DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE PENTRU ELEVI
DREV
           EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ BUCUREŞTI - 1983
Lucrarea a fost aprobată de Comisia de limba şi literatura română a M.E.Î.
Lucrarea a fost elaborată de următorul colectiv:
                                            Redactori responsabili:
LUIZA SECHE                                                                      MIR CE A SECHE
                             doctori în filologie, cercetători ştiinţifici principali Autori:
profesor MIRCEA BĂDULESCU (muzică)
profesor VASILE BOBANCU (matematică, astronomie)
profesor SILVIA COLFESCU (desen)
profesor ELENA ISPAS (ştiinţe biologice)
profesor GHEORGHE ISPAS (ştiinţe biologicei
profesor CARMEN IVANOV (chimie)
profesor universitar doctor IGOR IVANOV (chimie)
profesor emerit CONSTANTIN MĂRCULESCU (geografie)
piofesor CORVIN MIRCIOIU (educaţie fizică)
profesor ELENA PASCU (fizică)
profesor VALDEMAR POPA (filozofie)
cercetător principal doctor LUIZA SECHE
cercetător principal doctor MIRCEA SECIIE
profesor VASILE SIGARTĂU (istorie)
profesor ION TĂNASE (limba şi literatura română)
profesor MARIN TOMA (limba şi literatura română)
Referenţi: — Profesorii catedrelor de specialitate (matematică, fizică, chimie, ştiinţele naturii, geografie, istorie, filozofie, muzică) de la . Liceul „Gheorghe Şincai“ din Bucureşti
           —  Prof. dr. Vasile Teodorescu
   !
!9 ! 9 <1
Redactor: profesor Eugenia Pârvu Tehnoredactor: Vergilia Rusu Coperta: Victor Wegeman
                        PREFAŢĂ
        Dicţionarul limbii române pentru elevi (DREV) reprezintă rodul efortului colectiv al profesorilor şi al cercetătorilor lexicografi. Scopul pe care şi l-a propus lucrarea a fost acela de a contribui tn mod eficient la corecta asimilare de către elevi a cuvintelor, sensurilor şi expresiilor „dificile“ cu care aceştia operează in procesul intensiv de acumulare a cunoştinţelor, tntr-o perioadă hotărîtoare pentru formarea lor ca vorbitori competenţi ai limbii naţionale.
     Pentru întocmirea inventarului de câvinte, sensuri şi expresii al unui asemenea dicţionar de tip special, autorii au pornit de la izvoarele fundamentale cu care devii (şi profesorii lor) vin tn contact nemijlocit şi permanent: manualele şcolare. Au fost parcurse, analizate şi excerptate toate manualele curente aparţinînd şcolii generale şi invăţămîntului liceal. Dicţionarul de faţă oglindeşte, aşadar, dificultăţile lexicale din aceste manuale, fiind, în esenţă, un glosar al acestor dificultăţi.
     Pentru definitivarea inventarului lexical au avut loc discuţii in colectivul de lucru şi s-au făcut unele teste printre deH. Criteriile de selecţie aplicate au fost, prin forţa lucrurilor, flexibile, In raport cu nivelul manualelor şcolare: mai lărgi pentru terminologia din manualele adresate elevilor mici şi mijlocii, mai restrictive pentru aceea din manualele Invăţămîntului liceal. în condiţiile revoluţiei ştiinţifice, tehnologice şi tehnice contemporane, oglindită reprezentativ In manualele şcolare, ponderea cea mai mare In inventarul dicţionarului o au neologismele cu conţinut ştiinţific, tehnologic şi tehnic, îndeosebi din domeniul chimiei, fizicii, matematicii şi ştiinţelor naturii. Un număr relativ mare de termeni livreşti, populari, regionali, arhaici şi cu valoare figurată au fost selectaţi din manualele de limba şi literatura română, cu precădere din textele beletristice cuprinse în de. Mai puţin reprezentate sînt, în inventarul lexical al acestui dicţionar, muzica, desenul şi educaţia fizică, pentru care izvoarde însde rătrân încă deficitare. Cuvintde, sensurile şi expresiile comune ale limbii române apar consemnate tn dicţionarul de faţă numai în mod cu totul excepţional, atunci ctnd contribuie la lămurirea unor sensuri speciale dezvoltate pe baza lor şi folosite tn manualde şcolare.
     Deoarece lucrarea nu putea depăşi spaţiul tipografic ce-i fusese acordat, autorii s-au văzut nevoiţi să opereze, pe materialul iniţial elaborat, o sdecţie suplimentară a materialului lexical. Au fost eliminaţi, cu acest prilej, o serie
DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE PENTRU ELEVI
4
de termeni aparţinînd aceleiaşi familii lexicale, menţinindu-se numai cuvîntul--bază al ei, cel care reprezintă mai bine noţiunea sau este mai frecvent folosit în disciplina respectivă; s-a renunţat la numeroase îmbinări de cuvinte al căror sens global poate fi dedus din analiza elementelor componente; de asemenea, la o serie de cuvinte şi de sensuri aparţinînd unor realităţi istorice perimate ori unor spaţii geografice străine; au fost contopite sub o definiţie unică sensuri foarte înrudite, pentru a se reduce, astfel, volumul explicaţiei unor cuvinte etc.
     O problemă fundamentală pe care a ridicat-o Dicţionarul limbii române pentru elevi (DREV) a fost aceea a definiţiei. într-o operă lexicografică explicativă destinată unui public In curs de formare intelectuală, definiţia reprezintă cheia de boltă care poate asigura însuşirea corectă a conţinutului cuvintelor „dificile“ folosite în manuale. Dar exemplaritatea ştiinţifică a explicaţiilor nu este, singură, suficientă în acest tip de dicţionar; autorii s-au străduit ca definiţiile date să îmbrace fdrmulări cît mai larg accesibile, care să poată fi însuşite cu uşurinţă de beneficiarii lucrării. în aceste condiţii, explicaţia redusă la simpla corespondenţă sinonimică apare, în lucrarea de faţă, ca un caz de excepţie, numai la cuvintele, sensurile şi expresiile cu circulaţie restrînsă pentru care, în limba română, există sinonime cu circulaţie largă, generală, literară. Definiţia caracteristică din acest dicţionar este aceea prin perifrază. (ori prin perifrază . şi sinonime, cînd acestea există). Atragem atenţia că partea explicativă a dicţionarului are trei trăsături proprii care încearcă să concure la realizarea unei eficienţe sporite a acestei secţiuni. Mai întîi, ea are, de regulă, în vedere numai definirea sensurilor „dificile“ existente în manuale, iar nu explicarea tuturor sensurilor speciale pe care cuvintele înregistrate le pot cumula în limba română; pentru un glosar al manualelor şcolare, această soluţie ni se pare cea mai adecvată, căci nu încarcă în mod excesiv lucrarea şi totodată reprezintă un ajutor nemijlocit pentru înţelegerea şi asimilarea materialului lexical „dificil1'' cu care elevii vin în contact, în procesul de învăţămînt. în al doilea rînd, definiţiile date în această lucrare sînt, în general, mai amănunţite decît acelea din dicţionarele explicative generale, deoarece se adresează unor cititori aflaţi în curs de formare intelectuală, cărora lucrarea trebuie să le ofere ăt mai multe trăsături caracteristice ale obiectelor, fenomenelor, acţiunilor etc. cu care aceşti cititori vin adesea pentru prima oară în contact. în al treilea rînd, în modul de formulare a definiţiei, autorii au luat în consideraţie nivelul manualului şcolar în care termenul apare folosit: accesibilitatea explicaţiei este, pe cît posibil, direct proporţională cu nivelul de cunoştinţe al elenului căruia îi este adresat un anumit manual. Prin urmare, nu tribuie să mire caracterul eterogen al tipurilor de explicaţii folosite în dicţionar, caracter impus de o stare de fapt prea adesea neglijată: vîrsta elevului şi clasa căreia el îi aparţine. Atunci cînd unul şi acelaşi termen inclus în inventarul lucrării de faţă este extras din manuale de clase foarte diferite, definiţia încearcă să reflecte aceste nivele didactice deosebite, de y obicei cu ajutorul unei perifraze explicative cuprinzătoare a cărei primă parte
5
PREFAŢA
—   mai generală şi mai explicită — se adresează elevilor din clasele mai mici, iar a doua parte — mai analitică şi mai specială — celor din clasele mai mari.
      Dicţionarul limbii române pentru elevi (DREV) este o lucrare normativă, căci oferă indicaţii sistematice privitoare la scrierea şi la pronunţarea cuvintelor înregistrate, la formele gramaticale de bază, la circulaţia termenilor în timp şi în spaţiu, la proprietatea lor, la valoarea lor stilistică etc.
      Colectivul de autori îşi exprimă, în încheiere, speranţa că eforturile depuse pentru daborarea acestui dicţionar se vor dovedi eficiente, contribuind la o mai exactă şi mai cuprinzătoare asimilare de către devi a terminologiei specifice cu care ei se confruntă, în prezent, în procesul instructiv-educativ.
                                                                             Autorii
        CÎTEYA ÎNDRUMĂRI PENTRU CONSULTAREA DICŢIONARULUI
      Cvtvintele-titlu din dicţionar apar in forma considerată corecta (normativă) şi du indicaţia de accent (de exemplu: LABORATOR).
      Formele secundare (nenormative) ale cuvintelor-titlu sînt înregistrate (numai dacă apar In manualele şcolare) după definiţie, precum şi la locul alfabetic respectiv (ca trimiteri către formele normative).
      Cifra mică pusă, mai sus, după unele cuvinte-titlu (hAC1) indică omonimele.
      Formele de feminin ale substantivelor, adjectivelor etc. se indică (prescurtat ) alături de cele masculine, cind sensurile înregistrate justifică acest procedeu (de exemplu: AFABIL, -Ă).
      Cuvintul-titlu este însoţit de forma gramaticală normativă principală (pluralul sau prezentul indicativ persoana 1 ori a 3-a singulare).
      Formele gramaticale secundare (nenormative) slnt înregistrate (numai dacă apar In manualele şcolare) după definiţia cuvlntului-titlu.
      Se dau indicaţii prescurtate (vezi LISTA PRESCURTĂRILOR FOLOSITE) asupra părţii de vorbire căreia îi aparţin cuvintele-titlu consemnate (adj., adv. etc.), asupra domeniului de cunoaştere pe care îl ilustrează (Bot., Chim. etc.), asupra poziţiei lor stilistice (fam., fig.) etc.
      De clte ori se impune, definiţiile (explicaţiile) slnt împărţite pe sensuri şi pe subsensuri, înregistrate continuativ (fără paragraf). Sensurile îndepărtate ale unui cuvînt slnt notate cu cifre romane (I, II), cele evident înrudite prin cifre arabe (1, 2), cele dependente de un sens principal se subordonează acestui sens cu ajutorul semnului ♦ (romb negru), iar îmbinările de cuvinte, precum şi unele variaţii gramaticale ori stilistice dependente de un sens principal, se izolează de acesta prin semnul O (romb alb); în sfîrşit, definiţiile sensurilor foarte înrudite se despart între de prin punct şi virgulă (ca şi sinonimde de definiţie).
      Cifra pusă, în paranteză, pe lîngă un cuvînt dintr-o definiţie, pe lîngă o formă gramaticală etc. trimite la sensul respectiv al acelui cuvînt (de exemplu, la AROMÂN, sensul 2: Care aparţine aromânilor (1), ...).
      Indicaţiile necesare de pronunţare, de despărţire a cuvîntului-titlu în silabe, de scriere şi de accentuare a lui etc. sînt înregistrate (ca şi unele forme secundare, amintite, ale cuvîntului-titlu) după definiţia (explicaţia) fiecărui termen, între paranteze drepte.
LISTA PRESCURTĂRILOR FOLOSITE
Absol. = (verb) absolut
Acc. = accentuat
Adj. = adjectiv
Adv. = adverb
Agron. = agronomie
Anat. = anatomie
A.pl. = arte plastice
Arg. = (termen, sens) argotic
Arh. = (termen, sens) arhaizant
Arheol. = arheologie
Arhit. = arhitectură
Art. = (cuvlnt) articulat
As tron. = astronomie
Biol. = biologie
Bis. = (termen, sens) bisericesc
Bot. = botanică
Chim. = chimie
Concr. = (sens) concretizat
Conj. = conjuncţie
Depr. = (termen, sens) depreciativ
Ec. - economie
Ec. pol. = economie politică
Entom. = entomologie
Expr. - expresie
F. = genul feminin .
Fact. = (verb tranzitiv) factitiv
Fam. = (termen, sens) familiar
Farm. = farmacie
Fig. = (sens) figurat
Fii. = filozofie
Fin. = finanţe
Fiz. = fizică
Fizici. = fiziologie
Fon. = fonetică; fonologie
Geogr. = geografie
Geol. = geologie
Gram. = gramatică ~-
Iht. = ihtiologie '
Impers. = (verb) impersonal Impr. = (termen, sens) impropriu Ind. = industrie Interj. = interjecţie Intranz. = (verb) intranzitiv Invar. = (termen, sens) invariabil Ir. = (termen, sens) ironic Ist. = istorie
înv. = (termen, sens) învechit
Jur. = ştiinţe juridice
Lingv. = lingvistică
Lit. = literatură
Livr. = (termen, sens) livresc
Loc. = locuţiune
Log. = logică
M. = genul masculin
Mar. = marină
Mat. = matematică
Med. = medicină
Med. vet. = medicină veterinară
Met. = meteorologie
Mii. = (termen, sens) militar
Min. = mineralogie
Mitol. == mitologie
Muz. = muzică
N. = genul neutru
Num. = numeral
Omit. = ornitologie
P. anal. = prin analogie
Peior. = (termen, sens) peiorativ
Pers. = persoană (a unui verb)
P. ext. = prin extensiune P. gener. = prin generalizare Pict. = pictură PI. = plural
Pop. = (termen, sens) popular Prep. — prepoziţie
DICŢIONARUL LIMBII ROMANE PENTRU ELEVI
8
P. restr. = prin restricţie
Prez. (ind.) = (indicativ) prezent
Pron. =■ pronume
Psih. = psihologie
Refl. = (verb) reflexiv
Refl. impers. = (verb) reflexiv impersonal
Refl. pas. = (verb) reflexiv pasiv
Refl. recipr. = (verb) reflexiv reciproc
Refl. unipers. = (verb) reflexiv unipersonal
Reg. = (termen, sens) regional
S. = substantiv
Sg. = singular
Silv. = silvicultură
Spec. — prin specializare
Subst. = substantiv (fără gen precizat)
Şt. nat. = ştiinţele naturii
Tehn. = tehnică
Tipogr. = tipografie
Tranz. = (verb) tranzitiv
Unipers. = (verb) unipersonal
V. = vezi (cuvîntul)
Vb. = verb Zool. = zoologie