drăguţ, estetic, frumos. (Un aspect ~.) 4. adj. desfătător, ineîntător, mingîietor, (înv.) mîngîios. (Un peisaj ~.) 5. adj. atrăgător, îmbietor, primitor. (Ţinuturi 6. adj. agreabil, atrăgător, prietenos. (Un interior ~.) 7. adj. agreabil, (reg.) omenos, pişin, (înv.) og'odit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 3. adj. agreabil, amuzant, distractiv, drăguţ. (Spectacol ~.) 0. adj. atractiv, atrăgător. (O manifestare ~.) 10. adj. agreabil, (fig.) savuros. (Efecte comice ~.) 11. adv. agreabil, bine. (A fost ~ tn concediu.) plăţjui vb. v. RĂNI. plăgiut adj. v. LOVIT. RĂNIT. PLĂIEŞ s. 1. (IST.) grănicer. 2. (IST.) străjer, (pop.) strajă. 3. muntean. PLĂMÂDĂ s. 1. aluat, dospeală, maia, plămădeală (înv.) covăseălă. (~ pentru creşterea plinii.) 2. drojdie, maia, plămădeală. (~ pentru aluatul de cozonac.) PLĂMĂDEALĂ s. 1. aluat, dospeală, maia, plămadă, (inv.) covăseălă. (~ pentru creşterea plinii.) 2. drojdie, maia, plămadă. pentru aluatul de cozonac.) plămădeala s. v. MACERARE. MACERAŢIE. PLĂMĂDI vb. a frămînta, (reg.) a zolga, a zoii, (înv.) a soâge. (A ~ aluatul.) plămădi vb. v. CONCEPE. MACERA. PROCREA. PLĂMĂDIRE s. framintarc, plămădit. (~ aluatului.) plămădii adj. v. MACERAT. PLĂMĂDIT s. frămintare, plămădire. (~ aluatului.) PLĂMIN s. 1. (ANAT.) pulmon, (pop.) bojoc. 2. (MED.; la pl.) piept, tuberculoză pulmonară. (Suferă de ~.) plăiuin s. v. FICAT. PLĂMÎNÂRE s. (BOT.; Pulmonaria mollis-sima) mierea-ursului, (înv. şi reg.) plămină-rică, (reg.) plăminăreă. plămînăre s. v. CUSCRISOR. MIEREA-UR-SULUI. TRIFOIŞTE. plăminărilă s. v. CUSCRISOR. MIEREA-UR SULEI.’ plămină albă s. v. NUFĂR, plămînă-cjălbcnă s. v. NUFĂR, plăminăreă s. v. MIEREA-URSULUI. PLĂMÎNÂRE. plăminărieă s. v. CUSCRISOR. MIEREA-URSULUI. PLĂMÎNÂRE. ' plăminărilă s. v. CUSCRISOR. MIEREA-URSULUI. plăntălui vb. v. PLANTA. PUNE. RĂSĂDI. SĂDI. TRANSPLANTA. PLĂNUI vb. 1. a intenţiona, a proiecta, (pop.) a chiti, (inv. şi reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (inv.) a aşeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. şi Transilv). a cumpăni. (~ să plece la mare.) 2. (inv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea . . .) 3. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (inv.) a unelti, (fig.) a nâşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de ...) 4. a concepe, a preconiza, a prevedea, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern. ) 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A~o faptă rea.) PLĂNUIRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (inv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de . . .) 2. concepere, preconizare, proiectare. (~ unor reforme. ) PLĂNUIT adj. proiectat, (reg.) scoposit. (întilnirea ~ n-a mai avut loc.) PLĂPIND adj. debil, delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (inv. şi reg.) mîrşav, ticălos, (reg.) gubav, moringlâv, (Mold. şi Transilv.) sighinâş, (Mold. şi Olt.) siştav. (Un copil ~ ; o constituţie ~.) PLĂPUMĂR s. (Mold.) mindirigiu. (E ~ de profesie.) plasă vb. v. APLAUDA. PLĂSEĂ s. 1. mîner, (inv. şi reg.) mănunchi, plasă. (~ de cuţit, de pumnal, de briceag.) 2. (TEHN.; la pl.) capră, cleşte, locaş, matcă. dulgherului.) PLĂSMUI vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a proiecta, a realiza, a scorni, (inv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de . . .) 2. a inventa, a născoci, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoâte, a stîrni, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a ţese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuţi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) 3. a alcătui, a concepe, a întocmi, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecţie de folclor.) 4. a contraface, a falsifica. (A ~ un document.) PLĂSMUIRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plănuire, proiectare, realizare, scornire, (inv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de . . .) 2. creaţie, invenţie, născocire, scornitură, (pop.) iscodeâlă, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginaţiei sede.) 3. fantezie, ficţiune, imaginaţie, invenţie, închipuire, născocire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) 4. inventare, născocire, scornire, ticluire, (fig.) urzirc. (~ unei minciuni.) 5. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, braşoâvă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 6. contrafacere, fals, falsificare, falsificaţie. (Acest document este o ~.) PLĂSMUÎT adj. 1. fictiv, imaginar, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, scornit. (O intim place ~.) 2. fantezist, imaginar, născocii., (livr.) romanesc. (Personaje ~.) 3. fals, inau-tentic, inventat, mincinos, născocit, neadcvăral, PLĂSMUIT OR 688 neautentic, neîntemeiat, nerea'i, scornit, (înv.) minţit, răsuflat, spurin, (pop. fig.) strîmb. (Afirmaţii mărturie ~.) 4. contrafăcut, fals, falsificat, neautentic, (înv.') mincinos. (Document ^.) PLĂSMUITOR s. 1. creator, făuritor, înfăptuitor, născocitor, realizator, (înv.) săvir-şităr. scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru . . .) 2. falsificator, măsluitor, (inv.) falsâr, (fam. şi peior.) plastograf. (Condamnat ca. ~.) plăsmui tor s. v. INVENTATOR. PLĂTI vb. 1. a achita, a depune, a vărsa. (A ~ in termen rata.) 2. a achita, a lichida, a onora, (înv. şi pop.) a număra, (inv. şi rcg.) a plini, (inv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Şi-a ~ obligaţiile băneşti.) 3. a da, a înapoia, a restitui, (rar) a re turna, (pop.) a întoarce, a inturna, (înv.) a rcinturna. (Ţi-am ~ datoria?) 4. a da, a oferi. (Cit ~ pe marfa mea?) 5. a onora, a remunera, a. retribui. (A ^ o muncă prestată.) 6. a ispăşi, a îndura, iivr. j a exnia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui, său.) plălj vb. v. FACE. PREŢUL VALORA. PLĂTÎBIL adj. (înv.) platnic. (Datorie ~.) PLATÎG s. (IHT.) I. (Abrcimis brama j (reg.) zorcân. 2. (Brama brama.) cirjancă. PLÂTÎGĂ s. (BOT.; Gledilschia Iriacanthos) glădiţă, (reg.) roşcovăr, salcîm, roşcov-sălbătic. plâtjeuţă s. v.'BOARGA. BOARŢĂ. PLĂTIKE s. achitare, lichidare, onorare, plată. (înv.) răspundere. (~ unei datorii.) plătit adj. v. PEDEPSIT. RĂZBUNAT. PLĂTITOR s.. adj. platnic. (Bun —.) plafniclc s. v. BONITATE. SOLVABILITATE. plâvăî adj. v. BĂLAI. BĂLAN. BLOND. GALBEN. piarălă s. v. MAJA. NĂVOD, plăvan adj. v. BĂLAI. BĂLAN. BLOND. GALBEN. plăvil adj. v. BĂLAI. BĂLAN. BLOND. GALBEN. plăviu adj. v. BĂLAI. BĂLAN. BLOND. GALBEN. plăzui vb. v. PREVESTI. PREZICE. PROFETIZA. PROFEŢI. PROROGI. VESTI. plăzuit s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVÎZIUNE. PREZICERE. PROFEŢIE. PROROG IE. PROROC IRE. plăzuiiuj'ă s. v. ORACOL. PREVESTIRE. P RE V IZ IU NE. PREZ ICE RE. PRO FEŢ IE. PRO ROG IE. PROROCIRE. PLEACĂ interj. 1. marş!, (reg.) maşir!, (rusism reg.) paşol ! 2. afară !, ieşi !, marş ! 3. fugi !, (pop.) tiva 1, (prin nord-estul Olt.) tiutiu ! plcan s. v. CAPTURĂ. PRADĂ, pleăscă s. v. PĂLĂRIE. PLEASNA s. ştire, şfiehi, (rcg.) plesnitoâre, •sugar. (~ de bici.) pleasna s. v. APTĂ. STOMATITA. pleăşă s. v. CALVIŢIE. CHELIE. PLEŞU-V1E. pleaşcă s. v. CAPTURĂ. CHILIPIR. PRADĂ. PLEAVĂ s. (pop.) vinturătură, Leg.) duru iălă, codină, tîrnomâtă, zoână, (prin vestul Trausilv.) tirn. (~ de la treieratul cerealelor.) pleavă s. v. FUFĂ. LEPĂDĂTURĂ. NĂ-GARĂ. NEGHINĂ. PLEVUŞCĂ. ZÎZANIE. PLEBE s. (mai ales in limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulţime, norod, popor, prostime, vulg, (înv. şi reg.) poporane, (înv. J calabalîc. plebeian s., adj. v. PLEBEU. PLEBEU s., adj. (Iivr.) plebeian. (~ din Roma antică.) PLEBISCIT s. (JUR.) referendum. PLECĂ vb. LI. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, (inv. şi pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poiigni, (inv.) a (se) închina. (Crengile se ~ de rod.) 2. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) povirni, a (se) prăvăli, (pop. şi. fam. a (se) hii. (Casa s-a ~ pe o parte.) 3. a se închina, a se înclina, a se prosterna. (S-a ~ adine in faţa lui.) 4. a se smeri, a se supune, a se umili. (Se ~ în fala divinităţii.) 5. a apune, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri, (Iivr.) a declina, (rar) a scădea, (pop.) a scăpăta, a sfinţi, (fig.) a se culca, a se scufunda. (Soarele' se ~ după dealuri.) 6. a se închina, a se preda, a se supune, (inv.) a se cuceri, a se paradosi, a se su-pleea. (Nu s-au ~ inamicului.) 7. a ceda, a se supune. (Să nu se ~ in fata duşmanului.) ILL a pomi, (inv.) a (se) clăti, a purcede. (Au. ~ la drum.) 2. a se duce, a merge, a porni, (pop.) a (sc) mişca, (inv. şi reg.) a păsa. (Unde ~ ?) 3. a (o) apuca, a se îndrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a păşi, a porni, (rar) a se îndruma, (pop.) a purcede, a se purta, (înv. şi reg.) a năzui, (Transilv.) a arădui. (A ~ pe drumul acela.) 4. a se căra, a se duce. (Să ~ imediat de aici!) 3. a se retrage. (Vă rog să-mi permiteţi să ~.) plecă vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONSIMŢI. CONVINGE. CUCERI. DECIDE. DECLINA. DETERMINA. FACE. HOTĂRÎ. ÎNCUVIINŢA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. OCUPA. PERMITE. PRIMI. SUBJUGA. SUPUNE. PLECARE s. I.L aplecare, culcare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire. crengilor din cauza rodului.) 2. înclinare, închinare, prosternare, (rar) prosternălie. (~ adincâ a cuiva in faţa . . .) 3. smerenie, supunere, umilinţă, (înv.) plecat, umiliaţiune, umilitâte. (~ in faţa divinităţii.) II.l. pornire, (pop.) porneălă, (inv.) purcedere, purces. (~ noastră are loc in zori.) 2. ducă, pornire. (E gala de ~.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (După ~ lui de acolo.) 4. (SPORT) start. (A avut o ~ bună.) plecare s. v. AFECŢIUNE. APLECARE. APLICAŢIE. APTITUDINE. ATAŞAMENT. ATRACŢIE. CHEMARE.COMPLIMENT.DAR. DECLINARE. DECL INAŢIE. FLE XIUNE NOMINALĂ. HAR. ÎNCHINĂCIUNE. ÎNCLINARE. ÎNCLINAŢIE. ÎNZESTRARE. MĂTANIE. PLECĂCIUNE. PLOCONEALĂ. 689 PLESNI PORNIRE. PREDILECŢIE. PREDISPOZIŢIE. PREFERINŢĂ. REVERENŢĂ. SIMPATIE. TALENT. TEMENEA. VOCAŢIE. PLECAT adj. 1. aplecat, curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, (rcg.) polignit. (Copac ca crengile ~.) 2. aplecat, înclinat, lăsat, po-vîrnit, prăvălit, strîmb, (pop. şi fam.) hiit, (reg.) şolclît, şoldiii, (Ban.) şovîi. ( O casă ~.) 3. aplecat, înclinat, oblic, pieziş, povîrnit, (rar) teşos, (reg.) ponciş, prăvălât, prăvălâtic. (Coasta ^ a dealului.) 4. adus, aplecat, cocîrjat, cocoşat, curbat, girbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, strîmb, strimbat, sucit. (Bă-trîn cu spinarea ~.) 5. ascultător, bun, cuminte, docil, supus, (livr.) obedient, (înv.) ascultoi. (Copil ~.) 6. smerit, supus, umil, umilit, (livr.» obsecvios, (înv.) smernic, suplecât. (O atitudine, o privire ~.) 7. servil, slugarnic, (livr.) obsecvids. (E prea ~ in fata şefilor.) plecat adj. v. DECLINABIL. FLEXIBIL. FLEXIONAR. plecat s.v. PLECARE. SMERENIE. SUPUNERE. UMILINŢĂ. plecate s. pl. ' v. APLECAT. GREAŢĂ. INDIGESTIE. PLECĂCHÎNE s. compliment, închinăciune, mătanie, ploconeală, reverenţă, temenea, (reg.) plocon, (înv.) plecare, (turcism înv.) talîm, Ţf’am. rar) selamlic. (I-a făcut o ~ adincă.) plecăciune s. v. ASCULTARE. CUMINŢENIE. DOCILITATE. SUPUNERE, plecătoăre s. v. MÎNZARE. plccătdr adj. v. FLEXIBIL. FLEXIONAR, pleeâtor adj., s. v. CONJUNCTIV. SUBJONCTIV. plecozăt adj. v. ATÎRNAT. BLEG. BLEGIT. CLĂPĂUG. LĂSAT. PLEOŞTIT. PLECTRU s. (MUZ.) pană. (~ folosit la chitară.) PLEDA vb. 1. a susţine. (A ~ cauza cuiva.) 2. a vorbi. (A ~ în favoarea cuiva.) PLEDĂRE s. susţinere. (~ cauzei cuiva.) PLEIADELE s. pl. art. (ASTRON.) (pop.) găina (art.), găinuşa (art.), cloşca-cu-pui (art.), păstorul-cu-oile (art.), (reg.) cloţa (art.). PLEISTOCEN s., adj. (GEOL.) I. s. glaciar, (ieşit din uz) diluviu. 2. adj. glaciar, (ieşit din uz) diluviân. (Epoca ~.) plenar adj. v. COMPLET. DEPLIN. INTEGRAL. ÎNTREG. TOTAL. plenipotent s., adj. v. PLENIPOTENŢIAR. PLENIPOTENŢIAR s., adj. (POLITICĂ) (înv.) plenipotent, (înv., în Transilv.) prene-putin ţăruş. PLEN ISON adj. (FON.) silabic. (Vocale ~.) PLENITUDINE s. 1. deplinătate, integritate. (în ~ facultăţilor mintale.) 2. deplinătate, desăvîrşire, plinătate, (înv.) plinăciune, plineâlă. (Sentiment de ~.) plenul vb. v. JEFUI. PRĂDA. PLEOAPĂ s. (ANAT.) (rar) clipă, (înv.) geână, palpebră, pleoapă s. v. CAPAC. PLEOCROÎSM s. (FIZ.) policroism. PLEONASM s. (LINGV.) tautologie. PLEONASTIC adj. (LINGV.) tautologic. (Construcţie ~.) PLEOSC interj, şart! (~ 1 i-a tras o palmă.) PLEOSCĂÎ vb. 1. a plescăi, (reg.) a plios-căni. (A ~ cu limba.) 2. a plescăi, (reg.) a cipcii. (Apele ~ lovindu-se de maluri.) 3. a plescăi, (reg.) a plescăni, (Noroiul ~ sub bocanci.) 4. a plescăi. (A ~ cu papucii, in mers.) PLEOSCĂIT s. pleoscăitură, plescăit, ples-căitură. (~ făcut cu limba.) PLEOSCĂITURĂ s. pleoscăit, plescăit, ples-căitură. (~ făcută cu limba.) pleoscăniiă s. v. ROSTOPASCĂ. plcoscăriţa s. v. ROSTOPASCĂ. PLEOŞTI vb. a se blegi, (pop.) a se blegoşa, (Mold.) a sc clăpăugi, (Transilv., Mold. şi Bu-cov.) a sc dăbălăza. (I s-au ~ urechile.) PLEOŞTIT adj. atîrnat, bleg, blegit, clăpăug, lăsat, (pop.) blegoşât, (prin Olt.) bleonc, (Mold. şi Transilv.) dăbălăzăt, (prin Transilv.) plcco-zăt, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.) pleoştit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SUPĂRAT. TRIST. plcscăiţă s. v. GUSA-PORUMBELULUI. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUŢĂ. ŞOPÎR-LAIŢĂ. ŞOPÎRLICĂ. ŞOPÎRLIŢĂ. plescaiţă-roşie s. v. ARĂRIEL. plcscâviţă s. v. ALERGIE. ERUPŢIE. EXANTEM. PLESCĂI vb. 1. a clefăi, a molfăi, (rar) a elefeti, (reg.) a ciofăi, a murseca, a plescăni. (~ cînd mănîncă.) 2. a plescăi, (reg.) a plios-căni. (~ cu limba.) 3. a pleoscăi, (reg.) a cipcii. (Apele ~ lovindu-se de maluri.) 4. a pleoscăi, (rcg.) a plescăni. (Noroiul ~ sub bocanci.) 5. a pleoscăi. (A ~ cu papucii, în mers.) PLESCĂIÂLĂ s. clefăială, clefăit, molfăială, molfăire, molfăit, molfăitură, plescăit. (Cînd mănîncă se aude o ~.) PLESCĂIT s. 1. clefăială, clefăit, molfăială, molfăire, molfăit, molfăitură, plescăială. (Cînd mănîncă se aude un ~.) 2. pleoscăit, pleoscăitură, plescăitură. (~ făcut cu limba.) PLESCĂITCRĂ s. pleoscăit, pleoscăitură, plescăit. (~ făcută cu limba.) plescăni vb. v. CLEFĂI. MOLFĂI. PLEOSCĂI. PLESCĂI. PLESNET s. plesnitură. (Se aude un ~ sec.) plcsnet s. v. PALMĂ. PLESNI vb. 1. a (se) ciobi, a (sc) ciocni, a (se) crăpa, a (se) fisura, a pocni, a (sc) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.) 2. a se rupe. (Au ~ două coarde la vioară.) 3. a crăpa, (pop.) a pocni. (A ~ o vită.) 4. a exploda, a pocni. (Ce-a ~ ?) 5. a crăpa, a se deschide, a se desface, a se despica. (Bobocii, mugurii au ~.) 6. a pocni, a trosni. (~ din bici.) 7. a-i trage. (îi ~ o palmă.) 8. a izbi, a lovi, a pocni. (Acum te ~ !) plesni vb. v. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎR-ŞI. STINGE. SUCOMBA. « — C. 310 .1 PLESNICAR 690 plcsnicur s. v. ŞOPRON. PLESNIRE s. 1. ciobirc, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnit, poc-nire, spargere, spart. (~ de-a lungul a unui vas.) 2. crăpare, deschidere, desfacere, despicare. bobocilor de floare.) 3. pocnire, tros-nire. (~ din bici.) PLESNIT adj. 1. ciobit, ciocnit, crăpat, fisurat, spart. (Vas de lut uşor ~.) 2. rupt. (Coardă ~.) 3. crăpat, deschis, desfăcut. (Boboc, mugur ~ .) PLESNIT s. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, pocnire, spargere, spart. (~ de-a lungul a unui vas.) PLESNITOÂRE s. (BOT.; Ecballium ela-terium) (reg.) pocnitoare, castravete-sălbâtic. plesnitoâre s. v. LOZIE. MLA JĂ. PLEASNĂ. RĂCHITĂ. SFÎRC. SFICHI. plesnitul s. art. v. PLUGUŞORUL. PLESNITURĂ s. 1. ciobitură, ciocnitură, crăpătură, fisură, spărtură. (O ~ prelungă a unui vas.) 2. pocnitură, trosnitură. (~ de bici.) 3. plesnet. (Se aude o ~ seacă.) 4. izbitură, lovitură. (Simte o ~ pe obraz.) plesnită s. v. STOMATITĂ. p Ies ură vb. v. INELA. SECUI, plcş adj. v. CHEL. GOL. GOLAŞ. PLEŞUV. PLEŞCĂR s. chilipirgiu, pomanagiu, (rar) pleşcâş. (E un ~ ordinar.) plcşcăş s. v. CHILIPIRGIU. JEFUITOR. PLEŞCAR. POMANAGIU. PRĂDĂTOR, plcşcăt adj. v. CHEL. PLEŞUV, pleşcă s. v. CALVITIE. CHELIE. PLESU-VIE. pleşcui vb. v. JEFUI. PRĂDA, plcşcuitor s. v. JEFUITOR. PRĂDĂTOR, pleşi vb. v. CHELI. PLEŞUVI. PLEŞUV adj. 1. chel, (înv. şi pop.) pleş, pleşuvit, (reg.) chelbos, pleşcât, tîrcav, (Tran-silv. şi Ban.) pelcăg, (înv.) cheleş. (Om ~.) 2. gol, golaş, (rar) pleş. (Un vîrf muntos ~.) pleşuveâlă s. v. CALVITIE. CHELIE. PLE-ŞUVIE. PLEŞUVI vb. (MED.) a cheli, (reg.) a chelboşi, (înv.) a pleşi. PLEŞUVlE s. (MED.) calviţie, chelie, (înv. şi reg.) pleâşă, (reg.) chelbe, plescă, pleşuveâlă. pleşuvit adj. v. CHEL. PLEŞUV. PLETE s. pl. 1. chică, (l'inăr cu ~.) 2. (BOT.) pletele-muierii (Usnea barbata) = (reg.) barba-ursului, mătreaţă-de-ârbori. plctcle-muierii s. pl. v. MĂTREAŢĂ-DE-ARBORI. plctitură s. v. ÎMPLETITURĂ. PLETORĂ s. (MED.) (rar) pletoric. PLETORIC adj. (MED.) roşu, rubicond, san guin. (Faţă ~ .) pletoric adj. v. SUPRAABUNDENT. UL-TRAABUNDENT. pletoric s. v. PLETORĂ. PLETOS adj. (peior.) lăţos. (Tînăr ~.) pleu s. v. COSITOR. PLUMB. STANIU. TABLĂ. TINICHEA, plcuăr s. v. TINICHIGIU. plouftriţa s. v. TINICHIGEREASĂ. TI-NICHIGERIŢĂ. PLEVĂIŢĂ s. (BOT.; Xeranthemum annuum şi foetidum) imortelă, (reg.) cununiţă, măturică, pelin, pleviţă, tâvnică, tâvniţă. plcvilă s. v. COPILIRE. COPILIT. NĂGARĂ. NEGHINĂ. PLIVIRE. PLIVIT. ZIZANIE. pleviţă s. v. ALBITURĂ. BABOIAŞ. CARACUDĂ.’IMORTELĂ. MĂRUNŢIŞ. PLEVĂIŢĂ. PLEVUŞCĂ. SCOABĂ. plevuică s. v. ALBITURĂ. BABOIAŞ. CARACUDĂ. FUFĂ. MĂRUNŢIŞ. PLEVUŞCĂ. PLEVUŞCĂ s. (IHT.) 1. (Leucaspius deli-neatus) fufă, (rar) plevuică, (reg.) chisoârcă, filă, pleavă, sîrmă, sîrmuliţă. 2. albitură, ba-boiaş, caracudă, mărunţiş, (rar) plevuică, (reg.) chisoâgă, pleviţă. (~ se numeşte orice peşte mărunt.) PLEXIGLĂS s. (CTIIM.) polimctaerilat, stiplex, sticlă organică. PLIĂ vb. a împături, a îndoi, a strîngc, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hîrtic.) pliăj s. v. ÎMPĂTURIRE. ÎNDOIRE. PLIERE. STRÎNGERE. STRÎNS. PLIÂT adj. împăturit, îndoit, strins, (pop.) păturit. (O coală de hiriie ~.) PLIC s. (înv.) copertă. (A pus scrisoarea în ~.) plicăr s. v. FACTOR. POŞTAR. POŞTAŞ. POSTĂ. piicsis s. v. PLICTISEALĂ. URÎT. PLICTICOS adj. 1. anost, neinteresant, plictisitor, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărât, sălciu, seârbăd. (Un spectacol ~.) 2. agasant, enervant, iritant, plictisitor, sîcii-tor, supărător. (0 treabă ~.) plictis s. v. PLICTISEALĂ. URÎT. PLICTISEĂLĂ s. urît, (rar) anosteâlă, (pop. şi fam.) lehamite, (reg.) zălezeâlă, (înv. şi fam.) plictis, sastisirc, (înv.) piicsis, stenahorie. (Simţea o ~ de moarte.) PLICTISI vb. 1. a se sătura, a i se uri, (rar) a se anosti, (Mold. şi Bucov.) a se lehămeti, (înv. şi fam.) a se sastisi, (înv.) a se stenahorisi, a se supăra, (fig.) a i se acri. (S-a ~ de moarte să stea în casă.) 2. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhă-tui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui. (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop., fig.) a ardeia, (reg. fig.) scociorî. (îl ~ cu insistenţele.) 3. a bodogăni, a cicăli, a dăscăli, a sicii,, (pop. şi fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. şi Bucov.) a cincăi, (Mold. şi Bucov.) a moronci. (fam.) a bîrîi, a bîzîi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cîrîi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Nu-l mai ~ atîla I) PLICTISIRE s. agasare, enervare, iritare, sîcîială, sîcîire, (livr.) tracasare, (pop.) zădă-rîre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) PLICTISIT adj. 1. sătul, săturat, scîrbit, (Mold. şi Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. şi fam.) sastisit. 2. agasat, enervat, iritat, sîcîit, supărat, (livr.) tracasât, (pop.) zădărît. 691 PLIVEALĂ PLICTISITOR adj. 1. anost, neinteresant, plicticos, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărăt. sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. anost, banal, monoton, placid, uniform, (fig.) seărbăd, (livr. fig.) tern. (O viaţă 3. agasant, enervant, iritant, plicticos, sîcîitor, supărător. (O treabă PLICULEŢ s. plicuşor. (Un ~ cu o felicitare. ) PLICUŞOR s. pliculeţ. (Un ~ cu o felicitare. ) PLIERE s. împăturire, îndoire, strîngerc, strîns, (rar) pliâj, (pop.) păturlre. (~ unei scrisori.) PLIMBA vb. 1. (prin Transilv.) a se şeităli, (Ban., Transilv. şi Bucov.) a se şpaţiri. (Toată ziua se ~.) 2. a colinda, a cutreiera, (fam.) a se plimbarisi. (Se ~ prin poieni.) 3. a deplasa, a mişca, a muta. (~ bomboana prin gură.) plimbă vb. v. COLINDA. CUTREiERA. PARCURGE. STRĂBATE. VÎNTURA. PLIMBARE s. promenadă, (rar) pllmbet, (prin Transilv.) şcităletiu, (Ban., Transilv., Maram. şi Bucov.) şpalir. (A făcut o ~ reconfortantă.) plimbare s. v. CĂLĂTORIE. DEPLASARE. DRUM. PROMENADĂ. VOIAJ. plimbarisi vb. v. COLINDA. CUTREIERA. PLIMBA. plimbă s. v. BALUSTRADĂ. MÎNĂ CURENTĂ. PARAPET. PARMACLÎC. PĂLI-MAR. RAMPĂ. REZEMĂTOARE. PLLMBĂREŢ adj., s. umblăreţ, (înv.) plim-bătăreţ. (Mare ~ mai eşti!) plimbă tareţ adj., s. v. PLIMBĂREŢ. UMBLĂ REŢ. plimhătoăre s. v. PROMENADĂ. plimbet s. v. PLIMBARE. PROMENADĂ. PLIN adj. 1. întreg, neînceput. (Pe masă se afla un pahar ~ cu apă.) 2. complet. (Vagonul este ~.) 3. doldora, încărcat, îndesat, înţesa!, ticsit. (Plasă ~ de cumpărături.) 4. încărcat, umplut, (Transilv.) tecăruit. (Pivniţă ~ cu. lemne.) 5. greu, încărcat. (Un coş ~ de poame.) 6. compact, masiv. (O bară ~.) 7. impinzit, înţesat, ticsit, (fig.) împănat. (Loc ~ de oameni.) 8. acoperit, încărcat. (O gradină ~ cu flori.) 3. încărcat, (prin Olt.) rapăn. (Un cais ~ de fructe.) 10. înmuiat, muiat, scăldat. (Cu ochii ~ de lacrimi.) 11. bun. întreg. (O zi ~ a iot săipat.) 12. bucălai, bucăiat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuţ, rotofei, rotund, (reg.) brusnât, bucălfu, duru, (prin Olt.) vîrlâv. (Copil ~.) 13. corpolent, gras, gros, obez, planturos, rotofei, rotund, umflat, voluminos, (pop.) trupeş, (reg.) încălăt. (O femeie ~.) 14. gras, împlinit, rotund, rotunjit. (Braţe ~.) 15. bombat, mare, mascat, (reg.) măzărât. (Un bob de griu plin s. v. CONŢINUT. CUPRINS. plsiîăeiuîic s. v. DEPLINĂTATE. DESĂ-V ÎRŞIRE. PLENITUD INE. PLINĂTATE. PLINĂTATE s. deplinătate, desăvîrşire, plenitudine, (înv.) plinăciune, plineălă. (Sentiment de ^ •) plincâlă s. v. DEPLINĂTATE. DESĂVÎR-SIRE. PLENITUDINE. PLINĂTATE. plini vb. v. ACHITA. COMITE. COMPLETA. EFECTUA. EXECUTA. FACE. FĂPTUI. ÎMPLINI. ÎNDEPLINI. ÎNFĂPTUI. ÎNTREGI. LICHIDA. ONORA. PLĂTI. REALIZA. ROTUNJI. SATISFACE. SĂ-V ÎRŞ I. UMPLE. PLINIŞOR adj. plinuţ. PLINeŢ adj. plinişor. pliont s.‘ v. CAT. ETAJ. NIVEL, plioscăni vb. v. PLEOSCĂI. PLESCĂI. plircxusiulilă s. v. DELEGAŢIE. ÎMPUTERNICIRE. MANDAT. PROCURĂ. pliroioric s. v. CLARIFICARE. CUNOŞTINŢĂ. DESLUŞIRE. DEZLEGARE. ELUCIDARE. EXPLICARE. EXPLICAŢIE. INFORMAŢIE. LĂMURIRE. LIMPEZIRE. PRECIZARE. REZOLVARE. SOLUŢIE. SOLUŢIONARE. ŞTIRE. VESTE. pliroîorisi vb. v. ASIGURA. CERCETA. CLARIFICA. CONVINGE. DESCURCA. DESLUŞI. DOCUMENTA. ELUCIDA. EXPLICA. INFORMA. ÎNCREDINŢA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA. STUDIA. VEDEA. PLIS vb. a cuta. (A ~ o fustă.) PLISAT adj. cutat. (Fustă ~.) PLISC s. 1. (ANAT.) cioc, clonţ, (înv. şi reg.) rost, (reg.) cioclonţ, ciup, clanţ, clobânţ, flisc. (~ al unei păsări.) 2. (BOT.) pliscul-co-corului (Erodium cicutarium) = ciocul-cu-coarei, pliscul-cucoarei, (reg.) bănat, cucute (pl.), cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clon-ţul-cocostfrcului, floarea-vinului, pliscul-ber-zei ; pliscul-cucoarei (Erodium cicutarium) = ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, (reg.) bănat, cucute (pl.), cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonţul-cocostîrcului, floarea-vinului, plis-cul-berzci. plisc s. v. GURĂ. pliscurilă s. v. PĂLĂRIA-CUCULUI. pliscoi s. v. AMBUŞURĂ. MUŞTIUC, plisc-păsăresc s. v. BĂLUSCĂ. pliscul-berzei s. v. CIOCUL-BERZEI. CIO-CUL-CUCOAREI. PLISCUL-COCORULUI. PL I SCUL- CUCOAREI. pliscul-cocorului s. v. CIOCUL-BERZEI. pliscul-cucoărci s. v. CIOCUL-BERZEI. GREGHETIN. PRIBOI. PLISEU s. creţ, cută, fald, godeu, pliu, (reg.) pătură. (~ la o fustă.) plîşcă s. v. CODOBATURĂ SURĂ. PLITĂ s. (reg.) tablă, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Transilv.) ploătăn, (Bucov.) şparhăt. (~ a sobei, a maşinii de gătit.) PLIU s. creţ, cută, fald, godeu, pliseu, (reg.) pătură. (~ al unei rochii.) plinrd adj. v. SURD. pliurd adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. pliveâlă s. v. COPIL IRE. COPILIT. PLIVIRE. PLIVIT. .19 PLIVI 692 PLIVÎ vb. (AGRIC.) 1. (Olt. şi Munt.) a piguli. (A ~ de buruieni un teren cultivat.) 2. a copiii, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.) PLIVIRE s. (AGRIC.) plivit, (rar) pliveâlă, (înv. şi reg.) plăvilă, (reg.) pălămizit, (înv.) plivitură. (~ buruienilor de pe un teren cultivat.) PLIVÎT s. (AGRIC.) 1. plivire, (rar) pli-veâlă, (înv. şi reg.) plevilă, (reg.) pălămizit, (înv.) plivitură. (~ buruienilor de pe un teren cultivat.) 2. copilire, copilit, (rar) pliveâlă, (înv. si reg.) plevilă. (~ viţei de vie.) plivitură s. v. PLIVIRE. PLIVIT. plingăci adj. v. PLÎNGĂCIOS. PLÎNGĂ-REŢ. SCÎNCIT. SMIORCĂIT. VĂIGĂREŢ. PLÎNGĂGlCs adj. plîngăreţ, scîncit, smior-căit, văicărcţ, (rar) plingăci, văitărăţ, văită-tor, (fam.) bîzîit. (Ce copil ~ !) PLÎNGĂREŢ adj. 1. plîngăcios, scîncit, smiorcăit, văicăreţ, (rar) plingăci, văitărăţ, văitător, (fam.) bîzîit. (Ce copil ~ !) 2. miorlăit, miorlăitor, smiorcăit. (Femeie în ţoală legea şi ~.) 3. jalnic, plîngător, scîncit, tânguitor, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.) plincjătoăre s. v. BOCITOARE. JELUITOARE. PLÎNGĂTOR adj. jalnic, plîngăreţ, scîncit, tînguitor, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.) pltngătuf vb. v. BOCI. GĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. S PLINGE vb. 1. a lăcrima. (A început să ~.) 2. (fam. şi pcior.) a (se) bîzîi. (Eşti copil mare, de ce ~ ?) 3. a (se) miorcăi, a (se) smior-căi, (glumeţ) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Un sugar care ~.) 4. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (sc) jelui, a se lamenta, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mişeii, (înv. şi reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. şi Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 5. a căina, a compătimi, a deplînge, (livr.) a deplora, (înv. şi pop.) a tîngui, (înv. şi reg.) a căi, (reg.) a sărăci, (Transilv., Maram. şi Mold.) a şăinăli, (înv.) a jeli, a jelui. (îl ~ pentru tot ce-a îndurat.) 6. a murmura, (pop.) a cîrti, (înv. şi reg.) a tînji. (Să nu aud că te ~ !) 7. a reclama. (Cui să ne plinge vb. v. REGRETA. / PLINGERE s. 1. lăcrimare, plîns, plînset, plînsoarc, (înv. şi reg.) plînsătură. (~ cuiva îndurerat.) 2. lacrimi (pl.), plîns, plînset, plîn-soare. (Opreşte-ţi ~ ţ) 3. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văică-reâlă, (pop.) jeluiâlă, (înv. şi reg.) olălăire, (reg.) văierărc, văierăt, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~ f) 4. bocire, jelire, plîns, (pop.) jeluiălă, jeluire. (~ unui mort.) 5. bocet, tînguire, (pop.) jelănie, (înv.) jalovănie. (~ la înmormîntare.) f>. (concr.) reclamaţie, (înv. şi pop.) jâlbă, pîră, (înv. şi reg.) plînsoâre, ponoslu, (Ban., Transilv. şi Mold.) ponos, (înv.) artic, pităc, suplică, tînguire, (turcism înv.) rucâ. (A depune o ~.) PLÎNS adj. înlăcrimat, lăcrimat. (Om ~.y PLÎNS s. 1. lăcrimare, plîngere, plînset, plînsoâre, (înv. şi reg.) plînsătâră. (~ cuiva.} 2. plînset, (fam. şi peior.) bîzîiălă, bîzîit, bîzîi-tură. (Un ~ de copil.) 3. lacrimi (pl.), plîngere, plînset, plînsoâre. (Opreşte-ţi ~l) 4* boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plîngere, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văicăreălă. (pop.)* jeluiâlă, (înv. şi reg.) olălăire, (reg.) văierărc, văierăt, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~ I} 5. bocire, jelire, plîngere, (pop.) jeluiâlă, jeluire. (~ unui mort.) plînsăttiră s. v. LĂCRIMARE. PLÎNGERE-PLÎNS. PLÎNSET. PLÎNSOÂRE. PLÎNSET s. 1. lăcrimare, plîngere, plîns, plînsoâre, (înv. şi reg.) plînsătură. (~ cuiva.} 2. plîns, (fam. şi peior.) bîzîiălă, bîzîit, bîzîi-tiiră. (Un ~ de copil.) 3. lacrimi (pl.), plîngere, plîns, plînsoâre. (Opreşte-ţi ~ J) PLÎNSOĂRE s. 1. lăcrimare, plîngere, plîns, plînset, (înv. şi reg.) plînsătură. (~ cuiva.} 2. lacrimi (pl.), plîngere, plîns, plînset. (Opreş-te-ţi I) plînsoâre s. v. PLÎNGERE. DECLAMAŢIE, ploătăn s. v. PLITĂ. SOBĂ. ploeăt s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎN-VELITOARE. PĂTURĂ. VELINŢĂ. plocon s. v. ATENŢIE. CADOU. COMPLIMENT. DAR. ÎNCHINĂCIUNE. JERTFĂ-MĂTANIE. OFRANDĂ. PLECĂCIUNE. PLOCONEALĂ. PRINOS. REVERENŢĂ. SURPRIZĂ. TEMENEA. PLOCONEÂLĂ s. 1. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, reverenţă, temenea, (reg.) plocân, (înv.) plecâre, (turcism înv.) talîm, (fam. rar) selamlîc. (l-a făcut o ~ adincă.) 2. înjosire, ploconire, umilire, (fam.) căciulire. (Ce e această ~ în faţa lui?) PLOCONI vb. 1. a se închina, (rar) a se temeni. (Sc ~ adine în faţa lui.) 2. a se înjosi, a sc umili, (înv.) a se micşora, a se smeri, (fam.) a se căciuli, (fig.) a se coborî. (De ce te ~ atîta?) PLOCONÎRE s. înjosire, ploconeală, umilire, (fam.) căciulire. (~ cuiva în faţa . . . } plod s. v. COPIL. EMBRION. FECUNDITATE. FRUCT. GERMEN. LARVĂ. MITRĂ. NOU-NĂSCUT. OU. PLACENTĂ. POAMĂ. PROLIFICITATE. PRUNC. ROD. SĂMÎN-ŢĂ. SUGACI. SUGAR. UTER. VULVĂ. plodi vb. v. ÎNMULŢI. NAŞTE. PRĂSI. PROCREA. REPRODUCE, plodicios adj. v. FECUND. PROLIFIC, plodiciune s. v. FECUNDITATE. PROLIFICITATE. plodire s. v. ÎNMULŢIRE. PRĂSIRE. PRĂSIT. PROCREARE. REPRODUCERE. REPRODUCŢIE. plodit adj. v. FECUND. PROLIFIC, ploditor adj. v. FECUND. PROLIFIC, plodnic adj. v. FECUND. PROLIFIC. 693 PLUMB pMniicie s, v. FECUNDITATE. PROLIFICITATE. pfodds adj. v. FECUND. PROLIFIC. PLOICÎ'CA s. (MET.) ploişoară, ploiţă. (A tras o ~ /buna. ) ploieios adj. v. PLOIOS. UMED. PLOIER s. (ORNIT.) 1. (Charadrius apri-carim) {reg.) fluturâş, ploidşte, porcăras. {Mold.) puh-oier. 2. ploier de munte (Charadrius imrineillus) — (reg.) porcuşor; ploier mare (Nwmenius .arcuatus) = fluierar ; ploier mic (Numenius ienuirostris) = fluierar. ploier s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. PRUNDĂRAS. UMBRELĂ. VIESPAR. ploier do rin s. v. PRUNDĂRAŞ. ploier gulerat mic s. v. PRUNDĂRAŞ. ploi&te s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PLOIER. PRIGORIE. VIESPAR. ploiete s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR. ploante adj. v. PLOIOS. UMED. PLOIOS adj. (MET.) umed, (franţuzism rar) pluvids, (înv. şi reg.) plouros, (reg.) pîoi-cios, pîointe. (Vreme ~.) PLOIŞOÂRĂ s. (MET.) ploicică, ploiţă. (A tras o ~ bună.) PLOÎŢĂ s. (MET.) ploicică, ploişoară. (A tras o ~ bună.) PLOMBAGÎNĂ s. 1. carbon, indigo, hSrtie-carbon. 2. (AI IN.) grafit. PLOMBĂJ s. plombare. PLOMBÂRE s. plombaj. plomînică s. v. PLUTICĂ. plonjeu s. v. PLONJON. PLONJON s. (SPORT) (rar) plonjeu. (Un ~ spectaculos al unui portar de fotbal.) plonjor s. v. CUFUNDĂTOR. SCAFAN-DRIER. SCAFANDRU. PLOP s. (BOT.) 1. (Populus alba) plută. 2. (Populus nigra) (reg.) plopotăş, plută. 3. (Populus tremula) (reg.) plută. (Populus canesccns) (reg.) plută, plop s. v. PLUTĂ. PLOPAR s. (ENTOM.; Saperda) scripcar, (reg.) cobzar, ţigănâs. plopăr s. v. PLOPĂRIE. PLOPIŞ. PLOPĂRÎE s. (SILV.) plopiş, (reg.) plo-pâr, plopăriş, plopărişte, plopet, plopişte. plopăriş s. v. PLOPĂRIE. PLOPIŞ. plopărişte s. v. PLOPĂRIE. PLOPIŞ. plopet s. v. PLOPĂRIE. PLOPIŞ. PLOPIŞ s. (SILV.) plopărie, (reg.) plopâr, plopăriş, plopărişte, plopet, plopişte. plopişte s. v. PLOPĂRIE. PLOPIŞ. ploponog s. v. SLĂBĂNOG, plopotăş s. v. PLOP PLOPŞOR s. (BOT.) (reg.) plopuţ. plopuţ s. v. PLOPSOR. ploscăr s., adj. v.’ CLĂNTĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. ploscăş s., adj. v. CLĂNTĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. YOR-BĂ-LTJNGĂ. VORBĂREŢ. PLOSCĂ s. 1. (reg.) matarâ, (prin Ban. şi Transiîv,) buclie, cilitură, palăscă. (0 ~ plină cu vin.) 2. urinar, (analogic) râţă. (~ în care urinează bolnavii imobilizaţi la pat.) ploscă s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOI.. STOG. PLOSCHÎŢĂ s. ploscuţă, (rar) ploseuliţăi.. (~ cu rachiu.) ploscoână s. v. PREPELEAC, plosculiţă s. v. PLOSCHIŢĂ. PLOSCUŢĂ.. PLOSCIjŢĂ s. ploschiţă, (rar) plosculiţă. (~ cu rachiu.) PLOŞNICĂR s. (BOT.; Ceratocephakis fal-calus şi testiculatus) (reg.) cornişdr. ploşnicăr s. v. CORNISOR. PLOŞNIŢĂ s. (ENTOM.) 1. (Cimex l'ec-tularius) păduche-de-lemn, (reg.) părăscuţă-, poluşcă, (Olt. şi Transilv.) stălniţă, (Transilv.) păduche-de-perete. 2. ploşniţă-de-ctmp (Syro-mastes marginatus) = (reg.) goangă-pucioâsăv ploşniţă-gălbioără, ploşniţă-sură. ploşniţă-gălbioară s. v. PLOSNITĂ-DE-ClMP. ploşniţă-sură s. v. PLOŞNIŢĂ-DE-CÎMP. pldştină s. v. BĂLTOACĂ. ' MLAŞTINĂ, MOCIRLĂ. SMÎRC. ploştinds adj. v. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. SMÎRCOS. plotun s. v. CERB. plouat adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SUPĂRAT. TRIST, plouros adj. v. PLOIOS. UMED. PLUG s. 1. (TEIIN.) (reg.) pltigniţă. (Cu ~ se ară.) 2. (AGRIC.) arare, arat, arătură, plugărie, plugărit, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~ .) PLUGÂR s. agricultor, plugâr s. v. POGONICI. plugărelul s. art. v. PLUGUŞORUL. plugăresc adj. v. AGRAR. AGRICOL. *PLUGĂRÎ vb. (reg.) a păuri, a pluguL (~ de-o viaţă.) PLUGĂRfE s. (AGRIC.) arare, arat, arătură, plug, plugărit, (rar) plugărire. (Merg in zori la ~.) plugărire s. v. ARARE. ARAT. ARĂTURĂ. PLUG. PLUGĂRIE. PLUGĂRIT. PLUGĂRÎT s. (AGRIC.) arare, arat, arătură, plug, plugărie, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.) plughfţă s. v. CĂLCÎI. PLAZ. TALPĂ, plugniţu s. v. PLUG. plugul'vb. v. PLUGĂRI. plugul s. art. v. PLUGUŞORUL. PLUGULEŢ s. (TEIIN.) pluguşor, (reg.) pluguţ. pluguleţul s. art. v. PLUGUŞORUL. PLUGUŞOR s. 1. (TEIIN.)’pluguleţ, (reg.) pluguţ. 2. (art.) (pop.) pluguleţul (art.), (reg.) plesnitul (art.), plugărelul (art.), plugul (art.), (Cu ~ se merge de Anul nou.) pluguţ s. v. PLUGULEŢ. PLUGUŞOR. PLUMB s. (CHIM.) (in alchimie) saturn, (reg.) pleu. plumb s. v. CONDEI. CREION. GLONŢ. GREUTATE. PROIECTIL. PLUMBĂRE 694 plumbăre s. v. PLUMBUIRE. PLUMBUIT. PLtJMBIC adj. plumbifer, plumbos. (Roci PLUMBIFER adj. plumbic, pluinbos. (Roci plumbiu adj. v. CENUŞIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR.' PLUMBOS adj. plumbic, plumbifer. (Rocă PLUMBUIRE s. plumbuit, (rar) plumbăre. (~ unei piese metalice.) PLUMBUIT adj. închis, înnegurat, înnorat., întunecat, întunecos, mohorit, neguros, noros, pîclos, plumburiu, posomorit, urît, (înv.) ponegrit. (Vreme ~.) PLUMBUIT s. plumbuire, (rar) plumbăre. (~ unei piese metalice.) PLUMBURIU adj. 1. cenuşiu, fumuriu, gri, sur, (rar) prăfurlu, (pop.) sein, şoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sîn-gepiu, (turcism înv.) bozaîer. (De culoare ~.) 2. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mohorit, neguros, noros, pîclos, plumbuit, posomorit, urît, (înv.) ponegrit. (Vreme piumieră s. v. NUFĂR. PENAR. plundăr s. v. PANTALON. plural adj. v. COMPLEX. MULTILATERAL. PLURIVALENT. POLIVALENT. PLURAL IA TÂNTUM adj., s. (GRAM.) (înv.) plurativ. (Substantive ~.) PLURALITÂTE s. 1. diversitate, felurime, multilateralitate, multiplicitate, variaţie, varietate. (O ~ de aspecte.) 2. multitudine, mulţime, (rar) pluritâte. (~ problemelor abordate.) plurativ adj., s. v. PLURAL IA TANTUM. PLURICELULÂR adj. multicelular, poli-celular. (Organism ~.) PLURICROM adj. multicolor, policolor, policrom. (rar) policromie. (Un afiş ~.) PLURIDIMENSIONAL adj. * multidimensional. polidimensional. (Un corp ~.) PLURIFLOR adj. (BOT.) multiflor, poli-flor. ('Plantă ~.) PLURIFORM adj. multiform, poliform. (Organisme ~.) PLURIGLANDULĂR adj. (ANAT.) mulţi-glandular, poliglandular. (Organ ~.) pliu i lat crai adj. v. COMPLEX. MULTILATERAL. PLURIVALENT. POLIVALENT. PLURILINGV adj. multilingv, poliglot, po-lilingv. (Dicţionar ~.) PLURINAŢIONÂL adj. multinaţional, (rar) polinaţionâl. (Stat ~.) pluriuucleăr adj. v. POLINUCLEAR. PLURISECULÂR adj. multisecular. (O cultură ~.) PLURISEMÂNTIC adj. (LINGV.) polisemantic, (rar) multisemântic. (Cuvînt ~.) plurisemautisiu s. v. POLISEMANTISM. POLISEMIE. plurisemie s. v. POLISEMANTISM. POLISEMIE. pluritâte s. v. MULTITUDINE. MULŢIME. PLURALITATE. pluritonalism s. v. POLITONALISM. POLI-TONALITATE. pluritonalitâte s. v. POLITONALISM. POLI-TONALITATE. PLURIVALENT adj. 1. multivalent, polivalent. (Substanţe chimice 2. complex, multilateral, polivalent, (livr.) plural, (rar) pluri-laterâl, polilaterâl. (Aspecte ~.) PLURIVALENŢ s. 1. multivalenţa, polivalenţă. (~ unei substanţe chimice.) 2. complexitate, multilateralitate, polivalenţă. (~ unui fenomen.) PLUS s. excedent, prisos, prisosinţă, surplus, (reg.) râdăş, (înv.) prisoseâlă, prisosire, prisosit, prisositi'iră, rămas. (Un ~ de produse.) PLUSPRODtJS s. (EC. POL.) (rar) supra-produs. PLUS s. (TEXT.) (reg.) piclcr. pluş s. v. CATIFEA. VELUR. PLUŞÂT adj. (TEXT.) (reg.) piclcrit, (Malericd ~.) plutăr s. v. PLUTAŞ. PLUTAŞ s. (reg.) plutăr. plutaş s. v. PLUTĂ. PLUTĂ s. (prin Mold. şi Olt.) pod, (înv.) plutitoare, (franţuzism înv.) radou. (~ purtată de ape.) PLtJTĂ s. 1. (BOT.; Populus pyramidalis) (pop.) plop, (reg.) plutaş. 2. (BOT.; Populus alba) plop. 3. (BOT.) suber. (Dopuri făcute din ^v.) 4. punte. (~ la fitilul unei candele.) plută s: v. NUFĂR. PLOP. PLUTĂRÎ vb. (reg.) a plutaşi. (~ pe Bistriţa.) PLUTĂRIE s. plutărit, (rar) plutit, (înv. şi reg.) plutăşie. (Se ocupă cu ~.) PLUTĂRIT s. piu tărie, (rar) plutit, (înv. şi reg.) plutăşie. (Se ocupă cu ~.) plutaşi vb. v. PLUTĂRI. plutăşie s. v. PLUTĂRIE. PLUTĂRIT. pluteţ adj. v. NAVIGABIL. PLUTI vb. 3. (MAR.) a naviga, (înv. şi reg.) a nota, (înv.) a înota. (Un vapor care ~ .) 2. a sta. (Uleiul ~ deasupra apei.) 3. a plana, a zbura. (O hirlie luată de vtnt în văzduh.) pliitibil adj. v. NAVIGABIL. PLUTÎCĂ s. (BOT.; Nymphoiclcs peltalci) (reg.) plomînică, plutniţă, trifoi-amar, trifoi-de-âpă. plutind adj. v. PLUTITOR. PLUTIRE s. i. (MAR.) navigaţie. (în timpul ~ pe ocean.) 2. planare, zbor. (~ păsărilor in văzduh.) PLUTIT adj. planat. (Zbor ^ al păsărilor.) plutit s. v. PLUTĂRIE. PLUTĂRIT. plutitoare s. v. PLUTĂ. ROURIGA. plutitor adj. v. NAVIGABIL. PLUTITOR adj., s. 1. adj. (înv.) plutind. (Nave ~.) 2. adj. flotabil, flotant. (Corp ~.) 3. s. (TERN.) flotor. 4. adj. zburător. (Păsări ~.) plutniţă s. v. NUFĂR. PLUTICĂ. plutoniăn adj. v. PLUTONIC. PLUTONIC adj. (GEOL.) (rar) plutoniăn. ( Rocă ~.) PLUTONIER MAJOR s. (MIL.) major. PLUTUtRE s. plutuit. pieilor.) 695 POCI PLUTUIT s. plutuire. (~ pieilor.) PLUVIOMETRU s. (MET. ) udometru. pluvios adj. PLOIOS. UMED. PNEUMOGÂSTRIC adj. (ANAT.) vag. (Nerv ~.) PNEUMONIE s. (MED.) (rar) pulmonlc, (reg.) junghi, (înv.) peripneumonie. poala-ccrului s. v. ORIZONT. ZARE. poala-Maicii-Domnului s. v. LEMNUL-MAI-CII-DOMNULUI. ROCHITA-RÎNDUNELEI. ROCHIŢA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ^ poala-Maicii-Precisla s. v. MIREASĂ, poala-rindtimcii s. v. ROGHITA-RÎNDUNE-LEI. ROCHIŢA-RÎNDUNICli. VOLBURĂ. poala-Sfintei-Mării s. v. GR ANAT. MELI-SĂ. PRIBOI. RE CIT IE. ROINITĂ. SCA- TIU. SOVÎRF. SPILCUTĂ. TALPA-URSU-LUI. poala-Sintci-Mării s. v. PRIBOI. POALĂ s. 1. (reg.) rochie. (~ a urnii veş-mînt.) 2. bază. (La ~ muntelui.) poală s. v. BUBERIC. CICLU. MENSTRUAŢIE. PERIOD. poală albă s. v. LEUCOREE. poale s. pl. v. FOI. FUSTĂ, poama-ciinclui s. v. PĂRUL-GIUTEI. SAL-BĂ-MOALE. VERIGAR. poama-momiţei s. v. VUIETOARE. poama-viilpii s. v. DALAC. POAMĂ s. (BOT.) fruct, rod, (Mold.) pori-călc (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.) poamă s. v. CATEGORIE. FEL. GEN. PRUNĂ. SOI. SPECIE. SPEŢĂ. STAFIDĂ. STRUGURE. TIP. VIŢĂ-DE-VIE. poamă-de-păinînt s. v. CARTOF, poămpă s. v. PLAN. poăncă s. v. ANIMOZITATE. BRlNCL CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GHIONT. GÎLCEAVĂ. IZBITURĂ. ÎMBRÎNCEALĂ. ÎMBRÎNCITURĂ. ÎM-P IN SĂ TURĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. POANSON s. pămătuf, (reg.) pomoci. (~ de bărbierit.) POANSONÂJ s. (TEHN.) poansonare. POANSONÂRE s. (TEHN.) poansonaj. POANTĂ s. (COR.) vîrf. (Dansează pe ~ e.) POANTER s. (ZOOL.) brac englez. (~ este un cline de. vinăloare.) POANTOU s. (TEHN.) ac obturator. (~ la carburator.) POANTILÎSM s. (PICT.) divizionism. POANTILIST adj., s. (PICT.) divizio-nist. (Pictor ~.) poară s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. poarcă s. v. PURCEA. SCROAFĂ. POARTĂ s. 1. prag, uşă, (Dobr.) tocât. (A eşit în ~.) 2. (SPORT) (livr.) but. (Apără ~ echipei de fotbal.) 3. (IST.) Imperiul otoman. poăşcă s. v. POŞIRCĂ. POĂTE adv. 1. posibil, probabil. (~ să vin.) 2. pesemne, probabil, (pop.) pasămite, (reg.) sâmite. (~ nu ştie ce să facă.) 3. cumva, eventual, (înv.) cindâi. (Aveţi ~ o ţigară?) 4. doar. (Aşteaptă ~ o face vreo greşeală.) 5. oare?, (astăzi rar) au?, (înv. şi pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ţi-am dat ce-ai vrut?) pobedi vb. v. BATE. BIRUI. CUCERI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. OCUPA. SUBJUGA. SUPUNE. POC interj. 1. pac ! (~ I se aude o armă de foc.) 2. boc ! (~ I se aude in poartă.) pocaiănie s. v. CĂINŢĂ. DEZLEGARE. IERTARE. MUSTRARE. PĂRERE DE RĂU. POCĂINŢĂ. REGRET. REMUŞCARE. POCÂL s. (înv., în Mold.) coboc. (Bea vinul din ~.) POCĂÎ vb. 1. a se căi, a regreta, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. şi Mold.) a(-şi) bănui, (prin Transilv.) a şăinăli, (înv.) a se înfringe, a jeli, a jelui, a se .'Cîrbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. (BIS.) a se căi, (înv.) a se spăsi. pocăiâlă s. v. CĂINŢĂ. MUSTRARE. PĂRERE DE RĂU. REGRET. REMUŞCARE. POCĂINŢĂ s. 1. căinţă, mustrare, regret, remuşcare, părere ele rău, (rar) penitenţă, pocăiâlă, (înv.) înfrîngcre, pocaiănie, (franţu-zism înv.) repentir. (Simţea o sinceră ~ pentru cele făcute.) 2. (BIS.) dezlegare, iertare, (înv.) pocaiănie. (~ de păcate.) POCĂIT adj., s. 1. adj. (fam.) spăsit. (O atitudine ~.) 2. s. (BIS.) sectant. pocăneâ s. v. PÎRGIIIE. POCĂNEĂLĂ s. bocăneală, bocănit, bocă-nitură, pocănit, pocănitură, (reg.) bontăneâlă, bontănitură. (Se aude o ~ ritmică.) POCĂNÎ vb. a bate, a bocăni, a ciocăni, (înv. şi reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (Cine ~ în uşă?) POCĂNIT s. bocăneală, bocănit, bocăni-tură, pocăneală, pocănitură, (reg.) bontăneâlă, bontănitură. (Se aude un ~ ritmic.) POCĂNITIjRĂ s. bocăneală, bocănit, bo-cănitură. pocăneală, pocănit, (reg.) bontăneâlă, bontănitură, (O ~ ritmică.) POCEÂLĂ s. diformitate, hidoşenie, sluţe-nie, urîciune, urîţenie, (rar) sluţie, (pop.) hî-zenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) poccălă s. v. EPILEPSIE. PARALIZIE. pocliihcei s. v. AMNAR. ÎNTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOR. SLOBOZITOR. pochitnie s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. POCÎ vb. 1. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strimba, a (se) urîţi, (pop. şi fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.) 2. a deforma, a denatura, a schimonosi, a scîlcia, a stîlci, a stropşi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele cînd vorbeşte.) 3. a se maimuţări, a se schimonosi, a se POCI 696 strîmba, (rar) a se maimuţi, (pop. şi fam.) a se scălîmbăia, (reg.) a se zgimboi. (Nu te mai ~ alita!) poci vb. v. DEOCHEA. pocie s. v. ARAC. POCINOG s. 1. boroboaţă, ispravă, năzbî-tie, năzdrăvănie, poznă, şotie, trăsnaie, (reg.) boâţă, dandanâ, dănănăie, dăndănâie, năsă-rîmbă, (Mold. şi Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tonoâsâ, (înv.) bosmă. (Ce ~ ai mai făcut?) 2. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, rău, supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alageă, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticălă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafâ,^ nagodă, (reg.) dănănăie, în-curcâlă, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, şugă, şugubină, toroăpă, (prin Mold.) bacâlă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoârbă, (Olt.. Ban. şi Transilv.) dabilă, (înv.) nesosinţă, ne-voinţă, pâtimă, satară, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!) pocinog s. v. SAFTEA. POCIRE s. 1. deformare, deformaţie, desfigurare, schimonoseală, schimonosire, sluţirc, ohîăU vb. v. CINSTI. CÎNTA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA. pohlbt vb. v. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. MENI. PREVESTI. PREZICE. PROFETIZA. PROFEŢI. PROROCI. URSI. VESTI. VRĂJI. pohîrln s. v. COTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. pohlibiu vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI. Iiohoinlu s. v. ALBEAŢĂ. CATARACTĂ. pohoţs. v. CODOŞ. MIJLOCITOR. PROXENET. pohreb s. v. BECI. PIVNIŢĂ. SUBSOL. pohta ci adj., s. v. AMATOR. DORITOR. DORNIC. IUBITOR. POFTICIOS. RÎVNI-TOR. polivalenie s. v. CINSTE. CINSTIRE. E-LOGIU. GLORIE. LAUDĂ. MĂRIRE. O-MA G IU. PREAMĂRIRE. PREA SLĂ VIRE. PROSLĂVIRE. SLAVĂ. SLĂVIRE. POIĂNĂ s. luminiş, (pop.) colnic, zârişte, (prin Transilv.) pripor, (fig.) ochi. (0 ~ de pădure.) poiată s. v. BORDEI. COCINĂ. COLIBĂ. COTET. GRAJD. PĂTUL. STAUL. ŞOPRON. poiedc s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULŢIME. POTOP. PUITOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. POJĂR s. 1. (MED.) rujeolă, (pop.) vărsat mic, (rcg.) mfrced, pirpor, (Mold.) cori (pl.), (prin Maram.) râpor, (înv.) Iler, morblli (pl.). 2. arşiţă, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşcală, năduf, nădu-şeală, pîrjol, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoâre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoâre, cocăt, crăpăt, năplăiălă, pîclă, prepăt, prigoăre, puhăiălă, zăpuc, (prin Ban.) arsoăre, (Ban. şi Transilv.) ITiptoâre, (prin Olt.) jăpsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, prlpec, (fig.) cuptor, jar. zilelor de vară.) pojar s. v. ARDOARE. AVÎNT. ELAN. ENTUZIASM. FOC. INCENDIU. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PÎRJOL. POJARNIŢĂ. PORNIRE. SUNĂTOARE. pojarnic s. v. POMPIER. pojarnică s. v. POJARNIŢĂ. SUNĂTOA-RE. POJĂRNIŢĂ s. (BOT.; Hijpericum perfo-ratum) sunătoare, (reg.) drobişor, fălcăţeâ, harnică, închegătoâre, pojăr, pojarnică, sunâi-că, şcrlăi, zburătoâre, barba-lupului, buruia-nă-de-năduf, crucca-voinlcului, floare-de-nă-duf, floare-gălbenă, iarba-crucii, iarba-lui-sf.-Ioân, iarba-sîngelui, iarba-spăimei, iarba-spur-căţii, osul-iepurelui, sovîrf-gâlben. pojărniţă s. v. SUNĂTOARE. POJGHÎŢĂ s. 1. crustă. (O ~ la suprafaţa lichidului.) 2. (MED.) coajă, crustă, (pop.) zgăibă, (reg.) scoarţă, zgâncă. (O ~ la o rană.) pojghiţă s. v. MEMBRANĂ. PIELIŢĂ, pojijie s. v. BAGAJ. FAMILIE. NEAM. VIŢĂ. POL s. (FIZ.) 1. (înv.) punct. (~ al magnetului.) 2. pol pozitiv = anod, (înv.) placă, pol s. v. JUMĂTATE. POLAR adj. (GEOGR., MET.) rece, (înv.) polâric. (Climă, zonă ~.) polăric adj. v. POLAR. RECE. POLARIZÂNT adj. (FIZ.) polarizator, po-larizor. (Mediu ~.) POLARIZĂRE s. (FIZ.) polarizaţie. (~ luminii.) POLARIZATOR adj. (FIZ.) polarizant, p o 1 ari zor. ( Mediu ~ .) POLAR IZ ĂŢ IE s. (FIZ.) polarizare. (~ luminii.) POLARIZOR adj. (FIZ.) polarizant, polarizator. (Mediu ~.) poiată s. v. CURTE. JGHEAB. PALAT. STREAŞINĂ. polc s. v. LEGIUNE. REGIMENT, polcovnic s. v. COLONEL, polcovniceăsă s. v. COLONELEASĂ. polcuţă s. v. SCURTEICUŢĂ. poleac s., adj. v. POLON. POLONEZ, polcccsc adj. v. POLON. POLONEZ, polediţă s. v. GHEŢUŞ. POLEI. POLEI s. gheţuş, (înv. şi reg.) polediţă, (reg.) poleială, pollcie, sticluş. (Afară e ~.) polci s. v. APĂRĂTOARE. CFIICIURĂ. PROMOROACĂ. POLEÎ vb. a sufla, (înv. şi pop.) a spoi. (A ~ un obiect cu aur.) POLEIĂLĂ s. staniol, (reg.) şic. (Ciocolată învelită în ~ .) poleială s. v. GFIEŢUŞ. POLEI. POLEÎRE s. poleit, suflare, (pop.) spoire, spoit. (~ unui obiect cu aur.) POLEÎT adj. suflat, (reg.) poliglt. (Obiecte POLEIT s. poleire, suflare, (pop.) spoire, spoit. (~ unui obiect cu argint.) polejnic adj. v. DREPT. NETED. PLAN. PLAT. ŞES. POLEMIC adj. combativ, critic. (Ton ~.) POLEN s. (BOT.) (înv. şi reg.) pulbere. (~ de flori.) POLENIZĂRE s. (rar) polenizâţie. polcnizăţie s. v. POLENIZARE, polentă s. v. MĂMĂLIGĂ. POLIACETAT DE VINÎL s. (CHIM.) acetat de p oliviu il. POLIACRILONITRÎL s. (CHIM.) nitril poliacrilic. POLIALCOOL VINÎL IC s. (CHIM.) alcool polivinilic. POLICĂNDRU s. candelabru. (~ cu şase braţe.) POLICAR s. (ANAT.) (pop.) puricâr. (~ este degetul gros de la mînă.) ’POLICELULAR 700' POLIGELULĂR adj. multicelular, pluri-celular. (Organism ~.) policer s. v. ETAJERĂ. POLIŢĂ, polieie s. v. GHEŢUŞ. POLEI. POLIGIOÂRĂ s. 1. (reg.) policuţă. (~ pentru cărţi.) 2. (TEHN.) poliţă, (reg.) preghiţă, primblă, salbă, (Bucov. şi Maram.) podhdr-niţă. (~ jugului.) POLIGITEMIE s. (MED.) eritremie, poli-globulie. POLIGLORtJRĂ s. (CHIM.) policlorură de vinii = clor ură de poli vinii ; policlorură de vi-niliden = clorură de poliviniliden. POLIGOLOR adj. multicolor, pluricrom, policrom, (rar) policromie. (Un afiş ~.) POLIGROISM s. (FIZ.) pleocroism. POLICROM adj. multicolor, pluricrom, po-licolor, (rar) policromie. (Un afiş ~.) policromie adj. v. MULTICOLOR. PLURICROM. POLIGOLOR. POLICROM, policuţă s. v. POLICIOARĂ. POLIDIMENSIONĂL adj. multidimensional, pluridimensional. poliedrăl adj. v. POLIEDRIC. POLIEDRIC adj. (GEOM.) (rar) polie-drâl. (De formă ~.) POLIFLOR adj. (BOT.) multiflor, pluri-f lor. ( Plantă ~.) POLIFONIE s. (MUZ.) contrapunct, contra temă. (Legile ~.) P0LIf6rM adj. multiform, pluriform. (Organisme ~.) poligâlă s. v. AMĂREALĂ. poligit adj. v. POLEIT. SUFLAT. POLIGLANDULÂR adj. multiglandular, pluriglandular. (Organ ~.) POLIGLOBULÎE s. (MED.) eritremie, po-licitemie. POLIGLOT adj. multilingv, plurilingv, po-lilingv. (Dicţionar ~.) poligni vb. v. APLECA. ARUNCA. ATÎR-NA. AZVÎRLI. CĂDEA. COBORÎ. CULCA. CURBA. DĂRÎMA. DOBORÎ. ÎNCLINA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI. ÎNTINDE. LĂSA. LUNGI. PLECA. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRÎNTI. polignit adj. v. APLECAT. CURBAT. ÎNCLINAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT. LĂSAT. PLECAT. POLIGON s. (GEOM.) (înv.) multunghi. POLIGONACEE s. (BOT.) (rar) poligo-n6e. POLIGONÂL adj. (GEOM.) (înv.) poligo-nicesc. (Suprafaţă ~.) poligonee s. v. POLIGONACEE. poligonicesc adj. v. POLIGONAL, polilaterâl adj. v. COMPLEX. MULTILATERAL. PLURIVALENT. POLIVALENT. POLILlNGV adj. multilingv, plurilingv, poliglot. (Dicţionar /V . J POLILOGHIE s. vorbărie. (O ~ interminabilă.) POL IMETACRILÂT s. (CHIM.) plexiglas, stiplex, sticlă organică. polimi vb. v. CONCEPE. NAŞTE. PROCREA. POL IM Gr F adj. eter omori. (Un ansamblu ~ ■) POLlMORFlE s. (CHIM.) polimorfism. POLIMORFISM s. (CHIM.) polimorfie. polinaţionăl adj. v. MULTINAŢIONAL. PLURINAŢIONAL. polinie s. v. ANTERĂ. POLINUGLEÂR adj., s. 1. adj. (rar) multi-nucleâr, plurinucleâr. (Substanţă ~.) 2. s. (ANA T.) granulocit. POLIOMIELITĂ s. (MED.) paralizie infantilă. poliorchie s. v. ASEDIERE. ASEDIU. ÎMPRESURARE. ÎNCERCUIRE. ÎNCONJURARE. POLIP s. (MED.) vegetaţie. POLISEMANTIC adj. (LINGV.) plurise-rnantic, (rar) multisemăntic. (Cuvini ~.) POLISEMANTISM s. (LINGV.) polisemie, (rar) plurisemantism, plurisemîe. (~ unui cuvint.) POLISEMIE s. (LINGV.) polisemantism, (rar) plurisemantism, plurisemîe. (~ unui cuvint.) polisilăb adj. v. POLISILABIC. POLISILÂBIC adj. (LINGV.) (înv.) poli-silâb. (Cuvint ~.) POLISINTETIC adj. (LINGV.) incorporau t. (Limbă /V . ) polistâvrion s. v. SACOS. POLISTIREN s. (CHIM.) polistirol. POLISTIROL s. (CHIM.) polistiren. POLIŞ s. polonez. (A mincat ~ cu piine.) POLITElST adj., s. (BIS.) idolatru, pă-gin, (înv.) idoloslugâş, idoloslujSbnic. (Popoarele antice.) POLITETRAFLUORETILENĂ s. (CHIM.) teflon. POLITEŢE s. 1. cuviinţă, decenţă, respect, (livr.) reverenţă, urbanitdte, (livr. fig.) urbanism. (O atitudine plină de ~.) 2. amabilitate, manieră, (livr.) civilitâte. (E de-o ~ ireproşabilă.) 3. amabilitate, atenţie, curtoazie, galanterie, gentileţe, (rar) curtenie, (înv.) libov. (~ faţă de femei.) POLITIC adj. (înv.) politicesc. (Doctrină ~ •) politie adj. v. DIPLOMATIC, politic s. v. POLITICIAN. POLÎTICĂ s. 1. (înv.) politie. (O ~ democratică.) 2. diplomaţie. (A uzat de o ~ ingenioasă. ) politică s. v. CEREMONIAL. CEREMO-NIE. ETICHETĂ. PROTOCOL. REGULĂ. RITUAL. RÎNDUIALĂ. TIPIC, politicărie s. v. POLITICIANISM, politicesc adj. v. CETĂŢENESC. CIVIC. CIVIL. JURIDIC. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PĂMlNTEAN. POLITIC. PROFAN. politici vb. v. CIRCULA. CIVILIZA. CULTIVA. FIXA. FOLOSI. HOTĂRÎ. INSTITUI. ÎNTOCMI. ÎNTREBUINŢA. OBIŞNUI. ORÎNDUI. RAFINA. RÎNDUI. STABILI. STATORNICI. STILA. UTILIZA. UZITA. 701 POMĂDUIRE POLITICIÂN s. (rar) politicianist, (înv.) politic. (Un ~ fără scrupule.) POLITICIANISM s. (rar) politicărie. politicianist s. v. POLITICIAN, politicit adj. v. BINECRESCUT. CITIT. CIVILIZAT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂTAT. MANIERAT. POLITICOS. POLITICOS adj. 1. binecrescut, civilizat, manierat, (înv.) politicit, (fig.) fin, subţire, urban. (E un om ~.) 2. cuviincios, decent, respectuos, (livr.) reverenţios. (N-a întrecut măsura, a fost ~.) 3. amabil, prevenitor. (O ■atitudine extrem de ~.) politie s. v. AGLOMERAŢIE. ALAI. AŞEZARE. CETATE. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. FAST. FORTĂREAŢĂ. LOCALITATE. ORAŞ. POLITICĂ. POMPĂ. PURTARE. STAT. ŢARĂ. POL ITONALÎ SM s. (MUZ.) politonali-tate, (rar) multitonalism, multitonalitâte, plu-ritonalism, pluritonalitâte. POLITONALITÂTE s. (MUZ.) politona-lism, (rar) multitonalism, multitonalitâte, plu-ritonalism, pluritonalitâte. politrică s. v. PARACHERNIŢĂ. POL IŢĂ I s. poliţist, (înv. şi reg.) poliţâr, (înv.) poliţmâistru, (arg.) sticlete. poliţâr s. v. POLIŢAI. POLIŢIST. POLIŢĂ s. 1. etajeră, (reg.) policer. (~ pentru cărţi.) 2. raft, (reg.) corlâtă. (~ la o etajeră.) 3. (TEHN.) policioară, (reg.) pre-ghiţă, primblă, sâlbă, (Bucov. şi Maram.) podhârniţă. (~ jugului.) POLIŢĂ s. (FIN.) cambie, trată, (înv.) âbligă, sinât, (germanism înv.) vecsel. poliţă s. v. CORMANĂ. RĂSTURNĂTOARE. POLIŢIENESC adj. (rar) poliţist. (Metode ~ •) poliţist adj. v. POLIŢIENESC. POLIŢIST s. poliţai, (înv. şi reg.) poliţâr, (înv.) poliţmâistru, (arg.) sticlete. poliţmâistru s. v. POLIŢAI. POLIŢIST. POLIVALENT adj. 1. mulţivalent, plurivalent. (Substanţe chimice ~.) 2. complex, multilateral, plurivalent, (livr.) plurâl, (rar) plurilaterâl, polilaterâl. (Aspecte ~.) POLIVALENŢĂ s. 1. multivalenţă, pluri-valenţă. (~ unei substanţe chimice.) 2. complexitate, multilateralitate, plurivalenţă. (~ unui fenomen.) POLIZĂRE s. (TEHN.) polizat. (~ unei piese metalice.) POLIZÂT s. (TEHN.) polizare. (~ unei piese metalice.) P6LLUX s. (ASTRON.) (pop.) comoâra (art.). P6LO s. (SPORT) (rar) waterpâlo. (Meci de ~.) poloboc s. v. BUTOI, polobocel s. v. BUTOIAŞ. POLOG s. brazdă, (reg.) otcâş. (Un ~ de iarbă, de grîu.) polog s. v. BALDACHIN. DUIUM. GRĂMADĂ. MĂNUNCHI. MULŢIME. ORANIST. PĂRETAR. POTOP. PRELATĂ. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. URANISC. pologi vb. v. CULCA. DOBORÎ. TĂVĂLI, pologit adj. v. CULCAT. DOBORÎT. TĂVĂLIT. polojjenic s. v. ANECDOTĂ. DIATRIBĂ. GLUMĂ. PAMFLET. SNOAVĂ. SPIRIT. POLON s., adj. 1. s. polonez, (înv. şi reg.) leah, poleâc, (înv.) leş. 2. adj. polonez, (înv. şi reg.) poleâc, polecesc, (înv.) leşesc, polonesc. polonesc adj. v. POLON. POLONEZ. POLONEZ s., adj. 1. s. polon, (înv. şi reg.) leah, poleâc, (înv.) leş. 2. adj. polon, (înv. şi reg.) poleâc, polecesc, (înv.) leşesc, polonesc. 3. s. polis. (A mîncat piine cu ~.) t POLONIC s. (reg.) linguroi, (Mold.) ciorba-lic, (prin Transilv. şi Maram.) găvân, (prin Ban.) toc, (Transilv.) lingură de scos. (Cu ~ se serveşte ciorba.) poloşă s., adj. v. SPANCĂ.^ polspâncă s., adj. v. SPANCĂ. poltron adj. v. SPERIOS. TEMĂTOR, poltron adj., s. v. FRICOS. LAS. poltronerie s. v. FRICĂ. LAŞITATE. TEAMĂ. TEMERE. POLUĂ vb. a (se) altera, a (se) strica, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a ~.) POLUARE s. alterare, stricare, viciere. (~ aerului dintr-o încăpere.) POLUĂT adj. alterat, stătut, stricat, viciat. (Un aer ~.) poluşcă s. v. PĂDUCHE-DE-LEMN. PLOŞNIŢĂ. POLtJŢlE s. (FIZIOL.) spermatoree, (înv.) săblâznă. polză s. v. FOLOS. NECESITATE. TREBUINŢĂ. UTILITATE. POM s. (BOT.) arbore, copac, (înv. şi pop.) lemn. (Un ~ falnic.) pom s. v. PRUN. SIRINDERICĂ. POMÂDĂ s. (FARM.) alifie, cremă, unguent, (livr.) liniment, (pop.) unsoâre, (reg.) ip, (Transilv. şi Mold.) ir, (înv.) mehlem. (Şi-a dat cu os pe faţă.) POMANAGIOĂICĂ s. chilipirgioaică. POMANAGÎU s. 1. (reg.) colivâr. (~ care umblă pe la pomeni.) 2. chilipirgiu, pleşcar, (rar) pleşcâş. (Nu e decît un ~ ordinar.) POMĂNĂ s. 1. panahidă, parastas, (reg.) prînz, rai. (îi face ~ de 6 săptâmîni.) 2. praznic, (înv. şi reg.) prinos, (reg.) comînd, comîndâre. (~ de după înmormintare.) 3. milă, milostivire, (înv. şi pop.) milostenie. (Trăieşte din o/ altora.) pomănă s. v. AMINTIRE. CHILIPIR. COMEMORARE. DATINĂ. FEL. OBICEI. POMENIRE. RÎNDUIALĂ. SĂRBĂTORIRE. SERBARE. TRADIŢIE. UZ. UZANŢĂ. POMĂD vb. a (se) pomădui. pomădă vb. v. FLATA. LINGUŞI. MĂGULI. POMĂDÂRE s. pomăduire. POMĂDĂT adj. pomăduit. (Faţă ~.) POMĂDUÎ vb. a (se) pomăda. POMĂDUÎRE s. pomădare. POMĂDUIT 702 POMĂDUÎT adj. pomădat. (Om pomăi vb. v. ZBÎRGI. poinăit adj. v. ZBÎRGIT. pomăret s. v. LIVADĂ. POMET. pomărie s. v. LIVADĂ. POMET. POMICULTURĂ. pomărişte s. v. LIVADĂ. POMET. pomărit s. v. LIVADĂ. POMET. POMICULTURĂ. pomăzănic s. v. MIRUIRE. MIRUIT. UNGERE. pomăzui vb. v. MIRUI. UNGE. poraăzuirc s. v. MIRUIRE. MIRUIT. UNGERE. pomelnic s. v. AMINTIRE. POMENIRE. POMENI vb. 1. a aminti, a arăta, a cita, a indica, a menţiona, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ intr-un document.) 2. (BIS.) a comînda. (~ morţii.) 3. a se întîmpla, (reg.) a se da. (Aşa ceva nu s-a mai 4, a se afla, a se găsi, a se trezi, a se vedea. (S-a ~ încolţit de creditori.) pomeni vb. v. CHEMA. DEŞTEPTA. NUMI. SCULA. SPUNE. TREZI. ZICE. POMENÎRE s. 1. amintire, citare, indicare, menţionare, menţiune, semnalare, (rar) semnalizare. unui fapt semnificativ.) 2. amintire, (înv.) pomană, pomelnic, pămină. (Pentru ~ cuiva.) 3. (BIS.) (înv.) pâmente. a unui mort, la biserică.) pomerănţă s. v. PORTOCALĂ, pomercăză s. v. CHINDIE. VECERNIE, pomeridă s. v. CHINDIE. VECERNIE. POMET s. livadă, (înv. şi reg.) sad, (reg.) ogradă, pomăret, pomărie, pomărişte, pomărit, (Maram., Transilv., Ban. şi nordul Mold.) rît. (Un /^/ de pruni.) POMEŢI s. pl. (ANAT.) umerii obrajilor (pl.), (rar) umerii feţei (pl.), (reg.) pumnii obrajilor (pl.), (înv.) mâgule (pl.). pomi vb. v. ZBÎRCI. POMICULTURĂ s. (pop.) pomărit, (înv.) pomărie. (Se ocupă cu ~.) pomicră s. v. FRUCTIERĂ, pomină s. v. AMINTIRE. FAIMĂ. POMENIRE. RENUME. VESTE, pornişi vb. v. ZBÎRCI. POMIŞOR s. (BOT.) copăcel, pomuleţ. pomiţăr s. v. DUD. pornită s. v. DUDĂ. FRAGĂ. MURĂ| ZMEURĂ. pornită-de-singer s. v. SALBĂ-MOALE. VO-NICER. pomiiîtă s. v. FRAG. pomoci s. v. PĂMĂTUF. POANSON. pomostină s. v. DUŞUMEA. PARDOSEALĂ. POD. PODEA. SCÎNDURĂ. POMPAJ s. (TEIIN.) pompare. POMPARE s. (TEIIN.) pompaj. POMPĂ s. (TEIIN.) (Ban.) smîrc, (înv.) tulumbă. (~ de apă.) POMPĂ s. 1. fast, lux, măreţie, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemo-nicăn, pohfâlă, saltanât. (~ de la Curte.) 2. bogăţie, fast, lux, splendoare, strălucire. (~ ceremoniei.) 3. alai, fast, (înv.) parisie, politie, vîlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. paradă, (înv.) fâlă. (A intrat cu ~ în oraş.) 5. ceremonie, cinste, fast, paradă, solemnitate. (~ 'U care s-a bucurat.) POMPIER s. (înv. şi reg'., mai ales în Mold.) pojarnic, (înv.) tulumbagiu, tulumbâş. POMPON s. panaş, (înv.) cristă. (~ la chipiul unor uniforme militare.) POMPOS adj. 1. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~ ; o nuntă ~.) 2. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pretenţios, retoric, (fig.) preţiăs, sunător, umflât. (Stil, limbaj ~.) POMULI5Ţ s. (BOT.) copăcel, pomişor. pomul-ursului s. v. SCORUŞ, pomuşoără s. v. AGRIŞ. COACĂZĂ. COACĂZ. PĂLTIOR. ponc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NE- TOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. ponciş adj. v. ABRUPT. APLECAT. DREPT. ÎNCLINAT. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. STRABIC. VERTICAL. ponciş adj., adv. v. CHIORÎS. CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT. OBLIC. PIEZIŞ. SAŞIU, ponciş adv. v. CLI IO ND OR ÎS. STRÎMB. pond s. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ. MASĂ. POVARĂ. SARCINĂ. PONDERĂ vb. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îm-blînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~ .) ponderă vb. v. COMPENSA. CONTRABALANSA. CUMPĂNI. ECHILIBRA. PRECUMPĂNI. ^ PONDERĂTadj. 1. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, înfrînat, măsurat, moderat, socotit, (prin vestul Transilv.) sama-lit. (Un om ~ ; o viaţă ~.) 2. calm, calmat, domolit, liniştit, moderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) ponderăţies. v. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. CHIBZUIRE. CUMINŢENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNŢELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAŢIE. RAŢIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. TACT. PONDERE s. importanţă, însemnătate, valoare. (Are o ~ redusă în ansamblu.) pondere s. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ. POVARĂ. SARCINĂ. ponderds adj. v. AUTORIZAT. COMPETENT. DECISIV. DETERMINANT. HO-TĂRÎTOR. PRICEPUT. PUTERNIC. TARE. poncâvă s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ* ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VELINŢĂ. 703 PONTIFICAL PONEGREĂLĂ s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, birfi't, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegrire, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstulre, pîră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!) PONEGRI vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. şi pop.) a (se) ocări, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuţi, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (îl ~ pe nedrept.) PONEGRIRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîr-fit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, şoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăs-tuire, pîră, (înv. şi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuţie, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor I) ponegrit adj. v. ÎNCHIS. ÎNNEGURAT. ÎNNORAT. ÎNTUNECAT. ÎNTUNECOS. MOHORÎT. NEGRU. NEGUROS. NOROS. PÎCLOS. PLUMBUIT. PLUMBURIU. PO-SOMORÎT. URÎT. PONEGRÎT adj., s. birfit, calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om ~ .) PONEGRIT OR adj., s. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, eleve tnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.) 2, adj. bîrfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmaţii, vorbe ~.) ponivos adj., s. v. CHIOR. MIOP. PONOR s. (GEOGR.) rîpă, văgăună, (pop.) mal, surpătura, (reg.) afundătură, tudină, ţifleică. (Munt. şi Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren ca ~ e.) ponor s. v. GÎRLĂ. ponor! vb. v. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. ROSTOGOLI. SURPA. ponorît adj. v. PRĂBUŞIT. SURPAT, ponoritură s. v. SURPĂTURĂ. ponos s. v. ABATERE. BELEA. BUCLUC. CULPABILITATE. CULPĂ. CUSUR. DAN-DANA. DEFECT. DEFICIENŢĂ. DEZONOARE. EROARE. GREŞEALĂ. IMPERFECŢIUNE. INSUFICIENŢĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NECINSTE. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. NUME. PACOSTE. PĂCAT. PLÎNGERE. POCINOG. PORECLĂ. RĂU. RECLAMAŢIE. RUŞINE. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. SUPĂRARE. SUPRANUME. VICIU. VINĂ. VINOVĂŢIE. ponoseălă s. v. DEGRADARE. DETERIORARE. PONOSIRE. STRICARE. UZARE. PONOSÎ vb. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-aa ~ de tot.) ponosi vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI. PRII. PONOSIRE s. degradare, deteriorare, stricare, uzare, (rar) ponoseălă. (~ hainelor.) PONOSIT adj. degradat, deteriorat, ros, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) ponosit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SUPĂRAT. TRIST, ponoslăş s. v. RECLAMANT, ponosiţi s. v. DEZONOARE. NECINSTE. PLÎNGERE. RECLAMAŢIE. RUŞINE. ponoslui vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DENUNŢA. DISCREDITA. PÎRÎ. PONEGRI. RECLAMA. SPUNE. ponosluire s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ŞOAPTĂ. ponosluitor adj., s. v. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR. ponosluitor s. v. RECLAMANT, ponov s. v. PORUMB. PORUMBIŞTE. PONT s. pontator, (rar) pontagiu, (înv.) pontâş. (~ la anele jocuri de noroc.) pont s. v. APUCĂTURĂ. ARTICOL. CAPITOL. CAPRICIU. CHEF. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPRINDERE. EXTRAS. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. FRAGMENT. MAIMUŢĂREALĂ. MANIERE. MOFT. MORAVURI. NAZ. NĂRAVURI. OBICEIURI. OCAZIE. PARAGRAF. PASAJ. POFTĂ. PRILEJ. PROSTEALĂ. PUNCT. PURTARE. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. PONTĂ vb. a miza, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.) PONTĂ vb. a areta. (Ogarul ~ vinatul.) pontagiu s. v. PONT. PONTATOR. PONTĂJ s. pontare. (Fişă de ~.) PONTĂRE s. pontaj. (Fişă de ~.) pontarisi vb. v. MIZA. PONTA, pontâş s. v. CLĂCAŞ. PONT. PONTATOR. PONTATOR s. pont, (rar) pontagiu, (înv.) pontâş. (~ la unele jocuri de noroc.) PONTIF s. (BIS.) 1. (rar) pontifice. (~ în Roma antică.) 2. pontiful roman — papă, pontiful Romei, sfîntul părinte, suveranul pontif; pontiful Romei = papă, pontiful roman, sfîntul părinte, suveranul pontif. PONTIFICĂL adj. (BIS.) apostolic, papal. (Scaunul /X/ . ) pontifical 704 pontifical adj. v. PAPAL, pontificat s. v. PAPALITATE, pontifice s. v. PONTIF. PONTON IER s. (MIL.) (înv.) podâr. POP s. 1. (CON STB.) pălimar, (pop.) popîrţâc, (reg.) poponeţ. (~ de susţinere a unui zid, a unui planşeu.) 2. proptea, reazem, sprijin, susţinere, (rar) sprijinitoâre, (pop.) poprcâ, (reg.) pripoână, proptă, propteâlă, proptiş, şpraiţ, (prin Munt. şi Olt.) papainog, (Transilv.) şoş, (înv.) rezemătură, sprijineâlă, sprijoână. (~ pentru susţinerea gardului.) 3. ('TEIIN.) lopăţică, spetează, stinghie. (La cîrccic se află un ~.) 4. (reg.) căpiţă, ciudă, poponeţ. (Un ~ de in.) pop s. v. CHINGĂ. FUS. PREPELEAC. STINGHIE. popadie s. v. PREOTEASĂ. POPAS s. 1. poposire, (pop.) sălăşluire, (germanism înv.) rast. (~ lui acolo s-a dovedit necesar.) 2. oprire, şedere, (înv.) poprire, şe-zămînt. (Un ~ de două ore.) 3. haltă, oprire, (înv.) oturâc, stâţie. (în drum a făcut mai multe ~uri.) 4. (MIL.) (înv.) tabără. (Trupele au făcut 15 ~uri pină la Dunăre.) 5. escală, oprire. (Nava a făcut un scurt ~.) 6. (înv.) conâc. (La primul ~ au schimbat caii diligenfei.) POPĂ s. 1. (BIS.) părinte, preot, (livr.) sacerdot. (A fost hirotonisit ~.) 2. rege, rigă, (înv.) crai. (~ la jocul de cărţi.) 3. (reg.) măgar. (Snopul de grîu numit ~.) popă s. v. MĂSEA. POST. ZGLĂYOACĂ. popdcle s. pl. v. SMIRDAR. POPfîNCHI s. (BOT.) 1. (Coprinus co-matus) (reg.) buretele-calului. 2. (Coprinus atramentarius) (reg.) căciula-şerpelui. POPESC adj. (BIS.) preoţesc, (livr.) sa-cerdotâl, păstoresc. (A îmbrăca haina ~.) popesc adj. v. CLERICAL. DUHOVNICESC. ECLEZIASTIC. PREOŢESC. POPEŞTE adv. (BIS.) preoţeşte. (Ctntă~.) popcte s. v. GRINDEL. MOLAN. POPÎ vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) hirotonisi, a (se) preoţi, (pop.) a (se) sfinţi. (A ~ un cleric.) popi vb. v. PĂSTORI. POPÎC s. (SPORT) (prin Transilv.) cuglă. (A doborît un •) popic s. v. MĂNUŞĂ. PICIOR. POPÎE s. (BIS.) preoţie, (livr.) sacerdoţiu. POPÎLNIC s. (BOT.) 1. (Asarum euro-paeum) piperul-lupului, (reg.) ficăţeâ, năjit-nică, pipăruş, piperniţă, trierei (pl.), tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atâc, dafin-mic, lingura-frumoâselor, lingura-popii. 2. (Anemone hepatica) (reg.) breâbăn, viorele (pl.), crucea-voinicului, floarea-păştilor, foaie-de-vioâră, iarba-fiârelor, iarbă-trei-răi, trei-crâi, trei-răi, trei-răi-boieresc. popime s. v. CLER. PREOŢIME, popină s. v. GRĂDIŞTE, GRIND, popind s. pl. v. GHEBE, popistri vb. v. BRODA. COASE. ÎMPESTRIŢA. PĂTA. SMĂLŢA. POPÎNDĂU s. (ZOOL.; Citellus cilcllus) (reg.) mitorlân, pinţă, popîndeţ, popindoc, ţiştăr. popîndău s. v. GUZGAN. MOMÎIE. SPERIETOARE. ŞOARECE-DE-CÎMP. ŞOARECE-DE-PĂDURE. ŞOBOLAN. popîndeâ s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE, popîndeţ s. v. MOMÎIE. POPÎNDĂU. SPERIETOARE. ŞOARECE-DE-CÎMP. popîndi vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI. popindoc s. v. POPÎNDĂU. SOARECE-DE-CÎMP. poplnzăc s. v. GUZGAN. MOMÎIE. SPERIETOARE. ŞOARECE-DE-PĂDURE. ŞOBOLAN-popinzoi s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE. ŞOARECE-DE-PĂDURE. popîrţăc s. v. FURCĂ. PĂLIMAR. PISC. POP. popoăie s. v. PREOTEASĂ, popone s. v. PEPENE, poponeţ s. v. GUZGAN. MOMÎIE. OPAIŢ. PĂLIMAR. POP. ROCPIIŢA-RÎNDUNELEI. ROCHIŢA-RÎNDUNICII. SPERIETOARE. ŞOARECE-DE-CÎMP. ŞOARECE-DE-PĂDURE. ŞOBOLAN. VOLBURĂ. POPOR s. 1. naţiune, neam, (înv. şi pop.) norod, (înv.) limbă, seminţie. (~ul român.) 2. norod, ţară, (pop.) obşte. (întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 3. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulţime, norod, plebe, prostime, vulg, (înv. şi reg.) poporime, (înv.) calabalîc. (Ce s-a strins atita ~ ?) 4. neam, populaţie, seminţie, (pop.) nordd, (înv.) lume, rtidă, rudenie. (Un ~ de viteji.) popor s. v. ENORlE. PAROHIE, poporâ vb. v. PĂSTORI. POPULA, poporal adj. v. POPORAN. POPULAR, poporalitâte s. v. FAIMĂ. POPULARITATE. RENUME^ REPUTAŢIE. POPORÂN adj. popular, (înv. şi reg.) poporal, (înv.) poporâr. (Literatură~.) poporan adj. v. POPULAR, poporân s. v. CONCETĂŢEAN. ENORIAŞ. sătean, ţăran. poporanizăre s. v. POPULARIZARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÎNDIRE. poporâr adj. v. POPORAN. POPULAR, poporăt adj. v. LOCUIT. POPULAT, poporâţie s. v. LOCUITORI. POPULAŢIE, poporime s. v. GLOATĂ. LOCUITORI. MULŢIME. NOROD. PLEBE. POPOR. POPULAŢIE. PROSTIME. VULG. poporos adj. v. LOCUIT. POPULAT. POPOSÎ vb. 1. a se opri, a sta, a şedea, a trage, a zăbovi. (A~ la umbra unui stejar.) 2. a se opri, (înv.) a conăci. (A ~ la un han.) 3. (înv. şi pop.)amînea. (Unde aidegtnd să ~ ?) 4. a se aşeza. (Călătorul a~ casă mănînce.) poposi vb. v. DORMI. ODIHNI. REPAUZA. POPOSÎRE s. 1. oprire, zăbovire. lui într-un loc pentru odihnă.) 2. popas, (pop.) sălăşluire, (germanism înv.) rast. ( ~ lui acolo s-a dovedit salutară) popoţă vb. v. CĂŢĂRA. COCOŢA. RIDICA. SUI. URCA. 705 PORCULEAN poprea s.v. POP. PROPTEA. REAZEM* SPRIJIN. SUSŢINERE. POPOU s. (ANAT.) dos, fund, şezut, (rar) posterior, (pop.) cur, (fam.) popsi, (eufemistic) pardon. popreâlă s. v. AREST. ARESTARE. AREST PREVENTIV. DEŢINERE. INTERZICERE. ÎMPIEDICARE. ÎNCHIDERE. ÎNCHISOARE. ÎNTEMNIŢARE. OCNĂ. OPRIRE. PENITENCIAR. PREVENŢIE. PUŞCĂRIE. REŢINERE. TEMNIŢĂ. popri vb. v. ARESTA. DEŢINE. INTERZICE. ÎMPIEDICA. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIŢA. OPRI. PROHIBI. PROPTI. REŢINE. REZEMA. SECHESTRA. SPRIJINI. STA. SUSŢINE. POPRIRE s. (JUR.) sechestru. poprire s. v. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIŞTE. OPRIRE. PIEDICĂ. POPAS. STAVILĂ. ŞEDERE. poprit adj. v. ARESTAT. DEŢINUT. INTERZIS. ÎNCHIS. ÎNTEMNIŢAT. OPRIT. REŢINUT. popsi s. v. DOS. FUND. POPOU. ŞEZUT. POPULĂ vb. 1. (înv.) a împopora, a popora. (A ~ un teritoriu.) 2. a locui. (Tribul ~ nordul ţării.) POPULÂR adj. 1. poporan, (înv. şi reg.) poporal, (înv.) poporâr. (Literatură^.) 2. (înv.) poporân. (Şcoli ~.) 3. (înv.) prost, vulgâr. (Latina , ) POPULÂRE s. (înv.) împoporâre. (~ unui teritoriu.) POPULARITĂTE s. faimă, renume, reputaţie, (înv.) poporalitâte, (fig.) priză. (Se bucură de oarecare ~.) POPULARIZ vb. a difuza, a propaga, a propovădui, a răspîndi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) POPULARIZARE s. propagare, propovă-duire, răspîndire, (astăzi rar) vulgarizâre, (înv.) poporanizăre, propagâţie. ( ~ unor cunoştinţe.) POPULARIZAT adj. propagat, răspîndit. (Cunoştinţe /V . ) POPULARIZATOR s., adj. propagator, propovăduitor, răspînditor, (astăzi rar) vulgari-zatdr, (fig.) semănătdr. ( ~ de cunoştinţe folositoare. ) POPULĂT adj. locuit, (înv.) poporât, po-pords, populds. (Un teritoriu ~.) POPULĂŢIE s. 1. locuitori (pi.), (înv. şi reg.) poporlme, (înv.) poporâţie, piiblic. (~ Vienei.) 2. neam, popor, seminţie, (pop.) nordd, (înv.) liime, râdă, rudenie. (O ~ de viteji.) populos adj. v. LOCUIT. POPULAT. popuşoiştină s. v. PORUMB. PORUM-BIŞTE* por s.v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOI. STOG. poranicî s. v. SPÎNZ. UNTUL-VACII. porav adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NĂBĂDĂIOS. NĂRĂVAŞ. NĂRĂVIT. NE- OBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGU-INCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS. porav adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU. PORC s. 1. (ZOOL.; Sus scrofa domestica) (pop.) rîmător, rîtân, (înv.) sfin. 2. (ZOOL.) porc mistreţ (Sus scrofa) = mistreţ, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. şi reg.) gligân ; porc sălbatic (Sus scrofa) = mistreţ, porc mistreţ, (rar) porc de pădure, (înv. şi reg.) gligân. 3. (IHT.) porc-de-mare (Scorpaenci por-cus) = scorpie-de-mare, (rar) scorpenă. 4. (AS~ TRON.; la pl. art.) (pop.)vierii (pl. art.), scroafa-cu-purcei. porcăn s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PIETRO-ŞEL. PORCOI. PORCUŞOR. STOG. PORCÂR s. (prin Transilv.) condâş. (~ se ocupă cu creşterea porcilor.) porcărul s. art. v. ALDEBARAN. porcăş s. v. PIETROŞEL. PORCUŞOR. PORCĂI vb. (reg.) a scroi'ăi. (L-a~ cum i-a venit la gură.) porcănăş s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOI. STOG. porcăncl s. v. PIETROŞEL. PORCUŞOR, porcărâş s. v. PLOIER. porcăreâţă s. v. COCINĂ. PORCĂRIE s. (înv.) scrofărie. (A comis O . ) porcărie s. v. COCINĂ, porc-de-lndia s. v. COBAI, porc dc pădure s. v. MISTREŢ. PORC MISTREŢ. PORC SĂLBATIC. PORCESC adj. porcin. (Carne ~.) porcesc adj. v. DEŞĂNŢAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCA-BROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR. PORCÎN adj. porcesc. (Carne ~.) porcin s. v. TROSCOT. PORCINĂ s. (ZOOL.) suină, porcină s. v. IARBĂ-GRASĂ. PORTULACĂ. portfţp s. v. AGURIJOARĂ. PORTULACĂ. PORCOI s. căpiţă, claie, stog, (pop.) plâstă, porcân, (reg.) boâghe, por, porcănăş, porco-iâţă, porconeâţă, porculeân, porculete, porculâţ, porciiţ, porşog, porşdr, schirdă, (Olt.) clădiş, (Transilv. şi Ban.) pldscă, (Transilv.) pup. ( ~ de fin.) porcoi s. v. PIETROŞEL. PORCUŞOR, porcoiâş s. v. PIETROŞEL. PORCUŞOR, porcoiăţă s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOI. STOG. porconeâţă s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOI. STOG. porcos adj. v. DEŞĂNŢAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR. porcotos adj. v. DESÂNTAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR, porcul-âpelor s. v. CLEAN, porculeăn s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PIETROŞEL. PORCOI. PORCULEŢ. PORCUŞOR-STOG. PORCULETE 706 porculete s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PIETROŞEL. PORCOI. PORCUŞOR. STOG. PORCULEŢ s. (ZOOL.) porcuşor, (rar) porculeân. porculeţ s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOI. STOG. porcuş s. v. PIETROŞEL. PORCUŞOR. PORCUŞOR s. 1. (ZOOL.) porculeţ, (rar) porculeân. 2. (IHT.; Gobio gobio) pietroşel, {reg.) pietrar, porcân, porcâş, porcănel, porcoi, porcoiâş, porculeân, porculete, porcuş, porcuţ, râncâ, rîbiţă. 3. (IHT.; Gobio uranoscopus j (reg.) morcoci. porcuşor s. v. PLOIER DE MUNTE, porcuşor-dc-vad s. v. GLĂYOACĂ. porcuţ s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. ORBETE. PIETROŞEL. PORCOI. PORCUŞOR. STOG. PORECLĂ s. nume, supranume, (livr.) eog-nomen, (franţuzism) sobrichet, (înv. şi reg.) sclitâdă, (Olt., Munt. şi Transilv.) ponos, (înv.) poreclitură. (Ce ~ i-a pus?) porecla s. v. NUME DE FAMILIE. PATRONIMIC. PORECLI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a spune, a supranumi, (înv. şi reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlul. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul".) porecli vb. v. CHEMA. NUMI. PORECLIT adj. denumit, intitulat, numit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu ~ Arăpilă.) poreclitură s. v. NUME. PORECLĂ. SUPRANUME. porfiră s. v. PURPURĂ, porfiriu adj. v. PURPURIU. YIŞINIU. poricâlc s. pl. v. FRUCT. POAMĂ. ROD. PORIFER adj. porigen. (Material ~ .) PORI GEN adj. porifer. (Material ~.) pori mc s. v. POROZITATE. SPONGIOZI-TATE. pornână s. v. CERDAC. PRIDYOR. TINDĂ. VERANDĂ. porneâlă s. v. ARDOARE. AVÎNT. ELAN. ENTUZIASM. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PLECARE. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. PORNI vb. 1.1. a pleca, (înv.) a (se) clăti, a purcede. (Au~ la drum.) 2. a trimite. (I-a ~ cu greu la drum.) 3. a se duce, a merge, a pleca, (pop.) (a (se) mişca, (înv. şi reg.) a păsa. (Unde ~ ?)4.a(o) apuca, a se îndrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a păşi, a pleca, (rar) a se îndruma, (pop.) a purcede, a se purta, (înv. şi reg.) a năzui, (Transilv.) a arădui. (A~t-o pe drumul acela.) 5. (TEHN.) a demara. (Maşina ~.) II. 1. a începe, (înv. şi pop.) a purcede. (~ dansul, nunta.) 2. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a se produce, a se stîrni, (înv. şi reg.) a se scociorî, (fig.) a se naşte. (S-a ~ din senin o furtună.) 3. a se declanşa, a se dezlănţui, a se isca, a izbucni, a se stîrni, (rar) a se prăvăli, (înv. şi reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a se sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a~ un conflict.) 4. a se apuca, a începe, a se pune. (Se ~ să mănince.) 5. a începe, (prin Transilv.) a arădui. (Au~ să se certe.) 6. a începe, (înv. şi pop.) a rupe. (Se~ a cînta.) 7. a începe, a prinde. (Se ~ să ţipe, să fugă.) porni vb. v. EXPEDIA. TRIMITE. PORNIRE s. 1. plecare, (pop.) porneâlă, (înv.) purcedere, purces. (~ noastră are loc în zori.) 2. ducere, mergere, mers, plecare. (După ~ lui acolo.) 3. ducă, plecare. (E gata ele ~.) 4. (TEHN.) demaraj, demarare. (~ unei maşini.) 5. declanşare, dezlănţuire, iscare, izbucnire, începere, producere, stîrnire, venire, (înv. şi reg.) scornire, (înv.) prorupere, pro-riipţie. (înainte de ~ vijeliei.) 6. aspiraţie, dor, dorinţă, năzuinţă, poftă, rîvnă, tendinţă, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (reg.) năduleâlă, (înv.) năslire, năslitură, rîvnitură. (~ de a face ceva util.) 7. imbold, impuls, îndemn, stimul, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstâv, porneâlă, (grecism înv.) para-chinisis, (fig.) mişcâre, resort, suport, (înv. şi reg. fig.) strămurâre. (~ pentru o acţiune.) 3. ardoare, avint, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, (livr.) fervenţă, fervoâre, patos, (rar) ardenţă, (Mold.) ahotă, (înv.) porneâlă, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flâcără, foc, pojâr, suflu, zbor. (~ specifică tinereţii.) 9. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) apleeăciune, plccâre. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru...) 10. aplecare, dispoziţie, înclinare, înclinaţie, tendinţă. de a exagera.) 11. animozitate discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zîzanie, (livr.) inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceârtă, pizmă, pizmulre, scîrbă, (Mold.) poxic, (înv.) moza-virle, neprietenle, pâtos, scândală, sfâdă, urî-ciune, vrăjble, (latinism înv.) rancoâre. (Ce e ~ asta neîmblinzită între voi ?) 12. antipatie, aversiune, ostilitate, repulsie, resentiment, (livr.) repugnânţă, resimţămînt. (Simte o vizibilă ~ faţă de el.) 13. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, ranchiună, (rar) înciudâre, (pop.) năduf, obidă, pizmulre, pofidă, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg., în Bucov,) băsău, (înv. şi reg.) mărâz, scîrbă, (reg.) pildă, zăcă-şeâlă, zăcăşle, (prin Mold.) bănât, (Transilv.) dîcă, (prin Ban. şi Olt.) inât, (Mold.) poxie, (înv.) pâtos, răpştlre, rîvnire, zavistie, zavis-tnicle, (fam.) boâlă. (Simte o~ nestăpînită pe. .. ) PORNÎT adj. furios, îndîrjit, înfuriat, întă-rîtat, înverşunat, mîniat, mînios, (livr.) obstinat, (pop.) îndrăcit, năbădăios, oţărit, (înv. şi reg.) scîrblt, (reg.) năvîrlios, (înv., în Transilv.) firetic, (fam.) burzuluit, zborşlt, (fig.) turbât. (Un om PORNITOR s. (TEHN.) demaror. (~ al unui motor.) PORNOGRAFIC adj. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, 707 PORTUNEALTĂ scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licenţios, (înv. şi pop.) scîrnav, slobod, (reg.) por-cotos, (fam.) deşucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picânt, piperât, porcesc, spurcât. (O glumă ~.) PORNOGRAFIE s. imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicităte, licenţă, licenţiozitâte, (înv. şi pop.) mascara, măscâră, măscăriciune, măs-cărie, scîrnăvie. (Un act de ~.) poroăică s. v. PRAZ. porob s. v. BRAD. porobdc s. v. NOU-NĂSCUT. PRUNC. SUGACI. SUGAR. poroboclc s. v. COPILĂRIE. PRUNCIE, porobotl vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. porodiţă s. v. COBORÎTOR. DESCENDENT. NEAM. ODRASLĂ. PROGENITURĂ. SCO-BORÎTOR. SEMINŢIE. SPIŢĂ. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR. _ porocjănie s. v. PĂŢANIE, poroi s. v. PRAZ. POROINIC s. (BOT.) 1. (Orchis purpurea) (reg.) bujor, gemănâriţă, sculătoâre, untul-vâcii. 2. (Orchis militaris) (reg.) bujor, bujorei (pl.), gemănăriţă, sculătoâre, untul-vâcii. 3. (Orchis mascula) salep, (reg.) bujor, gemă-nâriţă, sculătoâre, limba-cucului, untul-vâcii. poroinic s. v. BUJOREL. GEMĂNARITĂ. STUPINIŢĂ. UNTUL- VA CI I. POROS adj. 1. buretos, spongios, (reg.) puhav. (Material ~.) 2. afinat, moale, pufos, rar, (rar) infoiât, ţărînos, (reg.) puhav. (Pămînt ~.) poros adj. v. NĂBĂDĂIOS. NĂRĂVAŞ. NĂRĂVIT. POROZITĂTE s. spongiozitate, (înv.) po-rime. (~ unui material.) porşog s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOI. STOG. porşdr s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOI. PREPELEAC. STOG. PORT s. 1. îmbrăcăminte, (pop.) purtât. (Care este ~ lor tradiţional?) 2. costum. (~ popular.) 3. purtare. (~ armelor este interzis.) 4. atitudine, poză, poziţie, ţinută, (livr.) alură, postură, (rar) staţiune. (~ corect al corpului.) PORT s. (înv.) limân, pristânişte, scâlă, schelă. (~ la mare.) port s. v. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. PURTARE. PORTĂBIL adj. portativ, transportabil, (înv.) purtăreţ. (Obiect ~.) PORTĂR s. 1. (înv.) portier, uşâr. (~ la o casă.) 2. (IST.) uşar. (~ era însărcinat cu paza curţii domneşti.) portar s. v. PORTĂREL. PORTATIV adj. portabil, transportabil, (înv.) purtăreţ. (Obiect ~.) PORTAVOCE s. megafon. (Vorbeşte la ~.) PORTĂREĂSĂ s. (înv.) portărlfă. (~ la un bloc.) PORTĂREL s. (JUR.) (reg.) portâr, (Tran-silv.) pristâv. portărlţă s. v. PORTĂREASĂ. PORTCART s. porthartă. PORTDRAPEL s. stegar, (rar) portstin-dârd, (înv.) sangeactâr, sangeagâş, sangeagiu, (turcism înv.) bairactâr. (~ al unei divizii.) portepeu s. v. PORTSABIE. PORTHĂRTĂ s. portcart. portier s. v. PORTAR. PORTFILlERĂ s. (TEHN.) clupă. PORTLAND 1ĂN s., adj. (GEOL.) titanic. (Straturi ~.) PORTMANTOU s. umeraş, (rar) umăr, umerâr. (Şi-a pus hainele pe ~.) portmonctăs. v. PORTMONEU. PORTOFEL. PORTMONEU s. portofel, (prin Transilv.) buchelâr, (Transilv.) pughilârcş, (prin Bucov.) puleârţ, (Ban. şi Transilv.) şlăitâf, (înv.) port-monetă, portofoliu, (arg.) coâjă, scoârţ;ă. (îşi ţine banii în ~.) PORTOCĂL s. (BOT.; Citrus aurantium) (înv. şi reg.) narâmz, (reg.) noroâncă, orânz. PORTOCALĂ s. (BOT.) (înv. şi reg.) na-râmză, (reg.) noroâncă, pomerânţă. PORTOCALIU adj. (livr.) orânj, (pop.) morcovul, (înv. şi reg.) naramzât, narangiu, (înv.) perâtic, turungiu. (De culoare ~.) PORTOCHELĂRI s. toc. PORTOFEL s. portmoneu, (prin Transilv.) buchelâr, (Transilv.) pughilâreş, (prin Bucov.) puleârţ, (Ban. şi Transilv.) şlăitâf, (înv.) port-mondtă, portofdliu, (arg.) coâjă, scoârţă. (îşi ţine banii în~.) portofel s. v. MINISTER, portofdliu s. v. MINISTER. PORTMONEU. PORTOFEL. PORTRET s. (ARTE) chip, (înv.) obrâz. (I-a făcut ~ în ulei.) portretâr s. v. PORTRETIST, portretăre s. v. PORTRETIZARE. PORTRETIST s. (ARTE) (înv.) portretâr. (Un~ celebru.) PORTRETIZÂRE s. (ARTE) (înv.) por-tretâre. (~ unei persoane.) PORT SĂBIE s. (înv.) portepeu. PORTSATELÎT s. (TEHN.) antrenor, portstindărd s. v. PORTDRAPEL. STEGAR. PORTSCGLĂ s. (TEHN.) portunealtâ. porttabăc s. v. PORTŢIGARET. TABA-CHERĂ. portfijjâr s. v. PORTŢIGARET. TABACHERA. PORTŢI GARfiT s. I. ţigaret, ţigareta, (Ban. şi Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.) 2. tabacheră, (rar) porttabâc, portţigâr, (Ban., Transilv. şi Bucov.) piesă, (prin Transilv.) târţiă, (înv.) tabachdrniţă, (arg.) magazie. (îşi ţine ţigările în ~ .) portugăl s., adj. v. PORTUGHEZ. PORTUGHEZ s., adj. (înv.) portugăl. PORTULĂCĂ s. (BOT.) I. (Portulaca grandiflora) agurijoară, (reg.) ciuelănâş, gheâ-ţă, gheţişoâră, grâşiţă, grăjnicioâră, midii, pietricică, porcire, floare-de-nisip, floare-de-piâtră, iarbă-grâsă. 2. (Portulaca oleracea) (reg.) drâgoste, grâşiţă, porcină, urechelniţă, buruiană-grâsă, floare-de-piâtră, pita-porcului. PORTUNEĂLTĂ s. (TEHN.) portsculă. PORŢELAN 708 PORŢELAN s. (reg.) mârmură, (înv.) cinie, farfurie. (Vase de~.) PORŢIE s. raţie, (înv. şi reg.) obricâriţă, (înv.) mertic, oborâc, tain. (~ de mîncare.) porţie s. v. BIR. DARE. DOZĂ. IMPOZIT. PORŢItJNE s. 1. bucată, crimpei, fracţiune, fragment, frîntură, parte, secţiune, tranşă, (pop.) dărâb, partâl, (înv. şi reg.) părtenie, (reg.) jârchină, stuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. regiune, sector, zonă. (O ~ bine delimitată.) 3. parte, sector. (O ~ a pieţei destinată brîn-zeturilor.) porucic s. v. LOCOTENENT. OFIŢER. PORUMB s. 1. (BOT.; Zea mays) (reg.) călambuc, ciolomâdă, cocenâşi (pl.), colibâş, cucoriţă, cucuruz, gîrnişor, mălâi, păpuşă, păpuşoi, tenchi, (înv.) mais. 2. porumbişte, (reg.) cucuruzâştină, cucuriize (pl.),cucuruzişte, mălâie (pl.), mălăină, mălăişte, mălăiştină, păpuşoi, păpuşolşte, păpuşoiştină, tenchişte, (Ban. şi Olt.) ponov. (S-a ascuns în ~.) porumb s. v. PORUMBAR. PORUMBEL. ŞTIULETE. ^ PORUMBAR s. (BOT.; Prunus spinosa) porumbel, (înv. şi reg.) tîrn, (reg.) coţobrel, curcudâl, mărăcine, porumb, porumbeâ, sco-rombâr, spin. PORUMBÂR s. 1. pătul, porumbărie, (reg.) hulubărie, pătuiâc, porumbâriţă, porumbărişte, porumbelniţă, porumbişte, porumbiţă, (Ban.) golîmbâr. (~ pentru porumbei.) 2. coşar, pătul, (reg.) magazin, (Mold. şi Transilv.) coş, (Transilv.) coşârcă. (~ de porumb.) porumbâr s. v. ERETE. ULIU. porumbâriţă s. v. PĂTUL. PORUMBAR. PORUMBĂRIE. PORUMBĂ s. (BOT.) porumbeâ, sco-roambă, (Transilv.) corobeâţă, (prin Olt.) tîrnoslivă. (Fructul porumbarului se numeşte ~.) porumbă s. v. PORUMBIŢĂ. PORUMBĂRÎE s. pătul, porumbar, (reg.) hulubărie, pătuiâc, porumbâriţă, porumbărişte, porumbelniţă, porumbişte, porumbiţă, (Ban.) golîmbâr. (~ pentru porumbei.) porumbărişte s. v. PĂTUL. PORUMBAR. PORUMBĂRIE. PORUMBE s. (BOT.) porumbă, scoroam-bă, (Transilv.) corobeâţă, (prin Olt.) tîrnoslivă. (Fructul porumbelului se numeşte ~.) porumbeâ s. v. PORUMBAR. PORUMBEL. PORUMBIŢĂ. PORUMBEL s. I. (ORNIT.) 1. (Columba) (pop.) porumb, (înv. şi reg.) porumboi, (Ban. şi Transilv.) golimb, (Mold.) hulub. 2. porumbel ■sălbatic (Streptopelia ţurţur) = turturea, (reg.) porumbelul lui N6e. II. (BOT.) 1. (Prunus spinosa) porumbar, (înv. şi reg.) tîrn, (reg.) coţobrâl, curcudel, mărăcine, porumb, porumbeâ, scorombâr, spin. 2, (Muscari botryoides; la pl.) (reg.) cocoşei (pl.),ceapa-ciorii, porumbul-ciicului. porumbel s. v. PĂRUL-C IUTEI. SALBĂ-MOALE. SPIN. VERIGAR. porumbel-de-măre s. v. MARTIN. PESCAR RÎZĂTOR. PESCĂRUŞ. porumbelniţă s. v. PĂTUL. PORUMBAR. PORUMBĂRIE. porumbel- turcesc s. v. GUGUŞTIUC. porumbel-ţigănesc s. v. CEUCĂ. STÂNCĂ. STĂNCUŢĂ. porumbelul-lui-Noe s. v. PORUMBEL SĂLBATIC. TURTUREA. PORUMBÎŞTE s. porumb, (reg.) cucuruzâştină, cucuruze (pl.), cucuruzişte, mălâie (pl.), mălăină, mălăişte, mălăiştină, păpuşoi, păpuşoişte, păpuşoiştină, tenchişte, (Ban. şi 01t.)pon6v. (S-a ascuns în ~ .) porumbişte s. v. PĂTUL. PORUMBAR. PORUMBĂRIE. PORUMBIŢĂ s. (ORNIT.) (rar) columbă, (pop.) porumboâică, (înv. şi reg.) porumbă, (reg.) hulubiţă, porumbeâ, porumboâie, (Ban.) golîmbiţă. porumbiţă s. v. PĂTUL. PORUMBAR. PORUMBĂRIE. porumboâică s. v. PORUMBIŢĂ, porumboâie s. v. PORUMBIŢĂ, porumboi s. v. PORUMBEL, porumbul-cucului s. v. PORUMBEL RODUL-PĂMÎNTULUI. PORtJNCĂ s. 1. dispoziţie, hotărîre, ordin, (pop.) porunceâlă, aşezămînt, cârte, farmutâ, învăţătură, mandât, orînduiâlă, orînduire, pitâc, poruncită, povelânie, povelire, prâvilă, rîn-duiâlă, strînsoâre, şart, tertip, ucâz, (rusism înv.) pricâz. (A emis, a primit o ~ .) 2. comandă, ordin. (Ascultă ~ la mine!) poruncă s. v. CHEMARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. NORMĂ. ORDIN. PRECEPT. PRINCIPIU. REGULĂ. porunceâlă s. v. DISPOZIŢIE. HOTĂRÎRE. ÎNVĂŢĂTURĂ. NORMĂ. ORDIN. PORUNCĂ. PRECEPT. PRINCIPIU. REGULĂ. PORUNCÎ vb. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orîn-dui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel. . .) 2. a ordona, a spune, a zice. (Fă ce-\i~ el!) porunci vb. v. ANUNŢA. COMUNICA. TRANSMITE. VESTI. poruncită s. v. DISPOZIŢIE. HOTĂRÎRE. ÎNVĂŢĂTURĂ. NORMĂ. ORDIN. PORUNCĂ. PRECEPT. PRINCIPIU. REGULĂ. PORUNCITOR adj. autoritar, imperativ. (Cu ton~.) poruncitor adj., s. v. IMPERATIV, poruşnic s. v. LOCOTENENT. OFIŢER. POSÂC adj. 1. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posomorit, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsât, (pop.) sanchiu, (înv. şi reg.) morâs, sunducâs, tăcătâr, (reg.) modorâi, mutâc, mu-tărâţ, (Olt.) dugâs, (Mold.) pîclişit, (prin Transilv.) tăcătâi, (Bucov. şi Mold.) tăinuit, (fig.) închis. (Om~.) 2. încruntat, întunecat, mo-horît, posomorit. (O faţâ~.) 3. morocănos, răutăcios, ursuz, (fig.) âcru. (Vorbea cu ton~.) 709 POSPĂIALĂ posac adj. v. DEMORALIZANT. DEPRIMANT. DESCORAJANT. DEZOLANT. MOHORÎT; POSOMORIT. TRIST. POSÂDĂ s. (TEHN.) schimbătoare, (reg.) cumpănă, punte, scaun, vîrtâj. (~ la pietrele morii.) posadă s. v. CURĂTURĂ. PICHET. VAMĂ. posâdnică s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ. posac cală s. v. ÎNCRUNTARE. ÎNTRISTARE. Întunecare, mîhnire. morocă- NEALĂ. POSĂCIE. POSOMOREALĂ. TRISTEŢE. JURSUZENIE. URSUZLÎC. POSĂCÎE s. morocăneală, posomoreală, ursuzenie, ursuzlîc, (rar) posăceâlă. ( ~ unui om prost dispus.) posăi vb. v. INOCULA. VACCINA, posăiălă s. v. INOCULARE. INOCULAŢIE. VACCINARE. posăfrc s. v. INOCULARE. INOCULAŢIE. VACCINARE. POSEDĂ vb. 1. a avea, a deţine, a stăpîni, (înv.) a posesui. (A~ un bun material.) 2. a avea, a deţine, a purta. (~ numele de roman.) 3. a cunoaşte, a stăpîni, a şti. (~ trei limbi străine.) 4. a avea, a găsi, a şti. (~ soluţia problemei.) POSEDARE s. 1. deţinere, posesiune, stă-pînire. (~ unui bun material.) 2. cunoaştere, stăpinirc. mai multor limbi.) POSESIUNE s. 1. deţinere, posedare, stăpinirc:. (~ unui bun material.) 2. proprietate, stăpinire. (Hrisov de ~.) 3. stăpînire, (fig.) mină. (Are în ~ documentele . . . ) 4. colonie, (înv.) slobozie. (O ~ spaniolă din America.) posesiune s. v. ARENDĂ. DOMENIU. LA- tifuxdiu. MOŞIE. POSESOR s. 1. deţinător, proprietar, stă-pîn, (înv.) ocinâş, posesuitor. (~ al unui bun.) 2. (JUR.) detentor, deţinător. (~ a restituit bunul aflat în grija sa.) 3. deţinător, purtător. (~ unui nume.) posesor s. v. ARENDAŞ, posesui vb. v. AVEA. DEŢINE. POSEDA. STĂPÎNI. posesuitor s. v. DEŢINĂTOR. POSESOR. PROPRIETAR. STĂPÎN. posfât s. v. CHEPCEL. CRÎSNIC. POSIBIL adj., adv. 1. adj. realizabil, (rar) practicabil. (Un lucru ~.) 2. adj. (înv. şi reg.) putincios. (Toate mijloacele ~.) 3. adj. eventual, probabil. (O ~ întîlnire între cei doi ambasadori.) 4. adv. poate, probabil. (~ să vin.) 5. adj. potenţial, probabil, virtual. (~ cîştigător al unei competiţii.) POSIBILITATE s. 1. eventualitate, probabilitate. (Nu trebuie exclusă această ~.) 2. potenţialitate, probabilitate, virtualitate. (~ cîştigării competiţiei.) 3. capacitate, forţă, putere, putinţă, (înv.) puterinţă, puternicie. (~ de a face ceva.) 4. aptitudine, capacitate, facultate, însuşire. (~ intelectuale.) 5. putere, putinţă, stare, (înv.) putincioşie. (Să dea fiecare după ~ lui.) 6. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manâperă, mârşă, mediu, mijlocire. (Altă ~ de a rezolva o problemă.) 7. sorţi (pl.), şansă. (~ de reuşită.) posip s. v. NISIP. poslănet s. v. CRAINIC. MESAGER. SOL. TRIMIS. VESTITOR. poslănic s. v. CRAINIC. MESAGER. SOL. TRIMIS. VESTITOR. poslănie s. v. EPISOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. posledui vb. v. COLAŢIONA. posluşănie s. v. ACORD. APROBARE. ASENTIMENT. AVIZ. CON SIMŢĂM ÎNT. CONSIMŢIRE. FUNCŢIE. ÎNCUVIINŢARE. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. PERMISIUNE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ. VOIE. VOINŢĂ. VRERE. posluşi vb. v. FUNCŢIONA. LUCRA. SERVI. SLUJI. posluşnic s. v. OM DE SERVICIU. SERVITOR. SLUGĂ. posmăg s. v. PESMET, posmă s. v. PRĂŞTINĂ. posmol s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULŢIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. POSOMOREALĂ s. 1. încruntare, întunecare, (rar) posăceâlă. (Ce e această ~ la tine?) 2. morocăneală, posăcie, ursuzenie, ursuzlîc, (rar) posăceâlă. (~ unui om prost dispus.) 3. întristare, mîhnire, tristeţe, (rar) posăceâlă, (fig.) înnorâre. (~ i se vedea pe obraz.) POSOMORI vb. 1. a se încrunta, a se întuneca, a se mohorî. (Ce te-ai ~ astfel?) 2. a (se) întrista, a (se) mîhni, (înv.) a (se) tînji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, (se) întuneca, a (se) mohorî. (S-a cam ~.) 3. a se închide, a se înnegura, a se înnora, a se întuneca, a se mohorî. (Cerul s-a ~.) 4. a se închide, a se mohorî, a se strica. (Vremea s-a ~.) POSOMORIT adj., adv. 1. adj. încruntat, întunecat, mohorît, posac. (O faţă ~.) 2. adj., adv. cliiorîş, îmbufnat, încruntat, mohorît. (Privire ce te uiţi aşa ~ la mine?) 3. adj. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. şi reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, rnutâc, mutăreţ, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclişit, (prin Transilv.) tăcătâi, (Bucov. şi Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.) 4. adj. întristat, mîhnit, trist, (fig.) innegurât, înnorat, întunecât, mohorît. (E tare ~ .) 5. adj. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, urît, (înv.) ponegrit. (Vreme ~.) 6. adj. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorît, trist, (rar) dezolator, posâc. (Un peisaj ~.) 7» adj. melancolic, trist. (O noapte ~.) POSPAI s. (reg.) omâtiţă, (prin Ban.) ştiup. (~ de făină, la moară.) pospăl s. v. PISCOAIE. VRANĂ, pospâng s. v. CIMIŞIR, pospăiâlă s. v. LUSTRU. POST 710 POST s. funcţie, serviciu, slujbă, (înv. şi reg.) posluşânie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, manstip, (înv.. în Transilv.) tistle, tisturle. (Avea un ~ modest.) POST s. (BIS.) (pop.) sec, (prin Mold.) popă. (în timpul ~ de Crăciun.) post s. v. DIETĂ. REGIM. POSTA vb. 1. a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) plasa. (S-a ~ în faţa uşii.) 2. a se proţăpi. (Se~ înaintea lui.) postai s. v. PANTOF. POSTAMENT s. 1. piedestal, soclu. (~ ul unui bust.) 2. bază, soclu, suport. (Un laminor fixat pe un ~.) POSTÂTĂ s. (AGRIC.) (prin Olt.) tarla, postată s. v. BRAZDĂ. BUCATĂ. DISTANŢĂ. INTERVAL. RĂZOR. STRAT. POSTĂ VĂ s. (TEIIN.) ladă, (Transilv.) troacă. (în ~ curge făina măcinată la moară.) postăvă s. v. ALBIE. COPAIE. COVATĂ, postă viţă s. v. TEICĂ. POSTCĂLCUL s. (CONT.) postcalculaţie. POSTCALCULÂŢIE s. (CONT.) postcalcul. POSTELNIC s. (IST.) (înv.) stratornic. (~ul era dregător de curte.) POSTERIOR adj. 1. dinapoi, dindărăt. (în partea ~ a căruţei.) 2. (ANAT.) dorsal. (Regiunea ~ a unui organ.) 3. ulterior. (La o dată ~.) posterior s. v. DOS. FUND. POPOU. ŞEZUT. POSTERIORITĂTE s. (rar) ulterioritâte. (Raport de ~ .) POSTERITĂTE s. 1. descendenţi (pi.), urmaşi (pl.), (înv.) mărădlc. (Ce va zice ~ ?) 2. viitor, viitorime, (înv.) viitorlc. (~ va aprecia eforturile noastre.) POSTEUCĂ s. (TEIIN.) (reg.) vîrtej. (~ pentru ungerea roţilor carului.) POSTI vb. (BIS.) a ajuna. POŞTIRE s. (BIS.) ajunarc. postiş adj. v. ARTIFICIAL. FALS. postişă s. v. MEŞĂ. postoroăncă s. v. RlNCĂ. postoroncă s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUS LAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. POST-PĂRTUM s. (MED.) lăuzie, (reg.) rodină. postpozitiv adj. v. ENCLICTIC. POSTPUS. POSTPUNERE s. (GRAM) encliză. POSTPGS adj. (GRAM.) enclitic, (rar) postpozitiv. (Poziţia ~ a unui articol.) postricj s. v! CĂLUGĂRIRE, poslrigi vb. v. CĂLUGĂRI, postriingă s. v. STRUNGĂREAŢĂ, postulănt s. v. SOLICITANT. SOLICITATOR. POSTULĂT s. 1. premisă. 2. (FILOZ., MAT.) axiomă. postulat s. v. CERERE. CERINŢĂ. DEZIDERAT. DORINŢĂ. EXIGENŢĂ. POSTOrĂ s. caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, poziţie, situaţie, stare, (înv.) încunjurâre, perlstas. prilejlre, stat, împrejur-stăre, (fig.) contdxt. (în această ~ nu poate acţiona.) postură s. v. ATITUDINE. PORT. POZĂ.. POZIŢIE. ŢINUTĂ, poş s. v. POŞTĂ. POŞETĂ s. geantă. (Scoate rujul cUn~.} POŞIRCĂ s. (reg.) holercă, poâşcă, spălă-tură, ţîşpoăcă, vurt, (Mold. şi Transilv.) leoarcă,. (Transilv.) liur, (Mold.) liurcă. (A băut e~.)< poşomogi s. pl. v. POGHIRCĂ. poşovăică s. v. GHIDUŞ IE. GLUMĂ, NĂZ-BÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ŞTRENGĂRIE. poştălăş s. v. FACTOR. POSTAR. POŞTAŞ» POSTĂ. poştalau s. v. FACTOR. POSTAR. POŞTAŞ. POŞTĂ. POŞTALION s. diligenţă, poştă, (înv.) men-zll, olăc. (~ transporta călători şi corespondenţă.) POŞTĂR s. factor, poştaş, poştă, (rar; curier, (reg.) poştălăş, poştalău, (prin Mold.) plicăr, (înv.) împărţitor. (A venii ~ cu o recomandată.} POŞTÂŞ s. factor, poştar, poştă, (rar) curier, (reg.) poştălăş, poştalău, (prin Mold.) plicăr, (înv.) împărţitor. (A venit ~ cu o recomandată. ) POŞTĂ s. 1. corespondenţă. (~ ne vine aproape zilnic.) 2. factor, poştar, poştaş, (rar) curier, (reg.) poştălăş, poştalău, (prin Mold.) plicăr, (înv.) împărţitor. (A venii ~ cu o recomandată.) 3. diligenţă, poştalion, (înv..) men-zll, olăc. (~ transporta călători si corespondenţă.) 4. (înv.) conăc. (A mers cale dc-o~.} POŞTĂ s. (reg.) poş. (Tipul de alică numit ~ poştă s. v. CURIER. MESAGER. ŞTAFETĂ. POŞTĂRIŢĂ s. factoriţă. POTĂIE s. cotarlă, javră, jigodie, (pop.) jigărăie, şărlă, (reg.) pujlă, schllă, (Transilv.) liolă, (Mold. şi Bucov.) păhăie, (Mold.) pchirlă* (prin Transilv.) teăucă. (O ~ de cline.) potaie s. v. HAITĂ. POTĂSĂ s. (CHIM.) 1. carbonat de potasiu, (înv.) sare de cenuşă, sare de leşie. 2. pclasâ caustică = liidroxid de potasiu. POTĂSIU s. (CHIM.) kaliu. potcăn s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN. POTCĂP s. (BIS.) (înv. şi reg.) potcâpoc. (Preot cu~.) potcăpoc s. v. POTCAP, poteăş adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. poteăş adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GlLCEVITOR. SCANDALAGIU. potcăs s. v. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. potcă s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA.. DEOCHETURĂ. DEOCHI. HÎDOŞENIE. ÎNCURCĂTURĂ. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NE-MULŢUMIRE. NENOROCIRE.NEPLĂCERE NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. POCITANIE. POCITURĂ. RĂU. SCHIMONOSITURĂ» SLUŢENIE. SLUŢITURĂ. SUPĂRARE. U-RÎC1UNE. URÎŢENIE. POTCOVĂR s. (înv. şi reg.) nalbănt. (E de meserie ~.) 711 POTNOG potcovcală s. v. POTCOVIRE. POTCOVIT, potcovi vb. V. ADEMENI. AMĂGI. ÎN-CÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. POTCOVIRE s. potcovit, (rar) potcoveălă. ■(~ cailor.) POTCOVIT s. potcovire, (rar) potcovcală. ■(~ cailor.) potcă s. v. CĂRARE. POTECĂ. POTECĂ s. cărare, (pop.) pîrtie, (reg.) .poteâ. (O ~ prin vie.) potecă s. v. CALE. DRUM. PAS. STRÎM-TOARE. TRECĂTOARE. potocea s. v. CĂRĂRUIE. CĂRĂRUŞĂ. POTECUŢĂ. ^ POTECtJŢĂ s. cărăruie, cărăruşă, (pop.) eărăruică, poteeeâ. (O ~ de nuinle.) potent adj. v. PUTERNIC. REDUTABIL. ROBUST. SOLID. TARE. TEMUT. VALOROS. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN. POTENTĂT s. autocrat, (înv.) autocrator, samoderjeţ. (Un~ singeros.) POTENŢA vb. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) mări. valoarea Linei mărimi fizice.) potenţa vb. v. ACCENTUA. EVIDENŢIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA. POTENŢĂRE s. amplificare, intensificare, •'întărire, mărire. (~ unei mărimi fizice.) potenţare s. v. ACCENTUARE. EVIDENŢIERE. ÎNTĂRIRE. MARCARE. RELEVARE. RELIEFARE. SUBLINIERE. POTENŢAT adj. amplificat, crescut, intensificat, întărit, mărit, sporit. (O valoare fizică mult ~.) potenţat adj. v. ACCENTUAT. EVIDENŢIAT. ÎNTĂRIT. MARCAT. RELIEFAT. SUBLINIAT. potenţa s. v. DINAMISM. ENERGIE. PORTĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE. TĂRIE. VIGOARE. VIRILITATE. VITALITATE. VLAGĂ. POTENŢIAL adj., s. 1. adj. posibil, probabil, virtual. (Ciştigător ~ al unei competiţii.) 2. s. capacitate. (~ de muncă.) 3. s. randament. (A crescut ~ producţiei.) POTENŢIALITATE s. posibilitate, probabilitate, virtualitate. (~ ciştigării competiţiei.) POTENŢIOMETRÎE s. (CHIM.) electrometrie. este o metodă de analiză cantitativă . 9. astimpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 10. calm, calmat, domolit, liniştit, moderat, ponderat, temperat. (Atitudine^.) II. coborit, domol, încet, lin, molcom* scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 12. aşezat, chibzuit* cumpătat, echilibrat, liniştit, paşnic, tihnit. (A avut o tinereţe ~.) 13. calm, domol, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, tihnit, ţinv.) păciuit, destins, dulce. (O atmosferă ~.j 14. difuz, palid, slab, stins. (O lumină ~.) potolit s. v. ALINARE. CALMARE. DOMOLIRE. LINIŞTIRE. POTOLIRE. TEMPERARE. UŞURARE. potolitor adj. v. ALINĂTOR. CALMANT. LINIŞTITOR. POTOP s. 1. (livr.) dihiviu. (~ul biblic.) 2. inundare, inundaţie, înec, revărsare, (pop.) potopenie, (înv.) revărsătură, undătură. (în urma ploilor s-a produs un mare ~.) 3. (reg.) sodom. (Afară e ~ de ploaie.) 4. calamitate, catastrofă, dezastru, liagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, minie, potopenie, topenie, (înv. şi reg.) pustie-şâg, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeălă, linv.) pierzâre, pustiiciune, (fig.) pirjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.) 5. duium, grămadă, mulţime, puhoi, puzderie, sumedenie, (înv. şi pop.) măre, poiede, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posmol, tălăbă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mulţlt, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (Un ~ de trupe inamice.) potopenie s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. INUNDARE. INUNDAŢIE. ÎNEC. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. REVĂRSARE. SINISTRU. URGIE. POTOPÎ vb. 1. a inunda, a îneca, (înv. şi reg.) a neca. (Apele ~ cîmpia.) 2. a distruge, a nimici, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. şi pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. şi reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroşi, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropşi, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera, (l-a ~ pe duşmani.) POTOPÎRE s. 1. inundare, înecare, (înv.) necătură. (~ cimpiei de către ape.) 2. distrugere, nimicire, prăpădire, sfărîmare, zdrobire, (înv. şi pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicărc. (~ armatei duşmane in luptă.) POTOPÎT adj. 1. inundat, înecat. (Cimpie ~.) 2. distrus, nimicit, prăpădit, zdrobit, (înv. şi pop.) risipit, (pop.) zdrumicât, (înv.) stropşit. (Duşmanul zăcea ~.) POTOU s. sosire, ţintă. (Calul a ajuns primul la ~.) POTPURÎU s. (MUZ.) (înv.) tutti-frutti (PL). (Un din operete.) 713 POTRIVNIC pot re?» vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. SFINŢI. ZDROBI. ZVIXTA. POTRICÂLA s. 1. (TEI1N.) preducea, (reg.' patron. (Cu ~ se fac găuri la urechile ■oilor./ 2. preducea, (reg.) puşcătură. (Semnul numii făcui cu preduceaua la urechile oilor.) POTRICĂLÎ vb. a preduci. (A ~ urechea oilor.) potrieuli vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE. ţmiiicălU adj. v. GĂURIT. PERFORAT. SCOBIT. SFREDELIT. STRĂPUNS, potrrva adv. v. CONTRA. ÎMPOTRIVĂ. POTRIVĂ s. egal, pereche, seamă, seamăn. (Nu arc ~ pe lume.) POTRIVEÂLĂ s. 1. ajustare, potrivire. (Proces de ~.) 2. acord, concordanţă, conformi ta U\ corespondenţă, potrivire, (livr.) consonanţă. (Există o deplină ~ inlre elementele ansamblului.) 3. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanţă, corespondenţă, înrudire. potrivire, similaritate, similitudine, (înv. şi îvg. / semuiâlă, (reg.) semeniş, (înv.) potroz, . semăn are, semănă tură, seminre. (Se poate statuii o -w între acele două clemente.) 4. coinci- prăselnic, prăsilăs. (Animale ~ şi sterile.) PRĂSITURĂ 720 prăsit liră s. v. PRĂSILĂ. PROGENITURA. PUL prăstăvăli vb. v. PRĂVĂLI. ROSTOGOLI, prăşeai* s. v. PRĂSTIAS. prăseău s. v. FULGUIALĂ. FULGUIRE. FUL GUIŢ. prăşeâlă s. v. PRASILĂ. PRĂSIRE. PRĂŞIT. ŞAPĂ. SĂPARE. SĂPAT. PRĂŞI vb. (AGRIC.) a săpa, (Olt.) a tirşi. (~ la porumb.) PRĂŞÎRE s. (AGRIC.) praşilă, prăşit, sapă, săpare, săpat, (pop.) prâşă, prăşitură, (reg.) cop oit, prăşcâlă, săpătură, tîrşenit, tîrşit. (~ porumbului.) PRĂŞIT adj. (AGRIC.) (reg.) săpăt. (Porumb ~.) PRĂSIT s. (AGRIC.) praşilă, prăsire, sapă, săpare, săpat, (pop.) prâşă, prăşitură, (reg.) copoit, prăşeâlă, săpătură, tîrşenlt, tîrşit. ( ~ porumbului.) prăşitură s. v. PRASILĂ. PRĂSIRE. PRĂŞIT. SAPĂ. SĂPARE,’ SĂPAT. *PRĂŞTIÂŞ s. (Transilv.) prăşcâr. (~ a-ruucă cu praştia.) prăştiâş s. v. LĂTURAŞ, prăştier s. v. LĂTURAŞ, prăştită s. v. ŞINDRILĂ, prăştiiiă.ş s. v. PAR. PRĂJINĂ. *PRĂŞTINĂ s. (reg.) păiânjen, posmă. (~ se pune pe stogul de fin, ca să nu-l ia vîntul.) prăstină s. v. I3ĂT. COADĂ. NUIA. PAR. PRĂJINĂ. TESCOVINĂ. VARGĂ. prătâr s. v. MAI. jirăvăl s. v. ABIS. ADÎNC. CLINĂ. COASTĂ. COBOR ÎS. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNiş. PRĂPASTIE. PRIPOR. REPE-ZIŞ. SCOBORÎŞ. VERSANT. ZAR. prăvădinăr s. v. ORDONANŢĂ, prăvălâc s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎŞ. COSTISĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIŞ. PRIPOR. REPEZIS. SCOBORÎŞ. VERSANT. prăvălât adj. v. ABRUPT. APLECAT. DREPT. ÎNCLINAT. OBLIC. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PLECAT. PO-VÎRNIT. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎ-POS. VERTICAL. prăvălâtic adj. v. ABRUPT. APLECAT. DREPT. ÎNCLINAT. OBLIC. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PLECAT. PO-VÎRNIT. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. VERTICAL. PRĂVĂLI vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) cîărima, a (se) nărui/a (se) prăbuşi, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îrnburda, (Olt., Transilv. şi Ma-ram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetăţii.) 2. a cădea, a se dărima, a se nărui, a pica, a se prăbuşi, a se surpa, (reg.) a (se) îmburda. (S-a ~ casa pe ei.) 3. a cădea, a pica, a se prăbuşi, a se răsturna, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pămînt.) 4. a (se) prăbuşi, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponor!. (S-a ~ in prăpastie.) 5. a (se) rostogoli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 6. a arunca, a azvirli, a culca, a dărîma, a dobori, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a răsturna, a trînti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămlnt.) 7. a cădea, a se prăbuşi. (Apa se ~ de la înălţime, formînd o cascadă.) 8. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) povîrni, (pop. şi fam.) a (se) hîi. (Casa s-a ~ pe o parte.) prăvăli vb. v. DECLANŞA. DEZLĂNŢUI. ISCA. IZBUCNI. PORNI. PREFACE. SCHIMBA. STÎRNI. TRANSFORMA, prăvăliăr s. v. PRĂVĂLIAŞ. ♦PRĂVĂLIĂŞ s. (rar) prăvăliăr, (reg.) boltâş, (înv.) dughengiu. (Proprietar al unei prăvălii sau ~.) prăvăliaş s. v. TARABAGIU, prăvălie s. v. ZAR. prăvăliei s. v. ZAR. PRĂVĂLIE s. magazin, (Transilv.) boltă, (Mold.) dugheană, (înv.) magazie. (~ de alimente.) prăvălie s. v. COMERŢ. NEGOŢ. NEGUSTORIE. _ PRĂVĂLIOĂRĂ s. prăvăliuţă. (O ~ cu mărunţişuri.) PRÂVĂLÎRE s. 1. cădere, dărăpănare, dă-rîmare, dărîmat, năruire, năruit, prăbuşire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeâlă, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. prăbuşire, rostogolire, (rar) rostogolit. (~ cuiva in prăpastie.) 3. culcare, dărîmarc, doborire, lungire, prăbuşire, răsturnare, trintire, (înv.) răsturnătură. (~ cuiva la pămînt cu o lovitură.) 4. cădere, dărî-mare, năruire, picare, prăbuşire, răsturnare. (~ lui la pămînt în urma loviturii primite.) prăvăliş s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBOR ÎS. COSTISĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIŞ. PRIPOk REPEZIŞ. SCOBORÎŞ. VERSANT. PRĂVĂLIT adj. 1. dărăpănat, dărîmat, năruit, prăbuşit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O construcţie ~.) 2. căzut, năruit, prăbuşit, răsturnat. (Un gard ~.) 3. prăbuşit, răsturnat, surpat, (înv.) povîrnlt. (Un mal ~.) 4. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povîrnit, strimb, (pop. şi fam.) hîit, (reg.) şoldit, şoldiu, (Ban.), sovii. (O casă veche ~.) prăvălit ură s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎŞ. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIŞ. PRIPOR. REPEZIS. SCOBORÎŞ. VERSANT. PRĂVĂLltJŢĂ s. prăvălioară. (O ~ cu mărunţişuri. ) prăvilăş s. v. JURIST, prăvuiâlă s. v. PRĂFUIRE. prăznicăr s. v. CATAPETEASMĂ. ICONOS- TAS. TÎMPLĂ. prăznici vb. v. ANIVERSA. CELEBRA. PRĂZNUl. SĂRBĂTORI. SERBA. ŢINE. PRĂZNUl vb. 1. a aniversa, a celebra, a sărbători, ^a^serba, a ţine, (înv. $i r eg.) a prăznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 2. a'Jbenchetui, a chefui, a petrece, (înv. şi pop.) a (se) ospăta, (Mold. şi Bucov.) a mesi, (prin nordul^ Transilv. şi prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată^noaptea.) 721 PREALABIL prăzii ui ăla s. v. ANIVERSARE. CELE-B RARE. P R A Z N UIR E. S A R BĂ TORT R E. SERBARE. PBĂZNLTRE s. 1. aniversare, celebrare, ■sărbătorire, serbare, (rcg.) prăznuiălă. (~ unui secol de Ia ...) 2. benclictuială, chef, ospăţ, petrecere, praznic, (pop.) benchet, chiolhan, refeneă, zaiafet, finv. şi rog.) petrecanie. (Mold.) ■guleăi. (O ~ de pomină.) 2. banchet, masă, ospăţ, praznic, prinz, (livr.) festin, (rar) ospelie, (pop.) prinzăre. (A. dai o ~ in cinstea oaspeţilor. } prazului adj. v. VERZUI. PREA adv. 1. cam, exagerat, excesiv. (Rochie — scurlă.) 2. tocmai. (Sici tocmai ti nării, nici băl rină.) prea adv. v. POARTE, prea ales adj. v. FAVORIT. PREFERAT, preăbăt s. v. APROPIERE. ÎMPREJU-R IMF. JUR. PRIVA.J MA. A'P:CINAtATE. prcabliujo.slovil adj. v. BIX E 0 U V î N T A T. iil.AOOSLOV IT. preacinstit adj. v. CINSTIT. ONORABIL. ONORAT. PREŢUIT. RESPECTABIL. RES-PECTAT. STIMABIL. STIMAT. VENERABIL. preacinstita s. art. v. FECIOARA MAR IA. MAT «< >NA. MAICA DOMNULE I. XASCA-TOAMEA. PREACURATA. PREANEV INOVATĂ. PREASFÎNTA. PREGUSTA. SFÎNTA FECIOARA. preacinlă vb. v. CINSTI. CÎNTA. ELOGIA. (: Lf) RIF IC A. L A U DA. MA RI. OMAG IA. PREA MĂRI. PREASLAVI. PROSLĂVI. SLĂVI. venera. preacovirşi vb. v. AJUNGE. BIRUI. COPITA [. COVÎRSI. CUPRINDE. ÎNFRÎNGE. ÎNVINGE. PODIDI. PRINDE. RĂZBI. TOROPI. PI-tEACREDINGIOS adj. (BIS.) credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, religios, smerit, 2. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de faţă.) preaslăvles. v. ELOGIERE. GLORIFICARE.. LĂUDARE. MĂRIRE. PREAMĂRIRE. PREA SLĂ V IRE. PRO SLĂ V IRE. S L AVĂ. SLĂVIRE. w PREASLĂVIRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohială, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudâre, preaslăvle, sărbătorire. ( ~ unui erou.) 3. binecuvîntare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) PREASLĂVIT adj. 1. binecuvîntat. glorificat, lăudat, mărit, preamărit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preamărit, slăvit, (livr.) august. (~ împărat.) 3. înălţat, mărit, preamărit, slăvit, (în unele ţări) serenisim» ( ~ doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălţat, prealuminat, preamărit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudât, preaseninât. (~te Doamne!) 723 PRECIZA preastlpnic adj. v. RENEGAT. pi'ea văzător adj. v. ATOTŞTIUTOR. ATOT-VĂZĂTOR. preavechi adj. v. STRĂVECHI. prebindi vb. v. RĂMÎNE. STA. ZĂBOVI. PRECĂR adj. 1. instabil, nestabil. (Echilibru ~.) 2. nesigur, (fig.) şubred. (O situaţie ~.) precar adj. v. NEREZISTENT. NESOLID. NETRAINIC. SLAB. ŞUBRED. PRECARITATE s. 1. instabilitate, nestabi-îitate. (~ în echilibru.) 2. nesiguranţă, (fig.) şubrezenie. ( ~ situaţiei.) precariu adj. v. PROVIZORIU. TEMPORAR. VREMELNIC. preearpătic adj. v. SUBCARPATIC. PRECAtJT adj. atent, circumspect, grijuliu, prevăzător, prudent, vigilent, (reg.) grijilor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~ ; atitudine ~.) PRECAUŢIE s. atenţie, circumspecţie, grijă, prevedere, prudenţă, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotinţă, veghere. (Dă dovadă de multă ^; procedează cu multă ~.) PRECĂDERE s. întîietate, preponderenţă, primat, primordialitate, prioritate, (înv.) protie, protinue, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.) PRECEDĂ vb. a premerge, (inv.) a propăşi. ( A ~ ceva în spaţiu sau în timp.) PRECEDENT adj., s. 1. adj. anterior, dinainte, premergător, (inv.) precezător. (în scrisoarea ~.) 2. s. (rar) precedenţă. (S-a creat un ~.) precedenţă s. v. PRECEDENT. PRECEPT s. 1. învăţătură, normă, principiu, regulă, (pop.) poruncă, (înv.) mărturie, porun-ceălă, poruncită. ( ~ moral.) 2. povaţă, recomandare, recomandaţie, sfat. (Diverse ~ de igienă.) PRECEPTOR s. (inv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tinăr.) precezător adj. v. ANTERIOR. DINAINTE. PRECEDENT. PREMERGĂTOR. PRECIPITĂ vb. 1. a (se) grăbi, a (se) zori. (Nu e nevoie să vă ~.) 2. a se arunca, a se azvirli, a se năpusti, a năvăli, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (inv. şi reg.) a năduli, a (se) prăpăstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta. (Transilv. şi Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au~ asupra duşmanului.) 3. a se arunca, a se avînta, a se azvirli, a se repezi, a sări, a se zvîrli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal şi porneşte.) PRECIPITARE s. 1. grabă, precipitaţie, pripă, pripeală, pripire, zor. (Ce e ~ asta?) 2. (CHIM.) precipitaţie. (Fenomen de ~.) PRECIPITAT adj. 1. grabnic, grăbit, iute, întins, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. şi pop.) silit, silnic, (inv.) pripitor. (Un mers~.) 2. vertiginos, (fig.) prăpăstios, vijelios. (O coborîre ~.) 3. ameţitor, fulgerător, vertiginos. (O cădere ~.) PRECIPITAŢIE s. 1. grabă, precipitare, pripă, pripeală, pripire, zor. (Ce e ^ asta?) 2. (CHIM.) precipitare. (Fenomen de~.) precipiţiu s. v. ABIS. ADÎNC. PRĂPASTIE. PRECÎS adj., adv. 1. adj. clar, desluşit, distinct, evident, lămurit, limpede, (înv.) apriât, chiar, (fig.) curăţ. (O imagine ~; o pronunţie 2. adj. exact, fix. (Ora ~.) 3. adv. exact, fix, punct, (fig.) matemâtlc. (~ la orele 5.) 4. adv. bine, corect, exact. (I-a dat ~ calculul.) 5. adv. chiar, drept, exact, întocmai, tocmai, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) prlsne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (îl nimereşte ~ în frunte.) 6. adj. concret, determinat. (Oferă-mi cîteva fapte ~ pentru a putea găsi soluţia.) 7. adj. exact, riguros, strict,' ştiinţific. (O definire ~.) 8. adv. exact, (înv.) sadea. (Mai ~ spus...) 9. adv. exact, riguros, (înv. şi reg.) nesmintit. (Judecă^ lucrurile.) 10. adj. categoric, cert, sigur, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 11. adj. clar, desluşit, explicit, expres, inteli- gibil, lămurit, limpede, net, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriât, (fig.) neted, transparent. (Un sens o afirmaţie ~.) 12. adv. absolut, bineînţeles, cert, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, sigur. ( — Crezi că vine azi? — ~ !) 13. adv. indiscutabil, neapărat, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunţată.) PRECISTA s. art. (BIS.) madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.), preane-vinovata (art.), preasfînta (art.), Fecioara Maria, Maica Domnului, Sfinta Fecioară,(înv.) bogorodniţa (art.), preacinstita (art.). precitî vb. v. RĂSCITI. PRECIZ vb. 1. a arăta, a indica, a spune, (înv. şi reg.) a semna, (inv.) a premlte, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am~.) 2. a indica, apune. (~ ie rog şi data.) 3. a arăta, a indica, a menţiona, a semnala, a specifica, (inv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări ...) 4. a consemna, a înregistra, a menţiona, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment) 5. a prevedea, a scrie, a specifica. (După cum ~ pravila.) 6. a arăta, a indica, a însemna, a marca. (Ceasul ~ timpul.) 7. a defini, a determina, a stabili, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietăţile unui metal.) 8. a determina, a fixa, a stabili, a statornici. (Cum a ~ concentraţia vinului?) 9. a fixa, a pune, a stabili. (A ~ un diagnostic.) 10. a determina, a fixa, a hotărî, a stabili, a statornici, (înv.) a deflge, a însemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru ...) 11. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluşi, a se distinge, a se evidenţia, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Imaginea ei se ~ în lumina asfinţitului.) 12. a (se) clarifica, (a (se) descurca, a (se) desluşi, a (se) elucida, (a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) limpezi, (înv.) a se pliroforisi, a (se) răs- 62 PRECIZARE 724 pica, a (se) sfeti, (lig.) a (se) descilci, a (se) lumina. (Problema a fost ~ .) PRECIZĂRI: s. I. determinare, fixare, stabilire, statornicire. (~ dalei exacte a evenimentului.) 2. consemnare, înregistrare, menţionare, specificare, (înv.) scriptura. acelui eveniment în . . . ) 3. indicare, menţionare, specificare. (~ unui lucru.) 4. (eoner.) indicaţie, însemnare, menţiune, nota, notificare, noli-ficaţic, observaţie, specificare, specificaţie. (Poartă următoarea ~ . . .) 5. (eoner.) indicaţie, prescripţie, prevedere, (înv.) scriptură, (grecism înv.) prohdiorihmos. (~ legii.) 6. definire, determinare, stabilire. (O atentă ~ a proprietăţii metalelor.) 7. fixare, punere, stabilire. (~ unui diagnostic.) tt. fixare, liotărîre, stabilire. (~ unui nou termen.) 3. conturare, delimitare, evidenţiere, profilare, proiectare, reliefare. (~ imaginii ei în lumina asfinţitului.) 10. clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, rezolvare, soluţie, soluţionare, (înv.) pliroforie, răspieârc. (fig.) cheie, descîldre. (unei probleme încurcate.) PRECIZAT adj. 1. definit, determinat, stabilit. (Un aspect bine 2. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărît, rinduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dedă ~ .) PRECIZIE s. 1. exactitate, exactitudine, justeţe. (~ calculelor.) 2. siguranţă. (Dovedeşte o mare ~ în probele de tir.) 3. exactitate, exactitudine, rigoare, rigurozitate, (înv.) scumpă-tâte. (~ ştiinţifică.) 4. exactitate, (livr.) acurateţe. ^ in executarea unui lucru.) prcclt adv. v. CÎT. PRECOCI-: adj. 1. prematur. (O înţelepciune ~. ) 2. timpuriu, văratic, (rar) precopt, (reg.) oărzăn, orzătic, orzesc, primăriu, sco-rumnic, (Transilv. şi Pan.) pirgav. pîrgăviţ. (Mere ^.) PRECOCITĂŢI: s. (Înv.) prematuritâte. (^ unui copil.) preconcepţie s. v. PREJUDECATA PRECONIZA vb. 1. a concepe, a plănui, prevedea, a proiecta. (Xoi măsuri ~ de guvern.) 2. a iniţia. (A ~ o nouă metodă.) 3. a propune, a recomanda. (A ~ următoarele . . . ) PRECONIZĂRI: s. I. concepere, plănuire, proiectare. (~ unor reforme.) 2. iniţiere. (~ unei noi metode.) 3. propunere, recomandare. (~ următorului plan de acţiune.) precopt adj. v. PRECOCE. TIMPURIU. VĂRATIC. precuyet s. v. PREMEDITARE, precupclă vb. v. PLĂNUI. PREMEDITA, prccucjctare s. v. PREMEDITARE, precm/ctăt adj. v. PREMEDITAT, precucjctut adj., adv. v. DELIBERAT. INTENŢIONAT. LIBER-COXSIMŢIT. VOIT. precum adv. v. BUNĂOARĂ, precum conj. v. PENTRU. PRECUM conj., adv., prep. I. conj. ca, cit, cum. (Xoi ~ şi ei . . .) 2. adv., prep. ca, cit. (E inedt ~ bradul.) PRECUMPĂNI vb. I. a predomina, a pre-pondera, (înv.) a predomni. (O tară in care ~ marca gospodărie agricolă.) 2. a prevala, (înv.) a prisosi. (A ~ dreptatea lor.) 3. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a (se) echilibra, (livr.) a (se) pondera. (Aceşti factori se ^ . ) PRECUMPĂNTRE s. I. predominanţă, predominare, predominaţie, preponderenţă, (inv.) predomnîre, preponderâţie. marii gos- podării agricole.) 2. dominare, predominare, predominaţie, prevalare, (rar) prevalentă. unui element asupra altora.) PI IE C U ă IPĂ NIT61 \ a d j. domin an t. p rv-dominant, preponderent, (rar) predomimvtbr, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente. ) PRECUPEĂŢĂ s. (Ban. şi Transilv.) rdlă-rf ţa. ( E ~ d c p ro fes ic.) PRECUPEŢ s. (Ban. şi Transilv.) piiăr, (înv.) precupitdr. (E ~ de profesie.) PRECUPEŢI vb. 1. a negustori, a specula, a trafica, (inv. şi reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. a cruţa, (înv.) a pregeta. (N:i ~ nici un efort pentru. ...) precupeţi vb. v. TÎRGUI. TOCMI. PRECUPEŢII: s. (înv.) precupie. precupetire s. v. TÎRG. TÎRGUIALĂ. TOCMEALĂ. * precupi vb. v. NEGUSTORI. PRECUPEŢI. SPECULA. TRAFICA. precupie s. v. PRECL’PEŢIE. SPECULĂ. prceupitor s. v. PRECUPEŢ. precurma vb. v. CONTENI. CURMA. ÎNCETA. OPRI. POTOLI. SF1RSL STA. TERMINA. prccurniăre s. v. CURMARE. ÎNCETARE. OPRIRE. POTOLIRE. PRECURSOR s. antecesor, înaintaş, predecesor, premergător, (înv.) procătoh. prodrom, inainte-mergător, (înv., bis.) prediteci. f~ii noştri direcţi.) precuviutăre s. v. CUY LNT INTRODUCTIV. CUVÎNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAŢĂ. prcciivintiUor adj. v. INTRODUCTIV. PRE-L IM IN AR. PREDĂ vb. I. a da, a încredinţa, a inmi;a>, a întinde, a remite, a transmite, (livr. > a cons'ia, (inv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a prisla-vlisi, a tcslimarisi. a tesliinatisi, a tinde. (l-a ~ o scrisoare.) 2. a depune, a înainta, a iu-mîna, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (I-a^ întreaga documentaţie.) 3. a încredinţa, a lăsa, (fraiiţuzisni) a colilia. (A ~ ceva cuiva.) 4. a depune, a lăsa. (A ~ geamantanul la gară.) 3. (AlÎL.) a se închina, a se pleca, a se supune, (inv.) a se cuceri, a se paradosi, a se supleca. (S-au ~~ inamicului.) 6. (înv.) a dărui, a trăda. (îl ~ pe cineva duşmanului.) 7. (MlL.) a capitula, (inv.) a se închina. (Cetatea s-a ~.) 3. (MlL.) a închina. (Au ~ cetatea.) 3. (înv.) a se da. (Hoţul, s-a ~.) 10. (înv.) a paradosi, a propune, a teşii, mărişi. (A ~ o anumită disciplină.) preriănie s. v. DATINĂ. FEL. OBICEI. RÎXDUIALĂ. TRADIŢIE. TRĂDARE. V'/.. UZANŢĂ. PREDSTAYLISI PREDĂRE s. I. încredinţare. în minare, remitere, transmitere, (înv.) leslimarisirc, tes-îimatisire, (turcism înv.) teslim, tesîimăt. (~ unei scrisori.) 2. depunere, înaintare, înmînarc, prezentare, remitere, transmitere, (înv.) para-dosire, paradosit. (~ situaţiei solicitate.) 3. depunere, lăsare. (~ geamantanului la gară.) 4. (MlL.) (înv.) paradosrc, paradosirc, (grecism înv.) parădosis. (~ la inamic.) 5. (MlL.) capitulare, (înv.) închinare. (~ cetăţii.) (>. (înv.) paradosirc, para dosit, propunere, (grecism înv.) parădosis. (~ unei materii de învăţăm int. ) PREDECESOR s. antecesor, înaintaş, precursor, premergător, (înv.) procăloh, prodrdm. înainte-mergător, (înv., bis.) prediteci. (~ii noştri direcţi.) PREDESTINA vb. 1. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (Tig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sini ~ să fie fericiţi.) PREDESTINARE s. destin, fatalitate, mc-nire, noroc, soartă, ursită, zodie, (rar) predeter-minăţie, (înv. şi pop.) strişte, (pop.) dată, făcut, noroceălă, norocire, orîndă, părtc, rînduiălă, scrisă, soroc, (înv. şi reg.) sorocire, (reg.) ursă, urseălă, (înv.) predestinăţie, preursirc, preur-sită, trişte, ursitoăre, (grecism înv.) prooriz-nids, (fig.) stea. (Aşa i-ci fost ~.) PREDESTINĂŢIE s. fatalism. (Concepţia nefastă a ~.) predestinaţi© s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOAR- tă. ursită. zodie. liredeleriuhni vb. v. DA. DESTINA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. .MIÎNI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. URSI. [iredelennmălie s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. PREDICĂ vb. (BIS.) a propaga, a propo-vădui, a răspîndi, (înv.) a bincvesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ in lume creştinismul.) predicainent s. v. CATEGORIE. prcdicănt s. v. ORATOR. RETOR. PREDICÂRE s. (BIS.) propagare, propo-văduire, răspîndirc, (înv.) mărturisire, mărtu-risitură. (~ unei credinţe.) prerii care s. v. CAZAN IE. CUVÎNT. OMI- LIE. PREDICĂ. PREDICATOR s. (BIS.) propagator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovăduit1. al unei credinţe.) predicaţi© s. v. CAZANII]. CUVÎNT. OMILIE. PREDICA. PREDICĂ s. (BIS.) cazanie, cuvîut. omilie, (înv.) chiriacodromion, didahie, poucenie, predicăm, predicălie, propovedănie, carte cu învăţătură. (în ~ preotului ...) prediefiiiue s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PR EV IZ IUNE. PREZ ICE RE. P RO FEŢIE. PROROCIE. PROROCIRI*:. predilect adj. v. FAVORIT. PREFERAT. PREDILECŢIE s. i. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie. înzestrare, pornire, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Avea o ~ deosebită pentru ...) 2. preferinţă, (înv.) protimis. (~ pentru filmele de aventuri.) PREDISPOZIŢIE s. 1. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinai ic, înzes trare, pornire, predilecţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru...) 2. (MED.) (înv.) predispunere. (~ Ia diabet.) PREDISPUNE vb. (înv.) a supune. (E ~ la obezitate.) predispunere s. v. PREDISPOZIŢIE, prediteci s. v. ANTECESOR. ÎNAINTAŞ. PRECURSOR. PREDECESOR. PREMERGĂTOR. prerii u s. v. DOMENIU. LATIFUNDIE. MOŞIE. prediojenie s. v. PROPUNERE, predmet s. v. CHESTIUNE. LUCRU. POVESTE. PRICINĂ. PROBLEMĂ. SOCOTEALĂ. TREABĂ. PREDOMINĂ vb. 1. a precumpăni, a pre-pondera, (înv.) a predomni. (O ţară în carc~ marca gospodărie agricolă.) 2. a domina, a prevala, (înv.) a predomni. (Optimismul ~ la el asupra pesimismului.) PREDOMINANT adj. dominant, precumpănitor, preponderent, (rar) predominatdr, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente.) PREDOMINANŢĂ s. precumpăniră, predominare, predominaţi©, preponderenţă, (înv.) prccIommTe, preponderăţie. (~ marii gospodării agricole.) PREDOMINARE s. I. prccumpănirc, predominanţă, predominaţic, preponderenţă (înv.) predomni re, preponderăţie. (~ marii gospodării agricole.) 2. dominare, prccumpănirc, predominaţie. prevalare, (rar) prevalcnţă. (~ unui element asupra altora.) predominatdr adj. v. DOMINANT. PRECUMPĂNITOR. PREDOMINANT. PREPONDERENT. PREDOMINAŢIE s. 1. prccumpănirc, predominanţă, predominare, preponderenţă, (înv.) predomnlrc, preponderăţie. (~ marii gospodării agricole.) 2. dominare, precumpănirc, predominare, prevalare, (rar) prevalentă. (~ unui clement asupra altora.) predomni vb. v. DOMINA. PRECUMPĂNI. PR El )OM IN A. P R E PO NI.) E R A. P R E V AL A. predoiuiiir© s. v. PRECUMPĂN IRE. PRE-D O M l N A N ŢĂ. PRED O M IN A11E. P I t Ir] D O MI -NAT II-;. P RI; PO N1) 1; R E NŢ A.. predomnitor adj. v. DOMINANT. PRECUM-PAN 1TO IU PRKDOM INA NT. PR!-]PO N i) E- ri;nt. predoslovie s. v. CUV ÎNT INTRODUC! l\ . CUVÎNT ÎNAINTi:. INTRODUCERE. PREFAŢĂ. predsîavlenie s. v. DARE DE SEAMĂ. RAPORT’. REFERAT. SITUAŢIE, proristnvlisi vb. v. RAPORTA. PREDUCEA 726 PREDUCEA s. 1. (TEÎIN.) potricală, (reg.) patron. (Cu ~ se fac găuri la urechile oilor.) 2. potricală, (reg.) puşcătură. (Semnul de la urechile oilor numit ~.) PREDUCI vb. a potricăli. (A ~ urechile oilor.) preduf s. v. VRANĂ. preeminent adj. v. SUPERIOR. preeminenţă s. v. SUPERIORITATE. PREFÂCE vb. 1. a (se) metamorfoza, a (se) modifica, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. şi pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a ~ radical.) 2. a moderniza, a renova, (înv. şi reg.) a preînnoi. (A~o casă.) 3. a (se) schimba, a (se) transforma, (înv.) a (se) prăvăli. (~ marea în uscat.) 4. a deveni, a se face, a se transforma. (Totul s-a ~ în scrum.) 5. a modifica, a prelucra, a reface, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 6. a face, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te ~ în neom.) 7. (FON.) a se altera, a se modifica, a se schimba, a se transforma. („N” intervocalic s-a ~.) 8. (FON.) a se modifica, a se schimba, a se transforma, a trece. (,,L,} intervocalic se ~ în ,,r” în cuvintele româneşti de origine latină.) 0. a (se) schimba, a (se) transforma, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.) 10. a se face, a simula, (reg.) a se margliioli, (înv.) a se făţarnici. (Se ~ că e nebun.) ' preface vb.’ v. GONTRAFACE. DEGHIZA. FACE. FALSIFICA. GĂTI. PREGĂTI. PREPARA. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. TRAVESTI. PREFĂCERE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluţie, modificare, schimbare, transformare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, modificare, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformăre, (înv.) modificâţie, preobrajenie, străniutătură, transformăţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o adîncă ~.) 3. modernizare, renovare, (înv.) preinnolre. (Casa veche nu suferea. ~i.) 4. modificare, prelucrare, refacere, schimbare, transformare. (~ unui text.) 5. inovaţie, noutate, schimbare. (A introdus unele ~i.) G. (FON.) modificare, schimbare, transformare, trecere. (~ lui ,,l” intervocalic în „r” în elementele româneşti de origine latină.) 7. (FON.) modificare, schimbare, transformare, tratament. labialelor.) prefacere s. v. TĂLMĂCIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE. prefâi s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAŢIE. PREFAŢATOR s. (rar) prefaţier. ( ~ al unui roman.) PREFĂŢĂ s. introducere, cuvînt introductiv, cuvînt înainte, (livr.) preambul, (înv.) in-troducţie, precuvîntârc, predoslovie, preludiu, procuvîntâre, (grecism înv.) proimion. (~ la un studiu.) prefaţier s. v. PREFAŢATOR. prefăcăuie s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. MIN-CIUNĂ. PERFIDIE. POVARNĂ. PREFĂCĂTORIE. SIMULARE. SIMULAŢIE. VEL-NIŢĂ. VICLENIE. VICLEŞUG. PREFĂCĂTORIE s. 1. duplicitate, falsitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tar-tuferie, tartul'ism, (rar şi fam.) machiaverlîc, (înv.) făţărie, prefăcânie, prefăcătură, procleţie, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost demascată ~ lui.) 2. simulare, simulaţie, (înv.) prefăcânie. (E o simplă ~.) prefăcătură s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MINCIUNĂ. MODIFICARE. PERFIDIE. PREFACERE. PREFĂCĂTORIE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. VICLENIE. VICLEŞUG. PREFĂCUT adj., s. 1. adj. metamorfozat, modificat, preschimbat, schimbat, transformat, (înv.) strămutat. (Obiect ~.) 2. adj. modernizat, refăcut, renovat. (Casă ~.) 3. adj. modificat, prelucrat, refăcut, schimbat, transformat. (Text ~.) 4. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, şiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machia-velistic, (reg.) proclet, (înv.) făţărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) 5. s. făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, şiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai eşti I) G. s. simulator, (rar) simulant. (E un ~.) 7. adj. simulat. (O căinţă ~.) 8. adj. afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nefiresc, nenatural, nesincer, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~ ; atitudine ~ ; un ris ~.) prefăcut adj. v. CONTRAFĂCUT. FALSIFICAT. gătit, măsluit, pregătit. PREPARAT. PREFECT s. (înv.) ispravnic, prefector, (înv., în Transilv.) fişpân. (~ conducea un judeţ.) prefector s. v. PREFECT. PREFECTURĂ s. (înv.) isprăvnicie. (Localul ~.) PREFERĂ vb. 1. (înv.) a protimisi. (~ să merg acum.) 2. a-i conveni, a-i plăcea. (Ai~ să te muţi la. noi?) PREFERAT adj., s. 1. adj. favorit, (livr.) predilect, (înv.) prcaales. (Ocupaţie ~.) 2. adj., s. favorit. (Un elev ~; tu eşti ~ meu.) PREFERINŢĂ s. 1. predilecţie, (înv.) pro-timis. (~ pentru filmele de aventuri.) 2. gust. (Avem~ deosebite.) 3. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciunc, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru . . . ) PREFIGURĂRE s. prefiguraţie. PREFIGURĂŢIE s. prefigurare. PREFIRĂ vb. 1. a (se) împrăştia, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) 727 PREJUDEGA risipi. (A ~ nisip peste tot.) 2. a defila, a se perinda, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin faţa ochilor.) prefiră vb. v. FRUNZĂRI. FURIŞA. RĂSFOI. STRECURA. PREFIRÂRE s. 1. împrăştiere, presărare, presărat, răsfirare, răspîndire, risipire. (~ nisipului pe alee.) 2. defilare, perindare, succedare, (fig.) derulâre. (~ copacilor prin faţa ochilor.) PREFIRĂT adj. împrăştiat, presărat, răsfirat, răspîndit, risipit. (Nisip ~.) PREFIXÂRE s. (LINGV.) prefixaţie. PREFIXÂŢIE s. (LINGV.) prefixare. PREFIXOÎD s. (LINGV.) pseudoprefix. PREFLORĂŢIE s. (BOT.) (rar) preflorire. preflorire s. v. PREFLORĂŢIE. PREGĂTI vb. 1. a (se) prepara, (pop.) a (se) găti, (înv.) a (se) gotovi. (Se ~ de drum.) 2. a aranja, a prepara. (^ cele necesare pentru drum.) 3. (înv.) a tocmi. (I-a~ primirea.) 4. a (se) prepara, (înv. şi reg.) a (se) griji. (A ~ totul.) 5. a face, a găti, a prepara, (înv. şi pop.) a prefâce, (Transilv. şi Ban.) a păzi, (Transilv.) a socăci. (~ mîncarea.) 6. a aranja, a aşeza, a aşterne, a pune. (~ masa.) 7. a aranja, a face. (~ patul.) 8. a crea, a forma. cadre de specialişti.) 9. a instrui, a îndruma. (O ~ pentru viaţa de gospodină.) 10. a învăţa, a se prepara, a studia. (S-a ~ serios pentru examen.) 11. a medita, a prepara. (îl~ la fizică de două ori pe săptămină.) 12. a se prepara. (Tocmai se ~ să ia cuvintul.) PREGĂTIRE s. 1. aranjare, preparare, preparat, (rar) preparâţie. (~ celor necesare la drum.) 2. facere, făcut, gătire, gătit, pregătit, preparare, preparat. (~ mincării.) 3. aranjare, facere. (~ patului.) 4. (la pl.) preparative (pl.). (~ denunţă.) 5. creare, formare. (~ unor cadre de specialişti.) 6. instruire, îndrumare. (~ unei fete pentru viaţa de gospodină.) 7. meditare, meditaţie, preparare. (~ unui candidat la facultate.) 8. carte, cultură, cunoştinţe (pl.), instrucţie, învăţătură, studii (pl.), (înv. şi pop.) slovă, (înv. şi reg.) cărturărie, (reg.) scrisoare, (înv.) minte, pricopseală, pricopslre. (Om cu ~.) 9. formaţie. (De ~ clasică.) 10. capacitate, competenţă, destoinicie, pricepere, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. şi pop.) hărnicie, (înv.) prâctică, volnicle. (Demonstrează o bunâ~ în...) 11. cunoştinţă, (înv.) ştiinţă. (Nu avea nici o ~ în acest domeniu.) PREGĂTÎT adj. 1. gata. (Om ~ de plecare.) 2. gătit, preparat, (înv.) prefăcut. (Mîncare ~.) 3. aşternut, întins, pus. (Masă~.) 4. aranjat. (O cameră ~.) 5. format. (E un om ~.) 0. avizat, capabil, competent, informat, (fig.) tare. (E un om ~ în această problemă.) 7. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparât, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ) PREGĂTIT s. facere, făcut, gătire, gătit, pregătire, preparare, preparat. (~ mîncării.) PREGĂTITOR adj. 1. prealabil, preliminar, premergător, (rar) preparatăr. (Studii ~.) 2. preparator. (An în unele facultăţi. ) preget s. v. CODEALĂ. CODIRE. EZITARE. FLUCTUAŢIE. ÎNDOIALĂ. NEHOTĂRÎRE. ODIHNĂ. PREGETARE. RĂGAZ. REPAUS. ŞOVĂIALĂ^ ŞOVĂIRE. PREGETĂ vb. a se codi, a ezita, a şovăi, (înv. şi reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tîntăvi, (Mold.) a se cioşmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (înv.) a se cruţa, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (~ să se ducă acolo.) pregetă vb. v. CRUŢA. ÎNTÎRZIA. PRECUPEŢI. ZĂBOVI. PREGETĂRE s. codeală, codire, ezitare, fluctuaţie, îndoială, nehotărîre, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (~ lui era justificată.) pregetăre s. v. ÎNTÎRZIERE. ZĂBOVIRE, pregetător adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. ŞOVĂIELNIC. ŞOVĂITOR. pregetătură s. v. ÎNTÎRZIERE. ZĂBOVIRE, pregetos adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. ŞOVĂIELNIC. ŞOVĂITOR. preghiţă s. ’ v. POLICIOARĂ. POLIŢĂ. STINGHIE. pregiur adv. v. APROAPE. APROXIMATIV. CAM. CIRCA. VREO. pregiur prep. v. DE. PREGNĂNT adj. 1. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcăt. (Semne ~ de boală.) 2. evocativ, evocator, expresiv, nuanţat, pitoresc, plastic, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorăt. (O descriere ~.) PREGNÂNŢĂ s. 1. claritate, evidenţă. (Se dezvăluie cu~.) 2. elocvenţă, expresivitate, plasticitate, sugestivitate. (Vervă satirică de mare ~.) preînnoi vb. v. MODERNIZA. PREFACE. REFACE. REÎNNOI. RENOVA. REPETA. RESTAURA. prcînnoiâlă s. v. REGENERARE, preînnoire s. v. MODERNIZARE. PREFACERE. REFACERE. REGENERARE. RENOVARE. RESTAURARE. PREÎNTÎMPINĂ vb. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preveni, (rar) a se apăra. (încearcă să ^ primejdia. ) PREÎNTÎMPINĂRE s. evitare, împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, prevenire, (rar) prevenţie. (~ unor consecinţe neplăcute.) preîntimpinător adj. v. PREVENTIV. PROFILACTIC. prejmei s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE. prejmui vb. v. ÎMPREJMUI. ÎNCHIDE. ÎNCONJURA. ÎNGRĂDI. prejmiure s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE, prejtulccst vb. v. PREVEDEA. PIU7, JUDECARE 728 prejndecărc s. v. PREJUDECATĂ. PREJUDECATĂ s. (livr.) eres, (rar) preconcepţie, (inv.) prejudecărc, prcjudeL prejudiciu, preveni ie, (grecism înv.) prolips. (Om lipsit dc ~ i. ) prejudeţ s. v. PREJUDECATA. PREJUDICIA vi), i. a dăuna, a vătăma, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.) 2. a afecta, a leza. (Accaslă Inmprcjurare a. ~ bunul mers al...) 3. a dăuna, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ să nulă iii.) PRE JUDICIÂBIL adj. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (inv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (inv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru ...) prejudicial adj. v. PRELIMINAR, prejudicios adj. v. DĂUNĂTOR. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR, PERICULOS. PRE-JUD ICI ABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. STRI-CĂTOR. VATĂMĂ TOR. PREJUDICIU s. 1. daună, pagubă, pierdere, stricăciune, (inv. şi pop.) pricăz, (pop.) vătămare. (inv. şi reg.) sinintă, sminteală, (prin Ban.) ştetă, (inv.) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. ii provocate de incendiu.) 2. daună, (livr.) lezare. (~ moral adus cuiva.) prejudiciu s. v. PREJUDECATĂ, prejur adv. v. ÎMPREJUR. PRIMPREJUR, prejur prep. v. LÎNGĂ. prejurul prep. v. ÎMPREJURUL. PRIM-PREJURUL. PKELĂTA s. (pop.) polog. a unui camion. ) p relee (ie s. v. CURS. PRELEGERE, prelecje vi), v. CONFERENŢIA. VORBI. PRELEGERE s. curs. (inv.) proiecţie, propunere. (Azi nu şi-a ţinuta.) prelegere s. v. CONFERINŢĂ. CUVÎNT. prelimina vb. v. PREVEDEA. PRELIMINĂR adj. 1. prealabil, pregătitor, premergător, (rar) preparator. (Studii. lucrări ~.) 2, anticipat, prealabil, premergător. (0 conciliic ~ .) 3. (rar) proj ucliciă 1. (Cileva precizări ~.) 4. introductiv, (inv.) preeuvin-tător. (Cuvinte.) preliminare s. v. PREVEDERE. I’lUXIMIXAlUI s. pi. introducere, pre a inimi. (Fără ~ a atacat problema. ) preliminat adj. v. PREVĂZUT. PRELUNGE vi). 1. a se scurge, (pop.) a pica, (inc. şi reg.) a pişti. (Vinul se ~ din vas.) 2. a-i curge, a-i pica. a-i picura, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (2 se ~ lacrimi din ochi.) prelinţje vb. v. FOFILA. FURIŞA. STRECURA. PRELUnGERE s. scurgere, (ran prelinsă-tură. sciirsoăre, scursură. unui lichid din vas.) PRELINS adj. scurs. (Lichid^.) prelinsătură s. v. PRELÎNGERI7. PRELUĂ vb. a primi, a recepţiona, (A ~ marfa.) PRELUĂRE s. primire, recepţionare. mărfii.) PRELUAT adj. primit, recepţionat. (Măr- furi ~.) prelucă s. v. I.MAS. IZLAZ. LUNGĂ. PĂŞUNE. PRE LUCRĂ vb. 3. a lucra. fierul.) 2. a modifica, a preface, a reface, a schimba, a transforma. (A~un text.). 3. (LIT.) a adapta, a localiza. (A~o piesă dc teatru.) PRKLUCRĂRE s. 3. modificare, prefacere, refacere, schimbare, transformare. (~ unui icxl.) 2. (LIT.) adaptare, localizare. (O ~ dramatică.) PRELUGRĂT adj. 1. modificat, prefăcut, refăcut, schimbat, transformat. (Tcxi ~.) 2. (LIT.) adaptat, localizat. ( Piesă ^-.) preludiu s. v. CUVÎNT INTRODUCTIV. CUVÎNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAŢĂ. PRELUNG adj. 1. alungit, lung, lungăre-, lunguieţ., prelungit, (livr.) oblong. (Un fruct ~..) 2. alungit, codat, migdalat. (C)cln^.) 3. întins, lung. (Un şir ~ dc oameni.). 4. îndelung, îndelungat, lung, prelungit, (inv.) prelungitor. (Tăcere ~.) PRELUNGI vb. 1. a (se) alungi, a (se) întinde. a. (se) lungi. (Ceva care se ~ in afară.) 2. a se întinde, a se lungi, a ţine. (Şirul se ~ f)ină departe.) 3. a (se) continua, a (se) întinde, a (se) lungi. (Drumul se ~ pină la pădure.) 4. a (se) lungi, a (se) mări. (Ziua s-a ~.) î?. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a line. (Petrecerea s-a ^ pină a doua zi.) (». a amina, apăsui, (înv. şi reg.) a muta. (I-a ~ scadenta.) 7. a înnoi. (Şi-a ~ abonamentul.) prelungi vb. v. ÎNTÎRZIA. LUNGI. SCURGE. TĂRĂGĂNA. TERGIVERSA. TRECE. TRENA. PRELUNGIRE s. 1. întindere, lungire. (~ şirului pină departe.) 2. continuare. (Gardul se află in ~ zidului.) 3. întindere, lungire. (-v/ petrecerii pină în zori.) 4. aminare, păsuire. (~ obli<;utici cuiva.) o. înnoire. (~ autoriza-Uri.) PRELUNGIT adj. I. alungit, lung, lnngăreţ, lunguieţ, prelung, (livr.) oblong. (Un fructa.) 2. îndelung, îndelungat, lung. prelung, (inv.) prelungitor. (Tăcere ~ .) 3. tărăgănat. (' Vorbire ~.) prelungitor adj. v. ÎNDELUNG. ÎNDELUNGAT. LUNG. PRELUNG. PRELUNGIT, prelmijoără s. v. SILNIC. PREMATtjR adj. 1. pretimpuriu, (inv.) pro-maturăl, prematură!. (Un fenomen ~.) 2. precoce. (O înţelepciune ~ .) prematurul adj. v. PRE IMATUR. PRETIMPURIU. preinalurăl adj. v. PREMATUR. PRETIMPURIU. pmnalurilălc s. v. PRECOCITATE. PREMEI )ITĂ vb. a plănui, (rar) aprccugcta. (A ~ o crimă.) PREMEDITĂRE s. (rar) precugetăre, (inv.) precuget, premedităţie. (Faptă comisă cu ~.) PREMIU) ITĂT adj. (rar) precugetăt. (O faptă ~.) premedităţie s. v. PREMEDITARE, premenituri s. pl. v. ALBITURĂ. PBIME-NEALĂ. RUFA. RUFĂ R IE. SCHIMB. 729 PREPARATOR PREMERGĂTOR adj., s. I. adj. prealabil, pregătitor. preliminar, (rar) preparator. (Studii, lucrări. ~.) 2. adj. anticipat, prealabil, preliminar. (O condiţie ~.) 9. adj. anterior, dinainte, precedent, (înv.) precezător. (în scrisoarea ~.) 4. s. antecesor. înaintaş, precursor, predecesor, (inv.) procâtoh, prodrom, inainte-mergător. (înv., bis.) prediteci. (~ii noştri direcţi.) PREMIMtCE vb. a preceda, (inv.) a propâşi. (A ~ ccna in spaţiu sau in timp.) premeleă s. v. BIDINEA. PREMIER s. (POLITICĂ.) cancelar, prim-ministru. (în unele state primul ministru se numeşte ~m) premiUfără s. v. PREMILITĂRIE. PREMILITĂ IVIIe s. (pop. şi fam.) prenu- mără. PREMISA s. S. (LOG.) (inv.) proiăză. îrdr-un silogism.) 2. postulat. (O emisă de cin ciul ) prenuie vb. v. ARATA. INDICA. PRECIZA. SPUNE. PREMIE s. prima. (~ in sistemul de retribuire. ) premiu s. v. PRIMA DI'. A SICII 'RARE. premtilarisj vb. v. META. PERMUTA. STIIĂ î\I{ "FA. T1 EV N SEERA. prencepe vb. v. REÎNCEPE. RECEA, preneputinţăruş s., ad j. v. Pi.KX IPOTEN-ŢI AR. pre a oră vb. v. SECHESTRA, prenumără vb. v. ABONA, prenuinarăre s. v. ABONARE, prenumărai adj. v. ABONAT. PREXEME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. ‘(Llre~ Ion.) prcnuiueranl s. v. ABONAT. SEBSCRIITOR. pmmmerălie s. v. ABONARE. SEBSCBIP-TIE. premiali vb. v. AMINTI. ARATA. CITA. INDICA. MENŢIONA. POMENI. SEMNALA. PR EOBRAJEN fi-; s. (PIS.) schimbarea Ia faţă. preobrajenie s. v. METAMORFOZARE. ME-TAMORFOZA. MO 1)IEICAIML PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCI HM BARIL TRANSFORMARE:. preobră/i vb. v. AD.MONESTA. C IMITA. DĂSCĂLI. DO.JENI. MORALIZA. MC STEA. preobrăzitură s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVATUL REPROŞ. PREOCUPĂ vb. 1. a-1 interesa. (L-a ~ această problemă.) 2. a se interesa, a se îngriji, a se ocupa, a vedea. (~-te tu de asta.) 9. a căuta, a se interesa, a se ocupa. (Te rog să le ~ de treaba la!) 4. a absorbi, a domina, a stă-pîni. (îl ~ rezolvarea unei probleme.) 5. a chinui, a frăminta. a obseda, a persecuta, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (IÎ ~ necontenit un gind.) PREOCUPĂRE s. I. atenţie, grijă, interes, sinchiscală, sinchisire, sinchisit, (pop.) pasăre, (inv., in Ban. şi Transilv.) cî.ştigă. (Fără nici o ^ pentru . . . ) 2. activitate, îndeletnicire, lucru, muncă, ocupaţie, treabă, (livr.) travaliu, (inv.) ocupare, preocupăţie. (îşi vede de ~ lui.) PREOCUPAT adj. I. absorbit. (Un om ~.) 2. gin di tor, in gin durat. (O figură ~ . ) prcooupăjie s. v. ACTIVITATE. ÎNDELET-N ICI RE. LUCRU. MUNCĂ. OCUPAŢIE. PREOCUPARE. TREABĂ. preopinent s. v. ANTEVORBITOR. PREOT s. (PIS.) părinte, popă, (livr.) sacerdot. (~ ortodox.) PEEOTEĂSĂ s. (inv. şi rog.) popoăic, (inv.) popadie. (Coana ~.) PREOŢESC adj. (PIS.) J. popesc, (livr.) sacerdotăl, păstoresc. (A îmbrăcat haina ~.) 2. duhovnicesc, (pop.) popesc. (Cinul ~ .) 2. clerical, ecleziastic, (pop.) popesc. (Adunare ~.) PREOŢEŞTE adv. (PIS.) popeşte. (Ciulă ^ .) PREOŢI vb. (PIS.) a (se) hirotoni, a (se) hirotonisi, a (se) popi, (pop.) a (se) sfinţi. (A un cleric.) preoţi vb. v. PĂSTORI. PREOŢIE s. (PIS.) popic, (livr.) sacerdot iu. preoţie s. v. CLER. PREOŢIME. PREOŢfME s. (PIS.) cler, (livr.) saccr-ddliu, (pop.) popime, (înv.) preoţie. (~ dintr-o eparhie.) prepanălie s. v. CIRCIUMĂ. PR IMPARĂ vb. 1. a (se) pregăti, (pop.) a (se) găti, (inv.) a (se) gotovi. (Se~ de drum.)' 2. a aranja, a pregăti. (~ cele necesare pentru drum.) 9. a (se) pregăti, (inv. şi reg.) a (se) griji. (A ~ lotul.) 4. a face, a găti, a pregăti» (inv. şi pop.) a preface, (Transilv. şi Ban.) a păzi, (Transilv.) a socăci. (~ mincarca.) 5_ a învăţa, a se pregăti, a studia, (S-a ~ serios-pentru examene.) (». a medita, a pregăti. (îl ~ la fizică de două ori pe săptămină.) 7. a se pregăti. (Tocmai se ~ să ia cuvintul.) prepară vb. v. ÎMPĂ1A. preparând s. v. NORMALIST. prepararidist s. v. NORMALIST. PREPARARE s. 1. aranjare, pregătire, preparat, (rar) preparâtie. (~ celor necesare la drum.) 2. facere, făcut, gătire, gătit, pregătire, pregătit, preparat. mincării.) 3. meditare, meditaţie, pregătire. (~ unui candidai la facultate. ) PREPARĂT adj. gătit, pregătit, (inv.) prefăcut. (Mîncarc ~.) preparat adj. v. BUN. CAPABIL. competent. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMEN- TAT. ÎNCERCAT. ÎNZESTRAT. PBEOĂT IT. priceput. Valoros, versat, vrednic. PREPARĂT s. 1. aranjare, pregătire, preparare, (rar) prepară ţie’. (~ celor necesare la drum.) 2. facere, făcut, gătire, gătit, pregătire, pregătit, preparare. mincării. ) 9. produs, sortiment, (înv.) prepară ţie. (~ culinar.) PRiLPARATIVE s. pl. pregătiri (pl.). (^ de nuntă.) preparator adj. v. PREALABIL. PREGĂ-T1T0 R. PRIM. IM IN A R. PREM ER GĂTO P. PREPARATOR 730 PREPARATOR adj., s. 1. adj. pregătitor. (An in unele facultăţi.) 2.s. meditator, (ieşit din uz) repetitor. (Şi-a luat un ~ la fizică.) PREPiVRÂŢIE s. lecţie, meditaţie. (Are o ~ la orele 18.) prcparâtie s. v. ARANJARE. PREGĂTIRE. PREPARARE. PREPARAT. PRODUS. SORTIMENT. prepăt s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. NĂBUSEALĂ. NĂDUF. NĂ-DUSEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ, prepel s. v. PREPELIŢOI. PREPELEÂC s. 1. (pop.) sărciner, (Mold. şi Transilv.) pop. (~ pe care se pun vase la uscat.) 2. (reg.) pipirigă, ploscoână, porşor. (~ pe care se clădesc căpiţele de fin.) prepeleac s. v. MOLIE-DE-CASĂ. PAR. PRĂJINĂ. PRE PE LICĂR s. (ZOOL.) brac, (Transilv.) vislă. (~ este un dine de vînătoare.) PREPELIŢĂ s. (ORNIT.; Coturnix co-turnix) pitpalac, (reg.) pitpălăcoi, pitulice, potîrnichc, titirlic. prepeliţă s. v. PÎRPĂRIŢĂ. PREPELIŢOI s. (ORNIT.) (reg.) prepel. prepodobnic s., adj. v. SFÎNT. PREPONDERĂ vb. a precumpăni, a predomina, (înv.) a predomni. (O ţară în care ~ marea gospodărie agricolă.) preponderăţie s. v. PRECUMPĂNIRE. PREDOMINANŢĂ. PREDOMINARE. PREDO-MINAŢIE. PREPONDERENŢĂ. PREPONDERENT adj. dominant, precumpănitor, predominant, (rar) predominator, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente.) PREPONDERENŢĂ s. 1. precumpănire, predominanţă, predominare, predominaţie, (înv.) predomnire, preponderăţie. (~ marii gospodării agricole.) 2. întiietate, precădere, primat, primordialitate, prioritate, (înv.) protie, pro-timle, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.) 3. supremaţie. (Deţine ~ intr-un domeniu.) prepotent adj. v. ATOTPUTERNIC, prepotentă s. v. ATOTPUTERNICIE, prepozit s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ŞEF. prepoziliv adj. v. PROCLITIC, prepuielmc adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR. prepuitdr adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR. prepuitdr s. v. DENUNŢĂTOR. PÎRÎTOR. prepune vb. v. BĂNUI. ÎNDOI. PRESUPUNE. PREVESTI. PREZICE. PROFETIZA. PROFEŢI. PROPUNE. PROROCI. RECOMANDA. SUSPECTA. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. VESTI. prepunere s. v. BĂNUIALĂ. NEÎNCREDERE. SUSPICIUNE. prepurtăre s. v. ALERGARE. ALERGĂTURĂ. FUGĂ. GOANĂ. UMBLĂTURĂ. UMBLET. prepâs adj. v. ARTIFICIAL. BĂNUIT. FALS. PRESUPUS. SUSPECTAT. prepfis s. v. BĂNUIALĂ. NEÎNCREDERE. PRESUPUNERE. SUSPICIUNE. pra-afaeUsin s. v. PRERAFAELIT ISM. prerafaelist s. v. PRERAFAELIT. PRERAFAELIT s. (PICT.) (rar) pre-rafaelist. PRERAFAELITfSM s. (PICT.) (rar) pre-rafaelism. prerecui vb. v. PROTESTA. PREROGATIVĂ s. privilegiu, (înv.) pro-nomion. (~ unui demnitar.) preriimpe vb. v. ÎNTRERUPE. PRESĂ vb. 1. a apăsa, a comprima, a strînge, (înv. şi pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul. . . ) 2. a bate, a bătători, a bătuci, a îndesa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpşi, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ păminlul, zăpada.) 3. a stoarce, a tescui, a zdrobi. (~ strugurii.) presă vb. v. CON STRÎNGE. FACE. FORŢA. GRĂBI. OBLIGA. SILI. ZORI. PRE SÂNT adj. 1. grabnic, urgent, (Transilv.) sorgoş. (Treburi ~ îl cheamă in provincie.) 2. imperativ, imperios, stringent. (Cerinţe ~.) presăr s. v. PRESATOR. PRESĂRE s. 1. comprimare, presat. (~ unei bare metalice.) 2. stoarcere, stors, tescuire, tescuit, zdrobire, (înv. şi reg.) storsură. (~ strugurilor.) 3. apăsare, greutate, presiune, strinsoare,(rar)strinsură. (Simţea o uşoară ~.) presăş s. v. PRESATOR. PRESÂT adj. 1. apăsat, comprimat, (înv.) strîns. (O piesă metalică bine~.) 2. stors, tescuit, zdrobit. (Strugurii.) PRESÂT s. comprimare, presare. (~ unei bare metalice.) PRESATOR s. (rar) presăr, presăş, presor. (E de profesie ~.) PRESĂ s. 1. teasc, (prin Olt.) stropşitoâre, (Transilv. şi Ban.) şaitău. (~ de struguri.) 2. (TIPOGR.) teasc, (înv.) stămbă. (O carte care a intrat sub~.) 3. tipar. (Libertatea ~.) 4. gazetărie, jurnalism, jurnalistică, publicistică, ziaristică, (înv.) publicităte. (Misiunea nobilă a ~.) presădi vb. v. PLANTA. PUNE. RĂSĂDI. SĂDI. TRANSPLANTA. prcsădîre s. v. PLANTARE. PLANTAT. PUNERE. PUS. RĂ SĂDIRE. RĂSĂDIT. SĂDIRE. SĂDIT. TRANSPLANTARE. presădit adj. v. PLANTAT. RĂSĂDIT. SĂDIT. TRANSPLANTAT. PRESĂRĂ vb. 1. a (se) împrăştia, a (se) prefira, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A~ nisip peste tot.) 2. a împrăştia, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 3. a împrăştia, a răspîndi, a semăna, (rar) a scutura. (~ flori în calea cuiva.) PRESĂRÂRE s. împrăştiere, prefirare, presărat, răsfirare, răspîndire, risipire. (~ nisipului pe alee.) 731 PRESTIGIU PRESĂRAT s. imprăştiere, prefirare, presărare, răsfirare, răspindire, risipire. (~ nisipului pe alee.) PRESCHIMBA vb. 1. a schimba. (A ~ bani, hirtii ele valoare.) 2. a reînnoi. (Şi-a ~ permisul.) 3. a (se) metamorfoza, a (se) modifica, a (se) preface, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. şi pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (sc) închipui, (rcg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a ~ radical.) PRESCHIMBARE s. 1. schimbare. (~ hanilor.) 2. reînnoire. (~ permisului.) 3. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (rcg.) străformăre, (înv.) modi-ficăţie, preobrajenie, strămutătură, transfor-măţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o adîncă ~.) PRESCHIMBAT adj. 1. reînnoit. (Permis ~.) 2. metamorfozat, modificat, prefăcut, schimbat, transformat, (înv.) strămutat. (Obiect ~.) prescribăluf vb. v. PRESCRIE. STINGE. PRESCRIE vb. 1.-a menţiona, a prevedea, a specifica, â stabili, a stipula. (Articolul 1~ următoarele-...) 2. a indica, a recomanda, (pop.) a scrie, (li ~ un tratament.) 3. (JUR.) a se stinge, (înv.) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a ~. ) prescrie vb. v. COMANDA. COPIA. DECIDE. DESCRIE. DISPUNE. EXPUNE. FIXA. HOTĂRÎ. ÎNFĂŢIŞA. ORDONA. PORUNCI. PREZENTA. REDĂ. REPRODUCE. STABILI. STATORNICI. TRANSCRIE. ZUGRĂVI. PRESCRIERE s. 1. indicare, recomandare. (~ unui tratament.) 2. (JUR.) stingere, (înv.) săvîrşire. (~ unei infracţiuni.) prescriitor s. v. COPIST. SCRIB. prescriitură s. v. COPIE. REPRODUCERE. TRANSCRIERE. prescript s. v. DISPOZIŢIE. NORMĂ. PRESCRIPŢIE. PREVEDERE. PRESCRIPŢIE s. 1. indicaţie, regulă, (înv.) ustăv. (Citeva ~ pentru . . . ) 2. aviz, indi- caţie, instrucţiuni (pi.), recomandare, reco-mandaţie. (După ~ medicului.) 3. reţetă, (înv.) ordonanţă. (~ medicală.) 4. indicaţie, precizare, prevedere, (înv.) scriptură, (grecism înv.) prohdiorihmos. (~ legii.) 5. (JUR.) dispoziţie, normă, prevedere, (înv. şi reg.) rost, (înv.) prescript. (Care sînt ~ în vigoare?) 6. (JUR.) (înv.) paragrafie. (~ dreptului la acţiune.) 7. (JUR.) prescripţie achizitivă — uzucapiune. PRESCRIS adj. (JUR.) stins. (Un delict ~.) preseurăriţă s. v. PRESCURĂREASĂ. U-RECHELNIŢĂ. prescură s. v. COADA-RAC ULUI. PRESCURĂREĂSĂ s. (reg.) preseurăriţă, preseurăriţă. (~ face prescuri.) prescurărele s. pl. v. URECITELNIŢĂ. preseurăriţă s. v. PRESCURĂREASĂ. U-RECHELN IŢĂ. presenre s. v. REZEDĂ/ROZETĂ. prescureă s. v. RECFIIE. URECHELNIŢĂ. prescurt s. v. REZUMAT. PRE SCURTĂ vb. 1. a micşora, a reduce, a scurta. (Mai~ din text.) 2. a concentra, a reduce, a rezuma, a scurta, (fig.) a comprima a condensa. (A ~ o expunere.) 3. a abrevia, a scurta. (~ numele unei instituţii.) PRESCURTĂRE s. 1. micşorare, reducere, scurtare. (~ unui text.) 2. concentrare, reducere, rezumare, scurtare, (fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 3. (concr.) rezumat, (înv.) sinopsă, scriere în scurt. (O ~ bună a unei cărţi.) 4. abreviaţie, abreviere, scurtare. (Un sistem de ~ i.) PRESCURTÂT adj. 1. micşorat, redus, scurtat. (Text -v.j 2. concentrat, redus, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensât* (O expunere 3. abreviat, scurtat. (Cuvinte ~.) PRESENTIMENT s. presimţire, (înv. şl reg.) presimţ, (înv.) presimţămînt, prestanţă, prevedere. (Un negru ~.) PRESETUPĂ s. (TEHN.) presgarnitură. PREŞ GARNITURĂ s. (TEIIN.) prese tupă. presimt s. v. PRESENTIMENT. PRESIMŢIRE. presimţămînt s. v. PRESENTIMENT. PRESIMŢIRE. PRESIMŢI vb. a anticipa, a intui, a simţi, (fig.) a mirosi. (A ceea ce avea să se intim-ple.) PRESIMŢIRE s. presentiment, (înv. şi reg.) presimţ, (înv.) presimţămînt,' prestanţă., prevedere. (O neagră ~.) PRESIUNE s. apăsare, greutate, presare, strinsoarc, (rar) strînsără. (Simţea o uşoară^.) presiune s. v. CONSTRÎNGERE. FORŢĂ. INJONCŢIUNE. SILĂ. SILNICIE. TENSIUNE. VIOLENŢĂ. presor s. v. PRESATOR. PRE STĂ vb. 1. a depune, a desfăşura, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde. (~ acolo o muncă utilă.) 2. a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a satisface. (A ~ serviciul militar.) 3. a depune, (A ~ un jurămint.) PRESTANŢĂ s. (rar) maiestate. (~ ţinutei.) PRESTÂRE s. 1. efectuare, executare, îndeplinire, prestaţie. (~ unei munci utile.) 2C efectuare, executare, îndeplinire. (~ serviciului militar.) PRESTĂŢIE s. efectuare, executare, îndeplinire, prestare. (~ unei munci utile.) PRESTIDIGITATOR s. iluzionist, scamator, (reg.) boscăr, (înv.) cabâz. (~ la circ.) PRESTIDIGITAŢIE s. iluzionism, scamatorie, (rcg.) boscărie, (fam.) panglicăric. (Număr de ~ la circ.) PRESTIGIOS adj. important, însemnat. (O manifestaţie ~.) PRESTIGIU s. 1. ascendent, autoritate, consideraţie, influenţă, înriurire, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înriurltă, (fig.) credit. (Se bucură de un mare~.) 2. celebritate, faimă, glorie, renume, reputaţie, (fig.) PRESTIGIU 732 strălucire. (Şi-ci cîşligal un ~ fără precedent.) 3. faima, notorietate, renume, reputaţie, vază, (înv.) vilvă. (Un medic de ~.) prestigiu s. v. ATRACŢIE. FARMEC, presupuitor adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR. PRESUPUNE vi). I. (înv. şi pop.) a pre-pune. (Am ~ că vei veni.) 2. a bănui, a crede, a ghici, a ghidi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a prevedea, a socoti, a şti, a visa. (rar/ a prevesti, (înv. şi rog.) a nădăi. (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că sc va inlimpla aslfel?) 3. a crede, a socoti, (frauţuzism) a prezuma, (reg.) a probălui. (înv.) a supoza. (~ că vom pleca in două zile. ) 4. a admite, a spune, a zice. (Să ~ cu-i aşa cum susţii.) 5. a cere, a implica, a necesita, a reclama. (Inteligenţa ~ reflecţia.) PRESUPUNERE s. 1. (înv. şi pop.) prepus. (Tot felul de ~ ii trec prin cap.) 2. bănuială, ipoteză, prezumţie, supoziţie, (rar) presupus. (~ lui s-a adeverii.) 3. ipoteză, prezumţie, supoziţie, (livr.) conjectură, (înv.) supunere. (Ce ~ a lansat?) PRESUPCS adj. 1. (înv. şi pop.) prepus. (Lucruri spuse şi lucruri ~.) 2. bănuit, închipuit, (franţuzism) prezumât, (înv.) prcziimt. (Vinovaţii ~.) 3. ipotetic, prezumtiv, (livr.) prezumăt, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al linei poezii.) presupus s. v. BĂNUIALĂ. IPOTEZĂ. PRESUPUNERE. PREZUMŢIE. SUPOZIŢIE. PRESUR s. (ORNIT.) (reg.) presuroi. (~~ este bărbătuşul presurci.) PRESURĂ s. (ORNIT.) I. (Emberiza hor-iiilana) (rar) ortolâu. 2. (Emberiza calandra) (reg.) alion. 3. (Emberiza citrinella) (reg.) găl-bioără, scatiu. presură s. v. CHEAG. CIIIMOZINĂ. LABEI] R Mii NT. L ACTOFE R MENT. PRIVIG HE-TOARE. presură-de-iarnă s. v. PASĂKEA-OMĂTU-L UI. presură - de- omăt s. v. PASĂREA-OMĂTl-LU1. presură-de trestie s. v. VRABIE-DE-TRES-TIE. presurui s. v. PRESUR. presăstvie s. v. TRIBUNAL. PREŞ s. 1. (prin Transilv. şi Ban.) ţepi li. 2. traversă. 3. ştergătoare. preşedeâ vb. v. CONDUCE. PREZIUA. PREŞEDINTE s. (astăzi rar) prezident, (înv. şi reg.) prezeş. (~ al unei adunări.) preşedintă s. v. PREŞEDINŢIE, preşe&nţiăl adj. v. PREZIDENŢIAL. PREŞEDINŢIE s. (astăzi rar) prezidenţie, (înv.) preşedintă, prezidenţii, prezidiu. (Adunarea a avut toc sub ~ . . .) preşli vb. v. PREVEDEA. preMiînţă s. v. PRESENTIMENT. PRESIMŢIRE. PREVIZIUNE. PRETA vb. a se potrivi. (Seminţe ce sc la cultura forţată.) preţ că s. v. EUSCHL. SPIŢĂ. TREAPTA. UUDINIŞ. pretendalur s. v. CANDIDAT. PRETEN-î )ENT. pretendă s. v. CERERE. PRETENŢIE. RE-VEND IC A RE. REVENI) ICAŢIE prelciidelui vb. v. CERI:'.. PRETINDE. RECLAMA. REVENDICA. rVRETENDENT s. î. (înv.) peţitor, preten-daior. (~ ta domnie, Ia o demnitate ele.) 2. candidat, (înv.) pretendator. (~ la mina unei fele. ) pretenderimă s. v. CERERI-. PRETENŢIE. REVENDICĂRI*:. REVENI)ICAŢIE. preteuderisî vii. v. AFIRMA. CERE. DECLARA. PRETINDE. RECLAMA. REVENDICA. SPUNE. SUSŢINE. ZICE. prelenderisîre s. v. PRETENŢIE. VELEITATE. pretenduî vb. v. CERE. PRETINDE. RECLAMA. REVENDICA. pretensiv adj. v. EXIGENT. PRETENŢI- OS. RIGUROS. SEVER. PRETENŢII-] s. I. cerere, revendicare, re-vendicaţic, (înv.) pretendă, (grecism înv.) pretenderimă, (turcism înv.) tccllf. (~ lui a fost satisfăcută.) 2. exigenţă, rigurozitate, severitate. (~ unui profesor faţă de elevii săi.) 3. cerinţă, exigenţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) nlş-totă, (înv.) ncvolnţă, ncvoîre, recerlnţă, (fig.) comandament. (^ iile epocii noastre.) 4. ambiţie, veleitate, (reg.) inăghic. (Om lipsit de ^ii.) 5. veleitate, (înv.) prctcndcrisîre. (E plin de ~ii.) 6. (la pi.) ifose (pi.), (fig.) făinuri (pl.). (Te rog să laşi ~ iile.) PRETENŢIOS adj. I. exigent, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2, dificil, greu. (Un tcxl ~.) 3. boicros, capricios, fandosit, mofturos, năzuros, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfiros. năturos. (E cam ~ dumnealui!) 4. dificil. (O plantă ~.) 5. ambiţios, (rar) veleitar. (Oin~.) (>. afectat, artificial, bombastic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ^.) 7. sentenţios, (fig.) preţios. (Ce c Ionul ăsta ~ ?) preferă vb. v. NEGLIJA. OMITE. UITA. ITIETER1Ţ1UNE s. (rar) prctermîsie. (Figura retorică numită ~.) pretcnmsie s. v. PRETERIŢIUNE. PRETEXT s. 1. motiv, ocazie, pricină, prilej, (înv. şi reg.) pofidă, (înv.) pricinuirc, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută de ceartă.) 2, cuvînt, motiv, (înv.) chip. (Sub ~ că...) 3. motiv, scuză, (înv.) cale, (înv., în Transilv.) ştcămăt, (grecism inv.) prdfasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi ?) 4. (fig.) sămînţă. (~ de vorbă.) PRETEXTĂ vb. a invoca, (înv.) a pricinui, a propune, a proţăpi, (grecism înv.) a profa-sisi. (Ce motiv ai ~ ?) prcli vb. v. DEPLASA. DEZARTICULA. DISLOCA. LUXA. SCRÎNTI. SUCI. PREVĂZĂTOR PRETIMPURIU adj. J. prematur. (inv.) prematură!. prematuriiL (Producerea ~~ a unui fenomen.) 2. (prin Bueov.. Ban- şi Olt.) pripi tor. (Prude ^ .) PRETINDE vi), L a cere, a reclama, a revendica. (inv. şi reg.) a striga, (înv.) a prctendelui, a prvtendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i ei facă dreptate.) 2. a cere, (inv. şi pop.) a apuca. (~ cuina banii.) 3. a cere, a voi, a vrea. (Iată ce ^ cu de la voi; cit ~ pe ceas?) 4. a afirma, a declara, a spune, a susţine, a zice, i grecism inv.) a pretenderisi. (~ că marfa c dc bună calitate.) 5. a aspira, a dori, a jindui, a năz.ui, a pofti, a rivni, a tinde, a ţinti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (inv. şi reg.) a năşii, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (inv.) a aţinti, a bâte, a jelui, a nădăjdui. (Xu ~ să fie un geniu.) 6. a cere, a comporta. a impune, a necesita, a reclama, a solicita-, (inv.) a nevoi. (Această ac fiu ne ~ multe eforturi.) pretinde vb. v. SUPRAAPRECIA. SUPRAESTIMA. SUPRAEVALUA. PRETÎNS adj. I. aşa-zis. (Un ~ inspector.) 2. fals. (Un profet.) PRETOR s. (prin Mararn.) jurat. (~ intr-o plasa.) pretor s. v. PRETORIU. PRETOR IAN adj. (inv.) pretoricesc. (Garda , hi romani.) pFctorieesc adj. v. PRETOR IAN. PRETORIU s. (inv.) pretor. (~ la romani.) pretoriu s. v. TRIBUNAL. PRETUTINDENI adv. oriincotro, orişiunde, oriunde, (rar) l'ieunde, (înv.) oareunde, tutîn-deni. (~ te voi urma.) PREŢ s. 1. cost, valoare. (~ al unei mărfi.) 2. tarif, ta\ă. (Prestări dc servicii cu moderat.) 3. căutare. (O marfă care are ~.) prej s. v. IMPORTANŢĂ. ÎNSEMNĂTATE. JERTFA. JERTFIRE. PLATĂ. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. SACRIFICARE. SACRIFICIU. SEMNIFICAŢIE. SENS. TÎLC. VALOARE. preţ silui vb. v. APRECIA. CALCULA. ESTIMA. EVALUA. FAC IC MĂSURA. PREŢUI. SOCOTI. VALORA. preţ siluire s. v. APRECIERE. CALCUL. CALCULARE. ESTIMARE. ESTIMAŢIE. E-VALUARE. MĂSURARE. PREŢUIRE. SOCOTIRE. preţ silui lor s. v. PREŢUITOR. PREŢIOS adj. I. nobil. (Metal ~.) 2. rar, scump, valoros. (Bijuterii. ~.) 3. bogat, luxos, scump. (Haine ~.) 4. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, remarcabil, serios, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~ la dezvoltarea ...) preţios adj. v. AFECTAT. ARTIFICIAL. BOMBASTIC. CĂUTAT. CONVENŢIONAL. DECLAMATOR. EMFATIC. FALS. FĂCUT. GRANDILOCVENT. MANIERAT. NEFIRESC. NENATURAL. POMPOS. PRETENŢIOS. RETORIC. SENTENŢIOS. 'PREŢIOZITATE s. 1. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvenţă, manierism, patos, retorism. (Un stil plin dc ~.) 2. senten-ţiozitatc. (~ limbajului cuiva.) 3. pedanterie, pedantism, (fam., adesea ir.) savanterie, savant! ic. (E dc o ^ agasantă. ) PREŢUI vb. I. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a măsura, a socoti, (livr.) a priza, ( inv. şi reg.) a prinde, (inv.) a preţului, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.) 2. a face, a valora, (rar) a preţului, (pop.) a plăti. (Obiectul acesta ~ o mie dc lei. ) 3. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a respecta, a stima, (înv.) a rcspcctarisi. a respectului, a respectui, a socoti. (Xe — mult.) 4. a aprecia, a gusta. (^ un spectacol bun.) 5. a valora, (fig.) a cîn-tări. (Opinia lui ^ mult.) preţui vb. v. COSTA. FACE. FI. REVENI, preţuiălă s. v. APRECIERE. ATENŢIE. CALCUL. CALCULARE. CINSTE. CINSTIRE. CO N S IDE R AŢ IE. E STIMA RE. E ST IMAŢ IE. EVALUARE, MĂSURARE. ONOARE. PREŢUIRE. RESPECT. SOCOTIRE. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ. PREŢUÎRIi s. I. apreciere, calcul, calculare, estimare, estirnaţie, evaluare, măsurare, socotire, (reg.) preţuiălă, (inv.) preţăluire. (~ valorii unui obiect.) 2. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendenţă, deferenţă, reverenţă, (inv. şi reg.) seamă, (reg.) preţuiălă, (Mold.) Icfterie, (inv.) lăudă, socoteălă, socotinţă, (grecism inv.) sevas, (inv. fam.) băftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 3. admiraţie, stimă, (inv.) mirăre. (~ mea pentru el a rămas statornică.) PREŢUIT adj. 1. apreciat, considerat, respectat, stimat., (pop. fig.) văzut, (inv. fig.) vederăs. (Un om~.) 2. cinstit, onorabil, onorat, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (inv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) 3. apreciat, gustat. (Un spectacol ~ .) PREŢUITOR s. (inv. şi pop.) preţăluitor. (~ dc bijuterii.) preursi vb. v. DA. DESTINA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. URSI. preurshe s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. prenrsilă s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. PREVALA vb. 1. a domina, a predomina, (inv.) a predomni. (Optimismul ~ la el asupra pesimismului.) 3. a precumpăni, (inv.) a prisosi. (A~ dreptatea lor.) PREVALARE s. dominare, precumpănirc, predominare, predominaţie, (rar) prevalentă. (~ unui element asupra altora.) prevalentă s. v. DOMINARE. PRECUMPĂ-NIRE.. PREDOMINARE. PREDOMINAŢIE. PREVALARE. prcvaricăre s. v. PREVARICAŢIUNE. PREVARICAŢiONE s. (livr.) prevaricăre. PREVĂZĂTOR adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prudent, vigilent, (reg.) grijilor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~ ; atitudine ~.) PREVĂZĂTOR 734 prevăzător adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBŢIRE. TRANSPARENT. VAPO-ROS. prevăzut adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBŢIRE. TRANSPARENT. VAPO-ROS. PREVĂZIjT adj. 1. (fig.) întrevăzut. (Lucru ~.) 2. aşteptat, previzibil, scontat. (Un efect ~.) 3. (livr.) preliminat. (Recoltă ~.) PREVEDE vb. 1. (rar) a preşti, (înv.) a prejudeca. (Totul s-a întimplat cum a ~.) 2. a se aştepta. (Am~ asta.) 3. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a socoti, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va întîmpla astfel?) 4. (livr.) a prelimina. (A ~ în buget suma de ...) 5. a concepe, a plănui, a preconiza, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern.) 6. a dota, a echipa, a înzestra, a utila, (înv.) a provedea. (A~ uzina cu cele necesare. ) 7. a preciza, a scrie, a specifica. (După cum ~ pravila.) 8. a menţiona, a prescrie, a specifica, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele ...) prevedea vb. v. ÎNTREVEDEA. ÎNTREZĂRI. OGLINDI. PROIECTA. RĂSFRÎNGE. REFLECTA. TRANSPĂREA. prcvedenic s. v. PRIVEGHERE. PRIVEGHI. PREVEDERE s. 1. (livr.) preliminâre. (~ unor cheltuieli.) 2. dotare, dotaţie, echipare, înzestrare, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.) 3. indicaţie, precizare, prescripţie, (înv.) scriptură, (grecism înv.) prohdiorihmos. (~ pentru folosirea ...) 4. (JUR.) dispoziţie, normă, prescripţie, (înv. şi reg.) rost, (înv.) prescript. (Care sint ~ în vigoare?) 5. (JUR.) clauză, condiţie, dispoziţie, punct, stipulare, stipulaţie, termen, (înv. şi pop.) tocmeală, (înv.) şart. (~ dintr-o convenţie.) 6. atenţie, circumspecţie, grijă, precauţie, prudenţă, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotinţă, veghere. (Dă dovadă de multă ~ ; procedează cu multă ~.) prevedere s. v. DIAFANITATE. PRESEN-TIMENT. PRESIMŢIRE. PRIVEGHERE. PRIVEGHI. TRANSPARENŢĂ. prcvcfjlieu s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. SUPRAVEGHETOR. PREVENI vb. 1. a avertiza, a informa, a înştiinţa, (prin Transilv. şi Ban.) apriti, (înv.) a prevesti, (Te ~ că miine vine controlul.) 2. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, (rar) a se apăra. (înqearcă să ~ primejdia.) PREVENIRE s. I. avertizare, informare, înştiinţare, (înv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de mîine.) 2. evitare, împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntîmpinare, (rar) prevenţie. (~ unor consecinţe neplăcute.) 3. solicitudine, (înv.) prevenţie. (~ lui ne-a impresionat.) prevenire s. v. AVERTISMENT. PREVENITOR adj. amabil, politicos. (Om prevenitor adj. v. AMABIL. BINEVOITOR. ÎNDATORITOR. SERVIABIL. PREVENTÎV adj. profilactic, (înv.) preîn-tîmpinător, profilactiv. (Medicatie ~.) PREVENŢIE s. (JUR.) arest preventiv, (înv. şi pop.) popreâlă. prevenţie s. v. EVITARE. ÎMPIEDICARE. ÎNDEPĂRTARE. ÎNLĂTURARE. OCOLIRE. PREÎNTÎMPINARE. PREJUDECATĂ. PREVENIRE. SOLICITUDINE. PREVESTÎ vb. I. a prezice, a profetiza, a profeţi, a proroci, a vesti, (înv. şi reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a poliibi, (înv.) a meni, a prorocestvui. (Ce a ~ sfîntul ?) 2. a ghici, a prezice, a proroci, (franţuzism înv.) a devină. (A ~ viitorul cuiva.) 3. a face. (~ a...) 4. a anticipa, a anunţa, a vesti, (rar) a promite. ( Vintui ~ o furtună.) prevesti vb. v. AVERTIZA. BĂNUI. CREDE. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. INFORMA. ÎNCHIPUI. ÎNŞTIINŢA. ÎNTREZĂRI. PRESUPUNE. PREVEDEA. PREVENI. SOCOTI. ŞTI. VISA. PREVESTÎRE s. 1. prezicere, prorocire, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.) 2. oracol, previziune, prezicere, profeţie, prorocie, prorocire, (livr.) predicţitine, (rar) prevestit, (înv.) hrismos, menire, plaz, plăzuit, plăzuitură, prezisă, prorocestvie, prorocitură. (~ lui nu s-a împlinit.) 3. piază, semn, (livr.) augur. (~ bună sau rea.) prevestire s. v. AVERTIZARE. INFORMARE. ÎNŞTIINŢARE. PREVENIRE. prevestit s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PREZICERE. PROFEŢIE. PROROCIE. PROROCIRE. PREVESTITOR adj., s. 1. adj. profetic, vizionar, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) prorocesc. (Un oracol ~.) 2. s. anunţător, vestitor. (Rînclunelele sînt ~ primăverii. ) preveşteălă s. v. ALBEAŢĂ. ÎMPĂIENJE-NIRE. ÎNCEŢOSARE. LEUCOM. PĂIEN-JENIRE. VOALARE.^ preveşli vb. v. ÎNSĂILA. PREVÎNĂ s. (PESCUIT) (reg.) privişină, previnde vb. v. REVINDE. PREVIZIBIL adj. aşteptat, prevăzut, scontat. (Un efect ~.) PREVIZItJNE s. 1. oracol, prevestire, prezicere, profeţie, prorocie, prorocire, (livr.) pre-dicţiune, (rar) prevestit, (înv.) hrismos, menire, plaz, plăzuit, plăzuitiîră, prezisă, prorocestvie, prorocitură. (~ lui s-a împlinit.) 2. (rar) preştiinţă. (Conform ~ mele.) 3. (MET.) prognoză, pronostic. (~ vremii.) prevorbitor s. v. ANTEVORBITOR, prez prep. v. PESTE, prezbiopie s. v. PREZBITISM. PREZBIŢIE. PREZBITISM s. (MED.) prezbiţie, (înv.) prezbiopie. PREZBIŢÎE s. (MED.) prezbitism, (înv.) prezbiopie. PREZENT adj., s. 1. adj. actual, contemporan, curent, (rar) momentân, (înv.) curgă-t6r, momentos. (Perioada ~, moda ~.) 2. s. actualitate, contemporaneitate. (Un ~ plin 735 PRIBEAG de făgăduinţe.) 3. adj. existent. (Starea de lucruri ~.) prezent s. v. ATENŢIE. CADOU. DAR. SURPRIZĂ. PREZENTA vb. 1. a (se) recomanda, (înv.) a (se) sistisi. (Mă ~ Popescu; l-am ~ lui...) 2. a exprima. (A ~ cuiva omagiile sale.) 3. a transmite. (îţi ~ salutările lui.) 4. a (se) juca, a (se) reprezenta, (înv. şi pop.) a (se) da, (înv.) a (se) parastisi. (Ce se ~ în astă seară la teatru?) 5. a înfăţişa, a oferi. (Valea Oltului ~ o privelişte minunată.) 6. a contura, a înfăţişa, a zugrăvi. (~ sugestiv in tablou bucuria muncii.) 7. a descrie, a expune, a înfăţişa, a reda, a zugrăvi, (înv.) a deplnge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (A ~ într-o nuvelă viaţa de la ţară.) 8. a arăta, a expune, a istorisi, a înfăţişa, a nara, a povesti, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul piesei.) 9. a expune, a rosti. (A~ o interesantă conferinţă.) 10. a depune, a înainta, a i'nmina, a preda, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (î-am ~ întreaga documentaţie; a ~ o cerere.) 11. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se înfăţişa, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înfiinţa. (S-a ~ la proces, la miliţie ele.) 12. a se înfăţişa. (Virusul se ~ sub formă de cor-pusculi.) prezentă vb. v. CONSTITUI. FI. FORMA. ÎNSEMNA. REPREZENTA. PREZENTABIL adj. bine. (Un bărbat ~.) PREZENTĂRE s. 1. recomandare, reco-mandaţie, (franţuzism) prezentâţie, (înv.) sis-tiscâlă. (După ~ ile de rigoare...) 2. descriere, expunere, înfăţişare, redare, zugrăvire, (rar) descripţie, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ stărilor de lucruri într-un roman.) 3. arătare, expunere, istorisire, înfăţişare, narare, povestire, relatare, (rar) relaţie, (înv.) spunere. (O ~ fidelă a faptelor.) 4. depunere, înaintare, in minare, predare, remitere, transmitere, (înv.) paradosire, paradoslt. (~ situaţiei solicitate.) 5. înfăţişare, venire, (fam.) înfiinţare. (~ lui la proces, la miliţie.) prezentâţie s. v. PREZENTARE. RECOMANDARE. RECOMAND AT IE. PREZENŢĂ s. 1. (înv.) asistenţă, parisie. (în ~ autorităţilor ...) 2. existenţă. (S-a semnalat ~ lor la mari adîncimi.) prezervă vb. v. APĂRA. FERI. OCROTI. PĂZI. PROTEJA. prezervare s. v. APĂRARE. prezervăţie s. v. APĂRARE. prezeş s. v. PREŞEDINTE. PREZICĂTOR s. ghicitor, (înv.) provldeţ. PREZICE vb. 1. a prevesti, a profetiza, a profeţi, a proroci, a vesti, (înv. şi reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a prorocestvui. (Ce a ~ sfintui?) 2. a ghici, a prevesti, a proroci, (franţuzism înv.) a devină. (A ~ viitorul cuiva.) PREZICERE s. 1. prevestire, prorocire, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.) 2. oracol, prevestire, previziune, profeţie, prorocie, prorocire, (livr.) predicţiune, (rar) prevestit, (înv.) hrisrnăs, menire, plaz, plăzult, plăzuitără, prezisă, prorocestvie, prorocitură. (~ lui nu s-a împlinit.) PREZIDA vb. a conduce, (înv.) a preşedea, a prezidui. (Cine ~ şedinţa?) PREZIDĂRE s. conducere. (~ a unei şedinţe.) prezident s. v. PREŞEDINTE, prezidenţă s. v. PREŞEDINŢIE. PREZIDENŢIĂL adj. (rar) preşedinţia!. (Decret # J prezidenţie s. v. PREŞEDINŢIE, prezidiu s. v. PREŞEDINŢIE, prezidui vb. v. CONDUCE. PREZIDA, prezis adj. v. SUS-AMINTIT. SUS-CITAT. SUSMENŢIONAT. SUS-NUMIT. SUS-PO-MENIT. prezisă s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PREZICERE. PROFEŢIE. PROROCIE. PROROCIRE. PREZÎUĂ s. ajun. (în~ plecării.) prăzii s. v. PESMET. prezumă vb. v. CREDE. PRESUPUNE. SOCOTI. prezumăt adj. v. BĂNUIT. IPOTETIC. ÎNCHIPUIT. PRESUPUS. PREZUMTIV. prezumt adj. v. BĂNUIT. IPOTETIC. ÎNCHIPUIT. PRESUPUS. PREZUMTIV. PREZUMTÎV adj. ipotetic, presupus, (livr.) prezumăt, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.) PREZIJMŢIE s. 1. ipoteză, presupunere, supoziţie, (livr.) conjectură, (înv.) supunere. (Ce ~ a lansat?) 2. bănuială, ipoteză, presupunere, supoziţie, (rar) presupăs. (~ lui s-a adeverit.) prezumţie s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. IMPERTINENŢĂ. INFATUARE. INSOLENŢĂ. ÎNFUMURARE. ÎNGÎM-FARE. MĂGĂRIE. MÎNDRIE. NECUVIINŢĂ. NEOBRĂZARE. NERUŞINARE. O-BRĂZNICIE. ORGOLIU. SEMEŢ IE. SFRUN-TARE. TRUFIE. TUPEU. VANITATE. prezumţios adj. v. AROGANT. FUDUL. GRANDOMAN. IMPERTINENT. INFATUAT. INSOLENT. IREVERENŢIOS ÎNCREZUT. ÎNDRĂZNEŢ. ÎNFUMURAT. ÎNGÎM-FAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. NECUVIINCIOS. NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUŞINAT. OBRAZNIC. ORGOLIOS. SEMEŢ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. priăn adj. v. BĂLŢAT. PĂTAT. PESTRIŢ. TĂRCAT. priătnicul s. art. v. APROAPELE. SEMEN, PRIBEAG adj., s. 1. adj., s. hoinar, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranie. (Nu e decît un biet ~ fără cămin.) 2. adj. izolat, rătăcit, răzleţ, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 3. s. fugar, refugiat, (înv.) băjenâr. (Nişte ~ din calea năvălitorilor.) 4. adj., s. (JUR.) alungat, exilat, gonit, izgonit, proscris, surghiunit, (livr.) relegât, (înv.) surghiun. (~ din patria sa.) 5. s., adj. emigrant, expatriat. (Un ~ politic.) 6. adj., s. străin, (înv.) nemernic, venit, (slavonism înv.) proidlt. (E ~ pe la ei.) pribeâg s. v. HAIDUC. PRIBEGI PRIBEGI vb. I. a hoinări, a rătăci, a vagabonda. (prin Molcl.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc in loc.) 2. a fugi, a se refugia, (înv.) a băjenări, a băjeni. (Au ~ peste munţi din pricina năvălitorilor.) 3. a se exila. (A ~ de bunăvoie.) a emigra, a se expatria, (înv.) a se. înstrăina. (A fost nevoit să ~.) PRIBEGIE s. I. hoinăreală, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O ~ din loc in loc.) 2. fugă, refugiu, (înv.) băjenăne, băjenărit, băjenie, băjenire, băjenit. (~ populaţiei din calea năvălitorilor.) 3. (JUR.) exil, exilare, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, prescripţie, (înv.) străinătate, siirghiunie, sur-gunlîc, urgie, zatocenie. (A luat calea ~.) \. (JUR.) emigrare, emigraţie-, expatriere, (înv.) înstrăinare. (^ unui militant politic.) PRIBEGIRE s. hoinăreală, pribegie, vagabondaj, vagabondare. (~ din loc in loc.) PRIBOI s. I. (TRI1X.) dorn. (reg.) du.şlâg, (prin vestul Transilv.) sclidiritor. (~ pentru perforarea linei piese metalice.) II. (BOT.; Geranium macrorrhizum) (reg.) bănat, bribor. cumătră, muşcată, floarea-răiului, floarea-vi-nului, floarea-viorii, pliscul-cucoărei, poala-Sfintei-Mării, poala-Sintci-Mării. talpa-gîştii. priboi s. v. PÂLĂBIA-CJ.'CEI.UI. priboi-eăpresc s. v. NĂPRASNICĂ. priholi vb. v. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. VINDECA. pribolit adj. v. CONV'ALESCENT. ÎNDREPTAT. ÎNFIRIPAT. ÎNSĂNĂTOŞIT. ÎNTREMAT. ÎNZDRĂVENIT. LECUIT. REFĂCUT. RESTABILIT. RIDICAT. TĂMĂDUIT. VINDECAT. prilioluir s. v. BO DORNIC. pi'ic adj. v. BĂLŢAT. PĂTAT. PKSTRIŢ. TĂRCAT. lirica/. s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DAUNĂ. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPOZIŢIE. DISPUTĂ. DIVERGENŢA. GÎLCEAVĂ. ITOTĂ- rIre. Învrăjbire, litigiu, neînţelegere. ORDIN. PAGUBĂ. PIERDERE. PORUNCĂ. PREJUDICIU. STRICĂCIUNE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. pricâză s. v. LEPRĂ. pricăji vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. JEGOSI. MÎ.NJT. MURDĂRI. NECINSTI. PĂTA. TERFELI. pricăjiră s. v. Pl.NGĂItlRE. PROFANARE. SPURCARE. PRICĂJIT adj. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaş, slab, sterp, (înv. şi reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit. pizghiril, răii, şiştâv, (prin Ban.) miciculăt, (prin Bucov. şi Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tircâv. (Plantă pricăjit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. ])[•-PRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. M î I IN IT. NECĂJIT. SFRIJIT. SLAB. SUPĂRAT. TRIST. 7B(> prieăjit adj., s. v. AFURISIT. BLEG. BLESTEMAT. CÎINOS. IIAIN. ÎNDRĂCIT. LEPROS. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎXG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. RĂU. STUPII). TICĂLOS. TONT. TONTĂLĂU. pricăli vb. v. ÎNCĂLZI. MUIA. price s. v. ACŢIUNE. ANIMOZIŢATE. CAUZĂ. CEARTĂ. CONFLICT. CONSIDERENT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE, DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. DUŞMĂNIE. GÎLCEAVĂ. ÎNVĂŢĂTURĂ. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. LITIGIU. .MOBIL. MOTIV. NECAZ. NEÎNŢELEGERE. NEPLĂCERE. OSTILITATE. PILDĂ. PORNIRE. PRICINĂ. PRILEJ. PROCES. RAŢIUNE. SUPĂRARE. TEMEI. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎZANIE. prieeăsnă s. v. CHINO NIC, prieelnie adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLCEVrrOR. SCANDALAGIU. pricepăUiră s. v. ÎNŢELEGERE. PERCEPERE. PRICEPERE. SESIZARE. PRICEPI: vb. I. a se dumeri, a înţelege, a se lămuri, a şti, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se. trezi. (Tot nu ai ~ ce am vrut. să-ţi spun.) 2. a înţelege, a percepe, a sesiza, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor cililc.) 3. a auzi, a înţelege. (Xu ~ să mă laşi in pace?) a-şi explica, a înţelege. (Pur şi simplu nu ~ cum a dispărui.) 5. a concepe, a înţelege. (Xu ~ cum s-a in-timptat astfel.) 6. a cunoaşte, a înţelege, a şti. (~ franceza ?) 7. a cunoaşte, a stăpîui, a şti, (fam.) a vedea. (~ la perfecţie mai mutic meserii.) pricepe vb. v. AFLA. CUNOAŞTE. DESCOPERI. DESLUŞI. DISTINGE. GĂSI. INTUI. ÎNŢELEGE. PERCEPE. SESIZA. ŞTI. PRICEPERE s. J. înţelegere, percepere, sesizare, (înv.) pricepătură, ştiu tură. (^ situaţiei.) 2. cunoaştere, înţelegere, percepţie. (Proces de ~.) 3. cunoaştere, stăpinire. mai multor meserii.) înţelegere, pătrundere., (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (înzestrat cu o ~ deosebită.) 5. capacitate, competenţă, destoinicie, pregătire, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. şi pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Profesionist de mare ~.) (J. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndcminarc, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug, meşteşugire, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, pricepu ţie, (înv.) iscusirc, marafet, prăctică. (Demonstra o marc ~ in minuirea ...) 7. deşteptă-ciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, raţiune, spirit, (pop.) duh. (Ban., Transilv. şi Olt.) pâmet, (înv.) înţelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap. creier. (Are un ochi ager. dar o ~ de nivel mediu.) 3. agerime, deşteptăciune. dibăcie, inteligenţă, iscusinţă, isteţime, îndeniî-nare. (~ cuiva intr-o împrejurare dată. ) 0. artă, dibăcie, iscusinţă, îndemînare, măiestrie, meşteşug, ştiinţă, talent. (Obiect făcut cu multă PRICOPSEALA 737 PRICEPUT adj. I. iscusit, îndeniinatic. (înv.) praclicos, practisit. (Om ~.) 2. abil, deştept, dibaci, ingenios, iscusit, isteţ:, îndemî-natic, meşter, (pop.) mehenghi, (înv. şi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzăci, (înv.) meş-teşugăreţ. practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaş ~.) 3. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mindru, practic, practicos, practisit, putincibs. (Un inginer ~.) ager, deştept, dibaci, inteligent, iscusit, isteţ, indeminalie, (pop.) mintos, (înv. şi reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. şi Bucov.) hîtni, (Transilv.) bcoş, ştram. (înv.) sconiâci, (fig.) dezgheţat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) o. autorizat, competent, (franţuzism înv.) ponderos. (O părere ~.) (>. deprins, experimentat, încercat, rutinat, versat. (Un ochi ~.) pricepui adj. v. ACCESIB1L. INTEL IG IB1L. pricepu ţie s. v. ABIL1TATIL DESTOINICIE. DEXTERITĂŢI*:. DIBĂCIE. INGENIOZITATE:. ISCUSINŢA, isteţii:, isteţime. ÎNDEMÎNARE. PRICEPERE. ŞTIINŢA. TALENT. UŞURINŢA. pricesi an ie s. v. CUMINECARE. CUMIXE- căturA. e:uiiaristie:. împă rtăşaxie. ImpA rtAşire. Tm părtAşit. priceslui vb. v. CUMINECA. ÎMPĂRTĂŞI. PRICMÎGI s. (reg.) c orbită, durlui. (^ la cuptorul ţărănesc.) prichici s. v. GLAF. PERVAZ. PRICHINDEI, s. pici, puşti, ţînc, (reg.) pricolici, (l'ani.) zgîinbdi, (fig.) napîrstoc. (Un ~ (Ic vreo J ani.) prici adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI. prici s. v. PRISPA. prici vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. OBIECTA. RĂSPUNDE. REPLICA. REPROŞA. RIPOSTA. SPUNE. SUPĂRA. ZICE. pricina* adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. G ÎLCEVITOI l. SC A NI) A LA G IU. pricina* s., adj. v. ACUZAT. INCULPAT. ÎMPRICINAT. ÎNVINUIT. PÎRÎT. pricina! s., adj. v. ACUZAI'. INCULPAT. ÎMPRICINAT. ÎNVINUIT. PÎRÎT. PRICINĂ s. I. cauză, considerent, mobil, motiv, prilej, raţiune, ternei, (înv. şi pop.) cuvint, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînţă. (~ care explică producerea unui fenomen.) 2. motiv, ocazie, pretext, prilej, (înv. şi reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., in Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 3. chestiune, lucru, poveste, problemă, socoteală, treabă, (înv.) ma-deâ, (rusism înv.) prcdmet. (S-a lămurii ~ aceea ?) pricină s. v. ACŢIUNE. ACUZARE. ACUZAŢIE. ANIMOZITATE. CAUZĂ. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISEN-S IUN E, DISPUTĂ. DIVER G ENŢĂ. EPI- LEPS1E. GÎLCEAVĂ. IMPUTARE. IMPUTAŢI E. ÎNVINOVĂŢIRE. ÎNVINUIRE. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. OBIECTIV. PROCES. REPROŞ. SCOP. ŢEL. ŢINTĂ. VINĂ. VRAJBĂ. ZÎ-ZANIE. pricinelnic adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU. pricim vb. v. CAUZA. CERTA. DECLANŞA.. DETERMINA. DEZLĂNŢUL GENERA. ISCA. ÎNV BĂ. JB [. JUDECA. NASTi:. PRICINI; L PRI Li: J UI. P ROI) UC E. ’ P1 IO VO CA. STlEXI. SUPĂRA. uriciims adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ.. G î LCEV ITO R. SG A X D AL A G IU. PRICIXUJ. vb. I. a cauza, a produce, a provoca. (pop.) a căşuna, (înv.) a trage. (A ~ cuina un necaz.) 2. a cauza, a declanşa, a determina. a dezlănţui, a genera, a isca, a naşte., a prilejui, a produce, a provoca, a stirni, (înv. şi reg.) a scorni. (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea tui a ~ discuţii, aprinse.) 3. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a produce. a provoca, a stirni. (Injecţia i-a senzaţie de înviorare.) a aduce, a cauza, a produce, a provoca. (A ^ mari detune întreprinderii. ) pricimu vb. v. CERTA. INVOCA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. PRETEXTA. SUPĂRA. PRICIXLTRE s. I. cauzare, declanşare, determinare. generare, prilejuire, producere, provocare, (rar) provocâţie. (~ unei puternice reacţii.) 2. creare, determinare, producere, provocare, stîrnire. (~ unei stări dc tensiune.) pricinuire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISEX-SIUNIÎ. DISPUTĂ. DIVKKGENŢĂ. GÎL-CEAYÂ. ÎMPOTRIVIBE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MOTIV. NEÎNŢELEGERE. NEMULŢUMIRE. NEPLĂCERE. OCAZIE. OPOZIŢIE. OPUNERE. PRETEXT. PRICINĂ. PRILEJ. REZISTENŢA. SUPĂRARE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. pricinuitoare s. v. ACUZATIV. PRICINUITOR adj. producător, provocator. (~ dc tulim rări.) pricinuitor s. v. AUTOR. FĂPTAŞ. FĂPTUITOR. pricios adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLCEVITOR. SCANDALAG IU. pricirc s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÎL-CEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. xeînţe-legeris. vrajbă, zîzanie. pricilor adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. G ÎLCEV ITO B. SCANDAL AG IU. pricoapsă s. v. ISPRAVĂ. TREABĂ. PRICOLICI s. (MITOL. POP.) vircolac. pricolici s. v. LICURICI. PICI. PRICHINDEL. PUŞTI. STAFIE. STRIGOI. ŢÎNC. PRICOPSEĂLĂ s. afacere, avantaj, chilipir, cîştig, folos, profit, (Transilv. şi Maram.) liăznă., (fam. şi ir.) scofală. (Nu e nici o ^ să ...) PRICOPSEALĂ 738 pricopseală s. v. AGONISEALA. AGONISIRE. AGONISITĂ. BELŞUG. BOGĂŢIE. BUNĂSTARE. CARTE. CULTURĂ. CUNOŞTINŢE. ECONOMIE. INSTRUCŢIE. ISPRAVĂ. ÎNVĂŢĂTURĂ. PREGĂTIRE. PROSPERITATE. STUDII. TREABĂ. PRICOPSI vb. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăţi, a se înavuţi, a se înstări, a parveni. (S-a prin mijloace necinstite.) pricopsi vb. v. AVANSA. DEZVOLTA. E-VOLUA. INSTRUI. ÎNAINTA. ÎNVĂŢA. PROGRESA. PROPĂŞI. STUDIA. PRICOPSÎRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogăţire, înavuţire, parvenire. cuiva prin mijloace necinstite.) pricopsîre s. v. CARTE. CULTURĂ. CUNOŞTINŢE. DEZVOLTARE. EVOLUŢIE. INSTRUCŢIE. ÎNAINTARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. MERS-ÎNAINTE. PREGĂTIRE. PROGRES. PROPĂŞIRE. STUDII. PRICOPSIT adj. bogat, căpătuit, chivernisit, îmbogăţit, înavuţit, înstărit, (pop. şi depr.) ajăns. (Un om ~.) pricopsit adj. v. ABIL. AGER. CITIT. DEŞTEPT. DIBACI. ERUDIT. INGENIOS. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNDEMÎNA-TIC. ÎNVĂTAT. MEŞTER. PRICEPUT. SAVANT. pridădi vb. v. CONSACRA. DA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA. ÎNCREDINŢA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. PREDA. REMITE. TRANSMITE. PRIDIDI vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. şi Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.) prididi vb. v. BATE. BIRUI. COPLEŞI. COVÎRSI. CUCERI. CUPRINDE. ÎMPOVĂRA. ’ ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. OCUPA. OPRI. RĂZBI. RETINE. STĂPÎNI. SUBJUGA. SUPUNE. PRIDVOR s. I. cerdac, tindă, verandă, (prin Ban.) pornănă. (Casă cu ~.) 2. tindă, (înv.) slon. (~ al unei biserici.) 3. cerdac, tindă. (~ la moara de vini.) pridvor s. v. LIMBĂ. PRIELNIC adj. 1. avantajos, favorabil, propice, (pop.) priincios, priitor, (înv.) în-demînâtic. (Circumstanţe ~.) 2. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit oportun, potrivit, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 3. binefăcător, favorabil, propice, (livr.) benefic, (înv.) părtinitor. (Un efect ~.) 4. favorabil, propice, (fig.) surîzător. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, propice, (pop.) priincios. (Un uînt ~ din spate.) 6. bun, favorabil, frumos. (7imp~.) prier s. v. APRILIE. PRIETEN s. 1. amic, (pop.) firtât, (reg.) ortac, (înv.) libovnic, prietnic, soţ, soţie. (S-a întîlnit cu ~ii.) 2. amant, concubin, iubit, (pop.) amorez, drăguţ, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu. (S-a despărţit de ~ ei.) prieten s. v. ASOCIAT. PĂRTAŞ. TOVARĂŞ. PRIETENĂ s. 1. amică, (pop.) surată, (înv. şi reg.) soaţă. (~ din copilărie.) 2. amantă, concubină, iubită, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguţă, ibovnică, ţiitoâre, (Ban.) bălă, (înv.) posâdnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică. (S-a despărţit de ~ lui.) PRIETENESC adj. 1. amical, prietenos, tovărăşesc. (Atitudine ~.) 2. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenos, (livr.) afâbil, (fig.) cald, călduros. (O primire 'vj 3. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenos. (Nota ~ a conversaţiei.) PRIETENEŞTE adv. 1. amical, bine, prietenos. (M-a primit ~.) 2. binevoitor, cordial, prietenos. (I-a vorbit ~ .) prieteni vb. v. ÎMPRIETENI. PRIETENIE s. 1. amiciţie, (înv. şi pop.) prieteşug, (înv. şi reg.) amicie, (reg.) fîrtăţie, ortăcie, (înv.) prietnicie. (O ~ durabilă.) 2. afecţiune, bunăvoinţă, cordialitate, (livr.) afabilitate, (fig.) căldură. (N-am simţit ~ lui obişnuită.) 3. amabilitate, atenţie, bunăvoinţă, solicitudine. (Ne-a arătat multă ~.) PRIETENOS adj., adv. 1. adj. amical, prietenesc, tovărăşesc. (Atitudine ~.) 2. adj. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, (livr.) afâbil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 3. adv. amical, bine, prieteneşte. (M-a primit ~.) 4. adj. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenesc. (Nota ~ a conversaţiei.) 5. adv. binevoitor, cordial, prieteneşte. (l-a vorbit ~.) 6. adj. comunicativ, expansiv, sociabil, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soţios, (fig.) deschis. (O fire ~.) 7. adj. agreabil, atrăgător, plăcut. (O încăpere ~.) prieteşug s. v. AMICIŢIE. PRIETENIE, prietnic s. v. AMIC. PRIETEN, prietnicie s. v. AMICIŢIE. PRIETENIE. PRIGOĂNĂ s. 1. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigonire, urgisire, (pop.) asupreâlă, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoâre, (fig.) apăsâre, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) 2. persecuţie, (pop.) năpastă. (în timpul ~ rasUle.) prigoană s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. prigoâre s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE.' DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. GUSĂ-ROSIE. MĂCĂLEAN-DRU. NĂBUŞEALÂ. NĂDUF. NĂDUŞEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ, prigon s. v. TÎNJALĂ. PRIGONI vb. 1. a năpăstui, a nedreptăţi, a oropsi, a persecuta, a urgisi, (înv. şi reg.) a strîmbătăţi, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a cata-trexi. (De ce îl ~ fără temei?) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a tiraniza, a urgisi, (înv. şi reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, 739 PRILEJUI a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) prigoni vb. v. ALUNGA. CERTA. DEPĂRTA. FUGĂRI. GONI. HĂITUI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. SUPĂRA. URMĂRI. PRIGONIRE s. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigoană, urgisire, (pop.) asupreălă, silnicie, (înv.) avanic, obidă, obi-dire, obijduire, strînsoăre, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) prigonire s. v. ACŢIUNE. ANIMOZITATE. CAUZĂ. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. G ÎL CE A VĂ. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. PROCES. VRAJBĂ. ZÎZANIE. PRIGONIT adj., s. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Oamenii ~ s-au ridicat la luptă.) PRIGONITOR adj., s. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obidităr, (fig.) apăsător. (Forţe ~.) prigoreăn s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR. prigori vb. v. ARDE. DOGORI. FRIGE. PÎRJOLI. PRIGORIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinâr, albinei, ploier, ploieşte, ploiete, prigoreăn, viespâriţă, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop. prigorit adj. v. ARS. DOGORIT. PÎRLIT. prihană s. v. ABATERE. ACUZARE. ACUZAŢIE. BLAM. BLAMARE. CONDAM. NARE. CULPABILITATE. CULPĂ. DEZA. PROBARE. EROARE. GREŞEALĂ. IMPUTARE. IMPUTAŢI?:. ÎNFIERARE. ÎNVINOVĂŢIRE. ÎNVINUIRE. NEAPROBARE. PĂCAT. PÎNGĂRIRE. PROFANARE. REPRO. BARE. REPROŞ. RESPINGERE. SPURCA, RE. STIGMATIZARE. VINĂ. VINOVĂŢIE. prihăni vb. v. ACUZA. ADMONESTA. BATJOCORI. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. IMPUTA. ÎNVINOVĂŢI. ÎNVINUI. MORALIZA. MUSTRA. NECINSTI. P ÎN GĂRI. PROFANA. REPROŞA. SPURCA. VIOLA. prihănie s. v. PÎNGĂRIRE. PROFANARE. SPURCARE. prihănire s. v. BATJOCORIRE. NECINSTIRE. PÎNGĂRIRE. PROFANARE. SACRILEGIU. SPURCARE. VIOLARE. prihănit adj. v. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT. PRII vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. şi Transilv.) a-i suferi. (Nu-i ~ mimarea.) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pâmtnt.) 4. a-i tihni. (Nu i-a ~ şederea lui acolo.) prii vb. v. DORI. FAVORIZA. POFTI. PROTEJA. URA. priiimnţn s. v. PRIMIRE, priincios adj. v. ADECVAT. AVANTAJOS.. BINEVENIT. BINEVOITOR. BUN. COMPĂTIMITOR. FAVORABIL. FERICIT. INDICAT. ÎNGĂDUITOR. ÎNŢELEGĂTOR. MĂRINIMOS. MILOS. MILOSTIV. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. PRIELNIC. PROPICE. priinţă s. v. AMABILITATE. BUNĂVOINŢĂ. CINSTE. CREDINŢĂ. DEVOTAMENT. FIDELITATE. FOLOS. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNŢELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. NECESITATE. SERVIABILITATE. SERVICIU. STATORNICIE. TREBUINŢĂ. UTILITATE. prii tor adj. v. AVANTAJOS. BINEVOITOR. COMPĂTIMITOR. FAVORABIL. ÎNGĂDUITOR. ÎNŢELEGĂTOR. MĂRINIMOS. MILOS. MILOSTIV. PRIELNIC. PROPICE. prii tor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSŢINĂTOR, prijincăln s. v. CRÎSNIC. prijini vb. v. ÎNTÎMPINA. PRIMI. PRINDE. PROPTI. REZEMA. SPRIJINI. SUSŢINE. prilăstire s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNŞELARE. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIŞARE. prilăstitor s., adj. v. ADEMENITOR. AMĂGITOR.^ ÎNŞELĂTOR. SEDUCĂTOR. PRILEJ s. 1. ocazie, (înv. şi reg.) pont, (înv.) ceas, gămăn. (A pierdut un ~ unic.) 2. circumstanţă, ipostază, împrejurare, moment, ocazie, situaţie. (Un ~ potrivit.) 3. împrejurare, întîmplare, ocazie. (~ a făcut ca...) 4.. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. şi reg.) pofidă, (înv.) priciniure, (înv., in Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) o. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, raţiune, temei, (înv. şi pop.) cuvînt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînţă. (~ care explică producerea unui fenomen.) prilej s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. PERICOL. PRIMEJDIE. SITUAŢIE. STARE. prilej! vb. v. CAUZA. DECLANŞA. DETERMINA. DEZLĂNŢUI. GENERA. ISCA. ÎN-TÎMPLA. NAŞTE. NIMERI. PETRECE. POTRIVI. PRICINUI. PRILEJUI. PRODUCE. PROVOCA. STÎRNI. SURVENI. prilejire s. v. CAZ. CIRCUMSTANŢĂ. CONDIŢIE. CONJUNCTURĂ. IPOSTAZĂ. ÎMPREJURARE. POSTURĂ. POZIŢIE. SITUAŢIE. STARE. PRILEJUÎ vb. 1. a îngădui, a permite. (în- tilnirea a ~ un util schimb de experienţă.) 2.. (rar) a ocaziona. (Această împrejurare a~ in-tilnirea lor.) 3. a cauza, a declanşa, a determina, a dczlănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a produce, a provoca, a stirni, (înv. şi reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea> lui a ~ discuţii furtunoase.) PRILEJUI 710 prilejui vi», v. ÎXTÎMPLA. NIMERI. POTRIVI. PRILEJ L'ÎRE s. cauzare, declanşare, (Icter-minare, generare, priciiniire, producere, provocare, (rar) provocaţii’. f— linei puternice re-uejii.) ;>ril. critic, grav, greu, periculos. (Moment ~ al unei crize.) 7. expus, nesigur, periculos. (Un loc ~.) PRIMEJDUI vb. 1. (inv.) a (sc) pericola. (Te rog să riu-l ~.) 2. a ameninţa, a periclita. (Această situaţie ii ~ viata.) 3. a-şi expune, a-şi risca. (Şi-a ~ viaţa.) A, a (se) compromite, a (se) periclita. (Ploile ~ recolta.) primejduiâlă s. v. AMENINŢARE. PERICLITARE. P KIME JDUIRK. primejduincids adj. v. AMENINŢĂTOR. PE RICULOS. PR IME JD IO S. PRIMEJDUIRII s. J. ameninţare, periclitare, (rar) primejduiâlă. (~ carierei lui.) 2. compromitere, periclitare. (~ recoltei de bumbac. ) PRIMEJDUIT adj. ameninţat, periclitat. (O fiinţă ~.) primejduitdr adj. v. AMENINŢĂTOR. PERICULOS. PRIMEJDIOS. PRIMENEÂLĂ s. 1. primenire, primenit, schimbare, schimbat. (~ uşiernulurilar.) 2. (eoncr. ; mai ales la pi.) albitură, rufă, rufărie, schimb, (reg.) premcniluri (ph). (După baie şi-a luatei.) PRIMENI vb. 1. a (se) schimba. (După baie s-a^.) 2. a împrospăta, a purifica, a ventila. (A ^ aerul într-o încăpere.) primeni vb. v. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. PRIMENIRE s. I. primeneală, primenit, schimbare, schimbat. (~ aşlcrnulurUor.) 2, împrospătare, purificare, ventilare. (~ aerului din încăpere.) PRIMENIT adj. 1. schimbat. (Om~.) 2. împrospătat, purificat, (Aev~.) PRIMENIT s. primeneală, primenire, schimbare, schimbat. (~ aşlcrnulurUor.) PRIMENITOR adj. înnoitor, reformator, regenerator, transformator, (livr.) novator. (O mişcare ~.) PRIMI vb. 1.1. a incasa, a lua. (Şi-a ~ retribuţia.) 2. a incasa, a ridică. (Şi-a drep- PRINCIPIU 7 11 Iurta- de oui or.) 3. a incasa, a vedea. (X -ani ~ c'n.ria de la el de un an.) 4. a avea, a căpăta, a dşt'ga, a dobindi, a incasa, a obţine. 10 lei de le mine dacă ...) 5. a căpăta, a dobindi, a obţine, (inv. şi rcg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, xi'aiî.. fig.) a pupa. (A~ ceva in dar: a~ învoire: a ^ ujulorul solicitai.) 6. a căpăta, a obţine, a scoate, a vedea. (Xu ~ un ban de la el / 7. a prelua, a recepţiona. (A marfă.) ■'<>. a afla. (A ~~ vestea a doua zi.) II. 1. a accepta, a adepte. (A fost ~ la club.) 2. a coopta. (L-a ^ z;v rindul membrilor supleanţi.) 3. a accepta, a a;,mite, a împărtăşi. (Xu ^ opiniile lui.) \. a accepta, a admite, a consimţi, a se învoi, a voi. a vrea. (~ să fii solia mea?) 3. a accepta, a admite, a aproba, a consimţi, a încuviinţa, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a peny.Ue, (!ivr.) a concede, (înv. şi pop.) a se prinde, (inv. şi reg.) a se pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulţumi, a ■ogodi. (A ^ să se scoală la concurs postul vacant. > 6. a adopta, a-şi însuşi, (fig.) a îmbrăţişa. (A ~ o nouă credinţă.) 7. a angaja, a bag;:,, a încadra, a lua, a numi, (inv. şi pop.) a năimi. (îl ^ intr-un serviciu.) 8. a adăposti, a găzdui, (pop.) a pripăşi, a sălăşlui, (rcg.) a sălăşi, (prin Bucov.) a incortela, (prin Ban. şi Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sală sui. (L-a ~~ cu bucurie in casa lui.) 8. a lua. (L-a ^ in gazdă.) III. a intimpina, (înv. şi rog.) a sprijini, (reg.) a prijini, (înv.) a tîm-pina, (A ^ oaspeţii cu piirie şi sare.) prii mi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. PRII. SMINTI. ŢICNI. pri micei* s. v. MUTUL. PRIMIRE s. LI. încasare, luare. (După ~ retribuţiei.) 2. încasare, ridicare. (~ unor drepturi băneşti.) 3. căpătare, dobîndire, obţinere. (~ a ajutorului cerut.) 4. preluare, recep-•1. ion arc. (~* mărfii.) 5. aflare. (După ~ .vestii.) II. 1. acceptare, admitere. (După ~ iui in asociaţie.) 2. cooptare. (~ cuiva in biroul de conducere.) 3. angajare, încadrare, numire. lui in uzină s-a făcut pe loc. ) 4. adăposlire, găzduire, (Bucov.) incorlelâre. unui oaspete in casa cuiva.) 5. (înv.) prii-minf ă. (Le-a făcut o bună ~.) IU. întîmpi-nare, (înv.) tîmpiuăre, tîmpinăL. cuiva cu pline şi sare. ) PRIMIT adj. I. preluat, recepţionat. (Mărfuri ^.) 2. acceptat, admis. (Candidaţi ~ si candidaţi respinşi.) primit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. PRIMITIV adj., adv. i. adj. barbar, sălbatic, (înv.) sireâp, vărvar, vărvăresc. (Triburi, neamuri ~.) 2. adj. ncevoluat, rudimentar, simplu, (înv.) prost. (Lanţul fiinţelor începe dc ia cea mai ~ vieţuitoare.) 3. adj. nedezvoltat, ne evoluat, rudimentar. (Comunitate so-*.dală.*-■.) 4. adj. necivilizat, sălbatic. (O aşezare — . ) 3. adj. înapoiat, ncevoluat, rudimentar, -sălbatic. (Duceau o viaţă in caverne.) f>. adj. iniţial, originar, primordial. (Patria ' a albanezilor.) 7.- adj. arhaic, străvechi, vechi. (Civilizaţii ) 8. adj. primar, (Forma ~ a unui cuvinl.) î). adj. rudimentar, simplu. (Unelte ~ dc bronz.) 10. adj., adv. grosolan, rudimentar. (Grindă cioplită ^ . ) PRIMITIVISM s. barbarie, primitivitate, sălbăticie, (înv.) barbarism, sălbătăciiinc, sălbă-ticime. (Sleirea dc ~ a unui trib.) PRIMITIVITATE s. barbarie, primitivism, sălbăticie, (înv.) barbarism, sălbătăciiinc, săl-băticiinc. (Starea de ~ a unui trib.) primiţi viza. vb. v. SĂLBĂTICI. PRIMITOR adj. 1. ospitalier, (reg.) ospătarii, ospătăreţ, (inv.) ospătos, ospităl. (O gazdă ~.) 2. atrăgător, îmbietor, plăcut. (Ţinuturi. ~. ) primiţii s. pl. v. DEBUT. ÎNCEPUT. TRUFANDA. P R IM- MINI ST R U s. (POLITICA ) cancelar, premier. (în unele state ^ se numeşte cancelar sau premier.) PRIMORDIAL adj. 1. iniţial, originar, primitiv. (Patria ^ a albanezilor.) 2. iniţial, originar, prim. primar. (Fondul ~ ai caracterului său.) 3. adine, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotăritor, important, însemnat, organic, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) carclinâl, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri. ~.) PRIMOKOIALITAxe s. intiictate, precă-derc, preponderenţă, primat, prioritate, (inv.) protic, protimie, protimisîre, protimisis. (~ acordată unei probleme.) primordiu s. v. DEBUT. ÎNCEPUT. PRIMPREJUR aclv. împrejur, (inv.) pre-jur. (An~ ape bogate in peşte.) PRIMPREJURUL prep. împrejurul, (inv.) p re jurul. (~ casei.) PRIMUL num. întîiul. (A ajuns acolo ~ .) PRÎMUL s. (BOT.; Primula obconica) (reg.) gălăţenc (pi.), mireasă. pi'imuliţă s. v. LAPTELE-STÎNCII. LĂPTIŞOR. PRIN prep. 1. (local) printru. (~ o uşă pătrundea soarele.) 2. (local) via. (Bucureşti - -Craiovci ~ Roşiori de Vede.) 3. (temporal) cu. (Serbarea începe ~ focuri de artificii.) 4. (instrumental) cu. (Sc înţeleg ~ tălmaci. ) o. (instrumental) după, printru. (Predă o limbă ~ o anumită metodă.) PRINCIAR adj. (inv.) principese, prinţese. (Familie ~.) princiar adj. v. ABUNDENT. BOGAT. COPIOS. ÎMBELŞUGAT. ÎNDESTULAT. PRINCIPAL adj. 1. central, (fig.) nodal. (Punctul ~ al acţiunii.) 2. magistral. (Conductă ~.) principal s. v. CONDUCĂTOR. ŞEF. PRINCIPE s. prinţ, (înv.) beizadea, crăişor. PRINCIPESA s. domniţă, prinţesă, (reg.) prinţă, prinţoăică. principese adj. v. PRINCIAR. PRINCIPIU s. 1. bază, fundament, temei. (Materia ca ~ al existenţei.) 2. învăţătură, normă, precept, regulă, (pop.) poruncă, (înv.) mărtu'rte, -porunceai», poruncită. (~ moral.) PRINDE 742 3. normă, precept, regulă, rînduială, (înv.) pravilă, tocmeâlă. (~ de viată.) 4. criteriu, normă, (rar) semn. (~ de apreciere.) 5. concepţie, convingere, gînd, idee, judecată, opinie, orientare, părere, vedere, viziune, (livr.) convicţiune. (Are ~ sănătoase.) PRÎNDE vb. 1.1. a apuca, a înhăţa, a înşfăca, a lua, (pop. şi fam.) a căpui, (pop.) a în-căibăra, (prin Transilv.) a agimba, (Mold. şi Transilv.) a g'ăbji, a găbui, (grecism înv.) a proftaxi, (fam. fig.) a căptuşi, a umfla. (~ în mină o bîtâ.) 2. (reg.) a prijini. (~ pietricelele în palmă.) 3. a apuca, a lua, (înv. şi reg.) a sprijini, (prin Transilv.) a agîinba. (~ copilul in braţe.) 4. a (se) cuprinde, a (se) îmbrăţişa, a (se) înlănţui. (Serele mijloc.) 5. a fixa, a imobiliza, a înţepeni, a pironi, (reg.) a pro-ţăpi. (A ~ ceva în cuie.) 6. a fixa, a pune. olanele pe casă.) 7. a (se) agăţa, a (se) atîrna, a (se) spînzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepţăna, (reg.) a (se) tăgirţa, (prin Munt.) a (se) atăgîrţa, (Transilv.) a (se) împrlnde. (~ ceva în cui.) 8. a se agăţa, a se apuca, a se atîrna, a se ţine, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgirţa. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 9. a se agăţa, a se fixa. (Viţa de vie se ~ de araci.) 10. a îmbina, a încheia, a uni. (A ~ capetele bîrnclor.) 11. (MED.) a se suda. (Oasele s-au~.) 12. a (se) lipi. (~ cu pap foile.) 13. a aplica, a pune. (îşi ~ barbă şi mustăţi.) 14. a înhăma, a pune. (~ caii la căruţă.) 15. a înjuga, a pune. (A ~ boii la car.) 16. (JUR.) a aresta, a captura. (Criminalul a fost ~ ieri.) 17. a captura. (A ~ un animal sălbatic.) 18. a vîna, (înv.) a vînători. (A ~ multe păsări.) 19. a pescui, (înv. şi reg.) a pescări, (înv.) a vîna. (A ~ doi crapi.) 20. a surprinde, (înv. şi reg.) a pripi, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (L-a ~ asupra faptului.) II. 1. a cîrpi, a coase, a ţese, (Transilv.) a ştopoli, (Mold.) a ţîrîi. (I-a~ ciorapul.) 2. a se coagula, a se închega, (Transilv.) a se strînge. (Laptele s-a~.) 3. (MED.) a anchiloza, a înţepeni. (Reumatismul i-a ~ articulaţiile.) III. 1. a capta, a înregistra, a recepta, a recepţiona. (~ undele sonore.) 2. a auzi. (~ cileva şoapte.) 3. a afla, a găsi. (Voia să-l ~ singur ca să-i poată vorbi.) 4. a ajunge, (înv. şi pop.) a sosi, (prin Olt.) a scurta. (Mergeţi, vă ~ eu din urmă.) 5. a ajunge, a apuca. (Se grăbeşte să ~ trenul.) 6. a apuca, a trăi, a vedea. (Simţea că nu va mai ~ ziua de mîine.)l. a ajunge, a apuca, a surprinde. (Ploaia i-a ^ în cîmp.) 8. a cuprinde, a vedea, (fig.) a îmbrăţişa. (Cit ~ cu ochii, cu privirea.) 9. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleşi, a(-l) covîrşi, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) pre-covîrşi, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul, oboseala.) 10. a(-l) copleşi, a(-l) covîrşi, a(-l) împresura, a(-l) năpădi. (îl ~ gîndurile.) IV.1. a i se potrivi. (Aerul ştrengăresc o ~ de minune.) 2. a deprinde, a-şi însuşi., a învăţa. (Nu e meşteşug pe care să nu-l poată ~.) 3. a izbuti, a reuşi. (Viclenia lui nu a ~.) V. a începe, a se porni. (~ să ţipe, să fugă.) prinde vb. v. ACCEPTA. ADMITE. ANGAJA. APRECIA. APROBA. ASOCIA. ASTÎM-PĂRA. BĂGA. CALCULA. CALMA. CĂPĂTA. CONCEPE. CONSIMŢI. CONTRACTA. CUCERI. DOBÎNDI. DOMOLI. ESTIMA. EVALUA. FACE. FĂGĂDUI. FOLOSI. GRUPA. INTRA. INTUI. ÎNCADRA. ÎNCERCA. ÎNCHIRIA. ÎNCUVIINŢA. ÎNDATORA. ÎNDUPLECA. ÎNFRUNTA. ÎNGĂDUI. ÎNGHEŢA. ÎNSĂRCINA. ÎNSOŢI. ÎNTOVĂRĂŞI. ÎNTREBUINŢA. ÎNTRECE. ÎNTELE GE. ÎNVOI. LĂSA. LINIŞTI. LUA. MĂSURA. OBLIGA. OBŢINE. OCUPA. PARIA. PERMITE. POTOLI. PREŢUI. PRII. PRIMI. PROCREA. PROMITE. PUNE. RECURGE. RUMENI. SERVI. SESIZA. SLUJI.'SOCOTI. SOLIDIFICA. TEMPERA. TOCMI. UNI. U-TILIZA. UZA. VÎRÎ. PRINDERE s. I.I. apucare,. luare, prins. (~ vasului cu mina.) 2. înhăţare, inşîăcare, luare, (fam. fig.) umflare, (rj cuiva.) 3. fixare, fixat, imobilizare, înţepenire, pironire, ţintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie a. unui obiect.) 4. agăţare, agăţat, atîrnare, aliniat, prins, spînzurare, spînzurat, suspendare, (livr.) acroşâj, acroşâre, (pop.) aninâre, aninat. (^ unui obiect în cui.) 5. agăţare, fixare. (~ viţei de vie de araci.) 6. îmbinare, unire. (~ celor două capete alebîrnei.) 7. lipire. (~ nud multor foi cu pap.) 8. înhămarc, înhămat, punere. (~ cailor la căruţă.) 9. înjugarc, înjugat, punere. (~ boilor la car.) 10. (JUR.) arestare, capturare, prins, (reg.) prinzâre, (înv.) prin-soâre, prinsură. (~ unui hoţ evadai.) II. capturare, captură. (~ a unui animal sălbatic.) 12. vînare, vînat. (A început sezonul de ~ a păsărilor.) 13. pescuire, pescuit, (înv. şi reg.) pescărie, pescărit, (reg.) pcscuiâlă. (~ a doi. păstrăvi.) II. 1. cîrpirc, coasere, cusut, ţesere. găurii de la ciorap.) 2. coagulare, închegare. (~ laptelui.) 3. (MED.) anchilozare, anchiloză, înţepenire. (~ articulaţiilor.) III. captare, înregistrare, receptare, recepţionare, (rar) captăţie. (~ undelor sonore.) prindere s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. SITUAŢIE» STARE. prindoăre s. v. BELŞUG. BOGĂŢIE. BUNĂSTARE. CONDIŢIE.’POZIŢIE. PROSPERITATE. SITUAŢIE. STARE. prindori vb. v. AJUTA. AJUTORA. 0~ CROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSŢINE. PRINOS s. (BIS.) dar, jertfă, ofrandă, sacrificiu, (înv.) ârse (pl.), oblaţiune, plocon. (~ adus divinităţii.) prinos s. v. POMANĂ. PRAZNIC. PRINS adj., s. 1. adj. fixat, imobilizat, înţepenit, (rar) pecetluit, (reg.) proţăpit. (Un tablou ~ pe perete.) 2. adj., s. captiv, prizonier, (înv.) prădât. (~ în război.) 3. adj., s. arestat, capturat. (IIoţ~.) 4. adj. coagulat, închegat. (Lapte ~.) 5. adj. acru, bătut, (înv. şi pop.) seârbăd, (prin Ban.) sâur. (A băut nişte lapte .) 6. adj. (MED.) anchilozat, înţepenit. (Cu 743 PRIPOR articulaţiile ~.) 7. adj. ocupat (înv.) cuprins. (E un om foarte ~ cu tot felul de probleme.) PRINS s. 1. apucare, luare, prindere. (~ vasului eu mina.) 2. agăţare, agăţat, atirnare, .atîrnat, prindere, spînzurare, spînzurat, suspendare, divr.) acroşâj, acroşâre, (pop.) aninâre, aninat. (~ unui obiect in cui.) 3. (JUR.) arestare, capturare, prindere, (reg.) prinzăre, (inv.) prinsoare, prinsură. (~ unui hoţ dispărut. ) PRINSOARE s. pariu, rămăşag, (inv. şi pop.) rămas, (reg.) rămâş, răinăşeălă, rămăşiţă. (A face o ~ cu cineva.) prinsoare s. v. ACORD. ARANJAMENT. AREST. ARESTARE. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. CAPTIVITATE. CAPTURARE. CĂTUŞĂ. CHINGĂ. COMBINAŢIE. CONTRACT. CONVENŢIE. ÎNCHISOARE. Înţelegere. învoială. învoire. LEGÂMÎNT. MIJLOACE. OCNĂ. PACT. PENITENCIAR. PRINDERE. PRINS. PRIZONIERAT. PUŞCĂRIE. SITUAŢIE. STARE. TEMNITĂ. TRANZACŢIE. prinsiiră s. v. ARESTARE. CAPTURARE. PRINDERE. PRINS. PRINTRE prep. 1. între. (Trăieşte ~ străini.) 2. din, dintre, între. (Cel mai bun ~ toţi.) PRÎNTRU prep. 1. (local) prin. (~-o uşă pătrundea soarele.) 2. (instrumental) după, prin. (Predă o limbă ~-o anumită metodă.) PRINŢ s. principe, (inv.) beizadea, crăişor. prinţii' s. v. DOMNIŢĂ. PRINCIPESĂ. PRINŢESĂ. _ PRINŢESĂ s. domniţă, principesă, (reg.) prinţă, prinţoâică. prinţese adj. v. PRINCIAR. prinţoâică s. v. DOMNIŢĂ. PRINCIPESĂ. PRINŢESĂ. prin veni vb. v. AJUNGE. PARVENI, prinzâci adj. v. ABIL. DEŞTEPT. DIBACI. INGENIOS. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNDEMÎNA-TIC. MEŞTER. PRICEPUT. prinzăre s. v. AREST. ARESTARE. CAPTURARE. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PRINDERE. PRINS. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. PR INZĂTOÂRE s. capcană, cursă, (reg.) clâpcă, (inv.) mreajă, silţă, (înv., în Olt., Ban. ■şi Transilv.) clucsă. (~ ele prins animale sălbatice.) prinzător s. v. VÎNĂTOR. priocă s. v. HERGHELIE. PRIORITAR adj. (înv.) întîictdr, protimi-sitor. (Sarcină ~.) PRIORITATE s. 1. anterioritate. (~ în timp.) 2. întîietate, precădere, preponderenţă, primat, primordialitate, (înv.) protîe, protimie, protimisîre, protlmisis. (~ acordată unei probleme. ) PRIPĂ s. grabă, precipitare, precipitaţie, pripeală, pripire, zor. (Ce e ~ asia?) PRIPĂŞI vb. a se aciua, a se cuibări, a se ■ ploşi, (rar) a se rătăci, (înv. şi reg.) a se lipi, (reg.) a se agesti, a se închiorchioşa, (înv.) a se sprijini. (S-a ~ acolo de nu se ştie unde.) pripăşi vb. v. ADĂPOSŢI. GĂZDUI. PRIMI. PRIPĂŞÎRE s. aciuare, oploşire. (~ cuiva într-un loc.) PRIPĂŞÎT adj., s. 1. adj. aciuat, oploşit. (Un om ~.) 2. adj., s. străin, venetic, (inv.) nemernic. (E un ~ prin locurile acestea.) PRIPEÂLĂ s. grabă, precipitare, precipitaţie, pripă, pripire, zor. (Ce e ~ asta?) pripeală s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. NĂBUSEALĂ. NĂDUF. NĂ-DUSEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. pripec s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. NĂBUSEALĂ. NĂDUF. NĂDUSEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. pripelnic adj. v. IUTE. PRIPIT. REPEZIT. SPRINTEN. VIOI. pripeşte adv. v. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. RAPID. REPEDE. URGENT. PRIPI vb. a se grăbi. (Te rog să nu te ~ in luarea deciziei.) pripi vb. v. ACCELERA. ARDE. CON-STRÎNGE. DOGORI. FACE. FORŢA. FRIGE. FUGĂRI. GRĂBI. HĂITUI. IUTI. ÎNCINGE. ÎNFIERBÎNTA. OBLIGA. PÎRJOLI. PRINDE. RUMENI. SILI. SURPRINDE. URGENTA. URMĂRI. ZORI. PRIPIRE s. grabă, precipitare, precipitaţie, pripă, pripeală, zor. (Ce e ~ asta?) PRIPIT adj. repezit, (înv.) pripelnic. (E prea ~.) pripit s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ. pripitor adj. v. ARZĂTOR. CANICULAR. DOGORITOR. FIERBINTE. GRABNIC. GRĂBIT. IUTE. ÎNTINS. NISIPOS. PRECIPITAT. PRETIMPURIU. RAPID. REPEDE. REPEZIT. TORID. TROPICAL. ZĂPU-ŞITOR. ZORIT. pripoână s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. PRIPON s. 1. ţăruş, (înv. şi pop.) pociumb, (reg.) poterâş, stănog, (Ban.) pălimâr, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp. (~ se înfige în pămîni.) 2. (reg.) conovăţ, (Ban., Transilv. şi Olt.) paivân. (Cu ~ se leagă animalele care pasc.) 3. (PESCUIT) (reg.) cărmăcuţă, sfoâră. priponeâlă s. v. LEGARE. LEGAT. PRIPONIRE. PRIPONÎ vb. a lega, (Transilv. şi Ban.) a păivăni. (A~ un animal la păscut.) PRIPONIRE s. legare, legat, (înv.) priponeâlă. (~ unei vite la păscut.) PRIPONIT adj. legat. (Vită~.) PRIPOR s. (GEOGR.) clină, coastă, co-boriş, costişă, muchie, pantă, povîrniş, repeziş, scoborîş, versant, (rar) prăvălâc, prăvăliş, (inv. şi reg.) piază, scâpăt, (reg.) pieptăn, pieptâr, piezişeâ, povfrghie, prăvâl, prăvăli-tiîră, răpăguş, (prin Munt.) aplecuş, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) şold. (~ al unui deal.) pripor s. v. LUMINIŞ. POIANĂ. PRIPORIU Ti l priponii adj. w ABRUPT. DREPT. PER-PEND ICUL AR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. VERTICAL. priporit adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. VERTICAL. PRIPOR6S adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, ripos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporit, (pop.) oblu, (reg.) ponclş, prăvălât, prăvălătic, ripit, ripurus. ţărnuiros, (prin Transilv.) priporîu, (prin Bu-cov.) pripos, (înv.) nîălurds, străminos. (Perdele al mani dai.) pripos adj. v/ABRUPT. DREPT. PERPEN-D ICUL AR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. VERTICAL. PRISÂCĂ s. albinărie, stupărie, stupină, (rar) prisăcăric. (S-a dus la ~ să eoledeze mierea.) PRISĂCĂR s. al binar, apicultor, st u par, (înv. şi rog.) mierăr. se ocupă cu creşterea albinelor.) PRLSĂCĂIUE s. albinărie, albinărit, api-cultură, prisăcărit, stupărie. stupărit. (Albi-narul se ocupă cu ~.) prisăcăric s. v. ALBINĂRIE. PRUSACĂ. STUPĂRIE. STUPINĂ. PRUSACĂ RIT s. albinărie, albinărit, apicul-tură, prisăcăric, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~ .) PRISCOL s. (FAliM.) perilen. prislin/ă s. v. CHIBRIT. PRISNĂR s. prîsncl, sfîrlează. titirez, (rog.) măciucă. (~ la fusul de lors.) prisnă s. v.‘ CANDELĂ, prisne adj. invar. v. CURAT. NATIV. NE-AMESTECAT. PUR. prisne adv. v. CIIIAR. DREPT. EXACT. ÎNTOCMAI. PRECIS. TOCMAI. prisne! s. v. BUCEA. BUCŞĂ. FUS. GR UNDEI. OSIE. PENIŢĂ. prisme adj. v. CURAT. NATIV. NEAMESTECAT. PUR. PRISOS s. I. excedent, plus, prisosinţă, surplus, (rog.) rădăş, (inv.) prisoscălă, priso-sire, prisosit, prisositură, rămas. (Un~de produse.) 2. abundenţă, belşug, bogăţie, im-belşugare. îndestulare, (rar) afluenţă, mănoşie, răsfăţ, risipă, (livr.) opulenţă, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (inv.) sătul, saturare, spor. (~ de grine pe cinipii.) prisoseălă s. v. EXCEDENT. PLUS. PRISOS. PRISOSINŢĂ. SURPLUS. prisoselnic adj. v. DISPONIBIL. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. LIBER. NEFOLOSITOR. NEOCUPAT. NE-TREBUINC10S. NEUTIL. VAN. ZADARNIC. PRISOSI vb. a rămine. (S-a mincal şi a mai prisosi vb. v. CREŞTE. ÎNMULŢI. MĂRI. PRECUMPĂNI. PREVALA. RIDICA. SPORI. PRISOSINŢĂ s. excedent, plus, prisos, surplus, (reg.) rădăş, (inv.) prisoseălă. prisostre, prisosit, prisositură, rămas. (O ~ de produse.) prisosirc s. v. EXCEDENT. PLUS. PRISOS. PRISOSINŢĂ. SURPLUS. prisosii s. v. EXCEDENT. PLUS. PRISOS-PRISOSINŢĂ. SURPLUS. prisositor adj. v. J £ XC EI > E N TA R. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEFOLOSITOR. NETREBUIXL IOS. NEUTIL. VAN. ZADARNIC. prisositură s. v. EXCEDENT. PLUS. PRISOS. PRISOSINŢĂ. SURPLUS. PRISPĂ s. 1. (rcg.) mal, prăguş, prus, streaşină, streie, tabăn, tălpoăne (pi.), tirnâţ, vălră, (Transilv.) podmol, (prin Maram.) prici, (Transilv.) supărete, (Maram.) şatră. (~ a. unei: casc (arăncşli.) 2. (GT'OGR.) platformă, tăpşan. prîspişoără s. v. PRISPULITĂ. PRISPU-ŞOARĂ. PRISPULÎŢ s. prispuşoara, (rar) prispi-şoără. (O casă cu ~ . ) PRISPUŞOĂRĂ s. prispuliţă, (rar) prispi-şoără. (Casă cu -~ . ) prislănişle s. v. LIMAN. LITORAL. MAL. MARGINE. PORT. ŢĂRM. pristăv s. v. A DM IN ISTE ATOH. CRAINIC. MESAGER. PAZĂ. PAZNIG.PĂZITOR. PORTĂREL. SOL. STRAJĂ. STRĂJER. TRIMIS. VECHIL. VESTITOR. pristavlisi vb. v. DA. ÎNCREDINŢA. ÎN-MÎNA. ÎNTINDE. PREDA. REMITE. TRANSMITE. pristniu vb. v. ACCEPTA. ADMITE. A-VANTA JA. CONCEPE. CONVENI. FAVORIZA. ÎNGĂDUI. ÎNŢELEGE. ÎNVOI. PĂRTINI. PERMITE. PRIVILEGIA. PROTEJA. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TOLERA. pristă\ i vb. v. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. RĂS-CULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RID ICA. SFÎRŞI. STINGE. SUCOMBA. pristăvire s. v. DECEDARE. DECES. DISPARI]' IE. MOARTE. PIEI RE. PRĂPĂDI R1L RĂ PO SAR E. SFIR SIT. STIN GE R E -SUCOMBARE. prislăvit adj., s. v. DECEDAT. DEFUNCT. DISPĂRUT. MORT. RĂPOSAT, pristenior s. v. SILNIC, prisloăre s. v. CATRIXŢĂ. FOTĂ. pristol vb. v. CONTENI. ÎNCETA. ÎNTRERUPE. OPRI. pristol s. v. ALTAR. PRISTOLNIC s. (BOT.; Abulilon iheo-phrasli) teisor, (rcg.) crucea-piinii, floarca-crucii. piistui vb. v. ÎNDURA. PĂTIMI. PĂŢI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE, prişcopâlă s. v. PUŞCOCI. PIUŞNIŢ s. (MED.) cataplasmă. compresă, (inv. şi pop .) oblojeâlă, plasture. (A pus un ~ pe regiunea bolnavă.) prişti poala s. v. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. ECONOMIE. pristipl vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. ECONOMISI. FACE. STRÎNGE. priti vb. v. AVERTIZA. COMANDA. DECIDE. DISPUNE. FIXA. HOTĂRÎ. INFORMA. ÎNŞTIINŢA. ORDONA. PORUNCI. PREVENI. STABILI. STATORNICI. pritoe s. v. PRITOCEAU A. PRITOCIRE, PR ITOCIf. PRITOCITURĂ. '715 PRIVITOR PRITOCEAI.Ă s. pritocire, pritocit, pritoci tură, (pop.) pritoc. (~ vcrzei.) PUiTOCÎ vi). 1. (reg.) a răvăei, a strecura. (A ^ rinul.) 2. a Iransvaza. (A ~ un lichid.) I : . fTOCIRE s. I. (reg.) răvăcîre. (~ vinului.) 2. pritoceală, pritocit, pritocitură, (pop.) pritoc. ( ~ vcrzei.) PRITOCIT adj. 1. (reg.) răvăcit. (Yin^.) '2. tvusvazat. (Lichida.) PB1TOCIT s. pritoccală, pritocire, pritocituri. pop.) pritoc. (~ vcrzei.) PKiTOCITURĂ s. pritoccală, pritocire, pritocit. (pop.) pritoc. (~ vcrzei.) prht adj. v. BALŢAT. PĂTAT. PESTRIT. TĂRCAT. • priva vh. v. LIPSI. PRIVAT adj. domestic, intim, particular, ■personal. (Probleme ~.) privat adj. v. INDIVIDUAL. PARTICUI.AR. PERM )NAL. PROPRIU, privată :s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE. privaţiune s. v. LIPSĂ. MIZERIE. XEVO IE. ■ SĂRĂCIE. pnvâlnr s. v. CĂMĂTAR. COMERCIANT. '.NEGUSTOR. [iriveuiă s. v. ASPECT. CAI)IUD CĂUTA-"TURĂ. INÎ'ĂŢISARE. PEISAJ. PERSPECTIVĂ. PRIVELIŞTE. PRIVIRE. PRIVIT. SCENĂ. TABLOU. UITĂTURĂ. VEDERE. PE .1 V EOi IE vin (rog.) a păzi. Utun mori. ) pi rveghea vb. v. ADMINISTRA. CIR MU 1. CONDUCE. GOSPODĂRI. ISCODI. OBSERVA. PĂZI. PÎXDL SPIONA. STRAJUI. SUPRAVEGHEA. URMĂRI. VEGHEA. pmegheâlă s. v. PRIVEGI IERE. TREZIE. 'VEGHE. privegheat s. v. PRIVEGHERE. PRIVEGHI. P:- ;\ EGIIERE s. I. trezie, veghe, (înv. şi ■reg.) priveghi, (rog.) privcghcălă. (Slurc de r^.) 2. priveghi, (rcg.) prevodenie, prevedere, (înv.) privegheat. (~ la un mori.) 3. (BIS.) '■(înv.) priveghi. (Slujba ~.) priveghere s. v. ATENŢIE. BĂGARE DE SEM A. CIRCUMSPECŢIE. GRIJĂ. LUARE-.AMî'NTE. PAZĂ. PRh:CAUŢIE. PREVEDERI L PRUDENŢĂ. STRAJĂ. STRĂJUIRE. :SUP:■:A VECI IEEE. A'EGIIE. VEGI IERli. prtv eghetor adj. v. ATENT. CIRCUMSPECT. 'GRIJULIU. PRECAUT. PREVĂZĂTOR. PRUDENT. VIGILENT. pm eghetor s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR 'STRAJĂ. STRĂJER. SUBPREFECT. SUPRAVEGHETOR. PRIVEGHI s. priveghere, (reg.) prevcdenic, prevedere, (înv.) privegheat. (~ la un mort.) pi i v eghi s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. PRIVEGHERE. STRAJĂ. STRĂJER. STRĂ- ■ JUIEE. SUPRAVEGHERE. SUPRAVEGHETOR. TREZIE. VEGHE. VEGHERE. PRIVELIŞTE s. J. cadru, peisaj, scenă, tablou. vedere, (livr.) sit, (înv.) privcâlă, privire, tabel, (fig.) decor. (O incinlătoarc ~ de naturi:.) 2. perspectivă, vedere, (înv. şi reg.) privvĂă, (înv.) prospect. (Avem o ~ minimală spre marc.) îi. aspect, ini al işare, (înv.) privcâlă, privire. (O ~ demnă de milă.) privelişte s. v. CĂUTĂTURĂ. PRIVIRE. REPREZENTAŢIE. SPECTACOL. UITĂTURA. priveşti vi), v. ACOPERI. PRIVI vi). I. a scruta, a se uita, (înv.) a cerea. (~ In zare.) 2. a se uita, (pop.) a se căuta. (Se ~ in. oglindă.) îl. a urmări, a vedea, a viziona. R.I ~ un film la televizor.) 4. a se uita. a veclea- (Olt. şi Ban.) a se zăuita. (Vino să ~ ee-atn cumpănii.) 3. a se raporta, a se referi, (înv.) a se atinge. (Acesle documente ~ ...) t>. a interesa. (O problemă care vă ~ şi pe voi.) privi vb. v. ANALIZA. CADRA. CĂDEA. CERCETA. CUVENI. EXAMINA. INVESTIGA. OBSERVA. PERCEPE. REMARCA. REŢINE. SESIZA. STUDIA. TREBUI. URMĂ IU. VEDEA. ZĂRI. PRIVICITETOĂRE s. (ORXIT.) i. (Lus-cinia) (rar) filomelă, (prin Transilv.) presură. 2. privighetoare-de-sluf (Acroccphalus) -- lăcar. MMuVlGHETOR s. (ORXIT.) (reg.) privighetorii. {Rârbăluşul privighetoarei se numeşte ~.) privighetorul s. v. PRIVIGHETOR. PRIVILEGIA vb. a avantaja, a favoriza, a părtini, a proteja. (înv. şi reg.) a pristănî, (înv.) a Fălăniici. (Arbitrul l-a ~ .) PRIVILEGIAT adj. avantajat, favorizat, părtinit, protejat. (Echipă spori ivă~.) privilegiat adj. v. AUTORIZAT. PE IVI LEG IU s. 1. prerogativă, (înv.) pro-nomion. al unui demnitar.) 2. drept. (S-a folosit de ~ pe care il arc.) 3. avantaj, favoare, înlesnire, uşurinţă, (pop. şi fam.) batir. (Se bucură de uncie ~.) \. avantaj, favoare. (Mă bucur de ~ dc a-l cunoaşte.) 3. cinste, favoare, onoare, (pop. şi fam.) batir. (I se face ~ de a fi invitat la solemnitate.) 6. avantaj, binefacere, dar, folos. (~iile tehnicii moderne.) privilighet s. v. SUBPREFECT, privinţă s. v. PRIVIT. PRIVIRE s. L văz. (Are~ bună.) 2. (înv.) vedere. (Arc pătrunzătoare.) 3. ochi. (îşi plimba ~ peste...) 4. ochire, uitătură. (Dintr-o ■~ .) 3. căutătură, uitătură, (înv.) privcâlă, privelişte, privitură. (Avea o ~ blajină.) €. (MED.) privire încrucişată --- strabism. 7. cercetare, examinare. (La o ~ mai adincă ...) privire s. v. ASPECT. ATENŢIE. CADRU. CU R IO ZITATE. IXTE RE S. IXFĂŢ ISA IU D LUARE-A MINTE. PEISAJ. PRIVELIŞTE. PRIVIT. REPREZENTAŢIE. SCENA. SPECTACOL. TABLOU. VEDERE, privisină s. v. PREVINĂ. PRIVIT s. (înv. şi reg.) privcâlă, privinţă, (înv.) privire. (^ celor din jur.) privit s. v. REPREZENTAŢIE. SPECTACOL. privitor s. v. ISCOADA. SPION. PRIVITOR s., adj. 1. s. spectator, (rar) uită tor. (Toli~ erau incinlali.) 2. adj. referitor, relativ. (Documente ~ la Moldova.) PRIVITURĂ 74 & privitură s. v. CĂUTĂTURĂ. PRIVIRE. UITĂTURĂ. PRIZĂ vb. a trage, (Mold.) a sfircîi. (~ tabac.) priză vb. v. APRECIA. CALCULA. ESTIMA. EVALUA. INTUI. ÎNŢELEGE. MĂSURA. PREŢUI. SESIZA. SOCOTI. priză s. v. CAPTURĂ. FAIMĂ. POPULARITATE. PRADĂ. RENUME. REPUTAŢIE. prizări vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. RĂNI. SFRIJI. ZGÎR-CI. PRIZĂRÎT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, sfrijit, (rar) nevoiâş, slab, sterp, (înv. şi reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, şiştâv, (prin Ban.) miciculât, (prin Bucov. şi Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tfreav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mîrşav, rău, sec, sccăţiu, secăţiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. şi Transilv.) pogîrjrt. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpînd, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ:, şubred, (pop.) piţigăiat, (înv. şi reg.) mîrşav, ticălos, (reg.) gubav, morînglâv, (Munt. şi Transilv.) sighinăş, (Munt. şi Olt.) şiştav. (Un copil ~ ; o constituţie.~.) prizărit adj. v. LOVIT. MĂRUNT. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT. RĂNIT. prizăritură s. v. CHIRCITURĂ. SFRI-JITURĂ. PRIZON s. (TEHN.) şurub prizonier, prizon s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENC IAR. PUŞCĂ R IE. TEMN IŢĂ. PRIZONÎER adj., s. 1. adj., s. captiv, prins, (înv.) prădat. (~ în război.) 2. s. (înv.) fuglu. (~ fugit din lagăr.) 3. s. arestat, deţinut, întemniţat, (înv.) arestănt, (glumeţ) pensionar. (~ a fost imediat eliberat din detenţie.) PRIZONIERĂT s. captivitate, (rar) prizo-nierie, (înv. şi pop.) prinsoare, robie, (înv.) robi-ciune, robime, robire. (Ostaşul a stat în ~ doi ani.) prizonicrie s. v. CAPTIVITATE. PRIZONIERAT. PRÎNZ s. 1. dejun, (pop.) nămiaza, prîn-zâre, (Ban., Transilv., Maram. şi Mold.) gustare. (Luăm împreună ~?) 2. banchet, masă, ospăţ, praznic, prăznuire, (livr.) festin, (rar) ospeţie, (pop.) prînzâre. (A dat un ~ în cinstea oaspeţilor.) 3. amiază, (pop.) namiâză. (Pe la ~.) prînz s. v. MIAZĂZI. MICUL DEJUN. PA-NAHIDĂ. PARASTAS. POMANĂ. SUD. prinzâre s. v. BANCHET. DEJUN. MASĂ. OSPĂŢ. PRAZNIC. PRÎNZ. PRÎNZI vb. a dejuna, (înv. şi reg.) a merinda, (reg.) a prînzui, (prin Maram.) a gusta. (A ~ pe la orele 14.) PRÎNZIŞOR s. (înv. şi reg.) prinzuleţ, prin-zu ţ. prinzişor s. v. MICUL DEJUN, prînzitor s. v. SALĂ DE MESE. SALĂ DE MÎNCARE. SUFRAGERIE. prînz ui vb. v. DEJUNA. PRÎNZI. prinzuleţ s. v. PRÎNZIŞOR. prinzuţ s. v. MICUL DEJUN. PRÎNZIŞOR. PRISLEA s. art. mezin, (Olt.) următic, (Olt. şi Transilv.) zăpîrstea (art.). (~ dirt familie.) prisluc s. v. PIEPTAR. PRÎSNEL s. 1. sfîrlează, titirez, (înv. şi reg.) sfîrlă. (~ cu care se joacă copiii.) 2. prisnar, sfîrlează, titirez, (reg.) măciucă. (~ la fusul de tors.) 3. (TEIIN.) crîng, (reg.) fanar, prîs-tălnic, (Olt.) vălug. (~ la roata morii.) 4. (TEHN.) (reg.) tîrcoâlă. (~ la cilindrul morii.} prîsnel s. v. COADA-SORICELULUI. prîsm vb. v. FÎSÎI. FOŞNI. PÎRÎI. SCÎR-ŢÎI. STROPI. SUNA. SUSURA, SOPOTL ŞOPTI. ŞUŞOTI. SUSUI. TROSNI. UDA. prîstelnic s’. v. CRÎNG. PRÎSNEL. PRO prep. pentru. (~ şi contra.) PROĂSPĂT adj. 1. (reg.) verde. (Peşte 2. cald. (Pîine~.) 3. moale, (reg.) puhav. (Cozonac ~.) 4. dulce. (Lapte ~.) 5. rece. (A băut un pahar cu apă -v.) G. neofilit, neveştejit. (Flori ~.) 7. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aerul. ~ de munte.) 8. actual, viu. (O amintire mereu ~. ) proaspăt adj. v. NOU. ODIHNIT. RECENT. REPAUZAT. proăscă s. v. PRAŞTIE. PUŞCOCI. STROPITOARE. prob adj. v. CINSTIT. CORECT. INCORUPTIBIL. INTEGRU. LEAL. NECORUPTIBIL. ONEST. ^ PROBĂ vb. I. a încerca, a verifica, (pop.) a cerca, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a probai, a probui. (A~ un motor, un aparat.) 2. a. experimenta, a încerca. (A ~ o nouă metodă.) 3. a încerca, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra» a dovedi, a întări, a mărturisi, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 5. a demonstra, a dovedi, a indica, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitură.) 6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.) probă vb. v. ÎNVĂŢA. MEMORA. MEMORIZA. REPETA. PROBĂBIL adj., adv. 1. adj. eventual, posibil. (O ~ întîlnire între cei doi ambasadori.) 2. adv. poate, posibil. (~ să vin.) 3. adj. posibil, potenţial, virtual. (Cîştigăitor ~ ai unei competiţii.) 4. adj. plauzibil. (Ipoteza cea mai ~.) 5. adv. pesemne, poate, (pop.) pasămite, (reg.) sămite. (~ nu ştie ce să facă.) PROBABILITĂTE s. 1. eventualitate, posibilitate. (Nu trebuie exclusă şi această 2. posibilitate, potenţialitate, virtualitate (~ cîştigării concursului.) 3. plauzibilitate. (~ unei ipoteze.) probant adj. v. CONCLUDENT. CONVINGĂTOR. DECISIV. EDIFICATOR. ELOC-VENT. GRĂITOR. ITOTĂRÎTOR. ILUSTRA- 747 PROCEDURĂ TIV. PUTERNIC. SERIOS. SOLID. TARE. TEMEINIC. probar s. v. CULEGĂTOR. ZEŢAR. PF.OBÂRE s. 1. încercare, probă, verificare, (pop.) cercare, (înv.) verificâţie, verificăciune. (~ unui motor.) 2, experimentare, încercare. (~ unei metode noi.) 3. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate.) PROBÂT adj. 1. încercat, verificat, (înv.) probabilt, prubuit. (Motor ~.) 2. adeverit, confirmat, demonstrat, dovedit, verificat. (Ce ţi-am spus e lucru ~.) PROBATOR adj. doveditor, justificativ, (înv.) mărturisitor. (Act ~.) PROBAŢIONE s. (JUR.) dovadă, mărturie, probă. (O ~ adusă în sprijinul împricinatului.) probăză s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. PROBĂ s. 1. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, (livr.) coroborare. (~ celor afirmate.) 2. atestare, dovadă, mărturie. (Iată o ~ elocventă.) 3. (JUR.) dovada, mărturie, probaţiune. (O ~ adusă în sprijinul împricinatului.) 4. dovadă, indicaţie, indiciu, mărturie, pildă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ în sprijinul...) 5. încercare, probare, verificare, (pop.) cercare, (înv.) verificâţie, verificăciune. (~ unui motor.) 6. experienţă, experiment, încercare, (pop.) cercare. (A face o serie de ~ în laborator.) 7. (MAT.) verificare, (~ unei împărţiri.) 8. (MED.) analiză. (~ hepatică. ) 9. examen. (Am avut două ~ de susţinut.) 10. exemplu, model, mostră, specimen, tip. (Dă-mi mai jos cîieoa ~ de...) 11. eşantion, model, mostră, (reg.) modă. (O ~ dintr-un material.) probă s. v. CORECTURĂ. REPETIŢIE, probai vb. v. ÎNCERCA. PROBA. VERIFICA. probăjenî vb. v. ÎNGĂLBENI. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VEŞTEJI. probabil vb. v. ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. BĂNUI. CĂUTA. CERTIFICA. CONFIRMA. CREDE. DEMONSTRA. DOVEDI. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. ÎNCERCA. ÎNCHIPUI. ÎNTĂRI. ÎNTREZĂRI. MĂRTURISI. PRESUPUNE. PREVEDEA. PROBA. SOCOTI. SPRIJINI. STABILI. SUSŢINE. ŞTI. TATONA. VERIFICA. VISA. probăhut adj. v. ÎNCERCAT. PROBAT. VERIFICAT. prob ăz ui vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. probitate s. v. CINSTE. CORECTITUDINE. INCORUPTIBILITATE. INTE GR ITATE. LEALITATE. ONESTITATE. PROBLEMĂTIC adj. dubios, incert, îndoielnic, nesigur, (livr.) improbabil, indecis, (rar) Sndoios, (fig.) nebulos. (La o clată~.) prohlemătic adj. v. DUBIOS. SUSPECT. PROBLEMATICĂ s. tematică. (O ~ variată.) PROBLEMĂ s. 1. chestiune, lucru, subiect, temă, (înv. şi reg.) prochimen, (înv.) materie. (Mulţimea şi diversitatea ~lor discutate; să trecem la ~ care interesează.) 2. chestiune. (~ care se pune este următoarea ...) 3. afacere, chestiune, interese (pl.), treabă, (pop. şi fam.) dara-veră, (reg.) tâmjă, (înv.) negoţ. (Şi-a rezolvat toate ~.) 4. chestiune, lucru, poveste, pricină, socoteală, treabă, (înv.) madeâ, (rusism) pred-met. (S-a lămurit ~ aceea?) 5. dificultate, greutate. (Sini multe ~ de rezolvat.) problemă s. v. PROPUNERE. probozcălă s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. probozenie s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. probozi vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. ÎNGĂLBENI. MORALIZA. MUSTRA. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VESTEJI. probozire s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. probul vb. v.’ ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. CERTIFICA. CONFIRMA. DEMONSTRA. DOVEDI. ÎNCERCA. ÎNTĂRI. MĂRTURISI. PROBA. SPRIJINI. STABILI. SUSŢINE. VERIFICA. PROCAÎNĂ s. (FARM.) novocaină, sin-caină. procâtoli s. v. ANTECESOR. ÎNAINTAŞ. PRECURSOR. PREDECESOR. PREMERGĂTOR. procutor s. v. APĂRĂTOR. AVOCAT. PRIMAR. procatoric s. v. AVOCATURA, proeatorit s. v. AVOCATURĂ. PROCEDĂ vb. 1. a acţiona, (înv.) a purcede. (Cum ai ~ ?) 2. a face. (~ cum crezi I) procedă vb. v. PROVENI. PURCEDE. PROCEDÂRE s. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, mârşă, mediu, mijlocire. (Altă ~ de a rezolva o problemă.) PROCEDEU s. 1. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, mârşă, mediu, mijlocire. (Un alt ~ dea rezolva problema.) 2. (TEHN.) metodă, sistem, soluţie. (~ de turnare.) PROCEDURĂ s. 1. (JUR.) practică. (~ judiciară, într-un proces.) 2. formalitate. (Ce ~ trebuie făcută?) 3. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, mârşă, procei.ă mediu, mijlocire. (Rezolvarea unei. probleme prin ctllă ~ . ) procclă s. v. FURTUNA. VIFOR. VIJELIE. PROCENT s. I. sutime. (Un ~ dinlr-o unitale.) 2. procentaj, (Maram.) sazolic. (Care c ~ natalităţii?) 3. (FIN.) rata. (~ a scontului, a dobinzii ...) \. (FIN.) camătă, dobîndă, (înv. şi reg.) mita. (reg.) mîzdă, (înv.) aslăm. interes, uzură. (~ luat de cămătar pentru banii împrumutaţi cuiva.) 5. proporţie. (Amestecăm in ~ diverse două substanţe.) PROCENTAJ s. procent, (Maram.) sazolic. natalităţii.) PROCENTUAL adj. (înv.) proţen tuălnic. (Raport ~ .) PROCES s. I. (JUR.) acţiune, cauză, judecată, (livr.) speţă, (înv. şi pop.) price, (pop.) dreptate, lege, pricină, (reg.) pîră, (prin Transilv.) tărghelâş, (înv.) divan, judeţ, prigonire, sud, (înv., in Mold.) delă. (Miiric are loc ~.) 2. fenomen. (~ fizic, chimic, biologic.) proces s. v. DECIZIE. IIOTÂRÎRE. OPINIE. PĂRERE. PUNCT DE VEDERE. SENTINŢA. VERDICT. proccsclnic s. v. PROCESOMAN. PROCESIUNE s. I. (BLS.) (înv.) litanie, li tio. (~ religioasă.) 2. alai, convoi, cortegiu. (O lungă ~ de inmormînlare.) procesiv adj., s. v. CÎRCOTAŞ. ŞICANATOR. PROCESOMAN s. (reg.) proccsclnic, pro-testăş. (li un ~ incorigibil.) PROCES-YERBÂl's. (rar) protocol, (înv.) jurnal, tacrir. (A incheia un proehemă vi), v. CONSIDERA. ÎNSCĂUNA. ÎNTRONA. ÎNVESTI. NUMI. PROCLAMA. PUNE. SOCOTI. UNGE. prochimen s. v. CHESTIUNE. LUCREZ PROBLEMĂ. SUBIECT. TEMĂ. proci adv. v. ETCETERA, procilanie s. v. ASCULTARE. CHESTIONARE. EXAMINARE. INTEROGARE. RE-CAPITULARE. REPETARE. REPETIŢIE. REVEDERI-:. procili vb. v. ADMONESTA. ASCULTA. BODOGĂNI. CERTA. CHESTIONA. CICĂLI. DĂSCĂLI. DOJENI. EXAMINA. PLECĂRI. INTEROGA. ÎNDRUGA. ÎNTREBA. MORALIZA. MUSTRA. PĂLĂVRĂGI. PLICTISI. RECITI. REPETA. SÎCÎL SPOEOVĂL TRĂNCĂNI. PROCLAMĂ vb. (JUR.) 1. a institui. (A ~ republica.) 2. a decreta. (A ~ starea de asediu. ) 3. a înscăuna, a întrona, a investi, a numi. a pune, a unge, (înv.) a proelicma. a propovădui, a striga, a vesti. (L-aa~ împărat.) a (se) declara. (A fost ~ preşedinte.) proclamă vb. v. CONSIDERA. SOCOTI. PROCLAMARE s. (JUR.) I. instituire. republicii.) 2. decretare. slării de asediu.) 3. înscăunare, întronare, învestire, ungere. (După ~ domnitorului, j proclamarisi vb. v. CONSIDERA. SOCOTI. PROCLAMAŢIE s. 1. declaraţie. (~ de independenţă.) 2. manifest. (~ către mase.) 3. chemare. (A publicat o ~ avinlată.) 71S proclet adj. v. AFURISIT. ANATEMIZAT-RLE STE MAT. DUPL IC ITA R. IC XCOM UN I-CAT. FALS. FARISEIC. NECREDINCIOS. PAG ÎN. proclet adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIZERABIL. MÎRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS. proclet s., adj. v. FĂŢARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. SINET. VICLEAN. procletul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. proclelenie s. v. AFURISENIE. AL ,'R I-R ISIRE. ANATEMĂ. BLESTEM. E XCO-M UN IC A RE. procleţi vb. v. AFURISI. ANATEMIZA. B L E STE î\ I A. FI XCO MUN IC A. procleţie s. v. AFURISENIE. AFURISIRE. ANATEMĂ. BLESTEM. DUPLICITATE. EXCOMUNIC VRIE FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEŞUG. procleţii adj. v. AFURISIT. ANATEMIZAT. RLE STE MAT. EXCOMUNICAT. procliiiieălă s. v. DEPLASARE. DEZARTICULARE. DEZARTICULAŢII-:. DISLOCARE. LUXARE. LUXAŢIE. SCRÎNTEALĂ. SCMlN-TIRE. SCRÎNTITURĂ. SUCIRE. proci iuti vb. v. DEPLASA. DEZART ICUL A.. DISLOCA. LUXA. SCRÎNTI. SUCI. proclintire s. v. DEPLASARE. DEZAHTiGE'-LARE. DEZARTICULAŢII:. DISLOCARE. LUXARE. LUXAŢIE. SCRÎNTEALĂ. SCRÎNTIRE. SCRÎNTITURĂ. SUCIRE. proelinlil adj. v. DEPLASA']'. DKZABTT-CULAT. DISLOCAT. LUXAT. SCR ÎNTIT. SUCIT. PROCLITIC adj. (GRAM.) (ieşit din uz> prepozitîv. (Articol ~ . ) PROCONSUL s. (IST.) (înv.) anLpăt. (r^. in Roma antică.) procov s. v. ci-:rgă. CUVERTURĂ. ÎNVE-LITOARE. PĂTURĂ. VĂL. VELINŢĂ. VOAL. proeovăntâ s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂ-R IE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUŢII.-:. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOR O VĂ IALA. SPOIKL Ă I-RE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. T.\ IPĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VOR BĂ RÂIE. VORBĂRIE. procoviţă s. v. CERGĂ. CL'VERTURA. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VELINŢĂ. PROCREA vb. (BIOL.) 1. a concepe, (înv. şi pop.) a prinde, a rodi, a zămisli, (înv. ş: rog.) a prăsi, (Olt.) a polimi, (înv.) a începe, a ingrcca, (fig.) a plămădi. (Femeia a ~ un copil.} 2. a naşte, (înv. şi pop.) a rodi, (înv. .şi reg.) a plodi. (Olt.) a polimi. (Nu mai poale ~ din cauza unei afecţiuni.) 3. a face, (înv. şi }••:•:::.) n zămisli. (Un bărbat care ~ un copil.) i. a se înmulţi, a se prăsi, a sc reproduce, (înv. Vi reg.) a sc plodi, (reg.) a sc puiţi, (Mold.) a sc puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum ~ aceste aninn.de?} 749 PROCREĂRE s. (BIOL.) 1. concepere, concep Lie, (înv. şi pop.) zămislire. unei fiinţe noi.) 2. naştere, parturiţie, procreaţie, (înv. şi pop.) zămislire, (pop.) {'acere, născare, (inv. şi reg.) născut, (inv.) născătiiră. (După — copilului.) îi. înmulţire, prăsire, prăsit, reproducere, reproducţie, (inv. şi reg.) plodire. animalelor domestice.) procreafiv adj. v. PROCREATOR. PROCREATOR adj. (BIOL.) (livr.) procrea tiv. (Factor ~ .) PHOGREÂŢIE s. (BIOI..) naştere, pariuriţie, procreare, (inv. şi pop.) zămislire, (pop.) facere, născare, (înv. şi reg.) născut, (inv.) născătură. (După ~ copilului.) PROCURA vb. I. a achiziţiona, a cumpăra, a lua. a tîrgui, (înv. şi pop.) a negii ţa, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. (Şi-a ~ cele necesare.) 2. a achiziţiona, a furniza, a livra, (inv.) a teslimarisi, a tcslimatisi. (A ~ cuiva o marfă.) îl. a obţine. (Am~ cu - mortului, înainte de inmorminlarc.) PROHODIT s. (BIS.) prohod, proliodire. (^ mortului, înainte de îngropare. ) proliorisi vb. v. AGRAVA. AVANSA. DEZVOLTA. I-; VOIA "A. ÎNAINTA. ÎN RĂI. ÎNRĂUTĂŢI. PROGRESA. PROPĂŞI. prohorism? s. v. DEZVOLTARE. EVOLUŢIE. ÎNAINTARE. ME RS-ÎNAINTE. PROGRES. PROPĂŞIRE. probii vi), v. STRĂPUNGE, proidit adj., s. v. PRIBEAG. STRĂIN. PROIECT s. J. calcul, iţind, idee, intenţie, plan, socoteală, (inv. şi reg.) propus, (inv.) cuget, duh, propozit, săvirşit, socotinţă, (hun.) combinaţie. (Xu şi-a pulul, realiza -^ .) 2. plan, (inv.) tertip. (Şi-a pus ~ in aplicare.) ■d. intenţie, vedere. (Ce ai in ~ ?j PROIECTĂ vb. I. a intenţiona, a plănui, (pop.) a chiti, linv. şi reg.) a sfătui, Reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (inv.) a aşeza, a cugeta, a izvodi, Gig., iu Mold. şi Transilv.) a cumpăni. (~* să plece la mare.) 2. a a!‘!a. a concepe, a crea. a descoperi, a elabora, a lace, a găsi. a gi'ndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a realiza, a scorni, (inv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, «reg.) a tocmi, (inv.) a unelti, (Tig.) a naşte, a urzi. a zămisli. (Ti. ~ un nou sislem de...) 3. a concepe, a plănui, a preconiza, a prevedea. (Xoi măsuri ~ uc gureru.) a se contura, a se delimita, a sc desena, a se desluşi, a se distinge, a se evidenţia, a se preciza, a se profila, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ in lumina asfinţitului.) 5. a se oglindi, a se răsfringe, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se slrăvedea, (inv.) a se mira, (Iig.) a se scălda. (Imaginea, i se ^ pe luciul apei.) 6. a juca, a rula. (Ce film se ~ astăzi la televizor?) 7. a arunca, a azvirli, a propulsa, a zvirli. (A ~ ceva in spaţiu.) PROIECTARE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plu- nuire, plăsmuire, realizare, scornire, (inv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de ...) 2. concepere, plănuirc, preconizare. (~ unor reforme.) 3. conturare, delimitare, evidenţiere, precizare, profilare, reliefare. (~ imaginii ei in lumina asfinţitului.) 1. oglindire, răsfringere, reflectare, reflex, (inv.) reflect. (~ in apă a stelelor.) 5. rulare. (~ a unui film.) fi. aruncare, azvirlirc, propulsare, propulsie, zvirlirc. (~ unui obiect in spaţiu.) proicHărc s. v. PROIECŢIE. PROIECTAT adj. plănuit, (reg.) scoposit. (întilnirca ~ n-a mai. avui loc.) PROIECTIL s. (pop.) plumb. PROIECTOR s. far. PROIECŢIE, s. J. (rar) proiectare. (Cabină de ~,j -. oglindire, reflectare. (Icronim c ~ idealizală a lui Eminescu însuşi.) pronii io n s. v. CUVÎNT INTRODUCTIV. CUVÎNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAŢĂ. proin adj. v. EX. FOST. PROLETAR IZA vb. a (se) pauperiza, a sărăci. PROLETARIZARE s. pauperizare, sărăcire. PROEIEEEĂRE s. (MIID.) proliferaţie. (~ a celulelor organice.) P ROL IFERĂŢIE s. (MED.) proliferare. celulelor unui leşul.) PROLIFIC adj. 1. prăsitor, (pop.) puios, (reg.) prăselnic, prăsilds. (Animale sterpe şi animale 2. fecund, (pop. şi fam.) puibs, săminţos, (inv. şi reg.) plodicios, (inv.) plodit, ploditor, plodnie, plodos, rodnic. (Femelă ~.) 3. fecund, prodigios, productiv. (Un seriilor — .) PROLIFICITATE S. 1. fecundilatc, (inv.) plod, plodiciunc.plodnide, rodnicie. (~ unui animal.) 2. fecunditate. (~ unui seriilor.) prolips s. v. PREJUDECATĂ. PROLIX adj. (fig.) dezlinăt, deznodat, diluat. (O scriere, o exprimare ~ .) PROLOG s. (BIS.) (inv.) prologăr. proloţjăr s. v. PROLOG. PROMENADĂ s. 1. plimbare, (rar) plimbet, (prin Transilv.) şcităletiu, (Ram, Transilv., Muram. şi Bucov.) spaţir. (A făcui o ~ reconfortantă.) 2. (eoner.) (inv.) plimbare, plimbă-toăre. (Cine mai era pe ~ ?) pronie urnii* s. v. FOAIER. PRO'METAZÎNĂ s. (EAIiM.) i'cncrgan, rom organ. ])ronieteiăii adj. v. PROMETEIC. PROMETEIC adj. (rar) prometeiăn. (Mitul^.) PROMISIUNE s. angajament, asigurare, cuvint, făgăduială, făgăduinţă, legămint, vorbă, (astăzi rar) parolă, (inv. şi reg.) juruită, (reg.) l'ăgâdă, (Transilv.) făgădâş, (Mold.) juruinţă, (inv.) promiterc, sfătuit, (turcism inv.) baca-lim. (Te rog să-ţi respecţi ~ .) promit s. v. ADUCERE-AMINTE. AMINTIRE. PROMÎTE vb. a se angaja, a făgădui, a se îndatora, a se însărcina, a se obliga, (inv. şi reg.) a junii, a se prinde, (inv.) a se adeveri, 753 PROPAGATOR a se apuca, (fig.) a se lega. (~ să facă următoarele ...) promite vb. v. ANTICIPA. ANUNŢA. PREVESTI. VESTI. promttcre s. v. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CUVlNT. FĂGĂDUIALĂ, FĂGĂDUINŢĂ. LEGĂMÎNT. PROMISIUNE. VORBĂ. promoara s. v. CHICIURĂ. PROMOROACĂ. PROMONTORIU s. (GEOGR.) (rar) piept. promontoriu s. v. MASIV. MUNTE. promorar s. v. NOIEMBRIE. PROMOROACĂ s. (MET.) chiciură, (pop.) bruma. (Tcg.) bură, chîdă, gotcă, polei, pro-inoără, sLură. (~ s-ci depus pe crengile copacilor.) promoroăcă s. v. BRUMĂ. PRUINĂ. PROMOTOR s. 1. iniţiator, protagonist, (rar) începător. (~ al unui curent.) 2. (CIIlM.) iniţiator. PROMOŢIE s. serie. (Prima ~ de studenţi din noua facultate.) PROMOVA vb. I. a trece. (A ~ clasa.) 2. a a va, n sa. a înainta, a înălţa, a ridica, (înv.) a provivasi. (Li ~ în funcţie, în grad.) PROMOVARE s. I. trecere. (~ clasei.) 2. avansare, înaintare, înălţare, ridicare, (înv.) provivasire, (fig.) ascensiune. (~ în grad, în funcfie. } PROMPT adj., adv. 1. adj. expeditiv, operativ. (O rezolvare ~.) 2. adj., adv. grabnic, imediat, neintîrziat, operativ, rapid. (O intervenţie^ : a intervenit ~ .) PROMPTITUDINE s. I. operativitate, rapiditate, repeziciune. (~ unei intervenţii.) 2. punctualitate. (Om de o rară ~.) PROMULGARE s. (JUR.) (înv.) promul-gâţie. unui proiect de lege.) prmnulgălie s. v. PROMULGARE. PRONAOS s. (CONSTR.) nartex, tindă. al unei biserici.) PRONIE s. (BIS.) cer, divinitate, dumnezeire, providenţă. pronie s. v. ATOTPUTERNICUL. CREATORUL. DIVINITATE. DOMNUL. DUMNE-ZEIRfi. DUMNEZEU. PĂRINTE. PROVIDENŢA. PUTERNICUL. STĂPlNUL. TATĂL. ZIDITORUL. s. v. PREROGATIVĂ. PRIVILEGIU. PRONOSTIC s. (MET.) previziune, prog-noză. (~ asupra vremii.) pronume s. v. NUME DE BOTEZ. NUME MIC. PRENUME. PRONUNŢĂ vb. 1. a articula, a emite, a rosti. (A~ desluşii sunetele.) 2. a rosti, (înv.) a prolorisi. (~ literele pe rind.) 3. a (se) spune. (în Moldova se ~ ,,chicior”.) [4. a articula, a grăi, a rosti, a scoate, a spune, a vorbi, a zice. (prin Mold.) a blcşti. (N-a ~ nici un cu-vini. la aflarea veştii.) 3. a exprima, a formula, a rosti, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie...) 6. (JUR.) a rosti. (A ~ sentinţa.) 7. a ţine. (A ~ un discurs.) 3. (rar) a se rosti. (Se ~ intr-o problemă.) 9. a se declara, a opina. (Se ~ in favoarea proiectului.) PRONUNŢARE s. I. articulare, articulaţie, emitere, pronunţie, rostire, (înv.) prozodie. desluşită a sunetelor.) 2. pronunţie, (înv.) pronunţiâţic. (Are o ~ străină.) 3. dicţiune, rostire, (grecism înv.) proforâ. (Are o ~ perfectă.) 4. (FON.) fonetism, pronunţie, rostire. (~ regională.) 5. exprimare, formulare, rostire, spunere, zicere. (~ unei opinii.) 6. ţinere. (~ unui discurs.) PRONL-NŢĂT adj. 1. accentuat, evident, marcat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 2. accentuat, proeminent, puternic. (Maxilare ~ ; bărbie ~ .) pronunţiâţic s. v. PRONUNŢARE. PRONUNŢIE! PRONCNŢIE s. 1. articulare, articulaţie, emitere, pronunţare, rostire, (înv.) prozodie. (~ desluşită a sunetelor.) 2, pronunţare, (înv.) pronunţiâţic. (Are o ~ străină.) 3. (FON.) fonetism, pronunţare, rostire. (~ regională.) PROOR s. mînecătoare, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numeşte in popor ~.) pronrizmos s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. PROPAGĂ vb. I. a se extinde, a se întinde, a se lăţi, a se răspindi, (rar) a se pălălăi, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a pălăi, (înv.) a sări. (Focul s-a ~ şi la vecini.) 2. (FIZ.) a se transmite. (Undele se ~ în spaţiu.) 3. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăştia, (a se) întinde, a (se) lăţi, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a ~ peste tot.) 4. a circula, a se extinde, a se împrăştia, a se întinde, a se lăţi, a se răspîndi, a se transmite, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gură în gură.) 5. a difuza, a populariza a propovădui, a răspîndi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie, cunoştinţe folositoare ele.) ii. (BIS.) a predica, a propovădui, a răspîndi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (A ~ in lume creştinismul.) 7. a împrăştia, a răspîndi, (fig.) a semăna. (~ discordia intre ei.) propagă vb. v. ÎNMULŢI. PRĂSI. PROCREA. CREA. REPRODUCE. PROPAGÂRE s. 1. difuzare, împrăştiere, răspîndire. (~ unor radiaţii.) 2. difuzare, răs-pîndire, transmitere. unei ştiri.) 3. împrăştiere, răspîndire, (livr.) diseminare, (pop.) lăţire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 4. popularizare, propovăduire, răspîndire, (astăzi rar) vulgarizare, (înv.) poporanizăre, propagâţie. (~ unor cunoştinţe.) 3. (BIS.) predicarc» propovăduire, răspîndire, (înv.) mărturisire, mărturisitură. (~ unei credinţe.) PRO PA GÂT adj. popularizat, răspîndit. (Cunoştinţe /-V , J PROPAGATOR s., adj. 1. s., adj. popularizator, propovăduitor, răspinditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoştinţe folositoare.) 2. s. (BIS.) predicator, propovăduitor, (înv.) mărturisităr, propovădnic. (~ al unei credinţe.) 48 — c. 310 19 PROPAGAŢIE 754 propagâtie s. v. POPULARIZARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÎNDIRE. PROPANOL s. (CHIM.) alcool propilic. PROPĂŞÎ vb. 1. a avansa, a se dezvolta, a evolua, a înainta, a progresa, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a prohorisi, (fig.) a creşte. (Patria noastră. ~ continuu.) 2. a prospera, (fig.) a înflori. (O regiune care ~.) propuşi^ vb. v. PRECEDA. PREMERGE. PROPĂŞIRE s. 1. dezvoltare, evoluţie, înaintare, progres, mers-înainte, (pop.) ridicâre, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creştere. (~ societăţii.) 2. prospcrare, (fig.) înflorire. (~ unei regiuni.) propăşitor adj. v. AVANSAT. ÎNAINTAT. PROGRESIST. PROPENÂL s. (CHIM.) acroleină, aldehidă acrilică. PRO PENĂ s. (CHIM.) propilenă. propensiune s. v. APLECARE. APLICAŢIE. APTITUDINE. ATRACŢIE. CHEMARE. DAR. HAR. ÎNCLINARE. ÎNCLINAŢIE. ÎNZESTRARE. PORNIRE. PREDILECŢIE. PREDISPOZIŢIE. PREFERINŢĂ. TALENT. VOCAŢIE. PROPICE adj. 1. avantajos, favorabil, prielnic, (pop.) priincios, priitor, (înv.) îndemî-nâtic. (Circumstanţe ~.) 2. adecvat, bine- venit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 3. binefăcător, favorabil, prielnic, (livr.) benefic, (înv.) părtinitor. (Un efect ~.) 4. favorabil, prielnic, (fig.) surîzător. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, prielnic, (pop.) priincios. (Un vint din spate.) PROPILENĂ s. (CHIM.) propenă. propis s. v. CAIET. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. PRO POLIS s. păstură. (~ din fagurii de miere.) PROPORŢIE s. 1. (MAT.) raport. 2. raport, relaţie. (O ~ justă între elemente.) 3. armonie, concordanţă, echilibru, potrivire, proporţionalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (O perfectă ~ a elementelor unui ansamblu.) 4. procent. (Amestecăm în ~ diverse două substanţe.) 5. dimensiune, mărime, măsură, (înv.) mărie, mărire, (fam.) calibru. (Un lucru de mari ~ ii.) C. amploare, extensiune, extindere. (Scandalul a luat ~ii.) PROPORŢION vb. a doza, a potrivi. (A ~ substanţele într-un amestec.) PROPORŢIONÂL adj. (rar) proporţionăt. (Cheltuielile ~ cu veniturile.) PROPORŢIONALITĂTE s. armonie, concordanţă, echilibru, potrivire, proporţie, simetrie, (fig.) simfonie. (O perfectă ~ a elementelor unui ansamblu.) PROPORŢIONÂRE s. dozaj, dozare, potrivire. (~ substanţelor într-un amestec.) PROPORŢIONĂT adj. armonios, concordant, echilibrat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~ ; trăsături ~.) proporţionăt adj. v. PROPORŢIONAL. PROPOVĂDUI vb. 1. (BIS.) a predica, a propaga, a răspîndi, (inv.) a Mnevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ creştinismul.) 2. a difuza, a populariza, a propaga, a> răspîndi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) propovădui vb. v. DECLARA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. ÎMPĂRTĂŞI. ÎNCREDINŢA. ÎNSCĂUNA. ÎNTRONĂ. ÎNVESTI. MĂRTURISI. NUMI. PROCLAMA. PUNE. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. UNGE. PROPOVĂDUIRE s. 1. (BIS.) predicare,. propagare, răspîndire, (înv ) mărturisire, măr-turisitură. (~ unei credinţe.) 2. popularizare, propagare, răspîndire, (astăzi rar) vulgarizare, (inv.) poporanizâre, propagăţie. (~ unor cunoştinţe.) PROPOVĂDUITOR s., adj. 1. s. (BIS.) predicator, propagator, (înv.) mărturisitor, pro-povednic. (~ al unei credinţe.) 2. s., adj. popularizator, propagator, răspînditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoştinţe folositoare.) propovedănie s. v. CAZANIE. CUVÎNT. DISCURS FUNEBRU. OMILIE. ORAŢIE. FUNEBRĂ. PREDICĂ. propovednic s. v. PREDICATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. propozit s. v. CALCUL. GÎND. IDEE. INTENŢIE. PLAN. PROIECT. SOCOTEALĂ. PROPOZIŢIE s. (GRAM.) (înv.) propunere. subordonată.) propoziţie s. v. AFIRMAŢIE. CUVÎNT-DECLARAŢIE. MĂRTURISIRE. PROPUNERE. RELATARE. SPUSĂ. VORBĂ. ZISĂ. PROPRIETĂR s. deţinător, posesor, stăpîn, (înv.) ocinaş, posesuitor. (~ al unui bun.} proprietâr s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ŞEF. PROPRIETĂRĂ s. proprietăreasă. (~ imobilului.) proprietariccsc adj. v. PROPRIETĂRESC. PROPRIETĂTE s. 1. posesiune, stăpînire. (Hrisov de ~.) 2. atribuit, calitate, caracter,, caracteristică, însuşire, notă, particularitate*, semn, specific, trăsătură, (reg.) însuşietâte, (fig.) amprentă, mârcă, pecete, sigiliu, timbru. (O ~ esenţială a acestui proces este...) 3. facultate, însuşire. (Magnetul are ~ de a atrage fierul.) PROPRIETĂREĂSĂ s. proprietară. (~ imobilului.) ♦PROPRIETĂRESC adj. (inv.) propricta-ricesc. PROPRIU adj. 1. individual, particular, personal, (livr.) privat. (Probleme proprietate-~.) 2. individual, particular, personal, (înv.) obrăzâlnic, particularlstic, particulârnic, părt-nic, personalicesc, personâlnic. (însuşiri 3. individual, particular, personal, (rar) subiectiv. (O viziune, o creaţie ~.) 4. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, specific, tipic, (inv.) însuşit. (Notă* trăsătură ~.) 5. adecvat, bun, indicat, nimerit,, potrivit. (Un teren ~ pentru arte.) 21 755 PROSCRIS proptâr s. v. CĂŢEL. CORDENCI. proptă s.v. POP.'PROPTEA. PROTECŢIE. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. PROPTEA s. pop, reazem, sprijin, susţinere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoână, proptă, propteâlă, proptiş, şpraiţ, (prin Munt. şi Olt.) papain6g, (Transilv.) şoş, (înv.) reze-măti'iră. sprijineălă. sprijoână. (~ pentru consolidarea. gardului.) proptea s. v. PRĂJINĂ, propteală s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJINĂ. SUSŢINERE. PROPTI vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susţine, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un sltlp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.) propti vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSŢINE. PROPTÎRE s. rezemare, sprijinire, susţinere. (~ unei construcţii cu stîlpi.) proptiş s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN.^ SUSŢINERE. PROPTIT adj. rezemat, sprijinit. (Gard~.) proptit adj. v. AJUTAT! AJUTORAT. OCROTIT. PROTEJAT. SPRIJINIT. SUSŢINUT. PROPULSA vb. a arunca, a azvîrli, a proiecta, a zvîrli. (A ~ ceva in spaţiu.) propulsănt s. v. PROPULSOR. PROPULSĂRE s. aruncare, azvlrlire, proiectare, propulsie, zvirlire. (~ unui obiect în spaţiu.) PROPtJLSIE s. aruncare, azvîrlire, proiectare, propulsare, zvirlire, (~ unui obiect în spaţiu.) PROPULSOR s. (TEIIN.) (rar) propulsănt. PROPtJNE vb. 1. a recomanda, (înv. şi reg.) a prepi'me. ((îl ~ pentru avansare.) 2. a preconiza, a recomanda. (A ~ o serie de măsuri.) propune vb. v. INVOCA. OFERI. PREDA. PRETEXTA. PROPtJNERE s. 1. recomandare, recoman-daţie. (~ de avansare.) 2. preconizare, recomandare. (~ unor măsuri salutare.) 3. (livr.) propoziţie, (înv.) predlojenie, problemă. (O ~ judicioasă.) propunere s. v. CURS. PREDARE. PRELEGERE. PROPOZIŢIE. propus s. v. CALCUL. GÎND. IDEE. INTENŢIE. PLAN. PROIECT. SOCOTEALĂ. PRORĂ s. (MAR.) bot, (înv. şi reg.) pisc, (înv.) pruă. (~ unei nave.) PRORECTOR s. (înv.) subrector. (~ al universităţii.) proroncă s. v. PROFETESĂ. PROROC s. profet, vestitor, (înv.) prorocitor. {Un ~ mincinos.) proroc s. v. MÎNECĂTOARE. PROOR. prorocesc adj. v. PREVESTITOR. PROFETIC. VIZIONAR. prorocestvie s. v. ORACOL. PREVESTIRE. P RE V IZ IUNE. PREZ ICE RE. PRO FEŢ IE. PROROC IE. PROROCIRE. prorocestvui vb. v. PREVESTI. PREZICE. PROFETIZA. PROFEŢI. PROROCI. VESTI. PROROCI vb. 1. a prevesti, a prezice, a profetiza, a profeţi, a vesti, (înv. şi reg.) a plăzui, a prepunc, (prin Transilv.) a poliibi, (înv.) a meni, a prorocestvui. (Ce a ~ sf Intui?) 2. a ghici, a prevesti, a prezice, (i'ranţuzism înv.) a devină. (A ~ viitorul cuiva.) PROROCIE s. oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeţie, prorocire, (livr.) predic-ţiune, (rar) prevestit, (înv.) hrismos, menire, plaz, plăzuit, plăzuitură, prezisă, prorocestvie, prorocitură. PROROCIRE s. 1. oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeţie, prorocie, (livr.) predicţiune, (rar) prevestit, (înv.) hrismos, menire, plaz, plăzuit, plăzuitură, prezisă, prorocestvie, prorocitură. (~ lui nu s-a împlinit.) 2. prevestire, prezicere, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.) prorocitor s. v. PROFET. PROROC. VESTITOR. prorocitură s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PRE V IZ IUNE. PREZ ICE RE. PRO FEŢ IE. PROROCIE. PROROCIRE. _ prorociţă s. v. PROFETESĂ. PROROGARE s. (JUR.) prorogaţie. (~ unui termen scadent.) PROROGAŢIE s. (JUR.) prorogare. (~ activităţii unui corp constituit.) prorupe vb. v. BUFNI. CONTENI. CURMA. IZBUCNI. ÎNCETA. OPRI. POTOLI. PUFNI. SFÎRŞI. STA. TERMINA. ŢÎŞNI. prorupere s. v. DECLANŞARE. DEZLĂNŢUIRE. ISCARE. IZBUCNIRE. ÎNCEPERE. PORNIRE. PRODUCERE. STÎRNIRE. VENIRE. prorupţic s. v. DECLANŞARE. DEZLĂNŢUIRE. ISCARE. IZBUCNIRE. ÎNCEPERE. PORNIRE. PRODUCERE. STÎRNIRE. VENIRE. prosădl v. PLANTA. PUNE. RĂSĂDI. SĂDI. TRANSPLANTA, proscalisi vb. v. INVITA. ÎMBIA. POFTI. PROSCENIU s. avanscenă. (~ din teatrul actual.) proschinităr s. v. ICONOSTAS. PRO SCO MIDIE s. (BIS.) jertfelnic. PROSCRIE vb. 1. (JUR.) a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a surghiuni, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din ţară.) 2. a interzice, a opri. (A ~ duelul.) 3. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.) PROSCRIERE s. (JUR.) 1. alungare, exilare, gonire, izgonire, ostracizare, surghiunire, (livr.) relegare, relegâţie. (~ cuiva din patria sci.) 2. interzicere, oprire. (~ duelului.) proscriere s. v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE. proscrîpţie s. v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE. PROSCRÎS adj., s. 1. adj., s. (JUR.) alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, surghiunit, (livr.) relegât, (înv.) surghiun. (Un ~ politic.) 2. PROSECTURĂ 75C> adj. interzis, neîngăduit, ncpennis, oprit. (Un lucra ~.) PROSECTtJRĂ s. morgă. unui spital.) prosferisl vb. v. DA. DĂRUI. OFERI, prosforă s. v. ATENŢIE. CADOU. DAR. SURPRIZĂ. prost oră vb. v. DA. DĂRUI. OFERI. PR0S1MIÂN s. (ZOOL.) lemurian. PROSLĂVI vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preaeînta, a prcaînălţa, a prealăuda, a prea-rădica, a ridica, a slavoslovi. (Sâ-i~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să~ ziua de fală.) proslăvi vb. v. AJUTA. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. LĂFĂI. MILUI. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. RĂSFĂŢA. SFÎRSI. STINGE. SUCOMBA. PROSLĂVIRE s. 1. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltâre, (înv.) prea-lăudăre, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 2. binecuvintare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 3. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfâlă, pohvalenie. (~ adusă trecutului glorios al patriei.) PROSLĂVIT adj. 1. binecuvîntat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!) 2. lăudat, mărit, preaînălţat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudât, preaseninât. (~te Doamnei) prosodicese adj. v. ORTOGRAFIC. PROSOP s. şervet, ştergar, (înv. şi reg.) mînăştergură, peşcliir, (reg.) măsâi, profes, sprijineălă, şterg'ură, (Transilv.) chindeu, (Olt. şi prin Ban.) senic, (Transilv. şi Maram.) ştergător. (Se spală şi se şterge cu~.) prospect s. v. PERSPECTIVĂ. PRIVELIŞTE. VEDERE. PROSPECTARE s. prospecţiune. (Lucrări de ~ geologică.) PROSPECŢIUNE s. prospectare. (~i geologice. ) PROSPER adj. 1. înfloritor, (livr.) eflorescent, (înv.) înflorit. (Stare 2. bogat. (Regiune ~.) PROSPERĂ vb. a propăşi, (fig.) a înflori. (O regiune care~.) PROSPERÂRE s. propăşire, (fig.) înflorire. (~ unei regiuni.) PRO SPER ITĂTE s. belşug, bogăţie, bunăstare, (pop.) pricopseâlă, (Transilv.) prindoâre, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ unei regiuni.) PROSPEŢIME s. frăgezime. (~ unei plante.) prost adj. v. BANAL. BÎRFITOR. CALOMNIOS. CANDID. CAST. CINSTIT. CLEVETITOR. COMUN. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. FECIORELNIC. FECIORESC. INO- CENT. LUCRĂTOR. MODEST. NEEVOLIJ" AT. NEGRADAT. NE PREFĂ CUT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. OBIŞNUIT. ORDINAR. PONEGRITOR. POPULAR. PRIMITIV. PUDIC- RUDIMENTAR. SIMPLU. SINCER. UMIL. VIRGIN. VIRGINAL. prost adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. PROST adj., s., adv. 1. adj., s. bleg, nătă-flcţ, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) Calmuc, (înv. şi reg.) nătîntoc, prostân, prostâtie, pros-tănătic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, băbătie, mangosit, metehău, meteleu, motofletc, moto-log, mutălău, natantol, năbîrgcăc, nătăbiz, nătint, nătrtii, nătruţ, năvleg, navligds, ne-rodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puneau, tălâlău, tălîmb, lontăn, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bicornb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleţ, (Mold.) chera-pleş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmân, (prin Olt. şi Munt.) tărăn-ttic, (Munt.) tontovân, (turcism înv.) budalâ, (fam.) flcţ, găgăuţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai eşti, amice, de-ai putut să faci aşa ceva !)2. adj. credul, naiv, (înv., în Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (fam.) fraier. (Dac-ai fost ~ şi l-ai crezut!) 3. adj., s. ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neînvăţat, simplu, (livr.) agramat, ignăr, (înv.) gros, neabeţedăt. (Un om~.) 4. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) 5. adj. netalentat, nevaloros, slab. (Un scriitor ~.) 6. adj. necorespunzător, neizbutit, nerea-izat, nereuşit, nesatisfăcător, slab, (fig.) snngâci. (O regie ~.) 7. adv. aiurea, anapoda, rău, (fam.) brâmbura. (Treburile mergeau ~.) 3. adj. inferior, ordinar, rău. (Tutun vin ~.) 9. adj. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, rău, urît, (înv. şi pop.) neprilucios, (înv.) nepriittir. (întrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 10. adj. mic, redus, slab. (O vizibilitate ~.) 11. adj., adv. defectuos, greşit, incorect, necorect, rău, (fig.) stricat. (O pronunţare ~; vorbeşte ~ italieneşte.) 12. adj. anevoios, greu, mizerabil, necăjit, rău, (înv. şi pop.) necăjos. (Un trai ~.) 13. adj. defavorabil, nefavorabil, neplăcut, rău, urît. (A făcut o impresie ~.) 14. adj. neplăcut, rău, (înv.) slab. (I-a adus o veste ~.) 15. adv. râu- (Se simte ~.) 16. adv. insuficient, puţin, râu, (O muncă ~ plătită.) prost adv. v. DREPT. PERPENDICULAR. VERTICAL. prost s. v. IOBAG. RUMÂN. ŞERB. VECIN. prostăn adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. 757 PROSTIE PROSTATĂ s. (ANAT.) glandă prostatică, (înv.) gîlca sămînţii. prostătic adj. v. DEGAJAT. DEZINVOLT. FIRESC. MODEST. NATURAL. NEAFECTAT. NEARTIFICIAL. NECĂUTAT. NE-GHIOBESC. NEPREFĂCUT. NEROZESC. NESILIT. NE STUDIAT. PROSTESC. SIMPLU. SPONTAN. UMIL. prostătic adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. PROSTĂLAU adj., s. (pop. şi fam.) prostovan, (pop.) prostolăn. (Marc ~ mai era!) PROSTĂNAC adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, năting, neghiob, nerod, netot, prost, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. şi reg.) nătîntoc, prostăn, prostătic, prostănătic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangoslt, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeâc, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruţ, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puneau, tălălău, tălfmb, tontăn, tontolăte, tontolog. (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.N bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleţ, (Mold.) cherapleş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhui, (Transilv.) ncbleznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuietic., (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmân, (prin Olt. şi Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovân, (turcism înv.) budalâ, (fam.) fleţ, găgăuţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (Mare ~ mai era!) prostănătic adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. prostăncl adj., s. v. PROSTICEL. PROSTI-SOR. PROSTULET. PROSTUŢ. prostătieic s. v. DOBITOCIE. IDIOŢENIE. ID IOT IE. IGNORANŢĂ. IMBECILITATE. INCULTURĂ. INEPŢIE. NEGHIOBIE. NE-PRICE PE RE. NEROZ IE. NEŞTIINŢĂ. PRO ŞTIE. STUP ID ITATE. STUP IZEN IE. TÎMPENIE. PROSTEÂLĂ s. 1. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, tîmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 2. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, filă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pîrlăg, scălimbăiălă, scălîmbăierc, scălîmbăitură, (pop.) fasoleălă, hăchiţă, izmeneală, pandahe, (înv. şi reg.) marghiolle, na-cafă, pală, (reg.) marghioleâlă, năbădăic, toâncă, zimbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimo-nositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boălă, damblă. (N-a fost dccît o obişnuită ~ dc.-a ei.) prosteală s. v. CERŞEALĂ. CERŞETORIE. CE R ŞIT. MILO GEALĂ. MILO GIT. PROSTERNĂ vb. a se închina, a se înclina, a se pleca. (Se ~ adine în fata lui.) PROSTERNĂRE s. închinare, înclinare, plecare, (rar) prosternăţie. (~ adincă a cuiva in fata unei persoane.) prosternăţies. v. ÎNCHINARE. ÎNCLINARE. PLECARE. PROSTERNARE. PROSTESC adj. 1. nătîng, neghiob, neghio-besc, nerod, nerozesc, netot, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostătic. (O atitudine ~.) 2. do-bitoccsc. (O vorbă ~.) 3. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, (rar) neju decât, neprecugetât, (reg.) nechitit. (O faptă ~.) prostesc adj. v. BANAL. COMUN. OBIŞNUIT. ORDINAR. PROSTEŞTE adv. 1. neghiobeşte, nerozeşte, stupid. (S-a comportat ~.) 2. dobitoceşte. ( înjură ~ .) 3. nebuneşte, orbeşte. (Se aruncă ~ înainte.) PROSTI vb. 1. a. (se) îndobitoci, a (se) timpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. şi Olt.) a (se) tonti. (Viaţa pc care o duce l-a ~ de iot.) 2. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idiotiza, a (se) idioţi, a (se) imbeciliza, a (se) tîmpi. (Un om care s-a ~ în urma unei afecţiuni.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se maimuţări, a se sclifosi, (pop. şi fam.) a se scălîm-băia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. şl reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi. a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetul. (Nu te mai ~ atîia!) 4. a ademeni, a amăgi, a incinta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a purta, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni, a g'îmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a ărde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pirli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) aluneca. (I-a ~ cu tot felul de minciuni.) 5. a se degrada. (Marfa asta s-a ~ de tot.) prosti vb. v. ABDICA. CERE. CERŞI. DEMISIONA. MILOGI. prostie adj., s. v. PROSTICEL. PRO ST I-ŞOR. PROSTULEŢ. PROSTUŢ. PROSTICEL adj., s. prostişor, prostuleţ, prostuţ, (rar) prostie, (reg.) prostănăî. (E cam ~.) PROSTIE s. 1. nătîngie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătingeâlă, ne-toţle, tonţlc, (franţuzism rar) sotlză, (înv. şi reg.) nătărăle, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecle. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prosteală, tîmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovadă de o mare ~.) 3. gogomănie, nătîngie, neghiobie, nerozie, nesocotinţă, stupiditate, (rar) netoţle, (înv. şi reg.) nătărăle. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie» (înv.) prostăticle. (Ce e ~ asta?) 5. aberaţie, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubraţie, enormitate, fantasmagorie, stupiditate. (Ce susţii tu e o~.) 6. gafă, poznă. (A comite o~.) 7. copilărie, naivitate. (Ce faci tu e o PROSTIE 758 ~!) 8. bagatelă, chiţibuş, fleac, mărunţiş, nimic, (înv.) blagomanle, (fam.) moft. (Nu ie lega de ~ ii,) prostie s. v. IGNORANŢĂ. INCULTURĂ. MODESTIE. NEPRICEPERE. NEŞTIINŢĂ. SIMPLICITATE. SIMPLITATE. PROSTIME s. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulţime, norod, plebe, popor, vulg, (înv. şi rcg.) poporimc, (înv.) cala-balîc. (~ asaltează porţile palatului.) prostime s. v. DOBITOCIE. IGNORANŢĂ. IMBECILITATE. INCULTURĂ. MODESTIE. NEGHIOB IE. NE PRICEPERE. NE RO Z IE. NEŞTIINŢĂ. PRO STEALĂ. PRO ST IE. SIMPLICITATE. SIMPLITATE. TÎMPENIE. PROSTIRE s. 1. îndobitocire, tîmpire. cuiva prin viaţa pe care o duce.) 2. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostit, tri-şare, (livr.) iluzionare, (rcg.) păcală, (Transilv. şi Ban.) celşâg, celuiâlă, celulre, (Munt.) mîgli-seălă, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluiâlă, pingelulre. cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. degradare. (~ calităţii unei mărfi.) prostire s. v. ABDICARE. CEARŞAF. CERGĂ. CUVERTURĂ. DEMISIE. ÎNVELITOA-RE. PĂTURĂ. VEL INŢĂ. PROSTIŞOR adj., s. prosticel, prostuleţ, prostuţ, (rar) prostie, (reg.) prostănel. (E cam ~.) PROSTIT adj. 1. îndobitocit, tîmpit. (Om ~ de viaţa pe care o duce.) 2. ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, trişat, (Transilv. şi Ban.) ceîult, (înv.) prilcstlt, (fam.) dus, fraierlt,(fam. fig.) pingelit, pingelult, (fig.) buzat. (Un naiv ~.) PROSTÎT s. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, trişare, (livr.) iluzionare. (reg.) păcală, (Transilv. şi Ban.) celşâg, celuiâlă, cclulre, (Munt.) mîgliseâlă, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluiâlă, pingelulre. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) PROSTITUA vb. 1. a se vinde. 2. (înv.) a supune. (A ~ o fem.eie.) PROSTITUATĂ s. cocotă, curvă, tîrfâ, femeie de stradă, (pop. şi fam.) damă, madamă, (înv. şi reg.) pirţotlnă, telăllţă, teleleică, (reg.) lele, madarânţă, scorţotlnă, teârfă, tîrnoâţă, (prin Transilv.) bândură, bulă, (prin Bucov.) crăiţă, (prin Maram.) lândră, (prin Mold. şi Bucov.) mişârcă, (înv.) mag'opâţă, tălâniţă, femeie publică, (fam.) fleoârţă, fleorţotlnă, şuleândră, (fig.) buleândră, pupăză, putoare, tîrîtiiră, (rcg. fig.) haită, pupezoâică, terfe-loâgă, (Transilv. fig.) gudă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuţă, marcoâvă, mastroâcă. PROSTITUŢIE s. (pop.) curvăsărle, curvle, (înv.) supunere. prost olan adj., s. v. PRO STAL AU. prostovan adj., s. v. PRO STAL AU. PROSTOVOL s. (PESCUIT) (reg.) cucă, năpâstă, şaşmâ, (prin Bucov.) năpâstnic, (Transilv. şi Olt.) plâşcă. prostraţie s. v. APATIE. DELĂSARE. INDIFERENTĂ. INDOLENTĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM. PROSTULEŢ adj., s. prosticel, prostişor, prostuţ, (rar) prostie, (reg.) prostănel. (E cam ~.) PROSTUŢ adj., s. prosticel, prostişor, prostuleţ, (rar) prostie, (reg.) prostănel. (E cam ~.) proscâ vb. v. ÎMPROSCA. SĂRI. STROPI, prot s. v. CORECTOR/eGUMEN. STAREŢ, prola s. v. PHOTO IEREU. PROTOPOP. PROTAGONIST s. 1. iniţiator, promotor, (rar) începător. (~ al unei mişcări, al unui curent.) 2. cap, corifeu, fruntaş. (~ al Şcolii ardelene.) protâză s. v. PREMISĂ, protectâvb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSŢINE. PROTECTOR s. apărător, ocrotitor, sprijin, sprijinitor, susţinător, (rar) proteguitor, pro-tejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restrişte.) PROTECTORAT s. (POLITICĂ) (înv.) piotecţie. PROTECŢIE s. 1. sprijin, (înv.) regeâ, regealîc, (reg. fig.) proptă. (îi serveşte ca ~ •) 2. apărare, ocrotire, sprijin, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărămînt, scuteâlă, scutlnţă, scutire, (fig.) scut. (~ împotriva . . .) 3. ajutor, asistenţă, ocrotire, sprijin, (livr.) recurs, (înv. şi pop.) ajutorinţă, (înv. şi reg.) ajutorle, sprijoână, (i'nv-) sprijineâlă, (turcism înv.) iamâc. (I-a mulţumit, pentru ~ lui.) 4. grijă, ocrotire, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 5. ajutor, ocrotire, patronaj, sprijin, tutelă, (rai') tutelâj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăţi de binefacere.) 6. egidă, oblăduire, ocrotire, patronaj, sprijin. (Asociaţia sc bucură dc înalta ~ a . . .) 7. favoare, (pop. şi fam.) hatfr, (înv.) graţie, Iască, nazâr, ova-jenie, (turcism înv.) musaadeâ. (I-a cîşligal ~.) 8. apărare, asigurare, pază, protejare, securitate, siguranţă. (Măsuri de~.) protecţie s. v. PROTECTORAT, protequi vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSŢINE, proteguire s. v. OCROTIRE. PROTEJARE. SPRIJINIRE. SUSŢINERE. proteguit adj. v. AJUTAT. AJUTORAT. OCROTIT. PROTEJAT. SPRIJINIT. SUSŢINUT. proteguitor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSŢINĂTOR. PROTEJA vb. I. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) sprijini, a (se) susţine, (rar) a (se) protegui, (înv. şi pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ mult în viaţă.) 2. a apăra, a feri, a ocroti, a păzi, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv. şi reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i~ de primejdii.) 3. a favoriza, 759 PROTOXID DE AZOT (înv.) a prii. (Să iubim pînă ce Amor ne va ~.) 4. a avantaja, a favoriza, a părtini, a privilegia, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a făţărnici. (Arbitrul l-a /V/ , J PROTEJÂRE s. 1. apărare, ferire, ocrotire, păzire, (livr. ) salvgardare, (înv. şi pop.) oblăduire. (~ tării de primejdii.) 2. ocrotire, sprijinire, susţinere, (rar) proteguire. (~ bătrine-ţelor lui.) 3. favorizare. (~ celor doi îndrăgostiţi.) 4. apărare, asigurare, pază, protecţie, securitate, siguranţă. (Măsuri de ~,) 5. avantajare, favorizare, părtinire, (înv.) părtâşic. (~ cuiva în defavoarea cdtuia.) PROTEJAT adj., s. 1. adj. ajutat, ajutorat, ocrotit, sprijinit, susţinut, (rar) proteguit, (fam. fig.) proptit. (Om~.) 2. adj. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai~.) 3. adj. avantajat, favorizat, părtinit, privilegiat. (Echipă sportivă ~.) 4. s. favorit, (înv.) cirac. (Suveranul şi ~ săi.) proteţatbr s.v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIX. SPRIJ IN ITO R. SUSŢINĂTOR. PROTEROZOlC adj., s. (GEOL.) algon-chian. (Depozite ~.) protesmie s. v. EPOCĂ. INTERVAL. PERIOADĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. SPAŢIU. TIMP. VREME. PROTEST s. 1. (rar) protestâţic, (înv.) pro-testăciune. (Şi-a exprimat cu vehemenţă ~.) 2. cricneală, crîcnirc, murmur, (pop.) cîrteâlă, (înv.) răpştire. (Nu se aude nici un ~.) 3. (FIN.) protestare, (rar) protestâţic. (~ unei poliţe.) PROTESTĂ vb. 1, (prin Transilv.) a şuşta, (înv.) a prcrecui, a protestălui, a protestui, a remonstra. (A~cu vehemenţă.) 2. a crîcni, a murmura, (pop.) a cîrti, (prin Mold. şi Bucov.) a blesti, (înv.) a răpsti. (Cine mai ~ în front?) protestă vb. v. BLAMA. CONDAMNA. CONTESTA. DEZAPROBA. DEZMINŢI. ÎNFIERA. NEGA. PROSCRIE. RENEGA. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. TĂGĂDUI. PROTESTANT adj. (BIS.) 1. reformat, (înv.) protestanticesc. 2. evanghelic, protestant adj., s. v. PROTESTATAR, protestanticesc adj. v. PROTESTANT. REFORMAT. PROTESTANTISM s. (BIS.) (înv.) reforma ţie. PROTESTARE s. (FIN.) protest, (rar) protestaţie. (~ unei poliţe.) PROTESTATAR adj., s. (înv.) malcontent, protestant. (Un ~ social.) protestâţic s. v. PROTEST. PROTESTARE, protestăciune s. v. PROTEST, protestălui vb. v. PROTESTA, protestui vb. v. PROTESTA. PROTEZĂ s. I. picior, (rar) pilug. (~ de lemn, a piciorului.) 2. placă- (~ dentară.) protic s. v. ÎNTÎIETATE. PRECĂDERE. PREPONDERENŢA. PRIMAT. PRIMORDIALITATE. PRIORITATE. protimfe s. v. ARDOARE. ÎNTÎIETATE. PRECĂDERE. PREPONDERENŢĂ. PRI- MAT. PRIMORDIALITATE. PRIORITATE. RÎVNĂ. SÎRGUINŢĂ. STRĂDUINŢĂ. ZEL. protimis s. v. PREDILECŢIE. PREFERINŢĂ. protimisi vb. v. PREFERA, protimisire s. v. ÎNTÎIETATE. PRECĂDERE. PREPONDERENTĂ. PRIMAT. PRIMORDIALITATE. PRIORITATE. protimisis s. v. ÎNTÎIETATE. PRECĂDERE. PREPONDERENTĂ. PRIMAT. PRIMORDIALITATE. PRIORITATE. protimisitor adj. v. PRIORITAR, protipendâr s. v. PROTIPENDIST. prolipendăt s. v. PROTIPENDIST. *PROTIPENDÎST s. (înv.) protipendâr, protipendât. (~ul aparţinea protipendadei.} PROTÎST s. (BIOL.) 'protozoar. protoânic s. v. PROTOPOPEASĂ. PROTOCOL s. ceremonial, ceremonie, etichetă, regulă, ritual, rînduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...) protocol s. v. CATASTIF. CONDICĂ. PROCES-VERBAL.^ REGISTRU. PROTOCOLAR adj. 1. ceremonios, reveren-ţios, solemn. (Ton ~.) 2. ceremonios, parlamentar. (Stil, limbaj ~,) 3. ceremonios, formalist. (Eşti prea ~ !) protocol! vb. v. AUTENTIFICA. COMPARA. CONFRUNTA. ÎNTĂRI. LEGALIZA. PROTODIĂCON s. (BIS.) arhidiacon. PROTOIEREU s. (BIS.) protopop, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) pro-topresbiter. PROTOIERÎE s. (BIS.) protopopie, (înv.) protopopiât, protopresbiterie. protomeşter s. v. STAROSTE, proton adj. v. PROTON IC. PROTONIC adj. (FON.) (rar) proton. (Sunet ~.) protopărinte s. v. STRĂBUN. STRĂBUNIC. STRĂMOS. PROTOPLASMATIC adj. (BIOL.) (rar) protoplâsmic. (Substanţă ~.) protoplăsmic adj. v. PROTOPLASMATIC. PROTOPOP s. (BIS.) protoiereu, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) pro-topresbiter. PROTOPOPEASĂ s. (rar şi fam.) protopo-poâie, (prin Ban.) protoânie, (înv.) protopres-biteră. (~ este soţia protopopului.) protopopiât s. v. PROTOIERÎE. PROTOPOPIE. PROTOPOPIE s. (BIS.) protoierie, (înv.) protopopiât, protopresbiterie. protopopoâie s. v. PROTOPOPEASĂ. protoprcsbiter s. v. PROTOIEREU. PROTOPOP. protopresbiteru s. v. PROTOPOPEASĂ. protopresbiterie s. v. PROTOIERIE. PROTOPOPIE. protos num. v. PRIM. PROTOTIP s. 1. model, tip, (înv.) tipos. (Un nou ~ de tractor.) 2. model, tip, tipar. (A construit teatrul după ~ grec.) PROTOXID DE AZOT s. (CHIM.) gaz ilariant. PROTOZOAR 760 PROTOZOÂR s. (BIOL.) pro tist. PROTROMBÎNĂ s. (BIOL.) trombogen. PROTUBERÂNŢĂ s. 1. proeminenţă, (pop.) bulbucătură. (~ anatomică.) 2. ieşind, ieşitură, proeminenţă, ridicătură, (reg.) bblfă, (înv.) scosătură, scoţătură. (~ a unui obiect.) PROŢAP s. (TEHN.) I. oişte, (reg.) rudă, tînjâlă. (~ la car, la sanie.) 2. cirmă, drug, oişte, pirghic. (~ la moara de viat.) 3. pirghie. la fin tină.) _ proţap s. v. CĂLUŞ, proţâpels. v. CĂTUŞĂ. JAP IŢĂ. PROŢĂPI vb. a se posta. (Se ~ înaintea lui.) pro ţapi vb. v. FIXA. IMOBILIZA. INVOCA. ÎNŢEPENI. PIRONI. PRETEXTA. PRINDE. proţăplt adj. v. FIXAT. IMOBILIZAT. ÎNŢEPENIT. PRINS. proţentuâlmc adj. v. PROCENTUAL, proţestâş s. v. PROCESOMAN, provedeâ vb. v. DOTA. ECHIPA. ÎNZESTRA. PREVEDEA. UTILA. PROVENI vb. 1. a purcede, (inv.) a proceda, (fig.) a izvorî. (~ clintr-un trecut îndepărtat.) 2. a coborî, a descinde, a se trage. (~ din os de domn.) 3. a fi, a se trage. (De unde ~ ?) 4. a ieşi, a se naşte. (Ce ~ din pisică şoareci mănincă.) 5. (LINGV.) a deriva, a veni, (pop.) a se trage. (Cuvintul „muncitor" ~ de la „munci".) 6. a decurge, a reieşi, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecinţă care ~ din alta.) 7. a deriva, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecinţe ~ de aici.) 8. a rezulta, (înv., in Transilv.) a atîrna. (Prostia lui ~ de acolo că . . .) 9. a emana, (fig.) a izvorî. (Decretul ~ de la puterea legiuitoare.) proveni vb. v. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. REVENI. VENI. PROVENIENŢĂ s. 1. început, obirşie, origine, sursă, (livr.) sorginte, (inv.) începătură, (fig.) izvor, sîmburc. (~ daco-latină a limbii române.) 2. naştere, obirşie, origine, (livr.) extracţie, matrice, stirpe, (rar) pro venire, spiţă, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era ţăran prin ~.) 3. apartenenţă. (Care este ~ acestui utilaj?) pro venire s’. v. NAŞTERE. OBÎRSIE. ORIGINE. PROVENIENŢĂ. PROVERB's.fzicală, zicâtoare, vorbă bătri-nească, (rar) parimie, (pop.) spunere, zicătură, zicere, zisă, (inv. şi reg.) poveste, (Ban.) cimilitură, (înv.) pildă. (Colecţie de ~ e.) PROVERBIĂL adj. arhicunoscut, notoriu, (rar) răscunoscut. (Un fapt~.) proviănt s. v. PROVIZII. ZAHEREA. PROVIDENŢĂ s. (BIS.) 1. cer, divinitate, dumnezeire, pronie. (^ să-l aioâ in pază!) 2. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate,] domnul (art.) dumnezeire, dumnezeu, părinte, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art..), (in limbajul bisericesc) preaiubitul (art.), preaputernicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sin tul (art.), (înv.) atotţiitorul (art.), tvoreţ, zeu. PROVIDENŢIAL adj. I. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc. (Dar~.) 2. salutar, salvator. (împrejurare ~.) provideţ s. v. GHICITOR. PREZICĂTOR. PROVINCIĂL adj. provincialist. PROVINCIALISM s. 1. (LINGV.) regionalism. (Vorbeşte cu multe ~.) 2. patriotism local. PROVINCIALIST adj. provincia). PROVINCIE s. (inv.) periferie. (A pişcat in ~.) provivasî vb. v. AVANSA. DESEMNA. FACE. ÎNAINTA. ÎNĂLŢA. NUMI. PROMOVA. PUNE. RIDICA. provivasue s. v. AVANSARE. ÎNAINTARE. ÎNĂLŢARE. NUMIRE. PROMOVARE. RIDICARE. PROVIZII s. pi. (inv. şi reg.) proviănt. (~ pentru armată.) provizion s. v. COMISION. REMIZĂ. proviziortă vb. v. APROVIZIONA. provizor s. v. ADMINISTRATOR. INTENDENT. PROVIZORĂT s. (inv.) provizoriu. (A încetat ~.) provizorie adj. v. NEDEFINITIV. PROVIZORIU. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. PROVIZORIU adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizorie, provizornic. (O situaţie ~.) 2. adj. temporar, vremelnic, (inv.) precăriu, vremelnicesc. (O slujbă, o ocupaţie ~.) 3. adv. temporar, (inv.) vremelnicăşte. (Ocupa ~ demnitatea de. ..) 4. adj. interimar, temporar. (Comisie ~.) 5. adj. momentan, temporar, trecător, vremelnic, (inv.) momentul, momentos. (E doar o măsură ~.) 6. adv. deocamdată. (~ vei locui la mine.) provizoriu s. v. PROVIZORAT. provizornic adj. v. NEDEFINITIV. PROVIZORIU. TEMPORAR. TRECĂTOR VREMELNIC. PROVOCĂ vb. 1. a agita, a aţiţa, a incita, a instiga, a întărită, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuţa, (inv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădări, (fig.) a asmuţi, a monta. (El~ masele.) 2. a asmuţi, a aţiţa, a liărţui, a întărită, a stîrni, (pop.) a sumuţa, a zădări, (Mold. şi Bucov.) a hărăţi. (A ~ clinii.) 3. a chema, a invita, (inv.) a provocarisi. (îl ~ la luptă.) 4. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a stîrni. (înjecţia i-a ~ o senzaţie dc înviorare.) 5. a cauza, a pricinui, a produce, (pop.) a căşuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva o supărare.) (î. a aduce, a cauza, a pricinui, a produce. (A ~ mari daune întreprinderii.) 7. a cauza, a declanşa, a determina, a dezlănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a stîrni, (înv. şi reg.). a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atiiudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 8. a isca, a naşte, a produce, a ridica, a stîrni. (Expoziţia a ~ multe discuţii.) 9. a deştepta, a produce, a solicita, a stîrni, a suscita, a trezi. (Cartea ~ un mare interes.) 10. a (se) face, a (se) produce, 761 PRUND a (se) stirni. (Vestea a ~ vilvă.) 11. a lăsa, a produce. (I-a ~ o vie impresie.) provocă l> RAPORTA. REFERI, provocă a I «'i. v. AŢÎŢĂTOR. INCIT AN T. PROVOCATOR. SENZUAL. PROVOCARE s. 1. aţîţare, incitare, instigare, instigaţic, întăritare, stirnire, tulburare, (rar) incitaţie, provocăţie, (pop.) zădărîre. (~ maselor.) 2. asmuţire, aţiţarc, întăritare, stîrnire, (pop.) zădărîre. (~ cîinilor.) 3. sfidare, sfruntare. (Aruncă cuiva o~.) 4. chemare, invitare. (~ cuiva la luplă.) 5. creare, determinare, pricinuire, producere, stîrnire. (~ unei stări dc ...) 6. cauzare, declanşare, determi- nare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, (rar) provocăţie. (~ unei puternice reacţii.) provocare s. w RAPORTARE. REFERINŢĂ. REFERIRE. provocarisi vb. v. CHEMA. INVITA. PROVOCA. PROVOCÂT adj. aţiţat, incitat, instigat, intăritat, stîrnit, (pop.) zădărît. PROVOCATOR s., adj. 1. s„ adj. agitator, aţîţător, instigator, tulburător, (livr.) incitatăr, sediţios, (înv. şi pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, rascolnic, (fig.) inccndiatăr. (Un ~ al maselor.) 2. adj. agresiv, militarist, războinic, (fam.) belicos. (Politică ~.) 3. adj. aţîţător, incitant, senzual, (înv.) provocăm. (Un suris ~.) 4. adj. demonstrativ, ostentativ. (O atitudine ~.) 5. adj. sfidător. (Un gest~.) 6. adj. pricinuitor, producător. (Motiv ~ de tulburări.) provocăţie s. v. AŢÎŢARE. CAUZARE. DECLANŞARE. DETERMINARE. GENERARE. INCITARE. INSTIGARE. INSTIGAŢIE. ÎN-TĂ R ÎT ARE. PR IC IN UIRE. PRILE J UI- RE. PRODUCERE. PROVOCARE. STÎRNIRE. TULBURARE. provocălui vb. v. RAPORTA. REFERI. PROXENET s. codoş, mijlocitor, (Mold.) pohoţ» (^v.) liotru, pezevenchi, verigăş, votru, (fig.) peşte. PROXENETĂ s. codoaşă, eodoşcă, (înv.) pezevenche. PROXENETISM s. codoşie, codoşlîc, (inv.) pezevenclîc, verigăşie, votrle. (Practica ~ se pedepseşte prin lege.) proximitate s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE. PROZĂ IC adj. î. banal, comun, (fig.) plat, (livr. fig.) tern. (Slil~.) 2. cotidian, curent, obişnuit, zilnic. (Treburile ~ .) PROZAISM s. banalitate, platitudine, loc comun, (livr.) truism, (fig.) proză. (A spus un ~-) prozaist s. v. PROZATOR. PROZATOR s. (LIT.) (înv.) prozalst. (Un ~ clasic.) proza s. v. BANALITATE. LOC COMUN. PLATITUDINE. PROZAISM, prozări vb. v. ERUPE, prozărităra s. v. ALERGIE. ERUPŢIE. EXANTEM. proziee vb. v. REPETA, prozodic adj. v. ORTOGRAFIC. PROZODÎE s. versificaţie. (Probleme cle~.) prozodie s. v. ARTICULARE. ARTICULAŢIE. EMITERE. PRONUNŢARE. PRONUNŢIE. PUNCTUAŢIE. ROSTIRE, prăă s. v. BOT. PRORĂ, prubuit adj. v. ÎNCERCAT. PROBAT. VERIFICAT. PRUDENT adj. atent, circumspect, grijuliu» precaut, prevăzător, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) gn'jnic, priveghetor, vegheât, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.) PRUDENŢĂ s. atenţie, circumspecţie, grijă-precauţie, prevedere, băgare dc seamă, luare-aminte, (pop.) fereâlă, pază, priveghere, (înv.) socotinţă, veghere. (Să procedaţi cu multă ~.} PRUÎNĂ s. (BOT.) brumă, (Mold.) promo-roăcă. (~ care acoperă unele fructe.) prujălnic adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. prăţă s. v. GHIDUSIE. GLUMĂ. NĂZBÎ-TIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ„ STRENGĂRIE. pruţi vb. v. FLECĂRI. GLUMI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. prujitor adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. prujilurn s. v. GHIDUSIE. GLUMĂ. NĂZ-BÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. STRENGĂRIE. pruiiiută vb. v. DA. ÎMPRUMUTA. PRUN s. (BOT.; Prunus domestica) (Mold. şi Bucov.) perj, (Mold. şi Transilv.) pom. PRUNÂR s. (Mold. şi Bucov.) perjăr. (Cultivator de prun i sau ~.) PRUNÂR s. (ENTOM.; Rlujnchiles cupreus) burghiaş, firezar. PRUNĂ s. (BOT.) (reg.) poamă, (Mold. şi Bucov.) perjă. PRUNĂRIE s. prunct, pruniş, prun iste-, (Mold.) perjărie. PRUNC s. sugaci, sugar, nou-născut, (inv. şi pop.) plod, (înv. şi reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. şi Transilv.) cocă, (fam.) bebe. prunc s. v. ’ BĂIAT. COPIL. FECIOR. FLĂCĂU. TÎNĂR. pruncă s. v. COPILĂ. FATĂ. FIICĂ, primeenie s. v. COPILĂRIE. PRUNCIE, prunccsc adj. v. COPILĂRESC. INFANTIL, pruncheş s. v. COPILAŞ, prunei vb. v. COPILĂRI. PRUNCIE s. copilărie, (prin Maram. şi Transilv.) primeenie, (inv.) coconie, nevirstniefe, porobocic. (în vremea ~ lui.) pruncoteăn s. v. BĂIETAN. BAIETANDRU. COPILANDRU. COPILAŞ. FLĂCĂIANDRU. PRUNCUCIDERE s. ‘(JUR.) infanticid. pruncule.ţ s. v. COPILAŞ, pruncuşoără s. v. COPIL IŢĂ. pruncuşor s. v. COPILAŞ, pruncuţ s. v. COPILAŞ, pruncă!ă s- v. COPILITĂ. PRUND s. pietriş, prundiş, (reg.) prundâr» (Ban.) pesăc, (Maram. şi Transilv.) pisoc, (Transilv., Ban. şi Bucov.) şoătăr. (~ din albia unui riu.) prund s. v. NISIP. PRUNDAR 762 PRUNDAR s. (ORNIT.; MotaciUa) codobatura, prundaş, (rcg.) bîţîitoâre, codalbă, codobiţă, frişca, obrăznicătură, păstorel, păstoriţă, prundurel, sfredeluş, văcărfţă, coadă-făloâsâ, jumătate-de-păsărc, ochiul-boului, pa-săre-ţigăneâscă, rîndunica-Domnului, (prin Transilv. şi Maram.) slujnica-cucului. prundâr s. v. PIETRIŞ. PRUND. PRUN-DĂRAS. PRUNDIS. PRUNDAŞ s. (ORNIT.) 1. (MotaciUa) codobatură, prundar, (reg.) bîţîitoâre, codâlbă, codobiţă, frişca, obrăznicătură, păstorel, păstoriţă, prundurel, sfredeluş, văcărită, coadă-făloâsă, jumătate-de-pâsăre, ochiul-boului, pa-săre-ţigăneâscă, rîndunica-Domnului, (prin Transilv. şi Maram.) slujnica-cucului. 2. (Ca-lidris) fluierar. 3. (Calidris arenaria) (reg.) prundurel, purcărâs. PRUNDĂRAŞ s'. (ORNIT.) 1. (Chara- drius dubius ciironicus) (reg.) cric, pietrar, ploier, prundâr, prundurel, tililic, văcărel. 2. (Cha-radrius dubius) (reg.) ploier de rfu, ploier gule-rat mic. prundarâş s. v. FLUIERAR. prundăros adj. v. NISIPOS, prundi vb. v. PRUNDUL PRUNDÎŞ s. pietriş, prund, (reg.) prundâr. (Ban.) pesâc, (Maram. şi Transilv.) pisoc, (Transilv., Ban. şi Bucov.) şoâtăr. (~ din albia unui rîu.) prundiş s. v. REN IE. PRUNDIŞOR s. prunduleţ, (reg.) prundu-iâs, prunduţ. prundoi s. v. INSULĂ PLUTITOARE. PLAUR. PLAVIE. PRUND6S adj. pietros. (Teren ~.) prundos adj. v. NISIPOS. PRUNDU1 vb. (reg.) a prundi, a prunduli. (A ~ un drum.) prunduiâş s. v. PRUNDIŞOR. PRUNDULEŢ. PRUNDULEŢ s. prundişor, (reg.) prunduiâş, prunduţ. prunduli vb. v. PRUNDUL prundurel s. v. CODOBATURA. PRUNDAR. PRUNDAŞ. PRUNDĂRAŞ. prunduţ s. v. PRUNDIŞOR. PRUNDULEŢ. prunelă'S. v. PUPILĂ. ’ PRUNET s. primărie, pruniş, prunişte, (Mold.) perjărie. prun gogoncţ s. v. GOLDxAN. RENGLOT. PRUNIŞ s. prunărie, prunet, prunişte, (Mold.) perjărie. PRUNIŞTE s. prunărie, prunet, pruniş, (Mold.) perjărie. PRUNIŞOR s. (BOT.) prunuţ. prun sălbâtic s. v. Mx\LIN. PRUNtJŢ s. (BOT.) prunişor. PRURÎGO s. (MED.) strofulus. PRURÎT s. (MED.) mîncărime, (reg.) mîn-cărici, mincărie, mîncătură. prus s. v. GORHAN. LIBARCĂ. PRISPĂ. RUS. ŞVAB. prus s., adj. v. PRUSAC. PRUSIAN. PRUSÂC s., adj. 1. s. prusian, (Transilv.) prais, (inv.) prus. 2. adj. prusian, (rar) prusă-câsc, prusienesc, (înv.) prus, prusâsc. prusăcesc adj. v. PRUSAC. PRUSIAN, prusâsc adj.' v. PRUSAC. PRUSIAN. PRUSIAN s., adj, 1, s. prusac, (Transilv.) prais, (înv.) prus. 2. adj. prusac, (rar) prusăcesc, prusienesc, (înv.) prus, prusesc. PRUSIANIZ vb. a ^prusifica. prusiât s. v. CIANURĂ, prusienesc adj. v. PRUSAC. PRUSIAN. PRUSIFICĂ vb. a pjrusianiza. prusten s. v. PENIŢĂ, pruvireag s. v. MICSANDRĂ. MICŞUNEA. PSÂLMIC adj. (BIS.) psaltic. (Cintece ~.) PSALMI ST s. (BIS.) (înv.) psaltlst. PSALMODIA vb. (BIS.) (înv.) a psălmui. PSALMODIERE s. (BIS.) (rar) psălmiure. PSALT s. (BIS.) cîntăreţ, dascăl, diac, paracliser, ţîrcovnic, (Transilv.) cântor, făt, (înv.) eclisiârh, grămătic. (~ îl ajută pe preot la oficierea slujbei.) PSALTERION s. (MUZ.) (înv.) psaltire. PSĂLTIG adj. (BIS.) psalmic. (Imnuri ~.) psaltire s. v. PSALTERION, psaitist s. v. PSALMIST. psălmui vb. v. PSALMODIA, psălmuire s. v. PSALMODIERE. PSEUDOBLEPSIE s. (MED.) iluzie optică. PSEUDOCRtJP s. (MED.) crup fals. PSEUDOPIERMAFRODITISM s. (MED.) androginie. PSEUDONIM s., adj. 1. s. (rar) pseudonime. (Scrie sub ~.) 2. adj. pseudoepigraf. (Operăm.) PSEUDOEPIGRĂF adj. pseudonim. (0-peră ~.) pseudonime s. v. PSEUDONIM. PSEUDOPREFlX s. (LINGV.) prefixoid. PSIHANALIZĂ s. (PSIH.) freudism. PSIHIC adj., s. 1. adj. psihologic, spiritual, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 2. s. suflet, (rar) psihism. (Cum stă cu ~ ?) psihieeştc adv. v. PSIHOLOGICEŞTE. SUFLETEŞTE. psihism s. v. PSIHIC. SUFLET. PSIHOFIZIOLOGIE s. psihologie fiziologică. PSIHOLOGIC adj. psihic, spiritual, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) PSIHOLOGICfîŞTE adv. sufleteşte, (rar) psihiceşte. (Cum se simte ~ ?) PSIHOLOGIE s. 1. mentalitate, (fig.) optică, f/v unei colectivităţi.) 2. psihologie animală — zoopsihologie; psihologie fiziologică = psiho-fiziologie. PSIHONEVROZĂ s. (MED.) nevropatie, nevroză, (pop.) spâimă. PSIHOZĂ s. (MED.) manie, monomanie» obsesie, idee fixă. (Are ~ persecuţiei.) PSIHROFÎL adj., s. (BIOL.) criofil. (Ani} mal ~.) psili s. v. SPIRIT LIN. PST interj, linişte I, st 1, tăcere !, (pop.) ţist 1, (arg.) mucles I PTERIDOFiTĂ s. (BOT.) criptogamă vasculară. pterozâur s. v. PTEROZAURIAN. PTEROZAUR IAN s. (GEOL.) (rar) pteroJ zâur. 763 PUFAI PTlALÎNĂs. (BIOL. ) amilază salivară. PljBER adj. (livr.) nubil. (Persoană ~.) PUBERTATE s. (înv.) junlc, vîrstnicle. (La anii ~.) PUBLIC adj., s. 1. adj. colectiv, comun, general, obştesc. (Probleme de interes ~.) 2, adj. (livr.) exoteric. (Doctrină ~.) 3. s. ascultători (pl.), asistenţă, auditoriu. (Onorat ~ !) 4. s. sală. (~ a izbucnit in aplauze.) public s.^ v. LOCUITORI. POPULAŢIE, PUBLICA vb. 1. a edita, a imprima, a scoate, a tipări, (înv.) a publiearisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. a apărea, a ieşi, a se tipări. publică vb. v. ANUNŢA. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA, DENIGRA. DISCREDITA. ÎNCUNOSTINTA. ÎNŞTIINŢA. PONEGRI. VESTI. PUBLICARE s. 1. editare, imprimare, imprimat, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarislre, publicaţie, publicitâte, ti-părie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 2. imprimare, tipar, tipărire. (Bun pentru ~.) 3. apariţie, tipărire. (După ~ romanului.) publicare s. v. ANUNŢARE. IMPRIMAT. iNCUNO ST I NT ARE. ÎNŞTIINŢARE. PERIODIC. PUBLICAŢIE. TIPĂRITURĂ. VESTIRE. publiearisi vb. v. ANUNŢA. EDITA. IMPRIMA. ÎNCUNOSTINŢA. ÎNŞTIINŢA. PUBLICA. SCOATE.'TIPĂRI. VESTI. publiearisire s. v. EDITARE. IMPRIMARE. IMPRIMAT. PUBLICARE. SCOATERE. TIPĂRIRE, TIPĂRIT. TRAGERE. PUBLICAŢIE s. 1. periodic, (înv.) foaie, publicare. (O ~ de mare tiraj.) 2. organ. (~ a partidului.) publicaţie s. v. AFIŞ. ANUNŢ. ANUNŢARE. DECLARAŢIE. EDITARE. IMPRIMARE. IMPRIMAT. ÎNCUNOSTINŢARE. ÎNŞTIINŢARE. ORDONANŢĂ.' PUBLICARE. SCOATERE. TIPĂRIRE. TIPĂRIT. TRAGERE. VESTIRE. păblică s. v. REPUBLICĂ. STAT. ŢARĂ. publicălui vb. v. ANUNŢA. ÎNCUNOSTINŢA. ÎNŞTIINŢA. VESTI. PUBLICÎST s. gazetar, jurnalist, ziarist. (Un~ obiectiv.) PUBLICÎST IC adj. gazetăresc, jurnalistic, ziaristic. (Stil ~ ; activitate ~ ; articol ~.) PUBLICISTICĂ s. gazetărie, jurnalism, jurnalistică, presă, ziaristică, ’ (înv.) publicitâte. (Misiunea nobilă a~.) publicitate s. v. EDITARE. GAZETĂRIE. IMPRIMARE. IMPRIMAT. JURNALISM. JURNALISTICĂ. PRESĂ. PUBLICARE. PUBLICISTICĂ. SCOATERE. TIPĂRIRE. TIPĂRIT. TRAGERE. ZIARISTICĂ. publicui vb. v. ANUNŢA. EDITA. IMPRIMA. ÎNCUNOSTINŢA.’ ÎNŞTIINŢA. PUBLICA. SCOATE. TIPĂRI. VESTI. publicuire s. v. ANUNŢARE. ÎNCUNOŞ-TINŢARE. ÎNŞTIINŢARE. VESTIRE, puchi s. v. URDOARE. puchină s. v. URDOARE. pu chiui vb. v. MIGĂLI.' puchinos adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂ-PĂNOS. SLINOS. SOIOS. URDUROS. pucliios adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. URDUROS. pucbiţeâ s. v. BOBIŢĂ. PICĂŢEA, puchiţel adj. v. PESTRIT. PUCIOÂSĂ s. (CII1M.) sulf, (Olt. şi Tran-silv.) ţfmpor. pucioase s. pl. v. CHIBRIT. PUCIOGNĂ s. (BOT.; Bifora radians) iarbă-puturoasă, (reg.) scări şor, buruiană- pucioâsă, buruiană-puturoâsă. puciocjnă s. v. CORIANDRU. puci os adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS, SLINOS. SOIOS. SULFUROS, puciul vb. v. DOVEDI. PRIDIDI. RĂZBI. PUDIC adj. 1. decent, ruşinos, sfios. (Om 2. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, virgin, virginal, (înv.) nestricât, prost, vergur, (fig.) curât, imaculat, neîntinat, nepătât, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurât. (Un suris ~.) PUDICITĂTE s. candoare, castitate, feciorie, inocenţă, neprihănire, nevinovăţie, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurle, (fig.) curăţenie, imaculâre, neîntinâre, puritate, (înv. fig.) curăţie. (~ zîmbetului ei.) pudieitâte s. v. BUNĂ-CUVIINŢĂ. DECENTĂ. JENĂ. MANIERĂ. PUDOARE. RUŞINE. SFIALĂ. pudiclţie s. v. BUNĂ-CUVIINŢĂ. DECENŢĂ. JENĂ. MANIERĂ. PUDOARE. RUŞINE. SFIALĂ^ PUDLĂJ s. (TERN.) pudlare. (~ fontei.) PUDLĂRE s. (TERN.) pudlaj. (~ fontei.) pudli s. v. MASĂ. TARABĂ. TEJGHEA. PUDOĂRE s. 1. decenţă, jenă, manieră, ruşine, sfială, bună-cuviinţă, (rar) pudieitâte, (latinism rar) pudiclţie. (Nu are nici un pic de ~.) 2. candoare, castitate, feciorie, inocenţă, neprihănire, nevinovăţie, pudieitâte, virginitate, (înv.) smerenie, vergurle, (fig.) curăţenie, imaculâre, neîntinâre, puritate, (înv. fig.) curăţie. (~ zimbetului ei.) PUDRA vb. (rar) a prăfui, (înv.) a pudrui. PUDRÂRE s. (rar) prăfufre. PUDRĂT adj. (înv.) pudrult. (Are faţa~.) PtJDRĂ s. pulbere. (O ~ de făină acoperea totul.) pudrui vb. v. PUDRA, pudruit adj. v. PUDRAT. PUERÎL adj. 1. copilăresc, infantil, naiv. (Ce sînt gesturile astea ~?) 2. neîntemeiat, neserios. (Argumente ~.) pueril adj. v. COPILĂRESC. INFANTIL, puerilitate s. v. NAIVITATE. PUF interj, buf 1 PUF s. 1. (ANAT.) (rar) scamă, (Transilv.) plhă. (~ de pasăre.) 2. (BOT.) (rar) scârnă. ( rv de păpădie.) puf s. v. FULG. GOGOAŞĂ. LAMURĂ. PĂPĂLĂU. pufăi s. v. GOGOAŞĂ. PĂPĂLĂU, PUFĂI 704 PUFĂI vb. 1. a picii, (reg.) a pî.şcii. (~din lulea.) 2. a gîfii, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ greu după atitci alergătură.) pufăi vb. v. FUMA. PUFĂIĂLĂ s. gifiială, gifiit, pufăire, pufăit, pufăitură. cuiva după un efort.) pufăios, adj. v. BUHĂIT. PUHAV. UMFLAT. PUFĂIRE s. gifiială, gifiit, pufăială, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după un efort.) PUFĂIT s. gifiială, gifiit, pufăială, pufăire, pufăitură. (~ cuiva după o fugă.) PUFĂITURĂ s. gifiială, gifiire, pufăială, pufăire, pufăit. (~ cuiva după un efort.) pufăiiţă s. v. PUFUL IŢĂ. POFNA s. (GEOL.) piclă, saltă, vulcan noroios. PUFNET s. bufneală, bufnet, bufnire, bufnit, bufnitură. (Se aude un~.) PUFNÎ vb. a bufni, a izbucni, (inv. şi reg.) a prorupe, (Mold. şi Bucov.) a clupăi. (~ in pltns; ~ in ris.) pufni vb. v. FUMA. PL’FOS adj. 1. afinat, moale, poros, rar, (rar) infoiât, ţărînos, (reg.) puhav. (Păimint~.) 2. afinat, (rar) spumos. (Un aluat ~.) 3. scămos, scămoşat. (Un material ~.) pufulete s. v. GOGOAŞĂ. PĂPĂLĂU. PUFULEŢ s. I. pufuşor. 2. (BOT.; Agera-tum houstonianum ; la pl.) (reg.) pufuşori (pl.). pufuleţi s. pl. v. PEJMĂ. PUFULIŢĂ s. (BOT.; Epilobium hirsutum) (reg.) limbricăs, jnifăriţă, zburătoare. PUFUŞOR s. pufuleţ. pufuşor s. v. PAPANAŞ, pufuşori s. pl. v. PUFULEŢI. puf-vegetăl s. v. BUMBĂCARIŢĂ. pughilăreşs. v. PORTMONEU. PORTOFEL, pugila vb. v. BOXA. pugilat s. v. BOX. PUGILISM. SPORTUL CU MĂNUŞI. PUGILlSM s. (SPORT) box, sportul cu mănuşi, (rar) pugilat, pugilistică. PUGILÎST s. (SPORT) boxer, pugilistică s. v. BOX. PUGILISM. SPORTUL CU MĂNUŞI. pugleu s. v. DULĂU. ZĂVOD. puiiăcc s. v. BUFNIŢĂ. BUHĂ. PtÎHAV adj. 1. fleşcăit, moale, (livr.) flasc. (Are o carne ~.) 2. buhăit, umflat, (reg.) buged, searbăd, (Transilv.) pufăios. (O faţă ~.) puhav adj. v. AFÎNAT. APĂTOS. APOS. JILAV. MOALE. POROS. PROASPĂT. PUFOS. RAR. REAVĂN. SPONGIOS. UD. UMED. puhă s. v. BICI. BICIUŞCĂ. puhăi vb. v. RĂCNI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. puliăiălă s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. NĂBUŞEALĂ. NĂDUF. NĂ-DUŞEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. PUHĂYÎ vb. a se buhai, a se umfla, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la fa}ă.) puhă vie s. v. BUHĂIALĂ. PUHOI s. 1. şuvoi, torent, (pop.) noian, zăpor, (inv. şi reg.) năboi, (reg.) şuşoi, (prin Dobr. şi Mutit.) sel. (~ de ape.) 2. riu, şiroi, şuvoi, torent. (~ de vin.) 3. duium, grămadă, mulţime, potop, puzderie, sumedenie, (înv. şi pop.) măre, poiede, (inv. şi reg.) întuneric, (reg.) posmol, tălăbă, (Transilv. şi Mold.) silă, (inv.) mulţit, putere, (fig.) groâză, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (Un~ de trupe inamice.) puhoiă vb. v. DEBORDA. REVĂRSA, puhoier s. v. GA IE. PLOIER. PUI s. 1.1. (pop.) făt. (~ iepei.) 2. prăsiîă, progenitură, (Mold.) ţine, (inv.) prăsitură. (Pisica cu ~ ii ei.) 3.* (reg.) căţel. (~ unei insecte.) 4. (în limbajul părinţilor) copil. (Nani, nani, ~ mamii!) II. perniţă, pernuţă, puişor, puiuţ, (pop.) pernioără, pernişoâră, (reg.) perinei, (Mold.) coltuc, (prin Murit.) fultuc, (prin Mold.) modiţă. (Perna mică se numeşte ~.) pui s. v. BOB IŢĂ. COPIL. MISINĂ. PICĂŢEA. SERTAR. pui vb. v. COPILI. FACE. FĂTA. GONI. ÎMPERECITEA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIŞA. ÎNFRĂŢI. NAŞTE. PLIVI. puiâc s. v. ARPAGIC. CEAPĂ DE SĂMÎN-ŢĂ. PUIA-GĂIA s. cloşca-cu-pui, uliul-şi-po-rumbeii, (reg.) puişorii (pl. art.), baba-găia, mama-găia. (Jocul de copii numit ~ .) puiandru s. v. COPĂCEL. PUIET, puica-popii s. v. BUBURUZĂ. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. VA-CA-DOMNULUI. puică s. v. COPIL. CURCĂ. LOSTRIŢĂ. puicoi s. v. CURCAN. puiculita-popii s. v. BUBURUZĂ. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. VA-CA- DOMNULUI. PUICULÎŢĂ s. puicuţă. (~ de găină.) puiculiţa s. v. FLORICELE. PUICUŢĂ s. puiciiliţă. (y de găină.) puidăi vb. v. HĂ MĂI. LĂTRA, pui-de-gîscă s. v. PĂPĂDIE. PUIET s. (BOT.) 1. copăcel, (reg.) puiân-dru. 2. (la pl.) material săditor. puiet s. v. COPIL. puiezi vb. v. ACOPERI. ÎNCĂRCA. ÎNMULŢI. PRĂSI. PROCREA. REPRODUCE. UMPLE. puigros s. v. BOTGROS. CIREŞ AR. puiăs adj. v. FECUND. PRĂSITOR. PROLIFIC. PUIŞOR s. 1. puiuţ, (pop.) puiulcţ. (~ de pasăre.). 2. perniţă, pernuţă, pui, puiuţ, (pop.) pernioără, pernişoâră, (reg.) perinei, (Mold.) coltâc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiţă. (Doarme pe un ~.) puişor s. v. BĂNCUŢĂ. FIRFIRIC, puişorii s. pl. art. v. CLOSCA-CU-PUI. PUIA-GA IA. ULIUL-ŞI-PORUMBEII. piiiţ s. v. ARPAGIC. BOMBOANĂ. CEAPĂ DE SĂMÎNŢĂ. puiţi vb. v. ÎNMULŢI. PRĂSI. PROCREA. REPRODUCE. puiâc s. v. SERTAR, puiuleţ s. v. PUIŞOR. PUIUŢ, puiul Silvei s. v. VASILCĂ. 765 PUNCT PUIUŢ s. 1. puişor, (pop.) puiuleţ. (~ de pasăre.) 2. perniţă, pernuţă, pui, puişor, (pop.) pernioără, pernişoâră, (reg.) perinei, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiţă. (Doarme pe un ~.) puizea s. v. PANSEA. PANSELUŢĂ. pilită s. v. COTARLĂ. DERBEDEU. JAVRĂ. JIGODIE. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. POTAIE. PUŞLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. p ni Ut ii s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUŞLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. PULBERĂRIE s. (înv.) prăfărle. sta-lu lui.) PULBERE s. 1. pudră. (O ~ de făină acoperea colul.) 2. praf, (Mold. şi Transilv.) colb, (Bucov. şi Maram.) şperlă, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (Olt. şi Munt.) ştiup. (~ stir-nilă pe un drum de ţară.) 3. praf de puşcă, (pop.) iarbă(-de-piişcă), (înv. şi reg.) silitră, (înv.) ■paler. (~ folosilă ca explozibil.) pulbere s. v. LAMURĂ. MULŢIME. POLEN. POTOP. PUZDERIE. SUMEDENIE. pulberds adj. v. PRĂFOS. PRĂFUIT, pulearţ s. v. PORTMONEU. PORTOFEL, pulmn s. v. MINGE. PULMON s. (ANAT.) plămîn, (pop.) bojoc, pulmon&l adj. v. PULMONAR. PULMONAR adj. (înv.) pulmonâl. (Afecţiune ~.) pulinonâriţă s. v. CUSCRIŞOR. MIEREA-UR SULUI. pulmonic adj., s. v. FTIZIC. TE BEC IST. TUBERCULOS. pulmonie s. v. FTIZIE. PNEUMONIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ. PULOVER s. (rar) sveter, (pop.) flanelă. (Poartă un ~ gros de lină.) pulpa mîiiiii s. v. ANTEBRAŢ. PULPĂNĂ s. coadă. (~ fracului.) PUL PĂR s. (IST., MIL.) (înv.) pulpă. (~ pentru războinici.) PCLPĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) Icră. (~ a piciorului.) 2. (BOT.) carne. (~ a unui fruct.) piilpa s. v. BICEPS. COAPSĂ. PULPAR. pulpeş adj. v. PULPOS. PULPIŞOĂRĂ s. (ANAT.) (reg.) pulpu-liţă. PULPOS adj. (prin vestul Munt.) pulpeş. (Om~.) pulpds adj. v. CĂRNOS, pulpuliţn s. v. PULPIŞOĂRĂ. PULS s. (pop.) vină, (grecism înv.) sfigmos. (Medicul i-a lnal~.) PULSA vb. La bate, a palpita, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvîcni, (rar) a zvîciî, (reg.) a bîcîi, a ticîti. (Inima ~ puternic.) 2. a fremăta, a palpita, a vibra, a zvîcni. (~ in el o mare bucurie.) pulsănt adj. v. PULSATOR. PULSATIL adj. (MED.) (rar) pulsativ. {Anevrism ~.) pulsativ adj. v. PULSATIL. PULSATOR adj. (FIZ.) (rar) pulsânt. (Curent electric ~.) PULSĂŢIE s. 1. (BIOL.) bătaie, palpitare, palpitaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvicnet, zvîcnirc, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsărilură, săltâre. inimii.) 2. freamăt, palpitare, palpitaţie, trepidaţie. (Simte ~ vieţii.) pult s. v. MASĂ. SERTAR. TARABĂ. TEJGHEA. pultaceu adj. v. PĂSTOS. PULVERIZĂ vb. a atomiza, pulveriza vb. v. DISTRUGE. NIMICI. RADE. ZDROBI. PULVERIZĂRII s. pulverizaţie. (~ unui lichid.) PULVERIZATOR s. (rar) vaporizator. (~ de lichid.) PULVERIZĂŢIE s. pulverizare. (~ unui lichid.) PULVERULENT adj. prăfos. (Materials.) PIJMA s. invar. (ZOOL.; Felis concolor) cuguar, (rar) tigru roşu. PUMN s. 1. mînă. (I-a dat un ~ de stafide.) 2. (pop. şi fam.) scatoalcă, (prin Olt. şi Munt.) potîrnog, (înv.) buş, chilom. (I-a tras un ~ zdravăn.) pumn s. v. PUMN AŞ. PUMNĂL s. stilet, (înv. şi pop.) jungher, junghi, (înv. şi reg.) şiş, (înv.) pumnâr, (arg.) şuriu. (Lovitură de ~.) pumnâr s. v. PUMNAL. PUMNAŞ. STILET. PUMNĂŞ s. 1. (reg.) pumnicel, pumnişor. (Broderia cusută pe o manşetă şi numită ~.) 2. (reg.) pumn, pumnâr, (Transilv.) pumnişor. (Manşeta brodată numită ~.) puinnărt vb. v. PUMNI. * PUMNI vb. (pop.) a (se) pumnui, (reg.) a (se) pumnări. (S-au ~ zdravăn.) puinnicel s. v. PUMNAŞ. PUMNIŞOR. pumnii obrajilor s. pl. v. POMEŢI. UMERII OBRAJILOR. PUMNIŞOR s. (ANAT.) (înv. şi reg.) pumnicel, (prin Transilv.) pumnu ţ. pumnişor s. v. PUMNAŞ. pumnui vb. v. PUMNI, pumnuţ s. v. PUMNIŞOR. PUMPELÎT s. (MIN.) lotrit. PUN s. (IST.) cartaginez, punciui adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. punct s. v. POL. PUNCT s., adv., interj. 1. s. (LINGV.) (înv.) picătură, soroâcă. (A pus ~ la sfirşitut frazei.) 2. s. (LINGV.) puncte de suspensie = puncte-puncte (pl.) ; puncte-puncte = puncte de suspensie (pl.) ; punct şi virgulă = (Transilv.) comă punctâtă, (înv.) semicoldn. 3. s. (MED.) comedon. 4. s. articol, paragraf, (înv.) cap, pont. (~ dintr-o lege.) 5. s. (JUR.) clauză, condiţie, dispoziţie, prevedere, stipulare, stipulaţie. termen, (înv. şi pop.) tocmeală, (înv.) şart. (~ dintr-o convenţie.) 6. s. loc. (în diferite ~ ale oraşului.) 7. s. etapă, fază, moment, stadiu, (fig.) treâptă. (Verificaţi lucrarea in fiecare ~ al ei.) 8. s. punct de vedere = opinie, părere, (înv. şi pop.) socotinţă, (înv.) procâs, PUNCTA 766 socoâtă. (Care e ~ tău în această problemă?) 9. adv. exact, fix, precis, (fig.) matematic. (~ la orele 9.) 10. interj, ajunge I, atît !, basta î, destul I, gata !, isprăveşte !, încetează !, sfir-şeşte !, stai !, stop !, termină I, (reg.) halt !, (fam. şi peior.) ho ! PUNCTĂ vb. a accentua, a evidenţia, a întări, a marca, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenta. (A ~ calităţile lucrării.) puncta vb. v. ADULMECA. ÎNSCRIE. MARCA. MIROSI. PUNCTĂJ s. (înv.) punctaţiune. (~ al unei expuneri. \ punct al mirării s. v. SEMNUL EXCLAMAŢIEI. SEMNUL EXCLAMĂRII. punctai- s. v. CHERNĂR. PUNCTATOR. PUNCTATOR s. (TEHN.) chernăr, (rar) punctâr. punctaţiune s. v. PUNCTAJ. punct de exclamaţie s. v. SEMNUL EXCLAMAŢIEI. SEMNUL EXCLAMĂRII. punct de întrebare s. v. SEMNUL ÎNTREBĂRII. PUNCTIŞOR s. punctuleţ, (rar) punctuhţă. PUNCTUAL adj. exact, parolist, (Voi fi ~ ; un om ~.) PUNCTUALITATE s. 1. exactitate, exactitudine. cu care a venit la intilnire.) 2. promptitudine. (Om de o rară r*j.) PUNCTUĂŢIE s. (înv.) prozodie. (Reguli de ~.) ’ PUNCTULEŢ s. punctişor, (rar) punctuliţă. punetuUţa s. v. PUNCTIŞOR. PUNCTULEŢ. PtJNE vb. 1. a (se) aşeza, a (se) aşterne, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) lungi. (Se~ iar la pămînt.) 2.* (fam. fig.) a se aşeza, a se aşterne. (Se ~ pe carte, pe învăţătură.) 3. a aşeza, a lua. (L-a ~ pe genunchi.) 4. a aşeza, (reg.) a alipui. (~ cana pe masă.) 5. a se aşeza, a se aşterne, a se depune. (S-a ~ mult praf pe ...) 6. a (se) plasa, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 7. a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 8. a aşeza, a aşterne, a întinde. (~ faţa de masă.) 9. a aranja, a aşeza, a aşterne, a pregăti. (~ masa.) 10. a depune. (~ pe birou tot ce ai in buzunare.) 11.* (fig.) a se lăsa. (S-a ~ o iarnă grea.) 12. a (se) sui, a (se) urca. (îl~ in car, pe cal.) 13. a turna. (Mai ~ două picături; ~ benzină pe foc.) 14. a expune, a întinde. (~ rufele la uscat.) 15. a împrăştia, a presăra, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 16. a adăuga. (~ puţină sare la supă.) 17. a ascunde, a dosi. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 13. a aplica. (~ ştampila pe un act.) 19. a aplica, a prinde. (îşi ~ barbă şi mustăţi.) 20. a coase, (l-a ~ un petic la pantaloni.) 21. a propti, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.) 22. a fixa, a prinde. (~ olanele pe casă.) 23. a înhăma, a prinde. (~ caii la trăsură.) 24. a înjuga, a prinde. (A ~ boii la car.) 25. a-şi îmbrăca, a-şi lua. (Şi-a ~ haina şi a plecat.) 26. a îmbrăca, a trage. (~ cămaşa pe tine.) 27. a(-şi) încălţa, a(-şi) trage. (îşi ~ bocancii.) 28. a planta, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împîînta, a plăntălui, a străplanta. (A~cloi puieţi.) 29. a semăna. (Cînd ~ porumbul?) 30. a băga, a introduce, a vîrî. (~ vinul în damigeanâ.) 31. a închide, a încuia, a trage. (~ zăvorul la uşă.) 32. a băga, a închide, a vîrî. (îl ~ la arest.) 33. a alege, a desemna, a învesti. (Poporul îl~ domn.) 34. a înscăuna, a întrona, a investi, a numi, a proclama, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.) 35. a desemna, a face, a numi, (înv. şi pop.) a orîndui, (înv.) a pro-vivasi, a rîndui. (îl ~ ministru al său.) 36. a indica, a preciza. (~ te rog şi data.) 37„ a fixa, a preciza, a stabili. (A~ un diagnostic.) 38. a se compara, a se măsura. (Nu mă ~ eu cu tine l) 39. a se încerca, a se înfrunta, a se întrece, a se măsura, (pop.) a se prinde. (Cine sc ~ cu mine la irîniă ?) 40. a se apuca, a începe, a (se) porni. (Se ~ să mănince.) pune vb. v. AŞEZA. PIERDE. STA. ŞEDEA. PUNERE s. 1. aşezare, aşternere, întindere. (~ feţei de masă.) 2. punere în scenă = înscenare, montare, regie, artă regizorală, (rar) regizorat, (înv.) scenâriu. (~ la un spectacol.) 3. aplicare. (După ~ ştampilei.) 4. coasere. (~ unui petic la pantaloni.) 5. înhumare, înhămat, prindere. (~ cailor la căruţă.) 6. înjugare, înjugat, prindere. (~ boilor la car.) 7. plantare, plantat, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantăţie, (pop.) presădfre. (înv.) plantâţie. (~ unor puieţi.) 8. pus, semănare, semănat, (r* porumbului.) 9. băgare, băgat, introducere, vîrîre, virît. (~ vinului în sticle.) 10. închidere, încu-iere, tragere. (~ zăvorului la uşă.) 11. fixare, precizare, stabilire. (~ unui diagnostic.) punga-băbei s. v. TĂTĂIŞ. TURTĂ, punga-boâşelor s. v. SCROT, punga-pâpii s. v. PUNGULIŢĂ. TRAISTA-CIO BANULUI. PUNGĂŞ s. 1. hoţ, (astăzi rar) prădător, (înv. şi reg.) lotru, (reg.) furătâr, robalău, (înv.) chesăgîu, fur, prădâş, războinic, (fam.) coţcâr, (arg.) manglitâr, şut, şutitâr, teşcâr. (~ de buzunare.) 2. borfaş, (rar) bojogâr, (fam.) găinâr. (Un ~ mărunt.) 3. escroc, hoţ, impostor, înşelător, şarlatan, şnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. şi fam.) pezevânchi, potlogar, (înv. şi reg.) mâfler, pîrlăci, (reg.) pasmarghiol, potcâş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvlr, (înv.) calpuzân, (înv., în Mold.) ştiler, (fam.) coţcâr, pehlivan, pişichâr, (fig.) panglicâr, papugiu, scamatâr. (Mare ~ mai e!) pungă de apă s. v. ASCITĂ. *PUNGĂLEĂLĂ s. (pop.) pungălitâră. (~ unui obiect de îmbrăcăminte.) pungă!Uură s. v. PUNGĂLEALĂ. PUNGĂŞEĂLĂ s 1. furat, furătură, furt,, hoţie, pungăşie, (livr.) rapt, (pop. şi fam.) 707 PUPILĂ hoţomănle, (pop.) tîlhărle. (reg.) robălie, (înv. şi fam.) sfcteriseâlă, sfeterisire, (înv.) tîlhă-răşug, tîlhărlre, tîlhărşâg, tîlhuşâg, (grecism înv.) sfetcrismos, (fam.) ciordeală, coţcărie, şterpeleâ-lă, ştcrpellre, (arg.) mangleală, şuteâlă. (Se cam ocupă cu~.) 2. escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripotâj, (rar) şarlatanerle, şarlatanlsm, şmecherite, (pop. şi fam.) peze-venclîc, potlogărie, (Mold.) şolticărle, (înv.) calpuzanlic, matrapazlărle, meşteşug, şălvirle, (înv., in Mold.) şulerle, (fam.) coţcărie, inatra-pazlîc, pehlivănle, pişicherlîc, şmechereâlă, (înv. fam.) coţcă, (fig.) panglicărle, scamatorie. (O ~ ele om necinstit.) PUNGĂŞESC adj. hoţesc, şarlatanesc, (rar) potlogăresc, (pop.) tîlhăresc. (Faptă ~.) PUNGAŞEŞTE adv. hoţeşte, (rar) potlogă-reşte, (pop.) tîlhăreşte (Se poartă ~.) PUNGAŞI vb. 1. a fura, (pop.) a pungui, (înv.) a pungi. (Umblă să-l ~.) 2. a escroca, a înşela, (Mold.) a şufări, (fam,) a coţcări,a potlogari, a şmecheri. (De ce m-ai ~ ?) PUNGĂŞÎE s. 1. furat, furătură, furt, hoţie, pungăşeală, (livr.) rapt, (pop. şi fam.) hoţomănle, (pop.) tîlhărle, (reg.) robălie, (înv. şi fam.) sfeteriseălă, sfeterisire, (înv.) tîlhărăşug, tîlhărlre, tîlhărşâg, tîlhuşâg, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeâlă, coţcărie, şterpe-leâlă, şterpellre, (arg.) mangleâlă, şuteâlă. (Se cam ocupă cu ~.) 2. (rar) borfăşle. (E un găinar, se ocupă cu 3. escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripptâj, (rar) şarlatanerle, şarlatanlsm, şmecherlfc, (pop. şi fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) şolticărle, (înv.) calpuzanlic, matrapazlărle, meşteşug, şălvirle, (înv., in Mold.) şulerle, (fam.) coţcărie, matrapazlîc, pehlivănle, pişicherlîc, şmechereâlă, (înv. fam.) coţcă, (fig.) panglicărle, scamatorie. (~ de om necinstit.) PUNGĂŞIRE s. escrocare, înşelare, (fam.) potlogărlre. ^ (~ unei persoane.) PUNGĂŞÎT adj. escrocat, înşelat. (Persoană ~.) PUNGĂŞOÂICĂ s. 1. hoaţă, hoţoaică, (pop.) tîlhăriţă, tîlhăroâică. 2. escroacă, şarlatancă, şnapancă. pungător adj. v. ÎMPUNGĂTOR. punge vb. v. ÎMPUNGE. ÎNŢEPA. punghită s. v. PUNGULIŢĂ. PUNGUŞOA-RĂ. PUNGUŢĂ. pungi vb. v. GALICI. FURA. LĂGOMI. PUNGĂ ŞI. SCUMPI. ZGÎRCI. pungit s., adj. v. AVAR. GALIC. ZGÎRGIT. PUNGGGI s. pungoi. PUNGOI s. pungoci. pungui vb. v. FURA. PUN GĂSI. punguit s., adj. v. AVAR. GALIC. ZGÎRGIT. PUNGULIŢĂ s. 1. punguşoară, punguţă, (reg.) punghlţă. (O ~ cu bomboane.) 2. (BOT.; Thlaspi arvense) (reg.) ţăşcullţă, punga-popii, tăşcuţa-ciobânului, buruiana-viârmelui. punguliţă s. v. PĂSTĂIOARĂ. TRAISTA-CIO BANULUI. PUNGUŞOARĂ s. punguliţă, punguţă, (reg.) punghlţă.^ (O ~ cu bomboane.) PUNGUŢĂ s. punguliţă, punguşoară, (reg.) punghlţă. (O ~ cu bomboane.) PUNÎBIL adj. (JUR.) (rar) punisâbil. (Faptă ~.) PUNIC adj. (IST.) cartaginez, (înv.) puni-cesc. (Războaiele ~.) punicesc adj. v. CARTAGINEZ. PUNIC, punisâbil adj. v. PUNIBIL. PUNTE s. 1. (MAR.) covertă, (înv.) pod. (Marinarii pe ~ !) 2. plută. (~ la fitilul unei candele.) 3. (TEIIN.) chingă, (reg.) curmeziş, mijlocâş, pod, război. (~ la ferăstrău.) 4.* vamă. (~ reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume.) punte s. v. CHINGĂ. COARDĂ. CORDAR. PÎRLEAZ. POD. POSADĂ. SCHIMBĂTOARE. STINGHIE. puntea-umărului s. v. CLAVICULĂ, punticeâ s. v. PUNT ISO ARĂ. punticică s. v. PUNTIŞOARĂ. PUNTIŞOĂRĂ s. (pop.) punticeâ, punticică, puntlţă. (~ peste un rîu.) puntiţă s. v. PUNT ISO ARĂ. puntură s. v. ÎMPUNSĂTURĂ. ÎNŢEPĂTURĂ. punţi s. pl. v. CRIVAC. pup * s. v. BOBOC. CALOTĂ. CĂPIŢĂ. CI-FOZĂ. CIUCIULETE. CLAIE. COC. COCOAŞĂ. GIBOZITATE. GURĂ. MINCIUNĂ. MINCIUNEA. MINCIUNICĂ. MOŢ. MUGUR. OCHI. PORCOI. SĂRUT. SĂRUTARE. SCOVARDĂ. STOG. USCĂŢEA. USCĂŢICĂ. ZBÎRCIOG. pupă vb. v. CĂPĂTA. DOBÎNDI. OBŢINE. PRIMI. SĂRUTA. pupâre s. v. Sx\RUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT. pupat s. v. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT. PIÎPĂ s. (ENTOM.) crisalidă, nimfă, (pop.) gogoaşă, păpuşă. (~ a unui fluture.) pupăgioâră s. v. ORĂSTICĂ. PUPĂZĂ. PUPĂI vb. (reg.) a pupăza, a pupui. (Pupăza ~.) pupai vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. pupătură s. v. GURĂ. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT. pupăză vb. v. ÎMPĂIENJENI. ÎNCEŢOŞA. ÎNNEGURA. PĂIENJENI. PUPĂI. TULBURA. VOALA. PUPĂZĂ s. 1. (ORNIT.; Upupa epops) (glumeţ) cuc-armenesc. 2. (BOT.; Orobus ver-nus) (reg.) pupăgioâră, pupezele (pl.), pupezoi. pupăză s. v. CICATRICE. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. GURĂ. PROSTITUATĂ. SEMN. TÎRFĂ. URMĂ . pupezele s. pl. v. ORĂSTICĂ. PUPĂZĂ, pupezoâică s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. pupezoi s. v. ORĂSTICĂ. PUPĂZĂ, pupi s. pl. v. ZBÎRCIOGI-GRAŞI. PUPILĂ s. (ANAT.) (pop.) lumina âchiului, (reg.) vedere, (înv.) lumea ăchilor, (franţuzism înv.) prunâlă. PUPITRU 768 PUPÎTRU s. bancă. (Puneţi caietele pe ~ !) pfipoş adj. v. CIFOS. COCOŞAT. GHEBOS. GHEBOŞAT. pupui s. v. CIFOZĂ. COCOAŞĂ. GIBOZI-TATE. MOŢ. pupul vb. v. PUPĂI. ŞOPTI. ŞUŞOTI, pupuiă vb. v. CĂŢĂRA. COCOŢA. RIDICA. pupui&Iă s. v. ŞOAPTĂ. ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. pupuiăt adj. v. MOŢAT. ŢUGUIAT, pupui l s. v. ŞOAPTĂ, ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. pupuituru s. v. ŞOAPTĂ. ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. PUR adj. 1. curat, neamestecat, simplu. (O substanţă ~ ; un corp ~.) 2. natural, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs 3. curat, nativ, neamestecat, (înv. şi reg.) safi, (Transilv. şi Bucov.) prisme, (înv.) prisne, (fig.) virgin. (Aur~.) 4. curat, neamestecat, (Transilv.) tistaş. (Griu 5. curat, natural, neamestecat, (înv. şi pop.) sadeâ. (Vin ~.,) 6. clar, cristalin, curat, limpede, transparent, (pop.) vioâră, (Transilv.) tistaş, (înv.) chiar. (Apă ~.) 7. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) 8. albastru, clar, curat, limpede, senin, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaş, (înv.) seninât, seninos, (fig.) spălat. (Un cer~.) 9. clar, limpede, nealterat, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 10. ideal, platonic. (Dragoste ~.) pur adj. v. CANDID! CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL. PUR s. (BOT.) 1. (AlUinn rotundum) (Transilv.) ai. 2. (Attium vineale) usturoi sălbatic, (reg.) samurâslă. pur s. v. AI SĂLBATIC. AIUL ŞARPELUI. ARPAGIC. CEAPA-CIOR11. GHIOCEL. HA-GIMĂ. LUMINARE. LUMÎNĂRICĂ. PRAZ. puradel s. v. COPIL. DANCI, purcălâş s. v. PURCELUS. purcărâş s. v. FLUIERAR. PRUNDAŞ. PURCE s. (ZOOL.) scroafă, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroâică, măscuroâie. purcea s. v. BICEPS. CUFĂR. LADĂ. PURCEDE vb. a proveni, (înv.) a proceda, (fig.) a izvorî. (~ dintr-un trecut îndepărtat.) purcede vb. v. ACŢIONA. AJUNGE. APUCA. CURGE. DECURGE. DEVENI. IEŞI. ÎNCEPE. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂŞI. PLECA. PORNI. PROCEDA. PROVENI. REIEŞI. REZULTA. URMA. purceii ere s. v. NAŞTERE. OBÎRŞIE. ORIGINE. PLECARE. PORNIRE. PROVENIENŢĂ. purceîăş s. v. PURCELUŞ. SCAIETELE-POP II. PURCELOŞ s. (ZOOL.) (reg.) purcălâş, purcelâş. PURCELCŞĂ s. (ORNIT.) 1. (Sglvia curruca) pitulice, (reg.) scrofiţă, ţîţ. 2. (Stjlvia hortensis) pitulice, (reg.) scrofiţă. 3. purccluşă neagră (Sylvia alricapilla) = (reg.) pitulice-cu-cap-nâgru, pitulice-neâgră. purces s. v. NAŞTERE. OBÎRSIE. ORIGINE. PLECARE. PORNIRE. PROVENIENŢĂ. PURCOI s. grămadă, maldăr, morman, movilă, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) dadă, (Mold. şi Transilv.) gi_ reâdă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, de crengi, de praf.) purd adj. v. SURD. purcchne s. v. PURICĂRIE. purgament s. v. LAXATIV. PURGATIV, purgâres. v. IEŞIRE. PURGAŢIE. SCAUN. PURGATIV s. (FARM.) laxativ, (pop.) curăţenie, (înv.) purgament, purgâţie. PURGÂŢIE s. (FIZIOL.) ieşire, scaun, (înv.) purgâre. purgâţie s. v. LAXATIV. PURGATIV, purică vb. v. DES PĂDUCHE A. PĂDUCHEA. puricâr s. v. POLICAR. PURICÂRE s. puricat, puriceală. PURICĂRIŢĂ s. (BOT.; Pulicaria vul-garis) (reg.) puricică, puricioâsă, rdzovă, iarba-puricelui. puricâş s. v. PURICE-DE-OMĂT. PURICÂT s. puricare, puriceală. PURICĂRÎE s. (rar) purecime. PURICEÂLĂ s. puricare, puricat, purice-de-âpă s. v. DAFNIE. PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podara nivalis) (rar) puricâş. puricâi s. pl. v. SCORNICI. puricică s. v. PURICĂRIŢĂ. puricioâsă s. v. PURICĂRIŢĂ. PURIFICĂ vb. 1. (TEIIN.) a epura. (A ~ apa.) 2. a (se) limpezi. (Lichidul s-a ~.) 3. (TETIN.) a curăţa, (înv.) a lămuri. (A ~ un metal.) 4. a împrospăta, a primeni a ventila. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 5. (BIS.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, a (se) răscumpăra, a (se) salva, (înv.) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăţa, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.) PURIFICĂRE s. 1. (TETIN.) epurare, epuraţie, (rar) purificâţie. (Staţie de ~ a. apei.) 2. limpezire. (~ unui lichid.) 3. (TEUN.) curăţare, (rar) purificâţie. (~ metalului.) 4. împrospătare, primenire, ventilare. (~ aerului din încăpere.) PURIFICÂT adj. 1. (TEIIN.) epurat. 'Apă ~.) 2. (TEIIN.) curăţit, (înv.) lămurit. /Metal ~.) 3. împrospătat, primenit. (Aer ^.) 4. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, salubru, sănătos, tare. (Atmosferă ~.) PURIFICATOR s. (TEIIN.) epurator. (~ pentru apa potabilă.) purificâţie s. v. CURĂŢARE. EPURARE. EPURAŢIE. PURIFICARE. PURITÂTE s. 1. curăţenie. (~ aurului.) 2. claritate, curăţenie, limpezime, transparenţă. (~ apei.) 3. claritate, limpezime. (~ glasului cuiva.) 4. desăvîrşire, perfecţiune. (~ liniilor ei.) puritâte s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENŢĂ. NEPRIHĂNIRE. 769 PUSCIUH A NEVINOVĂŢIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE. piiriu s. v. PĂRINTE. TATĂ. PUROI s. (MED.) (pop.) coptura, materie, (reg.) mlaci, (prin Olt.) venin. (Rana a colectat puroi s. v. CORASLĂ. PUROIĂ vb. (MED.) a curge, a supura, (pop.) a musti. (Rana ~.) puroiât adj. v. PURULENT. SUPURANT. pnroios adj. v. PURULENT. SUPURANT. purpur s. v. SCARLATINĂ. purpurât adj. v. PURPURIU. VIŞIN IU. PORPURĂ s. (înv.) porfiră. (Vopsit cu~.) purpura s. v. HLAMIDĂ. MANTIE. PURPURIU adj. vişiniu, (rar) purpuros, (pop.) conabiu, (înv. şi reg.) marmanziu, por-firlu, purpurât. (De culoare ~.) purpuros adj. v. PURPURIU. VIŞINIU. PURTĂ vb. 1. a căra, a duce, a transporta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a trans-portarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a transmite, a trece. (~ paharul din mină in mină.) 3. a avea, a ţine. (~ in mină un buchet de flori.) 4. a ţine. (0 ~ de talie.) 5. a conduce, a duce. (îl~ de mină.) fi. a sprijini, a susţine, a ţine. (Vom merge cit ne-or ~ picioarele.) 7. a merge, a umbla. (Vara ~ o bluză subţire.) 3. a avea. (~ pantofi galbeni.) 9. a se comporta. (Vezi cum lc~.) 10. a avea, a deţine, a poseda. (~ numele de român.) 11. a avea, a nutri. (~ cele mai bune sentimente pentru ...) 12. a păstra, a reţine. (~ în suflet icoana copilăriei.) 13. a duce, a întreţine. (A ~ o corespondenţă vie cu ...) 14. a da, a desfăşura, a duce, a susţine, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă cu inerţia.) 15. a ademeni, a amăgi, a îneînta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. l’ig.) a arde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (7-a ~ cu minciuni.) purtă vb. v. APUCA. CÎSTIGA. CUCERI. DEPLASA. DESFĂŞURA. DOBÎNDI. DUCE. EVOLUA. GRĂBI.’IUTI. ÎNDREPTA. ÎNDURA. ÎNTÎMPLA. LUA. MERGE. MIŞCA. OBŢINE. ORIENTA, PĂŞI. PĂTIMI. PĂŢI. PETRECE. PLECA. PORNI. RĂBDA. REALIZA. REPURTA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. UMBLA. ZORI. PURTĂRE s. 1. cărare, cărat, ducere, dus, transport, transportare. (~ rănitului la spital.) 2. folosire, întrebuinţare, purtat, uzură. (De atîla pantalonii erau rupţi.) 3. port. (~ armelor este interzisă.) 4. apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), (pop.) m6dă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce este ~ asta?) 5. comportament, comportare, conduită, (rar purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbâş, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politic. (Are o~ necorespunzătoare.) 6. atitudine, comportare, ţinută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproş.) 7. atitudine, comportare, gest. (~ lui m-a mişcai.) 3. ducere, susţinere. (~ unei campanii de presă.) purtare s. v. CIRCULAŢIE. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. GRAVIDITATE. GUVERNARE. MERS. SARCINĂ. STĂPÎNIRE. UMBLET. PURTĂT adj. folosit, uzat, vechi. (Iiaine ~.) PURTÂT s. folosire, întrebuinţare, purtare, uzură. (De atîla pantalonii erau rupţi.) purtat s. v. CÎRMUIRE. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUCERE. CONDUITĂ. DIRIGUIRE. DOMNIE. GUVERNARE. ÎMBRĂCĂMINTE. PORT. PURTARE. STĂ Pi-NIRE. purtare* adj. v. DURABIL. PORTABIL. PORTATIV. REZISTENT. SOLID. TRAINIC. TRANSPORTABIL. PURTĂTOR adj., s. 1. adj. transportor. (Bandă ~.) 2. s. deţinător, posesor. (~ unui nume.) purtător adj.» s. v. CĂLĂUZITOR. ÎNDRUMĂTOR. POVĂTUITOR. SFĂTUITOR. purtător s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNI-TOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. purtătură s. v. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. PURTARE. PURULENT adj. (MED.) supurant, (rar) puroiât, (înv. şi reg.) puroios. (Rană ~.) PURULENŢĂ s. (MED.) supuraţie, (rar) supurâre. (~ unei plăgi.) pururclnic adj. v. CONTINUU. ETERN. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NEMURITOR. NEPIERITOR. NESFÎRŞIT. NEUITAT. PERMANENT. PERPETUU. VEŞNIC. VIU. PURURI adv. 1. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, veşnic, (înv. şi reg.) nepristân, (reg.) hojma, nccunten, (înv.) neapărat, nelipsit.. (Se mişcă ~.) 2. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, totdeauna, veşnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) 3. etern, totdeauna, veşnic. (~ va rămînc în inimile noastre.) PUS adj. aşternut, întins, pregătit. (Masă ~ .)■ PUS s. 1. plantare, plantat, punere, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) trans-plantâţic, (pop.) presădlre, (înv.) plantâţie. (~ puieţilor.) 2. punere, semănare, semănat. (~ porumbului.) pusuciiinc s. v. AŞEZARE. LOC. POZIŢIE SITUAŢIE. pusăitor adj. v. CONCRET. FIZIC. MATERIAL. PALPABIL. PERCEPTIBIL. PIPĂIBIL. SESIZABIL. pusătură s. v. AŞEZARE. LOC. POZIŢIE.. puscelos adj. v. PUSTULOS. pusciuhă s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE., PUSEU 770 PUSEU s. (MED. ) acces, atac, criză, (astăzi rar) paroxism, (pop.) toană. (~ de nebunie, de cord.) puşi s. v. GURĂ. SĂRUT. SĂRUTARE. puşoare s. v. AŞEZARE. LOG. POZÎTJE. SAD. pustelnici vb. v. PUSTNICI. SCHIMNICI. SIHĂSTRI. pustielnică s. v. CUCUVAIE. CUCUVEA. pustieşâg s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DESERT. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. ' NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIETATE. PUSTIIRE. PUSTIU. SINISTRU. URGIE. PUSTIETATE s. 1. deşert, pustiu, (rar) pustiire, (reg.) pustieşâg, (înv.) arinlş, pustiiciune. (~ Saharei.) 2. pustiu, sălbăticie, (rar) sălbătăciune, (înv.) sălbătăcîme. (~ locurilor.) 3. singurătate, (fig.) sihăstrie. (Era o ~ totală.) PUSTII vb. a devasta, a distruge, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrşi, a strica. (Duşmanii au ~ tot ce le-a ieşit in cale.) pustii vb. v. ABANDONA. ASASINA. LĂSA. OMORÎ. PĂRĂGINI. PĂRĂSI. SĂLBĂTICI. SUPRIMA. UCIDE. pustiicios adj. v. DEŞERT. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. GOL. NECULTIVAT. NELOCUIT. NEPOPULAT. NIMICITOR. PUSTIITOR. PUSTIU. RUINĂTOR. SĂLBATIC. VID. pustiiciune s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DESERT. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIETATE. PUSTIIRE. PUSTIU. SINISTRU. URGIE. PUSTIIRE s. 1. devastare, distrugere, nimicire, pîrjolire, (înv.) risipă. (~ unui teritoriu -ocupat.) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădânie, (pop.) blestem, mînle, potopenie, topenie, (înv. şi reg.) pustieşâg, pustiit, sod6m, (reg.) prăpădeâlă, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjăl, plâgă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.) pustiire s. v. DEŞERT. PUSTIETATE. PUS- TIU. PUSTIIT adj. devastat, distrus, nimicit, pîrjolit. (Un teritoriu ~.) pustiit adj. v. DESERT. GOL. NECULTIVAT. PUSTIU. SĂLBATIC. VID. pustiit s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE. PUSTIITOR adj. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. şi pop.) pierzător, (înv.) dărăpănătâr, pustiiciâs, risipitor, ruinâs. (Acţiunea ~ a vîntului.) pustiu adj. v. DEŞERT. GOL. NEPĂZIT. NESUPRAVEGHEAT. VID. PUSTIU adj., s. 1. adj. deşert, gol, necultivat, sălbatic, vid, (înv. şi reg.) săcrât, (înv.) pustiicios, pustiit. (Un loc, un ţinut ~.) 2. s. deşert, pustietate, (rar) pustiire, (reg.) pustieşâg, (înv.) arinlş, pustiiciune. (~ Saharei.) 3. s. pustietate, sălbăticie, (rar) sălbătăciune, (înv.) sălbătăcîme. (~ locurilor.) 4. adj. deşert, gol, nelocuit, nepopulat, (înv.) pustiicios. (Oraş ~.) 5. adj. gol, necirculat, neumblat. (Drum ~.) 6. adj. părăsit. (Ocupanţii au găsit oraşul ~.) 7. adj. singur, stingher. (A rămas ~ pe lume.) pustiu adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS. pustiul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. PUSTNIC s. anahoret, ascet, eremit, schimnic, sihastru, (rar) schimonâh, (înv.) aschitâc, aschiteân, monâh, oselnic, schltnic. (~ul trăieşte prin locuri pustii.) pustnicesc adj. v. ASCETIC. SIHĂSTRESC. pustniceşte adv. v. ASCETIC. SIHĂSTRES-TE. PUSTNICI vb. a (se) schimnici, a (se) si-hăstri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.) PUSTNICIE s. ascetism, asceză, schim-nicie, sihăstrie, (rar) schimnicit. (în vremea ~ lui.) PUSTULĂ MALIGNĂ s. (MED., MED. VET.) antrax, cărbune, dalac, (reg.) armu-rârc, armurâriţă, btibă (neagră, rea), mârmură, răsfug, talan, băşică rea, sînge iriohorît, (prin Munt.) pripit, (prin Ban. şi Munt.) spurcât, (înv.) serpengeâ. PUSTULCS adj. (înv.) puscelos. pustului vb. v. DEVASTA. DISTRUGE. NIMICI. PÎRJOLI. PRĂPĂDI. PUSTII, puşcă vb. v. ÎMPUŞCA. ÎNJUNGHIA, puşcâlă s. v. PUŞCOCI, puşca-lupului s. v. GAROAFĂ. GAROFIŢĂ DE GRĂDINĂ. puşcăr s. v. ARTILERIST. PUŞCAŞ. TUNAR. puşcâre s. v. ÎMPUŞCARE. PUŞCÂŞ s. (MIL.) (înv.) puşcâr, sineţâş. (~ trage o salvă de puşcă.) puşcaş s. v. ARTILERIST. TUNAR. VÎ-NĂTOR. puşeât adj. v. ÎMPUŞCAT, puşcât s. v. ÎMPUŞCARE, puşcăviţă s. v. PUŞCOCI. PUŞCĂ s. (înv. şi reg.) durdă, flintă, sîneâţă. (Are ~ încărcată.) puşcă s. v. ARC. PRAŞTIE. TUN. puşcăleâţă s. v. PUŞCOCI, puşcărf vb. v. BOMBARDA. ÎMPUŞCA. PUŞCĂRIĂŞ s. (JUR.) condamnat, deţinut, ocnaş, osîndit, (pop.) rob, (glumeţ) pensionar. (Un ~ pentru omor.) PUŞCĂRIE s. (JUR.) 1. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, temniţă, (înv. şi pop.) po-preâlă, (pop.) prinsoâre, robie, (reg.) cremenâl, (Transilv., Maram. şi Bucov.) ârişte, (prin Tran-silv.) căllscă, (Transilv.) piţigoâică, (prin Olt.) prinzâre, (prin Maram.) robşâg, (înv.) pâză, tumurluc, (franţuzism înv.) prizân, (fam.) beci, 771 PUTERNIC gherlă, (fam. fig.) dubă, hîrdău, răcoăre, (reg. fig.) timbra, (arg.) gros, pîrnâie, ţuhâus, zdup. (Cit a stal la~ ?) 2. închisoare, ocnă, recluziune, temniţă. (Condamnat la 5 ani ~.) puşcărie s. v. ARTILERIE, puşcărirc s. v. CANONADĂ, puşcăriţă s. v. PUŞCOCI, puşcător s. v. VÎNĂTOR. PUŞCĂTtJRĂ s. patrom puşcătură s. v. DESCĂRCĂTURĂ. FOC. ÎMPUŞCĂTURĂ. POTRICALĂ. PREDUCEA, puşcâu s. v. DINAMITĂ. PUŞCHE s. (MED.) (înv.) puşcliineâţă. (~ pe limbă.) puşchineăţă s. v. PUŞCIiEA. puşcoăie s. v. PUŞCOCI. PUŞCOCI s. (reg.) proăşcă, puşcâlă, puşcâ-viţă, puşcăleâţă, puşcăriţă, puşcoăie, puşcoi, (Ban. şi 01t.) prişcopâlă, (prin Maram.) puş-culle, (Dobr.) puşcuroi. (Un~ de soc, pentru copii.) puşcoi s. v. PUŞCOCI, puşculie s. v. PUŞCOCI. PUŞCULIŢĂ s. i. (pop.) puşcuţă. (~ este diminutiv al lui puşcă.) 2. (Transilv.) mută, (Transilv. şi Ban.) piesă. (Bagă banii în ~.) puşcuroi s. v. PUŞCOCI, puşcuţă s. v. PUŞCULIŢĂ, piişiţ s. v. PANÂRIŢIU. PUŞLAM s. 1. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, scîrnăvie, secătură, (pop. şi fam.) cioflingâr, (înv. şi reg.) pujlău, (reg.) orbete, oşlştie, postorcincă, ptijlă, (Mold.) nandralău, poghibălă, (Transilv. şi Mararii.) techergheu, (înv.) ştrengâr, (fam.) cutră, marţafoi, (fig.) căzătură, otreăpă, zdreanţă, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimeâ. 2. canalie, hahaleră, pramatie, secătură. puşlamalîc s. v. HAIMANALÎC. HOINĂREALĂ. LICHELISM. VAGABONDAJ. VAGABONDARE. puşlănic s. v. HAIMANALÎC. HOINĂREALĂ. VAGABONDAJ. VAGABONDARE. puştăn s. v. BĂIETAN. BĂIEŢANDRU. COPILANDRU. FLĂCĂIANDRU, puştâncă s. v. FETIŞCANĂ. PUŞTI s. pici, prichindel, ţînc, (reg.) pricolici, (fam.) zgîmbăi, (fig.) năpîrstăc. (Un ~ de vreo 5 ani.) puşti s. v. BĂIEŢAŞ. BĂIEŢEL. COPILAŞ, puştică vb. v. ŢÎŞNI. puştoăică s. v. FETIŞCANĂ, puştoc s. v. ARBIU. PUTE vb. 1. a se cădea, a se cuveni. (Se ~ să stăm cu braţele în sîn?) 2. a merge. (Aşa nu se mai ~ l) PUTERE s. 1. capacitate, forţă, posibilitate, putinţă, (înv.) puterlnţă, puternicie. (~ de a face ceva.) 2. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potănţă, (pop.) vînjoşănie, vînjoşle, vîrtoşlc, voinicle, (reg.) mau, vînj, vlăstă, (Munt., Olt. şi Ban.) snăgă, (înv.) sfdrţă, tărlme, vîrttite, vlâvie, (fig.) săvă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 3. bărbăţie, energie, vigoare. ŢJ avut ™ de a suporta. încercarea.) 4. fermitate, tărie. (N-a avut suficientă ~.) 5. forţă, străşnicie, tărie, vigoare. (Reclamă cu ~ dreptatea.) 6. posibilitate, putinţă, stare, (înv.) putincioşle. (Să dea fiecare după ~ lui.) 7. voie,^ voinţă. (Cu de la sine ~.) 3. conducere, (fig.) efrmă. (A ajuns la~.) 9. drept, împuternicire, (înv.) tărie. (Are depline ~i.) 10. autoritate, (înv.) tărie. (însemnele ~.) II. autoritate, (astăzi rar) stăpînlre. (Reprezentantul ~.) 12. legalitate, valabilitate, valoare, (înv.) tărie. (~ a unui înscris.) 13. valabilitate, valoare. (Actul acesta are ~ de lege.) 14. autoritate, dominare, dominaţie, hegemonie, stăpînire, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpînle, tărie, ţiitură, (latinism înv.) potestăte. (Şi-a întins ~ ; se afla sub ~ romană.) 15. forţă, (înv.) silă, silnicie. (~ oştilor noastre.) 1G. (MIL.; concr.) armată, oaste, oştire, trupe (pl.), (înv. şi reg.) armadă, şirag, tabără, (înv.) ârmie, ordie, ostăşlme, oştlmc, silă, tărie, (fig.) săbie. (Oraşul a fost cucerit de ~ duşmană.) 17. (concr.) stat, ţara, (înv.) putinţă. (Marile, micile ~.) 18. (concr.) autoritate, forţă, somitate. (Este o adevărată ~ în acest domeniu.) 19. dominaţie, domnie, stăpînire. (~ banului.) 20. influenţă, înrlurire, (rar) stă-pinlre, (înv.) înrîurltă. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 21. influenţă, înrîurire, trecere, (fig.) greutate. (Om cu~.) 22. eficacitate, valoare. (~ nutritivă.) 23. eficacitate. (~ de germinaţie a seminţelor.) 24. forţă, intensitate, tărie, (înv.) mărie, mărime. (~ vuitului; ~ dragostei.) 25. soliditate, trăinicie. (~ legăturii lor.) 2G. miez, mijloc, toi, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (în ~ nopţii.) 27. dar, însuşire. (Are unele ~ i miraculoase.) 28. (MAT.) (înv.) potenţa. (~ a 2-a a unui număr.) putere s. v. DISPONIBIL. DUIUM. EFEC- TIV. FORŢĂ. GRĂMADĂ. MULŢIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. puterinţă s. v. CAPACITATE. FORŢĂ. POSIBILITATE. PUTERE. PUTINŢĂ. PUTERNIC adj., adv., s. art. 1. adj. robust, solid, tare, viguros, vînjos, voinic, zdravăn, (pop.) ţeapăn, vînos, vîrtds, (reg.) puterds, putut, socolân, (Ban. şi Transilv.) pogân, (înv.) potent, putincios, spătos, (fig.) vărde. (Bărbat ~.) 2. adj. rezistent, tare, (pop.) pilos. (Om~.) 3. adj. rezistent, solid, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pâmînt.) 4. adj. accentuat, proeminent, pronunţat. (Maxilare^ ; bărbie ~.) 5. adj. redutabil, tare, temut, valoros, (înv. livr.) potănt. (Un adversar ~ la fotbal.) 6. adj. straşnic, zdravăn, (pop.) ţeâpăn. (I-a tras o palmă /v.)7, adv. tare, voiniceşte, zdravăn. (Trage ~ de funie.) 8. adj. energic, impetuos, tare, vajnic, viguros. (Un temperament ~.) 9. adj. tare, (înv.) temeinic, (franţuzism înv.) ponderds. (Un stat ~.) 10. adj. (înv.) potănt, putinciăs. (Un partid ~ ; un împărat ~.) 11. s. art. (BIS.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînâltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. şi pop.) prănie, PUTERNICE 772 (pop.) sf in tul (art.), sîntul (art.), atolii torul (art.), tvoret, zeu. 12. adj. important, influent, însemnat, marcant. (Un personaje.) 13. adj. intens, mare, strălucitor, tare, viu. (O lumină ~.) M. adj. intens, răsunător, ridicat, tare. (Voce ~.) 15. adj. intens, răsunător, sonor. (Dangătul ~ al clopotului.) 16. adv. (MUZ.) forte, tare. 17. adv. intens, tare. (Inima îi batea ~.) 18. adj. intens, pătrunzător, tare, (livr.) penetrant. (Un miros ~.) 13. adj. aprig, intens, mare, straşnic, tare, violent, zdravăn. (Un vint ~.) 20. adv. bine, intens, tare, virtos, zdravăn. (Plouă ~.) 21. adj. chinuitor, intens, străpungător, violent, viu, (fig.) ascuţit, sfredelitor. (Durere ~.) 22. adj. acut, adine, ascuţit, intens, mare, pătrunzător, profund, violent, viu. (O suferinţă morală ~ .) 23. adj. adine, intens, mare, profund, viu. (O impresie, o emoţie ~.) 2i. adj. intens, viu, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înflăcărat, înfocat, pasionat. (O dorinţă ~.) 25. adj. drastic, eficace, eficient, energic. (Un medicament ^.) 26. adj. tare, viu, (franţuzism) eriănt, (fig.) aprins. (Culori ~.) 27. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, liotărîtor, ilustrativ, pilduitor, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu^.) 28. adj. tare, (livr.) forte (invar.). (E ~ la matematică.) puternice s. pl. v. IELE. puternicie s. v. ABUZ. ATOTPUTERNICIE. AUTORITATE. CAPACITATE. DOMINARE. DOMINAŢIE. EXCES. FORŢĂ. HEGEMONIE. POSIBILITATE PUTERE. PUTINŢĂ. SAMAVOLNICIE. SILNICIE. STĂPÎNIRE. SUPREMAŢIE. puternicos adj. v. ATOTPUTERNIC, puteros adj. v. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN. PIJTINĂ s. (pop.) bărbinţă, (Transilv.) gliiob, pîrlău, (prin Transilv.) şiroâdă, (Transilv., Maram. şi Mold.) toc. (O ~ cu brinză.) putină’ s. v. CRISTELNIŢĂ, putincios adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EFICACE. EFICIENT. EXPERIMENTAT. FOLOSITOR. ÎNCERCAT. ÎNZESTRAT. OPERATIV. POSIBIL. PRACTIC. PREGĂTIT. PRICEPUT. PRODUCTIV. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. UTIL. VALOROS. VERSAT. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. VREDNIC. ZDRAVĂN. putincioşie s. v. POSIBILITATE. PUTERE. PUTINŢĂ. STARE. PUTINEI s. (reg.) bădii, masleâncă. (în ~ se bate smîntîna.) PUTINICĂ s. (reg.) brădoâie, putinioără, (Transilv.) ghiobuieţ. (~ cu brinză.) putinioără s. .v PUTINICĂ. PUTINŢĂ s. 1. capacitate, forţă, posibilitate, putere, (înv.) puterinţă, puternicie. (~ de a face ceva.) 2. posibilitate, putere, stare, (înv.) putincioşie. (Să dea fiecare după ~ lui.) „3. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mij- loc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, mârşă, mediu, mijlocire. (O altă ~ de a rezolva problema.) putinţă s. v. FORŢĂ. PUTERE. STAT. ŢARĂ. PUTOĂRE s. duhoare, infecţie, împuţiciune, miasmă, (livr.) fetiditâte, (înv.) duh, smreduire. (Simţea in nări o~ insuportabilă.) putoărc s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. putori vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI. PUTRED adj. 1. descompus, putrezit, (livr.) putrid, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. (MED.) cangrenat, necrozat, putrezit, (rar) necrotic. (Ţesut ~.) PUTREFĂCŢIE s. descompunere, putrezire, (rar) putrefi6re, (inv.) putrejune, putrezeălă, putreziciune. (~ unui cadavru.) putrefacţie s. v. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DE SF G ÎN ARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. I-MO RAL ITATE. PERDITIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU. putreîiâ vb. v. DESCOMPUNE. PUTREZI, putrcficre s. v. DESCOMPUNERE. PUTREFACŢIE. PUTREZIRE. PUTREGAI s. (rar) putrezitâră, (înv. şi reg.) putregânie. (Un~ de lemn.) putregâi s. v. LEPĂDĂTURĂ. LICURICI, putregânie s. v. PUTREGAI, putregai vb. v. DESCOMPUNE. PUTREZI, putregăios adj. v. DESCOMPUS. PUTRED. PUTREZIT. putregăit adj. v. DESCOMPUS. PUTRED. PUTREZIT. putrejune s. v. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESCOMPUNERE. DESFRlNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. IMORALITATE. PERDITIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. PUTREFACŢIE. PUTREZICIUNE. PUTREZIRE. STRICĂCIUNE. VICIU. putrezeălă s. v. DESCOMPUNERE. PUTREFACŢIE. PUTREZICIUNE. PUTREZIRE. PUTREZÎ vb. 1. a (se) descompune, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregai. (O materie organică ce a ~ .) 2. (MED.) a se cangrena, a se necroza. (Un ţesut care~.) PUTREZICIUNE s. (rar) putrezune, (înv. şi reg.) putrejune, (înv.) putrezeălă. (Devenise o ~.) putreziciune s. v. CORUPŢIE. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESCOMPUNERE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂŢ. IMORALITATE. PERDIŢIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. PUTREFACŢIE. PUTREZIRE. STRICĂCIUNE. VICIU. putrezime s. v. PUTREZICIUNE. 773 PUZDERIE PUTREZIRE s. 1. descompunere, putrefacţie, (rar) putreîiere, (înv.) putrejune, putre-zeâhn putreziciune. (~ unui cadavru.) 2. (MED.) cangrenare, necrozare. (~ a unui ţesut.) PUTREZIT adj. 1. descompus, putred, (livr.) putrid, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (:reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. (MED.) cangrenat, necrozat, putred, (rar) necroUc. (Ţesut ~.) pulrezitură s. v. PUTREGAI. pul rit! adj. v. DESCOMPUS. PUTRED. PUTREZIT. PLJTTO s. (ARTE PLAST.) amoraş. PUTUROS adj., s. 1. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, râu, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmâtic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scîrnav, (înv.) scîrbâvnic, scîrbemic. (O duhoare~.) 2. adj. infect, împuţit, viciat, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilenţial. (Aer ~.) 3. adj., s. indolent, leneş, trindav, trintor, (rar) somnoros, (înv. şi pop.) nehărnic, (reg.) câniv, lenos, zăcâş, (Mold.) duglân. dug'liş, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. şi Bucov.) trirul, (înv.) lenevos, landuri u. (Om~.) PUTUROŞENIE s. indolenţă, lene, lenevie, trîndăveală, trindăvie, (rar) lenevirc, puturoşie, trindăvit, (înv.) tandur. (E de-o ~ fără pereche. ) PUTUROS! vb. a se lenevi, (înv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!) puturoşie s. v. INDOLENŢA. LENE. LE-NEV IE. PUTUROSENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRINDAV IE. putut. adj. v. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. VIGUROS. V ÎN JOS. VOINIC. ZDRAVĂN. PUŢ s. 1. apă, fintînă, (reg.) bunâr, (înv.) cişmeă. (Du-ie la~şi adu o găleată plină.) 2. sondă. (~ de petrol.) 3. (reg.) şaht. (~ de mină.) puţa-eocoşului s. v. BUHAI. pnţdr s. v. FÎNTÎNAR. piiţăr s. v. ORDONANŢĂ. putea s. v. BAROS. PUŢI vb. a duhni, a mirosi, (prin Mold.) a se auzi, (Mold.) a dubli, (înv.) duhori. (~ a băutură. ) PUŢIN adj., adv. 1. adj. insuficient. (Oaste hani~.) 2. adj. (înv.) scurt. (A scris lii ~ cuvinte lotul.) 3. adv. insuficient, prost, rău. (O muncă~ plătită.) 4. adj. cîtva, niţel, oarecare. (~ vreme a stat in casă.) 5. adv. niţel, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareşice. (Stai /) (J, adv. cîtva, niţel, (pop.) oleacă. (A aşteptat ~ in stradă.) 7. adj. scurt. (în~ vreme voi fi la tine.) 3. adv. rar, rareori. (Venea ~ pe la noi). 9. adv. uşor. (Cu glasul ~ tremurat.) 10. adv. întrucitva, niţel, oarecum. (Se simte ~ obosit.) 11. adv. cam, niţel. (E ~ bolnav.) 12. adj. insuficient, mic, redus, slab. (Are posibilităţi ~ de realizare.) puţina vb. v. DESCREŞTE. DIMINUA. ÎMPUŢINA. MICŞORA. REDUCE. SCĂDEA. pulinâre s.v.DESCREŞTERE. DIMINUARE. ÎMPUŢINARE. MICŞORARE. REDUCERE. SCĂDERE. PUŢINĂTĂTE s. (rar) puţimme, puţintime, (înv.) puţincâlă. puţineâlu s. v. PUŢINĂTATE, puţinei adj., adv. v. PUŢINTEL, pulinime s. v. PUŢINĂTATE. PUŢINTEL aclj., adv. 1. adj., adv. (pop.) puţinei. (Mai e ~ pîine.) 2. adv. niţeluş, (pop.) olecuţă, (reg.) niţicuş. (Stai ~ pe scaun.) puţintime s. v. PUŢINĂTATE, puţoi s. v. SÎNGELE-VOINICULUI. ŢOL putui vb. v. ADMONESTA. ARANJA. CERTA. DĂSCĂLI. DICHISI. DOJENI. FACE. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. LUSTRUL MORALIZA. MUSTRA. SPILCUI. VĂCSUI. puţul s. art. v. PEGAS, puţuleţ; s. v. PUŢUREL. puţului vb. v. ARANJA. DICHISI. FACE. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. LUSTRUI. SPILCUI. VĂCSUI. PUŢUREL s. (reg.) puţuleţ. PUZDERIE s. I. duium, grămadă, mulţime, potop, puhoi, sumedenie, (înv. şi pop.) măre, poiede, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posmol, tălâbă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mulţit» putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie» (reg. fig.) polăg. (O ~ de duşmani.) 2. mulţime, potop, sumedenie, (pop.) spuzenie, (înv. şi reg.) soddm, (fig.) pulbere, spuză, spuzeâlă. (~ de stele.) 3. (Munt.) spîldării (pl.). (~ de in sau cinepă.) puzderie s. v. AŞCHIE. SURCEA. SURCICĂ. ŢANDĂRĂ. R rabărbură s.v. REVENT. RUBARBĂ. RABÂT s. reducere, scăzămînt. (A face un ~ la preţul unei mărfi.) rabiât adj. v. FURIBUND. RÂBIE s. (MED.) turbare, (pop.) turbă, (înv.) turbăciiine. (Bolnav de ~.) RABIN s. (BIS.) (înv.) haham, sacerdot, rablagi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. RAMOLI. STRICA. UZA. rablagit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. RAMOLIT. SENIL. STRICAT. UZAT. RABLĂ s. rugină, ruginitură, vechitură, (reg.) răbăgie, roăjbă. (O ~ de puşcă.) rablă s. v. GLOABĂ. MÎRŢOAGA. RABOTÂJ s. (TEIIN.) rabotare, rabotat. unei piese metalice.) RABOTĂRE s. (TEHN.) rabotaj, rabotat. unei suprafeţe metalice.) RABOTĂT s. 3 (TEIIN.) rabotaj, rabotare. (ru unei piese metalice.) râburi s. pl. v. GĂTEJ. SURCEA. SUR-CICĂ. USCĂTURĂ. VREASC. RAC s. 1. (ZOOL.; Astacus fluvialilis) (rar) stacoj. 2. (pop.) câncer. (Zodia ~.) rac s. v. ANCORĂ. CANCER. CORO-PISNITĂ. DESTUPĂTOARE. NEOPLASM. TIRBUŞON. TUMOARE MALIGNĂ. racaleţ s. v. BROASCĂ DE IARBĂ. BROASCĂ VERDE. BROATEC. BROTAC. BROTĂCEL. BURAT IC. racamete s. v. BROASCĂ DE IARBĂ. BROASCĂ VERDE. BROATEC. BROTAC. BROTĂCEL. BURATIC. racatcţ s. v. BROASCĂ DE IARBĂ. BROASCĂ VERDE. BROATEC. BROTAC. BROTĂCEL. BURATIC. RACEM s. (BOT.) ciorchine, grapă. (~ este un tip de inflorescenţă.) rachier s. v. POVARNAGIU. VELNICER. rachierîc s. v. POVARNĂ. VELNIŢĂ. RACHÎU s. (Mold.) holercă, (Transilv. şi Ban.) palincă, (Transilv.) stropşeâlă, vinârs, (glumeţ) agheăsmă, (arg.) tabardăs.fO cinzeacă de~.) răcilă s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENŢĂ. IMPERFECŢIUNE. INSUFICIE NŢĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. RACLĂ vb. (MED.) a w chiureta. raclă vb. v. RADE. RĂZUI. RACLĂJ s. (MED.) chiuretaj, chiuretare. răclă s. v. COŞCIUG. LOT. PARCELĂ. SICRIU. RACLETĂ s. (TEIIN.) raclor, răzuitor. RACLOR s. (TEHN.) racletă, răzuitor. RACORD OLANDEZ s. (TEHN.) holendru. RADĂR s. (FIZ.) radiolocator. rădăs s. v. EXCEDENT. PLUS. PRISOS. PRISOSINŢĂ SURPLUS. RĂDE vb. 1. a (se) bărbieri. (Şi-a ~ mustaţa.) 2. a răzui, (rar) a racla, (reg.) a răzălui. (A ~ fundul ceaunului.) 3. a distruge, a nimici, a zdrobi, (înv. şi reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a ştârge. (Au ~ cetatea.) rade vb. v. RETEZA. TĂIA. RADI vb. 1. a degaja, a dezvolta, a emana, a emite, a produce. (O sursă care ~ căldură.) 2. (reg.) a raza. (Un astru care ~.) RADIĂ vb. a şterge. (A ~ dintr-o evidentă.) RADIĂL adj. radiar, radiat. (De formă r^.) RADIĂNŢĂ s. (FIZ.) emitanţă. (~ este o mărime fotometrică.) RADIĂR adj. radial, radiat. (De formă } RADIĂT adj. radial, radiar. (De formă ~.) RADIATOR s. calorifer. (Nu s-a încălzit RADIAŢIE s. 1. radiere. (Proces de ~ corpusculciră.) 2. (FIZ.) radiaţie Rontgen — radiaţie X, raze Rontgen, raze X ; radiaţie X = radiaţie Rontgen, raze Rontgen, raze X. 3. rază. (~ solară.) RADICĂL adj., s. 1. adj. adine, capital? considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotârîtor, important, însemnat, orga* nic, primordial, profund, serios, structural» substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temâinic. (Prefaceri ~.) 2. adj. drastic, extrem. (Măsură ~.) 3. s. (MAT.) rădăcină. (~ al unui număr.) 4. s. (LINGV.) rădăcină. (r^ al unui cuvînt.) RADIERĂ s. gumă, (fam.) râşpă. (Şterge un cuvînt scris, cu ~.) RADIERE s. 1. radiaţie. (Proces de ~ corpusculară.) 2. degajare, dezvoltare, emanare, emanaţie, producere. (~ de căldură.) radină s. v. RĂGĂLIE. SIREC. RĂDIO s. I. radioreceptor. (Şi-a cumpărat un nou ~.) 2. radiodifuziune. (Are o emisiune la~.) RAD IOBALÎZĂ s. radiofar. RADIODIFUZIUNE s. radio. (Are o emU siune la ~.) RADIODISTRIBCŢIE s. radioficaţie. RADIOFĂR s. radiobaliză. RADIOFICĂŢIE s. radiodistribuţie. RADIOGRAFIE s. radiogramă. (~ pulmonară. ) RADIOGRÂMĂ s. 1. radiotelegramă. (A primit o ~ urgentă.) 2. radiografie. (~ pulmonară.) RADIOLOCATOR s. (FIZ.) radar. RADIORECEPTOR s. radio. (Şi-a cumpăra! un ~,) RAMOLIŢIE RADIOS adj. 1. luminos, strălucitor. (O dimineaţă ~.) 2. fericit, încîntat. (O fată~.) RADIOTELEGRAFIE s. (FIZ.) telegrafie fără fir. RAD IOTELE GEAMĂ s. radiogramă. (A primit o ~ urgentă.) RADIOTERAPIE s. (MED.) roentgen terapie. RADIUMTERAPlE s. (MED.) curieterapie. RADON s. (CHIM.) emanaţie de radiu. este un element chimic radioactiv.) radon s. v. PLUTĂ. raf s. v. CERC. ŞINA. RAFAELIC adj. rafaelit, rafaelitic. RAFAELIT adj. rafaelic, rafaelitic. RAFAELITIC adj. rafaelic, rafaelit. RAFINA vb. a se civiliza, a se cultiva, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a -se cizela, a se subţia, a se şlefui, (înv. fig.) a -se roade. (S-a mai ~ şi el.) RAFINAMENT s. 1. distincţie, eleganţă, bun-gust, (livr. şi fam.) şic. (~ în ţinută.) *2. distincţie, eleganţă, fineţe, subtilitate. (~ în comportări.) 3. fineţe, rafinare, subtilitate. (~ ^nuanţelor stilistice.) RAFINARE s. 1. cultivare, stilare, (fig.) cioplire, cizelăre, şlefuire. (~ exprimării; ~ in comportare.) 2. fineţe, rafinament, subtilitate. (~ nuanţelor stilistice.) RAFINAT adj. 1. ales, distins, fin, select, stilat, subtil, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) 2. cultivat, stilat, (fig.) subţire. (Exprimare ~.) 3. fin, subtil. (Nuanţe ~.) 4. savant. (O ~ minuire a efectelor sonore.) rafinat adj. v. MANIERAT. STILAT. RAFINATGR s. rafinor. (E ~ de profesie.) RAFINOR s. rafinator. (E de profesie ~.) RAFT s. poliţă, (reg.) corlătă. (~ la o -etajeră.) RAGĂD s. (MED.) zăbale (pL), zăbăluţă, ■{prin Ran.) zobele (pl.). RAGE vb. a mugi, a zbiera, (înv. şi reg.) a rugi, (reg.) a rîncăi, a rincălui, (Transilv.) a băuni. (Vilele ~.) ragUa-pământului s. v. SPARANGITEL. RÂGILĂ s. (TEHN.) (reg.) râştilă. (Cu se piaptănă fuiorul de in.) RAHAT s. (turcism înv.) rahatlocum. fMănîncâ şi bea apă rece.) rahat s. v. EXCREMENT. FECALE, rahatlocum s.v. RALIAT, râhăt s. v. DURATĂ. INTERVAL. ÎNTINDERE. PERIOADĂ. RĂSTIMP. TIMP. RÂHIS s. (ANAT.) măduva spinării, rahitis s. v. RAHITISM. RAHITISM s. (MED.) (înv.) rahitis. r&îmâ s.v. RĂCEALĂ. BAI s. (Bla.) cer, paradis, (livr.) eden. 4Odihneşte în ,) ral s. v. PANAHIDĂ. PARASTAS. PĂTUL. POMANĂ. RĂSADNIŢĂ. RAIGRAS ENGLEZESC s. (BOT.; Lolium perenne) zizanie, (reg.) obsigă, od6s, eălbăţie. răiraăr s.v. PICHER. r£!nâ s. v. CRATIŢĂ. TIGAIE. RAION s. secţie. (~ de jucării, înir-un magazin..) RAIONĂRE s. zonare. (~ suprafeţelor agricole ale unui teritoriu.) rainHŢ s. v. CHIBRIT. RÂITA s. (reg.) otrocol. (Dă o ~ prin oraş.) RALIA vb. a adera. (A se ~ la o opinie.) ram s.v. CRACĂ. ^CREANGĂ. RAMURĂ. ramă vb. v. LOPĂTA. VÎSLI. ramazan s. v. STOMAC. RÂMĂ s. 1. cadru, (rar) încadratură, pervaz. (~ de tablou.) 2. cadru, cercevea, toc. de fereastră.) RÂMĂ s. lopată, vîslă, (reg.) băbâică, opâcă, opâcină, (Bucov., Transilv. şi Ban.) suflă. (Ambarcaţie cu ~e.) RAMBLEIÂJ s. rambleiere. (~ la o mină.) RAMBLEIERE s. rambleiaj. (~ la o mină.) rmubârs s. v. ÎNAPOIERE. RAMBURSARE. RESTITUIRE. RAMBURSA vb. a înapoia, a restitui. (A ~ creditul primit.) RAMBURSARE s. înapoiere, restituire, (rar) restituţie, (pop.) întoarcere, (înv.) ramburs, reînturnâre. (~ unei datorii.) RAMIFICA vb. 1. (rar) a se ramuri, (reg.) a se crăcăna. (Crengile copacului se ~.) 2. a (sc) diversifica. (A ~ producţia.) RAMIFICARE s. 1. ramificaţie. (~ unui copac.) 2. diversificare. (~ producţiei.) RAMIFICAT adj. 1. crengos, crenguros, rămuros, (rar) crăcos, (pop.) rămurât, (reg.) crăcuros, (Transilv.) clombos. (Arbore ~.) 2. rămuros, (înv.) răşchirat. (Reni cu coarne ~.) 3. arborescent. (Reţea electrică ~.) RAMIFICAŢIE s. 1. ramificare. (~ a unui copac.) 2. (GEOGR.) braţ, (pop.) crac. (~ a unei ape curgătoare.) ramn s.v. PÂDUCEL. RAMOLEALĂ s. (MED.) ramolire, ramolisment, senilitate, (livr.) decrepitudine, (rar) ramoliţie, (impr.) sclerozare. (~ unui om vîrstnic.) RAMOLI vb. (MED.) (livr.) a se seniliza, (înv.) a se matofi, (fam. fig.) a se hodorogi, a se rablagi, a se zaharisi, (impr.) a se scleroza. RAMOLlRE s. (MED.) 1. (livr.) senilizare, (fam. fig.) zaharisire, (impr.) sclerozâre. (~ prematură a cuiva.) 2. ramoleală, ramolisment, senilitate, (livr.) decrepitudine, (rar) ramoliţie, (impr.) sclerozâre. (Starea de ~ a unui vîrstnic.) RAMOLISMENT s. (MrD.) ramoleală, ramolire, senilitate, (livr.) decrepitudine, (rar) ramoliţie, (impr.) sclerozâre. (~ unui om vîrstnic.) RAMOLÎT adj., s. 1. adj. (MED.) senil, (livr.) decrepit, (rar) senilizât, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrîn ~.) 2. s. babalîc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. şi fam.) ghiuj, (reg.) jap, mattif, (prin Moîd.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns un , ) ramoliţie s.v. RAMOLEALĂ. RAMOLIRE* RAMOLISMENT. SENILITATE. rampă RÂMPĂ s. 1. platformă. (~ de lansare.) 2. balustradă, parapet, parmaclic, pălimar, rczemătoarc, mină curentă, (rar) rcâzem, (Transilv. şi Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (inv.) parmăc. (~ la o scară.) 3. (TEATRU) rivaltă. (Actorii au ieşit la ~.) rampa s. v. BARIERĂ. ram plasa w vb. v. ÎNLOCUI. SCHIMBA. RĂMURĂ s. 1. (BOT.) cracă, creangă, (rar) ram, (inv. şi reg.) stilp, (rcg.) râtină, rază, (Transilv.) cloâmbă, (Transilv., Bucov. şi Olt.) crac. (O ~ de măr.) 2. branşă, disciplină, domeniu, sector, specialitate. (în ce ~ activezi?) RÂNĂ s. (MED.) 1. bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. şi rcg.) beleăznă, (reg.) oăjdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ aclincă.) 2. lovitură, (inv.) vătămătură. (Are o ~ uşoară la mină.) rănă s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. CICATRICE. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SEMN. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. URATĂ. rănea s. y. PIETROŞEL. PORCUŞOR. RANCHiCNĂ s. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, (rar) înciudărc, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi rcg., în Bucov.) băsău, (înv. şi reg.) mărâz, scîrbă, (rcg.) pildă, zăeă-şeâlă, zăcăşie, (prin Alold.) bănat, (Transilv.) dîcă, (Ban. şi Olt.) inăt, (Mold.) poxie, (înv.) pâtos, răpştirc, rivnirc. zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (îl roade simte o ~ nestă-piniiă pe . . .) RANCHIUNOS adj. 1. duşmănos, răzbunător, (livr.) vindicativ, (reg.) ţînâş, zăcâş. (E un spirit ~. ) 2. gelos, invidios, pizmaş, pizmuitor, (pop. şi fam.) ciudâs, (reg.) zăcăş, (Transilv.) dîcos, (înv.) pizmătâr, pizmătăreţ, rivnitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, zuliar. (Om ~ pe succesele altuia.) rancoăre s. v. ANIMOZITATE.DISCORD IE. DUS MĂ N IE. ÎNVRĂJBIRE. OSTIL IT ATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎZANIE. râncotă s.v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ. VREASC. RÂND ALINĂ vb. (TERN.) a molcta. RÂND AL INÂRE s. (TEIIN.) moletarc! RÂND ALINĂ s. (TEIIN.) moletă. RANDAMENT s. 1. potenţial. (A crescute producţiei.) 2. spor. (Nu avea ~ la lucru.) 3. productivitate. (Sporirea ~ la ha.) 4. eficacitate, eficienţă, folos, operativitate, productivitate, valoare. (~ unei metode.). RANG s. 1. demnitate, titlu, (înv.) spiţă, stat. (L-a acordat ~ de baron.) 2. demnitate, poziţie, treaptă, (înv.) cin, dregătorle, Ifos, orînduiâlă, şedere, vrednicie. (Ocupă un ~ înalt in stat.) 3. grad, poziţie, situaţie, treaptă, (înv.) stepenă. (~ cel mai înalt in ierarhia socială.) 4. ierarhie, nivel, scară, stare, strat, treaptă. (~ social.) 5. condiţie, stare, teapă, treaptă, (pop.) mină, seamă. (Sint de acelaşi ~.) 6. funcţie, grad, (înv.) ridicare. (Are ~ 77(> de director.) 7. categoric, clasă. (Restaurant de ~ I.) raiifl s. v. RÎND. SIR. ŞIRAG. RÂNGĂ s. (TEIIN.) (pop.) stângă, (reg.) manelă, răzuş, (Transilv.) parîngă. (A ridica ceva cu o ~.) RÂNIŢĂ s. rucsac, (rar) sac, (prin Transilv. şi Ban.) borndu. (Un alpinist cu ~ in spate./ RÂNTIE s. (BIS.) (rar) mantie. (~ preoţească. ) rânfies. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. Ff.EAN-DURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. SCUTEC. ZDREANŢĂ ranţ s. v. CREŢ. CUTĂ. DUNGĂ. ÎNCREŢITURĂ. RID. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUŞ. ZBÎRCITURĂ. rapace adj. v. APRIG. APUCĂTOR. HRĂPĂREŢ. LACOM. NESĂTUL. PRĂDALNIC. RĂPITOR. rapacitate s. v. LĂCOMIE, rapăq s. v. ALUNECUS. GHEŢUŞ. LUNE-CUS. rapăn adj. v. ÎNCĂRCAT. PLIN. rapăn s. v. BOALA LUI CARRE. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. RÎIE. SCABIE. RAPID adj., adv. I. adj. accelerat, grăbit, iuţit, zorit. (Ritm ~ de deplasare.) 2, adj. fulgerător, iute. (Cu o mişcare ~.) 3. adj. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, repede,, repezit, zorit, (inv. şi pop.) silit, silnic. (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 4. adv. grabnic, iute, repede, tare. (Alerga cinci mai ~. cir.d mai incet.) 5. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, repede, urgent, (prin Transilv.) pripeşte. (Vino ~ să vezi!) 6. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neintsrziat, numaidecît, repede, (rar) tudlla, (pop.) degrabă, momentan, (înv. şi reg.) nepristân, numai, (reg.) mintenaş, mlnteni, (înv.) peşin, techer-mechcr. (Să vii~ înapoi.) 7. adj., adv. des, grăbit, iute. (Respiraţie ~ ; respiră 8. adj., adv. grabnic, imediat, neîntîrziat, operativ, prompt. (O intervenţie ~ ; a intervenit ~.) 3. adj. fugitiv, sumar, superficial. (La o cercetare cit de ~ . . .) RAPIDITÂTE s. 1. iuţeală, repeziciune, viteză, (livr.) celeritâtc, (rar) veîocitâte. (~ de deplasase a unui mobil.) 2. grabă, iuţeală, repezeală, repeziciune, viteză, zor. (rar) grăbire, (înv. şi pop.) repejune. (A făcut ceva cu mare ~.) 3. operativitate, promptitudine, repeziciune. (~ unei intervenţii.) rapîn s. v. MORVĂ. RĂPCIUGĂ, râpor s.v. POJAR. RUJEOLĂ. RÂPIŢĂ s. (BOT.) 1. (Brctssica na pus si rapa) (reg.) brojbă, nap, navetă, curechi-de-cîmp, ciirechi-sălbatic. 2. răpită-sălbatică (Nas-turtium palustre) — brincuţă. răpită albă s. v. MUŞTAR, răpită de clmp s.v. MUŞTAR. NAP SĂLBATIC. rapiţă de muştar s. v. MUŞTAR, răpită sălbatică s. v. MUŞTAR. NAP SĂLBATIC. RIDICHE SĂLBATICĂ. RAPORT s. 1. conexiune, corelaţie, înlănţuire, legătură, relaţie, (livr.) consecuţie, (rar) / / / RAŢIONAL conex j iâtc. (Stabileşte un ~ intre fenomene.) 2. legătură, relaţie, (livr.) contingenţă, nex, (înv.) legămint, referinţă, (grecism înv.) schesis. (Ce ~ este între . . . ?) 3. contact, legătur ă, relaţie. (A stabili un ~ cu . . . ) 4. proporţie, relaţie. (Un ~just intre elemente.) 5. (MAT.) proporţie. 6. conformitate. (Cheltuieli in ~ cu veniturile.) 7. referat, situaţie, dare de seamă, (prin Transilv.) sămădâ.ş, (inv.) doclăd, otnoşenie, tacrir, (rusism înv.) predstavlenie. (A întocmit un ~ despre • • • ) RAPORTA vb. 1. a privi, a se referi, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la ... ) 2. a se referi, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă . . . ) 3. a se referi, (înv.) a se provoca, a se provocălui. (La ce te ~ ?) 4. a refer:, a relata. (A ~ despre. . .) 5. (rusism înv.) a predstavlisi. (I-a ~ ce a făcut.) RAPORTARE s. referinţă, referire, (înv.) provocare. (Fără nici o ~ la .. .) raportat or s. v. RAPORTOR. RAPORTOR s. 1. (inv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ se măsoară unghiurile.) rupi s. v. FURAT. FURÂTURĂ. FURT. HOŢIE. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂCIUNE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. RĂPIRE. RAR adj., adv. I. adj. depărtat, distanţat. ,(Rinduri ~.) 2. adj. afinat, moale, poros, pufos, i.rar) ini'oiăt, ţărinos, (rcg.) puhav. (Păm'.nl ~.) 3. adj. rarefiat, rărit, (rar) rari-i'icât. (Aerul ^ al piscurilor.) 4. adj. subţire, transparent, uşor, (inv.) uşă re. (O ceaţă ~ ; un rial ~.) 5. adj. lent. (Bătaia ~ a pcndnîd.) fi. adv. (MUZ.)adagio, incet, lento. 7. adv. puţin, rareori. (Venea ~ pe la noi.) T>. adv. arar, arareori, rareori. (~ se auzea ■cile o '■p^aplă.) 3- adj. ales, deosebit, distins, superior. (Un om ~.) 10. adj. preţios, scump, valoros. (Bijuterii ~ .) rsira adv. v. AGALE. ALENE. BINIŞOR. DOMOL. ÎNCET. ÎNCET INEL. ÎNCETIŞOR. LIN. LINIŞTIT. UŞUREL. RALcEFĂCŢIE s. rarefiere, (rar) rarificâre. aerului.) RAREFIĂ vi), (rar) a (se) subţia, (rcg.) a (se) snbţira. (Viului ~ norii.) RAEEFIĂT adj. 1. subţire. (Nori ~ .) 2. rar, rărit, (rar) rarificât. (Aerul ~ al piscurilor. ) RA EEFIERE s. rare fac ţie, (rar) rarificăre. aerului.) RR EORI adv. I. puţin, rar. ( Venea ~ pe la noi.) 2. arar, arareori, rar. (~ se auzea cile o şoaptă.) rari licăre s. v. RAREFACTIE. RAREFIERE. rarîiîcăt adj. v. RAR. RAREFIAT. RĂRIT, rarisim adj. v. EXCEPŢIONAL. NEOBIŞNUIT. KA RIŞTE s. răritură, (pop. rărlş, (reg.) rărei, rârlrne. (Se odihnea intr-o ~ de pădure.) EAKITĂTE s. curiozitate. (O ~ a naturii.) rărită s. art. v. LUCEAFĂRUL DE ZIUĂ. LUCEAFĂRUL DIN ZORI.^SIRIUS. RĂRIŢĂ s. (AGRIC.) (reg.) săpătoare’ (prin Transilv.) sapă, (prin Dobr.) tîrmîc’ (inv.) răritoăre. ras adj. v. DREPT. NETED. PLAN. PLAT. ŞES. RAS adj., adv. 1. adj. bărbierit. (Faţă ~.) 2. adj. răzuit. (Un obiect ~.) 3. adv. razant, tangenţial. (Zboară ~ cu pălmuitul.) RAS s. bărbierit, (rar) răsătură. (Cit coslă ~ ?K RASĂ s. (BIOL.) 1. soi, specie, (pop.) sămînţă, (prin Transilv. şi Munt.) strană. (~ de vite.) 2. sînge. (Cal de ~ arabă.) 3. (înv.) soi. (~ mongolă.) RÂSĂ s. (BIS.) (înv.) schimă. (A îmbrăcat monahală.) răscotă s. v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ.VREASC. RASIÂL adj. rasist. RASÎST adj. rasial, rasol s. v. TENCUIALĂ, rasoleălă s. v. TENCUIALĂ. *RASOLÎ vb. (reg.) a sucăli. (A ~ treaba.) rast s. v. POPAS. POPOSIRE. RĂSTER s. (FOTO) sită fotografică. raşpalău s. v. RASPEL. răşpu s. v. GUMĂ.’ RADIERĂ. RÂŞPEL s. (TEHN.) (reg.) raşpalău, răzălău. răştilă s. v. RAGILĂ. RATÂT adj. 1. eşuat, neizbutit, nereuşit. (O acţiune ~.) 2. pierdut, scăpat. (Ocazie ~,) RĂTĂ s. 1. (rar) trănşă, (pop.) cîşti, (înv.) soroc. (A restituit suma in două ~.) 2. (FIN.) procent. (~ a scontului, a dobînzii.) 3. (EC. POL.) curs. (~ schimbului.) rată de asigurare s. v. PRIMĂ DE ASIGURARE. RATIFICĂ vb. (JUR.) a confirma, a consacra, a consfinţi, a întări, a sancţiona, a valida, (inv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) RATIFICĂRE s. (JUR.) confirmare, consacrare, consfinţire, întărire, sancţionare, sancţiune, validare, (înv.) sacrâre. (~ a unei legi.) RATIFIGĂT adj. (JUR.) confirmat, consacrat, consfinţit, întărit, sancţionat, validat. (Măsură, lege ~.) latină s. v. CRACĂ. CREANGĂ. RAMURĂ. RATITE s. pl. (ORNIT.) acarinate (pl.). (Struţul face parte din grupul ~lor.) rătotă s. v. JUMĂRI. OMLETĂ, raţă s. v. PLOSCĂ. URINAR, raţă mică s. v. SARSELĂ. RĂŢIE s. porţie, (înv. şi reg.) obricâriţă, (înv.) mertic, oboroc, tain. (~ de alimente.) RAŢIONĂ vb. a chibzui, a cugeta, a gîndi, a judeca, a medita, a reflecta, (înv.) a medi-tarisi, a mindri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ in linişte.) RAŢIONĂ vb. a raţionaliza. (A ~ consumul de petrol.) RAŢIONĂL adj., adv. 1. adj. cerebral, intelectual, mintal, spiritual. (Activitate ~.) 2, adj. logic. (Judecată ~.) 3. adj. cuminte, RAŢIONALIZA 77S- cumpănit, echilibrat, rezonabil, (înv.) rezonat. (Om ~.) 4, adj. bun, chibzuit, folositor, gindit, înţelept, judicios, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.) 5. adv. chibzuit, cuminte, înţelept, inţelepţeşte, judicios. (A procedat ~.) ' RAŢIONALIZA vb. a raţiona. (A ~ consumul de petrol.) RAŢIONAMENT s. î. argument, considerent, (înv.) rezon. (I-a convins cu ~ c logice.) 2. (înv.) rezon, frezonament, socoătă, socoteâlă. (Şi-a făcut următorul ~ . . .) 3. judecată, minte, raţiune, (înv.) socoătă, socoteâlă, socotinţă. (Are un ~ sănătos.) RAŢIUNE s. 1. gînd, minte. (Cînd cu ~ n-ai gindit.) 2. deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. şi Olt.) pâmet, (înv.) înţelegere, (fam.) d6xă, (fig.) cap, creier. (Arc o ~ de nivel mediu.) 3. gindire, intelect, judecată, minte, spirit. (Operă a ~.) 4. gindire, intelect, înţelegere, judecată, minte, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede.) 5. judecată, minte, (rar) cunoştinţă, (pop. şi fam.) glagore, (înv.) rezon. (O ~ normală.) 6. judecată, minte, raţionament, (înv.) socoătă, socoteâlă, socotinţă. (Are o ~ sănătoasă.), 7. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) continenţă, (rar) cu-minţle, ponderâţie, temperânţă, (pop.) scum-pătâte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămăluiTc, socoâtă, tocmeâla, (fam.) schepsis, (fig.) cum-păneâlă, cumpănire. (Demonstrează in viaţă multă ~.) 3. îndreptăţire, justificare, motivare, motivaţie, temei, (livr.) legitimare, legitimi-tâte, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotă-riri.) 3. justificare, logică, motivare, noimă, rost, sens, temei, (Nu văd ~ comportării lui.) 10. rost, socoteală. (Arc şi aceasta o ~.) II. înţeles, rost, semnificaţie, sens, tîlc, (înv. şi pop.) meşteşug, (pop.) noimă, (Mold. şi Munt.) merchez, (înv.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmaţie?) 12. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, temei, (înv. şi pop.) cuvînt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, săminţă. (~ care explică producerea unui fenomen.) RAZ s. (TEHN.) răzuitor. (~ din cţd-crom.) raz s. v. OTIC. RĂVAR. RAZACITÎE s. (BOT.) ţiţa-vacii. (~ este o speciei de struguri.) RAZÂNT adv. ras, tangenţial. (Zboară ~ cu pămintul.) RAZĂ s. 1. radiaţie. (~ solară.) 2. dîră, dungă, fascicul, fişie, trîmbă, (fig.) sprînceână. (O ~ de lumină.) 3. (FIZ.) raze Rontgen = radiaţie Rontgen, radiaţie X, raze X ; raze X = = radiaţie Rontgen, radiaţie X, raze Rontgen. 4. (GEOM.) (înv.) semidiametru. (~ unui cerc.) râză s.v. CRACĂ. CREANGĂ. FLOAREA-SO ARE LUI. FOFEAZĂ. RAMURĂ. RĂZNA adv. haihui. (Umblă ~.) răbătjie s. v. RABLĂ. RUGINA. RUGINI-TURĂ. VECHITURĂ. RABD A vb. 1. a îndura, a pătimi, a păţU a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta» (înv. şi reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a paula, (Ban.) a peşti, (prin-Transilv.) a pristui, (înv.) a hineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiţi, (Cile n-a ~ !) 2. a duce, a indura, a suferi, a suporta. (El a ~ tot orcul.) 3. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiţi. (Nu pot ~ una ca asta.) 4. a se abţine, a se domina, a se înfrîna, a se opri, a se reţine, a se stăpîni. (N-a putui ~ să nu-i spună vreo două.) RĂBDĂRE s. I. (livr.) pacienţă, (înv.) tîrpdnie. (Are o ~ îngerească.) 2. perseverenţă, stăruinţă, tenacitate. (Dovedeşte multă ~ tn acţiunile sale.) răbdare s. v. CHIN. DURERE. INDULGENŢĂ . ÎNCE R CARE. ÎNGĂD UINŢĂ. INGĂDUIRE. NĂDEJDE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SPERANŢĂ. SUFERINŢĂ. TOLERANŢA. ^ RĂBDĂTOR adj. I. îndurător, (pop.) răbduriu. (E foarte ~ în faţa suferinţei.) 2. (livr.) paciânt, (înv. şi pop.) răbduriu, (pop.) pilos, (înv.) suferitor. (Se arată ~ cu noi.) 3. perseverent, stăruitor, tenace, (livr.) pacient,, (rar) răbduriu, (astăzi rar) strădui tor, (pop.) pilos, (inv.) nevoitor. (O fire ~.) răbdător adj. v. CONCESIV. INDULGENT. ÎNGĂDUITOR. TOLERANT. răbdarm adj. v. ÎNDURĂTOR. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. STĂRUITOR. TE NA-CE. răblănt adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. STRICAT. UZAT. RĂBOJ s. (reg.) răvaş. (Socoteală înscrisă la răboj s. v. CALCUL. CALCULARE. RĂVAR. SOCOTEALĂ. SOCOTIRE. SOCOTIT. răboli vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. TIPA. URLA. ZBIERA. ' răbotoi vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ŢIPA. URLA.,ZBIERA. RĂBUFNEAI-A s. răbufnire, (rar) răbuf-nitură. (A avui « de indignare.) RĂBUFNI vb. a erupe, a irupe, a izbucni, a năvăli, a ţîşni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a buşni, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul ~ clin pămînt.) RĂBUFNIRE s. I. erupţie, irupere, irupţie,, izbucnire, atîsnire. (~ petrolului din pămint.) 2. răbufneală, (rar) răbufnitură. {A avut o ~ de furie.) răbufnitură s. v. RĂBUFNEALĂ. RĂBUFNIRE. răbuni vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI-r abil nit adj. v. CULCAT. ÎNTINS. LUNGIT-TOLĂNIT. TRÎNTIT. răcdn s. v. RECRUT, rueăli vb. v. RÎCÎI. SCORMONI. SCURMA,. 779 RĂDĂCINĂ-DE-FRIGUR1 rficămăţi vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. răcânel s.v. BROASCĂ DE IARBĂ. BROASCĂ VERDE. BROATEC. BROTAC. BROTÂ-CEL. BURAT IC. râcăni vb. v. OCĂCĂI. ORĂCAI. răcăsî vi), v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI, răcea ş. v. MINCIOG. RACEÂLĂ s. 1. fria, rece. de afară.) 2. (MED.) (pop.') troahnă, (prin fiolei.) r alin a, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şuhărfe. (A contractai o ~ zdravănă.) 3.* (fig.) reţinere, rezerva. (Spectacolul a fost primit cu destulă răcoâlf* s. v. APATIE. CALM. CUMPĂT. delăsare:, fire. indiferentă. INDOLENT A . 1NERŢ IE. IN SENS IBILIT ATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. STĂPÎNIRE. TEMBELISM, râcliişmiră s. v. CĂTINĂ. RĂCHITÂN s. (BOT.; Lythrum salicaria) (reg.) brăileâncă, călbăşodră, gălbejoară, lemmA. îemnuşcâ, zburătoare, florile-zinc lor :pl.). RĂCHITĂ s. (BOT.) 1. (Scilix fragilis j lozie. mlajă, (regA plesnitoâre, sâlcă, sălcie, sălclcă. săleioărâ. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchiţică, salcie, (reg.) străvăţ. 3.răchitu-roşie (Salix pur pur ea) — lozie, mlajă, (reg.) răchiţică, sălcie. 4. răchită albă (Salix inca-na) = mlajă. răchită s. v. IOV. SALCIE. SALCIE PLETOASĂ. ZĂLOG. răchitele s. pi. v. SLĂBĂNOG. RACilIŢlCĂ s. (BOT.) 1. (Elaegnus angus-tifolia/ ("rar) măslin-sălbâtic, (reg.) sălcioâră, salcie-cîomneâscă, salcie-mirositoăre, sălciuţă mirositoare. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchită, salcie, {reg.) străvăt. răchiţică s. v. LOZIE. MLAJĂ. RĂCHITĂ ROŞIE. RĂSCOAGE. SALCIE PLETOASĂ. RĂCi vb. a (se) răcori, (reg.) a (se) reveni. (Afără _ s-a mai ~ .) RA CIT adj. rece. (Ciorba e ~.) RÂCITOR s. gheţar. (Pune carnea la ~.) RACITURI s. pl. piftie, (reg.) aituri (pl.), cotoroăge (pl.), ingheţătură, piciorong, pis-toseîi (pl.), rasol, reci (pl.), străglicăţă, (Molu.) placide. (Olt, şi Ban.) tremurici (pl.). de porc.) răeîuf vb. v. PARCELA. RĂCNET s. strigăt, ţipăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, ţipătură, (înv. şi reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sînt astea?) RĂCNi vb. 1. a striga, a ţipa, a urla, a zbiera, (reg.) a ţi vii, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 2. a striga, a ţipa, a urla. a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai ~, ca te aud!) 3. a se răsti, a striga, a ţipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oţărî, a se stropşi, (înv. şi reg. ) a se răpşti, ( reg.) a se răboţoi, a se răcani aţi. a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (prin Olt. şi Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvinta, (fam.) a se burzului, a se rătoi, a se zborşi. (Ce ~ aşa la mine?) răcnitură s. v. RĂCNET. STRIGĂT. ŢIPĂT. URLET. ZBIERĂTURĂ. ZBIERET. răcoare adj. v. RĂCORITOR. RĂCOROS. REAVĂN. RECE. RĂCOARE s. răcoreală, (reg.) reveneâlă. (~ nopţii.) răcoare s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNA. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. RĂCOREÂLĂ s. răcoare, (reg.) revencălă. nopţii.) răcorHe s. pl. v. R O CHIŢ A-RÎND UNELE i. ROCII IŢA- R ÎNDUN IC II. VOLBURĂ. ZOREA. RĂCORI s. pl. fiori (pl.). (îl trec ~.) RĂCORI vb. a (se) răci, (reg.) a (se) reveni. (Afară s-a mai ~.) răcori vb. v. ALINA. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. LINIŞTI. POTOLI. TEMPERA. UŞURA. răcorit adj. v. RĂCORITOR. RĂCOROS. RĂCORITOR adj. răcoros, (rar) răcorit, (înv.) răcoare. (O adiere ~ pe vreme de ctrsi-ţă.) ^ RĂCOROS adj. 3. răcoritor, (rar) răcorit, (înv.) răcoare. (O adiere ~ pe vreme de arşiţă.) 2. reavăn, rece, (înv.) răcoare. (Acrul cel ~ al nopţii.) 3. friguros, rece. (A avut o vreme ~ la marc; o locuinţă ~.) RĂCOVINĂ s. (BOT.; Slcllaria media) (reg.) aurică, cuişorfţă, gheţişoâră, rocoţel, seînteiuţă, coadă-de-găină, iarba-găfnii, iarbă-de-păsări, steluta-fetei, stcluţă-âlbă. răcovînă s. v. MIERLUŢĂ. ROCOŢEA. SCÎNTE IO ARĂ. SCÎNTEIUŢĂ. RĂCUÎNĂ s. (BO T.; Galium rolundifolium) sinziană, (reg.) floarea-sfîntului-Ion. RĂCULfiŢ s. 1. (ZOOL.) răcuşor, (rar) răcuţ. 2. (BOT.; Pohjgonum bistorta) (reg.) cîrligât, cîrligăţlcă, cîrligel, nodurâr, şerpă-riţă, troscot, troscoţel, buruiana-rîndunicii, iarba-balaurului, iarba-şărpelui, iarbă-iute, iarbă-roşie, lemn-dulce, moţul-curcanului, ră-dăcina-şărpclui. răcurgcrc s. v. REFLUX. RĂCUŞOR s. (ZOOL.) răculeţ, (rar) răcuţ. răcuţ s. v. RĂCULEŢ. RĂCUŞOR. RĂDAŞCĂ s. (ENTOM.; Lucanus ccrvus) răgacc, (reg.) bourel, buhai, carabân, cerb, ccrbâr, cornăc, tăur, boul-bâbei, boul-D6m-nului, bouI-lui-Dumnezeu, capul-cerbului, vaca-D om nu iui. rădăcina-dumei s. v. CAPTALAN. r ă daci n a - sărăci ei s. v. PĂTRUNJEL-DE CÎMP. PĂTRUNJEL-SĂLBATIC, răducina-şărpelui s. v. RĂCULEŢ. RĂDĂCINA s. 1. cotor, (reg.) măcău. cozii calului.) 2. (MED.) (pop.) ţîţînă. (~ unui furuncul.) 3. (LINGV.) radical. unui cuvint.) 4. (MAT.) radical. (~ unui număr.) rădăcină s.v. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAŢIE. SCORBURĂ. TEMELIE. rădăcină-de-îriţjuri s. v. RODUL-PĂMÎN-TULUI. RĂDĂCINĂ-DE-LINGOARE 780 rădăcină-tle-Iinfjoare s. v. IARBĂ-DE-LIN-GOARE. rădăcină-de-piper-ulb s. v. GHIMBER, rădăcină-diilcc s. v. LEMN-DULCE, rădăcină-neagră s. v. TĂTĂNEASĂ. rădăcină-sălhutică s. v. HREAN, rădiăc s. v. DUMBRAVĂ, răducc vb. v. ADUCE. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. SEMĂNA, rădvăn s. v. CALEAŞCA. RĂFUI vb. a sc socoti. (Lasă că ne ~ noi!) răfui vb v. ACHITA. LICHIDA. ONORA. PLĂTI. RĂFUIALĂ s. (italienism) vendetă. RĂGÂCE s. (EX TOM.; Lucanus cervus) rădaşcă, (reg.) bourel. buhai, carabân, cerb, cerbâr, cornâc, taur, boul-băbci, boul-D6m-nului, boul-lui-Dumnezeu, capuî-cerbului, vaea-D (tainului. RĂGÂZ s. 1. odihnă, repaus, (pop.) preget, zăbavă, (inv. şi rog.) odihneâlă, pâos, răzbun, (înv.) răposăre, răsuflare, răsuflu. (Şi-a permis un ~.) 2. linişte, pace, tihnă. (N-are o clipă ele ~.) 3. timp, vreme, (pop.) răspâs. (Nu-i dă nici ~ să respire; dă-mi puf in ~ să mă gindcsc.) 4. epocă, interval, perioadă, răstimp, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspâs, soroc, (înv. şi reg.) scârnă, (inv.) zăstfmp, (grecism înv.) protesmie. (în acel ~ . . . ) 5. amînare, păsuială, păsuire, (pop.) îngăduinţă, ingă-dulre, (înv. şi reg.) răzbun, (l-a acordai un ~ pentru onorarea poliţei.) răcjădui vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. APUCA. ECONOMISI. FACE. ÎNTÎM-PLA. NIMERI. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. STRÎNGE. ŢIPA. URLA. ZBIERA. RĂGĂLÎE s. (reg.) răgăţină, (Olt.) radină. (~ formată pc malul unui rin.) răfjăiie s. v. PIR. răcjăţînă s. v. RĂGĂLIH. RĂGET s. muget, (rar) mugit, mugitură, răget. (~ leului.) RĂGIL vb. (reg.) a răheri. (A ~ fuiorul de in.) răcjloti vb. v. BATE. LUPTA. RĂZBOI, răîlorit adj. v. RĂGUŞIT, răîjoritură s. y. D1SF0N1E. RĂGUŞEALĂ. RĂGUŞEĂLĂ s. (MED.) disfonie, (reg.) răgoritură. RĂGUŞI vb. (reg.) a sitivi, (Mold. şi Tran-silv.) a (se) ştiri, (fig.) a se dogi, a se hodorogi. (Ai ~ de tot; i s-a ~ glasul.) RĂGUŞIT adj. I. (reg.) răgorlt. (Om ~.) 2. hîrîit, hîrîitor, (reg.) siteâv, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Un glas ~.) răhcri vb. v. RĂGILA. răi vb. v. ÎN RĂI. răiciunc s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENŢĂ. VITREGIE, nume s. v. RĂUTATE, răuilu s. v. RĂUTATE, riurc s. v. RĂUTATE, răit adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. Închircit, nedezvoltat, pipernicit. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. răîtâr s. v. CAVALERIST. CĂLĂREŢ-RĂMÂS s. răinînere. (^~ iui acolo.) rămas s. v. AMANET. EXCEDENT. GAJ. GARANŢIE. MOŞTENIRE. PARIU. PATRIMONIU. PLUS. PRINSOARE. PRISOS. PRISOS INŢĂ. RĂ MĂ S A G. R Ă MĂ S ÎTĂ.. REST. SUCCESIUNE. SURPLUS. rămăş s. v. PARIU. PRINSOARE. RĂMĂŞAG. RĂMĂŞAG s. pariu, prinsoare, (inv. şi pop.) rămâs, (reg.) rămâş, rămăşeâlă, rămăşiţă. (A face ~ cu cineva.) răniăşeălă s. v. PARIU. PRINSOARE. RĂMĂŞAG, rămaşi vb. v. PARIA, rămăşitură s. v. RĂMĂŞÎŢĂ. REST. RĂMĂŞÎŢĂ s. 1. rest, (înv. şi reg.) rămăşitură, (Transilv.) mărădlc, mont, (înv.) rămâs. (0 ~ din ceva.) 2. relicvă, urmă, vestigiu.. (~e ale trecutului.) rămăşiţă s. v. COBORÎTOR. DESCENDENT. DIFERE NTĂ. MO STEN IRE. ODRASLĂ.. PARIU. PATRIMONIU. PRINSOARE. PROGENITURĂ. RĂMĂŞAG. REST. RESTANTĂ. SCO BOR ÎTOR. SUCCESIUNE. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR. rămăşiţe s. pi. v. MOAŞTE. RELICVE... VESTIGII. RĂMÎNE vb. 1. a sta, a zăbovi, (inv.) a-prebindi. (Să nu ~ mult acolo.) 2. a sta. cu noi la masă.) 3. a supravieţui. (N-ou mai ~ decit ei.) 4. (Transilv. şi Ban.) a udi. (Au: fost nouă, au ~ opt.) 5. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menţine, a se păstra- a se perpetua, a persista, a trăi. a ţine, (rar) a subzista, (inv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (CAt va ~ lumea şi pămîntul; vechi obicei care a ~ şi astăzi.) 6. a (i) se fixa, (fig.) a se grava,, a se imprima, a se întipări, a se pecetlui, a se săpa, (înv. fig.) a se tipări. (Cuvintele lui i-an ~ in conştiinţă.) 7. a se alege. (Cu ce oi ~ ?) 3. a prisosi. (S-a mîncaf. şi a mai şi ~.) rămîne vb. v. BATE. BIRUI. ÎNFRÎNGE.. ÎNTRECE. ÎNVINGE. RĂMINERE s. rămas. (^ lui acolo.) rămurat adj. v. CRENGOS. CRENGUROS. R A MIFICA T. RĂMURO S. RĂMURK s. (BOT.) 1. erăculiţă, crăcu-şoară, crăeuţă, crenguţă, rămurică, (Ban.) şi bă. (O ~ de brad.) 2. (la pl. : Clavaria boinjtis) (reg.) meloşel, opintici (pl.). toemăgel, verzi-şoâră, barba-câprci, bure te-creţ, creasta- cocoşului. răni uri vb. v. RA ăl IFICA. RĂMURÎCĂ s. (BOT.) crăculită, crucu- şoară, crăcuţă, crenguţă, rămurea, Ohm.) şlbă. (O ~ de brad.) RĂMURÎŞ s. (rar) rămurlştc. rămurişte s. v. RĂMURIŞ. RĂMUROS adj. 1. crengos, ere ii gu ros,, ramificat, (rar) crăcos, (pop.) rămurât, (reg.) crăcuros, (Transilv.) clombos. (Arbore ~.) 2. ramificat, (înv.) răschirat. (Reni cu coarne ~-) răncău s. v. PRĂJEALĂ. RINTAŞ. 781 RĂPŞTJE RĂNÎ vb. (MED.) (livr.) a (se) leza, (rar) a (se) vulnera, (pop.) a (se) vătăma, (rog.) a (se) săgni, (Transilv. şi Ban.) a (se) prizări, (înv.) a (se) plăgui. (S-a ~ Ia mină.) răni vb. v. DUREA. INSULTA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. JIGNI. MÎHNI. OFENSA. ULTRAGIA. RĂNÎRE s. (MED.) (livr.) lezare, (pop.) vătămare. rănire s. v. INSULTARE, ÎNDURERARE. ÎNTRISTARE. JIGNIRE. MÎHNIRE. OFEN-SARE. ULTRAGIERE. RĂNIT adj. (MED.) lovit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. şi Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om uşor ~ .) rănit adj. v. INSULTAT. JIGNIT. OFENSAT. ULTRAGIAT. ^ rănit liră s. v. BUBĂ. LEZIUNE. PLAGĂ. RANĂ. răntiu vb. v. DERANJA. RĂSCOLI. RĂVĂŞI. ZĂPĂCI. răntii’lt adj. v. DĂRĂPĂNAT. DEGRADAT. MĂCINAT. PÂRĂ GINIT. PRĂPĂDIT. RUINAT. STRICAT. răni una vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CULCA. DĂRÎMA. DOBORÎ. ÎNTINDE. LUNGI. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRÎNTI. răpăcji'tş s. v. ALUNECUS. CLINĂ. COASTĂ. COBOR ÎS. COSTISĂ. GHEŢUŞ. LUNECUS. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNHS- PRIPOR. REPEZIŞ. SCOBORÎŞ. VERSANT. RĂPĂI vb. 1. a ropoti, (astăzi rar) a pîrîi, (reg.) a ropăi. (Ploaia ~ pe acoperişuri.) 2. a păcăni, a pîrîi, a ţăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.) 3. a răsuna, a vuj. (Sala^~ de aplauze.) RĂPĂIĂLĂ s. 1. răpăit, răpăitură, ropot, ropotirc, ropotit, (reg.) ropăiălă, (O ~ de ploaie.) 2. ropot. (O ~ de aplauze.) RĂPĂIT s. 1. răpăială, răpăitură, ropot, ropotirc, ropotit, (reg.) ropăiălă. (Un ~ de ploaie.) 2. păcăneală, păcănirc, păcănit, păcă-nitură, piriitură, şuierat, şuierătură, ţăeă-neală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (Un ~ ritmic.) ^ RĂPĂITURĂ s. răpăială, răpăit, ropot, ropotirc, ropotit, (reg.) ropăiălă- (O ~ de ploaie.) răpalul vb. v. REFACE. REPARA, răpalult adj. v. REFĂCUT. REPARAT, răpălult s. v. REFACERE. REPARARE. RE PA R AT. R E PA RAT IE. RĂPĂNOS adj. I. (MED. VET.) (reg.) igodios, jigodlt. (Cal ~.) 2. jegos, mînjit, murdar, negru, nespălat, pătat, slinos, soios, livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. şi pop.) picăt, scîrnav, (pop.) zăbălos, (reg. şi fam.) puchinos, puchios, puci.js, (reg.) dervelit, mazăc, mîrşav, muruit, muscuros, muzgurit, perceăt, rîpăt, rîpos, zoios, (Mold., Bucov. şi Ban.) feştelit, (Transilv.) măcicoş, (Transilv. şi Maram.) piscoş, ronghioş, (Transilv., Maram. şi Bucov.) tinăs, (înv.) sinîrced, smird, (fam.) împuţit, păduchios. (O cămaşă ~.) răpănos adj. v. RÎIOS. SCABIOS. RĂPCICGĂ s. (MED. VET.) mor vă, (rar) râpin, (reg.) cîrtiţă, mucărie. (Cal bolnav de ~.) RĂPCIUGOS adj. 1. (MED. VET.) mor-vos. (Cal ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mîrşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. si Transilv.) pogîrjit. (Vilă răpeiune s. v. SEPTEMBRIE. răpezilor s. v. PRAŞTIE. SĂGEATĂ. RĂPI vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din pare.) 2. a fura. (îşi ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpşti. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Duşmanul le-a ~ o parte din Iară.) 5. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a incinta, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul i-a ~.) răpicios adj. v. PRĂDALNIC. RĂPITOR. răpiciime s. v. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂ-CIUNE. RĂPIRE s. 1. (JUR.) (livr.) rapt. (~ unui copil.) 2. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, incin-tare, seducere, seducţie, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) RĂPIT adj. 1. jefuit, prădat. (Bunuri ~.) 2. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, incin-tat, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.) RĂPITOR adj. 1. prădalnic, (înv.) rapace, răpicios. (Păsări ~.) 2. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, incintător, seducător, (rar) subjugător, (franţuzism) şarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, liipnoti-zănt, savuros. (Un spectacol ~.) RĂPOSĂ vb. a deceda, a dispărea, a sc duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a (se) sfîrşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvîrşi, (înv. şi reg.) a sepristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. răposa vb. v. DORMI. ODIH> REPAUZA. RĂPOSĂRE s. decodare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, sfirşit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincţie, repauzâre, (mai ales in limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvîrşire, (pop.) pierzanie, pierzare,(reg.) pieişte, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvirc, săvîrş6nie, săvîrşit, scădere, sconc^nic, (ir.) crăpăre, (arg.) mierleălă, mierlirc, verdeş* răposârc s. v. ODIHNĂ. RĂGAZ. REPAUS. RĂPOSÂT adj., s. decedat, defunct, dispărut, mort, (livr.) repauzât, (în limbajul bise-rices, pop. şi eufemistic) pierdut, (înv. şi pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvîrşit. (~ era un om matur.) răpşte s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. RĂPŞTI 782 răpştf vb. v. CRÎCNI. INVIDIA. JEFUI. MURMURA. PIZMUI. PRĂDA. PROTESTA. RĂCNI. RĂPI. RĂSTI. STRIGA. TIPA. URLA. UZURPA. ZBIERA. răpştire s. v. CIUDĂ. CRÎCNEAI.Ă. CRÎC-NIRE. GELOZIE. INVIDIE. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. MURMUR. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂCIUNE. PROTEST. RANCHIUNĂ. UZURPARE. răpstit adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. 'rebel, revoltat. rapăne vb. v. ASASINA. BATE. BIRUI. COPLEŞI. COVÎRSI. CUPRINDE. DISTRUGE . ÎMPOVĂ R A.' ÎNFR î N GE. ! NT RE CE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. NIMICI. OMORÎ. POTOPI. PRĂPĂDI. RĂZBI. SFĂRÎMA. SUPRIMA. UCIDE. ZDROBI. ZVÎNTA. ni pun ere s. v. ASASINARE. OMORÎRE. SUPRIMARE. UCIDERE. răpus adj. v. ASASINAT. OMORÎT. SUPRIMAT. UCIS. rărct s. v. RAR ISTE. RĂRITURĂ. RĂRI vb. 1. a depărta, a distanţa, a îndepărta, a spaţia, (înv.) a spaţiona. (A ~ literele unui cavirit.) 2. a se destrăma, (prin Olt.) a se siti. (Pînza s-a ~.) 3. a se destrăma, (rar) a se dezlîna. (O vestă de lină care s-cl ~.) rurîme s. v. RARIŞTE. RĂRITURĂ. RĂRIRE s. 1. depărtare, distanţare, îndepărtare, spaţiere. (~ literelor unui cuvînt.) 2. rărit. (~ unei ţesături,) răriş s. v. RARIŞTE. RĂRITURĂ. RĂRIT adj. 1. depărtat, distanţat, spaţiat. (Un text cu litere ~.) 2. destrămat, (rar) dezli-nât. (Un pulover de lină ~.) 3. rar, rarefiat, (rar) rarificât. (Aerul ~ al piscurilor.) rărit adj. v. DILUAT. ÎNDOIT. SLAB. SUBŢIAT. SUBŢIRE. RĂRÎT s. rărire. (~ unei pinze.) răritoăre s. v. RAR IŢĂ. RĂRITIJRĂ s. 1. destrămătură, (pop.) străină, strămătură. (O ~ la un pulover.) 2. (TEXT.) lătunoaie, (reg.) cărare, strungă. (~ intr-o ţesătură.) 3. rarişte, (pop.) răriş, (reg.) rarei, rărlme. (Se odihnea intr-o ~ de pădure.) RĂRIŢ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a şărui. (A ~ ogorul.) RĂRIŢĂRE s. (AGRIC.) răriţat. f~ ogorului.) RĂRIŢAT s. (AGRIC.) răriţare. (~ ogorului.) rărunchi s. v. BOGLAR. PICIORUL-COCOŞULUI. RINICHI. ŞALE. UNTIŞOR. rărunchioasă s. v. SILNIC. RĂSÂD s. (BOT.) (înv. şi reg.) sad. (~ de roşii.) răsădnic s. v. PĂTUL. RĂSADNIŢĂ. RĂSADNIŢĂ s. pătul, (reg.) melegăr, mispet, rai, răsădnic, pat cald. (~ pentru tomatele timpurii.) răsâi s. v. EST. ORIENT. RĂSĂRIT, răsarea-soărelui s. v. FLOAREA-SOARELUI. RĂSĂDI vb. a planta, a pune, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ noi puieţi.) RĂSĂDÎRE s. plantare, plantat, punere, pus, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantăţie, (pop.) presădire, (înv.) plantaţie^. (~ puieţilor.) RĂSĂDÎT adj. plantat, sădit, transplantat, (pop.) presădit, (Transilv.) răstăvit. (Răsaduri ~.) RĂSĂDÎT s. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantăţie, (pop.) presădire, (înv.) plantaţie. (~ puieţilor.) răsădit or s. v. PLANTATOR. SĂDITOR. RĂSĂRI vb. 1. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se ridica. (A ~ luna.) 2. (BOT.) a germina, a ieşi, a încolţi, a miji. (A ~ griul.) 3. a se înălţa, a se ridica. (A ~ un nou oraş.) răsări vb. v. CREŞTE. DOSPI. RĂSĂRIRE s. i. răsărit. (~ lunii.) 2. (BOT.) germinare, germinaţie, încolţire, încolţit, răsărit. (~ unei plante.) răsăriş s. v. EST. ORIENT. RĂSĂRIT. RĂSĂRIT adj. (BOT.) germinat, încolţit. ( Plantă ~ .) răsărit adj. v. CRESCUT. DEZVOLTAT. MĂRICEL. MĂRIŞOR. RĂSĂRÎT s. 1. răsărire. (~ lunii.) 2. est, orient, (pop.) soare-răsâre, (reg.) răsâi, răsăriş, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.) 3. (BOT.) germinare, germinaţie, încolţire, încolţit, răsărire. (~ unei plante.) răsărită s. v. FLOAREA-SOARELUI. RĂSĂRITEAN adj. estic, oriental, (înv.) ostie, răsăritenesc. (Regiunea ~ a Carpaţilor. ) răsăritcnesc adj. v. ESTIC. ORIENTAL. RĂSĂRITEAN. răsăritură s. v. BĂTAIE. PALPITARE. PALPITAŢIE. PULSAŢIE. TICĂIT. TRESĂRIRE. zbatere, zvIcneală, zvîc-neţ. zvîcnire. zvIcnit, zvîcnitură. RĂSĂTIjRĂ s. 1. (înv.) răsură. (~ de brinză.) 2. ştersătură, (înv.) ştersură. intr-un text.) răsătiiră s. v. BĂRBIERIT. RAS. RĂSCITI vb. (reg.) a preciti. (A citi şi a ~ un text.) RĂSCLOCl vb. a descloci. (A ~ o cloşcă.) RĂSCOÂCE vb. (înv. si reg.) a (se) scoâce. răscoăce vb. v. DOGORI. ÎNCINGE. ÎN-FIERBÎNTA. RĂSCOÂGE s. (BOT.; Chamaenerion angustifolium) (reg.) răchiţlcă, zburătoâre, iarba-sfîntului- Ioân. RĂSCOALĂ s. răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sediţiune, (înv. şi pop.) rebelle, (pop. şi fam.) tevatâră, (pop.) revoluţie, ridicâre, sculare, (înv.) burzuluiâlă, răzvâlă, rocoş, rocoşeâlă, rocoşenie, rocoşire, rocoşlt, rocoşitâră, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulâm, zurbă, zurbalîc, (fig.) tulburâre. (A izbucnit o puternică ~.) răscocoră vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. *RĂSCOL s. (PĂSTORIT) (prin Munt.) răvăşit. (~ al oilor.) 783 RĂSFIRARE răscol s. v. CĂUŞ. CEATLĂU. CRUCE. ISPOL. RĂSCOLÎ vb. 1. a căuta, a cotrobăi, a scormoni, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbcîi, (reg.) a bodi-căi, a corleşi, a cotili, a hojbăi, a scobîrlăi, (Mold.) a bîrcîi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobîrlui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a sco-feli, (înv.) a scorteli. (Nu mai ~ prin lucrurile mele l) 2. a deranja, a răvăşi, a zăpăci, (reg.) arăntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ liirtiile?) 3. a agita, a ridica, astîrni. (Viului ~ praful.) 4. a scormoni, a zgindări, (pop.) a scociorî. (~ jarul ca să înteţească focul.) 5.* (PĂSTORIT ) (reg.) a răvăşi. (A ~ stinat toamna.) 6. a tulbura. (Vestea l-a ~ profund.) răscoli vb. v. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. RĂSCOLÎRE s. 1. deranjare, răvăşire, zăpă-cire. (~ hîrliilor de pe masă.) 2.scormonire, scormonit, zgîndărire, (pop.) scociorfre. (~ jarului.) RĂSCOLIT adj. 1. cotrobăit, scotocit, (înv. şi reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.) 2. deranjat, răvăşit, zăpăcit. (Are toate liirtiile ~.) 3. (fig.) răvăşit. (Avea sufletul ~.) RĂSCOLITOR adj. duios, emoţionant, impresionant, înduioşător, mişcător, patetic, tulburător, vibrant, (rar) răvăşitor, (înv.) simţitor. (O ~ poveste de dragoste.) răscolitor s., adj. v. AGITATOR. ATÎŢĂ-TOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR. rascolnic s., adj. v. AGITATOR. ATÎŢĂ-TOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR. RĂSCOPT adj. tare. (Un ou ~.) răscrăcărâ vb. v. CRĂCĂNA. răscrăcărăt adj. v. CRĂCĂNAT. RĂSCROIÂLĂ s. răscroitură, (rar) scobitură. (~ unei haine.) RĂSCROlTtfRĂ s. răscroială, (rar) scobitură. (~ unei haine.) RĂSCRtJCE s. 1. intersecţie, încrucişare, întretăiere, răspîntie, (pop.) cruce, furca-drumului. (Carul s-a oprit la ~.) 2.* (fig.) cotitură, răspîntie. (Nu ştie ce să facă, se află la o mare ~.) 3. (TEIIN.) cruce. (De ~ căruţei se prind şleaurile.) 4. (TEHN.; la pl.) aripi (pl.), crucişe (pl.), cumpene (pl.), fofelniţe (pl.), speteze (pl.). (~ la războiul de ţesut.) răscruce s. v. ARIPĂ. CONFLUENTĂ. CRUCE. CRUCEA DINAINTE. SPETEAZĂ. RĂSCULA vb. a (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriţi, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoşi, a (se) semeţi, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.) RĂSCULÂRE s. răscoală, răzmeriţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sediţiune, (înv. şi pop.) rebelle, (pop. şi fam.) tevattiră, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) bur-zuluiâlă, răzvâlă, rdcoş, rocoşeălă, rocoşenie, rocoşlre, rocoşit, rocoşitură, zaveră, (înv., prin Mold.Ţ bont, (turcism înv.) zulum, zurbă, zurbalîc, (fig.) tulburare. (~ a maselor.) RĂSCULAT adj., s. răzvrătit, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sediţios, (rar) apostat, (reg.) buntuşnic, sculât, (înv.) burzuluit, răpştit, răsculător, rebelist, rcvoltănt, roco-şăn, rocoşHnic, rocoşit, rocoşitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontâş, (turcism înv.) zurbă, zurbagiu, zurbăv. (~iii au trecut la luptă.) răsculător adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT.^ REBEL. REVOLTAT. RĂSCUMPĂRĂ vb. 1. (înv.) a preacumpăra. (A rsj un obiect, amanetat.) 2. (înv.) a scum-păra. (A~ un prizonier, un rob.) 3. a răsplăti, a recompensa. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.) 4. a-şi ispăşi, (livr.) a-şi expia, (înv. şi reg.) a-şi spăsi, (fig.) a-şi spăla. (A-şi ~ păca-tele, erorile.) 5. (BIS.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, a (se) purifica, a (se) salva, (înv.) a (se) scoâte, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăţa, a (se) spăla. (S-a /V de păcate.) răscumpără vb. v. RĂZBUNA. răscumpărare s. v. RĂZBUNARE. răscunoscut adj. v. ARHICUNOSCUT. BANAL. DEPĂŞIT. NOTORIU. PROVERBIAL. ŞTIUT. VECHI. RĂSFĂŢ s. alintare, răsfăţare, răzgîială, răzgîiere, (rar) răsfăţătură, (pop.) alintă-tură. (Ce-s ~ urile astea?) răsfăţ s. v. ABUNDENŢĂ. BELŞUG. BOGĂŢIE. ÎMBELŞUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS. RĂSFĂŢ vb. I. a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) răzgîia, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici. (Nu te mai ~ otita l) 2. a se lăfăi, (înv. şi reg.) a se proslăvi. (Se ~ pe cuptor.) 3. a (se) delecta, a (sc) desfăta, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu lot felul de bunătăţi.) RĂSFĂŢĂRE s. alintare, răsfăţ, răzgîială, răzgîiere,^ (rar) răsfăţătură, (pop.) alintătură. RĂSFĂŢÂT adj. alintat, eocolit, răzg'îiat, (reg.) mădărit, nincrăt, (înv.) dezmierdăt. răsfăţătură s. v. ALINTARE. RĂSFĂŢ. RĂSFĂŢARE. RĂZGÎIALĂ. RĂZGÎIERE. RĂSFIRĂ vb. 1. (înv. şi rea.) a răşchira. (îşi ~ barba.) 2. a se înfoia, a se umfla, a se zbirii, (vestul Transilv.) a se sperii. (Penele păunului se ~.) 3. a desface, a desfăşura, a întinde. (Pasărea işi ~ aripile.) 4. a (se) dispersa, a (se) împrăştia, a (se) răspîndi, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au ~ in toate părţile.) 5. a (se) împrăştia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 6. a împrăştia, a presăra, a pune. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) RĂSFIRĂRE s. 1. dispersare, dispersie, împrăştiere, răspîndire, răzleţire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulţimii.) 2. împrăştiere, prefirare, presărare, presărat, răspîndire, risipire. (~ nisipului pe alee.) RĂSFIRAT 784 RĂSFIRAT adj. I. (înv.) răşchirat. (Cu barba ~.) 2. răşchirat. (Cu degetele ~.) 3. înfoiat, umflat, zbîrlit. (Pasăre cu coada ~.) 4. dispersat, împrăştiat, răspîndit, răzleţit, risipit, (pop.) răzuit, (înv. şi reg.) răşchirat. (O mulţime ~.) 5. împrăştiat, prefirat, presărat, răspîndit, risipit. (Nisip ~.) RĂSFOI vb. 1. a frunzări, (livr.), a foileta, (rar) a prefira. (A ~ o carte.) 2. a parcurge, (rar)^ a petrece. (A ~ notiţele.) RĂ SPOIALĂ s. frunzărcală, frunzărire, răsfoire, (livr.) foiletărc. (~ unei cărţi.) RĂSFOIRE s. 1. frunzărcală, frunzărire, răsfoială, (livr.) foiletărc. (~ unei cărţi.) 2. parcurgere. (~ notiţelor de la curs.) răsfriinjatură s. v. CUTĂ. ÎNDOITURĂ. RĂSFRINGE vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se reflecta, a se repercuta, a reveni, (înv.) u se refringe. (Unda sonoră se ~ la intilnirea unui obstacol.) 2. a se repeta. (Sunetele se ~.) 3. a se oglindi, a se proiecta, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pc luciul apei.) 4. a îndoi, a ridica, a sufleca, a sumele, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. şi Dobr.) a sumeteca. (A-şi ~ minecilc cămăşii.) 5. (reg.) a (se) răzbuza. (Haina s-a ~.) RA SFRINGE RE s. 1. (FIZ.) întoarcere, reflectare, reflexie, rcpercutare. (~ unei unde.) 2. oglindire, proiectare, reflectare, reflex, (înv.) reflect. (~ in apă a stelelor.) 3. (FIZ.) refracţie. (~ a luminii.) răsirinsătură s. v. CUTĂ. ÎNDOITURĂ. RĂSFRÎNT adj. 1. repetat. (Sunete ~.) 2. îndoit, întors, suflecat, sumes. (Cămaşă cu minecilc ~.) 3. (BOT.) îndoit, întors, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.) ras frint ură s. v. CUTĂ. ÎNDOITURĂ. RĂSFUG s. (BOT.; Chondrilla juncea) (reg.) mestecă, sălăţica-zidului. răsftuj s. v. AGALACTIE CONTAGIOASĂ. ANTRAX. CAP IE. CĂPIALĂ. CĂRBUNE. CENUROZĂ. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ. ras fuga vb. v. DEGAJA. EMANA. EMITE. EXALA. ÎMPRĂŞTIA. RĂSPÎNDI. SCOATE. răsfiHjărc s. v. DEGAJARE. EMANARE. EMANAŢIE. EMISIUNE. EXALARE. EXALAŢIE. ÎMPRĂSTIERE. RĂSPÎNDIRE. rasol s. v. PIFTIE. RĂCITURI. ras pas s. v. EPOCĂ. INTERVAL. PERIOADĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. SPAŢIU. TIMP. VREME. RĂSPĂR s. (1112'.; Acerina Schraelser) (reg.) meles. răspăr s. v. BIBAN. GHIBORŢ. răspică vb. v. CLARIFICA. DEFINI. DESCURCA. DESFACE. DESLUSI. DESPĂTURI. DETERMINA. DEZDOI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA. STABILI. răspicăre s. v. ANALIZARE. ANALIZĂ. CERCETARE. CLARIFICARE. DESLUŞIRE. DEZLEGARE. ELUCIDARE. EXA- MEN. EXAMINARE. EXPLICARE. EXPLI-C AŢ IE. IN VE ST IG ARE. IN VE ST IG AŢ IE. LĂMURIRE. LIMPEZIRE. PRECIZARE. REZOLVARE. SOLUŢIE. SOLUŢIONARE. STUDIERE. STUDIU. RĂSPICAT adj., adv. 1. adj. clar, desluşit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriât, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~ ; o afirmaţie ~.) 2. adv. clar, desluşit, explicit, expres, lămurit, limpede, (rar) aievea, (înv.) apriât, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.) 3. adj. categoric, convins, decis, ferm, hotă-rit. (Cu glas ~.) RĂSPÎNDI vb. 1. a (se) dispersa, a (se) împrăştia, a (se) răsfira, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au ~ in toate părţile.) 2. a (se) împrăştia, a (se) răzleţi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprînji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. a (se) împrăştia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 4. a împrăştia, a presăra, a semăna, (rar) a scutura. (A ~ flori in calea cuiva.) 5. a (se) împrăştia, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 6. a arunca, a da, a împrăştia. (Luna ~ sclipiri vii.) 7. a (se) difuza, a (se) împrăştia, a (se) revărsa. (Lumina se ~ in toate ungherele.) 3. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăştia, a (se) întinde, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a ~ peste tot.) 9. a circula, a se extinde, a se împrăştia, a se întinde, a se lăţi, a se propaga, a se transmite, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Zvonul s-a ~ din gură în gură.) 10. a difuza, a populariza, a propaga, a propovădui, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) 11. (BIS.) a predica, a propaga, a propovădui, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ în lume creştinismul.) 12. a degaja, a emana, a emite, a exala, a împrăştia, a scoate, (înv.) a răsluga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 13. a împrăştia, a propaga, (fig.) a semăna. (~ discordia între ei.) 14. a se extinde, a se întinde, a se lăţi, a se propaga, (rar) a pălălăi, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a pălăi, (înv.) a sări. (Focul s-a ~ repede şi la vecini.) RĂSPÎNDIRE s. 1. dispersare, dispersie, împrăştiere, răsfirare, răzleţire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulţimii.) 2. împrăştiere, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, risipire. (~ nisipului pe alee.) 3. difuzare, împrăştiere, propagare. (~ unor radiaţii.) 4. difuzare, împrăştiere, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.) 5. difuzare, propagare, transmitere. (~ unei ştiri.) G. împrăştiere, propagare, (livr.) diseminare, (pop.) lăţire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 7. popularizare, propagare, propovăduire, (astăzi rar) vulgarizare, (înv.) poporanizâre, propagâţie. (~ unor cunoştinţe.) 8. (BIS.) predicare, propagare, propovăduire, (înv.) mărturisire, mărturisi- 785 RĂSTURNA tura. (~ unei credinţe.) 0. degajare, emanare, emanaţie, emisiune, exalare, exalaţie, împrăş-tiere, (înv.) răsfugâre. (~ de gaze de la sobă.) RĂSPÎNDIT adj. 1. dispersat, împrăştiat, răsfirat, răzleţit, risipit, (pop.) răznît, (înv. şi reg.) răşchirat. (O mulţime ~.) 2. împrăştiat. prefirat, presărat, răsfirat, risipit. (Nisip ~ pe alei.) 3. cunoscut, frecvent, obişnuit, uzual. (Un obicei ; o expresie ~.) 4. popularizat. propagat. (Cunoştinţe ~.) RĂS PlNDITOR s., adj. popularizator, propagator, propovăduitor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoştinţe folositoare.) RASPINTIE s. intersecţie, îiicrucişare, întretăiere, răscruce, (pop.) cruce, fu rea-drumul ui., (Carul s-a oprit la ~.) răspintie s. v. RĂSCRUCE. RASPLÂTĂ s. 1. recompensă, (înv. şi pop.) mulţumire, preţ, (pop.) mulţumită, (reg.) vilccâa. (înv.) plăşcă, răsplătire, simbrie. (A primit o bună ~.) 2. pedeapsă, plată, recompensă. G'nv.) răsplătire. (Şi-a luat ~ cuvenită penir:: faptele necugetate.) răsplată s. v. RĂZBUNARE. RĂSPLĂTI vb. 1. a recompensa, (înv. şi pop. » a mulţumi, (înv. şi reg.) a cunoaşte, (înv.) a cununa, (l-a ~ împărăteşte.) 2. a compensa, a despăgubi, (inv. şi pop.) a mulţumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.) 3. a răscumpăra, a recompensa. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.} 4. a pedepsi. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.) răsplăti vb. v. ISPĂSI. ÎNDURA. PEDEPSI. PLĂTI. RĂZBUNA. RĂSPLĂTIRE s. recompensare, (înv.) recompensă ţie. (~ efortului cuiva.) răsplătire s. v. PEDEAPSĂ. PLATĂ. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ, răsplăti tor adj. v. PEDEPSITOR. RĂSPOPI vb. (BIS.) a caterisi, (pop.) a despopi, a despreoţi. (A ~ un preot.) RASPOPIRE s. (BIS.) caterisire. (~ a unui preot.) RĂSPOPIT adj. (BIS.) caterisit. (Preot ~ •)__ RĂSPUNDE vb. 1. a replica, a riposta, (inv.j a intimpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a replica. (I-a ~ vreo două!) 3. a garanta, a gira, (pop.) a chezăşui. (~ pentru el.) 4. a corespunde, a se potrivi. (O măsură ce ~ intereselor largi.) răspunde vb.v. ACHITA. LICHIDA. ONORA. PLĂTI. RĂSPUNDERE s. 1. îndatorire, obligaţie. (Are multe ~.) 2. responsabilitate, (înv.) răspuns, răspunzătâte. (Lucrează cu toată ~.) 3. responsabilitate, sarcină. (Greci ~ si-a luat.) răspundere s. v. ACHITARE. LICHIDARE. ONORARE. PLATĂ. PLÂTIRE. RĂSPUNS. RĂSPUNS s. 1. (înv.) răspundere. (Care e ^ lui?) 2. replică, ripostă, (înv.) spunere. (La obrăznicia lui, i-a\dat ~ cuvenit.) 3. (MA T.) dezic gare, rezultat, soluţie. (~ unei probleme.) răspuns s. v. DOVADĂ. INDICAŢIE. INDICIU. JUSTIFICARE. MĂRTURIE. MOTIVARE. MOTIVAŢIE. PILDĂ. PROBĂ. RĂ SPUNDE RE. RE S PO N S ABILIT ATE. SCUZĂ. SEMN. răspunzătâte s. v. RjVSPUNDERE. RESPONSABILITATE. RĂSPLfNZĂTOR adj. responsabil. (El este ~ de faptul . . .) răspunzător adj. v. ADECVAT. CONFORM. CONVENABIL. CORESPUNZĂTOR. CUVENIT. INDICAT. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. RECOMANDABIL. RECOMANDAT. RĂSTĂLMĂCI vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul celor spuse de cineva.) RĂSTĂLMĂCIRE s. alterare, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificaţie, (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.) RĂSTĂLMĂCIT adj. alterat, deformat, denaturat, fals, mistificat. (O afirmaţie ~.) răstăuţe s. pl. v. TĂIŢEI. răstăvi vb. v. PLANTA. PUNE. RĂSĂDI. SĂDI. TRANSPLANTA. răstăvît adj. v. PLANTAT. RĂSĂDIT. SĂDIT. TRANSPLANTAT. RĂSTEÂLĂ s. (pop.) stropşcălă, (fam.) răţoiâlă, (fam. rar) răţoitură. RĂSTI vb. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oţărî, a se stropşi, (înv. şi reg.) a se răpşti, (reg.) a se răboţoi, a se răcanul ţi, a se răgădui, a se răscocora, a se războ-ti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. şi Ban.) a se născocori, (prin Olt. şi Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvinta, (fam.) a se burzului, a se răţoi, a se zborşi. RĂSTIGNI vb. a crucifica, (inv. şi pop.) a pironi. RĂSTIGNIRE s. crucificare, (înv.) răstignit. RĂSTIGNIT adj. crucificat, (inv şi pop.) pironit. răstignit s. v. CRUCIFICARE. RĂSTIGNIRE. RĂSTIMP s. 1. epocă, interval, perioadă, răgaz, spaţiu, timp, vreme, (pop.) răspăs, soroc, (inv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstimp, (grecism înv.) protesmic. (Ce s-a petrecut in acest ~?) 2. timp, (Transilv.) scopot. (în acest ~, el era plecat la cumpărături.) 3. curs, interval, timp, vreme, (înv.) diastlmă. (în ~ de un secol.) 4. bucată, interval. (A trecut un bun ~ de cinci . . . ) 5. ceas, interval, oră, perioadă, timp. (A aşteptat un ~ bun pînă să vină.) 6. durată, interval, întindere, perioadă, timp, (reg.) râhăt. (Pe tot ~ examenului.) RĂSTIT adj. aspru, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, tăios. (îi vorbeşte cu un ton ~.) răstupeăscă s. v. MELISĂ. ROINIŢĂ. RĂSTURNĂ vb. 1. a întoarce, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga.) 2. a vărsa. (A 50 — c. 310 RĂSTURNA 7S& ~ paharul.) 3. a arunca, a azvîrli, a culca, a clărima, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli, a trînti, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (înv. şi reg.) a răntuna, (înv.) a obori, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămînt.) 4. a cădea, a pica, a se prăbuşi, a se prăvăli, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pămînt.) 3. a interverti. a inversa. (A ~ ordinea elementelor unei serii.) răsturnă vb. v. ANULA. INFIRMA. ÎNLĂTURA. RĂSTURNARE s. 1. întoarcere, întors. mămăligii.) 2. vărsare. (~ paharului eu vin.) 3. culcare, dărîmarc, doborirc, lungire, prăbuşire, prăvălirc, trîntire, (înv.) răsturnă-tură. (~ cuiva la pămînt cu o lovitură.) 4. cădere, dărîmare, năruire, picarc, prăbuşire, prăvălire. (~ lui la pămînt în urma loviturii primite.) 5. intervertire, inversare, inversiune. (~ a ordinii cuvintelor înlr-un enunţ.) răsturnare s. v. ANULARE. INFIRMARE. ÎNLĂTURARE. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRE SCIIIMBARE. SCHIMBARE. TR AN S-FORMARE. RĂSTURNAT adj. 1. culcat, doborît, trîntit. (Nişte scaune ~.) 2. căzut, năruit, prăbuşit, prăvălit. (Un gard ~ J 3. prăbuşit, prăvălit, surpat, (înv.) povîrnit. (Med ~.) 4. tolănit, trîntit. (Şedea ~ în fotoliu.) RĂSTURNĂTOARE s. (TEIIN.) cormană, (reg.) cătuşă, cuctiră, lespede, poliţă. (~ kt plug.) răsturnătură s. v. CULCARE. DĂRÎMARE. DOBORÎRE. LUNGIRE. PRĂBUŞIRE. PRĂVĂLIRE. RĂSTURNARE. TRÎNTIRE. RĂSUCEALĂ s. învîrtirc, învîrtit, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) RĂSUCI vb. J. a învîrti, a roti, a suci, (pop.) a sucăli, (reg.) a rotila, a rotocoli, (Tran-silv.) a te cărui. (A ~ un obiect pentru a-l face sul.) 2. a suci. (îşi ~ o ţigară.) 3. a fră-mînta, a învîrti, a suci. (A ~ batista în mînă.) 4. a (se) contorsiona, a (se) suci, (rar) a (se) torsiona. (A-şi ~ corpul.) 5. a (se) ghemui, a (se) incîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfăşură, a (se) învălătuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) îneolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul . . .) 6. a se foi, a se perpeli, a se suci, a se zvîrcoli, (prin Olt.) a se scîrciumi. (Toată noaptea s-a ~ în aşternut.) 7. a (se) întoarce, a (se) învîrti, a (se) roti, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. (A ~ cheia în broască.) răsuci vb. v. DEPLASA. DEZARTICULA. DISLOCA. LUXA. SCRÎNTI. SUCI. RĂSUCIRE s. 1. invirtire, invîrtit, răsuceală, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) 2. torsiune» (rar) torsionare. (Mişcări de ~ a corpului.) 3. încolăcire, înfăşurare, învălătucire, sucire, (rar) încolăceâlă, încolăcitură, vălătuceălă. (~ şarpelui în jurul. ..) 4. întoarcere, întors, învîrtire, rotire, sucire. (^ unui buton, a unui contact.) 5. întoarcere, invirteală, învir- tire, învîrtit, invîrtitură, rotaţie, rotire. rotitr (pop.) roti tură, rotocol. (O ~ de 360 de. grade.)' răsucire s. v. DEPLASARE. DEZARTICULARE. DEZARTICULAŢ IE. DISLOCARE.. LUNARE. LUXAŢIE. SCRÎNTEALĂ. SCRÎN-TIRE. SCRÎNTITURĂ. SUCIRE. RĂSUCIT adj. 1. (TEXT.) filat, tors, (Lină ~.) 2. contorsionat, sucit. (Un corp ~.) 3. (rar) torsât, torsionăt. (O bară 4. curbat, încovoiat, îndoit, întors, strimb.. striinbat. (Cui ~ •) 5. curbat, încovoiat, îndoit, strimb. (Fiare ~.) 6. întors, invirtit,. rotit, sucit. (A lăsed cheia ~ în broască.)' răsucit adj. v. DEPLASAT. DEZARTICULAT. DISLOCAT. LUXAT. SCRÎNTIT. SUCIT. RĂSUCIT s. învîrtire, învîrtit, răsuceală,, răsucire, răsucitură, suceală, sucire, sucit,, sucitură. (~ unui fir textil.) răsuci (oare s. v. CORDAR. ÎNTINZĂ TOR. STRUNĂ. RĂSUCITURĂ s. 1. învîrtire, invirtit, răsuceală, răsucire, răsucit, suceală, sucire, sucit,, sucitură. (~ unui fir textil.) 2. incovoiohiră,, îndoitură. (~ unei bare.) 3. spirală, spiră» (~ a unui arc.) 4. cot, cotitură, curbă, întorsătură, intortochctură, ocol, serpentină, sinuozitate, şerpuirc, şerpuitură, (rar) îndoitură,. (pop.) cîrmeălă, cîrnitură. întorsură, sucitură,. (Olt. şi Ban.) covei. (~ a unui drum.) RĂSUFLĂ vb. 1. a respira, (înv. şi pop.> a sufla. (După atitci fugă, abia mai ~.) 2. a> se trezi. (Vinul s-a ~.) răsuflă vb. v. AFLA. AUZI. GlFlL PUFĂI, SUFLA. RĂSUFLĂRE s. 1. respiraţie, suflare. ' rar> respir, respirare, suflu, (pop.) răsuflet, râUiflu, (înv. şi reg.) suflet, (înv.) duh, răsuflă.ură,. spirit. (Abia îşi mai trage ~.) 2. trezire, imunei băuturi.) răsuflare s. v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIŞTE, ODIHNĂ. PACE. RĂGAZ. RĂSUFLĂTOARE. REPAUS. TIHNĂ. UŞURARE. RĂSUFLĂT adj. clocit, împuţit, stătut,, trezit, (reg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) băhmt.. (prin Mold. si Bucov.) bihlit. (Apă ~.) răsuflă! adj. v. ARHICUNOSCUT. BANAL.. BANALIZAT. DEPĂŞIT. FALS. INAUTEN-TIC. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT... NE ADEVĂRAT. NEAUTENTIC. NE ÎNTEMEIAT. NEREAL. PERIMAT. PLĂSMUIT, SCORNIT. STEREOTIP. STEREOTIPIC.. ŞTIUT. VECHI. RĂ SUFLĂTOARE s. (înv.) răsuflare,, răsuflătură. (~ practicată într-un perna.} răsuflătoărc s. v. SUPAPĂ. VENTIL, răsuflătoarea-pămîntului s. v. GOGOAŞA, răsuflătură s. v. RĂSUFLARE. RĂ SUFLĂTOARE. RESPIRAŢIE. SUFLARE. răsuflet s. v. RĂSUFLARE. RESPIRAI IE, SUFLARE. răsuflu s. v. ODIHNĂ. RĂGAZ. RĂSUFLARE. REPAUS. RESPIRAŢIE. SUFLARE, RĂSUNĂ vb. 1. a aui, a liăui, a haini, a hui, a vui, (fig.) a clocoti. (I alea~ de glasuri. > 787 RĂU 2. a răpăi, a vui. (Sălci ~ de aplauze.) 3. a sufia. a suna. (Trîmbiţcle ~.) răsună vb. v. VIBRA, răsunăre s. v. SUNET. RĂSUNĂTOR adj. 1. intens, puternic, ridicat, tare. (Voce ~.) 2. intens, puternic, ■sonor. (Dangătul ~ al clopotului.) răsunător adj. v. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR. RĂSUNET s. 1. ecou, (pop.) hăiiit, sunet, 2. depărtat, desfăcut. (Cu picioarele ~ .) răşchirat adj. v. DISPERSAT. ÎMPRĂŞTIAT. RAMIFICAT. RĂMUROS. RĂSFIRAT. RĂSPÎNDIT. RĂZLEŢIT. RISIPIT. RĂSCHITOR s. (TEXT.) (reg.) rîşchi. răschitor s. v. DEPĂNĂTOARE. VÎRTEL- :niţă. RĂŞINĂ s. (CHIM.) răşină alchidică = alchidal; răşină anionactivă = anionit; răşină fenolică = fenoplast. RĂŞINOĂSE s. pi. (BOT.) conifere (pl.j. (Păduri de ~ .) ruşinos adj. v. ARGILOS. CLEIOS. CLISOS. LI? TOS. RĂŞPĂLUÎ vb. (TEHX.) a pili. (A ~ un material metalic.) râtăeăne s. pl. v. HÎRTOAPE. IIOPURI. rălăceălă s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREŞEALĂ. PĂCAT. VINĂ. VINOVĂŢIE. RĂTĂCI vb. 1. a încurca, a pierde. (A ~ popea.) 2. a greşi, (înv.) a sminti. (A ~ drumul ■■spr. casă.) 3. a se pierde, (reg.) a se zăhătui, & se zărăsti. (S-a ~ în pădure.) 4. a se pierde, a se răzleţi, a se răzni. (Oaia s-ci ~ de turmă.) ^5. a pierde, (reg.) a prăpădi. (A ~ un obiect.) fi. a hoinări, a pribegi, a vagabonda, (prin MoUI.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 7. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, .•a umbla, a vagobonda, (livr.) a flana. (Pe ance n-a ~ ?) rătăci vb. v. ACIUA. CUIBĂRI. OPLOŞI. PRIPĂŞI. RĂTĂCIRE s. 1. colindarc, cutreierare, hoinăreală. (O ~ fără un ţel precis.) 2.* (fig.) întunecare, orbire. (A avut o clipă de ~.) rătăcire s. v. ABATERE. ALIENARE* ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. CULPABILITATE. CULPĂ. DEMENŢĂ. EROARE. GREŞEALĂ. NEBUNIE. PĂCAT. SMINTEALĂ. SMINTIRE. Ţ ICNEALĂ. VINĂ. VINOVĂŢIE. RĂTĂCIT adj. 1. pierdut, răzleţit, răznit. (Oaie ~ de turmă.) 2. izolat, pribeag, răzleţ, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 3.* (fig.) întunecat, tulburat. (Cu mintea ~.) rătăcit adj. v. ERONAT. FALS. GREŞIT. INEXACT. NEEXACT. NEFONDAT. NEÎNTEMEIAT. RĂTĂCITOR adj., s. hoinar, pribeag, vagabond, (înv.) stranie. (Un om ~.) răterl vb. v. RETRAGE, ratez s. v. CLANŢĂ. INEL. IVĂR. ÎNCUIETOARE. LANŢ. OCHI. VERIGĂ. ZA. ZĂVOR, râtul vb. v. SALVA. SCĂPA, rătundc vb. v. RETEZA. ROTUNJI, rătfins s. v. RETEZARE. RETEZAT, rătuteălă s.v. FISTÎCEALĂ. INTIMIDARE. ZĂPĂCEALĂ. rntuti vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI. rntutit adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. FÎSTÎCIT. INTIMIDAT. ÎMBĂTAT. ÎNCURCAT. TURMENTAT. ZĂPĂCIT. RĂŢIŞOĂRĂ s. 1. (ORNIT.) boboc, răţuşcă, (reg.) răţucă, răţuică, răţuşoără, răţuţă. 2. (BOT.; Iris pumila) (reg.) stinjenel. ratol vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA, răţoiâlă s. v. RĂSTEALĂ. ruioitîiră s. v. RĂSTEALĂ. rătiică s. v. BOBOC. RĂŢIŞOĂRĂ. RĂŢUS-CĂ. rătuică s. v. BOBOC. RĂŢIŞOĂRĂ. RĂŢUŞCĂ. RĂţOşCĂ s. (ORNIT.) boboc, răţişoară, (reg.) răţucă, răţtiică, răţusoâră, răţuţă. răţuşoără s. v. BOBOC. RĂŢIŞOARĂ. RĂŢUSCĂ. rătută s. v. BOBOC. RĂŢIŞOARĂ. RĂŢUSCĂ. rău adj. v. BOLNAV. COSTELIV. CUMPLIT. CUTREMURĂTOR. FALS. FALSIFICAT. FIOROS. GROAZNIC. GROZAV. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOŞĂTOR. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÎNTĂTOR. JIGĂRIT. MACABRU. MONSTRUOS. NESĂNĂTOS. ORIBIL. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. SFRIJIT. S ÎN GEROS. SLAB. SLĂBĂNOG. SUFERIND. TERIBIL. USCAT. USCĂŢIV. ZGUDUITOR. RĂU adj., adv., s. I. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, ciinos, crincen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmbliuzit, neînduplecat, ne- HĂU 78 8 îndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, ne-uman, sălbatic, sîngeros, violent, (îivr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsilnie, (înv. şi rcg.) tare, (rcg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, liapsfn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireâp, (fig.) dur, negru. (Om ~ ; se poartă ~.) 2. adj., s. afurisit, blestemat, cîinos, hain, îndrăcit, ticălos, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pîrdâlnic, (pop.) împeliţât, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (rcg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de Glicorghel) 3. adj. greşit. (Deprinderi ~.) 4. adj. anevoios, greu, mizerabil, necăjit, prost, (înv. şi pop.) necăjos. (A dus un trai ~.) 5. adj. apăsător, chinuit, greu. (O viată ~.) (î. s. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alageă, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticâlă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafâ, nagodă, (reg.) dănănăic, încurcălă, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, şugă, şugubină, toroăpă, (prin Mold.) bacâlă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Ban. şi Olt.) cotoârbă, (Olt., Ban şi Transilv.) dabilă, (înv.) nesosinţă, nevoinţă, patimă, satarâ, stenahorie. (Mare ~ a căzut pe capul lui.) 7. adv. mult, tare. (S-a chinuit ~.) 8. adj. nefast, nenorocos. (A fost o zi ~ pentru el.) 8. adj. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru ...) 10. adv. prost. (Se simte ~.) 11. adv. grav, greu, serios, tare. (E ~ bolnav.) 12. adj. defavorabil, nefavorabil, neplăcut, prost, urît. (A făcut o impresie ~.) 13. adv. calomnios, defăimător. (Vorbeşte ~ de ci.) li. adj. neplăcut, prost, (înv.) slab. (I-a adus o veste ~.) 13. adj. mizerabil, păcătos, ticălos, urît. (Era o vreme ~ de toamnă.) 10. adj. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, prost, urît, (înv. şi pop.) nepriincios, (înv.) nepriitor. (întrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 17. adv. aiurea, anapoda, prost, (fam.) brambura. (Treburile mergeau lucrurile erau puse ~.) 18. adj. dezagreabil, dezgusf tător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmătic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scîrnav, (înv.) scîrbâvnic, scîr-belnic. (O duhoare ~ .) 10. adj. inferior, ordinar, prost. (Tutun, vin ~.) 20. adj., adv. defectuos, greşit, incorect, necorect, prost, (fig.) stricat. (O pronunţare vorbeşte ~ franceza.) 21. adv. greşit, nepotrivit. (N-ar fi ~ să mergi pe la el.) 22. adv. insuficient, • prost, puţin. (O muncă ~ plătită.) 23. adj. desfundat, impracticabil. (Un drum ~.) rău s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. MALADIE. RĂUFĂCĂTOR s. (JUR.) făptaş, făptuitor, infractor. (~ a fost prins.) răul-copiilor s. v. EPILEPSIE. . RĂU-MIROSITOR adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu,, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, (livr.) fetid, miasmătic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scîrnav, (înv.) scîrbâvnic, scîr-belnic, (O duhoare ~.) 2. infect, împuţit, puturos, viciat, (livr.) fetid, pestilenţial. (Aer RĂUTĂTE s. 1. (livr.) maliţie, maliţiozitate, (înv. şi reg.) răime, răinţă, (reg.) zăcă-şeâlă, zăcăşie, (înv.) răire, (fig.) fiere, venin. (~unei persoane; vorbă plină de ~ .)2. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, sălbăticie, violenţă, vitregie, (rar) nemilă, nemilos tivire, (pop.) ciinie, cîinoşcnie, (înv. şi reg.) năsilnicie, (im .) crin-ccnie, cruzic, cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvaric. (lig.) duritate. (~ purtării cuiva.) răulălc s. v. BELEA. BUCLUC. CUSUR. DANDANA. DEFECT. DEFICIENŢĂ. EPILEPSIE. IMPERFECŢIUNE. INSUFICIENŢĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. PĂCAT. POCINOG. RĂU. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. SUPĂRARE. VICIU. RĂUTĂCIOS adj. I. (livr.) maliţios, (pop.) rînzos, (rcg.) roânglieş, (înv.) malign. (Om ~.) 2. sarcastic, (livr.) maliţios, (fig.) veninos. (O aluzie ~.) 3. duşmănos, ostil, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.) 4. morocănos, posac, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ion ~ .) RĂVÂR s. (reg.) brînzâr, creastă, crestălâu, meredeu, raz, răboj, râzător. (~ pentru fră-mintat caşul.) răvâr s. v. CRATIŢĂ. GHIVECI. GLASTRĂ. OALĂ. STRECURĂTOARE. răvaş s. v. ACT. ADEVERINŢĂ. BILET. CERERE. CHITANŢĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. EPISTOLĂ.'EPISTOLIE. HÎBTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. MĂRTURIE. PAŞAPORT. PETIŢIE. PIESĂ. RĂBOJ. RECIPiSĂ. SCRISOARE, râvnei vb. v. PRITOCI, răvăcire s. v. PRITOCIRE, răvăeit adj. v. PRITOCIT. RĂVĂŞEĂLĂ s. dezordine, neorînduială, zăpăceală, (fam.) brambureâlă, harababura, talmeş-bâlmeş, (fam. fig.) balamuc. (C? ~ mare e in hîrtiile laie!) răvăşel s. v. BILEŢEL. CODICIL. 3CRI-SORICĂ. RĂVĂŞI vb. 1. a deranja, a răscoli, a zăpăci, (reg.) a răutui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hirtiilc?) 2. (pop.) a vrăl'ui, (înv. şi reg.) a scorbeli. (Nu mai ~ lucrurile, cărţile!j răvăşi vb. v. RĂSCOLI. RĂVĂŞIRE s. deranjare, răscolire, zâpă-cire. (~ hirtiilor de pe masă. ) RĂVĂŞIT adj. deranjat, răscolit, zăpăcit. (Are toate hîrtiile ~.) 789 RĂZGÎIA r ă văş i t a d j. v. R A SC O LIT. răvăşit s. v. RĂSCOL. răvăşitor adj. v. DUIOS. EMOŢIONANT. IMPRESIONANT. ÎNDUIOŞĂTOR. MIŞCĂTOR. PATETIC. RĂ SCOL 1TOR. TULBURĂ TO R. VIBR. V NT. răvăşim vb. v. CALCULA. SOCOTI, răză vb. v. LUMINA. RAD IA. STRĂLUCI, răzăc hi e s. v. COACĂZĂ, răzălău s. v. RASPEL. RÂZĂTOARE. RĂZL'ITOARE. razului vb. v. RADE. RĂZUI. RÂZĂTOARE s. răzuiloarc, (Transilv. şi Ban.) răzălău. pentru morcovi.) râzător s. v. OTIC. RĂYAR. RĂZBATE vb. I. a pătrunde, a răzbi, a străbate, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perele.) 2. a străbate. (Xu putea ~ prin mulţime.) 3. a ajunge, a răzbi, a străbate. (Strigătul ~ pînă la el.) 4. a pătrunde, a se strecura. (Frigul ~ în casă.) răzbate vb. v. BATE. BIRUI. COLINDA. COPLEŞI. CUPRINDE. CUTREIERA. ÎN-FRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE:. PARCURGE. RĂZBI. STRĂBATE. TÎRGUI. TOCMI. V ÎNJURA. RĂZBÂTERE s. pătrundere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere, (livr.) penetrantă, penetrare, penctrâţie. (~ cuiului prin perete.) RĂZBĂTĂTOR adj. insistent, perseverent, persistent, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~.) răzbel s. v. CONFLICT. RĂZBOI. RĂZBI vb. 1. a pătrunde, a răzbate, a străbate, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perele.) 2. a ajunge, a răzbate, a străbate. (Strigătul ~ pînă la el.) 3. a birui, a depăşi, a înfrînge, a învinge, (livr.) a sur-monta. (A ~ toate dificultăţile.) 4. a dovedi, a prididi, (reg.) a joi, (Transilv. şi Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.) 5. a(-l) copleşi, a(-l) cuprinde, (înv.) a(-l) răzbăte. (îl ~ setea.) G. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleşi, a(-l) covirşi, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîr-şi, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala.) 7. a-(l) copleşi, a(-l) covirşi, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) dobori, a(-l) răpune. (L-au ~ grijile, necazurile.) răzbi vb. v. BATE. BIRUL IZBI. IZBÎNDI. IZBUTI. ÎN FRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. LOVI. REUŞI. SFĂRÎMA. ZDROBI. răzbi ei s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ, răzbipi vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE RĂZBI RE s. pătrundere, răzbatere, străbatere, străpungere, trecere, (livr.) penetrânţă, penetrare, penctrâţie. (~ cuiului prin perete.) RĂZBOI s. (TEHX.) 1. (pop.) stative (pl.), (reg.) argeâ, teâră. (A lese ceva la ~.) 2. cal, căluşel. ( ~ [a moara de vini.) RĂZBOI s. (MIL.) 1. conflict, (înv. şi pop.) bătăie, răzbel, (reg.) bozgun, (înv.) hârţă, oaste, oştenie, oştenire, oştire, oştit. (S-a iscat un ~.) 2. (înv.) nepâce. (Stare de ~.) război s. v. BĂTĂLIE. CAR. CIUNGĂ. GHERGHEF. ÎNCĂIERARE. ÎNFRUNTARE. JUG. LUPTĂ. PUNTE. RĂZBOI vb. (MIL.) a se bate, a se lupta, (înv.) a combate, a se oşti, a se răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu duşmanul.) războiesc adj. v. RĂZBOINIC, războinic s. v. BANDIT. HOT. PUNGAŞ. TÎLHAR. RĂZBOINIC s., adj. 1. s. (MIL.) luptător, (reg.) luptăş, (înv.) boinic, război tor, săgâr. (~ încercat în bătălii.) 2. adj. agresiv, militarist, provocator, (fam.) belicos. (Politică ~.) 3. adj. (rar) marţial. (Aer ~.) 4. adj. (înv.) războiesc, războiuicesc, rezbelic, rezbelnic. (Dansuri ~.) războinic s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAŞ. _ războiuicesc adj. v. RĂZBOINIC, răzhoilor adj., s. v. BELIGERANT, războitei- s. v. LUPTĂTOR. RĂZBOINIC. războU vb. v. ÎMBOLNĂVI, războlit adj. v. BOLNAV. NESĂNĂTOS. SUFERIND. războtf vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. TIPA. URLA. ZBIERA. răzbubui vb. v. BUBUI. DETUNA. DUDUI. TRĂSNI. TUNA. VUI. răzbun s. v. AM ÎN ARE. ASTÎMPĂR. CALM. LINIŞTE. OI)Ii NĂ. PACE. PĂSUIALĂ. PĂSUIRE. RĂGAZ. RĂZBUNARE. RĂZ-BUNIC. REPAUS. STRĂBUNIC. TIHNĂ. RĂZBUNĂ vb. 1. (înv.) a se izbîndi. (S-a ~ crunt.) 2. (inv.) a răscumpăra. (A ~ sin-gele celui ucis.) 3. a pedepsi, (inv.) a răsplăti, (fig.) a spăla. (A ~ ruşinea indurată.) răzbună vb. v. AMELIORA. DESTRĂMA. ÎMB UNĂTĂTI. ÎMPRĂ ŞTIA. ÎND RE PTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNSENINA. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENL LECUI. LIMPEZI. LUMINA. REFACE. RESTABILI. RIDICA. RISIPI. SPULBERA. TĂMĂDUI. VINDECA. ^ RĂZBUNARE s. (rar) răzbun, (italienism) vendetă, (reg.) răzbuneâîă, (inv.) băsău, răscumpărare, răsplată. (O ~ singeroasă.) RĂZBUNÂT adj. pedepsit, (fig.) plătit. (O faptă ~.) RĂZBUNĂTOR adj. duşmănos, ranchiunos, (livr.) vindicativ, (reg.) ţînăş, zăcâş. (E un spirit ~.) răzbuneâîă s. v. RĂZBUNARE. RĂZBUNlC s. străbunic, (rar) răzbun, răzbuzâ vb. v. BOSUMFLA. ÎMBUFNA. RĂSFRÎNGE. riizlHizăt adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT. RĂZEŞ s. moşnean, (inv. şi reg.) moşinâş, moşteăn, (înv.) moşân. răzeş s. v. VECIN. RĂZEŞESC adj. moşnenesc, (inv.) moştenesc. (Proprietate ~.) răzeşi vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI. RĂZGÎI vb. a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) răsfăţa, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici. RĂZGÎIAL 790 RĂZGlJÂLĂ s. alintare, răsfăţ, răsfăţare, răzgijerc, (rar) răsfăţătură, (pop.) alintăturâ. RAZGÎJAT adj. alintat, cocolit, răsfăţat., (reg.) mădărît, ninerăt, (înv.) dezmierdat. (Copii RAZGÎ1ERE s. alintare, răsfăţ, răsfăţare, râzgiială, (rar) răsfăţătură, (pop.) alintăturâ. EĂZGÎXDI vb. a reveni. (De ce ie-cii ~ ?) râzi vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI. RĂZLEŢ adj., adv. I. adj. izolat, pribeag, rătăcit, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 2. adj. disparat, izolat. (Eterne r> te ~ ; amintiri ~.) 3. adj. izolat, sporadic. (Citam cazuri ~ de îmbolnăvire.) 4. adv. izolat, sporadic, (inv.) sporadiceştc. (Apare ^ .) RĂZLEŢI vb. 1. a se despărţi, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzui, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 2. a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.) 3. a (se) dispersa, a (se) împrăştia, a (se) răsfira. a (se) răspindi, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (inv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au ~ în toate părţile.) 4. a (se) împrăştia, a (se) răspindi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (inv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprinji, (inv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a. ~ întreaga turmă.) RÂZLEŢÎRE s. dispersare, dispersie, împrăş-tiere. răsfirare, răspindi re, risipire, (inv.) risipă. (■-*■ mulţimii.) RĂZLEŢIT adj. 1. despărţit, izolat, separat, (pop.) răzuit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. pierdut, rătăcit, răznit. (O oaie ~.) 3. dispersat, împrăştiat, răsfirat, răspindit, risipit, (pop.) răzuit, (inv. şi reg.) răşchirat. (O mulţime ~.) RĂZLOG s. (reg.) corlătă, zăvor. (~ la un gard.) răzlojji vb. v. DESPĂRŢI. IZOLA. RĂZLEŢI. raz meri vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. RĂZMERIŢĂ s. răscoală, răsculare, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sediţiune, (im. şi pop.) rebelie, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (inv.) burzuluiala, râzvâlă, rocoş, rocoşeălă, rocoşenie, rocoşire, rocoşit, rocoşitură, zaveră, (inv., prin Mold.) l)ont, (turcism înv.) ziilum, zurbă, zurbalic, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.) răzmiriţi vb. v. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. ^ râznepot s. v. STRĂNEPOT. RĂZNI vb. a se pierde, a se rătăci, a se răzleţi. (Oaia s-a ~ de turmă.) răzni vi), v. DESPARŢI. DISPERSA. IZOLA. ÎMPRĂŞTIA. RĂSFIRA. RĂSPÎX-DI. RĂZLEŢI. RISIPI. SEPARA. RĂZNIT adj. pierdut, rătăcit, răzleţit. (Oaie ~.) răzuit adj. v. DESPĂRŢIT. DISPERSAT. IZOLAT. ÎMPRĂŞTIAT. RĂSFIRAT. RĂS-PÎNT)IT. RĂZLEŢIT. RISIPIT. SEPARAT. RĂZOR s. 1. hat, hotar, (reg.) căluşire, dorjiucă, forgâşă, hăşpor, mejdă, mejclină, meşgliie, slog, (Transilv.) metă, miezuină. intre două ogoare.) 2. brazdă, strat, (rar) postată, (înv. şi reg.) tâblă. (~ de flori, dc legume.) răzor s. v. ARĂTURĂ. CÎMP. OGOR. ŢARINĂ. răzorâs s. v. VECIN. râzori vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI. RĂZUI vb. 1. a rade, (rar) a racla, (reg.) a razului. (A ~ fundul ceaunului.) 2. a ricii, (rar) a scobi. (A ~ pipa spre a o curăţa.) RĂZU1ĂLĂ s. răzuire. RĂZUI RE s. 1. răzuială. 2. (TEIIX.) şe\ or ui re. RĂZUIT adj. ras. (Un obiect ~.) RÂZUrrOĂRE s. râzătoare, (Transilv. şi Ban.) răzălău. (~ pentru morcovi.) RĂZUITOR s. (TEIIX.) I. racletă, raclor. pentru suprafeţe lemnoase.) 2. raz. (~ din oţel-crom pentru suprafeţe metalice.) răzuiîor s. v. OTIC. RĂZUŞ s. (TEIIX.) gripeă, teslă, (reg.) scoăl)ă, (inv.) slrujniţă. (~ pentru timplciri, dulgheri.) râzuş s. v. CĂŢEL. CORDEXCI. OTIC. 1 IAN GĂ. Ş URUBELN IŢĂ. râzvâlă s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. râzvedit adv. v. BINE. CLAR. DESLUŞIT. DISTINCT. LĂMURIT. LIMPEDE. răzvesti vb. v. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. RĂZVRĂTI vb. a (se) răscula, a (se) revolta, a ise) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriţi, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoşi, a (se) semeţi, a (se) zavergisi. (Masele s- au ~ .) RĂZVRĂTIRE s. răscoală, răsculare, răzmeriţă, rebeliune, revoltă, (livr.) sediţiune, (inv. şi pop.) rebelie, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzu-luiălă, râzvâlă, rocoş, rocoşeălă, rocoşenie, rocoşire, rocoşit, rocoşitură, zaveră, (înv., prin M'dd.) bont, (turcism înv.) zulum, zurbă, zurbalic, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.) răzvrăfit adj. v. AGITAT. CLOCOTITOR. FRĂMÎNTAT. FREMĂTĂTOR. ÎNVOLBURAT. TULBURAT. TUMULTUOS. ZBUCIUMAT. RĂZVRĂTÎT adj., s. răsculat, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sediţiâs, (rar) apostât, (reg.) buntuşnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpştit, răsculător, rebelist, revoltânt, rocoşân, roco-şelnic, rocoşit, rocoşitor, za vergin, (inv., prin Mold.) bontăş, (turcism inv.) zurbă, zurbagiu, zurbâv. (~ţii au trecut la luptă.) răzvrătitor s„ adj. v. AGITATOR. AŢÎŢĂ-TOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR. RE A- CRED f NŢA s. (JUR.) doi, viclenie. (Condamnat pentru ~.) REACTIV s. (CHIM.) (înv.) reagent. REACTOR NUCLEAR s. (P1Z.) pilă atomică. 791 REAMINTI REACTUALIZA vb. a reînvia. (A ~ in memorie.) REACTUALIZARE s. reînviere. (~ in memorie a ceva.) REACTUALIZAT adj. reînviat. (Lucruri ~ .) REACŢIONAR adj. înapoiat, retrograd. (O concepţie ~.) READMÎTE vb. a reprimi. (A ~ in şcoală.) READL-CE vb. (înv.) a reduce. ( ~ la sine.) READUCERE s. (înv.) reducere. (~ cuiva la rea li laie.) REAFLA vb. a redescoperi, a regăsi. (A ~ un lucru pierdut.) REAFLÂRE s. redescoperire, regăsire. unui lucru pierdui.) reaejent s. v. REACTIV. reajhftiicje vb. v. REDEVENI. REÂL adj., s., adv. I. adj. (FILOZ.) obiectiv. (Lumea ~.) 2. s. (FILOZ.) adevăr, realitate. (Noţiunea de ~.) 3. adj. concret, palpabil. (Fenomene ~ .) 4. adj. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 5. adv. aievea. (Tot ce ii-a spus este ~.) 6. adj. adevărat, electiv. (Plecarea lui ~ din oraş a avut loc a doua zi.) 7. adj. adevărat, sincer. (Un sentiment de ~ admiraţie.) 8. adj. efectiv, incontestabil, indiscutabil. (A adus servicii ~.) REALGÂR s. (MIX.) (rar) şar. (înv.) rismă roşie. REALIST adj. pozitiv, practic. (Un spirit ~ •) REALITATE s. I. (FILOZ.) adevăr, real. (Noţiunea de ~.) 2. adevăr, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate. (~ conţinută intr-o operă literară.) REALIZA vb. 1. a executa, a face, (pop. şi fam.) a meşteri, a meşterui. (~ tot felul de nimicuri.) 2. a efectua, a executa, a l'aee, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a săvirşi, (înv. şi pop.) a plini. (Am ~ iot ce mi-ai. dcd.j 3. a înfăptui, (pop.) a isprăvi. (Ce ai ~ ?) 4. a efectua, a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a săvîrşi. (A ~ o lucrare durabilă.) 5. a alcătui, a compune, a crea, a elabora, a întocmi, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) (>. a desăvîrşi, a împlini, a îndeplini, a înfăptui. (Şi-ct ^ opera.) 7. a se desăvîrşi. (S-a ~ ca poet.) 8. a alcătui, a concepe, a întocmi, a plăsmui, (fig.) a urzi. (~ o colecţie de folclor.) 0. a (se) concretiza, a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-ci ~ acest element.) 10. a produce, a turna. (A ~ un nou film.) 11. a obţine, a scoate. (Au ~ o recoltă bogată.) 12. a aduce, a crea, a produce. (A ~ mari beneficii.) 13. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gindi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de .. .) 14. a(-şi) ajunge, a(-şi) atinge, a(-şi) îndeplini, a(-şi) înfăptui. (Şi-a ~ scopul.) 15. a îndeplini, a înfăptui, (înv. şi reg.) a sfîrşi, (înv.) a obîrşi. (Şi-a ~ misiunea.) 16. a crea, a făuri, a înfăptui, a întemeia. (A ~ un stat naţional unitar.) 17. a se înfăptui, a se produce. (Cinci s-a ~ Unirea?) 18. a cîştiga, a cuceri, a dobîndi, a obţine, a repurta, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o frumoasă victorie, biruinţă.) 10. a obţine, a stabili. (A ~ un nou record atletic.) 20. a obţine, (pop.) a cunoaşte, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 21. a împlini, a îndeplini, a satisface, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorinţa.) 22. a se împlini, a se îndeplini, a se înfăptui, (pop.) a se întîmpla, (înv. şi reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ^ ; 23. a se adeveri, a se confirma, a se împlini, a se îndeplini. (Previziunile lui s-au ~ întocmai.) REALIZABIL adj. posibil, (rar) practicabil. (Un lucru ~.) REALIZÂNT s. (MAT.) discriminant. (~ într-o ecuaţie.) REALIZARE s. 1. efectuare, executare, execuţie, facere, împlinire, îndeplinire. înfăptuire, săvirşire, (înv.) săvîrşit. (~ unei anumite lucrări.) 2. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, redactare, scriere, scris, (înv.) izvodire, redacţie, redijăre. (~ unei opere ştiinţifice.) 3. (concr.) înfăptuire, operă. (O mare ~.) 4. (concr.) creaţie, operă. (Tot ce vezi aici e ~ mea.) 5. executare, execuţie, facere, făurire. (~ unei opere durabile.) (J. concretizare, incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, (rar) sensibilizare. (^ unei idei.) 7. producere, turnare. (~ unui film.) 8. obţinere, scoatere. (~ unei recolte bogate.) 0. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plănui rc, plăsmuire, proiectare, scornire, (înv. şi pop.) izvodire. (~ unei metode noi pentru . . .) 10. creare, făurire, înfăptuire, întemeiere. (~ unui stat naţional unitar.) II. înfăptuire, producere. (~ Unirii.) 12. ciştigare, cucerire, dobîndire, obţinere, repurtare. (~ unei strălucite victorii.) 13. obţinere, stabilire. (~ unui nou record.) li. împlinire, îndeplinire, satisfacere, (rar) satisfacţie. (~ dorinţei cuiva.) 15. îndeplinire, înfăptuire, (înv.) realizâţie. (~ unui vechi vis.) REALIZAT adj. 1. bun, izbutit, reuşit, valoros, (pop.) nimerit, (arg.) mişto. (O lucrare ~.) 2. împlinit, îndeplinit, înfăptuit, satisfăcut. (Un vechi vis ~.) REALIZATOR s. I. creator, făuritor, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, (înv.) săvirşi-tor, scornitor. (l’ig.) făurar. (~ al unui nou produs pentru ...) 2. autor, creator. (Cine silit ~ filmului?) realizaţi e s. v. ÎNDEPLINIRE. ÎNFĂPTUIRE. REALIZARE. REALMENTE adv. efectiv. (Era ~ obosii.) REAMINTI vb. I. (înv.) a poftori. (Te rog să-mi ~ mi ine ce trebuie să fac.) 2. a rememora. (Să ~ cele ştiute.) 3. a chema, a evoca, a rechema, a redeştepta. (I-a ~ ceva in memorie.) 792 REAMINTIRE REAMINTIRE s, rememorare. (~ celor întîm plate.) REANGAJA vb. a reprimi. (A ~ intr-o slujbă.) REANGAJARE s. reprimire. (~ cuiva în serviciu.) REANGAJAT s. (in vechea armată) subofiţer. REANIMA vb. 1. a reînsufleţi. (A ~ un muribund.) 2. a (se) reînsufleţi, a (se) reîn-viora. (Atmosfera s-a mai ~.) REANIMĂRE s. 1. reînsufleţire. (~ unui muribund.) 2. reînsufleţire, reinviorare. atmosferei.) REAPARIŢIE s. I. (rar) reivire. (După ~ lui.) 2. revenire. (~ unui actor pe scenă.) REAPĂREA vb. 1. (rar) a se reivi. (După o oră a ~.) 2. (MED.) a se întoarce, a recidiva, a reveni, (rog.) a se înturna. (Boala i-a ~.) reapucâ vb. v. REÎNCEPE. RELUA. rearmă vb. v. RE ÎNARMA. RE ASCULTĂ vb. 1. a reexamina. (A ~ un candidai.) 2, (JUR.) a reaudia. (A ~ un martor.) RE ASCULTARE s. I. reexaminare. (~ unui student.) 2. (JUR.) reaudiere. (~ unui martor.) REAŞEZA vb. a repune. (A ~ la locul iniţial.) REAŞEZARE s. repunere. (~ unui obiect la locul iniţial.) REAUDIĂ vb. (JUR.) a reasculta. (A ~ un martor.) REAUDIERE s. (JUR.) reascultare. unui martor.) REAVĂN adj. 1. jilav, ud, umed, (rar) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.) 2. răcoros, rece, (înv.) răcoăre. (Aerul cel ~ al nopţii.) REAZEM s. 1. pop, proptea, sprijin, susţinere, (rar) sprijinitoare, (pop.) popreâ, (reg.) pripoână, proptă, propteălă, proptiş, şpraiţ, (prin Munt. şi Olt.) papainog, (Transilv.) şoş, (înv.) rezemătură, sprijineâlă, sprijoână. (~ pentru consolidarea gardului.) 2. (TERN.) rezemătoarc, sprijin. (O piesă care serveşte cci ~.) 3. ajutor, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ bătrinelelor lui.) reazem s. v. APĂRĂTOR. BALUSTRADĂ. MÎXĂ CURENTĂ. OCROTITOR. PARAPET. PARMACLÎC. PAT. PĂLIMAR. PROTECTOR. RAMPĂ. REZEMĂTOARE. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSŢINĂTOR. REBEGI vb. a se zgribuli. REBEGIT adj. zgribulit. (Om ~.) REBEL adj., s. 1. adj., s. răsculat, răzvrătit, revoltat, (livr.) insurgent, sediţios, (rar) apostat, (reg.) buntuşnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpştit, răscuîătdr, rebelist, revoltănt, rocoşăn, rocoşeinic, rocoşit, rocoşitor, zaverglu, (înv., prin Mold.) bontâş, (turcism înv.) zurbă, zurbagiu, zurbăv. (~ii au trecut la luptă.) 2, adj. chinuitor, supărător, (înv. şi pop.) necăjcs. (O tuse /v . j rebelă vb. v. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. RE VOLTA. RIDICA. rebeli* s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. rebelist adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. REBEL iONE s. răscoală, răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, revoltă, (livr.) sediţiune, (înv. şi pop.) rebelie, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) bur-zuluiâlă, răzvălă, roco.ş, rocoşeâlă, rocoşenie, rocoşire, rocoşit, roco.şitiiră, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurbă, zurbalîc, (fig.) tulburare. REBONIFICARE s. (EC.) rebonificaţie. RE BONIFICAT IE s. (EC.) rebonificare. RECALCITRANT adj. 1. încăpăţînat, îndărătnic, refractar, (livr.) ohstinât, (pop.) sanchiu, (reg,) inacciu, înţestăt, (OU.) dugos, (înv.) câpeş, renitent, (fam. peior.) capsoman, căpăţînos, căpos. (Ce om ~ !) 2. indisciplinat, insubordonat, neascultător, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus. (Elev ~.) recalcitranţă s. v. INDISCIPLINĂ. ÎNCA-PĂTÎNARE. ÎNDĂRĂTNICIE. NEASCULTARE. NEDISCIPLINÂ. NESUPUNERE. RECAPITULĂ vb. 1. a rezuma, a sintetiza, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse.) 2, a repeta, a revedea. (Al ~ materia pentru examen.) RECAPITULARE s. I. rezumare, sintetizare, (înv.) recapitulăţie. (~ celor spuse mai înainte.) 2. repetare, repetiţie, revedere, (înv.) procitănie. (~ materiei.) RECAPITULATIV adj. rezumativ. (Tabel recapitulătie s. v. RECAPITULARE. REZUMARE. SINTETIZARE. recapitului vb. v. RECAPITULA. REZUMA. SINTETIZA. RECĂDEĂ vb. a reveni. (A ~ în poziţia iniţială.) recădere s. v. RECIDIVĂ, re căi s. y. DULAMĂ. SUMAN. RECĂPĂTA vb. a reciştiga, a recupera, a redobîndi. (Şi-ci ~ forţele pierdute.) RECĂPĂTĂRE s. reciştigare, recuperare, redobîndire. (~ forţelor pierdute.) rece adj. v. ACADEMIC. APATIC. ASPRU. CONVENŢIONAL. DELĂSĂTOR. DISTANT. FLEGMATIC. IMPASIBIL. IMPERTURBA-BIL. INDIFERE NT. IN DO LE NT. IN SE N-SIBIL. LĂSĂTOB. NEPĂSĂTOR. NEPRIETENOS. NESENSIBIL. NESIMŢITOR. NESOCIABIL. PASIV. PLACID. RĂSTIT. REZERVAT. RIDICAT. TEMBEL. RECE adj., s. 1. adj. friguros, răcoros. (A avut o vreme ~ la mare; o locuinţă s. frig, răceală. (Afară e ~.) 3. adj. reavăn, răcoros, (înv.) răcoăre. (Aerul cel ~ al nopţii.) 4. adj. friguros, geros, (inv. şi pop.) măre. (O iarnă ~.) 5. adj. (GEOGR., MET.) polar, (inv.) polăric. (Climă, zonă ~.) C. adj. răcit. (Ciorba e ~.) 7. adj. proaspăt. (A băut un pahar de apă ~.) 3. adj. tare, uscat, vechi. (Un coltuc ~ de piine.) 9. adj. inert, mort, neînsufleţit, nemişcat, ţeapăn. (O fiinţă ~.) 793 RECOLTĂ RECEN SĂMINT s. (pop.) numărătoâre, (înv.) catagrafie, recenzie. (~ populaţiei.) RECENT adj. 1. actual, contemporan, modern. nou. (Preocupări ~ in. tehnica de calcul.) 2. nou, (fig.) proâspăt. (Ştire rană ~.) RECENZA vb. (înv.) a catagrafia, a scrie. (A ~ o colectivitate umană.) recenzie s. v. RECEXSĂMÎNT. RECEPÂJ s. (SILV.) reccpare. (~ puie-ţilor.) RECEPĂRE s. (SILV.) recepaj. (~ puie-ţilor.) rceept adj. v. ACCEPTAT. ADMIS. RECUNOSCUT. RECEPTA vb. (FIZ.) a capta, a înregistra, a prinde, a recepţiona. (A ~ undele sonore.) RECEPTÂRE s. (FIZ.) captare, înregistrare, prindere, recepţionare, (i'ar) captâţie. (~ a undelor sonore.) RECEPTIV adj. (fig.) deschis. (Un spirit ~.)’ RECEPTIVITATE s. (fig.) deschidere. (~ spiritului cuiva.) RECEPTOR s. (FIZ.) pîlnie. (~ telefonului.) RECEPŢIE s. recepţionare. (Cind c termenul de ~ ?) RECEPŢIONA vb. 1. a prelua, a primi. (A ~ marfă.) 2. (FIZ.) a capta, a înregistra, a prinde, a recepta. (A ~ undele sonore.) RECEPŢIONARE s. 1. preluare, primire. (~ mărfii) 2. recepţie. (Cind e termenul de ~ a lucrării ?) 3. (FIZ.) captare, înregistrare, prindere, receptare, (rar) captâţie. (~ a undelor sonore.) RECEPŢIONAT adj. preluat, primit. (Mărfuri ~.) m reccrintă s. v. CERINŢA. EXIGENŢĂ. IMPERATIV. NECESITATE. NEVOIE. O-BLIGATIE. PRETENŢIE. TREBUINŢĂ. reeerut adj. v. CERUT. CUVENIT. NECESAR. TREBUINCIOS. TREBUITOR, recesiune s. v. CRIZĂ. RETRAGERE. RECHEMA vb. a chema, a evoca, a reaminti, a redeştepta. (A ~ ceva in memorie.) RECHIE s. (BOT.) 1. (Reseda Iuţea) (reg.) brobhrţă, drobiţă, prescureâ, rezedă, rozâtă, (prin Transilv.) poala-Sfintei-Mării. 2. (Reseda luteola) rezedă, (reg.) rozetă. RECHIN s. (1HT.) scai. RECHIZITE s. pl. (înv.) organe (pî.). (~ şcolare.) rechizitorial adj. v. ACUZATOR. RECHIZÎŢIE s. (înv.) recrutâţie. (~ tn timp de război.) reci s. pl. PIFTIE. RĂCITURI. RECIDIVĂ vb. a se întoarce, a reapărea, a reveni, (reg.) a se înturna. (Boala i-a ~.) RECIDIVĂ s. (MED.) (înv.) recădere. RECIPIENT s. vas. (~ pentru păstrarea unui fluid.) RECIPlSĂ s. chitanţă, (înv. şi reg.) zd6lcă, (înv.) răvâş, sigurânţă, sinet, tahvil, teşchereâ, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii şi a primit o **.) RECIPROC adv. (fam.) viceversa. (—Mulţumesc / — ~!) RECIPROCITÂTE s. (rar) mutualitâte. (Relaţii de ~.) RECIŞOR adj. friguleţ. (Afară e cam ~. } RECITĂ vb. a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvînta. (A ~ o poezie.} RECITĂRE s. declamare, declamaţie, spunere, (rar) debitâre, (înv.) recita ţie. (~ unei poezii.) RECITATIV s. (MUZ.) melopee. RECITATOR s. declamator. (Un bun ~.) recităţie s. v. DECLAMARE. DECLAMAŢIE. RECITARE. SPUNERE. RECITI vb. (înv. şi pop.) a prociti. (A —■ textul in întregime.) RECîŞTIG vb. 1. a recăpăta, a recupera, a redobîndi. (Şi-a ~ forţele pierdute.) 2. a recuceri, a relua, a reocupa, (înv.) a rccuprinde. (A ~ oraşul pierdut.) RECÎŞTIGÂRE s. recăpătare, recuperare, redobîndire. (~ forţelor pierdute.) RECLAMĂ vb. 1. a cere, a pretinde, a revendica, (înv. şi reg.) a striga, (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a preteiiderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a se plînge. (Cui să ~ 3. a denunţa, a piri, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. şi Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităţilor.) i. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a solicita, (înv.) a nevoi. (Aceaslâ acţiune ~ multe eforturi.) 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligenţa ~ reflecţia.) RECLAMANT s. (JUR.) (înv. şi reg.) pîrfş, pîrîtor, (reg.) ponoslâş, (prin Transilv.) ponoslui tor, (înv.) jeluitor, suplicant. RECLAMAT s. (JUR.) pîrît, (înv.) defendor. RECLAMÂŢ1E s. l.plîngere, (înv. şi pop.) jalbă, piră, (înv. şi reg.) plînsoâre, ponoslu, (Ban., Transilv. şi Mold.) ponos, (înv.) artic, pitâc, suplică, tînguire, (turcism înv.) rucâ. (A depune o ~.) 2. sesizare. (Redacţia ziarului a primit o ~.) RECLĂDI vb. a reconstrui, a reînălţa, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ ceva din temelii.) RECLĂDIRE s. reconstrucţie, reconstruire, rezidire, (rar) reedificâre. (~ din temelii a unui imobil.) RECLUZIUNE s. (JUR.) închisoare, ocnă, puşcărie, temniţă. (Condamnat la 5 ani ~.) RECOLTĂ vb. a aduna, a culege, a strînge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, bucatele de pe cimp.) RECOLTARE s. adunare, adunat, culegere, cules, recoltat, recoltă, stringere, strins, (Transilv. şi prin Maram. şi Ban.) sure tiu. (~ bucatelor de pe cimp.) REGOLTĂT s. adunare, adunat, culegere, cules, recoltare, recoltă, stringere, strins, (Transilv. şi prin Maram. şi Ban.) sure tiu. (~ bucatelor de pe cîmp.) RECOLTĂ s. 1. adunare, adunat, culegere, cules, recoltare, recoltat, stringere, strîns, (Transilv. şi prin Maram. şi Ban.) suretiu. bucatelor de pe cimp.) 2. bucate (pl.), rod, (înv.) vipt. (A strins ~ cimpaliii.) 3. rod, (pop.) strînsă, strînsiiră, (înv. şi reg.) rodire RECOMANDA 794 strinsoăre, (înv.) âgru. (Am obţinut o ~ bogată.) \. (înv.) sccerăciune, secere. (~ de grine.) RECOMANDĂ vb. I. a preconiza, a propune. Al ~ o seric de măsuri.) 2. a indica, a prescrie, (pop.) a scrie. (îi ~ un tratament.) 3. a statui. (îţi ~ să-ţi vezi de treabă.) 4. a propune. (înv. şi reg.) a prepune. (îl ~ pentru avansare.) 5. a (se) prezenta, (înv.) a (se) sistisi. (Mo — Popescn; l-am ~ lui . . .) RECOMANDABIL adj., adv. 1. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandat. divr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător. (l'ig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru . . .) ii. adv. adecvat, indicat, nimerit, oportun, potrivit. (Nu c ~ să ...) RECOMANDÂRE s. 1. preconizare, propunere. (următorului plan de acţiune.) 2. directivă, indicaţie, instrucţiune, îndrumare, norma tiv, normă, (înv.) regulativ. (A respectai ţoale ~ primite.) 3. indicare, prescriere. (~ unui tratament.) 4. aviz, indicaţie, instrucţiuni ipl.), prescripţie, recomandaţie. (După ~ medicului.) 5. povaţă, precept, recomanda-ţie, sfat. (Diverse ~ de igienă.) 6. propunere, recomandaţie. (~ de avansare.) 7. prezentare, recomandaţie, (franţuzism) prezentăţie, (înv.) sisliscăîă. (După ~ ile de rigoare.) RECOMANDÂT adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit. oportun, potrivit, recomandabil, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru . . .) RECOMANDAŢIE s. J. aviz, indicaţie, instrucţiuni (pl.), prescripţie, recomandare. (După ~ medicului.) 2. povaţă, precept, recomandare, sfat. (~ii de igienă.) 3. propunere. recomandare. (~ de avansare.) 4. prezentare. recomandare, (franţuzism) prezentăţie, (înv.) sistiseălă. (După ~ iile de rigoare.) RECOMPENSA vb. 1. a răsplăti, (înv. şi pop. » a mulţumi, (înv. şi reg.) a cunoaşte, (înv.) a cununa. (J-a ~ împărăteşte.) 2. a răscumpăra. a răsplăti. (Rezultatul a ~ eforturile facuie. ) RECOMPENSARE s. răsplătire, (înv.) rc-compensăţie. (~ eforturilor cuiva.) recompensăţie s. v. RĂSPLĂTIRE. RECOMPENSARE. RECOMPENSĂ s. 1. răsplată, (înv. şi pop.) mulţumire, preţ, (pop.) mulţumită, (reg.) vilceâg. (înv.) piâşcă, răsplătire, simbrie. (A primit o bună ~.)2. gratificaţie. (A primit o ~ in bani.) 3. pedeapsă, plată, răsplată, (înv.) răsplătire. (Şi-a luat ~ cuvenită pentru faptele sale.) recompoziţie s. v. RECOMPUNERE. RECOMPUNE vb. a întregi, a reconstitui a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.) RECOMPUNERE s. 1. întregire, reconstituire, refacere, (rar) reconstituţie. (~ părţilor unui animal fosil.) 2. (FIZ.) (înv.) recompoziţie. (~ luminii.) reconcilia vb. v. ÎMPĂCA. reconciliere s. v. ÎMPĂCARE. reconfort s. v. FORTIFICARE. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNTĂRIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂ VENIRE. RECONFORTA RE. REFACERE. RESTABILIRE. TONIFIC A RE. RECONFORTA vb. I. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. şi pop.) a (se) împuternici, (pop. şi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) zdraveni, (reg.) a (se) vînjoşa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ după boală.) 2. a (se) odihni, a (se) recrea. (S-a dus la munte să se ~.) RECONFORTANT adj., s. 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, întăritor, tonic, tonifiant, (rar) reconstituănt, (înv.) reconforta tor. (Medicament ~.) 2. adj. odihnitor, recreativ, relaxant, (rar) recreator. (Un concediu ~ .) RECONFORTĂRE s. I. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, inzdră venire, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. şi pop.) împuternicire. (^ lui după boală.) 2. recreare, recreaţie. cuiva in concediu. ) RECONFORTAT adj. (MED.) fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, întremat, înzdră-venit, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Om ~ după o boală.) reconîortator adj., s. v. FORTIFIANT. FO BT I FIO A NT. ÎNTĂRITOR. RECONFORTANT. TONIC. TONIFIANT. RECONSIDERĂ vb. a revalorifica. (A ~ o operă.) RECONSIDERĂRE s. revalorificare. (~ unei opere.) rrconsliliiănt adj., s. v. FORTIFIANT. FORTIFICANT. ÎNTĂRITOR. RECONFORTANT. TONIC. TONIFIANT. RECONSTITUI vb. I. a întregi, a recompune, a reface. CA ~ scheletul unui mamifer fosil.) 2. (LINGV.) a reconstrui, a reface. CA ~ o formă lexicală primitivă.) 3. a evoca. (A ~ întreaga scenă întîmplată.) RECONSTITUIRE s. 1. întregire, recompunere, refacere, (rar) reconstituţie. (~ părţilor unui animal fosil.) 2. (LINGV.) reconstrucţie, refacere, (rar.) reconstruire. (~ unei forme lexicale primitive.) RECONSTITUIT adj. (UXGY.) recon-struit, refăcut. (Formă lexicală ~.) reconstituţie s. v. ÎNTREGIRE. RECOMPUNERE. RECONSTITUIRE. REFACERE. RECONSTRUCŢIE s. 1. reclădire, reconstruire, rezidire, (rar) reedificăre. (~ din temelii a casei.) 2. (LINGV.) reconstituire, refacere, (rar) reconstruire. (~ unei forme lexicale primitive.) 3. refacere. (Anii ~.) RECONSTRUI vb. 1. a reclădi, a reinălfa, a rezidi, (rar) a rcedifica. (A ^ ceva din temelii.) 2. (LINGV.) a reconstitui, a reface. (A ~ o formă lexicală primitivă.) RECONSTRUIRE s. reclădire, reconstrucţie. rezidire, (rar) reedificăre. (~ din temelii a unei case.) 795 RECURGERE reconstruire s. v. RECONSTITUIRE. RECONSTRUCŢIE. REFACERE. RECONSTRUIT adj. (LIXGV.) reconstitui!, refăcut. (Formă lexicala ) reeonvaleseciit s., adj. v. CONVALESCENT, recoiivalescenţă s. v. CONVALESCENŢA. RECONYENŢlCNE s. (JUR.) cerere recon-venţională. RECREA vi). I. (fig.) a se deconecta, a se destinde, a se relaxa. (Cu ce te ~ ? ) 2. a (se) odilmi, a (se) reconforta. (S-au dus la munlc să se ~ .) RECREARE s. 1. (fig.) deconectare, destindere, relaxare. (Ore de veritabilă ~.) 2. re-confortarc, recreaţie. (~ cuina in concediu.) RECREATIV adj. I. dig.) deconectant. (Momente ~.) 2. odihnitor, reconfortant, relaxant, (rar) recreator. (Un concediu ) recreator adj. v. ODIHNITOR. RECONFORTANT. RECREATIV. RELAXANT. RECREAŢIE s. I. reconfortare, recreare. (~ cuiva in concediu.) 2. pauză. (Elevii ies în ~.) RECRIMINARE s. recriminaţic. RECRIM1NÂŢIE s. recriminare, recrudescent adj. v. AGRAVAT. ÎNRĂUTĂŢIT. recrudescentă s. v. AGRAVARE. ÎNRĂUTĂŢIRE. RECRUT s. (M1L.) (depr.) răcan, ritan, (fig.) boboc. recrut s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR. RECRUTĂ vb. (MIL.) a incorpora, a înrola, (înv. şi pop.) a scrie, (Transi.lv.) a eătăni. a conscrie, (prin nordul Transilv.) a şorozi. (inv., prin Transilv. şi Bucov.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.) recrutainent s. v. RECRUTARE. RECRUTARE s. (MIL.) 1. (inv. si pop.) sorţi (pl.), (prin Transilv.) măsură, (Transilv. şi Maram.) şorozâş, (Transilv.) număruş, (inv.) bărbunc, (înv.) recrutament, reerutâţie. (S-a prezentat la ~ şi a fost repartizai la infanterie.) 2. încorporare, înrolare, (inv. şi pop.) scriere, (Transilv. şi Mold.) conscripţie, (Transilv. şi Maram.) şorozâş. (~ unui nou contingent.) reerutâţie s. v. RECHIZITIE. RECRUTARE. rectâiHju] s. vv DREPTUNGHI. RECTANGULAR adj. dreptunghiular. (Obiect in formă ~.) rec te adv. v. ADICĂ. ANUME. RECTIFICĂ vb. 1. a (se) corecta, a tso.i corija, a (se) îndrepta. (îşi ~ erorile.) 2. a corecta, a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a retuşa, (fig.) a repara. (Şi-a ~ dicţiunea.) RECTIFICARE s. 1. corectare, corijare, îndreptare, (rar) rectifică (ie. (~ a unor erori.) 2. corectare, corijare, îmbunătăţire, îndreptare, remediere, retuş, retuşarc, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) 3. corectiv, corectură, îndreptare, (rar) rectifieâţic. ţA adus linele ~i planului iniţial.) rectifieăţie s. v. CORECTARE. CORECTIV. CORECTURĂ. CORIJARE. ÎNDREPTĂRI:. RECTIFICARE. RECTILINIĂR adj. (FÎZ.) ortoscopic. (Sistem optic ~.) reciiUniu adj. v. DREPT. BECTO s. faţă. (~ul unei file.) RECŢIUNE s. (GRAM.) regim. RECUCERI vb. a recâştiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ oraşul pierdui.) recuceri vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI. RbXUGERIRE s. reluare, reocupare. C~ oraşului pierdut.) RECULEGE vb. a se dezmetici, a se regăsi, a-şi reveni, a se trezi, (inv.) a se dezmeţi. a se recuceri, a se remite, (fig. rar) a se dezbăta. (S-a ~ destul de repede şi a acţionai normal.) RECULEGERE s. dezmeticire, regăsire, revenire, trezire. (~ cuiva din uluială.) RECULES adj. dezmeticit, trezit, (rar) deza-meţlt. (Un om ~ din uluială.) RECUMPĂNI vb. a reechilibra. RECUMPĂNfRE s. reechilibrare. RECUNOÂŞTE vb. 1. a cunoaşte, a identifica, a şti. (Cum îl poţi ~ ?) 2. (prin Olt.) a semui. (L-am ~ imediat pe X.) 3. a se regăsi. (Se ~ in fiul lui.) 4. (JUR.) a confirma, a întări, a valida. (L-a ~ in funcţie.) 5. (înv.) a cunoaşte. (îşi ~ greşeala.) (». a declara, a mărturisi. (Şi-a ~ crima.) 7. a se declara. (Mă ~ învins.) 3. a accepta, a admite, a mărturisi. (Pînă la urmă a ~ că aşa este.) RECUNOAŞTERE s. 1. identificare. (^ unui infractor.) 2. (JUR.) confirmare, întărire, validare. (~ unui deputat.) 3. mărturisire. (~ unei greşeli.) 4. acceptare, admitere. (~ unui alt punct de vedere.) 5. apreciere, consideraţie. (~ publică a meritelor sale.) RECUNOSCĂTOR adj. îndatorat, obligat, (inv.) mulţumitor. (îţi rămîn ~ pentru serviciul făcut.) RECUNOSCUT adj. I. identificat. (Hoţ ~.) 2. declarat, deschis, făţiş, mărturisit, vădit, (livr.) manifest. (Duşman ~ al războiului.) 3. acceptat, admis, (inv.) recept. (O opinie ~.) 4. consacrat, cunoscut, faimos, notoriu, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.) RECUNOŞTINŢĂ s. (livr.) gratitudine, (inv. şi pop.) mulţumită, (înv.) blagodarenic, cunoştinţă. (îi poartă o mare ~.) RECUPERA vb. I. a-şi scoate. (Şi-a ~ pierderea.) 2. a recăpăta, a recîştiga, a redo-bîndi. (Şi-a y forţele pierdute.) RECUPERÂRE s. recăpătare, reciştigarc, redobindire. (~ forţelor pierdute.) recuprinde vb. v. RECÎŞTIGA. RECUCERI. RELUA. REOCUPA. recurba vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI. recurbat adj. v. ARCUIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT. RECORGE vb. J. a (se) folosi, a întrebuinţa, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (inv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestcgălui. (Nu vrea să ~ la mijloace dure.) 2. a apela, a cerc, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.) RECIjRGERE s. apelare, recurs, solicitare. (~ la ajutorul lui.) RECURS 796 RECURS s. apelare, recurgere, solicitare. ia ajutorul lui.) recurs s. v. AJUTOR. ASISTENŢĂ. OCROTIRE. PROTECŢIE. SPRIJIN. RECURSIE s. '(FON.) destindere, relaxare. RECUZA vi). (JUR.) a refuza, a respinge. (A ~ un jurat.) RECUZĂRE s. (JUR.) refuzare, respingere, (înv.) recuzăţie. (~ unui jurat.) reeuzâţle s. v. RECUZARE. REFUZARE. RESPINGERE. REDĂ vb. 1. a înapoia, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoârce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 2. a cita, a reproduce. (îi ~ întocmai, vorbele.) 3. a arăta, a înfăţişa, a reprezenta. (Ce ~ acest tablou?) 4. a descrie, a expune, a înfăţişa, a prezenta, a zugrăvi, (înv.) a depmge, a prescrie, a scrie, a zogralisi, (fig.) a picta. (A ~ intr-o nuvelă viata de la iară.) 5. a exprima, a înfăţişa, a reprezenta, (fig.) a traduce. (Cartea ~ zbuciumul autorului.) REDACTĂ vi). 1. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a face, a formula, a întocmi. (El a ^ raportul.) 2. a dresa, a întocmi. (A ~ un act, un proces-verbal.) 3. a alcătui, a compune, a crea, a elabora, a întocmi, a realiza, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A /v o operă valoroasă.) REDACTĂRE s. 1. concepere, elaborare, formulare, întocmire. (~ unei scrisori.) 2. dresare, întocmire. (~ unui proces-verbal.) 3. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, scriere, scris, (înv.) izvodire, redacţie, redijâre. (~ unei opere.) redacţie s. v. ALCĂTUIRE. COMPUNERE. CREARE. ELABORARE. ÎNTOCMIRE. REALIZARE. REDACTARE. SCRIERE. SCRIS. REDÂRE s. 1. înapoiere, restituire. (~ bunurilor luate cuiva.) 2. citare, reproducere. (~ întocmai a vorbelor cuiva.) 3. arătare, înfăţişare, reprezentare. (~ unui grup de muncitori, într-un tablou.) 4. descriere, expunere, înfăţişare, prezentare, zugrăvire, (rar) descripţie, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ stărilor de lucruri, intr-un roman.) redempţiune s. v. IZBĂVIRE. MÎNTUIRE. SALVARE. REDESCHÎDE vb. a reîncepe, a (se) relua. (S-au.~ cursurile.) REDESCHIDERE s. reîncepere, reluare. (~ cursurilor.) REDESCOPERI vb. a reafla, a regăsi. (A ~ un lucru pierdut.) REDESCOPERIRE s. reafiare, regăsire. (~ unui lucru pierdut.) REDEŞTEPTĂ vb. 1. a chema, a evoca, a reaminti, a rechema. (A ~ ceva în memorie.) 2. a aminti, a evoca. (l-am ~ vremurile de atunci.) REDEVENI vb. (rar) a reajunge. (A ~ serios.) redijâ vb. v. ALCĂTUI. COMPUNE. CREA. ELABORA. ÎNTOCMI. REALIZA. REDACTA. SCRIE. redijâre s. v. ALCĂTUIRE. COMPUNERE. CREARE. ELABORARE. ÎNTOCMIRE. REALIZARE. REDACTARE. SCRIERE. SCRIS. REDINGOTĂ s. (înv.) gheroc. (Poartă ^ şi joben.) RKDISTILĂ vb. (reg.) a reface. (A ~ o băutură.) REDISTRIBUI vb. a reîmpărţi. (A ~ sarcinile.) REDISTRIBUIRE s. reîmpărţire. (~ sarcinilor. ) rediş s. v. DUMBRAVĂ. rediu s. v. DUMBRAVĂ. REDOBÎNDI vb. a recăpăta, a rec işti ga, a recupera. (Şi-a ~ forţele pierdute.) REDOBÎNDÎRE s. recăpătare, reciştigare, recuperare. (~ forţelor pierdute.) REDOX s. (CHIM.) oxidoreducere. RED RE SĂ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) normaliza (se) reface, (înv. şi reg. fig.) a se scula. (Situaţia întreprinderii s-a ~ sub aspect economic.) 2. a (se) înviora, a (se) reface, a (se) restabili, (reg.) a (se) invioşa, (fig. a (se) remonta. (S-a mai ~ după răul avut.) redresanienl s. v. ÎNVIORARE. REDRESARE. REFACE RE. RESTABILIRE. REDRESARE s. 1. îndreptare, normalizare, refacere, (înv. fig) sculare, sculăloâre. (~ situaţiei economice a unei întreprinderi.) 2. înviorare, refacere, restabilire, (rar) redresa-ment, (fig.) remontare. (~ cuiva după. un leşin.) 'REDRESOR s. (TEFIN.) supapă. (~ la un cazan cu aburi.) REDUCĂTOR s. (CHIM.) redactor. BEDL'CH vb. 1. a descreşte, a se micşora, a scădea, (pop. fig.) a se pişcă. (Luna s-ct ~.) 2. a (se) diminua, a (se) micşora, a (se) uşura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. a (se) mici, a (se) micşora, a scădea. (S-a ~ raţia.) 4. a micşora, a prescurta, a scurta. (Mai ~ din text.) 5. a concentra, a prescurta, a rezuma, a scurta, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 8. a descreşte, a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) micşora, a scădea, (înv.) a (se) puţina. (Numărul lor se ~ continuu.) 7. a se împuţina, a scădea, (Transiiv.) a scăpata. (Creditul s-a ~ mult.) 8. a (se) împuţina, a (se) micşora, a (se) rcstrmge, a scădea, (înv. şi reg.) a (se) strimta. (Locurile de păşune s-au ~.) 3. a descreşte, a se mici, a se micşora, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~9 iar noaptea creşte.) 10. a încetini, a micşora. (~ viteza unui vehicul.) 11. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblinzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza viatului s-a mai ~.) 12. a micşora, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lăsa, a micşora, a scădea. (A mai ~ din preţ.) 14. a (se) ieftini, a (se) micşora, a scădea. (S-au ~ preţurile la . . .) 15. a micşora, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinţa.) 16. (MAT.) a simpli- 797 REFACE fica, (Înv.') a reduţirui, a scurta. (A ~ o fracţie.) 17, a se limita, a se mărgini, a se mulţumi. a se restringe. a se rezuma. (S-a ~ la slriclui necesar.) 155. a se limita, a se mărgini, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanţa lucrării nu. se ~ doar la . . .) 19. a construire. a obliga, a sili. (L-a ~ Ici tăcere.) reduce vb. v. CUCERI. OCUPA. READUCE. SUB.IU Ci A. SUPUNE. REDUCERE s. 1. descreştere, micşorare, scădere. (~ a dimensiunii, a suprafeţei unui corp.) 2. (MED.) reducţie. (~ a unui os luxat.) 3. diminuare, micşorare, uşurare. încărcăturii unei nane.) 4. pierdere, scă-zămint. (~ in greutate.) 5. micşorare, prescurtare.. scurtare. (~ unui text.) fi. concentrare, prescurtare, rezumare, scurtare, (fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 7. descreştere, diminuare, împuţinare, micşorare, scădere. (înv.) puţinâre. (~ numărului de . . .) îl. descreştere, micşorare, scădere, scurtare, < ~ zilei, in timpul toamnei.) 9. încetinire. micşorare. (~ vitezei unui vehicul.) 10. atenuare, calmare, descreştere, diminuare, domolire. micşorare, potolire, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei virilului.) 11. ieftinire, micşorare, scădere. (~ preţurilor.) 12. micşorare, scăzămînt. (O ~ la impozite.) 13. rabat, scăzămint. (A face o ~ la preţul unei mărfi.) 14. (MAT.) reducţie, simplificare, (înv.) sim-plificălie. (~ unei fracţii.) 15. limitare, mărginire. restrîngere, rezumare. (~ cuiva la slriclui necesar.) reducere s. v. READUCERE. REDUCTIBIL adj. micşorabil. (Un dispozitiv ~.) REDUCTOR s. (CHIM.) reducător. REDUCŢIE s. 1. (MED.) reducere. (~ a unui os luxat.) 2. (MAT.) reducere, simplificare, (înv.) simplieâţie. (~ a unei fracţii.) redundant adj. v. INUTIL. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. reduţdică vb. v. DUBLA. ÎNDOI. RKDUPLICARE s. (FON.) reduplicaţie. RED UPLICAŢ IE s. (FON.) reduplicarc. REDUS adj. 1. mic. (O suprafaţă de proporţii ~.) 2. diminuat, micşorat, scăzut. (O suprafaţă aridă ~.) 3. limitat, mărginit, restrins. (înlr-un cadru ~) 4. insuficient, neîndestulător, nesatisfăcător. (Cantitate ~.) 5. micşorat, prescurtat, scurtat. (Text ~.) 6. mic. restrins, scurt. (Un text extrem de 7. concentrat, prescurtat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 15. împuţinat, micşorat, scăzut. (Numărul lor e acum mult ^ .) 0. insuficient, neîndestulător, nesatisfăcător, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.) 10. sărac. (Are un vocabular ~.) 11. încetinit, micşorat, moderat. (Merge cu viteză ~.) 12. atenuat, calmat, diminuat, domolit, liniştit, potolit. (Durere ~.) 13. diminuat, domolit, micşorat, potolit, scăzut, slăbit. (Forţa mult ~ a virilului.) 14. coborît, scăzut. (Nivelul ~ al apei.) 15. coborît, jos, scăzut, scoborit. (Temperatură ~.) 1G. mic, prost, slab. (O vizibilitate ~.) 17. mic, slab, (fig.) anemic. (O lumină ~.) 18. limitat, mic. (Un cislig ~.) lî). limitat, mărginit, restrins. (Trebuinţe ~.) 20. mic, secundar. (Problemă de importanţă ~.) 21. mediocru, modest, scăzut. (Operă de valoare. ~.) 22. insuficient, mic, puţin, slab. (Are posibilităţi ~ de realizare.) 23.* (fig.) încuiat, îngust, limitat, mărginit, obtuz, opac, (rar fig.) scurt. (O minte ~,) 21. mic, puţin slab. (~ nădejde să . . .) redus adj. v. MESCHIN. REDUTÂBIL adj. puternic, tare, temut, valoros, (înv. livr.) potent. (Un adversar ^ la (rinlă.) REDUTĂ s. (MIL.) (înv.) tâbie. reduţirui vb. v. REDUCE. SIMPLIFICA. REECHILIBRA vb. a rccumpăni. REECHILIBRxVRE s. recumpănire. rcedifica vb. v. RECLĂDI. RECONSTRUI. REÎNALŢA. REZIDI. reedificărc s. v. RECLĂDIRE. RECON-STRUCŢIE. RECONSTRUIRE. REZIDIRE. REEDITA vb. 1. a reimprima, a republica, a retipări. (A ~ operele cuiva.) 2. a repeta. (A ~ performanţa de anul trecut.) REEDITARE s. 1. reimprimare, republicare, retipărire. (~ operelor cuiva.) 2. repetare. (~ unei performanţe.) REEDITAT adj. 1. republicat, retipărit. (O operă ~.) 2. repetat. (O performanţă ~ .) REESCONT s. (FIN.) reescontarc. REESCONTARE s. (FIN.) reescont. REEXAMINA vb. a rcasculta. (A ~ un. candidat, un student.) REEXAMINARE s. reascultare. (~ unui student.) REEXPEDlA vb. a retrimite. (A ~ un colet.) REEXPOZIŢIK s. (MUZ.) repriză. REFACE vb. 1. a repara, (pop.) a drege, a meşteri, a meşterui, (înv. şi reg.) a meremetisi, (reg.) a răpălui. (A ~ o casă.) 2. a restaura, (înv. şi reg.) a meremetisi, a preinnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 3. a restabili. (A ~ un circuit.) 4. a modifica, a preface, a prelucra, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 5. a întregi, a recompune, a reconstitui. (A ~ scheletul unui animal fosil.) 6. (LINGV.) a reconstitui, a reconstrui, (i1 ~ o formă lexicală primitivă.) 7. a (se) îndrepta, a (se) normaliza, a (se) redresa, (înv. şi reg. fig.) a (se) scula. (Situaţia întreprinderii s-a ~ sub aspect economic.) 8. a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) restabili, (reg.) a (se) învioşa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ după răul avut.) 9. a creşte, a se regenera. (I s-a ~ unghia căzută.) 10. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoşi, a (se) întrema, a (se) înzdră-veni, a (se) lecui, a (sc) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (sc) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. şi fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) sănătoşa, a (se) tocmi, a (se) zdră-veni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) eitovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. şi Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 11. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, REFACE 70 8 a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. şi pop.) a (se) împuternici, (pop. şi farn.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) zdraveni, (reg.) a (se) vînjoşa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ puţin după scarlatină.) reface vb. v. REDISTILA. REFÂCERE s. 1. reparare, reparat, reparaţie, (pop.) dregere, dres, (înv. şi reg.) mere-met, meremetiseălă, meremetisiu, (reg.) ra-păluit, (prin Mold.) prefăi, (înv.) meremetisit. casei.) 2. restaurare, (înv. şi reg.) meremetiseălă, meremetisire, preînnoire. (~ unei cetăţi.) 3. restabilire. (~ unui circuit electric.) 4. modificare, prefacere, prelucrare, schimbare, transformare. (~ unui text.) 5. întregire, recompunere, reconstituire, (rar) reconstitu-ţic. (~ părţilor unui animal fosil.) 6. (LINGV.) reconstituire, reconstrucţie, (rar) reconstruire. (~ unei forme lexicale primitive.) 7. îndreptare, normalizare, redresare, (înv. fig.) sculare, sculătoârc. (~ situaţiei economice a unei întreprinderi.) 3. reconstrucţie. (Anii ~.) 3. înviorare, redresare, restabilire, (rar) redre-sament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leşin.) 10. (BIOL.) regenerare, regenerescenţă, (înv.) regenerăţie. (Proces de ~ a unui organ.) 11. creştere, regenerare. (~ unei unghii căzute.) 12. (MEU.) îndreptare, înfiripare, însănătoşire, întremare, înzdrăvenirc, lecuire, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduiâlă, (înv.) sănătoşăre, tămă-duinţă, vracevănie. (~ completă a bolnavului.) 13. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenirc, reconfortare, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. şi pop.) împuternicire. (~ cuiva după o boală.) REFĂCIJT adj. 1. reparat, (pop.) dres, (înv. şi reg.) meremetisit, (reg.) răpăluit. (Casă ~ ) 2. restaurat, (înv. şi reg.) meremetisit. (Cetate ~.) 3. restabilit. (Un circuit ~.) 4. modificat, prefăcut, prelucrat, schimbat, transformat. (Text ~.) 5. modernizat, prefăcut, renovat. (Un aparat.) 6. (LINGV.) reconstituit, reconstruit. (Formă lexicală ~.) 7. (BIOL.) regenerat. (Organ 3. (MED.) îndreptat, înfiripat, însănătoşit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoşât. (Bolnav complet ~ după o boală.) 3. (MED.) fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav REFEC s. (reg.) refecătură. (~ la o haină.) refec s. v. TIV. TIVITURĂ. refecă vb. v. TIVI. refecat adj. v. TIVIT. refecătură s. v. REFEC. TIV. TIVITURĂ. REFECTOR s. trapeză, (înv.) trapezăre, trapezărie. (~ unei mănăstiri.) refeneă s. v. BENCHETUI ALA. CHEF. COTĂ-PARTE. COTITATE. OSPĂŢ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE. REFERAT s. raport, situaţie, dare de seamă,, (prin Transilv.) sămădăş, (înv.) doclăd, otno-şenie, tacrir, (rusism înv.) predstavlenie. (A, întocmit un ~ despre . . .) referendăr s. v. REFERENT. REFERENDUM s. (JUR.) plebiscit. REFERENT s. (înv.) referendăr. REFERENŢIAL s. (FIZ., MAT.) sistem» de referinţă. REFERI vb. I. a privi, a se raporta, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la ... j 2_ a se raporta, a viza. (Cele arătate se ~ ia următoarea problemă . . .) 3. a se raporta, (înv.) ai se provoca, a se provăcălui. (La ce te ^ ?) 4. a raporta, a relata. (A ~ despre . . .) REFERINŢĂ s. 1. raportare, referire, (înv.) provocare. (Fără nici o ~ la ...) 2. informaţie, relaţie. (Ce ~ îmi poţi da despre . . .?} referinţă s. v. LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAŢIE. REFERIRE s. raportare, referinţă, (înv.) provocăre. (Fără nici o ~ la . . .) REFERITOR adj. privitor, relativ. (O problemă ~ la . . .) reflect s. v. OGLINDIRE. PROIECTARE-RĂSFRÎNGERE. REFLECTARE. REFLEX. REFLECTĂ vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrînge, a se repercuta, a reveni, (inv.) a se refrînge. (Unda sonoră se ~ la întilnircce unui obstacol.) 2. a se oglindi, a se proiecta, a se răsfrînge, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (inv.) a se mira, (fig.) a se scălda.. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 3. a înfăţişa, a oglindi, a reprezenta. (Arta ~ realitatea.) 4. a chibzui, a cugeta, a gindi, a judeca, a medita, a raţiona, (înv.) a meditarisi, a min-dri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ în linişte.) REFLECTÂNT adj. reflectător, reflectorizant. (Suprafaţă ~.) REFLECTARE s. 1. (FIZ.) întoarcere, răsfrîngerc, reflexie, repercutare. (~ uncii unde.) 2. oglindire, proiectare, răsfrînge re, reflex, (inv.) reflect. (~ in apă a stelelor.) 3. (concr.) imagine. (~ cuiva intr-o oglindă.) 4. înfăţişare, oglindire, reprezentare. (~ reedi-tăţii in artă.) 5. oglindire, proiecţie. (Ieronim c~ idealizată a lui Emincscu însuşi.) 6. cugetare, gindire, meditare, meditaţie, reflecţie, reflexie, (inv.) schepsis. (O ~ aclincă.) REFLECTĂTOR adj. reflectant, reflectori-zan t. (Suprafaţă ~ .) REFLECTORIZĂNT adj. reflectant, reflectător. (Suprafaţă ~.) REFLECŢIE s. I. cugetare, gindire, medi-tare, meditaţie, reflectare, reflexie, (inv.) schepsis. (O adîneă ~ asupra . . .) 2. consideraţie, considerent, constatare, idee, observare, observaţie, opinie, părere, reflexie, remarcă. (Cîteva ~ asupra . . .) reflex adj. v. ÎNDOIT. ÎNTORS. RĂSFRÎNT-REVOLUT. REFLEX s., adj., adv. I. s. oglindire, proiectare, răsfrîngere, reflectare, (inv.) reflect. în apă a stelelor.) 2. adj. automat, automatic, inconştient, instinctiv, maşinal, mecanic. (Gest, act ~.) 3. adv. automat, automatic, incon- REGENT 791? •ştienc. maşinal, maşinaliceşte, mecanic, (înv.) mccaniceştc. (Merge, reacţionează ~.) REFLEXIE s. 1. (FIZ.) întoarcere, răs-îrîngyiv, reflectare, repcrcutare. (~ unei unde.) 2. cugetare, gindire, meditare, meditaţie, reflectare, reflecţie, (înv.) schepsis. (O ~ •aci încă asupra . . .) 3. consideraţie, considerent, constatare, idee, observare, observaţie, ■opinie, părere, reflecţie, remarcă. (Cileva ~ asupra . . .) REFLEXIV adj. cugetător, ginditor, meditativ. (înv.) meditator, (glumeţ şi ir.) pansiv. (Un tip ~.) rei'lexivlsm s. v. REFLEXIVITATE. REFLEXIVITATE s. (rar)reflexivism. unei persoane.) RFFI.CX s. (GEOGR.) (înv.) răcurgere, .-scadere. ^ unei mări.) REFORMA vb. a modifica, a schimba. (A ortografia.) R E FO RMARE s. modificare, schimba re. ortografiei.) REFORMAT adj., s. (BIS.) 3. adj. calvin, -calvinesc, calvinist. (Cultul ~.) 2. s. calvin, ■calvinist. (~tii s-au desprins din calolicism.) 3. adj. protestant, (înv.) protestau ticesc. REFORMATOR adj. înnoitor, primenitor, regemrator, transformator, (livr.) novator. (O mişcare ^ . ) refoi măţic s. v. PROTESTANTISM. REFORMĂ. REFORMA s. (înv.) reformăţie. (~ învăţăm iutii tui.) REFRACTAR adj. încăpăţînat, îndărătnic, recalcitrant, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg. inaceiu, înţestăt, (Olt.) dugos, (înv.) căpes. renitent, (fam. peior.) capsoman, căpă-tînos, căpos. (Ce om ~!) refractar s. v. LUNETĂ ASTRONOMICĂ. REFRACŢIE s. (FIZ.) răsfrîngere. (~ luminii printr-un diamant.) REFREN s. (in vechea muzică vocală) ritor-nelă. REFRIGERARE s. refrigeraţie. (~ cărnii.) REFRIGERĂTIE s. refrigerare. (~ cărnii.) refrineje vb. v.’ ÎNTOARCE. RĂSFRÎNGE. •REFLECTA; REPERCUTA. REVENI. REFUGIĂ vb. a fugi, a pribegi, (înv.) a ibăjer.ări, a băjeni. (S-au ~ peste munţi din pricina năvălitorilor.) REFUGIAT s. fugar, pribeag, (înv.) băje-nâr. (Nişte ~ din ccdea năvălitorilor.) R.EFUGIERE s. refugiu, (~ lui în pădure.) REFUGIU s. I. refugiere. (~ lui în pădure.) 2. fugă, pribegie, (înv.) băjenărîe, băjenărit, băjenie, băjenire, băjenit. (~ populaţiei clin ccdea năvălitorilor.) 3. adăpost, azil, scăpare, (înv.) năzuinţă, (fig.) liman. (A fugii şi şi-a căutat un ~.) refugiu s. v. ALINARE. CONSOLARE. ÎMBĂRBĂTARE. ÎNCURAJARE. MÎNGÎIE-RE. REFUTARE s. (livr.) refutâţie. refutâţie s. v. REFUTARE. BEFljZ s. neacceptare, respingere. (~ unei propuneri.) REFUZĂ vb. 1. a respinge, (livr.) a denega, (înv.) a apăra, a lepăda, a tăgădui. (~ ajutorul ce i se cere.) 2. (JUR.) a recuza, a respinge. (A ~ un jurat.) refuză vb. v. ESCHIVA. FUGI. SCĂPA. SUSTRAGE. REFUZÂRE s. 1. respingere. (~ unei propuneri.) 2. (JUR.) recuzare, respingere, (înv.) recuzăţie. (~ unui jurai.) REGĂL adj. regesc, (înv. şi pop), crăiesc, (înv.) regiu. (Coroană ~.) REGALISM s. (POLITICA) monarhism. REGALIST s. (POLITICĂ) monarhist. REGALITATE s. (POLITICĂ) monarhie. (^ a fost abolită.) REGĂT s. (POLITICA) monarhie, (înv.) crăie, crăime. (Republică şi ~.) REGĂSI vb. I. a reafla, a redescoperi. (A ~ un lucru pierdut.) 2. a (se) rcintîlni, a (se) revedea. (S-au ~ după o vreme.) 3. a se recunoaşte. (Se ~ în fiul lui.) i. a se dezmetici, a se reculege, a-şi reveni, a se trezi, (înv.) a se dezmeţi, a se recuceri, a se remite, (fig. rar) a se dezbăta. (S-ci ~ repede şi a acţionat normal.) REGĂSIRE s. 1. reaflarc, redescoperire. (~ unui lucru pierdut.) 2. reîntîlnire, revedere. (~ lor clupă o vreme.) 3. dezmeticire, reculegere, revenire, trezire. (~ cuiva clin uluială.) REGĂŢEANĂw s. regăţcancă. RE GĂŢEĂNCĂ s. regăţeană. REGE s. 1. (POLITICĂ) monarh, suveran, (pop.) crai, (înv.) rigă. (Era ~ al Suediei.) 2. popă, rigă, (înv.) crai. (~ la jocul de cărţi.) rege’ă s. v. CERERE. DOLEANŢĂ. PROTECŢIE. RUGĂ. RUGĂCIUNE.’ RUGĂMINTE., SOLICITARE. SPRIJIN. rege alic s. v. CERERE. DOLEANŢĂ. PROTECŢIE. RUGĂ. RUGĂCIUNE.’ RUGĂMINTE. SOLICITARE. SPRIJIN, regele-pasărilor s. v. PIŢIGOI. regele-peştilor s. v. REGINĂ. REGENERA vb. I. a creşte, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.) REGENERĂRE s. 1. (BIOL.) refacere, regcneresccnţă, (înv.) regenera ţie. (Proces de ~ ci unui organ.) 2. creştere, refacere. (~ unei unghii căzute.) 3. (BIOL.) (înv.) preînnoiălă, preinnoire. (~ singelui.) 4. (înv.) regenerâţic, (fig.) înnoire. (~ naturii.) REGENERĂT adj. 1. (BIOL.) refăcut. (Organ ~.) 2. împrospătat, înnoit, reînnoit. (Natura ~.) REGENERATOR adj. înnoitor, primenitor, reformator, transformator, (livr.) novator. (O mişcare ^.) regenerai ie s. v. REFACERE. REGENE-11A RE. RE GE NER E SCE NŢĂ. REGENERESCENŢĂ s. '(BIOL.) refacere, regenerare, (înv.) regenera ţie. (Proces de ~ a unui organ.) REG3ENT s. (POLITICĂ) (înv.) caimacam, vechil, locotenent domnesc. REGENTĂ 800 REGENTĂ adj., s. (GRAM.) supraordonată. (Propoziţie ~.) REGENŢĂ s. (POLITICA) (înv.) căi mă-cămic, locotenentă. REGESC adj. regal, (înv. şi pop.) crăiesc, (înv.) regiu. (Coroană ~.) REGEŞTE adv. (înv.) crăieşte. (Se poartă REGIE s. I. înscenare, montare, artă regizorală, punere in scenă, (rar) regizorat, (înv.) scenariu. (~ la un spectacol.) II. debit, tutungerie, (înv.) tutunărie, (înv., prin Mold. şi Transilv.) trafic. (Vinde intr-o ~.) REGIM s. 1. (POLITICĂ) guvernămint. (~ democratic.) 2. (POLITICĂ) conducere, guvernare. (S-a instaurat uni nou ~ in acel stal.) 3. orînduire. sistem, societate. (~ capitalist.) 4. fel, gen, manieră, mod, modalitate, sistem, stil. (~ de viaţă.) 3. (GRAM.) recţi-une. 6. dietă, (înv.) cumpăt, post. (Un ulceros care tine ~ sever. ) REGIMENT s. (MII..) (înv.) polc. (~ de infanterie.) regina-păsărilor s. v. OCI1IUL-ROULUI. PITULICE. regina-stelelor s. v. VEGA. REGINĂ s. 1. suverană, (înv. şi pop.) crăiasă. 2. damă, (inv.) crăiasă, crăiţă. (~ la jocul de cărţi.) 3. (SPORT) damă. (~ la jocul de şah.) 4. (ENTOM.) împărăteasă, mamă, matcă, (reg.) crăiasă, crăiţă, muscă-mâre. (~ albinelor.) 3. (IIIT.; Eupomolis gibbosus) (reg.) ochean, rcginică, sineş, soare, sorel, sorete, sticlete, caracudă-colorată, caras-gâlben, împăratul-peştilor, mina-diavolului, re-gele-peştilor, trci-colori. 6. (BOT.) regina-nopţii (Nicotiana alata şi silveslris) = (reg.) tutun, tutunâş, floarea-duhânului, floarea- miresei, floarea-nopţii, floare-de-tabac. regiineă s. v. REGINĂ. REGIONALISM s. (LINGV.) provincialism. (Vorbeşte cu unele ~.) registră vb. v. INVENTARIA. ÎNREGISTRA. REGISTRATOR s. înregistrator, (înv.) con-dicâr. REGISTRU s. 1. catastif, condică, (rar) carte, (înv. şi reg.) metrică, protocol, (inv.) caid, defter, izvod, opis, tartăj, terfclog, (turcism inv.) tefter. (înscris in ~.) 2. (CONT.) registru de parlizi ----- maestru, cartea mare. 3. (TEIIN.) sertar, şuber, ventil. (~ la o conductă.) 4. (MUZ.) ambitus, diapazon, întindere. (~ unei voci.) 3. (MUZ.) (înv.) octoih. (~ unui instrument de suflat.) registru s. v. CONŢINUT. CUPRINS. SLT-MAR. TABLĂ DE MATERII, regiu adj. v. REGAL. REGESC. REGIUNE s. 1. loc, teren, ţinut, zonă. (Nu cunoaşte bine ~.) 2. loc, meleag, tărîm, teritoriu, ţinut, zonă. (Se afla in ~i necunoscute.) 3. ţinut, (înv.) lătură. (în ce ~ ne aflăm?) 4. meleag, plai, ţinut. (~ilc natale.) 5. loc, parte, ţinut. (Vezi cum e şi prin alte ~i.) 6. pămînt, teritoriu, ţinut. (O ~ mănoasă.) 7. ţinut, zonă, (inv.) oblăstie, olât. (în ~ ile calde.) 8. suprafaţă, teritoriu, zonă. {O ~ aridă.) f). porţiune, sector, zonă. (O ^ bine delimitată in spaţiu.) 10. (ANAT.) regiune inghinală = (inv. şi pop.) stinghie. REGIZĂ vb. a înscena, a monta. (A ~ un spectacol.) REGIZORĂL adj. scenic. (Concepţie ~.) regizorat s. v. ARTĂ REG IZORALÂ. ÎNSCENARE. MONTARE. PUNERE ÎN SCENĂ. REGIE. REGLA vb. 1. (TEIIN.) a acorda, a potrivi. (~ aparatul de radio.) 2. (TEIIN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. şi fam.) a meşteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. (TEIIN.) a comanda, a controla. (A ~ un sistem tehnic.) 4. a dirija, a îndruma. (A ~ circulaţia.) REGLÂJ s. (TEIIN.) 1. aranjare, potrivire, reglare. (~ unui aparat electric.) 2. comandă, control. (~ intr-un sistem tehnic.) REGLARE s. 1. (TEIIN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. dirijare, îndrumare. (~ circulaţiei pe străzi.) reglement s. v. REGULAMENT. REGLEMENTĂ vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui. (A ~ condiţiile de aprovizionare tchnico-matcrială.) 2. a aranja, a orindui, a stabili, (rar) a regula, (inv.) a regu-larisi. (Şi-a ~ situaţia neclară.) REGLEMENTĂR adj. regulamentar, (înv.) regular. (Conform dispoziţiilor ~.) REGLEMENTĂRE s. 1. (JUR.) legalizare, legiferare, (înv.) legiuire. (~ unei stări de lucruri.) 2. aranjare, orînduire, stabilire, (rar) regulare, (inv.) regularisfrc. (~ unei situaţii neclare.) REGLET s. (TIPOGR.) albitură. (~ completează spaţiile albe dintre rînduri.) REGRES s. 1. decadenţă, decădere, declin, (înv.) descreştere, scădenie, scădere, scăpătăre, (fig.) apus, crepuscul. (înălţare şi ^.) 2. involuţie. (Proces de ~ biologic.) REGRESĂ vb. a decădea, (inv.) a (se) înapoia, a scădea, a scăpata, (inv. fig.) a retrograda. (Puterea persană a ~.) REGRET s. căinţă, mustrare, pocăinţă, rem uscare, părere dc rău, (rar) penitenţă, pocăiâlă, (inv.) infrîngere, pocaiănie, (fran-ţuzism înv.) repentir. (Simţea un sincer ~ pentru cele făcute.) REGRETĂ vb. 1. a se căi, a se pocăi, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. şi Mold.) a (-şi) bănui, (prin Transilv.) a şăinăli, (inv.) a se infringe, a jeli, a jelui, a se scîrbi, a se smeri. (~ pentru cele făcute.) 2. (înv. şi pop.) a plinge. (îşi ~ păicalele.) REGRETĂBIL adj. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, reprobabil, ruşinos, urît, vinovat, (livr.) repre-liensfbil, (înv.) ocărnic, ocăritor, ruşinător. (O faptă ~.) RE GRUPĂ vb. a (se) reuni. (Cele două companii s-au ~.) REGRUPĂRE s. reunire. (~ celor două regimente.) REGULĂ vb. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuinţe.) 801 REÎNSUFLEŢI regulii vh. v. ARANJA. ORÎNDUI. REGLEMENTA. STABILI. REGULAMENT s. 1. (înv.) reglement. (~ militar.) 2. statut. (~ de organizare.) REGULAMENTAR adj. reglementar, (înv.) regular. (Conform dispoziţiilor ~.) regular adj. v. REGLEMENTAR. REGULAMENTAR. REGULAT. REGULARE s. sistematizare. (~ unui cari ier de locuinţe.) regulare s. v.' ARANJARE. ORÎNDUIRE. RE ELEMENTARE. ŞTAB ILI RE. regularisi vb. v. ARANJA. ORÎNDUI. REGLEMENTA. STAB1LI. rcgularisire s. v. ARANJARE. ORÎNDUIRE. RE ELEMENTARE. STA BIL1RE. REGULARITATE s. ritmicitate. (~ unor mişcări.) REGULÂT adj., adv. 1. adj. armonios, concordant, echilibrat, proporţionat, simetric. (Un. ansamblu ~.) 2. adj. ritmic. (Mişcări ~.) 3. adj. periodic, sistematic. (Controale ~.) 4. adj. firesc, normal, obişnuit. (Puls ~.) 5. adj. uniform. (O respiraţie ~.) (». adv. exact, normal. (Trenul soseşte ~.J 7. adj. disciplinat, ordonat. (Duce o viaţă extrem de ~.) 8. adj. (MIL.) (înv.) regular. (Trupe, unităţi ~.) regulat adv. v. CATEGORIC. DECIS. FERM. HOTĂRÎT. NET. TRANŞANT. requlativ s. v. DIRECTIVĂ. INDICAŢIE. INSTRUCŢIUNE. ÎNDREPTAR. ÎNDRUMARE. NORMATIV. NORMĂ. RECOMANDARE. REGULATOR s. (TEHN.) (reg.) picior, pieptene, (prin Ban. şi Transilv.) sabie. (~ la plug.) REGULĂ s. I. obicei, rinduială, tipic, uz, uzanţă, (înv.) şart. (Care e ~ în aceste împrejurări?) 2. canon, lege, normă, tipic. (O ~ a ariei clasice.) 3. indicaţie, prescripţie, (înv.) ustâv. (Citeva ~ pentru respectarea . . .) 4. normă, precept, principiu, rinduială, (înv.) pravilă, tocmeălă. (~ de viaţă.) 5. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, ritual, rinduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curie . . .) 6. învăţătură, normă, precept, principiu, (pop.) poruncă, (înv.) mărturie, porun-ceâlă, poruncită. (~ morală.) 7. disciplină, ordine, rinduială. (Obişnuit cu ~; respectaţi ~.) ÎJ. ordine, organizare, orînduială, rinduială, (inv.) tocmeălă, tocmire. (O ~ clcsăvîrşilă domnea acolo.) 9. ordine, rinduială, rost, socoteală, (înv. si reg.) soroc. (Ştie ~ lucrurilor.) regulă s.v.' CICLU. MENSTRUAŢIE. OPERAŢIE. PERIOD. REIĂT adj. dungat. (Ţesătură ~.) REIESî vb. 1. a decurge, a proveni, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecinţă care ~ din alta.) 2. a însemna, a rezulta, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că . . .) 3. a rezulta, a se subînţelege. (Aceste lucruri ~ destul de limpede.) 4. a se evidenţia, a se reliefa. (Se~ un anumit patos în poezia lui.) reieşi vb. v. IZBÎNDI. IZBUTI. REUŞI, reieşite s. v. IZBÎNDĂ. REUŞITĂ. SUCCES. REIMPRIMĂ vb. a reedita, a republica, a retipări. (A ~ ^operele cuiva in tiraj de masă.) REIMPRIMÂRE s. reeditare, republicare, retipărire. (~ operelor cuiva.) REINCARNARE s. reincarnaţic. (Credinţa în ~.) REINCARNĂŢIE s. reincarnare. (Credinţa în ~ J REINSTALĂRE s. (inv.) rcpozilie. (~ cuiva în casă.) REINSTAUR vb. a reîntrona, a restaura, (inv.) a reinscăuna. (A ~ o dinastie.) REINSTAURĂRE s. reintronare, restaurare, restauraţie, (inv.) reinscăunăre. (~ unei dinastii.) reiterare s. v. REPETARE. reiterat adj. v. REPETAT. reiterăjie s. v. REPETARE. reivi vb. v. REAPĂREA. reîvire s. v. REAPARIŢIE. RE ÎMPĂRŢI vb. a redistribui. (A ~ sarcinile. ) REÎMPĂRŢIRE s. redistribuire. (~ sarcinilor.) RE ÎN AR MĂ vb. (înv.) a (se) rearma. RE ÎN Ă LŢĂ vb. a reclădi, a reconstrui, a rezidi, (rar; a reeclifiea. (A ~ din temelii o casă.) REÎNCEPE vb. 1. a relua, (prin Olt.) a prencepc, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 2. a (se) redeschide, a (se) relua. (Au ~ cursurile. ) REÎNCEPERE s. i. reluare. (~ lucrului.) 2. redeschidere, reluare. (~ cursurilor.) REÎNCORPORĂ vb. (înv.) a reîntrupa. (A. ~ un teritoriu.) REÎNCORPORĂRE s. (înv.) reîntrupare. (~ unui teritoriu.) REÎNFIINŢĂ vb. a reîntemeia. (A ~ o-societate.) REÎNFIINŢĂRE s. reîntem ei ere. (~ unei societăţi.) REÎNNOI vb. 1. a preschimba. (Şi-a ~ permisul.) 2. (inv.) a preînnoi. (A ~ un con-. Iract.) 3. a (se) împrospăta. (A ~ apa din cană.) 4. a repeta, (înv.) a preînnoi. (Şi-a ~ propunerea.) REÎNNOIRE s. 1. preschimbare. (~ per-, misului.) 2. împrospătare. (~ apei din vase.) 3. repetare. (~ unei propuneri.) REÎNNOIT adj. I. preschimbat. (Permis. ~.) 2. împrospătat, înnoit, regenerat. (Natura ~.) RE ÎNSĂNĂTOŞI vb. a (se) reîntrema, a (se)-, reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.) REÎNSĂNĂTOŞÎRE s. reintremare, reînzdră-venire. (~ cuiva după o boală.) REÎNSĂNĂTOŞlT adj. reîntremat, reînzdră-venit. (Bolnav ~.) reînscăuuă vb. v. REINSTAURA. REÎNTRONA. RESTAURA. reînscăunărc s. v. REINSTALARE. REÎN-TRONARE. RESTAURARE. RESTAURAŢIE. REÎNSUFLEŢI vb. 1. a reanima. (A ~ un muribund.) 2. a reînvia. (Natura Srn ~.)j. RE ÎNS UFLEŢIRE 802 3. a (se) reanima, a (se) rcinviora. (Atmosfera s-a mai ~.) REÎNSUFLEŢI RE s. 1. reanimare. unui muribund.) 2. reînviere, (livr.) resurecţie. (~ unui mort.) 3. reanimare, re in vi orare. atmosferei.) REÎN\SUFLEŢÎT adj. reînviat. (Natura ~ .) EEÎXSUFLEŢITOR adj. reinvictor. REÎNTEMEIA vb. a reînfiinţa. (A ~ o societate.) REÎNTEMEIERE s. reînfiinţare. (~ unei societăţi.) REÎNTÎLNÎ vb. a (se) regăsi, a (se) revedea. (S-au ~ după o vreme.) EEÎXTÎLXÎRE s. regăsire, revedere. (~ lor după o vreme.) RKiXTOÂRCE vb. a se returna, a reveni, (pop.» a se reînturna. (A se ~ la punctul de plecare.) REÎXTOĂRCERE s. revenire, (pop.) reîn-turnâre. (~ la punctul de plecare.) REÎXTREM vb. a (se) reînsănătoşi, a (se) rt*in zdraveni. (S-a ~ după o boală.) RE ÎNTREMARE s. reinsănătoşire, reinzdră-venire. (~ cuiva după o boală.) REÎXTREMÂT adj. reinsănătoşit, reînzdră-venit. (Bolnav ~.) RE ÎNTRONA vb. 1. a reinstaura, a restaura, (înv.) a reinscăuna. (A ~ o dinastie.) 2. a restabili, a restatornici, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) RE ÎNTRONARE s. J. reinstaurare, restaurare, restauraţie, (înv.) reinscăunâre. (~ unei dinastii.) 2. restabilire, restatornicire. păcii.) reîntrupa vb. v. REÎNCORPORA. reîntrupare s. v. REÎNGORPORARE. _ reinturnă vb. v. DA. ÎNAPOIA. PLĂTI. REÎNTOARCE. RESTITUI. RETURNA. REVENI. reinturnărc s. v. ÎNAPOIERE. RAMBURSARE. REÎNTOARCERE. RESTITUIRE. REVENIRE. REÎNVIA vb. 1. (MED.) a resuscita. 2. a (se) reînsufleţi. (Nalurci a ~.) 3. a reactualiza. (A ~ in memorie.) REÎNVIAT adj. 1. (MED.) resuscitat. 2. reînsufleţit. (Natura ~.) 3. reactualizat. (Lucruri ~.) REÎNVIERE s. 1. (MED.) resuscitare. 2. reinsvifleţire, (livr.) resurecţie. (~ unui mort.) 3. reactualizare. (~ in memorie a ceva.) REîXVIETOR adj. reinsufleţitor. RE ÎNVIORĂ vb. a (se) reanima, a (se) reînsufleţi. (Atmosfera s-a mai ~.) RE ÎNV IO RARE s. reanimare, reînsufleţiră. (~ atmosferei.) RE ÎNZDRĂ VENI vb. a (se) reînsănătoşi, a (se) rein trema. (S-a ~ după o boală.) REÎNZDRĂVENÎRE s. reinsănătoşire, re-întremare. (~ cuiva după o boală.) RE ÎNZDRĂ VENIT adj. reinsănătoşit, re-intremat. (Bolnav ~.) RELATĂ vb. 1. a arăta, a expune, a istorisi, a înfăţişa, a nara, a povesti, a prezenta, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.) 2. a afirma, a declara, a mărturisi, a spune, a zice, (pop.) a cuvinta, (înv.) a mărfuri. (A ~ următoarele...) 3. a raporta, a referi. (A ~ despre cele inlimplatc.) 4. a vorbi, (înv.) a vorovi. (Izvoarele ~ despre...) RELATĂRE s. I. arătare, expunere, istorisire, înfăţişare, narare, povestire, prezentare, (rar) relaţie, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 2. afirmaţie, cuvînt, declaraţie, mărturisire, spusă, vorbă, zisă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroăvă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.) RELATIV adj., adv. 1. adj. privitor, referitor. (O problemă ~ la ...) 2. adv. aproximativ. (O idee ~ nouă.) RELATIVISM s. relativitate. RELATIVITATE s. relativism. RELAŢIE s. I. conexiune, corelaţie, înlănţuire, legătură, raport, (livr.) coiisecuţie, (rar) conexitate. (Stabileşte o ~ între fenomene.) 2. legătură, raport, (livr.) contingenţă, nex, (înv.) legăm înt, referinţă, (grecism înv.) schesis. (Ce ~ este intre ...?) 3. contact, legătură, raport. (A stabili o ~ cu cineva.) 4. proporţie, raport. (O ~ justă intre elemente.) 5. informaţie, referinţă. (Ce ~ îmi poţi da despre ...?) (î. cunoştinţă (Ai vreo ~ la minister? ) relaţie s. v. ARĂTARE. EXPUNERE. ISTORISIKE. ÎNFĂŢIŞARE. NARARE. POVESTIRE.^ PREZENTARE. RELATARE. RELAX vb. a se destinde, a slăbi. (Un arc care s-a ~.) relaxa vb. v. RECREA. RELAXĂNT adj. odihnitor, reconfortant, recreativ, (rar) recreator. (Un concediu ~.) RELAXĂRE s. 1. destindere, slăbire. (~ unui arc.) 2. (FON.) destindere, recursie. relaxare s. v. RECREARE. RELAXĂT adj. destins, diseordat, slăbit. (Arc ~.) relegă vb. v. ALUNGA. EXILA. EXPULZA. GONI. IZGONI. OSTRACIZA. PROSCRIE. SURGHIUNI. relegare s. v. ALUNGARE. EXILARE. EXPULZARE. GONIRE. IZGONIRE. OSTRACIZARE. PROSCRIERE. SURGHIUNIRE. relegat adj. v. EXPULZAT. relegat adj., s. v. ALUNGAT. EXILAT. GONIT. IZGONIT. PRIBEAG. PROSCRIS. SURGHIUNIT. relegă ţie s. v. ALUNGARE. EXILARE. EXPULZARE. GONIRE. IZGONIRE. OSTRACIZARE. PROSCRIERE. SURGHIUNIRE. RELEVĂ vb. 1. a accentua, a evidenţia, a întări, a marca, a puncta, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) 2. a nota, a observa, a remarca, a reţine, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însuşiri .. .) 3. a arăta, a dezvălui, a releva, a sesiza. (A ~ conducerii dificultăţile întîmpinate.) 4. a arăta, a atesta, a denota, a indica, a trăda, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competenţa autorului.) 803 REMITERE RELEVABIL adj. notabil, (rar) seinnalâbil. (Un fapt ~.) RELEVÂRE s. I. accentuare, evidenţiere, întărire, marcare, reliefare, subliniere, (livr.) potenţare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) 2. observare, remarca re, semnalare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificaţii.) RELICVĂ s. I. rămăşiţă, urmă, vestigiu. (~e ale trecutului.) 2. (la pl.) moaşte (pl.), vestigii (pl.), (înv.) rămăşiţe (pl.). (~ sfinte.) RELIEF s. 1. (GEOGR.) conformaţie. (~ terenului.) 2. (ARTE PLAST.) relief scund = basorelief. relief s. y. CONTUR. FORMĂ. RELIEFĂ vb. 1. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluşi, a se distinge, a se evidenţia, a se preciza, a se profila, a se proiecta. (Imaginea ei se ~ in lumina asfinţitului.) 2. a contura, a evidenţia, a mula. (Rochia ii ~ corpul.) 3. a accentua, a evidenţia, a întări, a marca, a puncta, a releva, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) 4. a se evidenţia, a reieşi. (Se ~ un anumit patos în poezia lui.) RELIEFĂRE s. 1. conturare, delimitare, evidenţiere, precizare, profilare, proiectare. (~ imaginii ei in lumina asfinţitului.) 2. accentuare, evidenţiere, întărire, marcare, relevare, subliniere, (livr.) potenţare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) RELIEFĂT adj. accentuat, evidenţiat, întărit, marcat, subliniat, (livr.) potenţat. (Semnificaţii ~.) RELIGIE s. (BIS.) confesiune, credinţă, cult, rit, (pop.) lege. (E de ~ ortodoxă.) relifjlc s. v. CREZ. relicjionâr adj. v. BISERICESC. ECLEZIASTIC. RELIGIOS. SPIRITUAL. RELIGIOS adj. (BIS.) 1. bisericesc, ecleziastic, spiritual, (înv.) religionâr. (Dogme ~.) 2. bisericesc, sfînt, (pop.) sint. (Carte ~.) 3. bisericesc, divin. (Serviciu ~.) 4. bisericesc, duhovnicesc, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 5. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, smerit, (franţuzism) devot, (înv. şi reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pictos, pravoslavnic, rivnitor, bine-credincios. (Om ~ .) RELIGIOZITĂTE s. (BIS.) credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire. RELUĂ vb. 1. a reciştiga, a recuceri, a reocupa, (înv.) a recuprincie. (A ~ oraşul pierdut.) 2. a reîncepe, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. a (se) redeschide, a reîncepe. (S-au ~ cursurile.) 4. a continua, a urma. (Şi-ci ~ drumul.) RELUARE s. I. recucerire, reocupare. oraşului pierdut.) 2. reîncepere. (~ lucrului.) 3. redeschidere, reîncepere, (~ cursurilor.) 4. continuare. (~ drumului, a doua zi.) REMAIÂJ s. remaiere. (~ ciorapilor.) REMAIERE s. remaiaj. (~ ciorapilor.) REMARCĂ vb. 1. a observa, a percepe, a reţine, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 2. a constata, a observa, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (A ~ că c supărată.) 3. a nota, a observa, a releva, a reţine, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însuşiri ...) 4. a (se) cunoaşte, a (se) observa, a (se) vedea. (Se ~ că ai trecut iu pe aici.) 5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenţia, a se ilustra, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 6. a se afirma, a se evidenţia, a se impune. (S-a ~ repede în cinematografie.) REMARCABIL adj. 1. important, însemnat, marcant, (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 2. ales. deosebit, distins, eminent., ilustru. (Un profesor ~.) 3. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, serios, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent.. (A adus o ~ contribuţie la dezvoltarea, ştiinţei.) 4. admirabil, deosebit, excelent, încântător.. (Un spectacol ~.) 5. deosebit, însemnat. (A repurtat un succes ~.) REMARGĂRE s. observare, relevare, semnalare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificaţii.) REMÂRCĂ s. consideraţie, considerent, constatare, idee, observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie. (Cîieva ~ asupra . . .) REMEDIA vb. a (se) îmbunătăţi, a (se) îndrepta. (A ~ situaţia existentă.) remedia \ b. v. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂYENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. VINDECA. REMEDIERE s. I. îmbunătăţire, îndreptare-(~ situaţiei existente.) 2. corectare, corijare, îmbunătăţire. îndreptare, rectificare, retuş, retu-sare, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) REMEDIU s. 1. (FARM.) doctorie, leac. medicament, (înv. şi reg.) medicină, spiţerie. (Un ~ eficace în diabet.) 2. soluţie, (fig.) leac. (~ pentru îndreptarea unei situaţii.) REMEMORĂ vb. a reaminti. (Să ~ cele ştiute.) REMEMORĂRE s. reamintire. (~ celor întîmplate.) rcmeneăeă s. v. BULFEU. CRUCE. SPETEAZĂ. STINGHIE. remeţie s. v. SCITIT. REMF s. (BOT.; Aristolochia clematitis) curcubeţea, curcubeţică, (reg.) lepădătoâre, păsulică, fasolea-cioărei, lingura-frumoâselor,. lin gura-popii, mărul-lupului. REMÎTE vb. 1. a da, a încredinţa, a înmîna, a întinde, a preda, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridăcii, a pris-tavlisi, a tcslimarisi, a teslimatisi, a tinde.. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a depune, a înainta, a înmîna, a preda, a prezenta, a transmite, (pop.) a băga. (I-a ~ întreaga documentaţie.) remite vb. v. AMÎNA. DEZMETICI. ÎNAPOIA. RECULEGE. REDA. REGĂSI. RESTITUI. REVENI. TREZI. REMITENT s. (JUR.) girant. REMITERE s. 1. încredinţare, luminare, predare, transmitere, (înv.) teslimarisire, tes- REMIZĂ limatisfre, (turcism itiv.) teslim, teslimât. (~ unei scrisori.) 2. depunere, înaintare, luminare, predare, prezentare, transmitere, (înv.) pa raci os ire, paradosit. (~ unei cereri, unei situaţii.) REMIZĂ s. comision, (înv.) provizion. (l-a luat o ~ de 4%.) rtMiionsIra vb. v. OBIECTA. PROTESTA. REPROŞA. SPUNE. ZICE. remonslrare s. v. ADMONESTARE. CEAR-TĂ. CE RTARE. 1)0 ,J A XĂ. DO JENI RK. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. remania vb. v. ÎNVIORA. REDRESA. RE EA CIL RE STABIL I. rcnumlmes. v. ÎNVIORARE. REDRESARE. REFACE RE; RE ŞTAB ILI RE. REMORCĂJ s. rcmorcarc, (rar) remorcaţie. REMORCÂRE s. remorcaj, (rar) remorcă-ţ ic. REMORCĂT adj. tractat. (Un vehicul ~.) remorcai ie s. v. REMORCAJ. REMOR-CARE. REMUNERA vb. a onora, a plăti, a retri-bui. (A ~ o muncă prestată.) REMUNERĂRE s. plată, remuneraţie, retribuire, retribuţie, (rar) remunerării!. (Care este ~ pentru munca ta ?) rcmiinerâriu s. v. PLATĂ. REMUNERARE. RE MU NE R AT IE. RET RIBUI RE. RET RI-BUŢIE. REMUNERAŢIE s. l. leafă, retribuţie, salariu, (pop. şi fam.) simbrie, (înv.) nafacă, năiem, (înv., în Mold.) hac. (Are ~ marc.) 2. plată, remunerare, retribuire, retribuţie, (rar) remunerăriu. (Care este ~ pentru munca ta ?) REMUŞCĂRE s. căinţă, mustrare, pocăinţă, regret, părere de rău, (pop.) penitenţă, pocă-iălă, (înv.) înfringere, pocaiănie, (franţuzisin înv.) repentir. (Simţea o sinceră ~ pentru cele făcute.) RENĂL adj. nefritie. (Afecţiune ~.) renaseenlm adi. v. RENASCENTIST. RENASCENTIST adj. (rar) renasccnt.in. (Cultura ~.) RENĂŞTE vb. (figŢ a învia. (Natura ~.) re ml Hă s. v. RENTĂ. RENEGĂ vb. 1. a contesta, a dezminţi, a nega, a tăgădui, (înv.) a protesta. (A ~ adevărul celor afirmate de cineva.) 2. a abjura, a se lepăda. (A ~ o credinţă, o convingere.) 3. a repudia, a respinge. (A-şi ~ soţia.) RENEGÂRE s. I. contestare, dezminţire, negare, negaţie, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tăgă, tăgădulnţă. (~ celor afirmate de cineva.) 2. abjurare, lepădare. (~ a unei credinţe.) 3. repudiere, respingere. (~ soţiei.) RENEGAT adj. (înv.) preastipnic. (Om ~.) renghi s. v. FARSĂ. FESTĂ. GHIDUŞ IE. GLUMĂ. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLITURĂ. POZNĂ. ŞTRENGĂRIE. RENGLOT s. (BOT.: Prunus insilitia) goldan, (reg.) culcuduş, prun gogoneţ, (Tran-silv.) cri chin. RENGLOTĂ s. (BOT.) goldană, (rar) mirabUă, (prin Transilv.) crichînă. 801 REN IE s. (GBOGR.) (reg.) prundiş. (~ din mcandrul unui rin.) RENINĂ s. (BIOL.) angiotensină. renilent adj. v. ÎNCĂPĂŢÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. RECALCITRANT. ' REFRACTAR. rcnoloăre s. v. VĂTĂ MĂTO ARE. RENOVA vb. a moderniza, a preface, (înv. şi reg.) a preînnoi. (A ~ o casă.) RENOVĂREs. modernizare, prefacere, (înv.) preinnoire. (Casa veche nu permitea ~i.) RENOVAT adj. modernizat, prefăcut, refăcut. (Casă ~.) RENTĂBIL adj. I. avantajos, bănos, bun, productiv, profitabil, (livr.) lucrativ, (fig.) mănos. (Afacere ~.) 2. economic, economicos, (înv.) economicesc. (O metodă un procedeu ~ .) RENTĂ s. (înv.) rendită. (A primi o ~ anuală.) RENCME s. I. celebritate, faimă, glorie, prestigiu, reputaţie, (fig.) strălucire. (Şi-a ciştigcil un ~ fără precedent.) 2. faimă, notorietate, prestigiu, reputaţie, vază, (înv.) vîlva. (Un medic de ~.) 3. faimă, popularitate, reputaţie, (înv.) poporalitâte, (fig.) priză. (Se bucură de oarecare ~.) 4. faimă, veste, (rar) pomină, (l-a mers ~ pretutindeni.) 5. faimă, nume, reputaţie. (Se bucură de ~ rău.) RENUMÎT adj. I. celebru, faimos, ilustru, mare, reputat, vestit, (înv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) Iureş, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, reputat, vestit. (Un sportiv ~.) RENUNŢĂ vb. I. (JUR.) a desista. (A ~ la o pretenţie.) 2. a abandona. (A ~ ta dispută.) 3. a ceda, (fig.) a capitula. (A n-ci mai continuat discuţia.) 4. a se dispensa, a se lipsi. (A ~ la serviciile lui.) 5. a se lăsa, (pop.) a se lepăda. (A ~ la tulim.) RENUNŢARE s. cedare, (fig.) capitulare. (O ~ deliberată.) RENCRĂ s. (TEHN.) cauclură, mit. (~ pentru asamblarea unor piese.) REOCUPĂ vb. a reciştiga, a recuceri, a relua, (înv.) a recuprinde. (A ~ oraşul asediat.) REOCUPARE s. recucerire, reluare. (~ oraşului.) REORGANIZĂ vb. a reprofila, a restructura. (A ~ o întreprindere.) REORGANIZARE s. reprofilare, restructurare, (înv.) reorganiza ţie. (~ unei instituţii.) rcorganizăiie s. v. REORGANIZARE. REPROFILARE. RESTRUCTURARE. REPARĂ vb. 1. (pop.) a drege, (înv. şi reg.) a tocmi, (prin Ban. şi Transilv.) a tărtăzi. (A ~ un obiect stricat.) 2. (TEHN.) a depana, (pop.) a drege. (A ~ un vehicul, un televizor.) 3. (TETIN.) a aranja, a potrivi, a regla, (pop. şi fam.) a meşteri. (A ~ un instrument de măsură. ) 4. a cîrpi, a drege. (A ~ un obiect spart.) 5. a reface, (pop.) a drege, a meşteri, a meşterui, (înv. şi reg.) a meremetisi, (reg.) a răpălui. (A ~ o casă.) «05 REPENT rc(«irâ vb. v. COIU-XTA. COIU.JA. ÎMBUNĂTĂŢI. ÎNDREPTA. RECTIFICA. RETUŞA. RKPARĂRE s. 1. (TU UN.) depanare, •depanaţii', reparai, reparaţie, (pop.) dregere. unui televizor.) 2. refacere, reparat, reparaţie. vpop.) dregere, dres, (înv. şi reg.) nîcreme L rneremetiscâlă, meremetisire, (reg.) răpă-1 uft. (prin Munt.) prefâi, (înv.) mercmelisit. casei.) reparare s. v. CORECTARE. CORIJARE. ÎM B fj NĂTĂŢIRE. ÎN D RE PTA RE. RECTIFICARE. REMEDIERE. RETUŞ. RETUŞARĂ. REfBARAT adj. refăcut, (pop.) dres, (înv. şi reg.- meremctislt, (reg.) răpăluit. (Casă ~.) REPARÂT s. I. (Ti:UN.) depanare, depanaţi'. reparare, reparaţie, (pop.) dregere. (~ iun;: ide vizor.) 2. refacere, reparare, reparaţie, (pop., dregere, dres, (înv. şi reg.) meremet, mciviUiuliseală, meremeiisiTe, (reg.) răpăluit, ■(prin Munt.) prefâi. (înv.) meremetisit. (~ -casei, i REPARATOI'î s. (TE! IX.) depanator. (~ guşy repez, repezină. (~ al unei ape curgătoare.) repezi* s. v. ALERGARE. ALERGĂTURĂ. FUGĂ. GOANĂ. REPEZIT adj. i. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, zorit, ana şi pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers: ~.) 2. nestăpînit. (Gesturi ^.) 3. pripii:, (înv.) pripclnic. (E un om prea repezitiîră s. v. ALERGARE. AI.ER BĂTURĂ. FUGĂ. GOANĂ. REPLANTĂ vb. a transplanta. REPLANTĂRE s. transplantare. REPLICĂ vb. I. a răspunde, a riposta, (înv.) a întîmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a ~ vreo două!) REPLICĂ s. răspuns, ripostă, (înv.) spum re. (La obrăznicia lui, i-a dat ~ cuvenită.) REPORT s. reportare. (~ unei sume.) REPORTÂRE s. report. (~ unei sume.) repoziţie s. v. REINSTALARE, rcprehensibil adj. v. BLAMABIL. CONDAMNABIL. CRITICABIL. NEÎNGĂDUIT. NE-O NO R A BIL. NE PERMIS. RE G RETA BIL .. REPROBABIL. RUŞINOS. URÎT. VINOVAT. reprehensiune s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. IMPUTARE. IMPUTAŢIE. ÎNFIERARE. ÎNVINUIRE. NEAPROBARE. REPROBARE. REPROŞ. RESPINGERE. STIGMATIZARE. VINĂ. REPREZENTA vb. I. a imagina, a închipui, a înfăţişa, (înv.) a arăduce. \(Decorul ~ o pădure.) 2. a arăta, a înfăţişa, a reda. (Ce ^ acest tablou?) 3- a ilustra, a imagina, a Înfăţişa. (Acest desen ~ . . .) 4. a închipui, a înfăţişa, a semnifica, a simboliza. (Aceste romburi ~ . . .) 3. a simboliza, (înv.) a semna. (Inorogul ~ moartea.) 6. a întruchipa, a simboliza, (înv.) a închipa. (Cc ~ acest semn?) 7. a incarna, a întruchipa, a întrupa, a personifica, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forţa brutală.) 8. a înfăţişa, a oglindi, a reflecta. (Arta ~ realitatea.) 9. a ilustra, a însemna, a •807 REPUDIERE marca, a semnifica. (Acest roman ~ o dată in li1-.-: alură.) 10. a constitui, a fi, a forma, a însemna. (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ pariez esenţială a lucrării. ) 11. a exprima, a inLV.işa» a reda, (fig.) a traduce. (Cartea ~ zbuciumul autorului.) 12. a-şi imagina, a-şi închipui. a-şi înfăţişa, a vedea, (înv.) a-şi figura. (Cum ţi-o ~ iu pe ea?) 13. a (se) juca, a (set prezenta, (înv. şi pop.) a (se) da, (înv.) a (sef parastisi. (Ce se ~ astă-seară la teatru?) REPREZENTANT s. 1. delegat, emisar, împuternicit, mesager, sol, trimis, (prin Tran-•silv.» :vânăt, (înv.) mislt, rugător, solilor. (~ ai unui stat străin.) 2. împuternicit, mandatar, (:i;v.) ispravnic, mandator. (El e ~ meu.) 3. exponent, (fig.) interpret. (~ al maselor.) R E P r \ E Z E NTÂNŢĂ s. agentură, agenţie, filiale., sucursală. (~ a unei bănci.) KEP î -1EZENTĂRE s. 1. imagine, înfăţişare. viziune, (înv.) vedenie, (fig.) icoană, •oglindă. (^ obiectelor; ~ unor vremuri apuse.) .2. arătare. înfăţişare, redare. (~ unui grup de ie:i:i's!tori, intr-un tablou.) 3. incarnare, întruchipare, întrupare, personificare, simbolizare, (înv.) personificâţie. (~ răului.) 4. înfăţişare, oglindire, reflectare. (~ realităţii in artă.) 3. simbol, (înv.) chip. (Albul e ~ nevinovăţiei.) REPREZENTATIV adj. caracteristic, clasic, specific, tipic. (Un exemplu ~.) REPREZENTAŢIE s. spectacol, (înv.) privelişte, privire, privit. (~ de circ.) RiP PRIMA vb. a înăbuşi, (fig.) a sugruma. (A ^ o răscoală.) REPRIMARE s. înăbuşire, (înv.) supresiune, (fig < sugrumare. (~ unei răscoale.) REPRIMI vb. 1. a reangaja. (A ~ intr-o .slujbă.) 2. a readmite. (A ~ in şcoală.) REPRIMIRE s. reangajare. (~ cuiva in serviciu. ) REPRIZĂ s. 1. (SPORT) (rar) mităn. ia un meci de fotbal.) 2. (SPORT) rund. (~ ia un meci de box.) 3. (MUZ.) reexpo-:ziţie. REPROBA vb. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, < pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta. (fig.) a veşteji. REPROBABIL adj. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, neper-mis, regretabil, ruşinos, urît, vinovat, (livr.) reprehenslbil, (înv.) ocărnic, ocărîtor, ruşină-tor. (O faptă ~.) REPROBARE s. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, repre-hcnsiiîne, (rar) reprobaţiune, sancţionâre, (pop.) osîndîre, (înv.) prihană, (fig.) vestejire. cuiva pentru faptele sale.) REPROBATOR adj. dezaprobator, neaprobator. (îi vorbea cu ton ~.) reprobaţiune s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE. REPRODUCE vb. 1. a cita, a reda. (îţi voi ~ întocmai vorbele lui.) 2. a imita a mima, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.) 3. a copia, a transcrie, (înv.) a deeopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 4. a copia, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 5. a multiplica. (A ~ afişul in 2 000 de exemplare.) (»• a se înmulţi, a se prăsi, a procrea, (înv. şi reg.) a se plodi, (reg.) a se puiţi, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?) 7* a se înmulţi, (pop.) a (se) împuia, (înv. şi reg.) a (se) plodi. (Se ~ prin ouă.) REPRODUCERE s. I. citare, redare. (~ întocmai a unui text.) 2. imitare, mimare. (~ a gesturilor cuiva.) 3. copiat, copiere, transcriere, (rar) transcripţie. (~ pe curat a unui text.) 4. (concr.) copie, transcriere, (rar) transcripţie, (înv.) izvod, prescriitură. (Arc o ~ fidelă a documentului.) 5. multiplicare. (~ unui afiş in mai multe exemplare.) (>. înmulţire, prăsire, prăsit, procreare, reproducţie, (înv. şi reg.) plodlre. animalelor domes- tice.) 7. prădlă, reproducţie, (reg.) prăseălă. (Cai de ~.) 3. (EC.) reproducţie. REPRODUCŢIE s. I. înmulţire, prăsire, prăsit, procreare, reproducere, (înv. şi reg.) plodlre. (~ animalelor domestice.) 2. prăsilă, reproducere, (reg.) prăseălă. (Cai de ~.) 3. (EC.) reproducere. REPROFILA vb. a reorganiza, a restructura. (A ~ o întreprindere.) REPROFILARE s. reorganizare, restructurare, (înv.) reorganizăţie. (~ unei instituţii.) REPROŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină, prihană. (Nu merită nici un ~.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, (pop. şi fam.) beşteleălă, muştru-luiălă, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probo-zeălă, (reg.) probăză, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmotru, (înv.) dăscălie, împu-tăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozlre, răpşte, remonstrâre, zabrăc, (fam. fig.) săpu-ncâlă, scuturătură. (~ pe care l-a primit, l-a cuminţit.) REPROŞA vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a(-i) bănui, (înv.) a prihăni. (A ~ ceva cuiva.) 2. a obiecta, a spune, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce totul a fost perfect. ) REPROŞÂBIL adj. imputabil. (Un fapt ~.) REPUBLICA vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva în tiraj de masă.) REPUBLICĂRE s. reeditare, reimprimare, retipărire. (~ operelor cuiva.) REPUBLICĂT adj. reeditat, retipărit. (Operă ~.) REPUBLICĂ s. (POLITICĂ) (înv.) publică. REPUDIA vb. a renega, a respinge. (A-şi ~ soţia.) REPUDIERE s. renegare, respingere. soţiei.) REPUGNA 808-; REPUGNA vb. a-i displăcea. (îmi ~ să fac acest lucru.) repugnant adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. INFECT. ÎMPUTIT.’ NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎR-BOS. URÎT. repugnantă s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAŢĂ. ÎNGREŢOSARE. OROARE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT. SCÎRBĂ. SILĂ. REPULSIE s. 1. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, resentiment, (livr.) repugnantă, resimţămînt. (Simte o evidentă ~ fală de el.) 2. aversiune, dezgust, greaţă, îngreţoşare, oroare, scîrbă, silă, (livr.) repugnauţă, (rar) nesuferirc, (pop. şi fam.) lehamite, (inv.) unt, (pop. fig.) saţ. (Simte o ~ de neînvins pentru orice.) 3. (FIZ.) respingere. (~ de natură magnetică.) repulsiv adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. INFECT. ÎMPUŢII'. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUŢI-ROS. RĂU. RĂU-MIRO SITO R. RE S PIN GA '10 R. SC î R HO S. URÎT. REPUNE vb. a reaşeza.. (A ~ la locul iniţial.) REPUNERE s. reaşezare. (~ unui obiect la locul iniţial.) REPURTA vb. I. a ciştiga, a cuceri, a dobin-di, a obţine, a realiza, (Transilv.) a mirui, (inv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obţine. (A ~ un răsunător succes.) REPURTARE s. 1. cîştigare, cucerire, dobin-dire, obţinere, realizare. (~ unei strălucite victorii.) 2. înregistrare, obţinere. (~ unui răsunător succes.) REPUTĂT adj. I. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, vestit, (înv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireş, (inv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, vestit. (Un sportiv ~.) REPUTAŢIE s. 1. celebritate, faimă, glorie, prestigiu, renume, (fig.) strălucire. (Şi-a ciştigat o ~ fără precedent.) 2. faimă,notorietate, prestigiu, renume, vază, (inv.) vîlvă. (Un medic de ~.) 3. faimă, popularitate, renume, (înv.) poporali tâte, (fig.) priză. (Se bucură de oarecare ~.) 4. ascendent, autoritate, consideraţie, influenţă, înrîurire, prestigiu, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (~ de care se bucură e în continuă creştere.) 5. faimă, nume, renume. (Se bucură de ~ rea.) RESEMNARE s. (înv.) resemnâţie. (Alungă /) resemnâţie s. v. RESEMNARE. RESENTIMENT s. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, (livr.) repugnănţă, resimţămînt. (Simte un ~ vizibil faţă de el.) resimtămin( s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE,. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT. RESIMŢI vb. a se repercuta, a se simţi. (Unele efecte se ~ asupra lui.) RESORBI vb. a absorbi, a aspira, a încorpora, a înghiţi, a sorbi, a suge, a trage. (Fă mintii l ~ apa de precipitaţii.) RESORBŢIE s. absorbţie, incorporai’.;. Guv.Ţ sorbire. (Fenomenul de ~.) RESORT s. 1. arc, (reg.) drot. (A > ■ it ca un ~.) 2. domeniu, sector, serviciu. t [n ~ public s-au făcui mari progrese.) resort s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN.* PORNIRI-:. STIMUL STIMULENT. RIUSPECT s. 1. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendenţă, deferent ă, reverenţă, (înv. şi reg.) seamă, (reg.) preţniălă, (Mold.) icfteric, (inv.) lăudă, socoteală, socotinţă, (grecism înv.) sevas. (invt. fam.) baftă, (fig.) credit. (Sc bucură de midi ~.) 2. ascendent, autoritate, consideraţie, influenţă, înrîurire, prestigiu, reputaţie, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (In ochii lor se bucură de un ~ suveran.) 3. cuviinţă, decenţă, politeţe, (livr.) reverenţă, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (O atitudine plină de ~.) RESPECTĂ vb. 1. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a preţui, a stima, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toii îl ~ in mod sincer.) 2. a ţine, (inv. şi pop.) a cinsti, (pop.) a păzi, (inv.) a feri, a observa, a veghea. (A ~ o datină, un obicei.) 3. a îndeplini, a onora, a ţine, (pop.) a păzi. (Şi-a ~ învoiala.) \. a urma. (A~ prescripţiile medicului.) RESPECTABIL adj. 1. cinstit, onorabil, onorat, preţuit, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) 2. demn. (O comportare ~.) respectabil adj. v. CONSIDERABIL. MARE. RIDICAT. RESPECTABILITATE s. onorabilitate. unei persoane.) RESPECTÂRE s. (pop.) păzîre. (~ a legii, a cuvîntului dat.) respectarisi vb. v. APRPXIA. CINSTI. CONSIDERA. ONORA. PREŢUI. RESPECTA. STIMA. RESPECTAT adj. 1. apreciat, considerat, preţuit, stimat, (pop. fig.) văzut, (inv. fig.) vederos. (Un om ~.) 2. cinstit, onorabil, onorat, preţuit, respectabil, stimabil, stimat, venerabil, (inv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) respectălui vb. v. APRECIA. CINSTI. CONSIDERA. ONORA. PREŢUI. RESPECTA. STIMA. respectui vb. v. APRECIA. CINSTI. CONSIDERA. ONORA. PREŢUI. RESPECTA. STIMA. RESPECTUOS adj. 1. cuviincios, decent, politicos, (livr.) reverenţids. (O atitudine ~.) 2. (livr.) condescendent, deferent. (Un om ~.) respicient s. v. SUPRAVEGPIETOR. •'809 restaurant RESPINGĂTOR adj. 1. dezagreabil, dezgustător. displăcut, dizgraţios, greţos, greu, •infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, scirbos, urit, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmâtic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, ■(înv. fi pop.) seirnav, (înv.) scirbâvnie, scir-bclnic. (Un miros ~.) 2. diform, hidos, hicî, monstruos, pocit, schimonosit, slut, strimt), urii, -pop. şi fam.) bocciu, scălîmb, scălim-băiăL reg.) piclc.ş, (Mold.) balcîz, (Mold. şi Tram.Ev.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) şui. (O fii:.;a -^.) 3. dezgustător, dizgraţios, greţos, hidos, oribil, scirbos, (livr.) imund, (reg.) mir-şav. fig.) borit. (~ la înfăţişare.) 4, antipaue. dezagreabil, neplăcut, nesuferit, scirbos. '■'A:i om .) Ti, dezgustător, monstruos, odios, t rilul, (livr.) abominabil. (O faptă ~ .) (i. eh crustă tor, infect, oribil, scirbos. (Ce ■caracter ^ 1) 7. dezgustător, infect, scirbos, spurcat, ţpop.) seirnav. (~ treabă!) RESPINGE vb. 1. a refuza, ( livr.) a denega, (înv.) u apăra, a lepăda, a tăgădui. (~ ajutorul re i se cere.) 2. (JUR.) a recuza, a refuza. (A ~ un jurat.) 3. a renega, a repudia. (A-si ~ sciia.) 4. a blama, a condamna, a dezaproba, a in fiere, a proscrie, a reproba, a stigmatiza, (livrj a dezavua, (rar) a sancţiona, (pop.) a osîmb.. onv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. :Cpinia publică a ~ gestul lui necugetat./ o. a lăsa, (fig.) a trinti. (L-a ~ la examen../ fi. a alunga, a goni, a izgoni, (fig. inv.) a împinge. (II ~ pc inamic.) RESPINGERE s. I. refuzare. (~ unei propuneri. ) 2. neacceptarc, refuz. (~ ajutorului soliei Uu.) 3. (JUR.) recuzare, refuzare, (înv.) recuze Pc. (~ unui jurat.) 4, renegare, repudiere. t ^ soţiei.) 3. blam, blamare, condamnare. dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehen-siunc, 'rar) reprobaţiune, sancţionare, (pop.) osinctire. (înv.) prihană, (fig.) vestejire. (~ faptei necugetate a cuiva.) 6. (FIZ.) repulsie. (r^ :i( natură magnetică.) respir s. v. RĂSUFLARE. RESPIRAŢIE. SUFLA EE.^ KIP LIRA vb. a răsufla, (înv. şi pop.) a sil Ha. ■După utila fugă, abia mai ~.) respirabil adj. v. SUPORTARIL. respirare s. v. RĂSUFLA RE. RESPIRAŢIE. SUFLARE. RF..Si.:T RAŢIE s. răsuflare, suflare, (rar) respir, respirare, suflu, (pop.) răsuflet, răsuflu, (înv. şi reg.) suflet, (înv.) duh, răsuflaţii iVE spirit. (Abia îşi mai trage ~.) RESPONSABIL adj., s. 1. adj. răspunzător. ;El este ~ de sâvîrşirea . . .) 2. s. gestionar. r-w magazinului.) RES FONSABIL1TĂTE s. 1. răspundere, (înv.; răspuns, răspunzătâte. (Lucrează cu toata ^ .) 2. răspundere, sarcină. (Grea ~ .Şl a \ ..) Rr. >T s. 1. rămăşiţă, (inv. şi reg.) rămăşi-tură, LIransilv.) mărădic, mont, (inv.) rămas. (A mai rămas un ~.) 2. deşeu, (inv. şi reg.) maroL. (Un ^ de piele.) 3. restanţă, (inv. şi pop.) rămăşiţă, (înv. şi reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?) 4. (MAT.) diferenţă, (inv.) rămăşiţă, restanţă. (~ obţinută în urma unei scăderi.) RESTABILI vb. 1. a reintrona, a restator-nici, (inv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. (MED.) a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) reface, (reg.) a (se) invioşn. (fig.) a (se) remonta. (S-a ~ după leşin.) 4. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoşi, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. şi fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) sănătoşa, a (se) tocmi, a (se) zdraveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin OK., Ban. şi Transilv.) a (se) zUdui, (inv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o boală lungă.) 5. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) tonifica, (înv. şi pop.) a (se) împuternici, (pop. şi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) zdraveni, (reg.) a (sc) vinjoşa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ puţin după o scarlalină.) RESTABILIRE s. I. re i n tron a re, res tator-nicirc. (~ păcii.) 2. refacere. (~~ unui circuit electric.) 3. (MED.) înviorare, redresare, refacere, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leşin.) 4. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoşire, întremare, înzdră-venire, lecuiri*, refacere, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduiălă, (inv.) sănătoşăre, tămăduinţă, vraccvânic. (~ completă a bolnavului.) 5. (MED.) fortificare, îndreptare. înfiripare, întărire, întremare, în-zdră\ enire, reeo:.forţare, refacere, tonificarc, (rar) r ecou lori, (înv. şi pop.) împuternicire. (~ cuiva după o hernia.) RESTABILIT adj. 1. refăcut. (Un circuit ~.) 2. (MED.) îndreptat, înfiripat, însănătoşit, întremat, înzdră venit, lecuit, refăcut, ridicat, tămăduit, vindecat. ■ (Mold.) pribolit, (inv.) sănătoşat. (Bolnav complet ~ după operaţie.) 3. (MED.) fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, tonificat, (Mold.) pribolit. (Un bolnav ~.) RESTANT^ adj. întîrziat. (Plată ~.) RESTANŢA s. rest, (înv. şi pop.) rămăşiţă, (inv. şi reg.) cusur. (Ce mai ai de plătit?) reslănlă s. v. DIFERENŢĂ. REST. RESTANŢIER adj. (înv.) îndărătnic. (O persoană ~ la plată.) RESTATORNICI vb. a reintrona, a restabili, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) RE STATORN IC 1 RE s. reintronare, resta-bilirc. (~ păcii.) RESTAURĂ vb. 1. a reface, (inv. şi reg.) a meremetisi, a preinnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reintrona, (inv.) a reinscăuna. (A ~ o dinaslie.) RESTAURANT s. local, (inv.) restauraţie. (A mîncat intr-un ~ de lux.) RESTAURARE 810 RESTAURÂRE s. 1. refacere, (înv. şi reg.) meremetiseâlă, meremetisire, preînnoire. (~ unei. cetăţi.) 2. restauraţie, (înv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare, reîntro-nare, restauraţie, (înv.) rcînscăunâre. (~ unei dinastii.) RESTAURAT adj. refăcut, (înv. şi reg.) meremetisit. (Cetate /"*p/ •) RESTAURAŢIE s. 1. restaurare, (înv.) restituire. unui monument.) 2. reinstaurare, reîntronare, restaurare, (înv.) reînscăunărc. (~ unei dinastii.) restauraţie s. v. LOCAL. RESTAURANT. resteu s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. SPETEAZĂ. RESTITUI vb. 1. a da, a înapoia, a plăti, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ţi-am ~ datoria?) 2. a înapoia, a rambursa. (A ~ creditul primit.) 3. a înapoia, a reda, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) restitui vl). v. REÎNTRONA. RESTABILI. RE STATOR NICI. RESTITUIRE s. 1. înapoiere, rambursare, (rar) restituţie, (pop.) întoârcere, (înv.) ram-biirs, reinturnâre. (~ unei datorii.) 2. înapoiere, redare. (~ bunurilor luale cuiva.) restituire s. v. RESTAURARE. RESTAURAŢIE. restituţie s. v. ÎNAPOIERE. RAMBURSARE. RESTITUIRE. RESTRICTIV adj. 1. (rar) îngrădi tor. (Măsuri cu caracter ~.) 2. delimitativ, delimitator, limitativ. (Element ~.) RESTRICŢIE s. i. restrîngere, (fig.) îngrădire. (~ de circulaţie.) 2. limită, (rar) mărginire. (Generalizează fără nici o ^.) RESTRIŞTE s. (fig.) cumpănă. (Vremuri de ~ .) RESTRINGE vb. 1. a (se) împuţina, a (se) micşora, a (se) reduce, a scădea, (înv. şi reg.) a (se) strimta. (Locurile de păşune s-au ~.) 2. a se limita, a se mărgini, a se mulţumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 3. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la . . .) 4. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ clreplul de acţiune.) RESTRÎNGERE s. 1. limitare, mărginire, reducere, rezumare, (~ la strictul necesar.) 2. circumscriere, delimitare, limitare. (~ unei teme la . . .) 3. restricţie, (l'ig.) îngrădire. (~i de circulaţie.) RESTRINS adj. 1. mic, redus, scurt. (Un text ~.) 2. limitat, mărginit, redus. (înlr-un cadru ^.) 3. intim. (Petrecere intr-un cadru ~ .) 4. limitat, mărginit, redus. (Trebuinţe ~.) 5. (înv.) strîns. (Sensul ~ al unui cuvint.) RESTRUCTURA vb. a reorganiza, a reprofila. (A ~ o întreprindere.) RESTRUCTURARE s. reorganizare, reprofilare, (înv.) reorganizâţie. (~ unei insiituiii.) resurecţie s. v. REÎNSUFLEŢIRE. REÎNVIERE.^ # REStJRSĂ s. (FIN.; mai ales la pl.) fond, mijloc, (înv.) sermaiâ. (~e băneşti.) RESUSCITĂ vb. (MED.) a reînvia. RESUSCITARE s. (MED.) reînviem. RESUSCITAT adj. (MED.) reînviat. REŞEDÎNŢĂ s. sediu, (astăzi rar) rezidenţă, (înv.) sălaş, şedere, şezămînt, (rusism ;nv.); stoliţă. (~ guvernului.) rclăccă vb. v. ASCUNDE. MASCA. TA LNUI. RETENŢIE s. 1. (MED.) (reg.) zăbală. (~ urinară.) 2. (TETIN.) reţinere. (Baraje de-~ ■) retenţie s. v. OPRIRE. REŢINERE RETEVEI s. scurtătură, (pop.) zbumVumă.. (reg.) caravei, cotrompletc, răzbici. msleim scatoalcă, scurtei, verdete, (Olt. şi Baia iilavele, (prin Transilv. şi Maram.) şui. (prim Olt.) şutavei, (Transilv., Maram. şi Olt. -hî.v£î,. (înv.) şuvete. (A aruncat cu un ~ durd. ci.} RETEZĂ vb. 1. a ciunti, a tăia, a tm.achia.. (~ crengile unui copac.) 2. (reg.) a răuundc,. a tunde. (A ~ fagurii.) 3. a tăia, ipo-p.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuirr. : 4. a tăia, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ pleterul.} reteză vb. v. CUTUMA. ÎNTRERUPE. OPRI. SCURTA. TĂIA. TUNDE. RETEZARE s. 1. retezat, (reg.) rătuns. tuns.. (~ fagurilor.) 2. retezat, tăiat, tăier.. (~ capului unui condamnat•) RETEZĂT adj. 1. ciuntit, tăiat, trunchiat. (Cu urechile ~.) 2. scurtat, tăiat, tuns. ■ Păr ~ ; iarbă ~.) RETEZĂT s. 1. retezare, (reg.) riruns, tuns. fagurilor.) 2. retezare, tăiat, Ud ere-(~ capului unui condamnai.) retezattiră s. v. SCORBURĂ. RETICENT adj. reţinut, rezervat, (reg.)* pîşin. (O persoană excesiv de ~.) RETICENŢĂ s. (fig.) reţinere, rezervă.. (~ neîntemeiată a unei persoane.) RETICULÂR adj. reticulat. (Struclurd ~.> RETICULĂT adj. reticular. (Structură RETIPĂRI vb. a reedita, a reimpriiua? a republica. (A ~ operele cuiva.) RETIPĂRIRE s. reeditare, rcimprimare,. republicare. (~ operelor cuiva.) RETIPĂRIT adj. reeditat, republice:. (O operă ~.) retirădă s. v. CLOSET. TOALETĂ- VECE-retirăt adj. v. IZOLAT. RETRAS. SINGUR. SINGURATIC. SOLITAR. RETOR s. orator, (prin Bucov.) pred: NnU (Un mare ~.) RETORIC adj. 1. (înv.) retoricesc. {Figură ~.) 2. afectat, artificial, bombastic, căutaU convenţional, declamator, emfatic, fals. ido ut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nona Ural, pompos, pretenţios, (fig.) preţios, su: 'tor, umflat. (Stil, ~ limbaj ~.) RETORICĂ s. elocvenţă, oratoric, G: iv.) limbuţie, ritorie. (îşi însuşeşte arici ^. j retoricesc adj. v. RETORIC. RETORISM s. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvenţă, manierism, patos, preţiozitate. (~ în stilul cuiva.) RETOROMAN adj. ladin. (PopulaţU~ .} RETOROMANĂ s. (LINGV.) ladma. RETORTĂ s. (CHIM.) (rar) con vă ta. (~ pentru distilare.) Sil REUMATIC OS RETRACT vb. 1. (fig.) a retrage. (~ cele .spu<::.) 2. a dezice, a nega, a tăgădui. (A ~ Joi'-■■ca ce spusese.) 3. a (se) contracta, a (se) ■strin se, a (se) zgîrci. (Un ţesut care se ~.) RETRACTARE s. (rar) palinodie. (~ celor ■Spin,:. ) RETRACTAT adj. contractat, strins, zgir-«cit. >Ţesut ~*>.) RETRAGE vb. 1. (Transilv., Maram. şi Ban.) a răteri. (înv.) a retrograda, a (se) trage. (Trupele se ~ clin faţa inamicului.) 2. a pleca. (Vă xoa >a-mi per mi leii să mă 3. a se izola. (S-. ~ in mijlocul naturii.) 4. (rar) a scoate. (De c<: l-ai ^ de la liceu ?) 5. a scoate, (pop.) .a trage. (A ~ o sumă de bani de la CUC.) retrage vb. v. RETRACTA. HETRĂGERE s. 1. (rar) recesiune. 2. izolare. ( lui in mijlocul nedurii.) re tranşa vb. v. FORTIFICA. ÎNTĂRI. letranşament s. v. FORTIFICAŢIE. ÎNTĂRIT URĂ. re tranşare s. v. FORTIFICARE. ÎNTĂRIRE. RETRÂS adj., adv. 1. adj. izolat, singur, ■singuratic, solitar, (rar) însingurat, (înv.) reti-■răt, -fig.) sihastru. (Un om trăieşte ~.) 2. ur.v. deoparte, izolat, (inv.) osebi. (Stă ~.) 3. ;-.:di. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturau::.. singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaş, {înv. şi reg.) săcret, (reg.) lăturlş. (în ungherul ,ceî :-ai ^ .) R.ETRIBLT vb. 1. a onora, a plăti, a remu-m'u. (A ~ o muncă prestată.) 2. a salariza, •(rar) a salaria. (Cum eşti ~?) RETRIBUIRE s. 1. plată, remunerare, remu-ncrauc, retribuţie, (rar) remunerăriu. (Care (^ cuiva intr-o funcţie.) reti’oyradălie s. v. RETROGRADARE. retroguărdie s. v. ARIERGARDĂ. RETROMETAMORFlSM s. (GEOL.) diaf-toreză, metamorfism retrograd. RETUR s. întoarcere, întors. (Tur si ~.) RETURNĂ vb. 1. a se reîntoarce, a reveni, ■(pop.) a se reinturna. (S-ci ~ la punctul de plecare.) 2. a retrimite. (I-a ~ pachetul primii.) returna vb. v. DA. ÎNAPOIA. PLĂTI RESTITUI. RETUŞ s. corectare, corijare, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuşare, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) RETUŞÂ vb. a corecta, a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a rectifica, (fig.) a repara. (Şi-a ~ dicţiunea.) BETUŞĂRE s. corectare, corijare, îmbunătăţire, îndreptare, rectificare, remediere, retuş, (fig.) reparare. (~ dicţiunii cuiva.) REŢEĂ s. I. fileu, plasă. (~ la un năvod.) 2. (ANAT.) ciur. (~ la stomacul rumegătoarelor.) reţea s. v. DANTELĂ. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. UNELTIRE. REŢETĂ s. prescripţie, (inv.) ordonanţă. (^ medicală.) REŢINE vb. I. (JUR.) a aresta, a deţine, a închide, a întemniţa, (inv. şi reg.) a robi, (inv.) a arestai ui, a arestui, a popri, a temniţa, a zăvori. (Hoţul a fost ~ mai multă vreme.) 2. a împiedica, a opri, (inv. şi reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să nu plece.) 3. a infrina, a struni, (înv. fig.) a hăţui. (Te rog să-i mai sint prea zburdalnici.) 4. a opri, a stăpini, (rar) a prididi, (fig.) a înghiţi. (A-şi ~ lacrimile.) o. a se abţine, a se domina, a se infrina, a se opri, a răbda, a se stăpîni. (Nu s-ci putut ~ să nu-i spună.) 6. a opri, a păstra, a rezerva. (Ţi-am ~ nişte măsline.) 7. a opri, a păstra. (~ restul!) 8. a rezerva. (I-a ~ un bilet.) •). a păstra, a purta. (~ în suflet icoana copilăriei.) 10. a păstra. (Solul ~ umiditatea.) 11. a observa, a percepe, a remarca, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 12. a nota, a observa, a releva, a remarca, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însuşiri . . .) REŢINERE s. 1. (JUR.) arest, arestare, deţinere, închidere. întemniţare, (pop.) po-preâlă. (O ~ de citeva zile.) 2. abţinere, îni'ri-nare, stăpinire. de la ceva.) 3. înfrinare, (livr.) continenţă. (~ a sentimentelor.) 4. stăpinire. (Arată multă ~.) 3. rezervă, (fig.) măsură. (De ce atîta ~ în comportare ?) 6. oprire, (rar) retenţie. (~ unui bun al cuiva.) 7. oprire, păstrare, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 8. menţinere, păstrare. apei în sol.) 9. (TEHN.) retenţie. (Baraje de ~.) reţinere s.v. RĂCEALĂ. RETICENŢĂ, REŢINDT adj. I. (JUR.) arestat, deţinut, închis, întemniţat, (înv.) poprit. (Persoane ~ şi persoane libere.) 2. stăpinit. in comportare.) 3. astimpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, rezervat, serios, sobru, stăpinit-temperat. (Om ~.) 4. reticent, rezervai, (reg.) pişîn. (O persoană excesiv de ~.) 5. rezervat, (fig.) măsurat. (Un spirit ~.) 0. ascuns, tăi, nuit, (fig.) mocnit, surd. (O duşmănie ~.) REUMĂTIC adj. (MED.) (inv.) reumaticos. ( Persoană ~ .) reumaticos adj. v. REUMATIC. REUMATISMAL. REUMATISM REUMATISM s. (MED.) (reg.) matrice, orbălţ, reuniă, (Transilv.) spurc, (prin Olt.) spurcat, (înv.) rcvmaticâlc (pi.). REUMATISMAL adj. (MED.) (înv.) reu-maticos, reumatismătic. (Afecţiune. ~.) t eumalisinălio adj. v. REUMATISMAL. reumă s. v. REUMATISM. REUNI vb. î. a (se) aduna, a (se) întruni, a (se) stringe, (reg.) a (se) introloca, a (se) soborî, (Olt. şi Munt.) a (se) înebelba, a (se) închclbăra. (S-au ~ cu toţii.) 2. a aduna, a convoca, a întruni, a stringe. (l-a ~ pc toii ai săi.) 3. a (se) regrupa. (Cele două companii s-au ~ dincolo de jjudurc.) a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) o. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a ’ (se) uni. (A ~ elementele intr-un iot.) (U (UXGV., BIOL., TEJIX.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se pol ~ .) 7. ( TE LIX.) a se agrega, a se lipi, a se uni. 8. a (se) aduna, a (se) înmănunchea. a (se) strînge. (Şi-a ~ versurile intr-un volum.) î). a conexa. cele două pricini pentru a da o soluţie unică.) 10. a (se) uni, a (se) unifica. (A ~ provinciile intr-o singură tară.) REUNIRE s. 1. adunare, convocare, întrunire, strîngere. (~ oamenilor la o acţiune.) 2. regrupare. (~ celor două regimente.) IU asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, unire. (~ clementelor unui sistem.) (IJXGY., BIOL., TEJIX.) aglutinare, alipire, lipire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.) 5. unificare, unire. (~ tuturor provinciilor.) REUNIT adj. 1. îmbinat, împreunat, îngemănat, unit. (Elementele ~ ale unui tot.) 2. (LIXGV., BIOL., TEIIX.) aglutinat, alipit, lipit, sudat, unit. (Cuvinte ~.) 3. unificat., unit. (Pe teritoriile ~.) REUXIUXE s. I. adunare, întrunire, (înv. pop.) slrînsură, (im.) sobor, şedere. (A avut loc o mare ~.) 2. întrunire, şezătoare. literară.) 3. (S PO ITT) competiţie, întrecere. (O nouă ~ de box.) reuniune s. v. ASOCIAŢIE. SOCIETATE. REUŞI vb. 1. a izbuti, (franţuzism) a parveni, (înv. şi pop.) a isprăvi, (pop.) a nimeri, (prin Mold.) a hă!ădui, (Transilv. şi Eucov.) a succede, (grecism înv.) a catortosi. (A ~ să facă un dispozitiv pentru . . . ) 2. a izbuti, a prinde. (Viclenia lui nu a ^ .) 3. a izbiudi, a izbuti, (înv.) a reieşi, (fig.) a răzbi. (A fost acolo si a ~.) reuşire s. v. IZBÎXU REUŞITA. SUCCES. REUŞIT adj. bun, izbutii, realizat, valoros, (pop.) nimerit, (arg.! mişto. (O piesă de teatru ~.) REUŞITA s. I. izbindă, sucees, (înv.) reie-şire, reuşire, (fam.) ispravă. (E sigur de ~.) 2. izbindă. succes, victorie. echipei, dc handbal.) 3. succes, (li\r.) audienţă. (O mare ~ la public.) REVALORIFICA vb. a reconsidera. (A ~ o operă.) 812’ REY ALO RIFICÂRE s. reconsidera re (~ unei opere.) revărs s. v. REVĂRSAT. ZORI. REVĂRSA vb. I. a deborda, (reg.) a pahoia.. (Apele au venit mari şi s-au ~.) 2. a i nun da, (reg.) a (se) năboi. (Apele s-au ~ pc c im pic.) 3. a (se) împrăştia, a (se) răspîndi, a (.v • risipi*, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură pEnulă.) 4. a (se) difuza, a (se) împrăştia, a (se) răspîndi.. (Lumina sc ~ in (oale ungherele.) REVĂRSARE s. I. inundare, inundaţie, înec, potop, (pop.) potopenie, (înv.) ivvărsătură, undăturâ. (S-a produs o mare ^) 2. difuzare, îinprăştiorc, răspiudire. (^ Luminii in loate. ungherele.) revărsat adj. v. BĂTUT. BOGAT. ÎM- MAT. ÎXVOLT. IMITAT. REVĂRSĂT s. zori (pl.), (reg.) -vărs.. (~ dc zi.) revarsă (ură s. v. IXUXDARE. INUNDAŢIE.. IXEC. POTOP. REVĂRSARE. REVĂZUT adj. controlat, revizuit, verificat. (Text ~.) REVEDEA vb. I. a (se) regăsi, a . înălţare, suire, suit, urcare, urcat. (~ in văzduh.) 0. (BIS.) înălţare, (pop.) ispas, (înv.) văznesenie. (~ la cer a lui Jisus.) 10. îndepărtare, înlăturare, ridicat. (~ unui colţ din văl.) II. ridicat, suflecarc, (înv. şi reg.) suflecă ti'iră. (~ minerilor.) 12. împrăşticrc, risipire. (~ ceţii.) 13. creştere, mărire, umflare. (~* apelor în maica lor.) 14. clădire, construcţie, construire, clurarc, înălţare, zidire, (livr.) •edificare. (~ unui nou cămin.) 15. încasare, primire. (~ unor drepturi băneşti.) 16. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoşire, întremare, tnzdrăvcnire, lecuire, refacere, restabilire, tă- măduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduiâla, (înv.) sănătoşâre, tămădumtă, vracevănie. (~ cuiva după o boală.) 17. creştere, majorare, mărire, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ preţurilor.) 18. creştere, mărire, suire, urcare. temperaturii cuiva.) 10. înălţare. (~ a vocii, glasului.) 20. avansare, înainlare, înălţare, promovare, (înv.) provivasirc, (fig.) ascensiune. (~ în grad, in funcţie.) 21. creştere, mărire, sporire. (~ nivelului de trai.) ridicare s. v. ANULARE. DESFIINŢARE. DEZVOLTARE. EVOLUŢIE. FUNCŢIE. GRAD. ÎNAINTARE. MERS-ÎNAINTE. MUTARE. PROGRES. PROPĂŞIRE. RANG. RĂSCOALĂ. RĂ SCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂ Z V RĂ TI RE. REBELIUNE. R E VO LTĂ. RIDICĂT adj. I. sculat. (Slă , iar nu jos.) 2. înălţat, săltat. (Cu capelele puţin ~.) 3. înalt. (Un loc mai ^ .) 4. îndoit, întors, răs-frint, suflecat, sumes, tras, (reg.) sumecăt. (Cu minecile ~.) 5. (MED.) îndreptat, înfiripat, însănătoşit, întremat, urniră venit, lecuit, refăcut, restabilit, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoşăt. (Bolnav ~ după operaţie.) 6. crescut, majorat, mărit, sporit, urcat. (Preţuri ~.) 7. exagerat, excesiv, exorbitant, mare, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărat, umflat, usturător. (Preţ de intrare ~.) 8. considerabil, mare, (înv.) simandicos, (fig.) respectabil. (O sumă 9. intens, puternic, răsunător, tare. (Voce zgomot ~.) 10. aspru, răstit, (fig.) dur, rece, sec, tăios. (Ii vorbeşte cu un Ion ~.) 11. înalt, superior. (Nivel ~ de trai. ) RIDICAT s. I. ridicare, săltare, săltat, suire, suit, urcare, urcat. (~ sacului in căruţă.) 2. culegere, cules, ridicare, strîngerc, strîns. (~ unei hîrtii de pe jos.) 3. îndepărtare, înlăturare, ridicare. (~ unui colţ din văl.) 4. ridicare, suflecare, (înv. şi reg.) suflccătură. (~ minecilor.) RIDICĂTXJRĂ s. 1. (GEOGR.) dinii), înălţime, (rar) înălţă ţâră, (reg.) dîlrnă. (Inain-tea dealului se afla o 2. ieşind, ieşitură, proeminenţă, protuberanţă, (reg.) bolfă, (înv.) scosătură, scoţătură. (O ~ pe suprafaţa unui obiect.) RIDICHE s. (BOT.) 1. (Raphanus sati-vus) (prin Ban.) rdtcă. 2. ridiche sălbatică (Raphanus raphanislrum) -- (reg.) ridichioâră, rapiţă sălbatică. RIDICHIOÂRĂ s. (BOT.; Sinapis arven-sis) muştar dc cîmp. ridichioâră s. v. CERENŢEL. CUIŞORIŢĂ. RIDICHE SĂLBATICĂ. RIDICOL adj., s. 1. adj. buf, burlesc, caraghios, caricatural, grotesc, parodic. (Dc un comic ~.) 2. s. (rar) ridiculitâte. (~ unei situaţii.) 3. adj. comic, rizibil. (Are o înfăţişare ~.) 4. adj. caraghios, (Maram.) ciuf, (fam. şi ir.) nostim. (O vestimentaţie cam ~.) 5. adj. derizoriu. (Preţuri ~.) ridicuHlăte s. v. RIDICOL. RIDICULIZA vb. 1. a satiriza, (înv.) a satira, (fig.) a biciui. (A ~ moravurile din trecut.) 2. a batjocori, a zeflemisi, (înv. şi 817 RISIPI reg.) a măscări, (Transilv. şi Mold.) a ciufuli, (inv. şi pop. fig.) a jspurca.] (Toţi îl ~.) RIDICULIZARE s. 1. satiră, satirizare, (fig.) biciuire. (~ moravurilor din trecut.) 2. batjocorire, zeflemisirc. (~ cuiva,) RÎGĂ s. popă, rege, (înv.) crai. (~ la jocul de carii.) rigă s. v. MONARH. REGE. SUVERAN. RIGID adj., adv. 1. adj. inflexibil, neelastic, neflexibil, tare, ţeapăn. (O bară, o nuia 2. adj. ţeapăn, (fig.) înţepenit. (O îmbinare ~.) 3. adj. fix, imobil, neclintit, nemişcat, ţeapăn, (pop.) vîrlos. (Crengile ^ ale copacilor.) 4. adj. imobil, înţepenit, static, (livr.) hierâtic. (Atitudine ~.) 5. adj. băţos, drept, ţeapăn. (O ţinută^.) 6. adv. băţ, băţos, drept, ţeapăn. (Stă ~.) 7. adj. (fig.) scorţos, scrobit. (Nişte critici ~.) RIGIDITATE s. 1. inflexibilitate. (~ unei bare.) 2. fixitate, imobilitate, înţepeneală. (~ privirii.) riglă vb. v. LINIA. riylăt adj. v. LINIAT. RÎGL s. 1. (TJ-I1X.) linie, (Transilv.) lineal. (^ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTP,.) cuşac. rigla s. v. IVÂR. ÎNCUIETOARE. RUBRICA. ZĂVOR. RIGOARE s. 1. asprime, constrîngere, intransigenţă, rigurozitate, severitate, străşnicie, stricteţe, (înv.) străşniclre, (fig.) durităte. (~ regimului de internat.) 2. exactitate, exactitudine, precizie, rigurozitate, (înv.) scumpă tâte. (^ ştiinţifică.) RIGOLĂ s. jgheab. (~ la irigaţii.) RIGORISM s. 1. austeritate, gravitate, severitate, sobrietate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construcţii.) 2. conformism. (Un ~ excesiv al cuiva.) RIGUROS adj., adv. 1. adj. aspru, sever, straşnic, strict, (rar) strîns. (O disciplină un regim alimentar ~.) 2. adj. exigent, pretenţios, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 3. adj. exact, precis, strict, ştiinţific. (O definire ~.) 4. adv. exact, precis, (înv. şi reg.) nesmintit. (Judecă ~ lucrurile.) o. adj. amănunţit, atent, meticulos, migălos, minuţios, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) RIGUROZITATE s. 1. asprime, constrîngere, intransigenţă, rigoare, severitate, străşnicie, stricteţe, (înv.) străşniclre, (fig.) durităte. (~ regimului de internat.) 2. exigenţă, pretenţie, severitate. (~ unui profesor faţă de elevii săi.) 3. exactitate, exactitudine, precizie, rigoare, (înv), scuinpătâte. (~ ştiinţifică.) 4. acribie, conştiinciozitate, exigenţă, meticulozitate, scrupulozitate, (fam. şi peior.) ţipi carie. (~ în îndeplinirea datoriei.) RIMĂ vb. a versifica, (rar) a stihul, (înv.) a poetiza, a versui. RIMAT adj. (înv.) versuit. (Text ~.) RÎxMĂ s. (UT.) vers. RINDEĂ s. (TEHN.)\ (pop.) laţuitdr, (înv. şi reg.) teşchereâ, (reg.) strujniţă.j (A da o sein dură la .) RINDELĂ vb. a gelui, a rindelui, (pop.) a făţui. (A ~ o seîndură.) RINDELĂRE s. geluire, rindeluire, rindelui t, (pop.) făţuiălă, făţuire, făţuit. (~ unei scinduri.) RINDELUI vb. a gelui, a rindela, (pop.) a făţui. (A ~ o seîndură.) RINDELUIRE s. geluire, rindelare, rinde-luit, (pop.) făţuiălă, făţuire, făţuit. (~ unei scinduri.) RINDELUÎT adj. geluit. (Seîndură ~.) RINDELUÎT s. geluire, rindelare, rindeluire, (pop.) făţuiălă, făţuire, făţuit. (~ unei scinduri.) RINICHI s. (ANAT.) (înv. şi pop.) rărunchi, (prin Ban.) bobric, mămuc, mornic, mornuc. RINÎTĂ s. (MED.) catar, coriză, guturai, (pop.) troăhnă, (reg.) catarăi, subârie, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şuhărie. (Are o ~ rebelă.) RINOCER s. (ZOOL.; Rhinoceros) (înv.) inorog. RIOLÎT s. (MIN.) liparit. ripă s. v. SFECLĂ FURAJERĂ. RIPÎDĂ s. (BIS.) (reg.) serafim. RIPOSTĂ vb. a răspunde, a replica, (înv.) a întîmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) RIPOSTĂ s. răspuns, replică, (înv.) spunere. (La obrăznicia lui i-a dat ~ cuvenilă.) ris s. v. TE STEA. TOP. RISC s. pericol, primejdie, (astăzi rar) rizic. (Cu ~ vieţii.) RISCĂ vb. a se expune, a se hazarda. (Te rog să nu ~.) riscă vb. v. CUTEZA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZ-NE RISCĂNT adj. hazardat, imprudent, periculos, primejdios, riscat. (O acţiune ~.) RISCĂT adj. hazardat, imprudent, periculos, primejdios, riscant. (O acţiune ~.) RISÎPĂ s. 1. (înv.) istrăvă, (fig.) jaf. (~ la mîncare.) 2. iroseală, irosire, pierdere, risipă, (pop.) prăpădire. (O enormă ~ de timp pentru • . J risipă s. v. ABUNDENŢĂ. BELŞUG. BOGĂŢIE. CĂDERE. DĂRĂPANARE. DĂRĂPĂNĂTURĂ. DĂRÎMARE. DĂRÎMAT. DĂ-RÎ MĂ TURĂ. DEVASTARE. DISPERSARE. DISPERSIE. DISTRUGERE. ÎMBELSUGA-RE. ÎMPRĂSTIERE. ÎNDESTULARE. ÎN-FRÎNGERE. ÎNVINGERE. NĂRUIRE. NĂRUIT. NĂRUITURĂ. NIMICIRE. PARAGINĂ. PÎRJOLIRE. PRĂBUŞIRE. PRĂ-BUSITURĂ. PRĂVĂLIRE. PRISOS. PUSTIIRE. RĂSFIRARE. RĂSPÎNDIRE. RĂZ-LEŢIRE. RISIPIRE. RUINĂ. SURPARE. SURPAT. SURPĂTURĂ. risipelnic adî.. s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR. RISIPI vb. 1. a (se) dispersa, a (se) împrăştia, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) răzleţi, (pop.) a (se) răzni, (înv. şi reg.) a (se) răşchira. (S-au ~ în toate părţile.) 2. a (se) împrăştia, a (se) răspîndi, a (se) răzleţi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) spărge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprînji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) ss - «. 110 RISIPI 8 ÎS 3. a împrăştia, a spulbera, a vîntura, (înv.) a spîrcui. (A-i ~ pe duşmani tn cele patru zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) împrăştia, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) răşchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 5. a se împrăştia, a se ridica. (Ceafa s-a ~.) 6. a dispărea, a pieri. (Noaptea s-a ~.) 7. a împrăştia, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vîntul ~ frunzele.) 8. a (se) împrăştia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspîndi. (A ~ nisip peste tot.) 9. a (se) împrăştia, a (se) răspîndi, a (se) revărsa, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 10. a îndepărta, a spulbera. (I-a ~ toată temerea.) 11. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a irosi, a împrăştia, a prăpădi, a zvîrli, (livr.) a prodiga, (înv. şi reg.) a prăda, (reg.) a mătrăşi, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a răşchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiţi, a mînca, a păpa, a toca. (Şi-a ~ averea; işi ~ banii pe toate fleacurile.) 12. a irosi, a pierde, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartuşele degeaba.) 13. a (se) dărăpăna, a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) surpa, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetăţii.) risipi vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA. RISIPÎRE s. 1. dispersare, dispersie, împrăş-tiere, răsfirare, răspîndire, răzleţire, (înv.) risipă. (~ mulţimii.) 2. împrăştiere, (înv. şi reg.) spârgere, spart. (~ norilor.) 3. împrăştiere, ridicare. (~ ceţii.) 4. împrăştiere, spulberare. (~ frunzelor, a prafului.) 5. împrăştiere, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspîndire. (~ nisipului pe alee.) 6. aruncare, azvîrlire, cheltuire, irosire, zvîrlire, (reg.) pără-duire, (fig.) păpâre, tocâre, tocăt. banilor pe toate fleacurile.) 7. iroseală, irosire, pierdere, risipă, (pop.) prăpădire. (O enormă ~ de timp pentru . . .) 8. cădere, dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruire, năruit,prăbuşire, prăvălire,surpare, surpat, (rar) prăbuşeâlă, (înv.) risipă. (~ unei case bombardate.) risipire s. v. DISTRUGERE. NIMICIRE. POTOPIRE. PRĂPĂDIRE. SFĂRÎMARE. ZDROBIRE. RISIPÎT adj. 1. dispersat, împrăştiat, răsfirat, răspîndit, răzleţit, (pop.) răznit, (înv. şi reg.) răşchirât. (O mulţime ~.) 2. difuz, împrăştiat. (Elemente ~.) 3. împrăştiat, (înv.) spîr-cuit. (O armată ~.) 4. împrăştiat, (înv. şi reg.) spart. (Prin norii ~ se zărea soarele.) 5. împrăştiat, prefirat, presărat, răsfirat, răspîndit. (Nisip ~.) 6. împrăştiat, spulberat. ţZăpadâ ~.) 7. cheltuit, irosit, prăpădit, (reg.) părăduit. (O avere ~.) 8. irosit, pierdut. (Timp ~ în zadar.) 9. dărăpănat, dărîmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, surpat, (pop.) hîit. (O construcţie /V» . ) risipit adj. v. DISTRUS. NIMICIT. POTOPIT. PRĂPĂDIT. ZDROBIT. risipitor adj. v. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. NIMICITOR. PUSTIITOR. RUINĂTOR. RISIPITOR adj., s. cheltuitor, (livr.) prodig* (rar) risipelnic, (Transilv. şi Maram.) prădătăr,. (înv.) cheltuielnic, istrăvităr, împrăştietor, (fam-fig.) spart. (Om />>/ •) risipitură s. v. ABIS. ADÎNC. DĂRĂPĂNĂTURĂ. DĂRÎMĂTURĂ. NĂRUITURĂ. PARA GINĂ. PRĂ BUŞITURĂ. PRĂ PA ST IE. RUINĂ. SURPĂTURĂ. RISLING DE BANÂT s. (BOT.) (pop.> creăţă. rlsmă s. v. TE STEA. TOP. rismă roşie s. v. REALGAR. rişcăşă s. v. OREZ. PĂSAT. TERCI. RIŞCĂ s. (turcism înv.) iasîc. (A juca ~. ) rlşiţă s. v. AGRIŞ. COACĂZ. RIT s. (BIS.) confesiune, credinţă, cult* religie, (pop.) lege. (E de ~ ortodox.) rit s. v. CEREMONIAL. CEREMONIE.. ETICHETĂ. PROTOCOL. REGULĂ. RITUAL. RÎNDUIALĂ. TIPIC, ritişor s. v. MINCIOG. RITM s. 1. (MUZ.) cadenţă, măsură, ritmică, tact, (înv.) timp. (~ al unei melodii. > 2. (LIT.) metru. (~ al unui vers.) 3. cadenţă, tempo. (Merge într-un ~ susţinut.) 4. (MED.) ritm fetal = embriocardie. RITMĂ vb. a cadenţa. (A ~ un vers.) RITMAT adj. I. cadenţat, ritmic. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sacadat, săltat, săltăreţ, săltător, (prin Mold. şi Bucov.) scuturat. (Urc dans popular ~.) RÎTMIC adj. 1. cadenţat, ritmat. (Versuri melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mişcări ~.) RÎTMICĂ s. (MUZ.) cadenţă, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. a unei melodii.) RITMICITĂTE s. regularitate. (~ unor mişcări.) ritorie s. v. ELOCVENTĂ. ORATORIE. RETORICĂ. ritornelă s. v. REFREN, ritos adv. v. CATEGORIC. DECIS. FERM. HOTĂRÎT. NET. TRANŞANT. RITUÂL adj., s. 1. adj. (rar) ritualic. (Dansuri ~.) 2. s. (BIS.) canon, tipic, (înv.> trăbnic. (După ~ ortodox.) 3. s. ceremonial? ceremonie, etichetă, protocol, regulă, rînduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte . . .) rituâlic adj. v. RITUA . RIŢUÎRE s. (TEHN.) riţuit. (~ unei foi de carton.) RIŢUÎT s. (TEHN.) riţuire. (~ unei foi de carton.) RIVĂL s. 1. adversar, concurent, (înv.) împotrivităr, rîvnâci. (Şi-a întrecut toţi ~ la luptă.) 2. concurent, emul. (~ cuiva în cîmpul literaturii.) RIVALITĂTE s. concurenţă, întrecere, luptă. (~ între mai multe concerne.) RIVALIZ vb. a concura. (Produsele noastre ~ pe cele străine.) 819 RÎNDUI RIVĂLTĂ s. (TEATRU) rampă. (Actorii ies la ~ .) R1VERÂN adj. (înv.) măluros, mărgineăn, ţărmureăn. (O zonă, o regiune ~.) riz s.v. JILIP. SCOC. ULUG. rizăcă s. v. COSOR. RIZEÂFCĂ s. (IHT.; Alosa caspia nord-marini) (rar) scrumbiţă. rizerje s. v. O RE ZAR IE. RIZIBIL adj. comic, ridicol. (Are o înfăţişare ~.) rizre s. v. PERICOL. PRIMEJDIE. RISC. RIZICULTORĂ s. orezărie. (Se ocupă cu~.) RÎBÂR s. (ORNIT.; Slerna liirundo) chirighiţă, pescăruş, (reg.) pescar, pescărlţă, rind unică- de-mârc. rîbăr s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUŞ. rîbită s. v. BEHLIŢĂ. PIETROŞEL. PORCUŞOR. rka s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GÎL-CEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE* LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. ritului vb. v. RÎCÎI. RÎNI. SCORMONI. SCURMA. RÎClI vb. 1. a scormoni, a scurma, (rar) a scotoci, (înv., pop. şi fam.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a răcăli, a răşchia, a scodormoli, (prin Mold.) a rîcălui, (Transiîv. şi Maram.) a scorni. (Găinile ~ pămintul.) 2. a zgîria, (pop.) a zgrepţăna. (A ~ cu unghiile un obiect.) 3. a (se) zgîndări, (pop.) a (se) scociorî, a (se) zădărî, (reg.) a (se) zgincili, (Olt.) a (se) zgîmăi. (Nu-ţi mai~ rana.) 4. a răzui, (rar) a scobi. (~ pipa spre a o curăţa.) RÎCÎIALĂ s. 1. rîcîit, rîcîitură, scormonire, scurmare, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) sco-ciorîre, scociorît. (~ pămintului cu ghearele.) 2. zgîriere (pop.) zgrepţănâre. (~ unui obiect cu unghiile.) 3. zgîndărire, (pop.) scociorîre, (reg.) zgîncilire, (Olt.) zgîmăire. (~ unei răni.) RÎCÎIT adj. scormonit, scurmat, (reg.) sco-felit, scorbellt. (Pămint ~.) RÎCÎIT s. rîcîială, rîcîitură, scormonire, scurmare, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) scociorfre, scociorît. (~ pămintului cu ghearele. ) RÎCÎITIjRĂ s. rîcîială, rîcîit, scormonire, scurmare, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) scociorfre, scociorît. (~ pămintului cu ghearele.) A RIDE vb. 1. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a se veseli, (înv.) a se distrâge, a se eglendisi, a libovi. (Beau şi ~.) 2. (prin Ban.) a(-şi) tirtăi, (înv.) a(-şi) mădări, a(-şi) rînji. (De ce ~ de el?) RÎGÎI vb. (FIZIOL.) a eructa. RÎGÎIÂLĂ s. (FIZIOL.) eructaţie, rîgîit, rigîitură. RÎGÎIT s. (FIZIOL.) eructaţie, rîgîială, rîgîitură. RÎGÎITCRĂ s. (FIZIOL.) eructaţie, rîgîială, rîgîit. rilmă s. v. ROCOŢEA. riia-broăştei s. v. MĂTASEA-BROAŞTEI. riiăt adj. v. RÎIOS. SCABIOS. / RÎIE s. (MED.) scabie, (reg.) râpăn. rîie-brosteăscă s. v. MĂTASEA-BROAŞTEI, riie-de-ăpă s. v. MĂTASEA-BROAŞTEI. Rîl6s adj. (MED.) scabios, (reg.) răpănos, rîiăt. RÎMĂ vb. (reg.) a jimui, a rîmui, a rîtui, a ruciuli, a rujmuli, (Munt.) a tefui. (Porcul ~ .) rîmător s. v. PORC. rlmleăns., adj. v. ROMAN, rimlcnesc adj. v. ROMAN, rimleneşte adv. v. LATINEŞTE, rimnic s. v. HELEŞTEU. IAZ. rimui vb. v. RÎMA. rină s. v. COARDĂ. / RJNCĂ s. (TEIIN.) (reg.) gînj, postoroăncă. (~ la car.) rîncă s. v. BICIUSCĂ. CRAVASĂ. rincăi vb. v. BONCĂI. BONCĂLUI. MUGI. RAGE. ZBIERA. rincăhu vb. v. BONCĂI. BONCĂLUI. MUGI. RAGE. ZBIERA. / RINCED adj. alterat, descompus, stricat. (Unturâ~.) RÎNCEZÎ vb. a se altera, a se descompune, a se strica. (Untura s-a ~.) RÎNCEZÎRE s. alterare, descompunere, stricare. (~ a materiilor grase.) RÎNCHEZ s. nechez, nechezare, nechezat, nechezătură, rinchezare, rînchezat, rîncheză-tură. (~ul calului.) RÎNCHEZ vb. a necheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.) RÎNCHEZĂRE s. nechez, nechezare, nechezat, nechezătură, rînchez, rînchezat, rîncheză-tură. (~ calului.) RÎNCHEZAT s. nechez, nechezare, nechezat, nechezătură, rînchez, rinchezare, rinche-zătură. (~ul calului.) rînchezător adj. v. NECHEZĂTOR. RÎNCHEZĂTCRĂ s. nechez, nechezare, nechezat, nechezătură, rînchez, rinchezare, rînchezat. (~ calului.) RÎND s. 1. (înv. şi pop.) şir, (livr. înv.) linie. (Un ~ dintr-un text.) 2. (MIL.) şir, (înv. şi reg.) stroi. (Un ~ de ostaşi aliniaţi.) 3. coloană, convoi, lanţ, şir, (reg.) trfmbă. (Un rsj de care.) 4. şir, şirag, (reg.) ord, şar, (înv.) rang. (Un ~ de plopi.) 5, (înv.) orînduiâlă. (~ intr-o succesiune.) 6. tagmă. (A intrat In ~ negustorilor.) 7. dată, (reg.) vers. (în trei ~uri am fost la el.) 8. serie. (Cloşca scoate un nou ~ de pui.) rind s. v. CAT. CICLU. DATINĂ. ETAJ. FEL. MENSTRUAŢIE. NIVEL. OBICEI. PERIOD. RÎNDUIALĂ. TRADIŢIE. UZ. UZANŢĂ. RÎNDÂŞ s. servitor, slugă. (~ la un moşier.) RÎNDUI vb. 1. a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a 19 RÎNDUI 820 orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a sistematiza, (pop.) a chiti, (inv.) a drăge, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a (se) alinia, a (se) înşira, a (se) înşirui, a (se) ordona, (înv. şi reg.) a (se) şirui. (S-au ~ in tăcere.) 3. a rostui, (pop.) a rosti. (A ~ cele necesare.) 4. a se înşira, a se înşirui, a se perinda, a se succeda, a urma. (Zilele se ~ unele după allele.) 5. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoâte, a scorni, a tocmi. (A ~ un. impozit.) 6. a hotărî, a lăsa, a orîndui, a statornici. (Aşa a ~ Dumnezeu.) 7. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a predestina, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) rindui vb. v. COMANDA. CURĂŢA. DECIDE. DERETICA. DESEMNA. DISPUNE. FACE. FIXA.HOTĂRÎ. ÎNVESTI. NUMI. ORDONA. PORUNCI. PUNE. SCUTURA. STABILI. STATORNICI. STRÎNGE. RÎNDUIÂLĂ s. 1. aranjare, aşezare, clasare, clasificare, distribuire, împărţire, ordonare, repartizare, rinduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. alcătuire, aranjament, aşezare, dispunere, distribuţie, întocmire, structură. (O anumită ~ a lucrurilor.) 3. ordine, organizare, orînduială, regulă, (inv.) tocmeălă, tocmire. (Era acolo o ~ desăvir-şită.) 4. întocmire, organizare, orînduială, orinduire, (înv.) aşezăm int. (Noua ~ a lucrurilor.) 5. ordine, organizare, rost. (~ lumii nu se schimbă uşor.) 6. disciplină, ordine, regulă. (Obişnuit cu respectaţi ~.) 7. ordine, regulă, rost, socoteală, (înv. şi reg.) soroc. (Ştie ~ lucrurilor.) 8. datină, fel, obicei, tradiţie, uz, uzanţă, (înv. şi pop.) rînd, (pop.) dâtă, lege, (înv. şi reg.) pomână, (reg.) orîndă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (înv.) pravilă, predânie, şart, tocmeălă, (turcism înv.) adăt. (Aşa-i ~ din bătrîni.) 8. rost, (pop.) seâmă, (prin Transilv.) agăd. (Ştie ~ nunţii.) 10. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, tipic, (rar) rit, (inv.) politică. (Conform ~ de la curte . . .) 11. normă, precept, principiu, regulă, (înv.) pravilă, toc-meâlă. (~ de viaţă.) rlnduiălă s. v. BIR. CATEGORIE. CLASĂ. DARE. DESTIN. DISPOZIŢIE. FATALITATE. GRUP. GRUPARE. HOTÂRÎRE. IMPOZIT. MENIRE. NOROC. ORDIN. PO-RUNCÂ. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. RÎNDUÎRE s. aranjare, aşezare, clasare, clasificare, distribuire, împărţire, ordonare, repartizare, rînduială, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) RÎNDUÎT adj. 1. aranjat, clasat, ordonat, organizat, sistematizat. (Material documentar ~.) 2. aliniat, înşirat, înşiruit. (Rinduri ~.) 3. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotă-rît, precizat, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată /V . J RÎNDUNE s. (ORNIT.) 1. (Jlirundo rustica) rîndunică, (reg.) rinduniţă, (înv.) rîn-dunelă. 2. rîndunea-maritimă-mică (Slerna sanduicensis) = chiră, chirighiţă, pescar, pescăruş. rînduneâ s. v. LĂSTUN, rîndunea-de-noăpte s. v. LIPITOARE. PAPĂ LUDĂ. RÎNDUNfiL s. (ORNIT.) (reg.) rindunfc, rîndunicti, rin ciunti. (~ este bărbătuşul rin-dunicii.) rîndunelă s. v. RÎNDUNEÂ. RÎNDUNICĂ. rîndunic s. v. RÎNDLJNEL. rîndunică-Dămnului s. v. CODOBATURĂ PRUNDAR. PRUND AS. RÎNDUNÎCĂ s. (ORNIT.; Hirundo rustica) rînduneâ, (reg.) rinduniţă, (înv.) rîndu-nălă. rîndunică s. v. LĂSTUN. MAIA. STRĂ-GĂLIE. rîndunieă-dc-ăpă s. v. LĂSTUN-DE-MAL. rîndunică-dc-fereăstră s. v. LĂSTUN, rîndunică-de-lut s. v. LĂSTUN-DE-MAL. rîndunică-de-măre s. v. CHIRIGHIŢĂ. PESCĂRUŞ. RÎBAR. rîndunică-de-munte s. v. DREPNEA. rîndunică-de-pădure s. v. DREPNEA. rîndunică-dc-pămînt s. v. LĂSTUN-DE-MAL. rîndunică-dc-pîrîu s. v. LĂSTUN-DE-MAL. rîndunică-de-ploaie s. v. DREPNEA. LĂSTUN-DE-MAL. rîndunică-de-turn s. v. DREPNEA. rîndunică-de-ziduri s. v. DREPNEA. rindunicoi s. v. RÎNDUNEL. rinduniţă s. v. IAR BA-FIA RE LOR. RÎNDUNEA. RÎNDUNICĂ. rindunoi s. v. RÎNDUNEL. rinei s. v. TIGAIE. RÎNÎ vb. (reg.) a rîcălui. (A ~ la porci.) RÎNJEĂLĂ s. rînjet, rinjire, rînjitură, (livr.) ricanăre. RIN JET s. rînjeală, rînjire, rînjitură. (livr.) ricanăre. RÎNJÎ vb. (livr.) a ricana, (reg.) a se tîrşi, (prin Transilv.) a hîrgi, a se jimba. (Ce ~ aşa ? ) rinji vb. v. DESTRĂMA. DEŞIRA. RÎDE. RÎNJÎRE s. rînjeală, rînjet, rînjitură, (livr.) ricanăre. RÎNJITURĂ s. rînjeală, rînjet, rinjire, (livr.) ricanăre. rînsă s. v. AMENT. RÎNTĂŞ s. prăjeală, (înv. şi reg.) prăjitură, (reg.) răncău. la o mîncare.) rîntăş s. v. SOS. rinticos adj. v. FLENDUROS. RUPT. ZDRENŢĂROS. ZDRENŢUIT. RfNZĂ s. (ANAT.) pipotă, (reg.) bălucă, morişcă, mură, pipoăşcă, rîşnitoăre, rîşniţă. (~ de pasăre.) rînză s. v. ABDOMEN. BURTA. OSÎNZĂ. PÎNTECE. STOMAC. rinzlşoâră s. v. BOGLAR. COADA-VACII. CREŢUŞCĂ. 821 RÎVN1 rînzoi vb. v. ÎNFURIA. MÎN1A. rlnzos adj. v. IRASCIBIL. IRITABIL. NERVOS. RĂUTĂCIOS. SUPĂRĂCIOS. rlnzds adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU, rip s. v. FUSAR. FUSAR MARE. PIETRAR, rlpăt adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. / RIPA s. (GEGGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpăttiră, (reg.) afundătură, tudină, ţiflăică, (Munt. şi Olt.) sodom, (înv.) strârrJnă. (Teren plin de ~e.) rîpi< adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. VERTICAL. RÎPCS adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, vertical, (rar) prâpăst.uit, priporît, (pop.) 6blu, (reg.) ponclş, prăvălăt, prăvălătic, rîpit, rîpuros, ţărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripds. (înv.) măluros, străminds. (Peretele ~ al muntelui.) rfpos adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. rîpuros adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. VERTICAL. RÎS s. 1. rîsct. (Era mare ~ şi veselie.) 2. batjocură, derîdere, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) bat joc, batjocorii ură, (fam.) băşcălie. (îl ia în^.) RÎS s. (ZOOL.; Lynx lynx) linx. RISET s. ris. (Mare ~ şi veselie.) rîşchi s. v. RĂŞCHITOR. rîşchig s. v. GHIUDEN. RIŞCOV s. (BOT.) î. (Lactarius delicio-tsus) (reg.) lăptucă, opintici (pl.), rîşcovân, rişcoviţă, burete-dulce, păstrăv-de-padtire, pita-tui-Dumnczeu, pîinea-pădurii. 2. (Lactarius volemus) vineţică-cu-lapte, (reg.) rîscoviţâ, burete-dulce, (Mold.) rîşcovel. rîşcovân s. v. RÎŞCOV. rîşeoxel s. v. RÎŞCOV. VINEŢICĂ-CU-LAPTE. rlşeoviţă s. v. RÎŞCOV. VINEŢICĂ-CU-LAPTE. RÎŞNEĂLĂ s. rişnire, rîşnit. (~ cafelei.) rîşnf vb. v. DIGERA. MISTUI. RÎŞNÎRE s. rîşneală, rîşnit. (~ cafelei.) rîşnit adj. v. BĂTUT. FĂ CĂ L UIT. FRECAT. SLEIT. RÎŞNlT s. rişneală, rişnire. (~ cafelei.) rlşnitoâre s. v. PIATRĂ. PIPOTĂ. RÎNZĂ. / A T RIŞNUŢA s. I. (rar) morişcă. (~ de cafea, piper ele.) 2. (prin Transilv.) melcsteu. (~ de porumb.) rîşniţă s. v. GURĂ. PIPOTĂ. RÎNZĂ. STOMAC. RÎT s. (ANAT.) bot, (reg.) flit, mdrdă, surlă, t6flu, tic, zătcă, zumâ, (prin Transilv.) ciort, (prin Mararn.) roâtă, (Mold. şi Bucov.) sfîrlă. (~ al porcului.) rît s. v. BALTĂ. BĂLTOACĂ. GURĂ. LIVADĂ. LUNCĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. OGOR. PĂPUR1S. PĂPURISTE. PÎRLOAGĂ. POMET. SMÎRC. ritân adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. TOPÎRLAN. VULGAR. ritân s. v. PORC. RECRUT, rîtănie s. v. BĂDĂRĂNIE. GROSOLĂNIE. IMPOLITEŢE. IN D E LI CA TETE. MAHALAGISM. MITOCĂNIE. MÎRLĂNIE. MOJICIE. NECUVIINŢĂ. NEPOLITEŢE. ŢĂRĂNIE. VULGARITATE. rîtos adj. v. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. SMÎRCOS. ritul vb. v. RÎMA. rîţă s. v. LITERĂ. SLOVĂ. RÎU s. 1. (GEOGR.) apă. (Jiul este un ~ care străbate Oltenia.) 2. puhoi, şiroi, şuvoi, torent. (Un ~ de vin.) RÎULEŢ s. (GEOGR.) pîrîu, rîuşor, (reg.) rîurel, riut. (Un ~ şerpuia printre coline.) riurâ vb. v. CURGE. UNDUI. rîurel s. v. PÎRÎU. RÎULEŢ. RÎUŞOR. RÎUŞOR s. (GEOGR.) pîrîu, rîuleţ, (reg.) rîurel, rîuţ. (Un ~ şerpuia printre coline.) rîuşor s. v. STRECURĂTOARE, rîuţ s. v. PÎRÎU. RÎULEŢ. RÎUŞOR. rîvnăei adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎR GUTNCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS. rîvnăei adj., s. v. AMATOR. DORITOR. DORNIC. IUBITOR. POFTICIOS. RÎVNITOR. rîvnăei s. v. ADVERSAR. CONCURENT. RIVAL. RIVNĂ s. I. asiduitate, insistenţă, perseverenţă, sforţare, silinţă, .sîrguinţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 2. hărnicie, silinţă, sîrguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activităte, dilig6nţă. (A demonstrai o marc ~ in munca sa.) 3. ardoare, sîrguinţă, străduinţă, zel, (înv.) nepră-get, nepregetăre, osîrdie, osîrdnicie, osîrdulnţă, osîrdufre, osîrduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.) 4. bunăvoinţă, silinţă, sîrg, zel, (înv.) pro^resis. (Arăta destulă ~, dar nu putea realiza nimic.) 5. aspiraţie, dor, dorinţă, năzuinţă, poftă, pornire, tendinţă, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (reg.) năduleălă, (înv.) năslire, năslitiiră, rîvniturâ. (~ de a face ceva util.) rîvnă s. v. CHEF. CREDINŢĂ. CUCERNICIE. CUVIOŞEN IE. CUVIOS IE. DEOCHETURĂ. DEOCHI. DESCÎNTEC. DISPOZIŢIE. DORINŢĂ. EVLAVIE. FARMEC. GUST. MAGIE.’ PIETATE. PIOŞENIE. PIO-ZITATE. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. RELIGIOZITATE. SMERENIE. VOIE. VOINŢĂ. VRAJĂ. VRĂJITORIE. VRERE. RÎVNÎ vb. 1. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a tinde, a ţinti, a urmări, RÎVNI 822 a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năşii, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) abărăni, (înv.) a aţinti, a bâte, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a se ahtia, a dori, a jindui. (~ după . . .) 3. a dori, a jindui, a pofti, a voi, a vrea, (înv.) a deşidera, a iubi, a jelui, a poftişi. (De multă vreme ~ să ...) 4. a jindui, a tînji. (~ după un alt mod de viaţă.) 5. a jindui, a se lăcomi, (înv.) a zavistui. (~ la bunul altuia.) rîvnf vb. v. AMĂRÎ. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. INDISPUNE. INVIDIA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MENI. MÎIiNI. NECĂJI. PIZMUI. SUPĂRA. URSI. VRĂJI. rîvnire s. v. ASPIRAŢIE. CHEF. CIUDĂ. CREDINŢĂ. CUCERNICIE. CUVIOSENIE. CUVIOSIE. DISPOZIŢIE. DOR. DORINŢĂ. EVLAVIE. GELOZIE. GUST. INVIDIE. NĂZUINŢĂ. NECAZ. PICĂ. PIETATE.PIO-ŞENIE. PIOZITATE. PIZMĂ. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RELIGIOZITATE. RÎVNĂ. SMERENIE. TENDINŢĂ. VIS. VOIE. VOINŢĂ. VRERE. rîvnitor adj. v. ACTIV. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. GELOS. HARNIC. INVIDIOS. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. PRE ACRED INC IO S. RANCHIUNOS. RELIGIOS. SILITOR.SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. SMERIT. VREDNIC. ZELOS. RÎVNITOR adj., s. 1. adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, (fig.) înfome-tât, insetât, lâcom, setâs. (~ de senzaţii tari.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, (pop.) poftitor, (reg.) poftărâţ, pof-tos, pohtâci, (înv.) libovnic, rîvnâci. (~ de petreceri.) rhnittiră s. v. ASPIRAŢIE. DESCÎNTEC. DOR. DORINŢĂ. FARMEC. MAGIE. NĂZUINŢĂ. POFTĂ. PORNIRE. RÎVNĂ. TENDINŢĂ. VIS. VRAJĂ. VRĂJITORIE, rizâr s. v. TELAL. rîzăcios adj. v. VESEL. VOIOS, rîzăreţ adj. v. VESEL. VOIOS, rîzator adj. v. VESEL. VOIOS, rizînd adj. v. VESEL. VOIOS, rîznâr s. v. VAGONETAR, rrznâş s. v. VAGONETAR. ROABĂ s. (pop.) tărăboânţă, (reg.) rotcâl, (prinţTransilv.) caroaie. (A căra ceva cu ~.) ROÂDE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~ [hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. a mînca. (Nu-ţi mai ~ unghiile.) 4. a (se) distruge, a (se) mînca. (Moliile au ~ haina.) 5. a ataca, a mînca. (Rugina ~ fierul.) 6. (GEOGR., GEOL.) a (se) eroda, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) coptoroşi, (fig.) a (se) mînca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.) 7. a (se) măcina, a (se) mînca, a (se) săpa, a (se) scobi, (Apa ~ malul.) 8. a bate, a freca, a glodi. (Mă pantofii.) roade vb. v. CHINUI. CIVILIZA. CONSUMA. CULTIVA. FRAMlNTA. MUNCI. OBSEDA. PERSECUTA. PREOCUPA. RAFINA. STILA. SUBMINA. TORTURA. URMĂRI. ROÂDERE s. 1. (GEOGR., GEOL.) erodare, eroziune, săpare, şiroire, (fig.) spălâre. (Proces de~ a solului de către ape.) 2. (GEOGR., GEOL.; concr.) coroziune, erodare, eroziune, (pop.) mîncătură, rosăttiră. (S-a produs o adincâ ~ în sol.) 3. măcinare, săpare, săpat (~ malului de către ape.) 4. frecare, rosătură. (~ pantofilor.) roâjjbă s. v. RABLĂ. RUGINĂ. RUGINI-TURĂ. VECHITURĂ, roănţjhcş adj. v. RĂUTĂCIOS, roata-stclelor s. v. COROANA-BOREALĂ, roâtă s. v. BĂTĂTOR. BOT. COMPANIE. DEPĂNĂTOARE. RÎT. VÎRTELNIŢĂ. ROĂTĂ s., adv. 1. s. cerc, disc. (0~ de lemn.) 2. s. cerc. (Faceţi ~ în jurul meu.) 3. adv. circular. (Priveşte ~.) roate s. pi. v. COTIGĂ. TELEAGĂ. ROB s. aservit, sclav, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădât, şerb. (A ajuns un ~.) rob s. v. CONDAMNAT. DETINUT. OCNAŞ. OSÎNDIT. PUŞCĂRIAŞ. robâci adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎR-GUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS. robalau s. v. BANDIT. HOT. PUNGAŞ. TÎLLIAR. robănc s. v. GEALĂ U. ROBĂ s. (rar) togă. (~ de magistrat.) robălie s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂ-TURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOŢIE. JAF. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. TÎL-LIĂRIE. ROBÎ vb. 1. a înrobi, (înv.) a prăda. (A ~ un prizonier.) 2. a aservi, a înrobi, a subjuga, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A ~ un popor străin.) 3. a trudi. (A ~din greu în slujba lui.) robi vb. v. ARESTA. CAPTIVA. DEŢINE. DOMINA. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIŢA. REtîNE. STĂPÎNI. SUBJUGA. robiciunc s. v. CAPTIVITATE. PRIZONIERAT. ROBÎE s. 1. aservire, sclavaj, sclavie. (Stare de ~.) 2. sclavie, (fig). lânţuri (pl.). (Aflat în ~.) 3. aservire, înrobire, robire, subjugare, supunere, (fig.) înfeudâre, îngenunchâre. (~ unui popor străin.) 4. captivitate, sclavie, (livr.) servitute, (rar) sclavâj, (înv.) prâdă, robire, robitură, sclavism, şerbie. (~ evreilor în antichitate.) robie s. v. AREST. CAPTIVITATE. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PRIZONIERAT. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. robime s. v. CAPTIVITATE. PRIZONIERAT. ROBINET s. (pop.) ţuţurâi. (~ de apă.) ROBÎRE s. aservire, înrobire, robie, subjugare, supunere, (fig.) înfeudâre, îngenunchere. (~ unui popor străin.) robire s. v. CAPTIVITATE. PRIZONIERAT. ROBIE. SCLAVIE. ROBÎT adj. aservit, înrobit, subjugat, supus, (fig.) îngenuncheât. (Popor ~.) ROBITOR adj., s. înrobitor, (rar) subjugă târ, (înv.) prădătâr. (Stat ~.) 823 RODINĂ robitură s. v. CAPTIVITATE. ROBIE. SCLAVIE. robotâş s. v. CLĂCAŞ. ROBOTĂ s. (IST.) boieresc, clacă. (Ca formă a rentei feudale, ~ din Transilvania se numea clacă în Ţara Românească şi boieresc în Moldova.) ROBOTEÂLĂ s. robotit, trebăluială, (reg.) stropoleâlă. (~ cuiva pe Ungă casă.) ROBOTÎ vb. 1. a trebălui, (Munt.) a stro-poli. (A ~ pe lingă casă.) 2. a trudi. (A ~ toată viaţa in zadar.) ROBOTÎT s. roboteală, trebăluială, (reg.) stropoleâlă. (~ cuiva pe Ungă casă.) robşfig s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. ROBIjST adj. 1. puternic, solid, tare, viguros, vînjos, voinic, zdravăn, (pop.) ţeâpăn, vinâs, vîrtos, (reg.) puterâs, putât, socolân, (Ban. şi Transilv.) pogân, (înv.) potent, pu-tincios, spâtoş, (lig.) verde. (Om ~.) 2. legat, solid, viguros, vînjos, voinic, zdravăn. (Extrem de oj.) ROBUSTEŢE s. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, putere, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potânţă, (pop.) vînjoşenie, vînjoşie, virtoşie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlâstă, (Munt., Olt. şi Ban.) snâgă, (înv.) sforţă, tărime, virtute, vlâvie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) roc s. v. SCADENŢĂ. TERMEN. ROCĂ s. (GEOL.) 1. piatră, (înv.) stîncă. (O ~ dură.) 2. rocă efuzivă = vulcanit, rocă vulcanică; rocă organogenă = biolit, orga-nogen, organolit; rocă vulcanică = vulcanit, rocă efuzivă. rocă s. v. ROUĂ-CERULUI, rochia-cerului s. v. ROURICĂ. rochia-rlndunclei s. v. ROCHITA-RÎNDU-NELEI. ROCHITA-R ÎNDUN ICI I. VOLBURĂ. rochie s. v. FOI. FUSTĂ. POALĂ, rochioără s. v. ROCHIŢĂ, rochiţa-păsăricii s. v. 'rOCHITA-RÎNDU-NELEI. ROCHlŢA-RÎNDUNICli. VOLBURĂ. rochiţa-păsăruicii s. v. ROCHITA-RÎNDU-NELEI. ROCH IŢA-R ÎNDUN IC II. VOLBURĂ. ROCIIÎŢĂ s. 1. (reg.) rochioără. 2. (BOT.) rochiţa-rindunelei (Convolvulus arvensis) = volbură, rochiţa-rîndunicii, (pop.) poponeţ, (reg.) cămaşa-lui-Dumnezeu, cămaşa-Maicii-Dâmnului, poala-Mai cii-Domnului, poala-rîn-dunicii, rochia-rîndunelei, rochiţa-păsăricii, rochiţa-păsăruicii, (prin Munt. şi Olt.) răco-râle (pi.); rochiţa-rîndunicii (Convolvulus arvensis) = volbură, rochiţa-rindunelei, (pop.) poponâţ, (reg.) cămaşa-lui-Dumnezâu, cămaşa-Maicii-Domnului, poala-Maicii-D6mnului, poala-rîndunicii, rochia-rîndunâlei, rochiţa-păsăricii, rocliiţa-păsărâicii, (prin Munt. şi Olt.) răcorele (pi.). rociu s. v. CRÎSNIC. MINCIOG. r6coş s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. rocoşân adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. rocoşeălă s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. roeoşâlnic adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. rocoşenle s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERITĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.' rocoşl vb. v. RĂ SCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. rocosire s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. rocoşit adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. rocosit s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERITĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. rocositor adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL _REVOLTAT. rotoşitură s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. ROCOŢEA s. (BOT.; Slellaria graminea) (reg.) intiţă, ochişâr, răcovină, rfhnă, sclipeţ, steluţă, buruiana-jiinghiului, iarba-caşunâtului. roeoţci s. v. CUIŞORIŢĂ. RĂCOVINĂ. ROD s. (BOT.) 1. fruct, poamă, (Mold.) poricâle (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.) 2. recoltă, (pop.) strînsă, strînsură, (înv. şi reg.) rodire, strînsoâre, (înv.) âgru. (Am obţinut un ~ bogat.) 3. bucate (pl.), recoltă, (înv.) vipt. (A strîns ~ cîmpnlui.) 4. rodul-pămîn-tului (Arum maculatum) = (reg.) ungureâncă, mana-pămîntului, piciorul-viţelului, porumbul-cticului, rădăcină-de-friguri, (Transilv.) aron. (Ban.) călindâr, (Transilv.) cocoşoâică, hribă, mărcâţ, (Ban.) timp, barba-lui-Arân. rod s.v. AVANTAJ. BENEFICIU. CÎSTIG. COBORÎTOR. CONSECINŢĂ. DESCENDENT. EFECT. FOLOS. GENERAŢIE. NEAM. ODRASLĂ. PROFIT. PROGENITURĂ. REPERCUSIUNE. REZULTAT. SCOBORÎTOR. SEMINŢIE. SPIŢĂ. TESTICUL. URMARE. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR. RODĂN s. (TEIIN.) sucală, (reg.) cicîrlg. (Pe ~ se deapănă firele pentru războiul de ţesut.) RODANtJRĂ s. (CHIM.) sulfocianură, tiocianat. RODÎ vb. 1. (reg.) a înrodi. (O plantă care ~.) 2. a da, a face, a produce. (Pomul ~ multe mere.) 3. a produce, (înv. şi pop.) a odrăsli. (O regiune care ~ multe grîne.) rodi vb. v. CONCEPE. FERTILIZA. NAŞTE. PROCREA. RODIE s. (BOT.) (pop.) granâtă. râdle s. v. RODIU. RUGINĂ, rodier s. v. RODIU, rodină s. v. CONSACRARE. CREAŢIE. FACERE. GENEZĂ. LĂUZIE. POST-PAR-TUM. RUGINĂ. SFEŞTANIE. [SFINŢIRE. TlRNOSEALĂ. TÎRNOSIRE. RODIRE 824 RODÎRE s. fecunditate, fertilitate, productivitate, rodnicie, (rar) mănoşie. (~ solului.) rodire s. v. RECOLTĂ. ROD. rodit adj. v. BOGAT. FECUND. FERTIL. GRAS. MĂNOS. PRODUCTIV. RODITOR. ‘RODNIC. RODITOR adj. 1. bogat, fecund, fertil, gras, mănos, productiv, rodnic, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Pămînt ~.) 2. (BOT.) fructifer. (Pom ~.) 3. (BOT.) productiv, (înv.) lucrător. (Vie ~.) rodit firii s. v. CREAŢIE. FACERE. GENEZĂ. RODIU s. (BOT.: Punica granalum) (rar) rodicr. rubin, (inv. şi reg*) rodie. RODNIC adj. bogat, fecund, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Teren ~.) rodnic adj. v. FECUND. FRUCTUOS. PROLIFIC. RODNICIE s. fecunditate, fertilitate, productivitate, rodire, (rar) mănosie. (unui ~ feren.) rodnicie s. v. FECUNDITATE. PROLIFICITATE. rododăfin s. v. LEANDRU, rododendron s. v. SMIRDAR. rodomonlâdă s. v. FANFARONADĂ, LĂUDĂROŞENIE. rodos adj. v. BOGAT. FECUND. FERTIL. GRAS. MĂNOS. PRODUCTIV. RODITOR. RODNIC. ROENTGENTERAPÎE s. (MED.) radioterapie. rojjojel s. v. ROSTOGOL. ROGOJINĂ s. (reg.) scoârţă, (inv.) jitie. (Pe jos era aşternută o ~.) ROGOZ s. (BOT.) 1. (Carex) (reg.) mohor, pir-roşu, (Transilv. şi Bucov.) şuşârcă. 2. (Carex silvatica şi pilosa) şovar. 3. (Carex riparia) (reg.) mohdr, pir. 4. (Scirpus maritimus) (Munt.) pâşă. 5. (Schoenoplectus lacustris) pipirig, (reg.) păpurică, ţiperig, papură-ro-tfindă. rogoz s. v. PAPURĂ. PIPIRIG. PIPIRI-GUŢ. SĂBIUŢĂ. ŢIPIRIG. rociozâştină s. v. ROGOZIŞ. ROGOZIŞTE. rogozărie s. v. ROGOZIŞ. ROGOZIŞTE. rogoz-de-grădină s. v. NARCISĂ. ROGOZIŞ s. rogozişte, (reg.) rogozâştină, rogozărie. (Un ~ pe marginea bălţii.) ROGOZIŞTE s. rogoziş, (reg.) rogozâştină, rogozărie. (O ~ pe marginea bălţii.) rohâtcă s. v. BARIERĂ, rohniâni s. pl. v. BLAJINI, roboti vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. SUPĂRA. roi s. v. MATCĂ. ROI vb. a se agita, a colcăi, a se foi, a forfoti, a se l'răminta, a furnica, a mişui, a mişu» na, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. şi reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîşca, (prin Transilv.) a şovirca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fiţii, a se vînzoli. (Lumea ~ pe străzi.) ROIĂLĂ s. agitaţie, animaţie, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, vier- muiala, viermui re, (reg.) fojgăiâlă, vînzoâlă, (fam.) fîţîiâlă, fiţiire, fiţiit, vînzoleâlă. (~* necontenită a mulţimii pe străzi.) ROIB adj. (reg.) roibât. (Cal ~.) roibât adj. v. ROIB. ROIBĂ s. (BOT.; Rubia tindo rum) garanţă, otrăţel, paţ.achină, (reg.) broci, fâptnic, rumenele (pl.), buruiana-fâptului. roi bă s. y. RUMENEALĂ. RGINITĂ s. (BOT.; Melissa officinaiis) melisă, (reg.) cătuşnică, lămîiţă, mătăcină; motoâcă, rastupeâscă, roişte, stupelniţă, buru-iana-st upului, busuiocul-stupul ui, floarea-stu-pului, iarba-albinelor, iarba-roilor, iarba-stiî-pu lui, izma-stupilor, mierea-ursului, mintă-turcească, poala-Sfintei-Mării, voioşniţă-de-al• bini. roi ni fă s. v. MĂTĂCINĂ. ROÎRE s. roişte, roit. (~ albinelor.) PiOlSTE s. roire, roit. (~ albinelor.) roişte s. v. MELISĂ. ROINIŢĂ. ROIT s. roire, roişte. (^ albinelor.) roit s. v. ARNICĂ. PODBAL-DE-MUNTE. roit s. v. CANAF. CIUCURE. FRANJ. TIV. TIVITURĂ. ROJDĂNIC s. 1, zodiac, zodiar, (pop.) carte de zodii. (~ este o carte ce prevesteşte soarta cuiva în raport cu zodia in care s-a născut.) 2. horoscop, zodiac. (~ cuiva indică o viaţă plină de succese). ROL s. I. (înv), pârte. (A avea un ~ într-o piesa.) 2. partitură. (Actorul a beneficiat de un ~ generos.) 3. personaj. (Ce ~ interpretezi?) 4. funcţie, sarcină. (Ce ~ îndeplineşte această piesă în ansamblu?) 5. atribuţie, îndatorire, sarcină. (Ce ~ ai in această comisie?) 6. chemare, menire, misiune, rost, sarcină, (reg.) meninţă, (livr. fig.) sacerdoţiu. (Şi-a împlinit ) 7. menire, obiectiv, rost, scop, sens, ţel, ţintă, (pop.) .noimă. (~ acestor măsuri a fost acela de a .... ) rol s. v. JILIP. SCOC. TĂVĂLUG. ULUC. VĂLĂTUC, rolo s. v. CUPTOR. rolftă s. v. .JALUZEA. PERSIANĂ. RULOU. STOR. ROM s. (arg.) motorină. (A băut un păhărel de ~ .) ROM s. ţigan, (pop.) arapinâ. (E ~ de origine.) roinaicesc adj. v. ROMAN, romăn s. v. CRIZANTEMĂ. DUMITRIŢĂ. GRANAT. MARGARETĂ. MUŞEŢEL. RO-> IAN IŢĂ NE ADEVĂR ATĂ. RO M A N IŢĂ NEMIROSITOARE. SPILCUŢĂ. TUFĂNICĂ. ROMÂN s., adj. 1. s. (înv.) rimleân, rumân. (împăratul Diocleţian era ~.) 2. adj. (inv.) rimieân, rimlenăsc, romaicesc, romanesc, ronia-nicese. (General ~ ; consul ~.) 3. s., adj. latin. (Populaţia ^.) 4. adj. (BIS.) catolic, papal, romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) paplst* (înv. şi reg., mai ales în Transilv.) papistâş, papistăş6sc. (Biserica ) romanesc adj. v. FANTEZIST. IMAGINAR. NĂSCOCIT. PLĂSMUIT. ROMAN, 825 ROSĂTURĂ ROMÂNIC adj. neolatin. (Limbă ^.) Fomaniccsc adj. v. ROMAN, românism s. v. LATINITATE. ROMANITATE. ROMANITATE s. latinitate, (rar) românism. poporului român.) ROMANlŢĂ s. (BOT.) românită neadevărată (Matricaria inodora) = romaniţă nemirositoare, (reg.) mărăriţă, român, tătăişi (pl.), ehioara-găinii, mărarul-broâştei, muşeţel-prost, ochiul-boului, romaniţă proâstă-, roma-niţâ puturoâsă, romon-boiund; romaniţă nemirositoare (Matricaria inodora) = romaniţă neadevărată, (reg.) mărăriţă, român, tătăişi (pî.). ehioara-găinii, mărarul-broâştei, muşeţel-prost, ochiul-boului, romaniţă proâstă, romaniţă puturoâsâ, romon-boltind. românită s. v. GRANAT. MUŞEŢEL. SPIL-CUŢĂ. romani fă-măre s. v. CRIZANTEMĂ. DUMI-TR IŢĂ. MAR GA RETĂ. TUFA NICÂ. romaniţă proâstă s. v. ROMAN IŢA NEADEVĂRATĂ. ROMANIŢĂ NEMIROSITOARE. românită puturoâsă s. v. ROMÂNITĂ njţpA-OEVĂRATĂ. ROMANIŢĂ NEMIROSITOARE. ROMANO-CAT6LIC adj., s. (BIS.) 1. adj. catolic, papal, roman, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. şi reg., mai ales în Transilv.) papis-tâş, papistăşâsc. (Biserica **.) 2, s. catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. şi rea., rnai ales în Transilv.) papistâş. (Un ~ biaot.) ROMANTIC adj. visător, (peior.) roma.uids. (Spirit ~.) Lomanticism s. v. ROMANTISM. ROMANTISM s. 1. (rar) romanticism. (^ literar.) 2. (peior.) romanţiozitâte. (^ unui ttnăr visător.) romanţiâs adj. v. ROMANTIC. VISĂTOR, romanţiozitâte s. v. ROMANTISM. rom4n s. v. BĂRBAT. SĂTEAN. SOŢ. ŢĂRAN. / ROMAN s., adj. 1. s. (în evul mediu) valah. 2. adj. românesc, (în evul mediu) valah. ROMANĂ s. (înv.) românie. ( Text scris tn~.) româncă s. v. SĂTEANCĂ. ŢĂRANCĂ. ROMÂNESC adj. român, (în evui mediu) valâh. românâsc adj. v. ORTODOX, români vb. v. ROMÂNIZA, romanica s. v. MUŞEŢEL, românie s. v. ROMANĂ. ROMÂNfME s. (rar) românism. (Întreaga ~ •) românism s. v. ROMÂNIMB. românit adj. v. ROMÂNIZAT. ROMÂNIZ vb. (înv. şi reg.) a (se) români. ROMÂNIZAT adj. (înv.) românit. (Populaţie ~.) R6MBIC adj. rombiform, romboid, romboidal. (De formă ~.) ROMBIFORM adj. rombic, romboid, romboidal. (De formă ~.) ROMBOÎD adj. rombic, rombiform, romboidal. (De formă ~.) ROMBOIDAL adj. rombic, rombiform, rom-boid. (De formă ROMERGÂN s. (FARM.) fenergan, pro-metazină. romon-bolund s. v. ROMANIŢĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIŢĂ NEMIROSITOARE, romonel s. v. MUŞEŢEL. ROMON IŢĂ-PUTUROÂSĂ s. (BO T.; An-themis colilia) (reg.) momoriţă, mărariul-cîinelui. rond adj. v. CIRCULAR. ROTUND, yonfllii s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEAN-DURĂ. GLOABĂ. MÎRŢOAGĂ. OTREAPĂ, r jc/iTCĂ. ZDREANŢĂ. ronfghioşadj. v. JEGOS. MÎNJIT MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS, ronhăi vb. v. SFORĂI, roniţă s. v. PITĂRCUŢĂ. ronţ* s. v. CARTILAJ. ZGÎRCI. RONŢĂI vb. a crănţăi, crănţăni. (~ biscuiţi.) RONŢĂIÂLĂ s. ronţăire, ronţăit, ronţăi-tură. RONŢĂIRE s. ronţăială, ronţăit, ronţăi-tură. RONŢĂIT s. ronţăială, ronţăire, ronţăi-tură. RONŢĂITCRĂ s. ronţăială, ronţăire, ronţăit. ROPAI interj, tropăi, ropân s. v. POD BAL. ropanior s. v. PODBAL. ropăi vb. v. HĂPĂI. ROPOTI. ropăiâlăs. v. RĂPĂIALĂ. RĂPĂIT. RĂPĂI-TURÂ. ROPOT. ROPOT ERE. ROPOTIT. ropină s. v. ROVINĂ. ROPOT s. 1. răpăială, răpăit, răpăitură, ropotire, ropotit, (reg.) ropăiâlă. (Un ~ de ploaie.) 2. răpăială. (Un ~ de aplauze.) 3. tropăit. (Un ~ de bocanci.) ropot s. v. AGONIE. ROPOTÎ vb. a răpăi, (astăzi rar) a pîrîi, (reg.) a ropăi. (Ploaia ~ pe acoperişuri.) ROPOTlRE s. răpăială, răpăit, răpăitură, ropot, ropotit, (reg.) ropăiâlă. (O ~ de ploaie.) ROPOTIT s. răpăială, răpăit, răpăitură, ropot, ropotire, (reg.) ropăiâlă. (Un ~ dc ploaie.) ROS adj. I. degradat, deteriorat, ponosit, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) 2. (GEOL.t GEOGR.) erodat, săpat, (reg.) coplorft, cop-toroşit. (Teren ~.) 3. măcinat, mîncat, săpat, (Un mal .) ROSĂTURĂ s. 1. măcinătură, mîricătură. /O adincă in mal.) 2. frecare, roadere. (<** oanlofilor.) 3. (MED.) eroziune, (înv. şi reg.) rostiră. (O ~ la călcîit de la încălţăminte. > roşă tură s. v. COROZIUNE. ERODARE, EROZIUNE. ROADERE. rosian 826 rosian adj. v. RUSESC, rosian s., adj. v. RUS. rosienesc adj. v. RUS. RUSESC, rospiscă s. v. ADEVERINŢĂ. CHITANŢĂ. DOVADĂ. MĂRTURIE. RECIPISĂ. ROST s. 1. înţeles, raţiune, semnificaţie, sens, tilc, (înv. şi pop.) meşteşug, (pop.) ntiimă, (Mold. şi Munt.) tocmeâlă. (Ce ~ are această afirmaţie?) 2. justificare, logică, motivare, noimă, raţiune, sens, temei. (Nu văd ~ acestei hotăriri.) 3, raţiune, socoteală. (Are şi aceasta un ~.) 4. socoteală, (înv. şi reg.) şart. (Toate au ~ lor.) 5. ordine, regulă, rînduială, socoteală, (înv. şi reg.) soroc. (Ştie ~ lucrurilor.) 6. rînduială, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod. (Ştie ~ nunţii.) 7. seamă, socoteală, (reg.) ogod. (Nu mai ştia ~ averii lui.) 8. situaţie, stare. (Avea şi el acum un ~.) 9. ordine, organizare, rînduială. (~ lumii nu se schimbă cu pamflete.) 10. chemare, menire, misiune, rol, sarcină, (reg.) meninţă, (livr. fig.) sacerdoţiu. (Şi-a împlinit ~.) 11. menire, obiectiv, rol, scop, sens, ţel, ţintă, (pop.) năimă. (~ acestor măsuri este acela de a .. .) rost s. v. CIOC. CLONT. CUVÎNT. DISPO-ZITIE. GLAS. GRAI. GURĂ. NORMĂ. PLISC. PRESCRIPŢIE. PREVEDERE. TĂIŞ. UŞOR. VOCE. VORBĂ. VORBIRE. ROSTI vb. I.î. a articula, a emite, a pronunţa. (A ~ desluşit sunetele.) 2. a pronunţa, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rînd.) 3. a declama, a recita, a spune, (rar) a debita, (înv.) a cuvînta. (A ~ o poezie.) 4. a articula, a grăi, a pronunţa, a scoate, a spune, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a ~ nici un cuvînt la aflarea veştii.) 5. a exprima, a formula, a pronunţa, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie...) 6. a spune, a vorbi, a zice, (pop.) a cuvînta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesantă, conferinţă.) 8. (JUR.) a pronunţa. (A ~ sentinţa.) II. (TEXT.) a năvădi, a rostui. (A ~ urzeala.) rosti vb. v. OLĂRI. PROCURA. PRONUNŢA. RÎNDUI. ROSTUI. TEŞI. ŢESE. ROSTÎRE s. I. articulare, articulaţie, emitere, pronunţare, pronunţie, (înv.) prozodie. (~ desluşită a sunetelor.) 2. dicţiune, pronunţare, (grecism înv.) proforâ. (Are o ~ perfectă.) 3. (FON.) fonetism, pronunţare, pronunţie. (~ regională.) 4. exprimare, formulare, pronunţare, spunere, zicere. (~ unei opinii.) rostire s. v. STIL. ROSTOGOL s. (BOT.) 1. (Echinops sphae-rocephalus) scai, scaiete, (reg.) arici, căpăţî-noăsa, măciuca-ciobănului. 2. (C'arex carryo-pliyllea) (Bucov.) rogojel. rostogol s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. SGAIUL-DRACULUI. TĂTARNICĂ. ROSTOGOLI vb. 1. (Transilv.) a (se) dur-dulica, a (se) duriga. (Roata se ~.) 2. a (se) tăvăli. (Se ~ prin iarbă.) 3. a (se) prăvăli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli* (Bolovanii se ~ la vale.) 4. a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.) ROSTOGOLfRE s. 1. tăvălire. (~ lor tn iarbă.) 2. prăbuşire, prăvălire, (rar) rostogolit. (~ cuiva în prăpastie.) rostogolit s. v. PRĂBUŞIRE. PRĂVĂLIRE. ROSTOGOLIRE. rostopâlniţă s. v. ROSTO PASCĂ. ROSTOPÂSGĂ s. (BOT.; Chelidonium ma-jus) (reg.) alîndurişe (pl.), gălbinâre, lăptitigă, măselâriţă, negelăriţă, oiâscă, paparună,pleos-căniţă, pleoscăriţă, rostopâlniţă, rostopâstică, rostopăl, sălăţeâ, seînteiţă, tătărcâle (pl.), ai-de-pădtire, buruiană-de-negăi, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătârcă, calce-mărc, cru-cea-voinlcului, iarba-rîndunelei, iarbă-de-negtii» iarbă-de-năgi, mac-sălbâtic. rostopâstică s. v. ROSTOPASCĂ, rostoptil s. v. ROSTO PASCĂ, rostopolf vb. v. DERANJA. RĂSCOLI. RĂVĂŞI. ZĂPĂCI. rostopolit adj. v. COTROBĂIT. RĂSCOLIT. SCOTOCIT. ROSTUI vb. 1. a rîndui, (pop.) a rosti. (A ~ cele necesare.) 2. (TEXT-) a năvădi, a rosti. (A ~ urzeala.) rostui vb. v. AŞEZA. PROCURA, rostiră s. v. EROZIUNE. ROSĂTURĂ. ROŞĂŢEA s. (BOT.; Butomus umbellatus) (reg.) ghiocel, păpurică, crin-de-ăpă, crin-de-bâltă, fînul-cămilei, fînul-cîinclui, garoafă-de-âpă, micşunea-de-băltă, micşimeaua-âpei, papură- de-rogojină, pipiri g-înflorit. roşăţica s. v. RUJĂ. ROŞCÂT adj. 1. cărămiziu, roşiatic, (reg.) roşiu, (prin Olt.) roşcăv, (înv.) roşcâtic. (De culoare ~.) 2. arămiu, roşcovan, roşiatic, (înv. şi reg.) rus, (reg.) rui, ruşeţ. (Cu părul ~.) 3. frez, roşiatic, trandafiriu. (O rochie ~.) roşcâtic adj. v. CĂRĂMIZIU. ROŞCAT. ROŞIATIC. roşcăv adj. v. CĂRĂMIZIU. ROŞCAT. ROŞIATIC. ROŞCOV s. (BOT.; Ccratonia siliqua) (înv.) carub. ROŞCOVAN adj. arămiu, roşcat, roşiatic, (înv. şi reg.) rus, (reg.) rui, ruşeţ. (Cu pârul ~.) roşcovăr s. v. GLĂDIŢĂ. PLĂTICĂ. ROŞCOVĂ s. (BOT.) (reg.) păstâie, coarne-de-măre (pl.), cornul-câprei, pita-hii-Domnul-Hristtis, pita-lui-sfîntu-Ioân, pita-lui-Sîntion. roşcov-sălhătic s. v. GLĂDIŢĂ. PLĂTICĂ. ROŞEĂLĂ s. îmbujorare, împurpurare, roşcată, rumcneală, (înv. şi pop.) rumeneăţă, (reg.) rujă. (~ din obraji.) ROŞEĂŢĂ s. îmbuj orare, împurpurare, ro-şeală, rumeneală, (înv. şi pop.) rumeneăţă, (reg.) rujă. (~ din obraji.) roşeătă s. v. ERIZIPEL. GINGIVITĂ. PELAGRĂ. RUGINĂ. ROŞI vb. 1. a (se) înroşi, a (se) însîngera, a sîngera, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv., în Mold.) a (se) mohorîţi. (S-a ~ la rană.) 2* a (se) îmbujora, a (se) împurpura, a (se) înroşi, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la faţă.) ROŞIÂTIC adj. 1. cărămiziu, roşcat, (reg.) roşiu, (prin Olt.) roşcăv, (înv.) roşcâtic. (De culoare ^.) 2, arămiu, roşcat, roşcovan, (înv. 827 ROTUND şi rcg.) rus, (reg.) rui, ruşăţ. (Cu părul 3. frez, roşcat, trandafiriu. (O rochie nu.) R6ŞIE s. (BOT.; Lycopersicum esculentum) pătlăgea, pătlăgică, tomată, (reg.) gălăţână, (Transilv. şi Ban.) paradâisă. (Salată de nu ii.) roşii s pl. v. MIRUŢĂ. ROŞIOÂRĂ s. (IHT.; Scardinius erythro-phtalmus) ocheană, (reg.) ocheniţă, babuşcă-răsie. roşioără s. v. BO ISTE AN. FILIMICĂ. roşior s. v. BOIŞTEAN. SCARLATINĂ. ROŞÎRE s. îmbujorarc, împurpurare, înro-şire, rumenire, (fig.) aprindere. (Emoţia determină nu obrajilor.) roşit adj. v. ÎMBUJORAT. ÎMPURPURAT. ÎNROŞIT. ROŞU. RUMEN. RUMENIT. roşiu adj. v. CĂRĂMIZIU. ROSCA\P. ROŞIATIC. roştei s. v. GRATIE. ZĂBREA. ROŞU adj., s. I. adj. singeriu, (inv.) sînge-râtic, sîngeros. (Marmură ~ ; reflexe ~.) 2. adj. incandescent, înroşit. (Metal nu.) 3. adj. îmbujorat, împurpurat, înroşit, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roşit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.) 4. adj. (MED.) pletoric, rubicond, sanguin. (Fală nu.) 5. adj. congestionat, înroşit, (pop. fig.) aprins. (nu la faţă.) 6. adj. (MED.) congestionat, injectat, înroşit, însîngerat, sîngerat, (rar) sîngerăs. (Ochi ~.) 7. s. (CHIM.) roşu de anilină = fucsină. 8. s. roşu. de buze = ruj. 0. s. cupă. (~ la cărţile de joc; valetul de ~.) roşu s. v. CURTEAN. ^ roşuliţă s. v. FILIMICĂ. roşuţă s. v. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUŢĂ. rotău s. v. DEPĂNĂTOARE. VÎRTELNI-ŢĂ. __ ROTĂŞ s. (reg.) rudăr, rudâş. (Caii numiţi nu sînt înhămaţi înapoia înaintaşilor.) ROTĂT adj. 1. circular. (Zbor ~ al unei păsări.) 2. bătut, bogat, înfoiat, învoit, (reg.) revărsăt. (Ghiveci cu flori nu.) ROTATIV adj. circular. (Mişcare ~ a unui cilindru.) ROTÂŢIE s. I. (TEHN., F1Z.) giraţie. (Mişcare de nu.) 2. turaţie. (200 de ~ pe minut.) 3. întoarcere, învîrteală, învîrtire, învîrtit, învîrtitură, răsucire, rotire, rotit, (pop.) rotitără, rotocăl. (O nu de 360 de grade.) 4. alternare, succesiune. (nu culturilor.) ROTĂREĂSĂ s. rotăriţă. ROTĂRÎE s. rotărit. (Se ocupă cu nu.) ROTĂRÎT s. rotărie. (Se ocupă cu ~.) ROTĂRÎŢĂ s. rotăreasă. rotea s. v. RIDICHE, roteol s. v. ROABĂ. ROTI vb. 1. a (se) întoarce, a (se) învîrti, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. ('*■' cheia în broască.) 2. a învîrti, a răsuci, a suci, (pop.) a sucăli, (reg.) a rotila, a rotocoli, (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect pentru a-l face sul.) 3. (TEHN.) a pivota. 4. (rar) a (se) înfoia. (îşi ~ coada.) rotică s. v. ROTILĂ. ROTIŢĂ, roticeă s. v. ROTILĂ. ROTIŢĂ, roticică s. v. ROTILĂ. ROTIŢĂ, rotii s. v. OCHIUL-BOULUI. rotilă vb. v. ÎNTOARCE. ÎNVÎRTI. RĂSUCI. ROTI. SUCI. ROTILÂT adj. adus, încovoioat, îndoit. (Paloş nu.) rotilăt adj. v. CIRCULAR. ROTUND. ROTILĂ s. 1. rotiţă, (înv.) rotică, roticeă, roticică, rotiliţă. (Roată mică sau nu.) 2. (T'EHN.) (reg.) rotiţă. (~ la plug.) 3. (la pl.) patine (pl.), scheting. (Se deplasează pe nu.) rotilă s. v. OBLANIC. rotile s. pl. v. COTIGĂ. TELEAGĂ, rotiliţă s. v. ROTILĂ. ROTIŢĂ. ROTIRE s. 1. întoarcere, întors, învîrtire, răsucire, sucire. (nu unui buton, unui contact.) 2. întoarcere, învîrteală, învîrtire, învîrtit, învîrtitură, răsucire, rotaţie, rotit, (pop.) rotitură, rotocăl. (O nu de 360 de grade.) 3. (TEHN,) pivotare. ROTIT adj. întors, învîrtit, răsucit, sucit. (A. lăsat cheia ~ în broască.) ROTÎT s. întoarcere, învîrteală, învîrtire, învîrtit, învîrtitură, răsucire, rotaţie, rotire, (pop.) rotitură, rotocol. (Un ~ de 360 de grade.) ROTITOR adj. turnant. (O piesă ~.) rotitură s. v. ÎNTOARCERE. ÎNVÎRTEALĂ. ÎNVÎRTIRE. ÎNVÎRTIT. ÎNVÎRTITURĂ. RĂSUCIRE. ROTAŢIE. ROTIRE. ROTIT. ROTIŢĂ s. 1. rotilă, (înv.) rotică, roticeă, roticică, rotiliţă. (O roată mică sau nu.) 2. (reg.) dură, (Transilv., Ban. şi Mold.) cărică. (nu la plita sobei.) 3._rozetă. (nu la pinteni.) rotiţă s. v. ROTILĂ. rotocoale s. pl. v. BRUMĂREA. OCHIUL-BOULUI. rotocol adj. v. CIRCULAR. ROTUND. ROTOC6L s. 1. ccrc, (rar) armeân. (nu la suprafaţa unei ape.) 2. cerc, colac. (Din hornuri se înalţă ^oale de fum.) rotocol s. v. ÎNTOARCERE. ÎNVÎRTEALĂ. ÎNVÎRTIRE. ÎNVÎRTIT. ÎNVÎRTITURĂ. RĂSUCIRE. ROABĂ. ROTAT IE. ROTIRE. ROTIT. rotocol! vb. v. ÎNVÎRTI. RĂSUCI. ROTI. SUCI. rotocolit adj. v. CIRCULAR. ROTUND. ROTOFEI adj. 1. bucălai, bucăîat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuţ, plin, rotund, (reg.) brusnât, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlăv. (Copil ~.) 2. corpolent, gras, gros, obez, planturos, plin, rotund, umflat, voluminos, (pop.) trupeş, (reg.) încălat. (O femeie nu.) rotoflhilă s. v. GLOB. SFERĂ, rotofeie s. pl. BĂNUŢ. PĂRĂLUŢĂ. ROTOŢELE-ÂLBE s. pi. (BOT.; Achillea ptarmica) (reg.) strănutătoâre, iarbă-de-stră-nutât. rotoţele-ălbe s. pl. v. STRĂNUTĂTOÂRE. ROTtJLĂ s. 1. (ANAT.) (pop.) oul genunchiului, (înv. şi reg.) scăfîrlie, (Olt.) tuturigă 2. (TEHN.) nucă. ROTtJND adj. 1. circular, (livr.) orbiculăr. (Corpul descrie în spaţiu o linie nu.) 2. circular, (rar) rond, (pop.) rotilăt, rotocăl, (reg.; rotocolit. (Un spaţiu 3, sferic, (reg.) tăr-tănăţ. (Cap nu.) 4. corpolent, gras, gros, obez, ROTUND 828 planturos, plin, rotofei, umflat, voluminos, (pop.) trupeş, (reg.) incălât. (O femeie ~.) 5. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuţ, plin, rotofei, (reg.) brusriăt, bueălni, durd, (prin Olt.) virlâv. (Copil~.) 6. gras, împlinit, plin, rotunjit. (Braţe ~.) 7. întreg. (O cifră ~.) rotund adj. ' v. GLOBULAR. SFERIC. SFERIFORM. rotundă s. v. MUŞCATĂ., rotundităte s. v. ROTUNJIME, rotunjeălă s. v. ROTUNJIME. ROTUNJI vb. I. (reg.) a rătunde. (A-şi ~ barba.) 2. a (se) împlini, a (se) îngrăşa, (reg.) a (se) incăla, (prin Ban.) a (se) încărna. (S-a ~ bine la trup.) 3. a mări, a spori. (Şi-a ~ averea.) 4. a completa, a împlini, a întregi, (livr.) a complini, (înv. şi reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ piuă la suma de . . . ) ROTUNJÎME s. (rar) rotundităte, (înv.) rotunjeălă, rotunjitură. (~ trupului.) ROTUNJÎRE s. 1. împlinire, ingrăşare, îngrăşat. (~ unei persoane.) 2, mărire, sporire. (~ averii cuiva.) 3. completare, împlinire, întregire, (livr.) complinire. (~ sumei pină la. . .) ROTUNJÎT adj. 1. gras, împlinit, plin, rotund. (Braţe~.) 2. mărit, sporit. (Avere ~.) 3. completat, împlinit, întregit. (Sumă ~.) rotunjitură s. v. ROTUNJIME, rotunjoâră s.v. SILNIC, rouă vb. v. BURA. BURNIŢA. ŢÎRCÎI. ŢÎRÎI. ROUA-C£RULUI s. (BOT.; Drosera rotun-difolia) (prin Transilv.) rocă. roua-ccrului s. v. MANĂ-DE-APĂ. ROUR vb. a se înroura. (Iarba s-a ~.) roură vb. v. BURA. BURNIŢA. PICA. PICURA.^ ŢÎRCÎI. ŢÎRÎI. UDA. UMEZI. ROURĂT adj. înrourat, (înv. şi pop.) rou-rds. (Iarbă ~.) roureălă s. v. BURĂ. BURNIŢĂ. BURNI-ŢEALĂ. ŢÎRCÎIALĂ. ŢÎRÎIALĂ. ROURÎCĂ s. (BOT.; GUjceria fluitans) (reg.) firuţă, plutitoâre, iarbă-dulce, rochia-cârului. rourăs adj. v. ÎNROURAT. ROURAT. ROVÎNĂ s. (reg.) ropină. (O ~ adincă.) rovină s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. rovinos adj. v. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. SMÎRCOS. ROZ adj. î, trandafiriu, (rar) rozătic, rozîu, (pop. şi fam.) pembe, (reg.) răzosin. (De culoare ~.) 2. rumen, trandafiriu. (Avea un obraz ~.) ro/ăsă s. v. ROZETĂ. rozătic adj. v. ROZ. TRANDAFIRIU. ROZĂ s. (BOT.; Roşa) trandafir, (înv. şi reg.) rug, (reg.) rujă. roză s.v. ROZETĂ. ROZETĂ s. 1. (BOT.; Reseda odorata) rezedă, (reg.) prăscure, busuioc-domnăsc, (Bucov. şi Transilv.) zmeurică, zmeuriţă. 2. (ARHIT.) (rar) rozăsă, răză. (~ la bisericile gotice.) 3. rotiţă. (~ la pinteni.) rozetă s. v. RECHIE.^ REZEDĂ. ZOREA, rozinchin s. v. COACĂZ, rozinchină s. v. AGRIŞĂ. COACĂZĂ. STAFIDĂ. roziu adj. v. ROZ. TRANDAFIRIU. ROZMARIN 3. (BOT.) I. (Rosrnarinus offi-cinalis) (reg.) mirtin. 2. rozmarin-de-munU (Gnaphalium silvaticum) •-= (prin Bucov.) me-rişor. rozosin adj. v. ROZ. TRANDAFIRIU, rozovă s. v. PURICARIŢĂ. RUBĂRBĂ s. (BOT.; Rheum officinale) revent, (Transilv.) rabărbură. răbăt s. v. TIV. TIVITURĂ. RUBEDENIE s. neam, rudă, rudenie, (înv. şi reg.) nemotenie, (reg.) nat, nemânie, nemăt, nemuşug, (Mold.) cimdtie. (Are citeva foarte apropiate.) RUBIC6ND adj. (MED.) pletoric, roşu, sanguin. (Faţă ) rubicond adj. v. ÎMBUJORAT. ÎMPURPURAT. ÎNROŞIT. ROŞU. RUMEN. RUMENIT. RUBÎN s. (MIN.) (înv.) ăntrax, cărbune. (Inel de aur cu ~.) rubin s. v. RODIU. RUBINÎU adj. (înv.) rubinds. ( Vin , ) rubinos adj. v. RUBINIU. RtJBLĂ s. (înv. şi reg.) carboăvă. (Moneda rusească numită ~.) RtJBRICĂ s. (înv.) riglă. (împarte condica tn patru /V , j rubrică s. v. CAPITOL, rueâ s. v. PLÎNGERE. REGLAMAŢIE. RUCĂVIŢĂ s. (BIS.) minecar, mînecuţă, (înv.) narâcliţă. ruciuli vb. v. RÎMA. RCeSAG s. raniţă, (rar) sac, (prin Transilv. şi Ban.) born6u. (Ostaş cu ~ in spate.) RUDAR s. lingurar, (reg.) rudăş. rudar s. v. CULME. ROTAŞ, rudăş s. v. LINGURAR. ROTAŞ. RUDAR, RCDĂ s. neam, rubedenie, rudenie, (înv. şi reg.) nemotenie, (reg.) nat, nemănie, nemăt, nemuşug, (Mold.) cimotie. (Are citeva ~ foarte apropiate.) râdă s. v. BĂŢ. CATEGORIE. CLASĂ. COADĂ. CULME. DRUG. FAMILIE. FEL. GEN. GENERAŢIE. MINEREU. NEAM. NUIA. OIŞTE. PAR. POPOR. POPULAŢIE. PRĂJINĂ. PROŢAP. SEMINŢIE. SOI. SPECIE. SPEŢĂ. TIP. VARGĂ. VARIETATE. VIŢĂ. RUDĂREÂSĂ s. rudari ţă. rudărie s. v. MINĂ. RUDĂRÎŢĂ s. rudăreasă. RUDiSNIE s. 1. înrudire, (înv. şi reg.) nemo tânie, (reg.) nemuşiig. (Legături de ~.) neam, rubedenie, rudă, (înv. şi reg.) nemotenie, (reg.) nat, nemânie, nemet, nemuşiig, (Mold.) cimătie. (Are citeva ~ foarte apropiate.) rudănle s. v. FAMILIE. GENERAŢIE, NEAM. POPOR. POPULAŢIE. SEMINŢIE, VIŢĂ. rudi vb. v. ÎNRUDI. 829 RUINAT RUDIMENTAR adj., adv. 1. adj. neevoluat. primitiv, simplu, (înv.) prost. (Lanţul fiinţelor începe de la cea mai ~ vieţuitoare.) 2. adj. nedezvoltat, neevoluat, primitiv. (Comunitate socială ~.) 3. adj. înapoiat, neevoluat, primitiv, sălbatic. (Duceau o viaţă in caverne.) 4. adj. primitiv, simplu. (Unelte ~ de bronz.) 5. adj., adv. grosolan, primitiv. (Grindă cioplită ~.) 6. adj. (livr.) frust. (O artă ~.) 7. adj. elementar, primar, simplu. (Noţiuni ~ asupra . . .) rudire s. v. ÎNRUDIRE, rucni s. pl. v. SIPICĂ. rufâr s. v. TELAL. RtJFĂ s. (mai ales la pl.) albitură, primeneală, rufărie, schimb, (reg.) premenituri (pl.). rufă s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEAN-DURĂ. HAINĂ. ÎMBRĂCĂMINTE. OTREAPĂ. PETICĂ. STRAI. VEŞMÎNT. ZDREAN-TA. _ RUFARIE s. 1. albitură, primeneală, rufă, schimb, (reg.) premenituri (pl.). (Şi-a pus ~ nouă.) 2. lenjerie, lcnjuri (pl.). (Avea o ~ fină.) rufet s. v. BREASLĂ. BRESLAŞ. CORPORAŢIE. TAGMĂ, rufetăş s. v. BRESLAŞ. rufuliţă s. v. FII IMICA. RUG s. (BOT.) (reg.) strug. (~ de mure.) rug s. v. CURPEN. MĂCEŞ. MĂRĂCINE. MUR. ROZĂ. SALCÎM. SPIN. TRANDAFIR. TRANDAFIR SĂLBATIC. VREJ. ZMEUR. ZMEURAR. RUGĂ vb. 1. (înv.) a cerca. (L-a ~ să-i facă un serviciu.) 2. a invita, a pofti, a solicita. (Il ~ să intre.) 3. (BIS.) a se închina, (reg.) a (se) sineca. (Toată ziua se rugâre s. v. CERERE. ÎNCHINARE. ÎNCHINĂCIUNE. PETIŢIE. RUGĂ. RUGĂCIUNE. RUGĂMINTE. ruyăt adj. v. IMPLORATOR. RUGĂTOR, ruyăt s. v. CERERE. PETIŢIE. RUGĂ s. 1. rugăciune, rugăminte, (pop.) rugâre, (înv.) regeâ, regealîc. (Vrea să-i facă o ~.) 2. (BIS.) închinare, închinăciune, rugăciune, (înv. şi reg.) ocinâş, (înv.) molitvă, rugâre, rugăminte. (Mergea zilnic. 1a. ~.) ruga s. v. CRUCE. DENIE. HRAM. TROI-ŢĂ. rugăcitmăr s. v. MOLITVELNIC. RUGĂCI0NE s. 1. (BIS.) închinare, închinăciune, rugă, (înv. şi reg.) ocinâş, (înv.) molitvă, rugâre, rugăminte. (Mergea zilnic la ~.) 2. rugă, rugăminte, (pop.) rugâre, (înv.) regeâ, regealîc. (Vreau să-ţi fac o ~.) RUGĂMINTE s. 1. rugă, rugăciune, (pop.) rugâre, (înv.) regeâ, regealîc. (Vreau să-ţi fac o ~.) 2. cerere, doleanţă, solicitare, (înv.) regeâ, regealîc. (O ~ arzătoare.) 3, apel, cerere. (A ascultat ~ lui.) rugăminte s. v. ÎNCHINARE. ÎNCHINĂCIUNE. RUGĂ. RUGĂCIUNE. RUGĂTOR adj. implorator, (pop.) rugât. (Cu glas ~.) rugător s. v. DELEGAT. EMISAR. ÎMPUTERNICIT. MESAGER. REPREZENTANT. SOL. TRIMIS. ruget s. v. MUGET. RĂGET, rugi vb. v. MUGI. RAGE. ZBIERA. RUGÎNĂ s. 1. rablă, ruginitură, vechitură, (reg.) răbăgie, roâjbă. (O ~ de puşcă.) 2. (înv. si reg.) pălitură, (reg.) mucegai, rădie, rodină, (prin Ban.) roşeâţă. (Boala plantelor numită ~.) 3. (BOT.; Juncus inflexus) (reg.) spetează. 4. (BOT.; Juncus effusus) (reg.) spetează, ţipirig, iarba-mlâştinii. 3. (BOT.; Senecio jacobaea) (reg.) cruguliţă, lemnul-Dâmnului. 6. (BOT.; Juncus conglomeratus) (reg.) pipirig. RUGINI vb. (CHIM.) a (se) oxida, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.) RUGINÎRE s. (CIIIM.) oxidare, oxidaţie, (pop.) coclire. (~ unui metal.) RUGINIT adj. (CHIM.) oxidat, (înv. şi pop.) ruginos, (pop.) coclit. (Metal ~.) RUGINITURĂ s. rablă, rugină, vechitură, (reg.) răbăgie, roâjbă. (O ~ de puşcă.) RUGINÎŢĂ s. (BOT.; Asplenium ruta mura-ria) (reg.) ferigtiţă, spinarea-lupului. ruginos adj. v. OXIDAT. RUGINIT, rugos adj. v. ASPRU. GRANULOS. GRUN-JOS. GRUNZUROS. SCORŢOS. ZGRUNŢUROS. rugozitate s. v. ASPERITATE. ASPREALĂ. ASPRIME. rugumâşcă s. v. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUŞ. RUGULEŢ s. (BOT.) ruguşor, ruguţ, (reg.) ruguş, ruguşel, ruguţel. (Un ~ de mure.) ruguş s. v. RUGULEŢ. RUGUŞOR. RUGUŢ. ruguşel s. v. RUGULEŢ. RUGUŞOR. RUGUŢ. RUGUŞOR s. (BOT.) ruguleţ, ruguţ, (reg.) ruguş, ruguşel, ruguţel. (~ de mure.) RUGtJŢ s. (BOT.) ruguleţ, ruguşor, (reg.) ruguş, ruguşel, ruguţel. (~ de mure.) ruguţel s. v. RUGULEŢ. RUGUŞOR. RUGUŢ. rui adj. v. ARĂMIU. ROŞCAT. ROŞCOVAN. ROŞIATIC. RUIN s. (BOT.; Succisa pralensis) (reg.) călugărişoâră, şopîrlâiţă, floarea-văduvelor, muşcatul-dracului. RUINĂ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a calici, a sărăci, a scăpăta, (înv. şi reg.) a săr-măni, (înv.) a meseri, a mişeii, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (S-a nu mai are nimic.) ruină vb. v. DISTRUGE. NENOROCI. PRĂPĂDI. RUINĂRE s. I. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. sărăcire, scăpătare, (înv.) mişelire, (fam.) decavâre. (~ unui om bogat.) ruinăre s. v. DISTRUGERE. RUINĂT adj. 1. dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, (reg. şi fam.) părădult, (reg.) răntult. (O casă ~.) 2. sărăcit, scăpătat, (înv.) stins, (fam.) decavât. (Un bogătaş ~.) ruinăt adj. v. DISTRUS. RUINĂ 830 RUÎNĂ s. dărăpănătură, dărîmătură, nărui-tură, paragină, prăbuşitură, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipittiră, surpâre. (O ~ de casă.) RUINĂTOR adj. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, (rar) prăpăditor, (înv. şi pop.) pierzător, (înv.) dără-pănător, pustiicids, risipitor, ruinos. (Acţiunea a viatului.) ruinătură s. v. DĂRĂPĂNĂTURĂ. DĂRÎMĂTURĂ. NĂRUITURĂ. PARAGINĂ. PRĂBUŞITURĂ. RUINĂ. SURPĂTURĂ. ruinos adj. v. DEVASTATOR. DEZASTRU- OS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. NIMICITOR. PUSTIITOR. RUINĂTOR. RUJ s. roşu de buze. ruja-soăreiiii s. v. FLOAREA-SOARELUI. RtTJĂ s. (BOT.; Sedum roşea) (reg.) durzoâş, roşăţlcă, urcchdlniţă, verzişoâră, viorea, barba-lupului, curechi-de-stincă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stîncă. rujă s. v. BUJOR. IARBA-OSULUI. ÎM-BUJORARE. ÎMPURPURARE. MĂCEŞ. MĂ-LĂOI. NALBĂ. ROŞEALĂ. ROŞEATĂ. ROZĂ. RUMENEALĂ. SMIRDAR. TRANDAFIR. TRANDAFIR SĂLBATIC, rujă-de-dcâl s. v. ŞALVIE-ALBĂ. rujă-de-toâmnă s. v. CRIZANTEMĂ. DU-MITR IŢĂ. STELIŢĂ. TUFĂNICĂ. rujă-floarc-mârc s. v. ŞALVIE-ALBĂ. rujă-vînătă s. v. STELIŢĂ. rujdă s. v. GIOARSĂ, rujdl vb. v. JULI. JUPUI. ZDRELI. ZGÎ-RIA. rujdâlă s. v. GIOARSĂ. RUJEOLĂ s. (MED.) pojar, (pop.) vărsat mic, (reg.) mîrced, pîrpor, (iMold.) cori (pl.), (prin Maram.) râpor, (înv.) ller, morblli (pl.). RUJET s. (MED. VET.) (pop.) brîncă. (~ porcilor.) ruji-gâlbene s. pl. v. MĂRITĂ-MĂ-MAMĂ. rujinlcă s. v. FILIMICĂ. rujioără s. v. BUJOR. BUJOR ROMÂ- NESC. rujlţă s. v. MĂCEŞ. TRANDAFIR SĂL- BATIC. rujmuU vb. v. RÎMA. rujniceă s. v. FILIMICĂ. rujnicută s. v. FILIMICĂ. rujoăncă s. v. FLOAREA-SOARELUI. rujtilfnu s. v. NALBĂ. rujullţă s. v. FILIMICĂ. rujiiţu s. v. FILIMICĂ. RULĂ vb. a juca, a se proiecta. (Ce film ~ astăzi ?) RULÂRE s. proiectare. (~ a unui film.) RU.LOU s. 1. sul. (~ de hîrlie.) 2. jaluzea, persiană, stor, (rar) rol6tă. (Fereastrăcu ~uri.) RUMÂN s. (IST.) iobag, şerb, vecin, (rar) serv, (înv.) prost. (Ţăranul dependent se numea „iobag” in Transilvania, ~ în Ţara Românească şi „vecin” în Moldova.) rumân s. v. ROMAN. RUMÂNÎE s. (IST.) iobăgie, şerbie, vecinătate, vecinie, (livr.) servitiite, (rar) servăj. (Starea de dependenţă a ţăranului s-a numit „iobăgie” în Transilvania, ~ in Ţara Românească şi „vecinie” în Moldova.) RUMÂNÎME s. (IST.) iobăgime. RUMEGĂ vb. (franţuzism) a rumina. (Vitele ~ •) rumegă vb. v. MÎNCA. RUMEGĂRE s. rumegat, (franţuzism) rumi-nâţie. (~ vitelor.) RUMEGAT s. rumegare, (franţuzism) rumi-nâţic. (~ vitelor.) rumegătoare s. v. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUŞ. STOMAC. RUMEGĂTtJRĂ s. rumeguş, (reg.) rugu-mâşcă, rumegătoare, tărîţăr, tărîţă, (prin Munt.) ranţ, (prin Transilv.) scârnă. (~ de lemn.) rumegătură s. v. STOMAC. RUMEGUŞ s. rumegătură, (reg.) rugumaşcă, rumegătoâre, tărîţăr, tărfţă, (prin Munt.) ranţ;, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.) rumeguş s. v. STOMAC, rumeioâră s. v. CÎRMÎZ. RUMElUR adj. rumenei, (reg.) rumenuţ. RUMEN adj. 1. îmbujorat, împurpurat, înroşit, roşu, rumenit, (livr.) rubicdnd, (rar) roşit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.) 2. roz, trandafiriu. (Copil cu obrajii ~.) RtJMEN s. (ANAT.) burduhan, ierbar. (~ al animalelor rumegătoare.) RUMENEÂLĂ s. 1. îmbuj orare, împurpu-rare, roşeală, roşeaţă, (înv. şi pop.) rumeneâţă, (reg.) rujă. din obraji.) 2. (BOT.; Polen-tilla procumbens) (reg.) rdibă. rumeneâţă s. v. ÎMBUJORARE. ÎMPURPURARE. ROŞEALĂ. ROŞEATĂ. RUMENEA-LĂ. RUMENUL adj. rumeior, (reg.) rumenuţ„ rumenele s. pl. v. GARANTĂ. OTRĂTEL. PAŢACHINĂ. ROIBĂ. RUMENI vb. 1. a (se) îmbujora, a (sc> împurpura, a (se) înroşi, a (se) roşi, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la faţă.) 2. (reg.) a (se) prinde. (Pîinea s-a ~ frumos.) 3. (reg.) a pripi. (Frige şi ~ găina.) rumeni vb. v. FARDA. MACHIA. VOPSI. RUMENÎRE s. îmbuj orare, împurpurare* înroşire, roşire, (fig.) aprindere. (Emoţia determină ~ obrajilor ei.) RUMENIT adj. îmbujorat, împurpurat, înroşit, roşu, rumen, (livr.) rubicdnd, (rar) roşit* (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.) rumenit adj. v. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT. rumenuţ adj. v. RUMEIOR. RUMENEL,. rumînâ vb. v. RUMEGA, luminăţie s. v. RUMEGARE. RUMEGAT. RUMOĂRE s. zvon. (~ de glasuri.) RUND s. (SPORI') repriză. (~ la un meci de box.) rune s. v. CURĂTURĂ. RUPE vb. 1. a fringe, (înv.) a înfrînge. (A ~ în două pîinea; a ~ o creangă.) 2, a ceda, a se frînge. (Materialul s-a ~ la presiune.) 3. a plesni. (S-au ~ două coarde la vioară.) 4, a (se) sparge. (Gheaţa s-a ~ sub el.) 5. a (se) fer- «31 RUŞINĂTOR feniţi, a (se) hărtăni, a (se) sfişia, a (se) zdren-ţui, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!) a (se) găuri, a (se) sfişia, a (se) uza, a (se) zdrenţui, (pop. şi fam.) a (se) flenduri. (Haina i s-a ~ de tot.) 7. a sfişia, a spinteca, (înv), a ■spârge. (îşi ~ hainele şi-şi smulgea părul.) (MED.) a(-şi) fractura, a(-şi) frînge. (Şi-a ~ un os.) 9. a culege. (A ~ cîteva flori.) 10. a (se) despărţi, a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 11. a desface, a strica. (A ~ logodna.) râpe vi), v. CURMA. ÎNCEPE. ÎNTRERUPE. PORNI. TĂIA. RtJPERE s. 1. fringere. (~ unei crengi.) 2. spargere. (~ gheţii sub el.) 3. sfîşiere, spin-tecare, spintecat. (~ unui material textil.) 4. (MED.) fracturare, fringere. (~ piciorului.) 3. desfacere, stricare. (~ logodnei.) RUPT adj. 1. frînt. (Creangă ~.) 2. plesnit. (Coardă ~.) 3. ferfeniţit, hărtănit, sfîşiat, zdrenţăros, zdenţuit, (pop. şi fam.) ferfeniţâs. (O carte ~.) 4. găurit, sfîşiat, uzat, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop.) zdrenţos. (Un cerşetor cu haine 5. jerpelit, peticit, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~.) 0. sfîşiat, spintecat, (înv.) spart. (După bătaie ■avea hainele ~.) 7. flenduros, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop.) zdrenţos, (reg.) cotrenţos, (Mold., Bucov. şi Transilv.) felegâs, (prin Transilv.) dnticos. (Om ~.) 8. uzat, (înv.) spart. (încălţăminte ~.) 3. (MED.) fracturat, frînt. (Os ~ ; mină ~.J10. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, secat, secătuit, sfîrşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojlt, (prin Munt.) tîlioblt, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.) rupt adj. v. INTERMITENT. ÎNTRERUPT. ÎNTRETĂIAT. RITMIC. SACADAT. RUPTĂ s. (IST.) (înv.) ruptoâre. (~ stabilită între contribuabili şi vistierie.) ruptoâre s. v. RUPTĂ. RUPTtJRĂ s. 1. gaură, spărtură, (înv.) frîntură. (O ~ in corpul unei nave.) 2. sfîşie-tură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.) 3. jerpelitură, zdreanţă, (Transilv.) ţîră. (Purta o ~ de haină.) 4. petic, zdreanţă, (prin Transilv.) foit. (O ~ dintr-o cămaşă veche.) 5. (MED.) fractură, (pop.) frîntură. (~ unui os, a unui membru.) ruptură s. v. COCOTĂ. CUR VĂ. FEMEIE DE STRADĂ. FRACŢIUNE. HERNIE. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. rupturi vb. v. ÎMBUCĂTĂŢI. MUTILA. SCHILODI. TIVI. rupturi-de-măi s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. rupturit adj., s. v. INFIRM. INVALID. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT. RURĂL adj. 1. sătesc, ţărănesc, (înv.) săte-nesc. (Mediul ~.) 2. sătesc. (Aşezări ~.) 3. rustic, ţărănesc. (Obiceiuri ~.) 4. cîmpe-nesc, pastoral, rustic, ţărănesc, (livr.) campâstru, (rar) cîmpeân. (Idilă .) rus adj. v. ARĂMIU. ROŞCAT. ROŞCOVAN. ROŞIATIC. RUS s. (ENTOM.; Phyllodromia germanica) corhan, libarcă, şvab, (reg.) colţân, prus, tarhân. RUS s., adj. 1. s. (înv. şi pop.) muscal, (înv.) rosiân. (E ~ de origine.) 2. adj. rusesc, (înv. şi pop.) muscălâsc, (înv.) mosc, moschicesc, (înv.) rosiân, rosienâsc. (Poporul ~.) rusâlic s. v. EFEMERĂ, rusâlii s. pl. v. IELE. rusâsca s. art. v. ÎNVÎRTITUL. MĂRUNŢELUL. rtiscă s. v. RUSOAICĂ. RUTEANCĂ. UCRAINEANĂ. UCRAINEANCĂ. rusceă s. v. BRÎNDUŞĂ. ruscea-de-poiână s. ■ v. BRÎNDUŞĂ. RUSCtfŢĂs. (BOT.) 1. (Adonis vernalis) (reg.) cocoşel, scîntelţă, spînţ, dediţei-gâlbeni (pl.). 2. (Adonis autumnalis) (reg.) cocoşâl. 3. (Adonis flammea) (reg.) cocosel. ruscută s. v. COCOŞEL-DE-CÎMP. SPÎNZ. RUSESC adj. rus, (înv. şi pop.) muscălesc, (înv.) mosc, moschicesc, rosiân, rosienâsc. RUSEŞTE adv. (pop.) muscălâşte. (Vorbeşte ~.) rusnâc ^ s. v. RUTE AN. UCRAINEAN. RUSOĂICĂ s. (pop.) ruscă. RtJSTIC adj. 1. patriarhal, ţărănesc, (livr.) campestru. (Viaţă ~.) 2, rural, ţărănesc. (Obiceiuri ~.) 3. cîmpenesc, pastoral, rural, ţărănesc, (livr.) campâstru, (rar) cîmpeân. (Idilă ~.) rusticism sv v. RUSTICITATE. RUSTICITĂTE s. (rar) rusticism. ruşcă s. v. AFUMĂTOARE. CASOLETĂ. CĂŢUIE. STELIŢĂ. ruşet adj. v. ARĂMIU. ROŞCAT. ROŞCOVAN. ROŞIATIC. ruşfet s. v. MITĂ. ŞPERŢ. ruşfctărie s. v. MITUIALĂ. MITUIRE. SPERTUIALĂ. RUŞI-DE-TOĂMNĂ s. pl. (BOT.; Callis-tephus chinensis) (Transilv.) palaneţe (pl.). RUŞINĂ vb. a se jena, a se sfii, (înv. şi reg.) a se stînjeni, (înv.) a se scăndăli, a se stidi, (reg. fig.) a se teşi. (Hai, nu te spune!) ruşinâ vb. v. BATJOCORI. ÎNJOSI. NECINSTI. SILUI. UMILI. VIOLA: ruşinăre s. v. DESFRÎU. DEZMĂŢ. JENĂ. ORGIE. RUŞINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. STINGHEREALĂ. STÎNJENEALĂ. STÎN-JENIRE. ^ RUŞINĂT adj. jenat. (Un om ~.) ruşinât adj. v. ADEMENIT. AMĂGIT, AROGANT. CORUPT. DECĂZUT. DEGRADAT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. IMORAL. IMPERTINENT. INSOLENT. IREVERENŢIOS. ÎNDRĂZNEŢ. ÎNJOSIT. ÎNŞELAT.* MOMIT. NECUVIINCIOS. NEOBRĂZAT. NERES-PECTUOS. NERUŞINAT. OBRAZNIC. PER-: VERTIT. SEDUS. SEMEŢ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. STRICAT. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ, UMILIT. VICIOS. ruşinător adj. v. BLAMABIL. CONDAMNABIL. CRITICABIL. NEÎNGĂDUIT. NEO- RUŞINE 832 NORABIL. NEPERMIS. REGRETABIL. REPROBABIL. RUŞINOS. URÎT. VINOVAT. RUŞINE s. 1. jenă, sfială, sfiiciune, stinghereală, stînjeneală, stinjenire, (pop.) ruşi-năre, (înv. şi reg.) ruşfnţă, (înv.) stideâlă, stidinţă, stidire. (Un sentiment de ~.) 2. sfială, sfiiciune, timiditate, (rar) sfifre, sfio-ş6nie, (înv.) sfhnţă. (~ unui copil.) 3. decenţă, jenă, manieră, pudoare, sfială, bună-euviinţă, (rar) pudicităte, (latinism rar) pudi-ciţie. (Nu are nici un pic de ~.) 4. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, umilinţă, (livr.) ultraj, vexaţiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosâdă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezăre, (O ~ adusă cuioa.) 5. înjosire, umilinţă. (Ce ~ a suportat l) 6. dezonoare, necinste, (pop.) ocâră, (înv. şi reg.) ponbs, pondslu. (Nu poale indura ~.) 7. batjocură, ocară, (înv. şi pop.) mascara, (înv.) necinste. (E o adevărată pentru el.) 8. (BOT.) ruşinea-fetei (Daucus carota şi silvestris) = (reg.) buruiana-ruşinii, cinstea-femeilor, cinstea-fetei, morcov-de-cîmp, morcov-sălbâtic, pătrunjel-sălbătic, (prin Mold.) rusinoăsă. ruşinoasă s. v. RUŞINEA-FETEI. RUŞINOS adj. 1. sfiicios, sfios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obrâznic, obrăzăt, pîşin, (înv.) sfieţ. (Ce copil ~ !) 2. decent, pudic, sfios. (Cu gesturi ~.) 3. infam, josnic, mişel, mişe-lesc, mizerabil, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scîrnav, (iVIold.) chiolhănds, (înv.) blestemăţie, fărădelege, scîrbâvnic, scîrbMnic, scîrbit, verigâş, verigă-şos, (fig.) murdâr, spurcăt. (Trebuie condamnat pentru actul său ~.) 4. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, urit, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocărnic, ocărîtăr, ruşină-t6r. (O comportare ~.) 5. scandalos. (O atitudine ~.) 6. compromiţător, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, (livr.) difaiuânt, (rar) degradatăr, (înv.) necinstitdr, pierzător. (O faptă 7. degradant, dezonorant, înjositor, umilitor. (O situaţie ~.) ruşinlă s. v. JENĂ. RUŞINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. STINGHEREALĂ. STÎNJENEALĂ. STÎNJEN [RE. ruşioără s. v. BUJOR, ruşnică s. v. FILIMICĂ. ruşub'eă s. v. RUS ULIŢĂ. RUŞULfŢĂ s. (BOT.; Hieracium auran-tiacurn) (reg.) ruşulfcă, sîngeroăsă, strugurâş. ruşulilă s. v. FILIMICĂ. RtTĂ s. drum, itinerar, parcurs, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) niarşrut, (înv., prin Mold.) şleau. (~ urmată de un vehicul.) RtJTĂ s. (BO T.) l.(Ruta gravcolens) virnanţ. 2. (Thalictrum flavum) rutişor-galben. rută-sâlMtieă s. v. TĂMÎIŢĂ-DE-CÎMP. RUTfîAN s., adj. 1. s. ucrainean, (Mold. şi Bucov.) rusnăc. 2. adj. ucrainean, (înv.) malo-rosiăn, malorosiene.se. RUTEÂNCĂ s, ucraineană, ucraineancă, (pop.) rusca, (înv.) malorosiâncă. riites adv. v. IAR. IARĂŞI. RUTIER s. (SPORT) biciclist, ciclist, (rar) velocipedfst. (Un ~ celebru.) RUTINĂR adj., s. rutinier. (Spirit ~.) RUTINAT adj. deprins, experimentat, încercat, priceput, versat. (Un ochi ~.) RUTÎNĂ s. experienţă, practică, (înv.) ispită, ispitire. (Cunoaşte ceva din ~.) RUTINIER adj., s. rutinar. (Spirit ~.) RUTIŞOR s. (BOT.) 1. (Thalictrum aqui-legifolinm) (reg.) clocoţâi (pî.), mărgeâ, voî-tinâl. 2. rutişor-galben (Thalictrum flavum) = rută. ruxândră s. v. RĂSURĂ. s sabadăş adj. v. MARE. NUMEROS. SABÂT s. (la mozaici) sîmbătă. sabalisiii s. v. SABAT IZARE. SABATIZÂRE s. (BIS.; la mozaici) (rar) sabatism. SABIE s. 1. spadă, (înv. şi reg.) spâtă, (înv.) spângă. (Scoate ~!) 2. (IHT.; Pelecus cultratus) sabiţă, săbioară, săbiuţă, (reg.) bîrcie, săbicioâră, săbiiţă. săbie s. v. ARMATĂ. COCÎRLĂ. IRIS. OASTE. OŞTIRE. PUTERE. REGULATOR. SCHIMBĂTOARE. STÎNJEN. STÎNJENEL. TRUPE. sabină s. v. CETINĂ-DE-NEGI. SĂBIŢĂ s. (IŢII.; Pelecus cultratus) sabie, săbioară, săbiuţă, (reg.) bîrcie, săbicioâră, săbiiţă. săbiiă s. v. ALBIŞOARĂ. COSOR. OBLEŢ. SG RE AN. SABLÂJ s. (TEHN.) sablare, sablat, suflare. (~ unei piese metalice.) SABLĂRE s. (TEHN.) sablaj, sablat, suflare. (~ unei piese metalice.) SABLAT s. (TEIIN.) sablaj, sablare, suflare. (~ unei piese metalice.) SABORDA J s. (MAR.) sabordare. SABORDĂRE s. (MAR.) sabordaj. SABOT s. (TEIIN.) papuc. (~ la un pilon.) sabot s.^ v. BOCANC. GHEATĂ. SABOTAJ s. sabotare. SABOTARE s. sabotaj, săbur s. v. ALOE. SAC s. (ANAT.) sac pericardic = pericard ; sac vitelin = vezică ombilicală. sac s. v. FAŢĂ. ÎNVELITOARE. JUVEL-NIC. MATCĂ. MAT IŢĂ. RANIŢĂ. RUCSAC. SĂCULEŢ. SEDILĂ. SACADÂT adj., adv. 1. adj. intermitent, ritmic, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 2. adj. sincopat. (Ritm ~ al versurilor.) 3. adj. ritmat, săltat, săltăreţ, săltător, (prin Mold. şi Bucov.) scuturăt. (O muzică ~.) 4. adv. (MUZ.) staccato. sacagioăică s. v. SACAGIŢĂ. SACAGlŢ s. (înv.) sacagioâică. (^ căra apa cu sacaua.) sacagiţă s. v. CÎRĂ. SACAGÎU s. (reg.) apăr, (înv.) suiulgiu. (~ căra apa cu sacaua.) sacatiîsi vb. v. MUTILA. SCHILODI, sacatifsit adj. v. SCHILOD. SCHILODIT, sacatifsit adj., s. v. INVALID. MUTILAT, sacăucă s. v. CÎRĂ. sacerdot s. v. PĂRINTE. POPĂ. PREOT. RABIN. sacerdotă) adj. v. POPESC. PREOŢESC. SACRU. SOLEMN. sacerdoţiu s. v. CHEMARE. CLER. MENIRE. MISIUNE. POPIE. PREOŢIE. PREOŢIME. ROL. ROST. SARCINĂ. A SACIZ s. I. (CHIM.) colofoniu. (~ pentru vioară.) 2. mastic. (Dulceaţă de ~.) sacîz s. v. MASTlCĂ. SÂCOS s. (BIS.) (grecism înv.) polistâ-. vrion. (~ arhieresc.) SACOŞĂ s. plasă, (reg.) neţ. (Bagă cumpă râturile în ~.) SAC6U s. veston. (~~ de vară.) sacră vb. v. CANONIZA. CONFIRMA. CONSACRA. CONSFINŢI. ÎNTĂRI. RATIFICA. SANCŢIONA. SFINŢI. VALIDA. SACRĂL adj. (ANAT.) sacrat. (Regiunea sacră! adj. v. INTANGIBIL. INVIOLABIL. SACRU. SFÎNT. sacralităte s. v. SFINŢENIE, sacraliză vb. v. CANONIZA. SFINŢI, sacralizare s. v. FETIŞISM. FETIŞIZARE., sacrament s. v. CUMINECARE. CUM INE-. CĂTURĂ. EUHARISTIE. ÎMPĂRTĂŞANIE.. ÎMPĂ RTĂSI RE. ÎMPĂ RTĂŞIT. SACRAMENTAL adj. 1. (BIS.) divin,, sacru, sfint. (Lucrurile ~.) 2. solemn. (For-, mulâ ~.) sacrainentăl adj. v. CONSACRAT. CON-. SFINT IT. INTANGIBIL. INVIOLABIL. OBIŞ-. NUIT. SACRU. SFÎNT. TRADIŢIONAL.. sacrâres. v. CANONIZARE. CO NF IR M A RE «„ CONSACRARE. CONSFINŢIRE. ÎNTĂRIRE^ RATIF IC ARE. SANCŢ IO NARE. SA NCŢI- UNE. SFINŢIRE. VALIDARE, sacrăriu s. v. SACRISTIE. SACRĂT adj. (ANAT.) sacral. (Regiunea ~.) sacrăt adj. v. CANONIZAT. SACRU. SFINŢIT. SFÎNT. SACRIFICĂ vb. 1. (BIS.) a jertfi, (înv.) a comînda, a înjunghia, a pocloni. (A ~ ceva: divinităţii.) 2. a-şi da, a-şi jertfi. (Şi-a ~ viaţa pe cîmpul de luptă.) 3. a (se) jertfi. (S-Gr ~ pentru binele omenirii.) SACRIFICÂRE s. jertfă, jertfire, sacrificiu,, (fig.) preţ. (Cu ~ vieţii sale.) SACRIFICAT adj. jertfit. SACRIFICIU s. 1. (BIS.) dar, jertfă, ofrandă, prinos, (înv.) ărse (pl.), oblaţiune, plocăn.. (~ adus divinităţii.) 2. jertfă, jertfire, sacrificare, (fig.) preţ. (Cu ~ vieţii sale.) 3. jertfă,, sînge. (Şi-au doblndit libertatea prin ~.) 4. jertfă. (A făcut mari ~ pentru a-şi atinge* scopul.) SACRILEG 834 sacrileg adj. v. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIŞELESC. MIZERABIL. MÎRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. RUŞINOS. SCELERAT. TICĂLOS. sacrileg adj., s.v. PÎNGĂRITOR. PROFANATOR. SACRILEGIU s. X. batjocorire, necinstire, pîngărire, profanare, spurcare, violare, (înv. şi pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfint.) 2. impietate. (A comis un SACRISTIE s. (BIS.) (inv.) sacrâriu, (grecism înv.) schevofilâchie. (~ a unei bise-rici.) sacrosânct adj. v. INTANGIBIL. INVIOLABIL. SACRU. SFÎNT. SACRU adj. 1. (BIS.) divin, sacramental, sfint. (Lucrurile ~.) 2. (BIS.) sfint,(livr.) sacrât, sacrosanct. (Scripturile ~.) 3. sfint, solemn. (Un jurămint ~.) 4. sfint. (Numele ~ al patriei.) 5. solemn, (livr.) sacerdotal. (Importanţa ~ a momentului.) G. intangibil, inviolabil, sfint, (livr.) sacramental, sacrosânct, (rar) sacral. (Drept ~.) SÂCRUM s. (ANAT.) (pop.) crucea-şâlelor, osul crucii. sacsie s. v. GHIVECI. GLASTRĂ. SAD s. (înv.) pusoâre. sads. v. BĂRBOASĂ. BUTAŞ. CATEGORIE. CHIP. FEL. FERMENT. GEN. GRĂDINĂ. LIVADĂ. MAIA. NEAM. PLANTĂ. POMET. RĂSAD. SADINĂ. SĂMÎNTĂ. SOI. SORT. SPECIE. TIP. VARIETATE. VEGETALĂ. sadacât s. v. ABNEGAŢIE. CINSTE. DĂRUIRE. DE VOTAME NT. SINCE RITATE. sâdă s. v. VRANĂ. sadeă adj. invar. v. ADEVĂRAT. AUTENTIC. CURAT. NATURAL. NEAMESTECAT. NEAOŞ. NEÎMPODOBIT. NEORNAT. PUR. SIMPLU. UNI. UNICOLOR. VERITABIL. sadea adv. v. ABSOLUT. COMPLET. COMPLETAMENTE. EXACT. INTEGRAL. PRECIS. TOTAL. sadetica adj. invar. v. NE ÎMPODOBIT. NEORNAT. SIMPLU. SADINĂ s. (BOT.; Chrysopogon gryllus) (reg.) clpcină, părăsea, sad. sâdină s. v. BĂRBOASĂ. PEPINIERĂ, sadovenesc adj. v. SADOVENIAN. SADOVENIÂN adj. (rar) sadovenesc. (Personaj ~.) saducheăn s. v. SADUCHEU. SADUCHEU s. (rar) saducheân. (~ mozaic.) safi adj. v. CURAT. NATIV. NE AMESTECAT. PUR. SAFÎR s. (MIN.) (înv. şi pop.) zamfir. (Un inel cu . ) safiriu adj. v. ALBĂSTRIU. ALBĂSTRUI. SAFÎSM s. (MED.) lesbianism, tribadism. SAFRAN s. (MAR.) pană. (~ la cîrma unei nave.) SAFTE s. (înv. şi pop.) pocinâg. (A face ~ unui negustor.) SAFTIÂN s. marochin, (înv.) cordovân. (Carte legată în ~.) saftiân s. v. CARÎMB. TUREATCĂ. sagace adj. v. AGER. CLARVĂZĂTOR. ISCODITOR. OBSERVATOR. PĂTRUNZĂTOR. PERSPICACE. SCORMONITOR. SCRUTĂTOR. SFREDELITOR. STRĂBĂTĂTOR. SUBTIL. sagacitate s. v. ACUITATE. AGERIME. CLARVIZIUNE. PĂTRUNDERE. PERSPICACITATE. SUBTILITATE, sagna-câlului s. v. TARIION. SĂGNĂ s. (MED. VET.) (reg.) săgneâlă, săgnitură. (~ calului.) saia s. v. ÎNSĂILĂTURĂ. STAUL. ŞULAR. saiâc s. v. ABA. DIMIE. PĂNURĂ. săilă s. v. ÎNSĂILĂTURĂ. ŞULAR. SAINT-BERNĂRD s. (ZOOL.) bernardin. saitoc adj. v. DRĂCOS. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINŢAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNŢUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTU-RAT. ZVÎNTURATIC. saitoc s. v. SALT. SĂLTĂTURĂ. SĂRITURĂ. ^ SAIVĂN s. (reg.) colniţă. (~ pentru oi.) saivan s. v. ŞOPRON. SURĂ. sâjă s. v.^ CHINOROZ.' FUNINGINE. SALACETOL s. (FARM.) salantol, salicil-acetol, salicilacetonă. SALAHOREŞTE adv. (rar) salahâric. (Munceşte ~.) salahoric adv. v. SALAHOREŞTE. SALAHORÎE s. salahorii, trudă. (După atila ~.) SALAHORÎT s. salahorie, trudă. (După atîta ~.) SALAMÂNDRĂ s. (ZOOL.; Salamandra maculosa) (reg.) şopîrlă. salamandra s. v. ŞOPÎRLĂ. salamăstră s. v. VÎNĂ DE BOU. SALANTOL s. (FARM.) salacetol, salicil-acetol, salicilacetonă. salariă vb. v. RETRIBUI. SALARIZA. SALAR IĂT s. angajat, slujbaş, (înv. şi pop.) năimit, (pop. şi fam.) simbriâş, (înv.) lefegiu, supus. (Era ~ al statului.) salaricre s. v. RETRIBUIRE. SALARIZARE.^ SALARIU s. 1. leafă, remuneraţie, retribuţie, (pop. şi fam.) simbrie, (înv.) nafacâ, năiem, (inv., în Mold.) hac. (Are ~ mare.) 2. ciştig, retribuţie. (~ mediu pentru munca în acord global.) SALARIZA vb. a retribui, (rar) a salaria. (Cum eşti SALAR IZÂRE s. retribuire, (rar) sala-riere. (~f unui funcţionar.) salata-ciinclui s. v. ZGRĂBUNŢICĂ. salata-clinilor s. v. SĂ LĂŢEA, salata-miclului s. v. FETICĂ. SALĂTĂ s. (BOT.) 1. (Lactuca sativa) lăptucă, (Mold.) marulă. 2. salata-iepurelui (Prenanthes purpurea) = (reg.) crestăţeâ, tîl-hăreâ ; salată-sălbatică (Lactuca serriola) — (reg.) palma-tîlhârului. salată-ciineâscă s. v. ZGRĂBUNŢICĂ. salată-cîinoâsă s. v. TÎLHĂREA, 385 SALPINGB salata-de-cimp s. v. GRÎUŞOR. SĂLĂŢEA. UNTIŞOR. salată-de-iârnu s. v. BARBA-CAPREI. SAL-SIFI. SGORŢONERĂ. SÂLĂ s. 1. sală de mese = sufragerie, sală de mîncare, (înv. şi reg.) prinzitor, (înv.) sală de osp6ţe ; sală de mincare = sufragerie, sală de mese, (înv. şi reg.) prînzitdr, (înv.) sală de ospeţe. 2. antreu, hol, vestibul. (Două camere cu -v.) 3. anticameră. (Aşteaptă în ~ /) 4. clasă. (Profesorul a ieşit din ~.) 5. public. (~ a izbucnit în aplauze.) sală s. v. CAMERĂ. ÎNCĂPERE. ODAIE. SLĂNINĂ. sală de ospeţe s. v. SALĂ DE MESE. SALĂ DE MÎNCARE. SUFRAGERIE. salau s. v. CHIRIAŞ. LOCATAR. salba-dracului s. v. CRLTŞÎN. SĂLBĂ s. 1. (prin Transilv.) băier. (O ~ de galbeni.) 2. colan, colier, şirag, (înv. şi pop.) gherdân, (înv.) zgardă. (O ~ de pietre scumpe.) 3. (ANAT.) fanon. (~ la gilul bovinelor.) 4. (BOT.) salbă-moale = a) (Evonymus europaea) vonicer, (reg.) caprifoi, cloctiţă, grujărcă, sînger, voinicăr, lemn-cîindsc, lem-nul-cîinelui, parastasul-pdpii, pomiţă-de-sîn-ger; b) (Evonymus latifolius) (reg.) verigăr, vonicer, lemn-ciin6sc ; c) (Rhamnus calharlica) verigar, părul-ciutei, (reg.) crasici, cruşfn, gladiş, paţachlnă, porumbel, vonicer, lemn-cînesc, lemn-rilos, lemnul-cîinelui, poama-cîinelui, spin-âlb, spinele-cerbului; salbă-rîioasă (Evonymus vcrrucosa) = lemn-riios, (reg.) vonicer, cerceii-bâbei (pl.). salbă s. v. GÎRBIŢĂ. POLICIOARĂ. POLIŢĂ. SECARĂ. salbă-moăle s. v. CRUŞÎN. SĂPUNELE. SCÎNTEIUŢĂ. SĂLBIE s. (BOT.; Salvia officinalis) jale, jaleş, salvie, (reg.) serlăi. sălcă s. v. AŞCHIE. LOZIE. MLAJĂ. RĂCHITĂ. SURCEA. SURCICĂ. ŢANDĂRĂ. SĂLCE s. (BOT.) 1. (Smilax sarsaparilla) (livr.) sarsaparlla, (prin Transilv.) sârce. 2. (Smilax medica şi officinalis) (livr.) sarsapa-rila. SALCICCRN s. (BOT.; Salsola kali) ciur-lan, săricică, (rar) salsolă, (reg.) burcum, ciulin, curai, fugaci, parpalăc, pochltnic, rostogol, sărigeâ, tartân, tărfălog, tăvălug, tîrtăn, vălătuc, vătălân, iarba-pbrcului, iarbă-sărâtă. SĂLCIE s. (BOT.) 1. (Salix alba) (reg.) 16zie, răchită. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchită, răchiţică, (reg.) străvăţ. 3. (Salix cinerea) zălog, (reg.) i6vă, ldză, răchită. 4# salcie pletoasă (Salix babylonica) = (reg.) lozie, răchită, răchiţică. sălcie s. v. IOV. LOZIE. MLAJĂ. RĂCHITĂ. RĂCHITĂ ROŞIE. STÎLPARE. salcie-domneăscă s. v. RĂCHIŢICĂ. salcie-mirositoăre s. v. RĂCFIIŢICĂ. SALCIM s. (BOT.) 1, (Robinia pseuda-cacia) (reg.) acăţăr, liliăc, păsuiăîe (pl.), rug, vacaţle, lemn-âlb, (Transilv.) acăţ, (Ban.) băgrln» Olt. şi Munt.) dâfin, (prin Transilv. şi Ban.) pănâr. 2. salcîm-galben = a) (Laburnum ana-gyroides) (reg.) bobiţel, drob, grozâmă, lem-nul-b6bului; b) (Cytisus nigricans) lemnul-bobului, (reg.) bobiţel, drob, grozamă-măre; salcîrn-japonez (Sophora japonica) = (rar) soforă, (pop.) salcîm-boierSsc, (reg.) acaţie-boiereâscă ; salcîm-mic (Amorpha fructicosa) = (rar) amorfă. salcim s. v. GLĂDIŢĂ. PLĂTICĂ. salcîm-boieresc s. v. SALCÎM-JAPONEZ, salcim-pălben s. v. BĂ SICO A SĂ. salcîmiş s. v. SALCÎMISTE. SALCÎMÎŞTE s. (reg.) salcîmiş. SALEP s. (BOT.; Orchis mascula) poroinic.. (reg.) bujor, gemănăriţă, sculătoâre, lirnba-cucului, untul-văcii. salepăr s. v. SALEPG IU. SALEPGÎU s. (înv.) salepâr. salicfl s. v. SALICILAT. SALICILACETOL s. (FARM.) saîacctol,. salantol, salicilacetonă. SALICILACETONĂ s. (FARM.) salacetoL salantol, salicilacetol. SALICILANILÎDĂ s. (FARM.) salifebrină. SALICILĂT s. 1. (CHIM.) (rar) saliciL 2. (FARM.) salicilat de anlipirină — sali-pirină, antipirină salicilică. SALICILÎNĂ s. (FARM.) salicină, sali-cozidă. SALICÎNĂ s. (FARM.) salicilină, salico-zidă. salicornie s. v. BRÎNCĂ. SALICOZÎDĂ s. (FARM.) salicilină, salicină. SALIFEBRÎNĂ s. (FARM.) salicilanilidă. SALIGENÎNĂ s. (FARM.) saligenol. SALIGENOL s. (FARM.) saligenină. SALÎN adj. 1. sărat. (Lac ~.)2. (CHIM.} (înv.) săros. (Combinaţie ~.) SALÎNĂ s. ocnă, (înv.) sărărle. (~ de la Cacica.) SALINIZĂ vb. a (se) săra. (Lacurile se pot ~ •) SALINIZĂRE s. sărare. (~ mării.) SALIPIRlNĂ s. (FARM.) antipirină salicilică, salicilat de antipirină. SALÎVĂ s. scuipat, scuipătură, spută, (rar) âpă, (pop.) stupit. SALMIĂC s. (CHIM.) (pop.) ţipirlg. salmon s. v. SOMN. SALMONELOZĂ s. (MED. VET.) para-tifoză. salomic s. v. FILIMICĂ. salomii-galbene s. pl. v. CRIZANTEMĂ. DUMITRIŢĂ. MARGARETĂ. TUFĂNICĂ. SALON s. cameră de primire. SALOPETĂ s. combinezon. (~ de lucru.) SALPETRU s. (CHIM.) 1. (pop.) silltră. 2. salpetru de Chile = azotat de sodiu; salpetru de India = azotat de potasiu, (pop.) silltră ; salpetru de Leuna — azotat de amoniu ; salpetru de Norvegia = nitrocalcit, azotat de calciu. SALPÎNGE s. (ANAT.) 1, trompă ute-rină. (~ face legătura între ovar şi uter.) 2*. ■s ALPINGOO VAR ITĂ 836 trompa Iui Eustaclie. (~ uneşte urechea medie -cu fosele nazale.) salpingoovarită s. v. ANEX ITĂ. SALSIFÎ s. (BOT.; Scorzonera hispanica) scorţoneră, (reg.) salată-de-iârnă. saLsolă s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. salt adj. v. NEÎNSOŢIT. SINGUR. SALT s. I. săltătură, săritură, (pop.) sărită, ■(reg.) saitoc, zburdătură, (înv.) săltâre. (Dintr-un ^ . . .) 2. hop, săritură. (~ peste o groapă.) salt s. v. DANS. JOC. saltanât s. v. ALAI. CORTEGIU. FAST. LUX. MĂREŢIE. POMPĂ. SOMPTUOZITATE. SPLENDOARE. STRĂLUCIRE. SUITĂ. SALTEĂ s. (Transilv. şi Ban.) dricâlă, f(Transilv.) străjâc. (~ de paie.) salteâ s. v. LEASĂ, salteqiu s. v. SALTELAR. SALTELĂR s. (înv.) salteglu. SALTIMBÂNC s. clovn, măscărici, paiaţă. la circ.) SÂLŢĂ s. (GEOL.) pîclă, pufnă, vulcan >n o roi os. SALUBRITĂTE s. curăţenie. (Serviciul de ~ oraşului.) SAUjBRU adj. bun, curat, nealtcrat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, sănătos, tare. (Aer ~.) SALOT s. salutare, (rar) salutât, (înv.) salu-£âţie, sărutâre, sărutât, sărutătură, (turcism înv.) selăm. (~ de rămas bun.) salut s. v. BELŞUG. BOGĂŢIE. BUNĂSTARE. PROSPERITATE. SALVARE. SCĂPARE. SALUTĂ vb. (reg.) a noroci, (prin Maram.) a salutări, (înv.) a săruta. (L-a ~ la tnttlnire.) SALUTĂR adj. 1. providenţial, salvator. (împrejurare ~.) 2. binevenit, folositor, util, >{fig.) binecuvîntât. (O ploaie, o măsură ~.) SALUTĂRE s., interj. 1. s. salut, (rar) salutât, (înv.) salutâţie, sărutâre, sărutât, sărutătură, (turcism inv.) selâm. (~ de rămas bun.) 2. interj, (reg.) servus I, (fam.) pa !, sâlve 1 l şi pe miine.) 3. s. (la pl.) complimente «fpl.). (Transmite-i ~ diri partea mea.) salutât s. v. SALUT. SALUTARE, salutâţie s. v. SALUT. SALUTARE, salutări vb. v. SALUTA. SALVĂ vb. 1. a scăpa, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să te ~ ?) 2. a elibera, a libera, a scăpa, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 3. a scăpa, a scoate, (pop.) a mîntui, (înv.) a mistui. (L-a ~ dintr-un mare necaz.) 4. (BIS.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, (înv.) a (se) scoâte, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăţa, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.) SALVĂRE s. 1. scăpare, (astăzi rar) mîn-tuinţă, (pop.) izbăvire, mîntuire, (înv.) izbâvă, salât, selamât. (Şi-a găsit ~ prin fugă.) 2. (concr.) ambulanţă, autosanitară, sanitară. (A sosit ~ pentru a duce accidentatul la spital.) 3. eliberare, liberare, scăpare, scoatere, (înv. şi pop.) slobozire, (pop.) mîntuire, (înv.) scă-pătură. (~ lor din robie.) 4.(BIS.) izbăvire, mîntuire. (livr.) redempţiune, (înv.) mîntuinţă, mîntuitură, spăseâlă, spăsânie, spăsire. unui păcătos.) SALVARSĂN s. (FARM.) arsfenamină 606, (rar) ehrlich 606. (Se foloseşte ~ in tratamentul sifilisului.) SALVĂT adj. 1. scăpat, (pop.) izbăvit, mîntuit, (Eşti un om ~ l) 2. (BIS.) izbăvit, mîntuit. (înv.) spăsit. (Păcătos ~.) SALVATOR adj., s. 1. adj. (pop.) izbăvi-târ, mîntuitâr, (inv.) mîntuielnic. (Un mijloc ~.) 2. s. (înv.) scăpătâr. (Tu eşti ~ meu!) 3. adj. providenţial, salutar. (împrejurare ~.) 4. adj. (BIS.) izbăvitor, mîntuitor, (înv.) spăsitâr. SĂLVĂ s. foc. (~ de artilerie.) sâlve interj, v. SALUTARE. salvctă s. v. ŞERVET. salvgardâ vb. v. APĂRA. FERI. OCROTI. PĂZI. PROTEJA. salvcjardâre s. v. APĂRARE. FERTRE. OCROTIRE. PĂZIRE. PROTEJARE. SĂLVIE s. (BOT.) 1. (Satvia officinalis) jale, jaleş, salbie, (reg.) şerlâi. 2. (Salvia verti-cillata) (reg.) jâleş, năduf, buruiană-de-bubâ coada-mielului, cocean-căpresc, iarba-sâmnulul, talpa-cucoânei, urcchea-pârcului. 3. (Salvia pratensis) (reg.) jâle, coada-vâcii, jaleş de cîmp. salvie cleioasă s. v. GINSTET. samalî vb. v. CALCULA. SOCOTI. samalit adj. v. CALCULAT. CHIBZUIT. CUMPĂNIT. CUMPĂTAT. ECHILIBRAT. ÎNFRÎNAT. MĂSURAT. MODERAT. PONDERAT. SOCOTIT. sainaUş s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎR-CIT. SAMĂR s. (reg.) şa. (~ de măgar.) samâră s. v. COAMĂ. CREASTĂ. CULME. SAMARINEĂN s., adj. samaritean. SAMAR INEÂNCĂ s. samariteancă. SAMARITEAN s., adj. samarinean. SAMAR ITEÂNCĂ s. samarineancă. SAMAVOLNIC adj. 1. abuziv, arbitrar, despotic, excesiv, samavolnicesc, silnic, (înv.) vâlnic. (O măsură ~.) 2. despotic, dictatorial, satrapie, tiranic, (înv.) tiranicâsc, tirănâsc. (Guvernare ~.) SAMAVOLNICfiSC adj. abuziv, arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, silnic, (înv.) volnic. (O măsură ~.) SAMAVOLNICfîŞTE adv. abuziv, arbitrar. ( Procedează ~ .) SAMAVOLNICIE s. 1. abuz, exces, silnicie, (înv. şi reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (A fost blamat pentru ~ iile lui.) 2. despotism, tiranie, (înv.) despoţie. unei guvernări.) SÂMBO s. cafuzo. (~ este descendent provenit din căsătoria unui amerindian cu un negrid sau cv un mulatru.) '337 SAPA •SAMCĂ s. (MED.) (reg.) spăsrnu. este o boală a copiilor mici.) sămeă s. v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÎNĂT. SÂMEŞ s. (IST.) (înv.) sameş6r. (~ era dregătorul ce strlngea birul.) sămeş s. v. BAGI. sameşer s. v. SAMEŞ. sânii te adv. v, PESEMNE. POATE. PROBABIL. saiuoderjâvie s. v. ABSOLUTISM. AUTOCRAŢIE. samoderjef s. v. AUTOCRAT. POTENTAT, saoiovile s. pl. v. IELE. SAMSAR s. intermediar, mijlocitor, misit, (reg.) m6cler, (înv.) sensâl. (^ intr-o tranzacţie comercială.) A SAMSARLIC s. misitie, (înv.) sămsurie. (Se ocupă cu y.) samtarlau s. v. CONTABIL. SAMOR s. (ZOOL.; Martes zibellina) zibe-lină, (înv.) sobbl. (Blană de ~ . ) sainurâslă s. v. PUR. USTUROI SĂLBATIC. sană vb. v. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. VINDECA. SANATORIU s. (MED.) casă de sănătate, sanchi interj, v. AIUREA, sanchiu adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. DESCREIERAT. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOCIABIL. INSOLIT. ÎNCĂPĂŢÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. MOROCĂNOS. MUT. NĂSTRUŞNIC. NEBUN. NECOMUNICATIV. NEOBIŞNUIT. NEPRIETENOS. NE SOCIABIL. ORIGINAL. PARADOXAL. POSAC. POSOMORIT. RECALCITRANT. REFRACTAR. SINGULAR. SMINTIT. STRANIU. TACITURN. TĂCUT. ŢICNM' URÎ-CTOS. URSUZ. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZUR-LHJ. sanchiu adj., s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR. sanct s., adj. v. SFÎNT. sanccificâ vb, v. CANONIZA. SFINŢI, sancllllcârc s. v. CANONIZARE. SFINŢIRE. sanctificai adj. v. CANONIZAT. SFINŢIT, sanrîineăţie s. v. CANONIZARE. SFINŢIRE. samfitâto s. v. SFINŢENIE. SANCJTUÂR s. (BIS.) 1. altar, (rar) pristol, (înv. şi pop.) oltăr, (înv.) jertfelnic, treb-nic. (~ la creştini.) 2. naos. (în templele antice.) 3. sfînta sfintelor. (^ la iudei.) SANCŢIONA vb. (JUR.) 1. a pedepsi. (L-a ~ cu amendă») 2. a confirma, a consacra, a consfinţi, a întări, a ratifica, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a aceste măsuri.) sancţionâ vb. v. BLAMA. CONDAMNA. DEZAPROBA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. SANCŢIONARE s. (JUR.) 1. pedepsire. unei contravenţii.) 2. confirmare, consacrare, consfinţire, întărire, ratificare, sancţiune, validare, (înv.) sacrăre. (~ a unei legi.) sancţionare s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZA R E. SANCŢIONAT adj. (JUR.) 1. pedepsit. (Contravenţie ^.) 2. confirmat, consacrat, consfinţit, întărit, ratificat, validat. (Măsură, tege ~.) SANCTILJNE s. (JUR..) 1. pedeapsă, (înv. şi reg.) ceârtă, ştraf, (înv.) pilduire, strîn-soăre. (A primit o ~ exemplară pentru fapta sa.) 2. confirmare, consacrare, consfinţire, întărire, ratificare, sancţionare, validare, (înv.) sacra re. (~ a unei legi.) sandală s. v. PAPUC, sandic s. v. CUFĂR. DRIC. LADĂ. sandolă s. v. OSTIE. SANDVIŞ s. tartină. (~ cu şuncă.) SANGEÂC s. (rar) sangeacât, sangealîc. (Subdiviziunea teritorială din Imperiul otoman numită ~.) suncfencăt s. v. SÂNGE AC. sanijeaetăr s. v. PORTDRAPEL. STEGAR, saugeagăş s. v. PORTDRAPEL. STEGAR. suni|ca;/ui s. v. PORTDRAPEL. STEGAR, sanţjealic s. v. SÂNGE AC. SANGUIN adj. I. (MED.) pletoric, roşu, rubicond. (Faţă 2. sanguinic, (astăzi rar) sîngeros. (Temperament ~.) sanguinar adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR, NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎN GER OS. VIOLENT. SANGUINIC adj. sanguin, (astăzi rar) sin-geros. (Temperament ^.) saiiyuinic adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CîiNOS CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NE Î M B L ÎN Z ÎT. NEÎNDUPLECAT. NE ÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR, NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎN GEROS. VIOLENT, sanguinolent adj. v. SÎN GER IU. SANHEDRIN s. sinedriu. (■^ era tribunal penal la vechii evrei.) SANITARĂ s. ambulanţă, autosanitară, salvare. (O ~ a spitalului.) SANSCRIT adj. (înv.) sanscritic. (Texle ~.) sanscritic adj. v. SANSCRIT, sanscritfst s. v. SANSCRITOLOG. SANSCRITOLOG s. (rar) sanscritfst. (Un reputat ~.) SANTINELĂ s. (M1L.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pîndâr, străjer, (reg.) şilbdc, (prin Ban.) şălbocâr. (~ se află in post.) SÂPĂ s. 1. (Transilv.) tîrşiţă. (Şi-a cumpărat o ~ nouă.) 2. (AGRIC.) praşilă, pră- SAPĂ 838 şire, prăşit, săpare, săpat, (pop.) prâşă, pră-şitură, (reg.) copolt, prăşeâlă, săpătură, tîr-şenit, tîrşit. (A doua ~ a porumbului.) SAPĂ s. (ANAT.) crupă, (reg.) şăucă. (~ a calului.) săpa s. v. BRĂZDAR. CAZMA. FIER LAT. GHIONOI. HÎRLEŢ. RARIŢĂ. SĂPĂLIGĂ. sapeur s. v. SĂPĂTOR. sapient adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNŢELEPT. ÎNVĂTAT. SAVANT. sapientă s. v. ÎNŢELEPCIUNE. ÎNVĂŢĂTURĂ. STIINTĂ. SAPONIFICÂRE s. (CHIM.) (rar) sapo-nificăţie. (Proces de ~ a grăsimilor.) saponificătie s. v. SAPONIFICARE. SARAMURĂ vb. a mura. (A~ legume.) SARAMURÂRE s. murare. (~ gogonelelor.) SARAMtJRĂ s. (pop.) sărătură, (înv. şi reg.) slâtină, (reg.) mură, (Transilv. şi Ban.) murătoăre. (~ pentru gogonele.) sarazin adj., s. v. ARAB. SARAZIN s. (IST.) (înv.) sărăcin. (Lupla spaniolilor cu ~ii.) sarazin s., adj. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN. SARCASM s. (fig.) causticitate. (Un pamflet plin de ~.) SARCASTIC adj. 1. satiric, (înv.) satiri-cesc, (fig.) biciuitor, caustic, incisiv, înţepător, muşcător, pişcător, şfichiuitor, tăids, ustu-rătăr. (Eşti cam ~.) 2. batjocoritor, (livr.) sardonic, (fig.) caustic, incisiv, usturător. (Ton ~.) 3. răutăcios, (livr.) maliţios, (fig.) veninos. (O aluzie rsu. . J sărce s. v. LIŞIŢĂ. SALCE. SĂRCINĂ s. I. greu, greutate, încărcătură, povară, (livr.) pondere, (pop.) tărhat, (înv. şi reg.) pond, tar, tovâr, (Mold.) tăbîrcă, (înv.) greâţă, greime. (Poartă in spate toată .vj 2. apăsare, greutate, povară. (Mijlocul li se fringe de ~ bagajelor.) 3. (BIOL.) graviditate, (rar) maternitâte, (înv. şi reg.) purtârc, (reg.) poziţie, stâre. (O ~ înaintată.) 4. (BIOL.) gestaţie. (în timpul ~.) 5. datorie, îndatorire, însărcinare, obligaţie, (înv.) dator, datorinţă, îndatorinţă. (~ ta era să rezolvi problema.) 6. datorie, îndatorire, obligaţie, oficiu. (Şi-a îndeplinit onorabil ~ de gazdă.) 7. atribuţie, îndatorire, rol. (Ce ~ ai în această comisie?) 8. angajament, îndatorire, obligaţie, (pop.) legătură. (~ ia faţă de el este . . .) 0. răspundere, responsabilitate. (Grea ~ şi-a luat.) 10. însărcinare, misiune, (înv. şi reg.) slujbă, (înv.) memuri6t, sărcinăre, solie. (Şi-a dus ~ pînă la capăt.) 11. chemare, menire, misiune, rol, rost, (reg.) meninţă, (livr. fig.) sacerdoţiu. (Şi-a împlinit ~.) 12. funcţie, rol. (Ce ^ îndeplineşte această piesă în ansamblu ?) 13. (FIZ.) electricitate. (~ pozitivă.) 14. (FIZ.) sarcină electrică = cantitate de electricitate, sarcofăg s. v. COŞCIUG. SICRIU, sarcoi s. v. COŢOFANĂ. SARD s., adj. 1. s. (înv.) sardiniân. 2. adj. (rar) sârdic, (înv.) sardiniăn. sardanapalic adj. v. SARDANAPALIC. SARDANAPALIC adj. (livr.) sardanapalic. (Banchet />✓.) sardanapălic adj. v. PANTAGRUELIC. SARDEA s. (III T.) (rar) sardină. (~ in ulei.) SARDELtiŢĂ s. (UIT.) 1. (Sprattus sprat-tus phalcricus) şprot. 2. (Clupeonella delica-tula) gingirică. sărdic adj. v. SARD. sardină s. v. SARDEA, sardiniăn s., adj. v. SARD. sardonic adj. v. BATJOCORITOR. SARCASTIC. SARE s. 1. (CHIM.) clorură de sodiu, (prin Maram.) slătină. (A pune ~ in min-carc.) 2. (MIN.) sare ^emă=halit. 3. (CHIM.) sare de lămiie = acid citric, acid tartric, (pop.) săricică. 4. (FARM.) sarea lui Glauber = mirabilit, sulfat de sodiu ; sare amară = sare de Seidlitz, sulfat de magneziu ; sare de Seid-litz = sare amară, sulfat de magneziu, săre s. v. DUH. HAZ. SPIRIT. UMOR. sarc-ăcră s. v. ALAUN, sare de cenuşă s. v. CARBONAT DE POTASIU. POTASĂ. sare de leşie s. v. CARBONAT DE POTASIU. POTASĂ. sare de măcri.ş s. v. OXALAT ACID DE POTASIU. sârghie s. v. MASĂ. TARABĂ. TEJGHEA, sarfe s. v. TURBAN. SĂRICĂ s. ţundră, (Maram.) gubă. de cioban.) saricfă s. v. OPOSUM. sărjă s; v. CERCEL. SÂRMĂ s. (reg.) găluşcă, pernăţă, (Bau. şi Transilv.) perişoără, (Transilv. şi Bucov.) piroşcă. (~ale cu carne de porc.) SÂRMĂT adj. sarmatic. (Populaţii ~.) SARMÂTIC adj. sarmat. (Populaţii ~.) sărnită s. v. SOLNIŢĂ, sarsailă s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. LUCIFER. NAIBA. NECURATUL. SATANA. SATANĂ. SCARAOŢCHI. TARTOR. sarsăns. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. sarsaor s. v. LUCIFER. SATANA. SCARAOŢCHI. TARTOR. sarsaoroăică s. v. DIAVOLIŢĂ. DRĂCOAI-CĂ. TARTOR IŢĂ. sarsaparila s. v. SALCE. SARS&LĂ s. (ORNIT.; Anas crecca) (rar) raţă mică. SAS adj. săsesc. (Populaţie ~.) săscă s. v. SĂSOAICĂ. VALE. SASCHÎU s. (BOT.; Vinca herbacea şi minor) (reg.) brebendc, cununiţă, merişor, pervincă. saschiu s. v. GAROAFĂ, sastisi vb. v. PLICTISI. SĂTURA. URÎ-sastisirc s. v. PLICTISEALĂ. URÎT. sastisit adj. v. DERUTAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. ÎNCURCAT. NEDU- S39 SAVANT MERIT. PERPLEX. PLICTISIT. SĂTUL. SĂTURAT. SCÎRBIT. ZĂPĂCIT. saşfri s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. SAŞÎU adj., adv. 1. adj. chioriş, cruciş, încrucişat, pieziş, strabic, (pop.) şpanchiu, zbanghlu, (reg.) bazaOchi, ceacîr, ceur, chior, libnchiu, ponciş, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ^ ; privire 2, adv. chiondorîş, chio-riş, cruciş, încrucişat, strîmb, (pop.) pieziş, şpanchiu, (reg.) ponciş. (Priveşte, se uită ~.) SAT s. (înv. şi reg.) sălaş, (înv.) sălăşluire. (~e şi oraşej. sat s. v. ADĂPOST. AŞEZARE. CASĂ. CĂMIN. CÎMP. CORT. DOMICILIU. LOCUINŢĂ. OGOR. SĂLAŞ. ŢARINĂ. SATÂNĂ s. 1. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul ţ^art.), naiba (art.), necuratul (art.), tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoţchi, (pop. şi fam.) michiduţă, nichipOrcea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, Idol, împeliţâtul (art.), mititelul (art.), nefîr-tătul (art.), nevoia (art.), pirdâlnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleănul (art.), cel-de-pe-comoâră, cel-din-bâltă, ducă-se-pe-pustli, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toâca, (înv. şi reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hîdăche, năpustul (art.), spurc, spurcat, şeitan, şOtcă, ucigân, (Transilv., Ban. şi Maram.) bOdă, (Mold. şi Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. şi Mold.) mutul (art.), (prin Mold. şi Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsăn, (prin Mold.) scalOi, (prin Bucov.) şlactrâfu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitOrul (art.), (eufemistic) păcătui (art.). 2. (art.) lucifer, scaraoţchi, tartor, (pop.) sarsailă, vătâfu (art.), mamonul drâcilor, michiduţă cel bătrîn, (reg.) sarsaor. (~ e căpetenia dracilor.) satanesc adj. v. DEMONIC. DIABOLIC. DIAVOLESC. DRĂCESC. INFERNAL. NECURAT. SATANIC. SATÂNIC adj. demonic, diabolic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, (livr.) demo-niâc, mefistofălic, (înv. şi pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamOnic, satanicâsc. (Planuri saîanicesc adj. v. DEMONIC. DIABOLIC. DIAVOLESC. DRĂCESC. INFERNAL. NECURAT. SATANIC. sa tară s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. satiră vb. v. RIDICULIZA. SATIRIZA. SATIRĂ;' i’s. ^ridiculizare, satirizare, (fig.) biciuire. (~ moravurilor din trecut.) SATIRIĂZIS s. (MED.) aidomanie. SATÎRIG adj., s. 1. adj. sarcastic, (înv.) satiricăsc, (fig.) biciuitOr, caăstic, incisiv, înţepător, muşcătăr, pişcătOr, şfichiuitOr, tăiOs, usturător. (Ton ~.) 2. adj. epigramatic, (fig.) caăstic, incisiv, înţepător, muşcăt6r, usturător. (Poezie cu caracter ~.) 3. s. (rar) satirist. (Gr. Alexandrescu a fost un mare ~.) saliriccsc adj. v. SARCASTIC. SATIRIC. satirist s. v. SATIRIC. SATIRIZA vb. a ridiculiza, (înv.) a satira, (fig.) a biciui. (A ~ moravurile din trecut.) SATIRIZARE s. ridiculizare, satiră, (fig.) biciuire, (y moravurilor din trecut.) SATISFÂCE vb. 1. a împăca, a mulţumi. (Măsura luată i-a ~ pe toţi.) 2. a mulţumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. şi Mold.) a joi. (Recolta obţinută l-a ~.) 3. a împlini, a îndeplini, a realiza, (înv.) a plini, (rar fig.) a sătura. (I-a ~ dorinţa.) 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a ~ toate capriciile.) 5. a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a presta. (îşi ~ serviciul militar.) SATISFÂCERE s. împlinire, îndeplinire, realizare, (rar) satisfâcţie. (~ dorinţei cuiva.) satisfăcerc s. v. MULŢUMIRE. SATISFACŢIE. SATISFÂCŢIE s. 1. bucurie, desfătare, mîngîiere, mulţumire, plăcere, (înv. şi pop.) mulţumită, (înv.) haz, mîngîietură. (Simte o mare ~.) 2. mulţumire, (rar) satisfâcere. (Am cel puţin ~ că . . .) satisfacţie s. v. ÎMPLINIRE. ÎNDEPLINIRE. REALIZARE. SATISFACERE. SATISFĂCĂTOR adj. 1. acceptabil, admisibil, convenabil, mulţumitor, (fam.) pasâbil. (O soluţie ~ pentru ambele părţi.) 2. îndestulător, mulţumitor, suficient. (O cantitate ~.) SATlSFĂCtJT adj. 1. mulţumit, (înv. şi pop.) norocit, (înv. şi reg.) mulţumitor, (înv.) odihnit, (rar fig.) sătul. (Un om pe deplin ~.) 2. împăcat, mulţumit, (pop.) împăciult. (Cu inima ~.) 3. bucuros, mulţumit, vesel, voios. (Se duce ~ la lucru.) 4. împlinit, îndeplinit, înfăptuit, realizat. (Un vis ~.) A SATIR s. 1. tocător. (~ de carne.) 2. secure. călăului.) SATRAP s. despot, tiran. (E un adevărat ~ ■) SATRĂPIC adj. despotic, dictatorial, samavolnic, tiranic, (înv.) tiranicăsc, tiranăsc. (Guvernare SATURÂRE s. saturaţie. (Stare de ~ a unei soluţii.) SATURÂT adj. (rar) sătul. (Pâmtnt ~ de ploi.) SATURĂŢIE s. saturare. (Stare de ~ a unei soluţii.) sattirn s. v. PLUMB. sat s. v. AVERSIUNE. DEZGUST. GHIF-TUIRE. GREAŢĂ. ÎMBUIBARE. ÎNDOPARE. ÎNGREŢOŞARE. LĂCOMIE. NESAŢ. OROARE. REPULSIE. SĂTURARE. SCÎR-BĂ. SILĂ. saţiăt adj. v. MÎNCAT. SĂTUL. SĂTURAT. saţietăte s. v. SĂTURARE. SAU conj. fie, ori, (înv. şi reg.) au, oâre, (prin Transilv.) măcdr, (înv.) săvâi. bărbaţi, femei.) săur adj. v. ACRU. BĂTUT. PRINS. SAVÂNT s., adj. 1. s. cărturar, erudit, învăţat, (înv.) diâc, (grecism înv.) sofologiO- SAVANTERIE 84 O1 tatos. (Un ~ celebra.) 2. adj. citit, erudit, învăţat, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) ştiut, (înv. şi reg.) pricopsit, ştiutor. (Un om ~.) 3. adj. cărturăresc, cult, livresc. (Formaţie lexicală ~.) 4. adj. rafinat. (O ~ minuire a efectelor sonore.) savanferie s. v. PEDANTERIE. PEDANTISM. PREŢIOZITATE. savanllîc s.’v. ERUDIŢIE. PEDANTERIE. PEDANTISM. PREŢIOZITATE. ŞTIINŢĂ. SAVOARE s. 1. suculenţă. (~ unui aliment.) 2. deliciu. (~ unei mincări.) savoare s. v. DELECTARE. DESFĂTARE. FARMEC. ÎNCÎNTARE. PLĂCERE. VOLUPTATE. VRAJĂ. SAVONIERĂ s. să puni eră. SAVURA vb. a degusta, (rar) a legumi. (A ~ rnîncarea.) SAVURARE s. degustare, degusta ţie. (~ prăjiturii.) SAVORĂ s. (MAR.) balast, Iest. (~ unei nave comerciale.) SAVUROS adj. apetisant, bun, delicios, gustos, îmbietor, plăcut, suculent, (rar) pof-ticids, (arg.) mişto. (O mincare, o cină ~.) savuros "adj. v. AGREABIL. CAPTIVANT. CUCERITOR. DESFĂTĂTOR. FASCINANT. FERMECĂTOR. ÎNCÎNTĂTOR. PLĂCUT. RĂPITOR. SEDUCĂTOR, sazdn s.v. CRAP. sazolie s.v. BIR. DARE. IMPOZIT. PROCENT. PROCENTAJ. SĂ conj. de, şi. (Stai ~ mă astepfi.) săbdş s. v. AER. ASPECT. CHIP. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPRINDERE. EXPRESIE. FATĂ. FIGURĂ. FIZIONOMIE. ÎNFĂŢIŞARE. MINĂ. OBICEI. OBIŞNUINŢĂ. OBRAZ. PURTARE. săbăi vb. v. CROI. TĂIA. săbăire s. v. CROIRE. CROIT, să băi t s. v. CROIRE. CROIT, să bălţă s. v. CROITOREASĂ, săbăsây s. v. CONCEDIU. ÎNVOIRE. PERMISIE. VACANŢĂ. săbău s. v. BLĂNAR. COJOCAR. CROITOR. ♦SĂBIĂ vb. (reg.) a săbui. (îl ~ pe duşman.) săbicioără s. v. SABIE. SABIŢĂ. SĂBIOA-RĂ. SĂBIUŢĂ. săbii (ă s. v. SABIE. SABIŢĂ. SĂ B IO AR A. SĂBIUŢĂ. SĂBIOÂRĂ s. I. săbiuţă, (reg.) săbîuşeă. (Sabie mică sau ~.) 2. (1HT.; Pelecus cul-tratus) sabie, sabită, săbiuţă, (reg.) Mrcie, săbicioără, sâbilţă. săbiodră s. v. ALBIŞOARĂ. GLADIOLĂ. OBLEŢ. SĂBIUŢĂ. SOREAN. săbiuţă s. v. SĂBIOÂRĂ. SĂBIUŢĂ. SĂBICţA s. 1. săbioară, (reg.) săbiuşcă. (Sabie mică sau 2. (BOT.; Gladiolus imbrica(us) (reg.) cocardău, cocoşlcă, rogdz, săbioară, săgeată, săgeţed, seccrdle (pl.), spa-tareăză, crin-vînăt, (Transilv.) coăsă, (Ban.) eceruie, (Ban. şi Transilv.) speteâză. 3,(IHT.; Pelecus cullralus) sabie, sabiţă, săbioară,. (reg.) bîreie, săbicioără, săbiiţă. săbiuţă s. v. CIOC-ÎNTORS. GLADIOLĂ.. NĂVODAR. săbldznă s. v. ABATERE. ADEMENIRE. ATRACŢIE. CULPABILITATE. CULPĂ.. EROARE. GREŞEALĂ. ISPITĂ. NECAZ.. NEPLĂCERE. PĂCAT. POLUŢIE. SEDUCERE. SEDUCŢIE. SPERMATOREE. SUPĂRARE. TENTAŢIE. VINĂ. VINOVĂŢIE., săblăzm vb. v. GREŞI. PĂCĂTUI, săhiăznifdr adj.,s. v. PĂCĂTOS, săbui vb. v. SĂBIA, săcastru s. v. ŞIRĂ. săcăteu s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. săciuif: adj. v. DEFRIŞAT. DESPĂDURIT. săeiuit s. v. DEFRIŞARE. DEFRIŞAT. DESPĂDURIRE. săcotei s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. săeret adj. v. ASCUNS. DEŞERT. DOSIT.. DOSNIC. FERIT. GOL. IZOLAT. LĂTURALNIC. NECĂLCAT. NECULTIVAT. NELOCUIT. NEPOPULAT. NESTRĂBĂTUT. NEUMBLAT. PUSTIU. RETRAS. SĂLBATIC. S IN G U R AT IC. TA IN IC. TĂIN UIT. VID. săeret adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS. săeretui s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR, săesic s. v. CURĂTURĂ. sucul s. V. SĂCULEŢ. SĂCUSOR. SEDILĂ. TRĂISTUŢĂ. săcuiet s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. SE-D ILÂ. săculeţe s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. SEDILĂ. SĂCULEŢ s. 1. săcuşor, (franţuzism) saşeu, (înv. şi reg.) săcultdţ, (reg.) săcătdu, săcui, să-cuieţ, săculteăţă, sacu ţ, tăbeică, tăbîltoc, (prin Ban.) bătăcui, (prin Olt. şi Transilv.) săcotei, (prin Munt. şi Olt.) săculdte, (prin Mold. şi Bucov.) tăbuidţ, tăfîlcă, (Mold.) ţdşcă. (Un sac mic sau un ~.) 2. traistă, (reg.) jâcă. (~ cu merinde.) 3. sedilă, (reg.) sac, săcui, săcuieţ, săculdte, scurgătoăre, zăgîrnă. (~ pentru scurs brînza.) săculeţ s. v. SCROT, săcultedţă s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. săcultdţ s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. SĂCUŞOR s. săculeţ, (franţuzism) saşâu, (înv. şi reg.) săcultdţ, (reg.) săcătdu, săcui, să-cuidţ, săculteăţă, săcuţ, tăbdică, tăbiltoc, (prin Ban.) bătăcui, (prin Olt. şi Transilv.) săcotdi, (prin Munt. şi Olt.) săculeţe, (prin Mold. şi Bucov.; tăbuidţ, tăfilcă, (Mold.) ţdşcă. (Un sac mic sau un ~.) săctiţ s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. *SĂD£LCĂ s. (AGRfC.) (reg.) săddlniţă, sădllă, sighlncă. (~ pentru sădit răsadurile.) sădclniţă s. v. SĂDELCĂ. SĂDI vb. a planta, a pune, a răsădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) 841 SĂLĂŢEA -a implinta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ •doi puteţi.) sacii vb. v. AŞEZA. CONSTITUI. CEEA. CTITORI. FIXA. FUNDA. INSTALA. INSTITUI. ÎNFIINŢA. ÎNTEMEIA. OPRI. ORGANIZA. STABILI. STATORNICI, sădi Iii s. v. SĂDELCÂ. SADtRE s. plantare, plantat, punere, pus, râsădire. răsădit, sădit, transplantare, (rar) transplantâţie, (pop.) presădîre, (înv.) plantaţie. puie!Hor.) sădire s. v. PLANTAŢIE. SÂCIT adj. plantat, răsădit, transplantat, (pop.) presădlt, (Transilv.) răstăvit. (Răsaduri .) SA: OT s. plantare, plantat, punere, pus, răsădi:-.*, răsădit, sădire, transplantare, (rar; transplantăţic, (pop.) presădîre, (înv.) plantaţie. ( ~~ puiet ilor.) sădit s. v. BUTĂŞIRE. SAOITOK s. I. plantator, (înv.) răsăditor. (~ viţă de vie.) 2. (TEHN.) plantator. 'He o uneailâ agricolă.) sădi tură s. v. PLANTAŢIE, sărhrdei-dc-cîmp s. pl. v. FIEREA-PÂMÎN-TUIA.. L POTROACĂ. TINTAUEĂ. săgăr s. v. LUPTĂTOR. MILITAR. O STAS. OŞTEAN. RĂZBOINIC. SOLDAT. sărjeăe s. v. CANAF. CEAPRĂZĂRIE. CIUCURE. C RĂ C A NĂ. PIR O S T R IE. săgeacăr s. v. CEA PRAZ AR. săgeata-lui-Dînnnczeu s. v. VERIGEL. SÂGEĂTĂ s. I. (reg.) răpczitor, (înv.) săhăi-dăc. (O pornită din arc.) 2. (reg.) suliţă. (~ pe mormintul unui tinăr.) 3. (CONSTR.) (reg.) suliţă. (~ pe coama caselor ţărăneşti.) 4. (TEÎIN.) aripă, spetează. (~ la roata morii de vin!.) 5. (TEMN.) (reg.) călur. (~ la aripa morii de vini.) 6. (TEHN.) fofează, (Mold.i col. (~ la moara de vini.) 7. (GEOGR.) săgeată litorală — perisip, cordon litoral. 8. (BOT. / săgeala-apei (Scigittaria sagittifolia) = (reg.) iarba-săgeţii. săgeată s. v. COARDĂ. CORD AR. FULGER. ÎNJUNGI-IIETURĂ. ÎNTINZĂTOR. ÎNŢEPĂTURĂ. JUNGHI. JUNGHIETURĂ. PlRGHIE. SĂBIUŢĂ. STRUNĂ. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ. săcfcvt adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. săcjetă vb. v. DEOCHEA. FULGERA. ÎNJUNG H IA. ÎNŢEPA. TRĂ SNI. săgetâr s. v. ARCAŞ. SĂGETĂTOR. SĂGETÂRE s. săgetat, săgeta tură. săffetăş s. v. ARCAŞ. SĂGETĂTOR. SAGETĂT s. săgetare, săgetătură. SĂGETĂTOR s. 1. arcaş, (înv. şi pop.) săgeUr. (înv.) săgetâş. (~ din armata lui Ştefan cel Mare.) 2. (ASTRON.; avi.) arcaşul (artj. este numele unei constelaţii.) SĂGETĂTURĂ s. 1. săgetare, săgetat. de arc.) 2* (MED.) (reg.) săgetură. săgetătură s. v. ÎNJUNGHIETURĂ. ÎNŢEPĂTURĂ. JUNGHI. JUNGHIETURĂ. să get ură s. v. SĂGETĂTURĂ. săgeluţă s. v. SĂGEŢEA. SĂGEŢICĂ. SĂGEŢE s. săgeţică, (înv.) săgetuţă. sufjcţeu s. v. SĂBIUŢĂ. SĂGEŢICĂ s. săgetca. (înv.) săgetuţă. săgeţică s. v. BUCHET. CIOCUL-BERZEI. GREGHETIN. să glii eş s. v. CINTEZĂ. săjjneăfă s. v. SAGNĂ. sfigni vi), v. ÎNFIERA. RĂNI. săgnire s. v. ÎNFIERARE. să ţj ni tură s. v. SAGNĂ. săiiăidăc s. v. SĂGEATĂ. TOLBĂ. săliălbăr s. v. CĂRBUNAR. săi ăst ră s. v. ZÎNĂ. săidăcărie s. v. HAR NAŞA MENT. SĂLÂŞ s. I. adăpost, găzduire, (pop.) sălaş-luire. (Cere ~ ; se îngrijeşte de ~.) 2. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, (reg.) sălâşnă, (Transilv., Ban. şi Bueov.) cortel, (inv.) locaş, mutare, mutat., odaie, sat, sălăş-luinţă, sălăşlmre, şedere, şezămînt, şezut, (fig.) birlog, cuib, culcuş. (Unde îşi are el ~ ?) 3. aşezare, şatră. de ţigani.) 4. birlog, cuib, culcuş, vizuină, (reg.) cobirlău, covru, mîşină, vizunie, (prin Ban.) cirtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezuriine, viezurînă. (^ unui animal sălbatic.) sălaş s. v. ACARET. AŞTERNUT. CAMPAMENT. CĂTUN. CORT.’ COŞCIUG. CULCUŞ. DEPENDINŢĂ. GRAJD. LAGĂR. PAT. PLACENTĂ. REŞEDINŢĂ. SAT. SEDIU. SICRIU. STAUL. STÎNĂ. TABĂRĂ. TÎRI Ă sfiMjită s. v. ADĂPOST. AŞEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINŢĂ. SĂLAŞ. sălftbărie s. v. CONSTR ÎNGERE. FORŢĂ. SILĂ. SILNICIE. VIOLENŢĂ. sâlăgeâ s. v. GRÎUSOR. SĂLĂŢEA. UNTI-ŞOR. sălâşl vb. v. ADĂPOSTI. DOMICILIA. FI. GĂZDUI. LOCUI. MÎN'EA. PRIMI. STA. ŞEDEA. TRAGE. TRĂI. VIEŢUI, sulâşitoâre s. v. OSUL-IEPURELUI, sălăşlui vb. v. ADĂPOSTI. AŞEZA. DOMICILIA. FI. FIXA. GĂZDUI. INSTALA. LOCUL MÎNEA. OPRI. PRIMI. STA. STABILI. STATORNICI. ŞEDEA. TRAGE. TRĂI. VIEŢUI. sălăşliiiiilă s. v. ADĂPOST. AŞEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINŢĂ. SĂLAŞ. TRAI. VIAŢĂ. VIEŢUIRE. sălăşluite s. v. ADĂPOST. AŞEZARE. CASĂ. CĂMIN. CĂTUN. DOMICILIU. GĂZDUIRE. LOCUINŢĂ. POPAS. POPOSIRE. SAT. SĂLAŞ. TRAI. VIAŢĂ. VIEŢUIRE. sălăşluUbr s. v. LOCUITOR. sMiiştioârfi s. v. OSUL-IEPURELUI, sălciii vb. v. ADĂPOSTI. AŞEZA. DOMICILIA. FI. FIXA. GĂZDUI. INSTALA. LOCUL MÎNEA. OPRI. PRIMI. STA. STABILI. STATORNICI. ŞEDEA. TRAGE. TRĂI. VIEŢUI. SĂLĂŢEA s. (BOT.) 1. (Ranunculus ficaria) griuşor, uutişor, (reg.) sălăgeă, calce-mlcă.salată-de-vimp.scinteiută-gâlbenă, (Murit.) SĂLĂŢEA 842: scorbutăriţă. 2. (Aposeris foetida) (reg.) salata-ciinilor. sălăţeâ s. v. ROSTOPASCĂ. UNTIŞOR. sălăţica-zidului s. v. RĂSFUG. SĂLBATIC adj., adv. 1. adj. (rar) pădureţ. (Animale ~e şi animale domestice.) 2. adj. nedomesticit, neîmblînzit, (pop.) sireâp. (Cal ~.) 3. adj. aprig, focos, nestăpînit, sireap, vijelios, (înv.) zmcids. (Un armăsar ~.) 4. adj. barbar, primitiv, (înv.) sireâp, vârvar, vărvă-râsc. (Triburi, neamuri ~.) 5. adj. înapoiat, neevoluat, primitiv, rudimentar. (Duceau o viaţă tn caverne.) 6. adj. necivilizat, primitiv. (Aşezări ~.) 7. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crincen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, ncîmblinzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sîngeros, violent, (livr.) sangui-nâr, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) târc, (reg.) pogân, (Mold. şi Bucov.) avân, hapsin, (înv.) jestăc, neomenit, sangulnic, sălbăticds, sireâp, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 8. adj. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) 9. adj. animalic, bestial, feroce, fioros. (Gest ~.) 10. adj. barbar, crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvărăsc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.) 11. adj. aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, nebun, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 12. adj. fricos, sperios, temător, (livr.) timorât. (De ce eşti atît de ~ ?) 13. adj. (BOT.) pădureţ, (pop.) mistreţ:, mistricit. (Păr ~.) 14. adj. (BOT.) (pop.) pădureţ:, (înv. şi reg.) pădu-râtic, păduresc. (Fruct ~.) 15. adj. natural, (livr.) frust. (Frumuseţea ~ a Bucegilor.) 16. adj. deşert, gol, necultivat, pustiu, vid, (înv. şi reg.) săcret, (înv.) pustiiciâs, pustiit. (Un loc, un ţinut ~.) sălbătăcinic s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. PUSTIETATE. PUSTIU. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENTĂ. VITREGIE. sălbătăciune s. v. BARBARIE. PRIMITIVISM. PRIMITIVITATE. PUSTIETATE. PUS- TIU. SĂLBĂTICIE. sălbăticeşte adv. v. BRUTAL. VIOLENT. SĂLBĂTICI vb. 1. (rar) a (se)" primitiviza, (înv.) a (se) însălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. a se părăgini, (reg.) a se pîrlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a . ) sălbătici vb. v. AGITA. CLOCOTI. FRĂ-MÎNTA. FREMĂTA. ÎNVOLBURA. ZBATE. ZBUCIUMA. SĂLBĂTICIE s. 1. barbarie, primitivism, primitivitate, (înv.) barbarism, sălbătăcitine, sălbăticime. (Starea de ~ a unui trib.) 2. animalitate, bestialitate, ferocitate. (~ unui asasin.) 3. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, vio- lenţă, vitregie, (rar) nemilă, nemilostiviTe* (pop.) cîinie, cîinoşânie, (înv. şi reg.) năsilni-cie, (înv.) crîncenie, cruzie, cumpliciiine, cum-plire, grozăvie, neomenire, răicitine, săibătă-cime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duri-tâte. (*>* purtării cuiva.) 4. pustietate, pustiu, (rar) sălbătăciune, (înv.) sălbătăcime, locurilor.) 5. paragină, părăginire, părăsire. (Parc lăsat tn .) sălbăticie s. v. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. PALEOLITIC. SĂLBĂTICIUNE. sălbăticime s. v. BARBARIE. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. PR IMITIVISM. PR IMITIVITATE. SĂ LBĂ-TICIE. SĂLBĂTICIUNE. SĂLBĂTICIT adj. neîngrijit, părăginit,(reg.> părăginos. (O grădină ~.) sălbăticitură s. v. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. SĂLBĂTICIUNE. ^ SĂLBĂTICIUNE s. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, (pop.) gâdină, jigânie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transiiv. şi Mold.) gad, (Transiiv.) sălbăticitură. (In pădure trăiesc multe /V . ) sălbăticiune s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENŢĂ. VITREGIE. sălbăticos adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN.. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂUL. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT. SĂLBĂŢlE s. (BOT.; Lolium temulen-tum) (reg.) beţie, ciormoiâg, năgâră, nebnnâ-riţă, nebuneâlă, neghină, obsigă, odos, zizâ-nie. sălbăţie s. v. RAIGRAS ENGLEZESC.. Z IZ AN IE. sălbioără s. v. SĂLBULIŢĂ. SĂLBULlŢĂ s. (rar) sălbioâră. (O ~ de galbeni.) sălcări s. pl. v. SĂLCET. SĂLCIŞ. sălcăriţă s. v. PITULICE. SĂLCET s. sălciş, (reg.) sălcime, sălciniş, (vestul Transiiv.) sălcâri (pl.). (Un ~ crescut pe malul apei.) SĂLCICĂ s. (BOT.) sălcioară. sălcică s. v. LOZIE. MLAJĂ. RĂCHITĂ, sălcime s. v. SĂLCET. SĂLCIŞ. sălciniş s. v. SĂLCET. SĂLCIŞ. SĂLCIOARĂ s. (BOT.) sălcică. (O salcie mică sau o ~.) sălcioară s. v. LOZIE. MLAJĂ. RĂCHITĂ. RĂCHIŢICĂ. SĂPUNELE. SCÎNTEIUŢĂ. SÎNZ IE NE-DE-GRĂDINĂ. sălcios adj. v. FAD. LEŞIETIC. LEŞIOS-SĂLCIU. SEARBĂD. SĂLClŞ s. sălcet, (reg.) sălcime, săldriiş,, (vestul Transiiv.) sălcâri (pl.). (Un ~ crescut pe malul apei.) 843 SĂNĂTOS SÂLCÎU adj. fad, leşietic, leşios, searbăd, (înv.) sălcios, sălcos. (Gust ~.) sfileiu adj. v. ANOST. NE INTERESANT. PLICTICOS. PLICTISITOR. ^ sătaiută mirositoare s. v. RĂCHITIGĂ. săleăs adj. v. FAD. LEŞIETIC. LEŞIOS. SĂLCIU. SEARBĂD, săleăţă s. v. TROSCOT DE APĂ. sălta s. v. GIULGIU. LINŢOLIU. VOALETĂ, salinyă s. v. AŞCHIE. SURCEA. SURCICĂ. ŢANOĂRĂ. SĂLTĂ vb. 1. a (se) ridica, a (se) sui, a (se) urca. (~ sacul în căruţă ; ll ~ pe genunchi.) 2. a înălţa, a ridica. (~ din umeri.) 3. a sări, a ţopăi, (reg.) a hopăi. (Nu mai ~ atital) 4. a sări. (~ peste gard.) 5. a sări, (reg.) a zăleti. (~ în înălţime.) sahâ vb.'v. AGITA. CLOCOTI. CREŞTE. DANSA. DEZVOLTA. FRĂMÎNTA. FREMĂTA. ÎNĂLŢA. ÎNVOLBURA. JUCA. LEGĂNA. MĂRI. MIŞCA. TRESĂLTA. ZBATE. ZBUCIUMA. SĂLTARE s. 1. ridicare, ridicat, săltat, suire, suit, urcare, urcat. (~ sacului în căruţă.) 2. sărire, sărit, (~ intr-un picior.) s&ftire s. v. ARDOARE. AVÎNT. BĂTAIE. DANS. DEZVOLTARE. ELAN. ENTUZIASM. EVOLUŢIE. ÎNAINTARE. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. JOC. MERS-ÎNAINTE. PALPITARE. PALPITAŢIE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. PROGRES. PROPĂŞIRE. PULSAŢIE. SALT. SĂLTĂ- turâ. săritură, ticăit, tresărire, topăială. topăit. topăitură. zbatere. zvIcneală, zvîcnet. zvîcni-re. zvîcnit. zvîcnitură. SĂLTAT adj. 1. înălţat, ridicat. (Cu capetele puţin ~.) 2. săltăreţ, sprinten, vioi, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rîndunicii.) 3. ritmat, sacadat, săltăreţ, săltător, (prin Mold. şi Bucov.) scuturât. (Un dans popular ~.) saitâ't adj. v. CRESCUT. DEZVOLTAT. MĂRICEL. MĂRIŞOR. sfiltât adj., s.v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. SĂLTAT s. ridicare, ridicat, săltare, suire, suit, urcare, urcat. (~ sacului în căruţă.) SĂLTĂREŢ adj. 1. ritmat, sacadat, săltat, săltător, (prin Mold. şi Bucov.) scuturât. (Un dans popular ~.) 2. săltat, sprinten, vioi, zglobiu, (rar) săltăt6r. (Zborul ~ al rîndunicii.) 3. (rar) săltătăr. (Valuri ~.) săUătoârc s. v. CONVULSIE. LEAGĂN. SPASM. SĂLTĂTOR adj. ritmat, sacadat, săltat, săltăreţ, (prin Mold. şi Bucov.) scuturât. (Un dans popular ~.) săltător adj. v. SĂLTAT. SĂLTĂREŢ. SPRINTEN. VIOL ZGLOBIU. SĂLTĂTIÎRĂ s. salt, săritură, (pop.) sărită, (reg.) saitoc, zburdătură, (înv.) săltâre. (Dinu-o • • •) s<ftttirfi s. v. DANS. JOC. sălteălă s. v. ALIENARE. ALIENAT IE BOALĂ MINTALĂ. DEMENTĂ. NEBU NIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. TICNEALĂ sălui vb.v. ADĂPOSTI. GĂZDUI. MÎNEA PRIMI. TRAGE. SĂLVIE s. (BOT.) sălvie austriacă (Salvia austriaca) = (reg.) coada-Iupului, urechea-porcului; sălvie de Etiopia (Salvia aethiopis) = (reg.) desfăcătoâre, şerlâi, tutunâş, iarba-sfin-tului-Ion. sălvie de pădure s. v. COADA-VACII. JALE. sămăclrişă s. v. BRUMĂREA. CHIŞLEAG. CORONIŞTE. STRĂGHEAŢĂ. sămădăş s. v. CALCUL. DARE DE SEAMĂ. RAPORT. REFERAT. SITUAŢIE. SOCOTEALĂ. , sămădâu s. v. CASIER. CONTABIL, sămăduşâg s. v. CONTABILITATE, sămălui vb. v. APRECIA. CALCULA. CHIB-ZUI. ESTIMA. EVALUA. GÎNDI. JUDECA. MĂSURA. NUMĂRA. PREŢUI. SOCOTI. sămăluire s. v. CALCUL. CALCULARE. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. CHIBZUIRE. CUMINŢENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNŢELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAŢIE. RAŢIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. SOCOTIRE. SOCOTIT. TACT. SĂMĂRĂŞ s. sămărel. (~ pentru catîri.) SĂMĂREL s. sămăraş. (~ pentru măgari.) sămărît adj. v. VESEL. VOIOS, sămcuţă s. v. BRÎNCUŢĂ. CUCUTĂ-DE-PĂDURE. ŞOPÎRLIŢĂ. sămînţă vb. v. ÎNSĂMÎNŢA. SEMĂNA, sămînţăr s. v. TĂRTĂCUŢĂ. TIGVĂ. TÎLV. săminţâre s. v. ÎNSĂMÎNŢARE. ÎNSĂMÎN-ŢAT. SEMĂNARE. SEMĂNAT. SEMĂNĂTURĂ. SĂMINŢĂ s. 1. (reg.) sad, (înv.) plod. (Are ~ superioară pentru semănat.) 2. boabă, bob, grăunte, (reg.) boâmbă, boănă. (~ de grtu.) 3, sîmbure. (Măntncă ~ de dovleac.) sămînţă s. v. CATEGORIE. CAUZĂ. CO-BORlTOR. CONSIDERENT. DESCENDENT. FAMILIE. FEL. GEN. IZVOR. MICROB. MOBIL. MOTIV. NEAM. ODRASLĂ. PRETEXT. PRICINĂ. PRILEJ. PROGENITURĂ. RASĂ. RAŢIUNE. SCOBORÎTOR. SEMINŢIE. SOI. SPECIE. SPERMATOZOID. SPERMĂ. SPEŢĂ. TEMEI. TIP. TRIB. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR, sămînţos adj. v. FECUND. PROLIFIC, samsari vb. v. NEGOCIA. TRAFICA, sămsărie s. v. MISITIE. SAMSARLÎC. SĂNĂTOS adj. 1. (pop.) nebollt. (Sini perfect ~.) 2. intact, întreg, neatins, nevătămat, teafăr, valid, zdravăn, (pop.) nestricât, (înv. şi reg.) nebîntuît, (reg.) nâted. (A scăpat ~ din accident.) 3. întreg, normal, zdravăn. (Eşti om ~, tfi dai seama ce ai făcut?) 4. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, tare. (Aer ~.4 SĂNĂTOS 844 sănătos adj. v. ADECVAT. BUN. CHIBZUIT. CONFORM. CONVENABIL. CORESPUNZĂTOR. CUVENIT. FOLOSITOR. GÎN-DIT. GROZAV. INDICAT. ÎNŢELEPT. JUDICIOS. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. RAŢIONAL. RECOMANDABIL. RECOMANDAT. REZONABIL. SOCOTIT. STRAŞNIC. TERIBIL. UTIL. ZDRAVĂN. sănătos adj., adv. v. SERIOS. STĂRL'I-TOR. TEMEINIC. sănătoşă vb. v. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. VINDECA. sănătoşăre s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOŞIRE. ÎNTREMARE. ÎN-ZDRĂVEN1RE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE. sănătoşât adj. v. ÎNDREPTAT. ÎNFIRIPAT. ÎNSĂNĂTOŞIT. ÎNTREMAT. ÎNZDRĂVE-NIT. LECUIT. REFĂCUT. RESTABILIT. RIDICAT. TĂMĂDUIT. VINDECAT, săndulfc s. v. COVOR. SCOARŢĂ. SĂNIÂT s. săniere, sâniuş. SĂNI&RE s. săniat, saniuş. SĂNIOÂRĂ s. săniuţă, (reg.) săniuşcă, (prin Maram.) săniucă, (prin Munt. şi Olt.) scîrlete. SĂNIŞOÂRĂ s. (EOT.; Saniculct curo-pcca) (rog.) omăg, şarpon£I, buruiană-de-clamblâ, cinci-foi, cinci-foi-mări, iarba-frîn-tului, iarba-sâsuUii. săniiiră s. v. SĂNIOÂRĂ. SĂNIUŢĂ. SĂNIIjŞ s. 1. săniat., săniere. 2. dcrdehis. (Mergem la ~.) săniuşcă s. v. SĂNIOÂRĂ. SĂNIUŢĂ. SĂNiOŢĂ s. sănioară, (reg.) săniuşcă, (prin Maram.) săniucă. (prin Munt. şi Olt.) scîrlete. SAPA vb. 1. a excava, a scobi. (A ~ pă-minlul.) 2. (AG1UC.) a prăşi, (Olt.) a tîrşi. la porumb.) 3. a (se) măcina, a (se) minca, a (se'» roade, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 4. (GEOL., GEOGR.) a (se) eroda, a (se) roade, (reg.) a (se) coptorî, a (se) eoptoroşi, (fig.) a (se) mînca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.) 3. a ciopli, a sculpta, a tăia, (rar) a scobi, (Transilv. şi Maram.) a sferdi. (A ~ in piatră un bust.) (i. a imprima, a întipări. (Vremea a ~ brazde adinei pe fruntea lui.) săpa vb. v. FIXA. RAMÎNE. SCORMONI. SCUR M A. SU BMINA. UZURPA. SĂPARE s. 1. săpat, (înv.) săpătiiră. unui tunely a unei fintini.) 2. excavare. solului.) 3. (AGRIC.) praşilă, prăsire, prăşit, sapă, săpat, (pop.) prăşă, prăşi tură, (reg.) copoit, pră.şeâlă, săpătură, tîrşenit, tîrşi t.. (~ porumbului.) 4. măcinare, roadere, săpat. (~ malului de către ape.) 5. (GEOL.t GEOGR.) erodare, eroziune, roadere, şiroi-re, (fig.) spâlăre. (Proces de ~ a solului.) 6. cioplire, cioplit, săpat, sculptare, sculptat, tăiat, tăiere, (înv.) săpătură. (~ unui bloc de marmură.) sapă re s. v. FIXARE, să păs s. v. SĂPĂTOR. SĂPAT adj. 1. (GEOL.t GEOGR.) erodat, ros, (reg.) coptorît, coptoroşit. (Un teren ^. y 2. cioplit, sculptat, tăiat. (Zid împodobii ci* chipuri ~.) săpăt adj. v. ACCIDENTAT. ÎNVĂLURAT. NEREGULAT. PRĂŞIT. SĂPĂT s. 1. săpare, (înv.) săpăttiră. (** unui tunel, al unei fintini.) 2. (AGRIC.) praşilă, prăsire, prăşit, sapă, săpare, (pop.) prăşă. prăşitură, (reg.) copoit, prăşeălă, săpătură, tîrşenit, tîrşit. porumbului.) 3. măcinare,, roadere, săpare. malului de către ape.) 4. cioplire, cioplit, săpare, sculptare, sculptat, tăiat, tăiere, (înv.) săpătbră. (~ unui bloc de marmură.) săpălău s. v. OTIC. TÎRNĂCOP. săpălică s. v. sAPĂLIGA. sApAiJgA s. i. săpuşoară, (reg.) săpuţâ. (O sapa mică sau ~.) 2. (AGRIC.) (reg.) săpa, săpălică, săpălucă, săpăltigă, săpiţă, săpucă. săpuliţă. săpuşoără, săpuţă, scrăpină, (Bucov. şi Maram.) şpiţăc. (~ se foloseşte In legumicultura.) săpălăeu s.v. SĂPĂLIGĂ. săpă!ti<|ă s. v. SĂPĂLIGĂ. săpătoăre s. v. CAZMA. HÎRLEŢ. RARIŢĂ. SĂPĂTOR s. (franţuzism) sapeur, (înv.) sâpăş. (E ~ de profesie.) săpător s. v. GRAVOR. GRC I A R. SCULPTOR. SAPĂTCrA s. excavaţic. (O ^ pentru fundaţia unui bloc.) sapăttiră s. v. CIOPLIRE. CIOPLIT. GRAVURĂ. PRASILĂ. PRĂSIRE. PRĂSIT. SAPĂ. SĂ PARE. SĂ PAT. SCULPTARE. SCULPTAT. SCULPTURĂ. STAMPĂ. TĂIAT. TĂIERE, săpită s. v. SĂPĂLIGĂ. săpoi s. v. TÎRNĂCOP. săptăniîna cărnii s. v. C.ÎRNELEAGĂ. HARŢI. saptămîna clisei s. v. C.ÎRNELEAGĂ. HARŢI. săptămSna euidtă s. v. CÎRNELEAGĂ. HARŢI. săptăniîna de piăţjuri s. v. CÎRNELEAGĂ. HARŢI. săptămîna hîrţcdstă s. v. CÎRNELEAGĂ. HARŢI. săptămîna liîrţii s. v. CÎRNELEAGĂ. HARŢI, săptămîna împestriţată s. v. CÎRNELEAGĂ. HARŢI. săptăniîna îuvirstătă s. v. CÎRNELEAGĂ. HARŢI. SĂPTĂMÎNÂL adj., s. 1. adj. (înv.) săptă-minăr. (Vizită ~.) 2. s., adj. hebdomadar. (Un ~ de mare tiraj.) săptămîna mistreăţă s. v. CÎRNELEAGĂ. HARŢI. supfămîndr adj. v. SĂPTĂMÎNÂL. săptămina tărcăfă s. v. CÎRNELEAGĂ. HARŢI. săptămîna vîrstătă s.v. CÎRNELEAGĂ* HARŢI. SĂPTĂM1NĂ s. (înv.) simbătă. (Vine la-noi de două ori pe ~.) săpucă s. v. SĂPĂLIGĂ. 845 SĂRĂCI ME săpuior s. v. CIUIN. ODAGACI. SĂ PUNĂ R IŢĂ. săpuilţă s. v. SĂPĂLIGĂ. săpiîn s. v. CIUIN. CLĂBUC. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. SPUMĂ. SĂPUNĂR s. (înv.) săpungiu. ut fabrică şi vinde săpun.) săpunâr s. v. CIUIN. ODAGACL SĂPUNARIŢĂ. săpunârc s. v. CIUIN. ODAGACL SĂPUNARIŢĂ. SĂPUNĂRIŢĂ s. (BOT.; Saponaria offi-cinalis) ciuin, odagaci, (reg.) berbecei (pl.), grozdică, juni (pl.), mieluşei (pl.), săpuior, săpun, săpunâr, săpunăş, săpunel, săpunioără, săpuniră, spumâriţă, văcăn'că, văcărită, bu-ruiană-âlbă, floarea-călugărului, floarea-stu-dântului, flori-âlbe (pl.), flori-bătăi (pl.), flori-de-sopân (pl.), flori-de-tăiettiră (pl.), iarbă-de-săpun, iarbă-de-soponit, mărarul-câlului, rup-turi-de-măl (pl.), spuina-câlului, (înv.) săpunârc, săpunărică. SĂPUNĂŞ s. săpunel. săpunăş s. v. CIUIN. ODAGACI.SĂPUNARIŢĂ. săpunărică s. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. săpuneâlă s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. CLĂBUC. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. SĂPUNIRE. SĂPUNIT. SPUMĂ. SĂPUKEL s. 1. săpunăş. (Săpun mic sau ~.) 2. (BOT.; Tlujmus cornosus) (reg.) cimbrişor. 3. (BOT.; Aster novae-angliae; la pl.) (reg.) dumitrăş, pocrovă, sălcioâră, scînteiuţe (pl.). vineţâle (pl.), floarea-Sfintci-Marii, salbă-moâle. săpunel s. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. săpunele s. pl. v. SCÎNTEIUŢĂ. să pun (jiu s. v. SĂPUNAR. săpuni vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. SĂPUNIERĂ s. savonieră- (Ţine săpunul tn ~.) săpunioără s. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. SĂPUNIRE s. săpunit, (rar) săpuneâlă. (~ corpului cuiva, la îmbăiere.) SĂPUNÎT s. săpunire, (rar) săpuneâlă. (~ corpului cuiva, la îmbăiere.) săpunită s. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. SĂPUŞOÂRĂ s. săpăligă, (reg.) săpuţă. săpuşoără s. v. SĂPĂLIGĂ. săpută s. v. SĂPĂLIGĂ. SĂPUŞOÂRĂ. SĂRĂ vb. a (se) saliniza. (Lacurile se pot ~ ■) SĂRÂC adj., s. 1. adj., s. calic, necăjit, nevoiaş, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. şi pop.) neajâns, neavut, pirpiriu, (pop. şi fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcân, (înv. şi reg.) mişâl, slăbănăg, (reg.) misăriciâs, oârfăn, obielos, pămîntit, (Ban.) bedâş, (înv.) meâser, neputârnic, neputincios, siromâh, (fam., fig. şi depr.) paduchiOs. (E un-biet om ~ care trebuie ajutat.) 2. adj. biet, nenorocit, nevoiaş, sărman, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, păcătos, sărăcân, (înv. şr reg.) ticăit, ticălOs, (prin Munt. şi OIIsăgdt, (înv.) câinic, mişâl. mişâlos. (Un ţăran ~ ;~ul de mine!) 3. adj. mizerabil, sărăcăcios, umil. (Un interior ^.) 4. adj. modest, sărăcăcios,, simplu. (O nuntă ~.) 5. adj. nefertil, neproductiv, neroditor, slab, steril, sterp, (rar) nerodnic, sărăcăcios, sec, (Transilv.) mâcru, (înv.) neproducător, sterpâs. (Un sol .) 6. adj. insuficient, neîndestulător, nesatisfăcător, redus. (Un inventar ~ de utilaje.) 7. adj. redus. (Are un vocabular ~.) 8. adj. slab, (fig.) chior,, orb. (O lumină ~.) 5). adj. banal, comun, neînsemnat, obişnuit. (Viaţa piciorului X e-uimitor de sărăc adj., s.v. ORFAN. VĂDUV, sărac s. v. CERŞETOR. MILOG, sărăr s. v. SOLNIŢĂ. SĂRÂRE s. 1. sărat, (înv. şi reg.) sărătură. peştelui, pentru conservare.) 2. salinizare-. (~ apelor mării.) SĂRAT adj. salin. (Lac ~.) sărât adj. v. EXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. MARE. RIDICAT. SCUMP. SĂRÂT s. sărare, (înv. şi reg.) sărătură.. (^ peştelui, pentru conservare.) sărăboi s. v. TĂRTĂCUTĂ. TIGVĂ. TÎLYL. sărăcân adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. sărăcăcios adj. v. NEFERTIL. NEPRODUC- TIV. NERODITOR. SĂRAC. SLAB. STERIL-STERP. SĂRĂCĂCIOS adj., adv. 1. adj. umil, (rar) meschin, (fam.) calicâs. (O casă ~.) 2. adj. mizerabil, sărac, umil. (Un interior ~.) 3* adj. mizer, mizerabil, prăpădit. (Un tîrg ~ de odinioară.) 4. adj. modest, sărac, simplu. (O nuntă ^.) 5. adv. (înv.) mişeleşte. (Se îmbracă ~.) săracei adj., s. v. SĂRĂCUŢ. SĂRĂCI vb. 1. a calici, a (se) ruina, a scă-păta, (înv. şi reg.) a sărmani, (înv.) a meseri, a mişeii, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.) 2. a (se) pauperiza, a (se) proletariza. sărăci vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DE-PLÎNGE. PLÎNGE. SĂRĂCIE s. 1. mizerie, (pop.) scăpătâre. (înv. şi reg.) ticâlă, (înv.) scăpâciime, scăpătă-ciune. (A murit în ~.) 2. lipsă, mizerie, nevoie, (livr.) indigânţă, penurie, privaţiune, (înv., şi pop.) calicenie, calicie, neavere. (înv. şi reg.) niştotă, scumpete, ticăloşie, (reg.) sărăpânie, (înv.) meserătâte, mişelătâte, mişelie, neputinţă, nevoinţă, scădere, scumpătâte. (O acută ~ bîntuia pe atunci.) 3. insuficienţă, lipsă, (înv.) neajungere. (~ de legume pe piaţă-} 4. nefertilitate, ncproductivitate, nerodnicie, sterilitate, (rar) sterpăciune. (~ unui teren.), sărăcie s. v. VĂDUVIE, sărăcllă s. v. AUSTRU. SĂRĂCÎME s. calicime. SĂRĂCIN 846 sărăcln s.v. SARAZIN. SĂRĂGÎRE s. 1. ruinare, scăpă tare, (înv.) mişelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.) 2. pauperizare, proletarizare. (~ maselor.) SĂRĂCÎT adj. ruinat, scăpătat, (înv.) stins, cai, (reg.) arici, căpăţînoăsă, măciuca-ciobaniiiui. 3. (Centaurea calcilrapa) ghimpe, scai-ghimpos, (reg.) vădană, pasul-dropiei, scai-mărunt. scaiul-dracului, scai-voinicesc. 4. (Car-duiis kirneri) spin, (reg.) scai. 5. scaietele-popii (Xanthium slrumarium) = (reg.) cornuţi (pl.), purcelaş. sc-iiK'îe s. v. CIULIN. HOLERĂ. PĂLĂMIDĂ. SCAI. SCATIU. SPIN. STICLETE. TĂTA R NICĂ. VA R GA-C IO BA NULI JI. seai-mărtint s. v. GHIMPE. SCAIETE. SCAI-GHIMPOS. TURITĂ. TURITĂ-MA-RE. scai rusesc s. v. HOLERĂ. scaiul-dracului s. v. GHIMPE. SCAIETE. SCAI - v i LI IMPOS. scaiul-violului s. v. SCAIUL-DRACULUI. scaiul-voinicului s. v. SCĂIUS. VAR GAGIC BA NULUI. scai-voinicesc s. v. GHIMPE. SCAIETE. SCAI-GHIMPOS. VARGA-CIOBANULUI. SCAL s. (IHT.) rechin. SCALĂ s. scară. (~ unui aparat de radio.) scală s. v. DEBARCADER. PORT. SCARĂ. VAMĂ. scălee s. v. CALCEA-CALULUI. scaldă s. v. RÂIE. CADĂ. ÎMBĂIERE.SCĂLDARE. SCĂLDAT. VANĂ. scaioian s. v. CALO IAN. scaldi s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR, scalp s. v. SCALPARE. SCAL PÂRE s. (rar) scalp. SCAMATOR s. iluzionist, prestidigitator, (reg.) boscăr, (înv.) cabăz. (~ la circ.) scamator s. v. ESCROC. HOŢ. IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. SCAMATORIE s. iluzionism, prestidigitaţie, (reg.) boscărîe, (fam.) panglicărie. (Număr de ~, Ia circ.) scamatorie s. v. ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. ŞARLATAN IE. ŞMECHERIE. SCÂMĂ s. (înv.) şârpie. (~ penlru pansamente.) scamă s. v. PUF. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUŞ. VATĂ. scămnie s. v. SCAUN. SCAMONEE s. (rar) scamoniu. (Sucul răşinos numit ~.) scamoniu s. v. SCAMONEE. SCANDAL s. 1. scenă. (I-a făcut un ~ nemaipomenit.) 2. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) lârmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomăn, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimân, hălălâie, hărhălâie, toiet, toloboâtă, tololoi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) hdlcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănâie, dăn-dănăie, gîlceâvă, (fig.) ţigănie, (arg.) năsulie. (Era un ~ de nedescris.) scandal s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. DIFICULTATE, EROARE. GREŞEALĂ. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIŞTE. PĂCAT. PIEDICĂ. STAVILĂ. VINĂ. VINOVĂŢIE. SCANDALAGIOÂICĂ s. certăreaţă, (înv. şi pop.) zavragioăică. SCANDALAGIU adj., s. arţăgos, certăreţ, gîlcevitor, (rar) vociferant, (înv. şi pop.) zavragiu, (pop. şi fam.) ţîfnos, zurbagiu, (pop.) pri-cinăş, rinzos, (înv. şi reg.) sfâdnic, sfădâlnic, sfădicios, (reg.) arţăgâş, gîlcevos, potcăş, scandalos, sfădăios, sfădăreţ, sfădăuş, (Mold. şi Bucov.) cîrciogăr, (Transilv.) pdrav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. şi Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădăci, sfă-ditdr, (fig.) clonţos, colţos, ţăndărds. (Om ~.) seandală s. v. ADEMENIRE. ANIMOZITATE. ATRACŢIE. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ISPITĂ. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. SEDUCERE. SEDUCŢIE. TENTAŢIE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎ-ZANIE. scandalisi vb. v. INDIGNA. REVOLTA. SCANDALIZA. SCANDALIZA vb. a (se) indigna, a (se) revolta, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.) SCANDAL IZÂRE s. indignare, revoltare, revoltă, (rar) indignaţiune, (pop.) oţăreălă, oţărîre. (~ lui era întemeiată.) SCANDAL IZÂT adj. indignat, revoltat. (Om ~ .) SCANDALOS adj. 1. revoltător, (înv.) revol-tănt, (înv., in Transilv.) scăndălicios. (Un gest ~.) 2. ruşinos. (O comportare ~.) scandalos adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU. SCANDÂRE s. (înv.) scânzie. (~ unor versuri latine.) SCANDINÂV adj. scandinavic. (Populaţii SCANDINĂVIC adj. scandinav. (Populaţii scânzie s. v. SCANDARE. scapăr s. v. SCĂPĂRARE. 54 - c. 310 SC AP A T seapăl s. v. APUS. ASFINŢIRE. ASFINŢIT. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎS. COSTIŞĂ. INIl TCI I IE. PA NTĂ. P()'V îBN1Ş. PIU PO K. rp:peziş. scobohîş. versant. VEST. SCAPET s. (pop.) scopît. (Seda ~ Iilor.) scapcţi vb. v. CASTRA. JUGĂNI. SCOPL STERILIZA. SCĂPULĂ s. (ANAT.) omoplat, spatii, {pop.) lopăţica umărului, (prin Transilv.) lopătiţă, (italienism inv.) spală. scarandn adj. v. DELICAT. DIFICIL. FIN. GINGAŞ. GRAŢIOS. MOFTUROS. NĂZUROS. SUAV. SCARAOŢCHI s. lucifcr, salana (ari.), tartor, (pop.) sarsailă, vătafii (ari.), niamo-nul dracilor, michiduţă cel bătrin, (reg.) sar-saor. (~ sau căpetenia dracilor.) scaraoţchi s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. SCÂRĂ s. 1. (inv). scală. (Se suie pc ~.) 2. treaptă. (A pus piciorul pe ~ tramvaiului.). 3. peron. (Trăsura a tras la ~.) 4. (TEIIN.) scară rulantă = escalator. 5. (TEIIN.) (reg.) scaun, ursoâic. (~ la coşul morii.) fi. scală. (~ unui aparat dc radio.) 7. (MUZ.) (inv.) scală. 8. ierarhie, nivel, rang, stare, strat, treaptă. (~ socială.) 8. (1)()T.) scara-doamnei (Polemonium coerulcum) = scăricea, scara-domnului ; scara-donmului (Polemonium coerulcum) = scăricea, scara-doamnei. scară s. v. CĂŢEL. CEATLĂU. CONTINU I'. COHDKNCI. CRUCE. CRUCEA DINAINTE. CUPRINS. GLOSAR. LAMBĂ. NĂSĂI.IE. SUMAR. TÂRLĂ DE MATERII. VĂTRAI. SCAREU s. (MAR.) tacoz. SCARIFICĂ vb. (MED.) (inv.) a hărăxi. pielea.) SCARIFICĂ RE s. (MED.) scarificaţie. (~ pielii.) SCARIFICĂ'fIE s. (MED.) scarificare. (~ pielii.) SCARLATINĂ s. (MED.) (reg.) anghina, bubăt, bube (pl.), cochinâdă, cocliinăr, corâcă, fapt, foc, focărie, mireeăv, mohoriciune, purpur, roşior, vărsat, zapor. scarmos s. v. STRAPAZAN. UJBĂ. scărpă s. v. GONDLVR. PAPUCI SCATIU s. (ORNIT.; Carduelis spinus) (reg.) cintezoi, ciz, oiţă, pasăre-gălbenă, poala-Sfintei-Mării, (prin Olt.) scaiete. scatiu s. v. CINTEZĂ. GARDIAN. INĂ- riţă-verde. presură, sergent. scatoalcă s. v. BĂTAIE. PALMĂ. PUMN. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. SCĂUN s. I. (prin Ban.,) seâmnic. (S-a aşezat pe ~.) 2. (TEIIN.) seăunoaie. (~ al dulgherului.) ÎL (TEIIN.) cal. (~ la scău-noaic.) 4. ( TEIIN.) scaun de cioplit — bedreag, butuc. (~ al rotarului.) 5. (TEIIN.) butuc, pat, picior, strat, talpă, (reg.) pitriică, stirciog. (~ la sucală, la virtelnilă.) fi. (TEIIN.) bătător, strat, trup. (~ la mcliţă.) 7. butuc, trunchi. (~ de măcelărie.) 8. (MUZ.) căluş, seăunaş, scăunel. (~ la un instrument cu -S50 coarde.) 8. (EIZIOL.) ieşire, purga fie, (inv.) purga re. scaun s. v. ABATOR. CAPITALĂ. CĂŢEL.. COCLEŢ. CONSILIU. CORDENCI. DIVAN» DOMNIE. EXCREMENT. FECALE. JUDECĂ-TOR IE. MĂCELĂRIE. NĂSĂLIE. OPLEAN-PATR U. POD. PO SADĂ. SCA RĂ.. SCHIMBĂTOARE. SFAT. TRIBUNAL-TRON. scaun de înspiţăt s. v. GORILĂ, scaun de spiţe s. v. COBILĂ. seâunul s. art. v. CASIOPEEA. scaumil-cuculiii s. v. GAROAFĂ, scaunul de dinainte s. v. GRESIE. IM.RI-NOC. scaiiuul-Doniiiului s.v. BRLMMĂREA. scaunul-lui-Duinne/.eu s. v. CURSOARE, scaunul-popii s. v. ARSINIC. scăci vb. v. CĂLCA. NETEZI. SCĂDEĂ vb. I. a descreşte, a se micyorar a se reduce, (pop. fig.) a se pişcă. (Luna. ^ . }■ 2. a (se) mici, a (se) micşora, a (se) reduce. (A ~ ralia.) ÎL a se ingro.şa. (Mincarea a ~ n-ult. )> 4. a descreşte, a (se.) diminua, a (se) împuţina,, a (se) micşora, a (se) reduce, (inv.) a (se) puţina.. (Numărul lor a ~ simţitor.) 5. a (se) împuţina,, a (se) micşora, a (se) reduce, a (se) restrmge, (inv. şi reg.) a (se) strimta. (Locurile de. păşuna au ~.) 1». (MAT.) (inv.) a deduce, a defalca, a scoate, a subtrahirui, a sustrage. (~~ 7 din 10.) 7. a se împuţina, a se reduce, (Transilv.) a scăpata. (Creditul a ~ foarte mult.) 8. a-, (se) ieftini, a (se) micşora, a (se) reduce. / Preţurile au ~ la . . .) 8. a lăsa, a micşora, a reduceai mai ~ din preţ.) 10. a descreşte, a se micL a se micşora, a se reduce, a se scurta. ( Toamna., ziua ~ , iar noaptea creşte.) 11. a cobori. ( 'Temperatura a ~ in mod simţitor.) 12. a (sc> atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua., a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a. (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a. (se) reduce, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) imblinzi, a îse)« îndulci, a (se) ininuia, a (se) muia. ( Viteza dn-lului a mai ~.) lîL a cobori, a slăbi. ((Tasul' i-a ~ de toi.) M. a micşora, a reduce. (Mg.)-a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinţa. I 15. a diminua, (inv. şi pop.) a micşora, (fig.)-a ştirbi. (Nu i-a ~ cu nimic prestigiul, j scădea vb. v. APUNE. ASFINŢI. CHIRCI.. COBORI. DECĂDEA. DEGENERA. I) LSPĂREA. ÎNCHIRCI. PĂGUBI. PIERI. PIPERNICI. PLECA. REGRESA. SFRIJI. ZGÎRCU scădenic s. v. DECADENŢĂ. DECĂDERE.. DECLIN. REGRES. SCĂDERE s. I. descreştere, micşorare,, reducere. (~ a dimensiunii, a suprafeţei unui: corp.) 2. ingroşare. (~ mimării.) îl., creştere, diminuare, împuţinare, micşorare, reducere, (inv.) puţinăre. (~ numărului dc ...) 4. (MAT.) (înv.) scăzămfnt. substra • ier. sustragere. (Operaţia dc ~.) 5. ieftinire, micşorare, reducere. (~ preturilor.) fi. descreştere, micşorare, reducere, scurtare, (^ zilei in limpul toamnei.) 7. coborire. brusca ce SC APA •351 temperaturii.) 8. atenuare, calmare, descreştere. diminuare, domolire, micşorare, potolire, reducere, slăbire, temperare. (~ vitezei viatului. ) 9. diminuare, (inv. şi pop.) micşorare, (Iii/ > ştirbire. (~ a prestigiului cuiva.) 10. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, slăbiciune, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă. (inv.l scăldătură. (~ copilului.) SCĂLDAT adj. înmuiat, muiat, plin. (Cu .ochi: '•w de lacrimi.) SCĂLDAT s. baie, îmbăiere, scăldare, (pop.) :seăîdă, seăldătoâre, (Mold.) scăldăciune, (inv.) :scă Udă tură. (^ copilului.) scăldăciune s. v. BAIE. ÎMBĂIERE. SCĂLDARE. SCĂLDAT. seăldătoâre s. v. BAIE. BAZIN. CADĂ. CR ISTELNIŢĂ. ÎMBĂ IEEE. SCĂLDARE. .-SCĂLDAT. VANĂ. seăldălură s. v. BAIE. CADA- CRISTELNIŢĂ. ÎMBĂIERE. SCĂLDARE. SCĂLDAT. VANĂ. scă linii) adj. v. DEFORMAT. DIFORM. HIDOS. HÎD. MONSTRUOS. POCIT. RES-P1N GĂTO R. SCLIIMONO SIT. SC î LCIAT. S L U T. S T R î \ [ B. S TR î M B AT. URÎ T. seălimlîăiâ vb. v. AFECTA. DEFORMA. DESFIGURA. FANDOSI. MAIMUŢĂRI. POCI I. PRO ST I. SCLI IMONO SI. SCLIFO SI. S LI ;T I- STR ÎMB A. UR ÎTI. scaii mbăiălă s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. GIUMASĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURĂ. SCLIFOSEALĂ. STRÎMBĂTURĂ. TOANĂ. soăli inhalat adj. v. DIFORM. HIDOS. ITÎD. MONSTRUOS. POCIT. RE SPINGĂTO R. SCHIMONOSIT. SLUT. STR ÎMB. URÎT. scăllmbăiere s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FITĂ. GRIMASĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURĂ. SCLIFOSEALĂ. STRÎMBĂTURĂ. TOANĂ. seălinihăiturăs. v. CAPRICIU. CHEF. FAN-DO SEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. GRIMASĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCHIMONOSEALĂ. SC 11 IMONO SIRE. SCHIMONO S IT URĂ. SCI, I-FOSEALĂ. STRÎMBĂTURĂ. TOANĂ. scăiuş s. v. BULFEU. CĂLUŞ. CĂLUŢ. COSAŞ. CRUCE. SPETEAZĂ. STINGHIE, scăiuş-de-apă s. v.^ LIBELL'LĂ. seama vb. v. SCĂMOŞA. scămăre s. v. SCĂMOŞARE. SCĂMOŞAT. seămnie s. v. BANCĂ. SCĂMOS adj. pufos, scămoşat. (Un material textil ~.) SCĂMOŞĂ vb. (rar) a se dezlinâ, (înv.) a se scama. (Un pulover care s-a ~ de toi.) SCĂMOŞĂRE s. 1. scămoşat, (reg.) scămo-şcâlă, (inv.) scămăre. (~ unui material textil.) 2. (rar) dezlînâre. unui pulover de lină.) seămoşâre s. v. COJIRE. DESCUAMARE. JUPUIRE. SCĂMOŞAT adj. I. pufos, scărnos. (Uri material textil ~.) 2. (rar) dezlinât. (Un pulover ~.) SCĂMOŞĂT s. scămoşare, (reg.) scămoşeâlă, (inv.) scămăre. (~ unui material textil.) scămoşeâlă s. v. SCĂMOŞARE. SCĂMO-SAT. scăndăli vb. v. INDIGNA. JENA. REVOLTA. RUŞINA. SCANDALIZA. SFII. scăndăiicios adj. v. REVOLTĂTOR. SCANDAI.OS. scăndălisi vb. v. MIRA. NEDUMERI. SCĂPĂ vb. 1. a se desprinde, a se elibera, a se libera. (A ~ din strinsoare.) 2. a-i cădea. (îi ~ plinea din mină.) 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mintui, (inv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să ~?) i. a elibera, a libera, a salva, a scoate, (inv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mintui, (inv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. a se elibera, a ieşi, a se libera. (A ~ din închisoare.) 6. a (se) elibera, a (se) libera, (inv. şi pop.) a (se) slobozi. (A ~ din armată. ) 7. a evada, a fugi. (A ~ din lagăr.) 8. a salva, a scoate, (pop.) SCĂPA 852 a mîntui, (înv.) a mistui. (L-a ~ dintr-un mare necaz.) 3. (fig.) a se scutura. (A ~ de sărăcie.) 10. a se debarasa, a se degaja, a se descotorosi, a sc dezbăra, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (A ~ de un musafir nedorit.) 11. a se debarasa, a se descotorosi, (fig.) a sc curăţa. (Satul a ~ de acel triiulav.) 12. a se achita. (A ~ de o mare obligaţie.) 13. a (se) debarasa, a (sc) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobişnuit a (se) dezvăţa, a (se) lăsa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înţărca. (A ~ de un viciu.) 14. a se eschiva, a fugi, a se sustrage, (rar) a se strecura, (franţuzism) a sc refuza, (înv. şi reg.) a şovăi, (fam.) a sc fofila. (Nil mai poate ~ de . . .) 15. a pierde. (A ~ o mare ocazie.) 16. a omite. (A ~ o literă la corectură.) 17. a se strecura. (în text au ~ citeva erori de tipar.) scăpă vb. v. AJUNGE. INTENŢIONA. PLĂNUI. PROIECTA. VENI. SCĂPARE s. 1. desfacere, desprindere, eliberare, liberare, (înv. şi pop.) slobozire. (~ cuiva din strinsoare.) 2. cădere. (~ a ciocanului din mină.) 3. salvare, (astăzi rar) mîn-tuinţă, (pop.) izbăvire, mîntuirc, (înv.) izbâvă, salut, selamet (Şi-a găsit ~ prin fugă.) 4. adăpost, azi., refugiu, (înv.) năzuinţă, (fig.) limân. (A fugit şi şi-a căutat ~ in .. .) 5. eliberare, liberare, salvare, scoatere, (înv. şi pop.) slobozire, (pop.) mîntulre, (înv.) scăpă-tură. (~ lor din robie.) 6. eliberare, ieşire, liberare. (După ~ lui din închisoare.) 7. debarasare, degajare, descotorosire. (~ de un musafir nepoftit.) 8. debarasare, dezbărare, dezobişnuire, dezvăţ, dezvăţare. (~ de un viciu.) 9. pierdere. (~ unei mari ocazii.) 10. omisiune, (reg.) întrelăsărc. (E doar o ~.) 11. inadvertenţă. (Textul conţine unele ~.) SCĂPÂT adj. 1. salvat, (pop.) izbăvit, mîntult. (Eşti un om ~.) 2. pierdut, ratat. (O ocazie ~.) scăpăciunc s. v. MIZERIE. SĂRĂCIE. SCĂPĂR vb. 1. a clipi, a licări, a luci, a seînteia, a sclipi, a străfulgera. (Luminiţe ~ in noapte.) 2. a licări, a luci, a seînteia, a sclipi, a sticli, a străluci. (Ochii ii ~.) 3. a împrăştia. (Eocul ~ mii de scintci.) scăpară vb. v. CLIPI. FULGERA. scăpărăr s. v. SCĂPĂRĂTOARE. SCĂPĂRÂRE s. 1. scăpărat. (Folosirea cremenei pentru ~.) 2. (rar) scapăr. (~ unui fulger. ) 3. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărat, seînteie, seînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriş, sclipitiiră, zare, (pop. şi fam.) scllpet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 4. licărire, lucire, seînteiere, sclipire, sticlire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.) scăpărărc s. v. FULGER. SCĂPĂRÂT s. 1. scăpărare. (Folosirea cremenei pentru ~.) 2. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, seînteie, seînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriş, sclipitură, zâre, (pop. şi fam.) sclipet, (înv.) Scăpărătură. (Un ~ de lumină.) scăpărăt s. v. FULGER, scăpăramînt s. v. SCĂPĂRĂTOARE. SCĂPĂRĂTOARE s. (pop.) scăpăramînt, (reg.) scăpărăr, scăpărătură. (~ cu cremene, iască şi amnar.) scăpărătoare s. v. BRICHETĂ. CHIBRIT. COCOŞ. _ SCĂPĂRĂTOR adj. scinteictor, sclipitor, strălucitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.) scăpărătură s. v. LICĂR. LICĂRIRE. LICĂRIT. LUCIRE. SCĂPĂRARE. SCĂPĂ R AT. SCĂ PĂ RĂTO ARE. SC î NTE IE. SCÎNTEIERE. SCLIPEALĂ. SCLIPIRE. SCLIPIT. STRĂFULGERARE. SCĂPĂT vb. 1. a amurgi, a (sc) însera, a se întuneca, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. şi reg.) a murgi. (A ~ peste cimpii.) 2. a calici, a (sc) ruina, a sărăci, (înv. şi reg.) a sărmani, (înv.) a mescri, a mişeii, a (sc) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de fot, nu mai are nimic.) scăpată vb. v. ABATE. ALUNECA. APUNE. ASFINŢI. COBORÎ. DECĂDEA. DEPĂRTA. DEVIA. DISPĂREA. DIVAGA. GREŞI. ÎMPIEDICA. ÎMPUŢINA. ÎNDEPĂRTA. PĂCĂTUI. PIERI. PLECA. POTICNI. REDUCE. REGRESA.^ SCĂDEA. SCĂPĂTĂRE s. ruinare, sărăcire, (înv.) mişclire, (fam.) dccavâre. (~ unui om bogat.) scăpătarc s. v. APUS. ASFINŢIRE. ASFINŢIT. DECADENŢĂ. DECĂDERE. DECLIN. MIZERIE. REGRES. SĂRĂCIE. SCĂPĂTÂT adj. ruinat, sărăcit, (înv.) stins, (fam.) decavăt. (Un bogătaş ~.) scăpătăt s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIRE. ASFINŢIT. ÎNSERARE. MIAZĂNOAPTE. NORD. SEARĂ. VEST. scăpătăciunc s. v. MIZERIE. SĂRĂCIE, scăpătiş s. v. APUS. ASFINŢIT. VEST. scăpător s. v. SALVATOR, scăpătură s. v. ELIBERARE. LIBERARE. SALVARE. SCĂPARE. SCOATERE, scăpau s. v. EXCREMENT. FECALE, scărică s. v. SCĂRICICĂ. SCĂRIŞOARĂ. SCĂRIŢĂ. SCĂRICEĂ s. (BOT.; Polemonium cocru-leum) scara-doamnei, scara-domnului. scăriceă s. v. SCĂRICICĂ. SCĂRIŞOARĂ. SCĂRIŢĂ. SCĂRICICĂ s. 1. scărişoară, scărilă. (reg.) scăruţă, (Ban.) scăruşă. (~ cu fuscei.) 2. scărişoară, scăriţă, (rar) scărică, scăriceă. (O ~ suia in turn.) scări gă s. v. CODÎRLĂ. FUND. scărilă s. v. CODÎRLĂ. FUND. PÎRLEAZ. scăris adj., adv. v. GRADAT. PROGRESIV. TREPTAT. SCĂRIŞOÂRĂ s. 1. scăricică, scăriţă, (reg.) scăruţă, (Ban.) scăruşă. (~ eu fuscei.) 2* scăricică, scăriţă, (rar) scărică, scăriceă. (O' ~ suia in turn.) scărişor s. v. IARBĂ-PUTUROASĂ. PUCI IO GNĂ. SCĂRÎŢĂ s. 1. scăricică, scărişoară, (reg.) scăruţă, (Ban.) scăruşă. (~ cu fuscei.) 2. scăricică, scărişoară, (rar) scărică, scăriceă. 853 SCEPTRU (O ~ suia în turn.) 3. (TEHN.) biglă. la gater.) scăriţa s. v. LAMBĂ. VĂTRAI, scărîmbă s. v. ASCIIIE. SURCEA. SURCICĂ. ŢANDĂRA. SCĂRMĂNĂ vb. (TEXT.) 1. a dărăci, a pieptăna, (Olt., Ban. şi Transilv.) a drîgla, (Transilv.) a hecela. (A ~ lina la darac.) 2. a peria, a pieptăna. (A ~ fuiorul.) scărmănă vb. v. ANALIZA. ATINGE. BATE. CERCETA. EXAMINA. INVESTIGA. JUMULI. LOVI. PĂRUL STUDIA. URMĂRI. SCĂRMĂNĂRE s. (TEXT.) dărăcire, dără-cit, pieptănarc. (~ linei la darac.) scăriiiănărc s. v. BĂTAIE. JUMULEALĂ. JUMULIRE. PĂRUIALĂ. SCĂRMĂNAT adj. (TEXT.) 1. dărăcit, pieptănat. (Lină ~ la darac.) 2. periat, pieptănat. (Fuior ~.) scărmănăt s. v. PĂRUIALĂ. SCĂ RMĂ NĂTOĂRE s. (TEXT.) darac, dărăcitor, (reg.) pieptene, (Transilv. şi Ban.) drîglu, (Transilv.) hâcelă, buci. (~ pentru scărmănat lina.) scărmănat ură s. v. BĂTAIE. PĂRUIALĂ. SCĂRPINA vb. (reg.) a se orjoveni, a se zgrepţăna, (Olt.) a se zgimăi. (Se ~ la ureche.) scărpina vb. v. ATINGE. BATE. CIUPI. LOVI. SCĂRPINARE s. scărpinat, (reg.) scărpi-neâlă, scărpiniş. SCĂRPINAT s. scărpinare, (reg.) scărpi-neâlă, scărpinis. scărpincălă s. v. SCĂRPINARE. SCĂRPINAT. scărpiniş s. v. SCĂRPINARE. SCĂRPINAT, scăriăş s. v. CRÎSNIC. scăriişă s. v. SCĂRICICĂ. SCĂRUŞOARĂ. SCĂRIŢĂ. scărulă s. v. SCĂRICICĂ. SCĂRIŞOARĂ. SCĂRIŢĂ. scai urină s. v. IZVOR. OBÎRŞIE. SCĂUNĂŞ s. 1. scăunel, (pop.) scăuneci, (Transilv. şi Ban. ) scăunuţ. (Stă pe un ~.) 2. (MUZ.) căluş, scaun, scăunel. (~ la un instrument cu coarde.) scăunăş s. v. GRESIE. PATRU. PERI-NOC. TELEGĂU. scăuneci s. v. SCĂUNĂŞ. SCĂUNEL. SCĂUNEL s. 1. scăunăş, (pop.) scăuneci, (Transilv. şi Ban.) scăunuţ. (Stă pe un ~.) 2. (MUZ.) căluş, scaun, scăunăş. (~ la un instrument cu coarde.) scăunel s. v. FIEREA-PĂMÎNTULUI. POTROACĂ. ŢINTAURĂ. scăuniş s. v. POD. SCĂUNOĂIE s. (TEHN.) scaun. (~ a dulgherului.) scăunuţ s. v. SCĂUNĂŞ. SCĂUNEL. £ SCĂZĂMINT s. 1. micşorare, reducere. (Un ~ la impozite.) 2. rabat, reducere. (A face un ~ la preţul unei mărfi.) 3. pierdere, reducere. (~ în greutate.) scăzămint s. v. SCĂDERE, scăzător adj. v. DESCRESCĂTOR* SCĂZĂTOR s. (MAT.) (inv.) subtracnd, subtrăgător. (~ în operaţia de scădere.) scăzăţiv adj. v. DEFECTIV. SCĂZtJT adj. 1. diminuat, micşorat, redus. (O suprafaţă ~.) 2. îngroşat. (Mincare ~.) 3. împuţinat, micşorat, redus. (Numărul lor e acum mult ~.) 4. coborît, redus. (Nivelul ~ al apei.) 5. avantajos, convenabil, ieftin, jos, mic. (Transilv. şi Ban.) lesne. (Marfă la preţuri ~.) 6. demonetizat, depreciat, devalorizat. (Cursul ~ al dolarului.) 7. coborît, jos, redus, scoborît. (Temperatură ~.) 8. diminuat, domolit, micşorat, potolit, redus, slăbit. (Forţa mult ~ a vîntului.) 9. coborît, domol, încet, lin, molcom, potolit, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbeşte cu glasul /V # J 10. mic, slab. (Un glas ~.) 11. mediocru, modest, redus. (Operă de valoare ~.) 12. diminuat, (rnv. şi pop.) micşorat, (fig.) ştirbit. (O reputaţie ~.) scăzut adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. DEGRADAT. ÎNCHIRCIT. ÎNJOSIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. UMILIT. SCELERAT adj. infam, josnic, mişel, mişe-lesc, mizerabil, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, ticălos, (livr.) igndbil, sacrileg, (înv şi pop.) parşiv, scîrnav, (Mold.) ckiolhănos, (înv.) blestemăţesc, fărădelege, scîrbâvnic, scîrbelnic, scîrbit, verigâş, verigăsds, (fig.) murdâr, spurcăt. (Faptă ~.) scelerâţie s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞEL IE. MÎR-ŞĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE.NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. sccnăriu s. v. ARTĂ REGIZORALĂ. ÎNSCENARE. MONTARE. PUNERE ÎN SCENĂ. REGIE. SCENĂ s. 1. decor, (rar) scenărie. (~ reprezintă o pădure.) 2. cadru, peisaj, privelişte, tablou, vedere, (livr.) sit, (înv.) priveâlă. privire, tabH, (fig.) decor. (O incintătoare ~ de natură.) 3. teatru. (A părăsit in culmea gloriei.) 4. (LIT.) (inv.) perdeâ, scenetă. (Actul I, ~ a 4-a.) 5. (LIT.) dramaturgie, teatru. (A îmbogăţit ~ românească.) 6. episod, fragment. (O ~ a romanului.) 7. scandal. (l-a făcut o ~.) scenărie s. v. DECOR. SCENĂ, scenetă s. v. SCENĂ. SCENIC adj. 1. regizoral. (Concepţie ~.) 2. teatral. (Creaţie ~.) SCENOGRAFIE s. artă scenică. (~ la un spectacol.) SCfîPTIC adj. neîncrezător, (livr.) defetist, (inv.) necredincios. (Prea eşti ~ cu privire la sfîrşitul acestei acţiuni.) SCEPTICISM s. 1. (rar) pironism. (~ unei concepţii.) 2. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranţă, rezervă, şovăială, şovăire, (astăzi rar) necredinţă, (înv.) aporie, îndoinţă. (Domnea o stare de ~.) SCEPTRU s. (înv. şi reg.) toiag, (înv.) schiptru. (~ domnitorului.) sceptru s. v. DOMNIE. SCHEÂUN 854 schoâun s. v. CHELĂLÂIAI.Â. CFÎKLĂ-LĂIT. O H i■:I.A LĂIT CIîA. SC I-IEL AI.AIAI.A. SCIHXAl.A IT. SCHELĂI.ĂITURĂ. SCHEL -NAl’E. SCIIEUNAT. SCHEUN'ATURA. scliHâr s. v. VAMEŞ. SCHFîI.A s. eşafodaj, (reg.) alâş, pat. (~~ a unei construcţii.) schelă s. v. BARCĂ. DEBARCADER. EŞAFOD. LUNTRE. PORT. SCHECĂLĂI vb. a chelălăi, a scheuna, (reg.) a lilăi. (Clinele ~.) SCHELĂLĂIĂLĂ s. chclălăială, chelălăit, ciulă Untură, schelălăit, schelălăitură, scheunare. scheunat, scheiinătură, (rar) scheâun. de ciinc.) SCITE LĂLĂÎT s. chclălăială, chelălăit, che-lălâitură. sclielălăială, schelălăitură, scheunare. scheunat, scheiinătură, (rar) schcăun. de ciine.) SCHELĂLĂITURĂ s. chclălăială, chelălăit, chelălăitură, sclielălăială, schelălăit, sclieu-nare. scheunat, scheiinătură, (rar) schcăun. de ciinc.) SCHELĂRIE s. schelet. (~ unei construcţii, j SCHELET s. 1. (ANAT.) osatură, sistem osos. (înv., in Transilv.) dabilă, (fig.) cherestea. (~ al unei fiinţe.) 2. schelărie. (~ unei construcţii.) 3. osatură, structură. (~ de rezistenţă al unei construcţii.) A. schemă. (~ unei opere.) SCHEMATIC adj. simplificat. (Reprezen-tare ~..) SCHEMATIZA vb. (depr.) a simplifica. (A lucrurile.) SCHEMATIZARE s. (depr.) simplificare. lucrurilor.) SCHEMATIZAT adj. (depr.) simplificat. ( Probleme ~ .) SCHEMĂ s. 1. plan, schiţă, (înv.) chip. i/.vod. (~ unei case.) 2. schelet. (~ unei opere.) 3. organigramă. (~ unei instituţii.) schepsis s/ v.' ACUITATE. AGERIME. CALCUL. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. CITIBZUIRE. CLARVIZIUNE. CUGETARE. CUMINŢENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. G ÎN 1 )IRE. ÎNTELEPCIUNE, JUDECATĂ. MĂSURĂ. MEDITARE. MEDITAŢIE. MINTE. MODERAŢIE. PĂTRUNDERE. PERSPICACITATE. RAŢIUNE. REFLECTARE. REFLECŢIE. REFLEXIE. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. SUBTILITATE. TACT. schercuni vb. v. SCÎNCI. schcsis s. v. LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAŢIE. SCITETING s. patine (pl.), rotile (pi.), sehevofilâohie s. v. SACRISTIE. SCHEUNĂ vb. a chelălăi, a schelălăi, (reg.) a lilăi. (Clinele ~.) SCIIEUNĂRE s. chclălăială, chelălăit, chelălăit ură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunat, scheiinătură, (rar) scheâun. SCHEUNĂT s. chelălăială, chelălăit, chelă-1 ăi tură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură. scheunare, scheiinătură, (rar) scheâun. (~ de ciinc.) SCHEUNĂTORĂ s. chelălăială,* chelălăit, chelălăitură, sclielălăială, schelălăit,' sclielă-lăitură, scheunare, scheunat, (rar) scheâun. (■^ de ciine.) SCHI s. (rar) patină, scliiaz s. v. MĂ GRIS. schijă s. v. FONTĂ. TUCI. ’ schilav adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD. schilă s. v. COTAREA. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. schilavi vb. v. MUTILA. SCHILODI, schilavii» s. v. HERNIE, schilăvire s. v. MUTILARE. SCHILO-DEALĂ. SCHILODIRE. schilavii adj., s. v. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT. schilăvos adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD. schilcuHlc s. pl. v. GRĂITĂ. VÎZDOAGĂ. sc hi lei s. v. SCHIT. schili vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHE-ZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILGUI. SCHILOD adj., s. (MED.) 1. infirm, invalid, (pop.) beteag, schilav, (înv. şi reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos. şont, şoriţit, (Transilv., Mold. şi Bucov.) chilav, (înv.) mişel, rupturii, secat, (fam.) şontorog. (Om ~.) 2. mutilat, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropşit, (înv. şi reg.) stricat, (reg.) schilavii, (înv.) rupturii,' sacatifsit. (~ de război.) 3. olog, (înv. şi reg.) slăbănog, (fam.) şontorog. (Picior ~.) SCHILODEĂLĂ s. (MED.) mutilare, schilodire, (livr.) estropiere, (reg.) schilăvire. (~ unui soldat in război.) schilodcnie s. v. INFIRMITATE. INVALIDITATE. SCHILODI vb. (MED.) 1. a (se) mutila, (livr.) a (se) estropia, (înv. şi reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilavi, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.) 2. a (se) ologi, (înv. şi reg.) a (se) calici. (S-a ~ la picior.) 3. a (se) ciungi. (S-a ~ la mină.) schilodi vb. v. DEFLORA. DEZVIRGINA. SCHILODIRE s. (MED.) mutilare, schilo-deală, (livr.) estropiere, (reg.) schilăvire. (~ unui soldat in război.) SCHILODIT adj., s. (MED.) mutilat, schilod, (livr.) estropiât, (pop.) stropşit, (inv. şi reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (inv.) rupturii, sacatifsit. (Persoană ~ .) schi mă s. v. AER. ASPECT. CHIP. CIN. EXPRESIE. FAŢĂ. FIGURĂ. FIZIONOMIE. GRIMASĂ. ÎNFĂŢIŞARE. MINĂ. OBRAZ. RASĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHI-A10 NO SIRE. SCHIMO NO S IT U RĂ. STR ÎM-BĂTURĂ. TAGMĂ. SCHIMB s. I. înlocuire, schimbare, (înv.) mutare. (~ unei piese uzate.) 2.(FIZ.) transfer. < ^ de energie.) 3. tură. (Sc lucrează in 3 ~.) A. (MIN.) şut. 5. (concr. ; mai ales la pl.) albitură, primeneală, rufă, rufărie, (reg.) preme-nituri (pl.). (După baie şi-a luat ~uri curate.) 855 SCHIMNICI SCHIMBĂ vb. I. a înlocui. (A ~ o piesă uzată.) 2. a preschimba. (A ~ lumi, hîrtii de valoare.) îl. a înlocui, (înv. şi pop.) a mula, (franţuzism înv.) a ramplasa. (L-a ~ cu un inginer mai bun.) 4. a (se) primeni. (După baie s-a ~.) 5. a muta. (A ~ baza de operaţii.) 6. a abate, a devia, a mula. (A ~ cursul unei ape.) 7. a (se) deplasa, a (se) muta. (Accentul s-a ~ pe ultima silabă.) 8. a mula, (înv. şi reg.) a strămuta. (Să-fi ~ gîndurilc cu privire la . . .) 9. a împărtăşi. (A ~ unele impresii cu cineva.) 10. a (se) metamorfoza, a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) transforma, (înv. şi pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şnnja. (Oraşul nostru s-a ~ radical.) 11. a modifica, a preface, a prelucra, a reface, a transforma. (A ~ un text.) 12. a (se) preface, a (se) transforma, (înv.) a (se) prăvăli. (~ marea în uscat.) 13. a modifica, a reforma. (A ortografia.) li. (FOX.) a se altera, a se modifica, a se preface, a se transforma. (,,N” inter-vocalic s-a ~.) 15. (FON.) a se modifica, a se preface, a se transforma, a trece. („L” inter-vocalic se ~ in ,.r” in cuvintele româneşti de origine latină.) 16. a (se) modifica. (Temperatura s-a ~ brusc.) 17. a face, a preface, a transforma. (Băutura din om le ~ in neom.) 18. a (se) preface, a (se) transforma, (reg.) a (se) vcli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ in suspine.) 10. a fluctua, a varia, (fig.) a oscila. (Se ~ mereu în comportări.) schimbă vb. v. DEGHIZA. TRAVESTI. SCHIMBARE s. 1. înlocuire, schimb, (înv.) mutare. (~ unei piese uzate.) 2. preschimbare. (~ banilor.) 3. înlocuire. (~ cuiva in funcţie.) 4. primeneală, primenire, primenit, schimbat. (~ aşlernuliirilor.) 5. mutare, (înv.) schim-bătură. (~ bazei de plecare.) 6. abatere, deviaţie, deviere, îndepărtare, mutare. (~ cursului unei ape.) 7. deplasare, mutare. (~ accentului pe vocala următoare a cuv ini uliii.) 8. împărtăşire. (~ unor impresii cu cineva.) 0. devenire, dezvoltare, evoluţie, modificare, prefacere, transformare. (Procesul ~.) 10. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformâre (înv.) modifi-câţic, preobrajenie, strămută tură, transfor-măţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o adincă ~.) li. (BIS.) schimbarea la fată = preobrajenie. 12. modificare, prefacere, prelucrare, refacere, transformare. (~ unui text.) 13. modificare, reformare. (~ ortografiei.) 14. (FON.) modificare, prefacere, transformare, tratament. (~ labialelor.) 15. (FON.) modificare, prefacere, transformare, trecere. (~ lui ,,V’ intervocalic in „r” in elementele româneşti ele origine latină.) 10. modificare, variaţie. (~ temperaturii.) 17. inovaţie, noutate, prefacere. (A introdus unele ~i.) 18. fluctuaţie, instabilitate, (fig.) oscilăţie. (~ la cursul bursei.) SCHIMBAT adj. l. primenit. (Om ~ după o baie-) 2. metamorfozat, modificat, prefăcut, preschimbat, transformat, (înv.) strămutat. (Obiect ~.) :j modificat, prefăcut, prelucrat,, refăcut, transformat. (Text ~.) SCHIMBAT s. primeneală, primenire, primenit, schimbare. (~ aşternuturilor.) scliimbăcioăse s. pl. v. ZOREA. SCIIIMBĂCIOS adj. 1. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbător, variabil, (reg.) tonâtic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. lig.) bălţăt. (O vreme ~.) 2. capricios, fluşturatic, l'luturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, ncconsec-vent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbător, (livr.) labil. (Nu poţi conta pe el, c tare ~.) SCHIMBĂTOARE s. (TFIIN.) 1. coeirlă, (reg.) cocîrţeâlă, corlobăie, eriveă, dreptar, dric, gîrloâfă, lăsătoăre, lopăţică, mânuşă, mină, mutătoăre, săbie, schimboi, slobozitor, stinghie, strîmbâr, slruneălă, tindeche. (~ la plug.) 2. posadă, (reg.) cumpănă, punte, scaun, vîrtej. (~ la pietrele morii.) SCHIMBĂTOR adj., s. I. adj. instabil, mişcător, nestatornic, variabil. (Dune ^.) 2. adj. instabil, neregulat, nestabil, variabil. (Vinluri ~.) 3. adj. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, seliim-băcios, variabil, (reg.) tonâtic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălţăt. (O vreme ~ . j 4. adj. capricios, fluşturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, inconstant, neserios, ncstabil, nestatornic, schimbă-cios, (livr.) labil. (Nu poţi conta pe el, tare ~.) 5. adj. fluctuant, instabil, variabil, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.) 6. adj. nestatornic, (înv.) necredincios. (~ în dragoste.) 7. adj. efemer, picritor, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) pctrecătdr, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremeluicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deşert. (înlimplări o viaţă ~.) 8. s. (TFIIN.) iapă, tâlpig, (reg.) călcător, măiuţ, piciorog, potnog. seîn-dureă, tălpău, tălpel, tălpete, tălplş, tâlpîlă (~ la războiul de ţesut.) î). s. (CHIM.) schimbător de ioni = ionit. schimbător s. v. AC. MACAZ, schimbătură s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. MUTARE. PREFACERE. P RE SCHIMBARE. SCI IIM-BARE. TRANSFORMARE. schimboi s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE, schimnic adj. v. ASCETIC. SII-IĂSTRKSC. SCHIMNIC s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, sihastru, (rar) schimonâli, (înv.) asclmâe, aschiteăn, monăh, oselnic, schltnic. irO.iesle izolat de societate.) seliimnicesc adj. v. ASCETIC. SIHASTRU SC. scliimiiiccşte adv. v. ASCETIC. SIHAS-TREŞTE. SCHIMNICI vb. a (se) pustnici, a (se) sihastri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.) SCHIMNICIE 856 SCHIMNICIE s. 1. ascetism, asceză, pustnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit. (în vremea ~ lui.) 2. (concr.) schit, sihăstrie. (Au ajuns la ~.) schimnicîe s. v. IZOLARE. SINGURĂTATE. schimnicit s. v. ASCETISM. ASCEZĂ. PUSTNICIE. SIHĂSTRIE. SCHIMNICIE. schimonăh s. v. ANAHORET. ASCET. EREMIT. PUSTNIC. SCHIMNIC. SIHAS-TRU. SCHIMONOSEÂLĂ s. 1. deformare, defor-maţie, desfigurare, pocire, schimonosire, slu-ţire, strîmbare, uriţire. (~ a feţei unei persoane.) 2. grimasă, schimonosire, schimono-situră, strîmbătură, (livr.) rictus, (rar) schimă, strîmbet, (pop. şi fam.) scălîmbăiâlă, scălîmbăiere, scălîmbăitură. (Ce sini ~ile astea la tine?) 3. maimuţăreală, maimuţărie, strîmbătură. (Termină cu ~ I) 4. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropşire, stropşit. (^ a cuvintelor unei limbi, cînd vorbeşte.) SCHIMONOSI vb. 1. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) sluţi, a (se) strîmba, a (se) uriţi, (pop. şi fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) seofilci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (Un om care s-a ~ de tot in urma accidentului.) 2. a se maimuţări, a se poci, a se strîmba, (rar) a se maimuţi, (pop. şi fam.) a se scălîmbăia, (reg.) a se zgimboi. (Nu te mai ~ atîta l) 3. a deforma, a denatura, a poci, a scîlcia, a stilei, a stropşi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele, cind vorbeşte.) schimonosi vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUŢĂRI. PROSTI. SCLIFOSI. SCHIMONOSIRE s. 1. deformare, deforma-ţie, desfigurare, pocire, schimonoseală, slu-ţire, strîmbare, uriţâre. (~ a feţei unei persoane.) 2. grimasă, schimonoseală, schimonosit ură, strîmbătură, (livr.) rictus, (rar) schimă, strîmbet, (pop. şi fam.) scălîmbăiâlă, scălîmbăiere, scălîmbăitură. (Ce sînt ~ile astea la tine?) 3. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropşire, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, cind vorbeşte.) schimonosire s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. SCHIMONOSÎT adj. 1. deformat, desfigu-rat, pocit, slut, sluţit, strîmb, strîmbat, urît, urîţit, (reg.) stropşit, zgîmboit, (Mold.) şonţit. (O faţă ~ de ură.) 2. diform, hidos, hîd, monstruos, pocit, respingător, slut, strîmb, urît, (pop. şi fam.) bocciu, scălîmb, scălimbăiât, (reg.) pîcleş, (Mold.) balcîz, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) şui. (O fiinţă ~.) 3. deformat, denaturat, pocit, scîlciat, stîlcit, stricat, stropşit, (fig.) schingiuit. (O pronunţare ~ a cuvintelor.) SCHIMONOSIT s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropşire, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, cînd vorbeşte.) SCHIMONOSITCRĂ s. 1. grimasă, schimonoseală, schimonosire, strîmbătură, (livr.) rictus, (rar) schimă, strîmbet, (pop. şi fam.) scălîmbăiâlă, scălîmbăiere, scălîmbăitură. (Ce sini ~ile astea la tine?) 2. hidoşenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, slutenie, sluţitură, urîciune, urîţenie, (pop.) hîzânie, pâtcă, stropşitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoâdă. (O ~ de om.) schimonosituru s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIŢĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ, schin s. v. PIN. schindoărţă s. v. CHIBRIT. SCHINDOC s. (BOT.; Conioselium vagl-natum) (reg.) bucinişel. SCHINDtJF s. (BOT.; Trigonelta foenum graecum) (reg.) molotru. schinduf s. v. CIMBRIŞOR. SULFINĂ ALBASTRĂ. SCHINEL s. (BOT.; Cnicus benediclus) (reg.) iarbă-amâră, scai-amâr, sofran-sălbâtic. schingi s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCH IN G IU IT. SUFERINTĂ. SUP'L IC IU. TORTURĂ. SCHINGIUI vb. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, a tortura, a trudi, (înv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străs-tui. (L-au ~ pentru a-si mărturisi crima.) schingiui vb. v. DEFORMA. DENATURA. POCI. ‘ SCHIMONOSI. SCÎLCIA. STÎLCI. STROPŞI. SCHINGIUIRE s. 1. chinuire, torturare. (~ unui martir.) 2. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schinguit, suferinţă, supliciu, tortură, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorle, pasiune, pedeapsă, pedepsi-tură, rână, schingi, strădânie, strînsoâre, trud-nicie. (Supus la ~ crîncene.) SCHINGIUIT adj. chinuit, torturat, (înv. şi pop.) căznit, (înv. şi reg.) pătimaş, (înv.) muncit, pătimitor, păţit. (Om ~.) schingiuit adj. v. DEFORMAT. DENATURAT. POCIT. SCHIMONOSIT. SCÎLCIAT. STÎLCIT. STRICAT. STROPŞIT. SCHINGIUIT s. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, suferinţă, supliciu, tortură, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsi-tură, rână, schingi, strădânie, strînsoâre, trud-nicie. (Supus la ~ crîncene.) sehintciuţe-ălbe s. pl. v. STRĂNUTĂTOA-RE. SCHIPETĂR s. albanez, (înv.) arbănâş, arnăut, arvanit. (E ~ de origine.) scliiptru s. v. SCEPTRU, scliir s. v. CANCER. NEOPLASM. TUMOARE MALIGNĂ. schirdă s. v. CĂPIŢĂ. CLAIE. PORCOI. STOG. schirlopân s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN. SCHISMĂTIC s., adj. (BIS.) eretic, (pop.) necredincios, păgin, (înv. şi reg.) spurcât. 857 scînteia schismă s.v. SCIZIUNE. SCHIT s. (BIS.) 1. (rar) remeţie, (reg.) schilât. (~ săpat în stîncă.) 2. schimnicie, sihăstrie. (Au ajuns la ~.) ♦SCHITEÂN s. (înv.) schitelnic. (~ul trăieşte intr-un schit.) sciiiiclnic s. v. SCHITEÂN. SCHITIŞOR s. (BIS.) schituleţ. schitnie ’s. v. ANAHORET. ASCET. EREMIT. PUSTNIC. SCHIMNIC. SIHASTRU. SCHITULEŢ s. (BIS.) schitişor. SCHIŢA vb. 1. a (se) contura, a (se) creiona. (A ~ din cîleva trăsături situaţia.) 2. a trasa. (~ ideile principale intr-o problemă.) SCHIŢARE s. I. conturare, creionare. (~ unui profil.) 2. trasare. (~ ideilor principale. ) SCHIŢĂ s. 1. (ARTE PLAST.) crochiu. (Un ~ in cărbune.) 2. bruion, ciornă, concept. (~ unei piese de teatru.) SCHIZOFRENIE s. (MED.) demenţă pre-eoce. SCIENTICĂ s. scicntologie. (~ este ştiinţa despre ştiinţă.) SCIENTOLOGlE s. scientică. (~ este ştiinţa despre ştiinţă.) scila s. jart. v. VIOREA. SCINDA vb. 1. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a imbucătăţi, a împărţi, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucata tn trei.) 2. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) separa, (rar) a (se) dezal-cătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 3. (FIZ.) a diviza, a fisiona. (A ~ nucleul atomic.) SCINDÂRE s. 1. descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, separare, (rar) dezalcătufre. (~ în particule a unui corp.) 2. (FIZ.) divizare, fisionare, fisiune. (~ nucleului atomic.) SCINTILAŢIE s. (FIZ.) seînteiere, sclipire, scioi s. v. CIUF. SCIT adj. scitic. (Triburi ~,) SCÎTIC adj. scit. (Triburi ~.) SCIZIONIST s., adj. (POLITICĂ) frac-ţionist. SCIZItJNE s. 1, disidenţă. (~ într-un partid.) 2. (rar) schismă. (~ în interiorul unui grup constituit.) SCIIÎŢĂ s. plan, schemă, (înv.) chip, izvod. (~ a unei case.) scîlbă s. v. ADÎNCITURĂ. CAVITATE. GAURĂ. SCOBITURĂ, scîlceă s. v. SCÎLCEAZĂ. SCÎLCEÂZĂ s. (PESCUIT) (reg.) sdl-ceâ, tălplg, trăglă. SCÎLCI vb. I. a (se) deforma, a (se) strîmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 2. a (se) toci. (I s-au ~ tocurile.) 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a stîlci, a stropşi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele cînd vorbeşte.) SCÎLCIĂT adj. 1. deformat, strîmb, strîm-bat, (pop. şi fam.) scălîmb, (Mold.) scrombăft. (încălţăminte ~.) 2. tocit. (Tocuri ~.) 3. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, stîl-cit, stricat, stropşit, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~ ; o pronunţare ~.) SCÎLClfiRE s. 1. deformare, strimbare. (~ a pantofilor din cauza uzurii.) 2. tocire. (~ tocului.) 3. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, stîlcire, stîlcit, stropşire, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, cînd vorbeşte.) SCÎLCIETtJRĂ s. deformare, strimbătură. (O ~ la încălţăminte.) scînceâlă s. v. GEAMĂT. SC ÎNCET. SC INCIT. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET. * SCINCET s. 1. scîncit, (rar) scînceâlă, seîn-citură. (~ al copilului.) 2. (peior.) smiorcă-iâlă, smiorcăit. (Termină cu ~ele!) 3. geamăt, tînguire, vaier, vaiet, (rar) scînceâlă, (înv.) scîncitură. (Un ~ de durere.) SCÎNCl vb. 1. (înv. şi reg.) a (se) scrivi, (prin Munt.) a schercăni, (prin Olt. şi Munt.) a (se) scîrciumi, (peior.) a (se) smiorcăi, (reg. peior.) a (se) smîrci, a (se) smîrcîi, (glumeţ) a orăcăi. (Un sugar care ~.) 2. a se lamenta, a se sclifosi, a se smiorcăi. (Nu mai ~ atîta l) SCÎNCÎT adj. 1. jalnic, plîngăreţ, plingător, tînguitor, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.) 2. plîngăcios, plîngăreţ, smiorcăit, văicăreţ, (rar) plîngâci, văitărâţ, văitător, (fam.) bîzift. (Ce copil ~ l) SCÎNCÎT s. scîncet, (rar) scînceâlă, scînci-tiiră. (~ul copilului.) scîncitor adj. v. JALNIC. PLÎNGĂREŢ. PLÎNGĂTOR. SCÎNCIT. TÎNGUITOR. TRIST. scîncitâră s. v. GEAMĂT. SCÎNCET. SCÎNCIT. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET. * SCINDURĂ s. 1. (pop.) blână, dulâp, (Tran-silv. şi Mold.) scoârţă. (Străzi podite cu ~.) 2. (mai ales la pl.) duşumea, pardoseală, podea, (pop.) pâdină, (Ban. şi Transilv.) pod, (Ban.) vâtră, (înv.) planşâte (pl.), pomostină. (Dormea pe ~ goale.) 3. (TEHN.) (reg.) coâdă, pat. (~ la ragila de pieptănat fuioarele.) 4. (TEIIN.) chingă, spetează, stinghie, (pop.) blână. (~ la războiul de ţesut.) seîndură s. v. COSCIUG. PLANŞETĂ. SICRIU. ŞINDRILĂ. scîndureă s. v. IAPĂ. LOPĂTICĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG. scîndureănă s. v. PEDALĂ. SCÎNDURICĂ. TĂLPIG. SCÎNDURÎCĂ s. (pop.) scîndurice, (reg.) seîndureână, scîndurişcă, seînduriţă, seîndu-ruşă, seînduruţă. scîndurică s. v. BULFEU. CRUCE. SPE-TEAZĂ. STINGHIE. scîndurice s. v. LOPĂŢICĂ. SCÎNDURICĂ. scîndurişcă s. v. SCÎNDURICĂ. seînduriţă s. v. FEMEIUŞCĂ. LOPĂŢICĂ. MUIERUŞCĂ. SCÎNDURICĂ. sclndurăşă s. v. SCÎNDURICĂ. sclndurfiţă s. v. SCÎNDURICĂ. SCÎNTEIĂ vb. 1. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a sclipi, a străfulgera. (Luminiţe ~ tn noapte.) 2. a lumina, a sclipi, a străluci. (Candelabre ~ tn salon.) 3. a licări, a luci, a SCINTEIE 858 scăpăra, a sclipi, a sticli, a străluci. (Ochii ii 1. a luci, a sclipi, a străluci, (rar) a stră-1 u i n i n a. ( A lbc co i fu ri ~ .) SCÎNTEIE s. 1. (prin Transilv.) sicră, (iuv.) segnută. (Focul produce ~i.) 2. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, seînteiere, sclipoală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăris. sclipitură, zare, (pop. şi fam.) scllpel, ■(inv.) scăpărătură. (O ~ dc lumină.) sfintele s. v. FĂRÎMĂ. FIR. GAROAFA DF CiXIP. GAROAFĂ SĂLBATICĂ. GA-ROITTĂ. PIC. PICĂTURĂ. PIŞCĂTURĂ. SC IN TI i IO A RĂ. SCINTEIUŢĂ. STROP. SCÎXTISIERE s. I. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, sciuteie, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriş, sclipi tura, zare, (pop. şi fam.) sclipet, (inv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. (l'JZ.) seinii la ţie, sclipire. 3. lucire, sclipire, sticli re, strălucire, (rar) strălucii!, străluminâre, (inv.) lucoăre. strălucoăre. (~ diamantului.) î. licărire. lucire, scăpărare, sclipire, sticlire, strălucire. (O ciudată ~ a ochilor.) S(. 1NTEIIăTOI v adj. 1. licăritor, lucitor, sclipitor, (astăzi rar) sclipind, (pop. şi lam.) sclipicios, (inv.) scinteind, seînteios. (Lumină~.) 2- luminos, strălucitor, (inv. şi reg.) vederds, (reg.) stclds. (Un astru ~.) 3. lucios, lucitor, sclipitor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (inv. şi reg.) sfrălucios. (Un diamant ~.) scăpărător. sclipitor, strălucitor, (rar) sticlitor. (Ochi~ .) 5. lucios, lucitor, sclipitor, (rar) luciu, (inv.) sclivisit. (Un material ~ .) seinleind adj. v. LICĂRITOR. LUCITOR. SCÎNTEIETOR. SCLIPITOR. SCÎNTEIOÂRA s. 1. scinteiuţă. (O scinlcie mică sau ~.) 2. (FOT.; Anayallis aruensis) scinteiuţă, (reg.) aurică, locşor, gonitoâre, intiţă. min teu fă, ochişor, plescâiţă, răcovlnă, roşuţă, sciuteie, sclipcţ, văcărită, buruiana-bureţiior, soponelul-câlului. 3. (BOT.; Com-nwlina. communis) (reg.) atîrnătoâre, glieţi-soără. chei ta-răi ului. sein (cioară s. v. BĂNUŢ. PĂRĂLUŢĂ, seînteios adj. v. LICĂRITOR. LUCITOR. SC î NT li IETO R. SC LIPITO R. sein (ci ţa s. v. ROSTOPASCĂ. RUSCUŢĂ. SCINTEIUŢĂ s. I. scinteioară. (O scui-ieic mică sau ~.) 2. (BOT.: Anayallis arnen-sis) scinteioară, (reg.) aurică, locşor, gonitoâre, intiţă, minteuţă, ochişor, plescâiţă, răcovină, roşuţă, sciuteie, sclipeţ, văcâriţă, buruiana-bureţilor, soponelul-câlului. 3. (BOT.; Gayca aruensis) (reg.) brumăreâ, ceapa-ciorii. L (BOT.; Aster novi-bclgii) (reg.) călare, pocroâvă, sălcioâră, săpunele (pl.), steluţă, vineţele (pl.), salbă-moâle. scinteiuţă s. v. BĂNUŢ. BRUMĂREA. CEAPA-CIORII. FIEREA-PĂMÎNTULUI. GAROAFĂ. LICURICI. PĂRĂLUŢĂ. POTROACA. RĂCOVINĂ. ŢINTAURĂ. seinieiuţă de-munte s. v. PARPIAN. seinleluţă-îjâUjeiiă s. v. GRÎUŞOR. SÂLA-ŢEA. UNTIŞOR. semteiuţe s. pl. v. SĂPUNELE. STELIŢĂ. sehiteuţă s. v. GAROAFĂ. GAROF IŢĂ. Sfii- s. v. BUCLĂ. Cî IU,IO NŢ. CREŢ. UNEI.. ONDULAŢII-:. ONDULĂ. VAL. ZULUF. scirbâvnic adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. INFAM. INFECT. ÎMPUŢIT. JOSNIC. MIŞEL. M1SELK.SC.. MIZERABIL. MÎRŞAY. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPLĂCUT. NESUFERIT. NETREBNIC. PUTUROS. RĂU. RĂU-.MIROSITOR. RESPINGĂTOR. RUSINOS. SCELERAT. SCÎRBOS. TICĂLOS. URÎT. X SCIRBA s. aversiune, dezgust, greaţă, in-greţoşare, oroare, repulsie, silă, (livr.) repugnantă, (rar) nesulerire, (pop. şi fam.) lehamite, (inv.) urît, (pop. fig.) saţ. (Simte o ~ dc nede-srris pentru . . .) seirbă s. v. AMĂRĂCIUNE. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CHIN. CIUDĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. DURERE. DUŞMĂNII:. FRICĂ. FURIE. GELOZIE. GÎL-C.K.VVĂ. GROAZĂ INVIDIE. ÎNCERCARE. ÎXCRÎNCENAEE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOŞARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÎNTARE. ÎN-f R ISTA RE. ÎNVERŞUNARE. ÎNYRĂ .1BI-RE. LITIGIU. MÎIINIRE. MÎN1E. NECAZ. NEÎNŢELEGERE. NEMULŢUMIRE. NEPLĂCERE. OROARE. OSTILITATE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SPAIMĂ. SUFERINŢĂ. SUPĂRARE. TEAMĂ. TEMERE. TEROARE. TRISTEŢE. URĂ. VRAJBĂ, vrăjmăşie. zlzanii:. srirbeluic adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAŢIOS. GREŢOS. GREU. INFAM. INFECT. ÎMPUTIT. JOSNIC. MIŞEL. MISELESC. MIZERABIL. MÎRŞAY. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPLĂCUT. NESUFERIT. NETREBNIC. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. RUSINOS. SCELERAT. SCÎRBOS. TICĂLOS. URÎT. seirbflmţă s. v. SCÎRBOŞENIE. SCÎRBÎ vb. 1. a se ingreţo.şa, (reg.) a se silnici. (S-a ~ dc atila mtncare.) 2. a (se) dezgusta, a (se) ingreţo.şa, a (se) sătura, (reg.) a ise) scîrboli, (Mold. şi Bucov.) a (se) lehă-meti, a (se) lehămetisi, a (se) leliămetui, (inv.) a (se) iugreţa, a (se) mgreţălui, (fam. fig.) a (i se) acri. (S-a ~ de lot ce-a văzut acolo.) sclrbi vb. v. AGASA. AMĂBÎ. BOCI. CĂI. CĂINA. CUTREMURA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ÎNCRÎNCENA. ÎNDURERA. ÎNFIORA. ÎNFRICOŞA. ÎNFURIA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. ÎNTRISTA. JELI. JELUI. LAMENTA. MÎHNI. MÎN1A. NECĂJI. PLICTISI. PLÎ.NGE. POCĂI. REGRETA. SÎCÎI. SUPĂRA. TÎNGUI. TREMURA. VĂICĂRI. VĂÎTA. ZGUDUI. Sdrbic s. v. AMĂRĂCIUNE. ÎNTRISTARE. MÎIINIRE. NECAZ. SUPĂRARE. TRISTEŢE. SCÎRBÎRE s. dezgustarc. ingreţoşare. cuiva de cele văzute.) 8p.O SCÎRŢÎITURĂ • SCÎIvBlŢ adj. I. dezgustat, îngreţoşat, sătul, săturat, (Mold. şi Bueov.) lehămetit, lehămetuit. 2. plictisit, sătul, săturat. (Mold. şi Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (inv. şi fam.) sastisit. seirbit adj. v. ABĂTUT. A MĂR LT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. ENERVAT. FURIOS. INDIS P U S. IN FA M. IR 1T AT. IN D î R J V V. ÎNDURERAT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNTRISTAT. ÎNVERŞUNAT. JOSNIC. .MIŞEL. MISELE SC. MIZER AH IL. M ÎHN1T. MÎNIAT. ’ MÎNIOS. MÎRSAV. NECĂJIT. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NERVOS. NETREBNIC. PORNIT. R USINOS. SCELERAT. SUPĂRAT. SURESCITAT. TICĂLOS. TRIST. seîiboli vJ). v. DEZGUSTA. ÎXGREŢOSA. SĂTURA. SCÎRBI. SCÎRBOS adj. I. dezgustător, dizgraţios, greţos, hidos, oribil, respingător, (livr.) imund, (reg.) rnîrşav, (fam. fig.) borît. (~ la înfăţişare. ) 2. antipatic, dezagreabil, neplăcut, nesuferit, respingător. (Un om 3. greţos, (rar) parşiv. (Om ~ în comportări.) dezgustător, greţos, oribil, sinistru. (Un rinjel ^.) 5. dezgustător, infect, oribil, respingător. (Ce caracter ~!) fi. greţos, (reg.) silos. (Lucruri ~.) 7. dezgustător, infect, respingă tor, spurcat, (pop.) scirnav. (~ treabă!) 8. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, urît, rău-mirosi lor, (livr.) fetid, miasinătic, pestilenţial, repugnant, repulsiv. (inv. şi pop.) scirnav, (inv.) scîrbăvnic, scirbelnic. (Un miros ~.) î). deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, trivial, vulgar, (livr.) licenţios. (înv. şi pop.) scirnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deşucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.) SCÎRBOŞENIE s. I. (pop. şi fam.) scirbel-niţă. (Era o ~ de nedescris acolo.) 2. scir-năvie, spurcăciune. (Ce e ~ asta?) scircior adj. v. BUCLAT. CÎRLIONŢAT. CREŢ. INELAT. ÎNCREŢIT. ONDULAT. scîrcium s. v. DULAP. LEAGĂN. SCRÎN-CIOB. scîrehimi vb. v. CODI. EZITA. FOI. LEGĂNA. PERPELI. PREGETA. RĂSUCI. SCÎNCI. SUCI. ŞOVĂI. ZVÎRCOLI. scirjii vb. v. IIÎRŞÎI. scîrjîiălă s. v. HÎRŞÎIALĂ. HÎRŞÎIRE. HÎRŞÎIT. HÎRŞÎITURă! scirjîit s. v. HÎRŞÎIALĂ. HÎRŞÎIRE. IIIK-ŞÎIT. HÎRŞÎITURĂ. ’ scîrjjîitură s. v. HÎRŞÎIALĂ. IIÎRŞÎIRE. HÎRŞÎIT. HÎRŞÎITURĂ. scirlete s. v. SĂ N IO ARĂ. SĂNIUŢĂ, scîrlionl s. v. BUCLĂ. CÎRLIONŢ. CREŢ. INEL. ONDULAŢIE. ONDULĂ. VAL. ZULUF. scîrlionţăt adj. v. BUCLAT. CÎRLIONŢAT. CREŢ. INELAT. ÎNCREŢIT. ONDULAT. scirlionll vb. v. BUCLA. CÎRLIONŢ A. INELA. ÎNCREŢI. ONDULA. scirnav adj. v. DESĂNTAT. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZ-(IR AŢ IO S. G REŢO S. G REU. LVI O R A L. IMPUI) IC. INDECENT. INFAM. INFECT. ÎMPUŢIT. JEGOS. JOSNIC. MIŞEL. MI-ŞELESC. MIZERABIL. MÎNJIT. MÎRSAV. MURDAR. NECUVIINCIOS'. NEDEMN. NEGRU. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPLĂCUT. NE R UŞINAT. NE S PĂ L AT. NE SUFE RIT. NET RE B N IC. O B SCEN. PĂTAT. PO R XO-G RAF IC. PUTURO S. RĂPĂ NO S. RĂU. RĂU-M1ROSITOR. RESPINGĂTOR. RUŞINOS. SCABROS. SCELERAT. SCÎRBOS. SLINOS. SOIOS. SPURCAT. TICĂLOS. TRIVIAL. URÎT. VULGAR. seinul s. v. EXCREMENT. FECALE, scirnăvi vb. v. DEFECA. IEŞI. JEGOSI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. PÎXGĂEI. PROFANA. SPURCA. SCÎRNĂV IE s. 1. s c î r b o ş e n i e, spurcăciune. (Ce e ~ asta?) 2. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, secătură, (pop. şi fam.) cioflingar, (înv. şi reg.) pujlău, (reg.) orbete, oşlştie, postordncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibălă, (Transilv. şi Maram.) techerghcu, (înv.) ştrengar, (fam.) elitră, mar-ţrfbi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanţă, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimeă. (Este o ~ omul acela.) scirnăvie s. v. ABJECŢIE. DESFRÎU. DEZMĂŢ. EXCREMENT. 'FĂRĂDELEGE. FECALE. IMORALITATE. IMPUDOARE. IN-DECENŢĂ. INFAMIE. JEG. JOSN IC IE. MIŞEL IE. MÎRSĂVIE. MURDĂ RIE. NECURĂŢENIE. NECUVIINŢĂ. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NERUŞINARE. NETREB-N IC IT*:. O B SCEN ITATE. 011G IE. P î N G Ă-RIRE. PORNOGRAFIE. PROFANARE. SCABROZITATE. SPURCARE. TICĂLOŞIE. TRIVIALITATE. V ULGAR ITATE. seirtoâgă s. v. GLOABĂ. MÎRŢOAGĂ. SCÎRŢ s. (rar) scirţîitoărc. (~ la încălţăminte.) scirţâc s. v. LĂUTAR. SCRIPCAE. VIOLONIST. VIORIST. SCÎRŢÎI vb. 1. (inv.) a prisni. (Ce ~ acolo?) 2. a pîrii. (Duşumeaua ~.) 3. a scrişni. (Cheia ~ in broască. ) SCÎRŢÎIÂLĂ s. I. scirţîit, scirţîitură. (~ duşumelii.) 2. scirţîire, scîrţiit, scrişnet, serîş-nire, scrîşnit. (~ cheii in broască.) SCÎRŢÎÎRE s. scîrţîială, scîrţiit. scrişnet, scrîşnire, scrîşnit. (~ cheii in broască.) SCIRŢÎIT ’s. I. scîrţîială, scirţiitură. (^ duşumelii.) 2. scîrţîială, scirţîire, scrişnet, scrîşnire. scrîşnit. (~ cheii in broască.) SCîRŢîITOARE s. 1. morişcă. piriitoare. zbirnîitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.) 2. hîrîitoare. (Jucăria numilă ~.) 3. (BOT.; Polycnemum arrense) tros-coţel, (reg.) hericică, troscot-de-cîmp. scîrţiitoăre s. v. SCÎRŢ. SCÎRŢÎITCRĂ s. scîrţîială, scirţîit. (W duşumelii.) SCLAI 860 sclai s. v. CAR. SCLAV s. aservit, rob, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, şerb. (Condiţia de ~.) SCLAVAJ s. aservire, robie, sclavie. (Stare de ~.) sclavaj s. v. CAPTIVITATE. ROBIE. SCLAVIE. SCLAVIE s. 1. aservire, robie, sclavaj. (Stare de ~.) 2. robie, (fig.) lânţuri (pl.). (Aflat în ~.) 3, captivitate, robie, (livr.) servitute, (rar) sclavaj, (înv.) prâdă, robire, robitură, sclavism, serbie. (~ săracilor in antichitate.) sclavism s. v. CAPTIVITATE. ROBIE. SCLAVIE. sclăbiic s. v. CLĂBUC. SPUMĂ, scleămă s. v. CĂTUŞĂ. CHINGĂ, sclepmţă s. v. AŞCHIE. SURCEA. SUR-CICĂ. TANDĂRĂ. selepţ ’s. v. MUSCA-CALULUI. STRECHE. TĂUN. ŢÎNŢAR. sclerds adj. v. SCLEROZAT. SCLF:R6TICĂ s. (ANAT.) (pop.) albuş, albul ochiului. scleroză vb. v. RAMOLI, sclerozârc s. v. RAMOLEALĂ. RAMOLIRE. R AMO LIS ă IE NT. SE NILITATE. SCLEROZAT adj. (rar) scleros. (Organ ~.) sclerozat adj. v. RAMOLIT. SENIL, sclidiri vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE, sclidiritor s. v. DORN. PRIBOI. SCLIFOSEALĂ s. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, toană, (pop. şi fam.) pîrţâg, scălimbăiâlă, scălimbăiăre, scălîm-băitură, (pop.) fasoleâlă, hâchiţă, izmeneală, pandalie, (înv. şi reg.) marghiolie, nacafâ, pâlă, (reg.) marghioleâlă, năbădâie, toâncă, zîmbic, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimo-nositură, (grecism înv.) paraxănie, (fam.) bîzdî'c, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decit o obişnuită ~ de-a ei.) SCLIFOSI vb. 1. a se afecta, a se fandosi, u se maimuţări, a se prosti, (pop. şi fam.) a se scălimbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. şi reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Nu te mai ~ atita l) 2. a se lamenta, a (se) scînci, a se smiorcăi. (Toată ziua se ~.) SCLIFOSIT adj. boieros, capricios, fandosit, mofturos, năzuros, pretenţios, (pop.) izmenit, (reg.) năsfiros, năturos. (E cam ~ dumnealui!) sclimpuş s. v. CÎRLIG. sclintiţă s. v. COADA-RACULUI. sclip s. v. ARC. ARCADĂ. BOLTĂ. BOL-TITURĂ. CUPOLĂ. SCLIPEÂLĂ s. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, seînteie, seînteiere, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriş, scli-pitără, zâre, (pop.) şi fam.) sclipet, (înv.) scăpărătiiră. (O ~ de lumină.) sclipet s. v. LICĂR. LICĂRIRE. LICĂRIT. LUCIRE. SCĂPĂRARE. SCĂPĂRAT. SCÎNTEIE. SCÎNTEIERE. SCLIPEÂLĂ. SCLIPIRE. SCLIPIT. STRĂFULGERARE. SCLIPEŢ s.(BOT.; Potentilla erecta) (reg.) găinuşe (pl.), sclipeţei (pl.), scrintitoâre, strim-sureă, cinci-degete, iarba-fâptului. sclipet s. v. B R ÎNC A- URSULUI. CRU-CEA-PĂMÎNTULUI. DUMBET. ROCOTEA. SC ÎNTE IO A RĂ. SC ÎNTEIUT Ă. sclipeţei s. pl. v. SCLIPEŢ. SCLIPI vb. I. a clipi, a licări, a lud, a seă-păra, a scintcia, a străfulgera. (Luminiţe ~ in noapte.) 2. a străluci, (fig.) a arde. (Stelele ~.) 3. a licări, a pîlpîi, a tremura, a vibra. (Flacăra luminării 4. a lumina, a seiivteia, a străluci. (Candelabre ~ in salon.) 5. a licări, a luci, a scăpăra, a seînteia, a sticli, a străluci. (Ochii ii ~.) 6. a luci, a seînteia, a sticli, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.) sclipi vb. v. CLIPI. selipieios adj. v. LICĂRITOR. LUCITOR. SCÎNTEIETOR. SCLIPITOR. sclipind adj. v. LICĂRITOR. LUCITOR. SC îNTEIETO R. SCLIP ITO R. SCLIPIRE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, seînteie, seînteiere, sclipeală, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriş, sclipi tură, zare, (pop. şi fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. (FIZ.) scintilaţie, seînteiere. 3. lucire, seînteiere, sti-clire, strălucire, (rar) străluciţi, străluminâre, (înv.) lucoăre, strălucoâre. (~ diamantului.) 4. licărire, lucire, scăpărare, seînteiere, sticlire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.) SCLIPIT s. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, seînteie, seînteiere, sclipeală, sclipire, străfulgerare, (rar) licăriş, scli-pitură, zare, (pop. şi fam.) sclipet, (înv.) scă-părătură. (Un ~ de lumină.) SCLIPITOR adj. 1. licăritor, lucitor, seîn-teietor, (astăzi rar) sclipind, (pop. şi fam.) selipieios, (înv.) seînteind, seînteids. (O lumină ~.) 2. lucios, lucitor, seînteietor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. şi reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 3. scăpărător, seînteietor, strălucitor, (rar) sticlitcr. (Ochi ~.) 4. lucios, lucitor, seînteietor, (rar) luciu, (înv.) sclivislt. (Un material ~.) sclipitor adj. v. BOGAT. FASTUOS. GRANDIOS. LUXOS. MARE. POMPOS. SOMP-TUOS. SPLENDID. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR. sclipitâră s. v. LICĂR. LICĂRIRE. LICĂRIT. LUCIRE. SCĂPĂRARE. SCĂPĂRAT. SCÎNTEIE. SCÎNTEIERE. SCLIPEÂLĂ. SCLIPIRE. SCLIPIT. STRĂFULGERARE. sclipui vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. ECONOMISI. FACE. STRÎNGE. sclitădă s. v. NUME. PORECLĂ. SUPRANUME. sdiviseală s. v. ARANJARE. DICHISEALĂ. DICHIS IRE. FERCHEZUIALĂ. FERCHEZUIRE. GĂTIRE. SPILCUIALĂ. SPILCUIRE. 861 SCOBAI scUvisi vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHE-ZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. LUSTRUI. NETEZI. NIVELA. SPILCUI. ŞLEFUI. selivisire s. v. ARANJARE. DICHISEALĂ. DICHISIRE. FERCHEZUIALĂ. FERCHE-ZUIRE. GĂTIRE. LUSTRUIRE. LUSTRUIT. NETEZIRE. NETEZIT. NIVELARE. NIVELAT. SPILCLTALĂ. SPILCUIRE. ŞLEFUIRE. ŞLEFUIT. sclivisit adj. v. ARANJAT. COCHET. DICHISIT. ELEGANT. FERCHEŞ. FERCHEZUIT. GĂTIT. ÎNGRIJIT. LUCIOS. LUCITOR. LUSTRUIT. NETEZIT. NIVELAT. SC ÎN TE IETO R. SCLIPITO R. S PIIX UIT. ŞLEFUUE SCOABĂ s. 1. (pop.) pleviţă. (~ pentru îmbinarea unor elemente de lemn.) 2. (TEIIX.) cercel. (reg.) ghermec. (~ la căruţă.) scoaba "s. v. CIOPLITOR. CUŢITOAIE. GHIN. GRIPCĂ. MĂCEAŞĂ. RĂZUŞ. TESLĂ. ZGÎRCI. scoace vb. v. ACRI. ALTERA. APRINDE. DESCOMPUNE. FERMENTA. ÎMPUŢI. ÎNĂCRI. ÎNCINGE. RĂSCOACE. STRICA. SCOĂRŢĂ s. 1. (BOT.) coajă. (~ unui trunchi de arbore.) 2. (ANAT.) scoarţă cerebrală ---• cortex cerebral. 3. (GEOL.) litosfcră. a pămintului.) 4. copertă, invelitoare, (înv. şi reg.) tartâj, (reg.) tablă. (~ a unei cărţi.) 5. covor, (rar) săndulle, (pop.) velinţă, (înv. şi reg.) tapet, (reg.) lăicer, (prin Transilv. şi Ban.) tehip, (Transilv. şi Maram.) ţol. (~ de perete.) 6. chilim. (O ~ înflorată.) scoarţă s. v. AŞCHIE. COAJĂ. CRUSTĂ. PO JG HITĂ. PO RTMO NE U. PO RTOFE L. ROGOJINĂ. SC ÎNDURĂ. SURCEA. SUR-CICĂ. ŞTAIF. ŢANDĂRĂ. scoarţă dulce s. v. SCORŢIŞOARĂ. SCOATE vb. 1. a extrage, (pop.) a trage. (A ~ o măsea, un cui, un glonţ.) 2. (MED.) a exciza, a extirpa. (A ~ o porţiune dintr-un organ.) 3. a smulge. (A ~ buruienile din pămint.) 4. a extrage, a lua. (A ~ apă din fîntină.) 5. a dezgropa. (A ~ un bolovan din pămint.) 6. a desface, a desprinde. (~ o scin-dură de la gard.) 7. a arăta. (~ limba!) 8. a (se) dezbrăca, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezveşti, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămaşa de pe tine.) 9. a descălţa, a trage, (reg.) a desculţa. (~ pantofii din picior.) 19. a lua. (îşi ~ pălăria de pe cap.) 11. a ridica. (A ^ un pachet de la poştă.) 12. a încasa. (A ~ banii din bancă?) 13. a retrage, (pop.) a trage. (A ~ o sumă de bani de la CEC.) 14. a elimina. (A ~ un element dintr-o serie.) 15. a anula, a elimina, a înlătura, a suprima, a şterge, a tăia, (reg.) a ştricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 16. a depărta, a elimina, a îndepărta, a înlătura. (A ~ petele de grăsime de pe haine.) 17. a elimina, a înlătura, a suprima, (Transilv. şi Bucov.) a delă-tura. (A ~ dulciurile din edimentaţie.) 18. a elimina, a exclude, a îndepărta, a înlătura. pe cineva dintr-o organizaţie.) 19. a concedia, a îndepărta, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăşi. (L-a ~ din slujbă.) 20. a desărcina, a descăuna, a elibera. (A ~ pe cineva dintr-o funcţie.) 21. a demite, a destitui, a îndepărta, (înv. şi fam.) a mazili. (L-a ~ din funcţie.) 22. a emite, a produce. sunete armonioase.) 23. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a spune, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a ~ un cuvint.) 24. a da, a emite, (pop.) a slobozi. (A~ un chiot, un ţipăt.) 25. a produce. (Potcoavele ~ seîntei.) 26. a degaja, a emana, a emite, a exala, a împrăştia, a răspîndi, (înv.) a răs-fuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 27. a edita, a imprima, a publica, a tipări, (înv.) a publi-carisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 28. a emite. (A ~ noi monede.) 29. a degaja, a desface, a elibera, a libera, (înv. şi pop.) a slobozi. (L-ct ~ din funii.) 30. a elibera, a libera, a salva, a scăpa, (înv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 31. a salva, a scăpa, (pop.) a mîntui, (înv.) a mistui. (L-a ~ dintr-un mare necaz.) 32. a obţine, a realiza. (Au ~ o recoltă bogată.) 33. a căpăta, a obţine, a primi, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 34. a-şi recupera. (Şi-a ~ pierderea.) scoate vb. v. COPIA. EXCEPTA. FIXA. I-IOTĂRÎ. INSTITUI. INVENTA. IZBĂVI. ÎNTOCMI. MÎNTUI. NĂSCOCI. ORÎNDUI. PLĂSMUI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. REPRODUCE. RETRAGE. RÎNDUI. SALVA. SCĂDEA. SCORNI. STABILI. STATORNICI. TĂLMĂCI. TICLUI. TRADUCE. TRANSPUNE. SCOĂTERE s. 1. extracţie, extragere. unui dinte.) 2. extragere, (pop.) trâgere. (~ glonţului prin operaţie.) 3. (MED.) ablaţiune, exereză, extirpare. (~ apendicelui.) 4. smulgere. buruienilor.) 5. scos. (~ cartofilor.) 6. exploatare, extragere. (~ ţiţeiului.) 7. dezgropare. (~ unui bolovan din pămint.) 8. desfacere, desprindere. (~ unei seînduri de la gard.) 9. dezbrăcare, tragere, (fam.) dez-echipâre. (~ cămăşii.) 10. descălţare, descălţat. (~ pantofilor din picioare.) 11. încasare. (~ banilor din bancă.) 12. anulare, eliminare, îndepărtare, înlăturare, suprimare, ştergere tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 13. cură-^ ţâre, eliminare, îndepărtare, înlăturare. (Pre parat pentru ~ petelor.) 14. eliminare, înlăturare, suprimare. (~ condimentelor din alimentaţie.) 15. eliminare, excludere, îndepărtare, înlăturare. (~ lui dintr-o organizaţie.) 16. concediere, îndepărtare. (După ~ lui din slujbă . . .) 17. desărcinare, descăunare, eliberare. (~ cuiva dintr-o funcţie.) 18. demitere, destituire, îndepărtare, (înv. şi fam.) mazilire, mazilit. (~ cuiva din funcţie.) 19. editare, imprimare, imprimat, publicare, tipărire, tipărit tragere, (înv.) publicarisire, publicâţie, publi-» citate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 20. eliberare, liberare, salvare, scăpare, (înv. şi pop.) slobozire, (pop.) mîntuiTe, (înv.) scăpătiiră. (~ lor din robie.) 21. obţinere, realizare. (~ unei recolte bogate.) scobâi s. v. SCO BAR. SGQBAF 862' SCOBÂH s.. (IHŢ.; Chondrostoma nasus) (reg.) . morun, pod, podeţ, poduţ, scobăi, maţc-negre (pl.). seobăr s. v. MREÂNÂ. PESCAR. PESCĂ-REL. PESCĂRUŞ. SCOBÎ vb. 1. a găuri, a perfora, a sfredeli, a străpunge, (inv. şi reg.) a petrece, a potri-căli, (reg.) a găuni, a sfredeluşi, (Mold. şi Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbiei, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ intr-un material dur.) 2. a excava, a săpa. (A ~ pămintul.) 3. (MIN.) a hava. (A ~ intr-un zăcămint.) 4. a (se) măcina, a (se) minca, a (se) roade, a (se) săpa. (Apa ~~ malul.) 5. a se scormoni, (pop.) a se scociorî, (inv. şi reg.) a se scorbeli, (reg.) a se scoicii. (Nu te mai ~ în nas!) 6. (reg.) a se scodoli. (Se ~ intre dinii.) scobi vb. v. ADÎNCI. CĂSCA. CIOPLI. CRESTA. DESCHIDE. DEZGHIOCA. RĂZUI. RÎCÎI. SĂPA. SCOTOCI. SCRIJELI. SCULPTA. TĂIA. ZGlRIA. scotocea s. v. MĂCEAŞĂ. SCOBIRE s. 1. găurire, găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold.) bortelirc. (~ unui material dur.) 2. (MIN.) liavare. (~ intr-un zăcămint.) SCOBIT adj. 1. găurit, perforat, sfredelit, străpuns, (înv. şi reg.) potricălit, (reg.) bortelit, bortit. (Material dur ~.) 2. adîncit, concav, (reg.) dovincât, (inv.) găvănât. (Parte ~ a unui obiect.) SCOBIT s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobire, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold.) bortelire. (~ unui material dur.) SCOBITOĂRE s. (Transilv.) ţcpuşcă. (~ de dinii.) scobitoare s. v. CIOCĂNITOARE. DALTĂ. GHIONOAIE. scobitor s. v. LAMBA. LAMBAR. LĂM-BUITOR. SCULPTOR. SCOBITURĂ s. 1. adincătură, adincitură, cufundătură, scufundătură, (pop. şi fam.) seofilcitură, (inv. şi reg.) scorbeli tură. (~ a solului.) 2. adincitură, concavi tate, (reg.) dovincatură, (înv.) găvănătură. (~ unui obiect.) 3. adincitură, (pop.) găvan, (reg.) leală. (~ unei linguri.) adincitură, cavitate, gaură, (inv. şi reg.) scorbură, (reg.) salbă» scochină, (Mold.) bortă, (inv.) zgău. (O ~ intr-un obiect.) 3. cioplitură, crestătură, dăl-tuitură, (reg.) crestez. (O ~ ornamentală in lemn.) G. adincitură, cotlon, firidă, intrind, nişă, oeniţă, (înv.) sfiridă. (Vasul era pus intr-o ~.) scobitură s. v. MĂCEAŞĂ. RĂSCROIALA. RĂSCROITURĂ. SCULPT U RĂ. scobituri s. pl. v. MĂCEŞ. TRANDAFIR SĂLBATIC. scobi rl ăi vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA. SCOBORI vb. 1. a cobori, (înv. şi pop.) a scăpăta. (A ~ dealul, treptele, sacul din pod.) 2. a (se) cobori, a descinde. (înv.) a destinde. (~ din trăsură.) 3. a cădea, a cobori, a se-lăsa. (^ ceata, noaptea.) scobori vb. v. DEGRADA. DEZONORA. ÎNJOSI. UMILI. / SCOBORIRE s. I. coborire, coborîş, scobo-riş, scoborît. (In timpul ~.) 2. coborire. descindere. (~ din trăsură.) 3. cădere, coborire. lăsare. (~ cetii; la ~ nopţii.) SCOBORIŞ s. I. coborire, coboriş, scobo-rire, scoborît. (în timpul ~.) 2. (GFJ)GR.; colier.) clină, coastă, coboriş, costişă, muchie, pantă, povirniş, pripor, repeziş, versant, (rar) prăvălâc, prăvăll.ş, (inv. şi reg.) piăză, scăpat, (reg.) pieptăn, pieptar, piezişeâ, povirghie,. prăvăl, prăvăli tură, răpăguş, (prin Munt.) aplccuş, (inv.) balr, povirnitură, (fig.) .şold. (~ al unui deal.) / SCOBORÎT adj. 1. coborit, jos. (Un teren ~.) 2. coborit, jos, redus, scăzut. (Temperatură ~.) 3. coborit, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, slab, stins, (rar) slăbănog» (Vorbeşte cu glasul ~.) SCOBORÎT s. coborire, coboriş, scoborire. scoboriş. (în timpul ~.) SCOBORÎTOR s., adj. 1. s. coboritor, descendent, odraslă, progenitură, urmaş, viţă, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsilă, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (prin Transilv.) porodiţă, (înv.) mărădic, rod, sămînţă, seminţenie, seminţie, următor. (~ de domn.) 2. adj. (FON.) coboritor, descendent. (Diftong ~.) SCOC s. I. jgheab, lăptoc, uluc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. şi Transilv.) vălău. (~ la moară.) 2. jilip, uluc, (reg.) riz. rol. (~ pentru deplasarea in pantă a lemnelor in exploatări.) scoc s. V. ADĂPĂTOARE. BULBOACĂ. BULBOANĂ. JGHEAB. OCHI. OLAN. STREAŞINĂ. TROACĂ. ULUC. YALVÎRTKJ. YILTOÂRE. YÎRTEJ. VOLBURĂ. scochină s. v. ADINCITURĂ. CAVITATE. GAURĂ. SCOBITURĂ. scoehilă vb. v. BURDUŞI. COJI. COŞCOVI. SCOROJI.. scociorî vb. v. AGASA. APĂREA. ARĂTA. CĂUTA. COTROBĂI. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ISCA. IVI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNCEPE. ÎNFURIA. MÎNIA. NECĂJI. PERCHEZIŢIONA. PICA. PLICTISI. PORNI. PRODUCE. RĂSCOLI. RĂSPÎNDI. RĂZLEŢI. RISIPI. RÎCÎI. SCOBI. SCORMONI. SCORNI. SCOTOCI. SCURMA. SÎCÎI. STÎR-NI. SUPĂRA. UMBLA. ZGÎNDĂRI. scociorire s. v. RĂSCOLIRE. RÎCÎIAI.l. RÎCÎIT. RÎCÎITURĂ. SCORMONIRE. SCORMONIT. SCURMARE. SCURMĂTURĂ. ZGÎNDĂRIRE. scociorît s. v. RÎCÎIALĂ. RÎCÎIT. RÎCÎI-TURĂ. SCORMONIRE. SCURMARE. SCURMĂTURĂ. scociorî tor s. v. VĂTRAI. scoculcţ s. v. TEICĂ. SCORBUROS SGJ sccidoli vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. ÎM-PR ST IA. RĂ SCOLI. RĂ S P INI.) 1. RĂZ-LETI. RISIPI. RÎCÎI. SCOBI. SCORMONI. SCOTOCI. SCURMA. UMBLA. senrformoli vb. v. RJCÎL SCORMONI. SCURMA. .srojfâinu s. v. CALDEIRĂ. CAZAN. CĂLDĂRI:. CIRC. ZĂNOAGĂ. scofală s. v. AFACERE. AVANTAJ. CHILIPIR. CÎŞTIG. FOLOS. ISPRAVĂ. PRICOPSEALĂ. PROFIT. TREABĂ. s cofe li vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. CĂUTA. COTROBĂI. ECONOMISI. FACE. RĂSCOLI. SCOBI. SCORMONI. SCOTOCI. STRÎNGE. UMBLA. scot el U adj. v. RÎCÎIT. SCORMONIT. •SCURMAT. SCOFILCl vb. a sc descărna. (Obrazul l s-a - .) sco fi Ici vb. V. BURDUŞI. COJI. COŞCOVI. DEFORMA. SCOROJI. STRÎMBA. SCOFÎLCÎRE s. dcscărnarc. (~ obrazului. ; scofilcire s. v. BURDUŞIRE. COJIRE. COŞCOVIRE. DEFORMARE. SCOROJIRE. STB î MBA RE. SCOFÎLCLT adj. descărnat. (Un obraz ~.) scoulcit adj. v.' BURDUŞIT. COJIT. COŞCOVIT. DEFORMAT. SCOROJIT. STRÎMB. scofilcilură s. v. ADÎNCĂTURĂ. ADÎNCI-T U R Ă. C UF U NOĂT URĂ. SCO BIT U RĂ. SCUFUNDĂTURĂ. SCOICĂR s. (ORNIT.; Iîaematopiis oslra-Jcfjiis) (rar) ostrigăr, stridiăr, (reg.) cnlic-de-■i n â r c. ţ a rc ă - d e - m â re. SCOICĂ s. (ZOOL.) 1. bivalvă, lamelibran-:hiat. (Mincare de ~i.) 2. scoică de baltă (Ano-donia) — anodontă, scoică dc lac; scoică dc lac (Anodontă) = anodontă, scoică dc baltă. :3. cochilie. (Un şirag din ~ i. ) scoică s. v. AURICUL Ă. PAVILIONUL URECHII. URECHE. scoică ele măre s. v. STRIDIE, scolastic adj., s. v. ŞCOLAR, scolastic s. v. ELEV. scolastice.se adj. v. ŞCOLAR, scolasticesle adv. v. ŞCOLĂREŞTE, scol im s.’v. AN GUI NA RE. SCOLOPENDRĂ s. (ZOOL.) I. (Scolopendra ai nou la ta) cîrcăiac, (rcg.) carete, urechelniţă, patruzeci-de-pieioăre. 2. (Oniscus scolopendra) ;(regj mîţa-popii. scolopendra s. v. LIMB A-CE RB ULUI. NĂ FALNIC. sconcewie s. v. CAP. CAPĂT. COLŢ. DEGE-DARE. DECES. DISPARIŢIE.- EXTREMĂ. E XIR K AI IT ATE. I, I \I ITĂ. AIA R GIN E. MOARTE. PIL: IRE. PRĂPĂD IRE. BĂPO-SARE. SFlRŞIT. STINGERE. SUCOMBARE. SCONTAT adj. aşteptat, prevăzut, previzibil. rU.ii efect SCOP s. 1. cauză, obiectiv, ţel, ţintă, (înv.) pricină. (Lupta pentru nobilul ~ al independenţei.) 2. menire, obiectiv, rol, rost, sens, ţel. ţintă, (pop.) noimă. (~ acestor măsuri a fost acela de a .. .) 3. obiect, obiectiv, ţel, ţintă, (înv.) prăvăţ. (~ unei cercetări.) \ finalitate, ţel, ţintă. (Care este ~ acestei acţiuni?) 5. destinaţie, funcţie, (înv.) săvîrşire, săvîrşit. (Ce ~ va avea această construcţie?) scop s.v. CÎNTEC. COAIPOZITIE. MELODIE. MUZICĂ. scopcă s. v. ALERGARE. ALERGĂTURĂ. FUGĂ. GALOP. GOANĂ. scopci vb. v. ALERGA. FUGI. GALOPA. GONI. SCOP! vb. a castra, a jugăni, a steriliza, (livr.) a emaseula, (rar) a scapeţi, (pop.) a întoarce, a stirpi, (reg.) a bâte, a curaţi, a herelui, (Transilv. şi nordul Olt.) a suci. (A~ un animal mascul.) SCOPIRE s. castrare, jugănirc, jugănit, scopit, sterilizare, (livr.) emasculăţie, evirăţie, (pop.) întoarcere, stîrpire, (reg.) batere, curăţire, herelulre, (Transilv. şi nordul Olt.) sucire. (~ unui armăsar.) SCOPIT adj. castrat, jugănit, sterilizat, (pop.) întors, stirpit, (reg.) bătut, curăţit, hereluit, (prin Bau.) soborît, (prin Transilv.) sucit. (Berbec ~ .) SCOPIT s. castrare, jugănirc, jugănit, scopire, sterilizare, (livr.) emasculăţie, evirăţie, (pop.) întoărcerc, stîrpire, (reg.) bătere, curăţire, hereluire, (Transilv. şi nordul Olt.) sucire. (~ unui armăsar.) scopîl s. v. SCAPET. scopolie s. v. MUTULICĂ. seoposi vb. v. INTENŢIONA. PLĂNUI. PROIECTA. scopos! t adj. v. PLĂNUIT. PROIECTAT, scopol s. v. DEPĂRTARE. DISTANTĂ. DUSCĂ. GÎT. GURĂ. INTERVAL. ÎNGHIŢITURĂ. RĂSTIMP. SORBITURĂ. SPAŢIU. TIAIP. scopt adj. v. ACRIT. ACRU. ALTERAT. BRÎNZIT. DESCOMPUS. FERMENTAT. ÎMPUŢIT. ÎNĂCRIT. STRICAT. scorheli vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. RĂVĂŞI. RÎCÎI. SCOBI. SCORMONI. SCOTOCI. SCURMA. UMBLA. scorbelit adj. v. COTROBĂIT. RĂSCOLIT. 1 v ÎC Î IT. SCORMONIT. SCOTOCIT. SCURMAT. scorhclUură s. v. ADÎNCĂTURĂ. ADÎNCI- TURĂ. CUFUNDĂTURĂ. GAURĂ. SCOBITURĂ. SCUFUNDĂTU RĂ. scorborosi vb. v. CARIA. GĂUNOŞI. GĂURI. STRICA. scorboroşit adj. v. CARIAT. GĂUNOS. GĂURIT. SCORBUROS. STRICAT. SCORBURĂ s. (pop.) bătură, (reg.) bortă, bortură, boştură, butoără, butoârcă, corobăie, corobănă, găunoşitură, năclăd, rădăcină, reteză tură. (Salcie cu o ~ mare.) scorbură s. v. ADÎNCITURĂ. CAVERNĂ. CAV ITATE. COPCĂ. GAURĂ. GROTĂ. OCHI. PEŞTERĂ. SCOBITURĂ, scorburi vb. v. GĂUNOŞI. SCORBUROS adj. găunos, (rar) deşert, (reg.) bortos, boşturos, budugănios, buştihos, buturos, corobăios, corobănos, scorboroşit, scro-bos, stupos. (Trunchi ~ de copac.) SCORBUROS 864 scorburos adj. v. CARIAT. GĂUNOS. GĂURIT. STRICAT. VIERMĂNOS. SCORBtJT s. (MED.) (pop.) studeniţă. scorbutărită s. v. GRÎUSOR. SĂLĂTEA. UNTIŞOR. scorciob s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUŞ. SĂLAS. VIZUINĂ, scorcţ s. v. PISCOAIE. VRANĂ. SCORIE s. 1. (TEHN.) ţunder. (~ formată la forjarea unui metal.) 2. zgură. (~ obţinută la extragerea metalelor din minereuri.) SCORMONI vb. 1. a căuta, a cotrobăi, a răscoli, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodi-căi, a corleşi, a cotili, a hojbâi, a scobîrlăi, (Mold.) a bîrcîi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobîr-lui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (Numai ~ prin lucrurile mele!) 2. a răscoli, a zgîndări, (pop.) a scociorî. (~ jarul ca să se înteţească focul.) 3. a se scobi, (pop.) a sc scociorî, (înv. şi reg.) a se scorbeli, (reg.) a sc scoleli. (Nu te mai~ în nas!) 4. a rîcîi, a scurma, (rar) a scotoci, (înv., pop. şi fam.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a răcăli, a răşchia, a scodormoli, (prin Mold.) a rîcălui, (Transilv. şi Maram.) a scorni. (Găinile ~ pămintul.) 5. a scurma, (pop.) a săpa, (reg.) a dricui. (Porcul ~ cu ritul în noroi.) 6. a scorni, a stîrni, (pop.) a scociorî. (~ vinatul.) scormoni vb. v. ATÎTA. DEŞTEPTA. ISCODI. SCRUTA. SCULA. STÎRNI.' TREZI. SCORMONIRE s. 1. răscolire, scormonit, zgîndărire, (pop.) scociorîre. (~ jarului.) 2. rîcîială, rîcîit, rîcîitură, scurmare, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) scociorîre, scociorît. (~ pămîntului cu ghearele.) SCORMONIT adj. rîcîit, scurmat, (reg.) scofelit, scorbelit. (Pămînt ~.) SCORMONIT s. răscolire, scormonire, zgîndărire, (pop.) scociorîre. (~ jarului.) SCORMONITOR adj. 1. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrânt, sagace, (fig.) ascuţit. (O minte ~.) scormonitor s. v. CULTIVATOR, scornâci adj. v. AGER. CREATOR. DEŞTEPT. DIBACI. IMAGINATIV. INGENIOS. INTELIGENT. INVENTIV. ISCODITOR. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNDEMÎNATIC. NĂS-COCITOR. PRICEPUT. SCORNEĂLĂ s. 1. fantezie, ficţiune, imaginaţie, invenţie, închipuire, născocire, plăsmuire, scornire- (Produs al ~.) 2. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, braşoâvă, (fam. fig.) basm, gogoâşă, tromboâne (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) SCORNI vb. 1.1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a nâşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de ...) 2. a inventa, a născoci, a plăsmui, a ticlui, (pop.) a scoate, a stîrni, (reg.) a scornoci, (înv), a băsni, (fig.) a ţese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuţi. ceuci pe socoteala cuiva.) II. 1. a goni, a hăitui, a stîrni, (pop.) a zgorni. (~ vinatul din birlog.) 2. a scormoni, a stîrni, (pop.) a scociorî. (~ vinatul prin pădure.) scorni vb. v. AGITA. AŢÎTA. CAUZA. DECLANŞA. DEŞTEPTA. ’ DETERMINA. DEZLĂNŢUI. FIXA. GENERA. HOTĂRÎ. INCITA. INSTIGA. INSTITUI. ISCA. IZBUCNI. ÎNTĂRÎTA. ÎNTOCMI. NAŞTE. ORÎNDUI. PORNI. PR IC INUL PRILEJUL PRODUCE. PROVOCA. RÎCÎI. RÎNDUI. SCORMONI. SCULA. SCURMA. STABILI. STATORNICI. STÎRNI. TREZI. TULBURA. *SCORNICI s. (reg.) puricei (pl.). (Mincarea numită ~.) SCORNIRE s. 1.1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plă-nuire, plăsmuire, proiectare, realizare, (înv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de . . .) 2. fantezie, ficţiune, imaginaţie, invenţie, închipuire, născocire, plăsmuire, scorneală. (Produs al ~.) 3. inventare, născocire, plăsmuire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 4. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, j)lăs-muire, poveste, scorneală, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, braşoâvă, (fam. fig.) basm, gogoâşă, tromboâne (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) II. 1. bătaie, goană, gonire, hăituială, hăituire, stîrnire, (pop.) zgornire- (~ vina-tului din birlog.) 2. bătaie. (~ peştilor.) scornire s. v. DECLANŞARE. DEZLĂNŢUIRE. ISCARE. IZBUCNIRE. ÎNCEPERE. PORNIRE. PRODUCERE. STÎRNIRE. VENIRE. scornitor s. v. CREATOR. FĂURITOR. ÎNFĂPTUITOR. NĂSCOCITOR. PLĂSMUI-TOR. REALIZATOR. SCORNITORĂ s. 1. creaţie, invenţie, născocire, plăsmuire, (pop.) iscodeâlă, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginaţiei sale.) 2. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, (pop.) iscoditură, (înv.) bâsnă, băsnire, (fam.) balivernă, braşoâvă, (fam. fig.) basm, gogoâşă, tromboâne (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) scornoci vb. v. INVENTA. NĂSCOCI. PLĂSMUI. SCORNI. TICLUI. SCORNIT adj. 1. fictiv, imaginar, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit. (O întîmplare ~.) 2. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, (înv.) minţit, răsuflât, sptiriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmaţii rs-/ * mărturie ~.) 865 SCREM UŞ SCOROÂMBĂ s. (BOT.) porumbă, porum-bea, (Transilv.) corobeâţă, (prin Olt.) tîrnos-livă. (Fructul porumbarului se numeşte scorogoi s. v. BUNDIŢA-VÎNTULUI. SCOROJEALĂ s. cojeală, coşcoveală, coş-covitură, scorojitură. (~ de pe un perete.) SCOROJI vb. 1. a se coji, a se descuama, a se jupui, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărîţa. (Pielea i s-a ~.) 2. a se burduşi, a se coji, a se coşcovi, (pop. şi fam.) a se scofîlci, (reg.) a se scochiţa. (Pereţii s-au ~.) 3. (pop.) a se sfarogi. (Lemnul s-a ~.) SCOROJÎRE s. burduşire, cojire, coşcovire, (pop. şi fam.) scofîlcire. (~ unui perete.) SCOROJIT adj. 1. burduşit, cojit, coşcovii, (pop. şi fam.) scol'îldt, (Mold. şi Bucov.) coşcov, (Un perete 2. (pop.) sfarogit. (Scindară SCOROJITURA s. cojeală, coşcoveală, coşcovi tură, scorojeală. (~ de pe un perete.) scorombâr s. v. PORUMBAR. PORUMBEL, scorpât s. v. SOC. scorpenă s. v. PORC-DE-MARE. SCORPIE-DE-MARE. scorpia s. art. v. SCORPIONUL, scorpia cărţilor s. v. SCORPIONUL DE CĂRŢI. scorpia de hîrtie s. v. SCORPIONUL DE CĂRŢI. scorpie s. v. SCORPION. SCORPIE-DE-MĂRE s. (ZOOL.; Scor-paena porcus) porc-de-mare, (rar) scorpenă. SCORPION s. 1. (ZOOL.) (înv. şi pop.) scorpie. 2. (ZOOL.) scorpionul de cărţi (Cheli-fer cancroidcs) — (rar) clielifer, scorpia cărţilor, scorpia de hîrtie. 3. (ASTRON.; art.) (pop.) scârpia (art.). scorieii vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA. SCORŢĂR s. (ORNIT.) 1. (Certhia familia-ris) scorţăraş, scorţărel, (reg.) cojâiţă, cojâr, cojoâică, pasăre-mînuitoâre. 2. (Sitta euro-paca caesia) (reg.) bocănitoâre, căţărătoăre, ciocîrleţ, ţiclău, ţiclete, ţoi, ciocănitoare-mică. scortăr s. v. TICLEAN. scorţălî vb. v.'COJI. DESCOJI. JUPUI. SCORŢĂRÂŞ s. (ORNIT.; Certhia fami-liaris) scorţar, scorţărel, (reg.) cojâiţă, cojâr, cojoâică, pasăre-mînuitoâre. SCORŢĂREL s. (ORNIT.; Certhia fami-liaris) scorţar, scorţăraş, (reg.) cojâiţă, cojâr, cojoâică, pasăre-mînuitoâre. scorii vb. v. CARTONA. LEGA. scorţică s. v. SCORŢIŞOARĂ. SCORŢISOĂRĂ s. (înv. şi reg.) scoarţă diilce, (reg.) fohâi, scorţică, scorţiiţă, ţimet, scorţiţă dulce, (înv.) casia. (Zahăr cu ~.) scorţitor s. v. LEGĂTOR. scorţitorie s. v. LEGĂTOR IE. scorţiţă dulce s. v. SCORŢIŞOARĂ. SCORŢONfîRĂ s. (BOT.; Scorzonera hispanica) salsifi, (reg.) salată-de-iârnă. scorţoros adj. v. SCORŢOS. SCORŢOS adj. 1. aspru, zgrunţuros, (rar) grunzuros, zgrunţuit, (livr.) rugâs. (O supra- faţă ~.) 2. (reg.) scorţoros. (Trunchi, copac r^.) 3. (reg.) scorţoşât. (Mină, piele ~.) scorţos adj. v. RIGID, scorţoşăt adj. v. SCORŢOS, scorţotină s. v. COCOTĂ. CUR VĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. scorţuţă s. v. SCORŢIŞOARĂ, seorumnic adj. v. TIMPURIU. VĂRATIC. SCORUŞ s. (BOT.; Sorbus aucuparia) (reg.) merişor, mcrsină, sorb, lemn-ciinesc, lemn-pucios, pomul-ursului. scoruş s. v. SORB. scoruş-nemţesc s. v. MOŞMON. SCOS adj. anulat, eliminat, înlăturat, suprimat, şters, tăiat. (Un paragraf, uri rînd ~.) scos adj. v. BOLTIT. BOMBAT. PROEMINENT. SCOS s. scoatere. (~ cartofilor.) scosătură s. v. IEŞIND. IEŞITURĂ. PROEMINENŢĂ. PROTUBERANŢĂ. RIDICĂTURĂ. SCOTOCEĂLĂ s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotocire, scotocit. SCOTOCI vb. 1. a căuta, a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodi-căi, a corleşi, a cotili, a hojbăi, a scobîrlăi, (Mold.) a bircii, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobîr-lui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (Nu mai ~ prin lucrurile mele.) 2. (rar) a se scobi, a se scurma. (Se ~ prin buzunare.) scotoci vb. v. ATÎTA. ÎNTETI. ÎNVIORA. RÎCÎI. SCORMONI. SCURMA. SCOTOCIRE s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocit. SCOTOCÎT adj. cotrobăit, răscolit, (înv. şi reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.) SCOTOCÎT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire. SCOTOCITOR adj. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) scoţătură s. v. IEŞIND. IEŞITURĂ. PROEMINENŢĂ. PROTUBERANTĂ. RIDICĂTURĂ. SCOVĂRDĂ s. minciună, minciunea, min-ciunică, uscăţea, uscăţică, (Transilv. şi Ban.) pâncovă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). JA mincat o ~ .)■ seovârdă s. v. CLĂTITĂ, scovîrdâ vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI. scovîrdâ! adj. v. ARCUIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT, scovîrlie s. v. BULB. GLOB. ORBITĂ, scrab s. v. SOR-CU-FRATE. scrabă s. v. CIORMOIAG. CONDRONIU. scrâmură s. v. BUCĂŢICĂ. FĂRÎMĂ. PIC. scrăpină s. v. SĂPĂLIGĂ. SCREME vb. a se căzni, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.) SCR£MET s. scremut, (reg.) scremiiş. scrâmct s. v. EXCREMENT. FECALE, scremuş s. v. SCREMET. SCREMUT. SCREMUT 8G6 SCREMUT s. screniet, (reg.) screm ti.ş. SCKIB s. 1. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scriitor, uricar. in cancelariile din ţările române.) 2. copist, (inv.) prescriitor, (depr.) conţopist. (Era ~ la prefectură.) 3. (rar) seribăreţ. (-^ la un ziar.) seri hârci s. \. SCRIB. SCORIE vb. E a consemna, a înregistra, a înscrie, a însemna, a nota, a trece, (inv.) a notifica, a senina. inlr-un caiet cheltuie- lile zilnice.) 2. a alcătui, a compune, a crea, a elabora, a întocmi, a realiza, a redacta, (inv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 3. (inv.) a semna. (îi ~ despre ...) 4. a coresponda. (îşi ~ regulat.) 5. a colabora. (~ la o gazetă.) ii. a conţine, a cuprinde, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?) 7. a preciza, a prevedea, a specifica. (După cum 'v. pravila.) 8. a adresa, a expedia, a trimite- (fig.) a mina. (('ui i-ai ~ scrisoarea?) scrie vb." v. CONTURA. COPIA. DA. DESCRIE. DESENA. DESTINA. EDITA. EXPUNE. HĂ RĂ ZI. I IOTĂ R î. IMPR IM A. INDICA. INVENTARIA. ISCĂLI. ÎNCONDEIA. ÎNCORPORA. ÎNFĂŢIŞA. ÎNREGISTRA. ÎNROLA. MENI. ORÎNDUI. PICTA. PREDESTINA. PRESCRIE. PREZENTA. PUBLICA. RECENZA. RECOMANDA. RECRUTA. REDA. REPRODUCE. RÎNDUI. SCOATE. SEMNA. SORTI. TIPĂRI. TRASA. URSI. ZUGRĂVI. SCRIERE s. 1. (înv.) scrisoare. (~ literelor alfabetului.) 2. (înv.) scriptură, scrisoare. (Vorbire şi ~.) 3. caligrafiere. (Era talentat la ^ Uleielor gotice.) 4. (inv.) scrisoare. (~ au luat-o de la romani.) 5. alcătuire, compunere. creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scris, (înv.) izvodire, redacţie, redi-jâre. (~ unei opere literare.) 6. lucrare, operă, text, divr.) op, (inv. şi pop.) scriptură, (inv.) scriitură, scrisoare, uvrâj. (A prezentat ~ la tipografic.) 7. carte, lucrare, operă, tipăritură, tom, volum, (livr.) op. (O ~ voluminoasă.) }». (LIT.) scriere dramatică — piesă, lucrare dramatică, operă dramatică. 5). (inv. şi pop.) slovă. (Descifra cu greutate ~ chirilică.) 10. scris, (rar) scriitură, (inv. şi pop.) scrisoare, slovă, (inv.) scriptură. (Avea o ~ frumoasă.) 11. grafie, scris, (rar) scriitură. (l-ci recunoscut ~.) 12. ortografie, (inv.) scriptură. (Despre ~ limbii române.) scriere s. v. DESCRIERE. PLXPUNERE. ÎNCORPORARE. ÎNFĂŢIŞARE. ÎNROLĂRI-:. PREZENTARE. RECRUTARE. REDARE. ZUGRĂVIRE. scriere in scurt s. v. PRESCURTARE. REZUMAT. SCRIITOR s. 1. literat, !(rar) condeier, (inv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un marc~.) 2. autor. (~ meu preferat.) 3. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scrib, uricar. (~ in cancelariile din ţările române.) seriilor s. v. AUTOR. BIROU. DESENATOR. PICTOR. scriitoraş s. v. CONŢOPIST. "" scriitor de păinint s. v. GEOGRAF. SCRIITORICESC adj. literar. (Ijrcusia ~ ) scriilorie s. v. BELETRISTICĂ. CANCELARIE. LITERATURĂ. LITERE. SCRIITURĂ s. condei, scris, (pop.) slovă. (Are o ~ regulată.) scriitură s. v. GRAFIE. LUCRARE. OPERĂ. SCRIERE. SCRIS. TEXT. scrijele s. pl. v. JUMĂRI. SC Rl.JE LEALĂ s. crestătură, scrijeli-tură, zgirietura, (Transilv. şi Maram.) sferdi-ttiră. (O ~ pe suprafaţa băncii.) SCRIJELI vb. a cresta, a zgiria, (rar) a Urşii, a scobi, (inv.) a semna- (~ băncile cu briceagul.) scrijeli vb. v. GRAVA. SCRIJELIT adj. crestat, zgiriat. (O bancă ~.) SCRIJELITORĂ s. crestătură, scrijeleală, zgirietură, (Transilv. şi Maram.) sferditură. (O ~ pe suprafaţa băncii.) SCRIN s. comodă, (înv.) sicriu, şifonier. (~ cu două sertare.) scrin le s. v. LILIAC. scrinlee s. v. COADA-RACULUI. SCBÎN-TITOARE. SCRIPCĂR s. 1. lăutar, violonist, viorist, (pop.) diblâr, (Transilv. şi Maram.) cetcrâş, (prin Transilv.) highidiş, (prin vestul Transilv.) igreţ, (depr.) scirţâc. (E ~ intr-un taraf.) 2. (ENTOM.; Saperda) plopar, (reg.) cobzar, ţigănâş. SCRLPCĂ s. (MUZ.) vioară, violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) ceteră. scripcărâş s. v. GREIER DE CÎMP. SCRÎPETE s. (TEIIN.) I. muflă, palan. (~ pentru ridicarea greutăţilor.) 2. căluş. (~ la iţele războiului de ţesut.) scripisi vb. v. PARAFA, scripisire s. v. PARAFARE, scripisi t adj. v. PARAFAT, scriptic adj. v. SCRIS. scrlptoldg s. v. BIROCRAT. CONŢOPIST. scriptoloc/ie s. v. BIROCRATISM. BIROCRAŢIE. scriptor s. v. LITERAT. SCRIITOR, scripturii! s. v. BIROU. SCRIPTURĂ s. (BIS.) biblie, sfînta scriptură. scriptură s. v. CONSEMNARE. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. INDICAŢIE. INSCRIPŢIE. ÎNREGISTRARE. L UC RARE. ME NŢ 10-NARE. OPERĂ. ORTOGRAFIE. PRECIZARE. PRESCRIPŢIE. PREVEDERE. SCRIERE. SCRIS. SCRISOARE. SPECIFICARE. TEXT. scripturistic adj. v. SCRIS. SCRIS adj. 1. (înv.) semnat. (Un text ~.) 2. (rar) scriptic. (Limbaj oral şi limbaj ~.) 3. (înv.) scripturistic. (Examen scris adj. v. DESENAT. PICTAT. ZUGRĂVIT. SCRIS s. 1. condei, scriitură, (pop.) slovă. (Are un ~ regulat.) 2. (rar) caligrafie. (~ îngrijit, clar.) 3. scriere, (rar) scriitură, (inv. şi pop.) scrisoare, slovă, (inv.) scriptură. (Avea un ~ frumos.) 4. grafie, scriere, (rar) scriitură. 807 SCROFULOZĂ (l-a recunoscut ~.) 5. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scriere, (înv.) izvodire, redacţie, redijăre. (~ unei opere literare.) 6.. stil. (Are un ~ nervos, vioi.) scris s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADA. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. IIÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. PIESĂ. SCRISOARE. scrisă s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. SCRISOĂRE s. I. epistolă, epistolie, (astăzi rar şi lam.) misivă, (înv. şi pop.) carte, răvaş, (reg.) scris, (prin Han.) propis, (înv.) depeşă, poslânie, scriptură. (l-am expediat prin postă o ~.) 2. (EC.) scrisoare de trăsură -- fraht. scrisoare s. v. ACT. CARTE. CULTURĂ. CUNOŞTINŢE. DESCRIERE. DOCUMENT. DOVADĂ. EXPUNERE. HÎRTIE. INDICAŢIE. INDICIU. INSTRUCŢIE. IZVOR. ÎNFĂŢIŞARE. ÎNSCRIS. ÎNVĂŢĂTURĂ. LUCRARE. MĂRTURIE. OPERĂ. PIESĂ. PILDĂ. PREGĂTIRE. PREZENTARE. PROBĂ. REDARE. SCRIERE. SCRIS. SEMN. STUDII. TEXT. ZUGRĂVIRE. SCRISORÎCĂ s. (pop.) răvăşel. serisorică s. v. BILET, scrivi vb. v. GEME. LAMENTA. SCÎNCI. TÎNGUI. VĂITA. SCRINCIOB s. dulap, leagăn, (înv. şi reg.) scîrcium, (rcg.) luhţ, (Transilv.) vîrtej, (Ban.) vîrtiloi, (prin Transilv.) zdrîncă. (S-ci dat in ~ la moşi.) SCHlNTEĂLĂ s. (MED.) deplasare, dezar-ticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxa-ţie, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Muirt.) proclin-teâlă, proclintire. (~ osului humcral.) serînteâlă s. v. ALIENARE. AL IE NA ŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENTĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ. SCRÎNTÎ vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. şi reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. şi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Şi-a ~ osul umărului.) scrlnti vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ŢICNI. SCRÎNTIRE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, lu-xaţie, serînteâlă, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteâlă, proclintire. (~ osului humcral.) SCRÎNTÎT adj. (MED.) deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Os ~.) scrîntit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. SCRÎNTÎTOÂRE s. (BOT.) 1. (Potentilla supina) (reg.) gălbenuşă. 2. (Potentilla argen-tea) (rcg.) scrintee. scrin fitoărc s. v. BURUIANĂ-DE-CINCU DEGETE. CIUMĂ REA. COADA-RACULUI* DREŢE. DUMINECEA. SCLIPET. SCRÎNTITURĂ s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, serînteâlă, scrîntire, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteâlă, proclintire. (~ osului humcral.) scrîntilă s. v. BOB-DE-ŢARINĂ. SCRÎŞNET s. 1. scrîşnire, scrîşnit. scrîşni-tură. (~ dinţilor.) 2. scîrţîială, scîrţiirc, scîr-ţîit, scrîşnire, scrîşnit. (~ cheii in broască.) SCRÎŞN1 vb. 1. (Mold. şi Transilv.) a erîşca.. (~ din dinţi.) 2. a scîrlîi. (Cheia ~ in broască.) SCRÎŞNIRE s. I. scrîşnet, scrîşnit, scrişni-tură. (~ dinţilor.) 2. scîrţîiaiă, scîrţîire, scir-ţîit, scrîşnet, scrîşnit. (~ cheii in broască.} SCRÎŞNIT s. 1. scrîşnet, scrîşnire, scrişni-tură. (~ dinţilor.) 2. scîrţîială, scîrţîire, seîr-ţîit, scrîşnet, scrîşnire. (~ cheii in broască.) SGRÎŞNLTCRĂ s. scrîşnet, scrîşnire, scrîş-nit. (~ dinţilor.) scroafa-eu-purcei s. v. PORCII. SCROĂFĂ s. (ZOOL.) purcea, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroâică, măscuroâie. scroafă s. v. CONTRABAS, scroafă-(lc-haltă s. v. BÎTLĂNAS. scrob s. v. JUMĂRI. OMLETĂ. TENCUIALĂ. SCROBEĂLĂ s. 1. apret, (prin Transilv.) aspreâlă, (Mold. şi Bucov.) crohmâlă, (Transilv. şi Mold.) şterc. (~ pentru rufe.) 2. (reg.) mînjeâlă. (Cu ~ se ung firele urzelii.) SCROBI vb. a apreta, (reg.) a aspri, a mînji, (Mold. şi Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.) scrobi vb. v. ALBĂSTRI. SCROBÎRE s. apretare, scrobit, (rar) apre-tură, (Mold. şi Bucov.) crohmălire. (~ ţesăturilor.) SCROBIT adj. apretat, tare, (Guler ~.) scrobit adj. v. FUDUL. GRANDOMAN.. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. RIGID. SEMEŢ. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. SCROBÎT s. apretare, scrobire, (rar) apre-tură, (Mold. şi Bucov.) crohmălire. (~ ţesăturilor. ) scrobos adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS. scroboteălă s. v. TESCOVINĂ, scrofăi vb. v. PORCĂI. scroîăiie s. v. PORCĂRIE. SCROFÎŢĂ s. (ZOOL.) (rar) scrofuliţă, scrofuşoară. scrofiţă s. v. BOIŞTEAN. PITULICE. PUR-CELUŞĂ. STÎRC MIC. STÎRC PITIC, scrofulăre s. v. BUIBERIC. SCROFULĂ s. (MED.) 1. (la pl.) scrofu-loză, (reg.) cîrtiţă, (Transilv.) şui. (Om bolnav de ~.) 2. (pop.) gîlcă, (reg.) cîrtiţă, moimă, uimă, (Mold. şi Bucov.) jolnă. (I-au apărut ~') serofuliţă s. v. SCROFIŢĂ. SCROFULOZĂ s. (MED.) scrofule (pl.), (reg.) cîrtiţă, (Transilv.) şui. SCROFUŞOARĂ 868 scrofuşoără s. v. SCROFITĂ. scrombăi vb. v. DEFORMA, SCÎLCIA. STRÎMBA. scrombftit adj. v. DEFORMAT. SCÎLCIAT. STRÎMB, STRÎMBAT. SCROT s. (ANAT.) (pop.) punga boâşelor, •■(reg.) săculeţ. SCRUM s. 1. zgura. (Plinea din cuptor .s-a făcut ~.) 2. arsură. (~ de pe fundul unui vas.) scrum s. v. CENUŞĂ, FUNINGINE. SCRUMBIE s. (’lIIT.) (prin Transilv.) ;armgă. scrumbioără s. v. GINGIRICĂ. scrumlrilă s. v. RIZEAFCÂ. scruinclnilă s. v. SCRUMIERĂ, scrumic s. v. SCRUMIERĂ. SCRUMIERĂ s. (rar) ccnuşâr, ccnuşieră, scrumelniţă, scrumie, scuturătoâre, (Mold. şi Transilv.) ccnuşerniţă. SCRUPULOS adj. 1. conştiincios, exigent, meticulos, minuţios. (Un om ~.) 2. -amănunţit, atent, meticulos, migălos, minuţios, riguros, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. meticulos, pedant, tipicar, (înv.) pedântic, (rar fam.) tabietliu. (Prea e ~ !) SCRUPULOZ1TÂTE s. 1. acribie, conştiinciozitate, exigenţă, meticulozitate, rigurozitate, (fam. şi peior.) tipicărie. (~ in îndeplinirea datoriei.) 2. atenţie, grijă, meticulozitate, migală, rnigăleală, minuţiozitate, (livr.) minuţie, (pop.) piguleâlă, scumpătâtc, (reg.) migoroşeălă, milcoşeâlă. (Lucrat cu multă ~.) SCRUTĂ vb. 1. a privi, a se uita, (inv.) a ■cerca. (~ în zare.) 2. a iscodi, (fig.) a scormoni, a sfredeli, a străpunge. (îl ~ cu privirea.) 3. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a studia, a urmări, (pop.) va iscodi, (inv. şi reg.) a oglindi, (inv.) a cerca, a ispiti. (A ~ ceva cu atenţie.) SCRUTÂRE s. analiză, cercetare, examinare, observare, observaţie, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoâdă, ispită, ispitire-(~ atentă a cuiva.) SCRUTĂTOR adj. 1. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, sfredelitor, străpungător. (O privire ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.) scrutător s. v. CERCETĂTOR. OM DE ŞTIINŢĂ. SCRUTIN s. alegeri (pl.), vot. (în timpul ~ .) SCCFĂ s. bonetă, căciuliţă, scufiţă, tichie, (Transilv., Ban. şi Bucov.) ceâpsă. scufă s. BONETĂ. BONEŢICĂ. SCUFIE. SCUFIŢĂ. SCUFÎE s. 1. bonetă, boneţică, scufiţă» (Construcţie împodobită cu ziduri ~.) 2. modelat. (Marmură ~.) SCULPTÂT s. cioplire, cioplit, săpare, săpat, sculptare, tăiat, tăiere, (înv.) săpătură. (~ unui bloc de marmură.) SCULPTOR s. (pop.) săpător, (înv.) cioplitor, scobitor. (~ in marmură.) SCULPTURĂ s. (înv.) cioplitură, săpătură, scobitură. (învaţă ~ ; o ~ în marmură.) scump adj. v. ADUNĂTOR. ALES. AMĂNUNŢIT. APARTE. ATENT. CRUŢĂTOR. DEOSEBIT. DISTINS. ECONOM. METICULOS. MIGĂLOS. MINUŢIOS. PĂSTRĂTOR. RIGUROS. SCRUPULOS. SERIOS. STRÎN-GĂTOR. SCUMP adj., s.l. adj. costisitor, (înv. şi reg.) bănos, (înv.) costătdr. (Lucruri ~.) 2. adj. preţios, rar, valoros. (Bijuterii ~.) 3. adj. bogat, luxos, preţios. (Haine ~.) 4. adj. ■exagerat, excesiv, exorbitant, mare, ridicat, (livr.) inabordâbil, (fig.) încărcât, piperât, sărât, umflât, usturătdr. (Preţuri ~.) 5. adj. drag, iubit, (fig.) dulce. (Fiinţă ~.) 6. s. drag, iubit. (~ul meu I) 7. adj. drag, iubit, îndrăgit. (Imaginea ~ a copilăriei.) scump s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT. scumpăciuni s. pl. v. SCUMPETURI. scumpără vb. v. ACHIZIŢIONA. CUMPĂRĂ. DA. IZBĂVI. ÎMPRUMUTA. LUA. mIntui, procura, purifica, răscum PÂRA. SALVA. TÎRGUI. scumpărătoăre s. v. ACHIZIŢIONARE. CUMPĂRARE. CUMPĂRAT. LUARE. PROCURARE. TÎRGUIRE. scumpătate s. v. ATENT IE. AVARIŢIE. CALICENIE. CALICIE. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. CHIBZUIRE. CUMINŢENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. EXACTITATE. E X ACT ITUD INE. GRIJĂ. ÎNŢE LE PCIU-NE. JUDECATĂ. LIPSĂ. MĂSURĂ. METICULOZITATE. MIGALĂ. MIGĂLEALĂ. MINTE. MINUŢIOZITATE. MIZERIE. MODERAŢIE. NEVOIE. PRECIZIE. RAŢIUNE. RIGOARE. RIGUROZITATE. SĂ RĂCIE. SCRUPULOZITATE. SCUMPETE. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. TACT. ZGÎRCENIE. scumpeălă s. v. SCUMPETE, scumpenie s. v. AVARIŢIE. CALICENIE. CALICIE. SCUMPETE. ZGÎRCENIE. scumpe uii s. pl. SCUMPETURI. SCUMPETE s. 1. (înv. şi pop.) scumpătăte, (înv.) scumpeălă, scumpenie. (Era o ~ de ncdcscris.) 2. (rar) scumpătăte. (Ce mai faci, ~ ?) scumpele s. v. AVARIŢIE. BELŞUG. BOGĂŢIE. BUNĂSTARE. CALICENIE. CALICIE. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. PROSPERITATE. SĂRĂCIE. SGÎRCENIE. SCUMPETURI s. pl. (înv.) scumpăciuni (pl.), scumpenii (pl.), scumpii (pl.). (Ce de mai ~ avea în ladă !) SCUMPI vb. I. a creşte, a (se) majora, a (sc) mări, a (sc) ridica, a spori, a (se) sui, a (sc) urca. (Preţurile erau ~.) 2. a se calici, a se lăcomi, a sc zgîrci, (prin nord-vestul Munt. şi nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu le mai ~ citita!) 3. a se zgîrci, (reg.) a se hîrsi. (S-a ~ si a pierdut ocazia.) scumpie s. v. AVARIŢIE. BELŞUG. BOGĂŢIE. BUNĂSTARE. CALICENIE. CALICIE. LEMNUL-VÎNTULUI. LILIAC. OŢETAR. PROSPERITATE. ZGÎRCENIE. scumpii s. pl. v. SCUMPETURI. scumpina s. v. SIRINDERICĂ. SCUMPIRE s. creştere, majorare, mărire, ridicare, sporire, suire, urcare. (~ preţurilor.) SCUND adj. 1. mărunt, mic, scurt, (rar) scundâc. (Un om ~ de statură.) 2. jos, mărunt, mic, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 3. mic, pitic. (Fasole ~.) scundâc adj. v. MĂRUNT. MIC. SCUND. SCURT. SCUNDICEL adj. scunduţ, scnrticel. (Un om ~.) SCUNDCŢ adj. scundicel, scnrticel. (Un om ~.) scurâ vb. v. IZBĂVI. MÎNTUI. PURIFICARĂ SCUMPĂRĂ. SALVA, scure vb. v. IZVORÎ. VENI. scurgătoâre s. v. DEVERSOR. SĂCULEŢ. SCURGERE. SEDILĂ. STAVILĂ. STĂ VI-LAR. ZĂGAZ. SCtJRGE vb. 1. a se prelinge, (pop.) a pica, (înv. şi reg.) a pişti. (Vinul se ~ din vas.) 2. a se strecura. (Lichidul se ~ prin fisura SCURGE 870/ vasului.) 3. (înv. şi reg.) a stringe. (~ brinza proaspătă prin sedilă.) 4. a-i curge, a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, (pop.) a-i merge. (1 se ~ lacrimi din ochi.) 5. a se infiltra, a pătrunde, (reg.) a se stoărce. (Apa de ploaie se ~ în pumint.) (>. a se perinda, a se succeda, a urma, (înv. şi pop.) a se petrece. (Maşinile se ~ una după alia.) 7. a trece. (întreg convoiul s-a ~ .) 8. a trece, (pop.) a vremui, (înv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul s-a ~ îneci.) 0. a se împlini, a trece. (S-au ~ .700 de ani de la . . .) scurge vb. v. ASANA. CURGE. DESCĂRCA. DE SECA. DEŞERTA. EXTORCA. GOLI. SECA. VĂRSA. SCURGERE s. 1. prelingere, (rar) prelinsă-tură, scursoăre, scursură. (~ unui lichid din vas.) 2. strecurare. (~ unui lichid printr-o spărtură.) 3. (concr.) (reg.) scurgătoăre. (in zi de practicată o ~.) 4. perindare, succedare. (~ oamenilor pe stradă.) 5. trecere, (^ timpului.) scurgere s. v. BLENORAGIE. GONOREE. LEUCOREE. OTOREK. SCURMA vb. I. a ricii, a scormoni, (rar) a scotoci, (înv., pop. şi fam.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a răcăli, a răşehia, a scodormoli, (prin Mold.) a rîcălui, (Transilv. şi Marnm.) a scorni. (Găinile ~ pămintul.) 2. a scormoni, (pop.) a săpa, (reg.) a dricui. (Porcul ~ cu ritul pămînlul.) scurmă vb. v. ARA. SCOTOCI, SCURMÂRE s. rîcîială, rîcîit, rîcîitură, scormonire, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) scociorîre, scociorît. (~ pămintului cu ghearele.) SCURMAT adj. rîcîit, scormonit,(reg.) sco-felit, scorbelit. (Pămînt ~.) SCURMĂTURĂ s. rîcîială, rîcîit, rîcîitură, scormonire, scurmarc, (înv., pop. şi fam.) scociorîre, scociorît. (~ pămintului cu ghearele.) SCURS adj. prelins. (Lichid ~.) scurs s. v. CURENT. CURS. scursoăre s. v. BLENORAGIE. CURENT. CURS. DIAREE. GONOREE. LEUCOREE. PRELINGERE. SCURGERE. scursori s. pl. v. LĂTURI. SPĂLĂTURĂ. ZOAIE. scursură s. v. ALBIE. BLENORAGIE. CURS. DIAREE. DIZENTERIE. FĂGAŞ. GONOREE. LEUCOREE. MATCĂ. PRELINGERE. SCURGERE. VAD. VĂRSARE. scurt adj. v. ÎNCUIAT. ÎNGUST. LIMITAT. MĂRGINIT. OBTUZ. PUŢIN. REDUS. SCURT adj., adv. 1. adj. mic, redus, re-strîns. (Un text ~.) 2. adj. concentrat, concis, laconic, lapidar, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strîns, telegrafic. (O expunere ~ ; stil ~.) 3. adj. mărunt, mic, scund, (rar) scundâc. (Un om ~ de statură.) 4. adj. mic. (Creion ~.) 5. adj. mic. (Vara noaptea-i ~.) 6. adj. puţin. (în ~ vreme voi fi la tine.) 7. adv. strîns. (Apucă iapa ~ de căpăstru.) 8. adv. brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, repede, subit, (pop.) numai, (reg.) tirla-mîrla. (~ se întoarce spre el şi . . .) SCURTĂ vb. 1. a micşora, a prescurta, a reduce. (Mai ~ din text.) 2. a concentra, a prescurta, a reduce, a rezuma, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere. ) 3, a-abrevia, a prescurta. (A ~ numele unei instituţii.) 4. (reg.) a reteza. (A ~ o haină. ) V a. tăia. (Mai ~ din poale.) G. a tăia. (A drumul peste cimp.) 7. a descreşte, a se mici. a se micşora, a se reduce, a scădea. (Tour.n:ar ziua se ~.) scurtă vb. v. AJUNGE. DECAPITA. PRINDE. REDUCE. SIMPLIFICA. TĂIA. SCURTĂRE s. 1. micşorare, prescurtare r reducere. (~ unui text.) 2. concentrare, prescurtare, reducere, rezumare,(fig.) comprimare,, condensare. (^ expunerii.) 3. (concr.) abiwia-ţie, abreviere, prescurtare. (Un sistem de ^ i.} 4. tăiere. (~ drumului pesle cimp.) 3. descreştere, micşorare, reducere, scădere. (~ ziiei în timpul toamnei.) scurt ăre s. v. MICIME. SCURTIME. SCURTĂT adj. 1. micşorat, prescurtat,, redus. (Text ^ .) 2. concentrat, prescurtal, redus, rezumat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 3. abreviat., prescurtau (Cuvinte ~.) 4. retezat, tăiat, tuns. (Pâr ~ ; iarbă ^.) scurtat adj. v. DECAPITAT. SCURTĂ s. (MED.) uimă, (reg.) moi mă,. (Mold.) boşoâlcă. scurtă s. v. ADENITĂ. SCURTĂTURĂ s. retevei, (pop.) zhură-tură, (reg.) caravei, cotrom plete, răzbi ci. res-teii, scatoalcă, scurtei, verdete, (Olt. şi Ban.)-jilăvete, (prin Transilv. şi Maram.) şui, iprin. Olt.) şuta vei, (Transilv., Maram. şi Olt.) şuvoi, (înv.) şuvete. (A aruncat cu o ~ după el.} scurtei s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. SCURTEICĂ s. caţaveică, (rar) /cavă. (~ se poartă ta tară.) SCURTEICUŢĂ s. (reg.) eamizdl, capotei, ciupâg, polcuţă. (Purta o ~.) SCURTICEL adj. I. scundicel, scurtuţ.. (Un om ~.) 2. micuţ, (pop.) micşor, (înv. şi reg.) scurtişor, (reg.) scurtul. (O haină cam: ~-) SCURTÎME s. I. micime. (~ textului.) 2. concentrare, concizie, laconicitate. laconism, lapidaritate. (~ stilului, a exprimării.) 3. micime, (înv.) scurtâre. (~ vieţii umane.) scurt işor adj. v. MICUŢ. SCURTICEL. scurtuţ adj. v. MICUŢ. SCURTICEL. SCUT s. (MIL.) pavăză, (înv.) aspidă, calcan. (Ostaş cu ~ şi suliţă.) scut s. V. APĂRARE. * APĂRĂTOARE. AR MOAR II. BLAZON. EMBLEMĂ. GARDĂ. GRIJĂ. OCROTIRE. PROTECŢIE. SPRIJIN. STEMĂ. ŞOPRON, scutăr s. v. BACI. SCUTIER, scuteâlă s. v. ADĂPOST. APĂRARE. DISPENSĂ. OCROTIRE. PROTECŢIE. SCUTIRE. SPRIJIN. ŞOPRON. SCOTEC s. cîrpă, (înv. şi reg.) răntie,. (Mold. şi Bucov.) pelincă. (~ pentru sugaci.) SCUTECEL s. (reg.) pelincuţă. (~ pentru sugari.) ;S71 SCUTUR ATI-RĂ SGUTELNIC s. (IST.) (inv.) scutnic. (~ boierie, domnesc.) SC' TI vb. 1. a absolvi, a cruţa, a ierta, (inv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă, de o obligaţie.) 2. a dispensa. (îl ~ de gimnastică.) 3. a slăbi. (~-mă cu întrebările : ) scwli vb. v. ADĂPOSTI. APĂRA. ASCUNDE. DOSI. FERI. MISTUI. OCROTI. PĂSTRA. PĂZI. PROTEJA. SCUTIER s. (IST.) (inv.) scutăr. (~ unui ^carnCrr.) seminţă s. v. APĂRARE. DISPENSĂ. OCROTIRE. PROTECŢIE. SCUTIRE. SPRIJIN. SCUTIRE s. 1. absolvire, cruţare, iertare. (~ cuina de o pedeapsă, de o obligaţie.) 2. dispensă, (inv.) scuteălă, sentinţă. (~ de ■ar nun C ) scutire s. v. APĂRARE. OCROTIRE. PROTECŢIE; SPRIJIN. SCUTISM s. cercetăşie. scutii adj. v. ADĂPOSTIT. APĂRAT. FER lT. OCROTIT. PĂZIT. PROTE JAT. SIGUR. scuti tor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. P1 IO TECTOPi. SPRIJIN. S PRIJINITOR. SUSŢINĂTOR. sUifnic s. v. SCUTELNIC. scutur s. v. ADIERE. BOARE. FIOR. FRIGURI. FRISOANE. PALĂ. SCUTURĂ-TURĂ. SUFLARE. SUFLU. TREMUR. TRE-MURĂTURĂ. TREMURICI. UNDĂ. SCUTURĂ vb. 1. a (se) agita, a (se) clătina, ii (so zgudui, (reg.) a (se) datări, (Mold. şi Bucov.i a (se) cobîlţii. (A ~ lichidul din epru-:belă. \ 2. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) zdruncina, a (se) zgilţii, a (se) zgudui, (înv. şi iv.g.i a (se) clăti, (inv.) a (se) smăcina. (Seis-miii —' casa din temelii.) 3. a clătina, a liîţîi, a iiiUna, a hodorogi, a hurduca, a hurducai, a burai, a zdroncăni, a zdruncina, a zgilţii, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drigii, (Ban.» a zducni. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) A. a clătina, a zgilţii, a zgudui, (pop.) a zgil-ţina, (reg.) a zbiciula, zblctului, a zgieina, (Mold.) a zbihui. (îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a se cutremura, a se înfiora, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 6. a curăţa, a deretica, a strînge, (inv. şi reg.) a griji, (reg.) a rindui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transiiv.) a ciştiga, (Ban. şi Transilv.) a orindui, (Transiiv.) a tăgăşi, (Transilv. şi Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistâli. (A ~ prin casă.) scutură vb. v. ADMONESTA. ARUNCA. AZVÎRLI. CERTA. CRITICA. DĂSCĂLI. DEBARASA. DEGAJA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. DEZOBIŞNUI. DEZVĂŢA. DOJENI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNDEPĂRTA. ÎNLĂTURA. LĂSA. LEPĂDA. MORALIZA. MUSTRA. PĂRUI. PRESĂRA. RĂSPÎNDL SCĂPA. SEMĂNA. ZVÎRLI. SCUTURÂRE s. 1. clătinare, clătinat, clă-tinătură, cutremurare, cutremurat, cutremu-rătură, scuturat, scutură tură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţiială, zgilţiire, zgilţiit, zgilţii tură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit o ^ puternică.) 2. hiţinarc, zgilţiire, zguduire. (~ unui gard.) 3. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducarc, hurducat, hurducătură, scuturat, scutură tură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţiială, zgilţiire, zgilţiit, zgilţii tură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pc un drum cu Jiirloape.) dereticare, dereticat, scuturat. (~ camerei.) scuturare s. v. BĂTAIE. FÎLFÎIA LĂ. fîlfîire. fîlfîit. fîlfîitură. FLU- T U R A RE. FLUTU RAF. ÎNDE PĂ RTARE. ÎNLĂTURARE. SCUTURĂT adj. dereticat. (O casă ~.) scuturat adj. v. CURĂŢEL. ÎNGRIJIT. SPĂLAT. SPĂLĂ ŢEL. scuturat adv. v. RITMAT. SACADAT. SĂ LTAT. SĂLTĂREŢ. SĂLTĂTOR. SCUTURĂT s. 1. clătinare, clătinat, clătină tură, cutremurare, cutremurat, cutrcmură-tură, scuturare, scutură tură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţiială, zgilţiire, zgil-ţiit, zgilţiitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţii un ~ puternic.)2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducară. hurducat, hurducătură, scuturare, scu-turătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţiială, zgilţiire, zgilţiit, zgilţiitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pe un drum cu hir-loapc.) 3. dereticare, dereticat, scuturare. (~ camerei.) scuturat s. v. BĂTAIE. FÎLFÎIALĂ. FÎLFÎIRE. FÎLFÎIT. FÎLFÎITURĂ. FLUTURARE. FLUTURAT. scutură s. v. AMEŢEALĂ. VERTIJ. VÎR-TEJ. sculurătoărc s. v. SCRUMIERĂ. SITĂ, TEICĂ. scutură tor s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ. SCUTURĂTCRĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutre-nuirătură, scuturare, scuturat, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţiială, zgilţiire, zgilţiit, zgilţiitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgilţiială zgilţiire, zgilţiit, zgilţiitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pc un drum cu hir-loape.) 3. clătinătură, zgilţiială, zgilţiire, zgilţiit, zgilţiitură, (Mold.) zbihuiălă. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.) A. fior, (rar) scutur. (O ~ de frig.) 3. (MED.) friguri (pl.), frisoane (pl.), tremur, tremurătură, tremurici, (rar) scutur. (L-a lăsat ~.) 6. curăţenie, dereticare, (prin Transilv.) tăgăşire, tistuşâg. (A făcut o ~ radicală prin casă.) scuîurătura s. v. ADMONESTARE. CEAR-TĂ. CERTARE. CUTREMUR. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUS- SCUŢ 872 TRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. SEISM. ZGUDUIALĂ. ZGUDUIRE. ZGUDUITURĂ. scut s. v. ŢURŢUR. SCUZA vb. 1. a (se) apăra, a (se) dezvinovăţi, a (se) disculpa, a (se) justifica, (rar) a (se) dezvinui, (înv. şi reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăţi, a (se) mîntui. (Nu te mai ~ atita!) 2. a ierta. (Vă rog să mă ~ pentru o clipă.) 3. a justifica, a motiva. (Scopul ~ mijloacele.) SCUZÂBIL adj. justificabil, motivabil. (Un argument ~.) scuzăre s. v. DEZVINOVĂŢIRE. DISCULPARE. JUSTIFICARE. MOTIVARE. MOTIVAŢIE. SCUZĂ. scuzat adj. v. DEZVINOVĂŢIT. DISCULPAT. JUSTIFICAT. MOTIVAT. SCUZĂ s. 1. dezvinovăţire, disculpare, justificare, (rar) dezvinuire, scuzăre. (O ~ neconvingătoare.) 2. iertare, (pop.) iertăciune, (înv.) pardon. (Cere ~e.) 3. justificare, motivare, motivaţie, (rar) scuzăre, (înv.) răspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele făcute.) 4. motiv, pretext, (înv.) cale. (înv., în Transilv.) şteămăL (grecism înv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?) SEÂMĂ s. 1. număr, serie, sumă. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. grămadă, mulţime. (Şi-a rezolvat o ~ de probleme.) 3. rost, socoteală, (reg.) ogod. (Nu mai ştia ~ averii lui.) 4. socoteală. (Vei da ~ de cele făcute.) 5. cont, socoteală, (fig.) spăte, spinăre. (Cile nu i se puneau în ~ !) 6. grijă, pază, (fig.) mină. (I l-a dat în ~.) 7. egal, pereche, potrivă, seamăn. (Nu are ~ în lume.) seamă s. v. APRECIERE. ATENŢIE. AVANTAJ. BENEFICIU. BIR. CALCUL. CATEGORIE. CINSTE. CINSTIRE. CÎŞTIG. CONDIŢIE. CONSIDERAŢIE. DARE. EPOCĂ. FEL. FOLOS. GEN. IMPOZIT. INTERVAL. ONOARE. PERIOADĂ. PREŢUIRE. PROFIT. RANG. RĂGAZ. RĂSTIMP. RESPECT. RÎNDUIALĂ. ROST. SOCOTEALĂ. SOL SPAŢIU. SPECIE. SPEŢĂ. STARE. STIMĂ. SUMĂ. TEAPĂ. TIMP. TIP. TREAPTĂ. TRECERE. VAZĂ. VÎRSTĂ. VREME. SEAMĂN s. egal, pereche, potrivă, seamă. (Nu are ~ în lume.) seanţă s. v. ŞEDINŢĂ. SEARĂ s. amurg, apus, asfinţit, înserare, (livr.) crepuscul, (înv. şi pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătât, sfinţit, (reg.) murgit, (prin Mold. şi Munt.) murgilă, (înv.) sfinţire. (S-a lăsat ~.) SEARBĂD adj. 1. dulceag, fad, insipid, (rar) spelb, (Transilv.) lihod, (Bucov.) lfnced. (O mîncare ~.) 2. fad, leşietic, leşios, sălciu, (înv.) sălcios, sălcos. (Gust ~.) 3. inexpresiv, neexpresiv, spălăcit, şters. (O faţă ~.) seărbăd adj. v. ACRIT. ACRU. ALTERAT. ANOST. BANAL. BĂTUT. BUHĂIT. DESCOMPUS. FERMENTAT. GALBEN. ÎMPUŢIT. ÎNĂCRIT. ÎNGĂLBENIT. MONOTON. NE INTERE SÂNT. NESĂRAT. PAL. PALID. PLACID. PLICTICOS. PLICTISITOR. PRINS. PUHAV. SLAB. SPĂLĂCIT. STINS. STRICAT. UMFLAT. UNIFORM. SEBUM s. (reg.) usuc, (înv.) smegmâ. SEC adj. 1. secat, uscat, (înv. şi reg.» sterp. (Albia ~ a unui rîu.) 2. arid, uscat, (rar) secetos, (înv. şi reg.) sccăţiu, (înv.) secăţiv. (Un teren de piatră ~.) 3. uscat. (Tu<: ~.) 4. găunos, gol. (Nuci ~.) 5. (Transilv.' secă-reţ. (Olt.) sccăţiu. (Boabe de cereale ^.) G. (rog.) sterp. (Varză ~.) sec adj. v . ASPRU. ATROFIAT. COSTE- LIV. DEGENERAT. DESERT. FLĂMÎND. FLĂMÎNZIT. GOL. ÎNFOMETAT. JIGĂRIT. NEFERTIL. NE ÎNCĂRCAT. NE M ÎNCÂT. NEPRODUCTIV. NERODITOR. NESĂTUL. PARALIZAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. RĂSTIT. RIDICAT. SĂRAC. SECETOS. SFR UIT. SIMPLU. SLAB. SLĂ BĂNOG. STERIL. STERP. USCAT. USCĂŢIV. VID. sec adj., s. v. BLEG. INCAPABIL. INFIRM. INVALID. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂ-TÎNG. NECAPABIL. NEGHIOB. NEPUTINCIOS. NEROD. NETOT. PRĂPĂDIT. PROST. PRO STĂNAC. SCHILOD. SLĂ BĂ NO G. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. sec s. v. POST. SECĂ vb. I. (pop.) a se stîrpi, (prin vestul Munt.) a sicni. (Izvoarele au ~.) 2. (rar) a (se) slei, (pop.) a (se) usca. (Seceta a ~ balta.) 3. a asana, a deseca, (rar) a aseca, a scurge. (Au fost ~ toate bălţile din zonă.) 4. a goli, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.) 5. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a secătui, a sfîrşi, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a secă vb. v. ASASINA. ATROFIA. DEGENERA. ÎNGĂLBENI. OFILI. OMORÎ. PARALIZA. PĂLI. SUPRIMA. TRECE. UCIDE. U e>^A. VEŞTEJI. SECĂRĂ s. (BOT.; Secate cereale) (reg.) hărână, sălbă, secăreâ. secară s. v. CITIMEN. CHIMION, secara-ălbă s. v. ALAC. SECĂRE s. 1. uscare. (~ pîrîului.) 2, asanare, desecare, (rar) asecâre. (~ unor terenuri băltoase.) SECAT adj. 1. sec, uscat, (înv. şi reg.) sterp. (Albia ~ a unui rîu.) 2. asanat, desecat. (Terenuri băltoase ~.) 3. gol, golit, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) 4. epuizat, extenuat, frint, istovit, prăpădit, rupt, secătuit, sfîrşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhoblt, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la antrenament.> secât adj. v. DEŞERT. GOL. PARALIZAT. VID. secât adj., s. v. INCAPABIL. INFIRM. INVALID. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SCHILOD. SLĂBĂNOG, secăciâne s. v. SECETĂ. USCĂCIUNE. SECĂRE s. (BOT.; Bromus ramosus> (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vfntului. 873 SECREŢIE secarea s. v. CHIMEN. CHIMION. MOLURĂ. OBSIGĂ. SECARĂ, secarei adj. v. SEC. secări că s. v. CHIMEN. CHIMION, secări ţă s. v. CHIMEN. CHIMION. PERIŞOR. SECĂTUI vi). 1. a goli, a seca, (astăzi rar) a sici. (A ~ vistieria.) 2. (fig.) a stoarce. (îl ~ de bani.) 3. (înv. şi reg.) a sici. (A ~ ogorul.) 4. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a sfirşi, a sici, a stoarce, a vlă-gui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a debobi, (înv.) a zămori, (fig.) a suge. (Munca bruia l-a ~.) SECĂTUIRE s. epuizare, extenuare, isto-veală, istovire, sfîrşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. şi reg.) slăbi'e, (înv. livr.) marasm. (Stare de totcdă~ .) SECĂTUIT adj. 1. gol, golit, secat, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) 2. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, sfirşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tihobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la antrenament.) SECĂTtJRĂ s. 1. canalie, hahaleră, prama- tie. puMama. (Este o ~ omul acela.) 2. derbedeu, Epădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scîrnăNie, (înv. şi pop.) cioflingar, (înv. şi reg.; pz.jlău, (reg.) orbete, oşlştie, postoroncă, pujiâ, (Mold.) nandralău, poghibălă, (Transilv. şi Maram.) techergheu, (înv.) ştrengar, (fam.) cutră, marţafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanţă, (reg. fig.) loază, (arg.) sicliimeă. (E o ~ fără caracter.) secătură s. v. CURĂ TURĂ. USCĂTURĂ, secătui adj. v. ARID. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. SEC. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂŢIV. secativ adj. v. ARID. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. SEC. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂŢIV. seceră vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CULCA. DĂRÎMA. DECIMA. DISTRUGE. DOBORÎ.. ÎNTINDE. LUNGI. NIMICI. POTOPI. PRĂBUŞI. PRĂPĂDI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. SFĂP.LMA. TRÎNTI. ZDROBI. ZVÎNTA. secerai* s. v. AUGUST. SECERĂRE s. secerat, seceriş, (pop.) seceră, (înv. şi reg.) secerătură. (în toiul ~.) SECE RÂT s. secerare, seceriş, (pop.) seceră, (înv. si reg.) secerătură. (în toiul ~.) seceră s. v. SECERARE. SECERAT. SECER IŞ. TÎRPAN. secerăeiiine s. v. RECOLTĂ, secerătură s. v. MIRIŞTE. SECERARE. SECERAT. SECERIŞ. seceră ţică s. v. SECEREA. secere s. v. RECOLTĂ. SECERE s. (pop.) secerlcă, seceruică, (reg.) secerăţică. (~ pentru recoltarea griului.) secerele s. pl. v. SĂBIUŢĂ, secerieă s. v. SECEREA. SECERIŞ s. secerare, secerat, (pop.) seceră, (înv. şi reg.) secerătîiră. (în toiul ~.) seceruică s. v. SECEREA. seceruie s. v. SĂBIUŢĂ, secetâte s. v. SECETĂ. USCĂCIUNE. SECETĂ s. uscăciune, (înv. şi pop.) secăciăne, (înv. şi reg.) neplouâre, (înv.) secetăte, sete, scteciune. (Era o ~ cumplită.) SECETOS adj. uscat, (livr.) areic, (înv.) sec. (Vreme caldă şi ~.) secetos adj. v. ARID. ÎNSETAT. SETOS-USCAT. sccfestrarisi vb. v. SECHESTRA, seciestrul vb. v. SECHESTRA, secfestruit adj. v. SECHESTRAT, sediu s. v. GAROAFĂ. GAROFIŢĂ DE GRĂDINĂ. sechereşie s. v. CĂRĂUŞIE. CĂRĂUŞIT, sechereşit s. v. CĂRĂUŞIE. CĂRĂUŞIT. SECHESTRA vb. (JUR.) 1. (înv. şi reg.) a seefestrui, (reg.) a cuprinde, a foglăli, a fun-tui, a prenora, (înv.) a sccfestrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. a confisca, a lua, (reg.) a zeberi. (l-a ~ averea.) 3. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.) SECHESTRARE s. (JUR.) I. (ieşit din uz) sechestrăţie, (pop.) zălogire. (~ unui bun piuă la rezolvarea litigiului.) 2. confiscare, luare. (~ averii cuiva.) SECHESTRAT adj. (JUR.) (pop.) zălogit, (înv.) secfestruit. (Un bun ~.) sechestrăţie s. v. SECHESTRARE. SECHESTRU s. (JUR.) 1. (pop.) zălog, (înv.) zebereălă. (l-a pus ~ pe bunuri.) 2. poprire. (~ pe o sumă de bani.) secliirâş s. v. BIRJAR. CĂRĂUŞ. CĂRUŢAŞ. CHIRIGIU. SURUGIU. viziTIU. seci s. v. CURĂTURĂ. SECOL s. veac, (înv.) sută. (în cursul ~ al XVl-lea.) secolul tîe mijloc s. v. EVUL MEDIU. SEC-RET adj., s. 1. adj. nedcclarat, nedezvăluit:, nedivulgat, nemărturisit. (Intenţii ~.) 2. adj. confidenţial, tainic. (Dispoziţii ^.) 3. adj. ascuns, tainic, tăinuit. (0 iubire ~.) 4. adj. ascuns, ezoteric, tainic. (0 doctrină ~.) 5. adj. clandestin, conspirativ, ilegal, (fig.) subteran. (Organizaţie ~ .) (». adj. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema are un sens ~.) 7. adj. ascuns, camuflat, mascat. (Pătrunde pe o intrare ~.) 8. s. taină, (rar) arcan, (înv. şi pop.) tăinicic, (înv.) tăinuire (fig.) ascunziş- (Are ~ ele ei.) 3. s. taină, (înv. şi pop.) meşteşug. (Nu i-a putut smulge ~.) 10. s. discreţie, tăcere. (A păstrat un ~ absolut asupra celor discutate.) 11. s. enigmă, mister, taină, (rar) misteriozitâte, (fig.) şaradă. (~ele naturii.) SECRETAR DE STAT s. (POLITICĂ; in unele state) ministru de externe, secretare s. v. SECREŢIE. SECREŢIE s. (F1ZIOL.) 1. (rar) secretare, (înv.) stoarcere. (~ glandulară.) 2. secreţie endocrină = secreţie internă ; secreţie exocrină = excreţie, secreţie externă ; secreţie externă = SECTANT excreţie, secreţie exocrină ; secreţie internă = secreţie endocrina. SECTANT s. (BIS.) pocăit. sectcr s. v. ŞIŞTAR. SECTOR s. 1. porţiune, regiune, zonă. (Un ~ bine delimitat.) 2. parte, porţiune. (Un ~ al pielei era destinat desfacerii brinzctiirilor.) 3. cvartal, înicroraion. (Un ~ intr-un oraş.) 4. branşă, disciplină, domeniu, ramură, specialitate. (în ce ~ activează?) 5. domeniu, (fig.) teren. (~ artei, ~ ştiinţei.)#, arie, compartiment, domeniu, sferă. (~ de aplicare.) 7. cadru, cerc, cîmp, domeniu, sferă, tărim, zonă. (~ dc preocupări.) 8. domeniu, resort, serviciu. (în ~ public s-au făcut mari progrese. ) SECŢIE s. 1. raion. (~ dc jucării intr-un magazin.) 2. circă,circumscripţie, (înv.) despărţire. (~ de miliţie, electorală, sanitară.) 3. comisariat. (A anunţat furtul la ~.) 4. miliţie. (A dus hoţul la ~.) SECŢIONA vb. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, imbucătăţi, a împărţi, a scinda, a separa, a tăia. (~ bucala in trei.) SECŢIONARE s. 1. dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, îmbucătăţire, împărţire, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) seg-mentăţie. (~ unui întreg.) 2. secţiune, tăiere. (~ unui tendon.) SECŢIIJNE s. J. secţionare, tăiere. (~ unui tendon.) 2. bucată, crîmpei, fracţiune, fragment, frîntură, parte, porţiune, tranşă, (pop.) dărâb, partăl, (înv. şi reg.) părtenie, (reg.) jărchină, stuc. (O ~ dintr-un lot.) 3. profil. (O ~ longitudinală intr-un corp.) 1. diviziune, parte. (Lucrarea are trei mari ~.) SECUI vb. (SILV.) a inela, (reg.) a cerii, a ciungi, a plesura. (A ~ arborii.) SECULAR adj. 1. (livr.) centenar. (Cultură ~.) 2. străvechi. (O tradiţie ~.) secular adj. v. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PÂMÎNTEAN. PROFAN. SECULARIZARE s. (înv.) secii larizăţie. (~ averilor mănăstireşti.) secularizăţie s. v. SECULARIZARE. SECOND adj., s. i. adj. (înv.) secundâr. (A ocupat locuire.) 2. s. (MAR.) adjunct. (~ comandantului unui vas.) SECUNDĂ vb. 1. a ajuta, a asista. (îl ~ la operaţie.) 2. (MUZ.) a acompania. (îl ~ la pian.) SECUNDÂNT s. ajutor, asistent, (rar) se-cimdator. (I-a servit ca ~.) secundânt s. v. ACOMPANIATOR. SECUNDÂR adj. 1. (GEOL.) mezozoic. (Era ~.) 2. liceal. (Învăţămînt ~.) 3. accesoriu, anex, auxiliar, subsidiar. (Element ~ intr-un mecanism.) 4. (GRAM.) dependent, subordonat. (Propoziţie ~.) 3. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) 6. mic, redus. (Problemă de importanţă -v.) 7. accidental, neesenţial. (Un aspect ~.) 8. episodic, neesenţial. (Un rol ~ intr-o piesă.) 874 secundâr adj. ^ ■\ SECUND. secuntfatdr s. v. AJUTOR. ASISTE ENT... SECUNDÂNT. SECUNDĂ s. 1. (Transilv.) perţ. {(. ) ~ dintr-un minut.) 2. ceas, clipă, clipită, m inut, moment, oră, timp, vreme (rar) clipeală. (. vop.> cirtă, soroc, (înv. . şi reg.) cescuţ. (A st.s d ~ ciiul . . .) SECtJRE s. satir. (~ călăului.) seeuricn s. v. SECUR ICE. TOPOR L' ŞCĂ.. SECURfCE s. toporişca, (înv. şi reg.) : •eeu- rică. SECUR1TÂTE s. J. apărare, asigurare. ? mză. protecţie, protejare, siguranţă. (Măsuri de-~.) 2. siguranţă, (înv.) sigurăţie, sigur.tăte. (Un sentiment de ~.) SEDATÎV s., adj. (FARM.) calmant icniţi v. (Antinevralgicul este un ~.) SEDENTÂR adj. 1. (înv.) şezător. (Viaţă-~.) 2. fixat, stabil, statornic, (înv.) a şezător,, stătător. (Populaţie ~.) sedereş adj. v. VINEŢIU. SEDIL s. săculeţ, (reg.) sac. sacul. să-ciiieţ, săculeţe, scurgă toăre, zăgfrnă. (~ pentru scurs brînza.) SEDIMENT s. 1. (înv.) şezămint. (**-■ d:::tr-uiv lichid.) 2. (GEOL.) depozit, dcpuncr. .. (Urc ~ dc calcar.) SEDIMENTĂ vb. (GEOL.) a se de;;- cita, a se depune. (Calcarul s-a ~.) SEDIMENTÂRE s. (GEOL.) depoU. tare. depunere, sedimentaţie. (Proces de ~ calcarului.) SEDIMENTÂŢIE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentare. (Proces de ~ a calcarului. / sediţios adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. sediţios s., adj. v. AGITATOR. AŢIŢÂTOIU INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR. sediţiuiie s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE.. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. SEDIU s. I. reşedinţă, (astăzi rar) rezidenţă-(înv.) sălaş, şedere, şezămint, (rusism mvA stoliţă. (~ guvernului.) 2. local. (A LUraf in ~ primăriei.) sediu s. v. CENTRU. SEDUCĂTOR adj., s. 1. adj. captL-ant,. cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător,, incintător, răpitor, (rar) subjugă tor, (imnţu-zism) şarmănt, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ^ .) 2.. adj. ademenitor, atrăgător, ispititor, in-Retor, tentant. (O perspectivă ~.) 3. adj. atrăgător, (pop. şi fam.) nurliu, (pop. fig.) lipicios. (O femeie ~.) 4. s., adj. ademenitor, amăgitor, înşelător, (rar) momitor, (înv.) balamut, ceîui-tor, prilăstitor, prilesteţ. (Un ~ de profesie.)- SEDUCE vb. I. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a incinta, a răpi, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a 875 SEMANTIC ■îmlGa. (Perspectiva îl ~.) 3. a corupe, a perverti. (A ~ o fată.) SEDUCERE s. I. captivarc, cucerire, delectare. desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, in cin tare, răpire, seducţie, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 2. ademenire, atracţie, ispite, seducţie, tentaţie, (înv.) blăznă, iscu-şenn . năpastă, săblăznă, scăndală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) 3. ademenire, amăgire, •seductic. (~ linei fecioare.) 4. corupere, corupţie, pervertire, seducţie. (~ unei minore.) SEDUCŢIE s. 1. captivarc, cucerire, delecta r-. desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare.. ineîntare. răpire, seducere, subjugare, vrăjire.. (spectatorilor.) 2. ademenire, atracţie, ispită, seducere, tentaţie, (înv.) blăznă, iscu-şerrU. năpastă, săblăznă, scăndală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat 3. ademenire, amăgire, •sedii; ere. (~ unei fecioare.) 4. corupere, corupţie. pervertire, seducere. (~ unei minore.) SEi)US adj. 1. captivat, cucerit, fascinat, ferr vvat, îneintat, răpit, subjugat, vrăjit. (Ur: public ~.) 2. ademenit, amăgit, înşelat, mondL (reg.) ruşinat, (înv.) prilestit. (O fată .} SEFĂRD s. sefardit. (~zii vorbesc iudeo-:$pa na da.) SEFARDÎT s. sefard. (~ ii vorbesc iadeo- spaniola.) stâtrreă s. v. FUMĂR IŢĂ. SEGMENT s. (ANAT.) 1. inel. (Un ~ •a! corpului albinei.) 2. metamer. (~ cd viermilor anelizi.) SEGMENTA vb. a diviza, a fragmenta, a împărţi. (A y o frază in propoziţii.) SEGMENTARE s. I. (BIOL.) segmentaţie. (~ oului fecundat.) 2. dividere, divizare, diviziune. fracţionare, fragmentare, imbucătăţire, .împărţire, secţionare, tăiat, tăiere, (rar) segmentaţie. (~ unui întreg.) SEGMENTAT adj. divizat, fracţionat, fragmentat, împărţit. (Un tot ~.) SEGMENTÂŢIE s. (B IOL.) segmentare. ■(~ oului fecundat.) segmentalie s. v. DIVIDERE. DIVIZARE. DIVIZIUNE. FRACŢIONARE. FRAGMENTARE. îMBUCATĂŢ111E. ÎMPĂRŢIRE. SECŢIONARE. SEGMENTARE. TĂIAT. TĂIE- ;R F.:. s^netă s. v. SCÎNTEIE. scţpegâ vb. v. DESPĂRŢI. IZOLA. SEPARA. segregare s. v. DESPĂRŢIRE. IZOLARE. :S EPARARE. SEPARAŢ IE. segregaţie s. v. DESPĂRŢIRE. IZOLARE. ŞEF A RARE. SEPARAŢIE. SEIF s. casă de bani. sein adj. v. CĂRUNT. CENUŞIU. FUMURIE. GRI. PLUMBURIU. SUR. SEISM s. (GEOL., MET.) cutremur, zgu-•dinolă, zguduire, zguduitură, (înv.) scuturaţii ră. (Un ~ uşor dc pămint.) seismică s. v. SE ISMO METR IE. SEISMOGRAF s. (GEOL.) seismometru. SE IS MO M E T RIE s. (GEOL.) (rar) seismică. SEISMOMETRU s. (GEOL.) seismograf. SEISMOTERAPÎE s. (MED.) vibroterapie, sel s. v. PUHOI. ŞUVOI. TORENT. SELACIÂN s. (IIIT.) plagiostom. (Rechinul este un ~.) selăm s. v. SALUT. SALUTARE, selainet s. v. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. NOROC. SALVARE. SCĂPARE. ŞANSĂ. selamlic s. v. COMPLIMENT. ÎNCHINĂCIUNE. MĂTANIE. PLECĂCIUNE. PLOCONEALĂ . RE VE RENŢĂ. TEMENEA. SELECT adj. ales, distins, fin, rafinat, stilat, subtil, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) SELECTĂ vb. a alege, a selecţiona, a sorta, a tria. (A ~ seminţele pe calităţi.) SELECTARE s, 1. alegere, ales, selectat, selecţie, selecţionare, selecţionat, sortare, sortat, triat, triere. (~ seminţelor.) 2. selecţionare, triaj, triere. (Un meci de ~.) SELECTAT adj. ales, fin, selecţionat, sortat, superior, triat. (Vinuri ~.) SELECTAT s. alegere, ales, selectare, selecţie, selecţionare, selecţionat, sortare, sortat, triat, triere. (~ seminţelor.) SELECŢIE s. alegere, ales, selectare, selectat, selecţionare, selecţionat, sortare, sortat, triat, triere. (~ seminţelor.) SELECŢIONA vb. a alege, a selecta, a sorta, a tria. (A ~ seminţele pe calităţi.) SELECŢIONARE s. 1. alegere, ales, selectare, selectat, selecţie, selecţionat, sortare, sortat, triat, triere. (~ seminţelor.) 2. selectare, triaj, triere. (Un meci de ~.) SELECŢIONÂT adj. ales, fin, selectat, sortat, superior, triat. (Vinuri ~.) SELECŢIONÂT s. alegere, ales, selectare, selectat, selecţie, selecţionare, sortare, sortat, triat, triere. (~ seminţelor.) sclecţiomsm s. v. DARViNISM. EVOLU-ŢIONISM. TRANSFORMISM. sclecţiomst s. v. DARVINIST. selem s. v. ACONT. ARVUNĂ, sclemachesă s. v. ACONT. ARVUNĂ, selenăr adj. v. LUNAR, selenic adj. v. LUNAR, selcnit adj. v. LUNAR. SELENO GRAFIE s. (ASTRON.) (rar) selenologfe. selenologle s. v. SELENO GRAFIE, selcr s. v. ŢELINĂ. seif s. v. BOBINĂ. selfinductănţă s. v. AUTO INI) UCTANŢĂ. AUTO INDUCŢIE. SELFINDUCŢIE. SELFINDUCŢIE s. (FIZ.) autoinductanţă, autoinducţie, (rar) selfinductănţă. selianism s. v. NOCTAMBULISM. SOMNAM-BULISM. selldă s. v. FILĂ. FOAIE, solniţă s. v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ. VREASC. SEMAFOR s. autostop, stop, (rar) semnalizator. (~ pentru circulaţia rutieră.) SEMANTIC adj., s. 1. adj. (LINGV.) seinasiologic. (Modificări ~ suferite de un SEMANTICĂ 87© ciwinL.) 2. s., adj. (FI LOZ.) semantieist. (~H provin din logica simbolică.) SEMANTICĂ s. 1. (LINGV.) scmasiologic, (rar) lexemâtică. 2. (FILOZ.) semăntieism. semantică s. v. ACCEPŢIE. CONŢINUT. ÎNSEMNARE. ÎNŢELES. 'SEMNIFICAŢIE. SENS. VALOARE. SEMANTICIÂN s. (LINGV.) semasiolog. SEMANTICtSM s. (FILOZ.) semantică. SEMANTICIST s., adj. (FILOZ.) semantic. (~şlii provin din logica simbolică.) semantism s. v. ACCEPŢIE. CONŢINUT. ÎNSEMNARE. ÎNŢELES. ’ SEMNIFICAŢIE. SENS. VALOARE. SEMASIOLOG s. (LINGV.) semanticinn. SEMASIOLOG IC adj. (LINGV.) semantic. (Modificări ~ suferite de un cuvinL) SEMASIOLOGIE s. (LINGV.) semantică, (rar) lexemâtică. semălui vb. v. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. COMPARA. SEMĂNĂ vb. 1. a însămînţa, (prin Mold. şi Olt.) a săminţa. (Au ~ orzul.) 2. a pune. (Cind ~ porumbul?) 3. a împrăştia, a presăra, a răspindi, (rar) a scutura. (~ flori in calea cuiva.) SEMĂNĂ vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a se asemui, (înv. şi pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arădiîcc, a scînchipui, a se podobi, a răducc. (~ cu sora lui.) 2. a arăta, a părea. (~ a fi mai mult o proză versificată.) semăna vb. v. DIFUZA. ÎMPRĂŞTIA. ÎNGROPA. PLANTA. POPULARIZA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. PUNE. RĂSĂDI. RĂSPÎNDI. SĂDI. TRANSPLANTA. SEMĂNĂRE s. I. insămînţarc, însămîn-ţat, semănat, semănătură, (înv.) sămînţâre. (Epoca ~ilor.) 2. punere, pus, semănat. (~ porumbului.) seină nare s. v. AFINITATE. ANALOGIE. APROPIERE. A SEMĂNĂRE. CONCORDANŢĂ. CORESPONDENŢĂ. ÎNRUDIRE. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. SIMILARITATE. SIMILITUDINE. SEMĂNĂT s. I. însămînţare, insămînţat, semănarc, semănătură, (reg.) sămînţâre. (Vremea ~.) 2, punere, pus, semănarc. (~ porumbului.) SEMĂNĂTOĂRE s. (AGRIC.) (reg.) măr-cătoâre. semănător adj. v. ANALOG. APROPIAT. ASEMĂNĂTOR. ASEMENEA. CORESPONDENT. ÎNRUDIT. SIMILAR. semănător s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂS-PÎNDITOR. SEMĂNĂTIjRĂ s. I. însăminţare, însă-minţat, semănarc, semănat, (reg.) sămînţâre. (Vremea ~ilor.) 2. (reg.) semenlş, (~ile erau în pîrgă.) semănătură s. v. AFINITATE. ANALOGIE. apropiere. asemănări:, concordanţă. CORESPONDENŢĂ. ÎNRIJDIRE. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. SIMILARITATE. SIMILITUDINE. sembe adv. v. VIZAVI. SEMEN s. aproapele (art.), r(inv. şi pop.) soţ, (înv.) priâtnicul (art.). (Ajută-ţi ~ !)i SfiMEN s. (TEIIN.) ghin. pentru tăierea copcilor în gheaţă.) sememş s. v. AFINITATE. ANALOGIE.. APROPIERE. ASEMĂNARE. CONGO 1'DAN-ŢĂ. CORESPONDENŢĂ. ÎNRUDIRE. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. SEMĂNĂTURĂ. SIMIT. A RITAŢE. SIMILITUD INE. SEMESTRIĂL adj. bianual, (înv.) bEauuâL (Periodic cu apariţie ~.) SEMESTRU s. (înv.) şaselunie. (Un an are două ~.) SEMEŢ" adj. 1. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreţ,, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. şi reg.) fălos, (fig.) trufaş. (Virfurile ^ ale munţilor.) 2. avintat, maiestos. (Un zbor 3. brav, curajos, cutezător, dirz, inimos. îndrăzneţ, neînfricat, viteaz, (livr.) intrepid, petuîânt, temerar, (rar) bărbât, (înv. şi pop.) voinic, (înv.) lirăbor, neînfricoşat. (Un luptător ~.> 4. mîndru, ţanţoş, (pop.) dirz, fălos. (Un mers ~.) 5. fudul, grandoman, infatuai. încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, min-dru, orgolios, trufaş, ţanţoş, vanitos, (livr.) prezumţios, suficient, (înv. şi pop.) măreţ,, (pop. şi fam.) ţîfnos, (pop.) lainic, fălos. închipuit, (înv. şi reg.) pîşin, (prin Ban.) rnăros* (prin Mold.) nărtds, (înv.) l'umuros, prrainăl-ţât, zadârnic, (fig.) băţds, înţepat, scrobit. (Ce te ţii aşa. ~ ?) 6. mîndru, orgolios, frufaş* (rar) supârb. (Manifestă un ~ dispreţ penirus cei din jur.) 7. arogant, impertinent, insolent* ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, ncrcspcctuos, neruşinat, obraznic, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neînfrînât, (pop. şi fam.) ţîfnos* (înv. şi reg.) ruşinât, (Transilv.) şulhelic. (Înv.) neruşinos, (fam. fig.) botos. (Om ~.) SEMEŢI vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a sc împăuna, a se înfumura* a sc îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. (rar) a se trufi, (înv. şi pop.) a se mări. (pop.) a sc.* păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloşi, a se mar-ghioli, a se slatoşi, (reg. fam.) a sc fumndisL a se marţafoi, (Transilv. şi Ban.) a se nâseooorî,. (înv.) a se înălţa, a sc prcaînălţa, a se primări* a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.} a sein foia, a se umfla, (arg.) a se şucări. (Nu te mai ~ utila!) semeţi vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. CUTEZA. FUNDAMENTA. ÎMBĂRBĂTA. ÎMPOTRIVI. ÎNCREDE. ÎNCUMETA. ÎNCURAJA. ÎNDEMNA. ÎNDRĂZNI. ÎNSUFLEŢI. ÎNTEMEIA. OPUNE. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. SPRIJINI. STIMULA. SUSŢINE. SEMEŢÎE s. 1. grandoare, maiestate, măreţie. (~ piscurilor albe de zăpadă.) 2. mîndrie* (pop.) dirzenie, făloşenie, făloşic. (O ţinută plină de o falnică ~.) 3. bărbăţie, bravură* curaj, cutezanţă, dîrzenie, incumetare, îndrăzneală, neînfricare, temeritate, (livr.) intrepidi-tâte, pctulânţă, (rar) cutezâre, (pop. şi fam.) 877 SEMN" suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznirc, mărinimie, semeţire, (grecism înv.) tăros. (~ unui viteaz.) 4. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîn-drie, orgoliu, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumţie, suficienţă, (rar) superbie, ţanţoşie, (înv. şi pop.) măreţie, mărire, (pop. şi fam.) ifos, ţifnă, (reg.) făloş6nie, făloşie, ( înv.) fălnicic, lăudă, mărie, mărime, mîndreţe, pohfâlă, preaînălţăre, prcaînălţime, semeţire, trufă, trufăşie, zădărnicie. (~ lui este cu totul ne justificată.) seineţie s. v. AROGANŢĂ.IMPERTINENŢĂ. IN SOLENŢĂ. MĂ GĂ R IE. NECUVIINŢĂ. NEOBRĂZARE. NERUŞINARE. OBRĂZNICIE. SFRUNTARE. TRUFIE. TUPEU. semeţire s. v. AROGANŢĂ. BĂRBĂŢIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÎR-ZENIE. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. NEÎNFRICARE. ORGOLIU. SEMEŢIE. TEMERITATE. TRUFIE. VANITATE. SEMICĂLG s. (LINGV.) (rar) semiîmpru-mut. (~ lexical.) SEMICARBONTZĂRE s. semicoesificarc, semidistilare. SEMICĂRTURAR s. semisavant. SEMICĂRTURĂRESC adj. semilivresc, semisavant. (Formaţie lexicală ~.) SEMICENTENAR s. (înv.) semisecol. SEMICOCSIFICĂRE s. semicarbonizare, semidistilare. semicoLdn s. v. PUNCT ŞI VIRGULĂ. SEMICONSOĂNĂ s. (FON.) semivocală, (rar) semiconsonăntă. semiconsonăntă s. v. SEMICONSOĂNĂ. SEMIVOCALĂ. SEMICONSONĂNTIC adj. (FON.) semivo-calic. (Sunet ~.) scmidiamctrii s. v. RAZĂ. SEMIDISTILĂRE s. semicarbonizare, semi-cocsilicarc. SEMinoCTlSM s. semidocţie. SEMIDOCŢÎE s. semidoctism. semiijlob s. v. EMISFERĂ. SEMIGLUMEŢ adj. semiserios. (Un ton ~ .) seniiiniprumut s. v. SEMICALC. SEMIÎNTUNERIC s. penumbră, semiobscuritate, (rar) semiumbră. (Stătea in ~.) semilieliid adj. v. VÎSCOS. SEMILIVRESC adj. semicărturăresc, semisavant. (Formaţie lexicală ~.) semiluiniiids adj. v. SEMIOBSCUR. SEMINĂL adj. spermatic. scminţenic s. v. COBORÎTOR. DESCENDENT. FAMILIE. NEAM. ODRASLĂ. PROGENITURĂ. SCOBORÎTOR. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR. SEMINŢIE s. 1. neam, trib, (înv. şi pop.) sămînţă. (Din ~ hunilor.) 2. neam, spiţă, viţă, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiţă, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeaşi ~.) 3. neam, popor, populaţie, (pop.) nordd, (înv.) lume, rudă, rudenie. (O ~ de viteji.) seminţie s. v. COBORÎTOR. DESCENDENT. FAMILIE. NAŞTERE. NAŢIUNE. NEAM. OBÎRŞIE. ODRASLĂ. ORIGINE. POPOR. PROGENITURĂ. PROVENIENŢĂ. SCOBORÎTOR. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR. SEMIOBSCCR adj. (înv.) semiluminos. (Spaţiu ~.) SEMIOBSCURITÂTE s. penumbră, semiîntuneric, (rar) semiumbră. (Stătea in ~.) SEMIOCLUSIVĂ s., adj. (FON.) africată. (Consoană ~.) SEMIOLOGIE s. 1. (MED.) semiotică, simptomatologie, (înv.) patognomdnică, patogno-monie. 2. semiotică. (~ este ştiinţa semnelor in societate.) semidsie s. v. PARALAXĂ. SEMIOTICĂ s. I. semiologie. (~ este ştiinţa semnelor în societate.) 2. (MED.) semiologie, simptomatologie, (înv.) patognomonică, patognomonie. SEMISAVĂNT adj., s. 1. adj. semicărturăresc, semilivresc. (Formaţie lexicală ~.) 2* s. semicărturar. SEMISCHÎF s. (SPORT) gig. semisecol s. v. SEMICENTENAR. SEMISERIOS adj. semiglumcţ. (Ton ~.) semisferă s. v. EiMISFERĂ. semisferic adj. v. EMISFERIC, semistiii s. v. EMISTIH. SEMIT adj. semitic. (Populaţie ~.) SEMÎTIC adj. semit. (Populaţie ~.) semitist s. v. SEMITOLOG. SEMITOLOG s. (rar) semitist . seinitrausparcnt adj. v. TRANSLUCID. SEMITRAVERSĂ ’ s. (MAR.) traversină. (~ unei nave.) semiumbră s. v. PENUMBRĂ. SEMIÎNTU-NER IC. SEM IO B SCURIT ATE. SE MIVOCÂLĂ s. (FON.) semiconsoană, (rar) semiconsonăntă. SEMIVOCĂLIC adj. (FON.) semiconso-nantic. (Sunet ~.) SEMN s. 1. indicator, jalon, reper. (Ca ~ este un stilp de piatră.) 2. (reg.) zăloăgă. (~ de carte.) 3. marcă. (~ distinctivă aplicată pe un obiect.) 4. semn grafic = caracter. (Un scris cu tot felul de ~.) 5. (LINGV.) semnele citării — ghilimele (pl.), (înv.) aducătoare, semnul aducerii ; semnul exclamaţiei = semnul exclamării, (rar) punct al mirării, punct ,de exclamaţie ; semnul exclamării — semnul exclamaţiei, (rar) punct al mirării, punct de cxcla-măţie ; semnul întrebării = (înv.) punct de întrebare, semn întrebător, semn răspunzător. 6. semn zodiacal = zodiac, zodie. 7. constelaţie, zodie. (Cele 12 ~ ale zodiacului.) ÎL ţintă, (prin Transilv. şi Ban.) şăibă, (înv.) ţel. (Trage cu puşca la ~.) 9. (MED.) cicatrice, urmă, (rar) rană, stigmat, (înv. şi reg.) bcleăznă, (prin nord-cstul Olt.) pupăză. (I-a rămas un ~ de la plagă.) 10. urmă. (N-a lăsat nici un ~ al trecerii sale pe aici.) 11. însemn, simbol. (Sceptrul era ~ puterii domnitorului.) 12. dovadă, indicaţie, indiciu, mărturie, pildă, 34 SEMN 878 probă, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ in sprijinul . . .) 13. amintire. (îi cere un ~ spre a nu-l uita.) 14. semnal. (La ~ convenit, a apărut.) 15. manifestare, simptom. (Are ~c de nebunie.) 16. piază, prevestire, (livr.) augur. (~ bun sau rău.) 17. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, notă, particularitate, proprietate, specific, trăsătură, (reg.) insuşietâte, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (Citeva ~ esenţiale ale acestui proces.) semn s. v. CONSEMNARE. CRITERIU. ICOANĂ. INSCRIPŢIE. INSIGNĂ. ÎNSEMN. ÎNSEMNARE. MENŢIUNE. MINUNE. MIRACOL. NORMA. NOTAŢIE. NOTĂ. PRINCIPIU. SEMNALMENT. ŞTIRE. VESTE. SEMNĂ vb. 1. a iscăli, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act. o scrisoare.) 2. a se iscăli, (pop.) a se scrie-(Te rog să te ~ aici.) 3. a încheia. (Am aflat că părţile au ~ convenţia.) srnină vb. v. ARĂTA. BATE. CIRCUMSCRIE. CONSEMNA. CRESTA. DELIMITA. DEMARCA. HOTĂRNICI. INDICA. ÎNFIERA. ÎNREGISTRA. ÎNSCRIE. ÎNSEMNA. LIMITA. MARCA. MĂRGINI. NOTA. PRECIZA. REPREZENTA. SCRIE. SCRIJELI. SIMBOLIZA. SPUNE. TRECE. ZGÎRIA. SEMNAI, s. 1. indicator. (~ de circulaţie.) -. (astăzi rar) signal. (~ de alarmă.) 3. semn. (La convenit, a apărut.) SEMNALA vb. 1. a arăta, a indica, a menţiona, a preciza, a specifica, (înv.) a specializa. ( Vom ^ următoarele recomandări.) 2. a nota, a observa, a releva, a remarca, a reţine, a sublinia. (Să ~ următoarele însuşiri ...) 3. a arăta, a desemna, a indica. (Tabel care ~ învingătorii in concurs.) 4. a aminti, a arăta, a cita, a indica, a menţiona, a pomeni, (rar) a semnaliza. (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ intr-un document.) semnală vb. v. DEOSEBI. DISTINGE. EVIDENŢIA. ILUSTRA. REMARCA. SEMNALIZA. SINGULARIZA. semnalăbil adj. v. NOTABIL. RELEVABIL. SEMNALĂRE s. I. arătare, desemnare, indicare. (Tabel cu ~ învingătorilor intr-un concurs.) 2. amintire, citare, indicare, menţionare, menţiune, pomenire, (rar) semnalizare. (^ unui fapt semnificativ.) 3. observare, relevare, remarcare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificaţii.) SEMNALIZA vb. (rar) a semnala. (A ~ decolarea avionului.) semnaliza vb. v. AMINTI. ANUNŢA. ARĂTA. CITA. COMUNICA. INDICA. INFORMA. ÎNCUNOŞTINŢA. ÎNŞTIINŢA. MENŢIONA. POMENI. SEMNALA.’VESTI. semnalizare s. v. AMINTIRE. CITARE. INDICARE. MENŢIONARE. MENŢIUNE. POMENIRE. SEMNALARE. semnalizator s. v. AUTOSTOP. SEMAFOR. STOP. SEMNALMENT s. (înv. şi pop.) semn, (înv.) signalment. (l-a dat toate ~ pentru a-l identifica. ) SEMNARE s. 1. iscălire, iscălit, subscriere, (rar) subsemnăre. (~ unui act.) 2. încheiere (^ unei convenţii.) SEMNAT adj. iscălit, subscris, (înv.) subsemnat. (Act ~.) semnat adj. v. SCRIS. SEMNATAR s., adj. 1. s. subscris, (înv.) subscribent. (~ ui de mai jos.) 2. s., adj. (înv.) semnător. (~ petiţiei.) seinnător s., adj. v. SEMNATAR. SEMNĂTURĂ s. iscălitură, (înv. şi reg.) subscriere, (înv.) subscripţie, subsemnătură, (rusism înv.) podpiscă. (~ de pe un document.) semne s. pl. v. TATUAJ. SEMNIFICĂ vb. 1. a închipui, a înfăţişa, a reprezenta, a simboliza. (Aceste romburi ~ . . .) 2. a însemna, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 3. a fi, a însemna. (Cc ~ citul visezi un porumbel?) 4. a ilustra, a însemna, a marca, a reprezenta. (Acest roman ~ o dată în literatură.) semnifică vb. v. NOTIFICA. SEMN IFICĂNT s. (LINGV.) substanţă. SEMNIFICATIV adj. 1. revelator, (înv.) spunător. (Xotă. trăsătură ~.) 2. caracteristic. (fig.) simptomatic. (Un fapt ~.) 3. evocativ', evocator, expresiv, nuanţat, pitoresc, plastic, pregnant, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.) SEMNIFICĂŢIE s. 1. accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tîlc. (~ unui cuvint.) 2. (SEMIOTICĂ) denotaţie. şi conolaiie.) 3. înţeles, raţiune, rost, sens, tîlc, (înv. şi pop.) meşteşug, (pop.) noimă, (Mold. şi Munt.) merchez, (înv.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmaţie?) 4. înţeles, mesaj, sens, tîlc, (înv.) socoteală. (~ adincă a unei poezii.) 5. sens, tîlc, (fig.) preţ. (Iscat-am frumuseţi şi ~ noi.) f». importanţă, însemnătate, sens, valoare, (fig.) preţ. (~ ciclului Unirii.) semn întrebător s. v. SEMNUL ÎNTREBĂRII. semnul aducerii s. v. GHILIMELE. SEMNELE CITĂRII. semn răspunzător s. v. SEMNUL ÎNTREBĂRII. sempitern adj. v. ETERN. NEMURITOR. NEPIERITOR. NESFÎRŞIT. NEUITAT. perpetui;. VEŞNIC. VIU. SEMUÎ vb. a asemăna, a asemui, a confunda. (L-a ~ cu altcineva.) seinui vb. v. CHIBZUI. COMPARA. CONFRUNTA. CUGETA. GÎNDI. JUDECA. MEDITA. RAŢIONA. RECUNOAŞTE. REFLECTA. semuiălă s. v. AFINITATE. ANALOGIE. APROPIERE. ASEMĂNARE. CONCORDANTĂ. CORESPONDENŢĂ. ÎNRUDIRE. PO-TR IVEALĂ. POTRIVIRE. SIMILAR ITATE. SIMILITUDINE. semuîre s. v. AFINITATE. ANALOGIE. APROPIERE. ASEMĂNARE. CONCORDANŢĂ . GO RE SPONDENŢĂ. ÎNRUD IRE. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. SIMILARITATE. SIMILITUDINE. 870 SENTIMENTAL SENAT s. 1. (IST.; in Roma antică) sfatul bătrinilor. 2. (POLITICĂ) (înv.) singlit. SENATOR s. (POLITICĂ) (înv.) singlilic. senatoresc adj. v. SENATORIAL. SENATORIAL adj. (POLITICĂ) (înv.) senatoresc. SENA s. (FARM.) siminichie. (Ceai de senectute s. v. BĂTRÎNEŢE. SENESCENŢĂ s. imbătrînire. (Procesul de ~.) sc n ic s. v. PROSOP. ŞERVET. ŞTERGAR. SENIL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrin ~.) SENILITATE s. (MED.) ramoleală, ramo-lirc, ramolisment, (livr.) decrepitudine, (rar) ramohţie, (impr.) sclerozare. (~ unui om virstnic.) senilizâ vb. v. RAMOLI, senilizare s. v. RAMOLI RE. senilizat adj. v. RAMOLIT. SENIL, senin adj. v. LIN. LINIŞTIT. NETULBURAT. TIHNIT. SENIN adj., s. 1. adj. albastru, clar, curat, limpede, pur, străveziu, (livr.) limpid, (Tran-silv.) tistaş, (inv.) seninât, seninos, (fig.) spă-lăt. (Un cer ~. ') 2. s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, (rar) limpeziş, (înv. şi reg.) seninât, (rcg.) vineţie, (Mold. şi Bucov.) sineâlă, (inv.) senineâlă. cerului.) 3. adj. frumos, însorit, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~.) 4. adj. limpede, luminos. (Zori ~.) 5. adj. frumos, (inv.) seninos. (Nopţi ~.) senin adj., s. v. CALM. senin s. v. ASTÎMPĂR. LINIŞTE. ODIHNA. PACE. REPAUS. TIHNĂ. seninât adj. v. CLAR. CURAT. LIMPEDE. PUR. STRĂVEZIU. seninât adj., s. v. ALBAŞTRI;. SENIN, seninât s. v. ALBĂSTRIME. AZUR. CLARITATE. LIMPEZIME. SENINĂTATE. SENINĂTĂTE s. albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, (rar) limpeziş, (inv. şi reg.) seninât, (reg.) vineţie, (Mold. şi Bucov.) sineâlă, (inv.) senineâlă. (~ cerului. ) .seninătate s. v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ. senineâlă s. v. ALBASTRU. ALBĂSTRIME. AZUR. CLARITATE. LIMPEZIME. SENIN. SENINĂTATE. seninos adj. v. ALBASTRU. CALM. CLAR. CURAT. FRUMOS. LIMPEDE. LIN. LINIŞTIT. NETULBURAT. PUR. SENIN. STRĂVEZIU. TIHNIT, seniorâl adj. v. SENIORIAL. SENIORIAL adj. (IST.) (rar) seniorâl. (Pulcre, autoritcilc ~.) SENS s. 1.1. accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, semnificaţie, valoare, (rar) semânticâ, semantism, (înv.) noimă, simţ, tîlc. (~ unui cuvint.) 2. înţeles, raţiune, rost, semnificaţie, tîlc, (inv. şi pop.) meşteşug, (pop.) noimă, (Mold. şi Munt.) merchez, (înv.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmaţie?) 3. coerenţă, logică, noimă, şir. (Vorbeşte fără ~.) L justificare, logică, motivare, noimă, raţiune, rost, temei. (Nu văd ~ accslci decizii.) 5. înţeles, mesaj, semnificaţie, tîlc, (înv.) socoteâlă. (~ adine al unei poezii.) 6. semnificaţie, tîlc, (fig.) preţ. (Iscat-am frumuseţi şi ~ noi.) 7. menire, obiectiv, rol, rost, scop, ţel, ţintă, (pop.) noimă. (~ acestor măsuri a fost acela de a . . .) JL importanţă, însemnătate, semnificaţie, valoare, (fig.) preţ. (~ actului Unirii.) II.I. direcţie, parte. (în ce ~ o iei?) 2. direcţie, latură, parte. (Din toate ~ veneau spre noi.) 3. cale, direcţie, linie. (Ce ~ va urma această dezvoltare?) direcţie, linie, orientare. (~ luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, manieră, mod, (rar) spirit. (Se pot face şi alte observaţii in acelaşi ~.) sens s. v. SIMŢ. scnsâl s. v. INTERMEDIAR. MIJLOCITOR. MISIT. SAMSAR. SENSIBIL adj. 1. (înv.) simţibil, simţicios. (Organ, organism ~.) 2. emotiv, impresionabil, simţitor. (Fire ~ ; om ~.) 3. susceptibil, (ir.) sensibilos. (De ce eşti atil de ~?) 4. fin, (ir.) sensibilos. (Un aparat de măsură ^.) 5. apreciabil, categoric, considerabil, evident, important, însemnat, marc, simţitor, vădit-(O ameliorare ~ a stării bolnavului.) SENSIBILITĂTE s. I. (înv.) simţibilitâte, simţiciunc, simţire, simţitâte. (~ nervilor.) 2. emotivitate, impresionabilitate, simţire. (Artist de o mare ~.) 3. susceptibilitate. (Sc făcuse de o ~ greu de suportat.) SENSIBILIZĂ vb. a emoţiona, a impresiona. (Arta il ~ pe om.) sciisihiiiză vb. v. CONCRETIZA. INCARNA, î NT R UC111 PA. î NT R U PA. M A TE R1A L IZ A. REALIZA. SENSIBILIZĂRII s. emoţionare, impresionare. omului prin intermediul artei.) sensibil izâre s. v. CONCRETIZARE. INCARNARE. ÎNTRUCHIPARE. ÎNTRUPARE. MATERIALIZARE. REALIZARE. SENSIBILIZĂT adj. emoţionat, impresionat. (Un public ~.) sensibilos adj. v. FIN. SENSIBIL. SUSCEPTIBIL. SENTENŢIOS adj. 1. aforistic. (Stil ~.) 2. pretenţios, (fig.) preţios. (Ce c tonul ăsta ~ ?) SENTENŢIOS ITĂTE s. preţiozitate. (~ limbajului cuiva.) SENTIMENT s. I. (livr.) afect. (Senzaţii şi ~e.) 2. simţăinînt, simţire. (Un ~ delicat.) 3. pasiune, simţire, (livr.) pâtos, (înv.) simţ. (A ciuta cu ~.) i. simţămînt, (înv.) simţiciunc. (Are un ~ ciudat.) 5. impresie, părere, senzaţie. (Are ~ că e inoportun.) 6. conştiinţă. (~ datoriei împlinite.) 7. certitudine, convingere, credinţă, încredinţare, siguranţă, (livr.) convicţiune. (Am ~ că aşa se va întimpla.) SENTIMENTĂL adj. I. afectiv. (O viaţă ~ bogată.) 2. amoros, galant. (Aventură, SENTIMENTALISM 880 intrigă ~.) 3. liric. (Vorbea pe un ton ~.) 4. languros, (rar) sentimentalist, (fig. peior.) dulceag, siropos. (Declaraţii ~.) SENTIMENTALISM s. (rar) sentimentalitate, (fig. peior.) dulcegărie. (~ unei declaraţii amoroase.) sentimentalist adj. v. LANGUROS. SENTIMENTAL. sentimentalitate s. v. SENTIMENTALISM. SENTINŢĂ s. 1. (JUR.) decizie, hotărîre, verdict, (rar) judecată, (înv.) judeţ:, lege, proces. (~ într-un litigiu.) 2. aforism, cugetare, dicton, maximă, (livr.) adagiu, (rar) apoftegmă, parimic, (pop.) zicere, (înv.) pildă, (ir.) panseu. (O celebră ~.) SENZAŢIE s. 1. impresie, părere, sentiment. (Are ~ că e inoportun.) 2. vîlvă, (fam.) furori (pl.), (fig.) zgomot. (Ştirea a produs senzaţional adj. v. SENZITIV. SENZORIAL. SENZITIV adj. senzorial, (rar) senzaţional. (Organ ~.) SENZITIVĂ s. (BOT. ; Mimosa pudica) mimoză, (rar) simţitoare, (înv.) simţitivă. SENZORIĂL adj. senzitiv, (rar) senzaţional. (Organ ~m) SENZUÂL adj. 1. (înv), simţuâl. (Reacţie ~.) 2. erotic. (Plăceri ~.) 3. trupesc. (Pofte ~.) 4. aţiţă'tor, incitant, provocator, (rar) provocant. (Un suris ~.) 5. impudic, lasciv, obscen, voluptos, (livr.) lubric. (Dans ~.) SENZUALÎSM s. erotism, senzualitate, simţuri (pl.), (rar) sexualism, (înv), simţualism, simţualitâte. (O viaţă dominată de ~.) SENZUALITATE s. erotism, senzualism, simţuri (pl.), (rar) sexualism, (înv), simţualism, simţualitâte. (O viaţă dominată de ~.) SEPĂLĂ s. (BOT.) foaie. SEPARĂ vb. 1. a (se) despărţi, a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărţi, a se izola, a se răzleţi, (pop.) a scrăzni, (reg.) ase răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. (JUR.) a (se) despărţi, a divorţa, (înv.) a (se) împărţi. (Soţii s-au ~.) 4. a despărţi, (înv. şi reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie şi i-am ~.) 5. a (se) despărţi, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. şi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a tăia. (~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. a compartimenta, a despărţi. (A ~ o incintă în spaţii mai mici.) 9. a despărţi. (Zidul ~ cele două camere.) SEPARÂRE s. 1. despărţire, izolare. (~ lui de grup.) 2. desprindere, detaşare, izolare, separaţie. (~ a ceva dintr-un tot.) 3. (JUR.) despărţire, divorţ, separaţie, (pop.) despărţenie. (~ între soţi.) 4. despărţire, (înv.) dezunire. (~ celor doi bătăuşi.) 5. descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuirc. în particule a unui corp în urma dezintegrării.) 6. despărţire, izolare, separaţie, (rar) segregare, segregaţie. (~ femeilor de bărbaţi.) SEP ARĂT adj., adv. 1. adj. despărţit, izolat, răzleţit, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. adv. (înv.) osebi. (Stă ~.) 3. adj. despărţit, izolat. (Camere complet ~.) 4. adj. aparte, deosebit, distinct, special. (Secţia ocupă o clădire ~.) 5. adj. deosebit, diferit, distinct, (înv. şi reg.) chilfn. (Problemele impun rezolvări ~.) 0. adj., adv. independent. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) 7. adv. aparte, deosebit, (pop.) deosebi, (fam.) başca. (~ de asta, i-a mai dat . . .) SEPARATISM s. izolare. (Ce e acest ~ ?) SEPARATOR adj. despărţitor, izolator. (Perete ~ ..) SEPARĂŢIE s. 1. desprindere, detaşare, izolare, separare. (~ unor aşchii dintr-un material.) 2. (JUR.) despărţire, divorţ, separare, (pop.) despărţenie. (~ intre soţi.) 3. despărţire, izolare, separare, (rar) segregare, segregaţie. (~ femeilor de bărbaţi.) SEPION s. (ANAT.) os de sepie. SEPTEMBRIE s. (pop.) răpciune, vinicer. septentrion s. v. MIAZĂNOAPTE. NORD. SEPTENTRIONAL adj. (GEOGR.) boreal, nordic. (Emisfera ~.) septentrional adj. v. ARCTIC. NORDIC. SEPTIC adj. (MED.) microbian, (rar) microbic. (Infecţie ~.) SEPTICEMIE s. 1. (MED.) piemie. 2. (MED. VET.) septicemie hemoragică = holeră, pasteureloză. (~ este o boală a păsărilor.) SEPULCRĂL adj. funebru, mormîntal. (Cu. un glas ~.) scpulcrâl adj. v. FUNERAR. sepultură s. v. GROAPĂ. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÂNTARE. MORMÎNT. SEQUOIA s. (BOT.; Seqiioia gigantea) (reg.) arborele-mamut. SER s. 1. (BIOL.) (înv.) zer. 2. (FARM.) ser specific = antiser. SERĂFIC adj. îngeresc, (rar) scraflmic, (livr.) angelic. (Cetele ~.) serafic adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. MINUNAT.NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. SPLENDID. SUPERB. VIRGIN. VIRGINAL. serafim s. v. RIPIDĂ. serafimic adj. v. ÎNGERESC. SERAFIC. SERĂI s. harem. (~ turcesc.) serai s. v. CURTE. GRAJD. PALAT. STAUL. SERĂL adj. (livr.) vesperal. SERĂTĂ s. (înv.) soarea. (A da o ~.) SERBĂ vb. 1. a aniversa, a celebra, a prăz-nui, a sărbători, a ţine, (înv. şi reg.) a prăz-nici. (~ 25 de ani de la căsătorie.) 2. a comemora, a sărbători. (~ un marc eveniment.) SERBÂRE s. 1. aniversare, celebrare, prăz-nuire, sărbătorire, (reg.) prăznuiâlă. (~ unui secol de la . . .) 2. sărbătoare, sărbătorire. (~ 881 SERVI nunţii lor; cu prilejul ~.) 3. comemorare, sărbătorire, (rar) comemorâţie, (înv.) pomănă. (~ unui eveniment important.) 4. festivitate, (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (~ de împărţire ■:>. premiilor.) serbare s. v. CELEBRARE. HRAM. OFICIERE. SĂVÎRŞIRE. SLUJIRE. SLUJIT. serbezi vb. v. DECOLORA. IEŞI. ÎNGĂLBENI. PĂLI. SPĂLĂCI. serbezi tură s. v. ACREALĂ. AC RIME. GĂL-BE NEA LĂ. ÎNĂCREALĂ. PAL IDITATE. PALOARE. serenisim adj. v. ÎNĂLTAT. MĂRIT. PREAMĂRIT. PREASLĂVIT. SLĂVIT. SERGENT s. gardian, (pop.) gardist, var-dist. ■ mv.) zapeiu, (arg.) scatiu, sticletc. (~ de stradă.) SERICICOL adj. (ZOOTF.HN.) (rar) sericol. SERICICULTOR s. (ZOOTEIIS.) (rar) sericul tor. SERICICULTCRĂ s. (ZOOTEIiN.) (rar) serica!f u ră. sericol adj. v. SERICICOL. serieultor s. v. SERICICULTOR. sericul tură s. v. SERICICULTURĂ. SERIE s. I. număr, seamă, sumă. (A ridicat o ^ de probleme.) 2. rînd. (Cloşca scoate o nouă de pui.) 3. înşirare, înşiruire, succesiune. Rr. (O lungă ~ de raţionamente.) 4. promoţie. (Prima ~ de studenţi, din noua facultate.) SERIOS adj., adv., interj. I. adj. astîmpă-rat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat. domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, sobru, stăpînit, temperat. (Om vj 2. adj. grav. (Are o fizionomie ~.) 3. adj. grav, solemn, (livr.) marţiâl, (înv.) solemnei. (Ton ~.) 4. adj. chibzuit, cumpănit, gin di t, judicios, matur, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 3. adj. amănunţit, atent, meticulos. migălos, minuţios, riguros, scrupulos, (înv.) scump. (O ~ cercetare a faptelor.) 6. adj., adv. stăruitor, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.) 7. adj. adine, profund. temeinic, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~.jd. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) induplecă-tor. (0 dovadă un exemplu ~.) 9. adj. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat;, legitim, logic, motivat, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntât. (A invocat o scuză ^.) 10. adj. aclînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotă-ritor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, structural, substanţial, vital. Rivr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 11. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~ la dezvoltarea . . .) 12. adj. grav, greu, malign, periculos, primejdios, (rar) sever, (fam.) urft. (O boală ~ ; o formă ~ a bolii.) 13. adv. grav, greu. rău, tare. (E ~ bolnav.) -14. adv. adevărat, cert, sigur. ( — Aşa s-au întimplat lucru- rilel — ~?) 15. interj, zău!, (franţuzism) parol I serios s. v. SERIOZITATE. SERIOZITATE s. 1. (înv.) serios. (Se poartă cu o ~ demnă.) 2. gravitate, solemnitate. făcu loc jovialităţii.) 3. severitate. liniilor feţei.) 4. maturitate, profunzime, temeinicie. (~gîndirii, a sentimentelor cuiva.) 5. soliditate, tărie, temeinicie. (~ obiecţieit argumentării sale.) 6. capacitate, competenţă, destoinicie, pregătire, pricepere, valoare, vrednicie, (înv. şi pop.) hărnicie, (înv.) prăctică, volnicie. (Demonstrează o mare ~ in ...) 7. adîncime, importanţă, însemnătate, profunzime. (~ prefacerilor survenite.) 8. importanţă, însemnătate, valoare. (~ contribuţiei sale.) 9. gravitate, pericol, periculozitate, primejdie» (rar) severitate. (~ bolii de care suferă.) ser maia s. v. CAPITAL. FOND. MIJLOC, RESURSĂ. SER6S adj. apos. (Substanţă ~.) SERPASlL s. (FARM.) rezerpină. serpenflcâ s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTELĂ MALIGNĂ. serpentin adj. v. COTIT. ÎNTORTOCHEAT. SINUOS. SUCIT. ŞERPUIT. ŞERPUITOR. SERPENTINĂ s. 1. cot, col i tură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitnră, sinuozitate, şerpnire, şerpuitură, (rar) îndoi-ttiră, (pop.) cîrmeâlă, cîrnitură, intorsură, sucitură, (Olt. şi Ban.) cov6i. (~ a unui drum.) 2. (Transilv. şi Ban.) şarpe. (~ la alambic.) SERTÂR s. 1. (franţuzism rar) tiroâr, (înv. şi reg.) sicriu, (Ban. şi Transilv.) ladă, (Transilv.) pui, puiuc, (Transilv. şi Ban.) pult, (Bucov., Molcl. şi Transilv.) şuflădă. (~ mesei.) 2, cutie. (~ de la tejghea.) 3. (TETIN.) registru, şuber, ventil. (~ la o conductă.) 4. (TEIJN.) vană. (~ pentru reglarea circulaţiei unui fluid.) SERTĂRÂŞ s. scrtărel. (~ la birou.) SERTĂREL s. sertăraş. (~ la masă.) SERTIZÂJ s. sertizare. (~ unei pietre ia. inel.) SERTIZÂRE s. sertizaj. (~ unei pietre la inel.) serv s. v. ASERVIT. IOBAG. OM DE SERVICIU. ROB. RUMÂN. SCLAV. SERVITOR. SLUGĂ. SUBJUGAT. ŞERB. VECIN. servă) s. v. IOBĂGIE. RUMÂNIE. SERBIE. VECINĂTATE. VECINIE. servantă s. v. SERVITOARE. SLUGĂ. SLUJNICĂ, servă s.v. SERVICIU. SERVÎ vb. 1. a funcţiona, a lucra, a sluji, (înv.) a posluşi. (~ ca laborantă de 10 ani.) 2. a sluji, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. a oficia, a sluji. (O biserică la care ~ doi preoţi.) 4. a ajuta, a sluji, a sprijini,-a susţine. (A ~ cauza revoluţiei.) 5. a (se) folosi, a (se) întrebuinţa, a (se) sluji, a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; se ~ de ambele mîini.) 6. a (se) folosi, a întrebuinţa, a recurge* a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să se ~ de mijloace dure.) 7. a se folosi, a întrebuinţa, a se sluji, 56 c. 310 61 SERVI 882 a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astăzi rar) a sluji. (A ~ mtncarea la masă.) 9. a cinsti, a ospăta, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mîncarc şi băutură.) 10. a ajuta, a folosi, a sluji. (Asta îi ~ la . . .) 11. a deservi. (Liftul ~ întregul bloc.) 12. (prin Transilv.) a slugători. (Cu ce vă putem ~ ?) 13. a lua. (Mai ~ o porţie!) servi vb. v. COMUNICA. SPUNE. TRANSMITE. ZICE. SERVIABIL adj. amabil, binevoitor, îndatoritor, (livr.) complezent, (rar) prevenitor, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~ cu noi.) SERVIABILITÂTE s. amabilitate, bunăvoinţă, (livr.) complezenţă, (înv.) complacere, priinţă. (~ lui faţă de mine.) SERVÎCIU s. 1. funcţie, post, slujbă, (înv. şi reg.) posluşănie, (rog.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistic, tisturic. (Avea un ~ modest.) 2. (MIL.) serviciu militar ----- armată, milită-rie, stagiu, (Transilv.) cătănie, (înv.) oştenie, soldăţie. (îşi face ~ la artilerie.) 3. (BIS.) ceremonie, oficiu, slujbă. (~ divin.) 4.(SPORT) (rar) servă. (Cine e la ~ ?) 5. domeniu, resort, sector. (în ~ public s-au făcut mari progrese.) (pop.) priinţă, (înv.) slujbă, (l-a făcut un real ~.) 7. ajutor, concurs, oficii (pb), sprijin. (Vă ofer ~ meu.) 8. folos. (A adus imense ~ ştiinţei.) SERVIETĂ s. geantă, mapă. (Ţine dosarele în ~.) servietă s. v. ŞERVEŢEL. servil adj. v. LITERAL. TEXTUAL. SERVÎL adj., adv. 1. adj. plecat, slugarnic, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în faţa şefilor.) 2. adj. slugarnic, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. slugarnic, (înv.) slugăreşte. (Se poartă ~.) 4. adj. linguşitor. (Om ~.) SERVILISM s. slugărnicie, (livr.) obsecvio-zîtăte, (rar) servilităte, (înv.) slugăreâlă, slu-fcrărie, slugărit. (~ unei persoane fală de şefi.) " servilităte s. v. SERVILISM. SLUGĂRNICIE. SERV.ÎRE s. 1. sprijinire, susţinere. (~ cauzei revoluţiei.) 2. servit, slujire, slujit. patriei.) 3. cinstire, ospătare, servit, tratare. (~ cuiva cu mîncare şi băutură.) 4. deservire. (~ populaţiei.) SERVIT s. 1. servire, slujire, slujit. patriei.) 2. cinstire, ospătare, servire, tratare. (r^ oaspeţilor cu mîncare şi băutură.) servit s. v. FUNCŢIE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ. SERVITOARE s. slugă, slujnică, (livr.) servăntă, (reg.) jnpîneăsă, (fam.) mariţă. SERVITOR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) posîuşnie. 2, rîndaş, slugă. SERVITORÎME s. slujitoriine, (pop.) slugă-rime, (reg.) slugărit. servitute s. v. ASERVIRE. ATÎRNARE. CAPTIVITATE. CONST'R ÎN G ERE. DATORIE. DEPENDENŢĂ. FORŢĂ. IOBĂGIE, ÎNDATORIRE. ÎNROBIRE. OBLIGAŢIE. ROBIE. RUMÂN IE. SCLAVIE. SILĂ. SILNICIE. SUBJUGA RE. SURORI )ON.\ RE. SUPUNERE. SERBIE. VECINĂTATE. VE-CINIK. VIOLENŢĂ. servus interj, v. SALUTARE, sesăm s. v. SUSAN. SESIE s. (IST.) delniţă, jirebie. (Forma» de proprietate numită delniţă era cunoscută in Moldova sub numele de jirebie şi in Transilvania’ sub numele de ~.) sesic s.^ v. ŞEDINŢĂ. SESIZĂ vb. I. a observa, a percepe, a remarca, a reţine, a vedea, a zări, (înv.) a privi.. (N-ai ~ nici o schimbare?) 2. a constata, a observa, a remarca, a vedea, (Mold., Transilv.. şi Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a>. înţelege, a percepe, a pricepe, (fig.) a pătrunde.. (A ~ sensul celor citite.) 4. a ghici, a intui, a întrevedea, a întrezări, a prevedea. Gig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfăşurarea evenimentelor.) 5. a intui, a înţelege, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde. (înv. fig.) a pricepe, (l-a ~ intenţiile.) 6. a arăta„ a dezvălui, a releva, a revela. (A ~ conduceriii dificultăţile intimpinale.) SESIZÂBIL adj. 1. concret, fizic, material,, palpabil, perceptibil, pipăibil, (rar) pipăit., tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor.. (Realitatea un lucru ~.) 2. observabil,, perceptibil. (Un fenomen ~.) sesizănt adj. v. FRAPANT. IZBITOR. SURPRINZĂTOR. ŞOCANT. UIMITOR. SESIZĂRI-! s. 1. observare, relevare, remnr-care, semnalare, subliniere. (~ unei anumite semnificaţii.) 2. înţelegere, percepere, pricepere,, (înv.) pricepătură, ştiu tură. (~ situaţiei.) 2. reelamaţie. (Redacţia ziarului a primii o SET s. garnitură, (rar) sortiment. (U:i complet de cuţite.) SETE s. insetare, (înv. şi reg.) însetoşare.. (Senzaţia de ~.) sete s. v. SECETĂ. USCĂCIUNE, se teci line s. v. SECETĂ. USCĂCIUNE. SETOS adj. însetat, (rar) nebăut, (înv. şi. reg.) însetoşât, secetos, (înv.) săţios. (Un om . )■■ setos adj. v. AHTIAT. AVI!). DORIT.. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÎYN1--TOR. setoşă vb. v. ÎNSETA, setul vb. v. ÎNSETA. seu s. v. AVERE. AVUT. AVUŢIE. BOGĂŢIE. BUN. MIJLOACE. SITUAŢIE. STARE. sevns s. v. APRECIERE. ATENŢIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAŢIE. ONOARE. PREŢUIRE. RESPECT. STIMA. TRECERE, VAZĂ. SEVĂ s. suc, (pop.) mîzgă, must, mustă-reăţă, (reg.) iniericică, muc, mursă. (~ plantelor. ) sevă s. v. DINAMISM. ENERGIE. FARMEC,. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. SEVER adj. 1. exigent, pretenţios, riguros,, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. aspru,, drastic, (fig.) dur. (O pedeapsă ^ .) 3 .aspru-. 23 883 SFĂRÎMA ,riguros, straşnic, strict, (rar) strius. (O ~ disiplinu; un regim alimentar ~ .) 4. aspru, auster, sobru, spartan. (Duce o viaţă ~.) 5. auster, grav, sobru, (rar) aspru. (O frumuseţe ~ : Unii ~.) sever adj. v. GR AV. GREU. MALIGN. PERICULOS. PRIMEJDIOS. SERIOS, sever s. v. MIAZĂNOAPTE. NORD. SEVERITATE s. 1. exigentă, pretenţie, dgurozitate. (~ unui profesor faţă de elevii săi.) 2. asprime, constringere, intransigenţă, rigoare, rigurozitate, străşnicie, stricteţe, (înv.) străşnicire, (Cig.) duritate. (~ regimului de internat.) 3. seriozitate. (~ liniilor feţei.) 4. austeritate, gravitate, rigorism, sobrietate, (fig.) asprime. (~ liniilor unei construcţii.) severitate s. v. GRAVITATE. PERICOL. PER ICULOZITATE. PRIME JD IE. SERIOZITATE. SEX s. 1. (înv.) neam. (Copil de ~ masculin. ) 2. (ANAT.) organ genital, sex s. v. GEN. SEX-APPEL s. (pop.) nuri (pl.), vi-no-iv;oă(ceL (pop. fig.) lipici. (O femeie cu ~.) SEXUAL adj. erotic, fizic, fiziologic, intim, ■trupesc. (Relaţii ~ între soţi.) sexuaiism s/v. EROTISM. SENZUALISM. ■SENZUALITATE. SIMŢURI, sexuăt s., adj. v. ANIMAT. SEZON s. I. anotimp, (înv. şi reg.) timp, (înv.) stagiune. (Cele patru ~ ale anului.) 2. timp, vreme, (prin Transilv.) pînc. (~ cireşelor .) sezonâi adj. v. SEZONIER. SEZONIER adj. (rar) sezonăl. (Muncă ~.) SEZONIST s. vilegiaturist. (~ veniţi de ia. mare.) sfadă s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. CONTROVERSĂ. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. DUŞMĂNIE. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNŢELEGERE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VORBĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZARVĂ. ZÎZANIE. sZădnie adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLGEVITOR. SCANDALAGIU, sfaiog s. v. PISICA-POPII. SFA LE RIT s. (MIN.) blondă, sulfură de zinc. (~ este folosit ca minereu de zinc.) sCmdosi vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUŢĂRI. PROSTI. SCLIFOSI. SFANŢ s. 1. pi tac, sorocovăţ. (Moneda rusească numită ~.) 2. (înv. şi reg.) husăş. (Vechea monedă maghiară numită ~.) sfanţ s. v. BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA. sîâi'ţjhic s. v. AŞCHIE. SURCEA. SURCICĂ. ŢANDĂRA. sfarogî vb. v. SCOROJI, sfarofjit adj. v. SCOROJIT. slsVjeă s. v. VĂTĂŞIŢĂ. VORNICEASA. SFAT s. 1. îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă. povaţuire, vorbă, (pop.) învăţ, (înv.) •consiliu, cuget, dăscălie, gind, povăţuiălă. ipcvăţuitură, sfătuiâlă, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat toate ~.) 2. povaţâ, precept, recomandare, recomanda ţie. (Diverse ~ de igienă.) 3. adunare, (înv.) obşte, sobor, zbor. a ho tării următoarele ...) 4. (IST.) consiliu divan, (înv.) scaun, tănâei. (~ domnesc.) 5. (IST.; în Roma antică) sfatul bătrînilor-----senat. G. taifas, (fam.) taclale (pl.). (Stă la ^< toată ziua.) 7. consiliu, primărie, (înv.) vorni-cie. (S-a dus la ~ pentru o adeverinţă.) sini s. v. ACORD. APROBARE. ASENTIMENT. AVIZ. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. GHIBZUIRE. CONSFĂTUIRE. CONSIMTĂ-MÎNT. CONSIMŢIRE. CONVERSAŢIE. CON VOPxB IRE. CUM INTE N IE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. DIALOG.' DISCUŢIE. ÎNCUVIINŢARE. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNŢELEPCIUNE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. JUDECATĂ, MĂSURĂ. MINTE. MODERAŢIE. PERMI-SIUNE. RAŢIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. TACT. VOIE. VOINŢĂ. VRERE, . siădăei adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLGEVITOR. SCANDALAGIU. s iad ăl n ie adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. G î LCE VITO R. SC ANDÂL A GIU. sîădăios adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. G î LCE V ITO R. SC AND AL A GIU. siădaiie s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZB INAR'E. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU.' NEÎNŢELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE. sfădăreţ adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. G ÎLCEVITOR. SCANDALAGIU. siădăâş adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. G î LCE V ITOR. SC AN D Ă LA GIU. sfădi vb. v. ADMONESTA. CERTA. CĂSCĂ LI. DO JENI. ÎNCĂ IER A. ÎNVRĂ JBI, MORALIZA. MUSTRA. SUPĂRA. sîădicids adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. G ÎLCEV ITOR. SCANDALAGIU. sfădire s. v. CERTARE. DOJENIRE. MUSTRARE. sfădltdr adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU. SFĂNŢOÂICĂ s. sfănţuică. (~ valora o jumătate de sfanţ.) sfănţnî vb. v.' MITUI. ŞPERŢUI. siănţuiâlă s. v. MITĂ. MITUIALĂ. MITUIRE. ŞPERŢ. ŞPERŢUIALĂ. SFANŢIÎICĂ s. slănţoaică. valora o jumătate de sfanţ.) sfăntmrc s. v. MITUIALĂ. MITUIRE. SPER-ŢUIALĂ. sîărflăei s. v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ, USCĂTURĂ. VREASC. SFĂRÎMA vb. 1. a zdrobi, (pop.) a zobi, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ paharul de pămtnt.) 2. a (se) fă rima, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa. (A. ~ paharul cu pumnul.) 3. a zdrobi, (pop.) a sparge. (A ™ o ceapă.) 4. a sparge, (reg.) a strica. nuci, alune.) 5. a fărimiţa, a mărunţi, (rar) a amănunţi, (Ban. şi Transilv.) a mleci. (A ^ un aliment în gură.) 6. a mărunţi, a pisa, a zdrobi, (înv. şi pop,) a smieura, a zdru- SFĂRÎMA 884 mica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 7. a zdrobi, (inv. şi rcg.) a răzbi. (l-a ~ capul.) 8. a (sc) zdrobi, (inv. şi rcg.) a (sc) risipi. (Corabia s-a ~ de stinci.) 9. a se sparge, a sc zdrobi. (Valurile se ~ de ţărm.) 10. a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a zdrobi, a zvînta, (înv. şi pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (inv. şi rcg.) a sodomi, (rcg.) a li Irosi, (prin Transilv.) a potroşi, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropşi, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe duşmani.) 11.* (fig.) a (sc) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera. (I-a ~ ţoale iluziile.) sfărîmă vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. CONSUMA. CRĂPA. DESPICA. DISTRUGI:. FORŢA. FRĂMÎNTA. MUNCI. NECĂJI. NIMICI. OSTENI. SFORŢA. SILI. SPARGE. SPINTECA. STRĂDUI. TĂIA. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. SFĂRÎMĂRE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeâlă, (pop.) zdrumicăre, zobirc. (~ unui pahar de pămînt.) 2. fărimare, zdrobire, (rar) casăre. (~ unui pahar cu pumnul,) 3. zdrobire, (pop.) spârgere. (~ unei cepe.) 4. mărun-ţire, pisare, pisat, zdrobire. (~ unui material solid.) 5. spargere, zdrobire. (~ valurilor de ţărm.) 6. distrugere, nimicire, potopire, prăpă-dire, zdrobire, (înv. şi pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicăre. (~ armatei duşmane în luptă.) SFĂRlMÂT adj. 1. zdrobit, (pop.) zdrumi-cât, zobit. (Pahare ~.) 2. zdrobit, (pop.) spart. (O ceapă ~.) 3. zdrobit, (prin Ban.) mlecit. (Stinci ~.) 4. mărunţit. (Un material solid ~,) 5. mărunţit, pisat, zdrobit, (reg.) pisăzăt, (fam.) pisăgit. (Sare ~.) 6. fărîmat, zdrobit. (Cu capul ~.) sfărîmă s. v. FĂRÎMĂ. FIRIMITURĂ. SFĂRÎMĂTOR s. (TE1IN.) berbec. SFĂRIMĂTORĂ s. 1. (rar) zdrobitură, (pop.) zdrumicătură. (~ unui pahar.) 2. brac, (reg.) fărîmătură. (~ dintr-un obiect.) 3. bucăţică, fărîmătură. (N-a mai rămas nici o ~ din . . .) sfărimătură s. v. FRACŢIE. SFĂRÎMICIOS adj. fărîmicios, friabil, (prin Ban. şi Transilv.) sfărmos. (Material ~.) sfărmos adj. v. FĂRÎMICIOS. FRIABIL. SFĂRÎMICIOS. sfat s. v. CLOPOTAR. PARACLISER. ŢÎR-COVNIC. SFĂTOS adj. (reg.) opşcgbs. (Om ~.) SFĂTOŞENIE s. (rar) sfătoşie, (reg.) oco-şâg. (~ unui băirin.) sfătoşi vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎN-GÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEŢI. sfătoşie s. v. SFĂTOŞENIE. SFĂTUÎ vb. 1. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a povăţui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viată.) 2. a îndemna, a povăţui. (îl ~ numai la bine.) 3. a dăscăli, a îndruma, a învăţa, a povăţui. (L-a ~ multă vreme.) 4. a îndruma, a învăţa, a povăţui, (livr.) a consilia, (înv.) a mîngîia. (L-a ~ ce să facă.) 5. a recomanda. (Te ~ să-ţi vezi de treabă.) f». a se consulta, (rar) a se consfătui, (înv. şi pop.) a se chibzui, (Mold.) a se cislui, (înv., in Transilv.) a se riivăni. (S-au ~ între ei cum să procedeze.) sfătui vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. INTENŢIONA. PLĂNUI. PROIECTA. TĂIFĂSUI. VORBI. sfăluiâlă s. v. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. POVATĂ. POVĂTUfRE. SFAT. VORBĂ. sfătuire s. v. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂŢĂTURĂ. POVATĂ. POVĂTUIRE. SFAT. VORBĂ. sfătuit s. v. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CUV ÎNT. FĂ GĂD UI ALĂ. FĂ GĂ D UINTĂ LEGĂMÎNT. PROMISIUNE. VORBĂ, sfătuitor adj. v. CONSULTATIV. SFĂTUITOR s., adj. 1. s. călăuză, îndrumător, povăţuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (inv. şi l'am.) dascăl, (înv.) povăţă, tocmi tor. (X îi serveşte drept ~.) 2. adj., s. călăuzitor; îndrumător, povăţuitor, (inv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 3. s. consilier, povăţuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) 4. adj. îndrumător, povăţuitor, (înv.) învăţător. (Carte ~.) SFECLĂ s. (BOT.) 1. (Beta) (prin Maram.) burăc, (Mold.) pangeă. 2. sfeclă furajeră (Beta vulgar îs) = (reg.) rfpă. sfecli vb. v. PĂŢI. SFEN s. (MIN.) titanit. SFERĂ s. 1. glob, (rar) rotoghilă. (O ~ de metal.) 2. (GEOGR., ASTRON.) glob. (~ păminteascâ.) 3. ambianţă, anturaj, cadru, cerc, mediu, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climăt. (în ce ~ se tnvîrte?) 4. cadru, cerc, cîmp, domeniu, sector, tărîm, zonă. (~ de preocupări.) 5. arie, compartiment, domeniu, sector. (~ de aplicare.) 6. (LOG.) denotaţie, extensiune. sferdi vb. v. CIOPLI. SĂPA. SCULPTA. TĂIA. sferditură s. v. CRESTĂTURĂ. SCHI JELE ALĂ. SCRIJELITURĂ. ZGÎR1ETUKĂ. SFERIC adj. i. globular, sferil'orm. (livr.) orbiculâr, (înv.) sferic£sc, (impr.) rotund. (De formă ~.) 2. rotund, (reg.) tărtăneţ. (Un cap sfericcsc adj. v. GLOBULAR. SFERIC. SFERIFORM. SFERIFORM adj. globular, sferic, (livr.) orbiculâr, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.) SFERT s. 1. pătrime, (înv. şi pop.) pătrar, (Transilv. şi Ban.) fîrtâi. (Un ~ dirdr-un lot.) 2. (Transilv. şi Mold.) sfîrtâi, (Ban. şi Transilv.) sfîrtâr, (franţuzism inv.) cuart. (Un ~ de m de ...) 3. litră, (Transilv.) firtâi. (Un ~ de vin.) SFERTIŞOR s. sfertuleţ, (reg.) sfertuţ. SFERTULEŢ s. sfertişor, (reg.) sfertuţ. sfertuţ s. v. SFERTIŞOR. SFERTULEŢ.. SFEŞNIC s. (rar) feşnicâr. sfeşnic s. v. OPAIŢ. 885 SFIOS SFEŞTANIE s. (BIS.) consacrare, sfinţire, tirnoseală, tîrnosire, (înv.) obnovlânie, râdina, sfinţenie, tîrnosânic, tirnositură. anei biserici.) SFEŞTOC s. (BIS.) mătăuz, pămătuf. pentru aghesmuit.) sfeteriseai.! s. v. DEFRAUDARE. DELAPIDARE. FURAT. FURĂ TURĂ. FURT. HOŢIE. PUNGĂŞEALĂ. PUN (iĂ SIE. SUSTRAGERE, sfeterisi vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. FURA. LUA. SUSTRAGE. sfeterisire s. v. DEFRAUDARE. DELAPIDARE. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOŢIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. SUSTRAGERE. sfeterisind* s. v. DEFRAUDARE. DELAPI-DARE. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOŢIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. SUSTRAGERE. sîeti vb. v. AMESTECA. APĂREA. ARĂTA. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUSI. ELUCIDA. EXPLICA. IVI. ÎNTÎMPLA. LĂMURI. LIMPEZI. PICA. PRECIZA. TRIŞA. sfetftel s. v. ARHIEREU. IERARH. SFETNIC', s. 1. consilier, povăţuitor, sfătuitor. (~ ctl domnitorului.) 2. călăuză, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, (livr.) mentor, (înv. şi fam.) dăscăl, (înv.) povâţă, tocmitâr. (X îi serveşte drept ~.) SF1ĂLĂ s. 1. jenă, ruşine, sfiiciune, stinghereală, stinjeneală, stînjenire, (pop.) ruşinâre, (înv. şi reg.) ruşinţă, (înv.) stideâlă, stidinţă, stidire. (Un sentiment de ~.) 2. ruşine, sfiiciune, timiditate, (rar) sfiirc, sfioşenie, (înv.) sfiinţă. (~ unui copil.) 3. decenţă, jenă, manieră, pudoare, ruşine, bună-cuviinţă, (rar) pudieităte, (latinism rar) pudiciţie. (Nu are nici un pic dc ~.) SF1D vb. 1. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.) SFIDÂRE s. 1. bravadă, bravare, desfidere, (înv.) desfid. (~ morţii.) 2. înfruntare, (rar) sfruntăre. (^ cuiva.) 3. provocare, sfruntare. (Aruncă cuiva o ~.) SFIDĂTOR adj. 1. provocator. (Un gest ~.) 2. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, semeţ, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neînfrînăt, (pop. şi fam.) ţîfnos, (înv. şi reg.) ruşinât, (Transilv.) şulhetic, (înv.) neruşinâs, (fam. fig.) botos. (Un. om ~.) sfielnic adj. v. RUŞINOS. SFIICIOS. SFIOS. TIMID. sfieţ adj. v. RUŞINOS. SFIICIOS. SFIOS. TIMID. sfignids s. v. PULS. SFIGMOMANOMETRU s. sfigmotensio-metru. SFIGMOTENSIOMETRU s. sfigmomano metru. SFII vb. a se jena, a se ruşina, (înv. şi reg.) fi se stînjeni, (înv.) a se scăndăli, a se stidi-(reg. fig.) a se teşi. (IIait nu le spune!)> SFIICIOS adj. ruşinos, sfios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obrâznic, obrâzăt, pîşin, (înv.) sfiâţ. (Ce. copil ~ !) SFIICIUNE s. 1. jenă, ruşine, sfială, stinghereală, stînjeneală, stînjenire. (pop.) ruşi-nâre, (înv. şi reg.) ruşinţă, (înv.) stideâlă, stidinţă, stidire. (Un sentiment de ~.) 2, ruşine, sfială, timiditate, (rar) sfifre, sfioşenie, (înv.) sfllnţâ. (~ unui copil.) silinţă s. v. RUŞINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. TIMIDITATE. sfijre s. v. BUŞlNE. SFIALĂ. SFIICIUNE. TIMIDITATE, slin s. v. PORC. sflneâo s. v. CÂRPINIŢÂ. sfinte s. pl. v. IELE. sfinteţă s. v. CINTEZĂ DE IARBĂ. SFINŢENIE s. (livr.) sanctitate, (rar) sacra-litâte, (înv. şl pop.) sînţenie, (înv.) sfinţie. sfinţenie s. v. CONSACRARE. SFEŞTANIE. SFINŢIRE. TÎRNOSEALĂ. TÎRNOSIRE. SFINŢI vb. (BIS.) 1. a canoniza, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra, a tîrnosi. (A ~ o biserică*) S. (înv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.) sfinţi vb. v. AMEŢI. APUNE. ASFINŢI. CHERCHELl. COBORÎ. CONSACRA. CONSFINŢI. DISPĂREA. FIXA. HIROTONI. HIROTONISI. ÎMBĂLSĂMA. ÎMBĂTA. Înmiresma, parfuma, pieri, pleca. POPI. PREOŢI. STABILI. STATORNICI. TURMENTA. sltnţie s. v. BISERICĂ. CASA DOMNULUI. LUES. SFINŢENIE. SIFILIS. SFINŢÎRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sanctificâre, (înv.) sacrâre, sanctificâţie. (~ a unui martir.) 2. consacrare, sfeştanie, tîrno-seală, tîrnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfinţânie, tîrnosânie, tîrnosi tură. (~ a unei biserici.) sfinţire s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIT. BISERICĂ. CASA DOMNULUI. CONSACRARE. CONSFINŢIRE. FIXARE. HIROTONIE. HIROTONIRE. IIIROTONISIRE. ÎNSERARE. SEARĂ. STABILIRE. STATORNICIRE. SFINŢIŞOR s. (BIS.) 1. sfintuleţ, (pop.) sîntuîĂţ. 2. (mal ales la pl.) mucenic, sfînt, (reg.) bradâş, brăduleţ, brinduş. (De 9 martie se măntncă /V . jl sllnţişâr s. v. OPT. SFINŢÎT adj. (BIS.) I. canonizat, (livr.) sacrât, sanctiflcât. (Mucenic ~.) 2. tîrnosit. (Biserică ~.) sfinţit adj. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHER-CHELIT. HIROTONISIT. HIROTONIT. Îmbătat, turmentat. sfinţit s. v. AMURG. APUS. ASFINŢIT. INSERARE. SEARĂ. VEST. sfinţttfirft s. v. HIROTONIE. HIROTONIRE. HIROTONI SIRE. SFIOS adj. 1. ruşinos, sfiicios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obrâznic, obrăzât, pîşin, (înv.) sflâţ. (Ce eopil ~ / ) 2. decent, pudic, ruşinos. (Cu gesturi ~.) 8 m SFI0ŞEN1 K sfioşănie s. v. RUŞINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. TIMIDITATE. siiiida s. v. ADÎNCITURĂ. COTLON. FIRIDĂ. INTRlND. NIŞA. OCNIŢĂ. SCOBITURĂ. sttnt adj. v. GROZAV. STRAŞNIC. TERIBIL. ZDRAVĂN. SFINX adj., s. 1. adj. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) shit, (înv.) minunat, preainâE. (Pronia ~.) 2. adj. (BIS.) (înv. şi pop.) sini. (~ duh.) 3. s. (BIS.) sfinta treime — trinitate, (pop..) troiţă. 4. s., adj. ( BIS.) (pop.) shn, (i: iv.) preacuvios, preafericit, preapodobnic. (latinism inv.) sanct. (~ Gheorghe.) 5. s. (BIS.) Sfinta Fecioară -- madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.), preanevino-vatn cart.), prea sfinta (art.), precista (art..), Fecioara Maria, Maica Domnului, (înv.) bogo-rodniţa (art.), preacinstita (art.). Ii. s. (mai ales la pl.) mucenic, sfinţişor, (reg.) bradoş, brăduleţ. brînduş. (De 9 martie se rnănî.ncă ~i.) 7. s. (BIS.) sfintul părinte — papă, pontiful roman, pontiful Romei, suveranul pontif. 8. adj. (BIS.) bisericesc, religios, (pop.) sine. (Carie ~.) 9. adj. (BIS.) sacru, (iivr.) sacrăt, sacrosanct. (Scripturile ~.) 10. s. (BIS.) sfinta scriptură -- biblie, scriptură. 11. adj. (BIS.) divin, sacramental, sacru. (Lucrurile ~.) 12. s. (BIS.) sfinta sfintelor = sanctuar. (-~ la iudei.) 13. adj. sacru. (Numele ~ al patriei.) 14. adj. sacru, solemn. (Un jură-mint ~.) 15. adj. intangibil, inviolabil, sacru, (livr.) sacramentâl, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept ~.) 10. adj. desăvîrşit, perfect. (~ nevinovăţie!) sfintul s. art. v. ATOTPUTERNICUL. CREATORUL. DIVINITATE. DOMNUL. DUMNEZEIRE. DUMNEZEU. PĂRINTE. PROVIDENŢĂ. PUTERNICUL. STĂPÎNUL. TATĂL. ZIDITORUL. SFÎNTULEŢ s. (BIS.) sfinţişor, (pop.) silitul eţ. SFÎRG vS. 1. (ANAT.) gurgui, mamelon. (~ sinului.) 2. (ANAT.) zgirci. nasului: ~ urechii.) 3. pleasnă, şfiehi, (reg.) plesni-toăre, sugar. (~ de bici.) 4. (la pl.) aripi (pl.). (^ la fundul butoiului.) ştire s. v. LIGAMENT. TENDON. VENĂ. VINĂ. sfircel s. v. HUDULEŢ, sîîrcîi vb. v. BICIUL PRIZA. SMIORCĂI. ŞFICHIUI. TRAGE, sfireds adj. v. CARTILAGINOS. SFÎRÎI vb. (Mold.) a pîrîL (Focul ~ în sobă.) silvii vb. v. FÎLFÎI. ŢÎRÎI. snriiăe s, v. BÎZÎITOARE. SFÎRÎ1TOARE. SFÎRÎIĂLĂ s. sfirîit. (~ uleiului în tigaie.) sari bilă s. v. CHILIPIR. ştiri ide s. v. BÎZÎITOARE. SFÎRÎITOARE. sîîriti. adj. v. PRĂJIT. SFÎRÎÎT s. sfiriială. (~ uleiului in tigaie.) SFÎRÎITOARE s. biziitoare, (reg.) sfiriiăc, sfîrlioc. (~* ca care se joacă copiii.) siiriitoăre s. v. MO.RIŞCĂ. siiriUără s. v. PĂTA IE. FÎLFÎI AL A. FÎL-FÎIRE. FÎLFÎIT. FÎLFÎITURĂ. FLUTURARE. FLUTURAT. sfirlă s. v. BOBÎRMAC. BOT. r.ÎRĂ. PRÎS-XEL. RÎT SFÎRLEAZĂ. TITIREZ. ' SFÎRLEAZA s. 1. prisnei, titirez, (înv. şS reg.) sfirlă. cu care se joacă copiii.) 2, prisnar, prisnei, titirez, (reg.) măciucă. Ir* fusul de tors.) silrleăză s. v. DEPĂNĂTOARE. MORIŞCA. VÎRTELNIŢA. ZBÎRNÎITOARE. sfirlitâră s. v. ÎNVÎRTITURĂ. PIRUETĂ* .sfirnfir s. v. COMERCIANT. GEAMBAŞ. NEGUSTOR. s fir nane s. v. COMERŢ. NEGOŢ. NEGUSTORIE. SFÎRŞEĂLA s. 1. epuizare, extenuare, îsto-veaîă, istovire, secătuire, slăbiciune, sleire* surmenaj, surmenare, vlăguire, (inv. şi reg.) slăbie. (inv. livr.) marasm. (Stare de totală *** a unui om muncit.) 2. moleşeală, slăbiciune, (reg.) zălezitizră. (E nedormit şi simte o ™ greu de învins.) 3. (reg.) leşiâlă, ies ie, leşin Mâ. (Un cardiac care are o senzaţie de 4. leşin. (Simte o ~ din cauza foamea.) 3. tihneală. unui om înfometat.) s.urseaie s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE, ÎNCHEIERE. SFÎRŞIT. SFÎRŞEŞTE interj, ajunge !, atît !, basta 0 destul !, gata !, isprăveşte î, încetează î, punct L stai î, stop!, terminai, (reg.) haiti, (fain. şî peior.) ho î vSFÎRŞI vb. i. a (se) isprăvi, a (se) încheia, a (se) termina, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) gata, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mîntui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvîrşi. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 3. a desăvârşi, a încheia, a termina. (A ~ opera. începută d<3 alţii.) 4. a epuiza, a isprăvi, a încheia, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a gata, a mîn-tui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. a isprăvi, a încheia, a închide, a termina. (Să ~ discuţia. ) ii. a conchide, a încheia, (livr.) a concluziona. (Vorbitorul a ~ astfel. . .; 7. a ieşi, a se isprăvi, a se termina. (Cum s-o ~, să se ~ 3. a se încheia, a se termina, (inv. şi pop.) a se petrece, (inv. şi reg.) a se obîrşi. (Toate trec şi se ~.) 9. a absolvi, a isprăvi, a termina. (A ~ liceul.) 10. a se încheia, a se solda, a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eşec.) 11. a încheia, a lichida, a termina. (Să ~ toate socotelile.) 12. a înceta, a pieri. (Fericirea lut s-a~.) 13. a se duce, a se încheia, a se termina, a trece. (S-a ~ şi vacanţa!) 14. a expira, a se isprăvi, a se încheia, a se termina. (S-a ~ termenul de garanţie.) 15. a (se) consuma, a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, a (se) topi. (Au ~ toate proviziile 10, a conteni, a se curma, a înceta, a se opri, a se potoli, a sta, a se termina, (inv. şi pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia s-a ~.) 17. a deceda, a dispărea, a se duce, a 887 SFOIEGI muri, a pieri, a se prăpădi., a răposa, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza. (înv. şi pop.) a se săvîrşi, (înv. şi reg.) a prislăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (îig. şi fam. ) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. iig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (S-a ~ ieri la amiază.) 18. a epuiza, a extenua, a fringe, a istovi, a seca, a secătui, a sici, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a sîoei, (prin Olt. şi Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca continuă l-a ~.) 11). a leşina. (Se ~ de foame, de oboseală.) slîrşi vb. v. ASASINA. DEVASTA. DISTRUGE. ÎNDEPLINI. ÎNFĂPTUI. NIMICI. OMORÎ. PÎRJOLI. PRĂPĂDI. PUSTII. REALIZA. SUPRIMA. UCIDE. SFÎRŞÎRE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfîrşit, terminare, terminat, (pop.) gâtâre. istovire, mântuire, (înv.) săvîrşi re. (~ tuturor lucrărilor.) 2. consumare, epuizare, isprăvire, sfîrşit, terminare. tuturor proviziilor.) SFÎRŞÎT adj. î. gata, isprăvit, încheiat, terminat, (înv.) săvîrşit. (Un lucru ~.) 2. epuizat, extenuat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sleit., stors, trudit, vlăguit, zdrobii, (Mole!.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.) 3. leşinat. (Um ^ dc foame.) SFÎRŞlT s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sf'trşirc, terminare, terminat, (pop.) gâtâre, Istovire, mîntiure, (înv.) săvîrşire. tuturor treburilor.) 2. cap, capăt, final, fine, încheiere, (înv.) concerne, coneţ, cumpllre, săvîrşit, sL'ir-ş&nie, sfîrşitură, termen. (A dus-o cu bine la ~.) 3. încheiere, închidere, terminare. (La şedinţei.) 4. încheiere, (înv.) istov. (După /-v nunţii.) 5. încetare, terminare, (înv. şi reg.) spargere, spart. (După ~ horei.) fi. Rnv.) săvîrsenie. (~ zilei.) 7. final, urmă. (A venit abia la ~.) 8. deznodământ, soartă. bătăliei s-a decis.) î). deznodămînt. (Un roman cu un ~ fericii.) 10. epilog, final, încheiere, (livr.) fine. (~ acţiunii unui roman.) U. coadă, fine. (Poanta e plasată la ^.) 12. consumare, epuizare, isprăvire, slirşire, terminare. (~ tuturor proviziilor.) 13. (fig.) apus. (A ajuns la ~ vieţii.) 14. decedare, deces, dispariţie., moarte, pieire, prăpădire, râposare, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincţie, repauzâre, (mai ales in limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvârşire, (pop.) plerzânie, pierzare, (reg.) pi oişte, tepenie, (Înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, pieri-clâne, prăpădi ţâră, pristăvlre, săvîrsenie, săvârşit, scădâre, sconcenie, (ir.) erăpâre, p.vrg.) mtarleâlă, mierllre, verdeş. (~ unei persoane») sflrşitâră s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. ÎNCHEIERE. SFÎRŞIT. sfirtăi s. v. SFERT, sfîrtâr s. v. SFERT. SFÎETEC vb. 1. a ciopîrţi, a sfîşia, (pop. p. fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crim-poţâ, a măcelări, (Mold., Bucov. şi Ban.) a doeirii; (prin Mold.) a cîrnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. şi Bucov.) a le mi. (A ~ un animal, la tăiere.) 2. a sfîşia (inv. şi reg.) a murseca. (L-au ~ anima!" e sălbatice.) 3. a siîşia, (înv. şi rcg.)_ : spiri-u'-. (L-au ~ cu săbiile.) SFÎRTECA: E s. I. ciopîrţire, slîşiere, < pop. şi fam.) căsăpire, iMold. şi Bucov.) hăcirire. (~ unui an anal, u tăiere.) 2. sfîşiere, (înv. şi reg.) mursemre. (~ cuiva de către animalele sălbatice.) SFÎRTECÂT adj. 1. sfîşiat, (înv. şi reg.) mursecat. (Om ~ de lupi.) 2. sfîşiat, (inv. şi reg.) spîvuU. (~ de săbii.) SFÎŞ A \b. I. a ciopîrţi, a sfîrteca, (pop. şi fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crim-poţi, a măcelări, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocîrti. 'prin Mold.) a cîrnosi, (prin Ban.) a cîi ti N $â împiedice râul.) SFORŢARE s. 1. icnire, opinteală, opintire, (rar) opintitiiră. (Cu o ultimă ~ a împins bolovanul.) 2. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, silinţă, strădanie, străduinţă, truda, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduiâlă, stră-duire, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapâţ, (prin Munt.) morinceâlă, (Mold. şi Transilv.) zoâlă, (înv.) căznire, nevoinţă, osteninţă, sfârţă, strădămunţă, strădănuire. (*+* lui a fo$t încununată de succes.) 3. efort, încercai®, osteneală, silinţă, strădanie, străduinţă, fToate ~ lui au fost zadarnice.) 4. asiduitate, insistenţă, perseverenţă, rivnă, silinţă, sirgulnţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osirdî®. demnă de laudă.) sforţa s. v. CAZNĂ. CHIN. DINAMISM. EFORT. ENERGIE. FORŢARE. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. MUNCĂ. OSTENEALĂ PUTERE. ROBUSTEŢE. SFORŢARE, SILINŢĂ. STRĂDANIE, STRĂDUINŢĂ. TĂRIE. TRUDĂ. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. ZBATERE. SFORZÂNDO adv. (MUZ.) sforzato. SFORZATO adv. (MUZ.) sforzando. SFRAGISTICĂ s. sigilografic. (~ este o disciplină auxiliară a istoriei.) sfrancioc roşu s. v. CODĂLBITĂ. sfranţ s. v. LUES. SIFILIS. SFREDEL s. 1. (TEIIN.) burghiu, (reg.) bîrdie, borăr, şticâiz, (prin Transilv.) şaitău. 2. (TEHN.) (pop.) spiţeinic. (Cu ~ se fae găuri în căpăţina roţii.) 3. (ESTOM.) sfre-deluş. (~ul este omida fluturelui numit răcht-tar.) 4. (ASTRON.; art.) (reg.) spiţelnicul. (art.), clinele-mic, iezii-câprci (pi.). sfredel s. v. BUCLĂ. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CÎRLIONT. CREŢ. INEL. OCHI, ONDULAT IE. ONDULĂ. SPIRALĂ. VaL. VALVlRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ. ZULUF. sfredclâş s. v. BURGHIAŞ. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. SFREDELUS. sfredeleâc s. v. BURGHIAŞ. OCHIUL-BOU-LUI. PITULICE. SFREDELUS. sfredelecâş s. v. BURGHIAŞ. SFREDELUŞ. sfredelecuţ s. v. BURGHIAŞ. SFREDELUŞ, SFREDELI vb. a găuri, a perfora, a scobi, •a străpunge, (înv. şi reg.) a petrece, a potri-căli, (reg.) a găuni, a sfredeluşi, (Mold. şi Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidirb (A ~ intr-un material aur.) sfredeli vb. v. ISCODI. SCRUTA. SFREDELIRE s. găurire, găurit, perforare* perforat, perforaţie, scobire, scobit, sfredelit,, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. Bucov.) bortelire. (~ unui material dnr.ş SFREDELIT adj. găurit, perforat, scobit, străpuns, (înv. şi reg.) potricălit, (Mold. şî Bucov.) bortelit, bortit. (Metal ~.) SFREDELIT s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobire, scobit, sfredelire, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. şi Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.# SFREDELITOR adj. 1. atent, cercetător* iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, străpungător. (O privire ™ ş ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, sconnonito?, scrutător, străbătător, subtil, (livr.) penetrânt, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.) sfredelitor adj. v. CHINUITOR. INTENS. PUTERNIC. STRĂPUNGĂTOR. VIOLENT. VIU. sfredeli tură s. v. BUCLĂ. CÎRL 10NŢ. CREŢ. INEL. ONDULAŢIE. ONDULĂ. VAL. ZULUF. sfredelii 1-mic s. v. BURGHIUL, sfredclul-pămîntului s. v. BURGHIUL, sfredelul rusâliilor s. v. STRAT DE RUSALII. TOD O RU SALE. 889 SIDERAL SFREDEI/OŞ s. 1. (TEHN.) burghiaş* (reg.) sfredelâş, sfredelesc, sfredelecâş, sfrede-îectiţ. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit râchiiar.) sfredclus s. v. CODOBATURĂ. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. PRUND AR. PRUNDAŞ. slredelnşi vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE, slrenţie s. v. LUES. SIFILIS, sfrenţds adj., s. v. LUETIC. SIFILITIC. SFRIJI vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se zgîrci, (înv. şi reg.) a scădea, (reg.) a se i/.ini, a se şiştăvi, (prin Ban.) a se micieula, (Mold. şi Bucov.) a se pasări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a sfriji vb. v. SLĂBI. SFRIJIRE s. chircire, degenerare, închir-eîre, pipernicire, (reg.) şişlăvire. (~ a unei plante.) SFRIJIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit,, prizărit, (rar) nevoiaş, slab, sterp, (înv. şi reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimniciU pizghirit, răit, şiştăv, (prin Ban.) inicicuIăU (prin Bucov. şi Transilv.) prilestit, (prin Olt.) ttreav. (Plantă 2. costeliv, jigărit, piper- nicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, slab, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv.) mîrşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. şi Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpînd, prizărit, slab. slăbănog, slăbuţ, şubred,, (pop.) piţigăiat, (înv. şi reg.) mîrşav, ticălăs, (reg.) gubav, morînglâv, (Munt. şi Transilv.) slghinâş, (Munt. şi Olt.) şiştav. (Un copil ~ / o constituţie ~.) 4. slab, (pop. şi fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit. (Ce om ~ !) SFRIJITtJRĂ s. chircitură, (înv. şi reg.) prizăritură, (Bucov.) pipirig. (O ~ de om.) sfrijjitură s. v. SLĂBĂTURĂ. SFRÎNGIOC s. (ORNIT.) 1. (Laninus excubitor) berbecel, lupul-vrăbiilor, (reg.) ber-becuţ, şoimuţ, ţăcăitoâre, capra-drăcuîui. 2„ (Lanius collurio) (reg.) berbecul, codălbiţă, şofrăn. sfruntâ vb. v. BRAVA. ÎNFRUNTA. SFIDA. SFRUNTĂRE s. 1. provocare, sfidare. (Aruncă cuiva o ~.) 2. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, obrăznicie, trufie, tupeu, (rar) semeţie, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şl fam.) ţîfnă. (E de o ~ revoltătoare.) sfruntâre s. v. ÎNFRUNTARE. SFIDARE. SFRUNTÂT adj. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, semeţ, sfidător, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) ncînfrînăt, (pop. şi fam.) ţîfnos, (înv. ŞÎ reg.) ruşinăt, (Transilv.) şulhOtic, (înv.) neru • şinos, (fam. fig.) botOs. (Un om sfulger s. v. FULGER, sfulyerâ vb. v. FULGERA, sfungdtă s. v. JUMĂRI. OMLETĂ, shimă s. v. FIGURĂ DE STIL. TROP. SH0RTHORN s. (ZOOL.) durhani. (~ este o rasă de taurine.) SIBIlANT adj. (FON.) siflant, şuierător. (Consoană ~ ; sunet . ) SIBILANTl 8. (FON .) siflantă, şuierătoare. «fMlfl® ad|. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. MISTERIOS. OCULT. PREVESTITOR. PROFETIC. SECRET. TAINIC. VIZIONAR. «ablifa adj. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. MISTERIOS. OCULT. PREVESTITOR. PROFETIC. SECRET. TAINIC. VIZIONAR. fdirtiftnto adj. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. MISTERIOS. OCULT. PREVESTITOR.. PROFETIC. SECRET. TAINIC. VIZIONA R. ffStoldg ». v. M .(RODEA. a. v. SICOMOR. SÎC-A Statice gmvlini) (reg.) marehedfe)., garofiţă-de-mâre, limba-boului, îim-ba-pâftelai. s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUSLAMA SGlRNÂYIE. SECĂTURĂ. «fehîf adv. v. ANEVOIE. GREUL ftkbSş s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT. SICI 8. ameiaş, vizir. (^ la arşic, în jocul de arşîee.) SICÎLIÂNĂ s. sieilîaneă. SICÎLIĂNGĂ a. siciliana. sfteMt s. v. NECAZ. NEPĂCERE. SUPĂRARE. «teri vb. v. DESCĂRCA. DEŞERTA.. GOLI. SECA. sleof&Bt s. v. DENUNŢĂTOR. PÎRÎTOR. sleofanîf* s, v. DENUNŢ. DENUNŢARE. SICOMOR s. (BOT.; Ficus sycomorus) (înv.) sicam&nă. SICOZIS s. (MED.) foliculită profundă. «Icră s. v. SClNTEIE. sKertâş s. v. CASETĂ. CUTIOARĂ. CUTIUŢĂ. LĂDIŞOARĂ. LÂDIŢĂ. Btcrln61 s. v. LĂDIŞOARĂ. LĂDIŢĂ. SIGRÎU s. coşciug, (rar) sarcofâg, (înv. şi pop.) râdă, (pop.) seîndură, (reg.) brad, câsă, (Transilv. şi Ban.) copîrşeu, (prin Transilv.) jgheab, (Transilv.) lâdă, (Transilv. şi Maram.) sălâş, (Olt. Transilv.) tron, (înv.) coş, (arg.) pardesiul d© scinduri. stela s. v. COMODĂ. CUFĂR. CUTIE. DULAP. GARDEROB. LADĂ. SCRIN. SERTAR. ŞIFONIER. sSerfinl Myft s. v. CHIVOT. BleifcMtflă s. v. ÎNJURĂTURĂ, aictirî vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRI. rfetMsi vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRI-«Sdatod* k. v. CLACĂ- ŞEZĂTOARE. SIDfiF s. (ioflt din uz) nâcru, (înv.) pinin. (Nasturi de ™.) SIDEFÎU adj. (rar) sidefos. (Luciu ~.) sldefâs adj. v. SIDEFIU. aftdSr s. v. FIER. SIDERÂL adj. I. astral, (rar) solâr. (în universul 2, ceresc. (Corpuri ~.) 3. stelar, (înv.) steîln. (Lumină ~.) 4. cosmic, interplanetar, spaţial. (Zbor navă ~.) SIDERIT 890 SIDERIT s. (MIN.) sideroză. siderotecnie s. v. SIDERURGIE. SIDEROZĂ s. (MIN.) siderit. SIDERURGIE s. (înv.) siderotecnfe. SIEMENS s. (F1Z.) mho. este o imitate de măsură pentru conductanţo. electrică.) SIESTĂ s. tabiet, (înv.) paidos. (A-şi face - .) SiriIRS s. (MED.) lues, (rar) verblă, (pop.) pă du ret, pierit, (înv. şi rog.) sfranţ. sfrenţie, (reg.) i'renţic, mîncăttiră, sfinţie, (prin Mirat.) gubăvle, (Transilv.) şui, (înv.) frenţiiş, mala-frântă, sifilitic. SIFILITIC adj., s. (MED.) luetic, (reg.) freuUL gincelult, (înv.) infrint, inalafrauţât, slTon tos. si mitic s. V. LUES. SIFILIS. SIFLÂNT adj. (FON.) sibilant, şuierător. (Consoană ~ ; sunet. ~.) SIFLÂNTĂ s. (FON.) sibilaută, şuierătoare. SIFON s. (pop.) apa gazoâsâ, (înv. şi reg.) sodă. sifon a ~ pentru . . .) SINCHISI vb. 1. a se îngrijora, a se nelinişti, a-i păsa, (prin Mokl.) a binclisi. (Nu se ^ de nimeni.) 2. a (se) interesa, a-i păsa. (\lz se ~ dc nimic.) sinchisi vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. ST ÎN JE NE SUPĂRA. TULBURA. SINCHISIRE s. atenţie, grijă, interes, preocupare, sinchiscală, sinchisit, (pop.) păsare, (înv., m Ban şi Transilv.) ciştigă. (Fără nici o ~ pentru . . .) SINCHISIT s. atenţie, grijă, interes, preocupare, sinchiscală, sinchisire, (pop.) pasăre, (înv., în Ban. şi Transilv.) ciştigă. {Fără nici un ~ pentru . . .) SINCIPtJT s. (ANAT.) creştet, vertex,. (pop. şi fam.) scăfîrlie, (Ban. şi vestul Olt.) teme. SINCOPÂT adj. 1. ritmic. (Muzică 2. sacadat. (Ritm ~ al versurilor.) SINCRETIC adj. (rar) sincretistic. (Fenomen ~.) sincretistic adj. v. SINCRETIC. SINCROCICLOTRON s. (FIZ.) fazotrom. SINCRON adj. concomitent, paralel, simultan, sincronic. (Fenomene ~.) SINCRONIC adj. 1. concomitent, paralel... simultan, sincron. (Fenomene 2. neistoric,, static. (O cercetare ~.) SINCRONIE s. (rar) sincronităte. (~ unor fenomene.) SINCRONISM s. concomitentă, paralelism;, simultaneitate. (~ desfăşurării unor fenomene.) sincronitâte s. v. SINCRONIE. SINDESMOLOGlE s. artrologic. sindiaternnusă s. v. COSECANTĂ, sindicâ vb. v. SINDICALIZA. SINDICALISM s. (POLITICĂ) anarho-sindicaîism. SINDICALIZA vb. (rar) a (sc) sindica. sineălăs. v. ALBASTRU. ALBĂSTREALĂ. ALBĂSTRIME. AZUR. CLAR IATE. LIMPEZIME. SEN INĂTATE. ULTRAMAR IN, since s. v. ZORI. sin cea vb. v. ÎNCHINA. RUGA. SINEDRIU s. sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.) sîneş s. v. REGINĂ. sinet s. v. ACT. ADEVERINŢĂ. CAMBIE. CHITANŢĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. HIRITE. HRISOV. IZVOR.ÎNSCRIS. MĂRTURIE. PIESA. POLIŢĂ. RECIPISĂ. TRATĂ, sineţâr s. v. ARMURIER, sinet âş s. v. PUŞCAŞ, sinfjîlt s. v. SENAT, singixtic s. v. SENATOR, siagruf s. v. AUTOR# 89b SINUOZITATE SINGULAR adj., s. 1. adj. individual. (Un •efort ) 2. adj., s. (GRAM.) (înv.) singurâ-'tic, smgurlt. (Niimânil~.) 3. adj. aparte, deosebit, individual, neobişnuit, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 4. adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist. inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit. original, paradoxal, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznâş. (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi •Olt.) sod, (înv.) ciudos, (grecism inv.) paraxiu, SINUSOIDAL 896 2. cot, cotitură, meandru, şcrpuitură, (reg.) ta61ă. (~ a unei ape.) 3. neregularitate, ondu-laţie. (~ ile unui teren.) SINUSOIDAL adj. (MAT., FIZ.) armonic. (Mărime periodică ~.) sip s. v. CEP. sipcă s. v. PORTŢICARET. ŢIGARET. ŢIGARETĂ. sipecidr s. v. SIPEŢEL. SÎPET s. (Ban.)^ormân. (^ înflorai.) sipet s. v. CUFĂR. LADĂ. sipetâş s. v. SIPEŢEL. SIPEŢEL s. (rar) sipccior, (înv.) sipetâş. ( Un ~ înflorai.) SIPÎCĂ s. (BOT.) I. (Cephularia transsil-vanica) (reg.) bărburel. 2. (Scablosa ochroleu-ca) (reg.) rueni (pl.), năsturaş-dc-bube. sipică s. v. MĂCEŞ. MUŞCÂTUL-DRACU-LUI. SIRINDERICĂ. TRANDAFIR SĂLBATIC. SÎRE s. maiestate. (Ia scama, ~ l) sireaci adv. v. ADICĂ. ANUME. SIREĂP adj. aprig, focos, nestăpinit, sălbatic, vijelios, (înv.) zmeios. (Un cal ~.) sireâp adj. v. NEDOMESTICIT. PRIMITIV. sireâp adj., ndv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CllNOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SlNGEROS. VIOLENT. SIREC s. (PESCUIT) (reg.) radină, sirepi vb. v. SĂLBĂTICI, sirepîe s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENŢĂ. VITREGIE, siriâc s., adj. v. SIRIAN. SIRIĂN s., adj. 1. s. (rar) siriâc. 2. adj. (rar) siriâc, sirienesc. siricnesc adj. v. SIRIAN. SIRINDERÎCĂ s. (BOT.; Philadelphus coronarius) (reg.) lămîiţă, mălin, pom, scum-pină, sipică. siriţă s. v. MÎNZARE. SIRIUS s. (ASTRON.) luceafărul de ziuă, luceafărul din zori, (pop.) rari ţa (art.), zorilă, ochiul-dulăului. siromâh adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. SIROP s. (reg.) miîrsă. (~ de afine.) siropos adj. v. LANGUROS. SENTIMENTAL. sisii'iăn adj. v. SISIFIC. SISÎFIC adj. (rar) sisifiân. (Mitul ~.) SISINEI s. pl. (BOT.; Pulsatilla alba) (reg.) oiţă, omeltiţe (pl.), vişină-de-munte. sisinei s. pl. v. DEDIŢEL. SISTĂ vb. a(-şi) înceta, a(-şi) întrerupe, a(-şi) opri, a(-şi) suspenda. (XJzina distrusă şi-a ~ activitatea.) SISTĂRE s. încetare, întrerupere, oprire, suspendare. (~ activităţii întreprinderii distruse.) SISTEM s. 1. ansamblu. (Un ~ coerent de idei; un ^ tehnic.) 2. structură. (Un~ închis.) 3. model, tip. (Un ~ nou de evacuare a apei.) 4. (ANAT., FIZIOL.) aparat. (~ circulator, cardiovascular ele.) 5. (ANAT. ) sistem osos = osatură, schelet, (înv., în Transilv.) dabilă, (fig.) cherestea. (Un ~ puternic.) 6. (GEOGR.) sistem muntos = lanţ, (îivr.) ca-tenă. 7. formaţie, orînduire. (~ social-econo-mic.) 3. orînduire, regim, societate. (~ capitalist.) 9. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, rnârşă. mediu, mijlocire. (Un alt ^ de a rezolva problema.) 10. (TETIN.) metodă, procedeu, soluţie. de turnare.) 11. (FIZ., MAT.) sirian de rcfeririţă = referenţial. 12. doctrină, învăţătură, teorie. (~ economic; ~ lui Marx.j 13. (PEDAGOGIE) sistem monitorial — laueaste-rianism. 14. metodă. (O lucrare vădind lipsa de ~.) 15. fel, gen, manieră, mod, modalitate, regim, stil. (~ de viaţă.) sistem s. v. STIL. sistemâtic adj. v. MECANIC. MECANIZAT. PERFECŢIONAT. SISTEMÂTIC adj., adv. 1. adj. coerent, (fig.) închegat, legât, strîns. (Un plan ~.) 2. adj. metodic, organizat, (înv.) metodicesc. (O acţiune ~.) 3. adv. metodic, organizat, (înv.) meto-diceşte. (Procedează ~.) 4. adj. periodicp regulat. (Controale ~.) SISTEMATIZ vb. 1. a aranja, a aşeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărţi, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, (pop.) a chiti, a drâge, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 2. a ordona, a organiza, a structura. (A ~ întregul material in vederea. . .) 3. a regula. (A ~ un cartier de locuinţe.) 4. a moderniza, a perfecţiona. (A ~ reţeaua electrică.) SISTEMATIZÂRE s. 1. aranjare, aşezare, clasare, clasificare, distribuire, împărţire, ordonare, repartizare, rînduială, rînduire. (~ clementelor unui ansamblu.) 2. ordonare, organizare, structurare. (~ materialului documentar.) 3. regulare. (~ unui cartier de locuinţe.) 4. modernizare, perfecţionare. (~ reţelei electrice urbane.) SISTEMATIZÂT adj. 1. aranjat, clasat, ordonat, organizat, rînduit. (Material documentar ~.) 2. modernizat, perfecţionat. (Căi rutiere ~.) sistiseâlă s. v. PREZENTARE. RECOMANDARE. RECOMANDAŢIE. sislisî vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINŢA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA. PREZENTA. RECOMANDA. sit s. v. CADRU. IMAŞ. IZLAZ. PĂŞUNE. PEISAJ. PRIVELIŞTE. SCENĂ. TABLOU. VEDERE. 897 SÎMCELOS SITÂR s. (ORNIT.) 1. (Scolopax ruslicola) (rar) becăţă, (rcg.) ciocăneă, farfaddi, soloâncă, şnep, taloâncă, pasărea-ciobânului, pasărea-pămîntului. 2. sitar-de-mal (Limosa limosa) = (reg.) fluierăr, fluierici ; sitar-negru (Plegadis falcinellus) — ţigănuş. SITÂR s. ciurar. (~ face şi vinde sile.) sitn-zînelor s. v. CIULIN. GITIMPE. SCAI. SCAIETE. TURTĂ. SITĂ s. I. (prin Transilv.) seuturătoâre. pentru cernerea unui material gr anular.) 2. ciur. (Se vede ca prin ~.) 3. (ELECTRO-K1CĂ) grătar, grilă. (~ la o poliodă.) 4. (FOTO) silă fotografică = raster. sită s. v. STRECURĂTOARE. sileâv adj. v. HÎRÎ1T. HlRllTOR. RĂGUŞIT. sili vb. v. DESTRĂMA. RĂRI. silică s. v. SITIŞOARĂ. STRECURĂTOARE. siiişefi s. v. SITIŞOARĂ. STRECURĂTOARE. SnTŞOÂRĂ s.^(rcg.) sitică, sitişcă. si li vi vb. v. RĂGUŞI. SITU vb. I. a sc clasa, a se clasifica, a se plasa. (S-a~ al şaptelea la concurs.) 2. a (se) amplasa, a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) stabili. (A ~ uzina in apropiere de .. .) 3. a se afla, a fi, a se găsi, a veni, (înv. şi pop.) a cădea. (Satul se ~ pe Olt.) 4. a (se) plasa, a (se) pune. (Articolul enclitic se ~ după nume.) SITUÂRE s. 1. clasare, clasificare, plasare. (~ lui pe primul loc în concurs.) 2. amplasare, aşezare, fixare, plasare, stabilire. (~ noului obiectiv intr-un loc adecvai.) situare s.v. AŞEZARE. LOC. POZIŢIE. SITUÂT adj. avut, bogat, înstărit, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdâc, (prin Murit.) taxidit. (Ţăran ~.) SITUÂT IE s. 1. caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, stare, (înv.) încunjurâre, peristas, prilejire, stat, împrejur-stâre, (fig.) context. (în această ~ nu poate acţiona.) 2. circumstanţă, ipostază, împrejurare, moment, ocazie, prilej. (O ~ potrivită.) 3. dispoziţie, stare. (în ce ~ sufletească se află?) 4. stare, (înv.) st6penă. (~ înfloritoare.) 5. soartă, stare. (Nu ştie nimic de ~ lor.) 6. etapă, fază, punct, stadiu. (în ce ~ se află lucrările incepulc?) 7. (concr.) raport, referat, dare de seamă, (prin Transilv.) sămădăş, (înv.) doclăd, otnoş6nie, tacrir, (rusism înv.) predstavl6nie. (A întocmit o ~ despre . . .) 8. condiţie, poziţie, stare, (înv. şi pop.) obrăz, (Transilv.) prindoăre. (~ socială.) 0. grad, poziţie, rang, treaptă, (înv.) st6penă. (~ înaltă în ierarhia socială.) 10. loc, poziţie. (Ocupă o ~ onorabilă în societate.) 11. poziţie, (înv.) pusăciune. (O ~ de invidiat.) 12. rost, stare-(Avea acum şi el o ~.) 13. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pl.), stare, (înv. şi reg.) bogătâte, prilej, prindere, (reg.) blăgă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosăg, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlâgă, (înv.) bucăte (pl.), periusle, (fam.) parâle (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.) situâţie s.v. AŞEZARE. LOC. POZIŢIE. SITUAŢIONÂL adj. circumstanţial, conjunc-tural. (Din punct de vedere ~.) siv adj. v. CĂRUNT. CENUŞIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR. SÎCÎI vb. 1. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădări, (reg.) a zăhă-tui, (Mold.) a chiliăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Nu-l mai ~ cu insistenţele tale.) 2. a şicana, (rar) a străgăni, (înv.) a molesta. (îl ~ cu toi felul de mărunţişuri.) 3. a bodogăni, a cicăli, a dăscăli, a plictisi, (pop. şi fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (rcg.) a ciocmăni, a morcoti» a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. şi Bucov.) a cincăi, (Mold. şi Bucov.) a moronci... (fam.) a bîrii, a bîzîi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cîrii, a pisa, a pisălog'i, a loca. (Mă ~ tot timpul.) SlCÎIÂLĂ s. 1. agasarc, enervare, iritare, plictisire, siciirc, (livr.) tracasare, (pop.) zădă-rirc. (~ cuiva cu fleacuri.) 2. bodogăneală... cicăleală, dăscăleală, (rcg.) morocăncălă, (fig.) pisălogeală. (Termină cu ~ !) SICÎIRE s. agasare, enervare, iritare, plictisire, siciială, (livr.) tracasare, (pop.) zădări-rc. (~ cuiva cu lot felul de fleacuri.) SÎCllT adj. agasat, enervat, iritat, plictisit,, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~ J SÎGÎITOR adj. 1. agasant, enervant, iritant, plicticos, plictisitor, supărător. (O treabă 2. cicălitor, (fig.) pisălog. (Om ~.) siî vb. v. SPERIA. silţă s.v. LAŢ. / SIMBĂTĂ s. 1. simbăta marc = simbăta Paştilor ; simbăta morţilor = simbăta moşilor ; simbăta moşilor -- simbăta morţilor; simbăta Paştilor = simbăta mare. 2. (la mozaici) sabat, simbăta s.v._ SĂPTĂMÎNĂ. SÎMBOVÎNĂ s. (BOT.; Cellis auslralis) mierea-ursului. sîmbrăş s.v. ASOCIAT. PĂRTAŞ. TOVARĂŞ. sîmbră s.v. ASOCIAŢIE. ASOCIERE. ÎNTOVĂRĂŞIRE. TOVĂRĂŞIE. sîmburăr s.v. BOTGROS. CIREŞAR. SÎMBURÂŞ s. simburel, (reg.) sîmburuţ. SLMBURE s. (BOT.) săminţă. (~ de dovleac.) sîmbure s.v. EMBRION. ESENŢĂ. FOND. IZVOR. ÎNCEPUT. MATERIE. MIEZ. NUCLEU. OBÎRSIE. ORIGINE. PROVENIENŢĂ. SURSĂ. SÎMBUREL s. (BOT.) sîmburaş, (reg.) sîmburuţ. SÎMBUROÂSĂ s. (BOT.) drupacee. (Prunul este o ~.) sîmburuţ s.v. SÎMBURAŞ. SÎMBUREI... sîmceâ s.v. CREASTĂ. CREŞTET. CULME.. PISC. STRICNEA. VÎRF. sîmcclat adj. v. ASCUŢIT. TĂIOS, sîmcelât s.v. ZORI. sîmccle s.pl.v. ZORI. sîmcelds adj. v. ASCUŢIT. TĂIOS. SÎMIANA 898 si miaua s.v. D RĂGAICÂ. SÎNZIANĂ. SÎN s. 1. (ANAT.) mamelă, piept, ţiţă, (prin Olt., clepr.) zăUnire. (~ la femei.) 2. piept* ($trîngc copilul la ~.) 3. inimă, suflet. (Cu frica in ~ .; sin s.v. CIRCUMY'OLUŢIE. GOLF. INTERIOR. MATCA. .MATIŢA. MIJLOC. MITRĂ. UTER. SlNHĂŢĂ s. flintă, (înv. şi reg.) durdă. (Trafic cu ~.) ssueăţă s.v. PUŞCA. SÎXEŢÂR s. sîneţaş. SÎNEŢĂŞ s. sîneţar. SÎXGE s. 3. rasă. (Cal de ~ arab.) 2. familie. neam. (E din ~ nostru.) 3. viaţă. (Şi-a. dat pentru patrie.) 4. jertfă, sacrificiu. (Şi-au dobindit libertatea prin ~.) 5. (BOT.) singelc-voinicului ----- a) (Lathijrus odoratus) indruşaim, (reg.) îiărăgică, măzărătă, rnăză-reăn, măzărică, măzărlche, măzăroi, rnăză-ruieă. oreşniţă, pejmă, floare-de-mazăre; b) (Xi'/ritella mbra) (reg.) inusucel; e) (Nigri-icltu iii'.jvu) (reg.) inusucel, puţoi. Sinyeup s.v. JDER. VEVERIŢĂ, sinyeăpn s.v. CINZEACĂ, si mj ele-voinicului s.v. OREŞNIŢĂ. sinţic mohorât s.v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ, sinejeoi s.v. SÎNGERETE. sinyepiu adj. v. CENUŞIU. FUMURIU. GRI. PLUMBURIU. SUR. SINGER s. (BOT.; Cornus sangainea) (reg.) singerel, sînginel, lemn-pucios. shsgw s.v. SALBĂ-MOALE. VONICER. SÎXGER vb. 1. a (se) înroşi, a (se) insingera, a (se; roşi, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Molcl.) a (se) mohoriţi. (A ~ tot la rană.) £.* (reg.) a însplina. (Vita s-a ~.) 3. (reg.) a sirieni. (Zootehniclanul ~ vila.) SÎNGERÂRE s. insingerare, singerat, sînge-rătură, (înv.) cruntârc, încruntare. SlXGERÂT adj. I, însîngerat, (astăzi rar) sîngeriud, (înv. şi reg.) singios, (înv.) cruntat, încruntat, sîngeros. (Un om ~.) 2. (MED.) congestionat, injectat, înroşit, însîngerat, roşu, (rar) sîngeros. (Ochi ~.) singerat acli. v. SÎNGERIU. SlXGERÂT s. insingerare, singerare, singe-rătnrâ. (înv.) cruntăre, încruntare. si2iip*răîic adj. v. ROŞU. SÎNGERIU. SÎXGERĂTtiRĂ s. insingerare, sîngerare, singerat, (înv.) cruntăre, încruntăre. sîmjerătură s.v. HEMORAGIE, sînycreâsă s.v. SORBESTREA. singe rece s.v. CALM. CUMPĂT. FIRE. STĂPÎNIRE. smgerel s.v. SÎN GER. SÎNGERETE s. (reg.) gilbâş, grăiză, măietic, păsătîc, sîngeoi, tlşcă, vires. (Cirnaiul numit suicjcrcte s.v. CALTABOŞ, siiiţjerică s.v. SORBESTREA. SÎNGERILT adj. L (livr.) sanguinol&nt, (înv.) singerat, sîngeros. (Spută ~.) 2. roşu, (înv.) sîngerâtic, sîngeros. (Marmură ~ / reflexe ~.) SÎNGERIND adi, (MED.) deschis, necicatrizat, nevindecat, viu. (Rană ~.) sinjjcrîni! adj. v. ÎNSÎNGERAT. SÎNGERAT. stnflcroăsă s.v. RUŞULIŢĂ, sindcvos adj. v. CONGESTIONAT. INJECTAT. IRASCIBIL. IRITABIL. ÎNROŞIT. ÎNSÎNGERAT. NERVOS. ROŞU. SANGUIN.. SANGUINIC. SÎNGERAT. SÎNGERIU. SUPĂRĂCIOS. SÎNGEROS adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crinccn, crud, ermit, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neimblînzit, neînduplecat, neindurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, violent, (livr.) sanguinâr, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogăn, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenii, sangulnic, sălbăticos, sireăp, (fig.) dar, negru. (Om ~ ; se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crinccn, crud, crunt, cumplit, încrincenat, indirjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, vajnic, violent, (înv.) crincenlt, tare, (fig.) încleştat. (O înfruntare ~.) 3. adj» cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, inspăimîn-tător, macabru, monstruos, oribil, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terifie, (înv. si nop.) rău. (O crimă. ~.) sîi&ţiî "s.v. ASASINAT. CRIMĂ. MOARTE. OMOR. OMORÎ RE. OMUCIDERE. UCIDERE, sinyinel s.v. SÎN GER. siuijios adi. v. IRASCIBIL. IRITABIL. ÎNSÎNGERAT. NERVOS. SÎNGERAT. SUPĂRĂCIOS. SÎNIŞOR s. pieptişor, pieptuleţ, pieptuţ, sinuleţ, ţiţişoară, (pop.) ţîţucă. sini soi’ s.v. GOLFULEŢ. sint'adj. v. BISERICESC. CERESC. DIVIN. D UMMEZE IE SC. RE LIG IO S. sint s., adj. v. SFÎNT. sîntul s. art. V. ATOTPUTERNICUL. CREATORUL. DIVINITATE. DOMNUL. DUMNEZEIRE. DUMNEZEU. PĂRINTE. PROVIDENŢĂ. PUTERNICUL. STAPÎNUL. TATĂL. ZIDITORUL. sîntuleţ s.v. SFINŢIŞOR. SFÎNTULEŢ. sînţenie s.v. SFINŢENIE. SÎNULEŢ s. pieptişor, pieptuleţ, pieptuţ, sînişor, ţiţişoară, (pop.) Jiţucă. _ sinzăîiioără s.v. DRĂGAICĂ. SÎNZIANĂ. SÎNZIÂNĂ s. 3. (Ia pl.) drăgaicâ. (~ s& sărbătoresc la 24 iunie.) 2. (BOT.; Galium verum) drăgaică, (reg.) simiână, sînzănioără, smintînlcă, floarea-lui-Sintion. 3* (BOT.; hainim rotundifolium) ră cuină, (reg.) floarea-sfîntului-Ion. 4. (BOT.) sînziană albă (Galiumt mollugo) -- drăgaică, (reg.) beteala-reginei 5. (BOT.) sînziene-de-grădină (Solidago cana-densis) = (reg.) drăgâică, sălcioâră, năvalnicul-ăl-mâre ; sînziene-de-pădure (Asperula oclorataŞ = vinariţă, (reg.) mama-pădurii. sînziană ^s.v. GREŢUŞCĂ . 899 SLAB slnztâne s.pl.v. IELE. SÎRB adj. sîrbcse. SIRBĂ s. (reg.) sîrbeâsca (art.), sîrbsca (art.). (Joacă o ~.) sîrbeâsca s. art. v. SÎRBA. SlRBESC adj. sirb. sirfeesc adj. v. SLAVON. SLAVONI: SC. sîrbeşîe adv. v. SLAVONEŞTE. sîrbsca s. art. v. SÎRBĂ. SÎRG s. bunăvoinţă, rîvnă, silinţă, zel, (înv.) procresis. (Arăta destul ^ , dur nu puica realiza nimic.) sirej s.v. HĂRNICIE. RÎVNĂ. SILINŢĂ. SÎRGUINVĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. VREDNICIE. ZEL. sîrfjm vb.v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORŢA. FRĂMÎNTA. GRĂBI. IUTI. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORŢA. SILI. STRĂ- DUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. ZORI. sîrgulălă s.\\ GRABĂ. URGENŢĂ. ZOR. SlRGUINCIOS adj. î. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădâlnic, slrăduilor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) bâur, (Transilv. şi Ban.) porav, (Mold. si Bucov.) robăci, (prin Olt. şi Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetăt, nepregetă-tor, nevoitor, rîvnâci, rivnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.) 2. asidui», insistent, perseve-reîit, silitor, sîrguitor, stăruitor, susţinut, tenace, zelos. (O muncă ~.) SÎRGUÎNŢĂ s. 1. hărnicie, rîvnă, silinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitate, diligentă. (A demonstrat o mare ~ în muncă.) 2. asiduitate, insistenţă, perseverenţă, rîvnă, sforţare, silinţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 3. ardoare, rîvnă, străduinţă, zel, (inv.) nepreget, nepregetâre, osîrdie, osîrdnicie, osîrduinţă, osîrduiTe, osirduitură, protimie. (~ lui era demnă de admirat.) SÎRGUITOR adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădâlnic, străduitdr, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) băur, (Transilv. şi Ban.) porav, (Mold. şi Bucov.) robăci, (prin Olt. şi Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetăt, nepregetă-tor, nevoitor, rîvnâci, rivnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, stăruitor, susţinut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) sîrjiţă s.v. SÎRJOACĂ. *SÎRJOACĂ. s. (AGRIC.) (înv.) îndoitură, sîrjiţă. (~ e un lan de gr iu in care creşte şi secară.) sîrinâci s.v. SURLAŞ. SÎRMĂ s. (înv. şi reg.) tel, (reg.) drot. (Loc împrejmuit cu ~.) sîrma s.v. FILIGRAN. FUFĂ. PANGLICĂ. PLEVUŞCĂ. ŞIRET. sîrmeâ s.v. ANTIMONIU. BĂTĂTOR. STI-BIU. TEL. SÎRMULIţă s. sirmuşoară. sirmuîîţă s.v. FUFĂ. ORZOAICĂ-DE-BALTĂ. PLEVUŞCĂ. SÎRMUSOÂRĂ s. sirmuliţă. sîrnic adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOIU S ÎR GU INC IO S. S Î.R GUITO R. V RED NIG... ZELOS. sirii!c s.v. CHIBRIT, sîrvian s.v. ZARZAVAGIU. SÎSÎI vb. 1. a fîsîi, a şuiera. (Şerpii 2. (Transilv. şi Olt.) a şişcăvi. (Un om care ~ cind vorbeşte.) 3. a fîsîi. (Lemnele ~ in sobă.) sisîf vi.) / v. FÎSÎI. FOŞNI. SUNA. SUSURA. ŞOPOTL ŞOPTL ŞUŞOTI. ŞUŞUI. SÎSÎIÂLĂ s. 1. sîsiit, sisiitură. (Sc aude o ~.) 2. pclticeală, pelticie. (~ cuiva, cinci vorbeşte.) vSÎSÎÎT adj. peltic, (Mold. şi Transilv.) cepe-leâg, (Transilv. şi Olt.) şişcav. (Om ~.) SÎSÎIT s. sîsîială, sisiitură. (Se aude un ~.) SÎSÎITCRĂ s. 1. fîsîi tură. şuierătură. (~ de şerpi.) 2. sîsîiaiă, sîsîit. (Se aude o ~.) SI.AB adj. 1. sfrijit, (pop. şi fam.) jigărit, pricăjit, (rog.) zălezit, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit. (Ce om ~ !) 2. slăbănog, slăbit, tras, uscăţiv, (rar) slăbănogit. (pop.) pierit, (reg.) mîrcav, mirced, (înv.) mişel, (fig.) supt. (O faţă ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (inv. şi reg.) mîrşav, ticălos, (reg.) gubav, moringlâv, (Munt. şi Transilv.) sigliinâş, (Munt. şi Olt.) şiştav. (Un copil ~ ; o constituţie ~.) 4. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mîrşav, rău, sec. secăţiu, secăţiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. şi Transilv.) pogîrjit. (Vita ~.) 5. macru. (Carne ~.) 6. nerezistent, nesolid, netrainic, şubred, şubrezit. (rar) precâr. (O construcţie ~.) 7. diluat, îndoit, subţiat, subţire, (reg.) rărit. (Lapte 8. sărac, (fig.) chior, orb. (O lumină ~.) 9. mic., redus, (fig.) anemic. (Un ~ izvor de lumină.) 10. difuz, palid, potolit, stins. (Lumina cădea ~ pe obiecte.) 11. pal, palid, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 12. mic, prost, redus. (O vizibilitate ~.) 13. înăbuşit, înfundat, stins, surd, (fig.) vătuit. (Zgomote, sunete ~ .) 14. coborît, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborît, stins, (rar) slăbănăg. (Vorbea cu glasul ~.) 15. mic, scăzut. (Intensitatea ^ a glasului.) 10. mic, uşor. (O ~ furtună de praf.) 17. ne- fertil, neproductiv, neroditor, sărac, steril, sterp, (rar) nerodnic, sărăcăcios, scc, (Transilv.) mâcru, (înv.) neproducător, sterpos. (Un sol ~.) 18. nepregătit. (Elev ~ la istorie.) 19. netalentat, nevaloros, prost. (Un scriitor ~.) 20. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereuşit, nesatisfăcător, prost, (fig.) stîngâci. (O regie 21. atacabil, vulnerabil. (Punctul ~ al unei concepţii.) 22. mic, puţin, redus. (~ nădejde să . . .) 23. insuficient, mic, puţin?, redus. (Are posibilităţi ~ de realizare.) SLAB 900 slab adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. INFLUENŢABIL. ÎNCHIRCIT. MIC. NE-ADÎNC. NEDEZVOLTAT. NEPLĂCUT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. PROST. RĂU. SFRIJIT, slaba s.y. LĂUZĂ. slabinâ s.y. DEŞERT. FLĂMÎNZARE. slad s.y. MALŢ. *SLADNIŢĂ s. (rog.) slădărîe. (în ~ se usucă mălini.) slai s.y. OPLEAN. USNÂ. slană s.v. SLĂNINĂ, slănijă s.v. LEASĂ. slatină s.v. CLORUKĂ DE SODIU. SARAMURA . SARE. SĂPĂTURĂ. SOLNIŢĂ. SLAV s., adj. 1. s. slavon, (înv.) şcheau. (Vechii 2. adj. slavon, slavonesc, (îivr.) slâvic. (Populaţii slavă prep. v.' DATORITĂ. GRAŢIE. MULŢUMITĂ. SLĂVĂ s., interj. I. 1. s. elogiere, glorificare, iăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire, (rar) apotedză, exaltare, (înv.) prealăudârc, preaslăvie, sărbătorire. (~ a unui erou.) 2. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire, (inv.) mărie, pohfălă, pohva-lenie. (Aduceţi ~ eroilor patriei.) 3. s. glorie, grandoare, măreţie, mărire, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de 4. s. binecuvintare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 5. interj. (BIS.) mărire!, osana! (~ întru cei de susl). 6. s. (BIS.) har, mulţumire, mulţumită. (Aducea ~ divinităţii.) II. s. aer, atmosferă, cer, spaţiu, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat in ~.) slavic adj. v. SLAV. SLAVON. SLAVONESC. slavism s.v. PANSLAVISM, slavon adj. v. CHIRILIC. SLAVON s., adj. 1. s. slav, (înv.) şcheau. (Vechii ~.) 2. adj. slav, slavonesc, (livr.) slâvic. (Populaţii ~.) 3. adj. slavonesc, (înv.) sîrbesc, slovenise. (Text, document ~.) SLAVONĂ s. (înv.) slavonie, slovenie. (Text scris in ~.) SLAVONESC adj. 1. slav, slavon, (livr.) slâvic. (Populaţii ~.) 2. slavon, (înv.) sîrbâsc, slovenesc. (Text, document ~.) slavonesc adj. v. CHIRILIC. SLAVONEŞTE adv. (înv.) sîrb6şte, slove-neşte. (Vorbea slavonie s.v. SLAVONĂ, slavoslovi vb. v. CINSTI. CÎNTA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA. slavoslovie s.v. DOXOLOGIE. TEDEUM, slăbănog adj. v. COBORÎT. DOMOL. ÎNCET. LIN. MOLCOM. POTOLIT. SCĂZUT. SCOBO-RÎT. SLAB. STINS. SLĂBĂNOG adj., s. I. 1. adj. slab, slăbit, tras, uscăţiv, (rar) slăbănoglt, (pop.) pierit, (reg.) mîrcav, mlrced, (înv.) miş61, (fig.) sâpt. (~ la faţă.) 2. adj. debil, delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiât, (inv. şi reg.) mîrşav, ticălos, (reg.) gubav, moringlâv, (Mold.) şi Transilv.) sighinâş, (Mold. şi Olt.) şiştav. (Un copil ~ ; o constituţie ~.) 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (inv. şi reg.) mîrşav, rău, sec, secăţlu, secăţîv, (reg.) ogîrjit, (Mold. şi Transilv.) pogirjit. (Vită ~.) 4. adj., s. incapabil, necapa-bil, neputincios, prăpădit, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaş, nevolnic., (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit, (inv.) mişel, neputernic, neputinţe, secât (E un biel om ~.) H. s. (BOT.; Impa-tiens noli-tangere) (reg.) brăduleţ, brie, calapăr, iâdeş, ploponog, răchiţele (pl.), slobonov, buruiana-celor-slabi, iarbă-roşie. slăbănog adj., s.v. CALIC. INFIRM. INVALID. NECĂJIT. NEVOIAŞ. OLOG. PARALITIC. SĂRAC. SĂRMAN. SCHILOD. slăbănog s.v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULUI. TREPĂDĂTOARE. SLĂBĂNOGEÂLĂ s. debilitate, slăbiciune» şubrezenie, (inv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.) slăbănogeăiă s.v. PARALIZIE. SLĂBĂNOGI vb. a (se) debilita, a slăbi, a (se) şubrezi, (reg.) a (se) ticăloşi, (prin Munt.) a (se) şiştăvi. (S-a ~ de iot, bietul copil!) slăbănogi vb. v. PARALIZA, slăbănogie s.v. DEBILITATE. PARALIZIE. SLĂBĂNOGEÂLĂ. SLĂBICIUNE. ŞUBREZENIE. slăbănogire s.v. PARALIZIE, slăbănoqft adj. v. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBIT. TRAS. USCĂŢIV. SLĂBĂTURĂ s. (fam.) sfrijitură. (Ce e ~ asta de om?) SLĂBI vb. 1. (reg.) a se ogărî, a se ogîrji, a se pieuci, a zălezi, (inv.) a mirşăvi, a ostimpi, (fam.) a se jigări, a se sfriji. (X a ~ foarte mult.) 2. a se trage. (A ~ la faţă.) 3. a (se) debilita, a (se) slăbănogi, a (se) şubrezi, (reg.) a (se) ticăloşi, (prin Munt.) a (se) şiştăvi. (S-a ~ de toi, bietul copil!) 4. a destinde, a lărgi, (pop.) a slobozi. (A ~ funia care lega animalul.) 5. a se destinde, a se relaxa. (Un arc care a ~.) 6. a coborî, a scădea. (Glasul i-a ~ de tot.) 7. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a (sc) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vintului a mai ~.) 8. (MED.) a se atenua, a ceda. (Boala ~.) 9. a scuti. (~-mă cu întrebările !) slăbi vb. v. LIPSI, slăbicios adj. v. ASTENIC. SLĂBICltJNE s. 1. debilitate, slăbănogeăiă, şubrezenie, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.) 2. incapacitate, neputinţă, (rar) impotenţă, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioşetâră, (înv.) nemernicie. ■901 SLINOS unui bolnav, a urnii bâtrîn.) 3. rnoleşcală, sfirşeală, (reg.) zălezitură. (Simle o ~ greu de învins.) 4. epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfirşeală, sleire, surmenaj, surmeiiare, vlăguire, (înv. şi reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de loială ~.) T». şubrezeai;.!. (~ construcţiei.) G. cusur, defect, deficient;-;. imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, viciu, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.') beteşug, {reg. şi fam.) hibă, (reg.) madcă, teâhnă, (Olt., Munt. şi Molcl.) ponos, (înv.) greşeală, lichea, nedesăvirşire, răutate. (Are nenumărate ~.) 7. ne*emeinicie, (fig.) şubrezenie. (~ argumentelor cuiva.) 3. pasiune. (~ lui e leatrul.) 3. (livr. si Iăi-i;.) feblcte. (Tu eşli ~ mea!) Măhiriitne s.v. AFECŢIUNE. ATASAMbNT. ÎNCAP CUTATE. INCOMPETENŢĂ. NE-COMPETENTĂ. NEPRE GĂTI RE. NEFRITEI ’ L : \ L. SIMPATIE. slătiie s.v. EPUIZARE. EXTENUARE. ISTOVEALĂ. ISTOV IRE. SECATUIALA . 5FÎRSEALĂ. SLĂBICIUNE. SLEIRE. SURMENA.!. SUEMENARE. ŞOLD. VLĂGUIRE. SLĂBIRE s. 1. destindere, lărgire, (pop.) slobozire. (~ legăturii care il slringea.) 2. destindere. relaxare. (~ unui arc.) 3. şubrezire. ■(~ construcţiei.) 4. atenuare, calmare, descreştere, diminuare, domolire, micşorare, potolire, reducere, scădere, temperare. (~ vitezei viatului. ) SLĂBIT adj. 1. slab, slăbănog, tras, uscăţiv, (rar) siăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mircav, mirctd. (înv.) mişel, (fig.) supt. (O faţă ~.) 2. destins, discordat, relaxat. (Arc ~.) 3. diminuat.. domolit, micşorat, potolit, redus, scăzut. {Forţa mult ~ a viatului.) slăboteăn adj. v. SLĂBUŢ, slăbuieân adj. v. SLĂBUŢ, slăbuleţ adj. v. SLĂBUŢ, slăbuşor adj. v. SLĂBUŢ. SLĂBtÎŢ adj. 1. (înv. şi reg.) slăbuleţ, {reg.) slăbuieân, slăbuşor, (prin vestul Transilv.) slăboteăn. (E cam. ~.) 2. debil, delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, şubred, (pop.) piţigăiât, {înv. şi reg.) mirşav, ticălds, (reg.) gubav, morînglâv, (Mold. şi Transîlv.) sighinâş, (Mold. si OltA şiştav. (Un copil ~ ; o constituţie ~.) slăd.'V.ie s. v. SLA UNITĂ, stadiei s. v. GHEATA, slădiin s, v. GORUN. SLĂNINĂ s. (pop. şi fam.) slană, (Transilv. şi Ban.) clisă, (Ban. şi Transilv.) lard, (prin Mold.) sâlă. (Mănîncâ~cu piine.) SLĂVI vb. I. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preaeînta, a preaînălţa, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Sâ-i ~ pe eroii patriei.) 2. a bine-cuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, •a preaslăvi, a proslăvi, (rar) a ferici. (Sâ~ ziua de faţă.) slăvi vb. v. ADORA. DIVINIZA. IDOLATRIZA. VENERA. slănină s. v. CANEA. CEP. SLĂVIRE s. I. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (înv.) mărie, pohfâlă, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2, elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamă-, rire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudâre, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 3. binecuvinlare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă. (~ vremurilor noastre.) SLĂVIT adj. 1. binecnvîntat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit. ( ~ zi a Unirii!) 2. preamărit, preaslăvit, (rar) august. ( — împărat.) 3. înălţat, mărit, preamărit, preaslăvit, (in unele ţari) serenisim. doge!) 4. lăudat, mărit, preaînăllat, prealuminat. preamărit, preaslăvit, proslăvit, venerat. (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudât, oreaseninât. (~ie Doamne !) slăvit adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. GLORIOS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. MĂRIT. NOBIL, slavilor s. v. ADORATOR, seamă s. v. FÂRÎMÂ. FIR. PIC. PICĂTURĂ- PIŞCĂTURĂ. STROP, sledi vb. v. URMA. sleepinţţ-căr s. v. PAT VAGON. SLEI vb. 1. a se coagula, a se închega, a se solidifica. (Grăsimea s-a ~ . ) 2. a bate, a fă-călui, a freca. (A ~ fasolea.) 3. a epuiza, a extenua a fringe, a istovi, a seca, a secătui, a sfirşi, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a dchobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Alunea brută l-a ~. ) slei vb- EPUIZA. GOLI. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. ÎNGHEŢA. ÎNTĂRI. ÎNVÎRTOŞA. SECA. SECĂTUI. SFIRŞI. SOLIDIFICA. TERMINA. TURNA. SLEIRE s. 1. coagulare, închegare, solidifi-care. ( ~ grăsimii.) 2. epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrşeală, slăbiciune, surmenaj, surmenare, vlăguire, (inv. şi reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.) SLEIT adj. 1. coagulat, închegat, solidificat. (Grăsime ~.) 2. bătut, făcăluit, frecat, (reg.) rîşnit, zolit. (Fasole ~.) 3. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrşit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin. Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (Un om ~ de efort.) sleit adj. v. GOL. GOLIT. ÎNGHEŢAT. LEIT. SECAT. SECĂTUIT. SOLIDIFICAT. TURNAT. slinmă s. v. COAMA. CREASTĂ. CULME, slin s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. SLINOS adj. 1. jegos, mînjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, soios, (livr.) maculât, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. şi pop.) picat, scirnav, (pop.) zăbălds, (reg. şi fam.) puchinds, puchids, pucids, (reg.) dervellt, ma-zâc, mîrşav, muruit, muscuros, muzgurit, perceât, rîpât, rîpos, zoids, (Mold., Bucov. şi Ban.) feştellt, (Transilv.) mdcicoş, (Transilv. SLOBOD 002 şi Maram.) piscoş, ronghioş, (Transilv., Maram. şi Bucov.) tinos, (înv.) smîrced, sinîrd, (lan).) impufit, păduchios. (O cămaşă ~.) g# jegos, minjit., murdar, nespălat, soios, (pop. şi fain.) janghinos, (pop.) îngălat, (reg.) imos, (fam.) împutit. (Gm~.) slobod adj. v. AUTONOM. DESĂNTAT. DISPONIBIL. GOL. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. INDEPENDENT. LARG. LIBER. NEATÎRNAT. NECUVIINCIOS. NE-INCHIS. NEÎNTEMNIŢAT, NEOCUPAT. NERUŞINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. SUVERAN. TRIVIAL. VULGAR. s.lo?m d adv. v. NESTINGHERIT. NE ST ÎNDE NIT. slobonov s. v. BREI. SLĂBĂNOG, slobozenie s. v. ACORD. APROBARE, A SENTIMENT. ALTON O M IE. AUTO R IZ A-ŢIE. AVIZ. CONCEDIU. CONSIMŢĂMÎNT. CONSIMŢIRE. DESFRÎU. DEZMĂŢ. DEZROBIRE.’ ELIBERARE. EMANCIPARE. EMANCIPAT IE. INDEPENDENŢĂ. ÎNCUVIINŢARE. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LIBERARE. LIBERTATE. LICENŢĂ POETICĂ. NEATÎRNARE. ORGIE. PERMIS. PERMISIE. PERMISIUNE. SUVERANITATE. VOIE. VOINŢĂ. VRERE. slobozi vb. v. ABSOLVI. ACHITA. ARUNCA. AUTORIZA. AZVÎRLT. CONCEDIA. DEGAJA. DELEGA. DESCĂRCA. DESFACE. DESTINDE. DEZROBI. ELIBERA. EMANA. EMANCIPA. EMITE. EXALA. IERTA. ÎMPRĂŞTIA. ÎMPUTERNICI. ÎNDEPĂRTA. ÎNVESTI. LANSA. LĂRGI. LIBERA. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. RĂSPÎNDI. REPEZI. SALVA. SĂRI. SCĂPA. SCOATE. SCUTI. SLĂBI. TĂBĂRÎ. TRAGE. ZVÎRLL slobozie s. v. AUTONOMIE. COLONIE. DESFRÎU. DEZMĂŢ. DEZROBIRE, ELIBERARE. EMANCIPARE. EMA NC IPAŢ IE. INDEPENDENŢĂ. ÎNVOIRE. LIBERARE. LIBERTATE. NEATÎRNARE. ORGIE. PERMISIE. PO SE SIUNE. SUVERAN 1TATE. slobozire s. v. DESCĂRCARE. DESFACERE. DESPRINDERE. DESTINDERE. DEZROBIRE. ELIBERARE. EMANCIPARE. E-MANCIPAŢIE. LĂRGIRE. LIBERARE. SALVARE. SCĂPARE. SCOATERE. SLĂBIRE. TRAGERE. slobozilor adj., s. v. DEZROBITOR. ELIBERATOR. LIBERATOR. SLOBOZITOR s. (TEIIN.) întinzător, în-torcător, (reg.) încorda tor, zăvor, (Munt.) eriveă, (Mold. şi Bucov.) poehiheci, (Olt. şi Ban.) zâtcă. (~ la războiul de leşul.) slobozilor s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE. sîo a primi, (Mold.) a sturluiba, a zăluzi, a (se> zărghi, (fam.) a căpia, (fig.) a se sorinii, a se-trăsni, a se ţăcăni. sminti vb. V. ACRI. ADEMENI. ALTERA.. AMĂGI. CLĂTINA. CLINTI. CONTRAFACE. CORUPE. DECĂDEA. DEFORMA. DENATURA. DEPLASA. DEPRAVA. DERANJA. DESCOMPUNE. DESFRÎXA. DESTR BĂLA. DEZARTICULA. DISLOCA. ESCAMOTA. FALSIFICA. FERMENTA. GREŞI.. INCOMODA. ÎMPUŢI. ÎNĂCRI. ÎNV ÎN TA.. ÎNCURCA. ÎNŞELA. JENA. LUXA. MÂSLUI. MINŢI. MISTIFICA. MIŞCA. MOMI. MUTA. PĂCĂLI. PĂCĂTUI. PERVERTI. PKuSTI. PURTA. RĂSTĂLMĂCI. RĂTĂCI. SCRINTI. STINGHERI. STÎNJENI. STRICA. SUCI. SUPĂRA. TRIŞA. TULBURA. URNI. VICIA. SMINTIRE s. (MED.) alienare, aliena ţie. demenţa, nebunie, sminteală, ţicneală, boală' mintală, (pop.) nebuneală, (înv. şi reg.) smintă, (Transiîv.. Maram. şi Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteălă, (Mold.) zăluzeâlă, zăluzie,. zărgheâlă, zărghenie, (fam.) căpiâlă, (fig.) rătăcire, scrînteâlă, ţăcăneâlă. smintit adj. v. DEFECT. DEFECTAT. DE FECT UO S. DERANJAT. DERE O LAT. E RONAT. FALS. G RESIT. INCO i •; ECT. INEXACT. NE ADEVĂRAT. NECORESPUNZĂTOR. STRICAT. SMINTIT adj., s. 1. adj., s. (MED. ; alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun,, ţicnit, (livr. şi peior.) sonât, (pop. şi fam.) apucat, candriu, căpiat, deşucheat, strecheâtr (înv. şi reg.) nerdd, (reg.) prost, (Transiîv., Maram. şi Ban.) bolind, (Ban.) pălăurât, (Olt* şi Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit. (fig-) săltât, sărit, scrîntit, ţăcănit. (O persoană ~.) 2. adj. dement, demenţial, nebunesc. (Un act ~ .) 3. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheât, pălă-vâtic. silhui, (înv. şi reg.) prilestit, (reg.) şu-eheât, tui, (Mold.) tuieş, zălud, zărghit, (inv.) turluliu, (jfam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce tip ~ l) SMIORCĂI vb. 1. a (se) miorcăi, a plînge, (glumeţ) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.) 2. a se lamenta, a (se) seinei, a se sclifosi. (Nu te mai ~ atita I) 3. (reg.) a sfîrcîi, a smîrcii. (~ pe nas.) smiorcăi vb. v. SCÎNCI. smiorcăiălă s. v. SCÎNCET. SMIORGĂÎT adj. I. plîngăcios, plîngărcţ, scincit, văicăreţ, (rar) plingâci, văităreţ, vaită tor, (fam.) bîzîit. (Ce copil ~ I) 2. miorlăit, miorlăitor, plîngăreţ. (Un glas~.) smiorcăit s.v. SCÎNCET. SMIRDÂR s. (BOT.) 1. (Rhododendron kotschyi) (livr.) rododendron, (reg.) coâcăză, cocăzâr, iederă, merişor, perişoâre (pl.), pop-ddle (pl.), rtijă, tulipin, bujor-de-munte, bujo- 905 SNA G Ă Tel-cîc-munte, trandafir-de-munte, visc-de-mun-te. ( Vaccinium vitis iclaea) merişor, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzâr. SMIRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (~ serveşte za esenţă in parfumerie.) smirnă s. v. ORA NAT. SPILCUŢĂ. TĂMÎ-IE. smirnă-de-cjrădînă s.v. TĂMÎIŢĂ. smirom adj. v. MODEST. sikR interj, y. HUŞTI. ŢÎŞTI. smie s. v. CALUS. LAŢ. SMÎNTINĂ s. (pop.) spumă. (~ laptelui.) sminti na s. v. CAIMAC. FLOARE. SMÎNTÎNÎ vb. (rcg.) a smoli. (A ~ luptele.) smhitimeâ s. v. CREŢUŞCĂ. DRĂGAiCĂ. S ÎNZ i ANĂ. SM ÎN T ÎNTRE s. smintirii t. (~ laptelui.) SMÎNTÎNÎT s. smîntinire. laptelui.) sînmţuială s.v. EMAIL. GLAZURĂ. SMALŢ. S.MÎRC s. (GEOGR.) băltoacă, mlaştină, mocirlă, (rar) băltâc, (pop.) rovină, (înv. şi •rcg.; băitiş, (reg.) bahnă, băhniş, bulhăc, mia că, mlăşniţă, molăstină, rit, tâlhărită, tău, (prin Munt.) baihui, (prin Ran.) bară, (prin Racov.) băiăştioăgă, (prin Mold.) bile, (Transilv. şi .Mold.) mărghilă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ploştină, (înv.) batăc, băltină, pali: iă. pistelnită. (S-a înecat în ~.) smirc s. v.' BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. POMPĂ. SMOC. TÎLV. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ. smîrced adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS, sniirei vb. v. MUSTI. SCÎNCI. smircii yb. v. SCÎNCI. SMIORCĂI. SMÎRCOS adj. (GEOGR.) mlăştinos, mocirlos, (pop.) băltos, rovinos, (reg.) băhnos, mlă-cos, ritos, (Transilv. şi Mold.) mărghilos, plo.ş-linos. (O regiune ^.) smini adj.’ v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. sniirdă s. v. JEG. MURDĂR IE. NECURĂŢENIE. SMOÂLĂ s. (rcg.) zeft, (prin Munt. şi Mold.) ■catran, (Ban.) pec. (Un cazan cu ~.) SMOC s. (rar) smirc. (Un ~ de iarbă.) smoc s. v. BUCHET. GHIOC. GRĂMADĂ. LEGĂTURĂ. IM AL DĂ R. MĂNUNCHI. TEANC. VRAF. SMOCHINĂ s. (BOT.) (Te g.) iabănă. smochini vb. v. CUTA. ÎNCREŢI. RIDA. ZBÎRCL smor, şporlidi. (~ de încălzit.) 2. maşină, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Bucov.,. Transilv., Ban. şi Olt.) şparhât. de aătit.fr sobă s. v. BUCĂTĂRIE. CAMERĂ. ÎNCĂPERE. ODAIE. SOBÎŢĂ s. (reg.) sobuşoâră. SOBOL s. (ZOOL.; Talpa europaea) cir-tiţă, (reg. ) mitorlăn, orb, orbdţ, şoarece-chior,. (Ban. şi Transilv.) muşurdi, (Ban., Transilv.. şi Munt.) şomîc. sobol s. v. GUZGAN. ORBETE. SAMUR. ŞOBOLAN. ZIBELINĂ. SOB6R s. (BIS.) conciliu, sinod. (~ ecumenic. ) sobor s. v. ADUNARE. CATEDRALĂ. ÎNTR UN IRE. RE UN IU NT■. SFAT. soborî vb. v. ADUNA. ÎNTRUNI. REUNI.. STRÎNGE. soborî t adj. v. CASTRAT. JUGĂNIT. SCOPIT. STERILIZAT. soborulc adj. v. ECUMENIC. SINODAL... SINOD IC. sobornicesc adi. v. ECUMENIC. SINODAL.. SINOD IC. sobri chel s. v. NUME. PORECLĂ. SUPRANUMIT SOBRIETATE s. 1. modestie, simpli citate,, simplitalo. (~ îmbrăcamiriţn.) 2. austeri- tate, gravitate, rigorism, severitate, (rar- asprime. liniilor unei construcţii.) SOBRU adj. 1. simplu. (îmbrăcăminte™.) 2. auster, grav, sever, (rar) âspru. (0 frumuseţe linii ~.) 3. aspru, auster, sever, spartan. (Duce o viaţă ~.) 4, ast împărat,., aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezer-.at, .serios, stăpînii, temperat. (Ora. /•*/,> sdbnră s. v. CAIMAC, sobuşoâră s. v. SGBIŢĂ. SOC s. (BOT.; Sambucus nigra) (reg.) holer, boz, iboz, seorpât, socăci s. v. BUCĂTAR, socăcî vb. v. FACE. GĂTI.. PREGĂTI.. PREPARA. socficfţfi s. v. BUCĂTĂREASĂ. SOCIABIL adj. î. comunicativ, expansiv, prietenos, volubil, (rar) sociăi, vorbltdr, (iov.) soţ ioc, (fig.) deschis. (O fire ~.) 2. ataşabi}.. (Om ~.) SOCIABILITATE s. comunicativitate, expansivi tate. (~ unei persoane.) social adj. v. COMUNICATIV. EXPANSIVE PR ÎETENOS. SOCIABIL. VOLUBIL. SOCIAL-DA RVINÎSM s. (FI LOZ.) dar-virusm social. SOCIALISM s. 1. socialism ştiinţific -mrar) comunism ştiinţific. 2. socialism ning ic ~-~ comunism utopic, sodelăr s. v. ACŢIONAR. SOCIETATE s. L colectivitate, comunitate,, obşte, (înv.) obşti me. (O; inia intre oii 2, lume. (Iese prima oară în. ~.) 35. anturaj. 907 SOCOTIRB companie, tovărăşie, (grecism inv.) sinans trofic. (A petrecut ore agreabile Va ei.) 4. ambiantă. anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, (inv.) ■mijloc. (fig.) atmosferă, climat. (în ce ~ se inriric?) 5. orînduire, regim, sistem. (~ capitalistă.) G. (IST.) societate feudală feudalism. feudalitate, orînduire feudală. 7. asociaţie, imv.) reuniune. (~ legal constituită.) 8. (inv.) reuniune. (~ pe acţiuni.) SOCLU s. 1. piedestal, postament. al unui bust.) 2. bază, postament, suport. (Vlaminor fixat pc un ~.) 0. (CONS TR.) {inv,; prag. (~ ta un pod.) nur s. v. BOZ, BOZIE. “ătă s. v. CALCUL. CHIBZUIALĂ. €11: .ZUINŢĂ. CHIBZUIRE. CUMINTENLE. Cv' v CÂf. CUMPĂTARE. ÎNŢELEPCIUNE. J U UE CATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAŢIE. OPINIE. PĂRERE. PUNCT DE VEDE RE. R AŢIONAMENT. RAŢIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. TACT, soeoluo. ad.i. v. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. VIGUROS. VlNJOS. VOINIC. •ZDRAVĂN. cocote s. pi. v. ATREPSIE. FTIZIE. TEII ECE. TUBE KG ULOZĂ. socotea s. v.^FISĂ. JETON. SOCOTEALĂ s. i. (MAT.) caicul, (inv. Ţ e i Micoâtă, socotinţă, (Transilv. şi Mar am.) su-'.Es (inv.) schepsis, seămă, (inv., in Tr ' ' corn put. (Face o ~ elementară.) 2. vocal, calculare, socotire, socotit, ( ar) cal. i. (pap.) răboj, (înv.) sămăluîre. a\ c dcndaristici.) 3. (MAT.) calcul, operaţie. {Cele patru ^.) 4, cont, seamă, (fig.) spate, spinâre. (Cile 'nu i se puneau in ~ I) 5. seamă. (Vei da ~ de cele făcute.) 0. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură > minte. moderaţie, raţiune, socotinţă, tact, (livr.î continenţă, (rar) cuminţie, ponderăţie, temperăntă, (pop.) scumpătâte, (inv. şi reg.) sfat, Env.) sămăluîre, socoăta, tocmeâiă, (fam.) schepsis, (fig.) curnpăneâlă, cumpănire. (Demonstrează multă ~.) 7. raţiune, rost. (Ars şi aceasta .) îi. rost, (inv. şi reg.) şart. (Toate au ~ lor.) 3. ordine, regulă, rinduială, rost, ■(înv. şi reg.) sorăc. (Ştie ~ lucrurilor.) 10. rost. seamă, (reg.) ogod. (Nu mai ştia ~ averii lui. > li. chestiune, lucru, poveste, pricină, .problemă, treabă, (înv.) inadeă, (rusism înv.) preEoot. (S-a lămurit ~ aceea?) 12. calcul, giad. idee, intenţie, plan, proiect, (inv. şi reg.'; propus, (înv.) ctigei, duh, prbp-ozit, să-virAt. socotinţă, (fam.) combinaţie. (Nu şi-a c ut ut realiza ~.) so c o t eală s. v. APREC IE RE. ATE NŢ IE. •CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAŢIE. ESTIMARE. ESTIMAŢÎE. EVALUARE. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNŢELES. ÎNVĂŢĂTURĂ.. JUDECATĂ. MESAJ. MINTE. NUMĂRARE. NUMĂRAT. NUMĂRĂTOARE. •ONOARE. POVAŢĂ. POVĂŢUIRE. PREŢUIRE. RAŢIONAMENT'. RAŢIUNE. RESPECT, SEMNIFICAŢIE. SENS. SFAT-STIMĂ., TÎLC. TRECERE. VAZĂ., VORBĂ. SOCOTI vb. 1. (MAT.) a calcula, (inv. şi pop.) a număra, (reg.) a răvăşlui, (prin vestul Transilv.) a samali, (Transilv. şi Maram.) a sămălui. (~ cil fac 2 ori 2.) 2. (MAT.) a număra, (prin Transilv.) a sămălui. piuă la 70.) 3. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a măsura, a preţui, (iivr.) a priza, (înv. şi reg.) a prinde, (înv.) a preţului, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.) 4. a aprecia, a calcula, a potrivi. (A ~ ceva din ochi.) 5. a chibzui, a (se) gîndi, a judeca, (înv. şi reg.) a sămălui, (fig.) a cîntări, a cumpăni, a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 6. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a găsi, a gîndi, a judeca, a opina, (pop.) a chiti, a cugeta, (inv.) a cunoaşte, a număra. (Eu ~ că aşa trebuie să facem.) 7. a considera, a crede, a găsi, a vedea. (Aceasta circumstanţă o de bun augur.) 8. a considera, (rar) a proclama, (inv.) a prochema, a proclainarisi. (Esop a ~ limba un mare rău.) ÎL a considera, (fig.) a taxa. (îl ~ drept mincinos.) 10. a se considera, a se crede, a se închipui, a se vedea, {pop.) a se ţine. (Se ™ inteligent.) 11. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a şti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădai, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va intimpla astfel?) 12. a crede, a presupune, (franţuzism) a pre-zuma, (reg.) a probălui, (înv.) a supoza. (~* că vom pleca in două zile.) 13. a se răfui. (Lasă că ne ~ noi!) socoti vb. v. ANALIZA. APRECIA. ATRIBUI. CĂUTA. CERCETA. CINSTI. CONSIDERA. EXAMINA. FERI. INVESTIGA, ÎNGRIJI. ONORA. PĂZI. PREŢUI. RESPECTA. STivJA. STUDIA. URMĂRI. VEDEA. VEGHEA. VIZITA. SOCOTINŢĂ s. chibzuială, chibzuinţă, chib-zuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie» raţiune, socoteală, tact, (iivr.) continânţă, (rar) cuminţie, ponderăţie, temperânţă, (pop.) scumpătâte, (inv. şi reg,) sfat, (înv.) sămăluîre, socotită, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cum-păneâîă, cumpănire. (Demonstrează multă ~ J socotinţă s. v. APRECIERE. ATENŢIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CALCUL. CINSTE. CINSTIRE. CIRCUMSPECŢIE. CONSIDERAŢIE. GÎND. GRIJĂ. IDEE. INTENŢIE. JUDECATĂ. LUARE-AMINTE. MINTE. NUMĂRARE. NUMĂRAT. NUMĂRĂTOARE. ONOARE. OPINIE. PĂRERE. PLAN. PRECAUŢIE. PREŢUIRE. PREVEDERE. PROIECT. PRUDENŢĂ. PUNCT DE VEDERE. RAŢIONAMENT. RAŢIUNE. RESPECT. SOCOTEALĂ. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ. SOCOTIRE s. i. calcul, calculare, socoteală, socotit, (rar) calculâţie, (pop.) răbăj, (inv.) sămăluîre. (~ anilor calendaristici.) 2. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimaţi©, evaluare, măsurare, preţuire, (reg.) preţuiâlă, (inv.) preţălulre. (~ valorii unui obiect.) SOCOTIT 908 SOCOTIT adj. I. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, infrinat, măsurat, moderat, ponderat, (prin vestul Transilv.) sama-lit. (Un om ~ ; o viată ~.) 2. chibzuit, cuminte, înţelept, (pop.) mintos. (O măsură ~.) ‘L chibzuit, cumpănit, gindit, judicios, matur, serios, temeinic. (O judecată ~.) 4. bun, chibzuit, folositor, gindit, înţelept, judicios, raţional, rezonabil, util. (fig. ) sănătos. (Un srat ~ .) SOCOTI'I' s. calcul, calcul a. re, socoteală, socotire, (rar) calculaţii-, (pop.) răboj. (înv.) sămăluire. ( ~ anilor calendaristici.) socri vb. v. BODOGĂNI. GICĂLI. DASCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. sodă! s. v. CALFĂ. SODALÎT s. (MIX.) feldspaloid, nel'ciin. SODĂ s. (ClIIM.) 1. carbonat de sodiu, (înv.) natrdn. 2. sodă caustică — hidroxid de sodiu, (reg.) natrdn. sodă s. v. NATHIT. SIFON, sddăş s. v. CAUŢIUNI-. FI DF.J U SOE. GARANT. SODIU s. (CIllM.) nalriu. soddm s. v. ARĂTARE. CALAM ITATE. CATASTROFĂ. COLOS. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. MATAHALĂ. MULŢIME. NAMILĂ. NĂPASTĂ. NENOROCIRE! PACOSTE. PONOR. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. PUZDERIE. RlPĂ. SINISTRU. SUMEDENIE. URGIE. URIAŞ. VĂGĂUNĂ. sodomi vb. v. DĂRĂPĂNA. DĂRÎMA. DISTRUGE. NĂRUI. NIMICI. OMORÎ. POTOPI. PRĂ RUŞI. PRĂPĂDI. PRĂVĂLI. RISIPI. SCUFUNDA. SFĂRÎMA. SINUCIDE. SURPA. ZDROBI. ZVÎNTA. sofislărie s. v. SOFISTICĂRIE. SOFISTIC adj. (înv.) sofisticesc. (Raţionament ~.) SOFISTICĂRIE s. (înv.) sofistărie. (Raţionamentul tău e o simplă ~.) sofisticesc adj. v. SOFISTIC, sol'oloijidlatos s. v. CĂRTURAR. ERUDIT. ÎNVĂŢAT. SAVANT, sol oră s. v. SA LCÎM-JAPONEZ, sofilâsnică s. v. CONSOANĂ. CONSONANTĂ. so<|lăsoire s. v. ACORD. C O N SI: N S. ÎN TE -LEGE RE. SOI s. I. categorie, chip, le!, gen, neam, sort, specie, tip, varietate, (reg.) madeâ, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ urile de fructe.) 2. rasă, specie, (pop.) să-rninţă, (prin Transilv. şi Munt.) strană. (~ de vite.) ÎL categorie, clasă, fel, gen, sperie, speţă, tip, varietate, (înv. şi reg.) rudă. (Un anumit ~ dc indivizi.) 4. categorie, fc1, gen, specie, speţă, tip, (înv. şi pop.) seamă, (fig. peior.) poamă, săminţă, sculă, stambă, lucim. (Cc ~ dc om o fi şi ăsta?) 5. categorie, fel, gen, tc-apă, (fig.) calibru, (reg. fig.) pănură. (Avea doar prieteni de ~ lui.) (i. fel, gen, mod, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) mddru. (Iixislă următoarele ~ de silogisme . . . ) 7. fel, gen, mod. (Are un ~ de timiditate nejuslificală.) soi s. v. NEAM. RASĂ. SEMINŢIE. SPIŢĂ. VIŢĂ. SOIA s. (BOT.; Ghjcine hispida) fasole-japoneză. soi leală s. v. DORMIT. ODIHNĂ. REPAUS. SOMN. soili vb. v. DORMI. ODIHNI. RE PA UZA* SOIOS adj. 1. jegos, mînjit, murdar, negru* nespălat, pătat, răpănos, slinos, (livr.: maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. şi pop.) picat, seîrnav. (pop.) zăbălds, (reg. şi fam.) pueîiinds, puchids. ])iicids, (reg.) dervclit, mazăc. m.irşav, muruit, muscuros, muzgurit, perceăt, r,păU ripds, zoios. (Mold., Bucov. şi Ban.) fcştelit, (Transilv.) mocicoş. (Transilv. şi Mar.-m.) pisco.ş, rdnghioş, (Transilv., Maram. şi Bucov.) tip.os, (înv.) smîrced, smîrd, (fam.) im.puţit, păduchios. (O cămaşă ~.) 2. jegos, mmjit, murdar, nespălat, slinos, (pop. şi fain.) ja.aghi-nds, (pop.) îngălat, (reg.) imds, (fam.) împuţit. (Cc om ~ !) soităr s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. l'AIATĂ. soi tiz s. v. CĂ PUTĂ. SOL s. 1. delegat, emisar, împuternicit,, mesager, reprezentant, trimis, (prin Transilv.) minat, (înv.) misit, rugător, solitor. ai unui stat străin.) 2. crainic, mesager, trimis, vestitor, (reg.) craneău, (înv.) poslăiu U pos-lănic, pristâv, strigător, tcîăl. (Au anunţat vestea printr-un ~.) SOL s. pămint, teren. (~ podzolic. tutos, nisipos.) SOL s. (CHIM.) soluţie coloidală. sol s. v. VĂTAF. YĂTĂŞEL. VOltMU-L. solăn s. v. ZÎRNĂ. SOLANACEE s. (BOT.) solanee. [Mătrăguna este o ~.) SOLANEE s. (BOT.) solanacee. {Mătrăguna esle o ~ .) SOLÂR adj. (ASTRON.) planetar. (!nv.) soresc. (Sistemul ~.) solar adj. v. ASTRAL. SIDERAL. SOLĂ s. (AGRIC.) tarla, (Mold. şi Transilv.) tablă. solăniă s. v. SOLNIŢĂ. SOLD s. (inv.) mardă. (Vinde ni SOLDĂ vb. a se încheia, a se slirşi. a se termina. (Disputa s-a ~ cu un eşec.) SOLDĂT s. militar, ostaş, oştean, (Transilv.) cătână, (în uncie colinde) stratiot, (înv.) sugar, voinic. SOLDĂŢEL s. (Transilv.) eătănioără, călăii iţă, cătănuţă. SOLDĂ s. (MIL.) leafă. SOLDĂŢESC adj. cazon, militar, mitilă-resc, ostăşesc, (rar) marţiâl, (pop.) că Urnesc, (înv.) ostenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~.) SOLDĂŢEŞTI: adv. milităreştc, ostăşeşte, (Transilv.) cătăneşle, (inv.) osteneşte, (liste îmbrăcat ~.) soldăţic s.v. ARMATĂ. MIL1TĂRIE. STAGIU. SOLDĂŢÎMi: s. ostăşime, (Transilv.) călăul mc. SOLEMN adj., adv. 1. adj. festiv, sărbătoresc, (înv.) solemnei. (Adunare, zi, atmosferă ~.) 2. adv. festiv, sărbătoreşte. (Străziie sini 900 SOLOMONAR împodobite ~.) 3. adj. sacramental. (Formulă ~.) 4. adj. sacru, sfint. (Un jurămînt ~.) 5. adj. sacru, (livr.) sacerdotâl. (Importanţa ~ a momentului.) 6. adj. (JUR.) formal. (Act ~.) 7. adj. important, însemnat, (înv.) solemnei. (Un moment ~.) 3. adj. ceremonios, protocolar, reverenţios. (Atitudine ^.) 0. adj. academic, distins, (livr.) elevat. (Ton ~.) 10. adj. grav, serios, (livr.) marţial, (înv.) solemnei. (O ţinută ~.) 11. adj. grandios, maiestos, măreţ, (înv.) solemnei. (O noapte ) solemnei adj. v. FESTIV. GRANDIOS. G RAV. IM PORTANT. ÎNSEMNAT. MAIESTOS. MĂREŢ. SĂRBĂTORESC. SERIOS. SOLEMN. SOLEMN1TĂTE s. 1. festivitate, sărbătoare. (~ dezvelirii monumentului.) 2. ceremonial, ceremonie. (~ primirii ambasadorilor.) 3. importanţă, însemnătate. (~ momentului.) 4. ceremonie, cinste, fast, paradă, pompă. (~ de care s-a bucurat.) 5. gravitate, seriozitate. (~ făcu loc jovialităţii.) 6. grandoare, măreţie. (Un peisaj plin de ~.) SOLFEGIĂ vb. (MUZ. ) (înv.) a parala-ghisi. SOLFEGIU s. (MUZ.) (înv.) paralaghîe. soli vb. v. ANUNŢA. CERE. COMUNICA. SOL IC ITA. TBANSMITE. VEST I. SOLICITĂ vb. 1. a cere, (înv.) a soli. (Slujba pe care o~ ; ~ o audienţă.) 2. a apela, a cere, a recurge, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 3. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, (înv.) a nevoi. (Această acţiune ~ multe eforturi.) 4. a chema. (îl ~ la o marc acţiune.) 5. a invita, a pofti, a ruga. (îl ~ să intre.) G. a deştepta, a produce, a provoca, a stîrni, a suscita, a trezi. (Cartea a ~ un mare interes.) SOLICITĂNT s. solicitator, (rar) postulânt. SOLIC1TÂRE s. 1. cerere. (La ~ lui, a venit.) 2. apelare, recurgere, recurs. (~ ajutorului său.) 3. cerere, doleanţă, rugăminte, (înv.) regeă, regealîc. (O ~ arzătoare.) 4. cerinţă, necesitate, nevoie, trebuinţă. (Ţine seamă de ~ ile pieţei.) 5. invitare, invitaţie, (inv.) poftă. (A dat curs ~ primite.) SOLICITATOR s. solicitant, (rar) postulânt. SOLICITUDINE s. 1. amabilitate, atenţie, bunăvoinţă, prietenie. (Ne-a arătat multă ~.) 2. prevenire, (inv.) prevenţie. (~ lui ne-a impresionat.) SOLÎD adj. 1. dur, rezistent, tare, tenace, (pop.) ţeapăn, vîrtos. (Un material ~ .) 2, puternic, rezistent, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ inpămint.) 3. durabil» rezistent, trainic, (rar) dăinuitdr, (pop.) purfă-r£ţ, ţeapăn, vîrtos, (înv.) nestrămutat, ţii tor-(Ghete ~; o construcţie ^.) 4. consistent, dens, tare, vîrtos. (Mortar ~.) 5. puternic, robust, tare, viguros, vînjos, voinic, zdravăn, (pop.) ţeapăn, vinos, vîrtos, (reg.) puterds, putut, socolân, (Ban. şi Transilv.) pogan, (înv.) potent, putineios, spătos, (fig.) verde. (Om ~.,)6. legat, robust, viguros, vînjos, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) 7. corpolent, trupeş, voinic. (Excesiv de ~.) 3. concludent, convingător, decisiv,, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecă-tor. (O dovadă un exemplu ~.) SOLIDĂR adj. înfrăţit, unit. (Lupta ~ a popoarelor.) SOLIDARITĂTE s. 1. coeziune, legătură, unitate. (~ existentă intre noi.) 2. frăţie. înfrăţire, unitate. (~ muncitorilor din lumea întreagă. ) SOLIDIFICĂ vl>. I. a (se) întări, a (s./> învîrtoşa, (inv. şi reg.) a (se) sici. (Lava. fierbinte s-a ~ prin răcire.) 2. a se coagula, a se închega, a se slei. (Grăsimea s-a ^ .) 3. a îngheţa, (înv. şi reg.) a (se) slei, (reg.) a se prinde, (înv.) a se stringe. (Biul, noroiul sa ^ .) SOLIDIFICĂ RE s. I. întărire, învîrtoşa re, (inv.) solidificâţie. (~ lavei răcite.) 2. coagulare, închegare, sleire. (~ grăsimii.) 3. îngheţare. (~ apei.) SOLIDIFICÂT adj. 1. întărit, învirtoşat, (reg.) vîrtojit. (Lavă, substanţă ~.) 2. coagulat, închegat, sleit. (Grăsime ~.) 3. îngheţat, (înv. şi reg.) sleit. (Apă ~.) solidificâţie s.v. ÎNTĂRIRE. ÎNVÎRTOSA-RE. SOLIDIFICARE. SOLID ITĂTE s. 1. duritate, rezistenţă, tărie, tenacitate. (~ unui metal.) 2. durabilitate, rezistenţă, tărie, trăinicie, (inv. şi reg.) statornicie, (înv.) nestrămutâre. (~ unui material.) 3. consistenţă, tărie, (inv.) vîrtoşie. (~ unei substanţe.) 4. seriozitate, tărie, temeinicie, (~ argumentării cuiva.) 5. putere, trăinicie. (~ legăturii lor.) solie s. v. DELEGAŢIE. ÎNSĂRCINARE. MESAJ. MISIUNE. SARCINĂ. ŞTIRE. VESTE. soli Ioc s. v. MONOLOG, sol iman s. v. ONIX. SOLIPE1 > adj., s. (ZOOL.) monodactiî. (Calul este un animal ~.) SOLÎST s. solo. (Cine cinlă~?) SOL1TĂR adj., s. 1. adj. izolat, retras, singur, singuratic, (rar) însingurat, (înv.) reti-rât, (fig.) sihastru. (Un om trăieşte 2. adj. (BOT.) singur, unic. (Flori frunze ~.) 3. adj. izolat, pribeag, rătăcit, răzleţ, singur, singuratic. (Se uita la un nor ~.) 4. s. (inv.) singuratic. (Inel cu un ~ splendid.) solilor s. v. DELEGAT. EMISAR. INTERMEDIAR. ÎMPUTERNICIT. MEDIATOR. MESAGER. MIJLOCITOR. PARLAMENTAR REPREZENTANT. SOL. TRIMIS. solitudine s. v. IZOLARE. SINGURĂTATE. SOLNIŢĂ s. (pop.) sărărîţă, (reg.) deniţă, sârniţă, sărărie, sărător, sărelniţă, (Munt.» Dobr. şi prin Mold.) sărâr, (prin Maram. şb Bucov.) slatină, (Ban.) solărîţă. (Şi-a mai pus sare. în mincarc din ~.) solniţă s. v. PIULIŢĂ. SOLO s. invar, solist. (Cine cinlă~ ?) soloâncă s. v. SITAR, solomit s. v. STUPIT, solomonar s. v. ASTRONOM. 50L0M0NĂRIE 910 solomonarii s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE. solomoni vb. v. DE SCI NT A. FACE. FERMECA. MENI. URSI. VRĂJI. solomome s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ŞIRETENIE. ŞIRETLIC. ŞMECHERIE. TERTIP. TRUC. VICLENIE. VICLEŞUG. VRAJĂ. VRĂJITORIE. solouâr s. v. ARGĂSITOR. TĂBĂCAR. soioneţ s. v. BRÎNCĂ. solovîrîiţă s. v. BUNDIŢA-VÎNTULUI. SO'LObÎL adj. dizolvabi!. (O substanţă~.) solubil adj. v. REZOLVABIL. SOLUŢIONĂRII.. SOLUŢIE s. L (CHIM.) soluţie coloidală — sol. 2. (TEIIN.) metodă, procedeu, sistem. de turnare.) 3. (MAT.) dezlegare, răspuns, rezultat. (~ unei probleme.) 4. clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţionare, (înv.) pliroforie, răspi-cărc, (fig.') cheie, descilcire. (~ unei probleme încurcate.) 5. remediu, (fig.) leac. (~ pentru îndreptarea unei situulii.) SOLUŢIONA vb. a clarifica, a descifra, a desluşi., a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a rezolva. (A ~ enigma.) SOLUŢIONÂBIL adj. rezolvabil, (îig.) solubil. (O problemă ~.) SOLUŢIONARE s. clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluţie, (înv.) pliroforie, răspicăre, (fig.) cheie, des-cîlcire. (~ unei probleme încurcate.) SOLVABIL adj. (FIN. ) solvent. (Debitor SOLVABILITATE s. (FIN.) bonitate, (rar) plătnicie, solvenţă. SOLVÂT s. (CHIM.) dizolvat. SOLVENT adj. (FIN.) solvabil. (Debitor SOLVENT s. (CHIM.) dizolvant, solventa s. y. BONITATE. SOLVABILITATE. SOLVI vb. a dizolva, a topi. ( A ~ zahărul în apa. ) SOLVÎRE s. dizolvare, topire, topit. (~ zahărului în apă. ) SOLZ ISO R s. solzuleţ, (pop.) solzuţ. SOLZULEŢ s. solzişor, (pop.) solzuţ. solzuţ s. v. SOLZIŞOR. SOLZUŢEL. SOMA vb. a invita. (Te ~ să-fi vezi de treabă. ) soma \h. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORŢA. OBLIGA. SILI. SOMARE s. invitare, invitaţie, somaţie. făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.) soia are s. v. CON STR ÎNGERE. FORŢARE. OBLIGARE. SILIRE. SOMAŢIE s. invitare, invitaţie, somare. (-^ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.) SOMEŞANA s. art. abrudeana (art.), abru-deanca (art..). ardeleana (art.), ardeleneasca (art.), ciobănaşul (art.), haţegana (art.), lugo- jene (art.). este un dans popular cu mişc re moderată.) SOMITATE s. autoritate, forţa, putere. (Este o adevărată ^ in materie.) SOMN s. dormit, odihnă, repaus, (arg.) solie a la. (După o oră de ~ s-a sculai.) SO M N s. (IHT.; Sil uni s gl an is ) (ra r) sahnon. somn s. v. MĂRGICĂ CU CUC LUI. somnă vb. v. DORMI. ODIHNI. RE-PA-UZA. SOMNAMBUL adj., s. (MED.) noctambul, (pop.) lunatic, (înv.) somnabulist. somnamhulesc adj. v. SOMNAMBULIC, SOMNAMBULIC adj. (rar) somnamhulesc. (Stare ~.) SOMNAMBULISM s. (MED.) noctambu-lism, (pop.) Iunie, (înv.) luna ti cf.e, (grecism înv.) seliaiusrn. somnambul ist adj., s. v. NOCTAMBUL. SOMNAMBUL. somn ea s. art. v. SOMNORILĂ, somnie s. v. AŢIPEALĂ. AŢIPIRE. DOR-MITARE. MOŢĂÎALĂ. MOŢĂIRE. MOTĂIT. MOŢĂITURA. PICOTEALĂ. PICOTIRE. PI-ROTEALĂ. PIROTIRE. S O MNO LENTĂ. TOROPEALĂ. SOMNIFER s., adj. (FARM.) hipnotic, hipnotizant, narcotic, soporific, (livr.) sopori.-fer, (rar) adormitor, (înv.) soporativ. (Bar-bituricele slut ~ .) SOMN ISO R s. somnuleţ. (A tras un somnişov s. v. APĂRĂTOARE. MAC. MĂRGICĂ CUCULUI. TALPA-GÎSTEI. somnola vb. v. AŢIPI. DORMITA. MOŢĂI. P ICOTI. PI ROTI. SOMNOLENŢĂ s. aţipeală, aţipire, dormi tare, moţăiala, moţăire, moţăit, moţăiturâ, picoteală, pieotire, piroteală, pirotirc, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuiâlă, pioceâîă, sornnoreâlă, (Mold.) dipoceălă, clipocire, (prin Murit.) pircotoâlă, pircotit, (înv.) somnoro-şie. (Stare de ~.) somnora. vb. v. ATIPL DORMITA. MOŢĂI. PICOTI. PI ROTI. somnore s. v. SOMNORILĂ. somnoreâîă s. v. AŢIPEALĂ. AŢIPIRE. DOEMITARE. MOŢĂÎALĂ. MOŢĂIRE. MOTĂIT. MOTĂIT URĂ. PICOTEALĂ. PICO-TIRE. PIROTEALĂ. PIROTIRE. SOMNOLENŢA. TOROPEALĂ, somnorei s. v. ZMEOAICA. SOMNORILĂ s. (reg.) somnea (art.), (Ban. şi Transilv.) somnore. (Un om somnoros este numit ~.) somnoroasă s.v. CAPTALAN-NEGRU. PI-DOSNIC. ZMEOAICA. SOMNOROS adj. (fig.) adormit. (E tare ~.) somnoros adj. v. INDOLENT, somnoros adj., s. v. LENEŞ. PUTUROS* TRÎNDAV. TRÎNTOR. somnoroşi*» s. v. AŢIPEALĂ. AŢIPIRE, DORMITARE. MOŢĂÎALĂ. MOŢĂIRE. MOŢĂIT. MOŢĂIT URĂ. PICOTEALĂ. PICOTIRE. PIROTEALĂ. PIROTIRE. SOMNOLENŢĂ. TOROPEALĂ. 911 SORICĂ SOMNULfîŢ s. somnişor. (A tras un ~.) somot s.v. CATIFEA. VELUR. SOMOTfîl s. (I1JT.) (prin Dofor.) moeotâi. (Pui de somn sau ~.) SOMPTUOS adj. 1. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, splendid, strălucit, strălucitor, (îivr.) magnific. Gig.) sclipitor. (Un alai ~.) 2. elegant, luxos. (Un interior SOMPTUOZITATE s. 1. fast, lux, măreţie, pompă, splendoare, strălucire, (înv.) iglie-rnonicon, pohfălă, saltanât. ( ~ de la Curte.) 2. eleganţă, lux. (~ unui interior.) somsid s. v. VECIN. son s. v. SUNET. TON. TONALITATE, sonăt adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. SONDA vb. 1. a fora. (A ~ la mari adîn-cimi.) 2. a explora. (A ~ fundul mării.) 3. a cerceta, a examina, a încerca, (pop.) a cerca. terenul să vezi dacă avem şanse de reuşită.) sondă vb. v. INVESTIGA. TATONA. SONDAJ s. 1. explorare, sondare. (~ la mari adiricimi.) 2. foraj, forare, forat, sondare. (~ fundului mării.) sondai s. v. INVESTIGARE. INVESTIGAŢIE. SONDARE s. 1. explorare, sondaj. (~ la mari adîncimi.) 2. foraj, forare, forat, sondaj. fundului mării.) sondăre s. v. INVESTIGARE. INVESTIGAŢIE. TATONARE, sondator s. v. SONDOR. SONDĂ s. put. dc petrol. ) SONDOR s. (in v.) son da lor. ( E ~ dc profesie.) S 6 NIC a cl j. sonor. ( Tu b ~ .) SONOR adj. i. sonic. (Tub ) 2. vorbit, vorbitor. (Film ^.) 3. (FON.) fonic. (Consoană ~.) 4. armonios, melodic, melodios, muzical, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ^ a Uii Odobescu.} 5. intens, puternic, răsună lor. (Dangătul ^ al clopotului.) SONORITATE s. 1. (FON.) fonie. (~ a sunetelor vorbirii.) 2. armonie, melodie, muzicalitate. interioară a versului. > 3. răsunet, rezonau la, iimbru. ton. (~ unui. flaut.) săpa s. v. GHIOAGA. 30 poneiul-eu! ului s. v. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUŢĂ. soporatîv * s., adj. v. HIPNOTIC. HIPNOTIZANT. NARCOTIC. SOMNIFER. SOPORIFIC. so pori fer s., adj. v. HIPNOTIC. HIPNOTIZANT. NARCOTIC. SOMNIFER. SOPORIFIC. SOPORIFIC s., adj. (FARM.) hipnotic, hipnotizant, narcotic, somnifer, (livr.) sonorilor, (rar) adormitor, (înv.) soporatîv. (Bărbi-iuriccle sini. ~ .) sor s. v. ŞORICI. sora-soarelui s. v. I'LOAREA-SOARELUI. SORĂ s. (MED. ) infirmieră, (Transilv.) veiteriţă, (înv.) spitalagioâică. (W la o clinică.) soră s. v. COPIL. SORB s. (BOT.; Sorbus aria) (rcg.) mărăcine, păaucel, scorus. sorb s. v. SCORUS’. sorbeaiă s. v. SORBIRE. SORBIT. SORBITURĂ. SORBESTREĂ s. (BOT.; Sanguisorba nf-ficinalis) (reg.) cebâre, cîrligăţâa, sîngemisă, singerică, sorbitoâre. SORBÎ vb. 1. a suge, (pop.) a bea. (Şarpele ii ~ singele.) 2. a absorbi, a aspira, a încorpora, a înghiţi, a resorbi, a suge, a trage. (Pămînlul ~ apa de precipitaţii.) SORBIRE s. sorbit, sorbitură, (reg.) sorbeâlă. (Dintr-o ~.) sorbire s.v. ABSORBŢIE. ÎNCORPORARE. RESORBŢIE. SORBIT s. sorbire, sorbitură, (reg.) sorbeâlă. (Dintr-un~.) sorbitoâre s. v. SORBESTREĂ. SORBITURĂ s. 1. sorbire, sorbit, (reg.) sorbeâlă. (Dintr-o ~.) 2. duşcă, git, gură. înghiţitură, (Transilv.) scoDot. (O ~ de vin.) sorbitură s. v. SUPĂ. UDĂTURÂ. sorcovăf vb. v. SORCOVI, sorcovăiâlă s. v. SORCOVEALA. SORCOVI RE. SORCOVIT. sorcovăit s. v. SORCOVEALĂ. SORCO-VI RE. SORCOVIT. SORCOVEĂLĂ s. sorcovirc, sorcovit, (rcg.) sorcovăiâlă, sorcovăit. SORCOVI vb. (reg.) a sorcovăi. SORCOVIRE s. sorcoveală, sorcovit, (rcg.) sorcovăiâlă, sorcovăit. SORCOVIT s. sorcoveală, sorcovirc, (rcg.) sorcovăiâlă, sorcovăit. S OR- CU- FRĂTE s. ( BOT.; Melam pyrum nemorosum) (rcg.) eârpenă, ciormoiâg, miazănoapte, scrab, fratc-cu-sor, grîul-prepeliţeîoix griu-n eg.ru. sor-cu-frăte s. v. CTORMOIAG. CONDRO-N IU. SOREĂN s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albişoară, obleţ, (reg.) arvât, sâbiţă, săbioâră, soreâncă, soreâţă, sureâtcă. uclâi, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceţ. 2. (Lcucaspins dcli-ncatus) (prin Transilv.) muscân. soreau s. v. BIBAN-SOARE. CARACUDĂ. CARAS. soreâncă s. v. ALBIŞOARĂ. FLOAREA-SOARELUI. OBLEŢ. SOREAN. soreâţă s. v. ALBIŞOARA. LAT IŢĂ. OBLEŢ. SOREAN. sorti s. v. REGINĂ. soresc, adj. PLANETAR. SOLAR, sorcte s. v. BIBAN-SOARE. PEŞTE-AUR IU. PEŞTE-CURCUBEU. PEŞTE- SOARE. REGINĂ. sorginte s. v. IZVOR. ÎNCEPUT. OBÎR-ŞIE. 'ORIGINE. PROVENIENŢĂ. SURSĂ. ' sârţjoş adj. v. GRABNIC. PRESANT. URGENT. sorgoşcâîă s. v. GRABĂ. URGENŢA. ZOfL SORI vb. a se însori. (Se ~ pe terasă.) sori.că s. v. FLOAREA-SOAREI.U1. SURIOARĂ. SORI OR 912 sorior s. v. PARHELIE. sorit adj. v. ÎNSORIT. soroăcă s. v. CITAŢIE. PUNCT. VERSET, soroc s. v. CEAS. CICLU. CLIPĂ. CLIPITĂ. DATĂ. DESTIN. EPOCĂ. EXTREMITATE. FATALITATE. INTERVAL. LIMITĂ. MARGINE. MENIRE. MENSTRUAŢIE. MINUT. MOMENT. NOROC. ORĂ. ORDINE. PERIOADĂ. PERIOD. PREDESTINARE. RATĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. REGULĂ. RÎNDU-IALĂ. ROST. SCADENTĂ. SECUNDĂ. SOARTĂ.. SOCOTEALĂ. ’ SPAŢIU. TERMEN. TIMP. URSITĂ. VREME. ZI. ZODIE. soroci vb. v. CHEMA. CITA. COBI. COMANDA. DA. DECIDE. DESTINA. DISPUNE. FIXA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. INVITA. MENI. ORDONA. ORÎNDUI. PORUNCI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. STABILI. STATORNICI. URSI. sorocind s. v. COADA-ŞORICELULUI. sorodro s. v. DATĂ. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. TERMEN. TIMP. URSITĂ. VREME. ZI. ZODIE. SOROCOVAŢ s. pitac. sfanţ. (Moneda rusească numită ~.) sorocovîH s. v. BAN. FRANC. GOLOGAN. PARA. soros adj. v. FRUMOS. ÎNSORIT. SENIN. SORT s. categoric, chip, fel, gen, neam, soi, specie, tip, varietate, (reg.) madeă, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ urile dc fructe.) SORTĂ vb. a alege, a selecta, a selecţiona, a tria. (~ seminţele pe calităţi.) SORTĂRE s. alegere, ales, selectare, selectai., selecţie, selecţionare, selecţionat, sortat, triat, triere. (~ seminţelor.) SORTAT adj. ales, fin, selectat, selecţionat, superior, triat. (Vinuri ~.) SORTĂT s. alegere, ales, selectare, selectat, selecţie, selecţionare, selecţionat, sortare, triat, triere. (~ seminţelor.) SORTÎ vb. î. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce le-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a predestina, a ursi. (Sini ~ să fie fericiţi.) SORTIMENT s. preparat, produs, (înv.) preparăţie. (A apărut un nou ~ de . . . ) sortiment s. v. GARNITURĂ. SET. SORŢI s. pl. posibilitate, şansă. (~ de reuşită.) sorţi s. pl. v. RECRUTARE, sorueă s. v. SURIOARĂ, sortiică s. v. SURIOARĂ, sorureâ s. v. SURIOARĂ. ■ SOS s. (reg.) ingroşăluţă, rintâş, (Transilv.) mărtăş. (Mincare cu ~ .) SOSI vb. 1. a ajunge, a veni, (înv.) a merge, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ la timp.) 2. a pica, a veni. (Chiar atunci a ~ şi el.) 3. a ajunge, (livr.) a parveni. (Nu ţi-a ~ încă scrisoarea mea?) 4. a se'facc, a se ivi, a se lăsa, a veni. (Cum ~ seara, pleacă.) sosi vb. v. AJUNGE. DEVENI. ÎMPLINI. PRINDE. SOSIRE s. 1. sosit, venire. (~ lui la timp.) 2. (concr.) potou, ţintă. (Calul a ajuns primul la ~.) 3. venire, (fig.) coborîre. (~ scrii.) 4. venire, venit, (reg.) venită. (~ iernii.) SOSÎT adj. venit. (Vezi ce vor noii ~.) SOSIT s. sosire, venire. (~ lui la timp.) sosnâr s. v. JEP. JNEAPĂN. sotea s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. soti7.fi s. v. NĂTÎNGTE. NEGHIOBIE. NEROZIE. PROSTIE. STLTMDITATE. STUPIZENIE. SOTNIC s. (IST., MIT..) holuog, iuzbaşă, sutaş. (~ comanda in Moldova o sută de ostaşi. ) sotnic s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. SOŢ s. bărbat, (pop.) domn, om, român, (înv. şi reg.) mărit, soţie, (reg.) gospodar, mireâz, (înv.) casnic, căsâr, căsâş, căsător, (eufemistic) dînsul (art.). soţ s. v. ALIAT. AMIC. APROAPELE. BĂRBĂTUŞ. ÎNSOŢITOR. NEVASTĂ. PĂRTAŞ. PERECHE. PRIETEN. SEMEN. SOŢIE. TOVARĂŞ. soţi vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎNSOŢI. ÎNTOVĂRĂŞI. UNI. SOŢÎE s. nevastă, (rar) doamnă, (astăzi rar) soaţă, (înv. şi pop.) muiere, (pop.) boreâsă, dinsa (art.), femeie, (înv.) dâmă, madamă, soţ, (fam.) babă, consoărtă, jumătate, pereche. soţie s. v. ALIAT. AMIC. ASOCIAŢIE. ASOCIERE. BĂRBAT. ÎNSOŢITOR. ÎNTOVĂRĂŞIRE. PĂRTAŞ. PERECHE. PRIETEN. SOŢ. TOVARĂŞ. ' TOVĂRĂŞIE. soţiesc adj. v. CASNIC. CONJUGAL. MATRIMONIAL. soţiîrc s. v. ASOCIAŢIE. ASOCIERE. ÎNTOVĂRĂŞIRE. TOVĂRĂŞIE. SOŢIOĂRĂ s. nevestică, (înv. şi reg.) mu-ieruşcă, (Maram.) soţucă. SOŢIOR s. bărbăţel, (reg.) soţuluc, (Maram.) sotuc. solios adj. v. COMUNICATIV. EXPANSIV. PRIETENOS. SOCIABIL. VOLUBIL, soţtic s. v. BĂRBĂŢEL. SOŢIOR. sojiică s. v. NEVESTICĂ. SOŢIOARĂ, soţuluc s. v. BĂRBĂŢEL. SOŢIOR. sovîleă vb. v. ÎNFULECA, soviltă vb. v. SOAGE. SOVTRF s. (BOT.; Origanum vulgare) (reg.) broască, budeână, dost, ferăstău, majorân, milot, stropân, trifoişte, busuioc-de-pădure, busuiocul-fecitirilor, măghiran-sălbâtic, poala-Sfintei-Mării. sovîrf s. v. PĂLĂRIA-CUCULUI, sovlrl-yâlben s. v. POJARNIŢĂ. SUNĂTOARE. 913 SPART SGvîrvârită s. v. SUNĂTOARE. VINDECE A. sovoăne s. pl. v. ZORZOANE, sovon s. v. GIULGIU. LINŢOLIU. VĂL. VOAL. SOVPREX s. (CHIM.) ncoprcn. SFĂDĂ s. 1. (Transilv. şi Maram.) coardă. se foloseşte în scrimă.) 2. sabie, (înv. şi reg.) spâtă, (înv.) spângă. (Scoate ~ !) SPAGÂT s. (SPORT) sfoară. (~ în gimnastică ). şpagat s. v. SFOARĂ, spaiiic s. v. LATIFUNDIAR. MARE PROPRIETAR. MOŞIER. SPAIMĂ s. groază, încrincenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, inspăimîntare, oroare, teroare, (înv. şi pop.) oţărîre, (înv. şi reg.) scârbă, (reg.) înfricâre, pălitură, (înv.) spăi-mîntâre, spăimintătiîră, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribilă.) spaimă s. v. LIPITOARE. NEVROPAT IE. NEVROZĂ. PĂPĂLUDĂ. PSIHONEVROZĂ. SPERIETURĂ. siMtlfi s. v. OMOPLAT. SCAPULĂ. SPATĂ. spalet s. v. EPOLET. SPALIER s. gard viu. SPANAC s. (BOT.) 1. (Spinacia olera-ceaj (reg.) drăgăvii (pl.). 2. spanac-porcesc (Chenopodium hybridum) = (reg.) cione, 16-bodă, papelă, tămîioâră, tămîiţă, buruiană-de-bubă-reâ, frunze-de-piâtră (pl.), iarba-zgăi-bii, piciorul-gîştii, talpa-gîştei ; spanac-săl-batic (Chenopodium album) = (reg.) lobodă, piciorul-câprei, spanac-âlb ; spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus) = (reg.) da-îâc, buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tă tarului, iarbă-înfăinâtă, lobodă-âlbă, spanac-porcesc, spanacul-oilor, spanacul-porcilor, spanacul-stînelor. spân ac-alb s. v. SPANAC-SĂLBATIC, spanac-porcesc s. v. SPANACUL-CIOBA-NILOR. spanacul-oilor s. v. SPANACUL-CIOBA-N1LOR. spanacul-porcilor s. v. SPANAC UL-CIO-BANILOR. spanacuî-stinelor s. v. SPANACUL-CIOBA-NILOR. SPĂNCĂ s., adj. (ZOOL.) (reg.) poloşă, poîspăncă, spanioâlă. (Oaie ~.) spângă s. v. BAIONETĂ. SABIE. SPADĂ. TE SAC. spanioâlă s., adj. v. SPANCĂ. SPANIOL adj. (livr.) hispanic, (înv.) spa-niolesc. SPANIOLĂ s. spanioloaică, spaniolcsc adj. v. SPANIOL. SPANIOLOĂICĂ s. spaniolă, sparadrâp s. v. EMPLASTRU. PLASTURE, sparangă-de-brădct s. v. SUGĂTOx\RE. SPARĂNGHEL s. (BOT.; Aspciragus of-ficir.alis) (reg.) iepure], păr, spargă, coasta-drâcului, coasta-vrăjmaşului, ragila-pămîntu-lui, umbra-cucului, umbra-iepurelui. .sparanghel s. v. UMBRA-IEPURELUI. SPARCETĂ s. (BOT.; Onobrychis viciae-folia) (reg.) trifoi, iarbă-sărâcă. spargă s. v. SPARANGHEL. SPARGE vb. 1. a (se) ciobi, (a (se) ciocni, a (se) crăpa, a (se) fisura, a plesni, a pocni. (Vasul s-a ~ de-ci lungul.) 2. a exploda. (Un proiectil s-a ~ în cier.) 3. a crăpa, a despica, a spinteca, a tăia, (reg.) a sfărima. (A ~ lemne pentru foc.) 4. a sfărîma, (reg.) a strica. (~ nuci, ~ alune.) 5. a (se) rupe. (Gheaţa s-a ~ sub el.) 6. a (se) găuri, a (se) perfora. (Blidul s-a ~ în fund.) 7. a forţa, a strica, a viola, (înv.) a silnici. (A ~ incuietoarea uşii.) 8. a devasta, a jefui, a prăda, (livr.) a devaliza. (Bandiţii au ~ banca.) 9. a (se) deschide. (S-a ~ abcesul.) 10. a se sfărîma, a se zdrobi. (Valurile se ~ de ţărm.) 11. a străpunge. (A ~ frontul.) sparge vb. v. ABATE. ASASINA. BATE. BIRUI. CĂLCA. CONTRAVENI. CROI. DECEDA. DECLANŞA. DEZLĂNTUI. DISPĂREA. DISTRUGE. DUCE. ISCA. IZBUCNI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNCĂLCA. ÎNCETA. ÎNFRÎN-GE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. LICHIDA. MURI. NESOCOTI. NIMICI. OMORÎ. PIERI. PORNI. PRĂPĂDI. RADE. RĂCNI. RĂPOSA. RĂSPÎNDI. RĂZLEŢI. RISIPI. RUPE. SFĂRÎMA. SFÎRSI. SFÎŞIA. SPINTECA. STINGE. STÎRNI. STRIGA. SUCOMBA. SUPRIMA. TĂIA. TOPI. TRECE. TIPA, UCIDE. URLA. VIOLA. ZBIERA. ZDROBI. SPARGERE s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spart. (~ de-a lungul a unui vas.) 2. cxplodarc. (~ unui proiectil.) 3* crăpare, crăpat, despicare, despicat, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 4. rupere. (~ glicţii sub el.) 5« găurire. (~ vasului la fund.) 6. forţare, stricare, violare. (~ unei încuietori.) 7. devastare, jefuire, prădare, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 8. deschidere. (~ abcesului.) 9. sfărîmare, zdrobire. (~ valurilor de ţărm.) 10. străpungere. (~ frontului.) spargere s. v. DISTRUGERE. ERUPŢIE. ÎMPRĂSTIERE. ÎNCETARE. ÎNFRÎN-GERE. ÎNVINGERE. NIMICIRE. RISIPIRE. SFĂRÎMARE. SFÎRŞIT. TERMINARE. VULCANISM. ZDROBIRE. S PĂROS s. (ITIT.; Sargus ctnnularis) (reg.) caras-dc-mâre. SPART adj. 1. ciobit, ciocnit, crăpat, fisurat, plesnit. (Vas de lut uşor ~.) 2. crăpat, despicat, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. găurit. (O cratiţă ~.) 4. forţat, stricat. (încuietoare^ ; lacăt ~.) 5. străpuns. (Front ~-) spart adj. v. BĂTUT. BIRUIT. DISTRUS. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. ÎMPRĂŞTIAT. ÎN-FRÎNT. ÎNVINS. NIMICIT. RĂGUŞIT. RISIPIT. RUPT. SFĂRÎMAT. SFÎŞIAT. SPINTECAT. UZAT. ZDROBIT, spart adj., s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR. SPART s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spargere. de-a lungul a unul 58 - c. 313 62 SPART 914 vas.) 2. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spintccare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) spart s. v. î MP RĂ ST IE RE. ÎNCETARE. RISIPIRE. SFÎRŞIT. TERMINARE. SPARTAN adj. 1. (înv.) spartanicesc. (Istoria ~.) 2. aspru, auster, sever, sobru. (Duce o viaţă ~ .) spartanicesc adj. v. SPARTAN. spartă s. v. ALFA. DROB. DROB IŢĂ. SPASM s. (MED.) 1. convulsie, (înv.) săltătoâre, strînsoâre. (~ la epileptici.) 2. colică, crampă, (reg.) apucat, apucătură, ma-trinchmă, mătricc, strîns, strînsoâre, strînsură, vătămătură. (~ biliar.) s păs mu s. v. SAMGĂ. SPASMODIC adj. convulsiv, spastic. (Tremur ~.) SPASMOFILÎE s. (MED.) tetanie lentă. SPASMOLÎTIC s., adj. (FARM.) anti- spasmodic, antispastic. (Atropină este un SPASTIC adj. convulsiv, spasmodic. (Tremur ~.) spasul-clrâcuîui s. v. FERIGĂ. IARBĂ-DUIXE. spata-drăcului s. v. FERIGĂ. spatareăză s. v. SĂBIUŢĂ. SPĂTĂ s. (ANAT.) I. (Ia oameni) omoplat, scapulă, (pop.) lopăţica umărului, (prin Tran-silv.) lopătiţă, (italienism înv.) spălă. 2. (la animale) (reg.) arm. spătă s. v. GATER. JOAGĂR. PALOŞ. REZEMĂTOARE. SABIE. SPADĂ. SPATE. SPĂTAR. SPETEAZĂ. SPINARE. SPĂTE s. 1. spinare, (pop.) spătă, (reg.) şa, (înv. şi fam.) circă. (A lua ceva în ~.) 2. rezemătoare, spătar, spetează, (înv. şi reg.) spătă. (~ la un scaun.) 3. dos. (în ~ casei.) 4. dos, fund. (în ~ curţii.) spate s. v. CONT. SEAMĂ. SOCOTEALĂ. SPĂTAR. SPATIE s. ghindă, treflă, (reg.) cruce. (~ la cărţile de joc.) spatie s. v. FLOREAN. FLORINTE. SPATOPTER s. (ITIT.; Mugii chelo) (reg.) vastranos. spătos adj. v. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN. SPAŢIĂ vb. a depărta, a distanţa, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaţiona. (A ~ literele unui cuvînt.) SPAŢIAL adj. cosmic, interplanetar, sideral. (Zbor navă ~.) SPAŢIALITÂTE s. (rar) spaţiozitâte. (Poezie a ~.) SPAŢIÂT adj. depărtat, distanţat, rărit. (Un text cu litere ~.) SPAŢIERE s. depărtare, distanţare, îndepărtare, rărire. (~ literelor unui cuvînt.) spaţionă vb. v. DEPĂRTA. DISTANŢA. ÎNDEPĂRTA. RĂRI. SPAŢIA. SPAŢIOS adj. 1. cuprinzător, încăpător, larg, mare. (O cameră ~.) 2. întins, larg, vast. (Bulevarde . J spaţiozitâte s. v. SPAŢIALITATE. SPAŢIU s. 1. cuprins, întindere, întins, suprafaţă, teritoriu, (înv.) cuprindere, olât. (Pe tot ~ ţării.) 2. loc, zonă. (Erau. ~ ii pline cu iarbă.) 3. depărtare, distanţă, (pop.) câle, (înv.) loc. (între cele două oraşe e un ~ de 40 km.) 4. depărtare, distanţă, interval, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este intre cei doi stîlpi?) 5. aer, atmosferă, cer, slavă, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (O pasăre pluteşte în ~.) 6. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, timp, vreme, (pop.) răspâs, soroc, (înv. şi reg.) scârnă, (înv.) zăstlmp, (grecism înv.) protesmle. (Ce s-a petrecut în acest ~ ?) SPAVĂN s. (MED. YET.) eparven, (pop.) os mort, (prin Transilv. şi Bucov.) spat. spăcel s. v. CORSET. IE. spaimă vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCE-NA. ÎNFIORA. ÎNFRICOŞA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI. spăimăl adj. v. CUTREMURAT. ÎNCRÎN-CENAT. ÎNFIORAT. ÎNFRICOŞAT. ÎNGROZIT. ÎNSPÂIMÎNTAT. ZGUDUIT, spăimăt s. v. SPERIETURĂ, spăiminlă vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎN-CENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOŞA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA._ ZGUDUI. spăi mint are s. v. GROAZĂ. ÎNCRÎNCE-NARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOŞARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÎNTARE. OROARE. SPAIMĂ. TEROARE. spăimîntăt adj. v. CUTREMURAT. ÎN-CRÎNCENAT. ÎNFIORAT. ÎNFRICOŞAT. ÎNGROZIT. ÎNSPÂIMÎNTAT. ZGUDUIT. spăimintător adj. v. GROAZNIC. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOŞĂTOR. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÎNTĂTOR. ORIBIL. spăiminlălură s. v. GROAZĂ. ÎXCRÎNCE-NARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOŞARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂ IMÎNTARE. OROARE. SPAIMĂ. SPERIETURĂ. TEROARE. spăiinintos adj. v. FRICOS. GROAZNIC. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOŞĂTOR. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÎNTĂTOR. ORIBIL. SPE-RIOS. TEMĂTOR. spăimos adj. v. FRICOS. GROAZNIC. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOŞĂTOR. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÎNTĂTOR. ORIBIL. SPE-RIOS. TEMĂTOR. SPĂLA vb. 1. (reg., mai ales în Transilv.) a (se) la. (S-a ~ pc corp.) 2. (reg.. mai ak-s în Transilv.) a ia, (reg.) a zoii. (A ~ rufele cu leşie.) 3. a scălda, a uda. (Marea ~ ţărmul.) spălă vb. v. ERODA. ISPĂŞI. IZBĂVI. mIntui, parcurge, pedepsi, purifica. RĂSCUMPĂRA. RĂZBUNA. ROADE. SALVA. SĂPA. STRĂBATE. TRAVERSA. SPĂLARE s. 1. spălat, (reg.) lăut. pe cap.) 2. spălat, spălătură, (înv. şi reg.) spălătorie. (La prima ~ a rufelor.) spălare s. v. ERODARE. EROZIUNE. ROADERE. SĂPARE. ŞIROIRE. SPĂLAT adj. X. (reg.) lăut. (Copil ~.) 2. (reg.) zolit. (Rufe ~.) 3. curat. (Aşternu- 915 SPECIE turi ~.) 4. curăţel, îngrijit, spălăţcl, (înv. si reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai spălat adj. v. ALBASTRU. CLAR. CURAT. DECOLORAT. LIMPEDE. PUR. SENIN. SPĂLĂCIT. STRĂVEZIU. ŞTERS. SPĂLĂT s. 1. spălare, (rcg.) lăut. (~ pe cap.) li. spălare, spălătură, (înv. şi reg.) spălătorie. (La. primul ~ al rufelor.) SPĂLĂCI vb. a se decolora, a ieşi, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Ţesătura s-a ~ ia spălat.) SPĂLĂCIOĂSĂ s. (BOT.: Scriecio verna-lis) (reg.) cruciuliţă, cruguliţă, petimbroâsă, ccl-perit. spălucioasă s. v. CRUCIULIŢĂ. SPĂLĂCIRE s. decolorare, ieşire. (~ unui material textil.) SPĂLĂCIT adj. 1. decolorat, şters, (reg.) spălăt, spălătoclt, spălătuit. (Un material ~.) 2. şters, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Culoare ~.) 3. pal, palid, slab, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 4. inexpresiv, neexpresiv, searbăd, sters. (O fată ~.) spălătoare s. v. LIGHEAN. SPĂLĂTOREASĂ. spălătoci vb. v. DECOLORA. IEŞI. SPĂLĂCI, spălătocit adj. v. DECOLORAT. SPĂLĂCIT. _ ŞTERS. SPĂLĂTOR s. 1. lavoar. (~ comun.) 2. (reg.) văluş. ( ~ de vase din pîriză, sirmâ ctc.) spălător s. v. ALBIE. COPAIE. COVATĂ. SPĂLĂTOREASĂ s. (înv. şi pop.) spălătoare, (pop.) spălătorlţă. (S-a angajat ~.) SPĂLĂTORIE s. curăţătorie. (~ chimică.) spălătorie s. v. SPĂLARE. SPĂLAT. SPĂLĂTURĂ. spălătorilă s. v. SPĂLĂTOREASĂ, spălătuit adj. v. DECOLORAT. SPĂLĂCIT. ŞTERS. SPĂLĂTURĂ s. 1. spălare, spălat, (înv. şi reg.) spălătorie. (La prima ~ a rufelor.) 2. (MED.) clismă, (pop.) clistir. (A-i face cuiva o ~.) 3. lături (pl.), zoaie, (rar) scursori (pl.), (Transilv. şi Bucov.) hilbe (pl.). (~ de vase.) spălătură s. v. POŞIRCĂ. SPĂLĂŢEL adj. curăţel, îngrijit, spălat, (înv. si reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.) spurrjăcios adj. v. CASABIL. CASANT, spărgălui vb. v. ÎMPRĂŞTIA. RĂSPÎNDI. RĂZLEŢI. RISIPI. SPĂRGĂTOR s. (arg.) trăsni tor. spărpău s. v. VIFOR. VIFORNIŢĂ. VISCOL. VISCOLEALĂ. spărtiejos adj. v. CASABIL. CASANT. SPĂRT URĂ s. I. ciobitură, ciocni tură, crăpătură, fisură, plesnitură. a unui vas de ini.) 2. ciob, hîrb, ţandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (O ~ dintr-o oală de lut.) 3. deschizătură, gaură. (A pătruns printr-o ~.) 4. gaură, ruptură, (înv.) frintură. (O ~ in corpul unei nave.) spărtură s. v. CHEI. DEFILEU. RUPTURĂ. SFÎSIETURĂ. SPINTECĂTURĂ. STRÎM- TOARE. spăscăîă s. v. IZBĂVIRE. MÎNTUIRE. SALVARE. SM E REN IE. UMILINŢĂ. spăsenie s. v. IZBĂVIRE. MÎNTUIRE. SALVARE. SMERENIE. UMILINŢĂ. spăsi vb. v. CĂI. ISPĂSI. IZBĂVI. MÎNTUI. POCĂI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. SALVA. spăsirc s. v. ISPĂŞIRE. IZBĂVIRE. MÎNTUIRE. SALVARE. spăsit adj. v. IZBĂVIT. MÎNTUIT. POCĂIT. SALVAT. SMERIT. UMIL. spăsitor adj. v. ISPĂŞITOR. IZBĂVITOR. MÎNTUITOR. SALVATOR. SPĂTAR s. 1. rezemătoare, spate, spetează, (înv. şi reg.) spătă. (~ la un scaun.) 2.*(reg\) spate. (~ la o stinâ.) spătar s. v. GÎTAR. STRUNGĂ. SPĂTĂ RE SĂ s. (IST.) (înv.) spătar iţă, spătăroâie. spătărie s. v. ARSENAL, spătăriţă s. v. SPĂŢĂREASĂ.^ spătăroâie s. v. SPĂTĂREASĂ. speciâl adj. v. SPECIALIST. SPECIAL adj., adv. 1. adj. anume, anumit, aparte, deosebit, (înv. şi pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 2. adj. aparte, deosebit, distinct, separat. (Un capitol ~ din lege.) 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-gene-ris. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobişnuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele ~.) 6. adj. particular. (Disciplinele ~.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune ^.) 8. adv. anume, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, intenţionat, înadins. (A procedat ~ în acest sens.) SPECIALÎSŢ adj. (înv.) speciâl. (Medic ~.) SPECIALITATE s. branşă, disciplină, domeniu, ramură, sector. (în cc ~ activezi?) SPECIALIZA vb. 1. a (se) perfecţiona. (S-a ~ în domeniul siderurgiei.) 2. a (se) profila. (Unitatea s-ci ~ pe aparataj electronic.) specializa vb. v. ARĂTA. INDICA. MENŢIONA. PRECIZA. SEMNALA. SPECIFICA. SPECIALIZARE s. perfecţionare. (Trimis la ~.) SPECIALIZAT adj. special. (Se recurge la limbajele ~.) specialmente adv. v. ANUME. SPECIAL. SPECIE s. 1. speţă. (~ umană.) 2. rasă, soi, (pop.) sămînţă, (prin Transilv. şi Munt.) strană. (~ de vile.) 3. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, sort, tip, varietate, (reg.) madeâ, sad, (înv., moi ales in Transilv.) plasă. (Toate ~ de fructe.) 4. categorie, fel, gen, soi, speţă, lip, (înv. şi pop.) scamă, (fig. peior.) poamă, sămînţă, sculă, stambă, tacîm. (Ce ~ de om o fi şi ăsta l) 5. categoric, clasă, fel, gen, soi, speţă, tip, varietate, (înv. şi reg.) rudă. (O anumită ~ de indL vizi.) 6. fel, gen, mod, soi, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme . . .) SPECIFIC 916 SPECÎFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (înv.) însuşit. (Nolă, trăsătură ~.) 2. s. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, notă, particularitate, proprietate, semn, trăsătură, (reg.) însuşietâte, (fig.) amprentă, mărcă, pecete, sigiliu, timbru. (~ acestui proces este . . .) 3. s. specificitate, (rar) tipic.i-tâte, tipism. (~ artei.) 4. s. spirit. (~ limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu ~.) 6. adj. caracteristic, obişnuit. (L-a primit cu amabilitatea ~.) 7. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust ~ .) SPECIFICĂ vb. 1. a consemna, a înregistra, a menţiona, a preciza. (Cronica ~ acest eveniment.) 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (După cum ~ pravila.) 3. a arăta, a indica, a menţiona, a preciza, a semnala, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări . . .) 4, a menţiona, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele . . .) SPECIFICARE s. 1. consemnare, înregistrare, menţionare, precizare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment in...) 2. indicare, menţionare, precizare. (~ unui anumit lucru.) 3. (concr.) indicaţie, însemnare, menţiune, notă, notificare, notificaţic, observaţie, precizare, specificaţie. (Poartă următoarea ~ . . .) SPECIFICAT adj. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărit, precizat, rînduit, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) SPECIFICAŢIE adj. specificator. (Notâ~.) SPECIFICATOR acij. specificativ. (Notă~.) SPECIFICAŢIE s. indicaţie, însemnare, menţiune, notă, notificare, notificaţie, observaţie, precizare, specificare. (Poartă următoarea ~ . . .) SPECIFICITATE s. specific, (rar) tipicitate, tipism. (~ artei.) SPECIMEN s. 1. fel, gen, mod, soi, specie, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele /v/ de silogisme . . .) 2. exemplu, model, mostră, probă, tip. (Dăm mai jos citeva ~ de .. .) specimen s.v. CITIP. FAŢĂ. FIGURĂ. INDIVID^ INS. OM. PERSOANĂ. SPECTĂCOL s. reprezentaţie, (înv.) privelişte, privire, privit. (~ de circ.) spectacular adj. v. IMPRESIONANT. SPECTACULOS. SPECTACULOS adj. impresionant, (livr.) spectaculâr. (Un salt ~.) SPECTATOR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toţi ~ de la premieră erau incintaţi.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.) SPECTRĂL adj. fantomatic. (O apariţie ~.) SPECTRU s. 1. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iâzmă, moroi, (reg.) arătănie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoâdă, (Mold. şi Bucov.) vidmă» (înv.) vedere, zăre. (Un ~ in noapte.) 2. chip, niagine, umbră, vedenie, viziune. (~ul morţii.) specul s.v. OGLINDĂ. SPECULĂ vb. 1. a negustori, a precupeţi, a trafica, (înv. şi reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. (înv.) a specularisi. (A ~ la bursă.) SPECULĂNT s., adj. afacerist, profitor, (înv.) speculator. (E un ~ fără scrupule.) specularisi vb. v. SPECULA. SPECULATIV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~ J speculator adj. v. SPECULATIV, speculator s.v. CĂLĂU. GÎDE. speculator s., adj. v. AFACERIST. SPECULANT. SPECULĂŢIE s. 1. speculă. (~ cu valori economice.) 2. afacere, (fam.) bişniţă, gheşeft, (fam. fig.) învîrteălă. (Face tot felul de ~ .) SPECULĂ s. I. speculaţie. (~ cu valori economice.) 2. (înv.) precupie. (Condamnat: pentru ~.) speie s.v. LEAGĂN. spelb adj. v. DULCEAG. FAD. GALBEN. INSIPID. ÎNGĂLBENIT. PALID. SEARBĂD. speleă s.v. AC CU GĂMĂLIE. AC DE CAP;. AC DE PĂR. SPELEOLOG s. speolog. SPELEOLOG IE s. speologic. SPELUNCA s. (fig. şi fam.) bombă. (Bea Intr-o ~.) speluncă s.v. CAVERNĂ. GROTĂ. .PEŞTERĂ. SPEOLOG s. speleolog. SPEOLOGIE s. speleologie. SPERĂ vb. 1. a crede, a nădăjdui, (înv. şi reg.) a se nădăi. (~ că îşi va realiza visul.) 2. a nădăjdui, (înv.) a upovăi. (~ in zile iot mai senine.) 3. a (se) aştepta, a nădăjdui, (înv. şi reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.) SPERĂNŢĂ s. 1. nădejde, (înv.) răbdare, sperăre, upovălnţă. (Toată ~ mea e în tine.) 2. (înv.) sperăre. (X e ~ noastră.) 3. credinţă, nădejde, (rar) nădăjduire, (înv.) nădăjdianţă. (Nu şi-a pierdut ~ în mai bine.) sperăre s.v. NĂDEJDE. SPERANŢĂ, sperpulă s.v. TIRANA-VACII. SPERIĂ vb. 1. a se teme, (înv.) a se sticli, (arg.) a se tirşi. (Nu mă ~ de nimic.) 2. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) nelinişti, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (îl ~ înlirzUrca lui.) 3. (prin Mold.) a se sîi. (Calul s-a ~.) 4. a (se) intimida, (rar) a (se) timora, (ll ~ greutatea rolului.) speriă vb. v. UIMI. ULUI. SPERIĂT adj. intimidat, (rar) timorat. (E puţin cam ~.) speriat adj. v. FRICOS. SPERIOS. TEMĂTOR. SPERIĂT s. frică, sperietură, (înv. şi rog.) sperieciiinc. (A tras un ~ l) speribână s.v. OBLI GEANĂ, speriecids adj. v. FRICOS. SPERIOS. TEMĂTOR. spcrieciune s.v. FRICĂ. SPERIAT. SPERIETURĂ. 917 SPILCUIALĂ SPERIERE s. intimidare, (rar) timorâre. cuiva.) SPERIETOARE s. momîie. (pop.) matahâlă, rnăgăoâie, popindău. (înv. şi reg.) paparudă, (reg.) ciuhâic, ciuhă, maimucă, maimuţă, măiugă, mătăuz, mogildăn, mogîkleâţă, păuză, popîndeâ, popindeţ, popînzâc, popînzoi, poponeţ. pusciiîhă. (O ~ pusă în semănături pentru a izgoni păsările.) SPERIETURĂ s. 1. frică, speriat, (înv. şi reg.) spericciune. (A tras o ~ !) 2. (MED. POP.) (pop.) spaimă, (reg.) spăimât, spăi-mîntătiiră. (Suferă de ~ .) speria adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT. socrii vb. v. CIUFULI. ÎNFOIA. RĂSFIRA. UMFLA. ZBÎRLI. sporii! adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT. sperioasă s.v. SCAIUL-DRACULUI. SPERIOS adj. I.- fricos, temător, (livr. şi fam.) poltron, (inv. şi reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, spăimintos, temut, (arg.) tirşelos. (Un om ~.) 2. fricos, sălbatic, temător, (livr.) timorat. (De ce eşti atît de ~ ?) sperids adj. v. AMENINŢĂTOR. SPERMANŢET s. (CHIM.) cctaccum, alb de balenă, ceară de balenă, ulei de casaîot. SPERMĂTIC adj. seminal. SPERMATÎST s. (BIOL.) animaliculist. SPERMATOFITĂ s. (BOT.) antofită, fane-rogamă. (Plantele cu flori sînt ~.) spermatoid s.v. SPERMATOZOID. SPERMATOREE s. (F1ZIOL.) poluţie, (înv.) săblâznă. SPERMATOZOID s. (BIOL.) (rar) spermatoid, (pop.) sămînţă, (inv.) animalicul. SPERMĂ s. (BIOL.) (pop.) sămînţă. spesâ vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂŞTIA. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÎRLI. spete s. pl. v. GREABĂN. SPETEĂLĂ s. (MED. VET.) (înv.) spetire, spetitură. (Calul suferă de ~.) spetcâlă s.v. PLATCĂ. SPETEĂZĂ s. 1. rezemătoare, spate, spătar, (înv. şi reg.) spătă. (~ laun scaun.) 2. (TEHN.) bată, băteală, braţ, brăţară, fălcea, fofează, îopăţea, mănuşă, mină. (~ la războiul de ţesut.) 3. (TEHN.) chingă, seîndură, stinghie, (pop.) blană. (~ /a războiul de ţesut.) 4. (TEHN.; la pl.) aripi (pl.), crucişe (pl.), cumpene (pl.), fofelniţe (pl.), răscruci (pl.). (~ la războiul de ţesut.) 5. (TEHN.) (reg.) chingă, curmeziş, fălceă, stinghie. (~ la fundul carului, al căruţei.) 6. (TEHN.) (reg.) băţ, blană, brăţară, cârfă, fus. fustei, gratie, lopăţică, spiţă, stic, sul, şuştor. (~ la loitrele căruţei.) 7. (TEHN.) lopăţică, pop, stinghie. (La circeiele carului se află o ~m) 8. (TEIIN.) bulfeu, cruce, stinghie, (pop.) scăiuş, (Transilv., Ban. şi Olt.) fiulâre, (Olt.) jigîă, (prin Mokl.) lopăţică, (Ban.) reme-neăcă, (Transilv.) scîndurică. (~ la jug.) 3. (TEIIN.) (reg.) brăcinâr, chingă, mină. (/>-■ la coarnele plugului.) 10. (TEHN.) braţ, crac, margine, mină, miner, pervaz, (reg.) condâc, cotoi. (~ la ferăstrău.) 11. (TEHN-) braţ, chingă, coardă, stinghie, (pop.) curmeziş. (~ la podul ori scara coşului morii de vint) 12. (TEHN.) aripă, săgeată. (~ la roata morii de vint.) 13. (TEIIN.) (reg.) resteu. (~ la roata morii de apă.) 14. (TEHN.) aripă, cruce, (reg.) crucişă, cumpănă, fofelniţă, răscruce. (~ la vîrtelnitâ.) spetează s.\:. IRIS. OBLIGEANĂ. OTIC. PAPURĂ. RUGINĂ. SĂBIUŢĂ. STÎNJEN. STÎNJEN DE BALTĂ. STÎNJENEL. STÎNJEN GALBEN. speteqioără s.v. IRIS. STÎNJEN DE BALTĂ. STÎNJENEL. STÎNJEN GALBEN, spetcjoără s.v. OBLIGEANĂ. SPETI vb. a aeşela, a istovi, (Munt. şi Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ uneai.) spetic s.v. PAPURĂ. SPETIRE s. deşelare, istovire, (Munt. şi Transilv.) dăulâre. (~ unui cal.) spetire s.v. SPETEĂLĂ. SPETIT adj. deşelat, istovit, (reg.) tărniiât, (Munt. şi Transilv.) dăulât.^ (Cal ~.) spetitură s.v. SPETEĂLĂ. SPEŢĂ s. 1. specie. (~ umană.) 2. categorie, clasă, fel, gen, soi, specie, tip, varietate, (înv. şi reg.) rudă. (O anumită ~ de indivizi.) 3. categorie, fel, gen, soi, specie, tip, (înv. şi pop.) seamă, (fig. peior.) poamă, sămînţă, sculă, stambă, tacîm. (Ce ~ de om o fi şi ăsta?) speţă s.v. ACŢIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES. spetie s.v. OPERAŢIE, speze s.pl.v. CHELTUIELI, spic s.v. CREASTĂ. CREŞTET. CULME. PISC. VÎRF. spicât adj. v. CĂRUNT. ÎNSPICAT. SUR. SPÎCHER s. crainic. (~ la televiziuneo SPICHERIŢĂ s. crainică. (~ la radio-) spichinat s.v. LAVANDĂ. LEVĂNŢICĂ. spicui vb. v. ÎNSPICA, spicul s.v. LANCE. SPICULEŢ. SPICU-ŞOR. SULIŢĂ. SPICULEŢ s. (BOT.) spicuşor, (rar) spicul, (reg.) spicurel, spicusel, spictiţ. (~ de grlu.) spiculetc s. pl. v. GRANAT. SPILCUŢĂ. spicurel s.v. SPICULEŢ. SPICUSOR. spicusel s.v. SPICULEŢ. SPICUŞOR. SPICUŞOR s. (BOT.) spiculeţ, (rar) spicul, (reg.) spicurel, spicusdl, spicuţ. (~ de grîu.) spicuţ s.v. SPICULEŢ. SPICUŞOR. SPILCUl vb. a (sc) aranja, a (se) dichisi, a (se) fcrchezui, a (sc) găti, a (se) împodobi, (pop. şi fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moţa, (inv. şi reg.) a (sc) rnuchi-lipsi, a (sc) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîştiga, (prin Transilv. şi Maram.) a (sc) pădăi, (prin Mold.) a (se) putui, (prin "Transilv. şi Mold.) a (sc) puţului, (Ban.) a (sc) schilji, (inv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) şucări. (S-a ~ ca o paparudă.) SPILCUIĂLĂ s. aranjare, dichiseală, dichisim, ferchczuială, ferchezuire, gătire, spilcuire, (pop. şi fam. depr.) seliviseălă, sclivisirc. (Ce-i /v asta ia tine?) SP1LCUIRE 918 SPILCUIRE s. aranjare, dichiseală, dicliisire, •ferchezuială, ferchezuire, gătire, spilcuială, (pop. şi fam. depr.) scliviseălă, sclivisire. (Ce-i ~ asta la tine?) SPILCUIT adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheş, ferchezuit, gătit, îngrijit, {pop. şi fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Tran-silv. şi Ban.) cinaş, (Transilv.) niâlcoş, (turcism înv.) muchelef. (Un iinăr ~.) SPILGIjŢĂ s. (BOT.; Chrysanthemum par-thenium) granat, (reg.) bumbişor, firiclcă. mătrice, mătriceâ, mătrlţă, muşeţel, năsturei (pi.), părăluţe (pl.), piretru, român, roma-niţă, smirnă, spiculeţe (pl.), tarhon, vetriceâ, creasta-cocoşului, iarbă-amâră, iarbă-creâţă, iarbă-mâre, laba-gîştii, ochiul-boului, poala-Sfintei-Mării. SPIN s. 1. (BOT.) ghimpe, mărăcine, ţeapă, ţepuşă, (reg.) şteap. (Măceşul e plin ele ~; s-a inţepat intr-un ~ al măceşului.) 2. (BOT.) mărăcine, (înv.) rug. (Mătură ele ~ i.) 3. (BO T.; Carduus acanthoides) (reg.) cătină, crăpuşnic, porumbel, scai, scaiete, unghia-ursului. 4. (BOT.; Carduus kerneri) scaiete, (reg.) scai. 5. (TETIN.) stift, cui cilindric. spin s.v. AŞCHIE. CIULIN. HOLERĂ. PORUMBAR. 'PORUMBEL. SCAIUL-DRA-CULUI. ŢEAPĂ. ŢEPUŞĂ. spin-âlb s.v. PĂRUL-C IUTEI. SALBĂ-MOALE. YERIGAR. spin-albastru s. v. SC AI-ALBASTRU. SCAI-VÎNĂT.^ SPINARE s. L spate, (pop.) spâtă, (reg.) şa, {înv. şi fam.) circă. (A luat ceva în ~.) 2. (GEOGR.) coamă, creastă, creştet, culme, muchie, sprinceană, (pop.) culmlş. (~ muntelui.) 3. creastă. (~ unui val.) 4. (BOT.) spinarea-lupului (Alhyrium filix f anina) = (reg.) feregă. spinare s.v. CONT. GREABĂN. MUCHIE. SEAMĂ. SOCOTEALĂ, spinarea-lupului s.v. FERIGĂ. RUG IN IŢĂ. spinare 1 s.v. STICLETE. SPINĂRIE s. mărăcini (pl.), mărăciniş, (reg.) mărăcinet, spinărlş, spinet, spinlş. (S-a încurcat in ~.) spinăris s.v. MĂRĂCINI. MĂ'RĂC IN IS. SPINĂRIE. spin-de-mucedă s.v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÎNĂT. spinele-cerbului s.v. PĂRUL-CIUTEI. SAL-BĂ-MOALE. VERIGAR.] spinet s.v. MĂRĂCINI. MĂRĂCINIŞ. SPINĂRIE. SPINlSTĂ s. (MUZ.) ep'inetă.’ spinlş s.v. MĂRĂCINI. MĂRĂCINIŞ. SPINĂRIE. SPINIŞOR s. spinuleţ, ţepuşă. (I-a intrai ■un ~ în tcdpă.) SPINOS adj. ghimpos, mărăcinos. ţepos, (pop.) inghimpât, (înv.) ciulinos, scăios. (Plante ; terenuri ~.) spinos adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. GREU. SPINTECxA. vb. 1. a (se) înjunghia, a (se) tăia. (A ~ o vită.) 2. a despica. (I-a ~ pînte- cele.) 3. a crăpa, a despica, a sparge, a tăia, (reg.) a sfărîma. (A ~ lemne pentru foc.) 4. a (se) despica, a (se) tăia. (Plugul ~ brazde adinei.) 5. a rupe, a sfîşia, (înv.) a sparge. (îşi ~ hainele şi-şi smulgea părul.) spinteca vb. v. DISECA. SPINTECĂRE s. 1. înjunghiere, spintecat, tăiere, (pop.) junghiere. (~ vitelor, la abator.) 2. despicare, spintecat. (~ pintccclui unui animal.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spart, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 4. rupere, sfişicrc, spintecat. (~ unui material textil.) SPINTECĂT adj. 1. despicat. (Cu pîntecele ~.) 2. crăpat, despicat, spart, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. rupt, sfîşiat, (înv.) spart. (Cu hainele ~.) SPINTECĂT s. 1. înjunghiere, spintecare, tăiere, (pop.) junghiere. (~ vitelor, la abator.) 2. despicare, spintecare. (~ pintecelui.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spart, spintecare, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 4. rupere, sfîşiere, spintecare. (~ unui material textil.) SPINTECĂTCRĂ s. 1. ruptură, sfîşietură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.) 2. crăpătură, despicătură, tăietură. (~ la fustă.) spinţa-dracului s.v. SCAIUL-DRACULUI. spînţă s.v. FOL FUSTĂ, spinul-asinului s.v. PĂLIUR. SPINULEŢ s. spinişor, ţepuşă. (I-a intrat lin ~ în talpă.) s pinul -1 ui - H ii sl os s.v. PĂLIUR. spinul-Sfintci-Marii s.v. ARMURAR. spinul-vintului s.v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÎNĂT. SPINIjŢĂ s. (BOT.; Phyleuma orbicula.re) bănică. spimită s.v. CĂRBUNE. spin-vină! s.v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-YÎNĂT. SPION s. iscoadă, (prin Transilv.) vcrbim-câş, (înv.) cearşît, limbă, privitor. (A prinde un ~.) SPIONĂ vb. a iscodi, a observa, a pîndi, a urmări, (înv. şi pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. şi reg.) a acera, a păzi. (îl ~ din umbră.) SPIONARE s. (pop.) iscodire. (~ cuiva.) SPIRAL adj. spiralat, (rar) spiralifonn, spi-roidâl. SPIRALAT adj. 1. spiral, (rar) spiralifonn, spiroidâl. (De formă ~.) 2. sucit. (Scară ~.) 3. (rar) mc leat. (Ax ~ .) SPIRALĂ s. i. răsucitură, spiră. (~ o. unu? arc.) 2. (rar) sfredel. (~ele unui burghiu.) spiralifonn adj. v. SPIRAL. SPIRALAT. SPIRÂNT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~ .) SPIRĂ s. 1, răsucitură, spirală. (~ a unui arc.) 2. buclă. (~ a unui cablu.) spirea s.v. FLOAREA-MIRESEI. spirlncc s.v. BĂTRÎNLŞ. SPIRIT s. 1. (FILOZ.) conştiinţă, cuget, gîndire, suflet, (livr.) for interior, (înv.) cunoştinţă. ştiinţă, (grecism înv.) sinidisis. (Noţiunea de ~.) 2. duh, suflet. (~ şi materie.) 919 SPINZURA 3. suflet. (Transilv. şi Bucov.) bleasc. (I-a ieşit ~.) 4. (BIS.) duh. (Sfinlul ~.) 5. gîn-dire, intelect, judecată, minte, raţiune. (Operă a ~.) G. deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, (pop.) duh, (Ban., Transilv. şi Olt.) pămet, (înv.) înţelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creier. (Are un ~ de nivel mediu.) 7. suflet. (~ poporului roman.) 3. specific. (~ limbii noastre.) 9. (la pl.) opinie publică. (~ erau agitate.) 10. duh, haz, umor, (fig.) piper, sare. (Glumă plină de ~.) 11. anecdotă, glumă, (rcg.) polojenie, (fam.) banc. (Am spus un ~ reuşit.) 12. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) năluci tură, năzări tură, (pop.) iăzmă, moroi, (reg.) arătănic, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoădă, (Mold. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (Credinţa în ~e.) 13. (LIXGV.) spirit lin — (înv.) psih. spirit s.v. AER. ALCOOL. CHIP. ETAN OL. FEL. GEN. MANIERĂ. MOD. RĂSUFLARE. RESPIRAŢ IE. SEN S. SPIRT. S UFLARE. SPIRITOSO adv. (MUZ.) vivace. SPIIUTUĂL adj. 1. ideal, imaterial. (Elemente materiale şi elemente ~.) 2. imaterial, nemateriaî, sufletesc. (Aspectul ~ al. . .) 3. moral, sufletesc, (înv.) morălic, moralicesc. (Ceva despre viaţa ~ a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 5. intelectual. (Cultura ~.) G. cerebral, intelectual, mintal, raţional. (Activitate ~.) 7. (BIS.) bisericesc, ecleziastic, religios, (înv.) religionăr. (Dogmă ^.) 8. (BIS.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Păstor ~.) 9. deştept, inteligent, (înv.) spirituos. (O conversaţie ~.) 10. hazliu. (Glumă ~.) spiritual s. v. CONFESOR. DUHOVNIC. SPIRITUALICEŞTE adv. moraliceşte, moralmente, sufleteşte, (rar) spiritualmente. (~ se simte liniştit.) SPIRITUALITĂTE s. idealitate, imaterialitate. (~ unui element.) spiritualiza vb. v. DISTILA, spiritualizare s.y. DISTILARE. SPIR ITUAL IZĂT adj. platonic. (Legături ~.) spiritualizaţi? s.v. DISTILARE, spiritualmente adv. v. MORALICEŞTE. MORALMENTE. SPIRITUALICEŞTE. ’SUFLETEŞTE. spirituos adj. v. ALCOOLIC. DEŞTEPT. INTELIGENT. SPIRITUAL. SPIRTOS. spirituş s.v. ALCOOL. ETANOL. SPIRT, spirobacterie s.v. SPIROCITET. SPIROCITET s. (rar) spirobacterie. febrei recurente.) SPIROCID s., adj. (FARM.) antiluetic, antisifilitic. (Bismutul este un ~.) spiroidăl adj. v. SPIRAL. SPIRALAT. SPIRT s. (CHIM.) alcool, etanol, (prin Transilv.) spirituş, (înv.) spirit. (~ de 90°.) spirt de lemn s.v. ALCOOL METILIC. METANOL. spirt de sare s.v. ACID CLOFJIIDRIC. spirt de ţipirlcj s.v. AMONIAC. SPIRTIERĂ s. lampă de spirt, maşină de spirt. SPIRTOS adj. alcoolic, (înv.) spirituos. (Băutură ~.) spirtds adj. v. VOLATIL. SPITĂL s. (MED.) (înv.) bolniţă, ospilâl. spitalagioăică s.v. INFIRMIERĂ. SORĂ. spitalaţjfu s.v. INFIRMIER, spitalidt s.v. INFIRMIER. SPITALIZĂ vb. a (se) interna. (Bolnavul a fost ~.) SPITALIZARE s. internare. (~ bolnavului.) spiţăr s.v. BUTELNIC. SPIŢELNIC. SPIŢĂ s. 1. (TEIIX.) fusecî, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ unei scări de lemn.) 2. neam, seminţie, viţă, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiţă, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeaşi spiţă s.v. CEATLAU. CRUCE. DEMNITATE. GENEALOGIE. GENERAŢIE. NAŞTERE. OBÎRŞIE. ORIGINE. PROVENIENŢĂ. RANG. SPETEAZĂ. SISTOR. TITLU. TREAPTĂ. sniţărăt adj. v. DANTELAT. SPIŢELNIC s. (TELIN.) butelnic, (reg.) spiţăr. (Cu ~ se fac găuri mici.) spiţelnie s.v. SFREDEL. spiţclnieul s. art. v. SFREDELUL. spiţei* s.v. FARMACIST, spiţereăsă s.v. FARMACISTĂ, spiţeresc adj. v. FARMACEUTIC, spiţerie s.v. AROMAT. BĂCĂNIE. CONDIMENT. DOCTORIE. FARMACIE. INGREDIENT. LEAC. MEDICAMENT. MIRODENIE. REMEDIU, spiţură s.v. DANTELĂ, spîldiirii s. pl. v. PUZDERIE. SPÎN adj. (reg.) spînău, spînzăe, spînzătic. (Om ~. ) spînău adj. v. SPÎN. spînţ s.v. RUSCUŢĂ. SPÎNZ s. (BOT.) 1. (Helleborus) (rar) elebor. 2. (Helleborus purpuresccns) (reg.) bojoţei (pl.), boşuţă, cucurig, poranlci, barba-hipului, coada-popii, coaiele-popii (pl.), iarba-nebunilor, iarbă-steârpă, ochiul-boului, ouăle-popii (pl.), păduchii-popii (pl.). 3. (Helleborus niger) (reg.) boz, bozăţel, bujorei (pl.), cutcurig, ruscuţă, strigoăie, iarba-neb linilor, iarbă-stră-nutătoăre, iarbă-şerpeăscă, trandafir-de-iârnă. spînzăe adj. v. SPÎN. spînzătic adj. v. SPÎN. spînzi vb. v. SPÎNZUI. *SPÎNZUI vb. (reg.) a spînzi, (Ban.) a înierba. (A ~ o vilă bolnavă.) SPÎNZUR vb. 1. a (se) strangula. (S-a ~ şi a murit.) 2. (rar) a atirna. (Pe vinovat l-au ~ în furci.) 3. a (se) agăţa, a (se) atîrna, a (se) prinde, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepţăna, (reg.) a (se) tăgirţa, (prin Munt.) a (se) atăgirţa, (Transilv.) a (se) împrinde. (A ~ ceva în cui.) 4. a atirna, a sta. (Pe perete ~ un tablou.) 5. a atîrna, a cădea, a curge. (Pârul îi ~ pe spate.) spînzură vb. v. ATÎRNA. DEPINDE. SPÎNZ URARE 920 SPÎNZURÂRE s. î. spînzurat, spînzură-toare, (înv.) spînzurătură. (~ condamnatului.) 2. agăţare, agăţat, atîrnare, atîrnat, prindere, prins, spînzurat, suspendare, (livr.) acroşâj, acroşâre, (pop.) aninâre, aninat. (~ unui obiect în cui.) SPÎNZURÂT adj. 1. strangulat. (L-au găsit ~.) 2. agăţat, atîrnat, suspendat, (pop.) aninât. (Obiecte ~ şi obiecte libere.) SPÎNZURÂT s. 1. spînzurare, spinzură-toare, (înv.) spînzurătdră. (~ condamnatului.) 2. agăţare, agăţat, atîrnare, atîrnat, prindere, prins, spînzurare, suspendare, (livr.) acroşâj, acroşâre, (pop.) aninâre, aninât. (~ unui obiect în cui.) SPÎNZURĂTOĂRE s. 1. spînzurare, spînzurat, (înv.) spînzurătură. (~ condamnatului.) 2. ştreang, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la ~ .) 3. (pop.) furci (pl.), (prin Transilv.) acăstău. (S-a ridicat o ~.) spînzurătură s. v. SPÎNZURARE. SPÎNZURAT. SPÎNZURĂTOĂRE. spireîi vb. v. DEFECA. IEŞI. spircui vb. v. ÎMPRĂŞTIA! RISIPI. SFÎR-TECA. SFÎŞIA. SPULBERA. VÎNTURA. spircuft adj. v. ÎMPRĂŞTIAT. RISIPIT. SFÎRTECAT. SFÎŞIAT. SPLAI s. chei. (~ Dîmboviţei.) SPLANHNOPTOZĂ s. (MED.) viscerop-toză. SPLENDID adj., adv. 1. adj. minunat, strălucitor, (livr.) magnific, mirific, parazidiâc, (pop.) mîndru, (înv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 2. adj. falnic, grandios, impozant, impresionant. impunător, maiestos, măreţ, semeţ, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. şi reg.) fălos, (fig.) trufâş. (V ir [urile ~ ale munţilor.) 3. adj. grandios, măreţ, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. adj. grandios, impozant, impunător, maiestos, măreţ, monumental, superb, (rar fig.) trufâş. (Un palat ) 5. adj. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~,) 6. adj. desăvîrşit, excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, sublim, superb, (înv.) săvîrşit. (O ~ punere in scenă.) 7. adj. minunat, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest-(O muzică ~.) 3. adv. minunat, superb, (fig.) divin, dumnezeieşte. (Cîntă~.) SPLENDOÂRE s. 1. frumuseţe, mîndreţe, strălucire, (înv. şi reg.) mîndric. (~ peisajului.) 2. grandoare, măreţie, monumentalitate. (~ unui palat.) 3. măreţie, strălucire, (înv.) pohfâlă. (~ alaiului domnesc.) 4. bogăţie, fast, lux, pompă, strălucire. (~ ceremoniei.) 5. fast, lux, măreţie, pompă, somptuozitate, strălucire, (înv.) ighcmonicon, pohfâlă, saltanât. de la Curte.) 6. frumuseţe, minunăţie, minune, (pop. şi fam.) mîndreţe, (Transilv.) mînrîrenie, (prin Ban.) mîndrulenie. (O ~ de fată.) 7. glorie, grandoare, măreţie, mărire, slavă, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) splinâriţă s. v. SPLINUŢĂ. SPLÎN s. (BOT.; Chrysosplenium alterai-folium) (pop.) splinuţă, (reg.) aurâriţă, bulbuc. splină s. v. CRUCEA DINAPOI. LIMBĂ. PISC. SPLINT s. (TEHN.) cui de siguranţă. SPLINtJŢĂ s. (BOT.; Solidago virgaurea) (reg.) măminchi, splinâriţă, zmeoâică, floare-boiereâscă, floare-buiâcă, vargă-de-âur. splinuţă s. v. SPLINĂ. SPOÎ vb. 1. a vărui, (pop.) a unge, (înv. şi reg.) a tencui, (reg.) a mînji, (prin Transilv.) a meseli. (A ~ pereţii camerei.) 2. a cositori. (A ~ un vas de aramă.) spoi vb. v. ARGINTA. AURI. FARDA. LIPI. MACHIA. MURUI. POLEI. SUFLA. VOPSI. SPOIÂLĂ s. spoire, spoit, văruială, văruire, văruit. (~ pereţilor camerei.) spoială s. v. FARD. LUSTRU. SPOIRE s. 1. spoială, spoit, văruială, văruire, văruit. (~ pereţilor camerei.) 2. cositorire, cositorit, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.) spoire s. v. ARGINTARE. AURIRE. POLE-IRE. POLEIT. SUFLARE. SPOIT adj. 1. văruit, (reg.) muruit. (Cameră ~ .) 2, cositorit. (Vas de aramă ~.) spoit adj. v. FARDAT. LIPIT. MACHIAT. MUR UIT. VOPSIT. SPOÎT s. 1. spoială, spoire, văruială, văruire, văruit. (~ pereţilor camerei.) 2. cositorire, cositorit, spoire, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.) spoit s. v. ARGINTARE. AURIRE. POLEI-RE. POLEIT. SUFLARE, spoitor s. v. BIDINEA. ZUGRAV. SPOITOREÂS s. (astăzi rar) chivuţă. spoitori s. pl. v. PEJMĂ. spoitură s! v. COSITORIRE. COSITORIT. SPOIRE. SPOIT. spolia vb. v. DEPOSEDA. JEFUI. PRĂDA, spolia! adj. v. DEPOSEDAT. JEFUIT. PRĂDAT. spoliator s. v. JEFUITOR. PRĂDĂTOR, spoliat ie s. v. DEPOSEDARE. JEFUIRE. PRĂDARE. spoliere s. v. DEPOSEDARE. JEFUIRE. PRĂDARE. * S P O L O CĂ NIE s. (BIS.) (reg.) lunea curăţă, ziua forfecărilor. sponcă s. v. AGRAFĂ. CATARAMĂ. COPCĂ. SPONGIE s. (ZOOL.; Spongia officinalis) burete. SPONGIER s. (ZOOL.; Spongiaria) bureie-de-mare. SPONGIOS adj. buretos, poros, (reg.) puhav. (Material ~.) SPONGIOZITÂTE s. porozitate, (înv.) po-rhne. (~ unui material.) sponsalie s. v. LOGODNĂ. SPONTAN adj. 1. brusc, fulgerător. (O reacţie ~.) 2. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartiîicial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, (livr.) nonşalant, (înv.) prostâtie. (O atitudine cu gesturi ~.) 921 SPORTSMAN SPONTANEITATE s. degajare, dezinvoltură, firesc, naturaleţe, simplitate, (livr.) nonşalanţă, (rar) natural, (înv.) naturalitâte. .(O mare ~ în comportarea cuiva.) SPOR s. 1. adaos, supliment. (~ la o retribuţie.) 2. randament. (Nu cwca ~ la lucru.) spor s. v. ABUNDENTĂ. BELŞUG. BENEFICIU. BOGĂŢIE. BUNĂSTARE. CÎSTIG. Lubelsugare. Îndestulare, prisos. PROFIT. PROSPERITATE. VENIT. SPORĂDIC adj., adv. 1. adj. accidental, incidental, întîmplător, ocazional, (livr.) aleatoriu, contingent, stocâstic, (rar) cazuâl, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. adj. izolat, răzleţ. (Cîlcvci cazuri ~ de îmbolnăvire.) 3. adv. izolat, răzleţ, (înv.) sporadiceşte. (Apare sporadiceşte adv. v. IZOLAT. RĂZLEŢ. SPORADIC. SPORI vb. I. a mări, a rotunji. (Şi-a ~ averea.) 2. a mări, a multiplica, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 3. a creşte, a se înmulţi, a se mări, a se ridica, a se urca, (înv.) a se mulţi, a prisosi, a se umnoji. (A ~ numărul participanţilor.) 4. a creşte, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) urca. (Suprafeţele cultivate au ~ la . . .) 5. a creşte, a (se) mări, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 6. a creşte, a se îndesi, a se îngroşa, a se înmulţi. (Rîndu-rile au ~.) 7. a creşte, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ preţul; preţurile s-ciu ~.) 8. a creşte, a (se) mări, a (se) ridica. (A ~ nivelul dc trai.) 9. a se accentua, a se amplifica, a creşte, a se intensifica, a se întări, a se înteţi, a se mări. (Viteza virilului a ~.) 10. a creşte, a (se) îndi'rji, a (se) înteţi, (fig.) a (se) ascuţi. (Lupta ~ în intensitate.) 11. a (se) adînci, a (se) agrava, a (se) amplifica, a creşte, a (se) intensifica, a (sc) mări, (fig.) a (se) ascuţi. (Disensiunile au ~.) spori vb. v. AJUTA. AVANSA. DEZVOLTA. EVOLUA. FLECĂRI. FOLOSI. GRĂBI. IUŢI. ÎNAINTA. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. PRII. PROGRESA. PROPĂŞI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. ZORI. SPORIRE s. 1. mărire, rotunjire. (~ averii cuiva.) 2. mărire, multiplicare, (livr.) augmentare. (rsj unei cantităţi de cîteva ori.) 3. creştere, înmulţire, mărire. (~ numărului de participanţi la . . .) 4. creştere, extindere, lărgire, mărire. (~ suprafeţelor însămînţate.) 5. creştere, mărire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 6. creştere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, suire, urcare. (~ preţurilor.) 7. creştere, mărire, ridicare. (~ nivelului dc trai.) 8. creştere, intensificare, întărire, înte-ţire, mărire. (~ vitezei vîntului.) SPORIŞ s. (BOT.; Verbena officinalis) verbină, (rcg.) măturiţă, spornic, veromeă. sporiş s. v. TROSCOT. SPORIT adj. 1. mărit, rotunjit. (Avere ~.) 2. crescut, mărit, ridicat. (Cantităţi ~ de mărfuri.) 3. crescut, extins, lărgit, mărit. (Suprafeţe cultivate continuu ~.) 4. crescut, majorat, mărit, ridicat, urcat. (Preţuri ~.) 5. amplificat, crescut, intensificat, întărit, mărit, potenţat. (O valoare fizică mult ~.) spori ui-casei s. v. SCAIUL-DRACULUI. SPORNIC adj. economicos. (O mincare spornic adj. v. ABUNDENT. ACTIV. BOGAT. BUN. FECUND. FERTIL. GRAS. HARNIC. ÎMBELŞUGAT. ÎNDESTULAT. MARE. MĂNOS. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PRODUCTIV. RODITOR. RODNIC. SILITOR. SÎRGUINCIOS. S.ÎR-GUITOR. VREDNIC. ZELOS, spornic s. v. SPORIŞ. VERBINĂ, spornic s., adj. v. CLĂNTĂU. FLECAR. G URAL IV. LIMBUT. ’ PALAVRA G IU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. SPOROVĂI vb. a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a trăncăni, (pop.) a căţăi, a dondăni,, a flcncăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncănir (înv. şi rcg.) a spori, (rcg.) a hondrăni, a păla-rnojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bîrfi, a limbuţi, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănţăni, a cotcodăci, a dîrdii, a hodorogi, a măcina, a meliţa, a toca. (Au ~ toată ziua.) SPOROVĂIALĂ s. flecăreală, flccărie, fle-cărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvră-girc, pălăvrăgit, sporovăire, sporovăit, tăifă-suială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate,, logoree, (reg.) pălăvăcăiălă, pălăvrăgitură, pălă-vrit, trancană, trcanca-fleânca, (Mold.) leor-băiălă, (prin Munt.) procovânţă, (Transilv.) stroncănirc, (fig.) clănţăneâlă, dîrdîiâlă, dîr~ dîit. (Lăsaţi ~ I) SPOROVĂIRE s. flecăreală, flccărie, flecă-rire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pulăvră-gire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăit, tăifă-suială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, -.(livr.) locvacitate,, logoree, (reg.) pălăvăcăiălă, pălăvrăgitură, pălă-vrlt, trancană, trcanca-fleânca, (Mold.) leorbă-iălă, (prin Munt.) procovânţă, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănţăneâlă, dîrdîiâlă, dîrdiîL (Lăsaţi ~ !) SPOROVĂIT s. flecăreală, flccărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăiălă, pălăvrăgitură, pălăvriR trancană, treanca-flcânca, (Mold.) IcorbăiâkR (prin Munt.) procovânţă, (Transilv.) stroncănirc* (fig.) clănţăneâlă, dîrdîiâlă, dîrdiit. (Lăsaţi ~ •) SPORT s. sportul alb — tenis ; sportul cu balonul rotund = fotbal, sportul rege ; sportul' cil mănuşi = box, pugilism, (rar) pugilat* pugilistică ; sportul rege = fotbal, sportul cu balonul rotund. SPORTIV s. (livr.) sportsmân. sportsmân s. v. SPORTIV. SPOVÂDĂ 922 spovâdă s. v. MĂRTURISIRE. SPOVEDANIE. SPOVEDIRE. SPOVEDANIE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedirc, (înv. şi pop.) spovâdă, (înv. şi reg.) spovedeâlă, (înv.) înărturisitură. (~ făcută preotului.) 2. confesiune, confidenţă, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, (rar) sincerităţi (pl.). (I-a făcut prietenului unele ~.) spovedeâlă s. v. MĂRTURISIRE. SPOVEDANIE. SPOVEDIRE. SPOVEDI vb. 1. (BIS.) a (se) mărturisi, (iuv. şi reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului. ) 2. a se confesa, a se destăinui, a se mărturisi, (livr.) a se confia, (înv. şi pop.) a se dezveli. (S-a ~ unui prieten.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a revela, a spune, (livr.) a confia, (înv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deve-ghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele său SCCVit.) SPOVEDIRE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedanie, (înv. şi pop.) spovâdă, (înv. şi reg.) spovedeâlă, (înv.) înărturisitură. (~ făcută preotului.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtăşire, încredinţare, mărturisire, revelare. (~ unui secret.) SPOVEDIT adj. (BIS.) (înv. şi reg.) curât. (Credincios ~.) spovediîor s. v. CONFESOR. DUHOVNIC. sprâfcâ s. v. ANCHETARE. ANCHETĂ. CERCETARE. INSTRUIRE. SPRE prep. I. (local) asupra, către, înspre, la, (înv.) despre, între, supra. (îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (temporal) către, înspre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.) 3. (arată scopul) ca, de, drept, pentru. încercare; ~ exemplu.) 4. (final) pentru, (înv.) către. (O spun ~ binele tău.) spre prep. v. ASUPRA. CA. CONTRA. DREPT. ÎMPOTRIVA. ÎN. LA. PE. SPRIJIN s. 1. pop, proptea, reazem, susţinere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoână, proptă, propteâlă, proptiş, şpraiţ, (prin Munt. şi Olt.) papainog, (Transilv.) şoş, (înv.) rezemătură, sprijineâlă, sprijoână. (~ pentru consolidarea gardului.) 2. (TEIIN.) reazem, rezemătoare. (O piesă care serveşte ca ~.) 3. ajutor, auxiliar. (Un ~ preţios.) 4. ajutor, asistenţă, ocrotire, protecţie, (livr.) recurs, (înv. şi pop.) ajutorinţă, (înv. şi reg.) ajutorie, sprijoână, (înv.) sprijineâlă, (turcism înv.) iamâc. (I-a mulţumit pentru ~ lui.) 5. ajutor, concurs, contribuţie. (~ lui a fost hotărîtor.) 6. ajutor, concurs, oficii (pl.), serviciu. (Vă ofer ~ meu.) 7. protecţie, (înv.) regeâ, regealîc, (reg. fig.) prâptă. (îi serveşte ca ~.) 8. apărare, ocrotire, protecţie, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărămînt, scutcâlă, sentinţă, scutire, (fig.) scut. (Serveşte ca ~ împotriva . . .) 9. ajutor, ocrotire, patronaj, protecţie, tutelă, (rar) tutelâj. (Orfelinatul se bucură de ~ unei societăţi de binefacere.) 10. egidă, oblăduire, ocrotire, patronaj, protecţie. (Asociaţia se bucură de înaltul ~ al.. .) îl. apărător,ocrotitor, protector, sprijinitor, susţinător, (rar) proteguitor, proteja tor, (înv.) arcă, părtinitâr, păzitor, priitor, scuti tor, (fig.) reâzem. (El era ~ său in zile de restrişte.) 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiâg. (Ea e ^ bătrîneţelor lui.) sprijineâlă s. v. AJUTOR. ASISTENTĂ. OCROTIRE. POP. PROPTEA. PROSOP. PROTECŢIE. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. ŞERVET. ŞTERGAR. SPRIJINI vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) susţine, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stîlp ~ poarta.) 2. a propti, a pune. a rezema. (~ scara ca să suim.) 3. a purta, a susţine, a ţine. (Vom merge cit nc-or ~ picioarele.) 4. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) susţine, (rar) a (se) prote-gui, (înv. şi pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protccta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depăşească impasul.) 5. a patrona, a susţine, a tutela. (Cine ~ această acţiune?) 6. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, (înv. şi reg.) a se nădăi, (înv.) a se aşeza, a se încredinţa, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeţi, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe . . .) 7. a se baza, a se bizui, a conta, a se încrede, a se lăsa. (Poţi să ie ~ pe mine!) 8. a ajuta, a servi, a sluji, a susţine. (A ~ cauza revoluţiei.) 9. a susţine. (A propunerea făcută.) 10. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba. a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) sprijini vb. v. ACIUA. APĂRA. APUCA. CUIBĂRI. ESCHIVA. FERI. ÎNTÎMPINA. LUA. OPLOŞI. OPRI. PARA. PRIMI. PRINDE. PRIPĂŞI. STA. SPRIJINIRE s. 1. proptire, rezemare. susţinere. (~ unei construcţii cu stilpi.) 2. ajutare, ajutorare. (~ cuiva in rezolvarea unor probleme.) 3. servire, susţinere. (~ cauzei revoluţiei.) 4. ocrotire, protejare, susţinere, (rar) proteguire. (~ bătrîneţelor lui.) 5. susţinere. (~ propunerii cuiva.) SPRIJINIT adj. 1. proptit, rezemat. (Gard ~.) 2. ajutat, ajutorat, ocrotit, protejat, susţinut, (rar) proteguit, (fam. fig.) proptit. (Om~.) sprijinitoare s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. SPRIJINITOR adj., s. 1. adj. susţinător. (Stilpi ~.) 2. s. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, susţinător, (rar) proteguitor, protejatâr, (inv.) arcă, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reâzem. (El era ~ său în zile de restrişte.) 3. s. ajutor, reazem, sprijin, (fig.) toiâg. (El era ~ bătrîneţelor lui.) sprijoână s. v. AJUTOR. ASISTENŢĂ. OCROTIRE. POP. PROPTEA. PROTECŢIE. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. SPRINTEN adj. 1. iute, vioi, (rar) veloce, (inv.) pripelnic, (fig.) dezgheţât. (Un om ~.) 2. focos, iute, (pop.) ortomân. (Cal ~.) 3. ager, agil, isteţ, iute, repede, vioi, (reg.) zburâtic. (~ în mişcări.) 4. iute, vioi, (livr.) alert. (O mişcare ~.) 5. săltat, săltăreţ, vioi, zglobiu, (rar) săltatul*. (Zborul ~ al rîndunicii.) 923 SPUNE sprinten adj. v. SUBŢIRE. UŞOR. SPR1NTEIOR adj. sprintenel. (Mers ~.) SPRINTxENEAL s. agerime, agilitate, iuţeala, repeziciune, supleţe, uşurinţă, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătâte. (~ în mişcări.) SPRINTENEL adj. sprintcior. (Mers ~.) sprinteni vb. v. GRĂBI. IUŢI. ZORI. sprintenie s. v. AGERIME. AGILITATE. IU TE ALĂ. REPEZ IC IUNE. S PR INTE- RE ALÂ. SUPLEŢE. UŞURINŢA. VIOICIUNE. sprintinătâte s. v. AGERIME. AGILITATE. IUŢEALĂ. REPEZ IC IUNE. S PR INTE- RE ALĂ. SUPLEŢE. UŞURINŢĂ. VIOICIUNE. SPRINŢĂR adj. 1. drăcos, neaslîmpărat, nebun, nebunatic, vioi, zăpăcit, zbinţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvintural, zvinturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoe, (Transilv.) şulhelic, (înv.) zburdătic, zburdă tor. (Ce copil ~ !) 2. hoinar, nestatornic, (pop.) spulberâtic. (Ginduri ~.) sprinţar adj. v. FLUSTURATIC. FLUTURA-TIC. FRIVOL. NESERIOS. I.'SURATIC. VÎX-TURATIC. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC. SPRÎNCEÂNĂ s. 1. (ANAT.) (înv.) sufrun-cea. (Are ~ stufoase.) 2. bucată, fişic, limbă, petic. (O ele pădure.) 3. (GEOGR.) coamă, creastă, creştet, culme, muchie, spinare, (pop.) culmiş. (^ muntelui.) sprinceană s. v. DiRĂ. DUNGĂ. FASCICUL. FlŞIE. RAZĂ. TRÎMBĂ. SPRÎXCENÂT adj. (înv. şi reg.) sprinccnos. (Om ~.) spriiicenos adj. v. SPRÎNCENAT. sprinjî vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNDEPĂRTA. RĂSPUNDE RĂZLEŢI. RISIPI, spudaxi vb. v. ÎNVĂŢA. STUDIA, spiidaxit adj. v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂŢAT. SPULBERĂ vb. 1. a împrăştia, a risipi, (pop.) a zburătăci. (Vintui ~ frunzele.) 2. a viscoli. (Vintui ~ zăpada.) 3. a (se) destrăma, a (se) împrăştia, a (se) risipi, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) răşchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 4. a împrăştia, a risipi, a vîntura, (înv.) a spircui. (A-i ~ pe duşmani în cele patru zări.) 5. a îndepărta, a risipi. (7-a ~ toată temerea.) spulberă vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. SUPĂRA. ZDROBI. ZVÎNTA. SPULBERARE s. împrăştiere, risipire. (~ frunzelor, a prafului.) SPULBERĂT adj. 1. împrăştiat, risipit. (Frunze ~.) 2. viscolit. (Zăpadă ~.) spulberâtic adj. v. FLUSTURATIC. FLUTU-RATIC. FRIVOL. HOINAR. NESERIOS. NE STA TO R N IC. SP RINŢA R. UŞURAT IC. VÎNTUI 1 ATIC. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC. spulbcrătiîră s. v. DUMBEŢ. SPUMĂ vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~ ; caii ~.) spuma-calului s. v. CIUIN. ODA CĂCI. SĂPUNARIŢĂ. SPUMÂRE s. spumegare. (~ apelor,} spumăriţă s. v. CIUIN. ODA CĂCI. SĂPU-NARITĂ. spumat adj. v. ÎNSPUMAT. SPUMEGÎND. spumătic adj. v. ÎNSPUMAT. SPUMEGAT. SP UME GĂTOR. SPUME GÎND. SPUMO S. SPUMĂ s. 1. clăbuc, (reg.) săpun, săpuneălă. (Face ~ cinci se spală.) 2. clăbuc, (reg.) sclăbue. (Face ~ la gură cînd vorbeşte.) 3. (GEOL.) spumă-de-mare — piatră ponce, (înv.) piatră spumoasă. spumă s. v. BURETE. CAIMAC. ELITĂ. FLOARE. LAMURĂ. SMÎNTÎNĂ. spumă-de-măre s. v. MAGNEZIT. spumătoăre s. v. SPUMIERĂ. sptimeălă s. v. STUPITUL-CUCULUI. SPUMEGĂ vb. a spuma, (rar) a clăbuci. (Valurile ~ ; caii ~.) SPUMEGARE s. spumare. (~ apelor.) SPUMEGAT adj. înspumat, spumegă tor, spumegînd, spumos, (rar) spumătic, (înv. şi reg.) spumegos. (Ape, valuri . ) SPUME GĂTOR adj. înspumat, spumegat, spumegiud, spumos, (rar) spumătic, (înv. şi reg.) spumegos. (Ape, valuri ~.) SPUMEGÎND adj. 1. înspumat, (rar) spumat, spumătic. (Cai ~.) 2. înspumat, spumegat, spumegă tor, spumos, (rar) spumătic, (înv. şi reg.) spumegos. (Ape, valuri ~.) spumegos adj. v. ÎNSPUMAT. SPUMEGAT. SPUMEGĂTOR. SPUMEGÎND. SPUMOS. SPUMIERĂ s. (Mold.) chepceă, (înv.) spumătoăre. (Spuma strinsă deasupra supei se ia: cu ~.) SPUMOS adj. 1. înspumat, spumegat, spumegător, spumegînd, (rar) spumătic, (înv. şi reg.) spumegos. (Ape, valuri 2. înspumat.. ( Vin ~ .) spumos adj. v. AFÎNAT. DIAFAN. FIN. PUFOS. STRĂVEZIU. SUBŢIRE. TRANSPARENT. VAPOROS. spuiiător adj. v. REVELATOR. SEMNIFICATIV. SPUNE vb. 1. a vorbi, a zice, (pop.) a cu vuita,, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. (~-i înainte,, nu te sfii!) 2. a rosti, a vorbi, a zice, (pop.) a cuvinta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 3. a arăta, a indica, a preciza, (înv. şi reg.) a semna, (înv.) a prcmîte, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ^ .) 4. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a zice» (pop.) a cuvinta, (înv.) a mărturi. (A. ~ următoarele . . .) 5. a exprima, a formula, a pronunţa» a rosti, a zice. (A ~ următoarea opinie . . .) 6. a face, a zice. (El ~ : — Xu vreau!) 7. a comunica, a transmite, a zice, (înv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ lot ce mi-ai. spus; le-a ~ ultimele noutăţi.) 8. a arăta, a expune, a istorisi, a înfăţişa, a nara, a povesti, a prezenta, a relata, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei. piese.) 0. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga. SPUNE 924 a împărtăşi, a încredinţa, a mărturisi, a revela, a spovedi, (livr.) a confia, (inv. şi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghca, (înv.) a propovădui. (I-a ~ dragostea lui pentru ea.) 10. a declama, a recita, a rosti, (rar) a debita, (pop.) a cuvinta. (A ~ o poezie.) 11. a afirma, a declara, a pretinde, a susţine, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 12. a se afirma, a se auzi, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 13. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a scoate, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a ~ un cuuînt.) 14. a (se) pronunţa. (în Moldova se ~ ,,chicior“.) 15. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a supranumi, (înv. şi reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui i-au ~ ,,Bravul“.) 16. a se chema, a se numi, a se zice, (înv.) a se pomeni. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 17. a susţine. (Ce ~ savantul in această carte?) 18. a admite, a presupune, a zice. (Să ~ că-i aşa cum susţii.) 19. a conţine, a cuprinde, a scrie, a zice. (Ce ~ aceste documente?) 20. a însemna, a semnifica, a simboliza, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 21. a denunţa, a pîrî, a reclama, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. şi Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităţilor.) 22. a ordona, a porunci, a zice. (Fă ce-ti ~ el!) 23. a obiecta, a reproşa, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce totul a fost perfect.) spune vb. v. APĂREA. ARĂTA. CITI. ClXTA. EXECUTA, INDICA. INTERPRETA. INTONA. IVI. ÎNFĂŢIŞA. PARCURGE. PREDICA. PREZENTA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI. VENI. spunent s. v. EXPONENT. SPUNERE s. 1. exprimare, formulare, pronunţare, rostire, zicere. (~ unei opinii.) 2. de-elamare, declamaţie, recitare, (rar) debitare, (înv.) recitâţie. (~ linei poezii.) spunere s. v. ARĂTARE. EXPUNERE. ISTORIE. ISTORISIRE. ÎNFĂŢIŞARE. NARARE. NARAŢIUNE. POVESTE. POVESTIRE. PREZENTARE. PROVERB. RĂSPUNS. RELATARE. REPLICĂ. RIPOSTĂ. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALA. ZICĂ-TOARE. s puntă vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI. VEDEA. ZĂRI. spurc s, v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. EXCREMENT. FECALE. GUZGAN. ÎNCORNORATUL. LUP. NAIBA. NECURATUL. REUMATISM. SATANĂ. ŞOBOLAN. TARTOR. SPURCA vb. 1. a pîrigări, a profana, (înv. .şi pop.) a prihăni, (reg.) a mîrşăvi, (fig.) a întina, a inînji, a murdări, a păta, (înv. şi pop. fig.) a scîrnăvi, (reg. fig.) a pricăji. (A ~ memoria cuiva.) 2. a batjocori, a necinsti, a pîngări, a profana, a viola, (înv. şi pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfint.) 3. (BIS. ) (pop. şi fam.) a se dedulci. (S-a ~ in timpul postului.) spurcă vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEDULCI. DEFECA. DEZONORA. DRĂ-CUI. IEŞI. ÎNJURA. NECINSTI. OCĂRÎ. RIDICULIZA. SILUL TERFELI. VIOLA. ZEFLEMIST SPURCĂCI s. (ORNIT.; Otis tetrax) (reg.) spurcoăică, dropie mică, dropie pitică, dropiţă mică. SPURCÂRE s. 1. pîngărire, profanare, (rar) prihană, (inv. şi pop.) prihănire, (inv.) prihănie, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătăre, (inv. fig.) pricăjire, scirnăvîe. (~ memoriei cuiva.) 2. batjocorire, necinstire, pîngărire, profanare, sacrilegiu, violare, (înv. şi pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfint.) spurcare s. v. BATJOCORIRE. COMPROMITERE. DEZONORARE. NECINSTIRE. TERFELIRE. SPURCÂT adj. 1. pîngărit, profanat, (rar) prihănlt, (fig.) întinat, mînjit, murdărit, pătat. (Lucruri sfinte ~.) 2. dezgustător, infect, respingător, scîrbos, (pop.) scîrnav. (~ treabă l) spurcat adj. v. CARNAL. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. FIZIC. IMORAL. IM- PUR. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MISELESC. MIZERABIL. MÎRSAV. MURDAR.’ NECURAT. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC, NERUŞINAT. NETREBNIC. PERVERTIT. RUSINOS. SCELERAT. STRICAT. TICĂLOS. TRUPESC. VICIOS. spurcat adj. v. DESĂNTAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUŞINAT OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR. spurcat s. v. AGHIUŢĂ. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. DEMON. DIAVOL. DRAC. EXCREMENT. FECALE. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. PUSTULĂ MALIGNĂ. REUMATISM. SATANĂ. TARTOR, spurcat s., adj. v. ERETIC. SCHISMATIC. SPURCĂCIUNE s. scîrboşenie, scirnăvie. (Ce e ~ asta?) spurcăciune s. v. ABJECŢIE. GISTICERCO-ZĂ. EXCREMENT. FĂRĂDELEGE. FECALE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞEL IE. MÎRŞĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. TRICHINOZĂ. spureător adj., s. v. PÎNGĂRILOR. PROFANATOR. spureoâică s. v. SPURCĂCI. spuriu adj. v. FALS. INAUTENTIC. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT. NEADEVĂRAT. NEAUTENTIC. NEÎNTEMEIAT. NEREAL. PLĂSMUIT. SCORNIT. SPCSĂ s. afirmaţie, cuvint, declaraţie, mărturisire, relatare, vorbă, zisă, (livr.) aserţihne, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroâvă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.) spuse s. v. CĂLCĂTOARE. SPtJTĂ s. 1. expectoraţie, flegmă, scuipat. 2. salivă, scuipat, scuipătură, (rar) [ăpă, (pop.) stupit, spuzăr s. v. VĂTRAI. 925 STABILIRE SPUZĂ s. (reg.) şperlă. (~ din sobă.) spuză s. v. MULŢIME. POTOP. PUZDERIE. SUMEDENIE. SPUZEÂLĂ s. (MED.) băşicuţe (pi.), bubuite (pi.), papule (pl.). (~ pe piele.) spnzeâlă s. v. ALERGIE. ERUPŢIE. EXANTEM. HERPES. MULŢIME. POTOP. PUZDERIE. SUMEDENIE. spuzenie s. v. MULŢIME. POTOP. PUZDERIE. SUMEDENIE. spiiziturâ s. v. ALERGIE. ERUPŢIE. EXANTEM. ST interj, linişte!, pst!, tăcere!, (pop.) ţist!. (arg.) mucles! STA vb. 1. a se opri, (înv. şi reg.) a se sprijini, (înv.) a se popri. (A mers ce-a mers, apoi a ~.) 2. a se opri, a poposi, a şedea, a trage, a zăbovi. (A ~ la umbra unui stejar.) 3. a se aşeza, a şedea, (reg.) a se pune. (~ jos!) 4. a şedea. pe o bancă.) 5. a întîrzia, a zăbovi. (Să nu ~ mult acolo!) S. a rămîne, a zăbovi, (inv.) a prebîndi. (Cit ai ~ la ei?) 7. a aştepta, a zăbovi. (Mai ~ puf in că vin!) 8. a domicilia, a fi, a locui, a şedea, (pop.) a hălădui, a sălăşlui, (înv. şi reg.) a băciui, (reg.) a sălăşi, (înv.) a sălăşui. (A ~ o vreme la Bacău.) 9. a staţiona. (Taxiul ~ in coiful străzii.) 10. a rămîne. (^- cu noi la masă.) 11. a petrece. (A ~ cu el întreaga seară.) 12. a se ţine. (~ drept I) 13. a se opri, (fig.) a încremeni. (Ceasul a ~ la orele 12.) 14. a conteni, a se curma, a înceta, a se opri, a se potoli, a se sfîrşi, a se termina, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.) 15. a se afla, a fi, a se găsi. (Plicul ~ pe masă nedesfăcut.) 16. a atîrna, a spînzura. (Pc perete ~ un tablou.) 17. a-i şedea. (îţi ~ foarte bine haina astal) 18. a pluti. (Uleiul ~ deasupra apei.) 19. a consista, a consta, a rezida, (inv.) a stărui. (în ce ~ importanţa problemei?) 20. a se limita, a se mărgini, a se reduce, a se rezuma, (rar) a se încheia. (Impor-ianla lucrării nu ~ doar în . . .) sta vb. v. AFLA. DA. DĂINUI. DECLANŞA. DESFĂŞURA. DEZLĂNŢUI. DUCE. DURA. EXISTA. FI. GĂSI. ISCA. IZBUCNI. MENŢINE. PĂSTRA. PERPETUA. PERSISTA. PORNI. PURTA. RĂMÎNE. STÎRNI. SUSŢINE. TRĂI. ŢINE. S'TABlL adj. l.fix, imobil, neclintit, nemişcat, (rari nemişcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclă-tit. (Un stîlp ~.) 2. fix, permanent, statornic. (O aşezare ~.) 3. fixat, sedentar, statornic, (inv.) aşczătdr, stătător. (Populaţii ~.) 4. statornic, (pop.) vătrâş. (Ţigani ~.) 5. consecvent, constant, neschimbat, neschimbător, statornic. (~ in sentimente.) 6. durabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) STABILÎ vb. 1. a se aşeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălăşlui, (înv. şi reg.) a se sălăşui, (înv.) a se sădi, a se stă vi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 2. a (se) amplasa, a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa. (A ~ uzina în apropiere de...) 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (între cele două state s-au ~ relaţii prieteneşti.) 4. a calcula, a determina, a fixa, a măsura. (A ~ valoarea unor parametri.) 5. a determina, a fixa, a preciza, a statornici. (Cum aţi ~ concentraţia vinului?) 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietăţile unui metal.) 7. a fixa, a preciza, a pune. (A ~ un diagnostic.) 8. a fundamenta. (A ~ coordonatele unei noi teorii.) 9. a descoperi. (El e cel care a ~ etimologia cuvîntului. . .) 10. a constata. (Ce a ~ ancheta?) 11. a institui, a introduce. (A ~ o anumită practică.) 12. a consacra, a consfinţi, a fixa, a statornici, (inv.) a sfinţi. (A ~ acest obicei.) 13. a face, a institui. (~ legi.) 14. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înfiinţa, a numi, a organiza, (inv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială pentru . . .) 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orin-dui, a rîndui, a statornici, (inv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (inv.) a deflge, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (inv.) a învăţa, a judeca, a povcli. (A ~ să se facă astfel...) 18. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, (pop.) a (se) îndemna, (inv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. şi Transilv.) a se cumpăni. (Ei, ai ~ ce să cumperi?; în sfirşit, s-a ~.) 19. a aranja, a orîndui, a reglementa, (rar) a regula, (inv.) a regularisi. (Şi-a ~ situaţia neclară.) 20. a decide, a determina, a hotărî, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 21. a menţiona, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele . . .) 22. a obţine, a realiza. (A ~ un record atletic.) 23. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (inv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse mai înainte.) stabili vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINŢA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA. stabiliment s. v. AŞEZĂMÎNT. FUNDAŢIE. INSTITUŢIE. ÎNTREPRINDERE. UNITATE. STABILIRE s. 1. aşezare, fixare, instalare, oprire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 2. amplasare, aşezare, fixare, plasare, situare. (~ noului obiectiv într-un loc adecvat.) 3. statornicire. (~ unor relaţii de prietenie.) 4. calculare, determinare, fixare, măsurare. (~ valorii unor parametri.) 5. definire, determinare, precizare. (O atentă ~ a proprietăţii metalelor.) 6. fixare, precizare, punere. (~ unui diagnostic.) 7. fundamentare. (~ coordonatelor unei teorii.) 8. constatare. (~ unei infracţiuni.) 9. instituire, introducere. (~ unei noi reglementări.) 10. consacrare, consfinţire, fixare, statornicire, (inv.) sfinţire. unui obicei.) 11. alcătuire» STABILIT 926 constituire, creare, desemnare, formare, instituire, înfiinţare, numire, organizare. (~ unei comisii speciale.) 12. fixare, liotărîre, precizare. (~ unui nou termen.) 13. determinare, fixare, precizare, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 14. aranjare, orinduire, reglementare, (rar) regulare, (înv.) regularisi're. (~ tuturor problemelor de rezolvai.) 15. obţinere, realizare. unui nou record.) STABILIT adj. 1. consacrat, consfinţit, fixat, statornicit. (Un obicei ~.) 2. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărît, precizat, rlnduit, specificat, statornicit. (La o dată ~.) STABILITATE s. 1. fixitate, imobilitate, neclintire, nemişcare. (~ unor dune.) 2. echilibru. (Se asigură ~ navei.) 3. consecvenţă, constanţă, statornicie. (~ in sentimente.) STABILIZA vb. 1. a fixa. (A ~ cursul monedei.) 2. a se consolida, a se întări. (Situaţia lor s-a ~.) STABILIZĂNT s. (CHIM.) stabilizator. STABILIZARE s. 1. fixare. (~ cursului monedei.) 2. consolidare, întărire. (~ situaţiei lor.) STABILIZATOR s. (CHIM.) stabilizant. STACGÂTO adv. (MUZ.) sacadat. stăcliie s. v. MÎNĂ. PALMĂ. stacoj s. v. HOMAR. RAC. STACOJÎU adj. carmin (invar.), (pop.) cîr-miziu. (O petală ~.) stâdera s. v. BALANŢĂ. CÎNTAR. STADIMETRIC adj. (TOP.) tahimetric. (Planuri ~.) STADIMETRIE s. (TOP.) taheometric, tahimetrie. ^ STADIMETRUs. (TOP.) celerimetru, taheo-metru, tahimetru. STĂDIU s. 1. etapă, fază, punct, situaţie. (în ce ~ se află lucrările începute?) 2. etapă, fază, moment, punct, (fig.) treaptă. (Verificaţi lucrarea în fiecare ~ al ei.) 3. grad, nivel, treaptă. (~ de dezvoltare.) STAFÎDĂ s. (reg.) poamă, rozinchină. (Cozonac cu ~.) STAFIE s. 1. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iâzmă, moroi, (reg.) arătănie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoâdă, (Mold. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. 2. strigoi, (pop.) moroi, pricolici, vîrcolâc, (Transilv.) şişcoi. staglatură s. v. STAGIU. STĂGIU s. 1. (rar) stagiatură. (Face un an de ~ în uzină.) 2. (MIL.) armată, militărie, serviciu militar, (Transilv.) cătănie, (înv.) oştenle, soldăţie. (îşi face ~ la .. .) stagiune s. v. ANOTIMP. SEZON. STAGNĂ vb. 1. (reg.) a băltăci, a (se) bălti. (Apa de ploaie ~ pe ogor.) 2. a lîncezi, a trena. (Afacerile ~.) 3. (fig.) a lîncezi, (rar fig.) a tînji. (Viaţa oraşului ~.) STAGNĂNT adj. stătător. (Ape ~.) STAGNĂRE s. 1. (înv.) stagnăţie. (~ apei de ploaie.) 2. (înv.) stagnăţie, (fig.) vegetare. (~ a activităţii economice.) stagnăţie s. v. STAGNARE. STAI interj. 1. ho î, opreşte I (~ I, murgulc l) 2. ajunge I, atit!, basta !, destul !, gata !, isprăveşte !, încetează 1, punct !, sfirşeşte !, stop !, termină !, (reg.) halt !, (fam. şi peior.) ho i (~ ! ai vorbit destule prostii!) STAMBĂ s. (TEXT.) (pop.) cit. (Rochii de ~.) stambă s. v. CATEGORIE. FEL. GEN. PRESĂ. SOI. SPECIE. SPEŢĂ. TEASC. TIP. TIPAR. stamboălă s. v. BANIŢĂ. DUBLU-DECA-LITRU. STĂMPĂ s. gravură, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn reprezentind . . .) stan s. v. CLIN. stană s. v. ABIS. ADÎNC. PRĂPASTIE. ST ÎN CĂ. _ STĂNCĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) ceucă, stăncuţa, (reg.) cioacă, ciochlţă, dorică, ciovică, crăncău, lisărcă, stăncuşoără, cioară-gulerătă, cioară-pucioâsă, papagal-ţigănesc, po-rumbel-ţigănesc. STAND s. (TEHN.) banc. (~ de probă, de încercare.) STĂNDARD adj., s. 1. adj. banal, comun, stereotip, şablonard. (Formule ~.) 2. s. nivel. (~ de viaţă.) STANDARDIZ vb. a tipiza. (A ~ produsele.) STANDARDIZĂRE s. tipizare. (~ produselor. ) STANDARD IZĂT adj. tipizat. (Produse ~.} STiVNIOL s. poleială, (reg.) şic. (Ciocolată învelită în ~.) STĂNIŞTE s. (reg.) bătătură, bourişte, meriză, merizătoâre, meriziş, merizişte, meri-ziştină, merizuş, torişte, zăcătură, (Transilv., prin Maram. şi Olt.) stâvă, (Munt.) storişte, (Transilv. şi Ban.) zăcătoâre. (Vitele se odihnesc vara la ~.) stănişte s. v. CANTONAMENT. TABĂRĂ. STĂNIU s. (CHIM.) cositor, (Transilv. şi Ban.) pleu. stanţă s. v. CAMERĂ. ÎNCĂPERE. ODAIE. STAR s. divă, vedetă, (fig.) stea. (Un ~ de cinema.) STĂRE s. 1. caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, situaţie, (înv.) încunjurâre, peristas, prilejire, stat, împrejur-stâre, (fig.) context. (în această ~ nu poate acţiona.) 2. dispoziţie, situaţie. (în ce ~ sufletească se află?) 3. situaţie, soartă. (Nu ştie nimic de ~ lor.) 4. situaţie, (înv.) stepenă. (~ înfloritoare.) 5. condiţie, poziţie, situaţie, (înv. şi pop.) obrâz, (Transilv.) prindoăre. (~ privilegiată.) 6. condiţie, rang, teapă, treaptă, (pop.) mînă, seămă. (Sint de aceeaşi ~.) 7. ierarhie, nivel, rang, scară, strat, treaptă. (~ socială.) 3. rost, situaţie. (Avea şi el acum o ~.) 9. posibilitate, putere, putinţă, (înv.) putinciosie. (Să dea fiecare după ~ lui.} 10. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pi.), situaţie, (înv. şi reg.) bogătâte, prilej, prindere, (reg.) blâgă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosăg, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucătc (pî.), periusle.^ 927 STATORNICIRE (fam.) parale (pl.), (fig-) cheag, seu. (Are ceva ^ : om cu ~.) sldre s. v. ASTÎMPĂR. CALM. GRAVIDITATE. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. SARCINĂ. TIHNĂ. STĂREŢ s. (BIS.) egumen, (astăzi rar) superior, (înv. şi reg.) staroste, (înv.) prot. al mănăstirii Putna.) STAREŢĂ s. (BIS.) (înv.) proestoăsă. STAROSTE s. 1. (înv.) baş, proestos, pro-tomcşter. (~ al unei bresle.) 2. (prin Ban. şi Transilv.) tarisfât. (~ la nunţile ţărăneşti.) staroste s. v. CONDUCĂTOR. EGUMEN. ISPRAVNIC. PETITOR. PÎRCĂLAB. STAREŢ. ŞEF. VĂTAF, slărşină s. v. PRIMAR. START s. (SPORT) plecare. (A avut un ~ bun.) start s. v. DEBUT. ÎNCEPUT. STAT s. şedere. (~ lui acolo a clural 3 zile.) STAT s. 1. ţară, (înv. şi reg.) stăpinirc, (înv.) memîocliet, politie, publică. (Un ~ înfloritor.) 2. putere, ţară, (înv.) putinţă. (Marile, micile ~.) 3. stat federal — federaţie. stat s. v. AŞEZARE. CAZ. CIRCUMSTANŢĂ. CONDIŢIE. CONJUNCTURĂ. DEMNITATE. FĂPTURĂ. IPOSTAZĂ. ÎMPREJURARE. ÎNĂLŢIME. LOC. POSTURĂ. POZIŢIE. RANG. SITUAŢIE. STARE. STATURĂ. TALIE. TITLU. TOIAG. STATIC adj. 1. imobil, înţepenit, rigid, (livr.) hieratic. (Atitudine ~ ; gest ~.) 2. neistoric, sincronic. (O cercetare ~.) STĂTICĂ s. 1. (FIZ.) statica gazelor = aerostatică. 2. (MEC.) statica lichidelor = hidrostatică. statică s. v. ECHILIBRU. STATISM s. statisticitate. sîatist s. v. FIGURANT, statistic s. v. STATISTICIAN. STATISTICĂ VITÂLĂ s. (MED.) biosta-tistică. STATISTICIAN s. (înv.) statistic. (E ~ de profesie.) STAT I ST IC ITÂTE s. statism. stative s. pl. v. RĂZBOI, statizâ vb. v. ETATIZA. NAŢIONALIZA. STAT-MAJOR s. (MIL.) (înv.) ştab. statori vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. DETERMINA. FIXA. FUNDA. HOTĂRÎ. INSTITUI. ÎNFIINŢA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA. PRECIZA. STABILI. STATORNICI. STATORNIC adj. 1. fix, permanent, stabil. (O aşezare 2, fixat, sedentar, stabil, (înv.) aşezător, stătătdr. (Populaţii ~.) 3. stabil, (pop.) vătrâş. (Ţigani ~.) 4. consecvent, constant, neschimbat, neschimbător, stabil. (~ în sentimente.) 5. durabil, stabil, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) G. cinstit, credincios, devotat, fidel, nestrămutat, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soţie ~ ; prieten ~.) 1. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acţiunile sale.) 8. continuu, neîntrerupt, susţinut, (înv.) nepregetât, nepregetător. (Eforturi ~ j preocupare ~.) 9. decis, dîrz, ferm, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neşovăitor, (înv.) nepregetător. (Om ~ ; caracter ~.) io. neclintit, nezdruncinat, tare. (O voinţă ~.) STATORNICI vb. 1. a se aşeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se stabili, (pop.) a se sălăşlui, (înv. şi reg.) a se sălăşui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ in acele cimpii mănoase.) 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) întrona. (Intre cele două state s-au ~ relaţii prieteneşti.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum aţi ~ concentraţia vinului?) 4. a consacra, a consfinţi, a fixa, a stabili, (înv.) a sfinţi. (Au ~ acest obicei.) 5. a se încuiba, a se înrădăcina, (fig.) a se înţe-ieni. (Un obicei care s-ci ~.) 6. (fig.) a se împă-minteni, a se încetăţeni. (S-a ~ următoarea, practică...) 7. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a stabili, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 8. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 0. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ^ să se facă astfel. . .) 10, a hotărî, a lăsa, a orîndui, a rîndui. (Aşa a ~ Dumnezeu.) 11. a (se) permanentiza. (O situaţie care s-a ~.) statornici vb. v. CONSOLIDA. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNCHEIA. ÎNFIINŢA. ÎNTĂRI. ÎNTEMEIA. ORGANIZA. STATORNICIE s. 1. consecvenţă, constanţă, stabilitate. (~ în sentimente.) 2. cinste, credinţă, devotament, fidelitate, (livr.) lealitate, (înv. şi reg.) priinţă. (~ soţiei faţă de soţul ei.) 3. insistenţă, perseverenţă, persistenţă, stăruinţă, tenacitate, (rar) perseverăţie, (înv.) stăruiâlă, stărulre. (O ~ demnă de laudă în urmărirea scopului propus.) 4. dîrzenie, fermitate, hotărire, intransigenţă, neclintire, neîndu-plccare, nestrămutare, neşovăire, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (O ~ de granit.) statornicie s. v. DURABILITATE. REZISTENŢĂ. SOLIDITATE. TĂRIE. TRĂINICIE. STATORNICIRE s. 1. aşezare, fixare, instalare, oprire, stabilire. (~ lor în regiunile de deal.) 2. stabilire. (~ unor relaţii de prietenie.) 3. determinare, fixare, precizare, stabilire. (~ datei exacte a evenimentului.) 4. consacrare, consfinţire, fixare, stabilire, (înv.) sfinţire. (~ unei noi reglementări.) 5. încuibarc, înrădăcinare. (~ unui obicei.) 6. (fig.) încetăţe-nire. (~ a unei practici.) 7. permanentizare. (~ unei situaţii.) statornicire s. v. CONSOLIDARE. CONSTITUIRE. CREARE. FUNDARE. INSTITUIRE. ÎNCHEIERE. ÎNFIINŢARE. ÎNTĂRIRE. ÎNTEMEIERE. ORGANIZARE. STATORNICIT 928 STATORNICIT adj. 1. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit. (La odată ~.) 2. consacrat, consfinţit, fixat, stabilit. (Un obicei ~ .) STATUA vb. (rar) a stătută. (A ~ îndatoririle lor.) STATUĂR adj. monumental. (O imagine ~.) STATURĂ s. 1. înălţime, mărime, talie. (De ~ mică.) 2. făptură, înălţime, talie, (înv. şi pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) STATOT s. regulament. (~ de organizare.) statut s. v. CONSTITUŢIE, stătută vb. v. STATUA. STÂŢIE s. 1. oprire. (~ de autobuze.) 2. gară. (Mă dau jos din tren la ~ următoare.) staţie s. y. HALTĂ. OPRIRE. POPAS. STAŢIONA vb. 1. a se opri. (Nu e voie să ~ în fata spitalului.) 2. a sta. (Maşinile ~ în faţa casei.) STAŢIONĂR adj. neschimbat. (Situaţie ~ în evoluţia bolii cuiva.) STAŢIONÂRE s. oprire, staţionat. (Loc de ~ ~ în faţa spitalului este oprită.) STAŢIONÂT s. oprire, staţionare. (Loc de ~ ~ în fata spitalului este oprit.) staţiune s. v.' ATITUDINE. PORT. POZĂ. POZIŢIE. ŢINUTĂ. STĂUL s. (înv. şi reg.) ogradă, sălaş, (rcg.) coşar, cotîrlete, obor, ocol, palâncă, plasă, saiâ, tfrlă, ţarc, voreţ, (Mold. şi Transilv.) pătul, (Transilv., Ban. şi Mold.) poiătă, (prin Mold.) serai, (Ban.) stalog. (~ de oi.) staul s. v. GRAJD. STÎNĂ. STRUNGĂ. TÎRLĂ. staurile îlorii s. pl. v. DUMINICA FLORIILOR. FLORII. stăvă s.v. HERGHELIE. STAN ISTE. STĂVILĂ s. 1. (CONSTR.) stăvilar, zăgaz, (pop.) opust, (reg.) iezătură, (înv.) iaz, scurgă-toâre. (A deschis ~.) 2. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie. obstacol, oprelişte, piedică, (pop.) opreălă, poticâlă, potrivni.de, (înv. şi reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevomţă, nevoinţă, poprire, stcnahoric, (fig.) barieră, handicâp, hop. (A avut de depăşit o mare ~.) stăci vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. ECONOMISI. FACE. STRÎNGE. stâncuşoară s. v. CEUCĂ. STÂNCĂ. STĂN-CUŢĂ. STĂNCtJŢĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) ceucă, stâncă, (reg.) cioacă, ciochiţă, dorică, ciovică, crancău, lisârcă, stăncuşoără, cioară-gulerâtă, cioară-pucioâsă, papagal-ţigănesc, porumbel-ţi gănesc. stândc} s. v. PRIPON. ŢĂRUŞ. / STĂPIN s. 1. deţinător, posesor, proprietar, (înv.) ocinâş, posesuitdr. (~ al unui bun.) 2. patron, (pop.) jupîn. (Are un ~ foarte aspru.) 3. (BIS.; art.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînâltul (art.), prcaputernicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotţiitdrul (art.), tvdreţ, zeu. stapîn s. v. ClRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNI-TOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. STĂPINĂ s. patroană, (înv.) jupîneâsă. (~ unei case de modă.) stăpînesc adj. v. DOMNESC. VOIEVODAL. STĂPÎNÎ vb. 1. a avea, a deţine, a poseda, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. a cîrmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povăţui. (Ştefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.) 3. a domina, a trona. (~ peste întreaga împărăţie.) 4. a cunoaşte, a pricepe, a şti, (fam.) a vedea. (~ mai multe meserii.) 5. a cunoaşte, a poseda, a şti. (~ trei limbi străine.) 6. a controla, a domina. (~ spaţiul aerian.) 7. a domina, a subjuga, (fig.) a robi. (Pasiunea îl ~.) 8. a domina, a înfrîna, a învinge. (Şi-a ~ durerea.) 8. a opri, a reţine, (rar) a prididi, (fig.) a înghiţi. (A-şi ~ lacrimile.) 10. a(-şi) birui, a(-şi) înfrîna, a(-şi) înfrînge, a(-şi) învinge, (pop. şi fam.) a(-şi) struni. (Şi-a ~ emoţia.) 11. a se abţine, a se domina, a se înfrîna, a se opri, a răbda, a se reţine. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) 12. a absorbi, a domina, a preocupa. (îl ~ rezolvarea unei probleme.) 13. a (se) calma, a (se) domoli a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera. (Te rog să te ~ !) 14. a domoli, a potoli, a stăvili, a tempera, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avîntul.) stăpini vb. v. CUCERI. LUA. OCUPA, stăpînie s. v. AUTORITATE. CALM. CÎR-MUIRE. CONDUCERE. CUMPĂT. DIRI-GUIRE. DOMINARE. DOMINAŢIE. DOMNIE. FIRE. GUVERNARE. HEGEMONIE. PUTERE. ^ STĂPÎNIRE. SUPREMAŢIE. STĂPÎNÎRE s. 1. deţinere, posedare, posesiune. (~ unui bun material.) 2. posesiune, proprietate. (Hrisov de ~.) 3. posesiune, (fig.) mfnă. (Are în ~ documentele. . ,)4. cîrmuire, conducere, diriguire, domnie, guvernare, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chiver-nisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (fig.) efrmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 5. (concr.) cîrmuire, guvern. (Ce zice ~ ?) 6. autoritate, dominare, dominaţie, hegemonie, putere, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, ţiitură, (latinism înv.) potestâte. (Şi-a întins ~ asupra...) 7. ocupaţie. (Dacia sub ~ romană.) 8. dominaţie, domnie, putere. (~ banului.) 8. cunoaştere, pricepere. (~ mai multor meserii.) 10. cunoaştere, posedare. (~ mai multor limbi străine.) 11. abţinere, infrînare, reţinere. (~ de la ceva.) 12. calm, cumpăt, fire, (înv.) stăpînie, (fig.) sînge rece, (rar fig.) răceală. (Te rog să nu-ţi pierzi ~.) 13. reţinere. (Arată multă ~.) stăpînire s. v. AUTORITATE. INFLUENŢĂ. INRÎURIRE. PUTERE. STAT. ŢARĂ. STĂPÎNIT adj. 1. astîmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, temperat. (Om ~.) 2. calm, domol, liniştit, paşnic, potolit, temperat. (Atitudine 929 STEAUA CIOBANULUI STĂPÎNITOR adj., s. 1. adj. dominant. (Clasele ~ ; puterea ~.) 2. s. cirmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. şi pop.) oblă-duitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmăci. (Un ~ hrăpăreţ.) STĂREŢI vb. (BIS.) a egumeni. STĂREŢÎE s. (BIS.) egumenie. (în timpul ~ lui.) starosti vb. v. CERE. PEŢI. stărostic s. v. ISPRĂVNICIE. PEŢIRE. PETIT. PÎRCĂLĂBIE. stărostit s. v. PEŢIRE. PETIT. stărostoi s. v. PEŢITOR. STĂRUI vb. 1. a insista, (prin Mold.) a bărăni, (fig.) a pistona. (A ~ pe lingă el pentru . . .) 2. a insista, a persevera, a persista. (A ~ în acţiunea începută.) 3. a se ambiţiona, a se încăpăţina, a se îndărătnici, a se îndîrji, a persevera, a persista. (~ să susţină că .. .) 4. a continua, a persista, (înv.) a peşti. (~ in fărădelegile lui.) 5. a dăinui, a dura, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista. (Amintirea lui ~ pină astăzi.) stărui vb. v. ASPIRA. BAZA. BIZUI. CONSISTA. CONSTA. CONTA. DORI. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. JINDUL NĂZUI. POFTI. PRETINDE. REZIDA. RÎV-NI. SPRIJINI. STA. TINDE. TINTI. URMĂRI. VISA. VIZA. stăruiâlă s. v. INSISTENŢĂ. PERSEVERENŢĂ. PERSISTENŢĂ. STATORNICIE. STĂ RUINTĂ. _ TEN AC ITATE. STĂRUINŢĂ s. 1. insistenţă, perseverenţă, persistenţă, statornicie, tenacitate, (rar) per-severâţie, (înv.) stăruiâlă, stăruirc. (O ~ demnă de laudă.) 2. perseverenţă, răbdare, tenacitate. (Dovedeşte multă ~ în acţiunile sale.) 3. asiduitate, insistenţă, perseverenţă, rîvnă, sforţare, silinţă, sîrguinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedii fructuoasă.) 4. dîrzenie, încăpăţînare, îndărătnicie, perseverenţă, persistenţă, tenacitate, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.) stăruirc s. v. INSISTENŢĂ. PERSEVERENŢĂ. PERSISTENŢĂ. STATORNICIE. STĂRUINŢĂ. TENACITATE. STĂRUITOR adj., adv. 1. adj. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acţiunile începute.) 2. adj. perseverent, răbdător, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitdr, (pop.) pilos, (înv.) nevoitdr. (O fire ~.) 3. adj. dîrz, îndîrjit, perseverent, tenace. (Muncă ~.) 4. adj. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, sir-guitor, susţinut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. adv. insistent, (înv. şi reg.) tare. (O roagă ~ să . . .) 6. adj. ambiţios, încăpăţînat, îndărătnic, îndîrjit, perseverent. (Se dovedeşte extrem de ~ în atingerea ţelurilor sale.) 7. adj. persistent. (Dureri ~.) 8. adj., adv. serios, temeinic, (fig .) sănătds. (S-a apucat ~ de treabă.) STĂTĂTOR adj. stagnant. (Apz ~.) stătător adj. v. DURABIL. FIXAT. SEDENTAR. STABIL. STATORNIC. TRAINIC. STĂTUT adj. I. clocit, împuţit, răsuflat* trezit, (reg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) băhniL (prin Mold. şi Bucov.) biîrlit. (Apă ~.) 2. alterat, poluat, stricat, viciat. (Un aer ~.) stătut adj. v. EPUIZAT. EXTENUAT.. FRÎNT. ISTOVIT. PRĂPĂDIT. RUPT. SECAT. SECĂTUIT. SFÎRSIT. SLEIT. STORS. TRUDIT. VLĂGUIT. ZDROBIT, stăvar s. v. HERGHELEGIU, stăvi vb. v. ASTÎMPĂRA. AŞEZA. CUMINŢI. DOMOLI. FIXA. INSTALA. LINIŞTE OPRI. POTOLI. STABILI. STATORNICE STĂVILÂR s. (CON ST R.) I. baraj, zăgaz, (reg.) opritoare, (Mold. şi Bucov.) iezătură, (prin Munt.) năsâdă, (Mold.) opust. (~ construit pe Lotru.) 2. stavilă, zăgaz, (pop.) opust, (reg.) iezătură, (înv.) iaz, scurgătoâre. (A deschis ~.) STĂVILI vb. 1. a bara, a zăgăzui, (Bucov.) a liăti. (A ~ o apă.) 2. a îndigui, a zăgăzui. (A ~ malul unui rîu.) 3. a domoli, a potoli» a stăpîni, a tempera, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui. (I-a mai ~ entuziasmul.) 4. a împiedica, a înfrîna, a opri, (fig.) a frîna. (Nu puteau ~ avînlul revoluţionar.) stăvili vb. v. CURMA. ÎNTRERUPE. OPRI.. STĂVILÎRE s. 1. barare, zăgăzuire. (~ apei.) 2. îndiguire, zăgăzuire. (~ malului unei ape.) 3. împiedicare, înfrînare, oprire. (~ avîn-tului tineresc.) stăvilire s. v. CURMARE. ÎNTRERUPERE. OPRIRE. STĂVILÎT adj. 1. barat, zăgăzuit. (O apă 2. îndiguit, zăgăzuit. (Mal ~.) STEA s. 1. (ASTRON.) stea căzătoare = meteor, (înv.) arătare ; stea căzătoare strălucitoare = bolid ; stea cu coadă = cometă, (pop.) stea comată, stea cu coamă ; steaua polară — (pop.) steaua ciobanului, (reg.) împăratul (art.)„ steâjcrul (art.), stîlpul (art.), candela-cerului.. 2. (ZOOL.) stea-de-mare (Asteroidca) = aste-ridă, asterie. (~ este un echinoderm.) 3. (TI-POGR.) asterisc, steluţă. (~ poate trimite la o notă aflată în josul paginii.) 4. ţintă. (Cal cu ~ în frunte.) stea s. v. CORNACI. DESTIN. DIVĂ. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. STAR. URSITĂ. VEDETĂ. ZODIE. stea comată s. v. COMETĂ. STEA CU COADĂ. stea cu coamă s. v. COMETĂ. STEA CU COADĂ. STEAG s. I. drapel, stindard, (livr. şi poetic^ flâmură, (rar) bandieră, (înv. şi reg.) banderiu, prapur. (~ unei ţări.) 2. fanion. (~ de semnalizare.) 3. (MIL., IST.) (turcism înv.) bairâc. (~ era unitatea militară ce servea sub acelaşi drapel.) 4. (MIL.) buluc, ceată, (înv.) bulucbă-şie. (în vechea organizare a armatei, ~ avea aproximativ efectivul unei companii.) steafjul-zînclor s. v. CUSCUTĂ. TORŢEL. steâjerul s. art. v. STEAUA POLARĂ, steaua ciobanului s. v. LUCEAFĂRUL. LUCEAFĂRUL DE SEARĂ. STEAUA POLARĂ. VENUS. STEAUA DIMINEŢII 930 steaua dimineţii s. v. LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ, steaua-fetei s. v. STELUŢĂ, steaua-porcului s. v. ALDEBARAN. steaua zorilor s. v. LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ. steblă s. v. BUCHET. MĂNUNCHI. TRUNCHI. TULPINĂ. STEGĂR s. portdrapel, (rar) portstindârd, •(înv.) sangeactâr, sangeagâş, sangeagiu, (turcism înv.) bairactâr. (~ al unei divizii.) STEJÂR s. (BOT.) I. (Quercus sessiliflora) (reg.) ghindâr. 2. stejar pufos (Quercus pubes-'cens) — (reg.) stcjărlcă. STEJĂRĂŞ s. (BOT.) stejărel. STEJĂREL s. (BOT.) stejăraş. steţăret s. v. STEJĂRIŞ. •steţăneă s. v. STEJAR PUFOS. •stojărie s. v. STEJĂRIŞ. slejărime s. v. STEJĂRIŞ. STEJĂRIŞ s. (SILY.) (pop.) stejăret, stejărlşte, (reg.) stejărie, stcjărînie. stejurişte s. v. STEJĂRIŞ. steji vb. v. GRĂBI. IUŢI. ZORI. STELÂR adj. sideral, (înv.) stelin. (Lumină ~.; stelat adj. v. ÎNSTELAT. ŢINTAT. stelin adj. v. SIDERAL. STELAR, stelişoâră s. v. STEL IŢĂ. STELÎŢĂ s. (BOT.; Aster amellus) (reg.) gălăţence ipU), ruşcă, seînteiute (pl.), sieli-şoarâ, vărsătoare, flori-cojocăreşti (pi.), flori-de Ierusalim (pl.), iarba-vîntului, ochiul-boului, r ujă-de-toămnă, rujă-vînătă. stelnicârită s. v. PĂDUCHERNIŢĂ. stelniţă s* v. PĂDUCITE-DE-LEMN. PLOŞNIŢĂ. stei os adj. v. ÎNSTELAT. LUMINOS. SCÎN-TEIETOR. STRĂLUCITOR, steluţa-fetei s. v. RĂCOVINĂ. STELUŢĂ s. 1. (TIPOGR.) asterisc, stea. poale trimite la o notă aflată în josul paginii.) 2. (reg.) strellci. (~ de grăsime, în supă.) 3. (BOT.; Stellaria nemorum) (reg.) albumeâlă, bătrînlş, iarbă-moâle, steaua-fetei. 4. (BOT.; Erigeron alpinus şi racemosus) (reg.) ochiul-boului. steluţă s. v. ALBUMEALĂ. ALBUMIŢĂ. BĂTRÎNIS. BUMBISOR. FLOAREA-RE-GINEI. FLOARE-DE-COLT. LICURICI. ROCOŢEA. SCÎNTEIUŢĂ. steluţă aibă s. v. RĂCOVINĂ. STEMĂ s. armoarii (pl.), blazon, emblemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pâvază, •scut. (~ unei case princiare.) stemă s. v. NESTEMATĂ. PIATRĂ PREŢIOASĂ. PIATRĂ RARĂ. PIATRĂ SCUMPĂ. stenahorie s. v. ASTMĂ. BELEA. BUCLUC. DANDANA. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. ÎNCURCĂTURĂ. JENĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIŞTE. PACOSTE. PIEDICĂ. PLICTISEALĂ. POCINOG. RĂU. STAVILĂ. SUPĂRARE. URÎT. slenahorisi vb. v. PLICTISI. SĂTURA. URÎ. stenic adj. v. ÎNTĂRITOR. STENOGRAF s. (înv.) tah, tahigrăf. STENOGRAFIA vb. (înv.) a tahigraf ia. STENOGRAF IC adj. (înv.) tahigrâîic. STENOGRAFIE s. (înv.) tahigrafle. stenos s. v. ASTMĂ. stepenă s. v. GRAD. NEAM. POZIŢIE. RANG. SEMINŢIE. SITUAŢIE. SPIŢĂ. STARE. TREAPTĂ. VIŢĂ. stereijie s. v. FUNINGINE. STEREOTIP adj. 1. fix, neschimbat, stereotipic.. (O formulă ~.) 2. banal, comun, standard, şablonard. (Exprimare ~.) 3. banalizat, stereotipic, (fig.) rjăsuflât, tocit. (Imagini ~.) stereotipăr s" v. STEREOTIPIST. STEREOTIPIC adj. 1. fix, neschimbat, stereotip. (O formulă ^.) 2. banalizat, stereotip, (fig.) răsuflat, tocit. (Imagini ~.) STEREOTIPIE s. (rar) stereotipism. (~ unui epitet.) stereotipism s. v. STEREOTIPIE. STEREOTIPIST s. (rar) stereotipăr. (~ de profesie.) STERIL adj. 1. sterp, (înv. şi pop.) ştir, (Transilv.) ştiri ţă, (înv.) sec. (Femelă ~.) 2. sterp. (Plantă ~.) 3. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, sterp, (rar) nerodnic, sărăcăcios, sec, (Transilv.) mâcru, (înv.) neproducător, sterpos. (Un sol ~.) 4. (FARM., MED.) aseptic, dezinfectat, sterilizat. (Pansament ~.) steril adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. VAN. ZADARNIC. STERÎNĂ s. (CHIM.) sterol. STERILITATE s. 1. (BIOL.) (înv. şi reg.) sterpăciiinc, (înv.) sterpie. (~ unui animal.) 2. (BIOL. ) agenezie. (~ unei femei.) 3. nefer-tilitatc, neproductivitate, nerodnicie, sărăcie, (rar) sterpăciune. (~ unui teren.) sterilitate s. v. INEFICACITATE. INEFICIENTĂ. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE. STERILIZ vb. 1. a castra, a jugăni, a scopi, (livr.) a emascula, (rar) a scapeţi, (pop.) a întoarce, a stîrpi, (reg.) a bâte, a curăţi, a here-lui, (Transilv. şi nordul Olt.) a suci. (A ~ un animal mascul.) 2. (MED.) a dezinfecta. (A ~ un mediu.) sterilizănt adj., s. v. DEZINFECTANT. STERILIZARE s. 1. castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, (livr.) emasculâţie, cvirâţie, (pop.) întoârcere, stîrplre, (reg.) bâtere, curăţire, herelulre, (Transilv. şi nordul Olt.) sucire. (~ unui armăsar.) 2. (MED.) dezinfectare, dezinfecţie. (~ unui mediu.) STERILIZÂT adj. 1. castrat, jugănit, scopit, (pop.) întors, stîrplt, (reg.) bătut, curăţit, here-iult, (prin Ban.) soborît, (prin Transilv.) sucit. (Berbec ~.) 2. (FARM., MED.) aseptic, dezinfectat, steril. (Pansament ~.) STERN s. (ANAT.) os sternal. STEROL s. (CHIM.) sterină. 931 STIH UR EL STERP adj. L steril, (înv. şi pop.) ştir, (Transilv.) ştiri vă, (inv.) sec. (Femelă ~.) 2. steril. (Plantă ~.) 3. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, steril, (rar) nerodnic, sărăcăcios, sec, (Transilv.) măcru, (înv.) nepro-ducător, sterpos. (Un sol ~ .) 4. arid, neproductiv, neroditor. (O cimpie. o regiune ~ .) sterp adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. ÎNCHIRCIT. ÎNTELENIT. NECULTIVAT. NEDESTELENIT. NEDEZVOLTAT. NEFOLOSITO R.’ NELUCRAT. NETREBU-INCIOS. NEUTIL. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SEC. SECAT. SFRIJIT. USCAT. VAN. ZADARNIC. *STERPÂR s. (reg.) sterpetâr. (~ este ciobanul care păzeşte oile sterpe.) sterpăciune s. v. NEFERTILITATE. NEPRODUCTIV ITATE. NERODNIC IE. POCITANIE. POCITURĂ. SĂRĂCIE. STERILITATE. STÎRPITURĂ. sterpetăr s. v. STERPAR. sterpic s. v. STERILITATE, sterpos adj. v. NEFERTIL. NEPRODUCTIV. NERODITOR. SĂRAC. SLAB. STERIL. STERP. STIBÎNĂ s. (CHIM.) antimonit. STÎBIU s. (CHIM.) antimoniu, (inv.) sîrmeâ, surmă. Stic s. v. SPETEAZĂ. sticiu s. v. BĂT. COADĂ. NUIA. PRĂJINĂ. VARGĂ. STICLĂR s. 1. (Mold., Bucov. şi Transilv.) glăjer. (E ~ la Sighişoara.) 2. geamgiu, (Mold., Bucov. şi Transilv.) glăjer. (I s-ct spart geamul, trebuie să cheme ~.) STICLĂ s. 1. (Olt., Mold., Bucov. şi Transilv.) glăjă. (Vas de ~.) 2. (livr.) butelie, (reg.) butelcă, şip, uiăgă, (prin Ban.) belcă, (Olt., Mold., Bucov. şi Transilv.) glăjă. (O ~ cu lapte.) 3. geam. (O verandă cu ~.) 4. lentilă, (înv.) linte. (~ de ochelari.) 5. cilindru, glob, (reg.) btirlui, ţilindru. (~ de lampă.) 6. (CHIM.) sticlă organică ----- plexiglas, poii-metacrilat, stiplex. sticlă s. v. MONOCLU. STICLĂRIE s. (Mold., Bucov. şi Transilv.) glăjerie. STICLETE s. (ORNIT.; Carduelis carduelis) (reg.) cucoană, cuconiţă, domnişoară, domnişor, domnuţ, logăcel, logociţă, oiţă, scai, scaiete, scăieciăr, scăişăr, spinărel, turculăţ, vărguţă, ciuş-de-ghimpe, pasărea-scâiului, pasăre-de-scăi, pasăre-domneâscă, (Bucov.) scăier, (Transilv.) tengheliţă. sticlcte s. v. GARDIAN. POLIŢAI. POLIŢIST. REGINĂ. SERGENT. STICLI vb. 1. a licări, a luci, a scăpăra, a seînteia, a sclipi, a străluci. (Ochii îi ~.) 2. a luci, a seînteia, a sclipi, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.) sticli vb. v. AŢINTI. FIXA. PIRONI. ŢINTI. ŢINTUI. STIGLÎRE s. 1. lucire, seînteiere, sclipire, strălucire, (rar) strălucii.!, străluminăre, (înv.) lucoâre, strălucoâre. (~ diamantului.) 2. licărire, lucire, scăpărare, scinteicre, sclipire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.) sticlişoără s. v. STICLUŢĂ, sticlit adj. v. ATINTIT.’FIXAT. PIRONIT. ŢINTIT. ŢINTUIT. sticHtor adj. v. SCĂPĂRĂTOR. SCÎNTEIE-TOR. SCLIPITOR. STRĂLUCITOR. STICLOS adj. vitros. (Cu aspect ~.) STICLOZITÂTE s. vitrozitate. (~ unei-structuri geologice.) stichiliţă s. v. STICLUŢĂ, sticluş s. v. GHEŢUŞ. POLEI, sticluşoâră s. v. STICLUŢĂ. STICLUŢĂ s. (rar) stîclişoără, sticluliţă, sticluşoâră, (reg.) şipuşor, (Transilv. şi Bucov.) glăjiţă, glăjuţă. (O ~ cu suc.) sticleaiă s. v. FRICĂ. JENĂ. RUŞINE. SF EALĂ. SFI IC IUNE. ST IN GLIEREALĂ . STÎNJENEALĂ. STÎNJENIRE. TEAMĂ. TEMERE. sticli vb. v. JENA. RUŞINA. SFII. SPERIA. TEME. stidinţă s. v. FRICĂ. JENĂ. RUŞINE. SF IALĂ. SF I IC IUNE. ST IN GLIE RE A LA.. STÎNJENEALĂ. STÎNJENIRE. TEAMĂ. TEMERE. sticlire s. v. FRICĂ. JENĂ. RUŞINE... SFIALĂ. SFIICIUNE. STINGHEREALĂ. STÎNJENEALĂ. STÎNJENIRE. TEAMĂ.. TEMERE. stifeis adj. v. ASPRU. ASTRINGENT. ÎNĂSPRIT. ÎNŢEPĂTOR. PISCĂCIOS. PIS-CĂTOR. STIGMAT s. (fig.) pecete. (~ ruşinii.) stigmat s. v. CICATRICE. SEMN. URMĂ. STIGMATIZA vb. 1. a înfiera, (inv.) a-pecetlui. (A ~ sclavii, condamnaţii.) 2. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.) STIGMATIZARE s. 1. înfierare, (rar) înfierat, (inv.) pecetluire. (~ unui sclav.) 2* blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, (livr.) dezavuare, rcprehensiiîne, (rar) reprobaţiune,. sancţionare, (pop.) osîndire, (înv.) prihană, (fig.) vestejire. (~ faptei necugetate a cuiva.) STIGMATIZĂT adj. înfierat, (înv.) pecetluit. (Un condamnat ~.) STIH s. 1. (LIT.; la pl.) poezie, versuri (pl.), (Mold. şi Transilv.) vers. (Scrie ~ şi proză.) 2. (BIS.) verset, (rar) vers. (~ din psalmi.) stih s. v. VERS. stihar s. v. POET. stihiăl adj. v. STILIINIC. stihie s. v. ELEMENTE. STIHÎNIC adj. (rar) stihiăl. (Forţe ~ .)-stilau vb. v. RIMA. VERSIFICA, stihuire s. v. VERSIFICARE. VERSIFICAŢIE. stihuitor s. v. POET. VERSIFICATOR, stihurel s. v. VERSUREL. STIL 932 STIL s. 1. scris. (Are un ~ nervos, vioi.) 2. exprimare. (Are un ~ plastic.) 3. (rar) rostire, (fig.) condei. (~ poetic.) 4. limbaj. (~ ştiinţific.) 5. (rar) sistem. (~ pictural.) <>. fel, manieră, metodă, mod. (~ de lucru al cuiva.) 7. fel, gen, manieră, mod, modalitate, regim, sistem. (~ ele viaţă.) stil s. v. CONDEI. STILA vb. a se civiliza, a se cultiva, a se rafina, (înv.) a se politici, (Iig.) a se ciopli, a se cizela, a se subţia, a se şlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ şi el!) STILÂRE s. cultivare, rafinare, (fig.) cioplire, cizelare, şlefuire. (~ exprimării.) STILAT adj. 1. cultivat, rafinat, (fig.) subţire. (Exprimare ~.) 2. manierat, (fig.) rafinat, şlefuit. (Om ~.) 3. ales, distins, fin, rafinat, select, subtil, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) STILET s. pumnal, (înv. şi pop.) jungher, junghi, (înv. şi reg.) şiş, (înv.) pumnâr, (arg.) şurlu. (Lovitură de • ) STILIZA vb. 1. a cizela, (rar) a subtiliza, (pop.) a ageri, (fam. fig.) a ciopli, a peria, a pieptăna, (fig.) a şlefui. (A ~ un text literar.) •2. a esenţializa. (A ~ un cap de copil, în pictură.) STILIZARE s. 1. cizelare, (rar) subtilizâre, (fam. fig.) pieptănâre, (fig.) şlefuire. (~ unui text literar.) 2. esenţializare. (~ plastică.) STILIZAT adj. 1. cizelat, (fig.) şlefuit. (O traducere ~.) 2. csenţializat. (Motiv popular ~.) stilogrâf s. v. STILOU. TOC REZERVOR. STILOU s. toc rezervor, (rar) stilogrâf. (Scrie cu ~.) STIMA vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a preţui, a respecta, (înv.) a respec-tarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toţi îl ~ în mod sincer.) STIMABIL adj. cinstit, onorabil, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) STIMÂT adj. 1. apreciat, considerat, preţuit, respectat, (pop. fig.) văzut, (înv. fig.) vederos. (Un om ~.) 2. cinstit, onorabil, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimabil, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) STÎMĂ s. 1. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, trecere, vază, (livr.) condescendenţă, deferentă, reverenţă, (înv. şi reg.) seamă, (reg.) preţuiâlă, (Mold.) lefterle, (înv.) lăudă, socoteală, socotinţă, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 2. admiraţie, preţuire, (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.) 3. ascendent, autoritate, consideraţie, influenţă, înrîurire, prestigiu, reputaţie, respect, trecere, vază, (înv.) inriu-rltă, (fig.) credit. (în ochii lor se bucură de o ~ suverană.) stimător s. v. ADMIRATOR. STIMUL s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimulent. (~i senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimulent, (rar) îmboldlre, (reg.) bold, (înv.) năstâv, porneâlă, (grecism înv.) parachlnisis, (fig.) mişcare, resort, suport, (înv. şi reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acţiune.) STIMULA vb. I. (FIZIOL.) a activa, a excita, (pop.) a aţiţa. (Factor care ~ o funcţie, un organ.) 2. a activa, a dinamiza, a intensifica, a înviora. (A ~ o activitate, un proces.) 3. a imbia, a îmboldi, a încuraja, a îndemna. (Aprecierile lui m-au ~ să ... ) 4. a impulsiona, a îmboldi, a îndemna. (îi ~ spre noi realizări.) 5. a îndemna, (grecism înv.) a para-cliinisi, (fig.) a împinge, (pop. fig.) a înghimpa, a mişca. (Totul il ~ să procedeze astfel.) 6. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a însufleţi, a susţine, (înv.) a insufla, a mîngiia, a semeţi. (Cine vă ~ in luptă?) STIMULARE s. 1. (FIZIOL.) activare, excitare, excitaţie, (rar) stimulăţie, (pop.) aţiţăre. (~ unei funcţii, a unui organ,) 2. activare, dinamizare, intensificare, înviorare. (~ unui proces.) 3. impulsionare, imboldire, (rar) stimulăţie. (~ activităţii culturale de masă.) STIMULATIV adj. 1. stimulator. (Factor ~.) 2. ernulativ, încurajator, stimulator. (întrecere cu caracter ~ ) 3. antrenant, mobilizator, stimulator. (O acţiune ~.) STIMULATOR adj. 1.' stimulativ. (Factor ~.) 2. ernulativ, încurajator, stimulativ. (întrecere cu caracter ~.) 3. antrenant, mobilizator, stimulativ. (O acţiune ~.) stimulăţie s. v. ACTIVARE. EXCITARE. EXCITAŢIE. IMPULSIONARE. ÎMBOLDI-RE. STIMULARE. STIMULENT s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimul. (~ senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, (rar) îmboldlre, (reg.) bold, (înv.) năstâv, porneâlă, (grecism înv.) parachlnisis, (fig.) mişcare, resort, suport, (înv. şi reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acţiune.) STINDARD s. drapel, steag, (livr. şi poetic) flâmură, (rar) bandieră, (înv. şi reg.) bande-riu, prâpur. (~ unei ţări.) stingătoare de luminări s. v. MUCARNIŢĂ. STINGĂTOR s. extinctor. (~ de incendii.) STINGE vb. I. a înăbuşi. (A ~ focul.) 2. a dispărea. (Zimbetul i s-a ~.) 3. a amuţi, a dispărea, a înceta, a se linişti, a muţi, a se potoli. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.) 4. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrşi, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvîrşi, (înv. şi reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (S-a ~ ieri la amiază.) 5. (JUR.) a se prescrie, (înv.) a se prescribă-lui. (Pedeapsa s-a ~.) stinge vb. v. ASASINA. ASTÎMPĂRA. CALICI. CALMA. DOMOLI. LINIŞTI. OMORÎ. POTOLI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. ■ SUPRIMA. TEMPERA. UCIDE. '933 STlLClT STINGERE s. 1. înăbuşire (~ unui incendiu.) 2. dispariţie, încetare. (~ ultimelor zgonuic.) 3. dccedare, deces, dispariţie, moarte, pi circ. prăpădire, răposarc, sfîrşit, sucombare, (livr.) exitus, extincţie, repauzâre, (mai ales ii limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvirşire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) piei.şte, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, pie.riciunc, prăpăditură, pris-tăvire. săvirşenie, săvîrşit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpâre, (arg.) mierlcălă, mierlire, ver-deş. unei persoane.) 4. (JUR.) prescriere, \inv.) săvîrşire. (~ unei infracţiuni.) STINGHER adj. 1. descompletat, desperecheat disparat. (Un pantof ~.) 2. pustiu, singur. (A rămas ~ pe lame.) 3. izolat, străin. (Se simţea ~ în locul acela.) 4. stingherit, ■s'tînjjc-nit, (Se simţea ~ în casa directorului.) STINGHEREALĂ s. I. deranjare, incomodare, jenare, stingherire, stinjeneală, stin-jeniiv, tulburare, (livr.) conturbăre, (pop.) zătic.nire. (~ cuiva de la lucru.) 2. jenă, ruşine, sfială, sfiiciune, stînjeneală, stinjenire, (pop.) ruşîimre, (înv. şi reg.) ruşinţă, (înv.) stideălă, stidir.ţă, stidirc. (Un sentiment de ~.) STINGHERI vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stînjeni, a supăra, a tulbura, flivr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la ■lucn:.) 2. a împiedica, a jena, a stînjeni. (îl ~ în mişcări.) STINGHERIRE s. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stînjeneală, stinjenire, tulburare, (livr.) conturbăre, (pop.) zăticnire. .uiva de la lucru.) STINGHERIT adj. 1. încurcat, jenat, stînp: nit, (rar) strîmtorât. (Se simţea cam ~.) 2. stingher, stînjcnit. (Se simţea ~ in ■casa di rectorului.) STINGHERITOR adj. incomod, jenant, neplăcut, stînjenitor, supărător. (O situaţie STINGHIE s. 1. (înv. şi reg.) preghiţă, •{prin Olt. şi Ban.) şteâză. (~ la o mobilă.) 2. chingă, (reg.) calafat, curmeziş, pop, punte, stup. uşă, zăplât. (~ la fundul unui vas.) •'J. iTEHN.) braţ, chingă, coardă, spetează, ■'pop.) curmeziş. (~ la podul coşului morii.) 4. (TEHN.) chingă, seîndură, spetează, (pop.) blană. (~ ia războiul de ţesut.) o. (TEHN.) lopăţică, pop, spetează. (La cîrceiele carului ac află o ~.) 6. (TEHN.) bulfeu, cruce, •spetează, (pop.) scăiuş, (Transilv., Ban. şi Cit.) liniare, (Olt.) jigiă, (prin Mold.) lopă-iîcă, (Ban.) remeneăcă, (Transilv.) scîndurică. lu. jug.) stinghie s. v. COCÎRLĂ. FUSGEL. REGIUNE îN GHIN ALA. SCHIMBĂTOARE. SPETEAZĂ. SPIŢĂ. TREAPTĂ. STINGHIOÂRĂ s. stinghiuţă. STINGHItJŢĂ s. stinghioară. STINS adj. 1. înăbuşit. (Un incendiu ~.) 2. estompat, pal, palid, pierdut, şters, (reg.) sărbezfu, (fig.) dulce, moăle. (Culori ~.) 3. difuz, palid, potolit, slab. (O lumină ~.) 4. pal, palid, slab, spălăcit, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 5. înăbuşit, înfundat, slab, surd, (fig.) vătuit. (Zgomote, sunete ~.) 6. coborît, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborît, slab, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 7. (JUR.) prescris. (Un delict ~.) stins adj. v. RUINAT. SĂRĂCIT. SCĂPĂTAT. stipendiu vb. v. FINANŢA. SUBVENŢIONA. stipendiat s. v. MERCENAR, stipendist s. v. BURSIER, stipendiu s. v. BURSĂ. SUBVENŢIE. STÎPLEN s. (CHIM.) plexiglas, polime-tacrilat, sticlă organică. STIPULĂ vb. a menţiona, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili. (Articolul 1 ~ următoarele . . . ) STIPULĂRE s. (JUR.) clauză, condiţie, dispoziţie, prevedere, punct, stipulaţie, termen, (înv. şi pop.) tocmeâlă, (înv.) şart. (~ dintr-o convenţie.) STIPULĂŢIE s. (JUR.) clauză, condiţie, dispoziţie, prevedere, punct, stipulare, termen, (înv. şi pop.) tocmeâlă, (înv.) şart. (~ dintr-o convenţie.) ştirea s. v/CHIBRIT. STIRIGOĂIE s. (BOT.; Veratrum) (reg.) bozăţel. stirpe s. v. FAMILIE. NAŞTERE. NEAM. OBÎRSIE. ORIGINE. PROVENIENŢĂ. VIŢĂ.’ stiva vb. v. STIVUI, stivâj s. v. STIVUIRE. stivarc s. v. STIVUIRE. stivator s. v. STIVUITOR. stivă s. v. CALĂ. HAMBAR. STIVUI vb. (rar) a stiva. (A ~ lăzile.) STIVUIRE s. (rar) stivâj, stivâre. (~ lăzilor.) STIVUITOR s. (rar) stivator. STÎLCÎ vb. 1. a strivi, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropşi, a zobi, (înv. şi reg.) a strucL (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a snopi, (pop.) a stropşi, (înv. şi reg.) a tărbăci, (reg.) a otînji, a toropi, (Transilv.) a mdestui, (fam.) a burduşi, a cotonogi, (fig.) a bumbăci, a strivi, a tăbăci, a zdrobi, a zvinta. (L-a ~ în bălaie.) 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stropşi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele cînd vorbesle.) STÎLC1RE s. 1. strivire, turtirc, zdrobire, (rar) zdrobeâlă, (pop.) stropşlre, zobîre, (înv.) stropşitură. (~ unei insecte.) 2. snopire. (~ cuiva în bătaie.) 3. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire. schimonosit, scîlciere, stîlcit, stropşire, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, cînd vorbeşte.) STÎLCÎT adj. 1. strivit, turtit, zdrobit, (pop.) stropşit, zobit. (O cutie de conserve ~.) 2. snopit, (Transilv.) melestuit, (fig.) zdrobit. (~ în bătaie.) 3. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scîlciat, stricat, stropşit, (fig.) STÎLCIT 934 schingiuit. (Forme lexicale o pronunţare STÎLCIT s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scilciere, stîlcire, stropşire, stropşit. a cuvintelor unei limbi, cind vorbeşte.) STÎLP s. 1. (CON ST R.) bîrnă, grindă, (înv. şi pop.) pociurnb, (pop.) şarampoi, (prin Olt. şi Ban.) bălvân, (Transilv.) şaf, (Maram.) şarănţ, (Transilv., Maram. şi Bucov.) şoş, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenăp. (~ din scheletul unei case.) 2. (CONSTR.) par, parmac. la un pridvor.) 3. (TERN.) braţ, furcă, mină, (reg.) ciocan, cujbă. (~ la războiul de ţesut.) stâlp s. v. CHINGĂ. COLUMNĂ. CRACĂ. C REAN GĂ. MO S. RAMURĂ. ST IN GII IE. UŞOR. stilpâr s. v. DIRECŢIE. ST ÎL PÂRE s. (BIS.) (pop.) miţişor, (reg.) sălcie. stilnî vb. v. ATINTI. FIXA. PIRONI. ŢINTI. Ţ INTUI. STÎLPISOR s. stîlpuleţ, stilpu.şor. stil[ăt adj. v. AŢINTIT. FIXAT. ÎMPIETRIT. ÎNCREMENIT. ÎNLEMNIT. ÎNMĂRMURIT. ÎNŢEPENIT. NECLINTIT. NEMIŞCAT. PIRONIT. ŢEAPĂN. ŢINTIT. ŢINTUIT, stîlpul s. art. v. STEAUA POLARĂ. STÎLPULEŢ s, stîlpişor, stilpuşor. STÎLPUŞOR s. stîlpişor, stîlpuleţ. stîlpiisor s. v. MĂNUŞĂ, stimpără vb. v. ASTÎMPĂRA. CALMA. DOMOLI. LINIŞTI. POTOLI. TEMPERA. stimpi vb. v. CONTENI. ÎNCETA. ÎNTRERUPE. OPRI. STÎNĂ s. tîrlă, (rar) oierle, (reg.) băcle, căşărlc, colibă, mândră, mutare, odalîc, sălaş, (prin Transilv., Ban. şi vestul Munt.) staul. STÎNCĂ s. (pop.) stână, (reg.) canarâ, (Transilv.) cirşic, (prin OU. şi Ban.) janţ. (O ~ uriaşă de bazalt.) stâncă s. v. PIATRĂ. ROCĂ. STÎNGÂCI adj. neajutorat, neindemînatic, nepriceput, (livr.) inabil, (rar) neajutât, (reg.) natantdl. (E tare bietul băiat!) stângaci adj. v. NECORESPUNZĂTOR. NEIZBUTIT. NEREALIZAT. NEREUŞIT. NESATISFĂCĂTOR. PROST. SLAB. stîn(|ăci vb. v. ŞCHIOPĂTA. STÎNGĂCÎE s. ncîndcmînare, (rar) nepricepere, (reg.) mangoseâlă, (înv.) maladresă. (Era de o ~ proverbială.) STINJEN s. I. (prin Transilv.) şing. (Un ~ de lemne.) II. (BOT.) 1. (Iris germanica) iris, stinjenel, (reg.) ceapă, cocoş, cocoşel, crin, lllie, lilion, paparlgă, săbie, speteâză, stînjenlţă, tulipăn, coada-cocoşnlui, cosiţa? fâtelor, floare-vînătă, frunză-lâtă, iarbă-lâtă. 2. (Iris vciriegala) iris, stînjenel, (reg.) lilion-păsăresc. 3. stinjen de baltă (Iris pseudacorus) = iris, stînjenel, stînjen galben, (reg.) speteâză, spetegioâră, criri-de-âpă, crin-gâlben, lilie-gâî- benă ; stînjen galben (Iris pseudacorus) = iris, stinjenel, stînjen de baltă, (reg.) speteâză, spetegioâră, crin-de-apă, crin-gâlben, li;k:-gâ)-benă. stinjen s. v. CRIN-GALBEN. stînjen-ulli s. v. NARCISĂ. ST ÎN JENA R s. (reg.) metărâş, met rar. ST ÎN J ENEÂLĂ s. 1. deranjare, incomodare,, jenare, stinghereală, stinglierire, stînjenire, tulburare, (livr.) conturbârc, (pop.) zăticnire, (~ cuiva dc la lucru.) 2. jenă, ruşine, sfiala., sfiiciune, stinghereală, stînjenire, (pop.) ni:.i-nâre, (înv. şi reg.) ruşlnţă, (înv.) stidcală, sli-dlnţă. stichre. (Un sentiment de ~.) STÎNJENEL s. (BOT.) I. (Iris germanica) iris, stinjen, (reg.) ceapă, cocoş, cocoşel, crin, lllie, lilion, paparlgă, săbie, speteâză, stinieiuţă, tulipăn, coada-cocoşului, cosi ţa-fetelor, fioare-vinătă, frunză-lâtă, iarbă-lâtă. 2. (Iris verie-gala) iris, stinjen, (reg.) lilion-păsăresc. 3. (Iris pseudacorus) iris, stînjen de. baltă, stînjen galben, (reg.) speteâză, spetegioâră, erin-dc-âpă, crin-gâlben, lilie-gâlbenă. stînjenel s. v. RĂŢUŞOARĂ. STÎNJENI vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. şi Bu-eov.) a zăliăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 2. a împiedica, a jena, a stingheri. (îl ~ in mişcări. ) stânjeni vb. v. JENA. RUŞINA. SFII. STÎNJENIRE s. 1. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stinglierire, stînjeneală, tulburare, (livr.) conturbâre, (pop.) zăticnire. cuiva de la lucru.) 2. jenă, ruşine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stînjeneală, (pop.) ru-şinâre, (înv. şi reg.) ruşlnţă, (înv.) stideâlă, stidlnţă, stidlre. (Un sentiment dc ~.) STÎNJENIT adj. 1. încurcat, jenat, stingherit, (rar) strîmtorât. (Se simţea cam ~.) 2. stingher, stingherit. (Se simţea ~ în casa directorului.) STÎNJENITOR adj. incomod, jenant, neplăcut, stingheritor, supărător. (O situati-:~.) stânjenită s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎNJENEL. stânjenii! adj., s. v. LILIACHIU. MOV. VIOLET. VIORIU. STÎRC s. (ORNIT.) 1. slîrc cenuşiu (Ardea cinerea) = bîtlan, (reg.) ceapur, gitlân, pes-câr ; slîrc purpuriu (Ardea purpurca) = hl-tlan roşiatic, bîtlan roşu, ştire roşu, (reg.) bîtlan scorţişor, bîtlan scorţişorlu, ceapur roşu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-râşic, gac-roşu ; stîre roşu (Ardea purpurea) = bîtlan roşiatic, bîtlan roşu, stîre purpuriu, (reg.) bîtlan scorţi-ş6r, bîtlan scorţişorlu, ceapur roşu, ciaclă-de-trâstie, ciaclă-roşie, gac-roşu. 2. (Ardcola ratloi-des) (reg.) bîtlan galben. 3. stîre alb (Egretta alba) = egretă, (rar) erodiu alb, erodiu măre, (Teg\> bîtlan âlb, ceapur măre, stîre bălân. 4. ştire mic (Ixobrijchus. minutus) = stîre1"pitic, (pop.) scroflţă ; stîre pitic (Ixobrychus minutus> ‘935 STOCAJ = ştire mic, (pop.) scrofiţă. 5. ştire-de-noapte (Nijdicorax nycticorax) — (rog.) cinică, stîrc-*cenuşiu-de-noâptc, s tirc- c enu şi 11 - mic. stare s. v. BARZĂ. COCOSTÎRC. si îrc alb nuc s. v. BÎTLAN MIC. stiirc bălan s. v. EGRETĂ. ST ÎRC ALB. stke-eemişiu-dc-iioăpte s. v. STÎRC-DE-NOAPTE. stirc-cenusiu-mic s. v. CORB-DE-NOAPTE. ■ST î K C - D E-NO A PTE. stîre-(lc-iîoăptc s. v. BOU-DE-BALTĂ. stârci vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI. stîreiog s. v. BUTUC. FUS. PAT. PICIOR. SCAUN. STRAT. TALPĂ. stârcit adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÎNS. ZGÎR- a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ™ discuţii furtunoase.) 11. a isca, a naşte, a produce, a provoca, a ridica. (Cartea a ~ mumroase controverse.) 12. a deştepta, a produce, a provoca, a solicita, a suscita, a trezi. (Le-a ~ interesul.) 13. a (se) face, a (se) produce, a (se) provoca. (Vestea a ~ vîlvă.) stârni vb. v. DEŞTEPTA. INVENTA. ÎNFURIA. MÎNIA. NĂSCOCI. PLĂSMUI. SCORNI.. SCULA. TICLUI. TREZI. STÎRNÎRE s. 1. bătaie, goană, gonire, hăi-tuială, hăituire, scornire, (pop.) zgornîrc. (~ vinatului din. birlog.) 2. asmuţire, aţîţare, întă-ritare, provocare, (pop.) zădărire. (~ dinilor.) 3. aţîţare, incitare, instigare, instigaţie, întări tare, provocare, tulburare, (rar) incitaţie, pro vocaţie, (pop.) zădărîre. (~ maselor). 4. declanşare, dezlănţuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, venire, (înv. şi reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupţie. (înainte de ~ vijeliei.) 5. creare, determinare, pricinuire, producere, provocare. (~ unei anumite stări.) STÎRNÎT adj. 1. asmuţit, întărîtat. (Ciini ~.) 2. aţîţat, incitat, instigat, întărîtat, provocat, (pop.) zădărît. (Om ~.) STÎRPI vi). 1. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pop. şi fam.) a căsăpi, (reg.) a chcsăgi, (inv.) a conceni, a snopi, a stropşi. (Au ~ întreaga populaţie.) 2. (livr.) a eradica. (A ~ o boală.) 3. (fig.) a tăia. (A ~ răul din rădăcină.) 4, a desfiinţa, a lichida, a suprima. (A ~ favoritismele.) stirpi vb. v. AVORTA. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. SECA. STERILIZA. STÎRPIRE s. I. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, (rar) măcelărit, (pop. şi fam.) căsăpire. (~ întregii populaţii.) 2. (livr.) eradicare. (~ unei boli.) 3. desfiinţare, lichidare, suprimare. (~ abuzurilor.) st ir pire s. v. CASTRARE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE. STÎRPÎT adj. distrus, exterminat, nimicit. (O specie ~ .) stirpit adj. v. CASTRAT. JUGĂNIT. SCOPIT. STERILIZAT. STÎRPITURĂ s. 1. lepădătură, (livr. fig.) avorton. (Xn e decit o ~.) 2. pocitanie, pocitură, (reg.) sterpăciune, (livr. fig.) avorton. (O ~ de copil.) 3. (fig.) leşinătură (O ~ de pisică.) slirpitură s. v. AVORTON. STÎRV s. cadavru, corp, hoit, leş, mortăciune, trup, (rcg.) stirvină, (Transilv.) hanţ, (înv., în Transilv.) dâbilă. (I-a găsit ~ intr-o văgăună.) ştirviiuî s. v. CADAVRU. CORP. HOIT. LEŞ. MORTĂCIUNE. STÎRV. TRUP. STOARCE vb. 1. a presa, a tescui, a zdrobi. (A ~ strugurii.) 2. (înv.) a stoci. (A ~ o rană de puroi.) 3. a epuiza, a extenua, a frîngc, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrşi, a slei, a vlă-gui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.) stoarce vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. EXTORCA. INFILTRA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PĂTRUNDE. PERSECUTA. PRIGONI. SCURGE. SECĂTUI. TIRANIZA. URGISI. STOARCERE s. presare, stors, tescuire, tescuit, zdrobire, (înv. şi reg.) storsiîră. (~ strugurilor.) stoarcere s. v. ASUPRIRE. EXPLOATARE. EXTORCARE. ÎMPILARE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUŢIE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. SECREŢIE. URGISIRE. stobor s. v. CIMITIR. COLAC. GARD. GHIZD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. MARGINE. OCOL. ULUCĂ. STOCĂ vb. a depozita, a înmagazina, (înv.) a strînge. (~ marfa in magazie.) STOCAJ s. depozitare, înmagazinare, maga-zinaj, magazinare, stocare. (~unei mărfi.) STOCARE 936 STOCARE s. depozitare, înmagazinarc, ma-sazinaj, magazinare, stocaj. (~ unei mărfi.) " stoeăstie adj. v. ACCIDENTAL. INCIDENTAL. ÎNT ÎMPLĂTOR. OCAZIONAL. SPORADIC. stoci vb. v. ASUPRI. DEZUMFLA. EPUIZA. EXPLOATA. EXTENUA. FRÎNGE. ISTOVI. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SECA. SECĂTUI. SFÎRSI. SLEI. STOARCE. TIRANIZA. URGISI. VLĂGUI. ZDROBI. STOFĂ s. (reg.) pănură. (~ de haine.) STOG s. căpiţă, claie, porcoi, (pop.) plâstă, porcân, (reg.) boâghe, por, porcănâş, porcoiâţă, porconeăţă, porculeân, porculete, porculeţ, porcuţ, porşog, porşor, scliîrdă, (Olt.) clădiş, (Transilv. şi Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (Un ~ de fin.) stoyomăn adj., s. v. STOGOŞ. stog os adj., s. v. STOGOŞ. STOGOŞ adj., s. (reg.) stogomân, stogos. stogoşât. (Oi~.) stogoşăt adj., s. v. STOGOŞ. STOGULEŢ s. stoguşor. (~ de fin.) STOGUŞOR s. stoguleţ. (~ de fin). STOIC adj., s. 1. adj. (înv.) stoicesc. (Filozofii ~.) 2. s. (înv.) stoiciăn. (Un mare ~.) stoicesc adj. v. STOIC, stoicesc s. v. ALBIŞOARĂ. OBLEŢ. SO-REAN. stoicct s. v. ALBIŞOARĂ. OBLEŢ. SO-REAN.' stoiciăn s. v. STOIC. STOL s. 1. cîrd, (reg.) toană, toi, (Olt. şi Transilv.) ciopor. (Un ~ de rîndunele.) 2. bandă, buluc, ceată, cîrd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pilc, (pop.) crllă, liotă, (reg.) canarâ, ciurdă, rnişină, (Olt. şi Transilv.) ciopor, (Olt. şi Ban.) clâpie, (înv.) cin, tacîrn. (Un ~ de copii.) stol s. v. COLOANĂ, stoler s. v. TÎMPLAR. stolerie s. v. TÎMPLĂRIE. stoli vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHE-ZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI. stolisi vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHE-ZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI. stolită s. v. CAPITALĂ. REŞEDINŢĂ. SEDIU. stolohănos adj. v. BOLOVĂNOS. GLODU-ROS. PIETROS. STOMĂC s. (ANAT.) 1. burduhan, (pop.) burduf, (reg.) bîrdân, (Ban), tirbân. (~ unor animale.) 2. (înv. şi pop.) mâţe (pl.), (pop.) burtă, inimă, pîntece, rînză, (reg.) foâle, moâră, rîşniţă, rumegă toâre, rumegă tură, rumeguş, (Ban.) tirfă, (înv.) bândor, (fam.) pipotă, ramazan. (Dureri, de ~.) STOMACĂL adj. (ANAT.) gastric, (înv.) stomâhic. (Nerv secreţie ~.) stomâhic adj. v. GASTRIC. STOMACAL. STOMATÎTĂ s. (MED.) (pop.) plcâsnă, ploşniţă. STOMATOLOG s. (MED.) dentist. STOMATOLOGIC adj. dentar. (Cabinet~.) STOMATOLOGIE s. (MED.) dcnlhtică. STOP s., interj. 1. s. autostop, semafor, (rar) semnalizator. (~ pentru circulaţia, rutieră.) 2. interj, ajunge !, atît !, ba sta !, destui !, gata !, isprăveşte !, încetează !, punct !, sfir-şeşte !, stai!, termină!, (reg.) halt!, (fam. şi peior.) ho ! STOPA vb. a (se) opri. (Maşina ~ brusc.} STOPÂJ s. stopare, stopat. (~ unei ţesături rupte.) STOPÂRE s. 1. oprire. (~ maşinii.) 2. stopa;] stopat. (~ unei ţesături rupte.) STOPĂT s. stopaj, stopare. (~ unei ţesături rupte.) STOR s. 1. jaluzea, persiană, ruJou, (rar) roletă. (Fereastră cu ~uri.) 2. traiisperant. (Trage ~ la geam.) STORCÎ vb. a (se) strivi, a (se) terciuL a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi. (Olt. şi Munt.) a (se) storcoşi, (Transilv.) a (se) toroşti. (Fructele s-au ~.) STORCÎT adj. strivit, terciuit, zdrobit, (reg.) fleciuit, pistosit, (Olt. şi Munt.) stereo-şit. (Fructe ~.) storcoşi vb. v. STORCI. STRIVI. TERCIUL ZDROBI. storcosit adj. v. STORCIT. STRIVIT. TERCIUIT. ZDROBIT. storişte s. v. STAN ISTE. STORNĂRE s. (EC.) storno. STORNO s. (EC.) stornare. STORS adj. 1. presat, tescuit, zdrobit.. (Struguri ~.) 2. epuizat, extenuat, frint, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfinsit, sleit, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) bato-jît, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la antrenament.) STORS s. presare, stoarcere, tcscuire, tescuit, zdrobire, (înv. şi reg.) storsură. (^strugurilor.) storsură s. v. PRESARE. STOARCERE. STORS. TESGUIRE. TESCUIT. ZDROBIRE. STRÂBIC adj. chiorîş, cruciş, încrucişat, pieziş, saşiu, (pop.) şpanchiu, zbanghiu, (rog.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciş, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~ ; privire .~~.) STRABISM s. (MED.) privire încrucişată. STRĂCHINĂ, s. blid, (Transilv., Ban. şi Olt.) tăier. (O ~ de mincarc.) STRĂDĂ s. (reg.) uliţă, (înv.) pod. (~ copilăriei noastre.) STRADELĂ s. străduţă, (reg.) ulicioară, (prin Transilv.) zăliâtă. STRAI s. haină, îmbrăcăminte, veşmânt, (pop. şi fam.) buleândră, ţoală, (rog.) rufă, (Transilv. şi Maram.) halub, (depr.) hanţă, (Ia-ţi un ~ pe tine.) strai s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVE-LITOARE. PĂTURĂ.' VELINŢĂ. străinic s. v. CĂLĂTOR. DRUMEŢ. PELERIN. straiţa-ciobămilui s. v. TRAISTA-CIO BANULUI. straifa-popii s. v. TRAISTA-CIOBANULIT . străbatere «traiţă s. v. DESAGĂ. TRAISTĂ. strai ul-broastei s. v. MĂTA SE A- BROAŞTEI. STRAJĂ s. 1. pază, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. şi pop.) priveghere, (reg.) păzeâlă, (înv.) nazirie, păzire. (Serviciul de ~.) 2. gardă, pază, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. pază, pazme» păzitor, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristâv, priveghi, strâjnic, străjuitdr, veghe, veghetâr. (E ~ pe cimp.) 4. (MIL.) pază, santinelă, veghe, (pop.) caraulă, pîndâr, străjer, (reg.) şilbcc, (prin Ban.) şălbocâr. (~ se află în post.) 5. (MIL.) gardă, pază, (pop.) caratilă, (înv.) oiiluc, păzitoâre. (Să vină ~ I) 0. (PLUTĂRIT) (reg.) argeâ, lăturaş, podii dră. krăiă s. v. APĂRĂTOARE. AVANGARDĂ. BAL!' STRADĂ. BARIERĂ. ESCORTĂ. GA PILĂ. GRĂNICER. JANDARM. MÎNĂ CURENTĂ. PARAPET. P ARMA CLIC. PATRULĂ. PĂLIMAR. PLĂIES. RAMPĂ. RE-ZEMĂTOARE. STRĂJER. VAMĂ. slFâjnic s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. SRAJĂ. STRĂJER. străină s. v. DESTRĂMĂTURĂ. RĂRITU- RĂ. stjrănă s. v. RASĂ. SOI. SPECIE. STRANGULA vb. I. a gîtui, a sugruma, (rar) a jugula, (înv. şi reg.) a îneca, a suguşa, (reg.) a îmberegăţi, a înnăduşi, a năduşi, a struguşa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tîlhnnil l-a ~.) 2. a (se) spînzura. (De ce s-o fi ~?) 3. a înăbuşi, a sufoca. (Emoţia il .«w ; cu glasul ~ de emoţie.) STRANGULARE s. gîtuire, sugrumare, (rar) jugulare, strangulâţie, (înv.) sugrumaţii ră. (~ unei persoane.) STEANGULĂT adj. 1. gîtuit, sugrumat, (înv.) suguşăt. (Persoană ~.) 2. spînzurat. (L-au găsit ^ .) stranqulălie s. v. GÎTUIRE. STRANGULARE. SUGRUMARE. stranie adj., s. v. HOINAR. PRIBEAG. RĂTĂCITOR. VAGABOND. STRANIU adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznă-, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) para-xin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~ l) STRAPAZÂN s. ujbă, (pop.) opâc, (reg.) scormăs. (~ al unei lotci.) strshte s. v. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SUFERINŢĂ. STEĂŞNIC adj. 1. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăi-ramtăîor, năprasnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) 2. aprig, ântens. mare, puternic, tare, violent, zdravăn. (Un ger ~.) 3. grozav, teribil, zdravăn, (fam.) sfint, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 4. bun, grozav, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 5. aspru, riguros, sever, strict, (rar) strins. (O disciplină ~ ; un regim alimentar STRÂŞNIC s. (BOT.; Asplenium tricho-manes) (reg.) feregea, fericuţă, pocitoc, tei-şor, acul-pămîntului, dorul-Maicei-Preceste, fe-rigă-măruntă, părul-doămnei, părul-Maicii-Domnului. STRAT s. 1. brazdă, răzor, (rar) postată, (înv. şi reg.) tablă. (~ de flori, de legume.) 2. pătură, (rar) pălă. (~ de roci.) 3. (GEOL.) orizont. (~ bazaltic.) 4. (GEOL.) pînză. (~ freatic.) 5. pat. (~ de frunze, de nisip.) 6. perdea. (Un ~ gros de fum.) 7. categorie, pătură, treaptă. (~ social.) 8. ierarhie, nivel, rang, scară, stare, treaptă. (~ social.) 3. (TEIIN.) butuc, pat, picior, scaun, talpă, (reg.) pitrucă, stîrciog. (~ la sucală, la vir-telniţă.) 10. ('TEIIN.) bătător, scaun, trup. la mcliţă.) 11. (BIS.) strat de rusalii= todorusale (pl.), (reg.) todoruse (pi.), sfredelul rusaliilor. (~ se serbează cu 24 de zile înainte de rusalii.) strat s. v. ADĂPOST. AFET. AŞTERNUT, CULCUŞ. MASĂ. PAT. PLACENTĂ. SĂLAS. VEŞCĂ. STRATAGEMĂ s. subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţle, (reg.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculânţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, mer-chez. (De ce ~ a uzat?) STRATIFICARE s. stratificaţie. (Proces de ~.) STRATIFICAT adj. (înv.) păturos. (Cărbune ~.) STRATIFICAŢIE s. stratificare. (Proces de ~.) STRATIGRAFIE s. geologie istorică. straliot s. v. MILITAR. O STAS. OŞTEAN. SOLDAT. slratornic s. v. POSTELNIC. STRĂBÂTE vb. 1. a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a str punge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a răzbate. (Nu puica ~ prin mulţime.) 3. a despica. (O pasăre ~ văzduhul.) 4. a intra, a pătrunde. (Lumina ~ pe fereastră.) 5. a ajunge, a răzbate, a răzbi. (Strigătul ~ pînă la el.) 0. a face, a merge, a parcurge. (~ zilnic 10 km.) 7. a măsura, a parcurge. (~ camera de la un capăt la celălalt.) 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a ~ distanţa de 5000 m in . . . ) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vîntura, (pop. şi fam.) a bâte, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. şi reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rind oraşele si satele.) 10. a parcurge, a traversa, (înv.) a spăla. (Dunărea ~ mai multe ţări.) STRĂBĂTERE s. 1. pătrundere, răzbatere, răzbire, străpungere, trecere, (livr.) penetrantă, penetrare, penetraţie. (~ cuiului în perete.) 2. intrare, pătrundere. (~ luminii prin fe- STRĂBĂTĂTOR 93 S' rccislră.) 3. parcurgere, traversare. (După ~ întregii cimpii, riul o ia spre sud.) STRĂBĂTĂTOR adj. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ) străbătător adj. v. INSISTENT. PERSEVERENT. PE R SISTENT. RĂ Z BĂTĂTOR. STATORNIC. STĂRUITOR. TENACE. STRĂBUN adj., s. 1. adj. părintesc, strămoşesc, (inv.) străbunesc. (Să ne apărăm moşia~.) 2. s. pl. părinţi (pl.). strămoşi (pl.). (Datină rămasă de la ~.) 3. s. străbunic, strămoş, (inv.) protopărinte. (E un ~ de-al meu.) 4. adj. străvechi, (înv.) străbunesc. (Datină~.) străbunesc adj. v. PĂRINTESC. STRĂBUN. STRĂMOŞESC. STRĂVECHI. STRĂBUNIC s. 1. străbun, strămoş, (inv.) protopărinte. (Datini de la ~ii noştri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un ~ de-al tatei.) sfrăchineă s. v._ STRĂCHINUŢĂ. STRĂCHINCŢĂ s. (reg.) străchineă, stră-chioâră. străchioarn s. v. STRĂCITINUTĂ. stradal nic adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS. STRĂDANIE s. 1. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduiâlă, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapăţ, (prin Munt.) morinccâlă, (Mold. şi Transilv.) zoălă, (inv.) căznire, nevoinţă, os-teninţă, sforţa, strădănuinţă, strădănuire. (~ lui a fost încununată de succes. ) 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, silinţă, străduinţă. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 3. asiduitate, insistenţă, perseverenţă, rivnă, sforţare, silinţă, sîrguinţă, stăruinţă, străduinţă, zel, (pop.) osirdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. hărnicie, rivnă, silinţă, sîrguinţă, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (inv.) activitate, diligenţă. (E de admirat ~ lui.) strădanie s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. strădăniii vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORŢA. FRĂMÎNTA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORŢA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. strădănuinţă s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TRUDĂ. ZBATERE. străduinure s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORI TARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TRUDĂ. ZBATERE. STRĂDUI vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sirgui, (ree\) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (inv.) a se învălui, a năşii, a (se) osîrclnici, a (se) osîrdU, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforţa, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca., a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil!) 4. a ir cerca., a se sforţa, a se sili. (Se ~ să-i ciştige bunăvoinţa.) strădui vb. v. CHINUI. SUFERI, sti-ăduiălă s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢA. trudă, zbatere. STRĂDUINŢĂ s. I. caznă, chin, efort,, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă,, strădanie, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduiâlă, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapăţ, (prin Munt.) morîneeâîă, (Mold». şi Transilv.) zoălă, (inv.) căznire, nevoinţă, osteni n ţă, sforţa, strădănuinţă, strădănuire. (~ lui a fost incununată de succes.) 2. efori, încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 3. asiduitate, insistenţă, perseverenţă, rivnă, sforţare, silinţă, sîrguinţă, stăruinţă, strădanie, zei, (pop.) osirdie. ( ~ lui s-a dovedii fructuoasă.> 4. hărnicie, rivnă, silinţă, sîrguinţă, strădanie, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (inv.) activitate, diligentă. (A demonstrai o mare ~ in munca sa.) 5. ardoare, rivnă, sîrguinţă, zei, (înv.) nepreget, nepregetâre, osirdie, osirdnicie, osîr-dufre, osîrchiitură, protinuc. (~ lui era demnă de lăudat.) străduire s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TRUDĂ. ZBATERE. străduitdr adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PERSEVERENT. RĂBDĂTOR. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. STĂRUITOR. TENACE. VREDNIC. ZELOS. STRĂDUŢĂ s. stradelă, (reg.) ulicioară, (prin Transilv.) zăliâtă. străfiţj s. v. STRĂNUT. STRĂMUTARE, STRĂNUTAT. slrăiicjâ vb. v. NECHEZA. RÎNCHEZA. STRĂNUTA. străl'iţjăt s. v. STRĂNUT. STRĂMUTARE. STRĂNUTAT. străini adj. v. EXTRAFIN. SUPER FINA strAilocă vb. v. PĂRUI, străîlocăt adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT. străiormă vb. v. METAMORFOZA. MODIFICA. PREFACE. PRESCHIMBA. SCHIMBA. TRANSFORMA. străformâre s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MOD IFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE, TRANSFORMARE. STRĂFULGERA vb. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a seînteia, a sclipi. (Luminiţe în noapte.) 939 STRĂLUCITOR STRAFULGEHÂRE s. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scin-teiero, sclipeală, sclipire, sclipit, (rar) lică-(riş, sclipi tură, zare, (pop. şi fam.) scllpet, înv.) scăparătură. (O ~ de lumină.) străfulgerare s. v. FULGER. STRĂFtJND s. 1. adine, adîncime, afund, fund, profunzime. (Din ~ lacului.) 2. adine, adincime, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, (reg.) afundl.ş, afunzlme, (fig.) băiere (pi.), (înv._ fig.) mâţe (pl.). (în ~ pămîniului.) STRAGÂLÎE s. (TE11N.) (reg.) rîndumcă, tu căi ic. (~ la car, căruţă.) .stntgnneălă s. v. ŞICANĂ, stnuiăni vb. v. SÎCÎI. ŞICANA, slrărfăinre s. v. ŞICANĂ. STRĂGITEÂŢĂ s. chişîeag, (Transilv., Ma-raîn. şi Bucov.) sămăchlşă, (~ este laptele ■acru prins în putină.) sîfăcjheăţă s. v. CHEAG. COAGUL. PIFTIE. RĂCITURI. ZER. şiră glie! ă vb. v. COAGULA. ÎNCHEGA, străin adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. OR IG IN AL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. STRĂIN adj., s. 1. adj., s. pripăşit, venetic, (înv.) nemernic. (Om ~ prin acel loc.) 2. s. venetic, (prin Ban.) a veni tură, (înv.) curbet, venit ură. (Un ~ pripăşit undeva.) 3. adj., s. pribeag, (înv.) nemernic, venit, (slavonism înv.) proidlt. (E ~ pe la noi.) 4. adj., s. (înv.) vărva.r. (E ~ de aceste locuri.) 5. adj. înstrăinat, (fig.) dezrădăcinat. (~ printre ai săi.) fi. adj. izolat, stingher. (Se simţea ~ în sala de bal.) 7. adj. necunoscut. (Astăzi mi-eşli complet ~.) 8. adj. extern. (Probleme ~ premiu) urilor noastre.) străină vb. v. ÎNSTRĂINA, străinătate s.v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE, străinism s. v. BARBARISM, strălţă s. v. ITĂ IN IS OARĂ. HAINITĂ. HĂINUŢĂ. sîrăjăe s. v. MINDIR. SALTEA. STRĂJER s. 1. pază, paznic, păzitor, strajă, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sot-nic, (înv.) prevegheu, pristâv, priveghi, strâj-mic, slrăjuitor, veghe, veghetor. (E ~ pe cimp.) 2. (IST.) plăieş, (pop.) strajă. străjer s. v. PAZĂ. SANTINELĂ. STRAJĂ. VEGHE. STRÂJUl vb. 1. a păzi, a supraveghea, a veghea, (înv. şi pop.) a priveghea. (A~ poarta cetăţii.) 2. a delimita, a limita, a mărgini, a ţărmuri. (Stâlpii de telegraf ~ şoseaua.) slrăjuî vb. v. ÎNSĂILA. STRĂJUlRE s. 1. păzire, supraveghere, veghere. (~ porţilor cetăţii.) 2. pază, strajă, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. şi pop.) priveghere, (reg.) pă-:zeâîă, (înw) nazirle, păzire. (Serviciul de slrăjuitor s. v. PA.ZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. STRĂLUCI vb. 1. a lumina, a seînteia, a sclipi. (Candelabre ~ in salon.) 2. a lumina, (reg.) a raza, a zări. (Soarele ~.) 3, a bate, a luci, a lumina. (Luna~ peste ramuri.) 4. a sclipi, (fig.) a arde. (Stelele ~.) 5. a luci. (Un metal care ~.) fi. a luci, a seînteia, a sclipi, a sticli, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)7. a licări, a luci, a scăpăra, a seînteia, a sclipi, a sticli. (Ochii î.i~.) 8.*(livr.) a bria, a eclata. (O persoană care ~ într-un anumit domeniu.) străluci vb. v. FULGERA. strălucios adj. v. LUCIOS. LUCITOR. SCÎNTEIETOR. SCLIPITOR. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR. STRĂLUCIRE s. 1. luminozitate. (~ unui izvor natural de lumină.) 2. lumină, (rar) străluminăre, (înv. şi pop.) vedere, (înv. şi reg.) lume, (reg.) zare, (înv.) lucoăre. (~ soarelui.) 3* (E1Z.) luminanţă. 4. luciu, lustru, (inv.) perdaf. (~ unei suprafeţe.) 5. lucire, scînteicre, sclipire, sticlire, (rar) străluciri, străluminăre, (inv.) lucoăre, strălucoâre. (~ diamantului.) 6. licărire, lucire, scăpărare, seînteiere, sclipire, sticlire. (O ~ ciudată a ochilor.) 7. frumuseţe, mindreţe, splendoare, (inv. şi reg.) mindrle. (~ peisajului, a unui palat.) 8. fast, lux, măreţie, pompă, somptuozitate, splendoare, (înv.) ighemonicon, pohfălă, saltanăt. (~ de la Curte.) 9. bogăţie, fast, lux, pompă, splendoare. (~ ceremoniei.) 10. glorie, grandoare, măreţie, mărire, slavă, splendoare, (inv.) mărie, mărime. (Trecutul plinele strălucire s. v. CELEBRITATE. FAIMA. GLORIE. PRESTIGIU. RENUME. REPUTAŢIE. STRĂLUCIT adj. 1. lucios, lucitor, scin-teietor, sclipitor, strălucitor, (rar) luciu, (inv. şi reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 2. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~ ; onuntă~.) 3.falnic, glorios, (inv.) fălos. (Un viitor ~.) 4, eroic, glorios, vitejesc, (pop.) voinicesc. (O faptă de arme ~.) 5.* strălucitor, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs ~; un succes ~.) strălucit adj. v. CELEBRU. FA BIOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. STRĂLUCITOR adj. 1. intens, mare, puternic, tare, viu. (O lumină~.) 2. luminos, (rar) străluminât. (Un soare ~.) 3. luminos, scin-teietor, (înv. şi reg.) vederos, (reg.) stelos. (Un astru ~.) 4. luminos, radios. (O dimineaţă ~.) 5. intens, viu, (fig.) aprins. (Culori ~.) fi. lucios, lucitor, seînteietor, sclipitor, strălucit, (rar) luciu, (înv. şi reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 7. scăpărător, seînteietor, sclipitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 8. minunat, splendid, (livr.) magnific, mirific, paradiziac, (pop.) mindru, (înv.) preafrumos. (Un peisaj STRĂLUCITOR 940 ~.) 9. grandios, măreţ, splendid, (înv.) vede-ros. (Un spectacol ~ se înfăţişa privirii.) 10. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~; o nuntă ~.) 11.* strălucit, (livr.) briant, eclatănt, (fig.) răsunător. (Un discurs un succes ~.) strălucitor adj. v. CELEBRU. FAIMOS, ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. străluchi s. v. LUCIRE. SCÎNTEIERE. SCLIPIRE. STICLIRE. STRĂLUCIRE. strălucoărc s. v. LUCIRE. SCÎNTEIERE. SCLIPIRE. STICLIRE. STRĂLUCIRE. strălumina vb. v. LUCI. SCÎNTEIA. SCLIPI. STICLI. STRĂLUCI. străluminăre s. v. LUCIRE. LUMINĂ. SCÎNTEIERE. SCLIPIRE. STICLIRE. STRĂLUCIRE. străluininăt adj. v. LUMINOS. STRĂLU-CiTOR. strumătură s. v. DESTRĂMATURĂ. RĂRIT URĂ. strâmtau s. v. PONOR. RÎPĂ. VĂGĂUNĂ, străminos adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. VERTICAL. USTRĂMIOR s. (ZOOTEIIX.) (reg.) pă-cuină. (~ este oaia sau berbecul cam de 3 cmi.) STRĂMOŞ s. 1. străbun, străbunic, (inv.) protopărinte. (E un ~ de-al meu.) 2. (la pi.) părinţi (pl.), străbuni (pl.). (Datină rămasă de la ~.) STRĂMOŞESC adj. 1. părintesc, străbun, (înv.) străbunese. (Să ne apărăm moşia 2. (inv.) tătînesc. (Lecjea^.) strâmur s. v. JOARDĂ. JORDIE. STRĂMURARE. VARGĂ. STRĂMURARE s. (pop.) strămnrăriţă. (reg.) bold, (Ban.) ţepuşă, (înv.) strămur. (Cu ~ se îmboldesc vitele la mers.) strămurare s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. JOARDĂ. JORDIE. NUIA. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. VARGĂ. strămurărită s. v. JOARDĂ. JORDIE. STRĂ M URARE. VAR G A. STRĂMUTĂ vb. 1. a disloca, (A ~ o populaţie.) 2. a (se) deplasa, a (se) muta, (inv. şi reg.) a (se) petrece. (Se ~ dintr-un loc în altul.) 3. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) transfera, (înv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Ploieşti.) strămută vb. v. METAMORFOZA. MODIFICA. MUTA. PREFACE. PRESCHIMBA. SCHIMBA. TRANSFORMA. STRĂMUTARE s. 1. dislocare. (~ unei populaţii.) 2. deplasare, mutare. (~ cuiva dintr-un loc în cdtul.) 3. mutare, mutat, permutare, permutaţie, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) strămutare s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. STRĂMUTAT adj.'dislocat. (Populaţie ~.) strămutat adj. v. METAMORFOZAT. MODIFICAT. PREFĂCUT. PRESCHIMBAT. SCIT IM BAT. TR AN S FO R MAT. STRĂMUTAT s, mutare, mutat, permutare... permutaţie, strămutare, transfer, transferare.. (~ lui cu serviciul la Bacău.) strămutătură s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE... TRANSFORMARE. STRĂNEPOT s. (rar) răznepot. straniei vb. v. CĂLĂTORI. UMBLA. VOIAJA. STRĂNUT s, strănutare, strănutat, (rar) străini Lătură, (prin Munt. şi Olt.) străfig. (prin Olt.) străfigăt. STRĂNUTA vb. (pop.) a străfiga, (reg.) a pirşni, (prin Ban.) a zdravănă. (E răcit şi ~. > STRĂNUTARE s. strănut, strănutat, (rar) strănută tură, (prin Munt. şi Olt.) străfig, (prin Olt.) străfigăt. STRĂNUTAT s. strănut, strămitare, (rar) strănută tură, (prin Munt. şi Olt.) străfig, (prin Olt.) străfigăt. STRĂNUTĂTOĂRE s. (BO T.: Achillea cartitaginea) (reg.) cănăcei (pl.), ciucurel (pl.), rotoţelc-ălbe (pl.), schintciuţc-ălbe (pl.). strănutătoâve s. pl. v. R O T O Ţ I£ L E - A L B E. strămitătiîru s. v. STRĂNUT. STEANU-TARE. STRĂNUTAT, străpeâlă s. v. AVORT, sfrăplantă vb. v. PLANTA. PUNE. RĂSĂDI-SĂDI. TRANSPLANTA. STRĂPUNGĂTOR adj. 1. chinuitor., intens, puternic, violent, viu, (fig.) ascuţit, sfredelitor. (Durerc~.) 2. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, sec tocitor, scrutător, sfredelitor. (O privire ~ ; ochi ~ ■) STRĂPUNGE vb. 1. a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străbate, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a găuri, a perfora, a scobi, a sfredeli, (înv. şi reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluşi, (Mold. şi Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a scli-diri. (A ~ intr-lin material dur.) 3. (înv.) a proidi. (I-a ~ inima.) 4. a sparge. (A ~ frontul.) străpunge vb. v. ISCODI. SCRUTA. STRĂPUNGERE s. 1. pătrundere, răz-baterc, răzbire, străbatere, trecere, (livr.) pene-trânţă, penetrăre, penetraţie. (~ cuiului prin perete.) 2. găurire, găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. şi Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.) 3. spargere. (~ frontului.) STRĂPUNS adj. 1. găurit, perforat, scobit, sfredelit, (înv. şi reg.) potricăllt, (Mold. şi Bucov.) bortelit, bortit. (Material dur ~.) 2. spart. (Front ~.) STRĂPUNS s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforaţie, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, (reg.) găunire, (Mold. şi Bucov.) bortelire. (~ unui material dar.) 941 STRICA străstui vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. MUNCI. SCHINGIUI. TORTURA. TRUDI. STRĂŞNICIE s. 1. asprime, constrîngere, intransigenţă, rigoare, rigurozitate, severitate, stricteţe, (inv.) străşnicire, (fig.) duritate. regimului de internat.) 2. forţă, putere, tărie, vigoare. (Reclamă cu ~ dreptatea.) străşnicie s. v. GROZĂVIE. MONSTRUOZITATE. OROARE. ASPRIME. CONSTRÎNGERE. INTRANSIGENTĂ. RIGOARE. RIGUROZITATE. SEVERITATE. STRĂŞNICIE. STRICTETE. strataiă vb. v. INTERFERA. INTERSECTA. ÎNCRUCIŞA. ÎNTRETĂIA, strătorieă s. v. VENTRILICĂ. strălese vb. v. ÎNTREŢESE. străvăţ s. v. LOZIE. MLAJĂ. RĂCHITĂ. RĂCITIŢICĂ. SALCIE. străvăzător adj. v. DIAFAN. FIN. STRĂVEZIU. SUBŢIRE. TRANSPARENT. VA-POROS. STRĂVECHI adj. 1. (livr.) imemorial, (inv.) nepomenit, preaveclii, (înv. fig.) sur. (Din vremuri ~.) 2. arhaic, primitiv, vechi. (Civilizaţii ~.) 3. secular. (O tradiţie ~.) 4. străbun, (inv.) străbun esc. (O datină ~.) 5. bătrîn, vechi, (fig.) cărunt. (Prin codrii cei ~ ■) străveelnmc s. v. ANTICHITATE. VECHIME. străvedea vb. v. ÎNTREVEDEA. ÎNTREZĂRI. OGLINDI. PROIECTA. RĂSFRÎNGE. REFLECTA. TRANSPĂREA. strfivcdcre s. v. DIAFANITATE. TRANSPARENŢĂ. străvesti vb. v. DEGHIZA. TRAVESTI, străvestîre s. v. DEGHIZARE. TRAVESTIRE. strâvestit adj. v. DEGHIZAT. TRAVESTIT, străvezime s. v. DIAFANITATE. TRANSPARENŢĂ. STRĂVEZIU adj. 1. diafan, fin, subţire, transparent, vaporos, (inv.) prevăzător, pre-văzlu, străvăzător, (fig.) aerian, eterat, eteric, spumos. (Un material ~.) 2. albastru, clar, curat, limpede, pur, senin, (livr.) limpid, (Transilv.) tlstaş, (inv.) seninăt, seninăs, (fig.) spălat. (Cer ~.) STREAŞINĂ s. jgheab, (inv. şi reg.) scoc, (reg.) plâsă, poiată, (Transilv.) cetîmă. (~ la acoperişul casei.) streaşină s. v. BOR. CAT. COZOROC. ETAJ. MARGINE. NIVEL. PRISPĂ. VIZIERĂ. strecătoărc s. v. STRECURĂTOARE. STRECHE s. (ENTOM.) 1. (Hypoderma bovis) (reg.) bîză, bîzdâră, boânză, bonzâr, bonză, sclepţ, musca-boului, muscă-de-bizăif muscă-dc-bizălt, muscă-de-bizdărlt, muscă-de-mârhă. 2. (Oeslrus ovis) (reg.) muşiţă, (inv., în Transilv.) sclepţ. streche s. v. TĂUN. STRECHEA vb. (MED. VET.) (reg.) a bîzclări. (O vită care a ~.) strechea vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ŢICNI. strcchca-căilor s. v. MUSCA-CALUTLUI. streclicat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT, DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN, SMINTIT. ŢICNIT. STRECURĂ vb. I. a se infiltra, a pătrunde, (livr.) a se insinua. (Apa se ~ in zidărie.) 2. a se scurge. (Lichidul se ~ prin fisura vasului.) 3. a se fofila, a se furişa, (înv. şi reg.) a se şterge, (Transilv.) a se fîştica, (Mold. şi Bucov.) a se şupuri, (inv.) a se fura, (fig.) a se prelinge. (S-a~ neobservat afară.) 4. a se furişa, (rar) a se prefira. (Lumina se ~ prin arbori.) 5. a pătrunde, a răzbate. (Frigul sc ~ in casă.) 6. a scăpa. (în text s-au ~ cilcva erori de tipar.) strecură vb. v. ESCHIVA. FUGI. PRITOCI. SCĂPA. SUFLA. SUSTRAGE. ŞOPTI. STRECURARE s. I. scurgere. (~ unui lichid printr-o spărtură.) 2. fofilare. furişare. (~ lui din cameră.) ' STRECURĂTOARE s. (înv. şi pop.) strecă-toâre, (pop.) sită, sitlşcă, (reg.) ciurel, găurăr, răvăr, riuşor, sitlcă. (~ de roşii.) strecurătoare s. v. CUCURIG. strede s. v. FAGURE, streie s. v. PRISPĂ. strelice s. v. FĂRÎMĂ. FIR. PIC. PICĂTURĂ. PIŞCĂTURĂ. STROP, strellci s. v. PISTRUI. STELUŢĂ, streped adj. v. STREPEZIT. STREPEDE s. (ENTOM.) cişiţă, (Munt.) carete, (Transilv. şi Bucov.) codăţ. (~ este a larvă care se dezvoltă în brînza alterată.) STREPEZEĂLĂ s. (rar) strepeziciune. (Simte o ~ în gură.) STREPEZI vb. (reg.) a se sărbezi. (I s-au ~ dinţii.) strepeziciune s. v. STREPEZEALA. STREPEZÎRE s. (înv.) strepezitură. (~ dinţilor.) STREPEZIT adj. (Transilv.) streped. (Dinţi ~ ■) strepezitură s. v. STREPEZÎRE. STRES IN UTĂ s. (reg.) strcşioără. strcsioără s.’v. STREŞINUŢĂ. şiretenie s. v. ÎNTÎMPINAREA DOMNULUI. STRIĂŢIE s. 1. dungă, nervură, vină. (Marmură ca~ ii.) 2. striu. (Zidărie ca~ii.) STRICĂ vb. 1. a (sc) degrada, a (se) deteriora, a (sc) învechi, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) liîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (sc) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (sc) uza. (Hainele i s-au ~.) 3. a (sc) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măeina, a (se) părăgini, a (se) ruina, (reg. şi fam.) a (sc) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a.~.) 4. a (se) avaria, a (sc) deteriora. (Nava s-a ~.) 5. a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) deregla, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-ct ~.) 6. a forţa, a sparge, a viola, (inv.) a silnici. (A ~ încuietoarca uşii.) 7. a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi. (Ploaia a ~ recolta.) 3. a se acri, a se altera, a sc descompune, a fermenta, a sc împuţi, a sc înăcri, (înv. şi reg.) a se sărbezi, a sc sminti, STRIGA 912 (reg.) a se mocni, a se zori, (prin Ban.) a se pistă vi, (prin Transilv.) a se scoâce. (Laptele s-a ~.) 9. a se altera, a se descompune, a se rîn-cezi. (Untura s-a ~ .) IO. a deranja. (Să nu-mi pieptănătura.) II. (MED.) a se caria, a se găuri, (reg.) a se scorboroşi. (Dinţii se ~.) 12. a dăuna, a prejudicia, a vătăma. (Ceva care. ~ sănătăţii.) IM. a ataca, a distruge, a vătăma, a zdruncina, (l'ig.) a ruina. (Aceste o forturi i-au ~ sănătatea.) 14. (MED.) a i sc deranja. (I s-a ~ stomacul.) 15. a (se) altera, a (se) polua, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a~.) Ui. a se închide, a se moliori, a se posomori. (Vremea s-ci ~.) 17. a (se) corupe, a (se) deforma. (O limbă care s-a~ sub influenţa . . .) 18. a (sc) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrina, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (înv.) a (se) sminti. (S-ci ~ intr-un mediu imoral.) 19. a dejuca, a împiedica, a zădărnici. (Le-a ~ toate planurile.) 20. a desface, a rupe. (A ~ logodna.) strică vb. v. ABROGA. ANULA. ASASINA. CERTA. CONTA GIA. CONTAMINA. DEFLORA. DEOGIIFA. DEPLASA. DESCOASE. DESFIINŢA. DESTRĂMA. DEŞIRA. DEVASTA. DEZARTICULA. DEZVIRGINA. DISLOCA. DISTRUGE. INFECTA. INFIRMA. INVALIDA. IROSI. ÎNRĂUTĂŢI. ÎNVRĂJBI. JEFUI. LUXA. MOLIPSI. .MUTILA. NIMICI. OMORÎ. PIERDE. PÎR-JOLL PRĂDA. PRĂPĂDI. PUSTII. RISIPI. SCHILODI. SCRÎNTI. SFĂRÎMA. SPARGE. SUCI. SUPĂRA. SUPRIMA. UCIDE. STRICĂRE s. 1. degradare, deteriorare, invecliire, uzare, (înv.) degradâţie. (~ mobilei.) ■2. degradare, deteriorare, ponosirc, uzare, (rar) ponoseâlă. (^ hainelor.) 3. dărăpănarc, degradare, măcinare, părăginire, ruinare. (~ unui zid vechi.) 4. avariere, deteriorare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.) 5. forţare, spargere, violare. (~ unei încuietori.) 0. distrugere, nimicire, prăpădirc. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrirc, alterare, descompunere, fermentare, împuţire, înăcrirc. (~ mincârii.) 3. alterare, descompunere, rîncezire. (~ a materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptănăturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ stomacului.) 11. alterare, poluare, viciere. (~ aerului clintr-o încăpere.) 12. corupere, deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere, decădere, depravare, pervertire, viciere, (înv.) degradâţie. (~ moravurilor.) li. desfacere, rupere. (~ logodnei.) stricare s. v. CĂLCARE. DAUNĂ. ÎNCĂLCARE. ÎNRĂUTĂŢIRE. NESOCOTIRE. PAGUBĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. STRICĂCIUNE. VIOLARE. stricat adj. v. CONTRAFĂCUT. FALSIFICAT. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT. SPĂLĂCIT. ŞTERS. stricat adj./adv. v. DEFECTUOS. GREŞIT. INCORECT. NECORECT. PROST. RĂU. STRICÂT adj., s. 1. adj. degradat, deteriorat, învechit, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hirbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. adj. degradat, deteriorat, ponosit, ros, tocit, uzat. (Haine ~.) 3. adj. dără- pănat, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, ruinat, (reg. şi fam.) părăduit, (reg.) răntirit.. (O casă ~.) 4. adj. avariat, deteriorat. (Sistem tehnic ~.) 5. adj. defect, defectat, deranjat, dereglat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.) 6. adj. forţat, spart. (încuietoare lacăt ~.) 7. adj. acrit, acru, alterat, descompus, fermentat, împuţit, înăcrit, (înv. şi pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 8. adj. alterat, descompus, rînced. (Untură ^.) 9. adj. (MED.) cariat, găunos, găurit, (înv. şi reg.) scorboroşit, scorburos. (Măsea ~.) 10. adj. (MED.) deranjat. (Arc stomacul ~.) 11. adj. alterat, poluat, stătut, viciat. (Un aer ~.) 12. adj. deformat, denaturat, pocit, schimonosit., scilciat, stîlcit, stropşit, (fig.) schingiuit. (O pronunţare ~ a cuvintelor.) 13. adj. corupt, deformat, (forme lexicale ~ .) 14. adj. corupt, decăzut, depravat, desfrinat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, vicios, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheât, teşmenit, (înv.) aselghi-cesc, demoralizat, spurcat. (O societate ~.) 15. adj., s. depravat, desfrinat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, (pop.) curvâr, (înv.) prea-curvâr, prcacurvitor. (Un bărbat ~.) STRICÂTĂ adj. decăzută, pierdută. (O femeie ~.) stricată adj. v. DEFLORATĂ. DEZVIRGINATĂ. stricăcios adj. v. ALTERABIL. DĂUNĂTOR. EFEMER. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PIERITOR. PREJU-D ICI ABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. SCHIMBĂTOR. STRICĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VĂTĂMĂTOR. VREMELNIC. STRICĂCIUNE s. 1. daună, pagubă, pierdere, prejudiciu, (înv. şi pop.) pricâz, (pop.) vătămare, (înv. şi reg.) smintă, sminteală, (prin Ban.) ştetă, (înv.) scădere, stricare, stri-cătură, vătămătură. (~i provocate de incendiu.) 2. avarie, deteriorare. (~ suferită de un sistem tehnic.) 3. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrînarc, desfriu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) asclghiciunc, asel-gliie, desfătare, preacurvie, preacurvire, prea-iubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) stricăciune s. v. HERNIE. LEPRĂ. VĂTĂMARE. STRICĂTOR adj. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudicialul, primejdios, rău, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, pre judicios, stricăcios. (Efecte r* pentru . . .) slricălftră s. v. DAUNĂ. PAGUBĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. STRICĂCIUNE. STRICNEĂ s. (reg.) sîmccâ. (Cu ~ sini sîngerate vitele.) 943 STRIVI stridii vb. v. SlNGEEA. stridiiliîră s. v. ÎNJUNGHIETURĂ. ÎNŢEPĂTURĂ. JUNGHI. JUNGIIIETURĂ. STRICT adj. 1. aspru, riguros, sever, straşnic, (rar) strîns. (0 disciplină ~; un regim alimentar ~.) 2. exact, precis, riguros, ştiinţific. (O definire ~.) 3. minim. (Sortiment ~ necesar.) STRICTEŢE s. asprime, constringcrc, intransigenţă, rigoare, rigurozitate, severitate, străşnicie, (înv.) străşnicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) STRICŢHjNE s. (FIZ.) I. contractare, contracţie, (rar) contragere. (~ unui metal.) 2. sub fiere. (~ unui cablu.) STRIDENT adj. I. discordant, disonant, distonant, ncarmonios. (Sunete ~.) 2. ascuţit. (Scoica sunete ~.) 3. ţipător. (Un glas ~.) 4. intens, izbitor, tare, ţipător, violent, (rar) strigător. (Culori, nuanţe ~.) STRIDENŢĂ s. 1. dezacord, discordanţă, discrepanţă, disonanţă, distonantă, neconcor-danţă, nepotrivire. (~ intre elementele unui ansamblu.) 2. (fig.) violenţă. (~ culorilor.) stridiâr s. v. SCO ILAR. STRIDIE s. (ZOOL.; Oslrea cdulis) (înv.) scoică de măre. STRIGĂ vb. I. a ţipa, a urla, a zbiera',"‘"(înv. şi reg.) a toi, (înv.) a chema. cit îl ţinea gura.) 2. a răcni, a ţipa, a urla, a zbiera, (reg.) a ţivli. (Transilv.) a puhăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. a răcni, a ţipa, a urla, a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai ~, că ic aud !) 4. a răcni, a se răsti, a ţipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oţărî, a se stropşi, (înv. şi reg.) a se răpşti, (reg.) a serăboţoi, a se răcămăţi, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. şi Ban.) a se născocori, (prin Olt. şi Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvînta, (fam.) a se burzului, a se răţoi, a se zborşi. (Ce ~ aşa la mine?) 5. a chioti, a chiui, a hăuli, a ţipa, (pop.) a iui. (reg.) a linhura, (prin Olt. şi Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului, la joc.) (>. a exclama. (Bravo!, a ~ el.) strigă vb. v. CERE. CHEMA. ÎNSCĂUNA. Întrona. învesti, numi. pretinde. PROCLAMA. PUNE. RECLAMA. REVENDICA. UNGE. strigare s. v. APEL. BALAMUC. CHIUIT. CHIUITURĂ. EXCLAMARE. EXCLAMAŢIE. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. RĂCNET. SCANDAL. STRIGĂT. STRIGĂTURĂ. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. ŢIPĂT. URLET. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZBIERĂTURĂ. ZBIERET. ZGOMOT. STRIGĂ s. 1. (EN TOM.; Achcrontia atropos) cap-de-mort, fluture-cap-de-mort. (reg.) stri-goiăş, buha-ciumei, capul-lui-Adăm, fluturul-morţii, suflet-de-strigoi, suflctul-morţilor. 2. (ORNIT.; Tgto alba guttala) (reg.) buhă-cu-cirpă, huhurez-de-căsă. strigă s. v. LIPITOARE. PĂPĂLUDĂ. STRIGO AICĂ. STRIG O A IE. STRIGĂRI s. pl. vestiri (pl.V (reg.) veste,, (prin Transilv.) mărturisiri (pl.). (~ de logodnă de nuntă.) STRIGĂT s. I. ţipăt, urlet, zbieret, (înv.) chemare, vreâvă. (încetează cu ^ ele l) 2. răcnet, ţipăt, urlet, zbieră tură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, ţipătură, (înv. şi reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sini ~ astea?) 3. chiot, chiu, chiuit, ehiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, ţipăt, (pop.) iui t,, (reg.) hihăit, hihot. (A tras un la horă.) 4. exclamare, exclamaţie, (rar) strigare. (~ de aprobarc.de protest.) strigăt s. v. CHIUIT. CHIUITURĂ. STRIGĂTURĂ. strigător adj. v. INTENS. IZBITOR. STRIDENT. TARE. ŢIPĂTOR. VIOLENT. strigător s. v. CRAINIC. MESAGER. SOL. TRIMIS. VESTITOR. STRIGĂTURĂ s. chiuit, ehiuitură, (pop.) strigare, strigăt, (prin Transilv. şi Maram.) horă. (~ la joc.) strigătură s. v. RĂCNET. STRIGĂT. ŢIPĂT.' URLET. ZBIERĂTURĂ. ZBIERET. STRIGOĂICĂ s. strigoaie, (pop.) strigă, (reg.) moroăică. STRIGOÂIE s. strigoaică, (pop.) strigă, (reg.) moroăică. strigoaie s. v. SPÎNZ. STRIGOI s. I. stafie, (pop.) moroi, pricolici, vîrcolâc, (Transilv.) şişcoi. 2. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) năluci tură, năzări tură, (pop.) iăzmă, moroi, (reg.) arătânie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoâdă, (Mold. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. slrigoiăs s. v. CAP-DE-MORT. FLUTURE-CAP-DE-MORT. STRIGĂ. STRINGENT adj., adv. 1. adj. imperativ, imperios, presant. (Nevoi ~.) 2. adj., adv. absolut, imperios, (rar) neapărat. (Era ~â nevoie să . . .) STRIPĂJ s. (TEHN.) stripare. (~ unui lingou.) STRIPĂRE s. (TEIIN.) stripaj. (~ unui lingou.) strişte s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. ŞANSĂ. URSITĂ. ZODIE. STRIU s. striaţie. (Zidărie cu ~uri.) STRIVI vb. 1. a stîlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropşi, a zobi, (înv. şi reg.) a struci. (Ban. şi Transilv.) a zclroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dinlr-un pumn.) 2. a (se) zdrobi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarîm.) 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii pentru a face musiul.) 4. a (se) storci, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. şi Munt.) a (se) storcoşi,. (Transilv.) a (se) toroşti. (Fructele s-au ~.y 5. a se bate, a se lovi, a se zdrobi, (reg*.) a sein cci. (Citeva pere s-au ~ . ) STRIVI 944 strivi v. b. v. SNOPI. STÎLCI. STRIVIRE s. 1. stilcire, turtire, zdrobire, (rar) zdrobeălă, (pop.) stropşlre, zobire, (înv.) stropşi-tură. (~ unei insecte.) 2. tcrciuire, zdrobire. (~ fructelor.) STRIVIT adj. 1. stilcit, turtit, zdrobit, (pop.) stropşit, zobit. (O cutie de conserve ~.) 2. storcit, terciuit, zdrobit, (reg.) flcciiut, pistosit, (Olt. şi Muivt.) storcoşît. (Fructe 3. bătut, lovit, zdrobit, (reg.) mccit. (Pere puţin ~.) strivitor adj. v. COPLEŞITOR. COVÎRSI-TOR. DECISIV. DETERMINANT. HOTĂRÎ-TOR. STRIVITURĂ s. (rar) zdrobitură. (O ~ la un obiect plastic.) strljnic s. v. NOATEN. strimb adj. v. CONTRAFĂCUT. ERONAT. GREŞIT. INAUTENTIC. INEXACT. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT. NEADEVĂRAT. NEAUTENTIC. NEDREPT. NEÎNTEMEIAT. NEREAL. PLĂSMUIT. SCORNIT. STRÎMB adj., adv. 1. adj. deformat, (pop. şi fam.) scol'ilcit. (Un obiect ~.) 2. adj. curbat, încovoiat, Îndoit, răsucit. (Fiare ~.) 3. adj. curbat, încovoiat, îndoit, întors, răsucit, strim-Lat. (Cui ~ .) 4. adj. îndoit, (pop.) cîrn. (Cuţit ~.) 5. adj. deformat, scîlciat, strîmbat, (pop. şi fam.) scălîmb, (Mold.) scrombăit. (încălţăminte ~.) 6. adj. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povîrnit, prăvălit, (pop. şi fam.) liiit, (reg.) şoldit, şoldîu, (Ban.) şovîi. (O casă ~.) 7. adj. ( prin Transilv.) jimb. (Are picioarele ~.) $l> • adj. adus, aplecat, cocirjat, cocoşat, curbat, girbov, girbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~.) 9. adj. diform, hidos, hîd monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, urît, (pop. şi fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiăt, (reg.) pîcleş, (Mold.) balcîz, (Mold. şi Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) şui. (O fiinţă ~.) 10. adj. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, strîmbat, urît, urîţit, (reg.) stropşit, zgîmboit, (Mold.) şonţit. (O faţă ~ de ură.) 11, adv. chiondorîş, cliiorîş, cruciş, încrucişat, saşiu, (pop.) pieziş, şpanchiu, (reg.) ponciş. (Priveşte, se uită ~.) strimb adj., adv. v. FALS. strimb s. v. INECHITATE. INJUSTIŢIE. NEDREPTATE. NEECIIITATE. NE JUSTIŢIE. STRÎMBĂ vb. 1. a (se) deforma, (pop. şi fam.) a (se) scofilci. (Un obiect care s-a ~.) 2. a (se) deforma, a (se) scîlcia, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 3. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, (pop. şi fam.) a (se) liîi, (reg.) a (se) şoldi. (Stîlpul de telegraf s-a ~.) 4. (prin Transilv.) a (se) jimba. (I s-au ~ picioarele.) 5. a (se) cocoşa, a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 0. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) urîţi, (pop. şi fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) scofilci, (pop.) a (se) hizi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de lot in urma accidentului.) 7. a se maimuţări, a sc poci, a se schimo- nosi, (rar) a sc maimuţi, (pop. şi fam.) a se scă-limbăia, (reg.) a se zgimboi. (Nu te mai ~ citita /) strimbă vb. v. ALTERA. CONTRAFACE. DEFORMA. DENATURA. ESCAMOTA. FALSIFICA. MĂSLUI. MISTIFICA. RĂSTĂLMĂCI. strlmbăr s; v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE. STRÎMBĂRE s. 1, deformare, (pop. şi fam.) scofilcire. (~ a unui obiect.) 2. deformare, scîlciere. (~ pantofilor din. cauza uzurii.) 3. aplecare, înclinare, lăsare. (~ unui stîlp.) 4. curbare, încovoiere, îndoire. (~ unui cui.) 5. deformare, deformaţie, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, urîţire. (~ a feţei unei persoane.) STRÎMBÂT adj. 1. deformat, scîlciat, strimb, (pop. şi fam.) scălîmb, (Mold.) scrombăit. (încălţăminte ~.) 2. curbat, încovoiat, îndoit, întors, răsucit, strimb. (Cui ~.) 3. adus, aplecat, cocîrjat, cocoşat, curbat, girbov, girbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strimb, sucit. (Cu spatele ~.) 4. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, strimb, urît, urîţit, (reg.) stropşit, zgîmboit, (Mold.) şonţit. (O fală ~ de ură.) slrimbătâte s. v. INECHITATE. INJUSTIŢIE. NEDREPTATE. NEECIIITATE. NE-JUSTITIE. strimbătăti vb. v. NĂPĂSTUI. NEDREPTĂŢI. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. URGISI. slrimbătuţirc s. v. NĂPĂSTUTRE. NEDREP-TĂTIRE. OROPSIRE. PERSECUTARE. PERSECUŢIE. URGISIRE. STRÎMBĂTORĂ s. 1. deformare, scîlcietură. STROPÎRE s. 1. stropit, udare, udat, udă-tură. (~ florilor.) 2. stropit, udare, udat, ume-zire, umezit. (~ rufelor pentru călcat.) 3. împroşcare, împroşcătură, stropit, stropitură,. (rar) stropeâlă. (~ cuiva cu noroi.) STROPÎT s. 1. stropire, udare, udat, udătură. (~ florilor.) 2. stropire, udare, udat, umezire, umezit. (~ rufelor pentru călcat.) 3. împroşcare* împroşcătură, stropire, stropitură, (rar) stropeâlă. (~ cuiva cu noroi.) STROPITOÂRE s. 1. (rar) udătoâre, (prin Bucov.) proâşcă, (înv., prin Transilv.) cofă. (~ de flori.) 2. praftoriţă, praftură, (Ban.) stropelnic, (Ban., Olt. şi Munt.) stropelniţă. ( ^ fierarului.) STROPITtJRĂ s. 1. împroşcare, împroşcătură, stropire, stropit, (rar) stropeâlă. (~ cuiva cu noroi.) 2. pic, picătură, picur, strop- (Înv.) picurătură. (O ~ de ploaie.) 3. pată, (reg.) pătătură, picătâră. (O ~ de sînge, de noroi.) stropoleâlă s. v. ROBOTEALĂ. ROBOTIT. TREBĂLUIALĂ. stropolî vb. v. ADMONESTA. CERTA. CLĂTI. DĂSCĂLI. DOJENI. LIMPEZI. MORALIZA. MUSTRA. ROBOTI. TREBĂLUI. stropşeâlă s. v. EPILEPSIE. RACHIU. RĂSTEALĂ. STROPŞI vb. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stîlci, (fig.) a schin-giui. (~ cuvintele, cînd vorbeşte.) stropşi vb. v. ABATE. ASASINA. CĂLCA. CONTRAVENI. COTROPI. DISTRUGE. DRĂCUI. EXTERMINA. INVADA. ÎNCĂLCA. ÎNJURA. JULI. JUPUI. MASACRA. MĂCELĂRI. NĂPĂDI. NESOCOTI. NIMICI. OCĂRÎ. OMORÎ. POTOPI. PRĂPĂDI. RĂCNI. RĂSTI. SFĂRÎMA. SNOPI. STÎLCI. STÎRPI. STRIGA. STRIVI. SUPRIMA. TUR- ■947 STRUNGĂREAŢĂ TI. TIPA. UCIDE. URLA. VIOLA. ZBIERA. ZDRELI. ZDROBI. ZGÎRIA. ZVÎNTA. STP.OPŞÎRE s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scilciere, stîlcire, stîlcit, stropşit. (~ a cuvintelor unei limbi, cind vorbeşte.) stropire s. v. EPILEPSIE. STÎLCIRE. STRIVIRE. TURTIRE. ZDROBIRE. STROPŞÎT adj. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scîlciat, stîlcit, stricat, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale o pronunţare ~.) stropşit adj. v. DEFORMAT. DESFIGURAT. DISTRUS. NIMICIT. POCIT. POTOPIT. PRĂPĂDIT. SCHIMONOSIT. SLUT. SLUTIT. STÎLCIT. STRIVIT. STRÎMB. STRÎM- BAT. TURTIT. URÎT. URÎŢIT. ZDROBIT. stropşit adj., s. v. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT. stropşit s., adj. v. COMIŢIAL. EPILEPTIC. STROPŞÎT s. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scilciere, stîlcire, stîlcit, stropşire. (~ cuvintelor unei limbi, cină vorbeşte.) stronşi(oare s. v. MUSTUITOR. PRESĂ. TEASC. stropşi tură s. v. COTROPIRE. EPILEPSIE. HIDOŞENIE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. NĂPĂDIRE. POCITANIE. POCITURĂ. SCH1MONOSITURĂ. SLUŢENIE. SLUŢI-TURĂ. STÎLCIRE. STRIVIRE. TURTIRE. URÎCIUNE. URÎŢENIE. ZDROBIRE. striîd vb. v. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI. STRUCTURĂ vb. 1. a ordona, a organiza, a sistematiza. (A ~ întregul material în vederea . . .) 2. a se configura, a se contura, a se profila. (Se ~ într-un anumit fel.) STRUCTURĂL adj. 1. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, substanţial, vital, (livr.) cardinâl, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. organizatoric. (Modificări ~.) 3. structuralist. (Lingvistică ~.) structural adj. v. ALCĂTUITOR. COMPONENT. CONSTITUENT. CONSTITUTIV. FORMATIV. STRUCTURALISM PSIHOLOGIC s. ges-taltism. STRUCTURALIST adj. structural. (Lingvistică ~.) STRUCTURARE s. ordonare, organizare, sistematizare. (~ materialului documentar.) STRUCTURĂ s. 1. organizare. (~ unei celule.) 2. grupare. (~ moleculelor într-un corp.) 3. osatură, schelet. (~ de rezistenţă a unei construcţii.) 4. sistem. (Limba formează o ~.) 5. alcătuire, aranjament, aşezare, dispunere, distribuţie, întocmire, rînduială. (O anumită ~ a lucrurilor.) 6. alcătuire, compoziţie, economie, organizare, organizaţie, (rar) substânţă, (fig.) urzeăiă. (Care este ~ lucrării?) 7. alcătuire, componenţă, compoziţie. (Comisia are următoarea ~ . . .) 8. aspect, configuraţie, conformaţie, fizionomie, formă, înfăţişare, profil, (rar) făptură. (~ terenului.) 9. conformaţie, constituţie, factură, fizic, natură, (înv.) temperament. (De o ~ delicată ori robustă.) 10. caracter, fire, natură, temperament, (livr.) umoare, (înv. şi reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) inimă. (O ~ emotivă.) 11. structură economică = bază economică, orînduire economică, strug s. v. RUG. STRUGURAŞ s. (J30T.Ţ strugurel, struguraş s.v. RUŞULIŢĂ. struguraşi s. pl. v. COACĂZĂ. STRUGURE s. (BOT.) 1. ciorchine, (prin Ban.) scălân. (A mîncat un ~ cam acrişor.) 2. (Mold. şi Bucov.) poamă, (înv.) auă. (Vin din ~.) 3. strugurii-ursului (Arctostaplujlos uva-ursi) = (reg.) sărbezele (pl.); struguri-negri (Ribes nigrum) = (reg.) smorodin, coacăz negru. strugurei s. pl. v. COACĂZĂ. STRUGUREL s. (BOT.) struguraş, strugurel s. v. OCHII-ŞORICELULUI. strugurc-spinos s. v. COACĂZĂ, struguri-spinoşi s. pl. v. AGRIŞ, strug imul-lupului s. v. DALAC. struguşă vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA, strujân s. v. COCEAN, strujeă s. v. STRUJITURĂ. STRUJÎ vb. 1. a strunji, (rar) a strungări. (A ~ o piesă la strung.) 2. a ciopli, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocîrti. (~ lemnul cu cuţitul, cu barda.) STRUJIRE s. 1. strujit, strunjire. (~ unei piese la strung.) 2. cioplire, cioplit, strujit. unui lemn cu barda.) STRUJÎT adj. strunjit. (Piese ~.) STRUJÎT s. 1. strujire, strunjire. (~ unei piese la strung.) 2. cioplire, cioplit, strujire. (~ unui lemn cu barda.) strujitor s. v. STRUNGAR. STRUJITtJRĂ s. 1. (reg.) strujeă. (~ metalică.) 2. talaş, (Transilv.) hoăspe (pl.). (~ rezultată de la rindeluire.) strujniţă s. v. GRIPCĂ. RĂZUŞ. RINDEA. TESLA. STRUNĂ s. 1. (MUZ.) coardă. (~ a unei viori.) 2. (TELIN.) coardă, sfoară. (~ a ferâs-trăului.) 3. (TEHN.) cordar, întinzător, (reg.) aripă, chăie, încordător, lemniiş, limbă, lopă-ţică, până, răsucitoâre, săgeâtă, struneâlă, sucităr. (~ la ferăstrău.) 4. zăbăluţă. (~ la zăbala căpăstrului.) strună s. v. COARDĂ, struncă s. v. CĂPĂSTRU, struneâlă s. v. COCÎRLĂ. CORDAR. ÎNTINZĂTOR. SCHIMBĂTOARE. STRUNĂ. STRUNGAR s. (reg.) strujităr. (E ~ de profesie.) STRUNGAR s. (reg.) mînătăr. (~ la oi.) STRUNGĂ s. (pop.) spătâr, (prin Transilv., Maram. şi Ban.) stâul. (~ la stînă.) strângă s. v. CHEI. DEFILEU. LĂTU-NOAIE. PAS. RĂRITURĂ. STRÎMTOARE. STRUNGĂREAŢĂ. TRECĂTOARE. STRUNGĂREAŢĂ s. (pop.) strungă, (reg.) postrungă. (~ între dinţi.) 19 STRUNGARI 94S strungari yb. v. STRUJI. STRUNJI. STRUNGĂRIE s. strungărit. (învaţă ~.) STRUNGĂRIT s. strungărie. (învaţă ~.) STRUNGHIL s. (IHT.; Gobius mclanosto-mus) guvid mare. STRUNGULÎŢĂ s. strunguţă. (~ oilor.) STRUNG ClŢĂ s. strunguliţă. (~ oilor.) STRUNI vb. 1. a încorda, a înstruna, a întinde. (A ~ arcul.) 2. a domoli, a înfrîna, a linişti. (A ~ un cal.) 3. a înfrîna, a reţine, (înv. fig.) a hăţui. (Te rog să-i mai sini prea zburdalnici!) struni vb. v. ACORDA. BIRUI. ÎNFRÎNA. ÎNFRÎNGE. ÎNSTRUNA. ÎNVINGE. STĂ-PÎNI. STRUNIRE s. 1. încordare, înstrunare, întindere, (înv.) încordătură. (~ a arcului.) 2. domolire, înfrînare, liniştire. (~ calului.) strunirc s. v. ACORDAJ. ACORDARE. ÎNSTRUNARE. STRUNÎT adj. 1. încordat, înstrunat, întins, strîns. (Arc ~.) 2. domolit, înfrînat, liniştit, potolit. (Un animal ~.) STRUNJI vb. a struji, (rar) a strungari. (A ~ o piesă la strung.) STRUNJIRE s. strujire, strujit. (~ unei piese la strung.) STRUNJIT adj. strujit. (Piese ~.) strup s. v. CRUCE, strupălnic s. v. CRUCE, struţ s. v. BUCHET. MĂNUNCHI, struţişor s. v. BUCHEŢEL, struţul-mirelui s. v. BATRÎNIS. struţuşor s. v. BRĂDISOR. BUCHEŢEL. CORNIŞOR. STUC s. (CONSTR.) (înv.) inermer. (Decoraţie arhitectonică din ~.) STCDENIŢĂ s. (BOT.; Arenaria scrpylli-folia) (reg.) năsipârniţă, (prin Transilv.) arinâriţă. stiidcniţă s. v. MISINĂ. SCORBUT. TĂ-MÎIŢĂ. STUDIĂ vb. 1. a se instrui, a învăţa, (înv. şi reg.) a se pricopsi. (~ in permanenţă.) 2. a învăţa, (înv.) a pedepsi, a ştudirui, (grecism înv.) a spudaxi. (~ la geografie.) 3. a citi, învăţa. (A ~ cursul de la un capăt la altul.) 4. a învăţa, a se pregăti, a se prepara. (A ~ serios pentru examene.) 5. a face, a urma (~ medicina.) 6. a analiza, a cerceta, a examinaf a investiga, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (A ~ cauzele unui fenomen.) 7. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. şi reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (îl ~ cu atenţie.) 8. a căuta, a cerceta, a examina, (înv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ în gură.) 9. a cerceta, a consulta, a examina. (Am ~ toate izvoarele referitoare la .. .) 10. a cerceta, a se documenta, a se informa, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (~ dacă nu s-a mai scris despre asia.) STUDIAT adj. afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefă- cut, silit, silnic, teatral, (rar) tcatrallst. (Gesturi rs~> • atitudine ~.) STUDIERE s. 1. învăţare, studiu. (~ materiei pentru examen.) 2. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigare, investigaţie, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicâre, (fig.) cxplorâre. (O ~ critică a problemelor.} 3. analiză, cercetare, examinare, observare,, observaţie, scrutare, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) STUDIO s. atelier. (~ pictorului, fotografului.) STCDIU s. 1. învăţare, studiere. (~ materiei pentru examen.) 2. (înv.) citănic. (~ istoriei.) 3. învăţare, învăţătură, (înv.) deprindere. (S-a pus pe ~.) 4. învăţătură, şcoală. (A plecat la ~.) 5. (la pl.) carte, cultură, cunoştinţe (pl.), instrucţie, învăţătură, pregătire, (înv. şi pop.) slovă, (înv. şi reg.) cărturărie, (reg.) scrisoâre, (înv.) minte, pricopseală, pri-copslre. (Om cu ~.) 6. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigare, investigaţie, studiere, (pop.) cercare, (înv.) răspicâre, (fig.) explorâre. (O ~ critică a problemelor.} 7. (concr.) cercetare. (A publicat un ~ temeinic.) 8. (concr.) lucrare. (Un mic ~ asupra; poeziei româneşti.) 9. analiză, cercetare, examinare, observare, observaţie, scrutare, studiere, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atent al cuiva.) STUF s. (BOT.; Phragmiles communis) trestie, (Transilv. si Maram.) nadă. stuf s. v. CRÎNG. DESIS. HĂTIS. STUFĂRIŞ. TRESTIE-DE-CÎMP. TUFĂRIŞ. TUFIŞ. ST U FĂ RÂIE s. (BOT.) stufăric, stufăriş. STUFĂRÎE s. (BOT.) stufăraie, stufăriş. STUFĂRIŞ s. (BOT.) 1. stufăraie, stufăric. (Mulţime de stuf sau ~.) 2. cring, desiş, hăţiş, tufăriş, tufiş, (rar) stuf, tufărle, (pop.) bunget, desime, (reg.) liălăciugă, liuccăg, Iniei. (Iepurele s-a ascuns intr-un ~.) STUFlT s. (CONSTR.) (rar) solomlt. STUFOS adj. tufos, (rar) frunzos. (Un stejar ~.) STUP s. (reg.) coş, coşniţă, lădlţă, matcă, ştiubei, Urnă, ulei. (~ al albinelor.) stupăi interj, v. MARŞ. STUPÂR s. albinar, apicultor, prisăcar, (înv. şi reg.) mierâr. (~ se ocupă cu creşterea, albinelor.) stupă s. v. BURAJ. BURARE. STUPĂRlE s. î. albinărie, prisacă, stupină, (rar) prisăcărlc. (S-a dus la ~ să colecteze mierea.) 2. albinărie, albinărit, apicuitură, prisăcăric, prisăcărit, stupărit. (Albinosul se ocupă cu ~.) STUPĂRIT s. albinărie, albinărit, apicuitură, prisăcărie, prisăcărit, stupărie. (Albina-rul se ocupă cu ~m) STUPEFACŢIE s. perplexitate, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.) STUPEFI vb. 1. a minuna, a surprinde, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur şi simplu 949 subapreciat mă 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.) STUPEFIÂNT adj., s. 1. adj. surprinzător, uimitor, uluitor. (S-a intim plat un lucru ~.) 2. s. drog. (Trafic de ~e.) STUPEFIAT adj. 1. crucit, minunat, perplex, surprins, uimit, uluit. 2. năuc, năucit, perplex, uimit, uluit. STUPEFIERE s. minunare, surprindere, uimire, uluială, uluire, (inv.) minune, uimeălă. (~ cuiva in faţa unui lucru neaşteptat.) stup61niţă s. v. MELISĂ. RGINITĂ. stupi yb. v. SCUIPA. STUPID adj., s., adv. 1. adj. absurd, ilogic, nelogic, neraţional, (livr.) iraţionâl. (O situaţie ~.) 2. adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) hăplea, (pop.) flaimhc, (inv. şi reg.) nătîntoc, prostân, prostătic, prostănătic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbătic, mangosit, metehău, meteleu, motoflăte, motolog, mutălău, natan-tol, năbîrgeâc, nătăbfz, nătînt, nătrui, nătruţ, năvleg, năvligos, neroddi, pliurd, ponc, pricăjit, puneau, tălălău, tălîmb, tontân, tontolete, tontolog» (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleţ, (Mold.) chcraplăş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhui, (Transilv.) ncbleznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuiâtic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmăn, (prin Olt. şi Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovân, (turcism înv.) budalâ, (fam.) fleţ, găgăăţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai este!) 3. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerod, nero-zcsc, netot, prostesc, (livr.) inăpt, (inv.) prostătic. (O atitudine ~.) 4. adj. idiot, tîmpit. (O glumă ~.) 5. adv. neghiobeşte, ncrozeşte, prosteşte. (S-a comportat ^.) STUPIDITATE s. 1. nătîngie, neghiobie, nerozie, prostie, stupizenie, (rar) nătîngeălă, netoţie, tonţle, (franţuzism rar) sotiză, (înv. şi reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. gogomănie, nătîngie, neghiobie, nerozie, nesocotinţă, prostie, (rar) netoţie, (inv. şi reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 3. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupizenie, timpenie, (inv.) prostăticie. (Ce e ~ asta?) 4. aberaţie, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubraţie, enormitate, fantasmagorie, prostie. (Ce spui tu c o ~ l) STUPINĂ s. albinăric, prisacă, stupărie, (rar) prisăeăric. (S-a dus la ~ să colecteze mierea.) STUPINIŢĂ s. (BOT.; Platanthera bifolia) (reg.) poroinic. stupit s. v. SALIVĂ. SCUIPAT. SCUIPĂTURĂ. SPUTĂ. STUPITUL-CTjCULUI s. (BOT.; Cardamine pratensis) (reg.) spuineălă, limba-şărpelui, scuipa tul-cuc ului. stupitul cucuiul s. v. MĂRGICĂ CUCULUI. stupitură s. v. SCUIPĂTURĂ. STUPIZENIE s. 1. nătîngie, neghiobie» nerozie, prostie, stupiditate, (rar) nătîngeălă» netoţie, tonţie, (franţuzism rar) sotiză, (înv. şi reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare /N/ f j STUPOÂRE s. perplexitate, stupefacţie, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire. (Spre~ lui. . .) stupos adj. v. GĂUNOS. SCORBUROS. stupuş s. v. DOP. stur s. v. ŢURŢUR. ZGURĂ, stură s. v. CHICIURĂ. PROMOROACĂ. STURION s. (UIT.) acipenserid. (Morunul este un ~.) sturlubatic adj. v. DRĂCOS. NEA ST ÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINŢAR. VIOL ZĂPĂCIT. ZBÎNTUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC. sturluiba vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ŢICNI. sturluibat adj. v. DRĂCOS. NEASTÎMPĂ-RAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINŢAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNTUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC. STURZ s. (ORNIT.; Tur dus musicus) (reg.) brebeneăc, sturzişor. sturz de iarna s. v. COCOSAR. sturz dc munte s. v. COCOSAR. STURZIŞOR s. (ORNIT.) sturzulcţ. sturzişor s. v. STURZ, sturz măre s. v. COCOSAR. STURZULEŢ s. (ORNIT.) sturzişor. SUĂB s., adj. şvab. (~ din Transilvania.) SUĂV adj. delicat, fin, gingaş, graţios, (Mold. şi Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată ~ ; cu gesturi ~.) SUAVITĂTE s. delicateţe, fineţe, gingăşie, graţie. (Gesturi pline de ~.) SUB prep., adv. 1. prep. dedesubtul. (~ noi se întindea marea.) 2. adv. dedesubt. (Haina se pune deasupra, cămaşa ~.) SUBACVĂTIC adj. (livr.) submers. (Animale ~.) SUBALIMENTĂ vb. (rar) a (se) subnutri. SUBALIMENTĂRE s. subalimentaţie, subnutriţie. SUB AL IMENTĂT adj. subnutrit. (Populaţie ~.) SUBALIMENTĂŢIE s. subalimentare, subnutriţie. subalpcstru adj. v. SUBALPIN. SUBALPÎN adj. (rar) subalpestru. (Regiune ~.) SUBALTERN adj., s. inferior, subordonat. (E lui la serviciu.) subamiază s. v. CHINDIE. VECERNIE. SUBAPRECIĂ vb. a bagateliza, a minimaliza, a subestima, a subevalua, (rar) a deprecia. (~ importanţa unui lucru.) SUBAPRECIĂT adj. minimalizat, subestimat, subevaluat, (rar) depreciât. (Un lucru ~.) SUBAPRECIERE 950 SUBAPRECIERE s. minimalizare, subestimare, subevaluare, (rar) depreciere. (~ importanţei unui lucru.) SUBARENDÂŞ s. (înv.) subarendator. subarendator s. v. SUBARENDAS. subărie s. v. CATAR. CORIZĂ. GUTURAI. RINITĂ. SUBCARPATIC adj. (rar) precarpâtic, sub-carpatin. (Zona ~.) subearpatln adj. v. SUBCARPATIC. SUBGHIRIÂŞ s. (rar) sublocatâr. subcliirurg s. v. FELCER. SUBCOMISĂR s. (înv.) epistât. SUBCONŞTIENT s. (rar) subconştiinţă. subconştiinţă s. v. SUBCONŞTIENT. subcutân adj. v. HIPODERMIC. SUBCUTANAT. SUBCUTANEU. SUBCUTANAT adj. hipodermic, subcuta-neu, (rar) subcutân. (Injecţie ~.) SUBCUTANEU adj. hipodermic, subcutanat, (rar) subcutân. (Injecţie ~.) SUBDIVIDE vb. a (se) subdiviza, a (se) subîmpărţi. SUBDIVIZA vb. a (se) subdivide, a (se) subîmpărţi. SUBDIVIZIUNE s. subîmpărţire, (înv.) sub îm părţi tură. SUBER s. (BOT.) plută. (Dopuri făcute din ~.) SUBESTIMA vb. a bagateliza, a minimaliza, a subaprecia, a subevalua, (rar) a deprecia. importanţa unui lucru.) SUBESTIMARE s. minimalizare, subapreciere, subevaluare, (rar) depreciere. (~ importanţei unui lucru.) SUBESTIMAT adj. minimalizat, subapreciat, subevaluat, (rar) depreciât. (Un lucru ~.) SUBEVALU vb. a bagateliza, a minimaliza, a subaprecia, a subestima, (rar) a deprecia. (A ~ importanţa unui lucru.) SUBEVALUARE s. minimalizare, subapreciere, subestimare, (rar) depreciere. (~ importanţei unui lucru.) SUBEVALUAT adj. minimalizat, subapreciat, subestimat, (rar) depreciât. (Lucru ~.) SUBIECT s. 1. chestiune, lucru, problemă, temă, (înv. şi reg.) prochimen, (înv.) materie, (Mulţimea şi diversitatea ~elor discutate; să trecem la ~ care ne interesează.) 2. materie, (înv.) madeâ. (A intrat în ~.) 3. acţiune, afa-bulaţie, fabulaţie, intrigă, (livr.) tramă, (rar) fâbulă, (fig.) ţesătură. (~ unui roman.) 4. (LINGV.) informator. (~ pentru o anchetă dialectală.) 5, (FIN.) subiect impozabil =bir-nic, contribuabil, (înv.) dâjnic, dăjdiâr, liude, mode. subiect s. v. CALFĂ. PACIENT. SUBIECTIV adj. 1. parţial, părtinitor, pătimaş, tendenţios, (rar) pasionât, (reg.) părtă-luitor. (O atitudine evident ~.) 2. (FILOZ.) ideal, mintal. subiectiv adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU. SUBIECTIVISM s. 1. patimă, părtinire, (rar) parţialitâte, pasiune, (înv.) părtăşie. (Atitu- dine plină de ~.) 2. subiectivitate. (^ cuiva într-o problemă.) 3. personalism. SUBIECTIVIST adj. personalist. (Atitudine ~.) SUBIECTIVITATE s. subiectivism. (~ cuiva într-o problemă.) subiscăli vb. v. ISCĂLI. SEMNA. SUBSCRIE. subiscălit s. v. SUBSCRIS. SUBSEMNAT. SUBÎT adj., adv. 1. adj. brusc, inopinat, instantaneu, neaşteptat, neprevăzut. (Plecarea lui ~.) 2. adj. brusc, fulgerător, instantaneu, năprasnic, neaşteptat. (Moarte ~.) 3. adv. brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, repede, scurt, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el şi . . .) SUBÎMPĂRŢI vb. a (se) subdivide, a (se) subdiviza. SUBÎMPĂRŢIRE s. subdiviziune, (înv.) subîmpărţitură. subîmpărţitură s. v. SUBDIVIZIUNE. SUB-ÎMPĂRŢIRE. SUBÎNCHIRIERE s. (rar) sublocaţiiine. (~ unei camere.) SUBÎNŢELEGE vb. a reieşi, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.) SUBJONCTIV adj., s. (GRAM.) conjunctiv, (înv.) plecător, supui tor. (Modul ~ ; verb la ~.) SUBJUGĂ vb. 1. a aservi, a înrobi, a robi, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (~ un popor străin.) 2. a cuceri, a ocupa, a supune, (pop.) a pleca, (înv.) a pobedi, a prididi, a reduce. (A ~ multe ţări; a ~ întreaga Galie.) 3. a domina, a stăpîni, (fig.) a robi. (Pasiunea îl ~.) 4. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magne-tiza. (Ce mult l-a ~ spectacolul!) subjuga vb. v. CAPTIVA. SUBJUGĂRE s. I. aservire, înrobire, robie, robire, supunere, (fig.) înfeudâre, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 2. înrobire, (livr.) servitute. (Stare de ~ a unui popor.) 3. cucerire, ocupare, supunere. (~ Galiei de către romani.) 4. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, îneîn-tare, răpire, seducere, seducţie, vrăjire. (~ spectatorilor.) SUBJUGĂT adj., s. 1. adj. aservit, înrobit, robit, supus, (fig.) îngenuncheât. (Popor ~.) 2. s. aservit, rob, sclav, (rar) serv, (înv.) prădat, şerb. (A ajuns ~ la turci.) 3. adj. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, îneîntat, răpit, sedus, vrăjit. (Un public ~.) subjugător adj. v. CAPTIVANT. CUCERITOR. DESFĂTĂTOR. FASCINANT. FERMECĂTOR. ÎNCÎNTĂTOR. RĂPITOR. SEDUCĂTOR. subjugător adj., s. v. ÎNROBITOR. ROBITOR. SUBLIM adj., s. 1. adj. desăvîrşit, excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, superb, (înv.) săvîrşit. (O interpretare ~.) 2. s. desăvîrşire, perfecţiune. (~ este o categorie estetică.) 951 SUBSIDIU SUBLIMARE s. 1. (CHIM.) (înv.) subli-mâţie. (~ unei substanţe.) 2. (în psihanaliză) (rar) sublimâţie. (~ unor instincte.) SUBLIMAT COROSÎV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică. sublimâţic s. v. SUBLIMARE, sublimitate s. v. DESĂVlRŞIRE. PERFECŢIUNE.^ SUBLINIA vb. 1. a accentua, a evidenţia, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) 2. a nota, a observa, a releva, a remarca, a reţine, a semnala. (Să ~ următoarele însuşiri . . .) SUBLINIAT adj. accentuat, evidenţiat, întărit, marcat, reliefat, (livr.) potenţât. (Semnificaţii ~.) SUBLINIAT s. subliniere. (~ unui text.) SUBLINIERE s. 1. subliniat. (~ unui text.) 2. accentuare, evidenţiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, (livr.) potenţare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) 3. observare, relevare, remarcare, semnalare, sesizare. (~ unei anumite semnificaţii.) sublocatâr s. v. SUBCHIRIAŞ. sublocaţiime s. v. SUBÎNCHIRIERE. SUBLOCOTENENT s. (M1L.) (înv.) pra-porcic, (rusism înv.) podparucic. SUBMARÎN adj., s. 1. adj. (livr.) submers. (Vulcani ~.) 2. s. (MAR.) submersibil, (rar) submergibil. submergibil s. v. SUBMARIN. SUBMERSIBIL. submers adj. v. SUBACVATIC. SUBMARIN. SUBMERSIBIL s. (MAR.) submarin, (rar) submergibil. SUBMINA vb. 1. (fig.) a torpila. (A ~ un plan, o acţiune.) 2. (fig.) a săpa, a surpa. (A ~ autoritatea cuiva.) 3. (fig.) a măcina, a roade. (Multe vicii ~ împărăţia.) SUBMULŢlME s. (MAT.) parte. (O ~ a numerelor reale.) SUBMONTÂN adj. (rar) submnntds, (înv.) submunteân. (Climă, regiune ~.) submunteân adj. v. SUBMONTÂN. submuntos adj. v. SUBMONTÂN. siibulitri vb. v. SUBALIMENTA. SUBNUTRIT adj. subalimentat. (Populaţie ~.) SUBNUTRIŢIE s. subalimentare, subali-mentaţie. SUBOFIŢER s. (MIL.; în vechea armată) reangajat. subordinâţie s. v. ASCULTARE. CUMINŢENIE. DOCILITATE. SUBORDONARE. SUPUNERE. SUBORDONA vb. 1. a (se) supune. (Se ~ superiorilor.) 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.) SUBORDONÂBIL adj. subsumabil. (Element ~.) SUBORDONARE s. 1. aservire, atîrnare, dependenţă, supunere, (livr.) servittitc. (Stare de ~.) 2. (înv.) subordinâţie. (Relaţii de ~.) 3. subsumare. intereselor personale celor gene- rale.) 4. (GRAM.) (înv.) subordinâţie. (Coordonarea şi ~.) SUBORDONAT adj., s. 1. adj. dependent, supus. (O ţară ~.) 2. adj., s. inferior, subaltern. (E ~ lui la serviciu.) 3. adj. subsumat. (Noţiune ~.) 4. adj. (GRAM.) dependent, secundar. r (Propoziţie /**/ * ) subpămînt s. v. SUBSOL. SUBPĂMÎNTEÂN adj. subteran, (înv.) sub-pămîntesc, subpămîntic. (Bogăţii ~.) subpămlntcsc adj. v. SUBPĂMÎNTEÂN. SUBTERAN. subpămîntic adj. v. SUBPĂMÎNTEÂN. SUBTERAN. SUBPREFECT s. (înv.) isprăvnicel, zapclu, vătaf de plâi, (înv., în Mold.) privighetâr, privilighet. SUBPREFECTljR s. (înv.) taht, vătăşie de plâi. ^ SUBRĂŢ s. 1. (ANAT.) axilă, subsuoară, (reg.) sumînă. 2. subsuoară. (~ unei rochii.) SUBRĂCÎRE s. (F1Z.) suprarăcirc. (~ unui lichid.) SUBRĂCÎT adj. (FIZ.) suprarăcit. (Lichid ~ •) subrector s. v. PRORECTOR. SUBROGARE s. (JUR.) subrogaţie. SUBROGÂŢIE s. (JUR.) subrogare. subscribcnt s. v. ABONAT. SEMNATAR. SUBSCRIS. SUBSCRÎE vb. a iscăli, a semna, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) SUBSCRÎERE s. iscălire, iscălit, semnare, (rar) subsemnâre. (^ unui act.) subscriere s. v. ABONAMENT. ISCĂLITURĂ. SEMNĂTURĂ. SUBSCRIPŢIE. *SUBSGRIIT6r s> (înv.) prenumerânt. (~ contribuie la o subscripţie.) SUBSCRIPŢIE s. (astăzi rar) subscriere, (înv.) prenumerâţie. (Listă de ~.) subscripţie s. v. ISCĂLITURĂ. SEMNĂTURĂ. SUBSCRÎS adj., s. 1. adj. iscălit, semnat, (înv.) subsemnât. (Ac* ^ j 2. s. subsemnat, (înv.) subiscălit. (r^ul, j0n Popescu, de profesie . . .) 3. s. semnatar, (înv.) subscribent. ( ^ ui acestor rînduri.) subsemna vb. v. ISCĂLI. SEMNA. SUBSCRIE. subsemnâre s. v. ISCĂLIRE. ISCĂLIT. SEMNARE. SUBSCRIERE. subsemnât adj. v. ISCĂLIT. SEMNAT. SUBSCRIS. SUBSEMNAT s. I. subscris, (înv.) subiscă-llt. (~ul, Ion Popescu, prin prezenta . . .) 2. (art.) (reg.) tetea (art.), (arg.) mândea (art.), mandlru (art.). (Dacâ-ţi spune te rog să-l crezi.) subsemnătură s. v. ISCĂLITURĂ. SEMNĂTURĂ. SUBSIDIÂR adj. 1. accesoriu, anex, auxiliar, secundar. (Element într-un mecanism.) 2. complementar, întregitor, suplimentar, (rar) complinit6r. (Lămuriri ~.) subsidiu s. v. SUBVENŢIE. SUBSOL 952 SUBSOL s. 1. (GEOL.) (înv.) subpămînt. (Solul şi ~.) 2. (Molcl. şi Bucov.) pohreb. (~ cd unei case.) SUBSTANTIV s. (GRAM.) nume. SUBSTANTIVA vb. (GRAM.) a (se) substantiviza. SUBSTANTIVÂRE s. (GRAM.) substantivizare. (~ adjectivelor.) SUBSTANTIVAT adj. (GRAM.) substantivizat. (Adjective rsj . ) SUBSTANTIVIZA vb. (GRAM.) a (se) substantiva. SUBSTANTIVIZARE s. (GRAM.) substan-tivare. (~ cidjcct ivelor.) SUBSTANTIVIZAT adj. (GRAM.) substantivat. (Adjective SUBSTÂNŢĂ s. 1. materie, (înv.) trup. (~ din care este făcut un corp; o ~ solidă.) 2. corp. (I-a intrat in ochi o ~ străină.) 3. esenţă, natura. (~ a unui fenomen.) 4. (LINGV.) semnificant. substanţă s. v. ALCĂTUIRE. COMPOZIŢIE. ECONOMIE. ORGANIZARE. ORGANIZAŢIE. STRUCTURĂ. SUBSTANŢIAL adj. 1. adine, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, vital, (livr.) cardinâl, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~ la dezvoltarea...) 3. (înv. fig.) măduvos. (Un răspuns ~.) substanţial adj. v. CONSISTENT. HRĂNITOR. MATERIAL. NUTRITIV. SĂTIOS. SUCULENT. substanţialitate s. v. ESENŢIALITATE. SUBSTITUENT s. înlocuitor, substitut. (Un bun ~ al bumbacului.) SUBSTITUI vb. a înlocui. (A ~ 0 serLC de termeni prin alţii.) substituibil adj. v. ÎNLOCUIBIL. SUBSTITUIRE s. înlocuire, substituţie. (Proba ~ unor termeni prin alţii.) SUBSTITUT s. 1. locţiitor, '(înv.) suplcânt, vechil. (~ al cuiva intr-un post.) 2. înlocuitor, substituent. (Un bun ~ al bumbacului.) SUBSTITUŢIE s. înlocuire, substituire. (Proba ~ unor termeni prin alţii.) substrăcţic s. v. SCĂDERE, substrăs s. v. DE SCĂZUT. SUBSTRÂT s. 1. bază. (~ popular al baladei.) 2. (LINGV.) element autohton. (~ din lexicul limbii române.) substructură s. v. INFRASTRUCTURĂ, substrucţie s. v. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAŢIE. TEMELIE. SUBSUMA vb. a (se) subordona. (Graiurile se ~ dialectelor.) SUBSUMÂBIL adj. subordonabil. (Element ~.) SUBSUMÂRE s. subordonare. (~ intereselor personale celor generale.) SUBSUMAT adj. subordonat. (Noţiune ~.) SUBSUOARĂ s. I. (ANAT.) axilă, subraţ, (reg.) sumînă. 2. subraţ. (~ unei rochii.) 3. (BOT.) axilă. (~ frunzelor.) subteran adj. v. CLANDESTIN. CONSPIRATIV. ILEGAL. SECRET. SUBTERĂN adj., s. 1. adj. subpămintean) (înv.) subpăm înţese, subpămîntic. (Bogăţii ~.) 2. s. mină, ocnă, (înv. şi reg.) baie, (înv., madem, minieră. (Au intrat in ~ în schimbul al doilea.) SUBTERANĂ s. hrubă, (înv.) culă. SUBTERFUGIU s. stratagemă, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţie, (reg.) solomonle, (Ban. şi Transilv.) mişculânţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, mcrchez. (De ce ~ a uzat ?) , SUBTIL adj. 1. ager, clarvăzător, iscoditor. observator, pătrunzător, perspicace, scormoni) tor, scrutător, sfredelitor, străbătător, (livr. penetrant, sagace, (fig.) ascuţit. (Un spirit ~.) 2. ingenios, inventiv, iscusit. (Procedeu ~.) 3. fin, rafinat. (Nuanţe ~.) 4. (fig.) imponderabil. (Un sens ~.) 5. ales, distins, lin, rafinat, select, stilat, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) subtil adj. v. SUBŢIRE. SUBTILITĂTE s. 1. acuitate, agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, (livr.) sagacitate, (fam.) sch6psis, (fig.) ascuţime. (~ spiritului.) 2. ingeniozitate, inventivitate, iscusinţă. (~ unui procedeu.) 3. fineţe, rafinament, rafinare. (~ nuanţelor stilistice.) 4. distincţie, eleganţă, fineţe, rafinament. (~ in comportări.) subtiliza vb. v. CIZELA. FURA. LUA. STILIZA. SUSTRAGE. subtilizăre s. v. CIZELARE. FURT. STILIZARE. SUSTRAGERE, subtoi s. v. TALPĂ. TĂLPOI. subtraeml s. v. SCĂZĂTOR. subtrahiriii vb. v. SCĂDEA, sublrăcjător s. v. SCĂZĂTOR. SUBŢIĂ vb. 1. (reg.) a (se) subţira. (A ~ un obiect, un fir.) 2. a se alungi. (Se ~ la un capăt.) 3. a dilua, a îndoi, a lungi. (A ~ laptele.) 4. a ascuţi, a piţigăia, (reg.) a piţigărni. (îsi ~ glasul.) subţiă vb. v. CIVILIZA. CULTIVA. GÎTUI. ÎNGUSTA. RAFINA. RAREFIA. STILA. STRÎMTA. SUGRUMA. SUBŢIĂT adj. 1. diluat, îndoit, slab, subţire, (reg.) rărit. (Lapte ~.) 2. rarefiat. (Nori ~.) SUBŢIERE s. (FIZ.) stricţiune. (~ unui cablu.) subţielăte s. v. SUBTIRIME. subţira vb. v. RAREFIA. SUBŢIĂ. SUBŢIRATIC adj. subţire, suplu, zvelt, (înv. şi reg.) suleget, (reg.) suletic, (Transilv.) sugar, (Munt.) şui, (prin Transilv. şi Olt.) şuieţ. (Un corp, un om ~ .) SUBŢIRE adj. I. (înv.) subtil. (Un ac, un fir ~.) 2. (prin Ban.) sumernic. (Un lemn ~.) 3. mic. (Buze ~.) 4. îngust, mic. (O talie ~.) 5. subţiratic, suplu, zvelt, (înv. şi reg.) suleget, (reg.) suletic, (Transilv.) şugâr, (Munt.) şui, (prin Transilv. şi Olt.) şuiăţ. (Un corp, un om 953 SUCI ~.) 6. uşor, (inv.) sprinten. (O haină ~ de vară.) 7. diafan, fin, străveziu, transparent, vaporos, (inv.) prevăzător, prevăzlu, străvăză-tor, (fig.) aerian, eterat, eteric, spumos. (Uri material textil ~.) 3. rar, transparent, uşor, (inv.) uşurc. (O ceaţă ~.) 9. rarefiat. (Nori ~.) 10. apos, moale, neconsistent. (O mincarc ~.) 11. diluat, îndoit, slab, subţiat, (rcg.) rărit. (Lapte 12. acut, ascuţit, înalt, (rcg.) ţifli-tor. (Sunete ~.) 13. ascuţit, piţigăiat, (rar) piuitor, (reg.) înţiglât. (O voce subţire adj. v. ALES. BINECRESCUT. CIVILIZAT. CULTIVAT. DISTINS. FIN. MANIERAT. POLITICOS. RAFINAT. SELECT. STILAT. SUBTIL, subţireii ie s. v. SUBŢIRI VIE. SUBŢIRlME s. (inv.) subţicLUe, subţirenie. (~ unui fir textil.) SUBURBIE s. mahala, periferie, (livr.) fobi'irg, (Transilv.) oştcâză. (O ~ a unui oraş.) SUBVENŢIE s. (rar) subsidiu, (înv.) stipendiu. SUBVENŢIONA vb. a finanţa, (livr.) a sti-pendia. (A ~ un teatru.) SUBVENŢIONARE s. finanţare. (~ unei instituţii.) SUBVENTIONÂT adj. finanţat. (Teatre ~.) subzistă vb. v. DĂINUI. DURA. EXISTA. FI. MENŢINE. PĂSTRA. PERPETUA. PERSISTA. RĂMÎNE. TRĂI. ŢINE. SUBZISTENŢĂ s. întreţinere, trai. (Mijloace de ~.) SUC s. 1. zeamă. (~ de lămiie.) 2. sevă, (pop.) mîzgă, must, mustăreâţă, (reg.) micricică, muc, mursă. (~ plantelor.) suc s. v. LATEX. NECTAR. USUC. SUCÂLĂ s. (TETIN.) rodau, (reg.) cicîrfg. (Pe ~ se deapănă firele pentru războiul de ţesut.) sucălă s. v. COARBĂ. DEPĂNĂTOARE. FRIGARE. VÎRTELNIŢA. sucaş adj. v. NĂBĂDĂIOS. NĂRĂVAŞ. NĂRĂVIT. sucă s. v. CAPRICIU. CIIEF. DATINĂ. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FEL. FITĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. NĂRAV. OBICEI. POFTĂ. PROSTEALĂ. RÎN-DUIALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. TRADIŢIE. UZ. UZANŢĂ, sucalele s. v. SUL. sucăli vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. ÎNVÎRTI. PLICTISI. R A SOLI. RĂSUCI. ROTI. SÎCÎI. SUCI. SUCCEDĂ vb. 1. a defila, a se perinda, a se prefira, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin faţa ochilor.) 2. a se perinda, a se vîntura. (Multă lume se ~ pe acolo. ) 3. a.se perinda, a se scurge, a urma, (înv. şi pop.) a se petrdee. (Maşinile se ~ una după alta.) 4. a se înşira, a se înşirui, a se perinda, a se rindui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (7-a ~ in funcţie.) succedă vb. v. MOŞTENI. SUCCEDĂRE s. 1. defilare, perindare, prefi-rare, (fig.) derulâre. (~ copacilor prin faţa ochilor.) 2. perindare, scurgere. (~ oamenilor pe stradă.) 3. înşirare, înşiruire, perindare, succesiune. (~ zilelor una după alta.) 4. urmare. (~ cuiva în funcţie.) succede vb. v. 'IZBUTI. REUŞI. SUCCES s. 1. izbîndă, reuşită, (înv.) reieşire, reuşirc, (fam.) ispravă. (E sigur de ~ .) 2. izbîn-dă, reuşită, victorie. (~ echipei de handbal.) 3. reuşită, (livr.) audienţă. (~ unei opere la public.) SUCCESIUNE s. 1. înşirare, înşiruire, serie, şir. (O lungă ~ de raţionamente.) 2. înşirare, înşiruire, perindare, succedare. (~ zilelor una după alta.) 3. şir, şirag, (Munt.) şiretenie. (~ de evenimente.) 4. ordine. (O ~ descrescindă a elementelor şirului.) 5. şir, (fig.) lanţ. (O ~ de case.) 6. alternare, rotaţie. (~ culturilor.) 7. descendenţă, filiaţie, linie. (Urmaş in ~ bărbătească.) 3. (JUR.) moştenire, patrimoniu, (înv. şi pop.) moşie, (înv. şi reg.) mirâz, moştină, rămăşiţă, (înv.) clironomie, dostoiănic, moşne-nic, moştcnic, nemcstnicic, rămâs. SUCCESÎV adj., adv. 1. adj. consecutiv. (Valuri ~ de avioane.) 2. adj. gradat, treptat. (O înşiruire ~.) 3. adj., adv. treptat. (~ zilele se măresc.) 4. adv. (înv.) succesivamente. (Clădeşte ~ toate halele.) succesivamente adv. v. SUCCESIV. SUCCESOĂRE s. (JUR.) moştenitoare, urmaşă, (înv.) moşăncă. SUCCESOR s. 1. continuator, urmaş, (înv.) următor. (~ lui la catedră.) 2. urmaş. (~ la tron.) 3. (JUR.) moştenitor, urmaş, (livr.) erede, (înv. şi rcg.) moşneăn, moşteăn, (înv.) clironom, moşân, ocinâş, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~,) succin s. v. AMBRĂ GALBENĂ. CHIHLIMBAR. SUCCÎNT adj. 1. concentrat, concis, laconic, lapidar, scurt, (inv.) rezumător, (fig.) strîns, telegrafic. (Stil exprimare ~.) 2. concis, rezumativ, sintetic, sumar, (înv.) rezumător. (O descriere ~.) 3. sumar, (înv.) repede. (O schiţă ~ a situaţiei.) SUCEĂLĂ s. învîrtire, învîrtit, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, sucire, sucit, suci-tură. (~ unui fir textil.) suci s. v. BLĂNAR. suc! vb. 1. a învîrti, a răsuci, a roti, (pop.) a sucăli, (reg.) a rotila, a rotocoli, (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect pentru a-l face sul.) 2. a răsuci. (îşi ~ o ţigară; a ~ un fir.) 3. a frămînta, a învîrti, a răsuci. (A ~ batista în mină.) 4. a (se) contorsiona, a (se) răsuci, (rar) a (se) torsiona. (A-şi ~ corpul.) 5. a (se) ghemui^ a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga a (se) înfăşură, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul. . .) 6. a se foi, a se perpeli, a se răsuci, a se zvîrcoli, (prin Olt. a se scîrciumi. (Toată noaptea s-a ~ în aşternut.) 7. a (se) întoarce, a (se) învîrti, a (se) răsuci, a (se) roti, (reg.) a (se) rotila. (A ~ cheia în broască.) 8. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) scrînti, (rar) a (se) răsuci, (înv. şi reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv. SUCI 954 a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Tran-silv. şi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Şi-a ~ osul umărului.) suci vb. v. CASTRA. JUGĂNI. METAMORFOZA. MODIFICA. PREFACE. PRESCHIMBA. SCHIMBA. SCOPI. STERILIZA. TRANSFORMA. sucie s. v. CO JOCĂRIE. SUCIRE s. 1. învîrtire, învîrtit, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucit, sucitură. (~ unui fir lextil.) 2. încolăcire, înfăşurare, învălătucire, răsucire, (rar) încolăceâlă, încolăcitură, vălătuceâlă. (~ şarpelui în jurul...) 3. întoarcere, întors, învîrtire, răsucire, rotire. (~ unui buton, a unui contact.) 4. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulare, dislocare, luxare, luxaţie, scrînteală, sclintim, scrîntitură, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteâlă, proclin-tire. (rsj osului humeral.) sucire s. v. CASTRARE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE. SUCIT adj. 1. contorsionat, răsucit. (Un corp -v.J 2. întors. (Nu mai sta cu gîtul ~.) 3. adus, aplecat, cocîrjat, cocoşat, curbat, gîr-bov, girbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strimbat. (Cu spinarea 4. întors, învîrtit, răsucit, rotit. (A lăsat cheia ~ in broască.) 5. cotit, întortocheat, sinuos, şerpuit, şerpuitor, (rar) şerpuind, (înv. şi reg.) şovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.) 6. spiralat. (O scară ~.) 7. (MED.) deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, scrîntit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Os ~.) 8. încîlcit, încurcat, întortocheat. (Fraze ~.) sucit adj. v. BIZAR. CASTRAT. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTA SMA GOR IC. FANTEZ IST. INEX-PLICABIL. INSOLIT. JUGĂNIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SCOPIT. SINGULAR. STERILIZAT. STRANIU. SUCÎT s. învîrtire, învîrtit, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucitură. (~ unui fir textil.) sucitoâre s. v. CAPÎNTORTURĂ. PIŢIGOI. SUCITOR s. îăcăleţ, vergea, (rar) sul, (pop.) mestecău, (reg.) melesteu, (Maram. şi Transilv.) plăcintdr. (~ pentru întinderea aluatului.) sucitor s. v. CORDAR. ÎNTINZĂTOR. MANIVELĂ. STRUNĂ. SUCITURĂ s. învîrtire, învîrtit, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit. (~ unui fir texlil.) sucitură s. v. COT. COTITURĂ. CURBĂ. DEPLASARE. DEZARTICULARE. DEZAR-TICULAŢIE. DISLOCARE. GÎNJ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. JURU. BIŢĂ. LUXARE. LUXAŢIE. OCOL. RĂSUCITURĂ. SCRÎNTEALĂ. SCRÎNTIRE. SCRÎNTITURĂ. SCUL. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. SUCIRE. ŞERPUIRE. ŞER-PUITURĂ. suciţă s. v. COJOCĂREASĂ. COJOCĂ-RIŢĂ. suciu s. v. COJOCAR. SUCOMBĂ vb. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrşi, a se stinge, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvîrşi, (înv. şi reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ ieri la amiază.) SUCOMBÂRE s. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrşit, stingere, (livr.) exitus, extincţie, repauzâre, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. şi pop.) săvîrşlre, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pielşte, topenie, (înv.) petrecănie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristă-vlre, săvîrşdnie, săvîrşlt, scădere, sconcenie, (ir.) crăpâre, (arg.) mierleâlă, mierllre, verdeş. (~ unei persoane.) sueui vb. v. OBIŞNUI. SUCULENT adj. 1. mustos, zemos. (Fructe ~.) 2. consistent, hrănitor, nutritiv, săţios, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanţial, (înv.) mistuitor, nutri tor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanţe ~.) 3. apetisant, bun, delicios , gustos, îmbietor, plăcut, savuros, (rar) pofticios, (arg.) mişto. (O mîncare, o cină ~.) SUCULENTĂ s. savoare. (~ unui aliment.) suculenţă s. v. FARMEC. SUCURSÂLĂ s. agentură, agenţie, filială, reprezentanţă. (~ a unei bănci.) sucursâlă s. v. METOC. SUD s. (GEOGR.) miazăzi, (înv. şi pop.) miază, (Transilv.) prînz, (înv.) austru, merizlu. (Spre ~ se zărea soarele.) sud s. v. ACŢIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. JUDEŢ. PROCES. SUDA vb. 1. (MED.) a se prinde. (Oasele s-au ~.) 2. (LINGV., BIOL., TERN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) uni. (Două elemente care se ~.) sudâc s. v. ŞALĂU. SUDÂJ s. (TEHN.) sudare, sudat. (~ metalelor.) sudâlmă s. v. AFRONT. INJURIE. INSUL-TĂ. ÎNJURĂTURĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUŞINE. UMILINŢĂ. SUDÂRE s. 1. (TEHN.) ' sudaj, sudat. (~ metalelor.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, unire. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ unor microorganisme.) SUDÂT adj. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinat, alipit, lipit, reunit, unit. (Cuvinte ~ ; microorganisme ~.) sudăt adj. v. OMOGEN. UNITAR. SUDĂT s. (TEHN.) sudaj, sudare. (~metalelor.) sudăţie s. v. APĂ. ÎNNĂDUŞEALĂ. NĂDU-ŞEALĂ. SUDOARE. TRANSPIRAŢIE. SUD-fiST s. (GEOGR.) (înv.) sud-ost. SUD-OSTIC adj. (GEOGR.) (înv.) sud-ostic. SODIC adj. (GEOGR.) 1. austral, meridional. (Emisfera ~.) 2. meridional, (înv.) meridionalic6sc. (Regiunile ~.) 955 SUFLECARE SUDOARE s. apă, înnăduşeală, năduşeală, transpiraţie, (rar) sudâţie, (reg.) asud, năbu-şeâlă, năduf. (Era tot numai o ~, de alergătură.) sudoare s. v. CUSCRISOR. MIEREA-URSULUI. sudoarea-calul ui s. v. O SUL-IEPURELUI, sudoarea-căpului s. v. O SUL-IEPURELUI, sudoarea-lăptelui s. v. CAPTALAN. SUDORIFER adj. sudorific. (Agent ~.) SUDORÎFIC adj. sudorifer. (Agent ~.) sud-ost s. v. SUD-EST. sud-dstic adj. v. SUD-EST IC. sud-ovest s. v. SUD-VEST. suduc s. v. ŞALĂU, sud-ucst s. v. SUD-VEST. sudui vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂS-CĂLI. DOJENI. DRĂCUI. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. MORALIZA. MUSTRA. OCĂ-Rî. OFENSA. ULTRAGIA. suduiălă s. v. ÎNJURĂTURĂ, suduiti'u'ă s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. ÎNJURĂTURĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUŞINE. UMILINŢĂ. SUD-YfiST s. (GEOGR.) (inv.) sud-ovest, sud-uest. SUEDEZ s., adj. 1. s. (înv.) svez, şved. 2. adj. (înv.) şved, şvczâsc. SUFERI vb. 1. (înv. şi pop.) a pătimi. (De ce boală ~ ?) 2. a se chinui, (înv. şi reg.) a se ticăi, (înv.) a se nevoi, a (se) strădui. (~ foarte tare din cauza bolii.) 3. a îndura, a pătimi, a păţi, a răbda, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. şi reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a peşti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiţi. (Cite n-a ~ l) 4. a pătimi, (înv. şi pop.) a se munci. (De multe a mai ~.) 5. a duce, a indura, a răbda, a suporta. (El ~ tot greul.) G. a încerca, a îndura, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 7. a suporta. (A ~ o condamnare.) 8. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suporta, a tolera, (înv. şi reg.) a pris-tăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiţi. (Nu pot ~ una ca asta.) 3. a suporta, (fig.) a înghiţi, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~ .) suferi vb. v. PRII. suferibil adj. v. ACCEPTABIL. SUPORTABIL. TOLERABIL. SUFERIND adj. (MED.) bolnav, nesănătos, (rar) morbos, (înv. şi pop.) războlit, (înv. şi reg.) neputincios, pătimaş, rău, (Transilv. şi Ban.) beteag, (Transilv.) marod, (înv.) lînced, malâd, mişâl, pătimitor. SUFERINŢĂ s. 1. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, supliciu, tortură, (inv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsi-tură, rână, schingi, strădanie, strînsoâre, trud-nicle. (Supus la mare ~.) 2. chin, durere, încer-c are, patimă, păs, pătimire, (înv. şi pop.) muncă, (pop.) aht, cercâre, năpastă, (înv. şi reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdâre, strâste, suferire, (fig.) povâră. (Cite ~ n-a avut de îndu- rat!) 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~-) suferinţă s. v. AFECŢIUNE. BOALĂ. MALADIE. suferire s. v. CHIN. DURERE. ÎNCERCARE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SUFERINŢĂ. suferit adj. v. ACCEPTABIL. SUPORTABIL. TOLERABIL. w suferitor adj. v. RĂBDĂTOR, suficient adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. TANTOS. VANITOS. SUFICIENT adj., adv. 1. adj. îndestulător, mulţumitor, satisfăcător. (O cantitate ~.) 2. adj. destul, îndestulător, (reg.) bugăt. (Provizii ~.) 3. adv. destul, îndeajuns, (reg.) bugăt, (înv.) îndestul. (Ai vorbit ~.) suficienţă s. v. AROGANTĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎXGÎM-FARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEŢ IE. TRUFIE. VANITATE. suîit s. v. PLAFON. TAVAN. SUFIXĂRE s. (LINGV.) sufixaţie. SUFIXĂŢIE s. (LINGV.) sufixare. SUFLĂ vb. I. 1. a gîfîi, a pufăi, (reg.) a răsufla. (~ după attta alergătură.) 2. a trage. (Te rog să-ţi ~ nasul I) 3. a cînta. (~ din fluier.) 4. a răsuna, a suna. (Trîmbiţele ~.) 5. a şopti, (fig.) a strecura. (I-a~ ceva la ureche.) G. a bate, a trece, (reg.) a vîntura. (Crivăţul rece ~ peste sat.) II. a polei, (înv. şi pop.) a spoi. (A ~ un obiect cu aur.) suflă vb. v. RĂSUFLA. RESPIRA, suflăi s. v. FOALE. SUFLĂRE s. I. 1. răsuflare, respiraţie, (rar) respir, respirare, suflu, (pop.) răstiflet, răsuflu, (inv. şi reg.) suflet, (înv.) duh, răsuflătură, spirit. (Abia îşi mai trage ~ .) 2. suflu. (Dintr-o ~ a făcut să zboare hirtia de pe masă.) 3. tragere. (~ nasului.) 4. bătaie, suflu, (înv. şi pop.) suflât, (reg.) zălişte. (Stă în ~ vînlului.) 5. adiere, boare, pală, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneâlă. (Nu se simţea nici o ~ de vint.) II. 1. poleire, poleit, (pop.) spoire, spoit. (~ unui obiect cu aur.) 2. (TEHN.) sablaj, sablare, sablat. (~ unei piese metalice.) suflare s. v. ANIMAL. CREATURĂ. DOBITOC. FĂPTURĂ. FIINŢĂ. LIGHIOANĂ. LUME. NECUVÎNTĂTOR. VIETATE. VIEŢUITOARE. SUFLÂT adj. poleit, (reg.) poîigit. (Obiecte ~-) suflăt s. v. BATAIE. SUFLARE. SUFLU, suflă-n-vint s. v. PIERDE-VARĂ. TÎRÎIE-BRÎU. SUFLĂTOR s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.) SUFLECĂ vb. a îndoi, a răsfringe, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. şi Dobr.) a sumeteca. (A-şi ~ mîne-cile cămăşii.) SUFLECÂRE s. ridicare, ridicat, (înv. şi reg.) suflecătără. (~ mînecilor.) SUFLECAT 956 SUFLECAT adj. îndoit, întors, răsfrînt, ridicat, sumes, tras, (reg.) sumecăt. (Cu mine-cile ~.) suflec ătură s. v. RIDICARE. RIDICAT. SUFLECARE. SUFLET s. 1. (FILOZ.) conştiinţă, cuget, gîndire, spirit, (livr.) for interior, (înv.) cunoştinţă, ştiinţă, (grecism înv.) sinidisis. (Noţiunea de ~.) 2. spirit. (~ poporului român.) 3. psihic, (rar) psihism. (Cum stă cu ~?) 4. inimă, sîn. (Cu frica in ~.) 5. inimă, (înv.) maţe (pl.), pîntece. (Oftează din adincul ~.) (î. duh, spirit. (~ şi materie.) 7. spirit, (Transilv. şi Bucov.) bleasc. (I-a ieşit ~.) suflet s. v. ANIMATOR. ARDOARE. AVÎNT. BĂRBĂŢIE. BOHOCI. BRAVURĂ. CHIP. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DÎRZENIE. ELAN. FAŢĂ. FIGURĂ. IMPETUOZITATE. INDIVID. INS. INC U MET ARE. ÎNDRĂZNEALĂ. ÎNSUFLETITOR. LOCUITOR. NEÎNFRICARE. OM. OMENIE. PERSOANĂ. RĂ SUFLARE. RE SP IR AŢ IE. SE MEŢ IE. SU FL A RE. TEME RIT ATE. TE M PEEA- MENT. suflet-dc-strigbi s. v. CAP-DE-MORT. FLU-TURE-CAP:DE-MORT. STRIGĂ. SUFLETESC adj. I. imaterial, nernaterial, spiritual. (Componentă ~.) 2. moral, spiritual, (înv.) morălic, moralicesc. (Viata ~ a unui popor.) 3. psihic, psihologic, spiritual. (Starea ~ a cuiva.) 4. bisericesc, duhovnicesc, religios, spiritual. (Păstor ~.) 5. adoptiv, spiritual. (Ei sint părinţii mei ~.) sufletesc adj', v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂŢAT. SUFLETEŞTE adv. 1. moraliceşte, moralmente, spiritualiceşte, (rar) spiritualmente. (~ se simte bine.) 2. psiliologiceşte, (rar) psi-liicdste. (~ e un om normal.) sufletul-morţilor s. v. CAP-DE-MORT. FLU-TURE-CAP-DE-MORT. STRIGĂ. sufleţcl s. v. DEDIŢEI. LĂCRIMIOARĂ. MĂRGĂRITAR. MĂRGĂRITĂREL. sufleţi vb. v. JURA. TRĂI. VIEŢUI. silfi di s. v. FOALE. StJFLU s. 1. suflare. (Dintr-un ~ a făcut să zboare hirtia de pe masă.) 2. bătaie, suflare, (înv. şi pop.) suflat, (reg.) zălişte. (Stă în ~ vîntiilui.) 3. adiere, boare, pală, suflare, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneâlă. (Nu se simţea nici un ~ de vini.) suflu s. v. ARDOARE. AVÎNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. RĂSUFLARE. RESPIRAŢIE. SUFLARE. SUFOCĂ vb. 1. a (se) asfixia, a (se) înăbuşi, a (se) îneca, a (se) sugruma, (înv. şi pop.) a (se) năbuşi, a (se) năduşi, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl~.) 2. a înăbuşi, a strangula. (Emoţia îl ~ ; cu glasul ~ de emoţie.) SUFOCANT adj. 1. asfixiant, înăbuşitor, înecăcios, (rar) înecător, (înv. şi pop.) năduşi-tdr, (pop.) năbuşitdr. (Emanaţii, gaze ~.) 2. greu, irespirabil, înăbuşitor, încărcat, viciat. (O atmosferă ~.) 3. înăbuşitor, sugrumător, (pop.) zăpuşlt. (O căldură ~.) SUFOCÂRE s. 1. asfixie, asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocaţie, sugrumare, (rar) înecă-ciune. (Senzaţie de ~.) 2. (MED.) dispnee, înecăciunc, (pop.) năduf. SUFOCAT adj. asfixiat, înăbuşit, înecat, (înv. şi pop.) năduşit. (Persoană ~.) SUFOCAŢIE s. asfixie, asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sugrumare, (rar) înecăciiîne. (Senzaţie de ~.) SUFRAGERII-1 s. sală de mese, sală de mîn-care, (înv. şi reg.) prinzitor, (înv.) sală de ospeţe. SUFRAGIU s. 1. vot. (La alegeri a obţinut toate ~ noastre.) 2. adeziune, asentiment. (Actorul obţine ~ publicului.) sufrunceă's. v. SPRÎNCEANĂ. SUGACI s. prunc, sugar, nou-născut, (înv. şi pop.) plod, (înv. şi reg.) cocon, porobde, sugător, (Mold. şi Transilv.) cocă, (fam.) bebe. sugaci s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEŢIV ^ SUGAR s. prunc, sugaci, nou-născut, (înv. şi pop.) plod, (înv. şi reg.) cocon, porobde, sugător, (Mold. si Transilv.) cocă, (fam.) bebe. sugară s. v. ŢIGxARÂ. ŢIGARETĂ, sugăriu s. v. CINSTEŢ. SUGATIVĂ s. sugătoare, sugărlec s. v. BIBERON. SUGĂTOARE s. 1. sugativă. 2. (BOT.; Monolropa hipopijtis) (reg.) sparangă-de-brădet. sugător adj. v. LIMFATIC, sugător adj., s. v. MAMIFER, sugător s. v. NOU-NĂSCUT. PRUNC. SUGACI. SUGAR. sugător s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEŢIV. sugătură s. v. SUG ERE. SUPT. SUGE vb. 1. (înv.) a zbea. (Pruncul ~ lapte de la sîn.) 2. a sorbi, (pop.) a bea. (Şarpele îi ~ singcle.) 3. a absorbi, a aspira, a încorpora, a înghiţi, a resorbi, a sorbi, a trage. (Pămîntul ~ apa de precipitaţii.) suge vb. v. ASUPRI. BEA. EPUIZA. EXPLOATA. EXTENUA. FRÎNGE. FUMA. ISTOVI. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SECA. SECĂTUI. SFÎRŞI. SLEI. STOARCE. TIRANIZA. TRAGE. URGISI. VLĂGUI. ZDROBI. SUGEL s. (BOT.) 1. (Lamium purpareum) urzică moartă, (reg.) ţigănea. 2. sugel alb (Lamium album) = urzică moartă, (reg.) îaţa-miţei, urzică ălbă, urzică creăţă. 3. sugel-galben (Galeobdolon luteum) = (reg.) gălbiniţă. sugel s. v. PANARIŢiU. SUGERĂ vb. i. (înv.) a năstăvi, (fig.) a inspira, a insufla. (I-a ~ să procedeze astfel...) 2. a evoca. (Cc-ţi ~ această imagine?) StJGERE s. supt, (înv.) sugătură, suptoâre, suptură. (~ pruncilor.) SUGESTIBIL adj. sugestionabil. (Persoană ~.) SUGESTIONA vb. (PSIH.) a se autosugestiona. <957 SULF SUGESTIONÂBIL adj. sugestibil. (Persoană ~.) SUGESTÎV adj. 1. pictural, pitoresc, plastic. (Aspect ~.) 2. evocativ, evocator, expresiv, nuanţat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, viu, (fig.) colorât. (O descriere 3. simpatetic. (Element ~.) SUGESTIVITATE s. elocvenţă, expresivitate, plasticitate, pregnanţă. (Vervă satirică de marc ~.) SUGHIŢ s. hohot. (Plîns cu ~uri.) SUGHIŢÂRE s. sughiţat, (înv.) sughiţă-tură. SUGHIŢÂT s. sughiţare, (înv.) sughiţă-tură. suqhitutiiră s. v. SUGHIŢARE. SUGHIŢAT. sucjlu s. v. PANARIŢIU. SUGIUC s. (pop.) bigi-bigi. (~ cu nuci.) sugiuc s. v. GHIUDEN. PANARIŢIU. SUGRUMA vb. 1. a gîtui, a strangula, (rar) a jugula, (înv. şi rcg.) a îneca, a suguşa, (reg.) a îmberegăţi, a înnăduşi, a năduşi, a struguşa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tilharul l-a ~.) 2. a (se) asfixia, a (se) înăbuşi, a (se) îneca, a (se) sufoca, (înv. şi pop.) a (se) năbuşi, a (se) năduşi, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.) 3. a se gîtui, a se îngusta, a se strimta, (rar) a se subţia, (înv. şi reg.) a se strimtora. (în acel loc valea se ~.) sugrumă vb. v. ÎNĂBUŞI. REPRIMA. SUGRUMARE s. 1. gîtuire, strangulare, (rar) jugulare, strangulâţie, (înv.) sugrumătură. (~ unei persoane.) 2. asfixie, asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţic, (rar) înecăciune. (Senzaţie de ~.) sugrumare s. v. ÎNĂBUŞIRE. REPRIMARE. SUGRUMAT adj. 1. gîtuit, strangulat, (înv.) suguşăt. (Persoană ~.) 2. gîtuit, înăbuşit, înecat. (Cu glasul ~ de emoţie, spuse . . .) SUGRUMĂTOR adj. înăbuşitor, sufocant, (pop.) zăpuşit. (O căldură ~.) S LI Ci R UMĂTtj RĂ s. gîtuire, gîtui tură. (~ unui flacon.) sufjrumătâră s. v. GÎTUIRE. STRANGULARE. SUGRUMARE. smjusă vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMĂ. su(pişat adj. v. GÎTUIT. STRANGULAT. SUGRUMAT. suhât s. v. IMAŞ. IZLAZ. PĂSCUT. PĂŞU-NARE. PĂŞUNAT. PĂŞUNE. suhăţlc s. v. IMAŞ. IZLAZ. PĂSCUT. PĂŞUNARE. PĂŞUNAT. PĂŞUNE. SUÎ vb. 1. a escalada, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a se căţăra, a se cocoţa, a se ridica, a se urca, (pop.) a se aburca, a se ţuţuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoţa, a se zgăibăra, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ în copac.) 3. a (se) ridica, a (se) sălta, a (se) urca. (~ sacul în căruţa; îl ~ pe genunchi.) 4. a (se) pune, a (se) urca. (îl ~ în car, pe cal etc.) 5. a (se) înălţa, a (se) ridica, a (se) urca. (Se ~ în înaltul cerului.) 6. a creşte, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) urca. (Au ~ preţul; preţurile s-au 7. a creşte, a se mări, a se ridica, a se urca. (I s-a ~ temperatura. ) suiăn s. v. LEUCĂ. suicid s. v. SINUCIDERE. SINUCIGAŞ. SUI-GENERIS adj. aparte, deosebit, particular, special, specific. (Un gust ~.) SUINĂ s. (ZOOL.) porcină. SUÎRE s. 1. escaladare, urcare. (~ Alpilor.) 2. căţărare, cocoţare, ridicare, urcare, urcat. (~ cuiva pe un zid.) 3. ridicare, ridicat, săltare, săltat, suit, urcare, urcat. (~ sacului în căruţă.) 4. înălţare, ridicare, suit, urcare, urcat. (~ în văzduh.) 5. ascensiune, înălţare, ridicare, urcare. (Mişcare de ~ a aerului.) 6. creştere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, sporire, urcare. (~ preţurilor.) 7. creştere, mărire, ridicare, urcare. (~ temperaturii cuiva.) SUIŞ s. urcuş. (La mijlocul ~ unui munte.) siuş s. v. CREASTĂ. CREŞTET. CULME. PISC. VÎRF. SUIT s. 1. ridicare, ridicat, săltare, săltat, suire, urcare, urcat. (~ sacului în căruţă.) 2. înălţare, ridicare, suire, urcare, urcat. (~ în văzduh.) SUITĂ s. I. alai, cortegiu, (înv.) ec-paiă, paradă, saltanăt, tacîm. (~ domnesc.) II. (MUZ.) partită. sultă s. v. ÎNLĂNŢUIRE. LEGĂTURĂ. SUITOARE s. (MIN.) (Transilv.) şutău. SUITOR adj. I. agăţător, căţărător, urcător. (Plantă ~.) 2. ascendent, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) suiulglu s. v. FÎNTÎNAR. SACAGIU, suiuz s. v. FLEC. SUL s. 1. (TEIIN.) cilindru. (~ la războiul de ţesut.) 2. trîmbă, val, vălătuc, (Olt. şi Ban.) vig. (Un ~ de pînză.) 3. rulou. (~ de hîrtie.) 4. (Munt., Olt.) sucălete. (Face obiectul ~.) 5. coloană, trîmbă, vîrtej, (pop.) volbură. (Un ~ de praf.) sul s. v. BARĂ FIXĂ. CARÎMB. CEAFĂ. FASCICUL. FĂCĂLEŢ. MĂNUNCHI. MIHALŢ. NĂMETE. NOIAN. PENINSULĂ. SNOP. SPETEAZĂ. SUCITOR. TĂVĂLUG. TROIAN. TROMBĂ. VERGEA. VÎRTEJ. sulâc s. v. MEMBRU. PENIS. SULĂ. sulăr s. v. BOIŞTEAN. FUSAR. SULĂ. sulăstru s. v. MIHALŢ, sulâtic adj. v. LUNGĂREŢ. LUNGUIEŢ. ŢUGUIAT. StJLĂ s. (IHT.) 1. (Cgprinus carp io hun-garicus) (pop.) sulâc, (reg.) sulâr, sulinâr, suloi, ulucâr, crap săltăreţ, crap sulâtic, crap sulednic. 2. (Syngnatus nigrolineatus) (reg.) andreâ. sulă s. v. FUSAR. FUSAR MARE. MEMBRU. PENIS. PIETRAR. suleget adj. v. SUBŢIRATIC. SUBŢIRE. SUPLU. ZVELT, sulctc s. v. CARÎMB. CEAFĂ, suletic adj. v. SUBŢIRATIC. SUBŢIRE. SUPLU. ZVELT. SULF s. (CHIM.) 1. pucioasă, (Olt. şi Transilv.) ţîmpor. 2. sulf volatil = anhidridă sulfuroasă, bioxid de sulf. ULF 958 sulf s. v. ACORD. ARANJAMENT. COMBINAŢIE. CONTRACT. CONVENŢIE. ÎNTE-TEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂ-MÎNT. PACT. TRANZACŢIE. SULFAT s. 1. (CHIM.) sulfat acid = (irapr.) bisulfât; sulfat crom ic = sulfat de crom; sulfat de bariu = alb de barită ; sulfat de crom = suifat cromic; sulfat de cupru = (rar) sulfat de aramă, (pop.) piatră-vînătă, (reg.) piatră-mierie, (înv.) vitriol-albâstru ; sulfat de mercur = sulfat mercuros ; sulfat feros = calaican, melan-terit, (reg.) galiţcă, piatră-verde, (Mold. şi Bucov.) chiclâz ; sulfat mercuros = sulfat de mercur. 2. (FARM.) sulfat de magneziu = sare amară, sare de Seidlitz ; sulfat de sodiu = mira-bilit, sarea lui Glauber. SULFATĂ J s. (CHIM.) sulf atare. SULFATÂRE s. (CHIM.) sulfataj. sulfat de aramă s. v. SULFAT DE CUPRU. SULFIDÂRE s. (CHIM.) xantogenare. SULFlNĂ s. (BOT.) 1. (Melilotus offici-nalis) (reg.) molotru, iarbă-de-piâtră, trifoi-mâre. 2. (Melilotus albuş) (reg.) molotru âlb. 3. sulfină albastră (Melilotus coerulea) = (reg.) schinduf, molotru albăstrii. SULF1T ACÎD s. (CHIM.) (impr.) bisulfit. SULFOCIANURĂ s. (CHIM.) rodanură, tiocianat. SULFORĂ s. 1. (CHIM.) sulfură de fier = pirită ; sulfură de plumb = galenă. 2. (MIN.) sulfură de zinc = blendă, sfalerit. sulîimu adj. v. CHIHLIMBAR IU. GĂLBUI. SULFUROS adj. (CHIM.) (înv. şi reg.) puciăs. (Substanţe ~.) sulî vb. v. ÎNSĂILA. suliqâ vb. v. CĂŢĂRA. COCOŢA. RIDICA. SUI. URCA. suliqă s. v. ŢURŢUR. SULIMÂN s. (BOT.; Ajuga genevensis) (reg.) gubănâş, lavrentină, vinerlţă, vineţlcă, iarbă- de- gr eutâte. sulimăn s. v. FARD. sulimeneălă s. v. FARD. FARDARE. FARDAT. MACHIAJ. MACHIAT. MACHIERE. VOPSIRE. VOPSIT. sulimem vb. v. FARDA. MACHIA. VOPSI, sulimenire s. v. FARDARE. FARDAT. MACHIAJ. MACHIAT. MACHIERE. VOPSIRE. VOPSIT. sulimenit adj. v. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT. sulinăr s. v. BURLAN. CANAL. CONDUCTĂ. SULĂ. TUB. suîtnă s. v. CORNACI. suliţâr s. v. LĂNCIER. SULIŢAŞ. SULIŢÂŞ s. (IST., MIL.) lăncier, (înv.) fustăş, suliţăr. SIjLIŢĂ s. (IST., MIL.) lance, (înv.) fuste, spicul. suliţă s. v. SĂGEATĂ. SULIŢÎCĂ s. (BOT.; Dorijcnium îierba-ceum) (reg.) fălcâtă, fălcăţie, suliţioâră, sunătoare, vinuţ, brîncuţă-de-pislcă, floarea-vinului, trifoi-sălbâtic, trifoiul-câprelor. suliţică s. v. SUNĂTOARE, suliţioâră s. v. SULIŢICĂ. suloi s. v. SULĂ. SULTĂN s. (IST.) (înv.) şah. (~ otoman.} sultănică s. v. CĂLTUNAS. CONDURUL-DOAMNEI. suluqlnţă s. v. ŢURŢUR, sulumină s. v. FILIMICĂ. sumă vb. v. ADUNA. TOTALIZA. SUMĂBILĂ adj. (MAT.) 1. integrabilă. (Funcţie ~.) 2. convergentă. (Serie ~.} sumâc s. v. TANANT. SUMĂN s. dulamă, (reg.) contăş, recăl, (Transilv. şi Maram.) gubă. (~ de dimie.} sumau s. v. ABA. DIMIE. PĂNURĂ. SUMĂR adj., s. 1. adj. concis, rezumativ,, sintetic, succint, (înv.) rezumător. (O descriere ~.) 2. adj. succint, (înv.) repede. (O schiţă ~ a situaţiei.) 3. adj. fugitiv, rapid, superficial. (La o cercetare cit de ~ . . . ) 4. adj. neaprofundat, superficial. (O analiză cam ~.) 5. s. conţinut, cuprins, tablă de materii, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pinax. unei cărţi.) sumar s. v. INVENTAR. LISTĂ, sumarisi vb. v. ADUNA. TOTALIZA. SUMÂŢIE s. (FIZIOL.) aditie latentă, sumăţie s. v. CUMULARE. ÎNSUMARE. StJMĂ s. 1. (MAT.) total. (~ unei adunări.) 2. (înv.) seamă. (I-a fost dator cu o ~ de bani.) 3. cantitate. (~ bunurilor acumulate.) 4. cifră, număr, total. (~ spectatorilor.) 5. număr, (înv.) clslă. (~ totală a vitelor.) 6. totalitate. (~ imaginilor dintr-o poezie.) 7. număr, seamă, serie. (A ridicat o ~ de probleme.) sumă s. v. CONŢINUT. CUPRINS. SUMAR. TABLĂ DE MATERII. StfMBRU adj. 1. întunecat, întunecos, obscur, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptăs. (Un salon~.) 2. întunecat, mohorit, sur, (pop.) suriu. (Haină de nuanţă ~.) 3„ funebru, jalnic, lugubru, macabru, sinistru. (O atmosferă ~.) 4. apăsător, deprimant, dezolant, (fig.) negru. (Ginduri ~.) 5. fatal, funest, nefast, sinistru, (pop.) pocit. (O presimţire ~.) sumcă s. v. CARTUŞIERĂ, sumecă vb. v. ÎNDOI. RĂSFRÎNGE. RIDICA. SUFLECA. SUMETE. TRAGE. sumccăt adj. v. ÎNDOIT. ÎNTORS. RĂS-FRÎNT. RIDICAT. SUFLECAT. SUMES. TRAS. SUMEDENIE s. 1. duium, grămadă, mulţime, potop, puhoi, puzderie, (înv. şi pop.) măre, poiăde, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posmol, tălâbă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) niulţit, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polăg. (O ~ de duşmani.) 2. mulţime, potop, puzderie, (pop.) spuzenie, (înv. şi reg.) sodom, (fig.) pulbere, spuză, spuzeălă. (~ de stele.) sumernic adj. v. SUBŢIRE. SUMfîS adj. îndoit, întors, răsfrînt, ridicat, suflecat, tras, (reg.) sumecât. (Cu minecile SUMETE vb. a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sufleca, a trage, (reg.) a sumeca a supâne, $59 SUPĂRA (prin Munt. şi Dobr.) a sumeteca. (îşi ~ mîne- na. (Ce te-ai ~ aşa? I)> 9. a jena. (îl ~ ficatul.) 10. a chinui. (îl ~ o tuse rebelă.) supără vb. v. ASUPRI. BATE. BIRUI. CONJURA. COTROPI. EXLOATA. IMPLORA. INVADA. ÎMPILA. LMPOVĂRA. ÎNCĂLCA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE SUPĂRARE 960 NĂPĂDI. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PLICTISI. PRIGONI. SĂTURA. TIRANIZA. URGISI. URÎ. SUPĂRĂRE s. 1. (pop. şi fam.) burzuluiala, (fam.) îmbufnare. (Termină cu ~ l) 2. amărăciune, întristare, mihnire, necaz, tristeţe, (înv. şi pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. şi reg.) sclrbă, (Transilv., Mold. şi Bucov.) bănat, (înv.) mîhneălă, mihniciune, scirbic, (fig.) cătrănire. (încă nu i-a trecut ~.) 3. necaz, neplăcere, (înv. şi pop.) price, (înv.) săblâznă, scădere, siclet. (Multe a avut de îndurat.) 4. necaz, păs. (Şi-a spus pe îndelete 5. nemulţumire, neplăcere, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg.) scîrbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ te apasă ?) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alageă, daraveră, păcăt, ponos, potcă, poticâlă, zăduf, (înv. şi reg.) nacafâ, nâgodă, (reg.) dănănâie, încurcâlă, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, sugă, şugubină, toroâpă, (prin Mold.) bacâlă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoârbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dâbilă, (înv.) nesosinţă, nevoinţă, patimă, satarâ, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el I) 7. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritaţie, necaz, nervozitate, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) 3. deranj. (Nu vă fac nici o ~ dacă . . . ) supărare s. v. EPILEPSIE. SUPĂRĂT adj. 1. (pop. şi fam.) burzuluit, (livr. şi fam.) ofuscat, (fam.) îmbufnat, mofluz, zborşit, (fam. fig.) şifonat, zbîrlit. (A rămas o vreme ~.) 2. certat, învrăjbit. (Familii ~.) 3. înciudat, necăjit. (Om ~.) 4. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mîhnit, necăjit, trist, (pop.) obidit, (înv. şi reg.) scîrbit, supărăcids, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouât. (E tare ~ de vestea primită.) 5. necăjit, nemulţumit, (înv., reg. şi fam.) paraponisit. (E tare ~ pe sine însuşi.) 6. agasat, enervat, iritat, plictisit, sîcîit, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.) 7. enervat, iritat, necăjit, nervos, surescitat, (înv. şi reg.) scîrbit. (Era extrem de ~.) SUPĂRĂCIOS adj. 1. susceptibil, (reg.) supărelnic, supărds, (fam.) ţîfnos. (Om ~.) 2. irascibil, iritabil, nervos, (rar) suresci-tăbil, (pop.) rinzds, (înv. şi reg.) necăjicids, sundueds, (înv.) sîngerds, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.) supărăcios adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT DEPRIMAT. DESCURAJAT. DEZAGRE^ ABIL. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRIS. TAT. MÎHNIT. NECĂJIT. NEPLĂCUT. SUPĂRAT. SUPĂRĂTOR. TRIST. SUPĂRĂTOR adj. 1. dezagreabil, neplăcut, (înv.) supărăcios. (O situaţie ~.) 2. incomod, jenant, neplăcut, stingheritor, stînje-nitor. (A trăit citeva momente ~.) 3. jenant, neplăcut, penibil. (încearcă un sentiment ~.) 4. agasant, enervant, iritant, plicticos, plic- tisitor, sîcîitor. (O treabă ~.) 5, chinuitor, rebel, (înv. şi pop.) necăjds. (O tuse supărelnic adj. v. SUPĂRĂCIOS. SUSCEPTIBIL. supărete s. v. PRISPĂ, supărds adj. v. SUPĂRĂCIOS. SUSCEPTIBIL. SUPERARBITR vb. a supraarbitra. SUPERARBITRU s. supraarbitru. (~ într-o competiţie.) SUPERB adj., adv. 1. adj. grandios, impozant, impunător, maiestos, măreţ, monumental, splendid, (rar fig.) trufaş. (Un palat ~.) 2. adj. minunat, splendid, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.) 3. adv. minunat, splendid, (fig.) divin, dumnezeieşte. (Gintă ~.) 4. adj. desăvîrşit, excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, (înv.) săvîrşit (O ~ punere îri scenă.) superb adj. v. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. superbie s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎN-GÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEME-ŢIE. TRUFIE. VANITATE. SUPERCONFORT s. supraconfort. SUPERFICIÂL adj. 1. neaprofundat, sumar. (O analiză cam ~.) 2. fugitiv, rapid, sumar. (La o cercetare cît de ~ ... ) SUPERFICIALITĂTE s. uşurinţă. (Judecă cu prea multă ~.) superfilm s. v. SUPERPRODUCŢIE. SUPERFÎN adj. extrafin, (rar) sirăfin, suprafin. (Un lichior ~.) SUPERFINÎŢIE s. (TE IIN.) vibronetc-zire. supcrfluenţă s. v. INEFICACITATE. INE-FICIENŢĂ. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE. superfluitute s. v. INEFICACITATE. INE-FICIENŢĂ. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE. superfluu adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEFOLOSITOR. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. VAN. ZADARNIC. SUPERIOR adj., s. 1. adj. ales, fin, selectat, selecţionat, sortat, triat. (Vinuri ~.) 2. adj. fin. (Ciocolată ~.) 3. adj. (livr.) preeminent. (~ ca valoare, rang et:.) 4. s. şef. (~ul şi subalternii.) 5. adj. ales, deosebit, distins, rar. (Un om ~.) S. adj. evoluat. (Stadiu ~ de dezvoltare.) 7. adj. înalt, ridicat. (Nivel de trai.) superior s. v. EGUMEN. STARET. SUPERIOR ITĂTE s. 1. (livr.) preeminenţă. (~ în rang.) 2. avantaj. (~ boxerului nostru era netă.) SUPERMICROSCOP s. ultramicroscop. supemumerar s., adj. v. SUPRANUMERAR. superpoziţie s. v. SUPRAPUNERE SUPERPRODUCŢIE s. (rar) superfilm. superpunc vb. v. SUPRAPUNE, superpus adj. v. SUPRAPUS. SUPERSENSÎBIL adj. ultrasensibil. (Inslru-ment de precizie ~.) 9G1 supraexcitare: SUPERSTATÂL adj. suprastatal. (Organizaţie ~ ) SUPERSTIŢIE s. (livr.) eres. (A crede in ~ ii.) SUPERSTRAT s. (LJNGV.) suprastrat. suple&nt s. v. LOCŢIITOR. SUBSTITUT. supleant s., adj. v. ÎNLOCUITOR. SUPLINITOR. suplcea vb. v. ÎNCHINA. PLECA. PREDA. SUPUNE. suplccat adj. v. PLECAT. SMERIT. SU- PUS. UMIL. UMILIT. SUPLETÎV adj. (JUR.) facultativ. (O normă legală ~.) SUPLÎEŢE s. 1. elasticitate, flexibilitate, mlădiere. (~ unui corp solid.) 2. agerime, agilitate, iuţeală, repeziciune, sprinteneală, uşurinţă, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătâtc. (~ în mişcări.) 3. mlădiere, zvelteţe. (~ unei fete.) suplicant^ s. v. RECLAMANT. SUPLICA s. (IST.) (înv.) arzmagzâr, magzâr. (~ adresată, curţii otomane.) suplică s. v. CERERE'. PETITIE. PLÎN-GERE. DECLAMAŢIE. SUPLICIU s. 1. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, tortură, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeâpsă, pedepsitură, rănă, schingi, strădănie, strîn-soârc, trudnicie. (Supus la ~ ii crînccnc.) 2. martiraj, martiriu, mucenicie, (rar) martir, (înv. şi pop.) patimă, (înv.) martirlsm, mărturie, mucenic, mucenlre, strădănie. îndurat de un sfirit.) SUPLIMENT s. 1. adaos, anexă, apendice, completare. (~ la un memoriu.) 2. adaos, spor. (~ la o retribuţie.) SUPLIMENTAR adj. 1. (livr.) adiţional. (Taxc~.) 2. complementar, întregitor, subsidiar, (rar) complinitor. (Lămuriri ~.) SUPLINI vb. a înlocui. (Pe timpul cit m-a ~ la catedră.) SUPLINIRE s. înlocuire. (~ cuiva la o catedră.) SUPLINITOR s., adj. înlocuitor, (înv.) supleânt. (Şi-a găsit un. ~ la catedră.) StJPLU adj. 1. elastic, flexibil, mlădios, (înv.) încovoids. (O nuia ~.) 2. subţiratic, subţire, zvelt, (înv. şi reg.) suleget, (reg.) sule-tic, (Transilv.) sugar, (Munt.) şui, (prin Tran-silv. şi Olt.) şuidţ. (Un corp, un om~.) 3. elegant, graţios, mlădios, mlădiu, zvelt, (rar) mlădiât. (Zborul~ al unei păsări; un mers~.) SUPORT s. 1. bază, postament, soclu. (Un laminor fixat pe un ~.) 2. cadru. (~ de susţinere.) suport s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. SUPORTA vb. 1. a îndura, a pătimi, a păţi, a răbda, a suferi, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. şi reg.) a petrdee, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a peşti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bine-viea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiţi. (Cîte n-a ~ /) 2. a duce, a îndura, a răbda, a suferi. (El a ~ tot greul.) 3. a încerca,, a îndura, a suferi. (A ~ multe nevoi.) 4. a-suferi. (A ~ o condamnare.) 5. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a tolera, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fain.) a înghiţi. (Nu pot ~ una ca asta.) 6. a suferi, (fig.) a înghiţi, a mistui, (înv. fig.) a lionipsi. (Nu-P poate ~.) 7. a tolera, (prin Transilv. şi prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.) SUPORTÂBIL adj. 1. acceptabil tolerabil, (înv.) suferibil, suferit. (O climă ~.) 2. (rar) respirâbil. (Un aer mai ~.) 3. acceptabil, admisibil, bunicel, convenabil, tolerabil, (fam.)-pasăbil. (O situaţie ~.) SUPORTER s. susţinător. (Un înfocat ~ al echipei.) supozâ vb. v. CREDE. PRESUPUNE.. SOCOTI. SUPOZIŢIE s. 1. ipoteză, presupunere, prezumţie, (livr.) conjectură, (înv.) supunere.. (Ce ~ a lansat?) 2. bănuială, ipoteză, presupunere, prezumţie, (rar) presupus. (~ lui s-a adeverit.) supra prep. v. ASUPRA. CĂTRE. ÎNSPRE. LA. SPRE. SUPRABUNDENT adj. ultraabundent, (livr.) pletoric. SUPRAAGLOMERĂRE s, supra aglomeraţie. SUPRAAGLOMERAT IE s. supraaglomerare. SUPRA AL IMENTÂRE s. supraalimcntaţie^. (rar) supranutriţie. S UP R A A LIMENTĂT adj. (rar) suprahră-nit, supranutrit. SUPRAALIMENTÂŢIE s. supraalimenta-re, (rar) supranutriţie. SUPRA APRECIA vb. a (se) supraestima,, a (se) supraevalua, (rar) a (se) suprapreţui,. (înv.) a (se) pretinde. SUPRAAPRECIERE s. supraestimare, supraevaluare. SUPRA ARBITRĂ vb. a superarbitra. SUPRAARBÎTRU s. superarbitru. (~ intr-o competiţie.) SUPRABUGETAR adj. extrabugetar. (Prevederi ~.) SUPRACONFORT s. superconfort. SUPRACOPERTĂ s. anvelopă. (~ unei cârti.) SUPRACURENT s. (FIZ.) (rar) supra-intensitate. SUPRAESTIMA vb. a (se) supraaprecia, a (se) supraevalua, (rar) a (se) suprapreţui,, (înv.) a (se) pretinde. SUPRAESTIMARE s. supraapreciere, supraevaluare. SUPRAEVALUA vb. a (se) supraaprecia, a (se) supraestima, (rar) a (se) suprapreţui,. (înv.) a (se) pretinde. SUPRAEVALUARE s. supraapreciere, supraestimare. supracxcită vb. v. SURESCITA. supracxcitărc s. v. SURESCITARE. SU~ RESCITAŢIE. SUPRAEXCITAŢIE 962 siipracxcităţie s. v. SURESCITARE. SURESCITANTE. SUPRAFAŢĂ s. 1. (MAT.) (înv.) sur-fâţă. 2. întindere, mărime. (~ unui loc.) 3. cuprins, întindere, întins, spaţiu, teritoriu, (înv.) cuprindere, olât. (Pe toată ~ ţării.) 4. regiune, teritoriu, zonă. (0 ~ aridă.) 5. faţă, întindere, întins, (înv.) surfâţă. (Pe ~ mării, a cimpiei.) suprafin adj. v. EXTRAFIN. SUPERFIN. suprafiresc adj. v. SUPRANATURAL. SUPRAFUZlUNE s. (FIZ.) supratopire. suprahrănit adj. v. SUPRAALIMENTAT. SUPRAIMPUNERE s. (GEOGR., GEOL.) epigeneză. SUPRA INDIVID UAL adj. suprapersonal. supraintemsităte s. v. SUPRACURENT. SUPRALICITA vb. (înv.) a atîrdisi. (A ~ la o licitaţie.) supralumiuă s. v. OBERLIHT. SUPRANATURAL adj. 1. (rar) suprafiresc. (Un fenomen ~.) 2. fabulos, fantastic, legendar, miraculos, mitic, (înv.) surnaturâl. (Personaje ~.) 3. imaterial, nematerial, ne-pămîntean, nepăinîntesc. (Element ~.) SUPRANUME s. nume, poreclă, (livr.) cognomen, (franţuzism) sobrichet, (înv. şi reg.) sclitâdă, (Olt., Munt. şi Transilv.) ponos, (înv.) poreclitură. (I-a pus ca ~ . . . ) SUPRANUMERAR s., adj. (înv.) super-numerâr. SUPRANUMI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, (înv. şi reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au Bravul".) SUPRANUMIT adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, zis, (înv.) titluit^ (Al. Golescu rss Arăpilă.) supranutrit adj. v. SUPRAALIMENTAT. supranutriţie s. v. SUPRAALIMENTARE. SUPRAALIMENTATIE. SUPRAOMENESC adj. suprauman. (Face eforturi ~.) SUPRAORDINÂRE s. (LOG.) (rar) su-praordinâţie. supraordinăiie s. v. SUPRAORDINARE. SUPRAORDONATĂ adj., s. (GRAM.) regentă. (Propoziţie ~.) SUPRAPERSONÂL adj. supraindividual. SUPRAPOPULA vb. a se aglomera, a se ticsi. (Locul, regiunea s-a ~.) SUPRAPOPULAT adj. aglomerat, ticsit. (Loc, teritoriu~.) suprapreţui vb. v. SUPRAAPRECIA. SUPRAESTIMA. SUPRAEVALUA. SUPRAPROBLEMĂ s. (TEATRU) supratemă, acţiune parcursivă. supraprodus s. v. PLUSPRODUS. SUPRAPUNE vb. 1. (rar) a (se) superpune. (Două figuri geometrice care se ~.) 2. a coincide, a se încăleca. (Orele celor două şedinţe ;se ~ .) SUPRAPUNERE s. (rar) superpoziţie. SUPRAPUS adj. 1. (rar) superpus. (Două figuri geometrice ~.) 2. încălecat. (Straturi ~ J SUPRARĂCIRE s. (FIZ.) subrăcire. SUPRARĂCIT adj. (FIZ.) subrăcit. (Lichid ~.) SUPRARENÎNĂ s. (BIOL.) adrenalină, epinefrină. SUPRASATURÂRE s. suprasaturaţie. (Stare de ~.) SUPRASATURAŢIE s. suprasaturare. (Stare de ~.) SUPRASENSÎBIL adj. ultrasensibil. (Material foto /V . J SUPRASTATAL adj. superstatal. (Organizaţii ~.) SUPRASTRÂT s. (LINGV.) superstrat. SUPRATEMĂ s. (TEATRU) suprapro-blemă, acţiune parcursivă. SUPRATOPIRE s. (FIZ.) suprafuziune. SUPRAUMÂN adj. supraomenesc. (Face eforturi ~.) SUPRAVEGHEA vb. 1. a păzi, a străjui, a veghea, (înv. şi pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetăţii.) 2. a păzi, (înv. şi reg.) a griji, (pop.) a pîndi. (A ~ oile.) 3. a veghea, (înv.) a surveghea. (A ~ mersul lucrărilor pe şantier.) 4. a observa, a urmări. (îi ~ toate mişcările.) 5. a (se) controla. (Se ~ cînd vorbeşie.) supraveghea vb. v. ADMINISTRA. CÎRMUI. CONDUCE. GOSPODĂRI. SUPRAVEGHERE s. 1. păzire, străjuire, veghere. (~ porţilor cetăţii.) 2. pază, strajă, străjuire, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. şi pop.) priveghere, (reg.) păzeâlă, (înv.) nazirle, păzire. (Serviciul de ~.) 3. urmărire. (Pus sub ~.) 4. observaţie. (Pacient aflat sub ~ medicală.) 5. control. (Medicamentele se iau sub medicală.) SUPRAVEGHETOR s. (astăzi rar) pri-veghetor, veghetor, (înv.) prevegheu, priveghi, respicient. SUPRAVIEŢUI vb. a rămîne. (N-au ^ decît ei.) SUPREM adj. 1. absolut, necondiţionat, suveran. (Autoritate ~.) 2. ultim. (Cu un ~ efort . . . ) SUPREMAŢIE s. 1. autoritate, dominare, dominaţie, hegemonie, putere, stăpînire, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, ţiitură, (latinism înv.) potestâte. (Şi-a întins ~ asupra . . . ) 2. preponderenţă. (Deţine ~ într-un domeniu.) supresiune s. v. CĂDERE. DISPARIŢIE. ÎNĂBUŞIRE. REPRIMARE. SUPRIMARE. SUPRIMA vb. 1, a anula, a elimina, a înlătura, a scoate, a şterge, a tăia, (reg.) aştricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 2. a elimina, a înlătura, a scoate, (Transilv. şi Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentaţie.) 3. (JUR.) a abroga, a anula, a desfiinţa, a infirma, a invalida, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.) 4. (JUR.) a aboli, a desfiinţa, (pop.) a şterge. (Sclavia a fost ~.) 5. a desfiinţa, a lichida, a stîrpi. (~ abuzurile.) 6. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (A ~ cauza răului.) 7. a 963 SURCEA interzice, a suspenda. (A ~ revista.) 8. a desfiinţa. (A ~ un post.) 9. a asasina, a omori, a ucide, (rar) a masacra, (înv. şi pop.) a prăpădi, a sfîrşi, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. şi reg.) a pieri, a pustii, a spârge, a stinge, (reg.) a mătrăşi, a prăda, (Mold.) a stropşi, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvîrşi, a seca, a strica, (înv. şi pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăţa, a lichida, (arg.) a mierli. (A ~ pe cineva.) SUPRIMASE s. 1. anulare, eliminare, îndepărtare, îniătui a.rc, scoatere, ştergere, tăiere. unui riad dintr-un text.) 2, cădere, dispariţie, (înv.) supresiune. (~ vocalelor finale.) 3. eliminare, înlăturare, scoatere. condimentelor din alimentaţie.) 4. (JUR.) abrogare, anulare, desfiinţare, infirmare, invalidare. unui act normativ.) 5. (JUR.) abolire, desfiinţare, (pop.) ştergere, (înv.) abo-liţiune. (~ monarhiei.) 6. desfiinţare, lichidare, stîrpire. (~ abuzurilor.) 7. eliminare, îndepărtare, înlăturare. (~ cauzelor răului.) 8. interzicere, suspendare. (~ apariţiei unei reviste.) 9. desfiinţare. (~ unui post.) 10. (înv.) supresiune. (~ unei subvenţii.) 11. asasinare, omorîre, ucidere, (rar) ucis, (pop.) răpunere, (înv.) ucigătură, (fam. fig.) achitare, lichidare. (~ unei persoane.) SUPRIMAT adj. 1. anulat, eliminat, înlăturat, scos, şters, tăiat. (Un paragraf, un ririd ~.) 2, (JUR.) abrogat, anulat, desfiinţat, înlăturat. (Act normativ ~.) 3. interzis, suspendat. (Gazetă ~.) 4. asasinat, omorit, ucis, (pop.) răpus, (fam. fig.) achitât, lichidat. (O persoană ~.) supt adj. v. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBIT. TRAS. USCĂŢIV. SUPT s. sugere, (înv.) sugătură, suptoăre, suptură. (rss pruncilor.) suptoăre s. v. SUGERE. SUPT. suptură s. v. SUGERE. SUPT. supuitor adj., s. v. CONJUNCTIV. SUBJONCTIV. supuitor s., adj. v. CUCERITOR. OCUPANT. SUPUNE vb. 1. a cuceri, a ocupa, a subjuga, (pop.) a pleca, (înv.) a pobedi, a prididi, a re-diice. (A ~ întreaga Galic.) 2. a aservi, a înrobi, a robi, a subjuga, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A ~ un popor străin.) 3. a ceda, a se pleca. (Să nu se ~ în faţa duşmanului.) 4. a se închina, a se pleca, a se preda, (înv.) a se cuceri, a se paradosi a se supleca. (Cetatea nu s-a ~ inamicului.) 5. a constrînge, a forţa, a obliga, a sili. (A fost ~ ani întregi la un regim sever.) 6. a asculta, a se conforma, a urma. (Se ~ ordinelor primite.) 7. a (se) subordona. (Se ~ superiorilor.) 8. a se pleca, a se smeri, a se umili. (Se~ în faţa divinităţii.) 9. a destina, a hărăzi, a meni. (Pădurea aceasta este ~ tăierii.) 10. a expune. (L-a ~ unor primejdii inutile.) supune vb. v. AMANETA. ASCUNDE. BATE. BIRUI. COPLEŞI. COVÎRŞI. CUPRINDE. DOMESTICI. DOSi. IMPUNE. IPOTECA. ÎMBLÎNZI. ÎMPOVĂRA. ÎNDOI. ÎNFRÎN-GE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. MISTUI. NĂ- PĂDI. PREDISPUNE. PROSTITUA. RĂS-FRÎNGE. RĂZBI. RIDICA. SUFLECA. SUMETE. TRAGE. SUPtJNERE s. 1. cucerire, ocupare, subjugare. Galici.) 2. aservire, înrobire, robie* robire, subjugare, (fig.) înfeudăre, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 3. aservire, atir-nare, dependenţă, subordonare, (livr.) servitute. (Stare de ~.) 4. ascultare, cuminţenie, docilitate, (livr.) obedienţă, (rar) cuininţle, sumisiune, supuşenie, (înv.) ascultămînt, plecăciune, subordinâţie. (A dovedit multă 5. plecare, smerenie, umilinţă, (înv.) plecat, umiliaţiune, umilitâte. (~ în faţa divinităţii.) supunere s. v. IPOTEZĂ. PRESUPUNERE. PREZUMŢIE. PROSTITUŢIE. SUPOZIŢIE. SUPURĂ vb. (MED.) a curge, a puroia, (pop.) a musti. (Rana ~.) SUPURÂNT adj. (MED.) purulent, (rar) puroiât, (înv. şi reg.) puroios. (Rană ~.) supurâre s. v. PURULENŢĂ. SUPURAŢIE. SUPURÂŢIE s. (MED.) purulenţă, (rar) supurâre. (~ unei plăgi.) SUPUS adj. 1. dependent, subordonat. (O ţarărsj.) 2. aservit, înrobit, robit, subjugat, (fig.) îngenuncheât. (Popor ~.) 3. servil, slugarnic, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (Prea eşti ~ in faţa superiorilor l) 4. preaplecat, smerit. (~ ul dumneavoastră slujitori) 5. plecat, smerit, umil, umilit, (livr.) obsecvios, (înv.) smernic, suplecât. (O atitudine o privire ~.) G. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, (livr.) obedient, (înv.) ascultoi. (Copil /V , J supus adj. v. ASCUNS. DOSIT. supus s. v. ANGAJAT. SALARIAT. SLUJBAŞ. SUPUŞENIE s. (JUR.) cetăţenie, (impr.) naţionalitate. (~ unei persoane.) supuşenie s. v. ASCULTARE. CUMINŢENIE. DOCILITATE. SUPUNERE. SUR adj. 1. cenuşiu, fumuriu, gri, plumburiu, (rar) prăfurfu, (pop.) sein, şoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sîngeplu, (turcism înv.) bozafer. (De culoare ~.) 2. întunecat, mohorît, sumbru, (pop.) suriu. (Haină de nuanţă ~.) 3.cărunt, (pop.) înspicat, (reg.) sein, siv, (prin Olt. şi Munt.) spicât, (fig.) nins. (Om cu pârul ~.) 4. vînăt. (Cal ~.} 5. înceţoşat, neclar, tulbure, (reg.) suriu.. (Un văzduh ~.) sur adj. v. STRĂVECHI. surata-din-pădure s. v. MAMA-PĂDURII. * SURATĂ s. (prin Ban.) măicuţă. surată s; v. AMICĂ. PRIETENA. SURCE s. 1. aşchie, surcică, ţandără,. (pop.) zburătură, (reg.) puzderie, sfârghie, (Transilv.) sâlcă, (prin vestul Transilv.) să-lfngă, (Transilv.) scărîmbă, (prin Bucov.) sclepnlţă, (Transilv. şi Mold.) scoârţă, (înv.) oţapoc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2, (mai ales la pl.) gătej, surcică, uscătură* vreasc, (înv. şi reg.) tîrş, (reg.) râncotă, râs-cotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hă-bădlc, pâgmete (pl.), (prin Munt.) râburi (pl.), (prin Bucov.) selniţă, (prin Transilv.) sfăr- SURCEL 964 gâci, (Ban.) şlbă, (înv.) şormînt. (Face focul cu nişte ~) surcel s. v. FUS. surcele s. pl. v. MINCIUNĂ. MINCIUNEA. MINCIUNICĂ. SCOVARDĂ. USCĂTEA. US-CÂŢICĂ. SURCELUŞĂ s. surceluţă. SURCELIjŢĂ s. surcelu.şă. SURCÎCĂ s. 1. aşcliie, surcea, ţandăra, (pop.) zburătură, (reg.) puzderie, siarghie, (Transilv.) sălcă, (prin vestul Transilv.) să-lingă, (Transilv.) scărîmbă, (prin Bucov.) sclep-nlţă, (Transilv. şi Mold.) scoarţă, (înv.) oţapoc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2. (mai ales la pl.) g'ătej, surcea, uscătură, vreasc, (înv. şi rog.) tirş, (reg.) râncotă, răscotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) râburi (pl.), (prin Bucov.) selniţă, (prin Transilv.) sfărgâci, (Ban.) şibă, (inv.) şormînt. (Face focul cu nişte ~.) SURD adj. 1. (MED.) (Bucov. şi Mold.) pliurd, (prin Olt. şi Munt.) purd. (Om ~; ureche ~.) 2. (FON.) afon. (Consoană ~.) 3. înăbuşit, înfundat, slab, stins, (fig.) vătuit. (Zgomote, sunete ~.) surd adj. v. ASCUNS. CONFUZ. DIFUZ. IMPRECIS. INDEFINIT. NECLAR. NEDEFINIT. NEDESLUŞIT. NELĂMURIT. NE-PRECIS. RETINUT. TĂINUIT. VAG. surda adv. v. DEGEABA. INUTIL. ZADARNIC. surdăe adj. v. SURDICEL. SURDISOR. surdătic adj. v. SURDICEL, SURDISOR. SURDICEL adj. surdişor, (pop.) surdăe, surdătic, surduţ. SURDINĂ s. (MUZ.) (rar) pieptene. ■(~ la vioară.) SURDIŞOR adj. surdicel, (pop.) surdăe, •surdătic, surduţ. SURDITATE s. (MED.) surzeală, surzenie, (înv. si reg.) surzie, surzime. surdo mas s. v. MOLETE. VIERME DE FĂINĂ. SURDOMUTlSM s. (MED.) surdomutitate. SURDOMUTITÂTE s. (MED.) surdomuţi sm. sur ducă s. v. BULGĂRE. COCOLOS. MINGE. surduţ adj. v. SURDICEL. SURDIŞOR. surcătcă s. v. ALBIŞOARĂ. OBLEŢ. SO-REAN. surec s. v. VITĂ. SURESCITĂ vb. (rar) a (se) supraexcita. surescitâbil adj. v. IRASCIBIL, IRITABIL. NERVOS. SUPĂRĂCIOS. SURESCITÂBIL ITÂTE s. enervare, iras-cibilitate, iritabilitate, iritare, iritaţie, necaz, nervozitate, supărare, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) SURESCITÂRE s. 1. (FîZIOL.) suresci-taţie, (rar) supraexcitâre, supraexcitâţie. 2. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, Iritaţie, necaz, nervozitate, supărare, suresci-tabilitate, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) SURESCITÂT adj. 1. enervat, iritat, necăjit, nervos, supărat, (inv. şi reg.) scîrblt. (Era extrem de ~.) 2. exaltat. (Un om ~.) SURESCITÂŢIE s. (FîZIOL.) surescitare, (rar) supraexcităre, supraexcitâţie. sureii vb. v. ADUNA. CULEGE. RECOLTA. STRÎNGE. surctiu s. v. ADUNARE. ADUNAT. CULEGERE. CULES. RECOLTARE. RECOLTAT. RECOLTĂ. STRÎNGE RE. STRÎNS. surfâţă s. v. FATĂ. ÎNTINDERE. ÎNTINS. SUPRAFAŢĂ. surghiun adj., s. v. ALUNGAT. EXILAT. GONIT. IZGONIT. PRIBEAG. PROSCRIS. SURGHIUNIT. SURGHItJN s. (JUR.) 1. exil, exilare, pribegie, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, pros-crlpţie, (inv.) străinătate, surghiunle, surgun-lîc, urgie, zatocenie. (A luat calea ~.) 2. deportare, surghiunire, (înv.) surghiunle, surgun-lic. (~ cuiva in urma unei condamnări.) SURGHIUNI vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (inv.) a urgisi. (L-a ~ din ţară.) 2. a deporta. (Condamnatul a fost ~.) surghiuni vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONL IZGONI. ÎNDEPĂRTA. surghiunle s. v. DEPORTARE. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE. SURGHIUNIRE s. (JUR.) 1. alungare, exilare, gonirc, izgonire, ostracizare, proscriere, (livr.) relegare, relegâţie. (~ cuiva din patria sa.) 2. exil, exilare, pribegie, surghiun, (astăzi rar) proscriere, proscrlpţic, (înv.) străinătate, surghiunle, surgunlfc, urgie, zatocenie. (A luat calea ~.) 3. deportare, surghiun, (inv.) surghiunle, surgunlîc. (~ cuiva în urma unei condamnări.) surghiunit adj. v. ALUNGAT. GONIT. IZGONIT. SURGHIUNIT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, (livr.) relegat, (inv.) surghiun. 2. s. deportat. SURGtJCI s. (BOT.; Consolida cijacis) (reg.) bonzâri (pl.), cătănioâre (pl.), ciocănâşj (pl.), coconâşi (pl.), crăcuţe (pl.), gilceâvă, ocheşei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenâş, tătăişi (pl.), toporâşi (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grîului, floare-domneâscă, nem-ţişor-de-grădlnă, ţîţa-câprei. surgunlîc s. v. DEPORTARE. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE. suri vb. v. ÎNCĂRUNŢI. SURIOÂRĂ s. (reg.) sorureâ, (Maram. şi Bucov.) sorlcă, (prin Maram., Transilv.) so-rucă, (Ban.) soruică. (Amo~ mai mică.) surit adj. v. ÎNCĂRUNŢIT, suriu adj. v. ÎNCEŢOŞAT. ÎNTUNECAT. MOHORÎT. NECLAR. * SUMBRU. TULBURE. SURIDE vb. a zîmbi. surîdere s. v. SURÎS. ZÎMBET. ZÎMBI- RE. A SURIS s. zimbet, zîmbire, (înv.) surîdere, zîmbi tură. '965 SURVEGHEA SURÎZĂTOR adj. zîmbitor, (înv.) surizînd, :zimbareţ. (fam.) zîmbăreţ. (O fată ~.) surâzător adj. v. FAVORABIL.' PRIELNIC. PROPICE. surizînd adj. v. SURÎZĂTOR. ZÎMBITOR. surlâr s. v. SURLAŞ. SURLÂŞ s. (înv.) sirmâci, surlâr. surlă s. v. BOT. RÎT. siirmă s. v. ANTIMONIU. STIBIU. SUR.MENÂJ s. epuizare, extenuare, isto-veală, istovire, secătuire, sfirşeală, slăbiciune, sleire, surmcnare, vlăguire, (înv. şi reg.) slă-bie, (înv. livr.) marasm. (O stare de total~.) SURMENARE s. epuizare, extenuare, isto-veală, istovire, secătuire, sfirşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, vlăguire, (înv. şi reg.) slăble, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~ .) sur mont a vb. v. BIRUI. DEPĂŞI. ÎNFRÎN-GE. ÎNVINGE. RĂZBI. sumatm'ăl adj. v. FABULOS. FANTASTIC. LEGENDAR. MIRACULOS. MITIC. SUPRANATURAL. SUROGĂT s. erzaţ. (~ de cafea.) SURPĂ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a se prăvăli, a (sc) risipi, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) imburda, (Olt., Transilv. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (O construcţie care s-a ~ de tot.) 2. a cădea, a se dărima, a sc nărui, a pica, a se prăbuşi, a se prăvăli, (reg.) a sc îmburda. (S-a ~ casa pe ei.) 3. a se prăbuşi, (pop.) a sc ponori. (S-a ~ uri mal.) sur ţi ă vb. v. ABROGA. ANULA. BOSOROGI. DESFIINŢA. DETRONA. INFIRMA. INVALIDA. MAZILI. SUBMINA. SUPRIMA. SURPARE s. 1. cădere, dărăpănare, dărâmare.. dărimat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpat, (rar) prăbuşeâlă, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. prăbuşire, scufundare. (~ pămintului.) 3. (GEOL.) surpă-tură. (S-a produs o ~ de teren,) surpare s. v. DĂRĂPĂNĂTURĂ. DĂRÎ-MĂTURĂ. DETRONARE. HERNIE. MAZILIRE. MAZILIT. NĂRUITURĂ. PARAGINĂ. PRĂBUŞITURĂ. RUINĂ. SURPĂTURĂ. SURPAT adj. 1. dărăpănat, dărimat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, (pop.) hîit. (O construcţie ~.) 2. prăbuşit, (pop.) ponorit. (Teren ~.) 3. prăbuşit, prăvălit, răsturnat, (înv.) povîrmt. (Un mal ~.) surpat adj., s. v. BOŞOROG. SURPAT s. cădere, dărăpănare, dărimare, dărimat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, (rar) prăbuşeâlă, (înv.) risipă-(~ unei case.) SURPĂTIjRĂ s. 1. dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, ruină, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.) 2. (GEOL.) surpare. (S-a produs o ~ de teren.) 3. scufundătură, (rar) scufundiş. (~ produsă în urma unui cutremur.) 4. (înv. şi reg.) ponorîtură. (O ~ a malului.) sur pat ură s. v. HERNIE. PONOR. RÎPĂ. \Ă GĂUNĂ. SURPLUS s. excedent, plus, prisos, prisosinţă, (reg.) râdăş, (înv.) prisoseâlă, priso-sire, prisosit, prisositură, rămâs. (Un ~ de produse.) SURPRINDE vb. 1. a prinde, (înv. şi reg.) a pripi, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (L-a ~ asupra faptului.) 2. a ajunge, a apuca, a prinde. (Ploaia i-a ~ în cîmp.) 3. a minuna, a stupefia, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur şi simplu mă~.) 4. a epata, a şoca. (Vrea să ne ~.) 5. a frapa, a şoca, (fig.) a izbi. (M-a ~ înfăţişarea lui.) surprinde vb. v. ADEMENI. AMĂGI. DESCOPERI. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. SURPRINDERE s. I. minunare, stupefiere, uimire, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeâlă. (~ cuiva în faţa unui lucru neaşteptat.) 2. perplexitate, stupefacţie, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.) surprindere s. v. SURPRIZĂ. SURPRÎNS adj. crucit, minunat, perplex, stupefiat, uimit, uluit. (A rămas ~ de cele auzite.) SURPRINZĂTOR adj. 1. stupefiant, uimitor, uluitor. (S-ci întîmplat un lucru ~.) 2. epatant, şocant. (O atitudine ~.) 3. frapant, izbitor, şocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~.) 4. imprevizibil, neaşteptat, nebănuit, neprevăzut, neprevizibil, nescontat. (Roman cu un final ~.) SURPRIZĂ s. I. perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.) 2. (inv.) surprindere. (~ele călătoriei.) 3. atenţie, cadou, dar, (înv., pop. şi fam.) peşcheş, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dăruşâg, prezent, prosforâ. (I-a făcut o ~ splendidă.) StJRSĂ s. 1. izvor. (~ de lumină.) 2. obîrşie, origine, (livr.) sorginte, (inv.) izvod, (fig.) izvor. (Să mergem la ~ acestor efecte.) 3. început, obîrşie, origine, provenienţă, (livr.) sorginte, (inv.) începătură, (fig.) izvor, sîmbure. (~ daco-latină a limbii române.) sursă s. v. IZVOR. OBÎRŞIE. SURTUC s. 1. veston. (Un ~ de postav gros.) 2. laibăr, mintean, (reg.) lăibărâc, (prin Mold.) baibarâc, (Transilv., Ban. şi Mold.) căput. ( purtat de ţărani.) surtuefir s. v. ORĂŞEAN. TÎRGOVEŢ. SURTUCÂŞ s. surtucel. SURTUCEL s. surtucaş. suriiGlui vb. v. APELA. CERE. RECURGE. SOLICITA. surugiesc adj. v. BIRJĂRESC, surugieşte adv. v. BIRJĂREŞTE. SURUGIU s. birjar, vizitiu, (înv. şi reg.) secliirâş, (reg.) droşcâr, (Transilv.) cociş, (înv.) mînâş, veturin. (~ a oprit caii.) surugiul s. art. v. VIZITIUL, survegheă vb. v. SUPRAVE GHEA. VE-GPIEA. SURVENI 966> SURVENI vb. 1. a se întîmpla, a se petrece, a se produce, (înv. şi reg.) a se prileji, (înv.) a se purta. (Au ~ multe lucruri ele atunci.) 2. a apărea, a interveni, a se ivi, a se întîmpla, a se produce. (A ~ o schimbare.) 3. a se in-tîmpla, a se produce, a veni. (Seismul a ~ pe neaşteptate.) SURZEÂLĂ s. (MED.) surditate, surzenie, (înv. şi reg.) surzie, surzlme. SURZENIE s. (MED.) surditate, sur-zeală, (înv. şi reg.) surzie, surzlme. SURZÎ vb. a asurzi. (A ~ de tot.) surzie s. v. SURDITATE. SURZEÂLĂ. SURZENIE. surzime s. v. SURDITATE. SURZEÂLĂ. SURZENIE. surzui vb. v. ACHIZIŢIONA. CUMPĂRA. LUA. PROCURA. TÎRGUI. SUS adv. deasupra. (Se ridică ~.) SUSÂI s. (BOT.) 1. (Sonchus) (reg.) castravân, lăptucă, susăiţă, tîlihăreă, iarba-iepurelui, pălămidă-grâsă. 2. susai-de-pădure (Lactuca muralis) = susai-pădureţ, (reg.) eres-tăţeâ, tilhăreă, susai-sălbâtic; susai-pădureţ (Lactuca muralis) = susai-de-pădure, (reg.) crestăţeă, tilhăreă, susai-sălbătic. susai s. v. GR ÎN AR. HAMBAR. PĂTUL. TÎLHĂREA. susai-dc-munte s. v. TÎLITAREA. susai-de-pădurc s. v. TÎLHĂREA. susai-pădureţ s. v. TÎLHĂREA. susai-sălbătic s. v. SUSAI-DE-PĂDURE. SUSAI-PĂDUREŢ. TÎLHĂREA. SUS-AMINTÎT adj. sus-citat, sus-menţio-nat, sus-numit, sus-pomenit, (înv.) prezis. SUSÂN s. 1. (BOT.; Sesamum indiciun) (rar) sesăm. 2. (pop.) simit. (A mincat un ~ •) susăiţă s. v. SUSAI. SUSCEPTIBIL adj. I. 1. supărăcios, (reg.) supărelnic, supăros, (fam.) ţîfnos. (Om ~.) 2. sensibil, (ir.) sensibilos. (De ce eşti aţii de ~?) ii. 1. apt, bun, capabil, convenabil, potrivit. (~ pentru un anumit scop.) 2. pasibil. de îmbunătăţire.) SUSCEPTIBILITATE s. sensibilitate. (Este de o ~ bolnăvicioasă.) SUSCITĂ vb. a deştepta, a produce, a provoca, a solicita, a stîrni, a trezi. (Cartea ~ un mare interes.) SUS-CITÂT adj. sus-amintit, sus-menţionat, sus-numit, sus-pomenit, (înv.) prezis. susiori vb. v. LĂSTĂRI. SUS-MENŢIONÂT adj. sus-amintit, suscitat, sus-numit, sus-pomenit, (înv.) prezis. SUS-NUMÎT adj. sus-amintit, sus-citat, sus-menţionat, sus-pomenit, (înv.) prezis. SUSPECT adj. 1. dubios, (astăzi rar) proble-mâtic. (O persoană ~.) 2. interlop, (fig.) deo-cheât. (Lume ~.) 3. dubios, echivoc, îndoielnic, necurat. (De o morală ~.) 4. dubios, veros. (Afaceri, speculaţii ~.) SUSPECTĂ vb. a bănui, (înv. şi pop.) a prepune, (înv.) a suspiciona. (A ~ pe cineva de ceva.) SUSPECTÂRE s. bănuire. SUSPECTĂT adj. bănuit, (înv. şi pop.) prepus. SUSPENDA vb. I. a (se) agăţa, a (se) atîrna, a (se) prinde, a (se) spînzura, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepţăna, (reg.) a (se) tăgîrţa, (prin Munt.) a (se) ată-girla, (Transilv.) a (se) împrinde. (A ~ ceva in cui.) II. 1. a(-şi) înceta, a (-şi) întrerupe, a(-şi) opri, a(-şi) sista. (Pe timpul vacanţei şi-a ~ activitalea.) 2. a întrerupe. (Au ~ cursurile pe cîleva zile.) 3. a interzice, a suprima. (A ~ revista.) SUSPENDÂRE s. I. agăţare, agăţat, atîr-nare, atîrnat, prindere, prins, spinzurare, spînzurat, (livr.) acroşâj, acroşăre, (pop.) ani-năre, aninat. (~ unui obiect în cui.) II. 1* încetare, întrerupere, oprire, sistare. (~ a lucrului de către grevişti.) 2. întrerupere. (~ şedinţei pentru două ore.) 3. interzicere, suprimare. (~ apariţiei unei reviste.) SUSPENDÂT adj. I. agăţat, atîrnat, spîn-zurat, (pop.) aninât. (Obiecte ~ şi obiecte libere.) II. interzis, suprimat. (Gazetă ~.) SUSPENSIE s. pauză. (Momente de ~.) suspiciona vb. v. BĂNUI. SUSPECTA. SUSPICIOS adj. bănuitor, neîncrezător» temător, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuicios, bănuiălnic, (înv. şi reg.) prepuiel-nic, prepuitor, (reg.) năzârnic, (înv.) necredin-ci6s, presupuitor. (E un om tare ~.) SUSPICIUNE s. bănuială, neîncredere, (livr.) circumspecţie, incredulitate, (pop.) prepus* (prin Moldj bănăt, (prin Ban.) bedă, (înv.) prepunere. (O atitudine de continuă SUSPÎN s. oftare, oftat, suspinare, suspinat* (pop.) aht, (înv. şi reg.) oft, (înv.) ofta tură, (Un ~ de uşurare.) ^ suspin s. v. ASTMĂ. SUSPINĂ vb. a ofta, (Transilv.) a şioi, (Transilv. şi Ban.) a (se) şuşcăi, (prin Ban.) a şuşni. (A ~ din adîncul inimii.) SUSPINARE s. oftare, oftat, suspin, suspinat, (pop.) aht, (înv. şi reg.) oft, (înv.) cftă-tură. (O ~ de uşurare.) SUSPINÂT s. oftare, oftat, suspin, suspinare, (pop.) aht, (înv. şi reg.) oft, (înv.) oftă-thră. (Un de uşurare.) suspinător s. v. ADORATOR. SUS-POMENIT adj. sus-amintit, sus-citat, sus-menţionat, sus-numit, (înv.) prezis, sustrăclie s. v. FURT. SUSTRAGERE. SUSTRAGE vb. 1. a defrauda, a delapida, (rar) a frauda, (înv. şi fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.) 2. a fura, a lua, (rar) a hoţi, (reg.) a şuchea, a şuchiri, (prin Transilv.) a ciuşdi, (prin Bucov.) a hăr-şni, (Mold.) a paşii, (Transilv.) a pili, (înv. şi fam.) a sfeterisi, (înv., în Transilv.) a şpilui, (fam.) a ciordi, a subtiliza, a şparli, a şterge, a şterpeli, (arg.) a mangli, a panghi, a şucări, a şuti. (A ~ un stilou.) 3. a fura, a-şi însuşi» (fam.) a şterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (ru un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franţuzism) a se refuza, (înv. şi reg.) a şovăi, (fam.) a se fofila. SUVENIR 367 (Nu se mai poate ~ de la ) 5. a abate. (Gîndurile îl ~ de la lucru.) sustrage vb. v. SCĂDEA. SUSTRAGERE s. 1. defraudare, delapidare, (înv. şi fam.) sfeteriseâlă, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismâs, (impr.) deturnareg (~ unei sume de bani.) 2. furt, (rar) sustrâc-ţie, (fam.) subtilizâre, şterpellre. (~ unui pachet.) 3. eschivare, (inv.) şovăială. (~ de la obligaţii.) sustrâyere s. v. SCĂDERE. SUSTRAS adj. defraudat, delapidat. (Sumă ~ J SUSŢINĂTOR adj., s. 1. adj. sprijinitor. (Stilpi ~.) 2. s. adept, partizan, (rar) părtaş, (inv.) părteân. (~ al unei doctrine.) 3. s. suporter. (Un ~ înfocat al echipei.) 4. s. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, (rar) proteguitor, protejator, (inv.) arcă, părtinitor, păzitor, prii tor, scuti tor, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restrişte.) 5. s. (rar) Întreţină tor. (~ de familie.) SUSŢINE vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) sprijini, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un sliip ~ poarta.) 2. a purta, a sprijini, a ţine. (Vom merge cit ne-or ~ picioarele.) 3. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, (rar) a (se) protegui, (înv. şi pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (inv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig. ) a (se) propti. (L-a ~ mult in viaţă.) 4. a (se) hrăni, a (se) întreţine, a (se) ţine. (El îşi ~ părinţii.) 3. a ajuta, a servi, a sluji, a sprijini. (A ~ cauza revoluţiei.) 0. a pleda. (A ~ cauza cuiva.) 7. a sprijini. (A ~ propunerea făcută.) 8. a patrona, a sprijini, a tutela. (Cine /v această acţiune?) 3. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a însufleţi, a stimula, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeţi. (Cine sau ce vă ~ în luptă?) 10. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a zice, (grecism înv.) a preten-derisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 11. a arăta, a scrie. (El ~ în articol că ... ) 12. a spune. (Ce ~ savantul în această carte?) 13. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a proba. (Şi-a ~ temeinic ideile.) 14. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 15. a da, a desfăşura, a duce, a purta, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă cu inerţia.) 16. a da. (A ~ mai multe concerte.) susţine vb. v. ÎNFRUNTA. SUSŢINERE s. 1. proptire, rezemare, sprijinire. (~ unei construcţii cu stilpi.) 2. (concr.) pop, proptea, reazem, sprijin, (rar) sprijinitoăre, (pop.) popreâ, (reg.) pripoână, prdptă, propteâlă, proptiş, şpraiţ, (prin Munt. şi Olt.) papainog, (Transilv.) şoş, (înv.) rezemătură, sprijineâlă, sprijoănă. (O ~ solidă pentru gard.) 3. ocrotire, protejare, sprijinire, (rar) proteguire. (~ bătrîneţelor lui.) 4. întreţinere. (~ familiei.) 5. servire, sprijinire. (~ cauzei revoluţiei.) 6. pledare. (~ cauzei cuiva.) 7. sprijinire. (~ propunerii cuiva.) 8. ducere, purtare. (~ unei campanii de presă.) SUSŢINUT adj. 1. ajutat, ajutorat, ocrotit, protejat, sprijinit, (rar) proteguit, (fam. fig.) proptit. (Om ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, sirguitor, stăruitor, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 3. continuu, neîntrerupt, statornic, (înv.) nepregetât, nepregetă-tor. (O preocupare ~.) SUSUR s. 1. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susurare, şoaptă, şopot, zvon, (rar) murmuiâlă, murmureâlă, zuzet, (înv.) murmuit. (~ de ape.) 2. fişîit, foşnet, freamăt, murmur, sunet, susurare, şoaptă, şopot, (rar) şoşet. (~ frunzelor.) 3. murmur, zumzet, zvon. (~ (de glasuri îndepărtate.) SUSURĂ vb. 1. a clipoci, a murmura, a suna, a şopoti, a şopti, a şuşoti, (rar) a şuşui, a zgo-mota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (inv.) a murmui. (Apele ~.) 2. a fîşîi, a foşni, a suna, a şopoti, a şopti, a şuşoti, a şuşui, (rar) a sîsîi, (Mold. şi Bucov.) a fălâlăi, (Mold. şi Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a şuşora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.) SUSURARE s. 1. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, şoaptă, şopot, zvon, (rar) murmuiălă, murmureâlă, zuzet, (înv.) murmuit. (~ de ape.) 2. fişîit, foşnet,freamăt, murmur, sunet, susur, şoaptă, şopot, (rar) şoşet. (~ frunzelor.) SUSURĂTOR adj. 1. murmură tor, şopoti-tor, (inv.) murmuitor. (Ape ~.) 2. foşnitor, murmură tor, sunător, şopoti tor. (Frunze ~.) şuşă s. v. COTOR. MATCĂ. sutametru s. v. CENTIMETRU. SUTĂNĂ s. anteriu, reverendă, (Ban. şi Transilv.) mintie, (înv.) libadeâ. (~ preoţească.) sutâr s. v. SUTĂ. SUTÂŞ s. (IST.y MIL.) 1. centurion, (înv.) sătnic. (~ în armata romană.) 2. hotnog, iuzbaşă, sotnic. (~ comanda în Moldova o sută de ostaşi.) SUTĂ s. (fam.) sutâr. (împrumută-mă cu o ~.) sută s. v. SECOL. VEAC. SUTÎME s. procent. (5 ~ din total.) SUVEICĂ s. (TEXT.) navetă, (pop.) suvâl-niţă. (~ la războiul de ţesut.) suvclniţă s. v. NAVETĂ. SUVEICĂ. suvenir s. v. ADUCERE-AMINTE. AMINTIRE. SUVERAN 96S SUVERAN adj., s. 1. adj. absolut, necondiţionat, suprem. (Autoritate ~.) 2. adj. absolut, total. (Un dispreţ ~.) 3. adj. (POLITICĂ ) independent, liber, ncatîrnat, (inv. şi pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 4. s. (POLITICĂ) monarh, rege, (pop.) crai, (inv.) rigă. (~ al Suediei.) 5. s. (POLITICĂ) cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpînitor, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpfn, (inv. şi pop.) oblădui tor, (inv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocirnuiitor, purtător, vlădică, (fig.) cînnăci. (Ştefan, ma- rele ~ al Moldovei.) 6. s. (BIS.) suveranii? pontif = papă, pontiful roman, pontiful Romei, sfintul părinte. SUVERANĂ s. (POLITICĂ) regină, (înv. şi pop.) crăiăsă. SUVERANITATE s. (POLITICĂ) independenţă, libertate, neatîrnare, (inv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi rcg.) slobozie, (înv.) nede-pendenţă, volnicie. (~ unui stal.) sil veri an s. v. LIRĂ STERLINĂ, svărdăică s. v. VIRDARE. sveter s. v. PULOVER, svez s. V. SUEDEZ. 5 ŞA s. (GEOGR.) curmătura, (rcg.) deşilă-tură. şa s. v. GREABĂN. SAMAR. SPATE. SPINARE. ŞABLON s. model, tipar. (~ de zugrăveli.) şablon s. v. CLIŞEU. LOC COMUN. SABIA)NARD adj. banal, comun, standard, stereotip. (Formule ~.) ŞABRÂCĂ s. cioltar, valtrap, (pop.) ţol, (reg.) cohâlm. (Regiune de ~.) 2. adj. drepŢ neted, plan, plat, (pop.) oblu, (reg.) şesos’ (Olt. şi Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.j ras, şters. (Un loc ~ ; o suprafaţă ~.) 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ^.) ŞESĂR s. şase. (Un ~ de treflă.) şesos adj. v. DREPT. NETED. PLAN. PLAT. ŞES. şest interj, v. ATENŢIE, şestină s. v. PLATOU. PODIŞ. ŞEVALET s. (PICT.) căluş. ŞEVERUlRE s. (TELIN.) răzuire. şezămint s. v. ADĂPOST. AŞEZARE.. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINŢĂ. OPRIRE. POPAS. REŞEDINŢĂ. SĂLAS.. SEDIMENT. SEDIU. ŞEDERE. ' ŞEZĂTOÂRE s. 1. clacă, (reg.) furcărie,. (Transilv.) hâbă, hâbără, (prin Munt.) sideâncă.. (~ făcută la ţară în nopţile de iarnă.) 2. întrunire, reuniune. (~ literară.) şezător adj. v. SEDENTAR, şezătâră s. v. ŞEDINŢĂ, şezău s. v. FOTOLIU. JEŢ. ŞEZIJT s. (ANAT.) dos, fund, popou, (rar)* posterior, (pop.) cur, (fam.) popsi, (eufemistic); pardon. şezut s. v. ADĂPOST. AŞEZARE. CASĂ, CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINŢĂ. SĂLAŞ, şfac s. v. LAŢ. şfărcă s. v. TOBĂ. şfebelă s. v. CHIBRIT, şfei s. v. BOARCĂ. BOARŢÂ. ŞFICHI s. sfîrc, pleasnă, (reg.) plesnitoâre,. şugâr. (~ de bici.) sfielii s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA. ŞFICHIUÎ vb. 1. a biciui, (reg.) a sfirciL, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.)* 2.* (fig.) a atinge, a împunge, a înţepa, a pişcă. (îl ~ cu vorba.) şfichim vb. v. IRONIZA. PERSIFLA.. ZEFLEMISI. ŞFICHIUÎRE s. biciuire, şfi chiui tură, (rar)* biciuiâlă. (~ cailor.) şfichimre s. v. IRONIZARE. PERSIFLARE. ZEFLEMISIRE. şîichiuitor adj. v. SARCASTIC. SATIRIC. ŞFICHIUITORĂ s. biciuire, şfichiuire, (rar> biciuiâlă. (~ cailor.) şfichiuitură s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA. ŞI conj., adv. 1. conj. (coordonator copulativ)--(înv.) i. (E Umăr ~ frumos.) 2. conj. (completiv) de, să. (Stai ~ mă aşteaptă.) 3. conj. (adversativ şi restrictiv) că. (Să care bărbatul cu caruP şi femeia cu poala, ~ tot sc isprăveşte.) 4. adv. (înv. şi reg.) încă. (După ce că e uritu, o mar cheamă ~ Muşata.) şiârchin s. v. PEPENE, şi bă s. v. CRĂCULIŢĂ. CRĂCUSOARĂ. CRĂCUŢĂ. CRENGUŢĂ. GĂTEJ. RĂMU-REA. RĂMURICĂ. SURCEA. SUECIGĂ.. USCĂTURĂ. VREASC, şibiug s. v. NO PT ICO A SA. şic adj. v. ALES. DISTINS. ELEGANT. FIN. RAFINAT. SELECT. STILAT. SUBTIL. şic s. v. BUN-GUST. DISTINCŢIE. ELEGANŢĂ. FLUTURAŞ. FLUTURE.’ PAIETĂ. POLEIALĂ. RAFINAMENT. STANIOL. ŞICANĂ vb. a sicii, (rar) a străgăni, (înv.): a molesta. (îl ~ cu tot felul dc mărunţişuri.> ŞICANATOR adj., s. cîrcotaş, (rar) proccsiv, (pop.) cîrtitor, gîlcevitor, (Mold. şi Bucov.) circiogâr. (Om~.) ŞICÂNĂ s. 1. (rar) străgăncâlă, strâgănire.. (Lasă-te de ~ !) 2. dificultate, greutate, neajuns*. (îi face tot felul de ~.) 973 ŞIRET ŞIF s. (TIPOGR.) galion. (Pc ~ se aşctză zaţul.) SIFON s. (TEXT.) madipolon. şifon s. v. DULAP. GARDEROB. ŞIFONIER. ŞIFONA vb. a (se) boţi, a (se) mototoli, (rar) a (se) cocoloşi, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tîrnosi. (I s-au ~ pantalonii.) şifona vb. v. OFENSA. SUPĂRA. SIFONARE s. boţire, mototolire. (~ pantalonilor.) ŞIFONAT adj. boţit, motototolit, necălcat. (Haine ~.) şifonat adj. v. SUPĂRAT. ŞIFONIER s. dulap, garderob, (înv. şi reg.) sicriu, (prin Transilv.) câstăn, (prin Ban.) ormân, (Transilv.) pars6chi, (Transilv. şi ?vlaram.) şifon, (prin Ban.) şofrînâr. (Pline hainele în ~.) şifonier s. v. COMODĂ. SCRIN, silbdc s. v. PAZĂ. SANTINELĂ. STRAJĂ. VEGHE. şild s. v. COZOROC. VIZIERĂ. şimitău s. v. DRISCĂ. FĂŢUITOARE. şimledâr s. v. COZOROC. VIZIERĂ. ŞINĂ s. 1. (reg.) raf, şing, şteângără. (~ la unele căi ele rulare.) 2. cerc, (reg.) şing,(Transilv., Ban. şi Mold.) raf. (~ la roata unei căruţe.) 3. (reg.) spâring. (Sanie cu ~.) şină s.v. BARĂ. CALE-FERATĂ. DRUM-DE-FIER. LINGOU. LINIE-FERATĂ. şine s. v. MASĂ. TARABĂ. TEJGHEA, şindcl s. v. CUŢIT, şindră s. v. ŞINDRILĂ. ŞINDRILĂ s. (pop.) prăştllă, (reg.) scin-dură, ştablon, (Ban.) şindră. (Casă acoperită cu ~.) ŞINDRILI vb. (reg.) a şindrui. (A ~ acoperişul unei case.) ŞINDRILlRE s. şindrili!. (~ acoperişului unei casc.) SINDRILlT adj. (reg.) şindruit. (Casă ^.) ŞINDRILlT s. şindrilire. acoperişului unei casc.) şindrui vb. v. ŞINDRILI, şindruit adj. v. SINDRILlT. sing s. v. CERC. COT. STÎNJEN. ŞINĂ. şinor s. v. BRANDENBURG. GĂITAN. ŞIRET. ŞNUR. şinori vb. v. ŞNURUL şinorit adj. v. ŞNURUIT. şinoruj s. v. SNURULEŢ. şintăr s. v. HINGHER. ' ŞINUI vb. a fereca. (A ~ carul, roata.) ŞINUlRE s. fcrecare, ferecat, şinuit. (~ unei rţoi.) ŞINUlT adj. ferecat, (pop.) înficrăt. (Car ^ ; roţi rsj.) ŞINUIT s. fcrecare, ferecat, şinuirc.. (~ unei roţi.) şi oi s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ. sloi vb. v. OFTA. SUSPINA. ŞIP s. (IHT.; Acipenser slurio) (rar) şipcă, viză galbenă. şip s. v. FLACON. GARAFĂ. STICLĂ. ŞlPCĂ s. leaţ, (pop.) ostreţ, (reg.) zăvor, (prin Ducov.) şarampoi, (Olt. şi Munt.) ştachetă, (prin Olt. şi Ban.) şteăză, (Bucov.) şulumăchi, (Mold.) tabăn, (prin Ban.) tiplu.. (~ la un gard.) şipcă s. v. ŞIP. ŞlPOT s. ciuroi, (reg.) bijoi, ciuciur. (Un ~ de apă.) sipot s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ. OCHI. ULUC. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ. şipul-vîntuhii s. v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÎNĂT. şipuşor s. v. FLACONAŞ. GĂRĂFIOARĂ. STICLUŢĂ. ŞIR s. 1. (MII..) rînd, (înv. şi reg.) stroi. (Un ~ de soldaţi aliniaţi.) 2. şirag, (reg.) mătcâl. (~ de mărgele.) 3. succesiune, (fig.) lanţ. (Un ~ de casc.) 4. coloană, convoi, lanţ, rînd, (reg.) trîmbă. (Un ~ de care.) 5. rînd. şirag, (reg.) ord, şar, (înv.) rang. (Un ~ do plopi.) (>. (GEOGR.) brîu, lanţ, şirag. (~ Carpct-ţilor.) 7. înşirare, înşiruire, serie, succesiune. (Un lung ~ de raţionamente.) 8. succesiune, şirag, (Munt.) şiretenie. (Un ~ de evenimente.) 9. grămadă, mulţime, (fam.) cîrd. (A trecut un ~ de ani de cînd nu ne-am văzut.) 10. coerenţă, logică, noimă, sens. (Vorbeşte fără ~.} şir s. v. RÎND. ŞIRĂG s. 1. şir, (reg.) mătcâl. (Un ~ de smochine.) 2. colan, colier, salbă, (înv. şi pop.) gherdân, (înv.) zgardă. (Un~ de pietre scumpe.) 3. rînd, şir, (reg.) ord, şar, (înv.) rang. (Un ~ de plopi.) 4. (GEOGR.) brîu, lanţ, şir. (~ Carpa-ţilor.) 5. succesiune, şir, (Munt.) şiretenie. (Un ~ de evenimente.) şirăcj s. v. ARMATĂ. COLOANĂ. FRONT. OASTE. OŞTIRE. PUTERE. TRUPE. şira spatelor s. v. COLOANĂ VERTEBRALĂ. ŞIRA SPINĂRII. ŞÎRĂ s. 1. (Mold. şi Transilv.) gireâdă, (Transilv.) săcâstru. (~ de paie, de fin.) 2. (AXAT.) şira spinării = coloană vertebrală, (reg.) şira spâtclor, (înv.) greabănul spinării, osul spinării. şireylă s. v. CODÎRLĂ. FUND. TARGĂ. ŞIRET adj., s. 1. adj. şmecher, viclean, (înv. şi reg.) marghiol, (reg.) şpllăr, (Mold. şi Bucov.) hîtru, (înv.) telpiz, (fam.) hoţoman, pişicher. (E cam ~ dumnealui I) 2. adj. abil, şmecher, viclean, (pop.) mehenghi. (Om ~ in acţiuni.) 3. s. făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai eşti, amice!) 4, adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavellstic, (reg.) proclet, (înv.) făţărlt, telpiz, (fig.) iezuit, iezultic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) ŞIRET s. 1. (prin Ban.) sîrmă (~ de ghete.) 2. şnur, (reg.) şinor. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.) şiret s. v. ALICĂ. GLONŢ. ŞIRETENIE 974 ŞIRETENIE s. 1. şmecherie, viclenie, (rar) şireţie. (Era de-o proverbială ~.) 2. stratagemă, subterfugiu, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţic, (reg.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculânţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, merchez. (A uza de o ~.) şiretenie s. v. CURS. DESFĂŞURARE. DEZVOLTARE. EVOLUŢIE. MERS. SUCCESIUNE. ŞIR. ŞIRAG. ŞIRETLÎC s. stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţie, (reg.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculânţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?) şireţic s. v. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ' ŞIRETENIE. ŞIRETLIC. ŞMECHERIE. TERTIP. TRUC.’ VICLENIE.’ VICLEŞUG. şirie s. v. PAR. PRĂJINĂ, şirincă s. v. BASMA. LEGĂTURĂ. MARAMĂ. NĂFRAMĂ. TULPAN, şirlău s. v. ŞIROI. ŞUVOI, şirm s. v. COZOROC. VIZIERĂ, şi roadă s. v. BAIE. CADĂ. CIUBĂR. I-IÎR-DĂU. PUTINĂ. VANĂ. ŞIROI s. 1. puhoi, rin, şuvoi, torent. (~ de apă.) 2. pinii, şuvoi. (Un ~ de lacrimi, de sînge . . .) 3. şuvoi, (înv. şi reg.) şirlău. (~ de sudoare.) ŞIROÎ vb. (rar) a şuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.) ŞIROÎRE s. (GEOGR., GEOL.) erodare, eroziune, roadere, săpare, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.) şirul vb. v. ALINIA. ÎNŞIRA. ÎNŞIRUI. ORDONA. RÎNDUI. ŞIRULEŢ s. (reg.) şiruţ. sirut s. v. SIRULET. şis s. v. HANGER. PUMNAL. STILET, şişcav adj. v. PELTIC. SÎSÎIT. sişcav adj., s. v. BÎLBÎIT. GÎNGAV. GÎN-GĂVIT. GÎNGÎIT. şişcă s. v. BABĂ. TOCĂTOR. VRĂJITOARE. şişcăvi vb. v. BÎLBÎI. GÎNGĂVI. GÎNGÎL SÎSÎI. sişcăvit adj., s. v. BÎLBÎIT. GÎNGAV. GÎNGĂVIT. GÎNGÎIT. şişcoi s. v. STAFIE. STRIGOI. VRĂJITOR. şişneâb s. v. LIPITOARE. PĂPĂLUDĂ. ŞIŞTĂR s. (reg.) bărbînţă, (Transilv. şi Ban.) cart, (prin Ban.) sâcter, (Transilv., Maram. şi Mold.) toc. sistâv adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. sistav adj. v. DEBIL. DELICAT. FIRAV. FRAGIL. GINGAŞ. PIRPIRIU. PLĂPÎND. PRIZĂRIT. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUŢ. ŞUBRED. şiştăvi vb. v. CHIRCI. DEBILITA. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. SLĂBĂNOGI. SLĂBI. ŞUBREZI. ZGÎRCI. siştăvire s. v. CHIRCIRE. DEGENERARE ÎNCHIRCIRE. PIPERNICIRE. SFRIJIRE şiştoăre s. v. FUSCEL. MĂSEA. ŞIŞTOR s. (TEHN.) (prin Mold. şi Transilv.) spiţă. (~ la prîsnelul morii.) ŞIŢĂ s. (Mold., Bucov. şi Maram.) drâniţă. (Casă acoperită cu ~.) şivoi s. v. MICSANDRĂ. MICŞUNEA. şîngăvi vb. v. ŞCHIOPĂTA, şlactrăîu s. art. v. AGFIIUTĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. şlag s. v. APOPLEXIE. BALANŢĂ. CÎN-TAR. ICTUS APOPLECTIC. PARCHET, şlăidăr s. v. PRAŞTIE, şlăier s. v. VĂL. VOAL. şlâifăr s. v. TOCILAR, şlap s. v. PAPUC, şlarî s. v. PAPUC. şlăităf s. v. PORTMONEU. PORTOFEL, şlcăcnă s. v. ZGURĂ. ŞLEĂHTĂ s. 1. bandă, cîrdăşie, clan, clică, gaşcă, (livr.) coterie, (rar) tâgmă, (înv.) cardaşlîc, tacîm, taraf, (fig.) bisericuţă. (Borfaşii formau o ~.) 2. adunătură, gloată, strînsură, (Ban.) zbor. (Nu e decit o ~ de neisprăviţi.) ŞLEÂMPĂT adj. neglijent, neîngrijit, (fam.) îngălat. (O femeie ~.) şleăpă s. v. TRICORN, şleăpcă s. v. TRICORN. ŞLEAU s. ştreang, trăgătoare, (reg.) stric. (~ la ham.) şleau s. v. DRUM. FĂGAŞ. ITINERAR. PARCURS. RUTĂ. ŞOSEA. TRAIECT. TRAIECTORIE. TRASEU. ULM. şledun s. v. TUFAN. ŞLEFUI vb. 1. a lustrui, (înv. şi reg.) a scli-visi. (A ~ un obiect metalic.) 2. a netezi. (A ~ o suprafaţă metalică.) 3. a cizela. (~ cu dalta un material.) şlefui vb. v. CIVILIZA. CIZELA. CULTIVA. RAFINA. STILA. STILIZA. ŞLEFUIRE s. 1. lustruire, lustruit, şlefuit, (înv.) sclivisire. (~ unui obiect metalic.) 2. netezire, şlefuit. (~ unei suprafeţe metalice.) 3. cizelare, cizelat, şlefuit. (~ unui material dur.) siefiure s. ’v. CIZELARE. CULTIVARE. RAFINARE. STILARE. STILIZARE. ŞLEFUIT adj. 1. lustruit, netezit, (reg.) leit, (înv.) sclivisit. (Suprafaţă metalică ~.) 2. cizelat. (Un material dur • ) şlefuit adj. v. CIZELAT. MANIERAT. STILAT. STILIZAT. ŞLEFUIT s. 1. lustruire, lustruit, şlefuire, (înv.) sclivisire. (~ unui obiect metalic.) 2. netezire, şlefuire. (~ unei suprafeţe metalice.) 3. cizelare, cizelat, şlefuire. (~ unui material dur.) şlcngher s. v. BATISTĂ. CRAVATĂ. ŞLEP s. (MAR.) (rar) ceam, (prin Olt. şi Munt.) şâică. (~ remorcat de o navă.) şlep s. v. COADĂ. TRENĂ. ŞLEPĂR s. (MAR.) (reg.) lădier. şlepcui vb. v. PĂLMUI. şlepoiţă s. v. FLEAŞCĂ. FLEŞCĂIALĂ. FLEŞCĂRAIE. LAPOVIŢĂ. ZLOATĂ, 975 ŞOBOLAN şlingherăi s. v. BRODERIE. DANTELA. şlingui vb. v. BRODA. COASE. şlip s. v. TRAVERSĂ. şlipă s. v. TENCUIALA. şliper s. v. TRAVERSĂ. ŞLIŢ s. 1. prohab. (~ la pantaloni.) 2. (TEHN.) (reg.) ţine. (~ intr-o piesă de lemn.) şloag s. v. FURTUN, şloâgăr s. v. LĂCĂTUŞ, şlogiiî vb. v. PARALIZA, şmag s. v. AROMĂ. BALSAM. IZ. MIREASMĂ. PARFUM. ŞMECHER adj. 1. şiret, viclean, (înv. şi reg.) marghiol, (reg.) şpilăr, (Mold. şi Bucov.) hîtru, (înv.) telpiz, (fam.) hoţomân, pişicher. (E cam ~ dumnealui I) 2. abil, şiret, viclean, (pop.) mehenghi. (Om~.) şmechercălă s. v. ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PUNGĂSEALĂ. PUNGĂŞIE.* ŞARLATAN IE. S MEC FIER IE. şmecheri vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ESCROCA. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PUNGĂSI. PURTA. TRIŞA. ŞMECFIERÎE s. 1. şiretenie, viclenie, (rar) şireţie. (Era de-o ~ proverbială.) 2. stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţie, (reg.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculânţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, merchez. (A uza de o ~.) 3. escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, (livr.) tripotâj, (rar) şarlatanerie, şarlatanlsm, şmecherlîc, (pop. şi fam.) pezevenclfc, potlogărie, (Mold.) şol-ticărie, (înv.) calpuzanlfc, matrapazlărie, meşteşug, şălvirie, (înv., în Mold.) şulerie, (fam.) coţcărie, inatrapazlîc, pehlivănie, pişicherlîc, şmechereâlă, (înv. fam.) coţcă, (fig.) panglică-rie, scamatorie. (Se tine de~ii.) şmecherlîc s. v. ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PUNGĂSEALĂ. PUNGĂŞIE.’SARLA-TANIE. ŞMECHERIE. ŞMECPIEROÂICĂ s. hoţoaică, hoţomancă, ştrengăriţă. (Mare ~ mai este!) ŞMÎRGITEL s. (rar) emeri. (~ pentru lustruit.) şmotri vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. INSPECTA. INSTRUI. MORALIZA. MUSTRA. şinotru s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. INSPECŢIE. INSTRUCŢIE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. şnâidar s. v. CROITOR, şnaiclăriţă s. v. CROITOREASĂ, şnâlă s. v. CLANŢĂ. IVĂR. ÎNCUIETOARE. ŞNAPĂN s. escroc, hoţ, impostor, înşelător, pungaş, şarlatan, (rar) pîrlea (art.), (pop. şi fam.) pezevânchi, potlogâr, (înv. şi reg.) mâfler, pîrlâci, (reg.) pasmarghiol, potcâş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvir, (înv.) calpuzân, (înv., în Mold.) şuier, (fam.) coţcâr, pehlivân, pişicher, (fig.) panglicâr, papugiu, scamator. (Mare ~ mai el) ŞNAPÂNCĂ s. escroacă, pungăşoaică, şarla-tancă. (E o rsj notorie.) şncap s. v. FLUIERAR MARE. şncp s. v. SITAR, şnit s. v. STANŢĂ. ŞNUR s. 1. şiret, (reg.) şinor. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.) 2. cordon. (~ electric.) ŞNURUl vb. (Transilv.) a şinori. (A ~ un registru.) ŞNURUÎT adj. (Transilv.) şinorit. (Registru ~.) ŞNURULEŢ s. (Transilv.) şinoruţ. soăcăt s. v.’ GUZGAN. ŞOARECE. ŞOBOLAN. şoădă s. v. GHIDUSIE. GLUMĂ. NĂZ-BÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. STRENGĂRIE. şoăiă s. v. VARĂ. VERIŞOARĂ. ŞOÂLDINĂ s. (BOT.; Sedum acre) (reg.) oloisă, şerpâriţa, şcrpînţă, trînji (pl.), trînjin, buruiană-de-trfnji, iarbă-de-soâldină. şoână s. v. GHIDUSIE. GLUMĂ. NĂZBÎ-TIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. STRENGĂRIE. ŞOĂPTĂ s. 1. şuşoteală, şuşotit, (pop.) şopăcăiâlă, şopăiâlă, şopălt, (reg.) şoporoiâlă, şoşoneâlă, şoşot, (prin Olt. şi Munt.) pupuiâlă, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. şi Mold.) şopot. (Se aude o ~ nedesluşită de glasuri.) 2. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, (pop.) hulă, hulire, năpăstulre, pîră, (înv. şi reg.) ponoslulre, (Ban.) tonocle, (înv.) balamuţle, catigorie, clevetă, mozavirle, (fam. fig.) încondeiere, înnegrlre. (Nu ie pleca la ~ lor I) 3. fîşîit, foşnet, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, şopot, (rar) şoşet. (~ frunzelor.) 4. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, şopot, zvon, (rar) murmuiâlă, murmureâlă, zuzet, (înv.) inurmult. (~ a unei ape.) ŞOÂRECE s. 1. (ZOOL.; Mus musculus) (reg.) pâruş, şoâcăţ. 2. (ZOOL.) şoarece-de-cimp (Microtus arvalis) = (reg.) popîndău, popîn-deţ, popîndoc, poponeţ ; şoarece-de-pădure (Apo-demus silvaticus) = (reg.) popîndău, popînzâc, popînzoi, poponâţ. 3. (IHT.) şoctrece-de-mare (Motella tricirrhata) = (reg.) peşte-jidovesc. şoarece s. v. CHIŢCAN. LILIAC, şoarece-chior s. v. CÎRTIŢĂ. SOBOL, şoarece-de-măre s. v. LIMBĂ-DE-MARE. şoătăr s. v. pietriş, prund, prundiş. ŞOBOLÂN s. (ZOOL.) 1. (Mus decumanus) guzgan, (reg.) chiţcân, chiţorân, cloţân, gher-lân, ghiorţân, grivân, guz, hîrciog, hîrţ, lostun, mioărcă, miogîrţân, mitorlăn, miţorgăn, păşoi, plnţă, pîţăc, popîndău, popînzâc, poponeţ, poţoc, sobol, spurc, şoâcăţ, şomîc, ţuşcân, zezerân. 2. (Rattus norvegicus) guzgan, (reg.) şoc 976 cioban, miţorgdn, potcân, şoâcăţ. 3. şobolan-moscat (Desmana moschala) = desman. ŞOC s. (MED.) 1. ictus. 2. şoc cipcxian = impuls cardiac. ŞOCA vb. I. a contraria, a vexa, (fig.) a izbi. (M-cui ~ cele auzite.) 2, a epata, a surprinde. (Vrea să ne ~.) 3. a frapa, a surprinde, (fig.) :a izbi. (M-a ~ înfăţişarea lui.) ŞOCÂNT adj. 1. epatant, surprinzător. (O atitudine ~.) 2. frapant, izbitor, surprinzător, «uimitor, (livr.) sesizânt. (O asemănare ~.) ŞOCÂRE s. epatare. (încercarea de ~ a ■cuiva.) ŞOCAT adj. contrariat, vexat, (fig.) izbit. (Un om ~.) sod adj. v. AMUZANT. BIZAR. CIUDAT. COMIC. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. I-IAZLIU. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUŞNIC. NEOBIŞNUIT. NOSTIM. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. VESEL. şodi vb. v. GLUMI, şodi lc adj. v. ŞCHIOP, sodileni vb. v. ŞCHIOPĂTA, sodolăn s. v. FEMUR. ŞOLD. sodomim adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. şodds adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. SOFA vb. a conduce. (~ cu multă siguranţă.) şoîariu s. v. ADMINISTRATOR. INTENDENT. solei s. v. CIUBĂR. COFĂ. DONIŢĂ. IiÎRDĂU. solei s. v. CIUBĂR. FIÎRDĂU. ŞOFER s. conducător. (~ de basculantă.) şofili vb. v. SFÎŞIA. ZDRENŢUI. şofrăe s. v. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. ŞOFRÂN s. (BO'T.) 1. (Crocus variegatus) sofrănel, brinduşă albă. 2. (Crocus moesiacus) brindusă galbenă. 3. (Crocus banaticus) sofrănel. .şofrân s. v. BRlNDUSĂ. CODĂLBIŢĂ. SFRÎNCIOC. ŞOFRĂNAŞ. şofran-flâlbcn s. v. BRÎNDU Ă. sofran-sălbâlic s. v. SCHINEL. şofrân-vărgat s. v. BRÎNDUŞĂ. şofrăciiţ s. v. CODĂLBIŢĂ. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. ŞOFRĂNAŞ s. (BOT,; Carthamus tinciorius) (reg.) şofrân, sofrănel. SOFRĂNEL s. (BOT.) 1. (Crocus variegatus) şofrân, brinduşă albă. 2, (Crocus banaticus) şofrân. 3. (Cirsium furiens) (reg.) crăpusnic. sofrănel s. v. BRÎNDUŞĂ. ŞOFRĂNAŞ. şofrăniu adj. v. CHIHLIMBARUL GĂLBUI. şofrînăr s. v. DULAP. GARDEROB. ŞIFONIER. şogor s. v. CUMNAT. şogorăn s. v. CUMNAT.] şogoriţă s. v. CUMNATĂ. şohăn adv. v. NICICÎND. NICIODATĂ. şohămt adv. v. NICICÎND. NICIODATĂ. şoimănc s. pi. v. IELE. şoimăriţe s. pl. v. IELE. şoim de vară s. v. ERETE. şoimdl s. v. ŞOIMULEŢ. şoimişor s. v. ŞOIMULEŢ. şoimul eiocîrliilor s. v. ERETE. şoimuîeăn s. v. ŞOIMULEŢ. ŞOIMULEŢ s. (ORNIT.) (pop.) şoiinel, şoimişor, şoimuîeăn, şoimuşor, şoimuţ. şoimul rîndunelelor s. v. ERETE. şoimuşor s. v. ŞOIMULEŢ. şoimuţ s. v. BERBECEL. CODĂLBIŢĂ. LUPUL-VRĂBIILOR. SFRÎNCIOC. SOIMU-LEŢ. şoiog adj. v. ŞCHIOP, soi s. v. CANA. CEAŞCĂ, solă s. v. OPINCĂ. ŞOLD s. (ANAT.) 1. (prin Munt.) şodolân. (~ la om.) 2, (Ban.) chlciu, slăbic. (~ la animale.) şold s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎS. COSTIŞĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIS. PR1POR. REPEZIŞ. SCOBORÎŞ. VERSANT. ŞOLDÂR s. (reg.) chitrlm, copsăr, ţoft. (~ la ham.) şoldi vb. v. APLECA. ÎNCLINA. LĂSA. STRÎMBA. şoldlş adv. v. OBLIC. PIEZIŞ. *ŞOLDÎT adj. (pop.) soldiu. (Un cal ~.) şoldit adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂVĂLIT. STRÎMB. şoldiu adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂVĂLIT. STRÎMB. ŞCHIOPĂTAT. ŞOLDIT. şolnă s. v. CANĂ. CEAŞCĂ, şolomeţ adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. şoloroî s. v. ŞORŢ. şolticărie s. v. ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. ŞARLATAN IE. ŞMECHERIE. şoltîc interj, v. ŞONTÎC. ŞOVÎLC. ŞOLTUZ s. (IST.) judeţ, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraş.) şomîc s. v. CÎRTITĂ. GUZGAN. ORBETE. SOBOL. ŞOBOLAN.' şomiidoale s. pl. v. HÎRTOAPE. HOPURI. ŞOMOlOG s. (pop.) şomoltdc. de paie.) şomoioq s. v. BUCHET. MĂNUNCHI, şomoltoc s. v. BUCHET. MĂNUNCHI. ŞOMOlOG. şone adj. v. ŞCHIOP. .şonc interj, v. ŞONTÎC. ŞOVÎLC. şoncăi vb. v. ŞCHIOPĂTA, şoncăit adj. v. ŞCHIOP, şondorol vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGlNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. şondoroiălă s. v. BODOGĂNEALĂ. BOLBOROSEALĂ. BOMBĂNEALĂ. BOMBĂNIT. BOMBĂNITURĂ. BOSCORODEALĂ. MOR-MĂIALĂ. MORMĂIRE. MORMĂIT. MOR-MĂITURĂ. 977 ŞORICAŞ şomloroiţ s. v. BODOGĂNEALĂ. BOLBOROSEALĂ. BOMBĂNEALĂ. BOMBĂNIT. BOMBĂNITURĂ. BOSCORODEALĂ. MOR-MĂIALĂ. MORMĂIRE. MORMĂIT. MOR-MĂITURĂ. sont adj. v. ŞCHIOP. soi)t adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD. X ŞONTIC interj, şovilc !, (reg.) hodic !, şchiop ire !, şoltîc î, şonc ! şonUcăi vi>. v. ŞCHIOPĂTA, son ticăit adj. v. ŞCHIOP. ŞCHIOPĂTAT, son ticului vb. v. ŞCHIOPĂTA.’ soufornjj adj. v. ŞCHIOP, şontordcj adj., s. v. INFIRM. INVALID. OLOG. SCHILOD. şontorogi vb. v. ŞCHIOPĂTA, şontrop adj. v. ŞCHIOP, şonţi vb. ' v. DEFORMA. DESFIGURA. POCI. SCHIMONOSI. SLUTI. STRÎMBA. ŞCHIOPĂTA. URÎŢI. şcmfit adj. v. DEFORMAT. DESFIGURAT. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. SLUTIT. STRl.MB. STRiMBAT. ŞCHIOP. URÎT. URÎ-Ţ1T. şoiitff adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD. şop jf-, V. ŞOPRON. UMBRAR, şopăeăi vb. v. ŞOPTI. ŞUŞOTI, sopăcâiâla s. y. ŞOAPTĂ’. ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. şopiii vb. v. ŞOPTI. ŞUŞOTI, şopâiâlâ s. v. ŞOAPTĂ. ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. şopăit s. v. ŞOAPTĂ. ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. şopeliivî vb. v. G ÎN GURI. ŞOPÎRLÂIŢĂ s. (BOT.) I. (Parnassia paluslris) şopirlică, şopirliţă, (rar) parnăsie, (reg.) plescăiţă, şopirlariţă. 2. (Pninella vulgar ts) şopirliţă, busuioc-de-cîmp, busuioc-roşu, busuioe-sălbatic, (reg.) şopirlariţă, iarbă-neâgră. şopîrlaiţă s. v. ANGHINĂ DIFTERICĂ. DIFTERIE. RUIN. şopirlar s. v. SORECAR. şopirlariţă s.' v. ANGHINĂ DIFTERICĂ. BUSUIOC-DE-CÎMP. BUSUIOC-ROSU. BUSUIOC-SĂLBATIC. DIFTERIE. J SOPÎR-LAIŢÂ. ŞOPÎRLICĂ. ŞOPÎRLIŢĂ. A \ ŞOPIRLA s. (ZOOL.; Lacerla) (reg.) salamandră. sopiiiă s. v. GUŞTER. SALAMANDRĂ. ŞOPÎRLÎCĂ s. (BOT.; Parnassia palusiris) şopîrlaiţă, vŞopirliţă, (rar) parnăsie, (reg.) plescăită, şopirlariţă. ŞOPÎRLÎŢĂ s. (BOT.) 1. (Yeronica cha-maedrijsj (reg.) sămcuţă. 2. (Yeronica becca-buna a / bobornic-, (reg.) pribolnic. 3. (Parnassia palusiris) şopîrlaiţă, şopirlică, (rar) parnăsie, (reg.) plescăiţă, şopîrlăriţă. 4. (Prunella vulgar is} şopîrlaiţă, busuioc-de-cîmp, busuioc-roşu, busuioc-sălbatic, (reg.) şopîrlăriţă, iarbă-neâgră. şopirliţă s. v. AMAREALĂ. IAFvBA-ŞARPELUI. şoporoiălă s. v. ŞOAPTĂ. ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. ŞOPOT s. I. cîipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, şoaptă, zvon, (rar) miirmuiălă, murmureâlă, ziizct, (înv.) murmuri. (~ de ape.) 2. fîşîit, foşnet, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, şoaptă, (rar) şoşet. (~ de frunze.) şopot s. v. ŞOAPTĂ. ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. şopotei s. v. ŞOPRON. ŞOPOTÎ vb. J. a clipoci, a murmura, a suna, a susura, a şopti, a şuşoti, (rar) a şuşui, a zgo-mota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.) 2. a fîşîi, a foşni, a suna, a susura, a şopti, a şuşoti, a şuşui, (rar) a sîsii, (Mold. şi Bucov.) a făiălăi, (Mold. şi Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a şuşora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.) şopoti vb. v. ŞOPTI. ŞUŞOTI, şopotit adj. ’v. ÎNGÎNAT. MURMURAT. ŞOPTIT. ŞOPOT ITOR adj. 1. murmură tor, susură tor, (înv.) murmui tor. (Ape ~.) 2. foşnitor, mur-murător, sunător, susurător. (Frunze ~.) şoporoi vb. v. ŞOPTI. ŞUŞOTI, şoporoiălă s. v'. ŞOAPTĂ-. ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. şopret s. v. ŞOPRON. ŞOPRON s. 1. (pop.) poiată, (reg.) acioălă, şop, şopotei, şopreţ, şoproneâţă, şuşopru, (Transilv.) plesnicăr, (prin Ban. şi Maram.) scut., (Olt. şi Ban.) scuteâlă, (Transilv.) sin, (Olt. şi Murit.) slon, (Ban.) şupă, (prin Transilv.) şuşop. (în ^ se lin uneltele agricole.) 2. şură, (pop.) şopru, (reg.) saivan, (Transilv.) colnă, (prin Transilv., Maram. şi Mold.) ştalău. (~ pentru nutreţ.) şoproneâlă s. v. ŞOPRON, şopru s. v. ŞOPRON. ŞURĂ. ŞOPTI vb. 1. a şuşoti, (pop.) a şopăcăi, a şopăi, a şuşui, (reg.) a şoşoni, (prin Olt. şi Murit.) a pupui, (prin Olt.) a şoporoi, (Transilv. şi Mold.) a şopoti. (Nu ştiu ce a ~.) 2. a murmura. (A ~ ceva pe care nu l-am înţeles.) 3. a sufla, (fig.) a strecura. (l-a ~ ceva la ureche.) 4. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se siomni. (Se ~ că a plecat.) 5. a clipoci, a murmura, a suna, a susura, a şopoti, şuşoti, (rar) a şuşui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.) G. a fîşii, a foşni, a suna, a susura, a şopoti, a şuşoti, a şuşui, (rar) a sîsîi, (Mold. şi Bucov.) a făiălăi, (Molcl. şi Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a şuşora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~ .) ŞOPTIT adj. inginat, murmurat, (reg.) şopotit. (Cu glas ~.) ŞORECÂR s. (OBNIT.) 1. (Buleo buteo) (pop.) şopîrlâr, (reg.) uică, uliul-şopîrlelor. 2. (Buleo rufiiuis) (reg.) uliu-măre. 3. (Buleo lagopus ) (reg.) uliu-încălţăt. şorecâr s. v. GAIE. ULIU-DE-TRESTIE. şoreeie s. v. TRIOXID DE ARSEN. şorechi adj. v. CENUŞIU. FUMURIE. GRI. PLUMBURIU. SUR. şorecoâic s. v. ŞORICIOAICĂ. şoricâş s. v. ŞORICEL. 62 — c. 310 ŞORICĂRIE 978 ŞORICĂRÎE s. (ZOOL.) şoricărime, (rar) şoriclme. _ ŞORICĂRIME s. (ZOOL.) şoricărie, (rar) şoriclme. şoriceăsă s. v. ANHIDRIDĂ ARSENIOASĂ. ARSENIC. ŞORICIOAICĂ. TRIOXID DE ARSEN. şoriccâseă s. v. TRIOXID DE ARSEN. ŞORICEL s. 1. (ZOOL.) (rar) şoriciiţ, (reg.) şoricâş. 2. (BOT.; Myosurus minimus) codiţii că. şoricel s. v. BĂTRÎNIŞ. ŞORICI s. (prin Transilv. şi Maram.) sor. (~ de porc.) şoriclcă s. v. TRIOXID DE ARSEN. şorichnc s. v. ŞORICĂRIE. ŞORICĂRIME. ŞORICIOÂICĂ s. (ZOOL.) (rar) şoriceăsă, (reg.) şorecoâie. (~ e femela şoarecelui.) şoricioâică s. v. ANHIDRIDĂ ARSENIOASĂ. ARSENIC. TRIOXID DE ARSEN. şoricuţ s. v. ŞORICEL, sori iţă s. v. GA IE. VULTUR BĂRBOS. ZĂGAN. şormînt s. v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ. VREASC, şoroflău s. v. ŞURUBELNIŢĂ, şoronâr s. v. ŞELAR, şorozăş s. v. ÎNCORPORARE. ÎNROLARE. RECRUTARE. şorozi vb. v. ÎNCORPORA. ÎNROLA. RECRUTA. ŞORŢ s. 1. (reg.) şolorof, şvartug. (~ brutarului.) 2. (Mold.) pestălcă. (~ din portul popular feminin.) ŞORŢULEŢ s. (Mold. şi Bucov.) pestelcuţă. ŞOSEĂ s. (reg.) şleau. şoselă vb. v. ŞOSELUI. şoselâre s. v. ŞOSELUIRE. şosclât adj. v. ŞOSELUIT. ŞOSELUl vb. (rar) a şosela. (A ~ un drum de tară.) ŞOSELUÎRE s. (rar) şoselâre. (~ unui drum de ţară.) ŞOSELUÎT adj. (rar) şoselât. (Drumuri ~.) şoş s. v. BÎRNĂ. GRINDĂ. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. STÎLP. SUSŢINERE. şoşet s. v. FÎŞÎIT. FOŞNET. FREAMĂT. MURMUR. SUNET. SUSUR. SUSURARE. ŞOAPTĂ. ŞOPOT. şoşoi s. v. IEPURE. şoşoneălă s. v. ŞOAPTĂ. ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. şoşoni vb. v. ŞOPTI. ŞUŞOTI, şoşot s. v. ŞOAPTĂ. ŞUŞOTEALĂ. ŞUŞOTIT. şdtcă s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. şotelnic adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. ŞOTIE s. boroboaţă, ispravă, năzbîtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, trăsnaie, (reg.) boâţă, dandanâ, dănănâie, dăndănâie, năsă-rîmbă (Mold. şi Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoâbă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tonoâsă, (înv.) bosmâ. (Ce ~ a mai făcut?) şotie s. v. FARSĂ. FESTĂ. GHIDUSIE. GLUMĂ. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLITURĂ. POZNĂ. ŞTRENGĂRIE. şotios adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. ^ ŞOTRON s. (reg.) ştrănche, de-a clasele, de-a şcoala, la şchioplcă. (Joacă ~.) ŞOVĂR s. (BOT.) 1. (Carex silvatica şi pilosa) rogoz. 2. şovar-de-munte (Poa tvivia-lis) = (reg.) l’iruţă, fîn. şovâr s. v. BUZDUGAN. PAPURĂ. ŞOVĂI vb. 1. a se clătina, a se împletici, (reg.) a se mătăcăni, a se mătăhăi, a se mătăhăli, a se mătălăi, a se mătănăi. (Omul beat ~ în mers.) 2. a se codi, a ezita, a pregeta, (înv. şi reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a sc nedumeri, a se tîntăvi, (Mold.) a se cioşmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (înv.) a se cruţa, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (A ~ să sc ducă acolo.} 3. a aştepta, a ezita. (N-a mai ~ o clipă şi . . .} şovăi vb. v. CÎRMI. COTI. ESCHIVA. FLUCTUA. FLUIERA. FUGI. SCĂPA. SUSTRAGE. ŞUIERA. VIRA. VÎJÎI. VUI. ŞOVĂIÂLĂ s. 1. ezitare, nehotărîre, nesiguranţă, şovăire. (~ cuiva la mers.) 2. codeală, codire, ezitare, fluctuaţie, îndoială, neliotărire, pregetare, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (~ lui era justificată.) 3. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranţă, rezervă, scepticism,, şovăire, (astăzi rar) necredinţă, (înv.) aporie, îndolnţă. (Domnea o stare de ~.) şovăială s. v. ESCHIVARE. SUSTRAGERE. ŞOVĂIELNIC adj. 1. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, şovăitor, (rar) clătinător, şovăind, şovăit. (Un mers ~ 2. ezitant, nehotărît, nesigur. (Gest ~.) 3, ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărît, şovăitor, (rar) şovăind, şovăit, (reg.) codeinic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant, (Atitudine ~ ; om ~.) şovăind adj. v. CLĂTINAT. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. ÎMPIEDICAT. ÎMPLETICIT. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. NESIGUR. POTICNIT. ŞOVĂIELNIC. ŞOVĂITOR. ŞOVĂIRE s. 1. ezitare, nehotărîre, nesiguranţă, şovăială. (~ cuiva la mers.) 2. codeală, codire, ezitare, fluctuaţie, îndoială, nehotărîre, pregetare, şovăială, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilâţie. (** lui era justificată.) 3. dublu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranţă, rezervă, scepticism, şovăială, (astăzi rar) necredinţă, (înv.) aporie, îndolnţă. (Domnea o stare de ~.) şovăit adj. v. CLĂTINAT. COTIT. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. ÎMPIEDICAT. ÎMPLETICIT. ÎNTORTOCHEAT. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. NESIGUR. POTICNIT. SINUOS. SUCIT. ŞERPUIT. ŞERPUITOR. ŞOVĂIELNIC. ŞOVĂITOR. 979 ŞTEAMP ŞOVĂITOR adj. 1. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, şovăielnic, (rar) clătinâtor, şovăind, şovăit. (Un mers ~.) 2. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotă-rit, şovăielnic, (rar) şovăind, şovăit, (reg.) codălnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclină-tor, îndoielnic, pregetător, tirzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~ ; om ~.) ŞOVIN s., adj. (POLITICĂ) şovinist. ŞOVINlST s., adj. (POLITICĂ) şovin, şovii adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂVĂLIT. STRÎ.MB. ŞOVILC interj, şontic !, (reg.) hodic !, şchio-pîrc !. şoltîc 1, şonc ! şovilciu vb. v. ŞCHIOPĂTA, şovîlciiiălă s. v.' ŞCHIOPĂ TARE. şovîlcăit adj. v. ŞCHIOP. ŞCHIOPĂTAT, şovîteăit s. v. ŞCHIOPĂTARE. şovireă vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRÂMÎNTA. FURNICA. MISUI. MIŞUNA. ROI. VIERMUI. şozenic s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDlGANIE. CIUDĂŢENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. GHIDUSIE. GLUMĂ. MINUNĂŢIE. NĂSTRUŞNICIE. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ŞTRENGĂRIE. şozie s. v. GHIDUŞ IE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ŞTRENGĂRIE. ŞV&ffă s. v. BACŞIŞ. MITĂ. ŞPERŢ. şpais s. v. CĂMARĂ, şpaiet s. v. OBLON. Şpan s. v. ADMINISTRATOR. INTENDENT. şpancMu adj. v. PIEZIŞ. STRABIC. şpanehîu adj., adv. v. CHIORÎŞ, CRUCIŞ. ÎNCRUCIŞAT. SAŞIU, şpancliiu adv. v. CHIONDORÎŞ. STRÎMB. şpnnyanet s. v. BAIONETĂ, şpăryă s. v. FRÎNGHIE. FUNIE. SFOARĂ. şparMt s. v. CUPTOR. MAŞINĂ. PLITĂ. SOBĂ. şpăiincj s. v. ŞINĂ. şparli vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE, spat s. v. EPARVEN. SPAVAN. şpaJir s. v. PLIMBARE. PROMENADĂ. Şpaţiri vb. v. PLIMBA. ŞPACLUIÂLĂ s. (CONSTR.) şpăcluire. (~ tencuielii.) ŞPĂCLUIRE s. (CONSTR.) şpăcluială. ■(~ tencuielii.) şpemjlăr s. v. TINICHIGIU. ŞPERĂCLU s. paspartu. (A deschis uşa cu un speria s. v. JAR. JĂRĂGĂI. JERATIC. PRAF. PULBERE. SPUZĂ. ŞPERŢ s. mită, (înv.) mituiâlă, mîzdă, ruşfet, sfănţuiălă, (arg.) şpâgă. (A lua ~.) *ŞPERŢĂR s. (fam. şi peior.) ciubucâr. ŞPERŢUl vb. a mitui, (astăzi rar) a sfănţui, (înv.) a mîzdi, (fig.) a linge. (L-a ~ pentru a-i face o favoare.) ŞPERŢUIÂLĂ s. mituiala, mituire, (astăzi rar) sfănţuiălă, sfănţuire, (înv.) ruşfetărie, (fig.) lingere. (~ unui funcţionar incorect.) şpic s. v. LAVANDĂ. LEVĂNŢICĂ. şpicălui vb. v. ÎMPĂNA, şpilăr adj. v. ŞIRET. ŞMECHER. VICLEAN. şpilui vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE, şpiţ s. v. BLACHEU. DANTELĂ. TRIOR. VÎNTURĂTOARE. ^ şpiţăc s. v. SĂPĂLIGĂ. şpoier s. v. SOBĂ. şponghie s. v. BURETE, şpor s. v. PINTEN. SOBĂ. şporhei s. v. SOBĂ. şpor oii vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. ECONOMISI. FACE. STRÎNGE. şpraiţ s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSŢINERE. ŞPRIŢ s. (înv.) macmahdn, (fam. rar) miş-mâş. (A bea un ~.) şpriţ s. v. MORTAR. VERMOREL. şpronţâ vb. v. OLĂRI. TEŞI. ŞPRONŢUÎT s. (SILV.) olărit. (~ unui buştean.) ŞPROT s. (IHT.; Sprattus sprattus phale-ricus) sardeluţă. şptir s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI, şpuroăică s. v. BASTARDĂ, şrăîînţiflăr s. v. ŞURUBELNIŢĂ. *ŞTAB s. (fam.) mahăr. (E mare ~ la noi.) ştab s. v. CONDUCĂTOR. STAT-MAJOR. ŞEF. ştablon s. v. ŞINDRILĂ, ştachetă s. v. LEAŢ. ŞIPCĂ. ULUCĂ. ŞTAFETĂ s. curier, mesager, (înv. şi reg.) olâc, olăcâr, (înv.) menzil, pale, pion, pdştă, tabelâr, tătâr, vătăşel. (A sosit o ~ călare.) ştafetă s. v. ŞTIRE. VESTE, ştâier s. v. BIR. DARE. IMPOZIT. ŞTAIF s. (înv.) scoărţă. (~ la încălţăminte.) ştal s. v. GRAJD. ştalău s. v. GRAJD. ŞOPRON. ŞURĂ. ştalog s. v. GRAJD. STAUL, ştamp s. v. MARCĂ. TIMBRU. ŞTAMPILĂ vb. a pecetlui, (înv. şi reg.) a ştemplui. (A ~ un act.) ŞTAMPILÂRE s. pecetluire. (~ unui act.) ŞTAMPILÂT adj. pecetluit, (înv. şi reg.) ştempluit. (Document, act~.) ŞTAMPILĂ s. pecete, sigiliu, (înv. şi reg.) pecetlâr, (reg.) biag, ştempel, ţii, (înv.) muhur, pecătnic, păciu. (A aplica ~ pe un act.) ştăngă s. v. RANGĂ. ŞTĂNŢĂ s. (TEIIN.) 1. tipar. (~ pentru baterea monedelor.) 2. (rar) şnit. (~ pentru piese de tablă.) ştar s. v. PATRU, ştărghie s. v. PALMĂ. şteah s. v. GUNOI. IMPURITATE. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. PRAF. PULBERE. şteâmăt s. v. MOTIV. PRETEXT. SCUZĂ. SUNET. ZGOMOT. şteamp s. v. BÎRNĂ. GRINDĂ. PAR. PAR- MAC. PRIPON. STÎLP. ŢĂRUŞ. 19 ŞTEAND 980 şteand s. v. BUHAI, ştcângără s. v. ŞINĂ. ştcap s. v. BAT.’ GHIMP.E. MĂRĂCINE. NUIA. SPIN. ŢEAPĂ. ŢEPUŞĂ. YARGĂ. şteărsă s. v. PALMĂ. şteâză s. v. LEAŢ. PIUĂ. STINGHIE. ŞIFCĂ. şteeăiz s. v. PIC. PICHAMĂR. PICON. ŞTECĂPv s. (FIZ.) fişă. stei ung s. v. ŞANŢ. TRANŞEE, ştempel s. v. MARCĂ. PATRIŢĂ. PECETE. SIGILIU. STAMPILĂ. TIMBRU, ştemplui vb. v. PECETLUI. ŞTAMPILA, şteiripliiit adj. v. PECETLUIT. STAMPILAT. ŞTEMUIRE s. (TEHN.) matare, şte-muit. (~ metalului.) ŞTEMUlT s. (TEHN.) matare, ş temui re. metalului.) ştenăp s. v. BÎRNĂ. GRINDĂ. PAR. PAR-MAC. STÎLP. şterc s. v. APRET. GUNOI. IMPURITATE. MURDĂRIE. NECURĂŢENIE. SCROBEALĂ. ŞTERGxVR s. prosop, şervet, (înv. şi reg.) mînăştergură, peşchlr, (reg.) măsâi, profes, sprijineâlă, ştergură, (Transilv.) chindeu, (Olt. şi prin Ban.) senic, (Transilv. şi Maram.) ştergător. (Se spală şi se şterge cu ~.) STER GĂTOĂRE s. preş. ştergător s. v. PROSOP, ŞERVET. ŞTERGAR. ŞTERGE vb. î. a curăţa. (~ praful.) 2. a anula, a elimina, a înlătura, a scoate, a suprima, a tăia, (reg.) a ştricui. (A ~ un vinci, un fragment dintr-un text.) 3. a radia. (A ~ dintr-o evidenţă.) 4. a se estompa. (Conturul i s-a ~.) şterge vb. v. ABOLI. CĂRA. DESFIINŢA. DISPĂREA. DISTRUGE. FOFILA. FUGI. FURA. FURIŞA. IERTA. LUA. NIMICI. PIERI. RADE. STRECURA. SUPRIMA. SUSTRAGE. ZBUGHI. ZDROBI. ŞTERGERE s. I. curăţare. (~ prafului.) 2. anulare, eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 3. estompare. (~ contururilor.) ştergere s. v. ABOLIRE. DESFIINŢARE. SUPRIMARE. ştergură s. v. PROSOP. ŞERVET. ŞTERGAR. şterpeleai» s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOŢIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. ’ şterpeli vb. v. FURA. ÎNSUŞI. LUA. SUSTRAGE. ştcrpclire s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOŢIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. SUSTRAGERE. ŞTERS adj. 1. anulat, eliminat, înlăturat, scos, suprimat, tăiat. (Un paragraf, un rînd ^.) 2. estompat, neclar, vag. (Un contur ~.) 3. estompat, pal, palid, pierdut, stins, (reg.) sărbezlu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 4. spălăcit, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Nuanţă ~.) 5. decolorat, spălăcit, (reg.) spălat, spălă-tocit, spălătuit. (Un material ~.) 6. inexpre- siv, neexpresiv, searbăd, spălăcit. (O fată ŞTERSĂTURĂ s. 1. rasă tură, (înv.) şter-sură. (~ intr-un text.) 2. anulare, tăietură. (Cc sint ~ile astea în scrisoare?) şters liră s. v. RĂSĂTURĂ. ŞTERSĂTURĂ. şterţ s. v. FEŞTILĂ. FITIL. OPAIŢ. ştetă s. v. DAUNĂ. PAGUBĂ. PIERDERE. PRE JUD IC IU. STRICĂ CIUNE. ŞTEVIE s. (BOT.) 1. (îhîmcx pui icni ia} măcrişul calului, (reg.) urzica-răţei. 2. (Ruinez-alpinus) (reg.) urzica-răţei. 3. (Rumex con-glomeraîus) măcrişul calului, (reg.) brustân, dragavei, dragomir. 4. (Rumex crispus) dragavei, (reg.) ccrstăţeâ, hrenuţ, limba-bouluU 5. (Rumex palustris) dragavei, dragaveică, măcriş de apă. 0. (Rumex sanguineus) (reg.) dragavei. 7. (Acetosa pratensis) măcriş. îL (Aslrantia major) (reg.) iurpăsatoâre, cinstea-cîmpuîui, faptul-mâre, iarbă-dc-orbâlţ. ŞTI vb. J. a afla, a auzi, (înv. şi pop.) a oblici. (Să ~ cu toţii ce-ai făcut.) 2. a se dumeri, a înţelege, a se lămuri, a pricepe, (reg.) a se nădăi, (fig.) ase trezi. (Tot nu ~ ce am vrut să-ţi spun.) 3. a cunoaşte, a pricepe, a stăpini. (fam.) a vedea. (~ la perfecţie mai multe meserii.) 4. a cunoaşte, a poseda, a stăpini. (~ trei limbi străine.) 5. a cunoaşte, a înţelege, a pricepe. (~ franceza?) (î. a avea, a găsi, a poseda. (~ eu soluţia problemei.) 7. a afla, a cunoaşte. (Vrei să ~ adevărul?) 8. a cunoaşte, (astăzi rar) a pricepe. (Nu ~ încă secretul?) 3. a (se) cunoaşte. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 10. a cunoaşte, a identifica, a recunoaşte. (Cum îl poţi ~ dintre atilia?) 11. a bănui, a crede, a ghici, a ghidi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probă-lui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va irdîmpla astfel?) 12. a-şi aminti. (~ cum erai acum doi an i?) ştibloăncă s. v. BULBOACA. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ. şticăiz s. v. BURGHIU. SFREDEL. ŞTIFT s. (TEHN.) spin, cui cilindric. ŞTIINŢĂ s. 1. disciplină. (Cibernetica este o ~ recentă.) 2. învăţătură, (latinism, rar) sapienţă, (înv.) dăscălie. (~ despre ...) 3. ştiinţa exegezei— hermeneutică. 4. ştiinţa viitorului ---- i'uturologie, viitorologie. 5. erudiţie, (fam., adesea ir.) savantlîc. (E uimit de ~ lui.) (>. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţio. isteţime, îndemînare, pricepere, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug, ineşteşugire, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, pricepuţle, (înv.) iscuslre, marafet, practică. (Demonstrează o mare ~ in . . ) 7. artă, dibăcie, iscusinţă, îndemînare, măiestrie, meşteşug, pricepere, talent. (Obiect făcut cu multă ~.) ştiinţă s. v. CONŞTIINŢĂ. CUGET. CU-NOAŞTERE. CUNOŞTINŢĂ. GÎNDIRE. INFORMAŢIE. PREGĂTIRE. SPIRIT. SUFLET. ŞTIRE. VESTE. 981 ŞTRAM ştiinleliiîc adj. v. ŞTIINŢIFIC, ştiinfesc adj. v. ŞTIINŢIFIC. ŞTIINŢIFIC adj/ 1. (înv.) ştiinţâlnic, şti-inţcsc.. (Cercetare ~ .) 2. exact, precis, riguros, strict. (O definire ~.) ştimui vb. v. CONCORDA. CORESPUNDE. POTRIVI. stioâcă s. v. GHIONOI. stioălnă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. COPCĂ. GALERIE. OCHI. VALVÎRTEJ. VlLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ, ştiobîlc interj, v. BÎLDÎBÎC ştiobîlcăi vb. v. BĂLĂCI, stiobilcăiâlă s. v. BĂLĂCEALĂ. ştiobîlcăit s. v. BĂLĂCEALĂ. ştioî s. v. CĂMIN. COS. HORN. ştiorlîcăi vb. v. CIRIPI.’olNGURI. PIRUL ştiorlicăiâlă s. v. CIRIPIT. GLAS. PIRUIT. st i piu vb. v. TI CHELI. TIVI. ştir adj. v. STERIL. STERP, ŞTIR s. (BOT.) 1. (Amaranthus rctro-fiexus) (reg.) ştiriţă. 2. (Amaranihus anejus-tifolius) (reg.) moţiil-cureânului. ştir s. v. LANŢ. LOBODĂ. ŞTIRB adj. I. (reg.) ştirboc, ştirbocit, (prin Transilv.) jimb. (Un bătrîn~.) 2. ciobit, ciocnit, ştirbit. (Pahar ~.) 3. ştirbit, tocit. (Cuţit ~J ştirbeai» s. v. CIOBITURĂ. CIOCN1TURĂ. ŞTIRBIT URĂ. ştirbenie s. v. ŞT IRBIT URĂ. ŞTIRBI vb. 1. (reg.) a (se) ştirboci. (E hălrîn, a ~ tare.) 2. a (se) ciobi, a (se) ciocni. (S-a ~ un pahar din serviciu.) 3. a (se) toci. (Cuţitul s-a ~.) ştirbi vb. v. ABATE. CĂLCA. CONTRAVENI. DIMINUA. ÎNCĂLCA. NE SOCOTI. SCĂDEA. VIOLA. ştirbhiă s. v. CIOBITURĂ. CIOCNITURĂ. ŞTIRBITURĂ. ŞTIRBIRE s. 1. ciobire, ciocnire. (~ a unui pahar.) 2. tocire. (~ tăişului unui cuţit.) ştirbire s. v. DIMINUARE. SCĂDERE. ŞTIRBIT adj. 1. ciobit, ciocnit, ştirb. (Pahar 2. ştirb, tocit. (Cutii. ~.) ştirbit adj. y. DIMINUAT. SCĂZUT. ŞTIRBITURĂ s. 1. (rar) ştirb en ie, (inv. şi reg.) ştirbhiă, (reg.) ştirbeâlă. (~ la dinţi.) 2. ciobitură, ciocnitură, (inv. şi reg.) ştirbină, (reg.) ciumblitură, ştirbeâlă. (~ a unui pahar.) ştirboe adj. v. ŞTIRB, ştirboci vb. v. ŞTIRBI, ştirbocit adj. v. ŞTIRB, ştirea s. v. MUSTUITOR. ŞTIRE s. 1. veste, (rar) semn, (inv.) cuvijvi, glas, liavadiş, plirolorie, ştafetă, (turcism inv.) mujdea. (Aşteaptă cu nerăbdare o ~ de la el.) 2. mesaj, veste, (inv.) solie. (I-a transmis următoarea ~ . . . ) 3. comunicare, informaţie, înştiinţare, veste. (A primit o ~ de mare importanţă.) 4. cunoştinţă, informaţie, veste, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforle, ştiinţă. (Ai vreo ~ despre el?) ştire s. v. CUNOAŞTERE, ştiri vb. v. RĂGUŞI, ştiri că s. v. COŢOFANĂ. ştiricea s. v. COŢOFANĂ, ştirici vb. v. ANUNŢA. CERCETA. COMUNICA. INFORMA. 'ISCODI. ÎNCUNOŞ-TINŢA. ÎNŞTIINŢA. VESTI. ştiriţă adj. v. STERIL. STERP, ştiriţă s. v. ŞTIR. ştir-negru s.’ v. PELINARITĂ. ştiubeci s. v. ALB DE PLUMB. CE BUZĂ. ŞTIUBEI s. 1. (reg.) buduroi. (Stupul primitiv se numeşte ~.) 2.* (reg.) buduroi. (~ la o finiină.) ştîubei s.v. STUP. ŞTIUCĂ s. (1HT.) 1. (Esox lucius) (pop.) lupul-bălţii, (reg.) mîrliţă. 2. şt iu că-de-mare (Belonc belonc euxini) -- zargan. (reg.) ţipar-de-mâre. ŞTIUCUU'ŢĂ s. (JHT.) (reg.) ştiucuţă. ştiucâţă s. v. ŞTIUCULIŢA. ştiuhurez s. v. GIUF. ştitilbicâ vb. v. AŢIPI. DORMITA. MOŢĂI.. PICOTI. PIROTI. ştiulboână s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ. ştiuidic interj, v. BÎLDÎBÎC. ştsuleâfl s. v. ŞTIULETE, şt iul căii s. V. ’ COCEAN. ŞTIULETE. ŞTIULETE s. (BOT.) 1. (pop.) păpuşă, (reg.) ciocân, ciocălău, cotolân, cucuruz, drugă, drugălău, păpuşoi, porumb, ştiuleâg, tiuîihău, tuleu, (prin Ban.) toflcâc. (A fiert doi ~.) 2. cocean, (reg.) ciocan, ciocălău, drugă, dru-gălău, stiuleân, stiuleu, (Ban. si Olt.) cioclâd. (A mîncat un porumb fiert şi a aruncat ~.) ştiulcu s. v. COCEAN. ŞTIULETE, şîiuicjiut adj. v. HĂMESIT. LIHNIT, ştiup s. v. POSPAI. PRAF. PULBERE. ŞTIUT adj. 1. cunoscut. (Lucruri ~.) 2. cunoscut, familiar. (Locuri ~.) 3. arhicunoscut, banal, depăşit, vechi, (rar) răscunoscut, (fam. fiu.) fumat, răsuflat. (O glumă ~.) şt iii t adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNVĂŢAT. SAVANT. ştiutor adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNVĂŢAT. SAVANT. ştiutor adj., s. v. CUNOSCĂTOR, stiutâră s. v. CUNOAŞTERE. ÎNŢELEGERE. PERCEPERE. PRICEPERE. SESIZARE. stoefis s. v. BATOG. COD. MORUÂ. ştopoli vb. v. CÎRPI. COASE. PRINDE. ŢESE. stos s. v. BRÎNGI. GHIONT. IZBITURĂ. ÎMBR ÎNCEALĂ. ÎMBRÎNCITURĂ. ÎMPIN-SĂTURĂ. LOVITURĂ. strai s. v. AMENDĂ. CONDAMNARE. OS ÎN DĂ . PEDEAPSĂ. PENALITATE. PENAL IZARE. SANCŢIUNE. ŞTRAIF s. bandă, banta, fişie. (Un ~ la mînecile cam aş ii,) ştraif s. v. DUNGĂ. LINIE, ştrâihmas s. v. ZGÎRIECI. straimodlu s. v. ZGÎRIECI. ştram adj. v. AGER. DEŞTEPT. DIBACI. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEŢ. ÎNDEMÎ-NATIC. PRICEPUT. ŞTRAPAŢ 982 ştrapăţ s. v. ALERGARE. ALERGĂTURĂ. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. FUGĂ. GOANĂ. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TRUDĂ. UMBLĂTURĂ. UMBLET. ZBATERE. ştrâpă s. v. ALERGARE. ALERGĂTURĂ. FUGĂ. GOANĂ. UMBLĂTURĂ. UMBLET, ştrălul vb. v. AMENDA. PENALIZA. ŞTREANG s. 1. laţ, (pop.) juvăţ, (reg.) hăţ, (înv.) arcân. (~ la capătul unei funii.) 2. spânzurătoare, (înv.) pierzări (pl.). (A ajuns la ~.) 3. şleau, trăgătoare, (reg.) ştric. la ham.) ştreang s. v. FRlNGHIE. FUNIE, ştrec s. v. CALE-FERATĂ. DRUM-DE-FIER. GALERIE. LINIE-FERATĂ. ŞTRECUlRE s. ştrecuit. (~ pieilor.) ŞTRECUÎT s. ştrecuire. (~ pieilor.) ştrenieleâg s. v. MEMBRU. PENIS, ştrenche s. v. ŞOTRON, ştrengar adj. v'. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. ŞTRENGÂR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaş. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaş, (prin Mold.) bazadchi. (Mare ~ mai este l) 3. s. (fam.) hoţ, hoţomân, tîlhâr. (Ce ~ fără pereche!) ştrengar s. v. AFEMEIAT. CRAI. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUSLAMA. SCÎR-NĂVIE. SECĂTURĂ. VAGABOND, ştrengări vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA. ŞTRENGĂRÎE s. 1, ghiduşie, glumă, năz-bîtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, (prin Ban.) poşovăică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şagă, (prin Ban. şi Transilv.) şâlmâ, (prin Transilv. şi Olt.) şoădă, (prin Olt. şi Munt.) şoână, (Transilv., Ban. şi Olt.) şoze-nie, (Transilv.) şozie, (Mold.) tămăşâg, (prin Olt.) zgoândă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehli-vănie. (~ lui ne-a amuzat.) 2. drăcie, drăcovenie, năzbîtie, poznă, (pop.) drăcărie, (fam.) parascov6nie. (Ce mii e şi ~ asta?) 3. bazaconie, năzbîtie, poznă, trăsnaie, (Olt.) trăsneâlă. (O ~ de copil.) 4. farsă, festă,^ghiduşie, glumă» năcăleală, păcălitură, poznă, (pop. şi fam.) renghi, şotie, (reg.) năsărîmbă, păcâlă, (Ban. şi Transilv.) mişculânţă, (prin Ban. şi Transilv.) şâlmă, (prin Transilv.) şăncălănle, (prin Transilv. şi Munt.) şăncălie, (înv.) bosmâ. (Lasă-te de ~ ii!) ştrengărie s. v. GOLĂNIE. HAIMANA-LÎC. HOINĂREALĂ. VAGABONDAJ. VAGABONDARE. ŞTRENGĂRÎŢĂ s. 1. hoţoaică, hoţomancă, şmecheroaică. (Mare ~ mai este l) 2* diavo-îiţă, drăcoaică, tartori^ă, f(Mold.) zgîtie. (Ma-ria e o ~ şi jumătate.) ştric s. v. FRÎNGHIE. FUNICULAR. FUNIE. GRAD.jJLEAU. ŞTREANG. TRĂGĂTOARE. ştricănf vb. v. BRODA. COASE. CROŞETA. ÎMPLETI. TRICOTA. ştric ui vb. v. ANULA. ELIMINA. ÎNLĂTURA. SCOATE. SUPRIMA. ŞTERGE. TĂIA. ştrinif s. v. CIORAP, ştrofălui vb. v. PEDEPSI, ştrol adj. v. ŞCHIOP. ştuc s. v. BUCATĂ. CRÎMPEI. FRACŢIUNE. FRAGMENT. FRÎNTURĂ. PARTE. PORŢIUNE. SECŢIUNE. TRANŞĂ, ştudirui vb. v. ÎNVĂŢA. STUDIA, şturm s. v. ASALT.'ATAC. IUREŞ. NĂVALĂ. NĂVĂLIRE. ŞTUŢ s. (TEHN.) tubulură. ştuţ s. v. CARABINĂ. ŞOBER s. (TEHN.) registru, sertar, ventil. (~ la o conductă.) şuber s. v. CĂMIN. COŞ. HORN. şubiţă s. v. SURUL IŢĂ. ŞtJBRFD adj. 1. nerezistent, nesolid, netrainic, slab, şubrezit, (rar) precâr. (O construcţie ~.) 2. netrainic, (livr.) caduc. (Un lucru ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog’, slăbuţ, (pop.) piţigăiât, (înv. şi reg.) mîrşav, ticălos, (reg.) gubâv, morînglâv, (Mold. şi Transilv.) sighinâş, (Mold. şi Olt.) şlştav. (Un copil ~ ; o constituţie ~.) şubred adj. v. DISCUTABIL. NESIGUR. PRECAR. ŞUBREZEĂLĂ s. slăbiciune. (~ construcţiei.) ŞUBREZENIE s. 1. (livr.) caducitate. (~ unui lucru.) 2. debilitate, slăbănogeală, slăbiciune, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.) şubrezenie s. v. NESIGURANŢĂ. NETEMEINIC IE. PRECARITATE. SLĂBICIUNE. ŞUBREZI vb. a (se) debilita, a (se) slăbănogi, a slăbi, (reg.) a (se) ticăloşi, (prin Munt.) a (se) şiştăvi. (S-a ~ de tot, bietul copiii) ŞUBREZÎRE s. 1. slăbire. (~ construcţiei.) 2. debilitare. (~ unui copil.) ŞUBREZIT adj. nerezistent, nesolid, netrainic, slab, şubred, (rar) precar. (O construcţie ~.) ŞUBULÎŢĂ s. (reg.) şubiţă, şubuţă. (~ îmblănită.) subuţă s. v. SUBULIŢĂ. sucuri vb. v. ARANJA. DICEIISI. FĂLI. FERCHEZUI. FUDULI. FURA. GĂTI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎMPODOBI. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. LUA. MÎNDRI. SEMEŢI. SPILCUI. SUPĂRA. SUSTRAGE. şuchcă vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE, şucheăt adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESCREIERAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. IMORAL. NEBUN. NERUŞINAT. PERVERTIT. SMINTIT. STRICAT. ŢICNIT. VICIOS. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. şuchiri vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE, şuetăr s. v. BANCHER, şaătă s. v. BANCĂ. CONVERSAŢIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUŢIE. 983 ŞUPĂ sufări vb. v. ESCROCA. ÎNŞELA. PUNGAŞI. şutlădă s. v. SERTAR, şiiflă s. v. CAUC. CĂUŞ. LOPATĂ. RAMĂ. SCAFĂ. VÎSLĂ. şugăr adj. v. SUBŢIRATIC. SUBŢIRE. SUPLU. ZVELT. şugăr s. v. PLEASNĂ. SFÎRC. SFICHI. şugă s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE, şugărel s. v. DIJMBET. şugubăţ adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. şugubăţ s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAŞ. şuguhinu s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. şugui vb. v. ADEMENI. AMĂGI. GLUMI. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. şuhărîc s. v. CATAR. CORIZĂ. GUTURAI. RĂCEALĂ. RINITĂ. şui adj. v. ASTMATIC. DIFORM. HIDOS. HÎD. MONSTRUOS. POCIT. RESPINGĂTOR. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. SUBŢIRATIC. SUBŢIRE. SUPLU. URÎT. ZVELT. şui adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NE- TOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. T ONT. TONTĂLĂU. sui s. v. ARTRITĂ. ASTMĂ. CANCER. EMFIZEM PULMONAR. GUTĂ. HEMOROIZI. LUES. NEOPLASM. PODAGRĂ. RETEVEI. SCROFULE. SCROFULOZĂ. SCURTĂTURĂ. SIFILIS. TUMOARE MALIGNĂ. ŞUIER s. 1. şuierare, şuierat, şuierătură, vîjîială, vijiire, vîjîit, vîjîitură, vuiet. vintului.) 2. fluier, fluierat, fluierătură, şuierat, şuierătură. (Se aude un ~ .) ŞUIER vb. 1. a fluiera, a vîjîi, a vui, (rar) a zbîrnîi, (Transilv.) a şovăi. (Vîntul ~ prin hornuri.) 2. a piui, a ţiui, a vîjîi, (reg.) a ţis-tui. (Glonţul i-a ~ pe la ureche.) 3. a fîsîi, a sîsîi. (Şerpii ~.) ŞUIERARE s, şuier, şuierat, şuierătură, vîjîială, vijîire, vîjîit, vîjîitură, vuiet. (~ vintului.) ŞUIERAT adj. şuierător. (O respiraţie~.) ŞUIERAT s. 1. şuier, şuierare, şuierătură, vîjîială, vîjîire, vîjîit, vîjîitură, vuiet, (r* vintului.) 2. piuit, piuitură, şuierătură, ţiuit, ţiui tură, vîjîit, vîjîitură, (rar) piuiâlă. (~ glonţului.) 3. fluier, fluierat, fluierătură, şuier, şuierătură. (S-a auzit un ~.) 4. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcăni tură. (Un /■V/ ritmic.) ŞUIERĂTOARE s. 1. fluierătoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) 2. (FON. ) sibilantă, si-flantă. ŞUIERĂTOR adj. 1. vîjîitor. (Un vînt ~.) 2. piuitor, ţiuitor, vîjîitor. (Zgomot ~.) 3. şuierat. (O respiraţie ~.) 4. (FON.) sibilant, siflant. (Consoană sunet ~.) ŞUIERĂTURĂ s. 1. şuier, şuierare, şuierat, vîjîială, vîjîire, vîjîit, vîjîitură, vuiet. (~ vintului.) 2. piuit, piuitură, şuierat, ţiuit, ţiuitură, vîjîit, vîjîitură, (rar) piuiâlă. glonţului.) 3. fluier, fluierat, fluierătură, şuier, şuierat. (Se aude o ~.) 4. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, şuierat, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcăni tură. (O ~ ritmică.) 5. fisîitură, sîsîitură. (~ de şerpi.) şuieticadj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD.’NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. şuieţ adj. v. SUBŢIRATIC. SUBŢIRE. SUPLU. ZVELT, şuios adj. v. ASTMATIC, şuiţă s. v. ORBETE. şujjnic s. v. LEASĂ. ŞULĂR s. însăilătură, (înv. şi pop.) saiâ, (Mold.) sâilă. (~ la o haină.) şulcăndră s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. ZDREANŢĂ. şuier s. v. ESCROC. HOT. ' IMPOSTOR. ÎNŞELĂTOR. PUNGAŞ. ŞARLATAN. ŞNAPAN. şuJeric s. v. ESCROCHERIE. IiOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PUNGĂSEÂLĂ. PUNGĂŞIE. ŞARLATAN IE. ŞMECHERIE. şulhctie adj. v. AROGANT. DRĂCOS. IMPERTINENT. INSOLENT. IREVERENŢIOS. ÎNDRĂZNEŢ. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. NECUVIINCIOS. NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUŞINAT. OBRAZNIC. SEMEŢ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. SPRINŢAR. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNŢUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. * ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. Z V ÎNTURAT IC. şulumăclii s. v. LEAŢ. ŞIPCĂ. şumâr s. v. PĂDURAR, şumen adj. v. AMEŢIT, BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. şumcn s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEŢIV. şumeneâlă s. v. BEŢIE. EBRIETATE, şumcni vb. v. AMEŢI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA. ştimenit adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. ŞtJNCĂ s. jambon. (~ afumată.) şuncr s. v. GOELETĂ. şupâr adj. v. NĂBĂDĂIOS. NĂRĂVAŞ. NĂRĂVIT. -şdpă s. v. ESCORTĂ. ŞOPRON. ŞUPI 984 şupi vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. BATE. IZBI. LOVI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI. şupuri vb. v. FOFILA. FURIŞA. STRECURA. ŞURĂ s. şopron, (pop.) şopru, (reg.) saivan, (Transilv.) colnă, (prin Transilv., Maram. şi Molii.) ştalăn. (~ pentru nutreţ.) şărgăn s. v. TELEGRAMĂ, şurcjăiu vb. v. TELEGRAFIA, şuri n s. v. CUŢIT. PUMNAL. STILET, şuri Tiu s. y. OPRITOARE. PIEDICĂ, şurlicur s. v. GAIE. şurlicjăie s, v. GAIE. VINDEREU. VÎNTU-REL. VULTUR BĂRBOS. ZĂGAN. ŞURCB s. (TEHN.) I. (Transilv. şi Ban.) ci vie. 2. şurub prizonier — prizon. şurub s. v. CANEA. CEP. CLEŞTE. MENGHINĂ. ŞURUBELNIŢĂ. VÎRTEJ. şurubar s. v. CANEA. CEP. SURUBELNI- ŢĂ. şmubărilă s. v. ŞURUBELNIŢĂ. ŞURUBELNIŢĂ s. (TEHN.) 1. (rcg.) mutelcă, răzuş, şoroflău, şurub, surubâr, suru-băriţă, (Ban.’ si Transilv.) şrâfinţigăr. 2. broasca, (reg.) giscă. (~ ta teasc.) şurubelniţă s. v. DESTUPĂTOARE. TA-ROD. TIRBUŞON. şurub! vb. ’v. ÎNŞURUBA. STRÎNGE. şurubiu vb. v. ÎNŞURUBA. STRÎNGE. şlistă s. v. ACORD. ARANJAMENT. COMBINAŢIE. CONTRACT. CONVENŢIE, ÎNŢELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂ M'ÎNT. PACT. TRANZACŢIE, şuşăreă s. v. NĂGARĂ. ROGOZ, şuşăiuţă s. v. FÎSIE. ŞUVIŢĂ, şuşcă! vb. v. OFTA.' SUSPINA. şuşhTe s. v. CODÎRLĂ. FUND. şuşm vb. v. OFTA. SUSPINA, şuşui s. v. PUHOI. ŞUVOI. TORENT, şuşop s. v. ŞOPRON, şuşupru s. v. ŞOPRON, şusoră vb. v. FÎŞII. FOŞNI. SUNA. SUSURA. ŞOPOTI. ŞOPTI. ŞUŞOTI. ŞUŞUI. şuşorcă s. v. PĂNUŞĂ. ŞUŞOTEĂLĂ s. şoaptă, şuşotit, (pop.) şopăcăiăiă, şopăiălă, şopălt, (reg.) şoporoiâlă, şoşoneălă, şoşot, (prin Olt. şi Munt.) pupuiălă, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. şi Mold.) şopot. (Se aude o ~ nedesluşită de glasuri.) ŞUŞOTI vb. 1. a şopti, (pop.) a şopăcăi, a şopăi, a şuşui, (reg.) a şoşoni, (prin Olt. şi Aluni.) a pupui, (prin Olt.) a şoporoi, (Transilv. şi Alold.) a şopoti. (Nu ştiu ce ~ ei acolo.) 2. a clipoci, a murmura, a suna, a susura, a şopoti, a şopti, (rar) a şuşui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (inv.) a murmui. (Apele ~.) 3. a Uşii, a foşni, a suna, a susura, a şopoti, a şopti, a şuşui, (rar) a sisîi, (Alold. şi Bucov.) a fătălăi, (Mold. şi Transilv.) a pirii, (prin Transilv.) a şuşora, (înv.) a prisni. (Frunzele ~.) ŞUŞOTIT s. şoaptă, şuşoteală, (pop.) şopă-căiălă, şopăiălă, şopăit, (reg.) şoporoiâlă, şoşo-neâlă, şdşot, (prin Olt. şi Munt.) pupuiălă, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. şi Alold.) şopot. (Se aude un ~ nedesluşit de glasuri.) şuştâ vb. v. PROTESTA, şiiştăr s. v. CIZMAR. PANTOFAR, şiîştor s. v. SPETEAZĂ, şuşugăie s. v. VINDEREU. VÎNTUREL. VULTUR BĂRBOS. ZĂGAN. ŞUŞUI vb. a fişii, a foşni, a suna, a susura, a şopoti, a şopti, a şuşoti, (rar) a sisîi, (Alold. şi Bucov.) a fălălăi, (Mold. şi Transilv.) a pirii, (prin Transilv.) a şuşora, (inv.) a prisni. (Frunzele ~.) şuşui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ŞOPOTI. ŞOPTI. ŞUŞOTI. ŞUT s. (MIN.) schimb, şut s. v. HOŢ. MENGHINĂ. PUNGAŞ, sutavei s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ, şutău s. v. SUITOARE, şuteâlă s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. IIOŢ IE. P UN GĂŞEALĂ. PUN G Ă Ş IE. şuteu s. v. BRUTAR. şut! vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE, şutîc s. v. BEZNĂ. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. NEGURĂ. OBSCURITATE. şutii! vb. v. ADEMENI. AMĂGI. FLATA. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. LINGUŞI. MĂGULI. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. şuţilor s. v. HOŢ. PUNGAŞ, şuvar-de-munte s. v. FIRUŢĂ. şuvei s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. RETEVEI. SCURTĂTURĂ, şuvete s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. ŞUVIŢĂ s. I. (pop.) viţă, (reg.) viţioân, (prin Olt.) virstă. (O ~ de păr.) 2. fişie, (Mold.) şuşăniţă. (0 ~ de j)iele, de pămint ele.) ŞUVOI s. î. puhoi, torent, (pop.) noian, zăpor, (inv. şi reg.) năboi, (reg.) şuşoi, (prin Dobr. şi Aluni.) sel. (~ de ape.) 2. puhoi, riu, şiroi, torent. (~ de apă.) 3. pîrîu, şiroi. (Un ~ de lacrimi, de sînge . . . ) 4. şiroi, (înv. şi reg.) şirlău. de sudoare.) şuvoi vb. v. Ş Iii OI. ŞVAB s. (ENTOM.) 1. (Blatta sau Peripla-ncla orienlalis) libarcă, gindac-dc-bucătărie, gîndac-cle-casă, guidac-negru, (reg.) gîzoâbă, taracân, (Bucov.) tarhân. 2. (Phyllodromia germanica) curbau, libarcă, rus, (reg.) collân, prus, tarhân. ŞVAB s., adj. I. s., adj. suab. (Populaţia ~.) 2. adj. şvăbesc. (Dialectul ~.) şvâiţăr adj. v. BĂLŢAT. PĂTAT. PESTRIŢ. TĂRCAT. şvartug s. v. ŞORŢ. ŞVARŢ s. filtru, (rar) cafea nemţească. (A băut un ~.) ŞVĂBESC adj. şvab. (Dialectul ~.) şved s., adj. v. SUEDEZ. ŞVESTER s. guvernantă, (rar) tetă, (înv.) madâmă. (~ la copii.) şvczesc adj. v. SUEDEZ. T tabac s. v. AR GĂSITOR. TĂBĂCAR. TUTUN. TUTUN TURCESC. TABACHERĂ s. portţigarot, (rar) porttabăc, portţigâr, (Ban., Transilv. şi Bucov.) piesă, (prin Transilv.) tărţă, (inv.) tabaclierniţă, (arg.) magazie. (îşi tine ţigările in ~.) tabacheră s. v. CAP. tabaclierniţă s. v. PORTŢI GA RET. TABACHERĂ. tabacioc s. v. TUTUN. TABAGTSM s. (MED.) nicotinism. tabalhaaă s. v. AR GĂSITOR IE. TĂBĂ-CĂRIE. tabăn s. v. BRANŢ. CĂUClU UEAŢ. PLAZ. PRISPĂ. SIPCĂ. TALPĂ. (abaua s.'v. AR GĂSITOR IE. TĂBĂCĂRIE. tabână s. v. SMOCHINĂ. (abardos s. v. RACHIU, tâbă s. v. CHIP. EFIGIE. TABĂRĂ s. 1. (MII..) bivuac, (inv.) conac. (Trupele s-au adăpostit în ~.) 2. (MIE.) campament, lagăr, (inv.) sălaş, tâbie. (~ a unui regiment.) 3. (MJL.) cantonament, (reg.) stănişte. (~ a osiilor.) 4. (SPORT) cantonament. (~ de box de la Sinaia.) 5. grupare, partidă, (înv.) parte, partid. (Fruntaş al ~ unioniste.) 6. ceată, grup. (S-au împărţit în două ~.) 7. parte. (Ce se aude din ~ adversă ?) tabără s. v. ARMATĂ. GLOATĂ. OASTE. OŞTIRE. POPAS. PUTERE. TRUPE. TABEL s. I. (rar) tabelă, (inv.) tablă, tablou. (A completai un /vj 2. listă, (înv.) izvod. (Un ~ al locatarilor.) tabel s. v. CADRU. PEISAJ. PLANŞĂ. PRIVELIŞTE. SCENĂ. TABLOU. VEDERE. tabelar s. v. CURIER. MESAGER. ŞTAFETĂ. tabelă s. v. CADASTRU. CARTE FUNCIARĂ. CARTE FUNDUARĂ. TABEL. TABLĂ. TĂBLIŢĂ. TABERNĂCOL s. (PAS.) 1. cortul mărturiei. (~ la vechii mozaici.) 2. altar. (~ intr-un templu mozaic.) 3. chivot. (La creştini, în ~ se păstrează cuminecătura.) TĂBES s. (MED.) (rar) ataxie locomo-trice. TABETIC adj., s. (MED.) (rar) atâxic. tăbie s. v. BASTION. CAMPAMENT. CASTRUL LAGĂR. REDUTĂ. TABĂRĂ. TABIET s. 1. (mai ales la pi.) apucătură, deprindere, obicei, obişnuinţă, (înv.) taiiet. (Are ~ urile lui zilnice.) 2. siestă, (înv. şi reg.) paidos. (A-şi face ~.) tabiet s. v. CHEF. DISPOZIŢIE. DORINŢĂ. GUST. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. VOIE-VOINŢĂ. VRERE. tabietliu adj. v. METICULOS. PEDANT. SCRUPULOS. TIPICAR, tabietliu adj., s. v. MANIAC, tablă s. v. TAVĂ. TIPSIE, tablă-başa adv. v. BINE. COMOD. CONFORTABIL. ^ TABLĂ s. I. tinichea, (Transilv. şi Ban.) pleu. (Lighean de ~.) 2. (înv. şi reg.) tabelă. (~ de scris cu crela.) 3. tablă de materii = conţinut, cuprins, sumar, (înv.) registru, seară, sumă, (grecism înv.) pinax. (~ a unui tratat.) tablă s. v. BRAZDĂ. CARTON. COPERTĂ. CURTE DE CASAŢIE. FUND. GLAF. IN-VELITOARE. LECŢIE, MUCAVA. OBLON. PERVAZ. PLACĂ. PLANŞĂ. PLANTĂ. PIAŢĂ. RĂZOR. SCOARŢĂ. SOLĂ. STRAT. TABEL. TALPĂ. TARLA. TAVĂ. TĂBLIE. TĂBLIŢĂ. TEMĂ. TIPSIE. TĂBLE s. pl. (astăzi rar) trictrâc. (Joacă TABLEIĂl s. (FARAI.) bulin, casetă, comprimat, pastilă, pilulă, (pop.) hap, nasture, (reg.) bumb. (O ~ împotriva nevralgiei.) TABLOU s. 1. pictură, pînză, (înv. şi pop.) zugrăveală, (reg.) chip, (înv.) nacazlic, zugră-vitură. (Un ~ în ulei.) 2. (pop.) câdră. (E frumoasă ca un ~.) 3. cadru, peisaj, privelişte, scenă, vedere, (livr.) sit, (inv.) priveălă, privire, tabel, (fig.) decor. (Un ineîntător ~ ~ de natură.) 4. (TEHN.) tablou de comandă --- panou de comandă. tablou s. v. ILUSTRAŢIE. POZĂ. TABEL, tăbiilă s. v. TRIBUNAL, tabţin s. v. CIREADĂ. IMAS. IZLAZ. PĂŞUNE. TURMĂ. IAC s. (Mold.) achiu. (~ de biliard.) ■ tacă s. v. LINIŞTE. TĂCERE. . TACITURN adj. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorit, tăcut, uricios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. şi reg.) moros, sun-ducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutâc, mută-reţ, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclisit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. şi Mold.) tăinuit, • (fig.) închis. (Om /V/ * fire ~.) tocim s. v. ALAI. BANDÂ. BULUC.- CATEGORIE. CEATĂ. CÎRD. CÎRDÂŞIE. CLAN. CLICĂ. CORTEGIU. DROAIE. FEL. GAŞCĂ. GEN. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. HAR-NAŞAMENT. MULŢIME. PERITEAG. 'PILC. SOI. SPECIE. SPEŢĂ. STOL. SUITĂ. ŞLEAHTĂ. TARAF. TIP. taclagfu s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ, taclale s. pl. v. SFAT. TAIFAS. TACOZ s. (MAR.) scareu. TACRIR 986 tacrir s. v. DARE DE SEAMĂ. DECLARAŢIE. DEPOZIŢIE. INTEROGATORIU. MĂRTURIE. MĂRTURISIRE. MEMORIU. PETIŢIE. PROCES-VERBAL. RAPORT. REFERAT. SITUAŢIE. TACT s. 1. (FIZIOL.) pipăit, (înv.) pipăire. (Simţul ~.) 2. (MUZ.) cadenţă, măsură, ritm, ritmică, (înv.) timp. (~ al unei melodii.) 3. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, (livr.) continenţă, (rar) cu-ininţle, ponderâţie, temperânţă, (pop.) scum-pătăte, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoătă, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cum-păneâlă, cumpănire. (A procedat cu mult ~ •) TACTICOS adj. 1. domol, încet, lent, lin, liniştit, măsurat, potolit, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~.) 2. cumpănit, măsurat. (Cu gesturi ~.) TARTOR s. troc. (Cu ~ se strînge şaua pe cal.) taîtur s. v. BRÎU. CINGĂTOARE, tâgă s. v. CONTESTARE. DEZMINŢIRE. NEGARE. NEGAŢIE. RENEGARE. TĂGADĂ. TĂGĂDUIALĂ. TĂGĂDUIRE, tagmatarliie s. v. BATALION. TAGMĂ s. 1. breaslă, corporaţie, (înv.) cin, isnâf, ortâ, rufet. (~ cizmarilor.) 2. rînd. (A intrat in ~ negustorilor.) 3. (BIS.) cin, (înv.) ceată, schlmă. (~ preoţească.) 4. castă. (Alcătuiesc o ~.) tagmă s. v. BANDĂ. CATEGORIE. CÎRDĂ-ŞIE. CLAN. CLASĂ. CLICĂ. GAŞCĂ. GRUP. GRUPARE. ŞLEAHTĂ, tah s. v. STENOGRAF, taharău s. v. BABUSCĂ. OCHEANĂ. TAHEOMETRÎE s. (TOP.) stadimetrie, tahimetrie. TAHEOMETRU s. (TOP.) celerimetru, sta-dimetru, tahimetru. tahigrăî s. v. STENOGRAF, tahigrafiă vb. v. STENOGRAFIA, tahigrăliic adj. v. STENOGRAF IC. tahigrafie s. v. STENOGRAFIE. TAHIMETRIC adj. (TOP.) stadimetrie. ( Planuri .) TAHIMETRIE s. (TOP.) stadimetrie, taheo-metrie. TAHIMETRU s. (TOP.) celerimetru, sta-dimetru, taheometru. tahmln s. v. APROXIMAŢIE, taht s. v. CAPITALĂ. SUBPREFECTURĂ. TRON. tahvil s. v. CHITANŢĂ. RECIPISĂ. tai s. v. BALOT. taică s. v. BUNIC. PĂRINTE. TATĂ. TATĂ MARE. tăier s. v. ABAJUR. BLID. DISC. FARFURIE. PLATOU. STRACHINĂ. TALER. TALGER. TAS. TAIFAS s. sfat, (fam.) taclâle (pl.). (Stă la ~ toată ziua.) taitft s. v. APUCĂTURĂ. DEPRINDERE. OBICEI. OBIŞNUINŢĂ. TABIET. TAIFIÎN s. (MET.) ciclon, uragan. (~ bate mai ales in regiunile tropicale.) tain s. v. ALIMENT. COTĂ-PARTE. CO-TITATE. HRANĂ. MÎNCARE. PORŢIE. RAŢIE. TÂINĂ s. 1. enigmă, mister, secret, (rar) misteriozitâte, (fig.) şaradă. ( ~ele naturii.) 2.se-cret, (rar) arcan, (înv. şi pop.) tăinicle, (înv.) tăinuire, (fig.) ascunziş. (Are ~ele ei.) 3. secret, (înv. şi pop.) meşteşug. (Nu i-a putut smulge -v.j 4. (BIS.) mister. tâină s. v. ASCUNZĂTOARE. ASCUNZIŞ. COTLON. MINUNE. MIRACOL, taingiu s. v. FURIER. TÂINIC adj. 1. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tăinuit, (rar) lăturaş, (înv. şi reg.) săcret, (reg.) lă-turlş. (în ungherul cel mai ~.) 2. ascuns, necunoscut, nedescoperit, neştiut. (Viaţa ~ a bălţii.) 3. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, ocult, secret, (livr.) sibllic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.) 4. misterios, (livr.) cabalistic. (Semne ~.) 5. ascuns, ezoteric, secret. (O doctrină ~.) 6. confidenţial, secret. (Dispoziţii ~.) 7. ascuns, secret, tăinuit. (O iubire ~.) 8. enigmatic, misterios, neînţeles. (Un farmec ~.) tainic adj. v. DISCRET, tainic s. v. CONFIDENT. INTIM. TAINIŢĂ s. hrubă. tainiţă s. v. ASCUNZĂTOARE. ASCUNZIŞ. COTLON. tâiveriţă s. v. PALMĂ, tal s. v. LOT. PARCELĂ, talăm s. v. VENTRICUL, talan s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ. TALÂNGĂ s. balangă, clopot, (Mold., Tran-silv. şi Maram.) ţingălău, (Transilv.) ţoângă. (~ atirnată de gîtul vitelor.) talaniţă s. v. GLOABĂ. MÎRŢOAGĂ. TALÂŞ s. strujitură, (Transilv.) hoâspe (pl.). (y rezultat de la rindeluire.) TALAZ s. undă, val. (~ urile mării.) TALANT s. 1. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) trâgere, (înv.) aplecăciăne, ple-câre. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru pictură.) 2. artă, dibăcie, iscusinţă, îndemînare, măiestrie, meşteşug, pricepere, ştiinţă. (Obiect făcut cu mult ~.) 3. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, iste-ţie, isteţime, îndemînare, pricepere, ştiinţă, uşurinţă, (pop.) meşteşug, meşteşuglre, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, pricepuţle, (înv.) iscuslre, marafet, prâctică. (Demonstra un mare ~ în minuirea . . . ) TALENTÂT adj. înzestrat, (rar) măiestrit, talentăs. (Un pictor /V . ) talentăs adj. v. ÎNZESTRAT. TALENTAT. TÂLER s. 1. farfurie, talger, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. şi Olt.) tăier. (Mânîncă din acelaşi ~ amlndoi.) 2. disc, platou, talger, tas* 987 TANDUR (înv. şi reg.) scâfă, (reg.) tâier. (~ al unei balanţe.) 3. (MUZ.) cimbal, talger, (înv.) chimvâl. TÂLGER s. 1. farfurie, taler, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. şi Olt.) tâier. (Mănlncâ din acelaşi ~ amindoi.) 2. disc, platou, taler, tas, (înv. şi reg.) scâfă, (reg.) tâier. (~ al unei balanţe.) 3. (MUZ.) cimbal, taler, (înv.) chimvâl. talhîş s. v. FIRMAN. TALIE s. 1. brîu, mijloc. (Griul îi ajungea pînă la ~.) 2. linie, siluetă. (Are o ~ zveltă.) 3. (ANAT.) trunchi. 4. înălţime, mărime, statură. (De ~ mică.) 5, făptură, înălţime, statură, (înv. şi pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) G. mărime, măsură. (O fustă de ~ potrivită.) talie s. v. CALITATE. NIVEL. VALOARE. TALISMÂN s. amuletă, (înv.) advâr, bâier. (Purta la gil un ~.) talîm s. v. APUCĂTURĂ. COMPLIMENT. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPRINDERE. ÎNCHINĂCIUNE. MANIERE. MĂTANIE. MORAVURI. NĂRAVURI. OBICEIURI. PLECĂCIUNE. PLO-CONEALĂ. PURTARE. REVERENŢĂ. TEMENEA. talmeş-bâlmcş s. v. AMESTECĂTURĂ. DEZORDINE. ÎNCÎLCEALĂ. ÎNCÎLCIRE. ÎN- cîlcitură. Încurcătură, neorîndu- IALĂ. RĂVĂŞEALĂ. ZĂPĂCEALĂ, taloăncă s. v. SITAR. TALON s. matcă, (rar) tulpină. (~ unei cartele.) talon s. v. PARTIDĂ. talpa-cocosului s. v. PICIORUL-COCOSU-LUI. talpa-cucoănci s. v. SALVIE. talpa-gîştci s. v. SPANAC-PORCESC, talpa-yîştii s. v. PRIBOI, talpa-lupului s. v. COADA-MÎŢEI. talpa-mîţei s. v. PARPIAN. talpa-pisicii s. v. PARPIAN. talpa-ursului s. v. ACANTĂ. BRÎNCA-URSULUI. CRUCEA-PĂMÎNTULUI. PIE-DIGUŢĂ. TĂLPĂ s. 1. (ANAT.) plantă, (prin Transilv.) tâblă. (~ a piciorului.) 2. (CONSTR.) tălpoi, (reg.) subtoi, (prin Olt. şi Ban.) băl-vân, (prin Transilv., nordul Munt., nordul Olt. şi Dobr.) temâi. (~ casei.) 3. (TEIiN.) tălpig, (rar) patină, (pop.) fălceâ, (reg.) tălpâţ, (Olt. şi Munt.) plaz. (~ la sanie.) 4. (TEHN.) colac. (~ la o roată.) 5. (TEHN.; la pl.) butuci (pl.), plazuri (pl.), (reg.) craci (pl.), drugi (pl.), fofeze (pl.), grindeie (pl.), lâmne (pl.), tălpeţi (pl.). (~ la războiul de ţesut.) 6. (TEHN.) butuc, pat, picior, scaun, strat, (reg.) pitrucâ, stîrciog. (~ la sucală» la virtel-niţă.) 7. (TEHN.) călcător, (pop.) tălplgă. (~ la scaunul dogarului.) 3. (TEHN.) (reg.) pod. (~ la joagăr.) .9. (TEHN.) călcîi, plaz, (reg.) bîrsă, nâdă, piept, plâsă, plughiţă, pod, (prin. Dobr.) tabân. (~ la plug.) 10. (TEHN.) grindei, (prin Mold.) pat. (~ la plug.) 11. (BOT.) talpa-gîştei (Leonurus cardiaca) = (reg.) apucătoâre, cătâşniţă, cervână, somni- şâr, buruiana-orbâlţului, buruiană-de-bleâsnă, coada-lâului, creasta-cocoşului, iarba-căşunătu-rii, iarbă-de-dât, iarbă-flocoâsă, laba-lupului; talpa-lupului (Chaiturus marubiastrum) = (reg.) poala-Sfintei-Mării ; talpa-ursului (Acanthus lon-gifolius) = (reg.) matrună, pălămidă, brînca-tirsului. tălpă s. v. PEDALĂ, tălpoş s. v. INFANTERIST. TÂLUS s. (ANAT.) astragal. (~ este un os al tarsului.) tam adv. v. CHIAR. DREPT. EXACT. ÎNTOCMAI. PRECIS. TOCMAI. tamachiârs.,adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT. taman adv. v. ABIA. CHIAR. DOAR. DREPT. EXACT. ÎNTOCMAI. NUMAI. PRECIS. TOCMAI. TAMĂR s. (rar) târgă. (Cu ~ se cară cărămizile pe schele.) TAMARÎSCĂ s. (BOT.; Tamarix ramosissima) cătină roşie. tamariscă s. v. CĂTINĂ, tamazlîc s. v. CIREADĂ. TURMĂ, tămba adv. v. ÎMPREUNĂ. LAOLALTĂ. TAMBtJR s. (TEHN.) tobă. tambur s. v. DARABANĂ. TOBĂ. TOBOŞAR. tămjă s. v. AFACERE. CHESTIUNE. INTERESE. ^ PROBLEMĂ. TREABĂ. *TAM-NISĂM adv. (fam.) nitam-nisâm. (A venit ~.) tamojnă s. v. VAMĂ. TAMPONĂ vb. a se ciocni, a se izbi, a se lovi, (rar) a se întreciocni. (S-au ~ două tramvaie.) TAMPONĂRE s. ciocnire, izbire, lovire, (livr.) coliziune, impâct, (rar) întreciocnire. (~ a unor maşini.) TAMPONĂT adj. ciocnit, izbit, lovit. (Vehicule ~.) tanaj s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT. TANĂNT s. (CHIM.) (rar) sumâc. pentru tăbăcirea pieilor crude.) tanăre s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT, tânăt s. v. GRIZU. tanău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NE- TOT. PROST. PROSTĂNAC STUPID. TONT. TONTĂLĂU. tanău s. v. MARTOR. TANC s. (MIL.) (rar) car de asalt, tandaluţă s. v. TINDECHE. TANDREŢE s. gingăşie. (~ lui am simţit-o cu emoţie.) TÂNDRU adj. 1. afectuos, dezmierdator, drag, drăgăstos, duios, iubitor, mîngiietor, (înv.) mîngîiâs, (fig.) cald. (îi şoptea cuvinte ~.) 2. drăgăstos, galeş, languros. (I-a aruncat o privire ~.) tandfir s. v. INDOLENŢĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROŞENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRÎNDĂVIE. TANDURIU 988 landuri!! adj... s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR. TANGENŢIAL adv. ras, razant. (Zboară ~ cu pămintul.) TANGIBIL adj. pipăibil. (Un obiect ■ tangibil adj. v. CONCRET. FIZIC. MATERIAL. PALPABIL. PERCEPTIBIL. PIPĂI-BIL. SESIZABIL. TÂNIC adj. (CHIM. ) taninos. (Soluţie^.) TANIN s. (CHIM.) acid tanic. TANINOS adj. (CIIÎM.) tanic. (Soluţie^.) , TANTI s. invar, mătuşă, (pop. şi fam.) tuşă, (pop.) ţaţă, (rog.) babă, tătăişă, (Olt.) muică, (Ban.) teică, (prin Ban. şi Transilv.) tetă, (Ban.) uină, (inv.) lele. (~ Stana, sora mamei.) Iad Ia s. v. COT. COTITURĂ. MEANDRU. SINUOZITATE. ŞERPUITURĂ. tnpangeâ s. v. PALMĂ, tapa s. v. CANEA. CEP. VRANĂ, tapet. s. v. COVOR. SCOARŢĂ. TAPETA vb. (rar) a tapisa. (A ~ pereţii camerei.) TAPETARE s. (rar) tapisâre. (~ pereţilor.) TAPETAT adj. (rar) tapisat. (Pereţi TAPISA vb. a capitona, a îmbrăca. ( un fotoliu.) tapisâ vb. v . TAPETA. TAPISÂRE s. capitonare, îmbrăcare, (rar) capitonâj. (~ unui fotoliu.) tapisâre s. v. TAPETARE. TAPISAT adj. capitonat. (Fotoliu tapisat adj. v. TAPETAT, laponi şi s. pl. v. NEMŢIŞOR. TAPOŞNIC s. (BOT.) 1(Galeopsis lada-num) (reg.) balbisă, zâbră, faţa-mîţei. 2. (Galeopsis tctrahit) îungurică. 3. (Galeopsis speciosa) zabră. tăpsă s. v. CHIRIE. LOCAŢIE, tar s. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ. POVARĂ. SARCINĂ. ♦TARABAGIU s. (inv.) boltă.ş, prăvăliaş. (~ vindea marfa la tarabă.) TARÂBĂ s. masă, tejghea, (prin Transilv.) pudli. (Transilv. şi Ban.) pult, (Bucov.) şine, (înv.) comptoâr, sârghie. (Pune marfa pe ~.) TARABOSTES s. pl. (IST.) pileaţi (pl.). tărie s. v. ANTRICOT. COTLET, taracân s. v. GÎNDAC-DE-BUCĂTĂRIE. G ÎN D AC — D E - C A SĂ. GÎNDAC-NEGRU. LI-BARCĂ. ŞVAB. TARAF s. (MUZ.) (pop.) bandă, trupă, (inv. şi reg.) tacfm. (~ de lăutari.) taraf s.%. BANDĂ. CÎRDĂŞIE. CLAN. CLICĂ. GAŞCĂ. ŞLEAHTĂ, tarăn s. v. BABUŞCĂ. OCPIEANĂ. taranca s. v. BABUŞCĂ. OCPIEANĂ. târând s. v. TARANTULĂ. P TARANTULĂ s. (ZOOL.; Lijcosa iarcritula) (rar) târând. ^ tarapana s. v. MONETĂRIE. . TARĂ s. dara. (~ *unei mărfi.) tară s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENŢĂ. IMPERFECŢIUNE. INSUFICIENŢĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. tarcan s. v. COCOS-DE-MUNTE. CQCOS-SĂLBATIC. TARDIV adj. intîrziat, tîrziti. (O intervenţie ~ J tare adj. v. AVIZAT. CAPABIL. COMPETENT. FORTIFICAT. INFORMAT. INJURI- OS. INSULTĂTOR. ÎNTĂRIT. JIGNITOR. OFENSATOR. PREGĂTIT. TARE adj., adv. I. adj. dur, rezistent, solid, tenace, (pop.) ţeapăn, virtds. (Un material 2. adj. consistent, dens, solid, vîrtos. (O mămăligă ~.) 3. adj. puternic, rezistent, solid, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pălmuit.) 4. adj. inflexibil, neelastic, neflexibil, rigid, ţeapăn. (O barăi. o nuia ~.) 3. adj. apretat, scrobit. (Guler ~.) 6. adj. întărit, uscat. (Piine ~.) 7. adj. rece, uscat, vechi. (Un coltuc ~ de piine.) 3. adj. răscopt. (Un ou ~.) 9. adj. puternic, robust, solid, viguros, viujos, voinic, zdravăn, (pop.) ţeapăn, vinds, virtds, (reg.) puterds, putut, soco'ân, (Ban. şi Transilv.) pogan, (inv.) potent, putincios, spâtoş, (fig.) verde. (Om~.) 10. adj. puternic, rezistent, (pop.) pilos. (O femeie ~.) 11. adj. intens, izbitor, strident, ţipător, violent, (rar) strigător. (Culori ~.) 12. adj. puternic, viu, (fran-ţuzism) criânt, (fig.) aprins. (Nuanţe ~.) 13. adj. intens, mare, puternic, strălucitor, viu. (O lumină ~.) 14. adj. intens, puternic, răsunător, ridicat. (Voce ~.) 15. adv. (MUZ.) forte, puternic. 16. adj. intens, pătrunzător, puternic, (livr.) penetrant. (Un miros ~.) 17. adj. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos. (Aer ~.) 18. adj. concentrat, vîrtos. (Vin ^.) 19. adv. grabnic, iute, rapid, repede. (Alerga cind mai cind mai încet.) 20. adv. intens, puternic. (Inima îi bălea ~.) 21. adv. puter-nic, voiniceşte, zdravăn. (Trage ~ de funie.) 22. adj. aprig, intens, mare, puternic, straşnic, violent, zdravăn. (Un vini ~.) 23. adv. bine, intens, puternic, vîrtos, zdravăn. (Plouă~.) 24. adj. puternic, (inv.) temeinic, (franţuzism înv.) ponderds. (Un stat ~.) 25. adj. puternic, redutabil, temut, valoros, (înv. îivr.) potent. (Un adversar ~ la fotbal.) 26. adj. energic, impetuos, puternic, vajnic, viguros. (Un temperament ~.) 27. adj. neclintit, nezdruncinat, statornic. (O voinţă ~.) 28. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, liotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecătdr. (O dovadă ~.) 29. adj. puternic, (livr.) forte (invar.). (E ~ la matematică.) 30. adv. grav, greu, rău, serios. (E ~ bolnav.) 31. adv. intens, mult. (A suferit ~.) 32. adv. mult, rău. (S-a chinuit ~.) 33. adj. aspru, brutal, greu, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 34. adv. foarte, (Transilv., Mold. şi Bucov.) hăt. (~ departe.) 35. adv. extrem, foarte, (prin Bucov.) prăci, (înv.) virtds. (~ de dimineaţă.) 36. adv. mult. (~ ar putea să se plimbe.) 37. adv. foarte. (E ~ bucuros.) 989 TATIN tăie adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. GÎINOS. CRÎNCEN. CRUIJ. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NE ÎN'DURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT. tare adv. v. BINE. CUMSECADE. INSISTENT. STĂRUITOR. (art s. v. CEAŞCĂ. TARGA s. 1/ (MED.) brancardă, (Mold.) patâşcă. pentru transportat răniţii.) 2. (Mold. şi Bueov.) patâşcă, (Transilv.) părîngă, sireglă. (~ pentru transportat materiale.) lârţjft s. v. CODÎRLĂ. COŞ. FUND. NĂSĂ-LIE. PANER. TAMAR. larhai s. v. CORHAN. GÎNDAC-DE-BU-CĂT BIE. GÎNDAC-DE-CASĂ. GÎNDAC-NEGRU. LIBARCĂ. RUS. ŞVAB. TAP.HON s. (BOT.; Artemisia dracuricu-lus) (rog.) sao-na-calului. tarbon s. v. CHLMEN. CHIMION. GRANAT. spilcuţA. TARlF s. preţ, taxă. (Prestări de servicii cu ~ moderat.) laristăf s. v. STAROSTE. TARLA s. (AGRIC.) solă, (Mold. şi Transilv.') tablă. (Mai multe ~ cu porumb.) tarla s. v. POSTATĂ. TA ROD s. (TEHN.) 1. burghiu de filetat. .2. (rea.) şurubelniţă. la ros s. v. BĂRBĂŢIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANŢĂ. D ÎRZENIE. ÎNCUME-T A R1:. ÎN D RĂ Z NE ALĂ. NE ÎNFRIC A RE. SEMEŢUL TEMERITATE. tartâj s. v. BROŞURĂ. CAIET. CATASTIF. CĂRTICICA. CONDICĂ. COPERTĂ. ÎNVE-LITOARE. REGISTRU. SCOARŢĂ. tnrtalsic s. v. AUSEL. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. tartan s. v. CI URL AN. SALCICORN. SĂRICICĂ. tartar s. v. IAD. INFERN. TARTINĂ s. sandviş. (~ cu şuncă.) TARTOR s. 1. lucifcr, satana (art.), scaraoţchi, (pop.) sarsailă, vătâfu (art.), mamonul drăcilor, michiduţă cel bătrin, (reg.) sarsaor. (~ e căpetenia dracilor.) 2. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.), satană, (livr.) belzebut, (rar) scaraoţchi, (pop. şi fam.) michiduţă, nichi-percea (art.), pirlea (art.), sarsailă, (pop.) faraăn, idol, impeliţătul (art.), mititelul (art.), nefirtâtul (art.), nevoia (art.), pîrdălnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoâră, cel-din-băltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toâca, (înv. şi reg.) mamdn, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hidăche, năpustul (art.), spurc, spurcat, şeitan, şbtcă, ucigân, (Transilv., Ban. şi Maram.) bedă, (Mold. şi Bueov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. şi Mold.) mutul (art.), (prin Mold. şi Bueov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsân, (prin Mold.) scalăi, (prin Bucov.) şlactrâfu (art.), (înv.) împiedica torul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.), TARTOR IŢĂ s. 1. diavoliţă, drăcoaică, (rar) diavoloâică, (reg.) sarsaoroăică, tărtă-roâică. (~ din iad.) 2.* diavoliţă, drăcoaică, ştrengăriţă, (Mold.) zgîtie. (Maria e o ~ şl jumătate.) TÂRTRU s. 1. (pop.) tirighie. (~ depus pe butoaie.) 2. detritus, piatră. (~ dentar.) tartuî s.v. FĂŢARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ŞIRET. VICLEAN. tartuferies. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEŞUG. lartuiism s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂŢĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEŞUG. tartă s. v. PORTŢIGARET. TABACHERĂ, tarz s. v. ATITUDINE. COMPORTARE. PURTARE. ŢINUTĂ. TAS s. disc, platou, taler, talger, (înv. şi reg.) scafă, (reg.) tăier. (~ al unei balanţe.) 'tas s; v. CEAŞCĂ. CUPĂ. TA SĂ vb. a (se) compacta, a (se) îndesa. (A ~ un material poros.) TASÂRE s. compactare, hidcsare. terenului.) tastatură s. v. CLAVIATURĂ, tastă s. v. CLAPĂ. TASTIERĂ s. (MUZ.) (pop.) limbă. (~ unor instrumente muzicale cu coarde.) TÂŞCĂ s. 1. geantă. (Vînăiorul purta o ~.) 2. (rar) teşcălie, (înv. şi reg.) tecşilă, (reg.) patâşcă, tăşiilă, (Transilv. şi Mold.) taşculă. (Tine iul unul in ~.) ’tăşcă s. v. COLŢUNAŞ. TOLBĂ, taşculă s. v. TAŞCĂ. taşmau s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ, tataie s. v. PĂRINTE. TATĂ. tatăna s. v. TĂTĂNEASĂ. TĂTĂ s. 1. părinte, (franţuzism) papă, (înv. şi pop.) taică, (pop.) tătîn, (înv. şi reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babacă, ba-bâie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. şi sudul Transilv.) tete, (fam.) bătrînul (art.), tâti, (arg.) puriu. 2. lată mare = bunic, (pop.) bun, bunel, (înv. şi reg.) moş, (reg.) bît, tâică, (Mold. şi Dobr.) tete, (înv.) deâdiu, papucă, 3. (BIS.; art.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpînul (art.), ziditorul (art.), (in limbajul bisericesc) prcaînâltul (art.), preapu terni cui (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sintul (art.), (înv.) atotţiitbrul (art.), tvoreţ, zeu. 4. (BIS.) tatăl nostru = (înv. şi reg.) ocinâş. tată bătrîn s. v. UNCHI, tată moş s. v. UNCHI, tăti s. v. PĂRINTE. TATĂ. tătin s. v. TĂTĂNEASĂ. TATONA 990 TATONA vb. 1. (fig.) a dibui, a pipăi, a sonda. (A ~ situaţia.) 2. a căuta, a încerca, (înv. şi reg.) a probălui. (A ~ să găsească o soluţie TATONARE s. (fig.) dibuire, pipăire, sondare. (~ situaţiei.) TATUAJ s. 1. tatuare, (înv.) tatuăţie. (Operaţia de ~.) 2. (concr.) (înv.) semne (pl.). (Ce ~ are pe braţ?) TATUÂRE s. tatuaj, (înv.) tatuăţie. (Operaţia de ~.). tatuăţie s. v. TATUAJ. TATUARE. TÂULĂ s. (BOT.) 1. (Spiraca crenata) (reg.) creţuşcă, tâvalgă, teişor. 2. (Spiraea salicifolia) (reg.) tâvalgă. tâu'lă s. v. GRETUSGĂ. GUNUNIŢĂ. FIEREA- PĂ M ÎNT ULUI. POTROACĂ. ŢINTA-URĂ. TÂUR s. 1. (ZOOL.; Bos taurus) (pop.) buhâi, (reg.) bic, bugă, gonitor. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) cap-de-bou. taur s. v. RĂDAŞCĂ. RĂGACE. taurul-lui-Dumnczeu s. v. CARABAN. NASI-GORN. TAUTOLOGIC adj. (LINGV.) pleonastic. (Construcţie ~.) TAUTOLOGIE s. 1. (LINGV.) pleonasm. (A comite o ~.) 2. (în logica simbolică) expresie validă, lege logică, teză logică, tăvalc/ă s. v. TAULĂ. TAVÂN s. (CONSTR.) plafon, (astăzi rar) pod, (înv. şi reg.) podâle (pl.), sufit, (Mold.) bagdadie, (Transilv. şi Ban.) cerine. (~ al unei camere.) TĂVĂ s. tipsie, (reg.) tablă, (Mold.) tablă. (~ încărcată cu bunătăţi.) tâvnică s. v. IMORTELĂ. PLEVAIŢĂ. tăvuită s. v. IMORTELĂ. PLEVAIŢĂ. taxă vb. v. CALIFICĂ. CONSIDERA. FACE. NUMI. SOCOTI. taxare s. v. CALIFICARE. NUMIRE. TAXATOR s. încasator. (~ la tramvai.) TAXAŢIE FORESTIERĂ s. (SI LV.) den-drometrie. TĂXĂ s. preţ, tarif. (~ ridicate.) TAXI s. taximetru. TAXIDERMÎE s. (BIOL.) naturalizare. TAXIMETRU s. taxi. taxidU adj. v. AVUT. BOGAT. DECORAT. GĂTIT. ÎMPODOBIT. ÎNFRUMUSEŢAT. ÎNSTĂRIT. ORNAMENTAT. ORNAT. PAVOAZAT. SITUAT. TĂBĂCĂR s. argăsitor, (reg.) opincârăş, orgâr, tălpâr, timâr, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălâr, (înv.) solonâr, tabâc. (~ se ocupă cu tăbăcilul pieilor.) TĂBĂCĂREĂSĂ s. (rar) tăbăcăriţă, (reg.) argăsăriţă, dubălărcâsă. (E ~ de profesie.) TĂBĂCĂRÎE s. 1. (înv.) tăbăcărit, tăbăcle, timărîe. (învaţă 2. argăsitorie, (rar) argă sărie, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubălărie, (înv.) tabalhanâ, tabanâ, tăbăcie. (în ~ se argăsesc pieile.) tăbăcărit s. v. TilBĂCĂRlE. tăbăcăriţă s. v. TĂBĂCĂREĂSĂ. TĂBĂCEĂLĂ s. argăseală, argăsire, tăbă-circ, tăbăcit, (rar) tanâj, tanâre, (reg.) cru-şeâlă, cruşire, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubeâlă, dubire, dubit. (Operaţia de ~ a pieilor.) TĂBĂCI vb. a argăsi, (reg.) a cruşi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a dubi. (A ~ pieile,) tăbăci vb. v. PIPA. SNOPI. STÎLCI. tăbăcle s. v. ARGĂSITORIE. TĂBĂCĂRÎE. TĂBĂCÎRE s. argăseală, argăsire, tăbăceală, tăbăcit, (rar) tanâj, tanâre, (reg.) cruşcâlă, cruşire, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubeâlă, dubire, dubit. (~ pieilor.) TĂBĂCIT adj. argăsit, (reg.) cruşit, (Mold., Bucov. şi Transilv.) dubit. (Piei ~.) TĂBĂCÎT s. argăseală, argăsire, tăbăceală, tăbăcire, (rar) tanâj, tanâre, (reg.) cruşeâlă, cruşire, (Mold., Bucov şi Transilv.) dubeâlă, dubire, dubit. (Operaţia de ~ a pieilor.) TĂBĂCITOR adj. argăsitor. (Substanţe ~.) tăbăluşă s. v. CĂŢELUŞĂ, tăbăluşcă s. v. CĂŢELUŞĂ. TĂBĂRÎ vb. a se arunca, a se azvirli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a se zvirli, (rar) a se prăbuşi, (înv. şi pop.) a cădea, (înv. şi reg.) a năduli, a se pră-păstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. şi Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuşi, a năvrăpi, a se slobozi. (Au ~ asupra duşmanului.) tăbărî vb. v. CANTONA. OBOSI. OSTENI, tăbeică s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. tăbîltoc s. v. SĂCULEŢ. SĂCUSOR. tăbîrcăs. v. GREU. GREUTATE’. ÎNCĂRCĂTURĂ. PÎRGHIE. POVARĂ. SARCINĂ, tăbîrcl vb. v. TÎRÎ. tăblăş s. v. JUDECĂTOR. TĂBLÎE s. (înv. şi reg.) tablă. (~ a unei mobile.) TĂBLÎŢĂ s. (rar) plâcă, (pop.) tâblă, (reg.) tabelă, (înv.) panachidă. (~ pentru şcolarii începători.) tăbuicţ s. v. FAŢĂ. ÎNVELITOARE. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. TĂCÂÎ vb. 1. a ticăi, a tîcîi. (Ceasul ~.) 2. a bate, a palpita, a pulsa, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvîcni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcîi, a tîcîti. (Inima ~ cu putere.) tăcătoi adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ. tăcătdr adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ. TĂCERE s., interj. 1. s. linişte, (prin Transilv. şi Olt.) tâcă, (înv.) silânţiu. (în clasă era ~ deplină.) 2. interj, linişte!, pst!, st!, (pop.) ţist!, (arg.) mucles ! 3. s. mutism, muţenie, (rar) muţle, (reg.) muţeâlă, muţitură. (Nu ieşea din ~ lui.) 4, s. întrerupere, pauză. (Lungi ~ punctau discuţia.) 5. s. discreţie, 991 TĂIERE secret. (A păstrat o ~ absolută asupra celor discutate.) 6. s. acalmie, calm, linişte, pace, (înv. şi reg.) pâos, (înv.) lin, liniştire, molco-mire. (Stare de ~ deplină in natură.) tâciună vb. v. CARBONIZA. TĂCXUNÂT adj. (FITOPATOLOGIE) tă-ciunos. (Plantă ~.) TĂCIONE s. 1. cărbune. (Lemnul aprins s-a făcut ~.) 2. (FITOPATOLOGIE) cărbune. (Plantă atacată de ~.) tăciune s. v. MĂLURĂ. TÂCUrv,^S adj. (FITOPATOLOGIE) tă-ciunat. (tJianiă ~.) TĂCUT adj. 1. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, urîcios, ursuz, (livr.) hirstit, (pop.) sanchiu, (înv. şi reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutăc, mută-reţ, (Olt.) dug6s, (Mold.) pîclişit, (prin Tran-silv.) tăcătoi, (Bucov. şi Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.) 2. liniştit, (livr.) silenţios. (O stradă ~ ; un interior ^.) 3. calm, liniştit. (Pe aleile ~.) 4. liniştit, mut. (Natura ~.) tăfîlcă s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. taftul s. v. TOLBĂ. TĂGÂDĂ s. contestare, dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) fâgă, tăgăduinţă. (~ celor afirmate de cineva.) TĂGĂDUÎ vb. 1. a nega, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la cinema.) 2. a dezice, a nega, a retracta. (A ~ iot ceea ce spusese.) 3. a contesta, a dezminţi, a nega, a renega, (înv.) a protesta. (A ~ adevărul celor afirmate de cineva.) tăgădui vb. v. ASCUNDE. MASCA. RE-FUZA. RESPINGE. TĂINUI. TĂGĂDUIALĂ s. contestare, dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduire, (înv.) tâgă, tăgăduinţă. (~ celor afirmate de cineva.) tăgăduinţă s. v. CONTESTARE. DEZMINŢIRE. NEGARE. NEGAŢIE. RENEGARE. TĂGADĂ. TĂGĂDUIALĂ. TĂGĂDUIRE. TĂGĂDUIRE s. contestare, dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, (înv.) tăgă, tăgăduinţă. (~ celor afirmate de cineva.) tăflăşi vb. v. CURĂŢA. DERETICA. SCUTURA. STRÎNGE. tăqăsirc s. v. CURĂŢENIE. DERETI-CARE. SCUTURĂTURĂ. tăglrţâ vb. v. AGĂŢA. APUCA. ATÎRNA. PRINDE. SPlNZURA. SUSPENDA. TÎRÎ. TÎRÎL TÎRŞÎI. TRAGE. ŢINE. tăgîrţă s. v. DESAGĂ. TRAISTĂ. TĂIA vb. 1. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a scinda, a secţiona, a separa. (~ bucata în trei.) 2. a crăpa, a despica, a sparge, .a spinteca, (reg.) a sfărîma. (A ~ lemne pentru foc.) 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A ~ nişte metri de lemne.) 4. a ciunti, a reteza, a trunchia. (~ crengile unui copac.) 5. a ciopli, a săpa, a sculpta, (rar) a scobi, (Transilv. şi Maram.) a sferdi. (A ~ în piatră un bust.) a reteza, (pop.) a lua. (Obuzul i-a piciorul.) 7. (MED.) a amputa. (I-a ~ un picior.) 8. a reteza, (pop.) a râde, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 9. (MED.) a opera. (Cînd te-a ~ ?) 10. a (se) înjunghia, (pop.) a (se) junghia, (reg.) a (se) cuţita, a (se) încuţita. (S-au ~ la un chef.) 11. a (se) înjunghia, a (se) spinteca. (A ~ o vită.) 12. a scurta. (Mai ~ din poale.) 13. a cosi. (A ~ iarba.) 14. a (se) despica, a (se) spinteca. (Plugul ~ brazde adinei.) 15. a croi, (Transilv.) a săbăi. (A ~ o haină.) 16. a croi, (înv.) a spârge. (Fluviul îşi ~ drum prin munţi.) 17. a brăzda, (înv.) a brăzdui. (Apele ~ adine munţii.) 18. (rar) a rupe. (A ~ cărţile, la jocul de cărţi.) 19. a bara. (Copacii căzuţi ~ drumul.) 20. a anula, a elimina, a înlătura, a scoate, a suprima, a şterge, (reg.) a ştricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 21. a scurta. (A ~ drumul peste cîmp.) 22. a se brînzi, (înv. şi reg.) a se sărbezi, (Mold.) a se corăsli. (Laptele s-a ~.) tăiâ vb. v. ALUNGA. ATACA. CURMA. DEPĂRTA. GONI. INTERFERA. INTERSECTA. INVENTA. IZBI. IZGONI. ÎNCRUCIŞA. ÎNDEPĂRTA. ÎNTRERUPE. ÎNTRETĂIA. LOVI. NĂSCOCI. OPRI. PLĂSMUI. SCORNI. TICLUI. STÎRPI. TĂIĂT adj. 1. crăpat, despicat, spart, spin-tecat. (Lemne de foc ~.) 2, ciuntit, retezat, trunchiat. (Cu urechile ~.) 3. cioplit, săpat, sculptat. (Coloană ~.) 4. (MED.) operat. (Persoană -v.) 5, retezat, scurtat, tuns. (Păr iarbă ~.) 6. anulat, eliminat, înlăturat, scos, suprimat, şters. (Un paragraf, un rînd ~ .) 7. brînzit, (reg.) sărbezit, (Mold.) corăslit. (Lapte ~.) TĂIAT s. 1. dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, îmbucătăţire, împărţire, secţionare, segmentare, tăiere, (rar) seg-mentâţie. (~ unui întreg.) 2. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 3. cioplire, cioplit, săpare, săpat, sculptare, sculptat, tăiere, (înv.) săpătiiră. (~ unui bloc de marmură.) 4. retezare, retezat, tăiere. (~ capului, unui condamnat.) tăiculeăn s. v. TĂICUŢĂ. TĂTIC. tăiculiţă s. v. TĂICUTĂ. TĂTIC. tăicuşor s. v. TĂICUŢĂ. TĂTIC. TĂICIÎŢĂ s. tătic, (pop.) tăiculeăn, tăiculiţă, tăicuşor, tătuc, tăti'iţ, (reg.) tă ţuică, tătu-liic, tătuliiţ, tătuşor. TĂIERE s. 1. dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, îmbucătăţire, împărţire, secţionare, segmentare, tăiat, (rar) segmen-tâţie. (~ unui întreg.) 2. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat. (~ lemnelor de foc.) 3. cioplire, cioplit, săpare, săpat, sculptare, sculptat, tăiat, (înv.) săpătiiră. (~ unui bloc de marmură.) 4. (MED.) amputare. (~ braţului.) 5. secţionare, secţiune. (~ unui tendon.) 6. retezare, retezat, tăiat, (~ capului unui condamnat.) 7. înjunghiere, spintecare, spintecat, (pop.) junghiâre. (~ vitelor, la abator.) 8. anulare, eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere snprl TĂIERE 992 mare, ştergere. (~ unui rind dintr-un text.) î). scurtare. (~ drumului peste cîmp.) tăiere s. v. MASACRU. MĂCEL. TĂIETOARE s. (BOT.; Inula hirta) (reg.) floare-galbenă. tăietor adj. v. ASCUŢIT. TĂIOS. TĂIETOR s. butuc, trunchi, (rar) tăiş, (reg.) tăiuş, (Transilv. şi Bucov.) lemnar. (~ de spart lemne.) tăictorie s. v. ABATOR. TĂIETURA s. 1. crăpătură, dcspicătură, spintecătură. (~ la fustă.) 2. croială, (pop.) croi. a unei haine.) 3. anulare, ştersătură. (~ inlr-un iexi.) tăietură s. v. CIRCUMCIZIE. CURĂTURĂ. ÎN J U N GITIETURĂ. ÎNŢEPĂTURĂ. JUNGHI. JUNGHIETURĂ. LINIE. LUMÎNÂRICA-PĂ-MÎNTULUL TRĂSĂTURĂ. TĂIFĂSUI vb. (pop. şi fam.) a sfătui. (Au ~ ore in jir.) TĂIFĂSLTÂLĂ s. flecăreală, flccărie, flecă-rire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvră-gire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăil'ăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăiâlă, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancanâ, treanca-fleânca, (Mold.) leorbăiălă, (prin Munt.) procovănţă, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănţăneâlă, dirdîiâlă, dirdiit. TĂIFĂSUIRE s. flecăreală, flecărie, flecă-rire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvră-gire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăiâlă, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancanâ, treanca-fleânca, (Mold.) leorbă-iâlă, (prin Munt.) procovănţă, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănţăneâlă, dirdîiâlă, dîrdîit. TĂIFĂSUIT s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitâte, logoree, (reg.) pălăvăcăiâlă, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancanâ, treanca-fleânca, (Mold.) leorbăiălă, (prin Munt.) procovănţă, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănţăneâlă, dirdîiâlă, dîrdîit. tăinî vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. tăînicie s. v. SECRET. TAINĂ. tain os adj. v. ASCUNS. CRIPTIC. ENIGMATIC. MISTERIOS. OCULT. SECRET. TAINIC. TĂINUI vb. 1. a ascunde, a masca, (înv. şi reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcca, (fig.) a acoperi. (îşi ~ ignoranta.) 2. a ascunde, (fig.) a înăbuşi. (Si-a ~ durerea.) tăinui vb. v. ASCUNDE. DOSI. FLECĂRI. ÎNDRUGA. MISTUI. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. TĂINUIRE s. ascundere, mascare. (~ ignoranţei.) tăinuire s. v. SECRET. TAINĂ. TĂINUIT adj. 1. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, (rar) lăturaş, (înv. şi reg.) săcret, (reg.) îâturiş. (în ungherul cel mai ~.) 2. ascuns, secret, tainic. (O iubire ~.) 3. ascuns, reţinut, (fig.) mocnit, surd. (O duşmănie ~.) TĂIOS adj. ascuţit, (înv. şi reg.) tăietor, (înv.) ager, simcelât, sîmcelos. (Sabie ~.) tăios adj. v. ASPRU. RĂSTIT. RIDICAT. SARCASTIC. SATIRIC. TĂIŞ s. 1. ascuţiş, lamă, limbă, (pop.) custură, până, plasă, tăiuş, (înv. şi reg.) ascuţit, (reg.) leafă, (fig.) buză. (~ unui cuţit.) 2. lamă, pinză. (~ ferăslrăului, al coasei.) 3. (rar) rost, (reg.) gură. (~ al unor obiecte.) tăiş s. v. BUTUC. TĂIETOR. TRUNCHI. TĂIŢEI s. pl. (Transilv.) lâşte (pi.), (Transilv. şi Maram.) răstăuţe (pl.), (Mold. şi Transilv.) tocmâgi (pl.). tăiuş s. v. ASCUŢIŞ. BUTUC. LAMĂ. LIMBĂ. TĂIETOR. TĂIŞ. TRUNCHI. tălâlm s. v. DUIUM. 'GRĂMADĂ. MULŢIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. tăiaie s. v. FAMILIE. NEAM. VITĂ. tălănilă s. v. COCOTĂ. CURTEZANĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. tălălăi vb. v. FLECĂRI. HOINĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. VAGABONDA. tălălau adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. tălălî vb. v. AJUNGE. ATINGE. IZBE ÎNTÎMPLA. LOVI. NIMERI. OCHI. POCNI. POTRIVI. tălăncăiu vb. v. BĂLĂNGĂNI. SUNA. tălăngi vb. v. BĂLĂNGĂNI. SUNA. tălăsmân adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. TĂLĂZUÎRE s. agitaţie, clocot, frămîntare, freamăt, învolburare, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeâlă. apelor vijelioase.) tâlhărită s. v. BĂLTOACĂ. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC. tălcrăş s. v. TĂLGERAŞ. TĂLGEREL. tălcrel s. v. TĂLGERAŞ. TĂLGEREL. TĂLGERÂŞ s. tălgerel, (reg.) tălerâş, tălcrel, tălgeruţ. TĂLGEREL s. tălgeraş, (reg.) tălerâş, tule-rel, tălgeruţ. tălgerâţ s. v. TĂLGERAŞ. TĂLGEREL. tălîcă pron. v. MĂTĂLICĂ. tălimb adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. TÂLMACI s. interpret, traducător, translator, (înv.) dragomân, tergimân. (A vorbi cu cineva prin ~.) 993 TĂMÎIERE TĂLMĂCI vb. 1. a traduce, a transpune, (înv. şi reg.) a tîlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoârce, a prefâce, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.) 2. a interpreta, a tîlcui. (îi ~ visul avut.) TĂLMĂCIRE s. 1. traducere, transpunere, (înv.) prefacere, traducţie, tălniăcitură, tîlcu-iâlă, tîlciure. (~ unui roman din engleză; o ~ izbutită.) 2. interpretare, tîlcuire, (pop.) tîlc, (înv.) tălniăcitură, tîlcovănie, tîlcuiălă. (Dădea scrisorii tot felul dc ~i.) TĂLMĂCITOR s. i. traducător, (înv.) tîl-cuitor. (Cine este ~ romanului?) 2. comentator, interpret, tilcuitor. (~ al unui text beletristic. ) tălniăcitură s. v. INTERPRETARE. TĂL-MĂCIRE. TILC UIRE. TRAI) UCE RE. TRANSPUNERE. tăi mut adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ. tălpăr s. v. AR GĂSITOR. TĂBĂCAR. tălpâş s. v. INFANTERIST, tăi păi au s. v. CALAPOD, tăi păi ui vb. v. PINGELI. PINGELEI. TĂLPUL tăîpăsăy s. v. GLOABĂ, talpă ii s. v. IAPĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIC. tălpel s. v. IAPĂ. SCHIMBĂTOR. TĂL-PIG. tăi pete s. v. IAPĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIC. tăîpet s. v. TALPĂ. TĂLPIG. tăîpeti s. pl. v. BUTUCI. PLAZURI. TĂLPI. TĂLPIC s. (TEIIN.) I. talpă, (rar) patină, (pop.) ialceâ, (reg.) tălpeţ, (Olt. şi Munt.) plaz. (~ la sanie.) 2. iapă, schimbător, (reg.) călcător, măiuţ, piciorog, potnog, scîndureâ, tălpău, tălpel, tălpete, tălpiş, tălpiţă. (~ la războiul de ţesut.) 3. pedală, (reg.) scindureănă. (~ la războiul de fesul.) tfilpiq s. v. NĂSĂLIE. PEDALĂ. POTLOG. SCÎLCEAZĂ. tălpigă s. v. CĂLCĂTOR. TALPĂ, tălpis s. v. IAPĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG. tălpiţă s. v. IAPĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG. tălpoăue s. pî. v. PRISPĂ. TĂLPOI s. (CON SI'R.) talpă, (reg.) sub toi, (prin Olt. şi Ban.) bălvăn, (prin Transilv., nordul Munt., nordul Olt. şi Dobr.) temei. (~ casei.) TĂLPUÎ vb. a pingeli, a pingelui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălţămintea.) TĂLPUÎRE s. pingelire, pingeîuire, tălpuit. (~ pantofilor.) TĂLPUIT adj. pingelit, pingeluit. (Ghete TĂLPUIT s. pingelire, pingeîuire, tălpuire. (~ pantofilor.) tăltinoăcă s. v. TĂTĂNEASĂ. tămăşăţj s. v. GHIDUŞIE. GLUMĂ. NĂZBÎ-TIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ŞTRENGĂRIE. TĂMĂDUI vb. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoşi, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. şi fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) sănătoşa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. şi Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăeiui. (S-a ~ după o lungă boală.) tămăduiălă s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOŞIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE. tămădmnţă s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOŞIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂ VENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE. TĂMĂDUIRE s. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoşire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, vindecare, (pop.) sculare, tămăduiălă, (înv.) sănătoşăre, tămăduintă, vracevânie. (~ completă a bolnavului.) TĂMĂDUIT adj. (MED.) îndreptat, înfiripat, însănătoşit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoşăt. (Bolnav complet ~ după o gripă.) TĂMĂDUITOR adj. întremător, lccuitor, vindecător, (înv.) vrăciuitdr. (O cură ~.) tămăduitor adj. v. CURATIV. tămăşaliiie adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. TĂMBĂLAU s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) lărmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomân, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimăn, hălălâie, hărhălăie, toiet, toloboâtă, tololoi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) liolcă, (Transilv.) Idiotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănăie, dandănăie, gîlceăvă, (fig.) ţigănie, (arg.) năsulie. (Era iui ~ de nedescris.) TĂMÎI vb. (BIS.) a cădelniţa, (înv. şi reg.) a cădi. (Preotul ~.) tfimîiă vb. v. AMEŢI. CIIERCHELI. FLATA. ÎMBĂTA. LINGUŞI. MĂGULI. TURMENTA. tăinîiăt adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT. TURMENTAT. TĂM1IE s. (reg.) smirnă, (înv.) livân, olibân. (Miros]de ~.) tămtie s. v. A R B O RELE- VIEŢ11. LIVAN. TUIA. tămîier s. v. CĂDELNIŢĂ. IENUPĂR. JNEAPĂN. TĂMÎIERE s. (BIS.) cădelniţarc. TĂMÎIERE 994 tăiuiivre s. v. FLATARE. LINGUŞEALĂ. LINGUŞIRE. MĂGULEALĂ._ MĂGULIRE, tămîicrniţă s. v. CĂDELNIŢĂ, tăinîietoăre s. v. CĂDELNIŢĂ. TĂMÎIOĂRĂ s. (BOT.) 1. (Viola jooi) (reg.) micşuneâ, toporâşi (pl.), viorea. 2. (Viola hirta) (reg.) toporâş. tămîioără s. v. SPANAC-PORCESC. TĂMÎI-TĂ. TĂTĂIŞĂ. TOPORAŞ. VIOLETĂ. VIOREA. ZMEOAIE. TĂMÎIOĂSĂ s. busuioacă. (A băut o ~.) tăniîioăsă s. v. TĂMÎIŢĂ. TĂMÎIOS adj. busuioc, muscat, (Ban. şi Transilv.) muşcătăr, muşcătâreţ. (Vin ~.) TĂMÎIŢĂ s. (BOT.) 1. (Chenopodium botrys) (reg.) Izmă, studeniţă, tămîioără, tămî-ioâsă, vineriţă, peliniţă-greceăscă, smirnă-de-grădină. 2. (Chenopodium ambrosioides) (reg.) tămîioără, ţiiroş. 3. tămliţă-de-clmp (Ajuga charnaepytis ) = (reg.) rută-sălbâtică, vineriţă-gâlbenă. tămîită s. v. SPANAC-PORCESC. VINE-RIŢĂ. tumindă vb. v. AMÎNA. tămindăre s. v. AMÎNARE. tămînjcr s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ, tftmfnji vb. v. JEGOŞI. MÎNJI. MÎZGĂLI. MURDĂRI. PĂTA. tănăci s. v. CONSILIU. DIVAN. SFAT. TĂPŞÂN s. (GEOGR.) platformă, prispă. (Un~ împădurit.) tăpşl vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. ÎNDESA. NETEZI. NIVELA. PRESA, tărăboânţă s. v. ROABĂ. TĂRĂBOI s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) lârmăt, (astăzi rar) strigâre, (pop. şi fam.) chilomăn, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimân, hălălâie, hărhălâie, toiet, toloboătă, tololăi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănâie, dăndănâie, gîlceâvă, (fig.) ţigănie, (arg.) năsu-lie. (Era un ~ de nedescris.) tărăbuc s. v. MINCIOG. OGRLNJI. tărăbuţă s. v. COTIGĂ. TELEAGĂ, tărăbuţe s. pl. v. BAGAJ. TĂRĂGĂN vb. 1. a întîrzia, a lungi, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluţionarea problemei.) 2. a amina, a lungi, a tergiversa, (livr.) a temporiza. (A ~ intenţionat momentul reintîlnirii.) 3. a se lungi, a trena. (Acţiunea romanului se ~.) TĂRĂGĂNĂRE s. 1. amînare, tergiversare, (rar) tergiversaţiune. (~ rezolvării unei probleme.) 2. tărăgăneală, tergiversare. (Ce e această ~ ?) TĂRĂGĂNĂT adj. 1. prelungit. (Vorbire ~.) 2. (fig.) legănât. (O voce ~.) TĂRĂGĂNEĂLĂ s. tărăgănare, tergiversare. tărăntuc adj.» s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. tărăşenie s. v. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNTÎM-PLARE. PĂŢANIE. PERIPEŢIE. POZNĂ. tărbăci vb. v. SNOPI. STÎLCI. tărbiţă s. v. POTÎRNICHE. TĂRC vb. 1. a dunga, a vărga, (pop.) a învîrsta, (reg.) a vîrsta. (A ~ un material textil.) 2. a (se) bălţa. (Ce ie-ai ~ aşa?) TĂRCĂT adj. 1. bălţat, pătat, pestriţ, (pop.) priân, (înv. şi reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuş, (Transilv. şi Bucov.) alâciu, (prin Transilv.) cheş, (Ban.) şar, (prin Ban.) şăleân, (prin Olt. şi Ban.) şerguiăt, (prin Transilv.) şvăiţăr. (Animal, păr ~.) 2. bălţat, dungat, vărgat, (rar) zebrăt, (pop.) învîrstât, pestriţ, virstât, (reg.) vîrcăt, (prin Ban., Transilv. şi Olt.) şergât. (Un material textil ~.) TĂRCĂTtJRĂ s. bălţătură, împestriţătură, pestriţătură. tărcuş adj. v. BĂLŢAT. PĂTAT. PESTRIŢ. TĂRCAT. tărfălog s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. tărghclâş s. v. ACŢIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES. tărbăt s. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ. POVARĂ. SARCINĂ. tărhită s. v. POTÎRNICHE. TĂRÎE s. 1. duritate, rezistenţă, soliditate, tenacitate. (~ unui metal.) 2. durabilitate, rezistenţă, soliditate, trăinicie, (înv. şi reg.) statornicie, (înv.) nestrămutăre. (~ unui material.) 3. consistenţă, soliditate, (înv.) vir-toşie. (~ unei substanţe.) 4. seriozitate, soliditate, temeinicie. (~ obiecţiei, argumentării sale.) 5. concentraţie, (înv. şi reg.) tărime. (Ce ~ are vinul?) 6. forţă, intensitate, putere, (înv.) mărie, mărime. (~ vîntului; ~ dragostei.) 7. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potânţă, (pop.) vînjoşenie, vînjoşie, vîrtoşie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlâstă, (Munt., Olt. şi Ban.) snâgă, (înv.) sforţă, tărime, vîrttite, vlâvie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 3. fermitate, putere. (N-a avut suficientă ~ să . . .) 9. forţă, putere, străşnicie, vigoare. (Reclamă cu ~ dreptatea.) 10. vehemenţă, vigoare. (îşi susţine opinia cu ~.) tărie s. v. AER. ARMATĂ. ATMOSFERĂ. AUTORITATE. BOLTĂ. CER. DIOPTRIE. DOMINARE. DOMINAŢIE. DREPT. FIRMAMENT. FORTIFICAŢIE. HEGEMONIE. ÎMPUTERNICIRE. ÎNTĂRITURĂ. LEGALITATE. MIEZ. MIJLOC. OASTE. OŞTIRE. PĂMÎNT. PUTERE. SLAVĂ. SPAŢIU. STĂ-PÎNIRE. SUPREMAŢIE. TOI. TRUPE. USCAT. VALABILITATE. VALOARE. VĂZDUH. ZĂRI. TĂRICfiL adj., adv. tărişor. (O pline cam ~ •) tărime s. v. CONCENTRAŢIE. DINAMISM. ENERGIE. FORŢĂ IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. TĂRIŞOR adj., adv. 1. tăriccl. (O pline cam ~.) 2. repejor. (Un vini cam ~.) 995 TĂVĂLUG w A TĂRIM s. 1. loc, meleag, regiune, teritoriu, ţinut, zonă. (Se afla pe ~uri necunoscute.) 2. cadru, cerc, cîmp, domeniu, sector, sferă, zonă. (~ de preocupări.) tărîţă vb. v. COJI. DESCUAMA. JUPUI. SCOROJI. tărîţăr s. v. MĂTREATĂ. PITIRIAZIS. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUŞ. tărîţărc s. v. COJIRE. DESCUAMARE. JUPUIRE. tărîţă s. v. MĂTREATĂ. PITIRIAZIS. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUŞ. tărnităt adj. v. DESELAT. ISTOVIT. SPETIT. tăroăsă adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ, tărşăg s. v. CAMARAD. TOVARĂŞ. TĂRTĂCUŢĂ s. (BOT.) 1. (Coccinia indica) (reg.) curcubetă, curcubeţeâ, tărtănlcă, tătărcă. 2. (Lagcnaria gourda) tigvă, tîlv, (reg.) bostă-nel, cătrună, ciugâi, curcubetă, lupoâie, sămîn-ţăr, sărăboi, troacă, tărtăciiţă s. v. CAP. tărtăneţ adj. v. ROTUND. SFERIC, tărtănică s. v. TĂRTĂCUŢĂ. tărtăroâică s. v. DIAVOLITĂ. DRĂCOAICĂ. TARTORIŢĂ. tărtăzi vb. v. REPARA, tăşcă vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNŞELA. MINŢI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIŞA. TĂSCULÎŢĂ s. tăscuţă, (rar) tescălie. tăşculită s. v. PUNGULITĂ. ’ TRAISTA-CIOBANULUI. tăşcuţa-ciobănului s. v. PUNGULITĂ. TRAI STA- CIOBAN ULUI. TĂŞCOŢĂ s. tăşculiţă, (rar) teşcălle. tăşulă s. v. TAŞCĂ. TĂTÂR adj. tătăresc. (Triburile ~.) tălăr s. v. COCOS-DE-MUNTE. COCOŞ-SĂLBATIC. COLOS. CURIER. GIGANT. MĂTURĂ. MESAGER. ŞTAFETĂ. TITAN. URIAŞV TĂTĂRCĂ s. tătăroaică, (reg.) tătăriţă, tătăroăie. tătărcă s. v. HRIŞCĂ. MĂTURĂ. TĂRTĂCUŢĂ. TĂTÂRNICĂ s. (BOT.; Ecbinops commu-iatus) (reg.) armurâr, căpăţînoâsă, rostogăl, scaiete, măciuca-ciobânului. TĂTĂÎŞ s. (BOT.; Policaria dysentcrica) (reg.) punga-bâbei. TĂTĂÎŞĂ s. (BOT.; Chrysanthemum cine-rariaefolium) (reg.) tămîioără. tătăfsă s. v. CRIZANTEMĂ. CUMNATĂ. DUMITRITĂ. LELE. LELIŢĂ. MARGARETĂ. MĂTUŞĂ. TANTI. TUFĂNICĂ. TURTĂ. ŢAŢĂ. tătăişi s* pl. v. ROMÂNITĂ NEADEVĂ-RATĂ. ROMAN IŢĂ NEMIROSITOARE. SURGUCI. TĂTĂNEÂSĂ s. (BOT.; Sijmphytum offi-cinalc) (reg.) boracioc, gâvăţ, tatână, tâtin, tăltinoâcă, tătăneâscă, tătăneâţă, tătinoâie, zlac, barba-tâtei, iarba-lui-Tât(in), iarba-tâtălui, iarbă-băloâsă, iarbă-neâgră, mierea-ărsului, rădăcină-neâgră. talan căscă s. v. TĂTĂNEÂSĂ. tătăneâţă s. v. TĂTĂNEÂSĂ. tătărcele s. pl. v. ROSTOPASCĂ. TĂTĂRESC adj. tătar. (Triburile ~.) tătăriţă s. v. TĂTĂRCĂ. TĂTĂROAICĂ. TĂTĂROÂICĂ s. tătărcă, (reg.) tătăriţă, tătăroăie. tătăroăie s. v. TĂTĂRCĂ. TĂTĂROAICĂ. TĂTÎC tăicuţă, (pop.) tăiculeân, tăiculiţă, tăicuşăr, tătuc, tătuţ, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluţ, tătuşor. tătinoâie s. v. TĂTĂNEÂSĂ. tătîn s. v. PĂRINTE. TATĂ. tătîncsc adj. v. STRĂMOŞESC, tătuc s. v. TĂIGUTĂ. TĂTIC, tătuică s. v. TĂICUTĂ. TĂTIC, tătulă s. v. CIUMĂ FA IE. LAUR. tătuluc s. v. TĂICUŢĂ. TĂTIC, tătuluţ s. v. TĂICUŢĂ. TĂTIC, tătuşor s. v. TĂICUŢĂ. TĂTIC, tătuţ s. v. TĂICUŢĂ. TĂTIC, tău s. v. ABIS. ADÎNC. BALTĂ. BĂLTOACĂ.. FRÎNGI1IE. FUNIE. IEZER. LAC. MÎL. MLAŞTINĂ. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI. PRĂPASTIE. SMÎRC. tăujcr s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. TĂtJN s. (ENTOM.; Tabanus bovinus) (înv. şi reg.) sclepţ, streche, bondar, bonzâr, bonzălău, muscă-dc-bîzdărăt, muscă-mărhăscă, muscă-oărbă, muscă-tăună. tăun s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN. MUSCA-CALULUI. TĂURÂŞ s. (ZOOL.) tăurean, tăurel, (reg.) tăureăc, tăureci. tăurcâc s. v. TĂURAS. TĂUREAN. TĂU-REL. TĂUREÂN s. (ZOOL.) tăuraş, tăurel, (reg.) tăureăc, tăurăci. tăurcci s. v. TĂURAS. TĂUREAN. TĂU-REL. TĂUREL s. (ZOOL.) tăuraş, tăurean, (reg.) tăureăc, tăureci. tăât s. v. SLOVAC, tăuţcsc adj. v. SLOVAC, tăvâlă s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC, tăvălcâlă s. v. BĂTAIE. ÎNCĂIERARE. LUPTĂ. TĂVĂLÎ vb. 1. a (se) rostogoli. (Se înşfacă de păr şi se ~ prin iarbă.) 2. a se zvîrcoli. (Se ~ pe jos de durere.) 3. a culca, a dobori, (pop.) a pologi. (~ iarba în picioare.) tăvăli vb. v. JEGOŞI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. tăvălic s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC, tăvăli ci s. v. SCAIUL-DRACULUI. TĂVĂLÎRE s. 1. rostogolire. (~ lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvîrcolire. (~ cuiva pe jos de durere.) 3. culcare, doborîre. (~ ierbii în picioare, la pămînt.) TĂVĂLIT adj. culcat, doborît, (pop.) pologit. (Un lan de grîu ~.) tăvălit adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. TĂVĂLUG s. 1. (AGRIC.) vălătuc, (reg.) tăvâlă, tăvălic, treierătoâre, (prin Transilv* TĂVĂLUG 9S6 şi Molcl.) măngâlău, (prin Ban.) rol. (Cu ~ se îndeasă solul semănat.) 2. (TERN.) (rcg.) sui. (~ pentru nivelarea solului.) 3. (AGRIC.) val. (~ pentru treieratul rudimentar.) tăvălug s. v. BUIIAi. CI URL AN. COINAC. SALCICORN. SĂRICICĂ. TEĂCĂ s. 1. (rar) tesâc, toc. (~ de sabie.) 2. (BO T.) păstaie. (~ de mazăre.) . teăcăr s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND. TEĂEĂR adj. intact, întreg', neatins, nevătămat, sănătos, valid, zdravăn, (pop.) ncstricăt, (înv. şi reg.) nebintiut, (reg.) neted. (A scăpai ~ din accident) leag s. v. PERITEAG. tealmă s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. CUSUR. DAR. DEFECT. DEFICIENŢĂ. EROARE. GREŞEALĂ. IMPERFECT IUNE. IN S U F IC IENŢĂ. LAC UNA. LIPSA. METEAHNĂ. NĂRAV. NEAJUNS. PATIMĂ. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. VINĂ. VINOVĂŢIE. TEAMĂ s. frică, temere, (livr., fam. şi depr.) poltronerie, (franţuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. şi reg.) scîrbă, (înv.) stideâlă, sticlinţă, stidire, teămăt, temăturâ, temoâre, (latinism înv.) timoăre, (arg.) tîr-•şălă, tirşă. (Nu simţea nici un pic de ~ .) teâmăt s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE. TEANC s. grămadă, maldăr, vraf, (reg.) năsădă, (Moid. şi Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.) teanc s. v. BALOT. TEAPĂ s. 1. categorie, fel, gen, soi, (fig.) -calibru, (reg. fig.) pănură. (Avea doar prieteni de ~ lui.) 2. condiţie, rang, stare, treaptă, -,(pop.) mînă, scârnă. (Sini de aceeaşi ~ .) teură s. v. NATRĂ. RĂZBOI. URZEALĂ, teăriă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. TEASC s. I. presă, (Olt.) stropşi toâre, (Tran-,'5ilv. şi Ban.) şaitău. (~ de struguri.) 2. (77-POGR.) presă, (înv.) stambă. (O carte care ,a intrat sub ~.) teasc s. v. CLEŞTE. TEATRAL adj'. I. scenic. (Creaţie ~.) 2. afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nefi->resc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, (rar) teatralist. (Gesturi ~.) teatralist adj. v. AFECTAT. ARTIFICIAL. vCĂUTAT. FALS. FORŢAT. NEFIRESC. NENATURAL. NESINCER. PREFĂCUT. SILIT. SILNIC. STUDIAT. TEATRAL. teatralist s. v. ACTOR. ARTIST. INTERPRET. teaţralistă s. v. ACTRIŢĂ. ARTISTĂ. INTERPRETA. TEATRU s. 1. actorie. (S-a lăsat de ~.) ■ 2. scenă. (A părăsit ~ în culmea gloriei.) .3. (LIT.) dramaturgie, scenă. (A îmbogăţii ~ românesc.) teăucă ş. v. COTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. TE BECE s. (MED.) ftizie, tuberculoză, (livr.) ibacUoză, (rar) pulmonie, (pop.) atac, oftică, (reg.) socote (pl.), boală-ciineâscă, boală-seâcă. TEBECÎST adj., s. (MED.) ftizie, tuberculos, (rar) pulmonie, (pop.) atacat, ofticat, ofticos. tecă s. v. CAIET, tecărău s. v. CEATLĂU. CRUCE, tecărui vb. v. CETLUI. FORŢA. ÎNCĂRCA. ÎNVîRTL OPINTI. RĂSUCI. ROTI. SFORŢA. SUCI. UMPLE. tecăriut adj. v. ÎNCĂRCAT. PLIN. UMPLUT, techergheu s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUSLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. 1 echer glii vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA, tccher-nieeher adv. v. CUR.ÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE. teelifs. v. CERERE. PRETENŢIE. REVENDICARE. REVENDICAT IE. tecşilă s. v. TAŞCĂ. TECTONICĂ s. (GEOL.) geotectonică, tecul vb. v. DEZGHIOCA. TE D E U M s. (BIS.) (î n v.) m o 1 eb c n, s 1 a v o -slovie. (A oficia un ~.) teîaric s. v. BIJUTERIE. GIUVAER. ODOR. PODOABĂ. leîerici vb. v. DELECTA. DESFĂTA. RĂSFĂŢA. tefericie s. v. DELECTARE. DESFĂTARE. FARMEC. ÎNCÎNTARE. PLĂCERE. VOLUPTATE. VRAJĂ. TEFLON s. (CRIAI.) politetrafluoretilenă. lefiu s. v. BOT. RÎT. lefter s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU. tefui vb. v. RÎMA. leg iar s. v. CĂRĂMIDAR, teglă s. v. CĂRĂMIDĂ, teglărie s. v. CĂRĂMIDĂRIE. teglăzău s. v. FIER. teglăzi vb. v. CAIXA. NETEZI, teglăzui vb. v. CĂLCA. NETEZI, teglici s. v. CIOCÎLTEU. CUI. TEGUMENT s. (BOT.) coajă. (~ unei seminţe.) tchiiă s. v. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. UNELTIRE. TEHNICOLOR adj. colorat. (Film ~.) TEHNOREDACTARE s. tchnoredacţie. (Lucrări de ~.) TEHNO REDACŢIE s. tehnoredactare. (Lucrări de ~.) tehui adj. v. AMEŢIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TÎMPIT. ZĂPĂCIT. tehui vb. v. AMEŢI. BUIMĂCI. NĂUCI. ZĂPĂCI. tehuiălă s. v. AMEŢEALĂ. BUIMĂCEALĂ. BUIMĂCIRE. NĂUCEALĂ. NĂUCIRE. PERPLEXITATE. ZĂPĂCEALĂ, tei s. v. MOŞ. TEICĂ s. (TERN.) (pop.) scuturătoâre, (reg.) copăiţă, covăţică, pîrpăriţă, postă viţă, scâfă, scoculeţ, tigăiţă, titirâz, (prin Olt.) tigâie. ( la coşul morii.) 997 TEMEI teică s. v. ADĂPĂTOARE. JGHEAB. MĂTUŞĂ. TANTI. TROACĂ. ULUC. TEIOS adj. aţos, fibros. (Păstăi ~ de fasole.) TEIŞOR s. (BOT.) I. teiulcţ. 2. (Abiililon Ihcophrasti) pristolnic, (reg.) crucea-pUiiii, floa-rca-ciucii. 3. (Kcrria japonica) (reg.) trandafir-gâlben. teişor s. v. AGLICĂ. CUNUNITA. STRAŞNIC. 7 AULĂ. TEIULET s. (BOT.) teişor. TEJGHEA s. masă, tarabă, (prin Transilv.) pudli, (Transilv. şi Ban.) pult, (Bucov.) şine, (înv.) comptoâr, sârghie. (Pune marfa pe ~.) TEL s. bătător, (reg.) sirmeâ. (~ pentru ■batiu frişca, ouăle ctc.) tei s. v. BETEALĂ. SÎRMĂ. TELAL s. (reg.) obielăr, ruj ar, (Transilv. si Ban.) rizâr. (~ de haine vechi.) tel al s. v. CRAINIC. MESAGER. SOL. TRIMIS. VESTITOR. tHalită s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. INTERMEDIARĂ. MIJLOCITOARE. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. TELEAGĂ s. 1. cotigă, (reg.) tărăbiiţă, toligă. (~ pentru poveri uşoare.) 2. (TEHN.) cotigă, (reg.) dric, roate (pl.), rotile (pl.), (Tran-siiv.) căroăie. (Pe ~ se reazemă gr iude iul plugului.) tclcchi s. v. GRĂDINĂ, teleehfni s. v. CADASTRU. CARTE FUNCIARĂ. CARTE FUNDUARĂ. TELECINEM s. teleeinematograL TELECINEMATOGRAF s. telecinema. TELEFOTO GRAFIE s. (FIZ.) lototele-gral'ie. TELEGAU s. (TEHN.) 1. (Transilv. şi Ban.) scăunăş. (~ la car.) 2. (prin Transilv.) mănuşer. (~ la sanie.) tcîejjeâ s. v. TELEGUŢĂ. TELEGH1DĂJ s. (A Yr., MAR.) teleglii-dare. TELEGHIDARE s. (AV., MAR.) teleghida j. telegraf s. v. TELEGRAMĂ. TELEGRAFIA vb. (rar) a depeşa, (Maram. si Transilv.) a surgăni. telegrafic adj. v. CONCENTRAT. CONCIS. LACONIC. LAPIDAR. SCURT. SUCCINT. TELEGRAFIE FĂRĂ FIR s. (FIZ.) radiotelegrafia . TELEGRAMĂ s. (ieşit din uz) depeşă, (reg.) telegraf, (Maram. şi Transilv.) şfirgăn. TELEGUŢĂ s. (reg.) telegeâ. TELEIMPRIMATOR s. (FIZ.) telescriptor. teleleică s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. INTERMEDIARĂ. MIJLOCITOARE. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. teleleu s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND. TELEOLOGÎE s. (FILOZ.) finalism. TELESCOP s. (ASTRON.) (înv.) microscop solâr. TELESCRIPTOR s. (FIZ.) teleimprimator, teletin s. v. IUFT. TELEVIZIUNE s. televizor, micul ecran. (Ce se transmite la ~ ?) TELEVIZOR s. televiziune, rnicul ecran. (Ce se transmite Ici ~ ?) telpiz adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. ŞMECHER. telpiz adj., s. v. FĂŢARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ŞIRET. VICLEAN. teluric adj. v. PÂMÎNTESC. TERESTRU. teivea s. v. DROJDIE. ZAŢ. TEMÂTICĂ s. problematică. (O ~ variată.) TEMĂ s. 1. chestiune, lucru, problemă, subiect, (înv. şi reg.) prochimen, (înv.) materie. (Mulţimea şi diversitatea ~ clor discutate; să trecem la ~ care interesează.) 2. motiv. (~ literară.) 3. lecţie, (înv.) rnătimă, tablă. (Şi-a învăţat ~ pentru miine.) 4. (LINOV.) (înv.) tulpină. (~ unui cuvint.) TEMĂTOR adj. 1. fricos, sperios, (livr. şi fam.) poltron, (înv. şi reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăim'intos, temut, (arg.) tîrşelos. (Fire ~.) 2. fricos, sălbatic, sperios, (livr.) timorat. (De ce eşti atit de ~ ?) 3. bănuitor, neîncrezător, suspicios, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuicios, bănuielnic, (înv. şi ng.) prepuielnie, prepuitor, (reg.) năzârnic, (înv.) necredincios, presupuitor. (E un om tare ~.) temător adj. v. GELOS. teinătiisă s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE. TEMBfiL adj. apatic, delăsător, indiferent, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştit, (fig.) rece. (Om ~ ; atitudine ~.) TEMBELISM s. apatie, delăsare, indiferenţă, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, (livr.) impasibilitate, prostraţie, (rar) indiferentism, neingrijlre, pasivism, (înv.) negrijă, negrijinţă, tembelie, (grecism înv.) adiaforle, (fig.) răceală. (Stare de ~ a cuiva.) tembelie s. v. APATIE. DELĂSARE. INDIFERENŢĂ. INDOLENŢĂ. INERŢIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM. tenie s. v. CREŞTET. SINCIPUT. VERTEX. TEME vb. 1. a se speria, (înv.) a se stidi, (arg.) a se tîrşi. (Nu mă ~ de nimic.) 2. a se îngrijora, a se nelinişti, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să ie ~ de soarta lui.) TEMEI s. 1. bază, fundament, principiu. (Materia ca ~ al existenţei.) 2. bază, esenţă, fundament, temelie, (înv.) cap. (~ teoriei sede.) 3. îndreptăţire, justificare, motivare, motivaţie, raţiune, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotăriri.) 4. justificare, logică, motivare, noimă, raţiune, rost, sens. (Nu văd ~ comportării lui.) 5. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, raţiune, (înv. şi pop.) cuvint, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînţă. (~ care explică producerea unui fenomen.) 6. argument, dovadă, motiv. (Ai ceva ~mi să fii optimist?) TEMEI temei s. v. ABUNDENŢĂ. BAZĂ. BELŞUG. BOGĂŢIE. FUNDAMENT. FUNDAŢIE. GROS. ÎMBELSUGARE. ÎNDESTULARE. MIEZ. MIJLOC. MULŢIME. PRISOS. PUTERE. TALPĂ. TĂLPOI. TEMELIE. TOI. temeia vb. v. CLĂDI. CONSTRUI. DURA. FACE. ÎNĂLŢA. RIDICA. ZIDI. temeinic adj. v. ADÎNC. CAPITAL. CONSIDERABIL. CRUCIAL. DECISIV. ESENŢIAL. FUNDAMENTAL. HOTĂRÎTOR. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. ORGANIC. PRIMORDIAL. PROFUND. PUTERNIC. RADICAL. SERIOS. STRUCTURAL. SUBSTANŢIAL. TARE. VITAL. TEMEINIC adj., adv. 1. adj. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntât. (A invocat, o scuză ~.) 2. adj. chibzuit, cumpănit, gîndit, judicios, matur, serios, socotit. (O judecată ~.) 3. adv. drept, întemeiat, just. (A judecat ~.) 4. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, (rar) probănt, vorbitor, (înv.) înduplecă tor. (O dovadă ~ ; un exemplu ~.) 3. adj. adine, profund, serios, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~ ; are cunoştinţe ~.) 6. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, substanţial, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~ la dezvoltarea . . .) 7. adj., adv. serios, stăruitor, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.) TEMEINICIE s. 1. seriozitate, soliditate, tărie. (~ obiecţiei, argumentării sale.) 2. maturitate, profunzime, seriozitate. (~ gîndirii, a sentimentelor cuiva.) 3. dreptate, justeţe, (înv.) rezon. (~ cauzei sale.) temeiî vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINŢA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA. TEMELIE s. 1. bază, fundament, fundaţie, (rar) substrucţie, (prin Munt.) arcă, (înv.) rădăcină, teinâi. (~ unei construcţii.) 2. bază, esenţă, fundament, temei, (înv.) cap. (~ concepţiei, teoriei sede.) temelie s. v. EPACTĂ. TEMENEA s. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, reverenţă, (reg.) plocon, (înv.) plecâre, (turcism înv.) talîm, (fam. rar) selamlîc. (I-a făcut o ~ adtncă.) temeni vb. v, ÎNCHINA. PLOCONI, temerar adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEŢ. NEÎNFRICAT. SEMEŢ. VITEAZ. TEMERE s. 1. frică, teamă, (livr., fam. şi depr.) poltronerie, (franţuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsâre, (înv. şi reg.) scîrbă, (înv.) stideălă, stidlnţă, stidlre, teâmăt, temă-tură, temoăre, (latinism înv.) timoâre, (arg.) tîrşâlă, tfrşă. (Nu simţea nici un pic de ~.) 2. frămîntare, grijă, îngrijorare, nelinişte, (livr.) anxietâte, impacienţă, (înv. şi pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ la este nejustificată.) temere s. v. GELOZIE. 99S TEMERITĂTE s. bărbăţie, bravură, curaj., cutezanţă, dîrzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, (liv.) intrepiditâte. petu-lânţă, (rar) cutezâre,(pop. şi fam,) suflet,(pop.) Inimă, voinicle, (înv.) dîrzie,îndrăznire. mărinimie, scmeţlre, (grecism înv-) tăros. ~ unui viteaz.) temeteu s. v. CIMITIR. TEMNICER s. gardian. temniţă vb. v. ARESTA. DEŢINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIŢA. REŢINE. TEMNIŢĂ s. (JUR.) 1. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, puşcărie, (înv. şi pop.) poprcălă, (pop.) prinsoâre, robie, (reg.) creme-nâl, (Transilv., Maram. şi Bucov.) ârişte, (prin Transilv.) căllseă, (Transilv.) piţigoâică, (prin Olt.) prinzâre, (prin Maram.) robşâg, (înv.) pază, tumurluc, (franţuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dubă, hirdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnâie, ţuhâus, zdup. (Cit a stat la ~ ?) 2. închisoare, ocnă, puşcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani temoăre s. v. FRICA. TEAMĂ. TEMERE. TEMPER vb. 1. a (se) astîmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stimpăra, (înv. şi reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) aşeza, (fig.) a (se) stinge. (Şi-a ~ setea.) 2. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) uşura, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. şi reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori, (l-a mai ~ durerea.) 3. a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) linişti, a (se) potoli. (Şi-a ~ fuga, paşii.) 4. a (se) calma; a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpini. (Te rog să te ~ !) 5. a domoli, a potoli, a stă-pîni, a stăvili, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui, (l-a mai ~ avintul.) 6*. a (se) atenua, a (se) calma, a descreşte, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) micşora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. ( Viteza vintului s-a mai ~.) TEMPERAMENT s. 1. caracter, fire, natură, structură, (livr.) umorâe, (înv. şi reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) Inimă. (Un ~ emotiv.) 2. ardoare, avînt, elan, impetuozitate, (pop. şi fam.) suflet, (reg.) mau. (Cintaţi cu mai mult ~ l) temperament s. v. AER. CLIMAT. CLIMĂ. CONFORMAŢIE. CONSTITUŢIE. FACTURĂ. FIZIC. NATURĂ. STRUCTURĂ. TEMPERATURĂ. VREME. TEMPERAMENTÂL adj. avîntat, impetuos, înflăcărat, (fig.) arzătdr. (O manifestare ~.) temperănţă s. v. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. CHIBZUIRE. CUMINŢENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNŢELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAŢIE. RAŢIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. TACT. TEMPERĂRE s. 1. alinare, calmare, domolire, liniştire, potolire, uşurare, (rar) potoleâlă, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 2. atenuare, cal- <999 TENSIONAT mare. descreştere, diminuare, domolire, micşorare, potolire, reducere, scădere, slăbire. vitezei viatului.) TEMPERAT adj. 1. calm, domol, liniştit, paşnic, potolit, stăpînit. (Om ~.) 2. astîmpă-rat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, sobru, stăpînit. (O fire ~,) 3. domol, încet, lent, lin, liniştit, măsurat, potolit, tacticos, (pop.) molcomit. (Mers ~ ; mişcări ~.) 4. calm, calmat, domolit, liniştit, moderat, ponderat, potolit. (Atitudine ~.) 5. (MET.) blînd, moderat, potrivit, (fig.) dulce. (Climă ~.) TEMPERATURĂ s. 1. (MET.) (înv.) aşezămînt, temperament. (Afară a scăzut mult ~.) 2. (MED.) călduri (pl.), febră, fierbinţeală, friguri (pl.), (pop.) ârşiţă, (reg.) năplă-iălă, vipie, (înv.) aprinzeâlă, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.) tempestăte s. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIJELIE. tempestă s. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIJELIE. tempestuos adj. v. FURTUNOS. VIFOROS. VIJELIOS. TEMPLU s. (BIS.) sinagogă, (rar) hâvră. (Mozaicii merg simbăta La ~.) TfiMPO s. 1. (MUZ.) mişcare, (înv.) movi-ment. 2. cadenţă, ritm. (Merge intr-un ~ susţinut.) tem por ăl adj. v. EFEMER. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PĂMÎNTEAN. PIE-RITOR. PROFAN. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. TEMPORÂR adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, provizoriu, trecător, vremelnic, (livr.) tranzi-tăriu, (înv.) provizorie, provizornic. (O situaţie ~.) 2. adj. provizoriu, vremelnic, (înv.) pre-câriu, vremelnicesc. (O slujbă, o ocupaţie ~.) 3. adv. provizoriu, (înv.) vremelniceşte. (Ocupa ~ demnitatea de...) 4. adj. interimar, provizoriu. (Comisie ~.) 5. adj. momentan, provizoriu, trecător, vremelnic, (înv.) momentâl, moinentos. (E doar o măsură ~ .) 6. adj. efemer, pieritor, schimbător, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecătăr, piericids, pierit, stricăcids, temporâl, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deşdrt. (Un fenomen ~.) temporiza vb. v. AMÎNA. LUNGI. TĂRĂGĂNA. TERGIVERSA. TEMtJT adj. puternic, redutabil, tare, valoros, (înv. livr.) potent. (Un adversar ~ la fotbal.) temut adj. v. FRICOS. SPERIOS. TEMĂTOR. temut s. v. FRICĂ. GELOZIE. TEAMĂ. TEMERE. TENÂCE adj. 1. insistent, perseverent, persistent* răzbătător, statornic, stăruitor, (livr.) persuasiv, (rar) străbătătdr. (Om ~ în acţiunile începute.) 2. perseverent, răbdător, stăruitor, (livr.) pacidnt, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitdr. (O fire ~.) 3. dîrz, îndîrjit, perseverent, stăruitor. (O muncă ~.) 4. asiduu, insistent, per- severent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susţinut, zelos. (Eforturi 5. dur, rezistent, solid, tare, (pop.) ţeapăn, vîrtds. (Un material ~.) TENACITÂTE s. 1. insistenţă, perseverenţă, persistenţă, statornicie, stăruinţă, (rar) perseve-râţie, (înv.) stăruiălă, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. perseverenţă, răbdare, stăruinţă. (Dovedeşte multă ~ în acţiunile sale.) 3. dîrze-nie, încăpăţînare, îndărătnicie, perseverenţă, persistenţă, stăruinţă, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.) 4. duritate, rezistenţă, soliditate, tărie. (~ unui metal.) tenchi s. v. AL AC. GRÎU MOALE. PORUMB. tenchfştc s. v. PORUMB. PORUMBIŞTE. TENCUÎ vb. (CONSTR.) (reg.) a malterezi, (Ban.) a drişcui, (Transilv. şi Ban.) a măltări, (Maram.) a măltărui, (Transilv.) a văcăli. (A ~ un perete.) ten cui vb. v. LIPI. MURUI. SPOI. VĂRUI. TENCUIĂLĂ s. (CONSTR.) (înv. şi reg.) rasol, rasoleălă, (reg.) tencuitură, (Ban.) driş-cuiâlă, (Transilv., Ban., prin Bucov.) mâltăr, (prin Munt.) morinceâlă, (prin Transilv.) scrob, şlipă, (Transilv.) văcălâş, văcăluiâlă. (~ la un perete.) TENCUIRE s. (CONSTR.) tencuit. (~ unui perete.) TENCUÎT adj. (CONSTR.) (Transilv.) văcă-lit. (Perete ~.) TENCUÎT s. (CONSTR.) tencuire. (~ unul perete.) tencuitură s. v. TENCUIALĂ. TENDENŢIOS adj. parţial, părtinitor, pătimaş, subiectiv, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitdr. (O atitudine evident ~.) TENDENŢIONISM s. tendenţiozitate. TENDENŢIOZITĂTE s. tendenţionism. TENDÎNŢĂ s. 1. aplecare, dispoziţie, înclinare, înclinaţie, pornire. (~ de a exagera.) 2. aspiraţie, dor, dorinţă, năzuinţă, poftă, pornire, rîvnă, vis, (rar) năzulre, rîvnlre, (reg.) năduleâlă, (înv.) năslire, năslitură, rîvnitdră. (~ de a face ceva util.) TENDON s. (ANAT.) ligament, (pop.) vînă, (prin Mold.) sfîrc, (înv.) nerv. tenebre s. pl. v. BEZNĂ. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. NEGURĂ. OBSCURITATE. tenebros adj. v. ÎNTUNECAT. ÎNTUNECOS. OBSCUR. SUMBRU. tcngheliţă s. v. STICLETE. tenghere s. v. CAIS. TENIE s. (ZOOL.; Taenia) panglică, (Mold.) cordeâ. TENIS s. (SPORT) 1. sportul alb. 2. tenis de masă = ping-pong. TENOR s. (MUZ.) (înv.) tenorlst. tenorist s. v. TENOR. TENSION vb. a încorda, a întinde, a trage. (A ~ firele textile.) TEN SIONÂRE s. încordare, întindere, tragere. (~ firelor textile.) TENSIONĂT adj. întins. (Fire~.) TENSIUNE 1000 TENSlONE s. 1. încordare, întindere. (~ muşchilor.) 2. (FJZ.) intensitate. (~ intr-un. conductor.) 3. (FIZIOL.) (rar) presiune. (~ arteriala.) 4. (MED.) hipertensiune, hiper-tonie. (Un bolnav cu ~.) 5. (fig.) dramatism. (~ unei situaţii.) 6. încordare, nervozitate. (Stare de ~.) 7. agitaţie, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastîmpăr, nelinişte, nerăbdare. dinaintea plecării la drum.) tensiune s. v. FEBRĂ. TENTĂ vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbla. (Perspectiva îl ~ .) TENTÂNT adj. ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător. (O perspectivă ~.) TENTATIVĂ s. încercare. (O ~ de record.) TENTAŢIE s. ademenire, atracţie, ispită, seducere, seducţie, (înv.) blâznă. iscuşenie, năpastă, săblaznă, scăndală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) TEOLOG s. (BIS.) (înv. şi reg.) bogosldv. teologal adj. v. TEOLOGIC. TEOLOGIC adj. (BIS.) (livr.) teologal, (înv.) teologicesc. (Dispute ) teoiogicesc adj. v. TEOLOGIC. TEOLOGIE s. (BIS.) (înv.) bogoslovle. TEORETIC adj. 1. (înv.) teoreticcsc, teorie. (Baza ~ a unei ştiinţe.) 2. abstract. (Ipoteze teoretic s. v. TEORETICIAN, teoreticcsc adj. v. TEORETIC. TEORETICIAN s. I. (înv.) teoretic. (~ al unui curent literar.) 2. ideolog. (~ al unui partid.) teorie adj. v. TEORETIC. TEORIE s. 1. concepţie, teză. (O nouă ~ în biologie.) 2. doctrină, învăţătură, sistem. (~ economică.) 3. (FILOZ.) teoria cunoaşterii — epistemologie, gnoseologie ; teoria existenţei — ontologie ; teoria valorilor ----- axiologic. 4. (MAT.) teoria probabilităţilor — calcul statistic, calculul probabilităţilor. teorie s. vf CERCETARE. CONTROL. REVIZIE. REVIZUIRE. VERIFICARE. teorisi vb. v. CERCETA. CONTROLA. INSPECTA. REVEDEA. REVIZUI. VERIFICA. teorisire s. v. CERCETARE. CONTROL. REVIZIE. REVIZUIRE. VERIFICARE, tepiii s. v. COVOR. PREŞ. SCOARŢĂ. TERAPEUTICĂ s. (MED.) terapie, tra-tament. (~ intensivă a unei boli.) TERAPIE s. (MED.) terapeutică, tratament. (~ intensivă a unei boli.) TERCI s. 1. păsat, (rcg.) cir, meşniţă, rişcăşă. (A mîncat ~ de mălai.) 2. (înv. şi reg.) mlat, (reg.) colcăşă, letiu, (Mold.) clic. (Mămăliga foarte moede se numeşte ~.) TERCIUI vb. I. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. şi Munt.) a (sc) storcoşi, (Transilv.) a (se) toroşti. (Perele puse in ladă s-au ~.) 2. a sc fleşcăi, a sc muia, (pop.) a se cofleşi, a se coleşi. (Fructul căzut din copac s-a ~.) TERGIUIÂLĂ s. (Transilv.) toroşteâlă. (~ fructelor.) TERCIUÎRE s. strivire, zdrobire. (~ fructelor. ) TERCIUIT adj. storcit, strivit, zdrobit, (reg.) fleciult, pistoslt, (Olt., Munt.) storcosit. (Fructe ~.) TEREN s. i. loc. (Un ~ de casă.) 2. teren viran = maidan, (înv.) viran eă. (Jucau mingea pe un ~.) 3. pămm E sol. (~ podzolic, lulos. nisipos etc.) 4. loc, regiune, ţinut, zonă. (Nu cunoaşte bine ~.) teren s. v. DOMENIU. SECTOR. Ier ere m s. v. TRIL. TERESTRU adj. pămîntesc, (livr.) Aîuric, (rar) teriân. (Viaţa ~.) tereziile s. pl. art. v. BALANŢA. CÎNTÂII LL. CUMPĂNA. TERFELI vb. a batjocori, a compromite, a dezonora, a necinsti, (fig.) a întina, a mîirji, a murdări, a păta, a pin gări, a pro ian. a, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.) terfeli vb. v. JEGOSI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. TERFELIRE s. batjocorire, comprombere, dezonorare, necinstire, (fig.) întinare, ndnjire, murdărire, pătărc, pîngărire, profanare, .-purcare, (înv. fig.) profanaţiune. (~ memoriei cuiva.) TERFELIT adj. compromis, dezonora;... discreditat, necinstit, (fig.) pătat, pîngăn'L profanat. (Un om ~.) terfelit adj. v. JEGOS. MÎNJ1T. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPÂNOS. SLINOS. SOIOS. terfeloaga s. v. COCOTĂ. CUR VĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFÂ. TERFELOG s. liirţoagă. ferfeloq s. v. CATASTIF. CONDICA. REGISTRU. icrgimăn s. v. DRAGOMAN. INTERPRET. TĂLMACI. TRADUCĂTOR. TRANSLATOR. TERGIVERSA vb. 1. a întirzia, a lungi, a tărăgăna, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluţionarea problemei.) 2. a amina, a lungi, a tărăgăna, (livr.) a temporiza. (A ~ intenţionat momentul intilnirii.) TERGIVERSARE s. 1. aminare, tărăgănare, (rar) tergiversaţiune. (~ rezolvării unei probleme.) 2. tărăgănare, tărăgăncală. (Ce e această ~ ?) tergiversaţiune s. v. AMÎNARE. TĂRĂGĂNARE. TERGIVERSARE. feri an adj. v. PĂMÎNTESC. TEREŞTRI.;. TERIBIL adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemai'intilnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrşit, nespus, uimitor, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirâbiL (înv.) manfn, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~ .) 2. adv. deosebit, excepţional, extraordinar, extrem, foarte, grozav. (Un lucru ~ de bun.) 3. adj. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, 1001 TERORIZA oribil, singcros, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. şi pop.) rău. (O crimă ~ .) 4. adj. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăi-mintător. (O durere abdominală ~.) 5. adj. grozav, straşnic, zdravăn, (fam.) si'int, (fig.) sănătos. (I-ci tras o bălaie ~.) 6. adj. colosal, curapid, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaza ic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, inspăimintător, năprasnic, straşnic, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) TERIBILISM s. bizarerie, ciudăţenie, excentricitate, extravaganţă, fantezie, originalitate. terifiant adj. v. CUMPLIT. CUTREMURĂTOR. FIOROS. GROAZNIC. GROZAV. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOŞĂTOR. ÎNGROZI-TO R. ÎN SPĂIMÎNTĂTOR. MACABRU. .MONSTRUOS. ORIBIL. SÎNGEROS. TERIBIL. ZGUDUITOR. teri fie adj. v. CUMPLIT. CUTREMURĂTOR. FIOROS. GROAZNIC. GROZAV. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOŞĂTOR. ÎNGROZITOR. ÎN SPĂ IMÎNTĂTOR. MACABRU. MONSTRUOS. ORIBIL. SÎNGEROS. TERIBIL. ZGUDUITOR. TFEIGEN adj. (GEOL.) elastic, dctritic. (Roci ~.J> TERITORII.' s. 1. loc, meleag, regiune, tărîm, ţinut, zonă. (Se afla intr-un ~ nccunos-•.cui.} 2. cuprins, întindere, întins, spaţiu, suprafaţă, (înv.) cuprindere, olât. (Pe tot ^ tării.) 3. părnint, regiune, ţinut. (~ patriei sale.) 4. regiune, suprafaţă, zonă. (Un ~ arid.) TERMEN s. I. dată, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleăt. (La~ hotarit . . .) 2. (FIX., EC.) scadenţă, (pop.) soroc, (prin Ban.) roe, (înv.) diorie, vadea. (Poliţa a ajuns la ^ .} 3. interval, perioadă. (Un ~ de garanţie de. Urni.) 4. (JUR.) clauză, condiţie, dispozitiv, prevedere, punct, stipulară, stipulaţie, (înv. O pop.) tocmeală, (înv.) şart. (~ al unui con!r-:c:.) 5. (LI NOV.) cuvin t, vorbă, (livr.) verb, vocabulă, (pop.) zicere, (reg.) boăee, (înv.) glas, u.rai, limbă, parolă, vorbire, voroâvă-(Un ~ nou intrai in limbă.) termen s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. GRANIŢĂ. ITOTAR. ÎNCHEIERE. LIMITĂ. MAEFINE^SFiRŞLT. TERMINĂ vb. I. a (se) isprăvi, a (se) încheia, ■a (se) Tirşi, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epi-loga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) gata, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mintui, (prin vestul Transilv.) a (se) senii, (înv.) a (se) săvirşi. (A ^ treaba; spectacolul s-a ~.) 2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a sfirşi, (înv.) a fini. (A ~ o lucrare inccpulă.) 3. a desăvirşi, a încheia, a sfirşi. (A ~ opera începută de alţii.) 4. a epuiza, a isprăvi, a încheia, a sfirşi, (astăzi rar) a slei, (pop.) a gata. a mintui. (A ~ lot ce avea de spus.) 5. a isprăvi, a încheia, a închide, a sfirşi. (Să discuţia.) 6. a ieşi, a se isprăvi, a se sfirşi. (Cum s-o ~ . săse~.) 7. a se încheia, a se si:rşi, (înv. şi pop.) a se petrece, (înv. şi reg.) a se obirşi. (Ţoale trec şi sc~ .) 8. a absolvi, a isprăvi, a sfirşi. (A ~ liceul.) 0. a se încheia, a se sfirşi, a se solda. (Disputa s-ci ~ cu un eşec.) 10. a încheia, a lichida, a sfirşi. (Să ~ toate socotelile.) 11. a se duce, a se încheia, a (se) sfirşi, a trece. (S-a ~ şi vacanţa.) 12. a expira, a se isprăvi, a se încheia, a se sfirşi. (S-a ~ termenul de garanţie.) 13. a (se) consuma, a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfirşi, (reg.) a (se) găti, a (se) topi. (Au ~ toate proviziile.) 14. a conteni, a se curma, a înceta, a se opri, a se potoli, a se sfirşi, a sta, (înv. şi pop.) a se ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinclii, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia s-a ~.) TERMINĂL adj. extrem. (Parle ~ a unui obiect.) TERMINARE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfîrşire, sfirşit, terminat, (pop.) gătăre. istovire, mîntulre, (înv.) săvîrşlre. (~ tuturor lucrărilor.) 2. încheiere, lichidare. (~ tuturor socotelilor.) 3. încheiere, închidere, sfirşit. (La ~ şedinţei.) 4. încetare, sfirşit, (înv. şi reg.) spargere, spart. (După ~ horei.) 5. absolvenţă, absolvire, isprăvire. (După ~ şcolii.) 6. consumare, epuizare, isprăvire, sfîrşire, sfirşit. tuturor proviziilor.) TERMINĂT adj. 1. gata, isprăvit, încheiat, sfirşit, (înv.) săvîrşlt. (Un lucru ~.) 2. finit. (Produs ~.) TERMINĂT s. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfîrşire, sfirşit, terminare, (pop.) gătăre, istovire, in intuire, (înv.) săvîrşlre. (~ tuturor lucrărilor.) terminaţie s. v. DESINENŢĂ. TERMINĂ interj, ajunge !, atît 1, basta !, destul !, gata î, isprăveşte 1, încetează 1, punct!, sfîrşeşte !, stai!, stop!, (reg.) halt!, (fam. şi peior.) lio ! TERMINOLOGIE s. (LINGV.) vocabular. (~ medicală.) TERMÎTĂ s. (ENTOM.; Isoptera) furnică albă. TERMOCENTRALĂ s. 1. centrală termică. 2. termocentrală electrică = centrală termoelectrică. TERMOCONDUCŢIE s. (FîZ.) conducţie termică. TERMOIZOLÂNT adj., s. (FIZ.) calorifug, termoizoîator, izolaut termic. TERMO IZOLATOR adj., s. (FIZ.) calorifug, termoizolant, izolant termic. TERMOREGULATOR s. (FIZ.) termostat. TERMO SFERĂ s. (FIZ., GEOGR.) iono-sfera. TERMOSTAT s. (FIZ.) termoregulator. tem adj. v. ANOST. BANAL. COMUN. MONOTON. PLACID. PLICTISITOR. PROZAIC. SPĂLĂCIT. ŞTERS. UNIFORM. TERNAR adj. (CHIM.) (rar) terţiar. (Fosfat ~.) TEROÂRE s. groază, încrinccnare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, inspăimintare, oroare, spaimă, (înv. şi pop.) oţărîre, (înv. şi reg.) scirbă, (reg.) iniTicăre, pălitură, (înv.) spăimin-tăre, spăimîntătură, (fig.) cutremur. TERORIST adj. (înv.) tcrorlstic. (Act ~.) teroristic adj. v. TERORIST. TERORIZĂ vb. a tiraniza, (înv.) a tiranisi, a tirani. TERORIZARE 1002 TERORIZÂRE s. tiranizare. (~ cuiva.) teros adj. v. PĂMÎNTOS. terpel s. v. TÎRCOL. terteleăc s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ. terteleci s. v. PÎRGHIE. TERTÎP s. stratagemă., subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţie, (reg.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculânţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibtiş, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?) tertip s. v. DISPOZIŢIE. HOTĂRÎRE. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE.’ ORDIN. PLAN. PORUNCĂ. PROIECT. UNELTIRE. TERŢET s. (MUZ.) trio. terţet s. v. TERŢINĂ, terţiar adj. v. TERNAR. TERŢINĂ s. (LIT.) (rar) terţet. TESÂC s. (înv.) spăngă. (~ era o sabie scurtă şi lată.) tesăc s. v. TEACA. TESCOVINĂ s. (pop.) boştină, prăştină, (înv. şi reg.) mălătă, (reg.) boâscă, hostopină, scroboteâlă, (Olt., Ban. şi Transilv.) comină, (Ban.) comoviţă, voscă. (Rachiu de ~.) tescovină s. v. BORHOT. TESCUl vb. a presa, a stoarce, a zdrobi. U ~ strugurii.) tescui vb. v. BURDUŞI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. TICSI. TESCUÎRE s. presare, stoarcere, stors, tescuit, zdrobire, (înv. şi reg.) storsură. (~ strugurilor.) TESCUIT adj. presat, stors, zdrobit. (Struguri ~.) tescuit adj. v. BURDUŞIT. ÎNDESAT. ÎNGHESUIT. ÎNGRĂMĂDIT. TICSIT. TESCUIT s. presare, stoarcere, stors, tescu-ire, zdrobire, (înv. şi reg.) storsură. (~ strugurilor.) teslăr s. v. DULGHER. LEMNAR. TESLĂ s. (TEIIN.) gripcă, răzuş, (reg.) scoâbă, (înv.) strujniţă. (~ pentru tîmplari, dulgheri.) teslă s. v. CIOPLITOR. CUŢITOAIE. MISTRIE. teslărie s. v. DULGHERIE. DULGHERIT. LEMNĂRIE. teslim s. v. FURNIZARE. ÎNCREDINŢARE. ÎNMÎNARE. LIVRARE. PREDARE. PROCURARE. REMITERE. TRANSMITERE. teslimarisi vb. v. ACHIZIŢIONA. DA. FURNIZA. ÎNCREDINŢA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. LIVRA. PREDA. PROCURA. REMITE. TRANSMITE. tcsliinarisire s. v. FURNIZARE. ÎNCREDINŢARE. ÎNMÎNA RE. LIVRARE. PREDARE. PROCURARE. REMITERE. TRANSMITERE. tcslimăt s. v. FURNIZARE. ÎNCREDINŢARE. ÎNMÎNARE. LIVRARE. PREDARE. PROCURARE. REMITERE. TRANSMITERE. teslimatisf vb. v. ACHIZIŢIONA. DA. FURNIZA. ÎNCREDINŢA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. LIVRA. PREDĂ. PROCURA. REMITE. TRANSMITE. teslimatisire s. v. 'FURNIZARE. ÎNCREDINŢARE. ÎNMÎNARE. LIVRARE. PREDARE. PROCURARE. REMITERE. TRANSMITERE. TESTĂ vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa.. (A ~ ceva unor succesori.) TESTAMENT s. (JUR.) 1. (înv.) diâtăr tocmeâlă. (Bun lăsat prin ~.) 2. testament* mistic = testament secret; testament secret = testament mistic. testament s. v. LEGE. LEGISLAŢIE. TESTAMENTAR adj. (JUR.) (înv.) dietâr. (Clauză ~.) TESTATOR s. (JUR.) (învA dictâs. testălui yb. v. LEGA. TESTA. TE STEA s. top, (reg.) conţ, (înv.) ris, rismă-(~ de hirtie.) TESTEMEL s. (înv.) pembrlm testemel s. v. BASMA. LEGĂTURĂ. TULPAN. TESTICUL s. (ANAT.) (pop.) coi, (reg.> boâsă, ou, rod. testimoniu s. v. ADEVERINŢĂ. CERTIFICAT. DOVADĂ. INDICAŢIE*. INDICIUL MĂRTURIE. PILDĂ. PROBĂ. SEMN. teşcar s. v. PIOT. PUNGAŞ, tcşcălie s. v. TASCĂ. TĂSCULITĂ. TĂŞ» CUTĂ. teşcliereă s. v. ACT. ADEVERINŢĂ. CERTIFICAT. CHITANŢĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. MĂRTURIE. PAŞAPORT. PIESĂ. RECI PISĂ. RINDEA. TEŞI vb. 1. a turti, (reg.) a tîrşi. (A ~ urj obiect.) 2. (TEHN.) a şanfrena. (A ~ marginea} unei piese metalice.) 3. (SILV.) a olări, (reg.)> a buza, a ciuli, a oii, a rosti, a şpronţa, a tivi. (A ~ capătul unui buştean.) teşi vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA.. ÎNFIORA. ÎNFRICOŞA. ÎNGROZI. ÎNSPĂI-MÎNTA. JENA. RUŞINA. SFII. TREMURA. ZGUDUI. TEŞlRE s. (TEHN.) 1. evazare. 2. şanfre-nare. TEŞIT adj. turtit, (reg.) tîrşit. (Nas teşit adj. v. OBTUZ. Ieşitură s. v. BUTURUGĂ. BUŞTEAN. BUTUC. CIOT. teşos adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. OBLIC.. PIEZIŞ. PLECAT. POVÎRNIT. teşmeni vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI. teşmenit adj. v. CORUPT. DECĂZUT: DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂŢAT. FÎSTÎCIT. IMORAL., INTIMIDAT. ÎNCURCAT. NERUŞINAT;. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS. ZĂPĂCIT. TETANlE s. (MED.) 1. (pop.) strîns, strîn-soâre, strînsura. 2. tetanie lentă = spasm ofilie-.. 11003 TICĂLOŞEŞTE TETĂNOS s. (MED.) (pop.) fălcariţă. U'iă s. v. GUVERNANTĂ. MĂTUŞĂ. ŞVESTER. TANTI. tete s . v. BANIC. NENE. PĂRINTE. TATĂ. TATĂ MARE titea s. art. v. SUBSEMNATUL. TETRACLORMETÂN s. (CHIM.) tetra-clorurâ de carbon. TETRACLORURĂ DE CARBON s. (CHIM.) tetraclormetan. TETAEVĂNGHEL s. (BIS.) evangheliar. evanghelie, tetraqon s. v. PATRULATER. TETRAGONĂL adj. (GEOM.) (înv.) tetra-*gonic, tetragonicâsc. (Figură ~.) teîtîî«jdnic adj. v. TETRAGONAL. tetrjujonicesc adj. v. TETRA GONAL. TETRAHIDRONAFTALÎNĂ s. (CHIM.) -tetra lină. TETRALÎNĂ s. (CHIM.) tetrahidronaf-talină. TEURGÎE s. magie albă. TEUTON adj. teutonic. TEUTONIC adj. teuton. TEYATtJR s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, âuiict, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) lârmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomân, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimân, hălălâie, hărhălâie, toiet, toloboâtă, tololoi, ■(Mold., Bucov. şi Transilv.) holcă, (Transilv.) 161 o ta, (înv.) calabalîc, dandana, dănănâie, 'dăndănâie, gilceăvă, (fig.) ţigănie, (arg.) năsulie. (Era o ~ de nedescris.) tevatură s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂ 2 M E R IŢĂ. RĂZVRĂTIRE. RE BE- LIUNE. REVOLTĂ. TEXT s. 1. (înv.) glăsuire, izvod, scriptură. (Un ~ inedit.) 2. lucrare, operă, scriere, (livr.) op, (înv. şi pop.) scriptură, (înv.) scriitura, scrisoare, uvrâj. (A prezentat ~ la editură.) 3. cuvinte (pl.). (Melodie fără 4. context. (S-a extras un ~ semnificativ din lucrare.) TEXTÎLĂ s. ţesătură. (~ de in.) TEXTUÂL adj., adv. 1. adj. literal, (fig.) servil. (O traducere ~.) 2. adv. exact, întocmai, literal, ad litteram. (I-a reprodus ~ cele citite.) TEXTURĂ s. ţesătură, urzeală. (O stofă cu ~ deasă.) TEZÂUR s. 1. comoară. (Un ~ găsit în pămînt.) 2. vistierie, (înv.) culă, haznă, tezau-a’ariât, cămară domnească. (~ domniei.) lezaurăr s. v. TREZORIER, tezaurariât s. v. TEZAUR. VISTIERIE. TEZAURIZA vb. a acumula, a aduna, a strînge. (A ~ monedă.) TEZAURIZĂRE s. acumulare, adunare, strîngere. (~ de monedă.) TEZĂ s. 1. concepţie, teorie. (O nouă ~ in biologie.) 2. (în logica simbolică) teză logică = (tautologie, expresie validă, lege logică. TEZlSM s. didacticism. tfiîme s. pl. v. CORN. FILACTERĂ. THERAVÂDA s. (BIS.) hinayana. TIAMINĂ s. (BIOL.) adermină, piridoxină, vitamina Be. TIĂRĂ s. (înv.) triregn. (~ papală.) TÎBIA s. (ANAT.) fluier, (pop.) ţurloi, (prin Bucov.) boldăn. tibişir s. v. CRETĂ, tic s. v. BOT. CIOC. RÎT. ticăia s. v. MIZERIE. SĂRĂCIE. TICĂÎ vb. 1. a tăcăi, a tîcii. (Ceasul ~.) 2. a bate, a palpita, a pulsa, a tăcăi, a tresări, a se zbate, a zvîcni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcîi, a tîcîti. (Inima ~ cu putere.) TICĂÎ vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoşi, a (se) moşmondi, a (se) moşmoni, (pop.) a tîndăli, (reg.) a migoroşi, a moşinci, a moşoi, a moşorogi, a motroşi, a muşina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moşogăi, (fam.) a moşi. (Toată ziua ~ la . . .) tfcăf vb. v. CHINUI. FRĂMÎNTA. SUFERI. ZBATE. ZBUCIUMA. ZVÎRCOLI. TICĂIĂLĂ s. migăleală, mocăială, moco-şeală, mocoşire, moşmondeală, (pop.) tîndăleâlă, tîndălitură. TICĂÎT adj. mocăit, mocoşit, moşmondit, (Mold.) chiţcăit. (Prea e ~ l) ticăit adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAŞ. SĂRAC. SĂRMAN. ticăit adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIZERABIL. MÎRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS. TICĂÎT s. 1. tictac, tîcîială. (~ al ceasului.) 2. bătaie, palpitare, palpitaţie, pulsaţie, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritiiră, (înv.) palpit, răsăritură, săltâre. (*+* al inimii.) ticălos adj. v. BIET. DEBIL. DELICAT. DEPLORABIL. FIRAV. FRAGIL. GINGAŞ. JALNIC. LAMENTABIL. MIZERABIL. NENOROCIT. NEVOIAŞ. PIRPIRIU. PLĂ-PÎND. PRIZĂRIT. SĂRAC. SĂRMAN. SFRIJIT. SLAB. SLĂBUŢ. ŞUBRED. TICĂLOS adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, (pop.) becisnic, (înv. şi reg.) ticăit, (reg.) pălăvâtic, proclât, (Ban.) bedâş, (înv.) fărădelăge, vil, (fig.) infăct, murdâr. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mîrşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scîmav, (Mold.) chiolhănds, (înv.) blestemăţesc, fărădelege, scîrbâvnic, scîrbălnic, scîrbit, veri-găş, verigăşos, (fig.) murdâr, spurcât. (Faptă ~.) 3. s. bandit, nemernic, tîlhar. (Un ~ de negustor.) 4. adj., s. afurisit, blestemat, cîinos, hain, îndrăcit, rău, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pîrdâlnic, (pop.) împeliţât, jurât, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcrăt. (~ul de ell) 5. adj. mizerabil, păcătos, rău, urît. (Era o vreme ~.) ticălos adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. TICĂLOŞEŞTE adv. mişeleşte, netrebnic, (livr.) infâm. (S-a purtat ~.) TICĂLOŞI 300-4 ticăloşi vb. v. DEBILITA. DISTRUGE. NENOROCI. PRĂPĂDI. SLĂBĂNOGI. SLĂBI. ŞUBREZI. TICĂLOŞIE s. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişclie, mîrşăvie. nelegiuire, nemernicie.. netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerăţie, (pop. şi fam.) parşivenie, (pop.) becisnicie, blestemăţie, scîrnăvie, spurcăciune, (reg. i mîrşăvenie, (înv.) bazaconie, blcste-măciune, nebunie, necurat, necurăţie, necură-lire, păginătăte, păginie, verigăşfe, (fig.) murdărie. (A comis o marc ~.) ticăloşie s. v. LIPSA. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE. ticăzui vb. v, CURĂŢA. DERETICA. SCUTURA. STEÎXGE. TICHIE s. bonetă, căciuliţă, scufă, scufiţă, (Transilv., Ban. si Bueov.) ceăspă. tichie s. v. BONETĂ. BONETICĂ. BOR. CALOTĂ. MAR GINTA SCUFIE. SCUFIŢĂ, (ichioară s. v. TICUIUTĂ. TTCHICŢĂ s. (reg.) ti chioară. TICLUI vb. I. a aranja, a potrivi, (pop. şi fam.) a drege, (pop.) a (o) brodi. (A ~ astfel lucrurile incit...) 2. a inventa, a născoci, a plăsmui, a scorni, (pop.) a scoate, a stîrni, (reg.) a scornoci, (inv.) a băsni, (fig.) a ţese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. inv.) a ascuţi. (A ~ ceva pc socoteala cuiva.) TICLUIRE s. inventare, născocire, plăsmuire, scornire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) TICSI vb. 1. a burduşi, a îndesa, a ghemui, a înghesui, a îngrămădi, (rar) a tescui, (inv. şi pop.) a strimtora, (reg.) a bucşi, (prin Transilv. şi Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. si Transilv.) a desagi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuşi. (A ~ toate intr-lin sac.) 2. a se aglomera, a se suprapopula. (Locul, regiunea s-a ~ .) T1CSIRE s. îndesare, înghesuire, îngrămădire. geamantanului cu lucruri.) TICSIT adj. 1. burduşit, îndesat, înghesuit, îngrămădit, (rar) tescuit, (reg.) bucşit. (Un geamantan ~.) 2. doldora, încărcat, îndesat, înţesat, plin. (~ de bani.) 3. împinzit, înţesat, plin, (fig.) împănat. (Loc ~.) 4. aglomerat, suprapopulat. (Un teritoriu ~ de populaţie.) TICTÂC s. ticăit, ticîială. al ceasului.) ti(hă-(k* apă s. v. NUFĂR, udvă-de-pămint s. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MU-TĂTOARE. TIFDRUC s. (TIPOGR.) calcografie, tipar adine. TIE1C adj. (MED.) (înv.) tifos. (Microb ~.) TIFLĂ s. (Mold.) bleăndă, ilişcă. (A-i da o ~.) TIFOBAC1LOZĂ s. (MED.) granuîie. TIFON s. bandaj, faşă, pansament, (pop.) iegătoâre, legătură, oblojeălă. (A acoperit rana cu un ~.) tifos adj. v. TIPIC. TIFOS s. (MED.) 1. febră tifoidă, (pop.) lingoare, (reg.) troălmă, boală-lungă, boală-măre, boală-rcă. 2. tifos epidemic --- tifos exan-tematic, (rar) febră exantematică ; lifos exan-icmatic = tifos epidemic, (rar) febră exan-tem atică. TIGAIE s. 1. (reg.) rinei, (Ban., Transilv. şî. Olt.) râină. pentru prăjitul unor alimente.} 2. tigăiţă. (~ pentru praful de puşcă.} 3. (TEIIX.) broască. (~ la scrinciob.) tigaie s. v. BROASCĂ. CHAT IŢĂ. TEICĂ. TIGĂIŢĂ s. tigaie. (~ pentru praful de puşcă.) tigăiţă s. v. TEICĂ. tighel s. v. TIV. TIVITURĂ. TIGHEL! vb. (Transilv.) a ştipui. (A ~ o fustă.) tiglieli vb. v. TIVI. tiglos adj. v. ARGILOS. CLEIOS. (.LISOS. LUXOS. TIGNAFES s. (MED. VET.) emfizem-pulmonar. tfgră s. v. TIGROAICĂ. ligresă s. v TIGROAICĂ. TIGROĂICĂ s. (ZOOL.) (rar) tigresă; (înv.) tfgră, tigroăie. tigroaie s. v. TIGROAICĂ. tigru roşu s. v. CUGUAR. PUMA. TIGVĂ s. 1. (BOT.; Lagenaria gaurda) tărtăcuţă, tîlv, (reg.) bostanei, cătrănii,, ciugăi. curcubetă, lupoăie, sămînţăr, sărăboi. troacă. 2. (BOT.; Lagenaria vulg ar is) (reg.) curcubetă. 3. tîlv, (Olt.) troacă. (Ţine apă in ~ } 4. (AXAT.) căpăţină, craniu, hîrcă, seu firii e, ţeastă, cutie craniană, (pop. şi fam.) devia, (înv. şi reg.) scafă, (înv.) glavă, gîavă ţină.. (~ a unui mort deshumat.) tigvă s. v. CAP. CREASTĂ. CREŞTET.. CULME. PISC. VÎRF. tigvă de tină s. v. PEPENE. TIHNĂ s. 1. astîmpăr, calm. linişte, odihnă, pace, repaus, (inv. şi pop.) tihneală, (inv. şi. reg.) păos, răzbun, (reg.) potol. stare, (inv.) aşezare, aşezământ, odihneălă, păciuire. răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. /Sufletul nu-şi mai află ~.) 2. linişte, pace. (înv.) isihie. (O viată plină de ~ .) 3. linişte, pace, răgaz. (X-are o clipă de ~.) 4. comoditate, confort, linişte. (~ vieţii lui a fost tulburată. )• tihneală s.’ v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIŞTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ. TIHNI vb. a-i prii. (Xu i-a ~ acolo.) TIHNÎT adj. I. calm, lin, liniştit, netulfurat, (fig.) senin, (inv. fig.) seninds. (Viaţă ~.) 2. comod, liniştit, uşor. (Duce un L\:l ~.) 3. aşezai, chibzuit, cumpătat, echilibrat liniştit, paşnic, potolit. (A avut o tinereţe ~.) L calm, domol, liniştit, molcom, netul burat, paşnic, potolit, (înv.) păci u i L, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 5. liniştit, patriarhal. (Un oraş ~ .) tl\ adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI, tilhuri s. v. CABRIOLETĂ. ŞARETĂ, tllilic s. v. PRUNDĂRAŞ. T1LIXCĂ s. (MUZ.) (Olt.) tutelcă. (Cinter din ~.) TTLÎŞCĂ s. (BOT.; Circaea. liildiana} (rog.) vrăjitoare, vrotilică, iarba- vrăj 11: oarei ... ttlitite s. pl. v. BAGAJ, timar s. v. ARGĂSITOR. TĂBĂCAR. 1005 TINICHIGERIE tiniăric s. v. TĂBĂCĂRIE. TIMBRA vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.) TIMBRARE s. francare, marcare. (~ unei scrisori.) TIMBRAT adj. francat, marcat. (Scrisoare ~ J TÎMBRU s. I. marcă, (Ban.) ştamp, (Ban., Transilv., prin Maram. şi Bncov.) ştempel. (~ poştal.) II. I. răsunet, rezonanţă, sonoritate, ton. (~ unui flaut.) 2. glas, ton, voce. (pop.) viers. (Avea un ~ qrav, plăcut ctc.) timbru s. v. ATRIBUT. CALITATE. CARACTER . CARACTER I ST ICÂ. CLO POŢE L. ÎNSUŞIRE. NOTA. PA RT I CULA RIT AT E. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. TRĂSĂTURĂ. timian s. v. CIMBRIŞOR. TIMID adj. ruşinos, sfiicios, sfios, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzăt, pîşin, (înv.) sfieţ. (Ce copil ~ !) timid adj. v. MODEST. TIMIDITATE s. ruşine, sfială, sfiiciune, (rar) sfiire, sfioşenie, (înv.) sfiinţă. (~ unui copil.) timişor s. v. CIMBRIŞOR, timoare s. v. FRICĂ.’ TEAMĂ. TEMERE, ti multă s. v. TIMOFTICĂ. TIMOFTlCĂ s. (BOT.; Phleum pralcnse) (reg.) timoftă, iarbă- de-pe-m argin ea- că ii. timora vb. v. INTIMIDA. SPERIA, timorare s. v. INTIMIDARE. SPER IE RE. timorat adj. v. FRICOS. INTIMIDAT. SĂLBATIC. SPERIAT. SPERIOS. TEMĂTOR. TIMP s. 1. vreme. (~ trece pe nesimţite.) 2. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, spaţiu, vreme, (pop.) răspâs, soroc, (înv. şi reg.) seamă, (înv.) zăstlmp, (grecism înv.) protesmie. (în acel ~ . . .) ÎL ceas, interval, oră, perioadă, răstimp. (A aşteptat un ~ bun piuă să vină acela.) 4. ani (pl.), epocă, perioadă, vreme. (în ~ copilăriei.) 5. curs, interval, răstimp, vreme, (înv.) diastimă. (în ~ de un secol.) 6. durată, interval, întindere, perioadă, răstimp, (reg.) rahat. (Pe tot ~ examenului.) 7. răstimp, (Transilv. ) scopot. (în acest ~, el era plecat la cumpărături.) 8. sezon, vreme, (prin Transilv.) pine. (~ cireşelor.) î). vreme, zi. (A venit şi lui.) 10. ceas, clipă, clipită, minut, moment, oră, secundă, vreme, (rar) clipeală, (pop.) cirlă, soroc, (înv. şi reg.) ceseuţ. (A. sosit ~ cinci . . .) 11. dată, termen, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, velcăt. (La ~ hotărit . . .) 12. răgaz, vreme, (pop.) răspâs. (Nu-i dă nici ~ să respire; dă-mi ~ să mă gîndese.) 13. (la pl.) circumstanţe (pl.), conjunctură, împrejurări (pl.), vremuri (pl.). (~ urile erau foarte grele.) 14. (TERN.) fază. (Motor cu 4 ~.) 15. (MUZ.) bătaie. (La primul ~ . . .) 16. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.) timp s. v. ANOTIMP. CADENŢĂ. ETATE. MĂ SURĂ. RITM. RITMICĂ. ROD UL-PĂ-MÎNTULUI. SEZON. TACT. VÎRSTĂ. TIMPÂN s. 1. (ANAT.) (înv.) tubă. 2. (MUZ.) (înv. şi reg.) pâucă. TIMP ANI SM s. (MED.) timpanită. TIMPANITĂ s. (MED.) timpanism. timpul săvârşit s. v. PERFECTUL SIMPLU. TIMPURIU adj., adv. I. adj. precoce, văratic, (rar) precopt, (reg.) oârzăn, orzâtic, urzesc, primănu, scorumnic, (Transilv. şi Ban.) pîrgav, pîrgâviţ. (Mere ~.) 2. adv. devreme, (pop.) degrabă. (Astăzi se culcă ~.) tină s. v. ARGILĂ. CLISĂ. HUMĂ. JEG. LUT. MÎL. MOCIRLĂ. MURDĂRIE. NĂMOL. NECURĂŢENIE. NOROI. PĂMÎNT. tiîiclii vb. v. CONTENI. CURMA. ÎNCETA. OPRI. POTOLI. SFÎRSI. STA. TERMINA. TINDĂ s. I. cerdac, pridvor, verandă, (prin Ban.) pornână. (Casă cu ~.) 2. pridvor, (înv.) slon. (A. intrat in ~ bisericii.) 3. (CONSTR.) narlex, pronaos. (~ a unei biserici.) 4. cerdac, pridvor. (~ la moara de vint.) timlă s. v. CORIDOR. CULOAR. GALE-RIE. GANG. LIMBĂ. TlNDE vb. a aspira, a dori, a jiniUii, a nă/.ui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a ţinti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năşii, (rog.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bâte, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) tinde vb. v. CIRCULA. CULCA. DA. EXTINDE. ÎMPRĂŞTIA. ÎNCREDINŢA. ÎN-MÎNA. ÎNTINDE. LĂŢI. LUNGI. PREDA. PROPAGA. RĂSPÎNDI. REMITE. TRANSMITE. TEÎNTI. TINDECIIE s. (TERN.) (reg.) col ţâr, niăieţ, măiug. miţă, landaîulâ. zimţâr, zimţi (pl.). (~ la războiul de fesul.) tindeche s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE, (indieheiav s. v. TINICHIGIU. TINEREL adj., s. (reg.) tincrior, tînăruc, tinăruţ. (Cine e ~ul acela?) TINERESC adj. (Iivr.) juvenil. TINERET s. tinerime, (înv. şi reg.) tinereţe, (înv.) juneţe, junîe, junime. (Bătrînet şi ~.) TINEREŢE s. (înv. şi fam.) juneţe, (înv. şi reg.) junîe, tiuerie, (reg.) tinerime. (Amintiri de ~.) tinerele s. v. TINERET. TINERIME, fi nene s. v. TINEREŢE. TINERIME s. tineret, (înv. şi reg.) tinereţe, (înv.) junele, junîe, junime. (O ~ avintală.) tinerime s. v. TINEREŢE, tineri or adj., s. v. TINEREL. fin(|ăli vi), v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA. tintjăru vb. v. SUNA. liiujc vb. v. ATINGE. tiiHjhireă s. v. CAISĂ. ZARXARÂ. tinfjhire! s. v. CAIS. TINGIRÎCĂ s. (rar) tingiruţă. timjmiţă s. v. TINGIRÎCĂ. TINICI1EĂ s. tablă, (Transilv. şi Ban.) pleu. tinichea s. v. DECORAŢIE. MEDALIE, li nichel* s. v. TINICHIGIU. Imieherie s. v. TINICHIGERIE. TINICHIGEREÂSĂ s. tinichigeriţă, (rar) timchigioâică, tiniehigiţă, (Transilv.) pleuăriţă. (E de profesie ~ .) TINICHIGERIE s. (prin Transilv.) tini-chcrie. (Atelier de ~.) TINICHIGERIŢĂ 1006 TINICHIGERÎŢĂ s. tinichigereasă, (rar) tinichigioâică, tinichigiţă, (Transilv.) pleuăriţă. (E ~ de profesie.) tinichi(|ioâică s. v. TINICHIGEREASĂ. TINICHIGERIŢĂ. tinichigiţă s. v. TINICHIGEREASĂ. TINICHIGERIŢĂ. TINICHIGÎU s. (rcg.) tindichelâr, (Transilv., Maram. şi Bucov.) pleuâr, (prin Ban. şi Olt.) şpenglăr, (Transilv.) tinicher. tinoroi s. v. NOROI. tinos adj. v. JEGOS. MÎLOS. MÎNJIT. MLĂŞTINOS. MOCIRLOS. MURDAR. NĂMOLOS. NEGRU. NESPĂLAT. NOROIOS. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. tins adj. v. AŞEZAT. DREPT. INSTALAT. ÎNTINS. NETED. PLAN. PLAT. ŞES. tintâ s. v. CERNEALĂ, tintiri vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. _ tin/atoâre s. v. LAMBĂ. VĂTRAI. *TIO interj, (reg.) tiohahâ. TI0ALC06L s.' (CHIM.) mercaptan, tiol. tioc s. v. CIOB. HÎRB. SPĂRTURĂ. ŢAN-DĂRĂ. TIOCARBAMTDĂ s. (CHIM.) tiourec. TIOCIANÂT s. (CIIIM.) rodanură, sulfo-cianură. TIOFENOL s. (CHIM.) mercaptobcnzen. tiohahâ interj, v. TIO. tioliăi vb. v. HUIDUI. TIOL s. (CHIM.) mercaptan, tioalcool. TIOUREE s. (CHIM.) tiocarbamidă. TIP s. I. 1. model, prototip, (înv.) tlpos. (Un nou ~ de tractor.) 2. model, prototip, tipar. (A construit teatrul după ~ grec.) 3. model, sistem. (Un ~ nou de evacuare a apei.) 4. exemplu, model, mostră, probă, specimen. (Iată mai jos cîteva ~ de .. .) II. 1. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, sort, specie, varietate, (reg.) madeâ, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ urile de fructe.) 2. categorie, clasă, fel, gen, soi, specie, speţă, varietate, (înv. şi reg.) rudă. (Un anumit ~ de indivizi.) 3. categorie, fel, gen, soi, specie, speţă, (înv. şi pop.) seamă, (fig. peior.) poamă, sămînţă, sculă, stâmbă, tacîm. (Ce ~ de om o fi şi ăsta?) 4. fel, gen, mod, soi, specie, specimen, varietate, (reg.) mâdru. (Există următoarele ~ de silogisme . . .) tip s. v. CHIP. FAŢĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANA. TIPÂR s. 1. (TIPOGR.) imprimare, publicare, tipărire. (Bun pentru ~.) 2. (TIPOGR.) (înv.) stâmbă. (A da la ~.) 3. (TIPOGR.) tipar adine = calcografie, tifdruc ; tipar înalt = pantografie. 4. (TIPOGR.) zaţ. (Scoate rama care închide ~.) 5. presă. (Libertatea ~.) 6. stanţă. (~ pentru baterea monedelor.) 7. întipărire, urmă, (fig.) amprântă. (Picioarele lăsau ~e adinei în noroi.) 8. model, şablon. (~ de zugrăveli.) 9. calapod, formă, model, (pop.) calup. (Obiect confecţionat după~.) 10. (rar) patrân. (~ pentru un obiect de îmbrăcăminte.) 11. model, prototip, tip. (A construit templul după ~ele greceşti.) 12. model, (înv.) izvod. (Un ~ de scrisoare.) 13. (CONSTR.) cofraj. (~ pentru grinzi de beton.) 14. (IND.) formă. (Toarnă fonta în ~.) 15. (IND.) tipar metalic = cochilie. tipar s. v. CIUBUC. CIUBUCAR. CLIŞEU. IMPRIMERIE. LAMBAR. LĂMBUITOR. LOC COMUN. TIPOGRAFIE, tipârnă s. v. IMPRIMERIE. TIPOGRAFIE, tipârnic adj. v. IMPRIMAT. TIPĂRIT, tipârnic s. v. TIPOGRAF, tiparniţă s. v. IMPRIMERIE. TIPOGRAFIE. tipa s. v. INDIVIDĂ, tipăi vb. v. LIPĂI, tipăit s. v. LIPĂIT. tipărcălă s. v. IMPRIMAT. TIPĂRITURĂ. TIPĂRÎ vb. 1. a edita, a imprima, a publica, a scoate, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. a imprima, a trage. (A ~ 10 000 de exemplare din această carte.) 3. a apărea, a ieşi, a se publica. (S-a ~ un nou tom din dicţionar.) tipări vb. v. FASONA. FIXA. FORMA. ÎNTIPĂRI. MODELA. RĂMÎNE. tipărie s. v. EDITARE. IMPRIMARE. IMPRIMAT. PUBLICARE. SCOATERE. TIPĂRIRE. TIPĂRIT. TRAGERE. TIPĂRÎRE s. 1. imprimare, publicare, tipar. (Bun pentru ~.) 2. editare, imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărit, tragere, (înv.) publicarislre, publicâţie, publicitâte, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 3. apariţie, publicare. (După ~ romanului.) tipărire s. v. EDIŢIE. IMPRIMAT. TIPĂRITURĂ. TIPĂRÎT adj. imprimat, (înv. şi reg.) tipârnic. (Un text~.) TIPĂRÎT s. editare, imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărire, tragere, (înv.) publicarisire, publicâţie, publicitâte, tipărie. (~ unui nou tiraj.) tipăritor s. v. MODELOR. TIPOGRAF. TIPĂRITURĂ s. 1. imprimat, (rar) tipă-reâlă, (înv.) pubiicâre, tipărire. (Tot felul de ~i.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tom, volum, (livr.) op. (O ~ voluminoasă.) tipesă s. v. INDIVIDĂ, ţipi vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORŢA. OBLIGA. SILI. TÎPIC adj. 1. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură ~.) 2. caracteristic, clasic, reprezentativ, specific. (Un exemplu ~.) TIPÎC s. 1. obicei, regulă, rînduială, uz, uzanţă, (înv.) şart. (Care e ~ în aceste împrejurări?) 2. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rînduială, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte . . . ) 3. (BIS.) canon, ritual, (înv.) trebnic. (După ~ ortodox.) 4. canon, lege, normă, regulă. (Un ~ al artei clasice.) TIPICAR adj. meticulos, pedant, scrupulos, (înv.) pedântic, (rar fam.) tabietliu. (Om ~.) TIPICĂRÎE s, meticulozitate; pedanterie. unei persoane maniace.) 1007 TITRU tipicărie s. v. ACRIBIE. CONŞTIINCIOZITATE. EXIGENTĂ. >METICULOZITATE. RIGUROZITATE. SCRUPULOZITATE. ţipi citate s. v. SPECIFIC. SPECIFICITATE, tipism s. v. SPECIFIC. SPECIFICITATE. TIPIZA vb. 1. a standardiza. (A ~ produsele.) 2. a individualiza. (A ~ un personaj literar.) TIPIZÂRE s. 1. standardizare. (~ produselor.) 2. individualizare. (~ eroilor.) TIPIZÂT adj. standardizat. (Produse ~.) tiplu s. v. CANEA. CEP. DIBLU. LEAT. ŞIPCĂ. tipo s. v. IMPRIMERIE. TIPOGRAFIE. TIPOGRÂF s. (înv.) tipârnic, tipăritor. (Profesia dc ~.) TIPOGRAFIE s. imprimerie, (înv.) tipar, tipârnă, tiparniţă, (fam.) tipo. (O ~ modernă pentru cărţi de lux.) tipos s. ’v. MODEL. PROTOTIP. TIP. tipsă s. v. ALAUN. TIPSIE s. 1. tavă, (reg.) tăblă, (Mold.) tablă. (~ încărcată cu bunătăţi.) 2. (MUZ.; la pl.) chimval. tipsie s. v. FARFURIE. TALER. TALGER. TIPTIL adv. 1. (pop.) cătinel, pitiş, pitu-lăt, pituliş, pituluş. (înaintează ~.) 2. furiş, hoţeşte, (rar) hoţiş. (Se strecoară ~.) tiptil adv. v. DEGHIZAT. INCOGNITO. TRAVESTIT. TIRÂN s., adj. 1. s. despot, satrap. (A fost un adevărat ~ in timpul guvernării sale.) 2. adj. despotic. (Domn ~.) TIRANIC adj. despotic, dictatorial, samavolnic, satrapie, (înv.) tiranicăsc, tirănesc. (Guvernare ~.) tirânic adj. v. CHINUITOR. OBSEDANT, tiranicesc adj. v. DESPOTIC. DICTATORIAL. SAMAVOLNIC. SATRAPIC. TIRANIC. TIRANÎE s. despotism, samavolnicie, (înv.) despoţie. (~ unei guvernări.) tiranisi vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TERORIZA. TIRANIZA. URGISI. TIRANIZĂ vb. 1. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. şi reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni. (fig.) a apăsa, a despuia, a stoărce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.) 2. a teroriza, (înv.) a tiranisi, a tirăni. (De ce îl ~ ?) tiraniza vb. v. CHINUI. FRĂMÎNTA. OBSEDA. PERSECUTA. PREOCUPA. TORTURA. URMĂRI. TIRANIZÂRE s. terorizare. (~ cuiva.) tirănesc adj. v. DESPOTIC. DICTATORIAL. SAMAVOLNIC. SATRAPIC. TIRANIC. tirăni vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TERORIZA. TIRANIZA. URGISI. TIRBUŞON s. destupă toarc, (pop.) rac, (reg.) şurubelniţă. (~ de dopuri.) tiriaclim adj. v. INDISPUS. MAHMUR, tiribombă s. v. CĂIŞORI. CĂLUŞEI, tirighie s. v. TARTRU. tiroăr s. v. SERTAR. TIROCALCITONlNĂ s. (BIOL.) calci-tonină. TIROID adj. (ANAT.) tiroidian. (Cartilaje ; regiune ~.) TIROIDIÂN adj. (ANAT.) tiroid. (Cartilaj ~ ; regiune ~.) tisăr s. v. TISĂ. TISĂ s. (BOT.; Tcixus baccata) (reg.) tisăr. tisău s. v. CHIMIR. SERPAR. tist s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. OFIŢER. SEF. tistaş adj. v. ALBASTRU. CLAR. CRISTALIN. CURAT. ÎNGRIJIT. LIMPEDE. NEAMESTECAT. PUR. SENIN. STRĂVEZIU. TRANSPARENT. tistaş adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI. tistul! vb. v. CURĂŢA. DERETICA. ÎNSENINA. LIMPEZI. LUMINA. SCUTURA. ST Ii ÎN GE. tistie s. v. FUNCŢIE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ. tisturic s. v. FUNCŢIE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ. tistuşăg s. v. CURĂŢENIE. DERETIGARE. SCUTURĂTURĂ. tişcă s. v. SÎNGERETE. tişlăr s. v. TÎMPLAR. TITÂN s. colos, gigant, uriaş, (reg.) tătăr. (Un ~ din basme.) TITÂNIC adj. colosal, extraordinar, gigantic, uriaş. (Eforturi ~.) TITÂN IC s., adj. (GEOL.) portlandian. (Straturi ~.) TITANÎT s. (MIN.) sfen. titarci s. pl. v. PITA-VACII. titilă s. v. CREASTĂ. CREŞTET. CULME. PISC. VÎRF. TITIREZ s. 1. prisnar, prîsnel, sfîrlcază, (reg.) măciucă. (~ la fusul de tors.) 2. prîsnel, sfîrlează, (înv. şi reg.) sffrlă. (~ cu care se joacă copiii.) 3. (TEHN.) hădărag, (reg.) bătăiuş, băteălă, ciăcot, mînă, pîrpăriţă, terţe-leăc, (prin Bucov.) scuturătăr. (~ la coşul morii.) titirez s. v. TEICĂ. titirlic s. v. PITPALAC. PREPELIŢĂ. TÎTLU s. 1. demnitate, rang, (înv.) spiţă, stat. (I-a acordat ~ de baron.) 2. calitate. (Are ~ de inginer.) 3. titru. (e al unui metal preţios.) titlu s. v. DENUMIRE. NUME. NUMIRE, titlul vb, v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI. titluit adj. v. DENUMIT. INTITULAT. NUMIT. PORECLIT. SUPRANUMIT. ZIS. TITRĂT adj., s. licenţiat. (Un tînăr~.) TITRU s. titlu. (~ al unui metal preţios.) TITULARIZA 1008 TITULARIZA vb. a definitiva. (A ~ pe cineva in invălămint.) titulatură s.'v. DENUMIRE. NUME. NUMIRE. tiu că s. v. GĂINĂ, ţiul iha 11 s. v. ŞTIULETE, tins s. v. NAP. ţiului interj, v. FUGI. PLEACĂ, tiuliuroi s. v. CIOCÎRLIE. TIV s. 1. tivitură, (pop.) refec, (inv. şi reg.) tiveâlă, (reg.) refecă tura, roit, tighel, (prin nordul Mokl. şi nordul Transilv.) rubăţ, (inv.) oinet. (~ la o rochie prea lungă.) 2. paspoal, tivitură. (Jachetă cu ~ de calif ea.) tha interj, v. FUGI. PLEACĂ, tiveală s. v. TIV. TIVITURĂ. TIVI vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a ştipui. (A ~ o rochie.) tivi vb. v. C UE NĂRI T. ÎMPREJMUI. ÎNCADRA. ÎNCONJURA. MĂRGINI. MUCHIA. OLARI. TEŞI. ti vie s. v. LAŢ. (ivilichie s. v. COP.SET. tiviiieliiu adj. v. VESEL. VOIOS. TIV IILE s. tivit. TI\' 1T a(1 j. (pop.) refecă l. (Fustă ~ . ) TIVIT s. tivire. TIVITURĂ s. 1. tiv, (pop.) refec, (înv. şi reg.) tiveâla. (reg.) refecătură, roit, tighel, (prin nordul Mold. şi nordul Transilv.) rubăţ, (înv.) omet. la o rochie j)rea lungă.) 2. pasposal, tis-. (Jachetă cu ~ ele catifea.) TIVUL'EŢ s. tivuşor. T1VUŞOR s. tivuleţ. tixlim adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI. TIZ IC s. (Murit., Olt. şi Ban.) tor. (Casă ele TÎCÎI vb. a tăcăi, a ticăi. (Ceasul TÎCÎIĂLĂ s. ticăit, tictac. '(~ a ceasului.) tîeili vb. v. BATE. PALPITA. PULSA. TĂCĂI. TICĂI. TRESĂRI. ZBATE. ZVICNI. lihobit adj. v. EPUIZAT. EXTENUAT. FRÎNT. ISTOVIT. PRĂPĂDIT. RUPT. SECAT. SECĂTUIT. SFÎRSIT. SLEIT. STORS. TRUDIT. VLĂGUIT. ZDROBIT, tilbîc interj, v. BÎLDÎBÎC. tiilmîi vb. v. BĂLĂCI, tilbîciiâîă s. v. BĂLĂCEALĂ. tîlbîcîît s. v. BĂLĂCEALĂ. TÎLC s. 1. înţeles, raţiune, rost, semnificaţie, sens, (înv. şi pop.) meşteşug, (pop.) noimă, (Muirt. şi Mold.) merchez, (înv.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmaţie?) 2. înţeles, mesaj, semnificaţie, sens, (inv.) socoteală. (~ adine al unei poezii.) 3. semnificaţie, sens. (fig.) preţ. (Iscat-am frumuşeii şi ~ noi.) tilc s. v. ACCEPŢIE. COMENTARIU. CONŢINUT. FABULĂ. INTERPRETARE. ÎN SEMNARE. î NŢELE S. SEMN IFICAŢIE. SENS. TĂLMĂCIRE. TÎLCUIRE. VALOARE. tilcovânie s. v. INTEPRETARE. TĂLMĂCIRE. TÎLCUIRE. TÎLCUÎ vb. 1. a interpreta, a tălmăci (li ~ visul avut.) 2. a analiza, a comenta, a explica, a interpreta, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (A ~ un text literar.) tileiii vb. v. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. tilciîiâlă s. v. ANALIZARE. COMENTARE. EX PLICĂ RE. INTERPRETARE. TĂLMĂCIRE. TÎLCUIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE. TÎLCUIRE s. 1. interpretare, tălmăcire, (pop.) tilc, (inv.) tălmăcitură, tilcovânie, tîl-cuiâlă. (Dădea scrisorii tot felul de ~ z.) 2, analizare, comentare, explicare, interpretare, (înv.) tîlcuiâlă. unui text literar.) lilciure s. v. TĂLMĂCIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE. TÎLCU1TOR s. comentator, interpret, tălmăcitor. al unui text beletristic.) tîlcuitor s. v. INTERPRET. TĂLMĂCITOR. TRADUCĂTOR. TÎLHÂR s. 1. bandit, (franţuzism) brigand, (reg.) furător, robalău, (Transilv.) lotru, (înv.) fur, războinic. (~ de drumul mare.) 2. bandit, nemernic, ticălos. (Un ~ de negustor.) tilhăr s. v. ŞTRENGAR, tîlliar de măre s. v. CORSAR. PIRAT, tilhărăşug s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOŢIE. JAF. PUNGĂSEALĂ. PUNGĂŞIE. TÎLIIĂRIE. ^ TÎLHĂRE s. (BOT.) 1. (Lactuca sagil-iata) (reg.) crestăţcâ, susai. 2. (Mijcelis mura-tis) (reg.) crestânie, crestăţcâ, făgeţeâ, floarea-hoţului, foaia-făgetului, foaia-tilhârului, salată-cîinoâsă, susai-de-miinte, susai-de-pădure, susai-pădureţ, susai-sălbâtic. tilhăreâ s. v. CRE STĂTEA. SALATA-IEPURELUI. SUSAI. SUSÂI-DE-PĂDURE. SUSAI-PĂDUREŢ. TÎLHĂRESC adj. banditesc. (Atac ~.) tiihărcsc adj. v. HOŢESC. PUNGĂŞESC. ŞARLATANESC. T1LHĂREŞTE adv. banditeşte. (L-ct atacat ~.) tiiliăiesîc adv. v. HOTESTE. PUNGĂSEŞTE. tilhăret s. v. TÎLHĂRIME. iilhări vb. v. JEFUI. PRĂDA. TÎLMĂRIE s. banditism, gangsterism, jaf, (franţuzism') brigandaj, (inv. si reg.) tilhărlt, (reg.) robălie, (inv.) tîlhărăşug, tilliă-rirc, tilhărşâg, tîlhuşâg. (Sllrpirea ~. ) iilliărie s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HAIDUCIE. HOŢIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. TÎLHĂIUME s. (inv.) tîlhăret. llUi&rire s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOŢIE. JAF. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. TÎL-IIĂRIE. tilhărit s. v. BANDITISM. GANGSTERISM. JAF. TÎLI-IĂRIE. TÎLHĂRÎŢĂ s. tîlliăroaică. tilhăriţă s. v. HOAŢĂ. IIOŢOAICĂ. PUN-GĂŞOAICĂ. TÎLHĂROĂICĂ s. tilhăriţă. 1009 TÎNGUI tîîhăro&ică s. v. HOAŢĂ. HOTOAICĂ. PUNGĂŞOAICĂ. tilhărşăg s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂ-TURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOŢIE. JAF. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. TÎLPIĂ-RIE. tilhiii vb. v. JEFUI. PRĂDA, tttiiuşâg s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂ-TURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOŢIE. JAF. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. TÎL-HĂRIE. tiini vb. v. AJUNGE. ATINGE. IZBI. ÎNTÎLNI. ÎNTÎMPLA. LOVI. NIMERI. OCHI. POCNI. POTRIVI. VEDEA, tllnîş s. v. iNTÎLNIRE. ÎNTREVEDERE. tiUVv adj. v. DEZORDONAT. NEGLIJENT. NEÎNGRIJIT. TÎLY s. 1. (BOT.; Lagcnaria gourda) tărtăcuţâ. tigvă, (reg.) bostanei, cătri'niâ, ciugai, curcubetă, lupoâie, sămînţâr, sărăboi, troacă. 2. tigvă. (Olt.) troacă. (Ţine apa in ~.) 3. (Transilv.) smirc, (Ban., Transilv. şi Olt.) trăgulâ. (~ pentru tras vinul din butoi.) Ulvif interj, v. ŢUŞTI. ZBUGHI, tîra’fniş adj. v. ARĂTOS. CHIPEŞ. FRUMOS. timbuşi vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI. tînilmşit adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÎNS. ZGÎRCIT. timp adj., s. v. CRETIN. IDIOT. IMBECIL. TÎMPIT. TÎ.MPEÂLĂ s. (MED.) cretinism, idioţenie, idioţic, imbecilitate, timpenie, (rar) tim-pie, timpime. TÎMPENIE s. 1. (MED.) cretinism, idioţenie, idioţic, imbecilitate, timpeală, (rar) tîmpie. tîmpime. (Stare de ~.) 2. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.) TÎMPÎ vb. 1. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idiotiza. a (se) idioţi, a (se) imbeciliza, a (se) prosti. 2. a (se) îndobitoci, a (se) prosti, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. ş* Olt.) a (se) tonti. (Viaţa pe care o duet l-a ~ de toi.) timpi vb. v. BATE. BIRUI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. tîmpie s. v. CRETINISM. IIDIOŢENIE. IDIOŢIE. IMBECILITATE. TÎMPEALĂ. TÎMPENIE. tîmpime s. v. CRETINISM. IDIOŢENIE. IDIOŢIE. IMBECILITATE. TÎMPEALĂ. TÎMPENIE. timpinâ vb. v. ÎNTÎMPINA. PRIMI, timpinăre s. \. ÎNTÎMPINARE. PRIMIRE, tîmpinât s. v. ÎNTÎMPINARE. PRIMIRE, tîmpină s. v. DAIREA. DARABANĂ. TOBĂ. TÎMPÎRE s. îndobitocire, prostire. (~ cuiva prin viaţa pe care o duce.) TlMPÎT adj., s. 1. adj., s. (MED.) cretin, idiot, imbecil, (rar) timp, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) mut. (Om 2. adj. idiot, stupid. (O glumă ~.) 3. adj. îndobitocit, prostit. (Om ~ de viaţa pe care o duce.) 4. adj. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, zăpăcit, (pop.) bîigiut, capiu, uluit, (reg.) buimâtic, hăbătic, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) TÎMPLÂR s. (înv. şi pop.) stoler, (reg.) bărdăş, cioplitor, (Ban. şi Transilv.) măsâr, tlşlăr. (E ~ de profesie.) TÂMPLĂ s. (ANAT.) (reg.) moişte, moa-lele-căpului, moalelc-frunţii, moalele-obrâzu-lui, ochi-mort, ochi-orb. T?,VIPLA s. (BIS.) catapeteasmă, iconostas, (pop.) perete, (înv. şi reg.) prăznicâr, (Transilv.) fruntâr. (~ în bisericile ortodoxe.) TÎMPLĂREÂSĂ s. (reg.) timplăriţă. TÎMPLĂRIE s. 1. (pop.) stolerie. (A învăţat ~.) 2. lemnărie. (Atelier de ~^.) timplăriţă s. v. TÎMPLĂREÂSĂ. TINĂR adj., s. 1. adj. mic, ncvirstnic. (Mold., Bucov., Transilv. şi Maram.) brudiu, brudnic. (E încă nu cunoaşte viaţa.) 2. adj. crud, fraged. (Plantă. ~.) 3. s. adolescent. (Un ~ fercheş.) 4. s. (fam.) jtine, (înv.) cocon. (Pe vremea cină eram ~.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. şi fam.) june, (Olt. şi Munt.) dănăc, (Transilv.) meleân, (Transilv. şi Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.) tjnăr s. v. GINERE. MIRE. TÂNĂRĂ s., adj. 1. s. adolescentă, fetişcană. (O ~ zglobie.) 2. s., adj. jună. (O fată ~ ’) tinăruc adj., s. v. TINEREL, tînăriiţ adj., s. v. TINEREL, tiiulâla s. art. v. MIEZUL PĂRESIMILOR. tindâlc s. pl. v. FLEAC. NIMIC. PALAVRĂ, tindălcâlu s. v. MIGĂLEALĂ. MOCĂIALĂ. MOCOŞEALĂ. MOCOŞIRE. MOŞMON-DEALĂ. TICĂIALĂ. tiudăli vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. LENEVI. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOŞI. MOŞMONDI. MOŞMONI. PĂLĂVRĂGI. SPO-ROVĂI. TICÂI. TRĂNCĂNI. TRÎNDĂVI. tlndălit s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. tîndălitură s. v. MIGĂLEALĂ. MOCĂIALĂ. MOCOŞEALĂ. MOCOŞIRE. MOŞMONDEALĂ. TICĂIALĂ. tinejă s. v. JALE. TÎNGUÎ vb. 1. a (se) boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mişeii, (înv. şi reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plingătui, a se scîrbi, a se văi era, a se văina, a se văîăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. şi Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se lamenta, a se văita, (înv. şi reg.) a (se) seri vi. (Se ~ de durere.) tîngui vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DE-PLÎNGE. PLÎNGE. U — c. 310 19 TÎNGUIALĂ 1010 TÎNGUIALĂ s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plîngere, plîns, tînguire, tînguit, văi tare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) vaicăreălă, (pop.) jeluiâlă, (înv. şi reg.) olălăire, (reg.) văierâre, văierăt, (înv.) obidlre, olecălre. (Lasă ~ I) TÎNGUIOS adj. 1. jalnic, sfişietor, tîngui-tor, (pop.) jelitor, jeluitdr, (înv.) lăcrămos. (Plinseie ~.) 2. tînguitor, trist. (O doină ~.) TÎNGUÎRE s. 1. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plîngere, plîns, tînguială, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văicăreală, (pop.) jeluiâlă, (înv. şi reg.) olălăire, (reg.) văierâre, văicrât, (înv.) obidlre, olecă-fre. (Lasă ~ I) 2. bocet, plîngere, (pop.) jelâ-nie, (înv.) jalovânie. (~ de înmormîntare.) 3. geamăt, scîncet, vaier, vaiet, (rar) scînceâlă, (înv.) scîncitură. (O ~ de durere.) 4. vaier, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vâicăr. (Se aude o ~.) tînguire s. v. PLÎNGERE. RECLAMAŢIE. TÎNGUIT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văică-reâlă, (pop.) jeluiâlă, (înv. şi reg.) olălăire, (reg.) văierâre, văierât, (înv.) obidlre, olecăire. (Lasă ~ 1) TÎNGUITOR adj. 1. jalnic, sfişietor, tîngu-ios, (pop.) jelitor, jeluitor, (înv.) lăcrămos. (Plinseie ~,) 2. jalnic, plingăreţ, plîngător, seinei t, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.) 3. tînguios, trist. (O doină ~.) TÎNJÂLĂ s. (TEIIN.) (reg.) prigon, tîn-jel, (Mold.) tînjălâu, tînjelâr. (~ la car.) tînjălă s. v. IAPĂ. OIŞTE. PROŢAP, tînjălâu s. v. TÎNJALĂ. tînjel s. v. TÎNJALĂ. tînjelâr s. v. TÎNJALĂ. TÎNJELCŢĂ s. (TEIIN.) cătuşă. (~ la tinjala carului.) TÎNJÎ vb. 1. a boli, a piroti, a zăcea, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. şi Olt.) a tîromi, (înv.) a lincezi. (~ de multă vreme la pat.) 2. a jindui, a rîvni. (Cîndva ~ după alt soi de viaţă.) tînji vb. v. ÎNGĂLBENI. ÎNTRISTA. MÎHNI. MURMURA. OFILI. PĂLI. PLÎNGE. POSOMORI STAGNA. TRECE. USCA. VESTEJI. tîntav adj., s. v. BÎLBÎIT. GÎNGAV. GÎN-GĂVIT. GÎNGÎIT. tîntăvl vb. v. BÎLBÎL CODI. EZITA. GÎN-GĂVI. GÎNGÎI. PREGETA. ŞOVĂI, lîrbân s. v. BURDUHAN. STOMAC, tîrboc s. v. CHEPCEL. MINCIOG, tircav adj. v. CHEL. CHIRCIT. DEGENE- RAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PLEŞUV. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT. tfrcăvi vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÎRCI. tîrcoălă s. v. PRÎSNEL. TÎRCOL s. (Olt. şi Munt.) terpel. (Dădea ~ stînei.) tîrcols. v. GARD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. OCOL. ULUCĂ. TIRFĂ s. cocotă, curvă, prostituată, femeie-de stradă, (pop. şi fam.) dâmă, madâmă, (înv. şi reg.) pîrţotlnă, telăllţă, tcleleică, (reg.) lele, madarânţă, scorţotlnă, teârfă, tirnoâţă, (prin Transilv.) bândură, bulă, (prin Bucov.) crălţă, (prin Maram.) lândră, (prin Mold. şi1 Bucov.) mişârcă, (înv.) magopâţă, tâiâniţă, femeie publică, (fam.) fleoârţă, fleorţotlnă^ şuleândră, (fig.) buleândră, pupăză, pntoâre, tîrîtură, (reg. fig.) hâită, pupezoâică, terfe-loâgă, (Transilv. fig.) gudă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuţă, marcoâvă, mastroâcă. tîrf s. v. BULEÂNDRĂ. CÎRPĂ. FLEAN-DURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. STOMAC. ZDREANŢĂ. TÎRG s. 1. piaţă, (la orientali) bazar, (înv.) tîrgovişte. (îşi vinde produsele la~.)2, bilei.. iarmaroc, (pop.) drăgâică, (înv.) zbor. (de Ice Buzău.) 3. obor. (~ de vite.) 4. tîrguială, tocmeală, (rar) precupeţlre, (reg.) tocmă. a ţinut mult.) 5. orăşel. (Un ~ de provincie.)1 tîrg s. v. ACORD! ARANJAMENT. CENTRU. COMBINAŢIE. CONTRACT. CONVENŢIE. ÎNŢELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. ORAŞ. PACT. TRANZACŢIE. tîrgăr s. v. TÎRGOVEŢ. ZARAF, lirgovet adj. v. ORĂŞENESC. URBAN. TÎRGOVEŢ s. 1. (reg.) tîrgăr. (^ ii erau locuitorii unui tirg.) 2. orăşean, (livr.) citadin, (pop. şi fam. depr.) nădrăgâr, pantalonâr, (pop. şi depr. sau ir.) domn, surtucâr, (i iv.) cetăţeân, pîrgâr. (Ţărani şi ~i.) tîrgoveţcşte adv. v. NEMŢEŞTE. ORAŞE-NEŞTE. tîrg o veţi vb. v. ORĂŞENIZA. URBANI ZA-tîrgoveţîme s. v. ORAŞENIME. tîrgovişte s. v. PIAŢA. TÎRG. TÎRGUÎ vb. 1. a achiziţiona, a cumpăra., a lua, a procura, (înv. şi pop.) a neguea, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. AL ~ cele necesare.) 2. a se tocmi, (înv. şi pop.) a se negustori, a se neguţa, (pop.) a se pogodi, a se precupeţi, (reg.) a se ogodi, (prin Transilv.)' a (se) răzbate. (A se ~ cu negustorul.) tîrguî vb. v. CONVENI. ÎNŢELEGE. ÎNVOI.' TÎRGUIĂLĂ s. 1. cumpărătură. (A jacul unele ~.) 2. tîrg, tocmeală, (rar) precupeţlre,. (reg.) tocmă. (~ a ţinut mult.) TÎRGUÎRE s. achiziţionare, cumpărare* cumpărat, luare, procurare, (înv.) scumpără-toâre. (~ unui bun.) tîrguitor s. v. CLIENT. COMERCIANT.. CUMPĂRĂTOR. MUŞTERIU. NEGUSTOR. TÎRGULEŢ s. tîrguşor, (reg.) tîrguţ. TÎRGUŞOR s. tîrguleţ, (reg.) tîrguţ. tîrguţ s’. v. TÎRGULEŢ. TÎRGUŞOR. TÎRÎ vb. 1. a tîrîi, a tîrşîi, a trage, (reg.) a tăgîrţa. (A ~ ceva după sine.) 2. (rar) a se tîrşîi, (Mold.) a se tăbîrci. (Se ~ pină la tranşee.) 3. (pop.) a mina. (Oltul il ~ la vale.) 1011 TlRŞlT 4. a antrena, a împinge. (îl ~ în acţiuni nesăbuite.) tiri vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POT PI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA. TÎRÎl vb. a tîrî, a tîrşîi, a trage, (reg.) a tăgîria. (A ~ ceva după sine.) TÎRÎÎE-BKKJ s. pierde-vară, (reg.) suflă-n-vînt. (Un ~ pe care nu te poţi baza.) . A TiRIS adv. (înv.) grăpiş. (Merge ~.) TÎRÎTOÂRE s. (PESCUIT) (reg.) tran-dadâie. (Cu ~ se pcscuieşte cega.) TÎRÎTOR adj. (BOT.) repent. (Plante ~ ; tulpini~.) tîrî tură s. v. COCOTĂ. CUR VĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. tSrlst-mîrla adv. v. BRUSC. DEODATĂ. FUL O E RĂTOR. IN STA NTA NEU. ODATĂ. REPEDE. SCURT. SUBIT. TI TE . A s. stiuă, (rar) oierie, (reg.) băcie, căşărie, colibă, mandră, mutăre, odalîc, sălaş, (prir. Transilv., Ban. si vestul Munt.) stâul. tîriă s. v. STAUL. TÎRLÎG s. (Transilv. şi Maram.) topâncă. (Purta ~ în picioare.) tlrlioăru s. v. TÎRLIŢĂ. tirlîşoâră s. v. TÎRLIŢĂ. TÎRLIŢĂ s. (reg.) tîrlioâră, tîrlişoâră, tîr-iuliţă, tîrluţă. tSrluliţă s. v. TÎRLIŢĂ. tîrluţă s. v. TÎRLIŢĂ. tîrmîc s. v. RARIŢĂ. TÎRN s. măturoi, (reg.) fclezeu, leasă, tirş. (Un ~ pentru mâturatul străzilor.) tirn s. v. PLEAVĂ. PORUMBAR. PORUMBEL. tîrnăţ s. v. FOIŞOR. PRISPĂ, tîrnă s. v. COŞARCĂ. STUP. TÎRNACOP s. (reg.) cioâncă, glieunoi, motfcă, pioc, săpăi, ţiu, ţuclăi, (Mold.) cazma, (prin Ban.) chilăviţă, (Munt.) chirlopân, ciocan, (Transilv.) crâmpen, (prin^ Transilv.) săpălău, (prin vestul Transilv.) tîrsă. (Sapă cu ^) tîmeâţă s. v. COŞARCĂ, tîrnoâţă s, v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. tîrnog s. v. COŞARCĂ, tîrnomătă s. v. PLEAVĂ, tîrnosâiiie s. v. CONSACRARE. SFEŞTANIE. SFINŢIRE. TÎRNOSEALĂ. TÎRNO-SIRE. TÎRNOSEALĂ s. (BIS.) consacrare, sfeştanie, sfinţire, tîrnosire, (înv.) obnovlănie, rodinâ, sfinţenie, tîrnosânie, tîrnositură. a unei biserici.) TÎRNOSÎ vb. (BIS.) a consacra, a sfinţi. (A ~ o biserică.) tlrnosi vb. v. AMEŢI. ATINGE. BATE. BOŢI. CHERCHELI. ’ ÎMBĂTA. JEGOSI. LOVI. MÎNJI. MOTOTOLI. MURDĂRI. PĂ-TA. ŞIFONA. TURMENTA. TlRNOSÎRE s. (BIS.) consacrare, sfeştanie, sfinţire, tîrnoseală, (înv.) obnovlănie, rodină, sfinţenie, tirnosănie, tîrnositură. (~ a unei biserici.) TÎRNOSÎT adj. (BIS.) sfinţit. (Biserică Urnosit adj. v. AMETIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELiT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. tîrnositură s. v. CONSACRARE. SFEŞTANIE. SFINŢIRE. TÎRNOSEALĂ. TÎRNOSIRE. tîrnosliv s. v. CORCODUŞ, tîrnoslîvă s. v. CORCODUŞĂ. PORUMBĂ. PORUMBEA. SCOROAMBĂ.' TÎRNUI vb. (prin Munt.) a tîrşui. (A ~ curtea.) tîrnui vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. PĂRUL TÎRNUIĂLĂ s. tîrnuire, tîrnuit, (prin Munt.) tîrsuiălă, tîrşult. (~ străzii.) tîrnui ăl ă s. v. BĂTAIE. PĂRUIALĂ. TÎRNUÎRE s. tîrnuială, tîrnuit, (prin Munt.) tîrsuiălă, tîrşult. (~ străzii.) tîrnuire s. v. BĂTAIE. PĂRUIALĂ, tîrnuit adj. v. BĂTUT. LOVIT. TÎRNUIT s. tîrnuială, tîrnuire, (prin Munt.) tîrsuiăiă, tîrşult. (~ străzii.) tîromeâlă s. v. LÎNCEZEALÂ. LÎNCEZIRE. MOLEŞEALĂ. MOLEŞIRE. TOROPEALĂ. TOROPIRE. tîroini vb. v. BOLI. PIROTI. TÎNJI. ZĂCEA. TÎRPÂN s. (prin Olt.) seceră. (Cu ~ se taie stuful.) tîrpân s. v. COSOR. tîrpcnie s. v. RĂBDARE, lirpi vb. v. ÎNDURA. PĂTIMI. PĂŢI. RĂBDA. SUFERI. _ SUPORTA. TRAGE, tirsăică s. v. CURÂTURĂ. tîrsă s. v. CURĂTURĂ. TÎRNĂCOP. tir.satură s. v. CURĂTURĂ. lîrsînăr s. v. OPINCAR. tîrsînă s. v. NO J IŢĂ. tîrsoăcă s. v. PĂIUS. TROSCOT, lîrş s. v. GĂTEJ.’ MĂTUROI. MOLID. SURCEA. SURCICĂ. TÎRN. USCĂTURĂ. VREASC. tirşălă s. v. FRICĂ. TEAMĂ. TEMERE, tîrşâr s. v. HĂŢIŞ. LĂSTĂRIŞ. MLADĂ. SIHLĂ. TUFĂ. tîrşă s. v. FRICĂ. OPRITOARE. PIEDICĂ. TEAMĂ. TEMERE. tîrşcălă s. v. CURĂTURĂ. tirşclos adj. v. FRICOS. SPERIOS. TEMĂTOR. tîrşcnit s. v. PRAŞILĂ. PRĂSIRE. PRĂŞIT. SAPĂ. SĂPARE. SĂPAT. tîrşî vb. v. CRĂCĂNA. DEFRIŞA. DESPĂ-DURI. DESPUIA. DEZBRĂCA. DEZGOLI. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. PRĂŞI. RÎNJI. SĂPA. SPERIA. TEME. TEŞI. TURTI, tîrşic s. v. MUTELCĂ. PIULIŢĂ, tlrşît adj. v. CRĂCĂNAT. DEFRIŞAT. DESPĂDURIT. DESPUIAT. DEZBRĂCAT. DEZGOLIT. GOL. NEÎMBRĂCAT. NUD. TEŞIT. TURTIT. TÎRŞIT 1012 tlrşît s. v. GRĂPARE. GRĂPAT. PRA-ŞILĂ. PRĂSIRE. PRĂŞIT. SAPĂ. SĂPARE. SĂPAT. tţrşitoure s. v. NETEZITOARE, tîrşiţă s. v. SAPĂ. TÎRŞÎÎ vb. a tîrî, a tîrîi, a trage, (reg.) a tăgîrţa. (A ~ ceva după sine.) tlrşiî vb; v. TÎRl. TÎRŞÎIÂLĂ s. tirşîit, tîrşîitură. TÎRŞÎlT s. tîrşîială, tîrşîitură. TÎRŞÎITURĂ s. tîrşîială, tîrşiit. tlrşui vb. v. TÎRNUI. tirşuiălă s. v. TÎRNUIALĂ. TÎRNUI RE. TÎRNUIT. tirşuit s. v. TÎRNUIALĂ. TÎRNUIRE. TÎRNUIT. tîrtăn s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. tirtă s. v. TÎRTIŢĂ. tirtăi vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRÎ. RÎDE. tîrtârlţă s. v. REPEDE. TIRTIŢĂ s. (ANAT.) (reg.) tîrtă, (prin Olt. şi Murit.) şelteâţă. (~ păsării.) tîrtîită s. v. GAZ. PÎRŢ. VÎNT. tîrţ interj, v. PÎRŢ. tîrţî interj, v. VACS. tfrzielnlc adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. ŞOVĂIELNIC. ŞOVĂITOR. TÎRZÎU adj. 1. înaintat. (Orele sînt ~.) 2. întîrziat, tardiv. (O intervenţie ~.) tîrzfu adj. v. GREOI. ÎNCET. LENT. MOALE. MOLATIC. MOLÎU. foăca s. art. v. PEGAS. TOÂCĂ s (reg.) tocălle. (~ mănăstirii.) toacă-flură s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. toăie s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. IARBĂ-MARE. OCHI. OMAG. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ, toăipă s. v. BARDĂ. TOPORIŞCĂ. TOALETĂ s. closet, vece, (ieşit din uz) cabinet, (pop.) latrină, privâtă, (reg.) umblătoare, (Transilv.) btidă, (înv.) bâie, ieşitoâre, retirâdă, (turcism înv.) chcneâf. toaletă s. v. CHIUVETĂ. LAVABOU. L AVO AR. TOĂNĂ s. 1. (mai ales la pl.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, (pop. şi fam.) pîrţâg, scălîmbăiălă, scălîmbăiere, scălîm-băittiră, (pop.) fasoleâlă, hâchiţă, izmeneâlă, pandalie, (înv. şi reg.) marghiolie, nacafâ, pâlă, marghioleălă, năbădâie, toâncă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) siică, (înv.) schimonosire, schimonosittiră, (grecism înv.) paraxânie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boâlă, damblâ. (N-a fost decit o ~ ; şi-a satisfăcut ~.) 2. (la pl.) dispoziţie, voie, (reg.) duşi (pl.). (în ~ bune.) toană s. v. ACCES. ATAC. BANC. BĂTAIE. BOIŞTE. CÎRD. COPCĂ. CRIZĂ. FURIE. HAITĂ. ÎNVERŞUNARE. MÎNIE. OCHI. PUSEU. STOL. toâncă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FITĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. OCHI.' POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ, toâpsec s. v. OTRAVĂ. TOÂRCE vb. (TEXT.) a fila. (A ~ Una.) toâree vb. v. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. REVENI. VENI. TOĂRCERE s. (TEXT.) filare, filat, tors, (rar) torcătiira. TOÂRTĂ s. 1. coadă, mîner. (Apucă obiectul de ~.) 2. mănuşă, (reg.) bâier. (~ a unui vas.} 3. ureche, verigă. (~ cercelului.) toărtă s. v. BRĂŢARĂ. CERCEL. CÎRCEIE. GAURĂ. URECHE. TOĂST s. (rar) vivat. (Un ~ in cinstea mirilor.) TOASTĂ vb. a închina. (A ~ în numele lor.) tobăr s. v. TOBOŞAR, tobâş s. v. TOBOŞAR. TOBĂ s. 1. (MUZ.) darabană, (rar) tambur, (înv. şi reg.) barabân, barabâncă, (înv.) tîm-pină. (Bate ~.) 2. (TEHN.) tambur. 3. (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) şfârcă. (Mezelul numit ~.) 4. caro. (~ la cărţile de joc.) tobă s. v. BATOZĂ. CUPTOR. TIMPAN. TREIERĂTOARE.^ toblă s. v. LODBĂ. TOBOŞÂR s. (MUZ.) (rar) tambur, (înv. şi reg.) tobâş, (reg.) tobăr. (~ într-o fanfară.) TOC interj, cioc I (~ ! ~ ! se aude la uşă.) TOC s. 1. portochelari. 2. condei. (~ cu peniţă.) 3. toc rezervor = stilou, (rar) stilogrâf. (Scrie cu ~.) 4. cadru, cercevea, ramă. (~ de fereastră.) 5. (TEHN.) matcă. (~ de la colţa-rul dulgherului.) TOC s. (Mold.) călcîi. (~ la incădţămirite.} toc s. v. CORNET. DOS. FISIC. POLONIC. PUTINĂ. ŞIŞTAR. TEACĂ. TOLBĂ. TOCĂ vb. a mărunţi, (reg.) a tocăni, (Mold.) a hăcui. (A ~ furaje, ceapă.) toca vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. BATE. BOCĂNI. BODOGĂNI. CALICI. CHELTUI. CICĂLI. CIOCĂNI. DĂSCĂLI. FLECĂRI. IROSI. IZBI. ÎMPRĂŞTIA. ÎNDRUGA. LOVI. PĂCĂNI. PĂLĂVRĂGI. PÎRÎI. PLICTISI. POCĂNI. PRĂPĂDI. RĂPĂI. RISIPI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. SÎCÎI. SPOROVĂL TRĂNCĂNI. ŢĂCĂNI. ZVÎRLI. tocâci s. v. ŢESĂTOR. TOCÂNĂ s. (Mold.) mîncărfcă. tocană s. v. MĂMĂLIGĂ. TOCĂRE s. mărunţire, mărunţit, tocat. (~ cepei.) tocâre s. v. ARUNCARE. AZVÎRLI RE. CHELTUIRE. IROSIRE. RISIPIRE. ZVÎR-LIRE. TOCĂT adj. mărunţit. (Ceapă ~.) TOCĂT s. mărunţire, mărunţit, tocare. (~ cepei.) 1013 TOCMIRE tocăt s. v. ARUNCARE. AZVlRLIRE. CHELTUIRE. IROSIRE. POARTĂ. PRAG. RISIPIRE. UŞĂ. ZVÎRLIRE. tocălie s. v. CĂŢEL. CORDENCI. TOACĂ, tocănâu s. v. FĂCĂLEŢ. tocăncr s. v. FĂCĂLEŢ. tocănl vb. v. BATE. BOCĂNI. BODOGĂNI. CICĂLI. CIOCĂNI. DĂSCĂLI. JEGOSI. MĂRUNŢI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. PLICTISI. POCĂNI. SÎCÎI. TOCA. tocănire s. v. BĂTAIE. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIRE. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. CIO-CĂNEALĂ. CIOCĂNIRE. CIOCĂNIT. CIO-CĂNITURĂ. tocănit s. v. BĂTAIE. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIRE. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. CIOCĂ-NEALĂ. CIOCĂNIRE. CIOCĂNIT. CIOCĂNI-TURĂ. toeănitoăre s. v. CIOCĂNITOARE. GHIO-NOAIE. tocănitor s. v. FUND. TOCĂTOR, tocăniţă s. v. ORBETE. TOCĂTOR s. 1. satîr. (~ de carne.) 2. (reg.) şişcă. (~ de nutreţ.) 3. fund, (pop.) cîrpător, (reg.) tocănitor. (~ de ceapă.) toccâlă s. v. BUCHEREALĂ. BUCHISEALA. TOCÎ vb. 1. a se ştirbi. (Cuţitul s-a ~.) 2. a (se) scîlcia. (I s-au ~ tocurile.) 3. a (se) roade, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) toci vb. v. ASCUŢI. BUCHERI. TOCILAR s. (rar) ascuţitdr, (reg.) tocitor, (Ban., Transilv. şi Bucov.) şlâifăr. (~ ascute cuţitele.) tocilar s. v. BUCHER. TOCIRE s. 1. ştirbire. (~ tăişului unui cuţit.) 2. scîlcierc. (~ locului de la pantofi.) TOCÎT adj. 1. ştirb, ştirbit. (Cuţit ~.) 2. scîlciat. (Tocuri ~.) 3. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, uzat. (Haine ~.) tocit adj. v. BANALIZAT. STEREOTIP. STEREOTIPIC. tocitoare s. v. CADĂ. ZĂCĂTOARE. tocitor s. v. TOCILAR, tocmăc s. v. MAI. tocinâcji s. pl. v. TĂIŢEI. tocmai adj. v. DREPT. NETED. PLAN. PLAT. ŞES. TOCMAI adv. 1. chiar, exact, întocmai, (înv. şi pop.) şovăi, (pop.) oblu, tamăn, (înv. şi reg.) nşăşi. (~ aşa s-a întîmplat.) 2. chiar, drept, exact, întocmai, precis, (pop.) 6blu,tamăn, (înv. şi reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., in Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (îl nimereşte ~ în frunte.) 3. chiar, numai. (E ~ bună de mîncat.) 4. chiar, îndeosebi, (înv. şi pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 5. chiar, încă. de anul trecut trebuia să . . .) 6. chiar, (prin Ban. şi Transilv.) baş. (Nu s-a întîmplat ~ de multă vreme.) 7. (pop.) hăt, tamăn, (prin Olt.) tomite. (~ în Banat.) 3. abia, doar, numai, (reg.) tamăn. (Răspunsul îi vine ~ în zori.) 3. prea. (Nici ~ tînâră, nici ~ bătrînă.) tocmai adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIE- VEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI. tocmă s. v. ÎNŢELEGERE. ÎNVOIALĂ. LOGODNĂ. TÎRG. TÎRGUIALĂ. TOCMEALĂ. TOCMĂGEL s. (BOT.; Clavariu crispulci) (reg.) opintlci (pl.), barba-câprei, burcte-creţ. tocmăflel s. v. CREASTA-COCOSULUI. RĂMURELE. TOCMEĂLĂ s. tîrg, tîrguială, (rar) precupe-ţire, (reg.) tdemă. (~ a ţinui mult.) tocmeală s. v. ACORD. ARANJAMENT. AŞEZĂMÎNT. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINŢĂ. CHIBZUIRE. CICLU. CLAUZĂ. COMBINAŢIE. CONDIŢIE. CONTRACT. CONVENŢIE. CREARE.’ CUMINŢENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. DATINĂ. DISPOZIŢIE. FACERE. FEL. FUNDAŢIE. INSTITUŢIE. INTRIGĂ. ÎNŢELEGERE. ÎNŢELEPCIUNE. ÎNŢELES. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. .JUDECATĂ. LEGĂMÎNT. LOGODNĂ. MAŞINAŢIE. MĂSURĂ. MENSTRUAŢIE. MINTE. MODERAŢIE. NORMĂ. OBICEI. ORDINE. ORGANIZARE. ORÎNDUIALĂ. PACT. PERIOD. PETIRE. PEŢIT. PRECEPT. PRE-VEDERp:. PRINCIPIU. PUNCT. RAŢIUNE. REGULĂ. RÎNDUIALĂ. ROST. SEMNIFICAŢIE. SENS. SOCOTEALĂ. SOCOTINŢĂ. STIPULARE. STIPULAŢIE. TACT. TERMEN. TESTAMENT. TÎLC. TRADIŢIE. TRANZACŢIE. UNELTIRE. UNITATE. UZ. UZANŢĂ. ZIDIRE. TOCMI vb. 1. a se tîrgui, (înv. şi pop.) a se negustori, a se neguţa, (pop.) a se pogodi, a se precupeţi, (reg.) a se ogodi, (prin Transilv.) a (se) răzbâte. (S-a ~ cu negustorul.) 2. a se angaja, a se băga, a intra, a se încadra, a sc vîri, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. şi Bucov.) a se apuca. (S-a ~ paznic, argat.) tocmi vb. v. AFLA. ALCĂTUI. ARANJA. ASEMĂNA. ASEMUI. AŞEZA. CĂLĂUZI. CLASA. CLASIFICA. COMPARA. COMPUNE. CONCEPE. CONDUCE. CONSOLIDA. CONSTITUI. CONVENI. CREA. DA. DESCOPERI. DESEMNA. DESTINA. DICHISI. DIRIJA. DISPUNE. DISTRIBUI. ELABORA. FACE. FERCHEZUI. FIXA. FORMA. GĂSI. GĂTI. GHIDA. GÎNDI. GRUPA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. IMAGINA. INSTITUI. INVENTA. ÎMPĂRŢI. ÎMPODOBI. ÎNCHIRIA. ÎNDREPTA. ÎNDRUMA. ÎNFIINŢA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTĂRI. ÎNTOCMI. ÎNTREMA. ÎNŢELEGE. ÎNVOI. ÎNZDRĂVENI. LECUI. LOGODI. MENI. NĂSCOCI. NUMI. ORDONA. ORGANIZA. ORIENTA. ORÎNDUI. PLĂNUI. PLĂSMUI. POTRIVI. PREDESTINA. PREGĂTI. PROIECTA. PUNE. REALIZA. REDACTA. REFACE. REPARA. REPARTIZA. RESTABILI. RIDICA. RÎNDUI. SCORNI. SCRIE. SISTEMATIZA. SORTI. SPILCUI. STABILI. STATORNICI. TĂMĂDUI. URSI. VINDECA. tocmire s. v. ACORD. ARANJAMENT. COMBINAŢIE. CONTRACT. CONVENŢIE. ÎNŢELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. ORDINE. ORGANIZARE. TOCMITOR 1014 ORÎNDUIALĂ. PACT. REGULĂ. RÎNDU-IALĂ. TRANZACŢIE. tocmitor s. v. CAP. CĂLĂUZĂ. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. CREATOR. FĂURITOR. FONDATOR. ÎNDRUMĂTOR. ÎNTEMEIETOR. MAI-MARE. POVĂTUITOR. SFĂTUITOR. SFETNIC. ŞEF. TOCOFER0L s. (BIOL.) vitamina E. tocorîc s. v. BANCĂ. TODORUSÂLE s. pl. (BIS.) strat de rusa Iii, (reg.) todoruse (pl.), sfredelul rusaliilor. (~ se serbează cu 24 de zile înainte de rusalii.) todoruse s. pl. v. STRAT DE RUSALII. TODORUSÂLE. toileâc s. v. ŞTIULETE, toîolog adj. v. BLEG. INDOLENT. LĂLÎU. MOALE. MOLATIC. MOLÎU. MOTOTOL, togă s. v. ROBĂ. togmăgcl s. v. BURETE-DE-CONOPIDĂ. TOI s. 1. miez, mijloc, putere, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (în ~ul nopţii.) 2. zor, (pop. si fam.) dîrdoră. (în ~ul muncii.) toi s. v. ANIMOZITATE. BALAMUC. BĂTĂLIE. CEARTĂ. CÎRD. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENŢĂ. GĂLĂGIE. GÎLCEAVĂ. GROS. HĂRMĂLAIE. HUIET. ÎNVRĂJBIRE. LARMĂ. LITIGIU. LUPTĂ. MULŢIME. NEÎNŢELEGERE. SCANDAL. STOL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VRAJBĂ. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. ZÎZANIE. toi vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. TOIÂG s. 1. (Transilv. şi Maram.) măcău. (Se sprijină în ~.) 2. (reg.) stat. (~ este o luminare încolăcită.) toiag s. v. AJUTOR. MUSTUITOR. REAZEM. SCEPTRU. SPRIJIN. SPRIJINITOR. TOIEGELE s. pl. art. (ASTRON.) (pop.) trisfetitele (pl. art.). toiet s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂM-BĂLAU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. TOLĂNI vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăşi, (prin Munt. şi Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ aşa?) tolăni vb. v. LENEVI. TR ÎN DĂ VI. TOLĂNIT adj. 1. culcat, întins, lungit, trin-tit, (reg.) răbunlt, (Mold.) tologlt. (Stă puţin ~ după amiază.) 2. răsturnat, trîntit. (Şedea ~ in fotoliu.) tolbăş s. v. MARCHITAN. TOLBĂ s. 1. (pop.) tâşcă, (Mold.) ţoşcă. (~ pentru vînat.) 2. (înv. şi reg.) toc, (înv.) cucură, faretră, săhăidâc, tăftăi. (~ de săgeţi.) tolcer s. v. PÎLNIE. toi cer ăş s. v.j PÎLNIOARĂ. PÎLNIUŢĂ. toîecruţ s. v. PETUNIE, toidui vb. v. CĂSĂTORI. CONVENI. ÎNŢELEGE. ÎNVOI. TOLERA vb. 1. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiţi. (Nu pot ~ una ca asta.) 2. a suporta, (prin Transilv. şi prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.) TOLERĂBIL adj. 1. acceptabil, suportabil, (înv.) suferlbil, suferit. (O climă ~.) 2. acceptabil, admisibil, bunicel, convenabil, suportabil, (fam.) pasăbil. (O situaţie ~.) TOLERANT adj. concesiv, indulgent, îngăduitor, (înv.) răbdător. (Prea este ~ I) tolerantism s. v. INDULGENŢĂ. ÎNGĂDUINŢĂ. ^ ÎNGĂDUIRE. TOLERANŢĂ. TOLERANŢĂ s. indulgenţă, îngăduinţă, îngăduire, (rar) tolerantism, (pop.) îngăduiălă, (înv.) răbdare. (Manifestă prea multă ~.) toligă s. v. COTIGĂ. TELEAGĂ, toloacă s. v. OGOR. PÎRLOAGĂ. toloboătă s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. tolocăni vb. v. ADMONESTA. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CERTA. CICĂLI. DĂSCĂLI. DOJENI. FLECĂRI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORALIZA. MORMĂI. MURMURA. MUSTRA. PĂLĂVRĂGI. PLICTISI. SÎCÎI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI, tologi vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI, tologit adj. v. CULCAT. ÎNTINS. LUNGIT. TOLĂNIT. TRÎNTIT. tololoi s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. tololoi s., adj. v. CLĂNTĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. toltoăşă s. v. COCOLOŞ. GHEMOTOC. MOTOTOL. TOM s. 1. volum. (Carte în mai multe ~.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tipăritură, volum, (livr.) op. (Un ~ gros.) TOMATĂ s. (BOT.; Lycopersicum esculen-tum) pătlăgea, pătlăgică, roşie, (reg.) gălă-ţână, (Transilv. şi Ban.) paradăisă. (Salată de ~e.) tombateră s., adj. v. RETROGRAD, torabă s. v. GROAPĂ. MORMÎNT. tdmite adv. v. TOCMAI. TOMNĂTIC adj. (livr.) autumnal, (reg.) tomnlu. (Fructe ~ ; zile ~.) tomuiu adj. v. TOMNATIC, tomoăşă s. v. COCOLOŞ. GHEMOTOC. MOTOTOL. TON s. 1. (MUZ.) tonalitate, (livr. înv.) son. (în ce ~ e scrisă bucata?) 2. răsunet, rezonanţă, sonoritate, timbru. (~ unui flaut.) 3. inflexiune, intonare, intonaţie, mlădiere, modulare, modulaţie, tonalitate. (O voce cu ~uri plăcute.) 4. glas, timbru, voce, (pop.) viers. (Avea un ~ grav.) 5. accent, intonaţie. (Vorbea cu un avînt şi un ~ plin de căldură.) 1015 TOPĂNCUŢĂ Cî. (FON.) înălţime, tonalitate. (Chineza literară are patru ~uri.) 7. nuanţă, (înv.) vopseâ. (Material textil în mai multe ~uri.) ton s. v. ACCENT. JGHEAB. LĂPTOC. SCOC. ULUC. TONAJ s. încărcătură. (Ce ~ are acest autocamion ?) TONALITATE s. 1. (MUZ.) ton, (livr. înv.) son. (în ce ~ e scrisă bucala ?) 2. inflexiune, intonare, intonaţie, mlădiere, modulare, modulaţie, ton. (O voce cu ~ plăcută.) 3. (FON.) înălţime, ton. (Chineza literară are patru ~uţi.) tonâtic adj. v. CAPRICIOS. INCONSTANT. IN ŞTAB IL. NECON STANT. NE ŞTAB IL. NE STATORNIC. SCHIMBĂC IO S. SCHIMBĂTOR. VARIABIL. luncă vb. v. APUCA. CĂŞUNA. NĂZĂRI. VENI. TONlâTĂ s. chioşc, gheretă. (O ^ cu dulciuri.) tonic adj. v. ÎNTĂRITOR. T6NIC adj., s. 1. adj. (FON.) accentuat. (Vocală ~ ; silabă ~.) 2. adj., s. (FARM.) fortifiant, i'ortificant, întăritor, reconfortant, tonifiant, (rar) reconstituănt, (înv.) reconforta-îor. (Un medicament ~.) TONIFIANT adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, întăritor, reconfortant, tonic, (rar) reconstituănt, (înv.) reconfortată]*. (Un medicament ~.) TONIFICĂ vb. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, (înv. şi pop.) a (se) împuternici, (pop. şi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoşa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ puţin după boală.) TONIFICĂRE s. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăve-nire, reconfortare, refacere, restabilire, (rar) reconfort, (înv. şi pop.) împuternicire. (~ lui după boală.) TONIFICAT adj. (MED.) fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, (Mold.) pribolit. (Om ~ după o boală.) tonoăsă s. v. BOROBOAŢĂ. ISPRAVĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. ŞOTIE. TRĂ SNA IE. tonoci vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. tonocies. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DE-FĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDI-TARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ŞOAPTĂ. tonos adj. v. CAPRICIOS. INCONSTANT. IN ŞTAB IL. NECONSTANT. NE STABIL. NESTATORNIC. SCHIMBĂC IO S. SCHIMBĂTOR. VARIABIL. TONT adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) hâpîea, (pop.) flaimuc, (înv. şi reg.) nătîntoe» prostân, prostâtic, prostănătic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangoslt, metehău, metelâu, motoflâte, motolog, mutălău, natan-tăl, năbîrgeăc, nătăbîz, nătfnt, nătrui, nătriiţ, năvleg, năvligăs, nerodâi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tătălău, tălfmb, tontăn, tontoîâte, tontolăg, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Mnnt.) bobleţ, (Mold.) cherapleş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuiâtic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmân, (prin Olt. şi Munt.) tărănttic, (Munt.) tontovân, (turcism înv.) budalâ, (fam.) fleţ, găgătiţă, gogomân, zevzâc, (fig.) sec. (~ mai eşti, amice, de-ai putut să faci aşa ceva!) tontăn adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET.. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. TONTĂLĂU adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) hâplea, (pop.) flaimuc, (înv. şi reg.) nătîntâc» prostăn, prostâtic, prostănătic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangoslt, metehău, metelâu, motoflete, motolog, mutălău, natan-tăl, năbîrgeăc, nătăbîz, nătfnt, nătrui, nătruţ, năvlâg, năvligăs, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălfmb, tontăn, tontolăte, tontolăg, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleţ, (Mold.) cherapleş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuiâtic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşmân, fprin Olt. şi Munt.) tărănttic, (Munt.) tontovân, (turcism înv.) budalâ, (fam.) fleţ, găgăuţă, gogomân, zevzâc, (fig.) sec. (~ mai eşti, amice, de-ai putut să faci aşa cevaI) tonii vb. v. ÎNDOBITOCI. PROSTI. TÎMPI. tontoletc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. tonloloq adj.» s. v. BLEG. NĂTĂFLET. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. lontoroşel s. v. GHIOCEL, tontovân adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. ton tic s. v. NĂTÎNG IE. NEGHIOBIE. NEROZIE. PROSTIE. STUPIDITATE. STUPIZENIE. TOP s. testea, (reg.) conţ, (înv.) ris, rismă. (~ de hîrtie.) top s. v. TUN. topăncă s. v. GHEATĂ. OPINCĂ. TÎRLIC. (: TOPÂZ s. (MIN.) (înv.) pâzie. topăncălă s. v. GHETUŢĂ. TOPCIU 1016 topcfu s. v. ARTILERIST. TUNAR, topcnie s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DECEDARE. DECES. DEZASTRU. DISPARIŢIE. FLAGEL. GROZĂVIE. MOARTE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. PIE-IRE. POTOP. PRĂPĂD. PRĂPĂDIRE. PUSTIIRE. RĂPOSARE. SFlRSIT. SINISTRU. STINGERE. SUCOMBARE. URGIE. TOPI vb. 1. (reg.) a (se) sparge. (S-a ~ zăpada.) 2. a dizolva, a solvi. (A ~ zahărul în apă.) 3. (reg.) a (se) mura. (A ~ o plantă textilă.) topi vb. v. CONSUMA. DESFIINŢA. DISTRUGE. EPUIZA. ISPRĂVI. LICHIDA. NIMICI. PRĂPĂDI. SFÎRŞI. TERMINA. TOPILĂ s. topitoare. (~ pentru in.) TOPINAMBURs. (BOT.; Helianthus tubero-sus) nap-porcesc, (reg.) picioică, măr-de-pă-mînt, morcov-porcesc, pere-iernâtice (pl.), (Olt.) crumpenă, (Mold.) gulie. TOPIRE s. 1. (FIZ.) fuziune. (Punct de ~.) 2. dizolvare, solvire, topit. (~ zahărului in apă.) TOPIT adj. 1. dizolvat. (Zahăr ~.) 2. (reg.) murât. (In ~.) TOPIT s. dizolvare, solvire, topire. (~ zahărului in apă.) TOPITOĂRE s. topilă. (~ pentru in.) toplicios adj. v. APĂTOS. APOS. TOPOGRÂF s. geometru. TOPOGRAFIC adj. (înv.) topograficâsc. (Lucrare ~.) topocjraficesc adj. v. TOPOGRAFIC. TOPONÎM adj., s. toponimic. („Braşov” este un ~.) TOPONÎMIC adj., s. toponim. („Dunărea" este un ~.) TOPONIMIE s. toponoinastică. TOPONOMÂSTICĂ s. toponimie. TOPOR s. (prin Bucov.) manea. (01 lemne cu ~.) TOPORĂŞ s. 1. (pop.) toporel, toporuş. (Un~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata) violeta, viorea, (rar) violă, (reg.) călţunâş, cîrligel, cocoşel, garoafă, găurea, micsândră, micşuneâ, nemţoaică, tămiioâră, vioară, floare-domn căscă, flori-mărunte (pl.), flori-măr uliţele (pl.), zambilă-de-cîmp. 3. (BOT.; Viola alpina) viorea, viorică, (reg.) micşunea-de-munte. loporâş s. v. CĂLDĂRUŞĂ. TĂMÎIOARĂ. toporâşi s. pl. v. NEMŢÎŞOR. SURGUCI. TĂMÎIOARĂ. VIOREA, toporel s. v. TOPOR AŞ. TOPORlŞCĂ s. 1. securice, (înv. şi reg.) securică. (O secure mică sau ~.) 2. bardă, (reg.) toporiţă, (Mold.) toâipă. (Lovitură de ~.) ioporişcă s. v. COADĂ, toporiţă s. v. BARDĂ. TOPORlŞCĂ. toporiic s. v. COADĂ, toporişte s. v. COADĂ, toporul s. art. v. PERSEU. toporuş s. v. TOPORAŞ. topsicâ vb. v. ÎNVENINA. OTRĂVI, topsicât adj. v. ÎNVENINAT. OTRĂVIT. OTRĂVITOR. VENINOS. toptangiu s., adj. v. ANGROSIST, toptiz s. v. BUZDUGAN, tor s. v. TIZ IC. TORĂCE s. (ANAT.) 1. coşul pieptului, cutie toracică. 2. piept. torbă s. v. DESAGĂ. TRAISTĂ, torcător s. v. FILATOR, lorcătorie s. v. FILATURĂ, torcătură s. v. FILARE. FILAT. TOARCERE. TORS. TORENT s. 1. puhoi, şuvoi, (pop.) noiăn, zăpor, (înv. şi reg.) năbâi, (reg.) şuşoi, (prin Dobr. şi Munt.) sel. (~ de ape.) 2. puhoi, riu, şiroi, şuvoi. (~ de vin.) torf s. v. TURBĂ. TORÎD adj. arzător, canicular, dogoritor, fierbinte, tropical, zăpuşitor, (reg.) zădufos, zăpuşit, (prin Ban. şi Olt.) pripitor. (O zi ~ ; soare ~ ; căldură ~ .) toriştc s. v. STANIŞTE. tormâc s. v. HREAN. toroăpă s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. GLOABĂ. ÎNCURCĂTURĂ. MÎRŢOAGĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. toroipan s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ, toroipăni vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. toropâlă s; v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. TOROPEÂLĂ s. 1. amorţeală, toropire. (îl cuprinsese o ~ de neînvins.) 2. aţipeală, aţipire, dormitare, moţăială, moţăire, moţăit, moţăi-tură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolenţă, (rar) somnie, (reg.) picuiâlă, pio-ceâlă, somnoreâlă, vMold.) clipoceâlă, clipocire, (prin Munt.) pircoteMă, pircotit, (înv.) somno-roşie. (Stare de ~.) 3. lincezeală, lîncezire, moleşeală, moleşire, toropire, (franţuzism rar) torpoâre, (Munt. şi Olt.) lîromeâlă. (Ce e această ~ la voi?) 4. (MET.) arşiţă, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbu-şeală, năduf, năduşeală, pîrjol, pojar, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoâre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoâre, cocăt, crăpăt, năplăiâlă, piclă, prepăt, prigoâre, puhăiâlă, zăpuc, (prin Ban.) arsoâre, (Ban. şi Transilv.) friptoâre, (prin Olt.) jâpsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) TOROPÎ vb. 1. a(-î) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleşi, a(-l) covirşi, a(-l) cuprinde, a(-l) înfringe, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) preacovîrşi, (fig.) a(-l) dobori, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul.) 2. a moleşi. (Canicula îl ~.) toropi vb. v. SNOPI. STÎLCI. TOROPIRE s. 1. amorţeală, toropeală. (Stare de ~.) 2. lincezeală, lîncezire, moleşeală, moleşire, toropeală, (franţuzism rar) torpoâre, (Munt.) şi Olt.) tîromeâlă. (Ce e această ~ la voi?) TOROPIT adj. 1. biruit, copleşit. (~ de somn.) 2. moleşit. (E tare ~.) 3. amorţit, tf/v de căldură.) TOROPITOR adj. moleşitor. (O căldură ~.) 1017 TOTUŞI torosî vb. v. PLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI, toroşteâlă s. v. TERCIUIALĂ. torosti vb. v. STORCI. STRIVI. TERCIUL ZDROBI. torpilă vb. v. SUBMINA, torpoârc s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEALĂ. LÎNCEZEALĂ. LÎNCEZIRE. MOLESEALĂ. MOLESIRE. NĂBUŞEALĂ. NĂDUF. NĂDUSEALA. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. TOROPIRE. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. TORS adj. (TEXT.) filat, răsucit. (Lînă TORS s. (TEXT.) filare, filat, toarcere, (rar) torcătură. TORS s. trunchi. (Sculptura reprezintă un ~ de bărbat.) torsât adj. v. RĂSUCIT, torsălură s. v. TORT. torsiona vb. v. CONTORSIONA. RĂSUCI. SUCI. torsionare s. v. RĂSUCIRE. TORSIUNE, torsionat adj. v. RĂSUCIT. TORSIUNE s. răsucire, (rar) torsionâre. (Mişcări de ~ a corpului.) torsiune s. v. DEPLASARE. DEZARTICULARE. DEZ ART ICUL AŢ IE. DI SLOCARE. LUXARE. LUXAŢIE. SCRÎNTEALĂ. SCRÎN-TIRE. SCRÎNTITURĂ. SUCIRE, torsură s. v. TORT. TORT s. (TEXT.) (pop.) torsătură, (înv. şi reg.) torsură. TORT s. (prin Transilv.) tortâtă. (~ de ciocolată.) tortâtă s. v. TORT. TORTURĂ vb. 1. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a trudi, (înv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străs-tui. (L-au ~ pentru a-şi mărturisi crima.) 2. a chinui, a frămînta, a obseda, a persecuta, a preocupa, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (îl ~ un gind.) torturânt adj. v. CHINUITOR. OBSEDANT. TORTURARE s. chinuire, schingiuire. unui martir.) TORTURAT adj. 1. chinuit, schingiuit, (înv. şi pop.) căznit, (înv. şi reg.) pătimâş, (înv.) muncit, pătimitor, păţit. (Martir ~.) 2. chinuit, frămîntat, obsedat, persecutai, urmărit. (~ de o idee.) TORTURĂ s. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, (inv. şi pop.) trudă, (pop.) mtincă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsi-tură, rână, schingi, strădânie, strînsoâre, trud-nicie. (Supus la ~ i crîncene.) torturător adj. v. CHINUITOR. OBSEDANT. TORŢĂ s. faclă, făclie, (înv.) fâchie, lampă dă, maşala. (~ pentru luminat.) TORŢEL s. (BOT.; Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borang'lc, inlţă, întorţâl, lipici, părul-Sfintei-Mării, (prin Ban.) steagul-zînelor. torţiondr s. v. CĂLĂU. GÎDE. TOT adj., s., adv. 1. adj. complet, deplin, integral, întreg, total. (Care este suma ~?) 2. adj. întreg. (~ Muntenia.) 3. s. ansamblu, întreg. (Un ~ unitar.) 4. adv. încă. (~ mai plouă.) 5. adv. încă. totuşi. (Cit îi da şi ~ i se pare puţin.) 6. adv. iar. (El avea o fată şi ea ~ o fată.) 7. adv. numai. (La ospăţ, ~ oaspeţi rari.) 8. adj. fiecare, fiece, oricare, orice, orişicare, (pop.) îieşce, fitecă. (~ pasărea pe limba ei piere.) tot sv v. SLOVAC. TOTĂL adj., adv., s. 1. adj. complet, exhaustiv, integral, întreg. (Studii ~ ; excerptare ^ a unui material.) 2, adj. complet, deplin, integral, întreg, tot. (Care este suma ~ de plată?) 3. adv. absolut, complet, completamente, integral, (înv. şi pop.) sadeâ. (Calul era ~ alb.) 4. adj. absolut, adînc, complet, deplin, desăvîr-şit, perfect, profund. (O linişte ~ ; întuneric ~.) 5. adj. complet, desăvîrşit, infinit, nemărginit,, (fig.) orb. (încredere ~ in cineva.) 6. adj. complet, deplin, integral, întreg, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulţumire, realizare ~.) 7. s. (MAT.) sumă. (~ unei adunări.) 8. s. cifră, număr, sumă. (~ spectatorilor.) ?). s. totalitate. (~ vitelor vîndute.) 10. adj. global. (Rezultat ~.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreţ ~.) 12. adj. integral, necondiţionat, neprecupeţit. (Sprijin ~.) 13. adv. totalmente. (Sînt ~ de partea ta.) TOTALITATE s. 1. total. (~ vilelor vîndute.) 2. sumă. (~ imaginilor dinir-o poezie.) 3. integritate, întregime. (~ bunurilor.) 4. (JUR.) universalitate. (Lasă cuiva prin testament ~ a bunurilor sale.) 5. unanimitate. (A obţinut ~ voturilor.) (î. ansamblu. (Aceste clemente disparate alcătuiesc o •) TOTALIZA vb. 1. (MA1\) a aduna, (rar) a adiţiona, a însuma, a suma, (înv.) a sumarisi. (A ~ valoarea a doi vectori.) 2. a însuma. (Ele ~ laolaltă . . .) TOTALIZÂRE s. 1. (MAT.) adunare, (rar) adiţionâre. (~ tuturor cifrelor.) 2. însumare. (în urma ~ datelor . . .) TOTALMENTE adv. total. (Sînt ~ de partea ta.) TOTDEAUNA adv. 1. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, veşnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) 2. etern, pururi, veşnic. (~ varămîne în inimile noastre.) 3. oricînd, orişicînd, (înv.) fiecînd, fieştecînd, verieînd. (Să vii ~ la mine.) TOTDEODÂTĂ adv. concomitent, paralel, simultan, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem şi aprovizionarea.) totîlcă s. v. TRIŞCĂ. totnici s. pl. v. NEMŢIŞOR. TOTODĂTĂ adv. concomitent, paralel, simultan, totdeodată, (înv.) împretină. (~ să începem şi aprovizionarea.) totoloţ s. v. BOŢ. BULZ. COCOLOŞ. T6TUNA adv. întruna, mereu. (O ţinea ~ că...) T6TUŞI conj., adv. 1. conj. dar, însă. vrea să te cred, ~ am unele îndoieli.) 2. conj. TOYAR 1018 (prin Transilv.) meghiş. (Să treci ~ pe la mine.) 3. adv. încă, tot. (CU îi dă şi ~ i se pare puţin.) tovăr s. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ.^ POVARĂ. SARCINĂ. TOVÂRĂŞ s. 1. (pop.) fîrtât, soţ, (reg.) ortac, (inv.) soţie. (~ de muncă.) 2. camarad, (reg., mai ales în Ban. şi Transilv.) ortâc, (prin Transilv. şi Ban.) tărşâg, (înv.) cardâş, tovărăşie. (~ de arme.) 3. asociat, părtaş, (înv. şi reg.) simbrâş, (reg.) ortâc, prieten. (~ in afaceri.) 4. însoţitor, (livr.) companion, (inv. şi pop.) soţ, (înv. şi reg.) soţie, (înv.) petrecător. (~ la un drum.) TOVARĂŞĂ s. asociată, părtaşă, (înv. şi reg.) soaţă. (~ inir-o afacere.) TOVĂRĂŞESC adj. 1. camaraderesc, colegial. (Reuniune ~.) 2. amical, prietenesc, prietenos. (Atitudine ~.) TOVĂRĂŞEŞTE adv. camaradereşte, colegial. (Se poartă ~.) TOVĂRĂŞIE s. 1. (reg.) fîrtăţie, ortăcie. (Rea ~ şi-a ales.) 2. asociaţie, asociere, întovărăşire, (înv. şi reg.) sîmbră, soţie, (reg.) ortăcie, simbrie, soţiire. (~ celor doi negustori n-a ţinut mult.) 3. anturaj, companie, societate, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile in ~ lor.) tovărăşie s. v. CAMARAD. TOVARĂŞ, tovăr! ’vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA, REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI. TOXIC adj. otrăvitor, (pop.) otrăvicios. (Substanţă ~.) toxic s. \\ OTRAVĂ. TOXIC ITÂTE s. (înv.) venin. (~ unei substanţe.) trabânt s. v. HALEBARDIER. TRABUC s. ţigară de foi. TRAC adj. tracic. (Populaţii ~.) tracasa vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA. tracasare s. v. AGASARE. ENERVARE. IRITARE. PLICTISIRE. SÎCÎIALĂ. SÎCÎIRE. tracasat adj. v. AGASAT. ENERVAT. IRITAT. PLICTISIT. SÎCÎIT. SUPĂRAT. TRACIC adj. trac. (Populaţii ~.) tract s. v. CIRCULAŢIE. TRAFIC. TRACTAT adj. remorcat. (Un vehicul ~.) tractir s. v. BIRT. BORDEL. CASĂ DE PROSTITUŢIE. CASĂ DE TOLERANŢĂ. HAN. LUPANAR. O SPĂTĂRIE. tractir (jiu s. v. BIRTAŞ. HANGIU. OSPĂTAR. TRADÎŢIE s. 1. datină, fel, obicei, rînduială, uz, uzanţă, (înv. şi pop.) rînd, (pop.) dâtă, lege, (înv. şi reg.) pomană, (reg.) or în dă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (înv.) pravilă, predânie, şart, locmeâlă, (turcism înv.) adât. (Aşa-i din bâirîni.) 2. (JUR.) consuetu-dine, cutumă, datină, obicei, uz, uzanţă. (Practică consacrată prin ~.) TRADIŢIONÂL adj. 1. bătrînesc, [patriarhal, vechi. (Datini ~.) 2. consacrat, consfinţit, obişnuit, (rar) sacramentâl. (A rostit formula ~.) 3. clasic, curent, frecvent, obişnuit, uzual. (Un procedeu tehnic TRADUCĂTOR s. tălmăcitor, (înv.) tîlcuitdr. (Cine este ~ romanului?) 2. interpret, tălmaci, translator, (înv.) dragoman, tergimân. (A vorbi cu cineva prin ~.) TRADtJCE vb. a tălmăci, a transpune, (înv. şi reg.) a tîlcui, (înv.) a da, a izvodi, a intoârce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă in alta.) tradftce vb. v. EXPRIMA. ÎNFĂŢIŞA. MANIFESTA. REDA. REPREZENTA. TRADtJCERE s. 1. tălmăcire, transpunere, (inv.) prefacere, traducţie, tălmăcitură, tilcu-iâlă, tîlcufre. (~ dintr-o limbă in alia.) traducţie s. v. TĂLMĂCIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE. TRAFÎC s. circulaţie, (înv.) tract. (O arteră cu ~ intens.) trafic s. v. DEBIT. REGIE. TUTUNGERIE. TRAFICA vb. 1. a negocia, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 2. a negustori, a precupeţi, a specula, (înv. şi reg.) a precupi. (Ce mărfuri ~ ?) traficant s. v. DEBITANT. TUTUNGIU. TRAFORAJ s. 1. traforare. (Unelte de ~.) 2. (TERN.) ajur. (~ executat din placaj.) TRAFORARE s. traforaj. (Unelte de ~. ) trăgan s. v. GÎLCÂ. UMFLĂTURĂ. TRÂGE vb. 1. a tîrî, a tîrîi, a tîrşii, (reg.) a tăgîrţa. (A ~ ceva după sine.) 2. a încorda, a întinde, a tensiona. (~ firele textile.) 3. a înfige. (~ in ţeapă.) 4. a smulge. (A ~ un cui cu cleştele.) 5. a suna. (Te rog să ~ clopoţelul.) 6. a coborî, a lăsa. (A ~ perdelele.) 7. a încliide, a încuia, a pune. (A ~ zăvorul la uşă.) 8. a se feri. (S-a ~ repede intr-o parte.) 0. a îndoi, a râsfrînge, a ridica, a sufleca, a sumete, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. şi Dobr.) a sumeteca. (îşi mînecile, poalele.) 10, a (se) dezbrăca, a scoate, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezveşti, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămaşa de pe tine.) 11. a îmbrăca, a pune. (~ cămaşa pe tine.) 12. a descălţa, a scoate, (reg.) a desculţa. (~ pantofii din picior.) 13. a(-şi) încălţa, a(-şi) pune. (îşi ~ bocancii.) 14. a băga, a îndesa, a înfunda, a viri. (~ căciula pe cap.) 15. a absorbi, a aspira, a încorpora, a înghiţi, a resorbi, a sorbi, a suge. (Pâmîntul ~ apa de precipitaţii.) 16. a aspira, a inspira. (~ cu nesaţ aerul în piept.) 17. a aspira, a inhala. (~ pe nări o substanţă medicamentoasă.) 18. a priza, (Mold.) a sfîrcîi. (A ~ tabac.) 10. a sufla. (Te rog să-ţi ~ nasul!) 20. a bea, (reg.) a ţucsui, (fam. fig.) a pili. a suge. (E beţiv, ~ mult,) 21. (MED.) a freca, a fricţiona. (îl ~ pe spate.) 22. (MED.) a masa. (A ~ un muşchi.) 23. a ascuţi. (~ coasa pe cute.) 24. a arunca, a azvîrli, a lansa, (pop.) a slobozi. (~ săgeţi.) 25. a bate. (Arma ~ departe.) 26. a descărca, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ pistolul în el.) 27. a da, a izbi, a lovi, (pop.) a păli. (A ~ cu toporul în lemn.) 28. a imprima, a tipări. (A ~ 1000 de exemplare din această carte.) 20. a duce, a trasa. (~ linii paralele.) 1019 TRANSCRIE 30. a da, (rar) a aplica, (fam. fig.) a ârde, a cîrpi, a lipi. (I-a ~ o palmă.) 31. a-i plesni. (îi ~ una peste obraz.) 32. a se opri, a poposi, a sta, a şedea, a zăbovi. (A ~ la umbra unui stejar.) 33. a mînea, (pop.) a sălăşlui, (reg.) a sălăşi, (prin Transilv.) a măsălui, a sălui, (înv.) a conăci, a sălăşui. (A ~ acolo vreo două zile.) 34. a se instala. (La ce hotel ai ~ ?) 35. a slăbi. (Ase~ ia faţă.) 36. a coborî, a descinde, a proveni. (Se ~ din os de domn.) 37. a fi, a proveni. (De unde se ~ ?) 38. a îndura, a pătimi, a păţi, a răbda, a suferi, a suporta, (astăzi rar) a purta, (înv. şi reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a peşti, (prin Transilv.) a pristui, (inv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiţi. (Cîte n-a ~ !) trage vb. v. CAUZA. CÎNTĂRI. DERIVA. EXTRAGE. FACE. FUMA. PRICINUI. PRODUCE. PROVENI. PROVOCA. RETRAGE. REZULTA. SCOATE. VENI. TRAGEDIE s. (LIT.) (înv.) tragedie. (~ în 5 acte.) TRĂGERE s. 1. încordare, întindere, tensionare. (~ firelor textile.) 2. (TEHN.) etirare, trefilare, trefilat. (~ sîrmci.) 3. smulgere. (~ cuiului cu cleştele.) 4. sunare. (~ clopoţelului.) 5. închidere, încuiere, punere. (~ zăvorului la uşă.) 6. dczbrăeare, scoatere, (fam.) dezechi-pâre. (~ cămăşii de pe el.) 7. suflare. (~ nasului.) 8. (MED.) frecare, fricţionare. (~ bolnavului pe spate.) 9. (MED.) masare. (~ părţii bolnave.) 10. aruncare, azvîrlire, lansare. (~ unei săgeţi.) 11, descărcare, (inv. şi pop.) slobozire. (~ pistolului.) 12. editare, imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, (înv.) publicarisire, publicâţie, publicitâte, tipă-rle. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 13. ducere, trasare. (~ unei linii.) tragere s. v. APLECARE. APLICAŢIE. APTiTUDINE. ATRACŢIE. CHEMARE. DAR. EXTRAGERE. HAR. ÎNCLINARE. ÎNCLINAŢIE. ÎNZESTRARE. PORNIRE. PREDILECŢIE. PREDISPOZIŢIE. PREFERINŢĂ. SCOATERE. TALENT. VOCAŢIE. TRAGIC adj. catastrofal, dezastruos, fatal, funest, nefericit, nenorocit. (Un deznodămînt ~ •) trâglă s. v. COBILĂ. SCÎLCEAZĂ. tragedie s. v. TRAGEDIE. TRAHEÂL adj. (ANAT.) trahean. (Regiunea ~.) TRAI-IEÂN adj. (ANAT.) traheal. (Regiunea ~.) TRAI s. 1. viaţă, (înv.) cust, custâre. (A dus un ~ agitat.) 2. viaţă, vieţuire, (pop.) sălăşlulre, (înv.) sălăşluinţă. (~ lui îndelungată pe aceste locuri.) 3. existenţă, viaţă, zile (pl.), (înv. şi pop.) petrecere, vieţuire, (pop. şi fam.) veac, (înv.) petrecânie. (~ lui se scurgea în linişte.) 4. (JUR.) coabitare, convieţuire. (~ celor doi soţi a fost scurt.) 5. întreţinere, subzistenţă. (Mijloace d.e ~.) TRAIECT s. 1. drum, itinerar, parcurs, rută, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marşrăt, (înv.? în Mold.) şleau. (~ urmat de un vehicul.) 2. traiectorie, traseu. (~ parcurs de un proiectil.) TRAIECTORIE s. 1. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traseu, (astăzi rar) marşrut, (înv., în Mold.) şleau. (~ urmată de un vehicul.) 2. traiect, traseu. (~ parcursă de un proiectil.) TRÂINIC adj. 1. puternic, rezistent, solid, tare, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pămlnt.) 2. durabil, rezistent, solid, (rar) dăinuitor, (pop.) purtărâţ, ţeâpăn, vîrtos, (înv.) nestră-mutăt, ţiitor. (Ghete o construcţie ~.) 3. durabil, rezistent, viabil. (O operă ~.) 4. durabil, stabil, statornic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 5. durabil, persistent, rezistent, (livr.) peren. (Efecte ~.) TRAISTĂ s. 1. desagă, (reg.) tăgîrţă, torbă, (Transilv., Ban. şi Olt.) străiţă. (Duce mincarea în ~.) 2. săculeţ, (reg.) jâcă. (în loc de poşetă purta o ~.) 3. (BOT.) traista-ciob anului (Capsella bursa-pastoris) = (pop.) punguliţă, (reg.) tăşculiţă, buruiană-de-frlguri, iarbă-de-frlguri, paştele-câilor, punga-popii, straiţa-cio-bânului, straiţa-popii, tăşcuţa-ciobânului. traistă-goală s. v. AUSTRU. CRIVĂŢ, trâmă s. v. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. UNELTIRE. trâiupă s. v. TROC. traneană s. v. FLECĂREALĂ. FLECAR IE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUTIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂ-VRĂ GIT. SPOROVĂ IALĂ. SPOROVAI RE. SPORO VĂ IT. TĂIFĂ SUIALÂ. TĂIF SUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂ RÂIE. VORBĂRIE. trancanâle s. pl. v. BOARFE. BULENDRE. CALABALÎC. CATRAFUSE. TROACE. ŢOALE. trandadăie s. v. TÎRÎTOARE. TRANDAFIR s. 1. (BOT.; Roşa) roză, (înv. şi reg.) rug, (reg.) rujă. 2. (BOT.) trandafir sălbatic (Roşa canina) = măceş, (pop.) răsură, (reg.) cacadîr, mărăcine, rug, rujă, rujiţă, siplcă, (Ban.) scobituri (pl.). 3. patrician. (A mîncat un ~ bine fript.) trandafir-de-iârnă s. v. SPÎNZ. trandafir-de-măre s. v. ACTINIE. ANE-MONĂ-DE-MARE. DEDIŢEL-DE-MARE. trandafir-de-munie s. v. SMIRDAR. trandafir-gălbcn s. v. TEIŞOR. TRANDAFIRIU adj. 1. roz, (rar) rozâtic, rozlu, (pop. şi fam.) pembă, (reg.) rozosin. (De culoare ~.) 2. roz, rumen. (Avea un obraz ~.) 3. frez, roşcat, roşiatic. (O rochie ^.) 4. (reg.) ghiurghiullu, profirlu, (înv.) profir. (Vin ~.) TRANSCARPÂTIC adj. transcarpatin. (Regiunile rsj .) TRANSCARPATIN adj. transcarpatic. (Depresiune ~.) TRANSCENDENT adj. (FILOZ.) metafizic, (înv.) metafizic6sc. TRANSCENDENTAL adj. (FILOZ.; la Kant) aprioric. (Principii ~.) TRANSCENDENTALISM s. (FILOZ.; la Kant) apriorism. TRANSCRIE vb. 1. a copia, a reprouuce, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe TRANSCRIERE 1020 curat un text.) 2. a transpune. (A ~ un text dintr-un alfabet in altul.) TRANSCRIERE s. 1. copiat, copiere, reproducere, (rar) transcripţie. (~ pe curat a unui text.) 2. (concr.) copie, reproducere, (rar) transcripţie, (inv.) izvod, prescriittiră. (Are o ~ fidelă a documentelor.) 3. transpunere, transcripţie. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.) 4. (JUR.) transcripţie. (Registru de ~i imobiliare.) TRANSCRIPŢIE s. 1. transcriere, transpunere. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.) 2. (JUR.) transcriere. (Registru de ~ti imobiliare. ) transcripţie s. v. COPIAT. COPIE. COPIERE. REPRODUCERE. TRANSCRIERE. TRANSFER s. 1. mutare, mutat, permutare, permutaţie, strămutare, strămutat, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) 2. (JUR.) transmisiune, transmitere. (~ de drepturi.) 3. (FIZ.) schimb. (~ de energie.) TRANSFERA vb. 1. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) strămuta, (înv.) a (se) premuta-risi. (S-a ~ cu slujba la Ploieşti.) 2. (JUR.) a transmite. (A ~ cuiva un drept.) TRANSFERARE s. mutare, mutat, permutare, permutaţie, strămutare, strămutat, transfer. (~ lui cu serviciul la Bacău.) TRANSFIGURARE s. transfiguraţie. TRANSFIGURÂŢIE s. transfigurare. TRANSFORMA vb. 1. a (se) metamorfoza, a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, (înv. şi pop.) a (se) întoărce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a ~ radical.) 2. a (se) preface, a (se) schimba, (inv.) a (se) prăvăli. (A ~ marea in uscat.) 3. a deveni, a se face, a se preface. (Totul s-a ~ în scrum.) 4. a modifica, a preface, a prelucra, a reface, a schimba. (A ~ un text.) 5. a face, a preface, a schimba. (Băutura din om te ~ în neom.) 6. (FON.) a se altera, a se modifica, a se preface, a se schimba. („N” intervocalic s-a ~.) 7. (FON.) a se modifica, a se preface, a se schimba, a trece. („L” intervocalic se ~ în ,,r” în cuvintele româneşti de origine latină.) 8. a (se) preface, a (se) schimba, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.) TRANSFORMÂBIL adj. modificabil. (Fenomen ~.) TRANSFORMARE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluţie, modificare, prefacere, schimbare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, (rar) strămutâre, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformâre, (înv.) modificâţie, preobrajenie, strămută tură, transformâţie, (fig.) răsturnâre. (A suferit o adîncă ~.) 3. modificare, prefacere, prelucrare, refacere, schimbare. (~ unui text.) 4. (FON-) modificare, prefacere, schimbare, trecere. (~ luiintervocalic în ,,r” în elementele româneşti de origine latină.) 5. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, tratament (~ labialelor.) TRANSFORMAT adj. 1. metamorfozat, modificat, prefăcut, preschimbat, schimbat, (înv.) strămutât. (Obiect ~.) 2. modificat, prefăcut, prelucrat, refăcut, schimbat. (Text -•) TRANSFORMATOR adj. înnoitor, primenitor, reformator, regenerator, (livr.) novator. (O mişcare ~.) transformâţie s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. TRANSFORMfSM s. (BIOL.) darvinism, evoluţionism, (rar) selecţionisrn. TRANSFORMIST adj., s. (BIOL.) evoluţionist. TRANSHIDROGENÂZĂ s. (BIOL.) dehi-drogenază. transilvan adj. v. ARDELEAN. ARDELENESC. TRANSILVĂNEAN. TRANSILVĂNEĂN s., adj. 1. s. ardelean, (înv. şi reg.) ungurean, (prin Bucov.) ardău. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelean, ardelenesc, (rar) transilvan. (Populaţie ~.) TRANSILVĂNEÂNCĂ s. ardeleancă. TRANSLATOR s. interpret, tălmaci, traducător, (înv.) dragoman, tergimân. (A vorbi cu cineva prin ~.) TRANSLUCID adj. (FIZ.) (rar) semitrans-parent. (Mediu ~.) TRANSMISIUNE s. 1. transmitere. (Curea de ~ radiaţiilor.) 2. (JUR.) transfer, transmitere. (~ de drepturi.) 3. emisiune. (~ radiofonică.) TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (înv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăţi.) 2. a prezenta. (îţi ~ salutările lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutări de la ...) 4. a da, a încredinţa, a înmîna, a întinde, a preda, a remite, [(livr.) a confia, (înv.) a încrâde, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 5. a depune, a înainta, a înmîna, a preda, a prezenta, a remite, (pop.) a băga.1; (I-a ~ întreaaa documentaţie.) 6. a împărtăşi. (Să-ţi ~ unele impresii fugare.) 7. a anunţa, a comunica, a vesti,. (înv. şi reg.) ajporunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 8. a da, a trece. (~ scrisoarea ain mină în mină.) 0. a purta, a trece. (~ paharul din mină în mină.) 10. (JUR.) a transfera. (A ~ cuiva uri^drept.) 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. a circula, a se extinde, a se împrăştia, a se întinde, a se lăţi, a se propaga, a se răspîndi, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Vestea, zvonul se ~ din gură în gură.) 13. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăştia, a (se) întinde, a (se) lăţi, a (se) propaga, a (se) răspîndi, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Ştirea s-a ~ peste tot.) 14. (FIZ.) a se propaga. (Undele se ~ în spaţiu.) 13. a emite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 1021 TRANTIE TRANSMITERE s. 1. comunicare, trimitere. (~ unor veşti.) 2. încredinţare, înminare, predare, remitere, (înv.) teslimarislre, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimât. (~ unei scrisori.) 3. depunere, înaintare, înminare, predare, prezentare, remitere, (înv.) paradosire, paradosit. situaţiei solicitate.) 4. împărtăşire. (~ unor opinii.) 5. trecere. (~ scrisorii din mină tn mină.) 6. (JUR.) transfer, transmisiune. (~ de drepturi.) 7. difuzare, propagare, răspîndire. (~ unor ştiri.) 8. emitere. (~ unui program radiofonic.) 3. transmisiune. (Curea de ~ ; ~ radiaţiilor.) TRANSMIŢĂTOR adj. emiţător, (rar) emi-siv. (Staţie ~.) TRANSPARENT adj. 1. clar. (O lentilă ~.) 2. diafan, fin, străveziu, subţire, vaporos, (înv.) prevăzător, prevăziu, străvăzătâr, (fig.) aeriân, eterat, eteric, spumds. (Un material ~.) 3. rar, subţire, uşor, (înv.) uşiire. (O ceaţă oarecum ~.) clar, cristalin, curat, limpede, pur, (pop.) vioâră, (Transilv.) tistaş, (înv.) chiar. (Apă ~ de izvor.) transparent adj. v. CLAR. DESLUŞIT. EXPLICIT. EXPRES. INTELIGIBIL. LĂMURIT. LIMPEDE. NET. PRECIS. RĂSPICAT. TRANSPARENŢĂ s. 1. claritate. (~ a unei lentile.) 2. diafanitate, (rar) străvezime, transpa-riţiune, (înv.) prevedere, străved6re. (~ unui material.) 3. claritate, curăţenie, limpezime, puritate. (~ apei.) transparentă s. v. CLARITATE. INTELIGIBIL ITATE. LIMPEZEALĂ. LIMPEZIME. transpariţiune s. v. DIAFANITATE. TRANSPARENŢĂ. TRANSPĂREA vb. a (se) întrevedea, a (se) întrezări, (rar) a (se) prevedea, a (se) străvedea. (A ~ ca prin ceaţă.) TRANSPERĂNT s. stor. (Trage ~ la geam.) TRANSPIRĂ vb. a asuda, a (se) înnăduşi, a năduşi. (A ~ din cauza căldurii.) transpiră vb. v. AFLA. AUZI. TRANSPIRÂT adj. asudat, irmăduşit, năduşit, ud, (prin Olt.) năboit. (Om foarte ~.) TRANSPIRAŢIE s. apă, înnăduşeală, nădu-şeală, sudoare, (rar) sudâţie, (reg.) asud, năbu-.şeâlă, năduf. (E plin de ~ din cauza efortului.) TRANSPLANT s. (MED.) 1. grefare, grefă, transplantare. (Efectuarea unui ~.) 2. (concr.) grefă, gref ou. (~ se grefează pacientului.) TRANSPLANTA vb. 1. a planta, a pune, a răsădi, a sădi, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ noi puieţi.) 2. a replanta. (A ~ o plantă într-un sol mai bogat.) 3. (MED.) a grefa. (A ~ un organ.) 4. a adapta, a împămînteni. (~ o instituţie, un obicei.) TRANSPLANTARE s. 1. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, (rar) transplantâţie, (pop.) presădlre, (înv.) plan-tâţie. puieţilor.) 2. replantare. (~ unei plante intr-un sol mai bogat.) 3. (MED.) grefare, grefă, transplant. (~ unui organ.) TRANSPLANTAT adj. 1. plantat, răsădit, sădit, (pop.) presadit, (Transilv.) răstăvit. (Răsaduri~.) 2. (MED.) grefat. (Organ ~ .) transplantâţie s. v. PLANTARE. PLANTAT. PUNERE. PUS. RĂSĂDIRE. RĂSĂDIT. SĂDIRE. SĂDIT. TRANSPLANTARE. TRANSPORT s. 1. cărare, cărat, ducere, dus, purtare, transportare. (~ sacului pe spate.) 2. cărătură. (A făcut un prim~.) TRANSPORTĂ vb. 1. a căra, a duce, a purta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a transpor-tarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a duce, a lua. (Maşina ne-a ~ pînâ la...) 3. a se deplasa, a se duce. (S-a ~ la faţa locului.) TRANSPORTABIL adj. 1. portabil, portativ, (înv.) purtărâţ. (Obiect 2. deplasabil. (Un bolnav ~.) TRANSPORTARE s. cărare, cărat, ducere, dus, purtare, transport. (~ unei greutăţi pe spate.) transportarisi vb. v. CĂRA. DUCE. PURTA. TRANSPORTA. transportator s. v. RAPORTOR. TRANSPORTOR adj. purtător. (Bandă ~.) transpoziţie s. v. TRANSPUNERE. TRANSPUNE vb. 1. a tălmăci, a traduce, (înv. şi reg.) a tîlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoâte. (A ~ o poezie dintr-o limbă in alta.) 2. a transcrie. (A ~ un text dintr-un alfabet in altul.) TRANSPUNERE s. 1. (rar) transpoziţie. (~ unui obiect.) 2. tălmăcire, traducere, (înv.) prefacere, traduc ţie, tălmăcitură, tîlcuiălă, tilcuire. (~ unui text dintr-o limbă in alta.) 3. transcriere, transcripţie. (~ unui text dintr-un alfabet in altul.) TRANSSUBSTANŢIAŢIIÎNE s. (BIS.) transsubstanţierc. TRANSSUBSTANŢIERE s. (BIS.) trans-substanţiaţiune; TRANSVAZĂ vb. a pritoci. (A ~ un lichid.) TRANSVAZÂT adj. pritocit. (Lichid ~.) TRANSVERSAL adv. curmeziş, oblic, pieziş. (Taie ~ suprafaţa obiectului.) TRANŞĂ vb. a rezolva. (A ~ in favoarea sa disputa.) TRANŞÂNTadj., adv. 1. adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net, (înv.) rezolut. (Un refuz ^v.) 2. adv. categoric, decis, ferm, hotărit, net, (reg.) regu-lât, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) TRANŞARE s. rezolvare. (~ conflictului in favoarea sa.) TRANŞĂ s. bucată, crîmpei, fracţiune, fragment, frîntură, parte, porţiune, secţiune, (pop.) dărâb, partâl, (înv. şi reg.) părtenie, (reg.) jârchină, ştuc. (O ~ dintr-un tot.) tranşă s. v. RATĂ. TRANŞEE s. (MIL.) şanţ, (Ban., Transilv. şi Bucov.) ştâlung, (înv.) oc6p. trăntâe s. v. GLUMĂ, SNOAVĂ- TRANZACŢIE 1022 TRANZACŢIE s. 1. afacere. (O bună ~ comercială.) 2. operaţie. (~ de bursă.) 3. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legămînt, pact, (înv. şi pop.) legătură, (pop.) tirg, tocmeală, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (înv.) aşeză-mînt, cuvînt, simfonie, sulf, şart, (arg.) şiistă. (Conform ~ ... ) TRANZIT s. (rar) tranzitare. (Comerţ prin tranzitare s. v. TRANZIT. TRANZITORIU adj. intermediar. (O situaţie ~,) tranzitoriu adj. v. NEDEFINITIV. PROVIZORIU. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC. TRANZIŢIE s. trecere. (Stare de ~.) TRAP s. (înv.) treăpăd. (~ calului.) trapezâre s. v. REFECTOR. TRAPEZĂ. TRAPEZĂ s. refector, (înv.) trapezâre, tra-pezărle. (~ unei mănăstiri.) trapezărie s. v. REFECTOR. TRAPEZĂ. TRAS adj. 1. îndoit, întors, răsfrînt, ridicat, suflecat, sumes, (reg.) sumecâţ. (Cu mînecile ~.) 2. slab, slăbănog, slăbit, uscăţiv, (rar) slăbănogii, (pop.) pierit, (reg.) mfrcav, mîrced, (înv.) misei, (fig.) supt. (O faţă ~ .) TRASĂ vb. 1. a duce, a trage. (A ~ linii paralele.) 2. a contura, a descrie, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.) 3. (fig.) a jalona. (A ~ etapele obligatorii ale tacticii noastre.) 4. a schiţa. (~ ideile principale înlr-o problemă.) 5. a arăta, a indica. (A ~ cuiva calea de urmat.) (î. a da. (A ~ o directivă, o sarcină.) TRASARE s. 1. ducere, tragere. (~ unei linii.) 2. (fig.) jalonare. (~ etapelor principale ale unei acţiuni.) 3. schiţare. (~ ideilor principale.) 4. arătare, indicare. (~ căii de urmat.) 5. dare. (~ unei directive.) TRASATOR s. trasor. (~ pentru trasarea liniilor.) TRASEU s. 1. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, (astăzi rar) marşrut, (înv.), în Mold.) şleau. (~ urmat de un vehicul.) 2. itinerar, linie. (~ aerian Bucureşti—Paris.) 3. traiect, traiectorie. (~ parcurs de un proiectil.) TRASOR s. 1. trasator. (~ pentru trasarea liniilor.) 2. (FIZ.) atom marcat. TRATA vb. 1. a lua. (L-a ~ cu binele.) 2. a cinsti, a ospăta, a servi, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mincare şi băutură.) 3. (MED.) a (se) căuta, a (se) îngriji, (pop. şi fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, (înv.) a (se) cura, a (se) curarisi. (S-a~ de astm.) 4. a negocia. a parlamenta. (A ~ cu partea adversă.) 5. a negocia. (A ~ încheierea unei tranzacţii.) (J. a dezbate, a discuta, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect ~ ?) 1. a aborda, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă.. . ) TRATAMENT s. 1. (MED.) terapie, terapeutică. intensiv al unei boli.) 2. (MED.) îngrijire, (rar) tratâre. (Se află în ~ul unui medic.) 3. (MED.) medicaţie, (înv. şi reg.) medicină. prescris unui bolnav.) 4. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, transformare. labialelor.) TRATĂRE s. 1. cinstire, ospătare. servire, servit. (~ cuiva cu mîncare şi băutură.) 2. dezbatere, discutare. (~ unui subiect aciuai.) tratâre s. v. ÎNGRIJIRE. TRATAMENT. tratarisi vb. v. CINSTI. DEZBATE. DISCUTA. OSPĂTA. SERVI. TRATA. TRATATIVE s. pl. negocieri (pi.), (înv.) tratâţie. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.) tratâţie s. v. NEGOCIERI. TRATATIVE. TRĂTĂ s. (FIN.) cambie, poliţă, (înv.) obligă, sindt, (germanism înv.) vecsel. TRAUMATISM s. (MED.) traumă. (A suferit un ~.) TRĂUMĂ s. (MED.) traumatism. (A suferit o ~.) travaliu s. v. ACTIVITATE. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORŢARE. ÎNDELETNICIRE. LUCRU. LUCRU MECANIC. MUNCĂ. OCUPAŢIE. OSTENEALĂ. PREOCUPARE. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TREABĂ. TRUDĂ. ZBATERE. TRAVERSĂ vb. 1. a trece. (A ~ strada, oceanul etc.) 2. a parcurge, a străbate. (înv.) a spăla. (Dunărea ~ mai multe ţâri.) TRAVERSĂRE s. 1. trecere. (~ străzii.) 2. parcurgere, străbatere. (După ~ întregii cîmpii, rîul coteşte spre sud.) TRAVERSĂ s. 1. (Transilv. şi Ban.) slip, şllper. (~ de cale-ferată.) 2. preş. (~ pusă peste un covor.) TRAVERSÎNĂ s. (MAR.) semitraversă. unei nave.) TRAVESTI vb. a (se) deghiza, (pop.) a (se) prefâce, (înv. şi reg.) a (se) străvesti, (înv.) a (se) schimba. (S-a ~ în femeie.) TRAVESTÎRE s. deghizare, (înv.) străvestire. unui bărbat în femeie.) TRAVESTÎT adj., adv. l.adj. deghizat, (înv.) străvestit. (Un bărbat ~.) 2. adv. deghizat, (înv.) tiptil. (Umblă ~.) TRĂDĂ vb. 1. a-şi vinde, (înv.) a-şi haini, a-şi prodosi. (Şi-a ~ patria.) 2. a înşela, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Şi-a ~ nevasta.) 3. a se autodemasca, a se demasca. (S-a ~ fără voie.) 4. (fig.) a-şi descoperi, (pop. fig.) a-şi dezveli. (A-şi ~ intenţiile.) 5. a arăta, a atesta, a denota, a indica, a releva, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competenţa autorului lui.) trădă vb. v. PREDA. TRĂDĂRE s. 1. vînzare, (înv.) prodiţie, proclosle. (~ de patrie.) 2. (înv.) hainle. hainlîc, predânie. (Condamnai pentru ~.) 3. înşelare. (~ soţiei.) 4. autodemascare, demascare. (~ fără voie a intenţiilor.) trădăre s. v. ADULTER. INFIDELITATE. ÎNŞELĂCIUNE. NECREDINŢĂ. TRĂDĂT adj., s. înşelat, (fam. fig.) încorno-rât. (~ în căsnicie.) trădător adj. v. ADULTER. INFIDEL. NECREDINCIOS. NEFIDEL. TRĂDĂTOR adj., s. 1. adj., s. vînzător, (înv.) proditdr, proddt. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vînză- 1023 TRĂSNIT tor. (Eşti un amicei) 3. adj. (înv.) hain. (Exista printre ei un om ~.) TRĂGACI s., adj. 1. s. (rar) trăgător. (~ la o armă de foc.) 2. s. ochitor, trăgător, ţin tas. de elită.) 3.* adj. trăgător. (Vite adică dc voi-ară.) trăqăna vb. v. ADIA. DOINI, trăţjănăre s.y. DOINIRE. DOINIT. TRĂGĂTOARE s. 1. şleau, ştreang, (reg.) stric. (~ ia ham.) 2. (reg.) căţel, slugă. (~ pentru cizme.) trădătoare s. v. COBILĂ. trădător s. v. TRĂGACI. TRĂGĂTOR s., adj. 1. s. ochitor, trăgaci, ţinta?. (~ de elită.) 2. s. (FIN.) emitent. ■al unei poliţe.) 3.* adj. trăgaci. (Vile adică de povară.) trăgufă s. v. PEPENE. TÎLY. TRĂI vb. 1. a vieţui, (pop.) a hălădui, a sălăşlui, (reg.) a lăbădui, a sălăşi, (Olt.) a sufleţi, (înv.) a custa, a locui, a sălăşui, a via. (Au fericiţi pe aceste meleaguri.) 2. a exista, a fi, a vieţui, (rar) a fiinţa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cit ~, omul învaţă.) 3. a o duce, a vieţui. (Cum ~ ?) 4. (JUR.) a coabita, a convieţui. a vieţui. (Au ~ timp de doi ani ca soţ şi soţie.) 5. a vieţui, (rar) a mişca. (Nu mai ~.) 6. a petrece. (A ~ acolo o bună parte din viaţă.) 7. a apuca, a prinde, a vedea. (Simţea că nn va mai ~ ziua de miine.) 8. a se ţine, a vieţui. (~ de azi pe miine.) 9. a se întreţine. (~ din retribuţie.) 10. a creşte, a se dezvolta, *a vegeta. (Ciupercile ~ în sol bogat.) 11. a încerca, a simţi. (A ~ un sentiment de jenă.) 12. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cit va ~ lumea şi pămîntul; vechi obicei care ~ şi astăzi.) TRĂIASCĂ interj, ura I, vivat 1 TRĂINICIE s. 1. durabilitate, rezistenţă, soliditate, tărie, (înv. şi reg.) statornicie, (înv.) nestrămutâre. (~ unui material.) 2. durabilitate. rezistenţă, viabilitate. (~ unei opere.) 3. putere, soliditate. (~ legăturii lor.) trăisiică s. v. TRĂISTUŢĂ, trăistloâră s. v. TRĂISTUŢĂ. TRĂISTUŢA s. (reg.) săcui, trăistică, trăis-tioâră. (O ~ cu merinde.) trăitor adj. v. VIU. trăncăSău s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. TRĂNCĂNEALĂ s. flecăreală, flecărie, fie-cărire, fîecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvră-gire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitâte, logoree, (reg.) pălăvăcăiâlă, pălăvrăgitură, pălă-vrit, trancană, treanca-fleânca, (Mold.) leorbă-iâlă, (prin Munt.) procovânţă, (Transilv.) stron-cănîre, (fig.) clănţăneâiă, dîrdiiâlă, dîrdîit. (Lăsaţi ~ !) TRANCĂNÎ vb. a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, (pop.) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. şi reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a păla-mojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a pro-citi, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bîrfi, a limbuţi, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănţăni, a cotcodăci, a dîrdii, a hodorogi, a măcina, a meliţa, a toca. (A ~ toată ziua.) trăncăni vb. v. DURĂI. DURUI. HODOROGI. HURUI. TRĂNCĂNIT s. flecăreală, flecărie, flecărire, fîecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitâte, logoree, (reg.) pălăvăcăiâlă, pălăvrăgittiră, pălăvrlt, trancanâ, treanca-fleânca, (Mold.) leorbăiâlă, (prin Munt.) procovânţă, (Transilv.) stroncănlre, (fig.) clănţăneâiă, dîrdiiâlă, dîrdîit. (Lăsaţi I ) TRĂPAŞ s. (rar) troteur. (Un ~ de rasă.) TRĂSĂTURĂ s. 1. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, (reg.) însuşietâte, (fig.) amprântă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O ~ esenţială a acestui proces este. .. ) 2. linie, (înv.) trăsură, (fig.) tăietâră. (O ~ elină a nasului.) 3. linie, (înv.) trăsură. (Din cîteva i-ct făcut portretul.) _ trăscărf vb. v. DURAI. DURUL HODOROGI. HURUI. trăscâu s. v. BASAMAC. HOLERCĂ. TRĂSNĂIE s. 1. boroboaţă, ispravă, năzbî-tie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, şotie, (reg.) boâţă, dandana, dănănâie, dăndănâie, năsă-rîmbă, (Mold. şi Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoâbă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) touoâsă, (înv.) bosmâ. (Cc ~ ai mai făcut?) 2. bazaconie, năzbîtie, poznă, ştrengăric, (Olt.) trăsneâlă. (O ~ de copil.) trăsneulă s. v. BAZACONIE. NĂZBlTIE. POZNĂ. ŞTRENGĂRIE. TRĂSNĂIE. « TRaSNET s. 1. (MET.) trăsnitură, (înv. şi pop.) săgeată, (reg.) tunet. (Plouă cu ~e.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detu-nare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnitură, vuiet, (rar) dctiinet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) TRĂSNI vb. 1. (MET.) (reg.) a săgeta, a tuna. (Afară plouă şi~.) 2. a bubui, a detuna, a dudui, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (Tunul ~ in depărtare.) trăsni vb. v. ALIENA. AMEŢI. APUCA. CĂŞUNA. CHERCHELI. ÎMBĂTA. ÎNNE-BUNI. NĂZĂRI. SMINTI. ŢICNI. TURMENTA. VENI. TRĂSNÎT adj. detunat. (Copac ~.) trăsnit adj. v. AIUREA. AIURIT. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. BEZMETIC. BIZAR. CHER-CHELIT. CIUDAT. CURIOS. DESCREIERAT. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICA- TRÂSNITOR 1024 BIL. INSOLIT. ÎMBĂTAT. NĂSTRUŞNIC. NEBUN. NEOBIŞNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. SMINTIT. STRANIU. TURMENTAT. TICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. trăsnitor s. v. SPĂRGĂTOR. TRĂSNITtfRĂ s. 1. (MET.) trăsnet, (înv. şi pop.) săgeâtă, (reg.) tunet. (Ploaie cu ~i.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detu-nare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, vuiet, (rar) detunet, (înv. şi reg.) stinct, (reg.) durăt. (~ tunului.) trăsura s. art. v. VIZITIUL. TRĂSCRĂ s. I. birjă, (reg.) droşcă, (Tran-silv., Ban. şi Maram.) code, (ieşit din uz, prin Munt.) muscăl, (înv.) fiacru. (A luai o ~ pînă la gară.) II. (LINGV.) trăsură de unire = cratimă, linioară, liniuţă de unire. (~ este uri semn ortografic.) trăsură s. v. LINIE. OBRAŢ. TRĂSĂTURĂ. trăsură cu ăburi s. v. LOCOMOTIVĂ. MAŞINĂ. TREN. TRĂSURÎCĂ s. cărucior, căruţ, landou, (rar) căruceân. (~ pentru copiii mici.) treăba s. art. v. NECESITĂŢILE. NEVOILE. TREÂBĂ s. 1. lucru, muncă, (rar) lucrâre, (reg.) meşteşug, (înv.) deâlă, laboâre. (A făcut o ~ de calitate; s-a apucat de ~.) 2. activitate, îndeletnicire, lucru, muncă, ocupaţie, preocupare, (livr.) travăliu, (înv.) ocupare, preocupâ-ţie. (îşi vede de ~ lui.) 3. afacere, chestiune, interese (pl.), problemă, (pop. şi fam.) daravdră, (reg.) tâmjă, (înv.) negoţ. (Şi-a rezolvat toate ~.) 4. ispravă, (pop. şi ir.) pricopseălă, (reg.) pricoâpsă, (fam. şi ir.) scofală. (N-a făcut mare ~.) 5. chestiune, lucru, poveste, pricină, problemă, socoteală, (înv.) madeâ, (rusism înv.) predmdt. (S-a lămurit ~ aceea?) treăbă s. v. DEPRINDERE. NECESITATE. NEVOIE. OBICEI. OBIŞNUINŢĂ. TREBUINŢĂ. treacă-nieargă interj, v. FIE. TREACĂT s. trecere. (A venit în ~ pe la el.) treanca-fleânca s. v. FLECĂREALĂ. FLE-CĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIM-BUŢIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGI-RE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPO-ROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE. trefrtţâ s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEAN-DURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. VECHITURĂ. ZDREANŢĂ. treâpăd s. v. DIAREE. DIZENTERIE. DU-TE-VINO. TRAP. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TROPĂITURĂ. TROPOT. TREÂPTĂ s. 1. (CONSTR.) (înv. şi reg.) spiţă, (înv.) stepenă. (~ a unei scări de piatră.) 2. (TEÎIN.) fuscel, spiţă, (reg.) cui, pretca, stinghie. (~ a. unei scări de lemn.) 3. categorie, clasă. (~ de retribuţie.) 4. grad, nivel, stadiu. (~ de dezvoltare.) 5. demnitate, poziţie, rang, (înv.) cin, dregătorie, ifos, orînduiâlă, şedere, vrednicie. (Ocupă o ~ înaltă în stal.) G. grad, poziţie, rang, situaţie, (înv.) stepenă. (~ cea mai înaltă în ierarhia socială.) 7. ierarhic, nivel, rang, scară, stare, strat. (~ socială.) 8. categorie, pătură, strat. (~ celor umili.) 3. condiţie, rang, stare, teapă, (pop.) mfnă, seâmă. (Sînt de aceeaşi ~.) treaptă s. v. ETAPĂ. FAZĂ. MOMENT. PUNCT. STADIU. _ treasc s. v. PIUĂ. TREAZ adj. 1. deştept, neadormit, (înv.) veget, vegheât. (Eşti încă ~ la ora asta?) 2. deştept, sculat. (Deşi dimineaţa, toţi erau ~.) treaz adj. v. ATENT. CIRCUMSPECT. CONŞTIENT. GRIJULIU. LUCID. PRECAUT. PREVĂZĂTOR. PRUDENT. VIGILENT. TREBĂLUI vb. a roboti, (Munt.) a stropoli. (A ~ pe lingă casă.) TREBĂLUIÂLĂ s. roboteală, robotit, (reg.) stropoleâlă. (~ cuiva pe lingă casă.) trebnic adj. v. FOLOSITOR. NECESAR. TREBUINCIOS. UTIL. trebnic s. v. ALTAR. CANON. MOLITVEL-NIC. RITUAL. SANCTUAR. TIPIC. TREBUÎ vb. 1. a cadra, a se cădea, a se cuveni, (înv.) a se dostoi, a privi. (Nu ~ să faci astal) 2. a se cădea, a se cerc, a se cuveni, a se impune, (înv. şi pop.) a căuta. (~ să procedăm astfel.. . ) 3. a fi, a urma. (Cînd va ~ să plec.) 4. a avea. (~ să mai fac un singur pas.) TREBUIE adv. (pop.) musai. (~ să pleci.) TREBUINCIOS adj. î. folositor, necesar, util, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.) 2. cerut, cuvenit, necesar, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~ pentru. ..) TREBUÎNŢĂ s. 1. folos, necesitate, utilitate, (pop.) prifnţă, (înv.) polză. (De mare ~.) 2. necesitate, nevoie, (înv. şi pop.) treabă, (înv. şi reg.) lipsă. (Material didactic pentru ^ ele şcolii generale.) 3. cerinţă, necesitate, nevoie, solicitare. (Ţine seamă de ~ele pieţei.) 4. cerinţă, exigenţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, (înv. şi reg.) nlştotă, (înv.) nevoinţă, nevoire, recerlnţă, (fig.) comandament. ( ele epocii noastre.) TREBUITOR adj. cerut, cuvenit, necesar, trebuincios, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~ pentru...) trebuitor adj. v. FOLOSITOR. NECESAR. TREBUINCIOS. UTIL. TRECĂTOÂRE s. (GEOGR.) pas, strîm-toare, (pop.) plai, strilngă, (reg.) obîrşie, (înv.) potecă, strîmtură. (~ Oituz.) TRECĂTOR adj., s. 1. adj. momentan, provizoriu, temporar, vremelnic, (înv.) momen-tăl, momentos. (E doar o măsură ~.) 2. adj. nedefinitiv, provizoriu, temporar, vremelnic, (livr.) tranzitdriu, (înv.) provizorie, provizornic. (O situaţie ~.) 3. adj. efemer, pieritor, schimbător, temporar, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericids, pierit, stricăcids, temporâl, vremelnicdsc, (fig.) călătdr, (înv. fig.) deşdrt. (întîmplări ~.) 4. adj. fugar, fugitiv, (livr.) 1025 TREMUR fugaci, (înv.) fugătăr. (O sclipire ~.) 5. s. pieton, (înv.) pedestru. (Erau puţini ~ pe stradă la ora aceea.) 6. s. călător. (~ pe un drum de ţară.) TR£CE vb. 1. a merge. (Chiar acum ~ spre casă.) 2. a se duce, a merge. (Te rog să ~ şi pe la noi.) 3. a se abate, a da, a se opri. (în drum a ~ şi pe la el.) 4. a se scurge. (întreg convoiul a ~.) 5. a traversa. (~ strada; ~ oceanul.) 6. a escalada, a sări. (~ un zid.). 7. a curge. (Apa ~ , pietrele rămtn.) 8. a zbura. (Berzele ~ în stoluri spre Africa.) 9. a se deplasa. (Proiectilul ~ prin aer.) 10. a da, a transmite. (~ scrisoarea din mină în mină.) 11. a purta, a transmite. (~ paharul din mină în mînă.) 12. a bate, a sufla, (reg.) a vîntura. (Crivăţul rece ~ peste sat.) 13. a se transmite. (Maladia a~ de la unul la altul.) 14. a băga, a introduce, a vîrî. (~ aţa prin urechea acului.) 15. a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străbate, a străpunge, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 16. a intra, a pătrunde. (Acest cuvînt a ~ în limba literară.) 17. a repartiza, a vărsa. (L-a ~ la artilerie.) 18. a consemna, a înregistra, a înscrie, a însemna, a nota, a scrie, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 19. a se scurge, (pop.) a vremui, (înv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul a ~ încet.) 20. a se împlini, a se scurge. (Au ~ 100 de ani de la... ) 21. a se duce, a se încheia, a se sfirşi, a se termina. (A ~ şi vacanţa!) 22. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) usca, a (se) veşteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. şi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probă-jeni, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. şi Bucov.) a se ugili. (O plantă care s-a ~.) 23. a se fana, (fig.) a se ofili, a se veşteji. (Obrazul i s-a ~.) 24. a îmbătrîni, a se veşteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X s-a ~ de tot!) 25. (FON.) a se modifica, a se preface, a se schimba, a se transforma. („L” intervoca-lic ~ în „r" în cuvintele româneşti de origine latină.) 26. a dispărea, a înceta, (astăzi rar) a se spârge. (Primejdia, durerea a ~.) 27. a depăşi,-a întrece. (Greutatea pachetului ~ de 10 kg.) 28. a promova. (A clasa.) 29. a-1 cuprinde, a-1 năpădi. (îl ~ năduşelile, fiorii.) trece vb. v. IERTA. ÎNTÎMPLA. PETRECE. TRECERE s. 1. deplasare. (~ lunii pe cer.) 2. treacăt. (A venit în ~ pe la el.) 3, traversare. străzii.) 4. (concr.) pasaj. (O ~ pentru călători.) 5. escaladar'e, sărire, sărit. (~ unui zid.) 6. transmitere. scrisorii din mină în mină.) 7. băgare, băgat, introducere, vîrîre, vîrît. (r^ aţei prin urechea acului.) 8. pătrundere, răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, (livr.) penetrănţă, penetrare, penetraţie. (~ cuiului prin perete.) 9. intrare, pătrundere. cuvîntului în limba literară.) 10. repartizare, vărsare. (~ lui la altă unitate.) 11. înregistrare, înscriere. (~ în inventar.) 12. scurgere. timpului.) 13. tranziţie. (Stare de ~.) 14. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, transformare. (*+* lui intervocalic în ,,r” în elementele româneşti de origine latină.) 15. dispariţie, încetare. (~ durerii.) 16. promovare. clasei.) 17. influenţă, înrîurire,. putere, (fig.) greutâte. (Om cu ~.) 18. ascendent, autoritate, consideraţie, influenţă, inrîu-rire, prestigiu, reputaţie, respect, stimă, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de o ~ suverană.) 19. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, stimă, vază, (livr.) condescendenţă, deferenţă,. reverenţă, (înv. şi reg.) seâmă, (reg.) preţuiâlă, (Mold.) lefterie, înv.) lăudă, socoteâlă, socotinţă, (grecism (înv.) sevas, (înv. fam.) bâftă, (fig.) crădit. (Se bucură de multă ~.) trcctit adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT.. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. TRECtJT adj., s. 1. adj. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, uscat, veşted, veştejit, (pop.) găl-benit, (reg.) pîhăvit, (Mold. şi Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.) 2. adj. fanat, (fig.) ofilit, veşted, veştejit. (O femeie ~.) 3. adj. apus, dispărut, pierdut. (Vremuri de mult ~.) 4. adj. vechi. (Din timpurile ~.)- 5. s. (GRAM.) perfect. TREFILĂRE s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilat. (~ sîrmei.) TREFILÂT s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilare. (~ sîrmei.) TREFLĂ s. ghindă, spatie, (reg.) cruce.. (~ la cărţile de joc.) treglicr s. v. HAMAL, trei-colori s. v. REGINĂ, trei-crăî s. v. POPILNIC. TREIER s. (AGRIC.) treierat, treieriş^ treieră vb. v. COLINDA. CUTREIERA. PARCURGE. STRĂBATE. VÎNTURA. TREIERÂT s. (AGRIC.) treier, treieriş. (în vremea ~.) TREIERĂTOÂRE s. (AGRON.) batoză, (pop.) maşină, (Transilv., Ban. şi Olt.) tobă., (Duc griul cules la ~.) treierătoâre s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC. TREIERÎŞ s. (AGRIC.) treier, treierat. (în vremea ~.) TREI-FILAŢI s. (BOT.; Viola saxcitilis) (reg.) micsunele-gălbioâre (pi.). trei-fraţi s. v. TRIFOIŞTE. UN GH IAPĂ SĂRII. TREI-FRAŢI-PĂTÂŢI s. (BOT.) 1. (Viola hortensis) (reg.) barba-împărâtului. 2. (Viola tricolor) (reg.) mieşuneâ. trei-fraţi-pătăţi s. v. PANSEA. PANSE-LUŢĂ. UNGHIA-PĂSĂRII. TREI-IERARHI s. pl. (BIS.) (pop.) trisfe-tite (pl.). TREÎME s. triadă, trinitate, trio, (pop.) trăiţă. (Formau o ~.) trei-răi s. v. POPILNIC. trei-răi-boieresc s. v. POPILNIC. TREMUR s. 1. dîrdîială, dîrdîit, tremurat, tremurătură, tremurici. (Un ~ de frig.) 2. (MED.) friguri (pl.), frisoane (pl.), scutură-tură, tremurătură, tremurici, (rar) sciitur. (L-a lăsat ~ de la criză.) 3. vibrare, vibraţie. (Avea un în glas.) TREMURA 1026 TREMURA vb. 1. a dîrdîi. (~ de frig.) 2. a se cutremura, a se înfiora, a se scutura, a tresări. (Calul ~ din tot trupul.) 3. a se cutremura, a se incrîncena, a se înfiora, a se înfricoşa, a se îngrozi, a se înspăiminta, a se zgudui, (înv. şi pop.) a se spăimînta, (înv. şi reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., in Mold.) a se oţărî, (reg. fig.) a se teşi, (înv. fig.) a se încreţi. (A ~ la auzul acestei veşti.) 4. a fremăta, a se înfiora, a palpita. (Nările ii ~.) 5. a trepida, a vibra. (Un corp elastic care ~.) 6. a se clătina, a se cutremura, a dîrdîi, a dudui, a se zgudui, (Mold. şi Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Pereţii ~ la cutremur.) 7. a (se) cuta, a (se) încreţi, a (se) undui, (glumeţ) a (se) zbirii. (Suprafaţa apei ~ de vint.) 3. a licări, a pilpîi, a sclipi, a vibra. (Flacăra luminării ~.) 9. a vibra. (Glasul ii ~ de emoţie.) 10. (fam.) a ţiţîi. (li ~ inima de frică.) TREMURAT adj. tremurător, tremur înd. (Cu glasul ~.) TREMURAT s. dîrdiială, dîrdîit, tremur, tre-murătură, tremurici. (Un ~ de frig.) TREMURĂTOARE s. (BOT.; Briza media) (reg.) părăşin, iarba-iepurelui. TREMURĂTOR adj. 1. trepidant, vibrant, vibrator. (Corp elastic ~.) 2, fremătător, (rar) palpitător. (Suprafaţa ~ a mării.) 3, pilpîi-tor. (Flacără ~.) 4. tremurat, tremurînd. ■ţCu glasul ~^.) TREMURĂTIjRĂ s. 1. dîrdiială, dîrdîit, tremur, tremurat, tremurici. (O ~ de frig.) 2. (MED.) friguri (pl.), frisoare (pl.), seu tură-tură, tremur, tremurici, (rar) scutur. (L-au lăsat ~ile de. la criză.) TREMURICI s. 1. dîrdiială, dîrdîit, tremur, tremurat, tremură tură. (Un ~ de frig.) 2. (MED.) friguri (pl.), frisoare (pl.), scutura-tură, tremur, tremură tură, (rar) scutur. (L-a lăsat ~iul ae ta criză.) tremurici s. v. PENTICOSTAL. tremurici s. pl. v. PIFTIE. RĂCITURI. £ TREMURÎND adj. tremurat, tremurător, (Cu glasul ~.) TREN s. locomotivă, maşină, (înv. şi pop.) car de foc, (reg.) ţ:ug, (înv.) trăsură cu aburi. (~ cili vagoane.) TRENĂ vb. 1. a întirzia, a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluţionarea. problemei.) 2. a se lungi, a (se) tărăgăna. (Acţiunea romanului ~.) 3. a lîncezi, a stagna. (Afacerile ~.) TRENĂ s. coadă, (înv.; şlep. (Rochie cu ~.) TRENCI s. balon, balonzaid, fîş, fulgarin, impermeabil, manta. (~ de ploaie.) tren suliterăn s. v. METROU. TRENULEŢ s. trenuţ. TRENtJŢ s.’ trenuleţ. TREPANÂRE s. (MED.) trepanaţie. TREPANÂŢIE s. (MED.) trepanare, trepădâ vb. v. URDINA. trepădăre s. v. DIAREE. TREPĂDĂTOĂRE s. (BOT.; Mercurialis annua) (reg.) brei, slăbănog, buruiană-cîi-neâscă. trepădătoure s. v. BREI. TREPID vb. a tremura, a vibra. (Un corp elastic care ~.) TREPIDĂNT adj. tremurător, vibrant, vibrator. (Corp elastic ~.) TREPIDAŢIE s. freamăt, palpitare, palpitaţie, pulsaţie. (~ vieţii.) TREPIED s. (înv.) tripod. (~ pentru susţinerea unui aparat.) TREPTÂT adj., adv. 1. adj., adv. gradat, progresiv, (înv.) scărfş. (Dezvoltare ~ ; se dezvoltă ~.) 2. adj. gradat, succesiv. (O înşiruire ~.) 3. adj., ad\r. succesiv. (~ zilele se măresc.) TRliSĂ s. (MIL.) galon. (Arc ~ de ofiţer.) T RE SĂLTĂ vb. 1. a fremăta, a se înfiora, a palpita, a tresări, a vibra. (~ de emoţie.) 2. (fig.) a sălta. (îi ~ inima de bucurie.) TRESĂRI vb. 1. a fremăta, a se înfiora, a palpita, a tresălta, a vibra. (~ de bucurie, de emoţie.) 2. a se cutremura, a se înfiora, a se scutura, a tremura. (Calul ~ din iot corpul.) 3. a bate, a palpita, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a se zbate, a zvicni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcii, a tîcîti. (Inima îi ~ cu putere.) TRESĂRIRE s. bătaie, palpitare, palpitaţie, pulsaţie, ticăit, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvicnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.) tresări ţâră s. v. BĂTAIE. PALPITARE. PALPITAŢIE. PULSAŢIE. TICĂIT. TRESĂRIRE. ZBATERE. ZVÎCNEALĂ. ZVÎCNET. ZVÎCNIRE. ZVÎCNIT. ZVÎCNITURĂ. trestică s. v. TRESTIOARĂ. TRESTIE s. (BOT.) 1. (Phragmites com-munis) stuf, (Transilv. şi Maram.) nadă. 2. ires-tie-dc-cîmp (Calamagrostis epigeios) = (reg.) pănuşfţă, stuf, iarbă-roşie, trestie-mlcă, trestic-noduroâsă. trestie-mică s. v. TRESTIE-DE-CÎMP. irestie-mirositoare s. v. OBLIGE ANĂ. trcstie-nodiîroăsă s. v. TRESTIE-DE-GÎMP. TRESTIOARĂ s. (BOT.) (reg.) trestică. TREZI vb. 1. a (se) deştepta, a (se) scula, (pop.) a (se) pomeni, (înv. şi reg.) a (se) scormoni, a (se) stîrni, (prin Mold.) a (se) suminica, (înv.) a (se) scorni. (S-a ~ devreme.) 2. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a-şi reveni. (înv.) a se dezmeţi, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (S-a ~ destul de repede şi a acţionat normal.) 3. (rar) a (se) dezbăta. (S-a ~ din beţie.) 4. a (se) dezmetici, (rar) a (se) dezbăta. (S-a ~ după chef.) 5. a se afla, a se găsi, a se pomeni, a se vedea. (S-a ~ încolţit de creditori.) 6. a deştepta, a produce, a provoca, a solicita, a stîrni, a suscita, (Cartea a~ un mare interes.) 7. a se răsufla. (Vinul s-a ~.) trezi vb. v. DUMERI. ÎNŢELEGE. LĂMURI. PRICEPE. ŞTI. TREZIE s. 3. nesomn, veghe, (iivr.) vigili-tâte, (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. priveghere, veghe, (înv. şi reg.) priveghi, (reg.) prive-gheâlă. (~ lui n-a durat mult.) 1027 TRINITROGLICERINĂ TREZÎRE s. 1. deşteptare, sculare, sculat. (~ din somn.) 2. dezmeticire, reculegere, regăsire, revenire. (~ cuiva din uluială.) 3. răsuflare. (~ unei băuturi.) TREZIT adj. 1. dezmeticit, recules, (rar) dezameţit. (Un om ~ din uluială.) 2. clocit, împuţit, răsuflat, stătut, (rcg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) băhnft, (prin Mold. şi Bucov.) bîhlit. (Apă ~ .) TREZORIER s. (înv.) tezaurăr. (Are funcţia de ~.) TRI vb. a alege, a selecta, a selecţiona, a sorta. (A ~ seminţele pe calităţi.) TRIADĂ s. treime, trinitate, trio, (pop.) troiţă. (Formau o ~.) TRIAJ s. selectare, selecţionare, triere. (Un meci de ~ .) TRIÂNGLU s. (MUZ.) triunghi, triăsnju! s. v. TRIUNGHI, trfangulăr adj. v. TRIUNGHIULAR, trias s. v. TRIASIC. TRIASIC s. (GEOL.) (înv.) trias. TRIAT adj. ales, fin, selectat, selecţionat, sortat, superior. (Vinuri TRIÂT s. alegere, ales, selectare, selectat, selecţie, selecţionare, selecţionat, sortare, sortat, triere. (~ seminţelor.) TRIB s. neam, seminţie, (înv. şi pop.) sălii înţă. (Din hunilor.) TRIBADÎSM s. (MED.) lesbianism, safism. TRIBUNAL s. (JUR.) (înv.) pretoriu, scaun, (rusism înv.) presustvie, (înv., în Tran-silv.) tâbulă. TRIBUT s. (IST.) 1. bir, (înv.) nevoie. (A refuzat să plătească ~ turcilor.) 2. haraci, (impr.) peşcheş._ ( anual.) TRIGHINCZĂ s. (MED. VET.) cisticcr-coză, (pop.) linte, măzărfche, (reg.) spurcăciune. (Porc bolnav de ~.) TRICICLETĂ s. (rar) triciclu. (Merge pe ~.) triciclu s. v. TRICICLETA. TRICLORMETÂN s. (FARM.) cloroform. (~ este un narcotic.) TRICOLOR adj. (rar) tricromătic. (Drapel TRICORN s. (înv. şi reg.) şleâpcă, (înv.) şleâpă. (Purta ~ pe cap.) TRICOTA vb. a împleti, (Transilv. şi Ban.) a ştricăni. (A ~ un pulover.) TRIGOTÂRE s. împletire, împletit, tricotat. (~ unui pulover.) TRICOTAT adj. împletit. (Un jerseu ~.) TRICOTÂT s. împletire, împletit, tricotare. (~ unui pulover.) TRICOU s. maiou, tricromătic adj. v. TRICOLOR, trictrăc s. v. TABLE, trieră s. v. TRIREMĂ. TRRERE s. 1, alegere, ales, selectare, selectat, selecţie, selecţionare, selecţionat, sortare, sortat, triat. (~ seminţelor.) 2. selectare, selecţionare, triaj. (Un meci de ~.) trierei s. pl. v. PIPERUL-LUPULUI. PO-PILNIC. TRIFAZÂT adj. (FIZ., CHIM.) trifazic... (Sistem /V . ) TRIFÂZIC adj. (FIZ., CHIM.) trifazat. (Sistem ~.) trifoi s. v. CULBECEASĂ. PAPANAŞ. SPARCETĂ. TRIFOI AŞ. trifoi-amăr s. v. PLUTICĂ. TRIFOIŞTE. TRIFOIÂŞ s. (BOT.; Trifolium campestre.' sau procumbens) (reg.) trifoi. trifoiaş-sălbătic s. v. CULBECEASĂ. trifoi-căpresc s. v. SUNĂTOARE, trifoi-de-ăpă s. v. PLUTICĂ. trifoi-de-baltă s. v. TRIFOIŞTE. trifoi-de-lăc s. v. TRIFOIŞTE. trifoi-mâre s. v. SULFINĂ. trifoi-măcriş s. v. MĂCRIŞ. trifoi-sălbătic s. v. SULIŢICĂ. TRIFOIŞTE s. (BOTMenyanthes trifo-liaia) (reg.) plămînâre, trei-frâţi, trifoi-amârE trifoi-de-bâltă, trifoi-de-lăc. trifoişte s. v. GHIZDEI. GII1ZDE1 MARE. SOVÎRF. trifoiul-căprelor s. v. SULIŢICĂ. triîoiul-râcului s. v. VĂTĂMĂTOARE, triîtor s. v. PÎLNIE. TRIL s. (MUZ.) (înv.) tererăm. TRIMESTRU s. (înv.) cvartâl. (~ din anul calendaristic.) TRIMETILBENZEN SIMETRIC s. (CHIM.), mesitilenă. TRIMÎS s. expediere, expediţie, trimitere. (~ unui colet prin mesagerii.) TRIMÎS s. 1. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, (prin Transilv.) mînăt, (înv.) misit, rugător, solităr. (~ al unui stat străin.) 2. crainic, mesager, sol, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslâneţ, poslănic, pristâv, strigător, tclâl. (Au anunţat vestea printr-un ~ J TRIMITE vb. 1. (înv. şi pop.) a mîna. (L-am ~ la cumpărături.) 2. a porni. (I-a ~ cu greu la drum.) 3. a expedia, (reg.) a mîna, (înv.) a porni, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ cole-tele.) 4. a adresa, a expedia, a scrie, (reg.) a mîna. (Cui i-ai ~ scrisoarea?) 5. a adresa, a expedia, a înainta. (A ~ o cerere unei instituţii.) TRIMÎTERE s. 1. expediere, expediţie,, trimis. (~ unui colet prin mesagerii.) 2. expediere, înaintare. (~ unei cereri.) 3. comunicare, transmitere. (~ unor veşti.) TRIMIŢĂTOR s., adj. expeditor. (~ al coletului.) TRINCHfiT s. (MAR.) arbore mic. TRINITARIÂN s., adj. (BIS.) mathurin. (Prozelit ~.) TRINITÂTE s. 1. (BIS.) sfînta treime, (pop.Ţ troiţă. 2. treime, triadă, trio, (pop.) trăiţă. (Formau o ~ nedespărţită.) TRINITRAT DE GLlCERINĂ[s. (CHIM.) nitroglicerină, trinitroglicerină. TRINITROCELULOZĂ s. (CHIM.) ful-micoton. XRINITROFENOL s. (CHIM,) acid picric. TRINITROGLICERINĂ s. (CHIM.) nitroglicerină, trinitrat de glicerină. TRINITROT OLUEN 1028 TR IN ITROTOLUEN s. (CHIM.) trotil. TRÎO s. 1. (MUZ.) terţet. (~ dinlr-o operă.) 2. treime, triadă, trinitate, (pop.) trăiţă. (Formau un ~ nedespărţit.) TRIOLEInA s. (CHIM.) oleină. TRIOR s. (AGRON.) vînturătoare, (prin Bucov.) şpiţ, (Transilv. şi Maram.) vînturâşcă. TRIORA vb. (AGRON.) a vîntura. (~ seminţele cu triorul.) TRIOXÎD s. (CHIM.) trioxid de arsen = (pop.) şoricioăică, (reg.) şorecie, şoriceâsă, şoricică, (înv.) şoriceâscă ; trioxid de sulf = anhidridă sulfurică. TRIPAFLAVÎNĂ s. (FARM.) acriflavină. TRIPLA vb. a (se) întrei. (Producţia s-a ~.) TRIPLARE s. întreire. (~ producţiei.) TRIPLU adj. întreit. (Sumă~.) tripod s. v. TREPIED. TRIPOLI s. (MIN.) diatomit, kiselgur, jpăminţcl, pămint de diatomee. tripolii} s. v. ESCROCHERIE. HOŢIE. IMPOSTURĂ. ÎNŞELĂCIUNE. ÎNŞELĂTORIE. PUNGĂŞEALĂ. PUNGĂŞIE. ŞARLATAN IE. ŞMECHERIE. trirejjn s. v. TIARĂ. TRIREMĂ s. (MAR.) (rar) trieră. trisfetite s. pl. v. TREI-IERARHI. trisfetitele s. pl. art. v. TOIEGELE. TRIST adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mih-nit, necăjit, supărat, (pop), obidit, (înv. şi reg.) scîrbit, supărăcids, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoştit, plouăt. (E tare ~ de vestea primită.) 2. întristat, milinit, posomorit, (fig. ) înnegurât, înnorat, întunecat, mohorît. (O faţă ~.)3. melancolic, (înv.) melan-holicds. (Privire ~.) 4. duios, îndurerat, întristat. (Se confesa cu glas ~.) 5. jalnic, plîngăreţ, plîngător, scîncit, tînguitor, (rar) scîncitor. (Cînta cu glas ~.) 6. tînguios, tîngui-tor. (O doină ~.) 7. duios, dureros, jalnic. (O romanţă ~.) 8. elegiac, melancolic. (Poezie cu caracter ~.) 9. dureros, jalnic, nenorocit, (înv. şi reg.) milos. (Întîmplare ~.) 10. dureros, întristător. (O situaţie ~.) 11. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorît, posomorit, (rar) dezolator, posâc. (Un peisaj ~.) 12. melancolic, posomorit. (O noapte TRISTEŢE s. 1. amărăciune, întristare, mîhnire, necaz, supărare, (înv. şi pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. şi reg.) scîrbă, (Transilv., Mold. şi Bucov.) bănăt, (înv.) mîhneâlă, mîh-nicitine, scîrbie, (fig.) cătrănire. (Ţi-a trecut ~?) 2. întristare, mîhnire, posomoreală, (rar) posăceâlă, (fi;;.) înnorăre. (~ privirii.) 8. duioşie, durere, întristare, jale. (~ exprimată de o doină.) 4. melancolie. (O dulce ~.) TRIŞÂ vb. \. (înv. şi reg.) a sfeti. (A ~ la jocul, de cărţi. ) 2. a ademeni, a amăgi, a incinta a înşela, minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a nromi, a blăzni, a giinbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca.(I-a~ cu minciuni.) TRIŞĂRE s, ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, (livr.) iluzionare, (reg. ) păcală, (Transilv. şi Ban.) celşâg, celuiălă, celuire, (Munt.) mîgliseălă, miglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pin-gelire, pingeluiâlă, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) TRIŞÂT adj. ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, (Transilv. şi Ban.) ccluit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingcluit, (fig.) buzât. (Om ~.) TR1ŞCĂ s. (MUZ.) (prin. Olt.) totîlcă. (A cînta din rs*/ t j trişte s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. TRIUMFĂ vb. (livr.) a jubila. (Eu mă necăjeam, iar ea ~.) TRIUMFÂL adj. triumfător, (înv.) triumiaî-nic. (S-a bucurat de o primire ~.) triumfâlnîc adj. v. TRIUMFAL. TRIUMFĂTOR. TRIUMFĂTOR adj., s. 1. adj., s. biruitor, cîştigător, izbînditor, învingător, victorios. (~ într-o competiţie.) 2. adj. atotbiruitor. (Forţă ~.) 3. adj. triumfal, (înv.) triumfâlnic, (S-a bucurat de o primire ~.) TRItfNGHI s. 1. (GEOM.) (înv.) triăngul. 2. (MUZ.) trianglu. TRIUNGHIULAR adj. (GEOM.) (înv.) triangulâr. (De formă ~.) TRIVIĂL adj. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scirbos, vulgar, (livr.) licenţios, (înv. şi pop.) scîrnav, slobod, (reg.) por-cotos, (fam.) deşucheât, porcds, (fig. ) decoltat, deocheat, îmbălât, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă, o atitudine ~.) TRIVIALITATE s. imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, vulgaritate, (livr.) impudicitâte, licenţă, licenţiozitâte, (înv. şi pop.) mascara, măscâră, măscăriciune, măscă-rie, scîrnăvie. (~ cuiva; un act de ~.) trîmbăci s. v. GORNIST. TRÎMBIŢAŞ. TROMPET. TROMPETIST. TRIMBĂ s. 1. sul, val, vălătuc, (Olt. şi Ban.) vig. (O ~ ele pînză.) 2. coloană, sul, vîrtej, (pop.) volbură. (O ~ de praf.) 3. diră, dungă, fascicul, fîşie, rază, (fig.) sprinceană. (O rs*/ de lumină.) trîmbă s. v. COLOANĂ. CONVOI. LANŢ. RÎND. ŞIR. trimbiccr s. v. GORNIST. TRÎMBIŢAŞ. TROMPET. TROMPETIST. trîmbiţăr s. v. GORNIST. TRÎMBIŢAŞ. TROMPET. TROMPETIST. 1029 TROMBONIST TRÎMBIŢÂŞ s. (MIL.) gornist, trompet, trompetist, (rar) trîmbiţâr, (înv.) trîmbâci, trîmbicer, trompetâş, trubâci. TRIMBIŢĂ s. (MIL.) goarnă, trompetă, (înv.) trompă, trubă. trlmbiţă s. v. BUCIUM, trîwî adj., s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR. TRINDAV adj., s. indolent, leneş, puturos, trintor, (rar) somnoros, (inv. şi pop.) nehârnic, (reg.) câniv, lenos, zăcâş, (Mold.) duglân, dugliş, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. şi Bucov.) trînd, (inv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.) TRÎNDÂVEALĂ s. indolenţă, lene, lenevie, puturoşenie, trindăvie, (rar) lenevire, putu-roşie. trindăvit, (inv.) tandhr. (Nu face nimic, e de-o ~ fără pereche.) TRlNDĂVl vb. a lenevi, (rar şi fam.) a tîn-dăli, (rar) a tolăni, a trintori, (reg.) a migăli, a miicoşi, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a mo-doşi, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.) TRÎNDĂVIE s. indolenţă, lene, lenevie, puturoşenie, trindăveală, (rar) lenevire, putu-roşlc, trindăvit, (înv.) tandur. (Nu face nimic, e de-o ~ fără pereche.) trindăvit s. v. INDOLENŢA. LENE. LENEVIE. PUTUROŞENIE. TRÎNDÂVEALĂ. TRÎNDĂVIE. trinduş s. v. BĂLIGAR. TRÎNJI s. pi. (BOT.; Neoltia nidus-avis) (reg.) eiiibusor, cuibul-pămîntului. trinji s. pl. v. HEMOROIZI. ŞOALDINĂ. triiijin s. v. ŞOALDINĂ. TRINTĂ s. (SPORT) voinicească, trinîâ s. v. LUPTĂ. trinteâlă s. v. BĂTAIE. ÎNCĂIERARE. LUPTĂ. TRÎNTÎ vb. 1. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărima, a doborî, a întinde, a lungi, a prăbuşi, a prăvăli, a răsturna, (pop. şi fam.) a aşterne, (pop.) a păli, (inv. şi reg.) arăntuna, (inv.) a obori, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămint.) 2. a se culca, a se întinde, a se lungi. (înv.) a se tinde. (S-a ~ puţin după amiază.) 3. a (se) izbi, (pop. şi fam.) a (se) bufni, a (se) buşi. (I-a ~ un pumn în nas.) 4. a izbi, a lovi. (A ~ cu pumnul in masă.) 5. a izbi, a repezi. (A ~ uşa de perete.) trînti vb. v. LĂSA. RESPINGE. TRîNTlRE s. 1. culcare, dărîmare, dobo-rîre, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, (înv.) răsturnă tură. (~ cuiva la pămînt cu o lovitură.) 2. aruncare, azvîrlire, doborîre. (~ călăreţului din şa.) 3. culcare, culcat, întindere, lungire. (~ cuiva după amiază.) TRÎNTÎT adj. I. culcat, doborît, răsturnat. (Nişte scaune~.) 2. culcat, întins, lun- git, tolănit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puţin ~ după amiază.) 3. răsturnat, tolănit. (Şedea ~ în fotoliu.) TRÎNTITIÎRĂ s. izbitură, lovitură. (O ^ de uşă.) trintitără s. v. BĂTĂTURĂ. PĂDUCEL. TRINTOR adj., s. 1. adj., s. indolent, leneş, puturos, trîndav, (rar) somnoros, (inv. şi pou.î nehârnic, (reg.) câniv, lenos, zăcâş, (Mold. * duglăn, dugliş, lainic, (prin. Olt.) sanchiu (Transilv. şi Bucov.) trînd, (înv.) lenevds, tanduriu. (Om ~.) 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lăutar. (Albină lucrătoare şi ~.) trintor-de-căi s. v. MU SCA-CALULU L trîntori vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI. trînz s. v. BĂLIGAR. TROACĂ s. I. adăpătoare, jgheab, uluc, (pop.) teică, (înv. şi reg.) scoc, (reg.) moldă, vălău, (Bucov. şi Transilv.) halău, (Munt., Olt. şi Ban.) piuă. (~ pentru adăpatul vitelor.) 2. (la pl.) boarfe (pl.), bulendre (pl.), calaba-lic, catrafuse (pl.), ţoale (pl.), (reg.) bodroânţe (pl.), cioveie (pl.), trancanâle (pl.), (Olt.) dănă-nâie. (Ia-ţi ~ şi pleacă!) troâcă s'. v. CARAPACE. LADĂ. POSTA VĂ. TĂRTĂCUŢĂ. TIGVĂ. TÎLV. troâhnă s. v. CATAR. GORIZĂ. FEBRĂ TIFOIDĂ. GRIPĂ. GUTURAI. RĂCEALĂ. RINITĂ. TIFOS. TROC s. (reg.) trâmpă. (Schimbul în natură se numeşte ~.) TROC s. taftur. (Cu ~ se stringe şaua pe cal.) TROFEU s. cupă. (A cîştigat ~ pus în joc.) TROFlE s. (FIZIOL.) trofism. TROFÎSM s. (FIZIOL.) trofic. TROG s. (GEOL., GEOGR.) vale glaciară. TROIÂN s. năniete, noian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.) troian s. v. GRĂMADA. MALDĂR, MORMAN. MOVILĂ. PURCOI. TROIENI vb. 1. a fse) innămeţi, a (se) întro-ieni, a (se) înzăpezi, a (se) nămeţi, (reg.) a (se) omeţi. (Drumurile s-au ~.) 2. a viscoli. (Viatul zăpada.) ^ TROIENTEE s. innămeţire, întroienire, în-zăpezire, nămeţire, (reg.) omeţire. (~ drumurilor. ) TROIENIT adj. 1. înnămeţit, introienit, înzăpezit, nămeţit, (reg.) omeţit. (Drum. ~.) 2. viscolit. (Zăpudă~.) TROIŢĂ s. cruce, (Transilv. şi Ban.) rtigă. (O ~ la margine de drum.) troiţă s. v. SFÎNTA TREIME. TRIADĂ. TRINITATE^ TRIO. TROLEIBtJZ s. (impr.) troleu. (Staţie de~.) troleu s. v. TROLEIBUZ. TROMBĂ s. 1. vîrtcj, (rar) sul. (0~ de viat.) 2. virtej, (pop.) vîntoâsă. (O ~ de praf.) tromboane s. pl. v. INVENŢIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITU-RĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ. TROMBOCHINÂZĂ s. (BIOL.) trombo-plastină. TROMBOCÎT s. (BIOL.) plachetă sanguină. TROMBOGEN s. (BIOL.) proirombină. trombon s. v. GURĂ. trombonist s. v. FĂŢARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ŞIRET. VICLEAN. TROMBOPLASTINĂ 1030 TROMBOPLASTINĂ s. (BIOL.) trombo-chinază. TROMPĂ s. (ANAT.) trompa lui Eustaclie = salpinge. (~ uneşte urechea medie cu fosele nazale); trompă uterină = salpinge. (~ face legătura intre ovar şi uter.) trompă s. v. CORN. GOARNĂ. TRÎMBIŢĂ. TROMPETĂ. TROMPET s. (MIL.) gornist, trîmbiţaş, trompetist, (rar) trîmbiţâr, (înv.) trîmbâci, trîmbicâr, trompetâş, trubâci. trompetâş s. v. GORNIST. TRÎMBIŢAŞ. TROMPET. TROMPETIST. TROMPETĂ s. goarnă, trîmbiţă, (înv.) trompă, trubă. TROMPETÎST s. gornist, trîmbiţaş, trompet, (rar) trîmbiţăr, (înv.) trîmbâci, trîmbicer, trompetâş, trubâci. TRON s. (înv.) scâun, taht. (Domnitorul avea un ~ aurit.) tron s. v. COSCIUG. CUFĂR. DOMNIE. LADĂ. SICRIU.” TRONĂ vb. a domina, a stăpîni. (~ peste întreaga împărăţie.) TRONC interj, zdup! (~ l cu sticla de pămînt.) troncăni vb. v. DURĂI. DURUI. FLECĂRI. HODOROGI. HURUI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. TRONCĂNÎRE s. troncănit, troncăt. TRONCĂNIT s. troncănire, troncăt. TRONCĂT s. troncănire, troncănit. tron con s. v. TRUNCHI DE CON. tronul s. art. v. CASIOPEEA. TROP s. (LIT.) figură de stil, (înv.) shimă. TROPĂI interj, ropai I TROPĂR s. (BIS.) imn. TROPĂÎ vb. (rar) a tropoti, a zupăi, (reg.) a zdupăi, (Mold. şi Bucov.) a dupăi. (Nu mai ~ atita !; caii ~.) TROPĂIĂLĂ s. tropăit, tropăitură, tropot, (rar) zupăit, zupăitură, (pop.) treâpăd, (reg.) zdupăiâlă, (Mold. şi Bucov.) dupăit, dupăitură. (~ de copite.) TROPĂÎT s. 1. tropăială, tropăitură, tropot, (rar) zupăit, zupăitură, (pop.) treâpăd, (reg.) zdupăiâlă, (Mold. şi Bucov.) dupăit, dupăitură. (~ de copite.) 2. ropot. (Un ~ de bocanci.) TROPĂITIjRĂ s. tropăială, tropăit, tropot, (rar) zupăit, zupăitură, (pop.) treâpăd, (reg.) zdupăiâlă, (Mold. şi Bucov.) dupăit, dupăitură. ( de copite.) TROPICĂL adj. arzător, canicular, dogoritor, fierbinte, torid, zăpuşitor, (reg.) zădufâs, zăpuşlt, (prin Ban. şi Olt.) pripitâr. (O zi ~ ; soare ~ ; căldură ~.) TROPICE s. pl. (GEOGR,) zonă tropicală. tropicul căncerului s. v. TROPICUL RACULUI. TROPICUL RÂCULUI s. (GEOGR.) (pop.) tropicul câncerului. TROPOT s. tropăială, tropăit, tropăitură, (rar) zupăit, zupăitâră, (pop.) treâpăd, (reg.) zdupăiâlă, (Mold. şi Bucov.) dupăit, dupăitură. ( de copite.) tropoti vb. v. TROPĂI, troscăni vb. v. POCNI. TROSNI. TROSCOT s. (BOT.) 1. (Polygonum avi-culare) (reg.) porcin, sporlş, tîrsoâcă, irosco-ţâl, trdscovă. 2. troscot de apă (Polygonum amfibium) — (reg.) sălcuţă. troscot s. v. POCNET. POCNITURA. RÂ-CULEŢ. TROSNET. TROSNITURA. troscot-de-cîmp s.v. SCÎRTÎITOARE. 1 ROS-COŢEL. TROSCOŢEL s. (BOT.; Polgcncmun? ar pense) scirţiitoare, (reg.) bericică, troscot-dc--cîmp. troseotcl s. v. RĂCULEŢ. TROSCOT, trdscovă s. v. TROSCOT. TROSNET s. 1. pîrîit, pîrîitură, trosnitură, (reg.) pîrpăitură. (~ lemnelor care ard.; 2a pocnet, pocnitură, trosnitură, (reg.) troscot. (Un ~ de armă.) TROSNÎ vb. 1. a pîrîi, (înv.) a prisni. (Focul ~.) 2. a pocni, (reg.) a troscăni. (~ din pistoale.) 3. a pîrîi, a pocni. (îi ~ încheUfurile.)' 4. a plesni, a pocni. (~ din bici.) TROSNÎRE s. plesnire, pocnire. (~ din bici.) TROSNITURĂ s. 1. pîrîit, pîrîitură, trosnet, (reg.) pîrpăitură. (~ lemnelor care ord.) 2. pocnet, pocnitură, trosnet, (regA troscot. (O ~ de armă.) 3. plesnitură, pocnitură. (~ de bici.) trotcur s. v. TRĂPAŞ. TROTIL s. (CHIM.) trinitrotolucn. trubâci s. v. GORNIST. TRÎMBIŢAŞ. TROMPET. TROMPETIST. trubă s. v. GOARNĂ. TRÎMBIŢĂ. TROMPETĂ. TRUC s. stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, viclenie, vicleşug', (rar) sireţle, (reg.) solomonle, (Ban. şi Transilv.) mişculânţă, (înv.) marafât, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, mcrchez. (De ce ~ a uzat?) TRtJDĂ s. I. oboseală, osteneală, (rar) obo-slre. (Simte ~ unei zile grele de muncă.) 2. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, zbatere, (livr.) travâliu, (rar) străduiâlă, străduire, (pop.) canoneâlă, (reg.) ştrapâţ, (prin Munt.) morînceâlă, (Mold. şi Transilv.) zoâlă, (înv.) căznlre, nevolnţă, ostenlnţă, sforţă, strădă-nulnţă, strădănulre. lui a fost încununată de succes.) 3. efort, greutate, osteneală. (Cu multă ~.) 4. salahorie, salaliorit. (După atita ~.) trăda s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINŢĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. TRUDI vb. I. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se zbate, a se zbuciuma. (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpcli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năşii, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 2. a se munci, a se obosi, a se osteni, 1103! TUBERCULOZĂ <ănv. şi pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu te mai ~ atitci pentru . . . ) 3. a robi. (A ~ din greu în slujba lui.) 4. a roboti. (A~ toată viaţa in zadar.) 5. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, (înv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negaţi, a strîngc, (înv.) a strasuri. (L-au ~ pentru a-şi mărturisi fapta.) trudi vb. v. CĂUTA. ÎNCERCA. SILI. STRĂDUI. TRUDIT adj. 1. chinuit, consumat, frămîn-iat, muncit, necăjit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.) 2. epuizat, extenuat, frint, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfirşit, sleit, stors, vlăguit, zdrobit, o) fră-mînta, a (sc) intriga, a (se) îngrijora, a (se) nelinişti, a (se) speria, (livr.) a (sc) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (îl ~ întirzierea lui.) 3. a emoţiona, a impresiona, a înduioşa, a mişca, (fig.) a atinge, a pătrtinde. (M-a ~ pînă la lacrimi.) 4. a răscoli. (Vestea l-a ~ profund sufleteşte.) 5. a (se) zăpăci. (S-a ~ de tot cînd l-a văzut.) 6. a (se) dezechilibra, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.) 7* (fig.) a (se) întuneca. (Mintea i s-a ~.) 3. a agita, a aţîţa, a incita, a instiga, a întărită, a provoca, a stîrni, (pop.) a sumuţa, (înv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smoni, a za dări, (fig.) a asmuţi, a monta. (El ~ masele.) 9. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stînjeni, a supăra, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.) 10. a deranja, a perturba. (A ~ liniştea cuiva.) TULBURARE s. 1. zăpăceală. (~ ce l-a cuprins cînd l-a văzut.) 2.* (fig.) întunecare. (~ a minţii cuiva.) 3. aţîţare, incitare, instigare, instigaţie, întărîtare, provocare, stîrnire, (rar) incităţie, provocâţie, (pop.) zâdărire. (~ maselor.) 4, agitaţie, frămîntarc, vîlvă, zarvă. (Din nimic s-a stîrnit o ~.) 5. dezordine, (înv.) neaşezăre. (S-au produs unele ~ sociale.) 6. deranjare, incomodare, Jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, stînjenire, (livr.) conturbăre, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.) 7. perturbare, perturba-ţie. (~ a ordinii publice.) 8. (MED.) deranjament, dereglare. (~ organică, funcţională.) tulburare s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. TULBURAT adj. 1. emoţionat, impresionat, înduioşat, mişcat, (fig.) atins. (Om ~ de vestea aflată.) 2. zăpăcit. (Rămăsese ~ cînd a văzut-o.) 3. dezechilibrat, zdruncinat, (fig.) deza-xăt, (livr. fig.) detracât. (Om ~.) 4* (fig.) întunecat, rătăcit. (Cu mintea ~.) 5. agitat, clocotitor, frăinîntat, fremătător, învolburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) clocotăs, (fig.) răzvrătit. (Ape ~ ; mare~.) TULBURĂTOR adj., s. 1. adj. duios, emoţionant, impresionant, înduioşător, mişcător, patetic, răscolitor, vibrant, (rar) răvăşităr, (înv.) simţitor. (O ~ poveste de dragoste.) 2. adj. ameţitor, (fig.) îmbătător. (Miresme ~.) 3. s., adj. agitator, aţîţător, instigator, provocator, (livr.) incitatdr, sediţiăs, (înv. şi 1033 TUNS pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, rascolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.) TULBURE adj. 1. (reg.) tulburds. (Un lichid ~.) 2. înceţoşat, neclar, sur, (reg.) suriu. (Un văzduh ~.) 3. neclar, (fig.) murdar, (O lumină ~.) 4. împăienjenit, înceţoşat, înnegurat, păienjenit. (Ochii îi erau ~; privire ~.) 5. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedesluşit, neînţeles, nelămurit, ne-precis, obscur, vag, (fig.) întunecat, nebulbs, neguros. (O situaţie ~.) 6. incert, nesigur. (Treceau printr-o perioadă ~.) 7. agitat, critic, frămîntat, greu, zbuciumat. (Vremuri ~.) tuUmros adj. v. TULBURE, tuleăn s. v. COCEAN. TULEU s. (BOT.) cotor, tulpină, (reg.) beldie. (~ la plantele erbacee mari.) tulcn s. v. COCEAN. ŞTIULETE. TULICHlNĂ s. (BOT-; Daphne mezereum) (reg.) eîeiţă, piperul-lupului. tuiipân s. v. IRIS. LALEA. STÎNJEN. STÎNJENEL. tuL-îă s. v. LALEA. Uuii’in s. v. PIPERUL-LUPULUI. POPIL- NIC. SMIRDAR. 'PULPAN s. basma, legătură, (pop.) teste-mel; (înv. şi reg.) peştimân, (prin Munt.) bara bun, (Olt., Mold. şi Transilv.) cîrpă, (Marani.) şirincă, (înv., în Transilv.) felegă. (Are un ~ pe cap.) iulpăn s. v. MUSELINĂ. TULPINĂ s. (BOT.) 1. trunchi, (înv. şi reg.) sk-blă. (~ de copac.) 2. lujer. (~ ele iris.) 3. cotor, tulcu, (reg.) beldie. (~ la plantele erbacee mari.) Iwipfnă s. v. MATCĂ. TALON. TEMĂ. Uilut v. JUNC. MÎNZAT. tuliK-ăn s. v. JUNCAN. tuluinbîiijni s. v. POMPIER. tulumbă* s. v. POMPIER. tuftimbă s. v. FURTUN. POMPĂ. tnIii*Tiî)i(ă s. v. IRIGATOR. TUMEFÂGŢIE s. (MED.) I. inflamare, inflama pie. obrinteală, obrintLre, obrintit, obrin-iitură, tumefiere, umflare, (reg.) bobetire. (Proces de ~ a unui ţesut.) 2. (concr.) inflama ţie, umflătură, (livr.) tumescenţă, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badragânie. (O ~ benignă a ţesutului.) TUMEFI vb. (MED.) a se inflama, a se obrintL a se umfla, (reg.) a se boboti. (Braţul s- a .) TUMEFIAT adj. (MED.) inflamat, umflat, (livr.) uimcscent, tumid, (reg.) bobotit. (Un ţesu: />-■.) TUMEFIERE s. (MED.) inflamare, infla-maţie, obrinteală, obrintire, onrintit, obrin-titură, tumefacţie, umflare, (reg.) bobotlre. (Proces de ~ a unui ţesut.) t limes cent adj. v. INFLAMAT. TUMEFIAT. UMFLAT. tumescenţă s. v. INFLAMAT IE. TUMEFACŢIE. UMFLĂTURĂ. tumul adj. v. INFLAMAT. TUMEFIAT. UMFLAT. TUMOÂRE s. (MED.) 1. neoformaţie. 2. tumoare malignă — cancer, neoplasm, (rar) neoplazie, (pop.) rac, (Transilv.) şui, (inv.) schir. TtfMUL s. măgură. tumulâr adj. v. FUNERAR. TUMULT s. 1. freamăt, gălăgie, larmă, vuiet, zgomot. (Ce ~ se aude?) 2. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandai, tămbălău, tărăboi, tevatură, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) lărmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomăn, (înv. şi reg.) toi, (reg.) liarai-mân, liălălăie, hărhălâie, toiet, toloboătă, tololoi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandană, dănănâie, dăndănâie, gilceâvă, (fig.) ţigănie, (arg.) năsulie. (Era un ~ de nedescris.) 3. agitaţie, clocot, frămîntare, freamăt, învolburare, tălăzuire, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciu-mare, (rar) zbuciumeâlă. (~ apelor ieşite din matcă.) TUMULTUOS adj. 1. gălăgios, turbulent, zgomotos. (O ceată ~ ; manifestaţie ~.) 2. agitat, clocotitor, frămîntat, fremătător, învolburat, tulburat, zbuciumat, (înv.) clocotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.) 3. debordant, dezlănţuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpî-nit, nestăvilit. (Joacă intr-un ritm ~.) 4. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, Înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestă-pinit, nestăvilit, sălbatic, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelibs, vulcânic. (Temperament ~.) tumurliic s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ. tuinurufj s. v. BUTUC. OBADĂ. TUN s. (MIL.) (reg.) top, (înv.) puşcă, (înv., in Mold. şi Bucov.) harmată. (Trage cu ~.) tun s. v. TUNET. TUNĂ vb. 1. (MET.) (Ban.) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră şi ~.) 2. a bubui, a detuna, a dudui, a trăsni, a vui, (pop.) a răzbubui, (~ in depărtare.Ţ tună vb. v. TRĂSNI. TUNAR s. (MIL.) artilerist, (inv.) canonier, puşcâr, puşcaş, topciu. nmărire s. v. CANONADĂ. TUNĂTOR adj. bubuitor, detunător. (Explozie ~.) T0NDE vb. (reg.) a (se) reteza. (A se ~ la frizer.) ttinde vb. v. CĂLUGĂRI. RETEZA. TtJNDERE s. tuns, tunsoare, (rar) tun-s ură. (rsj inii de pe oi.) TUNET s. (MET.) (reg.) diirăt, (înv.) tun. (Ploaie cu ~te şi trăsnete.) ttinet s. v. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ. TtJNGSTEN s. (CHIM.) wolfram. TUNICĂ s. (BOT.) (pop.) cămaşă. cep ii) TUNICIIiR s. (ZOOL.) urocordat. TUNS adj. retezat, scurtat, tăiat. (Păr ~ j iarbă ~.) TUNS 103$ TUNS s. tundere, tunsoare, (rar) tunsură. linii de pe oi.) tuns s. v. RETEZARE. RETEZAT. TUNSOARE s. 1. tundere, tuns, (rar) tunsură. (~ linii de pe oi.) 2. coafură, freză, frizură, pieptănătură, (Ban.) cofîrţă. (O ~ la modă.) liniştiră s. v. TUNDERE. TUNS. TUNSOARE. TUP£U s. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare. obrăznicie, sfruntare, trufie, (rar) seme-ţic, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţîfnă. (E de un ~ revoltător.) TUR s. î. (FIZ.) tură. (~ periodic al unui corp.) 2. înconjur. (Face un ~ al stadionului.) 3. tură. (Fac un ~ prin oraş.) 4. pasă. (~ la jocul de cărţi.) TUR s. (fam.) fund. (~ul pantalonilor.) TURAŢIE s. rotaţie. (2 00 de ~ pe minut.) TURĂ s. 1. schimb. (Se lucrează în 3 ~.) 2. (FIZ.) tur. (~ periodică a unui corp.) 3. tur. (Fac o prin oraş.) TURĂ s. turn. (~ la jocul de şah.) turbă vb. v. ÎNFURIA. MÎNIA. TURBAN s. (înv.) cealmă, sarlc, turlubân. (Purta ~ pe cap.) TURBÂRE s. (MED.) rabie, (pop.) turbă, (înv.) turbăciune. (Bolnav de ~.) turbăre s. v. CIUMĂ FA IE. FURIE. ÎNVERŞUNARE. LAUR. MÎNIE. turbat adj. v. COLOSAL. CUMPLIT. EX-TRAORD IN AR. FENOMENAL. FORMIDABIL. FURIBUND. FURIOS. GROAZNIC. GROZAV. INFERNAL. ÎNDÎRJIT. ÎNFIORĂTOR. ÎNFURIAT. ÎNGROZITOR. ÎN-SPĂIMÎNTĂTOR. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERŞUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. NĂPRASNIC. PORNIT^ STRAŞNIC. TERIBIL. VIOLENT. TURBĂ s. (prin Transilv.) mărăcle, (înv.) torf. (Cărbunele numit ~.) turbă s. v. RABIE. TURBARE, turbăciune s. v. RABIE. TURBARE. TURBINĂ DE FORÂJ s. (IND.) tur bobii r, turbofor. TURBION s. (FIZ.) vîrtej. TURBOBCR s. (IND.) turbofor, turbină de foraj. TURBOFOR s. (IND.) turbobur, turbină de foraj. TURBULENT adj. 1. (FIZ.) agitat. (Un fluid ~.) 2. gălăgios, tumultuos, zgomotos. (O ceată ~ ; manifestaţie ~.) TURBULENŢĂ s. (FIZ.) agitaţie. (~ unui fluid.) TURC s., adj. 1. s. (înv. şi pop.) necredincios, (înv. şi reg.) ciutăc, (înv.) osman, osmangiu, osmanlfu, otoman, păgîn, (ir.) şalvaragiu. 2. adj. turcesc, (înv.) osman, osmânic, osman-lîu, osmănesc, otomân, otomanicesc, otomă-nesc, păgîn, păginesc. turca s. art. v. CAPRA, turearele s. v. MĂSEAUA-CIUTEI. TURCESC adj. turc, (ir.) osman, osmănic, osmanlîu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgîn, păginesc. turchcz adj. v. ALBASTRU, turci s. v. PĂPĂDIE. TURCÎ vb. (înv. şi pop.) a se pagini, turci vb. v. AMEŢI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA. TURCÎME s. (pop.) aliotmân, (înv.) păgînă-tâte, păgînfme. TURCOAICĂ s. (înv.) cadînă. TURCOĂZĂ s. (MIN.) peruzea. (Ine? cu ~ e.) turculeţ s. v. FLOAREA-PASTELIJI. FLOAREA-PAŞTILOR. FLOAREA- PĂ SĂ EI LOR. FLO A REA-V ÎNTULUI- GALBENA. GĂI- NUŞĂ. GĂLBENELE. PĂŞTITĂ. STICLETE. tureăc s. v.^ CARÎMB. TUREATGĂ. TUREÂTGĂ s. carimb, (reg.) tureăc. (prin? Munt. si Olt.) saftiân. (~ a cizmei.) turf s. v. HIPODROM, turicioâră s. v. TUR IŢĂ- M ARE. TURISM s. 1. drumeţie. (Proci ică 2. autoturism. (~ are caroseria închisă.) TtTRIŢĂ s. (BOT.) 1. (Galium a par inc > (reg.) asprişoără, cornăţel. lipici, lipicioasă., scai-mărunt. 2. turiţă-mare (Aprimoina eupa-toria) = (reg.) turicioâră, coada-râcuhu, scai-mărunt. turiţă-ălbă s. v. GĂINUŞĂ, turlăc adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT.. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT... turlăcî vb. v. AMEŢI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA, turlubân s. v. TURBAN, turlullu adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZUR-LIU. turmăc s. v. MALAC. TURMĂ s. cir ea dă, (rar) cird, (pop.) oi urdă;i (înv. şi reg.) tamazlîc, (prin Mold., Hueov.;, Maram. şi Ban.) botei, (Olt. şi Transilv.) ciopor. (Mold.) tabun. (O ~ de vite.) TURMENTA vb. a (se) ameţi, a (se) cher-clicii, a (se) îmbăta, (livr.) a (se) griza. (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) am nări, (Mold.) a (se) chelălui, (Transilv. si Ban.}' a (se) şumeni, (fam.) a (se) invinoşa. a (se) mat.osi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) agiiesmui.. a (se) căli. a (se) ciupi, a (se) cîrpi, a (se) m.agne-tiza, a (se) pili, a (se) sfinţi, a (se) tămîG, o (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) tiniosL a (se) turci, (reg. fig.) a (se) flecul, a (se) oţelU mrg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-c. ~ cm rachiu.) TURMENTAT adj. ameţit, băut, beat,, cherchclit, îmbătat, (livr.) grizăt, (rar) trecut,, (înv. şi pop.) candriu, (pop.) turlăc. vijiit*. (reg.) amnărit, învinoşăt, rătutit, vinos, (priin Ban.) chermeleu, (Transilv. şi Maram.) şămem. (prin Transilv.) şumenft, (fam. fig.) afumat... aghesmuit, făcut, oţelit, pilit, sfinţit, tG uniat, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matoL, matosit. (Om ~.) TURMULÎŢĂ s. turmuşoară. TURMUŞOÂRĂ s. turrnuliţă. TURN s. 1. foişor. (~ de pază.) 2. tură. (~ la jocul de şah.) 1035 TUTUIT TURNĂ vb. 1. a vărsa. (~ apa în lighean.) 2. a palie. (Mai ~ două picături; ~ benzină pe foc.j 3. a vărsa. (Afară ~ cu găleata.) 4, (înv. şi reg.) a slei, (înv.) a vărsa. (A ~ un clopot, o statuie, o piesă metalică.) TURNA vb. a produce, a realiza. (A ~ un film.) turna vb. v. DENUNŢA. ÎNAPOIA. ÎN-70 ARCE. PÎRÎ. RECLAMA. REVENI. SPUNE. VENI. TURNANT adj. rotitor. (0 piesă ~.) TURNARE s. turnat, vărsare. (~ băuturii in pahare.) TURNARE s. producere, realizare. (~ unui film.) turnare s. v. DENUNŢ. DENUNŢARE. TURNAT adj. 1. (înv. şi reg.) sleit. (Fontă .) 2. (înv.) leit. (0 haină ~ pe el.) TURNÂT s. turnare, vărsare. (~ băuturii in pahare.) TURNĂTOR s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.} turnător adj., s. v. PÎRÎCIOS. PÎRÎTOR. turnător s. v. DENUNŢĂTOR. TURNĂTORIE s. (IND.) (rar) fonderle. rf Secii a de ~ a. uzinei.) TURNIŞOR s. turnuleţ. TURNULEŢ s. turnişor. TURNljRA s. 1. (fig.) cotitură, întorsătură. (~ neaşteptată in desfăşurarea unui eveniment. ) 2. aspect, chip, imagine, ipostază, înfăţişare. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) turpitudine s. v. ABJECŢIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIŞEL IE. MÎRŞĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOŞIE. TURTĂ s. 1. (reg.) truşnic. (~ furajeră.) 2. (BOT.; Carlina acciulis) (reg.) ciortopoîoc, iiătăişă, turtea, turtică, ceapa-dorească, ciurul-«zînelor, punga-băbei, sita-zînclor. turtea s. v. TURTĂ, turtei s. v. IENUPĂR. JNEAPĂN. TURTI vb. 1. a stilci, a strivi, a zdrobi, v. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhetic, (inv.) neru-şinos, (fam. fig.)bot6s. (Om ~ ; o atitudine ~.) ţanţoşie s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎM-FARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEŢIE. TRUFIE. VANITATE, ţap s. v. CĂPRIOR. ICHI. ţapul s. art. v. CAPRICORNUL. ŢĂRĂ s. 1. stat, (înv. şi reg.) stăpînire, (înv.) mcmlechet, politie, publică. (O ~ înfloritoare.) 2. putere, stat, (inv.) putinţă. (Marile, micile -v.j 3. patrie, (înv. şi pop.) moşie, (pop. şi poetic) glie, (înv. ) naştere, (grecism înv.) patridă. (Să ne apărăm ~.) 4. (Mold.) cimp, ocol. (~ Făgăraşului.) 5. norod, popor, (pop.) obşte. (întreaga ~ s-a ridicat la luptă.) 7'ARG s. ocol, (pop.) ob6r, (înv. şi reg.) ogradă, (reg.) tîrcol. (~ de vite.) ţarc s. v. ARIE. ARMAN. COŞ. LADĂ. STAUL. ţarcă s. v. COŢOFANĂ. GURA. ţarcă-de-măre s. v. SCO IC AR. ţarcul s. art. v. VIZITIUL. ŢARINĂ s. 1. arătură, ogor, (pop.) răzor, (reg.) plan. (Pămîntul arat se numeşte ~.) 2. cîmp, ogor, (pop. şi poetic) glie, (pop.) răzăr, (înv. şi reg.) ăgru, (reg.) plan, (inv.) sat. (A ieşit pe ~, la arat.) ţarţăm s. v. CANAF. CIUCURE. FRANJ, ţarţămuri s. pl. v. ZORZOANE. ŢĂŢĂ s. lele, leliţă, mătuşă, (pop.) tătăişă, (reg.) dadă, dăică, leică, nană, (Olt.) ţăică, (Ban.) uină. (~ Marin, vecina noastră.) ţăţă s. v. MAHALAGIOAICĂ. MAIIALA-GIŢĂ. MĂTUŞĂ. TANTI. ţăeăitoăre s. v. BERBECEL. LUPUL-VRĂ-BIILOR. SFRÎNCIOC. ŢĂCĂLÎE s. barbişon, bărbuţă, cioc, (fran-ţuzism rar) barbişă. (El poartă ~.) ţăcălic s. v. STRĂGĂLIE. ŢĂCĂNEÂLĂ s. 1. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitnra, pîrîitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcănin*. ţăcănit, ţăcănitură, (O ~ ritmică de arme.) 2. ţăcănit. (~ maşinii de scris.) ţăcăneălă s. v. AIUREALĂ. ALIENARE. ALÎENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENTĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ. ZĂPĂCEALĂ. ŢĂCĂNÎ vb. a păcăni, a pîrîi, a răpăi, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.) ţăcăni vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ŢICNI. ŢĂCĂNÎRE s. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, şuierat, şuierătură, PV.ăneală, ţăcănit, ţăcănitură. (O ~ ritmică de arme.) ţăcănit, adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. ţăcănit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. ŢĂCĂNIT s. 1. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneălă, ţăcănire, ţăcănitură. (Un ~ ritmic de arme.) 2. ţăcăneălă. (~ maşinii de scris.) ŢĂCĂNITtJRĂ s. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneălă, ţăcănire, ţăcănit. (O ~ ritmică de arme.) ţălini vb. v. CHEFNI. ţăhnit s. v. CHEFNIT. ŢĂNDĂROS adj. aşchios. (Material ~ .) ţăndărds adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU, ţăpăruie s. v. ŢEAPĂ. ŢEPUŞĂ, ţăpoaie s. v. OSTIE. ŢĂPOŞÎCĂ s. (BOT.; Nardus stricta) (reg.) păişîţă, păruşcă, iarbă-âspră, păr-de-lup, părul-porcului. ŢĂRAN 1038 ŢĂRAN s. sătean, (pop.) român, (înv. şi reg.) mojic, poporan, (reg., mai ales în Ban.) pâur, (fam.) opincâr, (pcior.) mămăligâr. ţăran s. v. CÎMPEAN. ŢĂRĂNGĂ s. 1. săteancă, (pop.) româncă, (înv. şi reg.) săteană. (~ clin linear.) 2. ţărăncuţă, (arg.) mocăncă, mocăncuţă. (Bancnota de 500 de lei se numea ~.) ţărancă s. v. BABUŞCĂ. OCHEANĂ. ŢĂRĂNGOţA s. ţărancă, (arg.) inocâncă, mocăncuţă. (Bancnota de 500 de lei se numea ~.) ţărăncuţă s. v. BABUŞCĂ. OCHEANĂ. ŢĂRĂNESC adj. 1. (înv. şi reg.) mojicesc. (De origine ~.) 2. rural, sătesc, (înv.) sătenesc. (Mediul ~.) 3. patriarhal, rustic, (livr.) cam-pestru. ( Viată ~.) 4. rural, rustic. (Obiceiuri ~.) 5. cimpenesc, pastoral, rural, rustic, (livr.) cam-pestru, (rar) cîmpeân. (Idilă ~.) ŢĂRĂNEŞTE adv. 1. (înv.) săteneşte. (Se îmbracă ^.) 2. bădărăneşte, grosolan, mahala-geşte, mitocăneşte, mîrlăneştc, mojiceştc, ordinar, vulgar. (S-a purtai ~.) ŢĂRĂNÎE s. bădărănie, grosolănie, impoliteţe, indclicateţc, mahalagism, mitocănie, mîr-lănie, mojicie, necuviinţă, nepoliteţe, vulgaritate, (pop.) mocofămc, mocofămsin, (reg.) modo-rănie, (înv.) grosime, ritănîe, (rar fig.) necio-plire. (Ai comis o ~ ; e de condamnat ~ lui.) ţăran ie s. v. ŢĂRĂNIME. ŢĂRĂNIME s. (înv.) mojicime, ţărănie, (L'iig. ') opincă. (întreaga ~.) ŢĂRĂNOI adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mirlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, nccivi-lizat, nepoliticos, ordinar, ţoapă, ţopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrţăn, modîrlân, pădureţ, rîtân, ţopfrcă, (reg.) mocodăn, mocofănos, mo-dîrlău, modoran, mogîldân, necunoscător, ne-gîndit, negreblăt, (Mold.) ghiorlân, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. ţărcălan s, v. CERC.' COMPAS. HALO. ţăreălău s. v. COMPAS, ţărcuî vb. v. ÎMPREJMUI. ÎNCHIDE. ÎNCONJURA. ÎNGRĂDI, ţărcuşă s. v. COŢOFANĂ, tărînos adj. v. AFÎNAT. MOALE. POROS. PUFOS. RAR. ŢĂRM s. (GEOGR.) 1. liman, litoral, mal, margine, (înv.) pristânişte, vad. (A petrecut vacanţa pe ~ Mării Negre*) 2. coastă, mal. (Pe ~ Oceanului Atlantic.) ţărmul vb. v. ABORDA. ACOSTA, ţărmuitor adj. v. ÎMPREJMUITOR. ÎNCONJURĂTOR. ţărmurcăn adj. v. RIVERAN. ŢĂRMURÎ vb. a delimita, a limita, a mărgini, a străjui. (Stîlpii de telegraf ~ şoseaua.) ţărmuri vb. v. ABORDA. ACOSTA. ÎNVECINA. MĂRGINI. ţărmuros adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIŞ. PIEZIŞ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. VERTICAL. ŢĂRtfŞ s. pripon, (înv. şi pop.) pociumb, (reg.) poterăş, stăndg, (Ban.) pălimâr, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp. (~ se înfige in pămint.) ŢĂŢÎCĂ s. leliţă, (reg.) leiculiţă, lcicuşoâră, îclică, lelicuţă. lelişoâră. ţăţîcă s. v. MĂTUŞÎCĂ. ŢEÂPĂ s. 1. ţepuşă, (Transilv. şi Ban.) ţăpăruic. (~ este un par ascuţit.) 2. (BOT.) barbă, (pop.) mustaţă. (~ la spicele cerealelor.) 3. (BOT.) ghimpe, mărăcine, spin, ţepuşă, (reg.) şteap. (Măceşul e plin de ~m) 4. aşchie, ţepuşă, (rar) spin. (l-a scos ~ din deget.) 5. (ANAT.) ghimpe. (~ la arici.) ţeapăn adj. v. DUR. DURABIL. PUTERNIC. REZISTENT. ROBUST. SOLID. STRAŞNIC. TARE. TENACE. TRAINIC. VIGUROS. VÎN-JOS. VOINIC. ZDRAVĂN. ŢEÂPĂN adj., adv. 1, adj. inflexibil, neelastic, neflexibil, rigid, tare. (O bară, o nuia ~.) 2. adj. rigid, (fig. ) înţepenit. (O îmbinare ~.) 3. adj. fix, imobil, neclintit, nemişcat, rigid, (pop.) vîrtds. (Crengile ~ ale copacilor.) 4. adj. anchilozat, inert, înţepenit. (Arc o mină ~.) 5. adj. băţos, drept, rigid. (O ţinută ~.) 6. adv. băţ, băţos, drept, rigid. (Stă 7, adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înţepenit, neclintit, nemişcat, ţintuit, (înv. şi pop.) mărmurit, (înv. şi reg.) stîlpit, (fig.) îngheţat, înţelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 8. inert, mort, neînsufleţit, nemişcat, rece. (O fiinţă ~.) ŢEÂSTĂ s. (ANAT.) căpăţînă, craniu, hîrcă, scăfirlic, tigvă, cutie craniană, (pop. şi fam.) devlă, (înv. şi reg.) scafă, (înv.) glâvă, glăvăţînă. (~ unui mort deshumat.) ţeasta s. v. CARAPACE. ŢEĂVĂ s. (TERN.) tub. (~ metalică.) ţeclie s. v. CĂPUŞĂ, ţechiră s. v. COŞNIŢĂ. ŢEL s. 1. cauză, obiectiv, scop, ţintă, (înv.) pricină. (Lupta pentru nobilul ~ al independenţei.) 2. finalitate, scop, ţintă. (Care este ~ acestei acţiuni?) 3. obiect, obiectiv, scop, ţintă, (înv.) prâvăţ. (~ unei cercetări.) 4. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, ţintă, (pop.) noimă. (~ acestor măsuri a fost acela de a . . .) ţel s. v. CĂTARE. MIRĂ. SEMN. ŢINTĂ, telcr s. v. TELINĂ. teii vb.y. OCHI. ŢINTI. VIZA. ŢELINĂ s. (BOT.; Apium graveolens) (reg.) seler, (Transilv. şi Ban.) ţeler, (înv.) ăchiu. ŢELINĂ s. paragină, pîrloagă, (pop.) pără-gineălă, (înv. şi reg.) ogdr, (reg.) hat, părăgini-tură. (Pămîntul a ajuns o ~.) ţelinos adj. v. ÎNŢELENIT. NECULTIVAT. NEDESŢELENIT. NELUCRAT, ţelul vb. v. OCHI. ŢINTI. VIZA. ţcnchi s. v. GIOCÎRLIE. ŢEPOS adj. 1. gliimpos, mărăcin os, spinos, (pop.) înghimpăt, (înv.) ciulinds, scăios. (Plante : terenuri ~.) 2. înţepător. (Are o barbă ~.) ŢEPUŞĂ s. 1. ţeapă, (Transilv. şi Ban.) ţăpăruie. (~ este un par ascuţit.) 2. (BOT.) ghimpe, mărăcine, spin, ţeapă, (reg.) şteap. (Măceşul e plin de ~.) 3. aşchie, ţeapă, (rar) spin. (I-a scos ~ din deget.) 4. aşchioară, aşchiuţă, (reg.) aşchiţă. (~ de brad.) 5. spi-nişor, spinuleţ. (I-a intrat o ~ în talpă.) 1039 TILIDONIB ţepuşă s. v. FRIGARE. MĂNUŞĂ. STRĂMURARE. ţepuşcă s. v. SCOBITOARE, ţermer s. v. CARTOF. ŢESĂLĂ s. (înv. şi reg.) pieptene. (~ pentru cai.) ŢESĂLĂ vb. (rar) a pansa, (pop.) a pieptăna. (A. ~ un cal.) ŢESĂLÂRE s. ţcsălat, (rar) pansâj, ţesăîă-tiiră, (pop.) pieptănăre. (~ unui cal.) ŢESĂLAT adj. (pop.) pieptănat. (Cal ~.) ŢESĂLAT s. ţesălare, (rar) pansâj, ţesălă-tură, (pop.) pieptănăre. (~ unui cal.) ţesăiăttiră s. v. ŢESĂLARE. ŢESĂLAT. ŢESĂTOR s. (prin Transiîv. şi Ban.) toeâei. (E de profesie ~.) ŢESĂTOR IE s. ţesut, (înv.) ţesătură. (înoată ~ ) ŢESĂTURĂ s. 1. textilă. de in.) 2. material, (înv. şi reg.) materie, (reg.) pănură. (~ pentru o rochie.) 3. textură, urzeală. (O stofă cu ~ deasă.) ţesătură s. v. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. ŢESĂTORUL ŢESUT. UNELTIRE. ŢUSE vb. 1. (reg.) a rosti. (A ~ pinza.) 2. a cirpi, a coase, a prinde, (Transiîv.) a ştopoli, (Molcl.) a ţirii. (~ ciorapii.) ţese vb. * v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVENTA. NĂSCOCI. PLĂSMUI. SCORNI. TICLUI. UNELTI. ŢESERE s. 1. ţesut. (~ pînzei.) 2, cîrpire. coasere, cusut, prindere, (~ găurii, de la ciorap.) ŢEST s. (Transiîv. şi Ban.) cerine. (~ pentru copt piiiiea.) ţest s; v. CARAPACE. ŢESUT s. I. ţesere. (~ ptnzei.) 2. ţesătorie, (înv.) ţesătură. (înoată ~.) ţibă interj, v. MARŞ. ţfeă s. v. BĂIEŢAŞ. BĂIETEI.. COPILAŞ, ficlău s. v. CREASTĂ. CREŞTET. CULME. PISC. SCORŢAR. VÎRF. ŢICLEÂN s. (ORNIT.; Sitta europaea) (reg.) scorţâr, ticlete, toi. ţiclete s. v. PIŢIGOI. SCORŢAR. ŢIGLE AN. ŢIGNEÂLĂ s. 1. (MED.) alienare, alienat ie, demenţă, nebunie, sminteală, smintire, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. şi reg.) snrintă, (Transiîv., Maram. şi Ban.) bolinzie, (prin Bucov.) sălteâlă, (Mold.) zăluzeâlă, zăluzie, zărgheâlă, zărghenie, (fam.) căpiâlă, (fig.) rătăcire, scrintcâlă, ţăcăneâlă. 2. aiureală, sminteală, zăpăceală, (fam. fig'.) ţăcăneâlă. ŢICNI vb. (MED.) a se aliena, a înnebuni, a se sminti, (pop. şi fam.) a (se) strechea. (Transiîv., Maram. şi Ban.) a (se) bolinzi, (prin Munt.) a primi, (Mold.) a sturluiba, a zăluzi, a (se) zărghi, (fam.) a căpia, (fig.) a se scrinti, a se trăsni, a se ţăcăni. ŢICNIT adj., s. 1. adj., s. (MED.) alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, (livr. şi peior.) sonât, (pop. şi fam.) apucat, candriu, căpiât, deşucheat, strecheât, (înv. şi reg.) nerod, (reg.) prost., (Transiîv., Maram. şi Ban.) bolind, (Ban.) pălăurât, (Olt. şi Munt.) primit, (Mold.) zăluzlt, zărghlt, (fig.) săltat, sărit, scrîntlt, ţăcănit. (O persoană -vj 2. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun,, smintit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheat, pălăvâtic, silhiii, (înv. şf reg.) prilestit, (reg.) şuclieât, tui, (Mold.) tiiieş* zălud, zărghlt, (înv.) turlullu, (fam.) sanchlu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce lip ~ /). ţicui vb. v. MIŞCA. ZVÎCNI. ţi cura vb. v. CIUPI. PIŞCĂ, ţidiilă s. v. BILET. ţifleică s.v. PONOR. RÎPĂ. VĂGĂUNĂ. (Iffitor adj. v. ACUT. A SCUTIT. ÎNALT. SUBŢIRE. fifrăşit adj. v. ÎMPOPOŢONAT. ÎNZORZONAT. ţîîroş s. v. TĂMÎIŢĂ. ţigan adj. v. ŢIGĂNESC. ŢIGAN s. i. rom, (pop.) arapină. (E ~ da origine.) 2. ţigan nomad = corturar, şătrar, (rar) să tras. ţigancă s. v. SUGEL. URZICA MOARTĂ. ŢI Ci ARĂ s. 1. ţigaretă, (rar) ţigărcă, (prin Transiîv.) sugară. 2. ţigară de foi =■ trabuc, ţigărcă s. v. ŢIGARĂ. ŢIGARETĂ. ŢIGARET s. portţigarct, ţigaretă, (Ban. şs Transiîv.) sipcă. (Fumează cu ~.) ŢIGARETĂ s. I. ţigară, (rar) ţigărcă, (prin Transiîv.) sugară. (Ce ~ fumezi?) 2. portţi-garet, ţigarct, (Ban. şi Transiîv.) sipcă. (Fumează cn ~.) TIGĂNÂS s. ţigănuş, (rar) ţigănâî. ţigănuş s.’ v. PLOPAR.' SCRIPCAR. tigănătic adj. v. BRUN. BRUNET. NEGRICIOS. OACHEŞ. TUCIURIU. ŢIGĂNCUŞĂ s. ţigan cută. ţigănciişe s. pl. v. CRĂIŢĂ. VÎZDOAGĂ. ŢIGĂNCtJTĂ s. ţigăncusă. ţigănci s. v.’ TlGĂNAŞ. ŢIGĂNUŞ. ŢIGĂNESC adj. (rar) ţigan. ŢlGĂNfE s. ţigănime. ţigănîe s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HLTIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂM-BĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. ŢIGĂNIME s. ţigănie. ţigănos adj. v. BRUN. BRUNET. NEGRICIOS. OACHEŞ. TUCIURIU. ŢIGĂNUŞ s. 1. ţigănaş, ţraij ţigănel. 2. (ORNIT.; Plegadis falcinellus) sitar-nesrn. ŢIGLĂ s. (CONSTR.) (reg.) oâlă. ţiglă s. v. FRIGĂRE. ţiglâu s. v. PIŢIGOI. ţigleun s. v. PIŢIGOI. ţignâl s. v. FLUIERĂTURĂ, ţiitoâre s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ. ţiitor adj. v. DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC. fiifonc s. v. CONCUBINAJ, ţii tură s. v. AUTORITATE. DOMINARE. DOMINAŢIE. HEGEMONIE. PUTERE. STĂ-PÎNIRE. SUPREMAŢIE, iii s. v. PECETE. SIGILIU. ŞTAMPILĂ, ţii ăi vb. v. GHELĂLĂI. SCHELĂLĂL SCHEUNA. ţilidonie s. v. BELADONĂ. MĂTRĂGUNĂ. ŢILINDRU 1040 tilindru s. v. CILINDRU. GLOB. JOBEN. STICLĂ. timct s. v. SCORŢIŞOARA, ţine s. v. PUL ŞLIŢ. ţinea s. v. CĂŢELUŞĂ. ŢINCVÂIS s. (CHIM.) alb de zinc, oxid de zinc, (înv.) tuteâ. ŢINE interj, ia I, na !, poftim ! (~ 1 un covrig ) ŢINE vb. I. a avea, a purta. (~ în mină iui buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. a imobiliza. (îl ~ pînă vine miliţia.) 4. a se agăţa, a se apuca, a se atirna, a se prinde, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgîrţa. (Se ~ de crengi să nu cadă.) 5. a purta, a sprijini, a susţine. (Vom merge cit ne-or ~ picioarele.) 6. a aparţine, a depinde. (Trustul ~ de minister.) 7. a rezista. (S-a ~ bine pînă la sfirşitul cursei.) 3. a (se) conserva, a (se) menţine, a (se) păstra. (A ~ ceva in bună stare.) 9. a (o) duce, a rezista. (O haină care ~ la tăvăleală.) 10. a dura, a se păstra, a rezista. (O încălţăminte care ~ mult.) 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ două luni.) 12. a păstra. (Unde ~ peria de haine?) 13. a opri, a păstra, a rezerva. (I-a ~ loc la rină.) 14. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a răminc, a trăi, a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (CU va ~ lumea şi pămîntul; vechi obiceiuri care~ şi azi.) 13. a dura. (Spectacolul ~ două ore.) 16. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ pînă a doua zi.) 17. a se întinde, a se lungi, a se prelungi. (Şirul ~ pînă departe.) 13. a se lua, a merge, a veni. (Se dă jos şi se ~ după car.) 19. a sta. (~-te drept!) 20. a respecta, (înv. şi pop.) a cinsti, (pop.) a păzi, (înv.) a feri, a observa, a veghea. (A ~ o datină, un obicei.) 21. a îndeplini, a onora, a respecta, (pop.) a păzi. (Şi-a ~ învoiala.) 22. a aniversa, a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, (înv. şi reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 23. a trăi, a vieţui. (Se ~ de azi pe mîine.) 24. a (se) hrăni, a (se) întreţine, a (se) susţine. (El îşi~ părinţii.) 25. a pronunţa. (A~ un discurs.) 26. a chinui, a durea. (Mă ~ o măsea.) line vb. v. APĂRA. CONSIDERA. CREDE. ÎNCHIPUI. SOCOTI. VEDEA. ŢÎNERE s. 1. conservare, menţinere, păs-trarc. (~ în bună stare a ceva.) 2. pronunţare. (~ unui discurs.) ţinere (le minte s. v. MEMORIE, ţingălâu s. v. BALANGĂ. CLOPOT. TALAN GĂ. ŢINTÂR s. moară, (Mold.) car. (Jocul numit ţintăr s. v. INĂRIŢĂ. ŢINTĂŞ s. ochitor, trăgaci, trăgător. (~ de elită.) ŢINTÂT adj. 1. ţintuit, (reg.) ţintelăt. (Chimir ^.) 2. (rar) stelat. (Boi ~.) ŢINTÂURĂ s. (BOT.; Centaurium umbel-latum sau minus) potroacă, fierea-pămîntului, (reg.) cintoăie, frigor, frigurlcă, ghinţură, ghin- ţureâ, potroceă, potrocuţă, scăunăl, seînteiuţă, tâulă, buruiană-de-friguri, cocosei-de-grădină (pU. crucea-pămîntului, floare-de-friguri, fu-murică-băşicoâsă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-fri-guri, săfindei-de-cîmp (pl.). ŢÎNTĂ s. 1. colţ, (reg.) cui. (~ pe talpa încălţămintei.) 2. stea. (Cal cu ~ în frunte.) 3. semn, (prin Transilv. şi Ban.) şaibă, (înv.) ţel. (Trage cu puşca la ~.)4. (SPORT) but. (~ la jocul de rugbi.) 5. potou, sosire. (Calul a ajuns primul la ~.) 6. cauză, obiectiv, scop, ţel, (înv.) pricină. (Lupta pentru nobila ~ a independentei.) 7. obiect, obiectiv, scop, ţel, (înv.) prăvăţ. (~ unei cercetări.) 3. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, ţel, (pop.) noimă. (~ acestor măsuri a fost acela de a . . . ) 9. finalitate, scop, ţel. (Care este ~ acestei acţiuni?) ţintă s. v. IC. PANĂ. ţintelăt adj. v. ŢINTAT. ŢINTUIT. ŢINTÎ vb. 1. a ochi, a viza, (rar) a aţinti, (pop.) a chiti, (reg.) a ţeli, a ţelui, (înv.) a chiori, a însemna. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. a îndrepta, a întinde, a întoarce, a ochi. (A ~ arma spre . . . ) 3. a aţinti, a fixa, a pironi, a ţintui, (rar) a sticli, (înv. şi reg.) a stîlpi, (rar fig. ) scufunda. (îl ~ cu privirea; îşi ~ ochii pe .. .) 4. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rivni, a tinde, a urmări, a visa, aviza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năşii, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) ŢINTÎ RE s. ochire, ochit, vizare. (~ unui obiectiv de atins.) ţintirim s. v. CIMITIR. ŢINTIT adj. aţintit, fixat, pironit, ţintuit, (rar) sticlit, (înv. şi reg.) stilpit. (A rămas cu privirile ~.) ŢINTUI vb. 1. a pironi, (înv.) a găvozdi. (A ~ ceva în perele.) 2. a aţinti, a fixa, a pironi, a ţinti, (rar) a sticli, (înv. şi reg.) a stîlpi, (rar fig. ) a scufunda. (îşi ~ ochii pe . . .; îl ~ cu privirea.) ŢINTUIRE s. fixare, fixat, imobilizare, înţepenire, pironire, prindere, (rar) pecetluire. (~ unui obiect în cuie.) ŢINTUIT adj. 1. ţintat, (reg.) ţintelăt. (Chimir ^.) 2. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înţepenit, neclintit, nemişcat, ţeapăn, (înv. şi pop.) mărmurit, (înv. şi reg.) stilpit, (fig.) îngheţât, înţelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 3. aţintit, fixat, pironit, ţintit, (rar) sticlit, (înv. şi reg.) stilpit. (A rămas ~ ; cu privirile ~.) ŢINtJT s. 1. loc, meleag, regiune, tărîm, teritoriu, zonă. (Se aflau în ~uri necunoscute.) 2. loc, regiune, teren, zonă. (Nu cunoaşte bine ~.) 3. regiune, (înv.) lătură. (Depresiune într-un ~muntos.) 4. loc, parte, regiune. (Vezi cum e şi prin alte ~.) 5. regiune, zonă, (înv.) oblăstie, olăt. (în ~ urile calde.) 6. pămînt, regiune, teritoriu. (Un ~ mănos.) 1. meleag, plai, regiune. (~nrile natale.) 1041 ŢÎRCÎI ţinut s. v. JUDEŢ, limitai adj. v. JUDEŢEAN. ŢINUTA s. 1. atitudine, port, poză, poziţie, (livr.) alură, postură, (rar) staţiune. (Arc o ~ corectă a corpului.) 2. atitudine, comportare, purtare, (înv.) tarz. (O ~ manierată, fără reproş.) 3. îmbrăcăminte. (~ de sărbătoare.) 4. uniformă. (Ofiţer in ~ de paradă.) ŢIPA vb. 1. a striga, a urla, a zbiera, (înv. şi reg.) a toi, (înv.) a chema. (~ cit il ţinea {jura.) 2. a răcni, a striga, a urla, a zbiera, (reg.) a ţi vii, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) *3. a răcni, a striga, a urla, a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai că te aud!) 4. a răcni, a se răsti, a striga, a urla, a zbiera, (pop.) a se olari, a se stropşi, (înv. şi reg.) a se răpşti, (reg.) a se răboţoi, a se răcămăţi, a se răgădui. a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (prin Olt. şi Munt.) a se răboli, (înv.) a mare-cuvinta, (fam.) a se burzului, a se răţoi, a se zborşi. (Ce ~ aşa la mine?) 5. a chioti, a chiui, a hăuli, a striga, (pop.) a iui, (reg.) a liuhu-ra, (prin Olt. şi Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. de mama focului, la joc.) ţipă vb. v. ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. LEPĂDA. ZVÎRLI. ŢI PĂR s. (IHT.; Misgurnus fossilis) (pop.) chişcâr, (reg.) şerpâr, (prin Mold.) şarpe, tipar .s. v. ANGHILĂ. ţi par-(le-măre s. v. ŞTIUCĂ-DE-MABE. ZĂRGAN. ŢIPAT s. 1. strigăt, urlet, zbieret, (înv.) chemare, vrea vă. (îl ruga să înceteze cu ~ele.) 2. răcnet, strigăt, urlet, zbicrătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, ţipătură, (înv. şi reg.) răe-nitiiră. (^ de durere.) 3. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăuli t, hăulitură, strigăt, (pop.) iuit. (reg.) hihăit, hihot. (A tras un la horă.) ŢIPĂTOR adj. 1. strident. (Un glas -v.) 2. intens, izbitor, strident, tare, violent, (rar) strigător. (Culori, nuanţe ~.) ţipătură s. v. ARUNCĂTURĂ. AZVÎRLI-TURĂ. RĂCNET. STRIGĂT. ŢIPĂT. URLET. ZBIERĂTURĂ. ZBIERET. ZVÎRLITURĂ. ŢIPENIE s. (Transilv.) zărănie. (în pădure nu era ~ de om.) liporifi s. v. PIPIRIG. ROGOZ. ŢIPIRÎG s. (BOT.) 1. (Scirpus siluaticus) pipirig. 2. (Scirpus hotoschoenus) (reg.) rogoz. ţipin'îj s. v. CLORURĂ DE AMONIU. RUGINĂ. SALMIAC. ŢIPLĂ s. burduf. (~ ta ferestre.) ţiplă s. v. CELOFAN. ţipoti vb. v. RĂCNI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. firulic s. v. CHIRURG, ţist interj, v. LINIŞTE. PST. ST. TĂCERE, ţistui vb. v. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. ÎMBUNA. ÎMPĂCA. LINIŞTI. PIUI. POTOLI. ŞUIERA. ŢIUL VÎJÎI. ţişîăr s. v. POPÎNDĂU. ţiţ interj, v. CHIŢ. ŢIŢEI s. (CHIM.) petrol, (înv. şi reg.) naft, (fig.) aur negru. ţiu s. v. TÎRNĂCOP. ŢIU! vb. I. a piui, a şuiera, a vîjii, (reg.) a ţistui. (Glontul i-a ~ pe la ureche.) 2. a-i suna, a-i viii. (îi~ urechile.) ŢIUIT s. piuit, piuitură, şuierat, şuierătură, ţiuitură, vîjîit, vîjiitură, (rar) piuiâlă. ( ~glonţului pe la urechea cuiva.) ŢIUTTOR adj. piuitor, şuierător, vijiitor. (Zgomot ~.) ŢIUITCRĂ s. piuit, piuitură, şuierat, şuierătură, ţiuit, vîjîit, vîjiitură, (rar) piuiâlă. glonţului pe ia urechea cuiva.) ţiuş s. v. CIUF. tivii vb. v. RĂCNI. STRIGA. ŢIPA. URLA. ZBIERA. ŢÎFNĂ s. (MED. VET.) cobe, (pop.) moartea-găinilor. (Găină bolnavă de ~.) lîfnă s. v. AROGANŢĂ. ARŢAG. BOSUM-FLARE. FALĂ. FUDULIE. IMPERTINENŢĂ. INFATUARE. INSOLENTĂ. ÎMBUFNARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MĂGĂRIE. MÎNDRIE. NECUVIINŢĂ. NEOBRĂZARE. NERUŞINARE. OBRĂZNICIE. ORGOLIU. SEMEŢIE. SFRUNTARE. TRUFIE. TUPEU. VANITATE. lifiii vb. v. FORĂI. FORNĂI. SFORĂI, iiînos adj. v. AROGANT. BOSUMFLAT. FUDUL. GRANDOMAN. IMPERTINENT. INFATUAT. INSOLENT. IREVERENŢIOS. ÎMBUFNAT. ÎNCREZUT. ÎNDRĂZNEŢ. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. NECUVIINCIOS, NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUŞINAT. OBRAZNIC. ORGOLIOS. SEMEŢ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. SUPĂRĂCIOS. SUSCEPTIBIL. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. tifnos adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂReŢ. GILCEVITOR. SCANDALAGIU, ţîitoărc s. v. MĂRĂCINAR. PIETROŞEL. ţîlca interj, v. MARŞ. ŢÎMBURCC s. limburi;?. ŢÎMBURCŞ s. limburuc. ţîinp s. v. COAPSĂ, ţ im por s. v. PUCIOASĂ. SULF. ţinăs adj. v. DUŞMĂNOS. RANCHIUNOS, RĂZBUNĂTOR. ŢÎNC s. pici, prichindel, puşti, (rug.) pricolici, (fam.) zgîmboi, (fig.) năpirstoe. (Un ~ de vreo 5 ani.) liiicul-pămîntului s. v. OlUăLTE. ţîngău s. v. BĂÎETAN. BĂ1EŢANDRU. COPILANDRU. FLĂCĂIANDRU. ŢÎNŢÂR s. (ENTOM.; Crdcx) (înv.) muşină, muşiţă, (Transilv. şi prin Maram.) sclcpţ. ŢÎR interj, pic. (Apa se prelinge si face: ~ /, - 'd ţîră s. v. FĂRÎ.MĂ. FIR. JERPELITURĂ. PIC. PICĂTURĂ. PIŞCĂTURĂ. RUPTURĂ, STROP. ZDREANŢĂ. ŢÎRCÎl vb. 1. a picura, a ţirii. (Apa de la chiuvetă ~.) 2. a bura, a burniţa, a ţirii, (înv. şi pop.) a roura, (reg.) a bunii, (înv.) a rouă, (fig.) a cerne. (Afară ~.) ee; — o. 310 8 ŢlRCOVNIC 1042 ŢÎRCOVNIC s. (BIS.) 1. paracliser, (reg.) clisiârh, clisier, crîsnic, pălămâr, (Transilv.) făt, (Transilv. şi Bucov.) sfat. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. cîntăreţ, dascăl, diac, paracliser, psalt, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiârh, grămătic. (~ul il ajută pe preot la oficierea slujbei.) ŢÎRIŞOÂRĂ s. ţîrucă. (O ^ de ... ) ŢÎRÎI vb. 1. a picura, a ţîrcîi. (Chiuveta ~.) 2. a bura, a burniţa, a ţîrcîi, (înv. şi pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a rouă, (fig.) a cerne. (Afară ~.) 3. (rar) a sfirîi, a ţîţîi. (Greierii ~.)4. a suna, a zbîrnii. (~ soneria, telefonul.) ţirîi vb. v. CÎRPI. COASE. PRINDE. ŢESE. ŢÎRÎIT s. ţîrîitură, zbîrnîit. (~ soneriei.) ŢÎRÎITIjRĂ s. ţîrîit, zbîrnîit. (~ soneriei.) tîrloi s. v. CIOCÎRLIE. ţîrţîr s. v. PIŢIGOI-CODAT. ţîrlîra s. v. MAZĂRICHE. ŢÎRIjCÂ s. ţîrişoară. (O ~ de ... ) ŢÎŞNI vb. 1. a crupe, a irupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a buşni, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pămint.) 2. a ieşi. (Un izvor care ~ prin-tr-o crăpătură.) 3. (reg.) a sări, a zăleti, (prin Ban. şi Transilv.) a puştica. (Sîngele ~ pe nas.) 4. a izbucni, (înv.) a prorupe. (Lacrimile au ~ din ochii ei.) ŢÎŞNÎRE s. erupţie, irupere, irupţie, izbucnire, năvălire, răbufnire. (~ petrolului din pămint.) ŢÎŞNITCrA s. jet. (0 ~ de apă.) lîşpoăcă s. v. POŞIRCĂ. ŢÎŞTI interj, huşîti !, (pop.) smîc ! (Iepurele, ~ I din vizuina lui.) tît s. v. PITULICE. PURCELUŞĂ. ţiţa-căprei s. v. BARBA-CAPREI. SURGUCI. tija-mielului s. v. URECHELNITĂ. lîţaăii s. v. ARNICĂ. CIUBOŢICA-CUCU-LUL DEGETAR. DE GETA R IŢĂ. DEGEŢEL. PODBAL-DE-MUNTE, ţiţa-vâcii s. v. CIUBOŢICA-CUCULUI. A T ŢIŢĂ s. 1. (ANAT.) mamelă, piept, sîn, (prin Olt., depr.) zătoâre. (~ la femei.) 2. (ANAT.) mamelă, uger. (~ la mamifere.) 3. (BOT.) (iţa-vacii = razachie. (~ este o specie de struguri.) ţîţă s. v. GURGUI. ŢÎŢÎNĂ. ŢÎŢIŞOÂRĂ s. pieptişor, pieptuleţ, pieptuţ, sînisor, sînuleţ, (pop.) tîtucă. ţîţîi vb. v. TREMURA. ŢÎRÎI. / ŢÎŢINĂ s. (pop.) ţîţă. (~ în care se dezvoltă matca albinelor.) llţinu s. v. BALAMA. RĂDĂCINĂ. SÂRME RĂ. ţîţoâsă adj. v. PIEPTOASĂ. ţîţură s. v. PIEPTIŞOR. PIEPTULET. PIEPTUŢ. SÎNISOR. SÎNULEŢ. ŢÎŢIŞOÂRĂ. ŢOABĂ s. (ENTOM.; Simulium) (reg.) ţobîe. (~ este o specie de ţintar, > ţoală s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. HAINĂ. ÎMBRĂCĂMINTE. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. STRAI. VELINŢĂ. VEŞMÎNT. ŢOALE s. pl. boarfe (pl.), bulcndre (pl.), calabalîc, catrafuse (pl.), troace (pl.), (reg.) bodroânţe (pl.), cioveie (pl.), trancanăle (pl.), (Olt.) dănănăie. (Ia-ţi ~ şi pleacă!) ţoăngă s. v. BALANGĂ.* CLOPOT. TALAN-GĂ. ŢOĂPĂ s., adj. 1. s., adj. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţo-pîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrţân, modîr-lăn, pădureţ, rîtăn, ţopîrcă, (reg.) mocodăn, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldăn, ne-cunoscătăr, ncgîndit, negreblăt, (Mold.) ghior-lăn, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. 2. s. bădărancă, mitocană, mirlancă, mojică, ţopîrlaneă. ţoâţă s. v. GRINDEL. MOLAN, ţobîe s. v. ŢOABĂ. ţoe s. v. GURĂ. SĂRUT. SĂRUTARE, ţocăi vb. v. SĂRUTA, ţocăit s. v. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT. ţoft s. v. ŞOLDAR. ţocjoşăt adj. v. MOŢAT. ŢUGUIAT. ŢOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puţoi. (Un ~ cu ţuică.) ţoi s. v. SCORTAR. ŢICLEAN. ţol s. v. CERGĂ. CIOLTAR. COVOR. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. SCOARŢĂ. ŞARRACĂ. VALTRAP. VELINŢĂ. ŢOPĂÎ vb. a sălta, a sări, (reg.) a hopăi. (Nu mai ~ alîla!) ţopăi vb. v. DANSA. JUCA. ŢOPĂIĂLĂ s. ţopăit, ţopăi tură, (înv.) săltare. ŢOPĂIT s. ţopăială, ţopăitură, (înv.) săl-târe. ŢOPĂITURĂ s. ţopăială, ţopăit, (înv.) săi-tăre. ŢOP&SC adj. bădărăncsc, grosolan, mahala-gesc, mitocănesc, mirlănesc, mojic, mojicesc, nepoliticos, ordinar, ţopîrlăncsc, vulgar, (rar) mojicos, (fig.) necioplit. (Purtare ~.) ţopîrcă adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ŢĂRĂNOI. ŢOAPĂ. ŢOPlR-LAN. VULGAR. ŢOPÎRLÂN adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, inîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi. ţoapă, vulgar, (pop.) mocăn, mocîrţân, modirlăn, pădureţ, ritân, ţopîrcă, (reg.) mocodăn, mocofănos, mo-dirlău, modoran, mogîldăn, necunoscător, ne-gîndit, negreblăt, (Mold.) gliiorlăn, (Transilv.) grobiăn, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om nv .) ŢOPÎRLÂNCĂ s. bădărancă, mitocancă, mirlancă, mojică, ţoapă. ŢOPÎRLĂNCSC adj. bădărăncsc, grosolan, malialagesc, mitocănesc, mirlănesc, mojic, mojicesc, nepoliticos, ordinar, ţopcsc, vulgar, (rar) mojicos, (fig. ) necioplit. (Purtare ~.) ţorţoăie s. pl. v. ZORZOANE, ţorţoioş s. v. CANAF. CIUCURE. ŢURŢUR, ţoşcă s. v. SĂCULEŢ. SĂCUŞOR. TOLBĂ. 1043 ŢUŢUROI |u interj. v. DI. III. ţucâ vb. v. SĂRUTA. ţucâl s. v. OALĂ DE NOAPTE. |ucârc s. v. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT. Ricât s. v. SĂRUT. SĂRUTARE. SĂRUTAT, îndoi s. v. TÎRNĂCOP. tucsiu vb. v. BEA. TRAGE. , ţtH| S. v. LOCOMOTIVĂ. MAŞINĂ. TREN. ŢUGOl s. ţuguitură, (reg.) ţuţui. (~ unui obicei.) ŢUGUIAT adj. 1. moţat, (reg.) ţogoşât. (Căciulă ~.) 2. (pop.) sulâtic, (prin Transilv.) pupi.*îât- (Căpiţe ~ .) 3. ascuţit, (reg.) vîr-l'uît. (O culme ~.) ŢUGUITURĂ s. ţugui, (reg.) ţuţui. (~ unui obiect.) niliâus s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ, luteâr s. v. POVARNAGIU. VELNICER. ŢUICĂ s. (Transilv. şi Ban.) palinca. (~ de prunc.) ŢUICĂ REALĂ s. ţuicuială. ŢUICĂRÎ vb. a sc ţuicui. (Se ~ toată ziua.) ŢUICUlvb.a se ţuicări. (Se ~ toată ziua.) ŢUICUIĂLĂ s. ţuicăreală. ţuieuleânăs. v. ŢUICULIŢĂ. ŢUICUŞOARĂ. ŢUICULÎŢĂ s. ţuicuşoară, (pop.) ţuicu-îeână. (Dea o ~.) ŢUICUŞOARĂ s. ţuiculiţă, (pop.) ţuicu-leână. (Bea o ~.) juluc s. v. MOT. ŢCNDER s. ( TEIIX.) scorie. ŢUNDRĂ s. sarică, (Marain.) gubă. (~ de cioban.) tundra s. v. ZEGHE. ŢURCÂNLĂ s. (urcă. (Purta pe cap o ~.) ŢtÎBCĂ s. (Transilv.) cliinpuş.( Jocul de-a ~ .) ŢIJRCĂ s. turcanâ. (Purta pe cap o ~.) ţ uri oi s. v.' FLUIER. JGHEAB. TIBIA. ŢURŢUR. ŢURŢUR s. 1. (pop.) ţurloi, (reg.) scuţ, (Munt. şi Dobr.) suligă, (prin Dobr.) sulughiţă, (Olt.) ţorţoloş, ţuţuroi, (inv.) stur. (Pe streşini s-au format ~i.) 2. sloi, (OU., Ban. şi Transilv.) sloiete. (~ de gheată.) ţurţur s. v. CANAF. CIUCURE. FRANJ. JGHEAB. ţuşcăn s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN, ţuşcă s. v. ARDEI IUTE. ţuşcov s.v. OBLEŢ-MARE. ŢUŞTI interj, zbughi!, (rar) zvicî, (prin Munt.) tîlvic !, (Transilv. şi Ban.) tulai ! (~ ! din tufiş.) tutui s. v. ŢUGUI. ŢUGUITURĂ. ţuţuiă vb. v. CĂŢĂRA. COCOTA. RIDICA. SUI. URCA. tulul s. v. LEAGĂN, tutuia vb. v. LEGĂNA, ţuţuroi s. v. ROBINET. ŢURŢUR. u ubicuităte s. v. OMNIPREZENTĂ, ucaz s. v. DECRET. DISPOZIŢIE. HOTĂ-RÎRE. ORDIN. ORDONANŢĂ.'PORUNCĂ. UCENIC s. 1. (Ban.) şăgirt. (O calfă şi un ™.) 2. discipol, elev, învăţăcel, (livr.) cirac, (înv.) şcolar. (™ al unui maestru.) ÎI. (BIS.) apostol, (™ii lui Iisus.) ucenic s. v. ELEV. ŞCOLAR. UCIDE vb. a asasina, a omori, a suprima, (rar) a masacra, (înv. şi pop.) a prăpădi, a sfîrşi, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. şi rog.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăşi, a prăda, (Mold.) a stropşi, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvîrşi, a seca, a strica, (înv. şi pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăţa, a lichida, (arg.) a mierii. (A ™ pe cineva.) ucide vb. v. DISTRUGE. NIMICI. OMORÎ. SINUCIDE. UCIDERE s. I. asasinare, omorîre, suprimare, (rar) ucis, (pop.) răpunere, (înv.) ucigătură, (fam. fig.) achitare, lichidăre. (™ unei persoane.) 2. asasinat, crimă, moarte, omor, omorîre, omucidere, (livr.) homicid, (înv.) deşugubină, om ucid, sîngi, ucigătură. (Condamnat pentru ™.) ueiţjăn s. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. UCIGĂŞ s., adj. 1. s., adj. asasin, criminal, omoritor, (livr.) homicid, (rar) omucigăş, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, şugubăţ:. (™ a fost prins.) 2. adj. omoritor, ucigător, (înv.) pierzător. (Armă ™.) ucifjă-I-crucea s. v. AGHIUŢĂ. ALCOR. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. uciflă-l-toăca s. v. AGHIUŢĂ. ALCOR. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. UCIGĂTOR adj. î. mortal, (livr.) letal, (înv.) mortifer. (Lovitură™.) 2. omoritor, ucigaş, (înv.) pierzător. (Armă ™.) 3. distrugător, nimicitor, omoritor. (Substanţă ™.) ucigător s. v. CĂLĂU. GÎDE. ucigător s., adi. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORITOR. UCIGAŞ. ucigătură s. v. ASASINARE. ASASINAT. CRIMĂ. MOARTE. OMOR. OMORÎRE. OMUCIDERE. SUPRIMARE. UCIDERE. UClS adj. asasinat, omorit, suprimat, (pop.) răpus, (fam. fig.)achitat., lichidăt. (Persoană™.) ucis s. v. ASASINARE. OMORÎRE. SUPRIMARE. UCIDERE. ut5ei s. v. ALBIŞOARĂ. OBLEŢ. SOREAN. UCRAINEAN s., adj. l.s. rutean, (Mold. şi Bucov.) rusnâc. 2. adj. rutean, (înv.) maloro-siân, malorosien^sc. UCRAINEANĂ s. ruteancă, ucraineancă, (pop.) ruscă, (înv.) malorosiăncă. UCRAINEÂNCĂ s. ruteancă, ucraineană, (pop.) ruscă, (înv.) malorosiăncă. UD adj., s. 1. adj. jilav, reavăn, umed, (rar) umedăs, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ™.) 2. adj. înlăcrimat, umed, umezit, (înv. şi reg.) lăcrăinos. (Cu ochii ™.) 3. adj. asudat, înnăduşit, năduşit, transpirat, (prin Olt.) năboit. (Om foarte ™ din cauza căldurii.) 4. s. urină. (Băşica ™.) UDA vb. 1. a înmuia, a muia, a umezi, (pop.) a întinge. (îşi ™ degetele in apă.) 2. (fam. pop.) a boteza. (I-a ™ ploaia.) 3. a (se) stropi, (Ban.) a (se) prîsni. (A ™ florile, grădina.) 4. a scălda, a spăla. (Marea ™ ţărmul.) 5. a umezi, (înv. şi pop.) a roura. (Lacrimile ii™ fala.) 6. a (se) înlăcrima, a (se) umezi. (Ochii i s-au™.) 7. a se urina. (Copilul s-a ™ pe el.) UDĂRE s. 1. stropire, stropit, udat, umezire, umezit. (™ rufelor pentru călcat.) 2. stropire, stropit, udat, udă tură. (™ florilor.) UDĂT s. 1. stropire, stropit, udare, umezire, umezit. (™ rufelor pentru călcat.) 2. stropire, stropit, udare, udă tură. (™ florilor.) udătoăre s. v. STROPITOARE. UDĂT ORĂ s. I. stropire, stropit, udare, udat. (™ florilor.) 2. jilăveală, reveneaiă, umezeală, umiditate, (pop.) udcălă, (Olt.) crihălă. (™ unui teren.) 3. apăraie, apărie, baltă, băltoacă, lăcăraie, lăc-ărie, (pop.) udcălă. (Era o ™ pe jos1) 4. (reg.) sorbitură. (A alineat şi el ceva ™.) mlă(ură s. v. BĂUTURĂ. udcălă s. v. APĂRAIE. APĂRIE. BALTĂ. BĂLTOACĂ. BĂUTURĂ. JILĂVEALĂ. LĂCĂRAIE. LĂCĂRIE. REVENEALĂ. UDĂ-TURĂ. UMEZEALĂ. UMIDITATE. mii vb. v. RĂMÎNE. UDOMETRU s. (MET.) pluviomctru. UGER s. (ANAT.) mamelă, ţîţă. la mamifere.) ughi s. v. GALBEN. ligii! vb. v. ÎNGĂLBENI. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VESTEJI. ugilit adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. OFILIT. PĂLIT. TRECUT. USCAT. VEŞTED. VEŞTEJIT. iigni vb. v. CRUCI. MINUNA. UIMI. ULUI. UGUf vb. a gînguri. (Tnrlureleie UGUIRE s. gingurire, gîngurit, uguit. (™ porumbelului.) UGUÎT s. gingurire, gîngurit, uguire. (™ porumbeilor.) ui vb. v. CITIOTI. CHIUI. HĂIJLI. STRIGA. ŢIPA. uiagă s. v. CLONDIR. STICLĂ. 1045 ULTRAABUNDENT ui ca s. v. BADE. NENE. ŞORECAR. UNCHI, irieţjâr s. v. BLIDAR. CIMĂ s. (MED.) scurtă, (reg.) moimă, (Mold.) boşoâlcă. ui mă s. v. SCROFULĂ. ulmăceălăs. v. AMEŢEALĂ. BUIMĂCEALĂ. BUIMĂCIRE. NĂUCEALĂ. NĂUCIRE. PERPLEXITATE. ZĂPĂCEALĂ. uimăci vb. v. AMEŢI. BUIMĂCI. NĂUCI. ZĂPĂCI. uimeaia s. v. MINUNARE. STUPEFIERE. SURPRINDERE. UIMIRE. ULUIALĂ. ULUIRE. UIMÎ vb. 1. a minuna, a stupefia, a surprinde, a ului. (Ce-mi spui tu pur şi simplu mă ~.) 2. a ului, (fig.) a speria. (M-a ~ cu inteligenţa lui.) 3. a năuci, a stupefia, a ului. (Vestea aflată l-a ~.) 4. a se cruci, a se minuna, a se ului, (pop.) a se ineruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. şi Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciucli, a se divi. (Se ~ de ce aude.) UIMIRE s. 1. minunare, stupefierc, surprindere, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeală. (~ cuiva în fala unui lucru neaşteptat.) 2. perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere, surpriză, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.) UIMÎT adj. 1. crucit, minunat, perplex, stupefiat, surprins, uluit. (A rămas ~ de cele auzite.) 2. năuc, năucit, perplex, stupefiat, uluit. (O figură ~.) UIMITOR adj. 1. stupefiant, surprinzător, uluitor. (S-a inlîmplat un lucru ~.) 2. frapant, izbitor, surprinzător, şocant, (livr.) sesizant. (O asemănare 3. ameţitor, năucitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor. (Un rilm~.) 4. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfirşit, nespus, teribil, uluitor, unic, uriaş, (livr.) mirâbil, (înv.) manin, necrezut, (fig. ) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) uină s. v. LELE. LELIŢĂ. MĂTUŞĂ. TANTI. ŢAŢĂ.^ UITĂ vb. 1.1. (Olt. şi Ban.) a zăuita. (Am ~ ce doream să-ţi spun.) 2. a neglija, a omite, (latinism rar) a prefera. (N-a~ nimic din ce ştia că i-ar face plăcere.) 3. a lăsa. (Şi-a~ ■ochelarii acasă.) II.1. a privi, a scruta, (înv.) a cerca. (Se~ in zare.) 2. a se privi, (pop.) a se căuta. (Se ~ in oglindă.) 3. a privi, a vedea, (Olt. şi Ban.) a se zăuita. (Vino să te ~ ce-am cumpărat.) UITÂBE-s. neglijare, omitere, uitat, (înv.) negrijire. (~ unui amănunt semnificativ.) «ilare s. v. INEXISTENŢĂ. NEANT. NEFIINŢĂ. NIMIC. UITÂT adj. (înv.) nepomenit. (Lucruri ~.) uitat adj. v. ÎNDELUNG. ÎNDELUNGAT. UITÂT s. neglijare, omitere, uitare, (înv.) negrijire. (~ unui amănunt semnificativ.) ui taci os adj. v. UITUC, nil ii tor s. v. PRIVITOR. SPECTATOR. UITĂTtJRĂ s.l. ochire, privire. (Dintr-o 2. căutătură, privire, (înv.) priveâlă, privelişte* privitură. (Avea o ~ blajină.) ClTE interj, iată !, vezi !, (pop.) ia !, iacă !,. ian !, (înv. şi reg.) ni !, (Mold. şi Bucov.) Inga I (~ /, se apropie de noi.) uitit adj. v. ABSENT. DISTRAT. NEATENT, UITUC adj. (rar) uităcios. (Om~.) UITUCEĂLĂ s. (rar) uitucie. (~ unui om.) uitucie s. v. UITUCEĂLĂ. UlC-M s. (Mold.) vâmă. (~ se lua la moară pentru măcinat.) TjJBĂ s. strapazan, (pop.) opac, (reg.) scar-mos. (~ a unei lotci.) iijui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ŞOPOTI. ŞOPTI. ŞUŞOTI, ujujit adj. v. USCAT. ULCEA s. ulcică, (reg.) bobică, (prin Munt.) boălcă. (~ dc lut.) ULCELIjŞĂ s. ulceluţă, ulcicuţă. ULCELIjŢĂ s. ulceluşă, ulcicuţă. ULCÎCĂ s. 1. ulcea, (reg.) bobică, (prin Munt.) boălcă. (~ de lut.) 2. oliţă, (Ban. şi Transilv.) olcuţă. (~ emailată.) ULCICCŢĂ s. ulceluşă, ulceluţă. ULEI s. 1. untdelemn, (înv. şi pop.) oloi, (înv. şi reg.) oleu, (Ban.) zăitin. (~ de floarea-soarelui.) 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.) ulei s. v. STUP. ULEIOS adj. gras, onctuos, unsuros. (Materie ~.) uliciofiră s. v. STRADELĂ. STRĂDUŢĂ, ulies s. v. COROI. ULIU. ulicjăic s.v. ACVILĂ. ERETE. IEPURA1L PAJURĂ, ulifjăn s. v. GA IE. «Uşor s. v. COROI. ULIU. ulităr s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. 'VAGABOND. «Iltârnic s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND, uliţă s. v. STRADĂ. ULIU s. l. (URNIT.; Accipiler) erete, (reg.) găie, liîrău. 2, (ORNIT.; Accipiler nisus) coroi, (pop.) păsărâr, ulieş, ulişor, uliuţ. 3. (ORNIT.; Aslur palumbarius) erete, (reg.) cobăţ» găinar, hărău, porumbăr. 4. (ORNIT.) uliu-de-treslie (Circus acruginosus) = (reg.) şorecăr. 5. uliul-şi-porumbeii = cloşca-cu-pui, puia-gaia, (reg.) puişorii (pl. art.), baba-găia, mama-găia. (Jocul de copii numit ~.) uliu-încălţăt s. v. ŞORECAR. uliu-mâre s. v. ŞORECAR. uliul-şopîrl clor s. v. ŞORECAR. uliuţ s. v. COROI.'ULIU. ULM s. (BOT.; Ulmus carp ini folia) (înv.) şleau. ulm s. v. VELNIŞ. VÎNJ. ulmă vb. v. ADULMECA. MIROSI. ULTERIOR adj. posterior. (La o dată ulteriorităte s. v. POSTERIORITATE. tJLTIM adj. 1. final. (Scopul ~ ; etapa ~} 2. suprem. (Cu un ~ efort. . . ) ULTRAABUNDENT adj. supraabundent, (livr.) pletăric. UI-TRAG IA 1016 ULTRAGIÂ vb. a insulta, a jigni, a ofensa, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a suclui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ pe nedrept.) ULTRAGIAT adj. insultat, jignit, ofensat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. (Om ~.) ULTRAGIERE s. insultare, jignire, ofen-sare, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezăre. (~ cuiva cil vorbe grele.) ultrâi s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTA. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUŞINE. UMILINŢĂ. ULTRÂMARÎN s. albăstreală, (reg.) vine-ţeâlă, (Transilv.) mieriâlă, (Mold. şi Bucov.) sincălă. (~ pentru rufe.) ULTRAMICROSCOP s. supermicroscop. ULTRASENSÎBIL adj. 1. superscnsibil. (Instrument de precizie ~.) 2. suprascnsibil. (Material foto~.) ULTRASONIG adj. (F1Z.) (rar) ultrasonor. (Vibraţii ~.) ultrasonor adj.v. ULTRASONIG. ULUC s. 1. adăpătoare, jgheab, troacă, (pop.) teică, (inv. şi reg.) scoc, (reg.) moldă, vălău, (Bucov. şi Transilv.) liălău, (Munt., Olt. şi Ban.) piuă. (~ pentru adăpatul vilelor.) 2. (reg.) şipot. (~ la streaşină casei.) 3. jgheab, lăptoc,, scoc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. şi Transilv.) vălău. (~ la moară.) 4. jilip, scoc, (reg.) riz, rol. (~ pentru deplasarea in pantă a lemnelor, in exploatări.) 5. (TEIIN.) nut. (~ la o piesă de lemn.) uiticăr s. v. SULĂ. ulucăş s. v. PI SCO A IE. VRANĂ. ULtTCĂ s. 1. (înv. şi rog.) stobor, (Olt. şi Munt.) ştachetă. (Gard de ~i.) 2. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, (înv. şi reg.) ogradă, stobor, (reg.) tîrcol, (Mold. şi Bucov.) zăplăz, (înv.) cuprins. (Şi-a ridicat o ~ în jurul curţii.)" ULUI vb. 1. a minuna, a stupefia, a surprinde, a uimi. (Ce-mi spui tu pur şi simp u mă ~.) 2. a uimi, (fig.) a speria. (M-a~ cu inteligenţa lui.) 3. a năuci, a stupefia, a uimi. (Vestea aflată l-a ~.) L a se cruci, a se minuna, a se uimi, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. şi Ban.) a se pocozi, (inv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.) ului vb. v. AMEŢI. BUIMĂCI. DĂRĂPĂNA. DĂRÎMA. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. NĂRUI. NĂUCI. PRĂBUŞI. PRĂVĂLI. RISIPI. SURPA. ZĂPĂCI. ULUIÂLĂ s. 1. minunare, stupefiere, surprindere, uimire, uluire, (inv.) minune, uirneâiă. (~ cuiva In faţa unui lucru neaşteptat.) 2. perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluire. (Spre ~ lui . . .) uluială s. v. AMEŢEALĂ. BUIMĂCEALĂ. BUIMĂCIRE. NĂUCEALĂ. NĂUCIRE. PERPLEXITATE. ZĂPĂCEALĂ. ULUIRE s. 1. minunare, stupefiere, surprindere, uimire, uluială, (inv.) minune, uimcâlă. cuiva in faţa unui lucru neaşteptat.) 2. perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială. (A avut un moment de adevărată ~.) uluire s. v. AMEŢEALĂ. BUIMĂCEALĂ. BUIMĂCIRE. NĂUCEALĂ. NĂUCIRE. PERPLEX IT ATE. ZĂ PĂCEALĂ. ULUIT adj. 1. crucit, minunat, perplex, stupefiat, surprins, uimit. (A rămas ~ de cele auzite.) 2. năuc, năucit, perplex, stupefiat, uimit. (O figură ~.) uluit adj. v. AMEŢIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TÎMPIT. ZĂPĂCIT. ULUITOR adj. 1. stupefiant, surprinzător, uimitor. (S-a intimplat un lucru ~.) 2. ameţitor, năucitor, uimitor, (pop.) zăpăcitor. (Un ritm ~.) 3. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiintilnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfirşit, nespus, teribil, uimitor, unic, uriaş, (livr.) mirăbil, (inv.) rnanin, necrezut, (fig*. ) piramidal. (A avut din nou un noroc ~ .) UMĂN adj. omenesc, (pop.) creştinesc. (Purtare ~.) UMANIST adj. umanistic. (Cui ură. ~.) UMANISTIC adj. î. umanist. (Cultură ~.) 2. modern. (Secţie ~ la un liceu.) UMANITARISM s. umanitate. (~ lui era cunoscut.) UMANITATE s. 1. lume, omenire, (inv. şi reg.) omcnîmc. (întreaga ~.) 2. umanitarism. (~ lui era cunoscută.) umaniza vb. v. CIVILIZA. umăr s. v. MĂSEA. PORTMANTOU. UMERAŞ. UMBLĂ vb. 1. a merge, (inv. şi reg.) a păsa. (~ cam greu din cauza bătrincţii.) 2. a se deplasa, a se duce, a merge, a se mişca, (pop.) a se purta. (~ puţin prin grădină.) 3. a (se) circula, a se deplasa, a (se) merge. (O arteră pe care ~ multe vehicule; ~ singur, neinsoţit.) 4. a colinda, a cutreiera, a merge, a străbate. (^ prin munţi şi văi.) 5. a călători, a voiaja, (rar) a drumui, (înv. ) a straniei. (A ~ prin mai toate ţările Europei.) G. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a vagabonda, (livr.) a liana. (Pe unde n-a ~ ?) 7. a merge, a purta. (Vara ~ cu o bluză subţire.) 3. a funcţiona, a merge. (Ceasornicul, motorul ~.) 3. a căuta, a încerca. (~ să mă insele.) 10. a căuta, a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a scotoci, (pop.) a scociorî, (inv. şi reg.) a sco-doli, a scorbcli, (reg.) a bodicăi, a corleşi, a cotili, a hojbăi, a scobirlăi, (Mold.) a bireîi, (Bucov.) a bol tăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobîrlui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scortcli. (Nu mai ~ prin lucrurile mele.) IU a (se) folosi, a întrebuinţa, a sc servi, a se sluji, a utiliza, a uza. (~ cu tertipuri.) UMBLARE s. umblat, umblătură, umblet. (După multă ~, a reuşit.) UMBLAT adj. 1. călătorit, voiajat. (Om ~.) 2. bătătorit, bătut, circulat, frecventat. (Uri drum ~.) 1047 UMFLARE UMBLAT s. umblare, umblă tură, umblet. (După mult a reuşii.) UMBLĂ REŢ adj., s. plimbăreţ, (înv.) plirnbătâreţ. (Mare ~ mai eşti!) umblătoare s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE. UMBLAtURĂ s. 1. umblare, umblat, umblet. (După multă a reuşit.) 2. alergare, alergătură, fugă, goană, umblet, (reg.) ştrapăţ, (Ban.) prcpurtârc, (prin Transilv.) ştrăpă. (Ceasuri de ~.) UMBLET s. l. umblare, umblat, uniblătură. (După mult a reuşit.) 2. alergare, alergătură, fugă, goană, umblătură, (reg.) ştrapăţ, (Ban.) prepurtăre, (prin Transilv.) ştrăpă. (Ceasuri de ^ ... ) 3. circulaţie, mers, (pop.) purtare. (O potecă formală prin ~ oamenilor.) 4. călcătură, mers, mişcare, pas, păşit, (rar) rnersătură, (înv. şi pop.) mersură. (Are un ~ săltăreţ.) umblet s. v. CĂLĂTORIE. COMPORTAMENT. COMPORTARE. COND UITA. DEPLASARE. DRUM. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. PURTARE. UNELTIRE. VOIAJ, umbra-cucului s. v. SPARANGHEL, umbra-iepurelui s. v. SPARANGHEL, timbra-noplii s. v. ZÎRNĂ. UMBRÂR s. (Olt.) şop. (Şedea sub un ~.) umbrarul doamnei s. v. CREŢIŞOARĂ. UMBRĂ s. l. (rar) umbn'.ş. (E caniculă şi stă la ~.) 2. întunecime, întuneric, obscuritate. (r^clc nopţii se intind peste natură.) 3. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, vedenie, viziune, (inv- Şi pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iăzmă, moroi, (reg.) arătănie, necurăţenie, păter, (Ban.) nălioădă, (Mokl. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (O ~ in noapte.) 4. chip, imagine, spectru, vedenie, viziune. (~ morţii se arată.) 5. (BOT.) umbra-iepurclui (Asparagus tenuifolius) = (reg.) sparanghel. umbră s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PE NITE NC IA R. P USC A R IE. TEM NITĂ. URMĂ. umbră vioară s. v. LĂCRIMIŢĂ. UMBRELĂ s. (inv. şi reg.) parapleu, (Mold.) cortel, (Bucov.) parazbl, (Ban. şi Transilv.) ploier, (prin Olt.) vctrălă, (înv., în Transilv.) cort. (~ de ploaie.) umbreluţă de-apă s. v. BURICUL-APEI. umbreluţă-de-băltă s. v. BURICUL-APEI. UMBRÎ vb. 1. (rar) a (se) adumbri. (Se ~ sub un stejar.) 2.* (fig.) a eclipsa, a întuneca. (7-a ~ pe toţi cu verva sa.) umbricios adj. v. UMBRIT. UMBROS, umbrîş s. v. UMBRĂ. UMBRÎT adj. umbros, (rar) umbricios. (Un loc ~.) UMBROS adj. umbrit, (rar) umbricios. (Un loc ~.) UMED adj. 1. jilav, reavăn, ud, (rar) umedăs, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) mătov. (Un loc, un teren ~.) 2. igrasios, (reg.) mucegăit. (O casă un perete ~.) 3. verde. (Lemne ~ de foc.) 4. (MET.) ploios, (fran-ţuzism rar) pluvios, (inv. şi reg.) plourăs, (reg.) ploiciăs, plointe. (Vreme ~.) 5. înlă-crimat, ud, umezit, (înv. şi reg.) lăcrămos, (Cu ochii ~.) umedos adj. v. JILAV. REAVĂN. UD. UMED. urneiăr s. v. PORTMANTOU. UMERAŞ. UMERĂŞ s. portmantou, (rar) umăr, umc-râr. (Şi-a pus hainele pe ~.) umerii feţei s. pl. v. POMEŢI. UMERII OBRAJILOR. UMERII OBRAJILOR s. pl. (ANAT.) pomeţi (pl.), (rar) umerii feţei (pl.). (reg.) pumnii obrajilor (pl.), (înv.) magiile (pl.). UMEZEALĂ s. I. (FIZ.) umiditate. (~ unui corp.) 2. jilăveală, reveneală, udătură, umiditate, (pop.) udeălă, (Olt.) crihâlă. (~ unui teren.) 3. igrasie, (reg.) inuccgăiâlă, reveneală. (~ a pereţilor.) UMEZÎ vb. 1. a înmuia, a muia, a uda, (pop.) a întinge. (îşi ~ degetele în apă.) 2. a (se) jilăvi, (pop.) a (se) reveni. (Păminlul s-o.~.) 3. a (se) înlăcrima, a (se) uda. (Ochii i s-au ~.) 4. a uda, (înv. şi pop.) a roura. (Lacrimile îi~ faţa.) UMEZÎRE s. 1. stropire, stropit, udare, udat, umezit. (~ rufelor pentru călcat.) 2. inlăcri-mare. (~ ochilor.) UMEZÎT adj. 1. jilăvit. (Sol ~.) 2. înlăcrimat, ud, umed, (înv. şi reg.) lăcrăinos. (Cu ochii ~.) UMEZiT s. stropire, stropit, udare, udat, umezire. (~ rufelor pentru călcat.) UMFLĂ vb. 1. a se dilata. (Un fluid se poale ~.) 2. a se bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) zg'ii, (pop. şi fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (sc) boboşa, a (se) bolboşa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovani, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (Ochii i s-au ~.) 3. a se buliăi, a se puhavi, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la faţă.) 4. (MED.) a se inflama, a se obrinti, a se tumefia, (reg.) a se boboti. (Braţul s-a ~.) 5, (MED. VET.) a se inflama, (pop.) a se bolovani. (Ugerul vacii s-a ~.) 6. a se înfoia, a se răsfira, a se zbîrli, (vestul Transilv.) a se sperii. (Penele păunului se ~.) 7« a creşte, a se mări, a se ridica. (S-au ~ apele în matca lor.) umflă vb. v. APUCA. EXAGERA. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. ÎNHĂTA. ÎNŞFĂCA. LĂUDA. LUA. MÎNDRI. PRINDE. SEMEŢE UMFLARE s. 1. dilatare. (~ unui corp. ) 2. bulbucare, căscare, holbare, mărire, zgiire zgîit, (pop. şi fain.) belire, bleojdlre, (pop.) boboşâre, boldire. (~ ochilor.) 3. (MED.) congestionare, inflamare, inflama ţie, iritare, obrinteală, obrintire obrintit, obrintitură, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 4. (MED.) inflamare, inflamaţie, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefacţie, tumefiere, (reg.) bobotire. (~ unui ţesut.) 5. creştere, mărire,, ridicare. apelor în matca loc.) umflâre s. v. EXAGERARE. ÎNHĂŢARE. ÎNŞFĂCARE. LUARE. PRINDERE. UMFLAT 1048 UMFLAT adj. 1. dilatat. (Un fluid ~.) 2. (pop.) buricăt. (Parte ~ a unui obiect.) 3. bombat. (O cutie de conserve ~.) 4. corpolent, gras, gros, obez, planturos, plin, rotofei, rotund, voluminos, (pop.) trupeş, (reg.) incălat. (O femeie ~.) 5. balonat. (Are pînteccle ~.) 6. bulbucat, căscat, holbat, marc, mărit, zgiit, (rar) bălăbănos, (pop. şi fam.) belit, blcojdit, (pop.) boboşât, bolboşăt, boldit, (reg.) măciu-liât. (Cu ochii ~,) 7. buhăit, puhav, (reg.) buged, seârbăd, (Transilv.)pufăios. (Ofafă~.) 8. borcănat, gros, (reg.) borcănos. (Are nasul i). (MED.) inflamat, tumefiat, (îivr.) tumescent, tumld, (reg.) bobotit. (Un ţesut ~.) 10. înfoiat, răsfirat, zbîrlit. (Pasăre cu coada ~.) 11. înfoiat, învoit. (Fustă ~.) 12, bufant, înfoiat. (O croială ~ la pantaloni.) 13. crescut, mare. (Apele ~ ale riului.) umflat adj. v. AFECTAT. ARTIFICIAL. BOMBASTIC. CĂUTAT. CONVENŢIONAL. DECLAMATOR. EMFATIC. EXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. FALS. FĂCUT. GRANDILOCVENT. MANIERAT. MARE. NEFIRESC. NENATURAL. POMPOS. PRETENŢIOS. RETORIC. RIDICAT. SCUMP. UMFLĂTURĂ s. 1. (MED.) gilcă, (pop.) bolfă, gflmă, (reg.) bubilcă, modilcă, modovîlcâ, momeâlcă, trăgăn, vilcă, (Mold.) boşoiilcă. (O ~ la gît.) 2. (MED.) inflamaţie, tumefac-ţie, (livr.) tumescenţă, (prin Transilv.) aprin-sură, (prin Bucov.) badragânie. (O ~ evidentă a. ţesutului.) 3. (FIZ.) ventru. UMIDITĂTE s. 1. jilăveală, reveneală, udă-tură, umezeală, (pop.) udeălă, (Olt.) crihălâ. (~ unui teren.) 2. (FIZ.) umezeală. (~ unui corp.) UMIDOMETRU s. (MET.) higrometru. UMÎL adj. 1. plecat, smerit, supus, umilit, (livr.) obsecvids, (înv.) smernic, suplecăt. (O persoană ~.) 2. smerit, (fam.) spăsit. (Avea o figură ~.) 3. servil, slugarnic, supus, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 4, biet, neînsemnat, obscur. (Un ~ amploiat.) 5. modest, neînsemnat, simplu. (Deţinea o funcţie ~.) 6. modest, simplu, (înv. şi pop.) prost, (înv.) prostâtic. (De condiţii ~.) 1. sărăcăcios, (rar) meschin, (fam.) calicos. (O casă 8. mizerabil, sărac, sărăcăcios. (Un interior ~.) UMILÎ vb. 1. a se înjosi, a se ploconi, (înv.) a se micşora, a se smeri, (fam.) a se căciuli, (fig.) a se cobori. (De ce vă ~ în faţa lui?) 2. a înjosi, (înv.) a micşora, a ruşina, a smeri, (înv. fig.) a mortifica. (De ce il ~ in acest hal?) 3. a (se) degrada, a (se) dezonora, a (se) înjosi, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.) 4. a se smeri, (înv.) a se mici, a se micşora, a se milcui, a se molcomi. (Te-ai ~ destul.) 5. a se pleca, a se smeri, a se supune. (Se ~ in faţa divinităţii.) umiliaţiune s. v. PLECARE. SMERENIE. SUPUNERE. UMILINŢĂ. UMILÎNŢĂ s. 1. înjosire, ruşine. (Ce ~ a suportat!) 2. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ruşine, (livr.) ultrâj, vexaţiune, (pop ) hula, sudălmă, suduitură, (înv.) băsău. dosădă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig. ) lezâre. (O ~ adusă cuiva.) 3. smerenie, (înv.) micşorâre, milă, molcomire. (De o ^ excesivă.) 4. smerenie, (înv.) smeri-ciune, smerire, (fam.) spăseâlă, spăsenie. (Cu ~ ii sărută dreapta.) 5. plecare, smerenie, supunere, (înv.) plecât, umiliaţiune, umilitâte. (~ în faţa divinităţii.) UMILIRE s. 1. înjosire, ploconeală, ploconire, (fam.) căciulirc. (~ cuiva in faţa . . .) 2. degradare, înjosire, (înv. ) degrada ţie. (Munca nu e o ~.) UMILIT adj. 1. degradat, înjosit, (rar) scăzut, (înv. şi reg.) ruşinat. (Om ~.) 2. plecat, smerit, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) smernic, suplecăt. (O atitudine, o privire ~.) umilitâte s. v. PLECARE. SMERENIE. SUPUNERE. UMILINŢĂ. UMILITOR adj. degradant, dezonorant, înjositor, rusinos. (O situaţie~.) iimnojî vb. v. CRESTE. ÎNMULŢI. MĂRI. RIDICA. SPORI. URCA. umoare s. v. CARACTER. FIRE. NATURĂ. STRUCTURĂ. TEMPERAMENT. UMOR s. 1. haz, veselie. (Om plin de ~.) 2. duh, haz, spirit, (fig.) piper, săre. (Glumă plină de ~ . j UMORISTIC adj. hazliu, vesel. (Scenetă ~.) UMPLE vb. l. (înv.) a plini. (A ~ paharele.) 2. a încărca, (Transilv.) a tecărui. (A ~ carul cu fin.) 3. a îndopa, a înfunda. (A ~ soba cu lemne.) 4. a astupa. (A ~ o gaură., un şanţ.) 5. a (se) împinzi, a (se) înţesa, (fig.) a (se) împăna. (Uliţele s-au ~ de lume.) 6. a (se) acoperi, a (se) încărca, (prin nordul Munt.) a (se) puiezi. (Grădina s-a ~ de flori.) 1. a (se) minji, a (se) murdări, a (se) păta. (S-a ~ de noroi, dc cerneală.) 8. a acoperi, a scălda. (O sudoare rece ii ~ trupul.) 3. a năpădi, a podidi, (reg.) a bucşi, (înv.) a povedi. (L-ci ~ singele.) 10. a copleşi, a covirşi, a năpădi, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) liinple vb. v. CONTAGIA. CONTAMINA. INFECTA. ÎMPLINI. MOLIPSI. UMPLERE s. l. încărcare, încărcat. (~ maşinii cu marfă.) 2. umplut. (~ ardeilor cu carne.) UMPLUT adj. încărcat, plin, (Transilv.) te-cărurt. (Pivniţă ~ cu lemne.) UMPLUT s. umplere. (~ ardeilor cu came.) UMPLUTURĂ s. încărcătură. (~ a unui cartuş.) UNÂNIM adj. general. (Părerea ~.) UNANIMITĂTE s. 1. (înv.) eonglăsuire. (S-a constatat ~ in privinţa . . .) 2. totalitate. (A obţinut ~ voturilor.) UNCHI s. (reg.) unchiăş, tată bătrîn, tată moş, (prin Ban. şi Transilv.) mătuşoi, (Mold.) moş, (Olt., Ban. şi Transilv.) uică. (~ul Petre, fratele mamei.) unchiăş s. v. BĂTRÎN. MOŞ. MOŞNEAG. UNCHI, undă vb. v. CLOCOTI. FIERBE. UNDAMETRU s. (FIZ.) frccvenţmctru. UNDĂ s. 1. talaz, val. (~cle mării.) 2. •adiere, boare, pală, suflare, suflu, (rar) scutur, 1049 UNGURISM (Olt.) reveneâlă. (Nu se simţea nici o ~ de vînt.) mulat ura s. v. INUNDARE. INUNDAŢIE. ÎNEC. POTOP. REVĂRSARE. UNDE adv., conj. 1. adv. încotro. (~ te duci?) 2. conj. (prin Transilv.) înde. (Să se ducă ~ ştie.) tinde conj. v. DACĂ. DEOARECE. FIINDCĂ. ÎNTRUCÎT. UNDEVÂ adv. (pop.) încotrovâ, (înv. şi reg.) oareunde, (înv.) undevăşi. (A plecat ~.) undevăşi adv. v. UNDEVA. tmdezâ vb. v. CLOCOTI. FIERBE. undos adj. v. UNDUIOS. UNDUÎ vb. 1. a (se) învălura, a (se) ondula. (Vintui ~ luciul apei.) 2. a (se) cuta, a (se) încreţi, a tremura, (glumeţ) a (se) zbîrli. (Suprafaţa apei se ~ de vînt.) 3. (fig.) a riura. (Pârul îi ~.) UNDUlCS adj. 1. ondulat, ondulatoriu, unduitor, (înv.) ondulds. (Suprafaţa ~ a unei ape.) 2. învălurat, vălurat, văluros. (O apă ~.) 3. (înv.) und6s, unduit. (Mişcări ~.) 4. armonios, melodic, melodios, muzical» sonor, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Naraţiunea ~ a romanului.) UNDUIRE s. învălurare, ondulare. (~ suprafeţei unei ape.) unduit adj. v. ARMONIOS. MELODIC. MELODIOS. MUZICAL. SONOR, UNDUIOS. UNDUITOR adj. ondulat, ondulatoriu, un-duios, (înv.) ondulos. (Suprafaţa ~ a unei ape.) UNEÂLTĂ s. instrument, sculă, ustensilă, (înv. şi reg.) sărsâm, (reg.) sculeăţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) halăt, (înv.) cinic, dichis. pentru dulgherie.) unealtă s. v. INSTRUMENT. LUCRU. OBIECT. UNELTÎ vb. a complota, a conjura, a conspira, (înv.) a intriga, a maşina, a măiestri, a mreji, a zavistui, (fig.) a lucra, a ţese, a urzi, (înv. fig.) a împleti. (A ~ împotriva cuiva.) unelti vb. v. AFLA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INVENTA. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. UNELTÎ RE s. 1. complot, conjuraţie,conspiraţie, intrigă, maşinaţie, (Iivr.) cabală, (înv. şi pop.) meşteşug, meşteşugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (O ~ de curte împotriva suveranului.) 2. intrigă, maşinaţie, (livr.) cabală, (înv. şi reg.) marghiolie, (Munt. şi Olt.) şcoală, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) marafet, telină, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, reţea, tramă, ţesătură, (fam. fig.) mîncăton'e, panglicărie, sforărie. (Umblă cu iot felul de ~ i.) uneititdr adj., s. v. INTRIGANT. unei ti tor s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. UNE6RI adv. cîteodată, (înv.) aorea. (Se ducea ** pe la el.) UNGÂR adj. maghiar, unguresc. (Statul ~.) UNGĂTOR s. (TEIIN.) gresor. (~ automat.) UNGE vb. 1. (TEHN.) a gresa, a lubrifia. (A ~ piesele unei maşini.) 2. a întinde. (~ untul pe pîine.) 3. a (se) mînji. (S-a ~ cu nămol, la mare.) 4. a da. (Îşi ~ piciorul cu alifie.) 5. a mirui, (înv.) a pomăzui. (L-au ~ episcop.) 6. a înscăuna, a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a pune, (înv.) a procheina, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ domnitor.) ănge vb. v. LIPI. MITUI. SPOI. SPERTUI. VĂRUI. UNGERE s. l. (TEHN.) gresaj, gresare, lubrifiere. (~ pieselor unei maşini.) 2.întindere, uns. (~ untului pe pîine.) 3. miruire, miruit, (înv.) poinăzănie, pomăzuire. (~ unui episcop.) 4. înscăunare, întronare, învestire, proclamare. (După ~ domnitorului.) ăngere s. v. LIPIRE. MITUIALĂ. MITUIRE. ŞPERŢUIALĂ. UNGHER s. colţ, cotlon, unghi, (reg.) corn, cot, (Olt.şi Transilv.) ungh6ţ. (Se afla în ~ cel mai ascuns al odăii.) ungheţ s. v. COLŢ. COTLON. UNGHER. UNGHI. UNGHI s. 1. (GEOM.) unghi obtuz = (înv.) unghi tîmpit. 2. colţ, cotlon, ungher, (reg.) corn, cot, (Olt. şi Transilv.) ungh6ţ. (într-un ~ al odăii.) 3. poziţie. (îl privea din toate ~ urile.) 4. (IST.) judecie, parte. (~ era o unitate administrativ-teritorială.) unghia-căprei s. v. BURETE-GALBEN, unghia-găinii s. v. CORONIŞTE. unghia-ursului s. v. SPIN. UNGHIE s. 1. (ANAT.) copită. (~ calului.) 2. (MED.) unghie incarnată = onixis. 3. (BOT.) unghia-păsării (Viola declinata) — (reg.) micşunele-de-munte (pl.), panseluţe-de mtinte (pl.), trei-frâţi, trei-fraţi-pătâţi. unghie s. v. GHEARĂ. UNGHIOĂRĂ s. (ANAT.) unghişoară., unghiuţă. UNGHIŞOARĂ s. (ANAT.) unghioară, unghiuţă. unghi tîmpit s. v. UNGHI OBTUZ. UNGHIULÂR adj. 1. (MAT.) angular, (rar) angulos. (Figură ~.) 2. colţuros. (O curte ~.y UNGHIULÎŢĂ s. (ANAT.) unghioară, un-ghişoară. UNGUENT s. (FARM.) alifie, cremă, po-madă, (livr.) linim£nt, (pop.) unsoăre, (reg.) ip, (Transilv. şi Mold.) ir, (înv.) mehlem. (~ de uz extern.) UNGUR s. maghiar, ungurăş s. v. VORONIC. ungurean s. v. ARDELEAN. TRANSILVĂNEAN. ungureănea s. v. RODUL-PĂMÎNTULUL UNGUREÂSCA s. art. breaza (art.), dc doî. este un dans popular.) ungurenit adj. v. MAGHIARIZAT. UNGURESC adj. maghiar, ungar. (Stalul ~.) ungurism s. v. MAGHIARISM. UNGUROAICĂ 1050 UNGUROAICĂ s. maghiară. unguroaică s. v. NARCISĂ. unguroâie s. v. NARCISĂ. UNI adj. unicolor, (pop.) sadeâ (invar.). (O ţesătură ~.) UNI vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni. (A ~ elementele intr-un tot.) 2. a asambla, a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 3. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) îngemăna. (A ~ într-un anumit fel piesele.) A. a îmbina, a încheia, a prinde. (A ~ capetele bîrnelor.) 5. (TEJIN.) a se agrega, a se alipi, a se reuni. (Pulberile se ~ intr-o combinaţie nouă.) <8. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda. (Două clemente ale vorbirii se pot ~.) 7. a (se) reuni, a (se) unifica. (A ~ provinciile intr-o singură ţară.) 3. a se contopi, a fuziona. (Două partide care se ~.) 9. a se asocia, a se grupa, a se însoţi, a se întovărăşi, (înv. şi pop.) a se prinde, (rcg.) a se ortăci, (Mold. şi Tran-silv.) a se insîmbra, (prin Transilv.) a se soţi, {înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.) 10. a a se căsători, a se lega, (pop.) a se însoţi, a se lua. (Cină s-au ~ ?) 11. a (se) îmbina, a (se) împleti, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.) uni vb. v. CONVENI. ÎNŢELEGE. ÎNVOI. uniat adj., s. v. GRECO-CATOLIC. UNIT. UNIC adj. 1. singur, (înv.) singuratic. (~ la părinţi; a mai rămas un ~ exemplar.) 2. (BOT.) singur, solitar. (Flori ~ ; frunze ~.) 3. incomparabil, inegalabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, (rar) neajuns, (înv.) ncurmât. (O voce ~ ; însuşiri ~.) A. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, ncmaiintîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, uriaş, (livr.) mirăbil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) UNICELULĂR adj. (BIOL.) monocelular. (Organism ~.) uniciănc s. v. UNIRE. UNICOLOR adj. uni, (pop.) sadeâ (invar.). (Ţesătură ~.) UNICORD adj. (MUZ.) monocord. (Instrument ~.) UNICORN s. inorog, licorn. (~ este un animal fabulos.) UNIFICĂ vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile într-o singură ţară.) UNIFICARE s. reunire, unire. (~ tuturor provinciilor.) UNIFICÂT adj. reunit, unit. (Pe teritoriile ~.) UNIFLOR adj. (BOT.) monoflor. (Plantă ~.) UNIFORM adj. 1. constant, invariabil, neschimbat. ( Viteză ~.) 2. regulat. (O respiraţie~.) •3. anost, banal, monoton, placid, plictisitor, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viaţă ~.) A. inexpresiv, monoton, neexpresiv, (fig.) mono-c6rd, plat. (Stil ~.) UNIFORMĂ s. ţinută. (Ofiţer in ~ de paradă.) UNIFORMITATE s. 1. constanţă, invariabilitate. (~ vitezei de deplasare.) 2. monotonie. (~ vieţii cuiva.) UNIFORMIZA vb. a omogeniza. (A ~ un amestec.) UNIFORMIZARE s. omogenizare. (~ unui amestec.) UNILATERAL adj. limitat, mărginit. (O interpretare ~.) UNILÎNGV adj. monolingv. (Dicţionar ~.) UNÎME s. (MAT.) unitate. UNIPETĂL adj. (BOT.) monopctal. (Flori ~ •) UNIRE s. 1. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire. (~ elementelor unui sistem.) 2. combinare, combinaţie, îmbinare, împreunare, îngemănare. (O ~ de elemente.) 3. îmbinare, prindere. (~ celor două capete ale birnei.) A. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, sudare. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ a unor microorganisme.) 5. reunire, unificare. (~ tuturor provinciilor.) 6. contopire, fuzionare, fuziune. (~ unor organizaţii.) 7. împreunare, joncţiune. a două unităţi militare.) 8. căsătorie, (pop.) însoţire, luâre. (După ~ tor. . .) 9. îmbinare, împletire, (fig. ) conjugare. (~ armonioasă a unor preocupări.) 10. acord, armonic, împăciuire, înţelegere, pace, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea intre ei.) 11. (înv.) uniciune. (O strînsâ ~ exista între ei.) UNISEMÂNTIC adj. (LINGV.) monose-mantie. (Cuvinte.) UNISEPĂL adj. (BOT.) monosepal. (Floare ~ •) unisexuăl adj. v. MONOSEXUAT. UNISE-XUAT. UNISEXUĂT adj. (BOT.) monosexuat, (rar) unisexuâl. (Plante, flori ~.) unisilăb adj. v. MONOSILAB. MONOSILABIC. unisilăbic adj. v. MONOSILAB. MONOSILA-BIC. UNISONĂNŢĂ s. (MUZ.) acord, armonie, consonanţă. UNÎT adj., s. 1. adj. îmbinat, împreunat, îngemănat, reunit. (Elementele ~ ale unui toî.) 2. adj. (LINGV., BIOL., TEIIN.) aglutinat, alipit, lipit, reunit, sudat. (Cuvinte ~ ; microorganisme~.) 3. adj. reunit, unificat. (Pe teritoriile ~.) A. adj. (fig.) conjugat. (Eforturi ~.) 5. adj. înfrăţit, solidar. (Lupta ~ a popoarelor.) 6. adj., s. (BIS.) grcco-catolic, (rar) uniât. UNITAR adj. 1. omogen, (fig.) închegat, monolitic, sudat. (O echipă ^ ; un ansamblu~.) 2. indisolubil, inseparabil, nedespărţit, ncse-parabil, organic. (Un tot ~.) UNÎTĂTE s. 1. (MAT.) unime. 2. (rar) indivizibilitâte. (~ unui tot.) 3. omogenitate. 1051 URCARE (~ unei echipe.) 4. coeziune, legătură, solidaritate. (~ existentă între noi.) 5. frăţie, înfrăţire, solidaritate. (~ muncitorilor din întreaga lume.) f». conformitate, identitate. (~ de opinii.) 7. întreprindere, (ieşit din uz) stabiliment. (O ~ tipografică.) 8. instituţie, (înv.) aşezămînt, stabiliment, tocmeală. (~ publică.) UNUVERS s. 1. cosmos, lume, macrocosm. (Fenomenele fizice din ~.)2. făptură, fire, lume, natură. (Cîntecul se răspîndea peste întregul ~ .) UNIVERSÂL adj. 1. mondial. (La scară ~.) 2. general, obştesc. (Pace ~.) 3. cuprinzător, enciclopedic, vast. (Cunoştinţe spirit ~.) UNIVERSALISM s. universalitate. (~ preocupărilor sale.) UNIVERSALITATE s. 1. generalitate. (~ unui concept.) 2. universalism. (~ preocupărilor sale.) 3. (JUR.) totalitate. (Lasă cuiva prin testament ~ bunurilor sale.) universaliza vb. v. GENERALIZA. UNS adj. 1. (TEIIN.) gresat. (Motor ~.) 2. gras, unsuros, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 3. întins. (Untul era ~ pe pline.) UNS s. întindere, ungere. (~ untului pe pline.) UNSOĂRE s. grăsime. (~ de gătit.) unsoare s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT. UNSUROS adj. 1. gras, onctuos, uleios. (Materie ~.) 2, gras, uns, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 3. cleios, lipicios, năclăios. (~ la atingere.) UNT s. 1. ulei. (~ de migdale.) 2. (BOT.) unlul-vacii (Orchis morio) — (reg.) bujorel, gemănăriţă, poranici, sculătoăre, untişor, (Moîd.) poroinic. UNTDELEMN s. ulei, (înv. şi pop.) oloi, (înv. şi reg.) ol6u, (Ban.) zăitin. (~ de floarea-soarelui.) untdelemnul adj. v. CHIHLIMBARIU. GĂLBUI. UNTIŞOR s. (BOT.) I. (Ranunculus ficaria) griuşor, sălăţea, (reg.) sălăgeă, calce-mică, salată-de-cfmp, scînteiuţă-gălbenă, (Munt.) scorbutăriţă. 2.(Ficaria verna) (reg.) rărunchi, untişor s. v. UNTUL-VACII. UNT OS adj. gras. (Lapte ~.) imtul-văcii s. v. POROINIC. SALEP, untură s. v. MUC. UNUL pron. careva, cineva, oarecare, vreunul, (pop.) cinevâşilea, (înv. şi reg.) oarecine, eareşicine, (înv.) cinevăşi, neştine. (~ dintre ei a întîrziat.) upovăi vb. v. NĂDĂJDUI. SPERA, upovăinţă s. v. NĂDEJDE. SPERANŢĂ. URA interj, trăiască !, vivat î URĂ vb. 1. a da. (I-a ~ „bună seara**.) 2. a dori, a pofti, (înv.) a prii. ( îţi ~ mult bine.) ură vb. v. BINECUVÎNTA. BLAGOSLOVI. URAGĂN s. (MET.) ciclon, taifun. (~ bale mai ales în regiunile tropicale.) URĂLE s. pl. aclamaţii (pl.), osanale (pl.), ovaţii (pl.); (rar) vivat. (Mulţimea îl intîm-pina cu ~.) URANINlT s. (MIN.) pehblendă. URANlSC s. (BIS.) baldachin, oranist,. (pop.) poldg, (Transilv. şi Ban.) cerîne. (Episcopul stătea sub ~.) URARE s. urat. URAT s. urare. URĂ s. animozitate, discordie, duşmănie,, învrăjbire, ostilitate, pornire, vrajbă, vrăjmăşie, zîzanie, (livr.) inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceărtă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) pdxie, (înv.) mozavirie, neprietcnie, patos, scăndală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism: rar) rancoâre. (Ce e ~ asta neîmblinzilă intre voi ?) ură s. v. PALMA-PĂMÎNTULUI. urâciune s. v. BINECUVÎNTARE. BLAGOSLOVIRE. URĂTOR s. colindător, (pop.) pi ţăran, (reg.) coîindreţ. (~ de Anul nou.) URBĂN adj. orăşenesc, (livr.) citadin, (inv.. si reg.) tîrgov6ţ. (Populaţie ~.) urban adj. v. BINECRESCUT. CIVILIZAT. MANIERAT. POLITICOS. URBANISM s. urbanistică. (Probleme de ~ urbanism s. v. CUVIINŢĂ. DECENTĂ. POLITEŢE. RESPECT. URBANISTIC adj. edilitar. (Construcţii ~. > URBANISTICĂ s. urbanism. (Probleme de ~ .) urbanitate s. v. CUVIINŢĂ. DECENTĂ. POLITEŢE. RESPECT. URBANIZĂ vb. a (se) orăşeniza, (rar) a (se) citadiniza, a (se) tîrgoveţi. URBANIZÂRE s. orăşenizare, (rar) citadi-nizăre. unei populaţii.) URBANIZÂT adj. orăşenizat. (Populaţie ~ .) urbăriu s. v. CADASTRU. CARTE FUNCIARĂ. CARTE FUNDUARĂ. urbe s. v. ORAŞ. URCĂ vb. I. a escalada, a sui. (A piscurile Alpilor.) 2. a (se) ridica, a (se) sălta, a (se) sui. (A ~ sacul in căruţă; îl ~ pe genunchi.) 3. a (se) pune, a (se) sui. (îl ~ pe cal.) 4. a se căţăra, a se cocoţa, a se ridica, a se sui, (pop.) a se aburca, a se ţuţuia, (reg.) a se bu-rica, a se cucuia, a se găibăra, a sc popoţa, a se zgăibăra, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ în copac.) 5.. a (se) înălţa, a (se) ridica, a (se) sui. (Se ~ în înaltul cerului.) 6. a creşte, a se înălţa, a se ridica. (Viţa a ~ mult de la pămînt.) 7. a creşte, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a spori. (Suprafeţele cultivate s-au ~ la . . .) 3. a creşte, a se înmulţi, a se mări, a se ridica, a spori, (inv.) a se mulţi, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanţilor.) 3. a creşte, a (sc) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui. (Au ~ preţul; preţurile s-au ~.) 10. a creşte, a se mări, a se ridica, a se sui. (I s-a ~ temperatura.) 11. a (se) înălţa, a (se) ridica. (A ~ glasul, vocea ...) URCĂRE s. 1. escaladare, suire. (~ Alpilor.) 2. ridicare, ridicat, săltare, săltat, suire, suit, urcat. (~ sacului în căruţă.) 3. căţărare, coco- URCAT 1052 ţarc, ridicare, suire, urcat. cuiva pe un zid.) 4. înălţare, ridicare, suire, suit, urcat. (~ în văzduh.) 5. creştere, înălţare, ridicare. (~ viei pe araci.) 6. ascensiune, înălţare, ridicare, suire. (Mişcare de ~ a aerului.) 7. creştere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire. (~ preţurilor.) 3. creştere, mărire, ridicare, suire. (~ temperaturii cuiva.) URCAT adj. crescut, majorat, mărit, ridicat, sporit. (Preţuri ~.) URCAT s. 1. ridicare, ridicat, săltare, săltat, suire, suit, urcare. (~ sacului în căruţă.) 2. «eăţărare, cocoţare, ridicare, suire, urcare. (cuiva pe un zid.) 3. înălţare, ridicare, suire, suit, urcare. (~ în văzduh.) URCĂTOR adj. 1. agăţător, căţărător, :suitor. (Plantă 2. ascendent, suitor. (Ritm ~ al unor versuri.) URCIOR s. (reg.) canceu, (înv.) ciutură. (Păstrează apa în ~.) URCIOR s. (MED.) (reg.) minegăci. (~ la. ochi.) URCtJŞ s. suiş. (~ muntelui.) URDA-VACII s. (BOT.; Cardaria draba) '(reg.) caprilemă, hreniţă. urda-vâcii s. v. HRENIŢĂ. URDINÂ vb. (MED.) (reg.) a trepăda. urdinăre s. v. DIAREE. URDINÎŞ s. (reg.) pretcă, la stup.) URDOÂRE s. (Mold.) puchi, puchină. (Are ~ la ochi.) URDUROS adj. (Mold.) puchinăs, puchios. '(Cu ochii (V . ) urcâdnic s. v. DEMNITAR. URECHE s. 1. (ANAT.) auriculă, pavilionul urechii, (rar) pîlnie, scoică. 2. auz. (Are o foarte sensibilă.) 3. toartă, verigă. (~ cercelului.) 4. gaură, (prin Transilv.) toartă. (~ la acul de cusut.) 5. (BOT.) urechea-babei (Peziza aurantia) = urechiuşă, (reg.) babă; urechca-icpurelui (Bupleurum rotundifolium) — (reg.) lăutoăre, urechelniţă, ureche-tătărăscă ; urechea-porcului (Salvia verticillata) ----- (reg.)jâleş. ureche s. v. BRANHIE. MĂSEA. OPERCUL. urechea-babei s. v. PITACU-DRACULUI. urechea-porcului s. v. CINSTEŢ. LĂPTU-CUL-OII. SALVIE. SĂ LV IE AUSTRIACĂ, urechea-şoârecclui s. v. ÎNGHEIETOARE. MIOZOTIS. NU-MĂ-UITA. OCHII-PĂSĂ-RUICII. VULTURICĂ. urecheat s. v. ASIN. IEPURE. MĂGAR. URECHELNIŢĂ s. 1. (ENTOM.; Forficula ■auricularia) (reg.) urechiţă, urechiuşă. 2. (BOT.; Sempervivum lectorum) (reg.) prescurâriţă, pres-curărele (pl.)t prescurărlţă, prcscureă, urechiuşă, verzişoâră, iarba-ciutei, iarba-împărâ-tului, iarba-tunului, iarba-urechii, iarbă-de-ure-che, iarbă-grasă, ţîţa-mielului, varză-de-st încă. urechelniţă s. v. CÎRCĂIAC. PORTULACĂ« RUJĂ. SCOLOPENDRĂ. URECHEA-IEPURELUI. ureche-tătărăscă s. v. URECHEA-IEPURELUI. urechilă s. v. ASIN. MĂGAR, urechiţă s. v. URECHELNIŢĂ. URECHIOŞĂ s. (BOT.; Peziza aurantia) urechea-babei, (reg.) băbă. urechiuşă s. v. BURETE-GALBEN. URECHELNIŢĂ. UREE s. (CHIM.) carbodiamidă. URETÂN s. (CHIM.) carbamat. (~ este o sare a acidului carbamic.) ureznic s. v. PIEDIN. URGENT adj., adv. 1. adj. grabnic, presant, (Transilv.) sorgoş. (Treburi ~ îl cheamă în provincie.) 2. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, (prin Transilv.) pripeşte. (Vino ~ să vezi.) URGENTĂ vb. a accelera, a grăbi, a iuţi, a zori, (astăzi rar) a pripi. (A ^ încheierea unei operaţii.) URGENTARE s. accelerare, grăbire, iuţire, zorirc. (~ expedierii unei mărfi.) URGENŢĂ s. grabă, zor, (Transilv.) sorgo-şcălă, (înv.) sirguiâlă. (E mare ~ să .. .) URGIE s. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, (înv. şi pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, minlc, potopenie, topenie, (înv. şi reg.) pustieşâg, pustiit, sodom, (reg.) prăpădcălă, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.) urgie s. v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE. URGISÎ vb. 1. a năpăstui, a nedreptăţi, a oropsi, a persecuta, a prigoni, (înv. şi reg.) a strimbătăţi, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrcxi. (De ce îl ~ fără temei?) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, (înv. şi reg.) a bintui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirani, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele). urgisi vb. v. ALUNGA. DUŞMĂNI. EXILA. GONI. IZGONI. ÎNFURIA. MÎNIA. OSTRACIZA. PROSCRIE. SURGHIUNI. URÎ. VRĂJMĂŞI. URGISÎRE s. 1. năpăstuire, nedreptăţire, oropsire, persecutare, persecuţie, (inv. şi reg.) strimbătăţlre, (înv.) obidlre. (~ cuiva pe nedrept.) 2. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, (pop.) asupreâlă, silnicie, (inv.) avanle, obidă, obidlre, obijdulre, strinsoâre, (fig.) apăsare, despui6re, stoarcere. (~ maselor.) URGISIT adj., s. 1. adj. năpăstuit, nedreptăţit, oropsit, persecutat, (pop.) obidit. (Om ~.) 2. adj., s. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, (pop.) obidit, (înv.) obijdult, (fig.) apăsat, despuiât. (Masele ~ s-au ridicat la luptă.) urgisit adj., s. v. AFURISIT. BLESTEMAT* CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS. URIAŞ s., adj. 1. s. colos, gigant, titan, (reg.) tătâr. (Un ~ din basme.) 2. s. arătare, colos, matahală, namilă, (pop.) măgăoâie, (reg.) nă-metânic, nătărâlă, (Mold.) bahahhie, (prin 1053 URLA Transilv.) mămiţă, (Olt.) soddm, (fam.) liuidu-mă. (Un ~ cit toate zilele.) 3. adj. colosal, enorm, fabulos, gigantic, imens, (inv. şi reg.) nămilos, (inv.) urieşesc, (fig.) astronomic. (De proporţii ~.) 4. adj. colosal, extraordinar, gigantic, titanic. (Eforturi ~.) 5. adj. colosal, enorm, excepţional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiin-tilnit, nemaipomenit, nemaivăzut, ncsfîrşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, (livr.) mir abil, (inv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut clin nou un noroc ~.) lîric s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADĂ. ilîHTIE. HRISOV. IZVOR. ÎNSCRIS. PIESĂ. URICĂR s. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor. (~ in cancelariile din ţările române.) uricsese adj. v. COLOSAL. ENORM. FABULOS. GIGANTIC. IMENS. URIAŞ. URINĂ vb. (FIZIOL.) 1. a ieşi, (pop.) a se pişa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.) URINAR s. ploscă, (analogic) raţă. (~ in care urinează bolnavii imobilizaţi la pal.) URINARE s. (FIZIOL.) urinat, (livr.) mic-ţiune, (pop.) pişare, pişat, pişă tură. URINAT s. (FIZIOL.) urinare, (livr.) mic-ţiunc, (pop.) pişăre, pişat, pişătură. URINĂ s. I. (pop.) pişat, (fam.) pipi, (fam., In limbajul copiilor) pipiloâncă, pipiloi. 2. ud. (Băşica ~.) URI vb. 1. a (se) duşmăni, a (se) vrăjmaşi, (pop.) a (se) înduşmăni, (înv. şi reg.) a (se) pizmui, (inv.) a (se) gilălui, a (se) împercchca, a (se) ncnăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Vecinii sc ~ de moarte.) 2. a se plictisi, a se sătura, (rar) a sc anosti, (Mold. şi Bucov.) a se leliămeti, (inv. şi fam.) a se sastisi, (inv.) a se stenahorisi, a se supăra, (fig. ) a i se •acri. (I s-a ~ de mocirle să stea în casă.) URÎCIOS adj. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, tăcut, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchîu, (înv. şi reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutăc, mutăreţ, (Olt.) diigos, (Mold.) piclişit, (prin Transilv.) tăcă-to\, (Bucov. şi Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.) URÎCIU'NE s. 1. diformitate, hidoşenie, po-•ceală, slutenie, urîţenie, (rar) sluţie, (pop.) hîzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. (concr.) hidoşenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţi tură, ■urîţenie, (pop.) hîzenie, potcă, stropşitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoădă. (O ~ de om.) uric iu ne s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUŞMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE, URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂŞIE. ZÎZANIE. urli adj. v. GRAV. GREU. MALIGN. PERICULOS. PRIMJEDIOS. SERIOS. URIT adj., s. 1. adj. (arg.) nasol. (Ce fală ~ !) 2. adj. diform, hidos, hid, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strimb, (pop. şi fam.) bocciu, scălimb, scălirnbăiât, (reg.) pîcleş, (Mold.) balcîz, (Mold. şi Transilv.) pogân, (inv.) grozâv, (fam.) şui. (O fiinţă ~.) 3. adj. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, strimb, strîmbat, urîţit, (reg.) stropşit, zgim-boit, (Mold.) şonţit. (O faţă ~ din cauza . . .) 4. adj. inestetic. (Un aspect ~.) 5. adj. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mo-horit, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorit, (înv.) ponegrit. (Un cer ~ de noiembrie.) 6. adj. mizerabil, păcătos, rău, ticălos. (Era o noapte ~ de toamnă.) 7. adj. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, prost, rău, (înv. şi pop.) nepriincios, (inv.) nc-priitor. (întrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 8. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scirbos, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmătic, pestilcn-ţiâl, repugnânt, repulsiv, (inv. şi pop.) scîrnav, (înv.) scirbâvnic, scîrbelnic. (Un miros ~.) 8. adj. defavorabil, nefavorabil, neplăcut, prost, rău. (A făcut o ~ impresie.) 10. adj. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, ruşinos, vinovat, (livr.) reprehensibil, (inv.) ocărnic, ocărîtor, ruşinător. (O faptă ~.) 11. s. plicLiscală, (rar) anosteălă, (pop. şi fam.) lehamite, (reg.) zăle-zeâlă, (înv. şi fam.) plictis, sastisire, (înv.) plicsis, stenahorie. (Simţea un ~ de moarte.) urît s. v. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAŢĂ. ÎNGREŢOŞARE. OROARE. REPULSIE. SCÎRBĂ. SILĂ. URÎŢENIE s. 1. diformitate, hidoşenie, po-ceală, sluţenie, uriciune, (rar) sluţie, (pop.) hîzenie, (inv.) grozăvie. unui om.) 2. (concr.) hidoşenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, uriciune, (pop.) liîzănic, potcă, stropşitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoădă. (O ~ de om.) URÎŢÎ vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strimba, (pop. şi fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) scofilci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (inv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.) URÎŢÎRE s. deformare, deformaţie, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţirc, strîmbare. (~ a feţei unei persoane.) URÎŢlT adj. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, strimb, strîmbat, urît, (reg.) stropşit, zgimboit, (Mold.) şonţit. (O faţă ~ de ură.) URLĂ vb. 1. (Transilv.) a băuna. (Clinii, lupii ~.) 2. a striga, a ţipa, a zbiera, (inv. şi reg.) a toi, (inv.) a chema. (~ cit il ţinea gura.) 3. a răcni, a striga, a ţipa, a zbiera, (reg.) a tivii, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 4. a răcni, a striga, a ţipa, a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai că te aud!) o. a răcni, a se răsti, a striga, a ţipa, a zbiera, (pop.) a se oţărî, a se stropşi, (inv. şi reg.) a se răpşti, (reg.) a se răboţoi, a se răcămăţi, a se Tăgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a URLA 1054 se aspri, (Transilv. şi Han.) a se născocorî, (prin Olt. şi Munt.) a se răboli, (inv.) a se marecuvînta, (fam.) a se burzului, a se răţoi, a se zborşi. (Ce ~ aşa la mine?) urlă vb. v. TUNA. urlă s. v. BRANHIE. urlătoăre s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ. tJRLET s. 1. strigăt, ţipăt, zbieret, (inv.) chemâre, vreâvă. (încetează cu ~elc!) 2. răcnet, strigăt, ţipăt, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, ţipătură, (înv. şi reg.) răc-nitură. (~ de durere; ce sint ~ astea?) urloi s. v. BURLAN. IjRLUP s. (BOT.) (reg.) chirlăucă, cocoşe], corlăt, ghirtoc. urm s. v. MOJDREAN. URMĂ vb. 1. (inv.) a sledi. (L-au ~ cu toţii.) 2. a însoţi, a întovărăşi. (Te~ oriunde vei pleca.) 3. a se perinda, a se scurge, a se succeda, (înv. şi pop.) a se petrece. (Maşinile ~ unele după altele.) 4. a continua, a relua. (Şi-a ~ drumul.) 3. a fi, a trebui. (Cinci va ~ să plec . . .) 6. a se înşira, a se înşirui, a se perinda, a se rindui, a se succeda. (Zilele ~ unele după altele.) 7. a-i succeda. (I-a~ in funcţie.) 8. a face, a studia. (~ medicina.) 9. a frecventa. (~ cursurile universitare.) 10. a însemna, a reieşi, a rezulta, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că .. .) 11. a decurge, a proveni, a reieşi, a rezulta, (pop.) a purcede, a veni, (inv.) a curge. (O consecinţă care ~ din alta.) 12. a asculta, a se conforma, a se supune. (~ ordinele cuiva.) 13. a respecta. (A ~ prescripţiile medicului.) URMARE s. 1. continuare. (~, in numărul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva in funcţie.) 3. frecventare. (~ uriei forme de invăţămint.) 4. consecinţă, efect, repercusiune, rezultat, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ pozitivă ce decurge de aici.) URMÂŞ s. 1. coboritor, descendent, odraslă, progenitură, scoborîtor, viţă, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsilă, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (prin Transilv.) porodiţă, (înv.) mărădic, rod, sămînţă, seminţenie, seminţie, următor. (~ de domn.) 2. (la pl.) descendenţi (pl.), posteritate, (înv.) mărădic. (Ce vor zice ~ noştri?) 3. (JUR.) moştenitor, succesor, (livr.) crede, (înv. şi reg.) moşncân, moşteân, (înv.) clironom, moşăn, ocinâş, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.) 4. succesor. (~ la tron,) 5. continuator, succesor, (înv.) următor. (~ lui la catedră.) URMAŞĂ s. (JUR.) moştenitoare, succesoare, (înv.) moşăncă. urmâtic s. v. MEZIN. PRÎSLEA. l)RMĂ s. 1. întipărire, tipar, (fig.) amprentă. (Picioarele lăsau ~ adinei in noroi.) 2. dîră, (reg.) şarampoi, (rar fig.) brăzda. (O ~ de sin-ge.) 3. rămăşiţă, relicvă, vestigiu. (~e ale trecutului.) 4. semn. (N-a lăsat nici o ~ a trecerii sede pe aici.) 5. (MED.) cicatrice, semn, (rar) rănă, stigmăt, (înv. şi reg.) beleâznă, (prin nord-estul Olt.) pupăză, (l-a rămas o ~ de la plagă.) 6. (fig.) umbră. (Nici o ~ de tristele.) 7. final, sfîrşit. (De ce ai venit abia la ~ ?) urmă s. v. CONSECINŢĂ. EFECT. REPERCUSIUNE. REZULTAT. URMARE. URMĂRI vb. 1. a fugări, a hăitui, (rar) a prigoni, (inv. şi reg.) a pripi, (prin Transilv.) a păi'uga, a poteri. (L-a ~ pină la Vaslui.) 2. a iscodi, a observa, a pîndi, a spiona. (înv. şi pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. şi reg.) a acera, a păzi. (îi ~ din umbră.) 3. a observa, a supraveghea. (îi ~ toate micşările.) 4. a chinui, a frăminla, a obseda, a persecuta, a preocupa, a tortura, (fig.) a roădc, a tiraniza. (îl ~ un gind.) 5. a privi, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) C. a asculta, a audia. (~ cu atenţie expunerea.) 7. a analiza, a cerceta, a examina, a investiga, a studia, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (l'ig.) a explora, (înv. fig.) ascărmă-na. (A ~ cauzele unui fenomen.) 8. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, (pop.) a iscodi, (inv. şi reg.) a oglindi, (inv.) a cerca, a ispiti. (îl ~ cu atenţie.) 9. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ţinti, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năşii, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (inv.) a aţinti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu y să fie un geniu.) URMĂRIRE s. 1. fugărire, hăituiala, hăituire. (~ cuiva pentru a-l prinde.) 2. supraveghere. (Pus sub ~.) URMĂRÎT adj. chinuit, frămîntat, obsedai, persecutat, torturat. (~ de o idee.) URMĂTOR adj. (inv.) venitor. (Ziua ~.) următor s. v. COBORÎTOR. CONTINUATOR. DESCENDENT. MOŞTENITOR. ODRASLĂ. PROGENITURĂ. SCOBORÎTOR. SUCCESOR. URMAŞ. VIŢĂ. VLĂSTAR. URNĂ CINERÂRĂ s. ccnuşar. URNI vb. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) deplasa, a (se) mişca, a (se) muta, (înv. şi pop.) a (se) sminti, (inv. şi reg.) a (se) clăti, (Mold. şi Transilv.) a (se) vişca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) URNIRE s. clătinare, clintire, deplasare, mişcare, mutare, (inv. şi reg.) clătire. (~ din loc a unui bolovan.) UROCORDÂT s. (ZOOL.) tunicier. URODEL s. (ZOOL. 1 caudat. (Salamandra eslc un ~.) UROTROPlNĂ s. (FARM.) hexametilentc-tramină. URSs. (ZOOL.) urs alb (Ursus marilimus)--urs polar; urs polar (Ursus marilimus) —- urs alb. urs s. v. BOŢ. BULZ. COCOLOŞ. MEN-GHINĂ. ursa-măre s. v. CARUL-MARE. ursa-mică s. v. CARUL-MIC. ursa s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. urseâlă s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. 1055 USCAT URSI vb. 1. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orindui, a predestina, a rindui, a sorti, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (inv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ socirla?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a predestina, a sorti. (Sint ~ să fie fericiţi.) 3. a descinta, a face, a fermeca, a meni, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) URSITĂ s. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, zodie, (rar) predetermină ţie, (înv. şi pop.) strişte, (pop.) dâtă, făcut, noroceălă, norocire, orlndă, parte, rînduiălă, scrisă, soroc, (inv. şi reg.) sorocire, (reg.) ursă, urseălă, (inv.) predestinăţie, preursire, preursită, trişte, ursitoare, (grecism inv.) prooriz-mos, (fig.) stea. (Aşa i-a fosl~.) ursită s. y. URSITOARE. URSITOARE s. (pop.) ursită. (După credinţele populare, ~cle sint trei zîne.) ursitoăre s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE. URSOAICĂ s. (ZOOL.) (pop.) ursoăie. (~ e femela ursului.) ursoăie s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COŞ. HORN. SCARĂ. URSOAICĂ. URStJZ adj. 1. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorit, taciturn, tăcut, urîcios, (livr.)hirsiit, (pop.) sanchiu, (inv. şi reg.) moros, sundueds, tăcător, (reg.) modoroi, mutăc, mutăreţ, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclişit, (prin Transilv.) tăcătdi, (Bucov. şi Mold.) tălmut, (fig. ) închis. (Om ~.) 2. morocănos, posac, răutăcios, (fig.) âcru. (Vorbea cu ton URSUZENIE s. morocăneală, posăcie, poso-moreală, iirsuzlîc, (rar) posăceălă. (~ unui om prost dispus.) / URSUZLIC s. morocăneală, posăcie, poso-moreală, ursuzenie, (rar) posăceălă. (~ unui om prost dispus.) ursuzlîc s. v. GHINION. NENOROC. NEŞANSĂ. urslnfic s. v. CATIFEA. VELUR. URTICÂNT adj. urzicător, usturător. (Plante ~ •) URTICÂRIE s. (MED.) (pop.) blinda. (~ pe piele.) tirul oc s. v. P IED IN. URZEÂLĂ s. 1. textură, ţesătură. (O stofă cu ~ deasă.) 2. (reg.) teără. (~ unei ţesături.) urzeală s. v. ALCĂTUIRE. COMPLOT. COMPOZIŢIE. CONJURAŢIE. CONSPIRAŢIE. ECONOMIE. INTRIGĂ. MAŞINAŢIE. ORGANIZARE. ORGANIZAŢIE. STRUCTURĂ. UNELTIRE. urzi vb. v. AFLA. ALCĂTUI. COMPLOTA. CONCEPE. CONJURA. CONSPIRA. CONSTITUI. CREA. CTITORI. DESCOPERI. ELABORA. FACE. FUNDA GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INSTITUI. INVENTA. ÎNFIINŢA. ÎNTEMEIA. ÎNTOCMI. NĂSCOCI. ORGANIZA. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. TICLUI. UNELTI. URZICĂ vb. a (se) băşica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a (se) cosi. (S-o ~ pe. mină.) urzică vb. v. IRONIZA. PERSIFLA. ZE-FLEMISI. URZICÂR s. (ORNIT.; Saxicola rubnr mărăcinar. urzicăr s. v. BASTARD. COPII. DIN FLORI. FLUTURE-ROŞU. iirzica-răţci s. v. MĂCRIŞUL CALULUI. ŞTEVIE. ^ URZICĂT adj. băşicat, (livr.) vezicât. (Piele ~ ■) URZÎCĂ s. (BOT.) urzică mică (Urlica urens) = (reg.) oieşeâ, urziceă, urzică crăiască, urzică iute ; urzică moartă == a) (Lamium pur-piireum) 'suge!, (reg.) ţigancă: I») (Lamium album) sugel alb, (reg.) faţa-rnîţei, urzică âlbă, urzică creaţă. urzică ălliă s. v. SUGEL ALB. URZICĂ MOARTĂ. urzică crăiască s. v. URZICĂ MICĂ. urzică creaţă s. v. SUGEL ALB. URZICĂ MOARTĂ. iirzică iute s. v. URZICĂ MICĂ. urzică moărtă s. v. PARACHERNIŢĂ. urzicăneăţjră s. v. BUBERIC. URZICĂTOR adj. urticant, usturător. (Plante ~.) URZICEĂ s. (BOT.) urzicuţă, urziceă s. v. URZICĂ MICĂ. urzici s. pl. v. MIREASĂ. URZICUŢĂ s. (BOT.) 1. urziceă. 2. (Ver-bena) verbină, (franţuzism) vervenă. urzirc s. v. INVENTARE. NĂSCOCIRE. PLĂSMUIRE. SCORNIRE. TICLUIRE. URZITOR s. (TEXT.) (reg.) urzoi. (Cu ~ se urzeşte tortul.) urzităr s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. CTITOR. FONDATOR. ÎNTEMEIETOR, urzoi s. v. URZITOR. USCA vb. 1. a se zbici, a se zvînta, (înv. şi reg.) a se prăji. (Rufele s-au 2. a deshidrata. (A ~ legume.) 3. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) veşteji, (astăzi rar) a tinji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. şi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjcui, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. şi Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.) usca vb. v. ATROFIA. CALICI. DEGENERA. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. SECA. USCARE s. 1. zbicire, zvîntare. (~ rufelor.) 2. deshidratare, uscat. (~ legumelor.) 3. secare. (~ pîriului.) 4. îngălbenire, ofilire, pălire, vestejire, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.) uscat adj. v. ATROFIAT. DEGENERAT. USCAT adj., s. 1. adj. zbicit, zvîntat. (Rufe ~.) 2. adj. (reg.) ujujit. (Vreascuri ~.) 3. adj. deshidratat. (Legume, fructe ~.) 4. adj. (pop.) sec. (Are gura ~ de sete.) 5. adj. sec, secat, (inv. şi reg.) sterp. (Albia ~ a unui USCAT 1056 rfu.) 6. adj. arid, sec, (rar) secetos, (înv. şi reg.) secătui, (înv.) secă tiv. (Un teren ~.) 7. adj. secetos, (livr.) areic, (înv.) sec. (Vreme caldă şi ~.) 8. adj. (rar) sec. (Un aer ~.) 9. adj. sec. (Tuse ~.) 10. adj. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut., veşted, veştejit, (pop.) gălbemt, (reg.) pihăvit, (Mold. şi Bucov.) ugilît. (O plantă, o floare ~.) 11. adj. mort, veşted. (Frunză ~.) 12. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv.) mfrşav, rău, sec, secăţiu, secă-ţîv, (reg.) ogîrjit, (Mold. şi Transilv.) pogîrjft. (Vilă ~.) 13. adj. întărit, tare. (Piine ~.) 14. adj. rece, tare, vechi. (Un coltuc ~ de piine.) 15. s. pămînt, (înv.) tărie. (Porţiune de ~ in mijlocul mării; a coborît din corabie pe ~.) USCÂT s. deshidratare, uscare. (~ legumelor.) uscăcios adj. v. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂŢIV. USCĂCIUNE s. 1. secetă, (înv. şi pop.) secă-ciune, (înv. şi reg.) ncplouăre, (înv.) secetătc, sete, seteciune. (Era o ~ cumplită.) 2. ariditate. (~ solului.) uscătoărc s. v. USCĂTORIE. USCĂTORIE s. (pop.) uscătoâre. USCĂTURĂ s. 1. (mai ales la pl.) gătej, surcea, surcică, vreasc, (înv. şi reg.) tîrş, (reg.) râncotă, răscotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) răburi (pl.), (prin Bucov.) selniţă, (prin Transilv.) sfărgăci, (Ban.) şibă, (înv.) şormînt. (Face focul cu nişte 'v.j 2. (înv.) secătură. (Curată copacul de ~ i.) USCĂŢEÂ s. minciună, minciunea, minciu-nică, scovardă, uscăţică, (Transilv. şi Ban.) pâncovă, (prin Ban. şi sud-vestui Transilv.) pup, (Mold.)w surcele (pl.). (A mîncat o ~.) USCĂŢÎCĂ s. minciună, minciunea, minciu-nică, scovardă, uscăţca, (Transilv. şi Ban.) păncovă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.) USCĂŢÎV adj. 1. slab, slăbănog, slăbit, tras, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mîrcav, mîrced, (înv.) mişel, (fig.) supt. (O faţă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mîrşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogîrjit,(Mold. şi Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) USNĂ s. (reg.) slai. (^ la luntre.) usnă s. v. BUZĂ. GURĂ. MARGINE, ustăv s. v. INDICAŢIE. PRESCRIPŢIE. REGULĂ. USTENSILĂ s. instrument, sculă, unealtă, (înv. şi reg.) sărsâm, (reg.) sculcâţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) halât, (înv.) cinic, dichis. (~ pentru dulghcric.) USTURĂTOR adj. 1. iute, înţepător, picant, piperat, pişcător. (Gust ~ al unei mîncări.) 2. urticant, urzicător. (Plante ~.) ustură lor adj. v. BATJOCORITOR. EPI-GRAMATIC. EXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. MARE. RIDICAT. SARCASTIC. SATIRIC. SCUMP. USTURĂTURĂ s. usturime. (~ urzicii.) USTURIME s. 1. (MED.) arsură, (reg.) jig, jigărâie. (Simte ~ gaslrice.) 2. ustura tură. (~ urzicii.) USTUROI s. (BOT.) 1. (Allium salivam) (Transilv.) ai. 2. usturoi sălbatic (Allium vi-neale) = pur, (reg.) samurăslă. usturoi s. v. HREAN, usturoi-de-lac s. v. IARBĂ-USTUROASĂ. USTUROÎŢĂ s. (BOT.; AUiaria officinalis) (reg.) aişor, vindecătoâre, vindccuţă, voinicică, frunza-voinicului, iarbă-dc-boăle, iarbă-de-lingoare. USUC s. (reg.) suc, (prin Ban.) mustăreâlă. ( ~ Unei ovinelor.) usuc s. v. SEBUM. UŞĂR s. (IST.) portar. (~ era însărcinat cu paza curţii domneşti.) uşăr s. v. PORTAR. UŞĂ s. 1. poartă, prag, (Dobr.) tocat. (A ieşit în ~.) 2. intrare. (Ne aşteptau cu toţii la ~.) uşa s. v. CHINGĂ. PILOR. STINGHIE. UŞIER s. (înv.) aprod. (~ al unei instituţii.) UŞÎŢĂ s. uşuliţă. uşor adj. v. FLUENT. UŞOR adj., adv. 1. adj. subţire, (înv.) sprinten. (O haină ~ de vară.) 2. adj. comod, lejer. (Poartă un capod ~.) 3. adj. rar, subţire, transparent, (înv.) uşure. (O ceaţă ~.) 4. adj. domol, lin, (înv.) uşure, (fig.) blînd, dulce, molătic. (O pantă ~.) 5. adj. blînd, calm, domol, lin, liniştit, moderat, molcom, potolit. (Vint ~ ; ploaie ~.) 6. adj. mic, slab. (O ~ furtună de praf.) 7. adj. accesibil, elementar, simplu. (Cunoştinţe cit mai ~ pentru cei mici.) 8. adj. facil, nccomplicat, nedificii, simplu. (O problemă ~ la matemalică.) 9. adv. comod, facil, lesne. (Rezolvă ~ problema.) 10. adj. comod, facil, lesnicios. (O cale de rezolvare ~.) 11. adv. comod, îndemînă, lesne. (îi e mai ~ să spună că . . .) 12. adj. comod, liniştit, tihnit. (O viaţă ~.) 13. adj. (MED.) benign, curabil, vindecabil. (Formă ~ a linei boli.) 14. adj. mic, neimportant, neînsemnat. (O greşeală ~ de ortografie.) 15. adv. blînd, lin, (înv. şi pop.) molconnş. (Seara coboară ~.) 16. adv. puţin. (Cu glasul ~ tremurat.) UŞOR s. (CONSTR.) (înv. şi reg.) stilp, (reg.) rost. (~ la o uşă.) UŞULfŢĂ s. uşiţă. UŞURĂ vb. 1. a (sc) despovăra. (S-a ~ de greutatea din spinare.) 2. a (se) diminua, a (se) micşora, a (se) reduce. (încărcătura corăbiei s-a ~.) 3. a (sc) alina, a (se) calma, a (sc) domoli, a (sc) îmblinzi, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. şi reg.) a (se) mîngiia, (înv.) a (sc) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori, (l-a ~ durerea.) 4. a facilita, a 1057 UZA favoriza, a înlesni. (A ~ producerea unui fenomen.) UŞURÂRE s. 1. despovărare. (~ de o greutate.) 2. diminuare, micşorare, reducere. (~ încărcăturii unei nave.) 3. alinare, calmare, domolire, liniştire, potolire, temperare, (rar) poto-leâîă, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 4. facilitare, favorizare, înlesnire. (~ unei întrevederi.) 5. (mai ales la pl.) facilitate, înlesnire. (S-a bucurat de unele ~ de plată.) 6. (înv.) răsuflare. (Ce ~ a simţit cind . . .) UŞURAT adj. liniştit. (Sînt mai ~ acum cind mi-am încheiat treaba.) UŞURATIC adj. fluşturatic, fluturatic, frivol, neserios, vin tura tic, zvinturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberâtic, (reg.) zărpălătic, zburâtic, zburdalnic, (Mold.) sprinţar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.) UŞURĂTĂTE s. frivolitate, neseriozitate, (livr.) futilitate. (~ unei persoane.) uşurătate s. v. FACILITATE. ÎNLESNIRE. SIMPLITATE. UŞURINŢĂ. uşurător adj. v. ALINĂTOR. ATENUANT. CALMANT. LINIŞTITOR. uşlire adj. v. DOMOL. LIN. RAR. SUBŢIRE. TRANSPARENT. UŞOR. UŞUREL adv. agale, alene, binişor, domol, încet, încctincl, încetişor, lin, liniştit, (pop. şi fam.) iavăş, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingân. (Merge ~.) uşurime s. v. FACILITATE. ÎNLESNIRE. SIMPLITATE. UŞURINŢĂ. UŞURÎNŢĂ s. 1. facilitate, înlesnire, simplitate, (rar) lesniciune, uşurătâte, uşurime. (~ rezolvării unei probleme.) 2. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemînarc, pricepere, ştiinţă, talent, (pop.) meşteşug, meşteşugire, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, price-puţie, (înv.) iscusire, marafet, prâctică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea . . .) 3. agerime, agilitate, iuţeală, repeziciune, sprinteneală, supleţe, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătâte. (~ în mişcări.) 4. avantaj, favoare, înlesnire, privilegiu, (pop. şi fam.) batir. (I-a făcut unele ~.) 5. superficialitate. (Judecă cu prea multă ~.) ut s. v. DO. UTER s. (ANAT.) mitră, (înv. şi pop.) sin, (pop.) pîntecc, (înv. şi reg.) matcă, (rog.) plod, (înv.) mătrice, zguu. (în ~ se dezvoltă fătul.) UTERÎN adj. (ANAT.) mitral. (Cavitatea ~-) UTÎL adj. 1. folositor, necesar, trebuincios, (rar) trebuitor, (înv.) trebuie, (O muncă ~.) 2. binevenit, folositor, salutar, (fig.) binecu-vîntât. (O ploaie ~ ; o măsură ~.) .3. eficace, eficient, folositor, operativ, practic, productiv, (rar) operânt, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 4. bun, chibzuit, folositor, gîndit, înţelept, judicios, raţional, rezonabil, socotit, (fig.) sănătos. (Iată un sfat ~.) UTILĂ vb. a dota, a echipa, a înzestra, a prevedea, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) UTILÂJ s. instrumentar. (~ al unui laborator. ) UTILARE s. dotare, dotaţie, echipare, înzestrare, prevedere. (~ unei uzine cu cele necesare.) UTILITARÎST adj. practic, pragmatic. (O concepţie ~.) UTILITĂTE s. folos, necesitate, trebuinţă, (pop.) priinţă, (înv.) polză. (De marc ~.) UTILIZA vb. 1. a aplica, a folosi, a întrebuinţa, (rar) a practica. (A ~ o nouă metodă.} 2. a (se) folosi, a întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji. (La ce se ~ acest dispozitiv?) 3. a circula, a se folosi, a se întrebuinţa, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ în mod curent.) 4. a (se) folosi, a întrebuinţa, a recurge, a se servi, a se sluji, a uza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ o disciplină prea severă.) 5. a (se) folosi, a întrebuinţa, a se servi, a se sluji, a umbla, a uza. (~ diverse tertipuri.) 6. a (se) folosi, a (se) întrebuinţa, a (se) practica. (Un obicei care se ~ de multă vreme.) 7. a consuma, a folosi, a întrebuinţa, (înv.) a metahirisi. (A ~ 2 m de sfoară pentru . . .) UTILIZĂBIL adj. folosibil, întrebuinţabiL (Un procedeu ~.) UTILIZÂRE s. 1. aplicare, aplicaţie, folosire, întrebuinţare. (~ unei noi metode.) 2. consum, consumare, consumaţie, folosire, întrebuinţare. (~ unei mari cantităţi de cherestea pentru . . .) 3. folosinţă, folosire, întrebuinţare, uz, (înv.) uzăj. (Obiecte de strictă ~.) 4. folosire, întrebuinţare, practicare. (~ unui obicei străvechi.) UTOPIC adj. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopist, (livr.) himeric. (Un proiect ~ ■) UTOPÎE s. fantezie, himeră, iluzie, închipuire, (livr.) irealităte. (Proiectul lui e o ~.) UTOPÎST adj. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, (livr.) himeric. (Un proiect ~.) uvrăj s. v. LUCRARE. OPERĂ. SCRIERE. TEXT. uvrier s. v. LUCRĂTOR. MUNCITOR. UYOLĂ s. (ANAT.) luctă, omuşor, (reg.) guşter, impară tuş, limburuş, mosor, ouşor. UZ s. 1. folosinţă, folosire, întrebuinţare, utilizare, (înv.) uzaj. (Obiecte de ~ strict.) 2. circulaţie. (Cuvinte ieşite din ~.) 3. datină, fel, obicei, rînduială, tradiţie, uzanţă, (înv. şi pop.) rind, (pop.) dată, lege, (înv. şi reg.) pomană, (reg.) or în dă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacdn, (înv.) pravilă, predănie, şart, tocmeală, (turcism înv.) adet. (Aşa-i ~ din bă-frini.) 4. (JUR.) consuetudinc, cutumă, datină, obicei, tradiţie, uzanţă. (Practică consacrată prin ~.) 5. obicei, regulă, rînduială, tipic, uzanţă, (înv.) şart. (Care e ~ in aceste împrejurări? ) UZĂ vb. 1.1. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, (Mold.) a (se) hrentui, (ram.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) *UZAJ 1058 2. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica. (Hainele i s-au ~.) 3. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfîşia, a (se) zdrenţui, (pop. şi fam.) a (se) flenduri. (Perdelele s-aa ~ de tot.) 4. a (se) roade, a (se) toci. (Covorul .s-a ~.) 11.1. a folosi, a întrebuinţa, a recurge, a sc servi, a se sluji, a utiliza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ de mijloace dure.) 2. a (se) folosi, a întrebuinţa, .a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de ftcrlipuri.) UZAJ s. deteriorare, uzare, uzură. (Gradul •de ~ al unui obiect.) uzai s. v. FOLOSINŢA. FOLOSIRE. ÎNTREBUINŢARE. UTILIZARE. UZ. UZANŢĂ s. 1. datină, fel, obicei, rinduială, •tradiţie, uz, (înv. şi pop.) rind, (pop.) dată, iflege, (înv. şi reg.) pomană, (reg.) orîndă, (Tran-•silv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (înv.) pravilă, ?prcdânie, şart, tocmeală, (turcism inv.) adet. (Aşa-i ~ din bâtrlni.) 2. (JUR.) consuctu-*line, cutumă, datină, obicei, tradiţie, uz. (Practică consacrată prin ^.j 3. obicei, regulă, •rinduială, tipic, uz, (înv.) şart. (Care e ~ in ■■aceste împrejurări?) 4, convenienţă. (Trebuie să se supună ~ elor.) UZARE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, stricare, (inv.) degradătie. (~ mobilei.) 2. degradare, deteriorare, ponosire, stricare, i(rar) ponoseălă. (~ hainelor.) 3. deteriorare, -uzaj, uzură. (Gradul de ~ al unui obiect.) UZÂT adj. 1. degradat., deteriorat, învechit, stricat, (Mold.) hrentuit, (fam.) liîrbult, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, tocit. (Rochie ~.) 3. folosit, purtat, vechi. (Yinzător de haine -vj 4, gău- rit, rupt, sfişiat, zdrenţăros, zdrenţuit, (pop.) zdrenţos. (Un cerşetor cu haine ~.) 5. prăpădit, (pop. şi fam.) paradit. (O cămaşă ~.) 6. rupt, (inv.) spart. (încălţăminte ~.) LTZINÂJ s. (TEHN.) uzinare. (~ unui material prin aşchiere.) UZINARE s. (TEHN.) uzinaj. (~ unui material prin aşchiere.) UZÎNĂ s. fabrică, (reg.) maşină, (germanism, în Ban.) vere, (inv.) cherhana. (~ de produse feroase.) UZITÂ vb. a circula, a se folosi, a se între' buinţa, a se utiliza, (inv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ în mod curent.) UZITÂT adj. folosit, întrebuinţat. (Care este formula ~ ?) UZUAL adj. 1. cunoscut, frecvent, obişnuit, răspindit. (Un obicei ~.) 2. curent, frecvent, obişnuit. (Expresie ~.) 3. clasic, curent, frecvent, obişnuit, tradiţional, (Un procedeu tehnic ~.) UZUCAPIUNE s. (JUR.) prescripţie achi-zitivă. uzurur adj. v. GĂjVIĂTĂRESG. uzurăr s. v. CĂMĂTAR. UZtJRĂ s. 1. deteriorare, uzaj, uzare. (Gradul de ~ al unui obiect.) 2. folosire, întrebuinţare, purtare, purtat. (De atîta pantalonii erau rupţi.) uzură s. v. CAMĂTĂ. CĂMĂTĂRIE. DO-BÎNDĂ. PROCENT. UZURPĂ vb. 1. (înv. şi reg.) a săpa, (înv.) a răpşti. (I-a ~ tronul.) 2. a încălca, (înv. fig.) a împresura. (A ~ drepturile cuiva.) UZURPARE s. (înv.) răpştire, uzurpaţiune. (~ dreptului cuiva.) uzurpaţiune s. v. UZURPARE. V VACA-DOMNULUI s. (ENTOM.) 1. (Coc-cinclla scplempunctata) buburuză, bouI-Dom-nului, boul-îui-Dumnezcu, (reg.) cucuşdr, găinuşă, gărgăriţă, mămăruţă, mărgării, mărgărită, mărgăriţă, mărie, măriuţă, paparugă, păpăruie, păpăruţă, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezău, măria-popii, puica-popii, puiculiţa-popii, vaca-Iui-Dumnezeu. 2. ( Pijrrliocoris aplerus) (reg.) boul-Domnului. vata-Domnului s. v. RĂDAŞCĂ. RĂGACE. vaca-Iui-Dumnezeu s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VA-CA-DOMNULUI. VA CĂ NT adj. liber, ne ocupat. (Un post ~.) VACÂNŢĂ s. 1. (Transilv. şi Maram.) săbă-şăg. (Elevii sint in ~m) 2. concediu. (Unde pleci in ~?) 3. (FJZ.) lacună. (~ a unei reţele cristaline.) VACARM s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) lărmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chilomăn, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimăn, liălălâie, hărhă-lăie, toiet, toloboătă, tololăi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) cala-balîc, dandana, dănănâie, dăndănăic, gilccâvă, (fig.) ţigănie, (arg.) năsulic. (Era un ~ de nedescris.) vaeaţie s. v. SALCÎM. vacă'-de-măre s. v. MORSĂ. VACCINĂ vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. şi reg.) a posăi. VACCINĂRK s. (MED.) inoculare, inoculare, (pop.) altoire, (reg.) posăiălă, (înv.) po-săire. VACS interj, (reg.) tirţi î, (fam.) zexe! vacuitate s. v. VID. văcuuin s. v. VID. VACUUMĂRE s. (FIZ.) vidare. VAD s. (GEOGR.) albie, curs, matcă, (pop.) făgâş, pat, (înv. şi reg.) scursură, (reg.) vale, (înv.) scâfă. (A trecut uşor ~ riului.) vad s. v. COPCĂ. LIMAN. LITORAL. MAL. MARGINE. OCHI. ŢĂRM. vadea s. v. SCADENŢĂ. TERMEN, vademecum s. v. CĂLĂUZĂ. GITID. ÎNDREPTAR. ÎNDRUMAR. ÎNDRUMĂTOR, vâdnic s. v. DENUNŢĂTOR. PÎRÎTOR. vadră s. v. CĂLDARE. GĂLEATĂ. VAG adj. 1*1» imprecis, neclar, nedesluşit, nelămurit, neprecis. (Se zăreau nişte siluete ~.) 2. estompat, neclar, şters. (Un contur ~.) 3. confuz, difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, neprecis, (fig.) surd. (O senzaţie ~ de durere.) 4. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încilcit, încurcat neclar, nedefinit, nedesluşit, neînţeles, nelă- murit, neprecis, obscur, tulbure, (fig.) întunecat, nebulos, negurds. (O situaţie ^.) 5. evaziv, imprecis, neprecis. (Un răspuns extrem de ~.) II. (ANAT.) pncumogastric. (Nerv VAGABOND adj., s. I. adj., s. hoinar, pribeag, rătăcitor, (înv.) stranie. (Un om ~.> 2. s. derbedeu, golan, haimana, (pop. şi fam.) teleleu, (reg.) hîrbăr, hîrbâreţ, uliţăr, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalele, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teăeăr, (Mold. şi Transilv.) ulitâr-nic, (Transilv. şi Ban.) vandralău, vandrăş, vandroc, vandrocâş, (prin Transilv.) verbuncăş, (înv.) ştrengăr, zamparagiu, (înv., in Transilv.) buduşlău, (fam.) bate-poduri. (Nn-i dccit un~.) VAGABONDĂ vb. 1. a hoinări, (înv. şi reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a buduşlui, (Mold.) a lainici, (Transilv.) a teclier-ghi, (înv.) a hăimăni, a ştrengări. (Toată ziua ~.) 2. a hoinări, a pribegi, a rătăci, (prin Mold.) a bădădăi, a liorhăi. (~ din loc in loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~ ?) VAGABONDAJ s. 1. haimanalîc, hoinăreală, vagabondare, (rar) puşlamalîc, (reg.) puş-lănie, (înv.) ştrengărie. (Ce înseamnă ~ ăsta zilnic?) 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondare. (Un ~ din loc in loc.) VAGABONDĂRE s. i. haimanalîc, hoinăreală, vagabondaj, (rar) puşlamalîc, (reg.) puşlănie, (înv.) ştrengărie. (Ce înseamnă ~ asta zilnică?) 2. hoinăreală, pribegie, pribegire,. vagabondaj. (O ~ din loc in loc.) VAGÎN s. (ANAT.) (pop.) găoâză. VAGONETÂR s. (reg.) rîznăr, riznăş. (E <•+* de profesie.) VAGOTONÎE s. (FIZIOL.) parasimpatico-tonie. va Ii interj, v. A. AH. AOLEU. AU. I. O. OF. OH. VAI. VAI interj, a !, ah 1, aoleu !, au !, i !, o !, of oh !, (pop.) văleu !, (Transilv. şi Ban.) tulai !, (Mold.) vah ! (~ /, ce durere simt!) vai s. v. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET. văieăr s. v. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET. VAIER s. 1. geamăt, scîncet, tinguirc, vaiet, (rar) scînceălă, (înv.) scîncitură. (Un ~ de durere.) 2. tinguirc, vaiet, (pop.) vai, (reg.) văieăr. (Se aude un ~.) VAIET s. 1. geamăt, scîncet, tinguirc., vaier, (rar) scînceălă, (înv.) scîncitură. (Un ~ de durere.) 2. tinguirc, vaier, (pop.) vai, (reg.) văieăr. (Se aude un ~.) VĂJNIC adj. 1. energic, impetuos, puternic, tare, viguros. (Om ~.) 2. aprig, aspru, crîn-cen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vio- VAJNIC 1060 lent, (înv.) crînccnît, ţâre, (fig.) încleştat. (O {uplă ~.) vajnic adj. v. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. VAL s. 1. talaz, undă. (~ urile mării.) 2. buclă, cirlionţ, creţ, inel, ondulaţie, ondulă, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scîrlionţ, zgîriăuntc, (Ban.) cocor, (prin Munt. şi Mold.) scir. (~ din părul cuiva.) 3. vîrtej. (~ de care se aţirnă găleata la fintînă.) 4. (TEHN.) (reg.) .juvăţ, orcicăr. (~ prinde şleaul sau ştreangul la crucea căruţei.) 5. sul, trimbă, vălătuc, (Olt. şi Ban.) vig. (Un ~ de pinză.) 6. (AGRIC.) tăvălug. (~ pentru treieratul rudimentar.) VALABIL adj. 1, bun. (Bani ~.) 2. autentic, (rar) valid. (Un act, un testament ~.) VALABILITATE s. 1. autenticitate, (rar) validităte. (~ testamentului.) 2. legalitate, putere, valoare, (înv.) tărie. (~ a unui înscris.) 3. putere, valoare. (Aclul acesta arc ~ de lege.) valah adj. v. ROMÂNESC, valah s., adj. v. ROMÂN. VALE s. 1. (GEOGll.) (prin nord-estul Olt.) săscă, (înv.) zăpodie. (O ~ largă între munţi.) (GEOGR.) bazin. (~ Dunării.) 3. (GEOL.t GEOGR.) vale glaciară — trog. vale s. v. ALBIE. CURS. MATCĂ. VAD. valcriănă s. v. ODOLEAN. VALET s. 1. fecior, lacheu, (rar) camerier, (înv., prin Mold.) jocheu. (Un ~ la o casă boierească.) 2. fante. (~ la cărţile de joc.) VALID adj. intact, întreg, neatins, nevătămat, sănătos, teafăr, zdravăn, (pop.) nestri-■cât, (înv. şi reg.) nebîntuit, (reg.) neted. (A scăpata din accident.) valid adj. v. AUTENTIC. VALABIL. VALIDĂ vb. (JUR.) a confirma, a întări, a recunoaşte. (L-a ~ în funcţie.) VALIDÂRE s. (JUR.) confirmare, întărire, •recunoaştere. (~ unui deputat.) VALIDÂT adj. (JUR.) confirmat, consacrat, •consfinţit, întărit, ratificat, sancţionat. (Măsură, lege ~.) validităte s. v. AUTENTICITATE. VALABILITATE. VALIJOĂRĂ s. geamantănaş, valizuţă. VALÎZĂ s. geamantan, (pop.) cufăr. VALIZUŢĂ s. geamantănaş, valijoară. valma s. v. AFLUENŢĂ. AFLUX. AGLOMERAŢIE. GRĂMĂDEALĂ. ÎMBULZEALĂ. ÎNGHESUIALĂ. ÎNGRĂMĂDEALĂ. ÎNVĂLMĂŞEALĂ. VALOÂRE s. 1. (MAT.) (înv.) preţ. (Cifra O nu arc nici o ~.) 2. cost, preţ. (~ ci unei mărfi.) 3. curs. (~ dolarului.) 4. bun. (Deţinător de ~i.) 5. legalitate, putere, valabilitate, <înv.) tărie. (~ a unui înscris.) 6. putere# valabilitate. (Actul acesta are ~ de lege.) 7. accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, semnificaţie, sens, (rar) semântică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tîlc. (~ unui cuvînt.) 8. eficacitate, putere. (~ nutritivă.) 9. calitate, însuşire. (~ deosebită a unui produs de artă.) 10. calitate, nivel, (fig.) calibru, talie. (Spectacol de o ~ deosebită:) 11. capacitate, competen- ţa, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, vrednicie, (înv. şi pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Profesionist de marc ~.) 12. merit, (înv.) vrednicie. (Lipsit de orice ~.) 13. importanţă, însemnătate, pondere. (Are o ~ redusă în ansamblu.) 14. importanţă, însemnătate. (~ unei descoperiri.) 15. importanţă, însemnătate, seriozitate. (~ contribuţiei sale.) 16. importanţă, însemnătate, (fig.) preţ. (~ cuvînlului scris.) 17. importanţă, însemnătate, semnificaţie, sens, (fig.) preţ. (~ actului Unirii.) VALORĂ vb. 1. a face, a preţui, (rar) a preţălui, (pop.) a plăti. (Obiectul acesta ~ o mic de lei.) 2. a preţui, (fig.) a cîntări. (Opinia lui ~ mult*) VALORIFICĂ vb. 1. a exploata. (A ~ resursele naturale.) 2. a fructifica. (Şi-a ~ avantajul dobindit.) VALORIFICÂBIL adj. exploatabil. (Resurse ~.) VALORIFICARE s. 1. exploatare. (~ unor resurse naturale.) 2. fructificare. (~ unor condiţii favorabile.) VALOROS adj. 1. preţios, rar, scump. (Bijuterii ~.) 2. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercăt, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practislt, putincios. (Un inginer ~.) 3. puternic, redutabil, tare, temut, (înv. livr.) potent. (Un adversar ~ la fotbal.) 4. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, substanţial, temeinic, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~ la dezvoltarea . . .) 5. bun, izbutit, realizat, reuşit, (pop.) nimerit, (arg.) mişto. (O piesă de teatru ~.) 6. meritoriu, meritos. (Rezultate rv • ) VAL SĂ vb. (înv.) a vălţui. (Au ~ împreună la bal.) VALSAT6R s. (înv.) vălţuitor. (Perechi dc~.) VALTRÂP s. cioltar, şabracă, (pop.) ţol, (reg.) harşă, ibîncă, jăpiu, poclâdă, pocrovăţ, (înv.) abai. (~ se pune sub şaua calului.) valtrâp s. v. GHETRĂ. valţ s. v. DORN. VALVÎRTEJ s., adv. 1. s. bulboacă, bulboană, ochi, viitoare, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniţă, dîlboănă, sfredel, şipot, toâncă, virtecuş, (Transilv. şi Ban.) dălbină, (Olt. şi Transilv.) dornă, . (prin Munt.) şioi, (prin Transilv. şi Maram.) ştibloâncă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ştioălnă, (Bucov., Transilv. şi Mold.) ştiulboână, (Transilv., Ban. şi Olt.) toâie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ al unei ape curgătoare.) 2. adv. furtunos, vijelios. (Ostile veneau haidău. (E ~ul satului.) văcărită s. v. SCÎNTEIOARĂ. SCÎN-TEIUŢĂ. văcarul s. art. v. ALCOR. văcăiăş s. v. TENCUIALĂ, văcăli vb. v. TENCUI. VĂCĂLÎE s. 1. veşcă, (Transilv.) veâcă~ (~ sitei, a ciurului.) 2. (BOT.) văcălie de. fag (Ganodcrma applanatum) = babiţă. văcălie s. v. BOR. MARGINE, văcăli t adj. v. TE NC UIT. vâcăluiâlă s. v. TENCUIALĂ, văeărâş s. v. LIPITOARE. PĂPĂLUDĂ. VĂCĂREÂSĂ s. văcăriţă. (~ păzeşte vacile.) văcărel s. v. FLUIERAR. PRUNDĂRAŞ. văcărică s. v. CIUIN. FLOAREA-CĂLUGĂ-RULUL ODAGACI. SĂPUNARIŢĂ. VĂCĂRÎT s. (IST.) (înv.) ajutorinţă. (~ era o dare percepută pe cap de vilă.) VĂCĂRÎŢĂ s. văcăreasă. (~ păzeşte vacile.> văcărită *s. v. CIUIN. CODOBATURĂ. FLOAREA-CĂLUGĂRULUI. ODAGACL PRUNDAR, PRUNDAŞ. SĂPUNARIŢĂ. VĂCSUÎ vb. a face, a lustrui, (Bucov.) a puţui, (prin Transilv. şi nordul Munt.) a puţului. (A ~ cuiva încălţămintea.) VĂCSUÎRE s. lustruire, lustruit. (~ pantofilor. ) VĂCSUÎT adj. lustruit. (încălţăminte VĂCSUITOR s. lustragiu. (E de profesie ~ .} VĂCUŞOĂRĂ s. (ZOOL.) văcuţă. VĂCtJŢĂ s. (ZOOL.) văcuşoară. văcuţe s. pl. v. PITA-VACII, vădan adj., s. v. VĂDUV, vădână s. v. GHIMPE. SCAIETE. SCAI-GALBEN. SCAI-GHIMPOS. VĂDUVĂ, văduncă s. v. VĂDUVĂ, vădăni vb. v. VĂDUV I. vădănie s. v. VĂDUVIE. VĂDÎ vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a manifesta. (~ reale aptitudini pentru . . .) 2„ a arăta, a atesta, a denota, a indica, a releva, a trăda. (Proiectul întocmit ~ competenţa autorului lui.) 3. a arăta, a manifesta, (fig.) a acuza, (~ dureri in regiunea lombară.) vădi vb. v. DENUNŢA. PÎRÎ. RECLAMA. SPUNE. VĂDÎT adj. 1. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, (livr.) indubitâbil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pTegnant, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcât. 1063 VĂLURAT (Semne ~ de boală.) 3. apreciabil, categoric, ^considerabil, evident, important, însemnat, mare. sensibil, simţitor. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 4. categoric, evident, flagrant, indiscutabil, izbitor. (Un adevăr ~.) •5. evident, învederat, notoriu, patent, (fig.) patentât. (O hoţie ~ .) 6. declarat, deschis, făţiş, mărturisit, recunoscut, (livr.) manifest. (Duşman ~ al războiului.) VĂDRĂIUT s. (IST.) (inv. ) vcdrft. (~ era un impozit plătit pc vadra de vin.) VĂDUV adj., s. (Mold., Bucov. şi Transilv.) vădan, (Olt.) văduvăr, (înv.) sărac, (l-a murit soţia, a rămas ~.) văduvăr adj., s. v. VĂDUV. VĂDUVĂ s. (rcg.) vădăncă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) vădană. (I-a murit, soţul, a rămas ~.) VÂDUVÎ vb. (Mold. şi Bucov.) a vădani. (~ de peste un an.) văduvi vb. v. LIPSI. VĂDUVIE s. (rcg.) vădănie, văduvlre, (inv.) sărăcie. VĂDUVIOARĂ s. 1. văduviţă. (O ~ încă iînără.) 2. (IIIT.; Lcuciscus idus) văduviţă. văduvîrc s. v. VĂDUVIE. VĂDUVITĂ s. 1. văduvioară. (O ~ încă iînără.) 2. (IIIT.; Leuciscus idus) văduvioară. VĂGĂUNĂ s. (GEOGR.) ponor, rîpă, (pop.) mal, surpătură, (rcg.) afundătură, tudină, ţifleică, (Munt. şi Olt.) sodoin, (inv.) strămină. (Teren plin de ~e.) văţjăuuă s. v. ORBITĂ, văicăreală s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAŢIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ. VĂICĂREŢ adj. plîngăcios, plîngăreţ, scîn-cit, smiorcăit, (rar) plingăci, văitărdţ, văită-tdr, (fam.) bîzîlt. (Ce copil ~ I) VĂICĂRI vb. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se plînge, a se tîngui, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mişeii, (inv. şi rcg.) a se olălăi, a se olecăi, (rcg.) a se plingătui, a se scirbi, a se văicra, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. şi Bucov.) a se trăsni, (inv.) se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.; vâieră vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. văierărc s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAŢIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ. văierăt s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAŢIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ. văină vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. văioâjjă s. v. VĂIUGĂ. VAITĂ vb. 1. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se plînge,a se tîngui, a se văicări, (pop.) a se aoli, a se mişeii, (inv. şi reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plingătui, a se scirbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. şi Bucov.) a se frăsui, (inv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se lamenta, a se tîngui, O'nv.^ şi reg.) a (se) scrivi. (Se ~ de durere.) VĂITARE s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plingere, plîns, tinguială, tînguire, tinguit, văi-tat, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văicăreâlă, (pop*) jeluiălă, (inv. şi reg.) olălăîre, (reg.) văierărc, văierăt, (inv.) obidire, olecăire. (Lasă ~ O • VĂITĂT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plingere, plîns, tinguială, tînguire, tinguit, văi-tare, văitătură, (pop., fam. şi peior.) văicăreală, (pop.) jeluiălă, (înv. şi reg.) olălăîre, (reg.) văierărc, văierăt, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~ !) văităret adj. v. PLÎNGĂCIOS. PLÎNGĂREŢ. SCÎNCIT. SMIORCĂIT. VĂICĂREŢ. văitător adj. v. PLÎNGĂCIOS. PLÎNGĂREŢ. SCÎNCIT. SMIORCĂIT. VĂICĂREŢ. VĂITĂTURĂ s. boceală, bocire, bocit, căif nare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plingere, plîns, tinguială, tînguire, tinguit, văitare, văitat, (pop., fam. şi peior.) văicăreâlă, (pop.) jeluiălă, (inv. şi reg.) olălăîre, (reg) văie-râre, văierăt, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~ I) VĂIOGĂ s. (GEOGR.) (reg.) văioâgă. (O ~ între dealuri.) văiuţjă s. v. CHIRPICI. VĂL s. voal, (reg.) liobot, procov, sovăn, tulbcnt, zaimf, (prin Transilv. şi Bucov.) balţ, (Transilv.) slâier. (~ de mireasă.) vălăcăi vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. VĂLĂTUC s. 1. sul, trimbă, val, (Olt. şi Ban.) vig. (Un ~ de pînză.) 2, (AGRIC.) tăvălug, (rcg.) tăvâlă, tăvăllc, treierătoâre, (prin Transilv. şi Mold.) măngălău, (prin Ban.) rol. (Cu ~ se îndeasă solul semănat.) vălătuc s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. vălăluccâlă s. v. ÎNCOLĂCIRE. ÎNFĂŞURARE. ÎN VĂLĂTUC IRE. RĂSUCIRE. SUCIRE. vălău s. v. ADĂPĂTOARE. JGHEAB. LĂPTOC. SCOC. TROACĂ. ULUC. valeu interj, v. A. AH. AOLEU. AU. I. O. OF. OH. VAI. VĂLICICĂ s. (GEOGR.) vălişoară. VĂLIŞOÂRĂ s. (GEOGR.) vălicică. vălmăşl vb. v. ÎNVĂLMĂŞI, vălţul vb. v. VALSA, vălţuitor s. v. VALSATOR. vălăn s. v. CRÎNG. FACHIE. PRÎSNEL. VĂLURĂT adj. învălurat, unduios, văluros. (O apă ~.) VĂLUROS 1064 VĂLUROS adj. învălurat, unduios, vălurat. (O apă văiuş s. v. SPĂLĂTOR. VĂMUIĂLĂ s. vămuire. (Operaţia de ~.) VĂMUIRE s. vămuială. (Operaţia de ~.) vămuitor s. v. VAMEŞ. VĂPAIE s. 1. flăcăraie, pară, pălălaie, pîr-joî, vîlvătaie, vîlvoare, (rar) pălălăică, (pop.) bobot, bobotăie, (reg.) pălălăiâlă, vîlvăie, vîl-vărăie, (prin vestul Transilv.) băbură, (Olt.) bălbălău. (O imensă /■>*/ de la incendiu.) 2. flacără, pară, (livr.) flâmă. (~ focului din sobă.) 3. arşiţă, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, pară. (Simte ~ focului din sobă.) văpaie s. v. FACHIE. OPAIŢ, văpăi(ă s. v. FACHIE. OPAIŢ. VĂR s. verişor, (pop. şi fam.) veric, verişcăn, (Marain.) verincel. (Sint ~ primari.) VĂRÂR s. (reg.) vărnicăr. (~ stinge varul Intr-o văruită.) ^ vărăt s. v. VĂRATIC. VĂRATIC adj. precoce, timpuriu, (rar) precopt, (reg.) oârzăn, orzătic, orzesc, primărlu, scorumnic, (Transilv. şi Ban.) pîrgav, pi'rgăviţ. (Mere ~.) * VĂRATIC s. (reg.) vărăt. (Plăteşte~ oilor.) VĂRGÂ vb. a dunga, a tărca, (pop.) a învîr-sta, (reg.) a virsta. (A ~ un material textil.) VĂRGAT adj. bălţat, dungat, tărcat, (rar) zebrăt, (pop.) învîrstăt, pestriţ, vîrstăt, (reg.) vircăt, (prin Ban., Transilv. şi Olt.) şergăt. (Un material textil ~.) văr(juliţă s. v. DUNGULIŢĂ. NUIELUŞĂ. NUIELUŢĂ. VĂRGUŢĂ. VĂRGOŢĂ s. nuieluşă, nuieluţă, (rar) nuie-luşcă, vărguliţă, (reg.) jordlţă. (O ~ de alun.) vărijuţă s. v. DUNGULIŢĂ. STICLETE. vărnicer s. v. VĂ RAR. VĂRSĂ vb. 1. a turna. (~ apa în lighean.) 2. a răsturna. (A ~ paharul.) 3. a turna. (Afară ~ cu găleata.) 4. (înv.) a se scurge. (Nilul se ~ in mare.) 5. (MED.) a deborda, a voma, a vomita, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A ~ în avion.) 6. a (se) împrăştia, a (se) răspîndi, a (se) revărsa, a (se) risipi. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 7. a repartiza, a trece. (L-a ~ la artilerie.) 3. a achita, a depune, a plăti. (A~ în termen rata.) vărsă vb. v. TURNA. VĂRSĂRE s. 1. turnare, turnat. (~ băuturii în pahare.) 2. răsturnare. (~ paharului cu vin.) 3. vărsat. (~ unui lichid din recipient.) 4. (reg.) scursură. (~ apei în Dunăre.) 5. (MED.) debordarc, vomarc, vomă, vomitare, (livr.) vomisment, (pop.) borîrc, borît. ( ~ băuturii.) 6. repartizare, trecere. (~ lui la altă unitate.) 7. achitare, depunere, plată. (~ ratei în termen.) VĂRSĂT s. 1. vărsare. (~ unui lichid în lighean.) 2. (MED.) variolă, (rar) verolă mică, (pop.) bubăt, bubă. 3. (MED.) vărsat de vint = varicelă. vărsat s. v. SCARLATINĂ. vărsat mic s. v. POJAR. RUJEOLĂ. vărsătoăre s. v. STELIŢĂ. vărsător s. v. TURNĂTOR. VĂRSĂTORUL s. art. (ASTRON.) (înv.) apărui (art.). VĂRSĂTURĂ s. (MED.) 1. vomare, vomă, (pop.) borîtură. (~i repetate din cauza indigestiei.) 2. (concr.) vomă, (rar) vomăttiră, (pop.) borîtură. văr os adj. v. CALC AR OS. VĂRUÎ vb. a spoi, (pop.) a unge, (înv. şi reg.) a tencui, (reg.) a mînji, (prin Transilv.) a meseli. (A y pereţii camerei.) VĂRUIÂLĂ s. spoială, spoire, spoit, văruirc* văruit. (~ pereţilor camerei.) VĂRUÎRE s. spoială, spoire, spoit, văruiala, văruit. (~ pereţilor unei camere.) VĂRUIT adj. spoit, (reg.) muruit. (Cameră VARUlT s. spoială, spoire, spoit, văruială* văruire. (~ pereţilor unei camere.) văruşănă s. v. VARĂ. VERIŞOARĂ. vărvăresc adj. v. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINESC. CÎINOS. CRUD. FEROCE. INUMAN. NEMILOS. NEOMENOS. PRIMITIV. SĂLBATIC. VĂRZĂRÎE s. (Mold. şi Transilv.) curechişte, (Transilv.) curechiştină. (Loc cultivat cu varza sau ~.) vărziii vb. v. AGITA. COLCĂI. DESTRĂMA. FERFENIŢI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. HĂRTĂNI. ÎMPRĂŞTIA. MISUL MIŞUNA. RISIPI. ROI. RUPE. SFÎŞIA. SPULBERA. VIERMUI. ZDRENŢUI. VĂRZOŢĂ s. (BOT.) verzişoară. VĂSĂRÎE s. veselă. (~ unui restaurant.) văscior s. v. VĂSUŞOR. văsuleţ s. v. VĂSUŞOR. VĂSUŞOR s. (rar) văscior, văsul6ţ, văsuţ. (Un ~ de lut.) văsuţ s. v. VĂSUŞOR. VĂTÂF s. 1. logofăt, (înv.) epistăt, isprăvii ic. (~ de moşie.) 2. conducător, şef, (înv.) staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 3. căpetenie, conducător, (reg.) birău, jude. (~ de colindători.) 4. vă tuşei/ vornicel, (reg.) chemător, sol, frate-de-mirc, fratc-de-mireăsă, (Transilv.. şi Ban.) dever, (Transilv.) vifcl. (~ la o nuntă.) 5. bulibaşă. (~ ţiganilor.) vătaf s. v. ADMINISTRATOR. VECHII,, vătaf de plai s. v. SUBPREFECT, vătafii] s. art. v. LUCIFER. SATANA.) SCARAOŢCHI. TARTOR. vătălăn s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.: VĂTĂMA vb. 1. a dăuna, a prejudicia, a strica. (Ceva care ~ sănătăţii.) 2. a ataca, a distruge, a strica, a zdruncina, (fig.) a ruina ,. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 3. a dăuna,, a prejudicia, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.) vătăma vb. v. BOŞOROGI. RĂNI. VATĂMÂN s. vătăşel, vornicel. (~ erm ajutorul vornicului lai sate.) vătămân s. v. ^PRIMAR. 1005 VECIN VĂTĂMARE s. 1. (înv. şi reg.) stricăciune. corporală.) 2. (livr.) lezâre. (~ intereselor cuiva.) vătămârc s. v. AFECŢIUNE. AVARIERE. BOALĂ. DAUNĂ. DETERIORARE. HERNIE. MALADIE. PAGUBĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. RĂNIRE. STRICARE. STRICĂCIUNE. vătămat adj. v. LOVIT. RĂNIT, vătămât adj., s.v. BOŞOROG. VĂTĂMĂTOARE s. (BOT.; AnlhglUs ml-neraria) (rar) rcnoloâre, (rcg.) iarba-rănei, iarbă-dc-vătărn, iarbă-de-vătămătură, trifoiul-răcu-îui. VĂTĂMĂTOR adj. 1. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabii, primejdios, rău, stricător, (livr.) pernicios, (inv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (inv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru , . .) 2. contraindicat, neindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios. (Medicament, tratament ~ pentru diabetici.) vă fă mă (ură s. v. COLICA. CRAMPA. DAUNĂ. HERNIE. LOVITURĂ. PAGUBĂ. PELAGRĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. RANĂ. SPASM. STRICĂCIUNE, vălărocj s. v. VĂTUI. VĂTĂŞEL s. 1. isprăvnicel, (rcg.) fecior boie-rose. (~ la o moşie.) 2. vătăman, vornic el. era ajutorul vornicului la sale.) 3. vătaf, vorniccl, (reg.) chemător, sol, fratc-de-mire, frate-dc-mircâsă, (Transilv. şi Ban.) dever, (Transilv.) vilei. (~ la o nuntă.) vă tuşei s. v. COLĂCAR. CURIER. MESAGER. ŞTAFETĂ. vărăşie de plai s. v. SUBPREFECTURĂ. VÂTĂŞÎŢĂ s. vornicească, (pop.) druşcă, (reg.) sfâşcă, (Transilv. şi Ban.) deverilă, (Transilv.) vifcliţă. (~ la o nuntă ţărănească.) VĂTRAI s. 1. (reg.) scocioritdr, vătrăr, (Transilv. şi Maram.) spuzăr. (~ pentru scormonit jarul.)2,(TEIIN.) lambă, (reg.) costiş, cruce, in-tinzătoâre, lanţ, lănţuş, scară, tinzătoârc, (prin Olt. şi Bau.) scăriţă. (~ la car, căruţă.) vătrăr s. v. VĂTRAI, vă tras adj. v. STABIL. STATORNIC. VĂTRĂIÂŞ s. (reg.) vătrără.ş, vătrărei. pentru jar.) vătrărăş s. v. VĂTRĂIÂŞ. vătrărei s. v. VĂTRĂIÂŞ. VĂTUl s. (ZOOL.) (Olt. şi Ban.) vătărog. este iedul sau iepurele de circa un an.) VĂTUÎ vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haina.) VÂTUÎRE s. vătuit, (pop.) bumbăccălă, bum-băcire, bumbăcit. (~ unei haine.) VĂTUÎT adj. (pop.) bumbăcit. (Haină ~.) vătuit adj. v. ÎNĂBUŞIT. ÎNFUNDAT. SLAB. STINS. SURD. VĂTUÎT s. vătuire, (pop.) bumbăceâlă, bum-băcire, bumbăcit. (~ unei haine.) VĂZ s. 1. ochi, vedere, (inv. şi rcg.) văzut, (înv.) vază, vedcâlă, vedenie. (Are un ~ ager.) 2. privire. (~ normal.) VĂZDtJH s. 1. aer, atmosferă, cer, slavă, spaţiu, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.) 2. înălţimi (pl.). (Zboară prin ~.) văznescuic s. v. ÎNĂLŢARE. RIDICARE, văznesi vb. v. ÎNĂLŢA.' RIDICA. VĂZUT adj. vizibil. (Un obiectiv ~.) văzut adj. v. APRECIAT. CONSIDERAT. PREŢUIT. RESPECTAT. STIMAT, văzut s. v. OCHI. VĂZ. VEDERE. VEAC s. secol, (înv.) sută. (în cursul ~ al XVI-tea.) veac s. v. EXISTENŢĂ. TIMP. TRAI. VIAŢĂ. VREME. ZILE. veăeă s. v. BATĂ. BETELIE. VĂCĂLIE. VEŞCĂ. veacul de mijloc s. v. EVUL MEDIU. VECE s. closet, toaletă, (ieşit din uz) cabinet, (pop.) latrină, privată, (reg.) umblătoâre, (Transilv.) budă, (inv.) bâie, ieşitoârc, retirădă, (turcism înv.) cheneăf. VECERNIE s. chindie, (reg.) subamiâză, sunimiez, (prin Transilv.) avecernie, (înv.)po-mereâzâ, pomeridă. (Pe la adică pe la apusul soarelui.) VECHI adj. 1. trecut. (Din timpurile ~.) 2. antic. (Lumea a/J 3. arhaic, primitiv, străvechi. (Civilizaţii ~.) 4. bătrincsc, patriarhal, tradiţional. (Datini ~.) 5. arhaic, (livr.) vetust. (Casa avea un aer ~.) (>. bătrin, străvechi, (fig.) cărunt. (Prin codrii cei ~.) 7. folosit, purtat, uzat. (Haine ~.) î>. rece, tare, uscat. (Un coltuc de pline ~.) 0. demodat, depăşit, desuet, învechit, perimat, (livr.) vetust, (fam. fig.) fumat. (Practici ~.) 10. arhicunoscut, banal, depăşit, ştiut, (rar) răscunoscut, (fam. fia.) fumat, răsuflât. (O glumă ~.) vechi adj. v. BĂTRÎN. VÎRSTNIC. vechie s. v. ANTICHITATE. VECHIME. VECHIL s. administrator, (inv.) epistât, ispravnic, logofăt, pristâv, vătaf. (~ al unei moşii.) vechil s. v. AVOCAT. LOCŢIITOR. REGENT. SUBSTITUT. vechile! s. v. DELEGAŢIE. ÎMPUTERNICIRE. MANDAT. PROCURĂ. vcchilimcă s. v. DELEGAŢIE. ÎMPUTERNICIRE. MANDAT. PROCURĂ. vechilic s. v. DELEGAŢIE. ÎMPUTERNICIRE. MANDAT. PROCURĂ. VECHÎME s. 1. (livr.) vetustăte, (înv.) bă-trineţe, vechitură, vîrstă. (Ce ~ are acest obiect?) 2. antichitate, (înv.) străvechime, vechie. (Vestigii din fV . ) VECHITURĂ s. 1. zdreanţă, (pop.) treănţă. (O ~ de haină.) 2. rablă, rugină, ruginitură, (rcg.) răbăgîe, roâjbă. (O ~ de puşcă.) vechitură s. v. VECHIME. VECHIUL TESTAMENT s. (BIS.) (înv.) pâlie. VECIE s. eternitate, nemurire, veşnicie, (livr.) perpetuitâte, (reg.) săvîrşic, (inv.) nemuritorîe. (Fapta sa i-a asigurat ~.) VEGÎN adj., s. 1. adj. alăturat, învecinat, (livr.) adiacent, (inv.) sinoriâş. (Locuri ~.) 2. adj. învecinat, limitrof, mărginaş, (reg.) VECINĂTATE 1066» megieş, mejdâş, (înv.) megieşesc, megieşit. (Pe teritoriul ~.) 3. s. (pop.) megieş, (înv. şi reg.) apropiâş, (Maram. şi nordul Transilv.) somsid, (înv.) împrejurâş, împrejureân, răzâş, răzorâş. (~ meu de casă.) 4. s. (IST.) iobag, rumân, şerb, (rar) serv, (înv.) prost. (Ţăranul dependent se numea ~ în Moldova, „iobag” în Transilvania şi „rumân” în Ţara Românească. ) VECINĂTATE s. 1. (pop.) megieşie. (~ celor două comune.) 2. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, (livr.) proximitate, (reg.) mclcâg, (prin Transilv.) preâbăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Prin ~.) 3. (IST.) iobăgie, rumânie, serbie, vecinie, (Uvr.) servitute, (rar) servâj. (Starea de dependenţă a ţăranului s-a numit în Moldova ~ sau „vecinie în Transilvania „iobăgie”, iar în Ţara Românească „rumânie”.) VECINIE s. (IST.) iobăgie, rumânie, şer-bie, vecinătate, (livr.) servitute, (rar) servâj. (Slarca de dependenţă a ţăranului s-a numit in Moldova ~ sau „vecinătate11, In Transilvania „iobăgie”, iar în Ţara Românească „rumânie”.) \cosei s. v. CAMBIE. POLIŢĂ. TRATĂ. VECTOR UNITAR s. (MAT., FIZ.) versor. VEDEĂ vb. 1. a observa, a zări, (arg.) a gini. (Ce ~ la orizont?) 2. a (se) zări. (îl ~ venind spre noi; munţii se ~ la orizont.) 3. a cuprinde, a prinde, (fig. ) a îmbrăţişa. (Cît ~ cu ochii, cu privirea.) 4, a privi, a se uita, (Olt. şi Ban.) a se zăuita. (Vino să ~ ce-am cumpărat.) 5. a privi, a urmări, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 6. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu se ~ cu săptămînile pe stradă.) 7. a (se) întîlni, (pop.) a (se) găsi, (înv. şi reg.) a (se) întîmpina, a (se) tîlni. (Cînd v-aţi ~ ultima oară?) 8. a se revedea. (Să ne ~ sănătoşi.) 3. a observa, a percepe, a remarca, a reţine, a sesiza, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 10. a (se) cunoaşte, a (se) observa, a (se) remarca. (Se ~ că ai fost tu aici.) 11. a (se) vizita. (Ne ~ în fiecare săptămînă.) 12. a constata, a observa, a remarca, a sesiza, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 13. a se afla, a se găsi, a se pomeni, a se trezi. (S-a încolţit de creditori.) 14. a apuca, a prinde, a trăi. (Simţea că nu va mai ~ ziua de mîine.) 15. a căuta, a îngriji, (înv. şi reg.) a (se) griji, (Transilv.) a (se) cîştiga. (A ~ de toate ale casei.) 16. a se interesa, a se îngriji, a se ocupa, a se preocupa. (~ tu de asta.) 17. a îngriji, (înv. şi reg.) a socoti. (~ de orătănii.) 18. a căuta, a încerca. (~ dacă poţi să dezlegi problema.) 13. a cerceta, a examina. (Trebuie să ~ cum stau lucrurile.) 20. a cerceta, a se documenta, a se informa, a studia, (înv.) a se pliroforisi. (~ dacă nu s-a mai scris despre asta.) 21. a considera, a crede, a găsi, a socoti. (Această circumstanţă o ~ de bun augur.) 22. a se considera, a se crede, a se închipui, a se socoti, (pop.) a se ţine. (Se~ inteligent.) 23. a concepe, a gîndi, a-şi imagina, a-şi închipui. (Cum ~ tu realizarea acestui lucru?) 24 a-şi imagina, a-şi închipui, a-şi înfăţişa, a-şr reprezenta, (înv.) a-şi figura. (Cum o ~ tu pe ea?) 25. a (se) visa. (Se şi ~ în fruntea unui regiment.) 26. a căpăta, a obţine, a primi, a scoate. (Nu mai ~ un ban de la el.) 27^ a încasa, a primi. (N-am ~ chiria de la el de un an.) vedcă vb. v. CUNOAŞTE. OBŢINE. PEDEPSI. PRICEPE. REALIZA. STĂPÎNL ŞTI. vedenia s. v. OCIII. VĂZ. VEDERE. VEDENIE s. 1. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, viziune, (inv. şi pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iâzmă, mordi, (reg.) arătânie, necurăţenie, pâter, (Ban.) năhoâdă, (Mold. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere* zare. (O ~ în noapte.) 2. fantasmagorie, închipuire, nălucire. (O ~ a minţii sale.) 3. halucinaţie, nălucire, năzărire, (înv.) vedere. (A avut o ~.) vedenie s. v. IMAGINE. ÎNFĂŢIŞARE. MIRAJ. OCHI. REPREZENTARE. ' VĂZ. VEDERE. VIZIUNE. VEDERE s. 1. vizibilitate. (~ redusă din cauza ce ţii.) 2. ochi, văz, (inv. şi reg.) văzut,, (înv.) vâză, vedeâlă, vedenie. (Are o ~ ageră.) 3. aspect, chip, făptură, înfăţişare. (Frumos la ~.) 4. perspectivă, privelişte, (înv. şi reg.) priveâlă, (înv.) prospect. (Avea o minunată ~ spre parc.) 5. cadru, peisaj, privelişte, scenă, tablou, (livr.) sit, (înv.) priveâlă, privire, tabel, (fig.) decdr. (O incîntăloare ~ din natură.) 6. ilustrată. (I-a trimis o ~ de la mare.) 7. concepţie, convingere, gînd, idee., judecată, opinie, orientare, părere, principiu, viziune, (livr.) convicţiune. (Are nişte ~ sănătoase.) 8. intenţie, proiect. (Ce ai în ~?) vedere s. v. AER. APARIŢIE. ARĂTARE. ASPECT. CHIP. DUH. EXPRESIE. FANTASMĂ. FANTOMĂ. FATĂ. FIGURĂ. FIZIONOMIE. HALUCINAŢIE. ÎNFĂŢIŞARE. ÎN-TÎLNIRE. ÎNTREVEDERE. ÎNŢELEGERE. LUMINĂ. LUMÎNARE. MINĂ. NĂLUCA. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. OBRAZ. PĂTRUNDERE. PRICEPERE. PRIVIRE. PUPILĂ. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRĂLUCIRE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZITĂ. VIZIUNE. vedere scurtă s. v. MIOPIE. MIOPISM. vederds adj. v. APRECIAT. ARĂTOS. CHIPEŞ. CONSIDERAT. FRUMOS. GRANDIOS. LUMINAT. LUMINOS. MĂREŢ. PREŢUIT. RE SPECTAT. SC ÎNTEIETOR. SPLE NDII). STIMAT. STRĂLUCITOR. VEDETĂ s. divă, star, (fig.) stea. (O ~ de cinema.) VEDRIŞOÂRĂ s. vedriţă. vedrft s. v. VĂDRĂRIT. VEDRÎŢĂ s. vedrişoară. v£GA s. art. (ASTRON.) (reg.) regina stele-lor. v£get adj. v. DEŞTEPT. NEADORMIT. TREAZ. VESEI-. VOIOS. 1067 VENERA VEGETÂ vb. a creşte, a se dezvolta, a trăi. {Ciupercile ~ tn sol bogat.) vegetâ vb. v. LÎNCEZI. VEGETÂL adj. (înv.) plantar. (Regnul ~.) VEGETALĂ s. plantă, (înv.) sad. (Animale -?z ~c.) vegetare s v. STAGNARE. VEGETĂŢIE s. 1. floră. (~ a. unei ţâri.) ■2. verdeaţă, (rar) verziş. (Toamna, cimpul îşi pierde ~.) 3. creştere, dezvoltare. (Perioadă de ~ a plantelor.) 4. (MED.) adenoidită. (Suferă de ~.) 5, (MED.) polip. (î-a extras •o ~.) VEGHE s. 1. nesomn, trezie, (livr.) vigilitdte, «(rar) veghere. (Stare de ~.) 2. priveghere, trezie, (înv. şi reg.) priveghi, (rcg.) privcghcâlu. (în timpul ~ . . .) 3. pază, strajă, străjuire, supraveghere, veghere, (rar) păzit, priveghi, •(înv. şi pop.) priveghere, (reg.) păzeălă, (înv.) năzirîe, păzire. (Serviciul ele ~.) 4. gardă, pază, strajă, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 15. (MIL.) pază, santinelă, strajă, (pop.) ca-raulă. pîndâr, străjer, (rcg.) şilboc, (prin Ban.) şălbocăr. (~ se afla în post.) veghe s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. VEGHEA vb. 1. a păzi, n străjui, a supraveghea, (înv. şi pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetăţii.) 2. a păzi, (înv.) a socoti. (L-a ~ toată noaptea.) 3. a supraveghea, (înv.) a surveghea. (A ~ mersul lucrărilor pe şantier.) veghea vb. v. APĂRA. FERI. OCROTI. PĂZI. PROTEJA. RESPECTA. ŢINE. vegheat adj. v. ATENT. CIRCUMSPECT. DEŞTEPT. GRIJULIU. NEADORMIT. PRECAUT. PREVĂZĂTOR. PRUDENT. TREAZ. VIGILENT. vegheată s. v. DELICT. VINĂ. VEGHERE s. 1. păzire, străjuire, supraveghere. (~ porţilor cetăţii.) 2. pază, strajă, străjuire, supraveghere, veghe, (rar) păzit, priveghi, (înv. şi pop.) priveghere, (reg.) păzeălă, (înv.) nazirle, păzire. (Serviciul de ~.) veghere s. v. ATENŢIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CIRCUMSPECŢIE. GRIJĂ. LUARE-AMINTE. NESOMN. PRECAUŢIE. PREVEDERE. PRUDENŢĂ. TREZIE. VEGHE, veghetoare s. v. CELAR. veghetor s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. SUPRAVEGHETOR. VEHEMENT adj. 1. viguros, violent, virulent. (Un protest ~.) 2. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, ncstăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, violent, (fig.) aprins, vifords, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) VEHEMENŢĂ s. 1. violenţă, virulenţă. (Un discurs de o mare ~.) 2. impetuozitate, înfocare, violenţă. (Se apără, ripostează cu ~.) 3. tărie, vigoare. (îşi susţine opinia cu ~.) vehiculă vb. v. DIFUZA. DUCE. ÎMPRĂŞTIA. ÎNTINDE. LĂŢI. PROPAGA. RĂSPÎN-DI. TRANSMITE. vcbters. v. GARDIAN. PAZNIC. PĂZITOR, vejă s. v. COCEAN. vejie s. v. PĂNUŞĂ. vel adj. v. MARE. VELAR adj. (FON.) gutural. (Consoană~.) VELĂ s. (MAR.) pînză, (înv.) vctrdlă, vin-treă. (Corabie cu două ^ # J velă s. v. VEL IER. velcât s. v. AN. DATĂ. TERMEN. TIMP. VREME. ZI. veleitar adj. v. AMBIŢIOS. PRETENŢIOS. VELEITATE s. 1. ambiţie, pretenţie, (reg.) inâghic. (Om lipsit de ~ăţi.) 2. pretenţie, (înv.) pretenderisire. (Mai lasă ~ăţile!) veli vb. v. PREFACE. SCHIMBA. TRANSFORMA. VELIER s. (MAR.) (rar) ventrilâr, (fig.) velă. (Ambarcalia eu pinze numită ~.) vel ier s. v. CORABIE. VELlNŢĂ s. cergă, cuvertură, învelit oare, pătură, (pop.) plocât, ţol, (rcg.) lăicer, ogheâl, poneâvă, procov, procoviţă, strai, ţoâlă, (prin Mold. şi Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lină pentru pat.) vclinţă s. v. COVOH. PÂRETAR. SCOARŢĂ, velit adj. v. MARE. velit s. v. MAGNAT. VELNICfiR s. povarnagiu, (reg.) balgWr, racluer, ţuicâr, velniţâr, vinărsâr, (inv.) po-virnâr. (~ era proprietarul unei povarne.) volnici vb. v. PREFACE. SCHIMBA. TRANSFORMA. VELNIŞ s. (BOT.) 1. (Ulmus effusa) vinj, (rcg.) ulm. 2. (Ulmus levis) (pop.) vînj. velniş s. v. ARŢAR. velniţâr s. v. POVARNAGIU. VELNICER. VELNIŢĂ s. povarnă, (reg.) căzănărie, po-varnagerie, povărnărie, prefăcânie, vinăr-sărle, (înv.) rachieric. (~ pentru fabricarea ţuicii.) velniţă s. v. CRAMĂ, vclocc adj. V. IUTE. SPRINTEN. VIOI. velocipedist s. v. BICICLIST. CICLIST. RUTIER. veloeitâtc s. v. IUŢEALĂ. RAPIDITATE. REPEZICIUNE. VITEZĂ, velter s. v. INFIRMIER, vel teri ţă s. v. INFIRMIERĂ. SORĂ. VELUR s. catifea, (înv. şi reg.) mâncister, (Transilv.) barşon, (prin Munt. şi Mold.) pluş, (Transilv. şi Ban.) somot, (inv.) urşinic. (Haină de ~.) VEMELIĂN s., adj. (GEOL.) ludian. venal adj. v. CORUPTIBIL, venalitâte s. v. CORUPTIBILITATE. CORUPŢIE. VENĂ s. 1. (ANAT.) vină, (prin Mold.) sfirc. 2. (TEIIN.) conductă.^ venă s. v. NOROC. SANSĂ. vendetă s. v. RĂFUIALĂ. RĂZBUNARE. VENERA vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a apoteoza, a exalta, (inv.) a făli, a pohfăli, a preaeînta, a preainălţa, a prealăuda, a prea-rădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a adora, a diviniza, a idolatriza, (înv.) a cinsti, a slăvi. (îşi ~ soţia.) VENERABIL 1008 VENERABIL adj. cinstit, onorabil, onorai, preţuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) VENERÂRE s. adorare, divinizare, idolatrizare. iubitei.) VENERAT adj. 1. lăudat, mărit, prcaînăl-ţat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudât, preaseninăt. (~ te Doamnei) 2. adorat, divinizat, idolatrizat, (înv.) cinstit. (Iubită ~.) VENERAŢIE s. 1. adoraţie, idolatrie. (Simte pentru ca o adevărată ~.) 2. cult. (~ a eroilor.) veneriân adj. v. VENERIC. VENERIC adj. (MED.) (rar) veneriăn, (pop.) lumesc. (Afecţiune ~.) VENESECŢIE s. (MED.) flebotomie. VENETIC adj., s. 1. adj., s. pripăşit, străin, (înv.) nemernic. (Om ~ prin acel loc.) 2. s. străin, (prin Ban.) avenitiîră, (înv.) curbet, venitură. (Cine e acest ~ ?) venetic adj., s. v. VENEŢIAN. VENEŢIÂN adj., s. (înv.) venetic. (Galben ~ ; pictor ~.) VENI vb. I. a ajunge, a sosi, (înv.) a merge, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ la timp.) 2. a pica, a sosi. (Chiar atunci a ~ şi el.) 3. a se lua, a merge, a se tine. (Se dă jos şi ~ după car.) 4. a se apropia. (~ să te îmbrăţişez.) 5. a se înapoia, a se întoarce, a reveni, (pop.) a se inturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Cind ai ^ acasă?) 0. a intra. (~ ie rog in casă I) 7. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se înfăţişa, a se prezenta, (înv.) a se spune, (fam.) a se înfiinţa. (A ~ la proces, la miliţie ele.) 8. a năvăli, (pop.) a da. (Stai puţin că doar nu ~ barbarii!) 9. a izvorî, (înv.) a se scure. (De unde ~ acest rîu?) 10. a se face, a se ivi, a se lăsa, a sosi. (Cum ~ scara, pleacă.) 11. a se afla, a fi, a se găsi, a se situa, (înv. şi pop.) a cădea. (Satul ~ pe Olt.) 12. a-i ajunge, (reg.) a-i băte. (Iarba îi ~ pină la mijloc.) 13. a ajunge, (reg.) a scăpa. (A ~ la putere.) 14. a-1 apuca, a-1 cuprinde. (I-a ~ ameţeala.) 15. a-1 apuca, a-i căşuna, a i se năzări, (înv. şi reg.) a-i abăte, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Nu ştiu ce i-a ~ aşa deodată.) 16. a se întîmpla, a se produce, a surveni. (Seismul a ~ pe neaşteptate.) 17. (LINGV.) a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Cuvintul „muncitor” ~ de la „munci”.) 18. a i se potrivi, (Transilv.) a i se vîji. (Pantoful ii ~.) 19. a-i cădea, a i se potrivi, a-i şedea. (Ilaina ii ~ bine.) veni vb. v. ANGAJA. BĂGA. CADRA. CĂDEA. CÎNTĂRI. CONVENI. CORESPUNDE. COSTA. CUVENI. DECURGE. FACE. FI. INTRA. ÎNCADRA. ÎNŢELEGE. ÎNVOI. MERGE. POTRIVI. PREFACE. PROVENI. REIEŞI. REVENI. REZULTA. SCHIMBA. TOCMI. TRANSFORMA. URMA. VÎRÎ. venin s. v. BILĂ. FIERE. OTRAVĂ. PUROI. RĂUTATE. TOXICITATE. venînă vb. v. ÎNVENINA. OTRĂVI. VENINÂRIŢĂ s. (BOT.; Graliola officina-lis) avrămeasă, avrămcască, (reg.) cirstineăsă, milostivă, potroâcă, mila-Doinnului. VENINOS adj. otrăvitor, (pop.) otrăvicids, (înv. şi reg.) topsicât. (Plante ~.) veninos adj. v. DUŞMĂNOS. OSTIL. RĂUTĂCIOS. VENÎRE s. 1. sosire, sosit. (~ lui la timp în gară.) 2. înapoiere, întoarcere, revenire, (pop.) înturnăre, inturnăt. (După ~ lui acasă.) 3„ intrare. (După ~ lui in casă.) 4. înfăţişare, prezentare, (fam.) înfiinţâre. (~ lui la proces. ) 5. sosire, (fig.) coborîre. (~ serii.) 6. sosire., venit, (reg.) venită. (~ iernii.) 7. declanşare, dezlănţuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stîrnire, (înv. şi reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupţie. (înainte de vijeliei.) VENIT adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~.) venit adj., s. v. PRIBEAG. STRĂIN. VENÎT s. 1, sosire, venire, (reg.) venită. iernii.) 2. beneficiu, cîştig, profit, (prin Transilv.) inirişug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mână. (~ net intr-o afacere.) venită s. v. SOSIRE. VENIRE. VENIT, venitor adj. v. URMĂTOR. VIITOR. VENTIL s. (TEITN.) 1. supapă, (pop.) răsuflătoâre. (~ al unei valve.) 2. registru, sertar, şuber. (~ la o conductă.) VENTILĂ vb. 1. a împrospăta, a primeni, a purifica. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a aerisi. (A ~ o cameră.) VENTILĂJ s. aerisire, ventilare, ventilaţie. (Instalaţie de ~.) VENTILÂRE s. 1. împrospătare, primenire, purificare. (~ aerului din încăpere.) 2. aerisire, ventilaj, ventilaţie. (Instalaţie de ~.) VENTILAŢIE s. aerisire, ventilaj, ventilare. (Instalaţie de ~.) VENTRAL adj. (ANAT.) abdominal. (Regiunea ~.) VENTRICEÂ s. (BOT.; Veronica tournefor-tii) ventrilică. VENTRICUL s. (ANAT.) (înv.) talâm. ventrilâr s. v. VEL IER. VENTRILICĂ s. (BOT.) 1. (Veronica tour-nefortii) ventricea. 2. (Veronica officinalis) (reg.) mătrice, strătorică, buruiană-de-cel-periU ventrilică s. v. IARBA-ŞARPELUI. VENTRU s. (FIZ.) umflătură. VENTCZĂ s. (pop.) pahar, (reg.) zbâncă, zbanţ. (E răcit, i-a pus ~e.) VENUS s. (ASTRON.) luceafărul (art.), (pop.) steaua ciobanului. veracitâte s. v. ADEVĂR. REALITATE. VERIDICITATE. VERANDĂ s. cerdac, pridvor, tindă, (prin Ban.) pornână. (Casă cu ~.) verb s. v. CUVÎNT. GLAS. GRAI. GURĂ-LIMBAJ. TERMEN. VOCE. VORBĂ. VERBAL adj. oral. (Comunicare ~.) VERBALISM s. vorbărie, (franţuzism) ver-biăj, verbozitate. (~ul unui reportaj.) verbiăj s. v. VERBALISM. VORBĂRIE. 10G9 VERIGĂŞIB VERBÎNĂ s. (BOT.) 1. (Yerbena) urzicuţă, (franţuzism) vervenă. 2. (Vcrbcna officinalis) sporiş, (reg.) mături ţă, spornic, veronică. verbozitate s. v. VERBALISM. VORBĂRIE, verbuneâş s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. ISCOADĂ. SPION. VAGABOND, vere s. v. FABRICĂ. UZINĂ, verdaică s. v. CIOCĂNITOARE. GHIO-NOAIE. verde adj. v. PROASPĂT. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. VIGUROS. VIU. VÎN-JOS. VOINIC. ZDRAVĂN. verde adv. v. DESCHIS. DIRECT. FĂTIS. FRANC. SINCER. VERDE s., adj. 1. s. verdeaţă, (franţuzism) verdură. (~ ierbii.) 2. adj. crud, necopt. (Prune ~.) 3. adj. brut, crud, neargăsit, nc-prelucrat, netăbăcit. (Pici ~.) 4. adj. învineţit, livid, vînăt. (~ la fală de mînie.) 5. adj. umed. (Lemne ~ de foc.) verdeaţa-iernii s. v. BRĂBĂNOC. MERISOR. PERIŞOR.^ VERDEAŢĂ s. I. verde, (franţuzism) verdură. (~ ierbii.) 2. vegetaţie, (rar) verziş. (Cimpul îşi pierdea ~,) verdeş s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIŢIE. MOARTE. PIETRE. PRĂPĂD IRE. RÂPOSARE. SFÎRSIT. STINGERE. SUCOMBARE. verdet s. v. FLOREAN. FLORINTE. verdele s. v. BOISTEAN. PAR. PARMAC. RETEVEI. SCURTĂTURĂ. VERDEŢURI s. pl. zarzavat. (Legume şi~.) VERDÎCT s. I. (JUR.) decizie, hotărîre, sentinţă, (rar) judecătă, (înv.) judeţ, lege, proces. într-un litigiu.) 2. apreciere, aviz, judecată, opinie, părere. (Aşteptăm cu nerăbdare^ publicului.) verdoăică s. v. CIOCĂNITOARE. GHIO-NOAIE. verdoi s. v. FLOREAN. FLORINTE. verdos adj. v. VERZUI. verdună s. v. VERZITURĂ. vcrdunc adj. v. VERZUI. verdură s. v. VERDE. VERDEAŢĂ. verenoşâ vb. v. ÎNVENINA. OTRĂVI. veresie s. v. CREDIT. DATORIE. VERGEA s. 1. făcăleţ, sucitor, (rar) sul, (pop.) mestecău, (reg.) melesteu, (Maram. şi Transilv.) plăcintor. (~ pentru întinderea aluatului.) 2. arbiu, vargă. (~ pentru curăţat puşca.) 3. (TEIIN.) fuscel, (reg.) joărdă. (~ la războiul de ţesut.) 4. (TEIIN.) buhai, cîrlig, greblă, hreapcă, (reg.) criveâ. (~ este un dis» pozitiv la coasă.) vergelă vb. v. CIONDĂNI. CIOROVĂI. VERGELIÎŞĂ s. vergeluţă. VERGELIÎŢĂ s. vergeluşă. vergliină s. v. ŢAMBAL, vergur adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL, vergură s. v. FATĂ. FECIOARĂ. VIRGINĂ, vergură-învălită s. v. CHICA-VOINICULUI. vergurie s. v. CANDOARE. CASTITATE-FECIORII:. INOCENTĂ. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂŢIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE, veric s. v. VĂR. VERIŞOR, vcricărc pron. v. CINE. FIECARE. FIECINE.. ORICARE. ORICINE. ORIŞICARE. ORIŞICINE. veri ce pron. v. CE. ORICE. ORIŞICE, veri cea s. v. VARĂ. VERIŞOARĂ. verieieă s. v. VARĂ. VERIŞOARĂ. vcricine pron. v. CINE. FIECARE. FIECINE. ORICARE. ORICINE. ORIŞICARE. ORIŞICINE. vericînd adv. v. ORICÎND. ORISICÎND.. TOTDEAUNA. VERIDIC adj. adevărat, aievea, autentic,, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur^ veritabil. (Un lucru ~.) VERIDICITATE s. adevăr, realitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate. (~ unei afirmaţii.) VERIFICĂ vb. 1. a încerca, a proba, (pop.) a cerca, (înv. şi reg.) a probului, (înv.) a probai, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a tcorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.) VERIFICÂBIL adj. controlabil. (Fapte > VERIFICARE s. 1. încercare, probare, probă, (pop.) cercare, (înv.) vcrificăţie, vcrificăciune. unui motor.) 2. controlare, revizuire. (~unui calcul.) 3. (MAT.) probă. (~ unei împărţiri.) 4. cercetare, control, revizie, revizuire, (înv.) teorie, tcorisire. (~ a tuturor scriptelor financiare.) 5. control, inspectare, inspecţie, revizie. (~ a decurs în bune condiţii.) VERIFICÂT adj. 1. încercat, probat, (înv.) probăluit, prubuit. (Motor ~.) 2. controlat, revizuit. (Un calcul ~ .) 3. controlat, revăzut, revizuit. (Text ~.) 4. adeverit, confirmat, demonstrat, dovedit, probat. (Ce ţi-am spus e lucru ~.) verificăţie s. v. ÎNCERCARE. PROBARE. PROBĂ. VERIFICARE. vcrificăciune s. v. ÎNCERCARE. PROBARE. PROBĂ. VERIFICARE. VERIGÂR s. (BOT.; Rhamnus calhartica} părul-ciutei, salbă-moale, (reg.) crasici, cruşîn, gladiş, paţachină, porumbel, vonicer, lcmn-cjnesc, lemn-rîiăs, lcmnul-cîinelui, poama-cîinclui, spin-âîb, spinele-cerbului. verigăr s. v. GLADIŞ. GLĂDICI. SALBĂ-MOALE. verigaş adj. v. . INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIŞELESC. MIZERABIL. MÎRŞAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. RUŞINOS. SCELERAT. TICĂLOS. verigăş s. v. CODOŞ. MIJLOCITOR. PROXENET. VERÎGĂ s. 1. inel, ochi, za, (înv.) ratez. (~ de lanţ.) 2. toartă, ureche. (~ cercelului.} 3. belciug, inel. (~ de lacăt.) verigă s. v. INEL. LANŢ. VERIGHETĂ, verigăşie s. v. ABJECŢIE. CODOŞIE. CO-DOŞLÎC. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. .JOS- YERIGĂŞOS 1070 NIC IE. MIŞELIE. MÎRŞĂYIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. PROXENETISM. TICĂLOŞIE. veriflăşos adj. v.' INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIŞELE SC. MIZERABIL* MÎRSAY. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. RUŞINOS. SCELERAT. TICĂLOS, vericjea s. v. YERIGUŢĂ. VERIGEL s. (BOT.) 1. (Orobanche cargo-phyllaceet) (reg.) crăielici, floarea-fiutului, iarba-fintului, iarba-vintului, săgeata-lui-Dunmezeu. 2. (Orobanche gracilis) (rcg.) săgeata-lui-Dum-■nezeu. VERIGHETĂ s. inel, (pop.) veriga, (prin Ban.) bfirma. (E însurat şi poartă ~.) verigi s. pL v. CĂTUŞE. FIARE. VERIGIJŢĂ s. (rar) verigeâ. vcrincă s. v. CEARŞAF. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. YELINŢĂ. vcrinccl s. v. VĂR. VERIŞOR, verişană s. v. VARĂ. VERIŞOARĂ. verişcăn s. v. VĂR. VERIŞOR, veri scana s. y. VARĂ. VERIŞOARĂ. VERIŞOÂRĂ s. vară, (reg.) văruşănă, veri-ccă, vcriclcă, verişănă, vcrişcână, (Munt.) şoălă. (Sint primare.) VERIŞOR s. văr, (pop. şi fam.) veric, veriş-căn, (Mararn.) vcrincel. (Sint ~ primari.) VERITABIL adj. 1. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic. (Un lucru ~.) 2. adevărat., autentic, curat, neaoş, (pop. şi fam.) sadeâ, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur~.) T». natural, pur, (livr.) genuin. (Cafea ~.) veritate s. v. ADEVĂR. REALITATE. VERIDICITATE. vermetl vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MISUI. MIŞUNA. ROI. VIERMUI. VERMICULĂR adj. vermiform. (Cu aspect VERMIFORM adj. vermicular. (Cu aspect ~.) VERMIFUG s., adj. (FARM.) antihelmin-tic. VERMILLON s. chinovar, cinabru. (~ este ■o culoare roşie mult folosită în pictură.) vermină s. v. PARAZIŢI. VERMOREL s. (Ban. şi Transilv.) şpriţ, vernă! adj. v. PRIMĂ VĂRATIC.; vernicJiiari vb. v. VERNISA, vernichiu s. v. LAC. VERNIS. VERNÎS s. lac, (înv.) vernichiu. (~ pentru *nobile.) (înv.) a vernichiari. (A ~ Un tablou.) 2. a deschide, a inaugura. (A ~ deri noua sa expoziţie.) VERNISAJ s. inaugurare, vernisare. expoziţiei.) VERNISARE s. inaugurare, vernisaj. (** expoziţiei.) verolă s. v. LUES. SIFILIS, verolă mică s. v. VARIOLĂ. VĂRSAT. VERONÂL s. (FARM.) acid cliclilbarbi-turic. veronică s. v. SPORIŞ. VERBINĂ. VEROS adj. dubios, suspect. (Afaceri, speculaţii ~.) veros adj. v. INCORECT. NECINSTII. NECORECT. NEONEST. VEROSIMIL adj. acceptabil, admisibil, credibil, plauzibil. (O explicaţie ~.) VEROSIMILITATE s. admisibilitate, credibilitate. plauzibilitate, (rar) verosimiîitfidine. (~ unei explicaţii.) verosimiîitfidine s. v. ADMISIBILITATE.. CREDIBILITATE. PLAUZIBILITATE. VEROSIMILITATE. verpeli vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORŢA. FRĂMÎNTA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORŢA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. VERS s. (LIT.) 1. (Mold. şi Transilv.) verş. (înv.) stih. (Strofă de patru ~.) 2. (la pl.) poezie, stihuri (pl.), (Mold. şi Transilv.) verş. (Scrie ~ şi proză.) 3. rimă. (Poezie cu ~ alb.) vers s. v. DATĂ. RÎND. STIH. VERSET. VERSANT s. (GEOGR.) clină, coastă, cobo-rîş, costişă, muchie, pantă, povirniş, pripor, repeziş, scoboriş, (rar) prăvălâe, prăvăliş, (înv. şi reg.) piăză, scăpat, (rcg.) pieptăn, pieptar, piezişeă, povfrghie, prăvăl, prăvălitură, răpă-guş, (prin Munt.) aplecuş, (înv.) bair, povîrni-tură, (fig. ) şold. (~ al unui deal.) VERSAT adj. 1. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, vrednic, (rar) preparăt, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, prac-tisit, putincios. (Un inginer ~.) 2. deprins, experimentat, încercat, priceput, rutinat. (Un ochi ~.) VERSET s. (BIS.) L stih, (rar) vers. (~ din psalmi.)2. (înv.) soroâcă, (~ in cărţile liturgice-) VERSIFICĂ vb. (LIT.) a rima, (rar) a sti-hui, (inv.)a poetiza, a versui. VERSIFICARE s. (LIT.) versificaţie, (înv.) stihuire, vcrsuîre. (O ~ perfectă.) VERSIFICATOR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.) versificator s. v. POET. VERSIFICAŢIE s. (LIT.) 1. versificare, (înv.) stihuire, versuire. (O ~ perfectă•) 2. prozodie. (Probleme, reguli de ~.) VERSlONE s. variantă. (~ a unui text.) VERSO s. 1. contrapagină. (Pagină şi ~.) 2. dos. (~ al unei file de hîrtie.) VERSOR s. (MAT.t FIZ.) vector unitar. versui vb. v. RIMA. VERSIFICA. versuire s. v. VERSIFICARE. VERSIFICAŢIE. versufit adj. v. RIMAT. versuitor s. v. POET. VERSIFICATOR. VERSUREL s. (LIT.) (rar) stihurel. verş s. v. POEZIE. STIHURI. VERS. VERSURI. VERTEBRĂ s. (ANAT.) (înv. ) coinăc. vertep s. v. IROZI. Y ICLEIM. 1071 VESTI* VHRTEX s. (ANAT.) creştet, sinciput, (pop. şi fam.) scăfirile, (Ban. şi vestul Olt.) teme. VERTICAL adj., adv. 1. adj. drept. (Stilp adj. (BOT.) drept, erect. ('Tulpini ~.) 3. adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, rîpos, (rar) prăpăs-tuit, priporît, (pop.) oblu, (reg.) ponciş, prăvălit, prăvălâtic, ripit, rîpuros, ţărmuros, (prin Transilv.) priporlu, (prin Bucov.) pripos, (inv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 4. adv. drept, perpendicular, (inv.) prost. (Muntele se înălţa ~ înaintea noastră.) VERTICALITATE s. perpendicularitate. (~ unui mal.) verticilar adj. v. VERTICILAT. VERTICILÂT adj. (BOT.) (inv.) verticilar. (Ramuri ~.) VERTIGINOS adj. 1. precipitat, (fig.) prăpăstios, vijelios. (O coborîre ~.) 2. ameţitor, fulgerător, precipitat. (O cădere ~.) VERTIJ s. (MED.) ameţeală, vîrtcj, (înv.) scutură. VEROCÂ s. (MED.) neg, papilom, veruco-zitate. VERUCOS adj. (rar) negos. (Un obraz ~.) VERUCOZITÂTE s. (MED.) neg, papilom, veni că. VERVĂ s. 1. vioiciune, volubilitate. (Vorbea cu o ~ inepuizabilă.) 2. avint, însufleţire, patos. (~ stilului său.) verve nă s. v. URZICUŢA. VERBINĂ, verver s. v. CLANŢĂ. IVĂR. ÎNCUIETOARE.^ VERZĂL adj. (TIPOGR.) capital, majuscul, mare. (Literă ~ ; caracter ~ al unei litere.) VERZĂLĂ s. (TIPOGR.) capitală, majusculă, literă mare. (Un titlu tipărit cu ~c.) verzăciuue s. v. VERZITURĂ. verziş s. v. VEGETAŢIE. VERDEAŢĂ. VERZIŞOĂRĂ s. (BOT.) vărzuţă. verzişoâră s. v. BOIŞTEAN. BORŞIŞOR. IARBĂ-DE-URECHE. RĂMURELE. RUJĂ. URECHELNITĂ. verzi soare s. pl. v. VARZĂ DE BRUXELLES. VERZITORĂ s. (pop.) verzăciune, (prin Olt.) verdună. (O ~ de prunc.) verzitără s. v. COCLEALĂ. PATINĂ, verziu adj. v. VERZUI. 'VERZtJI adj. (rar) verziu, verzuriu, (pop.) prăzuliu, verzuliu, (reg.) verdunc, (înv.) verdos. (De culoare ~.) verzuliu adj. v. VERZUI, verzuriu adj. v. VERZUI. VESEL adj. 1. glumeţ, hazliu, poznaş, (pop. şi fam.) ghiduş, hîtru, mehenghi, mucalit, ştrengăr, şugubăţ, (înv. şi reg.)şăgăci, (reg., mai ales în Mold.) şăgâlnic, (reg.) pozneţ, snovos, (Mold.) chisnovăt, (Olt.) potcâş, (prin Mold.) prujălnic, prujitor, (prin Olt.) snov61nic, (prin Transilv.) şăncălăţ, şăncălos, şodomăn, (prin Transilv. şi Olt.) şodos, (prin Transilv.) şolom6ţ, (prin Bucov. şi Mold.) şotelnic, (Bucov.) şotios, (Mold.) tămăşălnic, (prin Olt.) zgondos, (înv.) poznătec, poznit, zefliu. (E un om tare ~.) 2. bucuros, mulţumit, satisfăcut, voios. (Se duce ~ la lucru.) 3. voios, (livr.) jovial, (rar) rîzărdţ, rîzătdr, (pop.) tivilichiu, (înv. şi reg.) sămărît, (reg.) chcfos, veselds, (Transilv.) vi-gân, (înv.) libovit, rîzăcios, rîzînd, veget. (O' fire ~.) 4. amuzant, comic, hazliu, nostim, (livr.) ilar, ilariănt, (pop.) poznaş, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod. (O iniîmplare ~.) 5. hazliu, umoristic. (Scenetă ~.) VESELĂ s. văsărie. (~ unui restaurant. > VP:SELÎ vb. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a rîde, (inv.) a se distrăgc, a se cglendisi, a libovi. (Ne-am ~ copios pe socoteala lui.) veseli vb. v. ÎNVESELI. VESELIE s. 1. voioşie, (livr.) jovialitate, (înv.) veselitură. (Era de o ~ contaminantă.)/ 2. desfătare, petrecere, (rar) desfăt, (inv.) des-fătăciune. (Cu mare ~ .) 3. haz, umor. (Plin de ~.) veselirc s. v. ÎNVESELIRE. veselit adj. v. ÎNVESELIT, veselitor adj. v. ÎNVESELITOR, veselitură s. v. VESELIE. VOIOŞIE, veseliile adj. v. CHEFLIU. ÎNVESELITOR.. PETRECĂREŢ. veselos adj. v. VESEL. VOIOS. VESPASIANĂ s. pisoar. vesperăl adj. v. SERAL. VEST s. 1. apus, asfinţit, (inv. şi pop.) sfinţit, (pop.) scăpătât, soare-apuno, (inv. şi reg.) scăpăt, (reg.) scăpătiş. (Se îndreaptă către ~ ; punctul cardinal numit ~.) 2. apus, occident. (Ţările din ~.) VESTĂ s. jiletcă, (pop.) lâibăr. (Purta ~ sub haină.) VESTE s. 1. ştire, (rar) semn, (inv.) cuvint, glas, havadiş, pliroforie, ştafetă, (turcism inv.) mujdeâ. (Aşteaptă cil nerăbdare o ~ de la el.) 2. mesaj, ştire, (inv.) solie, (l-a transmis următoarea ~. . . ) 3. comunicare, informaţie, înştiinţare, ştire. (A primit o ~ de marc importanţă.) 4. cunoştinţă, informaţie, ştire, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, ştiinţă. (Ai vreo ~ despre el?) 5. faimă, renume, (rar) pomină. (I-a mers ~ pretutindeni.) veste s. v. STRIGĂRI. VESTIRI, vcsteţjălui vb. v. FOLOSI. ÎNTREBUINŢA. RECURGE. SERVI. SLUJI. UTILIZA. UZA. VESTÎ vb. 1. a anunţa, a aviza, a informa, a încunoştinţa, a înştiinţa. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a anunţa, a comunica, a informa, a încunoştinţa, a înştiinţa, (rar) a semnaliza, (Transilv. şi Ban.) a ştirici. (Vă ~ că trebuie să fiţi prezenţi.) 3.a anunţa, a comunica, a transmite, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 4. a anunţa, a încunoştinţa, a înştiinţa, (înv.) a publica, a publicarisi, a pu-blicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 5. a prevesti, a prezice, a profetiza, a profeţi, a proroci, (inv. şi reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a proroces-tvui. (Ce a ~ sfînlul?) 6. a anticipa, a anunţa, a prevesti, (rar) a promite. (Noaptea senină ~ o zi frumoasă.) vesti 1072 vesti vb. v. DEOSEBI. DIFUZA. DISTINGE. DUCE. EVIDENŢIA. ILUSTRA. ÎMPRĂŞTIA. ÎNSCĂUNA. ÎNTINDE. ÎNTRONA. ÎNVESTI. LĂŢI. NUMI. PROCLAMA. PROPAGA. PUNE. RĂSPÎNDI. REMARCA. SINGULARIZA. TRANSMITE. UNGE. VESTIÂR s. garderobă. (Lăsaţi hainele la ~.) VESTIBUL s. antreu, hol, sală. (Bonă camere •cu VESTIC adj. apusean, occidental. (Slalcle ~ .) VESTIGIUs. 1.rămăşiţă, relicvă,urmă. (~iile trecutului.) 2. (la pl.) moaşte (ph), relicve (pl.), ■(înv.) rămăşiţe (pl.). (~ sfinte.) VESTIMENTAR adj. (inv.) veşmintâr. (Sub aspect ~.) VESTIMENTAŢIE s, îmbrăcăminte. (O ~ ■sumară.) VESTIRE s. 1. anunţare, informare, incu-noştinţare, înştiinţare. (~ cuiva despre ceva.) 2. anunţare, comunicare. (~ sosirii lui.) 3. ■anunţare, incunoştinţarc, înştiinţare, (înv.) publicare, publicaţie, publicuire. (~ a ceva făcută ■cuiva.) 4. prevestire, prezicere, prorocire. (~ unor vremuri înfloritoare.) 5. (la pl.) strigări (pl.), (reg.) veste, (prin Transilv.) mărturisiri (pl.). (~ de logodnă, de nuntă.) VESTÎT adj. 1. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, (inv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) Iureş, (inv.) norocii, (grecism înv.) periian, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat. (Un sportiv ~.) VESTITOR s. 1. crainic, mesager, sol, trimis, (reg.) crancău, (inv.) poslâneţ, poslănic, pris-tăv, strigător, tclâl. (Au anunţat vestea printr-un ~.) 2. profet, proroc, (inv.) proroci-tor. (Un~ mincinos.) 3. anunţător, prevestitor. (Rlndunclclc sînt ~ ale primăverii.) vestitor s. v. COLĂCAR. VESTON s. 1. sacou. (~ de vară.) 2. surtuc. (Un ~ de postav gros.) VEŞCA s. 1. văcălie, (Transilv.) veâcă. .silei, a ciurului.) 2. (TEHN.) (reg.) strat, (Transilv.) veâcă, (~ de la pietrele morii.) VEŞMINT s. 1. haină, îmbrăcăminte, strai, (pop. şi fam.) buleândră, ţoală, (reg.) rufă, (Transilv. şi Maram.) halub, (depr.) hanţă. (Era fără ~ pe trup.) 2. (BIS.; la pl.) odăjdii (pi.), (înv.) ornate (pl.). (Preotul s-a îmbrăcat in. ~.) veşmîntâr adj. v. VESTIMENTAR. VEŞNIC adj., adv. 1. adj. etern, nemuritor, nepieritor, nesfirşit, neuitat, perpetuu, viu, i(livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnie, nesăvirşît, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 2, adv. etern, pururi, totdeauna. (~ va răinîne in inimile noastre.) 3. adj. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, ne^ sfirşit, permanent, perpetuu, (înv. şi reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontemt, ncprccur-mât, nesăvîrşlt, pururelnie. (O luplă ~ intre contrarii.) 4. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, (înv. şi reg.) nepristân, (reg.) liojma, necunten, (inv.) neapărat, nelipsit. (Se mişcă ~.) 5. adv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) VEŞNICIE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvirşie, (inv.) nemurilorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.) VEŞTED adj. 1. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veştejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pihăvit, (Mold. şi Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.) 2. mort, uscat. (Frunză ~ .) veşted adj. v. FANAT. TRECUT. VEŞTEJI vb. 1. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, (astăzi rar) a tinji, (pop.) a (se) gălbeni, (inv. şi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. şi Bucov.) a (se) ugili. (O plantă, care s-a ~ J 2. a îmbătrîni, a se trece, (inv.) a sc învechi, a (se) mători. (X s-a ~ de tot!) veşteji vb. v. BLAMA. CONDAMNA. DEZAPROBA. FANA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. TRECE. VESTEJIRE s. îngălbeniră, ofilire, pălire, uscare, (pop.) gălbcnlre. (~ plantelor.) veştejire s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NE-APROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE. VEŞTEJIT adj. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veşted, (pop.) gălbenit, (reg.) pihăvit, (Mold. şi Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.) veştejit adj. v. FANAT. TRECUT. VETERINAR s. (inv. şi reg.) nalbânt, (reg.) nălbâr. (E de profesie ~.) veterinari© s. v. MEDICINĂ VETERINARĂ, vetrelă s. v. CORABIE. PÎNZĂ. UMBRELĂ. VELĂ. vetri vb. v. ADULMECA. MIROSI. VETPJCE s. (BOT.; Chrysanthemum vulgare ) (reg.) mărun, măruncă, buruiană-dc-ccas-rău, iarba-râiului. vetrice s. v. EFEMERĂ. EFEMERIDĂ, vctriceâ s. v. GRANAT. SPILCUŢĂ. vctriccl s. y. PELIN AR IŢĂ. VETRIŞOĂRÂ s. vetriţă. VETRÎTĂ s. vetrisoară. vetruşcă s. v. VINDEREU. VÎNTUREL. veturin s. v. BIRJAR. SURUGIU. VIZITIU, vetust adj. v. ARHAIC. DEMODAT. DEPĂŞIT. DESUET. ÎNVECHIT. PERIMAT. VECHI. vetustăte s. v. VECHIME. VEVERIŢĂ s. (ZOOL.; Sciurus vulgaris) (înv.) sîngeâp. VEXĂ vb. a contraria, a şoca, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.) vexa vb. v. INSULTA. JIGNI. OFENSA. ULTRAGIA. 1073 VICLEAN vexsint adj. v. INJURIOS. INSULTĂTOR. JIGNITOR. OFENSATOR. vexare s. v. INSULTARE. JIGNIRE. OFENSARE. ULTRAGIERE. VEXAT adj. contrariat, şocat, (fig.) izbit. (Un om ~.) vexat adj. v. INSULTAT. JIGNIT. OFENSAT. ULTRAGIAT. vexatoriu adj. v. INJURIOS. INSULTĂTOR. JIGNITOR. OFENSATOR. vexaţiune s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUŞINE. UMILINŢĂ. VEZI interj, iată I, uite I, (pop.) ia 1, iacă !, ian L (înv. şi reg.) ni !, (Mold. şi Bucov.) inga î (~ /, sa apropie de noi.) VEZICĂNT adj. vezicator. (Substanţă ~.) vezicat adj. v. BĂŞICAT. URZICAT. VEZICATOR adj. vezicant. (Substanţă ~.) VEZICĂ s. (ANAT.) I. băşică. 2. vezică urinară = băşica udului. 3. vezică ombilicală = sac vi tel in. 4. vezică înotătoare — băşică înotătoare. (~ a peştilor.) VEZICULĂ BILIARĂ s. (ANAT.) cole-cist, fiore, (pop.) băşica fierii. (S-a operat la~.) ViA prep. prin. (Bucureşti— Craiooa ~ Roşiori de Vede.) viâ vl). v. DĂINUI. DURA. EXISTA. FI. MENŢINE. PĂSTRA. PERPETUA. PERSISTA. RĂMÎNE. TRĂI. ŢINE. VIEŢUI. VIABIL adj. durabil, rezistent, trainic. (O operă ~.; VIABILITATE s. durabilitate, rezistenţă, trăinicie. (~ unei opere.) VIAŢĂ s. 1. fiinţă. (Pe cina nu era ~.) 2. (înv. fig.) cap. (Ii era ~ in primejdie.) 3, sînge. (Şi-a dat ~ pentru patrie.) 4. trai, (înv.) cust, custăre. (Au dus o ~ agitată.) ». trai, vieţuire, (pop.) sălăşluire, (înv.) sălăş-luinţă. (~ lui îndelungată pe acesie locuri.) 6. existenţă, trai. zile (pl.), (înv. şi pop.) petrecere, vieţuire, (pop. şi fam.) veac, (înv.) petre-cănie. (~ lui se scurgea in linişte.) 7. biografie. tui Macedonski.) viată s. v. ANIMAŢIE. ANTREN. ÎNSUFLEŢIRE. VIOICIUNE. VIBRA vb. 1. a zbîrnîi. (~ coarda unui instrument muzical.) 2. a tremura, a trepida. (Un corp elastic care ~.) 3. a licări, a pilpii, a sclipi, a tremura. (Flacăra luminării 4. a tremura. (Glasul îi 5. a fremăta, a palpita, a pulsa, a zvîcni. (~ in ei o mare bucurie.) ti. a fremăta, a se înfiora, a palpita, a tresăita, a tresări. (~ de bucurie, de emoţie,) 7.* (fig.) a răsuna. (îi mai ^ încă in inimă . . .) VIBRANT adj. 1. tremurător, trepidant, vibrator. (Corp elastic ~.) 2. duios, emoţionant, impresionant, înduioşător, mişcător, patetic, răscolitor, tulburător, (rar) răvăşitor, (înv.) simţitor. (O ~ poveste de dragoste.) VIBRĂRE s. 1. vibraţie, zbîrnîit. (~ corzii unui instrument muzical.) 2. (FIZ.) oscilaţie, vibraţie. (~ unui mediu elastic.) 3. tremur, vibraţie. (Avea o ~ in glas.) VIBRATOR adj., s. 1. adj. tremurător, trepidant, vibrant. (Corp elastic ~.) 2. s. (FIZ.) oscilator. (Diapazonul este un ~.) 3. s. (FIZ.) buzar. (~ in telefonie.) VIBRAŢIE s. 1. vibrare, zbîrnîit. (~ corzii unui instrument muzical.) 2. (FIZ.) oscilaţie, vibrare. (~ unui mediu elastic.) 3. tremur, vibrare. (Avea o ~ în glas.) VIBRONETEZIRe' s. (TEIIN.) superfmi-ţie. VIBROTERAPIE s. (MED.) scismotera-pie. viceversa adv. v. RECIPROC. VICIA vb. 1. a (se) altera, a (se) polua, a (se) strica. (Aerul din încăpere s-a ~.) 2. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) dcsfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, (rar) a (se) dezrnăţa, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) VICIAT adj. 1. alterat, poluat, stătut, stricat. (Un aer ~.) 2. infect, împuţit, puturos, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilenţial. (Aer~.) 3. greu, irespirabil, înăbuşitor, încărcat, sufocant. (Atmosferă ~.) viciat adj. v. VICIOS. VICIERE s. I, alterare, poluare, stricare. (~ aerului dintr-o încăpere.) 2. corupere, decădere, depravare, pervertire, stricare, (înv.) de-gradâţie. (~ moravurilor.) VICIOS adj. 1. defectuos. (O conformaţie ~ .) 2. (JUR.) (rar) viciât. (Act ~.) 3. corupt, decăzut, depravat, dcsfrînat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, (livr.) libertin, (rar) deşănţat, (pop. şi fam.) parşiv, (pop.) deşucheat, (înv. şi reg.) ruşinat, (reg.) şucheât, teşmenft, (înv.) aselghicâsc, demoralizat, spurcăt. (Om ~ ; o societate ~.) VICISITUDINE s. (mai ales la pl.) 1. dificultate, greutate, neajuns. (~ile vieţii.) 2. greutate, încercare, necaz, nevoie, suferinţă, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~ i.) 3. greu, greutate, impas, încercare, necaz. (A depăşi o ~.) VÎCIU s. 1. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, (livr.) carenţă, racilă, tară, (pop. şi fam.) beteşug, (reg. şi fam.) hibă, (reg.) madeâ, teâhnă, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) greşeală, licheâ, nedesăvirşfre, răutate. (Om cu numeroase ~.) 2. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, (pop. şi fam.) pirţâg, (pop.) învăţ, (reg.) madeâ, natură, nărăvie, pârfie, teâhnă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beţiei.) 3. nărav, pasiune, patimă, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărţi.) 4. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrinare, dcslriu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvlre, preaiublre, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefâc-ţie, (înv. fig.) putrejune. (~ din înalta societate.) vicleân adj. v. ADULTER. INFIDEL. NEFIDEL. 6S c, 310 34 VICLEAN 1074 VICLEAN adj., s. 1. adj. duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, (livr.) machiavelic, (rar) machia vc-listic, (reg.) proclet, (înv.) fă ţări t, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriţ, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine 2. s. făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai eşti!) 3. adj. înşelător, perfid, (livr.) insidiăs. (O propunere ~.) 4. adj. şiret, şmecher, (înv. şi reg.) marghiol, (reg.) şpilăr, (Mold. şi Bucov.) hîtru, (înv.) telpiz, (fam.) hoţoman, pişicher. (E cam ~ dumnealui!) 5. adj. abil, şiret, şmecher, (nop.) mehenghi. (Om ~ în acţiuni.) ' viclean adj., s. v. NECREDINCIOS. PAG ÎN. vicleanul s. art. v. AGHIUŢĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR. VICLEIM s. irozi (pl.), (reg.) vertep. (Datina râului.) vicleni vb. v. ÎNŞELA. TRĂDA. VICLENIE s. 1. şiretenie, şmecherie, (rar) şireţie. (Era de-o ~ proverbială.) 2. duplicitate, falsitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar şi fam.) machiaverlic, (înv.) făţărie, prefăcănic, prefă-cătură, procleţie, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost demascată ~ lui.) 3. (JUR.) doi, rea-credinţă. (Condamnat pentru ~ %) A. stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, vicleşug, (rar) şireţie, (reg.; solomo-nle, (Ban. şi Transilv.) mişculănţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, merch6z. (De ce ^ a uzat?) viclenie s. v. ADULTER. INFIDELITATE. ÎNŞELĂCIUNE. NECREDINŢĂ. viclenitor adj. v. ADULTER. INFIDEL. NECREDINCIOS. NEFIDEL. VICLEŞtJG s. I. duplicitate, falsitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, (livr.) fariseism, machiavelism, tartu-ferie, tartufism, (rar şi fam.) machia veri fc, (înv.) lăţărie, prelacânie, prefăcătură, procleţie, (fig.) iezuitism, mascarâdă. (A fost demascat ~ lui.) 2. stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, (rar) şireţie, (reg.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculănţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, inerchăz. (De ce ~ a uzat?) vicoddls. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIFORNIŢĂ. VIJELIE. VISCOL. VISCOLEALĂ. vi coli ţâră s. v. VIFOR. VIFORNIŢĂ. VISCOL. VISCOLEALĂ. vicolniţă s. v. VIFOR. VIFORNIŢĂ. VISCOL. VISCOLEALĂ. VÎCTIMĂ s. jertfă. (~ a datoriei.) VICTORIE s. 1. biruinţă, izbîndă. (O mare ~ în luptă.) 2. izbîndă, reuşită, succes. (~ echipei de handbal.) VICTORIOS adj., s. biruitor, cîştigător, izbîn-ditor, învingător, triumfător. (~ tntr-o competiţie.) VID s., adj. 1. s. (FIZ.) (livr.) vacuitate, vacuum. (Starea de ~.) 2. s. gol. (Se face un mare ~ în jurul său.) 3. adj. deşert, gol, (înv. şi pop.) sec, secat, (înv.) pustiu. (Recipient ~.) 4. adj. deşert, gol, necultivat, pustiu, sălbatic, (înv. şi reg.) săcret, (înv.) pustiicios, pustiit. ( Un loc, un ţinut ~ .) vidă vb. v.’DESCĂRCA. DEŞERTA. GOLI. VIDANJOR s. (rar) latrinâr, (pop.) eăeănâr, (Transilv.) budâr, (înv.) bocciu. VIDARE s. (FIZ.) vacuumare. unei incinte.) vidma-pădtirii s. v. MAMA-PĂDURII, vid mă s. v. APARIŢIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCA. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE. VIDRĂ s. 1. (ZOOL. ;Lutra lulrct) Intră, (.reg.) dihor de apă. 2. lutru. (Căciulă de ~.) VÎE s. (BOT.; Vilis) viţă. (Frunză de ~ ; plantează ~.) VIER s. (Transilv. şi Ban.) vinţelcr. (~ este păzitorul viei.) vier s. v. PODGOREAN. VITICULTOR, vierii s. pl. art. v. PORCII, viermăr s. v. VIERMĂRAIE. VIER MĂRIE. VIERMĂNÂR s. (ENTOM.; Sarcophaga carnaris) (reg.) muscă-albăstră, muscă-de-hoit, muscă- de-viermi, muscă-veninoâsă, muscă- ver-clc, inuscă-vînătă. VIERMĂNOS adj. (reg.) scorburos. (Mur~.) VIERMĂRĂIE s. viermăric, (rar) viermăr, (reg.) viermăt. (Era o ~ acolo 1) VIERMĂRÎE s. viermăraie, (rar) viermăr, (reg.) viârmăt. (Era o ~ acolo l) viermăt s.v. VIERMĂRAIE. VIERMĂRÎE. VIERME s. (ENTOM ) vierme-alb = (Bucov.) bâbă, ciormăg, (Maram.) ciormân, ciormă. (Larva cărăbuşului se numeşte ~ ) ; vierme de făină = molete, (pop.) sfoiăg, (Olt. şi Ban.) sur-domăş. (~ este larva morarului); vierme-de mătase = fluture-de-mătase, (pop.) gîndac-dc-mătăse. vierme-lucitor s. v. LICURICI. VIERMIŞOR s. (EN TOM.) vicrmuleţ, vier-muşor, (rar) viermuş, viermuţ. VIERMUÎ vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mişui, a mişuna, a roi, (pop.) a bîjbii, (înv. şi reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîşca, (prin Transilv.) a şovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fiţii, a se vinzoli. (Lumea ~ pe străzi.) VIERMUIÂLĂ s. agitaţie, animaţie, colcăială, foiala, foire, forfotă, forfoteală, frămîn-tare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuire, (reg.) fojgăiălă, vînzoălă, (fam.) fîţîiălă, fîţîlre, fîţîit, vînzoleâlă. (~ necontenită a mulţimii pe străzi.) VIERMUÎRE s, agitaţie, animaţie, colcăială, foiala, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mişcare, mişuială, mişunare, roială, viermuiala, (reg.) fojgăiălă, vînzoălă, (fam.) fiţî~ 1075 VIGUROS iâlă. f îl ii re, fîţîit, vînzoleâlă. (~ necontenită a mulţimii pe străzi.) VIERMULEŢ s. (ENTOM.) viermişor, viermuşor, (rar) vicrmuş, viermuţ. viermtiş s. v. VIERMIŞOR. VIERMULEŢ. VIERMUŞOR. VIERMUŞOR s. (ENTOM.) viermişor, vier-muleţ, (rar) viennus, viermuţ. viermuşor s. v. LICURICI, viermuţ s. v. VIERMIŞOR. VIERMULEŢ. VIERMUŞOR. viers s. v. CÎNT. CÎNTARE. ClNTAT. CÎN-TEC. GLAS. MELODIE. TIMBRU. TON. VOCE. viersul vb. v. CÎNTA. EXECUTA. INTERPRETA. INTONA. VIESPAR s. i. (reg.) viespâriţă, viespărie. (r*-> plin clc viespi se afla intr-un frunzar.) 2. (ORNîT.; Meraps apiaster) albinărcl, furnicar, prigorie, (reg.) alhinăr, albinei, ploier, ploieştc, ploiete, prigorean, viespâriţă, ciunia-a Urinelor, liipul-aîirinclor, (inv.) merâp. viespar s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN, v ies pari iă s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR, viespărie s. v. VIESPAR, viesparoi s. v. VIESPOI. viespe-bondareasea s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN. vlespe-qărqăiinc s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN. ‘ VIESPOI s. (ENTOM.; Sirex gigas) (reg.) viespăroi. viespoî s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN, viei s. v. POI)GORI'E. VIETATE s. animal, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, lighioană, necuvintător, vieţuitoare, (înv.) dihânie, săzdânic, (lig.) suflare, (înv. fig.)_ zidire, ziditură. (~iile pădurii.) VIEŢUI vb. 1. a trăi, (pop.) a hălădui, a sălăşlui, (reg.) a lăbădui, a săîăşi, (Olt.) a sufleţi, (inv.) a custa, a locui, a sălăşui, a via. (Au~ fericiţi pe aceste meleaguri.) 2. a exista, a fi, a trăi. (rar) a fiinţa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cit omul învaţă.) 3. a o duce, a trăi. (Cum ~ ?) 4. (JUR.) a coabita, a convieţui, a trăi. (Au. ~ timp de doi ani ca soţ şi soţie.) 5. a trăi, (rar) a mişca. (Nn mai~ !) 6. a trăi, a se ţine. (~ de azi pe miine.) VIEŢUIRE s. trai, viaţă, (pop.) sălăşluire, (înv.) sălăşluinţn. (^ lui îndelungată pe aceste locuri.) vieţuire s. v. EXISTENŢĂ. TRAI. VIAŢĂ. ZILE. VIEŢUITOARE s. animal, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, lighioană, necuvintător, vietate, (înv.) dihânie, săzdânie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură. (~cle pădurii.) vleţuitâr adj. v. VIU. VIEZURE s. (ZOOL.; Meles meles) bursuc, viezurime s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUŞ. SĂLAŞ. VIZUINĂ. viezurhiă s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUŞ. SĂLAŞ. VIZUINĂ. vffel s. v. VĂTAF. VĂTĂŞEL. VORNICEL. vifelifă s. v. VĂTĂŞIŢĂ. VORNICEASĂ. VlFOR s. (MET.) 1. viforniţă, viscol, vis-coleală, (pop.) viforeâlă, (înv. şi reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodâl, (Mold. şi Bucov.) vicoli-tură, (Bucov.) vicolniţă, (Transilv.) vocot. (în decembrie a fost un ~ cumplit.) 2. furtună, vijelie, (pop.) vîntoâsă, (reg.) vintoâie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) vîntărâie, (înv.) bură, tempestâte, tempâstă, (latinism înv.) procelă. (Afară s-a dezlănţuit ~.) viforâtic adj. v. FURTUNOS. VIFOROS. VIJELIOS. viforeâlă s. v. VIFOR. VIFORNIŢĂ. VISCOL. VISCOLEALĂ. VIFORI vb. 1. a viscoli. (Afară ~.) 2. a se învifora. (Vremea s-a ~.) viforît adj. v. FURTUNOS. VIFOROS. VIJELIOS. vifornic adj. v. FURTUNOS. VIFOROS. VIJELIOS. VIFORNIŢĂ s. (MET.) vifor, viscol, visco-leală, (pop.) viforeâlă, (înv. şi reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. şi Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicâlniţă, (Transilv.) vocot. (In decembrie a fost o ~ cumplită.) VIFOROS adj. 1. furtunos, vijelios, (rar) viforâtic, (pop.) viforît, (reg.) vifornic, vin tos, vînturos, (inv.) furtunâtic, tempestuos. (Timp ~.) 2. viscolos. (O iarnă ~.) 3. înviforat, năvalnic, vijelios. (Furtună ~.) viforos adj. v. APRIG. FURTUNOS. IMPETUOS. IMPULSIV. IUTE. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. NĂVALNIC. NEDOMOLIT. NEPOTOLIT. NESTĂPÎNIT. NESTĂVILIT. SĂLBATIC. TUMULT UO S. VEHEMENT. VIOLENT. vig s. v. SUL. TRÎMBĂ. VAL. VĂLĂTUC. vigăn adj. v. VESEL. VOIOS. VIGILENT adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, veghcât, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.) VIGILENŢĂ s. atenţie, grijă. (Manifestă multă ~.) vigililâle s. v. NESOMN. TREZIE. VEGHE. VIGOĂRE s. 1. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, 'vitalitate, vlagă, (livr.) potentă, (pop.) vinjeşenie, vînjoşie, virtoşie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlâstâ, (Munt., Olt. şi Ban.) snâgă, (înv.) sforţă, tărime, virtute, vîâvie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 2. bărbăţie, energie, putere. (A avut ~ de a suporta încercarea.) 3. forţă, putere, străşnicie, tărie. (Reclamă cu ~ dreptatea.) 4. tărie, vehemenţă. (îşi susţine opinia cu ~.) VIGUROS adj. 1. puternic, robust, solid, tare, vinjos, voinic, zdravăn, (pop.) ţeapăn, vînâs, vîrtos, (reg.) puteros, imtut, socolân, (Ban. şi Transilv.) pogân, (înv.) potent., putin-ciâs, spâtoş, (fig.) vârde. (Om ~.) 2. legat, robust, solid, vin jos, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) 3. energic, impetuos, puternic, tare, vajnic. (Un temperament ~.) 4. energic, impe- VIITOR 1076 tu os, viril. (Manifestare ~.) 5. vehement, violent, virulent. (Un protest ~.) VIITOR adj.,s. 1. adj. (înv.) venităr. (Genera-ţiile~ .) 2. s. posteritate, viitorime, (înv.) viito-rie. (~ va aprecia eforturile noastre.) viitorie s. v. POSTERITATE. VIITOR. VIITORIME. VIITORIME s. posteritate, viitor, (înv.) vii-torîe. (~ va apecia eforturile noastre.) VIITORI ST s. futurolog, viitorolog. VIITOROLOG s. futurolog, viitorist. VIlTOROLOGlE s. futuroiogie, ştiinţa viitorii lui. VIJELIE s. (MED.) furtună, vifor, (pop.) vîntoâsă, (reg.) vîntoăie, (prin Ban.) vicodăi, (prin Bucov.) vîntărâie, (înv.) bură, tempestâte, tempestă, (latinism înv.) procelă. (Afară s-a dezlănţuit ~.) vljeiios adj. v. APRIG. FURTUNOS. IMPETUOS. IMPULSIV. IUTE. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. NĂVALNIC. NEDOMOLIT. NEPOTUL IT. NE STĂ P îNIT. NE STĂ VILIT. PRECIPITAT. SĂLBATIC. TUMULTUO S. VEHEMENT. VERTIGINOS. VIOLENT. VIJELIOS adj., adv. 1. adj. furtunos, viforos, (rar) viforătic, (pop.) viforît, (reg.) vifornic, vîntos, vînturos, (înv.) furtunâtic, tempestuds. (Timp ~.) 2. adj. înviforat, năvalnic, viforos. (Furtună ~.) 3. adv. furtunos, valvîrtej. (Oştite veneau ~.) 4. adj. aprig, focos, nestăpînit, sălbatic, sireap, (înv.) zmeiăs. (Un armăsar ~. ) VIKINGI s. pi. (IST.) normanzi (pi.), varegi (pi.). vil adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIŞEL. MIZERABIL. MÎRŞAV. NEDEMN. N EI .E G IU IT. NEME R N IC. NET RE B N IC. TICĂLOS. VILBROCHEN s. (TEHN.) arbore cotit. VILEGIATURIST s. sezonist. (~ veniţi la mare.) VIN s. (arg.) mol, molan, moi e te, motorină, vinar s. \\ PODGOREAN. VITICULTOR. VINÂR IŢA s. (BOT.; As perul a adorata) sînzicne-de-pădure, (reg.) mama-pădurii. vinars s. v. RACHIU. VINĂ s. 1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vinovăţie, (livr.) erăs, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teăhnă, (reg.) greş, (OU., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblâznă, .scandai, smlută, smintcâlă, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăeeâiă. (~ lui e de gravitate minoră.) 2. imputare, imputaţie, învinuire, reproş, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină, prihană. (Nu i se poete aduce nici o ~.) 3. (JUR.) infracţiune. 4, (JUR.) delict, (înv.) vegheată. VINĂRÎCI s. (IST.) vinărit. (~ era o dare percepută în vin.) vînfirfei s. v. PODGOREAN. VITICULTOR. VINĂRIT s. (IST.) vinărici. (~ era o dare percepută in vin.) vinărsiir s. v. POVARNAGIU. VELNICER. vinarsuri e s. v. POVARNĂ. VELNIŢÂ. vfncliel s. v. COLŢAR. ECHER. VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vîrtăj, (Transiiv.) şa i tău. vinei vb. v. BATE. BIRUL CÎŞTIGA. IZBINDI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. VINDE vb. 1. a desface, a plasa, (reg.) a petrece, (înv., în Transiiv.) a cheltui. (A ~ o marfă.) 2. a da. (A ~ ceasul cu 1 000 de lei.) 3. (înv. şi pop.) a aeguţa. (E angrosist, cumpără şi ~,) 4. a se căuta, a se cere, (înv.) a se întreba. (O marfă care se ~.) Î5. a se prostitua. (O femeie care se ~.) 6. a-şi trăda, (înv.) a-şi haini, a-si prodosi. (Şi-a ~ patria. ) vinde vb. v. DENUNŢA. PÎRÎ. RECLAMA. SPUNE. VINDECĂ vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoşi, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, (latinism rar) a (se) sana, (pop. şi fam.) a (se) drăge, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. şi reg.) a (se) sănătoşa, a (se) tocmi, a (se) zdraveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transiiv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboi?., (prin Olt., Ban. şi Transiiv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 2. a se cicatriza, a se închide. (Rana s-a ~ .) vindecă vb. v. SĂTURA. VINDECABIL adj. (MED.) benign, cura-bil, uşor. (Formă ~ a unei boli.) VINDECAI IE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoşire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, (pop.) sculări*, tămăduiălă, (înv.) sănătoşâre, tămăduinţă, vracevânie. completă a bolnavului.) 2. cicatrizare, închidere. (~ plăgii.) VINDECAT adj. (MED.) 1. îndreptat, înfiripat, însănătoşit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, (Mold.) priboilfc, (înv.) săuătoşăt. (Om ~ după o gripă.) 2. cicatrizat, închis. (Rană ~.) vindecătoare s. v. USTUROIŢĂ. VINDECĂTOR adj. întremător, locuitor, tămăduitor, (înv.) vrăciuitdr. (O cară ~.) vindecător adj. v. CURATIV. VINDECEÂ s. (BOT.; Stachys officinalis) (reg.) creţişor, sovirvâriţă, frunza-tăieturii, iarba? tăieturii, iarbă-de-rănă. vindecată s. v. USTUROIŢĂ. VINDERE s. desfacere, plasare, vînzare, (înv.) debit. (~ unei mărfi.) vindere! s. v. VÎNDEREU. VÎNTUREL, V ÎNDE REU s. (ORNIT.; Falco tinniinculns ) vinturel» (reg.) marinică, şuşugăie, vetriişcă, vinderel, (prin OU.) şurligâie. vindxc s. v. INVITAT. MUSAFIR. OASPETE, vindicativ adj. v. DUŞMĂNOS. RANCHIUNOS. RĂZBUNĂTOR. ’ VINERlŢĂ s. (BOT.; Ajuga repians) (livr.) lavrentină, (reg.) tămîlţă, vineţică. vineriţâ s. v. SUL IMAN. TAMÎIŢĂ, vlneriţă-cjăifeenă s. v. TĂMÎIŢĂ-DE-CÎMP, vinete s. pl. v. PETUNIE. VINEŢEA s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică» albăstriţă, vineţică, (reg.) ghioc, zglăvăc, floarea-grîului, floarea-pâiuluL 1077 VIOLENT VINEŢEALĂ s. (MED.) echimoză, vînă-taie, (înv.) vină ţâre. (Arc o ~ la ochi.) vineţeălă s. v. ALBĂSTREALĂ. ULTRAMAR IN. vinetele s. pl. v. SĂPUNELE. SCÎNTEIUTĂ. vineţi vb. v. ALBĂSTRI. VINEŢÎCĂ s. (BOT.) I. (Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, albăstriţă, vineţea, (reg.) ghi<5c, zglăvâc, floarca-grfului, floarea-pâiului. 2„ vincţică-cu-lapte (Lactarius volemus) — rîşcov, (reg.) rîşcoviţă, burete-dulce, (Mold.) rişcovei. vincţică s. v. HULUB IŢĂ. PÎINISOARĂ. SULIMAN. VINERIŢĂ. vineţie s. v. ALBASTRU. ALBĂSTRIMK. AZUR. CLARITATE. LIMPEZIME. SENIN. SENINĂTATE. vineţit adj. v. ÎNVINEŢIT. VÎNĂT. VINEŢÎU adj. (prin Transilv.) sedereş. (De culoare r<*> . ) VINGALÂC s. (TIPOGR.) cuiegar, culegău, (rar) colţâr. compozitor. viniccr s. v. NOIEMBRIE. SEPTEMBRIE. VINIFICÂRE s. vinificaţie. (Proces de ~. j VINIFIGÂŢIE s. vinificare. (Proces de ~.) VINIŞOR s. vinuleţ, vinuţ. (Un ~ de Dră-găşani.) VÎNO interj, hai !, haide I, (înv.) ni I (~ încoace l) vino-ncoâ(ce) s. v. SEX-APPEL. vinos adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHEECHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT. VINOVAT adj. I. (JUR.) culpabil, (înv.) culpeş, greşit. (Arestatul a fost găsit ~.) 2. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, ruşinos, urit, (livr.) repreliensibil, (înv.) ocârnic, ocărîtăr, ruşinătdr. (O faptă ~.) vinovaţi vb. v. ACUZA. ÎNVINOVĂŢI. ÎNVINUI.^ VINOVĂŢÎE s. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vină, (livr.) eres, (rar) prihână, (înv. şi reg.) teâhnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponăs, (înv.) cusur, săblâznă, scandal, smintă, sminteâlă, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceâlă. (~ lui e de gravitate minoră.) vintilă s. v. LEASĂ. VINTlR s. (PESCUIT) vîrşă. vintre s. v. ABDOMEN. BURTĂ. DIAREE. DIZENTERIE. PÎNTECE. vintre s. pl. v. MĂRUNTAIE, vintreâ s. v. PÎNZĂ. VELĂ. vinţelcr s. v. VIER. vinui vb. v. ACUZA. ÎNVINOVĂŢI. ÎNVINUI. VINULEŢ s. vinişor, vinuţ. (Un de Drăgăşani.) VINUŢ s. vinişor, vinuleţ. (Un ~ de Drăgăşani.) vinuţ s. v. SULIŢICĂ. vioară adj. v. CLAR. CRISTALIN. CURAT. LIMPEDE. PUR. TRANSPARENT. VIOĂRĂ s. (MUZ.) scripcă, violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) câteră. vioară s. v. TOPORAŞ. VIOLETĂ. VIOREA, vioară-de-noăpte s. v. NOPT1COASĂ. vioară-gâlbenă s. v. MICSANDRA. MICŞU-NEA. VIOREA-GALBENĂ. vioară-ro.şîc s. v. MICSANDRĂ. MICŞUNEA. VIOI adj. 1. iute. sprinten, (rar) veloce, (înv.) pripâînic, (fig.) dezgheţat. (Un om ~.) 2. ager, agil, isteţ, iute, repede, sprinten, (reg.) zburâtic. (~ în mişcări.) 3. iute, sprinten, (livr.) alert. (O mişcare ~.) 4. săltat, săltăreţ, sprinten, zglobiu, (rar) săltătdr. (Zborul ~ al rîndunicii.) 5. însufleţit, viu, vivace. (Tempo ~ de execuţie a linei compoziţii muzicale.) 6. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprinţar, zăpăcit, zbînţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvinturatic, (pop.) zbanghfu, (reg.) sturîubâtic, sturluibat, (prin Olt.) saitdc, (Transilv.) şulliâtic, (înv.) zburdâ-tic, zburdător. (Copil ~.) 7. jucăuş, ncastim-părat. (Ochi ~ ; privire ~.) VIOICIUNE s. 1. agerime, agilitate, iuţeală, repeziciune, sprinteneală, supleţe, uşurinţă, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătâte. (~ în mişcări.) 2. însufleţire, vivacitate. (~ tempoului unei compozifii muzicale.) 3» neastîmpăr, voioşie, zburdălnicie, (rar) zbur-dâre, (înv.) zburdăciâne. (Copil plin de ~.) 4. vervă, volubilitate. (Vorbea cu o ~ inepuizabilă.) 5. animaţie, antren, însufleţire, (rar) vivacitate, (fig.) viaţă. (O petrecere plină de r**/.) VIOL s. batjocorire, necinstire, siluire, violare, (înv.) silă, (fig.) pîngărire. (~ unei femei.) VIOLĂ vb. 1. a batjocori, a necinsti, a silui, (Transilv.) a căzni, (înv.) a ruşina, a sili, a spurca, (fig.) a pîngări. (A ~ o femeie.) 2. a forţa, a sparge, a strica, (înv.) a silnici. (A ~ încuieîoarca uşii.) 3. a batjocori, a necinsti, a pîngări, a profana, a spurca, (înv. şi pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerai sfînt.) 4. a se abate, a călca, a contraveni, a încălca, a nesocoti, (înv.) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi. (A ~ legea.) VIOLÂRE s. 1. batjocorire, necinstire, siluire, viol, (înv.) silă, (fig.) pîngărire. (~ unei femei.) 2. forţare, spargere, stricare. (~ unei încuietori.) 3. batjocorire, necinstire, pîngărire, profanare, sacrilegiu, spurcare, (înv. şi pop.) pri-hănlre. (~ unui loc considerat sfînt.) 4. călcare, încălcare, nesocotire, (pop.) stricare. a legii, a unei înţelegeri.) VIOLÂT adj. necinstit, siluit. (Femeie ~.) violator s. v. PÎNGĂRITOR. PROFANATOR. SILUITOR. VIOLĂ s. (MUZ.) alto. violă s. v. TOPORAŞ. VIOLETĂ.; VIOREA, violă-de-noăpte s. v. NOPTICICĂ. violă-de-primăvară s. v. NOPTICOASĂ. VIOLENT adj., adv. 1. adj. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpi-nit, ( fam. fig.) belicds. (De ce eşti atât de ~ ?) 2. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crincen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, (livr.) sanguinâr, (înv. şi pop.) VIOLENTA 1078 năsilnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogân, (Moid. şi Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jest.6c, neomenit, sangufnic, sălbăticds, sireâp, (fig.) dur, nâgru. (Om ~ ; se poartă ~.) 3. adj. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestă-pînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, (fig.) aprins, viforâs, vijeliâs, vulcanic. (Temperament . ) 4. adj. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndirjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, singeros, vajnic, (înv.) crincenit, tare, (fig.) încleştât. (O înfruntare ~.) 5. adj. aprig, înverşunat, mare, (fig.) aprins. (Ceartă (». adv. brutal, (înv.) săl- băticeşte. (îl apucă ~ de mînă.) 7. adj. brutal, forţat, silnic. (Mijloace, măsuri ~.) 3, adj. furios, (fig.) turbât. (O ieşire ~.) 9. adj. aspru, brutal, greu, tare, (fig.) clurj (Vorbe ~.) 10. adj. vehement, viguros, virulent. (Un protest ~.) 11. adj. chinuitor, intens, puternic, străpungător, viu, (fig.) ascuţit, sfredelitor. (Durere ~.) 12. adj. acut, adine, ascuţit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, viu. (O suferinţă morală ~.) 13. adj. aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, nebun, sălbatic. (O pasiune ~ îl măcina.) 14. adj. aprig, intens, mare, puternic, straşnic, tare, zdravăn. (Un vînt ~.) 13. adj. intens, izbitor, strident, tare, ţipător, (rar) strigător. (Culori, nuanţe ~.) violentă vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORŢA. OBLIGA. SILI. violentare s. v. GONSTRÎNGERE. FORŢARE. OBLIGARE. SILIRE. A’IOLENŢĂ s. 1. agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate, nestăpinire. (O ~ temperamentală.) 2. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, vitregie, (rar) nenulă, nemilosti-vire, (pop.) ciinie, cîinoşenie, (înv. şi reg.) năsilnide, (înv.) crîncenie, cruzio, cumpliciunc, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, săibă-tăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuina.) 3. constrlngere, forţă, silă, silnicie, (îivr.) servitute, (Ban.) sălă-bărie, (înv.) nevoie, potrivnicic, silinţă, silni-dre, strinsoăre, (fig.) presiune. (Bunuri obţinute prin ~.) 4. vehemenţă, virulenţă. (Un discurs de o mare ™.) 5. impetuozitate, înfocare- vehemenţă. (Se apără, ripostează cu ~.) violenţă s. v. STRIDENŢĂ. VIOLET adj., s. liliachiu, mov, vioriu, (livr.) Hiâ (invar.), (rar) stînjeniu. (De culoare ~.) VIOLETĂ s. (BOT.; Viola odorata) toporaş, vioiva, (rar) violă, (reg.) călţunâş, cirîigel, cocoşe]. garoafă, găurea, micsandră, mieşuneâ, nemţoaică, tămîioâră, vioară, floare-domneâscă, flori-măruîitc (pi.), flori-mărunţele (pi.), zam-bilă-de-cîmp. ViOLINĂ s. (MUZ.) scripcă, vioară, (pop.) diblă, lăută, (reg.) ceteră. VIOLONCEL s. (MUZ.) cello. VIOLONIST s. lăutar, scripcar, viorist, (pop.) diblăr, (Transilv. şi Maram.) ceterâş, (prin Transilv.) highidiş, (prin vestul Transilv.) greţ, (depr.) scîrţâc. VIOREA s. (BOT.) 1. (Viola odorata) toporaş, violetă, (rar) viâlă, (reg.) călţunăş, cirligel, cocoşel. garoăfă, găurea, miesăndră, mieşu-neă, nemţoăică, tămîioâră, vioară, floare-dom-neâscă, flori-mărunte (pl.)f flori-mărunţâle (pi )* zambilă-de-eîmp. 2. (Viola alpina) toporaş, viorica, (reg.) micşunea-dc-rnunte. 3. (Viola hirta) (reg.) mieşuneâ, tămîioâră, toporâşi (pl.). 4. viorele sălbatice (Viola canina) = (reg.) colţunii-pâpii (pl.). 5. viorea-galbenă (Cheiran-tus cheiri) = micsandră, micşunca, (reg.) foâl-tine(pl.), şiboi, lcvcoaie-gâlbenă. vioară-gâlbenă. (>. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mc-reoâră, zambilă. vioreă s. v. RUJĂ. TĂMÎIOÂRĂ. viorea-dc-noapte s. v. NOPTICOASĂ. viorea-roşic s. v. MICSANDRĂ. MICŞUNEA. viorele s.pl.v. POPILNIC. VIORICĂ s. (BOT.; Viola alpina) toporaş, viorea, (reg.) mieşunea-(le-munte. VIORÎST s. lăutar, scripcar, violonist, (pop.) diblâr, (Transilv. şi Maram.) ceterâş, (prin Transilv.) highidiş, (prin vestul Transilv.) igreţ, (depr.) scîrţâc. (E ~ inlr-an taraf.) VIORÎU adj., s. liliachiu, mov, violet, (livr.) lilâ (invar.), (rar) stînjeniu. (De culoare VÎPERĂ s. (ZOOL. ; Vipera berus) năpîrcă, (înv. şi reg.) aspidă, (reg.) şarpe-ciânt, şarpe-ciiing, şarpe-scurt, şarpe-veninât. vi perină s. v. IARBA-SARPELUI. vipie s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FEBRĂ. FIERBINŢEALĂ. FRIGURI. MIEZ. MIJLOC. NĂ-BUSEALĂ. NĂDUF. NĂDUŞEALĂ. PÎRJOL. POJAR. PUTERE. TEMPERATURĂ. TOI. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. vipt s. v. ALIMENT. BUCATE. HRANĂ, MÎNCARE: RECOLTĂ. ROD. VIPGSCĂ s. 1. lampas. 2, paspoal. vir s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. OCHI. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.^ VIRĂ vb. a cîrmi, a coti, (rar) a cîrmui, (pop.) a cîrni, (VIold.) a cotigi, (înv.) a şovăi. (~ vehiculul.) VIRAJ s. 3. cirmire, cîrmit, cotire, cotit, virare, virat, (pop.) cîrnire, cirnit. (~ al unui vehicul.) 2. (concr.) cotitură, curbă. (La ~ lasă vehiculul mai încet.) viraneâ s. v. MAIDAN. TEREN VIRAN. VIRARE s. cîrmirc, cîrmit, cotire, cotit, viraj, virat, (pop.) cîrnire, cîrnit. (~ a unui vehicul. ) VIRAT s. cîrmire, cîrmit, cotire, cotit, viraj, virare, (pop.) cîrnire, cirnit. (~ al unui vehicul.) VIRDÂRE s. (ORNIT.; Ficus viridis) (reg.) ciocănitoâre, svărcîâică, ghionoaie-verde, ho-roi-verde. vir dâre s. v. CIOCĂNITOÂRE. GHIONOAIE. vireş s. v. SÎNGERETE. VIRGÎN adj. 1. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virginal, (înv.) nestricât, prost, vergin*, (fig.) curat, imaculât, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un suris ~.) 2. neexplorat. (Pădure ~.) 3. necultivat, neexploatat, nelucrat. (Vaste terenuri ~ în Africa.) 1079 VITAMINĂ virgin adj. v. CURAT. INTACT. ÎNTREC. NATIV. NEAMESTECAT. NEATINS. NEÎNCEPUT. PUR. VIRGINAL adj. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin. (înv.) nestricât, prost, vergur, (fig.) curăţ, imaculât, neîntinăt, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un suris ~.) VIRGINĂ adj., s. 1. adj. castă, fecioară, neprihănită, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O Urniră ~.) 2. s. fată, fecioară, (înv.) ver-gură. 3. s. (ASTRON.; art.) Fecioara (arf.). este o constelaţie zodiacală.) VIRGINITÂTE s. 1. castitate, cinste, feciorie. neprihănire, nevinovăţie, (pop.) fetle, (figŢ curăţenie, (înv. fig.) curăţie. (Şi-a păslrat ~.) 2, candoare, castitate, feciorie, inocenţă, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curăţenie, ima-culâre, neîntinăre, puritate, (înv. fig.) curăţie. (~ zîmbetului ei.) VIRGLORIÂN s., adj. (GEOL.) anisian. VIRGULĂ s. (LINGV.) (Transilv.) comă. VIRIL adj. 1. (BIOL.) bărbătesc, masculin. (Caractere ~.) 2. energic, impetuos, viguros. (Manifestare ~.) VIRILITATE s. 1. bărbăţie, masculinitate. (De o '*•' pregnantă.) 2. (rar) potenţa. (~ unui iinăr. ) VIENÂNŢ s. (BOT.; Ruta graveolens) rută. VI RTL* ĂL adj. posibil, potenţial, probabil. (Ciştiguior ~ al unei competiţii.) VIRTUALITATE s. posibilitate, potenţialitate, probabilitate. (~ cîştigării competiţiei.) VIRTUOZ ITÂTE s. măiestrie. (Pianistul demonstrează o ~ deosebită.) VIRTIjTE s. calitate, însuşire, (rar) bun. (Cai ac Ierul lui e o ~ de preţ.) VIRULENT adj. vehement, viguros, violent. (Un. protest ~.) VIRULENŢĂ s. vehemenţă, violenţă. (Un discurs de o mare ~.) VIS s. 1. contemplaţie, meditaţie, reverie, visare. (Cufundat in ~.) 2. aspiraţie, dor, dorin-ă, năzuinţă, poftă, pornire, rîvnă, tendinţă, >;rar) năzuire, rîvnire, (reg.) nădulcălă, (înv.) năslire, năslitură, rivnitură. (~ de a face ceva util.) VISA vb. 1. a medita. (Toată ziua ~ la . . .) 2. a ue) vedea. (Se si ~ in fruntea unui regiment3. a bănui, a crede, a ghici, a gindi, a-şi imagina, a-şi închipui, a întrezări, a presupune. a prevedea, a socoti, a şti, (rar) a prevesti, (înv. şi reg.) a nădăi, (rog.) a chibzui, a probului, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va inliinpla astfel?) 4. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ţinti, a urmări, a viza, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năşii, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bâte, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu, j VISARE s. contemplaţie, meditaţie, reverie, vis. (Cufundat in ~.) VISĂTOR adj. 1. contemplativ, contempla" tor, meditativ. (Fire ~.) 2. romantic, (peior.) romanţios. (Spirit ~.) VISCEROPTOZĂ s. (MED.) splanhnop-toză. VISCOL s. (MET.) vifor, viforniţă, visco-leală, (pop.) viforeâlă, (înv. şi reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. şi Bucov.) vicoîi-tură, (Bucov.) vicolniţă, (Transilv.) vbcot. VISCOLEĂLĂ s. vifor, viforniţă, viscol, (pop.) viforeâlă, (înv. şi reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. şi Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniţă, (Transilv.) vocot. VISCOLI vb. I. a viforî. (Afară ~.) 2. a spulbera. (Vintui ~ zăpada.) 3. a troieni. (Vîntul ~ zăpada.) VISCOLIT adj. 1. spulberat. (Zăpadă ~.) 2. troienit. (Zăpadă ~.) VISCOLOSadj. viforos. (O iarnă, o vreme~.) vistavoi s. v. ORDONANŢĂ. VISTIER s. (IST.) vistiernic. (~ administra vistieria ţării.) vistier s. v. VISTIERIE. VISTIERIE s. (IST.) 1. tezaur, (înv.) culă, haznă, tezaurariât, căinară domneâscă. (în ~ se păstra averea ţării.) 2. (înv.) vistier. (~ era instituţia care administra tezaurul ţării.) vistierie s. v. VISTIERNICIE. VISTIERNIC s. (IST.) vistier. (~ administra vistieria ţării.) VISTIERNICIE s. (IST.) (înv.) vistierie. (~ era demnitatea vistiernicului.) VIŞIN s. (BOT.) vişin-sălbatic (Prunus fructicosa) = vişinei, cireş-de-Bărăgan, cireş-pitic ; vişin turcesc (Primus mahaleb) = maha-leb, (reg.) antep, mălin. vişinăp s. v. VIŞ1NATÂ. VIŞINÂTĂ s. (înv.) vişinăp, vişneâc. (A băut o ~.) vişină-de-muiitc s. v. SISINEI. vişiNEL s. (BOT.; Primus fructicosa) cireş-de-Bărăgan, circş-pitic, vişin-sălbatic. VIŞINÎU adj. purpuriu, (rar) purpuros, (pop.) conabiu, (înv. şi reg.) marmanziu, porfi-riu, purpurât. (De culoare ~.) vişiă s. v. BRAC. PREPELICAR. vişneâc s. v. VIŞINÂTĂ. VITĂL adj. 1. adine, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotă-rîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. indispensabil, neapărat, necesar, nedispensabil. (Condiţii ~ pentru viaţă.) VITALITATE s. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vlagă, (livr.) potenţa, (pop.) vînjoşânie, vîn-joşic, virtoşie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlâstă, (Munt., Olt. şi Ban.) snâgă, (înv.) sforţa, tărlmc, virtute, vlâvie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) VITAMINĂ s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina Bx — aneurină ; vitamina B2 = ribo-îlawinzi ; vitamina Bq = adermină, piridoxină, tiamină ; vitamina B12 — ciancobalamină, coba- VITĂ 1080 amină ; vitamina C = acid ascorbic ; vitamina D2 = calciferol. ergocalciferol ; vitamina E = to-coferoi : vitamina H = biotină ; vitamina Hx = acid paraaminobenzoic ; vitamina P = citrină ; vitamina PP = nicotinamidă. VÎTĂ s. (ZOOL.) (înv. şi reg.) mârhă, (Tran-silv. şi Bucov.) mărhăie, (inv.) surec. VITEAZ adj., s. 1. adj. brav, curajos, cutezător, dirz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, (livr.) intrcpid, petulânt, temerar, (rar) bărbât, (înv. şi pop.) voinic, (înv.) hrăbor, ncînfricoşăt. (Un oştean ~.)2. s. erou, (înv. şi pop.) voinic. (A căzut in luptă ca un ~.) 3. adj. bărbătesc, curajos, vitejesc, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.) 4. s. (IST.) (înv.) curtean, slujitor. (Soldaţii din garda unor domnitori se numeau ~.) VITEJESC adj. 1. bărbătesc, curajos, viteaz, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.) 2. eroic, glorios, strălucit, (pop.) voinicesc. (Luptă ~.) VITEJEŞTE adv. bărbăteşte, curajos, eroic, (pop.) voinic6şte. (S-a luptat viteji vb. v. HAIDUCI. VITEJÎE s. bărbăţie, bravură, curaj, eroism, neînfricare, (pop.) voinicie- (~ cuiva în luptă.) vitejie s. v. HAIDUCIE. VITEZĂ s. 1. iuţeală, rapiditate, repeziciune, (livr.) celeritâte, (rar) velocităte. (~ de deplasare a unui mobil.) 2. fugă, goană, zbor. (Mergi în ~ la el şi adu-l aici.) 3. grabă, iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, zor, (rar) grăbire, (inv. şi pop.) repejune. (A făcut ceva (n mare ~.) VITICULTOR s. podgorean, (rar) vi6r, (reg.) vinar, vinărlci. (E ~ de profesie.) vitrăj s. v. GEAMLÎC. VÎTREG adj. 1. adoptiv. (Tată ~.) 2. (reg.) maşter. (Surori ~.) 3. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, (înv. şi pop.) nepriincios. (Condiţii ~ de dezvoltare.) vitreg adj. v. CRUD. HAIN. IMPLACABIL. NECRUŢĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEMILOSTIV. VITREGIE s. 1. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violenţă, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) cîinie, cîinoşenie, (înv. şi reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenle, cruzie, cumpli-ciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.) 2. adversitate, ostilitate, potrivnicie, vrăjmăşie. (~ vremurilor.) VITRÎNĂ s. galantar. (~ unei prăvălii.) ^VITRIOL s. (CHIM.) acid sulfuric. ^vitriol-albăstru s. v. SULFAT DE CUPRU. VITROS adj. sticlos. (Cu aspect ~. f VITROZITÂTE s. sticlozitate. (~ unei structuri geologice.) vitupera vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI. viţa-coreilor s. v. LĂSNICIOR. viţa-evreilor s. v. LĂSNICIOR. VlŢĂ s. 1. (BOT.; Vitis) vie. (Frunză de ~ ; plantează ~. )2.(BOT.) viţă-de-vie (Vitis vinifera, riparia etc.; = (rcg.) aerfd, loază, poămă. 3. (BOT.) viţă sălbatică (Vitis hederacea) = (rar) viţă de Canăda, (pop.) viţă puturoâsă, (reg.) aguridâr. 4. (BOT.) coardă. (Butucul de vie are mai multe ~.) 5. neam, seminţie, spiţă, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiţă, (înv.) rod, soi, st6penă. (Oameni de aceeaşi ~.) 6. familie, neam, (livr.) stirpe, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi pop.) sămînţă, (înv. şi reg.) semin-ţenie, tălăie, (Mold. şi Transilv.) pojîjie, (înv.) femeie, rudă, rudânie. (S-a adunat cu toată ~ lui.) 7. coboritor, descendent, odraslă, progenitură, scoborîtor, urmaş, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsilă, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (prin Transilv.) porodiţă, (înv.) mărădic, rod, sămînţă, scminţenic, seminţie, următor. (~ de domn.) viţă s. v. ŞUVIŢĂ. viţă-ălbă s. v. CURPEN. viţă de Canăda s. v. VIŢĂ SĂLBATICĂ. viţă-ncăgră s. v. FLUIERATOARE. viţă puturoasă s. v. VIŢĂ SĂLBATICĂ. VIŢEÂ s. viţică. VIŢEL.ĂR s. (BOT.; Anthoxantlmm cdo-ratum) (reg.) pălciănă, părângină, iarbă-rniro-sit oăre. viţelar s. v. MORMOLOC, viţel-de-marc s. v. FOCĂ. MORSĂ. VlŢlcĂ s. viţea. vîţioău s. v. ŞUVIŢĂ. viţos adj. v. FLOCOS. LĂŢOS. M1ŢOS. PĂROS. VIU adj. 1. (înv. şi pop.) trăităr, vieţuitor. (Fiinţe ~.) 2. însufleţit. (Oameni ~ şi oameni morţi.) 3. (MED.) deschis, necicatrizat, nevindecat, sîngerînd. (Rană ~.) 4. (pop.) v6rde. (Plante ~ şi plante uscate.) 5. intens, mare, puternic, strălucitor, tare. (O lumină 6. intens, strălucitor, (fig.) aprins. (Culori ~.) 7. puternic, tare. (lranţuzism) criânt, (fig.) aprins. (O nuanţăm a unei culori.) 55. chinuitor, intens, puternic, străpungător, violent, (fig.) ascuţit, sfredelitor. (Durere fizică 9. acut, adine, ascuţit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent. (O suferinţă morala ~.) 10. adine, intens, mare, profund, puternic. (O impresie, o emoţie ~.) 11. intens, puternic, (fig.) aprins, arzătăr, fierbinte, înflăcărat, info-cât, pasionat. (O dorinţă ~.) 12. însufleţit, vioi, vivace. (Tempo ~ de execuţie a unei bucăţi muzicale.) 13. febril, intens, încordat, însufleţit. (Ritm ~ de muncă.) 14. animat, însufleţit. (O discuţie ~.) 15. etern, nemuritor* nepieritor, nesfîrşit, neuitat, perpetuu, veşnic, (livr.) sempitern, (înv.) neaptis, pururelnic, nesăvirşit, (fig.) nestins. (O amintire 16. actual, proaspăt. (O amintire mereu ~.) 17. evocativ, evocator, expresiv, nuanţat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, (fig.) colorât. (O descriere ~.) viu s. v. MIEZ. MIJLOC. PUTERE. TOI. VIVÂCE adj., adv. 1. adj. însufleţit, vioi, viu. (Tempo ~ de execuţie a unei bucăţi muzicale.) 2. adv. (MUZ.) spiritoso. 3. adj. (BOT.) peren, (rar) perânic. (Plantă ~.) 1081 VÎLSAN VIVACITÂTE s. însufleţire» vioiciune. (rsj tempoulai unei compoziţii muzicale.) vivacitătc s. v. ANIMAŢIE. ANTREN. ÎNSUFLEŢIRE. VIOICIUNE. VIVAT interj, trăiască I, ura î vivat s. v. ACLAMAŢII. OSANALE. OVAŢII. TOAST. URALE.' VIZÂ vb. 1. a ochi, a ţinti, (rar) a aţinti, (pop.) a chiti, (reg.) a teii, a ţelui, (înv.) a chiori, a însenina. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. a se raporta, a se referi. (Cele arătate ~ următoarea problemă . . .) 3. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ţinti, a urmări, a visa, (rar) a stărui, (înv. şi reg.) a năşii, (reg.) a năduli, (prin Transilv. şi Mold.) a bărăni, (înv.) a aţinti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să . . .) VIZARE s. ochire, ochit, ţintire. (~ unui obiectiv de atins.) VIZAVI adv. (Transilv.) pedri, (prin Transilv.) setnbe. (A trecut ~.) viză galbenă s. v. ŞIP. VIZETĂ s. vizieră, vizor. (Se uită prin ~.) VIZIBIL adj. 1. văzut. (Un obiectiv ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. accentuat, evident, marcat, pronunţat, reliefat. (Vorbea cu un ~ accent, străin.) VIZIBILITATE s. vedere. (~ redusă din cauza cetii.) VIZIERĂ s. 1. cozoroc, (reg. şi glumeţ) streăşină, (prin Ban.) şild, (Transilv. şi Maram.) şimledăr, (Transilv. şi Bucov.) şirm. (~ a şepcii, a chipiului.) 2. vizetă, vizor. (Se uită prin ~ uşii.) VIZIONA vb. a privi, a urmări, a vedea. (A ~ un film la televizor.) VIZIONAR adj. prevestitor, profetic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) prorocesc. (Afirmaţii ~.) VIZIR s. armaş, sici. (~ la arşic, în jocul de arşice.) VIZIRÂT s. (IST.) (înv.) vizirie, vizirlic. era demnitatea vizirului.) vizirie s. v. VIZIRAT. vizirlic s. v. VIZIRAT. VIZITĂ vb. 1. a (se) vedea. (Ne ~ în fiecare săptămînă.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe oraşe.) vizitator s. v. INVITAT. MUSAFIR. OASPETE. VIZITĂ s. 1. (rar) ospeţie, (înv. şi reg.) vedere, (turcism înv.) musafereă, (fam., adesea peior.) musafirlîc. (A se duce în ~ la . . .) 2. (MED.) control. (~ medicală.) VIZITIU s. 1. birjar, surugiu, (înv. şi reg.) scchirâş, (reg.) droşcâr, (Transilv.) cdciş, (înv.) mînâş, veturln. (~ la o trăsură de piaţă.) 2. (ASTRON.; art.) (reg.) ocdlul (art.), surugiul (art.), trăsura (art.), ţârcul (art.), carul-lui-Dumnez6u. VIZIUNE s. 1. imagine, înfăţişare, reprezentare, (înv.) ved6nie, (fig.) icoană, oglindă. (~ unor vremuri apuse.) 2. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, (înv. şi pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iăzmă, morăi, (reg.) arătânie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoădă, (Mold. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (O ~ în noapte.} 3. chip, imagine, spectru, umbră, vedenie. (~ morţii se arată.) 4. perspectivă. (Are o ~ clară asupra dezvoltării economice.) 5. concepţie, convingere, gînd, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, (livr.) convicţiune. (O ~ sănătoasă asupra . . .) VIZOR s. vizetă, vizieră. (Se uită prin ~ uşii.) VIZUINĂ s. bîrlog, cuib, culcuş, sălaş, (reg.) cobîrlău, cdvru, mişină, vizunie, (prin Ban.) cîrtog, (prin Transilv.) scorcidb, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ a unui animal sălbatic. ) vizunie s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUŞ, SĂLAŞ. VIZUINĂ, vfj s. V. BĂTRÎN. MOŞ. MOŞNEAG, vîjji Vb. V. POTRIVI. VENI. VÎJÎI vb. 1. a fluiera, a şuiera, a vui, (rar) a zbîrnîi, (Transilv.) a şovăi. (Vtntul ~ prin hornuri.) 2. a piui, a şuiera, a ţiui, (reg.) a ţistui. (Glontul i-a ~ pe la ureche.) vfj îi vb. v. BÎZÎI. DUDUI. VUI. ZBÎRNÎI. ZÎZÎI. ZUMZĂI. VÎJÎIĂLĂ s. şuier, şuierare, şuierat, şuierătură, vîjîire, vîjîit, vîjiitură, vuiet. (~ vîntului.) VÎJÎÎRE s. şuier, şuierare, şuierat, şuierătură, vîjiială, vîjîit, vîjiitură, vuiet. (~ vuitului.) vîjîit adj. v. AMEŢIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT- ÎMBĂTAT. TURMENTAT. VÎJÎIT s. 1. şuier, şuierare, şuierat, şuierătură, vîjiială, vîjiire, vijîitură, vuiet. (~ vîn-iului.) 2. piuit, piuitură, şuierat, şuierătură, ţiuit, ţiuitură, vîjiitură, (rar) piuiălă. (~ glonţului.) VÎJÎITOĂRE s. zbirnîitoare, (pop.) pirii-toăre, (prin Ban.) zvirnăică. (~ la zmeul de hîr-tie.) VÎJÎITOR adj. 1. şuierător. (Un vînt 2. piuitor, şuierător, ţiuitor. (Zgomot ~.) VÎJÎITtJRĂ s. 1. şuier, şuierare, şuierat, şuierătură, vîjîială, vîjîire, vîjîit, vuiet. (~ vîntului.) 2. piuit, piuitură, şuierat, şuierătură, ţiuit, ţiuitură, vîjîit, (rar) piuiălă. (~ glonţului.} vîleăn s. v. AVAT. vîlcă s. v. GÎLCĂ. UMFLĂTURĂ. VÎLCEĂ s. (GEOGR.) vîlcică. (O ~ puţin adîncă.) vllceâfi s. v. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. vîlccd adj. v. ÎNVINEŢIT. VÎNĂT. vflcczi vb. v. ÎNVINEŢI. VÎLCfCĂ s. (GEOGR.) vîlcen. (O ~ puţin adîncă.) vîlfă s. v. MAG. VRĂJITOR, vîlsăn s. v. AVAT. vîltoare 1082 VÎLTOÂRE s. bulboacă, bulboană, ochi, valvîrtej, vîrtcj, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniţă, dîlboână, sfredcl, şipot, toâncă, vîrtecuş, (Transilv. şi Ban.) dălbină, (Olt. şi Transilv.) dornă, (prin Munt.) şioi, (prin Transilv. şi Maram.) ştibloăncă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ştioâlnă, (Bucov., Transilv. şi Mold.) ştiulboănă, (Transilv., Ban. şi Olt.) toâie, (Ban.) vir, (înv.) srnîrc. (~ a unei ape curgătoare.) viitoare s. v. PIUĂ. vilvâie s.v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂLĂ-LAIE. PÎRJOL. VĂPAIE. VÎLVĂTAIE. VÎLVOARE. vilva-pădiirii s. v. MAMA-PĂDURII. A . VIL VA s. 1. agitaţie, frămîntare, tulburare, zarvă. (Din nimic s-a stirnil o ~,) 2. senzaţie, (fam.) furori (pl.), (fig.) zgomot. (Ştirea a produs ~.) 3. (fig.) ecou, răsunet. (~ produsă de descoperirea făcută.) vîlvă s. v. ALAI. FAIMĂ. FAST. NOTORIETATE. POMPĂ. PRESTIGIU. RENUME. REPUTAŢIE. VAZĂ. vilvărâie s. v. FLĂCĂRAIE. PARĂ. PĂLĂLĂII:;. PÎRJOL. VĂPAIE. VÎLVĂTAIE. VÎLVOARE. VÎLVĂTAIE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pirjol, văpaie, vîlvoare, (rar) pălălâică, (pop.) bobot, bobotăic, (reg.) pălălăiălă, vilvâie, vilvărâie, (prin vestul Transilv.) bâbură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.) VÎLVOÂRE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pîr-jol, văpaie, vilvătaie, (rar) pălălâică, (pop.) bobot, bobotâie, (reg.) pălălăiălă, vilvâie, vilvărâie, (prin vestul Transilv.) bâbură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.) VÎLVOI adj. ciufulit, deranjat, neîngrijit, zbirlit, (livr.) hirsut, (pop. şi fam.) burzuluit, (înv. şi reg.) străflocât, (reg.) borz, borzos, bulios, buhuiât, vilvoiât, zbirlog, zborşit, (Mold. şi Bucov.) dupuros, (vestul Transilv.) spârlă, (Bau. şi sud-vestul Transilv.) sperlit, (fam. şi depr.) neţesălat. (Cu părul ~.) vilvoiât adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT. VÎNÂ vb. a prinde, (inv.) a vînători. (A ~ iepuri.) vină vb. v. PESCUI. PRINDE. VÎNÂR s. bucar, curar, (reg.) goniră, hamut, cureaua vinarii. (~ este o parte a hamului.) VÎNÂRE s. prindere, vinat. (A început sezonul de ~ a păsărilor.) vînâre s. v. VÎNAT. VÎNĂTOARE. VÎNĂT s. 1. prindere, vînâre. (A început sezonul de ~ al păsărilor.) 2. vinătoarc, (rar) vînâre, (inv.) vinătorie, vînăţie. (A plecat la ~ .) VINĂ s. 1. (ANAT.) venă, (prin Mold.) sfirc. 2. vină de bou = (prin Mold.) salamâstră. 3. (GEOL.) filon. (O ~ de aur.) 4. (GEOL.) pinză. (O ~ de apă freatică.) 5. dungă, nervură, striaţie. (Marmură cn ~e.) vină s. v. CARTILAJ. GAMBĂ. LIGAMENT. EBVURA. PULS. TENDON. ZGÎRCI. VINĂT adj. 1. (înv. şi pop.) pătlăginlii, (Munt.) civft. (De culoare ~.) 2. învineţit, (înv. şi reg.) vineţit, (reg.) vîlced. (Are obrazul ~ de la lovitură.) 3. învineţit, livid, verde. la faţă de mînie.) 4. sur. (Cal ~.) VÎNĂTĂIE s. ((MED,) echimoză, vineţeală, (înv.) vînătârc. (Are o ~ la ochi.) vină!are s. v. ECHIMOZĂ. VINEŢEALĂ» VÎNĂTĂIE. A „ „ VINAT A s. (BOT.; Solanum melongena) pătlăgea, (reg.) godină. VÎNĂTOĂRE s. vinat, (rar) vînâre, (înv.) vinătoric, vînăţie. (A plecat la ~.) VÎNĂTOR s. (astăzi rar) prinzător, (rar) puşcaş, (prin Transilv. şi Bucov.) puşcător. (~ de vulpi.) VÎNĂTORfiSC adj. cinegetic. (Trofeu ^.) vinători vb. v. PRINDE. VÎNA. vinatorie s. v. VÎNAT. VÎNĂTOĂRE. vînăţie s. v. VÎNAT. VÎNĂTOĂRE. VÎNJ s. (BOT.; Ulmus effusa) velniş, (reg.) ulm. vin] s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE. TĂRIE. VELNIS. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. VÎNJOS adj. 1. puternic, robust, solid, tare, viguros, voinic, zdravăn, (pop.) ţeâpăn, vinos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolân, (Ban. şi Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spătos, (fig.) verde- (Om ~.) 2. legat, robust, solid, viguros, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) vinjjoşâ vb. v. FORTIFICA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNTĂRI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂ-VENI. RECONFORTA. REFACE. RESTABILI. TONIFICA. vinjoşenie s.v. DINAMISM. ENERGIE. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. vînjoşie s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORŢĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEŢE, TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. vinos adj. v. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN. VÎNT s. (F1ZIOL.) gaz, pîrţ, (pop.) băşină, fisiiâlă, (prin Bucov. şi Maram.) tirtiită, (fam.) pam. viiitărâie s. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIJELIE. VÎNTICEL s. (MET.) vîntişor, vintuleţ. (Sufla lin ~ cam rece.) VÎNTIŞOR s. (MET) vînticel, vintuleţ. (Sufla un ~ cam rece.) vîntoâie s. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIJELIE, vîntoâsă s. v. FURTUNĂ. TROMBĂ. VIFOR. VIJELIE. VÎRTEJ. vinto&se s. pl. v. IELE. vintos adj. v. FURTUNOS. VIFOROS. VIJELIOS. VÎNTULEŢ s. (MET.) vînticel, vîntişor. (Sufla un ~ cam rece.) vîntul negru s. v. AUSTRU. 1083 YÎRSTĂ VÎNTURÂ vb. 1. (AGRON.) a triora. (~ seminţele cu triorul.) 2. a împrăştia, a risipi, a spulbera, (înv.) a spîrcui. (A-i ~ pe duşmani în cele patru zări.) 3. a se perinda, a se succeda. (Multă lume se ~ pe acolo.) 4. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a străbate, (pop. şi fam.) a bâte, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. şi reg.) a răzbâte, (înv.) a plimbe, vrar fig.) a treiera. (~ pe rind oraşele şi sai privirii, a vederii.) 3. (FOTO) innegrire. (~ clişeului.) 4. estompare, (~ vocii.) VOALAT adj, î. (FOTOj înnegrit. (Clişeu ~ .) 2, estompat. (Voce /V/ # J VOALETĂ s. (prin Ban. şi prin Transilv.) sălle. (Pălărie de dama cu ^.) voavă s. v. PĂNUŞĂ. VOCABULAR s. (LING'V.) 1. lexic. (~ unei limbi.) 2. dicţionar, lexicon, (înv.) condică, cuvîntăr, vorbâr. (~ de termeni tehnici.) 3. glosar, lexic. (Publicarea unui ~ regional.) 4. terminologie. (Lucrarea conţine un ™ medical bogat.) vocălmlă s. v. CUVÎNT. TERMEN, VORBĂ. VOCALĂ s. (FON.) (înv.) glăsnică, sunătoare. (Consoane şi ~.) VOCATIV s. (GRAM.) (inv.) chemătoare. VOCAŢIE s. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru . . .) VOCE s. 1. cuvint, glas, grai, gură, (livr.) verb, (pop.) limbă, (reg.) boăce, (inv.) rost. (Încă nu i-am auzit ~.) 2. glas, timbru, ton, (pop.) viers. (Avea o ~ gravă, plăcută.) VOCIFERA vb. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, a zbiera. (Ia nu mai ~ aşa, că te aud!) vociferant adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GILCEVITOR. SCANDALAGIU. vocot s. v. VIFOR. VIFORNIŢĂ. VISCOL. VISCOLEALĂ. V6DĂ s. cîrnmitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpinitor, suveran, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (inv. şi pop.) oblăduitdr, (inv.) biruitdr, crai, gospodar, gospodin, ocîr-muitor, purtător, vlădică, (fig.) cirmăci. (Ştefan, marele ~ al Moldovei.) vodeăsă s. v. DOAMNĂ. vodnleâsă s. v. DOAMNĂ. VOGĂ s. modă. (Aşa era ~.) VOI pron. dumneavoastră. (Veniţi şi ~ cu noi?) VOÎ vb. 1. a dori, a jindui, a pofti, a rîvni, a vrea, (înv. ) a deşidera, a iubi, a jelui, a poftişi. (De multă vreme ~ să se odihnească.) 2. a cere, a dori, a pofti, a vrea. (Ochii văd„ inima ~.) 3. a dori, a-i plăcea, a pofti, a vrea. (Rămii. cu cine ~.)- 4. a cere, a pretinde, a vrea. (Iată cc ~ eu de la voi; cit ~ pe ceas?) 5. a accepta, a admite, a consimţi, a se învoi, a primi, a vrea. (~ să fii soţia mea?) VOIAJ s. călătorie, deplasare, drum, (înv.) plimbare, umblet. (Un ~ lung şi obositor.) VOIAJA vb. a călători, a umbla, (rar) a drumiîi, (înv.) a straniei. (Pe unde n-a ~ ?) VOIAJAT adj. călătorit, umblat. (Om ~.) VOIAJOR s., adj. 1. s. călător, pasager. (Un ~ din autobuz.) 2. a di. călător. (Porumbel ~.) VOIE s. I. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimţămînt, consimţire, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voinţă, vrere, (inv. şi reg.) posluşânie, slobozenie, (Mold. şi Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnici e. (Nu se face nimic, fără ~ lui.) 2. autorizaţie. îngăduinţă, permisiune. (~ dată cuiva de a face ceva.) 3. putere, voinţă, (Cu dc la sine ~.) 4. chei, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voinţă, vrere, (pop.) vrută, (înv.) deşiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură, rîvnă, rivnlre, tabiet. (După ^ inimii.) 5. dispoziţie, toane (pL), (reg.) duşi (pi.). (~ bună sau rea a cuiva.) voieştniţă s. v. IZMĂ. MENTĂ. VOIEVOD s. cîrinuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpinitor, suveran, vodă, (astăzi rar) stăpîn, (inv. şi pop.) oblăduită^ (inv.) biruitor, crai, gospodâr, gospodin * ocîr-muitor, purtă tdr, vlădică, (fig.) cîrmâci. (Ştefan cel Mare, ^ al Moldovei.) VOIEVOD 1086 voievod s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ŞEF. VOIEVODAL adj. domnesc, (înv.) gospod, stăpînesc, vlădicdsc. (Palatul sceptru ~.) voievodeăsă s. v. DOAMNĂ, vdinea s. v. LOGODNIC. VOINÎC adj. 1. puternic, robust, solid, tare, viguros, vînjos, zdravăn, (pop.) ţeâpăn, vinos, vîrtos, (rcg.) puteros, putut, socolân, (Ban. şi Transilv.) pogăn, (înv.) potent, putincios, spătos, (fig. ) verde. (Om ~.) 2. masiv, planturos, voluminos, zdravăn. (O femeie ~.) 3 corpolent, solid, trupeş. (Excesiv de ~.) 4. legat, robust, solid, viguros, vînjos, zdravăn. (Un trup ~.) voinic' adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTE-ZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEŢ. NEÎNFRICAT. SEMEŢ. VITEAZ. voinic s. v. EROU. FECIOR. FLĂCĂU. MILITAR. OSTAS. OŞTEAN. SOLDAT. TÎ-NĂR. VITEAZ. voiiiscâv s. v. SALBĂ-MOALE. VONICEK. VOINICEASCĂ s. (SPORT) trîntfl. voinicel s. v. VARGA-CIOBANULUI. voinicesc adj. v. CAZON. EROIC. GLORIOS. MILITAR. MILITĂRESC. OSTĂŞESC. SOLDĂŢESC. STRĂLUCIT. VITEJESC. VOINICEŞTE adv. puternic, tare, zdravăn. (Trage ~ de funie.) voiniceşte adv. v. BĂRBĂTEŞTE. CURAJOS. EROIC. VITEJEŞTE. voinici vb. v. BATE. HAIDUCI. LUPTA. RĂZBOI. voinicică s. v. USTUROIŢĂ. voinicie s. v. ARMATĂ. BĂRBĂŢIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANŢĂ. DINAMISM. DÎRZENIE. ENERGIE. EROISM. FORŢĂ. HAIDUCIE. IMPETUOZITATE. ÎNCUME-TARE. ÎNDRĂZNEALĂ. MILITĂRIE. NEÎNFRICARE. PUTERE. ROBUSTEŢE. SEMEŢ IE. TĂRIE. TEMERITATE. VIGOARE. VITALITATE. VITEJIE. VLAGĂ. VOÎNŢĂ s. I. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimţămînt, consimţire, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, vrere, (înv. şi reg.) posluşănie, slobozenie, (Mold. şi Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvdl, sfat, voinicie. (Nu se face nimic fără ~ lui.) 2. putere, voie. (Cu de la sine ~.) 3. decizie, hotărîre. (Prin ~ părţilor.) 4. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, vrere» (pop.) vriită, (înv.) deşiderât, ogod, poftfre, poftit, poftitură, rîvnă, rivnire, tabiet. (După ~ inimii.) VOIOS adj. 1. bucuros, mulţumit, satisfăcut, vesel. (Se duce ~ la lucru.) 2. vesel, (livr.) jovial, (rar) rîzăreţ, rizătdr, (pop.) tivilichiu, (înv. şi reg.) sămărit, (reg.) chefds, veselos., (Transilv.) vigăn, (înv.) libovit, rîzăcios, rîzînd, vdget. (Fire ~.) VOÎOŞÎE s. 1. veselie, (livr.) jovialitate, (înv.) veselitură. (Era de o ~ contaminantă.) 2. neastîmpăr, vioiciune, zburdălnicie, (rar) zburdăre, (înv.) zburdăciune. (Copil plin de ~.) voioşniţă-dc-albini s. v. MEL1SĂ. KOINIŢĂ. VOÎT adj., adv. deliberat, intenţionat, iiber-consiniţit, (rar) precugetât. (O acţiune a procedat ~ astfel.) voit s. v. JUDEŢ. ŞOLTUZ. VOLAN s. (înv.) falbalâ, mangcl. (~ la o rochie.) VOLÂNT adj. 1. mobil. (Serviciu ; bibliotecă ~.) 2. detaşabil. (Foaie ~.) VOLATIL adj. (rar) volatilizâbiî. (înv.) spirtos. (Substanţă ~.) VOLATILIZA 'vb. (FIZ.) a (se) evapora, a (se) vaporiza. (Lichidul s-a ~.) volatiliza vb. v. DISPĂREA. PIERI, volatil iz abil adj. v. VOLATIL. VOLATILIZARE s. (FIZ.) evaporare, vnpo-rizare, (rar) vaporizâţie. (~ unui lichid. ) volatilizărc s. v. DISPARIŢIE. PIEIRE. VOLATILIZAT adj. (FIZ.) 'evaporat, vapor i za t. (Un lichid ~.) VOLBURĂ s. I. bulboacă, bulboană, «;chi, valvirtej, viitoare, virtej, (rar) scoc, (reg.; bulbuc, ciulniţă, dilboână, sfredel, sipot, toăneă, vîrtecuş, (Transilv. şi Ban.) dă mină, (Olt. şi Transilv.) dornă, (prin Munt.'; şioi, (prin Transilv. şi Maram.) ştibloăncă. sMold., Bucov. şi Transilv.) ştioălnă, (Bucov., Tra.Hlv. şi Mold.) ştiuîboănă, (Transilv., Ban. v. Olt.) toăie, (Ban.) vir, (înv.) smirc. a unei. ape curgătoare.) li. (I£OT.) 1. (Convotvulus crven-sis) roehiţa-rîndifnclei. rochiţa-rîndunicii. (pop.) poponeţ, (reg.) cămaşa-lui-Dumnezeu, oăinaşa-Ma ic i i - D o m nu 1 u i, p oa 1 a - r i n du n i c i i. r o c liia-rin-du n el ei, r oc h i ţa - pa să ri c i i, r oc h i ţ a - p ă s ă r u ic i i, (prin Munt. şi Olt.) răcorele (pl.L 2. volbură mare (Convoluţi ins se pilim şi silvaticns) = (reg.) eupa-văeii. volbură s. v. COLOANĂ. CUPA-VACII. SUL. TRÎMBĂ. VÎRTEJ. ZOREA. volburos adj. v. ÎNVÎRTEJIT. ÎNVOLBURAT. VOLCAMERIK s. (BOT.; Volkamcria. fra-grans) (rar) volga. VOLEI s. (SPORT) voi ei-bal. VOLEI-BAL s. (SPORT) volei, volga s. v. VOLCAMERIE. VOLITIV adj. voliţional. (Manifestare ~.) VOLITIONÂL adj. volitiv. (Manifestare ~.) voinic rdj. v. ABUZIV. ARBITRAR. AUTONOM. CHEMAT. COMPETENT. DESPOTIC. EXCESIV. INDEPENDENT. ÎNDREPTĂŢIT. LIBER. NEATÎRNAT. SAMAVOLNIC. SAMAVOLNICESC. SILNIC. SUVERAN. volnici vb. v. ACCEPTA. ADMITE. CANONI. CĂZNI. CHINUI. CONCEPE. DEZROBI. ELIBERA. EMANCIPA. FORŢA. FRÂMÎN-TA. ÎNGĂDUI. LIBERA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. PERMITE. RĂBDA. SALVA. SCĂPA. SCOATE. SFORŢA. SILI. STRĂDUI. SUFERI. SUPORTA. TOLERA. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. volnicic s. v. ACORD. APROBARE. ASENTIMENT. AUTONOMIE. AUTORITATE. AVIZ. CALITATE. CAPACITATE. CĂDERE. COMPETENŢĂ. CONSIMŢĂMÎNT. CONSIMŢIRE. DESTOINICIE. DREPT. INDEPEN- 1087 VORBĂ DENŢĂ. ÎNCUVIINŢARE. ÎNDREPTĂŢIRE. ÎNGĂDUINŢĂ. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LIBERTATE. NEATÎRNARE. PERMISIUNE. PREGĂTIRE. PRICEPERE. SERIOZITATE. SUVERANITATE. VALOARE. VOIE. VOINŢĂ. VREDNICIE. VRERE. voltincl s. v. RUTIŞOR. VOLUBIL adj. comunicativ, expansiv, prietenos, sociabil, (rar) sociâl, vorbitor, (înv.) so-ţios, (fig.) deschis. (O fire ~.) VOLUBILITATE s. vervă, vioiciune. (Vorbea cu o ~ inepuizabilă.) VOLUM s. I. 1. capacitate, mărime. (~ al unui pahar.) 2. capacitate, cubaj. (~ al unei incinle.) 3. capacitate, gabarit. (Autocamion cu ~ mare.) 4. dimensiune, (fam.) gabarit. (X are un ~ apreciabil.) 5. amploare, forţă, intensitate. (Are o voce de un ~ impresionant.) 6. cantitate. (Necesită un mare ~ de muncă.) II. 1. tom. (Carte în mai multe ~.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tipăritură, tom, (livr.) op. (Un~ de poezii.) VOLUMAŞ s. cărticea, cărticică, (rar) car-ţişoâră, cărţulie. (Un ~ de poezii.) VOLUMINOS adj. 1. cuprinzător, încăpător, mare. (Un recipient ~.) 2. corpolent, gras, gros, obez, planturos, plin, rotofei, rotund, umflat, (pop.) trupeş, (reg.) încălât. (O femeie ~.) 3. masiv, planturos, voinic, zdravăn. (Trup ~.) 4. mătăhălos, (reg.) măhălos, nătă-vălâs. (O persoană ~.) 5. gros, mare. (Un tom, un dosar ~.) VOLUPTÂTE s. delectare, desfătare, farmec, îneîntare, plăcere, vrajă, (înv. şi reg.) tefe-ricie, (înv.) încfntec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (~ pe care o poale da o lectură bună.) VOLUPTOS adj. impudic, lasciv, obscen, senzual, (livr.) lubric. (Dans ~.) VOMA vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a vomita, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult şi a ~.) VOMÂRE s. (MED.) 1. debordare, vărsare, vomă, vomitare, (livr.) vomisment, (pop.) borîre, borît. (~ de râu de avion.) 2. vărsătură, vomă, (pop.) boritură. (~i repetate din cauza indigestiei.) VOMĂ s. (MED.) 1. debordare, vărsare, vomare, vomitare, (livr.) vomisment, (pop.) borîre, borît. (~ băuturii.) 2. vărsătură, vo-niare, (pop.) borîti'iră. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar)vomă-tiiră, (pop.) boritură. vomătură s. v. VĂRSĂTURĂ. VOMĂ. vomisment s. v. DEBORDARE. VĂRSARE. VOMARE. VOMĂ. VOMITARE. VOMITĂ vb. (MED.) a deborda, a vărsa, a voma, (pop.) a borî, a lepăda, (reg.) a oticni. (A băut mult şi a ~.) VOMITĂRE s. (MED.) debordare, vărsare, vomare, vomă, (livr.) vomismânt, (pop.) borîre, borît. băuturii.) VOMITÎV s. (FARM.) emetic. VONICER s. (BOT.; Evonymus europaea) salbă-moale, (reg.) caprifoi, clocâţă, grujârcă, singer, voinicâr, lemn-cîinâsc, lemnul-cfinelui, para stasul-pâpii, pomiţă-de-sînger. vonicâr s. v. LEMN-RÎIOS. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. SALBĂ-RÎIOASĂ. VE-RIGAR. VOPSEA s. culoare, (pop.) boiâlă, (reg.) boiâ, (Transilv., Ban. şi Bucov.) fârbă, (înv.) fâţă, sar. (~ albastră pentru ţesături.) vopseâ s. v. NUANŢĂ. TON. VOPSÎ vb. 1. a colora, (pop.) a boi, (Bucov.) a fărbui. (A ~ în galben un material textil.) 2. a da. (A ~ grilajul cu verde.) 3. a (se) farda, a (se) machia, (pop. şi fam. pcior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. şi reg. peior.) a (se) spoi. (Nu te mai ~ atîtal) vopsi vb. v. ZUGRĂVI. VOPSÎRE s. 1. colorare, colorat, vopsit, (pop.) boiâlă, bolre, boit, (Bucov.) fărbufre. a unui material textil.) 2. fardare, fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsit, (pop. şi fam. peior.) boiâlă, boire, boit, (pop.) sulime-neâlă, sulimenire. (~ unei femei.) VOPSÎT adj. 1. colorat, (pop.) boit, (Bucov.) fărbuit. (O ţesătură ~.) 2. (pop.) zugrăvit. (Gard ~.) 3. fardat, machiat, (pop. şi fam. peior.) boit, (pop.) dres, pictât, rumenit, suli-menit, (înv. şi reg. peior.) spoit. (Femeie ~.) VOPSÎT s. 1. colorare, colorat, vopsire, (pop.) boiâlă, boire, boit, (Bucov.) fărbuire. (~ al unui material textil.) 2. fardare, fardat, machiaj» machiat, machiere, vopsire, (pop. şi fam. peior.) boiâlă, boire, boit, (pop.) sulimeneâlă, sulimenire. (~ unei femei.) VOPSITOR s. boiangiu. (E de profesie ~.) vopsitor s. v. ZUGRAV. VOPSITORIE s. boiangerie. (~ de lină.) vorace adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂŢIOS. POFTICIOS, voracitate s. v. LĂCOMIE. NESAŢ, vorbăr s. v. DICŢIONAR. LEXICON. VOCABULAR. vorbfir s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. vorbăreţ s., adj. v. CLĂNŢĂU. FLECAR.. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VOR-BĂ-LUNGĂ. VORBĂREŢ. VORBĂ s., adj. 1. s. cuvînt, termen, (livr.) verb, vocâbulă, (pop.) zicere, (reg.) boâce, (înv.) glas, grai, limbă, parâlă, vorbire, voroâvă. (O ~ nouă intrată în limbă.) 2. s. afirmaţie,, cuvînt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, zisă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parâlă, (înv.) voroâvă, (fig.) gără. (Nu le lua după ~ lui.) 3. s. vorbire, (înv.) rost. (De ţi-ar fi fapta ca ~.) 4. s., adj. vorbâ-lungâ = clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreţ, (livr.) locvâce, (rar) ploscâr, ploscâş, taclagiu, (pop. şi fam.) farfarâ, (pop.) gureş, toacă-gâră, (înv. şi reg.) spornic, vorbăreţ, (reg.) pălăvâtic, pălăvrăgit, tololâi, vorbâr, (Mold.) dîrdâlă, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncăni-târ, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbâreţ, vorovâci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolâg, moftureân, (fig.) meli-ţă. (Mare ~ mai eştil) 5. s. exprimare, limbă*. VORBĂ 1033 vorbire. (îl poţi recunoaşte după ~.) 6. s. vorbă bâlrînească — proverb, zicală, zicătoare, '(rar) parirme, (pop.) spunere, zicătură, zicere, zisă, (înv. şi reg.) poveste, (Ban.) cimilitură, (înv.) pildă. (Colecţie de 7. s. îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, sfat, (pop.) învăţ, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gînd, povăţuiâlă, povăţuitură, sfătuiâlă, sfătuire, socoteâlă. (De ce nu i-ai ascultat ~ele?) 8. s. angajament, asigurare, cuvînt, făgăduială, făgăduinţă, legămînt, promisiune, (astăzi rar) parâlă, (înv. şi reg.) juruiâlă, (reg.) făgâdă, în trecut.) vreodinioâră adv. v. CÎNDVA. DEMULT. ODATĂ. ODINIOARĂ. VREODATĂ. VRlSRE s. 1. acord, aprobare, asentin at, aviz, consimţămînt, consimţire, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, voinţă, (înv. şi reg.) posluşănie, slobozenie, (Mold. şi Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs-, pozvdl, sfat, volnicle. (Nu se face nimic fără ~ lui.) 2. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac» plăcere, poftă, voie, voinţă, (pop.) vrută, (inv wn VULTUR deşiderât, ogdd, poftire, poftit, poftitură, rîvnă, rfvnlrc, tabiât. (După ~ inimii.) vrespere s. v. AVAT. VREtJN adj. oarecare, (prin Transilv.) atâre. om.) VREtJNUL pron. careva, cineva, oarecare, unui, (pop.) cinevâşilea, (înv. şi reg.) oarecine, oarcşicine, (înv.) cinevâşi, neştlne. (E ~ care a iniirziat?) vrevi vb. v. ADMONESTA. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CERTA. CLEVETI. DĂSCĂLI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. PONEGRI. vrotilfcă s. v. TILIŞCĂ. vruh s. v. CĂRĂBUŞ. vrută s. v. CHEF. DISPOZIŢIE. DORINŢĂ. GUST. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. VOIE. VOINŢĂ. VRERE. VUÎ vb. 1, a bubui, a detuna, a dudui, a trăsni, a tuna, (pop.) a răzbubui. (~ in dcpăr-tare.) 2. a fluiera, a şuiera, a vîjîi, (rar) a zbirnîi, (Transilv.) a şovăi. (Vîntul ~ prin hornuri.) 3. a dudui, (rar) a vîjîi. (Focul ~ în soba.) 4. a ani, a hăui, a hăuli, a hui, a răsuna, (fie: ) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.) 5. a răpai, a răsuna. (Sala ~ de aplauze.) 6. a-i suna, a-i ţiui. (Urechile îi ~.) VOlET s. 1. şuier, şuierare, şuierat, şuierătură, vijîială, vîjîire, vîjîit, vîjîitură. (~ vîntiilui.) 2., agitaţie, clocot, frămintare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, zbatere, zbucium, zb-ciumare, (rar) zbuciumeâlă. (~ apelor ieşite din maică.) 3. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, zgomot. (Ce ~ se aude?) 4. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunai., detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trasnitură, (rar) detunet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 5. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, zarvă, zgomot, (rar) lârmăt, (astăzi rar) strigăre, (pop. şi fam.) chilomân, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimân, hălălâie, hărhălâie, tdiet, toloboâtă, tololdi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) hdlcă, (Transilv.) Idiotă, (înv.) calabalîc, dandanâ, dănănâie, dăn-dănâie, gîlceâvă, (fig.) ţigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo un ~ de nedescris.) VUIETOÂRE s. (BOT.; Empetrum nigrum) (reg.) bob iţă, poama-momlţei. VULCANIC adj. (GEOL.) efuziv. (Formaţii .) vîtileănic ' adj. v. APRIG. FURTUNOS. IMPETUOS. IMPULSIV. IUTE. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. NĂVALNIC. NEDOMOLIT. NE, POTOLIT. NE STĂ P ÎN IT. NE STĂ VILIT. SĂLBATIC. TUMULTUOS. VEHEMENT. VIOLENT. VULCANISM s. (GEOL.) erupţie, (înv. spâigere. VULCANÎT s. (GEOL.) rocă efuzivă, rocă vulcanică. VULCAN NOROlâS s. (GEOL.) pîclă, pufnă, saltă. VULG s. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulţime, norod, plebe, popor, prostime, (înv. şi reg.) poporime, (înv.) calabalîc. vulg&r adj. v. POPULAR. VULGAR adj., s., adv. 1. adj., s. bădăran* grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopîrlan, (pop.) mocăn, mocîrţân, modîr-lân, pădureţ, rîtân, ţopîrcă, (reg.) mocodân, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldân, na-cunoscătdr, negîndit, negreblât, (Mold.) ghior-lân, (Transilv.) grobiân, (înv.) gros, (fig.) necio-plit. (Un om ~.) 2. adj. bădărănesc, grosolan, mahalagesc, mitocănesc, mîrlănesc, mojic, rao-jicesc, nepoliticos, ordinar, ţopesc, ţopîrlănesc, (rar) mojicos, (fig.) nccioplit. (O comportare 3. adv. bădărăneşte, grosolan, mahalageşte, mitocăneşte, mîrlăneşte, mojiceşte, ordinar, ţărăneşte. (S-a purtat ~.) 4. adj. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, (livr.) licenţios, (înv. şi pop.) scirnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deşucheât, porcos, (fig.) decoltât, deocheât, îmbălăt, picânt, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.) VULGARITATE s. 1. bădărănie, grosolănie, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, mitocănie, mirlănie, mojicie, necuviinţă, nepoliteţa, ţărănie, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănle, (rar fig.) necioplire. (A comis o 2. imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, (livr.) impuclicitâte, licenţă, licenţiozitât©, (înv. şi pop.) mascarâ, măscâră, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.) VULGARIZA vb. a banaliza. (A ~ importanţa unui lucru.) vulgarizâ vb. v. DIFUZA. POPULARIZA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI. VULGARIZĂRE s. banalizare. (~ importanţei unui lucru.) vulgarizare s. v. POPULARIZARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÎNDIRE. vulgarizator s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂS-PÎNDITOR. vulnera vb. v. RĂNI. VULNERABIL adj. atacabil, slab. (Punctul al unei concepţii.) vulpân s. v. VULPOI. vulpăresc adj. v. VULPESC. VULPE s. 1. (ZOOL.; Vulpes vnlpes) vul-poaică. 2. (IHT.) vulpe-de-mare (Raja clavata) = vatos. vulpea-deşertului s. v, FENEC. VULPESC adj. (reg.) vulpăresc. VULPOÂICĂ s. (ZOOL.; Vulpes vulpes) vulpe. VULPOI s. (ZOOL.) (pop.) vulpân. (~ e masculul vulpii.) vultăn s. v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ. VULTUR. u VtJLTUR s. (ORNIT.) 1. (pop.) vultân, (prin Transilv.) şaş. (~ este numele mai multor păsări răpitoare mari.) 2. vultur bărbos (Gy pai tus barbatm) = zăgan, (rar) vultur nâgru, (reg. Â VULTUR 1092 şurligâie, (Transilv.) ccalilău, Transilv. şi Ban.) sorliţă, (Transilv.) şuşngâio. vultur s. v. ACVILĂ. JEPURAR. PAJURĂ. VULTURĂŞ s. (ORNIT.) vuit urci. VULTUREL s. (ORNIT. ) viiituraş VULTURÎCĂ s. (BOT.; Ilicracium pilo-sclla) (rog.) huHcnioâră culcuşul-vâcii, urc-clica-şoârccclui. VULTURIŢĂ s. (ORNIT.) vulturoaică, vulturoaic. vultur negru s. v. VULTUR BĂRBOS. ZĂGAN. VULTUROÂICĂ s. (ORNIT.) vuîturiţă, vulturoaie. VULTUROÂIE s. (ORNIT.) vuîturiţă, vulturoaică. VULVĂ s. (ANAT.) (rcg.) plod. vurt. s. v. POŞIRCĂ. vuvă s. v. DAIREA. vuvufit s. v. BÎZÎIALĂ. BÎZÎIRE. BlZÎlT. BÎZÎ1TURĂ. ZBÎRNÎIALĂ. ZBÎRNÎIRE. ZBÎRNÎIT. ZBÎRNÎITURĂ. ZÎZÎIT. ZUMZĂ-1ALĂ. ZUMZĂIRE. ZUMZĂIT. ZUMZĂITU-RĂ. ZUMZET. vuvuitoăre s. v. DAIREA. w uaterpolo s. v. POLO. W6LFRAM s. (CHIM.) tungsten. WATT s. (FIZ.) (pop.) lumină. (Bec de 60 de ~.) *T'9 V* X XANTOGENÂRE s. (CHIM.) sulfidare. XEROZĂ s. (MED.) xcrofta’mie. XEROFTALMlE s. (MED.) xeroză. Y YORK s. (ZOOL.) york mare = marele-alb ; york mic = micul-alb; york mijlociu = albul-mijlociu. z ZA s. inel, ochi, verigă, (înv. şi reg.) rătiz. de lanţ.) zabct s. v. ClRMUITOR. CONDUCĂTOR. GUVERNATOR. zabrâc s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAŢIE. REPROŞ. ZÂBRĂ s. (BOT.; Galeopsis speciosa) tapoş-nic. zâbrâ s. v. TAPOŞNIC. zacon s. v. DATINĂ. FEL. OBICEI. RlN-DUIALĂ. TRADIŢIE. UZ. UZANŢĂ, zacuseă s. v. APERITIV. GUSTARE, zadfir s. v. DEŞERTĂCIUNE. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE. ZADARNIC 1094 zadărnic adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎN* GÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEŢ. TRUFAŞ. ŢANŢOŞ. VANITOS. ZADARNIC adj., adv. l.adj. ineficace, ineficient. infructuos, inutil, nefolositor,netrebuincios, neutil, van, (livr.) inopcrânt, oţi6s, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositâr, (fig.) deşert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. degeaba, inutil, (înv. şi pop.) geâba, surda, (Transilv.) h6ba, (înv.) îndârn. (~ te strădu ieşti.) ZÂDĂ s. (BOT.; Larix decidua) larice. zadă s. v. PIN. zădie s. v. CATRINŢ&.- FOTĂ. ZAHĂR s. (BIOL.) glucid, hidrat de carbon. ZAHARĂZĂ s. (BIOL•) invertază. ZAMARICÂ'LE s. pl. cofeturi (p!.), dulciuri (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricâle (pl.). (A mîncaf. multe ~.) zaharică s. v. CĂTINĂ, zaharisi vb. v. RAMOLI. ZAHARISIT adj. (înv.) zăhărit. (Miere zaharisit adj. v. RAMOLIT. SENIL. ZAHARdZĂ s. zahăr, (Transilv., Maram. şi Ban.) miere. (~ constituie un aliment de bază alemului.) ZAHĂR s. 1. zaliaroză, (Transilv., Maram. şi Ban.) miere. (~ constituie un aliment de bază al omului.) 2. (CHIM.) zahăr de malţ— maltoză ; zahăr de struguri — glucoză. zăhur s. v. DIABET, zahăr de cjhedţă s. v. CANDEL, zahăr de lâpte s. v. LACTOBIOZĂ. LACTOZĂ. ZAHEREÂ s. (IST.) (înv.) proviânt. (~ pentru oştite otomane.) zahercâ s. v. FURAJ. NUTREŢ, zaiafet s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂŢ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUI-RE. zăscă s. v. GAIŢĂ, zaîf adj. v. INDISPUS, zaiîlîc s. v. INDISPOZIŢIE, zaimf s. v. VĂL. VOAL.' zale s. pl. v. LANŢ. zalhanâ s. v. ABATOR. ZAMBÎLÂ s. (BOT.; Hyacinthus orientalis) (reg.) iacint, floarea-viorâîei, (prin Transilv.) acintuş. zambilă s. v. CEAPA-CIORII. VIOREA, zâmbilă-de-cîmp s. v. TOPORAŞ. VIOLETĂ. VIOREA. zâmcă s. v. FORTIFICAŢIE. ÎNTĂRITURĂ. zamfir s. v. SAFIR, zamfiră s. v. GRANGUR. zamparjKjhi s. v. DERBEDEU. GOLAN, HAIMANA. VAGABOND, zapciâlă s. v. EXECUTARE, zapcierie s. v. ZAPCILÎG. zapcH vb. v. EXECUTA, zapciitâră s. v. EXECUTARE. X *ZAPCIL1C s. (înv.) zapcierie. (Funcţia sapei ului se numea zapeilSc s. v. EXECUTARE. zapciu s. v. AGENT. EXECUTOR. GARDIAN. SERGENT. SUBPREFECT. zăpis s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. PIESĂ. zapiseă s. v. ADEVERINŢĂ. CERTIFICAT DOVADĂ. MĂRTURIE, zapor s. v. SGARLATINĂ, ZAR s. (rar) prăvâl, (reg.) prăvălie, prăvăliei* (înv.) căţcă, (arg.) babarâs. (~ folosit la dive se jocuri.) zar s. v. BROASCĂ. ZARÂF s. (înv.) tîrgâr. (~ schimba banii. ) zarâî s. v. BANCHER. CĂMĂTAR, zarafir s. v. BROCART, zaraflîc s. v. CĂMĂTĂRIE, zără s. v. ZER. ZĂRE s. 1. orizont, (astăzi rar) zârişte, (pop ) poala cerului. (Se vede ceva în ~.) 2. (la pl.) aer, atmosferă, cer, slavă, spaţiu, văzduh, (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat tn ~.) z£rc s. v. APARIŢIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. LICĂR. LICĂRIRE. LICĂRIT. LUCIRE. LUMINĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SCĂPĂRARE. SCĂPĂRAT. SCÎNTEIE. SCÂNTEIERE. SCLIPEALĂ. SCLIPIRE. SCLIPIT. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRĂLUCI-GIRE. STRĂFULGERARE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE. zărişte s. v. LUMINIŞ. ORIZONT. POIANĂ. ZARE. zarnaeadefi s. v. NARCISĂ, zarpă s. v. BROCART, zarţălc s. pl. v. OCHELARI. ZĂRVĂ s. 1, balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zgomot, (rar) kirmăt, (astăzi rar) strigâre, (pop. şi fam.) cliL îomân, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimân, hală-lâie, hărhălâie, toiet, toloboătă, tololoi, (Moîd., Bucov. şi Transilv.) h61că, (Transilv.) 161 otă, (înv.) calabalîc, dandanâ, dănănâie, dăndănâie, gîlceâvă, (fig.) ţigănie, (arg.) năsulie. (Era o ~ de nedescris.) 2. agitaţie, frămîntare, tulburare, vîlvă. (Din nimic s-a stîrnit o ~.) 3. ceartă, discuţie, vorbă, (pop.) gîlceâvă, sfâdă. (Mult& ^ s-a făcut între ei pentru mine.) ZARZAVAGÎU s. (prin Ban.) sîrviân, (turcism înv.) baccevân. ZARZAVĂT s. verdeţuri (pl.). (Legume fi ~ turi.) zarzăr s. v. CORCODUŞ. ZARZĂRĂ s. (BOT.) (Transilv.) tinghireâ. zarzără s. v. CORCODUŞĂ, zâtcă s. v. ÎNTINZĂTOR. ÎNTORCĂTOB. SLOBOZITOR. zatocenie s. v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHTUN. SURGHIUNIRE. ZAŢ s. I. drojaie, (înv.) telveâ. (~ de cafea.) II, (TIPOGR.) tipar. (Scoate rama care închide ~.) zâibret s. v. FUNDAMENT, zaveră s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIŢĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ. 1095 ZĂDĂRNICIE zavergisi vb. v. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. zavergiu adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. ZAVESCĂ s. gloabă, heriie. era taxa plătită pentru a împiedica redeschiderea unui proces.) zavistie s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CIUDĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. GELOZIE. GÎLCEAVĂ. INTRIGĂ. INVIDIE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MAŞINAŢIE. NECAZ. NEÎNŢELEGERE. PICA. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. UNELTIRE. vrajbă. ZÎZANIE. zavistios adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS, zavistios adj., s. v. INTRIGANT, zavistiile adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS, zavistnic adj., s.v. INTRIGANT, zavlstaicie s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. zavistui vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVIDIA. JINDUL LĂCOMI. PIZMUI. RlVNI. UNELTI. zavistuitdr adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS, zavistuitdr adj., s. v. INTRIGANT, zavrngioăică s. v. CERTĂREAŢĂ. SCANDA LA GIO AI CA. zavragiu adj., s. v. ARŢĂGOS. CERTĂREŢ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU. ZĂBALĂ s. î. (reg.) muştiuc. pusă în gura calului.) 2. (MED.; la pl.) ragadă, z-ăbăluţă, (prin Ban.) zobdle (pl.). zăbală s. v. HERPES. ZĂBĂVĂ s. intîrziere, (pop.) zăbovire, (înv.) pesteălă. (Să mergem acolo fără ~.) zăbăvă s. v. AMUZAMENT. DISTRACŢIE. JOACĂ. ODIHNĂ. RĂGAZ. REPAUS. zăbâvnic adj. v. GREOI. ÎNCET. ÎNTÎR-ZIAT. LENT. MOALE. MOLATIC. MOLÎU. zăbălds adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. ZĂBĂLGŢĂ s. 1. strună. (~ la zăbala tăpăstrului.) 2. (MED.) ragadă, zăbale (pl.), (prin Ban.) zcbdle (pl.). zăbăăe adj. v. AIURIT. BUIMAC. BUIMĂCI IT.DERUTAT.DE SCUMPĂNIT.DEZOR IEN-^AT. NĂUC. NĂUCIT. ZĂPĂCIT. săbia u s. v. DULĂU. GĂLIGAN. LUNGAN, VLĂJGAN. ZĂVOD. ZĂBOVÎ vb. 1. a întîrzia, (pop.) a pregeta* (înv.şi reg.) a peşti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult într-un loc.) 2. a întîrzia, a sta. (Să nu ~ mult acolo !) 3. a se opri. a poposi, a sta, a şedea, a trage. (A ™ la umbra unui stejar.) 4, a rămine, a «ta, (înv.) a prebîndi. (Cît ai ~ la ei?) 5. a aştepta, a sta. (Mai ~ puţin, că vini) zăbovi vb. v. ÎNDELETNICI. OCUPA. ZĂBOVIRE s. 1. întîrziere, (pop.) pregetâre* (reg.) pregetătiiră. (~ cuiva într-un loc.) 2. oprire, poposire. (~ lui într-un loc, pentru odihnă.) zăbovire s. v. ÎNTÎRZIERE. ZĂBAVĂ, zăbovit adj. v. ÎNTÎRZIAT. zăbovitor adj. v. ÎNTÎRZIAT. zăbrărs s. v. DUMBRAVĂ. ZĂBRĂNIC s. crep. (O lungă maramă de ~ negru.) ZĂBREA s. gratie, (pop.) ostreţ, (Transilv.) roştei. (Fereastră cu ~ele.) zăbreălă s. v. ANURIE. ZĂBUNAŞ s. zăbunel. (~ de călugăr.) ZĂBUNEL s. zăbunaş. (~ de călugăr.) zăcâre s. v. BOLIRE. ZĂCERE. ZĂCUT, zăcăs adj. v. DUŞMĂNOS. GELOS. INVIDIOS. PIZMAŞ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS. RĂZBUNĂTOR. zăcăş adj., s. v. INDOLENT. LENEŞ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR. zăcări vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI. zficfişeulfi s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INACTIVITATE. INACŢIUNE. INERŢIE. INVIDIE. NEACTIVITATE. NECAZ. PA SIV ITATE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RĂUTATE. zăcăşle s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RĂUTATE. ZĂCĂTOÂRE s. cadă, (înv. şi pop.) tocitoare. (~ pentru struguri.) zăcătoare s. v. STANIŞTE. zăcăvură s. v. STANIŞTE. ZĂCEA vb. a boli, a piroti, a tînji, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. şi Olt.) a tironii, (înv.) a lîncezi. (~ de o lună la pat.) ZĂCERE s. bolire, zăcut, (pop.) gogire, zăcâre. (O lunga ~ în pat.) ZĂCl^T s. bolire, zăcere, (pop.) gogiTe, zăcâre. (~ cuiva in pai.) zăcut. adj. v. CLOCIT. DESCOMPUS. ÎMPUŢIT. PUTRED. PUTREZIT. RĂSUFLAT. STĂTUT. TREZIT. zădărî vb. v. AGASA. AGITA. ASMUŢI. AŢÎTA. ENERVA. HĂRTUI. INCITA. INDISPUNE. INSTIGA. IRITA. ÎNTĂRITĂ. ÎNTETI. ÎNVIORA. NECĂJI. PLICTISI. PROVOCA. RÎCÎI. SÎCÎI. STÎRNI. SUPĂRA. TULBURA. ZGÎNDĂRI. zădărîre s. v. AGASARE. ASMUŢIRE. AŢÎ-ŢARE. ENERVARE. INCITARE. INSTIGARE. INSTIGAŢIE. IRITARE. ÎNTĂRÎTARE-PLICTISIRE. PROVOCARE. SÎCÎIALĂ. SÎCÎ-IRE. STÎRNIRE. TULBURARE. zădăfit adj. v. AGASAT. AŢÎŢAT. ENERVAT. INCITAT. INSTIGAT. IRITAT. ÎNTĂ-RÎTAT. PLICTISIT. PROVOCAT. SÎCÎIT. STÎRNIT. SUPĂRAT. ZĂDĂRNICI vb. 1. a dejuca, a împiedica, a strica. (Le-a ~ toate planurile.) 2, a anihila, a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza. (A ** efectele nefaste ale • + ZĂDĂRNIGÎE s. 1, deşertăciune, inutilitate, nimic, nimicnicie, (înv.) tnişelle, nimicie. ZĂDĂRNICIE 1096 (Psalmistul afirmă că total e ~.) 2. deşertăciune, inutilitate, (rar) zadâr. (~ unei acţiuni.) 3. ineficacitate, ineficienţă, inutilitate, (rar) superfluenţă, superfluitâte, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitate. (~ discuţiilor.) zădărnicie s. v. AROGANŢĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎN-GÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEŢIE. TRUFIE. VANITATE. ZĂDĂRNICIRE s. 1. dejucare, împiedicare. (~ uneltirilor cuiva.) 2. anihilare, anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare. (~ efectelor negative ale . . .) ZĂDtJF s. (MET.) arşiţă, caniculă, călduri (pl.)> dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbu-şeală, năduf, năduşeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăpuşeală, (livr.) torpoâre, (pop.) arshră, vipie, (reg.) buhoâre, căcăt, crăpăt, năplăiălă, pîclă, prepăt, prigoâre, puhăiâlă, zăpuc, (prin Ban.) arsoâre, (Ban. şi Transilv.) friptoâre, (prin Olt.) jâpsă, (Ban.) pripeâlă, (înv.) ars, pripec, (fig.) cnptăr, jar. (~ zilelor de vară.) zăduf s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULŢUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. zădufos adj. v. ARZĂTOR. CANICULAR. DOGORITOR. FIERBINTE. TORID. TROPICAL.^ ZĂPUŞITOR. ZĂGÂN s. (ORNIT.; Gypaetus barbalus) vultur bărbos, (rar) vultur negru, (reg.) şurli-gâie, (Transilv.) ceahlău, (Transilv. şi Ban.) şorllţă, (Transilv.) şuşugâie. ZĂGAZ s. (CONSTR.) 1. baraj, stăvilar, (reg.) opritoâre, (Mold. şi Bucov.) iezătură, (prin Munt.) năsâdă, (Mold.) opust. (~ construit pe Lotru.) 2. stavilă, stăvilar, (pop.) opust, (reg.) iezătură, (înv.) iaz, scurgătoăre. (A deschide ~ la moară.) zăţjăhu vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA. ZĂGĂZUI vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. a îndigui, a stăvili. (A rs*/ malul unui riu.) zăgăzui vb. v. DOMOLI. POTOLI. STĂPÎNI. STĂVILI. TEMPERA. ZĂGĂZUIRE s. l.bararc, stăvilire. (~ apei.) 2. îndiguire, stăvilire. (~ malului unei ape.) ZĂGĂZUIT adj. 1. barat, stăvilit. (O apă ~.) 2. în di guiţ, stăvilit. (Mal ~.) zăgirnă s. v. SĂCULEŢ. SEDILĂ. zăgrăi vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI, zăhătă s. v. STRADELĂ. STRĂDUŢĂ, zăbăi vb. v. AGASA. DERANJA. ENERVA. INCOMODA. INDISPUNE. IRITA. ÎNCURCA. JENA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA. zăhărele s.pl.v. COFETURI. DULCIURI. ZAHARICALE. zăhărit adj. v. GLASAT. ZAHARISIT, zăhătui vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PIERDE. PLICTISI. RĂTĂCI. SÎCÎI. SUPĂRA. zăicăi s. v. GAIŢĂ, zăltln s. v. ULEI. UNTDELEMN, zăleti vb. v. SĂLTA. SĂRI. ŢÎŞNI. zălezeălă s. v. PLICTISEALĂ. URÎT. zălezi vb. v. BOLI. PIROTI. SLĂBI. TÎNJI. ZĂCEA. zălezlt adj. v. SFRIJIT. SLAB. zălezitără s. v. MOLESEALĂ. SFÎRŞEALĂ. SLĂBICIUNE. zălfşte s. v. BĂTAIE. SUFLARE. SUFLU, zăloâgă s. v. CAPITOL. SEMN. ZĂLOG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.)iovă, loză, răchită. zălăjj s. v. AMANET. GAJ. GARANŢIE IPOTECĂ. OSTATIC. SECHESTRU, zălog! vb. v. AMANETA, zălogfre s. v. AMANETARE. IPOTECARE. SECHESTRARE. zălogft adj. v. AMANETAT. IPOTECAT. SECHESTRAT. zălăd adj.v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. BUIMAC. BUIMĂCIT. DERUTAT. DESCREIERAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIEN-'iAT. NĂUC. NĂUCIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. zăluzeălă s. v. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENŢĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. TICNEALĂ. zăluzi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ŢICNI. zăluzie s. v. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENŢĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ. zăluzii adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT, zămăn s. v. OCAZIE. PRILEJ, zăminleălă s. v. AMESTECĂTURĂ. ÎNCÎL-CEALĂ. ÎNCÎLCIRE. ÎNCÎLCITURĂ. ÎNCURCĂTURĂ. zăminii vb. v. AMESTECA. ÎNCÎLCI. ÎNCURCA. zămintitură s. v. AMESTECĂTURĂ. ÎN-CÎLCEALĂ. ÎNCÎLCIRE. ÎNCÎLCITURĂ. ÎNCURCĂTURĂ. ZĂMISLÎ vb. (BIOL.) a concepe, (înv.) a naşte. (Un bărbat care poale ~.) zămisli vb. v. AFLA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INVENTA. NAŞTE. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROCREA. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. zămislire s. v. CONCEPERE. CONCEPŢIE. NAŞTERE. PARTURIŢIE. PROCREARE. PROCREAŢIE. zămorî vb. v. EPUIZA. EXTENUA. FRÎN-GE. ISTOVI. SECA. SECĂTUI. SFÎRŞL SLEI. STOARCE. VLĂGUI. ZDROBI, zămos s. v. PEPENE. ZĂMOŞÎŢÂ s. (BOT.; Hibiscus trionum) (reg.) macul-cioârei. zănăt s. v. MESERIE. MEŞTEŞUG. ZĂNATIC adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheât, pălă- 1097 ZĂPUG vâtic, silkui, (înv. şi reg.) prilestit, (reg.) şucheât, tui, (Mold.) tuieş, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce tip ~ /) ZĂNGĂNEÂLĂ s. 1. zăngănire, zăngănit, zăngănitură, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurâi. (~ de lanţuri.) ZĂNGĂNÎ vb. 1. a zornăi, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanţurile ~.) 2. a zdrăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.) ZĂNGĂNÎRE s. 1. zăngăneală, zăngănit, zăngănitură, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurâi. (~ de lanţuri.) ZĂNGĂNÎT s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănitură, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănire, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zârnet, (reg.) zurâi. (~ de lanţuri.) ZĂNGĂN1TOR adj. zornăitor, zuruitor. (O grămadă de galbeni ZĂNGĂNITURĂ s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurâi. (~ dc lanţuri.) zâncfăt s. v. ZĂNGĂNEALĂ. ZĂNGĂNIRE. ZĂNGĂNIT. ZĂNGĂNITURĂ. ZĂNOĂGĂ s. (GEOL., GEOGR.) caldeiră, cazan, căldare, circ, (prin Ban.) scofâină. (~ în regiunile muntoase.) ZĂPÂDĂ s. (MET.) nea, ninsoare, omăt. (A nins şi ~ acoperă cîmpia.) ZĂPĂGEĂLĂ s. 1. ameţeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, (înv. şi reg.) uluiâlă, uluire, (reg.) uimăceâlă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) teliuiâlă. (Stare de ~.) 2. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, (livr.) de-concertâre. (~ îl împiedică să acţioneze.) 3. tulburare. (~ ce l-a cuprins cînd m-a văzut.) 4. fîstîceală, intimidare, (Olt.) rătuteâlă. unui copil.) 5. aiureală, sminteală, ţicneală, (fam. fig.) ţăcăneâlă. (~ cuiva.) 6. confuzie, încurcătură, (Transilv.) îngăimăceâla. (S-a produs o ~.) 7. babilonie, dezordine, haos, încurcătură, (înv.) vavilonie. (Nu te mai poţi descurca în ~ asta.) 8. debandadă, dezordine, dezorganizare, haos, neorînduială, (rar) nedr-dine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureâlă, harababură. (O mare ~ în activitatea acelei instituţii.) 9. deranj, dezordine, neorînduială, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureâlă, harababură. (E mare ~ la ei în casă.) 10. dezordine, neorînduială, răvăşeală, (fam.) brambureâlă, harababură, talmeş-bâl-meş, (fam. fig.) balamtic. (Mare ~ e în hir-tiile tale.) ZĂPĂGÎ vb. 1. a (se) ameţi, a (se) buimăci, a (se) năuci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. şi Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de iot!) 2. a deruta, a descumpăni, a dezorienta, a încurca, (livr.) a deconcerta. (Vestea auzită l-a ~,j 3,a (se) tulbura. (S-a ~ cînd l-a văzut.) 4. a se fîstîci, a se intimida, a se încurca, (reg.) a se teşmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. şi Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se piârde. (Ce te-ai ~ aşa în faţa lor?) 5. a încurca, (prin Transilv.) a mitroşi. (A ~ ceva.) 6. a deranja, a răscoli, a răvăşi, (reg.) a răntui, a rosto-poli. (De ce mi-ai ~ hîrtiile?) ZĂPĂCÎRE s. 1. buimăcire, năucire. cuiva.) 2. fîstîcire, încurcare. (~ unui copil.) 3. deranjare, răscolire, răvăşire. (~ hîrtiilor de pe masă.) ZĂPĂCÎT adj. 1. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tîmpit, (pop.) bîigult, capiu, uluit, (reg.) buimâtic, hăbăâc, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) 2. ameţit, (fig.) beat, îmbătât. (~ de fericire.) 3. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, (livr.) deconcertât, (înv. şi fam.) sastisit. (Om ~.) 4. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăştiat. (Nu ştie cum să acţioneze, e complet ~.) 5. tulburat. (Rămăsese ~ cînd a văzut-o.) 6. îîstîcit, intimidat, încurcat, (reg.) tcşmenlt, (Olt. şi Munt.) rătutlt. (Copilul a rămas ~.) 7. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheât, pălăvâtic, silhui, (înv. şi reg.) prilestit, (reg.) şucheât, tui, (Mold.) ttiieş, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fisr.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce tip ~!) 8. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zbînţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zban-ghlu, (reg.) sturlubâtic, sturluibât, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) şulhetic, (înv.) zburdâtic, zburdător. (Ce copil~ I) 9. deranjat, răscolit, răvăşit. (Are toate hîrtiile ~.) zăpăcitor adj. v. AMEŢITOR. NĂUCITOR. UMITOR. ULUITOR, zăpăl vb. v. HĂ MĂI. LĂTRA, zăpălt s. v. HĂMĂIALĂ. HĂMĂIRE. HĂMĂIT. HĂMĂITURĂ. LĂTRARE. LĂ- TRAT. LĂTRĂTURĂ. zăpăittiră s. v. HĂMĂIALĂ. HĂMĂIRE. HĂMĂIT. HĂMĂITURĂ. LĂTRARE. LĂTRAT. LĂTRĂTURĂ. zfipirstea s. art. v. MEZIN. PRÎSLEA. zăplăn s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN. zăplât s. v. CHINGĂ. STINGHIE, zăplâz s. v. GARD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. OCOL. ULUCĂ, zăpodie s. v. PLATOU. PODIŞ. VALE. zăpor s. v. PUHOI. ŞUVOI. TORENT, zăpreâlă s. v. RETENŢIE. zăpsî vb. v. CONSTATA. OBSERVA. PRINDE. REMARCA. SESIZA. SURPRINDE. VEDEA. zăpuc s. v. ARŞIŢĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINŢEA- ZĂPUŞEALĂ 1098 LĂ. NĂBUŞE AL A. NĂDUF. NĂDIJŞEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUŞEALĂ. ZĂPUŞEALĂ s. (MET.) arşiţă, caniculă, caiduri (pi.), dogoare, dogorealâ, fierbinţeală, năbujeală, năduf, năduşeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, (livr.) torpoâre, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoâre, cocăt, crăpăt, năplăiâlă, pîciă, prepăt, prigoâre, puhăiâiă, zăpuc, (prin Ban.' arsoâre, (Ban. şi Transilv.) friptoăre, (prin Olt.) jâpsă, (Ban.) pripeâlă, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) zăpuşi vb. v. ARDE. DOGORI. FRIGE. PlRJOLI. zăsuşit adj. v. ARZĂTOR. CANICULAR. DOGORITOR. 'FIERBINTE. ÎNĂBUŞITOR. SUFOCANT. SUGRUMĂTOR. TORID. TROPICAL. ZĂPUŞITOR. ZĂPUŞITOR adj. arzător, canicular, dogoritor, fierbinte, torid, tropical, (reg.) zădnfos, zăpuşit, (prin Ban. şi Olt.) pripitor. (O zi ~ i soare ~ ; o căldură ~.) zărănie s. v. ŢIPENIE, zărăr s. v. MULGĂTOR, zărâfîe s. v. CĂMĂTĂRIE, zărăsti vb. v. PIERDE. RĂTĂCI. ZĂRGÂN s. (IHT.; Belone beleae euxird) stiucă-de-mare, (reg.) ţipar-de-mâre. zărqheălă s. v. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENŢĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ. zărgbenie s. v. ALIENARE. ALIENAŢIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENTĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ŢICNEALĂ. zărfjUi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ŢICNI. zărcfUtt adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. ' ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU. zăn/îiit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ŢICNIT. ZĂRI vb 1. a observa, a vedea, (arg.) a gini. (Ce ~ la orizont?) 2. a (se) vedea. (îl~ venind spre noi.) 3. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se”vedea, (italienism înv.) a spunta. (Nu se nj eu săptămînile pe stradă.) 4. a observa, a percepe, a remarca, a reţine, a sesiza, a vedea, (înv.) a privi. (N-ai nici o schimbare?) zări vb. v. LUMINA. STRĂLUCI, zărpăiătic adj. v. FLUSTURATIC. FLUTURAT IC. FRIVOL. NESERIOS. UŞURATIC. VÎNTURATIC. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURA-TIC. ZĂRZĂRĂŞ s. (BOT.) zarzărei. ZĂRZĂRâL s. (BOT.) zărzăraş. zăstim? s. v. EPOCĂ. INTERVAL. PERIOADĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. SPAŢIU. TIMP. VREME. zăticni vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. ÎNTRERUPE. JENA. OPRI. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA. zăticoire s. v. DERANJARE. INCOMODARE, JENAHB. STINGHEREALĂ. STIN- GHERIRE. STÎNJENEALĂ. STÎNJENIRE. TULBURARE. zătoăre s. v. MAMELĂ. PIEPT. SÎN. ŢÎŢĂ. zăton s. v. OSTREŢ. ZĂU interj. 1. jur! / ca aşa este.) 2* serios!, (t’ranţuzism) parol! Chiar vrei să vin cu tine? — ~ I) zauitâ vb. v. PRIVI. UITA. VEDEA, zuveasu s. v. PERDEA, zăvclcă s. v. CATRINŢĂ. FOTĂ. zavoĂre s. pl. v, CĂTUŞE. FIARE. ZAVOD s. (ZOOL.) dulău, (prin Transilv.) pugleu, (Mold. şi Rucov.) zăblâu, (Un ™ pentru păzit cartea.) ZĂVOI s. luncă. (~ de sălcii.) ZĂVOR s. ivar, încuietoare, (pop.) rătâi, (reg.) riglă, (prin Ban.) reză. (~ la o uşă. $ zăvor s. v. BUHAI. ÎNTINZĂTOR. ÎN-TORCĂTOR. LEAŢ. SLOBOZITOR. ŞIPCA. ZĂVORI vb. a (se) fereca, a (se) închidă, a (se) încuia. (A ~ o casă; s-a ~ în casă.) zăvori vb. v. ARESTA. DEŢINE. ÎNCHIDE, ÎNTEMNIŢA. REŢINE. ZĂVORIRE s. ferecare, închidere, SncataPc uşii.) ZĂVORIT adj. ferecat, închis, încuiat. (Gasâ, uşă ~.) zbîincă s. v, VENTUZĂ, zbangliiu adj. v. CHIORÎŞ CRUCIŞ. DRĂ« COS. ÎNCRUCIŞAT. NEASTÎMPĂRAT. NE# BUN. NEBUNATIC. PIEZIŞ. SAS IU. SPRINŢAR. STRA8IC. VIOI, ZĂPĂCIT. ZBÎM-ŢUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU* ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIG, zbanţ s. v. VENTUZĂ, ZBATE vb. î. a se zvîrcoli. (Peştele se în năvod.) 2. a se smuci, (reg.) a se zbici. (Sa ~ să se desprindă din legături.) 3. a se perpeli, a se zbuciuma, a se zvîrcoli. (Se din cauza durerilor.) 4. a se frământa, a se zbuciuma, a se zvîrcoli, (pop.) a se bâte, (înv. şl reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea in aşternut.) 5. a (se) agita, a clocoti, a (se) frămîntă, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbuciuma, (înv. şi reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbatic l. (Apele crescute se ~ în matcă.) fi. a (se) învîr-teji, a (se) învolbura, (rar) a (se) învîitori, (pop.) a (se) virteji, (reg.) a (se) învoălbe, a (se) vîrtejui. (Marea se ~ în furtună.) 1. a bat*, a palpita, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a zvîcni, (rar) a zvicii, (reg.) a bîcîi, a tic!ti* (Inima se ~ cu putere.) 8. a se chinui, a co consuma, a se frămîntă, a se zbuciuma, (rog.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui., (fig.) a m sfăcîma. (Na te mai ~ attta pentru toate!) a se canoni, a se căzni, a se chinui, a a» forţa, a se frămîntă, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se Undi, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgir:, (reg.) a se verpcJi, (Mold.) a se stradănai, (înv.) a se învălui, & TvăsU;. a (se) osîrdmci, a (se) osîrdui, a so volt 1099 ZBÎRCEALĂ nici, (fig.) a se sfărima. (Se ~ să rezolve problema.) Z BÂTE RE s. 1. zvircoleală, zvîrcolire, zvîr-colitură. peştelui in năvod.) 2. agitaţie, clocot, frămintare, freamăt, învolburare, tălă-zuire, tumult, vuiet, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeâlă. (~ apelor ieşite din matcă.) 3. învîrtejire, învolburare, (reg.) virtejuire. mării în furtună.) 4. bătaie, palpitare, palpitaţie, pulsaţie, ticăit, tresărire, zvîcneală, svîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvicnitură, (rar) tre-săritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltâre. (~a inimii.) 5. chin, frămîntare, zbucium, zbuciumare, (reg.) marghiol. (O ~ sufletească insuportabilă.) 6. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, (livr.) travâliu, (rar) străduiâlă, strădulre, (pop.) canoneâlă, (reg.) ştrapăţ, (prin Munt.) Miorînceâlă, (Mold. şi Transilv.) zoâlă, (înv.) căznire, nevolnţă, ostcninţă, sforţa, strădă-milnţă, strădănulre. lui a fost încununată de succes.) zbaturi vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. ÎNDESA. PRESA, zbea vb. v. SUGE. zbeng s. v. JOACĂ. JOC. ZBENGUIALĂ. ZBEN GUIRE. ZBENGUIT. ZB ÎNŢUIALĂ. zbIntuire., zbînţuit. zbînţuitură. ZBURDARE. ZBURDĂLNICIE. ZBENGUI vb. 1. a se hirjoni. (Copiii se ~ Intre ei.) 2. a se zbînţui, a zburda. (Toată siua se ~.) ZBENGUIALĂ s. î. hîrjoană, liirjoneală, (reg.) zbinţ. (Lăsaţi ~ !) 2. joacă, joc, zbenguire, zbenguit, zbinţuială, zbînţuire, zbînţuit, zbînţuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguiâlă, zbînţ, zburdă. (N-a fost decît o ** de copii.) ZBENGUÎRE s. joacă, joc, zbenguială, zbenguit, zbinţuială, zbînţuire, zbînţuit, zbînţuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguiâlă, zbînţ, zbtirdă. (N-a fost dectt o & de copii.) ZBENGUÎT s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbinţuială, zbînţuire, zbînţuit, zbîn-ţnitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguiâlă, zbînţ, zbiirdă. (N-a fost decît un de copii.) zbereguiâlă s. v. JOACĂ. JOC. ZBENGUIALĂ. ZBENGUÎRE. ZBENGUIT. ZBÎN-fUIALĂ. ZBÎNŢUIRE. ZBÎNŢUIT. ZBÎNŢUITURĂ. ZBURDARE. ZBURDĂLNICIE, zbîcer s. v. MUTUL, zbici s. v. BICI. BICIUŞCĂ. ZBICÎ vb. a se usca, a se zvînta, (înv. şi reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) zbici vb. v. SMUCI. ZBATE. ZBICÎRE s. uscare, zvîntare. (~ rufelor.) ZBICÎT adj. uscat, zvîntat. (Rufe ~.) zbiciui vb. v. BICIUI. ŞFICHIUI. zbiciulă vb. v. BICIUI. CLĂTINA. SCUTURA. ŞFICHIUI. ZGÎLŢÎI. ZGUDUI, zbiciuşcă s. v. BICIUŞCĂ. CRAVAŞĂ. ZBIERĂ vb. 1. a striga, a ţipa, a urla, (înv. ţ\ reg.") a toi. (înv.) a chema. (~ cît îl ţinea gura.) 2. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, (reg.) a ţivli, (Transilv.) a pubăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se spârge. (~ de durere.) 3. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, a vocifera. (Ia nu mai că te aud l) 4. a răcni, a se răsti, a striga, a ţipa, a urla, (pop.) a se oţărî, a se stropşi, (înv. şi reg.) a se răpşti, (reg.) a se răboţoi, a se răcămăţi, a se răgădui, a se răs-cocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. şi Ban.) a se născocorî, (prin Olt. şi Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvînta, (fam.) a se burzului, a se răţoi, a se zborşi. (Ce ~ aşa la mine?) 5. a mugi, a rage, {înv. şi reg.) a rugi, (reg.) a rîncăi, a rîncălui, (Transilv.) a băuni. (Vilele ~.) ZBIERĂtGRĂ s. răcnet, strigăt, ţipăt, urlet, zbieret, (rar) strigâre, strigătură, ţipăti'iră, ţinv. şi reg.) răcnitură. (^ de durere; ce sint ~ ile astea?) ZBIERET s. 1. strigăt, ţipăt, urlet, (înv.) chemâre, vreâvă. (Încetează cu ~elel) 2. răcnet, strigăt, ţipăt, urlet, zbierătură, (rar) strigâre, strigăttiră, ţipătură, (înv. şi reg.) răcnitură. (~ de durere.) ibihui vb. v. C.LĂTINA. SCUTURA. ZGÎL-ŢÎI. ZGUDUI. zbihuiâlă s. v. CLĂTINĂTURĂ. SCU-TURĂTURĂ. ZGÎLTÎIALÂ. ZGÎLTÎIRE. ZGÎLŢÎIT. ZGÎLTÎITURĂ. zbînţ s. v. HÎRJOANĂ. HÎRJONEALĂ. JOACĂ. JOC. ZBENGUIALĂ. ZBENGUÎRE. ZBENGUIT. ZBÎNTUIALĂ. ZBÎNŢUIRE, ZBÎNŢUIT. ZBÎNŢUITURĂ. ZBURDARE. ZBURDĂLNICIE. ZBÎNŢUÎ vb. a se zbengui, a zburda. (Ţoală ziua se ~.) ZBÎNŢUIÂLĂ s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînţuire, zbînţuit, zbin-ţuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguiâlă, zbînţ, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.) ZBÎNŢUÎRE s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbinţuială, zbînţuit, zbînţui-tură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbe" reguiâlă, zbînţ, zbârdă. (N-a fost decît o ~ de copii.) ZBÎNŢUÎT adj. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvin-turatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlnbâtic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) şul-hâtic, (înv.) zburdâtic, zburdător. (Copil ~.) ZBÎNŢUÎT s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbinţuială, zbînţuire, zbînţuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguiâlă, zbînţ, zburdă. (N-a fost decît un ~ de copii.) ZBÎNŢUITLÎRĂ s. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbinţuială, zbînţuire, zbînţuit, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguiâlă, zbînţ, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.) zliîrceălâ s. v. CREŢ. CUTĂ. DUNGĂ-ÎNCREŢITURĂ. R!D ZBÎRCITURĂ. ZBÎRCI 1100 zbîrci s. v. CREŢ. CUTĂ. DUNGĂ. ÎNCREŢITURĂ. RID. ZBÎRCITURĂ. ZBÎRCÎ vb. 1. a (se) cuta, a (se) încreţi, a (se) rida, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (sc) boţi, a (se) brăzda. (Obrazul i s-a ~,) 2. (pop.) a se pomăi, (reg.) a se pomi, a se pornişi. (După boală i s-a ~ trupul.) ZBÎRCIOG s. (BOT.) 1. (Morchella escu-Icnta) ciuciulete, (reg.) pup. 2. zblrciogi-graşi (Gyromitra esculenta) — (reg.) pupi (pl.). ZBÎRCÎRE s. cutare, încreţire, ridare, (fam.) smochinire. (~ pielii obrazului.) ZBÎRCÎT adj. 1. creţ, cutat, încreţit, ridat, (fam.) smochinit, (fig.) boţit, brăzdat. (Un obraz tare ~.) 2. (pop.) pomăit. (Om ~.) ZBÎRClTtJRĂ s. creţ, cută, dungă, încreţitură, rid, (pop.) zbîrceâlă, zbîrci, (prin Transilv.) ranţ, (fig.) brazdă. (Fată plină de ~i.) ZBÎRLÎ vb. 1. a (se) ciufuli, (pop.) a (se) burzului, a (se) zborşi, (Ban., prin Transilv. şi Olt.) a (se) sperii. (După somn i s-a ~ pârul.) 2. a se ridica, (reg.) a se arici. (I s-a ~ părul de frică.) 3. a se înfoia, a se răsfira, a se umfla, (vestul Transilv.) a se sperii. (Penele păsării se ~.) zbirii vb. v. CUTA. ÎNCREŢI. ÎNRĂUTĂŢI. SUPĂRA. TREMURA. UNDUI. ZRÎRLÎRE s. ciufulire. (~ părului.) ZBÎRLÎT adj. 1. ciufulit, deranjat, neîngrijit, vîlvoi, (livr.) hirsiit, (pop. şi fam.) burzuluit, (înv. şi reg.) străflocăt, (reg.) borz, borzos, buhos, buhuiât, vîlvoiât, zbîrldg, zbor-şlt, (Mold. şi Bucov.) dupuros, (vestul Transilv.) sperlă, (Ban. şi sud-vestul Transilv.) sperlit, (fam. şi depr.) neţesălat. (Cu părul ~.) 2. despletit, nepieptănat. (O femeie ~.) 3. în-foiat, răsfirat, umflat. (Pasăre cu coada ~.) zbîrlit adj. v. SUPĂRAT. zbîrlog adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT. zbîrn s. v. BÎZÎIALĂ. BÎZÎIRE. BÎZÎIT. BÎZÎITURĂ. ZBÎRNÎIALĂ. ZBÎRNÎIRE. ZBÎRNÎIT. ZBÎRNÎITURĂ. ZÎZÎIT. ZUMZĂ-IALĂ. ZUMZĂIRE. ZUMZĂIT. ZUMZĂ-ITURĂ. ZUMZET. ZBÎRNÎÎ vb. 1. a bîzîi, a zîzîi, a zurazăi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bor-năi, (Transilv. şi Ban.) a vîjîi. (Albinele ~.) 2. a suna, a ţîrîi. (~ soneria, telefonul.) 3. a vibra. (~'coarda unui instrument muzical.) zbîrnîî vb. v. FLUIERA. [ŞUIERA. VÎJÎI. VUI. ZBÎRNÎIALĂ s. bîzîială, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîmîire, zbîrnîit, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăîre, zuzet. insectelor.) ZBÎRNÎÎRE s. bîzuală, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîrnîială, zbîrnîit, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăîre, zhzet. insectelor.) ZBÎRNÎIT s. 1. bîzîială, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîrnîială, zbîmîire, zbîrnîitură, zîzîit* zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăîre, zuzet. insectelor.) 2. ţîrîit, ţîrîitură. (~ soneriei.) 3. vibrare, vibraţie. (~ corzii unui instrument muzical.) ZBlRNÎITOÂRE s. 1. (Olt. şi Munt.) sfîr-leâză. (~ făcută din cărăbuş.) 2. morişcă, pîrîitoare, scîrţîitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.) 3. vîjiitoare, (pop.) pîrîi-toăre, (prin Ban.) zvîrnâică. (~ la zmeul de htrtie.) ZBÎRNÎITOR adj. bîzîitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.) ZBÎRNÎITURĂ s. bîzîială, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîrnăială, zbîmîire, zbîrnîit, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăîre, zuzet. (~ insectelor.) zblendufi vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLŢÎI. ZGUDUI. ZBOR s. 1. planare, plutire. (~ păsărilor in văzduh.) 2. fugă, goană, viteză. (Mergi la el in ~ şi adii-l aici.) zbor s. v. ADUNARE. ADUNĂTURĂ. ARDOARE. AVÎNT. BÎLCI. ELAN. ENTUZIASM. GLOATĂ. IARMAROC. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEŢIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. SFAT. STRÎN-SURĂ. ŞLEAHTĂ. TÎRG. zborş s. v. PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ. zborşi vb. v. CIUFULI. ÎNFURIA. MÎNIA. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. SUPĂRA. TIPA. URLA. ZBIERA. ZBÎRLI. zborşit adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. FURIOS. ÎNDÎRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎ-TAT. ÎNVERŞUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. NEÎNGRIJIT. PORNIT. SUPĂRAT. VÎLVOI. ZBÎRLIT. zbrehtii adj. v. FLUSTURATIC. FLUTURA-TIC. FRIVOL. NESERIOS. UŞURATIC. VÎN-TURATIC. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC. ZBtJCIUM s. 1. agitaţie, clocot, frămîntare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbuciumare, (rar) zbuciumeâlă. (~ apelor vijelioase.) 2. chin, frămîntare, zbatere, zbuciumare, (reg.) marghidl. (Un ~ sufletesc insuportabil.) 3. agitaţie, frămîntare, neastîm-păr, nelinişte, (livr.) impacienţă. (Un~ inutil.) ZBUCIUMA vb. 1, a se perpeli, a se zbate, a se zvîrcoli. (Se ~ din cauza durerilor.) 2. a se frămînta, a se zbate, a se zvîrcoli, (pop.) a se băte, (înv. şi reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea in aşternut.) 3. a (se) agita, a clocoti, a (se) frămînta, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, (înv. şi reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ în matcă.) 4. a se chinui, a se consuma, a se frămînta, a se zbate, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărîma. (Nu le mai ~ atita pentru toatei) 5. a se agita, a se frămînta, a se nelinişti, a se zvîrcoli, (Mold. şi Bucov.) a se cioşmoli. (Se ~ în mod inutil.) 6. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, (înv. şi pop.) a (se) 1101 ZDRĂNGĂNIT nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se vcrpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năşii, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) ZBUCIUMĂRE s. 1. agitaţie, clocot, fră-mîntare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, (rar) zbuciu-meălă. (~ apelor vijelioase.) 2. chin, frămîn-tare, zbatere, zbucium, (reg.) marghiol. (0~ sufletească insuportabilă.) ZBUCIUMÂT adj. 1. agitat, clocotitor, frămîntat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, (înv.) colcotds, (fig.) răzvrătit. (Ape marc ~.) 2. agitat, frămîntat, neastim-părat, neliniştit, nepotolit. (A dus o viaţă ~.) 3. agitat, critic, frămîntat, greu, tulbure. (Vremuri ~.) 4. chinuit, consumat, frămîntat, muncit, necăjit, trudit, (reg.) canonit, (înv.) necăji tor. (Om ~.) zbuciumeâlă s. v. AGITAŢIE. CLOCOT. FRĂMÎNTARE. FREAMĂT. ÎNVOLBURARE. TĂLĂZUIRE. TUMULT. VUIET. ZBATERE. ZBUCIUM. ZBUCIUMĂRE. ZBUGHI interj, ţuşti I, (rar) zvîc !, (prinMunt.) tîlvie !, (Transilv. şi Ban.) tulail (Iepurele, ~ l din tufiş.) ^ ZBUGHI vb. (fig.) a o şterge. (A ~t-o imediat de acolo.) ZBURĂ vb. 1. a plana, a pluti. (O hîrlie luată de vînt ~ în văzduh.) 2. a trece. (Berzele ~ in stoluri spre Africa.) 3. (AV.) a naviga. (O aeronavă care ~.) 4. a merge. (Avionul ~ cu 1000 de km pe oră.) zburâtie adj. v. AGER. AGIL. FLUŞTURA-TIC. FLUTURATIC. FRIVOL. ISTEŢ. IUTE. NESERIOS. REPEDE. SPRINTEN. USU-RATIC. VIOI. VÎNTURATIC. ZVÎNTURAT. ZVlNTURATIC. zburătăci vb. v. CREŞTE. DEZVOLTA. ÎMPRĂŞTIA. ÎNĂLŢA. MĂRI. RISIPI. SPULBERA. ZBURĂTOARE s. (ORNIT.) pasăre. (O ~ de pradă.) •/.bnrătoărc s. v. POJARNITĂ. PUFUL IŢĂ. RĂCHITAN. RĂSCOAGE. SUNĂTOARE. ZBURĂTOR adj., s. 1. adj. plutitor. (Păsări 2. s. aviator. (Un nu de clasă.) 3.* s. (MED. POP.) (pop.) lipitură. (~ este ,,boala" provocată de Zburător, personaj mitologic.) zburătură s. v. AŞCHIE. RETEVEI. SCUR-TĂTURĂ. SURCEA. SURCICĂ. ŢANDĂRĂ. ZBURDĂ vb. a se zbengui, a se zbînţui. (Toată ziua ~.) ZBURDÂLNIC adj. drăcos, neastimpărat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbîn-ţuit, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvîn-turatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubâtic, sturluibât, (prin Olt.) saităc, (Transilv.) şul-hetic, (înv.) zburdâtic, zburdător. (Copil ~.) zburdălnic adj. v. FLUŞTURATIC. FLUTURATIC. FRIVOL. NESERISOS. UŞURATIC. VÎNTURATIC. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURA-T IC. ZBURDĂRE s. joacă, joc, zbenguială, zben guire, zbenguit, zbînţuială, zbînţuire, zbînţuit* zbînţuitură, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbere-guiâlă, zbînţ, zburdă. (N-a fost decît o nu de copii.) zburdăre s. v. NEA ST ÎMPĂR. VIOICIUNE. VOIOŞIE. ZBURDĂLNICIE. zburdâtic adj. v. DRĂCOS. NEA ST ÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINŢAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNŢUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURAT IC. zburdă s. v. JOACĂ. JOC. ZBENGUIALĂ. ZBENGUIRE. ZBENGUIT. ZBÎNŢUIALĂ. ZBÎNŢUIRE. ZBÎNŢUIT. ZBÎNŢUITURĂ. ZBURDĂRE. ZBURDĂLNICIE. zburdăeiune s. v. NEASTÎMPĂR. VIOICIUNE. VOIOŞIE. ZBURDĂLNICIE. ZBURDĂLNICIE s. 1. neastîmpăr, vioiciune, voioşie, (rar) zburdăre, (înv.) zburdăciiine, (Copil plin de ~.) 2. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînţuială, zbînţuire, zbînţuit, zbînţuitură, zburdăre, (reg.) zbeng, zbereguiâlă, zbînţ:, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.) zburdător adj. v. DRĂCOS. NEA ST ÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINŢAR. VIOL ZĂPĂCIT. ZBÎNŢUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURAT IC. zburdălură s. v. SALT. SĂLTĂTURĂ. SĂRITURĂ. zdelcă s. v. CHITANŢĂ. CONTRACT. CONVENŢIE. RECIPISĂ. zdraejon s. v. GĂLIGAN. LUNGxVN. VLĂJGAN. ZDRAVĂN adj., adv. 1. adj. puternic, robust, solid, tare, viguros, vinjos, voinic, (pop.) ţeâpăn, vinos, vîrtos, (reg.) puteros, putât, socolân, (Ban. şi Transilv.) pogân, (înv.) potent, putincios, spâtoş, (fig.) verde. (Om ~.) 2. adj. legat, robust, solid, viguros, vînjos, voinic. (Un trup ~.) 3. adj. masiv, planturos, voinic, voluminos. (Braţe ~.) 4. adj. puternic, rezistent, solid, tare, trainic. (A înfipt un par nu în pămînt.) 5. adj. intact, întreg, neatins, nevătămat, sănătos, teafăr, valid, (pop.) ne-stricât, (înv. şi reg.) nebîntuit, (reg.) neted. (A scăpat ~ din accident.) 6. adj. întreg, normal, sănătos. (Eşti om îţi dai seama ce ai făcut?) 7. adj. grozav, straşnic, teribil, (fam.) sfînt, (fig.) sănătăs. (I-a tras o bătaie ~.) 8. adj. puternic, straşnic, (pop.) ţeâpăn. (I-a tras o palmă ~.) 9. adv. puternic, tare, voiniceşte. (Trage ~ de funie.) 10. adj. bun, grozav, straşnic. (Un somn ~ l-a refăcut.) 11. adj. aprig, intens, mare, puternic, straşnic, tare violent. (Un vînt ~.) 12. adv. bine, intens, puternic, tare, vîrtos. (Plouă ~.) 13. adv. mult, vîrtos. (Bea nu . ) ZDRĂNGĂNEÂLĂ s. zdrăngănit, zdrăngă-nitură. (Ce e nu asta la chitară?) zdrăngănâl s. v. CLOPOŢEL. ZURGĂLĂU. ZDRĂNGĂNI vb. 1. a zăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.) 2. (rar) a zgîndări, (reg.) a dringăni. (nu coardele chitarei.) ZDRĂNGx\NÎT s. zdrăngăneală, zdrăngăni, tură. (Ce e ~ ăsta la chitară?) ZDRĂNGĂNITURĂ 1102 ZDRĂNGĂNITIjRĂ s. zdrăngăneală, zdrăngănit. (Ce e ~ asta la chitară?) zdravănă vb. v. STRĂNUTA, zdrăvcni vb. v. FORTIFICA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOŞI. ÎNTĂRI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. RECONFORTA. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TONIFICA. VINDECA. zdrcălă s. v. BUCĂŢICĂ. FĂRÎMĂ. PIC* ZDREÂNŢĂ s. 1. buleandră, cirpă, fleandură, otreapă, petică, (pop.) treănţă, (înv. şi reg.) răntie, (reg.) paceaură, rufă, şulcândră, tîrfă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) cirţă, (Mold. şi Bucov.) cotreânţă, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) fălegă. (Şterge praful cu o ~.) 2. petic, ruptură, (prin Transilv.) foit. (O ~ dintr-o cămaşă veche.) 3. (la pl.) aţe (pl.), petice (pl.). (Haina e numai ~.) 4. jerpelitură, ruptură, (Transilv.) ţîră. (Purta o ~ de haină.) 5. vechitură, (pop.) treănţă. (De ce mai porţi ~ asta?) 6. (la pl.) frecăţei (pl.). (~ fierte in supă.) „ „ zdreântă s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUŞLAMA. SCÎR-NĂVIE. SECĂTURĂ. ZDRELÎ vb. a (se) juli, a (se) jupui, a (se) zgîria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropşi, (înv. şi reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Şi-a ~ pielea la un deget.) ZDRELÎ RE s. julire, julit, jupuire, jupuit, zdrelit. (~ unui deget.) ZDRELÎT adj. julit, jupuit. (Are degetul ~.) ZDRELÎT s. julire, julit, jupuire, jupuit, zdrelire. (~ unui deget.) ZDRELITCRĂ S. julitură, jupuitură. (O ~ la un deget.) ZDRENŢĂROS adj. 1. găurit, rupt, sfîşiat, uzat, zdrenţuit, (pop.) zdrenţos. (Un cerşetor cu haine ~.) 2. jerpelit, peticit, rupt, zdrenţuit, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~.) 3. flenduros, rupt, zdrenţuit, (pop.) zdrenţos, (reg.) cotrenţăs, (Mold., Bucov. şi Transilv.) felegos, (prin Transilv.) rînticăs. (Om ~.) 4. ferfeniţit, hărtănit, rupt, sfîşiat, zdrenţuit, (pop. şi fam.) ferfeniţos. (O carte ~ >) zdrenţos adj. v. FLENDUROS. GĂURIT. RUPT. SFÎŞIAT. UZAT. ZDRENŢĂROS. ZDRENŢUIT. ZDRENŢUÎ vb. 1. a (se) sfîşia, (reg.) a (se) petici, (prin Olt. şi Munt.) a (se) şofili. (Cearşaful s-a ~.) 2. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfîşia, a (se) uza, (pop. şi fam.) a (se) flenduri. (Haina s-a ~ de tot.) 3. a se jerpeli. ţŢi s-au cam ~ pantalonii.) 4. a (se) ferfeniţi, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfîşia, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!) ZDRENŢ UÎTadj. 1. sfîsiat, (reg.) peticit. (Cearşaf ~ .) 2. găurit, rupt, sfîşiat, uzat, zdrenţăros, (pop.) zdrenţăs. (Un cerşetor cu haine ~ .) 3. jerpelit, peticit, rupt, zdrenţăros, (pop.)pirpiriu. (Purta haine cam .) 4. flenduros, rupt, zdrenţăros, (poo.) zdrenţăs, (reg.) cotrenţăs, (Mold.. Bucov. şi Transilv.) feUgăs, (prin Transilv.) rmticos. (Om - ) 5. ferfeniţit hăr- tănit, rupt, sfîşiat, zdrenţăros, (pop. şi fam.) ferfeniţăs. (O carte ~.) zdrîncă s. v. DULAP. LEAGĂN. SCRÎNGIO.R, zdroh s. v. DROPIOI. zdrobeălă s. v. SFĂRÎMARE. STÎLCIEE. STRIVIRE. TURTIRE. ZDROBIRE. ZDROBI vb. 1. a sfărîma, (pop.) a zobi, (Ban, şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. ( A ~ paharul de pămînt.) 2. a (se) fărîma, a (se) sfărîma, (rar) a (se) casa. (A ~ un pahar cm pumnul.) 3. a sfărîma, (pop.) a spărge. (A ^ o ceapă.) 4. a sfărîma, (înv. şi reg.) a răzbi, (l-a ~ capul.) 5, a (se) strivi, (înv.) a (sc> smăcina. (S-a ~ de caldarim.) 6. a (se) sfărîma, (înv. şi reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a rsj de stînci.) 7. a mărunţi, a pisa, a sfărîma, (înv. şi pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare, fi- ii. a mărunţi, a pasa. (A ~ legume.) 0. a se sfărîma, a se sparge. (Valurile se ~ de ţărm.fi 10. a stîlci, a strivi, a turti, (pop.) a stropşi, a zobi, (înv. şi reg.) a struci, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ o cutie metalică prin lovire.) 11. a strivi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii pentru a face mustul.) 12. a presa, a stoarce, a tescui. (A ~ fagurii pentru a scoate mierea.) 13, a (se) storci, a (se) strivi, a (se) terciui, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. şi Munt.) a (se) storcoşi, (Transilv.) a (se) toroşti. (Fructele s-au în ladă.) 14. a se bate, a se lovi, a se strivi, (reg.) a se meci. (Cîteva pere căzute din: pom s-au ~.) 15. a distruge, a nimici, a rade, (înv. şi reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, & şterge. (A ~ cetatea duşmană.) 16. a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfîrîma, a zvînta* (înv. şi pop.) a piărde, a răpăne, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. şi reg.) & sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a po~ troşi, (înv. ) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropşi, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe duşmani.) 17. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrşi, a slei, a stoarce, a vlăgui, (reg.) a stoci, (prin Olt. şi Munt.) a dehobi, (înv.) a zăinorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.) zdrobi vb. v. DISTRUGE. NIMICI. SNOPI. STÎLCI. ZDROBÎRE s. 1. sfărîmare, (rar) zdrobeălă* (pop.) zdrumicăre, zobire. (~ unui pahar de pămînt.) 2. fărîmare, sfărîmare, (rar) casăre. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. sfărîmare, (pop.) spărgere. (~ unei cepe.) 4. mărunţire, pisare, pisat, sfărîmare. (~ unui material solid.) 5. sfărîmare, spargere. (~ valurilor de ţărm.) 6. stîlcire, strivire, turtire, (rar) zdrobeălă, (pop.) stropşlre, zobire, (înv.) stropşittiră.. (~ unei insecte.) 7. presare, stoarcere, stors, tescuire, tescuit, (înv. şi reg.) storsură. (~ strugurilor pentru must.) 8. strivire, terciuire (~ fructelor.) 3. distrugere, nimicire, (înv. reg.) spărgere. Gomorei şi a Sodomei. fi- til. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire-sfărîmare. (înv. şi pop.) pierdere, risipire (pop.) zdrumicăre. (^ armatei duşmane ii luptă.; ZECIUI £ 103 ZLROBÎT adj. 1. sfărîmat, (pop.) zdrumicât, sofeu. (Pahare ~.) 2. sfărîmat, (pop.) spart. (O ceapă ~.) 3. sfărîmat, (prin Ban.) mleclt. (Sî:nc.i ~.) 4. fărîmat, sfărîmat. (Cu capul ~.) 5. mărunţit, pisat, sfărîmat, (reg.) pisăzăt, (fam.) pisăgit. ('Sare^.^C. stilcit, strivit, turtit, pop.) stropşit, zoblt. (O cutie de conserve~.) 7. presat, stors, tescuit. (Struguri ~.) 8. storcit, strivit, terciuit, (reg.) fleciuit, pistosft, (Orc. şi Munt.) storcoşit. (Fructe ~8. bătut, îovic. strivit, (reg.) mccît. (Perele au căzut pe jos şi sini puţin ~.) 10. distrus, nimicit, (îr.v. şi reg.) spart. (O cetate ~.) 11. distrus, ni;1.r it, potopit, prăpădit, (înv. şi pop.) risipit. (pop.) zdrumicât, (înv.) stropşit. (Duşmanul zăcea ~.) 12. epuizat, extenuat, frint, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfirşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, (Mold.) batojit, (prin Muivl.) tîîiobît, (înv.) stătut. (S-a inlors ~ de ia lucru.) zdrobit adj. v. SNOPIT. STÎLCIT. zdrobitor adj. v. DECISIV. DETERMINANT. HOT ĂRÎTOR. zdrobitor s. v. MELITĂ. zdrobi tură s. v. SFĂRÎMĂTU RĂ. STRIVI-TURĂ. ZDRONCĂNI vb. a clătina, a biţii, a hîţîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdruncina, a zgîlţcîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) ztîro.şi vb. v. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI. zdruniică vb. v. DISTRUGE. MĂRUNŢI. NIMICI. PISA. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA. zdrumicărc s. v. DISTRUGERE. NIMICIRE. POTOPIRE. PRĂPĂD IRE. SFĂRÎMARE. ZDROBIRE. zdrumic&t adj. v. DISTRUS. NIMICIT. POTOPIT. PRĂPĂDIT. SFĂRÎMAT. ZDROBIT, zdrumicătură s. v. SFĂRÎMĂTURĂ. zdruncin s. v. CLĂTINARE. CLĂTINAT. CLÂTINĂTURĂ. HURDUCARE. HURDUCAT. HURDUCĂTURĂ. SCUTURARE. SCUTURAT. SCUTURĂTURĂ. ZDRUNCINARE. ZDRUNCINAT. ZDRUNCINĂTURĂ. ZGÎL-TÎIALĂ. ZGÎLTÎIRE. ZGÎLTÎIT. ZGÎLŢÎITURĂ. ZGUDUIALĂ. ZGUDUIRE. ZGUDUIT. ZGUDUITURĂ. ZDRUNCINĂ vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zgîlţîi, a (se) egudui, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul a ~ casa din temelii.) 2. a •clătina, a hîţîi, a hîţîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zgîlţîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) ■a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) 3- a (se) dezechilibra, a ţse) tulbura, •(fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Veste r i-a ~ mintea.) 4. a ataca, a distruge, a strica, a vătama, (fig.) a ruina. (Aceste efor-iuri i-au ~ sănătatea. ) zdruncină vb. v. CLĂTINA.. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI. ZVÎNTA. ZDRUNCINÂRE s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremu- rătură, scuturare, scuturat, scutură tură, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîl-ţiit, zgilţîitură, zguduială. zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit o ~ puternică.) 2, clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scutură tură, zdruncinat, zdruncinătură, zgîl-ţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdrăncin, ( ~ unei căruţe, pe un drum cu hîrtoape.) ZDRUNCINAT adj. dezechilibrat, tulburat, (fig.) dezaxât, (livr. fig.) detracât.. (Om cu mintea ~.) ZDRUNCINÂT s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremură-tură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîl« ţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit un ~ puternic.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinătură* zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. unei căruţe, pe un drum ca hirţoape./ ZDRUNCINĂTURĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cu tremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit o ~ puternică.) 2» clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pe un drum cu hîrtoape.) zducni vb. v. CLĂTINA. HÎTÎI. HÎTÎNA. HODOROGI. HURDUCA. HURDUCĂI. HU^ RUI. SCUTURA. ZDRONCĂNI. ZDRUNCIN NA. ZGÎLŢÎI. ZGUDUI. ZDUP interj, tronc ! (~ l cu sticla de pămînt.) zdup s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUŞCĂRIE. TEMNIŢĂ, zdupăî vb. v. TROPĂI, zdupăiâlă s. v. TROPĂIALĂ. TROPĂIT* TROPĂITURĂ. TROPOT. ZEÂMĂ s. 1. suc. (~ de lămiie.) 2. zeamă de varză — (Mold.) moâre. zeamă s. v. CIORBĂ. LICHID. SUPĂ. zebereălă s. v. SECHESTRU, zeben vb. v. CONFISCA. LUA. SECHESTRA. zebrât adj. v. BĂLŢAT. DUNGAT. TĂRCAT. VĂRGAT. ZECE s. (reg.) zecer. (A luat un ^ la română.f zccer s. v. ZECE. ZECIMAL adj., s. 1. adj. decimal. (Sistem mul ~.) 2. s. basculă, decimal, (Transiiv.}. cîntâr, (Transiiv. şi Ban.) mâjă. (Qlniăreşte o marfă la ~.) zeeîui vb. v. DECIMA, DIJMUI. ZECIUIALĂ 1104 ZECIUIÂLĂ s. (IST.) dijmă, (înv.) azeâce, azcaciulre, madeâ. (~ era o dare feudală în natură.) zeciuire s. v. DIJMUIALĂ. DIJMUIRE. DIJMUIT. zecînit s. v. DIJMUIALĂ. DIJMUIRE. DIJMUIT. zcfcliiu s. v. AGREMENT. AMUZAMENT. DISTRACŢIE. DIVERTISMENT. PLĂCERE. ZEFIR s. adiere, boare, (rar) aură. (~ mişcă uşor frunzele.) ZEFLEMEA s. 1. ironie, persiflare, (rar) persiflâj, (fig.) împunsătură, înţepătură, pişcătură, sfielii, şfichiuitură. (O ~ cu adresă precisă.) 2. batjocură, dcrîderc, ris, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjoc oritură, (fam.) băşcălie. (îl ia în ~.) ZEFLEMISÎ vb. 1. a ironiza, a persifla, (fig.) a împunge, a înţepa, a şfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva într-un pamflet.) 2. a batjocori, a ridiculiza, (înv. şi reg.) a măscări, (Transilv. şi Mold.) a ciufuli, (înv. şi pop. fig.) a spurca. (Toţi il ~.) ZEFLEMISÎRE s. 1. ironizare, persiflare, (fig.) şfichiulre. (~ cuiva într-un pamflet.) 2. batjocorire, ridiculizare. (~ unui om fără apărare.) ZEFLEMÎST adj. 1. ironic, persiflant, persiflator, zeflemitor, (fig.) înţepător. (Ton ~ într-un pamflet.) 2. batjocoritor, zeflemitor, (înv.) batjocorăs. (O atitudine ~.) ZEFLEMITOR adj. 1. ironic, persiflant, persiflator, zeflemist, (fig.) înţepător. (Ton ~ într-un pamflet.) 2. batjocoritor, zeflemist, (înv.) batjocords. (O atitudine ~.) zefliuadj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VE SEL zeft s. v. CATRAN. GUDRON. SMOALĂ. ZfiGHE s. (reg.) gh6bă, (Transilv. şi Ban.) ţiindră. (~purtată de ţărani.) zeghe s. v. ABA. DIMIE. PĂNURĂ. ZEGRAS s. (BOT.) iarbă-de-mare. (Saltele umplute cu ~.) zeie s. v. ZEIŢĂ. zeiesc adj. v.'CERESC. DIVIN. DUMNEZEIESC. SFÎNT. ZEIFICĂ vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.) ZEIFICARE s. deificare, divinizare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.) ZEIFICAT adj. deificat, divinizat, (înv.) îndumnezeit, înzeit. (Pămîntean ~.) ZEITATE s. (BIS.) divinitate, dumnezeu, idol, zeu, (înv.) bolovân, boz, chip, făptură, simulăcru, zîn. (Anticii se închinau la ~i.) ZEÎŢĂ s. (BIS.) (înv.) dumnezeie, dumne-zeoâică, zeie, zînă. (~ frumuseţiiy Afrodita.) ZEL s. 1. asiduitate, insistenţă, perseverenţă, rîvnă, sforţare, silinţă, sîrguinţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, (pop.) osîrdie. (~ lui neobosit s-a dovedit fructuos.) 2. hărnicie, rîvnă, silinţă, sîrguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, (pop.) sîrg, (înv.) activitâte, diligânţă. (~ în muncă.) 3. ardoare, rîvnă, sîrguinţă, străduinţă, (înv.) neprSget, nepregetâre, osfr-die, osîrdnicle, osîrduinţă, osîrduire, osîrdui- tură, protimle. (Lucra cu ~.) 4. bunăvoinţă» rîvnă, silinţă, sîrg, (înv.) pro6resis. (Arăta destul dar nu putea realiza nimic.) ZELOS adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, sirguitor, vrednic, (livr.) laborids, (rar) lucrătdr, spornic, strădâlnic, străduitor, (reg.) abătătăr, (prin vestul Transilv.) bâur, (Transilv. şi Ban.) porav, (Mold. şi Bucov.) robăci, (prin Olt. şi Ban.) sfrnic, (înv.) diligent, nepregetât, neprege-tătdr, nevoitor, rîvnâci, rîvnitdr, (înv. fig.) neadormit. (Om extrem de ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susţinut, tenace. (O muncă" zemnie s. v. BECI. PIVNIŢĂ. ZEMOS adj. mustos, suculent. (Fructe ~.) ZEMOŞÎ vb. a se zemui. (Fructele se ~.) ZEMUl vb. 1. a se zemoşi. (Fructele se ~.) 2. a musti. (Brînza de vacă proaspătă ~.) ZENÎT s. (ASTRON.) (pop.) namiâză. (Nadir şi ~.) zenit s. v. APOGEU. ZEPELÎN s. (AV.) dirijabil, zephaneă s. v. MUNIŢIE. ZER s. (pop.) zâră, (reg.) străgheâţă. (~ rămas de la prepararea untului.) zer s. v. SER. zeri vb. v. ACRI. ALTERA. DESCOMPUNE. FERMENTA. ÎMPUŢI. ÎNĂCRI. STRICA» ZERO s. (MAT.) nulă. zero s. v. NULITATE, zeros adj. v. APOS. ZfîSTRE s. (JUR.) dotaţie, dotă, (pop.) pârte, (latinism înv.) profectlcie. (~ unei fele de măritat.) zestre s. v. INVENTAR. ZEŢAR s. (TIPOGR.) culegător, (rar) compozitor, probâr. ZEŢĂRÎE s. (TIPOGR.) culegătorie. (~ a unei tipografii.) ZEŢĂRÎŢĂ s. (TIPOGR.) culegătoare. ZEŢUÎ vb. (TIPOGR.) a compune, a culege. (A materialul de tipărit.) ZEŢUlRE s. (TIPOGR.) compoziţie, compunere, culegere, cules, zeţuit. f~ unui text.) ZEŢUÎT s. (TIPOGR.) compoziţie, compunere, culegere, cules, zeţuire. unui text.) ZEU s. (BIS.) idol, divinitate, dumnezeu, zeitate, (înv.) bolovân, boz, chip, făpturii, simulâcru, zîn. (Anticii se închinau la ~L> zeu s. v. ATOTPUTERNICUL. CREATORUL. DIVINITATE. DOMNUL. DUMNEZEIRE. DUMNEZEU. PĂRINTE. PROVIDENŢĂ. PUTERNICUL. STĂPÎNUL. TATĂL. ZIDITORUL. zevzec adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEŢ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. zevzecie s. v. NĂTÎNG IE. NEGHIOBIE. NEROZIE. PROSTIE. STUPIDITATE. STUPIZENIE. zexe interj, v. AIUREA. ATENŢIE. VACS. zezerăn s. v. GUZGAN. ŞOBOLAN, zg&ibă s. v. BUBIŢĂ. BUBULIŢĂ. COAJĂ. CRUSTĂ. POJGHIŢĂ. 1105 ZGÎNDĂRI zgaibc dulci s. pl. v. BUBE DULCI. IMPE-TIGO. zgâncă s. v. COAJĂ. CRUSTĂ. POJGHIŢĂ. zgârbură s. v. ÎNCĂLŢĂMINTE. ZGĂRDĂ s. (înv.) prohâz. (Ogar cu ~.) zgărdă s. v. COLAN. COLIER. SALBĂ. ŞIRAG. zgăibără vb. v. CĂŢĂRA. COCOTA. RIDICA. SUL URCA. zgăibărăcc s. pl. v. MEMBRU INFERIOR. PICIOR. zgairâ vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA. zgău s. v. ADÎNCITURĂ. CAVITATE. GAURĂ. MITRĂ. SCOBITURĂ. UTER. zgăurâ vb. v. ADÎNCI. AFUNDA. BULBUCA. CĂSCA. CUFUNDA. HOLBA. ÎNFUNDA. MĂRI. UMFLA. ZGÎI. zgîcină vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLŢÎI. ZGUDUI. ZGÎÎ vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) umfla, (pop. şi fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboşa, a (se) bolboşa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (A-şi ~ ochii.) 2. a se chiori, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ aşa la mine?) ZGÎÎRE s. bulbucare, căscare, holbare, mărire, umflare, zgîit, (pop. şi fam.) belire, bleoj-dire, (pop.) boboşâre, boldire. (~ ochilor.) ZGÎlT adj. bulbucat, căscat, holbat, mare, mărit, umflat, (rar) bălăbănos, (pop. şi fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboşât, bolboşât, boldit, (reg.) măciuliăt. (Cu ochii ~.) ZGÎlT s. bulbucare, căscare, holbare, mărire, umflare, zgîire, (pop. şi fam.) belire, bleoj-dire, (pop.) boboşăre, boldire. (~ ochilor.) ZGÎLŢÎI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgudui, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a clătina, a hîţîi, a hîţîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) 3. a clătina, a scutura, a zgudui, (pop.) a zgîlţîna, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgîcina, (Mold.) a zbihui. (îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 4. a smuci, (Transilv.) a hăţi. (~ de uşă ca să o deschidă.) ZGÎLŢÎIÂLĂ s. 1. clătinare, clătinat, clă-tinătură, cutremurare, cutremurat, cutremură-tură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîire, zgîl-ţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdnincin. (~ unei căruţe, pe un drum cu hirtoape.) 3. clătinătură, scuturătură, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, (Mold.) zbihuiâlă. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.) ZGÎLŢÎIRE s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremură-tură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pe un drum cu hirtoape.) 3. clătinătură, scuturătură, zgîlţîială, zgîlţîit, zgîlţîitură, (Mold.) zbihuiâlă. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.) 4. hîţînare, scuturare, zguduire. (~ cuiva.) ZGÎLŢÎIT s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremură-tură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (La seism s-a simţit un ~ puternic.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pe un drum cu hirtoape.) 3. clătinătură, scuturătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîitură, (Mold.) zbihuiâlă. (Cu un zdravăn l-a sculat.) ZGÎLŢÎITtJRĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremură-tură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, zguduială, zguduire, zguduit* zguduitură. (La seism s-a simţit o ~ puternică.} 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, zguduială,. zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pe un drum cu hirtoape.) 3. clătinătură, scuturătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, (Mold.) zbihuiâlă. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.) zgîlţînă vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLŢÎI. ZGUDUI. zgîmăi vb. v. RlCÎI. SCĂRPINA. ZGÎNDĂRI. zgîmăire s. v. RÎCÎIALĂ. ZGÎNDĂRIRE. zqîmboi s. v. COPIL. PICI. PRICHINDEL. PUŞTI. zgîmboi vb. v. MAIMUŢĂRI. POCI. SCHIMONOSI. STRÎMBA. zgîmboiâ vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. UMFLA. ZGÎI. zgîmboit adj. v. DEFORMAT. DESFIGURAT. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. SLUŢIT. STRÎMB. STRÎMBAT. URÎT. URÎŢIT. zgincili vb. v. RÎCÎI. ZGÎNDĂRI. zglncilire s. v. RÎCÎIALĂ. ZGÎNDĂRIRE. ZGÎNDĂRÎ vb. 1. a (se) rîcîi, (pop.) a (se) scociorî, a (se) zădărî, (reg.) a (se) zgîncili, (Olt.) a (se) zgîmăi. (Nu-fi mai ~ rana.) 2. a răscoli, % scormoni, (pop.) a scociorî. (~ jarul ca să înteţească focul.) ZGÎNDĂRI 1106 zgîndări vb. v. ATÎTA. STÎRNI. ZDRĂNGĂNI. ZGÎNDĂRÎRE s. 1. rîcîială, (pop.) scociorîre, (reg.) zgîncilîre, (Olt.) zgîmăire. (~ unei răni.) 2. răscolire, scormonire, scormonit, (pop.) scociorîre. (~ jarului.) ZGÎRCENIE s. avariţie, calicenie, calicie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop.) scumpenie, (pop. şi fam.) cărpănoşie, (înv.) cnmplităte. scumpătăte, scump6te, scumpie. (E de-o ~ proverbială.) ZGÎRCI s. 1. (ANAT.) cartilaj, (pop.) vină, (Ban. şi Olt.) ronţ. (~ al urechii.) 2. (ANAT.) sfîrc. (~ al nasului.) 3. (TEHN.) (reg.) scoabă. (~ cu care dogarul curăţă muchiile vaselor de lemn.) ZGÎRCI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuşi, (OU., Ban. şi TTansilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a (se) contracta, a (se) crispa, a (se) încleşta. (Faţa i se ~ / furia îi faţa.) 3. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, (înv. şi reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se şiştăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. şi Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.) 4. a se calici, a se lacomi, a se scumpi, (prin nord-ves-tul Munt. şi nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu te mai ~ atîlal) 5. a se scumpi, (reg.) a se hirsi. (S-a ~ şi a pierdut ocazia.) zgîrciob s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRGIT. ZGÎRCI RE s. 1. chircire, contractare, ghe-muire, închircire, stringere. (~ cuiva din ■cauza durerilor.) 2. contractare, contracţie, stringere, (înv.) strînsoâre, zgîrcitură. (~ a unui muşchi.) ZGÎRCÎT adj., s. 1. adj. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strins, (pop.) ciuciulit, stîr-cit, (reg.) tîmbuşit, (Olt., Ban. şi Transilv.) zguUt. (Om ~ de durere.) 2, s., adj. avar, calic, (livr.) harpagon, parcimonids, (rar) meschin, strîngător, (pop.; ciufut, scump, (pop. şi fam.) cărpănds, (reg.) cupit, hîrsit, (prin nord-vestul Munt. şi nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalîş, (prin Maram.) sichiş, (înv.) cumplit, tamachiâr. (fam.) zgîrciob, frige-linte, zgîrie-brînză. (Strînge banii, e un ~ fără pereche.) zgîrcitură s. v. CONTRACTARE. CONTRACŢIE. STRÎNGE RE. ZGÎRCIRE. zgîrciuros adj. v. CARTILAGINOS. ZGÎRIĂ vb. 1. (prin Transilv.) a (se) că para, a (se) dîrîi, (prin Ban.) a (se) zgrăbăla. (L-a ~ pisica.) 2. a cresta, a scrijeli, (rar) a hîrşîi, ■a scobi, (înv.) a semna. (~ băncile cu briceagul.) 3. a rîcîi, (pop.) a zgrepţăna. (A ~ cu unghiile un obiect.) ZGÎRIÂT adj. crestat, scrijelit. (O bancă .) zgîrie-brîflză 3., adj. AVAR. GALIC. ZGÎR-CIT. î ZGÎRIECI s. (TEIIN.) (reg.) ştrâilimas'; (prin Transilv. şi Maram.) ştrâimodlu. ZGÎRL&RE s. rîciire, (pop.) zgrepţănâre • <(r^ unui obiect cu unghiile.) ZGÎRIETGrA s. crestătură, scrijeleală, scrijelitură, (Transilv. şi Maram.) sferditdră. (O ~ pe suprafaţa băncii.) zgîrlătinte s. v. BUCLĂ. CÎRLIONŢ. CREŢ. INEL. ONDULAŢIE. ONDULĂ. VAL. ZULUF. zgîtie s. v. DIAVOL IŢĂ. DRĂCOAICĂ. ŞTRENGĂRIŢĂ. TARTOR IŢĂ. ZGLĂVOĂCĂ s. (ITIT.; Collus gobio) (reg.) bâbă, babete, moacă, moâţă, (Transilv.,. Maram. şi Ban.) popă. zglăvbc s. v. ALBĂSTREA. ALBĂSTRICÂ. ALBĂSTRITĂ. GIIIOC. VINEŢEA. VINE-ŢICĂ. zglăvoc-galben s. v. SCAI-GALBEN, ZGLOBÎU adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbîn-ţuil, zburdalnic, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubâtic, sturluibât, (prin Olt.) saitdc, (Transilv.) şul-hetic, (înv.) zburdâtic, zburdător. (Copil 2. săltat, săltăreţ, sprinten, vioi, (rar) săltătdr, (Zborul ~ al rindunicii.) zgoădăs. v. ÎNTÎMPLARE. NIMEREALĂ, zgoandă s. v. GHIDUŞUL GLUMĂ. HÂZII ÎT IE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. STRENGĂRIE. zgodi vb. v. ÎNTÎMPLA. NIMERI. POTRIVI ZGOMOT s. 1. (înv. şi reg.) sunet, (reg.) şteâmăt. (~ de frînă.) 2. freamăt, gălăgie, larmă, tumult, vuiet. (Ce ~ se aude?) 3. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbăiău, tărăboi, tevatura, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, (rar) lârmăt, (astăzi rar) strigâre, (pop. şi fam.) chilomân, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraimân, hălălâie, hărhălâie, tdiet, toloboâtă, tololoi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) holcă, (Transilv.) Idiotă, (înv.) calabalîc, danda-nâ, dănănâie, dăndănâie, gîlceăvă, (fig.) ţigănio, (arg.) năsulie. (Era un ~ de nedescris.) zgomot s. v. SENZAŢIE. VÎLVÂ. zqomotâ vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ŞOPOTI. ŞOPTI. ŞUŞOTI. ZGOMOTOS adj. gălăgios, tumultuos, turbulent. (O ceată ~; manifestaţie ~.) zgondi vb. v. GLUMI, zgondds adj. v. GLUMEŢ. HAZLIU. POZNAŞ. VESEL. zgonî vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. zg >rnî vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. HĂITUI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. SCORNI. STÎRNI. zgornîre s. v. BĂTAIE. GOANĂ. GONIRE, HĂ ITUIALĂ. HĂ ITUIRE. SCORNIRE. STÎRNIRE. zgrftbfilâ vb. v. ZGÎRIA. zgrăbunţă s. v. BUBIŢĂ. BUBULIŢĂ. COŞ. ZGRĂBUNŢÎCĂ s, (BOT.; Lapsana corn-munis) (reg.) iarba-zgâibei, iarbă-de-zgăib3f salata-cîinelui, salată-cîineâscă. zgrăbunţo.s adj. v. GR ANUL AR. GRANU» LOS. GRĂUNŢOS. zgrebsni s. pl. v. BUCI. grepţfinfi vb. v. AGĂŢA. ATÎRNA. PRINDE. RÎCÎI. SCĂRPINA. SPÎNZURA. SUSPENDA... ZGÎRIA. 1107 ZI zgrcpţănâre s. v. RÎCÎIRE. ZGÎRIERE. ZGRIBULI vb. a se rebegi. ZGRIBULIT adj. rebegit. (Om zgriburici s. v. BÎTAN. zgripţor s. v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ. ZGRIPŢUROI. zgriptoroâică s. v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ. ZGRIPŢUROĂICĂ s. baborniţă, cotoroanţă, hoaşcă, (reg.) hoăncă, hoânghină, (prin Munt.) bahdrniţă, (Mold.) cotoârbă, (fig.) hîrcă. (O ~ nesuferită.) ZGRIPŢUROI s. (pop.) zgripţor. (Unui om râu, avar, hrăpăreţ i se spune ~.) zgrunţ s. v. BULGĂRE. DROB. GRUNZ. zgrunţos adj. v. GRANULOS. GRUNJOS. GRUNZUROS. ZGRUNŢUROS. zgnmtmt adj. v. ASPRU. GRANULOS. GRUNJOS. GRUNZUROS. SCORŢOS. ZGRUNŢUROS. zgrunfur s. v. BULGĂRE. DROB. GRUNZ. ZGRUNŢUROS adj. 1. aspru, scorţos, (rar) grunzurds, zgrunţuit, (livr.) rugds. (O suprafaţă ™.) 2. granulos, grunjos, grunzuros, (livr.) ru-g6s, (pop.) zgrunţds, zgrunţuit. (Cu aspect. ~.) ZGUDUI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgîlţîi, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a se cutremura, a dîrdîi, a dudui, a tremura, (Mold. şi Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereţii.) 3. a clătina, a hîţîi, a hîţina, a hodorogi, a hurduca, a hurdu-căi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgilţîi, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drigîi, (Ban.) a zducai. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) 4. a clătina, a scutura, a zgîlţîi, (pop.) a zgîlţîna, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgîcina, (Mold.) a zbihui. (îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) scutura, (reg.) a (se) datări, (Mold. şi Bucov.) a (se) cobîlţîi. (A~ lichidul din eprubetă.) 6. a se cutremura, a se încnncena, a se înfiora, a se înfricoşa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, (înv. şi pop.) a se spăimînta, (înv. şi reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oţărî, (reg. fig.) a se teşi, (înv. fig.) a se încreţi. (Se ~ la auzul acestei veşti.) zgudui vb. v. CLĂTINA. ZGUDUIĂLĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremură-tură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit o ~ puternică.) 2. (GEOL., MET.) cutremur, seism, zguduire, zguduitură, (înv.) scuturăttiră. (O ~ uşoară de pâmînt.) 3. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) îdriincin. unei căruţe, pe un drum cu hîrioape.) ZGUDUIRE s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremură-tură, scuturare, şputurat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgil-ţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simţit o ~ puternică.) 2. (GEOL., MET.) cutremur, seism, zguduială, zguduitură, (înv.) scuturătură. (O ~ uşoară de pămînt.) 3. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pe un drum cu hîrioape.) 4. hîţînare, scuturare, zgîlţîire. (~ cuiva.) ZGUDUIT adj. cutremurat, încrîncenat, înfiorat, înfricoşat, îngrozit, înspăimîntat, (înv. şi pop.) spăimintât, (reg.) înfricât, (înv.) spăi-mât. (A rămas ~ de vestea primită.) ZGUDUIT s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduitură. (La seism s-a simţit un ~ puternic.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pe un drum cu hîrioape.} ZGUDUITOR adj. 1. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, (livr.) abominabil, terifidnt, terific, (înv. şi pop.) rău. (O crimă ~.) 2. impresionant, (fig.) dramătic. (A avui un sfîrşit ~.) ZGUDUITIjRĂ s. 1. clătinare, clătinat* clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură* zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîl-ţiială, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială* zguduire, zguduit. (La seism s-a simţii o ~ puternică.) 2. cutremurare, duduit, duduitură. (O ~ a pereţilor.) 3.(GEOL., MET.) cutremur,, seism, zguduială, zguduire, (înv.) scuturătură . (O uşoară de pâmînt.) 4. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat* hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgîlţîit, zgîlţîitură, zguduială, zguduire, zguduit, (pop.) zdruncin. (~ unei căruţe, pe un drum cu hîrioape.) zguli vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI. zgulît adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT* GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÎNS. ZGÎRCLR ZGtJRĂ s. 1. (prin Transilv.) stur, (Ban. şi Transilv.) şleâcnă. (~ de cărbune.) 2. scorie. ( ~ obţinută la extragerea metalelor din minereuri.) 3. scriR$n. (Pîinea din cuptor s-a făcut ~.) zgură s. v. FUNINGINE. ZI s. 1. dată, termen, timp, vreme, (pop.) sorăc. (înv.) sorocire, veîeât. (La ^ hotărîtă . . .} ZIAR 1108 2. zi aniversară = aniversare, ziua naşterii; ziua naşterii = aniversare, zi aniversară. 3. (art.) onomastică. (Cînd îşi serbează ~ ?) 4. zi festivă = sărbătoare, (înv. şi pop.) praznic, (înv.) sărbătorie. (Azi e~ , nu se lucrează.) 5. (BIS.) ziua crucii = înălţarea sfintei cruci, (pop.) cîrstov. 6. timp, vreme. (A venit şi ~ lui.) 7. (la pl.) existenţă, trai, viaţă, (înv. şi pop.) petrecere, vieţuire, (pop. şi fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ele lui se scurgeau in linişte.) ZIÂR s. cotidian, gazetă, jurnal, (înv.) foaie. (Un ~ de mare tiraj.) ZIARÎST s. gazetar, jurnalist, publicist. (Un obiectiv.) ZIARISTIC adj. gazetăresc, jurnalistic, publicistic. (Stil activitate articol ~.) ZIARÎSTICĂ s. gazetărie, jurnalism, jurnalistică, presă, publicistică, (înv.) publicitate. (Misiunea nobilă a ~.) ZIBELÎNĂ s. (ZOOL.; Martes zibcllina) samur, (înv.) sobol. (Blană de ~.) ZICÂLĂ s. proverb, zicătoare, vorbă bătrî-nească, (rar) parimle, (pop.) spunere, zicătură, zicere, zisă, (înv. şi reg.) poveste, (Ban.) cimilitură, (înv.) pildă. (Colecţie de ~e.) ZICĂTOARE s. proverb, zicală, vorbă bă-trinească, (rar) parimie, (pop.) spunere, zicătură, zicere, zisă, (înv. şi reg.) poveste, (Ban.) cimilitură, (înv.) pildă. (Colecţie de ~i.) zicătură s. v. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎ-NEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE. ZICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cu-vînta, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvînta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a spune, (pop.) a cuvînta, (înv.) a mărturi. (A ~ următoarele . . .) 4. a exprima, a formula, a pronunţa, a rosti, a spune. (A ~ următoarea opinie . . .) 5. a face, a spune. (El ~ ; — Nu vreau l) 6. a comunica, a spune, a transmite, (înv. ) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ iot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăţi.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a susţine, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 3. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 3. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a scoate, a spune, a vorbi, (prin Mold.) a blesti. (N-a ~ un cuvint.) 10. a se chema, a se numi, a se spune, (înv.) a se pomeni. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Să ~ câ-i aşa cum susţii.) 12. a conţine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fă ce-ţi ~ ell) 14. a obiecta, a reproşa, a spune, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce totul a fost per-fect.) zice vb. v. CITI. CÎNTA. EXECUTA. INTERPRETA. INTONA. PARCURGE. ZÎCERE s. exprimare, formulare, pronunţare, rostire, spunere. (~ unei opinii.) zicere s. v. AFORISM. CUGETARE. CU-V ÎNT. DICTON. EXPRESIE. MAXIMĂ. PROVERB. SENTINŢĂ. TERMEN. VORBĂ. VORBĂ BĂTRÎNEĂSCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE. ZID s. (CONSTR.) 1. (livr.) mur. (r* de cetate.) 2. perete. (~ al unei camere.) ZIDĂR s. (prin Ban.) măuăr, (Mold.) pietrar. (E ~ de meserie.) ZIDĂREĂSĂ s. zidăriţă. (S-a calificat ~.) ZIDARÎE s. zidărit. (învaţă ~.) ZIDĂRÎT s. zidărie. (învaţă ~.) ZIDĂRIŢĂ s. zidăreasă. (S-a calificat ~.) ZIDI vb. 1. a clădi, a construi, a dura, a face, a înălţa, a ridica, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă şcoală.) 2. (BIS.) a crea, a face% (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ hunea.) ZIDÎRE s. 1. clădire, construcţie, construire, durare, înălţare, ridicare, (livr.) edificâre. (~ unui nou cămin.) 2. (concr.) casă, clădire, construcţie, imobil, (înv.) ziditiiră. (O ~ modestă.) 3. fundare, întemeiere. (~ Romei.) 4. (BIS.) creare, facere, (înv.) tocmeală. (~ lumii, după biblie.) zidire s. v. ANIMAL. CREATURĂ. DOBITOC. FĂPTURĂ. FIINŢĂ. LIGHIOANĂ. NE-CUVÎNTĂTOR. VIETATE. VIEŢUITOARE. ZIDITORUL s. art. (BIS.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), (in limbajul bisericesc) preaînâltul (art.), preapu-ternicul (art.), (înv. şi pop.) prănie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotţiitorul (art.), tvoreţ, zeu. ziditură s. v. ANIMAL. CASĂ. CLĂDIRE. CONSTRUCŢIE. CREATURĂ. DOBITOC. FĂPTURĂ. FIINŢĂ. IMOBIL. LIGHIOANĂ. NECUVÎNTĂTOR. VIETATE. VIEŢUITOARE. ZIDIRE. ZIGOMĂ s. (ANAT.) os malar, os zigoma-tic. ZIGOSPOR s. (BIOL.) zigot, ou fecundat. ZIGCt s. (BIOL.) zigospor, ou fecundat. ZIGZÂG s. linie frîntă. ZIGZAGAT adj. frint. (Linie ~.) ZILER s. diurnist. (Lucrează pe un şantier ca ~.) ZILIŞOĂRĂ s. ziulică, (reg.) ziulîţă, ziuşoâră. (în fiece ~.) ZILNIC adj. 1. diurn. (Plimbare ~.) 2, cotidian, curent, obişnuit, prozaic. (Treburile ~ ■) zimpirîcj s. v. CLANŢĂ. IVĂR. ÎNCUIETOARE. ZIMŢ s. 1. crestătură, dinte. (~ pe muchia unei monede.) 2. colţ, dinte. (~ al ferăstrăului.) zimţ s. v. CHEOTOARE. CRENEL. GALBEN. ZIMŢĂ vb. a cresta, a dinţa, a zimţui. (A ~ muchia unei piese metalice.) zimţăr s. v. CĂLCĂTOR. CEAPRAZ. TIN-DECHE. ZIMŢÂT adj. crestat, dinţat, zimţuit, (rar) zimţăs. (Roată ~.) 1109 ZNAMENIB zimţ* s. pl. v. TINDEGHE. zimţ os adj. v. CRESTAT. DINŢAT. ZIMŢAT. ZIMŢUIT. ZIMŢUl vb. a cresta, a dinţa, a zimţa. (A ~ muchia unei piese metalice.) ZIMŢUIT adj. crestat, dinţat, zimţat, (rar) zimţos. (Roată ~.) ZINCA vb. (TEIIN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ im obiect metalic.) ZINCÂRE s. (TEHN.) galvanizare, zin-cuirc. (~ tablei.) ZÎNCÂT adj. (TEHN.) galvanizat, zincuiL ( Tablă ~ .) ZINCUI vi). (TEIIN.) a galvaniza, a zinca. (A n* un obiect metalic.) ZINCUÎRE s. (TEHN.) galvanizare, zin-carc. (~ tablei.) ZINCUÎT adj. (TEIIN.) galvanizat, zincat. (Tablă ~.) ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supranumit, (înv.) titliiit. (Al. Golescu ~ Ară-pilă.) ZlSĂ s. afirmaţie, cuvînt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) pardlă, (înv.) voroâvă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.) zisă s. v. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎ-NEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE. ziua forfecărilor s. v. SPOLOCANIE. ziua ursului s. v. ÎNTÎMPINAREA DOMNULUI. ZIULICĂ s. zilişoară, (reg.) ziuliţă, ziuşoâră. (Toată ~.) ziuliţă s. v. ZILIŞOARĂ. ZIULICĂ, zi uşoară s. v. ZILIŞOARĂ. ZIULICĂ. ZIZÂNIE s. (BOT.) 1. (Lolium perennc) raigras englezesc, (reg.) obsîgă, odos, sălbăţie. 2. (Agrostemma gilhago) năgară, neghină, (pop.) mălură, (înv. şi reg.) plevilă, (reg.) negreaţă, (înv.) pleavă. zizănie s. v. BĂLĂRIE. BURUIANĂ. SĂLBĂŢIE. zîmbărcţ adj. v. SURÎZĂTOR. ZÎMBITOR. zîmbărcţ adj. v. SURÎZĂTOR. ZÎMBITOR. ZIMBET s. surîs, zimbire, (înv.) surîdere, zîinbiti'îră. (Un cuceritor.) ZÎMBl vb. a surîde. (De ce ~ ?) ZÎMBÎRE s. surîs, zîmbet, (înv.) suridere, zîmbitură. (O ~ cuceritoare.) ZÎMBITOR adj. surîzător, (înv.) surîzjnd, zlmbăreţ, (fam.) zîmbâreţ. (O faţă ~.) zîmbitură s. v. SURÎS. ZÎMBET. ZÎMBIRE. zlmbîc s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FITĂ. MAIMUŢĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. zîn s. v. DIVINITATE. DUMNEZEU. IDOL. ZEITATE. ZEU. / ZÎNĂ s. (MITOL. POP.) (livr.) fee, (pop.) crăiăsă, (Maram.) săiâstră. (~ din poveşti,) zînă s. v. ZEIŢĂ. * ZIRNĂ s. (BOT./ Solanum nigrum) (reg.) lăsniciăr, umbra-năpţii, (înv.) solân. zîrnă s. v. LĂSNICIOR. ZÎZĂNIE s. 1. animozitate, ceartă, conflict* dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gîlceavă» învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) cîr-cotă, dihănie, rică, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricăz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poâncă, sfădălie, zoâlă, (Mold. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncişâre, judăţ, neaşe-zâre, neunire, pfră, pricinuire, pricire, prigoână, prigonire, zavistie, zurbâvă, (grecism înv.) fiîo-nichie, (fig.) ciocnire. (~ aprinsă ivită intre două persoane.) 2. animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, (livr.) inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) păxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, pâtos, scân-dală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoăre. (Ce e ~ asta neimblînzitâ intre voi?) ZÎZÎÎ vb. a bîzii, a zbirnîi, a zumzăi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. şi Ban.) a vîjîi. (Albinele ~.) ZÎZÎIT s. bîzîială, bîzîire bîzîit, bîzîitură» zbîrnîială, zbîrnîire, zbîrnîit, zbîrnîitură, zum-zăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbirn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.) zlac s. v. DEDIŢEI-GALBENI. FLOAREA-PASTILOR. FLOARE A-PĂSĂRILOR. FLOARE A-VÎNTULUI- GALBENĂ. GĂINUŞĂ. GĂLBENELE. OTAVĂ. PĂŞTITĂ, TĂTĂ-NEASĂ. zlat s. v. CALCEA-CALULUI. zlătăr s. v. AURAR, zlătăreâsă s. v. AURĂREASĂ. zleămăn s. v. PIATRĂ FUNERARĂ. ZLOÂTĂ s. (MET.) fleaşcă, fleşcăială, fleşcăraie, lapoviţă, (Transilv.) şlăpoiţă. ZLOT s. fiorin. (Vechea monedă de aur numită ~.) ZMEOÂICĂ s. 1. (MITOL. POP.) (pop.) zmeoăie. (O din basme.) 2. (BOT.; Laserpi-tium latifolium) (reg.) somnorăl, somnoroâsă, zmeoăie. zmeoâică s. v. SPLINUŢĂ. ZMEOĂIE s. (BOT.; Libanotis montana) (reg.) tămîioâră. zmeoăie s. v. ZMEOÂICĂ. zmeios adj. v. APRIG. FOCOS. NESTĂPÎ-NIT. SĂLBATIC. SIREAP. VIJELIOS. ZMEU s. (prin Transilv. şi Ban.) şercân. (~ de hîrtie, cu speteze.) zmeu s. v. BALAUR. OFIDIAN. ŞARPE. ZMEUR s. (BOT.; Rubus idaeus) zmeurar, (înv. şi reg.) rug, (reg.) mana-jidovului. ZMEURÂR s. (BOT.; Rubus idaeus) zmeur, (înv.şi reg.) rug, (reg.) mana-jidovului. ZMEURĂ s. (BOT.) (reg.) pomiţă. ZMEURET s. zmeuriş. zmeurică s. v. REZEDĂ. ROZETĂ. ZMEURÎŞ s. zmeuret. zmeuriţă s. v. REZEDĂ. ROZETĂ. znamenie s. v. HÎDOSENIE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. POCITANIE. POCITURĂ. SCHIMONOSITURĂ. SLUŢENIE. SLU-ŢITURĂ. URÎCIUNE. URÎŢENIE. ZOAIE mo ZOĂIE s. lături (pl.)» spălătură, (rar) scursori (pl.)> (Transilv. şi Bucov.) hîlbe (pl.). de vase.) zoălă s. v. ANIMOZITATE. CAZNĂ. CEARTĂ. CHIN. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUŢIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. EFORT. FORŢARE. GÎLCEA-VĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MUNCĂ. NEÎNŢELEGERE. OSTENEALĂ. SFORŢARE. SILINŢĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINŢĂ. TRUDĂ. VRAJBĂ. ZBATERE. ZÎZANIE. zoi'mă s. v. PLEAVĂ, zoâvă s. v. CAŢAVEICĂ. SCURTEICĂ. zobele s. pl. v. RAGADĂ. ZĂBALE. ZĂBĂ-LUŢĂ. zobl vb. v. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI. zobire s. v. SFĂRÎMARE. STÎLCIRE. STRIVIRE. TURTIRE. ZDROBIRE. zobit adj. v. SFĂRÎMAT. STÎLC1T. STRIVIT. TURTIT. ZDROBIT. ZODIÂC s. 1. zodie, semn zodiacal. (Există 12 ~ce.) 2. horoscop, rojdanie. (~ cuiva indică o viaţă plină de succese.) 3. roj danie, zodiar, (pop.) carte de zddii. (~ este o carte ce prevesteşte soarta cuiva in raport cu zodia în sare s-a născut.) zodia câncerulni s. v. ZODIA RACULUI. ZODIÂR s. roj danie, zodiac, (pop.) carte de zddii. (~ este o carte ce prevesteşte soarta cuiva tn raport cu zodia în care s-a născut.) ZODIE s. 1. zodiac, semn zodiacal. (Există 12 ~ii.) 2. constelaţie, semn. (Cele 12 ~ii ale zodiacului.) 3. zodia racului — (pop.) zodia căncerului. 4. (înv. şi pop.) planătă. (în ce ~ ie-ai născut?) 5. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, (rar) prede-terminâţie, (înv. şi pop.) strişte, (pop.) dâtă, făciit, noroceălă, norocire, orîndă, părte, rînduiâlă, scrisă, soroc, (înv. şi reg.) soroclre, (reg.) tirsă, urseâlă, (înv.) predestinâţie, preur-slre, preursltă, trişte, ursitoâre, (grecism înv.) proorismds, (fig.) stea. (Aşa i-a fost ~.) zodie s. v. CONSTELAŢIE. PLANETĂ, zodier s. v. ASTROLOG, zogoriii vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. zoflrafisi vb. v. DESCRIE. EXPUNE. ÎNFĂŢIŞA. PICTA. PREZENTA. REDA. ZUGRĂVI. zoios adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. zolgă vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI, zoii vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI. SPĂLA, zolltadj. v. BĂTUT. FĂCĂLUIT. FRECAT. SLEIT. SPĂLAT, zolitor s. v. MĂNGĂLĂU. zomomţă s. v. BORDEL COLIBĂ. ZONÂRE s 1. zonificare. (^ unui teritoriu.) 2. raionare. (~ suprafeţelor agricole ale unui teritoriu.) ZONĂ s. 1. porţiune, regiune, sector. (O ™ bine delimitată în spaţiu.) 2. loc, regiune, teren, ţinut. (Nu cunoaşte bine r^ .) 3. loc, me- leag, regiune, tărîm, teritoriu, ţinut. (5* afla tn ~e necunoscute.) 4. regiune, ţinut. (înv.) oblâstie, olăt. (în ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zonă tropicală. = tropice (pl.). 6. regiune, suprafaţă, teritoriu, (O ~ aridă.) 7. loc, spaţiu. (Erau ~e pline cu apă.) 8. (MED. ) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. cadru, cerc, eunp, domeniu, sector, sferă, tărîm. (~ de preocupări. ) ZONIFICĂRE s. zonare. (~ unui teritoriu.}. zoo s. v. GRĂDINĂ ZOOLOGICĂ. PARC ZOOLOGIC. ZOOLOG s. (înv.) zoologlst. (Un~ celebru.) zoolojjist s. v. ZOOLOG. ZOOMORF adj. (ARTE PLAh, J zoomorfic, ( Reprezentări .) ZOOMORFIC adj .(ARTE PLAST.) zoomorf* (Reprezentări ~.) zoopărc s. v. GRĂDINĂ ZOOLOGICĂ* PARC ZOOLOGIC. ZOOPSIHOLOGÎE s. psihologie animală. ZOOTEHNIC LAN s. zootehnist. (~ kt / do deplasare.) zorit s. v. EST. ORIENT. RĂSĂRIT. ZUPĂIT ZOBNĂI vb. a zăngăni, a zumi, (reg.) a ■eotzq\. (Lanţurile ~ . j ZORNĂIALĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit. zăngănitură, zornăit, z ornai tură, zuruială, «uruit. zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurâi. ■(~ dc lanţuri.) ZORNĂIT s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zur ăl. (r*> de lanţuri.) ZORNĂITOR adj. zăngănitor, zuruitor. (O grămadă de galbeni ^.) ZOR.NĂITIÎRĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurâi. (*-> -R Lanţuri.) zozzct s. v. ZĂNGĂNEALĂ. ZĂNGĂNIRE. ZĂNGĂNIT. ZĂNGĂNITURĂ. ZORNĂIALĂ. ZORNĂIT. ZORNĂITURĂ. ZURUIALĂ. ZURUIT. ZURUITURĂ. zâmic adv. v. GRĂBIT, zorobi vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. ECONOMISI. FACE. STRiNGE. zm-ASc s. v. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. ECONOMIE. ZORZOANE s. pl. (reg.) ţorţoâlo (pl.), .(Moid.) fes esele (pl.), (prin TrmisilvD sovoâ.ne (pl.), (fam.) farafastâcuri (pl.), (fam. depr.) ţar-tâmud