ACADEMIA ROMÂN? Institutul de Lingvistic? „Iorgu Iordan — Al. Rosetti” DIC?IONARUL ORTOGRAFIC, ORTOE PIC si MORFOLOGIC al LIMBII ROMÂNE Edi?ia a Il-a rev?zut? ?i ad?ugit? kjâ Univers Enciclopedic Bucure?ti, 2005 EDI?IA I ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Institutul de Lingvistic? al Universit??ii Bucure?ti Dic?ionarul ortografic, ortoepic ?i morfologic al limbii române DO OM 1982 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Lucrarea a fost elaborat? în cadrul sectorului de gramatic? al Institutului de Lingvistic? din Bucure?ti de urm?torul colectiv: Mioara Avram, redactor responsabil (Cuvânt-înainte, Introducere I ?i II, revizie A-M, Q, T, ?, V, W, X, Y) Elena Carabulea (literele A, ?, B, P, Q, Z, Nume proprii geografice ?i nume de locuitori) Fulvia Ciobanu (literele D, P, X, Introducere IV ?i VII) Finu?a Hasan (literele E, 1, N, S, Introducere V) Magdalena Popescu-Marin (literele C, F, Nume proprii de persoane; leg?tura cu speciali?tii) Marina R?dulescu (literele C, G, M, ?, ?, W, Introducere VI, Abrevieri ?i simboluri) I. Rizescu (literele H, O, R, S, U, Y, Nume proprii latine?ti ?i grece?ti vechi) Laura Vasiliu, redactor responsabil adjunct (literele I, J, K, L, T, V, Introducere m, revizie N, O, P, R, S, ?, U, Z) EDI?IA A D-A rev?zut? ?i ad?ugit? Principiile edi?iei au fost aprobate de Sec?ia de filologie ?i literatur? a Academiei Române. Dic?ionarul a fost avizat de Consiliul ?tiin?ific al Institutului de Lingvistic? „Iorgu Iordan — Al. Rosetti” al Academiei Române. Referen?i ?tiin?ifici: Monica Busuioc, Gabriela Pan? Dindelegan, Rodica Zafiu Lucrarea a fost elaborat? în cadrul Institutului de Lingvistic? „Iorgu Iordan — Al. Rosetti” din Bucure?ti de Cristiana Aranghelovici (literele Q-Z) Jana Balacciu Matei (literele E-L) Mioara Popescu (litera D) Marina R?dulescu Sala (literele M-P) Ioana Vintil?-R?dulescu (literele A-C, sec?iunile introductive, revizie) Coordonator: Ioana Vintil?-R?dulescu SUMAR •——-------- I FILIALA IA?I ....jtffc Eugen Simion, Cuvânt-înainte......................................................... IX Not? asupra edi?iei ................................................................. XI Mic glosar de termeni lingvistici.................................................... XVIII Abrevieri............................................................................ XXI Semne ?i conven?ii grafice .......................................................... XXIII Semne pentru indicarea pronun??rii................................................... XXIV PRINCIPALELE NORME ORTOGRAFICE, ORTOEPICE ?I MORFOLOGICE ALE LIMBII ROMÂNE.................................................................... XXV 1. Semnele grafice .............................................................. XXVI 1.1. Literele ................................................................ XXVI 1.1.1. Alfabetul limbii române............................................ XXVI 1.1.2. Valorile literelor ?i ale combina?iilor de litere ................. XXVIII 1.2. Semnele ortografice ..................................................... XXXVII 1.2.1. Apostroful ........................................................ XXXVII 1.2.2. Bara oblic? ....................................................... XXXIX 1.2.3. Blancul ........................................................... XXXIX 1.2.4. Cratima ........................................................... XL 1.2.5. Linia de pauz? .................................................... XLIII 1.2.6. Punctul............................................................ XLIII 1.2.7. Virgula ........................................................... XLIV 2. Reguli de scriere ?i de pronun?are literar?................................... XLIV 2.1. Vocale ?i semivocale..................................................... XLIV 2.1.1. â ?i f ............................................................ XLIV 2.1.2. Dup? ? ?i j: a, e, i sau ea, ?, â.................................. XLV 2.1.3. e ?i ie ........................................................... XLVI 2.1.4. ea ?i ia .......................................................... XLVII 2.1.5. eai, eau ?iiai, iau................................................ XLVII 2.1.6. eo, io ?i eoa, ioa ................................................ XLVII 2.1.7. oa ?i .............................................................. *LVI11 2.1.8. Vocale în hiat...................................................... XLVIII 2.2. Consoane................................................................. XLVIII 2.2.1. înainte de p ?i b: m ............................................... XLVIII 2.2.2. s?i?; x; ........................................................... XLVIII 2.3. Litere duble............................................................. XLIX 2.3.1. Vocale duble ....................................................... XLIX 2.3.2. Consoane duble...................................................... XLIX 2.4. Accentul ................................................................ ^ 2.4.1. Accentul tonic ..................................................... L 2.4.2. Accentul grafic .................................................... LI 2.5. Scrierea ?i pronun?area numelor proprii str?ine ......................... LII 3. Scrierea cu liter? mic? sau mare .............................................. LIII 3.1. Scrierea cu liter? mic?.................................................. LIV 3.2. Scrierea cu liter? mare ................................................. LVI 4. Scrierea derivatelor, compuselor, locu?iunilor ?i grupurilor de cuvinte .. LXI 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor ?i sufixelor............................ LXII 4.1.1. Prefixe ?i derivate cu prefixe...................................... LXII 4.1.2. Sufixe ?i derivate cu sufixe ....................................... LXIII 4.2. Scrierea cuvintelor compuse ............................................. LXIV 4.2.1. Adjective .......................................................... LXIV 4.2.2. Adverbe ............................................................ LXVI 4.2.3. Conjunc?ii ......................................................... LXVII 4.2.4. Interjec?ii ........................................................ LXVII 4.2.5. Numerale............................................................ LXVII 4.2.6. Prepozi?ii ......................................................... LXVIII 4.2.7. Pronume ?i adjective pronominale ................................... LXIX 4.2.8. Substantive ........................................................ LXIX 4.2.9. Verbe .............................................................. LXXV 4.3. Scrierea locu?iunilor ................................................... LXXVI 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte........................................... LXXVII 5. Desp?r?irea în silabe ?i la cap?t de rând...................................... LXXVIII 5.1. Desp?r?irea grupurilor de cuvinte ?i a abrevierilor...................... LXXVIII 5.2. Desp?r?irea în interiorul cuvintelor..................................... LXXIX 5.2.1. Desp?r?irea dup? pronun?are........................................... LXXXI 5.2.2. Desp?r?irea dup? structur?.......................................... LXXXVII 5.2.3. Desp?r?irea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice .. LXXXIX 6. Câteva norme morfologice ...................................................... LXXXIX 6.1. Adjectivul............................................................... XC 6.2. Adverbe ?i locu?iuni .................................................... XCI 6.3. Articolul ............................................................... XCI 6.4. Numeralul......................................................... XCII 6.5. Pronumele ?i adjectivul pronominal ............................... XCIII 6.6. Substantivul ..................................................... XCIII 6.6.1. Genul........................................................ XCIII 6.6.2. Nominativ-acuzativul singular................................ XCIV 6.6.3. Genitiv-dativul singular..................................... XCIV 6.6.4. Pluralul..................................................... XCV 6.7. Verbul ........................................................... XCVI îndrum?ri pentru consultarea dic?ionarului.................................... XCIX DIC?IONARUL................................................................... 1 Bibliografie selectiv? ....................................................... 869 CUVÂNT-ÎNAINTE Institutul de Lingvistic? din Bucure?ti, care poart? numele a doi mari oameni de ?tiin??, membri ai Academiei Române, Iorgu Iordan ?i Al. Rosetti, preg?te?te de mai mult? vreme edi?ia a doua din Dic?ionarul ortografic, ortoepic ?i morfologic al limbii române. O lucrare, inutil s? insist, necesar?, a?teptat? de marele public, în fine, o lucrare de interes na?ional care, nu m? îndoiesc, va fi utilizat? de aici înainte ca unica surs? pentru aplicarea corect? a normelor academice în domeniul ortografiei limbii române. Iat-o ap?rând, gra?ie unor cercet?toare pricepute ?i devotate, coordonate de dna Ioana Vintil?-R?dulescu. Din informa?iile pe care ni le ofer? grupul redac?ional, deduc c? DOOM-ul actual cuprinde 62.000 de cuvinte, cu 2.500 mai mult decât prima edi?ie (1982). Este vorba, în esen??, de cuvinte noi, scoase din dic?ionare recente, sau de termeni care circul? în mass-media ?i în limba vorbit? ... Unele nu s-au fixat bine în limb?, circul? sub mai multe forme, altele tind s? se stabilizeze. M-am întrebat, v?zând explica?iile de mai sus, dac? n-ar fi fost mai bine ca, înainte de a le introduce într-un dic?ionar academic, s? mai fi a?teptat pu?in pentru a vedea dac? limba literar? re?ine sau nu aceste anglicisme, fran?u-zisme, italienisme care se gr?besc s? intre în casa limbii române... Cât de necesar? este, mai ales, aceast? „romglez?” pe care o ascult?m — de cele mai multe ori amuza?i, alteori irita?i — la TV sau la Radio, vorbit? cu prec?dere de Chiri?ele mediei de azi ?i ale lumii politice? ... Nu este totdeauna necesar?, dar n-avem încotro, nu putem s-o interzicem. ?i, de altfel, nici nu avem cum. Trebuie s? l?s?m ca un termen nou s?-?i dovedeasc? utilitatea sau s? dispar? de la sine, pur ?i simplu. Vor intra definitiv în limba român? literar? a accesa, acquis, broker, dealer, gay, hacker, item, jacuzzi, trend? Deocamdat? circul? prin gazete ?i sunt folosite cu prec?dere de exper?ii no?tri în integrarea european?. Nu ?tim înc? dac? este sau nu bine s? le introducem într-un dic?ionar care d? norme de vorbire ?i scriere corect?... Autoarele recentului dic?ionar au procedat bine f?când, în genere, o selec?ie atent? din num?rul mare de termeni adopta?i, tradu?i, importa?i odat? cu tehnologiile ?i produsele care intr? pe pia?a româneasc?. Francezii s-au luptat câ?iva ani s? interzic? utilizarea în limbajul public a termenului week-end, dar n-au reu?it. „Sfâr?itul de s?pt?mân?” — propus de lingvi?tii francezi — n-a reu?it s? ?in? piept week-end-ului. Ceea ce nu înseamn? c? lingvi?tii au renun?at la ac?iunea lor de protejare ?i cultivare a limbii. Au cedat doar în fa?a eviden?ei ... Cuvânt-înainte X DOOM-ul nostru apare, este limpede, într-un moment în care este mare nevoie de el. Nu trebuie s? fii lingvist ca s?-?i dai seama c? limba român? s-a urâ?it sau, mai bine zis, este urâ?it?, simplificat?, traumatizat? de unii vorbitori f?r? carte ?i f?r? bun-sim?. Nici limba scris? nu d? totdeauna semne de inteligen?? ?i corectitudine. Ce-i mai grav este faptul c? nici limba oamenilor a?a-zis cul?i nu este totdeauna armonioas?, corect?, frumoas? („frumoas?” ca atribut al exactit??ii ?i al capacit??ii de a nuan?a). Este suficient s? ascul?i într-o sear? vedetele de la TV pentru a-?i da seama cu cât? gra?ie „jupoaie” bietele noastre cuvinte ?i cât de anapoda plaseaz? ele accentul în interiorul unui termen oarecare ... Este chiar o mod?, combinat? cu o mi?care nefireasc? a capului, ceea ce produce un efect hilar ... Ce-i de f?cut? Pân? ce vedetele noastre vor primi o mai bun? educa?ie lingvistic?, le oferim (lor ?i tuturor celor interesa?i s? vorbeasc? ?i s? scrie corect limba român?!) un dic?ionar în care pot g?si normele limbii literare ?i formele acceptate în domeniul ortografiei ... Nu putem fi siguri c? to?i vor consulta acest pre?ios dic?ionar, dar este foarte important c? el exist? într-o form? actualizat? ?i c? poate s? ne stea la îndemân?. Limba, s-a spus de atâtea ori, este primul semn de identitate al unui popor. ?i, desigur, instrumentul esen?ial al culturii sale. Iat? de ce ??rile cu o cultur? remarcabil? (cum este Fran?a) au creat institu?ii speciale pentru ap?rarea ?i cultivarea limbii lor. Aceste institu?ii, animate de speciali?ti, duc mai departe educa?ia lingvistic? început? în ?coli. Academia Francez?, de pild?, continu? s? discute, ca ?i acum trei sute ?i ceva de ani, dac? un cuvânt nou merit? sau nu s? fie acceptat în dic?ionar. Unii publici?ti iau în râs aceast? preocupare, Academia Francez? î?i vede de treab? mai departe ... Important este c? niciun om cât de cât cultivat nu-?i permite s? scrie altminteri decât au stabilit lingvi?tii, ace?ti notari erudi?i ?i intratabili ai unei limbi în care, dup? vorba lui Cioran, nu po?i fi nici poet, nici nebun ... Românii sunt, în privin?a ortografiei, mai refractari. Unii nu accept?, de exemplu, pe ? ?i sunt recomanda?i de Academia Român?. Au trecut zece ani de când s-a votat aceast? regul? ?i ei continu? s? scrie cu ? ?i sînt pe motiv c? schimbarea lor ar fi o m?sur? politic? abuziv? ... O discu?ie f?r? sfâr?it. Cei care gândesc a?a ignor? faptul c? ortografia este o conven?ie ?i, dac? institu?ia abilitat? prin lege stabile?te aceast? conven?ie, normal ar fi ca ea s? fie acceptat?. Altminteri vom avea, ca în momentul de fa??, dou? sisteme ortografice. La ce bun? ... Cu ce efect? Din fericire, speciali?tii Institutului de Lingvistic? ne propun, azi, un dic?ionar care aplic? în chip coerent normele ortografice ?i ortoepice ale unei limbi romanice în care poe?ii, în orice caz, se pot exprima cu u?urin??. Dovad? c? românii au dat mari poe?i, veritabili creatori în sfera limbajului. Unii, ca Arghezi, Barbu, Nichita St?nescu, combin? atât de ingenios cuvintele (chiar ?i silabele) încât produc efecte surprinz?toare ... Ei sunt bolnavi, cum zice ultimul poet citat, de litera A, în care descoper?, concentrate, tainele lumii ?i ale existen?ei individuale. 24 octombrie 2004 EUGEN SIMION NOT? ASUPRA EDI?IEI / Prezenta lucrare reprezint? edi?ia a Il-a, integral revizuit? ?i substan?ial ad?ugit?, a Dic?ionarului ortografic, ortoepic ?i morfologic al limbii române ap?rut in 1982 (pe care îl vom desemna în cele ce urmeaz? prin sigla DOOM1). Ini?iativa relu?rii lui — a c?rei necesitate era resim?it? de mult? vreme de publicul cel mai divers — apar?ine acad. Eugen Simion, pre?edintele Academiei Române. Dic?ionarul este destinat tuturor celor care vor s? se exprime corect (adic? în conformitate cu normele lingvistice ?i literare actuale) în scris ?i oral ?i s? contribuie la cultivarea limbii române (la semnalarea ?i îndreptarea gre?elilor de limb?) sau s? o studieze sub aspectele men?ionate în titlu — elevi, studen?i, profesori, autori de manuale, profesioni?ti din edituri ?i din presa scris? ?i audiovizual?, traduc?tori, speciali?ti din diverse domenii etc. El se adreseaz? cu prec?dere utilizatorilor români, de aceea cititorii str?ini vor g?si în el r?spunsuri numai la întreb?ri despre acele aspecte cu privire la care vorbitorii nativi ai limbii române pot avea îndoieli. Conform Legii privind organizarea ?i func?ionarea Academiei Române nr. 752/2001, în România, forul care „se îngrije?te de cultivarea limbii române ?i stabile?te regulile ortografice obligatorii” este Academia Român?. Aceast? dispozi?ie legal? este implicit un r?spuns pentru publicul derutat de apari?ia, în ultima vreme, a mai multor dic?ionare, îndreptare etc. de acest fel care nu poart? girul înaltei institu?ii. Elaborat sub egida Academiei Române, acest dic?ionar este o lucrare normativ? — care arat? cum trebuie s? se spun? ?i s? se scrie. Ca ?i DOOM1, actuala edi?ie (DOOM2) are numai implicit caracter corectiv, nefiind propriu-zis un „dic?ionar al gre?elilor de limb?”, de?i includerea unor informa?ii ?ine seama ?i de aspectele cu privire la care se comit mai frecvent erori. Obiectul lui principal îl constituie prezentarea ?i aplicarea detaliat? ?i coerent? la cuvintele limbii române a regulilor ortografiei (scrierii corecte) oficiale actuale ?i a normelor de ortoepie (pronun?are corect?) ?i de morfologie (privind schimbarea formei cuvintelor pentru marcarea valorilor gramaticale) consacrate, în cea mai mare parte, prin uzul literar — care este aspectul cel mai îngrijit al limbii române. Not? asupra edi?iei XII DOOM2 are un caracter mai complex decât DOOM1: pe lâng? aspectul formal, au fost dezvoltate componenta semantic? ?i cea sintactic? (la nivelul cuvântului) ?i s-a ad?ugat ?i un al patrulea profil — care nu a fost îns? inclus în titlul, ?i a?a prea lung, al lucr?rii. Este vorba de aspectul stilistic, în sensul selec?iei lexicale în vederea adecv?rii func?ionale ?i situa?ionale a exprim?rii la context, în accep?ia cea mai larg?. Aceast? latur? se realizeaz? prin consemnarea restric?iilor de uz la numeroasele cuvinte învechite, regionale, familiare etc., înregistrate în edi?ia I, care nu apar?in limbii literare actuale, nefiind acceptate de aceasta decât cu func?ie expresiv?. Lucrarea are forma unui dic?ionar organizat alfabetic ?i destinat consult?rii rapide în cazurile în care o persoan? are îndoieli cu privire la aspecte care fac obiectul lucr?rii. Toate informa?iile specifice privitoare la formele de baz? ale unui cuvânt sunt oferite sub cuvântul-titlu în cauz?. Din motive de economie, utilizatorii nu vor g?si la fiecare cuvânt în parte informa?ii cu privire la aspectele comune, care nu pun, în general, probleme, constând în aplicarea, mai mult sau mai pu?in mecanic?, a normelor generale (privitoare, de exemplu, la regulile de baz? pentru desp?r?irea cuvintelor la cap?t de rând, pronun?area ca vocal? sau ca semivocal? a unor litere-vocale, formele gramaticale care prezint? alternan?e previzibile, articularea celor mai multe substantive, desinen?ele comune tuturor verbelor regulate la majoritatea formelor simple, formele verbale compuse ?.a.). Pentru o privire de ansamblu asupra normelor limbii române literare actuale în domeniile men?ionate, precum ?i pentru în?elegerea cadrului general al aplic?rii lor la diversele situa?ii concrete se recomand? consultarea sec?iunii Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române, precum ?i a unor lucr?ri de specialitate. Sub aspect cantitativ, inventarul DOOM2 con?ine peste 62.000 de cuvinte: s-au p?strat cea mai mare parte a intr?rilor din DOOM1, la care s-au ad?ugat cca 2.500 de cuvinte noi, marcate printr-un semn distinctiv. Ele au fost preluate selectiv din surse lexicografice ap?rute ulterior primei edi?ii, precum ?i din mass-media, din texte publicate pe internet sau din limba literar? vorbit? actual?. Este vorba, în mare parte, de împrumuturi, în special din engleza american?, care s-au r?spândit în limba român? mai ales dup? 1989 ?i dintre care unele nu au fost înc? înregistrate în alte dic?ionare. Preciz?m c? includerea lor în DOOM2 nu trebuie interpretat? ca o recomandare a tuturor acestora. Ea se bazeaz? pe ideea c?, dac? folosirea lor nu poate fi împiedicat?, iar unele dintre ele ?in de o mod? ce poate fi trec?toare, ignor?rii problemei — care las? loc gre?elilor — îi sunt preferabile înregistrarea formelor corecte din limba de origine ?i sugerarea c?ilor pentru posibila lor adaptare la limba român?. Viitorul va decide care dintre aceste cuvinte vor r?mâne, asemenea atâtor împrumuturi mai vechi — ?i sub ce form? anume — ?i care vor disp?rea. Sub aspect calitativ, recunoscând necesitatea unei anumite stabilit??i a normelor limbii literare, ?i în primul rând a celor ortografice, recomand?rile din versiunea XIII Not? asupra edi?iei de fa?? urmeaz?, în esen??, normele DOOM1. Bineîn?eles, s-au operat tacit modific?rile impuse de Hot?rârea Academiei Române — cu care publicul este deja familiarizat — privind înlocuirea, în majoritatea situa?iilor, a lui î cu â în interiorul cuvintelor ?i substituirea unor forme ale verbului a fi cu sunt, suntem, sunte?i1. Normele DOOM1 sunt respectate, în cea mai mare parte, ?i în domeniul morfologic, care se conformeaz? în continuare, în linii mari — în a?teptarea apari?iei noii gramatici academice, aflate în preg?tire —, aceleia?i lucr?ri normative, „Gramatica Academiei”2. Au fost preluate, cu pruden?? ?i spirit critic, ?i unele sugestii din descrieri gramaticale mai noi. în acela?i timp, am încercat s? reducem decalajul, inevitabil, dintre norma academic?, mai conservatoare, ?i uzul real al limbii române literare actuale, s? sporim consecven?a aplic?rii unor reguli ?i s? simplific?m punerea în practic? a altora. Preciz?m c? nu este vorba, în prezenta edi?ie, de schimbarea unor norme generale, ci numai de modific?ri punctuale sau, cel mult, de schimbarea ordinii de preferin?? în aplicarea unor reguli. Multe dintre aceste schimb?ri reflect? adaptarea normei academice la uzul actual al „genera?iei medii de intelectuali din Bucure?ti”, în care se materializeaz? nu numai pronun?area literar? sau exemplar? a limbii române actuale, cum ar?ta Mioara Avram3, ci limba literar? în general. Ca urmare, la cca 3.500 de cuvinte din DOOM1 s-au efectuat interven?ii care afecteaz? într-o m?sur? sau alta normarea sau interpretarea lor. Pentru a se facilita depistarea lor, aceste cuvinte sunt marcate printr-un semn distinctiv; compararea cu DOOM1 va ar?ta celor interesa?i în ce const? modificarea operat?. în DOOM2 au fost incluse ?i diverse informa?ii suplimentare ?i s-a îmbun?t??it modul de prezentare — interven?ii care nu sunt semnalate în mod special. Pentru detalii a se vedea cele de mai jos, precum ?i îndrum?ri pentru consultarea dic?ionarului. * Elaborarea DOOM2, ca ?i a DOOM1, a fost încredin?at? de conducerea Academiei Române tot Institutului de Lingvistic? din Bucure?ti, dar unei echipe în cea mai mare parte noi. Inten?ia ini?ial? a fost s? se realizeze rapid o simpl? reeditare a primei versiuni, limitat? la aplicarea Hot?rârii men?ionate, a?a cum se procedase ?i în edi?ia a V-a a îndreptarului ortografic, ortoepic ?i de punctua?ie al Academiei Române. Publicul a?tepta îns? ?i r?spunsuri la numeroase întreb?ri privind scrierea, pronun?area ?i flexiunea unor cuvinte care nu figurau în DOOM1, precum ?i 1 Hot?râre publicat? în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 51/1993. 2 Nume sub care este cunoscut? Gramatica limbii române, a c?rei a doua edi?ie dateaz? din 1963. 3 Mioara Avram, Ortoepie, în Academia Român?, Institutul de Lingvistic? „Iorgu Iordan”, Enciclopedia limbii române, Univers Enciclopedic, Bucure?ti, 2001, p. 402. Not? asupra edi?iei XIV punerea pe cât posibil m acord cu uzul literar actual a normei academice, r?mase în urm? pentru unele cuvinte. Ca urmare, noua echip? a încercat s? fac? din DOOM2, în limitele care vor fi precizate mai jos, expresia unei alte genera?ii. Principiile elabor?rii noii edi?ii s-au bazat pe observa?iile formulate înc? de la discutarea machetei DOOM1, precum ?i în recenziile consacrate dic?ionarului, pe experien?a folosirii acestuia, concretizat? ?i în întreb?ri ?i sugestii ale utilizatorilor, pe analiza edi?iei I ?i pe confruntarea ei cu evolu?ia din ultimele dou? decenii atât a uzului literar, cât ?i a descrierii limbii române. Aceste principii au fost discutate în Consiliul ?tiin?ific al institutului, care a hot?rât p?strarea aproape integral? a inventarului DOOM1, inclusiv a cuvintelor care nu apar?in fondului general al limbii literare actuale. Autoarele au respectat acest? decizie, cu toate c?, în concep?ia lor — împ?rt??it?, în genere, de speciali?ti —, nu se poate norma nici pentru trecut, nici pentru sisteme din afara limbii literare actuale. La rândul s?u, consiliul a acceptat propunerea autoarelor ca la asemenea cuvinte s? se introduc? indica?ii de uz, pentru a nu se perpetua impresia fals? c? ele ar putea fi folosite în mod normal în exprimarea literar? actual?. Principiile prezentei edi?ii au fost aprobate de Sec?ia de filologie ?i literatur? a Academiei Române ca program fundamental al acesteia. Ele au fost aduse la cuno?tin?a public? prin comunic?ri în cadrul unei sesiuni ?tiin?ifice a Institutului de Lingvistic? din Bucure?ti ?i a dou? colocvii ale Catedrei de limba român? a Facult??ii de Litere din Universitatea Bucure?ti, printr-o conferin?? la Academia Român?4, precum ?i într-o revist? destinat? înv???mântului5, ?i s-au bucurat de acordul multor speciali?ti. în aceste contribu?ii au fost prezentate pe larg explica?iile ?i argumentele în favoarea unor op?iuni ale DOOM2. în timpul — foarte scurt pentru o asemenea întreprindere — care ne-a fost acordat pentru redactare ne-am str?duit ca, p?strând în mare cadrul conceput ?i aplicat de autorii primei edi?ii, s? verific?m toate cuvintele din DOOM1 în principalele lucr?ri lexicografice ?i în diverse studii — dintre care unele ap?rute ulterior — ?i s? îmbun?t??im modul de organizare a informa?iilor. Pentru latura morfologic? a Dic?ionarului am colaborat ?i cu echipa din institut care elaboreaz? noua edi?ie a „Gramaticii Academiei”, pentru a pune pe cât posibil în acord indica?iile din DOOM2 cu cele din viitoarea ei versiune. Totu?i, având în vedere publicul larg, în mare parte ?colar, c?ruia i se adreseaz? Dic?ionarul, precum ?i faptul c? noua Gramatic? nu este definitivat?, nu am preluat toate inova?iile 4 Ioana Vintil?-R?dulescu, Pentru o nou? edi?ie a Dic?ionarului ortografic, ortoepic ?i morfologic al limbii române (DOOM), în „Perspective actuale în studiul limbii române”, Editura Universit??ii din Bucure?ti, 2002, p. 261-272; Unele inova?ii ale limbii române contemporane ?i edi?ia a Il-a DOOM-ului, în „Aspecte ale dinamicii limbii române actuale”, Editura Universit??ii din Bucure?ti, 2003, p. 43-64. 5 Ioana Vintil?-R?dulescu, Edi?ia a Il-a a Dic?ionarului ortografic, ortoepic ?i morfologic al limbii române (DOOM2), în „Limba ?i literatura român?”, 2003, nr. 2, p. 3-6. XV Not? asupra edi?iei acesteia, ci numai unele dintre nuan??rile sale, p?strând, în general, clasele tradi?ionale (articol, numeral, locu?iune, verb reflexiv ?.a.). Pentru cuvinte apar?inând anumitor terminologii am consultat ?i speciali?ti în domeniu, c?rora le mul?umim c?lduros ?i pe aceast? cale, ca ?i tuturor celorlalte persoane care ne-au ajutat pe tot parcursul elabor?rii dic?ionarului cu sugestiile lor ?i care ne-au servit ca subiec?i benevoli ai unor minianchete asupra diferitor aspecte controversate — prea numero?i pentru a fi men?iona?i aici. Principalele interven?ii operate ?i care fac din DOOM2 aproape o lucrare nou? sunt, în linii mari, urm?toarele6: 1. am introdus cuvinte-titlu în plus, printre care se num?r?, pe lâng? împrumuturile din englez?, men?ionate mai sus, din alte limbi moderne sau din latin?, (re)intrate în uz, ?i cuvinte existente în limba român?, dar care, din diverse motive, lipseau din DOOM1: cuvinte provenite din abrevieri (ADN), nume proprii cu care trebuiau puse în leg?tur? substantive comune înregistrate în dic?ionar (Acropole fa?? de acropol?) sau care fuseser? normate în anexele la DOOM1 sub o form? susceptibil? de amend?ri (g.-d. lui Artemis, nu Artemidei) ?.a.; 2. am corectat unele erori ?i am modificat o serie de recomand?ri ale DOOM1 privind scrierea ?i/sau pronun?area formei-tip a unor cuvinte sau unele forme flexionare, admi?ând unele variante literare libere ?i eliminând altele: ind. prez. 3 sg. numai absolv?, nu ?i absolve?te; accentu?rile antic/antic; singularul cârnat, nu cârna?; pi. cire?i/cire?e (fructe), cle?ti, nu cle?te; compleu (costum), diferit de complet; ind. prez. 3 decerneaz?, nu ?i decern?; emisie, cu alt sens decât emisiune; grafia filosof/filozof; a fonda, nu a funda; frec?ie, cu alt sens decât fric?iune; (ei) miros, nu miroase; niciun; odat? ce, odat? cu; pricomigdal? etc.; 3. am înlocuit tratarea din DOOM1 a unor cuvinte prin trimiteri la cuvântul de baz? (agrobioIogic-»biologic—»logic) cu oferirea tuturor informa?iilor sub cuvintele în cauz?: agrobiologic (a-gro-bi-o-) adj. m., pl. agrobiologici; f. agrobiologic?, pl. agrobiologice; 4. am separat omonimele par?iale apar?inând unor p?r?i de vorbire diferite, distingându-le prin cifre „la um?r” (ca exponent) ?i prin glosarea celor care apar?in aceleia?i p?r?i de vorbire: acaju1 adj. invar.; acaju2 (arbore) s. m.; acaju3 (culoare) s. n.; 5. la cuvintele compuse scrise cu cratim? am notat atât accentul compusului (chiar dac? este plasat pe un component monosilabic), cât ?i accentul fiec?rui component polisilabic: argint-viu; 6. am indicat accentul secundar la un num?r mai mare de cuvinte, la care se fac mai frecvent gre?eli în aceast? privin??: aerodinamic; 7. am grupat informa?iile (care erau amestecate în DOOM1) dup? cum privesc aspecte lexicale (restric?ii combinatorii, sens/domeniu, uz, eventualul caracter de 6 în exemplele care urmeaz? am indicat acccentul numai când formeaz? obiectul discu?iei. Not? asupra edi?iei XVI împrumut), formale (pronun?area ?i desp?r?irea la cap?t de rând) ?i, respectiv, gramaticale; 8. am înlocuit, ori de câte ori a fost posibil, preciz?rile de domeniu cu indica?ii succinte de sens — abac (num?r?toare, tabel) în loc de mat, — ?i am sporit num?rul acestor informa?ii, în special în cazul paronimelor: abjudeca (a ~) (a anula); adjudeca (a ~) (a atribui); 9. am inversat ordinea de preferin?? a celor dou? modalit??i de desp?r?ire la cap?t de rând pentru cuvintele analizabile ?i mai ales semianalizabile (compuse sau derivate cu prefixe ?i cu unele sufixe): este preferat? desp?r?irea bazat? pe pronun?are, fiind posibil? ?i desp?r?irea anumitor secven?e care ?ine seama de elementele constitutive: anorganic (a-nor/an-or-); arterioscleroz? (-ri-os-cle-/ -o-scle-); savantlâc (-van-tl?c/-vant-l?c); 10. am respins a doua posibilitate când conduce la secven?e care nu sunt silabe — contrazicând ideea de desp?r?ire în silabe/ silaba?ie (ca în cazul segment?rii artr-algie) —, când contravine pronun??rii — ca atunci când un cuvânt pronun?at cu c sau g era desp?r?it ca ?i când ar fi rostit cu k sau g (laring-ectomie) — sau în cazul cuvintelor care nu (mai) sunt analizabile în limba român? actual?: numai o-biect — potrivit regulii generale V-CV —, nu (?i) ob-iect; 11. am indicat, la grupurile de consoane intervocalice care nu se despart, ?i secven?a precedent?, pentru mai mult? claritate: abrutiza (a) (a-bru-); 12. am ad?ugat caracteristicile a la infinitivul verbelor ?i s? la conjunctiv (chiar dac? pot lipsi uneori): abate (a ~); conj. prez. 3 s? abat?; 13. la verbele care, conform DEX7, sunt totdeauna reflexive, am men?ionat acest caracter ?i am inclus pronumele în formele verbale reproduse, ca ?i pe o „neutru” la verbele care sunt înso?ite totdeauna de acesta: acomoda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se acomodeaz?; cod?lbi (a o ~), ind. prez. 1 sg. ?i 3 pl. o cod?lbesc; 14. am admis existen?a unor locu?iuni substantivale (b?gare de seam? loc. s. f. ?i nu s. f. + prep. + s. f.), inclusiv în cazul unor sintagme împrumutate din alte limbi: alter ego loc. s. m. ?i nu s. m.; 15. am respins calificarea din DOOM1 drept neutre (care contravine înse?i Gramaticii Academiei) a unor adjective care înso?esc numai substantive neutre ?i au la singular form? de masculin, iar la plural form? de feminin, ?i am dat exemple de substantive cu care se combin?: alcalino-p?mântos (metal ~) adj. m.; pl. f. alcalino-p?mântoase; 16. am considerat substantive (compuse), ?i nu îmbin?ri libere, ?i le-am scris cu cratim?, numele unor specii distincte de plante sau animale, ale unor substan?e ?.a.: vi??-de-vie (plant?) s. f.; 7 Academia Român?, Institutul de Lingvistic? „Iorgu Iordan”, Dic?ionarul explicativ al limbii române (DEX), edi?ia a H-a, Univers Enciclopedic, Bucure?ti, 1996. XVII Not? asupra edi?iei 17. am admis existen?a la unele nume compuse de plante, animale ?.a., la nume de dansuri populare, jocuri ?.a. a formei nearticulate ?i a flexiunii: abrudeanca (dans), neart. abrudeanca, g.-d. art. abrudencii; 18. am considerat formal articulate ?i de genul masculin (nu neutru, cum este cuvântul de baz?) numele de plante sau de animale compuse de tipul acul-doamnei (plant?) s. m. art.; 19. am considerat epitetele referitoare la persoane ca fiind de ambele genuri, nu numai masculine: bâlbâil? s. m. ?i f.; 20. am plasat la locul lor normal formele posibile în anumite împrejur?ri, dar cu mai slab? circula?ie, care în DOOM1 figurau la sfâr?itul articolelor, în parantez? (admi?ând, printre altele, existen?a unor forme de singular la nume de popoare vechi, de specii animale ?i vegetale ?.a.): acantocefal s. m., pl. acantocefali; 21. am considerat c? substantivele provenite din verbe la supin nu au în general plural ?i am tratat separat locu?iunile formate de la ele: ales s. n.; alese (pe ~) loc. adv.; 22. am indicat genitiv-dativul la toate substantivele feminine; 23. am precizat caracterul pronominal la adjectivele din aceast? categorie: mult adj. pr.; 24. am precizat condi?iile de utilizare a unor forme: g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu form? cazual? marcat?) m. ?i f. anumitor; 25. am respectat, pentru numele ?i simbolurile unit??ilor de m?sur?, prevederile sistemelor interna?ionale obligatorii/normelor interne stabilite de profesioni?ti: watt-or?, cu pl. zva?i-or?, ?i nu wattor?, pl. wattore etc. etc. Solu?ionarea consecvent? a unor probleme ortografice, ortoepice ?i morfologice care mai persist? va fi posibil? numai dup? crearea unei baze de date care s? permit? analiza comparativ? a tuturor situa?iilor similare. Timpul nu ne-a permis s? reelabor?m ?i anexele DOOM1; unele dintre elementele cuprinse în acestea (abrevieri ?i simboluri, nume proprii) au fost îns? incluse în dic?ionarul propriu-zis. Am ad?ugat în schimb Bibliografia selectiv? a principalelor lucr?ri utilizate, inexistent? în DOOM1. Cele trei referente — cercet?tor ?tiin?ific dr. Monica Busuioc, ?efa Compartimentului de lexicografie de la Institutul de Lingvistic? „Iorgu Iordan — Al. Rosetti”, prof. dr. Gabriela Pan? Dindelegan, membru corespondent al Academiei Române, ?efa Catedrei de limba român?, ?i conf. dr. Rodica Zafiu de la Universitatea din Bucure?ti, membre ale Comisei de cultivare a limbii a Academiei Române, c?rora le mul?umim c?lduros înc? o dat? — au citit integral Dic?ionarul, f?când numeroase sugestii, dintre care cele mai multe au fost adoptate în lucrare. Pe baza discut?rii referatelor, consiliul ?tiin?ific al institutului a avizat favorabil prezenta edi?ie. Este de la sine în?eles c? r?spunderea pentru toate neajunsurile care au persistat revine autoarelor, ?i în primul rând coordonatoarei. Vor exista, desigur, ?i p?reri diferite; invit?m s? ne fie exprimate, în vederea îmbun?t??irii lucr?rii, prin excelen?? perfectibile, ?i mul?umim de pe acum acelor utilizatori care ne vor comunica observa?ii ?i sugestii la adresa inst@iordan.lingv.ro sau pe orice alt? cale. MIC GLOSAR DE TERMENI LINGVISTICI1 accent (tonic) aferez? afonizat analizabil, cuvânt ~ apocop? ascendent, diftong ~ asilabic categorie gramatical? compus consoan? conversiune derivat descendent, diftong ~ desinen?? pronun?area mai intens? a unei silabeî dintr-un cuvânt c?derea accidental? a unui sunet sau a unei silabeî de la începutul unui cuvânt care ?i-a pierdut sonoritatea cuvânt ale c?rui componente pot fi puse de c?tre vorbitori, într-o m?sur? mai mare sau mai mic?, in leg?tur? cu alt cuvânt/alte cuvinte existent(e) ?i independent în limba român? sau cu un element identificabil dintr-o serie de forma?ii c?dere accidental? a unuia sau a mai multor sunete de la sfâr?itul unui cuvânt diftong? care prezint? ordinea semivocal?î + vocal?î care nu formeaz? silab?? semnifica?ie gramatical? cu o expresie proprie, in func?ie de care cuvintele î?i schimb? forma în cursul vorbirii (caz, diatez?, gen, mod, num?r, persoan?, timp ?.a.) cuvânt sau unitate lexical? complex? formate prin combinarea mai multor cuvinte care dobândesc un sens global nou sunet la a c?rui emitere curentul de aer întâlne?te un obstacol ?i care nu poate juca rolul de centru al unei silabe? ?i nu prime?te accent? schimbarea clasei lexico-gramaticale/morfologice (a p?r?ii de vorbire?) cuvânt format de la un cuvânt de baz? prin alipirea unor prefixe? sau/?i a unor sufixe? diftong? care prezint? ordinea vocal?? + semivocal?î element final ata?at în general r?d?ciniiî unui cuvânt flexibilî, care exprim? (adesea împreun?) la substantive, num?rul ?i cazul, la adjective ?i genul, iar la verbe — num?rul ?i persoana 1 Cuprinde explica?ii simplificate ale accep?iilor (referitoare la limba român?) cu care apar în cele ce urmeaz? principalii termeni lingvistici folosi?i mai frecvent. Semnul ? trimite la termenul respectiv din glosar. XIX Mic glosar de termeni lingvistici diacritic, semn ~ diftong element de compunere eliziune enclitic fix, accent ~ flexibil, cuvânt ~ flexiune fonetic? sintactic? format, cuvânt ~ grup relativ stabil de cuvinte hiat i „?optit” (asilabic sau afonizat) invariabil, cuvânt~ liber, accent ~ locu?iune neologism omofone omografe omonime par?iale omonime totale parasintetic, compus ~ paronime parte de vorbire semn grafic care distinge litere cu forma de baz? identic? secven?? format? dintr-o vocal?î ?i o semivocal?î în aceea?i silab?? element cu circula?ie interna?ional?, asem?n?tor cu prefixeleî sau sufixele?, dar cu sensuri mai concrete decât acestea, provenind din greac? ?i latin?, care se ata?eaz? unor r?d?cini, dând na?tere unor cuvinte noi c?derea accidental? a vocalei? neaccentuate de la finala unui cuvânt în contact cu vocala ini?ial? a cuvântului urm?tor (element) ata?at la termenul precedent accent? legat de o anumit? pozi?ie a silabei? în cuvânt cuvânt la care semnifica?iile gramaticale se exprim? cu ajutorul unui element variabil ata?at în partea lui final? ata?area, în cursul vorbirii, la partea invariabil? a unor cuvinte, a unor elemente care marcheaz? diferitele categorii? gramaticale fenomene fonetice care se produc în lan?ul vorbirii cuvânt format în român? din elemente existente în limba român? sau împrumutat gata format, (semi)analizabil pentru vorbitorii limbii române actuale grup de cuvinte folosit relativ frecvent, ale c?rui elemente componente î?i p?streaz? autonomia ?i sensul de baz? ?i care corespund realit??ii denumite succesiune de dou? vocale? al?turate pronun?ate în silabe? diferite i care ?i-a pierdut sonoritatea? ?i nu formeaz? silab?? cuvânt care în cursul vorbirii î?i p?streaz? neschimbat? forma accent? nelegat de o anumit? pozi?ie a silabei? în cuvânt grup de cuvinte cu sens unitar, care func?ioneaz? ca un singur cuvânt ?i în care cel pu?in unul dintre elemente ?i-a pierdut autonomia gramatical? împrumut f?cut de limba român? modern? ?i contemporan? cu prec?dere din limbile occidentale de circula?ie interna?ional? ?i din limbile clasice elemente care se pronun?? la fel elemente care se scriu la fel cuvinte cu sensuri diferite care au unele forme identice ?i altele diferite sau prezente numai la unul dintre omonime cuvinte apar?inând aceleia?i p?r?i de vorbire?, care au sensuri diferite ?i toate formele identice cuvânt în acela?i timp compus? ?i derivat? cuvinte diferite ca sens, dar asem?n?toare ca form? ?i care se pot confunda clas? de cuvinte cu tr?s?turi semantice ?i gramaticale (categorii gramaticale?, posibilit??i de combinare) comune; gramatica tradi?ional? distinge pentru limba român? Mic glosar de termeni lingvistici XX prefix proclitic punctua?ie punctua?ie, semn de ~ r?d?cin? semivocal? semn de punctua?ie semn diacritic silaba?ie silab? sinerez? sonant? sonor? sonoritate sufix (lexical) sunet-tip surd? tem? toponimie triftong vocal? urm?toarele p?r?i de vorbire (în ordine alfabetic?): adjectiv, adverb, articol, conjunc?ie, interjec?ie, numeral, prepozi?ie, pronume, substantiv, verb element antepus unei baze lexicale, cu ajutorul c?ruia se creeaz? un cuvânt nou (element) ata?at Ia termenul urm?tor sistem de semne grafice conven?ionale care marcheaz? segmentarea unui text în unit??i sintactice, precum ?i pauzele ?i intona?ia semn grafic conven?ional care marcheaz? segmentarea unui text în unit??i sintactice, pauzele sau/?i intona?ia partea unui cuvânt care poart? sensul lui lexical ?i la care se pot ata?a sufixeî, prefixeî ?i desinen?eî sunet care seam?n? cu o vocal?î din punctul de vedere al articul?rii, dar care nu poate fi accentuat ?i nu poate forma singur o silab?î v. punctua?ie, semn de ~ v. diacritic, semn ~ descompunerea cuvintelor în conformitate cu structura lor silabic? secven?? sonor? minimal? caracterizat? printr-un singur accent? (cu loc fix), care are în centru o vocal?î, înso?it? sau nu de una sau mai multe consoaneî sau/?i semivocaleî pronun?area accidental? într-o singur? silab?î a vocaleiî finale a unui cuvânt ?i a vocalei ini?iale a cuvântului urm?tor (transformarea, în fonetic? sintactic?î, a unui hiatî în diftongî) consoan?î care se pronun?? cu un zgomot mai slab decât majoritatea consoanelor ?i care sunt totdeauna sonore: l, m, n, r consoan?î dotat? cu sonoritateî: b, d, g, g', v, z, j, g tr?s?tur? a sunetelor datorat? vibra?iei regulate a corzilor vocale, caracteristic? atât vocalelorî, cât ?i unor consoaneî element postpus unei baze lexicale, cu ajutorul c?ruia se creeaz? un cuvânt nou media varia?iilor din pronun?area unui sunet consoan?î lipsit? de sonoritateî: p, t, k, k', f, s, ?, c, ?, h r?d?cinaî ?i sufixul caracteristicî, la care se ata?eaz? desinen?eleî ansamblul numelor de locuri secven?? format? dintr-o vocal?î ?i dou? semivocaleî în aceea?i silab?î sunet la a c?rui emitere, prin vibra?ii ale coardelor vocale, curentul de aer nu întâlne?te niciun obstacol; poate primi accentî ?i poate forma singur? o silab?î ABREVIERI abreviat; abreviere d. acuzativ des. accentuat diat. adjectiv; adjectival engl. adjectiv pronominal expr. administra?ie f. adverb; adverbial fam. anatomie fii. anglicism; filos. angloamericanism fiz. arab? fr. argotic frecv. arhitectur? g· articol; articulat g.-d. astronomie geogr. auxiliar ge°l. botanic? ger. consoan? germ. ceh? gr- chimie hisp. chinez? hot. citit imper. comparativ imperf. condi?ional-optativ impers conjunctiv ind. conjunc?ie; inf. conjunc?ional inform construc?ie; construc?ii int. contabilitate interj. dativ desinen?? diatez? englez? expresie, expresii feminin familiar filologie filosofie fizic? fran?uzism; francez? frecvent genitiv genitiv-dativ geografie geologie gerunziu germanism; german? grecism; greac? hispanism hot?rât imperativ imperfect impersonal indicativ infinitiv informatic? interogativ interjec?ie Abrevieri XXII intranz. intranzitiv invar. invariabil it. italienism; italian? înv. învechit; ie?it din uz jap. japonez? jur. domeniul juridic lat. latinism; latin? lingv. lingvistic? lit. literatur? livr. livresc Ioc. locu?iune loc. adj. locu?iune adjectival? loc. adv. locu?iune adverbial? loc. conjc?. locu?iune conjunc?ional? loc. interj. locu?iune interjec?ional? loc num. locu?iune numeral? loc. pr. locu?iune pronominal? loc. prep. locu?iune prepozi?ional? loc. s. locu?iune substantival? loc. v. locu?iune verbal? log. logic? m. masculin magh. cuvânt maghiar mat. matematic? med. medicin? m.m.c.p. mai-mult-ca-perfect muz. muzic? n. neutru n.-a. nominativ-acuzativ nav. naviga?ie neacc. neaccentuat neart. nearticulat neg. negativ nehot. nehot?rât nom. nominativ norv. norvegian? num. numeral part. participiu pas. pasiv, pasiva perf. c. perfect compus perf. s. perfect simplu pers. persoan? pict. pictur? pl. plural pol. polon? pop. popular port. portughez? pr. pronume; pronominal pred. predicativ prep. prepozi?ie; prepozi?ional prez. prezent pron. pronun?at psih. psihologie refl. reflexiv reg. regional rel. relativ relig. religie rus. rusism; rus? S semivocal? s. substantiv; substantival sg· singular simb. simbol slav. slavonism sp. spaniol? sued. suedez? suf. sufix tehn. tehnic? tranz. tranzitiv V vocal? v., V. vezi, Vezi vb. verb; verbal viit. viitor voc. vocativ zool. zoologie SEMNE SI CONVEN?II GRAFICE t / Semnul Denumirea/pozi?ia Valoarea Exemple1 [] paranteze drepte încadreaz? pronun?area [2] aftershave [pron. aft?r?e îv\ ab initio [ti pron. ?i] < (mai mic) provine din într-o, într-un < întru + o, un tild? la nivelul rândului înlocuie?te un element abandona (a ~) anterior / bar? oblic? „sau” --- separ? facsimil/facsimil variantele // bar? oblic? dubl? „sau” --- separ? de aici/de aci (tempo grupurile de variante lent)// de-aici/de-aci (tempo rapid) 1 bar? vertical? limita dintre silabe sau para\aldehid? (când folosirea cratimei desp?r?irea la cap?t de ar putea duce la rând confuzii) - cratima în desp?r?irea la limita dintre secven?e aclama (a-cla-) cap?t de rând * stelu?? înaintea unui cuvinte-titlu ?i alte *accesa (a ~) element elemente nou introduse *Blancul în DOOM2 ! semnul exclam?rii înain¬ modificare de norm? ! niciun tea unui cuvânt-titlu sau fa?? de DOOM1 ICuvintele ajut?toare a unei reguli din numele unor re¬ uniuni se scriu în pro¬ pozi?ie cu liter? mic?. ± plus sau minus cu sau f?r? ± vocala de leg?tur? o 7» ghilimele încadreaz? sensul unui ap?-neagr? element „glaucom” sublinierea cu o linie a accentul principal cas? unei vocale sublinierea cu dou? linii accentul secundar anteroposterior a unei vocale cifrele „la exponent disting cuvintele-titlu abate1 s. m. um?r” omografe abate2 (a ~) vb. 1 Exemplele din prezentul tabel ?i din cel urm?tor sunt extrase ca atare din sec?iunea introductiv? ?i din Dic?ionar. SEMNE PENTRU INDICAREA PRONUN??RII1 Semnul Valoarea Exemple ? vocala „slab?” din englez? aftershave (angl.) [pron. aft?r?eîv] ? a nazal anglaise (fr.) [pron. ?glez] c sunetul redat în ortografia brunch (angl.) [pron. branc] româneasc? prin c + e, i e semivocala e, ca în deal îndeaievea [dea pron. dea în tempo rapid] e e nazal chemin de fer (fr.) [pron. ?ine do fer] g sunetul redat în ortografia azerbaidjan [dj pron. g] româneasc? prin g + e, i s' sunetul redat în ortografia ghem [g'em] româneasc? prin gh + e, i î semivocala i, ca în iei accesoriu [riu pron. nu] i i „?optit”, ca în pomi desinen?a î sunetul redat în ortografia lân? [lîn?] româneasc? prin ?, î k sunetul redat în ortografia rom⬠backhand (angl.) [pron. bekhend] neasc? prin c+ vocal? în afar? de e, i (când redarea prin c ar putea duce la confuzii) k' sunetul redat în ortografia chem [k'em] româneasc? prin ch + e, i 1' l muiat caudillo (hisp.) [11 pron. /’] 6 semivocala o doag? [doag?] o 1. vocal? anterioar? rotunjit? cu deschi¬ acheulean1 [cheu pron. ?o] dere medie (pronun?at? ca un e, cu chemin de fer (fr.) [pron. ?me do fer] buzele rotunjite ca pentru o) 2. vocala neaccentuat?/caduc? din francez? 0 o nazal â la longue (fr.) [longue pron. log] ii vocal? anterioar? rotunjit? închis? alur? [pron. alur?] (pronun?at? ca un i, cu buzele rotunjite ca pentru u) u semivocala u, ca în nou, dou? acqua tofana (it.) [acqua pron. aciia] [0] valoarea fonetic? zero h [0] 1 Pentru a face transcrierea mai accesibil? unui public cât mai larg, în redarea pronun??rii am recurs la un compromis între transcrierea ?tiin?ific? (cu unele servitu?i determinate de inventarul standard de semne oferit de programele de calculator — de exemplu în cazul lui e ?i i) ?i ortografia româneasc? curent?, de?i redarea în acest mod a unor sunete proprii altor limbi este uneori imperfect?. PRINCIPALELE NORME ORTOGRAFICE, ORTOEPICE ?I MORFOLOGICE ALE LIMBII ROMÂNE Normele limbii române literare actuale explic? op?iunea pentru o anumit? grafie, pronun?are sau flexiune a cuvintelor-titlu din Dic?ionar. Cele prezentate mai jos privesc mai ales situa?iile în care pot exista dubii; pentru mai mult? claritate, acestea sunt înf??i?ate adesea contrastiv (chiar cu riscul unor repeti?ii), deoarece cititorii pot consulta numai una dintre subdiviziunile acestei sec?iuni. Sunt discutate aici ?i aspecte care nu pot fi reflectate în form? lexicografic? (nume proprii ?i unit??i lexicale complexe, forma?ii mai mult sau mai pu?in ocazionale, utiliz?ri ale cuvintelor în context ?.a. — care, de aceea, nu se reg?sesc în Dic?ionar) sau reguli care se pot, eventual, numai deduce din cazurile concrete înregistrate în dic?ionar. Spre deosebire de Dic?ionar, aceast? prezentare are ?i caracter corectiv, atr?gându-se aten?ia ?i asupra unor forme considerate gre?ite, care trebuie evitate. Aceste norme sunt obligatorii — impunând sau interzicând anumite forme — sau facultative. Ortografia, în sensul restrâns în care este folosit termenul aici, prive?te scrierea corect? la nivelul cuvântului (sau al mai multor cuvinte care formeaz? o unitate); în sens larg, ea include ?i scrierea corect? la nivelurile superioare cuvântului (punctua?ia), care nu poate face obiectul unui dic?ionar1. Nu face obiectul unor norme ortografice propriu-zise scrierea unor termeni ?i a unor abrevieri ?i simboluri din domeniul ?tiin?ific ?i tehnic (de ex. a numelor unit??ilor de m?sur?), reglementat? prin standarde interna?ionale2 (aceste probleme neprivind, propriu-zis, de multe ori, limba român?) ?i interne3 de specialitate, care sunt obligatorii. 1 în cele ce urmeaz? ne referim, prin îndreptar ?i DOOM1, la edi?ia a V-a a îndreptarului ortografic, ortoepic ?i de punctua?ie ?i, respectiv, la edi?ia I a prezentului Dic?ionar (v. Bibliografia selectiv?). Pentru regulile de punctua?ie v. îndreptar, p. 49-91. 2 Le Systeme interna?ional d'unites (SI), 5° Edition, Bureau interna?ional des poids et mesures, Sevres, 1985; traducere româneasc? Sistemul interna?ional de unit??i (SI). Ed. a IlI-a, Editura Academiei, Bucure?ti, 1989. 3 STAS 10093/2/85 Metrologie. M?rimi ?i unit??i de m?sur?. Terminologie, STAS 737/3/90 Sistemul interna?ional de unit??i (SI). Reguli pentru scrierea ?i utilizarea unit??ilor SI etc. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române în anumite situa?ii speciale se aplic? unele conven?ii par?ial diferite de regulile obi?nuite (de ex., la completarea formularelor privind opera?iuni b?ne?ti se cere scrierea numeralelor f?r? blancuri). Scrierea limbii române utilizeaz? dou? sisteme de elemente grafice - literele ?i semnele ortografice — ?i un set de reguli de redare în scris a cuvintelor ?i a grupurilor de cuvinte, precum ?i de desp?r?ire Ia cap?t de rând. Scrierea altor limbi care folosesc tot alfabetul latin este guvernat? de reguli par?ial diferite (privind folosirea majusculelor la ini?ial? de cuvânt, desp?r?irea la cap?t de rând etc.), care nu trebuie transpuse în scrierea limbii române. 1. Semnele grafice 1.1. Literele 1.1.1. Alfabetul limbii române Limba român? modern? se scrie cu alfabetul latin.4 Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. Toate literele sunt perechi: liter? mare5 — liter? mic?6. Pentru regulile de folosire a lor v. 3. Scrierea cu liter? mic? sau mare. Prin litere (mari sau mici, urmate sau nu de punct ori de spa?iu, sau prin combina?ii de litere) se redau ?i unele abrevieri ?i simboluri. Câteva litere mari au valoare de cifre romane. Cinci litere reiau câte o liter? de baz?, de care se deosebesc prin prezen?a, deasupra sau dedesubt, a trei semne diacritice7: c?ciula8 ~ deasupra lui a: ?, circumflexul ~ deasupra lui a ?i i: â ?i f, Ivirguli?a9 4 sub s ?i t: ? ?i ?. Semnele diacritice se noteaz? în limba român? ?i la literele mari10, îns? punctul suprapus nu se noteaz? la I ?i / mari, iar în scrierea de mân?, frecvent, nici la j mic. Literele de tipar11 sunt prezentate în tabelul care urmeaz?, în ordinea alfabetic? pentru limba român?. 4 Pân? în 1860, limba român? s-a scris, de regul?, cu alfabetul chirilic ?i, în ultima perioad?, cu un alfabet de tranzi?ie; în fosta URSS, ea s-a scris pân? în 1989 cu alfabetul rusesc modern, adaptat. 5 Numit? curent majuscul? sau, mai rar, capital?. 6 Numit? ?i minuscul? (termen mai rar folosit cu acest sens) sau, în domeniul tipografic, de rând. 7 ?i punctul suprapus de la i ?i j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba român?, unde i ?i j nu se opun literelor cu aceea?i form?, dar f?r? punct. 8 Circumflexul deschis în sus sau semnul scurtimii din transcrierea fonetic?. 9 !?i nu sedila, care se folose?te sub c în alte limbi: f. în programele de calculator, ?, spre deosebire de ?, apare în mod gre?it cu sedil?. 10 Aceast? regul? nu este respectat? în unele abrevieri, care, din aceast? cauz?, se citesc cu unele deosebiri fa?? de numele întreg (CNCSIS pentru Consiliul Na?ional al Cercet?rii ?tiin?ifice din înv???mântul Superior). 11 Forma literelor de mân? nu este fixat? printr-o norm? ?i de aceea nu este indicat? în tabel. Ea este par?ial diferit? pentru diversele genera?ii ?colare, cu motiva?ii pedagogice mai mult sau mai pu?in justificate. XXVII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române Tab. 1. Alfabetul limbii române Nr. de ordine Litere Denumirea/ citirea literei12 mari mici 1. A a a 2. ? ? ? 3.  â î/î din a 4. B b !be/bî 5. C c !ce/cî 6. D d !de/dî 7. E e e 8. F f ief/fe/fî 9. G g !ge/ghe/gî 10. H h !ha?/hî13 11. I i i 12. î î !î/î din i 13. J j !je/jî 14. K k !ca/capa 15. L 1 !el/le/lî 16. M m !em/me/mî 17. N n !en/ne/nî 18. O o o 19. P P !pe/pî 20. Q q !ku14 21. R r !er/re/rî 22. S s !es/se/sî 23. 5 ? !?e/?î 24. T t !te/tî 25. T ? I?e/?î 12 Denumirile literelor nu coincid (cu excep?ia, în general, a vocalelor) cu valorile lor fonetice de baz?. In citirea unor abrevieri ?i simboluri pentru m?rimi matematice ?i fizice, unit??i de m?sur?, elemente chimice ?.a. se folosesc cu prec?dere lecturile (de inspira?ie str?in?) ef, ge, Jm?, capa, el, em, eu, er, es, zet ale literelor /, g, li, k, I, m, n, r, s, z. Unele litere din anumite abrevieri se citesc dup? modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile: CV [sivi]. 13 IDenumirea ha este rar folosit?. 14 IPronun?area chiu, indicat? în DOOM1, este nerecomandabil?. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XXVIII Nr. de ordine Litere Denumirea/ mari mici 26. U u u 27. V V !ve/vî 28. w w .'dublu ve/dublu vî 29. X X ies 30. Y y [igrec] 31. z z !ze/zet15/zî în scrierea limbii române se folosesc ?i combina?ii de litere cu valoarea unui sunet, pentru care v. Tab. 2. Patru litere (k, q, w, y) se utilizeaz? în împrumuturi, în nume proprii str?ine ?i în forma?ii bazate pe ele, precum ?i în unele nume proprii române?ti de persoane, scrise dup? model str?in.16 în scrierea unor nume proprii str?ine, a derivatelor de la ele ?i a unor împrumuturi neadaptate, unele semne au (?i) alte valori sau se folosesc ?i alte semne diacritice, cu valori care pot diferi de la limb? la limb?17: Istv?n, omertâ; S?o Tome; Ivic, rontgenoscopie, Dvorak, Kosice etc. 1.1.2. Valorile literelor ?i ale combina?iilor de litere Potrivit principiului fonetic, în scrierea limbii române, fiecare liter? noteaz? un sunet-tip distinct. a, ?, â, e, i, î, o, u ?i y sunt litere-vocale — care noteaz? sunete vocale sau semivocale. Din cauza acestei duble valori a unora dintre literele vocale (e, i, o, u, y), succesiunile de litere vocale în care intr? ele pot fi interpretate ca vocale în hiat sau ca diftongi sau triftongi. Celelalte sunt litere-consoane, care noteaz? sunete-consoane; w poate nota ?i o semivocal? sau, rar, o vocal?. Coresponden?a liter? — sunet nu este în toate cazurile biunivoc?. Pe de o parte, în cuvintele române?ti, numai 19 litere sunt monovalente (corespund câte unui singur sunet-tip): a, ?, â, b, d, f, z, j, l, m, n, p, r, s, ?, t, ?, v ?i z. 15 Citit ?i [zed]. 16 De aceea aceste litere nu erau incluse, mai de mult, în alfabetul limbii române. Ele sunt folosite uneori ?i pentru a marca cuvinte sau sensuri prezentate ca str?ine (nomenklatur? „p?tura dominant?, prin func?iile în partidul comunist, în U.R.S.S. ?i în celelalte ??ri foste socialiste”, fa?? de nomenclatura „terminologie etc.”). w ?i y în pozi?ie final? de cuvânt sunt înc? sim?ite ca str?ine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul ?i desinen?ele se leag? prin cratim? (v. 1.2.4. Cratima). 17 Deoarece nu se pot da reguli generale — situa?iile fiind mult prea numeroase ?i prea diferite —, scrierea acestor cuvinte — când nu se cunoa?te limba de origine — trebuie înv??at?, iar pronun?area lor este indicat? în Dic?ionar. XXIX Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române Celelalte 12 litere (c, e, g, h, i, k, q, o, u, w, x ?i y) sunt plurivalente (adic? au mai multe valori fonetice, în func?ie de pozi?ia în cuvânt sau în silab? — la început, în interior sau la sfâr?it —, de combina?iile de litere în care apar, de caracterul vechi sau neologic18 al cuvintelor ?i de limba lor de origine). Pe de alt? parte, acela?i sunet sau grup de sunete ([c], [g], [g'], [i], [1], [îe], [î], [k], [k1], [ks], [ku], [kv], [u], [v]) poate fi redat în scris în limba român? în mai multe feluri. în Tab. 2 sunt prezentate principalele valori ale literelor ?i combina?iilor de litere19 în limba român? literar? actual?; nu au fost notate nuan?ele f?r? rol distinctiv, nici valorile unor litere (cu excep?ia lui k, q, w, y) sau combina?ii de litere în împrumuturi ?i în nume proprii str?ine pronun?ate în limba român? dup? modelul limbilor de origine. V. ?i 2. Reguli de scriere ?i de pronun?are literar?. Tab. 2. Valorile literelor ?i ale combina?iilor de litere Litera/ Pronun?area Condi?ii Exemple combina?ia de litere 1. a [a] ap? 2. ? [?] ap? 3. â [î] în interiorul lân? cuvintelor, cu excep?iile de sub ? 4. b [b] bob 5. c [k] 1. + C în afar? de clas? litera h 2. + V în afar? de e, i cas? 3. la sfâr?it de cuvânt ac V. ?i ce, che, chi, ci 6. ce 1. [ce] 1.1. + C cec [cek] 1.2. + V în hiat licean [lice-an] 1.3. la sfâr?it de tace [tace] cuvânt 2. [c] + a în aceea?i silab? cear? [car?] 18 De ex., rostirea [îe] în loc de [e] în aceste cuvinte este incult?. 19 Ele au importan?? ?i pentru desp??irea în silabe sau la cap?t de rând, pentru care v. 5. Desp?r?irea în silabe ?i la cap?t de rând. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române___________________XXX Litera/ Pronun?area Condi?ii Exemple combina?ia de litere 7. che 1. [k'e] cu excep?ia de sub 2. chem [k'em] 2. [k’] + a în aceea?i silab? cheam? [k'am?] 8. chi 1. [k'i] cu excep?iile de chin [k'in] sub 2. ochi vb. [ok'i] 2. [k1] 2.1. + a, o,u chiar [k'ar] în aceea?i silab? chior [k'or] chiul [k'ul] 2.2. la sfâr?it de ochi s. [ok'] cuvânt, în afar? de cazul când i este accentuat 9. ci 1. [ci] 1.1. + C cin [cin] 1.2. + V în hiat cianur? [ci-anur?l] 1.3. la sfâr?it de munci vb. [munci] cuvânt, dac? i este accentuat 2. [c] 2.1. +a, o, u în ciacon? aceea?i silab? [ca-con?] ciot [cot] ciur [cur] 2.2. la sfâr?it de munci s. pl. [munc] cuvânt, când i nu este accentuat 2.3. în unele nicicând [niccând] compuse 10. d [d] dud 11. e 1. [e] 1.1. dup? C în afar? mere [mere] de 3., 5. 1.2. la început de elev [elev] cuvânt (în afar? de poezie [poezie] 2.) ?i de silab?, mai ales în neologisme 2. [ie] la început de cuvânt, eu [îeu] în pronume e?ti [iest’] personale ?i formele eram [ieram] verbului a fi XXXI Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române Litera/ Pronun?area Condi?ii Exemple combina?ia de litere 3. [fi] + a, o dup? C deal [deal] pleosc [pleosk] 4. [i] + a la început de ea [ia] cuvânt ?i de silab?, în aceea [ace-îa] cuvinte vechi 5. [0]20 V. ce, ehe, ge, ghe 12. f [f] fir 13. g [g] 1. + C în afar? de gras [gras] litera h 2. + V în afar? de e, i gar? [gar?] 3. la sfâr?it de drag [drag] cuvânt V. ?i ge, ghe, glii, gi 14. ge !? [ge] 1.1. + C gem [gem] 1.2. + V în hiat geanticlinal [ge-antiklinal] 1.3. la sfâr?it de trage [trage] cuvânt 2- [g] + a, o în aceea?i silab? geam [gam] georgian [gor-gan] 15. ghe 1· [g'e] cu excep?ia de sub 2. ghem [g'em] 2- [g'] + a, o în aceea?i silab? ghear? [g'a-r?] Gheorglie [g'or-g'e] 16. ghi 1. [g'i] + C ghind? [g'ind?] 2. [§'] 2.1. + a, o, u în aceea?i ghiaur [g'a-ur] silab? ghiol [g'ol] unghiul [ung'ul] 2.2. la sfâr?it de unghi [ung'] cuvânt, când i nu este accentuat 20 Folosi?ii ca liter? ajut?toare, cu valoare diacritic? (îndeplinit? în alte limbi de semne diacritice: o 5). Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XXXII Litera/ Pronun?area Condi?ii Exemple combina?ia de litere 17. gi 1- [gi] 1.1. + c gin [gin] 1.2. + V în hiat geologie [geologi-e] 1.3. la sfâr?it de îndr?gi [îndr?gi] cuvânt, dac? i este accentuat 2. [g] 2.1. + a, o,u în aceea?i giardia [gar-dia] silab? giol [gol] giulgiu [gul-gu] 2.2. Ia sfâr?it de dragi [drag]. cuvânt, când i nu este accentuat 18. h l.[h] în afar? de 2. hai [hai] 2. [0] V. ehe, chi, ghe, ghi; w 19. i 1. [i] 1.1. dup? C, în afar? fir [fir] de 2.-4. inim? [inim?] 1.2. la sfâr?it de cuvânt 1.2.1. când este auzi [auzi] accentuat 1.2.2. dup? C(C) + 1, r acri [akri] a?tri [a?tri] 1.2.3. în unele bebi [bebi] neologisme, kaki [kaki] indiferent de accent swahili [suahili] taxi [taxi] 1.3. la început de silab? 1.3.1. + C inim? [inim?] 1.3.2. + V în hiat, ion [i-on] în neologisme; Ion [i-on] nu exist? o regul?21 21 Pronun?are specificat? în Dic?ionar. XXXIII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române Litera/ Pronun?area Condi?ii Exemple combina?ia de litere 2. [î] 2.1. în diftongi iar [îar] ascenden?i ied [ied] (+ a, e, o, u) iod [iod] iute [iute] 2.2. în diftongi cai [kaî] descenden?i t?i [t?i] întâi [întîî] bei [beî] copii [kopiî] ft [îi] oi [oi] cui [kui] 2.3. în triftongi beai [beai] i-ai, ia-i [iaî] iau [iau] iei [îeî] leoaic? [le-oaîc?] ' 3.[i] 3.1. dup? C(C)(C), la pomi [pom1] (i „?optit”, asilabic sfâr?it de cuvânt auzi (ind. prez. 2 sg.) sau afonizat) [auz1] flori [fior1] linc?i [linc?1] mi?ti (ind. prez. 2 sg.) [mi?t1] ur?i [urs1] azvârli (ind. prez. 2 sg.) [azvârl1] 3.2. în câte?i-, fie?i-, câte?itrei [kîte?'trei] oare?i-, ori- + C fie?icare [fie?Vare] oare?icare [uare?'kare] ori(?i)care [or1(?i)kare] 4. [0] V. chi, ci, ghi, gi 20. î [î] 1. la ini?ial? de înger cuvânt 2. la sfâr?it de urî cuvânt Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XXXIV Litera/ Pronun?area Condi?ii Exemple combina?ia de litere 3. în interiorul bineîn?eles compuselor în care al doilea element începe cu f- 4. în interiorul neîn?eles derivatelor cu prefixe de la cuvinte care încep cu f- 5. în interiorul unor Rîpeanu nume de persoane22 21. j [j] jar 22. k l.[k] 1.1. + C kripton [cripton] în împrumuturi ?i în Kretzulescu nume proprii str?ine [cre?ulescu] 1.2. + a, o, u kaliu [calîu] kosovar [cosovar] kurd [curd] 1.3. la sfâr?it de quark [cuarc] cuvânt 2. [k'J + e, i ketchup [checap] Kembach [chembah] kilogram [chilogram] Kiriac [chiriac] 23. 1 [1] lac 24. m [m] mim 25. n [n] nun 26. o 1. [o] 1.1. dup? C în afar? dor [dor] de 2. vino [vino] 1.2. la început de om [om] silab? în afar? de 3. pionier [pi-onier] 2. [6] + a dup? C s? doar? [doar?] 3. [u] + a la început de oar? [uar?] silab? respectuoas? [respektuuas?] 27. p [p] pap [pap] 22 Mai ales nume de familie, scrise dup? tradi?ia familiei ?i dorin?a purt?torilor ?i, în epoca modern?, în conformitate cu actele de stare civil?. XXXV Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române Litera/ Pronun?area Condi?ii Exemple combina?ia de litere 28. q [k] + a numai în Qatar [katar] în împrumuturi ?i ?i derivatele lui V. ?i qu 29. qu 1. [ku] quasar [ktjasar] 2. [kv] inclusiv + e, i quiproquo [cviprocvo] sequoia [sekvoîa] 3. [k'] + e, i quechua [checua] quipu [chipu] 30. r M rar 31. s [s] sas 32. ? ? ?i? 33. t M tot 34. ? M ?u? 35. u l.[u] 1.1. dup? C dur [dur] 1.2. la început de urs [urs] silab?, în afar? de 2. 2. [ii] ' 2.1. în diftongi acuarel? [????-rel?] ascenden?i dou? [do-fi?] 2.2. în diftongi au [aii] descenden?i h?u [h?u] mu[nu\ meu [???] viu [viii] nou [???] 2.3. în triftongi beau [????] iau ???] 3· [ii] în unele alur? [alur?] împrumuturi din ecru [ecru] francez? tul [tul] 4. V. qu 36. v [v] veni 23 Pronun?are specificat? în Dic?ionar. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XXXVI Litera/ Pronun?area Condi?ii Exemple combina?ia de litere 37. w 1. [v]24 înainte de V wattmetru în împrumuturi ?i în cu excep?ia unor [vatmetru] nume proprii str?ine anglicisme xveber [veb?r] ?i române?ti scrise Wachmann [vahman] 2. [u]25 2.1. înainte de V western [uestern] 2.2. înainte de white-spirit litera h + V [uaitspirit] 2.3. la final? de show [?ou] cuvânt 3. [u]26 la ini?ial? de cuvânt !weekend [uîkend] în câteva anglicisme + ee, Qi)i \whisky [uîski] \wigwam [uiguom] 38. x 1. [ks]27 1.1. + C excursie [ekskursie] 1.2. la sfâr?it de lax [laks] cuvânt 1.3. la început de xilofon [ksilofon] cuvânt + V 1.4. uneori, între V, ax? [aks?] f?r? a exista o regul? 2. [gz]28 uneori, între V, f?r? examen [egzamen] a exista o regul? 39. y l.[i] 1.1. la început de ytriu [itriu] în împrumuturi ?i în cuvânt + C 1.2. la sfâr?it de hobby [hobi] cuvânt, dup? C 1.3. în interiorul Byck [bic] cuvântului 2. [I] 2.1. + V yac [iak] 2.2. la sfâr?it de boy [boi] cuvânt, dup? V 40. z N zac 24 Pronun?are nespecificat? în Dic?ionar. 25 Pronun?are specificat? în Dic?ionar. 26 Deoarece diftongul [ui] nu exist? în limba român?. 27 Pronun?are nespecificat? în Dic?ionar. înainte de i alteneaz? cu c?: lax — lac?i. în unele cuvinte, [ks] se red? prin cs: a catadicsi, cocs, a îmbâcsi, micsandr?, a ticsi, dar dixit, cox?, mixare, tix. 28 Pronun?are specificat? în Dic?ionar. Rostirea [ks] în loc de [gz] a lui x - practicat? în special în înv???mânt, pentru a fixa la elevi deprinderea de scriere — este gre?it?. XXXVII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române în scrierea unor împrumuturi neadaptate sau par?ial adaptate, a unor nume proprii str?ine ?i a unor nume proprii române?ti ortografiate dup? modelul altor limbi, unele litere ?i combina?ii de litere sunt folosite sau pronun?ate dup? reguli ale altor limbi sau se întâlnesc combina?ii de litere neutilizate în limba român?. Astfel, în afar? de valorile din tabelul de mai sus, întâlnim, printre altele, ?i clte [ce] (chem/ (angl.) [ceri]) sau [?] (chemin defer (fr.) [?me do fer]), chi [ci] (chilian [cilian]), ci [si] (cine-verite (fr.) [sineverite]), ge [ghe] (gestaltism (germ.) [ghe?taltism]), gi [ji] (gigolo (fr.) [jigolo]),/ [i] (Java [iava], Sarajevo [Saraievo]) etc. Pentru aceste situa?ii nu se pot da reguli; în cazul necunoa?terii limbii de origine, pentru scrierea ?i pronun?area unor astfel de cuvinte trebuie consultat Dic?ionarul. V. ?i 2.5. Scrierea ?i pronun?area numelor proprii str?ine. 1.2. Semnele ortografice Semnele ortografice în sens strict29 sunt semne auxiliare folosite în scris, de regul?, la nivelul cuvântului30 — în interiorul unor cuvinte, pe lâng? segmente de cuvinte sau între cuvinte care formeaz? o unitate —, precum ?i în unele abrevieri. între unele dintre aceste semne exist?, în anumite situa?ii, echivalen?? (deci posibilit??i de substituire), fiind posibil? ?i cumularea lor. Semnele folosite (?i) ca semne ortografice sunt apostroful, bara oblic?, *blancul, cratima, linia de pauz?, punctul, virgula, prezentate în cele ce urmeaz? în ordine alfabetic?. 1.2.1. Apostroful [’] Este singurul semn exclusiv ortografic; este rar folosit în ortografia româneasc? actual?31. în limba literar?, apostroful32 - marcheaz?, mai ales în stilul publicistic, în indicarea anilor calendaristici, absen?a accidental? a primei sau a primelor dou? cifre: ’918, ’89; în construc?iile cu prefixe de tipul ante-’89, post-’89, cratima preced? obligatoriu apostroful. - se reg?se?te în unele împrumuturi din alte limbi (în care are alte func?ii decât în român?), cum sunt: 29 Distinc?ia semne ortografice — semne de punctua?ie este într-o anumit? m?sur? artificial?, nu numai pentru c? scrierea corect? în sens larg include ?i punctua?ia, ci ?i deoarece cratima este un semn numai preponderent ortografic, bara oblic?, *blancul, linia de pauz? ?i punctul sunt mai ales semne de punctua?ie, iar virgula, de?i semn de punctua?ie, prive?te într-o anumit? m?sur? ?i ortografia în sens strict. Unele dintre acestea sunt folosite ?i în alte domenii, ca semne grafice cu diverse valori conven?ionale. 30 ?i, rareori, la nivelul propozi?iei sau al frazei. 31 înainte de reforma ortografic? din 1953, apostroful avea mai multe func?ii, dintre care unele au fost transferate cratimei. 32 Care are forma unei virgule plasate dup? liter?, la um?rul acesteia. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XXXVIII - substantive comune neadaptate (five o’clock); - nume proprii str?ine de persoan? (D’Annunzio, D’Artagnan, O’Neill); - nume de firme str?ine con?inând „genitivul saxon” (Mc Donald’s) — care s-a extins, în mod abuziv sau glume?, ?i la unele nume române?ti de firme. Apostroful nu se utilizeaz? în scrierea formelor literare ale cuvintelor române?ti, ci noteaz? realit??i fonetice din vorbirea familiar?, neglijent?, popular? sau regional?, în tempo rapid, ori deficien?e de rostire ale unor vorbitori, ap?rând în utiliz?ri contextuale ale cuvintelor (s?ru’ mâna pentru s?rut mâna). De aceea, apostroful este folosit mai ales în stilul beletristic — în proz? ?i în teatru pentru caracterizarea unor personaje prin reproducerea vorbirii lor, iar în poezie din motive de prozodie, permi?ând eliminarea unei silabe (O, vin’, al nop?ii mele domn, /De ce nu vii tu, vin? ... Eminescu). El noteaz? c?derea accidental?: - a unui sunet: consoan? (al’fel, cân’va, da’, dom’, pentru altfel, cândva, dar, domn) sau vocal? (alt?dat’, f?r’ de, lu’ (Mihai), numa’, pân’ la, tocma’, vin’ pentru alt?dat?, f?r? de, lui (Mihai), numai, pân? la, tocmai, vino/vin?) sau - a mai multor sunete sau silabe (dom’le, ’nea?a pentru domnule, (bun?) diminea?a). în ceea ce prive?te pozi?ia, el poate ap?rea: - la începutul unor cuvinte (’nainte pentru înainte); - în interiorul unor cuvinte (dom’le pentru domnule) ?i mai ales - la sfâr?itul unor cuvinte (domnu’, scoal’ pentru domnul, scoal?), inclusiv la nivelul propozi?iei (las’ pe mine pentru las? pe mine) sau al frazei (las’ c?-i ar?t eu, poa’ s?, tre’ s? pentru las? c?-i ar?t eu, poate s?, trebuie s?). în interiorul cuvintelor, apostroful nu este precedat, nici urmat de blanc; la început de cuvânt este, bineîn?eles, precedat, dar nu urmat de blanc, iar la sfâr?it de cuvânt este, firesc, urmat de blanc — inclusiv în cuvinte compuse sau locu?iuni care se scriu în cuvinte separate (f?r’ de, pân’ s? pentru f?r? de, pân? s?). Când c?derea unui sunet se produce în cazul unui cuvânt scris în mod obi?nuit cu cratim?, se folose?te numai apostroful (care înlocuie?te ?i cratima): în?ir’te, m?rg?rite; mam’mare; sor’ta pentru în?ir?-te, mama-mare, sor?-ta. în urma acestei c?deri pot ap?rea în al?turare nemijlocit? dou? sunete care nu formeaz? o silab?, apostroful marcând ?i limita dintre silabe (Sal’tare, taic? pentru Salutare ...). Când se produce c?derea vocalei finale a unui cuvânt ?i urmeaz? un cuvânt care începe cu o vocal? se folose?te cratima, nu apostroful: D-ale carnavalului, f?r-a spune, în?ir-o, las-o, pân-acas? < De-ale carnavalului, f?r? a spune, în?ir? + o, las? + o, pân? acas?. Când locul desp?r?irii la cap?t de rând ar coincide cu locul apostrofului din interiorul unui cuvânt, acea desp?r?ire trebuie evitat?. XXXIX Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 1.2.2. Bara oblic?33 [/] Folosit? ca semn ortografic: - în formule distributive34 care cuprind numele unor unit??i de m?sur?; acestea pot fi: - abreviate (km/h citit kilometri pe sau la or?) ori - neabreviate (kilometri/or?); - în abrevierile c/val ?i m/n pentru contravaloare ?i motonav?. Nu este precedat?, nici urmat? de blanc. 1.2.3. *Blancul35 [ ] Const? în absen?a oric?rui semn. Cuvintele se delimiteaz? grafic prin blancuri potrivit statutului lexico-gramatical ?i sensului lor, func?ia principal? a blancului fiind aceea de semn de delimitare ?i separare a cuvintelor sau a elementelor componente ale unor cuvinte compuse (Anul Nou, câte unu, dou?zeci ?i unu, Evul Mediu, Unirea Principatelor), ale locu?iunilor (alt? dat? „în alt? împrejurare”) ?i ale altor grupuri relativ stabile de cuvinte (câte o dat?). El marcheaz? în scris o realitate fonetic?, ?i anume pauza care separ? în vorbire aceste elemente. Absen?a blancului (deci scrierea „legat?”) marcheaz? unitatea cuvintelor. Ea caracterizeaz? cuvintele simple, majoritatea derivatelor ?i cuvintele compuse sudate, nedisociabile, pentru care v. 4. Scrierea derivatelor, compuselor, locu?iunilor ?i grupurilor de cuvinte. Blancul are rol distinctiv, diferen?iind secven?e identice ca sunete constitutive, dar care, desp?r?ite prin blanc, reprezint? un grup de cuvinte (nici un conjunc?ie + numeral), în timp ce, scrise „legat”, alc?tuiesc un singur cuvânt (\niciun adjectiv pronominal). El poate compensa absen?a punctului între ini?ialele majuscule ale unei abrevieri: ID EB pentru întreprinderea de Distribu?ie a Electricit??ii; actualmente se prefer? îns? în aceste cazuri suprimarea ?i a blancurilor, mai economic?. Blancul poate preceda sau urma ori nu celelalte semne ortografice. în uzan?ele scrierii limbii române (de tipar, la calculator, la ma?in?), blancul nu preced?, în general, semnele de punctua?ie, dar le urmeaz?. 33 Are în?l?imea unei litere mari; este ?i semn de punctua?ie ?i semn grafic. 34 în care înlocuie?te linia de frac?ie din matematic?. 35 Are l??imea medie a unei litere. Numit ?i pauz?, pauz? alb?, pauz? grafic?, spa?iu, spa?iu alb. Este ?i semn de punctua?ie. Nu era recunoscut ca semn ortografic în DOOOM1; a fost inclus ca atare în Dic?ionarul general de ?tiin?e ale limbii, Editura ?tiin?ific?, Bucure?ti, 1997, s. v. pauz?. Flora ?uteu, Elisabeta ?o?a, în îndreptar ortografic ?i morfologic, Floarea Darurilor, Saeculum I.O., Bucure?ti, 1999, p. 272 (ed. 1,1993), îl consider? „marc? ortografic?”. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XL 1.2.4. Cratima36 [-] Este semnul ortografic cu cele mai multe func?ii. în unele cazuri are caracter permanent (d?-l, de-a dreptul, las-o, s-a dus, ?i-1 d?, nu d? îl, de a dreptul, las? o, se a dus, ?i îl d?), iar în altele — accidental (de-abia sau de abia, n-am sau nu am)37. Se folose?te între cuvinte sau în interiorul unui cuvânt ori al unei abrevieri, având rolul de a lega sau, dimpotriv?, de a desp?r?i elementele în cauz?. Astfel, cratima leag?: - cuvinte pronun?ate f?r? pauz?; - unele interjec?ii identice, repetate accidental; - anumite prefixe de baza derivatului; - prefixele ne- ?i re- ?i prepozi?ia de de baza derivatelor, respectiv a compuselor de la cuvinte care încep cu vocala î-, atunci când se produce c?derea acesteia; - componentele compuselor cu un grad mediu de sudur?, ale unor locu?iuni ?i ale structurilor cu anumite substantive + adjectiv posesiv; - articolul hot?rât enclitic sau desinen?a de unele cuvinte greu flexionabile; - formantul final al numeralelor ordinale ?i frac?ionare de numeralul cardinal corespunz?tor scris cu cifre. - componentele ale unor abrevieri. Ea desparte: - silabele unui cuvânt pronun?at sacadat; - segmentele unui cuvânt în cazul desp?r?irii acestuia la cap?t de rând. în toate cazurile cu excep?ia ultimului, cratima se folose?te indiferent de pozi?ia cuvântului pe rând, în timp ce în ultimul caz este condi?ionat? de pozi?ia segmentului de cuvânt la sfâr?it de rând ?i se suprim? dac? acel segment nu mai ocup? aceast? pozi?ie. Cratima nu este precedat? sau urmat? de blanc. Uneori, una ?i aceea?i cratim? poate cumula mai multe func?ii, de exemplu, pe lâng? marcarea calit??ii de compus, poate nota ?i ata?area unui element gramatical sau/?i producerea unor fenomene fonetice (Ia sfântu-a?teapt?, împu?c?-n-lun?, ucig?-l-crucea). Condi?iile în care anumite elemente gramaticale se leag? de cuvântul de baz? ?in de domeniul gramaticii, cele în care anumite compuse sau derivate prezint? un grad mai mare sau mai mic de sudur? ?i deci se scriu cu cratim? — de 36 Plasat? aproximativ la jum?tatea în?l?imii rândului, are lungimea medie a unei litere. Numit? ?i linieflinioar?/liniu?? de unire/desp?r?ire, înv. tr?surii dc unire. Este mai scurt? decât linia de pauz? ?i de dialog. Este ?i semn de punctua?ie. 37 In lingvistic?, cratima serve?te la notarea conven?ional? a unor elemente lipsite de independen??, marcând, prin locul pe care îl ocup?, pozi?ia acestora (ini?ial?, medial? sau final?) în cuvânt (litera sau vocala î-, prefixul contra-; infixul articolul -ul, desinen?a -uri, formantul -lea, sufixul -ist; r?d?cina floar- ) sau la punerea în eviden?? a silabelor (vocale în hiat: a-er); este utilizat? ?i în analiza metric? (Ne-n-fe-les r?-mâ-ne gân-dul...). XLI Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române formarea cuvintelor, iar cele în care se produc anumite modific?ri fonetice — de domeniul foneticii, de aceea nu pot fi prezentate aici. Utiliz?rile cratimei se pot detalia dup? cum urmeaz?. Astfel, cratima 1. red? pronun?area „legat?” (înso?it?, uneori, ?i de anumite modific?ri fonetice) a unor cuvinte care pot avea sau nu ?i existen?? independent?, notând o realitate fonetic? permanent? sau accidental?. Ea poate marca pronun?area f?r? pauz? a dou?, trei sau, mai rar (mai ales în limba veche sau popular?), patru ori chiar cinci cuvinte al?turate — cazuri în care se folosesc una (s-a dus, a luat-o), dou? (d?ndu-le-o, pop. jelui-m-a?, înv. întreba-se-vor), trei (duc?-se-pe-pustii, înv. face-li-se-va) sau patru cratime: (un) las?-m?-s?-te-las. Unul dintre aceste cuvinte poate fi lung, respectiv semantic „plin”, iar cel?lalt sau celelalte — scurt(e)38 (dându-ni-le, duc?ndu-l, ducându-se) sau pot fi toate scurte (?i-l d?) ori toate lungi (aducere-aminte, luare-aminte). Cuvintele neaccentuate pot fi proclitice sau enclitice: l-a dat, respectiv d?-l. în unele cazuri, pronun?area f?r? pauz? poate s? nu conduc? la alte modific?ri fonetice (ci numai morfologice sau de topic?) ale cuvintelor implicate (pare-se fa?? de se pare) sau poate duce la pronun?area într-o singur? silab? a unor cuvinte care, în alte situa?ii, formeaz? silabe diferite: am v?zut-o fa?? de înv. o am v?zut. în altele, cratima poate semnala ?i producerea unor modific?ri fonetice suplimentare ale cuvintelor în cauz?, ?i anume a sinerezei sau/?i a eliziunii. Sinereza poate fi obligatorie (de-a dreptul [dea], le-a dat, [lea], mi-a spus [mia], mi-o d? [mio], ne-am dat [neam]) sau facultativ?, redând rostirea în tempo rapid (de-abia [deabîa] fa?? de de abia [de abia] în tempo lent). ?i eliziunea poate fi obligatorie (dintr-un, într-un, printr-un < dintru/întru/ printru + un; într-adev?r < întru + adev?r; m-a (v?zut) < m? + a; v-a (v?zut) < v? + a (v?zut); s-a (zis) < se + a (zis)) sau facultativ? (c-a v?zut/c? a v?zut; cu un copil/c-un copil, dup? o or?/dup-o or?, f?r? a vorbi/f?r-a vorbi; n-aveam/nu aveam; n-a v?zut/nu a v?zut; n-o s? vad?/nu o s? vad?; pân? acolo/pân-acolo; s-o vad?/s? o vad?). Exist? dublete sau triplete omofone neomografe, scrise separat, sau, când este vorba de cuvinte compuse — cu cratim? sau „legat”: într-una prep. + num., dar întruna adv.; l-a pr. + vb. aux., dar la prep.; ne-am pr. + vb. aux., dar neam s. n.; s-a pr. + vb. aux., dar sa pr., adj. pr.; v-a pr. + vb. aux., dar va vb. aux. Când c?derea unui sunet se produce în interiorul unui cuvânt scris cu cratim?, se recomand? folosirea numai a apostrofului (în?ir’te, m?rg?rite, nu în?ir’-te < în?ir?-te).' 2. red? rostirea în tempo rapid a derivatelor cu prefixele ne- ?i re- de la teme care încep cu îm-, în- ?i, neliterar, a compuselor cu prepozi?ia de de la acela?i tip de teme, notând afereza lui î- la începutul cuvintelor de baz? (ne-mp?cat, ne-ncetat, a re-mp?r?i, a re-nc?lzi fa?? de rostirea în tempo lent neîmp?cat, neîncetat, a reîmp?r?i, a reînc?lzi; de-mp?r?it, de-nmul?it fa?? de deîmp?r?it, deînmul?it). 38 Element(e) gramatical(e) monosilabic(e), neaccentuat(e) în fraz?. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XLII Aceast? posibilitate este exploatat? în poezie, din ra?iuni prozodice: Ne-n?eles r?mâne gândul/Ce-?i str?bate cânturile ... Eminescu. 3. marcheaz? limitele dintre silabele unor cuvinte rostite sacadat, cu valoare stilistic? (Ne-mer-ni-cu-le!), num?rul cratimelor fiind în func?ie de lungimea cuvântului. 4. serve?te la ata?area anumitor prefixe sau sufixe (ex-ministru, poe-esc), pentru care v. 4.1.1. Prefixe ?i derivate cu prefixe, 4.1.2. Sufixe ?i derivate cu sufixe. 5. une?te elementele unor cuvinte compuse: \mai-mult-ca-perfect, v. 4.2. Scrierea cuvintelor compuse. La scrierea substantivelor compuse disociabile, cratima dispare în cazul intercal?rii altor elemente: prim-ministru, dar primul nostru ministru. 6. une?te componentele unor locu?iuni: calea-valea, v. 4.3. Scrierea locu?iunilor. 7. une?te componentele secven?elor substantiv denumind grade de rudenie sau rela?ii sociale + adjectiv posesiv (f?r? sau cu apocop?): mam?-ta/m?-ta, sor?-ta/sor-ta, st?pân?-sa, taic?-su/ta-su. 8. leag? articolul hot?rât enclitic sau desinen?a de cuvintele greu flexionabile, în cazul: - numelor literelor ?i sunetelor: x-ul, x-uri; - substantivelor provenite din numerale cardinale notate cu cifre: 10-le „nota 10”, 11-le „echipa de fotbal”; - împrumuturilor ?i numelor de locuri a c?ror final? prezint? deosebiri între scriere ?i pronun?are: acquis-ul; !blen-ul; Bruxelles-ul; \dandy-ul, pl. art. Idandy-i (nu dan di, pl. art. dandii); shoio-ul, show-uri; !Se recomand? ata?area f?r? cratim? a articolului sau a desinen?ei Ia împrumuturile — chiar nedaptate sub alte aspecte — terminate în litere din alfabetul limbii române pronun?ate ca în limba român?: boarâal, boardnri; clickul, clickuri; trendul, trenduri. - substantivelor provenite din abrevieri sau sigle: pH-ul, RATB-id. 9. leag? forman?ii -lea, -a la numeralele ordinale ?i -tine la numerale frac?ionare de numeralele cardinale corespunz?toare scrise cu cifre (romane sau arabe): al Xl-lea, a 11-a, 16-imi; 10. marcheaz? omiterea unei secven?e din interiorul cuvântului în abrevierile discontinui: ad-?ie, d-ta, P-?a pentru administra?ie, dumneata, Pia?a. 11. se p?streaz? în abrevierile compuselor scrise cu cratim? (It.-maj., N-V, S-E pentru locotenent-major, nord-vest, sud-est). 12. poate lega unele interjec?ii identice, repetate accidental (bla-bla-bla, cioc-cioc-cioc, fiu-fiu, ha-ha-ha, hai-hai, ham-ham, hor-hor, la-la-la, pâ?-pâ?, pis-pis-pis, pui-pui, tranca-tranca, ?âr-?âr). Interjec?iile repetate se pot desp?r?i ?i prin virgul? (hai, hai; ham, ham). XLIII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 13. poate lega unele cuvinte care se repet? identic (docir-donr, foarte-foarte, încet-încet, mai-mai, poate-poate, pren-prea) sau cu unele modific?ri (încet-înceti?or, singur-singurel). 1.2.5. Linia de pauz?39 [-] Este utilizat? ca semn ortografic numai în scrierea unor cuvinte compuse complexe (cu caracter mai mult sau mai pu?in ocazional) care cuprind cel pu?in un cuvânt compus scris cu cratim?: americano-sud-coreean, nord-nord-vest, sud-est-nord-vest. în aceast? situa?ie nu este precedat? sau urmat? de blanc. Când locul desp?r?irii la cap?t de rând a unui compus scris cu linie de pauz? coincide cu locul acesteia, linia de pauz? ?ine ?i locul cratimei. 1.2.6. Punctul40 [.] Este folosit ca semn ortografic dup? majoritatea abrevierilor, ?i anume dup? cele care p?streaz? una sau mai multe litere din partea ini?ial? a cuvântului abreviat, nu ?i ultima lui liter? (etc., ian., id., nr., v. pentru et caetera, ianuarie, idem, num?rul, vezi), inclusiv în abrevierile de la prenume (I. pentru Ion). Prin tradi?ie, se admit îns? ?i excep?ii (dr. pentru doctor). Nu sunt urmate de punct: abrevierile care p?streaz? finala cuvântului abreviat: cca, dl, dle, dna, d-ta pentru circa, domnul, domnule, doamna, dumneata; abrevierile numelor punctelor cardinale: E, N, V, S; simbolurile majorit??ii unit??ilor de m?sur?: cm, \gal, m, kg pentru centimetru, galon, metru, kilogram; simbolurile unor termeni din domeniul ?tiin?ific ?i tehnic: matematic?, fizic? (.A pentru arie, N pentru num?r natural), chimie (simbolurile elementelor chimice: C, CI, Mg pentru carbon, clor, magneziu), medicin? (\Rh). Nu se scriu cu punct între litere abrevierile care con?in fragmente de cuvinte: TAROM pentru Transporturile Aeriene Române. Se pot scrie cu sau f?r? punct între literele componente abrevierile compuse din mai multe ini?iale majuscule (A.C.T.H./ACTH, C.E.C./CEC, O.N.U./ONU, P.F.L./PFL); [actualmente se prefer? scrierea f?r? puncte desp?r?itoare: SUA, UNESCO. Unele abrevieri (împrumutate ca atare ?i care au dobândit statut de cuvinte) se scriu totdeauna f?r? punct: HIV, SIDA. Scopul abrevierilor fiind acela de a face economie de spa?iu, dup? abrevieri, punctul nu este precedat de blanc, iar în interiorul abrevierilor complexe nu este 39 Plasat? aproximativ la jum?tatea în?l?imii rândului. Numit? ?i pauz?. Este mai lung? decât cratima. Este ?i semn de punctua?ie. 40 Este ?i semn de punctua?ie. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române_________________XLIV în general precedat, nici urmat de blanc (ax., ?.a. pentru anul curent, ?i al?ii/?i altele - dar nr. crt. pentru num?rul curent). în unele abrevieri complexe, punctul interior este urmat de cratim? când se abreviaz? un compus scris cu cratim? (It.-maj. pentru locotenent-inajor). Punctul se folose?te ?i la notarea în cifre a datei (01.01.2000); semne echivalente: bara, cratima. 1.2.7. Virgula [,] De?i este semn de punctua?ie, virgula41 (neprecedat?, dar, bineîn?eles, urmat? de blanc) se folose?te uneori cu o func?ie asem?n?toare cu a cratimei: în interiorul unor locu?iuni adverbiale cu structur? simetric?: cu chiu, cu vai; de bine, de r?u (v. ?i 4.3. Scrierea locu?iunilor); între interjec?ii identice care se repet? (boc, boc; cioc, cioc, cioc; hai, hai; ham, ham; mac, mac; miau, miau; nani, nani) sau între interjec?ii cu valoare apropiat? (trosc, pleosc). între cuvinte care se repet? — identic (doar, doar) — sau cu unele modific?ri: încet, înceti?or. Acestea se pot desp?r?i ?i prin cratim? (cioc-cioc-cioc; doar-doar; încet-înceti?or) sau, în cazul interjec?iilor, prin semnul exclam?rii (boc! boc!; trosc! pleosc!). Succesiunile de interjec?ii cu valori diferite se scriu în cuvinte separate (ia hai). 2. Reguli de scriere ?i de pronun?are literar? Regulile care urmeaz? aduc preciz?ri cu privire la aplicarea Hot?rârii Academiei Române de reintroducere a literei â, precum la unele aspecte în leg?tur? cu care se pot produce unele gre?eli sau ezit?ri în scriere ?i/sau pronun?are din cauza nerecunoa?terii structurii cuvintelor, a influen?ei unor rostiri populare, dialectale etc. Asimil?rile care se produc în vorbire între sunete vecine nu sunt notate în scris (subsuoar? [supsuîiar?]). Pentru redarea grafic? a cuvintelor ?i a grupurilor de cuvinte rostite f?r? pauz? v. 1.2. Semnele ortografice ?i 4. Scrierea derivatelor, compuselor, locu?iunilor ?i grupurilor de cuvinte. 2.2. Vocale ?i semivocale 2*4 *4 *A · A .1.1. a ?i i Conform Hot?rârii Academiei Române din anul 1993, sunetul [î] este redat în dou? moduri, dup? criteriul pozi?iei în cuvânt ?i dup? criteriul morfologic, pentru care v. Tab. 2. 41 Plasat? la nivelul inferior al rândului. XLV Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 1. Astfel, se scrie â în interiorul cuvintelor, inclusiv42 în forme ale verbelor de conjugarea a IV-a terminate la infinitiv în -î (coborâi, coborâsem, coborând, coborât) ?i în derivate cu sufixe de la cuvinte terminate în -î (chiorâ?, hot?râtor, târâtor). 2. Numele de familie se pot scrie în interior cu â sau î, în func?ie de tradi?ia familiei, de dorin?a purt?torilor ?i de actele de stare civil?, cf. acela?i nume de familie scris Râpeanu ?i Rîpeanu. Aplicarea Hot?rârii este obligatorie în înv???mânt ?i în publica?iile oficiale din România, dar exist? în continuare persoane, publica?ii sau edituri care aplic? regulile anterioare. Hot?rârea nu a fost preluat? oficial în Republica Moldova, de unde se difuzeaz? în România ?i publica?ii scrise cu ortografia anterioar?. 2.1.2. Dup? ? ?i j: a, e, i sau ea, ?, â Dup? ? ?i j se scrie ?i se pronun?? a, e, i sau, respectiv, ea, ?, â, în func?ie de structura morfologic? a cuvântului, ?i anume: 1. în r?d?cina cuvântului se scrie ?i se pronun?? numai a, e, i (?i nu ea, ?, â): a?az?, de?art?, în?al?, mu?ama, ?ade, ?apc?, ?ase; jale, jar, tânjal? („pro?ap”, folosit mai ales în expresia a se l?sa pe ~); a?eza, în?ela, ?erpoaic?, ?es; jecm?ni, jeli; ma?in?, ?ir; jil?, jir; 2. în desinen?e, articol ?i sufixe se scriu ?i se pronun?? vocale din una din cele dou? serii, în func?ie de clasa morfologic? ?i respectându-se identitatea vocalei desinen?elor, articolului sau sufixelor dup? celelalte consoane, ?i anume: - substantivele ?i adjectivele feminine cu tema terminat? în ?, / se scriu ?i se pronun?? cu: -? (ca ?i în mam?, bun?) la nominativ-acuzativ (frunta??, gure??, tovar???; plaj?, tij?) ?i la vocativ singular nearticulat (tovar???, opus masculinului tovar??e); -a (ca ?i în mama, buna) la nominativ-acuzativ singular articulat: frunta?a, gure?a, tovar??a; plaja, tija; -e (ca ?i în mame, bune) la genitiv-dativ singular nearticulat ?i la plural: frunta?e, gure?e, tovar??e; plaje, tije; - verbele de conjugarea I cu tema terminat? în ?, j se scriu ?i se pronun?? cu: - a (ca ?i în lucra, lucram, lucrat, lucrare) la infinitiv ?i în formele ?i cuvintele provenite de la acesta (imperfect, participiu, imperativ negativ persoana a Il-a singular, infinitiv lung substantivat): înf??i?a, înf??i??m, înf??i?at, înf??i?are; angaja, angajam, angajat, angajare; -eaz? (ca ?i în lucreaz?) la indicativ prezent persoana a IlI-a: înf??i?eaz?, angajeaz?; De aceea, înf??i?eaz? ?i a?az? se scriu diferit. - ? (ca ?i în lucr?m, lucr?) la indicativ prezent persoana I plural ?i perfect simplu persoana a IlI-a singular: înf??i??m, înf??i??; angaj?m, angaj?; -e/-eze (ca ?i în s? cânte, s? lucreze) la conjunctiv prezent persoana a IlI-a: s? îngra?e, s? înf??i?eze; s? angajeze. 42 Spre deosebire de ortografia dinainte de 1953, la care s-a revenit în celelalte situa?ii. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XLVI - verbele de conjugarea a IV-a cu tema terminat? în ?, j se scriu ?i se pronun?? cu: - i (ca ?i în citi, citim, citind, citit, citire) la infinitiv ?i în formele ?i cuvintele provenite de la acesta (indicativ prezent persoana I plural, participiu, gerunziu, imperativ negativ persoana a Il-a singular, infinitiv lung substantivat): sfâr?i, sfâr?im, sfâr?ind, sfâr?it, sfâr?ire; îngriji, îngrijim, îngrijind, îngrijit, îngrijire; Astfel, la verbele cu tema terminat? în ? sau j, gerunziul este diferit la majoritatea verbelor de conjugarea I (furi?ând, angajând) ?i respectiv a IV-a (sfâr?ind, îngrijind). -ea/-easc? (ca ?i în citea, s? citeasc?) la indicativ imperfect, respectiv conjunctiv prezent persoana a IlI-a: sfâr?ea, îngrijea; s? sfâr?easc?, s? îngrijeasc?. - sufixele se scriu ?i se pronun??: -ar (ca ?i în lemnar): cenu?ar, co?ar, gogo?ar, birjar; -?mânt (ca ?i în leg?mânt): îngr???mânt; -?reas?, -?rie dac? sunt legate de -ar (cenu??reas?, gogo??rie, birj?rie, dup? cenu?ar, gogo?ar, birjar) ?i -ereas?, -erie dac? sunt legate de -er (lenjereas?, dup? lenjerie) sau independente; -?tor (ca ?i în tem?tor): înfrico??tor; -eal? (ca ?i în îndr?zneal?): gre?eal?, oblojeal?, tânjeal? (rar) „tânjire”; Tânjeal? se distinge astfel de tânjal?; în?al? se scrie cu a deoarece nu este substantiv, ci o form? verbal? de la a în?ela. -ean (ca ?i în bra?ovean): ie?ean, clujean, some?eani3; -ea?? (ca ?i în negrea??): ro?ea??; -easc? (ca ?i în b?rb?teasc?): str?mo?easc?, vitejeasc?. 2.1.3. e ?i ie La început de cuvânt ?i de silab? dup? vocal? se scrie e sau ie, în func?ie, în general, de pronun?area literar? ?i de etimologie, ?i anume: 1. în majoritatea neologismelor, la început de cuvânt ?i de silab? dup? vocal? se scrie e ?i se pronun?? [e]: ecran, elev, epoc?, er?, examen; aed, aerodrom, alee, coexisten??, poem; agreez, creez, efectuez; 2. în pronumele personale ?i în formele verbului a fi se scrie e, dar se pronun?? [ie]44: eu, el, ei, ele, e?ti, este, e, eram, erai, era, era?i, erau; 3. se scrie ie ?i se pronun?? [ie] în: - cuvintele din fondul vechi: ied, ieftin, iepure, ie?i; baie, cheie, femeie, voie; - verbele neologice cu r?d?cina terminat? în -i: atribuie, constituie; bruiez, deraiez; - neologisme cu ie în etimon: hematopoiez?, proiect. 43 Numele firmelor Clujana, Some?ana erau scrise gre?it. 44 Rostirea hipercorect? [e] în loc de [ie] în aceste forme — practicat? în special în înv???mânt, pentru a fixa la elevi deprinderea de scriere — este gre?it?. XLVII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 2.1.4. ea ?i ia 1. La început de cuvânt ?i de silab? dup? vocal?: - se scrie ?i se pronun?? ia când alterneaz? cu ie (iad?/ied, iarn?/ierni, baia/baie, b?iat/b?ie?i, femeia/femeie, t?ia/taie, trebuia/trebuie, tr?iasc?/tr?ie?te, întemeiaz?/întemeieze, îndoial?/îndoieli, vasluian/vasluieni) sau cu i (joia/joi, treia/trei); - se scrie ea, dar se pronun?? [ia] când alterneaz? cu e: ea/el; în neologisme, vorbitorii limbii literare pronun?? ea, sub influen?a scrierii: aleea/alee, creeaz?/creez, efectueaz?/efectuez. 2. Dup? t, ?, s, z, ?, l,n?\r se scrie ?i se pronun?? totdeauna ea: deal, leac, neam, vinerea, sear?, teap?, ?eap?, zeam?. în ace?tia ?i atâ?ia, dup? t ?i ? se scrie ia, care alterneaz? cu i (ace?ti, a?â?i). 3. Se scrie totdeauna cea, gea când fac parte din aceea?i silab?: ceap? [cap?], ceas, acea, a cincea, s? luceasc?, t?cea) geac?, geam, fugea. da, gia noteaz? secven?e pronun?ate în silabe diferite [ci-a], [gi-a]: ci-anur?, elegi-ac, Luci-a, Ligi-a. 4. Dup? p,b,f,v ?i m se scrie ?i se pronun??: - ea când alterneaz? cu e: beat?/be?i, stropeal?/stropeli, mearg?/merge, bârfeasc?/ bârfe?te, veac/vecie; - ia când alterneaz? cu ie (biat?/biet, piatr?/pietre, amiaz?/amiezi, fiare/fier, via??/ vie?i) sau când nu exist? forme alternante (abia, fiar?). Astfel, beat? se deosebe?te de biat?. 5. Dup? ch, gh se scrie: - ea când alterneaz? cu e: cheam?/chem, cheag/închega, blocheaz?/blochez, gheat?/ ghete, ghea??/ghe?uri, vegheaz?/veghez; - ia când nu exist? forme alternante: chiar, chiabur, ghiaur, maghiar. 2.1.5. eai, eau ?i iai, iau 1. Se scrie ?i se pronun?? iai, iau la început de cuvânt (iau) ?i la început de silab? dup? vocal?: îndoiai, îndoiau; suiai, suiau. 2. Dup? consoan? se scrie ?i se pronun?? dup? acelea?i reguli ca la ea, ia: - eai, eau: urecheat, urecheau, vegheat, vegheau, beau, ?leau, vreau; - iau: miau. 2.1.6. eo, io ?i eoa, ioa 1. Se scrie totdeauna io, ioa dup? [c], [g] (ciorchine, giol; cioar?, gioars?) ?i dup? ch, gh [k1], [g1] când fac parte din aceea?i silab? (chior, chio?c, ?chiop, ghiol, ghiotur?; chioar?, ?chioap?, ghioag?). cheo, geo noteaz? secven?e pronun?ate în silabe diferite [che-o], [ge-o]: che-otoare, gc-ologie (eo nu se pronun?? îns? în silabe diferite în geor-gi-art, Geor-ge, ca ?i în Gheor-ghe). 2. Dup? alte consoane se scrie ?i se pronun?? de obicei eo (deodat?, leorp?i, pleosc) ?i eoa (leoarc?), dar io mfele?tioc. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XLVIII 2.1.7. oa ?i ua 1. La început de cuvânt se scrie totdeauna oa: oare, oameni, oaste. 2. Dup? consoan? se scrie ?i se pronun?? oa: coad?, doar, foarte, joac?, moar?, poart?, soare. 3. Dup? vocal? se scrie: - oa când alterneaz? cu o: cuvioas?/cuvios, g?oace/g?oci, respectuoas?/respectuos; - ua când nu alterneaz? cu o (ci cu u?): a doua/dou?, piua/piu?, roua/rou?, steaua/(reg.) steaua, ziua/ziu?. 2.1.8. Vocale în hiat 1. Se scrie -ie (la forma nearticulat?), respectiv -ia (la forma articulat?) -pronun?ate în dou? silabe — în substantive feminine ca i-e (bucuri-e, fnmili-e, istori-e, vi-e), respectiv i-a: bucuri-a, famili-a, istori-a, vi-a. 2. în pronun?area actual? se manifest? ?i tendin?a reducerii hiatului, prin pronun?area ca diftong a unor vocale al?turate (ziar [ziar]). 2.2. Consoane 2.2.1. înainte de p ?i b: m înainte de p ?i b se scrie m (nu n), inclusiv în prefixe care înaintea altor consoane se scriu cu n: ambulan??, amplasa, combate, compl?cea, emblem?, emplastru, imbatabil, improviza, îmboln?vi, împ?rat, umbla. Excep?ie: Istanbul. 2.2.2. s ?i ?; x; z 1. Se scrie ?i se pronun?? ? în împrumuturi din german? (?trand), dar s în împrumuturi din alte limbi: spray, stat, stoß, strangula. 2. Se scrie ?i se pronun?? ex numai în forma?iile în care acesta este prefix (excava, excrescen??), dar es în cuvinte în care face parte din r?d?cin?: escalada, escroc. 3. în unele cuvinte, grupul de sunete [ks] este redat prin succesiunea de litere cs:fucsie, rucsac (dar fux, ruxandr?); v. ?i n. 27. 4. c? ?i x nu trebuie confundate în reflec?ie „gândire” ?i reflexie „fenomen fizic”. 5. înaintea anumitor consoane (sonore ?i sonante) se scrie s sau z, în func?ie, în general, de pronun?area literar?: - înaintea consoanelor surde p, t, c, ?,f?\h se scrie ?i se pronun?? s: despacheta, dest?inui, tus?ase, desfigura, deshuma; - înaintea consoanelor sonore b, d, g, j ?i v se scrie ?i se pronun?? z: zbor, dezbate; zdup, brazd?; zgomot, izgoni; dezjuga, r?zjudeca; zvânta, azvârli. Excep?ii: se scriu cu s unele neologisme: - derivate (în limba român? sau împrumutate) cu prefixul trans-: transborda, transdanubian, transgresiune, transversal; - compuse împrumutate: aisberg, glasbeton, glasvand, jurisdic?ie; - alte cuvinte: disident, diserta?ie (dar a dizerta), premis?, sesiune; - nume proprii: Desdemona; XLIX Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 6. înaintea consoanei sonore z se p?streaz? s in prefixele des-, r?s-: desz?pezi, r?szice. 7. înaintea sonantei r se scrie ?i se pronun?? z: dezrobi. 8. Se scrie z în unele împrumuturi pronun?ate în limba literar? actual? ca atare: [chermez? (ca bazin etc.). 9. înaintea lui l, m, n sunt posibile ambele pronun??ri, astfel c? singurele reguli particulare privesc: - prefixul dez-: dezlega, dezmin?i, deznoda; - finalele -sm (marasm, pleonasm, sarcasm — inclusiv sufixul -ism: simbolism) ?i -sm? în neologisme (fantasm?, prism?) ?i derivatele lor (fantasmagoric, prismatic); - p?strarea consoanei finale a r?d?cinii în cuvintele analizabile formate cu sufixul -nic: casnic, josnic (de la cas?, jos), dar groaznic, obraznic, paznic (de la groaz?, obraz, paz?); - celelalte cuvinte se scriu, unele cu s (slab, deslu?i, sminti, smântân?, snoav?, trosni), altele cu z (zloat?, izlaz, zmeu, izm?, cazn?, glezn?). 10. cvasi- se scrie ?i se cite?te cu s (cvasitotalitate, cvasiunanimi45), dar izo- cu z (izofon?, izoglos?, izolex?), ca ?i Iconcluziv ?i!coroziv, la fel cu concluzie ?i coroziune. 2.3. Litere duble 2.3.1. Vocale duble 1. Vocalele duble noteaz? dou? sunete identice ?i se pronun?? de regul? amândou?, în silabe diferite: contra]amiral; lice\e, para\aldehid?, re\examina; fi\ind, ?ti\in?? (dar cuno?tin??, încuno?tin?a); alco\ol, co\opta. Se scriu ?i se pronun?? cu o singur? vocal? prerie, proroc. 2. Vocale duble se întâlnesc ?i în unele nume proprii str?ine sau române?ti scrise dup? model str?in; în unele dintre ele nu se pronun?? decât o vocal?: Aachen, Aalto, Aaron, Nausicaa, Varlaam, uneori diferit? de a, dup? regulile limbii în cauz? (Aasen [osen]). în unele împrumuturi sau nume proprii, vocalele duble pot avea alte valori decât în scrierea cuvintelor române?ti, în func?ie de regulile ortografice ale limbii respective: spleen (angl.) [splin]. 2.3.2. Consoane duble 1. Consoanele duble noteaz?, de regul?, dou? sunete-consoane (care se pronun?? amândou?), ?i anume: - consoane identice, în: - cuvinte compuse: ohmmetru, Sânnicolaul Mare46; 45 Dar tot mai frecvent [cvazi-]. 46 In DOOM1, p. XV, era citat ?i cel-lalt (care nu exista în Dic?ionarul propriu-zis ?i era comb?tut în Îndreptar, p. 22), dar singura form? literar? este cel?lalt. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române L - derivate cu prefixe de la cuvinte care încep cu aceea?i consoan? cu aceea în care se termin? prefixul: înnoda, înnopta; interregional; transsiberian; posttotalitar (dar îneca, înota); - consoane diferite: [k] ?i [c] notate cu aceea?i liter?, c (accent, occipital, succes, vaccina). 2. In unele neologisme ?i în nume proprii scrise dup? model str?in ?i derivate de la acestea, consoana dubl? poate nota, în conformitate cu regulile limbii respective, un singur sunet, care poate avea aceea?i valoare ca ?i consoana simpl? (bourree, fortissimo, kibbutz, loess, ivatt; Philippide, Rosetti) sau o valoare diferit?: 11 [1'] (caudillo), zz [?] (mezzosopran?, Negruzzi). V. ?i 5. Desp?r?irea în silabe ?i la cap?t de rând. 2.4. Accentul 2.4.1. Accentul tonic 1. în limba român?, accentul este liber. De aceea, el poate distinge cuvinte (companie „unitate militar?” — companie „tov?r??ie; societate”; mozaic s. - mozaic adj.) sau forme gramaticale (indicativ prezent persoana a IlI-a cânt? - perfect simplu persoana a IlI-a singular cânt?). 2. -a final este - accentuat în unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a IlI-a singular: tremura), în unele substantive feminine nearticulate terminate în -a sau -ea (cafea, musaca) ?i în unele adjective împrumutate: grena, lila; - neaccentuat când este articol hot?rât (casa, musacaua) ?i în unele împrumuturi (tibia, widia), la care forma nearticulat? ?i cea articulat? se confund? (unele ?i-au creat (?i) o nou? form? nearticulat?:!carioc?, lleva/lev?, Inutrie); -i ?i -u final sunt accentua?i în unele împrumuturi: substantive (colibri, taxi; atu) ?i adjective: kaki. -o final este - neaccentuat în majoritatea cuvintelor în care apare: in-folio, radio; - accentuat în substantive ?i adjective mai recente: antihalo, halo; bordo, indigo, maro. 3. Sufixele monosilabice sunt de cele mai multe ori accentuate (-al, -an, -ar, -a?, -â?, -el, -esc, -et, -giu, -ior, -ism, -ist, -i?, -iu, -lâc, -oi, -os, -?ag, -?or, sug, -tor, -ui), dar exist? ?i sufixe monosilabice neaccentuate (-bili7, -nic). 4. Substantivele provenite din infinitive lungi ale verbelor în -ea trebuie accentuate pe sufix: prevedere. 5. în func?ie de uzul literar actual, normele actuale recomand? o singur? accentuare Ia cuvinte precum Indic?, larip?, lavarie48, caracter, c?lug?ri??, doctori??, duminic?, fenomen, ianuarie, lozinc?, miros, \regizor, sever, ?ervet, unic. La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dic?ionar în ordinea preferin?ei), cu unele deosebiri fa?? de 47 în îndeptar5, p. 23, se afirm?, gre?it, contrariul. 48 Variant? care s-a generalizat în dauna accentu?rii etimologice avarie. LI Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române DOOM1: Incatist/acatist, anost/anost, [antic/antic, !ginga?/ginga?, \hatman/hatman, intim/intim, !jilav/jilav, [penurie/penurie, profesor/profesor, !trafic/trafic. Unele accentu?ri respinse de norm? sunt inculte (butelie), în timp ce altele sunt tolerabile, nereprezentând propriu-zis gre?eli, ci variante livre?ti, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantic? sau de domeniu (caracter, fenomen), ori accentu?ri mai vechi (c?lug?ri??, doctori??) ?i/sau regionale (bolnav, du?man). în poezie se admite ?i folosirea altor variante accentuale decât cele recomandate de normele actuale. Se recomand? o singur? accentuare la forme verbale ca: - indicativul ?i conjunctivul prezent persoana I ?i a Il-a plural ?i imperativ persoana a Il-a plural — accentuate pe sufixul -e la conjugarea a Il-a (tipul t?ce?i), respectiv pe tem? la conjugarea a M-a (tipul bate?i); - formele verbului a fi \suntem, Isunte?i. 6. Accentul r?mâne în cea mai mare parte stabil în cursul flexiunii la marea majoritate a numelor. El este îns? mobil la: substantivele nor?, g.-d. sg.; pl. nurori; sor?, surori; la substantivele neutre terminate în -o intrate mai de mult în limb? (radio, zero), la care accentul se deplaseaz? pe o la forma articulat? hot?rât (radioul, zeroul) ?i la plural (radiouri, zerouri). La împrumuturile mai recente ?i la termenii de specialitate, accentul este stabil: avocadoul. în flexiunea verbal?, accentul este mobil (c?zând pe tem? sau pe desinen??) chiar la acela?i mod ?i timp: perfect simplu persoana I singular adusei, I plural aduser?m. 7. Cuvintele polisilabice pot avea, pe lâng? accentul principal (forte), mai puternic, ?i un accent secundar, mai slab: aerodinamic, anteroposterior, meglenoromân. 8. Unele nume române?ti de familie aparent asem?n?toare trebuie accentuate diferit, în conformitate cu originea ?i structura lor: Vasiîiu, dar Rotariu. 9. Trebuie evitat? tendin?a deplas?rii accentului spre începutul cuvântului. 2.4.2. Accentul grafic 1. în limba român?, de regul?, nu se noteaz? vocala accentuat?. 2. Utilizarea accentului ascu?it ['] este permis? pentru a marca distinc?ia dintre elemente omografe dar neomofone care difer? (?i) prin pozi?ia accentului, când nenotarea accentului ar putea duce la confuzii (uneori sup?r?toare), în cazul unor: - cuvinte: acele substantiv — acele adjectiv pronominal; comedie — comedie; companie - companie; copii — copii; era [era] substantiv — er? [iera] verb; nodul s. articulat - nodul s. nearticulat; ?t adverb — ?i conjunc?ie, vesel? adj. - vesel? s.; - forme gramaticale: încuie prezent — încuie perfect simplu; - variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: du?man — du?man, vultur — vultur. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LII 3. Se p?streaz? accentul grafic din limba de origine în: - unele neologisme: bourree, piet?; - nume proprii str?ine: B?le, Moliere, Valery. în unele limbi, accentul grafic are alt? valoare decât aceea de a marca accentul tonic ?i poate s? nu coincid? cu locul acestuia: fr. Gerard (jerar], magh. lstv?n [i?tvan], 4. La unele nume de locuri str?ine folosite în limba român? nu se noteaz? accentul (Bogota [bogota], Panama [panama], Peru [peru]), ceea ce poate duce la accentu?ri gre?ite. 2.5. Scrierea ?i pronun?area numelor proprii str?ine 1. în scrierea ?i pronun?area în limba român? a numelor proprii — de persoane ?i de locuri — str?ine din limbi scrise numai sau ?i cu alfabetul latin se respect? grafia ?i pronun?area din limbile respective: fr. Bordeaux [bordo], germ. Haendel/Händel [hend?l], magh. Jokai [îocoî], pol. Mickiewicz [mi?k'evic], germ. München [münh'en], magh. Petöfi [petöfi], sp. Quito [kito], fr. Racine [rasin], engl. Shakespeare [?ecspir], Wall Street [üälstrit], Yale peil], germ. Zeiss [?aîs]. Pentru scrierea cuvintelor ajut?toare din componen?a numelor de familie str?ine v. 3. Scrierea cu liter? mic? sau mare ?i 1.2.4. Cratima. 2. Pentru redarea cu litere latine a substantivelor proprii ?i a cuvintelor scrise cu alte alfabete (arab, chirilic, grecesc etc.) sau cu alte tipuri de sisteme de scriere (din chinez?, japonez? ?.a.) exist? norme interna?ionale (dintre care unele au fost adoptate ?i ca standarde române?ti), precum ?i sisteme proprii ale ??rilor respective: chin. Beijing [Beîgin] (scris ?i pronun?at în trecut ?i la noi Pekin), ar. Marrakech [Marake?], jap. Okinawa ![Ochinava], rus. Onega, Tolstoi. Numele statelor (?i cuvintele din aceea?i familie — Ibelarus, Ibelarus?) trebuie folosite în forma oficial? recomandat? de acestea49: !Belarus, ICambodgia, ICöte d’Ivoire, IMi/anmar. 3. Unele nume de locuri str?ine cunoscute de mai mult? vreme la noi au, pe lâng? formele cu grafia ?i pronun?area originare — folosite în lucr?ri de specialitate (h?r?i, studii de limb? etc.) —, ?i forme tradi?ionale curente, intrate prin intermediul altor limbi ?i adaptate limbii române (.'folosite inclusiv în indica?ii bibliografice): it. Firenze [Firen?e]/Floren?a, engl. London [Land?n]/Londra, rus. Moskva [Mascva]/Moscova, it. Napoli/Neapole, fr. Nice [Nis]/Msß, ceh. Praha/Praga, gr. Thessaloniki/Salonic, pol. Warszawa [Var?ava]/Var?ovia, germ. Wien [Vin]/Viena. 4. Unele nume proprii latine?ti ?i vechi grece?ti circul?, în uzul literar românesc, atât într-o form? tradi?ional?, adaptat?, cât ?i în forma originar? (care se folose?te în lucr?ri de specialitate sau, în cazul numelor de persoan? latine?ti, când se reproduc cel pu?in dou? dintre componentele lor): August/Augustus, Quintilian/Quintilianus [Cvintilian(us)], Rodos/Rhodos. 49 Cf. Ministerul Afacerilor Externe, Direc?ia Protocol, Lista corpului diplomatic, Bucure?ti, 2001. LIII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române Normele actuale recomand? formele !Damocles - cf. ?i expresia consacrat? sabia lui Damocles Menalaos, \Oedip [odip]/Oerfzpus[5dipus] (cf. ?i redarea titlului tragediei antice Oedip rege ?i al operei lui George Enescu),!Procust. în versuri se admite ?i folosirea altor forme decât cele recomandate de normele actuale: Joe pentru Iupiter, al?turi de care apare, mai frecvent, forma tradi?ional? Jupiter, cu corespondentul s?iu din mitologia greac? Zeus, pronun?at frecvent cu hiat [ze-us] în loc de forma pedant?, cu diftong, [zeus]. Pentru flexiunea unor astfel de nume se recomand? g.-d. de tipul Uui/zei?ei Artemis, Ceres, Dido, Palas Atena, Venus — formele de tipul Artemidei, Cererei, Didonei (în afar? de cazul când se folose?te ?i nominativul Didona), Paladei Atena, Venerei, dup? modelul limbii de origine, fiind ie?ite din uz. Când sunt folosite atât ca substantive proprii, cât ?i ca substantive comune, unele dintre aceste cuvinte au forme sau/?i grafii diferite (acropol?, Acropole). 5. Derivatele de la nume proprii se scriu cu respectarea grafiei numelui de la care provin, cf. haendelian/li?ndelian. V. ?i 4. Scrierea derivatelor, compuselor, locu?iunilor ?i grupurilor de cuvinte. 3. Scrierea cu liter? mic? sau mare Scrierea cu liter? mic? sau mare50 prive?te ini?iala cuvintelor, iar în cazul abrevierilor ?i al simbolurilor — ?i celelalte pozi?ii. Op?iunea pentru aceast? caracteristic? a literei depinde în special de: - pozi?ia elementului în text (în interiorul sau la începutul unei comunic?ri) ?i punctua?ia acestuia; - natura elementului (substantive comune sau proprii, celelalte p?r?i de vorbire, abrevieri, simboluri) — indiferent de pozi?ia în text, litera mic? sau mare fiind o marc? a caraterului de nume comun, respectiv propriu, mai ales în cazul cuvintelor care pot fi folosite cu ambele valori; - marcarea anumitor valori sau ob?inerea unor efecte stilistice (importan?a, polite?ea sau, dimpotriv?, desconsiderarea); - natura textului (obi?nuit sau oficial; laic sau religios; poezie; coresponden??; etichete, pl?cu?e indicatoare, afi?e, capete de tabel etc.). Pentru unele situa?ii exist? reguli obligatorii; în altele, scrierea cu liter? mic?, respectiv mare este facultativ?, scrierea ocazional? a unor cuvinte contrar regulilor obi?nuite nefiind totdeauna o gre?eal?. Exist? cuvinte sau pozi?ii în care se folose?te totdeauna litera mic?, respectiv mare. Probleme pun mai ales situa?iile în care unul ?i acela?i (tip de) cuvânt se scrie fie cu liter? mic?, fie cu liter? mare: mai ales în unele cazuri de treceri între nume comune ?i nume proprii — care se produc în ambele sensuri, grafia 50 Pentru alte denumiri v. 1.1.1. Alfabetul limbii române. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LIV depinzând de modul în care sunt tratate cuvintele în contextul respectiv -, distinc?ia nu este totdeauna u?or de f?cut. Regulile privesc în special situa?iile în care pot exista ezit?ri; de aceea, ele sunt prezentate contrastiv, mai ales în func?ie de condi?iile folosirii cuvintelor în propozi?ii ?i de distinc?ia substantiv comun — substantiv propriu, care nu este totdeauna u?or de f?cut. Scrierea cu liter? mic? sau mare a numelor unit??ilor de m?sur? (kilogram, weber) ?i a simbolurilor lor (kg, Wb), precum ?i a simbolurilor altor termeni de specialitate (B pentru bor) nu face obiectul reglement?rilor propriu-zis ortografice, ci al celor din domeniile respective, care trebuie respectate. Regulile de scriere cu liter? mic? sau mare difer? de la limb? la limb?, iar în scrierea limbii române, ele au variat în timp. 3.1. Scrierea cu liter? mic? Se scriu, de regul?, cu litere mici: - substantivele comune (?i asimilate acestora), precum ?i toate celelalte p?r?i de vorbire folosite izolat sau în interiorul propozi?iilor ?i al frazelor; - anumite abrevieri ?i simboluri. Detaliind, se scriu cu litera mic?: 1. substantivele comune ?i toate celelalte p?r?i de vorbire, inclusiv primul cuvânt dintr-o comunicare, în urm?toarele situa?ii: - când acesta este un cuvânt de declara?ie, iar comunicarea din care face parte urmeaz? unei comunic?ri în vorbire direct?: A adormit! zice cucoana. Caraglale - dup? puncte de suspensie, când între comunic?ri exist? o leg?tur? strâns?: Se mi?c? fata... clipe?te din ochi... Caraglale Când între comunic?ri nu exist? o leg?tur? strâns?, comunicarea urm?toare începe cu liter? mare. Se poate scrie cu liter? mic? ?i dup? celelalte semne de punctua?ie finale, atunci când comunicarea anterioar? este prezentat? ca neîncheiat?: Ce-i? pop?? negustor? caragiale Fie-?i mil?! e nevast?-ta, iart-o! caraglale - dup? dou? puncte (în afar? de cazurile în care ele preced? vorbirea direct? sau un citat): Poarta ?arinii era deschis?: intr? pe ea. Sadoveanu - când cuvântul face parte dintr-un citat în ghilimele neprecedat de dou? puncte: Strecura printre din?ii albi ?i m?run?i câte un „ah!" care-i umplea pieptul. Delavrancea Când un citat între ghilimele este precedat de dou? puncte, el începe cu liter? mare. LV Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 2. substantivele comune (chiar dac? provin din nume proprii) folosite izolat sau în interiorul unei comunic?ri, printre care cele care desemneaz?: - tipuri omene?ti denumite dup? numele propriu al unor personaje: un adonis, un apolo, un don juan, un harpagon, un mitic?, un p?cal?; - obiecte denumite dup? creatorul lor (în sensul cel mai larg) sau dup? locul de provenien??: un marghiloman; ha?egana, o havan?, oland?; Numele proprii folosite numai ocazional pentru a desemna obiecte se scriu cu liter? mare. - fiin?e mitice multiple (indiferent de mitologia din care provin): !ciclop, elf, igigant, iele, bnuz?, nimfa, Iparc?, rusalc?, satir, Isiren?, Ititan, trol; - func?ii ?i calit??i (oricât de importante): avocat, cancelar, deputat, domn „domnitor”, general, han, ministru, pa??, prefect, premier, pre?edinte, primar, prim-ministru, principe, rege, secretar de stat, senator, sultan, ?ah, voievod, vod?; Se scriu cu liter? mic? ?i numele domeniilor la care se refer? func?iile: ministrul de externe, ministrul afacerilor externe al..., dar numele oficiale complete de func?ii se scriu cu liter? mare. - sisteme economico-sociale (capitalism, feudalism), epoci geologice (mezozoic), perioade istorice relativ slab individualizate (epoca modern?, paleolitic, perioada contemporan?), r?zboaie care nu au nume unice (r?zboaiele balcanice, punice); iDenumirile epocilor istorice de importan?? major? se scriu cu liter? mare. - variet??i de plante ?i de animale, soiuri de vin, produse alimentare etc.: aligote, angora, astrahan, b?beasc?, buldog, cabernet, camembert, cani?, cornul-caprei (varietate de ardei), ionatan, merinos, spanc?, tigaie, ?urcan?; Pe etichete, numele unor produse se scriu cu liter? mare. - substantivele cu sens generic care nu fac parte din numele propriu al entit??ilor geografice ?i administrativ-teritoriale care le urmeaz?: aleea Nuc?oara, balta C?l?ra?i, b?ile Govora, bulevardul Nicolae B?lcescu, calea Floreasca, comuna Tudor Vladimirescu, fluviul Dun?rea, insula Sfânta Elena, intrarea Popa Nan, jude?ul Bistri?a-N?s?ud, lacul Câlcescu, uimi?ii Carpa?i, ora?ul Dr. Petru Groza, parcul Her?str?u, pasul Bran, peninsula Florida, pia?a 1 Mai, republica Ucraina, râul Olt, strada Cu?itul de Argint, strada Pictor Luchian, ?oseaua Mihai Bravul, vârful Ciuca?; Pe t?bli?ele indicatoare, în indicarea adresei, pe h?r?i etc., aceste substantive se scriu cu liter? mare. - punctele cardinale (în afar? de cazurile când desemneaz? o regiune sau când fac parte din nume de locuri): est; 3. toate celelalte p?r?i de vorbire din interiorul unei comunic?ri, inclusiv: - adjectivele din sintagme care denumesc variet??i de plante ?i de animale: m?r cre?esc, cire?e pietroase; Asemenea adjective se scriu îns? cu liter? mare când desemneaz? o ras? (?i, dac? ar fi scrise cu liter? mic?, ar putea fi interpretate drept calificative oarecare). - pronumele de polite?e: dumneata, dumneavoastr?; Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LVI în coresponden??, pronumele de polite?e maxim? se scrie cu liter? mare. - cuvintele ajut?toare din componen?a unor nume proprii, ?i anume: - articolul sau particulele din unele nume de persoane române?ti sau str?ine: Ludovic al XlV-lea, Ad al-Rahman, ?tefan cel Mare, Leonardo da Vinci, Charles de Gaulle, Andrea del Sarto, Joachim du Bellaxj, Abd el-Kader, ]eanne la Papesse, Ludwig van Beethoven, Friedrich von Schiller; - articolele, prepozi?iile, conjunc?iile din nume de a?tri (Scroafa-cu-Purcei), de entit??i geografice ?i administrativ-teritoriale (America de Nord, Oceanul înghe?at de Nord, Regatul Unit al Marii Britanii ?i al Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii), institu?ii (Consiliul de Mini?tri al ..., Adunarea Na?ional? a Republicii Franceze), s?rb?tori (Ziua Interna?ional? a Femeii); !În propozi?ie, elementele ini?iale (cel de-)al, (cea ?e-)a din num?rul de ordine al unor manifest?ri periodice se scriu cu liter? mic?: Participan?ii la \(cel de-)al X-lea Congres... 4. uneori, în poezia modern?, primul cuvânt al fiec?rui vers; în poezia de tip clasic, primul cuvânt al fiec?rui vers se scrie cu liter? mare. 5. abrevierile cuvintelor scrise cu liter? mic?: a.c. = anul curent, acad. = academician, -?, art. = articol, d-ta = dumneata, l = l??ime, It. = locotenent, m = metru (pentru abrevierile scrise cu litere mici ?i mari v. 3.2. Scrierea cu liter? mare). 6. !Se pot scrie, ocazional, cu liter? mic?, unele cuvinte care, în mod obi?nuit, se scriu cu liter? mare, pentru a realiza un anumit efect stilistic (ceau?escu, per) sau grafic (univers enciclopedic pe unele publica?ii ale editurii în cauz?). Nu ni se mai pare necesar? în momentul de fa?? reluarea regulilor, încet??enite de mult? vreme în limba român?, potrivit c?rora se scriu cu liter? mic? substantivele comune care denumesc popoare, zilele s?pt?mânii ?i lunile anului ?i disciplinele de înv???mânt (care în unele limbi se scriu cu liter? mare). 3.2. Scrierea cu liter? mare Fiind limitat? la anumite situa?ii, scrierea cu liter? mare a cuvintelor izolate sau în propozi?ii are ca efect punerea lor în eviden??. Situa?iile în care în limba român? se scrie cu liter? mare sunt mai numeroase decât în unele limbi (de exemplu, fa?? de scrierea numelor de institu?ii în francez?), dar mai restrictive decât în altele (fa?? de scrierea în englez? a cuvintelor unui titlu, sau, în german?, a tuturor substantivelor, de exemplu). Se scriu, de regul?, cu liter? mare la ini?ial?: LVII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române - primul cuvânt (chiar dac? este substantiv comun sau orice alt? parte de vorbire) dintr-o comunicare — fie c? aceasta este sau nu propozi?ie (not? de subsol, inclusiv când începe cu abrevieri folosite în indica?iile bibliografice; titlu de coloan? dintr-un tabel etc.); - numele proprii (?i asimilate acestora) folosite izolat sau în propozi?ii ?i fraze; în cazul numelor proprii compuse, scrierea cu liter? mare poate privi toate componentele sau numai primul; - anumite abrevieri; - locu?iunile pronominale de polite?e; - primul cuvânt al fiec?rui vers în poezia de tip clasic. în poezia modern?, uneori, primul cuvânt al fiec?rui vers este scris cu liter? mic?. Detaliind, se scriu cu litere mari: 1. primul cuvânt dintr-o comunicare: - când este izolat? sau prima comunicare dintr-un text: Stau câteodat? ?i-mi aduc aminte [...] Creang? - când urmeaz? dup? o alta, ?i anume: - totdeauna când comunicarea precedent? se încheie cu punct final: S?niile pornir? iar încet. Frigul cre?tea odat? cu lumina. Sadoveanu - de regul?, când comunicarea precedent? se încheie cu unul din celelalte semne de punctua?ie finale: - semnul întreb?rii: Ce s? fac?? La mu?teriu cu cioburi de sticl? nu putea merge. Caragiale - semnul exclam?rii: Patria m? cheam?! Nu mai pot sta un moment! Caragiale - puncte de suspensie, când între comunic?ri nu este o leg?tur? strâns?: Aici nu-i nevoie de baba Ani?a ... Noroc s? deie Dumnezeu! Sadoveanu Când între comunic?ri este o leg?tur? strâns?, dup? aceste semne de punctua?ie se poate scrie ?i cu liter? mic?. - la începutul unei comunic?ri în vorbire direct? precedat? de dou? puncte (?i de linie de dialog sau de ghilimele): Dl. Goe este foarte impacient ?i, cu ton de comand?, zice încruntat: - Mam-mare, de ce nu mai vine? Caragiale - la începutul unui citat precedat de dou? puncte (?i încadrat, de regul?, între ghilimele): Astfel se-ncheia proclama?ia ..., cu acest frumos motto: „Evenimentele mari fac totdeauna s? tac? micile pasiuni!” Caragiale Un citat neprecedat de dou? puncte începe cu liter? mic?. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LVIII - în coresponden??, cereri etc., cuvântul cu care începe prima comunicare dup? formula de adresare urmat? de virgul?: Domnule Director, Subsemnatul,..., v? rog s? binevoi?i ... Domnule Director, V? rog s? binevoi?i... 2. toate componentele (cu excep?ia, de regul?, a cuvintelor ajut?toare) numelor proprii (inclusiv ale unor unit??i lexicale complexe folosite ca nume proprii) care desemneaz?: - persoane (prenume, patronime, nume de familie, supranume, pseudonime — inclusiv componentele lor provenite din nume de func?ii, ranguri etc.): Ali-Pa?n, Av?danei, Costapetru, Delavrancea, Elvira Popescu, Grigore Vasiliu-Birlic, Hagichirea, Hagi-Tudose, Lev Nicolaievici Tolstoi, Mihai-Vod?, Mo?andrei, Nababul, P?storel, Rousseau Vame?ul, ?tefan cel Mare, Vlad Tepe?. în unele nume de familie str?ine se scriu cu liter? mare si articolul sau particulele din componen?a lor: Gabriele D’Annunzio, Vittorio De Sica, Luca Della Robbia, Du Cange, Ibn Saud, Jean de La Fontaine, Le Corbusier, J.-L. Mac Adam, Eugene O’Neill, Vincent Van Gogh; Substantivele care denumesc func?ii, ranguri etc. ?i nu fac parte din numele propriu, precum ?i cuvintele ajut?toare din componen?a altor nume de persoan? se scriu cu liter? mic?. - personaje religioase, mitologice, folclorice, literare: Alah, Atotputernicul, Barb?-Albastr?, Cenu??reasa, Don Juan, Dumnezeu, F?t-Frumos, Greuceanul, Harpagon, Isus Hristos, Mântuitorul, Mama-P?durii, P?cal?, Ra, Scarao?chi, Sfarm?-Piatr?, Sfânta Fecioar?, Sfânta Maria, Sfânta Treime, Sfântul Constantin, Sfântul Duh, Tat?l „Dumnezeu”, Venus, Zeus; Se scriu cu litere mari ?i alte realit??i cu caracter religios, ca Sfânta Scriptur?, Sfântul Mormânt, Sfântul Munte, iar în textele biserice?ti ?i alte substantive (Atot?iitorul, Domnul nostru Isus Hristos, P?rinte), precum ?i pronumele ?i adjectivele pronominale referitoare la Dumnezeu sau la Isus Hristos (ne. rug?m ?ie, Doamne; mare mila Ta). Substantivele comune provenite din nume proprii care denumesc tipuri omene?ti ?i cele care desemneaz? Ipersonaje mitologice multiple se scriu cu liter? mic?. - animale: Azor, Bubico, Duman, Grivei, Joiana, Murgu, Pl?van, Zefir; - entit??i geografice sau administrativ-teritoriale: Africa Central?, America de Nord, B?ile Herculane, Bolintin-Deal (localitate), Craiova, Fran?a, Govora-B?i, Himalaia, Marea Britanie, Orientul Mijlociu, Pope?ti-Leordeni, Susai, ?ara Româneasc? „Muntenia”, inclusiv numele punctelor cardinale care constituie al doilea element al unui toponim compus (Bucure?ti-Nord (gar?), Devcea-Vest (localitate), Europa Central?, Europa de Est, Polul Sud), precum ?i prepozi?iile, numeralele ?.a. aflate pe primul loc: Dup? Deal (sat), între Gârle (strad?), La Om (vârf de munte), Trei Brazi (caban?); LIX Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române Termenii generici care nu sunt inclu?i în denumirea geografic? propriu-zis? se scriu cu liter? mic?, la fel, de regul?, sintagma ??rile române, care nu a fost niciodat? numele propriu al unei unit??i. - a?tri ?i constela?ii: Cornul-Caprei, Marte, Saturn, Ursa-Mare, inclusiv Luna, P?mântul, Soarele în terminologia astronomic?; - marile epoci istorice (lehiar dac? nu reprezint? evenimente) ?i evenimentele istorice majore (\Antichitatea, \Evul Mediu, Rena?terea; Comuna (din Paris), Reconquista, Reforma, Risorgimento, Unirea Principatelor), inclusiv r?zboaiele de anvergur? (Primul R?zboi Mondial, al Doilea R?zboi Mondial) sau care au un nume unic (R?zboiul celor Dou? Roze, R?zboiul de Independen??, R?zboiul de Secesiune, R?zboiul de Treizeci de Ani, R?zboiul de 100 de Ani), precum ?i manifest?ri ?tiin?ifice, culturale, artistice, politice (Conferin?a Na?ional? a Partidului X); Denumirile epocilor geologice ?i istorice mai slab individualizate, precum ?i ale r?zboaielor care nu au nume proprii se scriu cu liter? mic?. - s?rb?tori laice (na?ionale ?i interna?ionale) sau religioase (indiferent de cult): Anul Nou, Cr?ciun(ul), 1 Decembrie, Duminica Tomei, în?l?area, întâi Mai, înviere(a), Pa?te(le), IPatruzeci de Sfin?i, Purim, Ramadan, Schimbarea la Fa??; - institu?ii (Administra?ia Preziden?ial?, Avocatul Poporului, Camera Deputa?ilor, Cancelaria Primului-Ministru, Editura Univers Enciclopedic, Facultatea de Litere, Guvernul României, Institutul de Lingvistic?, Ministerul Afacerilor Externe, Organiza?ia Na?iunilor Unite, Parlamentul României, Sfântul Scaun „Vaticanul”, Teatrul Na?ional, Uniunea Arti?tilor Plastici, inclusiv când sunt folosite îeliptic: admiterea la Politehnic?; student la Litere; secretar de stat la Externe, cl?diri publice ?i monumente (Arcul de Triumf, Casa Academiei, Palatul Parlamentulu), s?li (Rapsodia), mijloace de transport (Orient Expres, Titanicul); Se scriu cu litere mici denumirile neoficiale ale institu?iilor (guvernul român, guvernele statelor membre ale UE) ?i numele domeniilor la care se refer? o func?ie (ministru de externe), îns? în documentele oficiale, numele complete de func?ii se scriu cu litere mari: Contrasemneaz?: Ministrul Afacerilor Externe .... - ordine de stat române?ti sau str?ine: Legiunea de Onoare, Ordinul Na?ional „Serviciul Credincios”, Ordinul Na?ional „Pentru Merit"; Numele unor medalii sau premii, precum ?i titlurile ?tiin?ifice ?i onorifice se scriu cu liter? mic?: doctor honoris causa, doctor în filologie, membru de onoare al Academiei Române. - soiuri de plante ?i rase de animale: Aurora (soi de floarea-soarelui), Bazna (ras? de porci), Leghom (ras? de g?ini), Marele Alb (ras? de porci), Napoleon (soiuri de cire?e, mere, pere, struguri), inclusiv numele de rase provenite dintr-un adjectiv (când acesta, scris cu liter? mic?, ar putea fi interpretat ca un calificativ oarecare): vac? Dobrogean?. Se scriu cu liter? mic? numele variet??ilor de plante ?i de animale exprimate prin adjective sau prin substantive comune. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LX - punctele cardinale, când au valoare de nume propriu, desemnând o regiune: importat din Apus/Vest, din Orient, în Apusul Europei, în Orientul Apropiat); Când nu au aceast? valoare, numele punctelor cardinale se scriu cu liter? mic?. - obiecte desemnate ocazional prin numele creatorului lor: trei Grigore?ti „tablouri de Grigorescu”, un Stradivarius „vioar? construit? de Stradivarius”. Substantivele comune provenite din nume proprii se scriu cu liter? mic?. - Itoate componentele locu?iunilor pronominale de polite?e: Alte?a Sa Regal?, Domnia Sa, Excelen?a Voastr?, în?l?imea Voastr?, Majest??ile Lor Imperiale, Sfin?ia Sa. 3. numai primul element din numele proprii compuse sau numele unic care reprezint?: - ! denumirile organismelor de conducere ?i ale compartimentelor din institu?ii: Adunarea general? a Academiei Române, Catedra de limba român?, Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române, Compartimentul/Sectorul de limbi romanice, Consiliul ?tiin?ific, Direc?ia, Secretariatul, Sec?ia de filologie ?i literatur? a Academiei Române, Serviciul de contabilitate; - titluri de publica?ii periodice, opere literare, ?tiin?ifice (?i de p?r?i ale lor — capitole etc.), artistice etc., emisiuni radio-TV, documente de importan?? interna?ional? sau na?ional?, nume ale unor medalii sau premii: „A 150-a aniversare a na?terii lui Mihai Eminescu” (medalie), Adev?rul literar ?i artistic (ziar), Amintiri din copil?rie, Biblia, Capitalul, Constitu?ia, Coranul, Declara?ia universal? a drepturilor omului, Floarea darurilor, Gramatica limbii române, Istoria românilor sub Mihai-Vod? Viteazul, Legea partidelor politice, Limba român? (revist?), O scrisoare pierdut?, Premiul pentru cea mai bun? pies? a anului, Prim?vara (pictur?), Proclama?ia de la Islaz, Psaltirea scheian?, Regulamentul organic, România literar?, Rondul de noapte (emisiune TV), Simfonia fantastic?, Tat?l nostru; - m?rci de produse: Izvorul minunilor (ap? mineral?); - nume ?tiin?ifice latine?ti de specii animale ?i vegetale: Bacterium aceti, Gorilla beringuei, Hygrophorus puniceus, Musiela nivalis, Sequoia gigantea; al doilea element se scrie cu liter? mare numai dac? este un nume propriu: Inocybe Patouillardi; 4. Abrevierile se scriu: - integral cu litere mari când sunt alc?tuite din ini?ialele: - cuvintelor componente ale unor nume proprii compuse scrise cu liter? mare la ini?ial?: GMT = Greenwich Mean Time, MS = Maiestatea Sa, O.U. = Ordonan?? de Urgen??, P.S.S. = Preasfin?ia Sa, S.N.C.F.R./SNCFR = Societatea Na?ional? a C?ilor Ferate Române; - numelor unor no?iuni de specialitate (A = arie, amper; B = bor, C = (grade) Celsius, L = lungime, MQ = megaohm, VSH = viteza de sedimentare a hematiilor) ?i ale punctelor cardinale (E = est); LXI Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române - prenumelor: I. L. Camgiale = Ion Luca Caragiale; - altor cuvinte ?i expresii: D.S. = dai segno, N.B. = nota bene, O.K. = all ? correct, P.F.L/PFL = pl?ci fibrolemnoase, P.S.= post scriptum; - cu liter? mare pe primul loc sau ?i în alte pozi?ii, când provin de la cuvinte scrise cu liter? mare (D-lui = Domnului, Sf. = Sfânta, Sfântul) sau de la termeni de specialitate (MeV = megaelectronvolt, MHz = megahertz, Rh = factorul Rhesus); - cu liter? mare pe a doua pozi?ie, când provin de la unii termeni de specialitate: dB = decibel, eV = electronvolt, pH = puterea hidrogenului; 5. Pentru a sugera anumite atitudini sau sentimente, a marca valoarea special? a unui cuvânt, a-1 scoate în eviden?? etc.: - se scriu cu liter? mare termenii de adresare (inclusiv pronumele), în coresponden?? (pe plicuri ?i în text): Domnului Director ...; Domnule Pre?edinte...; Dumneavoastr? ...; - se pot scrie cu liter? mare unele cuvinte (care, de obicei, se scriu cu liter? mic?), în semn de cinstire (Soldatul Necunoscut; Slav? ??rilor Române!), pentru a denumi un concept (Binele; Eul; Libertate, Egalitate, Fraternitate; Om, Patrie), a realiza un efect stilistic — personificarea unei abstrac?iuni, un simbol etc. (Justi?ia; în numele ?tiin?ei; „A venit pe culme Toamna”. Topirceanu) —, pentru a conferi unui substantiv comun valoare de nume propriu (Capitala „Bucure?tiul”, Mama) ?.a.; - pe etichete, pl?cu?e indicatoare, în adrese, pe h?r?i, în titlurile coloanelor din tabele etc., cuvintele scrise în mod obi?nuit cu liter? mic? se scriu cu liter? mare: Aligote, B?beasc?, Cabemet, Camembert; Aleea Nuc?oara. 4. Scrierea derivatelor, compuselor, locu?iunilor ?i grupurilor de cuvinte Scrierea cuvintelor derivate ?i compuse, a locu?iunilor ?i a grupurilor relativ stabile de cuvinte pune unele probleme specifice, greutatea de a distinge uneori între forma?ii apar?inând uneia sau alteia dintre aceste categorii putând crea ?i dificult??i suplimentare. Din punctul de vedere al modului de scriere, nu are importan?? dac? aceste forma?ii au luat na?tere în limba român? în mod independent sau au fost calchiate dup? modelul altor limbi ori dac? au fost împrumutate gata formate51. Ceea ce conteaz? este modul în care structura lor este analizabil? în limba român? actual? pentru vorbitorii nespeciali?ti. Caracterul (semi)analizabil al cuvintelor este într-o anumit? m?sur? relativ, fiind diferit de la un vorbitor la altul, ?i se poate modifica în cursul istoriei limbii, în practic?, elementele componente ale unor cuvinte strnt adesea greu de identificat, chiar de c?tre persoanele cultivate, îndeosebi când este vorba de cuvinte împrumutate gata formate din alte limbi, perceperea structurii lor presupunând 51 Compusele, locu?iunile ?i grupurile de cuvinte împrumutate ?i neadaptate se scriu, de regul? — ca ?i cuvintele simple neadaptate — ca în limba de origine sau, mai rar, ?i conform tradi?iei. Aceasta a impus, în anumite contexte, o grafie par?ial diferit?: Iad hoc, în general f?r? cratim?, ca în latin?, dar ?i ad-hoc în divan ad-hoc. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXII cunoa?terea formei ?i a sensului componentelor. Este mai ales cazul cuvintelor apar?inând unor terminologii de specialitate (formate în special din elemente vechi grece?ti ?i latine?ti), a c?ror structur? este analizabil? aproape numai pentru unii dintre speciali?tii din domeniul respectiv. Dificultatea de a distinge, uneori, între elemente de compunere ?i prefixe sau sufixe, respectiv cuvinte neologice nu are implica?ii asupra modului de scriere, deoarece derivatele, forma?iile din/cu elemente de compunere ?i compusele cu cuvinte asem?n?toare acestora se scriu în acela?i fel. Reguli generale: - derivatele se scriu într-un cuvânt (situa?iile în care un prefix sau un sufix se scrie cu cratim? sau separat fiind rare52); - compusele se scriu, în func?ie de partea de vorbire c?reia îi apar?in ?i de gradul de sudur? a compusului, în unul din cele trei moduri posibile: într-un cuvânt, cu cratim? sau în cuvinte separate; - forma?iile din sau cu elemente de compunere se scriu într-un cuvânt; - locu?iunile se scriu în general în cuvinte separate, mai rar cu virgul? sau cu cratim?; - grupurile relativ stabile de cuvinte se scriu în cuvinte separate. Unele derivate, compuse, locu?iuni sau grupuri de cuvinte se scriu cu cratim? sau cu apostrof numai din ra?iuni fonetice, pentru care v. 1.2.1. Apostroful ?i 1.2.4. Cratima. Aceste reguli generale sunt detaliate în cele ce urmeaz?. 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor ?i sufixelor 4.1.1. Prefixe ?i derivate cu prefixe 1. Se scriu, de regul?, într-un cuvânt majoritatea derivatelor cu prefixe: antemeridian, antipersonal, a circumscrie, a dezvinov??i, interregional, a juxtapune, neeuclidian, nonviolen??, *preaderare, a r?sciti. Derivatele cu prefixe se deosebesc astfel de locu?iunile cu o structur? asem?n?toare, care se scriu în cuvinte separate (non troppo), precum ?i de forma?iile noi sau/?i ocazionale, care se scriu cu cratim? (non-EU „din afara Uniunii Europene”). 2. Se scriu cu cratim? între prefix ?i cuvântul de baz? anumite derivate cu prefixe (acest mod de scriere corespunzând unei rostiri mai insistente), ?i anume: - obligatoriu: - derivatele cu prefixul ex- „fost”: ex-prim-ministru, ex-pre?edinte; Derivatele cu prefixul ex- „în afar?” se scriu într-un cuvânt: *a exînscrie. - unele derivate noi sau/?i ocazionale care au ca baz? un pronume substantivizat (non-eu), indicarea prescurtat? a unui an calendaristic (ante-’89, 52 Pentru notarea prefixelor ?i a sufixelor în lucr?ri de lingvistic? v. 1.2.4. Cratima. LXIII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române post-’989), un nume propriu (anti-Mniorescu; Ionescu, ne-Ionescu; pro-Ionescu), o liter? (non-a), o abreviere (pro-NATO); Derivatele obi?nuite cu aceste prefixe se scriu într-un cuvânt: antemeridian, antiaerian, neab?tut, nonconformist, postcalcul, *proamerican. Se scriu cu cratim?, din ra?iuni fonetice, pentru a reda rostirea lor în tempo rapid, derivatele cu prefixele ne-, re- de la teme care încep cu îtn-, în-, - facultativ, pentru punerea în eviden?? a prefixului sau/?i a bazei, unele derivate scrise în mod obi?nuit f?r? cratim?, mai ales: - derivate cu prefixe superlative: ultra-progresist (Caragiale); în mod obi?nuit, derivatele cu aceste prefixe se scriu într-un cuvânt: ultraprogresist. - derivate cu sensuri mai pu?in obi?nuite: ne-voie „absen?a voin?ei”, pre-text „ceea ce preced? un text”, a re-crea „a crea din nou”; Acestea se deosebesc astfel de omonimele obi?nuite, care se scriu într-un cuvânt: nevoie „necesitate”, pretext „pretins motiv”, a recrea „a destinde”. - derivate supraprefixate cu acela?i prefix (extra-extrafin, post-post-scriptum, r?s-r?scitat) sau cu prefixe diferite (en?o-exocrin, exo-endocrin); - derivate mai mult sau mai pu?in ocazionale, în care prefixul se termin?, iar cuvântul de baz? începe cu aceea?i liter?: r?s-str?bun; Derivatele obi?nuite în aceast? situa?ie se scriu într-un cuvânt: transsiberian. 3. Un prefix poate fi scris, în cadrul cuvântului, între paranteze rotunde — mai ales în stilul ?tiin?ific, în publicistic? etc. —, pentru a se evita repetarea cuvântului de baz?: practici (re)introduse dup? 1989 „introduse sau/?i reintroduse”. 4. Se scriu separat prefixele folosite singure în mod accidental, în opozi?ie cu termenul de baz? sau cu un derivat cu alt prefix de la aceea?i baz? (X este hipertensiv, Y este hipo = hipotensiv; legume ne [= nemirositoare] sau mai pu?in mirositoare. Gib. I. Mih?escu), precum ?i prefixele folosite cu rol de cuvinte (devenite adjective invariabile: *extra, *super, *ultra). 4.1.2. Sufixe ?i derivate cu sufixe 1. Se scriu într-un cuvânt majoritatea derivatelor cu sufixe, chiar dac? sunt formate de la cuvinte scrise cu cratim? (*albaiulian, burt?verzime, *negruvodean, târgujian, târgumure?ean de la Alba-Iulia, burt?-verde etc.) sau separat (antonpannesc, b?im?rean, camilpetrescian, cezarpetrescian, cincisutist, costarican, nezoyorkez, sanmarinez, s?tm?rean, *srilankez de la Anton Pann, Baia Mare, cinci sute etc.). 2. Se scriu cu cratim? derivatele cu sufixe de la abrevieri literale (R.A.T.B.-ist) sau de la litere (X-ulescu) Se scriu îns? într-un cuvânt derivatele devenite cuvinte: ceferist. 3. Se pot scrie fie într-un cuvânt (cu c?derea, uneori, a vocalei finale a numelui), fie cu cratim? (cu p?strarea vocalei finale a numelui) derivatele de la Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXIV nume proprii str?ine a c?ror final? prezint? deosebiri între scriere ?i pronun?are: poeesc/poe-esc, rousseauism/rousseau-ism, *shakespearian/shakespeare-ian de la Poe [pou], Rousseau [ruso], Shakespeare [?ecspir]. La derivate de la cuvinte cu o final? neobi?nuit? în limba român?, vocala final? a acestora poate c?dea în favoarea vocalei cu care începe sufixul: dandism (nu dandysm) < dandy + sufixul -ism. 4. Se scriu separat numai sufixele folosite ocazional cu rol de cuvinte: isme „mode”. 4.2. Scrierea cuvintelor compuse Modul de scriere a cuvintelor compuse este în func?ie de natura elementelor componente (cuvinte, elemente de compunere sau abrevieri), de vechimea compuselor, de gradul de unitate semantic? ?i de sudur? formal?, de apartenen?a elementelor componente la diferitele p?r?i de vorbire, de raporturile sintactice care au stat la baza compusului, de p?r?ile de vorbire c?rora le apar?in compusele ?i, în cazul cuvintelor flexibile, de modul de flexiune, precum ?i, uneori, de tradi?ie. Nu exist? reguli cu valabilitate general?, de aceea în cele de mai jos prezent?m o descriere a practicii ortografice privind principalele tipuri de cuvinte compuse. Aceste probleme sunt prezentate pe p?r?i de vorbire (de?i unele cuvinte se pot încadra în mai multe p?r?i de vorbire), în ordinea alfabetic? a acestora. 4.2.1. Adjective Adjectivele calificative compuse (dintre care unele sunt ?i substantive sau adverbe) se scriu într-un cuvânt sau cu cratim?. I. Se scriu într-un cuvânt: 1. adjectivele (mai ales din fondul vechi) sudate (unele reprezentând tipuri rare ?i învechite) din cuvinte care exist? ?i independent, cu structura: - adjectiv + adjectiv (având flexiune numai la ultimul component): rozalb; - adjectiv + substantiv: pursânge (invariabil); - adverb (uneori substantivizat) + adjectiv (uneori provenit din participiul unui verb compus): binecuvântat, binef?c?tor, binemeritat, binevoitor; clarv?z?tor; preafericit; Aceste compuse se deosebesc de îmbin?rile cu o structur? ?i o componen?? asem?n?toare, care reprezint? fie compuse mai pu?in sudate, scrise cu cratim? (\bine-crescut „cuviincios”), fie grupuri de cuvinte, care se scriu separat ('bine crescut „dezvoltat birie”). - prepozi?ia a + tot/toate + adjectiv (tip învechit): atoate?tiutor, atotputernic; - prepozi?ie + substantiv sau adjectiv: cuminte, deplin; - substantiv (uneori provenit dintr-un adjectiv) + adjectiv: r?uf?c?tor, r?uvoitor; codalb; - izol?ri de propozi?ii: cumsecade; LXV Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 2. adjectivele neologice care au în componen?? elemente de compunere: *aeroportuar, *autocopiativ, *cronofag, *electrocasnic, *heliomarin, *neoliberal, *sociocultural; 3. adjective cu structura adjectiv + vocala de leg?tur? o + adjectiv, care exprim? o unitate, având flexiune numai la ultimul element (!cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”, dacoromân „român(esc) din Dacia”, sârbocroat), ca ?i unele adjective asem?n?toare împrumutate (galoromanic, retoroman); Adjectivele cu structur? ?i componen?? asem?n?toare care exprim? un raport între cei doi termeni se scriu cu cratim?: *ceho-slovac „dintre Cehia ?i Slovacia”, *s?rbo-croat. 4. adjectivele (în general provenite din participii) la forma negativ? compuse cu adverbul mai intercalat între prefixul ne- ?i adjectiv: nemaipomenit. II. Se scriu cu cratim? adjectivele compuse nesudate cu structura: 1. adjectiv + adjectiv, având flexiune numai la ultimul component (*bun-platnic, instructiv-educativ, literar-artistic, marxist-leninist, *r?u-platnic), la ambele componente - (globuri) *albe-argintii, (mere) dulci-acri?oare — sau invariabile: (televizoare) *alb-negru; Dar v. mai sus rozalb. 2. adjectiv invariabil (desemnând o culoare) + adverb (uneori provenit din participiu) exprimând o nuan??: (bluz?/bluze) galben-închis, ro?u-deschis; 3. adjectiv (printre care unele referitoare la etnii, limbi etc.) ± vocala de leg?tur? o + adjectiv, având flexiune numai la ultimul component (burghezo-?emocratic, chimico-farmaceutic, economico-financiar, fizico-chimic, francez-român, greco-catolic, româno-american, ruso-român/rus-român), ca ?i alte adjective asem?n?toare împrumutate: *anglo-normand, austro-ungar, franco-italo-spaniol, indo-european, medico-legal; - adverb (invariabil!) + adjectiv (eventual provenit din participiu), compusul prezentând o diferen?? de sens fa?? de cuvintele de baz?: a?a-zis „pretins”, \bine-crescut „cuviincios”, Ibine-cunoscut „celebru”, \bine-venit „oportun, agreat”, drept-credincios, înainte-merg?tor, liber-schimbist, nou-n?scut, propriu-zis, sus-numit; Ele se deosebesc de îmbin?rile cu o structur? ?i o componen?? asem?n?toare, care se scriu într-un cuvânt când sunt compuse sudate (binecuvâtat) ?i separat când sunt grupuri de cuvinte care î?i p?streaz? sensul (\b[ne crescut „dezvoltat bine”). 4. substantiv denumind un punct cardinal + adjectiv: est-europenn, nord-american, nord-vestic, sud-dun?rean; în compusele complexe se recomand? ca între principalele secven?e s? se foloseasc? linia de pauz?: americano-vesl-german, nord-nord-vestic. 5. izol?ri de propozi?ii/fraze: (me?ter) drege-stric?. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române__________________LXVI 4.2.2. Adverbe Adverbele compuse (dintre care unele sunt ?i adjective sau conjunc?ii) se scriu într-un cuvânt sau cu cratim?. I. Se scriu într-un cuvânt adverbele sudate (unele devenite neanalizabile pentru vorbitori) compuse din: 1. adjectiv (calificativ sau pronominal) + substantiv: alt?dat? „odinioar?”, altfel „în alt mod, în caz contrar”, ast?zi, astfel, bun?oar?, deseori, rareori, uneori; 2. adverb (± prepozi?ie) + adverb (uneori provenit din participiu) sau numeral: bineîn?eles „desigur”; câteodat? „uneori”, nicicând „niciodat?”, nici(de)cum „deloc”, niciodat? „în niciun moment”, numai „doar”, numaidecât „imediat”, totodat? „în acela?i timp”, totuna „la fel”; 3. adverb + conjunc?ie: a?adar; 4. adverb + elementul final -va: cândva; 5. adverb + elementul final -?i: câtu?i, iar??i, totu?i; 6. adverb (?i adjectiv) provenit din participiu la forma negativ? compus cu adverbul mai intercalat între ne- ?i participiu: nemaipomenit; 7. articol/numeral + substantiv: lodat? „cândva, imediat, în sfâr?it”; 8. conjunc?ie + pronume: dar(?)mite; 9. elementul ini?ial fie(?i)-, oare(?i)-, ori(?i)- + adverb: fiecum (înv.), oare(?i)cum „cumva”, oricând, oricum, oriîncotro, *ori(?i)cât; 10. prepozi?ie (± prepozi?ie) + adverb: adesea, arar, deasupra, decât „numai”, degeaba, demult „odinioar?”, deplin (?i adjectiv), desigur „în mod cert”, dinadins, din?untru, împotriv?, înadins, îndeaproape, îndelung, întocmai, (mai) prejos, (mai) presus; 11. prepozi?ie (± prepozi?ie) + numeral: împreun?, întruna „mereu”; 12. prepozi?ie + prepozi?ie + prepozi?ie: dedesubt; 13. prepozi?ie + pronume: laolalt?; 14. prepozi?ie (± prepozi?ie) + substantiv: acas?, anume, asear?, defel „deloc”, degrab? „repede”, deloc „nicidecum”, deodat?, departe, devale „în jos”, devreme „din timp”, dimpotriv?, Idisear?/desear?, împrejur, încontinuu „mereu”; IRostirea ?i scrierea !disear? sunt preferate lui desear?, deoarece nu se mai percepe, în general, provenien?a din de + sear?. 15. verb + conjunc?ie: parc?, cic? (pop.), m?tinc? (pop.); 16. tipuri izolate: alalt?ieri, pretutindeni, (în)totdeauna, vas?zic? „adic?”. II. Se scriu cu cratim? adverbele compuse: 1. (par?ial) analizabile (incluzând uneori adverbe provenite din substantive): *ala.lt?ieri-diminea??, *azi-m?ine, *azi-noapte, *m?ine-diminea??; 2. rimate sau/?i ritmate, formate din elemente care nu exist? independent: ceac-pac, harcea-parcea, (ni)tam-nisam; 3. provenite prin schimbarea categoriei gramaticale din substantive compuse scrise cu cratim?: dup?-amiaza, dup?-amiaz?, dup?-masa, dup?-mas? „în a doua parte a zilei”; LXVII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 4. în care cratima noteaz? eliziunea: dintr-adins, dintr-odat?, într-adins. Scrierea împreun? deosebe?te asemenea adverbe de grupurile de cuvinte cu o structur? asem?n?toare, în care componentele î?i p?streaz? independen?a ?i în?elesul, ?i care se scriu în cuvinte separate: alt? dat?, altfel, bine în?eles, câte o dat?, de cât, defel, de grab? (De grab?, a gre?it), de loc, de mult, de plin, *de sigur (De sigur, e sigur), de vale, de vreme, *dup? amiaza (Dup? amiaza aceea torid? a urmat o sear? r?coroas?), *dup? masa (A plecat imediat dup? masa de prânz), *fie cum (Fie cum vrei tu), în continuu, într-una (scris cu cratim? din motive fonetice), nici când, nici (de) cum, nici odat?, nici o dat?, nu mai, numai de cât, oare cum, o dat?, ori cât, tot odat?, tot o dat?, tot una, va s? zic? „vrea s? însemne”. 4.2.3. Conjunc?ii Conjunc?iile compuse se scriu într-un cuvânt sau în cuvinte separate. I. Se scriu într-un cuvânt conjunc?iile compuse la origine, dar sudate (unele devenite neanalizabile pentru vorbitori): deoarece, de?i, fiindc?, încât (îl durea atât de tare, încât nu putea vorbi), întrucât „deoarece” (A lipsit întrucât era bolnav), precum, vas?zic? (?i adv.) „prin urmare, deci”. Ele se disting astfel de locu?iunile ?i de grupurile de cuvinte cu o componen?? asem?n?toare, scrise în cuvinte separate: dat fiind c?, în cât (în cât („în ce dat?”) suntem ast?zi?, în cât timp ai scris?), întru cât „în ce m?sur?” (Nu v?d întru cât ideea ta ar fi mai bun?), va s? zic? „înseamn?” („o so?ietate f?r? prin?ipuri, va s? zic? c? nu le are." Caragiale). II. Se scriu în cuvinte separate conjunc?iile analizabile formate din dou? elemente conjunc?ionale: ca s?, cum c?, cum ?i, de s?, încât s?, precum c?. 4.2.4. Interjec?ii Prin natura lor, interjec?iile sunt mai greu de normat, inclusiv sub aspect ortografic. în principiu, interjec?iile compuse se scriu într-un cuvânt sau cu cratim?. I. Se scriu într-un cuvânt interjec?iile compuse sudate: behehe, heirup, iac?(t?), mehehe, tralala. II. Se scriu cu cratim? interjec?iile compuse analizabile: cioc-boc, haida-de, hodoronc-tronc, hop-(?-)a?a, hopa-?opa, tic-tac, tranca-fleanca, tura-vura. Succesiunile de interjec?ii diferite se scriu în cuvinte separate (ia hai), iar cele sinonime se despart prin virgul? sau semnul exclam?rii: trosc, pleosc/trosc! pleosc!. 4.2.5. Numerale Numeralele compuse53 se scriu într-un cuvânt sau în cuvinte separate. I. Se scriu într-un cuvânt numeralele cu un grad avansat de sudur?: 1. cardinale propriu-zise: seriile formate cu spre (unsprezece ...) ?i unele serii formate prin al?turare: dou?zeci ...; 53 Numeralele, mai ales cele cardinale, se scriu îns? rar în cuvinte ?i mai frecvent cu cifre. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXVIII 2. colective ?i distributive: amândoi ?i seriile câte?itrei, tustrei...; 3. ordinale: dintâi, întâia?i, seriile al unsprezecelea ..., al dou?zecilea ... II. Se scriu în cuvinte separate unele serii de numerale mai pu?in sudate (unele considerate ?i locu?iuni): 1. adverbiale: seriile (câte) o dat? „nu de mai multe ori” (care r?spunde la întrebarea de câte ori?: numai o dat? în via??, o dat? pentru totdeauna), de (câte) dou? ori; întâia(?i)/prima dat?/oar?, a doua oar?...; Adverbul compus odat? „cândva (în trecut sau în viitor), imediat, îndat?” se scrie într-un cuvânt. 2. cardinale: seriile dou?zeci ?i unu ...; o sut?, dou? sute...; o mie, dou? mii, dou?zeci de mii...; un milion ...; o sut? unu ...; o mie unu ... etc. Scrierea continu? a numeralelor cardinale, care se cere uneori în stilul administrativ, constituie o excep?ie. 3. colective ?i distributive (considerate ?i locu?iuni): seriile câte unu ..., to?i trei...; 4. frac?ionare (cu comportament de substantive): seriile o doime, dou? treimi etc.; 5. ordinale corespunz?toare celor cardinale din seriile de mai sus: al dou?zeci ?i unulea ...; al o sut?lea, al dou? sutelea ...; !al (o) mielea ...; !al (un) milionulea ...; al o sut? unulea...; al o mie unulea; al dou?zeci miilea...; (cel) din urm? (considerat ?i locu?iune). Pentru scrierea numeralelor ordinale ?i frac?ionare în notarea lor cu cifre ?i litere v. 1.2.4. Cratima. 4.2.6. Prepozi?ii Prepozi?iile compuse se scriu într-un cuvânt sau în cuvinte separate. I. Se scriu într-un cuvânt prepozi?iile compuse sudate (unele devenite neanalizabile pentru vorbitori): deasupra, dedesubtul, despre, dimprejurul, dinaintea, dinapoia, dind?r?tul, dinspre, dintre, dintru, împotriva, împrejurul, înaintea, înapoia, în?untrul, înd?r?tul, înde, înspre, printre, printru; II. Se scriu în cuvinte separate prepozi?iile compuse din dou? sau trei elemente nesudate: *? la, de c?tre, de dedesubtul, de dup?, de la, de pe, de pe lâng?, de sub, f?r? de, în afara, în contra, pân? dup?, pân? în, pân? la, pân? pe dup?, pân? pe la, pân? pe sub, pe la, pe lâng?. Din motive fonetice, prepozi?ia compus? de-a din locu?iuni ca de-a berbeleacul, de-a baba-oarba, de-a latul se scrie totdeauna cu cratim?, în timp ce prepozi?iile de + a + verbe la infinitiv se scriu separat sau cu cratim?, în func?ie de tempo (de a/de-a scrie). Primul component din prepozi?iile compuse f?r? de, pân? la se scrie cu apostrof în cazul c?derii, la pronun?area în tempo rapid, a vocalei sale finale: f?r’ de mil?, pân’ la tine. LXIX Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 4.2.7. Pronume ?i adjective pronominale Pronumele ?i adjectivele pronominale compuse se scriu într-un cuvânt sau în cuvinte separate. I. Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelor ?i adjectivelor pronominale sudate, compuse la origine ?i devenite în parte neanalizabile, cu excep?ia de sub II.: 1. de înt?rire: seria lui însumi; 2. demonstrative: seriile lui acela?i, ?l?lalt, ?st?lalt, cel?lalt, cest?lalt; 3. nehot?râte compuse cu: - elementele ini?iale alt-, fie(?i)-, fi(e)?te-, fite-, oare(?i)-, ori(?i)-, vre-: altceva, fie(?i)care, fi(e)?tecine, fitecine, oare(?i)care, ori(?i)care, vreun, vreunul ?.a.; - elementul final -va: ceva, niscaiva ?.a.; Pronumele ?i adjectivele compuse se disting astfel ?i grafic de îmbin?ri libere precum oare care, ori care (Oare care dintre ei o fi f?cut asta? S? vin? to?i ori care vrea). 4. negative:!niciun, Iniciunul (N-a venit niciun elev/niciunul). !Se revine astfel la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui Iniciunul ?i ale adjectivului pronominal corespunz?tor lniciun5i (niciuna, nici o etc.) — la fel ca a lui vreunul, vreun —, prin aplicarea consecvent? a principiului conform c?ruia compusele trebuie distinse ?i grafic de îmbin?rile libere asem?n?toare: nici un adverb + articol (Nu e nici un om prost, nici un incult),. adverb + numeral (M? confunda?i, eu nu am nici un frate, nici mai mul?i), *nici unul adverb + pronume nehot?rât (Nu-mi place nici unul, nici cel?lalt). 5. personale ?i de polite?e: dumneata, dumnealui etc.; 6. reflexive cu elementul final -?i: sie?i, sine?i; II. Se scriu în cuvinte separate toate formele pronumelui relativ compus cel ce (inclusiv forma cu valoare „neutr?” ceea ce), care este interpretat, din cauza flexiunii lui cel, ?i ca pronume + pronume. 4.2.8. Substantive 4.2.8.1. Substantive comune Substantivele comune compuse (dintre care unele sunt ?i adjective) se scriu într-un cuvânt sau cu cratim?. în cazul multor compuse, sensul componentelor nu corespunde, total sau par?ial, realit??ii denumite de ele. I. Se scriu într-un cuvânt substantivele compuse sudate, cu articulare ?i flexiune numai la ultimul element, formate din sau cu: 1. abrevieri: agromec, elinvar; 54 Singurul pronume/adjectiv pronominal — în afar? de cel ce — care se scria în cuvinte separate. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXX 2. cuvinte (nelegate prin vocal? de leg?tur?) care formeaz? compuse cu unitate semantic? ?i gramatical? mai mare decât a celor scrise cu cratim?, având structura: - adjectiv (inclusiv provenit din numeral ordinal) + substantiv: bun?stare „prosperitate”, dreptunghi, ?uraluminiu, lungmetraj, primadon? (împrumutat), prim?var? (din fondul vechi), scurtmetraj, triplusalt; Compusele cu structur? ?i componen?? asem?n?toare, dar nesudate, se scriu cu cratim? (bun?-credin?? „onestitate”; neologismele analizabile compuse cu prim-), iar grupurile de cuvinte în care componentele î?i p?streaz? autonomia — în cuvinte separate (bun? stare „stare bun?”), adverb (uneori substantivizat) + substantiv: binecuvântare, binefacere, r?uf?c?tor, r?uvoitor; - prepozi?ie ± prepozi?ie + substantiv (uneori provenit din supin sau infinitiv lung): deîmp?r?it, dem?ncare „mâncare” (pop.), deochi, f?r?delege, subsol, supat (pop.); Se scriu în cuvinte separate, sau, din motive fonetice, cu cratim?, secven?ele în care cuvintele î?i p?streaz? individualitatea (a da de mîncare; De mâncat, a? mânca, respectiv *de-mp?r?it). - substantiv + adjectiv: botgros (pas?re), vinars; Se scriu separat secven?ele în care cuvintele î?i p?streaz? individualitatea: bot gros (Ursul are un~). - substantiv + substantiv(e) în nominativ (sau provenit(e) din construc?ii cu acuzativul): *blocstart, concertmaistru, electronvolt, fluorclormetan, loc?iitor, metalazbest, omucidere, valvârtej (pop. „vâltoare”; folosit mai mult adverbial); 3. cuvinte unite prin vocala de leg?tur? o: anotimp, *aurolac, citatomanie,. ?edin?omanie; 4. elemente de compunere neologice: *acvplanare, *aeroambulan??, *duroflex, *gastroenterolog, *metaloplastie, *neocomunism, *policalificare, *politolog, *primoinfec?ie, teleconferin??; 5. elemente de compunere vechi + cuvinte inexistente ca atare în limba român? actual?: ba?buzuc, pravoslavnic, protopop; Compusele incluzând cuvinte care se reg?sesc în limba român? actual? se scriu cu cratim?: ba?-boier. 6. compuse parasintetice: capîntortur?55, codobatur?, g?tleg?u, mân??tergur?; 7. tipuri izolate: atotputin??, atot?tiin??; preaplin „dispozitiv”; sinucidere, sinuciga?; untdelemn „ulei”. Secven?ele cu structur? similar? în care componentele î?i p?streaz? autonomia se scriu în cuvinte separate: prea plin, unt de cacao. II. Se scriu cu cratim? substantivele compuse cu unitate semantic? ?i gramatical? mai mic? decât a celor scrise într-un cuvânt (?i, eventual, cu articulare ?i flexiune ?i la primul element), având structura: 55 Scris gre?it în DEX cu â. LXXI Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 1.-3. adjectiv + substantiv, ?i anume: - bun, r?u: Ibun?-credin?? „onestitate”; *bun?-cre?tere, Ibun?-cuviin?? „polite?e”; !bun?-diminea?a (plant?); bun-gust „sim? estetic”, bun-plac, Ibun-r?mas „adio”, bun-sim? „decen??”; rea-credin??, rea-voin??; Compusele sudate cu structur? asem?n?toare se scriu într-un cuvânt (bun?stare „prosperitate”), iar secven?ele în care componentele î?i p?streaz? autonomia — în cuvinte separate (bun? cre?tere „dezvoltare bun?”, bunul gust al libert??ii). - dublu, triplu: *dublu-casetofon, dublu-decalitru; triplu-sec, triplu-voal; Secve?ele cu o structur? similar? în care componentele î?i p?streaz? autonomia se scriu în cuvinte separate (dublu ve/dublu vî, triplu exemplar), iar cele sudate — într-un cuvânt: triplusalt. - prim ?i viceprim: *prim-balerin, *prim-balerin?, prim-ministru, prim-plan, prim-pretor, \prim-procuror, prim-secretar, *prim-solist, *prim-solist?, prim-viceprim-ministru, viceprim-ministru; Prim?var? ?i primadon? se scriu într-un cuvânt, iar grupurile de cuvinte prim ajutor, prim amorez — în cuvinte separate. Scrierea cu cratim? deosebe?te grafic compusele de îmbin?rile sintactice libere de tipul X este primul („cel dintâi”) ministru care a demisionat. 4. interjec?ie + interjec?ie: (un) sc?r?a-sc?r?a (-pe-hârtie) „func?ionar”; 5. numeral cardinal + substantiv (± adjectiv): Icinci-degete, doi-fra?i (plante), nou?-ochi (pe?te), trei-le?e?tile (dans), trei-fra?i-p?ta?i (plant?), unsprezece-metri „lovitur? de la 11 m”; 6. prepozi?ia dup? + substantiv: dup?-amiaz?, dup?-mas? „a doua parte a zilei”; 7. substantiv + adjectiv: argint-viu „mercur”, burt?-verde „burghez”, cal-turtit „libelul?”, coate-goale „persoan? s?rac?”, f?t-frumos „tân?r frumos”, floare-domneasc? (plant?), gur?-spart? „persoan? care flec?re?te”, iarb?-deas? (plant?), jur-fix „zi de primire”, lemn-c?inesc (plant?), mam?-mare „bunic?”, ma?e-negre (pe?te), ma?e-fripte „persoan? zgârcit?”, Ipe?te-auriu (pe?te), piatr?-vân?t? „sulfat de cupru”, r?mas-bun „adio”, sânge-rece „calm”, tat?-mare „bunic”, vorb?-lung? „persoan? care flec?re?te”; în formele cu apocop? marcat? prin apostrof nu se mai pune cratima: mam’mare. Se scriu în cuvinte separate numele de func?ii compuse de tipul comisar principal, director adjunct, director general. 8. substantiv + prepozi?ie + substantiv: arbore-de-cacao (plant?), bou-de-balt? „bâtlan; gândac”, brânz?-n-sticl? „persoan? zgârcit?”, cal-de-mare (pe?te), câine-de-mare „rechin”, drum-de-fier „cale ferat?”, floare-de-col? (plant?), gur?-de~lup„ma\îorma?ie; ochi de parâm?”, iarb?-de-Sudan (plant?), lochi-de-pisic? „mineral; disc reflectorizant”, \pe?te-cu-spad? (pe?te), piatr?-de-var „carbonat de calciu”, poale-n-brâu „pl?cint?”, purice-de-ap? (crustaceu), Ivi??-de-vie (plant?); 9. substantiv + substantiv în nominativ: an-lumin? „unitate de lungime”, artist-cet??ean, *bas-bariton, bloc-diagram?, bloc-tum, cal-putere „unitate de m?sur?”, Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXXII cninc-Iup (specie de câini), 'couiabil-?cf56, *cuvânt-titlu „intrare de dic?ionar", cuviuit-chcic „termen principal”, anmnl-vcdctn, dccrcl-icgc, formulnr-tip, gcncral-coloncl, locotcncnt-comnndor, mam?-soncr? „soacr?”, mnrxism-launism „doctrin?", ’ma?in?-capcann, mn?in?-uncall?, nord-cst, pasnrc-lir?, pas?rc-muscn (p?s?ri), Ipc?tc-ciocan (pe?te), pu?c?-mitralicr?, situafic-liniit?, volt-ampcr, Iwatt-or? (unit??i de m?sur?), zi-lumin?, zi-munc?; Se serie într-un cuvânt 'bloc?tart (ca ?i blochaus, blocnotes). în cazul compusclor complexe de tipul nord—nord-cst, nord-cst - sud-vest se recomand? scrierea cu linie de pauz? între cele dou? grupuri principale. 10. substantiv (articulat) + substantiv în genitiv: cahd-dracului „libelul?”, ccrul-gurii „palatul bucal”; ciubo?ica-cucului, flonrca-soarclui, gurn-lcului, iarba-finrclor, ochiul-boului (plante), pas?rca-paradisului (pas?re), pintra-indului „azotat de argint”, roza-vânturilor (reprezentare grafic?), snngclc-voinicuîui (plant?), \vnca-Donmuhii (insect?); 11. izol?ri de propozi?ii/fraze (majoritatea — epitete): casc?-gtirn „persoan? distrat?", duc?-sc-pc-pustii „dracul”, du-ie-vino „mi?care”, fîc-icrtatul „r?posatul”; jluicrn-vnnt, Jlutur?-vânt „haimana”, gur?-casc? „persoan? distrat?”, încurc?-lumc, las?-m?-s?-tc-las „persoan? indolent?”, l?-mn-mmnn „persoan? incapabil?”, linge-blide „parazit”, nu-m?-uila (plant?), pnp?-lapte „n?t?flea??”, pierde-varn „persoan? lene??”, soare-npunc, soare-r?sare (puncte cardinale), spargc-vnl „parapet", târâie-brâu, trei-p?ze?te (în expresii); ucig?-I-crucca, ucig?-l-loacn „dracul”, uite-popa-nu-c-popn, vino-ncoa'/vino-nconce „farmec”, zgnrie-brnnz? „persoan? zgârcit?”, zgârie-nori „construc?ie foarte înalt?”; 12. elemente de compunere vechi + substantive existente în limba român?: bn?-boicr, treti-logof?t, vcl-nrma?, vtori-logof?t/ftori-logof?t; Compusele de acest tip cu componente inexistente în limba român? actual? se scriu într-un cuvânt: ba?buzuc. 13. tipuri izolate: ca-la-Breaza (dans), '.cuvânt-înainte „prefa??”, Unni-nudl-cn-pcrfcct (timp verbal), de-doi (dans), iarba-datului-?i-a-faptului (plant?), mai-marclc „superiorul”, snnge-dc-noit?-fra?i (plant?; r??in?), terchen-bcrchen „persoan? de nimic", Irci-frali-pntn?i (plant?). Secven?ele cu structur? ?i componen?? asem?n?toare în care cuvintele î?i p?streaz? autonomia se scriu separat. Multe compuse scrise cu cratim? sunt disociabile, situa?ie în care cratima dispare: bum sa credin??; dublul s?tt casetofon; România, prin primul ei ministru ...; blocul acesta turn; contabilul lor ?ef. ^ In COR. Clasificarea ocupa?iilor din România, Meteor Press, Bucure?ti, 2003, ?i in actcle normative (Ordonan?a de urgent? nr. 191 din 12 decembrie 2002, in Monitorul Oficial al României, XIV, nr. 951, Partea I. 24 decembrie 2002), numele de funejii compuse cu ?ef sunt scrise in cuvinte separate; ci. ?i negociator sefetc. LXXIII Principalele nonne ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române !Se generalizeaz? scrierea cu cratim? a compuselor nesudate care denumesc substan?e chimice distincte ?i specii distincte de plante sau de animale (cu nume ?tiin?ifice diferite). 4.2.8.2. Substantive proprii Unele substantive proprii (nume de persoane sau de locuri) compuse apar?in unor tipuri care se reg?sesc ?i printre substantivele comune compuse ?i se scriu în acela?i mod cu acestea (v. 4.2.8.I. Substantive comune), dar exist? ?i tipuri de compuse care se întâlnesc numai printre substantivele proprii sau chiar numai printre numele de locuri, de persoane sau de institu?ii etc. în cele ce urmeaz? se au în vedere numele proprii române?ti, precum ?i unele nume de locuri str?ine folosite în limba român?. Unele substantivele proprii române?ti57 apar ?i cu alte grafii decât cele recomandate de normele academice: este vorba de nume de persoane, a c?ror scriere (v. nota la Tab. 2) trebuie respectat?, pentru a se p?stra identitatea persoanei, ?i de nume de locuri, care apar în acte oficiale sau în lucr?ri de specialitate sub forme diferite de cele din limbajul obi?nuit. în func?ie de gradul de unitate, substantivele proprii se scriu: 1. într-un cuvânt; 2. cu cratim?; 3. în cuvinte separate, astfel: 1. se scriu într-un cuvânt substantivele proprii sudate cu structura: - numeral cardinal + substantiv: nume de locuri (?aptesnte) sau de familie (Cincilei); Dar Trei Brazi (caban?). - prepozi?ie sau articol + substantiv: nume de locuri (Subcetate, Suplai) sau de familie (Amarie(i), Celmare, Delavrancea, Dinvale); Dar ?i Cel Mare5i, între Tarlale. - substantiv + adjectiv: nume de locuri (Câmpulung, Satulung) sau de familie (Boub?trân); Dar Baia Mare, Barb?-Albastr?. - substantiv + prepozi?ie + substantiv: Capdebo(u) (nume de familie); - substantiv + substantiv cu form? de nominativ-acuzativ: nume de locuri (Iacobdeal (deal), Sândominic) sau de familie (Hagiculea, Mo?andrei); Dar ?i lacob Deal (sat), Hagi Culev. - compuse cu abrevieri (nume de locuri formate din fragmente de cuvinte combinate între ele sau cu cuvinte): Eurasia; 57 V. ?i 2.5. Scrierea ?i pronun?area numelor proprii str?ine. 58 Cf. Pagini Albe. Cartea de telefon Bucure?ti, Jude?ul Ilfov, 2003-2004, voi. I. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXXIV - compuse provenite din izol?ri de propozi?ii sau fraze: nume de locuri (Vaideei) sau de familie (Sparionoapte); - nume proprii religioase cu o structur? complex?: Atotputernicul. 2. se scriu cu cratim? urm?toarele tipuri de substantive proprii: - nume de locuri (cu excep?ia toponimelor urbane) cu structura substantiv + substantiv cu form? de nominativ-acuzativ, ?i anume: - formate din dou? nume proprii de loc: Cluj-Napoca (localitate), Bicaz-Tulghe? (pas), Bistri?a-N?s?ud, Cnra?-Severin (jude?e), Guineea-Bissau (stat), Iezer-P?pu?a (masiv muntos); - cu structura nume propriu de loc + substantiv comun cu rol distinctiv (de cele mai multe ori termen generic geografic sau teritorial-administrativ): Devcea-Est; Devcea-Vest (vârfuri de deal), Domne?ti-Sat, Domne?ti-Târg (localit??i); Dar ?i lacobdeal (deal). - cu structura substantiv comun + nume propriu de loc (de cele mai multe ori în compuse cu un termen generic care nu se mai folose?te actualmente pentru realitatea denumit? sau are un sens care nu corespunde realit??ii locale actuale): Baia-Sprie, Ocna-?ugatag59 (localit??i), Pârâul-C?rbuna (p?dure); - nume de persoane reale ?i de personaje, ?i anume: - prenume ?i nume de familie compuse din dou? nume de persoane: Ana-Maria; Ioan Piuariu-Molnar; - nume de familie cu structura nume de persoan? + nume geografic: Niculescu-Buz?u, R?dulescu-Motru; - nume de personaje istorice, literare, religioase cu structura nume de persoan? + substantiv comun indicând un rang, un grad, o func?ie etc. (indiferent de ordine): F?rca?-Aga, Ro?u-împ?rat (dar împ?ratul Ro?u), Ali-Pa?a, Negru-Vod?60; Baba-Cloati?a, Hagi-Tudose; Unele nume de persoane se scriu ?i într-un cuvânt: Anamaria, Hagiculea. - nume de personaje cu structura: - substantiv + substantiv cu form? de nominativ-acuzativ: Ril?-Iepuril?; - substantiv în nominativ-acuzativ + substantiv în genitiv: P?una?ul-Codrilor, Zâna-Z?nelor; - substantiv + adjectiv: Barb?-Albastr?, F?t-Frumos, Harap-Alb; - substantiv + prepozi?ie sau adverb + substantiv: Craiul-de-Rou?, ?chiopul-c?t-Cotul; - adjectiv + ca + substantiv: Alb?61-ca-Z?pada; - verb + substantiv (provenite din izol?ri): Strâmb?-Lemne; 59 Scrise Baia Sprie, Ocna ?ugatag în Eliza Ghinea, Dan Ghinea, Localit??ile din România. Dic?ionar, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2000, s.v. 60 Dar scris Negru Vod? ca nume de localitate în Eliza Ghinea, Dan Ghinea, op. cit., s. v. 61 Sau Alba—. LXXV Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române - nume de personaje cu structur? complex?: !Statu-Palm?-Barb?-Cot, Jum?tate-de-Om-C?lare-pe-Jum?tate-de-Iepure-?chiop, Tic-Pitic-Inim?-de-Voinic; 3. se scriu separat: - numele proprii geografice sau administrativ-teritoriale, inclusiv din toponimia urban? (cu excep?ia celor de sub 1.), cu structura: - prepozi?ie + substantiv: Intre Tarlale (strad?), La Om (vârf); Dar Subcetate. - substantiv + adjectiv: Asia Mic?, Baia Mare, Marea Neagr?, Noua Zeeland?, Peninsula Balcanic?, Piatra Ars? (platou montan); Dar Câmpulung. - substantiv + numeral, indiferent de ordine: Bulevardul 1848, Trei Brazi (caban?), Zece Mese (strad?); Dar ?aptesate. - substantiv + prepozi?ie + substantiv sau adverb: America de Nord, Câmpia de Vest, Cu?itul de Argint (strad?), Gara de Nord, Vin?u de Jos; - substantiv + substantiv cu form? de nominativ-acuzativ (?i valoare de apozi?ie): Câmpia Bumas (strad?), Republica Mali, Sultanatul Oman; - substantiv + substantiv în genitiv: Balta Br?ilei, Calea Victoriei, Delta Dun?rii, Gura Teghii (comun?), Pe?tera Muierii, Pia?a Unirii, Valea lui Mihai (ora?); - cu structur? complex?: Cracul cu Doi Lupi (punct geografic), Oceanul înghe?at de Nord; - nume de persoane reale ?i de personaje cu structura: - nume propriu de persoan? + prepozi?ie + nume propriu de loc: Pop de B?se?ti, Radu de la Afuma?i; Când se consider? c? prepozi?ia face parte din numele de familie, nu se scrie separat: Delavrancea. - prenume ± cel + adjectiv: Alexandru cel Bun, Mihai Viteazul, Mircea cel B?trân, Petru ?chiopul, Stan P??itul, ?tefan cel Mare. Când cel face parte din numele de familie, acesta se poate scrie ?i într-un cuvânt: Celmare sau Cel Mare. Numele de localit??i, de artere urbane sau de institu?ii provenite prin adoptarea altor nume proprii (în special de personalit??i, personaje, sau a unor nume geografice) trebuie s? respecte scrierea numelor proprii respective: Mihail Kog?lniceanu, Mircea cel B?trân (localit??i), Sfântul Gheorghe62, dar aceasta nu se întâmpl? totdeauna, cf. Mihai Viteazu, numele a cinci sate63. 4.2.9. Verbe 1. Pu?inele verbe compuse ?i parasintetice sunt sudate ?i se scriu, toate, într-un cuvânt: *a se autoacuza, a binecuvânta, a binedispune, a binevoi, a scurtcircuita, a se 62 Sfiinhi Gheorghe în Eliza Ghinea, Dan Ghinea, op. cit., s. v. 63 Ci. Eliza Ghinea, Dan Ghinea, op. cit., s. v. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXXVI sinucide; a electrifica, a legifera, a multiplica, a prolifera, a telecomanda; a îngenunchea, a prescurta, inclusiv forma?ii accidentale ca a furg?si, a furlua. 2. Se scrie într-un cuvânt gerunziul negativ compus cu adverbele mai sau prea intercalate între prefixul ne- ?i verb: nemai?tiind, neprea?tiind (ca ?i ne?tiind). Pentru participiile corespunz?toare v. 4.2.1. Adjective. 4.3. Scrierea locu?iunilor I. Locu?iunile se scriu în general în cuvinte separate64, nedeosebindu-se grafic de grupurile libere de cuvinte. Este vorba de locu?iuni: 1. adjectivale: altfel de „diferit”, astfel de „asemenea”, de prim rang „de calitatea întâi”; 2. adverbiale: lalt? dat? „în alt? împrejurare”,!alte da?i „în alte împrejur?ri”, leu bun? ?tiin??, *de bun?voie „benevol”, de altfel „de altminteri”, *în jur „în preajm?”, *în jur de „aproximativ”; 3. conjunc?ionale: *chit c?, dat fiind c? (considerat? ?i îmbinare liber?), lodat? ce, *pân? ce, *pân? s?; 4. interj ec?ionale:! Doamne fere?te; 5. prepozi?ionale: *dejur împrejurul, *în ciuda, *în jurul, *în locul, lodat? cu; !În locu?iunile odat? ce „dup? ce, din moment ce” ?i odat? cu „în acela?i timp cu”, adverbul odat? se scrie într-un cuvânt. 6. pronominale:!Domnia Lui, lExcelen?a Sa, înalt Preasfin?ia Voastr?, IM?ria Ta; 7. substantivale: aducere aminte „amintire”, alter ego „dublu”, !b?gare de seam? „aten?ie”; 8. verbale: a aduce aminte „a aminti”, a avea de-a face, a b?ga de seam? „a observa”, a da n?val? „a n?v?li”; Scrierea în mai multe cuvinte distinge unele locu?iuni de cuvintele compuse cu o componen?? identic? sau asem?n?toare, scrise într-un cuvânt (ialt?dat? „odinioar?”, fiindc? „deoarece”), sau de grupuri de cuvinte scrise diferit (de altfel „de alt soi”). Din punctul de vedere al scrierii ca locu?iuni nu sunt semnificative situa?iile în care unele elemente din componen?a lor sunt scrise cu cratim? din motive fonetice — totdeauna (de-a berbeleacul, Idintr-odat?) sau accidental, pentru a reda rostirea lor în tempo rapid (*a?a ?i a?a/a?a ?i-a?a) — sau pentru c? sunt cuvinte compuse (Ide (pe) când Adam-Babadam). II. Se scriu cu cratim? unele locu?iuni adverbiale rimate sau/?i ritmate: calea-valea, câine-câine?te, fuga-fugu?a, treac?-mearg?, vr?nd-nevrând. 64 Deoarece nu pun alte probleme de scriere decât cele generale, precum ?i ale componentelor lor, multe locu?iuni — interpretate uneori ?i ca grupuri de cuvinte — nu au fost incluse în DOOM1, în DOOM2 ad?ugâdu-se un num?r restrâns. LXXVII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române III. Se despart prin virgul? grupurile componente ale unor locu?iuni adverbiale cu structur? simetric?, uneori rimate sau/?i ritmate: cu chiu, cu vai; de bine, de r?u; de voie, de nevoie. V. ?i 4.2.5. Numerale. 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte65 Grupurile relativ stabile (unele interpretate ?i ca locu?iuni) se scriu în cuvinte separate (iar cu cratim? numai din motive fonetice, v. 1.2.4. Cratima). Este vorba de îmbin?ri în care elementele componente î?i p?streaz? , sensul de baz?, care corespunde realit??ii denumite, cu structura: 1. adjectiv + substantiv: dublu ve/dublu vî, prim ajutor, prim amorez, triplu exemplar; Dar se scriu într-un cuvânt sau cu cratim? substantivele compuse cu o structur? asem?n?toare: *dublu-casetofon, *prim-balerin, primadon?, prim?var?, prim-plan, triplu-sec. 2. adverb + adjectiv (în general provenit din participiu): bine crescut „dezvoltat bine” (aluat ~), bine cunoscut „?tiut bine” (caz ~ de toat? lumea), bine în?eles „priceput bine”, bine venit „sosit cu bine” (~ din r?zboi); 3. adverb + adverb: nici odat? „nici odinioar?” (Nu l-am crezut ~, nu-l cred nici acum); 4. adverb + articol: *nici un (Nu e un om prost ?i nici un incult). 5. adverb + numeral: câte o dat? (tempo lent) „câte o singur? dat?” (M?nânc? numai ~ pe zi), nici o dat? „nici m?car o singur? dat?” (Nu numai c? n-a citit lec?ia de mai multe ori, dar n-a citit-o ~); 6. prepozi?ie + adverb: de mult „de mult timp” (N-a mai venit ~); 7. prepozi?ie + substantiv sau verb la supin: de mâncare, Ide mâncat (a da de mîncare; De mâncat, a? mânca); dup? masa de prânz, Idup? prânz. Dar se scriu într-un cuvânt sau cu cratim? compusele cu o structur? asem?n?toare: demâncare, demâncat „mâncare”, dup?-amiaz?, dup?-mas? „a doua parte a zilei”. 8. substantiv + adjectiv sau adjectiv + substantiv: *ap? mineral?, bun? cre?tere „dezvoltare bun?” (O ~ a plantelor se realizeaz? greu), *bun? diminea?a (formul? de salut), *bun? stare „stare bun?”, comisar principal, director adjunct, director general; 9. substantiv + prepozi?ie + substantiv: unt de cacao etc. Grupurile relativ stabile de cuvinte se deosebesc de cuvintele compuse cu structur? ?i componen?? asem?n?toare, în care elementele componente nu-?i p?streaz? sensul de baz? ?i nu corespund realit??ii denumite ?i care se scriu fie cu cratim? (\bine-crescut „cuviincios”, \bine-cunoscut „celebru”, Ibine-venit „oportun, agreat”; \ap?-alb? „cataract?”, *bun?-cre?tere „polite?e”, Ibun?-diminea?a 65 Pentru c? nu pun alte probleme de scriere decât cele generale, precum ?i ale componentelor lor, grupurile de cuvinte nu au fost incluse ca atare în Dic?ionar decât în m?sura în care era necesar s? se pun? în contrast cu ele scrierea unor compuse. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXXVIII „plant?”, piatr?-v?n?t? „sulfat de cupru”), fie într-un cuvânt: bineîn?eles „desigur”, !bun?stare „prosperitate”, câteodat? „uneori”; demult „odinioar?” (S-a întâmplat ~), niciodat? „nicicând”, '.niciun (adjectiv pronominal), untdelemn „ulei”. 5. Desp?r?irea în silabe ?i la cap?t de rând Desp?r?irea în silabe a unor cuvinte are scopul de a pune în eviden?? structura lor silabic? ?i, în cazul poeziei, metrica bazat? pe ea. Ea se face cu ajutorul cratimei ?i se folose?te în unele opere literare pentru a reproduce rostirea sacadat?, cu o anumit? valoare stilistic?: îm-be-d-lu-le! Ortografia este interesat? îns? mai ales de desp?r?irea la cap?t de rând, care nu coincide totdeauna cu desp?r?irea în silabe a cuvintelor. Când la sfâr?itul unui rând dintr-un text nu mai încape în întregime un cuvânt, un grup de cuvinte care formeaz? o unitate sau o abreviere, elementele în aceast? situa?ie pot fi trecute integral pe rândul urm?tor sau, în unele situa?ii, pot fi desp?r?ite de la un rând la altul. în cazul grupurilor de cuvinte, desp?r?irea se face cu ajutorul blancului, iar în cazul cuvintelor — cu ajutorul cratimei66. Scopul principal al desp?r?irii la cap?t de rând este de a face economie de spa?iu fa?? de trecerea integral? pe rândul urm?tor (?i, totodat?, de a p?stra o dispunere unitar? a textului pe spa?iul rândurilor), de aceea desp?r?irea nu are rost dac? este neeconomic?. Pe de alt? parte, ea nu trebuie s? duc? la dificult??i de în?elegere ?i s? fie neelegant?. Sistemul de reguli pentru desp?r?irea la cap?t de rând are un caracter mai mult sau mai pu?in conven?ional. Aceste reguli67 privesc atât modul în care se face desp?r?irea Ia cap?t de rând, cât ?i situa?iile în care aceasta este interzis? sau nerecomandabil?. 5.1. Desp?r?irea grupurilor de cuvinte ?i a abrevierilor Pentru p?strarea unit??ii lor, 1. nu se despart la sfâr?it de rând, ci se trec integral pe rândul urm?tor: - abrevierile — scrise „legat” (UNESCO)68 sau desp?r?ite prin blancuri (S N C F R), prin puncte (a.c.) ori prin cratim? (It.-maj., N-V) (nu: a.-c., U-NESCO/UNES-CO; S\N CFR, SN\CFR, SN C\FRrSN CF\R; lt.-\maj., N-1V); 66 în ce prive?te semnele de punctua?ie, spre deosebire de alte limbi, în român? punctul, semnul întreb?rii, semnul exclam?rii, virgula, punctul ?i virgula ?i dou? puncte nu se despart prin blanc de elementul care le preced? (dar sunt urmate de blanc, ca ?i linia de dialog); parantezele ?i ghilimele deschise se despart de elementul care le preced?, dar nu de cel care le urmeaz?; parantezele ?i ghilimelele închise nu se despart de elementele care le preced?; punctele de suspensie ?i linia de pauz? (în afar? de cazul când este folosit? ca semn ortografic) se despart prin blanc atât de elementul care le preced?, cât ?i de cel care le urmeaz?; cratima ca semn de punctua?ie se comport? la fel ca atunci când este semn ortografic (v. 5.2.3. Desp?r?irea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice). 67 In exemplele care ilustreaz? regulile indic?m numai limita la care se refer? regula respectiv?, pentru a o pune în eviden??, ?i nu desp?r?irea integral? a cuvântului. 68 Chiar când au dobândit comportamentul unor cuvinte: SIDA, nu SI-DA. LXXIX Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române - derivatele scrise cu cratim? de la abrevieri: R.A.T.B-ist (nu: R.A.T.B.- \ ist, R. \A.T.B.-ist, R.A. | T.B.-ist, R.A.T. \B.-ist)·, Derivatele devenite cuvinte urmeaz? regimul cuvintelor: ce-fe-rist. - inumele proprii de persoane: Popescu, Abd el-Kader (nu: Po-pescu/Popes-cu, Abd el-\Kader/Abd el-Ka-\der)·, - numeralele ordinale scrise cu cifre ?i litere: V-lea, 5-a (nu: V-|lea, 5-\a)·, 2. se recomand? s? nu se separe de la un rând la cel?lalt, ci s? se treac? împreun? pe rândul urm?tor: - prenumele (sau abrevierile prenumelor) ?i numele de familie: Ion Popescu, I. Popescu (nu Ion\Popescu, I.\Popescu)·, - nota?iile care includ abrevieri: 10 km, art. 3 (nu: 10\km, art.\3). 3. !se tolereaz? plasarea pe rânduri diferite a abrevierilor pentru nume generice ?i a numelor proprii din denumirile unor institu?ii, indiferent de ordine: Roman |S.A., SC Severnav ISA., dar ?i F.C. \ Arge?, RA \ „Monitorul Oficial”, SC | Severnav SA (ca ?i în scrierea complet?: Fotbal Club Arge? etc.). 5.2. Desp?r?irea în interiorul cuvintelor Desp?r?irea în scris a cuvintelor la cap?t de rând se face dup? reguli care difer?, par?ial, de regulile desp?r?irii în silabe, precum ?i de la limb? la limb?. Limita dintre secven?e se marcheaz? prin cratim? (v. ?i 1.2.4. Cratima), care se scrie numai dup? secven?a de la sfâr?itul primului rând. Sunt posibile dou? modalit??i de desp?r?ire a cuvintelor la cap?t de rând: pe baza pronun??rii69 ?i pe baza structurii morfologice a cuvintelor — modalit??i pe care le vom numi în continuare desp?r?ire dup? pronun?are ?i, respectiv, dup? structur?7° Pentru indicarea rostirii sacadate sau a metricii se folose?te numai desp?r?irea dup? pronun?are: I-nabilule! (nu ?i desp?r?irea dup? structur?: in-abilule). IRegula general? ?i obligatorie a desp?r?irii cuvintelor la cap?t de rând în limba român?, valabil? pentru ambele modalit??i, este interdic?ia de a l?sa la sfâr?it sau la început de rând o secven?? care nu este silab?71. Excep?ie: grupurile ortografice scrise cu cratim? (dintr-\un, într-\însa), la care se recomand? îns?, pe cât posibil, evitarea desp?r?irii. 69 Desp?r?irea dup? pronun?are a fost numit? ?i silaba?ie fonetic?, îns? aceast? denumire este improprie, deoarece desp?r?irea cuvintelor la cap?t de rând este o problem? practic?, în timp ce silaba?ia este o problem? lingvistic?. 711 Desp?r?irea dup? structur? a fost numit? ?i silaba?ie morfologic?, termen impropriu, întrucât ea nu are în vedere silaba?ia (care prive?te fonetica, nu morfologia), ci elementele componente din structura anumitor cuvinte. 71 Chiar dac? include o vocal? propriu-zis?, cum prevedea regula din DOOM1, care era mai pu?in restrictiv?. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXXX Rezultatele la care conduc cele dou? modalit??i coincid în multe cazuri, dar în altele pot diferi. îNormele actuale72 prev?d desp?r?irea dup? pronun?are. Este acceptat? ?i desp?r?irea dup? structur?, îns? cu unele restric?ii fa?? de recomand?rile din DQOM1. ______________________________________________ La nivelul cuvântului, nu se despart la cap?t de rând: - cuvintele monosilabice73; - secven?ele ini?iale ?i finale (fie c?, fonetic, simt sau nu silabe) constituite dintr-un singur sunet, redat prin: - o consoan? + -i „?optit” (nu: du?ma-ni); în acest caz, consoana nu formeaz? o silab? din punct de vedere fonetic. - o vocal? (nu: a-er, ?-la, e-popee/epope-e, i-real, î-hî, o-leac?, u-ria?; sublini-a, absorb?i-e, caca-o, su~i, ambigu-u). în acest caz desp?r?irea este neeconomic?, de?i este corect? din punctul de vedere al silaba?iei (?i de aceea în Dic?ionar se pun în eviden?? ?i asemenea silabe, nu în scopul desp?rjirii la cap?t de rând, ci pentru a indica structura silabic? a cuvântului ?i a oferi indicii privind pronun?area: sublini-a). Interdic?iile de mai sus privesc ?i grupurile ortografice scrise cu cratim?: nu: s-|a; i-\a, las-\o, mi-\a, zis-\a, i-\a. Dintre cele dou? modalit??i de desp?r?ire a cuvintelor la sfâr?it de rând: - desp?r?irea dup? pronun?are se poate aplica la toate cuvintele, inclusiv la componentele cuvintelor „formate”; ea este modalitatea unic? de desp?r?ire pentru toate cuvintele simple ?i pentru majoritatea derivatelor cu sufixe; - desp?r?irea dup? structur? se poate aplica numai la limita dintre elementele componente ale unor cuvinte „formate” sau scrise cu cratim? ori cu cratim? ?i linie de pauz? (la restul cuvântului putându-se aplica desp?r?irea bazat? pe pronun?are). Astfel, acela?i cuvânt „format” poate fi supus, în func?ie de secven?a care încape la sfâr?itul rândului ?i de op?iune, uneia sau celeilalte modalit??i de desp?r?ire: dup? pronun?are (ar-te-ri-os-cle-ro-z?) sau dup? structur? (arterio-scleroz?). Desp?r?irea dup? structur? are caracter cult ?i, în cazul cuvintelor împrumutate gata formate din alte limbi, presupune cunoa?terea formei ?i a sensului elementelor componente. Este mai ales cazul cuvintelor apar?inând unor terminologii de specialitate (formate, în mare parte, din elemente vechi 72 Cf. ?i Dic?ionarul general de ?tiin?e ale limbii, Editura ?tiin?ific?, Bucure?ti, 1997, s.v. silabafie: „Regulile morfologice nu [subl. ns. I. V.-R.] sunt obligatorii”. Desp?r?irea dup? pronun?are prezint? ?i avantajul c? pentru ea se pot stabili reguli mai generale decât pentru desp?r?irea dup? structur?. 73 Neindicarea accentului la un cuvânt românesc din Dic?ionar arat? c? acesta este monosilabic. Rezult? c?, dac? aceste cuvinte prezint? o succesiune de litere-vocale, acestea nu se pot afla în hiat, ci formeaz? un diftong (sau un triftong). (Absen?a accentului la cuvântul-titlu ?i notarea lui la indica?iile de pronun?are arat? c? litera vocal? în cauz? se pronun?? altfel decât se scrie.) LXXXI Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române grece?ti ?i latine?ti), a c?ror dep?r?ire dup? structur? este accesibil? adesea numai pentru speciali?ti ai domeniului respectiv. împrumuturilor din limbile moderne li se aplic?, ori de câte ori grafia permite, regulile de desp?r?ire a cuvintelor din limba român?: ca-te-ring, nu cater-ing, dar multe împrumuturi ?i nume proprii scrise ?i citite dup? reguli ale altor limbi fac, în general, necesar? consultarea Dic?ionarului. 5.2.1. Desp?r?irea dup? pronun?are Regulile desp?r?irii în scris dup? pronun?are se refer? la litere, dar privesc pronun?area cuvintelor în tempo lent ?i au drept criterii valorile literelor în scrierea limbii române (v. Tab. 2) ?i pozi?ia lor în diverse succesiuni. Desp?r?irea dup? pronun?are nu duce totdeauna la silabe propriu-zise, „fonetice” (cel mult s-ar putea vorbi de „silabe ortografice”74), ?i se face dup? reguli dintre care unele simt mai mult sau mai pu?in conven?ionale. Astfel, desp?r?irea în scris se întemeiaz? uneori pe decizii f?r? suport în fonetic?, de exemplu în cazul succesiunilor scl, ser, str între vocale, la care este posibil? orice silaba?ie fonetic?, dar la care, pentru desp?r?irea în scris, s-a optat, conven?ional, pentru modelul C-CC. Uneori chiar, desp?r?irea în scris poate contraveni pronun??rii — ca la desp?r?irea Unor consoane duble din împrumuturi (ca-pric-cio-so [ka-pri-co-zo]). în cele ce urmeaz? vom face distinc?ie, pe de o parte, între litere-vocale ?i litere-consoane — prin care în?elegem semnele grafice care noteaz?, cu prec?dere, sunete-vocale, respectiv sunete-consoane — ?i, pe de alt? parte, între vocale propriu-zise ?i semivocale — care sunt sunete cu un comportament diferit, notate cu ajutorul unor litere-vocale (?i, în unele împrumuturi, chiar cu litere-consoane: w) —, precum ?i de situa?iile în care anumite litere nu noteaz? niciun sunet, ci servesc numai ca semne grafice. Indica?iile din Dic?ionar privitoare la pronun?are ?i, respectiv, la desp?r?irea dup? pronun?are sunt complementare: de exemplu, indicarea desp?r?irii ofer?, implicit, informa?ii ?i asupra pronun??rii în situa?iile în care din pozi?ia accentului nu rezult? dac? o liter? trebuie interpretat? ca vocal? sau ca semivocal?, iar în cazul succesiunii de litere iu dup? consoan?, la finala cuvintelor, din indicarea pronun??rii [iu] (accesoriu [riu pron. râ]) rezult? c? desp?r?irea este acceso-riu, nu accesori-u. 5.2.1.1. Litere-vocale La desp?r?irea la cap?t de rând care implic? litere-vocale trebuie s? se aib? în vedere c?: - literele e, i, o, u, w ?i y noteaz? atât sunete-vocale propriu-zise, cât ?i semivocale75, desp?r?irea depinzând de valoarea lor; 74 Flora ?uteu, Elisabeta ?o?a, îndreptar ortografic ?i morfologic, Floarea Darurilor, Saeculum I.O., Bucure?ti, 1999, p. 280. 75 Dintre acestea, semivocalele e ?i o nu pot ap?rea decât înainte de vocal?. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXXXII Vorbitorii nativi fac cu relativ? u?urin?? aceste distinc?ii, mai ales în cazul cuvintelor vechi în limb?. în cazul neologismelor, îns?, pot exista mai frecvent dubii dac? unele succesiuni de litere-vocale se pronun?? cu hiat sau cu diftong. - literele e ?i i pot servi ?i ca simple semne grafice, f?r? a nota sunete, ?i anume dup? c, g, ch ?igh, ?i în aceste cazuri nu conteaz? ca vocale: cea-r? [car?], cia-con?; gea-muri, giar-?ia; chea-m?, chia-bur; ghea-r?, ghia-ur, nu ce-ar? etc. (dar lice-an, ci-anur?, ge-anticlinal, ge-ologie, chi-asm, ghi-oc etc.); - litera i la final? de cuvânt sau în interiorul unor compuse, când noteaz? un i „?optit”, nu conteaz? din punctul de vedere al desp?r?irii la cap?t de rând: flori, pomi, min?i, ur?i, az-vârli ind. prez., mi?ti, linc?i, sfinc?r, ori-când (dar înflo-ri, azvâr-li inf., perf. s. etc.). în principiu, în cazul literelor-vocale: - dou? litere-vocale al?turate care noteaz? vocale propriu-zise se despart; - când literele e, i, o, u, w sau y noteaz? o semivocal?, desp?r?irea se face înaintea lor. Literele-vocale care noteaz? diftongi ?i triftongi nu se despart între ele. Aceste reguli se pot detalia în modul de mai jos. 5.2.1.1.1. Succesiunile V-V (V-V(S), V-VC(C)) („Dou? vocale al?turate se despart”) Dou? litere-vocale al?turate care noteaz? vocale propriu-zise se despart — cu alte cuvinte, vocalele în hiat se despart. Cele dou? vocale pot fi: - identice: a-alenian; ale-e; fi-in??; alco-ol; ambigu-ul; - diferite: antia-erian, alca-ic, ba-obab, bacala-ureat; beh?-it, ling?-ul; hâr?-it, pârâ-ul; bore-al, de-ictic, le-onin, le-ul; ci-anur?, pompi-er, fani-on, cafegi-ul; cro-at, po-et, cro-itor, bo-ur; polu-are, continu-?m, du-et, b?nu-ise, afectu-os; keny-an, hobby~uri. Se despart ?i dou? vocale al?turate dintre care a doua face parte dintr-un diftong descendent: cre-ai,famili-ei, feme-ii, gre-oi. Regula este valabil? indiferent dac? a doua vocal? formeaz? singur? o silab? sau împreun? cu una sau mai multe consoane: ?ti-in??, b?nu-in?. Unele succesiuni de vocale apar în cuvinte „formate”, în care desp?r?irea dup? pronun?are coincide cu cea dup? structur?76: contra\amiral, re\examina, anti|infec?ios; bine\în?eles, co\opta. Combina?iile de dou? vocale care, în unele împrumuturi sau nume proprii scrise cu grafii str?ine, au valoarea unui singur sunet, ca în limba de origine, nu se despart: ee [i] (splee-nul), eu [o] (cozeu-rul), ie [i] (lie-duri), ou [u] (cou-lomb). 76 La cuvintele „fonnate”marc?m limitele prin | pentru a nu induce ideea fals? c? aceste forma?ii s-ar scrie în mod normal cu cratim?. LXXXIII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 52.1.1.2. Succesiunile V-S ((S)V-SV, (S)V-SVS, V-SSV) („Un diftong ?i un triftong se despart de vocala sau de diftongul precedente”) în succesiunile de litere-vocale în care e, i, o, u sau y noteaz? o semivocal?, aceasta trece la secven?a urm?toare când se afl? - dup? o vocal? propriu-zis?, iar e, i, o, u sau y fac parte dintr-un - diftong ascendent: agre-eaz?, accentu-eaz?; ace-ea [aceia], mama-ia, t?-ia, t?mâ-ia, su-ia; t?mâ-ie, pro-iect, su-ie; du-ios; ro-iul; g?-oace, dubi-oas?; ro-ua, no-u?; a-yatolah; - triftong: t?-iai, vo-iau, le-oaic?; cre-ioane; în?e-ueaz?; - dup? un diftong ascendent (deci tot dup? o vocal?), iar e, i, o, u sau y fac parte dintr-un diftong {ploa-ie, stea-ua) sau dintr-un triftong (chiar dac? acesta nu este scris ca atare: dumnea-ei [dumnga-îeî]). Altfel spus, diftongii al?tura?i se despart sau diftongii ?i triftongii se despart de vocala sau de diftongul care le preced?. 5.2.1.2. Litere-consoane Aceast? desp?r?ire se refer? la consoanele aflate între vocale. La desp?r?ire trebuie s? se aib? în vedere faptul c? din punctul de vedere al desp?r?irii la cap?t de rând se comport? ca o singur? consoan?: - litera x; - ch ?i gh înainte de e, z; h nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi ?i nume proprii str?ine în care preced? o consoan?: foeh-nul [fonul], - consoanele urmate de i „?optit”; - q + u când are valoarea [kv]. Regulile generale privind desp?r?irea literelor-consoane sunt: - o consoan? între litere-vocale trece la secven?a urm?toare; - în succesiunile de dou?-patru consoane, desp?r?irea se face, de regul?, dup? prima consoan?; - în succesiunile (foarte rare) de cinci consoane, desp?r?irea se face dup? a doua consoan?. Regulile ?i excep?iile sunt detaliate mai jos. 5.2.12.1. C (V-CV, VS-CV, SVS-CV, V-CSV) („O consoan? între vocale trece la secven?a urm?toare”) O consoan? între litere-vocale trece la secven?a urm?toare: ba-b?, fa-c?, re-ce, ve-cin, po-?i?, rea-fi?a, le-ge, ha-haler?, nea-jutorat, ira-kian, m?-lin, tea-m?, lu-n?, ma-p?, soa-re, ie-se, ma-?in?, ia-t?, ?a-??, ta-v?, kilo-watt, ta-xi, ree-xamina, ra-z?, reau-zi (inf., perf. s.), flo-rile, fu-gi (inf.; perf. s.), o-chi (verb), po-mii. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXXXIV La fel se comport? ?i: - ch, gh (+ e, i) în cuvinte române?ti: ure-che, nea-chitat, le-ghe, li-ghioana; - qu [kv]: se-quoia. Regula este valabil? ?i când litera-vocal? dinaintea consoanei noteaz? o semivocal? — element al unui diftong descendent (au-gust, bojdeu-c?, doi-n?, mai-c?, p?i-ne, hai-ku) sau al unui triftong cu structura SVS (lupoai-c?) ori când consoana este urmat? de un diftong: re-seam?n?. O consoan? urmat? de i „?optit” nu se desparte de vocala precedent?: ari, buni, cobori, flori, fugi (ind. prez.), ochi (substantiv), pomi, auzi (ind. prez.). Se comport? ca o singur? consoan? combina?iile de dou? sau trei litere-consoane din cuvinte ?i nume proprii cu grafii str?ine care noteaz?, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, un singur sunet: ck [k] (ro-cker), dg [g] (Me-dgidia), dj [g] (azerbai-djan), gti [n] (Sali-gny), sh [?] (banglade-shian), th [t] (ca-tharsis), ts [?] (jiu-ji-tsu), tch [c] (ke-tchup). 5.2.1.22. Succesiunile C-C(C)(C) („Dou?, trei sau patru consoane între vocale se despart dup? prima consoan?”) în succesiunile de dou?-patru consoane între vocale, desp?r?irea se face, de regul?, dup? prima consoan?. Succesiunea C-C (VC-CV, VSC-CV, V-CSV) („Dou? consoane între vocale se despart”) Dou? litere-consoane între litere-vocale se despart, a doua consoan? trecând la secven?a urm?toare. Cele dou? consoane pot fi: - identice, notând acela?i sunet ca ?i consoana simpl? (kib-butz, mil-lefiori, în | nora, inter\regn77, bour-ree, fortis-simo, wat-tul) sau, în cazul lui cc + e, i, sunete diferite ([kc]): ac-cent; h nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi ?i nume proprii str?ine în care preced? o consoan dubl?: ohm-metru [ommetru], - diferite: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, frec-ven??, caf-tan, vaj-nic, cal-cula, mul-te, toam-n?, în-ger, lun-git, tnun~te, cap-s?, a?tep-ta; azvâr-li (inf., perf. s.), cer-ne; ur-?ii; as-cet, os-cior, as-t?zi, mu?-ca, ex-cursie, imix-tiune; Regula este valabil? ?i când litera-vocal? dinaintea consoanei noteaz? o semivocal?, element al unui diftong descendent (trais-t?) sau când dup? consoan? urmeaz? o semivocal?, element al unui diftong: dor-mea. Sunt tratate la fel succesiunile de dou? sunete consoane dintre care prima este notat? prin dou? litere: business-man, watt-metru. 77 La ultimele dou? cuvinte, desp?r?irea dup? pronun?are coincide cu cea dup? structur?. LXXXV Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române în schimb, c, g urmate de h (+ e, i) care noteaz? dou? sunete în împrumuturi se despart: bog-head [bog-hed]. Consoanele urmate de t „?optit” se comport? ca o consoan?: albi (adj.), az-vârli (ind. prez.), cerbi, dorini (ind. prez.), ori-ce — dar al-bi (vb.), az-vârli (inf., perf. s.), dormi (inf., perf. s.). EXCEP?II 1. Trec împreun? la secven?a urm?toare succesiunile de consoane care au ca al doilea element l sau r ?i ca prim element b, c, d, f, g, h, p, t ?i v, adic? grupurile bl: ca-blu br: neo-br?zat cl: pro-clama cr: nea-crit ?l: Co-?lea ?r: co-dru fl: nea-flat fr: pana-frican gl: nea-glutinat gr: nea-gricol hl: pe-hlivnn hr. ne-hr?nit pl: su-plu pr: cu-pm tl: ti-tlu tr: li-tni vl: nee-vlavios vr: de-vreme Pentru combina?iile de dou? consoane din cuvinte ?i nume proprii cu grafii str?ine care noteaz?, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, un singur sunet v. Succesiunea C-C. 2. Nu se despart literele-consoane duble din cuvinte ?i nume proprii cu grafii str?ine, care noteaz? sunete distincte de cele notate prin consoana simpl? corespunz?toare din limba român?: 11 [l1] (cnudi-llo). Succesiunea C-CC („Trei consoane între vocale se despart dup? prima consoan?”) în succesiunile de trei consoane, desp?r?irea se face dup? prima consoan?: ob-?tc, fil-tru, circumspect, ?elin-cvent7S, liu-gvist, cin-ste, con-tra, vâr-st?, as-clcpiad, cus-cru, cs-pltmnd?, as-pru, as-tru, dez-gropn. ,s în Limbii român?. Manual pentru clasele a IX-a ?i a X-a (?coli normale, licee ?i clase cu profil umanist), (coord. Florin D. Popescu), Editura Didactic? ?i Pedagogicii, Bucure?ti, 1997, p. 71, a fost introdus în seria dc excep?ii ?i grupul nev, de?i nu figureaz? în lista din DOOM1 ?i, prin urmare, trebuie desp?r?it dup? regula general?. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXXXVI Regula este valabil? ?i când litera-vocal? dinaintea consoanei noteaz? o semivocal? — element al unui diftong descendent: mais-tru. La fel se despart ?i consoanele urmate de ch, gh (+ e, i): în-chega, în-chide, în-ghe?a, în-ghi?i. Sunt tratate la fel succesiunile de trei litere-consoane din împrumuturi ?i cuvinte str?ine în care combina?iile ch, gh noteaz? un singur sunet (af-ghan) sau din cuvinte în care prima consoan? este urmat? de i „?optit”: câte?i-trei. Unele succesiuni de trei litere-consoane din cuvinte ?i nume proprii cu grafii str?ine se comport? ca o singur? consoan?: tch [c] în ke-tchup. EXCEP?IE în urm?toarele succesiuni de trei consoane, desp?r?irea se face dup? primele dou? consoane: Ip-t: sculp-ta mp-t: somp-tuos mp-?: redemp-?iune nc-?: linc-?ii nc-t: punc-ta nc-?: punc-?ie nd-v: sand-vici rc-t: arc-tic rt-f. jert-f? st-m: ast-mul Alte succesiuni de trei consoane care se despart (?i) dup? a doua consoan? (Itc, ldm, Ipn; ndb, ndc, nsb, nsc (?i nsc), nsd, nsf, nsh, nsl, nsm, nsn, nsp, nss, nsv; ntl; rg?, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtt, rt?, rtv; stb, sic, std, stf, stg, stl, stn, stp, str, sts, stt, stv) nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte „formate” (semi)anali-zabile, c?rora li se poate aplica desp?r?irea dup? structur?, care este destul de transparent? ?i conduce la acela?i rezultat. Este vorba de: - compuse: alt | ceva, ast | fel, fel? | mare?al, fiind | c?, hand | bal; -forma?ii cu elemente de compunere, ca port-: port\bagaj, port [cu?it, port | hart, port\jartier, port [ moneu, port | perie, port \ sabie, port [ tabac, port | ?igaret, port | vizit; - derivate cu prefixe: post-: post\belic, post [comunism, post [decembrist, post [fa??, post [garan?ie, post | liceal, post | natal, post [ pa?optist, post \ revolu?ionar, post \ sincron, post | totalitar, post | verbal; trans-: trans | borda, trans | carpatic, trans | cendental, trans | danubian, trans | f?g?r??ean, trans | human??, trans | lucid, trans [ misibil, trans | na?ional, trans | portabil, trans | saharian, trans [ vaza; - derivate de Ia baze terminate în grupuri de consoane cu sufixe ca -lâc (savant | lâc), -nic (pust | nic, stâlp | nic, zavist | nic),-?or (târg | ?or). LXXXVII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 52.12.3. Succesiunea C-CCC („Patru consoane între vocale se despart dup? prima consoan?”) în succesiunile de patru consoane între vocale, desp?r?irea se face dup? prima consoan?: \db-stract, con-structor, în-zdr?veni. EXCEP?II 1. Desp?r?irea CC-CC în unele succesiuni de patru consoane, desp?r?irea se face dup? a doua consoan?: fel?-spat, gang-ster, tungsten, hom-blend?. Alte succesiuni de patru consoane care se despart (?i) dup? a doua consoan? (nsfr, nsgr, nspl, rtch, rtdr, rtsc, rtst, stpr, stsc, st?c) nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte „formate” (semi)analizabile, c?rora li se poate aplica desp?r?irea dup? structur?, care este destul de transparent? ?i conduce la acela?i rezultat. Este vorba de: -forma?ii cu elementul de compunere port-: port\ drapel, port \ scul?, port | stindard; - derivate cu prefixe: post-: post | prandial, post | scenium, post | ?colar; trans-: trans \frontalier, trans \gresa, trans \ planta. Sunt tratate la fel succesiunile în care primele dou? consoane sunt urmate de ch, gh (+ e, i): port-chei. 2. Desp?r?irea CCC-C în unele succesiuni de patru consoane în care nicio segmentare fonetic? nu se sus?ine, desp?r?irea se face, conven?ional, dup? a treia consoan?: dejurst-v?, vârst-nic (în ultimul caz, cu acela?i rezultat ca al desp?r?irii dup? structur?). 5.2.2.3. Succesiunea CC-CCC („Cinci consoane între vocale se despart dup? a doua consoan?”) în succesiunile de cinci consoane (foarte rare), desp?r?irea se face dup? a doua consoan?: âng | ström; opt \ sprezece. Sunt tratate la fel succesiunile care cuprind combina?iile ch, gh (+ e, i): port-schi. 5.2.2. Desp?r?irea dup? structur? 1. Desp?r?irea dup? structur? este acceptat? atunci când cap?tul rândului coincide cu limita dintre componentele cuvintelor „formate”. Ea coincide, în multe cazuri, cu desp?r?irea dup? pronun?are. Elementelor componente ale cuvintelor formate li se poate aplica, dac? este necesar, desp?r?irea dup? pronun?are. Desp?r?irea dup? structur? nu se folose?te pentru a indica rostirea silabisit?. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române LXXXVIII Se pot desp?r?i ?i dup? structur? cuvintele (semi)analizabile (formate în limba român? sau împrumutate): -compuse79: larterios-cleroz?/arterio \ scleroz?, \al-tundeva/alt\ undeva, \des-pre/ de | spre, Idrep-tunghi/drept \ unghi, Ipor-tavion/port | avion, IPronos-port/Prono \ sport, \Romar-ta/Rom I arta; Compusele care p?streaz? grafii str?ine sunt supuse numai desp?r?irii dup? structura din limba de origine: back-hand. - derivate cu prefixe: \anor-ganic/an \ organic, \de-zechilibru/dez \ echilibru, \ine-gal/ in | egal, \nes-prijinit/ne \ sprijinit, \nes-tabil/ne \ stabil, \nes-tr?mutat/ne \ str?mutat, \pros-cenium/pro | scenium, \su-blinia/sub \ linia; Nu se despart prefixele care s-au redus la o singur? consoan?: ra-lia, spul-bera. - dintre derivatele cu sufixe, numai cele formate cu sufixe care încep cu o consoan? de la teme terminate în grupuri de consoane: sa-vant-lâc, stâlp-nic, vârst-nic, za-vist-nic. La unele dintre aceste cuvinte, desp?r?irea dup? structur? coincide cu desp?r?irea dup? pronun?are, facilitând-o. V. ?i 5.2.3. Desp?r?irea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice. INormele actuale nu mai admit desp?r?irile dup? structur? care ar conduce la secven?e care nu sunt silabe (ca în într\ ajutorare, nevr\algic) sau ar contraveni pronun??rii, ca în apendic \ ectomie [apendicectomie], laring \ ectomie [laringectomie]. în compuse ?i în derivatele cu prefixe în care ultimul sunet al primului element ?i primul sunet al elementului urm?tor se confund? într-o singur? liter?, în desp?r?irea dup? structur? se acord? prioritate ultimului element sau r?d?cinii: om \ organic, top | onomastic?. IPentru cuvintele a c?ror structur? nu mai este clar?, deoarece elementele componente sunt neîn?elese sau neproductive în limba român?, normele actuale recomand? exclusiv desp?r?irea dup? pronun?are (\ab-stract, \su-biect) sau evitarea desp?r?irii, dac? aceasta ar contraveni regulilor: !a-broga, \o-biect. '9 Din cuvinte întregi, elemente de compunere sau fragmente de cuvinte dintre care cel pu?in unul exist? independent ?i cu un sens care corespunde celui din compus. LXXXIX Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 5.2.3. Desp?r?irea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice 1. !La cuvintele scrise (obligatoriu sau facultativ) cu cratim? sau cu linie de pauz? se admite — atunci când spa?iul nu permite evitarea ei — ?i desp?r?irea la locul cratimei/liniei de pauz?. Este vorba de: - cuvinte compuse sau derivate ?i locu?iuni: aducere-1 aminte, aide-1 memoire, bun-1 gust, calea-1 valea, ex-1 ministru, sliakespeare- | ian; - !împrumuturi la care articolul ?i desinen?ele se leag? prin cratim?: flash-1 ul, flash-1 uri; - grupuri ortografice scrise cu cratim?: ducându-1 se, du- \ te, fir- \ ar, v?zându-1 m?, chiar când rezult? secven?e care nu sunt silabe: dintr-1 un, într-1 îns? (caz în care se recomand? evitarea desp?r?irii); - cuvinte compuse complexe: americano-1 sud-coreean sau americano-sud- \ coreean. Desp?r?irea la locul cratimei nu se face îns? când la sfâr?itul primului rând sau/?i la începutul rândului urm?tor ar rezulta o singur? liter? (dându- \ l, i-1 ci, s-1 a), o consoan? + semivocal? (mi- \ a) sau o consoan? + -i „?optit”: d?- \ mi. La grupurile ortografice mai scurte, desp?r?irea bazat? pe pronun?are (din | tr-un, fi | r-ar, în \ tr-însul/într-în | sul) trebuie evitat?, deoarece m?re?te num?rul cratimelor, contravenind principiului estetic în ortografie; la cele mai lungi sau când este absolut necesar, dep?r?irea se poate face ?i în alt loc decât acela al cratimei, în func?ie de pozi?ia ocupat? fa?? de sfâr?itul rândului: du | cându-se. 2. La cuvintele scrise cu apostrof, pentru p?strarea unit??ii lor, desp?r?irea la cap?t de rând trebuie evitat? când locul desp?r?irii ar coincide cu locul apostrofului. V. ?i 5.1. Desp?r?irea grupurilor de cuvinte ?i a abrevierilor. 6. Câteva norme morfologice Morfologia este prea vast? pentru a putea face obiectul unei prezent?ri exhaustive într-un dic?ionar. De aceea — pân? la apari?ia noii edi?ii a Gramaticii Academiei —, în cele ce urmeaz? atragem aten?ia numai asupra câtorva aspecte gramaticale, cu inciden?? asupra scrierii ?i a pronun??rii, în leg?tur? cu care se fac mai frecvent gre?eli sau exist? dubii, insistând asupra unor modific?ri de norm? din DOOM2 fa?? de DOOM1. P?r?ile de vorbire sunt prezentate în ordine alfabetic?. Pentru unele modific?ri ale normelor în raport cu DOOM1 v. ?i NOT? ASUPRA EDI?IEI. Pentru scrierea ?i pronun?area unor cuvinte ?i forme gramaticale v. ?i 1.2. Semnele ortografice, 2. Reguli de scriere ?i de pronun?are literar?. 3. Scrierea cu liter? mic? sau mare, 4. Scrierea derivatelor, compuselor, locu?iunilor ?i grupurilor de cuvinte, 5. Desp?r?irea în silabe ?i la cap?t de rând. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XC 6.1. Adjectivul 1. Adjectivele masculine care la singular au un i la final? se scriu la plural nearticulat cu doi i, iar la forma articulat? cu trei i: cercel argintiu, cercei argintii, argintiii cercei. 2. La femininul adjectivelor de tipul bun, mare, cutaneu, genitiv-dativul singular nearticulat este identic cu pluralul nearticulat: note bune, speran?e mari, infec?ii cutanee; acestei note bune, mari speran?e, infec?ii cutanee, iar cel articulat se formeaz? prin ad?ugarea articolului hot?rât -i la genitiv-dativul nearticulat: bunei note, marii speran?e. 3. La femininul adjectivelor terminate la nominativ-a cuzativ singular nearticulat în -iu (tipul argintiu, pustiu), genitiv-dativul singular nearticulat este de asemenea identic cu pluralul nearticulat: întinderi pustii, acestei întinderi pustii, dar cel articulat se formeaz? prin ad?ugarea articolului hot?rât -i la nomi-nativ-acuzativul singular nearticulat: pustiei întinderi. 4. Adjectivul drag (inclusiv substantivizat) are la feminin plural (?i la genitiv-dativ singular nearticulat) forma dragi, articulat dragile (fete dragi, dragile mele, nu drage, dragele; dar ultimele, nu ultimile); forma drag? se folose?te în adresare atât pentru feminin, cât ?i pentru masculin. 5. La unele adjective neologice, norma actual?, reflectând uzul persoanelor cultivate, admite la feminin forme cu ?i f?r? alternan?a o (accentuat) — oa, în ordinea de preferin?? lanaloag?/analog?, \omolo ag?/omolog?, în timp ce la altele nu admite forme cu oa (baroc?, echivoc?). 6. Adjectivele terminate la masculin singular în -uos au femininul singular în -uoas? (respectuoas?, somptuoas?) ?i plural în -uoase (respectuoase, somptuoase). 7. La adjectivele terminate în -mm, norma actual? recomand? în continuare pronun?area finalei ca hiat: m. sg. ambiguu (~gu-u), f. ambigu? (-gu-?), f. pl. ambigue (-gu-e), dar m. pl. ambigui (-gui). 8. Câteva adjective (anumit, diferit, mult, pu?in, tot) au la genitiv-dativ plural desinen?a pronominal? -or: anumitor; acestea, precum ?i destul, divers, felurit, numeros, pot exprima la plural valoarea de genitiv printr-o construc?ie cu prepozi?ia a, iar pe cea de dativ — cu prepozi?ia la, ambele + acuzativul, ca ?i numeralele (votul a zece/a numero?i parlamentari). 9. Adjectivele invariabile au aceea?i form? la toate cazurile/genurile/nume-rele, printre acestea num?rându-se adjectivele cu finala -ce: atroce, eficace, motrice, perspicace. 10. Unele adjective vechi ?i mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de un singur gen; în cazul celor referitoare la substantive neutre, aceasta nu înseamn? c? ?i adjectivele în cauz? ar fi „neutre”, chiar dac? au la singular form? de Imasculin, iar la plural, dac? au, form? de feminin: (metal) alcalino-p?mântos, (barometru) aneroid, (foc) bengal, (substantiv) epicen. V. ?i 6.3. Articolul, 6.6. Substantivul. XCI Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 6.2. Adverbe ?i locu?iuni 1. Norma literar? condamn? folosirea lui ca ?i (sau a lui ca, virgul?) în loc de ca pentru evitarea cacofoniilor (?i cu atât mai mult când acest pericol nu exist?), în construc?ii de tipul ca ?i consilier, care pot fi înlocuite prin construc?ii directe precum a fost numit consilier sau l-a luat drept consilier, în calitate de consilier. 2. Adverbul decât „doar, numai” se folose?te numai în construc?ii negative (N-am decât o sor?), în timp ce sinonimele sale se întrebuin?eaz? în construc?ii pozitive (Am doar/numai o sor?). 3. Locu?iunile adverbiale nu cunosc categoria num?rului; astfel, locu?iunea adverbial? lalt? dat? nu are plural. 6.3. Articolul 1. Articolul hot?rât la nominativ-acuzativ masculin ?i neutru singular -l este obligatoriu în scris, precum ?i în vorbirea solemn?, chiar dac? în vorbirea curent? actual? se manifest? tendin?a de a nu-1 mai pronun?a (la numele proprii de locuri, situa?ia este înc? neclarificat?). 2. Unele substantive nume de plante sau animale sunt numai formal articulate, admi?ând la aceast? form? ?i articol nehot?rât: o floarea-soarelui. 3. Numele unor dansuri populare, cunoscute în general sub forma articulat? hot?rât (ha?egana), pot fi folosite ?i nearticulat: La ha?egana, pa?ii sunt ...(eventual ?i la plural: au jucat dou? ha?egane). 4. La unele substantivele provenite din abrevieri exist? în prezent tendin?a de a le folosi nearticulat, ca nume proprii: IO.N.U./ONU a decis ... (nu: O.N.U.-ul...). 5. Norma literar? nu admite folosirea articolul hot?rât proclitic lui la genitiv-dativul singular al substantivelor comune feminine: mamei (nu lui mama). 6. La substantivele ?i adjectivele care au la final? grupuri consonantice terminate în / sau r, la plural trebuie f?cut? distinc?ie în scris între formele nearticulate de tipul ace?ti/doi/ni?te/noii membri, adj. ochii ei alba?tri, ?i formele articulate de tipul to?i membrii, alba?trii ei ochi. 7. Genitiv-dativul plural articulat al substantivului ou este ou?lor (nu ou?lelor). 8. Articolul posesiv la feminin singular este a ?i înaintea genitiv-dativului adjectivului posesiv postpus: (al) unei prietene a mele (nu ale). 9. Unele nume proprii, mai ales de locuri, pot primi, formal, articol: Aachenul/ Bucure?tiul este un ora? foarte vechi. 10. Articolul hot?rât enclitic (singular ?i plural) se leag? cu cratim?: - în împrumuturile a c?ror final? prezint? deosebiri între scriere ?i pronun?are: acquis-ul [achiul], \bleu-ul [blöul], show-ul [?oul]; - în împrumuturile care au finale grafice neobi?nuite la cuvintele vechi din limba român?: ldandy-ul (nu dandiul), dandy-i; *gay-ul, gay-i; \hippy-ul, hippy-i; *party-ul; *playboy-ul, playboy-i; *story-ul. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XCII !Se recomand? ata?area f?r? cratim? a articolului la împrumuturile — chiar nedaptate sub alte aspecte — care se termin? în litere din alfabetul limbii române pronun?ate ca în limba român?: boardul [bordul], clickul [clicu1], *gadgetid [ghegetul], *itemul [itemul], trendul [trendul], \week-endul [uikendul], - la cuvintele greu flexionabile: pH-ul, RATB-nl; x-ul; 10-le, 11-le; -în numele de locuri a c?ror final? prezint? deosebiri între scriere ?i pronun?are: Bruxelles-ul [briiselul]. V. ?i 1.2.4. Cratima, 6.1. Adjectivul, 6.6. Substantivul. 6.4. Numeralul 1. Numeralul cardinal unu se scrie f?r? -l final (scrierea cu -/ fiind hipercorect?), spre deosebire de pronumele nehot?rât: N-au fost ale?i doi reprezentan?i, ci numai unu; Dintre trandafiri, cel mai bine miroseau doi albi ?i unu roz, dar Unul a reu?it, cel?lalt nu. 2. Numeralul cardinal „12” ?i cel ordinal corespunz?tor trebuie folosite la forma de feminin atunci când se refer? la substantive feminine: ora dou?sprezece, dou?sprezece mii de lei, clasa a dou?sprezecea (dar se accept? ?i formele de masculin în indicarea datei: doi|doisprezece]dou?zeci ?i doi mai). 3. Norma a acceptat formele paisprezece, ?aisprezece, ?aizeci (în loc de patrusprezece, ?asesprezece, ?asezeci, care nu mai sunt admise, fiind pedante) ?i pronun??rile în tempo rapid [cinsprezece] ?i [cinzeci] pentru numeralele compuse cu cinci, precum ?i în numeralele ordinale corespunz?toare. 4. Numeralele „17” ?i „18” se pronun?? (?i se scriu în litere) în conformitate cu numeralele simple de Ia care sunt compuse, f?r? (alt?) vocal? de sprijin (i, ?, u) în interior: ?aptesprezece, optsprezece. Nu sunt admise de norm? forme ca un?pe, unsprece, ?aispce; uri?pce; dou??unu; pa?opt (de?i este acceptat derivatul pa?optist); dou?jde mii; o mie ?i unu; dou? mii (milioane etc.) ?i o sut?. 5. Pentru indicarea primei zile a fiec?rei luni trebuie folosit numeralul ordinal ?i nu cel cardinal: întâi Decembrie, întâi Mai, nu Unu Decembrie, Unu Mai. 6. INormele actuale accept? la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului ?i forma întâia: clasa lîntâi/întâia. 7. Aproxima?ia în interiorul unor limite numerice se red? fie prin construc?ii cu prepozi?ii (S-au prezentat între dou?zeci ?i treizeci de persoane, Temperaturile minime se vor situa între 2 ?i 4 grade, Deschis între 10 ?i 18/de la 10 la 18, Ani concediu de la 1 (pân?) la 31 august), fie, în scris, prin al?turarea numeralelor, desp?r?ite prin linie de pauz? (S-au prezentat dou?zeci — treizeci de persoane, Temperaturile minime vor fi de 2 — 4 grade, Deschis 10 — 18, Concediu 1 — 31 august), dar nu prin combinarea celor dou? procedee (nu: Deschis între 10 - 18). XCIII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 8. în texte, numeralele se scriu rar „în litere” (cu excep?ia unor documente comercial-administrative, de exemplu în formulare, pentru securizarea sumelor de bani înscrise) ?i mai frecvent cu cifre, cu excep?ia numeralelor sub zece, care se scriu în general în text în cuvinte (Alfabetul limbii române are 31 de litere, dintre care nou? sunt litere-vocale). 9. Exprim?rile la sut? ?i procent(e) fiind echivalente, nu trebuie folosite împreun?: 2 %/doi la sut?/dou? procente (nu dou? procente la sut?). 10. Valoarea de genitiv se exprim? cu ajutorul prepozi?iei a, iar cea de dativ — cu prepozi?ia la, ambele + acuzativul (votul a doi senatori; a dat note la doi elevi). 6.5. Pronumele ?i adjectivul pronominal 1. Acordul în persoan?, gen, num?r ?i caz al adjectivului pronominal de înt?rire însumi (pentru formele sale v. Dic?ionarul s.v. însumi, însu?i, însu?i, în?ine, în?iv?, în?i?i) este obligatoriu. 2. Pronumele ?i adjectivul demonstrativ de dep?rtare ?i de identitate se scriu la feminin singular aceea [aceia], aceea?i [aceia?i], iar la masculin plural aceia, aceia?i. 3. Pronumele ?i adjectivele posesive no?tri, vo?tri se scriu totdeauna cu un singur -i (ai no?tri tineri, tinerii no?tri), pentru c? nu primesc articol. 4. !În construc?ia cu prepozi?ia de (care ?i-a pierdut sensul partitiv, dobândind sensul „de felul”) + pronume posesiv, norma actual? admite atât pluralul, cât ?i singularul: Iun prieten de-ai mei/de-al meu, o prieten? de-ale mele/de-a mea. 5. Prepozi?ia pe la acuzativul pronumelui relativ care cu rol de complement direct este obligatorie (Omul pe care l-am v?zut, nu Omul care l-am v?zut). 6.6. Substantivul 6.6.1. Genul 1. Substantivele la care exist? ezitare în ce prive?te apartenen?a la genul feminin sau neutru, respectiv masculin sau neutru (cu implica?ii asupra formei lor de plural) se afl? în una din urm?toarele situa?ii: — cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite, regionale sau populare) sunt specializate pentru sensuri sau domenii diferite: la1 (liter?) s. m./s. n., *a2 (sunet) s. m.; \basc2/basc?J „beret?”, Ibasc3 „adaos la bluz? sau jachet?”, basc?2 „albie, lâna tuns? de pe o oaie, bluz?, vest?”, basc?3 „limb?”; Icolind1 „colindat”, colind2/colind? „cântec”; z?loag? „semn de carte, capitol”, Iz?log1 „arbust”,!z?log2 „garan?ie”; — ambele sunt admise ca variante literare libere: Ibas^/basc?1 (beret?), colind2/colind? (cântec); — norma actual? a optat pentru un singur gen, ?i anume \astru masculin, Icle?te masculin (cu pl. cle?ti),!foarfec? feminin; 2. '.Conform tendin?ei de specializare, la unii termeni, a masculinului pentru limbajul tehnic, norma actual? admite ?i genul masculin (?i deci pluralul în -i) la Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române_________________XCIV substantive ca lelement1 (de calorifer) s. m., pl. demen?i, fa?? de \element2 „fenomen, component?” s. n., pl. elemente; Irobinet s. n./s. m., pl. robinete/robine?i; virus1 „program de calculator” s. m., pl. viru?i, virus2 „agent patogen” s. n., pl. virusuri. 3. La substantivul împrumutat din englez? mass-media s-a admis (în acord cu forma ?i în conformitate cu trecerea unor plurale neutre latine?ti la origine la feminin singular) folosirea lui ca feminin singular (Imass-media actual?), cu genitiv-dativul articulat Imass-tnediei (prin intermediul mass-mediei). 6.6.2. Nominativ-acuzativul singular 1. Norma actual? admite noile singulare pe care unele substantive feminine cu r?d?cina terminat? în -l ?i pluralul în -e ?i le-au creat dup? modelul sofa, sofale, cafea, cafele: Ibretea pentru sensurile „fâ?ie de sus?inere la îmbr?c?minte; ramifica?ie rutier?”, Isanda (nu sandal?). 2. Tendin?a distingerii între forma de singular ?i cea de plural se concretizeaz? în acceptarea de c?tre norma academic? a unui singular precum Icâmat (nu câma?). 3. Norma nu admite decât formele salariu, serviciu, nu salar, servici, prima fiind taxat? în cel mai bun caz ca regional?, iar a doua ca incult?. 4. La substantivele feminine neologice nume de ocupa?ii terminate în -og?, norma nu a admis (?i) formele în -oag?: filolog? (nu (?i) filoloag? - evitat?, probabil, ?i din cauza coinciden?ei finalei cu adjectivul oloag?), pedagog?; aceste forme feminine sunt îns? rar folosite, existând tendin?a de a utiliza cu referire la femei echivalentul masculin (expresie a unei puternice rezisten?e fa?? de încerc?rile de feminizare a numelor de ocupa?ii): Ea este filolog (dar fizician/fizician? etc.). 5. Norma literar? respinge forma doctor?, admi?ând numai doctori??. 6.6.3. Genitiv-dativul singular 1. La substantivele feminine de tipul ap?r?toare, cas?, femeie, gramatic?, lipitoare, vulpe, genitiv-dativul singular nearticulat este identic cu pluralul nearticulat (ni?te ap?r?toare (persoane) sau ap?r?tori (obiecte), case, femei, gramatici, lipitori, vulpi — acestei ap?r?toare sau ap?r?tori, case, femei, gramatici, lipitori, vulpi), iar cel articulat se formeaz? ad?ugând articolul hot?rât -i la genitiv-dativul singular nearticulat: ap?r?toarei sau ap?r?torii, casei, femeii, gramaticii, lipitorii, vulpii. 2. La substantivele feminine terminate la nominativ-acuzativ singular nearticulat în -ie în hiat (tipul câmpie, pustie, vie), genitiv-dativul nearticulat este de asemenea identic cu pluralul (acestei câmpii, pustii, vii), dar cel articulat se formeaz? ad?ugând articolul hot?rât -i la nominativ-acuzativul singular nearticulat: câmpiei, pustiei, viei. 3. Substantivele feminine terminate la nominativ-acuzativ singular în -e sau -ee (care au pluralul tot în -ee sau nu se folosesc la plural) au aceea?i form? ?i la genitiv-dativul singular nearticulat: juste?e, onomatopee; acestei juste?e, onomatopee, iar cel articulat se formeaz? ad?ugând articolul hot?rât -i Ia aceast? form? comun?: juste?ei, onomatopeei. xcv Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 4. La substantivele feminine cu pluralul în -uri, genitiv-dativul singular nu corespunde formei de plural: trebi fa?? de treburi. 5. Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au genitiv-dativul singular diferit: Imaic?1 „c?lug?ri??”, g.-d. art. maicii; Unaic?2 „mam?”, g.-d. art. maicei/maicii/maichii; sor?1 „grad de rudenie”, g.-d. art. surorii, sor?2 „infirmier?”, g.-d. art. sorei; la substantivul piele, genitiv-dativul difer? în func?ie de sens: pielii, dar (la animale) pieii. 6. La unele substantive feminine nume de rudenie terminate în -ic?, precum ?i la substantivul masculin vl?dic?, asem?n?tor formal cu ele, sunt admise mai multe forme de genitiv-dativ singular: m?mic?i/m?micii/m?michii, vl?dic?i/vl?dicii/vl?dichii. 7. Forma?iile cu structura substantiv denumind persoane (grade de rudenie sau rela?ii sociale) + adjectiv posesiv: bunicu-meu, bunic?-mea, nevast?-mea, sor?-mea au genitiv-dativul la masculin cu articolul proclitic lui: lui bunicu-meu, iar la feminin bunic?-mii, nevesti-mii, sor?-mii. 8. Unele substantive proprii provenite din substantive comune au genitiv-dativul diferit de acela (articulat) al substantivelor comune respective: lui Br?du?, Floricic?i/Floricichii, Floarei, fa?? de br?du?ului, floricelei, florii. 9. La unele nume proprii, normele actuale admit variante de flexiune: Floricic?i/Floricichii, Ulenei/Ileanei. V. ?i 6.6.4. Pluralul, 6.3. Articolul. 6.6.4. Pluralul 1. Substantivele masculine care la singular au un i la final? se scriu la plural nearticulat cu doi i, iar la forma articulat? cu trei i: cafegiu, copil, fiu — cafegii, copii, fii — cafegiii, copiii, fiii. 2. Poate exista ezitare în ce prive?te forma de plural (în cadrul aceluia?i gen) la unele substantive feminine cu pluralul (?i genitiv-dativul singular nearticulat) în -e sau -i ?i neutre cu pluralul în -uri sau -e; la aceste substantive, op?iunea normei actuale este una din urm?toarele: - ambele forme sunt admise ca variante literare libere, cu preferin?? pentru una dintre ele (indicat? prima în Dic?ionar); precum Ic?p?uni/c?p?une, Icire?e/cire?i, \coar de/cor zi, Icoperte/coper?i, Ig?lu?te/g?lu?ti, ca ?i râpe/r?pi, respectiv Iniveluri/nivele „în?l?ime, stadiu, treapt?”, ca ?i chipie/chipiuri, tuneluri/tunele; - se admite o singur? form? la unele substantive feminine (monede; dar Igagici, Ipoieni, !?ig?nci) ?i neutre precum chibrituri (chibrite fiind sim?it ca incult), dar !seminare (seminarii nemaiavând sprijin intr-un singular în -iu); - substantivele feminine formate cu sufixul -toare care au sensuri diferite se constituie în serii dintre care cele care desemneaz? persoane au pluralul la fel cu singularul (ap?r?toare, lipitoare), în timp ce au pluralul în -i cele care desemneaz? obiecte (ap?r?tori) sau animale (lipitori). 3. Normele actuale recomand? p?strarea alternan?ei la pluralul substantivului cotidian — cotidiene (a?a cum se comport? adjectivul din care provine). 4. Pentru pluralul în -i al unor termeni tehnici v. 6.6.1. Genul. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XCVI 5. Desinen?a de plural se leag? prin cratim? la cuvintele greu flexionabile, precum numele literelor ?i sunetelor: x-uri. 6. La împrumuturile recente, în curs de adaptare, norma actual? a adoptat solu?ii diferite, ?i anume: - folosirea unor substantive cu aceea?i form? la singular ?i la plural: Idandy, *gay, \hippy, \peso, *pla\jboy; - încadrarea în modelul substantivelor române?ti, prin formarea pluralului: - la cele masculine — cu desinen?a -i, cu altenan?ele fonetice corespunz?toare: *adida?i, *bodyguarzi/bodigarzi, *brokeri, *dealeri, *racke?i, ca bo?i; - la cele neutre, în general cu desinen?a -uri, legat? - direct la cuvintele — chiar nedaptate sub alte aspecte — care se termin? în litere din alfabetul limbii române pronun?ate ca în limba român?: boar?nri [borduri], clickuri [clicuri], *gadgeturi [ghegeturi], Htemuri [itemuri], *trenduri [trenduri],!week-enduri [uîkenduri]); - prin cratim? la cuvintele a c?ror final? prezint? deosebiri între scriere ?i pronun?are (Ibleu-uri [blouri], show-uri [?ouri]) sau care au finale grafice neobi?nuite la cuvintele vechi din limba român?: *party-uri, *story-uri. V. ?i 1.2.4. Cratima, 6.1. Adjectivul., 6.3. Articolul. 6.7. Verbul 1. Hot?rârea Academiei Române privind revenirea la â în scrierea limbii române are implica?ii ?i în scrierea unor verbe ?i anume: - verbele de conjugarea a IV-a terminate la infinitiv în î se scriu: - la sfâr?it cu -?, ?i anume la infinitiv prezent (?i la modurile ?i timpurile compuse cu acesta — viitor ?i condi?ional-optativ prezent), la indicativ perfectul simplu persoana a IlI-a singular (el, ea coborî) ?i la imperativ negativ persoana a Il-a singular (nu coborî); - în interior cu â: indicativ prezent persoanele I ?i a Il-a plural (coborâm, coborâ?i), perfect simplu persoanele I ?i a Il-a singular ?i toate persoanele la plural (coborâi etc.), mai-mult-ca-perfect toate persoanele (coborâsem etc.), conjunctiv prezent persoanele I ?i a Il-a plural (s? coborâm, s? coborâ?i), imperativ persoana a Il-a plural (coborâ?i), gerunziu coborând, participiu ?i supin coborât (?i modurile ?i timpurile compuse cu acestea — prezumtiv prezent, respectiv infinitiv perfect, perfect compus, viitor anterior, conjunctiv, condi?ional-optativ ?i prezumtiv perfect); - gerunziul verbelor de conjug?rile I, a Il-a ?i a IlI-a formate cu sufixul -and se scrie cu â: cântând80, având, t?când, f?când, mergând, pierzând; - la verbele care încep cu î- (a începe, a învinge), acesta se p?streaz? ?i în interiorul cuvântului, la modurile la care forma negativ? se realizeaz? cu prefixul ne- (?i adverbele mai, prea): neîncepând, nemaiîncepând, neînceput. 80 Verbele de conjugarea I în -ia (apropia, muia, t?ia) au gerunziul în -ind: apropi-ind etc. XCVII Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române 2. Cealalt? prevedere a Hot?rârii Academiei Române din anul 1993 prive?te modificarea scrierii formelor de indicativ prezent persoanele I singular ?i plural ?i a Il-a plural ale verbului a fi, revenindu-se la scrierea lor anterioar?, cu u: sunt, suntem, sunte?i81 (pronun?ate .'[suntem], [sunte?i], ?i nu [sîntem], [sînte?i]). 3. (Formele f?r? -rn- la indicativ mai-mult-ca-perfect plural sunt învechite/ populare. 4. Imperativul negativ se formeaz? de la infinitiv, de aceea la verbe ca a duce, a face, a fi, a zice difer? de cel pozitiv: du/nu duce, fa/nu face, fii/nu fi, zi/nu zice etc. 5. Verbe de conjugarea I a agrea, a crea, a procrea, a recrea, a suplea p?streaz? vocala e din r?d?cin? înaintea sufixului de prezent: agreez, agreezi, agreeaz?. \a continua are, conform normei actuale, la indicativ ?i conjunctiv prezent, persoana I singular, forma (eu) (s?) Icontinui (nu continuu). - a da are imperfectul d?dea, dar a reda „a descrie” - reda. - la decerna trebuie conjugat cu -ez: (eu) (s?) Idecernez (nu decern). 6. Verbe de conjugarea a Il-a a avea are la conjunctiv prezent, persoana a IlI-a singular ?i plural, forma (s?) aib? (nu s? aibe, s? aiv?). Sunt de conjugarea a Il-a, cu infinitivul (?i toate formele compuse cu el) în -ea (?i nu de conjugarea a IlI-a, cu infinitivul în -e), verbe ca a c?dea; a p?rea ?i derivatele lui; a pl?cea; a prevedea. a c?dea, a p?rea, a pl?cea, a prevedea, a sc?dea, a t?cea au la indicativ ?i conjunctiv prezent, persoanele I ?i a Il-a plural, accentul pe desinen??: (s?) c?dem, (s?) c?de?i (nu (s?) c?de?i). 7. Verbe de conjugarea a IlI-a a bate, a duce, a face, a merge au la indicativul ?i conjunctiv prezent, persoanele I ?i a Il-a plural, accentul pe tem?: (s?) batem, (s?) bate?i (nu (s?) b?tem); a scrie p?streaz? vocala e la indicativ ?i conjunctiv prezent, persoanele I ?i a Il-a plural, ?i la imperativ, persoana a Il-a plural: (s?) scriem, (s?) scrie?i; scrie?i (nu: scrim, scri?i). 8. Verbe de conjugarea a IV-a Se scriu la infinitiv prezent (?i formele compuse cu acesta), precum ?i la perfectul simplu, persoana a IlI-a singular, cu un singur -i: a veni, (el) veni, dar la persoana I a aceluia?i timp — cu -ii: (eu) venii. 81 Conform unei tradi?ii latinizante întrerupte prin reforma ortografic? anterioar?, de?i nu provin din formele corespunz?toare din latin?, ci din conjunctivul latin, continuat în formele mo?tenite scrise anterior sfiif etc. Redarea acestora din urm? trebuie f?cut? acum cu n: sânt etc. Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române XCVIII \a absolvi, inclusiv pentru sensul „a termina un an/o form? de înv???mânt”, trebuie conjugat f?r? -esc: (eu) (s?) labsolv (nu (eu) (s?) absolvesc). a mirosi are la indicativ prezent, persoana a IlI-a plural, forma \(ei) miros (nu (ei) miroase). a trebui82 are la indicativ prezent, persoana a IlI-a, forma trebuie, dar la conjunctiv prezent (s?) trebuiasc?. 9. Sunt considerate la fel de corecte formele verbelor a voi ?i a vrea, nu îns? ?i cele rezultate prin contaminarea lor (imperfect vroiam etc.). Principalele forme neregulate sunt înregistrate în Dic?ionar. 82 Care este ?i verb personal, cu persoana a Itl-a plural la imperfect trebuiau, perfectul simplu trebuir?, perfectul compus au trebuit, mai-mult-ca-perfect trebuiser?, viitor vor trebui etc. ÎNDRUM?RI PENTRU CONSULTAREA DIC?IONARULUI1 1. Inventarul • (stelu?a) înaintea unor cuvinte-titlu semnaleaz? cuvintele ad?ugate în prezenta edi?ie: *accesa (a ~). ! (semnul exclam?rii) înaintea unor cuvinte-titlu semnaleaz? modific?rile care afecteaz? într-o m?sur? sau alta normarea (forma cuvântului-titlu, accentuarea, pronun?area, modul de desp?r?ire la cap?t de rând, unele forme flexionare, abrevierea sau simbolul) ori calificarea lor morfologic?: la1 (liter?) s. m./s. n., pl. n/n-uri; *a2 (sunet) s. m., pl. o; natura modific?rii rezult? din compararea cu DOOM1, în care în cazul de mai sus ap?rea A, a s. m. invar. • Absen?a, ca articole separate, a unor cuvinte rezultate prin conversiune din cuvinte existente în dic?ionar (adjective provenite din participii; adverbe sau substantive provenite din adjective ?.a.) nu înseamn? c? ele ar fi incorecte: din motive de economie, cuvintele în aceast? situa?ie nu au fost înregistrate separat dac? nu implic? diferen?e de form? sau de sens fa?? de cele din care provin. • Formele considerate gre?ite nu sunt înregistrate, a?a încât cele corecte trebuie c?utate în diversele locuri posibile; astfel, cuvintele cu privire la care pot exista dubii dac? se scriu cu sau f?r? h- ini?ial (arap, dar Harap-Alb) trebuie c?utate sub ambele ini?iale posibile. 2. Organizarea informa?iei • Cuvintele-titlu omografe care sunt omonime totale sunt tratate în acela?i articol, f?r? nici o men?iune special?: cal? s. f. (= cal? „înc?pere a unei nave” ?i cal? „plant?”). • Cifrele „la um?r” (ca exponent) disting omografele care nu sunt omonime (totale): abate1 s. m.; abate2 (a ~) vb. 1 Pentru în?elegerea regulilor aplicate în fiecare caz în parte se recomand? consultarea sec?iunii Principalele norme ortografice, ortoepice ?i morfologice ale limbii române. în exemple — extrase, pe cât posibil, dintre cuvintele care încep cu litera a - sunt reproduse numai acele p?r?i din articolele de dic?ionar care privesc problema în discu?ie, iar notarea accentului este p?strat? aici numai când acesta este semnificativ. îndrum?ri pentru consultarea dic?ionarului C 3. Ordinea alfabetic? • Omografele care sunt omonime par?iale figureaz? în ordinea alfabetic? a numelor p?r?ilor de vorbire c?rora le apar?in: acaju1 adj.; acaju2 s. m.; acaju3 s. n. • Locu?iunile sunt înregistrate fie la primul cuvânt, fie la cuvântul principal, p?strându-se locul ocupat în edi?ia I: ab intestat; alt? dat? la litera A. • Cuvintele ?i îmbin?rile de cuvinte asem?n?toare, dar care se scriu diferit figureaz? în dic?ionar numai dac? sunt omofone între ele; îmbin?rile scrise cu cratim? (a-1 prep. + pr.) sau în cuvinte separate (altfel adj. pr. + s. n.) sunt plasate dup? cuvintele simple corespunz?toare (al art. m.; altfel adv.). • Variantele cuvintelor-titlu, dac? nu se afl? în succesiune imediat?, figureaz? ?i la locul lor alfabetic, cu trimitere la varianta sub care sunt tratate: abstrac?iune v. abstrac?ie. • Formele care prezint? diferen?e considerabile fa?? de forma de baz? simt înregistrate ?i la locul lor alfabetic, cu trimitere la forma-tip: ai art. v. al. 4. Indicarea accentului • Accentul (principal al) cuvântului este indicat prin sublinierea cu o linie a vocalei pe care cade: anterioritate. • Absen?a accentului arat? c? un cuvânt-titlu sau o form? este monosilabic(?): ani. • Absen?a accentului la un cuvânt-titlu polisilabic ?i notarea lui la indica?iile de pronun?are arat? c? litera vocal? în cauz? se pronun?? altfel decât se scrie: *advertising (angl.) [pron. advertaizing]. • La cuvintele compuse scrise cu cratim? sunt notate atât accentul compusului (chiar când cade pe un component monosilabic), cât ?i accentul componentelor polisilabice: argint-viu. • Sublinierea cu dou? linii indic? accentul secundar al cuvântului; acesta este marcat numai la unele forma?ii cu elemente de compunere la care se pot produce ezit?ri sau confuzii: anteroposterior. 5. Variantele cuvântului-titlu • La cuvintele care apar?in limbii literare actuale, bara oblic? (/) desparte variantele literare libere, care sunt considerate, toate, corecte; ordinea în care sunt înregistrate indic? preferin?a normativ? pentru cea dintâi: abla?ie/abla?iune. • La cuvintele care nu apar?in limbii literare actuale (marcate ca învechite, populare, regionale etc.) sunt înregistrate variantele mai r?spândite2, dintre care prima este relativ mai frecvent?: aiest/aist. • Unele variante de scriere redau deosebirile de pronun?are în func?ie de ritmul vorbirii: a?a ?i a?a (tempo lent)/a?a ?i-a?a (tempo rapid). 2 In actuala edi?ie s-au p?strat variantele înregistrate în edi?ia I, în general în aceea?i ordine, chiar dac? alte dic?ionare consemneaz? ?i alte variante ori dau preferin?? altora. CI îndrum?ri pentru consultarea dic?ionarului • Bara oblic? dubl? (Jf) separ? grupuri de variante: atmosfer? simb. (~ tehnic?) at//(~ absolut?) ata/atii. 6. Informa?ii lexicale 6.1. Indica?ii contextuale Imediat dup? cuvântul-titlu, între paranteze rotunde, se dau, dup? caz: - la compusele sau sintagmele plasate la locul alfabetic al elementului principal — cu acelea?i caractere ca ?i cuvântul-titlu ?i urmate de tild? (~) —, celelalte componente: abitir (mai ~) - cu caractere italice (cursive), exemple de contexte la care se limiteaz? utilizarea unor cuvinte: alcalino-p?mântos (metal ~) - cu caractere drepte, preciz?ri privind unele tipuri de restric?ii contextuale: arhon (+ rang boieresc); arhonda (folosit singur). 6.2. Indica?ii de sens sau de domeniu • între paranteze rotunde sunt date, în scopul identific?rii cuvintelor, succinte indica?ii de sens sau de domeniu, pentru: - omografele omonime par?iale: acordor1 (persoan?) s. m., pl. acordori; acordor2 (instrument) s. n., pl. acordoare; - paronime: absorbi (a ~) (a încorpora); adsorbi (a ~) (a fixa pe suprafa??); - perechile substantiv comun — substantiv propriu: acropol? (citadel?); Acropole (nume de loc); -numele compuse de animale, plante, jocuri populare ?.a.: acul-doamnei (plant?). • Indica?iile de tipul (animal), (pe?te), (plant?) etc. trebuie interpretate ca „(o anumit?) specie de animale” etc. • Domeniile la care se refer? unele cuvinte sunt precizate, prin abrevieri (pentru care v. lista de la începutul volumului), atunci când nu s-au putut da indica?ii semantice succinte: axis (anat.). 6.3. Indica?ii de uz La unele cuvinte-titlu sau variante care nu apar?in limbii literare actuale, dar care se întâlnesc în texte mai vechi, în stilul beletristic sau în limba vorbit?, se men?ioneaz? între paranteze rotunde, prin abrevieri, uzul: învechit (caracterizare sub care se includ ?i cuvintele ie?ite din uz)3, livresc4, popular, regional, argotic, familiar sau rar: aboli?iune (înv.). 3 Cuvintele care denumesc realit??i disp?rute ?i nu au indica?ia (înv.) sunt „istorisme”, folosite ?i ast?zi pentru a desemna realit??ile respective: cafegi-ba?a. 4 Cuvintele apar?inând unor terminologii culte sau populare nu sunt etichetate ca livre?ti, respectiv ca populare. îndrum?ri pentru consultarea dic?ionarului Cil 6.4. Statutul de împrumuturi • Când este cazul, între paranteze rotunde este indicat, prin abrevieri, statutul de împrumuturi par?ial adaptate al unor cuvinte5 (anglicisme, hispanisme etc.) sau caracterul lor de cuvinte str?ine (engleze?ti, spaniole etc.): badlands (teren arid) (angl.); Badlands (nume de loc) (engl.). • în alte cazuri abrevierile — de exemplu fr. etc. — nu permit s? se fac? distinc?ie între împrumuturi (fran?uzisme etc.) ?i cuvinte ale limbii respective (franceze etc.). 7. Indica?ii privind forma 7.2. Pronun?area • între paranteze drepte se dau, dup? abrevierea pron., indica?ii de pronun?are la cuvintele sau formele (române?ti ori str?ine) la care rostirea nu rezult? în mod neechivoc din forma scris? sau din indica?iile privind desp?r?irea la cap?t de rând (pentru care v. 7.2.). • Nota?ia folosit? este apropiat? de ortografia româneasc? curent?, pentru a fi accesibil? unui public cât mai larg, de?i redarea în acest mod a unor sunete proprii altor limbi este adesea imperfect?; pentru valoarea semnelor fonetice a c?ror introducere a fost totu?i necesar? v. Semne pentru indicarea pronun??rii. • Indica?iile de pronun?are privesc cuvântul în ansamblu sau unele secven?e ale sale - la care pronun?area nu concord? cu scrierea: ea [pron. ia]; al segno [gno pron. nio]; auxiliar1 [x pron. gz]; boogie-woogie [pron. bughi ughi]; boghead [head pron. hed]); în absen?a unor indica?ii de pronun?are, orice liter? sau grup de litere se pronun?? a?a cum se scrie (e în epoc?; gn în ignora; ks în axil?; u în sunt; v în watt) sau conform regulilor generale ale ortografiei române?ti (bogheat?); -la care pronun?area nu rezult? în mod neechivoc din scriere: actiniu [niu pron. niu] (?i nu ni-u). • La împrumuturile neadaptate sau par?ial adaptate grafic ?i/sau fonetic este indicat?, orientativ, pronun?area dominant? actualmente la intelectualii români din genera?ia mijlocie, care nu este totdeauna identic? cu pronun?area din limba de origine: thriller (angl.) [pron. sril?r]. • Pentru literele care pot fi interpretate atât ca vocale, cât ?i ca semivocale, când accentul nu rezolv? dubiul, pronun?area se deduce din indicarea desp?r?irii cuvintelor la cap?t de rând (v. 7.2.). • în unele cazuri se dau indica?ii de pronun?are diferit?, în func?ie de ritmul vorbirii: deocamdat? [deo pron. de-o (tempo lent)/deo (tempo rapid)]. 5 Aceasta nu echivaleaz? cu indicarea etimologiei, care nu intr? în obiectul prezentului Dic?ionar: astfel, unele cuvinte sunt percepute ca anglicisme, de?i, din punctul de vedere al etimologiei, sunt false anglicisme (ca happy-end, format din elemente engleze?ti, dar împrumutat din francez?). De asemenea, sunt calificate drept anglicisme etc. ?i cuvinte care prezint? o adaptare par?ial? la limba român?: airbag (angl.) [pron. erbeg] s. n., art. airbagul; pl. airbaguri. cm îndrum?ri pentru consultarea dic?ionarului • Indica?ii de citire se dau pentru numele literelor ?i ale sunetelor — b2 (sunet) [cit. bî\ — ?i pentru unele abrevieri (abc [cit. abece]). 7.2. Desp?r?irea cuvintelor la cap?t de rând • în paratez? se dau, cu caractere italice, indica?ii privind desp?r?irea cuvintelor în scris, cratima (-) marcând limita dintre secven?e. • Aceste indica?ii privesc desp?r?irea cuvintelor la cap?t de rând (când cuvântul nu încape în întregime pe acela?i rând), precum ?i redarea în scris a silabisirii din rostirea sacadat?, de aceea în dic?ionar se pun în eviden?? ?i silabele ini?iale sau finale formate dintr-o singur? vocal?, de?i desp?r?irea lor la sfâr?it sau început de rând este nerecomandat?: aclama (a-cla-); atenua (-nu-a). • Indica?ii privind desp?r?irea se dau numai la cuvintele cu mai mult de o silab? care pun probleme din acest punct de vedere ?i numai pentru segmentele cu probleme; ele se dau, de regul?, la cuvântul-titlu — abduc?ie (-?i-e) —, iar la formele flexionare numai dac? desp?r?irea implic? alte probleme sau litere decât la acesta — abduc?ia (-?i-a), ?i anume: - când o liter? poate fi interpretat? atât ca vocal?, cât ?i ca semivocal? (deci secven?a în care intr? vocala în cauz? poate fi interpretat? atât ca vocale în hiat, cât ?i ca diftong), dac? notarea accentului (ca în aul) nu rezolv? dubiul: acuarel? (-cita-); atenua (-nu-a); - în cazul succesiunilor de consoane care constituie excep?ii de la regulile generale de desp?r?ire C-C, C-CC ?i C-CCC: (a-bla-?i-e, arc-tic,feld-spat). • La cuvinte compuse ?i la derivatele cu prefixe ?i cu unele sufixe, formate pe teren românesc sau împrumutate, dup? desp?r?irea bazat? pe pronun?are — care este cea preferat? —/este consemnat? (în cazurile în care nu coincide cu cea dintâi) ?i desp?r?irea anumitor secven?e bazat? pe analiza morfologic?, separat? de prima modalitate prin bar? oblic?: acrostih (a-cros-tih/-cro-stih); desp?r?irea bazat? pe analiza morfologic? nu se face decât în scris, la cap?t de rând, nu ?i în rostire sau la redarea în scris a silabisirii. • La unele cuvinte se indic? un singur mod de desp?r?ire, care coincide cu structura lor mofologic? (desp?r?irea dup? regulile generale de mai sus nefiind posibil?): albgardist (alb-gar-) - nu al-bgar-. 8. Informa?ii gramaticale • încep prin indicarea p?r?ii sau a p?r?ilor de vorbire în care se încadreaz? cuvântul-titlu: abonat adj. m., s. m. • La cuvintele flexibile se dau principalele forme flexionare (precedate de abrevierea denumirii categoriei gramaticale): aberant adj. m., pl. aberan?i; f. aberant?, pl. aberante. Când acestea sunt prea numeroase (mai ales la verbe), sunt incluse numai cele care pun probleme ortografice (inclusiv privind desp?r?irea la cap?t de rând), ortoepice sau gramaticale: abrevia (a ~) (a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 3 abreviaz?, 1 pl. abreviem (-vi-em); conj. prez. 3 s? abrevieze; ger. abreviind (-vi-ind). • La substativele împrumutate relativ recent se indic? forma articulat? atunci când legarea articolului se face cu ajutorul cratimei — acquis (fr.) s. n., art. îndrum?ri pentru consultarea dic?ionarului CIV acquis-ul; ea nu este indicat? când articolul se leag? de cuvânt f?r? cratim?, deoarece acest lucru se poate deduce din modul în care se scrie forma de plural: *airbag (angl.) s. n., pl. airbaguri. • Cifrele 1, 2 sau 3 care preced? formele verbale indic? persoana; ele sunt urmate de abrevierea sg. sau pl.: 1 sg. ?i 3 pl. abolesc-, când nu este precizat num?rul, înseamn? c? forma este aceea?i pentru ambele numere: 3 abandoneaz?. • între paranteze rotunde se precizeaz?, când este cazul, la cuvintele polisemantice, limitarea anumitor forme flexionare (mai ales a celor de plural) Ia unele din sensurile cuvântului: abagerie s. f.... (ateliere) pl. abagerii. 9. Exemple între paranteze rotunde se dau exemple prin care: • se ilustreaz? condi?iile de utilizare: i- (i-am dat); • se precizeaz? (dup? „dar” sau „dar numai”) folosirea unor cuvinte sau variante: - în anumite contexte: adu (dar: ad-o); - în expresii: abstrac?ie/abstrac?iune (dar numai: a face abstrac?ie) etc. 10. Abrevieri ?i simboluri • Când este cazul, la sfâr?itul articolului se consemneaz? principalele abrevieri uzitate (pentru denumiri de artere urbane, grade militare, indica?ii bibliografice, termeni de adresare, termeni muzicali ?.a.) sau/?i simboluri (pentru termeni ?tiin?ifici, unit??i de m?sur?, unele monede ?.a.) ale cuvântului respectiv, folosite pentru anumite sensuri ?i în anumite situa?ii (coresponden??, texte de specialitate etc.): alineat abr. al./alin.; aluminiu simb. Al; euro abr. EUR, simb. €. • Când cuvântul-titlu desemneaz? (?i) un semn grafic, o liter? etc., se reproduce, în m?sura posibilului, ?i semnul respectiv: acolad? s. f.; (semn grafic) {}; alfa2 (liter? greceasc?) s. m.; a, A. BIBLIOGRAFIE SELECTIV?1 Academia Republicii Populare Române, Dic?ionarul limbii române literare contemporane, 4 voi., Editura Academiei, Bucure?ti, 1955-1957. Academia Republicii Populare Române, Institutul de Lingvistic? din Bucure?ti, Dic?ionarul limbii române moderne, Editura Academiei, Bucure?ti, 1958. Academia Republicii Socialiste România, Gramatica limbii române, voi. I-II, edi?ia a Il-a rev?zut? ?i ad?ugit?, tiraj nou, Editura Academiei, Bucure?ti, 1966. Academia Republicii Socialiste România, Institutul de Lingvistic? al Universit??ii din Bucure?ti, Dic?ionarul ortografic, ortoepic ?i morfologic al limbii române (DOOM), Editura Academiei, Bucure?ti, 1982. Academia Republicii Socialiste România, Institutul de Lingvistic? din Bucure?ti, Supliment la Dic?ionarul explicativ al limbii române (DEX-S), Editura Academiei, Bucure?ti, 1988. Academia Republicii Socialiste România/Universitatea Bucure?ti, Institutul de Lingvistic? din Bucure?ti, Formarea cuvintelor în limba român?. I. Fulvia Ciobanu ?i Finu?a Hasan, Compunerea; II. Mioara Avram et al., Prefixele; III. Laura Vasiliu, Sufixele. 1. Derivarea verbal?, Editura Academiei, Bucure?ti, 1970-1989. Academia Român?, Dic?ionarul limbii române, A-B, C, D-de, F-I, J-Lojni??, Libr?riile Socec & Comp. ?i C. Sfetea, Tipografia ziarului „Universul”, Monitorul oficial ?i Imprimeriile Statului, Imprimeria Na?ional?, Bucure?ti, 1913-1949. Academia Român?, Dic?ionarul limbii române (DLR). Serie nou?, M-U, V-vizurin?, Z, Editura Academiei, Bucure?ti, 1965-2000. Academia Român?, Institutul de Lingvistic? „Iorgu Iordan”, Dic?ionarul explicativ al limbii române (DEX), edi?ia a Il-a, Univers Enciclopedic, Bucure?ti, 1996. 1 Prezenta bibliografie cuprinde, pentru limba român?, principalele dic?ionare generale, precum ?i alte lucr?ri folosite (neincluzând ?i numeroasele dic?ionare speciale, dic?ionare ?i îndreptare ortografice, c?r?i, articole ?i recenzii pe probleme de ortografie, ortoepie, morfologie etc. consultate), ?i, pentru alte limbi, principalele dic?ionare utilizate pentru împrumuturile f?cute de limba român? din aceste limbi.