A abăc s.n. dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile, aşezate pe vergele orizontale şi paralele. [ pl. -e. / culcat. [ dat. accumbens < accumber& — a se culca] acuminaţ adj. (despre frunze, fructe etc.> terminat cu un vîrf lung şi ascuţit, [cf. fr. acumine, lat. acuminatus ncenl r ^* de alcool dintr-o soluţie. 2. ,^j‘. j co>i-q ^-i în mod abuziv băuturi alcoolic* ; a deveni alcoolic, [cf.' fr. alcooliser] alcoolmetru s.n. aparat pentru determinarea concentraţiei alcoolice a unei soluţii, [cf. fr. alcoolometre] aleoolometne s.f. determinarea gradului de concentraţie a unei soluţii alcoolice, [cf. fr. alcoolometrie] alcov s.n. adîncitură făcută într-un zid pentru a aşeza un pat; (p. ext.) pat de dormit, [pl. -imri. / °d.) de alergie, referitor la U* : - .e. Lpl. -ci, -ce. / n reac- ai im-ii organism f:»i > Me ut, agent Tniornlnart. chimie ssii . «• .»n.M iţieca- nică. [pl. -ii. gen. -iei. / - f- ',r) alarmă; (p. restr.) termen f u-i’ îl terminologia anului geoîizic j «t<7naţional 1957 şi în terminologia , .i’.'ui r'î îrnaţional al soarelui calm“, )> nirii a atrage atenţia asupra evoluţiei (,i*'.-selor fuidmene cereşti. [< fr. alerte, cf. u. ah erta — pe înălţime! aînrteîe s.f. (rar) vioiciune, agerime: elan. aviiit. [, ment. [cfr. amazonite, cf. Amazon — fluviu în America de Sud] ambala vb. I. I. tr. a împacheta ceva (în hîrtie, carton etc.) pentru a putea fi transportat. II. refl. 1. (despre cai) a»şl lua vînt; a scăpa din frîu. 2. (fig.; despre oameni) a se înflăcăra, a se entuziasma, a se pasiona, a se aprinde. 3. (despre motoare, maşini) a depăşi turaţia normală. [cfr. (s’) emballer] ambalaj s.n. împachetare; (concr.) mate» rialul (hîrtie, carton, pînză, cutie etc.) în care se împachetează. ceva. [cf. frf emballage] ambarâs s.n. (rar) încurcătură, confuzie. [pl. -suri. I Cfr. embarras] ambarasă vb. I. tr. (rar) a încurca, a pro* voca încurcătură; a pune în încurcătură pe cineva, [cfr. embarrasser] amb ar as ănt adj. (rar) care încurcă, pune în încurcătură. [ c fr. embarrassant] ambareader s.n. loc, punte sau chei unde se. îmbarcă mărfuri, călători etc. pe un vapor. [cfr. embarcadere, cf. sp. embar-cadero] ambarcaţie s.f. barcă fără priite, eu vîsle, vele sau cu motor, folosită în diferite scopuri, [gen. -iei. var. ambarcaţiune s.f. / cf. fr. embarcation] ambardâ vb. I. intr. (despre nave) a face ambardee. [cfr. embarder] ambardee s.f. îndepărtare bruscă şi involuntară a unei nave din drumul urmat, provocată de curenţi marini sau de vînt. [pron. -de-e. pl. invar. / c fr. embardde} ambarvâle s.f. pl. serbări la vechii romani, care cădeau la începutul primăverii, cînd era tradiţia de a fi plimbată pe cîmp o scroafă însărcinată, [cf. fr. ambarvales Clat. ambarvalis] ambasadă s.f. reprezentanţă diplomatică a unei ţări, condusă de uri ambasador. • misiunea sau funcţia de ambasador. 9 funcţionarii unei asemenea misiuni şi clădirea în care lucrează, [cfr.. ambas-sade] ambasador s.m. reprezentant diplomatic de rang superior, însărcinat să reprezinte un stat pe lîngă un alt stat. $ persoană care are o misiune specială pe lîngă un stat sau o organizaţie internaţională. [Cfr. ambassadeur] ambetâ vb. I. tr. şi refl. (rar) a (se) plictisi. [cfr. embeter] ambetănt adj. (rar) plicticos, plictisitor* [cf. fr. embetant] ÂMB-AME ambiant adj. înconjurător, din apropiere, vecin, din jur. [pron. -bi-ant. / în susul apei, spre izvor. [ a forma o fracţie de aceeaşi valoare cu fracţia dată, prin înmulţirea numărătorului şi a numitorului cu'acelaşi număr. 2. tr. a intensifica» a mări (valori electrice, acustice, optice), [p. i. amplific, 3,6 -că. j Clat. amp li-ficare — a mări, cf. it. amplificare, fr, amplifier] amplificare s.f. acţiunea de a amplifica şi rezultatul ei; mărire, dezvoltare, lărgire. [ < amplifica] amplificator adj. care amplifică, măreşte, intensifică, //s.n. aparat care amplifică valorile unui fenomen, luînd energie de la o sursă separată, [pl. -ori, -oare şi -ori s.m. pl. / cf. fr. amplificateur, it, amplificatore, lat. amplificator] amplitudine s.f. 1. depărtarea între poziţiile extreme ale unui punct sau ale unui AMP-ANA corp care oscilează. • (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unui arc, 9 (fig.) întindere, amploare. 2. maximul diferenţei dintre valoarea unei mărimi periodice şi valoarea medie a mărimii în cursul unei .perioade, [cfr. amplitude, it. amplitudine, cf. lat. ampli-tudo — întindere] amploare s.f. întindere, extindere, mărime. [pl. (rar) -ori, gen. -orii. / . nn cire marchează cânii-.atei unei sili * [ înţepeni. $ (fig.) a (se) înţepeni, a deveni greoi, mărginit, rutinat. [ ' ie — ramură a chimiei care studia i pioprie-tăţile chimice ale corpurilor anorganice. [Cfr. anorganique, cf. gr. a — larii., organikos — organic] anormal adj. contrar regulilor, normelor obişnuite. @ (despre oameni) care prezintă infirmităţi fizice sau psihice, [cfr. anormal, cf. lat. med. anorrnalis] anormalitate .s.f. (rar) faptul sau însuşirea de a fi anormal; infirmitate; anomalie. [ ne, cf. rus. a-ilvimizra 'it" succesiv în alte accepţiuni aleşi1'* [pl. -ze. / it. antiputrido] antirâbic adj. care combate turbarea, contra turbării, [cfr. antirabiqi/p} antirăzboinic adj. împotriva războiului. [pl. -ci, -ce. I canti- + războinic] antirealism s.n. negarea valorii realităţii obiective, a existenţei sale. a legilor 'ei şi a mijloacelor de ’a o cunoaşte, [pron. -re-a-. / canti- -f realism] antirealist adj. ostil, potrivnic, contrai realismului sau realităţii, [pron. -re-a-. pl. -işti, -iste. j Canti- + realist] antiregalist adj., s.m. şi f. (luptător) împotriva regalităţii, duşman al regalităţii. [pl. -işti, -iste. / canti- + regalist] antireligios adj. contrar, ostil religiei. [pl. -oşi, -oase. j cf. fr. antice1 ic'i/rnx^ antirepiiblicân adj. (adesi^ cealaltă. 3. (h, U ’ozcfia lui Hegel) a doua ■ treaptă a-unui prore» de dezvoltare, care neagă prima treapta numită teză, ambele fiind negate de cea de-a treia treaptă, numită "sinteză. [ organismul pentru a se apăra împotriva toxinelor, v. anticorp. [cf. fr. a nti toxine] v antitrinitâr adj. (bis.) privitor la antitri-v nitarism. I j s.m. şi f. adept al antitrini-i- ţarismului, [cf. fr. antitrinitaire] antitrinitarism s.n. (bis.) doctrină eretică în biserica veclie, care nega dogma creştină trinitară. [cf. fr. antitrinitairisme] v. antiumanism s.n. curent de gîndire reacţionar, în filozofie şi artă, ostil valorilor . ■■ umane, dezvoltării libere şi multilaterale a omului, pe care îl înfăţişează ca pe o \ţ? maşină sau ca pe un animal stăpînit |'| numai de instincte. [ p Mt r pellativus] apeiaţiime s.f. (rai j J. f în t isrn) denu- mire, calificare, nume. *2. (jur.) apel. ® adresare (însoţită de o cerere, de o rugăminte). [var. apela Iu s.f. / cf. fr. appel-lation, lat. appellatio] apelpiseâlă s.f. (în~>\: r-tr) deznădejde, desperare; exasperare. [pl. -seli. j C apelpisi] apelpisi vb. IV. tr. (înv.; rar) a deznă-dăjdui, a duce pe cineva la desperare, [p. i. -sesc. I engr. apelpiso] apelpisie s.f. (înv.; rar) deznădejde, desperare; exasperare, [pl. -ii, gen. -iei. I engr. apelpisia] apelpisit adj. (înv.: rar) deznădăjduit, desperat; exasperat, [pl. -iţi, -ite. / C apelpisi] apendice s.n. 1. parte a unui lucru, a unui organ etc., care se prezintă ca o prelungire, ca o completare a acestuia. 2. (anat.) prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec. @ parte lipită de un organ. 3. supliment, adaos la o lucrare; anexă, [acc. şi apendice, pi. -ce, -ci s.m. / cfr., it. appenai.ee, cf. lat. appendix — adaus, ceva atîrnat] apendicită s.f. inflarnaţie a apendicelui intestinal, [cfr. appendicite] apendictomîe s.f. operaţie de scoatere a apendicelui. [gen. -iei.'} cf. fr. appendi-cectomie] apendîcul s.n. apendice mic. [pl. -le, -li_ s.m. / cfr. appendicule, cf. lat. appendi-' cula] apendicuîâr adj. referitor la apendice, care formează un apendice (2). [cf. fr. app endicu laire 3 apepsîe s.f. digestie defectuoasă, mistuire grea. [gen. -iei. j cfr. apepsie, cî. gr. apepsia] APE-APL apercepe vb. III. 1. refl. (înv.) a se ' cunoaşte. 2. tr. a percepe, a asimila. • a percepe clar. cu atenţie (un fenomen psihic), [p.i. apercep. var. apercepavb. I. / cgerm. appercipieren] aperceptiv adj. referitor la apercepţie, de apercepţie. O cunoştinţe cunoştinţe obţinute cu ajutorul âpercepţiei. [cf. fr. , aperceptif] apercepţie s.f. intervenţie în percepţia umana a experienţei anterioare a individului. [gen. -iei. var. apercepţiune s.f. ,/ cf. fr. aperception, germ. Apper-zeption] aperiodic odj. (despre sisteme fizice) care nu prezintă periodicitate din cauza amortizării. [pron. -ri-o-. pl. -ci, -ce. / cf. fr. aperiodiquc] aperitiv s.n. gustare luată înainte de masă pentru a stimula pofta de mîncare. [pl. -ve, -vuri. / I Cfr. arabesque, it. arabesco] arabil adj. (despre i'nmt) bunpen*-, cultură, [cf. lat. ai o i tt il. arabile] aracceevism s.n. at v > despotică, b” .-, tală a unui conduci i mpă rus. ar^ ceevscina, cf. Arac — ministru tarn» aragaz s.n. l. amestec de gaze licliefii ■ folosit drept combustibil, comprimat ; butelii speciale. 2. maşină de gătit, re^ . la'care se foloseşte acest combustibil. [■-■. -zuri, -ze. / nume comercial] aragonit s.n. carbonat de calciu natur cristalizat, din care se confecţionez, obiecte ornamentale, [cfr. arnnom“ arahidă s.f. plantă tropicală din famiî. leguminoaselor, cultivată pentru fnicf-' *. sale numite „alune, de pămînt". ® fm -tul acestei plante, [cfr. arachide] arahnîde s.f. pl. clasă de animale never? -braţe cuprinzînd păianjenii, scorpi'V etc.; (la sg.) animal din această ^!a [Cfr. arachnides, cf. gr. arachnP — i -ianjen] arahnoîdă s.f. membrană care corişti: . unui dintre cele trei învelişuri ale enc«'*f -lului şi măduvei spinării.’ [pron. -no- -■ pl. ~de. j Cfr. arachnoide, cf. gr. arac ■ — pînză de păianjen, eidos — asemăna*-'! arahnoideu adj. (liv.) asemănător pîn/^i j de păianjen, [pron. -no-i-deu. j cf. fv. arachnoldien] j aramâică s.f. idiom din familia L - , bilor semitice, în care sînt scrise o pnr‘j dintre cărţile de cult ale evreilor, [csem, ! aramaic] . aranja vb. I. 1. tr. a rîndui, a ord<> >. (lucruri, fiinţe etc.). ® a pune la ca^-. a isprăvi cu bine o acţiune, o întrepri dere. $ (fig.) a face (cuiva) rău. 2. refl. a lua anumite măsuri în intei^-personal. | a se înţelege cu cineva, a se pune bine, ® a-şi potrivi ţinuta , -terioară, a se găti. 3. ir. a transcrie o n cată muzicală pentru instrumente sii voce. [p. i. -jez, 3,6 -jează, 4 -jăm, g» -jind. / Cfr. arranger] aranjament s.n. acord, înţelegere. O ^ muzical = transcriere a unei bucăţi rn i7 -cale pentru instrumente sau voci * (mat.) totalitatea posibilităţilor de ,1" -zare a unui număr dat de obiecte as.f ' îneît două grupe oarecare să difere înt»t ele fie prin natura obiectelor, fie piv. ordinea lor, fiecare obiect neputînd intra decît cel mult o dată într-o grupă, [pl. -te. j cfr. arrangement] aratoriu adj. (rar) care serveşte la arat: privitor la agricultură, [pron. -ri-u. var. arâtoriu, -ie adj. / cf. fr. aratoire, lat. aratorius] arbaletă s.f. 1. armă folosită în evul mediu, care consta dintr-un arc montat pe un suport. 2. armă folosită în vînă-toarea sub apă. [cfr. arbalete] arbaletrier s.m. 1. soldat înarmat cu o arbaletă. 2. grindă care serveşte la susţinerea penelor pe care se fixează căpriorii 65 unui acoperiş, [pron. -tri-er. / lat. armare] armadă s.f. nume dat de spanioli marilor unităţi navale; escadră. [ asupra sa; a se angaja ia îndeplinirea unui lucru, [p. i. astim, 3,6 -mă. I divizibilă, eternă, considerată a fi ultimul element constitutiv al corpurilor, [pl. -mi. / cu baioneta (sau la ~) = luptă corp lai corp cu baioneta pusă la puşcă. • (fig.; lapl.) purtători ai acestor arme; (p. ext.) armată, trupă, efectiv de soldaţi, [pron-ba-io-. pl.-te. / Cfr. baionnetteandot6câ s.f. colecţie de benzi de magnetofon; încăpere, mobilă în care se păstrează aceste benzi. [germ. Bandothek] landou s.n. 1. legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. [as s.m. 1. (la sg.) registrul cu sunetele cele mai grave ale vocii bărbăteşti. 2. cîntăreţ cu voce de bas (1).// s.n. instrument muzical de alamă care produce sunetele cele mai joase. [pl. başi, basuri s.n. / cf. it. basso, fr. basse] bască s.f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. [pl. băşti. var. basc s.n. / cfr. (beret) basque] baschet s.n. joc de echipă, cu mingea, în care fiecare echipă urmăreşte să arunce mingea într-un coş fixat de un stîlp pe terenul echipei adverse, [var. baschetbal, baschetbol s.n. / cengl.,fr. basket(-ball)] baschetbalist s.m. şi f. jucător de baschet. Kbaschetbal + -isi] I) an cula vb. I. intr. a oscila ca o basculă; a se balansa. [Cfr. basculer] ^basculant adj. cu mişcări de basculă; care se balansează. O autocamion (sau vagon) ~ = .Jitocamion (sau vagon) a cărui platformă se poate ridica dintr-o parte, pentru descărcare, [pl. -nţi, -nte. / cf. fr. basculant] l>ascuîatoj’ *.n. dispozitiv mecanic care serveşte la răsturnarea unei lăzi sau a unui va onet, pentru a-i goli conţinutul. [C bascuU, după fr. basculeur] basculă s.f. 1. aparat pentru cîntărit greutăţi mari, de tipul balanţei. 2. pîrghie cu punctul de sprijin la mijloc, rezemat pe 9* o axă, astfel încît să permită o mişcare oscilatorie liberă, [cfr. bascule, cf. it. basculla] base-ball s.n. joc naţional în Ameriea de Nord, care se practică între două echipe a cite nouă jucători pe un teren avînd patru platforme de cauciuc alb la colţuri în care jucătorii sînt feriţi de lovituri, [pron. beisbol / cengl. bdse-ball] baset s.m. specie de cîine de vînătoare cu corpul lunguieţ şi labele scurte, cu pete roşietice sau negre, specializat în sooa-terea din vizuină a vulpilor şi bursucilor. [Cfr. basset] basist s.m. 1. bas (2). 2. muzicant care cîntâ din contrabas sau dintr-un instrument cu timbru jos. [cf. fr. bassiste] bason s.n. 1. fagot. 2. joc de orgă care aminteşte timbrul de oboi în registrele grave. [cfr. basson, it. bassone] basorelief s.n. sculptură scoasă în relief faţă de un fond cu care face corp comun, [pl. - furi. var. basoreliev, basrelief s.n. / cf. it. basso-rilievo, fr. bas-relief] bâsţa adv. ajunge! destul! gata! [cit. bas ta] bastard s.m. şi f. 1. copil din flori, nelegitim. 2. plantă sau animal rezultit din încrucişarea a două specii diferite; corcitură. [Cit. bastardo] bastardâre s.f. hibridare, [cbastard, cf. germ. bastardieren] bastîdăs.f. mică lucrare provizorie, construită pentru a ataca o fortificaţie. • oraş fortificat pentru apărarea unui stat seniorial sau a unui domeniu, [cfr. bastide, cf. prov. bastir — a construi] bastiment s.n. navă, vas (de război) de dimensiuni mari. [cit. bastimento] bastingâj s.n. parapet aşezat de-a lungul bordului unei nave, format din nişte cutii speciale în care se păstrează efectele echipajului, [cfr. bastingage] bastion s.n. lucrare de fortificaţie cu două flancuri şi două feţe (construită de obicei la unghiurile unei' fortăreţe), [pron. -ti-on. pl. -oane. / Cfr. bastion, it. bastione] bastân s.n. 1. băţ, ciomag lucrat frumos, folosit de obicei ca sprijin la mers. O mareşal = baston purtat de mareşali ca semn distinctiv al demnităţii. 2. baton. 3. piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuinţări la bordul unei nave. [cit. bastone] bastonadă s.f. (liv.) bătaie cu bastonul. [cf. fr. bastonnade, it. bastonata] batalion s.n. subunitate militară, mai mică decît un regiment, [pron. -li-on. f cpol. batalion, cf. it. bataglione, fr. bataillon] batalionâr adj. care aparţine unui batalion, de batalion, [cbatalion] batant adj. (despre uşi, capace etc.) care se închide singur, printr-o mişcare de rotaţie în jurul unei axe situate la o margine, //s.n. panou mobil la o poartă sau la o uşă, servind la deschiderea sau închiderea acestora, [cfr. battant] batard adj. (despre scriere, litere) cu caractere de scriere rondă şi de scriere cursivă; (despre peniţe) care serveşte la acest fel descriere, [cfr. batarde] featardou s.n. incintă din lemn, din oţel sau din beton, construită sub apă, în care se pot executa săpături şi alte lucrări 95 la poduri etc. după scoaterea apei din ea. • dig provizoriu construit pentru a opri sau a abate apele unui rîu, în vederea efectuării unor construcţii In albia lui. [pl. -uri. ,/ cfr. batardeauj batel s.n. vaporaş. [azilicâle s.f.pl. colecţie de lesei, publicată la sfîFşitul secolului’al IX-lea de împăratul bizahtin Leon al Vl-lea, zis Filozoful, care constituie cea mai monumentală operă de drept bizantin. [entonft s.n. (petr.) amestec coloidal natural dintr-o anumită argilă cu nisip, folosit Ia obţinerea unor pămînturi de-colorante active, întrebuinţate la deco-lorarea uleiurilor, [var. bentonitâ s.f. / Cfr. bentonite] bântos s.n. totalitatea organismelor care trăiesc pe fundul mărilor etc. [cfr. benthos] benzaldehidă s.f. aldehidă derivată din benzen, folosită ca materie primă în industria materiilor colorante, [pl. -de. 1 Cfr. benzaldăhyde] benzen s.n. hidrocarbură lichidă incoloră obţinută din gudronul de huilă şi întrebuinţată larg în industrie, [pl. -nuri, -ni s.m. / cfr. benzbne] benzânie adj. care conţine benzen; care aparţine familiei benzenului, [cf. fr. benz&nique] benzină s.f. amestec lichid de hidrocarburi, obţinut prin distilarea fracţionată a ţiţeiului şi folosit mai ales ca combustibil în motoarele cu explozie, [pl. -ne, -nuri. I Cfr. benzine] benzoât s.m. sare sau ester al acidului benzoic. [pron. -zo-at. / Cfr. benzoate] benz&c adi. acid ~ = acid aromatic care se extrage din unele răşini naturale, în BBN-BSB special din smirnă; este întrebuinţat în industria coloranţilor, [pron. -zo-ic. / Cfr. benzoîque] benz61 s.m. amestec de benzen şi de toluen» folosit drept carburant, [cfr. benzol] benzonaît61 s.m. benzoat de naftol. [cfr. benzonaphtol] benzopirină s.f. substanţă gudronată care se găseşte în fumul de ţigară, [cfr. benzopirine] benzopurp urină s.f. substanţă roşie, care constituie unul dintre cei mai importanţi coloranţi pentru bumbac, [cfr. benzo« purpurine] berceuse s.f. 1. piesă instrumentală care are la bază un cîntec de leagăn şi care exprimă un sentiment de duioşie, de visare. 2. (franţuzism) balansoar, [pron. ber-sd-zâ. / Cfr. berceuse — cîntec de leagăn] berâtă s.f. 1. acoperămînt de cap, moale, rotund şi plat, fără cozoroc, pe care îl poartă mai ales marinarii. 2. bască. [var. beret s.n. / cfr. b6ret, it. berretta] bergam6tă s.f. varietate de pere zemoase şi foarte gustoase, [var. pergamută s.f. / cfr. bergamotet it. bergamdttaetc. beg armodi — pere pentru domnitori] bergsonism s.n. (fii.) doctrina filozofului idealist reacţionar Bergson, a cărei categorie centrală este „durata“, şi care susţine că adevărul nu ar fi accesibil cunoaşterii ştiinţifice, gîndirii logice, ci numai intuiţiei. [cH. Bergson, filozof francez} beri-b6ri s.n. boală cauzată de lipsa vitaminei Bi din organism, care se manifestă prin tulburări nervoase, paralizie musculară, astenie, [cfr. btrib&ri] berii s.n. piatră preţioasă reprezentînd o varietate de smarald, [pl. -luri. / cfr. b&ryl, lat. beryllus] berîliu s.n. metal alb, ductil, maleabil, foarte dur şi uşor; este întrebuinţat în unele aliaje uşoare şi la fabricarea anumitor oţeluri speciale, [var. berilium s.n. / Cfr. băryllium] berkeliu s.n. element sintetic radioactiv, [var. berkelium s.n. / cengl. berkelium forcare] bifureâţie s.f. împărţire în două; înfur-citură, loc unde se bifurcă un drum, răscruce, [gen. -iei. /jet*- fr. bifurcation, it. biforcazione] big s.n. linie de îndoire executată prin presare pe suprafaţa unui carton; îndoi-tură. [pl. -guri. / cgerm. Biga] bigam adj., s.m. şi f cel care se găseşte în situaţia de bigamie, [cfr. bigame, cf. lat. bis — de două ori, gr. gamos — căsătorie] bigamie s.f. situaţie în care se găseşte o persoană căsătorită legal cu două ’ per- BiO-BSN soane în acelaşi timp. [gen. -iei. / cf. fr. bigamie, it. bigamia3 bfgă1 s.f. tip special de macara, întrebuinţată la bordul navelor pentru încărcări şi descărcări, [pl. -gi. j lntă s.f. stîlp de care se leagă navele la chei; baba. [ioeen6ză s.f. totalitatea organismelor vegetale şi animale care populează un anumit mediu, formînd un tot unitar. [16ehaus s.n. bloc2, [pl. -suri. / han mare pentru popasul caravanelor, [pl. -iuri. ! un sunet sec. [ cfr. castagnetls, cf -castaneta — castană mică] castă s.f. fiecare dintre clasele soci «le < -chise şi strict delimitate prin on°i < comună, prin privilegiile membriioi 1 etc., în care era împărţită societara «I India şi din alte ţări orientale; (pi > grup social închis’care îşi apără i/olc < si privilegiile sale egoiste. O spirti ~ = spirit îngust, exclusivist. [ cfr. caste, cf. port. casta — rasă pură] castel s.n. 1. construcţie fortificată, medievală, prevăzută de’obicei cu turrn înconjurată cu ziduri mari şi cu (inii care servea ca locuinţă seniorilor 1 ud u (astăzi) casă mare, luxoasă, clădit \ di arhitectura medievală. O în spr — visuri irealizabile, planuri fantif’tio himere; ~ de apă — construcţie r’r 1 ton armat, în care se ■păstrează’* apă, peniru alimentarea unei fabrici, a unei aglomerări de oameni etc. 2* fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn caro 1;;3 sînt situate pe suprastructura unei nave. {pjL -ie, -luri. / (tehn.) compartiment al unui dispozitiv,-,, format din unul sau dih-mai multe com- -partimente egale. [ •• ' * ■]['. '* cementită s.f. carbură de.fier. care formează unul dintre constituenţii aJiajelor:.fier-:i carbon., [ < fr,. cemehţiţe] . .. cenaclu s.n. grup* âe Hţerăţţi, de' ârţişli.^-c.^ t care au o ideologie ;comii,şa+ un program/ literar, artistic etcj c.omtiri.j reiipiunej a* unui asemenea grup. [pl. -uri, '-U. *cenacle, ci. lşutv coe^Qcţţfam-s^jăj • )t ':. 't J cenestezie s.fv ^enzaţi&iWgfa-.Xş-zititafca; din t informaţiile provenite.(a.organele; terne;, sensibilitate.iaaua rjefie.ctâ;< propria existenţă . •..corp.oiia-lln-ij'i-fgeoa. cmes thâsie,. cf rMQWWS. fr thesjsi— .şimtiue].*; .♦u'/.iî-: ' > cenobits.m. călugăr care trăieşte î6^i!iWinl:'C» năstire sâir inti^© •t!»imiiîii|a<>e') mmmli® [■ ficat. [Var. cer ti ficaţi ane s.f. / cf. fr. cer- tification] certitiidine s.f4 siguranţă, neîndoială, încredere deplină, [cf. fr. certitude, lat. ' 'certitudo] ceruîeu s.n. culoare minerală albastră, obţinută dintr-un" amestec de oxizi de cobalt şi staniu. [cfr. ceruleum, cf. lat. ca emil eu s] cerumen s.n. materie cleioasă care se formează în urechi, [pl. -nuri. / cfr. cerumen, cf. lat. cera — ceară] certiză s.f. carbonat de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. [cfr. ceruse, cî. lat. cerussa] ceruzit s.n. carbonat natural de plumb. [var. ceruzită s.f. / Cfr. cerusite] cervical adj. din partea posterioară a gîtului; de la ceafă. [ chembrică s.f. pînză de celofibră sau de bumbac, cu fire extrem de fine şi dese. [pl. -ci. I chesonier s.m. .muncitor :care lucrează lş, un cheson (3). [pron. -ni-er.■ f riri asupra unei persoane sau a , unor lucruri, [pron. -ti-o-. / cf. fr. queslion-* naire] • • ■■ • chestiune s.f. 1. problemă care constituie', obiectul unei preocupări, al unei disr cuţii etc. • întrebare.-,(pusă unui elev* unui candidat etc.). 2. (fam.) Întîmplare,, problemă, fapt, lucru. [var. cestiune^ chestie s.f. / cf. fr. guestion, lat. quaestio\ chestor s.m. 1. magistrat roman care deţinea diferite funcţii .financiare. 2. (rar%< funcţie administrativă. în parlamente!** unei’ţări burgheze. 3.(ieşit din uz) şeful unei chesturi de poliţie. [ questure] ' ' ■ chetă s.f. adunarea unor sume de bani (Ju * la public, într-un anumit scop\ [ fr. cyclotouriste] ciclu s.n. 1. serie, lanţ de fenomene, de stări etc. c-are se produc totdeauna în * aceeaşi ordine.-® serie, număr de luni, - de ani etc*., după care se reproduc constant anumite fenomene, în aceeaşi * ordine. • serie.de producţii literare, de opere ştiinţifice etc., care au o temă comună. 2. lanţ închis de atomi din mole- ; cula unei subst’anţe:. 3. unitate de măsură pentru frecvenţă (la vibraţii), [pl. -uri. / wl, lat. quinquennalis] cineast s.m. şi specialist în tehnica sau în ;;rta cinematografică; autor de scenarii cinematografice, [pron. -ne-ast. / cfr. cineaste] «eineclub s.n. asociaţie care are ca scop să . formeze cultura cinematografică a membrilor ei. [cf. fr. cine-club] eSneclubist s.m. şi /. membru al unui cine-club. [cf. fr. cine-club] cinefil s.m. şi f. amator de filme. [cfr. cm&phyle] •cinegetic adj. (liv.) de vînătoare; vînă-toresc. [cfr. cynegelique, cf. gr. kyne-(P’likos memâ s.n. cinematograf, [cfr. cinema] 4?îoemase6p^ s.n. procedeu cinematografic care permite proiectarea filmelor pe un ecran lat, la care unghiul vizual este mai mare decît cel obişnuit, [cfr. cinemascope, cf. gr. kinema — mişcare, skopein — a, privi] cinomâtică- s.f. ramură a mecanicii care studiază mişcarea corpurilor independent de cauzele care o produc, [gen. -cii. j Cfr. cinemaiique, cf. gr. kinema — mişcare] -cinematograf s.n. 1. local destinat proiectării filmelor pentru public. 2. cinematografie. [cf. fr. cinematographe, gr. kinema — mişcare, graphein — a scrie] cinematografia vb. I. tr. a filma. [pron. . -fi-a. p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. j cfr. cin ematographier] cinematografic adj. referitor la cinematografie; de cinematograf, [cf. fr. cine-rnatographique] cinematografie s.f. tehnica înregistrării şi a reproducerii imaginilor în mişcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; - industrie producătoare de filme. [cfr. .; cinematographie] cinematografiere s.f. acţiunea de a cinematografia şi rezultatul ei. [pron. -fi-e-. / C cinematograf io, J «inepanorămic s.n. procedeu cinematografic care permite proiectarea filmelor pe un ecran foarte lat, cu sunet stereofonic şi care dă spectatorului senzaţia că este în mijlocul acţiunii, [ccinema-. tograf panoramic] cinerăma s.f. procedeu cinematografic de proiectare pe ecran lat, în care proiectarea se face prin juxtapunerea imaginilor • de umbră şi de lumină în contrast puternic. // s.n. efect artistic de contrast produs prin distribuţia luminii şi a umbrei profunde intr-un tablou. 4$ pictură monocromă care, pentru a obţine efecte, foloseşte contrastul dintre lumină şi umbră, [după it. chiaroscuro, fr. clair-obscur i clarvăzător adj., s.m. şi f. (persoană; care prevede cu precizie ceea ce se poaîe întîmpla; (spirit) pătrunzător, limpede, [după fr. cloirroyant, it. chiaroveggen!< } clarviziune s.f. însuşirea de a pătrunde un fapt, un fenomen etc. si de a prevedea desfăşurarea lui. [după fr. clairvoyanc it. chiaroveggenza] eîasâ vb. I. tr. î. a aranja, a ordona, n rîndui (pe clase, pe categorii etc.): * grupa, a ordona ceva intr-o ordine oai*-care. 9 a categorisi pe cineva, deveni inapt pentru muncă, potrivit gradului d invaliditate. 9 refl. & obţine un anuim! loc într-un clasament, Ia o întrecere eh-. 2. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un . anumit caz et<\. din lipsa unor elemente sigure care să îndreptăţească continuarea investigaţiilor. [, cu luciu metalic, [cfr. cobaltinel . cobeligerânt adj. (adesea, s.) care po.rr ă un război împreună cu altul; aliat. [>-+ beligerant.] cobra s.f. şarpe veninos care trăieşte ,’■» India, avînd pe gît nişte pete negre’ inâ;'-ginite cu alb: şarpe-cu-ochelari: [Cfr., port. cobra] coc s.n. pieptănătură, teme iască, cu părui strîns sau împletit şi adunat pe ceafA sau în creştetul capului, [pl. -curi. / ■; !V. coque] coca s.m. invar. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extras* cocaina, [cfr., il:., sp. cocaccuv. argentinian] coca-cola s.f. băutură preparată din suc-.';'' de fructe care conţin şi stupefian [cengl. coca-colo, nume comercial am-vi-can] cocaină s.f. substanţă toxică-extrasă planta numită coca, folosită ca stup >-fiant, iar în medicină ca anestezic Ioim*. [pron. -ca-i-. ,/ cfr. cocaine] cocainomăn s.m. şi f. cel care ia cocâî-.n pentru a-şi produce stări de euf.^ >. [Cfr. cocainomane] cocainomanie s.f. obişnuinţă morbidă do-a lua cocaină; viciul cocainomanuiui. [gen. -iei. / Cfr. cocainomanie] cocardă s.f. insignă (adesea în culorile naţionale) pe care o poartă militarii i i chipiu sau civilii la pălărie. • emblema a unei grupări politice, a unui curent eie. 9 floare (de ceară) purtată de nuntaşi la butonieră, [cfr. cocarde] cocă s.f. 1. ansamblu format de scheletul unei nave şi de învelişul ei exterior. 2. parte componentă a uniii avion,.constînd din învelişul exterior. construcţie în formă de barcă, care asigură plutirea hidroavioanelor. [pl. -ci. j cfr. coquej 153 COC-COE coccigiân adj. care se referă la coccis, al eoccisului. [pron. -gi-an. pl. -ieni, -iene. /Cfr. coccygienJ coccigodinie s.f. durere la nivelul coccisu-lui, care apare mai ales în timpul sarcinilor şi al afecţiunilor uterine. [gen. -iei. I Cfr. coccygodynie, cf. gr. kokkyx — cuc, odyne — durere] coccis s.n. os triunghiular care se află la extremitatea de jos a coloanei vertebrale; noadă. [pron. coc-cis. pl. -suri. var. coccige s.n. / 6. I. intr. a exista împreună sau simultan cu cineva sau ceva. [cf. fr. coexis-ier] coexistent adj. existent în acelaşi timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva, [cf. fr. coexistant] coexistenţă s.f. existenţă simultană a mai multor lucruri, fiinţe sau fenomene. O ~ paşnică = politică bazată pe principiul coexistenţei ţărilor cu orînduiri sociale diferite, hotărîte să renunţe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [cf. fr. coexis tence] coezitme s.f. 1. forţă de atracţie care se exercită între moleculele unui corp. 2. (fig.) legătură strînsă, de ordin interior, [pron. co-e-zi-u-. j cf.fr. cohesion, lat. cohaesio] cofeină s.f. cafeină. [pron. -fe-i-. / elipsă întinsă şi prezintă, de obicei, o prelungire luminoasă, [cfr. comăter it., lat. cometa cgr. kometes — încomati c6mic adj. 1. propriu comediei, privitor la comedie. 2. care stîrneşte rîsul; hazliu, vesel, ridicol. // s.n. genul comediei; ceea ce provoacă rîsul într-o operă dramatică. II s.m. actor care joacă roluri în comedii, [cf. fr. comique, it. cemico, lat. comicus] c6mics s.n. nume dat în Statele Unite ale Americii unor broşuri sau cărţi care conţin un text ilustrat de literatură proastă, combinaţie de violenţă, groază şi sexualitate. [pl. -suri. I cengl. comics (trips)J cominatoriu adj. (jur.) care conţine ameninţarea cu o sancţiune, care ameninţă cu pedeapsa în caz de coiitravenire la o> clauză. • clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, menită să. asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract, [cfr. comminatoire, lat. comminator — care ameninţă] comintiţie s.f. (rar) reducere, împărţire în mici bucăţi, [gen. -iei. var. cominu-ţiune s.f. / cfr. comminution] comis1 s.m. (în trecut) voiajor = funcţionar comercial care vizitează clienţii pentru a obţine comenzi de mărfuri, [cfr. commis] comis8 s.n. confiscare a bunurilor unus vasal. • confiscare a unor mărfuri prohibite sau introduse prin fraudă, [pl. -suri. I cfr. commis, cf. commeitre — & comite] comisăr1 s.m. 1 .(în vechea organizare administrativă) ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie. 2. delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang etc.). [cf. fr. commissaire, it. commissarioclat. med. commissariusl comisăr2 s.m. 1. (în U.R.S.S.; în trecut) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice de răspundere ori a unor sarcini administrative sau economice corespunzătoare funcţiilor «JOM COM 160 unui ministru. 2. comandant al unui comisariat militar./ L 165 comunicativ adj. 1. (despre oameni) care intră uşor în legătură cu ceilalţi; sociabil. 2. uşor de transmis de la o persoană la alta. [cf. fr. communicatif] comunicativitate s.f. însuşirea de a fi comunicativ. [< comunicativ] comunicaţie s.f. mijloc de legătură între două puncte; legătură, contact, [gen. -iei. var. comunicaţiune s.f. / cf. fr. com-munication, lat. communicatio] comunism s.n. 1. formaţiune social economică ce succede legic capitalismului, avînd două faze: faza întîia, inferioară, socialismul şi faza superioară — comunismul. ©faza a doua, superioară, a orîn-duirii comuniste, caracterizată prin uriaşa dezvoltare a tuturor forţelor de producţie, prin forma unică a proprietăţii întregului popor asupra lor, prin dispariţia diferenţelor de clasă şi a deosebirilor esenţiale dintre sat şi oraş, dintre munca fizică şi cea intelectuală şi prin aplicarea principiului „de la fiecare după capacităţile sale, fiecăruia după nevoile sale“. 2. ideologia, teoria înfăptuirii orînduirii comuniste. 3. mişcarea politică revoluţionară care luptă pentru înfăptuirea practică a revoluţiei proletare şi realizarea societăţii comuniste. [ < fr. communisme] comunist adj. care ţine de comunism, bazat pe principiile comunismului. II s.m. şi f. membru al unui partid marxist-leninist; partizan al comunismului. [. I. 1. tr. a lua o "persoană drept alta sau un lucru drept altul. 2. refl. a se contopi; a forma un tot. [p. i. con-fiind. I clat. confundere — a turna, la un loc, a contopi, cf. it. confondere] confundabil adj. care poate fi confundat, [var. confundibil, -ă adj. / cf. it. confon-dibile] confutâţie s.f. (rar) refutare, refutaţie. [cf. lat. confutatio, fr. confutation] confuz adj. 1. neclar, nepre.cis, nelămurit, nedesluşit. 2. (despre oameni şi manifes ţările lor) încurcat, tulburat. [C fr. con fus, cf. it. confuso, lat. confusus — amestecat] confuzie s.f. încurcătură; lipsă de orientare. O (7ned.) ~ mintală — formă de alterare mintală care apare în cazuljmoi CON-CON infecţii şi intoxicaţii, [gen. -iei. var. confuziune s.f. / cf. confuziune] confuzionism s.n. (rar) tendinţă de a crea confuzie, dezorientare, [pron. -zi-o-./ venire] contravenient s.m. şi f. cel care contravfrre unor dispoziţii oficiale, [pron. -ni-ent. / după fr. contrevenant] contravenţie s.f. călcare a unei legi, a uneii dispoziţii oficiale etc., care se sancţionează cu o pedeapsă uşoară (amendă sau recluziune de foarte scurtă durată)-[gen. -iei. var. contravenţiune s,.f. / cf. fir. conifravention, it. cotravvenzione] contra vizită s.f. 1. a doua vizită zilnicăi făcută de medic bolnavilor dintr-uis spital. 2. vizită de răspuns la o altă. vizită, [după fr. contre-visite] contrazice vb. III. 1. tr. a susţine contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva. tr. a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminţi. refl. a fi în dezacord cu tine însuţi. 4» refl. (despre susţinătorii unor afirmaţii etc.) a fi în contrazicere unii cu alţii, a? avea păreri deosebite. • (despre idei, afirmaţii, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele, [p.i. contrazic. / germ. Kristall] cristalin1 s.n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului, [pl. -ne, -nuri. / cf. fr. cristallin] cristalin8 adj. curat, transparent, limpede (ca cristalul), [cf. fr. cristallin] cristaliza vb. I. 1. intr. şi refl. (despre substanţe, roci) a se transforma în cristale. 2. refl. şi tr. (fig.) a (se) închega, a (se) limpezi, a lua sau a da formă definitivă. [ 'delegat adj., s.m. şi f. (cel) împuternicit cu o delegaţie. [. IV. tr. a numi. [p.i. -mese. I # destituire s.f. acţiunea de a destitui ş* rezultatul ei; destituţiune, dare afara. [< destitui] ^estituţhine s.f. destituire, scoatere din 4 serviciu, [cf. fr. destitution, lat. desti-tutio] indestructibil adj. care poate fi distrus, [var. distruclibil aJj. / cî. Ir. destructible, it. distruttibile] destructor s.m. şi f. (rar) distrugător. [Cfr. destructeur] desudâţie s.f. erupţie de bubuliţe, mai ales ' la copiii neîngrijiţi, [gen. -iei. / ger. -şînd. / < fr. ^tasa^rr {ţn?’ PaJe se P°ate desprinde, de-(I, 1). [Cf. fr. detachable] detaşament s.n. 1. grup de militari, de luptători înarmaţi (separaţi momentan de unitatea lor) căruia i se încredinţează 0 anumită misiune. 2. unitate; echipă, grup. [cfr. dctachement] detaşare s.f. acţiunea de a (se) detaşa şi rezultatul ei; timpul şi locul unde este detaşat cineva, [cdetaşa] detecta vb. I. tr. a descoperi şi identifica (un avion, o mină explozivă, un gaz etc.). [ it. distanza, cf. lat. distantia] DIS-DIS' distanţier s.n. 1. compas măsurător. 2. piesă care menţine o anumită distanţă între două părţi ale unei maşini, [pron. -ţi-er. I care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcţii diferite. O lentilă divergentă = lentilă care împrăştie razele incidente, paralele. • (mat.; despre o serie) aj cărei termeni nu au o sumă determinată. 2. (fig.; despre păreri, concepţii) deosebit, în contradicţie, contradictoriu. [Cfr. divergent] divergenţă s.f. 1. deosebire, opoziţie de păreri, de concepţii etc.; (p. ext.) neînţelegere. 2. stare a două raze, a două drepte care se îndepărtează mereu una de alta. • proprietate a unei serii de a nu avea o sumă determinată a termenilor săi. [cf. fr. divergence, it. divergenza} divers adj. care prezintă mai multe feţe, diferit, variat; felurit, o fapt ~ = fapt obişnuit, neînsemnat. II s.f. pl. chestiuni (mai mici) de mai mică importanţă. [Cfr. divers, it. diverso, lat. diversus] diversifica vb. I. tr. a schimba ceva făcîn-du-1 să aibă forme multiple şi variate; a face să se deosebească, [p.i. diversific. /Cit. diversificare] diversificare s9f. acţiunea de a diversifica şi rezultatul ei; deosebire, [cdiversifica] diversionlsm s.n. atitudine de diversionist. [pron. -si-o-J cf. diversiune] diversionist adj. de diversiune, care urmăreşte să provoace o diversiune. // s.m. şi f. cel care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune, [pron. -si-o~. I Cdiversiune, diversionism] diversitate s. f. felurime, varietate. [cf. fr. diversite] diversiune s.f. 1. încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate intenţiile sau preocupările cuiva. 2. acţiune politică întreprinsă de un guvern reacţionar cu scopul de a îndrepta atenţia opiniei publice într-o direcţie nepericuloasă pentru el sau de a abate clasa muncitoare de la lupta pentru adevăratele ei interese. 3. operaţie militară care urmăreşte abaterea atenţiei forţelor inamicului dintr-un anumit punct (în care urmează a fi atacat). [cf. fr. diversion, it. diversione, lat. diversio] diverticul s.n. (anat.) apendice care are o cavitate interioară şi se termină ca un fund de sac. [Cfr. diverticule, cf. lat. diverticulum] divertisment s.n. 1. recreare plăcută şi amuzantă; distracţie. • episod distractiv alcătuit din dansuri şi arii, introdus în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate. 2. (muz.) piesă instrumentală alcătuită din mai multe părţi succesive, cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ® suită uşoară de bucăţi muzicale. 9 secţiunea a doua a unei fugi. $ suită de diferite dansuri. [Cfr. divertissement} divetă s.f. (franţuzism) cîntăreaţă de operetă sau de cafâ-concert. [cfr. divette} DIV-DIZ divid© vb. III. tr. şi refl. a (se) împărţi, a (se) diviza, [p.i. divid. / Clat., it. dividere] dividend s.n. parte din profitul unei societăţi pe acţiuni care se dă unui acţionar In raport cu acţiunile pe care le are. [pl. -de, -duri. / cf. fr, dividende, it. divi-dente, lat. dividendus — care trebuie împărţit] divin adj. 1. dumnezeiesc; de zeu, de la zei. • făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (fig.) minunat, splendid, încîntător. [cf. lat. divi-nus, fr. divin, it. divino] divinatoriu adj. (liv.) privitor la divinaţie, care ajută la ghicit, [pron. -riu. f cît durează ceva. • timp cît durează, intonarea unei note muzicale; valoare. [Cit. durata, cf. fr. durăe] durativ adj. (despre verbe sau timpuri verbale) care arată o acţiune care durează*, în desfăşurare, [cf. fr. duratif, it. dura-tivo] DUR-DUZ durificâ vb. I. tr. şi refl, a (se) face dur, a (se) întări, [p.i. durific. / cf. lat durus — dur, fieri — a deveni] duriflcâre s.f. acţiunea de a (se) durifica şi rezultatul ei; (spec.) creşterea durităţii unui metal sau a unui aliaj. [ — zori, zoe — viaţă] epâctă s.f. număr de zile care trebuie adăugat unui an lunar pentru a-1 face să concorde cu anul solar. [ -te, -turi s.n. / crus. epolet, cf. fr. ăpaulette] eponim s.m. magistrat care, în cetăţile Greciei antice şi în vechea Romă, dădea numele său anului; (mai ales) primul dintre cei nouă arhonţi ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. // adj. care dă numele său unui loc, unui oraş etc. [cf. fr. ăponyme, gr. âpi — pe, o-nyma — nume] eponimie s.f. funcţie de eponim. • listă a arhonţilor eponimi, [gen. -iei. / cf. fr. eponymie] eponj s.n. ţesătură specială, moale, cu aspect buretos, din care se fac prosoape, halate de baie etc. [cfr. eponge—burete] epopee s.f. poezie epică de mare întindere, în care se povestesc fapte eroice legendare sau istorice de o deosebită însemnătate pentru viaţa unui popor; (p. ext.) operă epică de mare amploare. • şir de fapte, de întîmplări eroice, glorioase, [pron. -pe-e. I aetas] etatism s.n. (pol.) teorie care cere statului să realizeze reformele recunoscute ca necesare. [ de’ cea a beriliului. [pron. e-u-. / eudist s.m. membru al unei congregaţii clericale catolice instituite în secolul al XVII-lea. [?• exportabil adj. care poate fi exportat, [cf. fr. exportable] v exportare s.f. acţiunea, faptul de a exporta. [< exporta] exportator adj., s.m. şi f. (cel) care exportă. [cf. fr. exportateur] expozant adj., s.m. şi f. (cel) care expune ceva (la o expoziţie). [(rar) 1. care se poate produce, care se poate provoca uşor. 2. uşuratic, superficial. • care creează, care face ceva uşor, fără eforturi mari. // s.n. aspectul superficial al unui lucru. [cfr. facile, it. facile, cf. lat. facilis — uşor de făcut] făcile adv. (muz.; ca indicaţie de execuţie) uşor; accesibil, [cit. facile] facilita vb. I. tr. (rar) a înlesni, a uşura. [cf. fr. faciliter, it. facilitare] facilitâte s.f. (rar) uşurinţă, înlesnire. [cf. fr. facilita, lat. facili tas] facondă s.f. (franţuzism) uşurinţă de a vorbi; limbuţie, vorbărie, [cfr. faconde, cf. lat. facundia] facsimil s.n. reproducere, imitaţie exactă a unui text, a unui desen etc. cu ajutorul fotografiei etc. [după fr. fac-similE, cî. lat. facere — a face, similis — asemănător] factâj s.n. transportul unui colet, al unei sume de bani etc. de la gară sau de la poştă la domiciliul destinatarului. 9 plata acestui transport [cfr. factage] factice adj. invar, (rar) prefăcut; nefiresc; artificial, [cfr. factice] factitiv adj. n. verb tranzitiv ~ — verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acţiunea verbului de bază. [pl. -ve. / cfr. factitif]i fâctor1 s.m. 1. ceea ce determină, ceea ce face să ia naştere un proces, o acţiune. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs, [cfr. facteur, cf. lat. factor] factdr8 s.m. funcţionar, agent poştal care distribuie corespondenţa la adresă, [cfr. facteur] factorie s.f. (rar) agenţie a unei case comerciale europene într-o ţară străină, în special în colonii. • punct pentru cumpărarea vînatului de la vînâtori şi pentru aprovizionarea acestora cu unelte, materiale etc. în regiunile depărtate din U.R.S.S. [gen. -iei. / cf. fr. fa.ctoreriet germ. Fahtorei] 801 factâtnm s.m. invar, persoană care iniţiază, hotărăşte şi rezolvă diferite treburi într-o instituţie, într-o organizaţie etc. [07 t«nac6 după fr. finissant, finissage, finition] ^finisaj s.n. finisare, [pl. -je, -juri. } . istentă, imaginată de alchimişti pentru a explica arderea. [rine] fluorografîe s.f. procedeu fotografic de gravură pe sticlă care se realizează cu ajutorul acidului fluorhidric. [pron.flu-or-, gen. -iei. / cfr. fluorographie] îluorosc6p s.n. aparat pentru determinarea vizuală a intensităţii fluorescentei. • ecran fluorescent care transformă ra« diaţiile invizibile în radiaţii vizibile, [pron. flu-o-. I cfr. fluoroscope] fluorâră s.f. compus al fluorului cu un> metal sau cu un radical organic. [pron„ flu-o-. I cfr. fluorure] iXU-FOL îîuriâl adj. de (pe un) fluviu, referitor la un fluviu; în legătură cu un fluviu, [pron. -vi-al. / cf. fr. fluvial, lat. fluvialis] fluvioraetru s.n. aparat pentru măsurat variaţiile de nivel ale apei unui fluviu, [pron. -vi-o-, / -logique ] fonoloele s.f. disciplină care stuic^S. sunetele vorbite din punctul de v al funcţiei pe care o îndeplinesc în Li 1 £ [gen. -iei. / Cfr. phonologie] îonometrî© s.f. măsurarea inteir t?T sunetelor, [gen. -iei. j cfr.phonon - > cf. gr. phone — sunet, metron — n -fonometru s.n. instrument pentru ri ^ rarea intensităţii sunetelor, [cfr i -nometre] fonomontâj s.n. program radiofonic realizat în laborator prin combinarea de diverse înregistrări magnetice obţicule-separat. [Cfr. phonomonta.ge] îonotecâr© s.f. selecţionarea părţii utile-a înregistrărilor efectuate pe benzi <î* magnetofon sau pe pelicule cinematografice. Kfonotecâ] tfoateeă s.f. colecţie de înregistrări sonore (efectuate pe disc, pe bandă de magnetofon etc.). [-\s] fosiliza vb. I. refl. a se transforma în fosilă. [ cf. gr. genos — generaţie] GEL-GEN genealogic adj. relativ la genealogie. O arbore ~ — tablou care reprezintă un arbore al cărui trunchi înfăţişează linia directă a unei familii iar ramurile linia colaterală, [cf. fr. genealogique] genealogie s.f. tablou care reprezintă filiaţia unei familii; înşiruire sistematică a strămoşilor, a înaintaşilor care formează filiaţia unei familii. • disciplină care studiază filiaţia familiilor, [pron. -ne-a-, gen. -iei. / cf. fr. genealogie, gr. genea — generaţie, logos — vorbire] gonealogfst s.m. cel care întocmeşte genealogii. • specialist în genealogie, [pron. -ne-a-. / cf. fr. genea,logiste] genorâ vb. I. tr. a produce, a da naştere la... [ şi f. iubitor, admirator al germanilor şi al modului lor de viaţă. [ hispanîsm s.n. cuvînt, expresie luată din limba spaniolă; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. [xprimable] inexpngnâbil adj. care nu se poate cuceri; de neînvins, [cf. fr. inexpugnable, lat. inexpugnabi lis] * inextensîbil adj. care nu se poate extinde, [cf. fr. inextensible] ^ in extinse loc. adv. pe larg; în întregime. [2. convorbire a unui sociolog - anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice, [scris şi interview.l ornat cu figuri de animale, de oameni, cu scene diverse etc. [pron. -ri-at. var. historiat adj. / striaţii în culori vii şi strălucitoare. [pron. -de-i-. pl. -te. /< fr. jadăite] ; jaguâr s.m. animal carnivor din America de Sud, foarte feroce, cu părul galben-roşcat şi cu pete negre rotunde, ca ale panterei, [pron. -gu-ar. / justiţie. 2. făcut prin justiţie, [pron. / -ci-ar. / cf. fr. judiciaire, lat. judiciarius] ;/*judici6s adj. gîndit bine; înţelept, cu f bun-simţ, chibzuit, [pron. -ci-os. / distanţele de-a lungul unei şosele, ai unui drum 6te. [cf. fr. kilomEtrer] kilometrâj s.n. distanţa în kilometri dintre două puncte ale unui drum. # distanţa în kilometri parcursă de un vehicul într-un anumit timp. • instrument care înregistrează distanţa parcursă de un vehicul sau viteza lui de mers. [cf. fr. kilomâtrage] kilomelric adj. privitor la kilometru, care indică kilometri. 9 (fig.) foarte lung* interminabil, [cf. fr. kUomătrique] kilometru s.m. unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 1000 metri. [< fr. hilomeire cf. gr. kilioi — o mie, metron — măsură] kilotonă s.f. unitate de măsură pentru greutăţi, egale cu 1 000 de tone. [cf. fr. kilotoniu] kilovoit s.m. unitate de măsură a tensiunii electrice, egală cu 1 000 de volţi. [cf. fr. kilovoit 6u s.n. bucată de carne, de piele care se conservă la amputaţii pentru a acoperi scheletul, părţile osoase sau pentru a fi grefată în altă parte a corpului. [ var. marmoră s.f., marmor s.n. / dat* marmor, it marmore] marnă s.f rocă sedimentară formată dintr-un amestec de argilă şi calcar, între' m 443 m buinţată la fabricarea cimentului. [ă = sistem de exerciţii metodice de gimnastică, avînd ca scop corectarea diferitelor defecte fizice sau reactivarea unor funcţii fiziologice. [ mumie s.f. 1. cadavru păstrat prin îmbăl-'■*. sămare specială, la vechii egipteni. * 'c cadavru descărnat conservat natural într-un sol foarte uscat. 2. (fig.) om lip-sit de vigoare, de vivacitate; rnolîu. * [gen.-iei. / cgerm. Mumie, cf. it. mum-y, mia, ar. morhia] ' mumifică vb. I. tr. şi refl. a (se) transforma - în mumie. [p.i. mumific, j cf. it mummi-%-ficare] t mumificare s.f. acţiunea de a (se) mumifica şi rezultatul ei; transformare în . mumie. Kmumifica] k mumificâţie s.f. mumificare, [gen. -iei. / ~*7','ra — mineral] mus s.m. elev marinar, care învaţă mari-năria pe o navă. [pl. muşi. j e mâi multor membre, [gen. -iei. I cfr. nanomelie, cf. gr. nanos — pitic, melos — membru] fc nanometru s.m. a miliarda parte dintr-un metru. [ cfr. nanometre] nanosecundă s.f. a miliarda parte din secundă. [Cfr. nanoseconde] napâlm s.n. amestec de săruri de aluminiu şi de acizi graşi, care, adăugat în benzină, dă o substanţă cu proprietăţi incendiare, întrebuinţată la fabricarea bombelor, aruncătoarelor de flăcări etc. [cengl., fr. napalm, cî. na(trium) palm{itic)] napoleon s.m. veche monedă îranceză de aur care avea imprimat chipul împăratului Napoleon al III-lea. [pron. -le-on.l < fr. napoleon, cf. Napoleon, împărat al Franţei între 1852 şi 1870] napolitană s.f. un fel de turtă dulce, tăiată în forme dreptunghiulare, [cfr. napo-litaine, cf. Napoli — oraş în Italia] nară vb. I. tr. (liv.) a povesti, a istorisi. [p.i. -rez. I Clat. narrare, cf. fr. narrer] narativ adj. d‘e naraţiune, cu caracter de naraţiune, propriu .naraţiunii, [cf. lat. narrâtivus, fr. narratif] narator s.m. (liv.) povestitor, [cf. lat. narrator, fr. narrateur] naraţiune s.f. povestire, istorisire. • parte a unui discurs în care oratorul expune faptele, [pron. -ţi-u-. var. naraţie s.f. / cî. lat. narratio, îr. narration] narcis s.m. (liv.) tînăr îrumos, îndrăgostit de el însuşi, [cîr. narcisse lat. navigatio] navigrâî s.n. instrument de bord cu ajutorul căruia se determină deriva şi viteza faţă de sol. [cf. fr. navigraphe] navomodel s.n. macheta unei nave. navomodelism s.n. 1. tehnica construirii navomodelelor. 2. (sport) concurs de navomodele. [< navomodel] nazal adj. 1. relativ la nas, al nasului, 2. (despre sunetele limbii) pronunţat pe nas. II s.f. 1. consoană nazală. 2. (ist.) armătură a coifului care apăra nasul. [f. acţiunea de a (se) oblitera jl şi rezultatul ei; dispariţie, ştergere. ’ [ a preocupa intens, a urmări, a stărui în mintea cuiva. [mletă s.f. mîncare făcută din ouă bă-. I tute şi prăjite în grăsime, [cfr. ome- f ©mnilmz s.n. vehicul cu etaj,pentrutrans-i? portul în comun al călătorilor, [var. f; omnibus s.n. / organic, lucrînd după un plan adecvat la îndeplinirea unui anumit scop. [cf. K fr. organiser, it. organizzare] s: organizare s.f. acţiunea de a organiza şi rezultatul ei. [pl. -zări. / fără prea mari şanse într-o competiţie, [pron. autsaider. / cengl. outsider] oval adj. care are o formă alungită (ca de ou). • eliptic. I / s.n. figură rotundă, asemenea elipsei, [cfr. ovale, cf. lat. ovum — ou] ovalbummă s.f. albumina din albuşul de ou, întrebuinţată în industria alimentară. [Cfr. ovalbumine] ovalizâ vb. I. refl. a se face, a deveni oval„ [p.i. 3 -zează. / Cfr. ovaliser] ovalizâre s.f. deformaţie prin uzură a unui. corp cilindric circular, astfel încît secţiunea circulară devine ovală. [cf. fr. ovalisation] ovar s.n. 1. organ în care se formează şi în care cresc celulele sexuale feminine la animale şi la oameni. 2. (bot.) parte a pistilului unde se formează ovulele şi care se transformă după fecundaţie în fruct, [cfr.ovaire, cf. lat. scol. ovariumj o var ian adj. privitor la ovar (1), de ovare [pron. -ri-an. / cfr. ovarien] OVA-OZA ovariectomie s.f. operaţie care constă în scoaterea ovarelor bolnave. • castrarea animalelor femele prin extirparea ovarelor. [pron-. -ri-ec-. gen. -iei. / ron. -rni-er. j pelviân adj. (anat.) oase pelviene — oasele care formează bazinul; centură ~ă = totalitatea oaselor care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală, [pron. -vi-an. pl. -ieni, -iene. / lat. percutere] Îs ^percutant adj. 1. (despre proiectile) care * explodează la atingerea unui obstacol. 2. perforator ~ — perforator mecanic la care sfredelul acţionează prin lovituri, [cf. fr. percutant] percutor s.n. piesă la armele de foc care izbeşte capsa proiectilului, producînd explozia cartuşului, [cf. fr. percuteur] ^percuţie s.f. 1. metodă de diagnosticare a unor boli după sunetul rezultat prin lovirea înceată şi repetată a regiunii examinate. 2. lovire, ciocnire, izbire. O instrument de ~ = instrument la care se cîntă prin lovirea unei membrane, a unei lame, a unei coarde etc. 3. lovire, izbire a capsei unui cartuş, a unui focos. [gen. -iei. var. percuţiune s.f. / cf. fr. percussion , lat. percutire — a lovi] perdendosi adv. (muz.; ca indicaţie de execuţie) pierzîndu-se, micşorîndu-şi treptat sonoritatea. [Cit. perdendosi] > perditânţă s.f. conductanţa totală a rezis- tenţelor izolaţiei unei instalaţii electrice. [ Cfr. perditance] «r perdiţie s.f. (rar) stricăciune morală; # ' corupţie, [gen. -iei. var. perdiţiune s.f. î . / Cfr. perdition, lat. perditio] K peregrin s.m. (rar) călător; nomad; pelerin. [cf. fr. părEgrin, lat. peregrinus] peregrina vb. I. intr. a călători; a rătăci; a cutreiera ţinuturi îndepărtate. # a r merge în pelerinaj. [Cfr. peregriner, lat. peregrinări] peregrinare s.f. acţiunea de a peregrinaşi rezultatul ei; rătăcire; călătorie, [cperegrina] peregrinâţie s.f. (rar) peregrinare, [gen. -iei. var. peregrinaţiune s.f. / cf. lat. peregrinatio, fr. peregrination] peremptoriu adj. de netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic, [cf. fr. peremptoire, lat. peremptorius] perempţiiine s.f. stingere a unui proces după un anumit timp; perimare, [cf. fr. păremption] peren adj. (despre plante) care trăieşte şi rodeşte mai mulţi ani, fără a fi nevoie de o nouă însămînţare; vivace; (p. ext.) de lungă durată, o cultură ~ â~ recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafeţe cultivate, [cf. fr. părenne, lat peren-nis] perenitate s.f. caracterul a ceea ce este peren; durabilitate, persistenţă, [cf. fr. perennite, lat. perennitas] per6u s.n. strat de piatră care acoperă taluzurile sau căptuşeşte şanţurile înclinate, cu scopul de a le proteja împotriva eroziunilor sau de a împiedica surpările, [pl. -uri. / cfr. perre] perfect adj. care are toate calităţile; desă-vîrşit. // adv. de acord; foarte bine, excelent. // s.n. timp al verbului care arată o acţiune petrecută şi încheiată PER-PER în trecut. [Clat. perfectus, cf. it. perfetto, fr. parfait] perfectă vb. I. tr. a definitiva, a încheia (o înţelegere, un act, o tranzacţie), [cf. it. perfettare, fr. parfaire] perfeetăre s.f. acţiunea de a perfecta şi rezultatul ei; definitivare, încheiere. [C perfecta] perfectibil adj. care se poate desăvîrşi, perfecţiona, [cf. fr. perfectible] perfectibilitâte s.f. însuşirea de a fi perfectibil. [cf. fr. perfectibilae] perfectiv adj. (despre aspectul veţrbelor) care exprimă acţiunea însăşi a verbului, eliminînd noţiunea de durată şi insis-tînd mai mult asupra începutului şi a sfîrşitului, a rezultatului acţiunii; (despre verbe) care are acest aspect, [cf. fr. perfectif] perfecţionă vb. I. tr. şi refl. a (se) face mai bun, mai util; a(-şi) corecta greşelile, defectele. •• refl. a se specializa, [pron. -ţi-o-, j cf. fr. perfectionner] perfecţionâre s.f. îmbunătăţire, desăvîr-şire; specializare, [cperfecţiona] perfecţiune s.f. caracterul a ceea ce este perfect; desăvîrşire. [var. perfecţie s.f. / cf. fr. perfection, lat. perfectio] perfid adj. înclinat să facă rău ascunzîn-du-şi intenţiile sub o înfăţişare binevoitoare; viclean. # care îşi calcă cuvîntul dat. [cf. fr. perfide, lat. perfidus] perfidie s.f. lipsă de cinste, de loialitate; viclenie, făţărnicie, ipocrizie, m faptă perfidă, [gen. -iei. / Cfr. perfidie, lat. perfidia] perfoliăt adj. (despre frunze) care înfăşoară astfel tulpina încît pare a fi străpunsă de ea. [pron. -li-at. / cf. fr. perfolie] perf oră vb. I. tr. a găuri, a străpunge (cu o unealtă); a face o gaură, e (fig.) a pătrunde. • refl. (despre organe sau ţesuturi) a se găuri, a căpăta un orificiu în urma unui traumatism etc. [cf. fr. perforer, lat. perforare] perforâj s.n. perforare, [cf. fr. perforage] perforânt adj. care perforează, [cf. fr. per for ant] perforâre s.f. acţiunea de a (se) perfora şi rezultatul ei; găurire, străpungere. [cperfora] perforatdr1 s.n. maşină-unealtă de perforat. [pl. -oare. / cf. fr. perforateur] perforat6ra s.m. şi f. persoană care perforează (peretele unei mine, bilete etc.). [cf. fr. perforateur] perforăţie s.f. perforare; gaură realizată prin perforare, ţ găurire a unui organ, a unui os, a unei membrane etc., apărută în urma unui proces inflamatoriu. [gen. -iei. var. perforaţiune s.f. / cf. fr. perforation] performânţă s.f. 1. rezultat excepţional obţinut într-o probă sportivă; (p. ext.) realizare deosebită într-un domeniu oarecare. 2. cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc. privitor la-una dintre caracteristicile lui. [Cfr.. perfor-mance, cf. engl. to perform — a împlini] performer s.m. (sport; englezism) cel care a obţinut o performanţă, [cengl. performeri perfuzie s.f. introducere, picătură cu picătură, a sîngelui sau a unei substanţe PER-PER medicamentoase în venă, în scop terapeutic. [gen. -iei. / cu regularitate la anumite perioade, o ' f publicaţie ~ă (şi s.n.) = publicaţie care : apare regulat lâ anumite date. [cf. fr. | periodique, lat. periodicus] | periodicitate s.f. caracterul a ceea ce este - periodic; revenire, repetare periodică a " unui fenomen, a unei acţiuni, o i ' elementelor ~ repetarea proprietăţilor chi-| s mice ale elementelor cu structură ana-! logă şi cu număr atomic diferit, aran-r jate în ordinea crescîndă a greutăţii lor ! f atomice, [cf. fr. periodicite] 11 periodizâ vb. T% tr. a împărţi pe perioade P o disciplină cu caracter istoric, o ştiinţă socială etc. [cperioadâ] :i periost s.n. sg. ţesut fibros care acoperă II osul. [pron. -ri-ost. / intervin în viaţa cuiva. # episod impresionant dintr-o operă literară, [gen. “iei. / iar lumea materială o copie imperfectă şi trecătoare a celei dintîi. 2. iubire platonică. [cf. fr. platonisme< Platon, filozof grec din antichitate] plat6u s.n. I. loc şes situat în regiunea înaltă a dealurilor sau a munţilor; podiş. • cîmp destinat pentru instrucţie şi exerciţii militare. II. 1. suprafaţă utilată pentru turnarea filmelor. 2. piesă metalică plană pe care se fixează piese pentru prelucrare. 3. farfurie sau tavă mare pentru servit mîncăruri şi prăjituri, [pl. -uri. I lat. plausibilis] plauzibilitate s.f. caracterul a ceea ce este plauzibil, [cf. fr. plausibilite] plebe s.f. (în Roma antică) pătură socială lipsită de drepturi sau cu drepturi limitate. e populaţie asuprită, exploatată. « (fig.) categorie de oameni declasaţi; drojdia societăţii, [gen. -bei. / cf. lat. plebs, fr. plebe, it. plebe] plebeian adj. privitor la plebe; al plebeilor. II s.m. şi f. plebeu, [pron. -be-ian. pl. -ieni, -iene. / cf. fr. plebeien] plebeu s.m. cetăţean roman care aparţinea plebei. 9 (liv.) om de rînd. [ adoptat fără o cercetare prealabilă, primit înaintea oricărei cercetări sau experienţe. [cf. lat. praeconceptus, fr. pre- COUQU] preconiza vb. I. tr. a proiecta, a prevedea (ceva); (p. ext.) a propune, a indica, a recomanda insistent. [ predella, cf. fr. predelle] predestina vb. I. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti, a meni. [redial adj. care este în legătură cu o moştenire, [pron. -di-al. f (fig.) somptuos, bogat, măreţ, îmbelşugat. [pron. -ci-ar. / cf. fr. princier] principâl adj. 1. cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte. 2. propoziţie principală (şi s.f.) ~ propoziţie care nu depinde de o altă propoziţie dintr-o frază şi care are, la rîndul ei, subordonate. [ IV. intr. a se trage, a rezulta din. [p.i. provin şi (pop.) proviu. / după fr. provenir] provenienţă s.f. origine, obîrşie; locul de unde provine ceva. [pron. -ni-en-. / asociaţie etc.). [ stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură, un tablou etc.) 2. a reîntrona (un suveran, o dinastie); a readuce (după ce fusese înlăturată) o formă de guvernămînt. [pron. -ta-u-.l Cfr. restaurer, it., lat. restaurare] restaurant s.n. local unde se consumă mîncăruri si băuturi contra plată. [pron. -ta-u~. pl. -te. -turi. / cfr. restaurant} restaurator s.m. şi f. 1. cel care reface o operă de artă, o clădire etc. 2. proprietar^ administrator de restaurant, [pron.-ta-u-.l Cfr. restaurateur] restaurăţie s.f. restaurare; (spec.) epocă din istoria Franţei, cuprinsă între 1814 şi 1830. [gen.-iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio] restitui vb. IV. tr. a înapoia, [p.i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere} restituire s.f. acţiunea de a restitui şi rezultatul ei. [pron. -tu-i-. / crestitui} 611 RES-RET restitutor s.m. cel care dă înapoi, restituie un lucru. [ scurt. [pl. -te, -turi. / cf. fr. resume\ rezumativ adj. în rezumat; scurt, succint. [ ta s.f. automobil sau remorcă ame- ' najată ca locuinţă. [ O transport ~ = transport făcut pe şo- - sea; tractor ~ — tractor rapid, în general cu roţi, folosit în oraşe şi pe şosele la transportarea remorcilor. // s.m. ci-; clist participant la întrecerile sportive RUT-RUT care se desfăşoară pe şosele, [pron. -ti-er.l i'io\v] sandviş s.n. felie de şuncă, de salam etc. aşezată între două felii de pîine (unse cu unt), [var. sandvici s.n. / cf. fr., engl. san Iwich] saughinolent adj. de culoarea sîngelui. [var. sanguinolent adj. / Cfr. sanguini lent, cf. lat. sanguinolcntus] sanguin adj. 1. care aparţine sîngelui; de sînge; prin care circulă sînge le. 2. \ (despre oameni) care au o circulaţie a sîngelui foarte activă. O temperament ; ~ = temperament vioi; impulsiv, [pron. -gu-in. var. sanghin adj. / cfr. sanguin, cf. lat. sanguineus] sanguinar adj. crud, setos de sînge. [pron. -gu-i-. var. sanguinar adj. / cfr. san-gainaire] sanguină s.f. 1. oxid de fier de culoare roşie întrebuinţat la fabricarea creioanelor colorate. 2. desen făcut cu un astfel de creion. 9 litografie imitînd desenul făcut cu sanguina (1). [pron. -gu-i-nă.f Cfr. sanguine, cf. lat. sanguis — sînge] sangumic adj. sanguin, [pron. -gu-i-, / C sanguin] sanhedrin s.n. tribunal la vechii evrei; consiliu suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea şi delibera asupra chestiunilor publice. ® (fig.) grup închis de oameni care pretind a da sentinţe fără greş. [ cfr. sanhedrin ersan. • (fidJ conducător despotic, crud; tiran; (p~ ext.) om cu apucături despotice, [cf. fr. satrape, lat., gr. satrapes [cf. fr. s crninaris te) seminariza vb. I. tr. a prelucra în colectiv un curs, o prelegere sau o materie de studiu. [ <-fr. silicate, cî. lat. silex — piatră] silică s.f. material refractar format în special din bioxid de siliciu. [■ orgiac, [cf. gr. symposion — banchet] * simpozion s.n. 1. (ant.) ultima parte a unui banchet, în care se bea, se executau dansuri şi cîntece şi se purtau conversaţii. 2. întrunire în cadrul căreia se dezbat diferite probleme culturale, politice, tehnice etc. [pron. -zi-on. I n s.n. (rar) sunet, ton. [pl. -nuri. / cf. fr. son, lat. sonus] sonagraf s.n. (linjv.) aparat de înregistrare şi redare a sunetelor cu mare fidelitate, folosit la analiza acestora. [Cengl. sonagraph] sonantă s.f. consoană care poate fi centru de silabă. [ rezultatul ei; (spec.) partea sonoră a unui film. [r, sursă (de informaţii): origine. [pl.^-n|i. / dt. sorgente] sorit s.n. polisilogism format dintr-o serie de premise aşezate astfel încît atributul uneia constituie subiectul celei următoare. [dr. sorite, lat. sorites, gr. so~ reites cf. it. speculare» lat. speculări] 661 speculant s.m. şi f. cel care face speculă cu diferite mărfuri sau produse; afacerist, [cf. germ. Spekulant] speculativ adj. bazat pe speculaţie (1): nelegat în nici un feî de "practică; abstract. [cf. fr. speculatif] speculaţie s.f. 1. teoretizare metafizică, ruptă de practică şi de experienţă. 2. speculă, înşelătorie; afacere, n (fin.) exploatare prin afaceri bancare şi de bursă. [gen. -iei. var. speculaţiune s.f./ cf. fr. speculation, lat. speculatio] speculă s.f. 1. exploatare constînd în dosirea de mărfuri şi vinderea lor, cu su-prapreţ, în momentele cînd lipsesc de pe piaţă. 2. tranzacţie de bursă constînd în vînzare-cumpărare de valori cu scopul de a obţine cîştiguri mari; speculaţie. [Cspecula] speluncă s.f. 1. local, circiumă cu aspect urît unde se adună oameni suspecţi. 2. (rar) peşteră, grotă. [ subscrie 'vb. III. 1. tr. a semna, a aproba semnînd (un act), a iscăli; (p. ext.) a-şi da consimţămîntul, a încuviinţa. 2.’ intr. a face, a aduce o contribuţie bănească (semnînd şi o listă specială). . [p.i. -scriu, -scrieţi, ger, -scriind. / după lat. subscribere, fr. souscrire] subscripţie s.f. faptul de a subscrie. • sumă de bani cu care se angajează cineva, în baza unei semnături, să contribuie la o operă de interes public sau particular, [gen. -iei. / cf. lat. subscriptio, fr. sous-cription] subsecretar s.m. (în vechea organizare administrativă, astăzi în unele state) ~ de stat = înalt funcţionar, care conduce un departament sau o parte din administraţia centrală ca delegat al ministrului’de care depinde. [ navă, de care se leagă, în general, pari-mele simple. 2. cilindru metalic scuri TAC-TAL K din mecanismul de distribuţie cu su-'0 pape al unei maşini, care are rolul de a Y împiedica uzura’ tijei supapei. # piesă folosită la îmbinarea a două piese, care r t are roiul de a mări suprafaţa de Iraiismi-j tere a forţelor. [ întrebuinţează energie termică (produsă de cărbuni, de derivaţi ai ţiţeului etc.). [C termo- + centrală, ’cf. gr.’ thermos — cald, kentron — centru] termocliimic adj. referitor la termochi-mie. [cf. fr. thermochimique] termochimie s.f. ramură a chimiei care-studiază cantitatea de căldură absorbită sau dezvoltată în cursul reacţiilor chimice. [gen. -iei. / cf. fr. thermochimie] termoconductibilitâte s.f. proprietate a. unor corpuri de a fi bune conducătoare? de căldură, termodinâmic adj. referitor la termodinamică. [Cfr. thermodynamique] termodinămică s.f. ramură a fizicii care-studiază legile generale cărora le sînt supuse fenomenele care implică transformarea căldurii în lucru mecanic şi invers, [gen.-cii. / cfr. thermodynamique, cf. gr. thermos — cald, dynamis — forţă] termoelectric adj. referitor la termo-electricitate. O centrală ~ ă = termocentrală. [pron. -mo-e-.l cf. fr. thermo-elec-trique] termoelectricităte s.f. ramură a fizicii care studiază relaţiile dintre fenomenele-electrice şi cele termice, [pron. -mo-e-.f cf. fr. thermo-electricite] termoestezie s.f. sensibilitate la variaţiile de temperatură, a cărei cercetare* este importantă în anumite boli nervoase, [gen. -iei. / cfr. thermo-esthesie, cf. gr. thermos — cald, aisthesis — senzaţie] termoîicâ vb. I. tr. a alimenta o clădire* sau o localitate cu căldură produsă într-o instalaţie specială şi distribuită, printr-o reţea de conducte, [p.i. termo-■ fie. / cf. fr. thermifier] termoîicăre s.f. acţiunea de a termofica şi rezultatul ei. [’ c termofica] termofil adj. (despre bacterii) care poate-trăi la temperaturi ridicate — pînă la 70° — dezvoltîndu-se, de obicei, în apele fierbinţi. [ cfr. thermophile, gr. thermos — cald, philein — a iubi] termofor s.n. aparat format dintr-o pungă plată în care se pune apă caldă sau dintr-o pernă încălzită electric, folosit ca mijloc terapeutic; buiotă. [ cfr. ther-mophore, cf. gr. -thermos — cald, phoro& — purtător] 'I TER-TER termogen adj. care produce căldură. // s.n. medicament care se aplică pe piele pentru a obţine o reacţie terapeutică locală. [ Cfr. thermogene, cf. gr. thermos — cald, gennan — a produce] termogeneză s.f. funcţia organismului animal de a produce căldură, [cf. gr. thermos — cald, genesis — naştere] termogrâf s.n. instrument care înregistrează grafic variaţiile de temperatură. [ peste ocean, [pron.-ce-a-, j cf. fr. transocâ« anique] transparent adj. 1. prin care se poate vedea clar; străveziu, diafan. 2. (fig.) care poate fi înţeles, ghicit uşor; clar, limpede. // s.n. foaie de hîrtie pe care sînt trase linii groase paralele şi care se pune dedesubtul hîrtiei de scris pentru a se putea scrie drept. [ tratabil adj. care se poate trata. [ utiliza vb. I. tr. a întrebuinţa, a folosi. [Cfr. utiliser] utilizabil adj. care se poate utiliza; folosibil. [cf. fr. utilisable] utilizare s.f. acţiunea de a utiliza şi rezultatul ei; folosire, întrebuinţare. [C utiliza] utopic adj. care are caracterul unei utopii-, iluzoriu, fantezist. # bazat pe o utopie*, neştiinţific. [cfr. utopique] utopie s.f. 1. proiect irealizabil; dorinţă, irealizabilă; fantezie, himeră, vis. 2. nume dat teoriilor fanteziste, irealizabile, care preconizează crearea unefc alte orînduiri sociale, fără a ţine seama, de condiţiile concret-istorice date şi de legile obiective ale dezvoltării societăţii. [gen. -iei. / Cfr. utopie, cî. gr. ou-topos — loc care nu există] utopist s.m. şi f. cel care crede în realizarea unei utopii; autor, adept al unei* utopii, al teoriilor sociale utopice, [cfr. utopiste] utriculă s.f. 1. cavitate mică în ţesătura*, celulară a plantelor; băşicuţă plină, cu aer care face să plutească pe apă*. UTR-UZU unele plante acvatice. • învelişul fructului, alcătuit din concreşterea brac-teelor. 2. una dintre cele două părţi care compun cavitatea urechii numită vestibul. [ fr. veranda] verascop s.n. aparat fotografic stereoscopic cu plăci care se schimbă automat, [nume comercial] verb s.n. 1. parte de vorbire flexibilă care exprimă o acţiune sau o stare. 2. (poet.;, la sg.) cuvînt, mijloc de exprimare; limbaj, [pl. -be. / dat. verbum, cf. îr. verbe] verbal adj. 1. care se transmite prin viu grai, din gură în gură. O notă verbală == notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declaraţie orală. £cf. lat. verbalis, fr. verbal] verbalism s.n. metodă de învăţămînt care consta în a învăţa mai mult cuvinte decît a forma raţionamentul elevilor. # tendinţă de a da mai multă importanţă cuvintelor decît ideilor; abuz de cuvinte» în detrimentul ideilor, [cfr. verba-lisme] 741 VER-VER verberâţie s.f. vibraţie a aerului, care produce sunetul, [gen. -iei. / cfr. ver-b&ration] verbiâj s.n. (franţuzism) vorbărie, flecăreală, sporovăială, [pron. -bi-aj. / < fr. verbiage] verbină s.f. plantă erbacee cu frunze dinţate, ascuţite la vîrf şi cu fiori roşii, albe. purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare. [clat., it. verbena, cf. fr. verveine] verbozitate s.f. (rar) limbut ie, vorbă multă; sporovăială, [cf. fr. verbosite, lat. verbositas] verdict s.n. 1. răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat. 2. judecată care are loc în urma urmi concurs. 3. apreciere, judecată (definitivă), [pl. -te, -turi. / inaugura (o expoziţie). [