DIC?IONARUL 9 ortografic,, ortoepic ?i morfologic al limbii romāne Lucrarea a fost elaborat? īn cadrul sectorului de gramatic? al Institutului de Lingvistic? din Bucure?ti de urm?torul colcctiv: MIOARA AVRAM, redactor responsabil (Cuvīnt īnainte, Introducere I ?i II, revizie A-M, Q, T, ?, V, W, X, Y) ELENA CARABULEA (literele A, A, B, P, Q, Z, Nume proprii geografice ?i nume de locuitori) FULVIA CIOBANU (literele D, P, X, Introducere IV ?i VII) FINU?A HASAN (literele E, ī, N, S, Introducere V) MAGDALENA POPESCU-MARIN (literele C, F, Nume proprii de persoane; leg?tura cu speciali?tii) MARINA R?DULESCU (literele C, G, M, ?, ?, W, Introducere VI, Abrevieri ?i simboluri) I. RIZESCU (literele H, O, R, S, U, Y, Nume proprii latine?ti ?i grece?ti vechi) LAURA VASILIU, redactor responsabil adjunct (literele I, J, K, L, T, V, Introducere III, revizie N, O, P, R, S, ?, U, Z) ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMĀNIA { Institutul de Lingvistic? al Universit??ii din Bucure?ti * » ortografie, sr inorfoliflic al limbii ri EDITURA ACADEMIEI 1982 REPUBLICII SOCIALISTE ROMĀNIA EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMĀNIA ‘R 79717 Calea Victoriei nr. 125, Bucure?ti CUVĪNT ĪNAINTE Dic?ionarul ortografic, ortoepie ?i morfologic al limbii romāne se adreseaz? tuturor celor interesa?i de cultivarea ?i studierea limbii romāne. El este un instrument normativ care are scopul de a contribui la folosirea unitar? a limbii literare, prin mai buna cunoa?tere a ortografiei oficiale ?i a normelor consacrate īn ortoepie ?i īn morfologie. Cu cele trei profiluri ale sale, lucrarea de fa?? este un īndreptar complet, care are īn vedere tot ceea ce ?ine de exprima rea corect? sub aspect, formal (scrierea ?i pronun?area atit a cuvintelor ca unit??i lexicale, cit si a realiz?rilor lor flexionare); simplificind lucrurile, se poate spune c? este in acela?i timp un īndreptar ortografic ?i ortoepic dezvoltat si o gramatic? (morfologie) a limbii romāne detaliat? pin? la paradigma de baz? a tuturor cuvintelor īnregistrate. Acest īndreptar este īns? unilateral prin faptul c? nu se ocup? d& toate aspectele exprim?rii corecte: el nu cuprinde aspecte ca semantica sau sintaxa corect? a cuvintelor inserate decīt īn m?sura īn care asemenea aspecte sīnt legate tot de forma cuvintelor (īn aceast? situa?ie sīnt preciz?rile menite s? previn? confuziile īntre omonime ori paronime sau s? atrag? aten?ia asupra specializ?rii unor forme flexionare) Nefiind un īndreptar normativ lexical sau stilistic, dic?ionarul de fa?a nu ī?i propune s? recomande un anumit inventar de cuvinte presupuse a forma vocabularul limbii literare actuale, de aceea nu con?ine numai cuvinte de acest, fel, ci īnregistreaz? ?i cuvinte regionale, īnvechite sau din vorbirea familiar? pentru a oferi cititorului informa?ii asupra īntrebuin??rii lor corecte din punctul de vedere al normelor formale ale limbii literare. Formula de dic?ionar adoptat? d? caracteristica lucr?rii īntre alte instrumente normative: este vorba, pe de o parte, de aplicarea ?i detalierea regulilor generale la fiecare cuvīnt īn parte, iar, pe de alt? parte, de cen?i r a 1 i z a r e a unor indica?ii normative de diferite feluri, pentru care ar fi necesar? consultarea combinat? a mai multor surse (reguli generale de ortografie, ortoepie ?i gramatic?, indica?ii din dic?ionarele explicative etc.). Oferind rezolvarea direct? ?i complet? a cazurilor concrete, Dic?ionarul ortografic, ortoepie ?i morfologic al limbii romāne este un instrument de informare rapid? ?i scutit? de interpret?ri subiective din partea cititorilor. Aceea?i formul? a īnregistr?rii articolelor in liste alfabetice ?i a solu?ion?rii pe loc a diverselor probleme a fost aplicat? si īn anexele dic?ionarului propriu-zis pentru cīteva categorii de nume proprii ?i pentru abrevieri. Conceput ca un instrument de consultare, in mod fatal fragmentar?, dic?ionarul de fa?? nu-si poate propune s? explice la fiecare cuvīnt de ce este corect? o form? si nu alta. Pentru justificarea normelor r?min in continuare necesare studiile descriptive, tratatele de ortografie, ortoepie ?i morfologie, din care se pot īnv??a ra?ional principiile exprim?rii corecte, regulile ?i excep?iile lor. Intro- 1 In alte situa?ii nu se men?ioneaz? sensul, domeniul dc utilizare sau sintagmele la cart sc limiteaz? unele cuvinte, deoarece autorii pornesc de la ideea e? lucrarea va fi consultat? dc cititori pentru Īndoieli referitoare la aspectele men?ionate In titlu, deci pentni scrierea, pronun?rvrer: sau flexiunea unor cuvinte al c?ror sens 11 cunosc sau 11 afl? din dic?ionare lexicale. CUVĪNT ĪNAINTE VI ducerea lucr?rii ofer? o sintez? a principalelor reguli de ortografie ?i.de ortoepie (inclusiv prezentarea de ansamblu a alfabetului, a semnelor ortografice,_ a problemelor puse de cuvintele derivate ?i compuse etc.) ?i a tipurilor flexionare ; scopul ei este, pe de o parte, expunerea cadrului general al informa?iilor particulare ?i, pe de alta, eliberarea dic?ionarului propriu-zis de multe informa?ii cu caracter mai mult sau mai pu?in mecanic, cum ar fi regulile banale ale desp?r?irii īn silabe sau, mai ales, formele articulate ale tuturor substantivelor ?i indica?iile de rigoare asupra pronun??rii articolului masculin-neutru -l, formele verbale compuse ?i desinen?ele comune tuturor verbelor la anumite forme simple. Indica?iile normative furnizate īn lucrarea de fa?? nu sīnt noi īn concep?ia lor. Ele urmeaz? normele din īndreptarul ortografic, ortoepic ?i de punctua?ie (edi?ia a IlI-a, 1971) ?i din Gramatica limbii romāne cunoscut?, sub numele de „Gramatica Academiei“ (edi?ia a Il-a, 1963), aplicīndu-le la o list? de cuvinte care este, īn esen??, cea a Dic?ionarului explicativ al limbii romāne (1975), completat? cu diverse alte surse lexicografice. īntr-o anumit? m?sur?, prezenta lucrare poate fi definit? ca o rezultant? a celor trei instrumente normative men?ionate; ea n-a fost alc?tuit? īns? prin simpla preluare ?i juxtapunere a informa?iilor con?inute īn aceste lucr?ri, ci ?i prin confruntarea lor — care a relevat adesea unele contradic?ii—, prin verificarea, completarea ?i nuan?area cu informa?ii oferite de alte surse (dic?ionare, īndreptare, studii, consulta?ii ale unor speciali?ti) sau de experien?a autorilor. Op?iunea autorilor se sprijin? pe o documentare bogat?, consemnat? īn arhiva lucr?rii, care e constituit? din eviden?a solu?iilor normative adoptate pentru fiecare cuvīnt īn principalele dic?ionare ?i īndreptare ortografice din ultimii 50 de ani ?i chiar a surselor literare care-sus?in aceste solu?ii, precum ?i, unde a fost cazul, a propunerilor f?cute īn diverse alte lucr?ri ?i a p?rerilor ob?inute de la speciali?tii consulta?i pentru domenii terminologice - Comparīnd lucrarea de fa?? cu cele pe care se īntemeiaz?, e u?or de v?zut īn ce const? utilitatea ei. F?r? a st?rui asupra nout??ilor reprezentate de anexele consacrate numelor proprii geografice (?i de locuitori) ?i celor de persoane sau abrevierilor ?i simbolurilor, dic?ionarul propriu-zis ofer?, pe de o parte, un spor de cuvinte ?i īmbin?ri īnregistrate — considerabil īn special īn raport cu īndreptarul, limitat prin caracterul s?u selectiv (propor?ia este aici cam de 5: 1, respectiv circa 60 000 fa?? de 12 500), dar evident ?i īn raport cu DEX-ul, la lista c?ruia s-au ad?ugat, ca articole, nu numai compuse, locu?iuni ?i grupuri de interes ortografic, ci ?i multe cuvinte simple din alte surse lexicografice2 — ?i, pe de alt? parte, un spor de probleme de corectitudine formal? solu?ionate la articolele comune; ultimul aspect dep??e?te caracterizarea cantitativ? a lucr?rii, vizīnd-o ?i pe cea calitativ?. Din punct de vedere cantitativ, Dic?ionarul ortografic, ortoepic ?i morfologic al limbii romāne este unjn?trurrient normativele mari propor?ii care ?i-a propus s? īnregistreze cīt mai multe cuvinte ?Vs? dea toate indica?iile considerate necesare, pentru c? īncearc? s? aib? īn vedere categorii cīt mai largi de cititori care s?-l'foloseasc? pentru īndoielile specifice, diferite de la unii la al?ii. Cu toate dimensiunile sale, lucrarea este totu?i selectiv? atīt īn lista de cuvinte — care e mai mare decīt a DEX-ului, dar departe de cea a dic?ionarului-tezaur —, cīt, mai ales, īn indica?iile date. īn selectarea complet?rilor aduse la lista de cuvinte din 2 Pe ling? cele rezultate din desfacerea unor articole comasate īn care DEX-ul ascunde diferen?ele de form? dintre cuvinte cu flexiune specializat? (substantive ?i adjective, substantive de genuri diferite). īh acela?i timp, s-au eliminat unele articole din lista DEX-ului: pe de o parte, ca rezultat al depist?rii unor gre?eli (cuvinte tratate de dou? ori, ca iodler ?i jodler, odomeiru ?i hodometru; cuvinte din aromān?, ca ciul s.m., alte inadverten?e, ca fl?c?u? pentru fl?c?ua? etc.) ?i, pe de alta, din ra?iuni de economie ?i · consecven??, īn cazul participiilor. exclusiv adjectivale implicate īn formele verbului respectiv. VII CUVĪNT ĪNAINTE DEX', luat? drept corpus de baz?3, ?i a indica?iilor date la'diversele articole a intervenit, desigur, o oarecare doz? de subiectivism. Con?tien?i de acest lucru, autorii se tem mai pu?in de criticile care ar sus?ine inutilitatea unor prezen?e (cuvinte, forme, indica?ii de silaba?ie etc.), īntrucīt este ?tiut c? nedumeririle pot fi mult mai numeroase decīt s-ar crede judecind dup? cīte un vorbitor īn parte, ?i māi mult de criticile referitoare la absen?a unor cuvinte sau indica?ii. Cu privire la acestea din urm? sīnt necesare unele explica?ii pentru relativa s?r?cie a indica?iilor ortoepice ?i pentru caracterul incomplet al indica?iilor morfologice. Justificarea ambelor aspecte īn discu?ie se bazeaz? pe faptul c? lucrarea a fost gīndit? ca adresīndu-se īn primul rīnd cititorilor romāni, deci caut?Ns? mearg?.īn īntīmpinarea īntreb?rilor la care au ei nevoie de r?spunsuri. De aceea, de?i este (?i) ortoepic, dic?ionarul nu indic? pronun?area tuturor cuvintelor la care un str?in ar putea ezita īntre lectura cu vocal? sau semivocal?, c?ci nici un romān nu are īndoieli la cuvinte ca iarb? sau deal, ci indic? aceasta numai la neologisme, la cuvinte pu?in cunoscute ?i la alte cuvinte la care se ?tie c? sīnt posibile anumite confuzii. Tot astfel, de?i este (?i) morfologic, dic?ionarul nu d? chiar toate formele cuvintelor īnregistrate ?i nici m?car exact acelea?i forme la diversele cuvinte din aceea?i clas? gramatical? (de exemplu, spre deosebire de celelalte substantive feminine, la substantivele feminine cu finalele -ist?, -ant?, -at?: -it? nu d? genitiv-dativul singular). Din punct de vedere calitativ, contribu?ia lucr?rii de fa?? īn raport cu cele amintite — ?i, īn primul rīnd, cu īndreptarul ortografic, ortoepic ?i de punctua?ie — st? īn completarea normelor generale ?i particulare cu aspecte neavute īn vedere, īn corectarea unor am?nunte — fie ca efect al aplic?rii consecvente a ^ normelor īnsesi, fie ca efect al observ?rii uzului consacrat — si īn nuan?area ^ * . . 9 « * unor recomand?ri, īn unele situa?ii admi?īndu-se existen?a unor variante literare libere sau restrīnse la anumite domenii; modific?ri ?i nuan??ri ale unor reguli cu caracter mai general se īntīlnesc la scrierea cu ini?ial? majuscul?, la scrierea unor nume proprii compuse sila desp?r?irea īn silabe. īn ce prive?te natura indi- · ca?iilor date, e de precizat c? ele sīnt exclusiv normative ?i nu corective: se l recomand? deci scrierea, pronun?area ?i flexiunea corect? f?r?'a se men?iona variantele implicit respinse. Elaborat sub auspiciile Comisiei pentru cultivarea limbii romāne a Academiei Republicii Socialiste Romānia, Dic?ionarul ortografic, ortoepic ?i morfologic al limbii romāne apare īri mod simbolic la un secol dup? prima reglementare oficial? a scrierii romāne?ti cu· litere latine, stabilit? de Academia Romān? īn 1881. Diversele reforme ortografice efectuate īn acest r?stimp, īn 1904, 1932 ?i 1953 (cu o modificare īn 1965), au continuat, īn geneFal, linia ini?iat? īn 1881, īnt?rind treptat principiul fonetic, dar ?i īmbinīndu-1, īn propor?ii variabile, cu alte principii, 'īn primul rīnd cu cel morfologic ?i cu cel etimologic sau tradi-?ional-istoric. Proiectul lucr?rii a fost discutat īn ?edin?a din 24 martie 1975 a comisiei amintite (referatul viitorului redactor responsabil fiind publicat īn revista „Limba romān?“ nr. 4 din acela?i an); dup? īnceperea elabor?rii ei, concep?ia ?i structura lucr?rii au constituit obiectul unei dezbateri publice organizate la Academia R. S. Romānia īn ziua de 8 decembrie 1976 ?i continuate īn paginile revistei 3 Cuvintele dm DEX nu au fost supuse unei select?ri din punctul de vedere al proble- melor de normare. Adaosurile constau īns? numai din cuvinte care pun asemenea probleme: ele sīnt īn special neologisme ?i foarte rar regionalisme sau arhaisme. Pentru toate adaosurile s-3 adoptat procedeul de a da numai reprezentan?i ai familiilor sau seriilor absente (īn cazul in care ceilal?i membri nu pun alte probleme decīt elementul comun). Nu s-au ad?ugat, īn general, valori gramaticale ale cuvintelor īnregistrate.· UYĪNT ĪNAINTE VIU Limba romān?“, unde s-au publicat mai intii (īn nr. 2/1977) principalele materiale ale dezbalc-'.'ii: referatul de baz?, macheta dic?ionarului cuprinzind īnceputul literei I. cele ?apte comunic?ri ale autorilor ?i o cronic? īn care s-au rezumat discu?iile pe marginea acestor materiale, iar īn numerele urm?toare (3/1977 ?i 2/i978), dou? interven?ii ale cititorilor revistei. Dup? īncheierea ei, lucrarea a fost discutat? īn consiliul ?tiin?ific al Institutului de lingvistic? din Bucure?ti, care a avizat-o favorabil pe baza referatelor Īntocmite de acad. Al. Graur, pre?edintele Comisiei pentru cultivarea limbii romāne, ?i dr. G. Beldescu. Acad. Al. Graur a fost consilierul permanent al autorilor īn toate fazele lucr?rii, citind integral manuscrisul ?i participīnd la diverse discu?ii īn colectiv • asupra unor por?iuni. īn toate etapele lucr?rii colectivul de autori s-a bucurat ?i de sprijinul academicianului I. Coteanu, īn dubla sa calitate de director al Institutului de lingvistic? ?i de secretar al Comisiei pentru cultivarea limbii romāne, c?ruia i ?se datore?te ?i un articol de sus?inere a lucr?rii ap?rut īn „Limba romān?“ ?nr. 4/1976. Prin Comisia pentru cultivarea limbii romāne (secretar: Al. Iona?cu), colectivul de autori a primit un pre?ios ajutor din partea urm?torilor speciali?ti, care au fost consulta?i cu privire la unii termeni din domeniile indicate: dr. Liviu Alexandrescu (botanic?), acad. Alexandru Balaban (chimie), acad. Mihai B?-cescu (zoologie), acad. Alexandru Bīrl?deanu (?tiin?e economice), acad. Constantin Chiri?? (agronomie), acad. Radu Codreanu (zoologie), conf. dr. Bogdan Gheorghiu (arhitectur?). Dumitru Graur (sport), prof. dr. Dan Grigorescu (istoria artei), George Murgeanu, membru corespondent al Academiei R.S. Romānia (geologie-geografie), acad. Octav Onicescu (matematic?), Marta Palade 'muzic?), Sofia Popescu (?tiin?e juridice), acad. Remus R?dule? (?tiin?e tehnice), acad. ?erban ?i?eiea (fizic?), acad. Petre Vancea (medicin?), dr. Henri Wald (filozofie). Fiind convin?i c? toate colabor?rile men?ionate au contribuit la īmbun?t??irea lucr?rii, autorii mul?umesc tuturor celor care i-au ajutat s? o alc?tuiasc? In forma pus? la dispozi?ia cititorilor. īn acela?i timp, con?tien?i de faptul c? opera lor nu este perfect? in forma de fa??, dar c? ea poate fi perfec?ionat? printr-o cit mai larg? colaborare, autorii a?teapt? cu īncredere observa?ii ?i sugestii din partea celor care o vor folosi. INTR ODUCERE I. ALFABETUL Alfabetul limbii romāne este alc?tuit din 31 de litere, a c?ror ordine este urm?toarea: Li Icra Citirea literei Observa?ii asupra Nr. cri. 1 majuscul? pentru denumi¬ ' minuscul? rea ci 1 i. a A a . 2, ? A ? >. ā Ā i din a Numai in numele propriu t. h B be c c • ? CC \ \ : d D de t. e E e 8. : f F 0. rr G ghe io! i h H ha ii.. I 1 1 i 12. i ī i 13. j J jc īn nume proprii ?i in neo¬ 14. k K ca¬ Io. 1 L lc U\ m M mc 17. n N ne 18. 0 0 0 19. P P pe : 20. q Q kujchin 21. r R re TI s s se -J. 23. ? s ?e 24. t t j te 25. t T i ? te DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?I MORFOLOGIC X Nr. crt. Litera Citirea literei Observa?ii asupra minuscul? majuscul? 26. U u U 27. V V ve 28. w w dublu ve In nume proprii ?i in neo¬ logisme cu caracter interna¬ ?ional. 29. X X ies 30. y Y i grec īn nume proprii ?i in neo¬ logisme cu caracter interna¬ ?ional. 31. z z ze Observa?ii. 1. Literele mari corespunz?toare lui ?, ā, ī, ?, { se scriu ?i ele cu semnele caracteristice: A, A, ī, ?, ?. 2. īn abrevieri ?i simboluri, linele litere au variante de citire consacrate īn uz, de obicei dup? model str?in: f (ef), g (ge), li (ha?), l (el), m (em), n (cn), r (er), s (es), z (zel). In afara literelor cuprinse īn alfabetul limbii romāne, īn redarea unor nume proprii str?ine (vezi p. XVI) ?i a unor cuvinte noi neadaptate, in special derivate de la nume proprii, se folosesc ?i alte litere, din alfabete bazate pe alfabetul latin cu diverse semne diacritice: ? (h?ndelian), 6 (Ivic), e (Bela),. o (rontgenoscopie), r (Dvorak), ii (munchenez) etc. II. ORTOGRAFIA ?I ORTOEPIA 1. Coresponden?a, dintre litere ?i sunete Nr. Litera/ Pronun?area Condi?ii crt. combi¬ ei Exemple na?ia 1. a [a] 2. <1 [?] O d m ' •J. 4. b [b] 5. C 1° [k] 4-consoan? (--- litera h); clor, 4-a, ?, ī, o, u; la sfir?it cas?, ac eh to 4- e, i cer, cine o 1_1 ' [k'] 4- e, i chem, chip 6. ; d [d] 7. 1 e 1° [e] dup? consoan? (--- 3°, mere; elev, 5°); la īnceput de poem, episcop 1 silab?, mai ales īn i T [ie] neologisme (--- 4°) i īn pronume personale ?i eu, el, ei, ele, 1 īn formele verbului a fi e?ti, este, e, j eram etc. i XI INTRODUCERE Nr. Litera / Pronun?area Condi?ii Exemple crt. combi¬ ei na?ia 3° [e] -{- a, o dup? consoan? deal, pleosc 4° [I] + a, o la īnceput de ea, aceea silab? 5° - (lite¬ uneori, īn combina?iile t?cea, geam r? ajut?¬ ce, ge, che, glie + vocal? urechea, veghea toare) 8. f m 9. g 1° [g] -f- consoan? (--- litera h); gras, + a, ?, ī, o, u; la sfīr?it gar?, de cuvīnt drag 2° [g) + e, i ger, gir gh [g] + e, i ghem, ghind? 10. h 1° [h] toate --- 2° 2° - (lite¬ īn combina?iile ch, gh chem, chip r? ajut?¬ + e, i ghem, ghind? toare) 11. i 1° [i] dup? consoan? (--- 2°, fir, zi, inim?, 3°, 4°); la īnceput de ionic silab? (--- 2°) 2° [ī] īn diftongi ascenden?i iar, ied (+ a\ e, o, u) ?i descen¬ ai, copii, cui den?i (dup? orice vo¬ cal?) 3° [«.] dup? consoane, la sfīr?it buni, īmi, vezi, de cuvīnt ?i īn com¬ oricum pusele cu ori- - 4° - (lite¬ uneori, īn combina?iile ciot, nuci, r? ajut?¬ ci, gi, chi, ghi + vocal? giulgiu, dragi, toare) sau la sfīr?it de cuvīnt chior, unchi, unghiul, unghi 12. ī [ī] 13. j [j] 14. k 1° [k] + consoan?, + a, o, u kripton, si la sfīrsit de cuvīnt kaliu, quark » 9 2° [£] + e, i kilogram 15. l [1] 16. m [m] 17. n M 18. 0 i° [o] dup? consoan? (--- 2°), dor, vino, la īnceput de silab? om, pionier (- 3°) 2° [o] + a dup? consoan? doare 3°[u] -f- a la īnceput de silab? oameni, vioar? 19. P [p] 20. <1 [k] + u (-^r vocal?), rar + quark, alte vocale Qatar 21. r M 22. s [s] DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?I MORFOLOGIC XII Nr. Litera/ Pronun?area Condi?ii Exemple crt. combi¬ ei na?ia 23. ? [?] 24. t [t] . 25. t [?] 26. ' 1° [u] dup? consoan?; dur, U la īnceput de silab? urs (- 2°) 2° [u] in diftongi ascenden?i ziua, (+ a, ?, e, o) ?i descen¬ dou?, den?i (dup? orice vocal?) au, nou 27. V M 28.- (V M watt, weber 29. X 1° [ks] -f- consoan?, la sfīr?it de excursie, cuvīnt, la īnceput de ax, xilofon, cuvīnt + vocal? ?i, ax? uneori, intre vocale 2°· [gz] uneori, īntre vocale examen 30. y 1° [i] -f consoan? ?i la sfīr?it ytriu, hobby de cuvīnt dup? consoan ? 2° [ī] -f vocal? sau dup? yankeu, yoga: vocal? boy 31. [z] Observa?ie. īn acest tabel de coresponden?e nu s-au notat: 1) pronun??rile datorate asimil?rii (īn ce prive?te sonoritatea, locul ?i modul de articulare) cu sunetele vecine, de exemplu b pron. p īn subsuoar?, ob?te sau nuan?ele lui n -f f, v, s, z sau k, g, diversele feluri de /i; 2) lecturile unor litere sau ale unor combina?ii ale lor care aplic? reguli str?ine, de exemplu: c/i pron. c (cha-cha) sau ? (chalon), j pron. h (juni?), qu + vocal? pron. !;’ (quipu ), sh pron. ? (show), iz pron. / (hertz), u pron; ii (tul), w pron. u (western), zz pron. / (pizzicato) etc. 2. Principalele reguli ortografice ?i ortoepice A, EA; ?, E: I, ī Dup? j, ? scrierea cu a sau ea, e sau ?, i sau t ?ine seama de structura morfologic? a cuvintelor. īn r?d?cina cuvintelor se scrie numai a, e, i: jale, jar, ?apc?, ?ase, mu?ama-, jecm?ni, jeli, ?es, ?erpoaic?, īn?ela-, jil?, jir, ?ir, ma?in?. īn afara r?d?cinii — īn sufixe ?i desinen?e — se poate scrie atīt a, e, i, cīt ?i ea, ?, ī, īn func?ie de clasa morfologic? respectiv?, p?strīndu-se īnf??i?area pe care o au elementele derivative ?i flexionare dup? orice alte consoane: — sufixele -cal?, -ean, -ea?? ?i -easc? (femininul lui -esc) se scriu ?i se pro- nun?? cu ea: oblojeal?, gre?eal? (cf. īndr?zneal?)·, clujean, ie?ean (cf. bra?ovean)·, ro?eai? (cf. negrea??)·, vitejeasc?, str?mo?easc? (cf. b?rb?teasc?)·, — sufixul -ar se scrie ?i se pronun?? cu a: birjar, co?ar (cf. lemnar); — sufixele -?mīnl, -?tor se scriu ?i se pronun?? cu ?: Ingr???mint (cf. les?-mīnt), īnfrico??tor (cf. tem?tor)·, — sufixele -?reas?, -?rie ?i -ereas?, -erie trebuie distinse ?i īn urma lui j, ? dup? cum sint legate de sufixul -ar (-?reas?, -?rie) sau -er (-ereas?, -erie): cenu??reas?, dar lenjereas?; birj?rie, dar lenjerie; gogo??rie; XIII INTRODUCERE — substantivele ?i adjectivele feminine cu tema īn j, ? se scriu cu -? la nominativ-acuzativ ?i vocativ singular: plaj?, tij?, frunta??, gure?? (cf. cas?, bun?), dar cu -e la plural ?i la genitiv-dativul singular: plaje, tije, frunta?e, gure?e (ci. case, bune); forma lor articulat? de nominativ-acuzativ singular se scrie ?i se pronun?? cu -a: plaja, tija, frunta?a, gure?a (cf. casa, buna)', — verbele de conjugarea I cu tema īn j, ? se scriu ?i se pronun?? cu a la infinitiv ?i īn formele ?i cuvintele derivate din acest mod: angaja ?i angajam, angajare, angajat; īnf??i?a ?i īnf??i?am, īnf??i?are, īnf??i?at (cf. lucra, lucram, lucrare, lucrat), dar cu ea la persoana a IlI-a singular ?i plural a indicativului prezent: angajeaz?, īnf??i?eaz? (cf. lucreaz?); tot astfel, cu ? la persoana I plural ?i a IlI-a singular ?i plural a indicativului prezent ?i la persoana a IlI-a singular a perfectului simplu: angaj?m, īnf??i??m (cf. lucr?m)·, īngra?? (cf. cīnt?); angaj?, īnf??i??, īngr??? (cf. lucra), dar cu e la persoana a IlI-a singular ?i plural a conjunctivului prezent: īngra?e (cf. cīnte); angajeze, īnfrico?eze, (cf. lucreze)', — verbele de conjugarea a IY-a se scriu ?i se pronun?? cu i la infinitiv ?i īn formele ?i cuvintele derivate din acest mod: īngriji ?i īngrijim, īngrijind, īngrijire, īngrijit; sfīr?i ?i sflr?im, sfīr?ind, sfīr?ire, sfīr?it (cf. citi, citim, citind, ? citire, citit), cu ea la imperfect: īngrijea, sfīr?ea (cf. citea) ?i la persoana a IlI-a singular ?i plural a conjunctivului prezent: īngrijeasc?, sfīr?easc? (cf. citeasc?). Observa?ii. 1. Se scrie a, nu ea, īn a?az? vb. 3 sg. ?i pl. ind. prez., de?art? adj. f. sg. ?i vb. 3 sg. ?i pi. ind; prez., īn?al? vb. 3 sg. ?i pl. ind. prez., ?ade vb. 3 sg. ind. prez. ?i ?ad? 3 sg. ?i pl. conj. prez. īntrucīt se aplic? regula scrierii vocalelor de dup? j, ? īn r?d?cina cuvintelor. Asem?narea dintre a?az? ?i īnf??i?eaz?, dintre īn?al? ?i gre?eal? sau dintre tīnjal? ?ī oblojcal? e numai aparent?, structura morfologic? fiind diferit?. 2. Prin aplicarea regulii morfologice de respectare a identit??ii imaginii grafice a elementelor flexionare se face deosebire īntre diverse forme gramaticale ale aceluia?i cuvīnt: frunta?? sg. — frunta?e pl., īngra?? 3 sg. ?i pl. ind. prez. — īngra?e conj. prez., īntre femininul ?i masculinul corespunz?tor: tovar??? voc. f. sg. — tovar??e voc. m. sg., ca ?i īntre tipuri morfologice: angajīnd, furi?īnd conjugarea I, dar īngrijind, sfīr?ind conjugarea a IV-a. E, IE ' ' Scrierea cu e sau ie la īnceput de cuvīnt ?i de silab? care urmeaz? dup? vocal? reflect?, īn general, pronun?area literar?. īn cuvintele din vechiul fond se scrie ?i se pronun?? ie: ied, ieftin, iepure, ie?i; baie, cheie, femeie, voie; de asemenea, īn verbele neologice a c?ror r?d?cin? se termin? īn -i: atribuie, constituie; bruiez, deraiez, precum ?i īn alte neologisme al c?ror etimon are un i īnainte de e: proiect, hematopoiez?. īn majoritatea neologismelor se scrie ?i se pronun?? e: ecran, elev, epoc?, er?, examen; aed, aerodrom, alee, coexisten??, poem; agreez, creez, efectuez. Cuvintele eu, el, ei, ele, e?ti, este, e, eram, erai, era, era?i, erau, de?i se rostesc ou ie (fiind cuvinte din vechiul fond), se scriu cu e, potrivit cu tradi?ia literar?. EA,· IA;.EĀI, IAI; EAU, IAU La īnceput de cuvīnt ?i de silab? care urmeaz? dup? vocal? se scrie ?i se pronun?? ia cīnd exist? alternan?? cu ie sau i: iad? (ied), iarn?'(ierni); baia (baie), b?iat (b?ie?i), femeia (femeie), t?ia (taie), trebuia (trebuie), tr?iasc? (tr?ie?te ), īntemeiaz? (īntemeiez), īndoial? (īndoieli), vasluian (Vaslui, vasluieni). joia (joi), treia (trei) ?i se scrie ea (de?i se pronun?? tot ia) cīnd exist? alternan?? cu e: ea (el), aleea (alee), creeaz? .(creez), efectueaz? (efectuez). Dup? consoanele dentale (d, l, n, r,s, t,?,z) se scrie ?i se'pronun?? totdeauna diftongul ea, nu ia: deal, leac, neam, vinerea, sear?, teap?, ?eap?n, zeama; de asemenea, īn cazul consoanelor prepalatale se scrie numai cea, gea īn aceea?i-silab?, nu cia, gia: ceai, .ceas, acea, cincea, luceasc?, t?cea; geam, fugea. DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?I MORFOLOGIC Observa?ii. 1. Dup? t si ? se scrie ia numai īn pronumele ace?tia, alī?ia, care au forme alternante cu i (ace?ti, atī?i). De altfel, ace?tia este pronun?at nu numai cu diftongul ia, ' ? 2. Secven?ele scrise cia, gia noteaz? un i vocalic, repartizat īn silab? diferit? fa?? de a. cianur?, Lucia, Ligia, elegiac. Dup? consoanele labiale (b, p, m, f, v) se scrie ?i se pronun?? ea cīnd. exist? alternan?? cu e: beat-(be?i), stropeal? (strop eli), mearg? (merge), bīrfeasca (btrfe?ie), veac (vecie) ?i ia cīnd diftongul alterneaz? cu ie* biat? (biety, piatra (pietre), amiaz? (amiezi), fiare (fier), via?? (vie?i) sau cīnd nu exist? forme alternante: abia, fiar?. Dup? ch, gh se scrie ea cīnd exist? alternan?? cu e: cheam? (chem), cheag (īnchega), blocheaz? (blochez); gheat? (ghete); ghea?? (ghe?uri, īnghe?a), vegheaz? (veghez) ?i ia cīnd nu exist? forme alternante: chiar, chiabur, ghiaur, maghiar. La īnceput de cuvīnt ?i de silab? care urmeaz? dup? vocal? se scrie ?i se pronun?? triftongul iai, iau: iau; indoiai, īndoiau; suiai, suiau. Dup? consoan? se aplic? regulile discutate pentru ea, ia: se scrie ?i se pronun?? beau, ?leau, urecheat, urecheau, vegheai, vegheau, vreau, dar miau. EO, IO; EOA, IOA Dup? ch, gh se scrie numai io, ioa (nu eo, eoa): chior, chio?c, ?chiop, ghiol, ghiotur?; chioar?, ?chioap?, ghioag?; de asemenea se scrie numai cio, gio, cioa, gioa īn aceea?i silab? (nu ceo, geo, ceoa, geoa): ciorchine, giol, cioar?, gioars?. Observa?ie. Secven?ele scrise cheo, geo noteaz? un e vocalic, repartizat in silab? dife-cit? fa?? de o: clieotoare, geologiei vezi īns? George, georgian (?i Gheorghe). Dup? alte consoane se scrie ?i se pronun?? de obicei eo, eoa (nu io, ioa): deodat?, leorp?i, pleosc; leoarc?; vezi īns? fele?tioc. I—A; I—E La substantivele feminine se scrie ie, ia — pronun?ate bisilabic — ?i nu iie, respectiv iia sau iea: ie, bucurie, vie, familie, istorie; articulate ia, bucuria, via, familia, istoria. OA, UA Dup? consoan? se scrie ?i se pronun?? diftongul oa, nu ua: coad?, doar, foarte, joac?, moar?, poart?, soare. Dup? vocal? se scrie pa cīnd exist? alternan?? cu o: cuvios (cuvioas?), gaoace (g?oci), respectuos (respectuoas?) ?i ua cīnd nu exist? asemenea forme alternante (?i, īn schimb, exist? alternan?? cu u?): a doua, piua, roua, steaua, ziua. La īnceput de cuvīnt se scrie totdeauna oa, nu ua: oare, oameni, oaste. N, M īnainte de b ?i p se scrie m, nu n: ambulan??, amplasa, combate, compl?cea, emblema, emplastru, imbatabil, improviza, īmboln?vi, īmp?rat, umbla. Observa?ie. Fac excep?ie numai unele nume proprii str?ine, ca Istanbul. XV INTRODUCERE s, z Scrierea cu s sau z īnaintea anumitor consoane (sonore sau sonante) ?i īntre vocale reflect?, īn general, pronun?area literar?. īnainte de consoanele sonore b,d,g,j,v ?i īnaintea consoanei sonante r se scrie ?i se pronun?? z, nu s: zbor, dezbate; zdup, brazd?; zgomot, izgoni; dezjuga, r?zjudeca; zvīnta, azvīrli; dezrobi. Fac excep?ie, scriindu-se cu s, unele neologisme, printre care derivatele cu prefixul trans-: transborda, transdanubian, transgresiune, transversal, compuse ca aisberg, glasbeton, glas v and, jurisdic?ie, nume proprii ca Desdemona. īnaintea consoanei sonore z prefixele <2es- ?i ros- ī?i p?streaz? finala 5: desz?pezi, r?szice. īnaintea consoanelor sonante Z, ro, re, fiind posibil? atīt pronun?area cu 5, cīt ?i cea cu 2, nu exist? o regul? general? de scriere: se scrie slab, deslu?i, dar zloat?, izlaz; sminti, smīntin?, dar z7?2eu, iz7n7?? Street, ??^?, Zews etc. ?i se pronun?? ca īn limba din care provin [Bordo, īocoi, Mi?chīevic, Miinhen, Chfto, Rasin, ?ecspir, U?l-strit, leii, ?ais]. Observa?ie. Unele nume proprii str?ine, care, fiind cunoscute de mai mult? vreme la noi, au forme adaptate, se scriu de obicei cu grafia tradi?ional?: Floren?a, Londra, Nisa, Praga, Var?ovia, Viena etc. Grafia originar? (Firenze, London, Nice, Praha, Warszawa, Wien) se poate folosi numai īn lucr?ri de specialitate (h?r?i, indica?ii bibliografice, studii de limb? etc.); numele ccrise astfel se pronun?? ca īn limba respectiv?. 2. Numele proprii str?ine din ??rile care folosesc alfabetul chirilic se transcriu conform tabelului de coresponden?e de la p. 688—689 (care sīnt īn cea mai mare parte coresponden?e grafice, deci norme de translitera?ie): ?????—Onega, ??????? —Tolstoi etc. Observa?ie. Pentru numele proprii care au forme adaptate, ca Moscova fa?? de Moskva [pron. Mascva], este valabil? observa?ia de sub 1. 3. Numele proprii str?ine din ??rile care folosesc alte caractere de scriere decīt cele latine ?i chirilice se redau īn transcrierea oficial? cu litere latine a statelor respective: Beijing, Marrakech, Okinawa etc. ?i se pronun?? ca īn limba din care provin [Beigin, Marache?, Ochinaua]. ' * . Observa?ie. Pentru numele proprii care au forme adaptate, ca Salonic fa?? de ?hessaloniki, es?e valabil? observa?ia de sub ?. 4. Numele proprii de persöäne iOmāne?ti (?i numele de localit??i, str?zi, institu?ii care le adopt?) se scriu īn conformitate cu dorin?a purt?torilor lor. men?inīnd uneori deprinderi ortografice mai vechi sau utilizīnd procedee caracteristice altor limbi: V. Alecsandri, Cezar Bolliac, B. P. Hasdeu, M. Kog?lni-ceanu, C. Mille, C. Negruzzi, Anton ????, V. Pārvan, Al. Philippide, C.A. Ro-setti, A. Russo. III. MORFOLOGIA ?I ORTOGRAFIA Modelele de flexiune prezentate consemneaz? clasele de flexiune cele mai sistematice (declinarea substantivului, a adjectivului ?i, implicit, a articolului enclitic ?i conjugarea), iar īn interiorul acestor clase, diversele tipuri flexionare regulate. Modelele constau īn īnregistrarea segmentelor flexionare ale formelor (desinen?e, sufixe morfologice ?i articole) īnso?ite de cīte un exemplu concret ilustrativ pentru fiecare tip. Īntrucīt nu am avut īn vedere decīt clasele de flexiune cele mai sistematice ?i tipurile flexionare, am l?sat la o parte flexiunea pronominal? ?i o serie de neregularit??i morfologice precum conjugarea anumitor verbe (ca a lua) sau chiar formarea cazului vocativ; vocativul e caracteristic numai pentru'anumite categorii de substantive care nu pot fi specificate printr-o regul? general?, iar īns??i alegerea flexiunii de vocativ nu se supune nici ea unei reguli cu caracter suficient de general. XVII I. 31 odele de declinare INTRODUCERE Dedinar ca substantivelor Masculine Sg. Pi. Neart. Art. Neart. Art. N.A. - lup -u-1 lupul -i lupi -i lupii G.D. - lup -u-lui lupului -i lupi -lor lupilor* N.A. - pui -u-1 puiul --- pui -i puii G.D. - pui -u-lui puiului --- pui -lor puilor N.A. -u fiu -1 fiul -i fii -i fiii G.D. -u fiu ' -lui fiului -i fii -lor fiilor N.A. -e iepure -le iepurele -ī iepuri -i iepurii G.D. -e iepure -lui iepurelui -i iepuri -lor iepurilor N.A. -? pop? -a popa -I popi -i popii G.D, -fi pop? -ei popei -i popi -lor popilor Feminine Sg- PI. Neart. Art. Neart. Art. N.A. -e vulpe -a vulpea -i vulpi -le vulpii i G.D. -i vulpi -i vulpii -i vulpi -lor vulpilor N.A. --- basma -u-a basmaua -le basmale -le basmalele G.D. -Ic basmale -i basmalei -le basmale -lor basma! do N.A. - stea -u-a steaua -le stele -le slelel·; G.D. -le stele -i stelei -le stele -lor stelelor N.A. - zi -u-a ziua -le zile -le zilele G.D. -le zile -i zilei -le zile -lor zilelor N.A. -? cas? -a casa -e case -le caseir G.D. -e case -i casei -e case -lor caselor N.A. -e femeie -a femeia --- femei -le femeile G.D. - femei -i femeii --- femei -lor femeilor N.A. -e cimpie -a cimpia -1 cīmpii -le cīmpii! e G.D. -i cīmpii -ei cīmpiei -i cīmpii -lor cīmpiilor Neutre Sg. PI. Neart. Art. Neart. Art, N.A. - deal -u-1 dealul -nri dealuri -le dealurile G.D. - deal -u-lui dealului -nri dealuri -lor dealuri’ioi DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?I MORFOLOGIC XVIII N.A. - pai -u-1 paiul -e paie -le paiele ‘G.D. - pai -u-lui paiului -e paie -lor paielor N.A. -u tablou -1 tabloul -uri tablouri -le tablourile 'G.D. -u tablou -lui tabloului -uri tablouri -lor tablourilor N.A. -u teatru -1 teatrul -e teatre -le teatrele G.D. -u teatru -lui 'teatrului -e teatre -lor teatrelor N.A. -u studiu -1 studiul -i studii -le studiile G.D. -u studiu -lui studiului -i studii -lor studiilor N.A. -e nume -le numele -e nume -le numele •G.D. -e nume -lui numelui -e nume -lor numelor Declinarea adjectivelor Masculine >g· PI. Ne art. Art. Neart. Art. 'N.A. --- bun -u-1 bunul -i buni -i bunii 'G.D. --- bun -u-lui bunului -i buni -lor bunilor N.A. -e mare -le marele -i mari -i marii G.D. -e mare -lui marelui -i mari -lor marilor Feminine Sg· PI. Neart. Art. Neart. Art. N.A. -? bun? -a buna -e bune -le bunele G.D. -e bune -i bunei -e bune -lor bunelor N.A. -e mare -a marea -1 mari -le marile G.D. -i mari -i marii -i mari -lor marilor 2. Articolul īn vorbirea curent? a limbii contemporane se manifest? tendin?a de a nu •se mai pronun?a articolul de nominativ-acuzativ -l. El continu? s? se pronun?e īn vorbirea solemn?, iar īn scris este obligatoriu totdeauna, cu excep?ia unor nume proprii. 3. Modele de conjugare Infinitiv 'I -a cinta II -ea t?cea III -e pierde Indicativ Prezent IV -i, -ī dormi, cobori cint -ez lucrez II — cln?i -ezi lucrezi -i iac III — taci -i pierd merg pierzi mergi XIX introducere: IV - -? cīnt? -eaz? lucreaz? -e tace -e pierde merge -?-m cīnt?m -?-m lucr?m -e-m t?cem -e-m pierdem mergem -a-?i cīnta?i -a-?i lucra?i ?e-ti t?ceti -e-ti pierde?i merge?i * 7 9 -? cīnt? -eaz? lucreaz? tac --- pierd merg --- dorm -esc povestesc --- cobor -?sc hot?r?sc -i dormi -e?ti poveste?ti. -i cobori -?sti hot?r??ti j ?* -e doarme -este poveste?te -? coboar? -?ste hot?r??te 9 » -i-m dormim -i-m povestim -ī-m coborīm -ī-m hot?rīm -i-?i dormi?i -i-?i povesti?i -ī-ti coborī?i -ī-ti hot?rīti 9 * 1 --- dorm -esc povestesc -? coboar? -?sc hot?r?sc Imperfect -m I cīntam II t?ceam III mergeam IY dormeam coboram -i cīntai t?ceai mergeai dormeai coborai --- cīnta t?cea mergea dormea cobora -m cīntam t?ceam mergeam dormeam coboram -?i cīnta?i t?cea?i mergea?i dormea?i coborā?i -u cīntau t?ceau mergeau dormeau coborau- Perfectul compus am -f- participiul verbului (cīntat, t?cut, pierdut etc.) • n ai a am ati au 55 55 55 55 Perfectul simplu -1 -si 9 -ram -r?ti 9 -r? -m -si t -r?m/-m -r??i/-?i -r? cīntai II t?cui III pierdui mersei cīnta?i t?cu?i pierdu?i merse?i clnt? t?cu pierdu merse cintar?m t?cur?m pierdur?m merser?m cīntar??i t?cur??i pierdur??i merser??i cintar? t?cur? pierdur? merser? IY dormii dormisi dormi dormir?m dormir?ti > dormir? Mai mult ca perfect coborīi cobort?i cobori coborir?m cororīr??i coborir? cīntasem cīntasesi j clntase cintaser?m/ cīntasem cīntaser??if cīntaseti > cīntaser? II t?cusem t?cuse?i t?cuse t?cuser?m/ t?cusem t?cuser??i/ t?cuse?i t?cuser? III pierdusem pier duse?i pierduse pierduser?mj pierdusem pierduser??i/ pierduse?i pierduser? mersesem mersese?i mersese merseser?mf·' mersesem merseser??i? mersese?i merseser? IV dormisem dormisesi dormise dormiser?m)dormisem dormiser??ijdormise?i dormiser? t coborīsem coborīsesi coborīse coborīser?ml coborīsem coborīser??ijcoborīse?i coborīser? DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?S MORFOLOGIC Viitor -}- infinitivul verbului (cinta, t?cea, pierde etc.) XX voi (oi) vei (?i, -i) va (o, a) vom (om) ve?i (??i) vor (or) n 7) 73 īī n b. o 4- conjunctivul prezent al verbului {s? cint, s? tac, s? pierd etc.) c. am -f conjunctivul prezent al verbului (s? cint, s? tac, s? pierd etc.) ai are avem ave?i i 9 au ??? “57 Viitorul anterior voi īi + participiul verbului {cīntat, t?cut, pierdut etc.) vei fi va īi „ . vom īi „ veti īi 9 J7 vor īi -i -e -?-m -a-ti * -e III - -i -? -e-m. -e-?i -? s? cint s? clnti i s? cīnte s? cīnt?m s? clnta?i s? cinte s? pierd s? pierzi s? piard? s? pierdem s? pierde?i s? piard? -esc sa povestesc *e?ti s? poveste?ti -easc? s? povesteasc? -i-m s? povestim -i-?i s? povesti?i -easc? s? povesteasc? Conjunctiv Prezent -ez s? lucrez EI --- s? tac -ezi s? lucrezi -i s? taci -eze s? lucreze -? s? tac? -?-m s? lucr?m -e-m s? t?cem -a-?i s? lucra?i -e-?i s? t?ce?i i -eze s? lucreze w s? tac? -a s? merg IV --- s? dorm s? mergi -i s? dormi s? mearg? -? s? doarm? s? mergem -i-m s? dormim s? merge?i -i-ti s? dormi?i 9 s? mearg? -? s? doarm? --- s? cobor -?sc s? hot?r?sc -i s? cobori -??ti s? hot?r??ti -e s? coboare -asc? s? hot?rasc? -ī-m s? coborlm -ī-m s? hot?rim -ī-?i s? cobori?i -ī-?i s? hot?ri?i -e s? coboare -asc? s? hot?rasc? Perfect s? fi -f participiul, verbului (cīntat, t?cut, pierdut etc.) XXI INTRODUCERE Condilional-optatw Prezent a? -j~ infinitivul verbului (cīnta, t?cea, pierde etc.) ai ar ani a?i ar n Perfect as fi -j- participiul verbului (cintat. t?cui, pierdut etc.) ai fi ” ar fi am īi ati ilar fi -a -a-ti Imperativ cinici -eazii lucreaz? II -i taci cinla?i -a-?i lucra?i -e-?i t?ce?i 1Y -i dormi -e?te poveste?te -? -i-?i dormi?i -i-?i povesti?i -ī-?i mergi C* III -i pierzi -e-?i pierde?i merge?i coboar? -??te hot?r??te cobort?i -ī-?i hotar i?i 1 -īmi ciulind, Gerunziu II -īnd t?cīnā IY -iiid dormind III -īnd pierzind mcrgind ?īnd coborind I -t cintat Participiu II -t t?cut 1Y -t dormit coborit III -t pierdui -s mers IY. FORMAREA CUYINTELOR ?I ORTOGRAFIA 1. Scrierea derivatelor cu sufixe 1. Derivatele cu sufixe se scriu de regul? intr-un cuvīnt, chiar in situa?ia derivatelor de la cuvinte compuse sau de la grupuri de ouvinte: antonpannesc, newyorkcz, sutamiist, tīrgumure?ean. 2. Fac excep?ie, īn sensul c?: a) se scriu cu cratim? īnaintea sufixului derivatele de la cuvinte compuse din abrevieri literale: I.T.B.~ist; b) pot fi scrise cu cratim? īnaintea sufixului derivatele de la nume proprii str?ine a c?ror final? prezint? deosebiri īntre scriere ?i pronun?are: poe-csc, rousscau-ism, shakespeare-ian. DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?I MORFOLOGIC XXII 2. Scrierea derivatelor cu prefixe 1. Derivatele cu prefixe se scriu de regul? īntr-un cuvint: antemeridian, circumscrie, dezvinov??i, juxtapune, r?sciti. 2. Fac excep?ie urm?toarele categorii de derivate, care trebuie scrise cu -cratim? intre prefix ?i cuvintul de baz?: — derivatele cu prefixul ex- cu sensul „fost“: ex-direclor, ex-ministru; — derivatele ocazionale care au ca baz? un nume propriu sau o liter?: (Matei) ne-Matei, (atmosfer?...) pro-X; — derivatele cu prefixul ne-, re- urmat de o tem? care īncepe cu t-, pentru īi se reda rostirea cu f- elidat a acestor forma?ii: ne-mbllnzit, ne-nceput (īn tempo rapid), fa?? de neīmblinzit, neīnceput (īn tempo lent). 3. Se admite separarea prin cratim? a prefixului de cuvintul de baz? ?i la diverse derivate cu caracter mai mult sau mai pu?in ocazional, cīnd se urm?re?te punerea in eviden?? a prefixului (caracterizat adesea īn vorbire printr-o rostire mai insistent?). īn mod special se pot scrie cu cratim?: — derivate cu prefixe superlative: Mi s-a f?cut, imputarea c? sīnt foarte, c? sint prea, c? sīnt ultra-progresist. CARAGIALE; — derivate supraprefixate, īn care se repet? acela?i prefix sau care con?in mai multe prefixe diferite: extra-extrafin, r?s-r?scitit; — derivate īn care se īntilne?te repetarea aceleia?i litere la sfir?itul prefixului si la īnceputul cuvintului de baz?: r?s-str?bun; — derivate care trebuie deosebite de omonimele lor mai cunoscute (forma?ii cu acela?i prefix), intrate in limb? cu alt sens: pre-text „ceea ce preced? un text“, fa?? de pretext „motiv“; a re-crea „a crea din nou“, fa?? de recrea „a se odihni“. Observa?ie. īn aceste situa?ii derivatele pot fi scrise ?i Intr-un cuvint: ultraprogresist, ?cxtrac.ctrafin, pretext ele. •1. Prefixul folosit eliptic. īntr-un context īn care se opune de obicei cuvīn-tului de baz? sau unei forma?ii cu alt prefix ori cu un element de compunere, poate fi scris ca un cuvint independent sau eu cratim?: legume ne sau mai pu?in mirositoare GIH /1. MIH?ESCU, I. e hipertensiv, iar G. e liipo (e posibil?' ?i scrierea nc-, hipo-). 3. Scrierea cuvintelor compuse ?i a unor grupuri sintactice stabilo 1. Se scriu intr-un cuvint: 1. l.'rm?toarele categorii de substantive compuse: A. Substantivele comune ?i proprii alc?tuite din cuvinte īntregi, existente ??i indi‘pend»*nt in limb?, caro prezint? un grad avansat de unitate semantic? si se comport;! in flexiune (se declina ?i se articuleaz?) ca un singur cuvint: a) compuse din doua sau mai multe substantive cu form? de nominativ-«•"•uzativ: bin> facere (art. binefacerea, g.-d. ari. binefacerii, pl. binefaceri), bloc-ri'X·"« (art. blornotesni). eoneertmaistru, fiuor efor i net an, melalazbest, voltampcr; ]arn',·!id,.al). Sindominic: ° !' ; '' r v :i 1 i <-·. I';·1-' excep?ie unele substantive ca marxism-teninism, riord-cst ‘;ud-vcsl (pentru (/::·'<· w/i II ] A ;o. - ’ '"mpu'e din' r-un substantiv precedat sau urmat de un adjectiv propriu-zis -;m de uri numeral: bun?stare (art. bun?starea, g.-d. bun?st?ri ele.), bun?-CO ir,!/:, oneros, burtnvrrde. dreptunghi, dur acid, lunjjmetraj, purslnge (?i adj.), s?u'-'.ciri'idt. scurtnu:traj: Cimpulun”; prim?var?; ’ ’ XXIII INTRODUCERE Observa?ie. Fac excep?ie substantivele neologice cu prim, ca prim-ministru, prim-plan, prim-preior (pentru care vezi II 1 A c). c). compuse din substantiv + prepozi?ie + substantiv: untdelemn; d) compuse din una sau mai multe prepozi?ii -j- substantiv sau verb 1& supin: demlncare, deochi (dedeochi), f?r?delege, supat; deīmp?r?it, delnmul?it,. desc?zut; Suplai, Suprapietrei (localit??i); Observa?ie. Se scriu īns? cu cratim? dup?-amiaz?, dap?-mas?, care sīnt ?i locu?iuni) adverbiale (vezi II 1 A g ?i II 3 b). e) compuse din pronume + substantiv, adverb -j- adjectiv, prepozi?ie -f tot + substantiv, interjec?ie + prepozi?ie + pronume (tipuri . izolate): sinuciga?, preaplin, (īnv.) atot?tiin?ā, atotputin??; Vaideei (localitate) etc. Observa?ie. Numele de persoane, īn special de familie, compuse din cuvinte īntregi se scriu īntr-un cuvīnt numai dac? sīnt scrise astfel de purt?torii lor: Aioanei, Delavrancea, Mo?andrei etc. B. Substantivele compuse comune, rar proprii, īn structura c?rora intr? elemente de compunere f?r? existen?? independent? īn limb?, combinate īntre ele. sau cu cuvinte existente ?i independent, ca ?i substantivele compuse din dou? sau mai multe cuvinte existente ?i independent, unite cu ajutorul vocalelor de leg?tur? o, i sau u: acupunctur?, aerostat, anotimp, gastroscopie, heliograf, metaloplastie, neurologie, otorinolaringologie,pomicultur?; Agroexport (institu?ie)etc. G. Substantivele comune ?i proprii compuse din abrevieri (ini?iale sau fragmente de cuvinte) combinate īntre ele sau cu cuvinte īntregi: elinvar (= elasticitate invariabil?), sial (= siliciu ?i aluminiu), var (= volt amper reactiv); Agerpres-(= Agen?ia romān? de pres?), Eurasia (= Europa ?i Asia). Observa?ie. Substantivele proprii alc?tuite din ini?iale ale unor cuvinte se scriu· de regul? cu majuscule urmate sau nu de punct dup? fiecare ini?ial?: C.F.R. sau CFR = C?ile· Ferate Romāne. Substantivele comune alc?tuite din ini?iale ale unor cuvinte sau ale p?r?ilor componente ale acestora (prefix, element de compunere) se pot scrie de asemenea cu ini?iale majuscule urmate sau nu de punct dup? fiecare ini?ial?: E.T.O. sau ETO = extract total deochi, P.F.L. sau PFL = pl?ci īibrolemnoase, P.A.S. sau PAS = (acid) paraaminosalicilic.. (Vezi ?i p. XXXVIII.) 2. Urm?toarele categorii de adjective compuse: a) Adjectivele (multe dintre ele ?i substantive) compuse vechi, formate-din cuvinte īntregi existente ?i independent īn limb?, care prezint? un grad-avansat de compunere ?i a c?ror scriere īmpreun? s-a impus de regul? prin tradi?ie: (adverb + adjectiv) binecuvlntat, clarv?z?tor; (substantiv + adjectiv) binef?c?tor, binevoitor, r?uf?c?tor; (prepozi?ie + tot/toate + adjectiv) atotbiruitorr atotst?plnitor, atot?tiutor (sau atoate?tiutor); (prepozi?ie + substantiv) cuminte; (adverb -j- pronume + verb) cumsecade etc. Observa?ie. Se consider? grupuri de cuvinte formate din adverb‘urmat de adjectiv ?i se scriu separat: bine crescut „īnalt, bine educat“, bine cunoscut „cunoscut bine“, bine īn?eles· „īn?eles bine“, bine mirositor, bine venit, īntocmai ca bine apreciat, bine īntocmit etc. b) Adjectivele din terminologia tehnico-?tiin?ific? īn structura c?rora intr? elemente de compunere f?r? existen?? independent? īn limb?, combinate īntre-ele sau cu cuvinte care exist? ?i independent: aurifer, neolitic, polimorf, sudoripar, balneoclimateric, electromecanic, electromagnetic, electrotehnic, gastrointestinal, ca ?i cele compuse din substantive ?i adjective unite printr-o vocal? de leg?tur?: aeronaval, aeropurtat, vasoconstrictor, vasodilatator. Observa?ie. īn aceast? categorie intr? ?i termenii etnici ca dacoromān, istroromān,, macedoromān, meglenoromān, care īnseamn? „romān din Dacia, respectiv Istria, Macedonia, Me-glen“, galoromanic „romanic din Galia“, retoroman „roman din Re?ia“ etc. c) Adjective ca cehoslovac, sīrbocroat compuse din doi termeni indieīnd. fiecare originea etnic? (adjectiv sau element de compunere + adjectiv), a c?ror-scriere s-a impus prin tradi?ie. DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?I MORFOLOGIC XXIV Observa?ie. Vezi regula general? sub II 2 c. (1) Adjectivele formate simultan prin compunere ?i derivare cu sufix: antonputmesc. camilpeirescian. 3. Pronumele (adjectivele pronominale) compuse īn care fuziunea p?r?ilor componente este de mult des?vīr?it?: (personale) dīnsul, dinsa, din?ii, dinsele, dumneata. dumnealui, dumneaei, dumneavoastr? etc..; (reflexive) sie?i, (īnv.) sine?i: (de īnt?rire) īnsumi, īnsu?i etc.; (demonstrative) acela?i, cest?lalt, cel?lalt; (nehot?rite, primul sau ultimul termen este alt, fie, care, ori, m, WfiJ altceva, altcincva, fiecare, oarecare, ance, cineva, ce^a, weo, creare etc. 4. Numeralele compuse caracterizate printr-un grad avansat de fuziune a p?r?ilor componente: (cardinale propriu-zise) seriile unsprezece, doisprezece etc.. dou?zeci, treizeci etc.; (colective) amindoi, tustrei, tuspatru etc.; (distributive) cite?itrei, cite?ipatru, clte?icinci etc.; (ordinale) din?ii, intiia?i (īn expr. īntīia?i dat?). 5. Verbele compuse cu adverbul ?i cele īn componen?a c?rora intr? elemente de compunere care nu exist? ?i independent īn limb?: binecuvīnta, binevoi; autoap?ra, teleghida; participiile ?i gerunziile negative compuse cu ?nai: ncmai?tiut, nemaiv?zut; nemai?tiind, nemaiv?zind etc. 0. Adverbele compuse īn care fuziunea termenilor este de mult des?vir-sit?: (prepozi?ie -(- adverb) deasupra, dea£, degeaba, deplin, desigur, dinadins, din?untru, īnadins (dar tntr-adins), īndeaproape, īndelung, (mai) prejos etc. ; (adjectiv + substantiv) ast?zi, bun?oar?, deseori, rareori; (prepozi?ie -j- substantiv) acas?, asear?, degrab?, departe, devale; (adverb -f- unul dintre elementele de compunere fie, oare, ori, pa) etndva, cumva, fiecum, oarecum, oricincl, oricum; (adverb -f cītu?i, iar??i, ori?icīnd, ori?icīt; (adjectiv pronominal -{- adverb) alalt?ieri; (adverb -j- adverb) nicicīnd, nicicum, niciunde; (prepozi?ie -j- pronume) laolalt?: (adverb -f- conjunc?ie) a?adar etc. 7. Prepozi?iile compuse din dou? prepozi?ii care prezint? un grad avansat de fuziune: despre, dinspre, dintre, dintru, printre, printru etc. S. Conjunc?iile compuse ai c?ror termeni s-au sudat ?i nu mai pot fi analiza?i independent: a?adar, cZe^i, deoarece, fiindc?, īntrucīt, precum, vas?zic? etc. 9. Unele interjec?ii formate din mai mul?i termeni sim?i?i ca o unitate: heirup, iac?t?, tralala. II. Se scriu cu cratim? (liniu?? de unire): 1. Urm?toarele categorii de substantive compuse: A. Substantivele comune alc?tuite din cuvinte īntregi existente ?i independent in limb?, care ī?i p?streaz?, de regul?, individualitatea morfologic?: a) compuse din dou? substantive cu form? de nominativ-acuzativ, al c?ror prim termen se modific? īn flexiune: cīine-lup (art. ciinele-lup, pl. cīini-lupi), rcdac'or-?ef (art. redactorul-?ef, pl. redactori-?efi), zi-munc? etc. sau care prezint? un grad sc?zut de unitate semantic? (analiza termenilor ?i a raportului dintre ei pu?ind fi f?cut? cu u?urin??): bloc-diagram? (art. bloc-diagrama, g.-d. art. bloc-diagramei), marxvsm-leninism (art. marxism-leninismul), nord-est (art. nord-cstul). sud-vest etc: Observa?i e. Pentru scrierea compuselor de tipul nord —nord-est (nord-nord-est )> sad-cyl nord-vcs'. (sud-est-nord-vest}, vezi Semnele ortografice. b) compuse dintr-un substantiv precedat sau urmat de un adjectiv, al c?ror prim termen se modific? in flexiune: bun?-credin?? (art. buna-credin??, g.-d. art. banei-crcdin?e), rea-voin?? (art. reana-voin??, g.-d. art. relei-voinle)\ ?sginl-v\n (art, argintul-viu); XXV INTRODUCERE c) compuse dintr-un substantiv precedat de un numeral variabil sau invariabil: dublu'-decaiitru (art. dublul-decalitru, pl. dubli-decalitri), triplu-salt (art. triplul-salt); doi-din?i (plant?), nouā-ochi (pe?te), inclusiv substantivele neologice compuse cu numeralul prim (care, chiar atunci cīnd numeralul r?mīne neschimbat īn flexiunea substantivului, prezint? un grad relativ sc?zut de unitate a termenilor componen?i)'. prim-ministru (art. prim-ministrul sau primul-ministru, pl. prim-mini?tri, scvt. · prim-mini?trii sau primii-mini?tri), prim-plan (art. prim-planul, pl. prim-planuri), prim-procuror (art. prim-procurorul sau primul-procuror); ” Observa?ii. 1. Scrierea cu cratim? este obligatorie pentru toate formele flexionare ale compuselor cu prim (invariabil sau variabil); ea ajut? la deosebirea grafic? a acestora de īmbin?rile sintactice libere. 2. Se scrie viceprim-ministru, cu o singur? cratim?, īntrucīt vice se scrie īmpreun? cu cuvīn-tul urm?tor (vicepre?edinte), dar prim-viceprim-ministru cu dou? cratime. d) compuse dintr-un substantiv ?i un substantiv īn genitiv, ai c?ror termeni nu corespund ca sens, īn totalitate sau par?ial, realit??ii denumite: floarea-soarelui (g.-d. art. florii-soareiui), ochiul-boului (numele unei plante ?i al unei insecte), pas?rea-paradisului·, e) compuse din dou? substantive legate prin prepozi?ie, ai c?ror termeni nu corespund ca sens realit??ii denumite: brinz?-n-sticl?, cal-de-mare (art. calul-de-mare, pl. cai-de-mare) ; f) compuse din verbe īnso?ite de substantive sau (?i) de pronume, avīnd aspectul unor'scurte propozi?ii sau chiar al.unor fraze: du-te-vino-, casc?-gur? sau gur?-casc?, nu-m?-uita, pap?-īapte etc.; g) compuse cu prepozi?ia dup?: dup?-mas?, dup?-prlnz; . ^ h) compuse dintr-un num?r mai mare de termeni, combina?ii ale tipurilor precedente: iarba-datului-?i-a-faptului, singe-de-nou?-fra?i, trei-fraii-pata,?i, pe?te-cu-?apte-nume. Observa?ie. Pentru unele compuse cu mul?i termeni s-a impus prin tradi?ie scrierea f?r? cratim?: mai mult ca perfect. B. Urm?toarele categorii de substantive proprii lipsite de unitate morfologic?: a) numele proprii geografice ?i cele teritorial-administrative alc?tuite din dou? substantive cu form?-tip de nominativ-acuzativ, dac? aceste substantive sīrit: . — dou? nume (topice) proprii: Alb e?ti-Mur u (localitate), Bicaz-Tulghe? (pas), Bistri?a-N ?s?ud, Cara?-Severin, Cluj-Napoca, Ghime?-Palanca, Guineea-Bissau, Iezer-P?pu?a (masiv muntos), Pope?ti-Leordeni, Trinidad-Tobago; — un nume (topic) propriu urmat de un substantiv comun (mai frecvent un termen generic) ad?ugat cu scop de identificare: Bro?teni-Deal, Bro?teni-Vale (localit??i), Devcea-Est, Devcea-Vest (vīrfuri de deal), Domne?ti-Sat, Domne?ti-Tirg, Lehliu-Gar?, Timi?-Triaj (cartier); — un substantiv comun (cel mai adesea termen generic din domeniul geografic ?i teritorial-administrativ) care nu se mai atribuie realit??ii respective sau nu corespunde ca sens realit??ii denumite, urmat de un nume topic propriu: Baia-Sprie, Ocna-?ugatag, Pirlul-Cārbuna (p?dure), Sat-?ugag (localitate); Obs erva?ie. Fac excep?ie la aceast? regul? numele din domeniul urbanistic, pentru care vezi III 1 a. ' t b) numele de familie ?i prenumele compuse din dou? nume de persoane, ca ?i numele de familie alc?tuite dintr-un nume de persoan? ?i un nume geografic: Ana-Mar ia, Maria-Laura (prenume); Micu-Clain, Piuariu-Molnar, Niculescu-Buz?u,-R?dulescu-Motru (nume de familie); DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?I MORFOLOGIC XXVI Observa?ie. Numele de acest fel scrise f?r? cratim? de purt?torii lor se redau ca atare. c) numele de personaje istorice ?i literare formate dintr-un nume propriu de persoan? ?i un nume comun indicīnd rangul, gradul, func?ia: Ali-Pa?a, F?rca?-Aga, Hagi-C?nu??, Aleodor-īmp?rat, Por-īmp?rat, Mircea-Vod?, Baba-Cloan?a, Baba-Hlrca; Observa?ie. Se scriu īns? f?r? cratim? construc?iile īmp?ratul Verde, īmp?ratul Ro?u etc., absen?a ei explicīndu-se prin faptul c?, atunci cīnd substantivul īmp?rat ocup? primul loc, avem a face cu un grup de cuvinte, nu cu un cuvīnt compus. d) numele de personaje din basme ?i povestiri alc?tuite din: dou? substantive cu form? de nominativ-acuzativ: Tic-Pitic, Ril?-Iepuril?; din substantiv ?i substantiv īn genitiv: Pāuna?ul-Codrilor, Voinicul-Florilor, Zīna-Zīnelor; din substantiv ?i adjectiv: Harap-Alb; din dou? substantive legate prin prepozi?ie sau adverb: Craiul-de-Rou?, ?chiopul-cīt-Cotul; din adjectiv ?i substantiv legate prin ca: Alb?-ca-Z?pada; din verb ?i substantiv: Strimb?-Lemne, Sfarm?-Piatr?; dintr-un num?r mai mare de termeni decīt tipurile precedente: Statu-Palm?-Barba-Cot, Jum?tate-de-Om-C?lare-pe-Jum?tate-de-lepure-?chiop; e) unele nume de s?rb?tori: Mo?-Ajun (art. Mo?-Ajunul). 2. Urm?toarele categorii de adjective: a) compuse din dou? adjective īntregi nesudate: (cer) albasiru-azuriu, (floare) alb?-verzuie, (proces) instructiv-educativ, (simpozion) literar-muzical; Observa?ie. Se scrie īntr-un cuvīnt adjectivul rozalb, compus din dou? adjective nume de culori, caracterizat prīntr-un grad avansat de compunere (flori rozalbe). b) compuse din dou? adjective īntregi unite prin vocal? de leg?tur?: (coali?ia) burghezo-mo?iereasc?, (industria) chimico-farmaceutic?, (m?suri) eco-nomico-organizatorice; Observa?ie. Compusul surdomut, substantiv ?i adjectiv, se scrie īntr-un cuvīnt. c) compuse din dou? sau mai multe adjective īntregi indicīnd originea etnic?, unite de regul? prin vocal? de leg?tur?, ca ?i compuse din dou? sau mai multe teme ?i un adjectiv īntr?g: ruso-romān, dar ?i (dic?ionar) rus-romān, romāno-american, greco-turc, greco-ruso-turc; anglo-francez, austro-ungar (?i numele propriu Austro-Ungaria), franco-italo-spaniol etc.; O b s e r v a ? i e. Pentru scrierea adjectivelor dacoromān, istroromān, macedoromān, meglenoromān ?i a altor cītorva, vezi I 2 b (observa?ia) ?i c. d) compuse din numele unui punct cardinal ?i un adjectiv indicīnd originea etnic?: nord-american, sud-american, sud-african, sud-dun?rean, vest-german etc.; Observa?ie. Cīnd compuselor de acest fel li se al?tur?, ca prim termen, un adjectiv sau o tem?, īn locul cratimei este preferabil s? se foloseasc? linia de pauz?: americano — vesi-ger-man (vezi Semnele ortografice, p. XXXVIII). e) compuse dintr-un adverb ?i un adjectiv: a?a-numit, a?a-zis, drept-credincios, īnainte-merg?tor, liber-cuget?tor (m. pl. liber-cuget?tori, f. sg. ?i pl. liber-cuget?toare), nou-n?scut (m. art. nou-n?scutul, pl. nou-n?scu?i, f. sg. nou-n?scut? etc.), propriu-zis, sus-citat, sus-numit etc. 3. Urm?toarele categorii de adverbe compuse ?i locu?iuni adverbiale: a) adverbele compuse din adjectivul ast? ?i un substantiv: ast?-iarn?, ast?-noapte, ast?-var?, ast?-sear? etc., cu excep?ia lui ast?zi (neanalizabil); b) adverbele ?i locu?iunile adverbiale alc?tuite din prepozi?iile Intru, dintru ?i un adverb: īntr-adins ?i dintr-adins (dar dinadins), Intr-adev?r; sau din XXVII INTRODUCERE prepozi?ia dup? ?i un substantiv: dup?-amiaz?, dup?-mas?, dup?-prinz, ca ?i locu?iunile: de-adev?rat, dis-de-diminea??; , > | ti c) locu?iunile adverbiale formate prin unirea a dou? substantive, a unui substantiv cu un adverb, a dou? verbe, a dou? adverbe, a dou? interjec?ii: calea-valea, cīine-ciine?te, treac?-mearg?, vrīnd-nevrīnd, talme?-balme?, Jiodoronc-tronc etc.; d) adverbele compuse din doi termeni care nu exist? ?i independent īn limb?: harcea-parcea, nitam-nisam, techer-mecker. 4. Prepozi?ia compus? de-a din locu?iunile: de-a berbeleacul, de-a binelea, de-a bu?ilea, de-a curmezi?ul, de-a dreapta, de-a dreptul, de-a dura, de-a gaia, cfe-a ZataZ, de-a pururi; din numele de jocuri: de-a baba-oarba, de-a puia-gaia, de-a uliul ?i porumbeii. Observa?ie. Se scrie īns? (cu) de-am?nuntul (de-am?nuntul fiind sim?it ca format din am?nunt). 5. Interjec?iile compuse din termeni analizabili, constituind forma?ii stabile: haida-de, haide-hai, hop-a?a, tic-tac, tura-vura. Observa?ie. Interjec?iile repetate accidental, care. poart? fiecare accent ?i se rostesc cu pauze īntre ele, de regul? se pot desp?r?i īn scris ?i prin virgule. III. Se scriu desp?r?ite (in cuvinte separate): T-l. Urm?toarele categorii de nume proprii: a) toate denumirile geografice ?i teritorial-administrative alc?tuite din mai mul?i termeni (inclusiv numele din domeniul urbanistic), cu excep?ia celor de la punctul II B a: (substantiv + substantiv cu form?-tip de nomīnativ-acu-zativ.) Clmpia Burnas, P?durea Androndche (str?zi), Republica Mali, Sultanatul Oman; (substantiv + substantiv īn genitiv) Balta Br?ilei, Calea Victoriei, Delta Dun?rii, Gura Teghii {comun?), Pe?tera Muierii, Pia?a Unirii, Valea lui Mihai (comun?); (substantiv īnso?it de adjectiv) Asia Mic?, Baia Mare, Bisca Mic? (ap?), Cop?a Mic?, Marea Neagr?, Noua Zeeland?, Peninsula Balcanic?, Piatra Ars? (vīrf), Strada īnclinat?, Volta Superioar?; (substantiv + prepozi?ie + substantiv sau adverb) America de Nord, Bolintinul din Deal, Clmpia de Vest, Cr?ciunelul de Sus, Cu?itul de Argint (strad?), Gara de Nord; (prepozi?ie + substantiv) īntre Girle (strad?), īntre Putne (coam? de deal), La Om (vīrf); (substantiv īnso?it de numeral) Bulevardul 1848, Trei Brazi (punct turistic), Zece Mese (strad?); (mai mul?i termeni dintre cei men?iona?i īnainte) Cracul cu Doi Lupi (punct geografic), Oceanul īnghe?at de Nord; Observa?ii. 1. Numele proprii de persoane (personalit??i istorice, din mitologia popular? etc.) formate din mai mul?i termeni care sīnt folosite ca nume geografice ?i teritorial-admi-nistrative sau care intr? īn componen?a acestor denumiri se scriu dup? regulile ortografice ale numelor proprii de persoane: Bogdah-Petriceicu Hasdeu, F?t-Frumos (str?zi), Mihail Kog?lniceanu, Mircea cel B?trīn (localit??i), Sfīnta Ana (lac), Sfīntul Gheorghe. 2. Numele proprii geografice atribuite arterelor rutiere urmeaz? regulile de scriere a numelor proprii geografice: Baia de Aram?, Baia-Sprie, Piatra-Neam? (str?zi). b) numele proprii de personalit??i istorice ?i de personaje literare alc?tuite din: — nume propriu urmat de adjectiv (precedat sau nu de articolul cei): Mihai Viteazul, Petru ?chiopul, Stan P??itul,. Alexandru cel Bun, Mircea cel B?trīn, ?tefan cel Bl are; — nume propriu de persoan? ?i nume propriu geografic legate prin prepozi?ie: Pop de B?se?ti, Radu de la Afuma?i. DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?I MORFOLOGIC XXVIII 2. Grupurile sintactice stabile alc?tuite dintr-un substantiv (adjectiv substantivizat) care corespunde ca sens realit??ii denumite, īnso?it de unul sau mai multe determinante (mai frecvent adjective sau substantive cu prepozi?ie), desemnīnd īmpreun? specii, genuri, variet??i de plante, de animale, de minerale, de substan?e chimice, de boli etc.: ap? oxigenat?, ap? tare, ardei gras, ardei c?presc, gindac de Colorado, iepure de cas?, Marele alb (ras? de porci), oxicl de zinc, verde de Paris, vultur sur ple?uv etc. 3. Urm?toarele categorii de pronume compuse ?i de grupuri pronominale: a) formulele de polite?e: Domnia ta, Domnia lui, Excelen?a sa, M?ria ta etc. 5 b) pronumele relativ cel ce (toate formele); c) pronumele ?i adjectivul pronominal negativ nici un(ul), nici una (toate formele). 4. Urm?toarele categorii de numerale: a) numeralele cardinale (?i ordinalele corespunz?toare), seriile: dou?zeci ?i unu (al dou?zeci ?i unulea), treizeci ?i unu (al treizeci ?i unulea) etc.; o suta, dou? sute etc.; o mie, dou? mii etc.; un milion, dou? milioane etc.; o sut? unu, o mie dou? sute dou?zeci, ?i doi etc.; b) numeralele adverbiale, seriile: o dat?, de dou? ori etc.; a doua oar?, a treia, oar? etc.; ; ? c) numeralele distributive: cile unu, clte doi, cīte trei etc. (dar cite?itrei, dte?ipatru). 5. Locu?iunile adverbiale ?i grupurile sintactice cu valoare adverbial? formate din cuvinte care ī?i p?streaz? īn?elesul ?i exist? independent īn vorbire: cu anevoie, cu īncetul, de abia, de aceea, de aici, de acolo, de aproape, de asemenea, de jur īmprejur, de obicei, de ob?te, din ' cale afar?, īn curīnd, īn fine, īn sfir?it, pe aici, pe aproape, pe atunci etc. Scrierea separat? s-a impus ?i īn cazul unor locu?iuni ai c?ror termeni componen?i nu exist? ?i independent īn limb? sau au ast?zi un sens īnvechit: o ?īr?, pe alocuri, pe de rost. Observa?ie. Locu?iunile ?i construc?iile formate dintr-o prepozi?ie care se termin? cu o vocal? ?i un cuvint care īncepe cu o vocal? pot fi scrise cu cratim? cind este necesar s? se redea īn scris rostirea īmpreun? a prepozi?iei cu cm-īntul urm?tor, īntīlnit? in tempoul rapid al vorbirii: cu-ncdul, de-abia, de-acccci, pe-aproape, pe-atunci etc. (Vezi ?i Semnele ortografice.) 6. Prepozi?iile compuse ?i locu?iunile prepozi?ionale ai c?ror termeni pot fi analiza?i cu u?urin?? de vorbitori: dc la, de līng?, de pe la, de sub, f?r? de, pe la, pe līng?, pe sul·, pīn? la, pīn? pe līns?; afar? de, aproape de, o dat? cu. <. Conjunc?iile compuse ?i locu?iunile conjunc?ionale ai c?ror termeni componen?i pol fi analiza?i u?or de vorbitori: ca s?, ci ?i, cum c?, chit c?, cu toate c?, de vreme ce, m?car c?, o dat? ce, ori de cīte ori, pentru ca s?, pentru c? etc. V. SCRIEREA CU LITERE MAJUSCULE I. Se scriu cu ini?ial? majuscul?: 1. Primul cuvīnt al oric?rui text ?i cuvīntul care urmeaz? dup? punct: S?niile pornir? iar īncet. Frigul cre?tea o dat? cu lumina. SADOVEANU· ori dup? un alt serm de punctua?ie, cīnd acesta este plasat la sfīr?itul unei comunic?ri: a) dup? semnul īntreb?rii: Ce s? fac?? La mu?teriu, cu cioburi de sticl? nu putea merge. S? fug?? Unde s? se duc?? S? se-ntoarc? la pr?v?lie! CARAGIALE ; XXIX INTRODUCERE b) dup? semnul exclam?rii: Patria m? cheam?! Nu mai pot sta un moment! CARAGIALE; c) dup? dou? puncte: — cīnd īncepe vorbirea direct? (marcat? de obicei prin linie de dialog, ghilimele ori prin ambele semne): Dl. Goe este foarte impacient ?i, cu ion de comand?, zice īncruntat: — Mam-mare, de ce nu mai vine? CARAGIALE; Abia putu s? zic?: „Leano, foc c? moru si ii īntinse un b?nu? de aur. DELA-VRANCEA; — cīnd īncepe un citat (īnchis de obicei īntre ghilimele): Astfel se-ncheia proclama?ia... cu acest frumos motto: „Evenimentele mari fac totdeauna s? tac?\ micile pasiuni!il CARAGIALE; d) dup? puncte de suspensie: Opresc o camer? ?i stau la o mas? īn partea restaurantului s? beau o bere ... Privirile m? s?geteaz?; pe ling? cei de la mese, ies acuma s? se uite la mine ?i cei din cafenea... Un b?ie?el de vreo cinci ani se scoal? de la locul lui. CARAGIALE (Vezi īns? II.l.) Observa?ii. 1. Primul cuvint al textului propriu-zis al unei scrisori sau al unei cereri se scrie cu liter? mare, de?i dup? formula de adresare se pune virgul?: Drag? Leftere, Ast?zi cīnd am plecat ... CARAGIALE Tovar??e director, Subsemnatul, Ion Popescu, v? rog ... 2. Ini?iala majuscul? este obligatorie ?i la notele din subsolul paginii unei lucr?ri ?tiin?ifice, chiar dac? textul notei īncepe cu o abreviere: Cf. p. 10., V. cap. precedent. 2. Numele de persoane (prenume ?i nume de familie), pseudonimele ?i poreclele: Elvira, Gheorghe, Ion Popescul, P?storel, Nababul etc. Observa?ii. 1. Numele de persoane compuse ai c?ror termeni alc?tuiesc o unitate se scriu cu ini?ial? majuscul? ca ?i numele simple: Av?danei, Costapelru, Delavrancea, Hagichirea, Mo?andrei etc. ' īn cazul numelor compuse care nu alc?tuiesc o unitate, ini?iala majuscul? este obligatorie la to?i termenii alc?tuitori, cu excep?ia cuvintelor ajut?toare: Petru Conslanlinescu-Ia?i, Grigore Vasiliu-Birlic, Carol cel Mare, Negru-Vod?, Vlad ?epe? etc. 2. Numele proprii ale unor creatori folosite ocazional ca substantive comune care denumesc operele realizate se scriu tot cu ini?ial? majuscul?: Are un Eminescu ?i 3 Grigore?ti. A v?zut un Stradivarius. (Vezi īns? II.3.) 3. Articolul ?i particulele numelor proprii str?ine se scriu de obicei cu liter? mic?: J. M. de Hercdia, J. du Bellay, Jeanne la Papesse, F. von Schiller, L. van Beethoven etc. Cīnd acestea sīnt īns? incluse īn nume, se scriu cu liter? mare: G. D’Annunzio, Charles De Brosses, Du Cange, E. Le Corbusier, La Fontaine, Gaspard De La Rive, J.-L. Mac Adam, E. O’Neill, Vincent Van Gogh etc. De regul?, numele de persoane se reproduc asa cum sīnt scrise de purt?torii lor (vezi ?i p. XVI). 3. Numele proprii mitologice ?i religioase: Alah, Buda, Cristos, Dumnezeu, Iehova, Ra, Scarao?chi, Venera, Zeus etc. De asemenea, numele (simple sau compuse ale) personajelor din povestiri ?i basme: Cenu??reasa, Greuceanul, P?cal?, F?t-Frumos, Sfarm?-Piatr? etc. 4. Numele proprii date animalelor: Azor, Grivei (cīini), Murgu, Zefir (cai), Joiana, Pl?van (vaci, boi) etc. 5. Numele a?trilor ?i al constela?iilor; dac? numele este alc?tuit din mai multe cuvinte, toate acestea se scriu cu ini?ial? majuscul?, cu excep?ia celor ajut?toare: Marte, Saturn, Scroafa-cu-Pur cei, Ursa-Mare etc. Observa?ie. Luna, P?mīntul ?i Soarele se scriu cu ini?ial? majuscul? in terminologia astronomic?, fiind nume proprii de a?tri. 6. Cuvintele ini?iale ale formulelor de polite?e de tipul: Domnia sa, Excelenta voastr?, M?ria ta, Alte?a sa regal?, Maiest??ile lor imperiale etc. 7. Toate cuvintele, cu excep?ia celor ajut?toare nea?ezate pe primul loc, care alc?tuiesc titlurile oficiale ?i onorifice, numele ordinelor ?i medaliilor de stat: Erou al Muncii Socialiste, Steaua Republicii Socialiste Roinānia, Ordinul Muncii, A 50-a Aniversare a Partidului Comunist Romān (medalie) etc. DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?I MORFOLOGIC XXX 8. Denumirile evenimentelor; dac? denumirea este alc?tuit? din mai mul?i termeni, majuscula este obligatorie nu numai la primul, ci ?i la to?i ceilal?i, cu excep?ia cuvintelor ajut?toare, cīnd acestea din urm? nu se afl? pe primul loc: Comuna (din Paris), Reforma, Rena?terea, Al X-lea Congres Interna?ional al Lingvi?tilor, Conferin?a Na?ional? a P.C.R., Marea Revolu?ie ^ Socialist? din Octombrie, Unirea Principatelor etc. 9. Denumirile organelor ?i organiza?iilor de stat ?i politice na?ionale sau interna?ionale, .ale īntreprinderilor ?i institu?iilor de tot felul; dac? denumirea este alc?tuit? din mai mul?i termeni, majuscula este obligatorie la to?i ace?tia, cu excep?ia cuvintelor ajut?toare: Bundestag, Tractorul (uzin?), Comitetul Central al Partidului Comunist Romān, Consiliul de Mini?tri al Republicii Socialiste Romānia, Guvernul Republicii Socialiste Romānia, Facultatea de Limba ?i Literatura Romān?, Institutul de Lingvistic?, Institutul de Economie Mondial?,. īntreprinderea de Mecanic? Naval? Gala?i, Marea Adunare Na?ional? a Republicii Socialiste Romānia, Marele Burai Popular, Ministerul Afacerilor Externe, Muzeul Literaturii Romāne, Organiza?ia Na?iunilor Unite, Partidul Socialist Portughez, Secera ?i Ciocanul (uzin?), Teatrul German de Stat, Uniunea Arti?tilor Plastici, Uniunea Na?ional? a Cooperativelor Agricole de Produc?ie, Vecea Federativ? Iugoslav? etc. 10. Numele geografice ?i teritorial-administrative; dac? numele este alc?tuit din mai mul?i termeni, majuscula este obligatorie nu numai la primul, ci ?i la to?i ceilal?i, cu excep?ia cuvintelor ajut?toare, cīnd acestea din urm? nu se afl? pe primul loc: Arge?, Craiova, Dardanele, Fran?a, Himalaia, Maramure?, Susai, Titan (cartier), Africa Central?, America de Nord, Bolintinul din Deal, Dup? Deal (localitate), īntre Girle (strad?), La Om (vīrf de munte), Marea Bri-tanie, Orientul Mijlociu, Pope?ti-Leordeni, Trei Brazi etc. Observa?ie. Termenii generici: alee, balt?, bulevard, chei, cīmpie, deal, insul?, inirare, jude?, lac, mare, munte, ocean, pas, pasaj, peninsul?, pia??, vīrf etc. fac parte din denumire ?i deci se scriu cu liter? mare cīnd: a. sīnt urma?i de un substantiv īn genitiv: Aleea Pajurii, Balta Br?ilei, Bulevardul Metalurgiei, Cheile' Bicazului, Delta Dun?rii, Mun?ii M?cinului, Parcul Tineretului, Pasajul Eforiei, Podi?ul Transilvaniei, Riul Doamnei, Strada Arcului etc.; b. sīnt urma?i de un adjectiv: Aleea Rotund?, Cīmpia Romān?, Gr?dina Botanic?, Imperiul Roman, Lacul S?rat, Marea Mediteran?,. Marea Neagr?, Muntele Mare, Mun?ii Apuseni, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian, Oceanul Pacific, Peninsula Balcanic?, Strada Mare etc. (faptul c? unele adjective din aceast? categorie se folosesc ?i substantivate: Apusenii, Mediterana, Pacificul etc. nu modific? statutul de element component al denumirii pe care īl are termenul generic cīnd preced? adjectivul); c. sīnt urma?i de o prepozi?ie ?i de un substantiv sau un adverb: Apa de Leac (izvor), Balta f?r? Fund (balt?), Cīmpia de Vest (cīmpie), Izvorul de Sus (izvor), Podul cu florile (podi?), Vīrful cu Dor (vīrf de munte) etc.; d. sīnt urma?i de un numeral cardinal: Bulevardul 1848, Strada 1907 etc.; e. sīnt plasa?i pe locul al doilea, dup? un substantiv īn nominativ-acuzativ: Bicaz-Chei, Boju-C?tun, Cīnde?ti-Deal, Cinde?ti-Vale, Tu?nad-B?i, Udre?ti-Sat etc.; f. sīnt inclu?i īn denumirea oficial? a unui stat ?i urma?i de un substantiv īn nominativ-acuzativ: Federa?ia Malaysia, Principalul Liechtenstein, Regatul Lesotho, Republica Argentina, Statul Qatar, Sultanatul Oman, ?eicatul Bahrain, Uniunea Bahamas etc.; g. nu se mai atribuie ast?zi realit??ii denumite sau au un sens care nu corespunde acestei realit??i: Baia-Sprie, Balta-Tocila (localitate), Cartierul Dīmbu (localitate), Cīmpia Burnas (strad?), Dealul Floreni (localitate), Pīrīul-C?rbuna (p?dure), Rīmnicu-Vīlcea, Tīrgu-Neam? etc. Termenul generic poate fi element component al unei denumiri complexe, īn alc?tuirea c?reia intr? mai multe cuvinte de acela?i tip, de exemplu mai multe substantive īn genitiv: Bulevardul Armatei Poporului, mai multe adjective: Republica Popular? Democrat? Coreean? etc., sau mai multe dintre tipurile de mai sus: Oceanul īnghe?at de Nord, Republica Socialist? Romānia, Statele Unite ale Americii, Strada Coco?ului de Munte, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice etc. (Vezi īns? 11.14.) 11. Numele punctelor cardinale care constituie al doilea termen al unui toponim compus: Devcea-Nord, Devcea-Vest etc. ori care sīnt folosite ca topo- XXXI INTRODUCERE nime: Tu te lauzi c? Apusul īnainte ?i s-a pus? ... Ce-i mīna pe ei īn lupt?, ce-au voit acel Apus? EMINESCU Importat din Orient. (Vezi īns? IL9.) 12. Denumirile s?rb?torilor calendaristice, religioase, na?ionale sau interna?ionale; dac? denumirea este alc?tuit? din mai multe cuvinte, toate acestea se scriu cu ini?ial? majuscul?, cu excep?ia celor ajut?toare: Cr?ciun (ul), Pa?te (le), Anul Nou, 23 August, Īntīi Mai, Ziua Interna?ional? a Femeii, Ziua Victoriei etc. 13. Titlurile publica?iilor periodice, ale operelor literare, ?tiin?ifice, artistice, precum ?i denumirile documentelor de importan?? na?ional? sau interna?ional?; dac? titlul sau denumirea cuprind mai multe cuvinte, se scrie cu ini?ial? majuscul? numai primul dintre ele: Scīnteia, Amintiri, Capitalul, Prim?vara, Constitu?ia, Scīnteia tineretului, Limba romān?, Floarea darurilor, O scrisoare pierdut?, Psaltirea scheian?, Rondul de noapte, Simfonia fantastic?, Decretul p?cii, Legea retribuirii dup? cantitatea ?i calitatea muncii, Regulamentul organic etc. Observa?ie. Cīnd unul dintre cuvintele alc?tuitoare ale titlului sau ale denumirii este nume propriu, el se scrie cu ini?ial? majuscul?, chiar dac? nu se afl? pe primul loc: Istoria romānilor sub Mihai-Vod? Viteazul, Regiunea inundabil? a Dun?rii, Proclama?ia de la Izlaz etc. '-•^14. Numele m?rcilor de produse industriale; dac? numele este alc?tuit din mai multe cuvinte, se scrie cu ini?ial? majuscul? numai primul dintre ele: Amiral (?ig?ri), Pesc?ru? (radio), Pinguin (frigider), Dama cu camelii (colonie), Lapte de crin (s?pun) etc. Observa?ie. Cīnd unul dintre cuvintele alc?tuitoare ale m?rcii este nume propriu, el se scrie cu ini?ial? majuscul?, chiar dac? nu se afl? pe primul loc: Surīsul Giocondei (ap? de toalet?) etc. ~ 15. Numele proprii ale raselor, speciilor, variet??ilor etc. de animale sau de plante; cīnd numele este alc?tuit din mai mul?i termeni, majuscula este obligatorie numai la primul dintre ace?tia: Pinzgau, Schwyz (vaci), Bazna, York, Marele alb (porci), Sussex (g?ini), Toulouse (gī?te), Napoleon (mere, pere, struguri, cire?e), Aurora, Record (floarea-soarelui), Cornul-caprei (ardei) etc. (Vezi īns? 11.12.) 16. Unele simboluri ?i abrevieri pentru cuvinte comune (pe līng? abrevierile de nume proprii), ca: — simbolurile elementelor chimice: H (= hidrogen), O (= oxigen) etc.; — simbolurile punctelor cardinale: E (= est), N (= nord) etc.; — simbolurile unor unit??i de m?sur?: A (= amper), CP sau HP (= cal-putere), W (— watt) -etc.; — abrevierile unor formule de polite?e: M.S. (— Maiestatea sa), P.S.S. (= Preasfin?ia sa) etc.; — abrevierile unor cuvinte sau ale unor expresii din limbi str?ine: Co. sau Comp. ( = lat. compania, engl. company), D.S. (= it. dai segno), N.B. (= lat. ''\nota bene), O.K. (= engl. all correct) etc. / II. Se scriu cu ini?ial? mic?: t 9 1. Cuvīntul care urmeaz? dup? un semn de punctua?ie care nu este plasat la sfir?itul unei comunic?ri: Licen?iat īn drept! tīn?r eminent! irezistibil orator! caracter mare! idei generoase! ... Desigur, mi-am zis eu, iat? un cet??ean de mare viitor. CARĀGIALE C?l?re?ul cobora coasta, īn s?lt?turile roibului. Poarta'?arinii era deschis?: intr? pe ea. SADCWEANU īntr-o zi... z?resc un str?in cu surtuc de nanchin si cu picioarele goale. ALECSANDRI DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?I MORFOLOGIC XXXII Eminescu ?i-a dat cea mai scump? ?i mai nobil? parte din via?a ?i inteligen?a lui pentru ... o mizerabil? buc??ic? de pīine. VLAHU?A sau dup? un semn de punctua?ie pe care cel ce scrie nu-1 consider? plasat la sfīr?itul comunic?rii: Ce-i? pop?? negustor? GARAGIALE · Fie-?i mil?J e nevast?-ta, iart-oJ se pr?p?de?te fata, moare! CAR AGI ALE Ei! acuma, unde mergem? CARAGIALE Se mi?c? fata ... clipe?te din ochi... ī?i ridic? mina la frunte ... ī?i d? frumos p?rul īntr-o parte... zīmbe?te ... se scoal?... CARAGIALE ?i primul cuvīnt al unui fragment īnchis īntre ghilimele, cīnd acest fragment nu este precedat de dou? puncte: Aceast? stare social? e apoi caracterizat?, cum constat? ?i Eminescu, „prin dezv?luirea corup?iei, lipsei de ru?ine, de convingeri, de con?tiin?? la partidele noastre politice11'.. IBRAILEANU Strecura printre din?ii albi si m?run?i cīte un „ah!u care-i umplea pieptul. DELAVRANCEA (Vezi īns? 1.1). ' 2. Cuvintele de declara?ie pla.sate dup? o comunicare reprodus? (vorbire direct?): Care dintre b?ie?ii ?i mici e aicea? īntreb? jupīnul. CARAGIALE A adormit! zice cucoana. CARAGIALE — Fost-a mare cump?t, cre?tinilor ... s-a dezumflat crī?marul, cl?tindu-?i fruntea ple?uv?. SADOVEANU 3. Numele personajelor literare folosite pentru a denumi tipuri omene?ti corespunz?toare: donjuan) gobseck, harpagon, hercule etc., numele de fiin?e mitice, cīnd se folosesc ca nume comune: elfi, iele, nimfe, rusalce, satiri, troli etc., numele unor obiecte denumite dup? ora?ul sau ?ara de origine: faian??,. havan?, oland? etc., numele unor obiecte, unit??i de m?sur? etc. care au fost denumite cu numele inventatorului sau creatorului lor: ford (limuzin?), ohm, weber (unit??i de m?sur?). (Vezi īns? I.2., observa?ia 2.) 4. Denumirile func?iilor de stat, politice ?i militare: deputat, domn (domni tor), general, han, ministru, pa??, pre?edinte, prim-ministru, rege, secretar, senator, ?ah, voievod, vod? etc. (Pentru ultimul cuvīnt, folosit ca al doilea termen al unui nume compus, vezi I.2., observa?ia 1.) j 5. Denumirile serviciilor, sec?iilor, sectoarelor etc.: catedra de chimie, organic?, direc?ie, secretariat, sectorul de limbi romanice etc. 6. Termenii generici folosi?i īn locul denumirilor oficiale ale organelor ?i organiza?iilor de stat ?i politice na?ionale ?i interna?ionale, ale īntreprinderilor si institutiilor: ? j A. u luat parte membrii guvernului. SClNTEIA Lucreaz? īn institut de 5 ani. ? 7. Denumirile epocilor istorice ?i geologice care nu au semnifica?ia unor n evenimente: antichitatea, capitalismul, evul mediu, feudalismul, lumea antic?, mezozoicul, paleozoicul etc. 8. Numele de popoare: american, francez, romān, rus etc. , 9. Numele punctelor cardinale: est, vest, nord,·sud, r?s?rit, apus, miaz?noapte, miaz?zi, orient, occident. (Vezi īns? 1.11.) 10. Numele lunilor ?i ale zilelor s?pt?mīnii: ianuarie, februarie, luni, marii etc. 7 11. Numele obiectelor de īnv???mānt: aritmetic?, botanic?, desen, fizic?, limba romān? etc. XXXIII INTRODUCERE 12. Numele raselor, speciilor, variet??ilor etc. de animale sau de plante exprimate prin adjective: cre?esc, pietroas? etc. sau prin substantive comune (unele dintre, ele avīna ?i sensuri speciale): angora, astrahan, buldog, cani?, ionatan, mangali?a, merinos, spanc?, tigaie, ?urcan? etc. (ultimele folosite ?i ca adjective). (Vezi īns? I.15.> Ob ser va ?ie. īn cazurile in care scrierea adjectivului cu liter? mic? ar duce la confundarea denumirii rasei, soiului etc. cu un calificativ oarecare al numelui determinat, se admite folosirea majusculei: vac?'Dobrogean?, ardei Superb etc. 13. Pronumele de polite?e: dumneata, dumneavoastr? etc. 14. Termenii generici care nu fac parte din numele geografice ?i teritorial-administrative, fiind atribui?i unei realit??i corespunz?toare sensului lor, fiind urma?i de un substantiv (simplu, īnso?it ori nu de determinan?i, sau compus) īn form? de nominativ-acuzativ ?i nefiind inclu?i īn denumirea oficial? a unui stat: aleea Nuc?oara, balta C?l?ra?i, b?ile Govora, bulevardul Nicolae B?lcescu, calea Floreasca, comuna Tudor Vladimirescu, fluviul Dun?rea, insula Sflnta Elena, intrarea Popa Nan, jude?ul Bistri?a-N?s?ud, lacul Gīlcescu, mun?ii Carpa?i, ora?ul Dr. Petru Groza, parcul Her?str?u, pasul Bran, peninsula Florida, pia?a 1 Mai, republica Kampuchia Democrat?, rtul Olt, strada Cu?itul de Argint, strada Pictor Luchian, soseaua Mihai Bravul, vlrful Cinca? etc. (Vezi observa?ia de la 1.10.) HI. Situatii facultative: > 1. Primul cuvīnt al fiec?rui vers se scrie de obicei cu ini?ial? majuscul?. Este admis īns? s? se īnceap? versul cu liter? mic?; īn aceast? situa?ie trebuie respectate acelea?i reguli de scriere cu litere majuscule ca ?i īn proz?: De clte ori In v?i un tr?snet mai lovea ne?tiutor de bezne crinul alb pocnea, ca s?-nfloreasc?. Iat? cum cu flori de vis . gr?dina zilei noastre mare s-a deschis. BL A GA z. Orice cuvīnt din cuprinsul unei propozi?ii poate fi scris cu -ini?ial? majuscul? pentru a-1 scoate īn eviden??, pentru a sugera anumite sentimente, atitudini (mai ales reveren?a) etc.: E o vibrare de violete, Trece ^ ?i Ea. BACOVIA Delavrancea... īsi d?ruise viata īn lupta pentru adev?rul Drept?tii. ROMĀNIA LITERAR? Tovar??e Director, Subsemnatul... solicit bun?voin?a Dumneavoastr? ... VI. DESP?R?IREA CUVINTELOR ĪN SILABE I. Regula general? ?i obligatorie a desp?r?irii īn silabe a cuvintelor īn limba romān? — valabil? atīt īn situatiile de sub II, cīt si īn cele de sub III — este > i 3 interzicerea l?s?rii la sfīr?it de rīnd sau la īnceput de rīnd a unei secven?e.lipsite de o vocal? (propriu-zis?). n. Reguli bazate pe pronun?are •Se aplic? drept reguli unice īn toate cuvintele simple ?i īn majoritatea derivatelor cu sufixe; sīnt tolerate īn cuvintele compuse, īn derivatele cu prefixe ?i īn unele derivate cu sufix'e (pentru care vezi III 1), precum ?i īn grupurile de cuvinte legate prin cratim? (vezi III 2). 1. īn succesiunea a dou? vocale propriu-zise desp?r?irea se face īntre cele dou? vocale: 6ra-aZ, a-e-ri-an, a-ict, a-or-i?, a-u-zt; be-ha-it, lin-ga-Ml; bo-re-al, DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?I MORFOLOGIC XXXIV a-le-e, de-ic-tic, le-o-nin, le-ul; u-ri-a?, pom-pi-er, fi-in-??, fa-ni-on, ca-fe-gi-ul; hi-i'ī-it, pī-rl-wl; cro-at, po-et, cro-im, al-co-ol, o-ul; po-lu-a-re, con-ti-nu-?, du-et, h?-l?-dn-ind, a-fec-tu-os, corc-ii-mi-u; ke-ny-an, dan-dy-vd etc. 2. īn succesiunea vocal? (sau diftong) + semivocal? (e, i, o sau u) + vocal? (-f- semivocal?) desp?r?irea se face īnaintea semivocalei, deci' īnaintea diftongului postvocalic: a-ce-ea, dum-nea-ci; · t?-iat, ploa-ie, e-po-pe-ii, du-ios, romi; g?-oa-ce; ro-uā, stea-na, no-u? etc., respectiv īnaintea triftongului postvocalic: t?-iai, po-iau, le-oui-c? etc. Observa?ie. In succesiunea vocal? + semivocal? + semivocal? + vocal? desp?r?irea se face īnaintea primei semivocale, deci īnaintea triftongului postvocalic: cZe-ioa-s?, cre-ioa-ne etc. 3. īn succesiunea vocal? (sau diftong) -j- semivocal? + consoan? desp?r?irea se face īnaintea consoanei: mai-c?, boj-deu-c?, pli-ne, doi-n?, lu-poai-c? etc. 4. Dac? exist? o singur? consoan? īntre vocale desp?r?irea se face īnaintea consoanei: a-bil, re-ce, pe-ein, po-?i?, a-īi?, le-ge, le-gic, o-lea-c?, lu-n?, soa-re, cas?, ra-zei etc. Observa?ii. Grupurile de litere ch, gl\ (urmate de e sau i) noteaz? cīte o singur? consoan?, U, g; de aceea, cuvintele īn care apar se despart īn silabe conform regulii de sub II 4: u-re-clie, a-cht-iai, le-ghe, o-ghial etc. 2. Litera x noteaz? īntotdeauna dou? consoane (fie cs, fie gz); din punctul de vedere al desp?r?irii īn silabe este īns? tratat? ca o singur? unitate, iar cuvintele īn care apare se des- part tot conform regulii de sub II 4: a-x?, e-xa-men etc. 5. īn cazul grupurilor de dou? consoane situate īntre vocale desp?r?iree se face a. īn majoritatea situa?iilor, īntre cele dou? consoane: ic-ni, ticsit, activ, caī-tan, mul-te, īn-ger, lun-git, un-gher, in-ghi-?i, mun-te, cap-s?, as-cei,‘ is- che-mi-e, as-chi-mo-di-e, as-t?zi etc.; . Observa?ie. Cuvintele care con?in consoane duble se despart tot dup? regula de mai sus: for-iis-si-mo, wat-tul, fn-nop-ta, in-tev-vegn (in cazul ultimelor dou? exemple desp?r?irea se justific? ?i prin regulile de sub III). b. īnaintea īntregului grup consonantic a) dac? prima consoan? este b, c, d, f, g, h, p, t sau v, iar a doua consoan? este l sau r: o-Mo-ni, o-hraz, a-cla-ma, a-cru, Co-?lea, co-?iu, a-īla, A-hi-ca, a-glu-ti-nant, a-gro-nom, pe-bli-mn, po-hrib, su-vlu, cu-’pru, a-tlet, pa-tvu, e-vla-vi-e, co-vvig etc.; (3) īn cazul succesiunilor de . litere sh, th, ts, tz din cuvinte neadaptate: flashul, ca-thar-sis, jiii-ji-tsu, kib-bu-tzuri etc.: 6. In cazul grupurilor de trei consoane situate īntre vocale, desp?r?irea se face a. īn majoritatea situa?iilor, īntre prima ?i a doua consoan? a grupului: oh-?te, fil-tvu, lin-g\ist, cin-ste, con-tra, vīv-st?, as-pra etc.; b. īntre a doua ?i a treia consoan?, īn cazul grupurilor Ipt, mpt, mp?, nc?, net, ne?, ndv, ret, rtf ?i stm: scul^-tor, somp-tu-os, re-dem^-ti-u-ne, lincsii, punc-taj, punc-ti-e, sanH-vici, ave,-tic, jert-ī?, ast-ma-tic etc. , Observa?ie. La aceast? list? pot fi ad?ugate grupuri ca Idm, Ipn, llc, ndc, n?l, nsr, nsv, nil, rb?, rg?, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rls, rtf, rtv, stb, sic, std, stf, sil, stn, stp, sis, slt, siv īntīlnite numai īn cuvinte pentru care desp?r?irea dup? a doua consoan? este justificat? de regulile de sub III: fe\?-ma-re-?al,.siflp-nzc, alt-ce-ya, fi-ind-c?, traus-la-tor, trans-re-na'n, ir’ans-va-za, sa-vant-līc, ab-sorh-?i-c, tirg-?or, port-ha-gaj, port-har-t?, port-jar-ti-er, port-man-iou, port-pe-ri-e, port-sa-bi-e, port-?i-ga-ret, poTt-vi-zit, post-be-iic, post-cal-cu-la-?i-e, post-di-lu-vi-ari) ast-fel, post-1 u-diu, post-no-mi-nal, post-pu-ne, post-sin-crb-ni-za, post-to-nic, post-ver-bal. *| 7. īn cazul grupurilor de patru sau cinci consoane situate īhtre vocale, desp?r?irea se face ' ? XXXV INTRODUCERE a. de obicei, īntre prima ?i a doua consoan? a grupului: con-struc-tor, 7?2on-strw etc.; b. foarte rar, īntre a doua ?i a treia consoan? a grupului: iung-sterc, ang-stro?n, hom-Men-d?, pentru c? grupurile de consoane ngs, nbl sīnt foarte neobi?nuite, ?i greu de pronun?at īn limba romān?. Observa?ii: 1. La lista de sub b. se pot ad?uga ?i grupuri ca bstr, nsgr, ptspr, rtdr,' rtsc, sipr, sisc, si?c īntilnite numai īn cuvinte pentru care desp?r?irea dup? a doua consoan? se justific? ?i prin regulile de sub III: abs-tracf, irans-gre-sa, opt-spre-ze-ce, port-dra-peZ, port-scix-i?, post-pran-di-al, post-sce-ni-um, post-?co-lar. 2. Un caz de desp?r?ire īntre a treia ?i a patra consoan? este vīrst-nic, pentru care vezi īns? III. III. Reguli bazate pe analiza morfologic?· 1. īn cuvintele compuse din cuvinte īntregi, elemente de compunere sau fragmente de cuvinte, īn derivatele cu prefixe ?i īn unele derivate cu sufixe (derivate de la teme terminate īn grupuri consonantice cu sufixe care īncep cu o consoan?) se prefer? desp??irea īn silabe care ?ine seama de elementele constitutive atunci cīnd cuvīntul este analizabil sau m?car semianalizabil: a. compuse: ar-te-ri-o-scle-ro-z?, altrxm-de-va, ast-īel,'ci-ne-ma-saop, de-s^re, feld-wa-re-?al, port-a-vi-on, wati-me-tru etc.; Observa?ie. Cīnd se confund? īntr-o singur? liter? ultimul sunet al primului ter? men ?i primul sunet — identic cu precedentul — al termenului urm?tor, īn compusele formate dintr-un element greco-latin ?i un cuvīnt cu existen?? independent? īn limba noastr? desp?r?irea se face īn favoarea acestuia din urm?: om-or-ga-nic, top-o-no-mas-ti-c?; īn compusele formate din dou? elemente greco-latine se acord?, īn general, prioritate ultimului element: bi-op-?i-e, mi o-oi-e. b. derivate cu prefixe: an-or-ga-nic, dez-e-chi-li-bru, in-e-gal, intr-a-ju-Zo-ra-re, ne-sipri-ji-nit, ne-sta-bil, ne-str?-mu-tat, sub-li-ni-a etc.; O b s er va ?i i: 1. Conform regulii de sub I nu se separ? prefixe monoconsonantice cā r- din ralia sau s- din spulbera. 2. Cīnd se confund? īntr-o singur? liter? ultimul sunet al prefixului ?i primul sunet — identic cu precedentul — al r?d?cinii desp?r?irea se face acordīndu-se prioritate r?d?cinii: Iran-scri-e, ullr-a-lu-min. 3. Adeseori desp?r?irea īn silabe a cuvintelor compuse sau a derivatelor cu prefixe dup? regulile morfologice coincide cu cea dup?] regulile fonetice: bu-n?-vo-in-{?, in-lo-le-ra-bil, pre-fa-bri-cai, rc-a-ni-ma, su-pra-a-glo-me-rai etc. c. derivate cu sufixe: sa-van\r\ic, siilp-mc, tirg-?or, Pirst-mc etc. 2. De asemenea, īn m?sura īn care nu se poate evita desp?r?irea (vezi IV 2), se prefer? desp?r?irea dup? elementele constitutive la grupui^le ortografice īn care cratima leag? dou? sau mai multe cuvinte: dintr-un (fa?? de din-tr-un), fir-ar (fa?? de fi-r-ar), intr-in-sa (fa?? de in-tr-in-sa) etc. Observa?ii. 1. īn aceste situa?ii cratima are o func?ie ortografic? dubl?, ceea ce se poate īntīmpla ?i atunci cīnd desp?r?irea dup? regulile morfologice coincide cu cea dup? regulile fonetice, ca īn du-te, du-cīn-du-se, v?-zīn-du-m? etc. 2. Conform regulii de sub I nu se separ? cuvinte reduse la o consoan?, ca s- din s-a, -l din dlndu-l, la o semivocal?, ca din i-a, sau la o consoan? + i semivocalic, ca mi- din mi-a. IY. Situa?ii īn care nu se face desp?r?irea la cap?t de rīnd 1. Nu se despart īn rīnduri diferite: — cuvintele compuse din abrevieri literale: IRTA (nu: IR-TA), UNESCO (nu: U-NES-CO); — abrevierile unor formule curente: a.c., i.e.n., ?.a.m.d.\„ — numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe) urmate de formantul specific: (al) XVI-lea, a 5-a. 2. Se recomand? evitarea desp?r?irii ?i īn cazul: .— silabelor ini?iale ?i, mai ales, finale constituite dintr-o singur? vocal?, īntrucīt desp?r?iri ca a-er, vi-a, e-r?, li-ce-e, i-re-al, su-i, o-mis (corecte conform DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ?I MORFOLOGIC XXXVI regulilor de sub II) sau dind-o, las*o, zis-a (corecte conform regulilor de sub III) sīnt neeconomice; — abrevierilor literale care reprezint? primii termeni ai unor nume proprii compuse (prenume abreviate -f- nume de familie: I. Popescu; substantive co- mune + nume proprii: F.C. Arge?, I.H.R. Mangalia); — cuvintelor compuse ?i al grupurilor ortografice scrise cu cratim?, cīnd locul desp?r?irii ar coincide cu locul cratimei: bun-gust, du-te; — nota?iilor abreviate, ca 10 km, art. 3. VII. SEMNELE ORTOGRAFICE Semnele ortografice sīnt: cratima sau liniu?a de unire, apostroful ?i, īn anumite īmprejur?ri, punctul, bara ?i linia de pauz?. Observa?ie. Cu excep?ia apostrofului, toate celelalte semne ortografice slnt ?i semne de punctua?ie. Cratima sau liniu?a de unire (-): 1. Red? īn scris rostirea īmpreun? a dou? cuvinte al?turate, marcīnd grafic contopirea sfīr?itului vocalic al unui cuvint cu īnceputul vocalic al cuvīn-tului urm?tor sau alipirea unui cuvīnt la cuvīntul urm?tor ori la cel precedent, īn aceste cazuri folosirea cratimei are caracter obligatoriu cīnd cuvintele pe care le une?te se rostesc īntotdeauna īmpreun? (s-a dus, a luat-o, dindu-le-o) ?i caracter facultativ cīnd se poate alege īntre scrierea f?r? cratim? ?i cea cu cratim? (oine īntreab? sau cine-ntreab?): scrierea f?r? cratim? corespunde unui ritm mai lent al vorbirii, caracteristic, de regul?, rostirii literare īn general ?i stilului solemn īn special, pe cīnd scrierea cu cratim? red? rostirea īmpreun? a cuvintelor ca īn vorbirea cotidian?, caracterizat?, de regul?, printr-un tempo mai mult sau mai pu?in rapid. Observa?ie. īn limba scris? folosirea cratimei īn situa?ii de tip facultativ trebuie» pe cīt posibil, evitat? (dac? nu corespunde unor inten?ii stilistice ori unor necesit??i impuse de ritm, ca īn poezie). a) Cratima marcheaz? grafic rostirea (contrac?ia) īntr-un diftong sau trift-ong a vocalei finale a unui cuvīnt cu vocala ini?ial? a cuvīntului urm?tor. Mai obi?nuit, contrac?ia are loc cīnd vocalele -e, -i, -o, -u sīnt urmate de un cuvīnt care īncepe cu a-, o- sau u- neaccentuate, rar ?i cu a- accentuat (ne-a?teapt?, ?i-altceva, vino-acum, codru-albastru, de-obicei, vezi-o, pentru-oricare, de-un ceas). Contrac?ia este frecvent? īn special cīnd unul dintre cuvintele al?turate sau chiar amīndou? sīnt monosilabice: un pronume neaccentuat (personal, reflexiv), o prepozi?ie, adverbul negativ nu etc. Contrac?ia are caracter obligatoriu īn anumite situa?ii, ca, de exemplu: — cīnd pronumele.personale neaccentuate: mi-, ?i-, i-, te-, ne-, le- ?i pronumele reflexiv ?i- sīnt urmate de un auxiliar sau de pronumele personal neaccentuat o (mi-a, ?i-a?, mi-o, ?i-o etc.j; — cīnd pronumele mi-, ?i-, i-, ni-, vi-, li-, ?i- sīnt urmate de pronumele neaccentuat īn acuzativ i (mi-i, ?i-i, i-i); — cīnd pronumele i ?i o sīnt precedate de anumite „forme verbale (imperativ: prinde-i, spune-o, conjunctiv: fac?-i, rabde-o, optativ: ar cunoa?te-o etc.); — cīnd pronumele i st? dup? un substantiv sau dup? o prepozi?ie care se construie?te cu genitivul (haina-i, īmpotriv?-i) ori dup? prepozi?ia a (de a-i spune, pentru a-i ar?ta); XXXVII INTRODUCERE — īn toate īmprejur?rile īn care apare forma verbal? i a verbului a fi (nu-i, mi-i, dac?-i, i-alui); — in cazul prepozi?iei compuse de-a din locu?iunile adverbiale ?i din numele unor jocuri ale copiilor (de-a lungul, de-a latul; de-a uliul si porumbeii). īn alte īmprejur?ri folosirea cratimei este facultativ? (de-ar ?ti ?i de ar ?ti, ce-o face ?i ce o face, unde-o vezi ?i unde o vezi, vale-adīnc? ?i vale adīnc?). Unele construc?ii cu cratim? sīnt la fel de frecvent folosite ca ?i cele f?r? cratim? (de exemplu: de-ar ?i de ar, ce-o ?i ce o). b) Cratima marcheaz? dispari?ia sau elidarea vocalei finale a unui cuvīnt datorit? vocalei ini?iale a cuvīntului urm?tor sau c?derea vocalei ini?iale a unui cuvīnt datorita vocalei finale a cuvīntului precedent. Elidarea vocalei finale poate avea loc, de regul?, ori de cīte ori un cuvīnt terminat īn vocalele -a, -?, -e, -i, -u este urmat de un cuvīnt care īncepe cu a-, o-, u- neaccentuate, mai rar accentuate (i-auzi = ia auzi; parc-aud, s-a dus, ?-un om, mtr-atīt). Elidarea vocalei finale este obligatorie: — cīnd pronumele personale neaccentuate m?, v? ?i pronumele reflexiv se sīnt urmate de un auxiliar care īncepe cu o vocal? (m-a?, v-a, s-or) sau de pronumele neaccentuat o (v-o cere); — īn cazul prepozi?iilor īntru, dintru, printru urmate de un cuvīnt care īncepe cu o vocal? (intr-un, intr-asta, dintr-o, dintr-acolo, printr-īnsul); — cīnd pronumele o este precedat de o form? verbal? terminat? īn -? neaccentuat (imperativ sau conjunctiv: las-o, arunc-o, rup-o el). In alte īmprejur?ri decīt cele men?ionate mai īnainte īntrebuin?area cratimei este facultativ? (n-are ?i nu are, n-au spus ?i nu au spus, parc-aud ?i parc? aud, s-o vedem ?i s? o vedem). Elidarea vocalei ini?iale are loc cīnd un cuvīnt terminat īn vocal? este urmat de un cuvīnt care īncepe cu l- neaccentuat īnso?it de o consoan? nazal? ?i este de regul? facultativ? (?ara-ntreag? ?i ?ara īntreag?, se-n?elege ?i se īn?elege, codru-,nins ?i codru īntins, vino-ncoace ?i vino īncoace). Vocala ī- se p?streaz? īn cazul pronumelui īnsul precedat de prepozi?iile īntru, dintru, printru (īntr-īnsul, dintr-īnsa, printr-īnsul). c) Cratima marcheaz? alipirea unor cuvinte cu un corp fonetic redus la īnceputul sau la sfīr?itul unui cuvīnt ca un adaos consonantic la silaba ini?ial? sau final? a acestuia ori ca o silab? īn plus. Alipirea la īnceputul unui cuvīnt, sub forma unei includeri silabice, are loc cīnd pronumele neaccentuat'Z este urmat de un verb care īncepe cu o vocal?, mai frecvent un auxiliar (l-am v?zut, l~oi a?tepta, l-a?teapt? J. De asemenea se alipe?te la ?cmintul urm?tor care īncepe cu o vocal? forma verbal? s a lui a fi (s-a?a,s-atīt). Alipirea la sfīr?itul unui cuvīnt are loc sub-forma unei includeri silabice sau a unei silabe īn plus. Ea .se īntīlne?te īn cazul formelor verbale inversate, īn care auxiliarul urmeaz? dup? verbul de conjugat, ca ?i atunci cīnd verbul este urmat de un pronume neaccentuat (v?zut-a, d?-mi, spune-le); de asemenea la substantive ?i prepozi?ii -f pronumele neaccentuat -mi, -?i, -?i, -l etc. (kaina-?ni, īmpotriv?-?i, a-?i īnchipui, pentru a-l vedea). Uneori dou? sau trei cratime succesive marcheaz? alipirea la un verb a dou? pronume sau a unui auxiliar ?i a unu sau dou? pronume (dīndu-ni-le, īntreba-se-vor, face-li-se-va). Cratima marcheaz? ?i includerea silabic? a formei verbale s la sfīr?itul unor cuvinte cu final? vocalic? (mulii-s, ei-s, de-s etc.). Folosirea cratimei īn toate aceste cazuri este obligatorie. 2. Serve?te la desp?r?irea cuvintelor īn silabe. (Vezi p. XXXIII—XXXVI.) 3. Se folose?te la scrierea cuvintelor compuse ai c?ror termeni sint u?or de analizat si care īsi p?streaz?, de regul?, individualitatea morfologic?. (Vezi p. XXIV-XXVII.) . DIC?IONAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIG ?I MORFOLOGIC XXXVIII Observa?ie. īn scrierea unor compuse cratima cumuleaz? un dublu rol: pe de o parte indic? leg?tura dintre terhienii componen?i, iar pe de alt? parte marcheaz? rostirea īmpreun? a dou? cuvinte al?turate. De exemplu prima cratim? īn compusul brīnz?-n-sticl?. 4. īn anumite situa?ii se folose?te īn scrierea unor derivate cu prefixe ca ex-director (vezi p. XXII) ?i a unor derivate cu sufixe ca voltaire-ian (vezi p. XXI). , 5. Poate lega desinen?a sau articolul hot?rīt postpus de un cuvīnt cu aspect neobi?nuit ca rostire ori ca scriere: show-uri, pH-ul, O.N.U.-ul etc. 6. īn lucr?ri de lingvistic? īnso?e?te segmente izolate dintr-un cuvīnt: a- din alene, -ui- din s?cule?, pre- din preface, -os din fricos, -va din cineva etc. Apostroful (’) marcheaz? grafic: y ?/ a) C?derea accidental? īn rostire a unor sunete de la īnceputul, de la mijlocul sau de la sfīr?itul unui cuvīnt: ’’nea?a! īn loc de bun? diminea?a!; saVtare! īn loc de salutare!; dom'le īn loc de domnule; scoaV īn loc de scoal?; fāf de,pin1 la. b) Absen?a primelor cifre ale nota?iei unui an: ’75 īn loc de 1978. Punctul. (.) ca semn ortografic se folose?te īn abrevieri, de obicei īn cele care p?streaz? numai partea ini?ial? (uneori o singur? litera) a cuvīntului din care provin: a.c. — anul curent, etc. = etcetera, id. = idem, nr. = num?rul, v. — vezi etc.; vezi īns? ?i dr. = doctor. Nu se pune punct: . — cīnd abrevierea este format? din īnceputul unui cuvīnt ?i finala lui vocalic?: cca = circa, d-ta = dumneata, D-sa = Domnia sa etc.; — dup? anumite abrevieri oficiale ?i. simboluri din domeniul tehnico-?tiin?ific (chimie, fizic?, matematic?, geografie): C. — carbon, CI — clor, Mg = magneziu; n = num?r īntreg; cm = centimetru, m — metru, kg — kilogram; E = est, N — nord, S ----- sud, V = vest. Substantivele compuse din ini?iale.se pot scrie cu sau f?r? punct dup? fiecare abreviere literal?: A.C.T.H. sau ACTH [cit. aceteha?] = adrenocortico-trophormon; C.E.C. sau CEC — Casa de Economii ?i Consemna?iuni; O,N.U. ?i ONU = Organiza?ia Na?iunilor Unite. Este preferabil? īns? scrierea cu-punct dup? fiecare liter?. Punctul este necesar īn special cīnd īntre scrierea ?i rostirea compusului exist? deosebiri, sunetele notate fiind mai pu?ine decīt cele rostite (ca īn cazul lui A.C.T.H). .......... Separarea literelor prin puncte este gre?it? atunci cīnd este vorba de compuse īn alc?tuirea c?rora intr? fragmente de cuvinte. Astfel, trebuie scris ADAS= Administra?ia Asigur?rilor de Stat, ?i nu A.D.A.S. Observa?ie. Absen?a punctului este uneori compensat? grafic prin pauze īntre ini?ialele majuscule: I RE B — īntreprinderea de Re?ele Electrice Bucure?ti. Bara (/) ca semn ortografic se folose?te īn abrevieri: a) īntre doi termeni ai unei formule distributive de tipul km/h (= kilometri pe ora); b) īn abrevierea prefixului contra-: cjval (= contravaloarea). Linia de pauz? (—) ca semn ortografic se folose?te la scrierea unor cuvinte compuse formate dintr-un termen simplu ?i altul compus sau din doi termeni compu?i, īn cazurile īn care termenii componen?i se scriu cu cratim?: anglo— vest-german, nord—nord-vest, sud-est—nord-vest. Observa?ie. īn asemenea situa?ii, īn locul liniei de pauz? se admite ?i folosirea cratimei: anglo-vest-german, nord-nord-vest etc. INSTRUC?IUNI DE FOLOSIRE A DIC?IONARULUI Cuvintele-titlu, scrise cu litere aldine, sīnt date in ordine alfabetic?. Omonimele totalei care nu au forme diferite, sīnt tratate sub acela?i titlu (cu indica?ii sumare asupra sensurilor sau domeniilor): figureaz? separat numai omonimele par?iale, care prezint? diferen?e in flexiune. Punctul pus sub o liter? care noteaz? o vocal? marcheaz? locul accentului (principal): cgs?. Cuvintele in care vocala accentuat? se pronun?? altfel docil se scrie au accentul notat, in acela?i fel, la indica?iile de pronun?are: camping [pron. chcmping]. Cuvintele (?i formele) care nu au accentul indicat in nici un fel sint monosilabe: bici, mai, (in. Linioara vertical? pus? sub o liter? care noteaz? o vocal? marcheaz? locul accentului secundar. Acesta este indicat numai la cuvintele care cunosc ezit?ri (de exemplu, compusele cu ba.cte.rio-) ?i in situa?iile de diferen?iere prin accentul secundar a unor segmente omografe (de exemplu, elementele de compunere etero- ?i etero-). Bara oblic? separ? īntre ele dou? variante literare libere ale unui cuvīnt sau ale unei forme gramaticale; variantele sint, date in ordinea in care sint admise, prima dintre ele fiind cea preferat? ca recomandare. Variantele restrinse la anumite condi?ii (expresii, domenii) sini īnregistrate intre paranteze rotunde. Tot īn parantez? figureaz? ?i formele gramaticale posibile in anumite īmprejur?ri, dar f?r? circula?ie. Variantele īnregistrate in locul al doilea figureaz? ?i la locul normal din punct de vedere alfabetic, de unde se face trimitere (prin v.) la articolul in care sīnt lucrate. Acela?i sistem este folosii pentru trimiterea formelor gramaticale — care prezint? diferen?e mai mari — la articolul in care sint lucrate: de exemplu, o v. ca; sint v. fi. Prin —> se fac trimiteri de la un articol la altul in situa?ia special? a cuvintelor compuse ?i a derivatelor cu prefixe neologice pentru care, din necesit??i impuse de economia de spa?iu, cititorul este īndrumat la cuvīntul de baz?, urmind s? g?seasc? acolo indica?iile de rigoare. Procedeul este folosit numai in cazurile de coinciden?? total? din punct de vedere formal si numai atunci cīnd trimiterea reprezint? o economie real?. Indica?ii de silaba?ie se dau numai la cuvintele ?i formele care pun probleme ?i numai pentru segmentele cu probleme: a) cind o liter? poate fi interpretat? atit ca vocal?, cit ?i ca semivocal?, iar succesiunea a dou? litere alit ca vocale in hiat, cit ?i ca diftong (dac? notarea accentului nu rezolv? problema): b) la grupurile de consoane care se abat de la cele dou? reguli generale C-C ?i C-CC(C): c) la forma?iile compuse, derivate cu prefixe ?i cu unele sufixe care cunosc si o silaba?ie conform? cu structura morfologic? a cuvīntului. precedat? de indica?ia mf. Cu excep?ia situa?iilor de sub a. care privesc ?i pronun?area, indica?iile de silaba?ie au in vedere mai ales sau chiar exclusiv desp?r?irea conven?ional? a cuvintelor in scris. Indica?iile de pronun?are se dau īntre paranteze drepte, dup? abrevierea pron.. intr-o nota?ie cit mai apropiat? de ortografia curent? (singurele semne speciale folosite sint 6, ii. I. u, rar ?i c. g). Pronun?area nu se indic? decit atunci cind ca difer? de scriere, deci in absen?a unor indica?ii de pronun?are orice liter? sau grup de litere se citesc a?a cum se scriu (c pron. c in clc<’ sau poem: gn pron. gn in ignobil. ignora; x pron. i\s in exorbitant etc.) sau conform regulii generale (la cc. ci. ge. gi, chc. chi. ghc. ghi). La cuvintele pronun?ate dup? un model str?in se indic? uneori ?i natura pronun??rii (englezeasc?, francez?, italian? ele.), chiar dac? nu e vorba de identitate, nerespectindu-se toate nuan?ele modelului urmat. ? LIST? DE ABREVIERI - 1 >?<·\·?.·?'.'. :?!>??vi.it ncti/aliv accentuat adjectiv, adjectiv.il n s truc? ii. cons truc? ie contabilitate ?.iii V ?. ·'? *iii > mi,· fi· ctricitate r:i::i· ·:·.;'? ' •:i'!iiatari.· p .-trolier? i r :n ii;: i: f.! ? r J::! f i ·..· ill· i/nfii- fir:;:)*.· f i: ? ? m. -- masculin mat. - matematic? mec. --- mecanic? med. --- medicin? met. =- metalurgie meteor. -- meteorologie metr. --- metrologie mii. =- milit?rie miner. minerit mineral. --- mineralogie mit. ? ; m i t o Io*.; ie m.m.c.perf. - : niai mult ca muz. - muzic? 11. ?- neutru na v. naval, na vig; neacc. -? iicaccentuat neg. --- negativ nehot. --- Iieliot?rit ?.1. - nume (le Iod notll. nominativ num. ·- numeral paleont. paleontologie part. -= participiu pcd. -= pedagogie perf. c. pcrf. s. I>ict. I > i s ?. pi. polier. pr. prep. preZ. proil. rrfl. rclig. s. Sericic. S ?.'. Nil. ‘ilv. .sirnb. ' P· s. pr. teilt!. trlcf. text. tiporr. top',;T. Vo- 71)·. - jHTĪcct compus - perfect simplu - pictur? = piscicultura = plural - poligrafie - promime prepozi?ie prezent pronun?are, pronun?at ? reflexiv reln'ie, religio· Mib.taiitiv vricieult ur? ? ;.in::ular ? bilaba?ie, silab? ’ silvicultura : simbol r.pn niol? Mib.tantlv propriu t'-hnic? t.-i-foni.· iinlii'.?ria textil? t ip');:rafi<· topOiT.lftr ’.'e/i v· rb v.-.-.ifica?ic \itie?j]t::r? vin.'īoar·-voma?i V ? o o ! 'j r* \ n