DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE 1.5.ß.N. 973-27-0472-14 1.5.B.N. 973-27-0165-X DICŢIONARUL LIMBII ROMANE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGT ' IORDAN“ DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ „SEXTIL PUŞCARIU“ DIN CLUJ-NAPOCA ŞI DE INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMÂNĂ „ALEXAN DRU PHII ,IPPIDE“ DIN IAŞI ACADEMIA ROMÂNĂ DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL XIII Partea I Litera V V- veni 1997 EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE R 76100, Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr. 13 Serie nouă întemeiată de: ÎORGU IORDAN Membru al Academiei Române ALEXANDRU GRAUR Membru al Academiei Române ION COTEANU Membru al Academiei Române Redactor responsabil: ION COTEANU Membru al Academiei Române Partea I a tomului al XIII-lea a fost elaborată de colectivul de lexicografie de la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide“ diij Iaşi: Redactori. Doina COBEŢ cercetător ştiinţific principal Rodica COCÎRŢĂ cercetăror ştiinţific Eugenia DIMA cercetător ştiinţific principal doctor în filologie Cristina FLORESCU cercetător ştiinţific principal doctor în filologie Corneliu MORARIU cercetător ştiinţific Ioan OPREA cercetător ştiinţific principal doctor în filologie, Carmen-Gabriela PAMFIL cercetător ştiinţific principal doctor în filologie Rodica RADU cercetător ştiinţific Maria VIŞOIANU cercetător ştiinţific Victoria ZĂSTROIU cercetător ştiinţific Revizori'. Doina COBEŢ cercetător ştiinţific principal Eugenia DIMA cercetător ştiinţific principal . Ioan OPREA cercetător ştiinţific principal Victoria ZĂSTROIU cercetător ştiinţific Au fost consultati pentru etimologiile din acest tom: Alexandru GRAUR membru al Academiei Române, Bucureşti; Vasile ARVINTE, doctor în Ilologie, profesor, Universitatea „Ai. I. Cuza“ din Iaşi; Grigore BRÂNCUŞ, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Bucureşti, Vladimir DRIMBA, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Bucureşti; Gheorgbc MIHĂILĂ, doctor docent, profesor, Universitatea din Bucureşti,· membri' corespondent al Academiei Române; MURĂDIN Lâszlô, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal, Insitutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu“ din Cluj-Napoca; Lucia WALD, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Bucureşti. Revizia Materialului din 4tlasul lingvistic român 1 şi II: Doina GRECU Ion MĂRII cercetător ştiinţific principal cercetător ştiinţific principal Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu“ din Cluj-Napoca „Sextil Puşcariu“ din Cluj-Napoca. Corelaţii: Eugen MUNTEANU Rodica RADU doctor în filologie cercetător ştiinţific, conferenţiar, Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi V -7- -VACANŢĂ V s. m. invar. A douăzeci şi cincea (iar după reintroducerea literei â, a douăzeci şi şasea) literă a alfabetului limbii române şi sunetul corespunzător (consoană fncativă labiodentală sonoră). Cf. antonescu, d., costinescu, ddrf. „ B ” între vocale cade, după ce mai întîi s-a prefăcut în „v". PHILIPPIDE, P. 32, cf. ENC. ROM., RESMERIŢĂ, D„ ŞĂINEANU, D. U, CADE. Jocul între ,/* şi „v” în franţuzeşte şi întreşi în româneşte are... un rol funcţional în limbă. PUŞCARIU, L. R. 1, 5. Prefacerea lui ,,-n" în ,,-m" din cauza lui „fi" şi a lui „V-" următori. IORDAN, L. R 189, cf. SCR1BAN, D., dl, dm, DER. în seria fticativelor, alături de surda labiodentală „f, apare şi sonora corespunzătoare „v”. IST. L. ROM. 1, 24, cf. M. D. ENC. „ F" şi ,,v” sînt labiodentale. DEX 485. VA£ s. n. v. veac. VÄCACA interj, v. oac. VACANT, -Ă adj. 1. (Despre posturi, funcţii, demnităţi etc!). Care nu are titular (I); çare nu este ocupat; liber. Cf. I. GOLESCU, C. Pe la unele dintr-aceste şcoale a mai rămas locuri vacante de profesori. CR (1832), 117'/12. Alegirile în locurile vacante la adunarea obştească urma a fi săvîrşite. BULETIN, F. (1833), 173l/l7. Catedre... rămase vacantepînă acum(a. 1837). DOC. EC. 662. In viitorime nici un sholer nu să va priimi la loc vacant în număr de elev sau stipendist. ar (1837), 286 bis'/25. Se vedea aproape de scopul său, pe o catedră profesorală vacantă. MOZAICUL (1838), 56/28. Anii cei înaintifi ai veteranului Mihu nu vor întîrzie a face vacant tronul. ASACHI, S. L. Π, 144. în această zi să ficu în sala sfatului alegerea de funogiu la scaunul vacant. Gr (1839), 262/35, cf VALiAN, V. Cînd se va găsi loc vacant voi mijloci a se primi în pensionat (a 1846). arh. olt. xm, 386. Cînd tronul era vacant, atunci mitropolitul le convoca pentru alegerea domnului. BĂLCESCU, M. v. 9, cf. STAMATI, D. Pretura Urbana, un fel de prefectură a Romei, erq yacantă. TEULESCU, C. 368/18. îi încredinţară scaunul vacant al aceii eparhii. ROM. LIT. 32'/22, cf ROLIZU. Pentru ■yacartţa eparhie greco-răsăriteană din Ardeal binevoit a denumi de vicariu general pre înalt-preasfinţitul domn episcop Andrei Şaguna BĂLĂŞESCU, GR. II/2. Am cerut ministrului să mă numească în locul vacant de .director. GHICA, S. 217. Postul său de copist rămîind vacant mi s-a încredinţat mie. SION, P. 172, cf PROT. - POP., N. D„ ANTONESCU, D. Postul de prezident divanului domnçsc îi vacant. alecşandrj, T. 1349, cf. COSTINESCU, LM. Locul de vicepreşedinte este încă vacant. CARAGIALE, O. VII, 202. A înçeput să-l ia pe Huţu pe departe, să-l întrebe despre parohiile vacante. SLAVICI, O I, 107, cf. ddrf. Fu numit· vicar al episcopiei ortodoxe vacante din Sibiu. XENOPOL, I. R. XIV, 224, Cf ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, w. , Se duse direct ία um., din parohiile vacante. AGÎRBICEANU, A. 448, cf. RESMERIŢĂ D. Demnitatea de ban... al Severinului e arătată ca vacantă. BUL. COM. IST. V, 65, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. Obţinu să fie adus la Amara, în locul vacant de preot. REBREANU, R. II,' 308. Cei mai de seamă gospodari din sat Se ceartă pe, un scaun vacant de deputat. MINULESCU, v. 134. £ vacant locul de acuzator public la Tribunalul extraordinar. ÇAMIL PETRESCU, T. n, 421. Secţia literară are onoarea să propuie pe romancierul Liviu Rebreanu ca membru activ în unul din locurile vacante. SADOVEANU, O. XX, 271, cf. SCRIBAN, D. Intendenţa nu putea să rămîie yacantă. ARGHEZI, S. X, 115. Acum.direcţia devenea vacantă, deoarece fostul conservator demisionase. CĂLINESCU, B. j... 25, cf. DL, DM. Dregătoria fiind vacantă, domnul numea în funcţia de ispravnic... un fost mare dregător. STOICESCU, S. D. 167- Nu sînt scoase la concurs toate catedrele vacante existente. CONTEMP. 1972, nr. 1323, 2/1, cf. M. D. ENC.; PEX; DN3. ♦ (învechit, rar; despre preoţi) Care nu are parohie (1-). Popii vacanţi, dacă nu-şi află parohie şi nici nu au moşie proprie, să meargă la vreo monastire. LAR1ŢIU, P. A. I, 187. 2. (Astăzi rar; despre terenuri, locuri etc.) Carf. este liber, care nu este ocupat; de care se poate dispune. V. d i s p o n i - b il. & grăbi d-a împărţi ßrinile vacante după planul făcut. PLEŞOIANU, T. Π, 202/30. Aşteaptă teascurile vacante ca să se tipărească. GTN (1836), 31 /21, cf. ASACHI, E. 1, 9/1 . Pentru fieşicare pat vacant sînt totdeauna cel puţin 10 soliţitanţi. CUCIURAN, D. 81/13· De cîteorisînt paturi vacante, fieşicare bolnav, de orice naţie sau religié, este îndată priimit. C. VÎRNAV, H. 80/31, Cf. COSTINESCU, COJITĂ, O. F. 395. La capătul satului... sînt mai multe plaţuri fâră de case (,,vacante’’). liuba-IANA, m. 38, cf. cade. Se ordona vînzarea lotuiilor vacante şi a^tuturor bunurilor destinate colonilor. titulescu, D. 182. ♦ (învechit, rar, despre intervale de timp) Liber. Am căutat ά întrebuinţa un timp vacant la ceva mai potrivit pentru un militar, calendar ( 1862), 34/22. 3. (Jur.; despre succesiuni) Gare nu este reclamat de succesori. Moştenirea vacantă., şi alte lucruri cuvenite casei publice·., şă dobîndesc prin uzucapie. COD. TIV. 244/6. Nu se pot vătăma...,drepturile cari ar fi dobîndiţe de alte persoape asupra bunurilor succesiunei sau prin prescripţiune sau prin acte valabile, jăcute de curatorele succesiunei vacante. HAMA^GIU, C. C. 169, cf. ENC. ROM., CADE. Succesiunile vacante, fără moştenitori sau abandonate, sînt donate unor instituţii anume desemnate de lege. ENC. AGR. IV, 74, cf. dl, DM. Notarul de stat va,elibera, la cerere, secţiunii financiare, un certificat că succesiunea este vacantă. PR. DREPT, 831, cf. M. D. ENC., DEX, DN3. ••.-Pl.: vacanţi, -te. . - Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. VACANŢĂ s.rf. l· l, (Adesea uimat de,determinări) întrerupere „a procesului . de mvăţărnînt la sfîrşitul unui trimestru, semestru sau an de şcoală ori de studii; perioâdă determinată de timp cît durează această întrerupere; (învechit) vacşţie1 fl 1),/regional) ferii, ÿoi pre ţine în vremea vacanţii cu veselia care şă cuvine vom ţinea, HUSTATIEVICI, I. 63/5. Nu trebuie să rărnînă pruncii, îrţ timpul yacarţţişi fără, nici o îndeletnicire, MAN. ÎNV. 60/10. înaintea Paştilor, opt zilé în tqt anul va fi un examen şi pe urmă cincisprezece zile yacfl,nţă. CR (1833), 2562/l. Noi mai avem ..încă optsprezăce zile. de vacanţie spre a întră în coleghium. KOGĂlnioeanu, S. 41 ,.cf. VALIAN, V. Acesta este şi începutul anului sholaştic, care în Institut nu are altă vacanţie, decît numai duminicile, sărbătorile cele mari şi zilele iarmaroacelor celor mai însămnate. I. ionescu, F. 16/32, cf. negulici, stamaî:, d. Sprinteni ca nişte şcolari în vacanţie, ne ducem la malpostă. ROM LIT. 10‘/21,cf. PROT.-POP., N. D„ COSTINESCU, LM Mîne, poimîne, vine vacanţia de Crăciun. CREANGĂ, A 100. Vine Mişu profesorul... şă le dea vacanţă. CARAGIALE, o. ii, 74. Am petrecut... bine vacanţia de-acum un an vlahutà, S. a. II, 220. Păru a-şi aduce aminte de obiceiurile din 'trecui, cînd venea în vacanţii acasă. D. ZAMFIRESCU, V. T. 66. Pacea sufletului venea numai o dată cu vacanţele cele mari. IORGA, P A. I, 45. Intîlnirile din sat, în Vacanţele de vară, pînă fusese elev, nu însemnară mult. AGÎRBIGEANU, a. 53, cf. ŞĂINEANU, D. u, CADE. Vacanţa de Crăciun se anunfi tristă pentru mine. BACOVIA, 0.245. Ne aflam în vacanţa cea mare. BRĂESCU, A. 64. Isprăveam şcoala şi luam vacanţă. vpiCULESCU, P II, 116. Mă duceam să-l văd la Tazlău, în vremea vacanţelor, SADOVEANU, O. xx, 306, cf. SCRIBAN, D. Purta, în timpul vacanţelor mpri, o pcirte din uniforma şcolii secundare. ARGHEZI, S. XVI, 8Q. Scrie soţiei sale cu bucurie şi dragoste de şcolar în vacanţă. RALEA, ş. T. IIJ, 168. Asemenea tihnă nu mai cunoscuse de rnult, aproape din vacanţele de altădată. VINËA, L. II, 264. Veneam de la Universitate în vacanţă. H. ' LOVINESCU, T. 100, cf. DL, DM, BÄNULESCU, !.. 156. în vacanţele de vară mergeam să petrec cîte o săptămînă cu bunul' meu prieten, românia literară, 1973, nr. 3,. 17/3, cf dex, dn\ 0 ((.a pl. cu valoare de sg.), M^am întors de vacanţe la Cojorăşti. SLAVICI, O. I, 96. In ultima zi înainte de vacanţele Peştilor se opri o caleaşcă falnică în faţa şcolii. REBREANU, i. 244. 2. întrerupere (periodică) a activităţii unei instituţii, a unui organ legislativ pentru un interval (determinat) de timp; 5 VACANŢIE -8- VACĂ interval (determinat) de timp cît durează această întrerupere; (rar) vacaţie1 (I 2). Cf. i. golescu, C. Vacanţii pentru judecătorii sînt cele următoare:... săptămâna Crăciunului, săptămîna cea mare a postului, săptămîna patimilor, săptămîna Paştilor şi, peste acestea, o lună pe an. REG. ORG. 158/19. Vacanţie sau contenire de lucrare [pentru judecători] va fi numai duminicile. REGUL. ORG. MOLD. 5g/30, cf COSTINESCU, LM. Fostul.preşedinte al Camerei italiene... în vacanţa Camerei s-a dus la Berlin. MAIORESCÜ, D. Π, 254. Cît ţin vacanţele parlamentare, senatorii... primesc diurna îndoită. CARAGIALE, O. IV, 177, cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D.U., CADE, SCklBAN, D„ DEX. 3. întrerupere (anuală) a unei activităţi pe o perioadă (determinată) de timp, pentru odihnă, recreare etc., interval (determinat) de timp cît are loc această întrerupere; V. concediu. Λκ cite două zile vacanţie... pă săptămînă (a. 1843). DOC. EC. 786. In cursul acestei vacanţie hotărîi să mă duc în Scoţia. ar (1844), 20‘/58, cf. polizu, prot.-pop., n. d„ antonescu, D., ODOBESCU, S. HI, 37, DDRF, ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W., CADE. N-au în-toată viaţa lor o săptămînă de vacanţă. CAMIL PETRESCU, T. I, 275, cf. SEBASTIAN, T. 37, VOICULESCU, P. I, 58. O vacanß întreagă la Roznav i se părea desigur o monstruozitate. SADOVEANU, O. XXI, 201, cf. SCRIBAN, D. Pe ţărmul mării... îşi petrece o vacanţă. OPRESCU, S. 115. Doamna şi-a luat o vacanß lungă. ARGHEZI, S. IX, 52, cf. DL, DM. Nu putem... să presupunem călătorii lungi... ori de cîte ori se ivea o vacanß. PANAITESGU, G R. 328, cf. M. D. ENC., DEX, DN3. <> F i g. Inconştientul... e suplinitorul care menţine vacanţa vieţii.sufleteşţisuperioare. RALEA, s. T. II, 69. ΟΈχ p r. (FamiHar) A fi (ca) moarteaîn vacanţă = a arăta rău; a fi urît(şi Slab). IL. Starea a ceea ce este vacant (1); post2, ftincţie, demnitate etc fără titiilar (1); interval de timpîn care un post2, o funcţie, o demnitate etc. rămîn văcărite; (învechit) Vacaţie1 (I 3). Făcîndu-se la Haţeg vacanţie prin moartea yicăraşUlui,... s-au îmbiat cu vicărăşia. MAIOR, RÄSP. 22/17. Soldaţii ce vor arăta vrednicie în slujba lor se vor înălţa la vacanţiile întîmplătoare. REGULAMENT, 11 /24. Se vor înălţa în rang de ofiţeriu după rînd la vacanţiile ce se vor deschide. AR (1830), 224,/34. Comitetul organizaţii străjii pămînteşti a Valahiii face cunoscut că în polcurile aceştii străji rămîn· încă necoprinse după regulament cinci vacanţii de doctori, CR (1830), 64‘/33, cf. L golescu, c. Orîndùim ca trebele Departamentului din lăimtru, în vremea vacanţiei acestui loc, să se caute de directorul Departamentului. BULETIN, F, (1843), 477'/14, cf NEGULICI. Vacanţa ëscesiv de lungă la scaunul episcopiei, bariţiu, P. A. I, 555; cf. prot. -pop., n. D„ COSTINESCU, - LM. MAIORESCU, D. I, 285. Ivindu-se o vacanß în scaunul deputatului de Bacău, se punea la el candidatura tot a urmi muntean. XENOPOL, I. R. XIII, 35, cf. BARCIANU, ALEXI, w. Ştirea vacanţii tronului o aflase turcii. «ORGA, L. I, 330, Cf. RESMERIŢĂ, D„ ŞĂINEANU, D. U., CADE. A fost numit la vacanß ivită. SCRIBAN, D. Vacanß tronului oferea un excelent prilej de a provoca... o răscoală. OŢETEA, T. V. 131. Ä călca pe Hagienuş la minister, ca să-i surprindă secretul vacanţelor direcţilor de muzeu. CÄLINESCÜ, B. I. 238. Dispreţuind mişcarea constituţională, socotesc totuşi că o pot folosi măcar ca să provoace o väcänß a tronului. CAMiL PETRESCU, O. II, 230, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX DN3. - PI. : vacanţe. - Şi: (învechit) vacănţie s. f - Din lat vacanţia, fi. vacance, it vacanza. VACANŢIE s. f v. vacanţă. VACANŢIER ş. m. (Franţuzism rar) Persoană care este în vacanţă (I 3). Ca şi în piesa lui Sebastian, vacanţierii nu „petrec": ROMÂNIA LITERARĂ, 1979, nr. 10,17/1. - Pronunţat: -ţi-er. - PI. : vacanţieri. - Din fr. vacancier. r VACARAU s. m. v. văcărău. VACARM s. n. Zgomot asurzitor, larmă (de glasuri, de strigăte etc.). V. h ă r m ăla i e, t ă r ă b o i, tumult, vuiet, zarvă.Cf. negulici, prot.-pop., n. d„ costinescu,alexi, W., SEVERIN, S. 138. Erau sudălmi şi ocări şi ameninßri, toate topite într-un vacarm asurzitor. REBREANU, R. II, 130. La vacarmul instrumentelor se adăoga răcnetul glasurilor, c. PETRESCU, C. V. 198. Totul s-a transformat într-un adevărat vacarm. SAHIA, N. 45. Mi se pare că ani de zile am trăit într-un vacarm şi c-a încetat deodată. SEBASTIAN, T. 142. Pereţii şi ferestrele... îi apărau de mîniile care-i zdrobiseră şi de vacarmul ce-i înnebunise. VOICULESCU, P. II, 151. E un vacarm şi un trosnet îngrozitor. BOGZA, A !. 179.0 voce din fund dudui peste vacarmul din sală. v. ROM. aprilie 1955, 195. Silion cunoştea înţelesul acestui vacarm: redacţia e în „conferinß”: VINEA, L. I, 325, cf. DL. Vacarmul creşte, acoperă totul. T. POPOVICI, S. 335. Sala izbucni în urale şi aplaudă frenetic, apoi vacarmul se Stinse. V. ROM. iunie 1958, 31, cf. DM. Nu mai pot recompune vacarmul, nici măcar sumar. băniilescU, i. 220. Vacarmul arenei tace. românia literară, 1973, nr. 2,9/4, cf. m. D. enc„ dex, dnj. - PI. : (rar) vacarmuri. - Şi: (învechit) vacârmă s. f. COSTINESCU, ALEXI, W. - Din fr. vacarme. VACARMA s. f. v. vacarm. VACÄT s. n. (Tipogr.) Pagină albă, intenţionat netipărită, din interiorul unei lucrări. Paginile albe (vacătele) la opere sînt în profitul imprimeriei. G. IONESCU, C. T. 395, cf 412, V. MOLIN, V. T. 83, LTR2, DL, DM, DEX, DN3. - PI. : vacaturi. - Şi: (astăzi rar) vâcăt (pl. vacăte) s. n. - Din germ. Vakat VACAŢIE1 s. f. 1.1. (învechit) Vacanţă (11). Peste 10 zile va să facem examenul cel de pre urmă şi apoi, în vacaţie, vafi timp mai mult. RUS, ap. BARIŢIU, C. ui, 373. înainte de a ne împrăştia în vocaţia aceasta, iată despre partea mea batăr o cale bună-fipoftesc, cipariu. ap. bariţiu, c. iv, 92, cf. 331. In săptămînile trecute,... el sosi de la Viena, căci ştii că acum evacaţiune. F (1871), 255, cf LM, arh. olt. xii, 333. Z (Rar) Vacanţă (12). Cf. antonescu, d„ şăineanu, d. u, cade, dn3. 3. (învechit) Vacanţă (II). Cf alexi, w ÎL (Suspect; sens etimologic) Timp consacrat de un expert examinării unei afaceri, la cererea unui organ juridic. Cf. PONTBRIANT, D„ ANTONESCU, D . LM. RESMERIŢĂ, D. —Pl. : vocaţii. -Şi: (învechit) vacaţiiine s. f. - Din lat Vacatio, -ohis, fr. vacation. VACAŢIE2 s. f. v.acaţ. VACAŢIÎINE s. f. v. vacaţie'. VACĂ s. f. 1. Animal domestic din subfemilia bovinelor (femela taurului 1) crescut mai ales pentru lapte şi came; p. gen er. (de obicei la pl.) taurine. Avraam avea oi, vaci şi corture. PO 45/24. Au vîndut Petrei lui Cehan drept un cal bun şi 2 vaci (a 1620). GHIBĂnescU, s. i. xvi, 32. Vaci cu viţei (a 1626). GCR I, 74/32. Văzîndu cazacii pre turci că aduc nainte cirezi de Vaci, ca să stîmpere armele în dobitoace, n-au vrut cazacii să săgeate de departe. URECHE, L. 196. Neşte vaci, ce au avut aicea, li-am oprit (a 1644). IORGA, B. R. 123. Văcariul... ce paşte vacile şi va vătăma vreo vită... va plăti paguba stăpmului. prav: 14, cf. mardarie, l. 162/1. Aicea nu grăieşt(e) de viţel de vacă (a 1661). GCR I, 181/30. Oi au vaci preste mort să nu dea (ş. 1675). id. ib. 218/24. Nu-ţ voi lua de la casă vißl, nice vacă grasă. DOSOFTEI, PS. 165/10. Vacile le aduseră întru ardere de tot D[o]mnului. biblia (1688), 1982/38. Era boul 2 galbeni şi vaca un unghiu. NECULCE, L. 70, Cf. R. CRECEANU, C. m. II, 67, ΑΝΟΝ. CAR., LEX. MARS. 190. O sută cirtdzăci vaci (a 1711). IORGA, S. D 15 VACĂ -9 VACĂ XVI, 99. Au... dat Chirii Piticar o vâc(ă) (a 1765). ŞTEFANELLI, D. C. 81. S-au mai dat şi o vacă cu vißl tot din partea Irinii (a. 1781). id. ib. 130. Piei de bou cu lei 4 una şi de vacă cu lei 3 una (a. 1786). FURNICĂ, D. C. 141. Vaci mari, cu patru viţei dă estimp (a, 1802). DOC. EC. 70, cf. BUDAI - deleanu, lex. Toţi să înghisuiesc noaptea în cîte vreun coşar dă vaci (a 1810). DOC. EC. 84. Să trimit pre fiica mea cea mai mare ca să-ţi mulgă vaca. PETROVICI, R 298/15. Cîte douăzeci şi patru bani noi de toată vita mare: bou vacă şi cal (a. 1821). furnică, d. c. 260, cf. lb, heliade, o. n, 51, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU, PETRI, V, PONTBRIANT, D. Tăuni... se răspîndesc în stoluri... căzînd pe boi, vace, cai, porci, hasdeu, i. c. i, 199, cf. CIHAC, i, 304, lm. Oriunde mergea, avea obicei să-şi lege vaca dinapoia căruţei. CREANGĂ, P. 115. S-a stîrpit toate vacile cînd a venit cometa. CARAGIALE, O. I, 102, cf. DDRF. Are vaci şi boi, Turme-ntregi de oi. COŞBUC, P. Π, 145, cf. ENC. ROM, BARCIANU. Ţinea o mulţime de vite: cai, vaci. SBŒRA, F. S. 6, cf. ALEXI, W. Se duc în grajd, unde trag calul, boul sau vaca de coadă. CANDREA, F. 35. Femei şi fete aduc vacile acasă. IORGA, P. A. I, 87, Cf TDRG, RESMERIŢĂ D„ ŞĂINEANU, D. U, CADE. Ducea vaca la păscut. POPA, v. 44. Roatele carului se înfundau în pămînt, abia-l trăgeau vacile. VLASIU, A. P. 191. La ceasul mulsorii vacilor, i-am văzut pe toţi adunaţi în casa noastră. SADOVEANU, O. XXI, 234, Cf. ENC. AGR, SCRIBAN, D. în coşniß e carne de vacă şi de porc. CAMIL PETRESCU, O. m, 24. Fermă de vaci. FD III, 193. In unele locuri, vitele mari şi îndeosebi vacile se aflau la aceeaşi sănă cu oile. VUIA, PĂST. 18. Dau vacile-n ciurdă, jarnik - BÎRSEANU, D. 455. A doua zi... pleacă sluga cu vaca la cîmp. GRAIUL, I, 369, cf. alr i, 253, 265,1 057,1 069, 1 071, 1 081, 1 655, 1 798, alr π 5 556, 5 557, 5 595, alr sn ii h 311,319, 328, vi h 1 681, 1 734,1 756, 1 757. N-are vaci, n-are absolut nimic acasă. O. BÎRLEA, A. P. I, 341. Sî bocesc mocancih Cî li-am furat vacili. FOLC. MOLD. II, 133. 0 (în credinţe şi superstiţii) Cînd vaca fată, i se petrece soarţea (casa) prin butucul unei roţi de car. DAMÉ, T. 31. Sare, tărîţe şi apă pe timp de lună veche... le dau vitelor să le mănînce, ca nimeni să nu fie în stare a le strica vacile şi a le lua mana. PAMFILE, CER. 86. Dacă... are vitele la ceair şi dacă-i vine un bărbat întîi în casă, crede că vaca li va făta un bouţ. id. CR. 23. Cînd cineva îţi dă lapte, dă-ipaharul înapoi cu puţină apă, ca să nu înţerce vaca. GOROVEI, CR. 160. Cînd fierbe laptele de dă în foc, se umflă (iţele vacii şi, ca să nu facă bube, se presară sare pe cuptor. PĂCALĂ, M R. 159. Cînd rîndunica trece pe sub vacă, în loc de lapte dă sînge. şez. I, 52. Cîn fată vaca, dacă vrei să ai lapte, duce laptele şi-l toarnă la rădăcina unui măceş. GRAIUL, I, 187. Vacilor care se sîngeră să li se dea piatră vînătă şi ştevie, ca să le treacă, şez. XII, 162. 0 (în imprecaţii) N-ajunge că ne suge, mai face şi pe sfintul, Călca-l-ar vaca neagră şi l-ar mînca pămîntul. ARGHEZI, VERS. 481. 0 (In provertie şi zicători) S-a dus bou şi a venit vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau Să se lămurească într-o problemă şi care s-a întors mai puţin instruit sau lămurit decît plecase. Cf. CREANGĂ, A. 13, DL, DM, DEX, ZANNE, P. 1,330. Cînd îi dai, îi fată vaca, cînd îi ceri, îi moare viţelul, se spune despre un om rău de plată. Cf. ddrf, udrescu, gl, ζαννε, p. V, 244. O vacă rîioasă strică toată cireada. I. GOL£SCU, ap. ZANNE, P. I, 686, cf. DDRF, TDRG, ŞEZ. I, 218, ZANNE, P. IX, 729. Vaca bună se vinde din staul (= lucrul cel bun e cunoscut şi preţuit). Cf. baronzi, l, 61, zanne, p. i, 686. S-a mîniat ca văcarul pe vacile satului, se spune despre cineva care se supără fără motiv pe altul, spre propria-i pagubă Cf. i GOLESCU, ap. ZANNE, P. v, 650. Pe omul bun îl calcă şi vacile, zanne, p. ii, 376. Unul ţine vaca şi altul o mulge (= unul se trudeşte şi altul are profit). Cf. i. golescu, ap. ZANNE, P. I, 685, DDRF, TDRG, zanne, p. IX, 728. Vaci n-avem, brînză mîncăm, se spune despre cei care ştiu să dobîndească ceea ce le lipseşte. Cf. zanne, p. m, 487. Vacă pe vacă se linge şi porc pe porc se scarpină, id. ib. IX, 730. Vaca răstoarnă găleata după ce o umple cu lapte, se spune despre o persoană care nu-şi preţuieşte propria muncă Çf. PANN, p. v. ii, 143/25, zanne, p. I, 688, ix, 729. 0 (în ghicitori) Am o vacă a fata şi viţelul dintr-însa încâ-i a făta (Pruna). SBŒRA, P. 321. Am o vacă neagră, Şi cînd fată, Se strîng băieţii împrejur grămadă (Ceaunul). MAT. FOLK. 1212. Patru merg Şi patru stau, Bună vamă dau (Vaca), gorqvei, C. 387. 0 (Determinat prin „cu lapte” sau „mulgătoare”) Au cumpărat... Vacă cu lapte bună A fata peste o lună (a 1818). GCR Π, 226. Treizeci de boi pentru îngrăşat..., zece vaci cu lapte. BREZOIANU, A. 513/23. Acest mohor verde este tare bun pentru vacile cu lapte. UTINSCHI, m. 53/24. Mai avea prin curte vaci cu lapte, viţei... şi păsări. SLAVICI, O. 1, 105. Alteori se vrăjesc stelele ca vacile cu lapte să-şi capete mana. PAMFILE, CER. 186. Am o vacă stearpă şi una mulgătoare. Com. marian. 0 (Urmat de determinări care indică rasa2, varietatea etc.) Avea o vacă şviţeră şi-şi scrîntise un picior. AGÎRBICEANU, D. Ţ. 92. In ce priveşte producţia de lapte, vaca moldovenească are... calităţi... care trebuie să ne determine la 0 ameliorare a acestei varietăţi. ENC. AGR. I, 479. Vaca de munte dă între 10-15 kgr. pe zi. ib. 484. Numărul de bovine va creşte la 445 capete, din care 220 vaci de lapte. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4840. Trebuie să crească simßor densitatea medie la suta de hectare a bovinelor şi în primul rînd a vacilor de lapte. DER I, 404. Vacă de cîmp. Η Π 142. Vacă de munte. ib. <> E x p r. Vacă (bună) de muls = persoană sau situaţie de care cineva abuzează pentru a trage foloase materiale. Din cărţi culegi multă înţelepciune; ştia dreptul vorbind nu eşti numai aşa o vacă de muls pentru fiecare. CREANGĂ, A. 22. Aşa trecu un cîrd bun de vreme şi baba tot mai mult se încredinţa că a dat peste o vacă bună de muls. SANDU-ALDEA, d. n. 189, cf. TDRG, CADE, BUL. FIL. IV, 158. Ar fi nebun... dacă ar da din mînă asemenea vacă dă muls. CAMIL PETRESCU, O. III, 270, cf DL, DM, DEX, ZANNE, P. I, 685. A rămîne ca vaca la poartă nouă = a rămîne mirat, nedumerit, dezorientat, perplex în faţa unei situaţii (noi sau neaşteptate); a nu putea reacţiona în niei un fel în faţa unei situaţii (noi sau neaşteptate). Cf. TDRG, SCRIBAN, D., ZANNE, P. I, 688. A da şapte boi şi şapte vaci v. ş a p t e1 (I 1). (Get-beget) coada vacii = neaoş (1); de origine rurală Nu eşti fiu al poporului, ieşit din opincă, nepot, strănepot de plugar, get-beget coada vacei. GHICA, s. 222, cf. 171, cade, dl 473, DM 160, dex 165, com. din piatra neamţ, ZANNE, P. I, 428. (Cu parafrazarea expresiei) Unii purced de la Fanar, Şi alfii de la coada vacii. ARGHEZI, vers. 488. Pornisem de la coada vacii, din sat. ROMÂNIA literară, 1972, nr. 2, 16/3. (Regional) A cere lapte de la o vacă stearpă = a cere cuiva imposibilul. Cf ddrf, zanne, p. i, 500. (Cu parafrazarea expresiei) Mai uşor ar putea căpăta cineva lapte de la o vacă stearpă, decît să te îndatorească o fată alintată şi leneşă, creangă, p. 292. (Prin Mold.) A nu-i fi (cuiva) vacile acasă = a fi indispus, trist, posomorit. Cf. ZANNE, P. IU, 88. (Prin nord-vestul Munt.) A mulge (lapte de la) două vaci = a obţine foloase (materiale) concomitent din două părţi. Cf UDRESCU, GL. ♦ P. r e s t r. Came de vacă (1), folosită pa aliment. Ciorba de hulubi, găină şi de vißl este mai lesne de mistuit decît acea de raß, de gîscă şi de vacă. albineţ, M. 123/9, cf. dl, DM, dex. ♦ P. r e s t r. Piele de vacă (1). Plînge-mă, maică, cu jele Că m-o strîns neamţu-n curele, Curele albe de vacă. POP., ap. EMINESCU, O. VI, 212. ♦ (Plin Transilv.; în construcţia) De-a vaca = numele unui joc executat de flăcăi la priveghi (3). Cf. marian, î. 207, pamfile, J. Π, 10. ♦ (Regional) Grămadă (mică) de crengi, de obiecte etc. folosită de copii în jocul de-a petrecul (v. petrec 4 b). Cf. ddrf, şez, I, 21, pamfile, j. ii, 63. ♦ (De obicei determinat prin „încălţată”) Epitet injurios pentru o persoană, mai ales pentru o femeie grasă, nesimţită sau proastă Cf. BARONZI, L. 42, PAMFILE, J. 11, 171, RESMERIŢĂ, D„ CADE, PUŞCARIU, L. R. I, 48, SCRIBAN, D. A apucat-o de păr, a răsucit-o şi a năruit-o la pămînt. - Vrei să-ţi spun mersîm, vacă? CAMILAR, C. P. 115, cf. DL, DM, DEX, FURTUNĂ, C. 124, zanne, P. I, 688. 2. P. e x t. Femela altor animale rumegătoare decît a taurului (1): a) (Prin Transilv.; şi în sintagma vacă de bibol, alr i 1 083/270) Bivoliţă ib. 1 083/308. 15 VACĂLÂŞ -10- VACCINÄ b) (Regional; şi în sintagmele vacă sălbatică, alr i 1164/337, vacă de cerb, ib. 1164/305) Ciută. ib. 1164/308, 343,375. 3. C o m p u s e: (Zool.) vacă-de-mare2 = morsă1 (Odobaenus rosmarus). Cf ENC. ROM., cade 801, DL, DM.M. D. ENC., dex. (Entom.) vaca-Domnului = a) (şi, regional, în formele vaca-lui-Dumnezeu, TDRG, alr SN m h 752, vaca-Iui-Cristos, alr sn ni h 752/47, vaca-popii, ib. h 752) insectă din ordinul hemipterelor, care are corpul plat şi alungii aripile superioare de culoare roşie cu puncte negre, iar toracele şi abdomenul de culoare neagră cu dungi roşii; (regional) boul-Domnului (Pyrrhocoris apterus). Cf. ENC. ROM., marian, INS. 424, TDRG. Vacile-Domnului mişună în mare număr. PAMFILE, VÄZD. 104, cf RESMERIŢĂ, D„ CADE. Vaca-Domnului îşi scoate puişorii în bătaia soarelui. SIMIONESCU, FL. 7, cf. id. F. R. 346. în lumina molcufi, se însoreau gîngănii învrăstate roşu şi negru, vacile-Domnului. C. PETRESCU, R. DR. 23. Lingă mine, la piciorul unui stîlp de cerdac, se mişcau domol vacile-Domnului, roşii, punctate cu negru. SADOVEANU, O. XIX, 187, Cf. ENC. AGR, DL, DM, M. D. ENC., dex, H i 59, x 151, 259, 355, 465, 498, 583, xn 138, 287, ALR .SN ΙΠ h.752. O (In credinţe şi superstiţii) Cînd vezi vaca-Domnului mergînd pe o cărare lungă, e semn că ori veijace o călătorie mare, ori vei muri. GOROVEr, CR. 350. Să nu omori vaca-Domnului că-i păcat. ŞEZ. I, 192; b) (şi, regional, în formele vaca-lui-Dumnezeu, BARCIANU, marian, ins. 38,106,107, tdrg, pamfile, j. n, 92, alr i 1 889/1, 5,12,18,315,808, ALR ii 4 366/2, 27, vaca-Maicii-Domnu-lui, tdrg, alr i 1 889/556, vaca-popii, pontbriant, d„ BARCIANU, TDRG, alr I 1 889/675, 820) buburuză (Coccinella septempmctata). Cf. mârlan, ins. 106, şez. vm, 99,123, TDRG, PAMFILE, J. Π, 92, ŞĂINEANU, D. U, CADE, SCRIBAN, D„ alr I 1 889/532,582, alr ii 4 366/551; c) (regional; şi în forma vaca-lui-Dumnezeu, marian, ins. 34, tdrg, viciu, gl., alr i 1 897/255,266,270,283,320,343,351, 385,571, alr Π/365) rădaşcă (Lucarnus cervus). Cf CONV. lit. ΧΧΠΙ, 364, MARIAN, INS. 34, TDRG, CADE, ALR I 1 897/218, 223, 357,418, 540, 542; (prin nordul Transilv.) vaca- lui-Dumne-zeu = scripcar (2) (Saperda carcharias). Cf. ALR II6 574/260; (prin nordul Munt) vacă-putu roasă = ploşniţă de cîmp (Palomena prasina). Cf alr i 1 899/764. 4. (Argotic; în sintagma) Vacă cu lapte = a) prostituată exploatată de un proxenet. Cf. GR. S. vii, 131; b) femeie leneşă şi rea Cf. CL 1985,59. - Pl. : vaci şi (învechit şi regional) vace. - Lat. vacca. VACALAŞ s. n. văcălaş. VÂCĂT s. n. v. vacat VACCÉNA s. f. v. vaccin. VACCIN, -Ă s. n., s. f; L 1. S. n. şi (învechit) s. f. Lichid seros, extras din pustulele animalelor bolnave de vaccină (v. vaccin Π), folosit, în trecut, prin inoculare, pentru a crea omului imunitate faţă de variolă (1); (sens curent; adesea urmat de determinări care arată felul) produs biologic obţinut din germeni patogeni sau din culturi ' microbiene, care se administrează (prin injecţii sau pe cale bucală) unui om sau unui animal pentru ai crea imunitate împotriva bolilor infecţioase sau în scop terapeutic; (învechit şi popular) vărsat1 (Π 6). Pentru a nu pătimi copiii de vărsat este un chip foarte folositoriu adecă: hultuitul cu vaccină. CHIRIACOPOL, D. î. 153/1, cf. I. GOLESCU, C. Aceşti doftori vor avea şi îndatorire de a hultui pe la sate vacţina. REGUL. ORG. MOLD. 113/14, cf. KRETZUIJESCU, M. 128/3. Acest bărbat cu mare iscusinţă au aflat vaccina a fi mijloc profilactic asupra vărsatului. VASICI, M. II, 78/5. Voind cineva să altuiască... cu această vacină, să iaie cu un condeiu materie de la vacă. CORNEA, E I, 61/22, cf. NEGULICI, STAMATI, D. Veterinarul să meargă... acolo... să ia vacsină dintr-însa. LUCACI, M 81/7. Vaccina sau altoiul cu care altoim trebuie să se aplice totdeauna licuidă. polizu, T. 67/27, cf. prot.-pop., n. D., ANTONESCU, d„ costinescu, LM, DDRF, CANDREA, F. 144, BIANU, D. S„ RESMERIŢĂ, D. împotriva muşcăturilor de lup se întrebuinţează peste tot un tratament mai intensiv, injectînd cantităţi mult mai mari de vaccin BABEŞ, O. A. I, 125. S-au preparat vaccinuri pentru prevenirea bolilor şi seruri pentru a le vindeca, marinescu, p. A 74, Cf. ŞĂINEANU, D. U, CADE, ENC. AGR, SCRIBAN, D„ NOM. MIN. I, 233. Insula Institutelor e mărginită... de... un Institut Pasteur şi Institutul Cantacuzino, universitatea serului şi a vaccinului. ARGHEZI, B. 115. Ne aduce şi lăzile cu vaccinuri. H LOVINESCU, T. 393. Am simfit reacţia vaccinului cu o forß neliniştitoare. TUDORAN, O. 33, cf LTR-, DL, DM. Acest vaccin acordă organismului 0 stare de imunitate (rezistenß) împotriva infecţiei tuberculoase. ABC SĂN. 364. Vaccinul poliomelitic a putut fi realizat numai după ce s-au cunoscut datele JUndamentale privind genetica virusurilor. SCÎNTEIA, 1966, nr. 6905, cf. D. MED., M. d. ENC. Vaccinul, sub formă de picături, va fi administrat prin circumscripţiile sanitare. SCÎNTEIA, 1973, nr. 9427, cf. dex, dn3. 2. S. n. şi (învechit şi regional) s. f Inoculare a unui vaccin fl 1); vaccinare, (regional) vărsat1 (Π 7); Altoirea vărsatului de vacă, ce-i zice vacţină. PISCUPESCU, O. 236/23, cf. REG. ORG. 98/18. Ca să ia adevărată ştiinţă de folosid vacfinii, ... ar fi folositor lucru a se publica o dată şi de două ori pă an la biserici. CONOFAU, v. 23/1, cf. BULETIN, F (1833), 1992/5. Adevărat se întîmpină cu vaţina (altoirea) pojaru şi alte boale. PR. 19/14, cf. VEISA, i. 14/8. Folositoare aflare a vacinei sau a hultuirii vărsatului. ASACHI, I. 381/31. Vacina nu a ferit de vărsat pe cei ce s-au. vacinat. KRETZULESCU, M 127/9, cf. LAURIAN, F. 102/17. Vaccina este un mijloc minunat de preventiv împrotiva vărsatului mare. MAN. SĂNĂT. 282/27. In timpurile noastre, de prisos va fi să mai lăudăm facerile de bine ale vaccinei. CALENDAR (1853), 88/33. Vaccina (altoirea) este negreşit invenţiunea medicală cea mai salutarie în timpurile moderne. BARASCH, i. 112/4. Bilet de vacsină (a 1855). arh. olt. viii, 376, cf. COSTINESCU. I se făcu... actul de vaccină şi actul de botez. BACALBAŞA, S. A..I, 5, cf IORGA, L. II. 38, SCRIBAN, D„ DM, DEX, NALR-O 1 h 128, NALR-.B I h 140, NALR-MB I MN 276,430. 3. S. n. Semn rămas pe coip în urma unei vaccinări. La un braţ al copilului, oficiantul sanitar îmi arată vaccinul împotriva variolei. CĂLINESCU, C. O. 334, cf. DL, DM, M. D. ENC.. DEX, DN3. Π. S. f. Boală infecţioasă şi contagioasă a bovinelor, mai ales a vacilor, caracterizată prin prezenţa unor pustule a căror serozitale se inoculează la om pentru a-i crea imunitate faţă de variolă (1). V. v a r i o 1 ă (2), v ă r s a t1 (Π 5). Cf. i. golescu, C., KRETZULESCU, M. 166/2, VASICI, M. II, 78/25. Vacina sau vărsatul de vacă. Cornea, e. i, 61/10, cf. costinescu, lm., BARCIANU, ALEXI, W„ BIANU, D. S„ RESMERIŢĂ, D., DER. Virusul vaccinai este un virus deosebit de virusul variolic care la vaci dă boala numită vaccină. ABC SĂN. 379, cf. D. med., M. D. ENC., DEX. DN3. - Pl. : (11,2,3) vaccinuri şi (II şi, învechit şi regional, I 1. 2) vaccine. - Şi: (învechit şi regional) vacsină, (învechit) vacină, vacţină, vaţfnă, (regional) vaccénâ (nalr - mb i mn 276,430/501) s. f., vacsîn (nalr - o i h 128) s. n. - Din lat vaccina, it. vaccino, vaccina, fr. vaccin, vaccine, germ. Vakzin, Vakzine. VACCINA vb. I. T r a n z A inocula un vaccin (11) în scop preventiv sau terapeutic; (învechit şi regional) posăi1 (2), (regional) a pielţui. V. a 11 o i, p ă s u i2 (2). Cf i. golescu, C. Vremea cea mai cuviincioasă pentru a vacina pe copii e .vîrsta de trei luni. kretzulescu, M 127/5, cf. negulici. Copilul de vaccinat se va ţine de... mă-sa. PARAB. 170/19, cf. POLIZU, PROT. -POP., N. D., COSTINESCU, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. Am vaccinat doi cîini injectindu-le cîte 8 g. de emulsie de măduvă, babeş, O. A. I, 215, cf. 20 VACCINABIL -1 VACCINUIT ŞĂINEANU, D. U., cade, SCRIBAN, D. Medicul veterinar vaccinează cu grijă şi la timp animalele. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2891, cf. DL., DM, M D. ENC., DEX, DN3. Ne-a văccinat ş-am stat... încărăntină. izv. xvi. 394, cf. nalr-o I h 128,nalr-b i h 140/27, nalr - MB i mn 276, 430. 0 Re f 1. pas. Vacina nu a ferit de vărsat pe cei ce s-au vacinat. KRETZULESCU, M. 127/9. Instrumentul cu care se vaccinează se numeşte lanţetă. BIANU, D. S. 778. Am fost siliţi să ne vaccinăm cu toţii, ralea, s. t, i, 309. - Prçz. ind.: vaccinez, pers. 3 şi (regional) vaccină (nalr-mb i mn 276,430/615). - Şi: (învechit) vacină, (regional) vacsînă (nalr - o i h 128) vb. I. - Din fr. vacciner, lat. vaccinare, it vaccinare. VACCINÂBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi vaccinat Cf. COSTINESCU, DEX, DN3. - Pl. : vaccinabili, -e. - Din fr. vaccinable. VACCINAL, -Ă adj. 1. Al vaceinei (v. v a c c i η Π); specific vaccinei; care este provocat de vaccină. Vărsatul vacinal a fost funest la unii copii. LAURIAN, F. 102/15, cf. COSTINESCU. A inoculat artificial vaci şi iepe cu virusul vaccinai. ENC. ROM. I, 130. Operaţia constă în introducerea limfei vaccinale în ţesătura pielii, ib. Se introduce într-o înţepătură... făcută înpiele limfa vaccinală. BIANU, D. S: 778. Vaccinarea antivariolică se face cu o suspensie de virus vaccinai. ABC SĂN. 379. Agentul etiologic specific, virusul vaccinai, imunizează omul împotriva variolei. D. MED. Π, 696. 2. (Rar) De vaccin (I 1); care serveşte la prepararea vaccinului; care este provocat de vaccin; (rar) vaccinic. Doi cîini vaccinaţi şi revaccinaţi au furnizat material vaccinai. BABEŞ, O. A. I, 129, cf 215, DL, DM, M. D. ENC, DEX, DN3. - Pl. : vaccinali, -e. - Şi: (învechit) vacinâl, -ă adj. - Din fr. vaccinai. VACCINANT, -Ă adj. (Rar) De imunizare. Am căutat mai întîi să determinăm puterea vaccinantă a măduvelor uscate după vîrsta lor. BABEŞ, O. A. I, 126. - Pl. : vaccinanţi, -te. - Cf. v a c c i n a VACCINARE s. f. Acţiunea de a v a c c'i n a şi rezultatul ei; inoculare a unui vaccin (11) în scop preventiv sau terapeutic; vaccin (I 2), (astăzi rar) vaccinaţie, (învechit) oculaţie2 (2), posăire, (regional) posăială, vărsat1 (Π 7), (învechit, rar) vaccinarisit, vaccinuit, vacsinuire. V. a 11 o i r e. Această altuire numită vacinare pînă în opt zile lucrează de agiuns. CORNEA, E. I, 61/27. S-au fondat... acest Institut de hultuire... pentru vaccinarea pruncilor. CALENDAR (1853), 89/13, cf STAMATI, D. Despre vaccinare (altoire la copii). PARAB. 170/1. Se întîmplă cîteodată că, dupe vaccinare, patima această ascunsă în corp să face vizibilă. BARASCH, I. 112/14, cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF. Pentru vaccinare se ia limfa limpede din veziculă şi nu puroiu din pustulă. ENC. ROM. I, 130, Cf ALEXI, W„ BIANU, D. S„ RESMERIŢĂ, D. Cercetări asupra vaccinării antirabice. BABEŞ, O. A. I, 125. Pasteur se convinsese că izbutise să descopere vaccinarea în contra cărbunelui. MAR1NESCU, p. a. 78, cf LTR2, DL, DP, DM. A descoperit vaccinarea antivariolică. der rv, 805. Vaccinarea este obligatorie ori de cîte ori un om este muşcat de un animal. ABC SĂN. 366, cf. D MED., DEX, DN3, NALR -O ih 128, nalr - B I h 140, nalr-mb i mn 276. 430/617, 637. - Pl. : vaccinări. - Şi: (învechit) vacinăre s. f - V. vaccina. VACCINARISIT s. n. (învechit, rar) Vaccinare. Nici un ţîrcovnic... să nu se hirotonisească mai înainte pînă nu va fi îndeplinit şi cu meşteşugul vaccinarisitului (a. 1835). ARH. olt. vin, 377. - Pl. : ? -Cf vaccina. VACCINÂT1 s. n. vaccinare. Cf lm, resmeriţă, d, nalr-b i h 140, nalr-mb i mn 276,430/615. - Pl. : ? - V. vaccina. VACCINÂT2, -Ă adj. Care a fost supus unei vaccinări. Nu trebuie să laşi persoanele vacinate să se amestece cu vărsaţi, decît după ce a căzut posviţa de la broboane. KRETZULESCU, M. 129/15. Oile vacsinate să fie bine căutate 21dezile. LUCACI, M 81 /18. ia locul vacsinat se face o rană foarte uiită. id. ib. 82/22. Ţiind cu degetul arătător de la mîna stingă partea vaccinată, va scoate lanţeta. PARAB. 171/9, cf. LM, BABEŞ, O. A I, 129. 0 (Substantivat) Din an în an merge sporind numărul vacsinafilor. BULETIN, G. (1840), 180'/22. - Pl. : vaccinaţi, -te. - Şi: (învechit) vacinât, -ă, vacsinăt, -ă adj. - V. vaccina. VACCINATOR s. m. (Astăzi rai) Persoană care vaccinează. Cf. costinescu, lm, ddrf, barcianu, alexi, w. Fröhlich, vaccinatorul principatului. IORGA, L. II, 38, cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U„ CADE, DL, DM, DN’. 0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv). Medic vaccinator. COSTINESCU, cf LM. Comitetul Carantinelor a stabilit... instrucţiuni... cerînd înplus să numească... doctori vaccinatori. ARH. OLT. VID, 377, cf. DN3. -i - Pl. : vaccinatori - Din fr. vaccinateur. VACCINÂŢIE s. f (Astăzi rar) Vaccinai«. După un raport al direcţii sănătăţi, numărul vacsinaţilor (altoiurilor de vărsat) în acest an... a fost de 54700. CR (1829), 2822/22, cf NEGULICI. Altoirea cu vacţină sau vacţnaţa. POLIZU, H. 113/4, c£ ANTONESCU, D., PROT.-POP., N. D„ COSTINESCU, LM. A înlocuit variolizaţunea prin vaccinaţune, inoculînd limfa din veziculele de vaccin umanizat. EN(i. ROM. I, 130, cf. BARCIANU, alexi, w. Vaccinaţa preventivă în tuberculoză. ARH. OLT. V, 170. Ne-am întrebat dacă vaccinaţiunea prin substanţe chimice poate produce imunitatea. BABEŞ, O. A. I, 215. Variolizaţunea (nu vaccinaţunea), adică altoirea cu puroi de variolă, ... erea o operaţie destul de curentă la noi. ARH. OLT. Vffl, 376, Cf. CADE, DEX, DN3. -Pl. : vaccinaţi. - Şi: vaccinatiûne, (învechit) vacinăţie (NEGULICI), vacsinăţie, vacţinăţie s. f. - Din fr. vaccination, lat. vaccinatio, -onis, germ. Vakzination. VACCINAŢIUNE s. f. v. vaccinaţie. VACCINIC, -Ă adj. (Rar) Vaccinai (2). Cf COSTINESCU, DN3. - Pl. : vaccinici, -ce. - Din fr. vaccinique. VACCINOSTÎL s. n. (Rar) Instrument chirurgical folosit la vaccinare. încărcăm lanţeta sau vaccinostilul pe una din feţele lor cu vaccin, apoi vîrîm vîrful instrumentului în piele. BIANU, D. s. 778, cf. D. med., dn3. - Pl. : ? - Din fr. vaccinostyle. VACCINOTERAPÎE s. f. (Med.) Metodă de imunizare activă a organismului uman şi animal sau de tratare a unor boli prin administrare de vaccinuri (I 1). Vaccinoterapia se întrebuinţează pe o scară foarte întinsă, oferindu-ne posibilitatea de a pune organismul la adăpost. A. POP, CHIRURG. 835, Cf. LTR2, DL, DM, DER IV, 805, D. MED., M. D. ENC, DEX, DN3. - Din fr. vaccinothérapie. VACCINUIT s. n. (învechit, rar) Vaccinare. Vaccinuitul este lucrare foarte uşoară la a ei învăţătură (a 1835). ARH. OLT. vra, 377. ^ Pl. : ? 34 VACF -12- VACSÎN - Cf. v a c c i n a VACF s. n. v. vacuf. ^AcracÉsc, -EÂSCĂ adj. (Grecism învechit, rar) Bahic, de petrecere. Stihuri vachiceşti, adecă asupra beţiei. MUMULEANU, R. 60/1, cf 60/3, L. rom. 1964, nr. 5,4. - Pronunţat: vac-hi-, - Pl. : vachiceşti - Dinngr. βακχικό?. VACILĂ vb. 1.1 ή t r a n z. (în dicţionarele din trecut) A se clătina; a şovăi1 (ΙΠ 1), a ezita Cf pontbriant, d., COSTINESCU, LM, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W. - Prez. ind. : vacilez. - Din lat vacillare, fr. vaciller. VACILÂNT, -Ă adj. (Rar) Care se clatină; care şovăie1 (III 1), care ezită. Puseţiunea nafiunei noastre române, pe cît de consolidată şi îmbucurătoare se vedea, ... prin atîta de vacilante deveni, prin aceea că aceli legi... fură cu o singură trăsură de peană ignorate şi de totul delăturate (a 1867). bariţiu, c. m, 236, cf. costinescu, dn3. - PL : vacilanţi, -te. - Şi: (învechit) vacilănte adj. -Dinfr.vacillantCf.it vacillante. VACILĂNTE adj. v. vacilant VACILĂRE s. f. (Rar) Acţiunea de a v a c i 1 a şi rezultatul ei; (în dicţionarele din trecut) vacilaţie. Cf. pontbriant, d., costinescu. 0 F i g. Vedem că „l” se păstrase..., iar vacilarea în rostire, în timpul din urmă al păstrării lui, n-a scăpat urechii străine. DRÄGANU, ROM. 277. - Pl. : vacilări - V. vacila. VAOLATORIU, -IE adj. (învechit, rar) VariabU, oscilant; ezitant Cf. costinescu, lm. - Pl. : vacilatorii. - Din fr. vacillatoire, lat vacillator. VAQLĂŢIE s. f. (în dicţionarele din trecut) Vacilare. Cf PROT.-POP.,N. D., COSTINESCU, LM, GHEŢIE, R M, ALEXI, W: - PL : vacilaţii. — Şi: vacilatiûne s. f. COSTINESCU, LM, GHEŢIE, R M., ALEXI, W. - Din lat vacillatio, -onis, fr. vacillation. VACILAŢIUNE s. f. v. vacilaţie. VACIN vb. I v. vaccina. VACINĂL, -Ă adj. v. vaccinaL VACINĂRE s. f. v. vaccinare. VACINÂT, -Ă adj. v. vaccinat2. VACINĂŢIE s. f. v. vaccinaţie. VACINĂ s. f. v. vaccin. VÂCLĂ adj. (Prin sudul Munt) = oacără, v. o a c ă r (1). Cf. η XIV 65, com. din turnu- măgurele. - PL : vacle. VACMÂISTRU s. m. v. vagmistru. VACMISTRU s. m. v. vagmistru. VACS s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (în trecut) la unsul şau la lustruitul încălţămintei de piele şi al hamurilor ; p. e x t cremă de ghete; (regional) vics. Un şăpăşor cu vacs (a 1827). IORGA, S. D. vn, 262, cf L GOLESCU, C. Toate aceste amestecîndu-să fac un vacs bun. MANOLACHE DRĂGHICI, I. 113/10. Eu, după datoriile unui slugă practicii, înzestrat cu vacs şi cu perii, m-am aşezat pe capra trăsurei. MOZAICUL (1839), 380/27, cf. CIHAC, II, 442. Cizmele ia-le şi le fi cu vacs. BACALBAŞA, s. a. 1, 124, cf. DDRF, JAHRESBER. Π., 212, BARCIANU. Barbu îşi ficuse ghetele cu vacs. SĂM. i, ,234, cf. alexi, w., tdrg, resmeriţă, D„ NICA, L. VAM. 267, ŞĂINEANU, D. U„ CADE. Mochi a SCOS din fundul sacului cutii de vax. SADOVEANU, O. XII, 637, cf. SCRIBAN, D. Pentru... o cutie de vacs... încasează de trei ori preţul plătit. ARGHEZI, S. xm, 29. îţi dau lustru cu vax arăbesc. TUDORAN, P. 233, cf. LTR2, DL, DM, DEX. Merge în boltă şi cumpără două perii şi vacs. RETEGANUL, p. h, 19. ♦ P. e x t (învechit; şi în sintagma piele de vacs) Sortiment de piele pentru încălţăminte care se întreţinea cu vacs (1). Nu am fost vrednic a găsi frac, pantalon şi cibotă de vacs (a 1839). CAT. MAN. II, 449. Ogrămăjuie de cîfiva oameni cu... cisme de vacs... se juca cu ramure veni lîngă cîteva tinere. BOLLIAC, 0. 215. Ciubotele roşii şi galbine au dat pasul incälßmintelor de vacs. ALECSANDRI, O. P. 179. [Imineii] îi poartă oamenii bătrîni, bărbaţi; ai copiilor se cheamă imineuaşi, putîndu-se tocmi sau porunci şi din piele de vax, PAMFILE, I. C. 349. 2. F i g. (Familiar şi popular; depreciativ). Lucru, fapt vorbă etc. fără valoare, fără importanţă. Să nu-mi umbli dumneata cu vacsuri. D. ZAMFIRESCU, R. 9, cf. CADE. Această carte e un vax. SCRIBAN, D., cf. CĂLINESCU, E. O n, 215. Bordea a rămas cu ochii pe cele trei tablouri... — Pe toate trei ţi le iau! Pe toate trei! Deşi sînt nişte vaxuri. STANCU, R. a. 1, 173, cf. dex. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Exclamaţie car e exprimă nemulţumire, dezaprobare, desconsiderare etc. Se lovi în piept cu un domn căruia îi căzură ochelarii de pe nas. -Vacs! zise acesta, dîndu-se un pas înapoi şi uitîndu-se urît la Comăneşteanu. D. ZAMFIRESCU, R 7. Dacă vrei să judeci trebuie să aibi puterea de a te desface de nenumăratele prejudecăţi ce-ţi întunecă vederea. - Vacs! zise Milescu, vrînd să se scoale, id. ib. 152, cf PAMFILE, J. II, 172, SCRIBAN, D. A lucrat pe brînci. Ei şi? Vax! N-a ieşit nimic. GALAN, z. R. 102, Cf. DL, UDRESCU, GL. - Scris şi: vax. - PL : vacsuri. - Şi: (regional, 1) vox s. n. L. rom. 1973,45. - Din germ. Wachs. VACSĂRVASĂR s. n. v. vasărvag. VÂCSEM subst. (Maghiarism, prin Transilv. şi prin MaramOImplă1. Cf CANDREA, f. 41, alr i/ι h 14, alrmi/i h20. - PL : ? - Şi: voâcsem subst. alr i/i h 14, alrm i/i h 20. - Din magh. vakszem. VÂCSERVAGHEN s n. v. vasărvag. VACSINÂR s. m. (învechit rai") Persoană cai« vaccinează. (Atribuind calitatea ca un adjectiv) întrebuinţarea vacsinei... s-a urmat pînă acum cu cea mai mare siliriţă şi prin doctori de ocruguri şi prin alţi dintr-adins vremelniceşte orinduiţi doctori vacsimri, pre cît mijloacele au putut ajuta. BULETIN, G. (184.0), 180'/20. - Pl. : vacsinari. - Vacsină + suf -ar. VACSINĂT, -Ă adj. v. vaccinat2. VACSINĂŢIE s. f. v. vaccinaţie. VACSINĂ s. f. v. vaccin. VACSINUÎRE s. f. (învechit rar) Vaccinare. Vremea vacsinuirii cea mai nemerită este toamna. LUCACI, M. 82/13. - PL : vacsinuiri - Vacsină + suf. -uire. i VACS1N s. n. v. vaccin. 62 VACSÎNA -13- VAD1 VACSÎNÀ vb. I v. vaccina. VÂCSÎRVAS s. n. v. vasărvag. VACSOLÔG s. m. (Glumeţ) Om de nimic. Cf. COMAN, GL., FORM. CUV. I, 142. - Pl. : vacsologi. - De la vacs. VACŢINÂŢIE s. f. v. vaccinaţie. VACŢINĂ s. f. v. vaccin. VACÙF s. n. Aşezămînt religios musulman (2); proprietate a unui asemenea aşezămînt, provenită din donaţii şi scutită de dări; donaţie făcută unui astfel de aşezămînt. Acei bani sînt afierosiţi vacf la mănăstire (a. 1715). ARHIVA R Π, 8/16. De la o vreme împreună cu alt sat din cazaoa Ismailului... s-au făcutvacuf (a. 1803). uricariul, ni, 208/13. Ţara noastră se făgăduieşte ca să plătească, la vacuf pe tot anul (a 1803). ib. 209/14. Se folosesc din veniturile unui vacuf... a vreunei geamii. AR (1829), 382/46, cf. DDRF, şio II2, 127, TDRG, 1. BRĂESCU, M. 72, RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D. Pămîntul luat în stăpînire de către stat... s-a dat fondului religios (vacuf) pentru întreţinerea moscheelor şi a fundaţiilor de binefacere. IST. ROM. II, 809, cf 810. - Pl. : vacufuri. - Şi: (învechit, rar) vacf s. n. - Din tc. vakuf, vakf. VACUITATE s. f. (Livresc) Starea sau însuşirea a ceea ce este vid, gol. Cf prot. - pop., n. d., lm, alexi, w„ enc. AGR. I, 11, DL, DM, M. D. ENC., ROMÂNIA LITERARĂ, 1974, nr. 27,16/4, DEX, DN3. - Pronunţat: -cu-i- - Pl. : vacuităţi. - Din lat. vacuitas, -atis, fr. vacuité. VÂCUM s. n. v. vacuum. VACUOLÂR, -Ă adj. Specific vacuolelor, al vacuolelor; care prezintă vacuole, cu vacuole. Sistemul nervos central arată în substanţa sa cenuşie şi mai ales în măduvă o stare vacuolară. BABEŞ, O. A. 1, 135. Poate fi mai voluminos decît nucleul, cu aspect omogen, vacuolar, reticulat, striat sau formînd un fel de ghem. MARINESCU, P. A. 65, cf. M. D. ENC., DEX, DN3. - Pronunţat: -cu-o-. - Pl. : vacuolari, -e. - Din fr. vacuolaire. VACU0LĂ s. f. Cavitate în citoplasma celulelor în care se află o soluţie apoasă. Cf. ENC. ROM. Celulele nervoase prezentau formele de degenerescenfă...: unele sufereau o atrofie pigmentară adesea cu formaţiuni de vacuole. BABEŞ, O. A I, 165. în celulele cu vacuole apa pătrunde. LTR- ΧΠ, 554, cf. DL, DM, DER. Cînd se produce excitaţia, vacuola din aceste celule se fragmentează şi se colorează. FLORA R. P. R. m, 548. In afară de membrană... se mai pot observa: plastide, vacuole, botanica, 8, cf. d. med., m. d. enc., dex, dn3. 0 Vacuolă contractilă (sau pulsatilă, excretoare) = veziculă în celula protozoarelor, în care şe acumulează şi apoi ,se elimină substanţe de excreţie sau apă. Cf. ENC. ROM. Eliminarea din corp a produselor lichide de dezasimilaţie se face printr-o veziculă numită vacuolă pulsatilă (contractilă). ZOOLOGIA, 6, cf DER, D. MED., M. D. ENC. Vacuolă digestivă,= veziculă în celula protozoarelor provenită din înglobarea unei particule alimentare şi a unei cantităţi de apă. Această picătură, în care este înglobată hrana, alcătuieşte o vacuolă digestivă. ZOOLOGIA, 8, cf DER M. D. ENC. - Pronunţat: -cu-o-. - Pl. : vacuole. - Din fr. vacuole. VÂCUU, - UĂ adj. (Latinismn învechit) Vid (I 3). Cf PROT. -POP., N. D„ LM, ALEXI, W. - Pronunţat: -cu-u. - Pl. : vacui, -ue. Din lat. vacuus, -a, -um. VACUUM s.n. 1. (Fiz.) Vid (II 3). Cf. ENC. ROM., ALEXI, W., ENC. TEHN. I, 95. Praful este absorbit cu un exaustor..., care angrenează lîna în lungul axului, pentru a fi evacuată cu ajutorulpînzei transportoare... sau al unui tub cu vacum. IONESCU-MUSCEL, FIL. 426. Aparqte de presiune şi vacuum. NOM. MIN. I, 179, cf. LTR-, DL, DP, DM, M. D. ENC., DEX, DN3. OF i g Producerea unui vacuum, ... într-un spaţiu uman dat, creează un întreg şir de deveniri nouă şi caracteristice. PÂR van, i. f. 77. Vorbele n-au aici alt rost decît a căptuşi vacuumul intelectual. SCÎNTEIA, 1969, nr. 8183. Procesul de disoluţie a credinţei nu creează... un vacuum. CONTEMP. 1975, nr. 23, 4/4. 2. (în industria chimică) Aparat cu ajutorul căruia se concentrează o soluţie prin fierbere în vid, la temperaturi joase. Cf. dt, dl, dp, DM, dex, dn3. 0 (Atribuind calitatea ca un adjecti\) Aparat vacuum. LTR2. - Pronunţat: -cu-um. - Pl. : vacuumuri. — Şi: (rar) vâcum s.n. - Din (1) fr. vacuum, lat. vacuum, germ. Vakuum, (2) germ. Vakuum [apparat]. VACUUMARE s.f. 1. Procedeu de îmbunătăţire a calităţii betonului care constă în extragerea apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat, aplicînd pe suprafaţa lui panouri în interiorul cărora se face vid. Cf. ltr2, dp, sfc iv, 320, m. d. enc., dn3. 2. (Fiz.) Vidare. Cf M. D. enc., dn3 - Pronunţat: -cu-u-, - Pl. : vacuumări. - Vacuum + suf -are. VACUUMETRU s.n. v. vacuummetru. VACUUMMÉTRU s. n. Manometru de vid. Vacuumetre înregistratoare. NOM. MIN. I, 125. Cercetătorii... au realizat un nou tip de vacuumetru. CONTEMP. 1954, nr. 382,5/5, cf. marian-ţiţeica fiz i, 169, ltr2, dl, dp, dm, M. D. ENC., DEX, DN3 - Pronunţat: -cu-u-. -Pl.: vacuummetre. - Şi: vacuu-niétru s. n. - Din germ. Vakuummeter Cf. rus. n a κ y y m m c t p. VAD1 s.n. I. 1. Porţiune îngustă din albia unei ape curgătoare eu malurile joase şi cu apa puţin adîncă, prin care se poate trece cu piciorul, cu căruţa etc. de pe un mal pe altul; porţiune dintr-o apă (curgătoare) pe unde se poate trece, dintr-o parte în alta, cu barca, cu bacul etc. ; (învechit) ghecet. lacov la vad mearse... şi trecu toate a varece era a lui. PO 112/17. Au venit la un vad, unde au întrat în apă pănă în pîntecile calului. URECHE, L. 195, cf. MARDAR1E, L. 117/31. Mieleţkii hatmanul... se face într-o zi a cerca vadul la Prut să treacă. SIMION DASC., LET. 219. Au trimis de au cercat mai sus pre apă despre munte şi au aflat vad. M. COSTIN, O. 53. Să sui în car şi trecu Dunărea în vad. DOSOFTEl, V. S. octombrie 8778. Să să ducă la Cerneţi, să păzească vadul Dunării care trecea şăicile cu zaherea. IST. Ţ. R. 61. Călărime au pus de îmbe părţile la aripi, iară pedestrime au tocmit asupra vadului. N. COSTIN, L. 597.1-au mutat pe la marginile ţărîi, pe la vaduri, pe Nistru şi pe Prut îi aşedză. NECULCE, L. 149, cf. CANTEMIR, HR. 240, ANON. CAR. Un vad dă trecea peste Olt... s-au fost închis şi nu umbla. R. POPESCU, CM I, 536, cf LEX. MARS. 249. Cu vad Fig. Diversitatea materialurilor... ne sileşte să vagabondăm oarecum printre ele, să sărim de la un aspect la altul, să culegem flori cu parfumuri şi de culori deosebite, constantinescu, s. n, 73. - Prez. ind.'. vagabondez. - Şi: (învechit) vagabundâ vb. I. -Dinii', vagabonder. VAGABONDAGIU s. η. ν. vagabondaj. VAGABONDAJ s. n. Faptul de a umbla dintr-un loc în altul fără scop, fără ţintă; làptui de a duce viaţă de vagabond (2); situaţie, condiţie a unei persoane fără domiciliu, fără ocupaţie stabilă, fără mijloace de existenţă şi care trăieşte din expediente; (regional) vandraletiu, văndrăluială, văndrăluit. Ei sînt volnici a să tocmi la lucru şi depărtat de satele lor, dar pururea cu ştirea satului şi a stăpîmdui, pentru ca să se curme vagabondajurile. REGUL. ORG. MOLD. 1503/2. Aristocraţia... i-a asuprit mereu; atunci ei s-au pus pe vagabundagiu, pe hoţii şi răpiri. BARIŢIU, P A I, 233. [Administraţia] favorizează calicia, vagabondajul. KOGĂLNICEANU, S. a 85, cf. 161. Guvernul din urmă i-a eliberat iară spre vagabondaj. BOLL1AC, O. 252, Cf. PONTBRIANT, D., PROT. - POP., N. D. Viaţa lor se petrecea într-un neîncetat vagabundagiu la pînda vrăjmaşului. HASDEU, I. V. 72. Fură nevoiţi a se lăsa de vagabundagiul concherant. BARONZI, I. C. I, 247/5. Dacă mi s-ar întimpla să scriu ceva în voiaj, ţi-oi trimite productul vagabondajului meu. ALECSANDRI, s. 60, cf. COSTINESCU, ŞĂINEANU, ALEXI, W„ RESMERIŢĂ, D, CADE. Uitase zilele de foame, vagabondajul deznădăjduit cînd se strecura pe lîngă ziduri ca un cîine alungat. C. PETRESCU, C. v. 163, cf. SCRIBAN, D. Autorităţile au început să-l încolţească pentru vagabondaj. CĂLINESCU, C. O. 20. Istorii de vagabondaj... mă încîntau prin ineditul lor şi-mi stîrneau un sentiment de simpatie pentru „oameniipierduţi", id. ib. 239. cf. DL, DM, PR. DREPT, 709, DER, M. D. ENC., DEX, dn3. 0 Fig. Anecdotica operii este numai o schemă la care şi-a limitat începutul şi sflrşitul unui vagabondaj în absolut. CONSTANTINESCU, S I. 91. - Pl. : (rar) vagabondaje şi vagabondajuri. — Şi: (învechit) vagabondâgiu (prot. - pop, N D„ costinescu, şăineanu), vagabondâgiu (pl. vagabundagiuri, PONTBRIANT, D.), vagabundâj (ENC. ROM. IU, 1185)s.n. - Din fr. vagabondage, it vagabondaggio. VAGABONDANT, -Ă adj. (învechit rar) Caracteristic vagabondului (2). (F i g.) Tu nu vei urmări viaţa vagabondan-tă a slujbelor, nu-i aşa? bolintineanu, O. 406. - Pl. : vagabondanţi, -te. - De la vagabonda, după modelul unor cuvinte ca palpitant, penetrant. VAGABONDARE s. f. Acţiunea de a vagabonda şi rezultatul ei; (învechii, rar) vagabondat. V. hoinăreală, peregrinare (2), p r i b e g i r e (2). Nu aveau cîmpia infinită din Muntenia... pentru vagabondarea cu turmele şi hergheliile lor. PÂRVAN, G. 430, cf. 36. Pornită de la vagabondare şi nepăsare, viata lui... s-a statornicit repede. LOVINESCU, M. 18, cf. G. M. ZAMFIRESCU, SF. Μ. N. I, 239, Cf DL, DM DEX, DN3. - Pl. : vagabondări. - V. vagabonda. VAGABONDAT s. n. (învechit, rar) Vagabondare. Trebuie să încep a lucra mereu, însă abia acu sosiu şi simţ secul şi greul de a lucra zi şi noapte. Deprinderea de vagabondat şi singurătatea! C. A. ROSETTI, N. I 8. - V. vagabonda. VAGABÔNT s. m. v. vagabond. VAGABUND, -Ă adj., s. m. v. vagabond. VAGABUND vb. I v. vabagonda. VAGABUNDÀGIU s. n. v. vagabondaj. VAGABUNDÂJ s. n. v. vagabondaj. VAGÂL, -Ă adj. Care ţine de nervul vag2, privitor la nervul vag2. Cf. D. MED. n, 697, dn3. - Pl. : vagali, -e - Din fr. vagal. VAGANT, -Ă adj., s. m. (Livresc) 1. Adj. Vagabond (1). Cf COSTINESCU, ENC. ROM. Ioanide e cleric vagant, fără domiciliu fix. - Nu, domnule, observă Gaittany, are locuinţă! CĂLINESCU, B. I. 10. îşi prelungeşte perioada de „ manifest liric’’... prin afirmarea unei psihologii a poetului damnat şi neînţeles, trăind în marginea societăţi...; psihologie neîndoielnică de boem vagant, nesatisfăcut cu starea lui. CONSTANTINESCU, S. Π, 324, cf. M D. ENC., DN3. 2. S. m. (în evul mediu, în Europa apuseană) Student călător care circula de la o universitate la alta; poet rătăcitor. V. g o 1 i a r d. Cf. ENC. ROM. E cu putinţă ca poetul să se gîndească în privinţa „isonului’’ horum-harum la recepţia goliardică a novicelui în asociaţia studenţească, întrucit latinităţile de vaganţi... vin dintr-un cîntec studenţesc. CĂLINESCU, O. XII, 422, cf DEX-S. - Pl. : vaganţi, -te. - Din (1) fr. vagant, lat. vagans, -ntis, geim. vacant, (2) germ. Vagant VÂGĂ s. f. 1. (Bucov.) Cumpănă, cîntar, basculă Cf. a VI 3, LEXIC REG. 111, GLOSAR REG. 2. (Transilv.) Pîrghie care serveşte la ridicarea sau la deplasarea unor greutăţi; (regional) vav. Com. din TRANSILVANIA, cf. ALR Π/I h 293/64, ALR SN n h 617/53. 3. (Prin vestul Mold.) Orcic de care se prind şleaurile3 calului prăştier. Cf GLOSAR. REG. - Pl. : văgi şi vaghe (alr sn ii h 617/53). - Şi: vag subst DR. ni. 1091, com. din transilvania. - Din germ. Waage. / VAGAU s. n. 1. (Prin nord-vestul Transilv.) Daltă (folosită de fierari). Cf. scl 1959, 218, alr sn n h 546, alrm SNih366. 2. (Regional; în forma hagău) Tîmăcop (Borşa). Cf. SCL 1959, 218, alr sn I h 27/362. 3. (Regional; în forma văgău) Pînză (III 5) (la seceră) (Vălcani - Snnicolau Mare). CT ALR Π 5 042/47. - PI. : vagauă. - Şi: văgau (alr Π 5 042/47; pl. văgăie, ib.), haeau (alr sn I h 27/362; pl. hagauă, ib.) s. n. -Din magh. văgo. VAGHÎN s. n. v. vagin. VAGHINÂL,-Ă adj. v. vaginal. VAGHÎNĂ s. f. v. vagin. VAGIN, -Ă s. n., s. f. 1. S. n., (astăzi rai) s.f. Porţiune a aparatului genital feminin în formă de canal cilindric, musculos şi membranos, care leagă vulva de uter; (învechit) văgăună (Π1), (regional) născătoare (v. n ă s c ă t o r 11). O moaşă... a simţit pe dinlăuntru vaghinii... părţi rătunde d-ale copilului. mn (1836), 912/4. Gaura trupului... este un canal (vaghina...)... strîmt. MEŞT. MOŞ. 11/13. Vaginul sau ţeava 119 VAGINAL -21 - VAGMISTRU pe care trece rodul cînd este să iasă afară. KRETZULESCU, A. 10/18. Mitra... se ţine în locul ei prin ligamenturile cele rotunde... şi prin vaghinul dasupra căruia... se află. id. ib. 340/27, cf. ISER, MAN. Sănăt. 370/10. Se va muia un burete... în remediurile prescrise mai sus şi se va băga în vajina mitrei. PARAB. 206/6. Art[era] vaginală vine de la umbilicala, se ramifiază în toată vagina. POLIZU, P. 161/33, cf. 128/31, TURNESCU, C. 90·, PROT. -POP-, N. D. La femele există o simptomă foarte proprie a înlesni diagnostica maladiei: aceasta este coloraţiunea particulară a vaginei. I. IONESCU, D. 483, cf. COSTINESCU, LM. Vagina nu este un canal drept cu păreţi netezi, arhiva, II, 228, cf. ENC. ROM., ALEXI, W., BIANU, D. S. Pereţii vaginei sînt formaţi de un strat gros de fibre musculare netede. ENC. ÀGR., cf. BELEA, P. A. 260, DL, DM. Vaginul se află deasuprâ rectului şi dedesubtul vezicii urinare. DER. Cînd se ia temperatura în rect sau vagin, termometrul se unge cu vaselină. ABC SÂN. 159, cf D. MED., M. D ENC., DEX, DN3. 2. S. f. (Supect; sens etimologic) Teacă (1). Cf. PROT.-POP., N. D„ LM. 3. S. f. (Bot.) Teacă (la frunză). Frunzele nutritoare... pot· fi... complecte cînd au vagină (teacă), peţiol şi limb şi necomplecte dacă lipseşte una din aceste părţi. ENC. ROM. Π, 478, cf. 597, 850. La dicotiledoane... vagina totuşi nu este complectă. GRECESCU, FL. 5. Foile răsar prin choră de fascicule ce constituiesc un guler sau vagină de oarecare lungime împrejurul membrului caulinar. id. ib. 8. Foliolele rotunzii, dentate, auriculele vaginelor frunzei scurte, întregi. PANŢU, PL. 257, cf. ENC. AGR. li, 616, in, 314. Frunze de 20 - 30 cm lungime, glabre, la bază cu vagină umflată şi cu cîte 2 ghimpi. FLORA R. P. R. V, 246. Frunze alterne... cu nervaţiunepenată sau palmată... cu vagina (teaca) de obicei bine dezvoltată, ib. vi, 326. Frunze de obicei alterne cu vagine bine dezvoltate. PRODAN-BUIA, F. I. 347, cf 599, DN3. - Pl. : vagine şi (rai·, n., 1) vaginuri (DEX, DN3). - Şi: (învechii, 1) vagliină s. f, (învechit, iar, 1) vaghin s. n. vajină s.f - Din (1) lat. vagina, fr. vagin, (2,3) lat. vagina. VAGINAL, -Ă adj. 1. Care aparţine vaginului (1), al vaginului. Ţesătura vînoasă cea vaginală este alcătuită de o mulţime de vine împleticite. KRETZULESCU, A. 429/9. Cf. 220/9, 390/15. Art[era] vaginală vine de la umbilical, se ramifiază în toată vagina. polizu, p. 161/32, cf. 198/28, PROT. - pop., n. d., costinescu, LM. Mucoasa vaginală formează o mulţime de plici şi plicuşoare. ARHIVA, Π, 228. Relaxările păretelui vaginal pot da naştere la prolapsul vezicei. ENC. ROM. III, 1185. Caillot a obţinut vindecarea prin cauterizarea mucoasei vaginale. ENC. VET. 503. De la plexul vaginal... merg filete sensitive la mucoasă; filete motrice la muşchi enc. AGR. v, 803. Alcalinitatea secreţiei vaginale, la vaci, creşte cu vîrsta. PARHON, B. 27. Spălaturile vaginale se fac mai ales la femeile bolnave, care prezintă diferite secreţii... genitale, belea, p. A. 223, cf. dl, DM. Mucoasa vaginală este inflamată. ABC. SĂN. 361, cf. 380, M. D. ENC., DEX, DN3. 2. (Anat.; în sintagma) Tunică vaginală = membrană seroasă care înfăşoară testiculul şi epididimul. Tunica vaghinală... este subţire, transparentă. KRETZULESCU, A. 329/29, cf. 330/3, dn3 1130. - Pl. : vaginali, -e. - Şi: (învechit, iar) vaghinal, -ă adj. - Din fr. vaginal. VAGINALITĂ s. f. (Med.) Inflamaţie a tunicii vaginale ( v. v ag i n a 1 2). Cf D. MED., DN3 -Pl. '.vaginalite. -Dinfr. vaginalite. VAGINÂNT, -Ă adj. (Bot.; despre frunzele unor plante) A cărei vagină (v. v a g i n 3) înfăşoară total sau parţial tulpina ori ramura. Frunze peţiolate, toate emergente şi de aceeaşi formă,... cu segmente capilare, divergente, rigide, de circumscripţiune suborbiculară, cu baza peţiolului vaginantă. BRANDZA, FL. 15. Frunze în general lungi; cele inferioare şi bazale lanceolate...; cele tulpinale asemănătoare, dar mai înguste, puţin descrescente în sus, la bază puţin vaginante. FLORA R. P. R. IX, 253.Tulpina neramificată, unifloră... cu 2 articule, primul lung de 1,5 cm, de la baza căruia porneşte o frunză vaginantă lungă de 4,5 cm şi lată de 7 mm. ib. XI, 467, cf PRODAN - BUIA, F. I. 22, DN3 - Pl. : vaginanţi, -te. - Din fr. vaginant VAGINĂT, -Ă adj. (Bot; despre frunzele unor plante) Care are vagină (v. v a g i n 3), cu vagină. Cf LM. La dicotiledoane, speciile ce au foile vaginate nu sînt decît puţine. GRECESCU, FL. 5, cf. 19. Frunze tulpinale mijlocii vaginate, cu foliole mai înguste, mai alungit cuneate, adînc dinţat sedate. FLORA R. P. R. VI, 475. Frunze foarte mari... dinţate, cit nervuri groase. Peţioli lungi, cu baza vaginată, păroasă, ib. νπι, 426, cf. 447. - Pl. : vaginaţi, -te. - Din fr. vagine. VAGINISM s. n. Contracţie spasmodică dureroasă a muşchiului constrictor vaginal (1). Contracţiunile sfincterului vaginal cînd sînt exagerate se numesc vaginism. ENC. ROM. ΙΠ, 1185,cf. ABC SĂN., D. MED., DEX, DN . - Dinfr. vaginisme. VAGINITĂ s. f. Inflamaţie a mucoasei vaginului (1). Cf. COSTINESCU, LM. Tratamentul vaginitelor în orice caz trebuie să fie antiseptic. ENC. ROM. ni, 1185, cf. ENC. vet. 82. între bolile care dau aceste tulburări amintim cistitele..., vaginitele, metritele şi anexitele. belea, P. a. 510, cf. DL, DM, DER. Pentru prevenirea vaginitei se cere o riguroasă respectare a regulilor de igienă genitală şi sexuală. ABC SĂN., cf. D. MED., M. D. ENC., DEX, DN3. <> (Med. vet.) Vaginită granuloasă (sau contagioasă) = boală contagioasă, la vaci, caracterizată prin inflamarea mucoasei vaginului (1) şi prin apariţia pe mucoasă a unor granulaţii. Cf. enc. vet. 502, enc. agr. Agentul patogen al vaginitei grartuloase nu este... cunoscut. DER. - Pl. : vaginite. - Din fr. vaginite. VAGINORAGÎE s. f. (Med.) Hemoragie vaginală (I). DN3 - Pl. : vaginoragii. - Din fr. vaginorragie. VAGINOSCOPÎE s. f. (Med.) Examinare a cavităţii vaginale (1) cu ajutorul endoscopului. Cf. dn3, dex-s. - Pl. : vaginoscopii. - Din fr. vaginoscopie. VAGINULA s. f. Corolă a compozeelor în formă de tub. DN.3 - Pl. : vaginule. - Din fr. vaginule. VAGMAISTRU s. m. v. vagmistru. VAGMISTRU s. m. 1. Grad militai' în ierarhia subofiţerilor de cavalerie sau de. artilerie, în armata din trecut, superior celui de sergent şi inferior celui de plutonier; persoană care avea acest grad. Au şi întorsu pe atamanul înapoi, şi cu vahmistru cu donţii... şi au purces în gios pre la Focşani. NECULCE, L. 373. Şiret de aur pentru vahmaisteri la guler şi mînîci. REGULAMENT, 30/15, cf 26/12, I. GOLESCU, C., ALB1NEŢ, M. 74/11. Cu milostivire înaintim... pe vahmistrul Manoli Ţară la rang de cornet. BULETIN, F. (1843), 14'/8, cf. REGUL. ORG. 472/7. Este un vacmaistru de o intellginß şi activitate rară. I. IONESCU, D. 535, cf. CIHAC, II, 443. Vacmistre! Să aducă pe Brutus din grajd! BACALBAŞA, S. A. I, 197, cf. MÎNDRESCU, I. G. 99, JAHRESBER. II, 212, X, 217, 130 VAGOHiD -22- VAGÔN ARHIVA, XV, 405. Vagmistrul comandă luarea pasului de marş reglementar. SANDU-ALDEA, u. P. 130, cf TDRG,J RESMERIŢĂ, D., DR. IV, 1046, ŞĂINEANU, D. U., CADE. Ia pofteşte mai aproape, zise rînjind un vagmistru c-o musteaţă roşie, bîrzoiată. MIRONESCU, S. 4. {Ofiţerul] a înaintat chipeş... însoţit de un vagmistru. BRĂESCU, a. 148. Eşti un papă-lapte, să faci bine şi să asculţi de vagmistru. VOICULESCU, P. n, 141. Sublocotenenţii... alergau în toate părţile dînd porunci, vagmiştrii cu mustăţile mari se mişcau legănîndu-se. SADOVEANU, O. II, 18, cf. SCRIBAN D. Fu trimis în goană la Obor un vagmistru călare. CAMIL PETRESCU, O. II, 646. Din meşteşugul instrucţiei ostăşeşti şi din ghionturile pe sub filei ale vagmiştrilor învăţase... ce... însemna un domn general, v. ROM. februarie 1954, 9, cf. dl, DM, SCL 1958, 240, DEX. ♦ (Regional, în trecut; în forma vacmaistru) Subofiţer de jandarmi (Frătăuţii Vechi - Rădăuţi). L. ROM. 1960, nr. 3, 81. 2. (în dicţionarele din secolul trecut) Ofiţer însărcinat cu conducerea unui convoi militar. Cf. costinescu, şăineanu, BARCIANU. - Accentuat şi: vâgmistru. TDRG, cade, SCRIBAN, D. -Pl wagmiştri. - Şi: (învechit) vacmâistru, vahmaister (accentul necunoscut), vahmăistru (CIHAC, Π, 443, mîndrescu, i. g. 99,105, jahresber. ii, 212, x, 217, tdrg), văhmistru (accentuat şi vahmistru, cade), vahtmăister (eustatievici, i, ' 117/26, i. golescu, c.), (învechit, rar) vagmaistru (COSTINESCU; accentul necunoscut), vacmistru, vahméister (regulament, 26/12, 33/13), vahtmeistru (albineţ, M. 74/11 ; accentul necunoscut) s. m. - Din rus. BaxMHcrp, germ. Wachtmeister. - Pentru sensul 2, cf. şi germ. Wagenmeister. - Vagmaistru, dupăfr. vaguemestre. VAGOHID s. n. (Maghiarism regional) Abator. Cf. LEXIC REG. 13, MAT. DIALECT. I, 46, 102. —Pl. : vagohide. — Şi: bogovid s. n. LEXIC REG. 13. - Din magh. vâgohid. VAGÔN s. η. 1. Vehicul cu sau fără autoprbpulsie, care circulă pe şine (3) şi care este folosit la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. Un convoi de vagoane pleacă de la Paris la Tours. ELEM. ALG. 78/23. Acum numai prin ceva apă încălzită poate să se primble odată 400 şi 500 de oameni în 10 sau 15 vagoane (trăsuri) mari cu o iuţeală de 4 poşte pe oră! BARASCH, M. III, 133/15. Vrednic de mirare este a vedea un tren (şir de vagoane) călătorind ca săgeata. CALENDAR (1856), 41/9. Ne-am suit în vagon şi: mînă, băiete! NEGRUZZI, S. I, 324. Vagoanele cu roate umblu pe drumu de fer. ISIS (1859), 88‘/37. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat. GHICA S. 2. Mă suii în vagon şi începui călătoria. FILIMON, Ο. II, 57, cf. ANTONESCU, D„ COSTINESCU, LM. Ne-am suit în vagon cu tofii. CARAGIALE, O. I, 73. Trei bătăi de clopot, un şuier lung, jalnic, lanţul de vagoane se urneşte. VLAHUŢĂ, S. A II, 613. întregul şirag de vagoane începu a se urni greoi. CONTEMPORANUL, VI„ 378, cf DDRF, Ş/iNEANU, ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W. Au cucerit cu desperare un loc în vagoanele ticsite. IORGA P. A Π, 378. Ajunse într-un vagon în care erau tot străini, AGÎRBICEANU, A. 42, cf. CADE. Trenul era compus numai din cîteva vagoane. REBREANU, R. II, 212. Am plecat, în ajun, într-un vagon plin de lume. BACOVIA O. 246. Numai de-ar sosi mai repede vagonul cu mobile. C. PETRESCU, C. v. 11. Să se comunice în ce vagon se află arestatul. POPA v. 211. Vagonul... se umpluse de lume. VOICULESCU, P II, 212. In vagôane nu mai putea răzbate nimeni. SADOVEANU, O. xxi, 42, cf. SCRIBAN, D. Pentru accesul în vagoane s-a prevăzut cîte o staţie. ENC. tehn. I, 346. Ne deterăm şi noi jos din vagon. ARGHEZI, S. XVI, 67. Întins pe banchetă în vagonul gol, Tudorel dormi pe spate. CĂLINESCU, B. I. 144. Trenul... e format din vagoane largi. RALEA, S. T. I, 316. Vagonul... s-a răsturnat peste niacazuri. TUDORAN, O. 40, Cf. LTR2, DL, DM, SFC 1, 199. Sublocotenentul urcă scările unei platforme dintre vagoane. BĂNULESCU, I. 83. La ferestrele vagoanelor se iviră rhipurile... călătorilor. ROMÂNIA literară, 1970, nr. 107, 17/1, cf. m. D. ENC., DEX, DN5. Pi deasupra şi-n vagoani, Stau soldaţii milioani. FOLC. MOLD. u, 182. 0 (Urmat de determinări care indică felul, destinaţia etc., formează, de obicei, împreună cu determinarea, diverse sintagme sau compuse). Im lungimea acestor linii se mai adaugă... 110 locomotive (sau o locomotivă de fiecare 9 kilometri) şi... 500 vagoane (cîte un vagon de persoane şi trei de mărfuri) de fiecare 2 kilométré. GHICA S. 451. Wagoanele drumului de fer scutură foarte mult. CONV. LIT. H, 65. Sfirşind vizitarea oraşului Nima, ne suim iară în vagonurile drumului de fer şi după o călătorie de 6 ore... sosim noaptea la Marsilia, alecsandri, O. P. 288. Visa un loc călduros într-un vagon de dormit. CARAGIALE, O. IV, 90. De la Dresda încolo au vagon-restaurant pînă la Viena... De la Bitterfeld, iar oarbă împrejurare: wagon-resta-urant!- iar viţiul! id. ib. VII, 23. Un tren minuscul... avîndun singur vagon de persoane. IORGA, P. A. I., 146., cf BRĂTES-. CU - voineşti, p. 17. Vagoane-restau-rant, salon şi de dormit pentru orice fel de cale. NICA, L, vam. 263. Stam în vagonul-restaurant la o masă. Μ I. caragiale, C. 159, cf. CADE. Vedeţi din fereastra vagonului-restaurant, pe perspectiva dogorită şi mănoasă, cîte un snop pus în picioare. GALACTION, A. 413. Te-am văzut eu ce serviabil erai cu ea în vagonul-restaurant. CAMIL PETRESCU, T. ΠΙ, 242. Ne urcăm în tren; urmează amănunte de drum, peisajul, vagonul-restaurant, vagonul de dormit. C. PETRESCU, î. II. 258. Apă minerală frapată, la vagonul de dormit. TEODOREANU, Μ. Π, 201. Cărţile erau în fundul cufărului la vagonul de bagaje, id. ib. 213. Cu livretul acela am călătorit gratis în vagoane de clasa întăia. SADOVEANU, O. XXI, 355. Conducătorul dispune de o cabină... la un nivel superior vagonului de pasageri. ENC. TEHN. I, 346. Vagoane de mărfi, de cale normală, acoperite. NOM. min. i, 109. Trenul de noapte... are vagon poştal. ARGHEZI, S. xvii, Al. Mergeam... confortabil instalaţi în wagonul-restaurant. PERPESSICIUS, M I, 129. Stă... la fereastra vagonului de dormit. VINEA, L i.,90. Vagoanele de călători sînt echipate cu flrînă automată cu aer comprimat. LTR2. Toate vagoanele-cisterne trebuie să fie echipate cu frînă de mînă. ib. Am luat micul dejun în vagonul-restaurant. T august 1964, 58, cf FORM. cuv. i, 45, 54. îmi amintesc un drum cu vagonul de marfă. ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr. 19, 3/2. 0 (învechit, rar; calc după fi'. wagon-lit) Vagon-pat = wagon-lit. Iţi pui paltonul căpătîi, te lungeşti pe canapeaua de catifea roşie sau în vagonul-pat, dormi ca acasă vreo nouă ceasuri. GHICA S. 239, cf CADE. Vagon (de) clasă v. c I a s ă. Vagon direct v. d i r e c t. Casă (sistem) vagon sau (rar) casă în vagon = casă ale cărei încăperi se înşiră una după alta asemenea compartimentelor unui vagon de tren. Acest tip primeşte numele... de „casă vagon", arh. OLT x, 68. Casa mătuşei ei este sistem „vagon", camil PETRESCU, U. N. 168. Capitala s-a acoperit cu vremea cu case, unele modeste, în vagon, destinate a fi date cu chirie micii burghezii. CĂLINESCU, C. O. 190, cf. DL, DM. Erau şi cîteva case mai arătoase „sistem vagon", adică cu două, trei camere la şir. MAGAZIN IST. 1967, nr. 6, 16, cf. DEX, DN3. OExpr. (Argotic) Suit în vagon = (despre oameni) mîndru, fudul. Cf BUL. FIL. IV, 130. ♦ (De obicei cu determinări introduse prin prep. „de”) Cantitatea de încărcătură conţinută într-un vagon (1), care serveşte şi ca unitate de măsură. Se poate totuşi evalua - numai exportul Răşinariului... - la 7-10 vagoane (cireşe cam 250 ht). PĂCALĂ, M. R. 280. Un singur cal... ar fi de ajuns ca să tragă chiar în susul apei pînă la o jumătate vagon de peşte. ATILA, P. 147. Producţiunea agricolă, evaluată ...la aproximativ 15 mii vagoane diverse cereale, nu îndestula în întregime trebuinţele populaţiei. GOLOGAN, C. P..20. 110 000 vagoane de alimente... au fost transformate în alcool. MARINESCU, P. A 127. Am autorizaţia consiliului pentru 20 000 de vagoane de grîu. titulescu, D. 70. Zece vagoane de nuci la Arad cu 15 mii de lei vagonul, camil PETRESCU, T. I, 422. La trioare s-au dat peste 30 vagoane. SADOVEANU, O. XX, 76. De pe cele zece mii de hectare noi am putea scoate vagoane de orez. V. rom. iulie 1954,119. Ai opt vagoane de cherestea? TUDORAN, P. 166, cf. dl. dm, m. d ENC., DEX, DN3. Un vagon de lemne. O. BÎRLEA, A. P. II, 496. 132 VAGONAR -23- VAI1 2. Vehicul rutier, fără autopropulsie, cu tracţiune animală sau tractat mecanic, folosit la transportul mărfurilor, al persoanelor etc. V. camion, remorcă (1), rulotă (2), tr a m c a r. Stau singur lîngă vagonul ambulant, in care doarme, în lumină, o atletă comediantă ostenită. BACOVIA, o. 215, cf. LTR2. - Scris şi: (învechit) wagon - Pl. : vagoane şi (învechit, rar) vagonuri. - Şi: (regional) vâgôn (pl. văgoane, alr u 2 581/365) s.n.ib. - Din fr. vagon, wagon, germ. Waggon. VAGONÄR s. m. (Regional) Muncitor care lucrează la transportul lemnelor cu vagoanele (1) (Borca - Borsec). Cf. BUL. FIL. VII-VIII, 271. - Pl. : vagonari. - Vagon + suf. -ar. VAGONÂŞ s. a (Regional; la căruţă) Coş (de scîndură) (Vicovu de Sus — Rădăuţi). Cf.. glosar reg. - Pl. : ? - Vagon + suf. -aş. VAGONÉT s. n. Vehicul (basculant) care circulă pe şine (3) (cu ecartament îngust), de obicei fără autopropulsie, folosit pentru transportul materialelor şi al oamenilor în mine, la lucrări forestiere, pe şantiere etc. Cf. şăineanu, enc. rom. iii, 1185 .Femei duc pietrele cu vagonete. IORGA p. A. I, 97. Pe la spatele grădinii, trec vagonetele cu cărbuni de la mină. BRĂTESCU-VOINEŞTI, ap. CADE, cf. resmeriţă, D. Vagoane... pentru industria forestieră şi pentru lucrări de terasa-ment, vagonete, bascule — Decauville şi trucuri. NICA L. VAM. 263. S-au dus pe un vagonet condus de doi cantonieri. BASSARABESCU, V. 225. Vagonete, care grele şi automobile urcă şi coboară veşnic. GALACTION, O. 314. Lingourile se transportă de la oţelărie la laminoare, cu ajutorul vagonetelor. IOANOVICI, TEHN. 140. Duceau vagonetele din cariera de lîngă Tulcea-n port. SIMIONESCU, F. R. 180, cf. ENC. AGR. IV, 255, BUL. FIL. VI, 58, SCRIBAN, D., NOM. MIN. I, 46. Vagonetele le duc în lungul liniei ferate. BOGZA C. o. 255. Lincolnul se opri... pe o terasă înghesuită de cuburi de granit, de stive de grinzi şi vagonete împinse pe linii înguste de lucrători goi pînă la brîu. VINEA, L. II, 174. Circulaţia vagonetului pe linie se face sub directa supraveghere a şefului de echipă. LTR1, cf. DL. Bolovanii de minereu, pe care trebuia să-i împing spre gura prin care cădeau în vagonefi, mi se păreau că sînt nu din plumb, ci din pîslă. PREDA C. 1. P. Π, 62, cf. ARVINTE, TERM. 102, DM, DER. Vagonefii încărcaţi cu cărămizi... sar de pe şine. ROMÂNIA literară, 1973, nr. 1, 6/1, cf. M. D. ENC., DEX, DN3, FD I, 170, L. ROM. 1968,409, cl 1968, 83, cf. alr ii 6 424/531, 886. ♦Vehicul de funicular folosit la transportul materialelor. încărcarea vagonetelor se face numai în stafii, fără deplasarea lor pe verticală, ltr2 viii, 393, cf. DL, DP, DM. A găsit un defect la trenul de roţi de la vagone fii unui funicular. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4843, cf DEX. - Pl. : vagonete şi (rar, m.) vagoneţi. - Şi: (regional) vagonétâ s. f. bul. fil vi, 58, Sfc iv, 85, dn3, fd i, 170, l. ROM. 1966,277. -Din fr. vagonet, wagonnet VAGONETĂJ s. n. (Rar) Transport cu ajutorul vagonetelor. Cf. dl, dm, dex, dn3. -Pl. : ? -Vagonet + suf. -aj (dupăfr. wagonnage). VAGONETAR, -Ă s. m. şi f. (Rar la f.) Muncitor care lucrează la încărcarea şi la transportul materialelor cu vagonetul în minele de cărbuni, de sare, în carierele de piatră, pe şantierte etc.; (regional) rîznar, rîznaş. Cf. NOM. PROF. 9. Este vagonetar într-o mină de cărbuni, ap. iordan, L. R. a. 163, cf BUL. FIL. vii - viii, 271. Vagonetarii fug spre malul Dunării. CONTEMP. 1949, nr. 180, 2/1. Fusese angajat vagonetar la mina Petrila. BOGZA V. J. 26, cf. LTR2, DL, DP, DM, SCL 1958, 254, SFC I, 83. Vasilică Ion, un vagonetar slab, cu vorba îngînată. barbu, ş. n. II, 249, cf. M D. ENC., DEX, DN3, F. D. I, 171, 172, FOLC. TRANSILV. 1, 358. 0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Se interzise ca lucrătorii vagonetari să se aşeze pe vagonetele goale. PREV. ACC1D. 71. —PL : vagonetari,-e. - Vagonet + suf. -ar. VAGONÉT s. f. v. vagonet VAGOTOMIE s. f. (Med.) Intervenţie chirurgicală care constă în secţionarea trunchiului principal sau a ramurilor nervului vag, practicată în ulcerul duodenal. Cf. der, d. med., M. D. ENC., DEX, DN3. -Pl. : vagotomiî - Din fr. vagotomie. VAGOTONIE s. f. (Fiziol.) Stare de dezechilibra a funcţiunii sistemului nervos vegetativ, datorată creşterii exagerate a activităţii nervului vag. Cf. der, d. med., m d. ENC., DN3, DEX-S. —Pl. : vagotonii. -Dinfr. vagotonie. VAGUÎ vb. IV. R e f 1. (Prin Bucov.) 1. (Despre cai) A se echilibra în hamuri, astfel încît efortul să fie egal distribuit. Cf ARVINTE, TERM. 43. 2. ,A se cumpăni”, lexic REG. 1ll,cf. SFC iv, I41. -Prez. ind.: ? -Vagă + suf. -ui. VAGULÂŢIE s. f. (în dreptul roman) Somaţie făcută unui martor de persoana care îl citează pentru mărturie. Cf DN3. -Pl. : vagulaţii. - Din lat. vagulatio, - onis, fr. vagulation. VAH interj. (învechit; în corelaţie cu a h) Exclamaţie care exprimă durere, mîhnire. V. v a i1 (a). Iară ah, iar vah, iar ai, ■iar vai! cantemir, i i. ii, 161, cf. drlu. Ah!... vah!... săriţi,... alergaţi....! alecsandri, t. 492, cf. 92, 107, ddrf, TDRG, CADE, SCRIBAN, D., DM, DEX, ZANNE, P. VIII, 26. 0 (Substantivat, n.) Nespus ah şi vah din focata-i inimă ieşiia. CANTEMIR, I. I. Π, 218. —Cf. ngr. β ά χ, te. v ah. VAHMAISTER s. m. v. vagmistru. VAHMAISTRU s. m. v. vagmistru. VAHMÉISTER s. m. v. vagmistru. . VAHMISTRU s. m. v. vagmistru. VAHÔD s.n. v. vohod VAHÔD s.f. v. vohod VAHTMÂISTER s. m. v. vagmistru. VAHTMEISTRU s. m. v. vagmistru. VAHZANGÎU s. m. (Regional) Crescător de vite, în special de cai (Izvoarele -Băileşti). Cf. arh. olt. vi, 108, DR. v, 66.239. »- Pl. : vahzangii. - Şi: vazhangiu (DR. v, 239), vrazhangiu (ib. 66) s. m. - Etimologia necunoscută. VAI1 interj. Exclamaţie care exprimă diferite reacţii sau stări afective: , a) Exprimă durere, suferinţă, deznădejde, mîhnire, amărăciune. V. a h! au! a o 1 e u! o2 (2 e)! of (la)! vah! v a i d e (a)! valeu (a)! Ce multă nevoie şi becisnicie, pentru 153 VAI1 -24- carea să ne văietăm, vai, foc şi pară. CANTEMIR, 1. I. I, 152, cf. LEX. MARS. 189, LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU. Vai! din ziua cea de vară Cînd, prin luncă rătăcit, Cîntai Doina de iubit... Sufletu-mi s-au învrăjbit! ALECSANDRI, P l, 9, cf COSTINESCU, CIHAC, I, 304, LM. El ar răcni ca leii, dar, vai!, nu poate plînge. EMINESCU, O. I., 88, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D„ CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. Vai! drăguţul mi-au murit! ALECSANDRI, P. P. 23. Foaie verde buruiană, Vai, maică, m-a scris cătană! JARNÎK - BÎRSEANU, D. 295, cf. T. DINU, Ţ. O. 13, ALR l/l h 141. O (Intensificat prin repetare) Cu de moarte ţipete: „vai, maţele, vai, mănuntăile, vai,pîntecele, vai, vintrile mele!" a să văieta şi a să văiera începu. CANTEMIR, I. I. II, 69. Vai! vai/ se tînguia mama. Parc-ai fi pui de cuc în cuib străin SADOVEANU, O. XI, 206. Aglae îşi cuprinse capul cu mîinile şi se lamentă disperată: — Vai, vai, vai! CĂLINESCU, E. O. I, 187. Vai, vai, vai, inima mea, Multu-i bună, multu-i rea. JARNÎK BÎRSEANU, D. 213. Vai, vai, inima mea, Rău m-a prins a mă durea. HODOŞ, P. P. 31. Vai, surată, vai, surată, S-a dus băieţii-n armată. GRAIUL, I, 188. Aud’i ceva răcnin':- Vai şî vai! Vai şî vai! O. BÎRLEA, a. p. i, 234. (în corelaţie cu oh) Oh, oh, mare nevoie! Vai, vai, mare greutate! Amar, amar de lisus Nazorexd, feciorul Mariiei. VARLAAM, C. 88. Oh, oh, oh! vai, vai, vai di ţară! Ce vremi cumplite au agiunsu şi la ce cumpănă au cădzut! NECULCE, L. 325.0 (în corelaţie cu a u, chiu etc.) Vaileo, vai! - striga ei plîngînd - iacă Perit-au ţigănia săracă! BUDAI-DELEANU, Ţ 197. Au, vai! draga mamii, am înţepenit aici. REV. CRIT. II, 358. Prăvălindu-se el de acolo..., a picat cum .niai bine şi i-a rupt şălele bietei bătrîne!... Chiu, vai, nevoie! furtună, C. 6. Chiu! Vai! Ce era să mai facă? Rămase orb-buştean! PAMFILE, D. 72. Vai şi chiu! Şi cum ai făcut de-aiplecat? O. BÎRLEA, A. P. I, 184, cf zanne, p. I, 22. O (Construit cu dativul pronumelui personal de pere. 1) Vai mie (vai de e m i e H, vai d e m i n e C) că verirea mea lungi-se. PSALT. 268. Şi dzise Ghedeon: vai mie, D\o<\\mne, Z)[oa] mne, că am văzut pre îngerul D[o\mmdui faţă cătră faţă. biblia (1688), 1772/58. O, vai mie, tic(ă)losul! lăsaţi-m(ă) să mă duc cu ei, ca s(a) nu m(ă) munceasc(ă) mai cumplit (a. 1692). GCR I, 296/16. Vai mie, cum ai suferit între doi tîlhari a te prigoni pre cruce. MINEIUL (1776), 198v 2/15. Ce necaz, ce osîndire, vai mie! ce foc amar. BELD1MAN, E. 1/6. Vai mie! ce rătăcire, ce idei m-au străbătui! MUMULEANU, P. 11/21. Dar vai mie! că durerea care îmi pricirruieşte Nu-i cu semne de iubire pacinică şi măsurată. CONACHI, P. 82. Vai mie! eu am cunoscut amorul. NEGRUZZI, S. I, 51. Vai mie! puteam oare gîndi că tocmai el va fi pricina nenorocirei mele. ALECSANDRI, O. P. 60. Vai mie, m-am bucurat şi de vorba asta. SADOVEANU, O. XX, 171. Vai mie, amară-iyiaţa, Mai şubredă decît aţa! CĂLINESCU, L. L. 155. Vai mie! îmi cauţi pe cineva care să mă descînte şi să mă vrăjească. VINEA, L: I, 258. 0 (Urmat de un pronume personal de pers. 1 introdus prin prep. „de”) Sfinţiţi postul, propoveduiţi cu ogodire şi strigaţi: vai de noi, vaide, că aproape e zioa Domnului. CORESI, EV. 50. Toate pentru spăsenia noastră răbdă. Iară noi, vai de noi! nemică mulţămită sau lucru bun cătră aceastea nu dăm. VARLAAM, C. 417. O, vai de mine, ce rău păţii (a. 1675). GCR I, 223/8. Şi-ş rupse hainele lui; şi zise: vai de mine, fata mea, mă împiedecaşi întru piedecă. biblia (1688), 1832/20. Vai de noi,... s-au plecat zioa şi s-au făcut mai' lungi umbrele de seară. CANTEMIR, O. V, 110. £ sămînfi de gîlceavă, De dihonie cumplită: Vai de noi şi d-a ta slavă! HELIADE, O. I, 138. Vai de mine, sîntem pierduţi. ALECSANDRI, O. P. 102. Vai de mine, cum mă perpeleam, cum strigam. Nu vream să văd pe nimeni, camil PETRESCU, T. III, 187. Vai de noi! - mai ales cînd se întîmplă să ne lovească şi altă nefericire mai cumplită decît toate! SADOVEANU, O. X, 57. Striior sîn, vai dă mine, N-am nici tată, n-am nici mumă. GRAIUL, I, 112. Vai de mine, mor de cald Şi n-am apă să mă scald. DENSUSIANU, Ţ. H. 197. Vai de mini! tari mă mai doari. ALR I/I h 141/530. (Repetat) în temniţele iadului... era mulţime de suflete de să munciia şi strîga: „Vai de noi! vai de noi!" şi n-avea cine le agiuta. VARLAAM, C. 381. Vai de mine! Vai de mine! se tînguia dadaca, încercînd să-şi smulgă părul de la Umple de sub broboadă. SADOVEANU, O. X, 157. începuse a se văicăra zicînd: Vai de mine! Vai de mine! Uite c-a pus cutea pe horn. ŞEZ. I. 187. (în corelaţie cu of, aoleo) Bocetele lor au să-mi străpungă inima ca un cuß ştirb! Of şi vai de mine! SADOVEANU, O. XXI, 247. Aoleo şi vai de mine, Aş juca şi nu ştiu bine. jarnîk - BÎRSEANU, D. 419. (Cu repetarea pronumelui personal de pers. 1 legat prin „şi”) O, vai de mine şi de mine! cum talharilor, ucigaşilor şi oamenilor răi mă asemeni'? CANTEMIR, O. V, 74. Vai de noi şi de noi!... Fie-ţi milă, cucoane, că d-ta eşti boier mare. ALECSANDRI, O P. 69. Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea, se vede că i s-au sfirşit mititelului zilele! CREANGĂ, Ô. 155, cf. 189. Vai de mine şi de mine! se tîngui cneaghina; te poftesc, jupîne medelnicer Crivăţ, să nu ne ruşinezi aşa de tare. SADOVEANU, O. XIII, 161, cf IORDAN, STIL. 260. Nu e, omule! Vai de noi şi de noi! Ce-o să ne facem? RĂDULESCU-CODIN, I 55. Vaai d'e mine şî d'e mine, cum m-o tunat - zîce - cu tunu\ O. BÎRLEA, A. p. 1,140. (H x p r.) Vai de mine = a) se spune pentiu a exprima consternarea Lipseşte ceva dintr-o casă... - Vai de mine!... N-are Ţîca obiceiul, caragiale, O. I, 152; b) se spune pentru a exprima un protest politicos, pentru a înlătura prevenitor o îndoială, o rezervă a interlocutorului. Vai de mine, coconită, cum aş putea să şez lîngă milostiva mea stăpînă? FILIMON, O. l, L40. Dă-mi o scrisoare călduroasă de recomandaţie..., te rog, faci un mare bine pentru mine şi pentru familia mea... - Vai de mine!... Ce trebuie atîta insistenţă? CARAGIALE, O. II, 131. Nouă ne trebuie moşia... - Dar luaţi-o, oameni buni!... Din partea mea, vai de mine, toată voia! REBREANU, R. II, 168. Nu rîd, dragă, ... vai de mine!... Amorul nu e ceva de rîs. CAMIL PETRESCU, T. ni, 121. Vai de mine, nea Manolache, ... păi suflete de oameni sîntem, ce Dumnezeu? POPA, V. 5J. Am să te rog să-mi faci un serviciu. — Vai de mine! Incîntată! TEODOREANU, M. II, 428. Vai de mine, domnule Silion, aperitivul în două minute a venit. VINEA, L. II, 253. OL o c. a d v. (Substantivat) Cu chiu, cu vai sau cu (mare) chiu şi vai, (rar) cu vai, cu chiu, cu vai-nevoie = cu trudă, după multă osteneală, cu mult necaz. Cf polizu. Cînd era pămîntul desfundat de ploi, d-abia pruteau lua o poştă într-o zi, şi aceea cu vai, cu chiu, cu gură multă şi cu bice bune. GHICA, S. XVII. Cu vai, cu chiu, cum se zice, ei reuşiră a aduna ca la 3000 de luptători aleşi. HASDEU, ap. TDRG 347. în sfirşit, cu vai-nevoie, ... ea le coborî de pe cal şi ostenită... se aşeză pe o laiţă. GANE, N. II, 39. Mă trezeşte mama într-o dimineaß din somn cu vai-nevoie, zicîndu-mi: — Scoală, duglişule, înainte de răsăritul soarelui. CREANGĂ, O. 207. A ajuns cu chiu, cu vai în clasa a patra. CARAGIALE, O. I, 131. Se simţea ca popa ce-a ajuns cu chiu, cu vai să-şi puie patrafirul şi, cînd e vorba să înceapă slujba, nu ştie să citească. SLAVICI, O. 1, 225. Şi aşa cu chiu, cu vai, ajunse la curtea boierească, ispirescu, l. 179. Abia cu chiu şi vai, putură să învingă piedicile ce întîlniră. id. U. 47. Cu chiu, cu vai a făcut băiatul cele patru clase primare. VLAHUŢĂ, S. A. II, 116. în pădure cu chiu şi vai puteai străbate. CONTEMPORANUL, VL, 287. In sfirşit, cu vai, cu chiu Hogea a fost liberat. BACALBAŞA, S. A. 1, 42, cf. DDRF, BARCIANU, TDRG. Cu vai-nevoie mă ţineam de dînsul. HOGAŞ, DR. I, 242, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE 262. Birul îl plătesc eu cu chiu, cu, vai. IZV. XVi, 152, cf. SCRIBAN, D Gazda creştea cu chiu, cu vai şapte purcei ca să plătească porumbul. CĂLINESCU, B. . I,. 67. Instrucţia militară am suportat-o cu chiu şi vai. id. ib. 355, cf. DL, DM. Regele..':·' obţinuse cu chiu, cu vai, asentimentul arhiepiscopului, v. rom. iunie 1973, 135, cf. M. D. ENC., DEX. Iară după ce au ajuns cu mare chiu şi vai în apropierea stîncei, deteră cu ochii de o peşteră MARIAN, T. 61. A luat banii cu chiu, cu vai şî s-a dus acasă. GRAIUL, I, 253. Cu chiu, cu vai abia îl ajunse. IZV. XIV, 103. A, cu sîlă, cu chiu, cu vai, a ajuns acolo. O BÎRLEA, A. P. I. 192, cf ZANNE, P. II, 524.0 E x p r. (Substantivat) Chiu şi vai = suferinţă, chin; osteneală (mare), tiudă, caznă; mizerie, sărăcie. Deunăzi se sfărîmă pluta cu noi în dreptul Copcei Rădvanului şi, după chiu şi vai, am sprijinit cheresteaua, am tras buştenii. GALACTION, · O. 62. Logofete brînză-n cui, Lapte acru-n călămări, Chiu şi vai prin buzunări! POP, ap. CREANGĂ, O. 185. Cînd oi vedea om sărac. In chimir mîna s-o bag, Şi de chiu şi vai să-l scap. JARNÎK -BÎRSEANU, D. 507, cf. ZANNE, P. iii, 590, IV, 420, 668. (Cu 153 VAI1 -25- VAI1 parafi'azai ea expi'esiei) Haide iar, murgule, hai, Hai la munte sus, pe plai, Să scăpăm de chiu, de vai! ALECSANDRI, R P. 160. Va fi un chiu şi un vai, cum n-a mai fost de cînd lumea şi pămîntu. ŞEZ. m, 98. (Substantivat; prin nord-estul Olt.) A fi de chiu şi vai = a duce o viaţă împovărată de lipsuri şi de boală. Cf. ZANNE, Ρ Π, 524. (Substantivat; prin nord-estul Olt.) A nu avea vai de... = a nu avea neplăceri din partea... Cf VÎRCOL, v 101. Vai de păcatele mele (sau noastre), se spune pentru a-şi exprima necazul, nemulţumirea, contrarierea faţă de o situaţie neplăcută. N-am dormit, măiculifi; că n-am somn, vai de păcatele mele! CARAGIALE, O. II, 245. Eu cu grăsimea asta... vai de păcatele mele! DELAVRANCEA, o. II, 284. Vai de păcatele noastre, îmi răspunde unul. CAMIL PETRESCU, U. N. 342. Ai să spui ori n-ai să spui? -Am să spun, vai de păcatele mele; căci de asta am venit. SADOVEANU, O. X, 321. Vai de păcatele mele, Astăzi pare să mă-nşele! ARGHEZI, VERS. 595. ♦ (Substantivat, n.; populai) Tînguire (1); suferinţă, durere; vaiet (1). Desfăcu [răvăşelul]... şi era scris întru el plîngere şi viers şi vaiu. BIBLIA (1688), 535‘/8. Vai preste vai şi veste peste veste va fi şi se va căuta vedere de la proroc. ib. 538'/12, cf. DUMITRACHE, ap. gcr ii, 127/13. Noi... vom avea... o grijă mare, un dor şi un vai de moarte. BÂRAC, ap. TDRG. Şi clopote, şi plîns, şi vai, Şi-oştenii-n şir, şi pas de cai, Şi sfetnici, şi feciori de crai. COŞBUC, P. I, 149, cf DL, DM, M. D. ENC., DEX. Io-ampăfit rău! Acas lamih-i-... onvai!-Ce vai? - Pă... am o sută d'e copii! O. BÎRLEA, A. P. I, 347. b) (De obicei urmat de determinări, substantive sau pronume, introduse prin prep. „de” sau, învechit, în dativ) Exprimă compătimire, milă. V. o2 (2 e)! o f (1 a)! vai de (b)! Fiile Vavilonului, vai de iale; ferice de cel ce dă fie darea ta ce dat-ai noao. PSALT. 286. Rămîine gol şi flămînd omul, vai de el! Şi ce va mai face de-aciia amărîtul om? VARLAAM, C. 15. Vai dă sărăcia noastră şî dă copilaşii noştri! I. GOLESCU, în PR DRAM. 71. Cele multe obiceiuri casnice, care ne-au legănat în faşură, multe s-au dus, multe au rămas, dar sarmanele, vai de ele! fricoasă, ruşinoasă, ele se ascund şi să pierd de frica bontonului. RUSSO, S. 14. Vor veni cu oşti streine şi vai de biata ţară, cînd vom avea războaie. NEGRUZZI, S. 1, 139. Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal şi călător! ALECSANDRI, P. 111, 14. Vai de biet român săracul, îndărăt tot dă ca racul. EMINESCU, O. I, 182. Cu prujituri de-a tale, ia acuş se duce noaptea şi vai de odihna noastră. CREANGĂ, O. 114. Vai de fericirea şi de pacea familiilor lor! caragiale, O. IV, 146. Vai, în ce hal de slăbiciune ajunsese bietul. VLAHUŢĂ, s. A. II, 45. Vai de cine le iese în cale. IORGA, P. A. II, 388. Vai de ei, ... din ce or să trăiască de-acum? camil PETRESCU, T. i, 275. Vai de bieţii pescari pe care asemenea furtuni, iscate din senin, îi prind în larg. TUDORAN, P. 133, cf. M. D. ENC., dex. Vai, sărmanul voinicel! Sărăcuţ amar de el! Căci păcatul l-a gonit. ALECSANDRI, P. P. 162. Foaie verde, foaie lată, Vai de copii fără tată! Parcă sînt născuţi den piatră! POP., ap. GCR II, 308. Vai de ăla săracul, Care-i slugă la altul, Că multe rabdă bietul! JARNÎK - BÎRSEANU, D. 193. Frunză verde rozmalin... Vai di copilu străin, Că slujăşti la stăpîn! CARDAŞ, C. P. 53, cf. alr n 4 428/235, 349, 353, 414, 876. Cînd acolo mi-ajungea, Vai, saracul, ce vedea! FOLC. OLT. - MUNŢ IV, 55. Foaie verde de-alior, Vai de mama cu feciori! Năcăjeşte păn' ce-i creşte, împăratului găteşte! FOLC. MOLD. I, 140. (Ironic sau glumeţ) Aoleu! vai de biată moşie dac-o fi să-i meargă toată seama şoldîş, ca Făt-Frumos ăl ghebos. ODOBESCU, S. I, 111. Vai săracu omu prost, Bun odor la cas-a fost. POP., ap. CREANGĂ, O. 6. Nevästuß cu chindeu, Vai de măritatul tău, Că te-ai măritat cu dracu Şi ţi-i băutor bărbatu! JARNÎK -BÎRSEANU, D. 412. Vai de bărbăţelul meu, El munceşte şi eu beu. ZANNE, P. IV, 252. O (Cu nuanţa de compătimire atenuată sau absentă, cuvîntul, exprimînd ideea de stare deplorabilă, ia valoare de avertisment, de ameninţare sau chiar de imprecaţie) Vai de voi, rîzătorilor, acmu că suspina-veţi (a 1574). GCR I, 9*/8. Vai de voi, bogaţilor, că se va curma mîngîitura voastră. CORÉSI, TETR. 128, cf. GCR i, 117/19. Vai omului aceluia de carele să vinde. N. TEST. (1648), 9974. Vai de acee cetate unde este domnul tînăr. M. COSTIN, O. 58. Vai celui firă de lege, cumplite-i s-a timpla lui. D030FTEI, ap. GCR I, 266/13. Vai voao,celor ce aţi pierdut răbdarea, şi ce veţi face cînd va cerca D[oJmnul? BIBLIA (1688), 665'/3. Ceia ce nu să pedepsesc aici, vai de dînşii, că se vor munci în veci (a. 1691). GCR I, 294/32. Vai de boierul ce să roagă mojicului. NECULCE, L. 119. Vai celuia carele adună nu ale sale, pînă cînd va grămădi asupra sa lut îndesat. CANTEMIR, 0. V, 121. Turcii să mişcă prea timpuriu: Vai de cela ce va fi de ei apucat fără veste! (â. 1694). fn 32. Vai de omul acela pren carele vine sminteala (a 1703). GCR I, 349/5. Vai de judecătoriul acela ce va mitui la hotărîrile judecăţilor pentru voie vegheată sau va strica dreptatea pentru luare de mită. prav. COND. (1780), 46. Să ştiţi boiari că vai de cela ce va veni de acum înainte cu sabiia spre machidoneni. ALEXANDRIA (1794), 25/15. Vai neamului românesc şi iarăşi vai! carele, uitîndu-şi viţa şi säminß, geme supt giugul altor neamuri. ŞINCAI, hr. ii, 214/16. Întîi dară, dintru, toţi purceasă Ceata lui Goleman vestită:... Vai de-acela care-i întărită! BUDA1-DELEANU, Ţ. 89. Vai de acel judecător ce va preface dreptul în nedreptate pentru bani. GOLESCU, Ρ. 43/21. Va întrebuinp... toate puterile sale, spre a privighea moralizarea... şi vai de acela care-şi va mîrşăvi funcţiile. KOGĂLNIGEANU, ap. XENOPOL, I. R. XIV, 142. Vai... de acea naţie care calcă voia lui Dumnezeu! BĂLCESCU, M. V. 4. Vai de ministrul care i-ar lăsa vreun odor pe dinafară. GHICA, C. E.- I, 333. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făprnici, cari nu veţi intra în împărăţia cerurilor. BARONZI, I. L. II, 116/12. Λκ cu pas cade-n ruşine neamul vostru sînt şi mare... Vai vouă romani puternici! EMINESCU, O. IV, 140. Vai de cel ce se sminteşte, dar mai vai de cel prin care vine sminteala! CREANGĂ, O. 264. Vai de pra care ajunge s-o puie copiii la cale. id. ib. 270. Vai acelora care, pe orizontul senin al păcii, m văd semnele prevestitoare ale furtunii mijind în depărtare! BACALBAŞA, S. A. II, 33. Vai de călătorul nebăgător de seamă. SIMIONESCU, FL. 103. Vai de cel ce n-ar fi diis-o după tot şartul, sărind vreo moliftă sau mîncînd cîntări! VOICULESCU, P. 1, 119. Să-i ceară binecuvîntare şi şă-i lese un dar. Vai de cei care nu-şi îndeplineau asemenea datorie! SADOVEANU, O. XXI, 237. No, vai de voi! Ce aţifăcut voi? Aţi vîndut pe Horia. T. PAPAHAGI, C. A. 59, cf alr I 252. Cînd nu este cap, vai de picioare. Cf. I. golescu, ap. zanne, p. ii, 34, 35, pann, p V. m, 30/24, BARONZI, L. 5I, LM I, 430. Vaidetîrlajarăcîini Şi casa firă stăpîni! PĂSCULESCU, L. P. 107. Vai de turma firă păstori. ZANNE, P. v, 489. Vai cînd ajunge coada cap. pann, P. v. II, 55/13, cf. zanne, P. I, 429. Vai de casa cu mulţi stăpîni, unde toţi poruncesc şi nimeni nu ascultă. ZANNE, P. III, 80. Vai de cîinele care latră pe stăpînul său. pann, ρ. v. II, 55/7, cf. ZANNE, P. I, 368. Vai de casa unde cîntă găina şi cocoşul tace. I. GOLESCU, ap. zanne, ρ. i, 474, cf. pann, p V. II, 55/11. Vai de cel ce strigă la urechea celui surd. l. GOLESCU, ap. Zanne, p. ii, 756. Vai de acela ce are pîine şi n-are dinţi să o mănînce. zanne, P. IV, 52. Vai de casa omului, cînd dracul îşi vîră coada. id. ib. VII, 872. Vai de oaie între lupi. I. GOLESCU, ap. zanne, P. 1, 569. 0 Loc. adj. şi a d v. Ca vai de el (sau de ea, de dînsul, de dînsf, etc.) sau ca vai de capul (cuiva) = a) (într-un mod) vrednic de compătimire, vrednic de plîns1. II pusesă într-o sanie cu doi cai... cu hamuri de teiu, ca vai de dînsul. NECULCE, L. 80. Zlotaşii, ca vai de capeteli lor îmbla şipurindu-să şi rugîndu-să mojicilor, id. ib. 194. Ca vai de capul lui, cădzu... os prin os pătrunzîndu-şi şi mădular prin mădular zdrobindu-şi. CANTEMIR, I. I. I, 258. Oştile lui Selim fugea pen păduri, pen văi/ca vai de ei, muncind să să ascunză. R. POPESCU, CM l, 261. S-au găsit turci morţi şăsă mii şi prinşi şapte sute, ş-au fugit, ca vai de ei (a. 1788). IORGA Ş. D. XXII, 56.Săculcasă Parpangel Asară, mîhnit ca vai de el. BUDAI-DELEANU, Ţ 176. Adeseori nice pîne nu avea să mănînce şi umbla tot rupt şizdrănţos, Cavaideel. PETROVICI, P. 294/13. Toţi acei rivali au pierit ca vai de ei. BARIŢIU, P. A. I, 4, cf. 20. Clearh al nostru închis se pomeneşte, Şărac ca vai de dînsul, lăsîndu-şi creditorii In deznădăjduire cu lacrimi pe obraz. NEGRUZZI, S. II, 201. Postelnicul Cotoiu ...se întoarse la curte, plouat ca vai de dînsul şi cu coada între picioare. ODOBESCU, S. ni, 237. Nenorocita, ieşind cu nepus în masă şi năcăjită ca vai de ea, s-a dus iarăşi la finănă. CREANGĂ, O. 52. Ii ieşi înainte o 153 VAI1 -26- VAI1 căţeluşă bolnavă ca vai de capul ei şi slabă de-i numărai coastele, id. ib. 130, cf. 247. El umbla pe aici cu frica-n sin şi se zbuciuma ca vai de el. SLAVICI, O. I, 327. Ajunse şi ciobănaşul ostenit ca vai de el. ISPIRESCU, L. 248. Să ne faceţi dreptate, cucoane! Gîndiţi-vă că venim de cine ştie unde, că muncim prin ploaie ca vai de noi. DUNÂREANU, N. 136, cf. M. D. ENC. Feciorul, scîrbit ca vai de el, se întoarce îndărăpt la maica sa şi-i spune toate. MARIAN, OH, 91. Strein sînt ca vai de mine', Ca frunza de mărăcine. DOINE, 229. Băgînd de seamă că oile vin fără lînă, scărmănate şi dărăcite ca vai de ele, trimite pe popa pe deal, să vază care e pricina. RĂDULESCU-CODIN, î. 249. Omul, deşi necăjit ca vai de el,... scoate căruţa din glod. FURTUNĂ, C. 6. In satul nostru trăia în vremurile de demult un om sărac ca vai de capul lui. PĂCALĂ, M. R. 149. Să-m daţşî mie... puţinăpîne... că-s flămînd... ca vai de mine. O. BÎRLEA, A. P. II, 482; b) (şi în formele ca vai de mama ori de zilele cuiva sau ca vai de om sau de lume, de Dumnezeu) = (care se află) într-o situaţie foarte grea, într-o stare rea, mizerabilă; (care este) foarte rău, foarte prost. Pre unii îi omorea, pre alţii vii îi prindea. Păţiră ca vai de ei, şi încă tot nu să maiaşăza. ANON. CANTAC., CM i, 169. Se aduna lăzile anumite... după o datină patriarhală ca vai de ea. bariţiu, P. A. I, 271. Un bacalaureat scrie într-o gazetă două, trei rînduri, într-o limbă ca vai de ea. GHICA, S. 270. Să asculţi nişte piese ca vai de ele? ALECSANDRI, T. 1023. Manualul... pus în stanţe şi troheie şi încă şi aceste ca vai de ele. MAIORESCU, CR. I, 42. A petrecut în locuri grozave, din care a ieşit ca vai de el. EMINESCU, S. P. 340. Un bordei ca vai de el, nişte ţoale rupte aşternute pe lăiţi, şi atîta era tot. CREANGĂ, O. 39. Plecă supărat şi amărît ca vai de om! id. ib. 155. Piesa nu se ştie mai deloc: o cîrcăleală ca vai de capul ei şi al nostru. CARAGIALE, O. IV, 58. Nu mai hoinări prin a lume, ca să nu ajungi fără nici un căpătăi, ca vai de lume. ISPIRESCU, L. 231. Pe cînd tu-nlr-o sferă mică, Ca vai de lume, te strecori. VLAHUŢĂ, S. A. I, 22. Ţiganii... nu o dată arată ca vai de dînşii: galbeni ca ceara, marian, O. ii, 141. Eram toată săptămîna ca vai de om, nespălat, plin de colb. ap. TDRG. In zidul din dreapta are o gaură, o rană, astupată, ca vai de lume, cu zdrenţe. SĂM. UI, 391. Revistele şi cărţile... se vînd ca vai de capul lor. ib. 564. Familia lor trăia ca vai de mama ei, într-o mahala sărăcăcioasă, ib. IV, 70. Era să dea năvală creditorii, să ia casa pe nimic şi să rămîneţi ca vai de lume... într-o cociabă la mahala ap. TDRG. Am trăit în Paris ca vai de lume, cu toate că mă duceam la teatru. SADOVEANU, O. XXI, 300. Aici zac stampe rare, gravuri, tablouri... rezemate ca vai de Dumnezeu de păreţii umezi. ARH. OLT. XVII, 130. Eu... nu citesc gazetele scrise ca vai de lume. ARGHEZI, S. XIX, 148, cf. M. D. ENC., DEX. Şî mai ave, măi nene! nişte şălvăroi larji... ca vai di om! GRAIUL, I,. 323. Unul mi-a mai rămas, şi ş-acela ca vai de el! PAMFILE, S. T. 26. El, găsind oala, sorbi vreo trei linguri de borş dospit ca vai de lume şi de lume, că prinseseră şi mucegai bietele crupe dintr-însul. FURTUNĂ, V. 22. Nu-i bine să răspunzi mamei - pădurii căci te poceşte ca vai de lume. CHEST v 180/94. Găsăşte-o vulpe în cale. Să trăje ca vai d'e zîlele ei. O. BÎRLEA, A. P. II, 278.0 E x p r. Vai de... sau vai şi amar (de... ), vai (şi amar) de capul (sau de zilele, de mama, de sufletul, de sufleţelul) (cuiva), se spune pentru a-şi exprima participarea la suferinţa, la necazul etc. cuiva sau pentru a-şi exprima propria suferinţă. Vai de capul vostru, aţi vîndut sufletele voastre, bariţiu, P. A. i, 420. Vai de capul lor! piereau cu sutele şi ei şi caii. NEGRUZZI, S. I, 171. A alergat nevasta lui săraca, vai de ea, mai cu rugăciuni pe la boieri, mai cu acathiste pe la biserici. GHICA, C. E. 1,246. Vai ş-amarl... Ce-o să mă fac?... îmi vine să ieu cîmpii, să fug în lume. alecsandri, T. 1007Eşti nebun, vai de capul tău! Da de ce să te otrăvesc? CARAGIALE, O. VI, 271. Vai de sufletul meu! se tîngui Duţu, dar n-am avut nici un folos de ea. slavici, O. I, 366. Dar eu, vai de zilele mele, am fost la primărie; îmi fin văcuţa însetată şi hămesită, gîndeam că l-oi găsi pe perceptor... să mi-o sloboadă. .CONTEMPORANUL, v^, 107. Vai de norocul tău, vecine, De ce-ai mai fost pe lumea asta? GOGA, POEZII, 109. Ştia că are şapte copii şi e calic, vai de suflefelul lui. REBREANU, N. 64. Cum, mătuşă Ileană, Spînu-i beţiv? - Da' nu-i beţiv, vai de capul lui ticălos. îşi vede de treabă cu lunile. SADOVEANU, O. IX, 420. Nu mă lăsa, vai de zilele mele, amărîta mea nenè m-a făcut firă noroc! id. ib. XVI, 43.. Săracii oameni! — Vai şi amar de capul lor, vai şi amar. LĂNCRĂNJAN, C. Π, 381 .Darea, vai de ea, Tot mereu plîngea Şi mereu zicea: „ Manoli, Manoli, Meştere Manoli! Zidul rău mă strînge”. ALECSANDRI, P. P. 190. Oh! moşule, am o soacră rea, vai de mama mea, şi m-a trimis cu lina asta s-o spăl pînă oi albi-o. RĂDULESCU-CODIN, L. II. Umblă p-acolo tătă zua pă pădure, nu mînîncă mmică, vai de zîlele lor. o. BÎRLEA, A. P. u, 392, cf. 549. (Depreciativ) Ei, negustori... Vai de capul lor, spuse dispreţuitor Pavlicioni. CAMIL PETRESCU, O. II, 46. Umblă desculţ şi dezbrăcat’şi îi arde de politică! Vai de capul lui, smintitul! preda, d. 94. (A fi) vai de... sau (a ii) vai şi amar (de... ), (a fi) vai (şi amar) de capul (sau de pielea, de steaua, de zilele, de viaţa, de cojocul, de sufletul) (cuiva), (a fi) vai de lume (sau de om, regional, de mumă), (învechit şi regional) (a fi) vai şi mişel (de...), (a fi) mişel şi vai, (regional) vai şi amar pe capul (cuiva), exprimă starea rea, mizerabilă, situaţia foarte grea, neplăcută, supărătoare în care se află sau se poate afla cineva. O, vai şi mişel de noi, de neşte netrebnici, ruşine ne va fi şi mustrare naintea înfricatului giudeţ. DOSOFTEI, v. s. octombrie 5277. Vai şi mişel era în Ardeal în zilele acelea, stricîndu-l cu sabie şi cu foc hanul tătăresc, şincai, hr iii, 74/15. Acei boieri acum credea că e vai de capul neamţului şi că nici un neamţ nu va mai rămînea pe lume. BARIŢIU, P. A. l, 255. Să dea cetatea în potestatea lor de bunăvoie, căci de nu, va fi vai de ei. id. ib. 306. D-ar cădea cineva d-aici, ar fi vai de el; nici praful nu s-ar alege de dînsul. GHICA, S. 507. In cea vale de-ai sălta, Vai ş-amar de viaţa ta! ALECSANDRI, P. II, 24 .Mă şi învăţă cum s-o împlu, cum să ochesc şi cum să trag. De aici înainte, vai şi amar de bietele vrăbii de pe garduri! ODOBESCU, S. iii, 22. Noroc de la Dumnezeu că era o fată robace şi răbdătoare, căci altfel ar fi fost vai ş-amar de pielea ei. CREANGĂ, O. 129. De-a fi să fie tot aşa şi judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi vai de lume! id. ib. 160. Cînd venea apoi iarna... vai şi amar! Iar cine e deprins cu răul, la 'mai bine nici nu gîndeşte. SLAVICI, O. I, 55. In miezul iernei,... cîndfocul... e odorul cel mai preţuit,... e vai de cel ce nu-l are. CONTEMPORANUL, V2, 389. Cînd să aprinde, e vai de om, nu te poţi apropia cale d-o poştie. DELAVRANCEA, S. 11. Vremi grele, negustoria merge tot ca racul, în ziua de azi... omul onorat e dispreţuit, e vai de el. CONTEMPORANUL, vi,, 97. E vai şi amar de capul mamei: nu mai are nici zi, nici noapte odihnă de plînsetele şi răcnetele copilului. MARIAN, NA. 105. Vai şi-amar de românul acela care pica acuma în mînele păgînilor!... Chinurile lui din partea tătarilor nu se pot descrie. id. O. U, 290. Ce dări! ne vindea şi cenuşa din vatră, iar cînd nu mai avea omu de unde plăti, atunci... vai de pielea lui, îl puneau să tragă la jug. SĂM. I, 36. Dă fiiga la Leanca să ţi-o scoată... cu fierul..., că e vai de tine cînd te-o vedea tat-tău. ap. TDRG. Fetele nu umblă cu colindul... Dar cîteodată şi numai prin vecini, pornesc şi ele. Insă e vai de steaua lor cînd le vor simţi băieţii! PAMFILE, CR. 48. De multe ori e vai de capul aceluia care nu se are bine cu biruitorul, păcală, m. r. 203. Mîine dimineaß să se prezinte la primărie cu hoţii, altfel va ji vai şi amar de ei. REBREANU, R. I, 100. Numai de n-ar da şi Laura peste un asemenea bărbat, c-ar fi vai ş-amar de sufletul ei. id. I. 173. Ora viitoare, tot mucosul s-o ştie ca pe Tatăl nostru, altfel o să fie vai de steaua voastră, prăpăditilor! BĂNUŢ, T. P. 111. Dacă-i vorba de atît bănet, E vai de el. camil PETRESCU, T. Iii, 386. Vai de viaţa lui, dacă aceea pe care o iubeşte nici nu vrea să se uite la dînsul! SADOVEANU, O I, 170, cf IZV. XVI, 154. Băieţi la meserie, ... fierărie, strungărie... Altădată era vai de capul lor. CĂLINESCU, S. 305, cf. DL. N-am nici un cîştig din asta. In schimb vai şi amar pe capul meu, că nu-mi aflu locul. VORNIC, P. 185. Bruma de zestre... o să ţi-o toace şi pe aia şi o să fie vai de capul tău. PREDA, D· 9. Dacă merge tot aşa... o să fie vai şi-amar de noi! LĂNCRĂNJAN, C. I, 302, cf. M. D. ENC., DEX. Frunză verde mărăcine, Vai ş-amar, amar de mine! Nu ştiu ziua cînd se face. ALECSANDRI, P. P. 386. înapoi tată! că doară nu vrei să mă sparii şi pre mine ca şi pre surorile mele!... înapoi, ori de nu, e vai şi-amar de tine. MARIAN, O. II, 100, cf. 185. Ostaşii nu ştiu 153 VAI1 -27- VAI1 de glumă Ş-o să fie vai de mumă! TEODORESCU, P. P. 172. Căpitane Răducane, E vai de zilele tale... Potera-i colea pe vale! jarnîk - BÎRSEANU, D. 506, cf. 509. Sînt fete şi de birai Şi le iau feciori de crai, Pe urmă-i mişel şi vai. F (1889), 223, cf. ŞEZ. UI, 186. Adă o chită de viorele... - Păi de unde să iau acu în făurar?— De unde-i şti. Altminteri e vai de capul tău! RĂDULESCU-CODIN, L. 5. Să nu te ducă păcatul, ţigane, să nu-mi asculţi porunca, că atunci o fi vai şi amar de tine! id. î. 11. Pin grădină rîrid de scai, De coconi mhişel şi vai. ŢIPLEA, P. P. 94. Ai să-mi plăteşti boii, că altfel e vai şi amar de capul tău FURTUNĂ, C. 5. începu muierea să strige în gura mare că i s-a hăbăucit bărbatul, ...că vai şi amar de zilele ei cu un astfel de nechifăr. PĂCALĂ, M R. 154. Frunză verde solz de peşte, Vai ş-amar d-ăl de iubeşte. Nici nu moare, nici trăieşte, Numai cît se necăjeşte. IZV. XII, 18. Azi e vai de traiul nostru, Parcă nu-şi mai are rostul, ib. XIII, 333, cf. alr I/II h 274. Dacă t'i duci pi malu Dunării,... i vai d'i capu tău! O. BÎRLEA, a p. ti, 321, cf i, 574, zanne, p. II, 417, iu, 126. (Cu topica inversată) Vai au fost de bieţi strămoşii noştri! pînă ce lyumnezeu i-au mîntuit. şincai, HR. I, 123/9. De te-a împinge păcatul să mai vii odată, vai de steaua td are să fie. CREANGĂ, O. 83. N-oi găsi trebile făcute după plac, vai de pielea ta are să fie. id. ib. 90. Scoală, Marcule, stăpîne, Că-i amar şi vai de tine. POP., ap. GCR II, 292. Vai de lume ar fi dacă ar fi lăsată numai pe mîna ta. RETEGANUL, P. IV, 22. Să vină, că, de nu va veni, vai şi amar va fi de capul lui. PAMFILE, S. T. 38. 0 C o m p u s: (prin Transilv.) vai-de-lume (sau -de-loc) subst. invar. = persoană lipsită de energie şi iniţiativă, neajutorată, care nu inspiră încredere. Vom face şi noi avere, poate mai multă; de vom fi nişte vai-de-lume, ne vor mînca gadinile. agîrbiceanu, p. M. 140.. Nu ţi-ai găsit alt om, tocmai pe vai-de-locul ăla fi l-ai luat? Com. din SĂLIŞTE - sibiu. Tu crezi ce-ţi spune vai-de-locul ăla? Com. din SEBEŞEL - SEBEŞ, cf.com. din loman- sebeş. c) Exprimă ciudă, necaz (3). V. a h! o f (1 a)! Vai! mînca-te-ar moliile, cherapleşule!... să te văd cînd mi-oi videa ceafa, alecsandri, T. ΧΠ. Vai de mine, nevastă-hăi, zise baba, ce păcat mi-am găsit cu tine! Dracul ştie ce să fac. CREANGĂ, O. 74. Vai, aprinde-v-ar focul, să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav, id. ib. 203. Vai, maică, da' a naibii te-ai mai Jacut... Nu mai poci să fac nimic în casa asta. CAMIL PETRESCU, O. Dl, 28, cf. DL, DEX. Vai, badeo, cum te-am urît Aseară dintr-un cuvînt. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 229. d) Exprimă regret, nostalgie. V. a h! aoleu! hei! o2 (2 e )! o f (1 a)! Vai! o caut în tot locul Şi ştiu singur că s-a dus! HELIADE, O. I, 70. Vai! nu sînt perfecte fiinţe omeneşti. ALEXANDRESCU, O. 1, 279. Vai! atît de puţine căutăture au citit-o şi atîtea aduceri aminte au uitat-o. BARONZI, L L. Π, 19/9. Aşteaptă... ca să mai văz odată Acele văi frumoase în care m-am născut... Dar vai! deşartă rugă, căci viaţa-mi se va stinge. BOLINTINEANU, P. II, 191. Răpezi, vai! se strecoară anii! ODOBESCU, S. III, 211. Vai! tot mai gîndeşti la anii, cînd visam în academii. EMINESCU, O. I, 140. Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci, Şi umbra ta se pierde în negurile reci. id. ib. 213. Vai brîul meu! - Gemea copila. Atît de mult eu l-am temut. COŞBUC, P. I, 125. Vai, dacă cişfi ştiut că ai să fii aşa de circumspect, te-aş fi erupt. REBREANU, R. II, 50. Vai, şi va veni o vreme Cînd adormi-vom amîndoi. BACOVIA, O. 177. Vai, nu mai sîntem tineri, ca să ne entuziasmăm de asemenea poveşti. SADOVEANU, O. XIV, 415. Vai, vremea ne mănîncăpe nesimţite viap! ARGHEZI, S. V, 33. Vai, îmi pare rău... Cum de nu am remarcat dintr-o dată acest lucru. CAMIL PETRESCU, O. IU, 90, cf. DL, M. D. ENC., DEX. Vai, ce lună şi ie bine! Şi bădifanumaivine. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 100. 0 (Intercalată în comunicare, exclamaţia dă acesteia un accent emfatic, mareînd participarea afectivă a vorbitorului) Azi, vai! totul se schimbă, azi sîntem ameninpţi Să ne pierdem locuinp şi să fim dizgraţiaţi. ALEXANDRESCU, O. I, 288. Timpul de mari fapte, vai! n-o să mai vie? BOLINTINEANU, P. I, 32. Acum simţ, vai! că visu-mi a fost o nălucă. ODOBESCU, S. i, 129. El care..., vai! ajunsese ce era, nu avea un cuvînt de părere de rău. m. I. CARAGIALE, c. 134. Din atît talent n-a rămas, vai!... aproape nimic scris. ARH. OLT. XU, 331. Decizia de a-l suprima era, vai, nu se poate mai motivată. CĂLINESCU, B. I. 379. Ar fi fost, vai, tocmai de-ajuns Ca duhul să prindă trup pe pămînt. BLAGA, POEZII, 202. (Ironic) Consideraţii mai amănunţite... vi le vor spune alţi, mai competenţi, - căci, vai, nu ne lipsesc oameni competenţi în orice materie. ANGHEL, PR. 156. Am rămas repetent în clasa a treia a gimnaziului, după cum mărturisesc, vai, veacului meu cataloagele şcolii. SADOVEANU, O. XVI, 422. (în construcţii adversative) Ţi-aş face curte, domnişoară,... dar vai! n-am curaj. Caragiale, o I, 317. Aceasta, spera el, ... i-ar fi spus: „Azi ai fost indispus sau ocupat. N-ai mîncat. Dă-mi voie să-fi aduc ceva!" Dar, vai, Indolenta nu făcu nici un altfel de gest. CĂLINESCU, B. I. 227. Du-te, o îndemnă bătrînul conte pe care duşul glacial îl. întinerise şi-l făcea să se simtă ca un tînăr de douăzeci şi trei de ani... dar, vâi, numai pentru o clipă putea bătrînul conte să se mai simtă de numai douăzeci şi trei de ani. VINEA, L. II, 305. Am cumpărat biletul de tren, dar vai, ... marca se devalorizase. V. ROM. iunie 1973,63. è) Exprimă mirare, uimire, surpriză. V. a ! ei! i ! hei! măre1 (2a) ! o2(2 a) ! of(l e) ! ph i(b) !, val eu (c) ! Doi paşi încă... Vai! în luncă Ţipă cucoşul trezit. ALECSANDRI, P. I, 13. Vai! multe broaşte noi am prins. - îmi pare chiar pe rege. EMINESCU, O. IV, 75. Vai de mine şi de mine, Harap-Alb, zise Sfinta Duminică, parcă nu te-aş fi crezut aşa slab de înger, dar după cît văd eşti mai fricos decît o femeie. CREANGĂ, O 98. Vai de mine, leliţă, ... mă mir cum ţi-a dat în gînd una ca aceasta, ca să ne îndemni dumneata să călcăm porunca tatălui nostru. ISPIRESCU, L. 50. Vai de mine, dumneata eşti? BACALBAŞA, S. A. I, 24. Vai, Bertai ai ştiut asemenea lucruri şi nu mi le-ai spus mai curînd? SADOVEANU, O. XI, 47, cf. DEX, ALR H 3 256/64, 219, 353, 362, 365, 520, 531, 537, ib. 4 427/235, 353, 365, 414, 537, 605. Vai, împărătifa, vai, împărate, un porombiel frumos c-un bilepl la gît! O BÎRLEA, A P. U, 408. if) Exprimă indignare, revoltă. V. a! o2 (2 g)! Vai, nepriceputule şi străinule de minte! (Ce zici că ai buna pricepere) cu ce minte şi cu ce socoteală cuvînt ca acesta zici? CANTEMIR, O. V, 50. Vai de mine, cumetre, să se prostească copilul la pră, după ce-am cheltuit o grămadă de bani cu dînsul! GHICA, C. E. I, 246. Vai, ce ruşine, domnilor! O-ncăput oraşu ăl sfintpe mîna păgînilor. BĂNUŢ, T. P. 148. Vai! a ţipat Fira:.. Da' cine sînteţi voi şi cum cutezaţi a intra nechemaţi la o gospodărie de creştin? SADOVEANU, O. XVIII, 219. Qtilia se va numi în curînd domnişoara Otilia Giurgiuveanu. - Vai! - făcu Aurica, aşa ca în fata unei enormităţi detestabile. CĂLINESCU, E. O. I, 216. - g) Exprimă îngrijorare, teamă, spaimă V. aoleu! o2 (2 h)1 valeu (b)! Ce este, vai de mine! ce este?... - Unde-s tîlharii? alecsandri, t. 1546. Vai de mine, moş Nichifor, unde să m-ascund eu? CREANGĂ, O. 283. Vai de minei ţipă cocoana! Nu-i băiatul! CARAGIALE, O. I, 270. Vai de mine! strigă drumeap, oprindu-se speriată în prag, închideţi ferestrele, slavici, O. I, 146. Vai de mine, tată, cum să mă culc eu, cu uşa descuiată, alături cm cămara unde are să doarmă atîţia bărbaţi streini. ISPIRESCU, L. 376. M-a pus în genunchi... — Vai de mine, se-nspăimîntă diaconul, cum aşa? CONTEMPORANUL, VI,, 291. Vai de mine! cum se poate! soseşte Măria sa şi noi nu sîntem acolo? SADOVEANU, O. XIII, 96, cf 83. Vai de mine, iar e seară Şi mă bate maica iară. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 60, cf ALR Π 4 429/310,365,551, ALR SN IV h 977. Vai, soro, te-ai dat jos dîn pat. Să nu te-ntoarcă boala! O. BÎRLEA, a. p. i, 173. 0 (Intercalată în comunicare, exclamaţia dă acesteia un accent emfatic, mareînd participarea afectivă a vorbitorului) O sete arzătoare de studiu se trezise în mine, care, vai, era să-mi devie fatală. EMINESCU, P. L 125. h) Exprimă bucurie, îneîntare, entuziasm, admiraţie. V. a! a h! hei! i! o2 (2 b)! o f (1 c)! ti1 (a)! Abia-i im copilandru, Vai, dar cît îmi e de drag! COŞBUC, P. II, 212. Vai, ce bine-mi pare c-ai venit la noi, dragă noră. SADOVEANU, O. xui, 106. Vai, ce stoguri se văd pe cînip! CĂLINESCU, E. O. 1, 118, cf. DL, M. D. ENC., DEX. Că şi-aseară te-am văzut... Şi, vai, tare mi-aiplăcuţi JARNÎK-BÎRSEANU,D. 158, cf. 438, ALR π 3 257764, 192. Vai, mamă, ce cămaşă frumoasă! O. BÎRLEA, A. P. II, 411. (Ironic) Mă-sa-mpunge, fata trage, Vai, mîndră 153 -28- VAIET cămeşă face. MARIAN, NU 225. Vai de mine, multe ştiu Mă Air une le mai fiu. ŞANDRU-BRÎNZEU, JINA, 66. O Exprimă repulsie, scîrbă, dezgust. V. p h i (c) . Cf ALR II 3 252/551. - Şi: (regional) văi (t, dinu, Ţ. O. 9), vii (sadoveanu, O. XIV, 490, STERESCU, N. 1049, ŞANDRU-BRÎNZEU, JINA, 27, alr ii 3 252/551), vui (mat. folk. 448, τ dinu, ţ. o. 9,17, CIAUŞANU, v. 210, GR. s. v, 124) inteij. -Lat. vae. Cf alb. vaj. VAI2 s n. (Regional) Acoperiş (detaşabil) la stupul primitiv, făcut din paie1 sau din şovar (Gherman - Deta). Cf. COMAN, GL, CHEST. VI 113/12. -Pl. : ? - Etimologia necunoscută. VÂICĂR s. n. (Pl in Mold.) Vaiet (1). Cf. DL, DM, SCL I960, 509, dex Erau nişte ţipete şi nişte vaicăre de ţi se rupea inima de jale. ŞEZ. Π, 161.♦ Necaz, suferinţă. Cf. DL, DM. Dumnezeu... i-a luat o mînă şi un picior lui Sîntilii, că, altfel, dacă ar fi sănătos, mare vaicăr ar fi, de ciudos ce-i el. I. CR. iv, 207. -PI ..vaicăre. - PostverbaJ de la văicări. VÄIDE interj. (Prin Transilv. şi prin Ban.; de obicei urmat de un pronume personal sau de un substantiv introduse prin prep. „de”) Exclamaţie care exprimă: a) mîhnire, amărăciune. V. vai1 (a)! Sfinţiţi postul, propoveduiţi cu ogodire şi strigaţi: vai de noi, vaide, că aproape e zioa Domnului. CORESI, EV. 50, cf. DR vi, 304. Dar acu-i vaige dă mine, Eu o chem şi ea nu vine. IZV. XII, 17; b) compătimire, milă; ameninţare. V. vai1 (b)! Vaide de toţi păcătoşii şi mai vîrtos nemilostivilor! CORESI, EV. 41, cf. 401. Vaide de preutolu cela ce no-i dostoinic (a 1600). cuv. D. BĂTR. II, 51/10, cf. 52/12. O, vaide de(!) tine, blestemate Isoape (cca 1705). GCR I, 351/23, cf DHLR II, 290, FORM, cuv. I, 232, alr i/ii h 274, alr i 252/295, 302, alr ii 4 845/310. -Vai1 + de. VĂIE s. f. (Grecism învechit, rar) Curmal (Phoenix dactylifera). Fusese întîmpinat de nărod cu stîlpări de vaie. DOSOFTEi, v. S. noiembrie 178732, cf tdrg, scriban, d. -PI.: ? -Dinngr. βάϊα (pl. lui βάϊώij. VÂIER1 s. η. 1. (Mai ales poetic) Strigăt (prelung), geamăt al omului prin care se exprimă durerea, suferinţa, jalea etc.; succesiune de cuvinte prin care cineva îşi exprimă durerea, . suferinţa, nemulţumirea etc., j e I u i r e, lamentare, t î n-g u i t; vaiet (1). V. bocet, plînset. Cinci sate ard în flăcări pe cîmp, şi fumul lor... zboară sus în aer Ducînd cu el un vuiet de larmă şi de vaier, alecsandri, P. ni, 95, cf. id. ΡΟΕΖΠ, 360, ddrf. Mii de guri atunci în vaier, Umplu cerul. COŞBUC, ap. CADE, cf. barcianu. [Teama] sădeşte Sfadă la fel între toţi şi măreşte al bărbaţilor vaier. MURNU, I. 81, cf. TDRG. La şase case zăbranicul negru flutura în poartă, iar înăuntru lacrimi şi vaier. ARDELEANU, v. R 133. Cîteodată o fereastră se, deschide singură şi lasă să scape în noapte un vaier ori un suspin. C. PETRESCU, C. v. 82. Puşca tună, un vaier fişni dintr-o părere de umbră şi cîinii săriră cu larmă. VOICULESCU, P. I, 176. I se părea Anei c-o cheamă cineva de departe... Era ca un vaier neîntrerupt. SADOVEANU, O. XXI, 451, cf. SCRIBAN, D. Viaţa este atît de scurtă, frate... Arfi vrut să spună „viaţa mea ", dar din gingăşie nu vru să aducă nici un vaier personal în această clipă. CAMIL PETRESCU, O. II, 344. Făcea semn... să toarne sare pe rănile vii, numai cînd amuţeau vaierele mişelului. V. ROM. februarie 1954, 14. O auzi suspinînd: „ nu trebuie ”, un suspin repetat, ca un crimpei dintr-o rugă zădărnicită, ca un vaier de ajutor. VINEA, L. I, 246. Rîsul şi plînsul, vaieuri şi hohotul rămîneau departe, ca şi cum n-ar fi fost. VORNIC, P. 106, cf. DL, DM, DEX. O (Prin analogie) Şi-n tăcerea aceea, iar auzi vaierul stolurilor de ciori. SADOVEANU, O. ΙΠ, 146. O F i g. 7u porţi ferecate durerile noastre In vaierul strunelor tale. GOGA, POEZII, 44. ♦ Suferinţă, durere. Dido, tu ceri o-nnoire nespusului vaier al nostru. COŞBUC, AE. 29. Se năpustea... cutreierînd o ţară zdrobită şi plină de vaier. C. PETRESCU, R. DR. 189, cf. DL, DM, DEX. 2. F i g. Zgomot prelung şi tînguitor produs de ape, de vînt etc.; vaiet (3). In spulber rece de vînt nepăsător Se stinge tristul vaier al frunzelor ce mor. SĂM. IV, 843. Suflarea aspră a crivăţului... ridica spre naltul nourilor vîrteje sure de gheaß măruntă, strecurîndu-le în vaier plîngător printre ramurile negre ale copacilor. MIRONESCU, S. 3. Sînt unii oameni care simt o adevărată plăcere să asculte din culcuş tihnit vaierul vijeliei şipîrîitul de halice al ploii. SADOVEANU, O. XVI, 200. 3. F i g. Sunet tînguitor, prelung produs de clopote. Clopotniţa trosneşte, în Stîlpi izbeşte toaca, Şi străveziul demon, prin aer cînd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimţi-aripei sale De-mtzi din ea un vaier, un aiurit de jale. EMINESCU, O. I,, 69. De-afiră începu să se audă vaierul chemător al clopotelor. AGÎRBICEANU, L. T. 342. —Pl. : vaiere. - Postverbal de là văierai VAIER2 s. m. (Prin sud-vestul Transilv.) 1. Miner1 (1). Cf. FD I 158,167. 2. Şef de echipă în mină1 (1). Cf. FD I, 159,167,169. - Pl. : vaieri. - Din magh. vâjăr.. VAIET s. η. I. Strigăt (prelung), geamăt al omului prin care se exprimă durerea, suferinţa, jalea etc.; succesiune de cuvinte prin care cineva îşi exprimă durerea, suferinţa, nemulţumirea etc., j e 1 u i r e, lamentare, t î n g u i ţ; (mai ales poetic) vaier1 (1), (regional) vaicăr, vaietec. V. bocet, plînset. In loc de surle şi de scopose frumoase, ţipete şi vaiete groaznice. VARLAAM, C. 284. Boacetele (vaietele MUNT.) muierii şi ţipetele ce se aud den casă nu vor putea arăta vrăjmăşiia bărbatului. PRAV. 157. Văzînd Corvin atîtea ţipete şi vaiete de oameni robiţi, ... au purces în urma turcilor. M. COSTIN, O. 281, cf BIBLIA (1688),4632/34. Nu era o zi să nu vie plîngere, vaiete pe la divanuri. N COSTIN, LET. II, 86/36. Mi să pare că nu ar fi făr' de lacrămi, socotind nevoia ce au venit cetăţii şi cetăţenilor acelora: unde vaiete şi ţipete, plînsuri, dăspărţiri unul dă altul şi altele ca acestea. R POPESCU, CM I, 251. Să nu vă întristaţi pentru morţii voştri... cu glasuri şi cu vaiete fără cale (a 1746). TDRG. Atîta fură de putincioase Vaietele de mâica obidată, Cît de la pragul morţii să întoarse Sufletul lui Parpangel îndată. BUDAI-DELEANU, Ţ. 211, cf. LB O, glas prea cobitor! Ce-mi spui d-a noastră soartă? Vaietul ce nu-ţi tace? HEy ade, o. i, 182, cf. valiaN, V. Vaietele şi cîrtirile poporului... îl siliră a se gîndi şi la trebile împărăţiei sale. BÀLCESCU, M. V. 77. Cu plînsete şi cu vaiete, închinînd libaţiuni, se suia la cetate. ARISTIA, plut. 23/5. Eşti veştedă şi rece ca statuia de piatră, N-asculţi al nostru vaiet, N-auzi al nostru plîns. NEGRUZZI, S. ll, 63, cf. POLIZU. Cale de jumătate de ceas se auzeau ţipetele şi vaietele nenorociţilor din cîmpul Dudeştilor! GHICA, S. 30. Nu-şi poate cineva închipui vaietele şi bocetele sfişiitoare ale părinţilor. SION, P. 70.Stăpînul Zamfirei... o trasă cu de-a sila de pe piaţa Ocîrmuirii, care răsuna de vaietele tatălui său şi de bocitele maicăi sale. ALECSANDRI, O. P. 70. S-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, id. POEZII, 298, cf. COSTINESCU, CIHAC, I, 305, LM 1547. în momentul acela văzui fulgerînd prin ferestrele casei împuşcături şi [auzii] vaietele celor ce-o încongiurase. EMINESCU, P. L. 157. Atinse mîna tîlharului cu sticla fierbinte: o crispaţie violentă a degetelor se produse urmată de un vaiet surd. CARAGIALE, O. 1, 67. jîşi] cătau de drum, firă a mai asculta la rugăciunile şi vaietele mele. ISPIRESCU, L. 303, cf. DDRF, barcianu. In toată ţara nu se auzeau decît ţipete şi vaiete şi blăstămuri printre locuitori. SBIERA, F. S. 71, cf ALEXI, w. Cu ce mă 160 VAIET -29- VAJNIC1 mai hrănesc eu de acuma? oftă baba... Moşneagul auzi vaietele, văzu găinele şi gîştele aruncate dinaintea porţii. DUNĂREANU, CH. 75. Un vaiet Ce-a izbucnit, se stinge Şi altele pornesc. SĂM. vm, 67, cf. TDRG. Cine ar răbda cum rabdă el?... Şi cine n-ar umplea’ lumea cu vaietele? delavrancea, O Π, 53. Oamenii se vor obosi de vaietele tale...şi te vor blestema că le întuneci viaţa cu plîngerea ta. PÂRVAN, 1. F. 199, cf. RESMERIŢĂ, D, CADE. De la circiumă se auzeau vaietele şi ţipetele mulţimii de ßrani. REBREANU, R. U, 274. Vrerea noastră era un vaiet peste vremurile grele şi pustii. BACOVIA, O. 213. Scîncetul bătrînei s-a prelungit ca un vaiet de sfişiere şi de moarte. POPA, V. 116 .Au căzut ca morţi într-un somn greu şi lung... după atîtea săptămîni de nopţi cu vaiete. VOICULESCU, P. I, 213. Oamenii loviţi se zvîrcoliră, înăbuşindu-şi cu obrazul în pămînt vaietele. SADOVEANU, O. ΧΙΠ, 217. Nici un vaiet, nici o tînguire nu se auzea. BART, S. M. 74. Un bufnit greu şi-un vaiet înfundat şi prelung... le făcură să sară din aşternut. MOROIANU, S. 117, cf. SCRIBAN, D. Vaietele nu te vor clătina însă, nici pocăinţa n-are să te mişte. ARGHEZI, S. XXI, 226. Cei trei auziră trîntituri de uşă şi înregistrară, palizi, vaietele contesei. CĂLINESCU, S. 353. Pornise spre oraş cavaleria turcească şi se auzeau strigăte, trîmbiţe sunînd şi vaiete şi ţipete. CAMIL PETRESCU, O. IU, 379. Giuseppe cînta. In felul lui; cu glasul lui, mai bine zis cu lipsa lui de glas, de care însă nici nu se sinchisea, aşa cum nu-i pasă unui om biciuit şi torturat de vaietul lui de durere. VINEA, L. II, 313, cf. DL, DM. Se auzeau vaiete, dar nimeni nu mai ţinea seama de asta. BARBU, ş. N. II, 298. Să fi auzit vaiete, ţipete şi plîngeril... Fetele şi neveste le-ţi luau auzul cu ţipetele lor. REV. CRIT. I, 138. Cînd să se apropie de groapă, aude un vaiet încet: - Valeu! valeu! PAMFILE, D. 115. Auzeai... vaituri acolo. O. BÎRLEA, A. P. I, 233. ♦ F i g. Vaietele cîntecului de afară i se jăluiau în urechi din ce în ce mai sfişietoare. VLAHUŢĂ, S. a. ii, 42. ♦ Suferinţă, durere. începură a ţiparea creştinii de nevoia turcilor şi pretutindenea era vaiet şi suspin de răul turcilor. ANON. CANTAC., CM 1,120. P-unde-n ţară am umblat, Tot plînsori am căpătat Şi de vaiete am dat. balade, IU, 139. Săraci mîndruţele mele, Ce să fac eu firde ele? Să mă duc şi să le las în vaiete şi-n năcaz? FOLC. transilv. ii, 377. ♦ (Prin vestul Transilv.) Bocet (de înmormîntare). Bocetele, „vaietele" sînt simple fraze improvizate, lipsite de cele mai multe ori de valoare poetică. arh. folk. vii, 68. 2. P. a n a 1. Sunet, ţipăt tînguitor (şi prelung) scos de unele păsări sau animale. Urletul cînelui şi vaietul păsărilor de noapte a fost o prevestire pentru bietul leah. ALECSANDRI, O. P. 158. Mi-am făcut cruce: atunci am auzit bine uşa bufnind şi un vaiet de cotoi. CARAGIALE, Ο. I, 143. Din cîmpul mohorît şi înecat venea un vaiet de dihanie rănită. GALACTION, O. 379. Cînd, din liniştea nopţii ori chiar amestecat cu şuierul furtunii, auzi acel uhuu, prelung vaiet străpungător, fără să vrei iß ingheaß sîngele în vine. SIMIONESCU, F. R. 169. Afară prin văzduhul negru al toamnei, trecu cu vaiete o învăluire de ciori. SADOVEANU, O. ni, 145. Vaietele ei [cucuvelei] nu-i supără mai mult decît fluieratul grangurilor. BĂCESCU, PĂS. 254. Vaiete triste de fiare răsunau prin păduri. CĂLINESCU, L. L. 104. 3. F i g. Zgomot prelung şi tînguitor produs de ape, de vînt etc.; vaier (2). Sălbaticele ape Gemeau ca-n agonie... Cu vuiet şi cu vaiet. COŞBUC, P. I, 186. Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Şi codrul sălbatec vuieşte. BACOViA, O. 28. Să nu mai audă vaietele spăimoase ale vîntului, îşi îngroapă faţa în mîini. românia literară, 1973, nr. 2, 29/1. 4. F i g. Sunet tînguitor, prelung produs de unele instrumente muzicale. Arcuşul lui scotea nişte vaiete care se asemănau cu o jale omenească, delavrancea, ap. cade. Rămăsese... înurmă-ne vaietul vioarelor. PAPADAT - BENGES-CU, O. I, 149. Prin uşile deschise scăpau vaiete de arcuş. BART, E. 127. ' - Pl. : vaiete. - Şi: (regional) vait (pl. vaituri), văiet s. n. - Postverbal de la vaita. VÄIETEC s. n. (Prin Ban.) Vaiet (1). Este cu putinţă ca iarba şi mărăcina sau neghina să nu crească în grădinile şi. holdele cele bune la glebă... Aşadară vaietecele nu au loc, şi cela ce se văietă e om nepriceput. PETROVICI, P. 241/26. leu leacu fi l-oi da Şî durerili şî vaiecişili li-oi luva. arh. folk. iii, 123, cf. 156. - Pl. : vaietece. - De la vaiet VAELEÔ inteij. v. valeu. VÂILEU interj, v. valeu. VAILÎNG s. n. (Transilv., Ban. şi Olt.) Lighean (utilizat la bucătărie). Cf. alr u/ι h 292, a iii 4,12, lexic reg. 67, 120, ii, 42, gl. olt., mat. dialect, i, 244,271. - Accentuat şi: văiling. lexic REG. 120, li, 42. - Pl. : vailinguri şi vailinge (ib. II, 42). - Şi: valing (ALR il/ι h 292/47, GL. OLT.), văling (a iii 4) s. n. - Din germ. Weidling. VAIOÂGĂ s. f. v. văiugă2. VAIOG s. n. v. văiugă2. VAIOGAR s. m. v. văiogar. VÂIOLEO interj, v. valeu. VAISCRÎS s. n. v. vascris. VAIT s. n. v. vaiet VAITĂR adv. 1. (Prin Bucov.) înainte, mai depaite. Cf. L. ROM. 1960, nr. 3,81, GLOSAR REG. 2. (Prin sudul Mold.; în forma văital; în 1 o c. a d v.) De văital = pentru totdeauna, de tot. Nu ţi-l dau de văital. cv 1950, nr. 4,45, cf LEXIC REG. II, 96. -Şi: văital adv. - Din germ. weiter (comparativul lui weit). VAIÙG s. n. v. văiugă2. VÂJĂ s. f. (Prin nordul Dobr.) Fiecare dintre pereţii coşului de la leasa de prins peşte2. Pentru susţinerea vajelor se pun de fiecare parte cîte două rînduri de lanţuri.. ANTIPA, P. 607, cf. 612. -Pl. : vaje. -Dinrus. dial. bawau VAJINA s. f. v. vagin. VAJNIC1, -Ă adj. 1. (învechit; despre activităţi, împrejurări, evenimente etc.) Important; serios, grav. Ocupaţiile dumitale la ţeară sînt mai serioase sau mai vajnice. DACIA LIT. 34/19. Sîntem în minutul vajnic unde trebuie să facem chipul trecutului. RUSSO, S. 16. Să chibzuim nişte măsuri înţelepte în nişte trebi vajnice a ocîrmuirii. ALECSANDRI, T. 1387, cf. 1390, CIHAC, li, 443. Se scărpină în cap, tuşi, oftă după obiceiul lui cînd avea ceva vajnic ele spus. GANE, N. U, 210. Toate celelalte interese omeneşti cad pe al doilea plan, faß cu vajnicul şi covîrşitorul interes politic care vibrează ca ton fundamental. XENOPÔL, I. R XIV, 93. In urma unor vajnici evenimente din afară,... se hotărî să jertfească cu totul pe români duşmanilor lor celor mai înverşunaţi, id. ib. 229, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W„ TDRG, CADE, scriban, D., dl, dm, m. D. enc., dex. ♦ (Despre oameni) Vestit (1). Cf. RESMERIŢĂ, D., DL, DM, DEX. I-a adus pe cei mai vajnici inßlepfi şi cărturari din ţara lui. ŞEZ. I, 97. 2. (Despre oameni sau despre acţiunile, manifestările lor) Necruţător (1); neînduplecat; cumplit; teribil (1). Aflăm... că descăpăţînaţii au fost nişte hoţi vajnici... Ei uciseseră... pe doi 175 VAJNIC2 -30- VAL' neguţitori. ALECSANDRI, O. P. 370. Totul e să scăpăm de cei mai vajnici [creditori] măcar pînă mîni dimineaß. id. T. 1065. S-a jacut un vajnic hoţ de codru, care prăda şi ucidea pe cei căftăniţi. CONV. LIT. XII, 134. Sanda arătase pumnul şi mormăise nişte ameninţări vajnice. CARAGIALE, O. u, 308. Pe vremile acelea de bîntuire şi de jaf... îşi închidea vajnicul voievod soţia şi averile, iar el se lăsa cu oastea la cîmp. VLAHUŢĂ, R. p. 118, cf. MARIAN, S. R. iii, 78. Mai vajnic... este Toma vel-stolnic, care cumpără sau ia prin judecată mai tot satul Porceştii din jud. Neamţ XENOPOL, I. R. vi, 116, cf. TDRG. Un strop de nădejde îi picura în inimă, pornind o luptă vajnică cu presimţirile rele. REBREANU, I. 190. Era dintre independenţii care sînt cei mai vajnici sprijinitori a: tuturor guvernelor, id. ib. 273. Era un entuziast, mereu neastâmpărat..., combătînd tirania ţaristă... dîrz şi vajnic luptător pentru dreptate. ARH. OLT. V, 318. Ura... se învoita şi se învolbura atunci vajnică, uriaşă. M. I. CARAGIALE, C. 23, cf. CADE. Era... un vajnic predicator din ordinul iezuiţilor. GALACTION, 0. 229. A fost cel mai vajnic luptător dl democraţiei şi cel mai sincer prietin al ţărănimii. SADOVEANU, O. XX, 77, cf SCRIBAN, D. Numiţi pe cine doriţi dumneavoastră... Numai să fie patrioţi vajnici CAMIL PETRESCU, O. nr, 41. N. Bălcescu a fost un vajnic luptător pentru drepturile naţionalităţilor. CONTEMP. 1953, nr. 350, 5/5, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 0 (Prin analogie) Ciocănind întruna, insectele fug care încotro. Greu scapă însă de vajnica pînditoare. SIMIONESCU, F. r. 116. ❖ (Prin lărgirea sensului) Era o vreme vajnică... Focurile chirigiilor se stinseseră; oameni şi vite dormeau pe coceni, vîrîndu-se... unii-ntr-alţii jos la pămînt, pe cînd pe sus prin văzduh urla vîntul nebun, caragiale, O. I, 142. (Ironie) Care, care savant doctor ilustrisim are să descopere odată microbul şi leacul la cea mai vajnică boală ce bîntuie umanitatea — furoarea notorietăţii sau turba importanţei? id. ib. vn, 177. (Adverbial) Vijelii cumplite... şuieră şi freamătă vajnic în rămurişul zbuciumat. VLAHUfĂ, S. A Π, 327. 3. Plin de vigoare (1), de energie; viguros, energic. Ii trage două palme vajnice şi iese. CARAGIAÎE, O. 1, 212. Fata era... încîntătoare prin tinereţea vajnică ce-i sta întipărită în obraz. D. ZAMFIRESCU, î. 3. Optimist vajnic, cum sînt toate firile sănătoase, prin care natura noastră omenească îşi trece caracterele sale esenţiale, id. ib. 48. Oamenii... se trudeau în sforßri vajnice spre a stoarce roadele pămîntului. REBREANU, 1. 53. Iubeşte şi simte cu pasiune numai ceea ce e animat de sentimente tumultoase, vajnice, ceea ce frînge şi încleştează muşchii unui trup matur. OPRESCU, S. 114, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 0 (Adverbial) Toma clipi vajnic de două ori, dezvelind doi ochi mari de cărbune stins. REBREANU, NUV. 35. - Pl. : vajnici, -ce şi (învechit, f) vajnici. — Din rus. μχημη. ' VAJNIC2, -Ă s. m., adj. (Jur.; învechit, rar) 1. S. m. Persoană care a comis un omor cu premeditare. Vajnicul (apestoriul munt.) au pus vina sa asupra altuia şi l-au ucis pre acela în locul lui. prav. 84. 2. Adj. (în sintagmele) Moarte (sau ucidere) vajnică = omor făcut cu premeditare. Uciderea cea vajnică (a p e s t ι-ίο a r e MUNT.) cişijdere să cheamă c-au fost să-l ucigă pre dîns, iară el au ucis pre altul în locul lui. PRAV. 84. De-şi va mai îngădui firei într-acea dată şi va mai socoti şi, fiind biruit de vrajbă, să va apuca şi-l va ucide, aceasta ucidere mai rea-i decît ceea dentăi, aceasta să cheamă moarte vajnică (a p e s-t i t o a r e MUNT.), pentru că o face omul cu tot deadinsul. ib 85, cf 88,89, ddrf, tdrg. -Pl. : vajnici, -ce. -Văji + suf -nie. VAL1 s. η. 1.1. (Mai ales la pl.) Mişcare ondulatorie care apare Ia suprafaţa unei întinderi de apă datorată vîntului, curenţilor maritimi, mareelor etc.; masă de apă care înaintează (sau dă impresia că înaintează) ridieîndu-se şi coborindu-se la suprafaţa mării, a unui lac, a unui fluviu etc.; (regional) vangăr (3). vălătuc (I). V. t a 1 a z, undă. Zise vîntului şi stătu întru lin -şi se potoliră valurile măriei. CORESI, EV. 234. Valuri cumplite a mărei ce să aspumă într-undele sale (ante 1618). GCR I, 49/39. Se trudiia cetatea, ca o corabie de valure, în mijloc de mare. MOXA, C. 160. Ucenicii era în corabie pre mare şi păţea nevoie mare de furtună şi de valuri, cît era numai să să îneace. varlaam, c. 198, cf. mardarie, l. 1182/5. Glasul Domnului face holbură pre mare De o îmflă cu unde şi cu valuri mare. DOSOFTEI, PS. 87/4. Am îngrădit marea cu porţi... şi am zis ei: pînă aicea să vii şi să nu covîrşeşti, ce întru tine să să fărîme valurile tale. BIBLIA (1688), 3792/40. Marea a să îmfla şi valurile ca munţii a să ridica începură. CANTEMIR, I. I. I, 206. Cutremur mare să făcu în mare, cît să acoperiia corabia de valuri. ANTIM, O 174. Corăbiile cu mare răpegiune săre valurile (cca 1750 -1780). GCR Π, 84/11. Inväß... să sloboază tunete şi ploi, să turbure valurile mării. MINEIUL (1776), 9v2/37. între valurile cele sălbatece niciodată nu zăreşti limanul, molnar, ret. 77/25. Cîrmaciul, înfricoşîndu-să de valuri, îş. lasă cîrma (cca 1800). GCR II, 181/31, cf klein, d. 453, LB. Insulă-n valuri statornic sta In viforoasa, muginda mare. HELIADE, O. I, 170, cf. I. GOLESCU, C. Vijelia începe a întărită valurile. MARCOVICI, D. 13/28. S-au auzit deodată în urma lor un val ca un munte huind cu mare groază. DRĂGHICI, R. 34/1. Minunatul acela pod de peste Dunăre... atîtea veacuri au biruit vremea şi jurioasele valuri ale apei. F. AARON, I. l, 6/25. Valurile se fac din baterile vînturilor ce ΐηαΐβ apele uneori ca nişte munţi. GEN1LIE, G. 115/6. Valul repezit de vînt Tot mă poartă-n a sa cale. ASACHI, S. L. I, 187'. Mai mulţi îşi aflară moartea în valurile Dunării. BĂLCESCU, M. V. 168, cf ISER, POLIZU. Nu se auzea decît murmura valurilor Nistrului. NEGRUZZI, S. I, 160. Ş-ale valurilor mîndre generaß spumegate Zidul vechi al mănăstirei în cadenß îl izbesc. ALEXANDRESCU, O. I, 71. Valurile danubiane se ciocnesc cu talazurile Mării Negre. HASDEU, I. C. I, 32. Zbucnind apa-n nalte valuri, Mult în urmă clocoti. ALECSANDRI, P. I, 13, cf COSTINESCU. CIHAC, 11,443. Valul mării murmuieşte Şi se stinge adormit. BOLINTINEANU, P. J, 379, cf. LM. Valurile ajung luntrea cea mică, o saltă şi o răstoarnă. MAIORESCU, CR. II, 398. Se observă o mişcare alternativă de încolo şi încoace în jrunza mişcată de vînt, în corabia legănată de valuri. CONTA, o F. 185 .Numai foc şi sînge rostogolesc valurile pripite şi volburoase ale Striiului. ODOBESCU, S. III, 534. Şi prin vuietul de valuri, Prin mişcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cîrdului de cerbi. EMINESCU, O. I, 110. A comparat... viaţa cu o mare stăpînită de furtuni, iar pe om, cu un corăbier aruncat pe valuri. CARAGIALE, O. VII, 172. Cîteva zile se bălăbăni... cu valurile apelor. ISPIRESCU, L. 121. Valurile stîrnite de roata vaporului, fiig speriate în urma noastră şi se izbesc de maluri. VLAHUŢĂ, R. P 40. Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. COŞBUC, P. I, 48, cf. DDRF, ALEXI, W. Caicul porneşte clătinat pe valuri. IOSIF, p. 60, cf. TDRG. Umbletul şi mîncarea peştelui e neliniştită de mişcarea undelor şi ralurilor. ATILA, P. 52, cf RESMERIŢĂ, D., CADE. Bucureştii sînt mari: fete şi femei jrumoase, cît valuri în Dunăre! GALACTION, O. 133. Valuri mărunte bat uşor pe prundişu! malului. TOPÎRCEANU, O. A. Π, 13. Oamenii se aţineau cîrduri să scape din valuri. VOICULESCU, P. I, 49. întoarse luntrea şi vîsla izbi în valuri împrăştiind stropi de lumină. SADOVEANU, O. I, 131. Maşina fiind prea slabă nu poate birui valurile. BART, S. M. 19, cf. PUŞCARIU, L. R. I, 353, SCRIBAN, D., ENC TEHN. I, 284. Fluturi albi... cad osteniţi în valurile Oltului. CĂLINESCU, C. O. 98. Numele omului nu se cade să se risipească întocmai ca spuma valurilor, vianu, L. U. 19. O beznă de nepătruns stăpînea pe întinsurile de vuiet şi văluri. BLAGA, HR. 110. Dunărea curge cu valurile ei grele, pămîntii. CAMIL PETRESCU, O. I, 218. Am văzut şi eu un pîlc... de furtunari... zburîndfoarte repede peste valurile încreţite de tin vînt uşor, spre Sulina. LINŢIA, P. III, 190. Valul se turbură şi tinde spre violet. VINEA, l. I, 8. Acum au început să vină valuri mai mari. H. LOVINESCU, T. 148. Dacă priveşti stăruitor valurile strălucind, îţi vin lacrimi în ochi. TUDORAN, O. 127, cf LTR2, DL, DM, DER, M. D. ENC., DEX. Pe sus o rădica Şi-n mare mi-o arunca! Valurile bulbucea, alecsandri, p. p. 28. 177 VAL1 -31 - VAL1 Apă bună, Lină şi blajină, Moaie-ţi tălazurile, Micşorează-ţi valurile! PĂSCULESCU, L. P. 181, cf. alr sn ni h 835, ALRM SN n h 657. Cerna se umfla, Valul şi-l pornea. FOLC. OLT. -s munt. IV, 52. 0 (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de unduire, de năvală, de tumult1 etc.) La cuvînt nestătătodre şi cu inima ca valurile mării în toate marginile lovitoare ai fost şi eşti. CANTEMIR, I. I. II, 81. Ne turburăm pururea... cavalurile mării cînd le suflă vîntul. ANTIM, O. 80. Visurile turburate ca valurile mărei bătută de jurtună... ce-ţiprevestesc? RUSSO, S. 127. Vedea... poporul entuziast şi creştin, undoind ca valurile mării în curtea domniei. EMINESCU, P. L. 37. Ca un val uitarea ne înghite. VLAHUŢĂ, S. A. I, 144. Lumea cea mare se freacă şi se rostogoleşte ca valurile oceanului. D. ZAMFIRESCU, !. 31. Cîţiva pescăruşi se leagănă-n văzduh cu mişcări mlădioase ca valurile mării. SANDU-aldea, d. p. 17. Mulţimea s-a mişcat ca valurile, sadoveanu, O. XIII, 23. în apele ochilor lor creştea spaima ca un val. BARBU, PRINC. 88. 0 (în construcţii comparative sugerează ideea de intensitate) Din ce în ce cîntarea în valuri ea tot creşte, Se pare că furtuna ridică i al ei glas. EMINESCU, O. I, 94. Strigătele guturale sugrumate crescură în val şi noroiul începu să se prăvale mai cu putere. CĂLINESCU, O. III, 98. 0 F i g. Oarece valure se rădică spre noi... domoleaşte-le. CORESI, EV. 66. Corabiia iaste beseareca Iu Nristos; ...mii de valuri şi nevoi spre această sfintă corabie cad. id. ib. 375. Marea iaste această lume cu valuri multe. VARLAAM, C. 156. Aruncatu-m-ai într-adîncul mijlocului mărilor şi apele încu(n)giurară-mă, toate undele tale şi toate valurile tale trecură preste mine (a 1651). GCR 1,156/7. Toate ridicările tale şi valurile tale preste mine veniră. BIBLIA (1688), 395’/25. Furtunele acestea şi cumplite valurile voi înceta şi pre tine te voi răpi. din mijlocul lor. ANTIM, O. 182.0 am aflat pre dînsa [pe ţară] în valurile cele mai cumplite a întîmplărilor (a. 1827). URICARIUL, II, 208/24. Nobilii... nu voiau nicidecum să se lepede de unirea cu Poarta, temîndu-se de a se arunca în valurile unui viilor nesigur. BĂLCESCU, M. V. 42. In anii din urmă, fusesem greu încercat de împrejurări; mica mea luntre o bătuseră valuri mari. M. I. CARAGIALE, C. 8. Au bătut asupra mea valuri şi nu m-am clătinat. sadoveanu, O. XIII, 250. O L o c. ad v. în valuri sau valuri - valuri = a) (pe lîngă verbe ca „a trece”, „a veni” sau „a răbufni”, „a năvăli” etc.) în mod succesiv (şi în mare cantitate sau număr). In genunchi cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă, Cad săgeţile în valuri care şuieră, se toarnă. EMINESCU, O. I, 148. Aşa trec oamenii noştri valuri-valuri în clipe scurte şi repezi pe acest pămînt. CARAGIALE, O. III, 265. Pe vremea vitejilor străbuni, ieşeau în valuri mirosul de smirnă şi de tămîie. id. ib. IV, 86. El simţea cum îl urmăresc toate gîndurile ei, cum vin valuri-valuri spre dînsul şi îl cuprind. VLAHUŢĂ, S. A. II, 73. Valuri - valuri îmi năvăleau în trup florurile atît de dulci ale unui început de dragoste. SANDU-ALDEA, D. P. 148. Pe fereastra deschisă... mirosul greu al tăbăcăriilor... răbufnea în valuri. ARDELEANU, D. 68, cf. DL. Dinspre locuinţa de la demisol a lui Oancea venea în valuri miros de ceapă prăjită. T. POPOVICI, S. 9. Şi-mi pare sub lumina de tulbure amurg Că se retrag în valuri armiile duşmane, labiş, P. 366. Merse spre cuptoarele de unde mirosul pîinii proaspete răbufnea în valuri, barbu, PRINC. 31, cf M.. D. ENC., DEX; b) (pe lîngă verbe ca „a se revărsa”, „a curge” etc.) în mare cantitate; din abundenţă, din belşug. Şampania curge în valuri. CARAGIALE, O. I, 210. Căldura valuri - valuri Se revarsă. COŞBUC, P. I, 222, cf. DL, M. D. ENC., DEX. (Prin Transilv.) De-a-n valu = de-a valma, v. v alin ă (1). Cf. alr SN V h 1 482/102. ♦ E x p r. în valul apei = (cu referire la pescuitul cu poclăul) în sens contrar cursului apei, împotriva curentului. Din picioare se pescuieşte şi mergînd la deal-„în valid apei". ANTIPA, P. 152, cf. DL, DM. A înota în contra valurilor = a se împotrivi, a se opune părerilor, opiniilor etc. majorităţii. Cf. zanne, p. i, 301, iv, 391. (învechit, rai-) A da valuri = a da în clocot, v. ç 1 o c o t. Cf. CI HAC, ii, 443, barcianu. A (se) lăsa dus de val sau a (se) lăsa în voia valurilor, a lua (sau a duce) valul (pe cineva) = a (se) lăsa la voia întîmplării. îndeobşte şi indivizii ca şi mulţimile aşteaptă să-i ia valul. PÂR VAN, I F. 140. Dacă m-a dus valid, fetiţo dragă, merg cu tine. CAMIL PETRESCU, T. in, 398. Aceşti oameni care mi-au dat viaţa... se despart şi mă lasă singură în voia valurilor. CĂLINESCU, S. 78. Bun, îndrăzneţ, se cam lăsa dus de val. v. ROM. decembrie 1966, 65. Valurile vieţii (sau lumii, lumeşti) = dificultăţi, necazuri, frămîntări etc. inerente vieţii. Hristos mai tare-i întăreaşte... şi nu lasă nice a se turbura cu valurile lumiei aceştiia firile lor. CORESI, EV. 3. Să putem sufletele noastre mîntui de bure şi de potopire şi de valurile vieţiei aceştiia. id. ib. 56. Iaste multă cinste de bunătate ce ai jacut Domnia ta cătră cest om ce-au fost scos den locul lui prentru valurile ceştii lumi (a. 1593). HURMUZACHI, XI, 369. Părăsi muiarea sa şi casa sa şi toate valurile lumiei de bună voia sa. varlaam, C. 465. Lăsînd nebăgate samă toate valurile lumeşti, netrecînd prosteşte viaţa, au tras la sine cu lucrul a bunătăfilor parte. DOSOFTEI, V. s. noiembrie 13378. Fiind în valurile lumii nu putem să ne căutăm de suflet. ANTIM, O. 96. Să nu te-afle în valurile lumii cele înşelătoare (a. 1777). GCR ii, 110/14. Petrecea o viaţă pacinică în privirea la cele duhovniceşti şi streină de bîntuirea valurilor lumeşti. F. AARON, I. I, 163/20. Prin o tare nădejde în Dumnezeu întăriţi, valurile lumeşti nu le vom băga de samă. ARHIVA R. I, 142/22, cf. POLIZU. Departe de valurile hunei, ... voi petreceţi cea mai frumoasă viaß daß muritorilor. FILIMON, O. I, 310. Cei trei fraţi dezmoşteniţi cercau valurile lumii sub orizonturi străine. HASDEU, I. V. 99. Valurile înmiişi treptele sociale ne-au despărţit de mult unul de altul. ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 70, cf. CIHAC, li, 443. Omul. e dator să se lupte cît a putea cu valurile vieţii. CREANGĂ, O. 104. Aruncaß în valurile prăpăstioase ale lumii, ea, de atunci, s-a zbătut cu uraganul, caragiale, O. iii, 267. Dă-le odraslelor dumitale aceste simbolice jucărele... să se joace cu ele în aşteptarea valurilor vieţii, id. ib. vii, 172. Nu putea să intre în mintea ei gîndul că Persida se va arunca orbiş în valurile vieţii, slavici, O. II, 163. Alunecase şi ea în valurile lumei. ISPIRESCU, L. 146. Prin valurile vieţii Mă urc sau mă cobor. MACEDONSKI, O. I, 277. Neştiind încă nimic din vicleniile şi valurile lumii, i-a ascultat vorbele. VLAHUŢĂ, ap. CADE, Cf. CONTEMPORANUL, VIS 219, DDRF, BARCIANU. Presîmţeam... că, părăsîndu-mi cariera, ... voi căide neapărat în stăpînirea nemiloasă a furtunilor şi a valurilor vieţii. SB1ERA, F. S. 166. Trăise în valurile lumii cu hotărîre şi totuşi într-o singurătate sufletească, în care nu străbătuse nimeni. D. ZAMFIRESCU, A 5. Valurile lumii amîndoi Le despicam,· neştiutori de ele. cerna, P. 72, cf. tdrg, RESMERIŢĂ, D.; CADE. Vreau să mai văd locul copilăriei. Pe urmă, cine ştie unde m-or purta valurile vieţii! SADOVEANU, O. V, 547, cf. SCRIBAN, D, DL, dm, M. D. ENC., DEX (Cu topica inversată) Adeseori departe de-a lumei triste valuri Cu păsuri regulate eu măsur al tău pod, Bahluil ALECSANDRI, P. I, 202. Despărţiţi de-a vieţii valuri, între el şi între dînsa Veacuri sînt de cugetare. EMINESCU, O. I, 51. (Cu parafrazarea expresiei) Au scris un om păcătos şi încîlcit în toate valurile şi undele ceştii lumi neaşezate şi cu de toate chipurile de neputinţe amestecate (a. 1632). GCR I, 79/33. Ne-am primeni... dintr-această lume deşartă şi cu valuri (a. 1645). TDRG. Pentru aceea am fugit den valul lumii (a. 1746). id. ib. Valurile tinereţii (sau tinereţilor) = întîmplări, incidente, încurcături pricinuite de impulsivitatea, entuziasmul şi lipsa de experinţă inerente tinereţii. Trebuia să mai umble, să se mai frece prin lume, să-şi stîmpere valurile tinereţelor. SLAVICI, O. II, 110, cf DL, DM. M. D. ENC., DEX. (Cu topica inversată) Ei! nu te ruşina! Ale tinerefii valuri! caragiale, o. vi, 51. ♦ (Lapl.) Apă. Cei ce îl preurmă se opresc pe maluri; Dar Mihai cu calul se aruncă-n valuri. BOLINTINEANU, P. I, 19. Cine n-ar putea să-ţi. zică: Venere din valuri scoasă ! VLAHUŢĂ, S. A. I. 41. ♦ (Prin exagerare; determinat prin „de sînge”, „de lacrimi”) Cantitate mare. Cînd ajunseră soldaţii la dînsul, îl văzură întins pe pămînt şi vărsînd valuri de sînge. BARONZI, I. L. l, 63/1 sssl, cf. ALECSANDRI, T. 1479, COSTINESCU. O poveste trisß... le sfărîma inima storcind dintr-însa valuri-valuri. de lacrime de înduioşare. CARAGIALE, O. III, 263. Timp de 150 de ani valuri de sînge românesc oprise pe turci de a înainta în contra creştinătăţi. RĂŞCANU, L. II. Şi-un val de sînge, roşu val De sînge cald a izvorit. COŞBUC, P. I, 114. Bătăile ce le suferea Ana din pricina lui stîrneau zilnic valuri de lacrimi. 177 VAL1 -32- VAL1 REBREANU, I. 216. Basmele acestea De cîte ori le spune, de-atîtea ori un val De lacrămi înfierbîntă pe moşul G ladoval! EFTIMIU, î. 143. Pe gură năvăli un val de sînge, trupul se răsturnă pe spate şi rămase răstignit cu braţele în laturi. SADOVEANU, O. I, 57. 2. F i g. (învechit şi popular) Dificultate; adversitate; supărare; necaz; nelinişte; zbucium. Va lua unchiul şi nepotul pre mătuşea şi pre nepoata, că nice «[«] val nu iaste. PRAV. LUCACI, 170. Atunce puţină vreme văzu ţara grecească mare răpaos şi multă pace şi alinată viaß, firă valuri. MOXA, C. 174, cf MARDARIE, L. 1252/21, 1762/7. Nevoinţa lor nu este altceva firă numai ce a face şi a lipi cinstii preoţilor bănuiele... şi numai de aducere netocmiri şi valure (a. 1652). HEM 3216 .La acestfel de scrisoare gînd slobod şi firă valuri trebuieşte. M. COSTIN, O. 42. Fericită viiaţa fir’ de valuri multe, Cu griji şi neticneală avuţiia pute. id. ib. 322. Făcînd firă nice un val sv\)\nta slujbă, luă şl· diaconul îndrăznire. DOSOFTEI, v. S. decembrie 209724. Am venit la pămîntul mieu, zăbovind... 7 ani în Ţara Leşască, cu multe valuri şi supări, care nu le mai poci înşira cu condeiul mieu. NECULCE, L. 295. Lîngă alte multe mîhniri, turburări şi întristări ce într-acel an pre domnu coprinsese şi nespuse valuri şi porunci dă la păgîni... îl ajunse. R. GRECEANU, CM Π, 199. Acolo au propoveduit Pavel apostol evanghelia lui //[ristojj şi au păţit destul val şi nevoie. POV. ţâr. 6874, cf LB. Datoriile te aşteaptă, Valuri care nu-ţi dau pas! MUMULEANU, P. 65/4, cf. ISER. Gîndeam la valurile ce mă cuprinseseră în lume. NEGRUZZI, S. I, 57. Prin care valuri, prin care pungi, prin cîte soiuri de degite ai maijrecuû ALECSANDRI, O. P. 43, cf LM. Crăiasă alegîndu-te Ingenunchem rugîndu-te, Inalţă-ne, rte mîntuie Din valul ce ne bîntuie. EMINESCU, O. IV, 360. Se încurcă puţin pe la crîşma din sat, spre a-şi drege cheful după un val aşa de greu. G ANE, N. u, 13, cf DDRF, BARCIANU, aLexi, W., TDRG. Petru Maior şi Samuil Mieu nu s-au putut împărtăşi nici ei de slobozenia gînduluifiră valuri. AN. IST. NAŢ. I, 26, cf. CADE. Ai plecat crud printre străini. N-ai ştiut nici de năcazurile, nici de zbuciumele, nici de valurile de pe la noi. SADOVEANU, O. V, 547, cf DL, DM, M. D. ENC., DEX. De val şi de păcat Pe-astă lume ăi scăpat! TOP, ap. GCR li, 345. Casă cu ură Şi cu făcătură Şi cu scîrbe rele Şi cu valuri grele! marian, v. 71. O E x p r. A avea val (sau valuri) (cu sau, învechit, de, despre etc. cineva sau ceva) = a avea neplăceri, dificultăţi etc. (din partea cuiva sau a ceva); a fi incomodat, supărat, tulburat (de cineva sau de ceva). Şi ne foarte rugăm să n-aibă val acestu om (a. 1604 - 1618). ROSETTI, B. 76. Să îmbie în ţara D[o]mneie sale, că no vor ave de neme nece u val (a. 1615). id. ib. 80. Să n-aibă val nici la o rînduială (a. 1670). IORGA, S D. vr, 27. Să n-aibă val îrt veci de veci căci am vîndut cu bunăvoie (a. 1697). ştefanelli, DC 18 .Le ziceam lor; „ iată vedeţi că mă grijesc [de nuntă] şi eram ca cum aş fi avînd mult val pentru nuntă (a; 1746). TDRG. Cu toţi aceştia au avut moldovenii multe valuri, în vremea cînd îşi apăra ei slobozenia lor. CANTEMIR, S, M. 41/6. Proprietarii sîrbi, ca să nu aibă cumva ceva val cu cărturarii săi iobagi (români), au pus şcoalele întru aşa plîngeroasă stare. BARIŢIU, P. A III, 133, cf. BARONZI, L. 46, CIHAC, 11, 443. Intîmplîndu-se să se nască copilul pe timp rău şi furtunos, atunci are să aibă multe valuri în viaţa lui de întîmpinat. MARIAN, NA. 66, cf. DDRF, BARCIANU, CADE. Eu am avut val, odată, cînd am scăpat de !a tatari, cu capul gol, calare pe deşelate pe-uri cal prins în fugă. SADOVEANU, O. III, 188, cf SCRIBAN, D., DL, DM. Toarce şi răsuceşte bine tortul, să fie tare, să nu avem val cu el la ţăsut. RETEGANUL, P I, 53. CU vii fug cari-ncotro, osteniţ, păliţ şi zgîrieţ, aşa că-i poati cunoaşti on om înţălept că ii o avut val noaptea ceea şi că-s strigoi. POP, ap. HEM 1183. Cine vrea ca săi nu aibă val (treabă) cu dracul , acela să nu calce licuricii de pe drum. MARIAN, INS. 52, cf. DENSUSIANU, Ţ. H. 339, ΖΛ.ΝΝΕ, P. I, 301, IX, 535. (Cu topica inversată) De nimenileo. val să n-aibă... să fie numai de posluşania s/[intei] m[ănăsti]r( (a 1630). bul. com ist, v, 55, cf. mag. ist. i, 124/12. Să-şi ia ţiganca şi o iapă ce au fost dat el şi mai mult val sa n-aibă (a 1643). BUL. COM. ist. v, 193. Dă nemic val sau bîntuială să n-aibă (a. 1665). HEM 3212. Să-ş stăpînească ţiganii cu bună pace, mai mult val sau bîntuială să n-aibă (a. 1687). BUL. COM. IST. V, 217. Nu poate să margă la craiul pentru multe valuri ce are despre turci şi despre unguri. N. COSTIN, L. 250. Luminatul domnu între toate valurile ce dă cătră turci avea... între altele au ficut şi slomnul cel dă carîtele domneşti. R. GRECEANU, CM II, 222. în anul acesta domnul Ţării Rumăneşti nici oştire n-au ficut nicăiri, nice valuri multe n-au avut. ANON. BRIncov., CM II, 307. Vindea tot cu preţ, şi de nime nici un val nu avea. MUŞTE, LET. Iii, 12/21. Orînduiele cîte vor ieşi de la visteriia domniii mele.preste an... de nice unele niă un val şi nice o bîntuială să n-aibă (a. 1708). BUL. COM. IST. n, 260. Mult val mai ai cu el. Com. din zagra -NĂSĂUD. A face (cuiva) val (sau, regional, de val) = apricinui (cuiva) neajunsuri, necazuri, a-i face (cuiva) un rău. învăluiţi satele sfintei episcopii de deşugubinărie şi le faceţi destul val (a 1630). TDRG. Le-am ficut şi noi tărie, să nu li facă nimene val (a 1676). BUL. COM. IST. Ii, \99. Cu prieteşugul scisilor, ce era mai marii cetäß Braşovului, le-au ficut mult val şi i-au şi închis. R. POPESCU, CM I, 430. Cine să va ispiti a le face vreun val peste cartea Domniii mele... rea scîrbă şi mare certare vor petrece (a 1700). IORGA, S. D. xiv, 5, cf. amiras, let. UI, \12l29.Nimelanimicăsănulefacăval(&. 1709). URICARIUL, vili, 236/21. Cine i-ar face val, preste cartea Domniei mele, va fi la mare certare (a 1714). ib. V, 253/11. Oricine i-ar face mai mult val şi supărare... să vor pedepsi de cătră Domnie mea (a. 1759). FURNICĂ, D. C. 17. Să nu li să facă... val şi supărare împotriva acestor ponturi, ci... să fie respectarisiţi dă toate dregătoriile (a. 1811). DOC. EC. 109. Fiind om rău, ...a ficut mult val ßrii, necăjind lăcuitorii ßrei. DIONISIE, C. 221, cf LB, CIHAC, II, 443, DDRF, BARCIANU, TDRG, DL, DM. Mă duc... să nu vă fac val. RETEGANUL, P. I, 76. cf. hodoş, P. p. 124, com. paşca, com. din jina- sebeş, cv 1951, nr. 5, 28, zanne, p. ix, 535. (Cu schimbarea constmcţiei) Să faceţ o carte la Domnita sa, ία vodă, să u lase cum au fost şi mainte vreame... că, de nu u vor lăsa să fie ca mainte, multu val să va face (începutul sec. xvii). ROSETTI, B. 56. (învechit) A fi în val (sau în valuri, la val) = a fi într-o situaţie grea, a fi în impas; a fi tulburat, zbuciumat. Era prè în val şi în mare supărare. Căci el venisă de curund, şi lucrurile toate neaşădzate şi lipsite. NECULCE, L. 206. Averea tui Cantemir Vodă şi a boierilor lui o cerca în tot feliul şi unde o găsiia o lua şi bucatele lor le vindea, jupînesele boierilor încă au fost la val. anon. BRÎNCOV., cm ii, 305. Neavînd de unde să le de banii, fiind... şi Sfintul Mormînt în multe vahwi şi datorii, auporoncit... ca să caute vreo moşie... să se de acelor boiari pentru banii ce-au cheltuit (a. 1755). URICARIUL, xi, mai. Π. P. a n a 1. Ceea ce poate fi comparat cu valul1 (Γ I) prin formă, mişcare, impetuozitate etc. 1. (Predomină ideea de mişcare ondulatorie, de unduire) Valurile de iarbă, cînd înviate de o spornică verdeaţă, cînd ofilite sub pîrlitura soarelui, nu-i insuflă îngnjarea nestatornicului ocean. ODOBESCU, S. III, 15. Valurile verzi de grîie legănîndu-se pe lanuri, Mările ţărmuitoare şi cetăţi lîngă limanuri, Toate se întind nainte-i. EMINESCU, O. I, 144. Un vînt de miazănoapte ne călcase grăbit şi suflarea lui vijelioasă săpa valuri adinei cu feţe schimbătoare în fîneţele înalte şi înflorite ale Şestinei, HOGAŞ, DR. l, 110. Largul văii gemea sub belşugul greu al sămănăturilor ce se legănau în valuri verzi. id. ib. Π, 3. Era... o căldură mîngîioasă de soare şi o boare lină stîrnea valuri în întinsele mări galbene de grîu. SADOVEANU, O. 1, 51. 2. (Predomină ideea de formă de relief proeminentă, de întindere ondulată, sinuoasă) O pădure începea în dreapta şi îmbrăca pămîntul în valuri, spre zări nesfirşite. SADOVEANU, O. X, 27. Pădurea se desfişura în valuri cătră înălţimi şi văi. id. ib. XI, 294, cf xui, 221. Un val de pădure coboară, altul se ridică şi... jur-împrejurul depărtărilor se face tot mai dulce şi mai liniştit. ARGHEZI, S. VUI, 250. 177 VAL1 -33- VAL1 3. (Predomină ideea de linie, de formă ondulată, sinuoasă) Nişte păr galbăn şi foarte lung făcea valuri asupra spinării sale. beldiman, n. ρ. n, 38/17. Perişoru-i aurel... Trăgea ochii tot la el Şi pe frur\te-i strălucea Şi-n mici valuri se-ncreţea. ALECSANDRI, P. I, 92. Noadă păru-i elegant Peste cap, în valuri dese, Cu un ac de diamant. BOLINTINEANU, P. I, 235. îi mîngîia fruntea ei albă de-i dete pălăria jos şi-i lăsă să izvorască pe umeri în jos valurile de păr blond. EMINESCU, P. L 63. Părul ei sînt valuri creţe. Spumă albă-i pieptul ei. COŞBUC, P. I, 167. Miresmele merilor înfloriţi, plutindu-mi în nări, îmi da iluzia că aş fi sorbit parfumul acelor valuri de păr uşurel, delavrancea, H. T. 196, cf CADE. în părul tău, Eu ameţit de valurile-i negre şi bogate, Visez. BLAGA, ΡΟΕΖΠ, 9, cf. DL, nalr - B I h 16/73, h 17/2, nalr-mb I MN 241, 76/510,643, ib. 77/539,643. 4. (De obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep· „de”; predomină ideea de masă de oameni în mişcare şi succesiune, de mulţime de.obiecte văzute în mişcare şi succesiune) Părea c-auz un sunet, un uiet depărtat... Ca ale mulţimeî întărîtate valuri, Cînd din robie scapă un neam împovărat. ALEXANDRESCU, O.. I, 78. Cortegiul, deşi uneori împins înainte, iar alteori ţinut în loc de înfuriatele valuri ale populaţiunei, ajunse finalmente în Piaţa Armelor. FILIMON, O. I, 338. El trecea printre valurile omeneşti, precum Ronul trece prin lacul Genevei, baronzi, i. l. i, 27/5. Priveam de jur-împrejurul meu un ocean nemărginit de valuri omeneşti ce ieşeau din pămînt în giulgiuri albe. ALECSANDRI, O. P. 355. Vine asupra Galiei Attila, ca un potop, în fruntea a nenumărate valuri de oşti sălbatice, caragiale, o. iv, 135. Pînă să se oprească leşii... s-aruncară valurile lui Bogdan, chiuind, şi-i izbiră, delavrancea, S. 29. Valurile de lume se îndreaptă spre templu, vlahuţă, CL. 122. Valul de lume ocoleşte piaţa încet, vorbeşte tare şi gesticulează. SĂM. I, 330. Nu salutau galoanele late cari împodobeau des valul mulţimii. IORGA, p. A. Π, 380. Dintre cele trei valuri de migraţie iraniană,., valul nordic şi cel central erau destul de bine cunoscute, pâr van, G. 649, cf. RESMERIŢĂ, D. Valuri de oameni se scurg, tăcuţi mai totdeauna, fără gesturi ca într-o procesiune solemnă. LOVINESCU, C. IV, 168. Cînd îşi văzu casa părintească se gîndi să se oprească. Valul îl ducea înainte. REBREANU, R. II, 260. Colonelul asculta distrat, privind valurile de lume revărsate din cazino. C. PETRESCU, î. I, 11. Un sergent burtănos... despicînd majestos valul mulţimii... începu ancheta. BRĂESCU, v. 60. O parte din Valahia Moravă... ar fi colonizată în sec. ΧΠΙ... de un val de valahi împinşi de.tătari. DRĂGANU, ROM. 193. In toate păr file, cît vedeai cu ochii, numai livezi vuind în vîntul toamnei; pe jos, valuri de frunze treceau, te înfiorau cu foşnetul lor trist. SADOVEANU, O. I, 74. A trecut în oraş cu valul de oameni şi cu îmbulzeala, id. ib. XXI, 556. Cînd primele valuri ale răzvrătiţilor din satele vecine se iviră... satul hohoti de un chiot cumplit. DAN, U. 322. Biserica creştină... se ridica triumfitoare. ..şi subjuga cu spiritul ei dîrz valurile de barbari. BLAGA, z. 67. Se uita singură... la valurile de oameni care se revărsau din ateliere. PREDA, R. 5. Valul de bombardiere fu aproape, undeva deasupra plafonului de nori. barbu, ş. N. Π, 295. Capitolul de faß se ocupă numai cu primul val al popoarelor migratoare: sarmaß, goß, hunii, gepizii şi avarii. IST. ROM. I, 670, cf. 682. Lupta împotriva valurilor cuceritoare asiatice n-a mai fost dusă izolat. PANAITESCU, C. R. 248.0 E x p r. (Mii. ; învechit, rar) A da val = a năvăli (1); a ataca Turcii, vădzînd că moldovenii au dosit la obuz, au început a da năvală asupra,celor 4Q0Q de moscali... şi a doriţilor. Deci aşk le da val, cît să pàrè că or trece turcii cu cai preste dînşii. NECULCE, L· 236. ♦ Grup, mulţime de.oameni considerate în raport cronologic cu altele. Caracterul german şi maghiar alfondului celui mai vechi al terminologiei folosite astăzi de minerii români din Valea Jiului... se explică tocmai prin provenienţa etnică şi prin şcoala primelor valuri de specialişti, fd i, 147. La feţe, numărul foarte scăzut al participantelor ne face să ne întrebăm ce se întîmplă cu valurile de schioare junioare, absolvente ale şcolilor sportive. SPORTUL, 1972, nr. 6945,2/3. ♦ (în sintagma) Noul val = orientare, mişcare artistică, literară etc. a generaţiei tinere în raport cu generaţiile anterioare; grupare de persoane care o reprezintă Schlesinger nu ajunge totuşi la violenţa conţinută în unele opere caracteristice noului val britanic. CINEMA, 1971, nr, 1^20. 5. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”; predomină ideea de cantitate mare, de masă2 fizică, materială care se revarsă, se propagă, se răspîndeşte brusc, se dezlănţuie etc.) Le-ai vindecat cu cuvîntările de D[u\mnezeu, mîntuindu-le [inimile] ca dintr-un val de vifor. mineiul (1776), 106^/6. In valuri de ßm silitra în aerul zgomotat Arde, curge, bubuieşte. HELIADE, O. I, 102. Pe măgură luna se-nalţă atunci plină Şi varsă pe fluviu un val de lumină, Un briu lucitor. BOLINTINEANU, P. II, 221. Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frămînt, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă. EMINESCU, O. I, 62. Urbea îşi frămîntă falnic valuri mari de ßm şi jar. id. ib. IV, 123. Privirea ei cătă lung şi dureros la ultimul val de colb ce se aşeza încetişor pe urma trăsurei. vlahuţă, s. a. ii, 80. O uriaşă minge-nflăcărată se saltă-n pragul răsăritului, revărsînd valuri de lumină. SANDU-ALDEA, D. P. 45. Un val de aer rece ne loveşte în faß. IORGA, PAI, 94. Ies valuri de lumină pe ferestre. BRĂTESCU - VOINEŞTI, p. 27. Valurile de lumină ale răsăritului... întindeau peste adîncul văzduhului o punte aeriană de pulbere aurită. HOGAŞ, DR. I, 159, cf 213. Peste sat albăstreau valuri de ßm. REBREANU, I. 68. Un călăraş intră în circiumă... şi, odată cu el, răbufni un val de abur şi de ger. GALACTION, o. A I, 262. Un val de aer umed am adus cu mine-n casă. TOPÎRCEANU, B. 73. Cînd e copt, ajunge... să-l scuture un val devînt, pentru casă se desfacă în joşii. SIMIONESCU, FL. 71. Din sita văzduhului curgeau zbătîndu-se valurile zăpezii, firă încetare. SADOVEANU, O. XXI, 401. Din salonul lui Hergot emanau valuri de muzică. CĂLINESCU, b. I. 58. Pe ferestrele scoborîţe inundau valuri de răcoare. PERPESSICIUS, M. 1, 129.. Din subsolul unei clădiri... ies valuri de ßm de tutun prin geamurile deschise. BĂNULESCU, i. 184. N-apucă trufaşul să zică bine aceste vorbe şi iată că se lăsă pe pămînt un val de întunerec şi un vuiet mare se stîrni. PĂCALĂ, M. R 147, cf. ALR SN m h 788/235 .0 (Meteor.) Val de frig (sau de căldură) = aflux de mase2 de aer rece sau cald. Gf : ltr2. Valul de frig care s-a abătut... asupra Suediei este pe cale să bată toate recordurile stabilite în ultimii 10 ani. RL 1982, nr. 11565, 6/7. Un val de frig, insoß de ninsori puternice, afectează Marea Britanie. ib. 1982, nr. 11569,6/4. 6. F i g. {Predomină ideea de număr mare, de năvală, de ceva care copleşeşte) Precum peştele afară din apă cu aer să îneacă, aşe pofta peste măsură toate valurile gîndurilor asupră-şi încarcă. CANTEMIR, I. I. II, 91. Fecioară prealăudată,.:. liniştea celor bătuţi de valurile păcatelor. ANTIM, O. 21. Pravoslaviia credinß să lupta de valurile necredinţii. ib. ib. 116. Valurile gîndurilor celor deşarte, Curată, potoleşte-le. mineiul (1776), 208r2/28. Aflîndu-mă... în cetatea Nicopolii... afundat în valurile întristărilor. VĂCĂRESCUL, IST. 245. In mijlocul valurilor relelor întîmplări nu să înspăimîntează. POTECA, F. 289/30. Valuri înfocate.de visuri sfişîitoare au năvălit asupra. simßilor mele. MARCOVICI, C. 7/7. Povara zbuciumelor grele, Ce mă apasă azi în cale, Nu-i valid gîndurilor mele. GOGA, POEZII, 277. Alt val de rîsete cuprinse mulţimea. REBREANU, R. II, 111. Un val de văicăreală şi o poveste întreagă porniră deodată. GALACTION, O. 82. Pe nesimße se formează valuri de nemulţumiri ce vin din mai multe direcß. D. guşti, p. a. 98. 7. F i g. (Predomină ideea de mişcare năvalnică, de tumult, de forţă impetuoasă) Văzînd că valul revoluţionar se suia necontenit şi mai repede decît ar fi voit, căuta să-l împiedice sau cel puţin să-i amîie izbucnirea prin oarecari măsuri de poliţie. GHICA, S. 97. Sufletele mari se plămădesc în valurile răstriştei. ODOBESCU, S. I, 261. Judeţele vecine erau cuprinse de valul răzvrătirii, rebreanu, R ii, 84. îşi apăra clasa lui socială cu energie şi tactică de valurile tot mai nedomolite ale dezastrului, mihăescu, d. a. 24. Astfel de 177 VAL’ -34- VAL1 reflecfi într-o operă poetică ar fl fost cu neputinß, în Anglia, cu un secol mai devreme. Prezenţa lor... se explică prin valul de ateism care se revarsă asupra Angliei, la sflrşitul secolului alXVI-lea. VIANU, L. U. 66. Introducerea pe scară mai largă a relafiilor marfă — bani aduce un nou val dé'aservire a obştilor moşneneşti şi răzăşeşti. PANAITESCU, O. Ţ. 13. A urmat un puternic val de represiuni. MAGAZIN IST. 1970, nr. 10,19. 8. (Predomină ideea de reacţie bruscă, intensă, uneori psihică) Cu inima şi cu gîndul de la limanul lineştii, departe, în valurile tulburării, să bătea. CANTEMIR, I. I. II, 164. De cum se aşternea în pat, valuri de fierbinţeli îi dogoreau trupul. VLAHUŢĂ, S. A. II, 83. Să frîngă cu voinţa lui bărbătească valul de emoţiurie ce i se revărsa peste suflet. D. ZAMFIRESCU, R. 104. îmi venise aşa în ochi, ca un val de bucurie. C. PETRESCU, S. 146. Un val fierbinte de mînie parcă i se ridică din tălpi pînă-n rădăcina părului. MIRONESCU, S. a. 29. Am simţit un val de căldură în piept. CAMIL PETRESCU, P. 21. Acuzatorul se împletici de cîteva ori, apucat ca de un val de ameţeală. ARGHEZI, S. x, 271. Acorda pe loc orice, invadat momentan de un val de sentimentalism. CĂLINESCU, B. I. 184. Un val de recunoştinţă o năpădi. VINEA, L. Π, 19. Simţi un val de sînge în obraji, preda, D. 150. DL Nume dat unor materiale flexibile (lînă, stofă, hîrtie etc.) ori unor obiecte din asemenea materiale înfăşurate în formă de sul sau unor unelte, dispozitive, părţi de instalaţii etc. de formă cilindrică. 1. a) Sul de pînză, de postav sau de altă ţesătură (înfăşurată pe un cilindru special de lemn sau de carton); (regional) vălug2^), văluş2 (II), vig. V. t r î m’b ă (12). Of. KLEIN, D. 453, BÜDAI-DELEANU, LEX. Două valuri pînză de casă (a 1824). uricariul, xx, 344, cf. lb, vai.ian, v., iser, PONTBRIANT, D., LM. începură a scoate din lada bab'èt'valuri de pînză. CREANGĂ, P. 14. Mireasa scoate din ladă unul sau două valuri de pînză. SEVASTOS, N. 70. în lada ce-a cumpărat-o mirele... se află valuri de’pînză. MARIAN, NU. 565. Pe capătul lăiţelor, e o altă ladă cu banii, valurile de pînză şi alte lucruri de preţ. DAMÉ, T. 97, cf. BARCIANU. îşi luă un val de pînză şi coborî să-l ghilească... în apa ce curgea de sub roată. ANGHEL - IOSIF, C. L. 30, cf. TDRG. Darea la leşie constă în udarea valului de pînză desßcut în leşie şi apoi în uscarea lui la soare. PAMFILE, I. C. 282, cf. PĂCALĂ, M. R. 412, RESMERIŢĂ, D. Deasupra stau cergile păluite şi „păritarili” de întins pe pereţi, făcute „val". DIACONU, VR. LIV, cf.. CADE. Luase cumaş de rochie pentru un botez şi un val de pînză. SADOVEANU, Ολ IV;- 368, cf. SCRIBAN, D., LTR-, DL, DM, DEX. Am să te vînz, In tîrg la Buzău, Pe chile degrîu, Valuri de postav. TEODORESCU, P. P. 57. Pîri ţes-un val de pînză, Mînînc-o vadră de brînză. MARIAN, H. 20, cf. ŞEZ. I, 185. Pe tine te-oi ascunde Tot în viguri de giolgiuri Şi-n valuri de postavuri. BIBICESCU, P. P. 271. S-o gîndit sîfuri-unval di pînzî di la mă-sa, dinladî. graiul, 1, 313, cf. PĂSCULESCU, L. P. 52, ŞEZ. XVIII, 16. Eu pe tine ti-oi învăli Cu giguri mari de bumbac Şi cu valuri de postav. BÎRLEA, L. ρ: M. I, 33, cf T. papahagi, m 111, izv. XIV, .185, alr sn π h 489, alrm sn i h316, a v 14, vi 19,26, teaha, C. n. 279, nalr-0 IV h 742.. ♦ (Regional) Urzeală înfăşurată pe sulul dinapoi al războiului de ţesut (Răşinari - Cisnădie). Cf. PĂCALĂ,' M. R. 310. Sulul cu firele învălite -printre care se pun vărgelele ca să nu se surpe valul - se aşează pe picioarele dinapoi ale războiului id. ib. b) (învechit şi regional) Cantitate de lînă înfăşurată în formă de sul. lată eu putu valde lînă pre arie. BIBLIA (1688), 178‘/51,cf a I 31, li 12. c) (Regional; determinat prin „de tei”) Cantitate de şuviţe lungi de coajă de tei înfăşurate în formă de sul. Fă-mă, Doamne, val de tei Şi m-aruncă-ntre femei! ΡΘΡ., ap. CREANGĂ, O. 213, cf. DL, DEX. N-avea nimica-n bordei Făr' d-o miß ş-un cotei, Căpătîi, un val de tei. balade, ii, 317, cf. ZANNE, P. 11, 146. d) (Mold., Transilv. şi prin Bucov.) Cantitate de fin învălătucit, obţinută din brazdele de fin adunate cu grebla. Cf. tdrg, alr π 5268/284, 520, ib. 5269/284,414, alr sn i h 129, ib. h 131/514, TEAHA, C. N. 279. e) (învechit; în e x p r.) A purta (pe cineva) de val (sau, adverbial, val) = a hărţui, a chinui, a tracasa (pe cineva). Batjocoriră pre domnul lor, suduindu-l în tot chipul şi-i da cu lemne la ochi şi-l purta val, cum era mai rău. anon. cant ac., CM I, 166. Vei da învăţătură dup[ă] înţelepciunea dumitale, că este ruşine a purta de val pă frate far[ă] rînduial[ă] (a. 1773). IORGA, s. D. xn, 88, cf. baronzi, l. 41. 2. (în sintagma) Valul ştreangului = laţul cu care se prinde şteangul (3) de orcic; orcicar. Cf. damé, t. 50, TDRG, CADE, ENC. AGR. IV, 238, 290, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 3. a) Legătură de nuiele (lungi cît lăţimea pîrîului) care este rostogolită prin apă şi lovită periodic de fundul acesteia, pentru a stîmi peştele; (regional) vălătuc (Π 3). Pe Bistriţa pînă la gura ei se pun cîte 5-7 femei la un val de nuiele de cîte 2 - 5 m lungime, „pe care-l gioacă cu chiciorul cînd merge prin apă”. ANTIPA, P. 145, cf. 104, 116, 130. Pe sub sălcii vechi, într-o apă curată cu prundiş la fund... bunicul a intrat cu crîsnicul lui şi cu valul de mlajă. sadoveanu, O. XVII, 393, cf CL 1960,102. b) Scîndură groasă (lungă cît lăţimea pîrîului) prevăzută cu mînere şi călcători, care este deplasată prin apă şi lovită periodic de fundul acesteia pentru a stîmi peştele. Cînd se porneşte la pescuit se pune valul de la deal de-a curmezişul părăului ANTipA, p. 109, cf 108. >'-w c) (Regional) Făclie făcută dintr-un mănunchi de cîrpe înfăşurate pe un băţ, întrebuinţată noaptea pentru a atrage peştele, care se prinde cu mîna sau cu ostia1. V. o p a i ţ (I 2), vă I u g2 (2). Moioaca se prinde foarte uşor cu vălul. BĂCESCU, p. 129. 4. (Regional; la car sau la- căruţă; în sintagma) Căpăţîna la val = partea butucului roţii dinspre podul1 osie'. Cf damé, t. 8, tdrg, pamfile, i. c. 129. .5. (Regional) Sul (la roata fintînii). Cf. ltr!, dl, dm, m D. ENC, DEX, CHEST. .11 455/237. 6. (Regional) Urzitoare (Fundatei - Zărneşti). Cf. alr 1 1 279/772. 7. (Regional; lajoagăr) a) Fus de lemn învîrtit de o rotiţă de fier dinţată, înfăşurat cu un lanţ care pune carul în mişcare (Răşinari - Cisnădie). Cf. păcală, m. R. 462.· ■ b) Dispozitiv la roata de apă, alcătuit dintr-o osie de fier, prevăzută la capete cu cîte un butuc de lemn şi cu speteze (Cepari - Piteşti). Cf udrescu, gl. c) Car (Mirceşti - Roman), alr ii 6424/537. 8. (Regional; la piuă) Fus de lemn, învîrtit de roata de apă, prevăzut cu dinţi de lemn aşezaţi radial, care pune în mişcare ciocanele (Răşinari - Cisnădie). Cf. PĂCALĂ, m. r. 464. 9. (La moară) a) (Regional, mai ales în Transilv.) Crîng. In jtirul unei osii perpendiculare, se:învîrteşte... o roată mai mică numită val. PĂCALĂ, M. R 466, cf H XIV 398, XVI 10, xvll 8, com. din SĂLlŞTE - SIBIU, GREGORIAN, CL. 62, ALR SN I h 162, ALRM SN 1 h 109, NALR - O IV MN 278, 2 439/901. Capul cît Valul morii, se spune despre cineva care are capul mare. Com. din fostul j udeţ vîlcea. b) (Regional) Grindei (la roată) (Somova - Tulcea). Cf. alr sn i h 159/682, alrm sn i h 107/682. 10. (Mold. şi prin Munt.) Piesă cilindrică a batozei, prevăzută cu lame, care; prin învîrtire, apucă snopii. Logofitul Iorgu se-ncruntă la cei ce bagă la val. SANDU - ALDEA, D. ’P. 130, cf. PAMFILE, C. Ţ. 348. Una din părţile- cele mai însemnate ale batozei este coşul... în care se învîrteşte toba sau 177 VAL2 -35- VALABIL valul. ION BOTEZ, ŞTR. 22, cf. L, ROM. 1967, 508, GLOSAR REG., S. C. ŞT. (IAŞI), 1963,267. 11. (Agric.; regional) a) Tăvălug (1). Acest val se aşază într-un proţap despicat ca o foarfică. UTiNSCm, M 28/20, cf. DEX, alr sn i h 26/386. b) Tăvălug (2). Caii poartă după dînşii, mai ales la treieratul ovăzului, un sul de piatră cu şase praguri care se numeşte tăvăluc, tăvălug, vălătuc, val sau treierătoare. PAMFILE, A. R. 207, cf. DL, DM, DEX. 12. Piesă cilindrică la maşinile tipografice, de obicei de metal, cu ajutorul căreia se întinde cerneala, se ghidează hîrtia etc.; valţ1 (1). Cf. COSTINESCU. Valurile cu care tipărim ilustraţiuni trebuiesc să fie bune, moi şi turnate în matriţele întregi. G. ionescu, C. T. 365, cf. 367, tdrg, v. molin, v. T. 83, RESMERIŢĂ, D., CADE. Valuri pentru maşini tipografice. NOM. MIN. I, 363, cf LTR-, DL, DP, DM, M. D. ENC., DEX. O Val de corectură (sau de mîna) = piesă cilindrică de metal, cu unul sau cu două minere, folosită la ungerea manuală, cu cerneală, a formelor de tipar în vederea executării corecturii. Valul de corectură se va spăla cel puţin o dată pe săptămînă. G. IONESCU, C. T. 173, cf. 158. Valul de corectură este un aparat cilindric cu pastă gelatinoasă... cu care se înnegresc literele pentru a da corecturi. V. MOLIN, V. T. 83, cf. CADE, ROMANESCU, ZEŢ. 49. Valuri de mînă pentru dat cerneală. NOM. MIN. I, 362, cf. LTR2. 13. (Prin Mold.) Parte a greblei în care Sînt fixaţi dinţii. Cf alr II 5 220/414,520. IV. 1. Ornament curent în arta'populară, mai ales în ceramică şi în arta decorativă, de forma unui val1 (I 1). Cf. DREV. 2. (De obicei art.; prin Dobr. şi prin Münt.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Pe lîngă surpăturile Cavargicului se mişcă în fugă valul furios ca o ţigănească, pîrvescu, c. 12, cf 189, pamfile, j. m, 13, varone, D. 153, H II 82, XIV 378. Danţurile obicinuite pe aici în popor [sînt]: sălcioara, brîul, ... valu. POP., ap. HEM 1780. 3. (Art.; prin Transilv.; şi în construcţia de-a valu, H XVII 451) Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape. Cf. ib. 39. -Pl. : valuri şi (învechit) valure. - Din v. si. * vali>. Cf. bg. b a ji , ser. v a 1. VAL2 s. n. Fortificaţie formată dintr-o ridicătură continuă de pămînt, de obicei cu un şanţ1 în partea exterioară, folosită în sistemul defensiv roman (şi mai tîrziu); întăritură prelungă de pămînt care marca limitele unui teritoriu. Trupele cele uşoare se cîmpuia sau întră leghioane, sau în locul celalalt dinaintea valului. BOJINCĂ, A. II, 16?/7. El vizitasă nu demult valul lui Traian ASACHI, S. L. D, 225. Îşi întări tabăra cu valuri şi şanţuri adinei, bălcescu, M. v. 210, cf. bariţiu, P. A u,34. Pe cîrnpia dunăreană, ... Iată valul lui Traian! ALECSANDRI, POEZII, 92, cf CIHAC, o, 443, lm. în partea despre răsărit ei mai posedă o tabie sau redută simplă, precum şi deosebite valuri de apărare. ODOBESCU, S. 1Π, 580, cf. II, 223. Ochiul străbate... în plaiurile ţărei, pe lîngă dunga fumurie trasă de „valul lui Traian". VLAHUŢĂ, R. P. 12, cf. ŞĂINEANU, î. 178, 180. Aceste valuri, cunoscute şi astăzi sub numele de valul lui Traian, nu erau menite a apăra Dacia, ci Dobrogea. XENOPOL, I. R. I, 155. Este învederat că pe aici un val roman nu ar fi avut nici o raţiune de a fi. id. ib. n, 14, cf. ENC. ROM. Valul ăsta de pămînt care străbate Dobrogea noastră l-a făcut domnul Traian. ANGHEL, PR. 177, cf. TDRG. Valul ridicat în interior pe malul şanţului e consolidat... cu palisadă, iar nu şi cu piatră, PÂRVAN, G. 470, cf. RESMERIŢĂ, D„ CADE. Valul de la Calafat la Giurgiu a fost considerat... ca reprezentînd prima etapă a dominaţiunei romane. ARH. OLT. XII, 352, cf 149, SCRIBAN, D., DL, DM. Valurile din Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei şi Bugeac... datează de fapt dintr-o epocă mult maitîrzie. IST. ROM. I, 518, cf. 717. în ţara noastră, aşezările din epoca bronzului sînt cetăţui cu palisade de lemn şi valuri de pămînt. panaitescu, c. r. 32, cf. M. D. enc., dex. 0(Prin analogie) Pădurile desfiinţate se prefăcură într-un val înalt şi nestrăbătut de trunchiuri de copaci. HOGAŞ, Μ N. 167. Ridicaseră un val înalt de zăpadă bătătorită. MAGAZIN ist. 1974, nr. 3, 66. ♦ P. ana 1. Ridicătură de pămînt naturală, de formă prelungă în stingă ne desparte de nemărginita oglindă a lacului Brateş un val de pămînt clisos şi fără vegetaţie. VLAHUŢĂ, R. Ρ. 47, cf. RESMERIŢĂ, D. între Milcov şi Putna terenul formează dom spinări sau „grinduri", adică două valuri mai ridicate. C. GIURESCU, P. O. 33, cf. CHEST. IV 90/626. ♦ P. a n a I. Dig. Fusesem şfiţuii a dibui calea pînă la Dubovac..., de unde aş fi putut urma valul ce tocmai se dura. SĂM vin, 191. - Pl. : valuri. -Din lat vallum. VAL3 s. n. Formă de relief din jurasic, reprezentînd o vale2 sinclinală DN1. -Pl.:? - Din fr. val, engl. val. VALÀ vb. 1.1 n t r a n z. (Germanism învechit) A valora (1)· Această regulă valează general şi fără restricţie. EMINESCU, O. XIV, 380. - Prez. ind. : valez. - Din germ. valieren. Cf lat. v a 1 e r e. VALABIL, -A adj. 1. (Despre acte, acţiuni juridice etc.). Care întruneşte condiţiile cerute de lege sau de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. V. a u t e n t i c, legal, valid (2). Cf. i. golescu, c., stamati, d. Aspiranţii ce ar voi a se angaja cu această lucrare se vor înfăţişa cu garanţii valabile. Dîmboviţa (1860), 2843/72. Se aduna din nou în sala tribunalului, ca să pronunţe, zioa, acea sentinß care nu era valabilă pronunţată noaptea, baronzi, i. L. ΙΠ, 50/1.1, cf. COSTINESCU. Afluenţa trenurilor de plăcere, ale căror bilete... erau valabile pînă miercuri. CARAGIALE, O. II, 9. Diploma mea a fost valabilă, id. ib. m, 249. Testamentul olograf nu este valabil decît cînd este scris în tot, datat şi subsemnat de mîna testatorului, hamangiu, C. C. 202, cf. ENC. ROM., RESMERIŢĂ, D., CADE. Comitetul agrar a hotărît ca vînzările făcute... să fie valabile, titulescu, d. 180. Esmeralda... iscăleşte cecul. Omu se uită mirat: - E cel puţin valabil? CAMIL PETRESCU, T. III, 41, Cf SCRIBAN, D., DL, DM. Actele domneşti de politcă externă nu erau deci valabile dacă boierii ţării nu declarau că sînt de acord cu politica domnului. STOICESCU, S. D. 105. Obştile făceau nu numai anchetă, ... dar emiteau şi acte scrise, valabile în justiţie. PANAITESCU, O. Ţ. 224, Cf. M. D. ENC., DEX, DN1 2. Care este (admis, acceptat ca) adevărat, autentic; căruia i se recunoaşte o valoare, un fundament, un temei; care este fundamentat, temeinic; care este eficient în anumite situaţii. V. adecvat, corespunzător, valid (3). Cf I. GOLESCU, C. Imputarea ce se face... şste numai o calomnie nemeritată şi nebazată pe nici un cuvînt valabil, ap. GHICA, A. 747. Documentele istoriei pămîntului sînt mult mai valabile decît acele ale cerului şi ale omului. ISIS (1859), 4'/47, cf. PONTBRIANT, D., PROT. —POP., N. D. Sîntem departe de a admite ca valabile toate argumentele. HASDEU, I. C. Π, 42, cf COSTINESCU. Cauza nu este uşor de explicat, deşi o credem valabilă şi compatibilă cu toată rigoarea unei judecăţi estetice. MAIORESCU, CR. n, 336, cf. id. D. I., 345, BARCIANU, ALEXI, W„ IBRĂILEANU, S. 6, ŞĂINEANU, D. U„ CADE. Ce e valabil pentru o regiune nu ar urma să fie necesar valabil pentru celelalte regiuni. REBREANU, R. I, 261, cf. GALACTION, O. 232. Observaţia este valabilă şi la roman. CAMIL PETRESCU, T. m, 510. Intuiţia tînărului scriitor de la 1900 cred că e valabilă şi azi. SADOVEANU, O. XX, 124. Fenomenele de repetiţie, fiind permanente..., pot fi formulâţe în legi universal valabile. D. GUŞTI, p A. 81, cf SCRIBAN, d. Aceste afirmaţii 181 VALABILITATE -36- VALAH sînt... valabile şi pentru aşa - numitele arte spaţiale, vianu, E. 382. Numai în limitele acestor observaţi restrictive pot fi valabile cele afirmate. BUL. FL. XI - ΧΠ, 466. Un gest e valabil prin semnificaţie. CĂLINESCU, C. Ö. 61. Afirmaţia ar fii valabilă şi cît priveşte celulele stinghere ale urmi organism. BLAGA, z. 177. Artistul nu poate utiliza expresii valabile pentru orice societate. RALEA, S. T. I, 225. Constatarea este valabilă pentru toate solurile ţării noastre. CHIRIŢĂ, P. 134. Această latură valabilă a creaţiei lui... nu va rămîne niult timp în afara preocupărilor sale. V. ROM. ianuarie 1954, 172, cf. VRĂNCEANU, G. D. I, 43. Părea că aşteaptă din partea lui... o explicaţie, o scuză valabilă, vinea, l. I, 35. Vechile legi nu sînt valabile, dacă viteza unei particule se apropie de aceea a luminii. JOJA, S. L. 29. Formula... este valabilă şi în cazul cînd exponenţi sînt negativi. ALGEBRA IX, 206. Rămîne valabilă observaţia despre aşezarea masivă a satelor de moşneni la munte. PANAITESCU, O. J. 85, cf. ROMÂNIA LITERARĂ, 1975, nr. 7, 18/3, DEX, dn3. Ceea ce am spus... despre română mi se pare valabil şi pentru latină. L. ROM. 1980, 618. O (Substantivat) Valabilul uman să fie legea perpetuă a deosebirei inertului de viu. pâr van, I: F. 40. 3. (Familiar; despre oameni) Care corespunde unei anumite exigenţe, unei anumite aşteptări etc. —Pl. : valabili, - e. -Din ir. valable. VALABILITATE s. f. 1. Calitatea sau starea a ceea ce este valabil (1). V. v a 1 i d i t a t e(l). Cf. RESMERIŢĂ, D„ cade. Prelungirea valabilităţi buletinelor de identitate. BO (1954), 687, cf dl, DM. Pentru spectatorii întîrziaţ biletele îşi pierd valabilitatea. ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr 3,27/4, Cf M. D. ENC., DEX, DN3. 2. Calitatea saii starea a ceea ce este valabil (2). V. v a I i-d i t a t e (2). Cf. PÂRVAN, I. F. 34, 72, CADE. Fără a i se putea tăgădui, în genere, valabilitatea viziunii sale schemătice, e de regretat totuşi că, îndreptăţtă sau nu, rtu mai înregistrează evoluţile determinate de experienţa unui exerciţu. LOVINESCU, M. 92. Nu are deci nici o valabilitate obiecţia. CAMIL PETRESCU, Ρ. 6. Prezentul gnomic şi copulativ exprimă valabilitatea universală firă nici o subliniere a timpului valabilităţii, vianu, M. 246. Aproape toate tratatele de morală încep cu profesii de credinţă pentru ori contra valabilităţi moralei ca disciplină pozitivă. RALEA, S. T. Π, 234. in baza unui material corespunzător, .... susţne valabilitatea subspeciei, linţia, Ρ. ni, 323, cf. SANIELEVICI, R. 159. Comparabilitatea valorilor stabilite sînt::: elemente preţoase, indispensabile pentru valabilitatea caracterizărilor. CHIRIŢĂ, p. 102, cf. DL, DM. Valabilitatea teoriei nu mai e mărginită la sistemele de coordonate de inerţie: JOJA, s. L. 29. Realitatea istorică îşi pierde uneori valabilitatea documentară. IST. LIT. ROM. II, 725. Susţnînd valabilitatea celorlalţfactori aduşi în discuţie..., el formulează ipoteza că o parte din aceste traduceri a putut fi făcută de traducători străini. CL 1961, 16. Valabilitatea unei ipoteze-predicţe poate fi verificată. REV. fil. 1971, 1521. Găsirea criteriului de clasificare constitui/ţ operaţia cea mai dificilă, deoarece de valabilitatea criteriului depinde valabilitatea clasificării, ib. 1972, 204, cf M D. ENC. Formula legi a căror valabilitate a fost., recunoscută, v, ROM. iulie 1973, 99, cf. DEX, dn3. Influenţa elementului autohton în limba română este mult mai importantă decît se crede în genere, idee a cărei valabilitate urmează să fie demonstrată mai pe larg. L. ROM. 1981,34. -Pl. : valabilităţ. -Valabil + suf. -itate. VALABILIZÄ vb. I. T r a n z. f a c t (Rar). A face să devină valabil (1, 2). Toate aceste forme vor fi spiritualizate, intensificate, valabilizate prin ideea creatoare unică. PÂRVAN, I. f. 103, cf. SFC m, 108, DN3. -Prez. ind. : valabilizez. - Valabil + suf. -/za. VALADĂ s. f (Marină) Concavitate a malului unui fluviu. DEX-S. - Pl. : valade. -Din. it. vallata. VALAH, -Ă s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Nume dat în ' trecut populaţiilor romanice de către alte popoare; (şi la sg.) persoană care aparţinea acestor populaţii. Dintr-altele te vei cunoaşte: obiceaiuri, hire, graiul... că eşti drept vloh, adecă italian. M. COSTIN, O. 247. Volohi ne zic şi noaî şi romanilor din Italia. CANTEMIR, HR. 304. Pre strămoşii românilor, adecă pre italiani, de la carii se trag românii, ... îi cheamă... valahi, maior, IST. 135/21. Cercetînd origina şi limba lui, se văzu că e roman, căci deşi îi zic valah, valah va să zică italian. NEGRUZZI, S. I, 202. Diplomatica din secolul XIV ni procură nenumărate probe cum că românii se făleau a fi vlachi. HASDEU, I. C. I, 38. Francezii... rareori... sînt numiti vlachi. id. ib. 40, cf. RESMERIŢĂ, D. Valah nu înseamnă altceva decît tot roman sau populaţie romanică, magazin ist. 1968, nr. 12,87. 2. S. m. (La pl.) Nume dat românilor de către alte popoare în evul mediu şi menţinut pînă la mijlocul secolului al XJX-lea pentru populaţia Ţării Româneşti; (şi la sg.) persoană care aparţinea: comunităţii etnice româneşti. Am dovedit... a fi Italiia pricina descălicării valahilor. M. COSTIN, O. 271, cf. 247, 261. Vlahii... au limbă... foarte asamănă cu limba italiinească. CANTEMIR, HR. 157, cf. 158. Den legheoanele lăcuitorilor ce de Traian şi alţii ai romanilor împăraţ era duse în Dachia, valahii au izvorît. C. CANTACUZINO, CM I, 30, cf. 43. Cînd au venit ungurii cu oaste în Ardeal, aflară acolo pre români sub nume de vlahi. MAIOR, IST. 63/26. Această neguţătoriie... să face în pămîntul valahilor dă către neguţători (a. 1811): DOC. EC. 105. Polonii... pe români, pentru a lor asemănare cu italienii, îi cheamă volohi. asachi, S. L. ii, 16, cf. bariţiu, ρ A. I, 333. Le ziceam că noi eram valachi şi că voi eraţi moldoveni. GHICA, S. 153. Suferi, Măria ta, ca un romeu din ecpaiaua Mării tale să se înjosească înaintea unui cap gros de vlah? FILIMON, O. I, 172. Văzurăm urma focurilor aprinse de vlahii ce se urcau pe atunci la sălaşele lor. ODOBESCţ), S i, 229. Turcii hotărîră într-un mare divan... a îndrepta armatele lor contra valahilor. XENOPOL, I. R. V, 152, cf. II, 108, ENC. ROM. Sosise la Vienă în timpuri de război, cînd lumea avea altă grijă decît a dreptăţi unui valah prigonit. IORGA, L. II, 211. Vlahii din statul medieval sîrbesc menţionaţ în secolul XII-XV reprezintă resturile populaţiei româneşti, care în evul mediu era răspîndită aproape în toate părţle Peninsulei Balcanice, an. ist. NAŢ. I, 295, cf. DR. II, 487, 709, RESMERIŢĂ, D., CADE 1925. Slavii dimprejur le ziceau vlahi. BUL. FIL. I, 33. Subt ochii mei omul cel vechi, valahul cel trist, îşi vărsa sîngele jerţfiridu-se fără murmur. SADOVEANU, O. XXI, 543. Atîţa valahi îmi ajung pentru a-ţi face dovada vitejiei lor. DAN, u. 313. Cei de alt grai ne distingeau ai numirea tot atît de generală de vlahi. PUŞCARIU, L. R. I, 255. Veacuri, valahii noştri, cu neamurile lor părinteşti mai din timpuri, s-au hrănit cu fiertură. ARGHEZI, S. XXII, 12. tn cimitirul Italian îndepărtat, Stă îngropat de-un veac valahul Cu cei săraci îmbrăţişat, v. ROM. ianuarie 1954,233, cf. DL, DM, BARBU, PRINC. 196, DER IV, 807. Cronica Notarului Anonim afirmă că, la pătrunderea lor în Transilvania, ungurii qU dai aici de vlahi, adică de români, panaitescu, C. R. 128. In anul 980 vlahii erau aşezaţi în număr mare în Tesalia şi în Pind. H. MIHÂESCU, GR. 164, cf. M. D. ENC., DEX. 3. Adj. Care aparţine Valahiei sau valahilor (2), privitor la Valahia sau la valahi; specific valahilor, (astăzi rai) valahic (1), (învechit, rar) valahicesc. Aduceţ-vă pe fiii voştri în şcoalele noastre..., după care să fie în stare de a vă face şi ei cărţi în limba voastră vlahă. BARIŢIU, S. a; 70. Muntenia şi succesiunea capitalelor... duc în munţ obîrşia statului valah. XENOPOL, I. R. III, 22. Naţunea vlahă se întinde pînă dincolo de munţ. ARH. OLT. V, 91. Dintre privilegiile ce aveau satele ev. drept valah din Polonia era şi acel de a lua un loc pentru biserica lor. ib. X, 98. Tot atunci se vorbeşte şi de cnejii 185 VALAH1C -37- VALE2 valahi din regiunea Oradiei. DRĂGANU, ROM. 302. Dumneata crezi serios într-o revoluţie valahă ? DAN, U. 311, cf. 312. Se aude vocea lui joasă... cu accentul pur franţuzesc pe vorbele valahe. MIHÂESCU, D. A 87. O altă colecţie, ... de data aceasta de artă valahă, este expusă în palatul pe care domnul Constantin Brîncoveanu l-a clădit... la Mogoşoaia. OPRESCU, S. 167. Consacrat limbilor valahă şi bulgară. DR. x, 571. S-ar adăuga şi... nuvela lui de inspiraţie valahă. PERPESS1CIUS, M. IV, 144. Fineţea şi subtilitatea ei... îi dădeau... ceva din frumuseţea unor şerpi veninoşi, cu care domina în aşa-zisa aristocraţie valahă. CAMIL PETRESCU, O. m, 68. Voi fi aşteptat la graniß de către un trimis al prinţului valah v. ROM. aprilie 1954,93. Adam este şi el nobil, un biet boier valah, dumneata eşti pesemne fanariot, bizantin. VINEA, L. I, 382. Marfa.ăsta... e pentru un port valah TUDORAN, P. 60, cf DL, DM. Meşter valahi azi nume de fintînă, Crescut din lutul ce l-ai plămădit. LABiş, P. 19, cf. IST. LIT. ROM. I, 294. Splendida carte macariană... a constituit un etalon neîntrecut în frumuseţe... pus în circulaţia sa umanistă... ca urmare a iniţiativei... statului valah MAGAZIN IST. 1970, nr. 4, 31. Admir din zi în zi mai mult poporul valah. ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr. 1,20/3, cf M. D. ENC., DEX. 4. Adj. (Geol.; în sintagma) Fază valahă = fază de cutare care a afectat în cuaternar Munţii Carpaţi; fază vălahică, v. v a 1 a h i c. (2). Depozitele terţiare din Depresiunea Transilă-vaniei au fost afectate de cutările din faza valahă. MG I, 108, cf DER - Scris şi: (învechit) valach. - Pl. : valahi, -e. — Şi: vlah, -ă (scris şi, învechit, vlach) s. m., adj., (învechit) volohi s. m. pl., (învechit, rar) vloh s. m. - Din lat Valachus. - Vlah < slavonul Mijfhngr. βλάχοί. - Volohi < pol. Woloch.-Vloh < pol. Wloch. VALÀHIC, -Ă adj. 1. (Astăzi rar) Valah (3). Vlachiß Vodă personifică numele său vlachic. HASDEU,'‘L C. I, 113. Regimentele lor să nu se numească valachice, ci române. REV. CR1T. II, 164. Atunci naţiunea săsească s-ar fi ruinat complet, iar ceavalahică... ar fi ajuns în stare înfloritoare·. GOLOGAN, C. R. 49. Era o combinare a culorilor de pe steagurile valahice şi moldoveneşti magazin IST. 1972, nr. 6,48. (Adverbial) Este în ea o oarecare coloare loccilă. Astfel tuşa Despa vorbeşte valahic: „Bine că te-am găsitără sculată”. CĂLINESCU, S. C. L 102. 2. (Geol.; în sintagma) Fază valahică = fază valahă, v. val ah (4). Cf ltr3. - Scris şi: (învechit) valachic. - Pl. : valahici, - ce. - Şi: (învechit) vlăhic, -ă (scris şi vlachic) adj. -Valah + suf. -ic. VALAHICÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Valah (3). Să arătăm... din cine au purces tot neamul românesc sau precum istoricii, cu cel mai proaspăt nume, îi zic valahicesc. CANTEMIR, HR 109. -Pl .'.valahiceşti. -Valah + suf. -icesc. VALAHIZA vb. I. T r a n z. f a c t. (Rar) A face să adopte felul de viaţă, limba şi caracteristicile valahilor (2). V. româniza (1). O femeie valahă, intrată prin măritiş într-o casă sîrbească, sfîrşeşte prin a Valahiza în scurt timp familia sa. AN. IST. NAŢ. II, 384, cf. BUL. FIL. VI, 53. -Prez. ind. : valahizez. -Valah + suf. -iza. VALAN s. m. (Grecism învechit, rar) Stejar (OuercuŞ). Murind maică-sa, o au îngropat lîngă vălanul Devorei. DOSOFTEI, v. s. septembrie 23727, cf. tdrg, scriban, d. - Pl. : valani. - Din ngr. βάλανο?. VALANGINIÀN, -Ă adj, subst. (Geol.) 1. Adj. Care aparţine primului etaj al cretacicului; care se referă la acest etaj. In imediata vecinătate a ßrii noastre, calcarele valanginiene confin zăcăminte de petrol. LTR1, cf. M. D. ENC., dn3. 2. Subst Primul etaj al cretacicului, caracterizat prin faună de amoniţi, lamelibranhiate etc. Pe teritoriul ßrii noastre, valanginiartul e dezvoltat în Dobrogea, pe aria platformei moesice. LTR-, cf M. D. ENC., DN3. 3. Subst. Serie de straturi geologice din valanginian (2). -Pronunţat: -ni-an -Pl. : (1) valanginieni, -e. - Din fr. valangiriien. VALANSIENĂ s. f. (Franfuzism rar) Dantelă fină, fabricată iniţial în Valenciennes. Cf. RESMERIŢĂ; d. Era... dus de-guvernantă în zilele de sărbătoare, în haine de catifea cu guler de valansienă. C. PETRESCU, C. v. 316, cf. BL XI, 36. -Pl. : valansiene. - Şi: valensiénâ s. f resmeriţă, d. -Din fr. valenciennes: VALAS s. n. v. valos. VALĂU s. n. v. vălăir. VÂLBURA s. f. v. volbură. VALC s. n. (Regional; în sintagma) Scîndură de vale = valcomiţă. Cf. tdrg 1710, com. din moldova. -Pl. : ? - Din germ. Walk [brett]. ■I VALCAZAU s. m. (Transilv.) Antreprenor (de lucrări forestiere); persoană care conduce sau supraveghează o brigadă (silvică). Ne-a spus valcazăul că mîine se face plata. Com. din LUPŞA-ABRUD, cf. COm. din TEREBEŞTI-CĂREI, LEXIC REG. II, 75, 105. Valcazăul a oprit tăierea pădurii şi ne-a mutat în altă parte. mat. dialect, i, 197. ♦ (Prin vestul Transilv.) Muncitor ferestier. Com. din lUpşa - abrud şi din poiana -VAŞCĂU. -Pl. : valţazăi.: - Şi: vălalcazău (com. din TEREBEŞTI -Cărei), vălcăzăii (com. din poiana - vaş'cău) s. m. - Din magh. vâllalkozo. VALC0RNIŢĂ s. f. (Regional) Calapod, folosit la confecţionarea încălţămintei, cu ajutorul căruia se întinde, se netezeşte sau se calcă pielea pentru a-i da forma piciorului. Cf. MÎNDRESCU, 1. G. 18,99, TDRG 1710. -Pl. : ? - Vale + suf. -orniţă. VALDRAP s. n. v. valtrap. VALEJ interj. (Latinism învechit) Cuvînt folosit ca formulă de salut, la încheierea unei scrisori. Gazetele-ţi vin neregulate, cînd lipseşte unuia, cînd altuia. M-am mirat, şi eu sînt cel neodihnit, că toţi le cer de la mine. Cu acestea, vale! (a. 1843). BARIŢIU, C. VI, 101. Sînt deznădăjduit, de vreme ce -precum am spus mai sus - pînă şi capete academice nu i-au putut face nimic. - Vale! NEGRUZZI, S. I, 262, cf. 269. în curînd soarta îndurătoare ne va dizgloda şi ţara şi capitala. Pin-atunci însă, vale! ALECSANDRI, O. P. 189. Dă scrisoarea alăturată lui Costică şi insistă să nu mă lase fără răspuns. Vale! caragiale, o. vii, 54, cf 48. - Din lat. vale (imper, al lui vaiere). VALE2 s. f. 1. Formă de relief, îngustă şi alungită, cu altitudini mai joase decît regiunile înconjurătoare şi deschisă în aval, care este străbătută permanent sau vremelnic de o apă curgătoare; p. e x t. regiune de şes situată sub nivelul ţinuturilor din jur (şi udată de o apă curgătoare). V. depresiune, v î 1 c e a, z ă p o d i e. Văile (şesul H) fsatelor măsur. PSALT. 114, cf. CORESI, PS. 155/3. Tocmi iazerele şi izvoarăle şi văile şi munţii. MOXA, 345/24, cf. MARDARIE, L. 223 26, ST. LEX. 171V/I. El singur s-au supus cu oastea pe vă'. M. COSTIN, O. 281. Prin văi îşi trece oastea lesne. 200 VALE2 -38- VALE2 DOSOFTEI, PS. 209/19. Toţi s-au adunat la valea... sării biblia (1688), 9V51,cf. NECULCE, L. 61. Nici un munte înalt şi nici o vale adîncă necercată şi nescuciurată să nu lasă. CANTEMIR, I. I. II, 7, cf. ANON. CAR. Să băjănise ţara prin munţi, prin văi şi prin codri. R. POPESCU, CM I, 564, Gf. AARON, P. 1/4, LB, I. GOLESCU, C. Eu, ...trăindpe-nflorită vale, Nu pot repede a merge pe asemenea grea cale. asachi, s. L. I, 100, cf. VALIAN, v. Era o cetate... Supt un munte aşezată Şi de munţi încungiurată, Cu văi foarte adîncate. Bărac, R. 71/25, cf. CONACHI, P. 103. Intre aceste dealuri este o vale largă numai de un pătrat de milă, acoperită de crîng. BĂLCESCU, M. v. 111, cf. POLIZU. P-a Dîmboviţei vale oştiri de s-or ivi, Ai luptelor cumplite părtaşi ei vor mai fi. ALEXANDRESCU, O. I, 67, cf. petri, v. Românii din Oltenia şi din valea Haţegului pînă la Murăş nu avuseseră niciodată ocaziunea de a învăţa o singură vorbă gotică. HASDEU, I. C. I, 304. Am ajuns la sfîrşitul valei. Acolo se începe acel vestit şes a Bahluiului. ALECSANDRI, O. P. 181, cf CIHAC, · I, 305. Ca un glob de aur luna strălucea Şi pe-o vale verde oştile dormea. BOLINTINEANU, P. I, 3, cf. CONTA, O. F. 162. Aş vrea să am o casă tăcută... In valea mea natală ce unduia în flori. eminescu, O. I, 6. De la o vreme valea s-a sfirşit şi s-a început un deal. CREANGĂ, P. 41. Din văi se ridică încet răcoare. CARAGIALE, o. II, 303, cf SLAVICI, o. I, 54. Trecură dealuri, trecură munţi şi văi. ISPIRESCU, L. 22. Noaptea s-a lăsat pe vale şi cătunu-i adormit, vlahuţă, s. a. i, 25, cf. DDRF. înşirăm... numele vălilor, apelor, ogaşelor, dealurilor etc. LIUBA - IANA, M. 1, cf. ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W. Voiam să întorc dragostea românilor către pămîntul lor din valea Dunării. D. ZAMFIRESCU, î. ΧΠΙ, cf. IORGA, P. A. I, 131, TDRG, PAMFILE, CER. 1. Pădurea se tot apropia, valea se strimta mereu. AGÎRBICEANU, A. 61. Intunerecul nopţi se întindea... peste toată valea satului. BUJOR, S. 131. Văile tupilate întunecau priveliştea. HOGAŞ, M. N. 132. In văile strimte ale munţilor, ca şi în văile largi ale fluviilor, omul nu se linişteşte pînă nu le ocupă întregi. PÂRVAN, i. F. 56. Valea Moldovei, cu oamenii, cu dumbrăvile şi cu apele ei, el o cunoaşte de mult. ibrăileanu, S. 30, cf. RESMERIŢĂ, D. Văile se aşterneau de-a lungul albiei şerpuite a rîurilor. M. I. CARAGIALE, C. 39, cf. ŞĂINEANU, D. U, CADE. Aşa lăutar ca Mură nu mai auzise valea Oltului. GALACTION, o. 69, cf. CAMIL PETRESCU, T. 1, 41. Oraşul este aşezat în mijlocul unei văi. ,SAHIA, N. 96. Bubuitura a sunat lung, lung de tot, peste golul vîriăt al văii. POPA, v. W..Drumul... îl coborî în valea băhnoasă unde păşteau cirezile. VOICULESCU, P. I, 275. Părinţii mamei mele au fost ţărani din valea Moldavii. SADOVEANU, O. XX, 98, cf. D. GUST1, P. A. 198, ENC. AGR., SCRIBAN, D. Pe drum am dat de crame, de dealuri şi văi. MIHÂESCU, D. A. 8, cf. ARGHEZI, S. v, 169. Intr-o vale i se lămureşte un grup de oameni aleşi, vianu, L. U. 18. Ingînînd prin văi tăria Sună ramul, sună glia. BLAGA, POEZII, 232. Aici era o vale neacoperită încă cu zăpadă. RALEA, S. T ri, 153. Adîncimea apei freatice depinde de condiţiile de relief..., scăzînd în general de la cumpăna apelor către vale. CHIRIŢĂ, P. 231, cf. ltr2, DL, dm, DER. Natura a fost darnică în ceea ce priveşte relieful regiunii, tăind peste ;creste înalte văi adînci. VÎN. PESC. 1964, nr. 6, 2. Aşezarea se afla în valea Bistriţei, unde era şi ogorul, vuia, PĂST. 123. între Moldova şi Ţara Românească nu era nici o vale de legătură. PANAITESCU, C. R. 26, cf. DEX H iii 13, V 280. Umple-se pîraiele Printre toate văiele. TEODORESCU, P. P 212. Cînd eu voi lăcrima, Munţii s-or cutremura, Văile vor resuna. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 159, cf. DOINE, 184. Avem de trecut văi adînci, Cu ape reci. I. CR. v, 277. Mă duc La valea moloasă... Ş-oi ara. ARH. folk. vi, 258, cf. CHEST. iv 37/62, vi 4/32, alr sn vi h 1 589, alrm SN IV h 1 330. Calea duce înfundu velii. A II 12, cf. iu 2. în sus se-nălţa Şi mi se ducea Prin codri, prin munţi Şi prin văi adînci. BALADE, III, 159. Cobori într-o vale şi-acolo... ai să găsăşti şi norocul tău O. BÎRLEA, A. Ρ. Π, 110, cf. NALR-Ο II h 329, III h 520. O (în proverbe şi zicători) Pînă acolo mai e un deal şi o vale (= pînă la realizarea unui obiectiv mai sînt obstacole de depăşit). Cf. baronzi, l. 40, lm iii, 221, TDRG 515, ZANNE, P. I, 154. Fuge pe deal ca pe vale. ALECSANDRI, T. 1544, cf. ZANNE, P. II, 572. (Dracul) şede în deal şi prăvale carul în vale, se spune a) despre o persoană care îşi exercită puterea sau influenţa de la distanţă. Cf. negruzzi, s i, 251, zanne, P. D, 728, vi, 570, 571; b) cînd se întîmplă, pe neaşteptate, o nenorocire. Cf. zanne, p. vi, 571. Valea are ochi şi crîngul urechi, id. ib. IX, 535. Nu ştie ce-i cale pe vale, se spune despre o persoană fără experienţă. Cf udrescu, gl., zanne, P. vi, 35. îşi face cale pe vale, se spune a) despre cei care caută un pretext pentru a-şi atinge un anumit scop. Cf. zanne, P. vi, 33; b) despre cei care îşi irosesc timpul. Cf. id. ib. Drumul oblu-i pare vale, se spune despre un om beat. Cf. id. ib. 93.0 (în corelaţie cu m un te, exprimă ideea „din toate părţile”, „prin toate părţile”) începură a umbla toate vieţuitoarele prin munţi şi prin văi. ANTIM, O. 246.Astăzi are să s-adune tot poporul de prin munţi şi de prin văi, ca să meargă sus, la Cetatea Neamţului. ALECSANDRI, T. 1478. din munte şi din vale Zvon de glasuri cuvînta: „Să trăieşti, Măria ta!” id. p. n,' 109. O (Art. ; urmat-cu valoare de nume comun sau de numç propriu - de un nume propriu de apă curgătoare sau - cu valoare de nume propriu - făcînd parte din nume de localităţi, de regiuni etc.) S-au dat la o rîpă ce este aproape de sat de Faraoni, anume Valea Sacă şi s-au tocmit acolea stol pre un pisc. M. COSTIN, o. 156. Pe „ Valea-Seacă " este un sat, pe care oamenii îl numesc „ Sărăceni ". SLAVICI, O I, 54. Unele [sate] şi-au luat numele de la configuraţia geografică şi constituţia geologică a pămîntului (Colacul, Poiana, Valea-Sărei). DIACONU, VR. LXXXV. Mai există... Valea Sălătrucului în Munţii Muscelului. SCL 1960, 211. Valea Prahovei... desemnează fişia de teren de-a lungul rîului Prahova, cu staţiunile climaterice cunoscute. L. ROM. 1964, 246. Valea Jiului a ajuns să denumească regiunea carboniferă din jurul Petroşenilor. ib. 0 F i g. Din a chaosului văi... Vedea, ca-n ziua cea.dentîi, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I, 176. Ai să-ţi aduci aminte, cînd vei pescui unde fi-a fi rînduiala să trăieşti, şi eu n-oi mai fi în valea vieţii. SADOVEANU, O. XVII, 394. Am făcut acest ocol, prin valea copilăriei, spre a întări ce se ştie de cînd lumea şi pămîntul. CAMILAR, C. P. 13. Vedea Cum vin din valea umbrelor spartanii. BOUREANU, S. P. 5. Prin văile vremii, prin vămile veacului... Buciumă-n mine toate răscoalele ßrii! DEŞLIU, G. 23. 0 Valea plîngerii = a) (în limbajul bisericesc; şi în foimele valea lacrimilor, valea plîngerilor, vale a plîngerii, vale a plîngerilor, vale a lacrimilor, învechit, vale de plîngere) (loc de) suferinţă; lumea, pămîntul considerate ca loc de suferinţă. In vale (vale C-, z ă p o d i i a H) de plîngere, în loc i-o puse. PSALT. 173, cf. CORESI, PS. 230/12. Starea omenirii s-ar asemăna foarte bine cu aceea ce se numeşte în 5/[înta] Scriptură: valea plîngerii. cîmpeanu, GR. ROM. 154/8. E bărbăţie şi curagiu a înfrunta cineva valurile lumii minciunoase şi a voi să trăiască cît de mult în astă vale a plîngerei. NEGRUZZI, S. I, 211. Nu cuteza să păleşti cu suflarea ta cea înveninată acel crin semănat de mîna Domnului în această vale a lacrimilor. FILIMON, O. J, 104, cf. COSTINESCU, EMINESCU, O. IX, 286, BARCIANU. Unul concepe viaţa ca o binefacere, altul ca o vale a plîngerilor. IBRĂILEANU, S. L. 60, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. Alţii, mai fericiţi, s-au înapoiat la ceruri, evadînd din această vale a plîngerii. GALACTION, O. A. I, 136. De unde a ieşit asemenea spărietoare care scrie cu cruzime despre năcazurile din această vale a plîngerii? SADOVEANU, O. II, 619. Scriitorii şi gînditorii, trecuţi şi ei, cum trecem noi, prin valea aceasta a plîngerii. id. E. 23, cf. SCRIBAN, D. Medievalii... vedeau viaţa ca o vale a plîngerii. CĂLINESCU, C. O. 329, cf. DL, DM, DEX; b) (în basme) loc al suferinţelor, unde domneşte plînsul şi jalea Numai pe o vale... îi ziseră să nu meargă; căci nu va fi bine de el, şi-i şi spuseră că acea vale se numea valea plîngerii. ISPIRESCU, L. 8. Ai trecut, nefericitule, în valea plîngerii! îi ziseră ele cu totul speriate, id. ib. Intr-o zi, călcînd din nebăgare de seamă în valea plîngerii, ... e cuprins de doml celor de acasă. CĂLINESCU, B. 84. (învechit; în limbajul bisericesc) Valea judecăţii = locul judecăţii de apoi. Sunete au răsunat în valea judecăţii, căci aproape e zioa D[o]mnului. Bi’îLiA (1688), 590'/59. (în credinţele populare) Ceea vale = viaţa de după moarte. Acuma aici în lume îl văd eu cine-i...; dar ia să-l întrebi: ce are să mai aştepte dincolo, cînd voi 200 VALE2 -39- VALE2 trece-n ceea vale? FURTUNĂ, v. 58. OL o c. adv. La vale = a) (şi, regional, in forma în vale, ALR I 1 341, ÀLR Π 2 469/2, 29, 219, 362, 812, 833, 836; mai ales pe lîngă verbe de mişcare) în sensul coborîşului; spre capătul coborîşului, în jos. Hotarul să începi din Cetăţui la vale, prin pădure (a 1668). IORGA, S. D. Vii, 76. Nu putè oastea turcească să să pogoare la vale. NECULCE, L. 240. Am purces la vale, spre răsărit (a 1785). GHIBĂNESCU, S. I. XVII, 95. S-au îndreptat hotarul imaşului sătesc, de supt bîtca Oiţii, drept la vale (a 1793). ŞTEFANELLI, D. C. 236, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Se pogoară toţi la vale. beldiman, E. 52/1. L-au lăsat la un sat mai la vale. heliade, o. I, 270, cf. valian, v, polizu. El a apucat la vale şi juge ca un fulger. ALECSANDRI, O. P. 181 .La deal moş Nichifor să da pe jos... La vale iar să da pe jos, ca să nu se spetească iepe le.· CREANGĂ, P. 107. Pornesc pe Calea Victoriei la vale. caragiale, o. ii, 54. Patru juzi din patru sate, de la Murăş mai la vale, Cu supunere se-nchiriă. GOGÀ, POEZII, 103, cf. TDRG. Caii porniră în trap mărunt la vale. agîrbiceanu, a. 67, cf resmeriţă, d„ cade. Cobora pe Topolog Dintre munţi, la vale. topîrceanu, Β. 9: Luă în spate mitraliera şi coborî la vale. SADOVEANU, O. XXI, 524, cf. SCRIBAN, D. Fata a plecat cu sania încărcată... la vale. CAMIL PETRESCU, O. I, 42, cf. PREDA, M. S. 7. La vale... nu poate fugi şi se rostogoleşte peste cap. ZOOLOGIA, 164, cf. M. D. ENC., dex. Iată vin în oale, Se cobor la vale, Trei turme de miei. ALECSANDRI, P. P: 1, ALR I 1341, ALR II 2 469, BALADE, i, 303. Să duce... înt-on vîrv de coastă ră şî-i dă pă coastă la vale. O. BÎRLEA, A. P. ui, 18. De-atîta scîrbă şi-amar, Merg la vale ca la deal. FOLC. mold. ii, 513 .Ştie şi la deal şi la vale, se spune despre o, persoană cu multă experienţă. Cf. ZANNE, P. I, 155. împiedică la deal şi despiedică la vale, se spune despre o persoană care face lucrurile altfel de cum trebuie. Cf baronzi, l. 66, zanne, p. I, 154. Greu la deal, rău la vale. PANN, P. V. II, 87/16, cf. PAMFILE, J. I, 136, CADE 385; SCRIBAN, D„ DL, DEX 231, 384, ZANNE, P. I, 154, VII, 703. La vale în buiestru, la deal de căpăstru (= greşelile se pot face cu uşurinţă, dar se pot îndrepta mai greu). Cf. zanne, p. ix, 535. Omul alunecă lesne la vale. id. ib. I, 301. Ce fuge mereu la vale Şi-şi lasă maţele-n cale? (Acul cu firul de aţă). TEODORESCU, P. P 216; b) în direcţia în care curge o apă, în sensul cursului apei, pe firul apei. Cf. valian, V. Crăngile sale Se ducea pe rîu la vale. pann, P. V. I, 90/26, cf. POLIZU. Se uită la vale, pe rîu şi văzu acolo pe un dîmb doi copilaşi. ISPIRESCU, L. 66, cf. DDRF. / s-afărîmat carul, ducîndu-se pe apă la vale. PAMFILE, S. T. 5. Nu avem decît să batem apa, adică să speriem peştii de la deal, gonindu-i la vale. ATILA, P. 131, cf. CADE. Se duc pe Dunăre la vale.!. Pescarii trişti. MINULESCU, V. 23. Se duceau pe apă, la vale. VOICULESCU, P. I, 11. într-o clipă aş fi fost dus la vale şi amestecat cu bolovanii. SADOVEANU, O. XXI, 257. Pietre, pietrişuri, nisipuri şi mîluri sînt transportate mult la vale. CHIR1ŢĂ, P. 25, cf- DL, DM, DEX. Badea meu, tînăr copil... S-a dus pe Jiu, la vale. jarnîk - BÎRSEANU, D. 137; c) (şi, regional, în forma în vale) în jos, spre pămînt. Crăcile sale Le pleca spre apă-n vale. PANN, P. V. I, 90/4. Poartă un acoperemînt analog al capului, dar cu apărătoare ale tîmplelor şi urechilor, atîrnînd pe umeri la vale. PÎRVAN, G. 13. în loc ca toate cusăturile să cadă frumos la vale, ei au încheietura trasă într-o parte. CAMIL PETRESCU, P. 277. [Mîna]de la cot în vale. ALR I 13-8/848. [Mîna]... de la cot la vale. ALR II/I MN 25, 6960/141. Să n-ai îndurare de omul călare cînd vezi că-i atîrnă picioarele la vale. PANN, P. V. III, 92/9, cf. zanne, P IV, 288; d) (astăzi rar; şi în forma mai la vale; mai ales pe lîngă verbe ca „a scrie”, „a spune”, „a'arăta” sau echivalente ale acestora) în continuare, în cele ce urmează. Viile mănăstirii s-au scris mai la vale (a 1802). DOC. EC. 71. Mai la vale ce zic, cuscrè ? I. GOLESCU, în PR. DRAM. 63. Să să scoaß sctilele ce să vor găsi, mai fiind şi alte obrctză faß, arăt la vale (a 1829). ARH. OLT. IX, 35. E şi păcat să mă leg de dînsa, cînd mai la vale sumă de astfel de ziceri vor rămînea în pace. heliade o. ii, 111, cf. polizu, negruzzi, s. i, 9. Publicăm mai la vale o dare de samă statistică, eminescu, S. P. 222. Vom da aci mai la vale conferinß în rezumat. caragiale, Ό. I, 88, cf. BARCIANU. Despre aceasta vom vorbi însă mai la vale. păcală, m. r. 188, cf. RESMERIŢĂ, D. Pasteur, cum vom vedea la vale, a probat că temperatura ridicată a corpului găinii ar împiedica dezvoltarea bqcteriei. MARINESCU, Ρ. A. 79. Aceste cîteva observaţiuni, cu înfăţişare de formule, îşi vor primi lămuririle necesare mai la vale. blaga, z. 41, cf. dl, DM, dex. (Loc. adj.)De la vale = a) (şi în forma din vale) care se află într-o regiune joasă; caie este situat mai departe (în sensul coboririi). Ace(a) bucăţică de loc să hotăreşte... din capul piciorului de la vale, unde se scurg păreile (a. 1784). ŞTEFANELLI, D. C. 151. Unii s-au dus în judeţele de la vale (a 1823). DOC. EC. 270. Cîţi vor trece încoace la judeţele de la vale să facă carantină unsprezece zile. CR (1831), 1672/29. Nu-mi ajungi finu cît am la viia de la vale (a 1838). FURNICĂ, D. C. 403. La căpătui din vale al insulei, Darcios şi-a făcut podul, - cu toate că s-arfi putut face şi în susul insulei. PÂRVAN, G. 46; b) (regional; şi în forma clin vale) care se află în partea de jos. Zana di la vale. alr i/i h 17/112. Buza din vale. alr ii 2 060/2. Faß di la vale [a rindelei], ib. 6 689/833. Tălpile din vale [ale războiului de ţesut], A I 35; c) (astăzi rar, şi în forma de mai la vale) care este în continuare, care urmează (într-un text). Aceste lucruri cam obscure se vor înţelege mai bine după studiarea figurii de mai la vale. CONTA, O. F. 163. Din rîndurile de mai la vale se va vedea că poate cineva deveni revoluţionar. CARAGIALE, O. I, 236. Intţmplarea... ne-a ficut şă dăm peste scrisoarea de mai la vale. id. ib. 312. Enumeraţiunea de mai la vale coprinde mai cu seamă acele opere ce le-am putut utiliza pentru lucrarea de faß. ŞĂINEANU, Î. 5. (E x p r.; familial·) A lua (pe cineva sau, rar, ceva) la vale = a ironiza, a-şi bate joc. Autoriul ia la vale unele idei ce ne sînt scumpe şi pe cari trebuie să le apărăm. CONTEMPORANUL, v„ 43. Mocăinaşul cel tînăr strigă: „ales, oaie, ales, ales”, dar, oile nepricepînd, alţi băieţi... îl iau la vale. pamfile, J. 1, 100, cf. .RESMERIŢĂ, D., CADE Ibjàiléanu... ia la vale „estetica gingaşă” şi pe cea „integrală”, LQVINESCU, p. vn, 20. A încercat el... să mă. ia la vale în faß m{nistndui. . camil petrescu, t. i, 416, cf. SCRIBAN, D. Am citit cum iei... la vale şi subţire ideile şi cărţile. ARGHEZI, ,S XIX, 114. Tata... a zîmbitpe sub mustaß şi a luat-o la vale: O să creqză lumea, cucoană, că am plecat şi noi ca boierii, pas, z. i, 240, cf. DL, ŞEZ. II, 73, ZANNE, P I, 302. (Rar) A merge la vale = adecădea Vulpea... Striga... Că de cînd elefi/itul peste păduri do/nneşţe Trebile merg la vale. ALEXANDRESCU, O. I, 232, cf. CĂLINESCU, B. I. 468. (Familiar)I)ă la deal, dă la vale = se sileşte în toate chipurile, încearcă toate posibilităţile. Baba... dă.la deal, dă la vale, .dar ή-are ce face; şi, de voie, de nevoie, nunta s-a ficut. CREANGĂ, p. 8, cf. CADE, dl, dex 231, zanne, P. I, 155. Ce mai la deal, !a vale sau (rar) ce tot la deal, la vale = a) ce să mai lungim vorba în zadar, e inutil să mai discutăm, ce mai încoace, încolo. Mă rog, ce mai la deal, la vale? Aşa e lumea asta. CREANGĂ, P. 223, cf. CADE. Ce mai la deal, la vale, să-ţipară bine că nici nu te-am înjurat şi nici nu te-am. bătut. REBREANU, R. II, 169, cf. sepBAN, D., DEX 231. Ce mai la deal, la vale, bat palma, cinstesc rachiu şi treaba-i gata. SEVASTOS, ap. TDRG 515. împăratul unde se pregăti de nuntă straşnică, nuntă împărătească, ce mai la deal, la vale! ŞEZ. II, 111, cf. UDRESCU, GL.; b) sa spunem lucrurilor pe nume; să vorbim deschis, fără ocolişuri! Cf. ddrf, şăineanu, d. u., puşcariu, l. r. i, 361, dex 231. O L o c. p r e p. (învechit şi popular) La (sau de) vale de... sau de la (ori de din) vale de... = mai jos...; mai încolo de..,, mai departe de... Această moşie este în deal,lui Cucoş di l(a) val(e) de livada lui Holuţ (a î774). ŞTEFANELLI, D. C. 114. Un zapis... pomeneşte... de o vînzare de vie la Grozeşti...” de la vale di ulita Biliii" .(a 1801). c. GIURESCU, P O. 73. Mai avem un pod la Reşche şi ajtu pă la Zalhanaoa ce cade dă la vale dă Caracal (a. 1837). DOC EC. 685. Silit au fost a-ş strămuta, cu totul a sa părintească aşăzare... pe locul numit astăzi Săliştea, de la vale de ratoşul făcut de mine (a 1837), IORGA, S. D. xvj, 56. Curtea bgţţuţui Ghica... începea clin capătul despre apus al /iodului girlßi, de vale de Zlătari. GHICA, S. 493. De din vale de Rovine Grăim, Doamnă, cătră Tine. EMINESCU, O. I, 149. Gqtaüi sînt la vale de Brăila. SCRIBAN, D. Buzduganul îşi trăgea, Odată îl răsucea... Şi-unde-n Iova, Doamne, da ? De 200 VALE2 -40- VALENŢĂ la vale de buric, Unde-i moartea de voinic, balade, II, 51. OExpr. (Familial·) A(-şi) lua valea = a pleca, a fugi (de undeva); a-şi lua câmpii. Cf. bul. fil. v, 194 .Nu mai poci, nea Ioane!... îmi iau valea, să ştii! pas, l. i, 199. Mi-am luat valea. Am dezertat, id. z III, 289, cf. dl, DM, M- D. ENC., dex., com. din Ţepeş vodă- cernavodă. (Eliptic; cu valoare de imperativ) ■=. Hai, valea! Calea-valea = fie, treacă-meargă; mai merge. Pentru familie de! calea-valea, zice domnul Fluturescu, tot mai sînt nişte consideraţiuni...; dar pentru proprietate ce poate zice cineva / GHICA, C. E. I, 191. Cine nu-şi aduce aminte de acele hotărîri, ...casă nu-i zică pe nume; să n-o tutuiască - să n-o sărute? Celelalte calea-valea, dar o guriß? cît lumea! EMINESCU, P. L. 67. Toate ca toate, dar urltul îi venea de hac. In zile de lucru, calea-valea; se lua cu treaba şi uita de urît. CREANGĂ, P. 140, cf DDRF, BARCIANU, PAMFILE, J. I, 136. De-ar fi fost, cel puţin, aşternută pădurea pe jos cu jir în loc de cucuruzi de brad, calea-valea. HOGAŞ, M. N. 98, cf. CADE, PUŞCARIU, L. R. I, 320. IORDAN, STIL. 98, SCRIBAN, D., DL, DM 108, DEX 111. Dacă mi-ar fi dat-o să nu mi-o mai ceară, calea-valea. furtună, C. 3. De-ar fi prăpădit altă oaie, calea-valea, dar apoi sa omoare el pe cea mai fhunoasă oaie din turmă. păcală, M. R. 154, cf zanne, p. i, 130. Ce mai calea-valea = v. c a 1 e. (Regional) Şi pe deal, şi pe vale = oricum, indiferent cum. Cf pamfile, j. n, 171. (Prin Ban.) Pînă-n deal, în vale = pînă unealta Cf. alr sn vi h 1 836/2. Pînă-n deal, în vale, nifacim cîte-o ţîgare. ib. ♦ (Regional) Prăpastie (1). Cf. alr i 394/320, 339, 387, 710, 860, 870, 885, 887, 926. 2. (învechit şi popular) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. întoarse Domnul prădarea noastră ca valea cu a-ustru. PSALT.. HUR. 111721. Tu spărseşi fintîri şi izvoare (r î-u r i D, văile H). PSALT. 148. Curseră ape, curseră în fără ape riure (văile f ă r ă d e apă h). ib. 222. Tinde afară mîna ta cu toiagul pre apele curătoare, pre văi, pre bălţi şi adă afară broaşte pre pămîntul Eghipetului. PO 201/16. Mare secetă s-au tîmplat în ßrä, de au secat toate izvoarele, văile, bălţile. SIMION dasc., let. 254. Au aşteptat pre Mihai Vodă cu războiul la o vale ce să cheamă Milcovul cel Mare în Ţara Muntenească. M. COSTIN, O. 50. Să dezbrăcă şi-ntră în vale... şi să boteză. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 103713, cf. id. MOL. 77, LB, DDRF. Maidanul e situat între dealuri, pre ambele maluri ale vălii llişava. liuba - iana, m. 2, cf BARCIANU, ALEXI, W. Vineri difHineaß, pînă în răsăritul de soare, dacă te vei splălape cap în vale, îţi trec durerile de cap. GOROVEI, CR. 52. Pe lîngă drum îşi rostogolea apele tulburi, aburii... o vale largă şi repede. AGÎRBICEANU, a. 67. Mai multe văi formează un rîu. ATILA, p. 18, cf. CADE. Nu că ar curge pe acolo vale să poată purta măcar o morişcă cu o piatră... ci, ia, un biet pîrîu răpănos. DAN, U. 299. Aveam o zi de vacanţă şi voiam să mi-o petrec ascultînd murmurul cald al văilor alpine. ARGHEZI, S. XVI, 64. Lăsăm apa încolăcită în valea prundoasă a Buzăului, înaintăm spre Rîmnicul — Sărat. CĂLINESCU, C. O. 246, Cf. DL, DM, DEX, H IX 387, XVIII 137. De cînd Domnul s-a născut, Văi adînci au izvorît. TEODORESCU, P. P. 26. Nu curge ceia vale, Să mă pot spăla de jale. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 217. Ori soponu scumpu-ţi-i. Ori valea departe-ţi-i. marian, h. 8, cf. ŞEZ. Π, 44. Fiindcă moaşă-mea era neagră ca mine, a dus-o la vale (la apă), a spălat-o că să se facă albă. ŞEZ. III, 187. Munţi sk)r cutremura, Văi adînci s-or turbura. BIBICESCÜ, P. P. 318, cf. com. din bilca - rădăuţi şi din straja - rădăuţi, din poiana -vaşcău, chést. iv 33/109, t. dinu, ţ. o. 33, alr 1 403,422, 425, 637, alr ii/i mn 9, 6 866, alr π 2 499, 2 515, 3 498, alr sn iii h 816, h 822, h 825/235,' h 1 589/833, alrm sn π h 638, h 641, a ii 4, nalr - o ii h 329. Are să treacă pînă atunci multă apă pe vale. ZANNE, P. I, 302. Punte strimtă. Vale adîncă (Căldarea cu toaită). sbiera, P. 320. Cine trece valea Şi nu se udă ? (Gîndul). GOROVEI, C. 171.0 (Ca termen de comparaţie) Pre denainte-ţi fruoriifacă cale, Cu ploaie aprinsă cură ca o vale. DOSOFTEI, ps. 51/2. Lava este o materie de foc, care curge din munţii care varsă foc afară ca o vale. bărac, r. 69/22. 0 (Prin exagerare) Săraci ochi nevinovaţi, Vale de lacrămi vărsaţi, jarnîk -BÎRSEANU, D. 131.0 E x p r. (învechit) A trage (pe cineva) în vale = a uda (pe cineva) într-o apă curgătoare de Paşti (sau de Bobotează), ca ritual de fertilitate sau de purificare. Ţinea calea a bărbaţ şi a femei; săvai cum fac la noi cucii şi ceia ce trag în vale. DOSOFTEI, v. S. ianuarie 25724. Boierii îndrăznea a zice şi Domnului că-l vor trage în vale. GHEORGACHI, let. iii, 314/29. A fi vale = a fi rece. Cf. puşcariu, l. R. i, 122. Ciorba e... vale. id. ib. ♦ F i g. (Adverbial; mai ales pe lîngă verbe de mişcare) In cantitate mare. Cineva pe-a mea groapă... Va depune lacrămi vale. POGOR, ap. IORGA, S. D. XXII, 75. Fugea... Toţi... Văzînd sîngele tot vale, Cu spumă şi bălţi în cale. BĂRAC, R. 7115. Amar mie şi suspin! Lacremile vale-m vin POP., ap. GCR Π, 306. Se zvîrcoliră pînă curgeau sudorile vale pe feţele lor. RETEGANUL, p. m, 61. Setăikiră de curgea sîngele vale. id. ib. v, 31. Să-ţi meargă sîngele vale Şi pe dnin Şi pe cărare. F (1888), 379. Ş-aşa. .. te-ai pus de tare, De-mi curge sîngele vale. DOINE, 164. Curg lacrimi părău şi vale. HODOŞ, P. P. 229. începu a plînge cu hohot de-i curgeau lacrimile vale. marian, INS. 45. Curge sîngele vale. UDRESCU, GL. Sîngele mere vale.. O. BÎRLEA, A. P. I, 375. ♦ (Transilv.) Pîrîul morii (1). Cf. alr i 1 841/65,80,98, 160, 164,174,180,190,251,280, 584. ♦ (Prin Transilv.) Braţ (al unui rîu). Cf, alr sn iii h 823, alrm sn ii h 642. - Pl. : văi şi (regional) văii, veli (alr i 403/129, 136, 144). - Gen. -dai sg. şi: (învechit şi regional) valei, (regional) vălii,velii. -Latvallis. VALECIÎLĂ s. f. (Biol.) Adîncitură alungită şi îngustă care se află pe suprafaţa unui organ2 (1). Cf enc rom Valeculele lor sînt vitale. GRECESCU, FL. 244. Fiecare valeculă este colorată prodan-buia, f. i. 347, cf. 22, D. med., dn’. -Pl. : valecule. -Din lat vallicula, fr. vallécule. VALEDÉ s. f. v. validea. VALEDEÀ s. f. v. validea. VALELÉU interj, v. valeu. VALENSIENĂ s. f. v. valansienă. VALÉNT, -Ă adj. (Livresc) Viguros, puternic; curajos, viteaz. Cf. aristîa, plut., proţ . -pop., n. d„ lm. în faß punţii celei mari, străluceşte cu deosebire casa părintelui Ion Mantu-, unul dintre cei mai arzători şi mai „valinţi"patrioţi. caragiale, o. hi, 270, cf. dn1. - Pl. : valenţi, -te. - Şi: (învechit) valénte (LM), va lin te adj. -Dinlat. valens,-ntis, it. valenţe. VALENŢE adj. v. valent VALENTÎŢĂ s. f. Plantă erbacee din familia compözeelor, cu tulpina şi cu frunzele pubescente, cu florile radiale de culoare galbenă, care creşte pe cîmpuri aride sau pe coline nisipoase; (rar) piretru (e) (Chrysanthemum millefoli-um).Ci borza, d. 47,300. -Pl. : valentiţe. - Etimologia necunoscută. VALENŢĂ s. n. 1. (învechit) Vigoare, putere. Cf. PROT. -POP, N. D„ LM. 2. (Chim.) Mărime care arată capacitatea de combinare a elementelor şi a radicalilor şi care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenţi ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv; (învechit) aiomicitate. Elementele electro-negative au cîte două atomicităţi sau valenţe. CONTEMPORANUL, vi„ 218. Această proprietate ce au atomii corpurilor simple de a se uni cu un număr diferit de atomi a altor elemente se numeşte valenß. 209 VALEO -41 - VALET PONI, CH. 146, cf. ENC. ROM. Ionii... au diferite valenţe. MARINESCU, P. A. 55, cf. CADE, ENC. AGR., SCRIBAN, D. Datorită valenţei corpurilor, electronii periferici pot fi atacaţi. ENC. TEHN. I, 97. Pe baza acestei legi se poate determina valenţa unuia dintre elemente cînd se cunoaşte valenţa celuilalt. MACAROVICI, CH. 87. Valenţa noului atom este mai mică cu 1 decît valenţa atomului iniţial. SANIELEVICI, R. 112. în mediul bogat în oxigen se produce trecerea anumitor elemente la grade de oxidare mai înaintate şi la o valertfi mai mare. CHIRIŢĂ, P. 30, cf. MARIAN - ŢIŢEICA, FIZ. I, 131, LTR2, DL, DP, DM. Variaţia valenţei acestor elemente depinde de condiţiile în care se găseşte combinaţia. CHIM. AN. CĂLIT. 21, cf. DER. D. MED., M. D. ENC., DEX, DN1. ♦ (Şi în sintagma liniuţă de valenţă, macarovici, ch. 88,207, DM, dex) Semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. Cf. dp, dn5. 3. F i g. însuşire, calitate; posibilitate (de dezvoltare); semnificaţie. Polemist de nobilă sinceritate, gazetarul Hasdeu afirmă o poziţie ideologică, un sistem de valenţe spirituale... şi o credinţă arzătoare ca o flacără. CONSTANTINESCU, S. HI, 145. Idealul social şi naţional, „slobozenia dinlăuntru şi cea din afară"... reapar cu valenţe şi accente mai puternice. IST. UT. ROM. Π, 10, cf CL 1965,207. Valenţele artistice şi culturale pe care experimentul le-a putut descoperi în rîndul elevilor, τ septembrie 1966, 66. Cuvîntul capătă valenţe de expresie proprii. IST. T. I, 87. Există, însă, alte valenţe ale sale, mai consistente, pe care numai unele spirite adînc pătrunzătoare au putut să le recunoască. ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 66, 19/1. Nu trebuie să ascundă valenţele ştiinţifice ale finalităţi. REV. FIL. 1970, 694, cf ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr. 2, 10/3, DEX, dn3. Le" deicttc a suferit... unele modificări privind valenţele combinatorii. L. ROM. 1980,91. -Pl. : valenţe. - Din lat. valentia, it valenza, fr. valence. VALEÔ interj, v. valeu. VALERAŞ s. n. (Regional) Balercuţă. Dogarul... face... butoiaşe, balerce, balercuţe sau valeraşe. DAMÉ, τ. 85, cf. id. T. 2,66. -Pl. : valeraşe. - Cf. b a 1 e r c ă. VALERIÂN s. n. v. valeriană. VALERIANACEE s. f. (La pl.) Familie· de plante erbacee dicotiledonale, anuale sau perene, cu frunzele opuse, lipsite de stipele, cu florile avînd corola gamopetală şi cu fructul o nuculă; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie; (rar) valerianee. Cf. brandza, fl. 252, gRecescu, FL. 15, DL, DM, M. D. ENC., DEX, DN3. -Pronunţat: -ri-a-, -Pl. : valerianacee. -Dinlat valerianaceae, fr. valérianacées. VALERIANÂT s. m. (Chim.) Sare a acidului valerianic. Cf. ENC. ROM. Valerianatul de amoniac..., valeri-anatul de zinc... şi... valerianatul de chinină... sînt foarte bune în contra nevralgiilor, bianu, D. S. 777; cf NICA, L VAM. 263. Sărurile lui, numite valerianate, se întrebuinţează în medicină. ENC. AGR. V, 805. Acest acid valerianic cu metalele şi cu alcaloizii formează săruri cristaline, dintre care unele, ca valerianatul de bismut, de zinc şi de chinină, se folosesc în medicină. FLORA R. p. R. vin, 628, cf. D. MED. - Pronunţat: -ri-a- - Pl. : valerianţi şi (astăzi rar, ri.) valerianate. -Din fr. valérianate. VALERIANĂ s. f. 1. Plantă din femilia valerianaceelor, cu tulpina erectă, cu florile trandafirii sau albe, a cărei rădăcină este folosită la prepararea unor produse farmaceutice şi îh medicina populară; odolean1 (1 a), (regional) năvalnic (Π d), guşa-porumbului, iarba-pisicilor (Valeriana qfficinalis). Cf. COTEANU, PL. 14, LB. Praf de rădăcină de valeriiană. PISCUPESCU, o. 274/18, cf. I. GOLESCU, C., valian, v., POLIZU, PETRI, V., LM, BRANDZA, D. 247, id. FL. 252, BARCIANU, ALEXI, W„ BIANU, D. S„ RESMERIŢĂ, D„ CADE, ENC. AGR., SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, BORZA, D. 177, 300, FLORA R. P. R Vffl, 627, D. MED, M. D. ENC, DEX, DN3. ♦ P. r e s t r. Rădăcină de valeriană (1). Pune 16 dram. pulbere de odoleană (valeriană) în 50 dram. spirt de vin şi după -24 ceasuri îl strecoară. CORNEA, E. Π, 173/26, cf. flora, r. p. R. vm, 628. 2. Substanţă uleioasă, puternic mirositoare, extrasă din rădăcina de valeriană (1), folosită, sub formă de infiizie, extract sau tinctură, ca spasmolitic şi sedativ. Din el se scoate valeriana, medicamentul întrebuinţat pentru liniştirea nervilor. S1MIONESCU, FL. 285. Tinctură de valeriană se dă în boalele de nervi. VOICULESCU, L. 294. Un alt sedativ este valeriana. BELEA, P. A. 267, cf. DL. Pentru cîteva ceasuri va scăpa de ăceste odăi înalte şi mohorîte, îmbîcsite de miros de iod şi de valeriană. v. rom. aprilie 1957,77, cf dm, DER, dex, dn3. — Pronunţat: -ri-a- - Pl. : valeriane. - Şi: (învechit) valeriăn s. n. COTEANU, pl 14, lb. —Din lat. valeriana, fr. valériane. VALERIANEE s. f. (Rar) Valerianacee. Cf brandza, D. 246, ENC. ROM, bianu, D. S. 777. Valerianeele sunt plante erbacee anuale sau perene. ENC. AGR. -Pronunţat:-n-a. -Pl. : valerianee. -Din lat valerianeae, fr. valérianées. VALEklÄNIC adj. (în sintagma) Acid valerianic = lichid incolor, uleios, cu miros neplăcut, solubil în apă, eter şi alcool, extras din rădăcina de valeriană (1) şi folosit în diverse sinteze chimice sau ca medicament antispasmodic şi sedativ. Cf ENC. ROM. In medicină să întrebuinţează rădăcina, care are ca principiu activ acidul valerianic. BIANU, D. S. 777, cf. ENC. AGR, NOM. MIN. I, 222. Acizii valerianici se prezintă ca 4 izomeri. macarovici, CH. 524, cf. LTR2, dl, DM. Acest acid valerianic cu metalele şi cu alcaloizii formează săruri cristaline, flora R. Ρ. r. vm, 628, cf. d. med. ii, 698, M d. ENC, DEX, DN3. -Pronunţat -ri-a- -Pl. : valerianici. -Dinfr. valérianique. VALESÎs. m. v. valiu. VALÉT s. m. 1. Servitor care se află în serviciul personal al stăpînului. V. c a m e rier, fecior, jocheu, lacheu. Cf. NEGULICI, E. I, 39/1. Mă duc în camera laterală a congédia pe valetul meu LĂZĂRESCU, S. 69/6, cf. STAMATI, D„ prot.-pop., N. d„ antonescu, D. Un valet pedestru mă urma, ducînd o pernă... şi un sac de catifea în care se căprindea cartea mea de rugăciuni. BARONZI, M. I, 109/12, cf. ALEXI, W. Valetul va fi marchiz şi marchizul valet, fără a mai vorbi de contesa ajunsă simplă subretă şi viceversa. IORGA, p. A. Π, 398, cf RESMERIŢĂ, D. Valetul serveşte la masă. SEVERIN, S. 24, cf. CADE. Trecu un echipaj demodat, ... cu valet în livrea şi cu o doamnă bătrînă în costum anacronic. C. PETRESCU, C. V. 76. Vru din nou să cheme valetul. VOICULESCU, Ρ. Π, 70. Doi erau valeţii lui de credinţă şi de casă, care veneau cu el de la Paris. SADOVEANU, O. x. 9. Valeţi în livrele galonate... păreau nişte statui. BART, E. 39, cf. scriban, D. I-am răspuns cu glas stins valetului. MIHĂIESCU, D. A. 35. Un valet Serveşte de regulă un om ARGHEZI, S. XIX, 254. Un valet judecă oamenii după bacşişul pe care îl primeşte. CĂLINESCU, C. O. 169, cf. vianu, L. U 87. Luă după mescioară „ Versuri" de Lamartine, scoase de valet din bagajul de campanie. CAMTL PETRESCU, O. Di, 377, cf. V. ROM ianuarie 1954,46, DL. Speriat, trezeşte valetul şi îl trimite după medic, preda, R. 63, cf DM, M D. enc. Soseau valeţi în fracuri verzi. ROMÂNIA LITERARĂ, r973, nr. 1, 16/1, cf. DEX, dn3. ♦ (Depreciativ) Persoană slugarnică, servilă şi interesată. 219 VALETE -42- VALID 2. Fiecare dintre cele patru cărţi de joc reprezentînd figura unui cavaler; fante, (argotic) ciolac. Cf STAmati, D. Domnilor, puneţi cărţile..., gata... ! Valet cîştigă..., zece pierde. NEGRUZZI, S. m, 107, cf BARONZI, L. 151 .Nu pot să bat măcar o carte! ... ce ghinion!... zece galbini pe valet ! ALECSANDRI, T. 458, cf. COSTINESCU, BARCIANU. Un valet de pică avea o şeapcă pe ochi. D. ZAMFIRESCU, î. 73, cf. ALEXI, W„ RESMERIŢĂ, D. Cărţi de joc unse la suprafaţă; rigi pe jumătate şterşi, valeţi pătaţi de muşte. BASSARABESCU, v. 32, cf. CADE, SCRIBAN, D, DR. XI, 144. Pe masă, dama de cupă stătea zîmbind îngheţat între un as de treflă şi un valet de pică. v. ROM. mai 1954,40, cf DL, DM. Ne-a rămas din epoca ei un desen care o reprezintă socotind birlicii, rigii, damele şi valeţii, românia literară 1973, nr. 28,8/4, cf dex, dn3, h ix 128, xi429. 3. Scutier în serviciul unui senior feudal. Cf. DN1. - Pl. : valeţi. - Şi: (rar, 2) valéte s. m. bl I, 33, H K 128. -Dinfr. valet VALÉTE s. m. v. valet VALETUDINAR, -Ă adj., s. m. şi f. (Livresc) Bolnav; infirm. Cf. negulici. Gelatina... este privită... ca leac valetudinarului. BREZOIANU, A 108/1, cf. PROT.-POP., N. D, PONTBRIANT, D. Ea gusta din toate,... apoi da de mîncare din talerul său cîinelui..., care atunci era valetudinar. BARONZI, M. I, 144/16, cf COSTINESCU. Vite valetudinarie. LM, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Un valetudinar, firă voia Iui, e obligat să renunţe la multe. OPRESCU, S. 63. Bătrînul e valetudinar, a pierdut încrederea în puterea sa de muncă. CĂLINESCU, C. O. 171. Bătrînii... ies cu pardesiu în mijlocul verii şi-şi compun o facies de valetudinari. id. B I. 398, cf. D. MED, DN3. - Pl. : valetudinari, -e — Şi: (învechit) valetudinâriu, -ie (pl. şi f, valetudinarie) adj. - Din lat. valetudinarius, -a, fr. valétudinaire. VALETUDINÂRIU1 s. n. (La romani3) Spital; infirmerie. Cf. PROT. -POP, N. D, LM, DN1. -Pl. : valetudinarii. -Din lat. valetudinarium. VALETUDINÂRIU2, -IE adj. v. valetudinar. VALÉU inteij. (Mai ales în Mold.) Exclamaţie care exprimă: a) Durere (fizică), suferinţă. V. a o 1 e u, v a i1 (a). Ciubotariul şi-ncepu a striga vailio, că s-au mutat boala în clipă Ia dînsul. DOSOFTEI, v, s. octombrie 75r/20, ef. 7475. Bolnavul de durere mare strigă tare zicînd: vaioliol MINEIUL (1776), 119vl/28, cf. Cîmpeanu, gr. ROM. 144/18. (Scăpînd stindardul, cade de pe galerie pe scenă) - Valeu! M-o ucis păgînul! ALECSANDRI, T. 1508. Valeu, cumătră, ţalpele mele! Mă rog scoate-mă, că-mi arde inima-n mine! CREANGĂ, P. 32. Mă doare! Valeu! ţipa nenorocitul. BACALBAŞA, s. a. 1, ]36, cf TDRG, RESMERIŢĂ, D, SCRIBAN, D. Valeo, inima mă doare. TEODORESCU, P. P. 311, cf. ALR I/I h 141. Valeo, inima ma ‘doari! o. BÎRLEA, A. P I, 586. Măicuţa cu doi feciori Plînge de moare de dor. Cel mai mare în roşiori, Cel mai mic în vînători, Valeo, picioarele-l dor. FOLC. MOLD. I, 479. 0 (Intensificat prin repetare) Valeu! ...că mi-am scrintit piciorul! valeu! ALECSANDRI, T. 395. Vaileo, vaileo, dragul mamii, ... Tare inima mă doare Cînd le văd fir'de suflare. MARIAN. î. 588. Valeo, valeo, valeo! ... Cîn sî uitî într-o văgăuni ci sîvadî? Un leu c-um picior rupt! O. BÎRLEA, A. P. I, 323. b) Spaimă, teamă; îngrijorare, nelinişte. V. a ol e u, va i1 (g)· Vaileo, ... vi s-au răpit Romica Lui Goleman BUDAI-DELEANU, Ţ. 117. A! blestematule... Sînt stahie eu? Leonil (spăriet): — Valeu!... am păţit-o. ALECSANDRI, T, 358: Valeu! şi unde-i bălaurul, moş Nichifor? CREANGĂ, P. 121. Valeu!... zise întru sine tînărul, tremurînd. D. ZAMFIRESCU, î. 131, cf RESMERIŢĂ, D. Dumbravă rămăsese înmărmurit: -Da ci bre, voi v-aţi zărghit! Valeu! D-apăi aveţi răbdare bre, pînă la anul macar, cînd v-o vini mintea. CĂLINESCU, E. O. II, 9. Valio, lupu mă mănîncă! ŞEZ I, 48. Valeu, soro, ci sî fac, Cî fii-a chicat puiul drag. GRAIUL^ 1, 334, cf. alr SN iv h 977. Văleu, leacu undi fii-i? Intr-o. tujî di mărar, La Maranda-n buzunar! FOLC. MOLD. II, 381. Şăpti văi ş-o vali-adîncă Straşnică muchi di stîncă, Valeu, lupu mă mînîncă. CARDAŞ, C. p. 94. 0 (Intensificat prin repetare) Sosind, abia putu să zică: „ Vaileo, vaileo, că nu ştiţi nimica!" BUDAI-DELEANU, Ţ. 116. c) Surpriză, uimire, mirare; admiraţie. V. a o I e u, vai1 (e). Valeu! Că frumuşică leliß! ALECSANDRI, T. 659. Valeu! Ce spui?! CREANGĂ, P. 121, Cf. RESMERIŢĂ, D„ CADE, BL IV, 112, SCRIBAN, D. Numai apă, Mihule. Şi încă, atît cît vezi tu nu-i poate nici a mia parte din întinderea ei. Văleu, maică! strigă băiatul înmărmurit. TUDORAN, p. 93, cf. alr ii 3 256/605,4427/605. d) Amărăciune, mîhnire; decepţie; regret Valeu, fată, că tare neroadă te-am mai ficut. CARAGIALE, O. II, 350. Vaileu! Ce liftă de oameni, ai văzut, soro, moşnegii nici batir nu se răciseră şi ei cotrobăiau prin beci. CONTEMPORANUL, v„ 107, cf. CADE. Undi-i Badiu ? -nchis în casî ? - Valeu! Badiu nu-i acasî GRAIUL, I, 331. Foaie verde pădureţ, Valeleu, frate răzleţ, Ce nu vii ca să ne vezi? FOLC. MOLD. I, 51. f) Repulsie, dezgust. Cf alr u 3252/605. - Accentuat şi: văleu. tdrg, CADE. - Şi: (regional) valeo (accentuat şi văleo, ALR M h 141), vaileo (accentuat şi vaileo. budai-deleanu, lex, tdrg, alr i/i h 141/387, alr SN IV h 977/386), vâileu, vâioleo, vâiléu (alr l/l h 141/518), vâléu (accentuat şi văleu, ALR SN IV h 977), văleo (ALR l/i h 141; accentuat şi văeo, ib., ALR n 3 252/605), (prin reduplicare) valeleu, vâleléu (ALR l/l h 141) interj. -Vai1 + aoleo. VALEX s. n. (în industria pielăriei) Substanţă tanantă, de calitate superioară, extrasă din valonee. Cf. ltr2, dp, der, dn1, dex-s. -PL: ? -Dinfr. valex. VALEZÎCE vb. HI. I n t r a n z . (învechit) A-şi lua rămas bun de la cineva N-au mai mers la şcoală, valezicînd şi aechierîndu-se că poruncilor împărăteşti nu se opune. CIPAR1U, ap. BARTŢIU, C. IV, 229, cf. LM, GHEŢIE, R. M, BARCIANU, ALEXI, W. - Prez. ind. : valezic. -Din lat. valedico, adaptat după zice. VÂLGUS s. n. (Med.) Deviaţie a piciorului în afara axului longitudinal normal. Cf. D. MED, M. D. ENC, DN3. -Din lat valgus,fr. valgus. VALI s. m. v. valiu. VALID, -Ă adj. 1. Care are o sănătate satisfăcătoare; care este nevătămat (1); care este apt pentru o anumită activitate. Cf. I. GOLESCU, C, PONTBRIANT, D, COSTINESCU, LM. Pe acel moale şi tăcut zăgaz se strecurară, binişor şi firă zgomot, cei mai mulţi soldaţi valizi ai garnizoanei. ODOBESCU, S. IU, 600. Tinerii din teatru... socotiseră pe vechea lor camaradă incapabilă să mai dea vreun concurs instituţiei; deşi ea pretindea că este încă destul de validă, caragiale, O. in, 299, cf. DDRF, SEVERIN, S. 139, ENC. ROM, RESMERIŢĂ, D, CADE, SCRIBAN, D. Proprietarul e un tînăr valid. ARGHEZI, S. XXI, 209. In două-trei zile, medicii vor avea un cal valid şi vor putea vizita bolnavii cu şareta. CĂLINESCU, C. O. 336. Ochise o uşă dosnică, prin care ar putea dispare, acum, cînd cauza avea nevoie de orice bărbat valid. CÂMIL PETRESCU, O II, 78. Mă jertfeşti pentru o biată infirmă, de teamă să nu moară, ... fiindcă am nenorocul să fiu validă, om ca toţi oamenii. VINEA L. II, 143, cf. DM E-bine ca o femeie validă să se lase... întreţinută? CONTEMP. 1972, nr. 1323, 8/3, cf. M D. ENC, DEX, DN3. 0 (Prin lărgirea sensului) Cînd Felix o privi mai bine în faß, văzu că n-avea decît un ochi valid. CĂLINESCU, E. O. I, 35. 229 VALIDA -43- VALIDITATE 2. (Despre acte, acţiuni juridice, ajegeri) Care întruneşte condiţiile cerute de lege sau de o autoritate. V. 'valabil (1). Cf. NEGULICI, PROT.-POP, N. D„ PONTBRIANT, D„ COSTINESCU, DDRF. E valid aceia ce face mandatarul în numele mandantelui, atît timp cît nu cunoaşte moartea lui. HAMANGIU, C. C. 396, cf. ENC. ROM, BARCIANU, ALEXI, W„ RESMERIŢĂ, D, ŞĂINEANU, D. U, CADE, SCRIBAN, D, DL, DM, M D. ENC, DEX, dn3. 0 (Prin extensiune) Aceasta mă interesează, fiindcă eu sînt singurul dintre miniştri care sînt ales de colegiul III şi aş vrea să ştiu dacă sînt valid sau nu. MAIORESCU, D. I, 323. 3. Care este (admis, acceptat ca) adevărat, autentic; căruia i se recunoaşte o valoare, un fundament, un temei. V. valabil (2). Experienţa ulterioară ne ajută a verifica ipotezele valide şi a le transforma în certitudini. CONTA, O. F. 448. -Pl. : valizi, -de. - Din fr. valide, lat. validus, -a, -um. VALIDĂ vb. I. T r a n z 1. (Complementul indică acte, acţiuni juridice, alegeri) A confirma, a recunoaşte ca valid (2); (rar) a validita. Cf costinescu, lm. Camera... validează alegerile. MAIORESCU, D. I, 325, cf. ddrf. în contra tuturor aşteptărilor, alegerea rivalului meu a fost validată de cătră majoritatea credincioşilor constituţiunii din dietă. SBIERA, F. S. 260, cf. ALEXI, W„ RESMERIŢĂ, D„ CADE, SCRIBAN, D„ DL, DM. Pînă la urmă, această alegere a fost validată. IST. ROM. IV, 302, cf. M. D. enc, DEX, DN3. (Refl. p a s.) Alegerile s-au validat de Cameră. MAIORESCU, D. I, 325. După stabilirea exactă a situaţiei, poprirea se validează. PR. DREPT 827. 0 F i g. Să cerceteze fiecare cuvînt românesc pentru a-l valida ori invalida. IBRĂILEANU, SP. CR 141. 2. (Complementul indică idei, concepte, ipoteze etc.) A confirma, a atesta ca valid (3). Vremea... examinării elementelor civilizaţiei străine pentru a valida ceea ce e bun., a trecut. IBRĂILEANU, SP. CR. 153. Personal, avem impresia, pe care singură cercetarea amănunţită a volumelor anterioare ar putea-o valida, că satira d-lui Brăescu n-a fost ferită în trecut de anumite infiltraţiuni subiective. PERPESSICIUS, M. m, 177. Concepţia dialectică, validată de însuşi procesul dezvoltării ştiinţelor, a înlăturat această viziune. REV. FIL. 1970, 610. Sfirşesc prin., a-ţi sărni dorinţa de a verifica în ce măsură cele propuse sînt validate de texte, românia literară, 1974, nr. 3,12/2. -Prez. ind.: validez. - Din fr. valider. VALIDARE s. f. Acţiunea de a valida şi rezultatul ei. 1. Confirmare, recunoaştere a validităţii (1) unui act, a unei acţiuni juridice, a unei alegeri; (rar) validitare (1), (învechit) validaţie. Cf. valida (1). Cf. COSTINESCU, DDRF, RESMERIŢĂ, D, ARH. OLT. x, 301. Răspunsul la interogatoriu al Băncii citată la instanţele de validare... se va da în scris prin declaraţie. LEG. EC. pl. 186. După validare, dosarele cu rezultatele alegerilor de deputaţi se predau. BO (1953), 386, cf DM. Validarea popririi se face pe cale de hotărîre judecătorească, pr. drept 827. In urma încheierii discuţiilor cu privire la validarea alegerilor, trebuia să se treacă la desemnarea viitorului domn IST, ROM IV, 302, cf. DER, M D. ENC, DEX, DN3. 0 (Prin extensiune) S-a găsit o foarte mare majoritate în contra validării mele. MAIORESCU, D. IV, 181. 2. Confirmare, atestare a validităţii (2) unei idei, a unei ipoteze, a unui concept etc.; (rar) validitare (2). Cf v a 1 i d a (2). Rămîne ca un deziderat... crearea condiţiilor pentru validarea unor valori cu adevărat mondiale. ROMÂNIA literară, 1973, nr. 37,4/1. -Pl. : validări. - V. valida. ■ VALIDAT, -Ă adj. (Despre acte, acţiuni juridice, alegeri) Confirmat, recunoscut ca valid (2). Cf. lm, resmeriţă, d. 0 F i g. Cuvintelor validate să le dea o formă conform cu o sumedenie de legi fonetice. IBRĂILEANU, SP. CR. 14. -Pl. : validaţi, -te. - V. valida. , VALIDAŢIE s. f. (învechit) Validare (I). Cf PROT. -POP, N. D, COSTINESCU. - Pl. : validaţi. - Şi: (învechit, rar) validatiûne s. f. COSTINESCU. -Din fr. validation. VALIDAŢILJNE s. f. v. validaţie. VALIDÉ s. f. v. validea. VALIDEA s. f. Titlu purtat de mama sultanului; persoană care purta acest titlu. Tal[en\2500 valedelii afară den 2500 ce s-au mai trimis pe urmă (a. 1693). ŞIO IU, 127, cf. R. POPESCU, CM I, 379. La octomvrie 25 au murit şi valideaoa. AXINTE URICARIUL, LET2. n, 169. Au venit sultan Ahmed cu valideaua şi cu tot haremul (a. 1715). ŞIO ll„ 128. Veziruînsă nu lăsă mijloc... să aplece pe valede-sultana pentru ca să îndemneze pe împăratul la aceasta. VĂCĂRESCUL, IST. 267, cf. STAMATI, D. Selim sultanul merge de primeşte... O fecioară jună ce îi dăruieşte Pe tot anul încă vechea valide. BOLINTINEANU, P. 1, 260, cf. DDRF, ENC. ROM, TDRG, CADE. Avea ochii albaştri ai maicei sale, Valide Targan. sadoveanu, o. x, 303, cf. scriban, D. 0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Dorinţele sultanei valide şi ale lui cîzlaragasi fost-au oare ele vreodată neîmplinite ? FILIMON, O. I, 171. - Pl. : validele. - Şi: validé, (învechit, rar) valedé, valedeă s. f - Din tc. valide [sultan], VALIDIT^1 s. f. v. validitate. VALIDITA2 vb. I. T r a n z. (Rar; complementul indică acte, acţiuni juridice, alegeri) A valida (1) Cf. barcianu, ALEXI, W. Drepturile papale cîştigate prin marii lor antecesori le vor şti validita cu un fel de virtuozitate administrativă şi financiară. LUC. vn, 106, cf. BUL. FIL. III, 186,271, GRAUR, E. 106, SFC vi, 67,186. - Prez. ind. : validitez. - Derivat regresiv de la validitate. VALIDITARE s. f. (Rar) 1. Validare (1). Cf. dl, dm, sfc iv, 316. 2. Validare (2). La acestea aş putea răspunde că ceea ce se înţelege de la sine pentru Scherer poate să ceară o validitare foarte anevoioasă pentru alţi. GHEREA, ST. CR. II, 15, cf. DL. —Pl. : validitări. - V. validita2. VALIDITATE s. f 1. Calitatea sau starea a ceea ce este valid (2). V. v a 1 a b i 1 i t a t e (1). Cf. cat. man i, 66. Consulatul general al Engleterii recunoaşte validitatea împuternicirei încredinţată de companie agentului său (a 1848): DOC. EC. 941, cf. negulici. începu a se îndoi chiar despre validitatea hirotonirei sale la Bucureşti, bariţiu, P. a. I, 198, cf. STAMATI, D. Operaţunele electorale se verifică de către adunare, care singură are dreptul de a judeca despre validitatea br. dîmboviţa (1859), 19V64, cf. prot. -pop, n. D, PONTBRIANT, D. Făcu una din condiţunile necesarii la validitatea testamentelor. CANELLA, V. 94, cf. COSTINESCU Şcoala Bărnuţu tinde în acest mod... a anula validitatea proprietăţlor bazate pe moştenire. MAIORESCU, CR. III, 87, cf. DDRF. Dacă acei din urmă căsătoriţ opun nulitatea căsătoriei celei dîntîi, se va judeca prealabil validitatea sau nulitatea acelei căsătorii, hamangiu, c. c. 51, cf 216, enc. rom , BARCIANU, 726, ALEXI, W, RESMERIŢĂ, D, ŞĂINEANU, D. U, 240 VALIJOARĂ -44- VALMÄ CADE. Majoritatea de dreapta... nu s-a abţinut de la vot mohnind, lucru ce ar fi dat pretext puterilor vrăjmaşe... să contesteze validitatea alegerii, arh. OLT. xvy, 59, cf. SCRIBAN, D , DL, DM, DER. Era ameninţată validitatea apropiatelor alegeri. IST. ROM. IV, 398, cf M D. ENc, DEX, DN3. 0 (Prin extensiune) Vladislav pretindea prin Edviga a fi el rege legitim al Ungariei, contestînd după moartea Măriei validitatea lui Sigismund, hasdeu, I. C. 1, 75. 2. Caracterul sau starea a ceea ce este valid (3). V. v a 1 a-bi l.itate (2). Ministrul englez... au proclamat validitatea acestui principiu, calendar (1861), 141/27, cf. LM. Recunoscînd inteligenţii dreptul de a chema la tribunalul ei orice idee consacrată, a-i cerceta validitatea... este... cel mai puternic antidot al tradiţionalismului conservator. IBRĂILEANU, în V. ROM. septembrie 1954, MO. Ne reamintim celebrele teze ale lui Kant pentru a examina încă o dată validitatea lor. VIANU, P. 106. Pentru negoţul de amănunt al ştiinţei, categoriile metafizice îşi conservă validitatea, JOJA, S. L. 9. Teoria... cu privire la percutarea microstructurilor textului literar... îşi poate menţine şi susţine validitatea. REV FIL. 1971,1568. 3. (Logică) Caracterul unei forme logice de a fi corectă Nu concluzia îşi trage validitatea sa de la majoră, ci majora de la concluzie. CONTA, O. F. 495, cf M. D. ENC, DN3. 4. Calitatea de a fi valid (1); situaţia, starea celui valid. Cf LM, ENC. ROM, RESMERIŢĂ, D, CADE, DM, M D. ENC, DEX, DN3. - Pl. : validităţi. - Şi: (învechit, rar) validité s. f. CAT. MAN I, 66. - Din lat. validités, -atis, fr. validité. - Validita < it. validita. VALIJOARA s. f. Diminutiv al lui valiză1 (1). Dintr-o valijoară de carton, roasă şi cu capacele de metal de la colţuri lipsă, ...scoase un flacon, v. ROM. decembrie 1964, 68. îşi puse într-o valijoară hainele de zi. ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 113,20/2. -Pl ..valijoare. - Valiză1 + suf. -ioară. VALIN s. n. valină. VALÎNĂ s. f. Aminoacid cu rol important în nutriţie, în activitatea sistemului nervos central şi în menţinerea tonusului muscular. Sub acţiunea drojdiei de bere, valina suferă o degradare, trecînd în alcool isobutilic. LTR2. Vom găsi aceste medicamente sub formă de tablete, valin, veropirin sau sedalgin. BELEA, Ρ. A. 268, cf. DER, D, MED, M. D. ENC, DEX, DN3. - Pl. : valine. — Şi: valin s. n. -Dinfr. valine. VALÎNG s. n. v. vailing. VALENŢE adj. v. valent VALÎS s. m. v. valiu. VALÎU s. m. Guvernator al unui vilaiet. Fu trimis Ozu-valesi... asupra muscalilor. VĂCĂRESCUL, IST 266. Fu chemat de Vidin-valesi. id. ib. 281. A chemat pe paşa Rumele-valis. DIONISIE, C. 191. Noi ticăloşii aducem prea înalţatului vali al Silistrei... acest prea plecat mahzari (a 1822). URICARIUL, VI, 134. Scrisoare marele vizir, valiul Silistrei, pentru banii ce trebuie a se trimite domnului la Ţarigrad(a. 1825). CAT. MAN. I, 223. M-am dus de am făcut vizită valiului acelui vilaiet. GHICA, S. 388. Valiul Izzet Paşa... n-a voit să recunoască... demarşele făcute de albaneji. EMINESCU, O. XI, 153, cf ENC. ROM, BARCIANU, ŞIO Π,, 127, ALEXI, W„ ŢDRG, I. BRĂESCU, M. 72, RESMERIŢĂ, D, CADE, SCRIBAN, D„ ROSETTI -CAZACU, I. L. R. 1, 338, DL, DM, M. D. ENC, DEX. - Pl. : valii. - Şi: vali, valis, valesi s. m. -Dinte. vali. - Valis, valesi E x p r. A-şi face valiza (sau valizele) = a fi obligat de împrejurări să se pregătească de plecare; a pleca pe neaşteptate. (Familiar) A-şi da foc la valiză = a avea necazuri din proprie vină; a-şi periclita situaţia A rupt cu mine sugerîndu-mi vinovăţia printr-o replică de ţinut minte: „singur ţi-ai dat foc la valiză”, preda, c. 1. p. 1, 224. 2. (In sintagma) Valiză diplomatică = geamantan, geantă, pachet etc. în care se transportă acte diplomatice în altă ţară, fără control (vamal), în baza imunităţii diplomatice. Cf cade, DL, DM, M. D. ENC, DEX, DN3. -Pl. : valise. -Dinfr. valise. VALIZĂ2 s. f (Prin Mold.) Daltă cu care se lucrează la strung. Cf. ALR π 6678 bis/537, GLOSAR reg. -Pl. : valize. - Din germ. Balleisen. VÂLMĂ s. f 1. (în loc. a d v.) De-a valma sau (învechit) cu (ori în) de-a valma, a-valma = împreună, laolaltă, la un loc; cu toţii, fără deosebire, deopotrivă; claie peste grămadă, unul peste altul; în neorînduială, în dezordine. Lăcuitorii oraşului Gangrelor să strînsără acolo, plîngînd de-a valoma. DOSOFTEI, v. S. februarie 7778. Să face obeştnic praznic cu de-a yaloma, mulßmind lui D\\l\mn\t\zău şi proslăvind, id. ib. octombrie 77719. Să fie cu tot omul la jirtvă toţ în de-a valoma, nime să nu lipsască. id. ib. decembrie 227717. Moşia mănăstirii este foarte puţină şi în mijlocul moşiii jăluitorilor, mai vîrtos că şi tîrgul este de-a valma pă amîndoă moşiile (a^Î784). BUL. COM. IST. V, 282. Atît banii posluşaniii scutelnicilor, cît şi ai ludelor dajnici să să cisluiască d-a valma (a. 1818). DOC. EC. 189, cf. I. GOLESCU, C. Hroiot, oştean vestit, Ca să-i mai îmbărbăteze, d-a valma pintre soldaţi, Se luptă. NEGRUZZI, S. I, 122. Pe ziduri, pui de tigri! A-valma la sarai! Murind, pe noi ne-aşteaptă huriile din rai1 ALECSANDRI, POEZII, 352, cf. CIHAC, II, 446, LM. Adunaţi toţi d-a valma şi cu zgomot pe piaß mare, ei priveau cu jale la strălucitul răposat. ODOBESCU, S. I, 102 .Acuma, de 250 VALMĂ -45- VALOARE cînd s-a dus el de la noi, toate merg a-valma. SLAVICI, N. 1,71. O scenă cu decoraţiuni aruncate de-a valma produce chiar şi asupra omului mai puţin buiguit o impresie foarte prostă. id. O. I, 338. Azi tot e d-a valma, căci toate sînt d-a valma cînd bietul creştin nu mai are ce ocroti, delavrancea, S. 219. Se mişcă-n bulucuri mulţimea, se rupe şi iar se-mpreună, Cad pîlcwi sub pilcuri de-a valma şi altele proaspete vin vlahuţă, s. a. I, 196, cf. DDRF. A-ntrebat... Ce e-nglotirea bărbaţilor strînşi cu d-a valma pe maluri? COŞBUC, AE. 123. Turcii-s mulţi, ... Dar, cînd ne văd, Fug de-a Valma. id. P. I, 84, cf. barcianu, ALEXI, w. Glume şi ispite şi tot ce ştie satul S-amestecă de-a valma roind în bătătură. GOGA, POEZII, 374, cf. TDRG 515. Clericii... ieşeau de-a valma din şalele de curs. AGÎRBICEANU, A. 31 .De ei mă simt legat prin însăşi existenţa pe care o duc în de-a valma. ARDELEANU, V. P. 174, cf. CADE Nicolae Dragoş mîrîi ceva, dar, cum vorbeau mulp deodată şi tot strigînd de-a valma, nu i se auzi glasul. REBREANU, R. II, 93. Hîrtii şi cu frunze, de-a valma, Fac roată-n vîrteje, pe-o piaţă. BACOVIA, O. 40. Ar trebui pălmuit cu sabia de-a valma orice trecător. CAMIL PETRESCU, Τ. Π, 267. Plătiră de-a valma contul... căpitanului. BRĂESCU, M. B. 67. Pietre de morminte... sub care zac de-a valma, din veac, străbunii mei. LESNEA, I, 9. Animalele şi paserile dădură năvală de-a valma. SADOVEANU, O XXI, 515. Cu mic şi mare, sate de-a valma se ridică. PILLAT, P. 101, cf. SCRIBAN, D Cursurile fiind în majoritatea lor comune şi toţi elevii lucrînd de-a valma, îi putem considera pe amîndoi ca fiind colegi. OPRESCU, S. 109. Văzură... avutul lor, răpit de rîurile mici, înghesuit de-a valma, bucate, vite, tîrlă, ARGHEZI, S. v, 178. Citise foarte multe · romane franţuzeşti, de-a valma, fără a reţine exact numele autorilor. CĂLINESCU, B. I. 346. Babighian rezema jos, lîngă perete, de-a valma, ca nişte lucruri netrebnice, cartoane şi pîrtze de Petraşcu, Tonitza, id. S. 72. Valul curge mai deseori pe o stradă îngustă fără trotuar, pe unde se circulă de-a valma, ralea, S. T. i, 349. E în el un somn ce nu se risipeşte, cu icoane de vis care de-a valma-l urmăresc. VINEA, L. II, 146, cf. DEMETRIUS, A. 135. Sînt îngropaţi acolo, de-a valma, români, italieni, francezi. H. LOVINESCU, T. 356, cf. DL. Oamenii trîntiţi de-a valma, dormeau sâu vorbeau încet, rupţi de oboseală. T. popovici, S. 394, cf. DM. Munceam, dormeam şi mîncam de-a valma. v. ROM. ianuarie 1966, 43. Trupurile au fost aruncate în groapă de-a valma. H. DAICOVICIU, D. 50, cf M. D. ENC, DEX, ALR SN V h 1482, zanne, P. VI, 387. (Loc. a d j.; învechit, rar) Cu de-a valoma = unanim. Toţi într-o voie şi cu de-a valoma giudeţ îl suiră în scaun DOSOFTEI, v. S. noiembrie 145715. (L o c. prep.) De-a valma cu... sau (rar) cu... de-a valma = împreună cu..., laolaltă cu..., deodată cu,. Călării de-a valoma cu inicerii pedestri întîi au dat năvală. M. COSTIN, O. 79. Era de-a valoma cu dînşii, în mijlocul şanţului. DOSOFTEI, V. s. septembrie 14727. Aşişderea şi pe preoţi încă-i închidea de-a valma cu mirenii la grosuri. N. COSTIN, LET. II, 26/34. Pe tătari au început a-i călca ş-a-i pune a lucra la cetate de-a valma cu creştini. NECULCE, L. 158. Vidra odînăoară din neamul nostru şi era şi să ţinea şi cu noi de-a valoma. CANTEMIR, I. I. I, 46. Măhrămile cele de şters... să rtu se spele . de-a valma cu alte rufe (a 1702). GCR I, 346/21. [Hunii] cuprinzînd supt a lor stăpînire toate locurile cîte mai sus am arătat, ... de-a valma cu cei denainte rămăşiţe ale romanilor stăpînitori au rămas. C. CANTACUZINO, CM I, 79. Au muncit de-a valoma cu ceilalţi ficiori (a. 1759). IORGA, S. D. V, 61. împotriva întocmirilor vistiemi este dă a fi scutelnicii d-a valma cu ludele siliştii (a. 1818). DOC. EC. 189. Cumpăna... trebuie să păzeşti de-a valma împreună cu dregătorii sfituindu-vă cu unire întru dv. (a 1823). URICARIUL, V, 183/19. Copiii săi creştea Şi era de-a valma şi de-o seamă cu cei boiereşti. PISCUPESCU, O. 24/2. Mie-mi dă braţe, ca să pot combate, Cu cei mari de-a valma, pentru libertate! ALECSANDRI, P. U, 147. La deal moş Nichiforse da pe jos şi trăgea de-a valma cu iepele. CREANGĂ, O. 276. Socrul rîde de-a valma cu nuntaşii, sărind mai sus, tot mai stts, cu snop cu tot. SEVASTOS, N. 331. Călugării merg pe la case cu ajunul de-a valma cu preoţii. IORGA, C. I. I, 161. Se spunea şi se vedea că, pe vremuri, a fost băiat frumos şi a trăit de-a valma cu. împeliţaţii de asceţi. CIAUŞANU, R. SCUT. 67. în Oltenia... fagul se amestecă de-a valma cu stejarul. SIMIONESCU, FL 38. Peştii căutau scăpare la maluri şi curgeau de-a valma cu inundaţia, în toate bălţile. VOICULESCU, P. I, 21. în loc să mă bucur de-a valma cu dînşii că ne găsim în bună companie, mă răzvrăteam de-a surda contra lor şi contra mea. MIHÂESCU, D. A. 20, Duşmanii mişună, venind cu amicii de-a valma. CĂLINESCU, C. O. 282. ♦ (Jur.; în trecut; în loc. adj. şi a d v.) (în) de-a valma = (care este) în comun, în devălmăşie, în indiviziune. Cîţi răzaşi, avînd locuri în care să pot face heleşteie cu zăgazuri, vor vrea să facă heleşteu, să să aşaze între dînşii... pentru stăpîriirea cea de-a valma a lucrurilor ce vor face. CARAGEA, L. 9/10. Stăpînesc lucrul de-a valma. id. ib. 36/16. La judecătoria judeţului Saac se vinde cu mezat o sfoară de moşie dintr-aceljudeţ... şi să stăpîneşte d-a valma de patru fraţi. CR (1833), 1322/13, cf. PONTBRIANT, D. Ţărani... lucrau de-a valma pămîntul. ÎONESCU-RION, S. 178, cf. ALR S. N. I h 5. (L o c. pre p.; învechit, rar) A-valma cu... = în devălmăşie cu... Stăpînesc acea parte a-valma cu noi (a 1786). URICARIUL, XIV, 250. 2. Aglomeraţie; dezordine; agitaţie; forfotă. Cf. klein, d. 453, LB, VALIAN, V, ISER, POLIZU, PETRI, V, LM. La acea valmă năprasnică de vaiete şi blesteme se clăti încăperea din temelie şi grinzile se porniră din locul lor DELAVRANCEA, S. 95. Tinereţe, farmec, visuri, ... toate-s ßndäri de vas frînt, Ce de multpieriră-n valma răzvrătitelor talazuri, vlahuţă, S. a. I, 44; Abia se desluşeau, în răstimpuri, unele strigăte, cari spărgeau ca nişte tunete valma de glasuri, id. ib. li, 96, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Nu alege înverşunat-a bătăliei valmă. MURNU, O. 196, cf. TDRG, RESMERIŢĂ, D, CADE, DL, DM, M. D. ENC, dex. OEx p r. (Rar) A da valma = a se năpusti (2), a da buzna Cîţiva flăcăi... dau valma prin fete: mai le ciupesc, le mai sărută de le scot ruji în obraz. DELAVRANCEA, S.ll, cf. DL, DM, DEX. * - Pl. : (rar, 2) vălmi şi valme (LB, ISER, TDRG). - Şi: (învechit şi regional, 1) valoma s. f. art. -Din ucr. mJiOM (instrumentalul lui isa.it) VALMEŞ adv. (Rar) De-a valma, v. v a 1 m ă (1). Frumoasa-i limpezime în clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii Ce valmeş se răstoarnă cu-o furie turbată, Formînd o avalanşă de cataracte mii. ALECSANDRI, POEZII, 135, cf. DDRF, BARCIANU. Afară s-avîntă poporul Valmeş, pedeştri, călări, şi groaznic răsună pămîntul MURNU, I. 46, cf. TDRG, RESMERIŢĂ, D, CADE. S-a prăbuşit batalionul Ca un perete greu de stîncă Şi, valmeş, a ficut fărîme şi-a spulberat tot ce-a-ntîlnit. VOICULESCU, POEZII, I, 40, cf DL, DEX. 0 (Adjectival) Dînsul în valmeşul toi din goană-n şfîrşit o ajunge, murnu, i. 96. - [De-a] valma (v. v a1 m ă 1) + suf. -eş. VALOARE s. f I. 1. Calitate sau ansamblu de calităţi (deosebite) ale unor obiecte, fenomene, idei etc. raportate la normele ideale ale tipului sau la necesităţile sociale şi la idealurile generate de acestea; însemnătate, importanţă atribuită unor obiecte, fenomene, idei etc. în funcţie de corespondenţa lor cu necesităţile şi idealurile unui individ sau ale unei colectivităţi. Mulţi critică acest apolog şi nu-l află de valoarea celui dîrdîi, zicînd că parabola sau comparaţia nu este întru toate justă. HELIADE, O. II, 76. Viaţa nu mai avea nici o valoră şi numai moartea aducea oarecare mîngîiere. ALBINEŢ, M 50/17. Dînsul îşi încheie învăfitura sa prin... reguli care şi pentru noi încă pot avea valor. VASICI, M. I, 7/20, Acea valoră teoretică'şipractică... caracterizeşte cartea. I. IONESCU, V. 15/4. Despre valora reală a tuturor lucrurilor aflate, se va împărtăşi mai în urmă. CALENDAR (1857), 70/20, cf. POLIZU. O carte precioase n-are nici o valoarepentru oamenii carii nu ştiu s-o citească, isis (1859), 4-/33, cf. costinescu. Valoarea specială a ştiinţelor descriptive stă... în sistematizarea cunoştinţelor aflate. MAIORESCU, L. 114. Versurile lui, firă a fi de vreo valoare prea însemnată, nu sunt deloc lipsite de graţie, caragiale, o. ui, 132, cf. ddrf, enc. rom, BARCIANU. Care e acum valoarea scrierilor literare ale lui 252 VALOARE -46- VALOARE Anton Pann? IORGA, P. A II, 15. Ştirile lui pot fi, pentru detalii, de céa mai mare valoare. PÂRVAN, G. 33, cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U. Anecdota măruntă poate fi ridicată la o semnificaţie apreciabilă prin valoarea sa psihologică. LOVINESCU, M. 10. Meditează la adevărata valoare a operei de artă. BACOVIA, O. 232. Studiul introductiv la această culegere despre ţinutul Vrancei şi despre vrînceni are o valoare deosebită, sadoveanu, Ö. XX, 45, cf SCRIBAN, d. Este nu numai o idee fără prea multă valoare reală, dar falsă. OPRESCU, S. 130. Valoarea estetică ne apare ea un fenOrYien itenic. RAUiA, s. 'T.' I,. 218. Dîndu-i acestui principiu o valoare ontologică şi logică absoluta, Aristotel se înşela. JOJA S. L. 7, cf. DL, DM. Valoarea unui răspuns este determinată, de foarte multe ori, de întrebarea însăşi. FD II, 164, cf. DER Valoarea e un lucru pe care îl stabilesc esteţi, timpul şi fidelitatea publicului. ROMÂNIA literară, 1970, nr. 19, 9/4, cf. m. D. enc., dex, dn3. O Scara valorilor sau scară de valori = ierarhizare, clasificare conform unui criteriu de apreciere. La porţie Răsăritului... scara valorilor morale e cu iotul răsturnată. M. I. CARAGIALE, C. 108. Micşorată de zece ori pe scara valorilor, această viziune ar tinde spre normal. LOVINESCU, M. 184. Idealurile sunt ierarhizate pe o adevărată scară a valorilor. CAMIL PETRESCU, P. 81, cf. CĂLINESCU, C. O. 106. Se mişcă pe o scară a valorilor justă. CONSTANTINESCU, S. Π, 280. Orice scară de valori corespunde unei colectivităţ de co-valorizare. REV. FIL. 1970,629, cf. hristea p. E. 200. Trecerea dintr-un domeniu în altul se efectuează cu o familiaritate, cu o spontaneitate pentru care ierarhiile, scările de valori dinlăuntrul poeziei au dispărut. V. ROM. iunie 1973, 121. Judecată de valoare = judecată (normativă) care enunţă o apreciere. Ceea ce face necesară o atitudine este judecata de valoare. D. GUŞTI, P. A. 106. In însuşi actul percepţiei, alături de constatări..., facem simultan şi judecăţi de valoare, de apreciere. RALEA S. T. u, 16. Clasificările nu sunt şi judecăti de valoare critică, ci simple unelte de orientare. CONSTANTINESCU, S. I, 91. Judecăţle de valoare ar depăşi... intenţia şi rostul însemnărilor de faß. REV. fil. 1971,1620, cf M. D. ENC. (Logică) Valoare de adevăr = proprietate a unei funcţii prepoziţionale de a fi adevărată sau folsă. Cf. ltr-’, der, D fil 0 Loc. a d j. De valoare = valoros (I). Nici o concepţune de valoare nu se poate întemeia pe o neînţelegere. MAIORESCU, CR. II, 392. Pe lîngă conţnutul logic al cuvîntului, şi forma lui linguistică este de valoare pentru cititor. ARHIVA I, 21. Condeiul laborios al d. Marian ne mai înavuţ literatura cu o scriere de valoare. REV. CRIT. I, 257. Funcţionarea regulată a minţi e esenţială producţunii omeneşti de valoare. SĂM. VID, 4. Din cele ce s-a scris în jurul acestei chestiuni, ni s-a păstrat şi un document de valoare. GOLOGAN, C. R. 82. Unele opere de valoare se găsesc încă în bisericile şi mănăstirile cărora le fuseseră destinate la origine. OPRESCU, S. 167. OE x pr. A(-şi) pune (sau a scoate) (ceva) în valoare = a(-şi) arăta, a(-şi) demonstra importanţa, calităţile esenţiale; a scoate în relief, a evidenţia, a releva (1). Nu crez... că, ... spre a pune în valoare natura personală a oamenilor, biserica să fi făcut mult în acea epocă. baronzi, 1. C. I, 204/2. Unul aduce flori minunate..., le flutură în aer ca să le puie în valoare culorile. ANGHEL, pk·: 30. Nu mai conteni a scoate în valoare meritele acestor bravi săteni. REBREANU, R II, 243. Se păstra şi se punea în valoare numai esenţialul. OPRESCU, S. 39. Expresivitatea graiului moldovenesc a fost pusă în valoare. BUL. FIL. XI - ΧΠ, 458. Din cînd în cînd... îl privea totuşi cu coada ochiului, ceea ce îi punea în valoare croiala pleoapelor şi lungimea genelor. VINEA L. II, 228, cf DM. Tablourile sînt puse în valoare cu multă grijă v.ROM. ianuarie 1966,164. Raţonalitatea îşi pune în valoare adevărata ei continuitate. REV. fil. 1971, 1416. Comentariul său pune în valoare vigoarea stilistică a unor reprezentări sintetice. ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr. 36, 12/2, cf M D. ENC., DEX. ♦ (Concretizat; mai ales la pl.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere social, moral etc.). Toate doctoratele de ştiinţă şi diplomele de artă ale lumii nu pot face dintr-o maimuß cu dar suficient de imitaţe un creator de valori nouă spirituale. pârvan,. I. F. 13. N. lorga, ... un iconoclast al valorilor consacrate: LOVINESCU, M, .34. Sînt pentru un schimb liber şi o circulaţie nestînjenită a valorilor culturale între popoare. D GUŞTI. P. A. 46. O răsturnare atît de radicală a valorilor sociale a. verificat anume permanenţe ale sufletului uman. CĂLINESCU, S. . 41. Liniştea sufletească nu şi-o poate cîşttga decît fugind din ţarcul închis al naturii. într-o lume de valori absolute. BLAGA Z. 53. Numai. în aceste condiţii, cariera ostăşească însemna în ochii lui o valoăre. camil ÆTRESCU, O. Π, 566. cf. DM. Cei mai profunzi critici sînt cei care explică valorile clasice: şi nu prezicătorii, v. ROM. iunie 1965, 25, cf. REV fil. 1971, 235, M. D. enc. 2. Eficacitate, putere (HI 2). Cf. LM. Aceste combustibile n-au valoarea călduroasă a lemnului. MANOLESCU, I. 61. în ce priveşte valoarea diferitelor esenţe, constatăm că locul prim îl ocupă stejarul. PĂCALĂ, M. R. 302. Verifică valoarea terapeutică a produselor chimice şi biologice întrebuintate în terapeutica umană. LEG. EC. PL. 123. Duce la scăderea produselor de proteoliză şi a valoarei nutritive a serului. PAF HON, B. 135. Valoarea nutritivă a cărnii. DM. Valoarea caiorică a făinoaselor este de 35.0 - 400 de calorii la 100 g. ABC. SĂN. 159. Carnea lor are o mare valoare nutritivă. ZOOLOGIA, 118, Cf. DER, M. D ENC., DEX. ♦ Rentabilitate, productivitate (1). Proporţia valorei ei este la o rodire bună ‘24 proţente. LITINSCHI, M. 68/28. Toate probabilităţle ne fac să presupunem scăderea valorii muncii. KOGĂLNICEANU, S. A. 150. Prin datele culese şi prin acţiunile , practice, valoarea muncii echipelor a crescut. D. GUŞTI, P. A. 97, cf DM. Ştiau să preţuiască valoarea producţiei agricole şi a negoţului. PANAITESCU, C. R. 110. Referatele privind viticultura au subliniat valoarea ridicată a unor soiuri de struguri de masa. SCÎNTEIA, 1966, nr. 6892. Π. 1. însuşirea de a putea fi evaluat, estimat, măsurat a unui obiect (1) susceptibil de a fi dorit, de a fi schimbat sau vîndut; sumă de bani care se cere sau care se plăteşte pentru un obiect, un bun etc. V. p r e ţ (1). S-au furat medaile antice de preţ de 300 mii lei în preţ de aur, căci valorul (preţul) învechimei lor este firă preţ. AR (1831), 210'/20. Munca acestuia trebuie a să analoghisi după valorapămîntului ce i se va da. BULETIN, F. (1833), 155'/28, cf. REGUL. ORG MOLD. 93/5, SĂULESCU, GRAM ROM. ii, 49/20. Valora acestor odoare este prea mică pre lîngă preţul ce-mi poţ da Măria ta. ASACHI, S. L. n, 158. Pentru asămine lucrare cu mînile, se va plăti după valora curentă. I. IONESCU, F. 13/4, cf. NEGULICI, STAMATI, D. Femeia, măritîndu-se, să nu aducă la casa bărbatului nimic mai mult firă numai trei veşminte şi mobili de mică valoare, aristia plut. 228/24, cf. POLIZU. Cu cît valoarea obiectelor scade, cu atît rămîne un capital mai mare disponibil. GHICA S. 189, cf. PROT.-POP., N. d. Schimbul se face după valoarea obiectului. CANELLA, v. 72, cf. baronzi, I. L. I, 215/15, LM. Valoarea pămîntului fiind minimă şi articolele de lux scumpe. COLUMNA Vil, 58, cf. MANOLESCU, I. 28, BARCIANU, ALEXI, W. Cînd ai sta să le socoteşti una cu alta, ... ai scoate o mulţme de neînchipuit, reprezentînd o valoare aproape egală cu a impozitelor ordinare. PĂCALĂ, M. R. 67, cf. resmeriţă, D„ CADE. Cheltuielile nu. pot fi repartizate după tonajul material, ci după valoare. TITULESCU, D. 74, cf. SCRIBAN, D. Valoarea terenurilor ar fi redevenit fabuloasă. BOGZA A !. 69. Valoarea unui asemenea condei este destul de însemnată: şapte mii de lei. VINEA L I, 38, cf. DM. Aceste cheltuieli ajungeau pînă la cca 25 % din valoarea producţiei, vuia PĂST. 220. Ştiam că armătura e putredă, voiam să cunosc valoarea zăcămîntului şi apoi să armez din nou cu lemn sănătos. V. rom. ianuarie 1965, 61. Stabilirea valorii despăgubirilor se făcea de către obşte. PANAITESCU, O. Ţ. 223, cf. M. D. ENC. 0 Valoare comercială (sau de circulaţe) = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piaţă. Cf. ENC. ROM. El nu prezintă nici o valoare comercială. ATILA. P. 245. Vorbi despre abundenß şi lipsa de valoare comercială a fructelor exotice. CĂLINESCU, B. 1. 16, cf. DM, M. D. enc., DEX. Valoare intrinsecă = valoare (II1) pe care o arc un lucru prin el însuşi, indiferent de convenţie. S-au regulat 252 VALOARE -47- VALOARE monezile în curs după valoarea intrinsecă. CALENDAR (1853), 104/14, cf. CADE. Valoare extrinsecă = valoare (II1) atribuită unui lucru indiferent de valoarea lui proprie. 0 Loc. adj. De valoare = scump, preţios (1). Aceştia... trimiteau din cînd în cînd vasele lor plutitoare, încărcate cu mărfuri de valoare. N. A BOGDAN, C. M. 5. Toate acestea dévin proprietatea ei în momentul morţi mele, afară de următoarele mobile-şi obiecte de valoare. ARH. OLT. ΧΙΠ, 482. Nu luase ou sine de acasă nici bani, nici lucruri de valoare, deşi era un om bogat. CĂLINESCU, S. 578. Iar ochii, verzi pe cît se pare, Smaragde două de valoare. BENIUC, v. 68, cf. DM, M D. ENC, DEX. Au trebuit să întimpene greutate pînă să-l facă a înţelege că hainele sale boiereşti sînt mai de valoră şi că din umanitate i le dăruieşte. ŞEZ. XII, 176. S-a dus să caute să vază cejucruri dă valoare să-i arunce jos. O. BÎRLEA, A. p. II, 213. în valoare de... sau (învechit) de o valoră de..., de valoră pînă la... = valorînd... Spiţăriile să fie datoare a da doftorii în folosul săracilor bolnavi, de valoră pînă la una mie lei. REGUL. ORG. MOLD. 863 /25. O somă de valoră pînă la 20 fiorin; argint. CUCIURAN, D. 46/18. I-am dat drept cauţie nişte poliţe trase asupra unui alt neguţtof, de o valoră de 10.000 fiorini. CALENDAR (1862), 106/2. O pietricică de briliant în valoare de 3- 400 de lei. CARAGIALE, O. II, 75, cf. gologan, c. R. 20, STOICESCU, S. D. 181. Cel cctre răspunde afirmativ numaidecît trebuie să deie vătafului o arvună în valoare de un fiorin FRÎNCU - CANDREA, M. 131. 0 E x p r. A pune în valoare = a utiliza în vederea obţinerii unui profit, a e x p 1 o a-t a; a face să devină productiv, eficient, rentabil; s p e c. a consuma în producţie în vederea obţinerii unor pioduse de valoare (II 1) mai mare. Cf. CADE. Anglia era cunoscută şi renumită pentru industria sa mare, pe care avea nevoie s-o pună în valoare. N. A. BOGDAN, C. M. 38. Nu ştiu să puie în valoare bogăţiile teritoriului lor ? SADOVEANU, O. XX, 9, cf. SCRIBAN, D. (Prin extensiune) Competenţa tehnică şi o punea în valoare la moşia sa. CĂLINESCU, S. 13. Punere în valoare = valorificare (2). Nu e vorba de exploatarea sălbatecă a bogăţilor provinciei pînă la epuizarea lor, ci de punerea în valoare şi de fructificarea roadelor ţării. PANAITESCU, C. R. 56. Primăria locală a trecut la punerea în valoare a izvoarelor. SCÎNTEIA, 1972, nr. 9176. ♦ (Concretizat) Ceea ce are valoare (Π1). Cf. LM. Averile agonisite din comerţ şi industrie devin cu timpul valori peste care nu se mai poate trece. GOLOGAN, C. R. 12. Pămîntul a devenit o valoare îndoielnică pînă ce se vor lămuri situaßle. REBREANU, R. I, 257. Scormoneam pretutindeni, ahtiat... 'nu de valoarea descoperită, aur sau nestemate, ci de altceva mai presus. VOICULESCU, P. 11, 179. Banul fuge, imobilul e o valoare sigură. CĂLINESCU, E. O. I, 336, cf. dm. Poate şi cei care o păstrează se gîndesc că depozitează o valoare. BĂNULESCU, i. 70. Munca este calea principală prin care societatea creează valoare. REV. FIL. 1971,1629, cf. Μ. D. ENC, DEX. 2. (Comerţ, Fin.) Cursul curent al banului dintr-o anumită ţară; puterea de cumpărare sau de circulaţie a monedei. Trimiţînd totdeodată cîrmuirea 3 bucăţi din acea monedă în valora următoare (a 1844). DOC. EC. 818. Preţul aurului crescuse foarte mult de la războiul Persiei, încît şi înduoise valoarea unui scud. BĂLCESCU, M.v. 58. Pricim m este alta decît înmulţită ţirculaţie a banilor, , scăderea valorii lor, preţurile sporite a productelor. LITJNSCHI, M. 2/23. Moneta de fer din multă greutate o ficu de puţină valoare. APJSTIA PLUT. 130/25. Banii au totdauna o valoare relativă şi, poate, ceea ce nu s-ar face în unele locuri cu mii, se face aiurea cu zecimi. ODOBESCU, S I, 499, cf. BARCIANU împrejurarea asta cred eu că contribuie mult să-i zăpăcească, să nu mai cunoască adevărata valoare a banului. AGÎRBICEANU, a. 101. Valoarea banilor de pe atunci era cu mult mai mare decît în epocile următoare. N. A. BOGDAN, C. M. 69. Puternicii aliaţi au voit valoarea leului în raport invers cu bogăţiile naturale ale României. ARH. OLT. v, 83. Se pune... chesimnea restabilirii şi statornicirii valorii banului. GOLOGAN, C. Ί. 85. De la valoarea aur au ajuns simplă hîrtie imprimc'A. CAMIL PETRESCU, T. U, 158. Învîrti moneda de valoare n/jfisemnată, fără ase decide s-o pună în buzunar. CĂLINESCU, B. 1. 75 0 Valoare nominală v. nominal (2 a). Hîrtie de valoare v. h î r t i e. ♦ înscris (cec, cambie, obligaţiune etc.) rep/ezentînd un drept în bani sau în bunuri de altă natură. Sîntem pentru acest mod de despăgubire; el ar avea folosul de a crea creditul public, a pune în circulaţie valore necontestate şi uşor de a se negocia. RUSSÖ, S. 156. Are în portofoliu valori pentru un milion. ŞĂINEANU, D. u., cf. SCRIBAN, D. Lăzi de valori. NOM. MIN. I, 504, cf. DM, DEX. 0 Valoare mobiliară = înscris reprezentînd un drept asupra unuor bunuri mobiliare (mărfi, bani etc.). Cf. DM, dex. Valoare imobiliară = înscris reprezentînd un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pămînt etc.). Cf. DM, DEX. Titlu de valoare v. t i 11 u (3). '4 Exprimare în bani a costului unei acţiuni, a unui cec etc Cînd ne-am pus la joc, nu fusese cea mai mică vorbă despre valoarea fiselor. SION, P. 111. Este valoarea actuală a biletului. CLIMESCU, a. 270. 3. (Ec. pol.; şi în sintagma valoarea mărfii, M. D ENC.) Muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi şi materializată în marfă. Cf. dl, dm, der, m. d. enc, d. ec. pol, DEX. 0 Valoare de întrebuinţare - proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate individuală sau SOC : lia. Cf. CONV. LIT. XVII, 346, DM, JOJA, S. L. 63, DER. Atf,asta nu înseamnă... că valorile de întrebuinţare Sînt inexistente. REV. fil. 1971,1563, cf. M. D. enc, D. ec. pol, DEX; Valoare de schimb = a) raport, proporţie în care o cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel. Valoarea de schimb a oricărei mărfi e deopotrivă cu munca social-trebuitoare pentru c; o produce. IGNESCt’-RlON, S. 180, cf. ENC. AGR, DM, DER. Eliminarea din ca'Jntl acestei reiaţi a conştiinţei oamenilor din cauza existenţei exacerbate a valorii de schimb pur cantitative. REV. FIL. 1971, 1563, cf. M. D. ENC, D. EC. POL. 795, DEX; b) (concretizat) marfă (4). In societatea noastră, a cărei viaß naterială e bazată pe producţiune de mărfiiri, valori de schimb, arta e şi ea o marja, o valoare de schimb. GHEREA ST. CR. 1, 232. Principalele valori de schimb ale ßranilor erau vitele. OŢETEA T. v. 40. Valoare a forţei de muncă = cantitatea mijloacelor (de subzistenţă) necesare producerii şi reproducerii forţei de muncă. Cf. dl, dm, der, m d. enc, d EC. POL, DEX. Legea valorii = lege obiectivă a producţiei de mărfuri potrivit căreia producţia şi schimbul de mărfiiri au loc pe baza timpului de muncă socialmente necesar. Aici se vorbeşte despre legea valorii, contemp. 1953, nr. 350, 5/3, Cf Μ. D. ENC. HI. 1. (învechit) Curaj, bravură. Oastea moldovană... au trecut în valoră pe cea polonă. ASACHI, S. L. II, 103 .A zis lor că nu se cuvine a considera peirea romanilor că a devenit din valoarea galilor. ARISTIA plut. 367/27, cf. prot. - POP, N. D, COSTINESCU. 2. Ceea ce face ca o persoană să fie demnă de stimă, de laudă (din punct de vedere moral, intelectual, profesional, social). V. merit. Viaţa sa particulară şi retrasă poate nu au dat prilej fiecăruia din noi a cunoaşte adevărata valoră a acestui om. FM (1844), 124J/1. Se află o mulţime de elemente de clasare pentru oameni: averea, meseria, valoarea personală, cunoştinţele. GHICA S. 230. Atuncea cînd ele nu au nici o valoră, ele posedează drepturi foarte întinse. calendar (1861), 63/12. Omul şi-a pierdut cel mai scump odor al inteligenţei sale, raza luminoasă ce-l aseamănă cu dumnezeirea, simţul valoarii şi libertăţi sale. ODOBESCU, S. 1, 330. Intrebuinß pe acest om de o mare valoare că pe animalul care trebuia să tragă. IORGA, P. A. I, 35. Adevărata valoare a unui om nu stă în avere. AGÎRBICEANU, A. 60. Valoarea omului este dupre cum şi-o face singur. SEVERIN, S. 137, cf. CAJ.’E. Dacă ai avea valoarea lui ai înţelege că e ridicol să te gî.iJeşti la diplome. CAMIL PETRESCU, T. 1, 11. Numirile în fruntea mănăstirilor şi eparhiilor se făceau nu după valodrea şi pregătirea candidatului, ci pentru bani. OŢETEA τ V. 63. Tot ,·έ statul trimisese era iscălit de pictori firă valoare. OP'ffiSCU, S. 62. Liberatea îi risipise timiditatea şi-i dăduse se .Cimentul valorii lui personale. CĂLINESCU, O. 111, 68. în 252 VALOARE -48- VALOR cuprinsul operelor diferiţilor scriitori de primă valoare sînt zone psihologice, unele mai împlintate în real, altele în imaginar. CONSTANTINESCU, S. Π, 504. Tu eşti făcut pentru descoperiri mari. Nici nu-ţi dai seama de valoarea ta. BARANGA, I. 214. Nu recunosc valoarea cuiva din breaslă decît la cîteva secole după moarte şi atunci poate numai din pioşenie. ŢUDORAN, O. 21. 0 L o c. a_ d j. De valoare = merituos, capabil, important, valoros (2). înainte de a avea un singur pictor de valoare, am jacut şcoala de Bele-Arte. MAIORESCU, CR. I, 272. Are şi un om de valoare dreptul să dorească aceste plăceri. CARAGIALE, O. m, 8. A devenit om de valoare şi acum este cineva. CONV. LIT. xxn, 131. Este un cercetător de valoare în specialitatea sa. SĂM. vru, 41. Nu lipsesc şi savanţi de valoare cari dintr-un fel de îndărătnicie nu sacrifică obiceiurile lor favorite. BUL. COM. IST. I, 7. Te socot element de valoare. SADOVEANU, O. XXI, 359. Spunea că e medic de valoare, arh. olt. XII, 350, cf. SCRIBAN, D. Un glosator de valoare al lui Caragiale este Paul Zarifopol. CONSTANTINESCU, S. II, 19, cf DM. Micu s-a remarcat ca un filolog de valoare, renumele său . trecînd de graniţele Transilvaniei. IST. LIT. ROM. II, 41, cf. M. D. ENC., DEX. ♦ (Concretizat) Persoană cu însuşiri deosebite (morale, intelectuale, profesionale), vrednică de stimă. Cf DM, M. D. ENC., DEX. IV. 1. (Mat.) Expresie numerică sau algebrică reprezentînd o necunoscută sau un stadiu al unei variabile; măsura mărimii acestei expresii; fiecare 'dintre elementele mulţimii care formează domeniul unei variabile;. rezultat al unui calcul, al unei operaţii matematice. Ţifrile următoare ar avea o valoră de zece ori mai mică. ASACHI, E. I, 24/15. Substituez acest valore de „y" în a doua ecvafie. id. ib. Π, 116/16. Simpla valoare numerică... îi reprezentează o cantitate. LAURIAN, f. 163/1. Vom pune o coardă ecrnlă cu valoarea arătată în tablă pentru unghiul cerut. G. POP, G. 179/10. Intr-o fracţie algebrică cei doi termini ai săi pot avea orice valoare. ELEM. ALG. 42/14. In metoda reducţiunei eliminarea se face reducînd coeficientul necunoscutei ce voim a elimina la aceeaşi valoare în ambele ecuaţiuni ale sisfemei. CULIANU, A. 96. Valoarea acestui product este aproximativ egală cu 6,5. PONI, F. 155. Valorile din acest tablou sînt cifre medii cu peste 40 de recolte examinate. ARH. OLT. V, 140. Unghiul făcut de panou şi balanţier să aibă o valoare fixă. ENC. TEHN I, 292. Numai primul termen are o valoare diferită de zero, următorii fiind nuli. SANlELEVici, R. 39, cf, LTR3. Valoarea fracţiei este foarte apropiată de greutatea atomului de hidrogen CHIM. AN. CĂLIT. 13. Se observă geometric că segmentul BM poate avea cel mult valoarea razei cercului. GEOMETRIE IX, 97, cf DER, M. D. ENC., DEX. 0 Valoare absolută v. a b s o 1 u t. 2. (Fiz.) Număr asociat unei mărimi fizice în urma unei operaţii de măsurare, permiţînd compararea ei cu alte mărimi de aceeaşi natură. Cf. PONI, F. 154. Gerul excesiv din ianuarie e cu deosebire remarcabil, după care urmează o perioadă cu valori de temperatură mai mari. PĂCALĂ, M. R. 10, cf. ARH OLT. V, 251. Aparatul intervine imediat pentru a reduce viteza la limita valorii sale. ENC. TEHN. I, 332. Sarcina pozitivă ar fi uniform distribuită în volumul atomului, valoarea ei absolută fiind egală cu suma sarcinilor electronilor, sanielevici, R. 32, ef. LTR2, DP, DM, DER. Aparate speciale... înregistrează... valoarea gravitaţiei şi a magnetismului. GEOLOGIA, 4. Temperatura maximă în timpul zilei de ieri s-a menţinut în unele localităţi în jurul valorii de zero grade. SCÎNTELA, 1965, nr. 6589, cf'm d. enc., dex. 3. (Lingv.) Conţinut semantic al unui cuvînt, sens, se m n i f i c a ţ i e; nuanţă de sens. Cf. POLizu. Să cercetăm valoarea lui „orto”. HASDEU, I. C. I, 262. Vorba „putere" conţine în valoarea sa im drept şi o tărie die dominare. CANEliA, V. 35, cf COSTINESCU. Fiecare cuvînt întrebuinţat de dînsul avea o valoare deosebită. CONV. LIT. xxn, 73. Nu înţeleg valoarea acestui cuvînt. IONESCU-RION, S. 101, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. A dat cuvintelor simple valori nouă şi armonii surprinzătoare. SADOVEANU, E. 75, cf. scriban, D. Acele imponderabile nuanţe... nu atîrnă atîta de valoarea strictă a termenilor întrebuinţaţi. BUL. FIL. XI - XII, 455, cf DM Μ. D. enc., dex. ♦ întrebuinţare, accepţie a unui element fonetic, grafic, lexical etc. Trebui să definim valoarea genetică a iniţialului „ ut” în vorba poporului român hasdeu, I. C. I, 256. Aceste litere au o valoare mai mult sau mai puţin determinată. ARHIVA, I, 21. In ce măsură îşi dădea seama Eminescu despre valoarea expresivă a fonemului reiese din ceea ce ne spune Slavici despre el. PUŞCARIU, L R. I, 88. Vechimea, adică deasa şi îndelungata întrebuinţare, poate şterge, pînă la dispariţia totală, valoarea expresivă a unei sintagme. IORDAN, STIL. 258. Valorile multiple ale aceluiaşi sufix se pot explica una prin alta. SCL 1954, 300. în aceste cazuri, ...adjectivul are valoare de substantiv. SG I, 18 .Limba franceză are consoane muiate, dar nu le acordă valoare fonologică. GRAUR, I. L. 68. Valorile prefixelor verbale, cu toată varietatea lor, pot fi reduse la cîteva tipuri de bază mai generale. FD Π, 170. Deosebirea dintre ele constă doar în faptul că ,,Έ>” are de mai multe ori valoarea lui „e". CL 1964, 184. Ţot un calc morfologic poate fi considerată şi folosirea verbului „a naşte" cu valoare intranzitivă HRISTEA, p. E. 173. Românii au dat literelor chirilice valorile fonetice pe care ei le dădeau sau le găseau în scrierile slave de la noi. IVĂNESCU, I. L. R. 519. 4. (Muz.) Durată absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. Cf. COSTINESCU, barcianu, cade, dm, der, m D. ENC., DEX, D. MUZ 5. (A. plast) Proporţia de lumină şi umbră pe care o conţine un ton2(5); sugerare a volumului prin alăturarea a două tonuri2 diferite, dar apropiate calitativ. Cf. cade, der, m. d. enc., dex. - PI. : valori şi (învechit, rar) valoare (ELEM. ALG. 114/1). - Gen. - dat şi: (învechit) valoarei, valoarii. - Şi: (învechit) valôr s. n., valoră (pi. valore) s. f, (învechit, rar) valore (pl. valore) s. n. -Din lat. valor,-ris, fr. valeur, it valore. VALOMA s. f art. v. valmă. VALON1 s. n. v. volan. ' VALON2, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f Persoană care fece parte din populaţia de bază (de limbă romanică) a sudului Belgiei sau care este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie care locuieşte în sudul Belgiei. Puternica-i vedere pe valoni o aţinteşte. CONV. LIT. xxn, 253, cf ENC. ROM., SCRIBAN, D„ DER I, 331, DEX. 2. Adj. Care aparţine sudului Belgiei sau valonilor2 (1), privitor la sudul Belgiei sau la valonP; originar din sudul Belgiei. Veni la Braşov însoţit numai de 400 călăreţi cazaci, sîrbi şi valoni. BĂLCESCU, M. v. 437, cf ENC. ROM. I, 443, SCRIBAN, D. Alături de saşi s-au aşezat şi coloniştii valoni de limbă franceză PANAITESCU, C. R. 235. Un tînăr valon, un altul ceh şi o fată flamandă au sorbit împreună din cupa triumfului, cinema, 1968, nr. 5, XU, cf. DEX. ♦ (Substantivat, f.) Dialect al limbii franceze, vorbit de valoni2 (1). Cf. Μ. d. enc.2 1111. - Scris şi: (învechit, după fr.) walon. enc. ROM. - Pl. : valoni, -e. -Dinfr. wallon. VALONÉE s. n. Cupă a ghindei unei specii de stejar din regiunile mediteraneene, din care se obţine valexul. Cf. nom. MIN. I, 207, LTR2, DP, DER IV, 810, DN3, DEX-S. -Pl walonee. -Dinfr. vallonée. VALOR s. η. ν. valoare. 257 VALOR -49- VALORIFICA VALORĂ vb. 1.1. In tr an z. A avea sau a reprezenta o anumită valoare (I 1); (germanism învechit) a vala. Un sonet fără defect valorează singur cît o poemă lungă. HELIADE, O. Π, 173, cf COSTINESCU Toată cărlurăria unei societăţi înseamnă şi valorează printr-un singur lucru: prin putinţa de a pune la îndemîna oricui toate lucrurile cîştigate. IORGA, P. A. Π, 308. Avu conştiinţa limpede că predica lui nu valorează nimic şi nu merită s-o mai reciteze. AGÎRBICEANU, · A. 110,· cf. ŞĂINEANU, D. U. Un efort preventiv mai mic valorează mai mult decît un mare efort defensiv. TITULESCU, D. 83. în războiul modern o fabrică valorează tot atît cît o companie întreaga: CAMIL PETRESCU, τ. I, 416. Nu mînuirea mulţimilor şi specularea naivităţii şi ignoranţei valorează în faţa celui etern, ci jertfa pură a sufletului nostru, sadoveanu, o. XX, 117. Pentru studiul lui valorează categoriile şi metodele ştiinţei sufletului. VIANU, E. 317, cf. DL, DM, JOJA, S. L. 375. Aici reprezentanţii ţăranilor se întîlneau de la egal la egal eu moşierii, ceea ce... valora... cît o revoluţie în mentalitatea obişnuită. IST. LIT. ROM. H, 512, cf. M. D ENC., DEX. DN3. 2. Intranz. A avea o anumită valoare (Π 1); a preţui (2), a costa, a face, (învechit) a valuta. Făina de grîu valora pe atunci 7 bani vechi oca. arhiva, i, 139, cf. barcianu, alexi, W., resmeriţă, D„ Şăineanu, D. U., CADE. Ştii cît valorează un cap de zimbru de douăzeci şi şapte de parale? VOICULESCU, P. I, 303. Podoabele calului şi eele de pe îmbrăcămintea voievodului valorau pe acele vremur{ la 40000 taleri, arh. olt. XVII, 142, cf. scriban, d. îi scoase... bräßrile de la mîini şi cerceii, căci valorau o avere. CAMIL PETRESCU, O. I, 210. O uiagă de zeamă valora de la cinci la zece bile, un creion neînceput sau doi nasturi mari. V. ROM. octombrie 1954, 120, cf. DL, DM. Unele valorau cîte 200 de aspri. PANAITESCU, O. Ţ. 166, Cf. M D. ENC., DEX, DN3. 3. T r a n z. A pune în valoare (I); a valorifica (1). Istoria ' are a însemna cu răceală şi perfectă indiferenfi toate aceste deveniri ale vieţii ideilor, adică ale vieţi omeneşti în general, ferindu-se de a le valora etic ori estetic. PÂRVAN, I. F. 119. ♦ A evalua, a preţui (3). Orice idee e valorată după interesul— pragmatic—pe care-l deşteaptă. pârvan, I. F. 15. 4. T r a n z. (A. plast.) A utiliza valoraţia. Pictura... se serveşte de umbre şi lumini..., valorează tonurile, adică le întăreşte şi le slăbeşte. OPRESCU, S. 110. -Prez. ind. : valorez. -V. valoare. Cf fi. v al o i r. VALORĂBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi valorat (3). Noi nu pricepem ritmic decît aceea ce e vabrabil prin propriul nostru ritm uman. PÂRVAN, I. F. 131, cf. 64. —Pl. : valorabili,-e - Valora + suf. -bil. VALORĂRE s. f. (Rar) Acţiunea de a v a 1 o r a (3) şi rezultatul ei. Deveniri istorice nenumărate... îşi cer formularea şivalorarea. PÂRVAN, I. F. 106. —Pl. : valorări. - V. valora. VALORĂŢIE s. f (A. plast.) Procedeu artistic prin care se poate da iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (IV 5). Pe pictor nu-l frămînta conţinutul de idei al unui tablou... ci îl preocupa... jocul de orizontale şi verticăte, distribuirea ecranelor, ehilibrarea volumelor, valoraţia. CONTEMP. 1949, nr. 164, 8/1, cf. DL, dm. Cubismul are... ea tendinţă să introducă într-o suprafaßplană iluzia volumelor... fără a recurge la procedeele clasice de perspectivă şi valoraţie. CONTEMP. 1965, nr. 954,2/6' cf. DEX, DN3. -Pl .'.valoraţi. - Valora + suf. -ţie (după fr. valorisation). VALORĂ s. f. v. valoare. VALORE s. n. v. valoare. VALORIC, -Ă adj. 1. Referitor la valoare (Π 1), de valoare. Planul valoric şi cantitativ. IORDAN, L. R. 113. Pînă la sfirşitul anului a fost obţinută o depăşire valorică de 10,8 % SCÎNTEIA, 1952, nr. 2322, cf. DL, DM. Preocupate doar de îndeplinirea planului valoric, întreprinderile de industrie locală nu produc unele mărfuri cerute pe piaţă. SCÎNTEIA, I960, nr. 4851, cf. scl 1964,420, M. D. enc, dex, dn3. 0 (Adverbial) în sectorul foraj, activitatea unei întreprinderi e caracterizată în special prin volumul producţiei, exprimat valorii. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4849. Avantajele acordului global se văd, valoric, cînd totul merge bine. RL 1977, nr. 10295. 2. Care este considerat din punctul de vedere al valorii (II), de valoare. Independent de liniile şi de limitele valorice Ia care ajung creaţiile lor, regizorii noştri se întîlnesc. T. august 1964,15. Conştiinţa este atitudine faţă de lume,... este opţiune valorică, angajare civică. REV. fil. 1972,174. Este destul de uşor de stabilit o ierarhie valorică a rezultatelor. ROMÂNIA LITERARĂ, 1974, nr. 2, 23/4. (Adverbial) Considerînd valoric liniile definitorii ale creaţiei spirituale româneşti, ib. 1973, nr. 36, 4/1. 0 Scară valorică = scară de valori, v. v a 1 o a r e (II). Lumea feudală ridicase în spaţiul relaţiilor umane un întreg sistem de... scări valorice. ROMÂNIA literară, 1974, nr. 28,21/1. -Pl. : valorici, -ce. - Valoare + suf. -ic. VALORIFICĂ vb. I. T r a n z. 1. A face să primească o anumită valoare (11); a utiliza datorită unor calităţi pe care le posedă; a scoate în evidenţă, a r e 1 i e f a V. v a 1 o r a (3). Generaţia de astăzi, grăbită să-şi valorifice drepturile..., va fi făcut un semn mental de întrebare în faţa acestui nume. IORGA, P. A. Π, 76. Nu poate strînge materialul decît acela care-l înţelege şi valorifică principiar, cauzal, efectiv. PÂRVAN, I. F. 40. Nu pot fl valorificate decît prin săpături metodice. ARH. OLT. xn, 74. Elementele modeste... îşi pot valorifica prin lecţi însuşirile de rînd. CAMIL PETRESCU, P. 5. Numai un umorist, cum a fost Topîrceanu, putea să aibă în el şi să valorifice acest dureros sentiment al trecerii iremediabile. SADOVEANU, O. XX, 241, cf. SCRIBAN, D. Frumuseţea naturii presupune o conştiinţă umană care s-o valorifice, în lipsa căreia ea n-ar mai fi jhmuseţe, ci un oarecare obiect indiferent. VIANU, E. 12. Pentru un materialist, lumea trebuie interpretată, trebuie percepută conform valorii ei specifice... Trebuie deci valorificată. RALEA, S. T. m, 214. Vasile Alecsandri... a valorificat şi limba şi tradiţiile folclorice ale poporului nostru prin propria sa creaţie. BENIUC, P 8. Din modestie, nu-ţi valorifici darul pe care ţi l-a hărăzit providenţa. VINEA, L. I, 363. Critica i s-a închinat totdeauna extatic; nu l-a valorificat însă în complexul factorilor vremii în can a scris. CONSTANTINESCU, S. n, 537, cf. DL, DM Să vedem cum putem valorifica aceste date. vuia, Păst. 166. Există o bază socială obiectivă care se cere valorificată mai amplu prin activitatea educativă. REV. FIL. 1971, 984. Cunoaşterea filozofică... valorifică descoperirilé ştiinţelor prin prisma semnificaţiei lor umane. ib. 1973, 170, cf. M D. ENC., dex, dn3. O R e f 1. (p a s.) Critica nu se valorifică decît pe măsura acţiunii ei asupra publicului. LOVINESCU, M. 24. Momentele sufleteşti se valorifică prin antecedentele lor. camil PETRESCU, T. m, 515. Această deosebire a temperamentelor... s-a valorificat totdeauna în domeniul literaturii şi al artei, vianu, E. 179. [Romanul] se valorifică printr-un suflu vital de vibrantă tensiune. CONSTANTINESCU, S. I, 205. Nu e de mirare că virtuţile latente ale amicilor lui Ioanide se valorifică în conducerea conversaţilor, v. rom. octombrie 1964, 98. Opera sa istorică constituie subiectul multor lucrări... în care se valorifică amănunţi această contribuţie a marelui ginditor. MAGAZIN IST. 1970, nr. 4,9. 2. (Complementul indică bunuri materiale) A utiliza în vederea obţinerii unui profit, a exploata; aface să devină productiv, eficient, rentabil; s p e c. (complementul indică materii prime, materiale etc.) a consuma în producţie în 265 VALORI Fl CAB I L - 50 -■ VALOROS vederea obţinerii unor produse de valoare (II 1) mai mare. Crezi că d-l Mitică Popescu nu ar fi putut să valorifice şi chiar să vîndă aprobarea asta în altă parte? CAMIL PETRESCU, T. I, 437. Moştenirea părintelui său intendentul ştiuse s-o valorifice destoinic. SADOVEANU, O. XI, 448. Trebuie să realizăm în primul rînd produse industriale de înaltă tehnicitate care valorifică superior materiile prime şi materialele. SCÎNTEIA, 1972, nr. 9189. Dereglînd cîntarul şi scoţînd nisipul din unităţile de măsură, el şi-a creat posibilitatea unor plusuri pe care le valorifica în scopuri personale, ib. nr. 9228, cf. M. D. ENC. întreaga faună este valorificată pe cale industrială, v. ROM. ianuarie 1974, 34, cf. DEX. 3. (Complementul indică bunuri care pot fi vîndute, mărfuri sau hîitii de valoare) A vinde (1) (şi a obţine contravaloarea în bani); (rai ) a valoriza (2). Carnea le este ades valorificată oficial. BĂCESCU, PĂS. 353, cf. DL, DM. Peştii nu pot fi valorificaţi din cauza gustului neplăcut. VIN. PESC. 1964, nr. 2, 4. In apropierea oraşelor mari... se puteau valorifica mai uşor produsele. VUIA, PĂST. 43, cf. M. D. ENC, DEX, DN3. -Prez. ind. : valorific. -Valoare + suf. -ifica. VALORIFICABIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi valorificat (1). Aspecte de psihologie şi de etică socială care... sînt valorificabile. REV. FIL. 1971,1534. -Pl. : valorificabili, -e. - Valorifica + suf. -bil. VALORIFICARE s. f. Acţiunea de a valorifica şi rezultatul ei. 1. Cf. valorifica (1). în tablourile celor trei... fondul de natură are o deosebită valorificare. ÎORGA, P. A. II, 199. Ritmul spiritual faţă de inerţia materiei, iată criteriul... de valorificare a fenomenelor vieţii. PÂRVAN, I. F. 62. Singura importanţă estetică a specificului ar fi recunoaşterea lui ca un principiu de valorificare estetică. LOV1NESCU, C. vu, 20. Ibrăileanu cerea originalităţii noastre etnice valorificarea, fără a nega talentului dreptul de a se manifesta liber. .SADOVEANU, O. XX, 211. In acţiunea de valorificare estetică intră un element volitiv. VIANU, E. 385. Este un fanatic al micului său eu, pe care-l transformă în criteriu de valorificare. constantinescu, S. ui, 209, cf. dl. Criteriile sociale de valorificare pot fi determinate ştiinţific căutîndu-li-se cauza, izvorul. CQNTEMP. 1958, nr. 593, 3/5, cf. DM. Valorificarea moştenirii lingvistice. CL 1964, 5. Nu este vorba... de o critică agresivă, obtuză, dogmatică sau nihilistă, ci de o valorificare critică a tuturor descoperirilor. REV. FIL. 1972,193. El e... un autentic paşoptist prin valorificarea folclorului. V. ROM. iunie 1973,70, cf. DEX, DN1. 0 (Rar) Scară de valorificare = scară de valori, v. valoare ai)· G. Ibrăileanu îşi avea scara sa de valorificare. RALE A, S. T. I, 34. 2. Cf. valorifica (2). Cf GOLOGAN, C. R. 128. Avem ingineri care aşteaptă marile valorificări. SADOVEANU, O. XX, 208. Progrese mari s-au realizat în sectorul valorificării ţesăturilor cu aşa numita înnobilare a lor. 10NESCU - MUSCEL, ŢES. 31. Produse de la valorificarea leşiilor sulfatice. NOM. MIN. I, 354. Urmăreşte şi controlează valorificarea participaţiilor statului la întreprinderi şi organizaţii economice. LEG. EC. PL. 74, cf. DP. Există mari posibilităţi de reducere a consumurilor şi valorificare superioară a metalului. SCÎNTEIA, 1972, nr. 9176. 3. Cf valorifica (3). Cf enc. agr. Industria casnică textilă se poate lipsi de o mulţime de factori economici cum sînt intermediarii, vînzătorii, cumpărătorii şi valorificările în bani. apolzan, p. i. 40, cf. dl. —Pl. : valorificări. -V. valorifica. VALORIFICAT0R, -OARE adj. Care valorifică (1). Istoria ar intra... în ideea specială valorificatoare, ca simplă parte a acesteia. PÂRVAN, I. F. 119. Actele valorificatoare apar ceva mai tîrziu în desfăşurarea procesului. VIANU, E. 423. Implica interferenţa criteriului productiv cu acel ideologic şi valorificator din punct de vedere artistic. V. ROM. iunie 1973, 68. 0 (Adverbial) Atitudinea istorică, adică sintetizator-evolutivă a gîndului, ca şi atitudinea filosofică, adică valorificator-cosmică a lumii şi vieţii, au decăzut la o simplă atitudine utilizator-practică. PÂRVAN, I. F 40. -Pl. : valorificatori, -oare. -Valorifica + suf. -tor. VALORIZA vb. I. Tranz. 1. A pune în valoare (I 1); a conferi sau a recunoaşte o valoare;^ a formula judecăţi de valoare. Cf. Şăineanu, D. U., CADE. în practică se făuresc atît valorile, cît şi subiectul care le produce şi le valorizează. REV. fil. 1973,173, cf. M. D. enc., dnj. 2. (Rar) A valorifica (3). Cf. SCRIBAN, D. -Prez. ind.: valorizez. ' -Din fr. valoriser. VALORIZARE s. f. 1. Acţiunea de a valoriza şi rezultatul ei. V. valorificare (1). îmbogăţirea normală a limbii se face prin valorizarea elementelor vechi, printr-o necurmată împrospătare a celulelor din organismul viu al limbii. PUŞCARIU, L. R. I, 395. Procesul de valorizare se întemeiază pe o perspectivă estetică, românia literară, 1970, nr. 38, 10/3. Filozofia este o modaliate de cunoaştere care se caracterizează prin adecvare la real (nu realul fragmentar, ci lumea în totalitate), dar şi prin valorizarea acestuia. REV. FIL. 1973, 170. 0 Judecată de valorizare = judecată de valoare, v. v a 1 o a r e (I I). Judecăţile de valorizare nu trebuie să fie totdeauna universal afirmative sau negative. VIANU, Ε. 435, cf. DN3. 2. (Rar) Valorificare (2). Valorizarea lemnului se face în diferite moduri. PĂCALĂ, M. R. 300, cf. DN3. 3. (Comerţ) Ridicare artificială a valorii (Π 1) mărfurilor. Cf DN3. -Pl. : valorizări -V. valoriza. ' VALORIZATOR, -OARE adj. (Rai) care valorizează (1) Norma are... pe lîngă funcţia constructivă şi una valorizatoare. ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 38, 10/3. A ajuns să înceţoşeze... o seamă de distincţii calitative Valorizatoare, ib. 1972, nr. 2, 5 îl. -Pl. : valorizatori, -oare. -Valoriza + suf. -tor. VALOROS, -OÂSĂ adj. 1. (învechit; despre oameni) Viteaz, curajos, brav. Se opuseră valoroşi cu peptul la pontele de lemn contra furiei inemicilor. ARlSTIA, PLUT. 271/10. Eu iubesc pe militarii valoroşi şi chiar atunci cînd îi găsesc în rîndurile inemicilor mei. FILIMON, O. II, 74, cf. PROT. - POR, N. D., COSTINESCU, LM, ŞĂINEANU, D. U„ CADE. 2. (Despre oameni) Care este dotat cu calităţi morale şi intelectuale deosebite; care dovedeşte capacitate profesională; capabil, talentat, merituos. Valorosul său coleg... a găsit necesar să-l şi învingă. VLAHUŢĂ, S. A. II, 440. Cel mai valoros campion al şcoaleifonetiste este Alexandru Lambrior. ARHIVA, ,1, 18. Ce încumetare din partea mea, ... a unui nime între mărimi valoroase. · SBIERA, F. S 132. Operele... valoroşilor tineri ce în timpul din urmă s-au afirmat la noi ca istorici. AN. IST. NAŢ. I, 11. Au ridicat în curtea bisericii monumentul cu chipul acestui valoros, învâtàtor. RĂDULESCU-COD1N, M. N. 129, cf. SCRIBAN, D. El ar fi mai valoros dintre cei trei. OPRESCU, S. 108. Critica sa ne-a dezvăluit un tactician destul de contradictoriu, ... deşi totdeauna valoros. CONSTANTINESCU, S. II, ,206. Aci e de 272 VALOS -51 - VALSA admis o intuiţie a omului valoros sub dizgraţia fizică. CĂLINESCU, B. 254. E un element valoros. STANCU, R. A. IV, 170, cf. DL, DM. El a fost şi încă va mai fi considerat ca unul din valoroşii noştri scriitori IST. LIT. ROM. Π, 706. Acest interesant şi valoros mînuitor al penelului e şi un remarcabil publicist. V. ROM. ianuarie 1966,174, cf. M. D. ENC, DEX, DN3. Din acea pleiadă fac parte cei mai valoroşi intelectuali din acea vreme. SCÎNTEIA, 1977, nr. 11004. 3. Care are calităţi deosebite; care prezintă importanţă, interes (deosebit) (pentru cineva). V. p r e ţ i o s (2), Dacă el s-ar fi smuls dintru odată de sub jurisdicţiunea calvină, fără a fi sigur de cea mai valoroasă apărare din partea împăratului, nu era să-i rămîie... nici cenuşa în vatră. BARIŢIU, P A. I, 186, cf DDRF. Cultura mătasei, chiar numai pentru hainele ţăranilor, este valoroasă. MANOLESCU, I. 82, cf. BARCIANU, ALEXI, w. în semn de răsplată pentru valoroasele lui servicii, scuteşte pe Ioan Latinul, ... dimpreună cu toţi erezii săi, de orice impozite. PĂCALĂ, M. R. 36, cf. RESMERIŢĂ, D. Rezultatele vor fi tot atît de valoroase ca şi cele din vara trecută. ARH. OLT. xn, 80. Socotesc balada „Mioriţei" cea mai valoroasă lucrare poetică a sa. SADOVEANU, O. xx, 46. Ideea creării unui organism internaţional care să contribuie la cunoaşterea reciprocă a popoarelor era, negreşit, o idee foarte valoroasă. D. GUŞTI, P. A. 43. Aceste concepß i-au permis.:, să aducă o contribuţie valoroasă la arta noastră contemporană. OPRESCU, S. 92. S-a scris mult despre această valoroasă lucrare. BĂCESCU, PĂS. Λ 5. Era un critic de artă... care-şi neglija opera, deşi mai valoroasă decît îşi închipuia însuşi. CĂLINESCU, B. I. 78. Ar trebui să vorbim şi de un alt aspect deosebit de valoros al operei lui. RALEA, S. T,. HI, 216, cf dl, DM. Continuînd valoroasa tradiţie a înaintaşilor, noua dramaturgie îşi afirmă un profil specific, v. ROM. ianuarie 1965, 141, cf. M. D. ENC., DEX, DN3. 0 (Adverbial) Subminează cu fineţe teoriile hazardate şi sintetizează valoros conceptele, românia literară, 1973, nr. 36,12/2. 4. (Despre obiecte, mărfiiri etc.) Care are valoare (Π 1); eficace, preţios (1). Toate bălţile şi lacurile... ar fi peste tot populate cu acest gustos şi valoros peşte. ATILA, P. 7. Cartoful reprezintă... un valoros furaj pentru hrănirea vacilor de lapte. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2891. Foarte valoroasă ca plantă medicinală şi oleiferă. FLORA R. p. R. iii, 83. Reprezintă un medicament valoros, lipsit de acţiuni secundare, ib. 160. Este un îngrăşămînt valoros, bogat în azot şi fosfor. ZOOLOGIA, 162. -Pl. : valoroşi, -oase. - Din it. valoroso, fr. valeureux. VALÔS s. η. 1. (Transilv. şi prin Maram.) Răspuns2 (1). Să-m trimiteţ cum mai curînd volast (a. 1717). IORGA, D. B. Π, 106, cf. DDRF, MÎNDRESCU, UNG. 116, TDRG, DR. 'IV, 754, 1079, VI, 253. Aşteaptă, mîndră, vreo trei zile, C-a veni valos latine, gt (1888), 112, cf. 119, vaida, Caba, săl. 102. Pînă ni-a veni vălaş Că urîtu-i în sălaş. BÎRLEA, 3. 59, cf. com. din poiana sibiului - sebeş, izv. xvn, 226. S-a grăbit să-mi dea valost bun despre sănătatea copilului. CV 1950, nr. 4, 34. Aşteaptă valost di la noi. teaha, c. N. 279, cf. 126. Ceialalţ o aştepta şe vie cu valasu. O. BÎRLEA, A. P. I, 514. 2. (în e x p r.) A-şi da valosul = a) (Olt. şi prin sudul Transilv.) a-şi descărca sufletul; a se destăinui. Cf. LEXIC REG II, 17,64; b) (prin nordul Munt.) a-şi da arama pe faţă, v. a r a m ă Cf. RĂDULESCU-CODIN. î. 372; c) (prin nord-vestul Munt; despre oameni; şi în forma a-şi arăta valosul) a-şi arăta puterea, tăria. Cf udrescu, gl.; d) (prin nord-vestul Munt.; despre terenuri cultivate; şi în forma a-şi arăta valosul) a da recolte mari. Am dat ogrăzile pe rod, sînt ciucure; acum îşi dau ele valosul. id. ib. - Pl. : valosuri. - Şi: valas (accentul necunoscut), valost, vălaş (accentul necunoscut), volast (accentul necunoscut), voios (IOrga, s. D viii, 82) s. n. - Din magh. valasz (acuz. vâhszt). VALOST s. n. v. valos. VALS1 s. n. Dans de perechi, în măsura de trei timpi, cu mişcări relativ vioaie de învîrtire. Cf. I. GOLESCU, c. Valţul este mai cu samă vătămători din pricina învîrtirei. ALBINEŢ, M. 165/15. Săream prea tare la alte jocuri şi nu îndestul la vals. HRISOVERGHI, a. 72/16. Tînăra crăiasă au deschis balul cu un vălţ. AR (1837), 62'ßl. Să ceară ceva graţie a juca încă un valţ. FM (1840), 1362/l7, cf. valian, v„ stamati, d. Numai cele frumuşele Valsul, jocul învîrtea. PANN, în CONTRIBUŢII, I, 42. Acest joc este valţul pe care-l cunoaşteţi negreşit. BARASCH, Μ II, 83/22, cf. POLIZU. Numai eu unul am făcut lin tur de valţ cu dînsa. NEGRUZZI, P. T. 58/2. Invîrtirăm vreo două hore vesele, ba mi se pare şi cîteva valsuri. SION, P. 180. Cotilionul franţuzesc, valţul nemţilor. FILIMON, o. I, 197, cf. PONTBRIANT, D, PETRI, V. Am învăţat la pansion şi valţu. ALECSANDRI, T. 440, cf. id. O. P. 90, COSTINESCU, SLAVICI, O Π, 92. Cavalerii invitau la un vals pe nouăle lor cunoştinţi. VLAHUŢĂ, S. A. ΙΠ, 9, cf. DDRF, MÎNDRESCU, I. G 100, ENC. ROM., BARCIANU, JAHRESBER. X, 217, ALEXI, W, TIM. POPOV1CI, D, M, PAMFILE, J l, 18. în sală se dansară cîteva valsuri. AGÎRBICEANU, A. 169, Cf. RESMERIŢĂ, D„ ŞĂINEANU, D. U, CADE. Reuşi să înduplece pînă şi pe Miron luga să facă un vals bătrînesc. REBREANU, R. I, 220. Valsul şi rumba iau locul danţurilor de demult, sadoveanu, O. xx, 69, cf SCRIBAN, D. Execută valsul, alunecînd linear în lungimea salonului, călinescu, s. 222, cf dl, dm, m. d. enc., dex, dn3, η iv 57, ALR I 1477, alr ii 4336/2, 105, 157, 182, 250, 349, 537, 574, 605, 682, 728, 876, 987. ♦ Melodie după care se execută acest dans. Lăutarii... se aplică a esecuta valse, polce şi chiar arie estrase din opere, dîmboviţa ( 1860), 4172/65. Valsuri vioaie ale lui Strauss şi Lanner, bolliac, O. 219. Orchestrul preluda prin un vals nou de a lui Strauss. ALECSANDRI, O. P. 90, cf. COSTINESCU. Şi-ntr-al muzicilor sunet care-n valsuri cadenţate Se revarsă, îşi apleacă genele. MACEDONSKI, O. I, 242, cf. ENC. ROM. Răsună-n vagi accente Un vals de Strauss. GOGA, POEZU, 368. Din odaia de pian se auzi altceva decît obişnuitele valsuri. BRĂTESCU-VOINEŞTI, P 164. Un vals molatec se desprinde de pe clapele pianului. GÎRLEANU, ap. CADE, cf. RESMERIŢĂ, D. Aş fi deschis eu vorba dacă lăutarii n-ar fi început tocmai un vals. Μ I. CARAGIALE, C. 9, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE în oraş suspină un vals din fanfară. BACOVIA, p. 69. Vă ung la inimă lăutarii cînd cîntă cîte-un valţ nemţesc, sadoveanu, o. x, 520, cf SCRIBAN, D. Mă apucai să şuier subţire şi şoptit un vals din vechime. ARGHEZI, S. XIX, 156. Sala cea mare, sonoră de valsuri, era plină de lume. CĂLINESCU, E. O. I, 250. Se aude un vals vechi, hodorogit. R LOVINESCU, T. 151, cf. DL, DM, DEX, DN3. 0 F i g. La geamuri, toamna cîntă funerar Un vals îndoliat şi monoton, bacovia, o. 98. ♦ Piesă vocală sau instrumentală, de formă liberă, compusă în ritmul acestui dans. S-ar fi cuvenit să-i scrie o arie mai conformă cu simţul Versurilor, iar rtu un vals comic. FILIMON, O. II, 257. Era un valţ turbat, înamorat şi trist a unuia din maeştrii germani. EMINESCU, P. L. 141. Pe acelaşi instrument muzical poate fi executată o sonată sau o gavotă, o nocturnă sau un vals. PUŞCARIU, L. R I, 102. Mazurcile, polonezele, valsurile sale... nu se pot dansa. CĂLINESCU, C. O. 311. Această lume în declin... de domnişoare languroase şi romanţioase ca un vals de Chopin a fixat-o nemuritor. RALEA, S. T. I, 12. Am scos o sticlă de şampanie şi am pus valsul din „Faust", românia literară, 1975, nr. 6,15/1. - Pl. : valsuri şi (învechit) Valse. - Şi: (astăzi rai) valţ s. n., (învechit) vâlsă (costinescu, lm) s. f., (regional) vălter (ALR II 4336/574), voâlţăr (ib. 4 336/2, 105, 250, 349; pl. voalţăre, ib.), voâlţer (ALR I 1 477/159, 230) s. n. - Din. fr. valse. - Valţ, valţăr < germ. Wälzer. VALS2 s. n. v. valţ’. VALSA vb. I. Intranz. A dansa un vals1 (1). Cf. I GOLESCU, C. Cită vreme am fost cu dînşii, fură în unire, căci cintau şi vălsuiau. C. A. ROSETTI, N. I. 42. Iubeam să cetesc pentru Enric, să mă gioc pentru dînsul şi să vălsez cu dînsul. 277 VALSAM -52- VALŢER CODRESCU, C. Π, 258/14. Cavalerii cu şucheta se învîrtea, vălţuia. C. STAMATI, P. 294. Mi se părea că privesc... pe doamna B. valsînd cu ofiţerul de lănceri. NEGRUZZI, · S. I, 67, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. Ţi se pare mai plăcut cînd nu valţează cu doamna ducesa de Ricavila. BARONZI,’ M. I, 176/16, Cf COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W, RESMERIŢĂ, D, ŞĂINEANU, D. U., CADE. Valsa o blondă-n alb şi cu pantofi de-argint. BACOVIA, O 84, cf. SCRIBAN, D. Cealaltă domnişoară se dădu jos de pe pervazul ferestrei şi începu să valseze. CĂLINESCU, E. O. Π, 74. Pe urmă iar la dans o ia Şi amîndoi din nou valsează. V. ROM. ianuarie 1954,42. & ivea un ins zdrenţăros..., legănîndu-se împreună cu aceste poveri ca şi cum ar fi valsat. TUDORAN, P. 17, cf. dl, DM, M. D. ENC, DEX, DN3. - Prez. ind.: valsez. - Şi: (învechit) valţâ, vălsă vb. I, vălsui, vălţui vb. IV. - Din fr. valser. - Valţa, vălţui < germ. walzen. VALSAM s.n. v. balsam. VALSATÔR, -OÀRK s. m. şi f. Persoană care valsează; (franţuzism învechit) valsor. Cf. pontbriant, d, costinescu, RESMERIŢĂ, D, ŞĂINEANU, D. U, CADE, SCRIBAN, D, DL, DM, DEX, dn3. - Pl. : valsatori, -oare. - Şi: (învechit) vălţuit0r, -oare S. m. şi f PONTBRIANT, D„ CADE. -Valsa + suf. -tor. VĂLSĂ s. f. v. vals1. VALSOR, -OARE s. m. şi f. (Franţuzism învechit) Valsator. Ar fi trebuit să vază cineva aceste fee... plecate pe braţele valsorilor. BOLLIAC, O. 220, cf. COSTINESCU. -Pl. : valsori, -oare, -Dinfr. valseur. VALTĂU s. n. (Transilv.) 1. Macaz (1). Cf alr sn m h 873, alrm SN n h 691. Să aveţi grijă să nu sară vagonul de pe linie la valtău. MAT. DIALECT. I, 197, cf. L. ROM. 1968, 408. * 2. Poliţă2 (1), cambie. Cf. alr sn iv h 1008, alrm sn h 816, LEXIC REG. 73. - Pl. : valtauă şi valtăie (MAT. DIALECT. 1, 197). -Şi: valtôu (alr sn ni h 873/157), văltau (ib. h 873; pl. şi văltăie, ib.h 873/64) s.n. -Dinmagh. vâltô. VALTÔU s. n. v. valtău. VALTRÂP s. n. 1. învelitoare, de obicei împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spatele calului (sub şa311). V. abai, cioltar, harşa, ibîncă, pocladă, şabra-c ă, ţol". Postav vînăt, în lăţime de 2 arşini, pentru valtrapuri. BULETIN, F. (1843), 418'/27. Doisprezece cai domneşti, împodobiţi cu cioltare (valtrape) de fir. FILIMON, O. I, 303, cf CIHAC, Π, 446. Aveau nişte valtrapuri de catifea roşie pînă la genunchii cailor. LÂCUSTEANU, a 84. Dricul intra în curte, înhămat cu şase cai... cu trupurile îmbrăcate în valtrapuri negre. MACEDONSKI, o. m, 98, cf. DDRF, JAHRESBER. Π, 212. [Caii] îmbrăcaţi în lungi valtrapuri senatoriale, ca altădată calul lui Heliogabal. D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG, cf ALEXI, W, RESMERIŢĂ, D. Ridică valtrapurile din spinarea cailor. ’ ARDELEANU, D. 277, cf. ŞĂINEANU, D. U„ CADE, I. BOTEZ, B. I, 19. încalecă un murg arăbesc, pe spinarea căruia se aruncase peste şea un valtrap ţesut în fire de aur. C. GANE, TR. V. 306, cf. SCRIBAN, D. Caii ieşiseră din valtrapuri şi mantale, ARGHEZI, S. xvm, 100. Alerga... apucînd cu necaz, cînd putea, un ciucure al valtrapului. CĂLINESCU, E. O. II, 273. în sania de piaß, cu valtrap şi cu zurgălăi..., veneau cei patru. CAMIL PETRESCU, O. I, 500. Caii îmbrăcaţi în valtrapuri negre porniră. STANCU, R. A. I, 180, cf. ltr2, l. ROM. 1957, nr. 5, 25. Valtrapurile verzi şi albastre fuseseră pieptănate cu grÿe. BARBU, PRINC. 137. Cai splendizi, în valtrapuri de mare preţ. IST. τ. I, 90. Solemnă ca şi cînd ar fi fost urmată de un întreg convoi funerar, cu cai în valtrapuri albe. ROMÂNIA literară 1973, nr. 21, 19/4. împăratul, şezînd călare pe iapă, avea drept valtrap pielea mînzului. POP, ap. GCR 11, 372. <> (Plin extensiune) Vîrît în fracul lui bărbatu-său, ca un cîine cu valtrap. D. ZAMFIRESCU, T. S. 57. Tîrînd după el un mopsuleţ într-un valtrap roşu, intră Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 97. 2. (învechit) Ghetri Cf. dex, dsr. - Pl. : valtrapuri şi (învechit) valtrape. - Şi: (învechit) valdrăp s. n. - Din rus. BajitTpan. Cf germ. Waltrappe, Wald rappe. VALŢ' s. n. 1. Cilindru care se poate roti în jurul axei şi care intră în componenţa unei maşini, a unei instalaţii etc. Cf. NICA, L. VAM. 264. Peste el încep să joace valţurile de oţel, creînd din bucata de fier diformă o tablă subţire. Sahia, n. 33. Strunguri pentru valţuri. ORBONAŞ, MEC. 114. Bara de oţel incandescentă... este trecută prin nişte valţuri tronconice, oblice. SOARE, MAŞ. 216. Mosoarele sînt acţionate prin fricţiune cu un valţ rotitor. IONESCU - MUSCEL, ŢES. 76. Maşinile... care au valţuri... vor fi prevăzute cu dispozitive de protecţie. PREV. ACCID. 10. Valţuri cauciucate. NOM. min. i, 248. Din cuptoarele de încălzire şi semiîncălzire ies şi sînt purtate pe valţuri blocuri de fier înroşit. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2893, cf. LTR2, DL, DM. Dintr-o săritură uşoară, şeful... e din nou lîngă pupitru cu cheia de ridicare şi coborîre a valţurilor. v. rom. august 1961, 58, cf. alr i 1841/984, alr ii 6713/105,520,886,987, l. rom. 1967, 508. ♦ (Tipogr.) Val1 (ΙΠ 12). Cf. MÎNDRESCU, I. G. 99, SCRIBAN, D. Tipograful mi-a stricat clişeele chiar în ziua tragerii la maşină. Valţul s-ar fi prăbuşit peste clişeele neaşezate şi le-ar fi sluţit. ARGHEZI, S. xn, 147. ♦ (Bucov., prin Mold. şi prin Maram.) Fiecare dintre cele două bare de lemn pe care se deplasează canapeaua la gaterul ţărănesc de apă arvinte, term. 120,174, cf cl 1968,80. 2. Maşină al cărei organ principal este un ansamblu de cilindri grei, dispuşi paralel, care, rotindu-se în sensur i contrare, exercită presiune asupra unor materiale pe care le sfărîmă, le netezeşte etc. V. 1 a m i n o r. [Ţesătura] se trece prin valţuri pentru netezire. IONESCU - MUSCEL, ŢES. 50. Toate morile sistematice avînd cel puţin un valţ dublu pentru grîu sau 'porumb. LEG. EC. pl. 28, cf. CONTEMP. 1949, nr. 159, 3/5, cf. LTR2, DL, M. D. ENC., DM, DEX, DN3. 3. (Prin Bucov. şi prin sudul Transilv.) Tăvălug (1). Com. din straja-rădăuţi, cf a n 12, m 4, glosar reg. 4. (Regional) Trior(l) (Marginea-Rădăuţi). Cf ALR SN i h 89/386, L. rom. 1967,501,507,508. 5. Dom (pentru lărgit ţevi). Cf. DL, DM, ltr2. 6. (Regional) Pîrghie de ridicat gieutăti (Groşi - Baia Mare). Cf. alr m h 293/549. -Pl. -.valţuri. - Şi: (regional) vals s. n. ALR I 1841/984, alr π 6713/105,520,987. - Din germ. Walze. - Pentru sensul 5, cf. şi germ. W a 1 z [dom], VALŢ2 s. n. v. vals1. VALŢĂ vb. I v. valsa. VALŢĂRs. m. (Rar) Vălţuitor'. Cf. leg. ec. pl. 298, l ROM 1961, nr. 3,44. -Pl. : valţari. - Şi: vălţar s. m. LEG. EC. pl. 298. - Valţ1 + suf -ar VĂLŢERs. n. v. vals1. 290 VALUTA -53- VALVÎRTEJ VALUTĂ vb. I. I n t r a ri z. (învechit) A valora (2). Oameni ce-şi vînd patria şi conştiinţa, pe preţul unei decoraţii, ce de multe ori nu valutează nici trei crăiţari. FILIMON, O. n, 47, cf. LM. -Piez. ind. : valutez. -Din it valutara VALUTAR, -Ă adj. Referitor la valută (1,2), de valută. Cf. RESMERIŢĂ, D. Problema valutară este... una din cele mai importante. GOLOGAN, c. R. 136, cf. SCRIBAN, D., LEG. EC. PL. 75. Cursul valutar al leului s-a dovedit just stabilit. CONTEMP. 1952, ni'. 27, 3/6, cf. DM. Toate aceste realizări contribuie la reducerea substanţială a efortului valutar al uzinei. SCÎNTEIA, 1972, nr. 9334, cf DEX, DN3. -Pl. : valutari, -e. -Valută + suf. -ar. Cf it. valutar io. VALUTARE s. f. (Rai) Apreciere valorică; evaluare. Cf. L. ROM. ■ 1972, 473. 0 F i g. Călinescu recomanda, pentru o justă valutare, compararea cu clasicii. ROMÂNIA LITERARĂ, 1975, nr. 4,4/4. -Pl. : valutări. -V. valuta. VALUTĂ s. f. 1. Unitate monetară a unei ţări, definită printr-o anumită cantitate de metal preţios; echivalentul în metal preţios, de obicei aur, al unităţii monetare naţionale. Pentru zugrăvitu[l] şătrii 8 zloţi în valute (a 1823). IORGA, s. D. xvn, 160. Cîte 12 greiţari de mînzare şi on leu de bou, în valută (a. 1835). ştefanelli, D. C. 407. Toate preţurile în bani de valută. FM (1840), 152/35, cf. polizu, pontbriant, D., LM, ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W, SEVERIN, S. 138, RESMERIŢĂ, D. Stabilizarea şi consolidarea valutei, reducerea sau desfiinţarea taxelor de export. GOLOGAN, C. R., 134, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. Făcea profeţii sumbre despre viitoarea scădere a tuturor valutelor. CAMIL PETRESCU, U. N. 58. Cu mizeria aceasta a valutei nici nu te mai poţi mişca din ţară. C. PETRESCU, î. u, 124. li plătea bătrînului... cinci fiorini, valută austriacă. MOROIANU, S. 21, cf. ENC. AGR., SCRIBAN, D. Actul acesta se făcuse în timpul ocupaţiei germane, pe valuta de atunci. MIHĂESCU, D. A 124. înghiţea din bugetul statului miliardele în valută. ARGHEZi, B. 136. Folosea preţuri ipotetice în valuta de dinainte de războiul din 1914-*17. CĂLINESCU, Β. I. 477. Banca de Stat va determina cursul leului faß de celelalte valute străine. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2884. Chiria mi s-a părut, în valuta de atunci, foarte mare. CONTEMP. 1956, nr. 516,1/3, cf. der, m, d. enc., dex, dn3. 0 F i g. Refuzase două partide... în schimbul numelui său ce, precum se vede, reprezenta încă o bună valută. MIHĂESCU, D. A. 47. O Leu-valută v. 1 e u. 2. Totalitatea mijloacelor de plată exprimate în moneda altui stat care pot fi folosite în decontările internationale. Să poate judeca... numai cu proţes de execuţie dacă i s-au numărat valuta. NICHIFOR, P. 75/14. Cerinţele normale de valute străine să poată fi satisfăcute fără împrumuturi. ARH. OLT V, 162. Cea mai mare parte din fondurile legaţiei mergeau în ţară printr-o preschimbare a valutei oficiale. CĂLINESCU, S. 292. Cîndpleacă, duc cu ei mari sume de bard, aur, valută străină. PREDA, DELIR. 153, cf. id. R. 187, DER. Trebuia să plecăm... pentru a aduce documente importante, precum şi o mare cantitate de valută. MAGAZIN IST. 1970, nr. 4, 11, cf. M. D. ENC., dex, DN3. 0 F i g. Este un agent al valorilor spiritului, un traficant de valută intelectuală. V. ROM. octombrie 1964, 84. 0 Valută forte = valută cu acoperire în aur, care este acceptată ca mijloc de plată de mai multe state. Calculează cît costă în valută forte orice viaß distrusă. CONTEMP. 1950, nr. 185, 3/6, cf. m. d. enc., dex, dn3. (F i g.) în materie literară, avem valută forte. LOVINESCU, C. V, 45. Olandezul şi-a supus imaginaţia şi inima inteligenţii; de aici superioritatea lui în valută forte. SADOVEANU, O. IX, 336. ?>i (Rar) Preţ (1). Cf. I. GOLESCU, C. Valuta, preţul unui lucru. IARCU, D. S. II, 435/17, çf COSTINESCU, SEVERIN, S. 137. -Pl. : valute. -Din it. valuta. VALVÄR, -Ă adj. (Bot.) Care aparţine valvei (2), care caracterizează valva Cf ENC. ROM. n, 119, DM, DEX, DN3. —Pl. : vatvari, -e. - Din fr. valvaire. VĂLVARĂ s. f. v. volbură. VÂLVĂ s. f. 1. Fiecare dintre cele două părţi ale cochiliei unor moluşte şi crustacee. Cf. i golescu, c, prot -pop., n D., BARONZI, I. L. IV, 207/22, COSTINESCU, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W, RESMERIŢĂ, D., CADE. Parcă ar fi valvele unui micuţ lamelibranhiat. SIMIONESCU, F R. 428. Midii şi scoici din valvele cărora cădeau grăuncioare de mărgăritar. VOICULESCU, P. I, 18, cf. SCRIBAN, D., LTR’. Aceste valve sînt fixate una de alta pe o mică porţiune. ZOOLOGIA, 47, Cf. M. D. ENC., DEX, DN3. 2. Fiecare dintre părţile pericarpului unui fruct dehiscent (păstaie, capsulă etc.); valvulă (2). Leguma este bivalvă, compusă din doă valve lungi. BARASCH, B. 29, cf. COSTINESCU, ŞĂINEANU, BRANDZA, FL. 99, ENC. ROM., BARCIANU. Valvele şi septul de lăţime egale, toate în sens paralel. GRECESCU, FL. 49, cf. ALEXI, W„ RESMERIŢĂ, d„ CADE. Fructul e o capsulă care se deschide prin 3 valve. ENC. AGR. IV, 7, Cf. LTR3, PRODAN - BUIA, F. I. 22, FLORA R P. R. V, 45, 54. Pereţii fructului se deschid pe patru linii, îndepărtîndu-se de peretele median ca două valve, botanica, 79. 3. Organ de maşină care serveşte la întreruperea sau reglarea circulaţiei unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. V. supapă, v e η t i 1. Cf RESMERIŢĂ, D., CADE. Valvele sînt organe destinate să oprească... trecerea fluidelor dintr-o parte în alta. SOARE, MAŞ. 222, cf. NOM. MIN. I, 107, 498, LTR!, DP, DM, DER, L. ROM, 1967, 493, M. D. ENC., DEX, DN3. 4. (Anat.; rar) Valvulă (1). Cf ABC SĂN. 148, D. MED. 5. (Med.) Instrument folosit pentru depărtarea părţilor moi care astupă intrarea unui organ2 cavitar. Cf. D. med., dn3. -Pl. : valve. -Din lat. valva, fr. valve. VALVÎRCIÔG adv. (Regional) Valvîitej (Il 1). Cf PAMFILE, VĂZD. 179. -Val1 + vîrciog. VALVÎRTÉJ s. n., adv. L S. n. 1. Volbura (11), vîitej (I 1); bulboană, viitoare. In valul vîrtej al mărei. COŞBUC, ae. 127, cf. ALEXI, W. 474. Atîtea curcubeie tremur în valvîrtejul ei de picuri. GOGA, POEZII, 141. Valvîrteju unei cataracte. SCRIBAN, D., Cf. DM, FORM. CUV. I, 47, 53^ 58, 60, M. D. ENC, DEX, CHEST. IV 339/113. ♦Fig. învălmăşeală, dezordine. Cf. ODOBESCU, s. iu, 128, barcianu, scriban, d. S-au folosit de val-vîrtejul care se stîrnise înlăuntru şi în curte şi au. fugit şi 'alţii. PAS, L. I, 67, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (în e x p r.) A face (ceva) valvîrtej = a răsturna (3), a învălmăşi. Cf baronzi, L. 41. Toate întocmirile administrative, financiare, religioase, militare... erau făcute val-vîrtej. odobescu, s. ni, 522, cf. ddrf, scriban, d, dl, dm. A se face (sau a sta) valvîrtej = a-şi da toată silinţa, a depune toate eforturile., a utiliza toate posibilităţile pentru a izbîndi într-o acţiune. Iţi cade o cumpănă, decît omul ist roşcovan o ridică, stă val-vîrtej pentru d-ta. contemporanul, vii, 299, cf. RESMERIŢĂ, D. II chemă., şi-iporunci să plece numaidecît, să 298 VALVÎRTEJI -54- VAMAL se facăval-vîrtej, mă rog, să facă el ce-a şti, da lui să-i aducă un butuc de vie cu struguri de aur. SĂM. V, 37. Π. Adv. 1. (Mai ales pe lîngă verbe de mişcai«) Cu cea mai mai« repeziciune, cu mare grabă, în iureş; (regional) valvîrciog. Cf. POLIZU. De-oi şti că m-oi duce pe jos val-vîrtej păn-în Capitală... Nu vreau să-mi petrec iarna aci. ALECSANDRI, T. 861. El a poruncit cometei uriaşe care venea val-vîrtej asupra piticului nostru glob să se abată din cale. CARAGIALE, O. IV, 46, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Ca purtaţi de vijelie, Val-vîrtej aleargă norii. IOSIF, P. 74, cf RESMERIŢĂ, D, ŞĂINEANU, D. U„ LESNEA VERS. 141. Mă duce valvîrtej o gloată oarbă, In luncă mă trezesc trîntit pe iarbă. PILLAT, P. 131, cf. SCRIBAN, D. Şi valvîrtej, furînd cirezi şi- turme, Nu mai lăsau din sate-ntregi nici urme. ARGHEZI, S. v, 177. Ieşi val-vîrtej, trîntind uşa de se scutură toată casa. MIHALE, O. 164. A zvîrlit ßrina peste mămăliga aceea, a terciuit-o cu piciorul şi a plecat valvîrtej. V. ROM. ianuarie 1966, 52. Am plecat de-acolo valvîrtej, parcă cine ştie ce treburi m-ar fi aşteptat. LĂNCRĂNJAN, C. UI, 132. In pripă s-a aruncat zmeul pe cal şi val-vîrtej s-a dus după cioban. Rădulescu-codin, î. 70. ♦ în mare agitaţie; cu înfrigurare. Celui mai mare· îi veni vremea de însurat, şi baba, simţind asta, umbla val-vîrtej să-i găsească mireasă, creangă, O. 3. Am pus pe jandar să caute; umblă şi cumătru Neculai val-vîrtej. SADOVEANU, O. rv, 523. 2. în dezordine, în învălmăşeală, claie peste grămadă. Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvîrtej Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji ? EMINESCU, O. I, 147. Veneau val-vîrtej oamenii şi caii pînă ce cădeau unul peste altul în Nistru de se înecau. ISPIRESCU, ap. CADE cf. TDRG, RESMERIŢĂ, D, DR. IV, 731. Medeanul se golea grabnic şi tirgoveţii umblau acum val-vîrtej. SADOVEANU, O. III, 181. Inamicul fu înspăimîntat... şi val-vîrtej o rupse de-a fuga. ARGHEZI, S. XVI, 86, cf X, 9. Ne-am înghesuit în uşă val-vîrtej şi am ieşit, în goană, din şcoală. BLAGA H. 31. Desfăcuse braţele şi se aruncau într-o parte val-vîrtej. BARBU, G. 275. Numeroşi... plimbăreţi au părăsit val-vîrtej Capitala întorcîndu-se spre locurile de reşedinţă. RL 1968, nr. 7518, 1/5. Goneau prin oraş valvîrtej şi cu mare vuiet nişte camioane V. rom. februarie 1974,5. - Scris şi: val-vîrtej. - Pl. : (1) valvîrtejuri- Articulat şi: (neobişnuit, I) valul vîrtej. - Val1 + vîrtej. VALVÎRTEJÎ vb. IV. R e f 1. (Neobişnuit) A se năpusti (2). [Cocoşul] dete în sfirşit din aripi, mişcă din picioare şi o răzni la fugă val-vîrtej indu-se devale. MACEDONSKI, O. m, 62, cf. IORDAN, STIL. 100, id. L. R. A. 232, VIANU, L. R. 425, DL, DM. - Scris şi: val-vîrteji. - Prez.' ind. : valvîrtejesc. - V. valvîrtej. VALVOLÎNĂ s. f. Ulei mineral viscos obţinut prin distilarea ţiţeiului şi întrebuinţat ca lubrifiant la unele angrenaje închise. Cf G. ionescu, c. T. 348, dt, ltr-, dp, dm, μ. d. ENC, DEX, DN3. - Pl. : valvoline. -Dingerm. Valvolin [öl]. VALVULÄR, -Ă adj. Care ţine de valvule (1); care are valvule, privitor la valvule. Cf. pontbriant, D, costinescu, DDRF. Insuficienţă valvulară. CADE. Insuficienţă cardiacă, cu sau fără leziuni valvulare. DANJELOPOLU, F. n. U, 148, cf. DM, SFC ΙΠ, 259. Se fixează de obicei pe un defect valvular (stenoză mitrală, insuficienţă aortică). ABC SĂN. 148, cf. D. MED. II, 699, M. D. ENC, DEX, DN’. -Pl.: valvulari,- e. -Din fr. valvulaire. VÂLVULĂ s. f. 1. (Anat.) Cută membranoasă subţire şi elastică aşezată în dreptul orificiilor unor organe (caviţare) sau în interiorul vaselor şi canalelor organismului şi care, deschizîndu-se, permite trecerea lichidelor biologice într-o singură direcţie, împiedicînd întoarcerea lor; (rai) valvă (4). De acolo întră în inima cea dreaptă şi neputîndu-se întoarce înapoi, stînd în contră valvurile sau închieturile, silit este a întră în arteria plumonilor. TEODORI, A 71/1. Aceste încovoieturi s-au numit valvule conivante. KRETZULESCU, A. 296/28, cf 355/25. Ipertrofia din îngroşareapăreţilor inimei şi din paralizia valvulelor. MAN. SĂNĂT. 284/4, cf. polizu, P. 145/12, PROT. 1POP, N. D„ ANTONESCU, COSTINESCU, LM, DORF, ENC. ROM, BARCIANU, ALEXI, W„ RESMERIŢĂ, D, ŞĂINEANU, D. U, CADE, SCRIBAN, D„ DM, DER Fiecare ventriculit comunică cu următorul printr-o mică deschidere prevăzută cu cîte un căpăcel numit valvulă. ZOOLOGIA 69, cf. ABC SĂN, D. MED., M. D. ENC, DEX, DN’. 2. (Bot.) Valvă (2). Capsula este... compusă de valvule rotunde, barasch, b. 29, cf. costinescu, lm, enc. rom, DEX, DNJ. - Accentuat şi: (după fr.) valvulă. SCRIBAN, D, DER, SCL 1973,660, M. D. ENC, DEX. - Pl. : valvule. - Şi: (învechit, rar) valvură (accentul necunoscut; pl. valvuri) s. f. -Din lat. valvula, fr. valvule. VALVULÎTĂ s. f. (Med.) Inflamaţie a valvulelor inimii. Cf. D. MED, DN3. -Din fr. valvulite. VALVULOTOMIE s. f. Intervenţie chirurgicală care constă în secţionarea valvulelor atrioventriculare stenozate pentru reglarea scurgerii sîngelui din auricul în ventricul. Cf. DER, D. MED, M. D. ENC, DN3. -Dinfr. valvulotomie. VALVURA1 ş. f. v. valvulă. VALVURĂ2 s. f v. volbură. VALZAM s. n. v. balsam. VAMÂL, -Ă adj. Privitor la vamă (1,2,3); al vămii; de vamă; care are loc la vamă (3), care se aplică la vamă. Dările vamale şi proibiţiunile au creat industria în statele cele mari. GHICA S. 557. I-a conferit tot venitul vamal din cercul mănăstirii. HASDEU, I. C. I, 142. Turcia stipulase un drept vamal de 8% MAIORESCU, D. Π, 4. Clasa feudală îi punea oarecare piedici: privilegii locale, deosebiri vamale. IONESCU-RION, S.. 115, cf. DDRF. în aşezămîntul vamal al lui Alexandru cel Bun., se Vorbeşte în mai multe rînduri despre plata repetată a vămei. XENOPOL, I. R. m, 217, cf BARCIANU, ALEXI, W. Regimul vamal din alte timpuri n-are nici o asemănare cu acela pe care-l întrebuinţează astăzi toate popoarele. IORGA C. I. III, 96, cf. TDRG, PAMFILE, I. C. 75, PASCU, S. 421, RESMERIŢĂ, D. Închiderea graniţelor în urma războiului vamal între România şi Austro-Ungaria. PĂCALĂ, M R. 293. Taxe vamale către domnie pentru mărfurile ce aduceau N. A BOGDAN, C. M. 14. Numele i-a venit de la staţiunea vamală „Poarta". RF I, 74. Această importarUă reiese din însăşi dispoziţiile vamale ale timpului. GOLOGAN, C R. 25, cf. ŞĂINEANU, D. U, CADE. Dacia inferioară constituia o circumscripţie vamală separată. ARH. OLT. XII, 282. Se vor institui sancţiuni ca: prelungirea ocupaţiei aliate, cordon ' vamal sporit. TITULESCU, D. 97. Riscăm... implicarea noastră, a tuturor, în vreun proces de falşificare de monede sau în cine ştie.’ce fraudă vamală. CAMIL PETRESCU, T. I, 206. Vii dumneata azi şi-mi pretinzi... să îmbarci un plus de-un viţel care vine fără forme vamale. BART, S. M. 86, cf. ENC. AGR. V, 807, SCRIBAN, D. Plătea şi la intrare şi la ieşire o taxă vamală. OŢETEA T. V. 44. In acelaşi ziar, pe ultima pagină, rubrica „diverse” comunica... ridicarea, cu un singur leu a taxelor vamale. V. ROM. octombrie 1954, 105. Ne oprim în port? - Numai pentru controlul vamal. TUDORAN, p. 253, cf. DL, DM, SFC m, 259. In organizaţia vamală a imperiului, Dacia făcea parte din „portoriul illiric". PANAITESCU, C. R. 55, cf M. D. ENC, DEX. 0 Uniune vamală = acord încheiat 308 VAMĂ -55- VAMÄ între două sau mai multe ţări privind crearea unui feritoriu vamal comun (scutit de taxe pentru circulaţia bunurilor)! Să nu se accepte o uniune vamală. TITULESCU, D. 405, cf. M. D. ENC., DEX. -Pl. : vamali -e. - Vamă + suf. -al. VAMA s. f. (Atestat prima dată în 1415, cf. CL 1971, 233) 1. (Adesea în legătură cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a plăti” etc.) Taxă care se plăteşte pentru ca o marfă sau un anumit produs (2) să treacă dintr-o ţară în alta; (în trecut; şi în sintagma vama domneasca) taxă (în bani sau în produse) care se percepea pentru intrarea într-o ţară, într-un oraş (în scopul vînzării unor mărfuri), pentru folosirea unui pod, a unui drum, pentru transportul mărfurilor etc. (şi care constituia în orinduirea feudală unul dintre veniturile domnitorului); p. gener. (învechit; şi în sintagma vama pămîntului) taxă, impozit (pe mărfuri sau pe produse); (învechit şi regional) vămeşie (3), (învechit, rar) vămeşug, (neobişnuit) vămeşerie. Iaste obiceaiu în ţara Moldoveei... ca de într-o 150 de oi ce să iau de a dzeacia domneşti să nu se ia vamă (a 1593). HURMUZAKI, xi, 318. Forte rugăm pre domneavostră să faceţi bine să iertaţi vama acestor doi cai (a. 1595 - 1622). ROSETTI, B. 71.fi' s-au temut a veni pre la Mărie vostră să-ş de vama, ce-u întrat îm munte, să treacă, ca neşte oameni ce nu s-aii preceput (începutul sec. xvn). id. ib. 59. Domentian... adăogea vamele, vărsa sînge fără de milă şi prăda oamenii. ΜΟΧΑ, 360/13. Acesta den negoţ să nu aibă nice o pagubă, pentru ce n-au plătit vama. prav. 47. Neguţitorii grecii... fice scădere vămii aice în ţară. M. COSTIN, O. 138. Această sare... să o ducă la schit şi să o vînză... lace vad le va fi voia, firă vamă şi firă nici o cheltuială (a 1689). IORGA, S. D. XIV, 3. Vama Ocnii şi altor tîrguri să fie venitul domnilor, iar altă dare să nu fie. NECULCE, L. 211. Pusesă subaşi pîn sate... de lua vamă din toate cele ce ieşîia din bălţi. R. POPESCU, CM I, 521. Să plătească vama mălaiului şi la poduri (cca 1700). IORGA, B. R. 44. Obicei este... ca tot cela ce aduce roadă nouă de vînzare este iertat de toată datoria vămei lui. ANTIM, P. 103. Cu cît sînt mai grele vămile, cu atîta dobînda a neguţitoriii cele poprite este mai mare. LEG. COND. 96lll.Săaibăaţinea şi o pivniţă, aici în oraşul Domniiumele, Bucureşti, apărată de fumărit, de căminărit, de vamă (a 1791). FURNICĂ, I. C. 157. Vameşii Focşanilor de aicea vă supără pentru vama la cele ce vindeţi şi cumpăraţi unul de la altul pentru trebuinţa caselor voastre (a. 1792). id. ib. 159. Pre negufltori... îi vom lăsa să meargă şi să treacă cu luntrile, numai vama cea obicinuită luînd de la dînşii. şincai, HR. II, 35/7. Să plătească vama cinci la sută ca şi numiţii pentru marfa turcească care o vînd cu amăruntu (a. 1803). CONTRIBUŢII, in, 87, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Plătindu-şi obicinuita vamă la vameş, să nu aibă altă supărare (a. 1812). DOC. EC. 138. Vama pămîntului, adică a vînzării, au plătit-o vînzătorii (a 1822). ib. 252. La roadile ce ies după moşie boierească nu este dator să plătească vamă vînzîndu-le (a 1824). ib. 326, cf LB, I. GOLESCU, C. De să va hotărî să să ia o asemenea vamă, să fie acel prisos bun dat (a 1832). furnică, i. C. 380.Comerţul să fie liber şi vămile ca mai nainte. ASACHI, S L. Π, 105. Să treacă cu vederea neînsemnătorul folos ce s-ar produce din luoarea vămii (a 1839). DOC. EC. 723, cf. valian, v. Scutirea dreptului de vamă pentru importaţia marinelor (a 1841). DOC. EC. 750. Cerere de a i să da voie din partea stăpînirii rumâneşti a emporta firă de a plăti vamă (a. 1847). ib. 938. Va desfiinţa toate aceste vamepuse de nebunul interes al guvernurilor. negulici, E. H, 194/34, cf. kogălniceanu,. S. a. 132, polizu. Opriţi mărfurile streine de a intra la voi sau trîntiţi-le o vamă grea. ghica, s. 556, cf. petri, v. S-o adunat... ca să hotărască dacă se cuvinea să-mi ieie vamă. alecsandri, t. 71, cf. 324, cihac, ii, 538, lm. Dreptul de a priimi pe seamă-le dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. ri, 14. Domnulpercepea... şi vămile care nu se plăteau numai la intrarea sau ieşirea din ţară a mărfurilor, ci în fiecare oraş prin care treceau. XENOPOL," I. R. ni, 216. Vamă însă se numea pe atunci şi taxele pentru vînzările tuturor lucrurilor, id. ib. 217, cf ENC. ROM, BARCIANU. Vamă poate fi şi de export şi de tranzit, l. PANŢU, PR. 6,cf. ALEXI, W„ TDRG, RESMERIŢĂ, D„ DELAVRANCEA, O. Π, 20. S-au încasat... biruri diferite, sub denumirea de vamă domnească. N. A. BOGDAN, C M. 157, cf SEVERIN, S. 140, ŞĂINEANU, D. U, CADE. A vîndut brînză, a dat în mîna perceptorului vama şi birul. SADOVEANU, O. X. 550, cf. SCRIBAN, D. [Boierii] erau scutiţi de vamă pentru produsele ce vor vinde. STOICESCU, S. D. 138. Domnul le concesiona uneori strîngerea veniturilor realizate din vama de la vaduri. id. ib. 145. In tratatele comerciale ale domnilor noştri... se includea tariful vămilor. PANAITESCU, C. R. 144. Dă-mi giuncanii tăi drept vamă Şi îţi cată apoi de seamă. ALECSANDRI, P. P. 99. Voinic calu-şi potcoveşte, Cu potcoave de aramă. Ca să nu plătească vamă. ANT. LIT. POP. I, 77. Nu ia vama cum să ia, Să ia dintr-o mie-o sută Sau dintr-o sută zece. BALADE, IU, 136. De-1 veţi deştepta, Vamă v-o lua... Fir şi ibrişin. FOLC. MOLD. I, 249. Vinea marfa ş-o lua negustoru fărîvamî. graiul, I, 320.0 F i g. [Sfinta Fecioară] au rămas mîntuită de toată vama naşterei cea cu durere. ANTIM, P. 104. ' Somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă. EMINESCU, O. I, 203. Să nu le las să treacă firă să-mi dea vamă o floare din Motoare ori bujor din obrăgior. REV. CRIT. I, 221. Merse Sărăcilă... prin păduri ale căror crăci dese luară vamă zdrenţuitele-i haine. ap. TDRG. Barza, după ce puii ei s-au mai mărit, ia unul şi zboară cu el în sus, apoi îi dă drumul spre pămînt ca să moară, dînd astfel „vamă locului aceluia", şez vm, 54. N^am uitat tutunul şi hârtia de ţigară - vamă pentru trecerea mea în altă zodie a vieţii. SADOVEANU, O IX, 379. Intrat-a noaptea-n burg, firă de vamă. BLAGA, POEZII, 164. Trăim în miezul unui ev aprins Şi-i dăm a-nsufleţirii noastre vamă■ ROMÂNIA literară, 1970, nr. 65,2/5. Nu iau vamă di. la iele. Numa buză supfirele. DENSUSIANU, Ţ. Η. 92. 0 L o c. v b. À pune vamă = a fixa taxa care trebuie plătită pentru ca o marfa sau un anumit produs să treacă dinţr-o ţară în alta; f i g. (popular) a fura la drumul mare. Tunsu şi Groza îşi făceau de cap, punînd vamă pe iot ceea ce se încumeta să treacă pe drumurile lui. camil petrescu, O. II, 146, cf. DL, DM, DEX. ♦ (Popular) cantitate procentuală dintr-un produs sau sumă de bani care se dă drept plată pentru măcinat, treierat etc. V. uium, zeciuală Toţi din famelie să macine cu vamă ca şi streinii {a 1833). IORGA, S. D. XII, 217, cf. TDRG Zeciuiala morii este vama. PAMFILE, I. c. 180. Ai văzul cum ia vama ? Cum i-o dă omul! Nu stă să facă piept la mierß. AGÎRBICEANU, P. M. 189, cf. RESMERIŢĂ, D, CADE Cu mine nu merge. Vrei să macini, dă vama întreagă. SADOVEANU, O. v, 325, cf SCRIBAN, D. Aceasta ia vamă după cînepă ca la moară, apolzan, p. i. 49, cf. dl, dm, l rom, 1962.257. jvi D. ENC, DEX. Dar cum macini, cum plăteşti Şi de vamă-nu gîndeşti. MARIAN, INS. 24. Dacă tu mîna ţî fa(ce) O morîşcă de aramă Să macine fără vamă. ŢIPLEA P P. 4, cf. com. din SĂLIŞTE- SIBIU şi din TĂRCĂIŢA - BE1UŞ, ALR SN 1 h 180, A V 14, VI 26. Dupa ce i-o măcinat, nu i-o luat vamă nimică. O BÎRLEA A. Ρ. Π, 520, cf. PORŢILE DE FIER, 350. Morăriţa mă dă jos. Stai, voinice, nu turna, Pînă ce nu te-oi vedea, Că vamă nuţi-oilua. FOLC. MOLD. I, 114. Grija morarului de vamă, se spune despre o persoană care ştie să profite de pe urma unei situaţii. Cf. ZANNE, P. v, 429. ♦(Regional) Plată (simbolică) pretinsă mirelui ca să-şi poată duce mireasa acasă la el; (regional) iernatic. Impotrivindu-se mirele de a plăti vama, el încă sare cu gura la dînsul zicîndu-i că... va trebui să-i plătească de nevoie. MARIAN, NU. 561, cf. tdrg, dl, dm ♦ (învechit şi regional) Cîştig, profit2 (1). Paşteţi ceaea ce e întru voi turma Iu Dumnedzeu, .cerrcetîndu-o, nu cu nevoie, ce cu vre[re], nu cu vamă, ce cu milă. COD. VOR3. 81v/9, cf. TDRG, DL, DM. De te duci la el... vezi şi pentru noi, oare de ce n-avem vamă la balta asta. SEVASTOS, P. 182. Patru mergu -patru stau - patru vama dau (Vaca cu urechele şi coamele, picioarele şi ţiţile). pop, ap. gcr n, 369. 2. (învechit) împuternicire, drept de a-şi însuşi veniturile realizate prin perceperea vămii (1) care se acorda unei persoane, prin concesiune. Intr-acela an ce au ţinut ei vama, fost-au pace prespre toată vremea (a 1593). HURMUZAKI, xi, 318, cf. ŞINCAI, hr. Π, 35 fl. S-au vîndut vămile pă leat 1821 309 VAMĂ -56- VAMĂ (a 1822). DOC. EC. 250. Polizachi au luat iarăş poştele şi vămile (a 1823). iorga, s. D. viu, 160, cf CtHAC, n, 538. Vămile în genere... rămînea nearendate, ap. MÎNDRESCU, UNG. 187, cf. DDRF. Pe la începutul veacului al XlX-lea găsim că vămile se dau formal în antrepriză. N. A. BOGDAN, C. M 162. Ţinuse în arendă moşii, bălţi, vămile, ocnele, poşta. M. I. CARAGIALE, C. 90. Z-a întrebat dacă vrea să puie capital ca să ia împreună cu alţii otcupul vămilor. CAMIL PETRESCU, O. I, 230. De la Traian la Marcus Aurelius, statul arendează vămile unor asociaţii de publicani. IST.' ROM. I, 415. în 1822, vămile au fost arendate pentru suma de 690000 de taleri stolnicului Lahovari. ib. m, 706. In a doua jumătate a sec. al XVI-lea, ... vămile Moldovei se dădeau în arendă pe timp de un an. STÖICESCU, S. D. 225. Dintre aceste privilegii, cel mai important, care apare şi în oraşele româneşti, este vama tîrgului. PANAITESCU, R. 290. ♦ Perioadă de timp în care se acordă acest drept. Mărturisim că vama ţărăei Moldaveei pururea să înceape dentru august 15 dzile şi sa ţine prespre an (a 1593). Hurmuzaki, xi, 317. 3. Instituţie (de stat) prin care se exercită controlul asupra intrării şi ieşirii din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport, a unor produse, etc. în vederea stabilirii taxelor legale şi a încasării lor; punct, loc, clădire (la graniţa unei ţări) unde funcţionează această instituţie; (învechit; şi în sintagma vama domnească) loc, clădire unde se stabilea şi se percepea taxa pentru intrarea într-o ţară, într-un oraş, pentru folosirea unui pod, a unui drum etc. V. mi tarn iţă, posadă, scală, tamej nă. Cela... n-au ştiut unde iaste vama. PRAV. 46. Văzu un om şăzînd la o vamă, de-l chemă Matei. N. TEST. (1648), 1Γ/8. Trecînd, văzu pre Levi al lui Alfeu şăzînd la vamă. BIBLIA (1688), 7752/24. S-au mai apucat de-au mai făcut şi altă beserică... în ograda vămii. NÈCULCE^ L. 172. Vine la vamă, la Ceraş, în Ţara Rumânească. R. POPESCU, CM I, 472. Au jăluit, zicînd precum oamenii de acii nu trec prin vamă,... ci umblă pre alte poteci (a 1704). IORGA, B. R. 403, cf. ANON. CAR. Craiul... au trecut în Ardeal, pe la vama Beranului. axinte URJCARIUL, LET2. ii, 165. Am luat... lei22 pentru traba lînii[ de am plătitla vam(ă) (a 1727). IORGA, s. D. xn, 31. Cu multe poduri se păgubeşte vama. (a 1731). GHIBĂNESCU, S. I. XVII, 21.2, ocă holircă din tot carul ce intră în tîrg la vamă (a 1740—1741). FURNICĂ, I. C. 13 .Fiindnoi rînduiţi prin ţidulă să mérgim la mahalaoa de supt vamă, să preßluim o casă (a 1781). id. ib. 117. Lucrarea vinovatului fiindpreţăluită după soma carea au vrut să păgubească vama. LEG. COND. 97/17. Ale vămilor noi rînduiteporunci (a 1784). . IORGA, S. D. xn, 107N-au trecut multă vreme la mijloc şi au ars şi vama domnească (sfîrşitul sec. xvm). LET. IU, 231/33. I-au venit 3 pacheturi... şi, ducîndu-mă la vamă, le-ăm văzut (a 1795). furnică, i c. 163, cf klein, d. 453, BUDAI-DELEANU, LEX. I-au pus şi pecetea vămii (a 1807). FURNICĂ, I. C. 248. Ieri au fost aicea, la vamă,... aproape de hotară, bătaie (a 1821), IORGA, S. D. Viu, 146 .în pontul vămii... să coprinde pentru cei ce va aduce piei de iepure... să plătească la vameşii Oborului (a. 1822). DOC. EC. 249, cf. lb, I. GOLESCU, C. Fieştecare se înfăţişă la vamă, uitîndu-să la marfă. MOZAICUL (1838), 92/7. Ceea ce să atinge de articolul al 7-lea din condiţiile vămilor (a 1839). DOC. EC. 723. Adunîndu-se toate aceste oştiri... porni cu dînsele de veni lîngă vama Branului. BĂLCESCU, M. V. 139. Am vrut să-mpuţinez ■ Beţivii şi prin asta să scad venitul vămii? NEGRUZZI, S. U, 214, cf POLIZU. Cînd am ajuns la dogană (vamă) nu mai aveam decît ca o litră de tatun. FILIMON, O. U, 34, cf CIHAC, u, 538, COSTINESCU, LM. La vamă, culmea ar fi să găseşti un vameş căruia să nu-i scape nici un contrabandist. CARAGIALE, O. Π, 420. Toată lumea se dă jos, e vama de la Vîrciorova. VLAHUŢĂ, D. 218, cf. BARCIANU, ALEXI, w. Pînă la vamă, drum de trei ceasuri, e aceeaşi strîmtoare. IORGA, P. A I, 82, cf TDRG. Trecură vama de la intrarea oraşului. REBREANU, I. 325, cf. RESMERIŢĂ, D. Casa principală a vămei... era pe atunci stabilită în Tîrgul-de-jos. N. A BOGDAN, C. M. 162, cf ŞĂINEANU, D. U., CADE. Desluşi, pe uliß, un soldat din vama sîrbească. GALACTION, O. 178. Sergentul... s-a oferit să meargă... să rupă bariera de la vamă. CAMIL PETRESCU, T. 1, 426. Slujbaşii care au fost dovediţi că jăcuiesc vămile... au fost puşi în cuşcă şi coborîţi în ocne. SADOVEANU, O. XIII, 57. Nu admit absolut nimic, îi răteză scurt vorba domnul şef, cătrănit, îndreptîndu-se spre biroul vămei din port. BART, S. M. 82, cf. SCRIBAN, D. Aparatele astea sînt în vamă. Le voi scoate peste 3 — 4 zile. ARGHEZI, C. J. 184. Primul contact cu lumea spaniolă'se face la o vamă. RALEA, S. T. I, 316. în faß vămii ancorase un vas de pasageri. TUDORAN, P 204, cf. DER. [Sătenii] săfie în slujba vămii pentrupază. PANAITESCU, O. Ţ 204. Un sat de la graniß, lîngă vama domnească, id. ib. Cu tine n-oi fugi; Că tu, bade, eşti cătană Şi te-or cunoaşte la vamă. JARNIK - BÎRSEANU, D. 233, cf Ţ1PLEA, P. P, 118. Regele... a venit odată aici în sat şî de aici a mers la Rîu-Vadului, la vamă. GRAIUL, I, 35. Cînd a venit la vamă, a firşit demîncarea. RĂDULESCU-CODIN, î, 324. Ce trece prin vamă şi nu se bagă-n samă ? (Vîntul). FOLC. MOLD. 1,190. Ce trece des prin vamă Şi cîinii n-o bagă-n samă? (Ceaţa). GOROVEI, C. 70. 0 F i g. Cu micile lui calităţi... se strecura uşor prin vămile vieţii. VLAHUŢĂ, S. A. U, 340. Prin vămile vieß şi prin cotituri, Ea vine cu mine şi nu poţi s-o furi. GOGA, ΡΟΕΖΠ, 237. Afißte, ele pluteau, zburau... prin toate vămile... după prada rîvnită. VOICULESCU, P. I, 61. Am trecut prin toate vămile meseriei, de la stagierat şi pînă acum. SCÎNTEIA, 1977,nr. 10941.OLoc. adj. De yamă = care aparţine vămii (3), care are loc la vamă, care şe aplică la vamă. Astă-sară veni patru cară cu marfă... şi răvaş de vamă n-au (a. 1801). IORGA, S. D. ΧΠ, 132 .Conflictele de vamă şi felurite alte neînţelegeri ce se cunosc din acest timp. AN. IST. naţ I, 57. Oaspeţi în uniforme... de vamă n-au socotit trebuitor să-mi viziteze cabina. TUDORAN, O. 43. Staßle de vamă se aflau la Tsierno. panatiescu, c. R. 55. 0 E x p r. (Regional) A căta vama cucului = a căuta un lucru care nu există. Cf. COŞBUC, ap. ZANNE, p. v, 653. A duce (ceva) prin vama cucului = a trece o marfă sau un anumit bun prin contrabandă. Cf TDRG, JAHRESBER. viii, 318. A trece (sau a se strecura) prin vămile (sau vama) cucului = a trece clandestin peste graniţă. Cf. COŞBUC, ap. ZANNE, P. V, 652, TDRG, IST. ROM. IV, 189. Atras irezistibil de fraţii „de dincolo", strecurîndu^se în tara liberă cel mai adesea prin „vama cucului" sau „pe cărarea ursului”..., a plecat în primăvara anului 1867 cu o mică turmă de pi spre Bărăgan SCÎNTEIA, 1974, nr. 9765. A trece prin toate vămile = a fi supus la toate probele, la toate încercările. Cf. UDRESCU, GL. Ehe, prin cîte vămi am trecut eu ca s-ajung aici! id. ib. ♦ Personalul (Π 1) vămii (3); conducerea acestei instituţii. Acele piei le-au priimit pîrîtul jăr’dă ştirea vămii (a 1822). DOC. EC. 250 . Vama Statelor Unite considerase în 1927 cîteva opere... drept instrumente care nu puteau să fie scutite de taxă vamală. OPRESCU, S. 131. ♦ (învechit) Funcţia şi activitatea de vameş (1). Fost-au pace prespre toată vreamea şi... s-au împlut anul vamei lor (a 1593). HURMUZAKI, XI, 318. Au început a ţinea vama Dominée şi cu Giva şi au ţinut prespre acel anu pînă la avgust 15 (a 1593). Şi credincioşi ai lui ţineau vama, cu condici şi bună rînduială, întru folosul domniei. SADOVEANU, O. X, 175. 4. (în credinţele populare; mai ales la pl.; de obicei determinat prin „văzduhului”) (Fiecare dintre) cele şapte, nouă, douăsprezece, douăzeci şi patru, patruzeci şi patru sau nouăzeci şi nouă de popasuri prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului, plătind la fiecare din ele o taxă de răscumpărare a păcatelor, pentru a putea ajunge la cer. Aceştea din văzduh sîmtvamele acelea a sufletelor. VARLAAM, C. 379. Şf[\]nţii îngeri să siiir(ă) în sus la cer cătră răsărit; şi îndată cum ne suim, fimpinăm vama care să grăie a fi de clevetire (a 1692). GCR I, 301/30. Trebuie să treacă sufletul prin noao vămi. BUDAI-DELEANU, Ţ. 322, cf. CARAGIALE, O. II, 423. Stîlpii Ce sé cetesc la această ocaziuţje... însemnează vămile de pe cealaltă lume. marian, 1 225, cf 291, 451. Cei ce nu dau naşilor colaci dé botez, cînd mor, se crede că sufletul lor e oprit la vămile văzduhului, id. NA. 301. Finii duc cu ei mîngîierea sufletească că la vămile Văzduhului şi pe ceea lume nu vor fi puşi la munci ori opriţi în drumul lumei fericite. ŞEZ. Ί, 39, cf. ENC .ROM. Aceste cete sînt doauăsprezece de toate şi se cheamă vămile din văzduh SBIERA, F. S. 14, cf. 15, TDRG. 309 VAMĂN -57- VAMEŞ Numai îngerilor din cer li-i slobod să străbată văzduhul, precum şi sufletelor celor răposaţi cari totuş au a se opri în cele douăzeci şi patru de vămi ale văzduhului. PAMFILE, VĂZD. 2. [Sufletul] îşi ia zborul în văzduh, spre vămile sale. id. DUŞM. 209. Pisicuţa, străbătind parcă drumul înalt al .celor nouă vămi, mise părea că merge pe o cale îngustă. HOGAŞ, M :N. :■ 53, Qf. RESMERIŢĂ, D„ ŞĂINEANU, D. U„ CADE, SCRIBAN, D. Un şuier străbate vămile văzduhului: PERPESSICIUS, M. I, 336, · cf. DL, DM. Aceia, la vămile văzduhului, să nu mai apuce să : spună cine făcuse ticăloşia BARBU, PRINC. 22, cf. 33, DEX. , Omul a voit să numere cfie vămi sînt pe lumea cealaltă. ŞEZ. > v, 134. ♦ (Adesea determinat prin „văzduhului”) Taxă pe care se crede că trebuie să o plătească sufletul mortului la trecerea prin fiecare vamă (4); punte (ΙΠ 3). Aceste poduri alegorice închipuiesc punţile ce are să treacă sufletul mortului, ca să ajungă la uşa raiului, iar monezile pentru ca să plătească vămile, marian, î. 305, cf. id. T. 87, DDRF. Banu-i vamă peste rîu. Merinde ai colac de grîu Pe-un drum ; de veci. COŞBUC, P. I, 148. El a strîns comorile acelea şi le-a \ ascuns acolo, nu pentru lăcomia oamenilor, ci ca să aibă cu ; ce plăti vămile sau punţile în lumea cealaltă. PAMFILE, COM. 63, cf. SEVERIN, S. 140. S-aoprit într-un cimitir... pentru a plăti vămile sufletului în viaţa de dincolo de moarte. C., PETRESCU, R. DR. 36, cf. POPA V 246. l-am pus bande vamă şi o cruciuliţă... pe piept. SADOVEANU, O. XIV, 174, cf. DEX. E un păcat din cele mai mari de a nu se plăti mortului vămile văzduhului, şez. m, 237. Cînd moare cineva îi pune patruzeci şi patru de parale pe pept... să aibă a plăti toate vămile, ib. v, 135. Şi-i pun şi bani\rpoitujui]... să plătească vămurile -lui. bl di, 173. O Ë x p r. (învechit, rar) A-i plăti Dumnezeu (cuiva) vămile = a-i ierta (cuiva) păcatele2. Cf. baronzi, L. 45. - Pl. : vămi şi (învechit şi regional) vămuri, (învechit). vome. - Gen. -dat. : vămii şi (învechit) vămei, vamei. - Din magh. ;vâm. VÂMĂN adj. v. famen. VÂMĂŞ s. m. v. vameş. VAMĂŞESC, -EĂSCĂ adj. v. vămeşesc. VAMEŞ s. m. (Atestat prima dată în 1415, cf. cl 1971, 233) 1. Funcţionai' însărcinat cu controlul bagajelor, al mărfurilor, al. mijloacelor de transport etc; -şi cu taxarea mărfurilor sau a unor produse care trec prin vamă (3); .(în trecut) persoană care percepea taxa care se plătea la intrarea într-o ţară, într-un oraş, pentru folosireaiunui ,pod, a. unui drum etc.; p. g. e n e r, (învechit) persoană cârei'mcasa taxele, impozitele (pe mărfiiri sau pe produse); (rar) vămuitor, (regional) vămar, vămălaş. V. m i t a r (l), m i t a r n i c (2). Cf D. BOGDAN, GL. 116. Nice un vameş nu poate a O cumpăra fără de un an (a. 1593). HURMUZAKI, XI, 317 .La... domnii de Bistriţă şi la vamăşii de acolo, multă sănătate ..(începutul sec. xvii). rqsetti, e. 66. Cine va ocoli locul acela... de vare fi cu ştirea vemeşilor... tot negoţul ca să-ş piarză. PRAV. MOLD. 2574. Vameşul ca nu-şi va lua vama de la-negußtor pănă în cinci şi... nu va putea lua nemică. PRAV. 47. Fost-au acel sat ■■ dat de Ia Ştefan Vodă Ileivamăşului (a 1657). GGR 1,174/23, cf DOSOFTEI, V. S. ianuarie 21v/26. Fiind... pază la munie, l-au prins vameşii den Cîmpina cu plăiaşii. R. POPESCU, CM I, 493, cf anon. CAR Ajungînd vameş s-au nevoit şi să nevoieşte să-i rămîie obicei bun în urmă (a 1704)/· IORGA B. R. 403. Pentru toate vom sili f[i] pentru vameş, ca să să facă obiceiul cel vechi (a T707). id. ib. 407f cfî GHEORGACHI, CER (1762), 229. Mă rog să -să' triimiţă îndărăt la vameşul Iordache (a 1778). FURNICĂ, ;!, c. 76. Catalogul vămilor,., după care are a urma orînduitul vameş, a vămui mărfurile (a 1784), id. ib. 119. Vameşii Focşanilor .de aicea iS supără pentru vama la cele ce vindeţi şi cumpăraţi (a 1792). id. ib. 159. Trebuie să le fie slobod... a cumpără şi a vinde... plătind hărminţiile după legile şi vămile (Prin exagerare) [Călătorul] afla multă poesie în forma şlicului şi a hainelor lungi, numind vandalism lepădarea lor. NEGRUZZI, S. I, 69. Bătrîmil îşi aduse -aminte de vandalismul din scrin D. ZAMFIRESCU, ap. CADE. - Pl. : (rar) vandalisme şi (învechit, rar) vandalismuri (l. GOLESCU, C.). - Din fr. vandalisme. VANDAL sübst. 1. S. n. (Prin Transilv.) Vas mare (de tablă, de lemn, de faianţă etc.) pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe. în vandăl se săpunesc rufele, alr SN IV h 1 223/219; cf. ALRM SN ID h 1 039/219, MAT. DIALECTIC. 1,290. 2. S. f (Regional; în forma vandula) Adîncitură de teren în forma unui jgheab (Cîrţişoara- Victoria). Cfi-ALRi 390/170. -Pl. : vandale. - Şi: văndulă s. f. ALR I 390/170.' -Din săs. vandoL VANDĂR1 s. m. v. vandră. VANDĂR2 subst v. vântură. VANDOR Subst v. vântură. VANDRALAU s. m. 1. (Transilv, Bucov., prin Ban. şi prin Maram.) Vagabond (2). V. h a n d r a 1 ă u. Calul se dete peste cap şi se făcu un băţ noduros, după cum vedem că 349 VANDRALETIU -61- VANGHELIE poartă vandralăii. RETEGANUL, ap. CADE, cf. CABA, SĂL, DR. III, 714, alri 1 377/268, ALRH 2 885/64,105,141,157,219,260, 279, 334, 346, 362, 365, 574, a I 24, lexic reg. n, 75, TEAHA, C. N. 126, 279. Om de nimnică!,.. Tu ... umbli văndălău! O. BÎRLEA, A. P. II, 374, cf SFC IV, 186. 0 (Adjectival) îmblăca om văndrălău. ALRI 1 553/370. 2. (Prin Transilv. şi prin Maram.) Călător, drumeţ. Cf. CABA, SĂL, GLOSAR REG. 3. (Regional) Calfă (Feneş - Alba Iulia). alrm sn i h 325/102. - JM.: vandraţăi. — Şi: vandalău (ALR Π 2 885/334), văndălău, văndrălău s. m. - Din magh. vândorlô. VANDRALETIU s. n. (Regional) Vagabondaj (Vaşeău). TEAHA, c N. 279. -^Cf. văndrăli. VANDRALÎ vb. IV v. văndrăli. VANDRĂŞ s. m. 1. (Ban. şi prin Transilv.) Vagabond (2). Cf. CADE, L COSTIN, gr. băn. 32,213, alr II2 885/27,36, 76, ai .îl XXVI, 182. 2. (Prin Ban.; în forma vondraş) Calfă. Cf, jahresber, in, 330. - Pl. : vandraşi. - Şi: văndrăş (ALR II 2 885/27,36, 76), vondraş (accentul necunoscut; jahresber, ΠΙ, 330) s. m. - Vandră + suf. -aş.· VÂNDRĂ s. f. 1. (Transilv.) Vagabond (2). Cf. ddrf, MÎNDRESCU, UNG. 116. Eu am fost fată de gazdă, Mă dădu maica la vandră. F (1873), 471, cf. CL 1958, 140, ALR H 2 885/172. 2. (Vestul Transilv.) Vagabondaj. Cf. teaha,C n. 280. 3. (Transilv. şi prin Ban.; în e'xp r.) A umbla.(sau a se duce) în vandră ori a apuca vaiidra, (adverbial) a umbla vandra = a vagabonda. Vorbe pe care le repeta... fiului său Tănase, dar în zadar, că acesta toată ziua umbla „ în vandră ”. BENIUC, m. c. 1, 196. Umbli în vandră şi rm.ţi-i capu la nimica. LĂNCRĂNJAN, C. I, 70. îmblă în vandru. L. COSTIN, GR. BĂN. Π, 206, cf. alr ii 2 885/95, alr sn v h 1 430/27, mat. dialect, i, 86,271, LEXIC REG. ii, 103. - Pl. .vandre.- Şi: vândru s. n., văndăr (alr π 2 885/172; pl. vandări ib.)s. m. -Din magh. văndor. VANDRÔC, - OÂCĂ s. m. şi f. 1. (Transilv. şi prin Ban.) Vagabond (2). Maţi merg vîndroci la ţară. T.-PAPAHAGI, C. A.j cf id. C. L, cade. Vrea să poată petrece în crîşma din Lunca cu toţi văndrocii. T. POPOVICI, SE. 27. îmi povesteşti cum strigau văndrocii. id. ib. 133, cf. com. din fostul judeţ BIHOR şi din TĂRCĂIŢA - BEIUŞ, PAŞCA, GL, DR. VI, 301, Com. BENIUC, ALR π 2 885/53,284,310,316, A124, lexic reg. 73. 2. S. m. (Prin Ban.; în forma vondroc) Calabalîc. la-ţi vondrocii şicară-te! L.COSTIN.GR. BĂN. 216. :y - Pl. : vandroci: - Şi: vâdrôc (a 1 24), văndroc, vîndrôc, vondroc S;m. ■ - Vandră + suf. -oc. Cf. magh. vândorok (pl. lui vândor). VANDROCĂŞ s. m. 1. (Transil. şi Ban.) Vagabond (2). Cf. JAHRESBER. Π1, 315, CADE, L. COSTIN, GR BĂN. 32, 213, paşca, GL. 59, com. din beiuş, cv 1951, nr. 5, 27, alr i 1 553/5, alr ii 2 885/29. 2. (Prin Ban.; în forma fondrocaş) Calfă. Cf. jahresber. 111,315,330. - Pl. : vandrocaşi — Şi: vondrocâş (alr r 1 553/5), fondrocăş (JAHRESBER m, 315, 330, CV 1951, nr. 5,27, ALR II 2 885/29) s.m. - Vandroc + suf. -aş. VANDROŞ s. m. v. vantroş. VÂNDRU s. n. v. vandră. VANDRÙG s. m. Lemn rotund, lung de 3 - 4 metri şi despicat în două, folosit la susţinerea pereţilor ünëi mine1 (1). Aceste scînduri poartă denumirea devandrugi. CV 1949, nr. 2, 18, cf nr. 5,29, ltr2, dl, dm, dex, dn3. - Pl. : vandrugi. - Din germ. Wandpruck. VANDULA s. f. v. vandal. VANELIE s.f. v.vanilie. VANG s. n. Element de construcţie din lemn, din metal, din beton armat etc. aşezat în lungul uneia sau al fiecăreia dintre cele două margini ale unei scări fixe şi pe care se reazemă capetele treptelor. Cf. Ddrf, dt, dp, ltr2, der, m. d. ENC. Nu trînti scara să nu se rupă vangurile. Com. din PIATRA-NEAMŢ. - Pl. : vanguri. - Din geim Wange. VĂNGĂ s. f. 1. (Prin Transilv., prin Mold. şi prin Olt.) Scobitură, adîncitură a terenului; (regional) văngău. In poiana Chelufa este o vangă cu apă. Com din piatra-neamţ, cf. CHEST. IV 16/172 b. C* F i g. De-aţîta băutură çe-ο flzvîrlise şi îndêSasepe vanga gîtülüi se Umflase ca un ciorap. :IÔ?ESCU, N. 90. ' ^ 2. (Munt, prin Olt. şi prin Dobr.) Şanţiil1 coccisului; p. ext. şezut (I I); (regional) văngănău. Cînd fi-oi da Una pe vanga curului! Com. din ŢEPEŞ VODĂ - CERNAVODĂ. Am auzit o poveste cu un băiat care vîntura cenuşă pe vanga curului. BUL. FIL. V. 175, cf. COMAN, GL., UDRESCU, GL. 0 E X p r. (Prin nord-vestul Munt) A lua (pe ciriêva) pe vangă = a descoase (pe cineva); a intra în amănunte, udrescu, gl. - Pl. : văngi. - Cf. germ. Wange. -VÂNGĂN s.!h. v. vangă r. VĂNGĂR s. ή., s. m. 1. S. n. (Olt. şi Munt) Teanc1 (2). Un varigăn de pături ce atinge grinda. lOVESCU. N. 67, cf. COMAN, GL. Urivangăr de cărţi. L. ROM. 1959, nr. 1, 64, cf. LEXIC REG. 39, n, 17. Are un vangăr de pale 'pînă-n ‘tavan. UDRESCU, GL. 2. S. n. (Prin Munt)-Vălătuc (Π1). Un vangăr mare’de sîrmă. UDRESCU, GL. 3. S. m. (Prin sudul Transilv.; în forma vängor) Val1 (11). Stăteam într-un rind într-ufi punct din aceste locuri..., observînd cum se tălăzuiesc vangori enormi. SADOVEANU, O. XIV, 511: Convoi dé buşteni înotători şi Scufundători, uneori fugindpe grebene de vangori. ib. ib. 552. - Pl. : (n.) vangăre. - Şi: vângăn s. n., vângor (pl. vangori) s. m., vlăngăr (LEXIC REG. II, 17) s. n. - Etimologia necunoscută. VANGHEÂUĂ s. f v. evanghelie. VANGHELÉSC, -EÂSCĂ adj. v. evanghelesc. VANGHELÎ vb. P/ v evangheli. VANGHELIE s. f. v. evanghelie. 368 VANGHELIST -62- VANISAT VANGHELIST, -Ă adj. v. evanghelist VANGHELUÎT,-Ă adj. v. evangheluit VANGLĂU s. n. (Transilv.) Vagonet folosit la transportul persoanelor în mină (1). Cf. CL 1961, 224, lexic REG.23. - Pl. : ? - Vanglu + suf -ău. VÂNGLU s. n. (Sud-vestul Transilv. şi prin Maram.) Vagonet folosit la transportul materialelor în minä‘(l); conţinutul unui asemenea vagonet; (regional) căţel, honţ, rtznă'.Cf-FDi, 160,168,171, 172,l.rom 1968,408. - Pl. : vangluri. - Cf. germ. (din Austria) W a g e (r) 1 „cărucior”. VÂNGORs. m. v. vangăr. VÂNGOŞ s. n. v. vancoş. VANIC s. m. (Regional) Colăcar. Acest orator popular... se numeşte... în Moldova şi Muntenia colăcariu..., în vechime, vatav şi vanic. MARIAN, NU. 223, cf DDRF. - Accentul necunoscut - Pl. : vanici. -Etimologia necunoscută. VANDLA vb. I. T r a n z. (Complementul indică alimente, mai ales preparate de cofetărie) A aromatiza cu vanilie (1) sau cu vanilină. -Prez. ind. : variiez. - V. vanilat, vanilie. VANILAT, -Ă adj. (Despre alimente, mai ales despre preparate de cofetărie) Care este aromatizat cu vanilie (1) sau cu vanilină; care are miros de vanilie; vanilinal Miros de miere vanilată. SMONESCU, FL. 114. Am simţit un gust de pralină vanilată. PAPADAT-BENGESCU, O. I, 158, cf. DEX, DN3. -Pl. : vanilaţi,-te. - Din fr. vanillé. VANÎLA s. f v. vanilie. VANÎLE s. f. v. vanilie. VANILIE s. f. 1. Plantă erbacee, agăţătoare, din familia orhideelor, originară din America tropicală, cu frunzele groase şi ovale, cu florile verzi în exterior şi albe în interior, dispuse în scurte raceme şi cu fructele cărnoase, în formă de păstaie, foarte aromate ( Vanilia planifolia); p. res tr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare şi folosit pentru aroma sa în patiserie, cofetărie şi medicină. Cf. I. GOLESCU, C. O vutcă bună şi aromatică, precum este acea pregătită din vanilie, portocale, albineţ, M. 100/10, cf. GENOß, G. 62/19, VALIAN, v. Această neputinţă să vindecă... cu vanilie. CORNEA, E. I, 5/11. Tot vasul cu cremă sau cu lapte cată să fie parfumat cu vanilie, man. sänät. 38/20, cf. furnică, i. C. 420, pouzu, PETRI, V„ ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W. Mai mult se întrebuinţează vanilia în cofetărie şi bucătărie. BIANU, D. S., cf RESMERIŢĂ, D., NICA, L. VAM. 264. Mănunchiuri de ciubuce de vanilie îşi svîntau aroma în largi cupe. M. I. CARAGIALE, C. 44, cf. PANŢU, PL., şăineanu, D. u„ CADE. Miroase... plăcut ca vanilia. SIMIONESCU, FL. 115. Vanilia e uşor aţîţătoare (excitantă). VOICULESCU, L. 294, cf DS, ENC. AGR, SCRIBAN, D., NOM MIN. I, 446. A pus şi o bucată de vanilie şi zahăr mult. ARGHEZI, C. S. 191. Depozita în odăile de jos... lăzi cu vanilie, scorţişoară, ceai. CĂLINESCU, B. I. 83, cf id. C. O. 67. S-a oprit vro jumătate de ceas într-o mare băcănie de lîngăBărăţiei casă ia... vanilie şi scorţişoară. CAMIL PETRESCU, 0.1,183, cf. LTR2, DP, DL, DM, BORZA, D. 177, 300, L. ROM. 1967, 54, M. D. ENC., DEX, DN3. ♦ Esenţă plăcut mirositoare, extrasă din fructul vaniliei (1). Cf ŞĂINEANU, D. U„ CADE. 2. (Şi în sintagma vanilie de grădină, BORZA, D. 82, 300) Plantă erbacee din familia boraginaceelor, cu tulpina ramificată şi cu florile mici, albastre sau liliachii, cu miros foarte plăcut; heliotrop (Heliotropium peruvianum); p. r e s t r. floarea acestei plante. Cf. baronzi, L 147, conv. lit. χχπι, 1060, enc. rom., BULET. GRĂD. BOT. V, 59. în ogradă... se prăjau în soare straturi de flori mirositoare... gura leului, vanilie. BRĂESCU, a. 28, cf. PANŢU, PL. Lîngă caiet, un bucheţel albăstrui de vanilie, care... însemnează: te iubesc. BASSARABESCU, v. 20, cf. CADE; SCRIBAN, D„ DL, DM, BORZA, D. 82, 300, PRODAN - BUIA, F. I. 392, Η π 142. 0 Vanilie sălbatică (sau de cîmp) = plantă erbacee din familia boraginaceelor, cu flori albe sau violacee dispuse în spice, care creşte pe cîmpuri, prin locuri nisipoase, pe marginea drumurilor, ochiul - soarelui (Heliotropium euro-paeum). Cf. GRECESCU, FL. 403, PANŢU, PL.'CADE, ENC. AGR IV, 239, borza, D. 82, 300, flora r. p. r. vu, 194, 197, prodan -BUIA, f i. 391. Vanilie de cîmp = plantă erbacee din familia boraginaceelor, cu tulpina ramificată şi cu florile albe, care creşte în locuri însorite, pe coastele pietroase ale munţilor, ochiul-soarelui (Heliotropium suarveolens). Cf. BORZA, D. 82. 3. Pufuleţ (Π 1) (Agératum houstonianum). Cf. PANŢU, PL238* BORZA, D. 12,300. 4. Arbore ornamental cu frunzele mari, puternic mirositoare şi cu florile tubuloase, colorate în roşu, violet şi galben; catalpă(Catalpa bignonioides). Cf. BORZA, D. 42,300. - Pronunţat: -li-e. - Pl. : vanilii. - Gen. -dat. : -iei. - Şi: (învechit, rar) vanflă (genilie, G. 62/19), vanfle (conv. lit. χχπι, 1063), vanélie (furnică, l c. 420) s. f - Dinngr. βανΰλλη it vaniglia,fr. vanilie. VANILINÂT,-Ă adj. Vanilat - Pl. : vanilinaţi, -te. - Vanilină + suf -at. VANILINĂ s. f. Substanţă organică foarte aromată care se extrage din fructele vaniliei (1) sau care se obţine pe cale sintetică, folosită în alimentaţie şi parfumerie. Cf. nica, l. vam. 264, CADE, NOM MIN. 1,226. Vanilina se găseşte... în fructul de vanilie. MACAROVICI, CH. 507. Va intra în funcţiune o instalaţie semi-industrială la fabricarea vanilinei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 821, cf LTR2, DL, DP, DM In loc de vanilie se poate întrebuinţa şi vanilină S. MARIN, C. B. 15, cf. M. D. ENC., DEX, DN3. - Pl. : (rar) vaniline. CADE. - Din fr. Vanilline. VANŒJSM s. n. (Med.) Intoxicaţie provocată de aroma vaniliei (1), care se manifestă prin prurit, cefelee şi ameţeli. Cf D.MED..DN3. - Din fr. vanillisme. VANIS vb. LTranz. (Text) A executa operaţia de vanisare. Cu ajutorul unor arcuri, dispozitivul de vanisat e readus în poziţia iniţială. LTRJ XVIII, 419. - Prez. ind.: vanisez. - Din fr. vanisser. VANISARE s. f. (Text) Procedeu de tricotat cu două fire de natură diferită sau de culori diferite, unul dintre ele apărînd pe o parte a tricotului şi altul pe cealaltă parte a lui sau pe ambele părţi, pentru sporirea rezistenţei sau pentru obţinerea unor desene variate. Cf DP. Vanisarea se poate realiza prin flotarea, schimbarea sau acoperirea firului. LTR5, cf. SFC IV, 320, DN3. - PI. : vanisări. - V. vanisa. VANISÀT, -Ă adj. (Text; despre tricoturi) Care se obţine din fire de natură diferită sau de culori diferite. Cf. ltr2 x, 123, XVm, 418, dn3. - Pl. : vanisaţi, -te. - V. vanisa. VANITATE -63- VANIŢĂ VANITATE s. f. 1. Deşertăciune; zădărnicie Cf. I. GOLESCU, C. La ora morţii strigă: „Sînt toate vanitate!” ARICESCU, A. R. 83/13, cf. NEGULICI, STAMATI, D., ARISTIA, PLUT. Mîndria, vanitatea (sau deşertăciunea), iată caracterul general al femeilor. FIS. 180/18. Şi ce nu este vanitate în lume? BOLLIAC, O. 58, cf. ANTONESCU, D„ PONTBRIANT, D. O! lume schimbătoare! O! tristă vanitate! Se darmă munţi, cetatea se darmă, omul piere. ALECSANDRI, P. m, 135, cf. COSTINESCU, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, w. Ascundea sub exploziva-i genialitate falsă... imensa vanitate a lucrurilor cum nu le-a mai ficut nimeni. IORGA, p. A. n, 64. Eterna vanitate şi iubire de sclipitor, eterna uşurătate a minţi muritorilor. PÂRVAN, IF. 71, cf. RESMERIŢĂ, D, ŞĂINEANU, D. u, CADE. Puţini au simţit mai stăruitor zădărnicia vanităţi omeneşti. LOVINESCU, C. IV, 94. Rămînea că , totul e vanitate. BACOVIA, o. 206. Ar fi fost un melancolic... obsedat de vanitatea lumii. CĂLINESCU, C. O. 332. Vanitatea conştiinţei eroice... apare în primul.plan. VIANU, L. R. 607. Fugind de-a lumii vanitate, Să zvîrl povara ei am vrut. V. ROM. ianuarie 1954, 11, cf. dl, DM. Ideea comică trăieşte în decor, acuzînd vanitatea şi absurdul acumulării fanatice. T decembrie 1964, 46. Firescul, adevărul, omenescul spulberă şi ridiculizează sub cruda lor autenticitate vanitateaperfecţunii. REV. FIL. 1971, 981, cf. M. D. ENC, DEX, DN3. ♦(La pl.) Ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost. Să lăsăm vanităţile oamenilor şi să venim la frumuseţle ce natura le răspîndeşte. NEGRUZZI, S. I, 315. Inima femeii... se poate ameţ uneori de ambiţoase aspiraţuni la mărire, la bogăţie şi la alte vanităţ. FILIMON, O. I, 118. Nu-mi place a mă ocupa cu vanităţ. LM. Luăm titlurile, decoraţile, vanităţle aristocratice, ne îmbrăcăm cu ele şi ne credem serios că sîntem aristocraţ. BOLJNŢINEANU, O. 279. îşi aducea aminte... de prejudiţile şi vanităţle ereditare decari nu semai putea desface, vlahuţă, D. 123. Clătina din cap ca totdeauna în faţa atîtor vanităţ. anghel, PR. 66. Sînt lipsit de vanităţ subalterne. M. 1. CARAGIALE, C. 108. Capitala e un teren prea prielnic pentru toate vanităţle. C. petrescu, C. v. 197. Nu pridideam comenzile de filme pe care mi le făceau autorităţle... la cele mai ridicole demonstraţi ale vanităţlor publice. VOICULESCU, P. I, 76, cf SCRIBAN, D. Caragiale nu vedea în om decît... ambiţi şi vanităţ. CONSTANTINESCU, S. n, 164. în contemplarea aceasta supraterestră... ce rost mai ait, micile vanităţ omeneşti. PERPESSICIUS, m. iv, 89, cf.DL Ne-a părăsit... lăsînd în urma ei o viaţă... lipsită de vanităţ mărunte. ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, Jir. 1, 24/1, cf. Μ. D. ENC, DN3. 2. (Sentiment de) încredere exagerată în calităţile proprii; dorinţă de a face impresie; ambiţie neîntemeiată; atitudine, manifestare, comportare de om vanitos. V.· î n f u m u r a r e, î n -gîmfare, mîndri p (5), orgoliu, trufie. Avînd pe lîngă celelalte calităţ şi pasiuni mari şi o mare dose de yanitate de a se arăta just. HELIADE, O. Π, 77. Slăviţ, cinstiţ-mi neatîrnarea, Ai vanităţi robi ruşinaţi. C. a. ROSETTI, C. 199/4. Acolo vanitatea n-are loc, îngîmfarea a perit. FM (1847), 179'/12. Vanitatea acestui prinţ uşor la minte fu foarte măgulită bălcescu, M. v. 252. Cătră acel sentiment nu-i leagă decît numai gustul, vanitatea sau interesul. CALENDAR (1852), 74/16. Eu recunosc că este o vanitate a se lăuda cineva el pe sine în opul propriu. BARIŢIU, P. A. n, ΙΠ, cf stamati, D. Vanitatea adolescenţei îl ajuta ca să joace astă rolă delicată, teulescu, C. 12/23. Mi s-a părut că vanitatea femeiască trebuie să se revolte în contra urmi asemenea negoţ. ISIS (1859), 432/3. A fi ministru firă a putea face ceea ce trebuie ficut ar fi numai satisfacţunea . urni vanităţ copilăreşti. GHICA, S. 147. Vanitatea e un mic viţu, dar... Ea adesea ne expune la ridicol foarte mare. ALEXANDRESCU, ο. I, 308. Credea, în vanitatea sa, că va fi tratat ţot eu asemeni onori. FIUMON, O. I, 249. Am sacrificat „scumpa ţară şi frumoasă” pe altarul unei vanităţ provinciale. HASDEU, I. C. I, ΧΠ. Voia să vulnereze dureros pe Ursula în vanitatea ei. baronzi, M. 1,135/30. Adularea satisface vanitatea. CANELLA, V. 218. Domneşte vanitatea carè esclude egalitatea. ALECSANDRI, ,Τϊ IX, cf; COSTINESCU, DDRF, ENC. ROM, barcianu. Instinctul copilăresc al vanităţi adormite... se deşteaptă deodată. D. ZAMFIRESCU, R. 46. Un. ocîrmuitor patriarchal stăpînit de lăcomie, dar nu de o vanitate mai aleasă. IORGA, L. 1,213. Reuşita ne gudură vanitatea şi face să ne crească inima de bucurie. ATILA, P. 75. Podoabele pe cari eterna naivitate şi vanitate copilărească a primitivului eroic le adăoga asprimea, necurăţeniei şi mizeriei vieţi zilnice. PÂRVAN, G. 143, cf. resmeriţă, D, cade. Vanitatea îl împingea la triumfuri închipuite. LOVINESCU, C. vil, 174. Actul tău îmi demonstrează că nu a fost aici decît vanitate prostească. CAMIL petrescu, Τ. Π, 312. Prietinul se înduioşă de atîta lipsă de vanitate. C. PETRESCU, C. V. 52. Aşezaţi devreme în rîndul întii, populînd sala, pentru a măguli vanitatea profesorilor. BRĂESCU, A. 192, cf. SEBASTIAN, τ. 63. Pe tine te exaltă publicul, dar asta nu-i vanitate. TEODOREANU, M. II, 325. Vanitatea, gustul ei de spectaculos erau lipsite de aceste puternice pîrghii. VOICULESCU, Ρ. Π, 211. Scoase o carte poştală, pe care mi-o întinse cu un zîmbet de mîndrie şi vanitate copilărească. SADOVEANU, O. XXI, 509. într-unele din aceste portrete ne izbeşte vanitatea modelului. OPRESCU, S. 99. Fiul Mihai îl socotea plin de vanitate şi în stare să se ruineze spre a părea mai generos decît putea fi. CĂLINESCU, E. 25. Vanitatea neinteligentă se justifică în vid. RALEA, S. T. I, 92. Arhondologia e numai chestie de vanitate, vinea, L. ii, 247, cf. DL, DM, M. D. ENC, DEX, DN3. 0 E x p r. A-l muşca (pe cineva) şarpele vanităţii, v. ş ar p e (12). - Pl. : vanităţ. - Din fr. vanité, lat vanitas, -atis. VANITOS, -OASĂ adj. (Despre oameni) Care aie încredere exagerată în calităţile proprii; plin de vanitate (2); înfumurat, îngîmf^ mîndru (I 3), trufaş1 (1),. orgolios. Cf. NEGULICI. Funcţunile statului... mai pretutindene sunt o condiţune rîvnită de oamenii vanitoşi, ghica, S. 231. Curioasă şi vanitoasă cum era..., voi să facă călătoria aceasta ca cocoană mare. SION, P. 90,.Cheltuielile cele mari... făcea pentru împlinirea dorinţelor aeestei vanitoase femei, filimon, O. I, 118, Cf. PROT- POP, N. D„ PONTBRIANT,· D,, CANELLA, V. 237, COSTINESCU, LM. Cît e de norocos rolul de servil şi de linguşitor pe lîngă un bătrin vanitos, vlahuţă, S. A. II, 594, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Un om vanitos, căruia-i plăcea să i se cînte laudele. IORGA, L. U, 98, cf RESMERIŢĂ, D, ŞĂINEANU, D. U, CADE. Uneori, chiar foarte des, sunt vanitos. TEODOREANU, Μ. n, 325, cf. SCRIBAN, D. Vanitos, îşi enumera la tot pasul calităţile fizice. OPRESCU, I. A. IV, 16. Norocul e-o invenţe absurdă a oamenilor vanitoşi. ARGHEZI, S. XXI, 87. Oricît ar fi literaţi de vanitoşi, poetul nostru nu era satisfăcut cu recunoaşterea meritelor. CĂLINESCU, C. O. 37, cf VIANU, L. U. 77. Să nu fim vanitoşi, cuvîntul imprimat e un simbol, ralea, S. τ. I, 144, cf. CAMIL petrescu, N. 47. El o respinse încă cu o bine jucată încăpăţnare de bolnav vanitos. VINEA, L, I, 82, cf. M. D. ENC, DEX, DN3.0 (Substantivat) Vanitosul crede în ideile şi opinia altora. CANELLA, V. 236. Afară de cei vanitoşi şi superficiali, orice om parcă îşi împrumută altă fizionomie. AGÎRBICEANU, A. 82. A devenit pentru aceşti preţuitori maliţioşi un om cu mania poligrafică,... un vanitos de fabulă. CĂLINESCU, C. O. 93. Trahanache este un vanitos naiv. vianu, L. U. 349. Un asemenea vanitos... multe şi mari servicii le-ar putea mijloci. C. PETRESCU, A. r. 17. Este numai un vanitos care-şi atribuie supreme însuşiri. CONSTANTINESCU, S. IU, 209. Provocau la vanitoşi... neaşteptate mărturisiri, magazin ist. 1969, nr. LI, 63. ♦ (Despre însuşiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care denotă, trădează,îngîmfare, trufie, orgoliu. Cf. MAIORESCU, D. D, 13. Avînd.o voinţă slabă... va ajunge la un amor propriu bolnăvicios, timid vanitos şi. reflexiv. GHEREA, STs CR Π, 298. Nu o face pentru plăcerea vanitoasă de a găsi prilejul a se lăuda pe. sine însuşi. D. guşti, P. A. 180.. A fost un joc încrezut şi o încercare vanitoasă * puterilor mele. CĂLINESCU, C. N. 149. - Pl. : vanitoşi, -oase. - Din fr. vaniteux. VANIţĂ ş. f. (Regional) Diminutiv al lui v a n ă2 (1); albie mică în care se scaldă copiii; (regional) vănuţă (Soci -Piatra-Neamţ). a v 27. - Pl. : vaniţe. 389 VANTA -64- VAPOR - Vană2 + suf. -iß. VANTÀ vb. I. T r a n z. şi refl. (Franţuzism învechit, rar) A (se) lăuda în mod exagerat Gf costinescu. - Prez. ind. : ? - Din ir. vanter. VANTÂRE s. f. (învechit, rar) Vanterie. Cf COSTINESCU. . ■ ; - Pl. : vemtări. - V. vanta. VANTERIE s. f (Franţuzism rar) Laudă exagerată (a : propriei persoane); (învechit, rar) vantare. Gf costinescu, dn3. - Pl.'.: vanterii. - Din fr. vanterie. VÂNTORĂ s: f. v. vântură. VÂNTORIŢĂ s. f 1. (Prin Transilv.) Cosoroabă (la casă). Cf BARCIANU, alexi, W. Cele patru grinzi şi vanturiţele', cari se văd la faţa clădirei ieşite în afară,... sînt-direct suprapuse jugurilor şi rosturilor. PĂCALĂ, M. R. 405, cf. CADE 1401, scl 1966,462. 2. (Regional) Grindă care leagă între ei cei patru sfilpi ai stăvilarului morii (Nucşoara - Cîmpulung). Cf. ALR Π 6 725/784. - Pl. : vantoriţe. — Şi: vâiîturiţă s. f • Vantoră suf. -iţă VÂNTORTĂ s. f. v. vântură. VĂNTOTĂ s. f. v. vântură. VÂNTRĂ s. f v. vântură. VANTRELQG s. m v. ventriloc VÂNTRODĂ s. f v. vaittură. VÂNTROŞ s. m. (Prin Transilv. şi prin nordul Munt) Cosoroabă (la casă). Cf. SCL 1966, 462, corn din teşila -comarnic, alr n/î h 225/182. - Pl. : vantroşi. - Şi: vândroş s. m. Corn. din teşila -comarnic. - Cf vantră VĂNTROTĂ s. f v. vântură. VANTRUŢĂ s. f. (Regional) Fiecare dintre bîmele groase care alcătuiesc talpa casei; (regional) vântură (2 d) (Loman - Sebeş). Cf. aii 8. - Pl. : ? - Vantră + suf. -uţă. VÂNTURA s. f. 1. (Transilv. şi prin nord-estul Olt.) Cosoroabă (la casă). Cf. jahresber xk-xx, 103, torg, PAMFILE, I. C. 439, DR. IV, 785, CADE, LTR2, DL, DM, CL 1961, i 127,1964,175, scl 1966,462,463,485, M. D. enc., dn3, Rev CRIT. III, 172, FRÎNCU - CANDREA, M, 99, 100, VÎRCOL, V 102, corn. din sălişte - sibiu şi din cîlnic - sebeş, şandru -BRÎNZEU, JINA, -106, GHEST. Π 113/52,- V 8/57, ALR Mh 225, A Π 6, 7, 12. ♦ F i g. (Transilv.; determinat prin „de hea?i>) Fulg mare de zăpadă Cf frîncu - candrea, M 106. 2. P. e x t. a) (Regional) Chinga căpriorilor unei case (Fîntîna - Rupea). Cf alr i 666/164. b) (Prin sudul Transilv.) Fiecare-dintre stîlpii verticali care măiginesc pridvorul sau prispa caselor ţărăneşti, susţimnd partea corespunzătoare a acoperişului. Cf. CHEST.TI 119/298, 270/54. c) (Prin Transilv.; în sintagma) Vântură mică = bîmă aşezată deasupra uşorilor unei uşi sau ai unei ferestre pentru a susţine zidul de deasupra. Cf. chest. π 117/52. d) (Prin sudul Transilv.) Fiecare dintre bîmele groase care alcătuiesc talpa casei; (regional) vantruţă Cf. scl 1966, 460, 48S, chest. π 97/64, alrm h 224/130, aii 12. - PI. : vânturi şi vânturi (CHEST. H 97/64). - Şi: vânture (dr iv, 785, rf.v CRIT. ni, 172; pl. vânturi, rev. crit. m, 172), vântnră (CL 1961, 127), văntortă (jahresber xix -xx, 103, TDRG,DR,IV,785, AH 12; pl. vantorte, ah 12),.vântotă (a ii 12) văntră,(ib.), vântrodă (JAHRESBER 'XIX - xx, 103, tdrg, dr. iv, 785, com. din transilvania), vântrotă (cl 1961,127, scl 1966, 460, 462, 485, com. din sCîlnic - sebeş, şandru -BRÎNZEU, JINA, 106, CHEST; II 119/298, V 8/57, ALR ΙΙ/Ι h 224/130, ib. h 225/130, A Π 6, 7; pl. vantrote, com. din CÎLNIC -SEBEŞ, A Π 6,-7) s. f, văndăr (DR. n, 333), vândor (ib.) subst -Dinsăs. wantrud, wandrud. Cf. DR. IV,785. VÂNTURE s. f. v. vântură. VANTURIŢĂ s. f. v. vantoriţă. VANŢIH s. m. v. sfanţ. VANVUC adj. (Prin Transilv.) „Năzdrăvan”. FRÎNCU -CANDREA, M. 106. - Accentul necunoscut - PL : vanvuci. - Etimologia necunoscută ■ VAPÉL s. a (învechit; de obicei la-.pl.) Fîşie de ţesătura fină (brodată, încreţiţă sau plisată) care se folosea ca garnitură la unele obiecte de îmbrăcăminte femeiască, la lenjeria de pat etc. V. f a 11> a 1 a, volan. Ί litră bumbac pentru vaperuri, nici prea supţire de tot, nici gros (a 1820). IORGA, s. D. viu, 56. 5 simizeturi, 3,cu horbote, 2 cu vapeluri (cca 1821). REV, ist. îl, 334. Două săminţeturi cu vapeluri (a, 1824). IORGA, S. D XXI, 202. O rochie de batistă noo cu vapeluri... să să dea fetii duhovnicului (a 1829). ARH. OLT. IX, 36. Aşternutul cel de al doilea de taclit cu două rînduri de cearşafuri cu vapëluri (a 1834). ib. V, 423. 3 perniţe de batistă cu vapeluri cusute, umplute cu puf (a. 1837). ib. vn, 466. Le învăţa cusături de vapeluri, de gevrele şi de sanguhl· GHICA, s. 295: Perină cu vapeluri. id.'C. E 1,423, cf. DDRF; BARCIANU. O găseşte cosînd la o vapelă cu un degetâr de argint.· ap. CADE, cf. ALEXI, w., IORGA, V. F. 135, TDRG, SCRIBAN, D„ DL, DM, CONTRIBUŢII, II, 170, DN3. Pl.Wapeluri. - Şi: (învechit, rar) vapélâ s. f., yapéruij subst pL - Cf germ. F a 1 b e 1, rom. f a 1 b a 1 a VAPELA s. f. V. vapel. VAPÉRURI subst pl. v. vapel. VÂPINĂ s. f. L (Prin San. şi prin Olt.) Loc mocirlos, umed. Cf Chesttv 63/22, com. dinPEŞTiŞANi - tîrgu jiu. 2. (Regional) Terasă1 (2) ( de rîu) (Bocşa). Cf. lexic reg. n. 38. - Pl. : vapine. - Cf·bg. Bana,ser. vapa .■■v.·. VAPOARE s. f v: vapor. VAPOR s. m., s. n. Il; S; m. (învechit; mai ales lapl·) Ceaţă Geli vînturi care sînt săci şi răci, cînd cuprind mai puţină strînsură de Vapore au ceţi,... închipuiesc noorii. AMFILOHIE; G. F! 149712. Vaporii ori ceţi sînt o mulţime de părticeli apoase, osebite de pe faţa apii şi de pe a pămîntului umed. id. ib. 152 711, cf 155713, pontbriant.d 2. S. m. (Adesea determinat prin „de apă”) Apă în stare gazoasă starea nörmalä a apei peste punctul ei de fierbere (care se poaie utiliza cd Torţă nĂtrice); abur. Căpacu [alambicului]... 413 VAPOR -65- VAPOR primeşte vaporii (aborul) cei în sus rădicaţi. ÎNV. vin! 86/17. După perfecţiunea tipografiei prin vapor, astăzi se tipăreşte şi se răspînde într-o zi în Europa întreagă cîte altădată nu se putea răspîndi cu seculii. HELIADE, O. II, 40. Aceasta ar încununa desăvîrşit biruinţa puterii vaporului ca putere motrică. Μ N (1836), 23‘/8. Cu agiutoriul vaporului (aburului) să pot bine ocîrmui balonile şi a să face călătorii prin aer. AR (1837), 1152/7. Acele părticele cu caloric întrunite informează vaporul, adecă aburul. IC. LUM(1840), 35'/19. Peacoperă-mînt este o ţăvie pentru răsuflarea vaporului prisositoriu. CUCIURAN, D. 49/6, cf. NEGULICI, STAMATI, D. Aerul, răzînd suprafaţa apei horizontalemente, se satură de vapor mai într-o clipă, marin, F. 489/17. Prin puţină apă schimbată în abur (vapor); s-a făcut rege al spaţiului şi pămîntului. BARASCH, m. I, 109/13, cf. m, 133/2. Sub această formă de vapor uşor, adeseori nevăzut, se evaporează apa răspîndită pe pămînt. I. IONESCU, B. C. 389/20, Cf. PROT. -POP, N. D, PONTBRIANT, D„ COSTINESCU, LM. Legi de mare însemnătate se votează ca cu vaporul. EMINESCU, O. XI, 112. Descompune-rea carbonatului de calciu este facilitată prin prezenţa vapoarei de apă. PONI, CH. 199. Ca motor la mişcarea vagoanelor se foloseşte vaporul, gravitaţiunea şi... puterea animalelor trăgătoare. ENC. ROM. I, 671, Cf. BARCIANU, ALEXI, W„ CADE. Avîrtd în vedere că arderea se produce la o temperatură de peste 100' C, apa conţinută în combustibil se transformă în vapori. IOANOVICI, TEHN. 8. Vapoarea de apă din atmosferă se condensează cînd masele de aer umed suferă dintr-o cauză oarecare o răcire suficientă, enc. agr. iv, 670, cf. SCRIBAN, D. Prin distilarea vîrfurilor înflorite cu vapori de apă se obţine apa de melisă. FLORA R. P. R. VID, 276. Aerul expirat e încărcat cu vapori de apă, care, dînd de temperatura rece a aerului dinafară, se transformă în picături fine de apă. ZOOLOGIA, 179. 0 (Ca determinat pe lîngă cuvinte care denumesc mecanisme, instalaţii sau vehicule, de care se leagă prin prep. „cu” sau, învechit, „de”, indică forţa motrice a acestora) A trebuit să trimiß la ei o corabie cu vapor (aburi) ca să le dea ştire că sînt musulmani. CR (1829), 36'/9. Duminică... au sosit la Lizabona vasul cu vapor numit Monarca. AR (1835), 641/51. In 18 februarie era să înceapă a porni de la Peşta... corăbiile de vapor. CR (1836), 36'/3, cf. GT (1838), 242/33. Astupîndu-se aburii într-un vas, dezvălesc din pricina elasticităţei lor o putere nespusă de mare, de unde s-au luat întrebuirea lor la maşine de vapor. ASACHI, L. 19'/2, cf. id. S. L. îl, 287, DOC. EC. 719, IC. LUM. (1840), 352/l 1. Cel mai bun voiagiu, din ,toate cîte sînt descoperite pînă astăzi, este vasul cu vapor. C. A. ROSETTI, N. 1.143. Pentru preumblarea convalescenţilor slujesc ogrăzile; într-una din ele sînt aşezate spălătoriile şi maşinile de vapor a casei. CUCIURAN, D. 49/17. Un vas cu maşină de vapor, numit remorchior, de putere dă 140 cai (a 1843). DOC. EC. 803. înfiinţa în această capitală o moară cu vapor pentru măcinare de grîu şi altele (a 1849). ib. 967, cf. POLIZU. Ducîndu-se cu alţi copii să se uite la o maşină tu vapor... i se prinde degetul într-o rotilă. GHICA, S. 366. La 1856 înfiinţase din beneficii mori cu vapor. id. ib. 571, cf. 573'.^Aburele se întrebuinţează... spre a pune în mişcare maşinele numite maşine de vapor, cu care se învîrtesc morile, se mînă corăbiile,... să pun în mişcare maşinele de treierat. I. IONESCU, B. C. 389/16, cf. 488/29, 490/2. Ceea ce m-a interesat peste măsură este vizitarea vaselor de vapor ce jac voiajuri între Europa şi America, alecsandri, S. 204, cf. COSTINESCU. De la Bosfor pînă la Dardanele... se aleargă cu vasul cu vapor în 12 oare. BOLINTINEANU, C. 7/30. In mijlocul regiunei cu cărbuni... se vor aşeza maşini de vapor puternice, la cari se vor aduce cu uşurinţă cărbuni. CONTEMPORANUL, V„ 304, cf. ENC. ROM. m, 219, N. A. BOGDAN, C. M. 130. Un vapor de salvare... posedă în plus un ponton pe care e montată o macara cu vapori pentru coborîrea şi ridicarea aparatelor în interiorul apei. ENC. TEHN. i, 358, cf. nom. min. i, 35, alr n 6713/728. O (învechit) Trăsură cu (sau de) vapor = diligenţă (cu abur). Sînt şi drumuri mari făcute cu meşteşug pentru trăsurile cu vapor. EG 14/25. De cîtăva vreme să vede la Londra o trăsură de vapor (aburi) cu călători. AR (1834), 2162/42. O şosea făcută în asfel de chip ar împlini toate trebuinţele trăsurilor cu vapor. MN (1836), 23‘/16. 3. S. m. (Mai ales la pl.) Substanţă aflată în stare gazoasă, la o temperatură inferioară temperaturii ei critice. Abur, vapor, se numeşte fluiditatea expansibilă (putincioasă a se întinde) ce se formează prin căldură din trupuri vîrtoase sau curgătoare. ASACHI, L. 182/38, cf MAN. SĂNĂT. 123/28, ANTONESCU, D. Vaporii de sodiu... dau o lumină galbenă. CONTEMPORANUL, I, 20. Cînd încălzim din ce în ce mai tare un lichid, pus într-un vas deschis, vedem mai întăi că se formează de la suprafaţa sa o mare cantitate de vapori, cari se ridică şi se amestecă cu aerul. PONI, F. 123, cf. ENC. ROM. Vapori de zinc, plumb. D. GUŞTI, P. A. 161. Curentul de înaltă frecvenß este produs de generatori cu vapori de mercur cu patru electrozi. ENC. TEHN I, 341. Vaporii derivă de la un lichid cu punct de fierbere superior temperaturei ambiante (temperatura ordinară), iar gazele derivă de la lichide ce fierb sub temperatura ordinară. MARCOVICI, CH. 54, cf. 20. Asistenţa... şezu smerită, ferindu-se de a arunca chibritul aprins într-un aer presupus a fi încărcat cu vapori de benzină. CĂLINESCU, B I. 507. Solidele, ca şi lichidele, sînt capabile să emită vapori. CIŞMAN, fiz. 1,415, cf. LTR2. Vaporii de formol se mai întrebuinţează pentru sterilizarea obiectelor de cauciuc. BELEA, P. A. 14, cf. DL, DM. Vaporii de amoniac degajaţi sub acţiunea unor baze asupra sărurilor de amoniu... pot fi identificaţi. CHIM. AN. CĂLIT. 111, cf der,M.D enc,DEX,DN3.0 Vaporisaturantiv. saturant. (1)· 4. S. n. (învechit) Emanaţie, exalaţie; miasmă (1), duhoare. Grajdiurile, pentru că caii foarte mult abur (vapură) slobod într-însele, trebuie să se facă înalte, economia, 78/12. Cu vitele cele cornute a închide oile nu numai nu e vreun folos, ci e mare pagubă;... de aburea şi vapura, carea iesă din vite, se năduşesc foarte tare. ib. 92/1. Veţi săca bălţile cele de nici o treabă, care sînt pre lîngă şi prin sate şi care cu vapura lor cea împuţită otrăvesc şi cu epidemie incintă aerul. OR. EC. XVII 1/13. Fiind dară că rugina aceasta din văzduh cade, lesne să poate , c^ede că ea rămîne din tunet, fulgeri şi din vapura cea sumpuroasă ce din aer vine. ib. 65/3. Pămînt... pe care îl acoper astăzi ape zmoloase şi un lac sterp, de unde se ezală vaporuri necurate, otrăvite. PÎCLEANU, i: I, 205/31. Niciodată Etna nu vărsa din arzătoarele eipîntece atîta foc: Niciodată... nu arse ceriul Indiii cu atîtea vapoare aprinse, id. ib. II, 151/21. 5. S. m. (învechit; la pl.) Exalaţii care, după medicina veche, erau emanate de sînge sau de unele umori şi produceau tulburări ale creierului; tulburări ale creierului (isterie, ipohondrie etc.) produse de aceste exalaţii. Istericaliie, ce se cheamă şi vaporuri, cîteodată pricinuiesc o adevărată asfixie. KRETZULESCU, Μ. 132/18, cf. MAN. SĂNĂT 370/20, ANTONESCU, D. Această femeie are vapori. COSTINESCU, cf. LM, magazin IST. 1969, nr. 4, 56. ♦ (Rar; la pl.) Ceea ce poate pricinui tulburări ale minţii. Dormitînd pe sofalele haremului sub vdporile vinului de Chipru, el credea că o armată de şesezeci mie de başi-buzuci lesne va călca în picioare mormîntul lui Ştefan cel Mare. HASDEU, l. V. 83, cf. COSTINESCU. Sub acţiunea vaporilor de alcool, mintea i se oprea în loc. VINEA, L. I, 401, cf. DL, DM. 0 Fig. Am rîs de iluziile mele şi de zadarnicul fum a căruia vapoare îmi îmbătase orgoliul. PÎCLEANU, I. II, 74/7. Π. S. n. 1. Navă propulsată cu ajutorul unei maşini cua-buri; p. g e n e r. navă propulsată cu ajutorul unei surse proprii de energie. V. bastiment, corabie, pachebot t r a n s a 11 a n t i c (3), v a s1 (A Π). Vaporul într-o săptămînă de doo ori merge la Veneţia şi să întoarce iară cu oameni şi cu mărfuri. GOLESCU, î. 79. Pe această baltă, bez alte multe luntri mari şi mici cu pînze, sînt şi 3 vaporuri şi toate umblă din oraş în oraş, cu oameni călători şi mărfuri, id. ib. 136. NavigaţiaΛ (umblarea pe apă) prin vaporuri (corăbii ce se mişcă prin aburi) a luat foarte mari descoperiri în rîurile noastre. CR (1829), 1562/4. S-a pus numaidecît într-un vapor şi a venit. ib. (1830), 3772/23, cf. I. GOLESCU, C. Vaporul numit Nador, ce acum se clădeşte din nou şi i se dă o putere de 42 cai, va fi gata a porni de la Presburg. CR (1836), 36'/13. Vaporurile 413 VAPORA -66- VAPORIZA cele umblătoare... s-au etablărisit în anul 1816. F. DUM. I, 68 ‘/2 1. Vapoarele austriace călătoresc tot la 14 zile din Triest la Atena. GT (1838), 242/39, cf valian, v. Lăcuinţa dumnealui Leimap, qghentu vaporurilor, să află tot acolo (a 1839). DOC. EC. 719. In primăvara ce vine, vom vedea un vapor de fer pe Dunăre. GT (1839), 3ÖißO, cf. RUS, L I, 78/26. Podurile sau ghiceturile Eforiei şi vapoarele nu sînt supuse unei asemine dări. BULETIN, F. (1843), 380z/34. Cu începeréa navigaţiii vaporilor să simte a se face un însemnat transport... de boi (a 1846). DOC. EC. 890. Halei şi marfa lui erau aşezaţi pe unul din vapoarele de pe Ohio. CODRESCU, C. 1,182/20, cf. STAMATI, D. în cîteva oare, vaporul te duce la Coblenţa. NEGRUZZI, s. 1,325, cf. POLIZU. Priveam în uimire colosalele vapoare americane, care aduceau cai şi oameni cu miile deodată. GHICA, S. 382. Imbarcîndu-mă pe un vapor al Companiei de navigaţiune danubiană, aflai că într-o cabină rezervată călătoreşte şi N. Rosnovanu. SION, P. 455. Plecarăm la agenţia vapoarelor ca să ne procurăm biletele de. călătorie. FILIMON, O. li, 11, cf PONTBRIANT, D. Plecasem din Constantinopol pe un vapor turcesc. ALECSANDRI, O. P. 280, cf. COSTINESCU. Vaporul nostru se opri aici cîteva oare. bolinitneanu, c. 11/32. A fost... o ceaţă de acelea care ţin uneori vapoarele cîte trei şi patru zile pironite la cîte un mal. ODOBESCU, S. m, 599. Talazurile negre... se izbesc de coastele vaporului. VLAHUŢĂ, R P. 55. Trecu pe lîngă două vapoare de război. CONTEMPORANUL, VI,, 37, cf. DDRF, ENC. ROM, BARCIANU, ALEXI, W. Vapoarele... făceau curse regulate pe Dunăre. IORGA, C. I. m, 150, cf. CADE Departe, un vapor alb se întorcea dinspre Constantinopol. C. PETRESCU, î. II, 248, cf. SCRIBAN, D„ ENC. TEHN. 1,355. Danezii, în special dulgherii lor de vapoare, sînt siliţi şi astăzi să-şi perfecţioneze cunoştinţele, călătorind. ARGHEZI, S. XVII, 8. Se gîndea... să fugă undeva în lume, ca fochist pe un vapor. CĂLINESCU, E. 0.1,160. Orice vapor care părăseşte portul către lumi exotice lasă o dîră de durere, de regret şi de revoltă. RALEA, s. τ. 1,134. Un. vapor alb de călători trecea prijn dreptul farului ieşind în larg. CAMIL PETRESCU, N. 87. Ceva mai sus, la chei, sosise vaporul de pasageri de la Galaţi. TUDORAN, P. 173, cf LTR3, DL, DM. Pe vapor, pe măsură ce m-apropiam de Constanţa, mă gîndeam la fiecare scrin, la fiecare canapea, v. ROM. ianuarie 1965, 8, cf. M. D. ENC, DEX, DN3, ALR U 2565, alr sn ni h 858, ib. h 859/723, alrm sn ii h 669, Acolo venea fel dă fel dă vapoare, şi goale, şi-ncăr.cate. O. BÎRLEA, A. P. I, 564, cf FOLC. MOLD. 1,534. 2. (Regional, mai ales în Mold. şi Munt.; şi în sintagma vapor cu aburi, s. C. ŞT. (IAŞI), 1963, 265) Locomobilă (cu abur). Maşinele stăţăţoare sînt bune cînd... poate cineva să le facă şă îmbie... cu vaporul. I. IONESCU, B. C. 488/16, cf. 497/8, 498/18. De la un timp, maşinistul dă presiune şi mai mare la vapor. SANDU-ALDEA, D. P. 133. In curte se ridicau două şoproane uriaşe sub care se odihneau o batoză vopsită în roşu şi un vapor al cărui coş răzbătea printr-o gaură făcută în acoperiş. PREDA, M. 216. Casa şi-o ridicase în primul an, cînd îşi cumpărase bqţoza de treier cu vapor. MIHALE, O. 413, cf. S. c. şt. (iaşi), 1963, 265, gl. olt. ♦ (Regional) Epitet depreciativ pentru un cal masiv (Schela - Galaţi). Cf. DR. V, 107,239. - Pl. : (11,2,3,5 şi, învechit, Π lx) vapori, (Π) vapoare, (învechi^ I 4, 5, Π 1) vaporuri. - Şi: (astăzi rar, 11, 2, 3, 5) vapoare (pl. vapoare, vapori), (învechit, I 4) vâpurâ s. f., (învechit, rai, II) vapôre subst. pl. - Din (I) it vapore, lat. vapor, fr. vapeur, (Π) it vapore, fr. vapeur. VAPOR vb. I. I. R efl. şi i n tr an z. (învechit) A se vaporiza Cf costinescu, lm, gheţie, r. m„ alexi, w. 2. T r a n z. (Latinism învechit, rar) A umple cu vapori (13) sau cu fum de mirodenii. Cf. LM. - Prez. ind. pers. 3: vaporează - Din (1) lat vaporare, it vaporare, (2) lat vaporare. VAPORÂRE s. f. (învechit, rar) 1. (Chim.) Procedeu de distilare în care substanţa de distilat este încălzită cu ajutoiul vaporilor (12); (învechit, rar) vaporaţie (2). Cf costinescu. 2. Vaporizare. Cf. v a p o r a (1). Cf. gheţie; r. m, alexi, w. - Pl. : vaporări. - V. vapora. V VAPORAŞ s. n. Diminutiv al lui v a p o r (H i); vapor mic. Tramvaiele par nişte vaporaşe de curse interurbane. CARAGIALE, O. II, 162. Vaporaşele pline de Iun te... trec ca săgeata. SĂM 1, 331. Năvoade metalice trase... prin bărci sau vaporaşe cu motor. ATILA, p. 433, cf. SCRIBAN, D. Aceste çomenzi sînt suficiente spre a conduce vaporaşul în orice punct de pe suprafaţa lacului. ENC. TEHN. 1, 182. Un vaporaş de-abia cît pumnul trăgea două-trei şlepuri. CAMIL PETRESCU, O. m, 129. Du-te colea la debarcader, ia vaporaşul. TUDORAN, P. 197, cf. dl, DM, dex. 0 (Depreciativ) Cele două-trei vaporaşe ale statului şi cîteva luntri pescăreşti... au nevoie de-o nouă gură. EMINESCU, O. ΧΠΙ, 276. - Pl. : vaporaşe. - Vapor + suf. -aş. VAPORAŢIE s. f 1. (Astăzi rar) Vaporizare. Cf I. GOLESCU, C, LM. Aceasta e acoperită cu o pînză cu ochiuri largi, ceea ce permite apei să se întindă într-o pătură subţire, reuşindu-se astfel a se aptiva vaporaţia şi a se produce o răcire mai puternică. ENC. AGR. 1,108. 2. (Chim.; învechit, rar) Procedeu de distilare în care substanţa de distilat este încălzită cu ajutoiul vaporilor (I 2); (învechit, rar) vaporare (1). Çf' costinescu 3. (învechit, rar) Miasmă (1), duhoare. Neavînd vreo cîtăţime de apă însămnată, spre a putea spăla mordalîcul ce să face din lucrarea pieilor, să pricinuieşte sănătăţii orăşanilor din preajma lor oareşcare vătămare din vaporaţia lor (a 1837). DOC. ec. 693. - Pl. : vaporaţii şi (învechit, rar) vaporăţii (I. GOLESCU, c.). - Şi: vaparaţiii ne s. f. costinescu, lm - Din Jat. vapo ratio, -onis, fr. vaporation. VAPORAŢIUNŞ s. f. v. vaporaţie. VAPÔRE subst. pl. v. vapor. VAPOREAN s. m. Persoană care fiice parte din echipa -jul unei nave comerciale. V. marinar, matelot matroz. Mîncare socoteam să cer vaporenilor străini, vn SCL 1979, 91. Vaporeni debarcaţi pentru alimente. în SCL 1979, 92. Ca vaporean ce-am fost, îţi spun: dacă porneşti la drum cu aparatele defecte, ajungi tocăniţă la rechini, v. ROM aprilie 1954, 19, cf. DL, DM Ea a plecat după un vaporean. BĂNULESCU, I. 104, Cf. DEX-S. - Pl. : vaporeni. - Vapor + suf -ean VAPORIZA vb. I. R e f 1. şi t r a n z. (fac t.) A trece sau a face să treacă în stare de vapori (I 2,3); (învechit) a (se) vapora (1). V. !e v a p o r a, v o 1 a t i z a, Cf. NEGULICI. Tot licuidul s-a vaporizat cînd spafiul rtu este saturat, marin, f. 186/1, cf PONTBRIANT, D, PROT. - POP, n. d„ COSTINESCU, LM. încălzind spirtul, alcoolul se va vaporiza înaintea apei şi prin condensare îl vom putea izola. PONI, F. 134, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W„ RESMERIŢĂ, D„ CADE, SCRIBAN, D. Corpurile ce răspund condicilor de a fi vaporizate la O’ şi lichide la - 2T sînt în mimăr restrîns. enc. TEHN. I, 302. Injectind apa în cilindri, se vaporizează instantaneu din cauza acţiunii temperaturii înalte, ib. 312. Unele lichide, ca alcoolul, eterul sau benzina, se vaporizează foarte repede în aer. CIŞMAN, FIZ 1,402. La majoritatea vaporizatoarelor folosite în tehnică solventul care se vaporizează e apa, iar agentul de încălzire e aburul. LTR2 xvm, 423, cf. dl, dm, M D. ENC, dex, 421 VAPORIZARE -67- VAR1 DN1. 0 I n t r a n z. Lichidul vaporizează în aceste bule ca la orice suprafaß liberă. MARIAN - ŢIŢEICA, FIZ. Π, 121. - Prez. ind. pers. 3: vaporizează. - Din fr. vaporiser. VAPORIZĂRE s. f. Faptul de a (s e) v a p o r i z a; trecere a unui lichid în stare de vapori (I 2, 3); vaporizaţie, (astăzi rar) vaporaţie (1), (învechit, rar) vaporare (2). V. evaporare, volatilizare. Cf. pontbriant, d, costinescu. Elementele... cari au nevoie de o căldură de vaporizare foarte mare, nemaiputînd rămînea în stare de vapori, ajungeau lichide, contemporanul, v, , 14, cf scrjban, d. 1391. în vid, vaporizarea unei cantităţi mici de lichid este' aproape instantanee, cişman, fiz. i, 407, cf. marian - ţiţeica, fiz. n, 120. O parte din căldura necesară vaporizării unei cantităţi de lichid măreşte... energia internă a moleculelor pînă la limita necesară pentru învingerea forţelor de atracţiune intermolecu-lare. LTR1, cf DL, DP, DM, DER, M D. ENC. 985, DEX, DN3 - Pl. : vaporizări. - V. vaporiza. VAPORIZATÔR s. n. 1. (Şi, rar, atribuind calitatea ca un adjectiv, în sintagma aparat vaporizator, SCRIBAN, D.) Aparat cu ajutorul căruia se efectuează vaporizarea unui lichid, în scopul concentrării sau al distilării' acestuia. V. evapora-t O r. Cf. COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W„ RESMERIŢĂ, D„ CADE. Vaporizatorul are numeroase întrebuinţări curente în industrie. CIŞMAN, fiz. i, 309. La majoritatea vaporizatoarelor folosite în tehnică, solventul care se vaporizează e apa, iar agentul de încălzire e aburul. LTR2, cf. DL, DP, DM, M. D. ENC., DEX, DN3. 2. (Rar) Pulverizator (pentru parfum, apă de colonie etc.). Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Poate mă crezi tot capul·drăciilor, care-ţi... strica vaporizatorul de patjum C. PETRESCU, C. v. 360, Cf. SCRJBAN, D„ DL, DM, DEX, DN3 - Pl. : vaporizatoare. - Din fr. vaporisateur. VAPORIZAŢIE s. f. Trecere a unui lichid în stare de vapori (12,3); vaporizare. Cf negulici, pontbriant, d„ prot. -pop., N. D, costinescu, LM. Apa... fierbînd, ştim că trebuie să piardă căldura sa de vaporizaţiune. poni.F. 124, cf. ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W„ RESMERJŢĂ, D„ CADE, SCRIBAN, D„ LTR2, DN3, DEX-S. _. - Pl. : vaporizafii. - Şi: (astăzi rar) vaporizaţiune, (învechit, rar) vaporizaţiune (PONTBRIANT, D.) s. f - Din fr. vaporisation. VAPORIZAŢIUNE s. f. v. vaporizaţie. VAPORIZAŢIUNE s. f. v. vaporizaţie. VAPOR0S, -OÂSĂ adj. 1. (învechit, rai) Care emană exalaţii, miasme (1). Cauzele [scabiei]... pot să fie păşunea băltoasă, vaporoasă sau aburoasă. învăţătură, 94/6. 2. (Poetic) A cărui claritate sau strălucire este diminuată, estompată de vaporii din atmosferă. V.‘aburos, ceţos, n e g u r o s (1), p î c 1 o s. Cf. NEGULICI Şi soarele-apuind,... Lumina-i vaporoasă în aer răspîndită Formase un alt spaţiu arzînd înflăcărat. R. IONESCU, C. 108/11. Apusul neguratec e patria-mi frumoasă; Colo schimbînd în aer forma cea vaporoasă Albiul nor se duce. NEGRUZZI, S. Π, 132, cf. POLIZÙ, PONTBRIANT, D., PROT. - POP., N. D., COSTINESCU, LM, GHEŢIE, R. M, BARCIANU, ALEXI, w. Creştetele vaporoase ale munţilor Transilvaniei tăiau o dungă violetă şi dulce, ondulată pe adîncimea cerului albastru. HOGÂş, DR. I, 107. In înserarea vaporoasă, Ca o lanternă rotundă de foiß Roşe, Deasupra dealului împădurit, Apâre uriaşe Luna. CAMIL PETRESCU, v: 25, cf. cade. Ceahlăul vaporos ca un jum de tămîie cădelniţat de Trecut. · teodoreănu, m. u, 67, cf. scriban, d. ♦ F i g. Vag3; difuz; nedefinit. Nu-nţelegea nici vorbele, nici zîmbetul nehotărît, nici căutătura cald-învăluitoăre şi nici aerul neobicinuit de vaporos pe care-l avea doamna lonescu în ziua aceea. VLAHUŢĂ, S. Π, 210. întreagă această caracteristică este tot atît de vagă şi tot atît de vaporoasă ca şi cea de mai-nainte şi de aceea... nu reiese nici o trăsătură nouă şi originală. REV. CRIT. I, 248. N-a fost vorba de o ideologie vaporoasă, doctrinară, stearpă, sentimentală. Ci de acel idealism pentru care ideile, teoriile, studiile nu sînt şi nu pot fi decît simptome pentru suişul ori coborîrea vieß sociale. D. GUŞTI, p. K 177. Muntele începe de jur împrejur şi n-are poteci... Unde nu te poţi urca, te uiţi, şi te mulţumeşti cu cîteva imagini vaporoase. ARGHEZI, ap. CONSTANTINESCU, S. I, 147. Interesul romanului... stă în sentimentalitatea vaporoasă, în exaltare , în reverie. CĂLINESCU, S. C. L. 150. în Floare albastră, scena de dragoste desfăşurată în prezent este la sfirşitul poeziei, o dată cu plecarea iubitei, proiectată în trecut şi cufundată în atmosfera vaporoasă a nostalgiei. VIANU, L. R. 259. în aceste tablouri, realitatea îşi pierde materialitatea, lucrurile îşi pierd consis-tenţa, totul se dizolvă într-un joc de lumini, totul devine senzaţie vaporoasă. BLAGA, Z. 120, cf. DL, DM, MD. ENC., DEX. 3. (Despre ţesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.) Diafan. Cf. NEGULICI, POLIZU, PROT. - POP., N. D„ BARCIANU. Un noruleţ de muselină vaporoasă plutea pe umerii femeii. SANDU -ALDEA, D. P. 159, cf. ALEXI, W„ RESMERIŢĂ, D. Apărînd într-un capod vaporos, întinerită,... m-a sărutat sincer. BRĂESCU, A. 202, cf. SCRIBAN, D. Voi putea, în sjîrşit, vedea odată, o seară î/itreagă, într-o ţinută mai vaporoasă,... pe doamna Alba. MMĂESCU, D. A. 84, cf. DL, DM, DEX, DN3, DSR. 0 (Adverbial) Se apropie cu paşi uşori... o tînără femeie îmbrăcată vaporos. VORNIC, P. 145. ♦ Delicat; graţios; eteric. Ea pare o mireasă de prin basme,... atît e de vaporoasă în rochia ei albă de mătase. VLAHUŢĂ, D. 279. îşi curmă vorba să salute două doamne vaporoase sub Umbrele .străvezii. C. PETRESCU, Ό. P. I, 68. Valsul... avantajează pe o blondină vaporoasă. ALAS 27 v, 1934, 8/2. Ovalul prelung şi roz al feţei şi ondulozitatea de plop a trupului o făceau vaporoasă. CĂLINESCU, 0.1,70. Părea alta, mai puţin băieţoasă, mai vaporoasă în rochia lungă de voal roz. id. ib. 108. Pînă şi idealistul dulceguţ, aiitor de infinite madone vaporoase, Murillo, a trebuit să considere şi subiecte mai umile şi mai pămînteşti. RALEA, s. t i, 347. Din acel moment nu a mai avut ochi decît pentru această blondă vaporoasă, cu linii suple. ROMÂNIA LITERARĂ, 1974, ni·. 31, 21θ. 0 (Adverbial) Lola aluneca leneş şi vaporos. CĂLINESCU, 0.1,72. - Pl. : vaporoşi, -oase. - Din lat. vaporosus, -a, -um, fr. vaporeux. VAPOROZITÂTE s. f. însuşirea a ceea ce este vaporos (3). Cf DN3, DEX-S. - Vaporos + suf. -itate. Cf. it. v a p o r o s i t a. VAPOTERAPÎE s. f (Med.) Tratament cu vapori sau cu apă fin pulverizată. Cf. D. MED., DN3. - Pl. : vapoţerapii. - Din fr. vapothérapie. VAPOTR0N s. n. Tub electronic de mare putere pentru staţii de radioemisie, a cărui răcire se face cu apă. Cf der, m d. ENC., DN3, DEX-S. - Pl. : vapotroane. - Din fr. vapotron. VĂPURA s. f. v. vapor. VAR1 s. m. (Fiz) 1. Unitate de măsură a puterii electrice reactive, corespunzînd unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt; voltamper reactiv. O reţea electrică dipolară alimentată în curent alternativ sinusoidal schimbă 'pe la borne o putere reactivă de un var. LTR2, Cf DP, SFC I, 200, der, l. rom. 1967,495, form. cuv. i, 154, 157,160, 164, dn3, DEX-S. 2. Simbol pentru var1 (1). Cf ltr3, m. d. enc. 432 VAR2 -68- VAR2 - Pl. : vari. - V [olt] + a [mper] + r[eactiv], VAR2 s. n. 1. (Şi în sintagmele var nestins, var ars) Oxid de calciu obţinut prin calcinarea calcarului, folosit în industrie, în construcţii etc.; (şi în sintagma var stins) hidroxid de calciu obţinut prin hidratarea oxidului de calciu, folosit în construcţii, în industrie etc.; (şi în sintagmele lapte de var, învechit, var alb, costinescu, ddrf) suspensie de hidroxid de calciu în apă, folosită mai ales Ia văruit1. Luară cărămidă în locul pietrilor şi im în locul varului. PO 40/23, cf. D. BOGDAN, GL. 117. Nu putem afla aicea în ţară la noi meşteri să poată lucra var de piatră. (a. 1638). IORGA. D. B. I, 62 Le fu lor cărămida în loc de piatră, şi varul le era lutul, biblia (1688), 72/33. In loc de var era cleiul şi cărămizile. N. COSTIN, LET. I, 50/22. Le-au fost puindu pe giupînese· de au fost cărat var şi piatră. NECULCE, L 52. Intrînd într-o casă de curund albită cu var, şi fiind vreme can rece, au aprins cărbuni. CANTEMIR, HR. 253, cf. ANON. CAR, IORGA, S. D. ΧΧΠ, 5. Aruncîndu-vă în var nestins, nicidecum nu v-aţi ars. MINEIUL (1776), 762716. Tu atunce să strigi: var şi cărămidă, că meşterii n-au ci lucra (a 1784). GCR II, 136/20. Mă leg ca din cărămidă i var şi şindrilă... să fac două odăi (a 1797). IORGA, S. D. XVI, 79, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Striga: daţi-ne petrii, daţi-ne var, daţi-ne lemne şi altele ce lipsesc la zid (a 1812). gcr ii. 209/30, cf. lb, I. golescu, c. Petrarii gătesc mai întîi varul, îl amestică cu năsîp şi apă, fac tencuială. DRĂGH1CI, R. 44/25. Să se amestece var nestins cu piatră vînătă şi să se puie pe rană. MANOLACHE DRĂGHICI, I. 22/28. Să faci 400 merţi di var pi moşîi la mini (a 1836). IORGA, S. D. XXII, 302. Foarte vătămătoare este şi aburirea varului proaspăt, căci din aceasta să naşte înăduşală de piept. albineţ, M. 85/24, cf. valian, V. Varul cei ars se întrebuinţează adeseori spre gunoire, mai ales în locurile ce cuprind multă acrime. FILIPESCU, D. I, 74/22, cf. ISÇR, POLIZU. O sumă de material, precum: var, cărămidă,... care costă foarte însemnate sume, se strică stînd de atîţi ani. PEL1MON, I. 82/17, cf. PETRI, V, PONTBRIANT, D„ COSTINESCU, CIHAC, H, 447, LM. Ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine, pe cîmpul solitar. EMINESCU, O. I, 69. Ăsta duce un car de var. SLAVICI, O. I, 69. Calcarul ce servea la fabricarea varului se află în depozite a căror vrîstă nu s-a putut bine determina. CONTEMPORANUL, vi,, 359 cf. 365, DDRF. Intre cărămizi se pune mortar bun de văr şi nisip. CRÀ1NICEANU, 1G. 91, cf. PONI, CH. 198, ŞĂINEANU. Varul ars tratat cu apă se încălzeşte mult şi se transformă în var stins. ENC. ROM. ΠΙ, 502, cf. BARCIANU. Luă grabnic un bulgăre de var, îl stinSe şi trase cîteva bidinele pe pata din perete. DELAVRANCEA, H. T. 139. După ce s-au vîrît în ştiubei... le stropesc aripile cu var stins. MARIAN, ins. 156, cf. ALEXI, w, TDRG. Facerea varului din piatră-de-vcir pare a fi o ocupafiu-ne cunoscută tocmai tîrziu de către românii din ţară. PAMFILE, I. C. 378, cf CADE. Gunoaiele trebuiesc stropite cu var. SIMIONESCU, F R. 355. Cu var nestins curäßmpuţurile din sat. VOICULESCU, L. 295, cf. DS A ficut cărămidă, a stins var. SADOVEANU, O XX, 88, cf. ENC. AGR, SCRIBAN, D„ ENC. TEHN. I, 77, 82. Pentru obţinerea varului nestins, piatra-de-var... trebuie încălzită la cel puţin 90CP. MACAROVICI, CH. 360. Purta pe cap... o pălărie... stropită cu tencuială şi var. CĂLINESCU, S. 343. Avea fa îndemînă, pregătit din vreme, var şi cărămidă, ca să zidească fundul bolnîţei. camil petrescu, O. ui, 123. Lucu se pomenise într-o mansardă îngustă şi dată cu var. VINEA, L. I, 113, cf. LTR3, DL, DM, DER.. Cariul se combate văruind cu lapte de var... trunchiurile şi ramurile copacilor. ZOOLOGIA, 72, cf DC, M. D. ENC, DEX, IORDACHE, M. E. 143, 145, SCL 1983, 48. Pînă ţi-am fost, bade, dragă, Ţi-era casa văruită Cu var peste cărămidă. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 234, cf. alr π/i MN 117, 3 789, ib. MN 117, 3 793, ALR II 3 418. Var văruit, Zid zidit, Fără uşi, Fără ferestre (Oul). GOROVEI, c. 269. 0 (Urmat de determinări care arată compoziţia, modul de întrebuinţare etc.) Sub numele de „bun" înţeleg... varul gras. CONTEMPORANUL, VI,, 359. Mai jos veneau bancuri de cqlcaruri mai argiloase . din cari... se face var mai rău, adică var slab. ib. Varul gras... este preparat cu piatră foarte curată. PONI, CH 200. Varul hidraulic se preparează prin calcinaţiunea pietrelor ce conţin 10pînă la 25 la sută de argilă, id. ib. 201, cf ENC. ROM. I, 667, NICA, L. VAM. 264. Varul gras... e cel mai întrebuinţat în lucrările de zidărie. CADE. Varul slab e cenuşiu, absoarbe puţină apă cînd se stinge, id. ib. Varul gras se dă solurilor grele, sub formă de pulbere, la prima arătură. ENC. AGR, cf SCRIBAN, D, MARCOVICI, CH. 361. Varul gras pentru construcţii se fabrică din roci calcaroase cari conţin cel puţin 95 % carbonat de calciu şi cel mult 5 % carbonat de magneziu. LTR:. La prepararea mortarelor, varul hidraulic obişnuit nu se foloseşte sub forma de bulgări,... ci sub forma de praf. ib. Varul gras (praf sau pastă)... se caracterizează printr-o hidratare (stingere) violentă, cu degajare mare de căldură. DER. Vanii hidraulic, obţinut din roci cu un conţinut de peste 10% argilă,... se întrebuinţează la construcftite aflate în mediu umed. ib. 0 (Ca termen de comparaţie pentru „alb” sau în construcţii comparative sugerează, de obicei, ideea de paloare a obrajilor) Faţa ei frumoasă ca varul este albă. EMINESCU, O. I, 95. Membrele-i erau înţepenite,... faţa ca vană. CARAGIALE, O. I, 45. Văd aievea pe Ileana... albă cum îi varul. id. ib. 121. Marta tresări şi se făcu albă ca varul. SLAVICI, O. II, 204. Negre plete-umplură faţa Albă ca de var. COŞBUC, P. II, .85. împăratul crunt se-ntunecase Inţelegînd ce rost avea povestea, Pe cînd ţiganca se făcea ca varul... Şi singur se-nşira mărgăritand. IOSIF, V. 144. Era albă la faţă ca varul stins şi picioarele-i tremurau. REBREANU, I. 461. Se cunoştea că cumplit de chinuit fusese trupul şi sufletul voinicului; ochii se adîncişeră şi obrajii erau mai traşi şi albi ca varul. SADQVEANU, O. I, 212. Gonzalv..., la ipoteza unui contracandidat, deveni alb ca varul. CĂLINESCU, B. I. 26, cf. 536. L-a văzut intrînd, alb ca varul la faß. CAMIL PETRESCU, O. I, 145. L-am găsit. Alb ca vani. Lungit într-un pat. STANCU, R. A I, 22. Se făcu roşu, apoi alb ca varul. TUDORAN, P. 125. Lelea albă ca şi caşu Se iubeşte cu nînaşu; Lelea albă ca şi varu Face bădiţii amaru. MARIAN, H. 49, cf. ALR SN IV h 1 213, ALRM SN iu h 1 031. 0 Apă de var = soluţie apoasă, clară, de hidroxid de calciu cu proprietăţi antidiareice, antiacide şi antiseptice. La o cangrenă, vindecarea cea mai sigură este tăierea părţei atacate de putregiune; după aceea aburirea cu apă de var... şi spirt. CORNEA, E. I, 36/33, cf. POLIZU. Pentru poala albă (leucoree) i se fac femeii injecß cu apă de var. CANDREA, F.. 298. Această apă de var se dă... la copiii cari sufăr de urdinare (diaree). ...la adulţi cari mistuie greu (dispepsie), cari au acreli la stomac. BIANU, D. S. Unele femei şirete pun... pînza în apă de var, ca să se facă mai albă. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 174. [Anghina] se vindecă cu rachiu şi apă de var. PĂCALĂ, M. R. 251. Bazinurile vechi se spală, se dezinfectează... cu apă de var. ATILA, P. 159, cf. CADE. Cu apa de var se face o unsoare bună pentru arsurile pielei. VOICULESCU, L. 294. Coaja ouălor păstrate în apă de var devine aspră la pipăit, cu reflexe liliachii. ENC. AGR. IV, 341. Apa de var se foloseşte... pentru comprese la arsuri şi ca-antidot contra otrăvurilor cu acid sulfuric. MARCOVICI, CH. 360, cf LTR3, SFC I, 195, M. D. ENC. 48. Cuptor de var v. c u p t o r. ♦ Strat subţire de lapte de var aplicat pe un perete. Un mucegai verde se prinsese de var. EMINESCU, P. L 29. Eu vă sărut, pereţi străbuni, Pe varul alb, scobit de ploaie. GOG A, POEZII, 15. Se năruia un zid de casă veche cu varul măcinat. TEODOREANU, M. HI, 9. Săvîrşise fapta cea mare şi mult lăudată, deschizînd iar bisericile ortodoxiei şi dînd poruncă să se spele varul cu care fuseseră astupate sfintele zugrăveli. SADOVEANU, O. XII, 33. Varul alb al chiliilor orbea. BARBU, PRINC. 100. ♦ P. e x t. (Piin Olt. şi prin Munt.; şi în sintagma var lucrat, CHEST. u 128/31) Tencuială (2). Cf ib. 128/76, NALR-onh 193/932. 2. (învechit; şi în sintagmele var carbonat, carbonat de var) Calcar; calcit. Din pămînturi: var, magnezie, cremene. ANTROP. 11/5. Este o preţipitate de var a izvoarălorfierbinţi. J. CIHAC, I. N. 376/14. O formaţie nouă... s-au făcut prin desfacerea varului carbonat sau prin preţipitatea apelor cuprinzătoare de var. id. ib. 377/11. înţr-un pămînt lutos, fără var, lucrează cu priinß huma şi cea năsipoasă şi cea văroasă. FILIPESCU D. I, 13/10. Dacă.... întră însă apa în pămînt după o ploaie, apoi pămîntul cuprinde puţin lut, dar mult var. id. ib. 19/26. Pămînturile calcare sînt acelea în care predomneşte carbonatul de var. BREZOIANU, A. 19/11. Pămîntul văros, 433 VARACTOR -69- VARĂ compus din ce mai mare parte de var:.., la săcetă se sfarmă. LITINSCHI, M. 7/2, cf 6/26, I. IONESCU, D. 139, COSTINESCU. Suim din greu muntele Leaota, care se desface din culmea Bîrsei şi se lasă-n podişuri trăgănate pînă-n măgurile de var şi de cărbune de la Şotînga. VLAHUŢĂ, R. P. 129. 0 (învechit, rar) Sulfat de var = gips. Gf BREZOIANU, A. 28/23. (învechii rar, după fr. blanc de plomb) Var de plumb = ceruză, Veninoase sînt nu mai puţin compozifile de aramă... multe preparate sau gătite din plumb, precum zahar de plumb, bileală, minie sau var de plumb, ar (1829), 832/l 6. ♦ (învechit, rar) Calciu din organismul animal. Părţile muşchilor alcătuitoare sînt: albuş, fosfor, var, salitru. anirop. 21/12. Părţile sîngelui sînt: fer, fosfor, var, apă. ib. 91/5. - Pl. waruri. - Din v. sl. Kiipt, bg. i«p VARACTOR s. n. (Electronică) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator (a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control); varicap. Cf. LTR2, M. D. ENC., DEX-S. - Pl. : varactoare. - Din engl. varactor. fr. varactor. VARÂN s. m. (La pl.) Gen de reptile carnivore din ordinul saurienilor, cu corpul lung pînă la 3 metri, cu limba foarte lungă şi despicată, care trăiesc în Africa, Asia şi Australia (Varanus); (şi la sg.) reptilă din acest gen. Cf. ENC. ROM., dn!. - Pl. : varani. - Din ir. varan. VARÂNG s. m. Soldat mercenar de origine normandă care făcea parte din garda particulară a împăraţilor bizantini. în preajma Vasilisei, teorii de varangi şi maglabiţi ţineau strajă cu şutiţi şi securi. SADOVEANU, O. ΧΠ, 32. E într-adevăr o veste aşa de grabnică? întrebă varangul. Va trebui să aştepţi, împărăteasa e la slujba cea mare de sară. id. ib. 146. 0 (La sg. cu valoare de pl.) Nu era îngăduit varangului să aibă piele întunecată, id. ib. 141. - Pl. : varangi. - Din fr. Varangue. VARÂNGĂ s. f. (Marină) Piesă de lemn sau de tablă1 care intră în componenţa scheletului transversal al unei nave şi care serveşte la consolidarea acestuia Varangele... sînt montate cîte una la fiecare coastă. LTR2, cf. DER, DN3, D. MAR. - Pl. : varange. - Din fr. varangue. VARATÂTE s. f. v. veritate. VARATICÔS, -OĂSĂ adj. (Regional) Vorbăreţ, guraliv. Com. din bumbeşti jiu-tîrgu jiu. - Pl. : varaticoşi, -oase. . - Văratic + suf. -os. VARA s. f. 1. Anotimpul cel mai călduros al anului, care urmează după primăvară şi precedă toamna şi care, în emisfera nordică, corespunde perioadei de timp delimitate convenţional între solstiţiul din 21 iunie şi echinocţiul din 23 septembrie. Tu feceşi toate frumseţile pămîntului, vara şi primăvara tu feceşi-le. PSALT. 148, cf. CORESI, PS. 198/1. Pînă va fipămîntul, să nu se lase sămănătura şi secerătura, frig şi căldura, vara şi iarna, zua şi noaptea. PO 34/7. Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară. M. COSTIN, O. 320. Lucreadză pînă-n sară, Dzî de iarnă şi de vară. DOSOFTEI, PS. 356/18, cf. biblia .(1688), 6’/55. Cît s-au făcut vară, s-au gătit împărăţia Turcului şi au purces cu oşti să vie asupra Ţărîi Leşeşti. NECULCE, (... 41. CM cheltuială face, pentru ca să stea împotriva gerului iernii, împotriva arşiţei verii? antim, O. 115, cf. GCR Π, 26/19. Mai lină decît umbra dă vară..., Vină, Dulce Romică. BUDAI-DELEANU, Ţ. 125, cf. LB, I. GOLESCU, C. Au trecut şi-această vară şi cu ea un an a vieţii. HRISOVERGHI, P. 43/22. De secerişul verei fiind ariile-mi pline, Sfiicioasa sărăcie mulßmi-o-voi curînd. ASACHI, S. L. I, 111. Timpul uscat şi arzător al verii trecuse. BĂLCESCU, M. V. 346. Un castel imperial... servă de rezidenß familiei mizerului pe timpul cel călduros al verei. FILIMON, O. D, 94. Sub un astfel de triplu acoperiş... îndură... cele mai călduroase vere. hasdeu, i. C. i, 235. Liniştea, frumuseţa poetică acelei seri de vară, dispoziţia melancolică în care mă găseam... îmi însuflară dorinţa de a cînta. ALECSANDRJ, O. P. 21, cf. COSTINESCU, CIHAC, I, 305, LM. Cînd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară, Mi-i finea de subsuoară. EMINESCU, O. I, 55. Mă,dusesem să petrec vara la un unchi al meu. VLAHUŢĂ, S. A. II, 25. Trecu şi vara şi trecu Şi toamna, şi pe văi căzu Zăpada iernii. COŞBUC, P. 1,282, cf. CADE Gerurile iernii, arşiţele verii vîrîseră în mine boli necunoscute. SADOVEANU, O. XXI, 259, Cf. ENC. AGR., SCRJBAN, D. Verile sînt înăbuşitoare şi prăfoase la Bucureşti. CĂLINESCU, E. O. Π, 141. Capre roşii vin din vale... Vin să-şi uite fericirea Verii calde, lîngă noi. BLAGA, ΡΟΕΖΠ, 218, cf. LTR2, Era vară şi pe cîmp puteai să auzi cum se coace bobul griului. BARBU, PRINC. 65, cf. DER, M. D. ENC., DEX. Vara vine, iarna trece, N-am cu cine mai petrece. POP., ap. GCR II, 308. Codru-i jalnic ca şi mine, Vara trece, toamna vine. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 192, cf. ALR 1172, ib. 251. Pînă nu vine primăvara, nu se face vară (= fiecare lucru trebuie făcut la momentul potrivit). Cf. pann, p v. II, 71/7, ZANNE, P. 1,64. Face din iarnă vară, se spune despre un om harnic. Cf. ZANNE, P. IX, 408. Am un brad plecat: La mijloc îi tot vară, La capăt îi tot iarnă (Grinda). GOROVEI, G. 180. 0 (In formule stereotipe din basme şi din poezia populară) Se duse, se duse, zi de vară pînă-n seară. ISPIRESCU, L. 100. Ei de brîie s-apucară Şi la luptă se luară, Zi de vară pîn-în seară, alecsandri, p. P. 99. Şi ei, măre, se lupta Zi de vară Pînă-n sară. TEODORESCU, P. P. 629. Se luptă ei, se luptă..., zi de vară pînă-n sară, fără pic de năduşeală. RĂDULESCU-CODIN, L. 20. Yînară, cît vînară, Zi de vară pănă-n sară. VICIU, COL. 56. Zî dă vam, pînă-n sară s-o luptai. O. BÎRLEA, A P. I, 241, cf. ZANNE, p. I, 86. 0 (Meteor.) Vara Sfintului Martin sau (popular) vara Sfinţilor Arhangheli = perioadă de încălzire care se înregistrează, uneori, în prima jumătate a lunii noiembţie, Vîntul cald, vestind vara Sfinţilor Arhangheli, învăluia vîlvătăile focurilor. SADOVEANU, O. XIH, 642, cf XVIII, 348, XXI, 342, LTR2, DL. (Ban.) Vara lui mioi v. m i h o i1. Crucea veriiy. cruce. Miezul verii sau miez de vară v. m i e z (11). (învechit, rai) Miază vară. v. miază (1). 0 (însoţit de determinări sau precedat de prepoziţii ca „în”, „întru”, „prin” etc., de locuţiuni prepoziţionale ca „în cursul”, „în faptul” eţc. cu care formează adesea construcţii stabile, arată timpul cînd sau cît se petrece acţiunea verbului determinat) Au ţinut cetatea toată vara închisă. M. COSTIN, O. 147. Stupii în doao veri S-au făcut buni, iar în celelalte proşti. NECULCE, L. 299. într-acea vară... au stătut de aujacut pod de piatră peste Dunăre. CANTEMIR, hr. 83. împăratul sultan... venise în vara aceea la Dîrsţor. R. POPESCU, CM I, 442. Ce de ploi în vara asta! HELIADE, 0.1,269. în cursul multor vere, Tot zburînd din floare-n floare, Ceară adunai şi miere. AŞACHI, S. L. 1,124. Nu trămiseră deocamdată pe mireasă la soţul ei, pînă în vara următoare. BĂLCESCU, M. V. 71. Vreme frumoasă şi caldă ca în dricu verii (a 1859). IORGA, s. D. xin, 73. în vara anului 1883 mă aflam cu familia mea la Bîşca. SION, P. 51. In toată vara vedem cîte cbuă sau trei generaţii colonizîndu-se. EMINESCU, P. L. 80. A venit în vara aceea, pe la august, şi cinstita holeră de la '48. CREANGĂ, O. 186. O să ne topim în vara asta! caragiale, o. I, 283. în toiul verii, îndată ce venea rupi de oboseală, ne ospătam bine. delavrancea, ap. cade 1311. A-nvăţat trei veri psaltirea La vlădici sîrbeşti. COŞBUC, P. Π, 35. Răcoarea te împresura din toate părţile, în toiul verii, ca o mantie deasă. AGÎRBICEANU, A. 190. Prin vara anului 1904, în dreptul unei vitrine,... zării deodată... pe Eliade cu soţia sa. LOVINESCU Μ. 62Λ Nu ne-am văzut toată vara. camil PETRESCU, P. 184. In faptul verii trimeteau desagi cu sare şi mălai pe cai. id. O. I, 153. Pe la mijlocul verii s-au trezit buzna peste ei cu o femeie voinică. voiCULESCU, P. I, 52. Raniţa, şi-n vremea verii şi-ntr-a iernii,... este o povară teribilă. SADOVEANU, O. XXI, 24. Ajung acolo la sjvrşitul verii. id. ib. 362. In Vara fiecărui an am cercetat sate din diferitele părţi ale ßrii. D. GUŞTI, PA 151, Am umblat o zi întreagă dintr-o vară, deasupra ruinelor unei cetăţi de piatră. ARGHEZI, s. XXIII, 10. 440 VARĂ -70- VARĂ Noaptea, în timpul verii, nu mai conteneau cobzele sub copaci. vianu, L. R. 53. Prin vara lui 78 n-ai primit o scrisoare de la Stambul? TUDORAN, P. 79. In timpul verii... o parte dintre proprietari însoţeau turmele la stînă. vuia, PÄST. 14. Mîndră, mîndruleana mea, Toată vara mi-ai lucrat La o masă de bumbac, jarnîk-bîrseanu, d. 452, cf. alr π 3 168, alr sn m h 782, alrm sn II h 610. Ce a cîştigat într-o vară, a băut într-o seară, se spune despre un om cheltuitor. Cf. zanne, p. i, 86, v, 156, 612, vu, 566. Toată vara la ogor şi iarna cu tăgîrţa la obor, se spune despre cei nevoiaşi. Cf. I. golescu, ap. zanne, P. I, 85. Decît toată vara cioară, mai bine într-o zi şoim. pann, p. V. m, 134/3, cf. ZANNE, p. i, 83, ix, 394. Petrece şi joacă toată vara, parcă o să secere la iarnă, zanne, P. IV, 547. C> L o c. a d j. De vară = a) (despre plante) care ajunge la maturitate şi rodeşte1 în timpul verii (1); (despre fructe) care se coace vara (de timpuriu); văratic (12). Toate cerealele de vară se coc de la înflorire în 40 de zile. REV. IST. II, 295, cf. DL, M. D. ENC., DEX. Cîte poame sînt de vară, Nice una nu-i amară Ca maica de-a doua oară. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 209, cf. MARIAN, O. Π, 226. (Ca determinant, urmînd după nume de plante sau de fructe, indică specii ori varietăţi ale acestora) Grîu de vară. LB, cf J. CIHAC, L N. 281/17. Napul de vară. I. IONESCU, B. C. 179/22, cf. CONV. ut. XXIII, 560. Grîu de vară. ENC. ROM. n, 602. Varză de vară. ib. Iii, 1 195. Culesul cînepei de vară se face prin finele lui iulie. ŞEZ. IX, 140. Grîu de vară tdrg. Cînepa de vară... înfloreşte şi îngălbeneşte pe timpul secerii. PAMFILE, A R. 169. Ai de vară. id. ib. 194. Mere de vară. bulet. GRÂD. BOT. I, 80. Prună de vară. DR. I, 360. Grîu de vară. PANŢU, PL. Cînepă de vară. APOLZAN, p. i. 48, cf. LTR2 IV, 422. Ceapă de vară. BORZA,"D. 14. Ai de vară. id. ib. 15. Varză de vară. id. ib. 33. Grîu de vară. id. ib. 172. Ceapă de vară. FLORA R. P R. XI, 258. Am sămănat grîu de vară Ş-o ieşit numai secară. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 163. Avem cînepă de vară Ş-o mîncă focul pe-afară. id. ib. 457, cf. ALR ÎI 5 969, ALR SN I h 189. Pere de vară. O. BÎRLEA, A. P D, 168. Am sămănat grîu de vară Şi-a ieşit un foc şi-o pară. FOLC. MOLD-1,127, cf. ALR - ΜII h 453. Mere de vară. NALR - O Iii h 477/909; b) (despre unele activităţi, sporturi etc.) care se efectuează în timpul verii (1), care se practică în timpul verii. Mai treceam... în Ţară la munca de vară şi mă întorceam acasă cu bani. REV. CR1T. II, 367. Acest peşte... este unul din articolele alimentare de căpetenie în timpul muncii de vară. MANOLESCU, I. 269: Ucenicii... trebuie mai bine ajutaţi şi încurajaţiu iar ucenicia întărită cu cursuri de vară. PĂCALĂ, M. R. 391. îşi adună pe o coloană veniturile pe care le aştepta în campania de vâră. CĂLINESCU, B. I. 128. Sport de vară. DL, cf DM, M. D. ENC, DEX; c) (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) care se poartă în timpul verii (1), care este adecvat verii. Tremura iarna în haine de vară. GHICA, s. 594. Le-am găsit! — Unde? - în jacheta mea a cenuşie de vară. CARAGIALE, O I, 150. Urzeala multor pantaloni de vară... este la o mare parte dintre ßrani făcută din bumbac. MANOLESCU, I. 79. Haina mea subţire de vară părea spartă pretutindeni. PAPADAT-BENGESCU, O. I, 102. Şi-a luat de subt umbrelă mantoul alb de vară. CAMIL PETRESCU, Τ. ΠΙ, 131 .A trebuit să iau cu mine trei rînduri de straie de iarnă, patru de vară. SADOVEANU, O. XXI, 242. Haina mea subţire de vară părea spartă pretutindeni. PAPADAT-BENGESCU, O. I, 102. îmbrăcămintea de vară a acesteia... trebuie să fi fost de prin 1908. CĂLINESCU, S. 62. Mulţimea în culori de vară forfotea pe două rînduri. vinea, L. II, 103, cf. DEX. Asta e şi de vară, şi de iarnă (= tot ce are cineva, mai âles ca îmbrăcăminte, pentru orice împrejurare). Cf. cade, zanne, p. ix, 427; d) (despre locuinţe, localuri publice etc.) care este folosit, care funcţionează în timpul verii (1). Trecurăm, în faß,.:, la casa de vară a slăvitului Ismet (a 1806). BUL. COM- IST. m, 149. Ërau două namile de case, cu pridvoare, săli mari,... sofragerie de iarnă şi de vară. GhlCA, S. 494. Numitul principe îşi are rezidenţa de vară compusă din mai multe palate. FiLlKoN, O. Π, 59. Trăi'cîteva zile prin peşteri şi prin părăsitele colibe de vară ale bacilor. ODOBESCU, S. În, 541. In curte sînt flori, e popuşoi şi o viß-de-vie de jur împrejurul unui chioşc de vară. BACALBÂŞA, S. A. I, '254. Numai în timpul mai nou s-a strămutat cuptorul în bucătăria de vară. PĂCALĂ, M. R. 419. Era o fată de mahala;... o ştiam de la balurile mascate şi de la grădinile de vară. M. I. CARAGIALE, C. 27. Grădinile de vară îşi pregăteau deschiderile. REBREANU, R. II, 303. Salonul are mobilier de restaurant de vară. CAMIL PETRESCU, τ. 1Π, 95. Nu 0 mai îngăduia noru-sa... să-şi facă mîncarea în bucătăria de vară. DAN, U. 50. Generaliful e o fostă vilă de vară a califilor. RALEA, S. T. 1,352. OLoc. adv. Astă-vară = în timpul verii (1) care a trecut; (şi, popular, în forma an-vară) în timpul verii anului precedent. El s-au sculat de au arat astă-vară mei (a 1634). PANAITESCU, O. Ţ. 93. De astă-vară nu mi-am spălat picioarel(e) (cca 1705). Gcr i, 352/19, cf. budai-deleanu, lex. Cei doi... au fost compromißfi în complotul din urmă din Rusia, şi d-astă-vară a emigrat. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 461. Mă aflu... în partea muntelui, colo, în acele locuri frumoase şi măreţe, pe unde ai umblat astă-vară. PELIMON, i. 277/26, cf LM, DDRF. S-a dat Poruncă să se-ntoarcă-n ţară Toţi cei plecaţi de astă-vară. COŞBUC, P. I, 100, cf. tdrg, cade. S-a purtat bine astă-vară, în Bulgaria. CAMIL petrescu, τ. I, 129. îşi încercase el creioanele colorate din cutioara căpătată an-vară. C. petrescu, R. DR. 16, cf IORDAN L. R. 656. în laturea stingă a podului... erau astă-vară păduri de floarea-soarelui. ARGHEZI, S. xvn, 101, cf. GRAM. rom.2, i, 302. Lucrează de astă-vară la şantier. TUDORAN, P. 24, cf. DL, Μ. D. ENC, DEX. D-astă-vară nu mai am hodină, nu mai am somn. ROMÂNIA LITERARĂ, 1975, nr. 7, 13/4. Ştii tu, bade, mai as-vară, Amîndoi rhîncam o pară. POP,' ap. hem 1794. Astă-vară sugeai fiß, Şi-acum dai badei güriß! jarnîk -BÎRSEANU, D. 391. Astă-vară mi-am vărat Sub un ciung de brad uscat. MARIAN, NU. 182. Mai an-vară sugeai ţîţă. SEVASTOS, C. 52. Unde gîndesc, nu mă duc; Că m-am dus as-vară-o dată Ş-am oftat o iarnă toată. id. ib. 56. Mută-ţ, le/e, patu iară Unde-o fost şî astă-vară. CANDREA, ţ. O. 31. Ştii cî az' var-am clădit, Şăpti clăi di fin am făcut. DIACONU, VR. 165. Astî-varî mi-am cosit Şî trii clăi că mi-am făcut. id. ib. 169. (L o c. adj.) De astă-vară = din vara precedentă Plînge rîsut de astă-vară, se spune despre cineva care se căieşte prea tîrziu. Cf. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. II, 675, PANN, P. V. II, 140/14, 143/15, SBIERĂ, P. 220, MARIAN, H 49, ŞEZ. I, 99, UDRESCU, GL. 226. La (sau, învechit, de) vară = în timpul verii (1) următoare; la începutul verii următoare. Sinatul cel mare au dzis... să s-apuce de vară iarăşi de războiu. NECULCE, L. 258. • De vară iară s-au dus Nicolai VodălaHotin. AM1RAS, LET. III, 111/21. La vară vei venila Craiova (a. 1778). furnică, d C. 43. Pînă la vară oi face ce oi face şi voi da bani (a. 1799). IORGA, S. D. XII, 128, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Să... puie [sarea] în păstrare pînă la vară şi să o plătească la cămăraş (a 1815). DOC. EC. 172, cf. LM. Ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară, ba la vară. .CREANGĂ, O. 56. Aicea n-o să ne fie de trăit la vară. caragiale, o. iv, 11. E adevărat ce spune Frau Doctor că voiţi să petrecem împreună de vară. id. ib. VII, 71, cf. TDRG, CADE. La vară, am să pot dobîndi şi iarba-fîerului. sadoveanu, O. ΧΠ, 647. La vară, după. ce dau bacalaureatul, am de gînd să fac o escapadă. CĂLINESCU, S. 81, cf DL, M. D. ENC, DEX. La vară mi-oi văra Cu mîndruţa-n Moldova. JARNÎC - BÎRSEANU, d. 63. La vdî-oi secera Şi ciobote-oi cumpăra. MARIAN, H. 172. Şî-mi croieşti-o dulämiß, Verdi ca frunza di vi}‘ă, Cî lă varî-i răzmeriţă: MAT FOLK. 1 320. Ţ-oiplăti La vară cin oi cosi DENSUSIANU, ţ. h. 196. La vară-i dă o vacă. 'MAT. DIALECT. I, 114. Pădure, mumă pădure, Nu mă mai spune la lume, C-oi vâra la vară-n tine. FOLC. TRANSILV. 1,232. De cu vară (sau vara) - încă din timpul verii (1)· Au nu de cu vară stăpînii caselor, de iarnă grijindu-să, toată zaharaoa trebitoare în jicniţele şi cămările sale grămădesc? CANTEMIR, I. 11, 122, .cf 252. O econoamă harnică se Sileşte dé cu văra să adune ce-i trebuie pe iarnă. PĂCALĂ, M. R. 116. Trupul se hrăneşte cu rezerva hranei de sub piele, strînsă de cu vară. SIMIONESCÜ, F. R. 16, cf. DL, M. D. ENC, DEX. Furnică îşi strînge hrană De cu vară pentru iarnă, sé spune despre cei prevăzători. Cf. pann, p. v. i, 150/23, ddrf, ZANNE, P. 1,462. De cu vara pentru iarnă dă cojoc să te-ngri-jeştif i. GOLESCU, ap. ZANNE, P. Iii, 122. Peste (sau pe) vară = în timpul verii (1); pe toată durata verii. Preste vară au fost ploi grele. URECHÉ, L. 112.' Au fost lipsă mare peste vară (a. 1740). IORGA, S. D. XIII, 187. Nepăşunîndu-le peste vară aicea în ţară, le trec peste hotar {a. 1799). URICARIUL, I, 88/2. Plăteşte... 440 VARĂŞ -71 - VAREC pentru păşunea cailor pe vară (a 1827). DOC. EC. 382. Pe vară, lui Iorgu Caragiale îi venise iar furia să joace. CARAGIALE, O. I, 9. Afumă românii cu cuib de gangur... stupii,... ca să li meargă bine peste vară, să aibă mulţi roi. MARIAN, O. n, 139,.cf cade Şoarecele-din oraş, Proprietar şi bogătaş, A poftit la el, pe vară, Şoarecele de la ţară. ARGHEZI, S. v. 83. Peste vară... geograful socotea să se instaleze statornic într-o regiune muntoasă. CĂLINESCU, B. I. 62, cf. DL, M. D. ENC, DEX. La Streteniie nu să mătură casa, ca să nu streche vitele pastă vară. DENSUSIANU, Ţ. H. 195, cf. 115. 0 E x p r. (Regional) La vara cailor = a) (şi în forma la vara calului) niciodată. Cf. damé, t. 47, alexi, w.; b) se spune despre perioada de mijloc a verii (1), cînd, căldurile fiind foarte mari, dă strechea în cai. Cf zanne, p. i, 358. ♦ (Adverbial; în formele vara sau verile) In timpul, în perioada, de-a lungul verii (1); în fiecare vară; la începutul verii. Ţara Muntenească, într-acesta an, vara, la mare răutăţi era de turci. M COSTIN, O. 47. Ară vara pămîntul toată zioa. BIBLIA (1688), 480'/34. Ţara Italiei... nu are niciodată... vara năduşale aşa mari. N. COSTIN, L. 142. La leat 7235, vara, pe la luna lui iunie, făcut-au domnul nuntă fiiului Măriii-sale. R. POPESCU, CM I, 574. Mulţi dintră ei vara vin la munţii cei de cătră Moldova cu turmele. MAIOR, IST. 147/12. Care copil pofteşte şi vara a învăţa... acela va veni în şcoala Făgăraşului (a 1820). IORGA, S. D. xn, 208. Nu lucrează decît vara. KOGĂLNICEANU, S. A 87. Că este primăvara veselă şi toamna tristă, că este cald vara şi frig iarna, toate acestea le ştim. BOLLIAC, O. 52. Destul muncirăm vara prin munţi şi pe pîraie, Să ne odihnim acum. BOLINTINEANU, P. II, 81. Şi mai fac ce fac de mult, Vara doina mi-o ascult. EMINESCU, O. L 123. Vara te înăduşi de căldură. CREANGĂ, A. 125. Dezbaterile... începură să se facă în gura mare, aşa că toată lumea profană de cafenea şi cofetărie, ba, vara chiar din piaţa Teatrului, le putea auzi. CARAGIALE, O. IV, 33. Blana se purta şi vara; ea era socotită ca „toaletă de gală" la toate prilejurile mari. IORGA, C. I. UI, 168. Noi, în toţi anii, vara, în lunile de vacanţă ne mutam la vie. BRĂtescu-voineşti, P. 80, cf. CADE Toată „lumea bună’’... îşi face un punct de demnitate din a părăsi Bucureştii vara. camil PETRESCU, P. 62. Anul trecut, vara,... a pierit în secuime Aron Vodă. sadoveanu, O. XIII, 66. Verile călătoreşte. MOROIANU, S. 29, cf. SCRIBAN, D. Vara, cu un rucsac în spate,... ar fi explorat munfii. CĂLINESCU, B. 1. 61, cf. DL Verile... mai mult lipsea. v.ROM ianuarie 1966,45, cf. M. D. ENC, dex. Un astm pulmonar... o chinuia... şi verile în anumite zile. -ROMÂNIA LITERARĂ, 1975, nr. 2, 12/3. Vai, mîndră, frumoasă eşti Vara, cînd te rumeneşti, jarnîk - BÎRSEANU, D. 439. Umblă iarna desculţă Şî vara fără catrinţă. marian, H. 9. Taică-mieu e am bătrîn, Nu cosăşte vara fin GRAIUL, I, 82. Cît'e fet'e sîn la noi Facă-le Dumn'ezău oi, Şî pe min'e un păstor', Şă le port vara pin flori. DENSUSIANU, Ţ. R 195. Vara o lucrat în lume ş-o strînspă iarnă. O. BÎRLEA, A. P. II, 396. Omul înţelept îşi cumpără vara sanie şi iarna car. PANN, P. v. ni, 72/9, cf. CADE, zanne, P. VII, 268. Adună vara, ca să ai iarna ZANNE, P. v, 10. Vara la drum să ieişubă, iarna să iei merinde, id. ib. I, 160. Cine vara petrece cîntînd, Iarna rămîne flămînd. BARONZI, L. 206, cf. ZANNE, P. 1, 85. Sînt albă, sutimenită Şi urîtă şi iubită, Vara nu vor să mă vază, Şi iarna mă-mbrăţişează (Soba). GOROVEI, C. 347. ♦ (Popular) Timp cald. Vară, vară, muma noastră, Le bruma de pe fereastră Şi zăpada de pe coastă. POP, ap. RUSSO, S. 166. Vara trecu şă nu să săpă nişi o portată ghinvihiă. POP, ap. GCR II, 262. O venit o iarnă lungă, nu s-o maifăcut vară. O. BÎRLEA, A. P. II, 396. 2. F i g. (învechit; calc după fr. l'été de la vie; în sintagma) Vara vieţii = vîrstă sau perioadă de deplină dezvoltare şi de maturitate a cuiva Acum eşti înyara vie fi şi cînţi nu ca poetul, ci ca greierele, heliade, o. II, 114, cf. PONTBRIANT, D. - Pl. : veri. — Şi: (învechit şi regional) vere, (regional) vări. — Lat. vera (= ver „primăvară”). VĂRĂŞ, -Ă adj. v. varoş2. VĂRBĂ s. f. v. viarbă. VÂRCĂ s. f. (Sud-estul Mold., prin Dobr. şi prin sud-estul Munt.) Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, folosită la pescuit Cf damé, t. 126. Se mai .întrebuinţează... o a treia dubă, care este o lotcă simplă, numită pe unele locuri... povolnică sau varca. ANTIPA, P. 465, cf. ŞĂINEANU, D.U., SCRIBAN, D, LTR2, H II 300, 111 19, Vil 476, 486. - Pl. : vărci. - Dinngr. βάρκα. VARD subst v. vartă2. VARDA1 interj. (In trecut; în limbajul marinarilor, al birjarilor) Cuvînt prin care se atrage cuiva atenţia să se dea la o parte; fereşte-te! atenţie! Varda! - şi punţile se trag cu zgomot. VLAHUŢĂ, S. A. ΠΙ, 229. Varta! s-aude dinapoia mea. O caretă dusă de doi telegari trece repede. CONTEMPORANUL, V,, 524, cf. RESMERIŢĂ, D, CADE. La Galaţi, birjarii strigă sau cel puţin strigau pînă acum vreo cîţiva ani, varda! GR S. vi, 333, Cf SCRIBAN, D„ ARVINTE, TERM. 96, DL, DM, SCL 1.964, 648. 0 (Glumeţ; în formule de ameninţare la jocurile de copii; în forma parda) Parda, că te tai cu barda! PAMFILE, J. li, 159. Parda, că dau cu barda! SCL 1979,92. - Şi: vârta, părda interj. - Din ngr. βάρδα, tc. varda. VARDA2 inţeij. (Bucov., Mold., Maram. şi prin Transilv.) Cuvînt folosit de muncitorii forestieri, prin care se anunţă că se dă drumul buştenilor pe uluc. Varda. Ioane, că te prinde! în SCL 1979, 92. De pe costişa depărtată şi înaltă, în lungul jilipului, începură a se auzi strigăte. Din strajă în strajă, comanda veni pînă jos: - Varda! SADOVEANU, O. XIV, 558, cf. SCL 1964, 648, com. din DEDA - REGHIN, ARVINTE, term. 56,88,94,95,96,174, lexic reg. ii, 124. .. - Şi: vartă (arvinte, term. 174), vărdo (scl 1979,92, arvinte, term. 94, 174), barda (SCL 1979, 92, arvinte, ţerm. 94,174), părda (arvinte, term, 95,174) interj. - Din retorom. varda [ben ve], it. (dialectul veneţian) varda. Cf. SCL 1964,648. VARDĂ s. n. v. vartă1. VARDIÀN s. m. v. gardian. VÂRDIE s.f. v. gardă. VARDIN s. m. (Prin sud-vestul Munt.) Varietate de struguri cu boabele mari, alungite, de culoare albă. Cf. Η xiv 29. 150,nuţă,d.i, 347. - De lan. pr. Vardim. VARDÎST s. m. v. gardist VARDO interj, v. varda2·. VÂREconj. v. oare1. VAREC s. m. 1. Nume dat unor alge brune marine aruncate de valuri pe ţărm, care se folosesc ca îngrăşămînt pentru pămîţiturile nisipoase, ca materie primă pentru fabricarea sodei, a iodului etc. Varecul... îi este deopotrivă vătămător ca şi îngrăşătura animală. BREZOIAKU, A. 344/5. De vro cîţiva ani se trage cuantităţi foarte mari φ brom din sode de varech, marin, pr. I, 21/25, cf. izv. xi v, 266. în privinţa plantelor, nu sînt aci, precum vezi, decît vareci, licopodiaci şi ferege tropicale. BARONZI I. L. IV, 169/21. Varechul... uscat se întrebuinţează pentru împachetai şi pentru facerea saltelelor. ŞĂINEANU, cf. ALEXI, w„ RESMERIŢĂ, D„ CADE, DL, DM, DEX, DN3. 454 VARECARE ^72- VARGÄ 2. (Franţuzism învechit, rar) Epavă (aruncată de mare pe ţărm). Cf. ALEXI, W. O (Jur.) Drept de varec = dreptul de a-şi însuşi bunurile aruncate de mare pe ţărm. Cf. id. ib. - Scris şi: (dupăfr.) varech. - PL : vareci. - Din fr. varec, varech. VARECARE pron. nehot (învechit) = oarecare (I 1). Săva varecărui seminfeei bărbătească trupului bărbătesc piialea denainte nu se va tăia împregiur, aceluia sufletul peri-να dentre oamenii lui, derept acea că au frîmt legătura mea. PO 54/20, cf. L. ROM. 1973, 447, 449, TDRG, DHLR n, 194, cade, form. cuv. I, 200. ♦ (Adverbial; învechit, rar) Oarecum (1). Varecarea au îmbiat mai aproape de cartea grecească. N. TEST. (1648). [prefaţă] 7*/26, cf. ROSETTI -CAZACU, I. L. R. I, 89. - Articulat: m. varecarele, f. varecarea. VARECÉ pron. nehot, adj. nehot. v. oarece. VARECINE pron. nehot., adj. nehot. v. oarecine. 1 ·> VARECIT, -A pron. nehot., adj. nehot. v. oarecît. VARECÙM adv. v. oarecum. VARÉG s. m. (La pl.) Nume dat populaţiilor germanice din Peninsula Scandinavă care, între secolele al IX-lea şi al Xl-lea, au pătruns în răsăritul Europei, ajungînd pînă la Bizanţ; (şi la sg.) persoană care aparţine acestei populaţii. V. v i k i n g, normand (1). Slavonii nici nu erau cunoscuţi sub numele de ruşi pînă ce varegii scandinavi... nu-i constituim în stat, împrumutîndu-le numele lor. arhiva, i, 239. In Rusia... waregii scandinavi pierdură naţionalitatea lor germană în sînul triburilor slavone, xenopol, i. R. Π, 76, cf ŞĂINEANU, ENC. ROM. Războinicele triburi nordice ale lui Burevista au jucat acelaşi rol pe care francii germani îl vor îndeplini cîteva secole mai tîrziu în Franţa şi varegii scandinavi în Rusia. ARH. OLT. ΧΠ, 159. Acest român a fost totuşi un normand, un vareg de la nord. SADOVEANU, O. X, 426. La slavi numele ruşilor derivă de la ross, numiţi şi varegi, neam scandinav care supune pe slavii răsăriteni şi unifică triburile. PANAITESCU, c.r 140, cf. M. D. enc., dex. 0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Scandinavii varegi aveau pe atunci un drum de negoţ prin valea Vistulei şi a Bugului. PANAITESCU, C. R. 256. - Scris şi: wareg. - Pl. : varegi. - Din fr. Varègües. VARELĂ s. f (Grecism învechit, rar) Butoi. 3 vareli cu măsline (a 1855), furnică, i, C. 419, cf 420, T. papahagi, C. l - Pl. : vetrele. - Din ngr. βαρέλα. VAREÙNDE adv. v. oareunde. VARGĂ s. f A. 1.1. Băţ subţire, lung şi flexibil obţinut dintr-o ramură dreaptă de arbore sau dintr-o tulpină de arbust; nuia (1), vergea (11), (regional) palcă1. V. japă, joardă, strămurare. Ca varga, de căldură, încotro îi ieste voia să îndoiesc, cantemir, 1.1.1, 93, cf. anon. car, klein, d. 453, BUDAI-DELEANU, LEX., LB, HELIADE, Ο. Π, 261. Un bătrînpăstor ţăsea din vergi de lozie paniere şi etere de păscuit. ASACHI, S. L. Π, 175, Cf. POLIZU, BARONZI, L. 92, COSTINESCU, CMAC, I, 305, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Am putut trece... podul de vergi şi de fin peste o largă baltă fără să se fi întîmplat nimic. IORGA, PA. I, 73, cf TDRG, RESMERIŢĂ, D. Cei patru ajutători ai crailor au în mină vergi de alun. RF I, 109, cf CADE, scriban, D, DL, DM, M. D. ENC, DEX. 0 E x p r. A tremura ca varga sau (adverbial) a tremura vargă = a tremura foarte tare (de frică sau de frig). Eu nu ştiu de ce simţ în inimă-mi o frică nespusă, tremur ca varga. PR DRAM 132. O sfecleşte, îngălbeneşte, îl apucă fiori de moarte, tremură ca varga. GHICA, S. 315, cf ALECSANDRI, T. 371. Tremura... ca varga şi i-ai fi auzit şi clănţănirea dinţilor, dacă n-ar fi ţinut gura strîns încleştată. EMINESCU, P. L. 84. Atunci mezinul se vtră iute în horn,... tace ca peştele şi tremură ca varga de frică. CREANGĂ O. 13, cf 7, 240. Copila tremură ca varga lîngă vatră. CARAGIALE, O. I, 153, cf. ni, 192. Ţiganul... tremura ca varga şi se-ngălbenise ca ceara. ISPIRESCU, L. 203.. Eram pierdut, tremuram ca varga şi nu mă mai puteam dezlipi de la sînul ei. CONV. LIT. xvu, 128. Cocoanele se retraseră tremu-rînd vargă. DELAVRANCEA, S. 158. Tremuram ca varga şi simţeam că mi se taie picioarele, vlahuţă S. a. ii, 29, cf DDRF. Tremura vargă şi ochii începuseră a i se-nroura de lacrămi. SANDU-ALDEA, D. P. 132, cf. TDRG, RESMERIŢĂ, D Nu-mi mai simţeam picioarele de frig!... Spre dimineaţă, tremuram ca varga. CAZABAN, v. 43. Tremura ca varga, neşti-ind ce vor cu ea. VOICULESCU, P. I, 144, cf IORDAN, .stil 332. Tremura, tremura vargă cine avea acareturi întinse. STANCU, D.8, cf DL, DM. Tremura vargă de frig, că într-adevăr, sus, aerul se iuţise, barbu, prInc. 234, cf. m. d. enc, dex. Au stat ei, biefii, cît au stat, cu frică, tremurînd vargă că urlau şi răgeau fiarele. STĂNCESCU, B. 42. Ungureanul... pînă aci tremurase vargă. RĂDULESCU-CODIN, î. 164. Coteleşc încoa, cotelesc încolo, pînă găsesc p-ăl cu strîmbătatea, tremurînd vargă. PAMF1LE, D. 57. Aceal mnic... tremura tcit ca varga. o. bîrlea, a. p. n, 503, cf zanne, P ii, 783. (Cu topica inversată) Ca varga toată tremur, îmi simţ a mea peire. HELIADE, O..I, 69. Ilinca cînd îl vedea, Ştii, ca varga tremura. balade, I, 389. (Prin Transilv.) A bate satu-n vergi = a cerşi. Com. din zagra - năsăud. ♦ (învechit) Mlâdiţă (1). Cînd va să să suie sau să coboare pre varga supţire, precum cu brîncele apucă aşe şi coada în giur împregiur îşi împleticeşte, ca din mînă de s-ar scăpa, de coadă spîndzurat rămîind, iarăşi a să apuca să poată. CANTEMIR, I. I. D, 13. D-ar fi trandafir, tot merge, Ci vedem ghimpoase verge. HELIADE, O. I, 137. Vergele de viß tînără, încărcate de jhictul lor. ARISTIA, PLUT. 24/30. 2. Vargă (A 11) folosită ca instrument pentru aplicare de lovituri corporale; (la pl.) mănunchi de vergi care se folosea ca instrument de pedeapsă corporali Cela ce va lovi pre altul cu pumnul sau cu toiag sau cu june sau cu vargă (nuia MUNT.)... şi de nu să va îmfla... nu să cheamă sudalmă mare. PRAV. 231. Fu bătut preste faţă şi preste cap cu vergi. DOSOFTEI, V. S. ianuarie 28720. îi bătea cu cîte 50 de vergi (sniicele)pe trupul gol. BARIŢIU, P. A. 1, 655. Sistema educaţiei, s-au schimbat! Frica, varga şi ciubucul au lipsit. RUSSO, S. 18. Legară mînele lor în dos şi cu loviri de verge le sfîşiară corpurile. ARISTIA PLUT. 255/16. Trebuia să-l bată un pedagog cu vergi, De mîrşave deprinderi să-l poată dezbăra. NEGRUZZI, S. Π, 256. Dascălul Chiosea... se primbla pe dinaintea băieţilor înarmat c-o vargă lungă, arzînd cînd pe unul, cînd pe ältul. GHICA, S. 51. Tinerii... erau crescuţi la şcoalele greceşti,... şcoale în care varga şi chiar falanga serveau de mijloc de emulaţie. ALECSANDRI, ap. NEGRUZZI, S. I, XIX. Acuş ieu varga din coardă şi vă croiesc de vă merg peticile. CREANGĂ, o. 199. Se deprind să rabde cele mai grozave plesnituri de vergi. CONTEMPORANUL, VI,, 388. Mă trezîi lovit peste pulpele goale... cu o vargă. SBIERA, F. s. 89. Tortura, bătînd cu vergi, copilul. IORGA, p a. i, 13, cf. hogaş, DR. I, 308. Două echipe de soldaţi cu vergi şi cu pari băteau fără alegere şi cu rîndul, spre a ne obosi. REBREANU, R. II, 274. Pe aceşti sărmani călugări... îi bătuseră cu vergi şi le t&iaseră bărbile. SADOVEANU, O. ΧΠ, 52, cf. DL, DM, M. D. ENC, DEX. Pune vargă pe vargă Şi se duce la nevastă Şi-ncepe-a mi-o . spovedi, Peste spate-a mi-o croi. marian, sa. 53. Vai, săraca, Cum mi-o bate cu varga! FOLC. MOLD ι, 373. 0 E x p r. Varga lui Dumnezeu = a) (despre oameni; şi în forma a fi varga lui Dumnezeu) (a fi) rău, aspru, necruţător. La vîrsta de 18 ani rămăsei trist şi orfan sub epitropia unei mătuşi, varga lui Dumnezeu. CONV. LIT. xvn, 123. Ca coleg nu se putea împăca cu nimeni, iar ca profesor.,., varga lui Dumnezeu, căci el considera pe student, respectiv pe elev, ca un duşman care trebuia răpus cu orice preţ. arhiva, XXIX, 523, cf. cade, IORDAN, STIL. 332, SCRIBAN, D, DL, DM, DEX Ce-a spus O dată e spus, şi cînd se mînie e varga lui Dumnezeu! marian, t. 124. Cînd se supăra sau se mînia din te miri ce pricină, era 463 VARGĂ -73 - VARGĂ varga lui Dumnezeu, nu ceva!... toată ţara şi toate împărăţiile de prin prejur tremurau de frica lui. id. O. I, 239, cf. zanne, p. vi, 683; b) foarte tare. Cuconiţa e foc şi pară;... s-au mîniat, varga lui Dumnezeu, că n-are clopot în odaie! MILLO, în PR. dram. 322. (Pe lîngă adjectivul „râu” căruia îi dă valoare de ; superlativ absolut) Nora babei era o femeie varga lui D[umne]ze« de rea. ŞEZ IV, 159; ç) (şi în forma a fi varga lui Dumnezeu) (a fi) prăpăd, urgie, nenorocire. Lipsa de zăpadă în multe părţi în timpul iernei, seceta deplină din primăvara aceasta a degerat şi a istovit puterea de germinaţiune a semănăturilor, încît ne ameninţă varga lui Dumnezeu, foametea. EMINESCU, O. XI, 135, cf. resmeriţă, d. Lipsiţi de un mijloc de a cunoaşte binele şi răul, vor crede că pot face orice, de vreme ce au scăpat de varga lui D\umnt\zeu. CONTEMPORANUL, I, 709, cf. CADE. Cînd veneau era varga lui Dumnezeu pe unde treceau şi ce făceau. MARIAN, T. 256. (Mold.) A-i duce (cuiva) vergile = a fi foarte îngrijorat de soarta cuiva; a compătimi (pe cineva). Cînd ai avea încaltea un cal bun, calea-valea, dar cu smîrpgul ista îţi duc vergile. CREANGĂ, O. 87. De se va fi însurat şi va fi luat o femeie după gustul d-sale îi doresc toate fericirile, dar îi duc verigile. CONTEMPORANUL, II, 108, cf. DDRF, IORDAN, STlL. 332, SCRIBAN, D, DL, DM, PAMFILE, D. 127, ZANNE, P. I, 302. ♦ Lovitură aplicată cuiva (peste corp) cu varga (A 1.1). îmi trase o vargă bună pe partea dendărăpţ. SION, P. 347. Fiecare băiat a căpătat cîte 50 de vergi zdravene, contemporanul, vi,, 391. Dă paşa semn: „ Să-l dezbrăcaţi Şi binele în vergi i-l daţi!" coşbuc, p. i, 114, cf. alexi, w„ scriban, d, dl., dm, M D. ENC, DEX. 3. (Şi în sintagma vargă magică) Baghetă de care se folosesc magicienii, vrăjitorii etc. în practicile lor; vergea (13). Cf LM. In aer îşi ridică a farmecelor vargă Şi o suflare rece prin dom atunci aleargă. EMINESCU, Ο. I, 94. In sufletul nostru este timpul şi Spaţiul cel nemărginit şi nu ne lipseşte decît varga magică de a ne transpune în oricare punct al lor am voi. id.'P.L 38, Cf. CONTEMPORANUL, ΠΙ, 715, ANGHEL, PR. 97. împietreşte cu o vargă vrăjită. PAMFILE, DUŞM. 232. în închipuirea mea, cuprinsă de groază, mi se părea că văd pe babă... cum... diriguieşte, cu o vargă de alun, un taraf negru de duhuri necurate. HOGAŞ, DR. I, 213. Cu varga magică în mîini, ea dibuise în ascunzişul apelor trupul pierdut al înecatului. VOICULESCU, Ρ. Π, 301. S-a apucat de alte drăcii... La urmă, cu varga, prinde a scoate la hîrtie, o fişie lungă-lungă, pe care tot o trăgea şi o juca în rotogoale, de umpluse podişca pe care Sta. SADOVEANU, O. ΙΠ, 59, cf. DL, DM, M. D. ENC, DEX. Dacă mâhăieşti cu varga care ai despărţit şărpile cu broasca deolaltă, cu aceea vargă alungi ploaia, arh FOLK. vi, 282. 0 F i g. Aleşi prin varga magică a corumperei electorale,... ei deveneau umilifi sâtiliţi ai tronului, alecsandri, ap. NEGRUZZI, S. I, XXVI. 4 (învechit) Un fel de baston purtat ca simbol al autorităţii sau al unei demnităţi (religioase). V. cîrj ă, sceptru (1), t o i a g (3). O veargă pastorală şi sacrele vestminte, Pontificala mitră lucea-nainţea crucii. HELIADE, O. I, 220, cf. COSTINESCU. In fruntea alaiului, dregători măreţi purtau semnele împărăteşti: sabia, varga şi globul de aur. sadoveanu, O. χπ, 32, cf. 150. 0 F i g. Scaunul tău, Doamne, este cu vecie, Varga ţi-i direaptă cea de-mpărăfiie. DOSOFTEI, PS. 148/10. Ziceţi cum să să fărîme varga cea cu bună cinste, toiagul cel de mărime, biblia (1688), 524 ‘/30. 5. P. a n a 1. Vergea lungă (şi subţire) de metal. O veargă de fier groasă Ş-o draperie deasă de dînsa suspendată. heliade, O. I, 220. Ö vargă de. fier... slujaşte a transmite electricitatea în spaţiul unde se află gazul. MARIN, PR. I, 55/38, cf COSTINESCU, LM, CADE, SCRIBAN, D„ DL, DM, M. D. ENC, dex. 0 (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de vigoare, de rezistenţă, de tenacitate) Fusesem pe. coclauri cu un mare naturalist, mititel... şi vînjos ca o vargă de oţel. HOGAŞ, DR. I, 221. Trupul ei era încordat ca o vargă de oţel îndoită. CAZIM1R, GR. 81. Era fire încăpăţînată... şi ţinea să treacă prin viaß ca o vargă de criß. SADOVEANU, O. xn, 400. 6. C o m p u s e: (Bot) varga-ciobanului = a) (şi în forma varga-păstorului) plantă erbacee din familia dipsacace-elor cu tulpina şi ramurile spinoase, cu frunzele opuse, cu florile liliachii dispuse în capitule, care se foloseşte în medicina populară; creşte pe lîngă drumuri, prin fineţe etc.; (regional) ceaşcă, ciulin, cîrd, şovar (1 i), scai1 (I 1), voinicel, crucea-voinicului, iarba-ciobanului (Dipsacus silvester). Cf. conv. lit. xxm, 1060, brandza, fl. 254, enc. rom, bar- ■ CIANU, N. LEON, MED. 64, PANŢU, PL, CADE, SIMiONESCU, FL. 206, SCRIBAN, D„ DL, DM, BORZA, D. 60, 300, PRODAN-BUIA, F. 1. 470, M. D. enc, dex, DSR; b) (regional; şi în forma varga-păstorului) scăiuş (1) (Dipsacus pilosus). Cf. damé, T. 186, PANŢU, PL, CADE, DL, DM, BORZA, D. 60, 300, PRODAN buia, F. I. 470, DEX, DSR; c) (regional) scaiete (I d) (Dipsacus laciniatus). Cf. borza, D. 60, 300, prodan - buia, f. i. 470; (regional) vargă-de-aur = splinuţă (Solidago virgaurea). Cf. DRLU, CONV. LIT. XXIH, 1060, BRANDZA, FL. 266, BARCIANU, PANŢU, PL, CADE.ÖL, DM, BORZA, D. 162, 330, M. D. ENC, DSR. Π. Nume dat unor unelte, unor obiecte, unor părţi de unelte etc. alcătuite dintr-o vargă (A 11) sau, p. e x t., dintr-o tijă de metal (şi care servesc ca element de întărire, de fixare etc.): 1. Băţ de undiţă; nuia (2 a), prăjină (2 c), (regional) vărgar. Cf. DDRF, TDRG, CADE: Poartă cu el o mulţime de vergi de undiß sadoveanu, o. ix, 351, cf. xvii, 429, 433, DL, DM Momeala se lasă în copcă mai jos şi mai sus şi, prin tremurarea uşoară a vergii ţinută în mînă, i se imprimă şi uşpare mişcări. VÎN. PESC. februarie 1964, 6, cf. DEX, ALR SN m h 739, alrm sn n h 557. 2. (Regional) Un fel de prăjină lungă folosită de pescari pentru a stîmi peştele; (regional) vergea (ΙΠ 2). V. ş t i u 1 d i c (Ö)· Cf ANTIPA, P. 147, TDRG. Doi trag cu cîte o mînă de voloc, iar în ceialantă poartă cîte o nuia lungă, numită vargă, cu care mătură fundul apei de pe lîngă maluri, mînînd peştele-n calea volocului. ŞEZ IV. 115. 3. (Regional) Băţ uns cu clei (extrais, mai ales, dinbobiţe de vîsc) folosit pentru a prinde unele păsări; (regional) vergea (mi). Cf I. GOLESCU, C,BĂCESCU, PĂS. 377. 4.. a) Băţ sau vergea de metal care se folosea la încărcatul puştilor şi al pistoalelor sau cu care se curăţă ţeava acestora, Eu grăbeam să jmplu puşca şi togmai băgasăm împlutura şi voiam să apăs cu vearga. REV. CRIT. Π, 366, cf. TDRG, pamfile, I. C. 153, CADE, DL, DM, DEX. b) (Regional; la puşca de soc) Beţişor cu care se împinge dopul; (regional) vergea (ΙΠ 6 b) (Groşi - Baia Mare). Cf. alr SNvh 1 306/349. 5. (Transilv. şi prin Mold.) Veigea (ΠΙ7 c). Cf. tdrg, h x 22, 69, com. din deda - reghin, alr i 1 294/90, 302, 305, 308,320,357, A112,1,3,17,20. 6. (Regional) a) Un fel de prăjină de lemn prinsă de inima şi de crucea căruţei, de care se leagă orcicul calului- prăştier. Pe murgul să-l pui la vargă. SĂGHINESCU, v. 108, cf TDRG, CADE, avi 19, b) (La car sau la căruţă) Lambă (de fier) (Somova -Tulcea). Cf alr sn π h 346/682, alrm sn i h 229/682. 7. (Regional) Bucată de lemn (sau de fier) care uneşte coamele plugului; (regional) vergea (HI8a). Cf. tdrg, PAMFILE, A. R. 39, ALR SN I h 20. 8. (La coasă) a) (Transilv. şi prin Mold.) Nuia arcuită sau un fel de greblă prinsă la ambele capete de toporişte pentru a aşeza în brazde cerealele cosite; (regional) vergea (ΓΠ 8 d). Cf. alrsni h 52, Al 12,22,31. b) (Regional) Muchie a pînzei, opusă tăişului. Iau o coasă mai bună şi puind-o deasupra urdinişului fiecărui stup cu tăişul în jos şi cu varga în sus, încep a da drumul albinelor 463 VARGEA -74- VARIA3 pe sub dînsa. marian, ins. 150, cf. id. NA 15, TDRG, pamfile, a R. 125, i. CR. m, 226, Ai22,m 1,2,4,7,16,17,18,19,iv 5, V 15, VI 16, GLOSAR REG, NALR - OIV h 632. c) (Régional) Vergea de metal fixată cu nituri de-a lungul muchiei, de la măsea pînă spre mijlocul pînzei, cu scopul de a mări rezistenţa acesteia Cf. tdrg, pamfile, a. r 126, id. I. C. 141. 9. (Transilv. şi prin Maram.) Ţeavă (la pipă). Vergi sau ciubuce, carul 1 leu vechi (a. 1761). ARHIVA R. II, 326/5, cf. POLIZU, TDRG, CADE, FRÎNCU - CANDREA, M. 106, 187, ALR SN IV h 1 148, ALRM sn ra h 968. 10. (Nav.; învechit) Vergă. Cf. valian, v, petri, v, PONTBRIANT, D. R (Mai ales la pl.) Dungă, linie; (în special) fiecare dintre dungile (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decît cea a fondului (într-o ţesătură, pe blana unor animale, în penajul unor păsări etc.); (rar) vărgătură (1), (regional) şargă1 (1), vîrcă, vîrstă' !(I1). Să li scrie cît costă o carătă... p-afară cu o vargă de aur şi cu una verde■ (a. 1780). IORGA, S. D. VID, 5. Săltea, faţa dă lînă în vărgi (a 1802). DOC. EC. 68. Anterie de citariu, unul cu o vargă lahanie şi cu alta albă, şi altul cu vărgi închise (cca 1821). rev. IST. m, 333, cf. lb O scoarţă purpurie în late vergi florate. HELIADE, O. I, 220, cf t GOLESCU, C„ POLIZU. Lîngă dînsa sta în picioare un tînăr... cu anteriu de serai roşu cu vărgi largi de fir. BOLL1AC, O. 217. Haină de mătase albă, cu vărgi de fir. FILIMON, o. I, 149, cf. LM. O ie,... cusută în lungul mînecilor cu vărgi de fir şi de culori vii..., învăleşte braţul sub largile-i cute. ODOBESCU, S. I, 418. Păreţiî erau albi... şi cu nişte vărgi de aur. ISPIRJESCU, L. 251. [Coada păsării] este... cenuşie şi are nişte vergi galbine şi verzi. MARIAN, O. li, 297, cf. BARCIANU, alexi, w. Obielele... sînt... din pănură albă cu trei vergi la capătul ce vine pe fluier. PAMFILE, I. C. 368. O fustă... vărgată!"o vargă seriz, o vargă vişină putredă, delavrancea, O. ii, 362. Là distanţe mai mici sau mai mari se face cîte o vargă de mătase galbenă sau verde. PĂCALĂ, M. R. 523. Aripile dorsale şi coada cenuşii, împestriţate în vărgi din puncte mai închise. ATILA, P. 322, cf. RESMERIŢĂ, D, CADE. Ţgluri mai groase, cu vărgi de două-trei degete de late', in colori diferite..., se puneau pe lăzile de Braşov. MOROIANU. S. 11 . Fondul opregului este roşu şi are vergi (dungi) drepte, .mgre, late cîte trei cm. IZV. XVU, 216, cf. SCRJBAN, p.;';BĂCESCU, PĂS. 334, DL, DM. Flori galbene cu Vérgi'Înfitiïecâfiî: PftODAN - BUIA, F. I. 526. Ne aflam amîndoi... sub S uthbrela cu vergi albe şi albastre. ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr. 2, 14/l,.cf. DEX. Din tort se ţese şi ştergătoare... cu vargă şi cu ciucuri. BREBENEL, GR. P, cf. ALR I 1 043/107, 1 489/45, 56, 116, 251, 339, 584, 695, 748, 772, 846. Să-mi daţi Vro cincizeci de boi bălţaţi Cu vărgi negre pe spinare. BALADE, % 75. Uitaţi-vă, dragilor, La alesul vărgilor. FOLC. transilv. Ii, 183. ♦ Urmă de foimă alungită lăsată pe corp de o lovitură dată ca varga (A I 1), cu biciul etc.; (regional) vîrcă Cf. CĂLĂTORIE, IV, 287/5,1. GOLESCU, C. începu să bată mînzaţii cu codirişca de li se ridicau vărgi şi le plesneau pielea pe coaste. DELAVRANCEA s. 205, cf. RESMERIŢĂ, D. Tata mi-a eroii cîteva, lăsîndu-mi vergi pe spinare. VLASIU, A. P. 36, cf. DL, DM, M. D. ENC, DEX. Hoţul de doftor... apucă un măcăuaş (bîticuţă) şi prinde a o încinge pe spate, pe picioare, pe unde apucă, pînă o face toată vergi. RETEGANUL, P. Π, 79. N-o bate cum se bate, Ci îi face vergi pe spate. HODOŞ, P. P. 177. Cu palme că-l izbea De sîngele îi ţişnea, Vargă neagră se umfla, Carnea toată se zdrobea, Tot o bubă se făcea. ŞEZ, IV, 133. ♦ (Regional; la pl.) Şir de crestături făcute cu ciocanul în piatra morii (Micăsasa-CopşaMică). Cf. alr n 6782/141. - Pl. : (A, popular, B) vergi şi (B, popular, A) vărgi, (învechit) verge. - Şi: (învechit şi regional) veărgă s. f. - Lat. virga. — Pentru sensul A Π10, cf. fr. v e r g u e. VARGEA s. f. v. vergea. VÂRI s. m. invar. Specie de maimuţă de talie mică, cu blana deasă, care trăieşte în pădurile din nordul insulei Madagascar (Lemur variegatus). Cf ANTONESCU, D, M. D. enc. - Din fr. vari. VARIA1 s. f. (învechit) Accent grav. O carte scrisără în carea mai multe laţuri decît slove şi mai multe suliţe şi sule decît oxii şi varii spre nevinovată viaţa Inorogului să găta. CANTEMIR, 1.1. Π, 18. Prosodia... este întindere a glasului celui scris. Şi sîntprosodii la noi:... oxia', varia \ MACARIE1, GRAM. 4726, cf. EUSTATIEV1CI, GR. RUM. 1872. Varia, lovire sau apăsare groasă, să pune pururea la sfirşitul cuvîntului (a. 1823). BV ID, 409. Limba lor era vie şi o învăţa fiii de la părinţi, n-avea trebuinß nici de oxii, nici de varii. HELIADE, O. Π, 187, cf. GÂLDI, M. PHAN. 264. - Pl. : varii. - Din ngr. βαρεία. VARIA2 subst. invar. 1. Culegere de scrieri diverse şi, de obicei, de mică întindere; varietăţi , (v. varietate 5). Cf. CADE, LTR3, DL, DM, M D. ENC, DEX, DN5 2. Rubrică a unei publicaţii periodice, care cuprinde articole scurte, note, informaţii etc. cu conţinut variat; varietăţi (v. var i e t at e4). Cf. ÀN. ist. naţ i, 336, rf ii, 386, ltr\ DL, DM, M. D. ENC, DEX, DN3. - Pronunţat: -ri-a. - Din fr. varia. VARIA3 vb. I. 1. T r a n z. (f a c t) A face să devină altfel, să ia aspecte multiple şi diferenţiate, să capete diversitate; a face să capete trăsături particulare distincte, să se diferenţieze, să se deosebească. V. d i v e r s i f i c a Cf. i. golescu, c, NEGULICI. Intre deosebitele pricini ce pot varia compoziţia aerului închis, trebuie a se pomeni, mai cu seamă, respiraţia oamenilor şi a animalelor, marin, pr. i, 65/37. Aceste descrieri, cu ritorie înşirate şi variate prin multe plăcute epizoade, aprindeau în secret, în inima Elişabetei, ambiţioasa dorinß de a domni preste o asemene ţară. CALENDAR (1853), 46/17. Aş sfătui pe fiecare inväßtoriu să varieze ocupaţiile în. aşa chip, ca copiii, ce din natură sînt aplecaţi să se dezgusteze de tot acelaşi lucţu, să nu simţă niciodată monotonia lucrului. ib. (1854), 29/20, çf. prot’ pop, n. d, pontbriant, d„ BARONZI, I. C. H, 244/15, COSTINESCU, LM. Pentru a varia lectura, să revenim la un exemplu bun. MA10RÉSCU, CR. 1, 65, cf. fc 81. Aceasta însă nu împiedică ca fiecare versiune să-şi păstreze întipărirea locală sau naţională şi să varieze astfel la infinit unul şi acelaş mod de a vedea. CONV. LIT. xxn, 193, cf CADE. începeau să se arăte poienele înspicate ale Arşiţei. Un vînt uşor şi întrerupt se legăna în ele, mişcînd şi variind lumina soarelui. GALACTION, O. 208. Puteau cumpăra... cîte ceva de pe la gospodari, care să le mai varieze bucătăria. SADOVEANU, O. XXI, 148. O reprezentaţie la operă şi una la teatru, cîteodată, nu puteau să facă să varieze monotonia urmi trai lipsit de neprevăzut. ARGHEZI, S. IX, 22. Operaţiunea se poate repeta variind după plac condiţiile. BLAGA, Z. 40, cf. RALEA, S. T. I, 74. Căuta să varieze răspunsurile. VINEA, L. I, 220, cf. DM, M D. ENC, DEX, DN3. <> A b s o I. Toţi, bărbaţii, femeile şi copiii, meşteri şi învăţaţi, găsesc lucru în toată vremea după plăcerea, puterea şi mväßtura lor, cu bună plată şi cu putinţă de a varia (schimba), adică să treacă de la cusătură şi scris la un lucru de grădină şi meşteşug ce dă mişcare trupului. CR (1834), 312/31. Ca să varieze, semenul meu scriitor îşi însuşeşte şi atitudinea... de ură contra omului de alt neam şi altă lege. SADOVEANU, O. XX, 176. Se făcu o tăcere. Ca să varieze, pentru că dura, ministrul... începu să mormăie textul unei scrisori. ARGHEZI, S. X, 74. ♦ A face să capete succesiv valori diferite. Poate cineva agiunge... la o mişcare simţit uniformă, cu înlesnirea de a-i varia vitesa în limite destul de întinse. MARIN, F 392/33. Toate manevrele se efectuează variind unghiul de incidenß al aripilor. ENC. TEHN. 1, 330. ♦ (Complementul indică teme, motive muzicale) A supune unor '.ransformări melodice, ritmice, armonice etc., menţinînd elementele caracteristice fundamentale. Cf RESMERIŢĂ, D. 468 VARIABIL -75- VARIABIL Cineva trecea mîinile... pe deasupra clapelor, cinând cu multă 'dexteritate un exerciţiu complicat, care varia la infinit o temă. CĂLINESCU, O. ΙΠ, 31. <> (Prin extensiune) Toţi aceşti gînditori şi cercetători nu fac alt decît să varieze acelaşi motiv goethean BLAGA, z. 285. [Pictorul] încearcă să adîncească o multitudine de idei şi sentimente variind aceeaşi temă: portret, peisaj, natură moartă, v. ROM. aprilie 1963,151. 2. Intranz A trece prin modificări succesive; a avea fluctuaţii; a lua valori diferite; a prezenta diferenţe (în funcţie de anumiţi factori). Verbele variază prin generi.prin moduri, prin timpuri, prin numeri, prin persoane. CODRU-DRĂGUŞANU, R 34/34. Temperatura fierberii apei varie cu presiunea, marin, ^ PR. 1,79/23. Gradul de căldură al diferitelor băi nu este egal, ci variază între 18 şi 51 grade. DESCR. ape, 85/13. Cartofele sînt de mai multe soiuri care, în privinţa miorului, de la negru pînă la alb, variază gradat. LITINSCHI, M. 68/19. Principiile, ca nişte abstracţii şi prototipi ai faptelor, sînt stabile; realizarea lor variază. ROM. LIT. 2592/16. Marginile proprietăţii funciare au variat pururea după secuii. KOGĂLNICEANU, s. a. 136. La Constantinopol rar să nu te pomeneşti din somn în sunete de tun, al căror număr variază după rangul localităţei unde s-a ivit incendiu. GHICA, A. 3. Aceste tablouri ce vâriază pe tot minutul fac pe călător să simţă o plăcere nedescriptibilă. FILIMON, O. II, 57. Mineraiele variază sub raportul avuţiei lor. hasdeu, I. C. I, 191. [Come-tele] sînt mai totdeauna încongiurate de o nebulozitate care varie repede şi care se schimbă adesea într-o coamă strălucitoare. DRĂGHICEANU, C. 7. Pedeapsa variază dupe vîrstă. BARONZI, I. C. IV, 60/19. Timpul variază între ploaie, yîht, umezeală şi negură. ALECSANDRI, S. 200. Această formulă poate varia după timpul prezent, trecut sau viitor. MAIORESCU, L 149. Numărul căsătoriilor a variat în raport cu starea recoltei. CONTA, O. F. 38. Amănuntele tradiţiunii variază după localităţi. CONv. ut. xxn, 202. Frumusep şi bogăţia broderiei portului femeiesc variază după cum e darea de mînă a omului. FRÎNCU-CANDREA, M. 12. Numărul cailor exportaţi cătră ţările cumpărătoare varia între 6 — 20000 pe an. ARHIVA, 1,132. După cum celelalte lucruri din natură variază la infinit,... tot astfel la infinit variazß graiul omului, âe la un individ la altul şi de la un moment la altul. PHILIPPIDE, p. .1. îngrijirea şi dispoiiţiunile ce sexul frumos dă părului... variază după etatea, starea civilă şi după obicei, în deosebite părţi ale ţării. MANOLESCU, I. 199. Două cantităţi sau mărimi se zice că sînt direct proporţionale sau numai proporţionale sau că variază în acelaşi raport. CLIMESCU, A 237. Credinţele morale au aceeaşi neschimbată esenß, oricît de mult ar varia formele. IORGA, P. A. II, 235. Calitatea brînzei variază după felul cum se prepară şi după locul de păşune. PĂCALĂ, M. R. 297. Preţul peştelui la noi variază foarte mult de pe o zi pe alta. ATILA, P. 149. Ortografia numelui variază în izvoare. PÂRVAN, G. 265, cf. id. i.F. 112, RESMERIŢĂ, D. Aceste obiceiuri... variază foarte puţin dintr-un loc într-altül. R F I, 112. Viteza de propagaţiune variază cu felul senzafiunii şi cu temperatura. MARINESCU, P. A. 45. în limbile aglutinante vorbele pot varia, modificîndu-şi astfel înţelesul cu ajutorul unor afixe. ARH. OLT. x, 90, cf. CADE. întinderea [colonizărilor] varia după cum era vorba de un cultivator sau muncitor agricol. TITULESCU, D. 172. Blana e deasă, moale, roşiatică pe spinare, cu pete negre, ce variază de la animal la animal. SIMIONESCU, F. R. 22. Numărul jirebiilor vpriază după felul ţesăturii. APOLZAN, P. I. 63. In politica habsburgilor faţă de români distanţa ce se intercala între promisiune şi faptă varia în funcţie de interesele Casei. BLAGA, G. 57. Locurile variază ca preţ de la simplu la dublu, ralea, s. Ţ. I, 336. Datele depunerii primului ou variază foarte mult la pelican LINŢIA, p. HI, 179. Razele ß sînt deviate spre dreapta, pe orbite cirCidare ale căror raze de 'curbură variază între limite largi: SANIELEVICI, R. 22. Grosimea stratului dé litieră variază în funcţie de cantitatea de frunze sau ace moarte căzute amial la suprafaţa solului. CHIRIŢĂ, P. 99. Finalitatea poeziei e în expresie; interogaţie adresată vie fi, răspunsurile variază' temperamental. CONSTANTINESCU, S/i, 130. idealul” variază în funcţie de condiţiile concrete ale societăţii. JOJA, S. L. 229. Temperatura la care apar picăturile de apă variază de la temperaturi joase, pînă la temperaturi ridicate. CHIM. AN. CAUT. 281. Preţurile pămîntului sau ale unor averi mobile... variau după regiuni şi după sate. panaitescu, o. ţ. 198. Studierea planctonului, a cărui abundenfi variază cu locul şi anotimpul, va explica motivul variaţiilor, românia LITERARĂ, 1968, nr. 4, 23/4. Mărimea acestor „pămînturi" mici varia după sate în raport cu întinderea moşiei respective. C. GIURESCU, P.O. 58, cf.M.D. enc, dex, DN1.0 Refl. (învechit) Numai poezia poate să exprime şi să cuprinză toate ideile...; numai ea poate să se mlădie, să se varieze pe toate mişcările inimii. BOLLIAC, O. 37. Şuîerări bizare, vaiete, răcniri Să rădic în aer, cresc, se variază Şi din munte-n munte trec, se repetează. BOLINTINEANU, P. I, 90. ♦ I n t r a n z. (Despre aparate de măsură) A indica valori fluctuante. Să zicem ceva... despre cauza ce face de varie astfel barometrul într-un loc oarecare. MARIN, F. 70/13. - Pronunţat: -ri-a. - Prez. ind.: variez, pers. 3 şi (învechit, rar) varie. - Din it. variare, fr. varier. VARIABIL, -Ă adj., subst. I. Adj. 1. Care trece prin modificări succesive; care are fluctuaţii; care prezintă diferenţe (în funcţie de anumiţi factori). V. variat (1), f e 1 u r i t, schimbător, fl uct.uant, os ci 1 an t Cf. i, golescu, C. Elementul afectiv e variabil şi fugitiv; ofereşte. diversităţi numeroase în diversele individe. LAURIAN, f. 40/20, cf NEGULICI. Absorbţia este variabilă după natura gazelor. MARIN, PR. I, 49/21, cf. STAMATI, D. Aripile nasului sînt mai totdauna în mişcare, toate celelalte părţi ale obrazului sînt variabile (schimbătoare) în tot minutul, nepăştrînd nici o trăsătură hotăritoare sau statornică. FIS. 50/17. Cariera cometelor e mult mai puţin fixă, mult mai variabilă şi supusă influinţelor streine. ISIS (1859), 52'/3, cf. PROT. -POP, N. D„ ANTONESCU, D. [Soai ele] se ridică la înălţimi foarte variabili dasupra orizontului în diferitele zile ale ariului. DRĂGHICEANU, C. 26. Această luptă ă vînturilor reci de la nord pu vînţurile calde ale sudului aduce o amestecătură de aer uscat şi aer umed şi un timp variabil, în care ploaia, neaua, chiciura âjtern după scurte intervale cu un cer cu totul luminat, id. ib. 123. Cosmogonia raţiunează asupra stărei variabile a lumei. CANELLA, V. 81, çf. BARONZI, I. C. II, 244/16, COSTINESCU, LM. Ei trebuiesc, în afară de tot ce e variabil, local şi trecător, şă penetreze, în lumea aceasta,... ceea ce este constant, general şi veşnic. CARAGIALE, O, ni, 77, Acest raport e... variabil, şi fiind într-un fel pentru un timp,. se schimbă într-alt fel pentru dit timp. Gherea, st. cr. m, 218, cf. DDRF, BARCIANU, alçxi, w, RfiSMERIŢĂ, D, CADE, SCRIBAN, D. Dacă piinctul clé plecare e o vedere din natură, ea va apare cu atmosfera ei, cu lumina ei, variabilă cu anotimpul şi chiar cu ora zilei. OPRESCU, S. 31. Copiii*, şi-au mărturisit preferinţele, variabile la ceas. ARGHEZI, S vn, 261. In opera de artă intră două elemente: natura care e fixă... şi elementul individual, temperamentul, variabil la infinit. CĂLINESCU,’C. O. 359. [Bătrînii] prezintă, în genere, o atingere de o importanfi variabilă şi cu un mers progresiv al funcţiunilor psihice. PARHON, B. 66. Timpul ouatului este foarte variabil. LINŢIA, P m, 164. Sensibilitatea lor este... variabilă. SANIELEVICI, R. 240. O valoare creatoare răsfrînge o imagine variabilă în oglinda conştiinţei diferitelor generaţii literare. CONSTANTINESCU, S. II, 536, cf. DL, DM Topazul este un silicat de Al şi F, de culoare variabilă. GEOLOGIA, 15, Intensitatea mustrărilor de conştiirifi este variabila în raport de persoană. REV. FIL. 1972, 170, cf. M. D. ENC, DEX, DN3. 0 Vînt variabil= vînt a cărui direcţie şi a cărui intensitate sînt instabile. Zonele temperate şi glaciale sînt, în general, supuse la acţiunea vînturilor variabile şi neregulate. DRĂGHICEANU, C. 123. Stea variabilă = stea a cărei strălucire prezintă fluctuaţii. Cf. culianu, c. 50; SĂM. viii, 742, ltr2 χνι, 337, deriv, 503. ♦ (Despre mărimi, cantităţi etc:) Care îşi schimbă valoarea; care prezintă Valori diferite. Durata zilei şi a nopţeî eSte foarte variabilă în diferitele" epoce ale anului. DRĂGHICEANU, C. 39. Peştii sînt'animale... cu tèmperatùra variabilă. ATILA, P. 140. Ştiinfi pare..', a se îndrepta către concluzia că nu există atomi neschimbători, dar că ei se 469 VARIABILE -76- VARIANTĂ transformă, cu viteze variabile, unii în alţii. MARINESCU, P. A. 35. Coeficienţii de spor pentru deplasări,... variabili cu localitatea unde sè execută lucrarea,... se aplică la valoarea totală a devizului. LEG. EC. pl. 260. A este un parametru variabil. VRĂNCEANO, G. D. I, 55, cf. DP. într-o problemă se paßte cere maximul sau minimul unei lungimi vdriabile. ALGEBRA tx, 96. Căldura solară este variabilă cu latitudinea şi altitudinea. GEOLOGIA, 8. Dimensiunile... sînt variabile. ABC SÂN. 386. 0 (Mat) Mărime (sau cantitate) variabilă = mărime (sau cantitate) care variază în raport cu altele care au valori constante. Dintre scrierile lui să însămnează: Metodul universal de a afla fracţiile unei mărimi variabile. ASACHI, L. 10/17, cf CADE, DL dm. O mărime variabilă X are ça limită zero. GEOMETRIE IX, 150, cf. DEX, dn3. (Ec. pol.) Capital variabil = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forţei de muncă, care îşi schimbă mărimea valorii în procesul de producţie. Cf. D. EC. POL. 95, drev 110, DEX-S. ♦ (Despre cuvinte) Care îşi poate schimba desinenţa, sufixul etc. Părţile cuvîntării se împart în variabili sau schimbăcioase şi în invariabili sau ne-sschimbăcioase. CODRU - DRĂGUŞANU, R. 1/21, cf. LM, ŞĂINEANU, CADE, SCRIBAN, D, NID. ENC, DEX. ♦ (Despre sisteme tehnice, despre parametri ai acestora etc.) Care poate fi reglat, în conformitate cu necesităţile. Cf. SOARE, MAŞ. 158. Se obţin efecte de travelling fără a se deplasa aparatul de filmat, cu ajutorul unui obiectiv cu focar variabil. DER IV, 712. 0 Condensator variabil = condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor sale. Cf cade 319. întoarce condensatorul variabil, pînă ce-a veni cîntecul ce-ţi place ţie. SADOVEANU, O. XXI, 388. Circuitul plăcii şi .al grètarului sînt cuplate în serie... prin mijlocul urmi condensator variabil. ENC. tehn. I, 173, cf. LTR2 v, 182, dl i, 516, dm 176, dex 182. 2. (învechit) "Variat (2). Cu cît are un trup mai multe organe spre cuprinderea, dezvoltarea şi prelucrarea variabilelor tnfluinfe şi puteri, cu a&ta este mai bogâtă şî mai perfectă şi estimea lui. VASICI, M. I, 172/16, cf. 79/7. Ei ş-au închipuit cu imaginaţîunea lor că fiecare din variabilile fănomene ale naturel au dinadins... o'fiinţă zeească care le derigează şi protegează. BARASCH, M. 1,21 /28. ( DL 1. Ş, f, s. n. Ceea ce este susceptibil de modificări, de fluctuaţii; ceea ce se realizează sub foime multiple şi diferenţiate. Metafizica... e cea mai desfăcută de accidental şi de variabil. LAURIAN, F. 187/9. Caţegoria sa satirică însumează variabilele deformaţiei psihice, derivate din comicul profesional. CONSTANriNESCU, S. I, 376. Structurarea conţinutului şemarâiC al cuytniüliäsiib. forma raportului diţitre constanta semantică şi variabilele semantice colaterale e importantă... pentru lămurirea, evoluţiei s,emantice. L. ROM. 1965, 315. Variabilul este clipă, constantul este durata. REV. fil 1971,1 469. 2. Siibşt. Punct în gradata unui barometru, care. corespunde unui timp instabil. Cf. cade. 3. Ş. f. (Mat.) Mărime care poaîe lua valori numerice diferite. CADE, SCRIBAN, D Se numeşte spaţiu cu n dimensiuni Xn o mulţime de .elemente numite puncte, care sînt în corespondenţă biunivocă şi bicontinuă cu valorile an varefţbile rèale. VRÄNCEANU, G. D. I, 5, cf. LTR2, DL, DP, DM. Din tablou şe constată că y descreşte, cînd variabila x creşte. algebra IX, 219, ci 83, DEX, DN3. ♦ (Şi în sintagma variabilă independentă, ltr2, DER, HD ENC.) Sirhbol care .indică un element oarecare dm domeniul de definiţie al unei funcţii; argument Cf i.tr2, der 4; S. £,(Şi Ân Sjnţagtpa variabilă logidă, QJŞR,.M d. enc.) Parte componentă çu conţinut nedeterminat a unei expfésii logice, carc poatü fi înlocuită printf-o constantă logică. Variabilele; care sînt înţr.-â ătît de maÿè măsură câractensiîœ pëHiru logistică, îşi âü ofiginèa lă Aristpţet JOJA, S. L. 220. Russell' pOaţe defini humele propriu drept „un cuvînt ce... poate să apară într-o propoziţie ce nu conţine nici o 'variabilă". REV. FIL. 1970, 646. In definirea semnelor ocazionale trebuie să intervină variabile, ib. 1971,1 625. 5. S. f. (Şi în sintagma variabilă statistică) Caracteristică statistică al cărei nivel se modifică sub acţiunea conjugată a factorilor esenţiali şi întîmplători, putînd lua un număr finit sau infinit de valori. Gruparea mai strînsă sau mai largă a valorilor variabilei statistice în jurul mediei ei aritmetice, adică dispersiunea, se descrie cu ajutorul abaterii pătratice medii. LTR2 XVI, 284, cf. DER Observînd legătura de interdependenţă între cele două variabile..., economistul va căuta să prezică evoluţia viitoare. REV. fil. 1971,1524, cf. M. D. ENC, DN3. - Pronunţat: -ri-a-, - Pl. : variabili, -e şi (învechit, f ) variabili. - Şi: (învechit, rar) variăbile adj. ANTONESCU, D. - Din lat variabilis, fr. variable. VARIABILE adj. v. variabil. VARIABILITÀTE s. f. 1. însuşirea de a fi variabil (11); faptul de a fi variabil. In o sferă speţîală, departe de variabili-tate şi de individualitate, esiştă ideea, model absolut, etern. LAURIAN, F. 174/6, Cf. NEGULICI, SION, P. 53, PROT. -POP, N. D„ PpNTBRIANT, D„ COSTINESCU, LM, CONTEMPORANUL, 1, 37. Variabilitatea este caracteristica tuturor limbilor. ŞĂINEANU, î. 156. îtf această variabilitate fără margini limba ni se prezintă în timp ca un fluid trecător, în spaţiu ca o mare nemărginită, unde fiecare strop are o existenfi aparte. NU PHUiPPiDE, P. I, cf. ALEXI, W, Pretindeau că legile sociale sînt anevoie de descoperit numai din pricina variabilităţii fenomenelor. PETICĂ, o. 458, cf. RESMERIŢĂ, D, CADE. Varietatea şi variabilitatea frecvenţei şcolare este departe de a fi un fenomen pur şcolar, guşti, p. K 126, cf. Scriban, d, CĂLINESCU, O. xm, 87, DL, DM. Puterea de a simţi, proprie gîiidirii, va contempla figurile în afara oricărei variabilifăţi şi oricărei alteraß. JOJA.S. I.. 301,cf.M D. ENC., DEX. DN1 2. (Biol.) Proprietate a organismelor vii de a-şi schimba, sub influenţa mediului şi a eredităţii, însuşiri le lor morfologice, fiziologice, biochimice eţc., de a se deosebi unele de altele; .manifestarea acestei proprieţ^i. Cu cît suma deosebirilor de mediu,.· este considerabilă, curatif variabilitatea inerentă oricărui, organism trebuie să se arate cu mai multă energie. CONŢA, O. F. 254, cf DgR. Variabilitatea ereditară nu . este un „element" sau un moment izolat, ci o relaţie. REV. FIL. 1970, 618, cf. D. Mèd, M D. ENC, DEX, DN3. 3. (Mat) Proprietate a unei cantităţi sau a unei funcţii algebrice de a liià succesiv o infinitate de valori diferite. Cf. CADE, DL, DM DEX, DN3. 4. Proprietate pe care o au cuvintele flexibile de a-şi schimba desinenţa, sufixul etc. Cf. cade, M. D enc, dn5. - Pronurţţat: :ri-a- -Pl. : variabilităţi. - Dm. fr variabilité. VÀRIAC s. n. Transformator electric folosii pentru reglarea ţensiunii de ieşire, dex-s. - Pronunţat: -ri-ac. — Pl. : variace. Din engl. variac, VARIACIUiSE s. f. v. variaţie. VARIANT s. n. v. variantă. VARIANTA s. f. 1. Fieçare dintre lecţiunih diferite ale , acelţiiaşi text manuscris; fiecare dintre formele diferite aile unei , creaţii literare, ale unui motiv artistic ' etc. care a. suferit modificări, prelucrări etc. (în raport cu forma considerată de bază). V. v e r s i uri é (I 2). Cf. antonescu, ό. Cele cincisprezece mâmtşcrise ale testului Curai'latin sînt în . Oarecare asemănare. Se află cîteva variante în ’prefqţe, epiloqge, ■ în ’dispoziţiunea' sau redçiàÿunèa articulijpr, însă puţin însemnate. 'BARONZI, I. C. iv’ 42/5, cf. LM. în celelalte 475 VARIANŢĂ -77- VARIAT două varianluri par a se fi furişat diverse ingrediente secundare de pe din afară, cari au concurs a le diferenţia unul de altul. CUV. D. Bătr. Π, 511, cf. COLUMNA, Vil, 136. Cine poate tăgădui că acest cîntic este o variantă modernă a vechiului Chelidoniasmos rodian? ODOBESCU, S. in, 226. Citaţiunea de mai sus... este o variantă originală, aceea anume la care ţinea poetul..., cu mult preferabilă celeijntse în vînzare de domnii editori. CARAGIALE, O. m, 12. In bucăţile neisprăvite, în nehotărîrea „variantelor”... se simte aceeaşi nelinişte... a omului care are lucruri mari şi multe de spus. VLAHUŢĂ, S. A. Π, 493. O legendă... are mai multe variante. MARIAN, 0.1,306, cf. ENC. ROM. Dansul acesta avea o mulţime de variante. AGÎRBICEANU, A 147. Greutâtilè pe cari le întîmpinăm pentru stabilirea textului..., cînd avem înaintea noastră mai multe variante, sînt foarte serioase. BUL. COM. IST. Π, 91, cf. RESMERIŢĂ, D. Se cunosc încă două variante ale acestui cîntec. RĂDULESCU - CODIN, M. N. 43, cf cade. Am cetit un volum de culegeri ale d-sale..., urmărind special variantele „Mioriţei". SADOVEANU, O. XX, 45, cf. SCRIBAN, D. Femeile poartă fote cu dungi orizontale, negre-roşii, cu unele mici variante. CĂLINESCU, C. O. 258. Găseşte... o variantă a vechiului manuscris al decretului şi dă pasajului uitat o altă interpretare. VIANU, L. U. 28. Variantele „Luceafărului” lui Eminescu... ilustrează efortul poetului-în căutarea cxmntului care „să exprime adevărul”. L. ROM. 1953, nr. 4, 55, cf. dl, DM. Cercetarea minuţioasă a., materialelor cunoscute cu ajutorul comparării variantelor... permite să se stabilească la acelaşi gen, sau chiar la aceeaşi temă, etapele succesive de dezvoltare. IST. LIT. ROM. 1,12. Masca cu. aspect dublu a păstrat în reprezentarea plastică o variantă a~ tipului iniţial, IST. T. I, 64, cf. DEX 2. Formă a unui element lingvistic (fonem, cuvînt, formă flexionară sau construcţie sintactică) diferită de aspectul tipic al acestuia A .nu se recurge la sanscrită mai nainte de a fi restabilitl prin comparaţiunea variantelor dialectice sau din limbi congenere, aspectul cel niai vechi fonetic şi logic al termenului român. COLUMNA, vn, 18, cf. ARHIVA, I, 152, RFI, 131, CADE. Grienberger presupune varianta „criseus” a lui „griseus" numai pentru a putea explica românescul Criş. DRĂGANU, ROM. 318. Cred. că aproape totdeauna varianta fără prefix este mai expresivă, şi aceasta, pentru că legătura etimologică dintre tema şi cievîfitul de la baza ei este mai clară decît la variarita cu prefix, IORDAN, STIL. i\4.Cuvîntul vîrstă are şi varianta vrîstă. SCRIBAN, D. Numărul fonemelor unei limbi este relativ mic, pe cînd numărul variantelor fonetice este foarte mare. GRAUR, I. L. 66. Variantele lexicale şi mai ales cele gramaticale... nu sînt... mai puţin semnificative decît cele de ordin fonetic, CL 195V, 55, cf DM. fiele două sunete şîiţt variante ale aceluiaşi fonem, fd 1^.13,, cf 1ST„UT. RQM. JI, 83, DER. în actele de liptbă română se iveşte şi termenul moşteni, care este o variantă a termenului moşneni. PANAITESCU, O. Ţ, 34, cf. L. rom. 1970, 273, hri'sţea, p e. 242, m. d. enc., dex, DN3. ■ % Fiecare dintre formele .cpnçnete, .diferenţiate, suj) care se ppâţe njanifesţa un fenpmen, o opţiune, etc.; aşpect particular diferit faţă de forma considerata de bază sau tipică a unui fenomen, a unei nţanifestărΓ etc. ; veiîsiynç (14). Dacă scriitorul e un adevărat creator, tipul principal,,, se încheagă în mintea noastră. ■■ din ceea ce există mereu neschimbat în fiecare variantă a sa. ibrăileanu, S, L. 30, cf. cade.. Aceşti; discuţii din lumea ştiinţifică germană în jurul problematicii sociologiei sînt simptomatice; ele se îmlnesp pretutindeni sub diferite variante. D. GVSTl,F.k 112. Otilia é o faiă din lumea Burgheză, suavă şi deconcertantă în societatea de atunci; azi ea s-ar prezenta în alte variante, CĂLINESCU, C. O. 304. „Simbqlisr mul” nu e dficît o variantă poetică à impresionismului. BIĂGA, z 124. Feluritele variante ale acestei doctrine ău....ca.!punct comun prezentarea placenisauuülitäfiicajunda^nißl ètîçii. RALEA, S.- T. π, 239. O... variantă larg răşpîndită a acestei metode... este aşa-numita metodică a picăturii SAïmi^nçi, R,- 227, cf. DP. Acest materialism na-tural spontan, în special în varianta Anaximandru, înseamnă apariţia abstracţiei logice în filozofie. JOIA, S. L. 244. Pornind de la alte forme ale teoremei... se pot face diferite variante pentru determinarea segmentului x. GEOMETRIE IX, 18. Acest păstorit avea două variante. VUIA, PĂST. 14. împărţirea pe păr fi a întregului sat... este o variantă mai largă şi în acelaşi timp mai generală pe ţară a sistemului pe bătrîni. PANAITESCU, O. Ţ. 153. Decizia rezultă din alegerea uneia din variantele posibile. REV. FIL. 19 71, 1 395. Conştiinţa socială era dominată de ideologia religioasă, în special de varianta ei ortodox- bizantină, ib. 1972,283, cf. M. D. enc., dex, dn3. 4. Porţiune de drum sau de linie ferată între două puncte ale unui anumit traseu care se abate de la traseul existent. Cf. SCRIBAN, D. Varianta poate fi definitivă sau provizorie. LTR3, cf. DP. Se deschide un nou drum de comerţ, o variantă a drumului tătărăsc. PANAITESCU, C. R. 273, Cf. M D. ENC., DEX, DN3. 5. Fiecare dintre nivelurile sau dintre formele concrete ale unei variabile (Π 4). Cf der, d. med. - Pronunţat: -ri-an~. - Pl. : variante. - Şi: (învechit) variânt (pl. varianturi şi m. varianţi, ANTONESCU, D.) s. n. - Din fr. variante. VARIÂNŢĂ s. f. 1. Numărul factorilor de echilibru ai unui sistem fizic sau chimic cai« pot varia independent fără ca numărul de faze ale sistemului să se modifice. Cf. ltr3, dp, m. D, ENC., DN3, DEX-S. 2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui şir statistic de experienţe, de la media aritmetică a şirului respectiv. Cf. ein3, dex-s, - Pronunţat: -ri-an- Pl. : varianţe. - Din fr. variance. VARIÂRE s. f. v. variere, VARJÂŢ, -Ă adj. 1. Care prezintă aspecte multiple şi diferenţiate, care are varietate (I); divers, (învechit, rai) variu (2). V. v a r i a b i 1 (11), f e 1 u r i t. Cf. heliade, o. i, 165, CAIET, 67726, MAG. IST. 1,7/22,'SţAMATi, D. Cuvîntările lor ne fac să aflăm că ei avea o erudiţie... variată. ARISTIA, plut. Χΐ.νιη,Ώ. [Boierul ţinutaş] e o lighioaie atît de variată, incit ar fi o nespusă greutate a închide într-un singur cadru toatefeţele şi coloarèle lui. NEGRUZZI, S. I, 237. Expresia ăstui tărîm atît de variat şi a climei şale atît de schimbătoare este, chiar caracterul naţional al ro.mcţnului. BOLLIAC, O. 246. Viaţa e o luptă, o dramă variată Şi actu-i cel din urmă în veci e sîngerat. ALEXANDRESCU, O. 1, 118. Cînd m-am îrţcercat a determina propria fisionomie a civilizßfiunii europeane, comparată cu civi(izafiunile antice,şi asiatice, v-am făcut să vedeţi că.cea dintîi era variată, înavuţită, complesă. BARONZI, I. C. II, 138/21, cf. LM. Impreşiuţiile lirice, pasiunile omeneşti...sînt aceleaşi de cînd lumea; nouă, însă, şi,totdeauna variată este încorporarea iŞar., ^yiAfORESCU, CR. I,. 39. Trăsăturile... întipărite pe creier sînt.., rău definite,, adică incomplet abstrase unele de lîngă altele, din cauza lipsei de experienß variată. CONTA, (X F 115. Avetfi în fine cea mai bogată şi mai variaţă colecţiune de monete în aur, în argint şi în bronz. CONV. LIT. XXII,. 100, cf BARCIANU, ALEXI, W. întinderea şi conformaţia terenului, apoi deosebitele zone climatice ce se succed în sensul altitudinei oferă condiţiunile cele mai prielnice unei flore avute şi variate. PĂCALĂ, M. R. 13. Să examinăm mai de aproape bogata şi variata categorie a. vaseibr cu margini lâte, PÂRVAU, G. 194. Prqgramul sindrofiei., era foarte puţin variat. IBRĂILEANU, A. 19,. cf CĂDE. Hrana răpitoarelor e.i variată. SÎMIONESCU, F. R.167. La prima in/afişare, activitatea variată şi..diversă a institutului ar face impresia falsă a unui enciclopedism pretenţios şi anarhic, "x). 'guşti, P a, 181, cf. SCRIBAN, D. Amintirea lui Paciurea este legată de seria... variată a „Sfincşilor”. OPRESCU, S. 145. Există învăţaţi cu o sferă variată de preocupări şi care au putut deveni specialişti temeinici în mai multe domenii, vianu, L. R. 10. Producţia comportă o agricultură variată, . pu cereale, vaci de ,lapte, poiafp. xţe,.găini, legume şi ppmi fmctiferi. RALEA, 0. 121, cf. DL, DM. Materia din. care, este format universul, atît de .variat 478 VARIATOR -78- VARIAŢIE ca aspect, poate fi descompusă în combinaţii chimice. CHIM. AN. CĂLIT. 11. Alimentaţia trebuie să fie variată ABC SĂN. 107, cf. M D. enc, DEX, DN3. 0 Mişcare variată = mişcare cu viteză inconstantă. Cf. cade, ltr1, m. d. enc. 0 (Adverbial) Acuma... aş prezenta mai complex şi mai variat asemenea subiect. SADOVEANU, Ο. XX, 119. Am adăugat... două-trei hărţi de răspîndire a numelor păsărilor... mai variat botezate de popor. BĂCESCU, PĂS. 196. Şi ceilalţi învăţaţi din Şcoala ardeleană au scris, variat şi mult, în cele mai diverse domenii. BLAGA, G. 129. O asemenea literatură implică... numeroase ecouri livreşti, foarte diverse, foarte variat teoretice. CONSTANTINESCU, S. I, 173. 2. Care prezintă trăsături particulare distincte, care se diferenţiază; (astăzi rar) variu (1), (învechit) variabil (12). V. diferit, diferenţiat. Cf heliade, o. n, 419, ar (1837), 173V17. Identitatea eului e persistenţa personalităţi noastre celei invariabile în mizlocul fenomenelor celor aşa de variate cd căror teatru şi cauză este ea. laurian, F. 69/12. Toma videa trecînd supt ochii săi tipuri variate a spiţei omeneşti: oameni mari şi groşi, cu figura ghemuită, oameni ţîgîriţi cu figura ţuguietă. CODRESCU, C. n, 210/5, cf. marin, PR. I, VIII/3. Avea un bogat repertoriu de anecdote variate. russo, s. 179, cf. teulescu, c. 112/10, bolliac, o. 246, sion, P. 248.. Tîrgovişte căzută! poetul întristat Colore variate în sînu-ţi a φαί. ALEXANDRESCU, O. I, 69. Ocupaţiile lui cele multe şi variate îl făceau să uite cîteva ore din zi suferinţele pasiunei sale celei fără speranţă. FILIMON, O. I, 201, cf. HASDEU, I. C. 1,175. Veţi vedea... cîtă greutate cată să fie de a résuma o serie de fapte atît de variate. BARONZI, I. C. Π, 75/22, cf. alecsandri' ροεζπ, 337, conta, o. F. 64. Cucul nu poate produce... mai variate şi mai sonore sunete, ca alte paseri. MARIAN, 0.1,47./« jurul ferestrelor şi al uşilor, aceste bande... sînt foarte întortocheate şi variate în forme şi colori. MANOLESCU, I. 31, cf VICIU, COL. 1. Fiecare depozit oferă tipuri particulare şi anume nude o singură clasă, âi adevărate colecţii de forme din cele mai Variate, pârvan, G. 408. între această suprafaţă întinsă şi'variatele fenomene psihice există o legătură MARINESCU, P. A. 112. Cu o cultură mai dezvoltată şi avînd nevoi mai numeroase şi mai variate, ţăranul va produce mai mult pentru ă şi le satisface. D. GUSŢI, P. À. 126. Podoabele chenarelor, bogate şi variate,... sînt aidoma în cele două patrafire. ARH. OLT. XVII, 12. Sub categoria aceloraşi tipuri estetice intră fenomene artistice foarte variate. viaNu, E. 35. In Paris, Luchian fu cuprins de admiraţie înaintea atîtor talente variate. OPRESCU,S. 55. De mirare cum din aceste variate nume onomatopeice au fost consemnate doar două-trei. BĂCESCU, PĂS. 268. Paginile de’faß au variate-vîrste. ARGHEZI, S xxm, 7. Sînt posibile mai multe formule variäte... de la care se porneşte generalizarea. CĂLINESCU, C. O. 166. Apetitul absolutului, al unităţii supreme îl regăsim... în toate fazele extrem de variate ale filozofiei indice. BLAGA, Z. 70. Ochiul se adaptează diferit la variate condiß de lumină şi culoare, rai .fa s. T. i, 211. Caracteristicile logicii dialectice sînt variate şi numeroase. JOJA, S. L. 71. Elaborarea unei istorii complete a teatrului în România presupune... o amplă muncă de cercetare a celor mai variate izvoare. IST. T. 1,7. - Pronunţat: -ri-at. -Pl. : variaţi, -te. - V. varia3. VARIATOR s. n. (Şi în sintagmele variator de viteză, variator de turaţie, LTR-, DER) Schimbător de viteză care permite transmiterea mişcării, de la arborele motor al unei maşini la arborele principal, prin variaţia continuă a demultipli-cării turaţiei. Vàriatoarèle de viteze sînt compuse, dintr-o serie de roţi dinţate, dispuse pe axe paralele cu posibilităţi de cuplare multiple, realizînd rotaţiile necesare. IOANOVICI, TEHN! 243, Cf. LTR2, DL, DP, DM, DER, M. D. ENC; DEX, DN3. - Pronunţat: -ri-it- -Pl. : variatoare. - Varia3 + suf. -tor. VARIAŢI? s. f. 1. Trecere succesivă sau altemativă de la o stare la alta, de la un aspect la altul etc.; modificare (repetată) a valorii (unei mărimi sau a unei cantităţi). Aste noroade de la miazănoapte, cu toţul îngheţate ca şi clima lor printr-o rece regulare de sindacs, nicidecum nu pricepea acea frumoasă variaţie de lungime şi scurtare, care aşa de bine imitează delicatele mişcări ale sufletului, pleşoianu, T. i, 47/21, cf. I. GOLESCU, C. Termometrul... nu arată altceva decît variaţiile temperaturii. MN (1836), 40'/36, cf. CODRU -DRĂGUŞANU, R. 1/26. Procesul deductiv şi silogismul care-l traduce fiind apreţiate, remîne să espunem variăciunile care le sufere forma lor cea primitivă în aplicăciune. laurian, f. 93/16, cf FM (1847), 7'/27, NEGULICI. Este bine a regula temperatura camerei şi a întîmpina variaţiunile cele mari ale temperaturei. MAN. SĂNĂT. 28/11, cf stamati, f 104/2. Turnul cel mai solid nu este apărat de... variaţii; se lungeşte sau se scurtează, se înalţă sau se coboară, după cum aerul este mai cald sau mai rece. marin, F. 7/4, cf. id. PR. I, 65/1. Apăsarea aerului se schimbă fără încetare în fiecare punt a globului; cu toate aceste, spre părţile apropiete de ecvator, acele variaţii urmează regulat în fiecare zi. CALENDAR (1854), 40/7, .cf ANTONESCU, D, PONTBRIANT, D Vecinătatea Mării Negre... face clima ambelor principate române schimbăcioasă şi supusă unor răpezi variaţiuni de temperatură. HASDEU, I. C. I, 169. Sînt stele care, fără să apară că-şi schimb poziţiunea, încerc variaţiuni periodice în intensitatea luminei lor. DRĂGHICEANU, C. 16, cf. BARONZI, I. C. II, 244/18. Anunţă ploaia, frigul, căldura şi toate variaţiunile meteorelor. CANELLA, v. 28, cf. COSTINESCU, LM. Această legătură strînsă între cuvînt şi noţiune explică atîrnarea parţială a proprietăţilor şi variafilor unuia din aceste elemente de proprietäße şi variaţiile celuilalt. MAIORESCU, L. 24. Cantitatea în mod calitativ e supusă unor variaţii infinite. CONTA, O. F. 533. Coloarea se schimbă după variaţiile timpului. CARAGIALE, O. III, 30,.cf DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Producţiunea orzului şi ovăsului e supusă... la mari variaţiuni de la un an la altul. PĂCALĂ, M. R. 276.7« infinitatea variafilor de ritm cosmic... e ritmul vie fi umane, pârvan, i. f. 133. Supunerea la obiect e aceea care determină variaţia imaginilor aceluiaşi personagiu. IBRĂILEANU, S. L. 30. Sporii şi seminţele sînt insensibile la variaţiile de temperatură. MARINESCU, P. A. 62, cf. CADE. într-o concepţie critică dominată de principiul mutaţiei valorilor estetice, variaţia de judecată este cerută de însăşi variaţia sensibilităţii estetice a epocei. LOVINESCU, C. vn, 6. Intre un cuvînt izolat şi o propoziţie nu există deosebiri în privinţa variaţiei accentului, dacă starea Sufletească este aceeaşi. IORDAN, STIL. 66, cf. SCRIBAN, D. Variaţiunile de la an la an în dezvoltarea creşterii oilor... sînt relativ mici. IONESCU - MUSCEL, ŢES 19. El este simţitor la variaţiile provenite din schimbarea anotimpurilor. OPRESCU, I. A IV, 24. Se găseau acolo reţetele doctorului, 'un program dietetic, variaţia tensiunii, călinescu, b. i. 61. Ar fi fost de âşteptat să se observe o variaţie a intensităţii radiante. SANIELEVICI, R. 31, cf. DL, DM. Variaţia valenţei acestor elemente depinde de condiţiile în care se găseşte combinaţia. CHIM AN. CAL1T. 21. Variaţiile de culoare şi lumină... se produc atunci cînd o rază de lumină trece printr-un mineral. GEOLOGIA, 12, cf. M. D. ENC, DEX, DN3. 0 Metoda variaţiilor concomitente = metodă inductivă conform căreia cauza sau una dintre condiţiile necesare ale uniii fenomen care prezintă transformări sau fluctuaţii rezidă în transformările sau fluctuaţiile corespunzătoare ale unui alt fenomen. Este adese niai ' de folos metoda variafilor concomitante, dacă fenomenele prezentă un paralelism, care să permită aplicarea ei. maiorescu, L. 154, cf. m; d. enc. ♦ Oscilaţie a unui aparat de măsură care indică yâlori fluctuante. Variaţiile barometrului. MARIN, F. 68/34, cf 246/4. ♦ (Rai·; şi în sintagma variaţia compasului, CADE) Declinaţie magnetică, v. d e c 1 i n a ţ i e. Cf prot. - POP, N. D, ltr’.’d mar. ♦ (în sintagmele) Calculul variafilor sau (învechit) calculul de variaţiuni = parte à analizei matematice care se ocupă cu deteftninarea valorilor maxime sau minime ale funcţiilor, exprimate prin integrale. Cf. antonescu, d, lm, enc. rom, LtR2 m, 286, dl, dm,' dër 1,472, M. d. enc, dex. ♦ (Mat; şi în sintagma vhriaßa unei funcţii. M D. enc, dex, dn3, drjev) Comportarea valorilor funcţiei atunci cînd variabila indepen- 480 VARIATION -79- varicoceu: entă parcurge domeniul de definiţie al funcţiei. Cf. algebra ix, 101. 2. Schimbare, primenire, diversificare (a unei ocupaţii, a unei situaţii, a unor circumstanţe etc.). Dativurile: îmi, îţi, îi... se întrebuinţează spre variaţie şi în locul prenumelor posesive. GR. R. - N. u, 16/15, cf. STAMATl, D. Bolnavul se simţeşte mai bine cînd face variaţiune de medicamente. CONTA O. F. 217. Numai prin această nevoie de variaţie ne putem explica... atitudinea imorală a opiniei publice. LOVINESCU, S. 93. Ii place viaţa la ţară, măcar ca o variaţie după petrecerile capitalei. REBREANU.R. 1, 78. Un dor de variaţie mă lua mereu. BACOVIA, o. 246. Lipsa de variaţie aduce... cu ea mecanizarea: RALEA, S. T. Π, 27. ♦ Varietate (1). Variaţiunea (felurimea) mîinilor este nemărginită. FIS. 159/14. Variaţiunea hainelor concordă cu natura variată a lucrurilor din lumea externă. CONTA O. F. 69. Variaţiunea acestor jocuri este nesfirşită. CONV. LIT. XXII, 436, cf arhiva I, 263. De jur împrejur, pe variaţia infinită a imensei perspective, se risipeau umbrele norilor şi strălucirea soarelui. GALACTION, O. 346, cf. CAMIL PETRESCU, P. 6. Pieptarele ne oferă o mare variaţie. APOLZAN, P. I 165. Sufletul omenesc e imens, schimbător, enigmatic. Conduitele sale sînt variate şi misterioase. Nici o formulă precisă nu-i poate exprima bogăţia şi variaţia. RALEA, S. T. 1, 83. Aceste basme îmbogăţesc tezaurul şi variaţia literaturii populare. LLI, 75, cf. DL, DM, M D. ENC., DN5. 3. (Mai ales în forma variaţiune; de obicei la pl.) Modificare melodică, ritmică, armonică etc. a unei teme, a unui motiv muzical, cu menţinerea elementelor caracteristice fundamentale; piesă muzicală realizată prin asemenea modificări succesive. Cf vauan, v., stamati, d., antonescu, D, COSTINESCU, LM, CARAGIALE, O. IB, 233, IV, 160, ENC, ROM., TIM. POPOVICI, D. M„ RESMERIŢĂ, D., CADE. Mai multe manuscrise pentru pian... conţinînd: fugi, variaţiunipe diferite teme, preludiuri... ne îndreptăţesc a presupune o încercare de activitate într-un domeniu mai înalt al muzicii. ARH. OLT. xn, 364, cf. SCRIBAN, D. Luaţi tema cea mai aridă din cel mai sever caiet de exerciţii şi cîntaţi-i variaţiunile. CĂLINESCU, C. O. 43, cf. DL, DM, DER, M. D. ENC. Se auziră... primele măsuri ale Sonatei în la minor cu variaţiuni. ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr. 1, 12/1, cf. rl 1976, nr. 9986, 2/5, dex, dn3. 0 (Prin extensiune) Folosul acestei procederi literare este că poţi petrece timpul cm variaţii asupra aceleiaş teme. MAIORESCU, CR. n, 17. Ajunge la un tablou aproape original, care nu-i însă decît o variaţie pe tema luată de la artiştii spanioli. OPRESCU, I. A. IV, 139. Filozofia de la Platon pînă azi nu e altceva decît o serie de variaţiuni pe aceleaşi teme. RALEA, s. T. III, 14. Variafiile pe tema creată de grafician sînt nenumărate. CONTEMP. 1971, nr. 1302, 8/4. ♦ Dans solistic clasic de virtuozitate. Solo sau în grupuri, balerinele piruetau pe variaţii graţioase şi pastorale. CĂLINESCU, s. 804, cf. DER, M. D. ENC., DEX, DN3. 4. (Biol.) Schimbare a unei însuşiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. care diferenţiază, individual organismele vii. Cf HASDEU, I. C. n, 9, DS, ENC. AGR IWdobio-logia va trebui să studieze variaţiunile morfologice, çhimice, fizice şi fiziologice ale fiinţelor vii. PARHON, B. 8r cf. DER, M. D. ENC., DEX, DN1. 5. Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul în cadrul unei colectivităţi sub influenţa factorilor esenţiali şi întîmplători. Cf DER, M. D. ENC., DN3. - Pronunţat: -ri-a- - Pl. : variaţii. - Şi: variaţiune, (învechit) variaţione (man. sănăt. 66/20, LM), s. f., variation (I GOLESCU, C., VAUAN, V.; pl. variaţionuri, 1. GOLESCU, C. şi variaţioane, VALIAN,, v.) s. n., variaciûne, (învechit, rar) variaciiine (STAMATI, D.) s. f - Din fr. variation, lat. variaţio, -onis, it variazione. VARIAŢI0N s. n. v. variaţie. VARIAŢIONÂL, -Ă adj. Care ţine de variaţie, care se referă la variaţie. Cf dn3, drev, dex-s. - Pronunţat: -ri-a-ţi-o-, -Pl. : variaţionali, -e. - Dinfr. variationnel, engl. variational. VARIAŢIONE s. f. v. variaţie. VARIAŢIUNE s. f v. variaţie. VAWACIÙNE s. f. v. variaţie. VARICAP s. ti. (Electronică) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator (a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control); varactor. Cf LTR,2, M. D. ENC., DEX-S. - Pl. : varicape. - Din fr. varicap. VARICÉ1 pron. nehot, adj. nehot. v. oarece. VARICE2 s. f. pl. {învechit, rai', m., neobişnuit, n.) Dilataţie patologică permanentă, de formă neregulată, a unor vase1 (sangvine), în special a unor vene, mai frecventă la membrele inferioare. V. varicozitate, hemoroizi, mătrice (Π 3 d). Cf. episcupescu, practica, 372/11, CORNEA, E. I, 87/28. Compresurile slabe se întrebuinţam... la variei. FĂTU, D. 29/5, cf. 38/20, man. Sănăt. 362/30. Varicii nu sînt primejdioşi de sine, supăr însă foarte pă bietele femei. POUZU, T. 107/8, cf. 106/33. Varicele de rectum le zice hemoroide. PAT. CHIR. 109r, cf. ANTONESCU, D, LM, ŞĂINEANU. La nivelul varicelor pielea pierde rezistenta. ENC. ROM., cf ALEXI, W. Planta numită „silnic".:., pe care se observă uneori nişte umflături cari prezintă oarecare asemănare cu umflăturile produse de varice, e întrebuinţată ca leac contra acestei afecţiuni. CANDREA F. 312. Tratamentul varicelui cel mai obicinuit şi mai uşor este purtarea unui ciorap elastic. BIANU, D. S„ cf. RESMERIŢĂ D„ SCRIBAN, D., A POP, CHIRURG. 347. Bătrîna mergea împiedicată de reumatisme şi varice. ARGHEZI, S. Xin, 156, Cf. DL, DM, DER, ABC SĂN., D. MED., L. rom. 1966,277, scl .1967,191, m. d. enc., dex, dn5, alr i/i h 126, nalr - O i MN 174,449, NALR - mb i mn 280,449. - Şi: (popular) variei, (regional) văreţe (paşca, gl), (învechit, rar) variţe (episcupescu, practica, 372/11) subst. pl. - Din it. varice, lat. varix, -icis. Cf. fr. v a r i c e. - Variţe, văreţe < germ. Varize(n). VARICELĂ s. f. Boală infecţioasă şi contagioasă benignă, produsă de un virus, care se caracterizează printr-o erupţie sub formă de vezicule (cutanate) şi care apare mai ales la copii; vărsat1 de νΐηζ v. v ă r s a t1 (II 2). Cf. costinescu, LM, ŞĂINEANU. Din cauza benignităţii varicellei nu e nevoie în multe cazuri de nici un tratament. ENC. ROM., cf. CANDREA, F. 222. Cine a zăcut de varicelă poate cădea bolnav de variolă şi viceversa. BIANU, D. S„ cf RESMERIŢĂ D., SCRIBAN, D Unele boli infectocontagioase ca rugeola (pojarul), varicela, hepatita etc. pot fi îngrijite şi la domiciliu. BELEA, P. A. 232, cf. DL, DM, DBg, ABC SĂN., D. MED., M. D. ENC., DEX, DN3. - Scris şi: (învechit, dupăfr.) varicellă. - Din fr. varicelle. VARICELIFÔRM, -Ă adj. Care are aspect de varicelă. Cf DN3. —Pl. : variceliformi, -e. - Din fr. varicelliforme. VARICI subst pl. v. varice2. VARICOCÉL s. n. Dilataţie patologică permanentă a venelor cordonului spermatic (sau ale uterului, ale ovarelor). Cf PAT. CHIR 109", LM, ENC. ROM., BIANU, D S., SCRIBAN, D., DL, DM, DER. In varicocelulprimitiv incipient, tratamentul... constă în purtarea unui suspensor. ABC SĂN, cf d. med., m d. enc., DEX, DN3. 492 VARICOCELĂ -80- VARIETATE - Şi: (astăzi rar) varicocélâ (SCRIBAN, D. 1392) s. f., (învechit) varicocéle (lm, enc. rom.) subst - Din fr. varicocéle. VARICOCELĂ s.f. v. varicocel. VARICOCÉLE subst. v. varicocel. VARICOFLEBÎTĂ s. f Infecţie latentă într-o venă varicoasă Cf. D. med, dnj. - PI. : varicoflebite. - Din fr. varicophlébite. VARICOGRAFÎE s. f. Radiografie a unei vene varicoase, dn3. - Pl. : varicografii. - Din fr. varicographie. VARICÔS, -OĂSĂ adj. 1. Care prezintă varice2 sau varicozităţi; care se caracterizează prin varice2; care este provocat de varice2. Tumori... varicoase, man. SĂNĂT. 362/14, cf. PAT. CHIR. 28v, 108v, LM. Leziunile traumatice se transformă în ulcere cronice varicoase. ENC. ROM. m, 1193. Să va recurge la operaţiune, care de obicei constă în legătura trunchiurilor varicoase sau în rezecţiunea vinelor lărgite. BIANU, D. S. 780. In mijlocul ţesutului conjunctiv se văd nişte noduliformaţi parte din vase dilatate, varicoase, babeş, o. a. i, 439. Microscopic, peretele vinelor varicoase prezintă o structură variată. A. POP, CHIRURG 347, cf. PARHON, B. 22, DL, DM, M. D. ENC, DEX, DN3. 2. (Şi substantivat) (Persoană) care suferă de varice2. Varicoşii vor purta un bandaj compresiv, ciorapi elastici. ABC SĂN. 381. - Pl. : varicoşi, -oase. - Dinfr. variqueux. VARICOZITÂTE s. f (Mai ales la pl.) Dilataţie a unor vene, în special a micilor vene superficiale Me tegumentelor. V. varice2. Duşa de rază se întrebuinţează... la varicozităţi... îndeobşte şi îndeosebi la trînji însoţiţi de fiţini. FĂTU, D. 38/17, cf ENC. ROM, D. MED. - Pl. : varicozităţi. - Din germ. Varikosität VARIERE s. f. Faptul de a varia3. 1. Cf varia3 (2). Cf polizu, pontbriant, d O întrerupere a continuităţii substanţei nervoase (tăierea unui nerv), o prea mare presiune, prea multă căldură sau răceală... fac să înceteze acţiunea nervoasă; aceleaşi împrejurări după acelaş mod de variare fac să înceteze şi conştiinţa. MAIORESCU, L. 152, cf COSTINESCU, DDRF. 2. Cf. v a r i a3 (1). Această variare a vocalelor tematice nu contribuie mai puţin la distingerea formelor respective. ARHIVA, I, 158. Citim şi astăzi versurile acestea cu uimirea cu care le-am parcurs întîia oară, urmînd seria... eclatantă de antiteze obţinute prin negarea cuvîntului anterior prin particula negativă..., prin varierea diatezei..., prin alternarea modurilor. VIANU, L. R. 294, cf. 309. Părţile de vorbire formează fundalul stilistic ăl operei literare, pretîndu-se la diferite varieri cu scop expresiv. L. ROM 1959, nr. 3,59. - Pronunţat: -ri-e-. - Pl. : varieri. - Şi: (astăzi rar) variare s. i - V. varia3. VARIETATE s. f. 1. Calitatea a ceea ce prezintă aspecte multiple şi diferenţiate; faptul de a prezenta trăsături particulare distincte; diversitate. V. fel u r i m e. Cf BUDAI-DELEANU, LEX, HELIADE, GR. P. 26/4. Geniul este destoinic de cele mai mari lucruri, naşte ideile cele nobile şi sentimenturile cele înalte..., dar nu poate singur să reverse interesul, grafiile şi varietatea. MARCOVICI, R. 9/2, cf GEN1LIE, G. 105/22. Mai mult de trei a patra parte din numărul abonaţilor au cerut să se facă redacţia acestui jurnal numai în limba rumânească, ca, prin lipsirea tîlmăcirii franţozeşti, să rămîie în cadrul aceştii foi loc slobod pentru a se da articulilor ce se pun într-acest jurnal mai multă întindere şi varietate, mn (1836), 41'/6. Trebuie numai să cugetăm un moment la toate lucrurile care se întîmplă atît în inimă, cît şi în minte. Cîte afecte! Cîte idei! Cu ce rapiditate se succed şi cu ce varietate continuă! LAURIAN, F. 70/20. Artur Jung ştiu a presăra în acest uvraj un interes şi o varietate de care materia se părea a nu fi susceptibilă. I. IONESCU, V. 17/21. Cînd de la lumea fizică trecem la lumea morală, ce varietate de... simtimente! NEGULICI, E. Π, 70/18, cf. stamati, D. Cit pentru poză sau ţinerea corpului, nimini nu întrece pe d. Şodovichi, atît în bogăţia imaginărilor (închipuirilor), cît şi în adevărul şi varietatea sau felurimea espresiunilor. FIS. Ί62/8. Uliţile oraşelor europeneşti, trase cu sfoara, au multă monotonie..., în vreme ce ale Iaşilor, înfaţoşind la toţi zece paşi un nou puni de privire, arată o varietate drăgălaşă. NEGRUZZI, s. I, 70, cf. POLIZU. Din toată această amestecare, din toată această varietate de costiumuri se iscă o privelişte cît se poate mai originală. CALENDAR (1858), 29/6, cf ib. (1860), 103/17. La tot pasul admiram frumuseţea caselor şi a grădinilor, varietatea de arhitectură de bun gust. GHICA, s. 533. Puţine-aş vrea, iubite, din zîlele-mi pierdute,... A fost numai-n durere varietatea lor. ALEXANDRESCU, O. I, 85. Clopotele de la bisericele oraşului, prin varietatea sunetelor lor, făcea să se auză o armonie lugubră şi sinistră. FILIMON, O. II, 127, cf. PROT. - POP, N. D, ANTONESCU, D. Parodiele franceze ale cîntecului ce ne preocupă Sînt de o varietate extremă, cuv. D bătr. ii, 583, cf. BARONZI, I. C. IV, 11/5. Societatea noastră prezintă o varietate foarte curioasă de tipuri bune de studiat. ALECSANDRI, T. IX, cf. LM. Uşor la minte este omul care, neţiind samă de această varietate succesivă a stărilor sufleteşti, se încrede în promisiunile altuia. MAIORESCU, CR. II, 152, cf. caragiale, O. m, 292, vlahuţă, R. P 18. Se desfac reliefuri de o nesfirşită varietate. IORGA, P. A. II, 191. Varietatea tipurilor, şase în acelaş depozit, indică un evident eclectism comercial, pârvan, G. 413, cf. resmeriţă, d, cade. Masa şi vinurile alese urmară cu o varietate deosebită. BACOVIA, O 249. Lecţiile sale... produceau o desfătare intelectuală şi uimeau prin măreţia şi varietatea orizonturilor, răscolite de probleme noi. D. GUŞTI, Ρ. A. 86, cf SCRIBAN, D. Pentru a avea unitate trebuie să existe o varietate pe care s-o înglobeze şi s-o domine. VIĂNU, E. 130. Comparaţia faptelor antice cu evenimentele contemporane a deşteptat simţul varietăţii istorice. OŢETEA, R. 318. Georgescu ocupă... un loc mai însemnat ca artist datorită fertilităţii şi varietăţii operei. OPRESCU, S. 108. Simpla lectură ă numelor de capcane ne arată răspîndirea şi varietatea lor la sate. BĂCESCU, PĂS. 378. Varietatea, datorită absenţei unui plan de sistematizare iniţial şi inspiraţiei personale a fiecărui constructor,... e rezultatul întîmplării. ARGHEZI, B 90. Varietatea se obţinea prin diversificarea detaliilor. CĂLINESCU, B. I 95. Bogăţia şi-varietatea mijloacelor verbale folosite de scriitor îşi au izvorul în graiul vorbit. L ROM 1953, nr. 3, 67. Cîte caracterizări, tot atîtea procedee stilistice, traducînd o fantezie satirică de-o virtuozitate şi varietate rară. CONSTANTINESCU, S. I, 32, cf. DM. Scepticismul este atitudinea unei conştiinţe abstracte, care se găseşte zăpăcită în faţa varietăţii fenomenelor. JOJA, S. L. 11. Fabulele prelucrate de Ţichindeal au o valoare literară incontestabilă, prin varietatea tematicii şi prin expresia populară nesilită în care sînt turnate. IST. LIT. rom. ii, 115. Varietatea titlurilor atestă o activitate editorială susţinută în toate sectoarele. SCÎNTEIA, 1966, nr. 6893, cf Μ. D. ENC. Lumea musulmană oferea o mare varietate de şcoli. v. ROM. septembrie 1973,115, cf. dex, dn3. 2. Fiecare dintre formele concrete, diferenţiate, sub care se prezintă o anumită esenţă, o artumită categorie etc. V. v a r i an t ă (3), v e r s i u n e (14). Cf. J. CIHAC, i. N. 350/20. De la mucezeala carea numai vreo cîteva ceasuri trăieşte pînă la chedru, care poate ajunge mii de ani, cită diferinţă, cîte nenumărate intervaluri, cîte varietăţi de viaß. VASICI, M. I, 500 VARIETATE -81 - VARIOLĂ 56/1, cf. LAURIAN, F. 15/14. Diamantul, grafitul, negrul de fum, antracitul... sînt nişte varietăţi ale carbonului. MARIN, PR. I, 39/10. Diferinţele legilor particulare şi a jurisprudinţei nu sînt decît nişte varietăţi. CANELLA, V. 175. Orice varietate organică, după ce a progresat mai mult sau mai puţin într-un habitat dat, apoi se desface în două părţi. CONTA, o. F. 173, cf. RESMERIŢĂ, D. Era un amestec de moca, martinicü şi alte varietăţi. SADOVEANU, O. XXI, 168. Spre deosebire de pictor, la toţi ceilalţi artişti se poate distinge între imaginea sensibilă şi imaginea expresiei, deşi aceste două varietăţi sînt adînc întrepătrunse, vianu, E. 313. Explorările geografice n-au fost decît o varietate a pirateriei. OŢETEA R 114. Vitalitatea specifică, inconştientă, a diferitelor varietăţi umane... el o traduce cu abilitate pe-un plan de conştiinfi. BLAGA Z. 209. De cînd sînt în Egipt am văzut toate varietăţile de morminte. RALEA S. T. I, 255. Empirismul logic a păstrat, în esenß, armătura metafizică a empiriocriticismului, rămînînd, ca şi acesta, una din varietăţile idealismului subiectiv. JOJA S. L. 373. Alabastrul este o varietate de ghips alb şi compact. GEOLOGIA 16. Calamburul este o varietate ieftină a comicului. ROMÂNIA literară, 1978,nr. 1, 5/3. 3. (Biol.; în trecut) Grup restons de plante sau de animale dintr-o specie (sau dintr-un gen), înrudite între ele şi diferenţiate prin unele caractere de indivizii din alte grupuri ale aceleiaşi specii (sau ale aceluiaşi gen); (astăzi) categorie sistematică subordonată subspeciei, cu caractere diferenţiale secundare, dai' cu areal propriu. Se poate zice că varietăţile de secară cele mai tîrzii sînt cele mai productive. MN (1836), 95711. Păunul albineţ... este o varietate a păunului celui vînăt. J. CIHAC, I N 105/21. Felul duzilor se împarte în două... Fiecare din aceste două feluri se subtimparte într-un mare număr de varietăţi. POENARU, î. 1/10. Varietăţiie soiurilor în Irlanda sînt foarte numeroase, însă cea mai mare parte se fin de un soi carele are toate caracterurile soiului de munte. I. IONESCU, V. 41/1. Grîul are mai multe varietăţi. LITINSCHI, M. 44/14, cf. BARASCH, B. 80. Antropologia vorbeşte de ginte, rase, trunchiuri, ramuri, specii, varietăţi, firă a fi precizat încă bine diferenţele lor. MAIORESCU, L. 122. Diferitele specii, precum şi varietăţile lor, se disting prin mărime, prin coloritul penelor şi chiar prin unele năravuri. ODOBESCU, S. III, 27, cf REV. IST. II, 295, ENC. ROM. Rasa originară pe de o parte, felul şi condiţiile de încrucişare pe de altă parte, determină valoarea progeniturei şi a varietăţilor de plante. SĂM. VIII, 244. In marele şir al Carpaţilor sudici, partea ce revine Răşinariului ocupă subt raportul botanic un loc de frunte, atît prin numărul speciilor vegetale, cît şi prin varietăţile interesante ce cuprinde. PĂCALĂ, M. R. 13, cf. atila, p. 203, CADE Mamiferele care trăiesc azi pe Ia noi în stare sălbatecă nu ajung la 100 de specii ori varietăţi. SIMIONESCU, F. R. 11. [Olandezii] au făcut din lalea o minune ş-o nebunie. Au fixat varietăţi aşa de măreţe - încît în acele timpuri aşa de depărtate... se plăteau cu aur greu. SADOVEANU, O. IX, 274: Studiul pomologic al pomului dintr-o specie şi varietate oarecare comportă studiul, caracterelor distinctive. ENC. AGR. iv, 696, cf SCRIBAN, D. Se duc discuţii mari... asupra problemei dacă această formă poate exista ca specie, sau subspecie, sau numai ca o varietate a formei nominate. LINŢIA, P. Iii, 77, cf. LTR2, DL, DM, PRODAN -BUIA, F. 1.222, DER Autorul nu vorbeşte... deloc despre relaţiile dintre aceste noi varietăţi şi celelalte varietăţi ale speciei. FLORA R. P. R. X, 445, cf. M. D. ENC., DEX, DN3. 4. (La pl.) Rubrică a unei publicaţii periodice, care cuprinde articole scurte, note, informaţii etc. cu conţinut variat; varia2 (2). Cf CR (1829), 98'/10, ib. (1830), 1462/21, AR (1.835), 15748, ib. (1837), 269V30, FM (1840), 264'/28, TIMPUL (1857), nr. 20, 43/36. în societăţile literare se obicinuieşte mult acest gen de jucărie firă importanţă, nici pretenţie artistică, şi tocmai de aceea a noastră s-a publicat ta varietăţi firă iscălitură. CARAGIALE, O. UI, 217, cf ROMÂNIA literară, 1969, nr. 49,31/2. 5. (La pl.) Culegere de scrieri diverse şi, de obicei, de mică întindere; varia (1). Cf COSTINESCU, cade. Varietăţi literare. SCRIBAN, D. 6. (La pl. ; şi în sintagma spectacol de varietăţi) (Gen de) spectacol de divertisment cu program variat (cîntece, dansuri, scheciuri, numere de circ etc.). Odată cu luna mai începuseră grădinile de vară cu spectacole de varietăţi şi farse. CAMIL PETRESCU, O. II, 108, cf. DER. Nu putea lipsi din programul acestor zile un spectacol de varietăţi, contemp 1971, nr. 1294, 5/1, cf. M. D. ENC, DEX, dn1. 0 Teatru de varietăţi = teatru al cărui repertoriu este format din astfel de spectacole. V. varieteu. L-a cunoscut... la teatrul acela de varietăţi. CAMIL PETRESU, T. III, 139, cf. SCRIBAN, D„ DL, DM. Am auzit aplauzele... izbucnind în teatrul de varietăţi. ARGHEZI, S. xvm, 104, cf IST.T.1,167. - Pronunţat: -ri-e- -VI .varietăţi. - Şi: (învechit, rar) varietét (flora mold. i, 69) subst, vărietâte (rus, i. i, 54/1) s.f. - Din lat. varietas, -atis, lr. variété. - Varietet < germ. Varietät VARIÉTÉ s. η. ν. varieteu. VARIETÉT subst. v. varietate. VARIETEU s. n. Teatru sau local public în care se prezintă spectacole de divertisment cu program variat (cîntece, dansuri, scheciuri, numere de circ etc.). V. mu zic - hal), ş a n t a n. Cf cade. Bella e cintäreaß de varieteu. Camil petrescu, T. iii, 58, cf. ALAS 27 v, 1934, 8/6. Aveam voce frumoasă. Armand Bell, directorul varietului L'Eden, cu care mă împrietenisem, mi-a propus să cînt pe scenă. BRĂESCU, A 207. Şi-a pus tacticos mănuşile... şi a plecat direct la varieteu. POPA V. 231. Intr-o sară, am intrat la cel mai elegant local din Amsterdam: varieteul Tushinski. SADOVEANU, O IX, 332, cf. SCRIBAN, D. 1392. Ai cluburi şi tripouri,... dancinguri şi varieteuri. ARGHEZI, B. 17. O artistă de varieteu... avea nevoie de un „soţ" prezentabil. CĂLINESCU, B. I. 261. O actriţă franccză povesteşte unui italian farmecele varieteurîlor din Constantinopol. RALEA, S. T. I, 302.' Restaurantele, berăriile, cafenelele, varieteurile sînt înţesate ziua şi noaptea. PAS, Z II, 175. Avea „viţii” blajine, îndeosebi acela, susţinut printr-o teorie specială a fericirii, de a cultiva actriţele germane ori franceze de pe la varieteuri. IST. ut. ROM. 1], 749, cf. DL, DM, DEX, DN3. - Pronunţat: -ri-e- - Pl. : varieteuri. - Şi (iar) variété S. n., DEX, DN3. - Din fr. [théâtre de] variétés. VARIÔL subst. v. variolă. VARIOLĂ s. f. 1. Boală infecţioasă, contagioasă şi epidemică, provocată de un virus, caracterizată prin apariţia la suprafaţa pielii (şi a mucoaselor) a numeroase pustule care, după ce se usucă, lasă cicatrice; (popular) bubat, vărsat1 (II 1 ), (franţuzism învechit) verolă mică (v. v e r o 1 ă 2). Cf. EPISCUPESCU, PRACTICA, 230/19, CORNEA E. II, 127/11, COSTINESCU, LM, ŞĂINEANU. Profilaxia variolei se face prin izolare şi dezinfectarea cea mai riguroasă, ca la alte boale contagioase, precum şi în plus prin vaccinare. ENC. ROM, cf BARCIANU, ALEXI, W. Experienţele... au dovedit eficacitatea tratamentului cu lumina roşie a diferitelor boale de piele, în special a variolei şi a lupusului. CANDREA, F. 294, cf 222. O dată variola declarată, tratamentul să bazează mai mult pe igienă. BIANU, D. S„ cf. RESMERIŢĂ, D„ BABEŞ, O. A. I, 330, CADE, SCRIBAN, D. La un braţ al copilului, oficiantul sanitar îmi arata vaccinul împotriva variolei. CĂLINESCU, C. O. 334. Am fost siliţi să ne vaccinăm cu toţii... contra variolei, ralea, S. T. i, 309, cf DL, DM, DER. Oamenii sînt receptivi faţă de variolă la orice vîrstă, dar cel mai mult în copilărie. ABC SÂN, cf. D. MED, M. D. ENC, DEX, DN3. Pielea ajunsese să semene cu cea a bolnavilor de variolă· MAGAZIN IST. 1974, nr. I, 95. 0 Variolă hemoragică (sau, rai-, neagră) = formă giavă de 505 VARIOLE -82- VAR IU variolă (1), în majoritatea cazurilor mortală, în care pustulele sînt foarte numeroase şi pline de sînge, producînd hemoragii la nivelul mucoaselor şi al tegumentelor; (popular) vărsat1 negru. Cf ENC. ROM., BIANU, D. S., DER, ABC SĂN., D. MED. 2. Numele mai multor boli infecţioase şi contagioase, caracterizate prin erupţii (sub formă de vezicule sau oustule), generalizate sau localizate în anumite regiuni ale corpului, care afectează unele animale sau unele păsări; (popule r) vărsat1 (Π5). V. vaccin (II),b U b a t. Cf. ENC. VET., ENC. AGR., V, 815, DER, M D. ENC. - Pronunţat: -ri-o-, - Pl. : variole. - Şi' (învxhit, rar) variole (episcupescu, practica, 230/19), variei (cornea,e. i, 60/29) subst. - Din lat. variolae, variola, germ. Variola, Variolae, fr. variole. VARIOLE subst v. variolă. VARIÔLIC, -Ă adj. 1. Care ţine de variolă (1); caracteristic variolei; care este provocat de var.olă; (rar) variolos (1). Cf. costinescu, lm, cade, nom. min. i, 234. Virusul... se găseşte la bolnav în sînge, în conţinutul erupţiei cutanate, în crustele veziculelor variolice de t\·: piele şi mucoase. ABC SĂN. 382, cf. D. MED. H, 702, M. D. ENC. ">EX, DN3. 2. {Şi substantivat) (Persoană) care suferă de variolă (1); (rar) variolos (2). Popoarele din India şi din Indochina tratează de mult variolicii acoperindu-i cu pîn?e roşii. CANDREA, F. 294. - Pronunţat: -ri-o-, -Pl. : variolici, -ce. - Din fr. variolique. VARIOLIF0RM, -Ă adj. Care aie aspect de variolă Cf D. MED., DN3. - Pronunţat: -ri-o-. -Pl. : varioliformi, -e. - Din fr. varioliforme. VARIOLÎT s. n. Rocă bazaltică sau andeitică, conţinînd feldspat cu structură rad iară. Cf. LTR2, dn3. - Pronunţat: -ri-o-. - Dinfr. variolite. VARIOLIZÄRE s. f. Metodă de imunizai v în variolă (1), folosită în trecut, care consta în inocularea unui v ois spre a provoca o formă benignă care să preîntîmpine o turnă mai gravă de variolă; (rar) variolizaţiune. Cf. D. MED., DN3. - Pronunţat: -ri-o-, - Cf. fr. v a r i o 1 i s at i o n. VARIOLIZAŢUJNE s. f. (Rar) Variolizare în a. 1796 Edward Jenner, medic englez, a înlocuit varioliza.‘Mnea prin vaccinaţiune. ENC. ROM. 1,130, cf. ARH. OLT. Vili 376. - Pronunţat: -ri-o-, -ţi-u-, - Din fr. variolisation. VARIOLOID subst. Formă uşoară, benignă, de variolă (1), care apare la persoane vaccinate sau la persoane care au suferit de variolă cu mai mulţi ani înainte. Ilerul şi vărsatul de vînt (varioloidă)... se isprăvesc în a 7-a sau a 8-a /.I fără a se mai arăta un al doilea period. KRETZULESCU, Μ. ί 31/10, cf. ENC. ROM., BIANU, D. S. 781, ABC SĂN. Varioloidul transmis la indivizi nevaccinaţi poate să genereze o variolă comună sau chiar malignă. D. MED., cf DN3. - Pronunţat: -ri-o-, - Şi: (rai) varioloidă s. f - Din fr. varioloîde. VARIOLOIDĂ s. f. varioloid. VARIOLOS, -OĂSĂ adj. (Rai) 1. Variolic (1). Cf DN3. 2. (Şi substantivat) Variolic (2). Cf. dn3. - Pronunţat: -ri-o-, — Pl. : varioloşi, -oase - Din fr. varioleux. VARIOMETRU s. η. 1. Dispozitiv format de obicei din două bobine electrice legate în serie, una fixă şi alta mobilă, a cărui inductivitate poate fi variată prin rotirea bobinei mobile în interiorul celei fixe. Circuitul plăcii şi al gretarului sînt cuplate în f-erie şi legate în vecinătatea rezonanţei electrice prin mijU/cul unui condensator variabil... şi a unui variometru. ENC. TL.ÜN. I, 173, Cf. LTR2, DL, DP, DM, DER, M D. ENC., DN\ DEX-S 2. (Şi în sintagma variometru magnetic) Aparat care serve.· te la măsurarea variaţiei, de la un punct geografic la altul, a ui’.-ia dintre componentele cîmpului magnetic pămîntesc sau a wnbelor componente. Variometrele magnetice au fost pînă de curîn J principalele aparate ale prospecţiunii magnetice terestre. LTR2, cf. DL, DP, DM, DN3. 3. Aparat care serveşte la măsurarea vitezei verticale de urezre sau de coborîre a unei aeronave. Pentru a se realiza un '/uriometru care să măsoare riguros viteza verticală ar trebui ca diferenţele de presiune să fie foarte mici, pentru că altfel pot inteiyeni erori importante. LTR2, cf. DL, DP, DM, DER, M. D. ENC., DN3 DEX-S. Pronunţat: -ri-o-. -Pl. : variometre. - Din fr. variomètre. VARISTOR s. n. Rezistor a cărui rezistenţă depinde de valoarea tensiunii aplicate la bornele lui. Cf. LTR2, DER, M D E!-U, DEX-S. -Pl. : varistoare. - Din fr. varistor. VARIŞOARA s. f. v. verişor. VARITON s. m. v. bariton. VARIŢE subst.pl. v. varice2. VARIU, -IE adj. 1. (Astăzi rar) Variat (2). Cf îi'JDAI-DELEANU, LEX. Materia există acum şi cată a lua forme atîtea şi varii, a se forma plantele, animalele uscatului, peştii măiii, pasările aerului. HELIADE, O. II, 48. La Italia chiar, pro -perindă în balte, fluvii şi varie fînăne, unele au secat de tot şi jlt/le abia mai aveau apă foarte puţină. ARISTIA, plut. 338/79. Amîndouă aceste împregiurări, atît de varie..., au esenLat o acţiune converginte asupra spiritului Jagărăşenilor. HA>DEU, I. C. I, 120, cf. LM, ODOBESCU, S. II, 403. Capul meu en. aşa de pustiu ca amestecul fără-nţeles a unor colori varii, roşu, negnij verde, galben, toate amestecate pe unul şi (Substantjyat) Acesta, ca un varvar, nefiind de neam, n-au socotit. NECULCE, L. 111. Mai pre lesne s-ar audzi yoroava între ciocanele căldărarilor -decît între multe gloate a varvarilor. CANTEMIR, I. 1. I, 108. Anevoie ieste varvarului a cuprinde binele vieţii cei cinstite. EUSTATIEVICI, GR. rum. 8071. Cu puţin mai prost ieslevarvăml decît dobitocul, id. ib. 8Γ/20. Varvarii ăştia... sîntfoarte bîţituiţi de duhurile rele ale pustiei. VOICULESCU, P. I, 262. ♦ (Despre modul de exprimare) Caracteristic oamenilor necultivaţi. S-au socotii la limbă xarvară şi i-au tîlcuit glasul, cantemir, 1.1.1, 152. Mai stricate şi mai varvare ti să pare adele cuvinte, c. CANTACUZINO, CM i, 73. Multe rugăciuni ficînd cătră tună, cu cuvinte varvare şi streine la auz. AETHIOPICA, 1175. Doao răutăţi sau greşeli sînt prin cele ce cuvîntarea varvară să face. eustatjevici, GR rum. 1Q977. 3. Adj. (Despre, oameni) Cu o comportare inumană, crudă, sălbatică. Să nu cumva să întărite pre păgînul acela varvar la niscaiva tirănii. M. COSTIN, O. 297. Mînii de crud tiran şi de hiară varvară. BIBLIA (1.688), 7202/!. Era om chipeş şi de fire, dar mai rău şi mai spurcat,· şi mai varvar, şi mai tiran nu era alt om pre aceli vremi în ţară. NECULCE, L. 150. Neam schitic ieste, crud, vrăjmaş şi varvar. c. CANTACUZINO, CM I, 23. Romanii, carii era tot mai varvarii îi ţinea pe dachi.. id. ib. 55. Viziriul, şi .chihaiao, oameni foarte răi şi lacomi şi varvari fiind,... aceasta n-au făcut. R. GRECEANU, CM li, 71. Sînt... atîta de varvari, încît mănîncă şi carne de om. DRĂGH1CI, R. 39/12, cf. POLIZU, CIHAC, I. 307, II, 71 1, DDRF, ŞĂINEANU, TDRG, CADE. Au fost oameni răi şi varvari... Au ars şi moara. SADOVEANU, O. X, 36. Din ce în ce mai varvar se face şi-prigonirea lui o simţim şi noi. id. ib. 238, cf. scriban, d. 0 F i g. Nespuse rele şi grele trag... toţi cîţi sînt supuşi^vai-varei şi turceştii puteri. C. CANTACUZINO, CM I, 43. Nu mi-au pri.il varvara soarte. BUDAI-DELEANU, Ţ, 217. II aşteaptă ca pe-un frate Din rezbelul cel varvar. mureşanu,? P. 8/24. 0 (Substantivat) Neplecat şi neîmblînzit era celor ee-i biruia (foarte aceasta ca un varvar şi ca un crud jacînd-o). C. CANTACUZINO, CM I, 79. [-Î]/ băga cu picioarele goale în zăpadă geroasă... şi săracele văduve ţîpa de ger, dar nu era milostivire la varvarii de slujbaşi. DIONISIE, c. 193. Varvarii; neleguiţii lupi de sînge însătaţi, Cad c-o nemiloştivire peste-aceşti nevinovaţi. BELD1MAN, E. 4/35. Cine este varvarul carile au putut să omoare nişte paseri atît de duioase. ASACHl, S.-L.H, 272. [Guliţă:] O crăpat!... bine-o făcut, că mă muşca tot de nas. [Ghiriţa:] Taci; varvarule! alecsandri, t 423. 552 VARVARĂTITĂ -86- VARVĂ Gîndindu-te poate că m-am făcut un varvar la inimă, că ucid sărmane fiinţe nevinovate. D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG - Pl. : varvari, -e. -Din slavonul KdpiKapi, ngr. βάρβαρο?. VARVARĂTITĂ s. f. v. varvarotită. VARVARÉSC, -EĂSCĂ adj. v. vărvăresc. VARVARIC subst. (în poezia populară; în I o c. adj.) în (sau de) varvaric = (despre mustăţi; probabil) cu vîrfurile lungi şi răsucite. Cf. hem 2498, ddrf i, 119, cade, scriban, d„ dl, DM, alecsandri, P. P. 209. Tot voinici D-ai Oltului, Cum îi place Codrului,... Lungi In coate, Laţi In spate, Cu hangere Ferecate; Cu mustafa-n barbarie, Cum stă bine La voinic; Cu mustaß Cît o coadă, Două la ceafă Le-nnoadă Şi face nodul cît pumnul, De se sperie păgînul. TEODORESCU, P. p 585, cf 510, 550, 640, bibicescu, p. p. 303, mat. folk. 157, 198, RĂDULESCU-CODIN, L. 89,'PĂSCULESCU, L. P. 273,1. CR. 31, 113, ant. lit. pop. i, 375,459, balade, iii, 337, udrescu, gl. 285. - Pl. : ?- Şi: varvarichi (mat. folk. 157, rădulescu-codin, l. 89, ant. ut, pop. i, 459, udrescu, gl. 285),varvarici (I. cr. ni, 113), varvalîc (păsculescu, l. p. 273), vărvărice (balade, iii, 337), vîrvarîchi (mat. folk. 198), barbarie, barbiric (bibicescu, p. p. 303) subst. - Etimologia necunoscută- Cf. ligr. βαρβαρικό? „de barbar” VARVARICÉSC, -EĂSCĂ adj. (învechit) 1. Care aparţine varvarilor (1); care este caracteristic varvarilor; (învechit) vărvăresc (1). Intre atîtea întunerece să nu lumineze altă lumină, fără numai fulgerile sabiii ceii varvariceşti. MOLNAR, RET. 33/11. Filosofia cea veche de obşte să deosebeşte în varvaricească şi ellinească, pentru că, mai nainte de a începe ellinii a avea ceva nume, am citit că varvarii îşi agonisiseră prea mare nume de înţelepciune. POTECA, F 5/9. 2. Caracteristic oamenilor necivilizaţi, neciopliţi, sălbatici; (învechit) vărvăresc (2). De-acum sîntem supuş la pedepsite cele varvariceşti. AETHIOPICA, 31718. I-au lepădat de la sine cu respunsuri pline de varvaricească trufie. ŞINCAI, HR. I, 183/8. Se spăimîntară toţi şi-l urîră pentru varvaricescul său mijloc. ziLOT, ap. gâldi, m. phan. 264. ♦ (Despre modul de exprimare) Caracteristic oamenilor necultivaţi. Cuvîntării cei îndreptate să împotriveşte cuvîntarea cea varvaricească, cei luminoase cea întunecoasă, cei înfrumuseţate cea neînfrumuseţată. EUSTATIEVICI, GR. RUM. 10976. - Pl. : varvariceşti. - Varvar + suf. -icesc. Cf ngr. βαρβαρικόΐ. VARVARICEŞTE adv. (învechit, rar) în felul oamenilor necultivaţi, neinstruiţi. In însăşi Roma mulţimea grăia varvariceşte, adecă nu în limba cea corectă. MAIOR, IST. 241/2. - Varvar + suf. -iceşte. VARVARICHI subst. v. varvaric. VARV ARICI subst v. varvaric. VARV ARIE s. f. (învechit) 1. Stai« primitivă de dezvoltai« social-culturală; barbarie. De aicea încă să poate Cunoaşte la cîtă putere şi tărie agiunsese bolgarii, cît împăraţi Ţarigradului, părăsindu-să a mai căuta varvaria lor, de nevoie, le căuta a să şi încuscri cu dînşii. CANTEMIR, HR. 346. Prin această necumpătată şi fără de vreme a legei rtvnă... pricinui Alexandru Vodă acea varvarie,adecă acel întunerec şi neştïmß, întru carea astăzi zace Moldova. MAIOR, IST. 252/34. Cînd va peri dintre dînşii varvaria, neştiinţa şi nedreptatea? ţichindeal, ap. CADE. India,... America... odinioară era întunecate de negura vărvăriei. .AR (1829), l'/28. O naţie care... se păre menită a rămîne îngrădită între sălbatice margini, deodată deşteptată de puternică ghenie, scuturînd giugul vărvăriii, o videm aducînd în sînul ei măiestrii şi ştiinţe. ASACHI, S. L. II, 327, cf. CIHAC, l, 307, ll, 711. Naţiunea noastră... este astăzi mîntuită şi scăpată de varvaria timpilor trecuţi. ODOBESCU, S. I, 472, cf. DDRF, TDRG, RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D„ DL. 2. Atitudine, comportare sau faptă cai« denotă incultură, primitivitate, brutalitate, cruzime; barbarie, (învechit, rar) varvalîc. Avea obicei împotrivă nepedeapsa, nefolosinţa, neiscusirea şi vărvăria (a 1652). ŞĂINEANU, î. 26. Neştiind a ceti... nu cunosc starea şi slujba sfintei liturghii şi... greşesc cu vărvăria şi cu neinväßtura lor (a 1764). uricariul, i, 152/13. Această prctvelă dreaptă au ficut să înceteze cu totul această vărvărie. IST. AM. 38721, cf. 1. GOLESCU, C. De-atunci n-am mai avut zile bune; am pătimit toate vărvăriile din partea lui. ALECSANDRI, T. 1457, cf CIHAC, I, 307, II, 711, DDRF, ŞĂINEANU, TDRG, RESMERIŢĂ, D, CADE, SCRIBAN, D , DL, DM. - Pl. : varvarii. - Şi: vărvărie s. f - Varvar + suf. -ie. VARVARÎME s. f (învechit, rar) Mulţime de varvari (1). Bolgarii... la anul întrupării vecinicului cuvînt 499, din cea mai din fund a crivăţului varvarime, ca cum năsipurile apii Volgăi ar fi năbuşit, afară vărsîndu-să,... pană la Dalmaţia cu dese prăzi au lovit. CANTEMIR, HR. 12, cf. CADE. - Varvar + suf. -ime. VARVARISM s.n. v. barbarism. VARVARISMÔS subst. (învechit, rar) Exprimai« sau expresie improprie sau străină de spiritul limbii; barbarism. Mulţimea varvarismos, iară tu solichismos cu limba Ciorii faceţi. De care lucru, a şti ţi să cade că Cioara aceasta de locul său ieste atică. CANTEMIR, I. I. I, 152. Varvarismos este cînd să întîmplă vreun cuvînt foarte varvaricesc sau prea strein de dialectul cel rumânesc cel de obşte, sau măcar şi rumânesc, dar prin scrisoare sau prin înălţarea glasului Stricat. EUSTATIEVICI, GR. rum: 1092/16. -Pl. : ? -Dinngr. βαρβαρισμό?. VARVARIZMÎ vb. IV. I n t r a n z. (învechit, rai) A se exprima impropriu sau folosind expresii străine de spiritul limbii. Ori mulţimea au varvarizmit, ori Brehnacea au solichizmit, ori Cioara au alicit, ori Cuconozul au băsnuit, a Ciorîi glas pre cît mai mult să tîlcuia, pre otita mai mult în lavirinthul necunoştinţii să încuia, cantemir, I. I. i, 153, cf. GÀLDI, Μ. PHAN. 264. - Prez. ind.: ? - De la varvarismos. VARVARLIC s. n. (învechit, rar) Varvarie (2). Cf BELDIMAN, LET.’ III, 362, SCRIBAN, D. - Pl. : varvarlîcuri. - Varvar + suf.-/fc. VARVAROTITĂ s. f. (Grecism învechit) Grosolănie; brutalitate. Turcii îi luase şi cîţi era mai tineri îi şi turcise, arătîndu-şi precum la toate şi la aceasta păgînii toată varvarătita şi răutatea. R. GRECEANU, CM II, 218. Cu nimic nu să poate potrivi a lor varvarotită, sălbăticime şi călcare dă lege. CĂLĂTORIE, IV, 248712. [Bulgarilor] le da grecii harciciu, că nu le putea sta împotrivă varvarotitei lor. DIONISIE, C. 228, cf. TDRG, GĂLDI, M. PHAN. 264. - Şi: varvarătită (accentul necunoscut) s. f - Din ngr. βαρβαρότης. VĂRVĂ s. f. (Geol.) Depozit stratificat de argile din lacurile glaciare din cuaternar, care se prezintă ca nişte benzi albicioase sau cenuşii-închise. Varvele sînt utilizate pentru aprecierea vîrstei absolute a depozitelor lacustre recente în cari apar. LTR-, cf. DN3. - Pl. : varve. - Din fr. varve. 568 VARZĂ -87- VARZĂ VÂRZĂ s. f. I. (La pl.) 1. (învechit) Verdeaţă; plante1; ierburi. Cf. PSALT. HUR. 30719. Ca iarba curundu usucă-se, ca veardzele de zlac curundu cadu. PSALT. SCH. 110/11, cf PSALT. 66. [Sămînţa de muştar] mai mică iaste de toate semenţele, e cînd creaşte mai mare de toate veardzele iaste, şi va fl lemn. CORESI, TETR. 30, cf. id. PS 92/10. Rodi pămîntul iarbă şi veardze şi pomi roditori. PO 13/11, cf. 34/17,MARADARIE, L. 1422/7. Tot ce să face prin foc să nu mănînce, fără numai verdze şi legumi crude şi bob şi alte grăunţuri muiate. DOSOFTEI, v. S. ianuarie 19725, cf. noiembrie 15175, anon. CAR. Cu nepohtă să duc la masă, răpşesc asupra verzelor, înjură legumile. ANTIM, O. 102, cf. varlaam - ioasaf, 5179, ŞĂINEANU, î. 198, IORGA, L. R. 31, TDRG, DHLR II, 489, CADE, puşcariu, l R. i, 341, scriban, D. ♦ (Prin Maram.) Legume. ,T. papahagi, M. 236. ♦ (Prin sud-vestul Transilv.) Buruieni folosite ca nutreţ. Cf. REV. CRIT. IU, 173, DENSUSIANU, Ţ. H. 61, 340, lexic reg. ii, 103. 2. (Prin Bucov. şi prin Mold.) Mîncare făcută mai ales din frunze tocate de lobodă, ştir5 şi sfeclă, fierte şi drese de obicei cu ou sau cu smîntînă. Cf. ŞEZ. v, 170. In verze se pune sare şi chiperi după ce au fiert. ib. VII, 114, cf. GLOSAR REG. ♦ (Regional) Fiertură de plante1 sălbatice (hamei, urzici, scaieţi etc.) (Someş —Guruslău - Cehu Silvaniei). Cf. mat. dialect, i, 217. LI. 1. Numele mai multor plante erbacee din familia cruciferelor cultivate ca legume sau ca plante de nutreţ: a) (şi în sintagmele varză albă, barcianu, ltr2, borza, D. 32, 300 BOTANICA, 148, varză cu căpăţînă, BREZOIANU, A. 174/20, GRECESCU, FL. 80, BORZA, D. 32, 300, varză căpăfină, LTR3, BORZA, D. 32, 300, varză de grădină, BOR^i, D. 32, 300, varză văratică, id. ib., varză dé toamnă, id. ib., varză de iarnă, BRANDZA, FL. 129, ENC. ROM., TDRG, PANŢU, PL., BORZA, D. 32, 300, FLORA R. P. R. UI, 460, PRODAN - BUIA F. I. 222, varză creaß, BORZA D. 32, 300) plantă cu frunze mari, groase şi ondulate, care se învelesc unele pe altele fomiînd o căpăţînă compactă, folosită în alimentaţie; (regional) curechi (Brassica oleracea var. capitata f. alba). Cf. LB, J. CIHAC, I. N. 303/19, ISER, POLIZU, COSTINESCU, GRECESCU, FL 80, TDRG, PANŢU, PL., SCRIBAN, D., BORZA D. 32, 300; b) (şi în sintagma varză roşie, ALEXI, W., SIMIONESCU, FL. 356, ENC. AGR., SCRIBAN, D„ LTR2, DL, DM, BORZA D. 32, 300, FLORAR. P. R. III, 461, S. MARIN, C. B. 175, M. D. ENC., DEX) plantă asemănătoare cu cea descrisă mai sus, cu frunzele roşii-violacee, folosită în alimentaţie, mai ales sub formă de salată (.Brassica oleracea var. capitata f. rubra). Cf. BORZA, D. 32, 300, S. marin, C. B. 175; c) (şi în sintagmele varză creaß, costinescu, enc. rom., GRECESCU, FL 80, TDRG, PANŢU, PL, CADE, ENC. AGR., LTR2, DL, DM, BORZA, D 33, 300, FLORA R. P. R. III, 461, PRODAN - BUIA, F. L 222, M. D. ENC, DEX, varză nemţească, IORGA S. D. Vili, 3, 44, CONV. LIT. XXIII, 1060, ENC. ROM, GRECESCU, FL. 80, ALEXI, W„ PANŢU, PL, CADE, LTR2, BORZA D. 33, 300, PRODAN - BUIA F. I. 222, varză de vară, ENC. ROM, BORZA D. 33, 300, regional, varză chel, LTR2, BORZA, D. 33, 300, varză băşicată, borza D. 33, 300) plantă cu frunze creţe, de culoare verde-gălbuie, care formează o căpăţînă afinată şi care se foloseşte în alimentaţie; (regional) chel (Brassica oleracea var. sabauda). Cf. BORZA D. 32, 300; d) (şi în sintagma varză de Bruxelles, ENC. ROM, GRECESCU, fl 80, TDRG, PANŢU, PL, CADE, SIMIONESCU, FL. 356, ENC. AGR, LTR2, DL, DM, BORZA D. 32, 300, FLORA R. P. R. III, 460, PRODAN - BUIA F. I. 222, BOTANICA, 150, S. MARIN, C. B. 175, M D. enc, dex) plantă cu tulpina înaltă pînă la un metru, de la care se consumă mai ales mugurii formaţi la subsuoara frunzelor; verzişoare (v. verzişoar ă), curechi mărunţel (Brassica oleracea var. gemmifera). Cf. BORZA, D. 32, s. MARIN, C. B. 175; e) (şi în sintagmele varză furajeră, ltr2, borza D. 32, 300, FLORA R. P, R. IU, 460, varză de nutreţ, BORZA, D. 32, 300, varză de frunze, id. ib., PRODAN · BUIA F. I. 222, varză de vite, PRODAN - BUIA F. I. 222, vat?jă creaß, BORZA D 32, 300, varză nemţească creaß, GRECESCU, FL. 80) plantă cu tulpina înaltă pînă la doi metri ale căfei frunze sînt folosite ca nutreţ (Brassica oleracea var. acephala). Cf. BORZA D. 32; p. r e s t r. căpăţînă unora dintre aceste plante. Din varza cea rea, ce-i zic morococean, au ieşitfie-său şi mai morococean el. ANON. CANTAC, CM I, 187, cf. 188, GCR I, 356/12, ii, 98/22, COTEANU, PL. 26. Pentru fasole, varză, ceapă... voi orăşanii... supărare de vamă să nu aveţi (a. 1792). FURNICĂ, I. C. 160, cf KLEIN, D. 453. Salată de. cea învăluit[ă\... ce să face ca verzile (a. 1808). IORGA, S. D, vm, 44. Spal-o cu apă rece şi o leagă cu brusturi de varză, că acestea vor potoli focid şi curînd va peri w/?ăftro. PETROVICI, P. 335/5. Varza... trebuie pusă în pămînt. HELIADE, O. II, 129, cf. I. GOLESCU, C. In grădini poci eu intra, Pepeni, dovlecei şi verze firă grijă a mînca. ALEXANDRESCU, O. 1, 319, cf. LM. Varza întră foarte mult în alimentaţiunea săteanului. MANOLESCU, i. 279, cf DAMÉ, T. 188, N. LEON, MED. 36. Se apucară... de tăiat verzele, de curăţit cartofii şi alte legume. AGÎRBICEANU, S. 122. In preseara nunţii tineretul se adună la tăiatul verzelor. PĂCALĂ, M. R.. 168, cf. BOCĂNEŢU, T. A. 128. Grădinele de zarzavat sufăr mult, iepurilor plăcîndu-le la nebunie varza. SIMIONESCU, F. R. 48. In timpul cît au crescut pomii poate face pe hectarul acela eulturi uşoare de fasole şi mazăre, ori poate planta varză. SADOVEANU, O. XX, 330. Din bulgarii vin care cu vinete şi verze. PILLAT, P. 83. Verzele au suferii de uscăciune. ARGHEZI, S. XVII, 122. Ceapa... are o formă fo/i-culară ca şi varza. CĂLINESCU, C. O. 112. Mişcarea violentă, ce adînceşte în perspective cosmice nişte simple ierburi sau cîmpuri de varză, té prinde în tumultul ei. BLAGA, Z. 38. De toate... se găsesc în coşuri... Vinete... cartofi noi... varză. CAMIL PETRESCU, O. III, _ 24. L-au hăcuit doctorii ca pe o varză. GALAN, Z. R. 352. In grădină se vedeau... verze vinete, eu foile scorţoase, barbu, G. 308. Se taie varza mărunt ca fideaua. S. MARIN, C. Β. 99. Două, trei verzi am stricai. TEODORESCU, P. P. 135. Frunză verde, foi de varză, Vezi urîtul, focu-l arză. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 463, cf. IORDAN, L. M. 199, alri 845,846,847, alr sn ih 189, alrm sn i h 131, A III .1,7, 17, FOLC. .MOLD. I, 329, NALR-O III MN 223,1115. Varza nu se învoalve cu o foaie, se spune despre un cîştig mie. Cf. zanne, P. ix, 536. Nici tu capră flămîndă. însă nici tu varză cu multe foi, se spune atunci cînd cineva reuşeşte să reconcilieze două persoane, deteiTninîndu-le să-şi facă reciproc concesii. Cf. id. ib. 1,391. O (în ghicitori) Căldăiruţă Burducuß, Şede-n sus în 'picioruţă (Varza). GOROVEI, C. 127. Am cămeşi nenumărate, Toate-s pe mine-mbrăcate (Varza). PAMFILE, C. 35. Cămeşa mi-i toată peticită Şi nu-i de ac bortelită (Varza), id. ib. Am o mulţime de porci roşii cu cîte un picior (Varza), id. ib. Am o babă flenduroasă, Şede cu boieri la masă (Varza), id. ib. O Ex p r. (A fi) ca o varză învelită = (despre -oameni) (a fi) închis în sine, ascuns. Cf. i. golescu, ap. zanne, p. i, 303. A se înfoia (sau a creşte în lături) ca varza = (despre oameni) a se îngîmfa. Cf. pann, p. v. i, 161/20, rev. ist. ii, 158, ddrf, tdrg, CADE, ZANNE, P. I, 302, 303, IX, 536. A împăca (şi) capra şi varza sau a împăca capra cu varza = a mulţumi şi pe unul, .şi pe altul; a împăca două interese opuse. Eu ştiu ce vreţi voi! Vreţi să evitaţi ce vă proorocesc eu, împăcînd capra cu varza. Nu se mai poate! CARAGIALE, O. vil, 257. Binevoitorii mei din comitetul dietal... căutau să mă abată, de la estremîtate şi-mi îndegetară un mijloc prin carele aş pute să împac-capra cu varza. SBIERA, F. S. 273, cf. CADE 217, SCRIBAN, D. 228, DL, DM114, M. D. ENC. 153, DEX 118, ZANNE, P. 1, 391. (Regional) A se împăca ca capră cu varza = (despre oameni) a fi în relaţii proaste, a nu se putea înţelege unul cu altul. Cf. pamfile, j. ii, 172. OCompuse: (regional) varză-de-stîncă = a) urechelniţă (Sempervivum tectorum). Cf. CONV, LIT. XXIII, 1060, brandza, fl. 114, N. LEON, MED. 44, BIANU, D. S., TDRG, PANŢU, PL., CADE, ltr2 XVIII, 305, BORZA, D. 159, 300; b) rujă (1 a) (Sedum roşea). Cf. BORZA, d. 158, 300; varză-de-mare = plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu frunze mari şi groase, cu flori albe sau trandafirii; creşte pe nisipurile de pe malul mării (Crambe maritima). Cf. PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 53, 300, FLORA R. P. R. iii, 486; varza-iepurelui = plantă erbacee cu flori galbene-aurii şi cu fiwte achene: curechi-de-munte (Ligularia glauca). Cf. topa, C. 220. BORZA, d. 99,300. 569 VARZĂ -88- VAS1 2. (Şi, regional, la pl.) Frunze ale unor varietăţi de varză (Π 1), de obicei tocate în şuviţe subţiri, care servesc la prepararea unor mîncăruri sau care se pun la murat; (adesea determinai prin „acră’’) frunze tocate sau căpăţîni ale unor varietăţi de varză murate; p. e x t. (adesea însoţit de determinări) mîncare preparată din frunze de varză (murală). 20fitnii de usturoi, 2 putini cu varză (a 1738). IORGA, s. D. XIV, 57. O bute dă varză (a 1802). DOC. EC. 69, cf. furnică, I. C. 257. îndată ce vedem că la vrun dobitoc încep ochii a-i lăcrăma,... tot la a treilea ceas trebuie să ne folosim cu frunze acre de varză. CALENDARIU (1814), 179/20. Mîncarea zapciului să fie un pui de găină sau fasole şi varză (a 1823). ARH. OLT. X, 342. îmi poruncea să-i fac o mămăliguţă şi varză cu slănină. ASACHI, S. L. Ii, 299. Curf.chiul cules să aşază într-un loc acoperii şi răcoros puind căpîţinele unele lîngă altele sau şi făcîndu-l verză c\ ajutorul uneiunelte. I. [ONESCU, C.l 17/11. Fiindflămînd, îrr.buca gă-luştele ca lupul şi din verze cu carne umplîndu-ş pînit< ele, i-au pus şi vro doao măsuri de bere. BĂRAC, Τ. 16/11'. Şease degite de varză şi... un subţire culcuş de sare. breoianu, a. 176/24. Ii plăcea cu deosebire ciorba de ştiucă fiai\\ în zeamă de varză acră cu hrean. GHICA, S. 66. Pline caldă,. \ifă friptă pe varză, cîrnafi de purcel. CARAGIALE, O. 1, 142. Poporul român din Muntenia şi din Dobrogea... are datină de-a duce a doua zi după cununie, tot cinând şi jiicînd, j gîscă friptă pe varză. MARIAN, O. ii, 378. Mănîncă varză acri fiartă cu ceapă în zeama ei. MANOLESCU, 1. 348. Toamna si: nănîncă varză dulce fiartă; iarna să mănîncă varză murată, acră sau acrită, bîanu, D. S., cf TDRG. Se... pune... cîte c cadă cu varză. PĂCALĂ, M. R. 426, cf RESMERIŢĂ, D., CADE. Se murează fie ca „verze", hăcuite, fie căpăţîneh· întregi. SIMIONESCU, FL. 356. Au cerut... varză cu carne. CAMIL PETRESCU, P. 43.11 întimpină.. un miros... de Vatră prăjită. C. petrescu, î. II, 152. Dă un om să-i ajute s.i ridic?·,capacul de la butoiul cu varză. VOICULESCU, P. I, 200. .& leagă foi de varză acră (murată) pe partea degerată. BUJOREAW, B. L. 87, cf. SADOVEANU, O- XXI, 314. Mi-aduci, cu raţ.:· friptă pe varză, vinu-n oală. PILLAT, P. 145. In ea se ţineau , Oaca de pită, lada cu mălai, putina cu varză. MOROIANU, S. 385, cf SCRIBAN, D. Sturzeştii... mîncaseră numai varză acră goală. CĂLINESCU, S. 18. Se urca pe scara zăcătorilor cu varză şi scotea căpăfînele cufurca. ARGHEZI, S. Xvih, 146 Deurmă, masa. Pîine..., castroane mari cu fasole, cu varză. pxî:da, m. S. 10. Varza murată fierbe mai greu. S. marin, C. B. 99, cf. H II 81. Lelea cu lulpartu verde Nu plăteşte-un blid de verze. MARIAN, H. 116. Cîtă-i lumea pe sub soare, Nu-i a: varza cu unsoare, Şi de dulce şi de post Ca curechiul n-a mai fost. RETEGANUL, TR. 163. Pentru descîntecu de plămădeală... trei inimi de varză şi trei noduleţe de troscot. ŞEZ. rv, 152. Se pun la rană frunze de varză. PAMFILE, B. 12, cf. 1. CR. III, 156. Varză călită. CHEST. VIII, 72/14. Băgăm vea, \ă să se înăcrească. ALR 1 753/144, cf. A v 14, vi 33, lexic REG. 64. Am pus la murat un butoi de curechi şi-o cadă, de verze. MAT. DIALECT. I, 198, cf. 290. Umblă... Să guste o-înza de-i bună, Verze moi în zăr de oi. BALADE, 11,457 Frunză verde foimînjite, Ne-afidatverzelesleite, FOLC. TRAN^'J.V. II, 191. Ce-o fi; murători, varză, nu facem pretenţii la ni’1'care. O. BÎRLEA, A. P. II, 499, cf. nalr - O ΠΙ mn 223, 1116. Nu poate fi cineva (şi) cu slănină-n pod, şi cu varza grasJ n oală. ZANNE, P. IV, 121. Mai bine varză acră cu-nvoială, Decît zahar dulce cu cîrteală. pann, p. v. ii, 92/2, cl. ZANNE, p. IV, 170. 0 (Prin Transilv.) Varză umplută sau -varză cu găluşte = sarmale (1). Cf. GHEŢIE, R. M., ALR .VN IV h 1 098/157. (Prin Transilv.) Banii verzelor = bani care ss adună de la nuntaşi după jocul miresei. Cf. marian, nu. 729, dl, DM. 0 E x p r. A face varză (ceva sau pe cineva) - λ) a tăia în bucăţele. Cf. GRAIUL-, i, 232. Dă-te jos... să te fac varză cu paloşu. O. BÎRLEA, A. P. I, 241, cf 11, 195; b) (prin Munt.) a bate zdravăn. Cf zanne, p. iv, 171; c) (prin Munt.; i reduce (pe cineva) la tăcere: Cf. udrescu, gl.; d) (prin Munt) a răvăşi (3); a învălmăşi. Ai umblat pe masă şi mi-ai fiicut toate alea varză. id. ib. (Familiar) A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varză = (despre căiţi, caiete etc.) a (se) deteriora, a face (sau a ajunge) să aibă foile mototolite, înfoiafr zdiviţuite. Cf dex. (Familiar) A o face varză sau a face o varză = a suporta un eşec. Cf dex, zanne, P. iv, 171. (Prin Munt.) A o da (dracului) de la varză = a încurca lucrurile din capul locului; a abandona o lucrare înainte de a o pomi. Ne-am apucat să facem şi noi o serbare şi cu banii scoşi să facem , o excursie, dar o dădurăm dracului de la varză. UDRESCU, GL. (Regional) (A fi) bun de făcut cu varză = a) (despre oameni) (a fi) prost. Cf. zanne, p. iv, 171; b) (despre obiecte) (a ti) de proastă calitate. Cf. cade. E murat în varză acră, se spune, glumeţ, despre o pei'soană care a mîncal o bătaie zdravănă. Cf. ZANNE, P. iv, 170. (Regional) A-i lua (cuiva) pietroiul de pc varză v. pietroi. 3. (Prin Munt.; în constmcţia) D-a varza îngheţată = numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape. Cf. H iv 159. -Pl. : verze şi (regional) verzi. - Şi: (învechit şi regional) vef'rză s. f - Lat virdia (< viridia). VAS1 s. n. A. I. 1. Recipient (de lut de metal, de sticlă etc.} de diferite forme şi mărimi care serveşte mai ales la păsVarea lichidelor sau care se foloseşte ca obiect de ornament, de cuit etc.; (mai ales la pl.; adesea determinat prin „de bucătă’·',“”) fiecare dintre farfuriile, oalele, castroanele etc. folosita la masă1 sau la pregătirea mîncării. Cf. PSALT. hur. Vf2i. A vas de lutfirînge-i. PSALT. 3. Ce vas... văm da noi Iu Dur.inezeu, într-acelaş va băga bunătatea sa. CORESI, EV. 3 '. 7. Ia un vas şi pune un gomer de mană într-însu. PO 234/21, cf. CUV. D. BĂTR. 1, 206/3. Îndrăzni cu vasele besearecei de beu. MOXA, 350/32. Vas n-ai şi puţul ieste adînc. VARLAAM, C. 113. Vasul cel fără de fund, măcară cită apă ai. turna într-'nsul, nu-l mai poţi umplea, ureche, l. 179, cf. M'XKDARIE, L. 1012/27,2382/23, NEAGOE, ap. GCR I, 168/39. Ce vom face cu ™[nj/[e]/e vase? DOSOFTEI, v. S. noiembrie 105’'/?.. Vasele cele de steclă sînt slabe şi pre lesne să zdrobesc şi să jfărîmă. CHEIA ÎN. 8727. Aduse înaintea oaspeţilor... va: de cele de aur şi de argint (a 1683). GCR I, 271/30. Sc . .înd sluga vase de argint şi de aur şi îmbrăcăminte, au dai Aebecăi. BIBLIA (1688), 1//31. Au fost cutremur mare de pămînt, cît au căzut icoanele jos de pin biserici la ţară şi vase dir, poliţe de pin casele oamenilor. N. COSTIN, LET. Jl, 24/1. Au pus de-u cumpărat... cîteva vasă de vin. NECULCE, L. 231. Scăpând... vasul de a mînă, au căzut tocmai în fundul fintlnii. CANTF' tlR, HR. 158. Au făcut vase de treaba bisericii, de aur şi d. argint. ANON. CANTAC., CM I, 104. lifărîma ca pă nişte vp. (Urmat de determinări) Vasăle sîngelui care merg cătră cap,-în om, nu sînt în aşa multe ramuri împărţite precţim în alte vieţuitoare. ANTROP. 3/5. Ganglioanele limfatice sînt un fel de centru în care merg de să deschid -mai multe vase · limfatice. KRETZULESCU, A. 438/16. Vase liitifatièe se numesc oarecare vine... ce poartă pin osebitele părţi ale trupului o umezeală sau un lichidprevăziu. CORNEA, E. I, 203/8. Vasele limfatice sînt niştexanale supţiri care se aflu mai prin toate părţile cor/jului. polizu, p. 174/11, cf. 101/29, enc.- rom., enc. agr. îi luă maşinal mîna rece şi subţire, în care nu bateau decît uşor vasele 'sanguine. CĂLINESCU, E. Ο. I, 39. Vasele sangvine sînt de trei feluri: artere, capilare şi vene. LTR:. Dacă o oaie mănîncă:.: plante cu metacercări, aceştia... trec în vasele de Sînge şi, prin aparatul circulator, ajung în ficat. ZOOLOGIA. 28. 0 (îrivëchit) Vasele seminţii - vase sefninifere, v. s e in i-n i f é ti Cf. ÎNV·. ADEV. 10/21: [în] vasele sămînţii (vasa semittalia)... să face sămînţa. antrop. 240/3, cf s. bărb. 3/22. Vase seminifete v. semin ife'r. (învechit) Vase purtătoare = danale excretoare ale testiculelor. Cf. antrop. 239/19;'240/23ys.’'BĂRB. 3/22. Vase aferente v. aferent. Vasè ‘capilare V. c a p i 1 a r. Vase (purtătoare) de lapte Sau vâsele laptelui v. 1 a p t e. Vase lăptoase'v·' lăptos. Vase chilofore v. c'h i I o fo t.! 2. Celulă vegetală alungită sau tub capital' gol, provenit din fuziunea mai multor celule, prin care circulă seva în plante. Părefi celulelor, fibrilor Şi ai vaselor, - constituiesc materia numită celuloză. BARASGH, B. 7, cf 6.'· Acest. eitrenl ascendent, compus din apă, avînd în ea dizolvate diferite săriiri-mifterdle,... merge prin partea plantei-nufnită lemn şi artunieprin elementele acestuia, zise vase. · ENC. ROM., cf. DS, ENC. AGR., SCRIBAN,· D. · Vasele... conţin apă şi gaze şt servesc la transportul lichidelor absorbite de rădăcina plantei, fiind astfel elemente conducătoare. LTR2. Talofiţele -sînt... lipsite întotdeauna de vase conducătoare, n-au niciodată rădăcină, tulpină sau frunze ădevărate. FLORA R. P, R. i, 17, cf. vi,242. Plante cu corpul diferenţiat în rădăcină, tulpina şi ffotăze, în care se află vase, adevărate conducătoare pentru apă şi. substanţe minerale: prodan -buia, F. !:· 67,-cf. DER, M. D. ENC.; DEX; 0’(înveêhit) Vase de pulbere său vasele pulberii 570 VAS2 -91 - VASAL (ori pulberoase) = staminé. Vasele pulberoasă... sau părţile bărbăteşti a plîntelor. j. CIHAC, 1. N. 256/9. La clasele de la 1 păn la 10, să numără plînte care în florile lor cu atîte vase de pulbere cît este numărul clasului lor. id. ib. 265/22. Vasele pulberii sînt foarte mirositoare şi roşi ca sîngele. id. ib. 280/20, cf. ic. lum. (1840), 702/15. B. (învechit; la pl.) Instrumente; unelte; ustensile. Gătă vasele morţiei, săgeatele sale arzătoare feace. PSALT. 10. Ispovedescu-me ţie în oameri, Doamne, întru vasele cîntărilor de adevărul tău. ib. 139. De unde i-e carnea şi îmbrăcămîntul cela grosul şi vasele glasului, ficqfti şi splina şi inema? CORESI, EV. 507, cf. id. PS. 15/5, 187/2. Simon şi Levisîmt fraţi; arma lor amară de furişi, vasele oştitoare a strîmbătăţiei. PO 173/16. Fă... sfeaşnic:.. Fă şi luotoriu de muc şi vase de-al stingerea den curat aur. id. 263/22. Oltariu... fă..: Fă şi căldări cătră însul a cenuşeei lui, vătrare, medelniţe, furci, ţigăni la jar, toate vasele lui dentr-arame să le faci. id. 268/1, cf. DOSOFTEI, PS. 26/20. Sfeşnicul luminii şi toate vasele lui. BIBLIA (1688), 65'/44. Arcul lui l-au încordat şi l-au gătit pre el şi într-însul au gătit vasele morţii (şi) săgeţile sale celor arzători le-au lucrat, antim, O. 92. - Pl. : vase şi (învechit şi regional) vasuri. -Lat. vasum. - Pentru sensurile A III 1, 2, cf. şi fr. vaisseau, it. vaso. VAS2 s. n. v. vasis. VASÂL, -Ă s. m., adj. I. 1. S. m. (în epoca feudâlă, în apusul Europei) Nobil cai«, în uima primirii uneii feude şi a prestării omagiului, devenea dependent de un suzeran, datorîndu-i acestuia fidelitate şi anumite servicii militare sau civile. Cf. I. GOLESCU, c. între vasalii-mici şi mari domnea un drit de preaputernicie, SÄULESCU, HR. 1,100/19, cf. valian,v. Feodalitatea consistă... înatîrnarea reciprocă a vasalului de domnul feodului, atîrnare condiţionată prin proprietatea pămîntului învestită de drepturi. ROM. LIT. 400'/3. Cavalerul în luptele cele mari se sprijinea pe lăncile vasalilor săi. BARASCH, I, 30/6, cf. POLIZU- . Domnul duce de Bretania Aduna... Vasalii săi mari şi mici. Baroni cu frumoase arme. NEGRUZZI, S. li, 74. ÆGinnw/[baron]... ţinea pe vasali totdau-na sub arme. FILIMON, O. II, 175, cf. PROT.-POP., N. D., PONTBRIANT, D., ANTONESCU, D. Legătura soţidlă s-a format între indivizi... prin relaţiunea suzeranului cu vasalul. BARONZI, I. C. I, 80/27. Pe de o parte, ei eră prelaţi, membri ai ordinii eclesiastieei.. ; pe de altă parte, era vasali, şi, ca astfel, era prinşi în legăturele feudalităţii civile, id. ib. 190/14, cf. II, 244/20. Seniorii şi vasalii lor... îşi fac asemenea daruri. CANELLA, V. 93, cf. COSTINESCU, LM. In sălile antice, vasalii se adună. MACEDONSKJ, o. I, 257, cf. DDRF. Nu încetaseră ducii de Normandia a fi vasali regilor de Franţia, cu toată cucerirea Angliei de ei şi încingerea frunţei lor cu o diademă regală. XENOPOL, I. R. III, 23. Vasalii... depindeau de seniori. ENC. ROM., ef. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DER, M. D. ENC., DEX, DN3. 0 (Prin lărgirea sensului) Hasan, măreţ, cu pompă,' în frunte-naintează: Vasalii săi..., călări, toţi îl urmează. PELIMON, S. 33/4. In Romanaţi avem mănăstirea Căluiului... cu portretul domnitorului însuşi şi a fratelui Său, Petru Cercel, cu acelea ale soţiilor şi fiilor acestor domnitori şi ai credincioşilor lor vasali. ODOBESCU, S. II, 425; Boierii -vasali ai domnului —... avîndgrija ca domnul să conducă ţara în conformitate cu interesele clasei lor, era firesc că o parte din ei să fi fost prezenţi la curtea domnească încă de la formarea statelor feudale româneşti. STOICESCU,'S. D. 51. Marii feudali puteau să dăruiască şi eipămînturi, creîndu-şi în acest fel proprii lor vasali — numiţi în documente „slugi" - de care erau înconjuraţi şi în fruntea cărora porneau la război. IST. ROM. II, 309. 2. S. m. (în epoca feudală, în unele părţi ale Europei) Principe1, domnitor sau duce care, în urmaprestării omagiului, devenea parţial dependent de un suzeran, obligîndu-se să respecte interesele acestuia şi să-i fiică anumite servicii, în condiţii prestabilite. Latele şi mult roditoarele ţări, care astăzi sub jugul turcesc oftează, era atunci credincioase schiptrùlui unguresc, şi mulţi prinţipi puternici era vasalii {supuşi cu plată) .coronei ungureşti. BR (1829), 39/21. Ketler au luat în stăpînirea sa provinţia... cu titlul de ducă (herpg), cu condiţie a fi vasal craiului de Polonia, asachi, I. 121/16. Cazimir... au triimes soli la sultanul şi l-au poftit ca să nu pornească război asupra domnului Moldavei, fiindcă el este vasal al Poloniei. IST. M. 105/12, cf. MAG. IST. 1, 329/1. Armele poloneze te-au pus pe acest tron; aceleaşi arme... te vor ocroti şi te vor apăra. Te-aifăcut vasal. BĂLCESCU, M. v. 207. Cu toată această purtare atît de îndatoritoare călre regele polon, acesta găseşte de cuviinß a călca el îndatoririle de credinţă pe care, după dreptul feodal, era dator nu numai vasalul să le păstreze către suzeran, ci şi acesta către vasal. XENOPOL, I. R. III, 127, cf DRĂGANU, ROM. 42. Domnii Moldovei şi ai Ţării Româneşti se declarau vasali ai unor suzerani mai puternici. STOICESCU, S. D. 105. Alexandru... da din Suceava un act prin care se recunoştea vasal al regelui Poloniei, Vladislav lagello. IST. ROM. u, 394. Ştefan se declara vasal regelui Poloniei, în condiţii pe care numai raporturile existente între el şi marea boerime le pot explica. ib.: 493.0 (Adjectival) Este numit căpitan general şi prinţ vasal şi tributar al împăratului. BĂLCESCU, M. V. 410. IL S. m., adj. 1. S. m. Conducător de stat dependent ţaţă de un suzeran; (în epoca feudală, în sud-estul Europei şi în alte zone limitrofe Imperiului Otoman) domnitor, principe sau alt conducător de stat care, fiind numit sau confirmat de către sultan, se obliga să plătească acestuia tribut, să ofere ajutor militar şi să se conformeze politicii externe a suzeranùlui, păstrîndu-şi autonomia conducerii interne. Hanul Tauridei (Crîmului).:. ca un vasal al sultanului ameninţa pe Moldova despre răsărit. AR ( 1829), 2462/l 1. Radul singur în persoană să meargă la Constantinopol... să ceară că să-l întărească pe dînsyl de prinţ, şi să-i făgăduiască că va rămînea vasal credincios. F. AARON, I. I, 207/15. Cortez mergè la palatul împăratului cu cincizeci ispanioli; îl prinde şi-l ia la cvartir cu fiarele în mîini şi în picioare, jăcîndu-l vasal. GENM.IE, G 35/24. Batori, în îndoială încă de a întră în alianţie cu Rudolf, împăratul Germaniei, sau a rămîne statornic ca vasal al Porţei, hotărî de a împliniporonca sultanului. IST. M. 203/18. Regele Ungariei... dete pas turcilor a se amesteca şi a sili pe Mircea, la 1393, de a se declara vasal al lui Baiazid. BĂLCESCU, M. v. 250, cf. teulescu, C. 26/25. Dacă va veni o armată turcească să ia locul oştirii austriace, aceasta... va fi un act de ostilitate a suzeranului în contra vasalului. CONCORDIA (1857), 72/70. în palatul acela, unde erai apoteozat de vasalii şi adulatorii tăi, vor locui inemicii tăi cei mai aprigi. FILIMON, O. I, 368. In Ţara Românească şi în Transilvania stăpîneau doi vasali orbi şi muţi ai Turciei. hasdeu, I. V. 69, cf. COSTINESCU. Nimic nu s-a schimbat în aceste stranii relaţiuni ale suzeranului cu vasalul ’ său. ODOBESCU, S. Bl, 433. Tractatul de la Paris le dă puterilor dreptul de [a] interveni la regularea raporturilor dintre sultan şi vasalii săi. EMINESCU, O. IX, 316. Puse în slujba acestei idei toate mijloacele... şi o ghibăcie politică puţin obişnuită, precum probează... uneltirile sale cu vasalii turceşti din Azia. XENOPOL, I. R. III, 94. Turcii... văzînd că Ştefan cel Mare schimbă pe domnul din Muntenia, vasalul lor, nu se mai înşeală asupra scopurilor lui Ştefan id. ib. IV, 41.0 (Adjectivă) Coprinsurile prinţilor vasali au toate împreună... un norod de mai mult decît 125 de milioane suflete. CR ( 1829), 942/4. Principe vasal credincios sultanului. GHICA, S. 368. 2. Adj. (Mai ales în epoca feudală; despre state) Care era în raport de dependenţă politică, economică şi militară faţă de un alt stat considerat suzeran. V. închinat, atîrnat Ţară independentă sau neatîrnată se zice ceea ce nu este supusă altiia la nimic; iar cea supusă la alta se numeşte dependentă sau atîrnată, şi este vasală. GENILIE, p. 42/30. America, pe care o vedem astăzi... mărindu-se în libertatea sa. a fost un timp în care era vasală. NEGULICI, E. II, 199/24. România... a jertfit milioane... pentru a se reorganiza, pentru a 572 VASALIC -92- VASCÄ’ deveni, dintr-un principat vasal, un regat liber, admirat şi respectat de întreaga Europă, arhiva, I, 708. Moldova nu făced parte din raialele sale, ci era un stat vasal a cărui suveranitate, deşi restrînsă, se exercita totuşi în cuprinsul întregului său teritoriu, de care, pe baza puterii domeniale, numai el singur putea să dispună C.’gane, TR. v. 74, cf SCRIBAN, D. O priveşte, răpit parcă·.· o aplaudă uitîndde tot că e comisar imperial într-o ţară vasală CAMIL PETRESCU, O. iu, 83. In 1541, cînd Transilvania, cuprinzînd Banatul şi Crişana, a devenit principat autonom sub suzeranitatea Porţii, a fost înfiinţat paşalîcul de Buda, care avea şi rostul de a ţine în frîu noul stat vasal, împiedicînd totodată ocuparea lui de către Habsburgi. IST. ROM. II, 806. In Asia mai erau vasale, pînă după cel de-al doilea război mondial, unele principate indiene faţă de Anglia şi unele principate indoneziene faţă de Olanda. MDD 312. IO. s. m. P. g e n e r. (Rar) Persoană aservită cuiva, dependentă de cineva. Cf. şăineanu, d. u., cade,' dex. —Pl. : vasali, -e. -Dinfr. vassal. VASĂLIC, -Ă adj. 1. (învechit, rar) Care se referă la vasalitate (3). Prin victoria purtată de lord Cleve la 1756 în Bengale, Bexar şi Orcisa, se-nfiinß statul comercial al Angliei pe Ganges, carele, împreună cu celelante prinfipaturi vasalice, alcătuiră o ţară de 29 mii mile, cu 45 milioane suflete. săulescu, hr. ii, 368/13. 2. (Rar) Care se referă la vasalitate (1). Este de remarcat că feudalismul turcesc nu cunoştea ierarhia vasatică: fiecare spahiu - cu puţine excepfii, fără importanţă — deţinea feudul direct de la sultan. IST. ROM. II, 809. —Pl. : vasalici,-ce. -Dinfr. vassalique. VASALITATE s. f 1. (în epoca feudală, în apusul Europei) Instituţie care exprima obligaţiile reciproce apărute între vasal (I 1) şi suzeran în urma încheierii contractului feudal; starea, calitatea de vasal; (învechit, rar) văsălie. Cf. BARONZI, I. L. I, 215/16, COSTINESCU, LM, DDRF. Vasalitatea era o urmare a organizaţiunei feudale. ENC. ROM: III, 1195, cf. BARCIANU, ALEXI, W.,RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. ·■ U, CADE, DER, M. D. ENC., DEX, dn3. O F i g. Vasalitate spirituală... nu poate exista decît numai între două aşezăminte religioase. ODOBESCU, S. II, 26. Un bărbat tînăr... ar putea să accepte un act de vasalitate morală. CAMIL PETRESCU, T. II, 37. 2. (în epoca feudală, în unele părţi ale Europei) Instituţie care exprima obligaţiile reciproce apărute între vasal (I 2) şi suzeran în urma prestării omagiului; starea, calitatea de vasal. Tronul muntean din evul mediu recunoştea supremaţia tronului maghiar, plătindu-i chiar un tribut; dar natura acelei vasalităţi... era alţfeli de cum şi-o închipuiesc... Engel şi D. Rösler. HASDEU, 1. C. I, 48. în 1404 Alexandru se duce în persoană la Cameniţa, pentru a recunoaşte legăturile de vasalitate, xenopol, i. R. iii, 126, cf. iv, fii. în textul unei declaraţii... se arată că domnul Ţării Româneşti s-a făcut vinovat de nesocotirea îndatoririlor sale de vasalitate. IST. ROM. U, 348. Proclamat domn.., cînd trupele polone pătrund în Moldova, leremia Movilă încheie un tratat de vasalitate cu Polonia, ib. 970. In evul mediu, alianţele îmbrăcau adeseori forma unor acte de vasalitate, în care domnii Moldovei şi ai Ţării Româneşti se declarau vasali ai unor suzerani mai puternici, cum erau regii Poloniei şi Ungariei. STOICESCU, S. D. 105. Tratatul de vasalitate a fost... semnat de boierii lui Mihai. cinema, 1971, nr. 1,5. 3. (Mai ales în epoca feudală, în sud-estul Europei şi în alte zone limitrofe Imperiului Otoman) Raport de dependenţa politică, economică şi militară a unui stat faţă de altul considerat suzeran; stare, calitate de vasal (II 1); (franţuzism învechit, rai ) vaselagiu. V. î n c h i n a r e, a t î r n a r e. Cînd s-a făcut domn.., n-a voit să priimească decît moştenirea domnească a acelor luptători cari cu mîndrie au lepădat... jugul vasalitäß. ODOBESCU, S. III, 447. Acest împărat îngădui lui Theodor Comnen atît întoarcerea. în Epir cît şi urmarea pe tron după moartea lui Mihail, cu obligaţiunea însă de-a păstra şi întări cu jurămînt raportul de vasalitate al ţării cu împărăţia grecească. EMINESCU, O. XIV. 110. Mahomed... impune Munteniei nişte condiţii îndestul de uşoare, spre a o primi în vasalitatea sa. XENOPOL, I. R. m. 90. Prin asemenea manoperă se dezbina şi se punea în confuzie pe chiar capii mişcării, întrucît ei, care susţinuse pînă acuma respectarea legăturilor de vasalitate, s-ar vedea reprobaţi de către însuşi suzeranul lor. id. ib. XII, 87, cf. IORGA, C. I. I, 163. Literatura paşoptistă corespunde unui moment de răspîntie în evoluţia istorică a ţărilor române: trecerea de la feudalism la capitalism, de lâ vasalitate ta independenß. IST. LIT. ROM. II, 251, cf DER, m. D. enc.. DEX, D. DIPL. 4. P. g e n e r. (Rar) Aservire, dependenţă. Fiecare cetaie. Spre semn de vasalitate eternă părea că şi-a trimis o deputaţiune la cetatea sîntă. BARONZI, 1. L. I, 109/18. Opinia voastră este dată demult; singuri v-aţi rostit sentinţa de vasalitate economică şi politică. EMINESCU, O. XIII, 253. Biserica românească trăia în vasalitatea unei patriarhii străine, de care trebuia obligatoriu să ţină seama în problemele spirituale. ARGHEZI, S. xvni, 51. - Din fr. vassalité. VASALÎTIC, -Ă adj. (învechit, rar) Care se refera la vasalitatej(3). Ajuns la putere, Theodoros Comnen uită curînd jurămîntulşiatimareasavasalitică. EMINESCU, O. xiv, 110. —Pl. : vasalitici, -ce. -Din fr. vassalitique. VASALÎş v. văsăriş. VASÂLT s. n. v. bazalt VÂSARIŞ s. n. v. văsăriş. y VASĂRÎŞ s. n. v. văsăriş. VÂSĂRVA s. f. v. vasărvag. VÂSĂRVAG s. n. (Regional, -mai ales în Bucov. şi Ban.) Nivelă cu bulă de aer, v. n i v e I (I a).: Cf. ALRM sn I h 378, A V 15, ARVJNTE, TERM. 43, LEXIC REG. III, GLOSAR REG., FD III, 185, L. ROM. 1968,408. -Accentuat şi: vasărvag. ALRM SN 1 h 378. - Pl. : ? -Şi:văsărva (alrm SN I h 378/833), vasărvagă (arvinte, term. 43; accentul necunoscut), văsărvaghe (alrm sn i h 378/386) s. f., vasărvar (L. ROM. 1968, 408; accentul necunoscut), vasărvog (alr II 6 656/36), vâservag (glosar Reg.), vacsărvasăr (arvinte, term. 43; accentul necunoscut), văcservaghen (GLOSAR REG.), vâcsîrvas (a v 15, glosar reg:) s. n. -Dingerm. Wasserwaage. VASĂRVAGĂ s. f. v. vasărvag. VĂSĂRVAGHE s. f v. vasărvag. VASĂRVAR s. n. v. vasărvag. VASĂRVOG s. n. v. vasărvag. VĂSCĂ1 s. f. (Arhit) Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ (în parcuri, în pieţe publice etc.). în general, vasca e destinată să conţină apă şi se foloseşte ca bazin aşezat la nivelul solului ltr2, cf DN’. -Pl. :vasce. -Din it. vasca, fr. vasque. 588 VASCĂ2 -93- VASELINÄ VASCĂ2 s. f. V: veşcă. VÂSCĂ 3 s.f. v. vîsc. VASCOLÄR, -Ă adj. v. vascular, VASCRÎS s. n. (învechit, prin Transilv.) învierea lui Iisus Hristos; slujba religioasă a învierii. Cf. alexi, w., com. din braşov. O (Curent; în imprecaţii) Cf DR. i, 458. Nu sînt, mă, şi caii zidire a lui Dumnezeu?... In loc de ovăz, tu le dai bice, Dumnezeu şi vascristu! SADOVEANU, O. XXI, 605. Vascrisu mă-tii!... Mi-ai omorît băiatul. STANCU, d. 188. Vascrisu ei de farfază! PARASCHIVESCU, C. Ţ. '55, cf. CIAUŞANU, GL., COMAN, GL. Vascrisul tău! Com. din BUCOV. -Pl. : ? — Şi: (regional)vascrist, vaiscris(COMAN, GL.), văscris (com. din braşov), voscris (alexi, w.) s. n. -Dinser. vaskrs. VASCRIST s. n. v. vascris. VASCULAR, -Ă adj. 1. Care aparţine vaselor1 (A ΙΠ 1), propriu vaselor1; care conţine vase1; (învechit) vasculos. Acea scobitură ce se află pătrunsă de o mulţime de găuri vasculare face parte din ţeava măduvei. KRETZULESCU, A. 21/25, cf. PROT. - POP., N. D., COSTINESCU. Capilarele sînt ramificate foarte mult, deschizîndu-se unele în altele şi formînd astfel reţele vasculare. ENC. ROM. I, 706, cf. BARCIANU, alexi, W., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. Celelalte glande vasculare sanguine încearcă modificări funcţionale. PARHON, B. 28. Reactivitatea la medicamente digita-lice este variabilă de la un teritoriu vascular Iq altul: DANIELOPOLU, f. N. ii, 36. Lucrările... du fost consacrate studiului bolilor vasculare ale creierului, contemp. 1954, nr. 420, 5/2. Un regim prea bogat în proteine... poate duce la turburări vasculare. BELEA, P. A. 242, cf. DL. Conflictul de conştiinfi poate foarte bine da turburări vascûlare. PREDA, R. 146, cf. DM. Pe un fond de roşeaţă permanentă se formează mici dilataţii vasculare. ABC SĂN. 12. [Constricţia] vasculară... apare ca urmare a contractării musculaturii circulare din peretele vaselor, ib. 383, cf. DEX, DN3. 0 Sistem vascular = totalitatea vaselor1 (A ΠΙ 1) dintr-un organism. Cf EL. AN. 8/5, COSTINESCU, ARHIVA, I, 383, CADE, DM. La majoritatea nevertebratelor circulaţia sîngelui are loc într-un sistem vascular deschis. DER I, 638. In timpul sarcinii se dezvoltă la făt un sistem vascular special. ABC SĂN. 94, cf. M. D. ENC., DEX, DN3. 2. (Bot.) Care este cohstituit din vase1 (A UI 2). în corpul vegetal esistă trei ţesături adecă: ţesătura celulare, ţesătura fibroasă şi ţesătura vasculară. BARASCH, B. 5. Membrele radicale... se dezvoltez prin formarea de fascicule vasculare secundare, pe lîngă cele primare. GRECESCU, FL. 5. Filocladii capilare foarte subţiri,... cu 2 fascicule vasculare. FLORA R. P. R. XI, 377. Ţesuturile conducătoare sau vasculare au ca funcţie principală transportul apei. BOTANICA, 15. ♦ (Despre plante) Cai« are în structura organelor vase1 conducătoare; (învechit, rar) văsosr. Vegetale vasculare. CAIET, 6872. Frunzele de la criptogamele vasculare... sînt mai adesea mari şi mai rareori simple. ENC. ROM. II, 478, cf. GRECESCU, FL. 3, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., CADE. în regiunea de stepă lipsesc criptogamele vasculare. SIMIONESCU, FL. 195, cf. ENC. AGR., SCRIBAN, D„ LTR2, DM, DER, DEX, DN1. - Pl. : vasculari, -e. - Şi: (învechit, rar) vascolăr, -ă adj. EL. AN. 8/5. -Dinfr. vasculaire. -Vascolar iţ. yâpcihio. VATÎR' s. n. (Şi, atribuind calitatea ca yn adjectiv, în sintagrfia pînza vatir". iM*, dl, 'dm, dn1) TesÉiiiâ de bumbac, oe in sau de cînepi, foalte apreţatâ, foloÿitâ péntm a întări ^uniite părţi afe une^ haine (tmtîiţ^şfl· m!-xte din fire carţfaie sau semipiepţănate sau piepfinate cu .fire çje bumbac sau cu alte.fire textile... : vatir, pluş de tină. NOM. 667 VATMAN -99- VATRĂ MIN. I, 404, Cf. 403, LTR2, DP, DL, DM, M. D. ENC., DEX, DN\ 10RDACHE, M. E. 136. - Pl. : vatiruri. - Din germ. Wattier [leinen, -leinwand]. VATMAN s. m. Persoană care conduce un trarrivai; conductor, manipulant. Vatmani de la tramvaie cu şăpcile roşii, lucrătorii din fabrici cu feţele negre veniră şi ei mulţi la număr. DUNĂREANU, CH. 155, cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE. Vatmanul dă curent, pornim. rebreanU, N. 179. Călătorii introduc un ban în automatul de la intrare şi primesc tichete. Vatmanul desigur supraveghează-SADOVEANU, O. IX, 245, cf. PUŞCARIU, L. R. 1, 388. Dispozitivul... permite watmartului, prin simpla manevră a unei pîrghii de pe tabloul său, să manevreze acele în poziţia voită, fără să oprească tramvaiul. ENC. TEHN. I, 195. A fost pe rînd vatman, sanitar, taxator de tramvai. CONTEMP. 1949, nr. 160, 12/4. Făceţi-vă vatmani. CĂLINESCU, S. 145, cf. L. ROM. 1953, nr. 2, 29. Direcţia izbuti să facă, prin corupţie şi prin intimidare, o spărtură în rîndul vatmanilor. PAS. Z. IV, 151, cf. DL, DM, M. D. ENC. Singur în tramvai, în drum spre cimitir, Luca trezeşte compasiunea taxatoarei şi a vatmanului. românia literară, 1973, nr. 47,9/3, cf. dex, dn3. - Accentuat şi: vatman - Scris şi: (după fr.) watman -Pl. : vatmani. - Din fr. wattmşn. VATOLOGHÎE ş. f. (Grepism învechit, rar) Formă de exprimare retorică constînd în repetarea aceluiaşi enunţ cu topica inversată. V. b a t o 1 o g i e. Palinodiia rjtoricească a poftori începu şi vatologhiia poeticească prin multă vreme crăngăi. CANTEMIR, I. I. I, 55, cf. 11, GÂLDI, M. PHAN. 264, rosetti-cazacu, i. l. r. i, 330, form. cuv. i, 148, L. ROM. 1973,439. -Pl. : vătologhii. -Dinngr. βαττολογία. VATOLOGHISI vb. IV. I n t r a n z. (Grecism învechit, rar) A pălăvrăgi. Rugîndu-vă, să nu vatologhisiţi precum păgînii! că li să pare că întru multă vorba lor să vor auzi... Numai rugăciunea cea umilită şi din adîncul sufletului pătrunde pînă la cer. MARCOVICI, D. 318/11, cf. CIHAC, II, 711, ALEXI, W., TDRG, GÂLDI, M. PHAN. 264. -Prez. ind.: vatologhisesc. -Din ngr. βαττολόγησα (aor. al Iul βαττολογώ). VATOS s. m. Peşte de mare, asemănător cu calcanul, cu corpul rombic acoperit cu plăci osoase prevăzute cu cîte un spin; Vülpe-de-mare (Raja clavata). Cf CADE, ENC. AGR., NOM. MIN. ί, 28, LTR2, DL, DM, M. D. ENC., DEX. - Pl. : vatoşi. -Dinngr. βάτοϊ. VATRĂ s. f. 1.1. (De obicei urmat de determinări ca „de foc”, „focului” etc.) Loc (sumai·) amenajai pe sol. şi neacoperit unde s-a făcut sau së face foc. Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic. EMINESCU, O. I, 76. In vîrful acestui deal este o poiană în carea să cunosc mai multe vetre de foc vechi, lîngă cari să află tioace (hîrburi) de oale şi blide de pămînt. liuba-IANA, M. 27. Cînd mor într-o casă de ciumă, vecinii... să se urce cîrd pe un deal, unde Vor face 9 vetre cu 9 focuri. CANDRIA, F. 141. Sapă pămîntul într-o parte şi îşi face o mică vatră unde fac foc. ATILA, P. 195. Piatra din mijloc îi slujea drept vatră pe care aprindea, din cînd în cînd, cîte puţin foc. HOGAŞ, DR. I, 19. Seara să ne adaste, cu o vatră de jar, la stîna unde ne-am dat întîlnire pentru popas. VÖICULESCU, P. I, 90. Focul, învăluit aprig, fu lăsat să se stingă. A'lfă vatră luminată trebuia să se aprindă la adăpost de furtuna care se vestea. SADOVEANU, O. XVI, 73. Să sapi oleacă în vatra focului şi pe pămîntul fierbinte să aşezi mieii, trăgînd spuza peste ei. MOROIANU, S. 77. Vreascuri aprinse, luate dintr-o vatră din cîmp. BĂCESCU, PĂS. 39\. Mi-aprinsei şi eu o vatră într-o scorbură de piatră. ARGHEZI, VERS. 261 .Fac o vatră, îngrămădesc trunchi peste trunchi, Amnarul îl lovesc de piatră, Cu iasca-aprinsă îngenunchi. CĂLINESCU, L. L. 92. Papassoglu... o luă spre Oraş, printre vetrele de jăratic în jurul cărora dormeau oamenii. CAMIL PETRESCU, O. lll, 322. [Crèst] prin păduri de dealuri öri de’ munte, în locuri neînierbate, mai ales învétre vechi de foc. FLÔRA R. P. R. vi, 142. Voi, nouă ciute înciutate, Din nouă vetre De foc luate, Nupurcedeţiaşia tare. TEODORESCU, P. P. 373. Mămăliga... o -puneam în vatra focului acolo şi cu spuza deasupra şi o coceant. T. DIAL. M. I, 341. 2. Platformă (înălţată) amenajată sub un horn ca loc pentm foc, în tinda (3) caselor (vechi) ţărăneşti; platformă de lut, de piatră sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul în unele case ţărăneşti; suprafaţă plană (prevăzută cu plită), amenajată în faţa gurii unui puptor sau a unei sobe, unde se face focul; parte planăîr) interiorul cuptorului sau al sobei, pare susţine boltitura şi unde se face focul; p. e x t. (regional) cuptor; suprafaţă plană în prelungirea cuptorului sau a sobei şi, uneori, de-a lungul pereţilor, care serveşte ca loc de stat, de dormit etc. V. c a m e n i ţ ă, cotlon, c o t r u ţ ă, h o a r n ă, p o d m o 1.. Vatra ce fac foc pentru bucate (a. 1775). IORGA, S. D. XXII, 10, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Sai COCOŞ din pod, Pe vatră la foc, Să te frijem în frigare (cca 1820). GCR II, 228/32. In vorbă fiind la vatră, să dă 'dă ştire că a venit episcopul... şîsă risipesc toţi. I. GOLESCU, în pr. dram. 81. La spălătorie să am a face doă coşuri cu vatră lor mare, boltită, precum face trebuinß la o spălătorie (a 1829). DOC. ec. 441,cf 'Vauan, VV N-a fost în vătrai foc, pann, ap. gcr Π, 365. Dacă vă puneţi la vatră dinaintea focului, auziţi unele lemne ţipînd. NEGRUZZI, S. i, 246, cf POLIZU. într-umd din cele patru unghiuri eră o vatra îţitocmai cu cele obicinuite la cafenelele turceşti, pecare staun ibric co/om/.FILIMON, O. 1, 102, cf. PETRI, v. Poveşti.., se spun pe lîfigă vatră. ALECSANDRI, POEZII, 235, cf. LM. ' Cum să-şi schimbe ţăranul... cleştele de pe vatră şi Crăciunul din calendar? MAIÖRESCÜ, CR. Π, 268. Soarele este un corp în combustiune ca şi focul din vatră. CONTA, O.'F. 86. Cuinile... coprindeau o vatră largă ca de doi stîhjêni pătraţi. OD0BESCU, s. i, 443. Se coceau pe vatra sură două turte în ceraişă. EMINESCU, O. I, 84. S-aduc riişte lemne din pădure la nevastă şi la copii, că n-au scînteîè de foc în vatră, şermanii. CRKANGĂ, P. 45. Verile Id biserică, lăsîhău-şi acasă fiertura pe vatră. CARAGIALE, O. iv, 178. Bucătarii... nu ştiu ce făcuseră, că nici focul nu era făcut pe vatră. 1SPIRESCU, L. 23, cf. 159. Ce ursuză-i vatra rece! Parc-aş sta c-un mort în casă. VLAHUŢĂ, S. A. I, 13, cf DDRF. Vrea să clădească un cămin sau vatră. HAlvlANGlU, C. C. 148. în tindă se găseşte vatra. DAME, T. 93. Ard vesele flăcări pe vatră. COŞBUC, P. II, 46, cf barcianu. Se întoarse într-un suflet în tindă, se scutură de omăt şi sări pe vatră. DELAVRANCEA, H. T. 251. în bucătărie, o enormă vatră... slujeşte şi astăzi la pregătirea mîncărilor. IORGA, P. A. 1,129. Dorm acum de mult pierdute Sub vreascurile stinse-a vetrii Poveştile-nşirate seara. GOG A, POEZII, 13. Sub vatra ţîrîieşte un greier. IOSIF, PATR. 11, cf. TDRG, RESMERIŢĂ, D. în bucătărie... îi vatra focului unde se gătesc bucatele. MOLIN, R. Β. 287. Ziua-noaptea sta cu luleaua în gură la Vatră. M. I. CARAGIALE, C. 80, cf CADE. Focul dih vatră răspîndea un rotocol de lumină roşcată. REBREÄfiü, R. I, 204. Coşul şi cotlomilietrei formau o pi(nie întoarsă, priri care pătrundeau aertil nopţii, c'îniècul greierului şi curiozitatea stelelor: GALACTION, O. 139. Tu, Veronfi, aprinde-le focul în vatră. SADOVEANU, O. XXI, 180. în odaia scundă moare focu-n vatră, pillat, p. 118. La ţară,,., după ce se stinge focul în sobă, iârna, adeseori vatra serveşte ca loc de culcare. ENC. AGR. Lîngă o tindă deschisă, cu vetre libere, aşezate în subsol, era camera măi ridicată, cu cuptor. PUŞCARIU, L. R. 416. Trezeşte irnaginea unei vetre comune, unde-şi gătesc mîncarea"hiai mulţi inşi', fiecare cu oala lui. iordan, επί. 299, cf scriban, d. Trudit, Lîngă vatră prigorii, Prtvegheam prelung tăciunii, barbu, j. S. 49. Douăsprezece pungi de fiină şi ö căpăţînă de zahăr, pe care le-a pus într-o papură pe marginea de deasupra vetrei. ARGHEZI, S. VII, 188. Toate stau la locul lor;... Vatră şi 672 VATRĂ - 100- VATRĂ amnar şi iască, blaga, poezii, 350. Anglia e ţara familiei strînse, unite. Familia se identifică cu vatra, cu coşul, cu soba. RALEA, s. T. I, 287. Focul se stinsese de mult, gura vetrei sufla cu frig. VINEA, L. II, 310, cf. LTR5. Vatra... am confecţionat-o anul trecut, nu din nevoi practice, fiindcă nu are să dea niciodată căldura unei sobe adevărate,... ci probabil din chemarea ascunsă şi ancestrală de a avea „focul în casă". TUDORAN, O. 7, cf. DL. Era vremea facialelor Lîngă vetrele aburind. ISANOS, P. 241, cf. DM, M. D. ENC., DEX. Cuptoriul l-a împlut Şi colacii au crescut. Apoi lelea c-o lopată Tras-au unul mare-n vatră. ALECSANDRI, P. P. 103, cf. H II 13. Focu-n vatră-l aprindeau Şi pe mine m-aşteptau Tot cu foc şi cu lumină. JARnIk — bîrseanu, d. 169. Mîncam turtă coaptă-n vatră. CARDAŞ, C. P. 42. Tu să suni, să troncănipe vatră. GRAIUL, I, 88. Pe vatră îi aşternea Şi să se culce-o poftea. PĂSCULESCU, L. P. 293, cf CHEST. II 321/1, alr I 648,675, 688, alr im h 279, h 283, ib. mn 131, 3 868,3 869, alr n 4 027/605,4 028/605, alrm iw h 314, h 386, alr sn iv h 1 073, a i 22,31, ii 3, hi 18, v 15, ix 1. Văleanul, supărat,... Pe laiţă s-a dezbrăcat, Pe vatră s-a desculţat, balade, in, 178. Ne culcăm... pă vatră. O. BÎRLEA, A. P. II, 485. O (în credinţe şi superstiţii) Să nu mănînci pe vatră, că-ţi moare mama. CANDREA, F. 69. Cînd vîjîie focul în vatră, cineva te vorbeşte de rău. PĂCALĂ, M. R. 160. Dacă mături vatra, îţi ia hultanul o găina. BĂCESCU, PĂS. 209. Vaca-domrtului pe lîngă vatră a vedea e semn că primăvara are să fie scurtă. MARIAN, INS. 429. O (In proverbe, şi zicători) Zestrea şade în ladă Şi el cu sluta pe vatră, se spune cînd cineva se căsătoreşte pentru avere. Cf. PANN, p. v. ii, 126/20, şez. », 218, bîrlea, b. 52, zanne, P. iv, 692,693. Fata cu tulei n-o ţinea pe vatră. I. GOLESCU, ap. zanne, P. îl, \21.Vîntul bate, cîinii latră, însă oala fierbe în vatră (= omul serios îşi vede de treburi, ignorînd pe bîrfiţori sau pe cîrcotaşi). Cf. alecsandri, S. 87. De la un rău platnic şi cu cenuşa după vatră sau un sac de paie să te mulţumeşti. PANN, P. V. III, 111/13, cf ZANNE, P. V, 503. Cînd e sare nu e jaină, cînd e făină nu e sare, şi cînd le împreună pe toate, iese apa în vatra focului, se spunê despre un om sărâc. Cf. ZANNE, P. rv, 108. E un om purtat de pe vatră pe cuptor, se spune, ironic, despre o persoană care pretinde că a călătorit mult. Cf. id. ib. m, 429. Şede popa pe corlaiă Şi-i atîrnă brîu-n vatră (Lanţul). GOROVÈI, C. 197. Mama lată, Tata gros, Nenea-larica härßgos (Vatra, burca şi spuza). PAMFILE, C. 35. 0 F ! g. Biserica noastră naţională a fost vatra ce a încălzit... şi trupul şi sufletul neamului nostru. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 17. Ţi-i frig la vatra vieţii, începi să sufli-nfoc. lesnîea, I. 114. 0 E x p r. A nu avea nici (sau decît) cenuşă în vatră sau a nu-i arde (cuiva) nici focul în vatră, a nu-i fierbe (cuiva) oala în vatră =-a fi foarte sărac, a nu avea nimic .Sătenii... n-au decît cemişă-n vatră. ASACHI, S. L. 1, 228, cf. CADE, DL, DM 133, DEX 139. N-are nici cenuşă-n vatră. ZANNE, P. UI, 430. D-aia nu-mi fierbe mie oala în vatră. id. ib. iv, 20. (Cu topica inversată) Nici focu-n vatră nu-ţi arde şi nici mămăliga nu-ţi fierbe, id. ib. III, 429. (Cu parafrazarea expresiei) A fost odată un om sărac lipit pămîntului, că de sărac ce era nici cenuşă destulă în vatra focului nu avea. marian, O. I, 14. A nu-i mai rămîite (cuiva) nici cenuşă în vatră = a sărăci. Numai biruri şi angarale; n-a mai rămas bieţilor creştini nici ceniişejn vatră. GHICA, S. 512. A-i lua (sau a-i vinde) (cuiva) şi cenuşa din vatră ori a nu-i lăsa (cuiva) nici cenuşă în vaţră = â-i lua cuiva tot ce are; a aduce pe cineva în stai« de sărăcie. Cf lm i, 586. Părintele... bate pe bieţii români din satele mănăstirei, le ia şi cenuşa din vcitră. FILIMON, O. I, 157, cf. DDRF I, 219. Cămătărie d-qlea sute la sută, dé nu-ţi lasă nici cenuşă în vatră. REV. CRIT. I, 275, cf. CADE, SCRIBAN, D. 258, DL, DM 133, DEX 139. Cînd dă Dumnezeu dă, iar cînd ia, apoi îţi ia şi cenuşa din vatră, zanne, p^ vi, 651, cf. I, 137. Asta (sau a cloci) pe vatră ori a zăcea la gura vetrei = a lenevi, a tnndăvi; a rămîne pasiv (la ceea ce se petrece în jur). Cf TDRG. Să ieşim şi noi la vînat, că ni s-a urît clocind acasă pe vatră. ISPIRESCU, L. 313, cf PAMFILE, J. II, 172, CADE. Toată Franţa e în picioare, şi dumneata zaci la gura vetrei, învîrtindu-ţi degetele. H. LOVINESCU, T. 99, cf DL, DM, DEX, COMAN, GL., zanne, P. I, 421. (Regional) A fi (sau a sta) pc vatră = (despre femei) a fi lăuză. Cf DDRF, alr ii h 124/784, L. ROM. 1959, nr. 3, 67, zanne, p. iii, 430. (Prin nordul Munt) A da (sau a cădea) pe vatră = (despre femei) a naşte (11). Cf COMAN, GL., UDRESCU, GL. (Regional) A se da cu capul de vatră = a se da cu capul de pereţi, v. p e r e t e (I I ). Vii acasă supărată, Te dai cu capu de vatră. De ciudă, şi de. amar îţi azvîrli bertiţa-n jar. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 448. A se prinde cu minele de vatră = a-şi înjgheba o gospodărie, un cămin. De-abia acum se prinsese bietul, om cu mînele de vatră; şi cîte au tras, pînă s-a văzut la casa lui, numai unul. Dumnezeu ştie. CREANGĂ, p. 140, cf zanne, p. iii, 430. ♦ (Popular; în limbajul fierarilor) Platformă (zidită) pe care se înfierbîntă fierul pentru a fi prelucrat. Cf. ALR SN ii h 547. alrm SN I h 359.4 (Tehn.) Parte a forjei în care se depozitează şi unde arde combustibilul; platformă de la baza unui cuptor metalurgic pe care se aşază materialele care trebuie încălzite sau topite. Forja obişnuită de cîmp sau de atelier se compune dintr-o vatră pentru foc, conductă pentru aerul suflat de un ventilator sau mai primitiv cu foi, un vas cu apă pentru stingerea focului. IOANOVICI, TEHN. 117. Vatra [forjei] e zidită şi căptuşită cu un material refractar sau... e o albie de fontă. LTR- VIII, 133, cf. DL, DP. DM. Vetre de oţel şi fier, Hale-ncinse-n curcubee. BRAD, O. 80, cf. DER. M. D. ENC., DEX. ♦ (învechit) Atlar (pe care se aduceau jertfe). Aceştia svinţi aflîndu-să în Nicomidia şi strigînd şi cutezînd, coborîră şi răsturnară vetrile idoleşti. DOSOFTEI, V. S. octombrie 76719. Răsturnînd vatra cu sfirîle îl prinsără elinii şi-i.tăiară capul. id. ib. octombrie 7674. Umplîridu-se de d[n\mnezeiasca rîvnă şi, răs&rhînd vatra jărtvelor, i să tăie capul. MÏNEIUI. (1776), 124vl/38, cf. DDRF. Laocoon taie pe maluri taurul groaznic, jertvindu-l pe sfintele vetre. COŞBUC, AE. 35. Unii au clădit vatră, iar alţii au adus lemne pentru rug. SADOVEANU, O. XV, 440. Templele rotunde, cu pietre aşezate în cercuri concentrice, la mijlocul cărora se afla vatra focului sacru sub cerul descoperit. PANAITESCU, C. R. 45. ♦ P. an al. (Regional) Prispă (de pămînt). Cf. alr ii/i h 235/325, A iii 18, SCL 1966, 482. ♦ P,,a n a I. (învechit şi regional) Mică platformă, înălţată pe sol, folosită în divele scopuri. Stătu Esdra scriitoriulpreste o vatră de lemn carea au făcut pentru ca să înveţe. BIBLIA (1688), 349'/13. Cînd mulg oile, ciobanii stau pe nişte vetre de pămînt, ca să fie 'astfel mai solid fixaţi. CHEST. v 54/23. 3. P. e x t. (Populai) încăpere în care se află vatra (I 2) şi unde se pregăteşte mîncarea. V. b u c ă t ă r i e. Cf. DDRi:. Intrînd în casă, dăm de o cameră mică numită vatră, care serveşte şi pentru prepararea bucatelor. CRÂINICEANU, IG. 58, cf. chest. ii 286/42, 290/42, 294/2, 295/26, lexic ri:g. 88. ♦ (Regional) încăpere a stînei unde se fierbe zerul. Cf. chest. v 34/92,44/10,19,98,99, 100. 4. P. e x t. Sălaş, aşezămînt (stabil), locuinţă, casă; aşezare omenească (primară în raport cu altele care s-au dezvoltat ulterior); (adesea determinat prin „părintească”, „străbună”) loc de baştină, de origine; p. e x ţ. ţară natală, patrie (1). V· c ă m i n, leagăn, pămînt (5). Vatra ta o aifiicut în toată uliţa, biblia (1688), 5432/27. Noi çei mai gios iscăliţi, săteni din vatra Cîmpulungului (a. 1782). ştefanelli, D. C. 134. Gligore Rusul... au fost trăitor aice la vatra Cîmpulungului de căţva ani (a. 1790). id. ib. 192, cf i. GOLESCU, C. Maramureşul, vatra românilor, de unde purcesăse a doua lor descălecare dincoace de Carpali. ASACHI, S. L. II, 161. Locuitorii... fugind înspăimînlaţi de sila ce li se făcea d-a ji războinici şi d-aşi apăra vetrile. BĂLCESCU, M. V. 201. Consulul lor fără a mai avea vatră fu nevoit a se adeposti în casele altora. ARISTIA, PLUf. 262/19. Nu ştiau de se vor mai înlurna la vetrele lor. NEGRUZZI, S. i, 218, cf. POLIZU. Trag cupieptii-n plug ca vită, Vatra-mi a rămas pustie Şi-ncă-mi cer ciocoii mită. BÖLLIAC, 0.207. Acum se vîră cnuta în vetrele străbune. MUREŞĂNU, P. 61/19 Scrise... lui Racotzi spunîndu-i în termini pol iţi şi pompoşi că de-aci înainte poate să rămînă la vetrele sale. F ( 1872), 153. Poporul... trăia.în frăţie cu coasa, cu toporul, cu codrul şi cu 672 VATRĂ -101 - VATRĂ calul său, pentru apărarea vetrei părinteşti. ALECSANDRI, s. 25, cf CIHAC, 11,721. Vei fi femeea mea... matroana vetrei mele părinteşti, mama copiilor mei. EMINESCU, G. P. 85. DejMtaţii s-au întors flecare pe la vetrele lor. CREANGĂ, A. 157. Steagul ţării.·· adumbreşte vatra lui, avutul lui, cinstea casei lui. CARAGIALE, o. IV, 74. Lotrul... deschide plaiuri frunioase, holde neaşteptate şi vetre de gospodari în ascunzătorile munţilor. VLAHUŢĂ, R. P. 113. Dus de vîrtejul lumei pe ßrmuri depărtate, vesel, fericit şi nedorind alta decît a se întoarce la vatra părintească: D. ZAMFIRESCU, v. Ţ. 56, cf. TDRG. Trebuie să ne întoarcem, pe cît întoarcerea mai e cu putinţă, la vatra strămoşească. PHILIPPIDE, p 262, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Telegrafe... să se trimită oamenii la vetrele lor. BRĂESCU, V. 67. S-a oprit pe o coastă de munte, la sălaşul unor ciobani... A stat la acea vatră patruzeci de zile. SADOVEANU, O. XV, 444, cf XII, 429. în zadar vom căuta „ leagănul " românilor, în zadar vom căuta să ghicim vetrele în junii cărora s-a închegat poporul nostru; istoria nu le numeşte. PUŞCARIU, L R. I, 255. Lelea Maria în loc să stea şi să-şi vadă de vatră, de dimineaß pînă seara, lua satul în cruciş şi-n curmeziş. MOROIANU, S. 113. Dacă te întorci în satul tău cu gîndul... să te ridici pe tine şi să ajungi în vatra ta ca un ciocoi de spiß ßräneascä, atunci dă-te cu ciocoii. arghezi, P. T. 11. Noi, fiind aproape de Grecia antică, trebuia să reluăm anume tradiţie direct de la vatra ei. CĂLINESCU, B. I. 95. Tata se va înţelege cu ungornic... să ne cedeze pentru un şir de săptămîni vatra sa. Gornicul cu ai săi urmînd să locuiască prin colibele şi podurile ce le avea. BLAGA, HR. 51. Omul, prin cunoşlinfi şi confort, să se simtă la sine acasă oriunde, vatra sa să fie pămînţUl întreg. BENIUC, M. C. I, 326, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, CHEST. II 54/42. Ne-ntoarcem la vatra noastă. ALR II/I MN 131,3 869/157. Au pornit Fiecare l-a lui vatră, La copii şi la nevastă. BALADE, îi, 286. 0 (în proverbe şi zicători) Vatra mea, palatul meu, I. GOLESCU, ap. zanne, P. ui, 429. Oricît de mică piatră, E mai grea într-a sa vatră. PANN, P. V. I, .136/17, cf. ZANNE, P. I, 250. Sărăcia cînd ţ-e-n vatră Ecao stană de piatră. PANN, P. V. ], 132/6, cf. zanne, P. v, 571. Cu sluta'în vatră casa ajunge să fie cu uşa prin pod şi cu ferestrele pe sub pat. ISPIRESCU, L. 291. Decît cu sluta în vatră Mai bine cu ea moartă, zanne, P. II, 735. Fie pîinea cît dé rea Tot mai bine-n vatra mea. id. ib. iii, 428. 0 F i g. Suferin\a are-un cînteC Şi nădejdea are-o vatră. BLAGA, POEZII, 391. Fericirea n-o cunosc prea bine, Vatra ei acuma se clădeşte. BENIUC, M. 41. 0 E x p r. A-şi face (sau a pune) vatră = a se stabili într-un loc; a se statornici. Unde-şi punea creştinul vatra, se prindea pe tălpoaie neclintite, delavrancea, ap. CADE, cf. alr τι/l mn 131, 3 869/172. (F i g.) Hiroşima şi-a făcut de secole vatră într-unul din cele mai splendide peisaje ale arhipelagului nipon, românia LITERARĂ, 196.9, nr. 51, 22/2. A cădea cuiva în vatră = a) se spune despre un oaspete neaşteptat sau nedorit. Ne cad în vatră neamurile din cătun. STANCU, D. 101, Cf. DL, DM, ZANNE, P. II!, 430; b) (regional) se spune despre o tînără necăsătorită care se stabileşte In casa bărbatului de la care umiează să aibă un copil. Florica i-a căzut în vatră. CIAUŞANU, GL, cf. ZANNE, P. 111, 430. A îmbătrîni în vatră = a'rămîtie fată bătrînă. împăratul... intrase la grije că o să-i îmbătrînească fetele în vatră şi o să împletească cosiţa albă fără să puie pirostriile în cap. ISPIRESCU, L. 233, cf. DDRF, DL, DM. [Băieţii] /;ii/ de ele... că au îmbătrînit în vatră, că au ştirbit, că n-o să le mai ia nimeni. RĂDULESCU-CODIN, ap. TDRG, cf ZANNE, P. III, 430. A lăsa la vatră = (complementul indică ostaşi) ä elihcra după terminarea stagiului militar. Cf. cade, scriban, d., dl. Acolo îşi ficuse el armata... şi fusese lăsat la vatră cu specialitatea conductor de tren. PREDA, DELIR. 124, cf DM, M. D. ENC., DEX. (Regional) A rămîne cu sluta în vatră = a nu-şi putea mărita fata. Cf. DM, DEX, ZANNE, P. îl, 735. ♦ (în superstiţii) Loc unde se crede că ar sălăşlui ielele. Dacă şade cineva în vatra lor [a ielelor] se spuzeşte pe tot trupul. candrea, F. 159, cf. udrescu, gl. ♦ P. anal. Adăpost, culcuş al unui animal sălbatic care aie pui. Eu socot că lupoaica asta n-are vatra ei decît la o jumătate de poştă... Nu vînează lîngă sugacii săi. sadoveanu, o. xvi, 81, cf. xn, 429, dl, dm, m. D. enc., dex. ♦ P. a n a 1. (Prin Mold.) Loc unde peştii îşi depun icrele. Cf. alr ii 6 240/414,520. ♦ P. a n a 1. Spaţiu restrîns în care se dezvoltă un grup compact de plante1 de acelaşi fel. V. c u i b. Dormind pe-o vatră de aglici şi de sulfină. IZV. ΧΠΙ, 141. Frusinica zări lîngă o tufă de răchită o vatră de viorele de curînd înflorite, mihale, o. 132. Pe vatră mi-a aşternut, Pe vatră de trandafir, Im umbră de rosmalin. JARNÎK — BÎRSEANU, D. 236. în cea. verde grädinuß Şade-o dalbă copiliţă, Pe vatră de calapăr, Sub tufă. de nijmalin. MÎNDRESCU, L. p. 89, cf. pamfile, S. t. 29. [Năvalnicul] creşte în păduri pe vetre anume, ştiute de babe făcătoare de „lumea dragă”, furtună, c. 13 4P. an a I. Loc unde se concentrează un anumit tip de rocă sau de zăcămînt. V. c u i b. A cumpăra cu embatic acele locuri unde să vor afla straturile sau vetrile. năsipului de aur (a. 1843). DOC. EC. 789. [Solul] prezintă vine şi vetre albicioase podzolice, nisipo-lutoase. CH1RIŢĂ, P. 583. cf. DL. ♦ P.anal. (Regional) MatcăJ (4). Vatra Murăşului.. ALR I 422/87, cf ib. 422/109,136. [Locul unde au]pămînt năsîpos... [se află] în vatra Murăşului. alr SN l MN h 10/105. 5. Loc (localitate sau parte dintr-o localitate) unde este concentrată o activitate (administrativă, culturală etc.), centru; f i g. loc unde se concentrează sau de unde se răspîndesc anumite idei, influenţe, acţiuni etc., f o c a r. De mult, în chiar vatra bisericei, împrejurul tronului său, în Italia, teocraţia căzuse cu totul, baronzi, i. c. ii, 20/16, cf. BARCIANU. Trebuia stabilit centrul comercial, cultural şi politic al provinciei de sud, destinat să ajungă vatra unei ţări. ARGHEZi, S. XVIII, 171. Cultul pentru Roma, pentru vatra latinităţii, pentru Columna lui Traian. perpessicius, m. iii. 279. cf DL, DM, M. d. ’enc., dex. Vatra satului. ALR ll/l MN, 131, 3 869/386, cf. ib. 3 869/531, 551, 605, 762. ♦ (Învechit) Loc din care se răspîndeşte o anumită boală. Am mers în Eghipeţ, în pămîntul pre carele noi pururea socoteam a fi vatra uriciilui ciumei. AR 0829), 161 !/l. Holera aziească, indiească...arevqtraeiînIncţiea. C. vÎrnav, h. 4/7. II. 1. (Popular) Loc de casă, v. loc; (regional) văţiătură. V. p 1 aţ, poraos.t, silişte. Cf. budai-deleanu, lex., LB, I. GOLESCU, C., CIHAC, II, 721, BARCIANU, ALR I 648, alr IM MN 131, 3 869/95, 130, 284, 346, 876, scl 1966, 448. ♦ (Regional) Pardoseala, (de pămînt a) casei. Padimentul ce la noi se numeşte şi vatră se face sau din pămînt bătut cu mqiul sau din seînduri. liuba-iana, m. 96. Sub brigle spre vatră sînt ţalpiţele. id. ib. 117. Bal vatra casei ca să se nivileze bine şi să se bătupeciscă. rev. Crit. iv, 336. Vatra căşti podită cu scunduri dă brad. ALR ll/l h 237/310, cf ib. h 237, ib. mn 131,3 869/2,27,29,36,47,64,76, 105.310, 365, 833. Perie de spălat vatra. ib. mn 149, 3 930/36, cf alr li 3 945/29, 76, A iu 18, mat. dialect, i, 271, gl. lt. ♦ (Regional) Temelia casei (Lunca Vaşcăului - Oradea). Cf. L. ROM. 1959, nr. 3, 71. ♦ P. e x t. (învechit; unnat de determinări în genitiv) Proprietate, moşie1 (1). O parte din cîmp i s-au dat, unde-i vatra lui Cotîrlăi (a. 1745). IORGA, S. D. XXU, 389. Către pragul nordic a! judeţului, la vatra Buzeştilor..., se află şi cea mai antică reşedinţă a familiei. ÖijOBESCU, S. II, 426. M-am născut la vatra schitului Dideştii... Tatăl meu era arendaşul trupului de moşie Dideştii. GALACTION. Ô'. 7. 2. ((De obicei urmat de determinări ca „satului", „tîi gului”, „cătunului” etc.) Suprafaţă de teren pe care a lost sau pe care se află o aşezare umană; zonă locuită a unei aşezări umane, intravilan. V. silişte. Au vîndut a lui direaptă ocină şi moşie... din vatra satului şi din cîmp şi din ţarină (a. 1591). GCR I, 38/29! Moldoveneşti boiari... ş-ciu vîndut a sa direaptă ocină şi moşie... din vatra satului şi din cîmp şi cu loc de heleşteu (a 1609). GHIBĂNESCU, S. i. xvi, 17. Li se va alege partea lor din vatra satului şi din cîmp şi din bălţile m peşte (a. 1623). id. ib. XVII, 4. Să va alege partea mea şi din cîmp şi din ţarină şi din vatra salului (a. 1642). GCR 1, 103/4. A treia parte din tot satul, din vatra salului, şi-din hăleşteu şi din tot locul am dat-o (a. 1704). IORGA, s. D. 672 VATRĂ -102- VAUNĂ XVI, 204. Cinci părţi de sat de Ghermăneşti cu vatră de sat şi cupămînturi de ţarină (a 1746). GHIBĂNESCU, S. I. XVII, 27. A stăpîni cu bună pace din apă şi din fineţe şi din vatra satului şi din toate ce sînt pe numita moşie (a. 1786). uricariul, x, 112. Afierosim şi vatra tîrgului Dorohoiului (a 1795). IORGA, S. D. XXII, 394. Scrisorile vechi cuprinzătoare pe vatra tîrgului s-au reâlăţit de la mîna noastră (a 1797). URICARIUL, I, 147. Legiuim dreaptă stăpînirea lor cu vecinică întemeiere asupra moşiei unită cu vatra tîrgului (a 1815). ib. n, 12/9. Vatra tîrgului Roman întreg cu toate mahalalele de prin pregiur şi çu trei sute treizeci jălci imaş (a 1852). ib. III, 242/2. La âplicarea legei rurale s-a constituit vatra satelor o dată cu pămînturile de hrană ale ţăranilor. I. IONESCU, D. 18, cf LM, DDRF, ALEXI, W., TDRG. în sat - în silişte sau adevărata vatră de sat, fiecare va prinde, adecă va îngrădi cu gard şi va stăpîni atîta parte cU i s-ar cuveni dacă n-ar fi sat ci tot loc de muncă. PAMFILE, A. R. 17, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Prin gări, în vatra satelor, pretutindeni zăceau... materiale de război. BRĂESCU, V. 45. Cu pămîntul împuţinat numai în vatra satului, neamurile lui Grigore... se îndeletniceau cu negoţul de mere. SADOVEANU, O. XVII, 403. Ce departe era ţara lui, ce dor îl prinsese de ţară, de vatra satului. BART, S. M. 67, cf. SCRIBAN, D. Avea... vreo 20 de locuri de casă în vatra satului nou. BENIUC, M. C. I, 68, cf. LTR2, DL, DM. Era o linişte deplină şi-n vatra satului şi înspre front. v. ROM. octombrie 1964, 31. Oamenii care nu locuiau în vatra satului nu aveau parte probabil nici la delniţe în pămîntul satului, panaitescu, o. t. 238, cf alr i 648/552 730,870, ălr im mn 131, 3 869/130,414, 514, 520)'537, 705, 723, 728, 784, 791, 848, 872, 886, 987. Vino-n Vatra satului. FOLC. MOLD. I, 108. <> Ţigan de vatră = ţigaij Stabil. Toţi ţiganii ce am de vatră, rudari şi lăieşi,... îi vor împărţi fiii mei toţi patru frăţeşte (a 1822). URICARIUL, XI, 349. Douîzăci şi cinci sufleti ţigani de vatră (a. 1825). IORGA, S. D. XXI, 287. La judecătoria comercială a Ilfovului să vînd cu mezat... optzeci ţigani de vatră. CR (1833), 220'/8. Zece suflete ţigani de vatră... să află la moşie, între care sînt şi de ai mei de zestre (a 1834). ARH. OLT. v, 422. Ţigani de vatră, mai töfi robi boiereşti sau mănăstireşti, erau meseriaşi sau servitori pe la casele stăpînilor şi proprietarilor lor. GHICA, S. xin. Clasa ţiganilor de vatră al căror suflet Se preţuia după meşteşugul individului, columna, vii, 53, cf ddrf, tdrg, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBÀN, D., DL, DM, À IX 2. OE x p r. A pune (sau a aşeza) vatra satului = a întemeia, a funda un sat. Pămîntul e tăre, dar nu e tot rîpos... E bun de aşezat acolo vatra satului. CAMIL PETRESCU, O. I, 171. Cînd s-a pus vatra satului au venit, de undeva, de peste Dunăre, şi sîrbi. STANCU, D. 427. 3. (Regional; în 1 o c. a d v. şi e x p r.) Pe vatră = (în legătură cu verbe de mişcare) pe jos, cu piciorul (v. picior II). Cum ai venit? — Pe vatră VICIU, GL., cf CADE. Mă duc pe vatră. ALR IM MN 131, 3 869/833, cf. ib. MN 131, 3 869/2. La (sau în, pe) vatra = jos, pe pămînt. Toţi o dat o dată Şi-am picat la vatră, marian, î. 496. Dacă [merele] să mai niaresc, Pică-n vatră, putrezăsc. DENSUSIANU, Ţ. H. 223. Grîu-i culcat la vatră. A I 23. Ctim... lăsăm... atîta grîu pă vatră, apăi să vină o ploaie sau o vijulie ceva, să Să ude atîta grîu? O. BÎRLEA, A. P. II, 463. A trînti (ori a da) (pe cineva) de vatră sau a da (cuiva) o trîntitură de vatră = a da jos, a doborî la pămînt (pe cineva). îndată trîntea de vatră Pe vrăjmaş de-aproape şi dé depart'e. BUDAI-bELEANU, Ţ. 89. l-am dat o trintitUră de vatră. ALR I 1 439/80, cf. ib. 1 439/24, ib. 1 440/80, ib. 1 441/87. l-o dat de vatră. ALR SN rv h 975/29. Novac... Mîna sub brîu îi băga, De trei ori o învîrtea Şi de vatră mi-o trîntea, Oasele îi pîrăia. BALADE, I, 367. III. R a n a 1. 1. (De obicei urmat de determinări) Suprafaţă de pămînt (care a fost sau este) folosită ca amplasament pentru o construcţie, o instalaţie, o amenajare etc. V. t a 1 p ă (II1), podea (1). Vatră de heleşteu (a 1624). IORGA, S. D. XI, 49. Ne-am alcătuit cu Şerbeştii a face o moară, adică vatra de moară este a Şerbeştilor (a 1833). id. ib. ΧΠ, 217. Căruţele cele mari stăteau acum goale, împrejurul vetrei blidului. GALACTION, O. 262. Aici e vatra sondei noi. CV 1950, nr. 2, 28. S-a răspîndit zvön că pe vatra viei vechi Miliăfezi Θ să sădească viţă nouă altoită. STANCuj D. 53,.cf ltr2 viu, 427, dl, dm, m. d. enc., dex, ciauşanu, GL. Vatra stînei. CHEST. IV 119/177 b, cf. 119/62. Vatră de stînă. A Π 10. 2. Nume dat unor porţiuni (îngrădite) de teren neted şi bătătorit, avînd diverse utilizări: a) (Prin Transilv.) Loc unde se depozitează piatra scoasă dintr-o carieră sau dintr-o mină (1). Cf. CADE, DL. Piatra nefolositoare... nu se pune în vatra băii, ci se aruncă de o parte. VICIU, GL. 93. b) (Regional) Arie (Unirea - Haţeg). Cf. chest. ii 400/49. c) (Regional) Loc în faţa morii (1 ) unde se aşteaptă rîndul la măcinat1. Cf. pamfile, i. c. 180. 3. (Regional; la stînă) a) Loc în faţa strungii unde se odihnesc oile după muls. Cf dl, chest. v 49/75. b) Loc unde se dă oilor de mîncare iama (Cristeşti -Botoşani). Cf. alrsn ui h 803/414, alrm sn iii h 620/414. c) Ţarc (Borşa). Cf τ. papahagi, m. 4. (Regional) Scobitură în pămînt pe care o fac copiii la jocul „de-a zala în găuri”. Cf. păcală, m. r. 204. 5. (Regional) Loc gol în cuprinsul unei suprafeţe acoperite cu vegetaţie. Cf. pribeagul, p. R. 73, dl, dm, alr im mn 131, 3 869/172, alr sn i h94. IV. P. an a l. (Regional) Nume dat unor părţi ale unor obiecte, ale unor instalaţii etc. care îndeplinesc rolul de a susţine, de a fixa etc.: 1. Partea de jos a stogului de fin. Cf. alr sn i h 135, ALRM Sn i h 92. 2. Jgheaib (la teasc 1). Cf. damé, t. 82. 3. Pşţe a mprii de apă sau de vînt nedefinită mai îndeaproape, probabil partea inferioară a coşului. Cf dr. xi, 126, H XIV 351. Griul s-aşeza pe vatră Şi din coş cădea sub piatră, De sub piatră în covată Curgea făina curată. TEODORESCU, P. P. 147. 4. Usnă (la luntre). Cf. damé, t. 126, dl. - Pl. : vetre şi (regional) valre (alr i 648/194, ALR ll/l mn 131,3 868, alrM im h 315), vatre (alr im mn 131. 3 868, alrm im h 315), vătri (alr im mn 131,3 868, alrm im h 315), vetri (alr im mn 131,3 868, alrm π/i h 315, alr SN Π h 547/334). - Şi: (regional) vâţără s. f A II 3. - Cuvînt de origine traco-dacă. Cf. alb. vatre. VATRIÇÉs. f. v. vetrice. VAŢĂ s. f. v. faţă. VAŢÎNĂ s. f. v. vaccin. VAU inteij. Cuvînt care redă strigătul pitpalacului. Cea mai mare parte a numirilor înşirate ' aice sînt... onomdto-poetice, formate de la strigătul acestei paseri, care, cînd cîntă, începe totdeauna cu „vau, vau” şi sflrşeşte cu „pitpidic" sau „pitpalac", marian, O. II, 222. -Onomatopee. VAUNĂ s. f (Regional) Fus la roata morii de apă (Brădişorul de Jos - Oraviţa). Cf huba-iana, m. 103. [In hotarul Măidanului] 14 mori sînt cu linguri la roată, iar I. cu vaună id. ib. La moara cu lăzi de apă, apa se conduce spre un vălău din zătoniu şi cade deasupra în lăzi, cari, umplîndu-se, 677 VAV -103- VAZON se întoarce vauna şi cu ea o altă roată cu dinţi. id. ib. 104, cf. H xvffl 143. -Accentul necunoscut.-Pl. : ? - Etimologia necunoscută VAV s. n. (Plin Transilv. şi prin Maram.) Pîrghie care serveşte la ridicarea unor greutăţi; (regional) vagă (2). Cf. alr im h293. -Pl. : vavuri. - Cf v a g ă. VAVÉLIC, -Ă adj. v. babelic. VAVÎC subst. (Prin Mold..; în e x p r.) Cît a fi vavicu = (în construcţii negative) niciodată. Paluşul l-am rădicat în sus... Na, îl cunoşti? - Pe mănunchiu îl cunosc, măi băiete; da-ncolo, Cît a fi vavicu nu l-aş mai cunoaşte, vasiliu, P. L. 210. -Dinucr. itoiiik VAVILE s. f. pl. (Prin Olt; într-ün descîntee; cu sens neprecizat, probabil) Năluci, v. n ă 1 u c ă (1). Am văzut:... Vavilele, Şoimanele. Spurcaţii, Spurcatele; Şoimanii, Şoima-nele; Strigoii, Strigoaicele, Moroii, Moroaicele. MAT. FOLK. 1576. - Accentul necunoscut - Etimologia necunoscută. Cf. ser. vila „zînă”. VAVILOANE s. f. pl. 1. (Prin nord-vestul Olt.) Descîntece, v.deseîntec.Cf. cv 19$,nr.4,37. 2. (Prin nord-estul Olt.; în e x p r.) A fi în âle,vaviioane = a fi zăpăcit, năucit, dezorientat. Cf. zanne, p. vi, 437. A vorlţi în ăle vaviloane = a vorbi aiurea, anapoda Cf. id. ib. 438. A veni în ăle vaviloane = a-şi face apariţia undeva cu repeziciune, fiind uluit, năucit şi furios, mînios. Cf. id. ib. A se pomeni în ăle vaviloane = a se pomeni, a se trezi pe neaşteptate, într-o învălmăşeală, într-o zarvă mare, Cf id. ib. - Cf. v a v i 1 e. VAVILÔN s. n. v. babilon. VAVILONCÎŢĂ s. f. (învechit, rar) Babiloneană, v. b a-b i 1 o n e a n. (Adjectival) Femeile yâvilonciţe_ ce-qu mărs după evrei şi carii n-or vrea să să desparß, să nu-i treci cu tine Iordanul. DOŞOFTEI, v. s. noiembrie 107721. - Pl. : vavilonciţe. -Cf. n. pr. V a v i 1 o n (= Babilon). VAVILONEĂN, -Ă s. m. şi f v. babilonean, VAV1LONÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Babilonean. Rahaava cea păgînă... lăsă bärbaß cei mul fi şi mincinoşi... părăsindu-şi toată necurăfîia cea vavilonească. DOŞOFTEI, PS. 293/8. Să apucă şă iţcidă pre bălaurul acela, căruia norodul vavilonesc i se închina şi pre lesne îl şi ucise. MAIOR, PRED. 361/27, cf. i. golescu, C. .Ô (Cu aluzie la perioada robiei evreilor,,în Babilonia) Să vă fiiu de mîngîiere la scîrbele robiei cei vaviloneşti a lumii aceştiia, ca Ieremiia norodului lui Dumnezeu şi ca Iosif ANTIM, O. 7. -Pl. : vqvilonpşti. , -Vavilon (= Babilon n. pr.) + suf.:-esc. ■ VAVILONÎ vb. IV. I n t r a n z. (Prin Biicov.) A înjura. LEXIC REG .' 11 ί. -Piez. incl.: vavilonesc. - De la n. piv Vavilon (= Babilon). VAVILÔNÎE ş. f v. babilonie. VAZ s. n. v. vază1 VAZĂ1 s. f I. 1. Vas1 de diféijte forme, şi ,mărimi, împodobit de obicei cu picturi sau cu sculpturi, care serveşte ca element (arhitectonic) decorativ; (învechit) vazon (1). Se mai află încă piste 2000 vazuri zugrăvite, vrednice de însămriat prin mărimea şi frumuseţea lor. AR (1829), 1881/2-6. [Piatra de var] slujeşte ca marmor la coloane, vaze, mese, pietre de zidit şi de pardosit. J. cihac, i. n. 375/5. Ipsosul cel curat... să întrebuinţează supt nume de albaster la lucruri arhitectonice, la statuie, vaze, coloane, mese. id. ib. 379/6, cf. 381/9. Bucate Delicate Vede-nchise într-un vaz Ce-i cu lung şi-ngust grumaz. ASACHI, P. 122/11. Sfarmînd... vcizurile de la Corint. CALENDAR (1856), 17/25, cf. NICA, L. vam. 265. Dimensiunile vazelor... sînt proporţionate cu mediul înconjurător cum şi cu .efectul care trebuie obţinut LTR-, cf. DL. în atelierul... lui Andrea Verrocchino, unde Leonardo şi-a făcut-ucenicia artistică, se acceptau... comenzi de catapetesme, statui, vaze. magazin ist. 1974, nr. 4,49. 2. Vas1 spécial în care se păstrează (în apă) flori ale plantelor decorative; vazon (2). V. g 1 a s t ră. Vaze de porţelan tot cu flori. MANOLACHE DRĂGHICI, R. 311/8. în văzul zvelt demalachită. CAZIMIR, în SCL 1979, 92. Rîndui pe măsuţa de la căpătîiul bolnavului cele cîteva reviste şi ziare..., vaza cu florile de liliac alese cu mîna ei. C. PETRESCU, C. V. 211. Căuiindu-l... cu privirea pe deasupra... unei mari vaze cu trandafiri. CĂLINESCU, B. 1. 113. China- a trimis... vaze transparente,... mătăsuri diafane. BLAGA, Z. 301. Feciorul aduse un braţ de ramuri de liliac pe care îl împărţi în vaze. CAMIL PETRESCU, N. 136, cf. DL, DM. Smulse dirţţ-ş vază de porcelan alţi trandafiri. BARBU, PRINC. 35. Privea înduipşqt vaza cu flori proaspete, v. rom. ocţombrie,1963, 22, Cf. M. D. ÈHC., Dl«, DN”., II. (Anat; învechit, rar;, de obicei urmat de .deteiini.năii) Vas1 (A III 1). Răceala... stânge la un loc fibrele, îndămănează lucrarea vazelortfavoreşteproţewlcrisţalizaţiei ei ÂLBINEţ·, M. 94/6. Sthgëfé:sëmînâ din părţile din afqră a trupului înlăuntry. cătră centru şi se adună în vazele sîngelui, din care pricină simţim oarecare răceală la picioare, id. ib. 94/12. Vina porţii [este] un vaz mai mare al maiului, prin care intră sîngele, id. ib. 220/23, cf. 220/18. Lovirea unei vaze limfatice, a unei coarde sau a aţxmevrasei, al cărora efect să declară mai ţîrziu. PARAB, Ï.55/22. ♦ Vazele laptelui v. lapte. - Pi. : vaze. - Şi: (astăzi rar) vaz (pl. vazuri) s. n. -Î3in germ. Vase, iţ vaso, fr. vase, lat. vas. VAZA2 s. £ v. văz. VAZECTOMÎE s. f. v. vasectomie. VAZEJjINĂs. f. v. vaselină. VAZGHESTISÎ vb. IV. Re fl. (Grecism învechit) A se lipsi (de ceva). Sînt mai bine mulţumiţi a să vazghestisi dă acesţ folos,... dăcît şă cerce călăţoriia drumului, după dăpărţarea locului (a. 1815). doc. EC. 172. După o dovadă de nişte aşămene floncănituri să-ş iei căzuta răsplătire spre a se părăsi şi ei şi a şa face pildă şi altora; de care eu nu mă voi vazghestisi, fiind fapt de cinste în mijloc (a 1828). -IORGA, S. D. V, 278, cf. GÀI.DI, M. PHAN. 264, CONTRIBUŢII, III, 79. - Prez. ind. : yazghestisesc, - Din ngr. βασγέστησα (aor. al iui βασγεστυί). VAZIIANGÎL' s. m. v. vahzangiu. 5$Z0N ş. ,n. 1.. (învechit) Vaşăl.jp 1). Un vazon de argint .pe care şe. reprezenta în basreliev istoria, Ifigeniei şi a Medeei... era de miniine bine reprezentată, admirîndu-se de iqcuitorii ădunaţi. CALENDAR (1855), 115/1. 2. Vază!, (J 2). V.glast r ă Pun cutii, o tualeţă, 14η vßzon cu floricele, Săculteţe, .gavanoase. ASACHI, S. L.. I, 217, cf. alexi, ,w., izv» xvi, 232, coman, gl. -pi.: ? ; -Dinfr. vason, it. vasone. 6% VAZOŞ - 104- VĂCĂLI VAZOŞ, -Ă adj. (Prin vestul Transilv.; despre oameni) Prezentabil (1). Aiista-i barbat vazoş. teaha, C. n. 280, cf SCL 1962,89. —Pl. : vazoşi, -e. -Vază2 + suf. -oş. VAZULÎN subst. Apărătoare de lemn pentru bordajul navei. l. rom. 1962, nr. 6,28. -Pl.:? -Din germ. Vasoline. VĂ vb. I. Intranz d e f (Transilv.; la imperativ) Du-te, mergi! Dzise Domnul cătră Aron: vă înaintea lu Moisi în pustie! PO 191/20, cf 190/22, JAHRESBER. xn, 21, TDRG, GR. S. II, 52, DHLR II, 501, CADE, SCRIBAN, D., SCL 1956, 137, dl, SCL 1957, 118, DM, L. ROM. 1960, nr. 5, 14, GRAM. ROM.2 J, 296, H XVIII 63, JAHRESBER. IV, 333. Vă napoi şi-i spune-aşa! MAT. DIALECT. I, 27, cf CONV. LIT. XX, 1021. Vă,... ca roua de soare în ţărmurile goale! ŞEZ. V, 144. Vă, copile, a munte! frîncu -candrea, m. 78, cf. ALRT li 326. Vă cu Dumnizău! ALR II 3 573/95^ cf ib. 3 422/95, lexic REG. 67, teahă, c. n. 101. ♦ (întărit prin repetare) Vă, vă, numa nu şedea mult. alrt ji 52. - Imper.: pers. 2 vă, pers. 5 vaţi şi vareţi. - Lat. vadere. VĂCALAŞ s. n. v. văcălaş. VĂCAR s. m. 1. Persoană care păzeşte (şi îngrijeşte) vacile (1), ducîndu-le la păscut; (regional) văcău. V. b o a r, bivolar, c i u r d a r, h a i d ă u. Văcariul sau bociriul, de să va lua în cireada lui vreo vită streină de la plug..., nu va avea nice o certare. PRAV. 12. Fu... peste Olt pînă la o vreme căpetenie peste cîtevaş steaguri, ce-ş adunase ciobani, văcari, pwcari (a. 1769). GCR II, 127/28, cf. anon. car., lex. mars. 190. Văcarii lojilor... să'Spuie unde au lajii bucate ascunse (sfirşitul sec. XVIII). LET. iu, 227/14. Ţigani ce sînt drepţi ăi miei..., Ion văcaru (a.1782). iorga, S. D, XVI, 338. Să tocmească un văcariu sau doi pentru păscutul vitelor (â. 1794). URICARIUL, IV, 51/7. Bine ştiu toţi păstorii, adecă pecurarii, boarii, văcarii şi viţelarii. ECONOMIA, 94/26, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. S-au făcut înpoalile viilor sate întregi, cu mulţime de vite, pă care le dau la văcar (a 1819). DOC. EC. 202, cf LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, v. Un văcar, văzînd şi mirîndu-se de aceasta, a cutezat a se apropia. ARIŞTIA, PLUT. 47/1, cf. POLIZU. Deunăzi un văcar de sat Catîrului i-a atîrrnt Salbă de clopoţei ALEXANDRESCU, O. I, 326, cf. PETRI, V., COSTINESCU. Badea Trohin, văcariuI. ALECSANDRI, T. 39, cf lm. De nu m-ar fi oprit văcarul satului, aş fi nimerit desigur şi cîte un graure. ODOBESCU, S; III, 23. Scăpîndu-k văcariul din oçol pe ale noastre, la amiază, eu singur le-am dus la păscut. CREANGĂ, A. 61. Spuse văcarilor ce să zică. ISPIRESCU, L. 292, cf DDRF, BARCIANU, ALEXI, w. Strada te face mai tăcută: de la o vreme, o străbat nunţai văcarii cu tinichelele pline. IORGA, P. A. I, 220, cf TDRG, PAMFILE, A. R. 28, PASCU, S. 89. Mîngîind cu o ramură de salcie spetele Vioricăi, o mîna încet înspre cireada satului ca s-o dea pe seama văcarului. BUJOR, S. 36, cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU D. Ü., CADE. Ajunge el Stoicea, văcarul din Alăuteşti, sluga cea mai de aproape. GALACTION, O. 51, cf. GR. S. 1, 246. Mai tîrziu, văcarul curfii i-a spus judecătorului că l-a văzut alergînd spre popuşoaiele Corodenilor. POPA, v. 61. Vitele se risipeau în munte după mîncare, Sub privegherea văcarilor. VOICULESCU, P. 1, 83, cf PRIBEAGUL, p. R. 70. Cei trei văcari... şedeau rezemaţi în ghioagele lor. B*ART, S. M. 82, cf SCRIBAN, D. Nu era un văcar obişnuit. ARGHEZI, S. VII, 182. Un mare mozaic,., reprezenta văcari argentinieni călări. CĂLINESCU, S. 263. Ferească-te sfintul de boierii ieşiţi din rîndulvăcarilor. CÄMILAR, N. I, 244, cf. DL, DM. Vacile nu erau păzite şi îngrijite ca în alte părţi de membrii familiei, ci de văcari sau văcăriţe cu simbrie. VUIA, PĂST. 123, cf M. D. ENC., DEX. Cei de la cai [se numesc] herghelegii, de la vaci, văcari, de la boi, bouari, de la porci, porcari. H VIII, 260, cf ix 438, x 368, xv 4; chest. v 25/17,45,58,76, ALR 1 1 798/940, ALR II 5 595,5 668, a i 21,34,35, π 1, 6, ni 2, 5, 6, 16, 17, v 15. Să te duci... Unde popă nu toacă Şi văcar nu hăieşte. FD III, 163. Nimic n-auzea... Nici văcar strigînd, Nici cîine lătrînd. BALADE, I, 309, cf O. BÎRLEA. A. p. II, 270. 0 (în proverbe şi zicători) Dacă toţi ar fi cărturari, Cine să mai fie văcari? ZANNE, P. V, 149 .Decît slugă la ciocoi, Mai bine văcar la boi. id. ib. IV. 593. Are chip frumos, cu dar, Şî-i e vorba de văcar, pann, p. v. ii, 130/3. cf. zanne, P. II, 566. Văcarul... s-a mîniatpe nevastă şi nasul şi-a tăiat, pann, p. v. ui, 16/10, cf. românul glumeţ, i, 31, zanne, P. v, 650. S-a supărat ca văcarulpe sat, se spune despre o persoană care s-a supărat în mod nejustificat pe cineva. Cf. negruzzi, s. i, 250, lm, ddrf, vlahuţă, s. a. II, 472, TDRG, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM 736, DEX 827, com. din piatra neamţ, românul glumeţ, i, 8,31, ZANNE, P. v, 650, 651. Dă măciuca în mîna văcarului, se spune atunci cînd puterea, conducerea este încredinţată unui om necruţător şi prost. Cf. zanne, p. v, 652. 2. (Alt) Numele unei constelaţii din emisfera boreală, situată în prelungirea carului-mare; p. rest r. numele stelei Arcturus din această constelaţie. Cf. TDRG. Cele şapte stele ale ursei-mari fură privite ca şapte boi, cari pasc cîmpiile cereşti..., iar păzitorul ursei deveni păzitorul boilor, adică văcarul. OTESCU, CR. 442. Pe alocuri carul-mare se zice că închipuie şapte boi pe cari îi păzeşte văcarul. PAMFILE, CER. 163, cf. CADE, DM, DEX. 3. (Iht.; regional) Porcuşor (2) (Gobio kessleri şi uranoscopus). Cf BĂCESCU, P. 57,147, alr i 1 746/5. - PI. : văcari. - Şi: (învechit) văcariu s. m -Vacă + suf -ar. VĂCĂRITĂ s. f. (Bot.; regional) Scînteiuţă (Il 1) (Anagallisarvensis).Ct BORZA, D. 18, 300. - Pl. : văcariţe. - Vacă + suf. -ariţâi. VĂCARIU s. m. v. văcar. VĂCARNIŢĂ s. f. (Regional) Cireadă de vaci (1) (Fîntînele-Mizil). ALR I 1 798/744. -Pl. : văcarniţe. -Vacă + suf. -arniß. VĂCĂ1' vb. IV. Intranz. (Regional; despre raţe) = ocăi, v. ocăcăi (Călineşti - Botoşani). Cf dr. ii, 132, iv, 883. Raţa văcăieşte. H I 35. -Prez. ind. pers. 3: văcăieşte. VĂCĂÎ2 vb. IV v. vîgăli. VĂCĂLĂJ s.n. v. văcălaş. VĂCALAŞ s. n. (Transilv. şi prin Maram.) Tencuială (2). QV KLEIN, D. 452, LB, CIHAC, U, 537, LM, ' DDRF, mîndrescu, UNG. 114, cv 1950, nr.3, 35, CL 1958, 139. SFC i, 63, L. ROM. 1962,323, SCL 1966,480,482,485. 487,493, VA1DA, CABA, SĂL. 102, CHEST. II 128/4,49,50, 52,334, ALR i 1 677, ALR ll/l h 239/95, h 240/95, mn TI7. 3 789/95,102,141,219,250,272,279,349,833, alrm im h 281. Văcăluie cu văcălaşu. A fi 8, cf. 6, 7, 12, com. din MONOR - REGHIN, LEXIC REG. II, 55. Mi-a căzut tot văcălaşul de pe păreţi. MAT. DIALECT. I, Γ97, cf 102, 290, GLOSAR reg., teaha, C. N. 124, 279. 0 (Prin Transilv.) Lingură de văcălaş = mistrie (1). a ii 7. ♦ (Prin sudul Transilv.) Muruială (2). Cf. CHEST. ii 139/52, a Vn 5. - Pl. : văcălaşe şi văcălaşuri. - Şi: văcălâj ( SFC I, 63. chest. π 128/49, a ii 7), văcalaş (cv 1950, nr. 3. 35), vacălaş (ddrf) s. n. -Din magh. vakolâs. VĂCĂLÎ vb. IV v. văcălui. 708 VÄCÄLIE -105- VĂCĂREASĂ VĂCĂLÎE s. £ I. 1. (Regional, mai ales în Munt) Peretele circular de lemn (sau de metal) al sitei, al ciurului, aii baniţei ete. Cf şăineanu. De cîrligulprins între încălecătura crăcanelor agăţară „durui’ cu „văcăliile” largi dt la o tocitoare de mustit. CONV. ut. XLIV, 897, cf. 659, TDRG. Steaua se face dintr-o veşcă sau văcălie de coajă de tei. pamfile, CR. 127, cf resmeriţă, D. Steaua eficută dintr-o văcălie, ca cea de dur. RĂDULESCU-CODIN, ap. CADE. l-am adus o văcălie de ciur vechi. AL LUPULUI, P. G. 90, cf. scriban, D. L-a luat ca pe o văcălie de ciurel, pe ciomag. STANCU, D. 21, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. Pe Jiu zic văcălie la veaca... de la ciur. VICIU, GL., cf. GREGORIAN, CL. 62. Parcă-i văcălia ciurelului. IZV. xvm, 33. Masa (strecurătoarea) e cusută pe margini formînd nişte văcălii pe unde se introduc nişte beţigaşe. CHEST. v 127/9, cf alr II 3 983/769,791,876, 886, 899,928, nalr-o ii h 262. 0 E x p r. A juca (sau a suci) (pe cineva)în ciur fără văcălie = a duce pe cineva de nas, v. nas1 (1). îljoacă cu viclenie în ciur fără văcălie. pann, P. V. Π, 158/10, cf. rădulescu-codin, m. n. 166, i. cr. in, 188, izv. xvn, 193, zanne, p. v, 185. ♦ P. a n a 1. (Regional) Capitulul florii-soarelui (Rîmnicu Vîlcea). lexic REG. 88. 2. (Regional, mai ales în Munt) Cerc de lemn (sau de fier) aşezat în jurul pietrelor morii (1) pentru a împiedica risipirea făinii. împrejurul pietrelor se află un cerc ficut din coajă de copac, numit veşcă, văcălie, văscălie sau toc şi care împiedecă risipirea făinii DAMÉ, τ. 153, cf. TDRG, pamfile, i. c. 186, RESMERIŢĂ, D. E tare interesantă o moară... cu diferitele ei părţi: stăvilarul..., vîrtejurile..., piscoaie, veşcă sau văcălie. rădulescu-codin, m. n. 107, cf. cade, scriban, d., ltr2, h 1 8, IV 145,312, ix 310,483, xiv 3Ô8, alrsn 1 h 178/791, alrm SN i h 121/791, nalr-o rv mn 131, 2456/901,904,907,908,909,997. 3. (Regional) Cerc de lemn (sau de metal) folosit ca tipar pentru caşcaval. Pe jos erau întinse... cîteva văcălii de ficut caşcavale. LUNG1ÀNU, CL. 131. 4. (Prin sudul Transilv.) Bor (la pălărie). Cf CADÉ, scriban, d. Copilaşul avea pe cap pălărie micuţă, cu văcălia întoarsă în sus. VICIU, GL. 5. (Prin sud-estul Transilv. şi prin nord-estul Munt) Betelie la cioareci. Cf. alr sn iv h 1 175/172, alrm sn in h 998/172, L. rom. 1959, nr. 2,55. 6. (Prin Olt.; în sintagma) Văcălia capului = cutia craniană. Cum mă doare, Doamne, văcălia capului! IOVESCU, N. 55. 7. Nume dat unor obiecte sau părţi de obiecte (în formă circulară) cai« au rolul de a mărgini, de a încadra: , a) (Regional) Pervaz (la fereastră). S-a lăsat jos, în văcălia unei ferestre de altădată. GALACTION, O. A. I, 279. b) (Prin sudul Munt; la pl.) Pereţii laterali ai luntrei. Numai cu multă dibăcie izbutise să scape ca văcăliile lotcei să nu fie făcute firîme. CONV. LIT. XLIII, 929. II. (Bot.; regional, mai ales în Mold. şi în Bucov.) Nume dat mai multor specii de ciuperci parazite din familia poliporaceelor, de consistenţă lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) (şi în sintagma văcălie de fag, panţu, pl., cade) babiţă (Fomes fomentarius). Cf bianu, d. s., tdrg, panţu, PL., BORZA, Ö. 193, 300; b) (şi în sintagma văcălie de fag, DL, DM) babiţă (Fomes igniarius). Cf. TDRG, panţu, PL., ŞEZ, v, 169, SCRIBAN, D., BORZA, D. 193, 300. Velnifa e împodobită cu diferiţi bureţi de mesteacăn sau văculii. MÎNDRESCU, L. P. 208, cf. VICIU, GL., Τ. 1PĂPAHAGI, M. 145, A v 15,25, vi, 16.0 Văcălie de fag = ciupercă în formă de etajeră, de culoare brună-negricioasă cu zone concentrice (Ganoderma applanaturri). Cf BORZA, D. 193, 300, M. D. ENC., DEX. Văcălie de mesteacăn = biirete-de-mesteacăn (Placodes betulinus). Cf PANŢU, PL., CADE, LTR2, DL, DM, BORZA, D. 195,300, M. D. ENC., DEX. Văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată, de culoare albă, apoi brună, cu mii os plăcut de anason (Trametes suaveolens). Cf panţu, pl., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. Văcălie de brad= ciupercă cu pălăria acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roşcată (Fomes pinicold). Cf panţu, pl., cade, ltr2, dl, dm, m. D. ENC., DEX. - Pl. : văcălii. -Şi: văculie,văgălie(ALR II 3 983/769), vecălie (gregorian, cl. 62), vechelie (alr sn rv h 1 175/172, alrm sn m h998/172)s.f. -Veacă +suf. -ălie. VĂCĂLITORA s. f. (Regional) Tencuială (2) (Sibiu). alr i 1677/125. -Pl.:? - Văcăli + suf -tură VĂCĂLUI vb. IV. Tranz. (Folosit şi a b s ö 1.) (Transilv. şi prin Ban.; complementul indică pereţi, ziduri sau, p. ext., case) Atencui1. Cf. klein, d. 452, lb, iser, cihac, II, 537, LM, DDRF, GHEŢIE, r. m., BARCIANU, ALEXI, W., sfc i, 63, scl 1966,480, 482,487,. H xvn 237, vaida, CABA, SĂL. 102. Casa e vacaluită. Gregorian, cl. 62, cf. TODORAN, GL. Ş-o văcăluit casa de gîndeşti că-i nouă. cv 1950, nr. 3, 35, cf. alr I 1677/166, alr ii/i h 239/53, h 240, MN 116,3 786/53. Văcăluie cu văcălaşu. A n 8.Casîle nu erau din batrîni văcălite, erau mima liptite. ib. ΙΠ 10, cf l 17,31,36, n 3,7,12, in 4, 11, 12, iv 5, com. din MORĂRENI - TOPL1ŢA, LEXIC REG. 95, Π, 47, 106, MAT. dialect. I, 102,197,271, GLOSAR reg. Vacaleşte casa cu mahăr, teaha, C. N. 279, cf. 124. (Refl. pas.) [Peretele] să vocluieşte. ALR ΠΛ h 240/574. <> (Transilv.) Lingură (sau lopoflcă) de văcăluit = mtetije (1). Cf. LB, ISER, lm, MÎNDRESCU, UNG. 114, ALR IM h 241.4 (Transilv.) A spoi cu humă sau cu var. Cf. iser, alexi, w.; alr ii/ι mn 117, 3787/64, alrm im h 280/64, lexic reg. 10. ♦ (Regional) A pune primul strat de var pe un perete ţencuit2 pentru a se face corecturile. Com. din sebeş - făgăraş. ♦ (Transilv. şi prin Ban.) A murui1 (1). Cf alr u/i h 2 39/2, MN 116,3 786/64,105,284, alrm im h 279, a i 17,20,22, 26, π 7, 12, ni 17, iv 5. . / - Prez. ind.: văcjăluiesc, pers. 3 şi văcâuie — Şi: văcăli (prez ind. pers. 3 şi vacăle, ALR n/ι h 240/102), voclui vb. IV. -Din magh. vakol. VACALUIALA s. f (Prin Ban. şi prin sud-estul Transilv.) Tencuială (2). Cf. chest. u 128/58, alr i 1 677/1, ALR IM MN 117,3789/172. - Pl. : văcăluieli. - Văcălui + suf. -eală. VăCALUÎRE s. £ (Regional) Acţiunea de a văcălui şi rezultatul ei (Jupa-Caransebeş). Cf. chest. ii 33/7. -Pl. : văcăluiri. -V. văcălui. VĂCĂRÂŞ s. m. 1. (Regional) Ajutor de văcar, alr n 5595. • 2. (Omit.; Mold.) Păpăludă1 (Caprimulgus europaeus). Cf Băcescu, păs. 172,274. -Pl .:văcăraşi. - Văcar + suf. -aş. . _ / VACARAU s. n. (Transilv.) Pîine făcută din aluatul ras de'pe vasul în care s-a fiămîhtat v.'răsunoi (1). Cf. alr sn iv h 1065;' mat. dialect, i, 290. I - Pl. : văcărauă. - Şi: vacarau (alr sn iu h 872/349), vocorau (ib. rv h 1065, alrm sn iu h 872) s.n. -Din magh. vakarô. VĂCĂREĂSĂ s. f. 1. Văcărită (1). Cf polizu, petri, v., costinescu, Lm, ddrf, barcianu, alexi, w., cade. 717 VĂCĂREAŢĂ -106- VĂCĂRIŢĂ Marchizul de Santillana îşi datoreşte gloria cîntării unei văcărese. călinescu, O. xin, 271, cf. dl, dm, dex. 2. (Rar) Soţia văcarului (I). Cf costinescu, lm, cade. -Pl. : văcărese. - Văcar + suf. -easă VĂCĂREAŢĂ. s. f: (Regional) Staul (pentru vaci I); grajd. Cf. CADE. Potoleşte-te, Ca vacile-n vacareafă, Ca caprele-n caprareaţă. GREGORIAN, CL. 44, cf. 62. 4 Loc unde dorm afară, vara, peste noapte, vitele (Măru -Caransebeş). ALR I 1 122/26. -Pl. : văcăreţe. -Vacă + suf -ăreaţă VĂCĂREL s. m. (Omit; regional) Fluierar (Charadrius pluvialis). Cf. marian, o. li, 298, săghjnescu, v. 74, JAHRESBER. VIII, 166, ΧΠ, 124, TDRG, CADE, BĂCESCU, PĂS. 172. -Pl. : văcăret - Văcar + suf. -el. VĂCĂRESC, -EASCĂ adj. (în dicţionarele din secolul trecut) De văcar (1), al văcarilor. Cf. I. golescu, c., valian, V., PETRI, V., GHETIE, R. M., BARCIANU. -Pl. : văcăreşti. - Văcar + suf -esc. VĂCĂREŞTE adv. (înveçhit, rai-) Ca văcarii (1). Cf. i. GOLESCU, c. - Văcar + suf. -eşte. VĂCĂRET s. n. v. văţărit1. VĂCĂRI vb. IV. I. T r a n z. (Despre oameni; complementul indică vite mari) A duce la păşune (1), a păzi în timp ce pasc. Eu am ţinut boul pîrbacum, l-ffm văcărit (a. 1760). [orga, s. D. xn, 72, cf lb, Îm, ddrf, BARCIANU, DL, DM, SFG IV, 198, M. D, ENC, DEX. » 2.1 n t r a n z. (Populai·) A face piunca de văcar (1). Cf LM, ALEXI, W., DL, SFC IV, 198. Astă-vară am văcărit C-o fată de pocăit. ÎObC. TRANSILV. I, 70. -Prez. ind .-.văcăresc. >e„ ' -V. văcar. VĂCĂRICĂ s. f 1. Numele a două plante erbacee: a) floarea-călugărului (Vaccarip pyramîdata), Cf. CONV. LIT. XXIII, 1060, BRANDZA, FL. 189, ENC. RO]M., PANŢU, PL, ENC. AGR. II, 566, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., BORZA, D. 177, 300; b) odagaci (2) (Sciponaria officimlis). Cf. BARCIANU, ALEXI, W., BORZA, D. 156, 30Q. . 2. (Omit.) Codobatură galbenă (Motacilh flava). Cf. ENC. rom. iii, 1184. -PI.: văcărele. -Vacă + şuf. -ărică, VĂCARÎE1 s. f. 1. Loc (îngrădit şi amenajat) unde se odihnesc vacile,(I), cînd sînţ Ja păşuiie; (l);'{i!egional)îbătătuiă, bourişte, meriză, merizătoare, meriziş, meiizişte, meriziştină, merizuş, zăcătoare. Apucă zarea dealului spre văcărie (a. 1793). ŞTEFANELLl, D. C. 232, cf. 1. GOLgŞCU, C., VALIAN, V., POLIZU, PETRI, V., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Cînd eraţiyqci multe, ele^q mulgeau la văcărie. pamfile, I. c, 18, cf„ .PASCU, ş, 186. Subt privirile,, iscoditoare ale lunii pline, ce-şi cumpănea, £n miez de noapte, merşu-i înalt, deasuprq t.yăcăriei Μαηφίίψ Neamţului, mîncqsem în lipsă dç.pîhe... şdrdgle de cutie cu mftfriăligp caldă. HOGAŞ, Μ. n. Ί09, cf CADE, SCRIBAN, D., DL, DM. Unii îşi duceau oile împreună cu vitele- la văcăria proprie şi le vărqu acolo, vuia, Păst. 123, cf, M, D., enç.,. dex, h ix 194, chest. ii 38/44,, alr msn H h 318, alrm sn i h 210/836, a v 14,21, 25, fd ii, 156. ♦ (Regional) Loc unde dorm afară, vara, peste noapte, vitele. Cf. ALR I 1 122/215, 532. 2. (Cu sens colectiv) Cireadă de vaci (1). O văcărie cu puţintele vite (a. 1803). IORGA, S. D. V, 332, cf. COSTINESCU, PASCU, S. 385. Văcăria lui păştea în suhaturi. GALACTION, O. 51, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX, ALR I 1 798, ALR SN II h 319, ALRM SN I h 204. -Pl. : văcării - Vacă + suf -ărie. VĂCARÎE2 s. f. Meseria de văcar (1); (rai) văcărit2. Cf. I. GOLESCU, C., DDRF, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX, Η XII 32. la ciomagul lui de văcărie, căci era văcar, şi undeprindeami-lcroipeceldelamargină. ŞEZ. I, 264. -Văcar + suf -ie. . VĂCĂRIME s. f. (Rar, cu sens colectiv) Mulţime de vaci(l). Cf. DL, DM, SFC Iii, 58, 79. Era boul ăl dintâi, mai mare peste toată văcărimea. i. CR. II, 229. -Vacă + suf. -ărime. VĂCĂRIT1 s. n. Impozit care se percepea în trecut pe vitele m^ri (şi pe cai); taxă care se plătea pentru păşunatul (1) viţelor mari. Au scosvăcăritul de vită cîte doi orţi. IST. ţ. r. 129. Au scos văcăret întăieş dată unjult de vită şi.doi orţi de cal. NECULÇE, L., 104, cf. CANTEMIR, I. I. II, 263. De văcăriţ să scutească o şută de cai, iepe şi.o sută şi cinzăci,b.pi, vaci (3, ,175?)· IJRICARIUL, n, 121/20. Hrisov pentru iertarea văcăriţului {% 1757). CAT. MAN. i, 2. teoase văc/frituljri ţară. ZţLOT, CRON. 71, Cf I. GOLESCU, C., VALIAN, V. fî au plătit în tot anul harqciul, ploconul bairamului, văcăritul, banul calului şi pierite/. iBĂţCESCU, M. V. 597, cf. .polizu. A mai adăugat văcărit şi goştină. ..chica, s. 512, cf PETRI, V., LM. Noul mitropolit... refuză a dezlega văcăritul. RĂŞCANU, L. I.XXXII, cf. . ŞĂn^EANU, î. 50, DDRF; ENC. -ROM., BARCIANU, ALEXI, \V,, ŢDRG. Sub qcelaş domn s-a desfiinţat văcăritul. BUL. COM. IST. n, 154, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, ENC. AGR., SCRIBAN, D. Văcăritul... se încasa de dom şi de treieri pe an. oţetea, j. y. 51,.cf. cv 1949, nr. 5,24, dl, dm, À ţţeşfiipţaţ yqcăritul,. ŞTQICEŞCU, s. D, 1,09. Alături de oierit plăteau şi văcărit, ceea ce confirmă importanţa păstoritului cu vaci, alături de cel al oilor, pentru epoca feudală. yuţA, PĂST.. 1,90, cf DER, M. D. ENC., DEX. - pl wăcăriturl - Şi: (învechit* rai-) văcăret s. n. - Vacă + suf. -ărit. . VĂCĂRIT2 s. n. (Rar) Văcărie2. Cf RESMERIŢĂ, D. -V. văcări. VĂCĂRÎŢĂ s. £ 1. Femeie care păzeşte (şi îngrijeşte) vacile, ducîndu-le la păscut; yăcăreasă(1). Cf. ANON. CAR. / leu pt. catrinţq.şi cibpte yăcărifii{&. L742). BUL. COM. IST. I, 244, cf. DQRF. ·;■(?u alături, la casa văcăriţei. D. ZAMHRESCU, V. Ţ. ; 160, cf. TDRG, PASCU, S. 258, CADE. O năzdrăvană devăcăriţă,fata vătafului cirezii,.., ţipa la dihănii cît o lua gura. MOROIANU, S. 61, cf. DL,. DM. Vacile erau păzite de văcărip. νύίΑ, păst. 121, cf. 123, dex, ţiplea, p. p. 442, a li 8. .·. 2. (Omit.) Codobatură galbenă (Motacilla flava). Cf. MARIAN, O. I, 328, ENC. ROM., BARCIANU, ŢDRG, CADE, ENC. AGR., DQMBROWSKI, P. 198, B^CESCU,.:PÂŞil;Î72. 3. Nuniele a două plante erbacee: a) floaieatcălugăiului (Yaccqriq pyrqmidaffl). Cf „QQNV. Ltr, xxji:,... 1060, ENC. ROM. DI, 11.84, GRECESCU, FL, 103, PANŢU, PL., .CADE, ŞORZA, D. 177, ,300; b) odagaçi (2) (Sqponaria officinalis). Cf BORZA, D. 156,300. ; . , - Pl..: văcăriţe. -Văcar 4 suf. -iţă .... ■ 730 VĂCÂRIUŢĂ -107- VĂCUŢĂ VĂCARIIJŢĂ s. f. (Plin Bucov.) Diminutiv al lui v ă-c ä r i e‘ (1); loc unde se închid, seara, vacile sterpe, cînd sînt la păşune (1). Cf. glosar reg., a v 2,14. - Pronunţat: -ri-u- - Pl. : văcăriuţe. - Văcărie1 + suf. -uţă. VĂCĂROÂIE s. f. (Regional) Salamandră (I 1) (Salamandra salamandra) (Valea lui Enache - Curtea de Argeş). Cf. ALR i 1 185/780. -Pl. : văcăroL - Văcar + suf. -oaie. VĂCĂRUŞ s. m. (Regional) Specie de ciupercă comestibilă, cu pălăria plană, care creşte pe trunchiuri de fag şi de stejar (Polyporus brumalis)'. Cf panţu, pl., dl, dm, BORZA, D. 300, LEXIC REG. 88. -Pl. : văcăruşi. - Văcar + suf. -uş. VĂCĂU s. m. (Regional) Văcar (1) Caransebeş). Cf. L. COSTîn, gr. băn. 213. De dn văcău la vaci? id. ib. - Pl. : văcăi. - Vacă + suf. -ăiL VĂCESC, -EÂSCĂ adj. (Popular) De vacă (1)» al vacii, privitor la vacă; ca de vacă. Cf. PASCU, S. 67, Gr. s. vi, 126, CADE, SCRIBAN, D. Friguri porceşti, Frigurivăceşti. MAT. FOLK. 1571. Să piei, să răspiei, Brîncă văcească. GRAIUL, I, 137. Ieşi! Bubă vînătă,... Bubă văcească, Bubă căprească. GRIGORIU - RIGO, P*J. p. I, 29. Bubă Văcească..., Bubă porcească. ŞEZ. XII, 185. Să purăţ pe cutare... De cirtiß căprească. De clrtiß văcească. ib. XXIV, 80, cf. A II 6. 0 (Ca determinativ, urmînd după nume de animale, de plante etc:, indică specii sau varietăţi ale acestora) Şopîrcă văcească. alr I 1 179/345, çf 1 179/343. Napi ' văceşti. ALR II 6 265/349. Şdpîrcă văcească. alr sn di h 734/353, cf. ALRM SN H h 548/353.Bruzbe văceşti. A ΙΠ 13. -Pl ..văceşti. - Vacă + suf. -esc. VĂCS s. f. v. vopsea. VĂCSEĂ s.f. v. vopsea. VĂCSEĂLĂ s.f. v. vopsea. VĂCSÎ vb. IV v. vopsi. VĂCSIT0R s. m. v. vopsitor. VĂCSUI vb. IV. Tranz. (Complementul indică obiecte de încălţăminte) A unge cu vacs (Ï) şi a lustrui; (regional) a boxăli, a vicsui. Cf. ddrf, jahresber. ii, 212, BARCIANU, ALEXI, W. Vezi de-ţi mai văcsuieşte ghetele, mai perie-te niţel. ANGHEL - IOSIF, C. L. 148, cf. TDRG, FtESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE. Uneori, dupăprînz, îivăcsuiam cişmele. BRĂESCU, A. 62, cf. id. M. B. 159. Banca mînjităpe care-ţi văxuieşti ciubotele. TEODOREANU, M. II, 303, cf. BART, S. M. 76. In vreme ce îşi vîra cureaua în cioarecii noi, Ana îi văcsuia cizmele. DAN, U. 9, cf. SCRIBAN, D. Banii pe care îi capătă din vînzarea unei părechi de ghete furate ar putea să fie cîştigaţi văcsuind-o o singură dată. ARGHEZI, s. ΧΠΙ, J28. Vrea să-şi văxuiască parùofii. STÂNCU,'R.' A. IV, 243. îşi văcsuise ghetele. PAS, Z. ID, 176. Échipajùl îşi văxiiia cizmele. TUDORAN, P. 332, cf. dl, DM. Se scula fodrte devreme şi, fiară să-i pese că tulbură somnul celorlalţi, se apuca să-şi văcsuiască pantofii, v. ROM. octdmbrie I958,71, cf, L. ROM. 1963, 57, DEX. De-or învăţa toţi carţe, cine-a văcsui ciubotele? ŞEZ. II, 112. Bagă seanţa ce iubeşti, Că nu-i petic s-o cîrpeşti Sau gheată s-o văcsuieşti. FOLC. MOLD. 1,110:0 Refl. pas. Boţforii... se ungeau cu untură de peşte sau se văcsuiau de flăcăi şi tineri însuraţi. PAMFILE, I. C. 350. -Scris şi: văxui. - - Vacs + suf -ui Prez. ind.: văcsuiesc. VĂCSUIRE s. f. Acţiunea de a văcsui şi rezultatul ei; (rar) văcsuit1. Cf DDRF, DM, DEX. -Saisşi: văxuire. ddrf. -Pl.-.văcsuiri -V. văcsui. VĂCSUÎT1 s. n. (Rar) Văcsuire. Oferte se deschid mereu din toate părţile: pentru văcsuitul ghetelor, ralea, S. T. I, 349. Hai, băieţi, repaus pentru văcsuitul cizmelor, v. rom. februarie 1974,27. -Pl. : văcsuituri. -V. văcsui. VĂCSUÎT2, -Ă adj. (Despre obiecte de încălţăminte) Uns cu vacs (1) şi lustruit Cf. ddrf, resmeriţă, d. Soldaţii permisionari, cu bocancii văxui ţi..., întreţineau discuţii asupra vieţei ostăşeşti. R. CONSTANT, R. 63, cf. DL, DM, DEX. 0 F i g. La plugurile supţiri boii cu coarnele lungi, bivolii văcsui ţi... se opresc necontenit m^gă smulgă buruienile din "brazdă. IORGA, P. A. I, 172. Neopri... un căpitan în tunică cu mustăţile văcsuite. BRĂESCU, A. 256. - Scris şi : văxuit. - Pl. : văcsuiţi, -te. - V. văcsui. VĂCSUIT0R, -OARE s. m. şi f. Persoană care se ocupă cu văcsuirea încălţămintei; lustragiu. Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE. I-ar aduce aminte... de vremea cînd îşi curăţa pantofii la văcsuitorti din Cluj. I. BOTEZ, B. I, 99, cf. SCCR1BAN, D. Se face văcsuitoare de ghete. CĂLINESCU, B. 83,’cf DL, DM. A început şă cîştige cîte puţin, ca văxuitor de pantofi, v. ROM. ianuarie 1965,17, cf dex. - - Scris şi: văxuitor. - Pronunţat: -su-i-, -Pl. : văcsuitori, -oare. ^Văcsui + suf -tor. VĂCŞOARA s. f. v. văcuşoară. VĂCŢITORs. m. v. Vopsitor. VĂCUIvb. FV v. vecui. VĂCUIREş. f. v. vecuire. VĂCUÎT, -Ă adj. v. vecuit VÄCÜ1T0R, -OARE adj. v. vecuitör. VĂCULÎE s. f. v. văcălie. VĂCUŞOARĂ s. f. (Popular) Văcuţă (1). Să se miluiască svînta măriăstire şi svîriţa besearecă cu boiiledni, cu văcşere (cca 1620). IORGA, D. b. i, 35, cf. lex. mars. 249. BUDAI-DELEANU, LEX. Are moşioară micuß, bouleni slăbuţi, Văcuşoară. CODRU-DRĂGUŞANU, C. 240, cf. POLIZU. Nu cumva avea pe văcşoara noastră? GHICA, S. 285. Cu văcuşoarele ţine casa şi o ţine atît de bine. I. IONESCU, D. 248. Ia taci şi d-ta, moş Nichifor, taci, nu mai striga atîta pe biata văcuşoară. CREANGĂ, P. 116, ci DDRF, PHIUPPIDE, P. 63, TDRG, CADE. N-aveam atilaje, nici cal, nici bou, nici bivol, nici barém o văcşoară. BENIUC, V. CUC. 26, cf. DL, DM, DEX. Aici:.. Sînt oile Mai grase..., Văcşioarele Mai lăptoase. TEODORESCU, P.* P. 678. Avea şi ţiganul o biată văcuşoară băBî.nă şi slabă. i. CR. m, 121. - Pl. : văcuşoare. - Şi: (învechit şi regional) văcşoară (pl, şi învediit, văcşere) s. f -Vacă + suf. -(u)şoară: VĂCUŢĂ s. f. 1. Diminutiv al lui v a c ă (1 ); vacă tînără; (popular) văcuşoară. 6 văcuţe gonitoare în vară (a. 1742). bul. COM. ist: I, 230.3 văcuţe înterţie (a 1793). uricariul, XVI, 209, cf. BUDAI-DELEANU, lex., LB, POLIZU, DDRF, 754 VĂDAN -108- VĂDĂZLAŞ phhjppide, P. 63, barcianu, alexi, w. Väcuß dumitale... a intrat în curtea mea. IORGA, p; A. I, 95, cf. PASCU, S. 155. Auzea mereu... pe Dumana, singura lor väcuß, ronßind sau rumegînd. REBREANU, I. 45, cf. CADE. Se face cu carne de purcel mai grasă, ca să fie fragedă, sau cu piept de väcuß. CAMIL PETRESCU, Ρ. 44. O väcuß roşie privea neclintită la cîteva găini care ciuguleau în jurul ei. SADOVEANU; O. VI, 510, cf. SCRIBAN, D., SCL 1957, 135, DL, DM, DEX. O väcuß cu viţei, teodorescu, p. p. 281, cf. marian, d. 136, alr I l 081/190. Avea o väcuß cu lapte. O. BÎRLEA, A. p. îi, 478. 0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) 2 viţăle văcuţi, ce or să iasă mînzate (a 1784). iorga, S. D. va, 235. ♦ P. r e s t r. Came de vacă (1), folosită ca aliment. Aruncă o privire strategică spre locul clarobscur unde grupul celor tréi inşi se îmbuiba în duşmănie dintr-un uriaş rasol de väcuß. vinea, L. I, 129. 2. (Bot; la pl.) Pita-vacii, v. p i t ă (Π 3) (Boletus bovinus). Cf. BIANU, D. S., ENC. AGR. IV, 637, PANŢU, PL. 226, borza, d. 192,300. 3. C o m p u s: (Entom.) văcuţa-Domnului = vaca-Domnului, v. vacă (3 b). (Coccinellaseptempunctatd). Se crede că, dacă se arată după ziua de Sfi Simion Stîlpnicul, gîzele roşii, numite văcuţele-Domnului, săcările şi usturoiul vor fi mănoase. GOROVEI, CR. 20, cf. CADE, DL. - Pl. : văcuţe. - Vacă + suf. -uţă. yĂDÂN, -Ă adj., subst L Adj. 1. (Popular; despre oameni; adesea în legătură cu verbele „a fi”, „a rămîne”) Văduv (II). Am luat [via] cu altzapis de la o femeie vadană (a. ,1811). uricariul, x, 119, cf tdrg MOI. Cînd te vei la miercurea, ai să rămîi vadană. GOROVEI, , CR. 350. Ridică arma... să răzbune pe camaradul despre care nu ştia decît că-i dintr-un sat de pe lîngă 'Fălticeni şi că mă-sa era vădană. rebreanu, NUV. 281. Mitropolitul, popă vădari călugărit de curînd, a călcat... peste toate întîmplările egumenului. VOICULESCU, P. I, 161, Cf. SCRIBAN, D„ DL, DM, SFC UI, 259, M. D. ENC., DEX. Tată-său, rămas vădan, Trăit-a numai un an. RETEGANUL, . ap. CADE. Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavril au căutat o femeie vădană şi au învăţat-o o vrajă. PAMFILE, S. T. 94. Sînt trei drumuri ş-o cărare De neveste tot vadane. SEVASTOS, C. 112. Era odată o babă căreia îi murise moşneagul şi rămăsese vădană. ŞEZ. I, 52. Un om vădan. ALR 11/705. Sui la deal, scobor la vali, Is numa fimei vădani. FOLC. MOLD. II, 174. 2. F i g. (Populai·; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Văduv (I 3). Laptele e hrana bătrîneţelor şi a gingiilor vădane de dinţi. ap. TDRG 1707. IL Subst. 1. S. m. şi f. (Popular) Văduv (II 1). Cf BUDAI-DELEANU, LEX. Au dat doozăci de lei, în argint, în mîna vădanii Ioana Ursachi (a 1837). ştefanelli, D. C. 412, çf CIHAC, I, 304, u, 442. I-a făcut cineva pe ursită..., vreo vădană căreia i-a murit bărbatul. MARIAN; NA. 45, çf DDRF, BARCIANU.. Se uită pe sub sprinceana trasă cam în deochiu vădanelor. SĂM. I, 231, çf ALSEXI, W., CONV. LIT. XLIV, 655, TDRG. Glasul i-a venit înapoi, dînd slujbe albe la şapte vădani. PAMFILE, DUŞM. -222. Fetele mari nu se duc ία vadane să li facă pedragoste sau pe ursită. GOROVEI, CR. 108, cf RESMERIŢĂ, D. Valenß era o vădană tînără şi frumoasă. VOICULESCU, P. I, 252. Nu poate să fie decît o vadană care umblă cu înşelăciuni. SADOVEANU, O. Xţli, 272, cf bl vi, 197, scriban, D. Aşa... reieşea din spusele obscure ale tinerei vădane. VINEA, L. i, 267. Uite pentru ce chinuri îşi lăsase el vădanele lui de la Sulina şi venise la Ţarigrad! TUDORAN, P. 238, cf. DL, DM, SCURTU, T. 234, L. ROM. 1971, 172, DEX. Sus pe malul Dunărei, La perdeaoa cu cîni rei A Şalghii, a vădanei, Este-o turmă: de cîrlani. ALECSANDRI, P. P. 58. Te-o iubit ca pre-o, cocoană, Ţe-o lăsat ca pre-o vădană. jarnIk-BÎrseanu, D. 160. La oi, la oi, măi ciobane, Nu pin sat pe la vădane. MÎNDRESCU, L. P. 101. Aşa gioacă pe la noi Fete mari cu văduvoi Şi vădane cu flăcăi. MARIAN, H. 31. Bucătăreasa curţii împărăteşti era o vădană oacheşă şi tinerică. MERA, ap. CADE. Ni-a dat cîţva inş ta plug la Asanachi, ş-a spus cî sîn di vădani GRAIUL, I, 277. M-ai iubit ca pe-o cucoană, M-ai lăsat ca pe-o vădană, izv. xv, 91, cf. alr ni h 279, h 280, a ix 4. Eu la tăt copilu şî la tătă vădana şî la tăţ mojnegii... sun dator. O. BÎRLEA, A. P. I, 381.0 (în construcţii comparative) Dară galeşi îi sînt ochii Ca şi ochii de vădană. EMINESCU, O. i, 109. Trădat de ochii galeşi de vădană..., nu izbutea niciodată să te înşele. LOVINESCU, M. 190. 2. S. f. (Bucov.; adesea depreciativ) Fată sau femeie nemăritată care a născut un copil; (regional) vădancă (2). Cf MARIAN, NU. 773, id. NA. 10, DDRF, SCURTU, T. 234. De-i deocheat d-o vădană À unui copil mic mamă, Moară-i copilul. TEODORESCU, P. P. 372. 3. S. f. (Bot; regional) Numele a două specii de plante din fomilia compozitelor: a) scai-ghimpos (Centaurea calcitrapa). Cf BORZA, D. 42, 300; b) scai-galben (Centaurea solstitialis). Cf id. ib. 43,300. -Pl. : vădani, -e şi (regional, f.) vădăni. - Văduv + suf. -an. VĂDĂNCĂ s. f. 1. (Transilv. şi prin Maram.) Văduvă, v. v ă d u v (ÏI1). Cf. BL vi, 197, dl, dm, scurtu, t. 235, M. D. ENC., DEX, ÀLR I/Π h 280, ALRM Ι/ΙΙ IV389, ALR II/I mn 69,2 638/260, alrm h 193/260. 2. (Prin Transilv.) Fată sau femeie nemăritată care a născut un copil; (regional) vădană (v. vădan II 2). Cf scurtu, T. 235, alr ι/ii h 280/215. 3, (Regional) Femeie care nu poate avea copii (Sînmihaiu Almaşului -Zalău), alr ii/i h.142/284. -Pl. : vădance şi vădănci. - Şi: vădoâncă s. f. alr i/ij h 280/229. - Vădan + suf. -că. VĂDAR s. m. Persoană care încasa vădăritul. Cf. baronzi, l. 125, cihac, j, 304, ddrf. -Pl. : vădari. - Vad1 + suf. -ar. VĂDĂNI vb. IV I n t r a n z. şi t r a n z. f a c t. (Prin Bucov. şi prin Mold.) A văduvi (1). Cf. tdrg, cade, dl, dm, SCURTU, T. 235. Casele se pustiesc, Copiii se sărăcesc, Femeile vădănesc. CONV. LIT. xni, 280. Copiii ţi-ai sărăcit, Căsuţa le-ai pustiit, Pe mine m-ai vădănit! marian, î. 526. Arză-l focul pe-mpăratul. Că mi-o omorît bărbatul, Copiii mi-a sărăcit, Pe mine m-a vădănit. I. CR. viii, 247. -Prez. ind,: vădănesc. - V. vădan. VĂDANÎE s. f. (Prin Mold.) Văduvie (1). Cf cade, dl, DM, SCURTU, T. 232. Surorile au soţie Şi ele nu-mi crede mie Năcazul din vădănie. pamfile, C. ţ. 221. - Pl. : vădănii. - Vădan + suf. -ie. VĂDĂ0I s. m. v. văduvoi. VĂDARÎT s. n. Taxă care se plătea pentru a trece printr-un vad1 (11). Cf. cihac, i, 3Ö4, ddrf, gheţie, R. m., BARCIANU, ALEXI, ,W. PI. : ? - Vad1 + suf.' -ărit. VĂDĂVOI s. m. v. văduvoi. VĂDĂZLĂŞ s. ri. (Prin nord-vestul Transilv,) Vînătoare (1). Cf. CABA, SĂL. 102, ALR SN III h 720/349, ALRM SN II h 535/349. 763 VĂDĂZLĂU -109- VÄDI —Pl. : vădăzlaşuri -Cf. vădăzli. f VĂDĂZLĂU s. m. v. vadazlău. VĂDĂZLI vb. IV. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Transilv.) A vîna (1). Cf. klein, d. 452, ddrf, jahresber. vi, 56,82, tdrg, DR. iv, 753, arhiva, xxxvni, 313, Sfciv, 127. Pe marginea pădurii Mers-a bade-a vădăşli. MÎNDRESCU, UNG. 114,cf. VAIDA, CABA, SÄL. 102, C0m. din COJOCNA-CLUJ, LEXIC REG. Π, 75, L. ROM- 1972,563. -Prez. ind.: vădăzlesc. - Şi: vădăzlui vb. IV. KLEIN, D. 452, DDRF, JAHRESBER. VI, 56,82, SFC IV, 127. -Dinmagh. vadăszni. VĂDĂZLÎT s. n. (Prin nord-vestul Transilv.) Vînat (1). Cf. izv. XIV, 198, alr sn ui h 720, alrm sn ii h 535. -Pl. : ? - Şi: vădăzluit s. n. ALR SN in h 720/346. -V. vădăzli. VĂDĂZLUI vb. IV v. vădăzli. VĂDĂZLUIT s. n. v. vădăzlit VĂDE s. f. v. vadea. VĂDI vb. IV. T ranz 1. (învechit) A acuza, a învinui; a dezvălui (faptele unei persoane); a demasca, ä da în vileag; a dovedi (cu probe) vinovăţia cuiva; a ponegri (2), a calomnia; a denunţa, a trăda (2). V. p î r î. In loc de iubosţe, vădia-me (m i n ţ i r î - m î C2, m ă p î r î ia D). psalt. 235. Vădia-mă căfră Domnul şi zicea rău spre sufletul mieu. CQRESI,' PS. 312/8, cf. 101/8. Neştine pre altul va vădi pentru atare lucru strîmb. PO 251/12. Vînd frate pre frate şi părinte pre ficior şi soţ pre soţul său de-l vădesc înaintea domnilor. COD. TOD- 202. Pirita pre Metodie că au curvit cu o muiare şi se adună săbor de aceaia. Mutarea sta de faß de-l vădiia. MOXA, 387/8, cf 391/12. Va veni D[u\mn[t]ckău... să fac(ă) giudeţpreste toţ şi să vădească toate necurăţiile lor (cca 1618). GCR I, 50/2. Prorocul vădi pri îns c-au luat cutare şi cutare. VARLAAM, C. 329. Ceia ce va vădi la giudeţ pri cela ce scrie carte cu ocară asupra cuiva, acela va lua dar de la giudeţ şi-l va giudeça giudeţul. prav. 250, cf 78. Cine dentru voi mă va vădi de păcat? Îi. TEST. (1648), 11771, cf. 3724, mardarie, L. 151/ 17,280/9. Cine dete Samarinencei apă vie şi o vădică au avut 5 bărbaţi? NEAGOE, Înv. 150/20. Să nu-l vădească cine este şi intîi să arăte răvaşul. M. COSTIN, o.137. Cădzu la picioarele minunatului Ilia, giurindu-l să, rtu-1 vădească. DOSOFrEl, v. s. decembrie 19073,4. Iosifi... nevrînd să o vădească pre ea, vru să o lase pre ascuns. BIBLIA (1688), 7512/3. Pre Vidră de vicleană cătră Corb o vădi. CANTEMIR, I. I. II, 57, cf ANON. CAR. Au vădit pre Stroe aiaye, cu 3 răvaşe scrise cu mina lui cătră un hoţ asemenea cu el. ANON. CANT AC., CM 1, 194. Intru soliile luiş-au vădit vrăjmăişiia ce avea cătră domnu-său. R. POPESCU,: ÇM 1, 360. N-au putut taina lui, după ce au vădzut-o, să o vădească (a 1720). BUL. COM. IST: IV, 54. De-l va vădi pre dînsul ştiinţa lui pentru păcat de moarte, să nu îndrăznească a sluji liturghie. IACOV, SYN. 3721. [Anastasie II] au rvynitafi împărat; ci prin bulgari, cu al cărora agiutoriu vrea a-şi dobîndipofia,fu vădit. ŞINCAI, HR. I, 138/10, cf. BUDAJ-DELANU, LEX. Sînt şi prieteni cari sînt cei mai dinţii iscoditori faptelor noastre... ca mai curînd la obşte să le vădească. GOLESCU, P. 6/13, cf. LB. Acesta...nu era vădit de duşman al nostru7 BĂLCESCU, M. V. 342. în vreo pedeapsă spre a nu cădea, Vrun mijloc ai face ca să nu-l vădeşti, Făr-a-i spune faß şi să-l izbăveşti? PANN, p. V. i, 38/19, cf. cihac, ii, 442, lm. Să faci cum vei face, să nu mă vădeşti. ISPIRESCU, ap. ddrf, cf. barcianu, alexi, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D. Să-l fi picat cu seu n-ar fi fost în stare să mă vădească sau să mă dosădeaşcă.’ CIAUŞANU, R. SCUT. 48, cf. CADE. Sfinţitul stareţ... înţelese că nu-i bi,ne să-l vădească în acel loc, faß cu toţi. SADOVEANU, O. X, 277, cf. ROSETTI, L. R. VI, 263, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. Se temeau să nu fie vădiţi că au găsit comoara. SBIERA, P. 4. (A b s o \.)Ai ştiut faptele stăpînului tău şi n-ai vădit şi de acmu nu vei maifi viu N. COSTIN, ap. CADE. ORefl. pas. Orece muiare se va vedi de orecarii că pre bărbatul ei l-au pierdut cu otravă,... aceaia să se cearce oare iaste adevăr... şi jăhuită să fie avuţiia ei. PRAV. gov., ap. şăineanu, î. 95. De va fura neştine clopot de la dobitoc... şi de să va vădi, să-l bată ca pre un fur. PRAV. 9. Aştepta den dzi în dzi să să vădească sfatul lor despre Cigolea, spătariul, la beţie. M. COSTIN, O. 136. Vădindu-sepăcatul, plată ia den vina lui. ANON. CANTAC., CM 1, 171. Să s(ă) vădească cine au mîncat smochinele (cca 1705). GCR I, 351/36. Cea mai grea pedeapsă a unii fapte este a să vădi cu totul, fără cuvînt de răspuns (a 1773). id. ib. Π, 87/2. Vădindu-li-se sfatul, cu amară moarte s-au omorît de Petru. ŞINCAI, î. 201/13. Temîndu-să ca nu cumva odată Să li să vedească înşelăciune. Izgonesc întii mintea curată. BUDAI-DELEANU, Ţ. 371. Atun-cea are un domn şi mai mare norocire, cînd nu se vădeşte... vina pentru carea şă-l mazilească. CANTEMIR, S. M. 183/24. Mahomet! tot s-a vădit: Ercid murind pînă-n urmă taina a de-coperit. HELIADE, O. I, 459. Dară vădindu-se complotul., mulţi din congiuratori se prinsă şi se omorî. SĂULESCU, HR. 1, 59/7. Dintre slugi pre mine boierul mă alese, Căci eu fusei pricina de se vădi vatavul. NEGRUZZI, S. II, 236. S-o vedit (descoperit) pe urmă tălhariu. CONV. lit. xliv, 267. ORefl. Nu numai căci în toate părţile vetrelele socotelii deşchizind minte multă îşi zbătusă; ce încă sudori de singe să fie vărsat, singur să vădeşte. CANTEMIR, hr. 5. Te vădeşti din cele ce zici cum că încă n-ai avut dragoste niciodată. AETHIOPICA, 478. Sărdarul Haftâ... numai năpăstuiri ne face, apoi singur să vedeşte de davagiu (a. 1790). BUL. COM. IST. V, 287. Tulburarea îţi alină, nu lăsa şă te vedeşti. beldiman, 0. 49/4. S-astup ferestrele... Că nu voiu să mă vădesc Cînd o fi să mă turcesc! teodorescu, p, p. 481. Şi-nlr-aceea noapte el.n^au dormit, ci ş-au şpăimîntat ţoaţă noaptea şi s-au yădiţ. 1. CR. Π, 297. OFig. Pecefile çe-ai pus,la mormînt... vor vădi fărăleagea ta la dzua cea de urgie. DOŞOFTEI, v. s. noiembrie 125721. Vă numiţi creştirii cu, toţii,.,·, dar chi/Mtl nu-i creştinesc, Urmările, silnicia vădeşte că-i tilhăresc. beldiman, E.. 25/32. Nu cumva vreun oftat Duşmanilor să vedească focul ce mi-.ai aţîţat. HRISOVERGHI, p: 42/23. Focul [dragostei] m-a prididit Şi cu ţotu m-a vădit. I. VĂCĂRESCUL, p. 189/7. Prejăcăturile multe nimic nu-i mai folosea, Că amorul din cătare o da de gol ş-o vădea. PANN, E. I, 117/4. Vorbele ce le-am ales Mi-au vădit prea mult gîndirea cea atît de vinovată. coşbuc, B. 232. ♦ A pedepsi (2); a dojeni, a mustra1 (2). Doamne, nu cuurgiia ta oblici (a fl a H, pedepepsi.C, m ă v ă d i d) mere, nece cu măniia ta pedepsi mere. PSALT. 7. De va greşi cătră tine fratele tău, pasă şi-l vădeaşte pre e! între tine şi între dînsul singur, palia (1581), ap. CCR 184/26. Ca o sabie di îmbe părţile ascuţită, taie şi vădeaşte toate jărădelegile şi toate gîndurile cea le de păcate. VARLAAM, C. 190. Nu mă vădi,-Doamne-n vreme de minie. DOŞOFTEI, PS. 126/5. Limba cea răzvrătită şi vicleană eu o voi judeca şi o voi vădi (a, 1691). GCR I, 289/9, cf. alexi, W. (Refl. p a s.) Să va vădi cela ce au ucis dulăul să plătească toată paguba, prav. 20. 2. T r a n z. şi r e f 1. A fi sau a face să lie evident; a (se) face simţit, cunoscut;, a (se) arăta; a (se) exprima, a (se) manifesta Le arătă Domnul Hriptos că Măriia Sa iaste Dumnedzău... şi înaintea tuturor le vădi cugetele lor. VARLAAM, C. 41. Auzind aceasta, vădiia pre ei ştiinţa lor, ieşiia unul după afalt.,. şi ramase singur ft[su]s. N.TEST. (1648), 116716. Fala Domnului să o grăiască, Minuni şi puterea să-i vădească, DOŞOFTEI, PS. 256/10. Inima vicleană... din vicleşugul lycrului să vădeşte, cantemir, i. i. i, 120. Pentru să-i văidească gîndurile (a. 1725). CAT. MAN. I, 332. Socotesc cum că, împreună cu cele vestite, să^ădea şi altă nădejde. AETHIOPICA, 3714. Pre acesta, vrînd D[u]mnezeu şă-l proslăvească, l-au vădit aşa. MINEIUL (1776), 18v2/9. Pre români şi numele, şi făptura, împreună cu toate plecările lor, cele fireşti ii vedeşte afi viß de romanii cei vechi. MAIOR, IST. 262/10. Faß cea galbenă, mişcările mai zăbavnice, trupul gras şi mai moale vădeşte temperamentul fiegmaticos. 770 VĂDI;. -110- vădit2 poteca, F. 247/9. De ele să m-apropii şi dorul să-mivădesc. heliade, O. I, 171. Ochii lor... vădesc cele din lăuntru pătimiri ale sufletului. MARCO via, C. 112/18. Oamenii pentru a putè vădi cugetele lor au avut trebuinß de semne. SĂULESCU, HR. I, 78/7. Au murit, vădind intre altele şi o mare liră asupra tuturor băuturilor. ALBINEŢ, M. 34/23. întrebuinţează mii de meşteşugiri spre a vădi lui Vasilie Vodă folosul unei aleanţă politice. ASACHI, S. L. II, 14. Intr-acest joc neprecurmat al tuturor patimilor omeneşti... să vădesc slăbiciunile. TÎMPEANUL, G. 88/14. O intîmplare I-au scos din acea orbire, Vădindu-le că... [amoral] este o nălucire. CONACHI, P. 152. Caracterul lui moral vom lăsa ca faptele să ni-l vedească. BĂLCESCU, M. V. 410. Toate vădesc, chiar după cele din afară, superioritatea lui peste celelalte vietăţi. BREZOIANU, î. 111 /22. Mulţime de glasuri se aud strigînd..., vădesc cînd primejdie, cînd nădejde, izbîndă. RUSSO, S. 128, cf. POLIZU, BOLLIAC, O. 144, PONTBRIANT, D. Fără a modifica într-însul' o singură literă; se vădeşte adevărul. HASDEU, I. C. I, 207; cf. COSTINESCU, LM. Acţiunea universală se vădeşte în două chipuri generale. CONTA, o. F. 160. Băiatul, abia ieşit din copilărie, vădea o fire şi mai sălbatică. ODOBESCU, S. I, 65. Ei, furioşi că mîndria ce-o Vor şi dorita mărire N-au s-o vădească, sînt tari ca să-şi facă renume prin moarte. COŞBUC, AE. 91, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, w. Depărtările se vădesc ca la ridicarea unei perdele. IORGA, P. Λ. I, 81. Cinste vădind tuturor şi mindru să nu fii cu nimeni. MURNU, I. 199. Mîinele ei desfăcură pachetul şi afişe vechi, strînse de o jumătate de veac, apăreau... ca să vădească mai bine drepturile ei. anghel, PR. 120. In această zi s-a vedit lumea pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoviştenie. pamfile, S. T. 122, cf. resmeriţă, D. Toţi aceştia... vădesc importanţa ce se dă acestui sport acolo. ATILA, P. 25. Ochii spălăciţi şi leneşi vădeau o minte somnoroasă. HOGAŞ, M. N. 32. Temperamentul fundamental se vădeşte în toate reacţiile unui om. IBRĂILEANU, A. 134. Observarea faptelor vădeşte că un număr oarecare de atentate, fizice sau morale, pot fi săvîrşite de către hipnotizatori. MARINESCU, P. A. 96. Erau oameni cari... vădeau, la masă, cugetele, educaţiile şi apucăturile cele mai felurite. GALACTION, O, 305. Vreau prin suferinţă să mă vădesc că-s om. LESNEA, vers. 38. Toate s-au vădit la timp, ca şi cum ar fifost îmbinate de legile veşnice. SADOVEANU, O. XXI, 407. întreg talentul tumultuos şi puterea profund evocatoare de viaţă a lui Liviu Rebreanu se vădesc în Răscoala. D. guşti, p. A. 97, cf. scriban, D. Aceste însuşiri se vădesc din plin în prima mare operă a lui Valbudea. OPRESCU, S. 112. Reaua creştere se vădeşte din cea mai fragedă copilărie. CĂLINESCU, C. O. 105. Nicăieri nu se vădeşte mai limpede diferenţa între cei doi. BLAGA, Z. 236. Idei şi propuneri... vădeau spiritul lui practic de inginer şi om de cifre. CAMIL PETRESCU, O. IU, 30. Aspectul dezgustător al vieţii e copios zugrăvit, cu aglomerare dé amănunte ce vădesc un criteriu prestabilit. CONSTANTINESCU, S. I, 38. Din asemenea vorbe, care vădeau blîndeţe şi suflet nevinovat de copil, începea să se simtă mai aproape de ucenicul lui. TUDORAN, p. 112. Multiplicitatea sistemelor propuse... vădesc o criză de creştere sub presiunea crescîndă a dezvoltării imense a cercetării ştiinţifice moderne. JOJA, s. L. 388. Caracterul „ lucrat“ al prozei lui Creangă se vădeşte, între altele, şi în modul cum este receptată opera. L. ROM. 1965, 454. Patriotismul lui Alecsandri-s-a vădit cu o fior fi puţin obişnuită în epoca luptelor pentru unirea Ţărilor Romîne. L. 1965, nr. 17, 11/5. încă din această vreme graiul săsesc vădeşte primele cuvinte preluate · din limba română. magazin ist. 1970, nr. 11, 28, cf m. d. enc., dex. 0 Refl. impers. Mai tare şi degrabă curund să vedeşte că sîngeli nevinovat cere giudecată la Dumnedzău şi nu lasă. NECULCE, L. 131. Aşa se vădi atunci că apa lui e făcătoare de minuni. AGÎRBICEANU, A. 249. Răzvrăti fii...vreau să se amestece în toate trébile împărăţiei, precum s-a vădit cu turburarea ce au pricinuit-o. BUL. COM. IST. Π, 66. Se vădeşte ş-acum, ca totdeauna', hatmane, că binele h-are niciodată răsplată. SADOVEANU, O. x, 91. Că parada vieţuitoarelor purcede dintr-o intenţie investitoare de sens asupra spectacolului derutant al naturii,... se vădeşte în versurile finale, românia literară, 1973,nr. 36, 8/1. 3. T r a n z. A lăsa să se vadă, a expune privirilor (scoţînd în evidenţă). Vădind unghea leului, ce fiară să fie leu! poţi socoti, cantemir, HR. 88. Păru-i blond şi moale ca mătasa Grumazul alb şi umeri-i vădea. EMINESCU, Ο. IV, 355, cf. RESMERIŢĂ, D. Insă-i întoarse Cronion vădind neprielnice semne. MURNU, I. 79, cf. CADE. Acea icoană a vădit lacrimi, la slujba de priveghere a Arhanghelilor, sadoveanu, o. x, 240. Picioarele ei se rotiră nervos, se înţepeniră întinse o clipă, vădind subţirimea elegantă a gleznelor, vinea, l. i, 179. ORefl. pas. şi refl. Ori odoare, ori bani, den zi în zi se vădita unele la un loc, altele la alt loc. M. COSTIN, let. I, 325/21. Ochii ei îi da a crede, din ochii ei s-au vădit Varvareasca ei pornire, că Orest e prăpădit. beldiman, O. 43/14. însuş trupul să vădeşte pătimindu-să după faţă şi după figură: POTECA, F. 211/19. Să nu credem că înfăţişarea şi figura domnitorului se vădeşte şi se păstrează mai bine în aur şi în argint. CONV. LIT. XXII, 99. Nu i se vădea, din înfăţişarea ei de umbră, decît ochii negri şi tari sub sprîncenele jos arcuite asupra lor. sadoveanu, o. x, 125. Să aşteptăm pînă ce duşmanii singuri se vor vădi la lumină, id. ib. 197. Parcă am fi îndrăgostiţi... de o făptură care, fiindu-ne dragă, nu ni se vădeşte. ARGHEZI, s. x, 267. - Prez. ind.: vădesc. - Şi: (învechit şi regional) vedi, (învechit, rar) văjdi vb. IV. -Din v. si. mahth. VÂDICÉL s. n. (învechit, rai·) Diminutiv al lui va d1 (11). Cf. BARONZI, L. 123. —Pl. : vădicele. -Vad ' +suf. -icel. VĂDÎRE s. f (învechit) Acuzare; demascare. Cf. MARO ARIE, L. 177/2, BARONZI, L. 258, DHLR I, 283. —Pl. : vădiri. -V. vădi. VĂDIT1 s. n. (învechit, rar) Faptul de a (s e) vădi (2). Te-am apucat cu giurămînturi pentru văditul măririlor lui. D[ü]mn[e]dzâu. DOSOFTEI, v. S. septembrie 14731. - V. vădi. VĂDIT2, -Ă adj. 1. (învechit; despre oameni) Care este demascat; ale cănii fapte aii fost date în vileag, au fost dovedite. Cf. v ă d i (1). Intr-o zi e să vie, în locul cest osîndit, Cătră noi să se arate ucigaşul cel vădit, beldiman, o. 21/13, cf PONTBRIANT, D., LM, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. 2. Care se poate observa sau înţelege (cu uşurinţă); care se impune prin claritate; care nu poate fi pus la îndoială; care se manifestă, se exprimă în mod categoric, evident. Cf. vădi (2), V. c 1 a r, 1 i m p e d e, n e î n d o i e I n i c, manifest (2), v i z i b i i. Cum că nu va fi sau de să va face nu o voi vedea este lucru vădit, pînă cînd viaţa este îndestulată de săbii şi de arme răsplătitoare. AETHIOPICA, 31'723. Mie-mi pare'Că nu cu vedită şi buiastră Tărie noi să dăm ajutare, Ci pre ascuns, cu multă supţiare. BUDAI-DELEANU, Ţ. 224, cf lm. Ce vădită acţiune caracteristică avea să întreprindă acum mul principe la începutul domniei. MAIORESCU, D. I, 16. hvîurirea acestor caractere, puţin sau deloc vădită, a fost reîntărită prin oarecare împrejurări în trupul părinţilor. CONTA, O. F. 268. De-a intra astfel cum eram în casă era a mă expune pericolului vădit. EMINESCU, G. P. 120. Unul e-n stare să tăgăduiască celuilalt cele mai vădite merite. CARAGIALE, O. HI, 245. Italia pare a intra într-o nouă perioadă de înflorire... vădită... a literaturii ei. VLAHUŢĂ, S. A. I, 198. Influenţa mediului imediat înconjurător asupra artistului eprea Vădită. GHEREA, ST. CR. Π, 20, cf. ddrf. Pe cît însă acest principiu este de vădit,... pe atît este dé greu de urmărit în detalii, philippide, p. 142, cf. gheţie, r. m. Strînse din ochi cu o vădită durere. D. ZAMFIRESCU, v. ţ. 48, cf. ALEXI, W. După dînsul urmează o vădită slăbire în acest 774 VÄDITC -111 - VÄDRÄRIT curent artistic. IORGA, C. I. II, 25, cf. TDRG. Comerţul român dobîndi o însemnătate vădită. PETICĂ, o. 417. Omul se prezintă în vădită dependenţă de viaţa pur biologică. PÂRVAN, 1. F. 91. Trebuie şă ne mulţumw cu însuşirile mai vădite, cu4eţalii(e, cu frumosul parţial φ/Ur-o operă de arţă. IBRĂILEANU, S. L. 22, c£. RESMERIŢĂ, D. Viaţa comercială şi industrială.a întregii ţări făcuse vădite progrese. GOLOGAN, C. R. 84. Cu vădită nemulţumire, oaspele meu îşi luă rămas bun C. PETRESCU, S. 177. O luă însă pe jos, încet, cu ocoluri vădite, vorbind, vorbind numai ea. M. I. CARAGIALE, C. 137, cf. CADE. îi era milă de extenuarea ei vădită. REBREANU, R. I, 226. De cinci ani asistăm..la vădita tendinţă a acestora de a reduce reparaţiunile. TITULESCU, D. 24. Prinţul... a căutat să-l dezarmeze pe d-l Andrei Pietraru, cu intenţia vădită de a-l faceridicul. camil PETRESCU, T. I, 126. Deschise cu intenţie vădită geanta în piele de crocodil. jBpĂESCU, v. 87. Alexandrei Vodă ridică spre sine pe Jder şi-l îmbrăţişă cu o vădită bucurie. SADOVEANU, O. xm, 150. Universităţile..,, create de regimul ungar şi austriac, sîrfţ pilde vădite de rostul politic ce li s-a dat. D. GUŞTI, P. A. 192. Ortodoxismul îşi dă expresia lui universală în romanul lui.Dostoïevski... în vădită opoziţie cu creştinismul apusean. VIANU, E. 248. In această operă nobilă... este o vădită influenţă a picturii timpului. OPRESCU, S. 14. începui să-l analizez cu un vădiţ interes al mîndriei mele conservatoare. ARGHEZI, S. XVI, 101. Vădita lor preferinţă mergea către mobilele disproporţionate, greoaie. CĂLINESCU, S. 56. S-a săvîrşit în istoria artelor o vădită mutaţie a conştiinţei estetice. BLAGA, Z. 39. Societatea franceză... arăta... "o vădită predilecţie de a frecventa aristocraţia evreiască, ralea, S. T. J, 102. ii/{2 bărbat oacheş, mărunt şi spătos:.. îl privea cuyăcjită simpatie. VINEA, L. I, 24. Ardelenii-i urmăreau cu vădită plăcere. VORNIC, P. 146, cf DL. Citi vreo zece minute şi se răşwiîntr-Q parte cu vădită plăcere. PREDA, R. 218. Ar fi fost o luare prea vădită de atitudine. . T. POPOV1CI, ' SE. 2,47, «£ , Dltf..,Sistemul ptolemaic se caracteriza printr-o artificialitate vădită. JOJA, S. L. 302. Opera activă a neamului e.gi mal vădită. PANAITESCU, G. R. 26. Literatura îsţoriogrpflcă·.. prezintă de asemenea o tendinţă-vădită de eliberare din chingile gîndirii religioase, rev. FIL. ί 972, 285,, cf. M. O, EN£., DEX. ♦ (Adverbial) în mod clar, evident, neîndoielnic; în mod ostentativ, manifest Vădit contrariat de aceasta şi nepuţţndu-şi îneca o exclamaţie de necaz.^. ia repede arma. CARAGIALE,, O- U, 17. Şă resţjţjiie păsagiile vădit compte. bul. cqm. ist. ii, 90. VădÎţJicţtfifi demuzia rrţeq, jrfagdcţşe dusese, hogaş,.. M- N. $\.:Sii(lj$fcţţQ!ţ(i sa ^itfpfară. yfjtfit voită pentru, a trece nebăgat în seyţgg, atingçgjcçmai scopul dimpotrivă,; Ni I. ÇARApiAÏ£, C-.^i.^/^rehmdit surprins în întorsăţurţţ,lucrurilor,,aleargă şprefoaqa car.^răm^sîn uşă. camil petrescu, τ. i, 3.69. Generatul şje. girată vădit satisjăcut. BRĂESCU, O. A. I,· fâ Onişor a afţat adine şi s-d întunecat vădit tulburat... VOitillLESCU, P. îl,. 268. Aşa-zisele noastre proviricialişme. contribuie yă/dit la, îmbogăţirea capitalului de cuvinte..'. Satoveanu, O. xx, 301. Cînd înţelese bine cuvint^ţochilor mei„privirile eifugiră.de la mine, dar vădit înviorate. .. MJHĂEŞCU, p. A. 285. Ascultă, domnule..., zise madam Eaţfara^ădit agasată,«, nu devii şi dumneata odată un om serios? CĂLINESCU, S. 36. Termenii „băţrînul” şi „vechiul” erau vădit strecuraţi cu scopul să potolească temerile soţului. νΐΝΕΑ,,;.ΐ. II, 25?..nEa tăcea chinuită vădit de p -tristeţe great de aqre căuta să scape prin cuvinte, preda,- M. S. 98: Fiecare frazg- a fost penl.ni.Neli o palmă, dare vădit decisă' să se stäpineascä, ,^:LOVIfJEŞGU·, Ţ. 401. Vădiţ că lucrurile Răspundeau unei voinţe diriguitoare, desfăşurindu-se după ariumit pla)% VORNIC,. J>. 76, cf DL, DMj. Herqcfiţ&sje vădit preocupat de prpblenţagîndirij. JOJA, S. L. 197■.· Mulţi trecători seopreşq, v.ădiţ interesaţi, '.MAGAZIN ist. 1974, ni\ !,97,cf dex., ■ ; , 3- Cfii e se percepe cu |ajjitQ^J} y ăzu Iţi 5 (1 ) ; capg se poate vedea (cu-tuşuiui^^bii^ (3), Pieptul plin, vădită taină, Ţi-laşa^i:;subjff^g^hqim. coşşyţ;,..?. I, \§J. Din..tofi,j(i loc sjnt aşezate, cu ^regularitate vădita, găuri. arh. olt, x, 168- Vădite erciu şi icoanele cu cqndelile, SADOVEANU, O. x, 113. Înalt, slab, cu nasul coroiat ca un plisc de vultur, cu nările la fel vădite,... el trecea drept unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi din Bucureşti. camil PETRESCU, O. II, 509. 0 (Adverbial) Trăsura cea fină şi amară dţmprejurul gurei lui se adînci vădit EMINESCU, P. L. 55. Doamna brună, cu profil vădit armenesc, reflectă. CÂUNESCU, S. 57. Porumbelul.rîzător balcanic este vădit mai mare... decît porumbelul rîzător comun. LINŢIA, P. ni, 228. - Pl. : vădiţi, -te. - Şi: (învechit) vedit, -ă adj. - V. vădi. VĂDIT0R, -OARE s. m. şi f. (învechit, rar) Acuzator. ANON. CAR. -Pl. : văditori,-oare. - Vădi + suf -tor. VĂDITCRĂ s. f. (învechiţ rar) Acuzaţie, denunţ. Strimbe vădituri înainte să nu iai.şi să nu te giuri strimb. PO 254/14, cf. DHLR π, 348. -PI. : vădituri. -Vădi + suf -tură. ..' VĂDÎŢĂSiim. v. vodită. VĂDÎ0I, -OÀIE s. m. şi f v. văduvoi. VĂDNICÎE s. f. (învechit, rar) Calomnie; denunţare. De hitlenii... şi de vădnicii, de toate avăm a da răspuns şi muncă a lua. CQREŞi, ev. 538, cf. dhlr ii, 327, τ. -papahagi, c. l. - Pl. : yădnicii - Vadriic + suf. -ie. VADOÂNCĂ s. f. v. vădancă. VĂD0I, -OAIE s. m. şi f. v. văduvoi. VADOO s. f. v. văduv. VĂDOS, -OASĂ adj. (In dicţionarele din tiecut; despre ape curgătoare) Care poate fi trecut prin vad1 (11). Cf cihac:, I, 304, LM, DDRF, GHETIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., BL v, 116. —Pl. : vădoşi, -oase. - Vad1 + suf. -os. VADOVĂ adj., s. f v. văduv. VĂDOVÎE s. f. v. văduvie. VĂDRAR s. m. Persoană care încasa vădrăritul (1). Aşa s-au obicinuit să puie vădrarii năpaste la zăce vedre,două (a 1756). uricariul, n, 68/25. Pe urmă au murit de ciumă fiind vădrar (vedrar) în Ţara de Jos (a.,1805). lORGAy S.t p. j, 152, cf RUSSO, S. 109. Vădrarii năpăstuiau încă mai mult pe cultivatorii dey\L,,$amfile, ,1. C. : 235, cf>;. DL, DM, DEX. 0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Boierii vedrari... vor fi orînduiţi de la domnie să nu se arnestice (a 17-52). · URICARIUL, II. ' 121/18. Poroncim Domnia mea... slujbaşilor desătnici, vădrari; ,(a. 17SÖ). ib. Ί75/24. Poroncim .Domnia me aţumnea]v[oastrâ] boieri vădrari (a 1813), ib. 1, 361. S-au dat cartea vistieriei slujbaşilor vădrari de la ţinuti4 - Vadră + suf. -ar. ■I VADRĂ s. f v. vadră. VĂDRĂR1E s. f. (învechit, rai) Atei iei' în care se confecţionau şi se vţg4§â&yj?iîpe (1). Cf ,,i. qojueşqu, c. - Pl. : vădrării. - Vadră.-t&uf. -ărie:.,, VĂDRĂRÎT s,; n. 1.. Ifţipozit care se percepea,în trecut (în Moldova) de la producători, pentru fiecare vadră (2) de vin; 789 VĂDRIŢĂ -112- VĂDUV vedriL V.vinărici, vinărit Făcu şi obiceiu în ţară care n-au mai fost, cîte doi bani de vadra de vin vădrărit. NECULCE, LET. II, 314/6. Intr-acea toamnă fiind vădrăritul cîte patru bani de vadră, au rădicat Nicolai Vodă doi bani şi au rămas să dea numai cîte doi bani. AXINTE URICARIUL, LET3. II, 166. Hrisov ca să nu să ia năpastea la vădrărit (a 1756). CAT. MAN. I, 2.' Pe roada ce ieşea vin mai plătea şi vădrărit (a 1764). URICARIUL, I, 291. Scos-au desătina şi goştina şi vădrăritul (sfîrşitul sec. XVIII). LET. ni, 218/12. Una sută vedre vin de vădrărit (a 1793). URICARIUL, II, 175/9. Vădrăritul... să ia di pi vin (a 1806). IORGA, S. D. VI, 201, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Vădrăritul şipogonăritul vor plăti la hazne deopotrivă cu cei proşti săteni (a 1818). GCR Π, 220/34. Să fie apărate toate bucatele sale... şi vinul din adevăratele viile sale de plata goştinii, a desdtinii şi a vădrăritului (a 1822). FURNICĂ, I. C. 310, cf. I. GOLESCU, C. Lăcuitorii satelor... vor plăti vădrăritul 25 bani pe o vadră de vin AR (1830), 2312/3Ş, Cf. DDRF, ENC. ROM., BARCIANU, TDRG. Vădrăritul pentru vin era de 0.36, 0.44 sau 0.48 potronici de vadră. BUL. COM. IST. I, 219, cf. RESMERIŢĂ, D., şăineanu, D. u., cade, bl iii, 32. Viile grevate cu două feluri de impozite, pogonăritul (dare de pogoane) şi vădrăritul., C. GANE, TR. V. 309, Cf ENC. AGR., SCRIBAN, D., DL, DM. Vădrăritul se încasa îndată după cules. C. GIURESCU. P. O. 237, cf DEX. 2. Încasare a Vădrăritiilui (1). Au trimis'pe Enache aga... cu mulţi slujitori, fiăcînd veste că merge în gios la vădrărit. NECULCE, L. 316. Pentru măsura vedrilor acestora de acum înainte să le facă boierii ce se vor tîmpld să fie cu slujba vădrăritului la Odobeşti (a 1764). URICARIUL, I, 294. Să aibă a strînge banii slujbei vădrăritului de la toţi acei supuşi (a. 1828). iorga, s. D. xvi, 164. - Vadră + suf -ărit. VĂDRIŢĂ s. f. v. vedriţă. VĂDR0C s. m. v. vandroc. VĂDRUŢĂ s. f. (Rar) Vedriţă (1). Cf. budăi-deleanu, LEX., RESMERIŢĂ, D. - Pl. : vădruţe. - Vadră + suf. -ufi. VĂDUĂR s. m. v. văduvar. VĂDÎICĂ s. f. v. văduucă. VĂDUÎvb. IV v. văduvi. VĂDUÎE1 s. f. v. văduvie. VĂDUIE2 s. f. v. vă tu ie. VĂDUIESC, -EĂSCĂ adj. v. văduvesc. VĂDUÎRE s. f. v. văduvire. VĂDUÎT1 s. n. (Regional) Văduvie (1) (Moftinu Mic -Cărei), alr u/r mn 69,2 638/334. -V. văd ui. VĂDUÎT2,-Ă adj. v. văduvit VĂDULAR s. m. v. văduvar. VĂDUO adj., s. f v. văduv. VĂDUOÂNCĂ s. f. v. văduvoancă. VĂDU0I,-OAIE s. m. şi f., adj. v. văduvoi. VĂDURELE s. n. pl. (în poezia populară) Diminutiv al lui vad1; ! 1. Cf vad1 (II). Cf. TDRG, BL vi, 161, dl. De jalea vieţei mele Plîng pietrele-n vădurele. sevastos, C. 269. Coalea-n gios în vadureli Rasarirî doauî steli. ŞEZ. II, 81. Ziuca-s la vădurele-Şi noaptea Ia codru verde. BUD, P. P. 23. Sat Ia vad nu-mi face, Nici la vădurele; C-are mărfuri grele. PĂSCULESCU, L. P. 45. în vădurele cu pietricele. BÎRLEA, C. P. ii, 347. Cu sopon din boldurèle, Cu apă din vădurele. FOLC. TRANSILV. I, 360, cf. FOLC. MOLD. I, 580. 2. Cf v a d1 (I 3). In nouă vădurele Sînt cam nouă corăbiele. TEODORESCU, P. P. 52. - Vaduri (pl. lui vad1) + suf -el. VĂDUŢ s. n. (Popular) Diminutiv al lui v a d1. 1. Cf. v ad1 (11). Văduţul drumului (a 1801). IORGA, S. D. v, 557. Sloiu de gheaţă din deluţ, Apă rece din văduţ. POP., ap. CADE. Cu apă din văduţ, Cu sopon de la drăguţ. FOLC. TRANSILV. I, 360. 2. Cf. vad1 (Π). Ö bucăţe de loc unde trece văduţul părăului (a 1752). ştefanelli, d. c. 51. - Pl. : văduţe. - Vad1 + suf -uţ VĂDIJŢĂ s. f v. Văduuţă. i VADUU,-UĂadj., s. m. şif v. văduv. VĂDULJCĂ s. f. (Regional) Văduvă, v. v ă d u v (ΙΓ1). Sofiica, Văduca, văduvă bătrînă (a 1802). DOC. EC. 71, cf SCURTO, Τ. 235. (Adjectival) O, găzducă, o, găzducă, Lăsatu-m-ai văduucă. GR. s. vji, 21. - Pl. : văduuce. - Şi: vâdùcâ j; - Văduă (v. văduu) + suf. -ucă. VĂPUUŢĂ s.f. (Regional) Văduvă, v. v ă d u v (II 1 ) (Certeze-Negreşti - Oaş). Cf GR. s. vu, 16,48: - Pl. : văduuţe. - Şi: văduţă s. f. GR. S. vii, 48. - Văduă (v. văduu) + suf. -uţă. i VĂDUV, -À adj., silbst. I. Adj. 1. (Despre öameni; adesea îţi legătură cu verbele „a fi”, „a rămîne ) Care şi-a pierdut soţia sau soţul (prin deces) şi nu s-a recăsătorit; (pöpular) vădan (11), Văduvit (1), văduvoi (II). Să fie feciorii săraci şi inuiarea lui vădup. PSALT. hur 957 26, cf psalt. 235. Pùrta un mort, feciâr născut umil mumîniei lui, şi aceaia era văduo. CQRESI, ev. 345. Vor fi muierile voastre văduo şi ficiorii voştri săraci ΡΟ 253/14. Veni o muiare văduo. MOXA, 372/15. De ya fi mutarea văduo, să va certa după· voia giudeţului. PRAV. 200, cf MARDARIE, L. 273/15. Va rămînea [preotul] văduu, de-acia va vrea să ia altă muieare (a 1652). GCR 173/13, cf. CUV. D. BĂTR. i, 310. Voi omorî pre voi cu sabia şi vor fi fămeile voastre văduve. BIBLIA (1688), 55744. Era acolo cu Măria sa mai mult· decât 4-5 mii de suflete cu ostaşi, cu fămei, cu copii jupînese sărace văduve. R GRECEANU, CM II, 29. Sajta este la Băcani, văduî, în curte slujeşte (a 1736). IORGA, S. D. XVI, 324. O muiare văduvă âvînd o găină...au hrănit-o prea mult. GOLESCU, P. 137/1, cf VALIAN, V. Multe muieri unguroaice..: rămaseră văduve în zioa dceea. bălcescu, 1 Μ, v. 376, cf pontbriant, d., COSTINESCU, CIHAC, I, 304. El s-a însurat a doua oară şi a luat o babă văduvă CONV. LIT. XI, 212. A rămas Mara. săraca, văduvă cu doi copii, slavici, o. ii, 3. Trăia o cucoană văduvă încunjurată de nenumărate slugi. CONTEMPORANUL,’ Π, 3, cf. DDRF. Acasă, greutăţi, sărăcie, mumă văduvă. SĂM. I, 97. De „deochiu" e bine i/ă descînte 9 femei sau 9 babe văduve, candrea, F. 433, cf TDRG. De-un artera Dochiţâ văduvă. agâRBICEănu, a; 160, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Sîhi văduv de o liiriă jumătate. EFTtMIU, î. 18. Jupînesé vădicve ascultau cursurile lui despre viaß şi despre iubire. BACOVIA, O. 245. Tudor Fierăscu a pierdut pe Vasilikia... şi a rămas văduv. GALACTION, o. 111. Mama 812 VĂDUV -113- VĂDUV fetei... le dădea ce avea şi ea, ca o femeie văduvă ce se afla. SADOVEANU, O. XXI, 142, cf. SCRIBAN, D. O femeie văduvă i-a adus icoanele familiei, bijuteriile... ca să-şi poată plăti un termen de chirie. ARGHEZI, S. XXI, 51. Socrul îşi îndeamnă ginerele văduv şi 'cu copii nevîrstnici să . se însoare. CĂLINESCU, C. O. 332. O cîrciumăreasă văduvă... îi cumpărase un cal murg. CAMIL PETRESCU, O. I, 13, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. Iar acum în zori de zuă Iacătă-mă şi văduă. POP, ap. GCR II, 293. Eu holteiu, mîndra văduvă, Dorul plînge în zori de ziuă. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 104. Dacă mergi să te însori, hai şi ia pe. împărăteasa noastră, că-i văduvă. MERA, L. B. 262. Unde sî mă duc, zice femeia văduvă, graiul, I, 210. Cum să mă duc iu singură p-acolo, ca o femiie văduvă. „O. bîrlea, A. P. II, 544. 0 (Prin extensiune) Destins îi este arcul în văduva cabană Şi-n mijlocul pădurei tăcerea plânge astăzi.. HELIADE, O. I, 350. Tristele dimineţe când voi trăi departe Ne vor afla cu jale p-un văduv, pustiu pat? ALEXANDRESCU, M. 155. Nu ştia sermanul c-o să-i rămîie casa văduvă şi neamurile cernite. CONV. LIT. Π, 96. ♦ P. a n a I. (învechit; despre stupi) Care nu are matcă(i). V. b e z m e t i c. Stupii văduvi...a trăi nu pot. economia, 192/22. 2. (învechit; despre instituţii) Çare are postul titularului (1) vacant (prin deces); (despre funcţii, demnităţi çtc.) care nu are titular; (popular) văduvit (2). Venitul aceii beserici yădue să se păzească de iconamul ei (a. 1652). TORG. Rămasă văduvă bisearica...pentru pristăvirea.-lui Niculaie patriarhul. GAVRIL, Nif. 18/20. De qtunce nniu mai hirotonisit paţmarhu, ce le-au rămas biserica cea mare a Roşiei văduvă. NECULCE, L. 293. După moartea lui au stătut scaunul văduv un an şi luni 8 până cărţd s-au ales împărat Ànthimie. cantemir, HR. 291. Se întîmplă de moare mitropolitul şau episcopul şi mitropolia sau episcopia rămîn văduve. GHEORGACHI, LET. Dl, 319/6. Eparhia Arqdului, de astă daţă yădiţyă. PETROVICJ, ,P. 341/6. N-avea vreo lege temeinică, scrisă, după care să se facă totdauna alegerea de prinţ cînd rămînea prinţipatul văduv.. F. AARON, I. 1, 46/2. Biserica răniînea adeseaori văduvă de preoţi. ISPIRESCU, ap. CADE. In curînd scaunul Moldovei e văduv. DELAVRANCEA, A. 54, cf RESMERIŢĂ, D. 3. F i g. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de” ) Lipsit (de...), privat (de... j; .(popular) vădan (I 2), văduvit (3). Văduvă de ficiorii cei viteji, plîngi, fără încetare pe mormintele lor. RUSSO, S. 125. Speculînd asupra unor astfel de cuvinte, care au rămas văduve de un sens real. GHEREA, ST. CR. li, 34. Eu, văduv de iubire, ori iubeţ pe apucate, Eu cînt dragile ospeţe. OLLÄNESCU, H. O. 40. Peşteră uitată, Cu scorburi multe,, văduve de soare. GQGA, POEzn, 356, cf. TDRG, PAMFILE, I. C. 280. Va fi îmbrăcat în rufele curate Trupul ei văduv de durere. ARGHEZI, v. 40. Te a\idplţngînd, Mamă, Cu capul plecat sub icoană, Cu mîinile văduve de poveri. ARH. OLT. xvu, 116. Un sat văduv de locuitori. SCRIBAN, d., cf. SCL 1957, 79, DL, DM, M.D.ENC, DEX. II. Subst. 1. S.m. şi f. Persoană care şi-a pierdut soţia şau soţul (prin deqes) şi nu s-a recăsătorit; (popular) vădan (Π i), văduvoi (I), (regional) văduyar. Tată siracilor, giudeţ văduolor, Dumnedzeu în loculu svîntu al său. PSALT. HUR. 552/24. Să cercete săracii şi văduole întru scîrbiia lor. COD. VOR. 116/19. Preuţii lor cu arme cădzură şi. văduple (vădovele Ojlor neplînsefură. PSALT. 162. Domnul hrăneaştepribeagii; săraca şi vădua (vudua S, vădea H, vădova D) preimeaşte şi calea păcătoşilor piarde. ib. 303. A dooa [înviere] feciorul văduoei, prorocul Ilie, cu rugq...jăcu. CORKSI, EV. 349, cf id. PS. 396/i3. Vădua şi săracul nu-i obidireţi. PO 253/10. Iaste...săracilor miluitoriu, văduolor hrănitoriu, (eca 1633). GCR I, 84/27. Cînd să va face răpitura la muiare de cinste, sau fată, sau muiare cu bărbat, sau vădoo (văduo MUNT.) ...răpitoriul nu să va certa cu moarte. , PRAVi; 193· '*53 socotească şi şă miluiască săracii şi văduole, şi pre cei răi şi nem[î\lostivi să-i cearte. H. TEST. (1648), [prefaţă] 1711, cf. MARDARIE, L. 115/13. Vădui mulţi (cca 1660-1670). cuv. D. bătr. 1, 310. Văduvite lor nu-i jeliră. DOŞOFTEI, PS. 264/18. Toată văduva şi săracul să nu le faceţ rău. BIBLIA (1688), 551/39, cf. ANON. CAR. Nu făţări nici a mic, nici.a mare, nici a văduvă, c. CANTACUZINO, CM I, 87. Face judecată...şi. săracului, şi văduvei. MINEIUL (1776), 6775, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Să vor cerceta docujnenturilß asupra acestor moşii şi pricinile arătate de jăluitori în pricina nevinirii părţii protivnice la dipartament către văduva însămnată (a. 1813). BUL. COM. IST. IV, 89. Era văduvă sirimană, nu avea nici un ajutoriu. PETROVICI, p. 297/25. A ajuta yăduvile cele necăjite. GOLESCU,?. 87/7, cf. lb. într-un loc o vădicvă avea o oaie. HELIADE, O. II, 239. Acu şi pensîie de la tote văduvite au tăiet-o pe giumătate (a. J838). IORCJA, S. D. XXII, 307. A văduvei sărmane.ar fi razăm. .ASACHI, S. L. I, 65, cf VALIAN, v., ISER. Laura, vară-sa şi tînăravăduvă...fi-cea un contrast desăvîrşit. KOGĂLNICEANU, S. A. 106, cf. POLIZU. Banii ce se cheltuiau în aceste ospeţe au erau ai săi. ci ai săracilor şi ai văduvelor căzuţi victimă nesaţiului său de aven. FILIMON, o. i, 187, cf. petri, v„ pontbriant, d. Sînt înamorat de vecina mea..., o văduvă nurlie, alecsandri, T. 251, cf COSTINESCU, CIHAG, Π, 442. Mă vede că-s o văduvă sermană şi c-o casă de copii. CREANGĂ, P. 28. Văduvul nemîngîiat şi-a măritat fata curînd după moartea nevestii. CARAGIALE, O. I, 38. El era bun la inimă... şi nu asuprea pe văduvă, nici pe sirman. ISPIRESCU, L. 393. Lua paraua de nafură a văduvei şi bucăţica de pîine din gura orfanului. VLAHUŢĂ, O. A I, 218 .A doua nuntă... serncheie de comun între unyăduv şi o fată mare. MARIAN, nu. 776, cf DDRF, BARCIANU, ALEXI, w. Ai să te măriţi cu un văduv. candrea, F. 31. Văduva...îşi îngîna bătrîneţa şi decadenţa. cu-garafa, zilnică. IORGA, P. A. I, 72, cf. TDRG. Văduva Sofia părea o statuă de piatră. AGÎRBICEANU, A. 182. Biruinţele trebuie răscumpărate cu banul văduvei şi orfanului. PÂRVAN, i.f. 19. Casa văduvei vine. chiar pestei.,drum de bisericuţa bătrînă. REBREANU, I. 11, cf. RESMERIŢĂ, D. Trebuie să-ι dau nemîngîiatei văduve o mîrtă de ajutor. M. I. CARAGIALE, Ç. 100, cf. ,CADE. Ah, războiul blestemat Cîte văduye-a lăsat în ‘ durere. TOPÎRCEANU, M. 60. Hu sîntem în India, unde se ard văduvele de vii. CAMIL PETRESCU, T. m, 187. Se încăpăţinase să puie mina pe premiul de zece mii de lei - pe care-l făgăduise văduva. POPA, v. 89. S-a băut mai ales multă, ţuică, ficută chiar de văduv. VOICULESCU, P. Π, 257. Mai bine miluieşti doi orfani şi două văduve. SADOVEANU, O. XXI, 339, cf. BL. vi, 196, 197, .SCRIBAN, D. Socrul îşi mînă ginerele la o văduvă , cu cîţiva ani mai în vîrstă. Călinesgu, C. o. 332. Era băiatul unei văduve, Albuleasa, care nun lăsase nimic, preda,, m. 154, cf SGURTU, T. 230, DEX. Mni-i inima. Cum petrece vădua. ţiplea, P. P. 9. A-nvăţat pi văduvî un discîntic ca sî munseascî! omu pîn-o muri. GRAIUL, I, 328. Feciorul de văduvă e al doilea domn. PĂSGULESCU, l. p. 110. Pe .Măria o-ntîmpchinat De ochi ocheşe... De văduă curată. Necurată. arh. folk, i, 199, cf. alr ţ/u h 279, h 280, alrm i/ii h 388, h 389, ALR n/i MN 69, 2638, ALRM ii/I h 193. Visurile pă yekfuve rău le cam jrămîntă. ZANNE, P. viii, 169. 0 (Cu determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”, învechit, „după”) Văduvele măglaşilor (a 1830). DOC. EC. 459. Văduvă a colonelului Lee. MARCOVICI, C. 3/21 . Vădumlui diica Griti suspina pentru fiii ei. ASACHI, S.L. II, 156. Văduvă de duoi barbqţi ...la 21 ani! NEGRUZZI, S.I,.57. Sînt şi văduvă de trei bărbaţi. ALECSANDRI; T. - I,, 382. Elisaveta, văduva lui Ieremja. XENQPOL, I. R. VI, 61. Era văduva eroului de la Griviţa. D. ZAMFIRESCU, A. 23. Văduvă de funcţionar a trebuit să crească... un băiat şi două fete. CAMIL PETRESCU, T. 11,40. Amîndouă fete, sofii şi văduve de domni, voiculescu, . P. I, 187. Acolo are el o prietină, văduvă de boier. SADOVEANU, O. ΧΠΙ, 50. Radu de la Afumaţi, yăduv după fiica lui Vtaicu Vornicul. ARH. OLT. XIX, · 21. Caty, femeie de lume şi văduva unui diplomat. CĂLINESCU, S. 23. Ştie să obţină favoarea prinţesei Ana, văduva lui Eduard. VIANU, L. U. 83. S-a încurcat cu văduva lui Mielu. STANCU, R. A. I, 23. Văduva factorului poştalplîngea. BĂNULESCU, I. 79.·, Mesagerul comunică mamei şi văduvei unui camarad de luptă ultimele recomandări. românia LIRERARĂ, 1976, nr. 1, 7/1. O E x p r. (Familial'; calc după germ. Strohwitwer, magh. szalmaözvegy.) Văduv sau văduvă de paie = soţ sau soţie care a rămas o perioadă scurtă 812 VÄDUVAR -114- VĂDUVIE de timp fără soţie sau, respectiv, fără soţ. Cf. scurtu, t. 234, com. din DEVA-REGHIN. 2.S.£ Compuse: (Omit ; Transilv.) văduvă - loatră = mierlă ( 1 ) (Turdus merula. Cf. CADE, BĂCESCU, PĂS. 172, DOMBROWSKI, P. 3 65. (Bot; prin vestul Transilv.) văduva-ce-ţîpă-copiii = sovîr-variţă2 (Inula britannica). Cf BORZA, D. 87,300. - Accentuat şi: (regional) vädicv. ALR I/II h 279. - Pl. : văduvi, -e şi (regional, m.) vădui (ALR I/Π h 279), (£) văduvi (ib. h 28Q). -Gen, -dat. şi: (învechit, f.): văduvii. - Şi: (învechit şi regional) vaduu, -uă (pl. şi, regional, f. vădui, alr i/π h 280) adj., s. m.. şi f., (învechit) văduo (pl. văduo-, gen. -dat. sg. văduoei, pl. văduolor) adj., s. f., vadoo s. f., vădovă adj., s. f, (învechit, rar) yiicjuă s. f. -Lat. viduus,-ua. VĂDUVÂR s.m (Regional) Văduv (Π 1). Cf. păcală, M. R. 142, CADE, SFC IV, 176, SCURTU, T. 232, VÎRCOL, V. 101, ALR ΙΛΙ h279. - Pl. : văduvari. — Şi: văduâr (alr i/u h 279, scurtu, T. 232), vădulâr (păcală, m. r. 142, cade, alr i/π h 279/125, scurtu. t. 232) s. m. - Văduv + suf. -ar. VĂDIJVĂRÎT 's. n. (învechit, rar) Parte din averea bărbatului care, la moartea acestuia, revine soţiei. Pentru darul nuntesc, adică pentru contrazăstre, şi pentru ipovolon (văduvăritul). COD. ŢIV. 210/23. - Văduvă (v. văduv) τ suf. -ărit. VĂBUVESC, -EĂSCĂ adj. (Rar) Cafe aparţine văduvilor (II I), specific văduvilor; de văduv sau de Văduvie (l)i, lepădă gios Tamara veşmintele ei,, şi luo pre sine veşmintele văduieşti. PO 133/1, cf I. golescu, C., CIHAC, I, 304, BARCIANU. Faceri bărbăteşti, faceri văduveşti. COM. sat. v, 106, cf. gr. S. vi, 126, cade, DM, sfc m, 259,' scurtu, T. 232,236. • - Pl. : văduveşti. — Şi: (învechit) vâduiésc, -eăscă adj. - Văduvi * .suf. -esc. VĂDUVI vb. IV. 1. I ntianz. şi tranz. fac t. (Populai·)· A rămme saţij&lâsa pe cineva văduv; (regional) a vădăni. AMhiil săracului au luat şi vaca văduvei pre earea au ‘ văduvit, BIBLIA (1688), 373'/41,ef:vi. GOLESCU, C. Cruntul Arismii saß a · văduvit, asachi, s. l. i, 103. multe muieri văduvitu-le-am. alexandria, 129/3. Văduvind tinerică, Părirtţii ei o luară. ■ PANN, ' P. V. II, 84/1. Multe p-atUnci văduviseră din cauza rezbelitrilor. ARISTIA, PLtrr. 337/9, Cel de sus mă văduvi. OLLĂNESCU, ap. DDRF. Eram nedispărfiţi unul de altul, mai ales de cînd văduvi în... 1863. SBIERA, R s. 377, Cf. TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., dl, dm, SCURTU, T.! 235, m. D. ENC., dex. Doatfinata să yeduvească, Neamul tău să calicească. · alecsandri, ρ. p. 182- Sofiaţi-amvăduvit, Copiiiţi-amsărăcit. CORCEA, B. 51. Nevestei-a văduvit, Copii mici a sărăcit: şez. I, 51. Vine turcul ca cînéle Şi îmi scurtă zilele: Pre miné Mă prăpădeşte. Pre tine te văduveşte. REV. CRIT. II, 334. Curtea noastră-oipărăsi, Pe mama öi văduvi, bibicescu, p. p. 303.! îndărăt cu potera, Că-ţi-văduvesc cucoana. MAT. FOLK. 383. Pă mine-a mă'vădui, Pruncit ă mni-i sărăci. ŢIPLEA, p. p. 8. Cocoanele- le-ai văduvit, Copilaşii i-ai sărăcit. BALADE, I, 353. 0 R e f 1. Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit, •BIBICESCU, P. P. 345. Pe mine m-oi văduvii Copiii mi^oi sărăci! BALADE, Ui, 87. ♦ 1 n tranz. Aduce viaţă de văduv (Π1). Şăzu Thamar văduind la casa lui Avesalom. biblia (1688), 229‘/42. Femeia.„ fiind datoare a văduvi luni trei numdi. VĂCĂRESCUL, IST. 249/38, cf LB, valian, V., ISER, POLIZU, pontbriant,. D., Costinescu, cihac, i, 304. Murind, împărăteasa-a lăsaţi.cu sufletul la ceastil-morß ei... ca împăratul, soţul ei, să nu văduvească, ci-să ia de soţie pe aceea la căre -se va potrivi condurul ei. · ISPIRESCU; » L. 306, cf. BARCIANU,·' ALEXI, w., tdrg, RESMERIŢĂ, D.„ - CADE. [Portretul] o înfăţişează... în haina er simplă nedgrăj căă văduvea de mult. MOROIANU, S. 36, cf. SCRIBAN, D., dl, DM, M. D. ENC., DEX. A văduvit 4 ani. CIAUŞANU, gl. 0 (Prin extensiune) La ce-ţi omori pe Oancea? Că-ţi văduveşti căscioara mat. folk. 46. ♦ I n t r a n z. A duce viaţă ca de văduv (II 1). Luni pica carte domnească, la oaste să mi-l primească... Dar Sfäncuß ce-mi făcea? Nouă ani că-mi văduvea, balade, m, 307. Nouă ani să văduveşti, Nouă zile să aştepţi Şi de-i vedea şi-i vedea Că eu nu m-oi libera, Atunci tu te-i mărita. FOLC. MOLD. II, 720. 2. Intram (învechit; despre instituţii) A rămîne fiiră titular (ea urmare a decesului acestuia). De va fi văduit vreo episcopie sau vreo biserică (a 1652). tdrg. Prea sfinta Mitropolie aceasta a Moldavii au rămas văduvind (a 1750). BUL. COM. IST. m, 4. Aceste 4 se află astăzi văduvind de cîrmuitori egumeni (a 1845). URICARIUL, V, 364/14. Amorul patriei o apucă numai atunci cînd domnia ßrii se află văduvind, filimon, o. ii, 12, cf. ddrf, resmeriţă, d. (Tranz. f a c t.) Cu asemenea tertipuri vrea Vodă să văduvească scaunul Mitropoliei de un bătrîn arhipastor? ap. TDRG. 3. Tranz. Fig. A lipsi de..., a priva de... Crivăţul întotdaunâ cu mînia lui nu vine... pe ulmi să-i văduvească de plăcutul lor frunziş. OLLĂNESCU, H. O. 141, cf. TDRG. Comparaţi silueta mănăstirii Creţeşti cu aceea a Obedeanului de astăzi, văduvită de una din turlele sale. arh. OLT. v, 326, cfi CADE. Văduveşte de ouă multe cuiburi. SIMIONESCU, F. R. 134. Imprdşcă printre gingiile Văduvite de dinţi... pesmet. C. PETRESCU, C. v. 191: Cu ochii boboşaţi în pleoape' roşii văduvite de gene... aducea aidoma cu o uriaşă broască rîioasă. VOICULESCU, P. II, 18. [Căldura\ face să picure o clipă crèrigile încă văduvite de muguri. BĂCESCU, PĂS. 346. Ajunse-n codrul des Văduvit de ramuri verzi. v. rom. septembrie 1954, 65, cf. DL, DM. Ignorarea factorului epocă ar văduvi eXplicarea operei de resursele ei vitale, v. ROM. decembrie 1963, 186. Poiana... eră goală şi pustie, văduvită, parcă, de ceva: LĂNCRĂNJAN, C. I, 143. Jocul concentrat şi dens... ■ a făcut ca în spectacol..; să existe o tensiune, o atmosferă, acolo unde textul e oarecum văduvit de ele. T ianuarie 1966, 50, cf m. d. enc., dex. 0 Refl. Ulciorul tinereţii s-a văduvit de-o toartă. LESNEA, 1.113. Cît se vad&veşte' opera·ce refuză să participe la frămîntările epocii. contemp. 1974, nr. 13,815. 4. R e f 1. (Regional; despje fete sau despre femei nerhăritate; în forma vădui) A naşte un copil. Cf. scurtu, t. 235. S-o vaduit fata alr ι/u h 211/93, cf SCL 1954; 67. Fata la un moment s-o Văduit ş-o ficut ofitiß. O. BÎRC6X, A. . P. i, 402. -‘Prez. irid.: văduvesc. - Şi: (învechit şi regional) vădui vb. IV. ’ ■ · " - V. văduv. VĂDUVIE s. f. 1. Starea, situaţia de văduv (II1); (rar) văduvîre (1), (régional) vădănie, văduit1, (învechii, rar) văduvime. Dezbrăcîhdu-ş hainele văduviei despre dîhsa,\să învăli cu bröbodealnicul. BIBLIA (1688), 29'/5. Va făgădui muierea vâdovie în viiaß ei. PRAV. COND. (1780), 102, cf LB, I. GOLESCU, C. Poate vei peri în bătălie; Şi pe soaţa tinerică vei lăsa-o-n văduvie! ASACHI, S. L. I, 70. cf VALIAN, V, ISER, ROLfâlt: Ajungă atîta sînge vărsat, atîte văduvii, atîţia sărimani! NEGRUZZI', > S. I; 146· Muma plînge şî'se sjîşie. &a dus‘0noaréa-i din văduvie, bouliac, O: 153,'éf pontbriant, D. NasMsi Burşitflescu supus se-nchină mie Şi "cere 'stă mă scape de trista mfavie! alecsandri, t. 263, cf. cosnitescu, CIHÂG,· I,, "304: "Boămna Nëaga rămăsese în văduvie 'cu un fecior. ODOBESCU, ap. CADE, ef. DDRF, ENC. ' ROM.. BARQIANUi,"v'iDRG, RESMERIŢĂ, ■'D. Nu s-a "speriat... de' văduvie, căci ea ίa purtat de - grijă· gospodăriei"Şi cînd; traia Ioniß. REBREANU;' R, I, \ 149. îi ajung trei ani de \ăduvie. CAMIL PETRESCU, T. I,1 404. Din toată fiinţa ei... Ciuntiia'de văduvie... fişned seVă nebiruită a vieţii. VOICULESCU, *.· I, 87, cf. SCRIBAN, D. Miilte femèi trăiesc în văduvie. ' STANCU, R. 817 VÄDUVIME -115- VĂDUVIŢĂ A. UI, 16. O desprindere de viaţă aşa cum dă o văduvie adevărată, vinea, l. n, 120. Eu m-aş duce pe la văru-miu Haralamb, să văd cum îi merge cu văduvia. TUDORAN, P. 34, cf El·, DM. Femeile lor sunt foarte caste, cele mai multe îşi pun capăt zilelor la încetarea vie fi bărbaţilor lor, neyoind să continue viaţa în văduvie, PANAITESCU, 0. Ţ. 25, cf. SGURTU, T. 232, M. D. ENC., DEX. Baba... nu era mulţămită cu văduvia, sbœra, p. 280, cf. alr IM mn 69, 2638. Telegramă i-o venit, Căci bărbatu i-o murit; Patru prunci la orjănie, Nevasta la văduvie. FOLC. transilv. i, 452. Cînta cucu sus la vie, Eu gîndeam că-mi cîntă a bine, El cînta a sărăcie, Tot mai mic a văduvie. FOLC. MOLD. I, 55. 0 (Prin extensiune) Alcătuire de ajutoriu cătră casele acele întru văduvie pentru ca să nu urmeze lipsa de cuviincioasă slujbă (a 1814). URICARIUL, iv, 185/25. 2. Interval de timp în care cineva este văduv (I 1); (învechit) văduvire (2). Am plătit datoriile sofii mele, ce le făcuse din vădicvîe (a 1763). IORGA, s. D. XVI, 76. M-au mîncat atîtea necazuri cu tine în văduvia mea. PR. DRAM. 142, cf. COSTINESCU. Tudor, după o văduvie tristă..., s-a hotărît să se însoare a doua oară. GALACTION, O. 111. Numai foc mi-a fost şi tinereţea şi văduvia şi bătrîneţele! KJLOPŞTOCK, F. 210, cf. BARBU, PRINC. 46, DEX. 3. (învechit) Situaţia unei instituţii care are postul2 titularului vacant (prin deces); (învechit) văduvire (3). împotriva aceii pecetluite paretisis din prijmă se scrie văduvia Mitropoliei. GHEORGACHI, LET.. UI, 320/12. Au rămas sfinta Mitropolie întru văduvie (a 1788 - 1789). BUL. .COM. IST. m, 18. In această hotărîre s-a legat, ca în vremea văduviei unei episcopii, clerul eparhiii să numească mumidecît ud preot. CR (1830), 3332/12. Această văduvie a episcopiei încă a durat în realitate cinci ani. bariţiu, p. a. i, 339, cf 555, cihac, I, 304, ddrf. 0 (Prin extensiune) De cînd Vodă... A murit... Ţara este-n văduvie. ALECSANDRI, p. U, 110. Văduvia Moldovei se va sjîrşi. DELAVRANCEA, o. u, 186. - Pl. : (rar) văduvii. - Şi: (învechit şi regional) vădovie, (regional) văduie (ALR II/l MN 69,2638/235,349,705) s. f. - Văduv + suf. -ie. VĂDUVÎME s. f. (învechit rar) Văduvie (1). Cf POLIZU, CIHAC, I, 304. - Văduv + suf. -ime. VĂDUVIOR, -QARA.subst, adj. L l..S.m. şi f (Mai ales la f.) Diminutiv al lui v ă d u v (II1). Cînd se-nvîrtea în loc ţiriînd pe văduvioară de mijloc, strinsă la piept, ar fi zis că vîntul îi poartă. GANE, N. II, 194. Ce mai pui de căprioară! Vezi, aşa o văduvioară Mi-ar plăcea! COŞBUC, P. I, 238. Stă de gît cu-o văduvioară Pristăvelul Niculifi. GOGA, PQEZli, 58. La masa aceea se aşezase... o văduvioară subţirică AGÎRBICEANU, A. 160, cf CADE, BL m, 19. îmi place văduvioara asta. SADOVEANU, O. XXI, 416. Ca să mă apropii de-o văduvioară care-mi plăcea mie, mi-am sărbătorit ziua naşterii la moşie o săpţămînă. CAMIL PETRESCU, O. Π, 54, Cf. DL, DM, SCURUI, T. 232, 235, M. D. ENC., DEX. Dragostea de văduvioară, ca mîncarea dulcişoară. TEODORESCU, P. P: 338. Văduvioara tinerică Şade-acolo singurică SÄM. I, 342. Războiul care-a trecut Văduvioară m-a făcut. FOLC. MOl£>. U, 175. 2. Adj. f. (Prin vestul Olt; despre fete sau despre femei nemăritate) Care a născut un copil. La un colţuleţ de ţară E o femeie văduvioară, La un cap de pisculef A născut un prunculeţ. izv. xv, 68. II. S. f. (Iht) Văduviţă (Π 1) (Leuciscus idus). Cf. ANTIPA, F. I. 174, CADE, C. ANTONESCU, P. 30, DL, DM, scurtu, T. 235. —PI. : văduviori, -oare. -Văduv + suf -ior. VĂDUVIRE s. f. Acţiunea de a văduvi şi rezultatul ei. 1. (Rar) Văduvie (1). Luă sacul carele să îmbrăca şi să dezbrăcă de hainele văduvirii ei. BIBLIA (1688), 628'/3, cf. POLIZU, COSTINESCU, 679, CIHAC, I, 304. Viaţa mea s-o risipesc într-o-ndelungă tristă văduvire. EMINESCU, în SĂM. I, 259, cf. DL, DM, SCURTU-, T. 236, DEX. (F i g) O moarte ne-ndurată a vrut a-l secera Şi muzele vor plînge, rămase-n văduvire. MACEDONSKI, ο. I, 43. ♦ P. a n a 1. (învechit rar) Stare a stupilor care au rămas fără matcă (1). Va cunoaşte semnele văduvirei stupilor. ECONOMIA, 193/3, cf. 192/20, scurtu, T. 236. 2. (învechit) Văduvie (2). Postiia toate zilele văduirei ei afară... de sîmbete. biblia (1688), 626'/54, cf. costinescu, 679. 3. (învechit) Văduvie (3). La oricare tîmplată văduvire a vreunei diregătorii... ni va propune proiecturile date din partea comendantidui.de corpos. AR (1829), 155 */50. 4. (învechit) Cf. v ă d u v i (4). Ruşine veacinică vei uita, şi ocara văduvirii tale să nu mai pomeneşti încă. BIBLIA (1688), 485'/8. -Pl. : văduviri. - Şi: (învechit) văduire s. f -V. văduvi. VĂDUVÎŞCĂ s. f. (Prin vestul Olt) Văduviţă (11). Cf SCURTU, T. 235. —Pl. : văduvişte. - Văduvă (v. văduv) + suf. -işcă. VĂDUVIT, -Ă adj. 1. (Popular) Văduv (I 1). Văduvită /sa mumă îl crescu pe el cum putu din lucrtil mînllor ei. EMINESCU, P. L. 30, cf. DDRF; DL, DM, SCURTU, T. ’236. Toată ziüa beau în birt, Las' de beu că-s văduvit, reteganul, ch. 168, cf. gr. s. vi, 96, densusianu, ţ. h. 283. în tătă sîmbăta de postu-mare femeile bătrîne şi văduite duc la beserecă prescuri. T. PAPAHAGI, M. 161. O (Prin analogie) Pesemne blăstămul gîştelar văduvite l-a ajuns, sermanul! CREANGĂ, P. 58. 0 (Substantivat) Fără să-mi slăbească rîvna şi nevoia nestăpînită de muncă, fără împlinirea căreia mă simt de cînd mă ştiu ca un orfan şi ca un văduvit. ARGHEZI, S. xvm, 12. 2. Văduv. (12). Pre cît va finea vacanţa la văduvită dieceză, aceea să fie administrată de cătră vicariid general al repausatului episcop. BARIŢIU, P. A. I, 320, cf. DDRF. Rămînînd biserica ortodoxă timp de 83 ani· văduvită şi fără îndreptare sigură, ea decăzu rapid. PĂCALĂ, M. R. 357. Numai în eparhia noastră sînt peste o sută de parohii văduvite. STĂNOIU, C. I. 12. 0 (Prin extensiune) O mulţime de alte familie, care de care mai obscură, au început a se succede sub văduvită porfiră a Asanilor. HASDEU, I. C. T, 160. 3. F i g. Văduv (I 3). Acum văduvite zac sfintele tale oţele... Mărit voievaade. GOGA, poezu, 40. La piept îşi stringe liravăduvită, Ce tremură, de: crengi cînd se loveşte, id. ib. 166, cf. DM. Desenul pare, în vremea din urmă, un gen văduvit, românia literară, 1970, nr. 68,26/3. -Pl. : văduviţi, -te. - Şi; (regional) văduit, -ă adj. ^V. văduvi. VĂDUVIŢĂ s. f I. Văduvă (v. văduvii 1) (tînără); (regional) văduvişcă. Tatăl săracilor şi giudeţul văduolor (veduviţelor D), Dzeul în locul sfînt al său. psalt. 126. Oalele aste cu jale... $i scabioase... ne spun că aice locuieşte o văduvifi. NEGRUZZI, S. 1, 322. Acum patru ani m-am înamorat de o văduvifi desperată. ALECSANDRI, T. 112, cf. CIHAC, I, 304, DDRF, TDRG, RESMERIŢĂ, D., DL, DM, SCURTU, T. 235, M. D. ENC., DEX, ALECSANDRI, P. P. 156. Văduvifi grasă Tînără rămasă. TEODORESCU, P. P. 315. De cu sară-am fost fetiţă, Miez de noapte nevăstufi, In ziuă sînt văduviţă POP., ap. SCURTU, T. 235. E Novac, Baba Novac, 823 VĂDUVOANCĂ -116- VĂGĂUNĂ Cu nepotul său laviţă, Fecioraş de văduvifi. PĂSCULESCU, L. p. 256. Foaie verde pelinifi, Cine trece pe uliţă.? Doi flăcăi de văduviţă FOLC. MOLD. H, 270, cf. ZANNE, P. iv, 679. 0 (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de Care se leagă prin prep. „de’’) Mare lucru şi mare zarvă au început a se face atunci la curtea împărătească... că văduviţă de împărăteasă se gătea de nuntă. MERA, L. B. 262. Π. 1. (Iht.) Peşte asemănător cu crapul, dar cu capul mai mic, cu botul prelung, cu corpul lung de 30 - 40 cm şi cu partea dorsală de culoare neagrâ-albăstruie sau verzuie, apreciat pentru carnea lui; văduvioară (v. v ă d u v i o r Π), (regional) odoviţă (1) (Leuciscus idus). Cf. DAMÉ, τ. 127, antipa, F. i. 173, 174, TDRG, atila, p. 347, enc. agr., scriban, d, nom. min. i, 27, scînteia, 1952, nr. 2263, băcescu, p. 19, c. antonescu, p. 104, ltr2, dl,' der. Dacă apucăm poteca ce merge pe malul sting al ostrovului, prindem roşioară, văduviţă, obleţi. VÎN. PESC. 1964, nr. 11, 7, cf. M. D. ENC., DEX, H VII 171, XIV 376. 2. (Bot.; învechit) Muşcatul-dracului, v. m u ş c a t1 (2 b) (Scabiosa columbaria şi lucida). Cf CONV. LIT. xxni, 1060, BARCIANU, TDRG. -Pl. : văduvite. - Şi: (învechit, rar) veduviţă s. f - Văduvă (v. văduv) + suf. -iţă. VĂDUVOÂNCĂ s. f (Regional) Văduvă, v. v ă d u v (Π1) (Ciceu - Ciurgeşti - Dej). Cf. scurtu, T. 235,381, sfc vi, 54, 186, alr ι/ii h 280/266, alrm ι/π h 389/266. - Pl. : văduvoance. - Şi: văduoâncă s. f. SCURTU, T. 381, ALR Ml h 280/266. -Văduvă (v. văduv) + suf. -oancă. VĂDUVOI, -OAIE s. m şi s. f., adj. (Populär) I. S. m. şi f Văduv (Π 1). Cf anon. car. Văduvoiul îş logodeşte luiş fecioară (a. 1784). IORGA, s. D. xui, 14. Mai însămna şi văduvoii şi văduvile acelui an IST. am. 57716. Vasali Groşii, văduvoi (a. 1825). IORGA, S. D. XXI, 287, cf. LB. însemnatele sume, ce capătă el din Englitera ca un văduvoi după Prinţesa Augusta..., îl îndestulează, ar (1>829), 2402/47, cf. ISER, cihac, i, 304. Cuconul Andronache Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N../II, 190. Măritată de curînd după un văduoi bătrîn. CREANGĂ, A. 96. Ptiulucigă-l crucea, acuma după văduoi m-aşi duce! CONTEMPORANUL, VI,, 483. In celelalte cîşlegi de peste an se fac încă nunţi, dar, mai mult de văduvoi cari au rămas cu mai mulţi copii. MARIAN, NU. 95; cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, alexi, W. Ţi se rupe inima cînd îl vezi pe dînsul văduvoi şi cu trei copii. ap. TDRG 1706, pamfile, J: ii, 92. O mică aventură de amor între o fată săracă de la tîrg şi un văduvoi bogat de la ţară. HOGAŞ, DR. 1, 77, cf. PASCU, S. 111, CADE. A venit de la noi, de cătră Maramureş, *un. văduvoi. SADOVEANU, O. XIV, 595, cf BL VI, 196, ROSETTI -CAZACU, i. L. r. i, 262, SCL 1954,67, dl, dm, fd, iv, 264. Ca să mi se zică văduvoi,... ar fi trebuit să fi fbst însurat. v. rom. septembrie 1963, 22, cf sfc iv, 167,169,174, l. rom. 1967, 453, 465, scurtu, t. 232, 235,,m. d. enc, DEX. Aşa gioacă pe la noi Fete mari cu văduvoi. MARIAN, H. 31. Cui îi trebuie nevoi Merge după văduvoi. RETEGANUL, CH. 56, cf vAîda. Foaie verde baraboi, Măi văzut-aţi ca la noi Fete mari cu văduvoi? ŞEZ. II, 219. L-an luat văduoi şîm-o bătut mereu, graiul, I, 392, cf. candrea, ţ, o. 53, GR. BĂN., CABA, SĂL. 94, L. COSTIN, GR. BĂN. 24, CIAUŞANU, GL., ARH. FOLK. I, 199, cf IZV. XVII, 210, ALR I/II h 279, h 280, alrm l/il h 388, h 389, ALR ii/i MN 69,2638/36, 141, 325, alr 11/105, 172,605, a ui 2, IX, 3,4, 5. Să nu fie văduvoi nimepin sate. O. BÎRLEA, A. P. I, 353. Π. Adj. Văduv (11). Era în Ţara Frîncească un Împărat văduoi de femeia de cea dintăiu. DOSOFTEI, ap. tdrg 1707. Au rămas văduoiu, de-au trăit cîtăva vreme, păn's-au însurat. NECULCE, L. 261. Vai de mine! era... să rămîn văduoi pîn-a nu mă-nsura. ALECSANDRI, T. 959. Se teme... să nu-i moară nevasta şi el să rămîie apoi singur, văduvoi. MARIAN, O. II, 116. Ce se fac boierii văduvoi care s-au însurat şi cucoanele văduve care s-au măritat? SADOVEANU, O. VI, 628. Pe urmă a rămas singur. Un unchiaş văduvoi, ursuz şi ţepos. v. rom. februarie 1954,85. Era odatăunom văduoi care avea un băiet. SEVASTOS, P. 8. Moşneagul... era şi el văduvoiu. FURTUNĂ, c. 90. O rămas văduoi. alr mi h 279/80. ♦ (Regional; despre bărbaţi; în forma vădoi) Care a rămas necăsătorit {Arieşeni - Vaşcău). Cf alr i/u h 275/93. - Pl. : văduvoi, -oaie. - Şi: (regional) vădîoi, -oaie (alr i/ii h 279/308, h 280/308), văduoi, -oaie (pl. şi f. văduoi, ib. h 280) s. m. şi f., adj., vădă6i (ddrf, a îx 3, alr i/u h 279), vädävöi (alr mi h 279/387) s. m., vădoi,-oaie (bl vi, 196, alr l/Π h 275/93, h 279, h 280/93), veduvôi,-oâie (GHEŢIE, R. Μ, ALR Ml h 279/85, h 280/85) s. m. şi f. -Văduv + suf. -oi VĂGÂŞ s. n. v. făgaş. •I VĂGĂGAU s. n. (Regional) Furtună mare (Sebeşe! -Sebeş), lexic reg. ii, 104. -Pl. : văgăgauă. - Etimologia necunoscută. VĂGĂLI vb. IV v. vîgăli. VĂGĂLÎE s. f. v. văcălie. VĂGAU s. n. v. vagău. VĂGĂUNÂT, -Ă adj. (învechit) Care este plin de văgăuni (11). Loc văgăunat şi mocirlos. în ARH. OLT. xvn, 62. —Pl. : văgăunaţi, -te. -Văgăună + suf -at. VĂGĂIJNĂ s. f. I. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munţi; vale îngustă şi adîncă; scobitură formală de şiroaie1 pe coasta unui deal, a unui munte. V. afundătură, rîpă, s u rpă tur îl.Iacă intrăm într-o văgăună, ce pe ce merge se strîmtectză. NEGRUZZI, S. I, 195, cf. CIHAC, H,- -537, LM. Dîn lat şi şes cum era să hiie... [pămîntul] i-<3 prefăcut în... văi, văgăuni, colnice. JIPESCU, O. 117. Intre acel mare sat şi muchea întărită mai este o... văgăună sau mîncătiiră de pămînt, în fundul căria se afla cătunul Lescovăţu. ODOBESCU, S. HI, 581. Valea Podenilor este o văgăună închisă din patru părţi de dealuripăduroase. CARAGIALE, O. I, 57. Trecu multe văi şi văgăuni, multe dealuri şi munţii MARIAN, S.;R. II, 113. Toată bogăţia ßranului, vitele lui, erau înfundate la Vremea dărilor în creierii munţilor, în păduri şi văgăuni neumblate. ARHIVA, I, 148, Cf. DDRF, ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W. La urcuş eram urmărit de aburii ce ieşeau din văgăuni, ap. TDRG. Trecerea peste Porţile de· Fier nu juitifică defel acest nume prin niscaiva poziţiuni tari, văgăuni pietroase sau urcuşuri prăpăstioase. SĂM. VIU, 187, cf. PASCU, S. 53, CADE. Ne strecuram prin văgăuni. BRĂESCU, A. 143, cf. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 125. N-a fost bucurie pe lume să chiuie mai plină de soare pe văgăunele Moldovei. POPA, v. 298. De prin văgăunele ungureşti şi secuieşti s-a pornit negustorimea. GALACTION, O. 260. O adiere vine din văgăunile munflor. SADOVEANU, O. XXI, 116, cf. ENC. AGR., SCRIBAN, D., 1. BARBU, J. S. 28. Micile pagube... le aduc ele în gospodăriile din văgăunile munţilor. BĂCESCU, PĂS. 196. Îmi aduc aminte şi de oamenii care trăiau odată în satele acestea mărunte, vîrîte în văgăuni. CONTEMP. 1955, nr. 433, 2/3, cf. DL, DM. Nourii de pe cer şi negurile de prin văgăuni s-au fărîmiţat. LĂNCRĂNJAN, C. 1, 5, cf. M. D. ENC. Din văgăună în văgăună, tot mai la fund, tot mai în inima adîncă a munţilor, au început să se scurgă oamenii. ROMÂNIA literară, 1973, nr. 29/5/1, cf. dex; H u 176, iv 52,152, x 3, xvi 95, viciu, gl., chest. iv 37/20,180/2, alr i 390/26, 385, 550, alr ii 5058/531, a iii 8, vi 26. Ce tună-n văgăună Şi ciutele s-adună? (Clopotul). GOROVEI, C. 88. 0 F i g. S-a uitat după ei, pînă s-au topit în-văgămni de negură POPA, V. 35. Mi-am purtat făptura şi anii mei nomazi Din văgăuna vremii, răzbindu-i pînă azi. LESNEA, VERS. 37. 832 VĂGĂUNĂ -117- VĂIAGĂ Ocoleşte văgăuna pierzaniei de sine. ARGHEZI, S. XXII, 79. [Literatura fantastică] izvorăşte din văgăunile sufleteşti. CONTEMP. 1969, nr. 1167, 1/5. ♦ Surpătiţră de pămînt produsă de torente sau de şuvoaie1 (11). V. r î p ă1 (1). Acest şipot, cam depărtat de sat, se afla într-o văgăună sau surpătură. SION, P. 375, cf. TDRG, RESMERIŢĂ, D. Avea o grădină mare care da în văgăunele satului. PREDA, b. 81. Cine vrea să mă ajute să fac casă să meargă cu mine în vale la văgăuni să facem cărămizi, id. M. 244. ♦ (Regional) Prăpastie (1). Cf. alexi, w., h v 148, NÖVACOVicnj, c. b. 23, alr I 394/51. ♦ (Regional) Groapă adîncă (într-o pădure) în care au crescut arbori (Balinteşti - Bereşti). Cf. H m 13. ♦ (Regional) Drum situat la un nivel mai jos decît regiunile înconjurătoare (Şoarş - Făgăraş). Cf. chest. iv 16/161. ♦ (Regional) Pas3 (2) (Săvineşti - Piatra Neamţ). Cf. chest. iv 23/550 b. 2. (Mai ales la pl.) Groapă iăcută de roţile unor vehicule, de ape etc. pe suprafaţa unui drum; hîrtop. Cf. I. golescu, c. Cîte o secţie dè artilerie venea în goană, cu roatele sărind prin văgăuni. D. ZAMHRËSCU, R. 254. Să ajute la trecerea căruţelor... prin rupturile şi văgăunile drumurilor. SADOVEANU, O. ΧΙΠ, 244. 3. Peşteră, scobitură adîncă într-un munte (folosită ca adăpost). Sute de alţi locuitori îşi căutaseră scăpare prin văgăunile şi seninarele munţilor. BARIŢIU, P. A. I, 375. Locuitorii:., caută cîte o rîpă, cîte o văgăună, unde... să se ascunză. HASDEU, 1. CI, 236: Este aide o văgăună unde ne putem ocroti. CONV. Lnv II, 94. Balele cătrănite pe care Ucigă-l-toaca le scuipă din văgăune se scurg năclăite d-a lungul moviliţelor. ODOBESCU, S. Iii, 187. Bagă [căţeii] văgăună de munte. ISPIRESCU, L. 338. Barbarii... nu se încumetau a urmări pe fugari în văgăunile pe care le alesese drept adăpo'st. ARHIVA, I, .641. începusem a scoborî la Vale spre a găsi un adăpost în dosul vreunei Ştirici sau în fiihdul vreunei văgăuni. HOGAŞ, DR. I, 55, cf.. REBREANU, p. S. Ψΐ. Zişi noapte, mă frămîritAlei-gînd... Fericit să-mifac culcuşul în vreo rëcé văgăună. EFTIMIU, î. 42. Trăieşte tiolat de marile aglomeraţii omeneşti, pe un pripor de dèdl sau în yăgăima unui munte. BĂCESCU, PĂS. 356. // face sa-şi läse’cîinii acasă, pe care-i închide într-o văgăună de munte.' CĂLINESCU, B. 32, cf. RALEA, S. T. I, 230. [Acestă&Îînsemnâu zile de bejeriie, Juga prin păduri, spre văgăunile munţilor. CAMIL PETRESCU, O. III, 122. Oamenii... âu folotii, pentru a se adăposti, cele mai strimte şi încurcate văi, cele/nai neaşteptate văgăuni. BOGZA, T. 13, cf. DL, DM* îşi ascunse bine bateriile prin tot felul de văgăuni, preda, delir. 398, cf. M. D. ENC. Nu-i mai rămînea nici o radă, nici o văgăună în care să se adăpostească. ROMÂNIA literară, 1974, nr. 3,1, 20/1, cf DEX. [Băiatul] a dat de o văgăună. "SBIERA, p. 34. Romămi erau:., adăpostiţi prin văgăunele şi fundoaiele acestora. MARIAN, T. 20. Oamenii, de groiţză, se ascundeau prin vîlcele, prin văgăuni ori prin munţi. RĂDULESCU-CODIN, L. 23. Luna cu razele ei lumină cuprinsul văgăunii. ARH. olt. v, 52, cf. com. din lOman - sebeş, alr sn m h 813/987, alrm SN II h635/987. ♦ F i g. îrţcăpere strimtă şi întunecoasă. Rendez-vous i-a dat în şură, ori în pod, în găvăună. EMINESCU, O. I,,48, Cf. .SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4. Gaură, scobitură în pămînt sau în trunchiul urtufi copac (folosită de unele animale sălbatice ca adăpost). V. b î r 1 o g, scorbură, vizuină. Cf. I. GOLESCU,1 C. Din copaci, din văgăuni Mii de veveriţi la lună Ies. Alecsandri, ΡΟΕΖΠ, 359. Toate gîngăniile, jigăniile şi gujuliile sînt ascunse ça într-o lacră prin cele borţi, văgăuni şi alte ascunzişuri. PAMFILE, S. Τ. 51. Fiarele... abundau în toate pădurile şi văgăunele. N. A. BOGDAN, C. M. 58. Fiarelê dm văgăuni Se opresc pe sub goruni. LESNEA, I. 11 . Abia ne-am tras ca lupii hărţuiţi spre negura văgăunilor. VOICULESCÜ, P. H, 104.’ Ctnii iar cercetau desişurile şi .văgăunile de sub dealul Ulmului. SADOVEANU, O. I, 158. Rozătorul, mare cît un sobol, alerga instinctiv şi automat spre văgăuna lui. camil PÉTRESCU, N. 90, Cf DL, DM, M. D. ENC., DEX. Biata iapă... se ascunsese pesemne în atare găvăună sub pămînt. MERA, L. B. 163. Cum a sparţ flăcăul tulpina au început să curgă., din găvăună ei sute şi mii de inimi tinere, id. ib. 275, cf. alr SN' III h 679/987, ALRM SN u h 491/987, ♦ F i g Mină1 (1). Din subterane văgăuni... Au scos metale şi cărbuni. D.. BOTEZ, F. S. 45. Ani mulţi de robie în văgăuni de sare. G. M. ZAMFTRESCU, SF. M. N. I, 124. Π. P. a n a 1. 1. (învechit) Vagin (1). Văgăuna (vagina) începe în gura pîntecelui şi se sflrşeşte afară, antrop. 245/7. Introducere în văgăună încă şi mai des de pomadă de camfor. man. sănăt. 217/24, cf 189/7, costinescu. 2. (Rar) Orbită (2). Cu ochii scoşi afară din văgăunele lor. DELAVRANCEA, S. 154. Ochii lui sîngeraţi ardeau în văgăune, înfiorători, ca ochii unui ucigaş. VLAHUŢĂ, S. A. II, 62, cf. TDRG, CADE, C. PETRESCU, C. V. 67, DL, DM, DEX. - Pl. : văgăuni şi văgăune. - Şi: (regional) găvăună, găvădUnă (viciu, GL., arhiva, xvm, 42) s. f - Cf. magh. v â g â n y. Pentru găvăună, cf. g ă v a n. VĂGĂUN0S, -OÂSĂ adj. (Rar) Care este plin de văgăuni (1), de rîpe1, de gropi. Cf. I. GOLESCU, C. între muncelul acesta şi între steii' din dreapta casca o ruptură văgăunoasă. săm. vni, 592, cf resmerită, d. - Pl. : văgăunoşi, -oase. - Văgăună + suf. -os. VĂGDĂLAU s. n. (Prin Ban. şi prin Transilv.) Melitoi. Cf. ALR 11 5978/574,5984/47,574, CL 1980, 22Q. - Pl. : văgdălăie. - Şi: bădgălău s. n. ALR ii 5 984/47, a. 1980, 220. - Din magh. dial. vagdalo. VĂGHI0CHI, -OÂCHE adj. (învechit în Transilv.) Saşiu, zbanghiu. Cf. klein, d. 452, lb, cihac, u, 355, lm 1547, GHEŢIE, R. Mi, BARCIANU, ALEXI, W. - Pl. : văghiochi, -oache. - Semicalc. după lat vagis öculis. VĂG.0N s. η. ν. vagon. VĂGUI vb. IV. R e f 1. şi tranz. (Regional) A (se) sătura pînă la refuz (Fibiş-Lipova). L. ROM. 1970, 49. Prez. ind.: ? ‘ 1 - Etimologia necunoscută. VĂHOD s. n. v. vohod. VĂHODĂ s. f. v. vohod. VAI1 intetj. v. vai1. VĂI2 vb. IV. T r a n z. (Regional, mai ales în vestul Transilv.) A vedea2 (I 1). Cf. jahresber. iv, 299, tdrg 1725, conv. lit. Lrv, 31, dr. m, 1070, GR. S. u. 53, τ. PAPAHAGI, C. L., DR. IV, 1015, 1016, V, 898, GR. S. IV, 153, SCL 1958, 190, FD I, 198. Văii cătanele trecîndpe aici. viciu, GL. El poate văi dacă meie. frîncu - candrea, m. 78. Ajunge la o moară, cum nu mai văise pînă aci în., drumul lui. id. ib. 251. Sus la fagu Miului, Miului Haiducului... Să văi Calea ce-mifăcea. conv. ut. Lrv, 32, cf teaha, c. n. 99, 119. - Prez. ind.: văiesc; peif s. şi: vii (fd 1,198, teaha, C. n. 99,119); part şi: v/i (fd I, 198, traha, c. \. 99,119). - Cf. v e d e a Pentru alte ipoteze, cf. GR. S. rv, 153. VĂIAGs. n. v. văiugă1. VĂIAGĂ s. f. (Ban. şi Transilv.) Piuă (3); p. r e s t r. covala de la piuă. Văiaga are iaz, ierugă (cănal), jgheab, vălău şi roată ca şi moara. LIUBA — IANA, M. 104, cf 105, CADE, H xvm 143, rev. crit. iii, 172, gr. băn., densusianu, ţ. 843 VÄIALÄ1 -118- VĂICĂRI H. 27, 339. Am dat cioarecii la văiagă. L. COSTIN, GR. BĂţj. 213, cf. BL 01, 168, GREGORIAN, CL. 64, ALR I 239/24,28, 49, 79,1 727/24, 28, 30,40, 45, 49, 75, 77, 79, 85, 1 728/24, 77,79,2 153/45, alr sn π h497, L. rom. 1959, nr. 6,52, lexic' rhg. ii, 103. - PL : yăiegi. - Şi: veiăgă (lexic REG. n, 103; pl. veiege, ib.), votâgă (densusianu, τ. H. 27,339, alr sn π h 497/27, L. ROM. 19ÎK nr. 6,52) s. f - Etimologia necunoscută Cf v ă i a 1 ă1. VĂIÂLĂ1 s. f. (Ban.) Piuă (3); p. r e s t r. covata de la piuă. Cf. L. costin, gr. băn. 213, alr I 239/1, 5, 9, 18, 1 727/1, 9, 12, 18, 1 728/1, 12, 18, 1 729/18, alr sn ii h 497/2, porţile de fier 124,351. - Pl. : văiele şi văieli. - Şi: voiălă (pl. voieli, alr i 1727/18) s. f ib. 239/18,1727/18,1728/18,1729/18. - Din ser. valjalq. VĂIÂLĂ2 s. f (Prin vestul Olt.) „Vale2”. VÎRCOL, M. ' Pl. : ? - Cf. vale2. VĂICĂLÎ vb. IV v. văicări. VĂICARA vb. I v. văicări. VĂICĂRARE s. f. (Familial·, rar) Văicăreală Tot în bocete şi văicărări au ajuns la biserică. SBIERA, F. S. 13. - Pl. : văicărări. - V. văicăra. VĂICĂRAT s. n. v. văicărit VĂICARATURA s. f. v. văicăritură. VĂICĂREALĂ s. f. (Familiar, adesea cu o nuanţă depreciativă) Acţiunea de a se văicări şi rezultatul ei; emitere de strigăte (prelungi), de gemete (ca urmare a linei dureri, a unei suferinţe etc.); exprimare, în ţnod insistent, prin cuvinte, a unei dureri, a unei suferinţe, a uner nemulţumiri etc., tînguială lamentare, scîncitură(4); (familiar; depreciativ) văicărit, văicăritură, (familiar, rar) văicărare. V. v ă i t a r e (1). Cf. DDRF. Tata sfădea în curte slugile, se auzea cum le dădea palme, pătrundeau pînă la noi văicărelile oamenilor. AGÎRBICEANU, A. 343, cf. RESMERIŢĂ, D. în noapte se auzea mugetul vitelor şi văicărelile deznădăjduite ale ţăranului, ardeleanu, d. 119, cf. , CĂDE. De afară primarul auzi întrebările femeiei şi pe urmă văicărelile ei speriate. REBREANU, R. II, 104. Ia tacă-ţi plişcul, cu atîta văicăreală! Faci pe nebunul ori ce-ţi este? GALACTION, O. 83. Dacă pierdem, va fi şi timp de văicăreală.. camil PETRESCU, T. iii, 377. N-o să mai pot suporta văicărelile celor tinere. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. n, 32. într-o zi din astea plină de plînsete şi văicăreli, se abătu în sătucul oropsit un strein VOICULESCU, P. I, 218, cf, SCRIBAN, D. Auzi... văicăreli de parcă ar fi luat lumea întreagă foc. STANCU, R. A. IV, 344. A început cu văicăreli despre nemaipomenita criză care usucă literalmente piaţa. VINEA, L. II, 216. Atunci s-a stîrnit zarvă şi văicăreală, şi sacagiu m-a aruncat în uliţă. TUDORAN, P. 25, cf. DL, DM, SFC ΠΙ, 49. De la văicăreli, Lina a trecut la plînsete. LĂNCRĂNJAN, e. Π, 300, cf DEX. Aude un zgomot şi... un ţipăt şi o văicăreală de-ţi lua auzul. - Aoleu, nene, scapă-mă! RĂDULESCU-CODIN, L. 37. Cum vede vechilul una ca asta, repede conteneşte cu oftările şi cu văicărălile. furtună, C. 127. - PJ. : văicăreli -Văicări + suf -eală. VĂICĂREŢ, -EÂŢĂ adj. (Familiar, depreciativ; despre oameni) Care are obiceiul să se văicărească;' văităidr, (adesea depreciativ) văităreţ, (familiar şi regional; depreciativ) văicăros. Cf. scl 1958, 256, dex-s, udrescu^ gl. O (Substantivat) Lasă, mă, că şi tu eşti un văicăreţ, Doamne fereştel UDRESCU, GL. - Pl. : văicăreţi, -e. r - Văicări + suf. -eţ VĂICĂRI vb. IV. R e f 1. (Familiar; adesea cu o nuanţă depreciativă; despre oameni) A scoate strigăte (prelungi), gemete (din cauza upei dureri, a unei suferinţe etc.); a-şi exprima prin cuvinte, în mod insistent, durerea, suferinţa, nemulţumirea etc., a se lament a, a se plî n g e (3), a se tî n g u i (1)> ş se j e I u i, a se căina. V. văita (I). Văicărîndu-se, căutînd în toate părţile, au dat peste mort. (sfîrşitul sec. xviii). let. .ui, 254/37, cf. cihac, i, 305. Pe bcibă o şi apucă, im tremur de spaimă şi începe a se văicăra şi a zice; - Vai de mine, moşnege, da ce foc mi-ai adus la çasâ? CREANGĂ, O. 45. Mama însă s-a văicărat mult de mîhmre şi de grije. CARAGIALE, O. I, 3 8. Auz pe cineva văicărindu-se că literele şi artele frumoase nu sînt încurajate la noi. id. ib. IV, 63. Se adunară călugăriţele şi se văicăreau de focul ce le ajunsese. ISPIRESCU, L. 30·. Şe căina şi se văicărea, de-i plîngeai de milă. id. ib. 281. Leneşi, igporqnţi, gălăgioşi... , aceşti trepăduşi ridiculi îşi petrec tinereţea mlportînd scandalele zilei... văicărindu-se că mii/fcesc pentru fericirea ţărei. VLAHUŢĂ, S. A, ri, 348. Stau là gura sobei... Se tînguie, se vaicără; nedumeriţi, mereu se întreabă de pricina focului. CONTEMPORANUL, VI„ 563, cf DDRF, BARCIANU. Moaşa, sărmana, se sfărma în plînsete şi bocete şi tot se văicăra că ce-i burta ea sîngură pe lume. SBIERA, F. S. 12, cf alexi, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D. ,/fm intrat mesa”, se văicări el, „am intrat şi nu pot afiq mfngîieré'. '.“ M. I. CARAGIALE, C. 29, cf. CADË. Se văicărea ca o babă că-şipierde acuma tot rodujunei vieţi de trudă. REBREANU, R. fl, 18. Birjarul mă căuta pe sub trăsură şi se văicărea. GALACTION, o. 108. Cu puţină chibzuială se poqfe trăi, măcar că se vpicără toţi. c. PETRESCU, î. ii, 265, cf. BUL. ŞIL. II, 120. Aoleu, părinte, se vqicărea Dumitru,' " îţi piipăm rnîinile şr tălpile.Z dă-he dramul. VÔÏCULESÇU, P. I, 282, cf BL >ΐν, 67. De-acu pentru ce-au chejţţţit, au ce se văicăra un an de zile. sadoveanu, o. iv, 274, cf IORDAN, L. R. A. 136, SCRIBAN, D. Nu-mi place să mă văicăresc. Citesc cărţi şi-mi susţin moralul prin anecdote spuse de uri om de. spirit. CĂLINESCU, C. o. IQJ..& întorsese beat însat... vaicăriridu-se. CAMIL PETRESCU, O. I, 13. Nu se văicăreşte lumea prea mult. l)(X!7A. A Î.Jţ.35. îndrăzneau... să se vaicăre că-s rupţi şi flămînzi. v. ROivi. februarie 1954, 14. De-ar qţăpa ödßjä, /ă rin se mai văicărească atît. H. LÖviNESCti, T. 226. începu să se văicăreqsca, frîngîn/du-şi niîinile. TÜiJÖRAN, P. 2(33, cf E>L,,DM. Se văicăreşte mereu că n-a plecat la război pentru a-şi cîştiga în luptă rîvnitid rang iSţ. LiŢ. rom ii, Î580, cf m. d. enc., dex. Cum să nuplîngşi cum să nu mă văicărez, dacă mi-a ieşit o bubă neagră. COLUMNA, vn, 524. Cum nu m-oi dljcăi, Cum nu m-oi văicări. TEODORESCU, P. P. 38 J. Cum rtu m-oi văicăra Şi cum nu m-Qi căina. MARIAN, V. 94. Eu am ţipăt Şi m-am văicărat. SEVASTOS, N. 13. Ş-acum mă vaicăr de jele. id. C. 158. Ce te văicăreşti, Ce te mişeleşti? ŞEZ. n, i$. Toată noaptea se boci şi şe văicăli cu baba, şi nu-i fură somnul decît cînd să se îngîne ziua cu noaptea. POPESCU, B IV, 87. Incălecă calul şi-l încură prin grădină, îneît nu mai era chip de a o drege. Iar dacă văzu aceasta, el începu a se văicura. FUNDESCU, L. P. I, 84. A început a se văită Şi a se văicăra. MAT. FOLK. 1515. A ţîpat şî s-a văicărat, ^imiiţi nu l-a auzit. GRAIUL, I, 329, cf. 499. Cum nu m-oi văicăra Şi cum nu m-oi căina. PÎRVESCU, C. 74, cf. VASILIU, P. L. 69. Şi, cum ajunge, · prinde a se văicăra de văţămătură, cu amîndouă mînUe ţinîndu-se de pintece. furtună, c. 122. Şi se rugă şi se văicără, de-i plîngeau de milă pînă şi arborii pădurii. PÀMFILE, b. 71, cf. com. din straja - Rădăuţi. începu a se văicăra şi a plînge gîndind că.o stîrni miţa bărbatului, izy. xiii, 218, cf. alr i/i h 140, alrm i/i h 202. ţel ţipa Şî să văicăra Şî nimirtea rtu-l audza. FOLC. ÖLT. - MUNT. I, 323. De năcaz, toată zua urla, urla şî să vaicără. O. BÎRLEA, A P. îl, 91. Se vaicara Şi se căina. FOLC. MOLI). I, 203. ,(I n ţ r a n z.) Atunci turcii-nţelegeau, Rău pirin casă văicăreau. TEODORESCU, P. P. 561. S-a întors iar înapoi Văicărind şi mişelînd. POP., ap. CAÖE 781. Purces-ct Maica Domnului Pe cale, Pe cărare, Plîngînd, Văicărind, pamfile, S. T. 15. 0 F i g. Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure 853 VĂICĂRIT -119 — VĂIERAT2 se văicărau, pietrele ţipau. CREANGĂ, O. 107. Clopotul zgîlfiit se văicărea amarnic. VOICULESCU, P. I, 143. 4T ranz. (Regional; complementul indică oameni decedaţi)'A boci, ajeli (Covasna). Cf. alr sn v h 1 416/192. L-a văicărat multă vreme, ib., cf ib. ni h. 1 167/192. ♦ T r a n z. (Complementul indică oameni) A compătimi, a deplînge. Cf. 1. golescu, c. Biata Stana... ce-o mai văicăra lumeh, cînd a auzit că ia pe feciorul Călţunii. MOROIANU, S. 113. Cine pe drum că trecea TotpeBadiu văicărea. MATEESCU, B. 78. - Prez. ind. : văicăresc. - Şi: văicărâ (preţ. ind. văicărez şi vaicăr) vb. I, ( regional) văicălivb. IV, vâicură vb. 1. - Délavai1. VĂICĂRIT s. n. (Familiar, depreciativ) Văicăreală. Nu e păcat ca exemplarele de elită ieşite în mod fatal din această clasă de negustori să umple lumea cu yăicăritul lor. IONESCU-RION, S/232, Cf. RESMERIŢĂ, D., ROMÂNIA LITERARĂ, 1969, nr. 20, 14/2'.' Nu mai contenea cu văicăratul. VASILIU, P. L. 69. - Pl. : văicărituri. - Şi: văicărât s. n. -V. văicări. VĂICĂRITLJRĂ s. f. (Familiar; adesea depreciativ) Văicăreală. Văicăriturile amoroasele acelor poeţi şi poete. ap. TDRG. Auzi...nişte văicărături. ap. CADE 1398. -Pl. : văicărituri. -$i: văicărStură s. f. - Văicări + suf -tură. VĂICĂKGS, -OĂSĂ adj. (Familiar şi regional; depreciativ; despre oameni) Văicăreţ. N-am văzut aşa om văicăroş ca ăsta! UDRESCU, GL. 0 (Substantivat) Las' că şi ea e o văicăroasă,ferească-te sflhtul! id. ib. -Pl. : văicăroşi, -pase. -Văicări + suf. -os. VĂICELE s. f. pl. v! Vălicică. VĂICUR vb. I v. văicări VĂIDÎ vb. IV v. vădi. VĂIEGÂR ş. m. (Ban., prin Transilv. şi prin Olt.) Piuar (2). Gîrleşţenii, cari sînt de pmfésiuiié' yăiegari, rtümëSc „ văiaga ” şi a stupă'’, liuba - iana, M. i05i cf1 alr i 1 727/5, 1 729/1, 5, 9, 24; 26, 28, 30, 35, 45,49, 75, 77, 79,116, ALR SN II h497. - Pl. : văiegari. - Şi: văigar (alr I 1 727/5, 1 729/5) , voiegăr (alr sn îi h 497/27), vigâr (ib, h 497/872) s. ăi. -Văiagă + suf -cm. VĂIJEGHE vb. I. T rân 'z: (Prin Ban.; complementul indică ţesături delînă) A piua. Cf.’ alr 12 153/45, alr sn ii h 497/47. ’ -Prez. ind.: văieghez. -V. văiagă. VĂIERĂ vb. I. R é f I. (învechit 'şi regional, mai ales în Transilv.) A se văita (1). El sa văiera şî să făcea pre şine becisnic. DOSFTEl, V. s. œtoityùe50*B'\.Çi-nçépuiudplmge şi a mă voiera. ib. id. 82721. De sete şi de foame şi de alte nevoi şi bezcisriicii cu jeté... să văiera. CANTEMIR, I. i l,’233, cf. 151. însuşi mărturiseşte... văiprîhdu-se că nici ău, Ştiut româneşte, nici άύ’aflat pte' altul· carele să ştie. ŞiNCAi,. HR. I, 382/26, cf. maior, ap, BAROÎizI; l. 123. începură a se văiera, văzîndu-se prê sirte'înmişălătate afundaţi. PETROVICI, P. 260/18, cf. LB. Să vaiéraÿsupt'à autöriilw „Reflexiilor", că nit înţekge prprletaţeâ lifAbei italieneşii. ’ feÖJlNCÄ,’ ’äjj. MAIOR, IST. 60/17, cf ' 'tăM? S'tîâd pe Id uşile bisericei se văierau... Ca ei nu pdt'suferi ca în acea biserică zidită de principii Valachièi să fie'imrodüS şi instalat un episcop unit cu’ Roma. bariţiu, p. a. i, 206, cf. pontbriant, d , cihac, i, 305, LM, DDRF, barcianu, ALEXI, W. Spunea... Cum numai mărăcini pe cîmpuri le-a mai lăsat arsura verii... Şi cum se vaieră oierii. GOGA, POEZII, 90, cf. TDRG, CADE, BL VI, 51, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. Copila ... începu foarte tare a plînge şi a se văiera. marian, o. I, 157. Ceolicăiezi, Pentru ce te văierezi? TEODORESCU, P. P. 381. Au început ei a se văiera pentru că li era fr ică să nu-i oblicească cineva. SBIERA, P. 5. Bietul om tot plîrigea şi se văiera Că acu-şi pierde sufletul. RETEGANUL, ap. DENSUSIANU, J. H., 244. Ce te vaieri şi ce te cînţi? POP., ap. GÇR II, 340. Ce te Văierezi, ce te mişelezi? MARIAN, D. 78. Feciorii cei mari începură a să întrista şi a şă văiera auzind sentinţa lor de moarte. Cătană, P. B. I, 65. în prag că ieşea Şi să văiera. MAT. FOLK. 1080. Am prins a plînge... Şi-a mă căina Şi-a mă văiera. PÎRVESCU, C. 74, cf. com. din straja - RĂDĂUŢI. Cum nu m-οι cînta, Cum nu m-oi văiera? T. PAPAHAGI, M. 131. Nu te, cînta, nu te voiera. L. COSTIN, GR. băn. II, 208. Cum să mi mă vaier, Că am plecat pe cale, pe cărare Şi m-am întîlnii cii căii roşii în cale. ARH. olt. viii, 493, cf. izv. xiv, 193, alr i/Γ h 140, ALRM I/I h 202, ALR Π/I MN 11, 6 890/386. tifă vaier brazilor De bănatulfraţilor, balade, m, 267. Ce tecînţ, ce te văieredz? FOLC. OLT. - MUNT. I, 289. Să vaieră căfă ceia: - Uită, aşa, aşăl O. Bîrlea, A P. II, 28. (I n t r a n z.) Pleacă plîngţnd Şi văierînd. IZV. XIV, 193,0 Fig. Se porni şi cellalt clopot mai mare să sune şi să se vaiere, bălăngănind cînd scurt, cînd lung. VOICULESCU, P. I, 142. (I fi t r a n z.) Vine huvi'riel dă ploaie, Şî nu viii cum să vini, Şî mi-j vim văjrînd. ARH. folk. în, 107. ♦ T r. a n z. (Complementul ihÎîpâ oameni) A compătimi, a deplînge. Aşe ticălos şi mişelos %,iliacui în. toată partea destrămat şi în tot chlfMl vrednic de văîerdt fiind, acmu cu capul plecat la, mare mila marilor împăraţi aleargă. CANTEMIR, I. I. I, Ί$6. Sponddn... văkră pré Stefan Vcă n-au fost unit cu Beserica {femei, şinc/u, HR Jj, 105/18, cf. klein, D. 452, lb. Duhul âCela e mai de văierat... detiît rtdV BĂRAC, ap. TDRG. Bunul bătrîn compuse... o sfhiţă. istorică despre saşi, îi văiera tare că poporul lor... în urmarea asupririlor a scăzut mai mult de jumătate. BAiypu, p. a. i, 33 j(, ;c£ LM, BARCIANU, ALEXI, W. Auzindüi§fÜümele, se gîridi Mimaidecît că ţiganul pe el îl vaieră. RETEGANUL, ap. GfiDE. îţi,place acum că tot satul o ţine într-un höhöt, iar cei care id Iubesc te vaieră şi te jelesc. REV. CRIT. Π, 359. - Prez. ind. : vaier şi Regional) văierez. - Şi: văirâ, voierâ vb. I. ' ■ - De la vaî1 (prin apropiere dc şuiera, fluiera). VĂIERÂRE s. f. (învechit şi regional) Văi tare (1). De mulţimea voierării mele 'irk-am topit pîha ăcmti. DOŞOFTEI, v. S. decembrie 205728, cf. leş, iser. Astfel de. pppgqre; n-au voace. şi îndreptăţire, ci numai MtSpine şi vai&ări. f ’ (1881), 366. S-aud văierări şi zăngăţpe-qproape deţ'arnje. COŞBUC, AE. 36, Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIÄNU, ALEXI, 'W. DL, DM, ί DEX- , .. , . - Pl. : văierări. - Şi: (învechit) voierâre s. f -V. văiera. VĂIERÂT1 s. n. (învechit şi regional) Văitai;e (l). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. , LM, DM. Aci se dădu la gemut şi la văierat. SBIERA, ap. DDRF. Acasă... eraplîns şivăieratpentru că... mamei i s-a dus feciorul, mera, L, B. 229. -V. văiera. J ' 1 VĂIERAT2 , -Ă adj. 1. (Transilv. şi Bucoy.;. despre , oameni; şi substantivat, adesea ca epitet peiorativ) Carese vaită (1) în mod insistent; p. e x t. neputincios (l), ,becisnic, ; incapabil. Cf DL, DM. Uiide-i carul, iţnderŞ boii? Nemernicule, väiefätilkT.^äpSßtuk, 'befivufe! R^ÖA^ULi j·.' ι, 7, ck' ŞEZ. i V, 170ÿaïèraiu-i, bàia-l^JumneJzäü/ vöu, GL. , cf. CQMAN, Gl\a v 14. S-o lăudat ticăloasa asta-a mg ş-atnăirîta astaäme şî văiraţa asta cîpoati... sî facă φρφίί O. BÎRLEA, a p 1,260. !!!'··'■ ■' ■■-·■..■■;■.·■ · 2. (învechit) Plin de amărăciune, de tristete, de jale. Acest . răspuns amar şi văierat (a 1746). TDRG. O F i g. Orbii să ■ mîntuia de voieratul întunearec. şi vedea ( limpede 865 VÄIERATEC -120- VAITĂ străluminatele şi dragele lucori a soarelui. DOSOFTEI, v. S. noiembrie 178r/16. - Pl. : văieraţi, -te. — Şi: (învechit) voierăt, -ă, (regional) văirât, -ă adj. -V. văiera. VĂIERÂTEC, -Ă adj. v. văieratic. VĂIERÂTIC, -Ă adj. (învechit; depreciativ; despre oameni) Văităreţ. Cf jahresber, viii, 122, barcianu, alexi, w. - Pl. : văieratici, -ce. - Şi: văierâtec, -ă adj. jahresber. vni, 122. -Văiera + suf -atic. VĂIERĂTURA s. f. (învechit) Văitare (1). Cf LB. Au început iară secuii cu nenumeratele lor văierături şi pretensiuni. bariţiu, p. a. ii, 148, cf. lm, gheţie,. r. m. , BARCIANU, ALEXI, W. -Pl. : văierături. -Văiera + suf -ătură. i VAIET s. n. v. vaiet VĂIETĂ vb. I v. văita. VĂIETARE s. f v. văitare. VĂIETÂT, -Ă adj. v. văiţat2. VĂIETĂREŢ,-EÂŢĂ adj. v. văităreţ. VĂIETĂTOR, -OÀRE adj v. văiţătpr. VĂIETĂTURA s. f. v. văitătură. VĂIGÂR s. m. v. văiegar. VĂILEU interj, v. valeu. VĂINĂ vb. I. Refl. (Regional) A se văita ,(1). Cf TDRG, BL vi, 51, IX, DM. Eu şedeam şi mă căinam Şi mă văinam. ŞEZ. 1, 117. Cum sta şi se văina, Sfinţitul s-apropia pop., în l. rom. 1966,97. -Pronunţat: vă-i- -Prez. ind.: văinez. - Contaminare între văita şi căina. VĂIOÂGĂ1 s. f. v. văiugă1. VĂIOĂGĂ2 s. f v. văiugă2. VĂI0G1 s.n. v. yăjugă1. VĂI0G2 s.n. v. văiugă2. VĂIOGĂR s. m. (Transilv.) Meseriaş care face văiugi2. Cf. nom. prof. 39, cm, alr IW h 243, a i 12,17,22,34, teaha, c. N. 104,279. - Pl. : văiogari. - Şi: vaiogär, (alr Π/ι h 243/346), văiugăr(NOM. prof. 39, dm), voiogar (alr im h 243/279) s. m. - Văioagă2 + suf. -an VĂI0S, -OÂSĂ adj. (învechit; despre terenuri) Cu (multé) văi2 (1); străbătut de o vale2. S-au ascuns în nişte locuri văioasă şi holmuroasă. CANTEMIR, HR. 426, Älbia unui rîu este locul cel vălos pe unde curge rîul, à cui margini se numesc ţărmuri şi mal. GEN1LIE, G. 118/14, cf. LM, TDRG, SCRIBAN, d. ♦ P. e x t. (Regional) Povîmit2 (2) (Căzăneşti - Slobozia). Cf. ALR 11/723. -Pl. : văioşi, -oase. - Şi: (învechit) vâlôs,-oăsă adj. - Vale2 + suf. -os. VADRA vb. IV. văiera. VĂIRAT,-Ă adj. v. văierat2. VĂIŞOARA s. f. v. vălişoară. VĂITĂ vb. I Refl. 1. (Despre oameni) A scoate strigăte (prelungi), gemete (din cauza unei dureri, a unei suferinţe etc.); a-şi exprima prin cuvinte durerea, suferinţa, nemulţumirea etc., a s e 1 am entâ, a se plînge (3), a s e tîng ui(l), as e- jelui, ase căina; (popular) a se mişeii (2), (învechit şi regional) a se olecăi, a se văiei-a, (învechit) a se ruguci1, (regional) a-se văina, a se văităra, a se vălăcăi. V. v ă i - c ă r i. Ei au audzit rugucindu-să (văietîndu-se MUNT.) ş-au alergat de l-au scos. prav. 211. Plîngea toţ şi se văieta, iară el zise: nu plîngereţ. N. TEST. (1648), 79711. Să văieta sţăpînă-său: o, vai de mine, ce rău păfiiu (a 1675). GCR I, 223/8. Văietaţi-vă pentru că aproape este zioa Z)[ojm«[ul]ui şi surpare de la D[e]mnul va veni. BIBLIA (1688), 462743. Cu de moarte ţipete: „vai, maţele,... vai, vintrile mele!” a să văieta şi a să văiera începu, cantemir, I. I. II, 69, cf. .1, 152. Mult plînse şi să văieta pentru săraca de ţară, cum să-şi piarză legea, şi sfintele biserici să să facă meceturi turceşti, anon. cantac., cm i, 181, cf LEX. MARS. 222. Preacurata stăpînă, văzînd mort pre //[ristb]i..,, văietîndu-se cu amar, striga. MINEIUL (1776), 200f2/38. Altul să văietă ,în gura mare, Iar altul plînge cu suspinate. BUDAI-DELEANU, Ţ. 198. De vă ajunge vreodată lipsa, iubiţilor prunci, să nu vă văietaţi. asupra ei cu nerăbdare. PETROVICI, P. 315/28, cf. DRLU, lb. Să vaiet că i-a-nşălat, Marja stricată le-a dat. MLJMULEANU, C. 115/17. Norodul şi neguţătorii au început cu lacrămi a să văita şi a plînge (a. 1828). furnică, D. c. 336, cf i. golescu, c. Zicea... văletîndu-să: sîntem pierduţi! Un fulger au frînt catargul. DRĂGHICI, R. 10/11. Au strigat... văitîndu-se că au pierdut punga (a. 1835). DOC. EC. 575. Au venit doftorul, cătră carele să văieta Tilu de durerea capului, bărac, t. 72/8. Oarecare escesuri ce făcură ostaşii... ridicară plângeri din partea locuitorilor, mai cu osebire din partea nobililor, cari alergau la Mihai văitîndu-se. BĂLCESCU, M. v. 403. Treptele ridicate ale soţietăţeiJUg, se vaiet. RUSSO, & 24, cf POLIZU. Locuitorii se cam văietă că au supărare cu militarii. (a. 1858). IORGA, S. D. xvdi, 24. Zăcea trei săptămîni pe fiecare lună, cu picioarele şi cu mînile cocoloşite în, flanele, chinuindu-se şi văitîndu-se. GHICA, S. 406. De cîte ori mă văifam la vreun hop mai adînc, de cîte ori strigam: ai, ai, 1 poştaşul îmi răspundea: hai, hai, domnule! alecsandri, o. r 259, cf costinescu, cihac, i, 305, LM. Femeile egiptene strigau hdululu, cînd se văietau, şi lililili, cînd se veseleau. ODOBÈSCU, S. I, 206. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I, 199. In faţa pacientei, care se vuietă cumplit, doçtond începe să qrză forcepsul. CARAGIALE, O. IV, 117. Toată megieşia se vaietă de furturile ce jăcea ea poamelor de prin grădini. ISPIRESCU, L. 75. Oamenii se strîngeau, şe sßtuiqu, strigau şi se văitau îngroziţi de o nelegiuire ca asta. VLAHUŢĂ, S. A. II, 122, cf 197, DDRF. De-a stînga ţipă Cain, de-a dreapta urlă Iuda, Iar tu, tu goale Golio, te vaieţi între ei! COŞBUC, P. II, 79, cf. BARCIANU. Ise făcuse foarte rău; îl apucase nu-ş'ce de inimă, căci tare se văita. SBIERA, F. S. 12. Un biet ţigan., se văita de un dinte. p. zamfirescu, r. 117, cf alexi, w., tdrqî Cei mai mulţi se vaită de durerea şalelor. PAMFILE, A. R. 122. Ai auzit pe Ştefan văietîndu-se vreodată? delavrancea, o. II, 67, cf resmeriţă, d„ severin, s. ,138, cade. .Dacă stăm şi nu ne mişcăm, să nu se mai vaite nimeni de sărăcie. RÈBREANU, R. I, 236. Sărmanii se ridicau greu, văietîndu-se de şale. BRĂESCU, A. 91. Cum să-mi închipui că n-are să se ţină de, cuvînt!.., se văieta popa, frîngîndu-şi mîinele. VOICULESCU, P. I, 125. Doctorul Bqçiu se apucă de cap şi ieşi în coridor Văitîndu-se: - Dumnezeule Doamne! unde să-i mai punem? sadoveanu, O. vn, 9&Cind îl scotea... la tablă... se ţinea cu mîna de pînîece, văitîndu-se cît îl lua gura. MOROIANU, Ş. 194, cf. BL VI, 5l. Numai o unguroaică grasă şi roşie ca o sfeclă, văzîndu-şi bărtiaţul jos, începu să se vaiete. DÂN, U. 281, cf. SCRIBAN, D. Ca să scrie o mică notă arheologică în zece ani, Hagienuş... se văieta la toată lumea VĂITAL -121 - VĂITĂRA de dificultăţile studiului, de lipsa de concurs. CĂLINESCU, B. I. 104. Erau in totul vreo doisprezece răniţi, dar nici unul nu se văita de dureri. CAMIL PETRESCU, O. ΠΙ, 288, ef. DL, DM. Sînt.bogaţi, dar plîng toată ziua şi se vaită, barbu, PRINC. 305. Muierile îşi dădeau coate şi se mirau şi se văitau. LĂNCRĂNJAN, C. 1, 52^ cf. M. D. ENC., DEX. Taci, 'nu mai plînge, Nu te mai văieta. TEODORESCU, P. P. 396. Ce te vaieţi, Ce te tînguieşti, Ce te hăuleşti? marjan, D. 101. Să muta de pe mormînt pe mormînt, plîngînd şi văietîndu-să. RETEGANUL, P. rv, 65. Am păţit-o hăt bine, zise sfintul Petrea văitîndu-se. ŞEZ. I, 264. Se văita din cînd în cînd de pept. rev. CRIT. II, 367. Ei, bătutu-m-o ceriul, că-l omorîi, să văită călătoriul. CĂTANĂ, P. B. I, 46. Eu, maică, te-aş mărita, Dar eşti, maică, mitutea Şi mă vait că te-i strica. MAT. FOLK. 492. Mai trece ce mai trece, şi unchiaşul iar se iveşte lîngă ştreaja podului şi începe să se vaite. RĂDULESCU-CODIN, î. 55, cf. id. L. 11. Şi-o prins, şi s-o cîntat, Şi s-o văietat, De durere mai o crepat. ŢIPLEA, P. P. 1Ö0, cf 118. Să vaită de dureri, De friguri că tremură. GRAIUL, I, 26. A scăpat ursul din sin drept în apă! Chiu, vai, prinde a striga şi a se văita. FURTUNĂ, C. 100. Mă văităm di chept. DIACONU, VR. 245. Să luără Pe cale, pe cărare, Tătcîntîndu-săŞîvoietîndu-să. arh. FOLK. I, 198. S-o to' văietat părinţî.ce să facă, ca să scape de g'iavol. ŞANDRU-BRÎNZEU, JINA, 5Q, cf. ALR W li 140, ALRM I/I h 202, ALR n/i mn 5,6831/47,76,928, mn 11,6 890/102, 141, 325, 723, 784, 833, 836, mn 12, 6 892/279, 284, 791. lanoş cădea, Barba-i tremura, Greu se văieta. BALADE, II, 269. A-ncgput a să văita. O. BÎRLEA, A. P. II, 501 . Ce ţipi, ce te vaiţif FOLC. MOLD. I, 219, cf NALR - MB I MN 282, 459/601, 618, 632, 653. De însurat şi de coate goale să nu se vaiete nimene. lm 1, 957, cf. baronzi. l. 53, zanne, p. n, 72,91, iv, 399, 401. Pe muiere în toată viaţa şă o porţi în spinare şi o dată să o laşi jos,... ea se văietă că a ostenit. pann, P. v. ui, 129/14, cf. zanne, p. ii, 282. {epuroaica fată, şi iepurile de inimă se vaită PANN, P. v. I, 146/3, cf. zanne, P. I, 496. L-a lovit cu un bulgăre de iaspă în spate şi se vaită că-l doare în coastă, se zice despre cineva care se plînge iară motiv. Cf zanne, p. I, 196. Nimenea nu se văietă de gras (= nimeni nu se plînge de bine). Cf. pann, p. y. i, 145/19, zanne, P. II, 579. (I n t r a n z.) 0 plecat pi caii plîngîn'şivăitînd. GRAIUL, ţ, 320.0 F i g. Văietaţi-vă, porţile cetăţilor; strige cetăţi turburate, biblia (1688), 463^/2. ♦ Tranz. (Regional, mai ales în Tj-ansilv.; complementul indică oameni decedaţi) A boci, a jeli. Mortul pe care-l văita A deşchis ochii. PANN, E. v, 5/16. Toate babele, toate muierile puteau să-l vaiete, numai ea trebuia să stea, să tacă, să audă cum îi cînta popa prohodul. T. POPOVICI, SE. 73, cf. ALR ii/l h 170. L-o văietat multă vremi, alr SN v h 1 416/316, ,cf. ALRM SN iii hl 167/316. 4Tranz. (Complementul indică oameni) A coixipătimi, a deplîrige. Cf lb, i, GOi.ESCU, c. Trebuie să părăsesc ţara. Bietul om începu a tnă văita SION, P. 232, Cf. RESMERIŢĂ, D., OL, DM, M. D. ENC., DEX. Nu te vait eu pe tine! CIAUŞANU, GL. Nu văita pe sărac de traistă.şi de sac. pann, P. v. i, 146/5, cf. zanne, p. v, 559. 2. P. a n a 1. (Despre unele păsări sap animale) A scoate sunete, ţipete tînguitoare (şi prelungi). Cerul se posomori, se căptuşi cu plumb, şi ciorile începură a se văita pe sub npurii cenuşii. SADOVEANU, O. li, 463. Bufniţele şi cucuvelele strigă ori se vaită. BĂCESCU, păs. 244, cf. DL, DM, dex, h i 418, III 325, ALR i 1137/150,156,190,231, alr ii 5 527/235, 5 702/157, 5 741/172, 5 745/172, 5 747/53, ALR SN II h 331, h 332, h 373/172, m h 730/157, h 737, v h 1464, alrm sn i h 212, Il h 545/157, h 551. 3. F i g. (Despre vînt, despre ape etc.) A produce zgomote prelungi şi tînguitoare. V. v î j î i, v u i. Afară, vînturile sfirşitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se maiogoiau. sadoveanu, O. 1, 74. Doi plopi -singurii în tot satul - ... se văitau îndoiţi spre pămînt. BART, S. M. 69. Vîlcănaş se deştepta Şi, cînd colo, ce vedea? Dunărea se văieta Că nu-l ştie ospăta, balade, ii, 97. 4. F i g. (Despre unele instrumente muzicale, despre clopote) A produce sunete triste, tînguitoare. Cele trei clopote mici şi sărace se pornesc deodată să ţipe şi să .şe vaiete, cu o jale nebunească. CARAGIALE, O. 1, 52. Buciumul s-a văietat nopţi de:a rîndtd în zadar. VOICULESCU, P. I, 167. • - Prez. ind.: vait. - Şi: văietă (pers. 6 şi, învechit, vaiet), (regional) voietâ vb. I. -Délavai1. VĂITAL adv. v. vaităr. VĂITARE s. f. Acţiunea de a se văita şi rezultatul ei. 1. Emitere de strigăte (prelungi), de gemete (ca urmare a unei dureri, a unei suferinţe etc.); exprimare prin cuvinte a unei dureri, a unei suferinţe, a unei nemulţumiri etc.. lamentare, jeluire, tînguire (1); văitătură (1), .(iar) văital' (I), (învechit şi regional) văierare, văierat1, (învechit) văierătură V. văicăreală. Cf. văita (1).Cf. eustatievici, gr. rum. 6878. Au auzit strigări şi văietări înfricoşate, ce răsuna din toate părţile. GOLESCU, P. 409/8, cf. DRLU,. lb. Maica ei plînge; Tata şi fraţii, surori şi rude! O văietare de toţi s-aude. I. VĂCĂRESCUL, P. 116/14. Vai mie, zicea cu lacrimi, întru a sa văitare. CONACHI, P. 82, cf. POLIZU. Ţipetele, văitarea, gemătul celor ce mor, îngrozesc pe călătorul ■.ce-şi urmează calea sa. NEGRUZZI, S. I, 127. Străjerul... înţelegîndpricina văitărilor mele, începu a rîde. ALECSANDRI, O. P. 264, cf id. POEZII, 338, costinescu, CIHAC, I, 305. Auzi un ţipăt şi o văietare care îi împlu inima de jale. ISPIREŞCU, L. 89, cf DDRF, BARCIANU," , ALEXI, W., ' CADE, DL, DM, DHX. ♦ (Regional; în forma văietare) Bocire, jeljre (la înmormîntare). Aceste strigăte erau aşa de răşpîndite, încîl Eschil le dă ca exemplu de vaietare, de cîntic de doliu. ODOBESCU, S. I, 195, Cf. ARH. FOLK. VII, 68. 2. P. anal. (Rar) Cf văita (2). La ţipetele de bucurie ale gaiţei, la văietăriie sărmanei ciocîrlii, somnorosul, plecat pe obiîncul şe/ei, tresări. ODOBESCU, S. iii, , 193. Singură porumbiţa cea albă îi dezmierda prin întuneric, cînd cu vesele cîntări, cînd cu blinde văietări. id. ib. 202. 3. F i g. (Rai) Cf. v ă i t a (3). Se auzea.... p-ajară văietarea viforoasă a crivăţului. ODOBESCU, S. I, 67. -PI. : văitări. - Şi: văietare s. f - V. văita. VĂIŢĂT1 s. n. (Rai) Văitare (1). Cf. i. golescu, c„ LM, RESMERIŢĂ, D. Ahşîvah lasă la o parte... Fereşte-te d-un asemene văitat, ca pururea să biruieşti. ZANNE, P. VII I, 26. 2. P. a n a 1. Văitare (2). [Auzi] un văiţqt de iepure aflat în primejdie de moarte. VÎN. PESC. februarie 1964, 8, cf. H xn 194. -Pl. : văitaturi. -V. văita. VĂITĂT2, -Ă adj. (Rai-; despre sunete emise de yqcea Umană) Care este însoţit de vaiete (1), de tînguiri (1). De plîns văietat zguduit e palatul. COŞBUC, AE. 244. (Substantivat) O punea a doufl zi să mai cînte cutare cîntec. Şi ea începea de îndată, cu acelaşi glas, acelaşi timbru melancolic şi încărcat de aceeaşi nostalgie sjîşietoare. Căci'din astea îi plăceau lui Ştefan, din cele văitate, deşi ea îi cînta şi altele, preda, delir. 344. <> (Prin analogie) Prin ochii lo/ enormi, „galbeni",... ochi ce privesc înainte, nu în lături ca la restul păsărilor,... prin cintecul văietat... ce poate,,răsuna uneori, lugubru în noapte,... a inspirat teama... omülui. BĂCESCU, PĂS. 243. -Pl. : văitaţi, -te. - Şi; yaieţăt, -ă adj. -V. văita. VĂITARA vb. Iv R e f 1. (Regional) A se văita (1) (Şabasa-VatraDomei). Cf. A v 25. -Prez. ind.: vaităr. 893 VĂITĂREŢ - 122- VĂJGĂRAIE . -Cf. văita VĂITĂREŢ, -EÂŢĂ adj. (Adesea depreciativ; despre oameni) Care are obiceiul să se vaite (1); văitător, (familiar, depreciativ) văicăreţ, (învechit) văieratic. Cf. iordan,’ l. R. 343. „Le mie prigioni” ale văietăreţului Silvio Pellico îmi par libret de operă pe lîngă scurtul, încordatul „Reportaj cu ştreangul de gît. ” CĂLINESCU, C. O. 296, cf. DM. Arată a fi fost un boier ca toţi boierii,... trăind o viaß trîndavă, care pînă la sfirşit îl face căutător de tihne şi văităreţ la oboseli. IST. LIT. ROM. II, 146, Cf. DEX. - Pl. : văităreţi, -e. - Şi: văietă rét, -eâţă adj. - Văita + suf -ăref. VĂITĂTOR, -OARE adj. (Despre oameni) Care se vaită (1), care are obiceiul să se vaite; (adesea depreciativ) văităreţ, (familiar, deprèüiativ) văicăreţ. Cf cihac, i, 305, BARCIANU, alexi, w., DM. DEX. O (Adverbial) Auzi, moş Costache, vrei să-ţi lase sînge, să te doară? - Daa! răspunse limpede şi văietător bătrînul. CĂLINESCU, O. rv, 154. ♦ (Substantivat, f ; regional; în forma văietătoare) Bocitoare (Roşia-Beiuş). Cf. alr ii/i mn 84,2705/310. -Pl. : văitători, -oare. - Şi: văietăt0r, -oăre adj. - Văita + suf. -ător. VĂITĂTÎIRĂ s. f. Acţjunea de a se văita şi rezultatul ei. 1. Emitere de strigăte (prelungi), de gemete (ca urmare a unei dureri, a uriei suferinţe etc.); exprimare prin cuvinte a unei dureri, a unei siifeririţe, a Unei nemulţumiri etc., 1 a m e n t a r e, jeluire, t î n g u i r è (1); văitare (1). Cf v ă i t a (1). Suspine, văietături şl olecăitUri în toate părţile şi în tdăie colţurile să audziia. CANTEMIR, I. I. I, 233, cf. DRLU, LB, I. GOLESCU, C. Ce ţipete, ce văitături sînt acestea? VOINESCÙ u, M. 63/6, cf. i. vàcàrescul, p. 481/9, pqlizu, cihac, i,305, LM 1547, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG : Cuvintele străbăteau prin peticile acelea, ρήη buzele acelea diforme; gîngav, astupat, întrerupte de o văietătură ţigănească plină de invocaţiuni, de blagosloyenii. PAPADAT-BENGESCU, O. Π, 110, cf. I, 106, CADE 1398, SCRIBAN, D. Acelea Care luară boccelele cu lucruri jură sfituite să le lase pe loc, de unde văietături, incertitudini. CĂLINESCU, S. 578, cf. IX, DM, DEX. Aud pe pod văitături: Mă, ce să fie? şe miră ei. rădulescu-codin, î. 55. Ah şîvah adeseori viaţa fi-o ridică. Dăparte d-asemene văitături. zanne, P. VIII, 26. ' 2. P, ana 1. (Rar) Cf. v ă i t a (2). Ţipete mărunte, văitături ascuţite şisurde veneau dinspre baltă. 'CĂLINESCU, S. 189. -Pl. : văitături. - Şi; văietătură s. f. - Văita + suf. -ătura. VĂITAU s. n. (Transilv.) Măsură (de aproximativ 2 litri) cu care se ia vama la moară. V. m ert i c(l), ot i c(3), ş i n i c (1). Cf CADE, dl, dm, conv. lit. xx, 1021; £d moara de Husăsău, Macină, n-are văitău. DOINE, 288, cf. ŞEZ. vn, 189, com. din fostul judeţ Bihor şi din tărcâiţa - beiuş, PAŞCA, GL·;’ L, ROM. 1973,47,585, ALR SN I :h 181/64, teaha, c. n. 279. - Pl. : vaîtaie şi văităie (ALR SN I h 181/64). - Şi: voitau ş. h. Com. din fostul judeţ bihor, ! paşca, gl. -Cf magh. v a] t0,,coş pentru pîihe”. VĂIUG s. n. v. vălug2. VĂIÎIGĂR s. m. v. văiogar. VĂIÎIGĂ1. s. f- Vale2 |i)!hiică, puţin adîncă (şi îngustă), V. şiştoacă (1), v i r o a g ă. Cf scl 1984, 145, D. BOGDAN, GL. 116. Arn pus bour într-un fag, în dreptul drumului locului spre văiugă în Şacovăţ, pe dirisus de poiana Mistrei (a 167Q). URICARIUL, xvn, 22. Constantin Vodă, dacă au sosit amu la văiuga Copoului; au stătiit, gindind că este oaste în tîrg supusă. M. COSTIN, O. 188. Am pus o piatră într-o văiugă, în costişi, din deal de drum (a. 1744). IORGA, S. D. XXI, 487. Această parte de loc, cît au cuprins... am început a o despărţi de cătră răzăşi, din zarea dealului despre soare-apune, mai din sus de o movilă mare... şi de acolo, pe o văiugă la deal (ά. 1760). GHIBĂNESCU, S. i. xvn, 48. Şi de acolo la vale, pe văiugă, drumul în gios, de la capitile pămînţurilor, piste şăs (a 1795). IORGA, S. D. vii, 137, cf. STAMATI, D. 89. Putna şi-a jăcut o altă curgere pe văiagul ferestailor. i. ionescu, p. 46, cf. cihac, ii, 537, gheţie, r. M. S-a rătăcit prin văiugele largi şi dîmburile pietroase ale Dobrogei. conv. lit. xliv,, 95, cf. pamfile, a. r. 263, PASCU, S. 131. In serile liniştite de vară, chiar cînd prin apropiere nu este nici un iaz ori pîrîu, ci numai smîrcurile adunate pe fundul văiugelor de la izvoare, deseori se aude o îngînare de tonuri simple. SIMIONESCU, F. R. 198. Aici a poposit la stîni, Pe margini de văioagă, Lîngă sfătoşi ciobani bătrîni Cu basmele-n desagă. LESNEA, vers. 320. Nu departe de ctitoria veche, după ce treci o culme, stă ascuns într-o văiugă, aproape de un iaz, schitul Vovidenia. sadoveanu, o. ix, 13, cf. v, 517, scriban, d. Din văiuga aceea, vîntul aduce miroznă de iarbă verde. CAMILAR, N. I, 363, cf. ltr2, DL, DM, l. rom. 1972,289, M. D. enc. 987, dex, h iii 398, ix 435, xi 516, xn 169, vîrcol, m., şez. xviii, 293, cv 1949, nr. 7,33, nr. 8, 34, chest. iv 37/376, 94/173, alr sn ui h 816, alrm sn ii h638, lexic reg. 111. - Pl. : văiugi şi vâiugè. — Şi: (regional) văiâg s. n., văioagă (pl. vaioage) s. f., văiog (PAMFILE, A.' R. 263) s. n., vîioagă (cv 1949, nr. 7, 33), vălioâgă (chesî. rv 37/376), văliugă (IORGĂ, s. D. V, 253)s.f - Vâle2+ suf. -ugă. VAIÙGÂ2 s. f (Maram., Transilv. şi prin Ban.) Cărămidă nearsă, făcută dintr-un amestec de lut cu paie1, tomată în forme. V. c h i r p i c i. Cf gheţie, r. m.„ cade. Cafele mai noi sînt construite din cărămidă arsă şi. în parte din tărămidă nearsă („văiuga ). pribeagul,'P. R. 23. Pe măsură ce se împuţinează pădurile, bîrnélé sînt înlocuite cu „ vaioage ARH. FOLK. VI, 135, cf. LTR2, DL. Se apucă iar de ficut văioage. τ. POPOVici, SE. 36, cf. DM, CL 1964,71, 73, SCL 1966, 466, 487, CABA, SĂL. Ţiganii, cîn' jac voioage; apoi coasă o broască la gură cu aţă ş-o ard în foc. afîh. foix. i, 223,cf civ 1951,nr. 3-4,47, chest. ii 31/1, 86/369, ÀLR i 684/65, alr ii/i h 239, h 242, a i 12,13; 17, 20,21,22,31,34,35, lexic reg. 10,17, Mat. dialect, i, 102, teâiÎa, c. n. 279, SCL 1979,91, alr-m ii h 246. Pl. : văiugi şi văiuguri (alr Ii/I h 239/53, h 242/53, MN 116,3 786/53); —::Şi: văioăgă (pl. văioage şi văioguri, A I 26) s. f, văi0g (alr - M lifi 246/225;pl. văioage, ib.)s.h., vaioâgă (pl. ‘vaioage şi văioage, ALR iu h 242/346) s. f, vaiög (ALR ιιΛ h 242, lexic reg. 17, alr-M ii h 246; pl. vaioage, alr ii/i h242, lexic reg. 17, alr-m n h246şi văioage, XLr-m n h 246/227), vaiiig (alr ii/i h 242/316, ALR-M II h246/221;pl. vaioage, alr -m il h246/221 şi vaiüguri, ALR Ù/i h 242/316) s. n., voioăgă (pl. vo/oage) s. f, voiôg (ib. h 242/349, alr - m ii h 246; pl. voioage, alr ii/i h242/349, AIR m II h246)s.n. -Din magh. vâlyog (dial. vcdyug). VĂltlŞĂ s. f. (Regional) Vălişoară. Com. din SCĂRIŞOARA - ABRUD. -Pl. : Văiuşuri. -Vale2 + suf. -uşă. VĂIUŢĂ s. f. (Regional) Vălişoară. Rămţind... în lung dâuă sute stînjinî gospod pâră întreb văiuiă (a 1803). URICARIUL, IV, 173/7, cf. CIHAC, 1,305, sfc iv, 146. -Pl. : văiuţe: • Vale2 + suf. -uß. VĂJGĂLĂU s. n. v. vîjgălău. VĂJGARĂIE s. f. v. vîjgăraie. 905 VÄJI -123- VÄL VĂJÎ vb. IV. I. T r a n z. (Prin Maram.; complementul indică obiecte) A aduce într-o poziţie de echilibru instabil. Cf. Ţ1PLEA, P. P. 118, BUD, P. P. 83. Π. (Transilv. şi Maram.) 1. R e f I şi refl. r e c i p r. A se potrivi (II 1). Cf KLEIN, D. 453, LB, 1SER, LM, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., DL, DM. Viriă.lele, să fugim, Că noi bine ne vujim, Şi la ochi şi la sprincene. H xvm 91. Hai, bade, să ne iubim Că amîndoi ne vîjim, Şi la ochi şi la sprincene. RETEGANUL, CH. 108. Că noi bine ne vîjim, Şi la păr şi la sprincene, Ca şi doi păuni la pene. F (1889), 7. Toată lumea să văje(şte). Eu cu mîndru nici pre. ŢIPI.EA, P. P. 62, cf. BUD, P. P. 83, com. din frata- turda. Cu mîndru de lîngă drum, Nu ne văjim... El îi mare, eu îs mică, Nu ne văjim nici de frică, bîrlea, L. P. M. I, 238, cf. 157. Hai, mîndrule, să fugim, Că noi bine ne văjim, Şî la ochi şî la sprincene, Ca doiporumbaş la pene. T. PAPAHAGI, M. 18, cf. 172, PODARiu, fl. 47, izv. XIV, 197, 198. Noi, găzduţă, ne-am văjit, Dipt ace ne-am. despărţit. Poate că ne-am şi sfădit. GR. S. vii, 38, cf. 81, BL VI, 192, LEXIC R3fj. Π, 47, ' 75. Soţul şi soţia se vujesc bine laolaltă. MAT. DIALECT. I, 217. Hai, bade, să ne iubim, Că noi bine ne văjim, Şi pă ochi şi pă sprincene, Ca şi doi păuni la pene. FOLC. TRANSILV. I, 119. Floricică de pe coastă, Frumoasă-i mi-easa noastră. Floricică de pe rît, Nici mirele nu-i urît, Doamne,: bine s-or vîjit. ib. 563. (Tranz.) Văjesc... ceva lucruri laolaltă. LB, cf. LM, gheţie, R. M. ♦ A cădea de acord (asupra unei probleme controversate), a ajunge la un consens. Despre Viminachiu nu se vîjesc autorii, cum Srar chema în timpul de acum; ci mie mi se vede că Nigher are drept, acrele zice că este Vidînul. ÇINCAI, hr. I, 108/29, cf. DL, DM, ŢIPLEA, P. P. 118, BUD, P. P. 83, CABA, SĂL., ALR I 1 581/355, ALR 11/349, LBXic REG. 10, 17, 73. ♦ R e f 1. (Despre obiecte) A(-i) fi pe potrivă, a(-i) fi pe măsură. Cf. dl. Bucuria fetei eă i se vîjeşte (papucul), dor bucurie scurtă, că mimai eu unul ce să facă. RETEGANUL, ap. CADE 1432. Nu se văjăşte... o cheie în broască. Com. din ZAGRA - NĂSĂUD, cf. ALR SN V h 1 344/353. ♦Refl. (Prin Transilv.) A fi nimerit (1), adecvat Nu se văjăşte zicala. Com. din ZAGRA.—NÄSAUD,cf. GR. S. vii, 58.♦ Tranz. (Prin Transilv.; în forma vîjî}. A potriyi ai 7). C£ APOLZAN, P. I. 58. 2. Refl. unipers. Ase nimeri (4). Eu pă mulţi am logodit, De-aieste nu s-o văjit, Eu pă muif. an. cununat, De-aieste nu s-o-ntîmplat. ţiplea, P. P. 17'. S-a văjit de-am şi greşit, Dar iară m-am pocăit. BUD, P. P. 21. Frunză verde de cucută, Nu-i bună dragostea multă; De se yăje(şţe) şi se uită, Rămîicu inima ruptă. BÎRLEA, L. P. Μ· Γ, 195. Frunză verde de măr acru, Beteagu-i mîndru, sărcicu. De s-a văji şi-a muri, Cine biată l-a jeli? id. ib· II, 67. Dragă mni-i va: n-n pădur'e, Că beau in şî mănînc mure. D’e să văjea' că mă-). ■hăt, Numa crăncil'e mă văd. T. PAPAHAGI, M. 46, cf. 173. A:'e i-o fost împăratului de agiutorniß, că iei, dacă s-o vîjît de-o fost bătaie, atunci iei s-o dus acolo, de s-o sculat orice-mpărat. ARH. FOLK. I, 183, cf. ALR SN îl h 476/346. S-’? vujit să fie de faß şi vecinul. MAT. DIALECT. I, 217. Doamne, bine s-o j văjit! GLOSAR REG. Şi relele mi se gată Cînd noi n-om şi laolaltă. De s-o văji şi n-om si Multe zile n-om trăi. Tu-i muri de dorul meu, Şi eu de bănatul tău. FOLC. TRANSILV. I, 301, Cf. O. BÎRLEA, A. P. 1.374. ΙΠ. T r a n z. (învechit, rar) A unelti, a urzi, a pune la dale. Văjmaşii noştri, aceia sîmt călcaţi şi biruiţi astădzi de învierea Domnului nostru lui lisus Hristos, şi ceia ce văjea noaă rău astădzi-i vedem zdrobiţi şi pieriţi. VAiCAAM, C. 91, Cf DOŞOFTEI, MOL. 88. - Prez. ind.: văjesc, pers. 3 şi (Maram.) vàjè. - Şi: (Π) vîjî (prez. ind. şi yîj, apolzan, p. I. 58), vuji vb. IV. - Din ucr. Baxarra VĂJMINT s. n. v. veşmînt • VĂJNICER s. m. (Prin Transilv.) Propriété al unei turme de oi. Cf FD VI, 232. -Pl. : văjniceri. - Şi: vojnicér s. m. FD VI, 232. - Vaşniţă + suf. -ar. VĂJ0I s. n. v. vîjoi. VAL s. n. L 1. Bucată de ţesătura (fină), de obicei brodată, folosită pentru a acoperi, a proteja sau a feri de priviri ceva ( mai ales un obiect de cult); (în special) bucată de ţesătură fină (şi transparentă) folosită de femei pentru arşi acoperi capul sau arşi ascunde faţa (potrivit unor obiceiuri sau ritualuri). V. acoperămînt, învelitoare, aer, p ocro văţ(l), voal,feregea,hobot,iaşmac, nemeteţ(l),rari-ţ ă2 (11), s ă 1 i e (2), ş 1 a i e r (1), n ă f r a m ă (11). Vălu-i alb ca de ninsoare Şi cununi de lăcrămioare... încing coama-i castanie. ASACHI, S. L. 1,119. Mormîntul lui Ştefan cel Mare să sc acopere întreg cu un văl mare de doliu. CALENDAR (1857), 84/6. Scoate pe condamnata afară coperită cu un văl. ARJSTIA, PLUT. 170/17. Mireasa îşi coperă faß cu vălul. id. ib. 195/13. Alese o rochie de catifea neagră, un văl de blondă alb şi un şal negru, negruzzi, s. I, 27, cf. 256, polizu, PONTBRIANT, D. Cţfftăreap, care nu-şi rădicase vălul, revărsa nişte rulade fermecătoare. SION, P. 438. Rădicînd vălul dupe obrsz, lăsă să se vază... frumuseţi încîntătoare. FILIMON, O. I, 152. Vălurile lor, date pe spate,, lasă să se vază, ca un contrast cuo.'hulor cei negri,... un minunat păr blond. BARONZI, I. L. I, VI fi, cf. COSTINESCU, CIHAC, I, 305, LM. Vălul ce copere monumentul pe din afară, · îl schimbă pe tot anul. BOMNTINEANU, C. 182/3. Femeile sînt învelite cu mantile albe; pe cap poartă un văl alb şi pe figură un alt. văl închis, des, prin care văd, fără să fie văzute, id. 0.289· Cu auritul văl de hiteală răsfirat pe un biniş de suvai alb... ar fi zis oricine că vede icoana cea mai blîndă şi cea mai smerită a Pururei Feaaare. ODQBESCU, s. I, 11. Să-ţi desprind din creştet vălul, Şă-l ridie de pe obraz. EMINESCU, O. I, 75. Pare o umbră uşoară şi tremurătoare ca şi vălul cernit careţi atîrnă din creştet. VLAHUŢĂ, S. A. n,. 163, cf. marian, NU. 619, DDXF, CRĂINICEANU, IG. 151, ENC. ROM·', BARCIANU. Acoperită pe ochi cu un văl des, Anicuţa venise încet în. urma soră-sei, D. ZAMFIRESCU, R. 102, cf. alexi, w. . viciu, gl. 9. Nopţile... acopere cu un văl icoana. IORGA, p. A- I- ,64. Unele dintre dîţisele poartă ştrengăreşte pe.Cflbu.1 fir^Skvăliilui ce li înfăşură faß oacheşă o päläriuß bărbătească, id. ib. 92. C-un văl cernit pe faß suptă.,.. Părea o arătare ruptă Dintr-o icoană c-un calvar. GOGA, PQEZn, 297, De sub cununa de lătnfySă... vălul de borangic îi cobora pînă Io călcîie. ANQHEL, PR. 21. Pe cap, mireasa are un văl alb şi cunună de mirt PĂCALĂ, M· R. 178, cf. DR. m, 831. Un Zgomot asurzitor se abătu brusc pe înyelitoarea de lemn... a şălei. Tocmai furau de pe cţlţar vălul lui Tahit. papadat-bengescu, o, i, 368, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Mireasa... purta o cunună de flori pe cap şi un văl foarte des pe obraz. C. GANE, ţr. v. 357. Prea Curata era împodobită, pentru acea zi de "bucurie, cu văluri albe, care luceau, prin fumegarea jăcliilor şi umbra naosului, ca flori de primăvară. SADOVEANU, o. XXIII, 35, cf. SCRIBAN, D. Reprezintă pe doamna Despina cu văl de doliu şi mantie neagră. ARH. olt. XIX, 31. De o reputaţie egală se bur.ură- vălul de tîmplă pentru poarta principală a iconostasului... reprezentîţid „Răstignirea ". OPRESCU, S. 171. Vălul liturgic de la Rădăuţi (Moldova), . destinat a acoperi sfinta împărtăşanie, ... înjăţişează „împărtăşirea apostolilor”, sub formaplinii, id. ib., c£ LTR2, -DL, DM, MĂN. SUCEVIŢA, 189,;M. D. ENC. , DEX, DN3. Mîndruleana mea.iubită, Na văbl şi te mărită, doine, 270. A lua vălul de pe mort în loc de dicorie, N-ai făcut nici o moşie. ZANNE, P. V, 260. 0 F i g. Vălu-nţelepciunii mele Ehipă-ntunecpşiirţi ochi se va lăsa. HELIADE, O. I, 93. Acoperă cu.unvăl nepätruns;viaß mea cea trecrtă. MARCOVICI, D. 2/2. întristarea... a acoperit cu un vă: de melancolie caracterul cel mai vesel şi mai. glumeţ. GHICA, s. 649. Să întindem un văl negru asupra trecutului şi asupra promiterilor viitorului. ALECSANDRI, O. P. 125. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinţi: E-ntunecoasa renunßre, E umbra dulcilor dorinţi. EMINESCU, O. ., 117. Cînd fantezia lui... cerca să reconstituie drama în crudde ei amănunte, un văl de groază şi de ruşine simţea că se 910 VÄL -124- VĂL lasă peste cele mai scumpe şi mai duias.e amintiri ale copilăriei lui. vlahuţă, d. 95. Pe faţă îi plutea un văl de fericire şi de mîndrie. REBREANU, NUV. 63. Mă privea uimită şi cu un văl de neîncredere în ochii cu albastrul cald. CAMIL PETRESCU, P. 8. Umanitatea e supusă unei alte preţuiri, dar numai cît durează un fulger, pentru că vălul negru al mizantropiei îl va acoperi din nou pe Timon, vianu, l. U. 87. Moartea îşi întinde vălurile peste toate locurile unde palpita altădată clocotirea vieţii, ralea, s. T. 1,' 230. Pe acelaşi chip de fetiţă se aşternu un văl de solemnitatevinea, L. I, 265. Ochii negri, isteţi, ... uneori acoperiţi de un văl trist, .... îi dădeau o înfăţişare dîrză. TUDORAN, P. 69. 0 E x p r. (Rar) A lua (sau a pune, a îmbrăca) vălul = (despre femei) a se călugări. Cf. COSTINESCU. II înmormîntă la Tripoli în casa Templului. A doă zi ea luă vălul şi de atunci trecu viaţa în lacrimi. BOLINTINEANU, C. 35/28. Auzise atîte poveşti despre fete frumoase adimenite de călugăriţe ca sä ieie vălul şi să rămîie viaţa lor toată între zidurile ce atîte tainé ascund. SLAVICI, O. II, 23, Cf. GHEŢIE, R. M. , TDRG , CADE, DN1 . (Rai-) A avea un văl pe ochi = a nu vedea adevărul, a nu pricepe realitatea. Cf. COSTINESCU. A i se pune (cuiva) un văl pe ochi = a înceta să vadă, să judece clar, obiectiv, a nu mai înţelege realitatea. Cf. dl, dm, m. d. enc. , dex. A (-i) cădea (cuiva) vălul (de pe ochi) saü a i se lua (cuiva) un văl de pe ochi (sau, rar, de pe frunte) = a (i) sé dezvălui, a (i) se revela (cuiva) adevărul. Parcă mi s-a luat un văl de pe ochi. CADE. In clipa aceea unică mi-a căzut, în sfirşit,_ vălul de pe ochi şi am înţeles realitatea în toată goliciunea ei. LOVINESCU, M. 203. în clipa următoare îi căzu vălul de pe ochi. Dispreţul privirilor ei îi sfredelea inima. REBREANU, R. II, 203. Cînd Tudor intră în satul strămoşilor lui, la Şoimăreşti, parcă i se luă un vălde pe frunte, sadoveanu, O. v, 560, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. ( Cu topica inversată)Patimile triumfa şi mă mistuiam dupre cum să mistuie focul pe sine-însuşi. Vălul au căzut... Astfeli vederile mele... pătrund în princepul adevărului. FM (1847), 158’/33. Dar azi vălul cade, crudo! dizmeţit din visuri sece, Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheţ. EMINESCU, O. 1, 30. Acum deodată vălul... căzu: ca-ntr-o revărsare de lumină îmi apăru ţara, căminul cu tot ce-mi era drag. sadoveanu, O. XXI, 155. A ridica (sau a rupe, nsfişia) vălul = a face cunoscut, a da pe faţă ceva care era ascuns, tăinuit sau neştiut. Poetul a ştiut să ardice cu o mînă nevinovată vălul care... acopere plăcerile aceştiipatimi. HELIADE, GR. P. 27/23. Mintea-.ţi n-au pătruns, N^au rupt vălul ce m-ascunde! MILLO, în PR. DRAM. 362. Recunoştinţei la aceşti anticari învăţaţi care ardică cu încetul vălul opac ce acopere poezia neamurilor primitive. BOLLIAC, O. 41. Ştiinţa rădica vălul de pe mintea întunecată de ignoranţă. SION, P. 106, cf. PONTBRIANT, D. , COSTINESCU. Ridicînd vălul şi privind în oficina unui plăzmitttor, aflăm cum trebuie să procedăm în asemenea împrejurări pentru descoperirea unor cazuri identice. -BUL. COM. IST. 1, 31. Pe arheologie, cu rezultatele cercetărilor ei viitoare, se poate pune desigur mai multă bază. Ea ne va ridica vălul care ascuhde taina Sarmisegetusei. ARH. OLT. v, 300. Era datoria unui oltean să riipă vălul· care acoperea această nobilă figură a trecutului nostru, ib. xvn, 60. (Cu topica inversată) Răsplătirea te aşteaptă, vălul este şjîşiat. Al meu tată te goneşte, heliade, o. I, 458. Vălul rătăcirii s-'a sjîşiat numaidecît după cîteva săptămîni. VOINESCU II, M. 104/14. (Cu parafrazarea expresiei) Obşervaţiunea internă este nesuficientă, fiindcă ea ridică numai un mic colţişor al vălului ce acoperă misterele sufletului. CONTA, O. F. 109. El rupe vălurile roze.şi împrăştie iluziile siropoase, ralea, s. T. 1, 51. A arunca un văl (oii vălul uitării) peste... ' (sau asupra...) sau a acoperi (ceva) cu văltil uitării, a se' aşterne vălul uitării peste... = a face să nu se ştie, să nu se afle, a à s c un d e, a tăinui (1); a face să fie uitat, a da uitării (în mod intenţionat). Acoperind cu vălul uitărei criminile lui Ştefăniţă, boierii decretară a i se face în monastirea Putna O înmormîntare demnă de dignitatea ce au purtat. ASACHI, S. L. II, 140. Istoria, la acest spectacol trist, aruncă un văl asupra greşelelor, asupra crimelor lor. BĂLCESCU, M. V. 24. Numele unuia dintre aceşti bărbaţi legendari este în toate gurele, pe cînd celalalt este acoperit cu văliil uitării RUSSO, S. 172. Peste ultimele lucrări ale d-sale... trebuie să aruncăm un văl. MAIORESCU, CR. I, 40. Aceste cuvinte ale învăţatului maghiar nu sînt decît numai o încercare de a răstălmăci reportul lui Prise şi de a arunca astfel un văl asupra unui document istoric, care cuprinde probe destul de evidente în contra teoriei sale. REV. IST. li, 287. Să ştie a prunca un văl asupra joasei lor origini, ...să priceapă a-şi. acoperi obscura lor provenienţă. ŞĂINEANU, î. 200. A strîns de prin monăstiri... un mare număr de manuscrise ale acestui, învăţat călugăr, peste a cărui activitate spornică timpurile vitregi au aruncat vălul uitării. REV. IST. IX, 277. A căuta/ să arunce peste acest debut vălul uitării. V. ROM. iunie 1965. 52. Peste cele mai ilustre figuri ale teatrului românesc din copilăria şi tinereţea mea s-a aşternut vălul uitării. ROMÂNIA literară, 1972, nr. 2, 25/2. (Cu parafrazarea expresiei) Prin publicarea neîntîrziată a unui cerculariu arhieresc... să trageţi un văl gros asupra tuturor neînţelegerilor trecute, iertîndu-le cu mărinimie pre toate. SBIERA, F. S. 255. Întreaga operă a scriitorului a fost, dealtfel, înconjurată... cu un văl de uitare. LOVINESCU, M. 197. 0 Compus: (Bot.) vălul-miresei = plantă erbacee anuală din familia cariofilaceelor, cu tulpina mică, de obicei ramificată de la bază, cu panicul ramificat şi cu flori foarte mici de culoare roz sau purpurie; (regional) săpunel (II3), spărgele (Gypsophila muralis). Cf. BORZA, D. 79, 300, DEX - S. ♦ (Rar) Ţesătură uşoară şi transparentă folosită la confecţionarea unor obiecte de îmbrăcăminte femeieşti. Văzui pieptul tău tînăr bătînd de turburare, Subt vălul ce sălta. ALEXANDRESCU, O. I, 149. Sînul ei... Se prevedea prin vălu-i de gaz ce-lcoperea. BOLINTINEANU, P. 1,218. li contemplam... trupul admirabil sub văluri jumuriii. PAPADAT-BENGESCU, O. I, 88. O văzui aievea înăintînd spre mine, unduindu-şi coapsele,... sub zarea vălului galben ce-o înjaşura. VOICULESCU, Ρ. Π, 59. Trec patru chipuri şterse finîndu-se de mînă în văluri fluturate pe trupuri de femeië. PILLAT, p. 31, cf. DL, DM. Vestmintele corului... erau tratate în culori neutre, cu unele alburi crude pentru vălurile vestalelor. ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr. 36,16/4. 2. F i g. Ceea ce acoperă ca un văl (II) (reducmd vizibilitatea, claritatea). Dimineaţa... se iveşte Din valul, nopţii întunecos. HELIADE, O. 1, 79. Toată natura doarme înjăşorîndu-se cu întunecosul văl al nopţii. MARCOVICI, C. 33/9. Noaptea... veni ca să ascunză totul dinaintea ochilor noştri într-un văl întunecos. PEUMON, I. 252/19, cf. ghica, c. E. I, 199. Barca se apropiase de Brăila, pe cînd soarele da loc vălului negru al nopţii. SION, P. 279. Vălul nopţii să risipea şi Pesta devenea mai superbă. FILIMON, O. ti, 54. Un fum alb şi umed începu a se ridica din fundul văilor şi în scurt timp se încinse toţi munţii cu un văl argintiu, nelăsînd să se zărească decît culmile lor. CONV. lit. Π, 92. Balta-n aburi se ascunde sub un văl misterios, Aşteptînd voiosul soare ca pe-un mire luminos, alecsandri, poezii, 62, cf. 11, costinescu. Vălul nopţii întunecoase mă împiedeca de a vedea frumoasele şesuri pe unde treceam. F (1881), 476. Bogată în întinderi, stă lumea-n promoroacă, Ce sate. şi cîmpie cu-n luciu văl îmbracă. EMINESCU, O. I, 69. Noaptea neagră tot mai negru văl punea pe neagra vale. COŞBUC, P. I, 317. Cine ştie Ce. prăpăstii blinda noapte-acoperă cu vălul său. da vila, v. v. 139. Văl de brumă arginţie Mi-a împodobit grădina. GOGA, POEZII, 66. Ades, pe mare, luna-ngîndurată Sub văl dc nori alunecă tăcută, Dar marea tot o simte. CERNA, P.. 90, cf. TDRG, CADE. Un văl uşor de aburi rătăcea în văi pe urmele pîrîului presimßtor de primăvară. GALACTION, O. 101. Coboară-ţi, Iarnă albă, vălul magic Pe orăşelul meu tăcut şi tragic. CAZIMIR, L. -U. 38. Un iepure roşcat izbucnea dintr-o tuß întunecoasă... şi dintr-o dată se prăpădea sub vălul de ceafi. SADOVEANU, O. I, 96, cf. HI, 122. Apa lucitoare şi pămîntul negru dormea de mult în vălul fumuriu al unei calme nopţi de vară. BART, S. M. 80. 3. F i g. Ceea ce serveşte pentru a ascunde, pentru a disimula o situaţie, un fapt etc.; aparenţă care ascunde realitatea. Graţiile cu care te vorbesc zeii... sînt subt un văl prin care nu poate pătrunde decît ochiul poetului. HEUADE, 910 VĂLAR -125- VĂLĂRIT O. II, 130. Unul sub vălul ostăşesc, altul sub molivile bisericeşti, ştiau a întreţinea încrederea lui Petru. ASACHI, S. L. n, 185. Cel mai mare fizionomist n-ar fi putut să descopere nici linguşire, nici servilism, ci numai ură şi despreţ, acoperite cu vălul idiferinţei. FILIMON, O. I, 110. Pricepu fiţărnicia chiar sub cicel văl de prostatică modestie, id. ib. 132. Introduce în studiul religiunei oarecare libertate de spirit sub vălul esplicării şi al alegoriei. BARONZI, I. C. v, 516/2, cf. COSTINESCU. Din multele idei... numai acele sînt şi frumoase, care sub vălul unei sensibilităţi adecuate ne prezentă simţiminte distinse prin forrna, intensitatea sau ocaziunea lor. MAIORESCU, CR. I, 81. în zadar se sileau bieţii cărturari să le dovedească cum că trebuie ca această faptă să aibă cel puţin un văl, o umbră dé dreptate. ODOBESCU, S. I, 18. De atunci înainte, tiranul, lepădînd orice văl de făţcirie, începu a face răutăţile pe faß. id. ib. 85. De ce să mai îmbrac amorul cu vălul ruşinei... cînd te iubesc. EMINESCU, P. L. 86. Vălul obscurităţii numai Făcea să vrednicească un nume ca acesta. I. NEGRUZZI, S. VI, 351, cf. CADE. Am lepădat masca omului cu dureri de cap... Am intrat şi eu în vorbă. L-am contrazis cu neîndurare. Am tras la o parte cu unghiile şi cu dinfii vălul de rea credinţă, de fraudă şi de corupţiune care acoperea afacerile exploatării. GALACTION, O. 103, cf. SCRIBAN, D. Să nu mai amintim şi de alte personagii publice, ascunse sub un transparent văl de stigmate. CONSTANTINESCU, S. I, 86. împrejurările vremii... l-au determinat pe scriitor să-şi camufleze intenţiile sub vălul alegoriei. IST. UT. ROM. II, ' 74. Obsesia lumii moderne este aflarea violentă a unui adevăr crud de care nimeni nu se sperie, a unui adevăr care are tendinţă să se ascundă şi nu este lăsat sub vălurile sale. ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr. 36,2a Π. 1. (Anat. ; mai ales în sintagmele vălul palatului, vălul palatin) Poiţiune musculară cârê'continuă, în partea posterioa-răa cavităţii bucale, palatul; pălat moale, v.palat2. Vălul palatin este o cută de membrană mucoasă peste o aponeuroză şi muşchii palatini. POLIZU, P. 96/16. Amigdalele sau murele sînt doi corpi de 'mărimea unei migdale... situaţi între coloanele vălului, id. ib. 97/5, cf. ENC. ROM. III, 509. Rănirile uşoare ale vălului palatin se vindecă uşor. BIANU, D. S. 152, cf. CADE. O parte din aer se elimină pe nas, căci vălul palatului este scoborît. iordan, stil. 52, cf. scriban, d. Prin ridicarea părţii anterioare Spre palat sau a părţii posterioare spre vălul palatului, limba participă la formarea timbrului vocalelor. GRAUR, I. L. 47. Uvula este un mic organ prin care se termină vălul. id. ib., cf. DL, DM. Vălul palatului în timpul articulării determină caracterul Oral sau nazal al sunetelor. DER, cf D. MED., M. D. ENC., dex, dn3 , IVĂNESCU, I. L. R. 8. 2. (învechit, rar) Velă (1). Cf ŞA II, 666. De la ferestrele melevăd trecînd îh depărtare pe linia orizontului vapoarele şi vasele cu văluri, care fac voiajul Orientului. ALECSANDRI, s. 51. -Pl. : văluri şi (învechit, rai) văle (ODOBESCU, S. I, 385). - Şi: (învechit, rai) vel s. n. leon asachi, b. 84/2, asachi, p. 24/4,156/18. - De la învăl(u)i, după lat. vélum, it. velo, fr. voile, prin falsă apropiere etimologică. VĂLAR1 s. m. (Mold. şi Munt. ) Persoană care umblă cu vălăritul (1). Cf. D. bogdan; gl. 213, H II 4. Vălari sînt flăcăii ce se duc în sărbătorile Crăciunului prin case, de adună colaci, vin etc. Com. din 1ÄNCA - FĂUREI. Aceşti colindători de la Paşti se numesc vălari. Com. din DULCEŞTI -ROMAN. Vălarii... în ziua de Anul Nou şi a doua zi de Paşte [merg] de la casă la casă... cîştigă: bani, ouă roşii, colaci. Com. din COSTIŞA - adjud. La Paşti îmbiau valorii... îmbrăcaţi jrumos; mergeau pe la fete mari, le dădea cozonac, ouă. Com. din MERA - odobeşti. - P^ : vălari. - Etimologia necunoscută. Cf v ă 1 ă r i t. VĂLAR2 s. m. 1. (Bucov. şi Mold. ) Muncitor care introduce snopii de grîu la valul1 (III 10) batozei. Cf ion botez, Str. 22, com. din bogdăneşti - fălticeni, din CÎRLIG-ROMAN şi din STRUNGA - TÎRGU FRUMOS, L. ROM. 1959, nr. 6,53, lexic reg. 116, glosar reg., S.C. şt. (iaşi), 1963,267,268. 2. (Regional) Piuar (2). Cf. dr. m, 806. , ; - Pl. : vălari. - Val1 + suf. -ar. VĂLÂŞ1 s. m. (Regional) Piuai· (2). Cf dr. iii, 806. -Pl. : vălaşi - Val1 + suf. -aş. VĂLAŞ2 s. n. v. valos. VĂLĂCĂÎ vb. IV. Refl. (Prin nordul Munt.) A se văita (1). Cf. TDRG, T. PAPAHAGI, C. L., GR. S. V, 137, BL VI, 51, 149, DL, DM. Văitîndu-mă Şi olăcăindu-mă, M-a întrebat: - De ce te vălăcăieşti, mă creştine? mat. folk. 1160, cf. 678. - Prez. ind. : vălăcăiesc. - Cf.olecăi, văitări. VĂLĂLAU adv v. hălălău. VALALCAZAU s. m. v. valea zău. VALALÎ vb. IV. T r an z. (Maghiarism, prin nord-vestul Transilv.) Aîntreprinde, a efectua (ceva). Cf vaida. -Prez. ind. : vălălesc. -Dinmagh. Vâllal. VĂLĂMĂTOC s. n. (Regional) Ghemotoc de cîipă cu care se spală vasele (Strehaia). Cf. cv 1952, nr. 2,38. -Pl. : ? -Cf. folmotoc, vălătuc. VĂLĂNTĂC s. m. v. vălătuc. VALĂNTOCs.m. v. vălătuc. VĂLĂNTÎIC s. n. v. vălătuc. VALÀRÉT s. n. v. vălărit VALĂRI vb. IV. I n t r a n z. (Plin Mold. şi prin Munt.) A umbla cu vălăritul (I). Cf scriban, d. -Prez ind. : vălăresc. -Derivat regresiv de la vălărit VĂLĂRIE s. f. (Regional) Vălărit (1). Ne-adunam toţi flăcăii... De-acolea plecam cu vălăria prin sat, în special pe la fete. Com. din nereju - odobeşti. -Pl. : vălării. -Vălar1 +suf. -ie. VĂLĂRIT s. n. 1. (Mold. şi Miint.) Obicei practicat de grupuri de tineri de la sate, la Paşti, la Crăciun sau la Anul Nou, cînd se merge pe la casele oamenilor şi se lac urări gazdelor, care îi răsplătesc cu daruri în natură şi în bani; (regional) vălărie. Cf. marian, s. r. l, 227. De sărbătorile Crăciunului şi Paştilor, flăcăii se mai împart şi astăzi, pentru a se păstra tradiţia, în două cete (ungurenii şi cojanii) cînd merg cu colindatul, plugul sau vălăritul. GR. S. in, 102, cf. 131, DIACONU, VR. CXi. De sărbători există în satele din Vrancea un obicei burlesc numit al vălăritului. izv. xvn, 401, cf SCRIBAN, D. Cu vălăritul merg flăcăii din sat... Se face de Anul Nou şi de Paşte. Sînt cinstiţi cu rachiu şi bacşiş (cîţiva pitaci), iar stăpîna casei le dă un colac.:, sau o pască şi cîteva ouă roşii. Com. din BOSiA - iaşi, cf. com. din prisâcani -IAŞI, din DULCEŞTI - ROMAN, din IVEŞTI - BÎRLAD, din CAVADINEŞT1 - BEREŞTI, din LUPEŞTI - BEREŞTI, din COROD - 926 VÄLÄSMAN -126- VĂLĂTUC TÎRGU BUJQR, din BÄLENI - TÎRGU BUJOR, din BRĂHĂŞEŞTI -tecuci, din TORCEŞTt-tecuci, din şendreni - galaţi, din TUDOR VLADIMIRESCU - GALAŢI, din SCORŢARU NOU -BRĂILA, din TUDOR VLADIMIRESCU - BRĂILA, din BECENI -RÎMNICU SĂRAT şi din VALEA RAŢEI - RÎMN1CU SĂRAT. Cu vălărelul se umblă şi la Anul Nou. Com. din gondineştii DE JOS - BACĂU. Cel mai îndrăgit obicei de către localnici este vălăretul. Com. din OBÎrşeni - vaslui, cf. com. din praja -bacău, din şendreşti - bacău, din suhuleţ - iaşi, din TÎRZii - vaslui, din rîşniţa - vaslui, din şindrilari - ODOBEŞTI, din VnŞOARA - PANCIU, din BĂLTĂREŢ! - TECUCI şi din MATCA - TECUCI. Umblă cu vălăritu la Crăciun şi la Paşti, intră în casă, sărută mînile la părinţi, cîntă o horă două. alr îi 4839/605, cf lexic reg. 63. 2. (Regional) Obicei practicat în prima luni a postului mare, care constă în chinuirea cîinilor, cu credinţa că aceasta contribuie la sporirea recoltelor. V.jujeu, tărbacă Cf marian, s. r. ii, 10, com din mihălceni - rîmnicu sărat şi din robeasca -FĂUREi. - Şi: valarét s. n. - Etimologia necunoscută. Cf v ă I a r. ' VA1ASMÂN s. m. v. voloşman. VĂLĂŞÂG s. n. (învechit) Dificultate; adversitate; supărare, necaz; nelinişte; zbiicium. De nu va avea vălăşeag, neapărat iaste... că va lua unchiul şi nepotul pre mflţuşea şi pre nepoata, prav. LUCACI, 170, cf 171. Grijile şi vălăşagurile cu carile sîmt împietrite inimile lor nu lasă să se rădacinedze cuvîntul lui Dumnedzeu. VARLAAM, C. 277. Să vădzu pre sine slobodă de toate vălăşagurile lumiei. id. ib. 366, ci tdrg, L. ROM. 1965,449, ib. 1966,46. - Pl : vălăşaguri. - Şi: văluşâg s. n. VARLAAM, C. 194, 206. - Val1 + suf. - ăşag. VĂLĂTÂN s. m. (Bot. ; prin Munt.) Săricică (5) (Salsola kali). Aceşti ciulini, ce se numesc vălîtani, sînt adesea rupţi şi grămădiţi de vînturi. MANOLESCU, I. 60, cf BORZA, D. 154,300, H vu 385,418. ' ' - Pl. : vălătani. — Şi: vălîtân, vătălan (BORZA, D- 154, 300, h viii 385) s. m. - De la vălătuc, cu schimbare de suf. - Vătălan, prin metateză VĂLĂTÂŞ s. n. (Transilv. şi prin Maram.) Interogatoriu; anchetă, cercetare juridică. Vălătaşurile... s-au adus şi s-au cetit, după care vălătaşuri noi cu sufletele noastre aşa con aflat şi am judecat (a. 1701). BUL. COM. IST. II, 267. In vălătaş am fost eu, popa Toder... şi eu, popa Mirera. 1709).. ib. 268. Pentru multe lucruri necuvioasă, câre se arată în vălătaş, nu pot să-l pe preot (a 1742). VAIDA. Să vălătuim, ca să vie vălătaşu pe sobor mare (a. 1767). IORGA, S. D. XIII, 261, cf. MOLNAR, d. 59/1. Vălătaş nu s-a făcut pre calea legii (a. 1817). IORGA. S. D. xn 205. Mai întîi fleştecare punctum să ceteşte înaintea mărturiii, după aceea cele ce se află scrise în vălătaş la acel punctum. AARON, în CONTRIBUŢII, ΙΠ, 113, c£ MOLNAR, 146/22, LB, ISER, HEM 1949, CIHAC, 11,537, LM, DDRF, MÎNDRESCU, UNG. 115, BARCIANU, ALEXI, W., BI. II, 54, cl 1958,139, L. rom. 1962, 323, Caba, Săl. Faceţi vălătaşu bine Şi-mi încap şi eu în lume. BÎRLEA, L. P. M. n, 268, LEXIC REG. II, 106. - Pl. : vălătaşuri şi vălătaşe ( BUL. COM. IST. II, 267). - Din magh. vallatas. VĂJLĂTI vb. IV v. vălătui. VĂLĂTOC subst v. vălătuc. VĂLĂTUC s. m. I. (Prin nordul Munt.) Val1 (11). Cf RÂDULESCU-CODIN. Π. 1. (Adesea în legătură cu verbul „a face”) Material flexibil (fină, stofă, hîrtie etc.) sau obiect dintr-un asemenea material, înfăşurat, Scut sul; (regional) vangăr (2). V. trîmbă, v a 1‘<ΙΠ 1). Cf. MOLNAR, 1062/6. (Scoţînd un vălătuc de hîrtie) Iată nişte versurele pentru doi amorezaţi. negruzzi, s. III, 97, cf. CIHAC, Π, 444, IM. Cînd erai albă cum trebuie, te-au uscat, te-au făcut vălătuc, te-au croit şi ait făcut din tine ceea ce eşti acum. Creangă, o. 294, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Luară vălătucul şiprin învălmăşeală îl scoaseră pe chei. DUNĂREANU, CH. 51, cf. TDRG. Cînd vălătucul s-a făcut îndestul de mare se ia în furcă şi se face căpiţă. PAMFILE, A. R. 158. Firele... presărate cu frunze şi flori de dobrifi... se fac vălătuc şi se pun din nou în borşul în care au fost muiate, pamfile-LUPESCU, CROM. 23, cf. RES-MERIŢĂ, D., CADE, C. PETRESCU, î. II, 46. A desjăcut vălătucul şi l-a întins pe iarbă, la dogoarea soarelui. Era o blană mare, miţoasă de berbec. VOICULESCU, P. II, 269, cf ltr: xvra, 398, dl, dm, fd ii, 164, m. d. enc., dex. Fă-mă, Doamne, ce m-ei face, Inima să mi se-mpace, Fă-mă vălătuc de tei, Să mă dau printre femei, marian, h. 42. [Cămaşa] ţi-o spăl eu Cu sopon de la Bacău, Cu apă din satu meu. Şi ţi-oi face-o vălătug Şi ţi-oi trimite-o pe ţug! id. ib. 58, cf. coman, gl. , alr sn i h 129, n h 489, alrm sn i h 316, A Π 3, m 3, v 14, vi 26.0 (Prin analogie) Urmărea c-o privire leneşe legănarea vălătucilor de nori ce făceau ape. VLAHUŢĂ, s. A; II, 54. Departe, pe drum, un vălătuc de praf părea că vine spre colibă. D, ZAMFIRESCU, v. ţ. 103: Se puse să scoată la vălătuci de fum pe urloaiele nasului, iovescu, N. 86. .0 (Adverbial) Ştrînsei vălătuc mantaua şi surtucul. hogaş, DR. I, 308. (Prin analogie) Afară ningea, pătrundeau vălătuc înăuntru trîmbe pestriţe de fulgi mari, învîrtejiţi. ^v. ROM. noiembrie 1953, 175. <> L o c. adj. (Prin Mold.) în vălătuci = (despre păr1) buclat. Ari păru în vălătus. NALR-MB i mn 241,76/539, cf. ib. mn 241, 76/544, (Adverbial; şi în 1 o c. adv. de-a vălătucul; în legătura cu verbe de mişcare) De-a rostogolul, v. r o s t p g o 1 (I lj; în mare grabă, foarte repede şi cu mişcări dezordonate. Cad mereu, cad de-a vălătucul, fără a mă pute. opri. ALECSANDRI, O. P. 355, cf. CIHAC, II, 444. Vede pre uliul găinilor venind de-a vălătucul în jos şi picînd nu departe de dînsul. marian, O. I, 176, cf. DDRF, BARCIANU. Vălătuc, Stoica se rostogoli în noroi, D. ZAMFIRESCU, T. S. 6, cf RESMERIŢĂ, D., CADE. S-a depărtat el, lupul, bine, cu cîinii vălănţoace după el. IZV. xvi, 58, cf. SCRIBAN, D. Doar l-o-ntoaf:ce berbeleac, Doar l-o duce, vălătuc, Pe ibovnicul uituc! i. barbu, j. S. 135, cf. dl, dm, M. D. ENC., dex. Nepofilu cel mai mic, Mîna grîu vălătuc, Cu dreapta şăcera, Cu stingă lega. VASI.LIU, C. 174. Voinicelul cel mai mare Mîna snopul pînă-n vale. Nepoţelul cel mai mic Mîna snopul vălătuc. ŞEZ. xn, 129. Venea c\i cîinii valantoace. ciauşanu, v. 208, cf arh. olt. XXI, 277, ALR I 367/394. Vin vălătuc la vale. A IX 5. S-o adunat oamenii vălîntac. alil XXIX, 317. 0 F i .g. Lăcomia cuprinzîndu-ne, zavistia orbindu-ne, vălătuc cătră strîmbătate ne trag. arhiva r. i, 54/12. De la uşe păr' la pat Mere dom vălîntac. PĂCALĂ, M. R. 219. ♦ Ghemotoc; cocoloş. Cf. klein, D. 453, LB, ISER, LM. Ne^aşta hăţ un şumuiag defin, îl face vălătuc şi sfir! după popă. SEVASTOŞ, N. 50, cf. gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., CHEST. U, 205/20, alr n/i mn 128,3 860/2, alr u 4 123/2 alr sn v h 1 450/2, h 1 501/531. 0 E x p r. A şe face vălătuc = (despre fiinţe) a se strînge, a se ghemui. Ne concentrăm... asemenea ariciului care, jacîridu-se vălătuc, arată în toate părţile sale ghîmpii, pe cînd inima-n el trăieşte. EMINESCU, O. IX, 447. 2. S p e c. (Mai ales la pl.) Material de construcţie, în formă de sul, făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, folosit pentru a îmbrăca îngrăditura de pari sau împletitura de nuiele care formează scheletul unei construcţii; (regional) văltuceală(v. v ă 1 ă t u c e a i ă 12), v ă 1 u ş2 (II). Cf. cihac, , II, 444. Locplul provizoriu de vălătuci, pe care l-a clădit comuna pentru şcoală, s-ar putea vinde, eminescu, S. p. 254. Bojdeuca de cäsuß în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci. CREANGĂ, P. [prefaţă] 22. Casele se construiesc din vălătuci şi ciamuri pe furci de stejar în genere uscate. 933 VĂLĂTUCAŞ -127- VĂLĂTUCIT CRĂINICEANU, TG. 53, cf. DAMÉ, T. 95, BARCIANU. Părefii de vălătuci ai umilei căsuţe. IORGA, P. A. 1, 11, cf TDRG. De la un timp încoace unii din aceşti răzăşi îşi fac case de vălătuci\ acoperite cu rogoz. PAMFILE, I. C. 435, cf. 420, CADE. In grajduri bune de vălătuci, bat din copite şi sforăiesc caipietroşi moldoveneşti. SADOVEANU, O. I, 219. E o clădire de bîrne şi de vălătuci, acoperită cu şindrilă, id. ib. XX, 285, cf. SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM. La Popeşti, palatul şefului tribal e o clădire cu aspect rustic, cu pereţii de vălătuci. H. DAICOVICIU, D. 141, cf. M. D. ENC., DEX, CHEST. Π 86/114, 139/132, ALR II/I h 242/514, 520. 0 E x p r. (învechit, rar) Lucru cu vălătuci, se spune despre un lucru prost făcut Qf. CIHAC, li, 444. • 3. (Regional; la pescuit) Val1 (ΙΠ 3 a). Cf. antipa, p. 104,124, DL, DM. 4. a) (învechit) Bară de lemn de formă cilindrică folosită la ridicarea şi la deplasaîba unor obiecte foarte grele. Cf. I. GOLESCU, C. Nu le rămăsese decît prin agiutoriul de vălătuci să împingă corabia în mare. DRÂGHIC1, R. 202/9, cf. COSTINESCU. b) (Regional; la joagăr) Fiecare dintre cele două bare de lemn, dispuse paralel, pe care se deplasează carul (Izvoru Alb -Bicaz). Cf. ARVTNTE, term. 120. 5. (Agric.; regional) a) Tăvălug (1). Cf polizu. Cultivatoriul cu vălătucul bate şi netezeşte ogoarele semănate spre a le face să ţie umezeala şi să nu o lase să se zvînte degrabă. I. IONESCU, B. C. 476/21. Aceste vălătucuri... sînt cele mai simple şi mai mult întrebuinţate, id. ib. 476/31, cf. PETRI, V., CIHAC, II, 444, DAMÉ, Τ. 36, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, PAMFILE, A. R. 61, BOCĂNEŢU, T. A. 153, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX, COm. MARIAN, COITT. din BILCA -RĂDĂUŢI, BUL. FIL. V, 175, ALR SN I h 26, ALRM SN I h 12. Pe valea lui Gînsac, Se dă ariciul peste cap (Tăvălucul, vălătucul, valul). PAMFILE, C. 33. 0 (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de”) [Un] vălătuc de băiet. Com. din BILCA - rădăuţi. b) Tăvălug (2). Cf. pamfile, a. r. 207, alr ii 5 300/682. IIL (Bot.) 1. (Munt şi prin Dobr.) Săricică (5) (Salsola kali). Cf. panţu, pl., scriban, d., borza, d. 154,300, hii 79, vn 48, 148, 258, 335, 385, 418, an. dobr. rv, nr. 4, 101, cv 1949, nr. 8,34. 2. (Regional) Ciurlan alb (Rapistrum perenne). Cf borza, d. 146,300. 3. (Prin Dobr.) Voronic (Marrubium vulgare). Cf şez. XIV, 135. - Pl. : vălătuci şi (regional, n.) vălătuce (POLIZU, DL, CHEST. v 160/46), vălătucuri. - Şi: (regional) vălătiig (pl. vălătuguri, ALR SN II h 489/574) s. n., vălătoc (CHEST. II 205/20, alr ii/i mn 128, 3 860/2, alr u 4 123/2, alr sn v h 1 450/2) subst., vălăntâc (lb, iser, lm, alexi, w.), vălăritoc (pl. şi n. vălăntoace) s. m., vălăntiic (pl vălăntuce, ALR SN I h 129/812), vătîntâc (pl. vălîntace, GHEŢIE, R. M, barcianu, COMAN, GL. şi vălîntacuri, COMAN, GL.) s. n., vălotăc (A III 3), văluntâc (molnar, 1062/6) subst, vätälüc (î. golescu, C., H vu 148) s. m., vătăliig (H vn 48, bul. fil. v, 175, CV 1949, nr. 8,34) subst. - De Ia val1. - Vătăluc, vătălug, prin metateză. VĂLĂTUCÂŞ subst. (Prin Bucov.) Diminutiv al lui vălătuc (Π1). N-am nemică la bordei, Num-o miß şi-un cotei Şi-un vălătucaş de tei, Ce-l pun sara căpătăi. MARIAN, H. 144. -Pl. : ? —Vălătuc + suf -aş. VĂLĂTÎJCĂ adj. (Prin estul Mold.; în sintagma) Poamă vălătucă (şi substantivat, f.) = varietate de struguri cu boabele conice, mărunte, tari şi de culoare neagra. Cf alil xxu, 63,73,76,82, xxrx, 241. -Pl.: ? - Vălătuc + suf. -ă. VĂLĂTUCEALĂ s. f. Acţiunea de a vălătuci şi rezultatul ei. 1.1. (Rar) Cf. v ă 1 ă t u c i (1). Cf. dl, dm, dex 474, UDRESCU, GL. (Prin analogie) A rămas în bordei... cu mîinile sub cap şi privind vălătuceala albăstrie a fumului din horn. GALACTION, O. 144. 2. (Regional; în forma văltuceală; concretizat) Vălătuc (112) (Mănăşturel-Dej). Cf chest. ii 86/348. Π. F i g. (Prin vestul Munt.) Zăpăceală; năuceală (I); buimăceală Cf udrescu, gl. - Pl. : vălătuceli. — Şi.: (regional, I 2) văltuceală s. f. chest. π 86/348. - Vălătuci + suf. -eală. - Pentru sensul II, cf. şi v ă I-măticeală VĂLĂTUCI vb. IV. I. Tranz 1. A face vălătuc (Il 1); a învălătuci, a înfăşură Cf. cihac, n, 444, barcianu, RESMERIŢĂ, D. Blana se istovise. I se smulsese ultimul grăuncior. El o vălătuci iar şi o zvîrli după sobă. VOICULESCU, P. II, 270, cf SCRIBAN, D. Nu mai vălătuci jurnalul! UDRESCU, GL. 0 R efl. (Prin analogie) O limbă de jlacără ţîşni foarte sus împreună cu un fum negru, care se vălătucea. T. POPOVICI, S. 23. Nişte nori groşi... se vălătuceau înghesuindu-se parcă să iasă de subt jruntariile zării din asfinţit, v. ROM. mai 1963,20. 2. (Populai·; complementul indică scheletul de lemn al unor construcţii) A îmbrăca, a acoperi cu vălătuci (II 2). Cf DDRF, TDRG 1569, CADE. Din grajdul de nuiele vălătucit cu grijă, se auzi mugeţ moale, sadoveanu, O. vi, 573, cf. SCRIBAN, D., DL, EM, M. D. ENC., DEX. 3. (Regional) A tăvălugi. Cf. ddrf, cade. Π. R e f 1. /F i g. (Prin vestul Munt.) 1. A se amesţeca în dezordine, în neoiinduială; a sé învălmăşi. Cf. udrescu, gl. 2. A se zăpăci; ä se năuci (1); a se buimăci. Cf. UDRESCU, GL. -Prez. ind.: vălătucesc. -- V. vălătuc. -Pentru sensul II, cf. şi v ă I m ă t i c i. VĂLĂTUCÎT, -Ă adj. I. 1. Făcut vălătuc (II 1); învălătucit, înfăşurat. Ridicîndu-şi ochii dintr-o ladă cu manuscrise vălătucite şi legate cu fişii de cîrpă ruptă. ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 78, 6/4. Hărţile stau mai bine vălătucite decît împăturite. UDRESCU, GL. O (Regional; despre păr1; în formele vălucit, vătalocit) Zbîrlit; ciufulit. Noi mai avem carte-mpărătească, Cine ştie să vie s-o citească... Aduceţi un popă cu barba ca fitsu Să ne deie iute răspunsu; Nu aduceţi unu cu barba rară Să ne ţie pînă-n soră, Sau unu cu barba vălucită Să rămîie cartea necitită. FOLC. transilv. I, 555, cf. NALR —B 1 h 16/22. 2. (Popular; despre pereţii unor construcţii, p. e x t, despre construcţii) Care äre scheletul de lemn îmbrăcat în vălătuci (Π 2). Cf. ddrf. Noi avem bordeie mici. Bune de plugari voinici, Veltucite şi lipite Şi cu stuh acoperite. ALECSANDRI, P. P. 391, cf. TEODORESCU, P. P. 147, IZV. XVII, 409. Π. F i g. (Prin vestul Munt.) Zăpăcit; năucit; buimăcit. Mi-e capul... vălătucit,... parc-qşfi după beţie. UDRESCU, GL. - Pl. : vălătuciţi, -te. - Şi: (regional) vălucit, -ă, vătalocit, -ă (nalr — B i h 16/22), veltucit, -ă adj. 938 VĂLĂTUG -128- VĂLĂU - V. vălătuci. - Vătalocit, prin metateză. - Vălucit, veltucit, prin sincopare. - Pentru sensul Π, cf. şi v ă 1 m ă t i -cit VĂLĂTLIG s. n. v. vălătuc. VĂLĂTUÎ vb. IV. T r a n z. 1. (Folosit şi a b s o I.) (Transilv.) A interoga; a ancheta, a cerceta juridic. Am vălătuit în Archiud... pe[n]tru popa One (a. 1709). BUL· COM. IST. II, 267. Nu i să dă eşmişie ca să mai vălătuiască (a. 1742). VAIDA. Să vălătuiesc, precum este obiceiul ţerii noa[s]tre şi să am giudecată (a. 1766). IORGA, S. D. Xiu, 260. S-au aflat în Remeţi 422 de oameni puşi la căbel, în dajde, cînd au venit cănţeliştea pişpecului de au vălătuit (a. 1795). id. ib. 158, cf. KLEIN, D. 444. Dintr-acest milostiv decret luminat să arată cum trebuie să urmeze preoţii vrînd a vălătui în scaunele şi districturile săsăşti. AARON, în CONTRIBUŢII, ni, 113, cf DDRF, MÎNDRESCU, UNG. 115, DR. IV, 753,759, SFC rv, 135, CABA, SĂL. 2. (Regional; în forma volotui) A tortura (1) (Topliţa). Cf. alr sn iv h 993/228. - Prez. ind.: vălătuiesc. — Şi: vălăti (ddrf, MÎNDRESCU, ung. 115, dr. rv, 753, 759, vaida, caba, sâl.), volotui (alr sn iv h 993/228) vb. IV. -Din magh. vallat VĂLĂTUÎRE s. f (Prin Transilv.) Acţiunea de a vălătui şi rezultatul ei. Icoana Născătoarei de Dumnezeu, care iezuiţii din Cluj o au luat şi o au dus la Viena, de unde... prin vălătuire... s-au dus iarăşi în Ardeal şi s-au pus în biserica iezuiţilor din Cluj. ŞINCAI, hr. iii, 195/22. -PI. : vălătuiri. -V. vălătui. ·! VĂLĂU s. n. L (Regional, mai ales în Transilv. şi Ban.) Jgheab făcut de obicei dintr-un trunchi de copac scobit din care se adapă animalele sau în care se pune mîncare pentru porci, pentru păsări etc. V. u I u c, t e i c ă1 (2), t r o a c ă (2). Cf KLEIN, D. 453. Trocile (vălaiele) aşa trebuie aşezate în cocinile în care se închid scroafele, cît să poată agiunge la ele purceii. ECONOMIA, 98/24, cf MOLNAR, 1662/11, LB, ISER, pontbriant, D., cihac, II, 537, lm. Pun... busuioc în troaca sau halăul din care beau vitele apă. MARIAN, S. R. I, 146, cf DDRF. In fiecare cocină să află şi cîte un vălău înţepenit între bîrne. LIUBA-IANA, M. 102, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Din curte nu lipseşte nici fintîna cu cumpănă... şi jgheabul „vălău" de adăpat vite. MOLIN, R. B. 288, cf. CADE, SCRIBAN, D. Turna apă-n vălău şi-şi spuma a suta oară că retezul de la poartă trebuie schimbat. CONTEMP. 1954, nr. 426, 4/1, cf. DL. L-au tăvălit în valăul porcilor. T. POPOVICI, SE. 12, cf. 337, SCL 1959, 220. Te obişnuieşti... cu tina dimprejur, călcată de vitele venite să se adape în vălăul scobit. V. ROM. septembrie 1963, 19. Găleata atingea lobdele, o luam de toartă şi-o deşertam în vălău. LĂNCRĂNJAN, C. I, 7. Şi mîncarea i-o dădea In valăul porcilor, în bliduţulpuilor. POP., ap. MÎNDRESCU, UNG. 115, Cf. H IX 88, MAT. DIALECT. I, 23, CONV. LIT. XX, 1021, VAIDA, ŞEZ. U, 24, viciu, GL. 48. Mai pune niţică apă în vălău, că să prăpădesc hoarele de sete. boceanu, GL., cf caba, Săl., com. din zahareşti - suceava, şez:. xx, 107, com. din timişoara. Buza lelei cea din sus, Bună-i de valău la junei. BÎRLEA, L. Ρ. Μ. II, 321, cf. I. CR. ΧΠΙ, 44, BL VI, 187. Apa deseîntată se pune în vălăul oilor, pentru ca să poată fi băută de oi. CHEST. v 178/77 a, cf. ib. IV 54 b/29, ALR I 390/820,417/59, ib. 691, alr ii 2 553, alr sn ii h 330, ALRM SN i h 216, A I 12,21,22,24,31,35, n 1,3,6,7,8, 12, in 1,2,3,4, 5, 16, 17,18,19, iv 3, lexic reg. n, 42, 75, 105,109, MAT. DIALECT. I, 72, glosar reg. 38. Cînd fusei la mama fată, Ştiui floarea cum se poartă. După ce mă măritai, O lăsai şi-o lepădai In vălăul porcilor. FOLC. transilv. ii, 491, cf. CL 1964, 83. Umple vălaule cu-apă. O. BÎRLEA, a. p. II, 102, cf alr - Μ π h 297. ♦ (Prin Maram., prin vestul Transilv. şi prin Ban.) Jgheab făcut dintr-un trunchi de copac scobit, în care se pune sare pentru oi. Cf.. LIUBA - ΙΑΝΑ, M. 103, CADE 570, T. PAPAI-IAGI, M. 222, chest. v 49/72, A i 13. ♦ (Ban., prin vestul Transilv., prin Bucov. şi prin Mold.) Iesle. Cf şez. xx, 109, chest. ii 419/1, alr I 337/59, 416/1, 28, 30, 35, 56, 77, 375, 381, GLOSAR reg. 38. ♦ (Transilv.) Albie în care se spală rufe, vase1 etc. Cf. chest. v 47/26, alr sn iv Ii 1 223/833, alrm sn ni h 1 039/833, a ii 4. II. Nume dat unor obiecte, unor părţi de instalaţii, unor dispoziti ve etc. care se aseamănă ca formă cu un vălău (1): 1. (Ban. şi prin vestul Transilv.) Jgheab prin cai« se captează şi se scurge apa unui izvor. Cf. liuba-iana, m. 32, dl, dm, com. din tărcăiţa — beiuş, alr ii 2 552/29,76. 2. (La moară) a) (Regional; în forma valău) Vrană (Scărişoara- Abrud). Cf alr sn i h 175/95, alrm sn i h 118/95. b) (Regional) Postavă (2) (Secăşeni - Oraviţa). Cf. alr sn I h 176/29, alrm sn i h 119/29. . c) (Regional) Teică1 (1) (Brădişoru de Jos - Oraviţa). Cf liuba-iana, m. 104. d) (Ban.) Scobitură alungită şi îngustă tăcută cu ciocanul în piatra morii. Cf ALR n 6 782/2,27,29,76. 3. (Regional) Covată (la piuă 3). Cf. ALR îl 6 474/27. 346,365. 4. (Transilv. şi Ban.) Scoc (la moară sau la piuă 3). Cf MÎNDRESCU, UNG. 115, LIUBA-IANA, M. 104, CADE, CONV. ut. xx, 1021, alr ii 6733/27, alr sn i h 155, alrm sn 1 h 105. 5. (Vestul Transilv. şi prin Ban.) Jilip. Com. din ioiana — vaşcău, cf. chest. iv 30/66 a, alr sn ii h 618, alrm sn i h421, a i 12,17,21,22,35, teaha, c. n. 279. 6. (Prin Transilv.) Instalaţie mdimentară alcătuită dintr-un jgheab de lemn, uşor înclinat, alimentat cu apă, folosită la concentrarea minereurilor aurifere, după ce acestea au fost sfărîmate de şteampuri2. Cf. ltr2, dl, dm, frîncu -CANDREA, M. 43. 7. (Transilv., prin Ban. şi prin Maram.) Uluc (la streaşina casei). Cf. scl 1959, 220, 1966, 458, gregorian, cl. 64, alr ii/i h 233, a i 13,22,34,36, ni 18, teaha, c. n. 124, 279, alr-m ii h271. 8. (Ban. şi prin vestul Transilv.) Jgheab prin care se scurge mustul din teasc. Cf ALR II 6 138/2,27,29,53,76. 9. (Regional) Jgheab prin care se scurge din grajd zeama din gunoiul vitelor. Cf alr ii 5 679/2,29,76,386. 10. (Prin Transilv. şi prin Ban.) Trupul meliţei cu scobitura în care se mişcă limba CL 1980,219. 11. (Ban.) Şcobitură alungită şi îngustă făcută pe diferite obiecţe (pentru a se putea îmbina unele cu altele). In căţei de ambele părţi încă să scobesc vălăie, în cari să bagă bîrnele. LIUBA-IANA, M. 94. Fluiera păcurariului e făcută din alun şi lemnul... să crapă în doauă, apoi să scobesc vălăie în ele. id. ib. 112, cf 121, CHEST. 11 240/6,9, ALR i 668/79. Ciocamt al cu vălău. alr ii 6 693/2.,- 12. (Regional; în forma valău) Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit (Voivozi - Marghita). .Cf alr ii 2 529/325. 13. (Transilv.) Olan (1) (cai« se pune peste ţiglă, pe ' creasta şi la colţurile acoperişului). Cf alr ii/i h 231/310, a', i 13, 17, 20, 21, 22, 31, 34, 35, 36, m 4, IV, 5.Pasta leţuri pune ciripa şi pasta ciripă la vîrvu căşi pune valaieli. TEAHA, C. N. 169, cf. 279. 942 VĂLĂUAR -129- VĂLICICĂ 14. (Regional) Şanţ1 pentru scurgerea apei (Bogîltin -Băile Herculane). Cf. chest. iv 40/15. 15. (Regional) Urmă lăsată de roţile carului pe pămîntul moale (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alr sn m h 865/2, alrm sn π h 682/2. - Pl. .vălaie şi vălăie, văleie (alr I 416/35,691, A IV 5), valeie (ALR I 691/69,1 841/85), valaie, vălauă, vălăuri (A ii 8, ALR — M h 271/227). - Şi: valau (pl. valăie, ALR II 2 553/833, 836, A iu 4,16 şi valaie, valeie, alr i 691/85, 837, alr ii 6 474/27, alr sn ii h 330, văleie, alr i 416/77, valauă, ib. 691/278, 280, 298, 302, 305, 315, 320, 333,335,337, 339,341, 345, alr IM h 231/310, alr ii 2 529/325,2 553/279,310,316,334,349, alr sn u h 330, ai 12,13,17,20,21,22,35, n 8, lexic reg. ii, 105,109, alr - μ ii h 271, h 297, vălauă, alr sn π h 330/346, LEXIC REG. II, 75, valăuri, alr-m ii h 297/225), halau (pl. halaie, ALR li 2 553/250 şi halăie, ib. 2 553/365, halauă, SCL 1959,220, alr I 691/257,266,269,273,283,348, alr im h 233/353, alr ii 2 553/2,219,260,272,284,353,362, alr sn ii h330, MAT. dialect, i, 72, alr-m ir h271,h297), hălau (BL vi 187, alr i 416/375, 691/270; pl. hălaiiă, ib 691/270) s.n. - Din magh. vâlyu (dial. vălu, vâllu, văllo). VĂLĂUĂR s. m. (Prin vestul Transilv.) Muncitor forestier care dă drumul buştenilor pe vălău (Π 5). Cf teaha, c. N. 104,279. -Pl. : vălăuari. - Vălău + suf. -ar. VĂLAUŢ s. n. (Regional) Diminutiv al lui v ă 1 ă u. 1. Cf. v ă I ă ü (I) (Turcineşti - Tîrgu Jiu). Cf gl. olt. 2. Cf. v ă 1 ă u (II 1) (Dobra - Deva). Cf. ALR U 2 552/105. 3. Cf v ă 1 ă u (II2 c ) (Vălcani - Sînnicolau Mare). Cf alr sn i h 171/47, alrm sn i h 117/47. -Pl. : vălăufe. -Vălău + suf. -uf. VĂLCĂLUIE s. f. (Prin nord-vestul Munt) 1. Vîlcea (1). Cf PASCU, S. 135, dr. iv, 741, rădulescu-codin. Hai să băgăm oile pe vălcăluia asta, e neumblată şi are iarbă bună. UDRESCU, gl. Iată-n fiind, p-o vălcăluie, Lume multă-ncet se suie. id. ib. 2. Pîrîu care curge de-a lungul unei vîlcele (1); (regional) vîlcea (2). Cf. rădulescu-codin, î. 365. -Pl. : vălcălui. - De la vălcea. VĂLCĂZAU s. m. v. valcazău. VÂLCEA s. f. v. vîlcea. VĂLCEĂG s. n. (Maghiarism, în Transilv.) Preţ de răscumpărare (1). Cf klein, D. 453, lb, valian, v.,'iser, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 538, LM, DDRF, MÎNDRESCU, UNG. 115, TDRG, DL, DM, L. ROM. 1962,323, Al.IL XXIX, 317. 0 (Glumeţ) Mergi în casă după masă, Unde-a şezut Jupîneasa mireasă, Că au uitat o năframă..., Cu care-şi şterg voinicii buzele de vin, Şi cine s-ar afla De ni-or da Bura vîlceag ar căpăta. MAT. FOLK. 411. - Pl. : vălceaguri. — Şi: vîlceâg s. n. - Din magh. vâltsag. VÂLCÉL s. n. v. vîlcea. VĂLCÎCĂ s. f. v. vîlcea. VĂLCUI vb. IV. T r a n z. (Complementul indică pielea încălţămintei) A întinde, a netezi, a călca pe valcomiţă, pentru a-i da forma piciorului. Cf mÎndrescu, i. G. 18,19,99, 104, TDRG, NOM. MIN. I, 386, SFC IV, 139, com. MARIAN. 0 Scîrtdură de vălcuit = valcomiţă. Cf. TDRG, com. din MOLDOVA. - Prez. ind.: vălcuiesc. - Şi: (regional) vîlcui vb. IV com. MARIAN. -Din germ. walken. VĂLEÂN, -Ă subst, adj. L 1. S. m. (în opoziţie cu muntean) Persoană care este originară de la cîmpie, care locuieşte într-o vale2 (1). Cf HASDEU, 1. C. 1, 49 .Eşti tu fată de muntean Sau copilă de vălean? Viţă de om pămîntean sau de vrun zmeu năzdrăvan? ALECSANDRI, p. I, 97, cf cihac, i, 305, DDRF, GHEŢIE, R. M., ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. Am un drăguţ de vălean Cu peană de măgheran. MÎNDRESCU, L. P. 50. 2. Adj. Care este originar de la cîmpie, care locuieşte într-o vale2 (1). Arhimandrit sărindărean, egumen vălean. în L. ROM. 1976, 94, Cf. ŞĂINEANU, RESMERIŢĂ, D. 3. Adj. (învechit, rar) Care este situat în vale2 (1). Ar fi oţios, din parte-ne, a grămădi aci denumiri locale, datorite poziţiunii muntoase sauvălene a teritoriului. HASDEU, 1. C. 1, 49. II. S. f. (Art; prin nordul Mold.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. n x 8. —Pl. : văleni, -e. -Vale2 + suf. -ean. VĂLEÂNCĂ s. f. 1. (în opoziţie cumunteancăl) Femeie originară de la cîmpie, care locuieşte într-o vale2 (1). Cf. SCRIBAN, D. 1394. 2. (Art; regional) Numele unui dans populai; melodie după caré sé execută acest dans. Cf. varone, d. 153, id. D-. 189, h x 97. -Pl. : ? - Vălean + suf. -că. VĂLEĂT s. η. v. veleat VÂLELÉU inteij. v. valeu. VĂLENCUŢA s. f. art. (Regional) Numele unui dans popular, melodie după care se execută acest dans. Cf varone, d2. 189. - Văleancă + suf. -uţă. VĂLE0 inteij. v. valeu. VÀLÉT s.n. v.veleat VĂLEU interj, v. valeu. VALGĂRÎE s. f. (Regional) Vîlvătaie (Urecheşti -Focşani). D-acolo a fost ieşind vălgărie de foc şi, de para focului, patul era roşu. ŞEZ. vil, 70. —Pl. : vălgării. -Cf văl văraie. o VĂLÎvb.IV v. veli. VĂLICICĂ s. f. Diminutiv al lui val e2. 1. Cf. v a I e2 (1). Cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, W., TDRG, cade, dl, dm, DEX. Coborînd mai în jos cu turmele, deteră de o vălicică,... iar pe lîngă vălicica aceea, de o poieniß frumoasă, marian, T. 231. In cea vali, vălicicî, Esti-o casîmititică Cu şîndril-acoperitî. MAT. FOLK. 1436. 962 VĂLICUŢĂ -130- VĂLMĂŞAG 2. (învechit) Cf. v a l e2 (2). De la Craiova pînă la Dii au dres toate podurile la toate văicelele (a 1822). IORGA, s. D. VIU, 152, Cf. GHEŢIE, R. Μ., ALEXI, W. -Pl. : vălicele. - Şi: (învechit) vâicéle s. f. pl. - Vale2 + suf. -icică VĂLICÎIŢĂ s. f. (Regional) Albie a unei ape curgătoare (Galşa-Pîncota). Cf. chest. iv 33/70. —Pl. : vălicute. - De la vale . VĂLÎNG s.n. v. vailing. VĂLIOÂGĂ s. f. v. văiugă1. VĂLIOĂRA s. f. (învechit, rar) Vălişoară. Cf. drlu. -p1·: ? - Vale2 + suf. -ioară. VĂLIŞOARA s. f. Diminutiv al lui v a 1 e2 (1); (rar) văliţă, (regional) văiuşă, văiuţă, văluică1, (învechit, rar) vălioară. Cf. lex. mars. 249, costinescu, cihac, i, 305. Această mănăstire este aşăzată la picioarele Carpafilor într-o îngustă şi adîncă vălişoară. I. NEGRUZZI, S. v, 101, cf DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG 1711. Ştie moşul o cărăruie printre dealuri şi prin nişte văişoare. CAMILAR, N. I, 328, cf. DL, DM, DEX. - Pl. : vălişoare. - Şi: văişoără s. f - Vale2 + suf. -işoară. VĂLIŞ0R s. n. (Prin Mold.) Diminutiv al lui v a 1' (ΙΠ1 a). A doua zi Casandra câtă un vălişor de pînză care era maimiCUŞOr. CONTEMPORANUL, VH„ 296, cf TDRG 1710. —Pl. : vălişoare. - Val1 + suf. -işor. VĂLITOARE s. f. 1. (Transilv.) Acoperămînţ pentru cap, în formă de coif, de pălărie etc., folosit de femei, confecţionat dintr-o bucată lungă de pînză albă, brodată (şi tivită cu mărgele colorate), înfăşurată de obicei pe un cerc sau pe un cilindru de carton (şi ale cărei capete sînt lăsate să alîme pe spate); (regional) velitură. Venind Dumitru din oraş, au început a sudui pre numita Bucură... şi-i zicea să asculte poruncele lui, să umble cu vălitoare în casâ lui nu-i trebuie (a 1803). iorga, s. d. xn, 196, cf. bogza, c. o. 299. Vălitorile se poartă astăzi în mod curent numai de către bătrîne. IRIMIE, P. 24, cf. Z. MIHAIL, T. P. 141. Cînd e vreo nuntă în raionul şăzătorii, toate boresele... fac vălitoarea gata, podoghită cu şnale (ace colorate). BREBENEL, GR. P., com. din CRIHALMA - RUPEA şi din DĂIŞOARA - RUPEA. La sărbători nevestele poartă vălitoare. izv. xui, 158, cf. ib. XIV, 286, LEXIC REG. II, 64. Să-mi hi zvîrlit conciu-n foc, Şi vălitoarea pe vale, Să hiu ş-acum fată mare Cu cosiţa pe schinare. FOLC. TRANSILV. II, 15. Ieşi afară, tu, mireasă, Te uită la oastea noastră, Că venim cu oaste-aleasă. Tot cu fete şi ficiori, Neveste cu vălitori, De parcă-s rupte din sori. ib. 164. 2. (Prin sud-vestul Mold.; în forma velintoare) Bucată de pînză cu care se acoperă unele vase la stînă, cu care se înveleşte caşul etc. După turnatul cheagului se acopere închegătoarea cu o velintoari de pţnză sau cu un fiind de brad ca să nu cadă „gunoai". DIACONU, P. 30. Din stăpîni unu da găleata, unu crinta, unu şteanu, unu velintoari di caş, unu zăgîlna di urdî. id. ib. 51. -Pl. : vălitori. — Şi: (2) velintoare s. f - (In)văli + suf. -toare. VALITURA s. f. v. velitură. VĂLIŢĂ s. f. (Rar) Vălişoară. Cf. DR. vn, 257. -Pl. : ? - Vale2+suf. -iţă. VĂLIÎIGĂ s.f v. văiugă1. VĂLINTĂC s. n. v. vălătuc. VĂLÎTÂN s. m. v. vălătan. VĂLMÂŞ adj., s. m. 1. Adj. (Regional; despre suprafeţe de pămînt) Stăpînit sau folosit în comun (Balş). Cf. alr sn i h 5/876. 2. S. m. (Rar) Devălmaş. (F i g.) Pelinul, izmă, cimbrul, rochifa-rîndunicii Umpleau nesupărate tot golul bătăturii. Şi-şi împărţeau frăţeşte, vălmaşi, ograda toată. VOICULESCU, POEZU, I, 12. -Pl. : vălmaşi, - e. - [De-a] valma (v. v a 1 m ă 1)+suf. -aş. VĂLMĂCÎ vb. IV v. vălmăşi. VĂLMĂCÎRE s. f. v. vălmăşire. VALMAJIvb. IV v. vălmăşi. VĂLMAJIRE s. f. v. vălmăşire. VĂLMĂŞAG s. n. 1. (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Mulţime, aglomerai« de oameni, de obiecte, de fenomene etc. în neorînduială, în dezordine, în agitaţie. V. n ă v a 1 ă (4). Cf pontbriant, d., cihac, ii, 446. Cum a intrat pluta în Toancele, torentul a şi luat-o într-un vălmăşag de spume. GANE, N. I, 78. Din vălmăşagul celor patru sute de arestanţi ce se îngrămădeau la uşă, abia îl mai desluşeam întorcîndu-şi faţa spre mine. vlahuţă, S. a. Π, 26. Moleşită de extaz, mintea lui Dan apucă, de ici, de colo, ... cîte-o vorbă din vălmăşagul de impresii, id. D. 217. Foşnetul gingaş al păpuşoilor, umbrele ce tot aruncau nourii îl dezmeticiră din vălmăşagul gîndurilor. contemporanul, vn„ 308. Prin geamurile unul mai mare şi niai aburit decît altul, se conturează... un vălmăşag lucitor de mărunţişuri. SĂM. I, 74. La Brătuleşti, ... Şuşiţa se înfundă într-un vălmăşag de umflături lutoase. IORGA, P. A. I, 150. Un vălmăşag de nemţi luptau Pe-o pajură împărătească. IOSIF, P. 66. Vălmăşagul popoarelor din secolii trecuţi în Orient, desele incursiuni şi prădări ale ßrii de către turci, aiistriaci... sau tătari ... explică cum manuscrise referitoare la trecutul ßrii sau cari se aflau în bibliotecile de aci, s-au împrăştiat în cele patru unchiuri ale pămîntului. BUL. COM. IST. li, 7. In toate gările... vălmăşag de oameni speriaţi care-şi povesteau grozăvii despre ßranii răzvrătiţi. REBREANU, R. II, 7, cf CADE. Se alese de o parte ţiganul atacat... şi de alta vălmăşagul vrăjmaşilor gălăgioşi, voiculescu, p. ii, 82.' Bătrînul asculta cu atenţie, ... lepădînd la o parte cu palma vălmăşagul de vorbe care-l învăluia. SADOVEANU, O. XXI, 180. Rodul în cazul de faß a fost: realizarea unei grandioase unităţi în vălmăşagul de teorii al jizicii contimporane. BLAGA, Z. 144. Toate îl tîrau într-un vălmăşag de peripeţii năsîlnice şi scălîmbe, zbuciumîndu-lprin somn. v. rom. februarie, 1954, 7. Suia pînă aici agale, pe o potecuß şerpuită prin verdele vălmăşag de pir, de lobodă, de scaieţi şi cucută. VINEA, L. I, 54. înăuntrul lui e un vălmăşag de imagini, de idei, de sentimente puternice... care încep să-şi trăiască viaţa lor. CONTEMP. 156, nr. 492, 3/1. Alteori, din vălmăşagul de impresii se desprind observaţii pătrunzătoare. V. ROM. ianuarie, 1957,168, cf dex. 2. Aglomeraţie; dezordine; agitaţie; forfotă; tumult/. încă mulţi păşi n-au făcut şi aude pretutindenea strigări şi vălmăşag. BELDIMAN, N. P. I, 85/25. In vremea aceasta în Roma era mare vălmăşag şi turburare. id. ib. II, 105/13. Filip se ucise de cătră Oton de Vitelbah...; iară Oton IV căzu în ceartă cu papa, carele în aseminea vălmăşaguri aruncase cu totul dritul suverinităţei seculare. SĂULESCU, HR. 1, 169/21. Vălmăşagul veacului îi găsea şi-i lăsa liniştiţi. RUSSO, S. 11. Un vălmăşag mare s-aude în sala alăturată. NEGRUZZI, S. m, 116, cf PONTBRIANT, D. N-am putea noi cerca să fugim în vreme cît ar fi vălmăşag în lagăr? ALECSANDRI, T. 1516. 980 VĂLMĂŞEALĂ -131 - VĂLMĂŞIT Unii strigă marfa ce au de vîndut, alţii se sfădesc pentru preţ, şi toţi delaolaltă ascuţesc glasurile lor; iar mai aies... în acel vălmăşag vine de se adauge şi răgetul magarilor încărcaţi cu panere pline de legumi, id. O. P. 285, cf cihac, II, 446. [Mare] fu mirarea lui cînd, în vălmăşagul luptei, văzu deodată barba călugărului căzînd într-o. parte, ...şi în loc rămînînd un om tînăr, smolit, vînjos. GANE, N. n, 83. Na! nu cauţi şi-o găseşti, zise Dănilă, care privea de depârte vălmăşagul acesta şi se strica de rîs. CREANGĂ, O. 34. Cîteva luni trăi numai în vălmăşagul ce aduce viaţa unui oraş mare. CONTEMPORANUL, vi2,196, cf ddrf. Ori prin cîte valmaşaguri trecuse... chestia unirei, realizarea ei se apropia. XENOPOL, I. R. xm, 117, cf. şăineanu. Şcoala de la Trei Ierarhi... a adus foloase adevărate, potrivite, fireşte, cu spiritul timpului, şi ar fl adus şi mai multe, dacă siguranţa paşnică a domniei lui Vasile Lupu ar fi ţinut mai îndelung şi dacă ea nu s-ar fi închis în vălmăşagul luptelor pentru domnie din anul 1653. IORGA, L. R. 149. Figuranţii lui nu-s figuranţi de paradă, ci recrutaţi din vălmăşagul vieţei adevărate: ţigăncile sînt veritabile, cu patima lor şi nu cu farduri, turcii sînt turci, şi nu „juni turci” europenizaţi. ANGHEL, PR. 156, cf. tdrg. Avură sfirşit şi merindele mele; ... şipul cu rachiu îşi dăduse şi el suflarea sa cea mai de pe urmă şi numai cîte un hrib sau nicoreţ se mai arăta răzleţ, pe ici pe colea, prin vălmăşagul imens al calabalîcului meu. HOGAŞ, DR. I, 279. Jucă iar cu Florica şi în vălmăşagul asurzitor se pomeniră curînd aproape de uşă. rebreanu, 1. 257. în vălmăşagul goanei după moşie nu se mai sinchisise de nimeni şi de nimic în lume. id. ib. 368, cf RESMERIŢĂ, D. Marele meu prieten pusese... capăt lungii lupte în vălmăşagul căreia îl aruncase mohorîta lui zodie. M. I. CARAGIALE, C. 47. Ieşind in umbra vieţii de boem, poetul nu s-a scoborît în vălmăşagul cîmpului lui Marte. LOVINESCU, C. rv, 89. E poate mai bine ca femeile să rămînă departe de vălmăşagul ăsta. CAMIL PETRESCU, T. II, 535. în vălmăşagul ascensiunii sale, a uitat pe toţi turcii şi tătarii de la Küstengè. SADOVEANU, O. XVI, 183. In vălmăşagul acela viforos rămîne tare puţin din om; conştiinţa împlinirii unei datorii păleşte în fiorul morţii, id. ib. XXI, 58, cf. iordan, STIL. 214, SCRIBAN, D. Am socotit că tot mai nimerit este să mă pierd în vălmăşagul... oraşelor mari. MIHĂESCU, D. A. 8. Artistul, cu un număr mic de figuri, ... este în stare să sugereze exact şi desăvîrşit vălmăşagul unei bătălii. OPRESCU, S. 44. Fire combativă, coboară în vălmăşagul evenimentelor şi opune vremii... expresia unui temperament bucuros de luptă, vianu, L. R. 520, cf. DL, DM. Nimicind orice distanţă ce ne-ar despărţi de o mulţime oarecare, devenim noi înşine mulţime, pierduţi în vălmăşagul omenesc, românia literară, 1973, nr. 20,7/3, cf DEX. -Pl. : vălmăşaguri. - [ De-a] valma (v. v a 1 m ă 1) + suf. -şag. VĂLMĂŞEĂLĂ s. f. 1. (Popular) învălmăşeală, vălmăşag (2). Cf. polizu, cihac, ii, 446, im. O totală lipsă de curtoşţinfi şi de aprecieri în ale literaturei româneşti... O vălmăşeală firă nici o socoteală. Vai de capul şcolarilor! VLAHUŢĂ, S., A. II, 530, cf. GHEŢIE, R. M., ŞĂINEANU, alexi, w. în larma şi în vălmăşala ce nu se mai curma, Vasile Murăşanu îşi luă geamantanul, ieşi în coridor. AGÎRBICEANU, A. 38. In vîrtejul vălmăşelilor din cursul războiului recent purtat de limba noastră cu deplină biruinß contra limbilor streine, a crescut în mod însemnat dragostea poporului întreg pentru limba sonoră şi graiul armonios al străbunilor săi. AN. IST. NAŢ. I, 39. Da ce-i, oameni buni? întrebă dînsul vâzînd vălmăşeala în circiumă. REBREANU, R. II, 232, cf CADE. Ochii îi erau uluiţi de vălmăşeală; urechile asurzite de larmă; sufletul înfricoşat. TEODOREANU, U. C. 18. în vălmăşeala începutului de leat, bestiile se înmulţiseră nestingherite. VOICULESCU, P. II, 316. învălmăşeala cailor, în zguduirea aproape de răsturnare a rădvanului, domniţa Catrina dădu un ţipăt, sadoveanu, o. x. 156, cf. scriban, D. îar ca vălmăşala să fie şi mai deplină, în cumplita această viermuire a glotimii, ... mai năvăleau buzna şi telegarii butcilor. C. PETRESCU, A. R. 9, cf. DL, DM, DEX. ♦ Derută; zăpăceală; năuceală (1). Acum cînd am reluat literele străbune ne găsim într-o mare vălmăşeală şi sîntem nevoiţi a întrebuinţa şi noi tot soiul de accente, negruzzi, s. i, 347. 2, (Prin Mold.; în loc. a d j.) La vălmăşeală = (despre suprafeţe de pămînt) stăpînit sau folosit în comun. Cf. alr sn Ih 5/520. • -Pl. : vălmăşeli. - Vălmăşi + suf -eală VĂLMĂŞÎ vb. IV. L T r a n z. şi refl. (Popular). 1. A (se) amesteca în dezordine, în neorînduială; a (se) învălmăşi. Cf. I. GOLESCU, C., POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 446, LM, GHEŢIE, R. M., alexi, w., CADE. Glasurile se vălmăşiră iar într-o larmă tulbure, rebreanu, r. II, 255. în creieri i se vălmăşeau vertiginos gînduri şi amintiri, id. nuv. 155, Cf. IORDAN, STIL. 214, SCRIBAN, D. 706, DL, DM, DEX. ♦ Tranz. (învechit, rar) A stînjeni; a perturba (1). îngreuiază şi vălmăşesc bunul obicei. PISCUPESCU, O. 41/6. 2. A (se) încurca; a (se) dezorienta; a (se) zăpăci; a (se) năuci (1). S-au vălmăşit ştiinţele din prinţipiile lor, s-a turburat credinţa şi liniştea de mulţumirea sineşului. EPISCUPESCU, PRACTICA, XV/6. Capul este asemenea de neapărată trebuinß a fi în toată vremea învelit şi legat... atît pentru fereala răcelii capului cît şi a smintelii la loviturile lui, ... fiindcă nu se însemnează îndată după lovitură şi boală, ci tîrziu, peste o lună, două, şi vălmăşaşte şi pe cel mai ajuns doctor, id. ib. 77/3. Voi mă vălmăjiţi cu vorbele voastre şi nu poci pricepe care este nevasta mea cea adevărată. GORJAN, h. ii, 194/31, cf polizu, lm, alexi, w., cade, scriban, d. 706, dl, dex. E vălmăcit de muieri. VÎRCOL, V. 102, cf. CIAUŞANU, GL. II. T r a n z. (Regional; în forma vălmăci; cu sens neprecizat, probabil) A cuprinde din toate părţile, a învălui (Glăvile - Drăgăşani). Cîn' l-a văzut pasărea, s-a răpezit ş-odată l-a vălmăcit cu hărpile şî l-a răpit şî pă el. graiul, i, 45, cf. VÎRCOL, V. 61. - Prez. ind. : vălmăşesc. - Şi: (regional) vălmăci, vălmăji vb. IV. - Derivat regresiv de la vălmăşag. - Pentru sensul II, cf şi vălătuci. VĂLMĂŞÎE s. f. 1. (învechit) Vălmăşeală (1). Cf. polizu, cihac, ii, 446. 2. ( Regional) Stăpînire sau folosire în comun a unei suprafeţe de pămînt. V. devălmăşie. Cf. alr sn i h5. -Pl. : vălmăşii - Vălmăşi + suf -ie. VĂLMĂŞIRE s. f. (Popular) Acţiunea de a (s e) v ă 1 -m ă ş i. 1. învălmăşeală. Cf. v ă 1 m ă ş i (11). Nu se făcea cîtăşi de puţină vălmăcire la toate cîte tribuia la masă. GORJAN, H. Π, 164/33. David însă nici atunci n-a priceput rostul vălmăşirilor... Adică de ce ceartă, hărţuială? Ce folos? rebreanu, nuv. 307, cf. dl, dm, dex. 2. Dezorientare; zăpăceală; năuceală (1). Cf. vălmăşi (12). Unchiaşul văzîndu-le că sînt întru vălmăjire ...nu ştiu ce sărăspunză. GORJAN, H. IV, 172/1. Aş prefera mai lesne în linişte şi pace, Decît o necurmată a minţei vălmăşire. NEGRUZZI, S. II, 210, cf. DL, DM, DEX. - Pl. : vălmăşiri. - Şi: (regional) vălmăcire, vălmăjire s. f. -V. vălmăşi VĂLMĂŞIT, -Ă adj. (Popular) Amestecat în dezordine, în neorînduială; învălmăşit Cf. v ă 1 m ă ş i (I 1). Pentru această vălmăşită şi rea stare a creşterii, se dă părinţilor o scurtă arătare într-aceste trei... canoane. EPISCUPESCU, PRACTICA, 86/11. Clădirile cu unghiurile şterse, cu 985 VĂLMĂŞITOR -132- VÄLUG2 coperişurile yălmăşite luau înjăţişări ciudate şi se îndreptau spre depărtări ca nişte mari talazuri de beznă. MACEDONSKI, O. iii, 48, cf. scriban, D. 706, dl, DM, 431.0 (Adverbial) Vălmăşit îţi trec prin minte Valsul, tinerii, splendoarea, larma dulcilor cuvinte. VLAHUŢĂ, S. A. 1, 74. -Pl. : vălmăşiţi, -te. -V. vălmăşi. VĂLMĂŞITOR, -OARE adj. (învechit, rar) Care vălraăşeşte (I 2). Un mare şi vălmăşitor eres urmează intre unii părinţi, de se îngrijesc mai mult de starea averii şi a agoniselii lor, decît de buna creştere a moştenitorilor. EPISCUPESCU, PRACTICA, 82/30. -Pl. : vălmâşitori, -oare. - Vălmăşi + suf. -tor. VĂLMĂTĂCEÂLĂ s. f. v. vălmăticeală. VĂLMĂTĂCÎ vb. IV v. vălmătici. VĂLMĂTICEALĂ .ş. f (Regional) 1. Vălmăşeală (1) (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, gl. A intrat şi s-a pierdut în vălmăticeala tîrgului. id. ib. . 2. Zăpăceală; năuceală (1); buimăceală (Săpata de Sus -Piteşti). Cf. udrescu, GL. - Pl. : vălmăticeli. - Şi: vălmătăceâlă s. f. UDRESCU, GL. -Vălmătici + suf. -ea/ă VĂLMĂTICI vb. IV. 1. R e f 1. (Regional) A se vălmăşi (Il> Cf ALR 1 1 340/273. Nu ştiu cum ne-am vălmăticit prin mulţime şi ne-am pierdut urma UDRESCU, GL. 2. T r a n z. şi refl. (Prin vestul Munt.) A (se) vălmăşi (12). Ştiam tot-tot, ca pe apă, şi acolo mi s-a vălmăticit capul. UDRESCU, GL. De unde pînă unde, tot el l-a luat cu gura şi l-a vălmăticit. id. ib. - Prez. ind. : vălmăticesc. - Şi: vălmătăci (udrescu, GL.), văltămăzi (alr 1 1 340/273) vb. IV. . - Cf. v ă 1 m ă c i. - Văltămăzi, prin metateză. VĂLMĂTICIT -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Zăpăcit; năucit; buimăcit. S-a sculat vălmăticit, n-are chef de nimic. UDRESCU, GL. -PI. : vălmăticiţi, -te. -V. vălmătici. VĂLOÂGĂ s. f. v. vălog1. VĂLOÂIE s. f. (învechit, rar) Augmentativ al lui v a I e2 (1* Îmi arată de departe O văloaie foarte mare. BUDAI-DELEANU, Ţ. 314, cf. DM, CONTRIBUTU, ΠΙ, 40. -PI.:? -Vale + suf. -oaie. VĂLOG1 s. m. (Transilv., Olt şi prin Ban. ; mai ales la pl.) Fire de cînepă (sau de in) nedezvoltate, rămase pe cîmp după recoltat. V. poghircă(l), poşomogi (v. poşo-mog 2). Cf boceanu, gl., com.din cîlnic - sebeş, izv. XVI,. 61, COMAN, GL., ALR SN I h254, L. rom. 1959,nr. 1, 64, LEXIC REG. 27. Din vălog se fac sforile, l. ROM. 1960, nr. 5,36,cf ib. 1962,263, cl 1968, 70, 72, nalr-o iv h 709. - Pl. : vălogi şi (n.) văioage (nalr - o iv h 709/958). - Şi: văloâgă (alr sn I h 254/27, cl 1968, 70, nalr - oiv h 709) s. f., văloşi (com din CÎLNIC - sebeş) subst. pl, välüg (CL 1968,70, nalr - o iv h 709), văliiş (a m l, nalr-o iv h 709/ 962), vîlôg (boceanu, gl.) s. m., volôgi ( coman, gl., cl 1968,70) ulogi (alr sn 1 h 254/59, cl 1968,70) subst pl. -Dinscr. valuga „iarbă rea, buruiană”. VĂLOG2 s. m. v. vălug.2 . VALOS, -OĂSĂ adj. v. văios. - VĂLOŞI subst. pl. v. vălog.1 VALOTĂC subst v. vălătuc. VĂLSĂ vb. I. v. valsa. VĂLSUI vb. IV. v. valsa. VĂLTĂMĂZÎ vb. IV. v. vălmătici. VĂLTĂU s. n. v. valtău. VĂLTUCEALA s. f. v. vălătuceală. VĂLTUR s. m. v. vultur. VĂLTURA vb. I. v. viitura. VĂLŢÂR s. m. v. valţar. VĂLŢUI1 vb. IV. T r a n z. 1. A prelucra cu ajutorul valţurilor1 (2). Maşină de vălţuit ghivent, nom. min. 112. VăIţuirea se face mecanic la maşirţa de vălţuit. LTR2 xviii, 446, cf DM· [Masele plastice] se pot vălţui şi trage în foi, benzi, fire. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4844, cf. M. D. ENC., DEX. 2. (Regional) A alege griul (cu triorul) (Marginea -Rădăuţi). Cf alr sn i h 90/386, fd u, 160, L. rom. 1967,507,508. 3. (Regional) A îndesa, a apăsa Com. din straja -RĂDĂUŢI. -Prez. ind.: vălţuiesc. - Valţ1 + suf -ui. VĂLŢUI2 vb. IV. v. valsa. VĂLŢUÎRE s. f. Acţiunea de a vălţui1 (1) şi rezultatul ei. La fabricarea tălpii, vălţuirea e ultima operaţie de finisare. LTR3, cf DM, DEX. -Pl. : vălţuiri. -V. vălţui'. VĂLŢUITOR', -OARE ş. m· şi f Persoană care lucrează la valţ1 (2); (rar) valţar. Cf. nom. prof. 22,23, dl, DM, M. D. ENC., DEX. - Pronunţat: -ţu-i-. - Pl. : vălţuitori, -oare. -Vălţui1 + suf -tor. VĂLŢUITOR,-OARE s.m. şi f v. valsator. VĂLUCIT,-Ă adj. v. vălătucit VĂLUG1 s. m. v. vălog1. VĂLUG2 s. n„ s. m. 1. S. n. (Regional) Val' (III 1 a). Cf. RESMERIŢĂ, D., TOMESCU, GL., ALR SN II h 489/219, ALRM SN I h 316/219, UDRESCU, GL., L. ROM. 1964, nr. 1, 84. ♦ (Prin Olt.) Cantitate de lînă înfăşurată în formă de sul. Cf. GL. OLT. 2. S. m. (Prin Olt.) Făclie făcută dintr:un mănunchi de crengi, de aşchii lungi de brad, de mesteacăn etc., îmbibate cu răşină, cu petrol etc., întrebuinţată noaptea pentru a stîmi peştele2, care se prinde cu ostia sau cu alte unelte; (regional) opaiţ (ί 2), văpaiţă (2). V. v a l1 (ΠΙ 3 c). Cf. damé, ţ. 126, TDRG, PAMFIJJE, 1. C. 71, CADE, SCRIBAN, D„ LTR2, DL, DM. 3. S. n., s. m. (Regional) Dispozitiv alcătuit dintr-un cilindru pe care se înfăşoară un lanţ şi care se învîrteşte cu ajutorul unei manivele, al unei roţi etc., folosit pentiu a ridica greutăţi; (în special) sul (la roata fintînii). Cf. pontbriant, d., 1014 VĂLUGĂ -133- VĂLURAT LM, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, DL, DM, VÎRCOL, V. 102, ALR SN III h 851/791, ALRM SN Π h 674/791. 4. S. m. (Munt şi Olt; la moară) Crîng. Cf baronzi, l. 99, damé, τ. 162,163, tdrg, pamfile, i. c. 188, cade, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, H V 4, 72, 123, 375, XI 178, XIV 8, ALR SN I h 162/886, alrm sn i h 109/886, nalr-O IV MN 278, 2439/903,990,998. 5. S. n., s. m. (Agric.; regional) Tăvălug (1). Cf. 1. GOLESCU, C., CIHAC, II, 444, DDRF, ŞĂINEANU, CIAUŞANU, GL., LEXIC REG. H, 42. - Pl. : văluge şi văluguri, vălugi. -Şi: văliigă (GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W.) S. f., Văl6g (DAMÉ, T. .162, 163, PAMFILE, I.C. 188, SCRIBAN, D., H V 72, 123, 375, CIAUŞANU, GL., GL. olt.; pl. vălogi, ciauşanu, GL.) s. m., văiiig (alr sn il h 489/219, alrm sn i h 316/219, L. rom. 1964, nr. 1, 84; pl. văiuguri, ALR SN Π h 489/219, L. ROM. 1964, nr. 1, 84) s. n. -Val' + suf. -Mg. Cf. ser. v a 1 j u g a VĂLUGĂ s. f v. vălug2. VĂLUGI vb. IV. T r a n z. (Prin vestul Munt) A învălătuci, a înfăşură Ia trimbele (de pînză) de pe gard şi vălugeşte-le! UDRESCU, GL. Vălugeşte sîrma care a mai rămas şi pune-o sus. id. ib. -Prez. ind.: vălugesc. -V. vălug2. VĂLUÎ' vb. IV. 1.1.1 n t r a n z. (învechit; despre mări2) A face valuri' mari, tumultuoase. Va striga pentru ei în zioa aceea, ca glasul mării ce văluieşte şi vor căuta la ceriu sus şi jos. biblia (1688), 4582/4, cf. tdrg, cade, scriban, d. ♦ (Regional; despre ploaie) A cădea în rafale (Voiniceni -Tîrgu Mureş). Cf ALR sn iii h 788/235. 2. T r a n z. (învechit, rar) A pricinui (cuiva) supărări, necazuri, suferinţe. Era un om bun şi nu iubiia strîmbătăţile, şi pre //[risto]i proslăvită şi precistaa Maică. Iară icoanelor nu se închina şi pre ceia ce se închina elu-i văluiia. Că scoase pre Methodie den patrierşie, de-l tremease cu doi tîlhari într-un ostrovel, să chinuiască într-o peşteră. MOXA, 385/24, cf CADE. II. Refl. (învechit, rar) 1. A se înfăşură, a se înveli. Eu m-aş vălui într-o mreaje care prinde peşti. BERTOLDO, ap. GCR Π, 171/3, cf. TDRG, CADE. 2. A se amesteca în neorînduială, la întîmplare; a se învălmăşi. Intrînd şi ei în casă ca, de vor găsi iniceri, să-i scornească, acole în casă văluindu-se şi de ai noştri nimene fiind, omul acela al paşii au furat o sabie (cca 1715). ARHIVA r. ii, 140/27, cf. cihac, ii, 443, ddrf. - Prez. ind. : văluiesc. -Val1 + suf. -ui. VĂLUÎ2 vb. IV. Tran z. (învechit, rar) A acoperi cu un văl (11). Cf COSTINESCU. 0 F i g. După cum sprînceanç-i cea încruntată care-l acoperea se lăsa în jos umbrindu-l sau se redica luminîndu-l, era vătuit de melancolie sau strălucitor de un foc crunt. BARONZI, l. L. I, 28/5. -Prez. ind.: văluiesc. - Văl + suf. -ui (după fi·, voiler). VĂLUIĂLĂ s. f. (Prin Transilv.; mai ales la pl.) Văluie. Cf. paşca, gl., com. din poiana sibiului - sebeş, cv 1950, nr. 4,41. - Pl. : văluiele. - Vălui1 + suf. -eală. \ VĂLUICĂ1 s. f. (Regional) Vălişoară. Com. din COSTIŞA-buhuşi. -Pl.: ? -Vale2 + suf. -uică. VĂLUÎCĂ2 s. f (Regional) Văluie (Laz - Sebeş). Cf. a π 5. - Pl. : văluice. —Văluie + suf -ică VĂLUIE s. f. (Transilv.; mai ales la pl.) Bucată de pînză sau de postav folosită de ţărani pentru a-şi înfăşură laba piciorului (peste ciorap); (regional) văluială, văluică2. Să cununa cu ochinci noauă şi cu vălui noauă de lină. şandru -brînzeu, JINA, 56, cf .48, 106, com. din jina- sebeş, a ii 4,6,9,10, cl 1961,125. - Accentuat şi: văuie. a ii 9, cl 1961,125. -Pl. : vălui. -Val1 + suf. -uie. VĂLUITURA s. f. (învechit, rar) Volum (I 1). Fiindcă nici un trup se poate nemărginit întinde, aşadară trăbuie să şi aibe margina (graniţa) sa, care se numeşte faţa. trupului, iar locu cuprins întră marginile aceste se cheamă văluitura şi starea mărginilor, figura trupului. M. DRĂGHICI, F. 1, 4/1, cf. ursu, τ. ş. 84, —Pl ..văluiturL - De la vălui1, după lat. volumen. Cf. germ. V o I u -m en. VĂLUNTAC subst. v. vălătuc. VĂLUR vb. I. (Adesea poetic) 1.1 ntranz. Ase mişca asemenea valurilor1 (11); a se învăluia V.ondula(l), tălăzui(l). Ei se lupt cu agerime, Valură fugarii lor Şi se muşcă cu cruzime. BOUNTINEANU, p. i, 76, cf. ii, 78, ŞĂINEANU, ALEXI, W. Freamătă mulţimea-n sală, Vălurînd cu nerăbdare. IOS1F, T. 80. Albinele vălurau din aripioarele lor de aur pe d-asupra noastră. în da ii,, 851. La destăinuirea asta, laia vălura învrăjbită. VOICULESCU, P. II, 114, cf. BL VI, 162. In tundrele stepei... iarba aspră şi ţepoasă vălureşte în vînt. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7300. OR efl. Era o iarnă uşoară, mai ales în sud, unde pe şesul încropii, grîiele se vălurau în vîntul cu iz de Mediterană. VOICULESCU, P. II, 138. 2. R e f I. (Despre forme de relief) A fi ondulat, a fi asemenea valurilor1 (II). Culmile munţilor, aci pleşuve, aci împădurite, se dezumfiau încetul cu încetid, coborîndu-se şi vălurinduse în spinări de dealuri din ce în ce mai puţin cocoşate. CĂLINESCU, O. I, 25. - Prez. ind. pers. 3: vălurează şi (învechit, rar) vâlură. - Şi: văluri (prez ind. pers. 3 vălureşte) vb. IV. -De la valuri (pl. lui val'.). VĂLURAŢ, -Ă adj. 1. Care se mişcă asemenea valurilor1 (II)· Cf. DL, DEX. li (Despre întinderi de părnînţ, suprafeţe etc.) Cu uşoare diferenţe de nivel asemănătoare valurilor1 (I 1); ca ygdurile1; văluros (3). In jos, la o ßäincime de peşte treizeci de metri, se desfăşurau ogoare vălurate ca o mare, dintre cutele cărora răsăreau clopotniţe şi coperişuri de biserici. MACEDONSKI, O. III, 21. Inălţimele urieşe ale munţilor, colinele întinse ale dealurilor, ... cîmpiile abia vălurate ajung cu vremea albiile mărilor şi ale oceanelor. CONTEMPORANUL, v2, 3. îşi vedea trupul tremurător ca umbra unui pilor pe lagună, precum şi fundul de nisip fin, .uşor vălurat., CĂLINESCU, O. I, 119, cf dex. ♦ (Despre linii, contururi) Sinuos, ondulat (1). Ornamentate... cu linii vălurite... această specie a borcanelor cu proieminenţe este cea mai numeroasă la Piscul Crăsanilor. PÂRVAN, G. 187. Culmile adine fragmentate, cu profile de creastă larg vălurite, sînt dominate de masive izolate. MG I, 185,cf FLORA R. P. R. I, 265. -Pl. : văluraţi,-te. - Şi: vălurit,-ă adj. - V. vălura. 1026 VĂLURELE -134- VĂMAŞ VĂLURELE s. n. pl. Diminutiv al lui valuri, v. val1. 1. Cf v a l1 (I 1). Aude izvoraşul a căruia vălurele Dezmierda odinioară sînul ei nevinovat. DACIA LIT. 142/7. Privesc cum apa curge şi la cotituri se perde, Cum se schimbă-n vălurele pe prundişid lunecos. ALECSANDRI, POEZII, 50. La stînga şleahului, hăt la o parte, vedeai iazul Ciuntului în ale cărui vălurele se răş/rîngeau razele soarelui. CONTEMPORANUL, VII,, 296. Marea le-a cîntat cîntece de leagăn în copilărie... Ei au văzut-o... surîzînd în mii de vălurele argintii. SANDU-ALDEA, D. P. 16. Vălurele lăţite pe. mare de vîntul fiirtunei, Care-i pornit de curînd, de se-ntunecă marea sub ele. murnu, i. 137, cf. TDRG 1710, CADE. Apa se încreţi în vălurele scurte. SADOVEANU, O. IX, 415, cf BL vi, 161, DL, DM, DEX. Lăsînd... Pe luciul apelor Vălurele uşurele Şi vîrteje-n cercurele. ALECSANDRI, P. P. 136. 2. Cf. v a l1 (II1). In dimineţile vesele de iunie, vîntul se juca în vălurele peste lanurile de grîu BASSARABESCU, S. N. 132. Pe sub grîul vălurele, Mii de gîze încă dorm. D. BOTEZ, F. S. 80, cf DL. -Pl. : văluriri - Valuri (pl. lui val') + suf. -el. VĂLURI vb. IV v. vălura. VĂLURÎRE s. f (Rar) Alternare de dealuri şi văi, asemănătoare ca formă valurilor1 (11). Cf. v ă 1 u r i (2). De Ia nord de linia imaginară de mai sus începe vălurirea dealurilor, adeseori acoperite cu păduri şi din ce în ce mai înalte, pînă devin poale de munţi. VÎN. PESC. iunie 1964,1. -Pl.: văluriri. -V. văluri. VĂLURIT, -Ă adj. v. văl urat VĂLUR0S, -OÂSĂ adj. 1. (Despre ape) Cu valuri1 (Π), care face valuri1 mari, tumultuoase. Cf. cihac, ii, 443, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. Văluroasele volburi a mării cea mult vuitoare Urlă izbindu-se-n ţărm. MURNU, I. 30. Pe marea văluroasă, -n dreptul apei Egipetul, este ostrovul Faros, Departe ca de-o zi călătorie, id. O. 62, cf. RESMERIŢĂ, D. Lacu era văluros. SCRIBAN, D., cf DL, DM, M. D. ENC., DEX. Oltule, Olteanule, Mult vii mari, văluros. VASILIU, C. 54. 2. Care este unduios, care are aspect de valuri1 (11). Pe cosiţa-i văluroasă Negri fluturaşi Cu-aripioară neguroasă Tremur drăgălaşi. BOLINTINEANU, P. I, 78, cf. ŞĂINEANU. 3. (Despre întinderi de pămînt) Cu diferenţe de nivel asemănătoare valurilor1 d i); ca valurile1; văjurat (2). La Moiseni, terasa cea mai modernă prezentă o formă văluroasă, fapt ce indică o mişcare modernă a soiului. ARHIVA, I, 313. 0 (Prin lărgirea sensului) Lemnul ista este văluros, nu poţi să faci draniß din el. Com. din VICOVU DE SUS -RĂDĂUŢI. ♦ (Despre linii, contururi) Sinuos, ondulat (1). La stînga, creasta Jepilor mari alcătuieşte o linie puţin văluroasă. ap. TDRG, Cf CAE®. -Pl. : vălurdşi, -oase. -Valuri (pl. lui val') + suf -os. VĂLUŞ1 s. m. v. vălog'. VĂLIJŞ2 s. η. I. Diminutiv al Iui val1. 1. (Olt. şi prin sudul Transilv.). Cf. v a I1 (ΙΠ 1 a). Cf. ALR SN u h 489/836, alrm sn i h 316/386, A in 1, nalr - o rv h 742. ♦ (Olt şi prin Ban.) Ghemotoc de cîrpă folosit la frecat vase1, la şters vatra cuptorului etc. Ia văluşu şî-l aprind şî s-afumă şî oamini şî muieri. ARH. FOLK. m, 43, cf ALR SN iv h 1 060/848, lexic reg. 58. Oalî burtă... frecatî bini cu văluşu Com. din hinova - vÎnju mare. ♦ (Prin Ban.) Un fel de dop din cîrpe, din ierburi etc. Cf sfc ii, 207. Pune-i bine văluşu. L. COSTIN, GR. BĂN. 213, cf. NOVACOVrCIU, c. B. I, 23. 2. (Regional) Cf. v a 1' (HI 1 d) (Secăşeni - Oraviţa). Cf. alr SN I h 129/29. (Adverbial) Vinivăluş. ib. 3. (PrinTransilv.)Cf. val1 (HI3 a). Cf. CL 1960, 102, MAT. DIALECT. I, 217. Mîndră, de ti-i mărita, Să te mîie Dunărea, Şi să te prind cu luntrea, Să te mîie Someşul, Să le prind cu văluşul. CL 1960,102. Π. (Prin Olt şi prin Ban.; mai ales la pl.) Vălătuc (Π 2). Cf chest. n 70/32,136/8. - Pl. : văluşe şi văluşuri (mat. dialectI, 217), (m.) văluşi (L. COSTIN, GR. BAN. 213, CHEST. II 70/32). -Val1 + suf. -uş. VĂLUŞÂG s. n. v. vălăşag. VĂLUŞEL s. n. (Prin nord-vestul Olt) Văluş2 (11). Cf CM. Văluşel de pînză Şi altu de peştire; încă răvaşele Arsă-n comurele. gr. s. vn, 259, cf ist. lit. rom. i, 48. -Pl. : văluşele. - Văluş + suf. -el. VĂLUŞ0R s.n. (Prin Mold.) Văluţ(l).Cf. dm. -Pl .-.văluşoare. -Val1 + suf. -uşor. VĂLUŞTEŢ s. a (Regional) Văluţ (1) (Borşa). Cf ALR sn II h 489/362, alrm sn i h 316/362. -Pl.: văluşteţe. -Val1 + suf -uşteţ VĂLUŢ s. n. Diminutiv al lui val1. 1. (Regional) Cf. v a l1 (ΠΙ 1 a). Com. din tărcăiţa -BEIUŞ. 2. (Prin Bucov.) Cf. v a l1 (ΠΙ3 a, c). Cf. pamfile, i. C. 71, cade, şez. v, 169. 3. (Regional) Vîrtelniţă (11) (Coverca - Vatra Domei). Cf. glosar reg. -Pl. : văluţe. -Val1 + suf. -uf. VĂLVĂIE s. f v. vîlvaie. VĂLVĂRĂIE s f. v. vîlvăraie. w J VĂLVARAU subst (Regional) Vîlvătaie (Măţău -Cîmpulung). Cf. cl 1967,90,9^ 92,96, coman, gl. 83. -Pl. : ? -Cf.văl văraie. VĂLVORÎ vb. IV v. vîlvoii VALVURĂ s. f v. volbură. VAMALEŞ s. m. v. vămălaş. VĂMÂR s. m. (Regional) Vameş (1). Cf. lm. Cînd la vamă-mi ajungea, Pe vamariulmi-l striga. POP., ap. cade. -Pl. : vămari - Vamă + suf. -ar. VĂMĂRNIŢĂ s. f. (Prin nordul Olt.) Parte a morii (1) nedefinită mai îndeaproape. Cf Η xvi 22. -Pl. : ? -Vamă + suf -arniß. VĂMÂŞ s. m. v. vameş. 1047 VĂMĂLAŞ -135- VĂMUI VĂMĂLAŞ s. m. (Transilv.) Vameş (1). Cf lb, mîndrescu, UNG. 187, TDRG. Vămălaşul îl lăsa Şi vamă numai cerea. FRÎNCU - CANDREA, M. 219. - Pl. : vămălaşi. - Şi: vămăleş (lb), vămălăş (MÎNDRESCU, UNG. 187)s.m. - Din magh. vâmolăs. VĂMĂLEŞs. m. v. vămălaş. VĂMĂLÎ vb. IV. T r a n z. (şi a b s o 1.) 1. (Transilv.) A vămui (1). Cf. caba, săl., sfc iv, 141. ORefl. pas. Au locuit în cetate căpitanii cetăţii cari erau şefii oficiului salinar, căci în cetate se vămălea sarea. IZV. XI, 33. 2. (Regional) A vămui (3) (Vîlcele - Turda), mat. dialect, i, 102. Morarii vămăleau mult înainte, ib. - Prez. ind.: vămălesc. - Şi: vămălui vb. IV. DR. x, 151, sfc iv, 141. -Din magh. vâmoL VĂMĂLUÎ vb. IV v. vămăli. VĂMĂŞESC, -EĂSCĂ adj. v. vămeşesc. VĂMĂŞÎ vb. IV. I n t r a n z. (învechit) A vămui (1). Cf VALIAN, V., PETRI, V. -Prez. ind.: vămăşesc. - V. vameş. VAMAŞÎE s. f. v. vămeşie. VĂMEŞ s. m. v. vameş. VĂMEŞERÎE s. f. (Neobişnuit) Vamă (1). Perperul, vămeşeria, vinăriciul, toată dajdia va fi venitul mănăstirii. ARH. OLT. XII, 346. —Pl. : vămeşerii. - Vameş + suf. -ărie. VĂMEŞESC,-EĂSCĂ adj. Care aparţine vămii (3) sau vameşului (1), privitor la vamă sau la vameş. Cerdac vamăşăsc (a 1708). IORGA, s. d. v, 310, cf. I. golescu, c., tdrg, scriban, d., dl, dm, M. d. enc., dex. Acest domn bun... mi-a sosit... cu cărţi vămăşeşti. PĂSCULESCU, L. p. 45, cf. SFC in, 259. - Pl. : vămeşeşti. - Şi: (învechit) vamăşăsc, -eăscă, (regional) vămăşesc, -eăscă adj. - Vameş + suf. -esc. VĂMEŞIE s. f. 1. (învechit) Titlul, funcţia, slujba de vameş (1). Toati boieriile şipîrcălăbiele şi vămăşiile... tot ei le cuprinsesă de le-au luat. NECULCE, L. 323, cf. ANON. CAR., I. GOLESCU, C., POLIZU, COSTINESCU, LM, GHEŢIE, R. M, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U.,CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. 2. (învechit) Funcţia de vameş (2). Zachei... era mai mare vameşilor şi nu numai vămăşiia finea. CORESI, EV. 451, cf. DHLR II, 327, SFC I, 232,234. 3. (învechit şi regional) Vamă (1). Cf. cade, dm, dex. ♦(Regional) Sumă de bani dată ca dar, la maisă, tinerilor căsătoriţi. Vro nouă pui de graur Ciripesc, Vorovesc Cum să scoaţă, cum să fie Cei bani de vămeşie. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 517, Cf. MARIAN, NU. 681. 4. (învechit, rar) Oficiu vamal. Cf I. GOLESCU, C. - PI. : vămeşii. - Şi: (învechit şi regional) vămăşie, vămişie (cade) s. f -Vameş + suf. -ie. VĂMEŞOĂICĂ s. f (Regional) Soţia vameşului (1); femeie care percepe vamă (1); (regional) vămeşoaie. Cf DL, CM. La vaduri la vamă, Vameş cine-mi este?... Dalba vămeşoaică. PAMFILE, CR. 79. -Pl. : vămeşoaice. - Vameş + suf -oaică. VAMEŞOĂIE s. f. (Regional) Vămeşoaică. 5? pomeniră deodată... cu ţipetele unui prunc în scutece pe prispă la mam' Dospina, vămeşoaia groasa, re. dram. 169. Trăsura noastră s-au jarîmat şi pe mine m-au lăsat la vămeşoaie. ib. 280. - Pl. : vămeşoaie. - Vameş + suf. -oaie VĂMEŞUG s. a (învechit, rar) Vamă (1). Dajdia vămeşugului (cca 1650). iorga, d. B. 1, 87, cf. l. rom. 1966, 45. -Pl. : vămeşugurL - Vamă + suf. -şug. VĂMIER s. m. (Regional) Colac mic care se dă de pomană la înmormîntare (Vălcani - Sînnicolaul Mare). Cf ALRT II 324. O femeie duce o oală cu apă ş-o straiß cu nouă colăcuţi, vămieri şi nouă luminuß ib. 36. —Pl. : vămieri. -Delavamă. VAMIŞÎE s. f v. vămeşie. VĂMUI vb. rV. T r a n z. 1. (Complementul indică mărfuri, bagaje etc. sau, p. e x t, posesorii lor) A lua vamă.(l ); a controla la vamă (3); (învechit) a vămăşi, (regional) a vămăli (1). Cf ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX. Nu au voie vameşii... să vămuiască rachiul nevîndut (a 1826) DOC. EC. 376, cf. LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU. Le pusei înainte marfa de vămuit. FILIMON, O. II, 35, cf. petri, v., COSTINESCU, DDRF, MÎNDRESCU, UNG. 187, PHILIPPIDE, Ρ. 155, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG1, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Poftim, lucrurile sînt vămuite. TUDORAN, P. 257. Treaba mea e să vămuiesc căruţele. VORNIC, P. 200, cf DL, DM, SFC rv, 141, M. D. ENC., DEX. De e Voinea al tău, Deşteaptă-l deşteaptă, Să ne vămukiscă, Să ne slobozească. TEODORESCU, P. P. 85. (Ab s o I.) Le-a pus deoparte, cuviincios, şi peşcheşul ce li se cuvine lor pentru că se ostenesc a vămui. SADOVEANU, D. P. 149. (R e f 1. pa s.) Căile să vămuiesc, pămîntul să împarte, apele să stăpînesc (a. 1746). TDRG. Mărfurile... se vor vămui numai pe la punte unde se află biurouri de vamă (a. 1859). id. ib. La Bîrlad se vămuiau... mărfurile ce mergeau în Ţara Românească. IORGA, C. II, 94. 0 F i g. Pe cele [corăbii] creştineşti El.le-a vămuit Şi le-a slobozit. PAMFILE, S. T. 174. După gîndul meu, Sfintul Dumnezeu, Să ne vămuiască, Să ne slobozească, Să fie iertate A noastre păcate. FOLC. transilv. ii, 399. (A b s o I.) Ciuma şi foametea vămuiau pe capete. VLAHUŢĂ, ap. cade. ♦ F i g. A fora, a prăda; a lua pe furiş o parte din ceva. Cf. PAMFILE, J. II, 171, RESMERIŢĂ, D., CADE, MINULESCU, VERS. 312. A surprins pe Olguß în clipa cînd vămuia salamul. TEODOREANU, M. ii, 100. Este unul de trăieşte cu bucătăreasa şi-mi vămuieşte cămara. P. CONSTANT, r. 152. Stăpînii cetăţii, cavaleri nobili, aveau obiceiul să vămuiască, mascaţi, pe oamenii paşnici. SADOVEANU, O. XI, 10, cf. SCRIBAN, D., PERPESSICIUS, M. îl, 354. Venind de afară după tăvi, le vămuiseră cît putură. CAMIL PETRESCU, O. I, 125. Ai avut bani ascunşi, ştiu. Păi numai cît l-ai vămuit pe tata! v. ROM. septembrie 1954, 43. Aflase că trebuie să lase o bună jumătate în mîinile unui consorţiu de înalţi birocraţi, care dimpreună cu casierul vămuiau metodic toate părţile, vinea, L. 118, Cf. V1NTILĂ, O. 8, DL, DM, M. D. ENC.„DEX., FOLC. MOLD. ii, 596. (A b s o 1.) Hoţii vămuiesc nestingheriţi. SADOVEANU, O. XXI, 364. 2. (în credinţele populare) A lua de la sufletul mortului o taxă de răscumpărare a păcatelor pentru a-1 lăsa să ajungă la cer. Cf DL. [Dracii] ţin calea la oamenii ăi dă mor şi-i vămuieşte. ŞEZ. III, 79. 1064 VÄMUIALÄ -136- VĂPAIE 3. A lua uium la moară (1) pentru măcinat; (regional) a vămăli (2). Cf RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 0 A b s o 1. Vas de lemn cu care vămuieşte morarul. DRĂGANU, ROM. 583. Morăreasa vămuieşte, Neică dragoste-i vorbeşte. POP., ap. TDRG. 0 R e f 1. pas. Măcinatul se vămuieşte. Com. din SĂUŞTE - SIBIU. -Prez. ind. : vămuiesc. - Vamă + suf. -ui. VĂMUIALĂ s. f 1. Faptul de a v ă m u i (1). Cf. POLIZU, DDRF, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. ♦ F i g. Hoţie, ftirt. Cf polizu. 2. (Popular) Percepere a taxei pentru măcinat. Haide, Măriuco, la vămuialăl îi strigă atunci un flăcău care sflrşise măcinatul unei chile de păpuşoi, ap. TDRG. -Pl ..vămuieli. -Vămui + suf. -eală VĂMUIRE s. f. Acţiunea de a v ă m u i (1) şi (rar) rezultatul ei; (învechit) vămuit. Acele cărţi... vor fi trimise înapoi peste margine, supt pecetea comisiei privighitoare, fără a fi supusă vămuirei la ieşirea lor (a. 1833). URICARIUL, vn, 225, cf. POLIZU, DDRF. Sistemul de vămuire varia de la o naţie cu care negufam la cealaltă. IORGA, C. I. Ui, 96. „Băiat" însărcinat cu vămuirea. DRĂGANU, ROM. 327. Taxele fiscale şi impozitele... se vor plăti numai o singură dată şi anume la preţul de vămuire pentru măr/urile importate. LEG. EC. PL. 214, Cf. DL, DM, DEX. - Pl. : vămuiri. — Gen. - dat şi: (învechit) vămuirei. -V. vămui. VĂMUÎT s. n. (învechit) Vămuire. Cf ddrf. -V. vămui. VĂMUIT0R s. m. (Rar) Vameş (1). Cf NOM. prof. 66, DL, DM. 0 F i g. Din acest neam au ieşit celebri piraţi şi vămuitori. SADOVEANU, o. X, 426. La plată se ivea o nouă serie de vămuitori, fiiră chip, fără nume. VINEA, L. 1, 119. —Pl. : vămuitori. -Vămui + suf. -tor. VĂNDĂGÎ vb. IV. Tranz. (Învechit, rar, cu sens neprecizat, probabil) A arunca, a azvîrli (cu foiţă). Tinse Moisi mîna sa pre mare şi se înturnă marea demîneaţă în locul său dentmiu şi, de-ainte fugind eghipteanii, curseră apele înaintea lor şi, văndăgindu-i pre ei Domnedzeu, înecă-i în mijloc de unde. PO 227/3, cf. DHLR ii, 542, CL 1958, 241,242,244, 1962,132,133, L. rom. 1963,633, SCL 1964,553, 558. -Prez. ind. : văndăgesc. - Etimologia necunoscută. VĂNDALAG s. m. v. vîndălac. VĂNDĂLĂGÎ vb. IV v. văntălăgL VĂNDĂLAU s. m. v. vandralău. VĂNDRÂŞ s. m. v. vandraş. VANDRĂLĂ vb. I v. văndrăli. VANDRALĂU s. m. v. vandralău. VĂNDRĂLI vb. IV. I n t r a n z. 1. (Transilv.) A vagabonda Cf. SFC iv, 127, CABA, Săl. 102, lexic reg. 73, teaha, c. n. 279. ♦ (Regional; despre copii) A nu sta locului, a se mişca întruna (Vaşcău). ALR. ι 1 568/80. 2. (învechit, prin Transilv.; despre ucenici; în forma văhdrăla) A merge prin mai multe localităţi pentru a lucra pe lîngă cîte un meşter (I 1), în vederea calificării şi a obţinerii dreptului de a practica o meserie (1). Intră un alt străin ce semăna unui fecior de meşteşug carii văndrălează dintr-un oraşînaltu. GT (1839), 1452/25. -Prez. ind. : văndrălesc. — Şi: văndrălă vb. I, văndrălui ( SFC iv, 127), vandrali (teaha, c. N. 279) vb. IV. - Din magh. vândorol. Cf. germ. wandern. VĂNDRĂLUI vb. IV văndrăli VANDRĂLUIALĂ s. f. (Prin Transilv.) Vagabondaj. Singur mi-i urît să mă duc. M-am săturat şi eu de văndrăluială. LĂNCRÂNJAN, C. I, 128. -Pl.:? -Văndrălui + suf -eală. VANDRĂLUÎT s. n. (Prin Transilv.) Vagabondaj. Era gata la orice... numai să se vadă odată scăpat de holongărit şi văndrăluit, de slugărit. LĂNCRÂNJAN, C. I, 163. - V. văndrălui. VĂNDR0C s. m. v. vandroc. • VĂNGĂNAU s. n. (Regional) Şanţul1 coccisului; p. ex t şezut (I 1); (regional) vangă (2) (Măţău - Cîmpulung). Cf COMAN, GL. -PI. : ? -De la vangă. ■I VĂNGĂU s. n. (Regional) Vangă (1) (Bozioiu -Buzău). Cf. COMAN, GL. -PI.:? - Vangă + suf -ău. VĂNTALAG subst v. vîndălac. VĂNTĂLĂCÎ vb. IV. v. văntălăgi. VANTĂLĂGÎ vb. IV. 1. T r a n z. (Prin Transilv. şi prin Maram.) A învălmăşi, a amesteca de-a valma Cf. Η. xvu 177. VICIU, GL. 88. 2. R e f 1. (Prin Transilv. ; în forma văntălogi) A se da de-a dura Cf viciu, GL. 88. 3. T r a n z. (Prin Bucov.; în forma văntălăci; complementul indică animale de tracţiune) A supune la eforturi mari, istovitoare. Cf. DL. A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. şez. v, 171, cf. 170. - Prez. ind.: văntălăgesc. — Şi: văntălăci, văntălogi (Viciu, GL. 88), văndălăgi ( h xvu 177)vb. IV. -Cf. văntălag. VANTĂLĂU s. n. v. vîntălău. VĂNTĂLOG subst v. vîndălac. VĂNTĂLOGI vb. IV v. văntălăgL VANUŢĂ s. f. (Transilv., Bucov. şi prin nordul Mold.) Diminutiv al lui v a n ă2 (1); albie mică în care se scaldă copiii; (regional) vaniţă. Cf. BUDAI-DELEANU, lex. Mamele trebuie să iee foarte bine seama nu numai la ceea ce pun în scăldătoare, ci chiar şi la vănuţa sau covăţica, în care se scaldă copilul, marian, na. 113, cf 82, tdrg, dm. lat vănuţa cu apă alrt ii 166, cf 334, a îi 12, v 22, lexic reg. 111, SFC iv, 152. -Pl. : vănufe. - Vană2+suf.-u/ă. VĂPĂI s. n. v. văpaie. VĂPAIE s. f 1. Parte luminoasă, mobilă (şi dogoritoare) care se înalţă dintr-un corp aprins, f 1 a c ă r ă ; foc de obicei violent şi mistuitor, pî rj o 1 (11), vî 1 v ătai e. V. pară1 (3). Calul lui văpăi dihnia (a 1550 - 1580). GCR I, 6/25. Ploao 1091 VĂPAIE -137 - VĂPAIE spre păcătoşi cursă, foc şi văpaie (s p u d z ă D, piatră pucioasă H ). psalt. 17. Vărsa-se văpaia (para vd) spre cuptoriu. ib. 329. Ca şi cînd ai vrea cu neşte unt să stingi văpaia. CORESI, EV. 344, cf. id. PS. 25/3. Trimite pre Lazar ca să ude vîiful degetului şi să răcorească limba mea, că chinuiesc rău într-această văpaie. CHEIA ÎN. 37726. Văpăile de altă parte n-au veştejit trupurile vitelor celor pre lesne stricătoare. BIBLIA (1688), 663'/38. [Păcătoşii] să meargă în văpaia care o aprinsiră (a. 1691). GCR I, 289/34. Atîta de mare era focul carile cu mare văpaie ardea, cît cu vîrvul parăi nuorii ceriului pătrundea. CANTEMIR, I. I. n, 68, cf. ANON. CAR. Aprinzîndu-se mare văpaie ca să vă aruncaţi într-însa. mineiul (1776), 79^/1, cf budaIi-deleanu, ţ. 218, lb, i. GOLESCU, C. In vrenie ce ardea cu văpaie, au pus o tigaie înlăuntru. DRĂGHICI, R. 126/24. Craiul pomul taie Şi-l aruncă în văpaie Care arde cu lumină. BĂRAC, A. 30, cf ISER, POLIZU, PETRI, V. Şi palaturi aurite ş-un acoperiş de paie, Cînd flacăra le cuprinde fac tot un fel de văpaie. HASDEU, R. V. 107, cf CIHAC, II, 721. La lumina sclipitoare a văpaielor, vînătorul zări printre ierburi şi petroaie căpăţînă lungäreaß a unui dihor. ODOBESCU, S. in, 184. întrebă... ce să facă că o dogoreşte văpaia ce iese din gura smeoaicei. ISPIRESCU, L. 25, cf. barcianu, alexi, w. A fost o dragoste aprinsă care a izbucnit cum izbucnesc văpăile mult timp oprite. SANDU-ALDEA, U. P. 32. Lacrima nădejdii Pe fruntea mea să cadă: Un picur de văpaie Pe-un bulgăr de zăpadă. GOGA, POEZII, 27, cf. TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE. Tremurînd s-a stins văpaia luminării de pe masă. TOPÎRCEANU, O. A. 1, 55. Dibui pe vatră cuţitul pe care să-l înfigă semn, în mijlocul văpăii. GALACTION, O., 147. Cîntă şi joacă în jurul lor, aruncîndflori în văpaie. CAMIL PETRESCU, T. in, 243, cf. SCRIBAN, D. Ca paiele-n văpaie ard clopotele-n turlă Şi blestemele mute s-au întîlnit şi urlă. ARGHEZI, VERS. 725. Văpaia s-a întins. Aleargă-n crengi, le mistuie de tot. id. S. v,· 145. Ferindu-şi mînă de atingerea văpăilor înmulţite, o plimba, jăcînd-o să muşte pe rînd din toate laturile hîrtiei. VINEA, L. I, 95, cf M. D. ENC., DEX. Cînd începu să saie, Din nări aruncă văpaie. TEODORESCU, P. P. 171. Şi-a văzut pe Şiotan vind... Din copite schintei dînd, Din gură Hopaie, lăsînd. MAT. folk. 1002, cf 1593. Calul mai mult rîncheza, Pe nas văpăi că lăsa. PĂSCULESCU, L. P. 226, cf. ALR I 678/5,28,129,269,343,856. 0 (Ca termen de comparaţie) Dzeul mieu... ca focul ce arde dumbrăvile, ca văpaia (para H, pojarul D) ce aprinde pădurile, psalt. 172. Să suia pară de foc den pămînt ca o văpaie de cuptoriu. biblia (1688), 13 /23. [Vrajba] ca văpaia tot deodată izbucnind, cantemir, hr. 205. Căutătura-i ja şănină Ca văpaia scînteiocisă. asachi, s. L. I, 80. Viaţa ca văpaie se revarsă, densusianu, l. a.. 109 .Era... ispititoare şi dulce ca păcatul însuşi, mlădioasă şi vie ca văpaia şi ca unda. M. I. CARAGIALE, C. 138. Un surîs lupta pe figura bătrînei ca o văpaie instabilă de candelă în întuneric. ARGHEZI, s. IX, 137. Merge înainte ca o văpaie alungată de vînt prin secetă. vinea, l. ii, 177. O (Deteiminat prin „de foc”, „de pară” sau „focului”) Glasul Domnului tăie văpaia focului ,(p ara f o c u-lui C2,para de foc d, cu parră de foc H). psalt. 49. Manasia împăratul... trecîndu-şi coconii pre în văpaia focului (a 1652). TDRG. Glasul Domnului taie văpaie de pară. DOSOFTEI, PS. 87/15. Lacrămile acelora sting văpaia focului, (a 1642). GCR i, 99/20. Pre alţii... răpindu-i din văpaia focului. N. TEST. (1648), 20173. îmbla pren mijlocul văpăii focului lăudînd pre D\u]mn[e\zeu. biblia (1688), 638'/3. Văpaia focului celui pătimitori o ai stins, mineiul (1776), 82v2/29. Sărea de acolo văpaie de foc de-i lovea în obraz. ib. 161ß/20. Aceste jiganii... începură a vărsa din gurile lor văpăi de foc. halima (1783), ap. GCR II, 130/19. Din gurile lui [balaurului] ieşea văpaie de foc. ISPIRËSCU, L. 18. Cerul se luminase de văpaia focului, ca de un fulger neîntrerupt ridicat din pămînt. mihale, O. 362. Tocma-n fundul iadului, în văpaia focului. VICIU, COL. (A.Eupe ei i-oi sodomi Cu sodomul Domnului, Cu văpaia focului. DENSUSIANU, τ. Η. 274. 0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Ş-a lor dragoste văpaie Stau pe spete vînătaie. MILLO, în PR. dram. 328. O F i g. Inima-mi cu pară înălţată şi cu văpaie nestîmpărată îmi arde. CANTEMIR, I. I. u, 84. Să aprinzi în inimile noastre cele împietrite văpaia dragostei tale. ANTIM, o. 83. Au aprins văpaia credinţei înaltă şi au topit păcatul. MINEIUL (1776), 44rl/31. Numa [era]... aprins de văpaia cea dorită a să asămăna lui. beldiman, n. p. i, 5/17. Simţitoriu! nobil cuget de văpaie-aprins i-a fost. asachi, S. l. i, 62. Ce-/ chinuieşte amoriul In văpaia cea mai mare Strigînd cu ah de-nfocare. CONACHI, P. 28. Ş-într-ascuns de o văpaie inima eisă ardea. PANN, E. I, 110/17. Ş-o vapaie de iubire Vai! în peptu-mi s-a aprins. I. NEGRUZZI, S. II, 208. Noi ardem, ah, cu cruzime-η văpăi, Mistuindu-ne unul pe altul, blaga, POEZII, 297. Vor şti amîndoi să trezească, într-o efemeră văpaie, jarul păstrat sub cenuşă. VINEA, L. II, 263. ♦(Olt.) Văpaiţă (2). Cf. H IX 6, ANTIPA, p. 96, 145. Pescuitul... se practică mai mult cu facla sau văpaia, mergînd cu ea prin apă. atila, P. 136, cf. M. d. enc., dex, η ix 6. ♦ (Prin Munt.) Opaiţ (II). ALR I 717/748,954. 2. Lumină vie, strălucire, scîntiere; rază, fascicul de lumină. îngerii... sta-voru în vedeare de văpaie, înfricoşaţi şiputearnici, foculu munciei strelucind. CORESI, EV. 35, cf. VALIAN, V. Din al căruia coif foarte văpăi mari au strălucit. PANN, E. II, 143/16. Văpăi albastre îmblă pe pămînt. NEGRUZZI, S. II, 60. [Luna] domnea în dulcea taină a umbrelor jăclie, Vărsînd văpaie lină ce lumea coperea. ALECSANDRI, P. I, 134. Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie. EMINESCU, O. 1, 130. Numai luna printre ceaţă Varsă apelor văpaie, id. ib. 210. Prin văpaia azurie... Nuferi candizi, yiorele... Joacă-n raza luminoasă a electricului fard. MaCEDONSKI, O. I, 163. Galbene văpăi de soare Peste deal acum se scurg. COŞBUC, P. I, 315. După cîteva văpăi roşii, trecătoarenoaptea cade aproape dintr-o dată. IORGA, P. A. I, 91. Azi, sub aprinsa ceriului văpaie In strălucirea mîndrei bolţi albastre, Să se-nfrăţească sufletele noastre. GOGA, POEZII, 87. Valuri străvezii de aburi sclipitori se ridicau în unde creţe şi tremurînd în zare, se topeau în văpaia înaltă a cerului aprins. HOGAŞ, M. N. 172. Pîlpîiau pe mlaştini văpăi zglobii. M. I. CARAGIALE, C. 38. Furişată prin pădure, spre apus abia s-arată Printre crengi, întunecată, O văpaie de rubin. TOPÎRCEANU, O. ~Ă. I, 29. Luna peste străzi pustii revarsă Văpaia ei albastră. CAZIM1R, L. u. 58. Patru lanterne îşi zvîrliră văpăile şi prinseră mortul în cearcănul lor sferic. VOICULESCU, P. I, 179. Văzduhul era un liriaş zamfir prin care se strevedeau văpăi de aur. id. ib. 279. în revărsarea văpăii, se văzu calul sosind. SADOVEANU, O. x, 38. Văpaia stelei albe mi-a tras prin noapte drum. arghezi, vers. 360. De ce-ntr-o mare de lumină mi se-nneacă eul, Ca para unei facle în văpaia zilei? BLAGA, POEZII, 38. Şi-am văzut văpaia valului de fontă luminînd în seară■ HOREA, p. 98, cf. M. D. ENC., DEX. 0 F i g. Să-şi ducă prada după bătaie Cu ochii roşii, plini de văpaie. BOLL1AC, O. 151. Ochii ei cei negri şi plini de văpaie amoroase. FILIMON, O. I, 115. Negri-s ochii, cu văpaie. ALECSANDRI, P. I, 26. Privea cu mulţumire la obrajii ei aprinşi, la ochii ei plini de văpaie sălbatică. SLAVICI, O. I, 199. Fantezia... se aprinde la văpaia ochilor ce privesc în ochii tăi. ANGHEL, pr. 145. A izbucnit... cu o voce aspră, răguşită şi cu o văpaie în ochi. REBREANU, R. Π, 94. Privirea ei de gheaß, văpăi totuşi împarte. CAMIL PETRESCU, Τ. ΙΠ, 346. Taurul rămas înapoi răgea năbădăios, cu văpăi în ochi. VOICULESCU, P. II, 329. Ioana era o văpaie rece şi pasivă, Sultana-o flacără roşie. CĂLINESCU, B. I. 208. Ana părea întruchipată din văpăi. VINEA, L. li, 142. 3. Căldură arzătoare; arşiţă, dogoare. Atîta putere de fierbinţeală şi de văpaie ca pre o cahlă izbucniia. CANTEMIR, 1. I. I, 177. Codrii uriaşi... se zvîrcoleau neputincioşi şi ţipau de usturime înăduşită subt văpaia incendiului. HOGAŞ, M. N. 172. Ileana, ... dogorită de văpaie, ... potolea cuptorul. BRĂESCU, A. 71, cf. SCRIBAN, D. Afară, cît vezi cu ochii, e numai o văpaie: Orbeşti. Respiri focul soarelui, vinea, l. i, 277, cf. M. D. ENC., dex. 0 (Prin analogie) După mîncare ca aceasta, băutură ca aceia trebuie, că numai acelea doară văpaia carea în droburile tale s-au aţiţat a strînge vor putea. CANTEMIR, I. I. II, 70. Cela ce au răcorit odinioară văpaia 1091 VĂPAIŢ -138- VĂPSIT1 coconilor cu roao. MINEIUL (1776), 41ri/23. Drumurile li se taie, Taie-li-se şi genunchii, Şi-n gîtlej simt jar, văpaie. BENiuc, v. A. II, 34. ♦ F i g. (Adesea cu determinări în genitiv) Chin, durere, suferinţă (morală). Apa curăfeaşte spurcăciunea păcatelor şi stinge văpaia greşalelor. CORESI, EV. 138. Lumina celor păgîni să va stinge şi nu se va istovi lor văpaia. BIBLIA (1688), 3702/33. Apucă-mă cu rugăciunea ta cea mare din văpaia necazurilor. MINEIUL (1776), 199vl/ll. Cu plînsul nu-mi sting văpaia crudă, Ce-a mele zile mină spre mormînt. ASACHI, S. L. i, 97. Făceam eu vreo impresie asupra ei? Bănuia ea, cel puţin, văpaia care mă mistuia pe mine? GALACTION, O. 99. O văpaie mă cutreiera din creier pînă-n fălpi. VOICULESCU, P. n, 283. Istovit de bătrîneţe, de drumul pe mare şi de văpaia conştiinţei lui, Savu moare în braţele prietenului său. PERPESSICHJS, M. IV, 293. 4. F i g. înflăcărare, însufleţire, pasiune (5), patimă (4). Purcede cu rîvnă mare, de răsplătire aprins, Şi vine plin de văpaie, aice la Prut întins. BELDIMAN, E. 3/10. întru fapte lăudate şi virtuţile mărite Simţitorul nobil cuget de văpaie-aprins i-a fost. ASACHI, S. L. I, 62. II iubea cu deplină văpaia iubirii. COŞBUC, AE. 19. Ochii ei căprii şi mari, însufleţiţi de văpaia unui sînge pătimaş. HOGAŞ, M. N. 211. De văpaia lui o apără Coroana ei suavă de laur. CAMIL PETRESCU, T. III, 358. Deplasată de văpaia masivă a lui Ioanide... receptă cu consolare la început caracterul solid al lui Demirgian λ CĂLINESCU, B. I. 430. Nu-mi presimţi văpaia cînd în braţe îmi tremuri ca un picur De rouă-mbrăţişat De raze de lumină? BLAGA, POEZII, 18. De timpuriu printre cochete stimea nelinişti şi văpăi. v. ROM. ianuarie 1954,7. - Pl. : văpăi şi (învechit) văpaie. - Gen. - dat şi: (învechit) văpaiei. - Şi: (regional) văpăi (Η κ 6) s. n., hopâie, (învechit, rar) vopâie {scl 1966,60) s. f. -Cf.alb. vapë. VĂPĂIŢ s.n. v. văpaiţă. VĂPAIŢĂ s. f. 1. (Regional, mai ales în Munt.) Opaiţ (11). Străbăteau astfel nămolurile stradelor purtînd în mîna stingă un felinar cu vopaifi de seu. CARAGIALE, O. IV, 287, cf. I, 33, DDRF, BARCIANU, TDRG. Cronicari, turnaţi seu în văpaiţele voastre şi scriţi faptele măreţe. DELAVRANCEA, O. II, 164, Cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX, alr I 717/727, 740. ♦ (Prin Transilv.) Lampă de mină1 (1) portativă, asemănătoare cu un opaiţ (11), folosită în trecut. V. ş t e r ţ1 (H I). Cf frîncu - candrea, m. 43. 2. (Munt. şi Olt.) Făclie făcută dintr-un mănunchi de crengi, de aşchii lungi de brad, de mesteacăn etc., îmbibate cu răşină, cu petrol etc. cu care se sperie noaptea peştii pentru a-i face să intre în capcanele pregătite dinainte; (regional) fachie, opaiţ (12), văpaie (1), vălug2 (2). Cf BARONZI, L. 115, DAME, τ. 126, ANTiPA, p. 96,133,145, pamfile, i. c. 71,ltr2, dl, DM, M. D. ENC., DEX, H IV 10, IX 42. 3. (Olt) Foc mare. Cf i. cr. xm, 82, arh. olt. xxi, 277. - Pronunţat: -pa-i- - Pl. : văpaiţe-şi (rar) văpăiţi (tdrg). - Şi: văpaiţ (pascu, S. 77, scriban, d., ltr2), văpaiţ (damé, t. 126, pamfile, i. C. 71) s. n., văpăită (accentuat şi văpăifi, barcianu)s.f.,vopâiţ(h iv 10, alr 11/769)s.n., vopâiţă s. f - Contaminare între văpaie şi opaiţ. VĂPĂI vb. IV. I ntranz. (învechit) I. A arde cu flacără. Era piatra şi focul văpăind întru piatră, biblia (1688), 452/20, cf. anon. car., i. golescu, c., valian, v. Focuri de surcele De departe văpăiau. I. VĂCĂRESCUL, P. 12/24, cf. PETRI, v., cihac, I, 305. Un foc de surcele văpăia pe vatră. ODOBESCU, -S. I, 153, cf DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D., CAD!·, DL, DM, DEX. O F i g. Tremur de nesaţiu, Şt ochii-mi văpăiază, Pornesc dintr-înşii lacrămi şi plîng. HELIADE, O. I, 186/ Ochii cei negri... văpăiază BOLLIAC," O. 148. (Tranz.) Numele „tată" de două ori Coboară focul ce-n cer viază, Ce p-a mea inimă văpăiază Ca doi puterniciflăcăraţi sori. HELIADE, O. I, 148. 2. A lumina Cf. petri, v. Cu faţa-ţi argintie, tu, lună! scînteiezi Şi prin desiş în crînguri, ca flăcări văpăiezi. ODOBESCU, S. I, 28. —Prez. ind.: văpăiesc. - Şi: văpăiă vb. I. -V. văpaie. VĂPĂIA vb. 1 v. văpăi. VĂPĂIĂLĂ s. f. (în dicţionarele din secolul trecut) Văpăiere.Cf. polizu, barcianu. -Pl. : văpăieli. - Văpăi + suf. -eală. VĂPĂIĂT, -Ă adj. (în dicţionarele din trecut) 1. Care aide cu flacără. Cf. polizu, alexi, w. 2. F i g. învăpăiat, înflăcărat, pasionat (3). Cf. polizu, barcianu. -Pl. : văpăiaţi, -te. -V. văpăia. VĂPĂIELNIC, -Ă adj. (Neobişnuit) Ca de văpaie (1). Cf. iordan, l. r. a. 170, hristea, p. e. 40. -Pl.: văpăielnici, -ce. - Văpăi + suf. -elnic. VĂPĂIERE s. f (învechit) Acţiunea de a v ă p ă i (1); p. e x t pîlpîire (1); (învechit) văpăială. Cf polizu. Suflarea semăna cu cea din urmă văpăiere a candelei ce se stinge. ODOBESCU, S. I, 165, Cf BARCIANU, RESMERIŢĂ, D., CADE, IX, DM, DEX. -Pl. : văpăieri. - Şi: văpăire s. £ polizu. -V. văpăi. VĂPĂIRE s. f. v. văpăiere. VĂPĂÎT s. n. (Prin Munt şi prin Olt) Pescuit cu văpaiţa(2). .Cf. antipa, p. 793, dl, dm. - Şi: vopăit s. η. ANTIPA, P. 794. -V. văpăi. VĂPAIŢ s. n. v. văpaiţă. £ VĂPAIŢĂ s. f. v. văpaiţă. VĂPSĂRs. m. (învechit, rar) Vopsitor. în vremea aceea luo /i[su]s Pătru şi Iacov... şi se preobrăzi naintea lor,, şi veşmintele lui fură luminate, albe foarte ca zăpada, neci un văpsari n-ar putea face aşa alb pre pămînt. CORESI, TETR. 91, Cf MURNU, GR. 59, TDRG, CADE, SCRIBAN, D., Η. MIHĂESCU, GR. 121, I. GHEŢIE, Β. D. 251. -Pl.: văpsari. -Din bg. eancap. r VAPSĂ s. f v. vopsea. VĂPSEĂ s. f. v. vopsea. VAPSEĂLĂ s. f v. vopsea. VĂPSEÂUĂ s. f. v. vopsea. VAPSELÄR s. m. v. vopselar. VAPSELARIE s. f. v. vopsilărie1. VAPSÎ vb. IV. v. vopsi. VĂPSÎRE s. f. v. vopsire. VAPSÎT1 s. h. v. vopsit1. 1113 VÄPSIT2 -139- VĂR VĂPSÎT2, -Ă adj. v. vopsit2. VĂPSIT0R s. tn. v. vopsit VAPSITORÎE s.f. v. vopsitorie. VĂPSIT0RIU s. m. v. vopsitor. VĂPSITURA s.f. v. vopsitu ră. VĂR, VARA subst. (Prima atestare într-un toponim la 1505, cf. mihăilă, D. 173) I. Subst. 1. S. m. şi f. (Adesea detenninat de un adj. pos.) Grad de rudenie între copiii persoanelor care sînt fraţi ori surori. sau, p. e x t, între descendenţii de acelaşi grad ai acestora; persoană care se află într-un asemenea raport de rudenie cu alta Nici fratele să ajute cuiva nu poate acolo, nici sora, ... nici vărul. CORESI, EV. 538. Vărul cu vară-sa de vor mesteca-se, post 4 ai PRAV. LUCACI, 162. De rm mă crezi, du-te la Elisata, vara ta. VARLAAM, C. 439. Roman Vodă neputînd Să-şi îngăduiască cu văru-său, cu Pătru,... pentru domnie,... i-au cătat a fugi lui Pătru Vodă la unguri. URECHE, L. 77. Vlasie, văru-mieu şi den sat fraţii noştri (a 1649). IORGA, S. D. XVI, 73. Au pribegiţ în Ţara Ungurească de nevoia văru-său, lui Roman Vodă. SIMIONDASC., LET. 33. Să nu mai avem nice o treabă cu acea ocină în veci, nice noi, nice nepoţii noştri, nici veri de-a noştri (a. 1652). ŞTEFANELLI, D. C. 5. Am vîndut dumisali Nacului... şigiupînesăi dumisale, Elene^şi cuconilor dumisale a me direaptă moşie... ce am eu cu Petre, văru mieu (a 1675). IORGA, S. D. XXII, 236. Fost-au acesta război între verii, pentru domnia ßrii, la Ştefaneşti. M. COSTIN, o. 57. Să nu-i hi .fost gîndul cu ptmă să scoată pi văru-său Grigorie Vodă din Ţara Muntenească, n-ar hi fost atîta jac în ßrä. NECULCE, L. 327. De bunăvoie au dai scaunul crăiii văru-său, lui Solomon CANTEMIR, HR. 383. Vără-său, Pătru Vodă... de frică au fugit la unguri. R. POPESCU, CM I, 248, cf. anon. CAR. Vărului Vasilie încă mă închin de sănătate şi-l poftesc să-mi trimiţ[ă] răspuns (a 1722). IORGA, S. D. XVI, 109. Dat-am zapisul mieu la mîna văru-mieu (a 1744). ŞTEFANELLI, D. C. 38. Aceşti părţi le-am cumpărat de la... feciorii Solomiii şi de la vărul lor Pavăl (a 1760). GHIBĂNESCU, S. I. xvn, 110. Am cumpărat... neşte livezi în hotarul Pietrarilor... de la Ion Burăiană... i de la văru-său (a 1764). ARH. OLT. IX, 39. Eu, Toader, ... dat-am adevărată scrisoare me la mîna văru-meu (a 1772). ŞTEFANELLI, D. c. 110. Să vorbeşti dum[nea]ta casă meargă el la un văr al lui ce şade la Tinpeni (a 1785). FURNICĂ, D. C. 119. Acesta, cît au înţeles de moartea văru-său, a lui Constantie Augustului, îndată au trecut din Dachia la Ţarigrad. ŞINCAI, HR. I, 51/34, cf. KLEIN, D. 453, 454. Rude de alăturea sînt fraß, unchii, nepoţii, verii, caragea, l. 68/29, cf LB. Un inel cu diamanturi mic^ să dea vară-mii Ilincăi (a 1829). ARH. OLT. ix, 36. In loc de a domni însuşi asupra Litvaniei, o incredinß vărului său Vitold. ASCHI, S. L. II, 32, cf. valian, v. Scrise... cardinalului Bathori mustrîndu-lpărinteşte pentru că afiß pe poloni în contra vărului său, prinţul Transilvaniei. BĂLCESCU, M. v. 217, cf. ISER. A fost chemat Nicu Ghica Comăneşteanu, văr al domnului. KOGĂLNICEANU, S. a. 220. Mă uit la vara dumitale, îmi zise doamna B. NEGRUZZI, S. 1, 41, cf. polizu. Cu vreo zece zile înainte, călcase la moşie la Cocoşul pe vornicul Tache Ralet, vecinul şi vărul nostru. GHICA, S. 280. In adevăr, vărul meu era bun puşcaş. SION, p. 200, cf PONTBRIANT, D., COSTINESCU, CIHAC, II, 538, LM. Un văr al său se afla la Iaşi în calitate de consul rusesc. MAIORESCU, CR. ΠΙ, 64. Tata i-a dat un ceasornic..., Elis nimic. Elis — adică Cleopatra, vară-sa. EMINESCU, P. L. 66. Văru-meu..., cu vătrarul subsuoară, se punea de pricină că nu ură CREANGĂ, O. 202. Sonia, vara lui Alfred, pare-a fi adus o notă de veselie în casă. VLAHUŢĂ, S. A. 11, 222, cf DDRF. Izbuteşte a alunga pe vărul său şi pune mîna pe domnie. XENOPOL, I. R. VI, 61, cf. BARCIANU, ALEXI, W., PUŞCARIU, ET. WB. Strigoi se mai fac din copiii născuţi din văr cu vară. CANDREA, F. 148. Un văr al ei, Maxim, adăpostit în Ţara Românească, al cărei mitropolit ajunsese, jăcu lui Neagoe scumpul dar. IORGA, C. I. I, 78, cf. TDRG. Toate surorile şi verele mele au năvălit, săptămîna asta, peste mine de pretutindeni. HOGAŞ, DR. 1, 167. E vară cu fata cea mai jhimoasă din Pripas. REBREANU, I. 15, cf. resmeriţă, d, GR. S. II, 314. Sfirşise, tînăr, şi vărul său, poetul. M. 1. CARAGIALE, C. 50, cf. CADE. Odată un văr al ei i-a zis la masă: - Ce faci aşa feţe, verişoară? GALACTION, o. 70. Vărul meu era mult mai înalt. VOICULESCU, P. II, 136. Vara Măriei sale Doamna Anastasia intrase la Măria-sa dis-de-dimineaß. SADOVEANU, O. X, 179. Lua totdeauna cu dînsul pe cîte un nepot, pe mine sau pe văru-meu. MOROIANU, S. 21. Cele două case se umplură deveri şi de vere, nepoate şi fini. DAN, U. 57, cf. SCRIBAN, D., BL VIII, 161. Ar fi în stare să-i facă vară-sii curte. MIHĂESCU, D. A. 48. în 1903 este la o vară, în Prahova. OPRESCU, S. 69. Cel care căuta ieşirea cea mai apropiată din apartament era vărul meu. ARGHEZI, S. XVI, 218. Plasamentul familiei se continuase colateral la veri şi la noua generaţie a fiilor, fiicelor şi nepoţilor. CĂLINESCU, B. 1. 59. La conservatorul din Bucureşti... este coleg cu un văr de-a! lui, cu George (lorgu), fiul lui Costache. VIANU, L R 336. Veţi găsi acolo pe Bălcescu şi pe văru-meu Alecu. camil PETRESU, O. II, 14. Se duse la spital să viziteze un văr rănit. STANCU, R. A. m, 111. Mai are un fel de nepoată de vară, internată într-o şcoală oarecare, vinea, l. Π, 121. Ştia că vărul lui, Ieremia, nu umblase pe mare. TUDORAN, Ρ. 116, cf. DL, DM. Leşină în braţele vărului său. BARBU, PRINC. 145. ' Verii domnului... au ocupat diverse mari dregătorii. STOICESCU, s. D. 98, cf. scl 1965, 454, scurtu, t. 143, 144, 149, M. D. ENC., DEX. Jelui-m-aş petrilor Pentru dorul verilor. POP., ap. GCR Π, 234/12. Unde gioacă văir cu văr, Aninoas-a calapăr. Unde gioacă văr cu vară, Aninoas-a primăvară. MARIAN, H. 30. Este-un popă între doi peri, Ne cunună de-om fi veri. DOINE, 219, cf. ŞEZ. I, 71. Nişte veri Joacă hora pe supt peri. BIBICESCU, P. P. 220. La podeţ cu micşuneli Plîngi. cel ci n-ari veri. CARDAŞ, C. P. 37. Plîngeţi voi, verele mele, Dup-al vostru văr, cu jele. BUD, P. P. 41, cf. 54. Iertaţi-mă voi, veri şi vere, Şi voi, fraţi şi surorele..., Poate v-amfăcutgreşele. bîrleă, l. p. m. i, 5, cf. GR. S. I, 120, bl VI, 196, ARH. FOLK. vi, 285, alr ι/ii h 173, h 174, alrm i/π h246, alr sn vi h 1 578, alrm sn rv h 1 347. Verilor şi Verelor, Unchii şi mătuşilor, De ta toţi îmi cer iertare. FOLC. TRANSILV. I, 438. (Iii nuntă la vara me. O. BÎRLEA, A. P. I, 391, cf. NALR-O II h 160, ib. MN 245, 496, 497. Vara verei, Fina lelei, Nepoata cumătrei mele, se spune pentru a arăta o (legătură de) rudenie foarte depărtată. Cf. tdrg, cade, zanne, p. iv, 675. 0 (Cu determinări care indică ierarhia gradului de rudenie) Verii primari a bărbatului şi a muieriei lui aceştia se cheamă a doa cuscrie. Iarră ai doi veri a muiereei şi a bărbatului iarăşi sîntu a treia cuscrie. PRAV. LUCACI, 168. Fata unchiu-mieu... mi-e vară premare. ib. 177, cf. 182. Eu... voiu bate... cine mine mă urăsc, pînă în al treile şi în al patrul văr. PO 244/12. Sîntem veri premar[{\ celui dus de lume (începutul sec. XVII). ROSETTI, b. 63, cf. URICARIUL, XVIII, 252/13, D. BOGDAN, GL. 117. Iară vara premare sau vărul premare al maichei meale este-mi unchiu mic şi leale mică. prav. GOV. 95710. Muma acestuia era vară premare cu M[a\riia. N. test. (1648), 173727. Fiindu-i văr primari de pre mumă... i-au arătat strîmbătatea despre văru-său (cca 1650 - 1675). GCR I, 190/30. Sînt cuconii noştri veri primari cu a dumisale (a 1655). IORGA, S. D. xvi, 392. Văr premare lui Coşar, împăratului de Armenia. DOSOFTEI, v. S. septembrie 3871, cf. 10729. Iară Roman Vodă au năzuit la craiul leşăsc, Cazimiri, fiindu-i văr primare. N. COSTIN, L. 224. Fost-au giupîneasa Gheucăi vară primare cu doamna Ducăi Vodă. NECULCE, L. 68, cf. 90. I-au fost nepot de văr premare şi... l-au crescut în casa lui. ANON. CANTAC., CM I, 186. Avînd Tolovanu cel bătrîn doi nepoţi, veri primari (a 1714). ŞTEFANELLI, D. C. 24. Moşi(a)... au cumpărat-o Damaschin şi cu Petre, nepoß lui de văr primari (a 1765). id. ib. 74. Am fost faß la această scrisoare, nepot d-sal(e), doile văr lui Ioniţ Blănar (a. 1782). id. ib. 133. Iulian Paravatul sau Apostatul... i-au fost văr primar din doi fraţi. ŞINCAI, HR. I, 50/24. Fu omorît de Ivan, carele., au fost văr primare lui Asan. MAIOR, IST. 219/6. Să zice deobşte văr 1119 VÂRA - 140- VÄRA primari adecă întielea văr, ca să să osăbească de la al doile văr. BUDAI-DELEANU, Ţ. 149. Vărul primare şi vara primare, adică fliul şi fiica a unchiului şi a mătuşei. COD. jrv. 9/4. Fiiul şi fiica a vărului al doile şi a verei a doua. ib. 9/28, cf. I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D, CONSTINESCU, CIHAC, II, 538, LM. Săptămîna trecută, venise la mine o vară bună a ilustrului meu. CARAGIALE, O. II, 155, cf. DDRF, LIUBA — IANA, M. 24, 25. Preutul şi cîntăreful ni erau veri primari. SBIERA, F. S. 95, cf. alexi, W. Niçolae avea, în fine, un văr de pe mamă,... care fusese iezuit la Roma. IORGA, L. I, 54. Vărul său de al treilea, Alecu Callimachi, se simţi...jignit ca efor. id. C. L II, 216, cf. TDRG. Se descîntăcu un cuţit de corn, făcut de veri primari, pamfile, B. 27. Floarea de ferigă se poate căpăta însă cu foarte mare greu. Ca să se poată vedea şi lua, trebuie să se ducă spre Sînziene doi fraţi, doi veri primari din fraţi şi doi veri al doilea din veri primari, toţi scoborîtori din aceeaşi familie, ap. SIMIONESCU, FL. 75, cf. RESMERIŢĂ, D. Părinţii mei erau rude de aproape, veri primari. M. I. caragiale, C. 71, cf CADE. Cred că cunoşti pe bărbatu-meu, ... fost director, văr de frate cu primarul. BRĂESCU, A. 10. Gheuca îmi ţine vistieria şi se înrtmplă să fie şi soţ unei vere primare a Doamnei mele. SADOVEANU, O. X, 165, cf. SCRIBAN, D., DL, L. ROM. 1965, 443,444, scurtu, T. 144, 146, 147, 149, 150, Η π 195, 224, ni 292, V 274, x 123, 129, 425. Feciori de mocani, Sînt trei veri primari.. TEODORESCU, P. P. 435, cf ŢIPLEA, p. P. 118, GRAIUL, I, 297, CANDREA, Ţ. o. 53. La cei stînî mari, Cu noau(ă) ciobani, Tăţfi) îs veri primari. VASIUU, C. 24, cf. CABA, SĂL. M s-a vorghit Trii veri di primari Sî ni ti omoari. DIACONU, VR. 3, cf. izv. xvn, 325, BL vi, 196, ALR mi h 175, h 176, h 177, h 178, alrm l/n h 247, h 248, A v 15, 16, VI 26, MAT. DIALECT. I, 279. Vro cincizeci de veri primari, Vro cincizeci de nepoţei. BALADE, I, 364. Cei mai mari îs veri primari. FOLC. TRANSILV. I, 327, cf. NALR — O II h 159, h 160, ib. mn 245, 496/913, 917, 918, 924, 932, 972, 993, ib.245,500, ib. 246,501, alr-m i h 190, h 192, h 193. (F i g.) Vrăjitorii minciunoşi şi credzătorii părerilor nopţii, de nu fraţi, iară veri primari îşi sint. CANTEMIR, I. I. II,. 86. Iar ţi-a venit ipocondrîa? -Acum e moartea, a ei vară primare, o cunosc bine. NEGRUZZI, S. I, 208. Spune poporul că cioful e văr primare cu cucoveica. MARIAN, O. I, 288. Mierla nu-i străină tare, Că-i e cucu văr primare, id. ib. II, 75. Dar şi cucul bine are, Că i-i sturzul văr primare. PAMFILE, C. Ţ. 229. 2. S. m. (Familiar; la voc.) Termen de adresare către o persoană de sex masculin care marchează un raport de egalitate între vorbitori sau care exprimă o atitudine condescendentă. Deci, vere, ţine ce-ai dorit cu înfocare. ASACHI, S. L. I, 215. Nu eşti român ca mine, vere, zicea un ßran ciocoii unui fecior de boier. GHICA, S. 222. Vere, vere, nu te încurca în negustorii de ţigani, că-s mai bune cele de boi. ALECSANDRI, O. P. 68. Asta-i lumea, vere!... o comedie mucalită jucată de cei proşti în folosul celor dibaci! id. T. 1661. Deştepta adesea rîsurile oaspeţilor prin titlul familiar de „vere spătare!" ODOBESCU, S. I, 292. Vezi ce face pustia de dragoste, vere? CARAGIALE, O. II, 170. Dară lungă noapte fu asta, măi vere. - Lungă, da, vericule, răspunse viteazul. ISPIRESCU, L. 202, cf LIUBA-IANA, M. 4, COŞBUC, P. II, 48. Flăcăii l-au luat cam în bătaie de joc: — Păzea, măi vere, că vine Făt-Frumos din poveste! SANDU-ALDEA, u. P. 15. Băutura-i acră, vere, Dar ţi-e harnică nevasta, Arz-o focul de muiere! GOGA, POEZII, 51, cf. TDRG. Nouă nu ne dai un păhărel, vere? se linguşi Holbea. REBREANU, I. 21, cf. CADE. Nu-s om rău, vere, măcar că mă arată mutra aşa. POPA, V. 17, cf PUŞCARIU, L. R. I, 48, SCRIBAN, D. Să ştii că e făcătură la mijloc, mă vere. arghezi, S. x, 211. Ce faci, vere, aici? întrebă loanide pe un ßran..., care aşeza mari bucăţi de piatră de rîu în loc de temelie. CĂLINESCU, S. 349. întrebă în jurul lui nedumerit. — Vere, ce să întîmplă...? Ce fuse? CAMIL PETRESCU, O. I, 31, Cf. DL, DM, SCURTU, T. 147, M. D. ENC., DEX. De-atunci, vere, -am pribegit Şi m-am dat la haiducii. ALECSANDRI, P. P. 313. Mai taci, vere, nu te face, Că nu joci cu cine-ţi place! jarnîk - BÎRSEANU, D. 361. Frunză verde mere, pere, Nu te mai însura, vere. marian, h. 133. Ce i-o fi zicînd, măi vere, Ţigăneşti satului nostru? RĂDULESCU-CODIN, L. 80. Iarti-ni, veri, greşala, Cari m-am greşît cu ia. DIACONU, VR. 244, cf. alr ii/i mn 68, 2 630/141, 723. Bă, vere bă, ia scoală, bă, sus. O. BÎRLEA, A. P. I, 249. Alelei, vere Codrene, Te cunoşti de pe sprincene Că eşti făcător de rele. FOLC. MOLD. I, 77. Nu te însura, măi vere, Că femeia multe cere. ZANNE, P. iv, 397. ♦(Familiar; la voc.) Termen întrebuinţat în cursul unei povestiri, pentru a exprima, exclamativ, mirare, satisfacţie etc., faţă de cele relatate. Ii sclipea ochii, vere, de parcă era două schintei. CARAGIALE, O. VI, 280. De ieri pîn-acuma, vere, ce de fapte... pot să se ivească în acest sfirşit de noapte. DA vila, v. v. 170. S-o fi văzut, mă vere, zicea povestitorul, cît era de ticăloasă. SADOVEANU, O. XXI, 114. Şi-i plezni o palmă mătuşii, vere, de-i sări ochii din loc şi rămase ea oarbă. STĂNCESCU, B. 38. 3. S. m. (Transilv. şi prin nordul Munt.; de obicei construit cu verbul „a se prinde”) Frate de cruce, v. frate. în ţinutul n-navelor... fraţii de cruce îşi zic şi veri, şi surorile de cruce se mai numesc şi verişoare. FRÎNKU - CANDREA, M. 127. După ce s-au prins veri, trebuie să ţină unul cu altul toată viaţa în bine şi în rău. marian, s. R. ii, 86, cf 85, BIBICESCU, P. P. 408. Fiecare copil, fată ori băiat, şi-alege un tovarăş de sama lui, cu care se prinde văr, surată ori verişoară. MUSCEL, 67, cf. TDRG, PAMFILE, S. V. 17, izv. xm, 54, scurtu, τ. 147, com. din salişte-ocna sibiului. II. S. m. pl. (Art.; regional) Numele unei constelaţii nedefinite mai îndeaproape (Deduleşti - Rîmnicu Sărat). Cf. h xn 142. - Pl. : veri, vere. - Voc.: (m.) vere şi (rar) vărule (accentuat şi, regional, văride, TEAHA, c. N. 31, 91), vereo (alr sn vi h 1 578/353, alrm sn iv h 1 347/353, alr-m 1 h 189. - Lat. [consobrinus, -a] verus, -a. VARA vb. 1.1. I n t r a n z. (învechit şi populai'; despre oameni) A petrece vara într-un anumit loc (favorabil traiului). Turcul-grof cu oastea lui, cu ungurimea, au rămas în Ţara Muntenească de-au iernat ş-au şi vărat. NECULCE, L. 106. Hanul au şi vărat pe dînşii şi au şi mai iernat a doua iarnă, călcîndu-i foarte tare cu tot felul de dăjdi grele. amiraS, LET. ΙΠ, 159/6. Brîncovanu... văra în Tîrgoveşti şi, trebuind şi boierii cu negustorii să urmeze curţei, făcea îndoită cheltuială. ŞINCAI, HR. m, 191/19, cf DRLU, lb, iser, polizu, petri, V., DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt. ALECSANDRI, P. P. 291. Codrule, frunză, subţire, Taci, nu mă spune la nime, C-am vărat o vară-n tine Eu şi cu puicuţa mea. MARIAN, H. 95. La voinici cu caii murgi Cari-or mai vara pi-aici. CARDAŞ, C. p. 59. La Sînmedru... Merge-or acasă slugi, Ca să-şi vadă coconii Cum o vărat. BÎRLEA, L. P. M. I, 180, cf. ALR τ li, 130, A vi 4. Pădure, mumă pădure, Nu mă mai spune la lume, C-oi văra la vară-n tine. FOLC. TRANSILV. I, 232. Cine nu lucrează Cu lipsa iernează Şi cu ea vărează. PANN, în CONV. UT. V, 366. 0 Fig. Norocul hotărî curînd să-i viziteză^Şi la căsuţa lor o vară să văreză. DONICI, F. li, 44/14. 0 (In poezia populara; construit cu dativul etic) Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 63. Astă-vară mi-am vărat Sub un ciung de brad uscat C-o puică de căpătat. MARIAN, NU. 182. Astă-vară mi-am vărat Colo-n muntele cel nant, Supt on căturaş de brad. FOLK. MOLD. I, 62. ♦ (Populai" despre păstori) A rămîne de primăvara pînă toamna cu oile sau cu alte animale erbivore în locuri favorabile păşunatului, mai ales la munte. Alţi străini cari iernează şi vărează cu oile aice în ţeară... să plătească goştină la goştinarii de ţară (a. 1809). URICARIUL, VI, 468, Cf. POLIZU, BARCIANU, CADE. Cei care vărau în munţii din jurul Penteleului coborau peste Rîmnicul Sărat la Brăila şi de aici spre Balta Dunării şi Dobrogea. VUIA, PĂST. 164. Unde-ai vărat, Mircio, hei...? — C-am vărat. la Ţăligrad, Unde bat cîrlani în cap. ŢIPLEA, P. P. 33. 1120 VĂRALNIŢĂ -141 - VĂRATIC Spune-m miie une-ai vărat. DENSUS1ANU, ţ. H. 159. Mi-e haină şi de doi, Dacă vărează la oi. BÎRLEA, L. P. M. I, 289. ♦ (Popular, despre oi sau despre alte animale erbivore) A fi ţinut de primăvara pînă toamna în locuri favorabile păşunatului, mai ales la munte. Iepile... cele sterpe dimpreună cu tineretul de la 1 pînă la 4 ani se duc de vărează în munţi la Luţca. I. ÎONESCU, D. 532. Mînzii se fin de vărează aici la Rădăuţi, id. ib. 535. Turmele... vărau prin munfi Balcan şi chiar prin Macedonia şi Pelopones. PĂCALĂ, M. R. 292. Cele mai multe turme de oi ale Maramureşului, ca şi vitele mari, sînt silite să văreze în, puţinii munţi din jurul Borşei. T. PAPAHAGI, M. XIX. în 1870 erau în Vrancea 32 stîni şi... vărau în munţi 50.000 oi. DIACONU, vr. LXXII. Mii de oi... vărau... la cîmp şi la baltă. MOROIANU, s. 24, cf. APOLZAN, P. I. 38. Autorul nu ne dă informaţii'cu privire la numărul vitelor mari care vărau pe Călimani. VUIA, PĂST. 192. 2. T ranz. (Despre păstori; complementul indică oi sau alte animale erbivore) A ţine de primăvara pînă toamna în locuri favorabile păşunatului, mai ales la munte. Să fie volnici să-şi văreze ciurda... în muntele Ocnii (a. 1725). BUL. COM. JST. II, 201, Cf. VALIAN, V., PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 305, tdrg, CADE, dl, DM. Oierii brăneni... îşi vărau oile în Munfii Bucegi. vuia, păst. 163, cf. m. d. enc., dex. Păcurariul... Vara le văra Şi sus le mîna, Pe vîiful de munte, împrejur de curte. POP., ap. GCR II, 329, cf. BUD, P. P. 70, densustanu, ţ. H. 218. Mult să grija pribagu Că un' ş-a ierna murgu; Că vara l-a văra-n costiţă. ARH. FOLK. I, 166, cf. ALR i 1 795, ALR π 5358/250,325,605,705,812,848,, AI 13, iii 16, VI 26 .Vara le vărează In cei vîrşei de munte, In cei brăduţ mărunţ. FOLC. TRANSILV. II, 473. 3.1 n t r a n z. (Despre păsări migratoare) A petrece vara într-un anumit loc care oferă condiţiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. Locul unde vărează şi-şi scoate puii. băcescu, păs. 311, cf 348. 4. T r a n z. (Regional; complementul indică cînepa de vară) A scutura pentru a cădea polenul peste floarea cînepei de toamnă în vederea polenizării acesteia; p. ext a culege. Cf. alr sn I h 255/605, ALRM SN I h 168/605. Cînd înflorea şi dădeam aşa şî să scutura un fel dî prafgalben.. ne duceam ş-o văram. T. DIAL. M. II, 361. Aia dă vara o văram, şi aia dă toamnă o culegeam tomai toamna, ib. HI, 1085, cf. 844. - Prez. ind. : vărez. - Şi: (regional) vări vb. IV ALR 1 1 795/59,80,960. —V. vară. VARALNIŢĂ s. f. (învechit, în Transilv.) Vamiţă (1). Cf. KLEIN, D. 453, LB, ISER, POLIZU. -Pl. : văralniţe. - Var2 + suf -alniţă VARAR s. m. Lucrător specializat în construirea cuptoarelor de vai· şi în arderea pietrei-de-var, persoană care vinde var (1); (învechit şi regional) vămicer. Cf. N. A. BOGDAN, C. M. 101, LB. Lei... 80 - am dat la onvărari (a 1836). IORGA, S. D. XXII, 335, Cf. VALIAN, V., ISER, POLIZU, PETRI, V., PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 447. Vărarii aruncă lemne în foc. SLAVICI, O. I, 69, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. Meşteşugul vărarilor... e nou. IORGA, C. I. III, 162, cf. TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Lîngă Cîmpu Moşilor erau în curţi, lungi stivele mari ale chiristigiilor, iar în stînga lor, ... îşi fineau vărarii şoproanele cu var. CAMIL PETRESCU, O. II, 63, cf. LTR2, DL, DM, M. D. ENC., DEX, IORDACHE, M. E. 140, 141, H X500, 539, alr li/ι h247, teaha, c. n. 53,104,280. - Pl. : văr ari. - Var2 + suf -ar. VĂRARE s. f. (în dicţionarele din secolul trecut) Vărat.1 Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, I,. 305. -V. văra. VĂRÂŞTINĂ s. f. (Transilv.) Vamiţă (1). Cf. gheţie, R. M., ALEXI, W, LEXIC REG. 25, MAT. DIALECT. I, 271. - Pl. : văraştini şi văraştine. - Şi: vărăştine s. f. alexi, W. - Var2 + suf. -aştină VĂRĂŞTINE s. f. v. văraştină. VÂRÂT1 s. n. 1. Faptul de a văra (2); ţinere a animalelor erbivore, în special a oilor, de primăvara pînă toamna, în locuri favorabile păşunatului, mai ales la munte; văratic (Π 1), (învechit) vărare. întru această primăvară au fost de trebuinß ca să-m dau vitele mele de vărat, ... aşezîn[du}-mă eü Vasile Dima în muntele ce-l are de la sat,... cu o plată ce s-au hotărît acolo în munte (a 1835). ştefanelli, d. C. 407. Se plăteşte văratul numai al unui cap de vită cu un galben. 1. IONESCU, p. 294, cf cihac, i, 305, DDRF, BARCIANU, alexi, W. Le mai luau şi nobilii un fel de dijmă pentru iernatul şi văratul turmelor pe moşiile lor. PĂCALĂ, M. R. 84, cf. 296. Tîrlaşî caută întîipe baci, care se îngrijeşte de ceilalţi, răspunzînd astfel satului numai el toată socoteala oilor date în sama lui pentru vărat. DIACONU, P. 11, cf CADE. ,Sîmbria " ce se dă băciţelor pentru vărat (care durează cam trei luni) constă din 20 lei de oaie şi o păreche, două de opinci. ŞANDRU - BRÎNZEU, JINA, 9, cf 8. M-au lepădat... la un tamazlîc de vite, în grija unor boari aşezaţi pentru vărat acolo. VOICULESCU, P. I, 83, cf. 86, ENC. AGR. IV, 496, CL, DM. Mocanul lua oile în primire de la 25 martie şi le îngrijea pînă la 26 octombrie... cît dura văratul. vuia, PĂST. 37. Văratul oilor la munte dura de la începutul lui mai pînă la primile ninsori, pela 10 octombrie, id. ib. 177, cf. 187, 190, M. D. ENC., DEX. Fata cea mai mare se duce la tată! său şi-l roagă ca s-o lese să meargă ea cu caii la vărat. MARIAN, O. II, 98. Oamenii se adunase la crîşmă să se sfătuiască pentru vârâtul vitelor, şez. vil, 105. Am adus... nişte oi la vărat. GRAIUL, I, 485. Ducem oile la vărat. CHEST. v 11/49, cf alr I 1 795/166,190,550,588, alr ii 5 358/157, 172,182,192, 414, 514, 520, 531, 537, NALR -O iv mn h 815/902,977. 2. Taxă care se plătea pentru văratul1 (1) oilor sau al vitelor pe timpul unui sezon de păşunat; văratic (II 2). V. oierit1, văcărit'.Cf cade, dl, dm, dex. -V. văra. VĂRAT2, -Ă adj. 1. (In colinde şi pluguşoare; cu sens neprecizat, probabil) Văratic (13). Cf. DR. XI, 126 .Plecat-a... Intr-o sfintă joi, La plugu cu douăzeci şi patru boi, La cîmpid vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141, cf. ŞEZ. xni, 119. 2. (în colinde; despre vară) Călduroasă, favorabilă muncilor agricole. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vărată, Ca toamna cea bogată, De toate îndestulată. ŞEZ. ui, 244. Să trăiţi, Să-mbătrîniţi, Ca merii, Ca perii, în mijlocul verii; Ca vara vărată, Ca toamna tomnată. FOLK. OLT.-munt. iii, 737. -Pl. : văraţi, -te. -De la vară, (2) prin figură etimologică VARATEC,-Ă adj., s. n. v. văratic. VĂRATIC, -Ă adj., s. η. I. Adj. 1. Care ţine de vară (1), caracteristic verii, care se manifestă vara; estival, (învechit, rar) văros2 (1). Cf. ANON. CAR., LB, I. GOLESCU, C„ ISER, POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 305. Lumina soarelui văratec Aureşte faţa lacului molatec. BOLINTINEANU, B. 41/10. Nu în zorul unei văratice călătorii de plăcere se studiază o movilă. ODOBESCU, s. II, 266. Aerul era blînd şi văratic, eminescu, p. L. 37. Era în acea zi de noiembre un soare atît de cald în cerul senin ş-un aer atît de văratic. VLAHUŢĂ, s. A. II, 89, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE. Văratica pădure renvaß fremătarea De ramuri şi de aripi, de frunze şi de vînt. PILLAT, P. 63. Vreme bună, cu cerul mai mult 1129 VĂRATIC - 142. - VĂRDAŞ senin, dar cu averse văratece din cîrid în cînd. TUDORAN, O. 109, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, H. XVIII, 136. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Care se poartă vara, care este adecvat verii. Ceilalţi, în costume încă văratice,... tremură pe bord. ralea, S. t. i, 274. ♦ F i g. (Prin Traiisilv.; despre oameni sau despre fireai Jor) Comunicativ; prietenos (1); ager, vioi. Are firea văratică?'' BĂNUŢ, τ. P. 117, cf com. din SÎNCEL— BLAJ, LEXIC REG. II, 55, ALILXXIX, 317. OExpr. A fi văra tec de gură = a fi vorbăreţ, guraliv, Aceste.dame apoi sînt atît de frumoase, graţioase şi văratece de gură, încît cu plăcere le dai bani mulţi pe bagatele. CODRU-DRĂGUŞANU, C. 95. 2. (Despre plante) Care ajunge la maturitate în timpul verii; care face fructe timpurii; (despre unele varietăţi de fructe) care se coace vara (de timpuriu); (regional) oarzăn (1), orzaştin, orzatic, pîrgav (1), pîrgaviţ, timpuriu (12). V. p r e c o c e (2). Cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, C., BARONZI, L. 93. Odată, vara pe-aproape de Moşi, mă furişez din casă şi mă duc, ziua miaza-mare, la moş Vasile... să fur nişte cireşe; căci numai la dînsul şi încă la vro două locuri din sat era cîte-un cireş văratec care se cocea-pălea de Duminica Mare. CREANGĂ, O. 204. Mere şi père văratice. MANOLESCU, I. 339, cf barcianu, grecescu, fl. 195. Prin jud. Fălciu în această zi se duee la biserică must făcut din poamă văratecă. pamfile, s. t. 4, cf id. k r. 103, bulet. grăd. BOT. I, 80. Se cultivă... pruni văratfei. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 97, Cf. RESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL\ 238, CADE. Era... spre sfirşitul lui august... cînd merele văratice çaçl^de pe. ramuri. GALACTION, O. 321, cf ENC. AGR. V, 6$iS<3RlBAN, ' D. Se înroşise la faß ca un măr din cele yg$fiéê;\iu.. ROM. ianuarie 1954, 82, xf dl. Nu şkmj^i0icet.perii văratecişi grîul nu sună. ISANOS, Ţ. L. 45, cf Î3M, BQRZ\,.,ţ>. 32,'ALIL XXII,.67,69,73, m. d. enc., dex, h iv 83, IX 374, x 395, ALR I 875/510, ib. 879, ALR ii 5 358/172. Varză văratică. alr sn i h 189/762, cf. ib. h 208/514, A m 5,17, nalr -.0 iii h 477, iv h 815. ♦ (Regional; despre vaci) Care fată înainte de termen (Baniţa- Petroşani). Cf. a ni 18. 3. (Transilv. şi prin nord-vestul Olt ; despre locuri) Care este expus la soare (v. î n s o r i t) şi a cărui vegetaţie apare de timpuriu; (regional) văros2 (2). Aci locul se pare mai văratec şi aspectul cîmpului perde acea asprime a climei şi sălbătăcie care o găseşte cineva prin munţi. PELIMON, 1.130/6 .Porumbul numai... pe unde sînt locurile mai văratece se poate coace. frîncu - candrea, m. 24. Le duc p-acolo sa le scoată din iarnă, că n-au notreţ; p-acolo locu-i mai varatic. DENSUSIANU, Ţ. H. 156, cf H IX 3, ALR II 5 358/310, AI 21, ii 6, iii 2, nalr-o iv h815. II. S. n. 1. Faptul de a văra (2); ţinere a animalelor erbivore, în special a oilor, de primăvara pînă toamna, în locuri favorabile păşunatului, mai ales la munte, vărat1 (1); (în special) loc favorabil păşunatului, mai ales la munte, pe care sînt ţinute animalele erbivore, mai ales oile, de primăvara pînă toamna Toţi cei streini... care vin unii la iernatic şi alţii la varatic... vor da cuniß cîte 40 bani nuoi de toată vita (a 1794). URICARIUL, V, 304/12. Pentru oile ce... se vor păşuna aicea în Moldova, pentru varatic vor plăti cuniß cîte 6 bani nuoi de oaie şi capră (a 1799). ib. I, 87/27, cf CIHAC, 1,305, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D. Vitele... părăseau o dată cu toamna munţii Galiţiei cari le serveau de văratec. Ί. papahagi, m. XX, cf. bocăneţu, t. a. 245, CADE. Intr-un cotlon al văii care se deschidea, se afla stîna unor oieri străini, veniţi la văratic dintr-alte păduri şi de pe alte albii de ape. sadoveanu, O. IX, 16. Acolo, sus, n-ajunge ţipătul strident al fierăstrăului. N-ajung nici strigătele lăzurenilor..., nici chemările muntenilor..., care trec tot mai la deal şi. mai la răcoare cu turmele lor, căutînd păşunile de văratic, id. ib. XIV, 492, cf scriban, D. A întocmit recent... o hartă a drumurilor pentru văratic şi iernatic ale păstorilor români din sudul şi din nordul Dunării. L. ROM. 1956, nr. 1, 15, cf. CL, DM. Creşterea vitelor în regiunea carpato-dună-reană are rădăcini adînci în tot pămîntul ţării, în toate zonele naturale: păşunile de munte, satele moşneneşti cu păşunile lor proprii, văratecul din baltă. PANAITESCU, C. R. 146, cf DEX, H xv 264, ALR 1 1795/229,268, alr ii 5 358, alilXXIX, 317,nalr-o rv h 815. 2. Taxă care se plătea pentru văraticul (II1) vitelor sau al oilor pe timpul unui sezon de păşunat: vărat1 (2). V. oieri t1, văcărit1.Cf. PASCU, S. 102, cade, scriban, d., dl, dm, DEX, ŞEZ. V, 170, NALR-O IV h 815. 3. Faptul de a văra (3); loc cai« oferă condiţiile necesare procurării hranei, reproducerii etc., în care îşi petrec vara păsările migratoare şi peştii migratori. Văraticul cocoarelor, pentru ţara noastră, este spre miazănoapte şi iernaticul spre miazăzi, pamfile, văzd. 48. în Taşaul, Duingi şi Caranasuf intră la varatic, în apă scăzută, chefalii. SADOVEANU, O. XVI, 7. Măi vere, iote, trec cucoarăle la văratic, ... ne-am mîntuit. de iarnă. POP., ap. HEM 230, cf ALR I 1 038/381.; -Pl. : văratici, -ce. - Şi: văratec, -ă adj., s. n. -Vară + suf. 'Sfc. - Pentru sensul II, cf. şi v ă r a VĂRĂUA s. f. arţ. v; fără. VARAGÎIŢĂ Si f. (Bot.; prin Transilv.) Fragă. Cf. borza, D. 71,300, 0R. i 865/278. -Pl. : vărăguţe. -Cf.frăguţă. VARĂNESC, -EĂSCĂ adj. (Regional; în sintagmele) Prun vărănesc — varietate de prun (Prunus domestica). Cf REV. CRIT. ΠΙ, 172. Prună vărănească (şi substantivat, f.) = varietate de -prună rotundă, cu gust acrişor, care se coace mai tîrziu. Cf. BORZA, D. 139, REV. CRIT. iii, 172. Corcoduşă vărănească (şi substantivat, f) = varietate de corcoduşă Cf BORZA, D. 138,300. - PI. : vărăneşti. - Şi: voronésc, -eâsca adj. BORZA, D. 139. -Etimologia necunoscută. VĂRĂRÎE s. f Loc unde se extrage piatra-de-var; locul şi instalaţiile pentru producerea manuală sau mecanizată a varului2 (1); loc unde se depozitează sau se vinde vai'. Cf. VALIAN, V., POLIZU, PETRI, v., CIHAC, II, 447. Unde coteşte valea şi drumul, acolo sînt vărăriile. SLAVICI, O. I, 69. Mătuşa Săfiica... atîta ungea casa şi-o văruia, încît... moş Neculcea, aşa necîrtitor cum era, tot bănuia, zicînd că-i trebuie vărărie la poartă- contemporanul, V„ 97, cf BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, PASCU, S. 186, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DP, DM, M. D. ENC., DEX. -Pl. : vărării. -Var2+suf -ărie. VARĂRÎE2 s.f. (Prin Mold.) Meseria vărarului. Cf. H x 507, xn 288. -Vărar+.suf. -ie. VĂRBONCĂŞ s. m. v. verbuncaş. VĂRBIINC s.n. v. verbunc. VĂRBLING s. n. v. verbunc. VĂRCĂLUÎ vb. IV. v. vîrcălui. VĂRDAÎCĂ s.f. v. verdaică. VĂRDĂRE s. f. v. vîrdare. VĂRDĂŞ s. m. (Prin Maram. şi prin Bucov.) Lucrător forestier care supraveghează deplasarea buştenilor pe uluc; (regional) vartă1 (4). Cf arvinte, term. 85,94,125,174. -Pl. : vărdaşi. -Şi: vărtăş s. m. arvinte, term. 85, 94,174. 1141 VÄRDINA -143- VĂRGĂLUI - Vardă2 + suf. -aş. Cf. magh. v â r t â s. VĂRDÎNĂ s. f. vvîrdină. VĂREŢE subst pl. v. varice1. VĂRG vb. I. T r a n z. A.face să aibă dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decît cea a fondului; a împodobi cu dungi; (populai) a învîrsta, a vîrsta (3)i 2 peşchire de obraz vărgate cu bumbac (a. 1803). IORGA, S. D. XIX, 58. 1 rochie de atlaz vărgată cu fir (a 1818). id. ib. vil, 18. De cîte perle ş-aur e vargată Aleasa mantea. ASACHI, S. L. 1, 77, Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, CIHAC, I, 306, LM. La ferestre perdele de pînză vărgată cu arnici. VLAHUŢĂ, CL. 177, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE. Rtpi imense cu straiuri culcate de humă vînătă vărgată cu gresie albă. voiculescu, p. i, 105, cf. dl, dm, dex. (Refl. pas.) Unele oprege au un rînd lat (culcat) pe la poale... Cîmpul rămîne simplu sau se vărghează sau se aleg rînduri mărunţăle. izv. xin, 259, cf. alr 1 1489/840. 0 (Prin lărgirea sensului) Uneori ceriul se noura şi... fulgere sclipitoare îl vărgau. ap. tdrg. Ce de viroage săpate de puhoaie, vărgînd clinele cu zbîrcituţi şerpuitoare, ap. CADE. ♦ (Rar) A face să aibă pe corp vărgi (B), urme de lovituri. Tata m-a surprins vărgat pe spate de frînghiile cu care am fost' bătut. CĂLINESCU, B. i. 276. -Prez. ind. : vărghez. - Derivat regresiv de la vărgat Cf. v a r g ă VĂRGÂCI, -CE adj. (Regional) Vărgat (1) (Bobîlna -Dej). Cf. alr I 1 489/257. -Pl. : vărgaci, -ce. - Vargă + suf. -aci. VĂRGÂR subst. (Regional) Vargă (A Π 1) (Mirceşti -Paşcani). Cf. alr sn iu hi739/537, alrm sn u h 557/537. -Pl.:? -Vargă + suf. -ar. VĂRGAŞ s. m. 1. (Regional) Vărguţă (11) (Curăţele -Beiuş). Cf. chest. v. 167/27. 2. (Transilv.) Pogonici (1). Cf alr i 896/59, 61,63, 315,359. - Pl. : vărgaşi. - Vargă + suf -aş. VĂRGAT, -Ă adj. 1. Cu dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decît cea a fondului; împodobit cu dungi; dungat, (popular) pestriţ (2), vîrstat (2), (regional) şălar, şergat, ştrafat, vărgaci, vărgăliu. Fă şi brîul aşa cum să fie vărgat. ΡΟ 274/14, cf. anon. car. 20 coţi cutnie rnrgată (a 1778). FURNICĂ, D. C. 40, Cf BUDAI-DELEANU, LEX., DRLU, REV. IST. III, 333, LB, HELIADE, O. II, 265, lt GOLESCU, C. Caprimulgul de Evropa... este castaniu şi pătat cu puncturi mai deschise; vîrvul capului este cenuşiu, vărgat cu dungi negre. J. CIHAC, I. N. 91/23. O încinse çu o fotăyărgată de color vînăt, roşu şi galben. ASACHI, S. L. Ii, 132, cf. VALIAN, V. Vaporul... cobora cu voioşie peapă, desfăşurînd... stindardul înstelat şi vărgat al liberei Americe. CODRESCU, C. I, 182/28, cf ISER, POLIzy , De vrei să fii episcop.c-o mantie vărgată, Infişură-ţi trufia, îţi pune-un lanţ de aur. NEGRUZZI, S. II, 180. Lîngă dînsa sta în picioare un tînăr...- încins cu un şal vărgat. BOLLIAC, O. 217. Cauc de taclit vărgat. GHICA, s. 51. Mijlocul lui, zvelt şi mlădios, era încins cu un şal de mătase vărgată, filimon, o. i, 179, cf. 185, costinescu, CIHAC, I, 306, LM. Pe ziduri, ştfiu rînduite, peste un zăblău vărgat, arme de tot felul. ODOBESCU, S. I, 66, cf. 382. Ocnaşul era îmbrăcat .în haină vărgată de la., ocnă. CARAGIALE, O. I, 172. De-a lungul prispelor atîrnă pe culmi velinţi vărgate, ... scurteici şi zăvelci■ cusute eu fluturi. VLAHUŢĂ, R. P. 79. Cămaşa e scurtă şi vîrîtă în cioareci, atîrnînd de baierile ei cîte o.merindară vărgată, ţesută în trei colţuri. FRÎNCU - CANDREA, M. 23, cf. DDRF, BARCIANU. Pe două paturi 'cu cergi vărgate stau de vorbă, faß în faţă, călugării ,SĂM. I, 99. Albina ţiganului... este un bînzoigros, rotund şi vărgat cu negru-alb-gălbui. marian, INS. 195, cf. ALEXI, W., TDRG. Brezaia... pe corp poartă o scoarß vărgată PAMFILE, CR. 183. Cătrinţele înflorate, şurţele vărgate se învirteau în cercuri largi, învolburate. AGÎRBICEANU, s. 408. Desagii mari de miţe, vărgaţi... sînt ţesuţi în patru iţe. PĂCALĂ, M. R. 522, cf. RESMERIŢĂ, D. Poartă două cretinţe de lînă: una în faß, neagră şi alta în spate, vărgată, rădulescu-codin, m. n. 59. Pleca, ducînd în mină un tartan vărgat. BASSARABESCU, s. N. 28, cf. CADE. Fusta ei scurtă şi vărgată parcă-i Umflată de vînt. CAZIMIR, GR. 119. Era cu un domn în haine castanii vărgate. C. PEIRESCU, î. I, 12. N-aş merita să port, costumul vărgat şi tichia în cap? VOICULESCU, P. n, 220. în cap îmbrobodită frumos cu maramă de borangic vărgată, căci nu mai era tînără. MOROIANU, S. 34. Tigru şizebru îs vărgaţi. SCRIBAN, D. [Ţoalele] sînt vărgate, alternînd dungile sure cu cele albe în diferite feluri. APOLZAN, P. I. 80. Eram de părere că doi pisoi erau vărgaţi cu cenuşiu şi alb. ârghezi, s. vii, 105. Angajă un fecior cu vestă vărgată. CĂLINESCU, B. I. 405. Pînă şi hainele căpitanului, pantalonii cenuşii, largi, tricoul vărgat, ... dovedeau că viaß. se schimbă. TUDORAN, P. .153, cf. DL, DM. Foliole... vărgate în diverse culori. FLORA R. P. R. XI, .298. Pe sub căruţe, aşezate pe. plttri vărgate, stăteau femeile într-un cot, de vorbă. BĂNULESGU, l. 186, cf. M. D. ENC. 987, dex. Pisicile sînt albe, negre, vărgate. H rv· 85. Muierea mea... A avut un pl vărgat Şi l-a scos afară-n gard. MARIAN,, SA!. 139, cf. ŞEZ. V, 170, ALR I 1 489. Amunbrîu vărgat, în cer spînzurat (Curcubeul), pamfile, C. 22. O (Ca determinativ, urmînd după un nume de animal sau de plantă, indică specii sau varietăţi ale acestora) Măr vărgat. ANON. CAR. Bătrimd venea cu cîte o traistă... de mere vărgate. SLAVICI, O. I, 86. La şalăul vărgat avem 8 dungi mari, late, viu colorate şi bine limifhte. antipa, f. i. 20. Pare-se că mai bun la gust este şalăul vărgat, cu dungile mai distincte, mai puţin carnivor. SIMIONESCU, f. r. 217. Chiţigoi vărgat BĂCESCU, PĂS. 334. Hiena vărgată are culoarea blănii cenuşie cu dungi negre de la spate spre abdomen. ZOOLOGIA, 177. Şarpe vărgat. H iv 154. Măr vărgat Com. MARIAN. Viperă vărgată. ALR 11184/378. ♦ (Rar) Care are pe corp vărgi (B), urme de lovituri. Nu-mi explic această piele vărgată. Sau poate ai căzut pe scară? călinescu, B. i. 216. ♦ (Regional; despre păr1) Înspicat. Cf. ALR I 1 489/347, alr ii/ι h 4/386. Ari păru vargat. nalr - MB I h 14/497. 2. (Rar; despre anumite tipuri de hîrtie) Care are linii orizontale (sau verticale) vizibile prin transparentă Anaforaua e pe hîrtie albă groasă şi vărgată. ARHIVA, 1, 633 .Hîrtiacea mai burtă, lustroasăi vărgată, foarte groasă, întrebuinţată mai mult după 1550 însă, e de fabricaţie veneţiană. iorga, c. i. iii, 180. 3. P. e x t (învechit rar, despre animale) Pătat (I 2). Pardosul vărgat şi rîsul cu negru picat. CANTEMIR. I. I. I, 153. - Pl. : vărgaţi, -te. -Vargă + suf -at. - Pentru sensul 2, cf. şi it. verga- to. .VĂRGĂLIU, -IE adj. (Prin nordul Olt.) Vărgat (I). Parcă ,m se şi năzărea vărgălia ploscă de paltin. CIAUŞANU, R. SCUT. 29, cf id. v. 208. -Pl, : vărgălii. -Vargă + suL-(ă)ku. VĂRGĂLUÎ vb. IV. T r a n z. (Prin Mold.; complementul indică coasa) A vărgui. Cf. tdrg,· cade, dl, DM, SFC IV, 129. ORefl. pas. Coasa se vărgăluieşte cu o vargă sau o legătură de fier. PAMFILE, A. R. 126. -Prez. ind. : vărgăluiesc. -Vargă + suf.-ă/w. 1150 VÄRGÄLUIRE -144- VÄRMEGHE VÄRGÄLUIRE s. f (Prin Mold.) Acţiunea de a v ă r -g ă 1 u i şi rezultatul ei. Vărgăluirea coasei se face de către ţiganii fierari. PAMFILE, I. C. 141, cf. IX, DM. -Pl. : vărgăluiri. > -V. vărgălui. VĂRGĂLIJŢĂ s. f. (Prin vestul Transilv.) Vărguţă (11). Cf sfc vi, 124, REV. CRIT. iv, 147. - Pl. : vărgăluţe. - Vargă + suf. -ăluţă VĂRGĂTÎIRĂ s. f. 1. (Rar, mai ales la pl.) Vargă (B). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D„ CIHAC, I, 306, COSTINESCU, DDRF. Apele Dunării licăreau printre buchete de sălcii şi pîrtia de lumină zvîrlită pe ele de lună părea o vărgătură lată de aur, ţesută într-o pînză uriaşă. SANDU-ALDEA, D. N. 57. Petele negre de pe spate... la lostriß sînt, în raport cu mărimea ei, mai lungi, în formă de vărgături, împrejmuite cu cercuri sau brăzdături deschise, cenuşii. ATILA, p. 201, cf. RESMERIŢĂ, D. Sînt mere... parmen-auriu cu vărgături roşcate. SIMIONESCU, FL. 335, cf id. F. R. 217. Opregul este lucrat din lînă, fir sau mătasă. Pentru femei bătrîne se lucrează cu colori închise, cu vărgături verticale, cîteodată şi o vărgătură mai lată la partea de jos, pusă între două vărgături mai înguste, izv. xm, 259. ♦ (Prin Munt) Ţesătură vărgată. Cf. resmeriţă, D., udrescu, GL. ♦ (Prin Munt) Epitet depreciativ folosit, în treçut, de ţărani pentru o persoană îmbrăcată în haine orăşeneşti. Au venit îri sat nişte vărgături. UDRESCU, GL. \ 2. Ansamblu de linii paralele, orizontale (sau vericale) vizibile prin transparenţă, pe care le prezintă anumite tipuri de hîrtie. Cf. ltr2 ix, 117, l. rom. 1976,271. ; 3. (Med.; învechit, rar; la pl.) Vergeturi. Cf. costinescu. -Pl. ; vărgături ;, -Vărga + suf. -ătură. - Pentru sensul 2, cf. şi it . vergatura. -Pentru sensul 3, cf. şi ir. v e r g e t u r e. VĂRGĂŢEL, -E adj .(Popular) Diminutiv al lui v ă r -g a t Cf. ANON. CAR. Să iei... ştergarul cel vărgăţel. ISPIRESCU, L. 95, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG 1715, JAHRESBER. XVII, 43, CADE, DL, DM, DEX. —Pl. : vărgăţei, -ele. - Vărgat + suf. -el. VĂRGELÎIŢĂ s. f v. vergeluţă. ■ VĂRGUÎ vb. IV. T r a n z. (Regional; complementul indică coasa) A întări cu o vargă (A Π 8 c); (regional) a vărgălui. Coasa trebuie vărguită. ap. CADE, cf. SFC IV, 141. Am o coasă de bătut Şi două dă vărguit. GRAIUL, 1,128. —Prez. ind. : vărguiesc. - Vargă + suf. -ui. VĂRGULÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui v a r g ă 1. (Rar) Cf v a r g ă (A 11). Cf. baronzi, L. 92, cihac, i, 305, DM, DEX. Z Cf. vargă (B). Femeile cu catrinfa roşie, cu nişte vărguliţe negre pe dînsa, ...sta în grupe şi priveau cum danţau junii şi fetele. PELIMON, I. 210/18. Era înveşmîntat cu anteriu de suvai alb cu vărguliţe de fir bun FIUMON, O. I, 302. Stofa... este o stambă importată, de bumbac, cu cîmp negru sau verzui şi cu vărguliţe, toate de aceeaşi culoare. MANOLESCU, I. 182, cf. TDRG 1715, CADE, DL. -Pl. : vărguliţe. - Vargă + suf -uliţă. VĂRGURA s. f. v. vergură. VĂRGUŞ subst (Regional) Băţ cu care se curăţă ţeava puştii. Com. din straja - rădăuţi. -Pl.:? - Vargă + suf. -uş. VĂRGUŞOÂRĂ s. f. (Rar) Vărguţă (11). Cf. cihac, i, 306, DDRF, TDRG 1715. -Pl. : vărguşoare. - Vargă + suf -uşoară VĂRGÎIŢĂ s. f. L Diminutiv al Iui v a r g ă 1. Cf. v a r g ă (A I 1). Cf. budai-déleanu, lex., BARONZI, L. 92, COSTINESCU, CIHfC, I, 306, DDRF, TDRG, PAMFILE, S. T. 175. Tocmai cînd éï se aştepta la o mîngîiere din partea ei, ea zvîcni şi-l arse peste ochi c-o vărguţă de sînger. sadoveanu, O., vii, 331, cf. SCRIBAN, d., dl, dm, DEX. De mă-i bate cu o vărguţă... Tot m-oi duce la portiţă Să, dau altuia guriß. ALECSANDRI, P. p. 334. Se duce-ntr-o luncuß Şi-şi taie vro cinci vărguţe... Şi pune vargă pe vargă Şi se duce la nevastă Şi-ncepe-a mi-o spovedi, Peste spate-a mi-o croi. MARIAN, sa. 53. Bărbate, ia-ţi în mînă o värguß Şi te apără de miß! FURTUNĂ, C. 34, cf. ALR I 972/266, 351, 370,536, 538, 542. Dă-mi o mlädiß, Dă-mi o värguß, Să bal pe murgu, Să-mi îndrepte drumu. FOLC. MOLD. I, 81. 2. Cf. vargă (A 13). Femeia în cîteva săptămîni se metamorfozează ca prin värguß unei zîne şi se apropie de perfecţiune. ALECSANDRI, o. P. 142. Scoate din buzunar o ulcică şi o värguß şi începe a descînta iute. id. T. 976. Se văd la styţi un mare număr de vrăjitori care se servesc de vărguţi de sălcii pentru a profetiza. CONV. LIT. IX, 69. Solomonarii..., c-o värguß de alun în mînă..., rostesc mai multe versuri de vrajă. MARIAN, S. R. I, 166. Purecii stîmiţi de värguß moşului alergau, ca şi fluturii, către lumina de pe lamă. VOICULESCU, Ρ. Π, 279, Cf SCRIBAN, D. Cu o värguß de-alun,‘ Ca să-l aducă nebun, Şi cu o värguß de soc, Ca să-l aducă prin foc, POP., ap. HÉM 941. Ia şi o ulcică, în care bate cu o-värguß de-'alun, ... pînă ce ulcica începe a se învîrti singură, şez. în, 68. 3. Cf. v a r g ă (A II 1). Cu ostromenturi de care vorbeşti umblă mai ales boierii. Dar eu, cu zece vărguţi de răchită..., te învăţ un meşteşug să te duci cu el şi la Pariz, să te fuduleşti, sadoveanu, O. IX, 404. 4. (Prin Mold.) Cf. var g ă (A 118 a). Cf. 1. cr. iu, 226. Pentru grîne, însă, mai întotdeauna coasa mai are un cîrlig sau buhai... care se compune dintr-o värguß cu un clenci la vîrf ce se leagă de toporîie prin două aţe, două cheotori. PAMFILE, A. R. 128. 5. (Popular) Cf. vargă (B). Năfrămuţă cu värguß, Ş-o cuprins badea drăguţă FOLC. TRANSILV. n, 447. EL (Omit ; prin Olt.) Sticlete (Carduelis carduelis). Cf băcescu, păs. 172,294. -PI. : vărguţe şi (regional) vărguţi. -Vargă + suf -uß. VĂRÎ vb. IV. v. văra. VARIETATE s.f. v. varietate. VARÎNC s. m. v. veric. VARIŞOARĂ s.f. v. verişoară. VARITÔR s. n. v. văruitor. VARITORtÎŢ s. n. v. văruitoruţ VARMÉDE s. f. v. varmeghia VĂRMEGHE s. f. v. varmeghia 1169 VÄRMEGHIE -145- VĂRSA VÄRMEGHIE s.f. v. varmeghie. VĂRNICĂ s. f. (Prin vestul Olt.) Verişoară, v. verişor (1). Cf. pascu, s. 175, scurtu, t. 152 .Mă duc pe la vărnica Maria, că mergem la horă. BOCEANU, GL. -Pl. : ? -Vară (v. văr) + suf -ănică VĂRNICER s. m. (învechit şi regional) Vărar. Poftim pre dumneata pentru neşt[e] vărniceri, doară s-ari afla acolo, să facem o besearecă de piiatră (a. 1638). IORGA, D. B. 1,62. Vătaf de vărniceri (a. 1775). id. S. D. XXII, 19 .Corporaţiia vămicerilor (a. 1835). DOC. EC. 600, cf. polizu, cihac, II, 447, ddrf. Meşteşugul vărarilor, „vărnicerilor", e nou, măcar al vărarilor buni. IORGA, C. I. ΠΙ, 162, cf. TDRG. Cînd varul s-a răcit, este. luat şi pus sub acoperişuri, de unde vărnicerul îl încarcă şi pleacă cu el să-l desfacă. PAMFILE, I. C. 380, cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, IORDACHE, M. E. 141, H iv 157, alr ii/i h 247, ΤΕλΗΑ, c. N. 104, 280. 0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Plata unui inväßtor vărnicerpă 3 luni (a 1836). DOC. EC. 714. -Pl. : vărniceri. - Şi: (regional) vărniţăr s. m. alr Π/Ι h247, TEAHA, C. N. 104,280. - Varniţă + suf. -ar. VĂRNIŢĂR s. m. v. vărnicer. VĂR0S1, -OĂSĂ adj. 1. Care conţine (mult) calcar, format din calcar, calcaros. Cf. lb. însuşi apa cea limpede şi proaspătă... de va fi răsărit izvorul ei din vreun munte văros, ne pricinuieşte piatra de fiere. EPISCUPESCU, PRACTICA, 468/4, cf I. GOLESCU, C. Aceste vetre le fac ori din materii moi, pieloase, ori cornoase, ori varoase. J. CIHAC, I. N, 243/22. Varietăţi de pămînt sînt 4: pămînt silifios (terra silicea), pămînt lutos sau cleios (terra argilosa), pămînt văros (terra calcarea) şi pămînt amar (terra magnesia). CAIET, 9977. Pămîntul văros, compus din ce mai mare parte de var, se lucrează lesne la timpploos. LITINSCHI, M. 7/1, cf POLIZU. Acea vînă este văroasă şi poate după 10 ani să se fărîme (a 1866). FURNICĂ, d. c. 440, cf. pontbriant, d., cihac, ii, 447, LM. Nici un copac, nici o tufă nu se zăreşte pe scofilciturile văroase şi crăpate ale acestui ostrov. VLAHUŢĂ, R. P. 54, cf. ddrf. [Apa] care curge printre straturi văroase conţine în ea mai pronunţat sărurile calcare ce afectă tubul digestiv, crăiniceanu, ig. 294, cf barcianu, alexi, w., tdrg, RESMERIŢĂ, D. Partea aceasta e formată din dealuri şi coline lutoase-văroase. MOLIN, R. Β. 286, cf. CADE. Una din cele mai curioase orhidee de la noi tot prin ţinutul fagului se găseşte, ... mai ales cînd locul e văros. SIMIONESCU, FL. 67. Dealurile şi văile unduioase, apele curgînd în făgaşuri adînci de pămînturi văroase, toate... alcătuiau o icoană a vechii Moldove. SADOVEANU, O. V, 556, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, m.^d. enc., dex, H x 109, alr ir 5 064/791,848. ❖ (învechit) Piatră văroasă = piairă-de -var. Petrile văroase şi humoase tocmesc bine pămîntul lutos, lespezos şi pe cel uşor năsipos. FILIPESCU, D. I, 16/15, cf. LM. Sînt topoare de serpentină şi de diorit, rotocoale de micashist şi de piatră văroasă. ODOBESCU, S. II, 138, cf UI, 79. Păreţii bolţei întîi sînt din piatră văroasă, împodobiţi ici şi colea cu cristale... de gheafi. FRÎNCU - CANDREA, M. 59. Materialul cel mai bun pentru casă este cărămida bine arsă, apoi lemnul sau piatra văroasă. CRĂINICEANU, IG. 91, cf. TDRG. Apă văroasă = apă cu un conţinut ridicat de săruri de calciu. Lipsa sau raritatea [păstrăvilor]... n-o explică decît izvoarele de ape văroase... cari îi pot alunga şi chiar ucide. ATILA, P. 719, cf. RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., CHEST. II 461/1. 2. (Rar) Albicios. Lumina lunii trece toată, văroasă. CAMIL PETRESCU, T. I, 83. Cei doi tovarăşi de călătorie, deşteptaţi cu puţin înainte, îşi dreseră figurile văroase şi trupurile. CĂLINESCU, O. I, 23. -Pl. : văroşi, -oase. -Var2 + suf -os. VĂROS2, -OĂSĂ adj. 1. (învechit rar) Văratic (1 1). Rîndunea frumoasă, Pasăre văroasă, Zboară, îndrăzneşte, La noi te opreşte. BOLLIAC, O. 77. 2. (Prin nord-estul Olt. ; despre locuri) Care este expus la soare (v. î n s o r i t) şi a cărui vegetaţie apare de timpuriu; (regional) văratic (13). Cf ciauşanu, gl. 3. (în poezia populară; despre vară) Foarte călduroasă, favorabilă muncilor agricole. Cf. T. papahagi, C. l. Cît fii vara de văroasă Şî iarna de degeroasă Nu pusăi picior la coasă. GRAIUL, I, 70. Cît fit vara de văroasă, Nu pusei mîna pe coasă, ciauşanu, v. 40, cf 62, 92, id. gl. - Pl. : văroşi, -oase. -Vară + suf. -os, (3) prin figură etimologică. VĂR0ŞĂNĂ s.f. v.văruşan. VĂRPĂLÎ vb. IV v. vîrpăli. VARPĂLÎT, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Care umblă de colo pînă colo (fără scop); f i g. ciudat, sucit (Zgribeşti - Lugoj). Cam vărpălită fată. L. COSTIN, GR. BĂN. îi, 207, cf bul. fil. ii, 194. -Pl. : vărpăliţi, -te. - V. vărpăli. + VARSĂ vb. II. 1. T ranz. (Complementul indică vase1, recipiente etc. care conţin lichide, materii. în formă de pulbere sau de granule etc.) A răsturna (1) facînd să curgă sau să iasă conţinutul; a goli (prin înclinare sau prin răsturnare 1). Cf. ST. LEX. 168 /17, ANON. CAR., POLIZU, LM. La toată mişcarea i se părea c-a vărsat un pahar, ori c-a răsturnat vro solniß. VLAHUŢĂ, S. A. II, 64, cf. ŞĂINEANU, î. 185, BARCIANU, ALEXI, W., GOROVEI, CR. 46, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DR. X, 426. A vărsat călimara pe unica mea haină albă, fără a-mi cere o scuză. CĂLINESCU, C. O. 80. Să iei o sticlă de gaz,, s-o verşi jumătate pe punte. TUDORAN, P. 9. Cînd flăcăii vin pe-acasă, Ea atunci scălduşca varsă. MARIAN, NA. 321. Din nebăgare de samă vei vărsa un pahar cu vin. ŞEZ. III, 47. Stîngi-ni, maici lunina, Varsî-ni, fraţi, scălduşca. MAT. FOLK. 819. Ia putirteiu cu lapti şî-l vcirsî. GRAIUL, I, 327. Se împiedică şi varsă oala cu borş, cu huşte cu tot. FURTUNĂ, C. 65. Dumnezeu va vărsa hîrbul cu cărbuni peste mine. pamfile, S. T. 188. Punga de la brîu trăgea Şi pe masă i-o vărsa. izv. xvi, 185. (R e f I. pas. şi refl.) Cupa cu venin, cînd a căzut, s-a vărsat acolo, aristia, PLUT. 12/6. înaintea mirelui... s-a vărsat o cofi cu apă. IORGA, C. Ι. I, 180. Pietrele sub picioare deveniseră alunecoase, se varsase un butoi cu ulei sau altceva, românia literară, 1974, nr. 3, 19/4. Sacul plin curînd se varsă. ZANNE, P. ui, 343. 0 E x'p r. (Prin Mold.) A vărsa putina cu huştii = a spune tot ce ştii. Cf. id. ib. v, 528. 2. Tranz (Complementul indică lichide) A face să curgă (dintr-un vas1,, dintr-un recipient); a arunca, a azvîrli dintr-un vas1. V. t u r n a1 (B 11). Un samareanin... se apropie, legă ranele lui, vărsă unt şi vin. CORESI, EV. 388. Jirtvă de beutură vărsă pre ea şi o stropi cu uleiu: PO 121/7. Să-i vearse plumb topit în guri. PRAV. 172, cf. mardarie, L. 224/6, DOSOFTEI, PS. 189/9. Numai sîngele să nu mănînci, pre pămînt să-l verşi pre el ca apa. BIBLIA (1688), 138'/17. Vărsa medurile şi vinurile de prin poloboace. NECULCE, L. 244. Au prins pre dănlăUntru toate pietrile una cu alta... şi au vărsat plumb de le-au întărit. ANON. CANT AC., CM I, 107. Topi ceară şi o vărsă într-o tipsie de aur. alexandria (1794), 6/13, Cf I. GOLESCU, C., LB, POLIZU, PETRI, V., CIHAC, 1, 306, LM. Intorcîndu-se brusc..., apleacă ceaşca şi varsă şi ciorba pe masă. CARAGIALE, O. Π, 132, cf. DDRF, barcianu, ALEXI, W., TDRG. Vasulfiind defectuos, a vărsat vinul în alt vas. SEVERIN, S. 143, cf. CADE. Trebuie să vărsăm toată păcura. POPA, v. 249, cf. VOICULESCU, P. i, 133. Veni cupaml vărsîrtd vin în cupă şi luînd întîi credinţă. SADOVEANU, O. ΧΙΠ, 38, cf SCRIBAN, D. Alai tu? să verşi, wb VĂRSA - 146- VĂRSA tu, supa de pui, bătută cu gălbenuşuri de ouă! ARGHEZI, S. VII, 180, cf. DL, DM. O auzi pe mamă-sa muţind scaunele, nervoasă şi vărsînd peste prag, în curte, apa din postavă. V. ROM. noiembrie 1964, 13. După ce se răcea, vărsa laptele în căldare, îl punea la cotlon la foc şi-l mesteca încet cu tăujerul. VUIA, PĂST. 38, Cf. M. D. ENC., DEX, JARNÎK - BÎRSEANU, D. 433. Se-mpiedeca Şi mîncarea o vărsa. DOINE, 146.Difricîa vărsat chişleagu pin casî. GRAIUL, I, 327, cf. ALR SN ni h 855, ALRM SN II h 677. Măi, bädiß Ioniß, Ce-mi pi calea la portiß Şi-mi verşi apa din cofiß? FOLC. MOLD. a,-551.58 verşi borşul cînd găseşti în putină grieri. GO-+ROVEI, CR 142. Cînd casa ta are sete, nu vărsa apa pe drumuri. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. IV, 117. Varsă apa pişti raţe, se spune atunci cînd cineva face o cheltuială inutilă. Cf. id. ib. I, 633. (A b s o 1.) Să ia popa vin cu untdelemn mestecat să verse cruciuş deasupra mormântului. MOLITVENIC (sec. XVII), 311. Obiceiul ßranilor noştri de a vărsa din pahar înainte de a bea îl explică Conta ca o rămăşiß din obiceiul de a jertfi sufletelor. CONTEMPORANUL, II, 51. Cînd bei primul pahar, trebuie să verşi jos pufin ca să beie morpi. ŞEZ. m, 46. Norocul nu împarte cu obrocul, ce unora varsă, iar altora nici pică. cantemir, I. I. I, 136. (Re fl. p as.)într-o cămară vărsîndu-să miere, muştele s-au lipit spre mîncare. GOLESCU, p. 134/3. După fiecare feliu de bucate se vărsa apă de trandafiri pe mînile musafirilor de cătră ţinerile roabe. arhiva, I, 46. Apa aceasta se varsă... în urma unui mort care trece pe lîngă casă. marian, ins. 443. O reminiscenß a datinei străvechi greco-romane a libapunilor pentru morp e obiceiul la noi de a se vărsa, pupn pe jos din ulcior sau din paharul întîi ce se bea. candrea, f. 72. Se. aşteaptă pînă se scurge apa mai toată, apoi se varsă în aceea care rămîne o ciuruială de var stins. PĂCALĂ, Μ. R. 298. Cazane mari topesc untura, ce se varsă ca o smîntînă în cutii de lemn. CĂLINESCU, C. O. 259. Dacă la masă se varsă vin e semn bun. ŞEZ. ni, 120. Untul-de-lemn, ce păcat! Că-n oală proastă s-a vărsat. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. IV, 162. 0 E x p r. A vărsa laptele în păsatul cuiva = a ajuta pe. cineva, a fece un bine cuiva. Cf. zanne, p. iv, 68. A vărsa lacrimi (fierbinţi ori, populai; de sînge) sau a vărsa şiroaie de lacrimi, ,(r e f L; învechit, rar) a se vărsa în lacrimi = a plînge (cu durere, cu jale). De veri amu vărsa lacrămi... sufletul tău curăp-veri den păcate. CORESI, EV. 52. Omul acela..., vărsîndu-să în lacrimi, zicea. DOŞOFTEI, v. s. septembrie 11727. Nu era nici unuldentru dînşii care să nu fie vărsat lacrăme pentru lipsirea părintelui. ANON. CANTAC., CM I, 92. Nu vărsăm lacrimi niciodată. -ANTIM, .0. 190. Acum ce folos îmi este... a vărsa lacrimi? DRĂGHICI, R. 102/1. Te va face să verşi lacrimi, asachi, S. l. - ii, 270. Adesea în durere vărs lacrime de sînge. R. IONESCU, C. 16/11, cf. CANELLA, v. 54. Pregătip-vă basmalele, căci o să vărsap şiroaie de, lacrimi. ALECSANDRI, T. 737, cf. COSTINESCU, CIHAC, I, 306, LM, CARAGIALE, rO. Π, 242; Vărsăm lacrimi fierbinp... şi-ni sîngerează inimile. SBIERA, F. S. 389, cf. RESMERIŢĂ, D, CADE. Mihu a vărsat lacrimi şi şi-a presărat cenuşă în cap. SADQVEANU, O. XHI, 124,-cf. VIANU, L. R. 300, TUDORAN, P. 211, DL, DM, M. D. ENC., DEX. Nu să plîngă cum se plînge, Făr' vărsa lacrimi de sînge. JARNÎK - BÎRSEANUy D. 241. Veniţi, rudenii şi părinp, De vărsap lacrămi fierbinp. ARH. FOLK. V, 86. Vai de mine, ce-ani ajuns, Să vărs lacrimi în ascuns. FOLC. transilv. I, 484. Venip, frap, venip, părinp, Şi vărsap lacrimi fierbinp. FOLC. MOLD. ,1, 259. (Cu inversarea construcţiei) Lacrăme să vărsăm de pururea pentru milcuirea şi de moartea, sa să ne grijim. CORESI, EV. 549, Cătră cel ceresc vultur lacrămi de singe vărsind, CANTEMIR, I. I. Π, 18}. Lacreme vărsăm fierbinp. heliade, o..· i, 138. Lacrimi verşi din greu Şi tot gemi de sună. COŞBUC, P. n, 143. Ştiu bine că lacrămi varsă De face fintînă-n casă. JARNÎK -BÎRSEANU, .D. 119. Măre-ngenunchea, Lacrămi... vărsa, Pe Domnul ruga. balade, i, 293. (Cu parafrazarea expresiei) Ochii miei lăcrămi în toţ ceasul vărsă, DOŞOFTEI, PS. 139/12. La 100 de ani să nu verse mai mult decît o lacrăma (a 1700). GCR I, 339/4. Ceti răvaşul... jără să verse măcar o lacrimă. NEGRUZZI, S.' I, 25. Arfi vărsat poate - o lacrimă de compătimire pentru victime, filimon, O. II, 354. Cîte lacrimi de durere Pentru tine am vărsat! ALECSANDRI, P. II, 98. Urmeze încă-n cale-p şi lacrima duioasă; Ce junii toţi o varsă pe trist mormîntul tău. EMINESCU, O. I, 1. Ea varsă desperată Un plîns amar. COŞBUC, P. I, 124. Ochiul lui nu vărsă o lacrimă IORGA, P. A. Π, 315. Nici o lacrimă nu este vărsată în zadar. ARGHEZI, S. X, 239. A vărsa sînge (nevinovat ori omenesc, învechit, de om) sau, învechit, a vărsa sîngele cuiva = a ucide, a omorî (pe cineva). Vărsară sîngele lor. PSALT. liUR. 67/22. Vărsară sîngele... martorului tău. COD. VOR. 42/26. Vărsară sînge nevinovat, psalt. 226. Cela ce varsă sînge judecă-se. CORESI, EV. 313. Nu-i vărsareţi sîngele, ce-l aruncafi în fintîna veache, carea iaste în pustie. PO 129/3. Era om mînios şi pre lesne vărsa sînge. URECHE, L. 137 .Cela... varsă sînge de om. DOŞOFTEI, ap. GCR I, 267/2. Cela... varsă sîngele omului. BIBLIA (1688), 62/17, cf C. CANTACUZINO, CM I, 59. Canonul au fost pentru că au vărsat sînge ta cîrcimă (a 1781). IORGA, S. D. ΧΙΠ, 149. M-am arătat cumplit, rău, vărsînd sîngele multora. NEGRUZZI, S. I, 149, cf COSTINESCU, LM.. împăratul Roş, avînd inimă haină, nu se mai satură de a vărsa sînge omenesc. CREANGĂ, P. 232, cf. MACEDONSKI, O. I, 251, ŞĂINEANU, D. U., CADE. À ieşit să facă ordine chiar de-ar trebui să verse sînge. rebreanu, R. n, 237. Jder cel mititel a lucrat pripit, ... lovind şi vărsînd sînge. SADOVEANU, O. XIII, 205, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. Adă-o vadră de Cotnar Şi de plată n-ai habar Că săracul cînd cinsteşte Varsă sînge şi plăteşte. alecsandri, P.. p. 42. (Refl. pa s.; şi cu parafrazarea expresiei) Beseareca nu să spurcî de singele ce s-au vărsat pre dereptate parte. prav. 112. Cît singe s-au vărsat am lăsat să scrie alp leatopisăp· (cca 1650). GCR I, 150/21. în lume să află multe războaie... unde să varsă din destul direptul sînge a oamenilor. CHEIA ÎN. 9710. Nu să va vărsa sînge nevinovat în pămîntul tău. BIBLIA (1688), 140’/49. Midt sînge s-au vărsat. ANON. CANTAC., CM I, 145. Ne îngrozim cînd gîndim cît sînge omenesc s-a vărsat. CONTEMPORANUL, I, ,40. Cumplită a fost lupta şi rrtult sînge s-a mai vărsat pînă să se hotărască biruinß aceleizile. VLAHUŢĂ, O. A. ii, 118. Din fericire încă nu s-a vărsat sînge, încă nu s-au pierdut viep omeneşti. REBREANU, R. I, 306. Din pricim muierii s-a vărsat sînge. SADQVEANU, O. I, 191. A-şi vărsa sîngele (pentru cineva sau pentru ceva) = a-şi sacrifica viaţa (pentru cineva sau pentru ceva). Cine amu nu se va lepăda de viaţa aceasta... şi spre jungheare să-ş vearse sţngele... acela nu iaste slugă bună. CORESI, EV. 2G6. Şi-ş vărsă sîngele... spre ranele sufletului tău să-l vendece (a 1642). GCR 1, 102/16. Au jurat pă acelea toate- să-şi verse sîngele. R. GRECEANU, CM II, 130. Vărsîndu-şi sţngele în bătăliile cu turcii, dorea o soartă vrednică:pentm ßrile lor. F. aaron, i. n, 171/14. Acest popor şi-a vărsat sîngele... pentru neatîrnarea sa. caragiale, O. m, 242, cf. CADE. Valahul cel trist îşi vărsa sîngele... firă murmur, sadoveanu, o. xxi, 543, cf. dl, dm, μ. d. enc., DEX. Jurăm să ne vărsăm sîngele pă marne. GRAIUL, I, 196. (Cu inversarea construcţiei) Mulţi voinici sîngele-ş varsă Pentru tot neamul de-acasă. DOINE, 105. (Cu parafrazarea expresiei) Derept cinstitul şi sflntul sînge al tău... vărsatu-l-ai. CORESI, EV. 157. Sîngele mieu... pentru mulp să va vărsa. N. TEST. (1648), 6075. Sîngele. său... ş-au vărsat, pentru noi. MINEIUL (1776); 25'2/30. Românii vărsară şiroab de sînge şi se jertfiră ca nişte martiri pentru apărarea civilizaţiei în contra barbariei. BĂLCESCU, M. V. ,8. (învechit şi popular) A vărsa (multe) sudori (sau năduşeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a Mq. mari eforturi pentru a realiza ceva. Toţi ciialanti varsă sudori de moarte muncind. DRĂGHICI, R. 10/26. Pentru această treabă are să verse multe năduşeli. ISPIRESCU, U. 55, Cf. DL, DM, M. D. -ENC., DEX, ZANNE, P. II, 645. (Cu inversarea construcţiei) Corbul... multe sudori vărsă, pînă hotarul mijlocitoriu află. CANTEMIR, I. I. I, 55; b). a fi în agonie; a-şi trăi ultimele clipe. Cf. dl, dm, m. D. enc., dex. La casa cu trestioară Zace un voinic să moară... Se bate zi şi noapte Şi varsă sudori de moarte! ALECSANDRI, P. . P. 377. Cînd era la miez de noapte, Văleraş trăgea de moarte;: Cînd era la cîntători Văleraş vărsa sudori. ŞEZ. II, 79, cf. MAT. FOLK. 115. (Popular) A-i vărsa (cuiva) maţele = a spinteca (pe cineva); a ucide (pe cineva). Să fie blăstămat... şi să-i verse 1179 VĂRSA -147- VĂRSA maţeleça lui Arie (a 1750). IORGA, S. D. xvn, 46, cf. LM Π, 252. Al d-întîi de-o pune mîna pe mine... îi vărs maţele. CARAGIALE, O. I, 42. Fiara... dintr-o săritură fii lîngă calul... căruia îi şi vărsă maţele. ISPIRESCU, L. 140. Ar trebui să-l iei în coarne şi să-i verşi maţele, zise bivolul ceacîr. VOICULESCU, P. I, 2, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, ZANNE, Ρ. Π, 272. (Cu inversarea construcţiei) El în Petru ţeluia, Maţele i le vărsa, densusianu, Ţ. H. 295. (Cu parafrazarea expresiei) Eu de aici nu te-oiu lăsa, Pînă tu nu-mi vei jura Că nu-i spune că-s acasă, Că mînia maţe varsă. ŞEZ. II, 34. ♦ (învechit şi regional; complementul indică metale sau materii topite2) A turna1 (B I 2); (complementul indică obiecte) a obţine prin turnare (Π 2). Bumbii-i feace dentr-aur, patru talpe încă le vărsă lor dentr-argint. PO 304/8. Vrăjitoriul şi cela ce varsă ceară sau plumb (a 1642). GCR I, 162/14. Zidiră stîlp şi-l vărsară în chipul lui Nethinav. ALEXANDRIA (1794), 8/12. I-au dus sloi de aur de cîte doi fiinţi... şi sloii aceştia nu era vărsaţi, ci aşa aflaţi în băi. şincai, hr. Π, 221/24. Acest clopot s-au lucrat de mine, Andrei..., ce am vărsat şi clopotul cel mare (a 1816). IORGA, S. D. XV,, 17. Acest turn îi vărsat în bronz. KOGÂLNICEANU, S. 82, cf. DDRF, DL, DM, ALR II 4 270/64, 102, 105, 141, 157, 228, 250, 260, 531, 574. 0 R e f 1. pas. îndată să stînsî focul şi plumbul s-au vărsat. DOSOFrei, v. s. septembrie 7/30. La 1378 în Ausburg se vărsară şi tunuri. SĂULESCU, HR. I, 245/17. Naşterea sa era contimpurană cu ziua cînd s-au vărsat acolo acel clopot. asachi, s. L. li, 101. ♦ (Prin sudul Transilv.; complementul indică obiecte de metal) A sufla cu argint. Cf. alr sn ii h 572. 3. T r a n z. (Complementul indică materii în formă de pulbere sau de granule, obiecte etc.) A face să se împrăştie, să se risipească, să se răspîndească (prin înclinarea sau răsturnarea vasului1 în care se află, prin aruncare etc.). Neaoa sa ca lînra..., negura ca cenruşea o varsă. PSALT. HUR. 12477. Şi strigîndu ei şi lepădîndu-şi veşmentele, pulbere Vărsîndu spre văzduhu. COD. VOR2 2279. Nu dareţi sfintă cîinilor, nece vărsareţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor. Ν. TEST. (.1648), 9727. Ce avea oamenii le lua tot, pîinea de pin gropi o scotea şi o vărsa pe denainte cailor (cca 1674). bul. com. ist. i, 194. Ia punga, varsă galbenii pe masă. PR. dram. 130, cf. COSTINESCU, PAMFILE, DUŞM. 393, RESMERIŢĂ, D., VOICULESCU, P. I, 277, DL, DM, M. D. ENC., DEX. Bani prin casă că-i vărsa, Bani prin colţuri că-i lăsa. TEODORESCU, P. P. 541. Fata luă cenuşă în sîn şi, mergînd în urma carului, tot vărsa cenuşa pe jos: ŞEZ. I, 65. Vărsîndjarul din pălărie în vatra focului, văzu că se făcu tot aur şi argint. MARIAN, S. R. m, 62. Am vărsat cenuşă ρίμ casă. ALR II 3 171/260, cf. ALR SN rv h 1 329. Ia banii dă colo şi... îi varsă pă jos, O. BÎRLEA, A. P. II, 474. 0 A b s o 1. Dacă răsipeşti meiul anevoie îl aduni. Verşi cu pumnul şi culegi cîte unul. pann, P. V. II, 87/4, Cf. ROMÂNUL GLUMEŢ, I, 42, ZANNE, P. II, 423. 0 R e f 1. p a s. De să va tîmpla cumva să se vearse sj[i\ntele mai nainte de văhodul cel mare, atunce preotul... să facă a doa proscomidie (a 1652). GCR I, 160/27. O ploaie de grăunţe se varsă în ceaunul tainic, peste pietroiul miraculos. VOICULESCU, P. I, 232. Chiperul şi sarea din solniß de se varsă, te vei sfădi cu casnicii. ŞEZ. I, 19. 0 R e f 1. F i g. Hiece păcat, dacă să înmulţeşte în suflet, de adia să varsă şi pre trup. varlaam, C. 40. Multe [jertfe] pre la nesăţioase lăcomiia vrăjitorilor s-au vărsat şi s-au împrăştiat. CANTEMIR, I. I. II, 55. Să izgonim abuzurile ce se vărsaseră în legile şi viaţa noastră. KOGÂLNICEANU, S. A. 99. ♦ R e f 1. (Regional; despre cereale) A se scutura de rod1 (1) (Meziad -Beiuş). Cf. alr i 911/308, 931/308. ♦ (Complementul indică săgeţi, gloanţe etc.) A lansa, a ahrnca, a trimite asupra cuiva (în cantitate mare). Nemţii... di pe şanţuri au vărsat focul în turci. M. COSTIN, O. 81. Mi să pare că toate sigeţile din tolbă să-şi fie vărsat. CANTEMIR, I. I. II, 131. Au început ase bate, îndemnînd şi pe seimeni a vărsa foc asupra cazacilor. AMIRAS, LET. III, 94/30. Începînd a vărsa asupra turcilor un foc necontenit (sfirşitul sec. XVIII). LET. III, 276/37. A grecilor mii vase... vărsau foc şipeire. ASACHI, S. L. I, 129. începură a vărsa din tunurile şi puştile lor descărcături omorîtoare. BĂLCESCU, M. V. 99. în tătarii ce vor îndrăzni să se apropie de uşă vărsaţi de sub straşină şi prin ferestre un foc necurmat. GALACTION, O. 52. Escadrile de bombardament vărsau bombe. Camilar, n. i, 386, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. R e f 1. (Despre ape) A ieşi din albie, a trece peste maluri1; a se revărsa (1). V. i n u n d a Să varsî rîuri cînd ploaî tare. varlaam, C. 150. Urmezi vărsării apelor, carele să varsă totdeauna spre mîntuirea credincioşilor, mineiul (1776), 53ß/31. Au ploat atîta, cît rîul s-au vărsat ca marea. ŞINCAI, HR. I, 150/14. Rîul de munte primăvara, Cînd în pripă neaua să topeşte, Dintru nălţime urnind povara Apelor, să varsă şi bujdeşte, Toate îneacă, budai-deleanu, ţ. 265. Apele vor creşte şi rîurile se vor vărsa. CALENDARIÜ (1814), 64/12. îndată se vărsa apa preste holdele satului şi de tot le-îneca. PETROVICI, P. 281/5. Groaznica furtună umflîndfoarte taré marea se vărsa preste tot locul împrejur. DRĂGmci, R. 112/5. Este cunoscut că înlăuntrul Cairului sînt o mulţime de lacuri ce le umple Nilul cînd se varsă. CR (1836), 27l/32. Cînd s-au vărsat apele, pă dînşii i-au apucat zăporu între Argeş şi între Sabar (a 1837). DOC. EC. 690, cf. COSTINESCU, CIHAC, I, 306, LM, DDRF, CADE. Dunărea, umflată de ploi şi zăpoare, nu se mai vărsase atît de năprasnic ca în primăvara aceea, voiculescu, P. I, 21, cf. arghezi, s. v, 177. Dacă se mai încălzeşte puţin, azi - mîine se varsă apele. BENIUC, M. C. I, 204, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. Să se verse Mureşul Şi să piară urîtul, Să se verse Tîrnava Şi să piară urîta.· RETEGANUL, TR. 157. Cînd vine Oltul aşa turburat, se întîmplă grozăvii mari, ... se varsă apa din munţi. RĂDULESCU-CODIN, L. 72, cf. ALR II 2 499/514, 520, ALR SN în h 825, ALRM SN II h 645. (I n t r a n z) într-un an 40 de dzile numai atîta de mult varsă, cît gîrla Nilului în trii dzile ezăsc. CANTEMIR, 1.1. I, \S\. Rodurile ce săfac să pricinuiesc din vărsarea apei Nilului care varsă o dată într-un an. AMFILOHŒ, G. 137/21. Unde varsă Crişul Alb de la codru spre Valea Tîrnavelor, se întinde comuna Vaţa. F (1872), 362. Apa... o vărsat. ALR I 422/542, cf. ALR SN III h 825 (Tranz.) In cap e al lor duce asemenea balenei... Sau unui înfiat fluviu ce-şi varsă-a sale ape Pe ţărmuri inundate şi-neacăpomi şi iarbă. HELIADE, O. I, 346. Oltule... Să verşi păgîn potop de apă Pe şesul holdelor de aur. GOGA, POEZII, 12. <> F i g. S-au vărsat afară, prin porţi, toată cetatea. AETHIOPICA, 18792. în faţa noastră s-a vărsat norodul la umbra rariştii. VOICULESCU, P. II, 74. Infanteria se varsă de pe dealuri. SCRIBAN, D. (Tranz) In clipa aceea, un lup sur, cu ochii încruntaţi, care venea din tufiş, se abătu din cale şi căută să-şi verse fuga pe margini. SADOVEANU, O. I, 229.·; OExpr. (Tranz; învechit şi regional) A vărsa sînge (sau rumeneaţă) = (despre faţă) a se înroşi. Stat de crin, oablă făptură, Rîvnită căutătură, Faţa-i varsă rumeneaţe La trăsuri în tot blîndeţe. BĂRAC, A. 14. Cînd ia brîul şi se-ncinge, Faţa ei i varsă sînge. HODOŞ, P. P. 48. ♦ P. a n a 1. (învechit; despre conţinutul unui vas1) A da pe din afară. Măsură îndesată şi vărsmdu-se are a se da în poala voastră. CORESI, EV. 365, cf. RESMERIŢĂ, D. (lntranz.)A topit într-o căldare smoală... şi, înflîndu-să undele şi vărsînd..., ş-au sucit mîneca ş-au băgatu-şi mîna pînă în fund, de-au... potolit undele smoalei. DOSOFIEI, V. S. decembrie 202734. ♦ P. a n a 1. (Regional; despre muguri) A se desface. Cf alr i 969/808,1 712/856. 5. R e f 1. (Despre rîuri, fluvii etc.; cu determinări locale) A-şi duce apele într-o altă apă mai mare ca volum; a-şi uni cursul cu o altă apă Bălţile în gîrlă să vărsa şi în matca Nilului să răvîrsa. CANTEMIR, I. I. I, 162. A doua zi au agiuns... unde rîul Elba să varsă în mare. DRĂGHICI, R. 7/16. Buzăul se varsă în Şiret. COSTINESCU. Un rîu, ţinut pînă atunci în îngustimea ţărmurilor, se varsă deodată în oceanul nesfârşit. MAIORESCU, CR. ΠΙ, 30. Pîrăul Racovăţului se varsă în Bîrlad. IORGA, P. A. Π, 219. E dus departe... unde se varsă Nistru-n mare. DELAVRANCEA, O. Π, 155. Un pîrău care-şi face drum prin cotiturile de meazăzi ale munţilor... se varsă, pe dreapta, în Neagra Broştenilor. HOGAŞ, DR. i, 124. Rîul 1179 VĂRSA -148- VÄRSA Colapis... se varsă în Sava la Siscia. PÂRVAN, G. 227. Pîriul Doamnei... se vărsa chiar lîngă casa lor în Gîrla Popii. REBREANU, I. 46, cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE. Acolo unde-n Argeş se varsă Rîul Doamnei Şi murmură pe ape copilăria mea. Ca Negru Vodă, care descălecînd venea. Mi-am ctitorit viaţa pe dealurile toamnei. PILLAT, P. 67, cf. SCRIBAN, D. Golful Persic se găseşte... în Mesopotamia. Acolo se varsă Tigrul şi Eufratul. ARGHEZI, S. XVI, 30. Să vezi unde se varsă Dunărea în mare. H. LOVINESCU, T. 356, cf. dl, DM. Rîul Ogost... se varsă în Dunăre în dreptul gurilor Jiului. PANAITESCU, C. R. 187, cf. M. D. ENC., DEX. Apele cele mici în cele mari se varsă. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. 1, 100. Rîul cel mai mic, cînd se varsă în cel mai mare, îşi pierde numele său. id. ib. 274. Toate apele în mare se varsă şi marea nicicum se umple. ZANNE, P. I, 209. (I n t r a n z.) Podul... au fost la locul ci este însămnat pe hartă unde varsă apa Racovei în apa Bîrladului (a 1840). IORGA, S. D. vil, 88. (Tranz.) Volga... adună apele de pe întinsul şes din răsărit şi le varsă în Caspica. MEHEDINŢI, P. 9. Pîrîul Naiba îşi varsă apele în Cerna. ARH. OLT. XHI, 40. 0 (Prin analogie) De pe atîtea strade şi căi, ca de pe atîtea braţe ale unui fluviu uriaş, se varsă, ca într-o mare zgomotoasă..., valuri peste valuri de omenire. CARAGIALE, în DL. 0 F i g. S-ar putea astfel verifica ipoteza că anumite graiuri nu se varsă direct în limba literară, ci în unul dintre gravurile vecine. L. ROM. 1959, nr. 11,48. De veacuri ne-am vărsat unii în alţii, din strămoşi în bunici, iar din ei în părinţi, fii şi nepoţi cu aceleaşi sentimente de piatră. ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 34,10/4. 6. R e f 1. (învechit şi popular, despre ploaie; adesea cu determinări modale) A cădea, a curge din abundenţă. Se vărsară ploi de acoperiră pămîntul. MOXA, 348/3. Tunetele urlă, şi ploaia îngheţată se varsă, bate iarbă şi cîmpurile-nundă. HELIADE, O. I, 334. Ploaie, ... pornită De un recoare vînt, Se varsă pre pămînt. DORNICI, F. II, 15/3. Ploaie vărsîndu-se în şiroaie sileşte pre toţi a-şi căuta aciuare prin chilii. NEGRUZZI, S. I, 215. Ploi ce în torente de veacuri s-au vărsat - Sîngele dupe petre încă nu l-au spălat. ALEXANDRESCU, M. 11. Ploaia se vărsa şiroaie. SLAVICI, O. I, 201. Ploaia se vărsa cu găleata. MACEDONSKI, O. III, 36. Ploaia se vărsa necontenit. AGÎRBICEANU, L. T. 240, cf. CADE, DL, DM, ,M. D. ENC. De cînd mîndra s-a-ngropat, Ploaie mare s-a vărsat, Vreme lungă n-a-ncetat. teodorescu, P. P 625. OIntranz. impers. Varsă cu doniţa. I. GOLESCU, C. Varsă... cu subăru. ALR SN III h 787/105. Varsă cu cofa. ib. h 787/250. (E x p r.) Plouă de varsă = plouă torenţial. Cf. CIHAC, I, 306, LM. Afară ploua de vărsa. REV. CRIT. I, 131. Răsărind soarele cu un nor înaintea sa, se crede că în ziua aceea plouă de varsă. PĂCALĂ, M. R. 161, cf. cade, DL, DM. Lasă-mă, mîndruţo-n casă, C-afară plouă de varsă, jarnîk - BÎRSEANU, D. 375. Foaie verde de mătasă, Dă-mi, tu, soră, drumu-n casă, C-afară plouă de varsă. ŞEZ. I, 235. Im pădure deasă, deasă, lm ploia, ploia de varsă, densusianu, Ţ. h. 201, cf. ALR SN iii h 787, folc. transilv. ii, 164. (Tranz. im per s.; cu parafrazarea expresiei) Bdirăiţă fioare-albastră, Năposti-mă pă fereastră, Că mă plouă de mă varsă. ŢIPLEA, P. P. 57-Geme codrul, geme, Geme că i-i greu, Că-l plouă mereu, Că-l plouă de-l varsă, Codrului nu-i pasă. FOLC. MOLD. I, 66. ♦ Tranz. (Poetic; despre noii; complementul indică precipitaţii) A lăsa să cadă (în cantitate mare). Varsă ploaie cerul încărcat de hor. asachi, S. L. I, 208. Norii cei negri... Varsă piatră cu mînie. PANN, E. II, 143/4. Sînt nuori încă pe ceruri... ce varsă gheaţă. MUREŞANU, P. 136/5. Nourul... vine repede nûnat de vînt, Şi, plouînd, el varsă mană, varsă aur pe pămînt. beldiceanu, p. 65, cf minulescu, v. 129. Se răzbună cerul şi-şi varsă dintr-o dată toate zăpezile şi ploile. VOICULESCU, P. I, 102,cf DL, M. D. ENC. 7. R e f 1. (Despre lichide, secreţii etc.; de obicei cu determinări locale) A curge; a se scurge. Vărsă-se spre mere apă. PSALT. 325. Izvoru... vărsa-se-vaşinesfirşitpurureafi-va nescăzut. CORESI, EV. 103. Din Hristos pîrău de sînge... să varsă (a. 1800). IORGA, s. D. XVI, 54. Munţi foarte mari, din care se vărsa multe izvoară. beldiman, N. P. II, 65/22. Sîngele se varsă în inimă din vîni. ANTROP. 93/4. Di se va vărsa apă din vreo vînă a pîntecelui, atunce pătimaşul se vindecă. CORNEA, E. I, 29/21. Mi s-a vărsat fierea în sînge. VOICULESCU, P. I, 38. Acolo apa se suia sus la un jgheab de scînduri, după care se vărsa în vadul cel mare. sadoveanu, 0. XXI, 463. O bună parte din valurile sparte se varsă pe punte. TUDORAN, P. 106. Fierea se varsă în sînge. Com. din Sălaş - HAŢEG. (Tranz.) Hepato-pancreasuL. îşi varsă secreţia în stomac prin două canale. ZOOLOGIA, 48. 0 (Prin analogie; despre păr1) Ca un rîu întunecos, Părul ţi se varsă-n unde. COŞBUC, P. I, 220. 0 F i g. Ostrovul., dentru care multe feliuri de izvor prea înţelepte ale învăţăturilor s-au vărsat, gavril, NIF. 8/9. ♦ P. a n a 1. (Regional; despre pămînt) A se suipa (Miceşti - Alba Iulia). Cf. alr i 395/136. ♦ P. a n a 1. (învechit, rai') A aluneca E mie cu nişchit nu rădicară-se picioarele, cu nişchitu nu vărsară-se urmele meale. psalt. 143, cf coresi, ps. 191/7. 8. T r a n z (Folosit şi a b s o 1.) A elimina prin esofag şi pe gură conţinutul stomacului; a vomita, a voma (1 ), (populai) a bon, a deborda, (regional) a turna1 (B I 1). îndată au luat ierbi şi au început a vărsa otrava, cu mare cumpănă de viaţă. M. COSTIN, O. 68. îndată ţărna ce... o înghiţisă a vărsa începu. CANTEMIR, I. I. I, 101. N-au apucat să înghiţe apă, ci au vărsat smochinele întregi (cca 1705). GCR I, 351/39, cf. I. GOLESCU, C., valian, V. După ce mănîncă, îi vine greaţă şi adeseori varsă. CORNEA, E. I, 3/14, cf. COSTINESCU, CIHAC, 1, 306. Vărsa spume roşii. BOLINTINEANU, O. 331, cf. CREANGĂ, P. 65. Nu vrea să sugă şi varsă orice mîncare i se dă cu sila. CANDREA, F. 227. Maxim, care a mai putut trăi, vărsa sînge. IORGA, P. A. I, 61, cf. RESMERIŢĂ D. Beată moartă, vărsase pe ea. M. 1. CARAGIALE, C. 25, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. Nu mîncase de două zile pe a treia, şi totuşi îi venea să verse. c. petrescu, C. v. 129. Simţi greaß şi începu să verse. VOICULESCU, P. II, 258, cf. DR. IX, 232, scriban, D. Avu un acces şi căzu pe spate, vărsînd cu o dărnicie de fintînă. ARGHEZI, S. x, 103, cf DL, DM. Cînd copilul varsă, lichidele se administrează cu linguriţa. ABC SĂN. 126, cf. SCL 1967, 188, M. D. ENC., dex. Ş-a murit şarpele d-atîta saramură şi l-a vărsat fata pă gură. graiul, i, 240. Să nu dai cu nuiaua de sînger în vită, că se îmbolnăveşte şi varsă sînge. PAMFILE, B. 72. Mariţa zace pe lat... Varsă la sînge-nchegat Cu venin amestecat! ciauşanu, v. 82, cf. ALR π 2 107, alr i/i h 145, alrm i/i h204, alr ii/i h 38, a iii 18, ix 3, nalr-mb 1 h 40. O (în proverbe şi zicători) Clotoreşte, apoi varsă, se spune despre o persoană care se laudă. Cf. ŢICHINDEAL, ap. ZANNE, p. li, 527. Întîi clăteşte-ţi gura, apoi varsă (= întîi gîndeşte-te şi apoi vorbeşte). Cf ZANNE, P. II, 169. Cin va mînca multă miere El o să verse şi fiere, pann, P. v. II, 51/18, cf. zanne, p. iii, 672. O (Prin extensiune) Şerpii veninoşi au de regulă... numai cei doi colţi... prin care îşi varsă veninul. ALTILA, P. 86. Ajungînd în stup, răstoarnă polenul din coş şi varsă nectarul din guşă. SIMIONESCU, F. R. 316. 0 F i g. Abia se încolăcesc umbrele şerpilor Ce-şi varsă veninul înserării. CAMIL PETRESCU, T. III, 500. Eu am mîndria mea! Răcnea Mînecuţă, vărsînd vorbele ca după o greaß. SADOVEANU, O. XXI, 302. OExpr. A-şi vărsa (şi) maţele (sau măruntaiele) = a) a vomita foarte tare. Robinson... s-au cuprins de o ameţeală cu greaß, de care era să-şi verse măruntaiele. DRĂGI-IICl, R. 9/29, cf. LM II, 252. îţi vine să-ţi verşi şi maţele. SBIERA, P. 87, cf. dl, DM, DEX, ZANNE, P. II, 272; b) a se dezgusta (de cineva sau de ceva). Cf. lm ii, 252, zanne, p. ii, 272. (învechit) A vărsa ceva pe nas = a o păţi, v. p ă ţ i (2). Cu zefchiurile ce au tras, Acum le varsă pe nas (a 1774). GCR 11. 104/31. (învechit) A-şi vărsa sufletul = a muri1 (1). în amil acesta ş-au vărsat sufletul în 18 iunie, şincai, HR. I, 138/28, cf. II, 7/24. ♦ (în basme; despre balauri, zmei etc.: cu complementul „foc”,,jeratec” sau un echivalent al acestora) A scoate, a arunca (pe gură). Aceste jiganii... începură a. vărsa din gurile lor nenumărate şi înfricoşate văpăi de foc (a. 1783). GCR II, 130/18. Aici a căzut odată un bălaur grozav de mare, 1179 VĂRSA -149- VĂRSA care vărsa jăratec pe gură. creangă, p. 121, cf. ISPIRESCU, L. 5, DDRF. Zmeii răcnesc, varsă cîteodată foc pe gură. CĂLINESCU, B. 23, cf. DL, DM. Balauri... varsă foc din gură. şez. i, 244. O E x p r. A vărsa foc, se spune despre caii iuţi şi puternici. Toţi înhulpaţi, gătiţi şi cu nişte telegari de vărsau foc. contemporanul, v, 100,cf. dl, DM, dex. 4P.anal. A scoate, a da afară. Vărsînd pară ciiptoriul afară, arsă de omori 70 de oameni. DOŞOFTEI, V. S. septembrie 2172. Care mare s-a umflat? Ce munte foc a vărsat? I. VĂCĂRESCUL, P. 250/4. Blestemele s-asvîrlă, precum s-asvîrlă lava Ce-o varsă un vulcan! BOLLIAC, O. 92. O grozavă adîncime, unde munţii varsă foc. marian, î. 467, cf. şăineanu, d. u., cade, SCRIBAN,'D. 9. Tranz. (Complementul indică sume de bani, obiecte de valoare etc.) A da, a înmîna, a preda (1); a depune la o instituţie (bancară), la o casă etc. (pentru păstrare, pentru achitarea unei datorii etc.). Va vărsa nişti galbeni tătarilor şi la ceva sosi, el va vedè. M. COSTIN, O. 135. Vărsînd cîţiva bani la ostaşi, stătu împărat şi au împărăţit ani optu. N. COSTIN, L. 151. Craiul de Franţa gîndeşte să să ţie, măcar că varsă aurul (a 1694). FN 32. Pre altă parte vărsa bani nenumăraţi pînă au şi mazilit pre Mihai Vodă. MUŞTE, LET. m, 59/26. Toată prada... în aur şi argint, din porunca lui Mihai fu vărsată în visteria ţării. BĂLCESCU, M. v. 395. Va vărsa cinci sute galbeni în casa companiii (a. 1849). DOC. EC. 959. Vărsau în cutia statului pe tot anul de trei ori atîta bănet (a 1869). GOLOGAN, C. R. 83, cf. COSTINESCU, LM. Dacă varsă negustorul parale, trebuie să aibă adeverire la mînă. CARAGIALE, O. 1Π, 144. Trebuie să vărs banii şi voi nu daţi. CONTEMPORANUL, vi„ 100. Sumele colosale vărsate de dînsa pentru căpătuirea lui Petru Şchiopul. XENOPOL, I. R. VI, 90. Capitalul acţionarilor este deplin vărsat, cînd acţiunile sînt complet achitate. I. panţu, pr. 4. Percepţia îl ameninß cu amendă dacă nu va vărsa în trei zile măcar sumele de pe semestrul trecut. REBREANU, I. 207, cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. La fiecare înnoire a vărsat atîţia bani încît Poarta n-a mai avut interes să-l schinibe. OŢETEA, t. v. 32. Varsă la casă din propriul său buzunar costul brăţării. CĂLINESCU, B. I. 443, cf. dl, dm, C. GIURESCU, p. O. 64, -M. d. enc., dex. (Refl. p a s.) Nu se vor mai vărsa afară din Prinţipat bani pentru acest obiect (a 1839). DOC. EC. 728. Beneficiul ce va rezulta se va vărsa ca venit extraordinar tezaurului public. MON. OF. I, 9204. In ea se varsă: taxele de cîte 2 cocoane] ale membrilor extraordinari. PĂCALĂ, M. R. 392. Leafa lui Fontanin de pe luna curentă... să se verse la Casa de depuneri. ARH. OLT. ΧΠ, 329. Aici se vărsau anual peste 500000 galbeni. MAGAZIN IST. 1974, nr. 3, 48. ♦ (Complementul indică bani) A cheltui, a risipi (2). Se bucură firă nici o cheltuială de femeia pentru care stăpînă-tău varsă atîta aur şi argint. FILIMON, O. I, 129. (R e f 1. pa s.) Se vărsă mulţi bani în alegeri. RESMERIŢĂ, D. ♦ (Rar) A investi. Banca de Stat a blocat fondurile lor... ca să fie vărsate în industrie. PREDA, D. 186. 10. T r a n z. (Complementul indică persoane) A repartiza la o anumită unitate (militară); a transfera de la o unitate (militară) la alta Sergentul Zaharia Duhu, slobozit acasă pentru o lună, după o rană grea şi greu vindecată, pe urmă vărsat în miliţie. C. PETRESCU, R. DR. 130. Se mai zvoni şi că la fabrica cea nouă vor lucra toţi, afară de turnători, care, nu se ştie din ce motive, vor fi vărsaţi în altă parte. v. ROM. octombrie 1954, 118. L-a vărsat la artilerie. DL, cf DM, M. D. ENC., DEX. Ne-a vărsat la lagăru Lemberg. IZV. XVI, 394. <> F i g. Războiul m-a vărsat sublpcotenent în rezervă. MIHĂESCU, D. A. 5. 11. T r a n z. (Adesea poetic; despre surse de lumină, de căldură etc.; complementul indică radiaţii, emanaţii etc.) A propaga, a răspîndi (2), a împrăştia. Cf. MINEIUL (1776), 62'79. Răsare soarele dentru adîncul apii şi-şi varsă razile sale (a 1777). GCR- Π, 111 IM. Soarele în amiază stă din drum l-al său soroc, Şi d-acolo vars-asupră-mi... lumină. HELIADE, O. I, 98. Acel soare... Numai pentru mine varsă lumină încălzitoare. CONACHI, P. 265. Din marginea lumii, a nopß regină Vărsa-n calea noastră duioasa-i lumină. alecsandri, P. I, 126. Soarele de amiezi varsă emanaţiuni voluptoase de căldură în rariştea pădurii. ODOBESCU, S. in, 35. In sfeşnicul1] de lut o lumînare de său - care, necurăţită, făcuse mucul negru şi mare şi vărsa o lumină galbenă. EMINESCU, G. P. 58. în odaie, Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, id. O. I, 130, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Focul se aprinse şi vărsă o dungă lată de lumină în tufişuri. SADOVEANU, O. I, 192, cf. SCRIBAN, D. Ochii lui Haralamb, verzi-aurii, aveau în ei cîtă lumină varsă soarele de prînz în april. TUDORAN, P. 75, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. Poleită cu argint, Varsă rază pe pămînt Parcă soare a răsărit. DR. V, 530. Cînd e vreme cam Jrumoasă, Crengile lumină varsă. GOROVEI, C. 13. 0 Refl. Vărsa-se văpaia pre cuptoriu. PSALT. 329. O lumină şi mai pătrunzătoare se varsă prin geamurile stacojii, caragiale, o. ii, 338. Se varsă-n aer al florilor miros. MACEDONSKI, O. I, 243. Fără - ntrerupere - acum Se varsă tăcuta lumină. COŞBUC, P. îl, 8. Se vărsau de pretutindeni miresme uşor coapte, prevestitoare ale toamnei. VOICULESCU, P. I, 70. (E x p r.) A se vărsa zorile (sau de ziuă) = a se revărsa zorile, v. revărsa (3). Cf. CADE. Mîndră, cînd să vin la tine, Se vărsa zorile bine. RĂDULESCU-CODIN, L. 131. Să mă plimb cu ea de mînă Pe la toate florile, Pîn' s-o vărsa zorile. CIAUŞANU, V. 79. Să varsă de zîuă ALR SN iii h 762/27, cf ib. h 760. Pîn'să varsă zorili, Tu să-mi faci conacili. BALADE, I, 455. (Cu inversarea construcţiei) Zorile... se varsă pe cer. COŞBUC, P. I, 143. Cînd zorile se vărsa, Tunurile slobozea. HODOŞ, P. P. 228. <> F i g. Pămîntul au acoperit trupul tău cel mult chinuit care varsă raze de tămăduiri. MINEIUL (1776), 64V2/26. Amorul ne varsă a sale fericiri multe. HRISOVERGHI, P. 77/16. Astă faptă filantropică au vărsat deseori un balsam de mîngîiere în inimile soţilor domnitori, asachi, S. L. ii, 161. Vestea... vărsă sperarea izbîndei şi un curagiu nou în inima acelei mîni de voinici români. BĂLCESCU, M. v. 120. Tu eşti visul gingaş ce din zborul său Varsă încîntare sufletului meu. ALECSANDRI, P. II, 30. Trece înainte pe un cal în joc, Ce vărsa din ochi-i flăcăre de foc. BOLINTINEANU, P. i, 5. Varsă în sîngele lui curajul, în inima sa încrederea. VLAHUŢĂ, R. P. 23. Peste dureri cu cîntu-ţi tu verşi farmecul uitării. NECULUŢĂ, Ţ. D. 107. Varsă farmecul uitării Stelele care clipesc. PETICĂ, O. 101. Vărsa văpăi din ochi. DELAVRANCEA, O. II, 119. Timpul ce adevărat Vine-n aripi împrejur Şi pe capul meu plecat Varsă poale de azur. ARGHEZI, VERS. 59. De amiazi în seară Inima-mi varsă pară. FRÎNCU - candrea, M. 95. (R e f 1.) D[u]mnezeiasca strălucire carea s-au vărsat în'inima ta, fericite, mineiul (1776), 49vl/35. Un foc prin vine-mi curge, se varsă cu fiori. HELIADE, O. I, 69. 12. Tranz. F i g. (Complementul indică stări sufleteşti, sentimente etc.) A arăta, a manifesta, a exprima (prin comportare, prin atitudine etc.) Vărs între el ruga mea şi grija mea înraintea lui spurtre-o-voiu. PSALT. hur. 119720. Varsă spr-inşii mânia ta. PSALT. 134. Pr Urneşte el şi milostea sa varsă-ş. CORESI, EV. 29. Să nu-ş vearse veninul său spre ceia ce se-au slobozit den păcate, id. ib. 30. Jnema cătră dîns toţi să vă vărsaţi, Că-i a nostru Dumnedzău şi să vă rugaţi. DOŞOFTEI, PS. 199/17. Varsă Dumnezeu milă spre sufletele noastre. CHEIA ÎN. 79732. Acum de aproape voiu vărsa urgiea mea preste tine. BIBLIA (1688), 537716. Brîncoveanul, fiind minte ascunsă pizmă şi viind la domnie, ş-au vărsat mîniia cu moarte, ce l-au omorît. R. POPESCU, CM 1, 470. Domnul,., vărsă asupră-i milă. ANTIM, O. 17. Rugăciune vărs cătră D[o\mnul şi lui spui necazurile mele. mineiul (1776), 179rl/34, cf. BUDAI-DELEANU, Ţ. 76. Dumnezeu nu se poate sili prin rugăciunile noastre ca să verse preste noi milele sale. PETROVICI, P. 258/19. Varsă asupră-i nenorocirea. MARCOVICI, C. 17/14. Cerescule părinte..., varsă binecuvîn-tarea ta preste părinţii mei. DRĂGHICI, R. 89/10. Vărsînd preste noi mulţime de faceri de bine, ne dă din destul să înţelegem cît de mare este părinteasca lui dragoste cătră noi. GT (1838), 14'/27, cf arjstia, PLUT. 320/18. Sa lăsăm pe 1179 VĂRSARE -150- VĂRSARE bieţii creştini în pace, să-şi verse focul ce le arde inima. FILIMON, O. I, 157, cf CIHAC, I, 306, lm. Cel de sus varsă darul său şi peste cei neputincioşi. CREANGA, P. 190. Ii venea să răcnească de durere şi de necaz că nu poate vorbi, ca să-şi verse amarul. SLAVICI, O. II* 66, cf. ddrf, D. ZAMFIRESCU, A. 111, RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. u. într-o doină îşi varsă toată restriştea singurătăfei lor. stoian, PĂST. 70. Femeia a zmîncit portiţa, a dat cu ochii de bătrîn şi a început să-şi verse ponosul. popa, v, 149, cf scriban, o. în fine, Sufleţel îşi varsă ciuda, aducînd de ştire^ că Bonifaciu Hagienuş îl trădase. CĂLINESCU, B. I. 54. în sfirşit, slobod de orice apăsare, îşi vărsa năduful. CAMIL PETRESCU, O. II, 95, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, DOrNE, 127, ZANNE, P. II, 799. (A b s o I.) Voiu vărsa, zice, din duhul mieu preste tot trupul {a 1775). GCR II 108/8. (Refl.) Vărsă-se ocară spre giudecii lor. PSALT. 232. A Iu Dumnezeu dulceaţă... varsă-se. CORESI, ev. 417. Π. (învechit) 1. R e f 1. (Despre oameni) A se îmbolnăvi de variolă (1). După ce s-au dat cucoana trimişilor lui Matei, s-au vărsat, şi vărsatul nu numai i-au stricat frumuseţea, ci de un ochi încă o au orbit, şincai, HR. iu, 61/6. Nevrînd a să altoi..., cade în boala vărsatului (se varsă) (cca 1812). IORGÄ, S. D. XII, 202. Ajung şi să vărs unii din pîntecele maicii lor şi să nasc vărsaţi. piscupescu, o. 241/18, cf. I. golescu, C., CIHAC, I, 306, COSTINESCU,. GIUGLEA, U. 65. 2. R e f 1. (Despre animale) A se îmbolnăvi de variolă (2). Mai întîiu se vărsau numai 2-3 oi. DRAGOMIR, O. M. 19. 3. T r a n z. (Complementul indică animale) A vaccina preventiv împotriva variolei (2). Oierii le vărsau pe toate. DRAGOMIR, O.M. 19. - Prez. ind.: vărs, pers. 3 şi (regional) vărsează, pers. 6 şi (învechit, rar) vărs (PISCUPESCU, O. 241/18). - Lat. versare. VĂRSARE s. f. Acţiunea de a (s e) v ă r s a şi rezultatul ei. 1.1. Răsturnare (1) a unui vas1, a unui recipient etc. (care conţine lichide, materii în formă de pulbere sau de granule etc.); golire a unui vas1, a unui recipient etc. (prin înclinare sau prin răsturnare). Cf. v ă r s a (î 1). Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. 2. Curgere a unui lichid (dintr-un vas1, dintr-un recipient); aruncare, azvîrlire a unui lichid, a unor materii în formă de pulbere sau de granule^ a unor obiecte etc. (dintr-un vas1). Cf. vărsa(I 2,3). Cf. LB. Dacă cineva din picarea unui lucru spînzurat ori pus cu primejdie sau prin vărsarea... unui lucru din casă să va vătăma... datoriu este să-l îndestuleze lăcuitoriul casii. COD. ţiv. 219/24, cf. polizu, petri, v„ COSTINESCU, DDRF, BARCIANU. Vărsarea apelor otrăvitoare din fabrici să se facă mai întîi în nişte canale de scurgere înceată ATILA, P. 177, cf 63, ALEXI,· W., RESMERIŢĂ, D, ŞĂINEANU, D. u., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM. Vărsarea în morminte a ocrului roşu, care reprezenta culoarea vieţii. PANAITESCU, C. R. 31, cf. M. D. ENC., DEX. 0 E X ρ Γ. Vărsare de sînge = omor (1), ucidere; p. e x t măcel, masacru. A alerga spre reale şi spre vărsare de sînge. CORESI, EV. 128. Au fost oşti şi războaie şi vărsare de sînge pînă tocma în 12 ai. MOXA, 353/29. De îmbe părţile multă vărsare de sînge s-au făcut (cca 1625). GCR i, 72/17. Pentru nedireptăţi şi vărsări de sînge le piarde şi altor roduri le dă. varlaam, C. 24. Pre unguri i-au gonit oştile pînă la munţi, cu mare vărsare de sînge. M. COSTIN, O. 46. împăratul încă, de multă vărsare de sînge ce vede atunce, au amuţit de milă. NECULCE, L. 246. Pînă a supune Dachia, cu atîta vărsare de sînge s-au nevoit. CANTEMIR, hr. 14. Multe vărsări de sînge au făcut în creştini atuncea turcii. R. POPESCU, CM I, 313. între norodul stăpînirei lor au pus a să face vărsări de sînge, tăindu-se eişi dintru sine (cca 1718). REV. CRIT. I, 379. Pentru a treia oară să începu bătălia cu mai multă turbare şi vărsare de sînge. ist. carol XII, 70720, cf. şincai, hr. i, 67/10. Norodulpre stăpînitorul ce-l iubeşte nu îl pierde făr de multă vărsare de sînge. GOLESCU, P. 9/24, cf. LB. Crezu că rumânii fug şi că fără vărsare de sînge a cîştigat biruinţa. F. aaron, i. 1, 53/5, cf.. VALIAN, V. S-au făcut din amîndouă părţile multă vărsare de sînge. IST. M. 112/14. După multă vărsare de sînge, respinse înapoi toate trupele lui Huszar. bălcescu, m. V. 371. Sä scoată pe criminali din biserici şi monastiri firă vărsare de sînge. BARIŢIU, P. A. !, 399, cf POLIZU. Nu-i convenea să înăbuşească răscoala prin vărsare de sînge. GHICA, s. 630. Începu acea teribilă vărsare de sînge necunoscută în analele istoriei militare vechi şi noi. filimon, O. II, 104, cf. PETRI, V. Să facă icir războaie şi vărsări de sînge. CARAGIALE, O. IV, 166, Cf BARCIANU, ALEXI, W. Sînt unii ţărani care cred că întunecimile de soare şi de lună sînt prevestitoare de război şi de mari vărsări de sînge. OTESCU, CR. 494. Vor rămînea probabil tot astfel pînă la noi vărsări de sînge. IORGA, P. A. ii, 66. Nu dorim vărsare de sînge, dar nu vom şovăi a întrebuinţa arma unde va fi nevoie. REBREANU, R. II, 235, cf. CADE. Ei cred în biruinţele fără luptă şi firă vărsare de sînge. arghezi, S. XXI, 183. îl imploră să nu facă vărsare de sînge. vianu, L. R. 69. De ce vreţi voi să faceţi pe nebunii! Vreţi vărsare de sînge? STANCU, D. 56, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. (învechit) Vărsarea sîngelui (său sau lor etc.) = moarte (2); jertfire de sine. Bătură-se cu biciurile pînă în vărsarea singelui său. MARDAR1E, L. 108/4. Are datorie, pînă la vărsarea sîngelui, să nu-ş părăsească turma, antim, o. 230. Oamenii au început a face ouă roşi... întru amintirea vărsării sîngelui său. MARIAN, S. R. IU, 20. Se cerea... curajul şi vărsarea sîngelui pe cîmpul de război. XENOPOL, I. R. vi, 48. (Cu parafrazarea expresiei) Prin vărsarea scumpului lor sînge vor a ne aduce Ui fericire (a 1857). IORGA, S. D. XVIII, 18. (învechit) Vărsare de lacrimi sau, învechit, rai; vărsarea lacrimilor = plîns (din cauza unei dureri, a unei supărări, a unei emoţii etc.); tînguire (1). Jupîneasa-i... cu multe vărsări de lacrămi şi jale au rămas pentru bărbatul ei. GAVRIL, nif. 10/20. Citindu-i trtolitfă, cu mare osîrdie şi vărsare de lacrămi l-au blagoslovit. R. GRECEANU, CM II, 241. Bunătatea ce au arătat... este credinţa cea adevărată, dragostea cea curată, ... vărsările de lacrămi. ANTIM, P. 91. Tu, ce vărsările lacrămilor, aprinderea patimilor trupeşti stingînd., mineiul (1776), 81e/29. (învechit, rar) Vărsare de sudori = strădanie, străduinţă (pentru a realiza ceva). Se folosi mai mult din intrigi decît din vărsare de sudori şi osteneli. F. aaron, i. 11,226/12. 3. Ieşire din albie a unei ape; re vărsai« (1). Cf. vărsa (14). Rodurile ce să fac să pricinuiesc din vărsarea apei Nilului, care varsă o dată într-un an. amfilohie, G. 137/20. Nu mai avu satul asupreală de vărsarea apei şi lăcuitorii stau acuma foarte bine. PETRO VICI, P. 282/1. Să nu aveţi frică de vărsarea apei. TEODOROVICI, I. 62/5, cf LB, vallan, v, LAURIAN, f. 141/10. S-au pornit boala aceasta epidemieşte, după ploile cele multe şi vărsările de apă. C. VÎRNAV, H. 5/3. Pămîntul,... la şăsuri, este supus vărsărilor de.ape. LITINSCHI, M. 117/23, cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. Contra vărsării de apă te poţi apăra. ALR II 3169/36. ♦ P, a n a I. (învechit) Ieşire peste margini a conţinutului unui vas'. Cf. mardarie, l. 120/19. Oala fierbînd şi de mare fierbinţeală peste margini dînd, ... iară stînd focul neclătit, vărsarea de tot a să potoli preste putinţă ieste. CANTEMIR, I. I. II, 58, Cf. DDRF. 4. Cf. v ă r s a (I 5); (concretizat) loc unde un rîu, un fluviu.ete. îşi duce apele într-o altă apă mai mare ca volum; loc de unire a două cursuri de apă. V. vărsătură (1). Nu departe de vărsarea ei în Prut să văd răsipile unei cetciţui foarte vechi. CANTEMIR, S. M. 64/6. Aflu chiar... o descripţiune a vărsării Nilului, care merită asemene să fie citată. BARONZI, I. C. V, 105/12. Trecem prin faţa Islazului, sat mare, frumos, aproape un orăşel, aşezat la vărsarea Oltului în Dunăre, vlahuţă, R. p. 22. Prelungirea ei superioară de la vărsarea Mureşului în ea purta pe atunci tot numele generic de Mam-Mureş. XENOPOL, I. R. I, 30, cf. BARCIANU, ALEXI, w., IORGA, C. I, 199. O dumbravă de 1179 VĂRSAT1 -151 - VĂRSAT' stejari aproape de vărsarea Cirimuşului în Prut. DELAVRANCEA, O. II, 207. Pe malul stîng al'Dwmii, la vărsarea aceleiaş lalomiţe, se va face şi cap de pod armat. PÂRVAN, G. 126. Producea în regiunea vărsărei lor în mare un vînt din cele mai abondente. N. A. BOGDAN, C. M. 20. Această comună este aşezată pe malul drept al Oltului şi aproape de vărsarea sa în Dunăre. ARH. OLT. ΧΠ, 183. Lumea peştilor începe să devie tot mai variată, cu cît rîurile mari se apropie de vărsarea în Dunăre. SIMIONESCÜ, F. R. 220, cf. SCRIBAN, D. Tocmai aproape de vărsare... îngăduie din nou aşezarea satului. APOLZAN, P. I. 11, cf. DL, CM. Urmărind un curs de apă, de la izvoare pînă la vărsare, observăm cum se schimbă treptat fauna piscicolă, vin. PESC. 1964, nr. 2, 4. Prima stînă cercetată a fost cea din Puia Pietrei..., aproape de vărsarea Ialomiţei în Dunăre. VUIA, PĂST. 22, cf. M. D. ENC., DEX. 5. (învechit) Ploaie (torenţială). Cf. v ă r s a (I 6). Ploao crugul ceresc vărsări făcătoare de . bine. MOLNAR, ret. 18/18. Întîmplîndu-se primăvara vărsări mari de ape, în vara cea viitoare va fi preste măsură căldură. · CALENDARIU (1814), 90/26. ♦ (Regional) Făgaş săpat de şuvoaidle apelor (Rimetea-Turda). Cf chest. rv 45/10T. 6. (învechit şi regional) Curgere (a unui lichid, a unei secreţii etc.); scurgere (a unui lichid, a unei secreţii etc.). Cf. vărsa α 7). Se întîmplă o mai mare vărsare de fiere. albineţ, M. 40/6. Rănitul a rămas gîfiind, cu fălcile încleştate, galben ca un mort, de atîta vărsare de sînge. POPA, v. 160, cf. alr ii 4211/386. 7. Eliminare prin esofag şi pe gură a conţinutului stomacului; vomare, vomă, vomitare. Cf. v ă r s a (18). Puţin de nu au leşinat, dacă nu s-ar fi uşurat prin vărsare. DRĂGHicr, R. 159/25. Aduce o frîngere a puterilor, ... ca şi vărsare. ANTROP. 56/10. Nervele stomahului slăbindu-se... pricinuiesc... vărsarea bucatelor pe giumătate mistuite. albineţ, m. 113/14, cf. valian, v. Di va urma varsare, sughiţ şi bîiguire e semn reu. CORNEA, E. 1, 97/24. Vărsarea se întîmplă cînd mistuirea stomacală este alcalină, man. sănăt. 33/4, cf. polizu, ddrf, dl. 0 (Populär) Vărsare de sînge = hematefneză. Cf. POLIZU. La gara din laşi m-a apucat o vărsare de sînge foarte violentă. REV. IST. I, 198, cf bianu, d. s., h iii 440, pamfile, b. 72. 8. (Rar) Plată, ofertă în bani; depunere a unei sUme de bani, a unor obiecte de valoare etc. la o instituţie (bancară), la o casă etc. (pentru păstrare, pentru achitarea unei datorii etc.). Cf. v ă r s a (I 9). Oştirile din Constahtinopole.:. prădără oraşul, voiră a izbi şi saraiul şi, d-abie cu vărsări mari de bani ce li se făcu, se liniştiră. BĂLCESCU, M. v. 80. Recepisa de vărsare la o casă publică, în contul şi la dispoziţiunea ministerului. MON. OF (1906), 7. Impozitul pe cifra de afaceri se plăteşte prin vărsare directă. LEG. EC. PL. 156. 9. (Adesea poetic; cu determinări în genitiv sau precedate de prep. „de”, care indică iradiaţii, emanaţii etc.) Propagare, răspîndire (2). Cf. vărsa (111). Streluciia dentru el a luminei vărsare. CORESI, EV. 533. Fiind strălucită cu d[u]mnezeieştile vărsări de lumină.., luminează pre cei ce săvîrşăscpomenirea ta mineiul ( 1776), 9611/18. O E x p r.· Vărsare de zori (sau de ziuă) = revărsat de zori, v. r e v ă r s a t1 (1). Are de gînd la vînat cu Aeneaş în codrii să plece Dido, sărmana, cu el îndată-ce Titon ieşi-να Alb din vărsarea de zori şi cu foc lumina-va pămîntul. COŞBUC, AE. 71. Veseli gătiţi-vă dar, şi din faptul vărsării de ziuă, Locul de-aici, şi ce oameni îl ţin, şi ce ziduri au dînşii, Să-l ispitim, id. ib. 134, cf. dl, DM. Vărsarea serii = înserare, amurg. Cu vărsarea serii un străin sosi. BOLINTINEANU, P. I, 37, Cf. DDRF, ŞĂINEANU, D. U, CADE, DL, DM. 10. F i g. (învechit) Exteriorizare (a unor sentimente, a unor stări sufleteşti etc.); Cf. văr s a (112). Nouă prea plăcută arătare şi vărsare a inimei voastre, pre voi, pre toţi, ... vă primim ŞINCAI, HR. ffl, 158/15. Π. (învechit) Vaccinare preventivă împotriva variolei (2). Cf v ă r s a (Π 3). Vărsarea se facea în modul următor. DRAGOMIR, O. M. 19. ; —Pl. : vărsări. ‘ - V. vărsa. VARSÀT* s. n. Faptul de a (se) vărsa. LI. Cf văr şa (12). Cf cade, scriban, d., dl, dm, dex. C> E x p r. (învechit) Vărsatul sîngelui (meu sau tău, său etc.) = moarte (2); jertfire de sine. Toată vreamea vieţiei noastre răsipimu-o cu rău..., pînă la vărsatul sîngelui pentru acèalea semeţindu-ne. CORESI, ev. 416. D[u]mn[e]dzău te cheamă cătră mărturie şi vei să mori mîine să proslăveşti pre D\a\mn[e\dzău cu vărsatul sîngelui tău. DOSOFTEI, v. s. noiembrie 157729. ♦ (învechit) Turnare1 (II 2). Meşteşugul vărsatului temeliii ceii de metal, cantemir, i. I. I, 167, cf DDRF. 2. Cf. v ăr s a (13). Cf. cade, scriban, d., dl, dm, dex. ♦ (Rar, cu determinări ca „săgeţi”, „gloanţe” etc.) Lansare asupra cuiva De sub scuturi de fier negru arcurile-ntind în bouri De se năruie văzduhul de-al săgeţilor vărsat. EMINESCU, O. IV, 135. 3. Revărsare (1), inundăţie. Cf. v ă r s a (I 4). Vărsatul apelor. DDRF, Cf CADE, DL, DM, DEX. 4. Vomă. Cfvărsa(I8). Holeră... numim boala aceea care se arată, între altele, cu vărsat, treapăd. cîrcei şi slăbăciune mare. C. VÎRNAV, H. \/&.•Pătimaşul sufere dureri mari la rărunchi, sub pîntece, la boaşe, viindu-i şi opintele cumplite de varsat. Cornea, E. I, 95/11, cf. polizu, ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX, NALR-MB I h 40/496. 5. (în e x p r;)'Vărsatul zorilor (sau zilei, de zori) sau vărsat de zori (sau de ziuă, regional, de zări) - revărsatul zorilor, v. r e v ă r s a t1 (1). Veniră fără veste de loviră pre Ghica Vodă la Giurgiov, pre în vărsatul zorilor, anon. CANTAC., CM I, 179. Intr-o dimineaţă, în vărsat de zori, s-au pomenit nemţii cu turcii în spinare. DIONISIE, C. 175. Vărsatţil zilei. DDRF. Am dormit buştean şi aburiţi pînă în vărşatul zorilor. CIAUŞANU, R. SCUT. 15, cf. DR. X,, 428. Vărsat... de ziuă. GIUGLEA, U. 66, cf. H XVI 32; xviii 261. Cînd fii vărsatul de zori Stanca-mi vărsa la. sudori. MAT. FOLK.. 115. Surdumas de mîncare, Surdumas de culcare, Din vărsatul zorilor, Din cîntecul cocoşilor, marian; INS. 71, cf. ALR I 1 225/815, ALR SN iu h 760, h 761, h 763/872, v h 1 379/872, ALRM SN il h 583, h 584/872. In vărsat de zori, Glas de cîntători, Vodă a murit, Săvai, otrăvit!: BALADE, III, 106. Din vărsat de zori Pîn’la sîniori. pop., ap. sadoveanu, Ο. XX. 311. Ş-apoi suie şi coboară Zi mare de vară, Din vărsat de zări, Pîr’la ţărcători. FOLC. MOLD. I, 82. Il 1. (Popular; şi în sintagma vărsat mare) Variolă (I). Venitu-i-aupeste aceea şi vărsat şi aşa au murit. R. POPESCU, CM l, 543, cf. ANON, car. Va muri un ficior de vărsat (cca 1750). ’GCR Π, 67/12. Vărsatul face cîteOdată mari străcăciuni. IST.' AM. 66716. Vărsatul nu numai i-au stricat fruniuseţea, ci-de un ochiu încă o au orbit, şincai, hr. hi, 61/6, cf BUDAI-DELEANU, LEX. O fomeie... socotind despre sine că dînsa în copilăria ei ar fi zăcut de vărsatul cel mare (cca 1812). IÔRGA, S. D. xil, 202. Să bolnăviseră copiii babii Maro de vărsat. KOTZEBUE, u. 7713. întră nevoile cele mai năcăjitaare de trupul omenesc... este boala vărsatului sau bubatului. frăţilă, S; î. 3/5, cf LB. De este sărăcia trecătoare,' lasă semne înapoi, ca şi vărsatul ciupitura. piscupescu, o. 176/12, cf. 1. golescu, c., conofau, v. 9/1. Intre cele vătămătoare aduse din Asia se şocat mai cu samă morbiciunile de piele, precumu-i... vărsatul. SĂULESCU, 1180 VĂRSAT2 - 152- VĂRSAT2 HR. i, 130/28, cf. valian, v. Vărsatul mare... omoară mai tot al zecelea om. VASICI, M. II, 25/3, cf. Cornea, E. II, 127/11. Căzu în morb de vărsat mare şi cel mai periculos, care-l răpi din viaţă. BARIŢIU, p. A. I, 236. Vărsatul a stricat-o puţin şi i s-a scurs un ochiu. NEGRUZZI, S. i, 59, cf. polizu. Èra puţin ciupit de vărsat. PEL1MON, I. 102/2. După ' celelalte toate, era şi ciupit.de vărsat. GHICA, S. 517. Văzui că cobzarul era un ţigan orb şi ciupit de vărsat. SION, P. 371. Serdarul îi stricat de vărsat ca un ciur. alecsandri, t. 740, Cf LM, DDRF, ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W. De vărsat se descîntă rar şi boala se iveşte mai mult pintre copii. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 181. Se iveşte o epidemie de ciumă, de holeră sau de vărsat. CANDREA, F. 140,-cf. bianu, D. s., TDRG. Străinul acesta cu obrajii mîncaţi de vărsat stătuse în oraşul din apropierea Vălenilor... cîteva luni de zile. AGÎRBICEANU, A. 527, cf. PĂCALĂ, M. R. 271, DR. Π, 440, RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. u!, CADE. Un medic grăsuliu..., ciupit de vărsat, muştruluia un soldat. BRĂESCU, V. 74. Ia, uitaţi-vă ce urîţenie de om: ciupit de vărsat, cu nasul cît o pătlăgică. VOICULESCU, P. I, 234. Era grasă şi scundă, cu obrazul stricat de vărsat, sadoveanu, O. XXI, 237, cf. SCRIBAN, D. Stele ies Ca vărsatul şi pojarul. I. BARBU, J. S. 130, cf GIUGLEA, U. 63. E niţel stropit de vărsat. ARGHEZI, S. XIX, 255. E unul bubos la faţă, parcă mîncat de vărsat. CĂLINESCU, B. I. 136. întreabă pe sergentul bondoc şi ciupit de vărsat. CAMIL PETRESCU, O. III, 169. A năvălit peste sat vărsatul, cum năvăleau pe vremuri păgînii din raia. STANCU, D. 29, cf. DL, DM. Plutonierul de la uşă avea faţa mîncată de vărsat. V. ROM. decembrie 1966, 14, cf. D. MED., M. D. enc., dex, Η vi 236, x 311, xi 236, xn 60. Unu rnnt şi sprincenat, Cu trei semne de vărsat. ŞEZ. III, 156. Cu cosiţa gălbioară Şi cu semne de vărsat. MAT. FOLK. 80. Naht şi sprîncenat, înspicat de vărsat. PĂSCULESCU, L. P. 61, cf. ALR M h 117, alrm i/ι h 162, alr im h 45. Nimeni friul să nu-ţi puie, Nici pe tine să nu suie, Făr1 d-un tînăr sprîncenat Şi cu semne de vărsat. BALADE, II, 259. Leliţa are-o fată... Stricăţică de vărsat. FOLC. MOLD. I, 318, cf. NALR-B i h 140/64, nalr - MB I mn 279, 443. După ce e ciupit de vărsat îl mai cheamă şi Vlad. ZANNE, P. II, 800, cf vi, 441. O (în credinţe şi superstiţii) Cînd yrextn membru al familiei e bolnav de vărsat (variolă), nu se taie nici o pasăre. CANDREA, F. 294. La Şfînta Varvara să-mbărburează copchiii cu călini ş-atunci nu mai zaci di vărsat. GRAIUL, I, 272. 0 Vărsat negru (sau, învechit, lînguros) = variolăhemoragică, v.v ar ίο 1 ă (1). Vărsatul lînguros... se însoţeşte... cu sminteală organică de junghiu. EPISCUPESCU, PRACTICA, 239/24, cf. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 181. Vărsatul negru, care este cel mai grozav, are un mers cu mult mai repede şi este caracterizat prin revărsări de sînge pe sub piele. BIANU, D. s. 784, cf. RESMERIŢĂ, D. Faţa lui Trifon Guju... se durui brusc ca de vărsat negru REBREANU, R. II, 197. Slujba şi suferinţa asta e ca vărsatul negru, de care nu scapă nimeni. SADOVEANU, O. XIII, 255, cf. DL, DM, D. MED., DEX, ALR I/I h 117, alr μ ΙΛ h 162. ♦ (Regional) Pistrui (II). Cf NALR-MB I h 36/482: 2. (în sintagma) Vărsat de vînt (sau, popular, în cruce, învechit, mincinos, regional, din vînt) = varicelă. Vărsatul cel de vînt, ce-i zice şi mincinos,... este întîmplător. EPISCUPESCU, PRACTICA, 238/21, cf. ddrf. Vărsatul din vînt... nu e aşa de periculos. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 181, Cf CANDREA, F. 222. Poporului nostru i se pare că aceste beşicuţe ar fi numai pe faß, umere şi piept, din care cauză a dat boalei numele de vărsat în cruce. BIANU, D. S. 783, cf. D. MED., M. D. ENC, DEX, CHEST. V 167/66, NALR-MB I MN 279, 443/643. 3. (învechit şi regional; şi în sintagmele vărsat mic, învechit, vărsat pătat, EPISCUPESCU, PRACTICA, 233/4, regional, vărsat mărunt, ALR Ι/r h 115, vărsat spoit, ib., vărsat roşu, ib., vărsat spuzit, ib. h 115/180, vărsat mînunţel, ib. h 115/90, vărsat de copii, ib. h 115/990) P o j a r (3). Vărsatul cel mic şi ghinduros ce-i zice pojar. PISCUPESCU, O. 243/13, cf. BARCIANU, L. rom. 1965, 74, 75, h xn 60, alr l/ι h 115, ALRM I/I h 160. 4. (învechit şi regional; şi în sintagmele vărsat spuzos, EPISCUPESCU, PRACTICA, 233/5, 243/30, regional, vărsat mare, ALR I/I h 116, vărsat spoit, ib., vărsat mărunţel, ib. h 116/675, vărsat alb, ib. h 116/684, vărsat porcesc, vărsat pietros, ib. h 116/776, vărsat în cruci, ib. h 116/746) Scarlalină (1). Acasă, mama Ivăncioaia, descîntătoarea, mi-a găsit nişte semne çare s-ar fi ivit dintr-un vărsat porcesc. KLOPŞTOCK, F. 224, cf ALR ΙΛ h 116, ALRM ΙΛ h 161. 5. (Populai) Variolă (2). Vărsatul tocma aşa iaste de primejdios oilor, precum e oamenilor. ECONOMIA, 95/1, cf. LB. Este întins vărsatul pînă, la dobitoace şi păsări. EPISCUPESCU, PRACTICA, 231/3. în curgere de opt zile la porci să va arăta linţi şi la oi vărsat. COD. ŢIV. 157723. Vărsatul oilor este boală foarte omorîtoare pentru oi, ucigînd turme întregi. CUPARENCU, V. 31/7. A doua zi se plîrue altul că a dat vărsatul în oi. ISPIRESCU, L. 397, cf. ddrf, barcianu. Vărsatul vacilor... se poate tămădui în felul acela, că se străpunge cu un ac de argint prevăzut cu fir de matasă. păcală, m. R. 272. Primejdios era dălacul şi vărsatul cari se iveau mai ales toamna, dragomir, o. M. 19, cf. dr. v, 306, ENC. VET., STOIAN, .PĂST. 62, ENC. AGR., Η I 10, II 122, 155, m 135,232,440, vii 341, x 25,72,429, xn 303,422, XIV 73, xviu 161. Vacile, şi mai ales oile şi caprele, zac uneori de vărsat, de la care se umple şi omul, ca şi de rîie. ŞEZ. IV, 128. Ş-a mai da Dumnezeu un vărsat Ş-or muri şî oili. vasiliu, c. 30, cf. chest. v 167/4,10,15,17,29,40, 49, 54,' 66, 69, 73, 75, 76, 82. Altuiala oilor contra vărsatului. alrt η 94, cf. a v 6,31. ♦ (Regional) Boală epidemică a albinelor. Cf Η iv 85, chest. vi 73/26. 6. (învechit şi popular; şi, învechit, în sintagmele vărsat de vacă, vărsat vaccinai) Vaccin (11). Cuvînt pe scurt despre ultuirea varsatului de vacă spre întărirea inimii [Titlu] (a 1804). BV II, 450/14. Nevrînd a să oltoi cu vărsatul de vacă..., cade în boala vărsatului (cca 1812), iorga, s. D. xn, 202. Altoirea vărsatului de vacă ce-i zice vacţină. PISCUPESCU, O. 236/22. Folositoarea aflare... a hultuirii vărsatului să întrebuinţa pe atunce în toată Europa apusană. asachi, i. 381/31. Vărsatul vacinal a fost funest la unii copii. LAURI an, f. 102/15, cf. alr - μ i h 146, nalr - MB i mn 276, 430/485,491,494,502,503,565. 7. (Maram. şi prin Mold.) Vaccin (12). Cf. alr - m i h 146, NALR - MB I MN 276, 430. ♦ (Regional) Semn lămas pe corp în urma unei vaccinări. Cf. nalr - mb i mn 276, 430/479. III. (Bot; regional) Nalbă (1 a) (Malva silvestris). Cf BORZA, D. 107,303. - Pl. : (II, învechit) vărsaturi PISCUPESCU, O. 235/18, episcupescu, practica, 230/19,232/23,238/19. - V. vărsa. VĂRSAT2, -Ă adj. I. 1. (Despre lichide) Care a cure (dintr-un vas1, dintr-un recipient); care a fost aruncat, azvîrlit (dintr-un vas1). Cf. v ă r s a (12). Cf. costinescu, lm. O, oameni morţi de vii! Să vă admir curajul în vinure vărsate, In sticle sfârîmate...? EMINESCU, O. I, 23, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Atunci eurţile imense ale hanurilor şi cîrciumilor erau pline, ... iar pe jos numai paie risipite, ... mocirle de apă vărsată. CAMIL PETRESCU, O. I, 182. Rachiul vărsat... însemnează pagube. ŞEZ. ni, 44. 0 F i g. Doamna lui, Mariia, ...au rămas în urma lui Şerban Vodă cu mare jale şi cu multe lacrămi vărsate. ANON. CANTAC., CM I, 221. Mă duc să adaog către lacrimele vărsate un tribut la durerea mea. ASACHI, E. D. 23. Ajungă atîta sînge vărsat, atîtea văduvii. NEGRUZZI, S. I, 146. Vorbeşte despre cei opt sute de mii de morţi - despre sîngele vărsat - despre eroism. SAHIA, n. 21. Sîngele vărsat A fost mai mult de cel nevinovat. ARGHEZI, S. V, 120. Actul răzbunării în numele obştii, un fel de răscumpărare a sîngelui vărsat, ... se făcea după adunarea sfatului obştii, care declara vendeta. PANAITESCU, o. Ţ. 224. Sîngele vărsat cărbune arzător şifoc pîrjolitor se face. ZANNE, 1181 VÄRSÄCIOS - 153- VÄRSÄTOR P. n, 709. ♦ (învechit şi regional; despre metale sau materii în stare de topire) Care a fost turnat (B I 2); (despre obiecte) care a fost obţinut prin turnare1 (II 2). Nu face ţie domnedzei vărsaţi. PO 295/13, cf MURDĂRIE, L. 155/26. Făcu un lucru minunat, cu turlişoare vărsate. GAVRIL, ap. GCR I, 172/23. Veţi rădica semnele lor şi toate chipurile cele vărsate ale lor le veţi piiarde. biblia (1688), 122'/55. în sfintul altariu, deasupra pristolului, încă făcu un lucru minunat, cu turlişoare vărsate, anon. CANTAC., CM 1, 108. Pretutindene t-au ficut statue (chipuri cioplite sau vărsate) de aur şi de argint. ŞINCAI, HR. I, 2/21. S-ar fi agiutat la scris cu litere vărsate sau scobite în lemn SĂULESCU, HR. I, 246/8, cf ddrf, dr. XI, 126. Căldare de fier vărsat. ALR I 1 772/51, cf. ALR H 4 254/172, ALR SN II h 579. Să stîrnim cînii prin sat, Cu acest clopoţel vărsat. FOLC. MOLD. I, 429. 2. (Despre materii în formă de pulbere sau de granule, obiecte etc.) Care a fost împrăştiat, risipit2 (1), răspîndit (prin înclinarea sau răsturnarea vasului1 în care se afla, prin aruncare etc.). Cf. V ă r s a (I 3). Cf RESMERIŢĂ, D. A strîns sarea vărsată CADE, cf. DL, DM. De la noi şi pîn'la voi păsat vărsat (Pologul). SBIERA, P. 320. Pe cîmpul lui Gălbănat, numai meiu vărsat (Stelele). PAMFILE, C. 33. ♦ (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul (fiind luat dintr-o cantitate mai mare); care nu este preambalat Cf. dl, dm, dex. 3. (Despre ape) Care a ieşit din albie; care s-a revărsat2 (1). Cf. v ă r s a (j 4). Vărsate apele, Mărindu-le, i să pare... Avidoma cu mare. asachi, S. l. i, 247, cf. POLIZU, barcianu. Ini luai drunyi la Olt. Cînd la Olt, Oltu vărsat. GRAIUL, I, 286. 4. (Popular; despre ploaie) Care cade în cantitate mare. Cf v ă r s a (16). Bea cîmpia ploi vărsate. Pomii sucuri beau din ea. COŞBUC, B. 207. 5. Care este vomitat Cf v ă r s a (18). Cf resmeriţă, d. Sîngele vărsat este uneori roşu, cu cheaguri şi uneori amestecat cu resturi. ABC SĂN. 183. Π. (învechit) 1. (Despre oameni) Care este bolnav de variolă (1). Cf. v ă r s a (II 1). Ajung şi să vărs unii din pîntecele maicii lor şi să nasc vărsaţi. PISCUPESCU, O. 241/19. 0 (Substantivat) Nu trebuie să laşi persoanele vacinate să se amestece cu vărsafi, decît după ce a căzut posviţa de la broboane. KRETZULESCU, M. 129/15. 2. (Despre animale) Care este bolnav de variolă .(2). Cf v ă r s a (II2). Oile cele vărsate se aibă pururea aură noao şi stîmpărată. ECONOMIA, 95/20. ΙΠ. (învechit; calc după lat versatus, fr. versé) Versat Toate întrebările... dovedesc un bărbat vărsat în literatură. HEUADE, O. Π, 213. Este foarte vărsat în cunoştinţi istorice. propăşirea (1844), 1522/43,cf. ivănescu, i. l. R. 665. -Pl. : vărsaţi, -te. - V. vărsa. VĂRSĂCI0S, -OĂSĂ adj. (Transilv.; despre oameni) Care are urme de variolă (1) pe faţă; (regional) vărsătos. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, ALR II/I h 45/102, TEAHA, C. N. 280. -Pl. : vărsăcioşi, -oase. -De la vărsat . VARSĂMINT s. n. Depunere a unei sume de bani la dispoziţia cuiva, de obicei a statului, a unei întreprinderi sau a unei instituţii, pe baza unei obligaţii legale; p. g e n e r. plată1 a unei sume de bani; (concretizat) sumă de bani care constituie obiectul acestei depuneri sau plăţi1. Se fac diferite vărsăminte exprimate în procente. I. panţu, PR. 4, cf TDRG, CADE. Acordul... fixa un procent pentru repartizarea între aceste state a vărsămintelor corespunzătoare. TITULESCU, D. 165. Sînt obligaţi a ţine... şi... reg[istrul] de acţiuni şi al vărsămintelor făcute, enc. agr. I, 71, cf. bul. fil. vi, 24, sciban, d. Plata acestei cantităţi... ar necesita o acumulare de vărsăminte de cîte 120 000 000 lei pentru fiecare din cei două miliarde de oameni SADOVEANU, O. XI, 585. Fondul pentru finanţarea lucrărilor de investiţiuni ni se va alimenta din., vărsăminte din amortismentele incluse în preţurile de vînzare ale mărfurilor. LEG. EC. PL. 162, cf. 350. Instrucţiunile privitoare la modul de percepere a vărsămintelor... se aprobă de ministerul Finanţelor. ΒΟ (1954), 321, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, DN3. -Pl. : vărsăminte. -Vărsa + suf -ămînt(dupăfr. versement). VARSĂRÎE s. f (învechit) 1. Turnătorie (12). Vărsăria tunurilor din Cairo este întocmită cu totul după modul franţuzesc. AR (1829), 1742/11. Ne recomanda cu tot adinsul să cercetăm vărsăria de bronz. F (1867), 395. 2. (în e x p r.) Vărsărie de Sînge = vărsare de sînge, v. vărsare(I2). La urmă s-au sculat toţi talienii şi au fost lupte şi vărsărie de sînge. CONV. UT. I, 324, cf. TDRG. -Pl. : vărsării. - Vărsa + suf -arie. VĂRSĂTOR, -OÀRE adj., subst L1. Adj. (Şi substantivat) (Persoană) care varsă (12,3). Cf BUDAI-DELEANU, LEX., LM, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, DEX. 0 E X p r. (învechit) Vărsător de sînge (nevinovat) = ucigaş. Sufletul de vrăjmaşul vărsătoriul de sînge curăţi-se-va. CORESI, ev. 387. Fost-au acest Ştefan Vodă om nu mare de stătu, mînios şi degrabu vărsătoriu de sînge nevinovat, ureche, l. 111. Tot vărsătoriul de sînge de frică face, ca să-i ia spaima şi să se teamă toţi de dînsul, ce ar putea face cu blîndeţe. SIMION DASC, LET. 210. Vărsătoriu de singe s-au arătat dintîiaş dată Tomşea Vodă. M. COSTIN, o. 60. Ucide om pre alt om pentru nimic şi să cheamă acela vrăjmaş şi vărsător de singe. SINDIPA (1704), 30 v/5; Să se arate bărbat şi să se silească a întrece pre omul firă de ruşine şi vărsătoriu de sînge. şincai, HR. I, 228/36. Au fost iute la mînie şi vărsătoriu de sînge. BUDAI-DELEANU, Ţ. 154, cf. IST. LIT. ROM. I, 280. 2. S. m. (învechit şi regional) Turnător (B 11). Ascuţită mintea vărsătoriului şi tipăritoriului ar fifost. CANTEMIR, I. I. I, 167, cf LB. Un vărsător de ceară că meşter iscusit A ' nimerit odată un chip desăvîrşit. NEGRUZZI, S. îl, 292, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., V. MOLIN, V. T. 84, GIUGLEA, U. 70. ix, DM, l. ROM. 1965, 251, H x 189, alr ii 4 269/105,260. 3. S. m. sg. art. Numele unei constelaţii din emisfera australă, foimată din stele puţin strălucitoare şi din nebuloase, care este vizibilă toamna. Cf. BARCIANU. Pe cer constelaţia vulturului e deasupra şi aproape de a vărsătorului. OTESCU, CR. 454, Cf PAMFILE, CER. 172, TDRG 1715, CADE, LTR’, M. d. enc. 1694, dex. ♦ Unul din cele douăsprezece semne ale zodiacului, situat între zodia capricornului şi zodia peştilor2. Cf. costinescu, lm, alexi, w., resmeriţă, d., ŞĂINEANU, D. U., CADE, C. PETRESCU, C. V. 258, DL, DM, DEX. 4. S. f. (Tehn.) Cadă în care se adună materialul scos din fundul sondei şi care comunică cu bazinul de decantare. Cf. LTRJ. 5. S. f Loc unde se depozitează gunoiul menajer dintr-o zonă, dintr-o localitate etc. 6. S. f. (Regional) Scoc sterp (la moară 1) (Scărişoara -Abrud.). Cf air π 6 733/95. Π. Adj. 1. (învechit; despre surse de lumină, de căldură etc.; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care propagă, răspîndeşte, împrăştie (radiaţii, emanaţii etc.). (F i g.) Laudă, fericite, darul tău cel ce este vărsătoriu de lumină. 1185 VÄRSÄTORIE -154- VÄRUC mineiul (1776), 8r2/33. Au răsărit spre tine lumina lui i/[risto]i cea vărsătoare de tămăduiri, ib. 142 vl/22. 2. (învechit), Vomitiv (1). Lucrarea. Vomitivă (vărsătoare) şi curăţitoare. CORNEA, E. II, 165/21. 3. (în basme; despre balauri, zmei etc.) Care scoate, aruncă (pe gură) foc, flăcări etc. (Prin lărgirea sensului) Balaurul... întoarse capul cel vărsător de foc ca Să prăpădească pe îndrăzneţul ce-i călcase cuprinsurile. popescu, B. n, 21. HI. S. f. (Bot; regional) Steluţă (Aster amellus). Cf păcală, M. R. 14, borza, d. 26, 3Q0. —Pl. : vărsători, -oare şi (rar, f.) vărsători (LTR2). - Vărsa + suf -ător. VĂRSĂTORÎE s. f. (învechit) Turnătorie (12). Lungimea şi grosimea literelor, iar mai vîrtos a slovelor, nu este tot una la toate vărsătoriile (a 1850). bariţiu, c. vn, 51, cf. baronzi, l. 160, DDRF, gheţie, r. m., barcianü, ALEXI, W. -Pl. : vărsătorii -Vărsător + suf. -ie (dupăgerm. Giesserei). VĂRSĂT0S, -OĂSĂ adj. (Prin Maram. şi prin vestul Transilv.; despre oameni) Care are urme de variolă (1) pe faţă; (regional) vărsăcios. Cf alr π/i h 45. -Pl. : vărsătoşi, -oase. -Vărsat1 + suf. -os. VĂRSĂTURĂ s. f. 1. (învechit şi regional) Loc unde un rîu, un fluviu etc. îşi duce apele într-o altă apă mai mare ca volum; loc de unire a două cursuri de apă V. v ă r s a r e (14). Cf. D. BOGDAN, GL. 215, DDRF. Cîmpii... stau d-a lungul ţărmului sting al Dunării, aproape de vărsătura ei în mare. ODOBESCU, S. II, 25.7, cf. 4.14. De la izvor pînă la vărsătura ei, cît va pute cuprinde. SBIERA, F. S. 29, cf TDRG. Plutaşii care prăvăleau din munţi buştenii şi îi duceau pînă la vărsătura Şiretului îşi aflau adesea moartea în nahlapii furtunoşi ai Bistriţei. I. BOTEZ, şc. 11, cf. SCRIBAN, D., dl, dm, chest. iv 36/22, A li 10, m 8. ♦ (Regional) Braţ al unei ape curgătoare (Cristeşti - Botoşani). Cf al,r sn m h 823/414, alrm sn n h 642/414. 2. (Astăzi rai·) Revărsare a unei ape; întindere de apă provenită din revărsări. Bălţile acelea... 'în capete să împreuna şi vărsăturile apii Nilului în sine priimea. cantemir, i. i. I, 162, cf. ANON, CAR. Vărsăturile apelor celor curgătoare au făcut multă pagubă lăcuitorilor ce trăia pe lîngă ape. AMIRAS, let. ni, 163/4. Ostroavele cele din vărsăturile Dunării să vor fi ficut (a 1764). iorga, S. D. v, 501. [Pîrîul] ar fi făcut multe vărsături şi nu-şi păzăşte urmare matcii lui păr în Jijia (a 1825). id. ib. vii, 155. Drumurile sînt în stare prea bună; dar vărsăturg apelor face încă oarecare stinjinire la marşu coloanelor. " CR (1829), 29'/ll. Acest ţinut, scăldat de vărsături băltoase despre Dunăre..., deveni, în tot acest timp, grînarul cu merinde şi şura de fineţe ale oştirilor. ODOBESCU, S. III, 572. Pămîntul pe dincoace este supus vărsăturilor. I. NEGRUZZI, S. IV, 267. Se formează viroage, vărsături, craci secundari cu apă mai liniştită, antipa, p. 120, cf. TDRG. Uneori, stingheriţi prin aceste pedici în timpul bătăii, ei îşi fac adesea lepădarea icrelor la adînc, pe vărsături supuse secărei. atila, p. 8, cf. resmeriţă, D., ix, DM. ♦ (Regional) Loc pe care s-au depus aluviuni în urma revărsării unei ape. Cf. chest. iv 65/29, alr sn iii h 811/833, h 827/791, alrm sn II h 647/791, A ii 6. ♦(Regional) Urmă săpată în pămînt de şiroaie1 sau de torente (Loman - Sebeş). Cf. A π 8. 3. (Mai ales la pl.) Act reflex prin care conţinutul stomacului este eliminat (violent) prin esofag şi pe gură Pentru vărsături şi durere de cap să cuvine a să da bolnavului după vîrsta anilor lui de la 3, 4, 5 şi pînă la 10 picături unt de izură peceas. CR (1831), 142'/11. Aceasta va potoli plecarea spre vărsătură. VEISA, I. 61/18. Urmează, foarte adeseori după greşelile făcute în dietă, vărsătură sau treapăd. ALBINEŢ, M. 6/21. Cînd treceam pe Podul Lung mă deşteptai în vărsături, cu capul sprijinit de mînele amicului meu. SION, P. 191, cf. COSTINESCU, LM. Cînd cineva e bolnav de diochi... are vărsături şi o slăbire în tot trupul. ŞEZ. I, 15, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, w. Sîngele de răţoiu negru se bea cu rachiu pentru gălbinare; se bea cald, pentru a opri vărsăturile de sînge. CANDREA, F. 27, cf. BIANU, D. S„ TDRG. Ana începea să aibă ameţeli şi uneori chiar vărsături. REBREANU, I. 182, Cf RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE. Ajung două-trei boabe pentru ca copilul să fie apucat de vărsături. SIMIONESCU, FL. 73. Spurcăciunea se cobora iar repede în rînza răscolită de vărsături. VOICULESU, P. II, 254. Urmează vărsăturile şi celelalte manifestări ale cumplitei boale. SADOVEANU, O. XXI, 162. înainte de a muri, a avut vărsături continue şi dureri interne. ARH. OLT. xix, 226. Bolnavul acuză palpitaţii,... transpiraţii, greţuri şi vărsături. ABC SĂN. 350. N-a avut niciodată crize de apendicită, greafi, vărsături? CĂLINESCU, B. I. 215. Medicamentele digitalice produc vărsături. DANIELOPOLU, F. N. II, 38, Cf. DL, DM, D. MED;, Η Π 155. Brîrtcă neagră..., Ια-ţi ameţiturile, Ia-ţi vărsăturile. MAT. FOLK.- 613. M-apucîvărsăturilisîvărz. NALR-MB 1 h 40/543. ♦ (Concretizat) Ceea ce a fost vomitat. Cf. cade, SCRIBAN, D., ARGHEZI, B. 146, DL, DM, M. D. ENC., DEX, alr π/i h 38/928. A se întoarce ca cîinele la vărsătura lui, se spune despre cineva care revine la obiceiurile rele pe care le părăsise. Cf. c. petrescu, î. ii, 156, sadoveanu, o. xxi, 435, zanne, P. i, 386. 4. (în dicţionarele din trecut) Turnare1 (a unui metal); (concretizat) obiect obţinut prin turnare1. Cf. barcianu, alexi, w. 5. (învechit, rar) Pantă1 (1). Pe vărsătura dealului pînă la capul hudiţei (a. 1826). URICARIUL, XXV, 67. 6. (Regional; la pl.) Muşuroaie1 de cîrtiţă (Sighiştel -Ştei). Cf. teaha, c. N. 280. -Pl. : vărsături. - Vărsa + suf. -ătură. VĂRSĂŢEL s. n. (într-o poezie populara) Diminutiv al lui v ä r s a t1 (Π1). Iar un turc că s-alegea, Mi-este un turc mai mărunţel, cu semne de vărsăţel. MAŢEESCU, B. 72, cf. DR. ii, 440. -Vărsat1 + suf -el. VĂRTÂR s.n. v. vătrai. VĂRTĂŞ s. m. v. vărdaş. VARTAHAZ subst. (In trecut prin Maram.) Clădire sau încăpere care servea drept posr de gardă Şi te bată-al meu năcaz, Cum am fost la vărtăhaz... Nice bem, nice mîncăm, Numai în şălboc că stăm. BÎRLEA, L. P. M. I, 7. -Pl. : ? -Din germ. Wartehaus, magh. vârtahâz. VĂRTOLOMEI s. m. v. vîrtolomei1. VĂRLIC, -Ă subst. (Transilv., prin Maram. şi prin Bucov.) Diminutiv al lui văr. 1. S. m. şi f Verişor (1). Cf. jahresber. vm, 138, scurtu, τ. 152, sfc vi, 91, 93, 96, viciu, s. gl. 16. Frunză verde nucă sacă, Nu văd om jrumes să-mi placă. Că şi care mi-o plăcut, L-o ficut neamţu răgut. Şi, şi care mi-ar plăcea, Mi-ivâruç din viţa mea. BÎRLEA, L. P. M. I, 261. Să luăm cîte-o jmnzucă Să punem la inimucă, Să ştim c-am avut vărucă. COM. SAT. IV, 99. 1194 VÄRUCA -155- VÄRUIT 2. S. m. (Familiar, la voc.) Cf. v ă r (12). Alelei, vărucule! Aşteaptî-mă că uni meri tu, mă duc şî ieu. O. bîrlea, a. p. i, 392. - Pl. : vămei. - Văr + suf.-mc. . VĂRUCĂ s. f. (într-o poezie populară) Vericică1. Mîndra momi, miresuică, Unde te duci di-acăsuqfe Cîndu-i mai mîndrăvărucă? GR. S. VII, 31, cf. 79. -PL: ? -Vară + suf. -ucă. VĂRUI1 vb. IV. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică suprafeţe tencuite2 ori lipite ale unor elemente de construcţie sau, p. e x t., încăperi, clădiri etc.) A acoperi cu un strat subţire de lapte de var, de obicei amestecat cu materii grase; a spoi (2); (regional) a meseli, a pămătuşi (2). Chichiţele văruite şi pilulele şicuite sint. CANTEMIR, I.I. I, 147, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX.,- LB, I. GOLESCU, C., POLIZU, PETRI, V., COSTINESCU, CIHAC, Π, 448, LM. Prinse să grijească, să văruiască în toate părţile. GANE, ap. CADE. Mara a rînduit mereu, a curăţit, a văruit. SLAVICI, o. II,' 23, cf. DDRF. Cînd se aspreşte clima, văruieşte şi aeriseşte casa. CRĂINICEANU, IG. 65, cf. BARCIANU, ALEXI, W.,' TDRG, RESMERIŢĂ, D. Părefii au fost văruiţi cîrdva, în timpuri foarte vechi, sadoveanu, O. XXI, 83, cf scriban, d. L-am chemat să-mi văruiască odaia. ARGHEZI, S. XVI, 127. Conduse pe conte într-o odaie de la 'etaj, care era văruită într-un alb imaculat. CĂLINESCU, S. 61. Pereţii groşi erau văruiţi cu alb. camil petrescu o. m, 380, cf. «dl, dm. Casele româneşti... la şes sînt văruite. PANAITESCU, C. R. 169, cf. scl 1966,481, M. d. enc., dex. Casa avutului Din afară-i văruită, Inlăuntru-i otrăvită. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 275. Mi-am făcut cäsuß-n deal Şi-am văruit-o cu var. DOINE, 11 .De ploşniţe scapi dacă grijeşti casa ş-o văruieşti în lună veche, în zile de post. ŞEZ. I, 191. Văruim în lună plină, că nu să fac steiniß. ARH. FOLK. VI, 292, cf. CHEST. II 374/18, 375/1. Văruie casa... pă dînlunţru. ALR Π/I h 246/64, cf. A Π 7, 12, ni 7, 12, 17,18, vi 16, o. bîrlea, a. p. i, 369. 0 Refl. pas. Pereţii... se lipesc şi se văruiesc. MANOLESCU, I. 24. Casele abia de două ori pe an se văruiesc. CRĂINICEANU, IG. 48. Pereţii caselor nouă... se văruiesc numai în alb. PAMFILE, I. C. 441. Casele se văruiesc alb pe dinafară şipe dinlăuntru. PĂCALĂ, M. R. 407. Cînd se apropie sărbătorile mari, se văruie în toate casele. PRIBEAGUL, P. R. 32. Şcoala din Ciolpani se văruiă. CĂLINESCU, C. O. 334. 0 (Prin lărgirea sensului; în poezia populară) Să ştiu, bade, că Vii... Şi calea ţi-aş vărui Tot cu var de cel mărunt, Ca să ajungi mai curînd. JARNÎK-bîrseanu, D. 115. ♦ (Regional, mai ales în Transilv.; complementul indică pereţi sau, p. e x t, încăperi, case etc.) A humui. Cînd gospodina vrea „să văruiască " sau „să dea cu humă", sjărîmă acest sloi de humă, îl pune în apă ca să se facă terci subţire, şi acest terci îl întrebuinţează ca şi laptele de var. PAMFILE, I. C. 381.0 văruie cu humă. ALR ΠΛ mn 117, 3 787/141, cf. ib. 3 787/260, 279, 316,-334, 551, 605, 848, alrm π/i h 280. ♦ R e f 1. (Familiar, glumeţ; de obicei depreciativ; despre femei) A se pudra în mod exagerat. Mîndra mea, frumoasă eşti, Atunci cînd te văruieşti; Dar cînd eşti nevăruită Eşti ca dracu de urîtă. FOLC. TRANSILV. I, 318. - Prez ind. : văruiesc şi (regional) vămi. -Var + suf.-ui ( VĂRUI2 Vb. IV. T r a n z. (învechit, rar; familiar) A spune cuiva „vere” cînd i te adresezi. [Lăcustă:] Iaca minune..., grăim amîndoi în stihuri, ca nişte apelipisiţi?..: Aferim-vere. [Pîrlea:] Vere? Cine eşti tu, de îndrăzneşti a mă vărui? ALECSANDRI, T. I, 396, cf. DDRF, DL·, DM1, SFC IV;· 124, 141. - Prez. ind,: văriiiesc. - Şi: verui vb. IV tdrg, scriban, D., BUL. FIL. IX, 36, 43, DL, DM, SFC IV, 210, 214, SCURTU, T. 149. - Văr + suf. -ui. VĂRUIALA s. f, 1. Văruire. Cf. polizu, costinescu, ddrf. Văruiala, prin repetarea ei pentru sărbătorile cele mari, ... formează o măsură foarte serioasă în contra necurăţeniei, manolescu, i. 32, cf. cade, scriban, d., LTR2, Cf. IX, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (Concretizat) Strat (subţire) de lapte de var, de obicei amestecat cu materii grase, aplicat mai ales pe suprafeţele tencuite2 ori lipite ăle unor elemente de construcţie; spoială. în triulte case văruiala este afumată. MANOLESCU, I. 32. Casa... era bine tencuită, şi văruiala albă ca zăpadatotdeauna primenită. XENOPOL, ap. TDRG, cf CADE. închisoarea fusese spoită în miez de iarnă..., şi acum crivăţul spulbera văruiala, i. BOTEZ, şc. 72, cf. SCRIBAN, D. Se răzuieşte văruiala veche şi se repară cu ipsos crăpăturile superficiale. LTR2, Cf. DL, DP, DM, M. D: ENC., DEX. —Pl. : văruieli. -Vărui1 + suf. -eală. ' VĂRUIC s. m. (Prin nord-estul Olt) Verişor (1). Cf SCURTU, T. 148, SFC vi, 100, ciauşanu, v. 2Ö8. -Pl. '.văruici. - Derivat regresiv de la văruică. VARUICĂ s. f. Diminutiv al lui v a r ă. V. văr. 1. (Bşi. şi Olt) Verişoară, v. verişor (1). Cf. liuba -IANA, M. 25, JAHRESBER. VID, 193, PUŞCARIU, ET. WB. 174, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCURTU, T. 152, SFC VI, ■102,106, η xvm 147, viciu, s. gl., l. costin, gr. băn. 31, CIAUŞANU, V. 208, ALR MI h 174, ALRM I/II h 246. Bade, bade, şi iar bade, Ce bătaie ţi së cade, C-am trecut un deal cu tine Şi n-ai pus mîna pe mine, Chiar văruică să-ţi fl fost. FOLC. TRANSILV. Π, 510, cf. NALR - Ô U h 160. 0 (Urmat de determinări care indică ierarhia gradului de rudenie) Văruică-ntîi. ALR I/H h 176/9. Văruică primară, ib. h 176/28. Văruică a doilea, ib. h 178/77. Văruică întîi. ALRM i/ii h 248/9. Văruică aldoilea. NALR-O Π MN .246, 501/946, cf. ib. 501/947,950,951,952,974. 2. (Ban. şi Olt; familiar; la voc.) Termen de adresai« către o persoană de sex feminin şi care marchează un raport de egalitate între vorbitori. Cf. liuba - iana, m. 4, cade, SCURTU, T. 152, H IX 88. Foaie verde de-o sipică, Cîte potecele-n luncă Cu cin' le-ai făcut, văruică?... - Foiliß de-o lalea, l^e-am făcut cu dumneata, ciauşanu, v. 69, cf. 208, ALR 1 1506/842. Daulică, măi văruică, Ia oglinda şi te uită, C-ăi pus rumenea prea multă. FOLC. transilv. n, 541. ♦ Prietenă bună, apropiată. Necàzü-i trece repede, căci trece la rînd altă Şutată şi boabele fug tot aşa. Atunci rîde şi ea de necazul văruicii sale. izv. IV, nr. 5- 6,7, cf. ALR ΪΙΛ MN 68, 2631/2. 3. (Ban.; de obicei construit cu verbul „a se prinde”) Soră de cruce, v. s o r ă (1)1 In ziua de mătcalău... este datină de a se aduna mai multe fete la un loc şi a se măicuţa, adecă a se prinde măteufe, văruice, surori. MARIAN, S. R. III, 190, cf. 192, BL V 148. -Pl. : văruici şi văruice. - Vară (v. văr) + suf. -uică. VĂRUIRE s. f; Acţiunea de a v ă r u i1 şi rezultatul ei; spoială (2), spoire (2), spoit1 (2), văruială (1), văruit1. Cf. mardarie, l. 196 /24, lb, polizu, costinescu, ddrf, BARCIANU, ALEXI, W. La întîia văruire se adaugă varului nisip zvîntat şi cenuşă PĂCALĂ, M. R. 407. Laptele de var se întrebuinţează pentru văruirea (spoirea) caselor. MACAROVICI, CH. 360. Cînd văruirea se execută pe ό tencuială veche, se răzuieşte văruiala veche. LTR2, cf. DL, DP, DM, DEX. -Pl. : văruiri -V. vărui1. VĂRUIT1 s. n. Văruire. Recunosc în văruitul caselor o operaţiune igienică din cele mai folositoare. MANOLESCU, I. 32. Sătencele sărace... n-au cu ce-şi cumpăra var pentru văruitul sau spoitul caselor. PAMFILE, l. C. 381, cf. cade, 1202 văruit2 -156- VÄRVÄRESC DM, DEX. Am isprăvit cu văruitul casei. Com. din DEDA -REGHIN. -V. vărui1. VĂRUIT2, -Ă adj. (Despre suprafeţe tencuite ori lipite ale unor elemente .cfe construcţie sau, p. e x t, despre încăperi, clădiri etc.) Acoperit cu un strat (subţire) de lapte de var2, de obicei amestecat cu materii grase; spoit2 (2), (regional) muruit (1). Cf. MARDAR1E, L. 1212/6. Le-au ficut steaguri şi le-au dat tuturor suliţe văruite. R. POPESCU, CM I, 419. O fintînă... văruită (a 1754). IORGA, S. D. vn, 278, cf. LB, LM. Se văd turnurile strălucitoare ale bisericelor laşilor, casele frumos văruite. EMINESCU, P. L. 39. Chilia noastră e o odaie mare, văruită, foarte luminoasă, caragiale; O. II, 419. Revăd liceul din Bîrlad de-acum douăzeci de ani, un şir de odăi văruite,... c-un vechi şi primitiv mobilier de şcoală, vlahuţă, S. A. II, 134. Faţa externă şi internă a pereţilor este în genere văruită. MANOLESCU, I. 31. Pe dinafară se văd rîndUrile cărămizii, nţâi trainice şi mai frumoase decît orice tencuială văruită. IORGA, C. I. II, 21. La căsuţa văruită, Murgul din copită bate. CERNA, P. 138. Patru case una lîngă alta,... una singură tencuită şi pe dinafară şi văruită. AGÎRBICEANU, A. 67, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Mă plimbai... urmărit de umbra pe care mi-o arunca pe pereţii văruiţi pîlpîiala gazorniţei. VOICULESCU, P. U, 58. Pe păreţii 'Văruiţi erau înşirate cîteva stampe, sadoveanu, o. xn, 501. Sînt în Bucureşti biserici albe, tencuite, văruite şi uneori pictate exterior. CĂLINESCU, C. O. 189, cf. DL, DM. Casele nobililor tribali... cuprindeau încăperi cu pereţi văruiţi şi zugrăviţi cu un brîu colorat. PANAITESCU, C. R. 46, cf. DEX. Dumneavoastră aveţi parte De curţi nalte, luminate, Văruite, şindrilaie. ALECSANDRI, P. P 391. Am o casă văruită, Nicairi nu-i găurită (.0ul)^ POP., ap. GCR Π, 369, cf. GOROVEI, C. 267. 0 E x p r. (în textele religioase) (A fi) mormînt (sau perete) yăruit, se spune despre cineva sau despre ceva care produce (sau caiită să producă) o impresie favorabilă, ascunzîndu-se sub aparenţe înşelătoare. Arhiereii Anania dzise celora ce sta înraintea lui se-i bată lui rrostul. Atunce dzise Pavelu cătră elu: „Bate-te-va Dumnedzeu, păreate vărruitu; şi tu şedzi de giudeci după leage şi prespre leage treci că gici se me bată?" COD. VQR2. 237J0. Pune cu gîndul tău cum va premeni frumuseţea ei bătrîneţele au boala şi vei vedea cum i să adîncează ochii, cum să zbîrcesc feţele obrazului şi toată să strică floarea aceea a frumuseţii şi a tinereţii. Lut lauzi şi ţărînă şi cenuşă, care nu este alt jă(ră) numai mormînt văruit, frumuseţea trupului (a 1691). GCR I, 292/15. ♦ (Familiar, glumeţ; de obicei depreciativ; despre femei) Pudrat în mod exagerat Cănită, pieptănată frumos, văruită pînă în albul ochilor, avea voce groasă. BRĂESCU, A. 27. -Pl. : văruiţi, -te. -V.văiW. VĂRUITOR,-OÄRE.subst 1. S.m. şi f. (Astăzi rar, rar la f.) Meseriaş care se ocupă cu văruitul1. V. z u g r a v. Cf. lb, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. 2. S. n. (Transilv.) Bidinea. Cf LB, barcianu, alexi, W., chest. n 382/269,271, ALR Π/I h 291. 0 Văt~uitor mic (sau de tras brîu) = pensulă (1) (de văruit1). Cf. ALR n/l MN 149, 3932/102,235, ALRM Π/I h 405. - Pronunţat: -ru-i- Pl. : văruitori, -oare. - Şi: (regional) väritör s. n. ALR Π/I h 291, ib. MN 149, 3932/325, alrm im h 405/235. -Vărui' + suf. -tor. VARUITORUŢ s. tn. (Transilv.) Pensulă (1) (de văruit1). Cf. , alr n/l mn 149,3932/157,235,574, alrm n/l h405. - Pronunţat: -ru-i-. -Pl. : ? -Şi: văritoriiţ s. n. ALR u/ι mn 149, 3932/157,235, alrm ii/i h405. - Văruitor + suf. -uţ VĂRUŞĂN, -Ă subst (Transilv.) 1. S. m. şi f (Rar la m.) Verişor (1). Cf. tdrg 1714, pascu, s. 295. Lasă, văruşană, că nu ce dai este de preţ; cu ce inimă dai, asta face preţul darului BENIUC, M. C. I, 398, cf. DL, DM, SFC n, 100, SCURTU, t. 148, 152, şez. vn, 184, bl iv, 145, com. BENIUC. Fetele să fie văroşeni, veri. arh. folk. vn, 110, cf. alr ι/n h 174, h 175/90, alrm mi h 246, teaha, c. n. 280. Duce-m-oi şi n-oi veni Să văd cine m-o jeli De pe ciuda de părinţi, Jăli-m-or doi ciungi pîrliţi... De pe ciuda de-ai mei fraţi, Jăli-m-or doi ciungi uscaţi. Pe ciuda de varoşene Jăli-m-acîmpulcupene. folc. TRANSILV. I, 23. 0 (Urmat de determinări care indică ierarhia gradului de rudenie) Văruşană bună. ALR I/Π h 176/61. Văruşană dulce. ib. h 176/80. Văruşană dintîi. ib. h 176/90. Văruşan al doilea, ib. h 177/90. Văruşană al doilea, ib. h 178/90. Văruşană bună. alrm i/ll h 248/61. Văruşană dulce. ib. h 248/80. Văruşană dîntîi. ib. h 248/90. 2. S. f. (Familiar, la voc.) Termen de adresare către o persoană de sex feminin şi care marchează un raport de egaliţate între vorbitori. O, Doamne, voinice, zise ea trezită dintr-un somn de buimăceală, se poate că nu ştii soarta ce mă aşteaptă în fiecare clipă.., -Nu ştiu, zău, măi veruşană..., zise pipăruş Petru. EV. XVI, 228. -Pl. : văruşeni, -e. - Şi: văroşănă, veruşană s. f. -Văr + suf. -uşarL - Veruşană, prin apropiere de verişană VĂRUŢ, -Ă subst Diminutiv al lui v ă r. L S. m. şi f (Transilv., Ban. şi Olt.) Verişor (1). Cf liuba-iana, m. 25, sfc iv, 153, scurtu, t. 148.53 luăm cîte-un măruţ Să ştim c-am avut văruţ. COM. SAT. iv, 99, cf. com. din sasca română - oraviţa, alr i/u h 173, NALR-O η h 160,ib. mn 245,497/953,963, 996, 501/917. 2. S f. (Prin Transilv.) Prietenă bună, apropiată. Cărarea... o suiam pentru badea... Dar mi-l luă văruţa. RETEGANUL, TR. 95, cf ALR ΠΛ MN 68,2631/141. 3. S. m, (Prin Transilv.) Frate de cruce, v. f r a t e. Cf. scurtu, T. 148, cv 1950, nr. 3,35. 4. S. f. (Transilv.; de obicei construit cu verbul „a se prinde”) Soră de cruce, v. soră(l). Cf scurtu, t. 128, 152. Fetele care se prind Văruţe fac cerc în jurul pomului lîngă care e măsuţa cu colindreţii; apoi îl ocolesc... şi cea din urmă atinge uşor cu mîna pe cea dinainte zicînd: „Zîce-mi-i vărufi"? cv 1950, nr. 3,35. Ne-am prins văruţă la Sîntoder. Facem brăduleţş-apăi dăm la alfi fată. ALR τ II, 75, cf. alr n/l MN 67,2628/141, · MN 67,2629/141. Văruţa-i ca şi-o sor, Floare de bujor. Nu pot ca să o omor, Floare de bujor. FOLC. transilv. n, 344. -Pl. : vărufi, -ţe. - Văr + suf. -uţ. VĂRUŢĂ s. f. (Regional) Vericică1. Cf. TDRG 1714, DL, DM. Cît e văruţa de mare, Nu pot merge pe carare, De mirozna fiorilor, De jalea surorilor. ÇONV. uţ. xv, 482. îmblmd.. tot cu puşca cît fu văruţa de mare, -nu putea să-şi vază şl de lucrul timpului._ RETEGANUL, ap. CADE. - Pl. : văruţe. - Va ră + suf. -uţă. VĂRVĂRESC, -EĂSCĂ adj. (învechit) 1. Care aparţine varvarilpr (1); care este caracteristic varvarilor; (învechit) varvaricesc (1). Nu putură feace ce feace acest galileian sărac şi.cu graiu vărvăresc. coresi, ev. 333. Din adunarea a multe neamuri varvareşti, carile pe aceea vreme Evropa prăda,... vestită crăiia să să să fie scornit, cantemir, HR. 12. Pre gothi... cu armele atîta i-au îngrozit şi cu pacea atîta i-au înduplecat, cît... hatmanii lor, lepădînd cea vărvărească sălbătăcie,... cetăţii lui Constantin... cu plecăciune i s-au închinat, id. ib. 17. Pre neamurile goţilor cele prea tari şi prea mari în însul sînul pămîntului celui vărvăresc, adecă în ţinutul sarmatelor le-au şters de pre 1209 VÄRVÄRICE -157- VĂRZOI2 pămînt. ŞiNCAi, HR. ι, 40/28, cf. cihac, 1, 307, u, 711, DDRF, TDRG, DHLR Π, 321, CADE, IX, DM. 2. Caracteristic oamenilor necivilizaţi, neciopliţi, sălbatici; (învechit), varvaricesc (2). I-au trimis... să prade Moldova, pre carea o au şi prădat şi ars în lung şi în lat cu vărvărească cruzime. ŞINCAI, HR. Π, 127/26. Ucigătorule! mi-e frică De vărvăreasca tapornire. DONICI, ap. CADE, cf. CIHAC, i, 307, II, 711, DDRF, TDRG, DL, DM. -Pl. : vărvăreşti. - Şi: varvarésc, -eăscă adj. - Varvar + suf. -esc. VĂRVAWCE subst. v. varvaric. VĂRVARÎE s. f. v. varvarie. VARZAICĂ s. f. (Prin Ban.) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape, asemănătoare cu volbura (II). Cf NOVACOVICIU, C. B. II, 8, COMAN, GL. -Pl. : ? —Cf varză. VARZAR1 s. m. 1. Cultivator (şi vînzător) de varză (Π1). Cf I. GOLESCU, C., POLIZU, CIHAC, I, 311, LM, RESMERIŢĂ, D., DL, DM, DEX. 2. Călugăr însărcinat cu aprovizionarea într-o mănăstire. Cf NOM. PROF. 73, DL, DM. 3. (Prin Munt.; glumeţ) Colăcar. Cf. GEORGESCU-TISTU, B. 16,89. -Pl.. vărzari. -Varză + suf. -ar. VARZAR2 s. n. v. vărzare. VĂRZÂRE s. f. Plăcintă umplută cu varză (Π 2) sau cu ceapă, cu ştii·’, cu mărar etc. Cf. LB, ISER, CIHAC, I, 311, LM. Gătitu-le-afi ceva bob fiert, găluşte, turte cu juljă şi vărzare? CREANGĂ, A. 10. O fată, de vrea să se mărite, să facă aluat pentru vărzări în ajunul Crăciunului şi din el să rupă o bucăţică pentru o vărzare, s-o întindă şi, după ce a umplut-o cu mac, s-o puie pe aceea întîi în cuptor. SEVASTOS, N. 6. Bucatele cele mai uzitate la această ocaziune [la botez] sînt... în zile de post: borş de peşte, găluşte, peşte şi vărzare. MARIAN, NA. 230, Cf. id. S. R. I, 163, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU. Vărzările se fac prin posturi şi pe la ajunuri. ŞEZ. vil, 35, cf. 184, ALEXI, W., TDRG. în ziua de ajun femeile pun prin pari cîte ceva din bucatele ce au fost sfinţite de preot pe masă în acea zi: vărzare, găluşte, perje etc. PAMFILE, A. R. 98. Au să se ducă cu popa... şi or s-aducă .acasă plăcinte, vărzări, chiroşte şi turte. id. CR. 2. Verzarele [se fee] din aluat dospit, caş sărat şi mărar tocat. PĂCALĂ, M. R. 117. Ce ţi-a mai dat Nectarie, tinere, la masă, afară de borş cu fasole? mă întrebă Stratonic zîmbind cu ironie. - Vărzări cu ceapă, prăjite în untdelemn, prea cuvioase, foarte bune. HOGAŞ, DR. II, 9, Cf. PASCU, S. 85, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DM, S. MARIN, C. B. 205, M. D. ENC., DEX, Η ΠΙ 328, X 69, 436, xn 289, 302, xvi 296, xvn 69. Joacă, fată, ce-ijuca, Pasă acasă că-i mînca, Caută-afară pe hambar, Că ţiki pus mărta un vărzar. doine, 288, cf. rev. CRJT. in, 1.73, viciu, GL., com. din frata - turda. Mie acela mi-i leacu: Tot vărzar cu amurar Din taşcă de păcurar. BÎRLEA, L. P. M. Ij 61. Dă şi mie v-o două vărzări, că nu mai pot giuca de foame! izv. xiu, 233, cf. com. beniuc, chest. viii 22/27, âlr sn IV h 1 075, h 1 079/349, alrm sn m h 888/349. Doi ţînţari Bucătari Fac vărzari. FOLC. TRANSILV: IIS 3&2. Nu-ştiu, jocul l-aş juca, Ori vărzarul l-aş mînca. ib. 391. De plăcinte rîde gura; De vărzare şi mai tare. CREANGĂ, A. 10, cf. CADE, ZANNE, P. IV, 87. De plăcintă Gura cîntă, De vărzare Şi mai tare. VICIU, GL. Numai cu apă şi cu sare nu se face varzare. CADE, Cf. ZANNE, P. TV, 171. - Pl. : vărzări. - Şi: vărzar (pl. vărzare şi, regional, vărzaruri, ALR SN iv h 1 079/349, m. vărzari), (regional) verzăr (pl. verzare) s. n. - Varză + suf. -are VĂRZALÎ vb. IV. 1 n t r a n z. (Regional; despre oameni) A se agita, a se osteni (Crişcior - Brad). Cf. paşca, gl. -Prez. ind.: ? - Varză + suf. -ăli. VARZALIJÎ1 vb. IV. Tranz. (Prin nord-estul Olt.) A răvăşi (3). ciauşanu, v. 209. -Prez. ind.: vărzăluiesc. -Varză + suf -ălui. VARZALUÎ2 vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi pe negjndite (Broşteni - Vatra Domei). Cf. conv. lit. xliv,, 131. —Prez. ind.: vărzăluiesc. -Cf. vărzălui1. VARZALUÎT, -Ă adj. (Prin nord-estul Olt.) Răvăşit2 (1). Cf. CIAUŞANU, R. scut. 34. -Pl. ·: vărzăluiţij -te. -Vărzălui'. VARZÄRESC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) De vărzar1 (1), al vărzarului'. Cf I. golescu, c. —Pl. : vărzăreşfi. -Vărzar' + suf. -esc. , VĂRZĂRI vb. T r a n z. (Regional) A răvăşi (3) {Săpata — Costeşti). Cf. UDRESCU, GL. Mi-au vărzărit grădina, au făcut-o varză. id. ib. v - Prez. ind.: vărzăresc. - De lâ varză. VARZĂRIE s. f. I. (Regional) Giădină de zarzavat; (sens curent) grădină cultivată cu varză (H 1). Cf polizu, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, CIHAC, 1,-311, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., DL, DM, DEX, Η IV 86, xvu 17. Au fost tovarăşi la o vărzărie. ŞEZ. IV, 3. S-au luat la ceartă de la o varză ce crescuse în mijlocul vărzăriei lor. ib. Iubeşte, neică Ilie, Trandafiraş de sacsîie, Busuioc din vărzărie! CIAUŞANU, V. 70, cf. ALR SN I h 187, A III 16, 17, iv 2. 2. Loc amenajat special, de obicei o pivniţă, în care se păstrează varza (Π 2) murată. Casa, împreună cu pimniţa de piatră boltită, cu doă vărzărit şi cu un beci..., 800 zloţi (a 1736). IORGA, s. D. XIV, 54. O păreche case mari aici în Bucureşti în mahalaoa Bateştii ale răposatului mitropolit Dionisiepe loc moştenesc, cu cinci odăi sus şi o cămară.., în curte cu cuhnie şi cu altă odaie alături cu cuptor de pîine şi dedesupt beci pentru vărzărie. CR (1831), 328'/32, cf. 1. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU; PETRI, V., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, CIHAC, I, 311, LM, BARCIANU. - Pl. : vărzării. - Şi: (regional) verzărie s. f COSTINESCU, CIHAC, I, 311, DDRF, A III 16, 17. - Varză + suf. -ărîe. VĂRZĂRIT s. n. (învechit, rar) Numele unei dări nedefinite mai îndeaproape. Cf. doc. ec. 249. -Dela varză. VARZOI1 s. m. (Regional) Varză (Il I) nedezvoltală, fără căpăţînă (Radovanu- Olteniţa). Cf. ALR I 847/954. —Pl. : verzoi. -Varză + suf. -oi. VARZOÎ2vb. IV v. vărzui. 1225 VÄRZUI - 158- VÄSPAR VĂRZUl vb. IV. l.Tranz. (Familiar, complementul indică cărţi, caiete etc.) A face să aibă foile înfoiate, răvăşite2, rupte2. Cf. DL, DM, DEX. 2. R e f 1. (Prin nord-estul Olt) A se învălmăşi. Cf. cade. Norii se vărzuieşc, ciauşanu, v. 209. 3. R e f 1. (Regional) A forfoti, a mişuna; a se foi. Cf. TDRG, PAMFILE, A. R. 264.Slujbaşii se vărzoiesc de colo pînă colo, fiecare cu lucrul lui. lungianu, ap. cade, cf. dl, dm. A început să se vărzuie lumea încoa şi încolo ca mai înainte de a o împietri zmeii. Rădulescu-codin, î. 133, cf gr. S. v, 389, bl vi, 68. 4. T r a n z. (Regional; complementul indică oi) A mîna1 repede, făcînd să obosească (Jina - Sebeş). Cf. cade, paşca, gl. - Prez. ind.: vărzuieşc şi vărzui. - Şi: (regional) vărzol (prez. ind. vărzoiesc) vb. IV. - Varză + suf. -ui. VĂRZUIĂLĂ s. f. (Regional) 1. învălmăşeală; harababură (Piteşti). Cf udrescu, , gl. 2. Forfotă; foială (Săpata - Costeşti). Cf. udrescu, gl. De mult n-a mai fost aşa vărzuială de lume. id. ib. -Pl. : vărzuieli. -Vărzui + suf -eală VĂRZUÎT, -Ă adj. (Familiar, despre cărţi, caiete etc.) Care aie foile înfoiate, răvăşite2, rupte2. Cetrobăia să descopere... cărţile şi caietele vărzuite ale elevului. C. PETRESCU, o. p. ii, 77,cf. i. botez, şe. 139, dex-s. —Pl. : vărzuiţi, -te. -V. vărzui. VĂRZULÎŢĂ s. f. (Familiar) Diminutiv al lui varză Cf. v a r z ă (Π 2). Cf. UDRESCU, GL. Aş mînca nişte debreţini cu vărzulifâ. id. ib. -PI. : vărzulife. -V^rză + suf. -uliţă VĂRZIIŢĂ s. f Diminutiv al lui v a r z ă (Π 1); verzişoară (1). Cf. DSR. - Pl. : vărzuţe. - Varză + suf. -uţă. VĂSÂR subst 1. S. m. (Transilv.) Meseriaş care face şi vinde ciubere, putini, butoaie şi alte vase1 (A 11) de lemn. Cf klein, D. 453, LB, iser, cihac, I, 307, lm. Văsarii îşi desfac marfa pe latîrguri şi prin sate. FRÎNCU-CANDREA, M. 62, cf BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, PAMFILE, I. C. 167, DL, DM, DEX, L. ROM. 1973, 46. Toţi moţii sînt „vasari". ARH. folk. v, 1.13, cf.. alr i 1667/93, 98, 103, 289, alr π 6686/95, teaha, C. N. 280. 2. Subst (Prin Transilv.) Ciubăr larg în care se spală diferite vase1 (All). Cf klein, d. 453, LB, iser. 3. Subst (Regional) Etajeră pentru vase1 (A 11) (Finiş -Beiuş). Cf A i 17. -PL :,(!) văsari. - Vas1 + suf. -ar. VĂSĂLIE s. f. (învechi^ rar) Vasalitate (1). Cf I. GOLESCU, C., VALIAN, V., PONTBRIANT, D. . - Vasal + suf. -ie. VĂSĂRÎ vb. IV. I n t r a n z. (Transilv.) A practica meseria de văsar (1); a face diverse vase1 (A I 1) de lemn. Scaunul de văsărit e un fel de tejghea pentru a da lemnul la rindea. FRÎNCU - CANDREA, M. 6h cf. TDRG. Casele moţilor sînt construite de ei din lemne de brad sau fag; se acoperă cu şindrilă şi au două odăi; una pentru lucrat, cu o singură laviţă masă, pat şi scaun de văsărit. PAMFILE, I. C. 438, cf. DL, DM. Care-i vorba acelor din Albac? Mai văsăresc la cofe? ROMÂNIA LITERARĂ, 1974, nr. 30, 6/1, cf. DEX. Moţul... „vasareşte”face „vase”. ARH. folk. V, 113. ..-Prez. ind.: văsăresc. -V., văsar. VĂSARÎE s. f. Totalitatea vaselor1 (A 1 1) (dintr-o gospodărie, dintr-un restaurant etc.) în care se găteşte sau din care se mănîncă. V. v e s e l ă. Cf. resmeriţă, d., scriban, D., DL, M. D. ENC., DEX, NALR-O II MN 261,779/917. - Vas1 + suf. -ărie. VĂSĂRIŞ s. n. (Transilv.) Canal de scurgere a apei din mină1 (1). Cf ltr2, dex-s, paşca, gl., fd i, 152, lexic REG. 23. - Pl. : văsărişe. - Şi: văsărtş (fd i, 152), văsariş (ib.) vasaliş (lexic reg.. 23; d.vasalîşuri, ib.), veseriş (fd i, 152), vosoriş (ib.), vosoiş (ib.) s. n. - Din germ. Wasserriese. VĂSĂRIT s. n. (Transilv.) îndeletnicirea, meseria de văsar (1). Moţul trăieşte din „văsărit". arh. FOLK. v, 113. -V. văsări. VĂSCĂLÎE s. f. v. veşcălie. VĂSCĂTIJRĂ s. f. (învechit, rar) înveliş. Văscătura. nucet şi miezul sau greutatea dobîndirei lucrurilor bune şi folositoare. SĂULESCU, în CAT. MAN. III, 49. -PI.: ? - Văsc (radical izolat prin analiză al lui înveşte) + suf. -ătură VĂSCI0R s. n. Diminutiv al Iui v a s1. 1. Cf v a s1 (A 11). Avea în 2 văşcioare... ùnt şi fănină. DOSOFTEI, v. S. ianuarie 2575. Ia coajă de frasin uscat şi, spălîndu-o, o pune într-un văşcior şi o moaie cu rachiu tare (a. 1805). GRECU, P. 399. Precum văsciorul acesta, adecă oala, aşea şi omul în multe chipuri poate peri. MAIOR, P. 24/11, cf. POLIZU, CIHAC, I, 307. Are casa plină de tot genul de văşcioare. LM. Se duce moaşa la preotul local cu un văscior, o steclă de apă curată... ca preotul să facă rugăciunile apei. MARIAN, NA. 123, cf DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., DL, DM. A descoperit o... trusă medicală conţinînd un bisturiu, o pensetă, mai multe văşcioare pentru păstrarea substanţelor medicamentoase. H. DAICOVICIU, D. 186, cf. DEX. 2. (învechit, rar) Cf v a s1 (A ΠΙ 1). Se rupe... cîte un văscior de sîftge sau de limfă în creieri sau în plămîni. EPISCUPEŞCU, PRACTICA, 104/29. —Pl. : văşcioare. — Şi: (învechit) văşcior s, a - Văsuţ + suf -ior. VĂSCREÂSNĂ s. f. v. voscreasnă. VASCRISs. n. v. vascris. VĂSIŞ0R s. n. (învechit, rar) Diminutiv al lui v a s1 (ΑΠ) Marina deiului se alcătuieşte din 3 fregate, 2 corvete, 2 bricuri, 6 alte vase mai mici, peste tot 14 vase şi alte văsişoare. cr (1830),762/41. -Pl. : văsişoare. -■Vas' + suf. -işor. ' ■■ , A « VASOS, -OASĂ adj. (învechit, rar, despre plante1) Vascular (2). Cf mihali, c. 132. -Pl. : văsaşi, -oase. -Vas1 +suf -os. VASPAR s. m. v. viespar. 1244 VÄSPRIEMNIC -159- VÄTAF VÄSPRIEMNIC s. m. (Slavonism învechit, rar) Discipol (în credinţă). Văspriemnic a sinţilor apostoli au fost. DOŞOFTEI, v. S. ianuarie 44735, cf id. mol. 88, jahresber. v, 140, TDRG. —Pl. : văspriemnici. -Dinslavonul BicnpH*MhHmci>. VÀSÙC s. n. (Rar) Văscior (1). Cf FD IV, 46,54. - Pl. : ? - Vas1 + suf.-mc. VĂSULEÂN s. n. (Rar) Văscior (1). Se închină... c-un văsulean de vin. SEVASTOS, N. 347, cf. DL, DM, SFC VI, 186. - Pl. : văsulene. - Vas* + suf. -ulean VĂSULEŢ s.n. (Rar) Văscior (l).Cf. polizu, dl, dm, dex. —Pl. : văsuleţe. —Vas' + suf. -uleţ VASUŞ0R s. n„ s. m. 1. S. n. (Rar) Văscior (1). Cf. DL, DM, DEX. 2. S. m. (Regional) Mică plantă erbacee care creşte în zonele alpins (Splachnum sphaericum). Cf. TDRG, PASCU, S. 167, PANŢU, PL., CONV. LIT. ΧΧΠΙ, 1060. -Pl. : (1) văsuşoare, (2) văsuşori. -Vas' + suf. -uşor. VĂSUŢ s. n. Diminutiv al lui vas1. 1. (Mai ales în Transilv.) Văscior (1). Cf. lb, iser, CIHAC, I, 307, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, El·, DM, DEX. 2. (învechit, rar) Cf. v a s1 (A H). După a unora părere, ar fi mai bine a găti nişte văsuţe de abur late, nu pîntecoase, cu putere de 12 cai. GT (1839), 1742/29. 3. (învechit, rar) Cf. v a s1 (A ΠΙ 2\ Plantele care pre lîngă celule posed şi văsuţe se numesc plante văsoase. M1HALI, C. 132. -Pl. .văsuţe. -Vas' + suf. -uţ VĂŞALAU s.n. v. voşolău. VĂŞĂLAU s.n.voşolău. VĂŞĂLÎ vb. TV. v. voşoli. VĂŞĂLUÎ vb. IV. v. voşoli. VĂŞCĂLÂN s. n. 1. (Prin nord-vestul Transilv.) Lingură de fier. Cf. vaida, DR. ΙΠ, 714. 2. (Nord-vestul Transilv. şi prin Maram.) Lopăţică de fier, cu mîner lung, cu ajutorul căreia se scoate jarul sau cenuşa din cuptor, din sobă etc. V. v ă t r a i (11). Cf. dr. ni, 714, izv. XVI, 277, alr I 685/259,268,269,270,273,350. 3. (Plin Transilv.) Făraş. Cf. CHEST. Π 316/349, MAT. dialect, i, 290. - Pl. : văşcălane (alr i 685/259; 268, 269, 270, 273, : 350, mat.· dialect, i, 290) şi văşcălanuri (alr i 685/350), veşcălane (ib. 685/259). - Şi: văşcalân s. n. ib. 685/230.-, -Din magh. vaskalân. VĂŞCĂLĂU s. n. (Prin nord-vestul Transilv.)^Făraş;'Cf CABA, săl. 102, CHEST. II 316/269. -Pl. : ? - De la văşcălan, cu schimbare de suf VĂŞCĂLÎE s. f. v. veşcălie. VAŞCEÂN s. n. (Regional) Văscior (1). Sparge un ou şi iai numai albuşul şi-l pune într-un văşcean (a 1805). GRECU, p. 403, cf. lexic reg. ii, 64. —Pl. : văşcene. -Délavas1. VĂŞCI0R s. n. v. văscior. VĂTĂF s. m. L I. (învechit şi popular, de obicei cu determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”, „peste”, „pe”) Conducător, şef2 (ăl unui grup organizat, al unei asociaţii de meseriaşi sau _ de negustori, al unei instituţii etc.). V.vătăşel (I 1). însuşi ştiia acesta, cleamă-se vătakul şi giudecaiu se tremiţu elu. COD. VOR.2 36Y7. Scoase vătaful [temniţei] cuţitul să se ucigă de sineşi. CORESI, L. 77/9, cf. id. EV. 134. Un vătah de carii sta ocolea, ce-l chema Posidon, cuvîntă şi dzise cătră svîntul. VÀRLAAM, c. 427. Fugisă dß-au întrdt în tălharii, încă vătav pe tălhari. DOŞOFTEI, V. s. •septembrie 3273. Omorî pre... Badea, vătaf de puşcărie. ΜίΝΟΝί CANTAC., CM l, 174. Această sfintă carte... luată cu I\$anäßprinfi 5 de la Simion vătaful din şcoala Rîmnicului (a .1730)) IÔKGa| s. D. χιπ, 174. Vătafii dă cărăuşi i dă chiragii paiat^ă^itirţam de grijă ca să tocmiască chiragii şi chizăşie (a. XXII, 7, cf. N. a. bogdan, c. m. 66. Are de puşcărie de tot vinovâtu po taleri: 1 (a {lşiÂitwM. ©LT. X, 136. Si nu se supere defumărit, de ic&^amŞ Ævütfiâ de vin domnesc şi de ortul vătafului de [■ φί|/|Μι|;^ί|ΐ784). FURNICĂ, t. C. 122. După ce au sosit în Bl-t^v.îttsuşlaufostvătavul rebelilor, şincaî, hr. ii, 328/37, ! cf. ŢÎCHDtoEAL, ap. GCR U, 213/24. Fost-au în zîlele acestui ; domn mare omor de ciumă... după arătarea cu catastisie de ; cătrăvăidşii cioclilor. DIONISIE, C. 184. După aceste ponturi, au să urmeze vataşii de arabagii (a 1815). URICARIUL, IV, 206/19. S-au fost orînduit Panait ahcibaşa vătafpeste bucătari (a 1823)/ DOC. EC. 268, cf. LB. Neapărată trebuinţă este într-această politie mare a să afla isnaful măcelarilor, cu vătaf orînduit dintre dînşti asupra lor (a 1827). DOC. EC. 396. Cînd Se aşezară în coprinsurile ce ocupă era numai patru vătaşi cu hordele lor, ce le conducea. HELIADE, O. ii, 53. Dumnealor boieri căniăraşi cu vătaşi ai ochii i-au izgonit (a. ■ 1834). DOC. EC. 545. Astăzi veniră vătaşii dimpreună cu jura fii (a 1848). ib. 949, cf. POLIZU. Ne-am pomenit cu vătaful de arabagii că vine cu şase care. filimon, o. i, 251, cf. LM. Pe acel vrednic şi iscusit bărbat, poporul îl văzuse... preumbltndu-şi, din loc în loc, ... ceata, lui muncitoare, ... breasla sau isnaful de meşteri dibaci şi silitori, al căror vătaf era dînsul. ODOBESCU, S. li, 5\0. Dup-atîţi ani de fală... Mă văz vătaf de hală, Peste măcelărie, caragiale, o. i, 9, cf. DDRF, BARCIANU, ŞIO II„ 374, ALEXI, W., TDRG. Mai toţi flăcăii îl priveau ca pe un fel de vătaf al lor. rebreanu, i. 115, Cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE. Ne bătea vătaful cu bicele pe pielea goală. CAMIL PETRESCU, τ. II, 180. Era tovarăş cu Temistocle, vătaf de hamali. Bart, e. 322, cf. 289. El era vătaful chirigiilor. MOROIANU, S. 57, cf. SCRIBAN, D. Aleseră chiar din rîndurile manualilor şi căruţaşilor^ pe cei mai spătoşi, mai porniţi pe bătaie şi pe petreceri. îi făcură vătafi. PAS, L. Π, 255. Năduşeala curgea rîuripe vătaful tarafului. V. ROM. aprilie 1956, 5S. Corabia trebuie trasă pe mal... cu odgoane, cu argaţi, cu manele şi cu un vătaf afurisit. TUDORAN, P. 8, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. Pe noi ni-or'audzî Peunaşîi codrilor, Vătavii tâlharilor. MÎNDRESCU, L. P. 181. Toţi haiducii codrului, Vatajii tâlharilor. ŞEZ. v, 31. Vătaf de zidari Şi de meşteri mari. MAT. FOLK. 22. Pă dînsa o d-audzît Păunaşî codrilor, Vătaji tîlharilor.. T. PAPAHAGI, M. 111 .La temniţă se ducea, O oca ide vin umplea, Pe vătaf că mi-l chema. BALADE, II, 252. Şi-o trimes vătav cu Cară Un moşneag cu barba rară. FOLC. MOUD. II, 42. Unde nu este pisică, Şoarecii vătaf ardică. -PÄNN, P. V. II, 35/16, cf. PĂSCULESCU, L. P. 109, ZANNE, P. I, <500. Gheorghiţă, Vătaf de temnifi, se spune, în glumă, celor rînduiţi· mâi mari peste ceva zanne, P. VI, 1221 în pădure \,născuî, în pădure crescui, Acasă dacă m-aduseră, Vătav mare Iriăpuseră (Ciomagul). GOROVEr, C. 79. în pădure născui, In pădure Crescui, Acasă dacă m-aduse Vătav de picioare mă ~ 1260 VĂTAF -160- VÄTAF puse (Pragul), id. ib. 306.0 (Prin Transilv.) Vătavul ciracilor= Scaraoţchi. Cf alr im h 184/157. 2. (Popular) Cioban care conduce o stînă; (adesea urmat de determinarea „de cîrd”; în opoziţie cu b o i t a r) cioban care merge în fruntea unei turme de oi. V. m i j lo c a r (Π 3), v ăt ăşe 1 (12). Primul între păcurari se numeşte vătau. HEM 2826. In 22 aprilie, păcurarul cel mai mare (după numărul oilor sale) sau cel mai bătrîn, numit vătav (vatau, vataş), aduce... ramuri verzi de salcie, marian, s. R. ni, 233, cf. DDRF, LIUBA-IANA, Μ. 109, ŞIO I, 267, II,, 374, JAHRESBER. XVI, 213, RESMERIŢĂ, D. In unele sate boteiul are înfrunte un vătav di cîrd, ciobanul care conduce oile. DIACONU, P. 17, cf. CADE. Cel căruia i se dă în samă cîrdul se numeşte „ vătaf di CÎrd". STOIAN, PĂST. 64, cf ŞANDRU-BRÎNZEU, JINA, 106. Vătafid îşi dete cu părerea să cheme pe Berbecea. VOICULESCU, P. I, 83, cf. ENC. AGR., IST. LIT. ROM. I, 130. Vătaful era şeful ciobanilor de la mînzărÎ şi avea răspunderea turmei, vuia, păst. 168, cf. H I 7, II 299, ix 284, x 368, xi 274, xin 481, xvm 26. Nouă ciobani Şi vătaful zece Toţi cu căciuli creţe. TEODORESCU, P. P. 76. Văile s-au turburat, Voinici ca ploai-au picat, Toţ vătavii oilor Şi voinicii codrilor. BUD, P. P. 12. Era scutari, era vătafi. DENSUSIANU, Ţ. .H. 215, cf 339, com., din jina - sebeş. Pi-on pk'icior de munte Merg oile frunte: Vo nauăsprădzăce sute Şi vo nouă ciobănaşi Şi iar cu yătavu dzăce. GR. S. vi, 196, com. din poiana sibiului- SEBEŞ, cf. chest. v 24/29,66,25/8,9,29; 32,37, 57, 66, 72, 82, 94, 99, 27/61, 96, 29/66, alr i 1807, 1808, alr sn ii h 400/346, a ui 19, lexic· reg. 88. Din gură le grăia: D-alei, voi, vătafilor, D-alei, voi, ciobanilor, balade, iu, 350. ♦ (Prin sud-vestul Transilv. şi prin Munt) Persoană care are cele mai multe oi la o stînă Cf. alr i 1 789/890, a m2,18,19. 3. (Popular) Şef al unei echipe de pescari (I). V. a t a -m a n. Dojănirea hrăpitorului Petre, vătaful dă pescari,... am încustrat-o (a. 1822). DOC. EC. 249. Vătaful ia 2părţi, crilaşul uria şijumătate, ceilalţi pescari cîte una. ANTIPA, p. 492.Cel mai mare nisetru pe care-mi spune un vechiu şi bun pescar, vătaf de zăvoade, că l-a văzut în timp de 37 ani, avea o greutate de 125 oca. A;riLA, P. 409. Am zvlrlit, alături de pescarii cei mari cu vătafi, mreji şi năvoade uriaşe, purtate de zeci de oameni prin care prefiram apele Dunării. VOICULESCU, P. I, 12, cf. DL. Cînd vătaful şufinia Nici un peşte nu găsia. TEODORESCU, P. P. 94. La Vghioară, vătau mare, Vătau mare de nevoade, Frumoasă masă ie-ntinsă. GRAIUL, I, 71. Patruzeci de loptari, Doisprezece vătafi mari. PĂSCULESCU, L. P. 175. 4. (Bucov. şi Transilv.) Persoană care conduce, după ritual, desfăşurarea unei nunţi (1); tînăr care însoţeşte (călare) pe miri, avînd anumite atribuţii cu ocazia ceremonialului nunţii. V. colăcer, vătăşel (I 3), vornic, vorni-c e I .Nu rămînea îndoială că Miron are să fie vătavul voinicilor, deoarece este bun prieten cu Toderică. SLAVICI, N. I, 99, cf. marian, NU. 215, 223, 226, DDRF. Vătavul a dat semn din steag Şi-atunci porniră toţi şireag Incetinel. COŞBUC, P. I, 57, Cf ENC. ROM., ŞIO II„ 375, CADE, DL, DM, M D. ENC., DEX. 5. (Regional) Conducător al unei cete de tineri colindători sau de căluşari. Cf. enc. rom., jahresber. viii, 14. Celui mai în vîrstă dintre toţi i se dă numele de vătaşul cetei. pamfile, CR. 51. Astăzi, numai vătaful ori mutul mai poartă sabie, afară de judeţul Muscel, unde avem ştirea că şi ceilalţi căluşei purtau o sabie de lemn DR. II, 216. „Junii" sînt membrii unei organizaţii cu caracter militar, care îşi începe manifestaţiile .şi petrecerile în ziua de Bunavestire şi le termină la Dumineca Tomii. A u drept căpetenii un „ vătaf’, un „ armaş mare", ib. iv, 367, cf. CADE, dl, dm, M. D. ENC., DEX. Vin pe urmă la uşă, şi acolo zice vătavu...: Bună vremea, bună vremea, jupîne gazdă! MÎNDRESCU, L. P. 210. Măi, vătaşe, vere măi! Poartă bine pe flăcăi! bibicescu, P. p. 359. Vătafii, după gazdă, sînt conducătorii feciorilor, viciu, COL. 11. Pleacă pe strade cu berbecul condus de vătaf cu lăutarii în frunte, jucînd şi chiuind. FRÎNCU - CANDREA, M. 39. Să scoală vătavu-n k'icioare şi-ş ie pălăria din cap şi pune dejetu pe colac şi vorniceşte colacu. GR. S. vi, 220, cf alrt ii 293, alr ii 4 335/848, 899. 6. (Prin Bucov.) Proxenet. Cf şez. viii, 72. EL (In evul mediu, în ţările române; de obicei cu determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) 1. Titlu dat persoanelor însărcinate cu conducerea unui grup de dregători, de oşteni, de curteni, de slujbaşi domneşti etc., avînd atribuţii administrative, militare sau judecătoreşti; persoană care avea acest titlu. Cf GHIBĂNESCU, S. I. xvi, 30. Dat-am domnita mea această poruncă a domniii meale slugii domniii meale Radului, vătaful de postelnici (a 1633). ARH. OLT. xvn, 71. Cînd am făcut noi această tocmeală, fost-au... şi Standul, vătavul ot Tam (a. 1638). GCR I, 87/17. I-am ficut cest zapis... den mintea dum[\\s[ă\le..., vătahul de Călăraş (a 1642). id. ib. 93/16. Am vîndut dreaptă ocină şi moşie a noastră din sat din Odobeşti dumisale lui Ion vătavului (a. 1669). GHIBĂNESCU, S. I. xvn, 9. în urma logofătului Ştefan au răpedzit îrv&i pre Sculi, apoi pre lacomi, ce era vătav de aprodzi şi pre Alexandru Costin cu carte la dînsul. M. COSTIN, O. 138. Eu, Criste călăraşul, scriu, cu acest zapis la mîna vătavului Golăe, precum i-am dat danie moşie din Folteşti (a 1677). bul. COM. IST. IV, 205. Au triimăs pe Macrei, vătavul de păhărnicei, cu slujitori din Roman de l-au luat de-colo. neculce, L. 110. Au trimis Costandin Vodă pă Văcărescu, vătaf de copii, la Craiova. R. POPESCU, CM I, 470, cf ANON. CAR. Vătavul de păhărnicei, vătavul de stolnicei, vătavul de aprozi. GHEORGACHI, LET. iii, 293/3, cf. GHIBĂNESCU, S. I. XVII, 67. Vatavul de păhărnicei pe lună 20 lei (a 1776). URICARIUL, XIX, 388. La toate departamenturile să păzească afară la uşă zapciii cei mici ai vătaşilor. PRAV. COND. (1780), 50. Să scrim oştile şi· să punem voievozi, căpitani, şutaşi şi vătavi. ALEXANDRIA ( 1794), 41/5. Vătav za aprozi să meargă aprod să-i aducă la giudecat (a 1796). GHIBĂNESCU, S. I. XVII, 101. Alegerea vreunui vodă harnic... şi hălor mai mici dă vifi Ispravnici, vătafi şi dă hăi care Urmează, budai-deleanu, Ţ. 398. Vătaful să facă o înştiinţare (a 1808). GHIBĂNESCU, s. I. XVII, 124. Poruncile slăvitului Divan s-au dat la toţi dă obşte vătaşi (a 1811). DOC. EC. 124, cf. LB. Dumneata, vătaşe, pă amăndoaă părţile să-i înfăţişezi ία Dipartamentu de patru (a 1828). IORGA, S. D. xxu, 174, cf. I. GOLESCU, C. Au luoat împrumut de la d. Şătrar Gheorghe..., împlinindu-să prin vătaf de aprozi (a. 1832). FURNICĂ, I. C. 378. Vătafii de aprozi l-au înfăţişat înaintea noastră (a 1837). id. ib. 395, cf. VALIAN, v. Neagoe Basarab era vătaf de vînători cînd s-a ales domn. BĂLCESCU, M. v. 591. Porunci să-i gătească gazdă la Tresfetitele, unde rîndui spre slujba sa, din însuşi curtenii săi, pre cuparul, camaradul al doilea, vatavul de copii, negruzzi, S. i, 180. Nănescu, crescut de Ghiculeşti, a fost... vătaf de spătărie. GHICA, S. 58, cf. PONTBRIANT, D. Armata naţională se împărţia în pilcuri... de 500 de oameni,· sub hodnogi, vatayi sau locotenenţi. HASDEU, I. v. 140, cf. ODOBESCU, S. 1,254, ddrf. Paicii făceau parte din garda domnească, sub un vătaf. ŞIO I, 179, cf. II,, 375, alexi, W. Cu elperiră Vătavul de Iaşi, Ioan Moţoc, şi vornicul Petru Spancioc. IORGA, C. I. I, 40. Plăieşii cu căpeteniile lor, vătavii, erau puşi să străjuiască plaiurile şi trecătorile. PĂCALĂ, m. R. 45, cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE. Vatavul de slujitori Pitărel împinse de la spate cu suliţa pe străin, sadoveanu, O. XIII, 117, cf. ENC. AGR., SCRIBAN, D. Fost condicar la zărăfie şi în cele din urmă vătaf de aprozi. CĂLINESCU, S. C. L. 69. Căimăcămia poruncise vătafului să pregătească odăile şi cele trebuincioase, camil petrescu, O. m, 71, cf. dl, dm. Vătafii de aprozi şi vătafii de păhărnicie îşi făceau şi ei loc cu gura înaintea tuturora. BARBU, PRINC. 216. Întîlnim, începmd din prima jumătate a secolului al XVI-lea, foarte mulţi oameni purtînd titlul de vătaf, care comandau grupuri mici de curteni, apoi şi de slujitori. STOICESCU, C. S. 234. Aid popor înseamnă toate satele, toţi oamenii care se află sub 1260 VĂTAF -161 - VĂTALĂ autoritatea vătafului. PANAITESCU, O. Ţ. 51. Armaş Dragomir, Vătaful Costin, Oameni de domnie De la-mpărăţie. PĂSCULESCU, L. P. 214. 0 Mare vătaf sau marele vătaf, vătaf mare = şeful2 vătafilor (II 1). Să cerceteze pîrcălâbul sau marele vătah sau globnicii, să strîngă oameni‘buni şi cine se va afla hoţ sau tîlhar să piară după fapta sa (a 1613). STOICESCU, S. D. 212. Eu, Gavril Danciul, stolnicul şi vătah marè a ţinutul Suciavei (a 1615). ROSETTI, B. 82. Voidăbilari de ţinut, voi vătaşi mari, dobitocul lor pentru alţi oameni sau pentru alte sute să nu-I luaţi (a 1620). panaitescu, o. Ţ. 207. Marii vătafi erau conducătorii curtenilor din ţinuturile Moldovei şi din judeţele Ţării Româneşti. STOICESCU, C. S. 236, cf. M. D. ENC. Vătaf de-plai (ori de plăieşi) sau vătaful plaiului ^conducător al plăieşilor care păzeau un plai1 (4) sau o trecătoare (v. t r e c ă t o r Π 2); (mai tîrziu) subprefect al unui plai1. V. z a p c i u. Vătaşii de plaiaşi să n-aibă treabă, nici să se amestece într-aceste sate ale schilei (a, 1665). RĂDULECU-CODIN, M. N. 10. Frăţilă, vătavul de plai din Prahova (a 1760). IORGA, S. D. x, 388. Sţoian, vătav al plaiului Praovii (a 1766). id. ib. 228. După poruncă am mers la hotar, avînd şi pe Stoian, vătaful de plai, împreună cu mine (a 1782). ARH. OLT. XVII, 344. Nu va rămînea fără cuviincioasa pedeapsă şi dregătorul acela, ori vătaf de plai, sau vameş, sau ispravnic (a 1811). DOC. EC. 98. Acum în trecutele zile au venit dumnealui vătaful plaiului Cozii (a 1814). ib. 167. Poruncim domnia'mea şi fie, Vătaşe dă plai..., să înlesneşti această treabă (a 1819). ib. 194. Va trimite scrisoarea la vătafii plaiului (a 1820). FURNICĂ, D. C. 255. Ocîrmuitorii norodului dupe... cum am zis, ispravnicii judeţelor, sameşii, condicarii, vătaşii plaiurilor. ZILOT, CRON. 77. A dat ţara în jaf, în mîinile jăfiiitorilor, pentru miile şî sutele dă mii dă arginţi, ce a luat după la ispravnici,... după la vătaşi de plaiuri. I. GOLESCU, în PR. DRAM. 76. în locul spătarului [are] pe polcovnic şi căpitani, cum şi în locul vornicilor, pe vătaşii de plaiuri. GOLESCU, î. 64. Alăturata înştiinţare a vătafului de plai fa. 1824). DOC. EC. 317. Sînt poftiţi toţi dd. boieri ispravnici şi vătaşi plaiurilor. CR (1831), 163 '/12. Chiamă pe un edecliu şi-i dă pe Niculae în seamă să-l ducă în munte la Cloşani, cu ordin către vătaful de plai d-acolo. GHICA, S. IX, Cf. BARONZI, L. 126, DDRF, ŞIO II„ 375, TDRG, CADE. Vătafii de plai sau de plăiaşi... sînt pomeniţi cu acest nume la începutul secolului al XVlI-lea. STOICESCU, c. s. 143, cf der, dex. Vătaf de divan sau vătaful divanului = titlu purtat de boiérul care convoca divanul şi care avea atribuţii judecătoreşti, rezolvînd litigii de mică importanţă; boier care avea acest titlu. 'Dumnealui, vătaful de divan, îmi ţine artaforaoa şi nu va să o dea la întărire, cerîndu-mi bani (a 1792). iorga, S. d. xrv, 134, cf. bul. COM. IST. IX, 161, DL, DM, DER, DEX. Vătaf de hotar = şef de străjeri, de grăniceri. Cf iorga, s. d. xn, 177, dl, dm, dex. Vătaf de agie sau vătaful agiei = şef al poliţiei (1). Cf. BUL. COM. IST. DC, 165. Vătaful agiii va da un arnăut din partea agiii (a 1833). doc. ÈC. 520, cf. valian, v., polizu, pontbriant, D., ddrf, dl, dm, dex. ♦ (în trecut; adesea cu determinarea „de ţigani”) Inspector al ţiganilor domneşti; şef al urnii sălaş de ţigani robi, aies de stăpîn. Barbul al Crefii sin Vasile Curueru, vătaf de ţigani (a 1821). arh. OLT. X, 85, cf POLIZU, DDRF, ŞIO, Π,, 375, RESMERIŢĂ, D., CADE. îndată se iscă vătaful, un ţigan arătos, ... făcînd pe grozavul. VOICULESCU, Ρ. Π, 73, cf ENC. AGR., SCRIBAN, D. 2. Administrator al unei moşii (boiereşti); supraveghetor al slugilor de la curtea μημί boier sau de la o mănăstire (1); (învechit, în Transilv.) prefect (6). V. econom, intendent, logofăt, vechil (3). Au fost în tocmala noastră boiarii cei mari... şi lanoş cu Luca, vătaşi a lui Pană (a 1631 ). GCR I, 76/2. Ne scrii dumneata cum pentru vătafu lui Luca Logofăt dé în Cîmpina, zicînd cum v-au oprit neşte doi ţigani (a 1644). iorga, s. D. x, 125, cf mardarie, l. 133/26: Au făcut un steag dé ôamerii tot din vătajîi ' boierilor ş-a giupînesilor celor săraci. NECULCE, L. 71. L-au avut şi vătav afară la o moşie (a 1793): URICARIUL, XVI, 322. Au venit vătav de la Băileşti şi m-eu spus că patru stoguri s-au rădicat (a 1805). IORGA, S. D. xvi, 91. De pe la moşii vatajii, de la boieri ciocoieşti, Alerga toţi ca turba fii, îmi ßcea samă pin EşL BELDIMAN, E. 80/13. Eu, fiind vătaf la dum[nea]lui în amil trecut, la orice au făcut trebuinţa i-am slujit (a 1820). IORGA, S. D. VII, 71, cf LB, I. GOLESCU, C. Pe vătaful ea respins-au, cînd vru mîna să-i sărute. ASACHI, S. L. I, 218. Boierul o să vadă Că nu fac tot risipire Dînd afară p-un vătăf Pentru-a lui ştiut nărav. MILLO, în PR. DRAM. 313. Vătavii de prin ogrăzi rîdea. RUSSO, S. 17. Toderică, rămîind singur, a jucat stos după obiceiu cu vătaful. NEGRUZZI, S. I, 83„ cf POLIZU. Cei mai mulţi s-au adăpostit prin curţile boiereşti ca grămătici, vătafi de curte, stolnici. GHICA, S. 57. Vătafii de curte se uitau unul la altul cu nişte priviri sperioase. fiLÎmon, O. I, 188, cf. PETRI, V., CIHAC, Π, 451. Mi-ar fi cu greu să găsesc un vătav mai priceput decît dînsul. ALECSANDRI, T. 1226, cf. COSTINESCU. Stănică este vătaf la moşia lui Manoil. BOLINTINEANU, O. 411, cf. LM. Fă-mă şi pe mine vrun vătaf la curtea ta, grăi Dumitru. SLAVICI, O. I, 314. Un biet vătaf de curte... Poveşti turburătoare îţi spune la ureche. MAÇEDONSKI, O. I, 23, cf. DDRF, BARCIANU. Saşa fil înlîmpinată de vătaful de la arman, D. zamfirescu, v. ţ. 41, cf. ALEXI, W„ TDRG, RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U, CADE. Am ieşit cu tata... şi cu vătafii noştri mai mult într-o plimbare decît la vînătoare. GALACTION, O. 50: Aicea se petrece ceva şi vatavul Păun n-a venit de capul lui, calare, la curtea din Movileni. SADOVEANU, O. xrv, 89, cf. ENC. AGR, SCRIBAN, D. Vătaful a rupt-o de-a fuga şi s-a oprit tocmai la casa proprietarului. ARGHEZI, S. X, 215. Vătafului curţii îi spusese că a venit cu hîrtii de la vornicia cea mare. camil PETREsdu, O. Π, 137. Veneau lipăindolteni... printre liota de simigii şi alunari, vătafi de curte, chivuţe. C. PETRESCU, A. R. 8, cf. DL. Ei, vătafe! Iţi pare rău de avutul „înălţimii sale"? POPOVICI, SE. 28, Cf DM, DER, M. D. ENC., DEX. A fost odată un împărat şi împăratul ăsta avea un vătaf de curte. STĂNCESCU, B. 179. Tare rău iera cîn ni bătea cu ghiciu vătafii boierilor. GRAIUL, I, 241. Boierul l-a făcut vătav de ogradă FURTUNĂ, C. 132. O E x p r. (Prin Mold.) A da peste calul vătafului = a dade bμcluc. Cf. zanne, p. rv, 675. 0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Am la moşiile meale îngrijitori vătaşi. GOLESCU, P. 263/16. - Pl. : vătafi. - Şi: (învechit şi regional) vătăv, vătâj, vătâş, (învechit) vătâg (stoicescu, C. s. 34), vătâh, (regional) vătau, vătau (chest. v. 27/61) s.m. - Etimologia necunoscută. Cf. ucr. iiiusini „ceată, mulţime”. VĂTĂG s. m. v. vătaf. VĂTÂH s. m. v. vătaf. VĂTÂJ s. m. v. vătaf. VĂTÂJNIŢĂ s. f. 1. (învechit) Suprafaţă de teren care aparţinea satului sau bisericii în urma arendării acesteia de la un proprietar; (învechit, în Mold.) vătaştină. Cf. diaconu, vr. xxvra, dl, dm, scl 1966,452, l. rom. 1970,54. 2. (Regional) Temelie la casă, făcută din piatră (Scărişoara-Abrud). Cf. alr ii/i h 223/95, scl, 1966,451, 452. -Pl. : vătajniţe. -Vătaj + suf -niţă. VĂTÂLĂ ■ s. f. 1. (La războiul de ţesut) Partea de sus a dispozitivului în care se fixează şpata, alcătuită dihtr-o scîridură de lemn bombată la mijloc şi dispusă orizontal, care se apucă cii mîna; p. e x t partea de jos a acestui dispozitiv, forinată dintr-o bară de lemn, paralelă cu cea de sus; (în special) dispozitivul în care se fixează spata, împreună cu cadrul de lemn în care este montat acesta, formînd organul mobil al războiului, care permite menţinerea paralelă a firelor de urzeală şi îndesarea firului de bătătură. V. b r î g 1 ă. Cf. i. golescu, C., HEM 2735, 2736, 2737, CIHAC, I, 23. Fete niîhdre care ştiau a învîrti şi hora, dar şi suveica, de vuia satul de vătqle, în toate părţile. CREANGĂ, O. 179. Ca să se îndesească'firele, 1265 VĂTALOCIT -162- VĂTĂMA bătătura se bate cu vatale, între care e aşezată spata. id. ib. 294. în Vrancea, leagă de gîtul soacrei iţele, vatala sau îi coase în spate nişte urioc sau o cunună de usturoi. SEVASTOS, N. 315. Suveica printre fire alunecă departe, Apoi vătala bate în pînză îndesat. BELDICEANU, p. 68. In interiorul podului casei, sătenii mai conservă... diferite obiecte de ale lucrului din casă: iţe, vătală, suveici. MANOLESCU, 1. 36. La capătul de sus al fiircilor sînt două lemne orizontale... care fin vatalele. DAMÉ, τ. 135. Jos la braţele vătalelor sînt două bucăţi de lemn gros, numit „brîgle". ŞEZ. Vin, 147. Brîgla de deasupra are la mijloc o ridicătură, care serveşte de mîner, cînd lucrătoarea trage cu mîna vătalele şi bate firul. ib. 148. Fata... sta toată ziua la argea şi-n zgomotul vătalelor îşi măcina zi cu zi puterea, sandu-aldea, D. N. 181, cf. alexi, w. Şedea între slugile casei şi le da zor la vătale să ţese podoabe măreţe. MURNU, I. 126, cf. tdrg. Vatala de jos are forma paralelipipedică cu şanţul lung şi cu două dăltuituri. PAMFILE, I. C. 273, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Doar vuirea satului de vătale aruncă o sugestie de activitate rurală. CĂLINESCU, 1. C. 326. Gospodina... sărise de la vatale şi fugise de privirile străinilor. SADOVEANU, O. xxi, 69, cf. ÉNC. AGR. într-un colţ [sînt] îngrămădite: rîschitoare, vîrtelnifa, spete pentru pînză şi dimie, iţe, vătale, fuscei MOROIANU, S. 185, cf. SCRIBAN, D., NOM. MIN. I, 388. întinsese... războiul în casă şi toată ziua răsuna bătaia vătalelor . v. ROM. martie 1952, 142, Cf. LTR2, DL, DM, DER, M. D. ENC., DEX, H II 4,31, 50,101,115,118, 126,132,147,168, 186,207,214,244, în 19,140, iv 11,75,256, x 480,539,585, xvi 97, xvn 449. Hai, mämuß, de mä-nvaß Cum să dau cu vatala Să fac pîma ca gheaţa, marian, SA. 26, cf. ŞEZ. V, 170. Fata dă mereu din vătale. RĂDULESCU-CODIN, î. 315, cf. VICIU, GL. Iţele, vatalele şî spata iera rupte drept în două. GRAIUL, I, 198, .cf. şez. XXXII, 55, com. din turnu măgurele. Vătaliliţine spata. Pornoji stau cu picioarili-n iele dă fac pînza. GR. S. m, 157, com. din horodnic de jos - rădăuţi, com. i. ionescu - şişeşti, alr u 5 928/192, 365, 414, 520, 531, 537,605, 723, 728, 769, 784,791, 899, 928, 'alrm sn n h 473, h 475, h 476, alrm sn i h 303, h 314, a v 2, 8,14, 15, 33, 35, VI 16, 19, 26, ix 4. Te văd, mîrtdro, în război, Cum tragi cu vătalili, Cum îţi umblă mînili. FOLC. MOLD. II, 260. 0 E x p r. (Regional) A fi (sau a intra) la vătale = a îndeplini sau a începe să îndeplinească munca cea mai anevoioasă. Cf. pamfile, j. n, 172, udrescu, gl. 2. (Regional; la joagăr) Fiecare dintre cele două bare de lemn verticale care se sprijină pe ceafa jugului. Cf. DAMÉ, τ. 176, pamfile, i. c. 112, dl, dm. 3. (Regional; la moară) Fiecare dintre cele patru bare de lemn care susţin coşul (Bodeşti - Iaşi). Cf. H xvi 97. - PI. : vătale. - Şi: vatâlă (pl. şi vătăle, ALR SN n h 473/414, h?475/414), (regional) văteălă (viciu, gl., pamfile, I. c. 273), batălă (hem 2735,2736,2737, tdrg) s. f. - Din bg. Baraiia. -Văteală: prin apropiere de b ă t e a 1 ă. VĂTALOCIT, -Ă adj. vălătucit VĂTÂŞ s. m. v. vătaf. VĂTÂŞTINĂ s. f. (învechit, în Mold.) Vătajniţă (1). Iaste hăleşteul lui Băţ di la vătaştină (a 1655). IORGA, S. D. XVI, 392. Un stîlp s-au pus peste valea Aghirilor la vataştină în Bilvăaaiea din Huşi (a. 1703). URICARIUL, XVI, 46. De acolo pînă în marginea pădurei mai sînt 4 Junii vătaştină care au rămas (a 1755). ib. XXV, 157. Vătaştină... din bătrînii lor... au fost acest loc tot neîmpărţit (a 1766). DIACONU, vr. XXVIII. In capul văfaştinei Bilavoaii din gios (a 1798). IORGA, S. D. vn, 283,.* Vătaştină a saţului Năruja... au fost moşie bătrînă (a 1832). diaconu, vr. xxix. -Pl. : vătaştine. - Vătaş + suf. -aştină (prin haplologie). VĂTAU s. m. v. vătaf. VĂTĂV s. m. v. vătaf. VĂTĂFÎE s.f v. vătăşie. VĂTĂGLÎŢ s. m. (în evul mediu, în ţările române; atestat prima dată în 1644, cf. ghibănescu, S. i. x, 29/13) Subaltern al vătafului (II 1). Cf. D. bogdan, gl. 117. în documentele interne... întîlnim sute de oameni purtînd titlul de mare vătah, vătag, vătaf vătaş sau vătăguţ. STOICESCU, C. S. 234. -Pl. : vătăguţL - Vătag + suf. -uţ. VĂTĂJE s. f. (Prin vestul Mold.) Vergea pe care se duce vălul miresei (11). Cf. glosar reg., l. rom. 1962, 114. -Pl. : vătăjele. -Cf. vătaj. VÂTAJÉL s.m. v. vătăşel. VĂTĂJÉSC, -EĂSCĂ adj. v. vătăşesc. VĂTĂJÎ vb. IV v. vătăşi. VĂTĂJÎE s. f. v. vătăşie. VĂTĂJÎŢĂ s. f v. vătăşiţă. VĂTĂJOÂICĂ s. f (învechit) Vătăşiţă (II 1). Cf DDRF, RESMERIŢĂ, D. -Pl.. vătăjoaice. -Vătaj + suf. -oaică. VĂTĂJOÂIE s. f. v. vătăşoaie. VĂTALÂN s. m. v. vălătan. VĂTĂLlÎCs m. v. vălătuc. VĂTĂLÎJG subst. v. vălătuc. . i VATÀM s. n. (Regional) 1. Vătămare (1). Cf resmeriţă, d., scriban, d. Rubla-m patru c-o tăia Şî-n durdî cî ni-o punea Şî la ochi cî ni-l lua, Trii vătămuri cî-i făcia: Una-n chept şi douî-n spati. DIACONU, VR. 262. 2. Hernie (Năsăud). C£ alr i/i h 125/268. - Pl. : vătămtfri - Şi: vâtăm s. n. resmeriţă, d., scriban, d. - Postyerbal de la vătăma. VĂTĂMĂ vb. I. L 1. T r a n z. A produce (cuiva) o suferinţă, un rău fizic, a dăuna integrităţii corporale (prin rănire, lovire etc.); a afecta starea sănătăţii (cuiva). Tu vătămaşi (p i e-r i ş i H, ai rănit D) toţi vrăjbitorii miei în deşertu. PSALT. 4. Cel ce vătămă (lovi D, pierdu H) întăniii născuţii Eghipetidui de la omu pără la vită. ib. 281. Nu pot oile a treace pren mijlocul lupilor şi să.nu le vatăme. CORESI, EV. 202. Să atare bărbaţi se vor sfădi şi va yătăma vrunuldentre ei muiare tăroasă..., după giudecata giudeaţelor aşa să plăteasă. PO 248/19. Să se împace cu acei omini ce i-au vătămat şi dzac răniţi (a 1638 - 1643). IORGA, S. Ν. 72. De va nebuni bărbatul, să să imparß aceea casă pentru căce este cumpănă, să nu o cumva vatăme sau să o şi omoară bărbatul pre muiare. PRAV. 153. Mai marele, ce vafi cap între multe soţii, şi de va fi făcut rană de moarte celui ucis şi ceialalţi, sofiile, să-l fie vătămat cu rane nu de moarte, atipice cel mai mare să va certa ca un ucigătoriu cu moarte, iara ceialalţi după voia giudeţului şi după rane. ib. 273. Făcînd rugă svinfii să cază capiştea jos, iară pre oameni să nu vatăme. DOSOFTEI, V. s. septembrie 29712. Nu-ί va vătăma pre el arcu de aramă şi socoteşte lovitura de piatră ca iarba. BIBLIA (1688), 381. J/5. Cădzu tunet cu fulger din cer şi-l arsă; pre altul pre nime nu 1285 VĂTĂMA -163- VĂTĂMA vătăma, ... ce numai el peri (a 1692).' GCR I, 296/30, cf. ANON. CAR. Focul curgea împrejurul ei... şi nimica nu o vătăma. AETHIOPICA, 4279. Vătăma şi pre Iustina cu boală grea. MINEIUL (1776), llv2/27, cf. KLEIN, tt 454, BUDAI-DELEANU, LEX. Se răsturnă carul încărcat de fin preste ei şi aşa îi vătămă. PETROVIC1, P. 201/21, cf. LB. Sî dea într-însul cu toiagul şi totuşi lesne să nu-l vateme. BOJINCÄ, A. I, 83/11, cf. I. GOLESCU, C. Au iconomisit ca în vremea cutremurului el... să iasă afară şi piatra să cadă fără a-l vătăma cît de puţin. DRĂGHICI, R. 117/7. Se află bolnav fiindcă la vînătoare şi-a vătămat o mînă. F. AARON, I. II, 233/6, cf. VALIAN, V. Mănăstirea... se spulberă în aer fără a vătăma pe nimeni. BĂLCESCU, M. v. 161, cf. 169. Dacă vatămă pe cineva somnul, e semn rău. CORNEA, E. I, 31/7, cf. ISER, POLIZU. Topuzul... osebit de durerea ce-lfăcea să simß, de multe ori îi vătăma oasele tălpii piciorului, filimon, o. i, 151, cf. PETRI, v., PONTBRIANT, D. Ferească Dumnezeu dă surzi, că-ţi vatămi peptul. ALECSANDRI, T. 659, cf. COSTINESCU, CIHAC, I, 307, LM. Turcii nu pregetă de a le răspunde, vătămînd cîţiva oameni şi cai din artileria noastră. ODOBESCU, S. III, 590, Cf. MARIAN, D. 255, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE. Nu zbiera,... că-ţi vatămi beregata. SADOVEANU, O. XVIII, 500, cf. SCRIBAN, D. Dacă aş fl Jupiter poate l-aş vindeca. L-aş înconjura cu douăsprezece trăsnete atît cît să-l zgudui şi să-l afum la faß fără să-l vatăm. CĂLINESCU, C. O. 375. Fumul îi afuma, le roşea şi le vătăma ochii. STANCU, R. A. hi, 10. Şi ce bagă de samă după o vreme? Că-l vatămă cizma! BENIUC, V. CUC. 55. Rosti... sfios şi plăpînd, cu un glas precaut, care să nu-i vatăme pieptul firav. VINEA, L. I, 34, cf DL, DM, M. D. ENC., DEX, T. PAPAHAGI, M. 236, ALR SN IV h 1 188, ALRM SN ΙΠ h 1 009. Glonţ pe el nu-l vătăma,Sabia nu mi-l tăia. balade, ii, 363. 0 (Cu complementul „sănătatea”) De mare preţ trebuie să fie omului sănătatea... Cu toată sîrguinţa să caute a nu o vătăma prin a sa nebăgare de samă. albineţ, m. 1/11. Sînt în ape multe materii care pot să vatăme sănătatea vitelor: I. IONESCU, C. 229/23. [Materialele] pentru învelişul casei trebuiesc dar alese, căci altfel ele pot să ne vatăme sănătatea. MANOLESCU, I. 31. Se evita ca oile să doarmă pe acelaşi loc gunoit, ceea ce le putea vătămă sănătatea, vuia, păst. 39. (R e f 1.) Cu putoarea ce naşte dintr-a lor jumegări, să vatămă sănătatea hălăduitorilor (a. 1831 ). DOC. EC. 490. 0 (Cu un complement indirect introdus prin prep. „la”) Ursul veni şi loveşte asînul, de-l vatămă la şold. DOŞOFTEI, V. S. septembrie 26732. Acel ce au vătămat pe altul la trup datoriu este să deie cheltuiala tămăduîrei lui, să-i plătească şi lipsitul cîştig. COD. ŢIV. 220/22. (R e f 1.) S-au lipsit de lumină vătămîndu-să la ochi. POTECA, F. 314/5. Apa din scăldătoarea mortului e bine să se verse în o groapă în pămînt, căci cel ce ar călca în astfel de apă se vatămă la picioare. PĂCALĂ, M. R. 180. 0 A b s o 1. Vedeţi, vedeţi că eu săntu, şi nu e Dumnedzeu altu alegîndu de mere: eu ucigu şi viu facu; vatămu (oi bate D) şi eu vendecu. PSALT. 317, cf. CORESI, PS. 417/12. Nu este greu de a giudeca... dacă apa feroasă vatămă saufoloseşte. FĂTU, D. 94/6. 0 R e f 1. pas. Impungîndu-să acele doo vite şi de să vor mesteca şi alte vite luptîndu-să ele acolo şi să va prileji de. să vor vatăma vreunele sau doară vor şi omorî pre vrum, aceasta pagubă... să o plătească stăpînul dobitocului celuia ce au început svada. prav. 19. Ochii pot să se vatăme... din pricini dihipfară, adecă: întrîndu-i oripe feli de seminţe sau vreun pai’'de grîu. CALENDARIU (1814), 179/12. Greşind copiii... să li se dea pedeapsa după vîrsta şi greşala, însă cu luare-aminte ca să nu să vateme vrunul din pricina bătăii (a 1817). IORGA, S. D. XII, 207.0Refl. r e c i p r. Aci sefăcu o mare ucidere, căci fiind puntul principal al bătăii, şi o parte şi alta se purta cu bărbăţie şi se vătămară greu. BĂLCESCU, M. v. 370. ❖ Refl. Să neştine va ceare împrumut de ia vecinul său atare dobitoc şi acela se va vătăma sau va muri, nefiind domnul flceiia făţişi, elu o plătească. PO 252/12. Părintele feciorului, de vede că cere cuţit, nu-i dă, ce-l ascunde să nu să vatăme cu nus. varlaam, C. 197. Intr-acel război au căzut Ştefan Vodă de pre cal jos, şi Dumnezeu l-au ferit şi nu s-au vătămat. URECHE, L. 95. Omul uşor poate cădea în boală, pentru că are un trup, carele uşor se poate vătăma. PETROVICI, P. 242/16, cf. lb. Calul... din gräunß se va vătăma, manolache drăghici, i. 44/17. Pielea lor... să vatămă de fieşcare schimbare a atmosferei, albineţ, M. 108/24, cf. polizu, barcianu. O lumină strălucitoare veni... şi parcă le lua vederile... Dar asta ce-o fi? zisă un fecior, trăgîndu-şi pălăria pre ochi, ca să nu i să vateme vederea. CĂTANĂ, P. B. I, 19, cf. T. PAPAHAGI, M. 236. 0 (Prin analogie) Inul derept aceea şi ordzul vătămat fu, prence ordzul începuse a înspica şi inul amu înfluriia. PO 208/16. Aceste condiß nefavorabile de vegetaţie sînt datorite concentraţiei mari sau excesive de săruri, ale căror efecte toxice vatămă plantele de cultură. CHIRIŢĂ, p. 618. O răsărire mai grabnică va împiedica insectele, ciupercile, bacteriile să vatăme... tinerele plante. AGROTEHNICA, II, 19. (Refl. pa s.) Se taie crengile ca de 1 palmă departe de tulpină firă a se vătăma ea. LITINSCHI, M. 109/11. OF i g. Era bun acest tînăr şi viap veacilorpohtiia, iară mărăcinii ai iubireei de argint... [î]/ vătăma. CORESI, EV. 291. Aceste analoghii vatămă... fiinp organică a limbei. RUSSO, S. 85. ♦ T r a n z. F i g. (învechit) A corupe, a perverti. Păcatul...are puteare a vătăma... sufletul. CORESI, EV. 60, cf. 311. Vom birui cu acea cruce sufletească lumea care să dezmiardă întru bogăţie, neştiind că avußle vatămă pre oameni, cheia în. 5177 .Am grăit... ca un păstoriu sufletesc, iar nu cu vicleşug, să te vatăm... sufleteşte. ANTIM, O. 227. Norodul cel vătămat de arderea şi chipuirea aurului cîştigă îndrăznire spre obida şi prada săracilor. EUSTATlEVici, GR. RUM. 573. 0 (Cu un complement indirect introdus prin prep. „la”) Să ne ferim de toate lucrurile cele rele şi necicvioase carele ne vatămă la suflet. ANTIM, O. 72. 0 R e f 1. p a s. Să nu să vatăme multe suflete şi să nu urmeze multe lucruri necuvioase, precum vedem că să fac în bogate locuri, id. ib. 231. 0 R e f 1. Sufletul de se goleaşte foarte se vatămă şi... lăsat de Dumnezeu fi-va. CORESI, ev. 379. ♦ R e f 1. F i g. (învechit) A se simţi îndurerat. Ucenicii săi... nici ştîia... că iaste mai mare Hristos de Ioan şi se vătăma într-înimi, văzîndpre lisus ciude ficînd şi pre mai sus decît Botezătoriul, cu lucruri preamari. CORESI, EV. 524. Mă mir şi mă vatăm prietine, că văzîndu-te de ani îngreuiat, cu.faptele tînăr că te arăţi, şi cinstea ta în şcoale micşorîndu-se, rău îmi pare, şi mai multă durere am. în MAG. IST. ΙΙΓ, 30/2. 2. R e f 1. S p e c. (Popular) A se îmbolnăvi de hernie; (popular) a se boşorogi, a se surpa Fu silit singur a se chinui că să scoată carul din noroi; apoi rădicînd greu, se vătămă şi zăcu vreo cîteva septămîni bolnav. PETROVICI, Ρ. 297/12, cf I. GOLESCU, C., VALIAN, V., ISER, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, MARIAN, D. 255, DDRF, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX, ALR I/I h 125, h 147, A II 4, NALR —B I h 151, NALR—MB I h 100. Π. Tranz. Fig. A cauza, a pricinui (cuiva) neplăceri, neajunsuri, necazuri etc. sair pagube, daune materiale; a atinge, a ştirbi onoarea, prestigiul, interesele etc. (cuiva); a ofensa; a leza; a prejudicia Alt feli de furtişag este de vatămă pre mulţi împreună. PRAV. 30. Preotul... nu vatămă pre nimeni, ci mai vîrtos face folos norodului lui Dumnezeu şi besericii. ANTIM, O. 172. Poetul... începusă a zice unele care pe vremile aceste ar putea doară să vateme pre oarecarii, budai-deleanu, ţ. 243. Să nu-l baţjocurească, strigîndu-l... pre numele cel de batjocură, căci prin aceea îl vor vătăma şi-l vor amărî. PETROVICI, P. 58/23, cf. LB. Critica acum nu seamănă judecată, ci zavistie; seamănă o răutate a iadului ce nu vatămă numai un om, ci strică iluzia la milioane. HELIADE, O. II, 102. Va vătăma ori va păgubi pe stăpînul său prin furtuşag sau alte răle urmări. COD. ţtv. 4/19, cf! I. GOLESCU, C. Numai pentru urîcioasele patimi a doă sau trei fiinţe încoronate... se bat împotriva celor ce nu i-au vătămat vreodată, nici au cugetat vreun rău pentru dînşii. MARCO viei, C. 22/4. Vladislav vătămă pe Pîrvul, banul Craiovei, vrînda-I scoborî la vrednicia de postelnic din dregătoria băniei. F. AARON, I. I, 210/6, cf valian, v. Libertatea este acolo unde tot omul poate să facă tot ceea ce nu vatămă pe altul. BOIXIAC, O. 260, Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, CIHAC,!, 1285 VÄTÄMAN -164- VĂTĂMAN 307, LM, MARIAN, D. 255. Dacă vreo persoană... a vătămat (ofensat) o faß bisericească, atunci preotul pe lîngă ctitori mai cheamă ca judecători şi pe bătrînii satului. FRÎNCU -CANDREA, M. 113, cf. DDRF. Persoana vătămată de o crimă saU delict... cere repararea prejudifiului suferit. ENC. ROM. ID, 533, cf. ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. La fireasca lui duşmănie faß de ele, duşmănie înveninată de neputinţă de a le vătăma..., se răspurţse cu un despreţ adînç. M. I. CARAGIALE, C. 90, Cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX, ; ALR SN vn h 1887. Limba slobodă mult te vaßmä. I. golescu, ap. zanne, p. ii, 220. 0 (Cu un complement indirect introdus prin prep. „la”) A defăima cineva pe un cizmar că nu face cizme bune, pricep că are cuvînt să se supere, să fie mîhnit, pentru că cu aceasta îl vătămă, îl păgubeşte la meseria lui. HELIADE, Ο. I, 253. 0 A b s o 1. Legile sînt făcute... ca aceşti oameni răi să se teamă de pedeapsă şi să puie frîu dorinţei lor d-a vătăma. BARONZI, I. C. iv, 48/1. 0 R e f 1. pas. Copiii daţi spre înfială nu se vătămă întru nimică... la legiuita moştenire a fireştilor părinţi. ap. TDRG. în veselia generală nimeni nu se vătămă prin astfel de glume licenţioase, viciu, COL. 17. 0 R e f 1. Şi de bogaţi dă se nu defaime mişeii la băseareci, ce mai se şi vatăme-se ca prepunonşi. COD. VOR2. 5475. Mai tnare vătămătură decît trufia şi mărita nu iaste... Că trufa iaste începutul tuturor realelor şi a tpată ajutăriei sufletească tăiare fi-i-va. Că pretutindinea cela ce i se pare ceva a fi vatărriă-se şi prea lesne pre eluşi se înşeală. coresi, EV. 13. 01 n tranz. (Construit cu dativul) N-am pus cu stiinß asemenea iscălitură pentru a vătăma stăpînului meu. sadoveanu, Ο. x, 172. 0 (Prin extensiune) Craiul franţozesc face gătire pre mare ca să să apere, iar pre uscat ca să vatăme Fiandra (a. 1693). EN 6. Vrăjmaşii carii era mai de laturi, au început a călca şi a vaßma acea împărăţie. C. CANTACUZ1N0, CM i, 58. Gîndul acçlor... pîrîşi turci este de a vătăma... săraca raiaoa. VĂCĂRESCUL, IST. 309. 0 (Prin lărgirea sensului) A-ş da şie vro usteneală sau vro nevoinß nu cuteadză, temîndu-se să rtu-ş vatăme binele aicea pre lume. VARLAAM, C. 28. Cu jertve necurate spurcase jertvele lor, cu nebune obiceiuri vătămase sărbătorile lor. MAIOR, P. 123/21. Jăluitoriul numai pentru gîlceava au vătămat cu dèfiimare cinstea boiariului. CANTEMIR, S. M. 242/2. Adunarea rea vătămă obiceiuri bune. GOLESCU, P. 14/5. Greşalele... ne vătămă cauza. HELIADE, ap. GHICA, A. 726. Cea mai mică proastă pornire le vătămă cinstea. MARCOVICI, C. ,127/10. Acest refuz... vătăma interesurile sale. ASACHI, S. L. II, 15. Poate că în treacăt critica vătămă vro iubire de sine mai tare decît dreapta giudecată. RUSSO, S. 61. Libertatea... unora ar putea vătăma pe a altora. GHICA, s. 191. Tăierea istmului de Suez, daca în adevăr vătămă interesele vreuneia din puterile Europei, apoi acea putere este Anglia. FILIMON, O. II, 168. Această necesitate mereu renăscîndă a vătămat... sucesul tentativei de organizare teocratică. BARONZI, I. C. IJ, 16/9. Te păzeşte, să nu vătămi a lor gusturi rafinate. VLAHUŢĂ, S. A. I, 78. (1 n t r a n z.; cu un complement indirect introdus prin . prep. „la”, „în”) E meşerearea mea nu spargu d-irişi, nece vatămu (yoi preavătăma H, voi stri ca D) în: deadevărul mieu. PSALT. ,1,85. Nece vatăm în deadevărul mieu. CORESI, PS. 246/5. Foarte mult au vătămat la învăţătura lui Aristotel strădania ce au pus la dînsa pe la mijlocul veacului arccvii şi sholasticii. POTECA. F. 32/13. ♦ (Complementul indică precepte, norme, reguli consfinţite) A încălca, a nesocoti. Nu uităm tine şi nu vătămăm porîncita ta. CORESI, PS. 116/6. Regulele cele mai elementare ale gramaticei sînt des vătămate. REV. CRIT. II, 248. (I n t r a n z.; cu un complement indirect introdus prin prep. „în”) Nu vătămăm în porăncitele tale. psalt. HUR. 37710. Nu vătămămu (feacem strîmbătate D, feacem nedreptate C2) în dzisa ta. psalt. 85. UI. T r a n z. (Complementul indică bunuri materiale, obiecte etc.) A cauza, a produce pagube, daune (foarte mari); a strica, a deteriora, a avaria. Curăţindu-i bine peliß aceasta, apoi pre acest lemn nici întru o sută de ani nu-l vătămă nici vremile, nici văzduhul şi nici apa. cantemir, s. M. 87/6. De vor sta oile prea mult pe un lan de grîu, îl vătămă şi micşurează rodul. I. IONESCU, C. 47/16, cf. CIHAC, 1, 307, resmeriţă, D. Ciocnirea a vătămat corabia. SCRIBAN, D. Sînt distruse sau greu vătămate Coliseul, mausoleul lui Adrian... şi alte sute de temple, terme şi teatre. VIANU, L. R. 109, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. Pentru ca paserile stricătoare să nu vatăme sămănăturile, să ia ta lasatul de post resturi de pe masă şi... se aruncă cîte puţin în diferite părţi. ŞEZ. III, 120. 0 R e f 1. pas. Toată Ţara Rumânească fu cutremurată grozav la 1804, yătămîndu-se toate zidirile ei. GENILE, G. 123/13. Furtuna au fost... foarte puternică, încît vreo trii biserici s-au vătămat. AR (1841), 254/32.Aveţi grijă de cufăr, fiindcă înăuntru sînt lucruri care se pol vătăma. TODORAN, P. 70. IV. T r a n z. şi refl. (învechit, rar; în texte religioase; cu determinări introduse prin prep. „din”, „de”) A (se) abate de la... Iosif nemică nu se vătăma el den lucrurile cealea bunele. CORESI, EV. 138. Cerşură slobozie hitleanii ca să vatăme pre noi den calea spăseniei noastre, id. ib. 377. Ispitişi-te să iai trupşi te vătămaş deD\u[m[ne\zău (a 1661). GCR I, 182/27, cf DHLR n, 488. - Prez. ind.: vătăm şi (regional) vătam (ALR SN vil h 1 887/886, alrm sn IV h 1 473/886), vătăm (alr i/i h 147, alr sn va h 1 887, alrm sn iv h 1473), vătămez (alr i/i h 147, alr sn vii h 1 887, alrm sn iv h 1 473), pere. 2 şi (regional) vatemi (alr sn vii hi 887, alrm sn iv h 1 473), vatimi (alr sn vii h 1 887, alrm sn iv h 1 473), va,ierni (alr sn vn h 1 887, alrm sn iv h 1 473), vaţimi (alr sn vn h 1 887/95, alrm sn rv h 1 473/95), vătami (alr sn vii h 1 887/886, alrm sn iv h 1 473/886), vătămi (alr sn vii h 1 887, alrm SN IV h 1473), vătămezi (ALR sn vii h 1 887, alrm sn iv h 1473), vetimi (alr sn vii h 1 887/605, alrm şn iv h 1 473/605), veţimi (alr sn vii h 1 887/365, ALRM sn iv h 1 473/365); prez. conjunct.: pere. 3 şi (regional) să vateme, să vatime (alr sn . vu h 2 049, ALRM şn rv h 1 592), să vătame (alr sn vij h 2 049/886, alrm SN IV h 1 592), să vătăme (alr SN vu h 2 049/514, alrm sn iv h 1 592/514), să vătămeze (alr sn vu h 2049, alrm SN iv h 1 592), să veteme (alr şn vii h 2 049, alrm sn iv h 1 592), să vetime (ALR SN vii h 2 049, alrm sn iv h 1 592). - Şi: (regional) bătămâ vb. I. alr i/i h 125, h 147. ' -Lat victimare. /VĂTĂMÂNş. m. (Atestat prima dată în 1422, cf. DERS) 1. (în epoca feudală, în Moldova) Conducător al unui sat liber sau al linei cete de săteni liberi, devenit, uneori, reprezentant al stăpînului feudal în satele aservite; (mai tîrziu, în administraţia rurală din Moldova) slujbaş la primărie însărcinat, mai ales, cu -Stnngerea dărilor şi a impozitelor. Nă rugăm dumilor voastre... vatamanilor... să credeţ... că est[é\ orp bun (începutul sec. XVII). ROSETTI, B. 68. Au fost mulţi din tîrgul Dorohoiului şi Andreica väßman din Cobăla... şi Vasile vataman din Buhaicea (a 1620). GHIBĂNESCU, S. I. xrv, 7. Au fost boiarii hotărnici... şi Gheorghie diregătoriul de Bufiaice şi Tinaşco vatămanul de acole (a 1636). id. ib. 21. In aldămaşul nostru au fost popa Macsin şi popa Simion... şi Mazere vatămanul (â 1652).· ştefanelli, D. C. 5. Vătămanul său din sat din Lăzeşti... este în ţinutul Bacăului (a. 1661). IORGA, S. D. V, 34. [Lui] Nicolai Buhuş log[6\j\a\tul cel mare şi diregătoriului şi vătămanului său din Găneşti (a 1666). id, ib. vi, 85. Noi, milostive Doamne, robii Măriii dumitale..., Simion Bulurcă... şi Lupaşco vatamanul de Lpzna, noi toţi mărturisim cu sufletele noastre (à. 1671). GHIBĂNESCU, S. I. XIV, 26. Acest zapis s-au făcut dinainte[a\ a mulţi o[s\mem buni, anume vătămanul Toader Erhan şi Hrub[a\ şi Ion a Popii (a 1697). ştefanelli, D. C. 18. Au scris cărţi pe la stăpînii satelor şi pe la vornicei şi pe la vătămani, să-i scoaß pe toţi la rumte. NECULCE, L. I72. Au mai dat Istrate pentru noi patru lei bani la Marcu Ţimpău, fiind vataman (a 1714). ştefanelli, d. C. 24.12 lei... au dat vătămanului de Faraoni şi ispravnicului de acolo... de au strîns venitul moş iii (a. 1742). bul. com. ist. i, 262. Vornicii şi vatamanii satilor... să strîngă banii şi să-i deie la zapciul ce va fi rînduit (a 1752). uricariul, iv, 2/20. 1286 VĂTĂMARE -165- VĂTĂMARE Vomicelul satului şi vătămanul să fie scutifi de bir (a 1756). ib. I, 196/3. Dimpreună cu -vătămanul lor, să trimiţ... pe la tof acei oamini ca să-i rădici cu tot ce vor ave ei (a 1758). IORGA, S. D. VII, 280. Mai are să iei vătăman\u\\ de la sat 7 lei, 21 parale (a 1784). ştefanelli, d. C. 147. Gavril Bodnaru, vataman (a 1826). id. ib. 394, cf. CIHAC, u, 137. Vornicul,... vătămanii, bătrinii satului adunau darea repărţită în proporţie cu venitul fiecăruia. EMINESCU, O. xn, 304. Vornicul Nic-a Petricăi, cu paznicul, vătămanul şi cîţiva nespălaţi de mazili se purtau pintre oameni de colo pînă colo. CREANGĂ, O. 183, 'cf. DDRF, XENOPOL, I. R. UI, 189, 190, ENC. ROM, barcianu. Judeţii sau juzii ori cnejii, vătămanii... nu cereau decît dijma turmelor, cirezilor, cailor. IORGA, - C. I. Bl, 209, cf. TDRG. Vom aprinde focurile, vom trage clopotele, vom trimete pe vătămani cu porunca şi pe pristccvi să strige că Petru e la ananghie. DELAVRANCEA, O. II, 245, cf. CADE. Unul dintre răzăşi... se abătu spre ei şi le pofti ziua-bună. Apoi grăi: - Domnilor, să nu vă fie cu bănat. Eu sînt vataman în sat aicea. SADOVEANU, O. v, 562, cf. ENC. agr., scriban, D., L. ROM- 1960, nr. 3, 76. Satul era condus de reprezentanţi lui, numiţi cnezi, juzi sau vătămării... Alegerea lor seßcea de obştea satului. IST. ROM. II, 305. Satele erau administrate, ca şi în trecut, de vornicei şi de vătămani, aleşi de stăpînii satelor dintre ţăranii mai înstăriţi, ib. III, 694. Vătămanii stăpînilor feudali erau împiedicaţi să strîngă rumânii fugiţi. STOICESCU, C. S. 335. Termenul de vătăman se întîlneşte numai în Moldova, nu-l găsim niciodată în Ţara Românească. PANAITESCU, O. Ţ. 192, cf. L. ROM. 1973, 320, M. D. ENC., DEX. Nu se satură iadul De strîns ispravnici, ocolaşi, Popi, vornici şi vătămani. TEODORESCU, P. p. 168. O E x p r. (Prin Mold.) A şedea (uitată) ca fata văţămanului = a-şi irosi timpul, uitînd de griji, de obligaţii. Fiind Irinuca dusă în sat şi avînd obicei a şedea uitată ca fata văţămanului, noi n-avem ce lucra? CREANGĂ, O. 193, cf. scriban, D., L. rom. 1973,320. ♦ (Ieşit din uz) Aprod Qa o instituţie). Cf. scriban, D., L. ROM. 1973, 320.4 (Ieşit din uz) Om de serviciu la o şcoală. Cf. scriban, d., l. rom. 1973,320. 2. (Rai) Căpetenie, conducător. Vatamanul acelor negußtori... asculta cu luare-aminte aceste lămuriri şi era prea mulßmit. sadoveanu, O. XIII, 223. Amîndoi hodiniseră în bordeiul vatamanului bouarilor şi viţelarilor, id. ib. 849. Badea Nastasă, pădurarul din Urlătoarea, a oblicit... de la fecioru-său, vatamanul tabunului de cai. id. ib. XVIII, 68. Acest nepot se ţinea mîndru... Scărpinînd cobza, se socotea vataman şi maistru pentru horă. ib. i b. 96. -Pl. : vătămani. -Din v. sl. κίτωΜΗΐ, pol. wataman. VĂTĂMARE s. f. Acţiunea de a (s e) v ă t à m a şi rezultatul ei. 1. (Producere a unui) rău fizic, afectare a integrităţii corporale (prin rănire, lovire etc.) sau a stării sănătăţii; (popular) vătămătură (11), (regional) vătăm (1). Cf. v ă t ă m a (11). Să giure văcărită cum n-au făcut el vreun vicleşug şi cum nu £/i[e] nemică de vătămarea boului, prav. 13. De-l va vătăma acolea gios la pămînt, fiind cădzut, să va certa de la giudeţ după vătămarea ce-i va fi făcut ib. 124. Intr-o căldare plină de smoală topită îl băgară cu capul în gios herbînd smoala şi ieşind din căldare fără vătămări. DOŞOFTEI, V. S. decembrie 228724. Pin pălăria ce era în capul său, printr-însa un glonţ au trecut (şi Dumnezeu de... vătămare l-au ferit). N. COSTIN, LET. II, 69/15. Făr' de rane, fir' de sînge, fir' de vătămare, calcă şi supune toată păgînătatea. ANTIM, O. 6. S-au suit apucînd mai înainte preste foc şi... în multă vreme sta făr' de vătămare. AETHIOPICA, 4278. Boala eşti tuse cu vătămare plămînilor (a 1795). IORGA, S. D. vu, 257, cf KLEIN, d. 454. Vătămarea ta ochi. CALENDARIU (1814), 179/11. Mîncarea şi beutura preste măsură m-au adus odinioară în mare primejdie; şi acum mi-ar fi spre vătămare, însă... mă păzesc. PETROVICI, P. 136/4, cf CANTEMIR, S. Μ. 318/29, LB. Să să răportuiască cinstiţii vornicii, arătînd că un asemenea obicei este spre vătămarea sănătăţii publice, aducîndputoare (a 1831). DOC. EC. 475. Murdarlîcul ce se scură de la cuhnia d. stolnic,... baliga ce să aruncă în drum,... apa ce iese... din grădina dumisale, ... toate acestea aduc, în vremea căldurii ce să porneşte, nu puţină vătămare Ia sănătatea lăcuitorilor (a 1835). ARH. OLT. X, 132. Blanele cele mari, ... pricinuind... vătămări, nu sînt bune de purtat. ALBINE^, M- 97/5. De mare vătămare este şi multa întrebuinţare a băuturilor, id. ib. 99/1. Luînd o săgeată, au tras asupra lui Robinson, dar nu i-au pricinuit nici o vătămare. DRĂGHICI, R. 168B. Cu balimezuri de cele mari... trăgea neîncetat asupra creştinilor cu mare vătămare a tutulor, mai cu seamă a acelor ce băteau cetatea. BĂLCESCU, M. V. 172. Fluxul epatic... vine din vătămarea mănuntaielor părţei de gios a păntecelui. CORNEA, E. I, 64/25, cf ISER. Cîteva băşici de chior introduse în plămîni... pol pricinui şi vătămări urmate de scuipătură de sînge. MARIN, PR. I, 15/23. Ii erau permise şi escese cu vătămarea multor persoane. BARIŢIU, P. A. I, 596, Cf. POLIZU, PETRI, V., COSTINESCU, CIHAC, I, 307, LM. Domnul inginer se rădicase teafăr şi fără vătămare, odobescu, S. ui, 191, cf. ddrf, barcianu, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., CADE. Negăsind nici o vătămare lăuntrică, le făcu un provizoriu pansament. CĂLINESCU, S. 345, cf. DL, dm, M. D. ENC., dex. 0 (Prin analogie) Picăturile îngheţînd cad glonţ şi se numeşte grindină sau piatră, care este o mare vătămare plantelor. GENILIE, G. 113/17. Grîneţele sînt supuse la multe întţmplări, vătămări şi boale ce micşurează rodirea. 1. IONESCU, C. 174/17. Vătămările pe care le suferă semănăturile de toamnă în timpul iernii sînt diferite. In iernile fără zăpadă... plantele degeră. AGROTEHNICA, II, 77. Produce vătămări la floarea soarelui. FLORA R. P. R. VIII, 71. OF i g. Trecerea cam pripită a neamului nostru de la o stare înapoiată, aproape barbară, la nişte forme, de cultură luate de-a gaţq... era imposibil să nu lase în organismul nostru socfglr.,scrinteli grave, vătămări de acele cari nu se pot lecui aşa, de la sine. VLAHUŢĂ, S. A. II, 357. 0 (Jur.) Vătămare corporală (sau, învechit, trupeasca) = infracţiune care constă într-o atingere adusă integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane, Despăgubirea... cînd... să întinde şi ja vătămarea^trupească şi la ştergerea pricinuitei necinste, să numeşte.φρίίφ satisfacţie. COD. Ţiv. 220/16, cf ENC. ROM. I]i, 459, DER. Trebuia să dea relaţii într-o anchetă, în care era implicată ea însăşi pentru vătămarea corporală a unei persoane. SCÎNTEIA, 1972, nr. 9188, cf. M. D. enc. ♦ F i g. (învechit; determinat prin „sufletească”) Corupere, pe^ertire. ŞVeic cu vicleşug ca să te îndemne pre Măriia ta să faci celea ce n-ai făcut în,, tinereţe, spre sufleteasca vătămare şi spre clevetirea oamenilor. ANTIM, O. 229. De pohteşti ca să fii şi Măriia ta odihnit şi fără vătămare sufletească..., mă rog ţine cumpăna judecăţii drept. id. ib. 232. ♦ (Concretizat; regional) Hernie (Săveni). nalr - MB i mn 280,448/517. S-o boşorozit, l-o apucat vatamarea. ib. 2. F i g. Neplăcere, neajuns, necaz etc. sau paguhă, daună materială pricinuită cuiva; atingere, ştirbire adusă onoaiei, prestigiului, intereselor etc. cuiva; (învechit, rar) vătămătură (II). V. p r e j u d i c i u (2). Cf v ă t ă m a (II). Ne va izbăvi de muncă şi de venirea vătămăriei ce vine de. la văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşii noştri. CORESI, EV. 350. Oamenii de multe ori ca neşte cuconi să roagă de ce nu le este de folos, ce mai vîrtos de vătămare. VARLAAM, C. 197. Să va certa pentru aceasta sudalmă sau vătămare a giudeţului. PRAV. 71 .De va face muiarea niscare farmece, carele să vor afla întru tot lucrul să fie de vătămare, atunce bărbatul este dator iu să să împarţă de dînsă sîngur cu voia lui. ib. 165. Pe voievodul de Ardeal... cu scrisorile şi cu cuvintele de vătămare îl strîccisă Anton Săcuiul. N. COSTIN, L. 459. Nu mă trece cu vederea acum, Preacurată pre mine cel necăjit, ci mă miluieşte degrabă şi... de vătămarea celui viclean mă slobozeşte. MINEIUL (1776), 200v7l9. Zisa unire a celor trei naţioane în Ardeal nici o vătămare nu făcu neamului românesc. MAIOR, IST. 108/23. Să cerem de la Dumnezeu... să nepăzască pre noi de toată vătămarea. PETROVICI, P. 233/15. Gîndirile ce facem spre supărarea altora aduc chiar noao vătămare. GOLESCU, P. 1287 VĂTĂMAT -166- VĂTĂMĂTOR 162/19, cf. lb. Starea şi haractirulfilosofului este să aştepte tot folosul sau vătămarea din pricina sa. poteca, F. 315/3. Nu te terne prea mult de viitorime, dar nici nu nădăjdui... într-însa; căci orice pornire împotriva unuia dintr-aceste doă adevăruri poate să-fi aducă mare vătămare. MARCOVICI, D. 7/20. Războiul... a căruia pricină era nemulţumirea cu prinţul cel nuou, iar pretextul vătămarea banului Pîrvul, se isprăvi cu gonirea lui Vladislav peste Dunăre. F. AARON, Ι. I, 210/21. Mulfi din acii pe cari Rareş înălţase, înavuţise şi boierise întrebuiră amu poziţiunea lor spre vătămarea domnului şi bineficătoriului lor. asachi, s. L. ii, 172, cf. VALIAN, v. Pentru unu ca tine şi celor asemenea ţie vă este de vătămare chiar şi cînd aţi cîştiga bani mulţi în cărţi, căci nu ştiţi ce să faceţi cu dînşii. VR. DRAM. 127, cf. ISER, polizu. Se petrec aici alte lucruri mult mai grave... care aduc omenirei o vătămare de o mie de ori mai mare, fapte de acelea care... atacă omenirea chiar la tulpină, îi fac o esistenţă mizerabilă şi-i preparăpieirea cu încetul. GHICA, S. 435, cf. PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 307, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., CADE. Toată lumea cinstită îl îndrăgeşte şi i se supune de bunăvoie... Fiindcă el nu aduce nici o vătămare nimănui. VOICULESCU, P. I, 86. Voi veniţi, vorbiţi bine cu toată lumea, plătiţi ouăle şi găinile, nu faceţi nici o vătămare nimănui, sadoveanu, o. xxi, 70. 0 (Prin lărgirea sensului) De va fi greşeala mare,... de hicleşug -şi de vătămare (stricăciune MUNT.) spre ţară... atunce sveatnicul să va certă. prav. 305. Cei mulţi din tagma preoţască, neavîndputinß de plătit, era ocărîţi şi traşi de cătră strîngătorii de bani cu învăluiri şi închisori, cil vătămare cinstei lor (a. 1780). IORGA, S. D. v, 111. Nu să aduce nici o vătămare sau pagubă la meşteşugul boiangiilor (a. 1826). DOC. EC. 373. Săi se dea des de mîncare, şi cîte puţin, astfel nu se va putea aduce vrun prejudiciu (vătămare) celei mai aspre diete, parab. 42/13. Prezenţa şefilor militari turci alături cu domnii ţării aducea cea mai mare vătămare autorităţi domneşti. GHICA, S. 119. E un progres fals... care se întoarce în vătămarea moralitäß. baronzi, i. C. I, 29/27. Cele mai multe'pricini de judecată provin din călcarea sau nerecunoaşterea dreptului de proprietate, vătămări de onoare, contravenţii etc. PĂCALĂ, M. r. 346, cf. scriban, D. ♦ încălcare, nesocotire (a unor precepte, a unor norme, a unor reguli consfinţite). Se vede a se fi comis astfel de vătămări de lege, care, delăturate, ar da alt rezultat de alegere, ap. PUŞCARIU, L. R. I, 415. 3. Stricăciune, deteriorare, avariere (cauzată Uhor bunuri materiale, unor obiecte etc.). Cf. v ă t ă m a (ΙΠ). Corabiia întreagă şi fir’ de nici o vătămare au ajuns la adăposteală. antim, O. 157. Dacă... vasul... va fi prea mare încît säpoaß pricinui vătămare Şaptalului prin ciocnire, vei trage asupră-i cu ghiulele, pînă îl vei cufunda. GHICA, S. 405, cf. RESMERIŢĂ, D. După ce-o trimese într-un colţ al odăii, se duse şi o culese, răsfoind-o cu grijă, ca şi cum ar fi vrut să se încredinţeze că nu i-a pricinuit nici o vătămare. SADOVEANU, O. XXI, 264. Tezaurul trezise, în adevăr, o curiozitate generală... După pierderea unei părţi din obiectele care-l alcătuiau şi după vătămările ce-i adusese Verussi, ... i-a fost dat să sufere noi deteriorări. VIANU, L. R. 123, cf. DL. A ştiut... să-şi strîngă grînele fără vătămare. H. DAICOVICIU, D. 70. -Pl. : vătămări. -V. vătăma. VĂTĂMAT, -Ă adj. 1. (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Care a suferit un rău fizic, a cărui integritate corporală a fost afectată (prin rănire, lovire etc.); a cărui sănătate a avut de suferit. Să va afla boul au cu piciorul frînt, au cornul sărit, au de vreun ochi orbit sau şi aiurea vătămat. prav. 13, cf. anon. car. Să lege ranele ostaşilor celor vătămaţi. ŞINCAI, HR. I, 4/11, cf! KLEIN, D. 454. Arşi şi ucişi se numărară o sută cinzeci de persoane şi mai tot atîţia greu vătămaţi, codru - DRĂGUŞANU, c. 137, cf. iser, polizu, lm. E... vătămată [măseaua], caragiale, o. vi, 182, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., resmeriţă, d., cade, scriban, D., arghezi, S. V, 31, DL, DM. întreaga obşte era solidară în favoarea membrului ei ucis sau vătămat. PANAITESCU, O. Ţ. 55, cf. DEX. 0 (Substantivat) Armele meale mînca-voru carne de sîngele răniţilor (vătămaţilor CV) şi prădaţilor, de capetele giudecilor limbilor, psalt. 318. Goleman.. le merge pe urmă cu alţii de ai săi, înarmat cu o furcă de şatră, şi sosind nu caută mult, ci dă unde nimereşte -şi numără poetul pe toţi vätämaß. budai-deleanu, ţ. 409. Acel ce au vătămat pe altul la trup, datoriu este să deie cheltuiala tămăduirei lui... cum şi cuviincioasă răsplătire potrivită cu doveditele împregiurări, dacă vătămatul va pretenderisi şi aceste. COND. ŢTV. 220/26. (Cu determinări introduse prin prep. „de” sau „la”) Unul din cei slăviţi carele era acum bătrîn.. viind la cei de preste zid şi zicîndu-le: O, vătămaţilor la minte şi nebuni de rele. AETHIOPICA, 52720. Zise către dînsul: „nebunule şi yătămatule de minte ", varlaam - ioasaf, 974. ♦ S p e c. (Popular) Bolnav de hernie; (popular) boşorogit, surpat, (regional) vătămăturos. Cf. LB, I. GOLESCU, C., ISER, POLIZU, MARIAN, D. 255, DDRF, BARCIANU, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DEX, ŞEZ. III, 90, V, 170, alr i/i h 125, h 136, alrm i/i h 194, a ii 6,8, iii 2, alr-m i h 160, nalr-b i h 151, nalr-mb i mn 280, 448. 0 (Substantivat) [Iarba lui Tatin] e bună pentru cei vătămaţi, cărora li se umflă boaşele. ŞEZ. XV, 48. 2. F i g. Care a suferit un necaz, un neajuns; prejudiciat; ofensat; lezat. Cf. v ă t ă m a (H)· La Poarta Otomană rămîne vătămat un obraz de mare folos (a 1695). FN 54. inväßtoriul cel vătămat şi năcăjit îşi pierde voia şi nu poate să-i înveţe. PETROVICI, P. 7/7, cf. LB. Nu se mînie uşor, însă o dată vătămat nu uşor uită. antrop. 233/22, c£ ISER, POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Ce, măi?, strigă boierul vătămat, de m-a întrece ea pe mine din cuvinte, să ştiţi că eu oi lua-o de soţie. SBIERA, p. 222. 0 (Substantivat) Să să svătuiască cu cei scăndăliţi şi vătămaţi, ce să dezice cu.cei sitduif. prav. 325. Cel vătămat poate cere daune. ENC. ROM. ΙΠ, 533. 0 (Prin lărgirea sensului) în lumea noastră robia şi claca erau considerate ca nişte drepturi naturale de cari uzau, firă a simţi constiinß lor cîtuşi de puţin vătămată. GHICA, S. 633. 0 Parte vătămată v. par-t e (ΙΠ 3). 3. (Despre bunuri materiale, despre obiecte etc.) Stricat, deteriorai, avariat Cf. v ă t ă m a (III). Ct! polizu, ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX, A ΙΠ 2. - Pl. : vătămaţi, -te. - Şi: (regional) bâtămât, -ă adj. alr ΙΛ h 136, alrm ι/I h 194. -V. vătăma. ' VĂTĂMĂTOR, -OÀRE adj., s. f. I. Adj. 1. Care vătămă (I 1), care dăunează, care pricinuieşte un rău fizic; nociv. Putoarea cea cădăbroasă sau de mortăciune îi va fi nocivă, adecă vătămătoare. ÎNVĂŢĂTURĂ, 71/22. Slobozirea sîngelui... este... căzută într-atîta abuz... Acest de obşte vătămător abuz-se trage din vechime. EPISCUPESCU, practica, 471/15. Boala vărsatului... poartă în sine un prinţip foarte vătămători VEISA, I. 12/10. [Sobele de metal] slobod o mulţime de aburi metalici carii sînt foarte vătămători atît capului, cît şi plămînilor. ALBINEŢ, M. 96/11. Comisia au cercetat ca nu cumva numitul să fi vrînd să puie în acea cafea vreo materie vătămătoare obştii (a. 1841). doc: EC. 753, cf ISER. Oxidul de Carbon., este foarte vătămător; ... cuantităţi mici de acest gaz ajung spre a face atmosfera nerespirabilă. MARIN, PR. I, 66/17, cf. POLIZU. Mania sa cea vătămătoare... era ideea ce-şi făcuse că de nu va lua într-o zi medicamente, trebuie să moară. NEGRUZZI, S. I, 207. Rachiul, otrăvitor şi vătămător minţii şi deşteptăciunei omeneşti, ...se înmulţeşte prin numărul fabricilor lui. pelimon, i. 274/25, cf. petri, v, PONTBRIANT, D. Dacă pierdem cît de puţin cumpăneala, negreşit că am fi ficut gios un salto mortale foarte vătămător capetelor noastre. ALECSANDRI, O. P. 217, cf. COSTINESCU, CIHAC, I, 307, LM. Coloarea albă a varului uzat la noi este vătămător ochilor . ARHIVA, I, 711, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Viermii intestinali... secretă toxine vătămătoare. ENC. AGR. V, 842, cf. SCRIBAN, D. Razele ultraviolete sînt foarte 1289 VĂTĂMĂTOR -167- VĂTĂMĂTURĂ primejdioase pentru vieţuitoare... Atmosfera lucrează ca o sită, oprind pe cele vătămătoare graţie ozonului dir» aer. ENC. TEHN. I, 104. Ţuica de bună calitate nu numai că nu este vătămătoare, dar este un element de valoare nutritivă neînchipuită. ULIERU, C. 79. Concentraţi prea ridicate de săruri sînt vătămătoare celor mai multe grupe de microorganisme. CHIRIŢĂ, p. 360, cf. DL, DM. Acţiunea toxică a cianurii mercurice asupra omului nu este vătămătoare. CHIM. AN. CĂLIT. 60. 0 (Detérminat prin „sănătăţii”) Scăldătorile răci sînt vătămătoare sănătăţei, cînd trupul se află înfierbîntat şi asudat de osteneală, fătu, D. 39/20. Să se impuie cît de greu băuturile vătămătoare sănătăţii, localurile coruptoare moravurilor. GHICA, C. E. I, 307. Locuitorii de prin sate şi chiar cei din oraşe... erau siliţi a măcina coaja copacilor spre a-şi căpăta o hrană vătămătoare sănătăţi. ODOBESCU, S. I, 323. Suferinţele lui morale deveneau din ce în ce mai mari şi mai vătămătoare sănătăţii lui vlahuţă, S. A. II, 49. Umiditatea şi gazurile vătămătoare sănătăţi creează o stare foarte nesănătoasă în interiorul acestor locuinţe. MANOLESCU, I. 47. Vasele nesmălţuite sînt mai bune decît cele rău smălţuite, în cazul din urmăputîndfi smalţul vătămător sănătăţii. CRĂINICEANU, IG. 267, cf. BARCIANU, alexi, w. Aerul din grajd se încălzeşte prea mult şi se încarcă de aburi vătămători sănătăţi animalelor. PĂCALĂ, M. R. 434. ♦ F ig. (Cu determinări ca „de suflet”, „sufletului” etc.) Corupător, pervertitor. De toate poflirile vătămătoare la suflete tare să să veaghe. PRAV. LUCACI, 171. Orbi îi numeşte pentru căci nu vor să înveţe pre oameni cele ce să cuvin şi sînt drepte şi adevărate, ce-i învaţă şi-i îndeamnă pururea la lucrurile cele vătămătoare de suflet. ANŢ1M, O. 135. (Substantivat) întunecatul, vătăţnătoriul sufletelor noastre, lucrul păcatului, să-l lepădăm. CORESI, EV. 45. 2. F i g. Care vatămă (Π), care pricinuieşte neajunsuri, necazuri eţc. sau pagube, daune materiale; care prejudiciază; care ofensează. Pizma şi rîvnirea mai rea iaste decît toate realele şi mai vătămătoare foarte. CORESI, EV. 410. Noi... ne mîntuim prin tine zioa şi noaptea de supărările vrăjmaşilor cele vătămătoare şi de tot fealiul de nevoi şi de spurcăciuni sufleteşti. MINEIUL (1776), 64rl/l. Uşurarea şi necumpănirea acelui judeţ este mai mult vătămătoare lăcuitorilor, dăcît folositoare (a. 1819). DOC. EC. 207. Măcar că este bătaia cea mai cumplită, dară cinstii nu iaste vătămătoare. CANTEMIR, S. M. 239/13. Cuvintele cele ce aduc primejdie sînt mai vătămătoare decît o bucată otrăvită. GOLESCU, P. 22/13, cf LB. Cînd cei mari trăiesc dăsfrinaţ, cu doaă chipuri să fac vătămători în obşte:... nu numai că sînt răi orăşani, ci dau şi la ceilalţ răutatea. MUMULEANU, C. 20/7. In foarte vătămătoare greşală cad aceia carii lăpădînd adevărurile de crezut, numai pre cele arătate şi dovedite cer. POTECA, F. 120/14. Un asemenea crezut autor nu este vătămător numai pentru sine,... dar scrierile lui propovăduiesc demoralizaţia la milioane. HELIADE, O. II, 106. Vtadislav n-au pregetat a-l disfătui de la acest rezbel, amintindu-i... cît de vătămătoriu lucru ar fi a lîngezi puterea Moldovei şi prin asta a deschide turcilor o cale spre Polonia, asachi, S. L. n, 98, cf valian, y. Urma... svaturile vătămătoare ale iezuiţlor. BÀLÇESCU,. M. V. 254. Politica cea nouă a acelui imperiu este foarte vătămătoare intereselor germane. FILIMON, O. Π, 129. Cu toate foloasele amăgitoare de care se bucură astăzi proprietarii, schimbul ce le este‘ impus pentru prezent şi viitor constituie cea mai vătămătoare călcare a principiului de proprietate. KOGĂLNICEANU, S. a. 150. Se.şi încheie tractatul de Belgrad atît de vătămător pentru creştinătate. NEGRUZZI, S. II, 15Ô, cf. POLIZU. Răscularea grecilor îşi pierduse toate simpatiile şi tot prestigiul prin purtarea lor vătămătoare şi spăimîntătoare. GHICA, s. 105. Nu se poate admite că tranzacţunile libere, cari sînt schimbul de servicii între oameni, să poată fl vreodată vătămătoare şipăgubitoare.id. ib. 189. O religiune guvernată în sine esercită o influinfi... mai mult. vătămătoare decît folositoare, baronzi, i. C. i, 160/3. Călătorii trebuie să se îngrijească a lua cu ei provizii, căci altmintere ar fi expuşi a rămînea nemîncaţi şi nebăuţ 24 de ore întregi, împrejurare critică ce este foarte vătămătoare entuziasmului, alecsandri, O. P. 278, cf. CIHAC, I, 307, LM. Ne punem în pericolul de a aduce evenimente în care cestiunea să fie rezolvată după voinţe străine, în mod cu totul vătămător naţunii române. ODOBESCU, S. m, 484. In cazul întîi dărnicia-i vătămătoare. CARAGIALE, O. III, 290. înţeleg urmările vătămătoare ale căsătoriilor nepotrivite. CONTEMPORANUL, II, 11.1, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. Luchian... a dat o lovitură simţtoare vechilor metode de studiu... - metode pe care contactul cu pictura novatoare franceză le dovedise vătămătoare. OPRESCU, S. 48. Hagienuş se apucă să nareze., fără a spune în fond nimic vătămător pentru familia sa. CĂLINESCU, B. I. 155. Un avar, un alcoolic, ca şi un amorezat, vor căuta să găsească toate sofismele necesare pentru a-şi dovedi lor înşişi ca şi celorlalţ că acţiunea pe care o întreprind rtu e nici vătămătoare, nici urîtă, nici periculoasă. RALEA, S. Τ. Π, 18. Impărţrea cq şi matematică a operei lui în perioade distincte este o împărţire arbitrară, incompletă şi vătămătoare unităţi lui spirituale. CONSTANTINESCU, S. n, 106. 3. Care vatămă (III), care strică, care deteriorează. Cf. ÎNVĂŢĂTURĂ, 109/13. Dînsul cunoaşte... toate pricinile fizice care sînt vătămătoare în producţia viilor (a 1849). DOC. EC. 959. Pasărea Ibis a fost venerată pentru facerea de bine că curăţa pra de felurimi de insecte şi reptile vătămătoare şi periculoase. ISIS (1859), 522/35. Prin Bucovina, se face aghiasmă în grădini pentru insectele şi viermii vătămători pomilor şi legumelor. PAMFILE, S. T. 2. Ruperea felinei se face mai ales acolo unde iarba este de tot rară şi copleşită de muşchi şi buruieni vătămătoare. PĂCALĂ, M. R. 275, cf. RESMERIŢĂ, D. Departe de a fi vătămătoare,... [broaştele] sînt aşa de folositoare, stîrpind insectele, încît în Paris se vînd pentru grădinărit. SIMIONESCU, F. R. 196. Această drăgălaşă pasăre... distruge milioane de insecte vătămătoare, linţia, p. m, 455. Gunoiul... apăra aceste terenuri împotriva stricăciunilor pricinuite de gindacii vătămători cartofilor. vuia, păst. 59. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. Acest piersic este deosebit de rezistent faß de toţi vătămătorii, SCÎNTEIA, 1952,nr. 2402, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. Π. S. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuinţată ca plantă medicinală şi de nutreţ; rănoloasă, renofoare, capul-turcului, iaiba-faptului, iarba-osului, iarba-rănii, iarbă-de-vatăm, iarbă de vătămătură (Anthyllis vulneraria). Cf. CONV. LIT. XXIII, 1060, TDRG, PASCU, S. 124, RESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL., CADE, ENC. AGR., DR. ja, 136, DL, DM, BORZA, D. 21, 300, FLQRA R. P. R. V, 2Î3, PRODAN-BUIA, F. 1. 298, M. D. ENC.,. DEX. 2. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculeţe (Bromus commutatus). Cf. BORZA, D. 33, 300, M. D. ENC., DEX. — Pl. : vătămători, -oare. - Vătăma + suf -ător. VĂTĂMĂTÎJRĂ s. f. I. (Popular) 1. Vătămare (1). Cf COD. VOR2. 7579. Amîndoi bolnavii dentru păcate avuse ei neputinß şi boală, nu de vreo vătămătură a trupului. CORESI, EV. 58, cf. 464. Vasilie de vătămătură cornului cerbului puţnă vrearne trăi şi muri. MOXA, 391 /I. Pohtele şi dulceţile trupului, au doară nu să.întorc ş-acelea întru urîtşi în boale şi învătămături şi în scurtarea vieţi? VARLAAM, C. 322. Va lua văcariul demäneaß bou de la plugar, şi va fi boul sănătos, nu va avea nice o vătămătură. PRAV. 13, cf. 5, 225, anon. CAR. Despre vătămături, rîie şi despre umjlăţwi la ugere. CALENDARIU (1814), 181/24, Cf. CIHAC, I, 307, DDRF, TDRG, RESMERIŢĂ, D^ CADE; SCRIBAN, D. ♦ F i g. (învechit) Corupere, pervertire. Să ne delungăm de toate păcatele, şi de vătămătură lor mai sus să fim. CORESI, EV. 379. Puţinelul rău este vătămătură sufletească (a. 1644). GCR I, 111/11. ♦ F i g. (învechit, rar) Durere sufletească; amărăciune. Iarbă 1290 VÄTÄMÄTUROS -168- VĂTĂŞEL care ne vindecă toate vătămăturile cele sufleteşti, biblia (1688), [prefafă] 4/11. 2. S p e c. (Popular) a) Hernie. Cf. klein, D. 454. De vătămătura bărbaţilor şi a muierüor (a 1800). IORGA, S. D. XVI, 20, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, I. GOLESCU, C., valian, v., iser, MAN. SĂNĂT. 372/5. Pe ceia carii era surpaţi sau cum se mai zice avea vătămătura, ... ii bătea cu cîte 50 de.vergi (smicele) pe trupul gol. BARIŢIU, P. A. I, 655, Cf. POLIZU, PETRI, V„ PONTBRIANT, D., COSTINESCU, CIHAC, I, 307, LM, DDRF. Urmările [opintelii] pot fi rele: hernii (surpătură, boşorogeală, vătămătura), varice (noduri în vine),... vărsături de sînge. CRĂINICEANU, IG. 274, c£ ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W., GRIGORIU - RIGO, M. P. I, 181, TDRG. Cap de cîne ars în foc e bun de legat peniru vătămătură. GOROVEI, CR. 50, cf. DR. III, 426, RESMERIŢĂ, D., CADE. II necăjea tusa, n-avea poftă de mîncare, şi mai ales îl chinuia vătămătura lui veche; parcă i se aşeza un nod ghimpos între stinghii. SADOVEANU, O. VI, 572, cf. PUŞCARIU, L. R. I, 382, SCRIBAN, D. Copiii aveau scrofule, cei mai vîrstnici oftică, bătrînii vătămătură. PAS, Z. I, 117. Amu sîntem numai şaisprezece copii şi tata-i bătrîn. Zace de vătămătură. GALAN, Z. R. 373, cf. M. D. ENC., DEX, Η ΠΙ 54, 178, 333, 440, X 72, 458, 525. Haidadura, numai dura, Strîmba-fi-ar Dumnezeu gura, Şt dracul vătămătura. MARIAN, H. 79. In genere, barbaţii au mai des vătămătură ca femeile. ŞEZ. I, 80, cf. V, 170. Mutătoarea rasă pe râzătoare şi amestecată cu gălbănuş de ou se face legătură şi se pune pe locul unde ţine vătămătura, spre ă o muta în alt loc, unde se poate suferi mai cu uşurinţa, pamfile, B. 67, cf. ŞEZ, xv, 48, CIAUŞANU, GL., ALR I/I h 125, ALRM I/I h 177, A II 3, 4, 6, 8, alr-m ih 158, nalr-b I h 151, nalr-mb i h 100. b) Numele mai multor afecţiuni abdominale, mai ales ale stomacului, manifestate prin dureri acute; (regional) loc dureros. De te vei păzi, foarte degrabă te vei însănătoşi, măcar să fie vătămătura cît de veche (a 1825). ŞEZ. xxiv, 73. Doftorie de vătămătură. POVĂŢ. (1844), 104/16. La colica simplă (vătămătură) şi la aceea care vine din înveninarea cu plumb, scăldătorile stîmpărate sînt un mijloc foarte puternic. FĂTU, D. 57/22. Cînd m-apucă vătămătura, beau un pahar de rachiu. GANE, n. i, 223, cf marian, d. 255. M-a lovit... o furnicătură prin pîrttece ca un feli de vătămătură. CONTEMPORANUL, VI,, 505, cf. DDRF, N. LEON, MED. 152, BIANU, D. S., TDRG. Rădăăna de muiătoare.: “pisată, puşă în rachiu, se dă pentru vătămătură. SIMIONESCU, FL. 205. Cînd te apucă vătămătură (cîrcei de stomah) se pisează bine o ceapă sau două, se pun vro cîteva linguri de faină, ...se face legătoare (pastă) şi să leagă la pîntice drept pe buric, însă caldă. IZV. XIII, 239. Straşnicul, macerat în rachiu împreună cu iarba ciutei, ... se întrebuinţează în medicina empirică contra vătămăturii. FLORA R. P. R. I, 132, cf DEX, GRAIUL, I, 275. Prinde a se văicăra de vătămătură, cu amîndouă mînile ţinîndu-se de pîrttece. FURTUNĂ, C. 122, cf. ALR n/l h 116. Broasca cu troacă e bună de vătămătură; se arde în foc şi se be cu rachiu. ZANNE, P. IX, 277. 3. (Bot.; şi în sintagma iarbă de vătămătură, TDRG, panţu, pl., cade, borza, D. 21, 246) Vătămătoare (Π 1) (Anihyllisvulnerăria). Cf. BORZA, D. 21,300. ■ Π. F i g. (învechit, rar) Vătămare (2). Cătră lucrurile ceălea bunele, mare vătămătură fi-να trufa şi măriia şi preaînălţarea. CORESI, EV. 12. Cine-ş iubeaşte fratele său, nici o vătămătură spr-însul să nu cugete, ce şi al său suflet pentru elu-şpune. id. ib. 337. -PI. : vătămături şi (învechit, rar) vătămăture (VEISA, I. 34θ). - Vătăma + suf. -ătură. VĂTĂMĂTUR0S, -OĂSĂ adj: (Regional) Bolnav de hernie (Umbrăreşti - Tecuci). Cf. nalr -Mb I mn 280, 448/652. -P\.:vătămăturoşi,-oase. - Vătămătură + suf -os. VĂTARÂN, -Ă s. m. şi f. (Olt.) Pui (mai mare) de iepure. Cf. Sialr - o iv h 750, h 752. -Pl.: vătărani,-e. - Şi: vatalân s. m. nalr - O iv h 750/945. . -Delavătui1. ·! VĂTARAU s. m. (Regional) Iepuroi (Urzicuţa -Băileşti). Cf. nalr-0 iii h 546/979. -Pl. : vătărăi. - De la vătăran, cu schimbare de suf VĂTĂR0G, -OĂGĂ subst. 1. S. m. şi f. (Munt, Olt. şi prin Ban.) Vătui1 (1) sau vătuie (1). Cf. cade, scriban, d., dsr, H iv 139,248, ix 143,154,307,339, nalr-0 iv h 749/905, h 751/905. 2. S. m. (Regional) Noaten (2) (Măneşti -Tîrgovişte). Cf H iv 139. 3. S. m. şi f. (Olt, prin Munt şi prin Ban.) Vătui1 (3) sau vătuie (3). Cf. tdrg, pascu, s. 213, cade, scriban, d., dsr, RĂDULESCU-CODIN. Să pomeni cu Tartacot, călare pi-un vătărog. GRAIUL, I, 87: Un vătui dă să zică ceva. Arîmbaşa necăjit se răsti la el: - Ţineaţi cleanţa, vătărogule,... — Aşa e, zise o iepuroaică stingheră, plopşor, c. 85, cf. NALR-O III h 546, iv h 750, h 752/984. - Pl. : vătărogi, -oage. - Şi: vatalôg s. m. nalr - o iv h 750. -Delavătui'. VĂTĂRUG s. m. (Regional) Pui de iepure (Ţigăneşti -Alexandria). Cf. alr ι 1787/900. - Pl. : vătărugi. - De la vătărog, cu schimbare de suf VĂTĂŞEL s. m. L 1. (învechit şi popular) Vătaf (f 1); subaltern al vătafului. Tot sufletul acesta a Ocnii, ce să cuprinde 225 liudi, ădecă şaugăi, lăturaşi, tărăbînţaşi, vătăjăi (a 1765). URICARIUL, Π, 171 .Toţivătăjăii de harabagii... să se rînduiască de cătră această nazirie (a 1815). ib. I, 248. Vătăjeii ercm aciia care supravegheau lucrările şi îndemnau pe şaugăi, lăturaşi şi tărăbănţaşi la lucru. ARHIVA, II, 617, cf SCRIBAN, D., DL, DM. Se iveşte căpitanul Caraeatuci, vătejel peste 505 voinici. IST. LIT. ROM. I, 220, cf. DEX. Căpitan Caracaţuci, Vătăjel peste haiduci..., Fă-ţi o milă şi de mine. ALECSANDRI, P. P. 58. 2. (Popular) Vătaf (12); subaltern al vătafului. Puii că-mi scotea; Dar cu ce-i hrănea? Cu ceoşvîrţi de miei, De la vătăşei. PĂSCULESCU, L. P. 152,cf. BALADE, I, 296. 3. (Mold., Bucov. şi Transilv.) Vomicel (3). Vătăjelul miresii cere în numele ei iertăciune■■ de -la părinţii săi. CANTEMIR, S. M. 302/9. Mirele şi mireasa... trebuie să-şi aleagă... vătăjeii sau vorniceii şi druscele. MARIAN, nu. 206. Alţi vătăjei din partea miresei aduc două străchini goale. ŞEZ. I, 33, cf ŞIO II,, 376. La stăruinţa sincerului mieu prieten,... am asistat, ca vătăjel, la nunta sa. SBIERA, F. S. 130, cf TDRG, GOROVEI, CR. 464, CADE. Duminica dimineaţa, cîţiva vătăjei (vătavi) călări, cari vin după mireasă, se opresc la poartă, izv. xvm, 319, cf. scriban, d., dl, dm, contribuţii, i, 82. Vătăjele, vremea-i grea. înjugă boii, te iea, Şi te ieape ici colea Pîn la copiliţa mea. marian, h; 115. Lucefiri vătăjăi, Stelili druşcuţîli. ŞEZ. II, 135, cf. GRAIUL, I, 453, PĂSCULESCU, L. P. 386. Vătăşele, vătăşele, Rău mă tem să nu te-nşele. EV. ΧΙΠ, 22, cf. ALRT Π, 168, ALR n/l h 161, h 162/228, h 164/386, alr ivi mn 80,2686/365, A v 15, 27, VI 4. Este-unpopă între fragi, Cunună pe cei ce-s dragi. Pune lună Mare nună Stelele-Druşcuţele Şi luceferi Vătăjei. FOLC. MOLD. n, 554, cf. ZANNE, P. IV, 676. ♦ (Prin Bucov)Tînăr care poartă un brad sau un băţ împodobit cu o basma neagră, în fruntea alaiului înmormîntării unui flăcău sau a unei fete. Cînd se duce mortul la groapă, atunci se trimet vătăjei'înainte cu bradul, ca să vestească, marian, î. 1296 vătAşesc - 169- VĂTĂŞIE 101. Vătăjeii capătă cîte un băţ cu năframă şi cîte un struţ de flori la piept, iar druştele numai struţuri de flori ca la nuntă. id. ib. 254, cf. 253. ♦ Băţ împodobit cu panglici, năframe (12), beţeală etc. pe care îl poartă vătăşelul (j 3) la nuntă (sau la înmormîntarea unui flăcău ori a unei fete). Cf. şez. v, 170, ŞIO Π„ 376, CADE, PĂSCULESCU, L. P. 386, ALR M MN 82, 2691/228, ZANNE, p. iv, 676. Π. 1. (în vechea organizare administrativă a ţării) Funcţionar (comunal), cu grad ieraifaic inferior, la primărie sau la poliţie (1). împreună cu vătăjăii ce sînt prin mahalale (a 1815). uricariul, I, 237. Ioan vătăşălul (a 1818). iorga, s. D. xxn, 143. Mi-au adus im vătăşel răspunsu că vineri noaptea s-au aridicat satul Săpata (a 1820). DOC. EC. 240. Vătăşei ai curţii cămărăşiii (a 1830). ib. 458, cf VALIAN, v, POLIZU. Numesc un vătăşel care face poliţia în sat şi un logoföt care este cancelarul şi arhivarul satului. BOLUAC, O. 252, cf. PETRI, v., CIHAC, II, 451, LM. Cine poartă zeche şi iţari e vită. Pe el călăresc vătăşelu şi primant JIPESCU, O. 158. Oameni adunaţi în pripă de vătăşelul satului. ODOBESCU, . s. n, 265. Directorul... mînă un vătăşel călare s-aducă numaidecît pe cocoana. CARAGIALE, M. 291. & duse la primărie şi-i dete vătăşelului porunca să meargă cu doi oameni de caraulă ca să-l iee pe Duţu mort sau viu. SLAVICI, O. I, 375. N-apuca o dată să puie franc peste franc, că vătăjelul îi şi lipea biletul galben de la perceptor. VLAHUŢĂ, O. A. n, 54, cf. DDRF. Vătăjelul stîrneşte toţi cîinii din culcuşuri, cînd sună din goarnă. SP. POPESCU, M. G. 23, cf. BARCIANU, ŞIO n„ 376, ALEXI, W., TDRG. Trecîndpe lîngă vătăşel, un ţigan îi ia puşca. PETICĂ, O. 217. Vătăjelul de la primărie dăduse de veste la cîţiva săteni că, a doua zi, o să vie boieru de la Galaţi. BUJOR, S. 112. Se întoarse din drum., cu gînd de a trimite cîţiva vătăjei în urma noastră ca să ne prindă. HOGAŞ, DR. I, 4, cf. RESMERIŢĂ, D. Iera vătăşăi cariprindia flăcăi la armatî, cu frînghia. DIACONU, vr. 94, cf CADE. Cel mai mare dintre toţi era băiatul vătăjelului ,de la primărie. SADOVEANU, O. VI, 614, cf SCRIBAN, D. Au plecat călăraşii şi vătăşeii să-i culeagă pe oameni. STANCU, D. 148, cf. DL. Te-a căutat azi vătăşelul de la primărie, cu o hîrtie. H. LOVINESCU, r. 98, cf dm, SFC m, 93. Of, săracii de flecăi, Cum vă stringe de pe văi Cu primari, cu vătăjei. ŞEZ. I, 110, cf. iv, 134, RĂDULESCU-CODIN, '!. 366. Pi mini m-a prins Coţofanî, moşu-nu; iara ca vătăşăi acu. GRAIUL, I, 277, cf. PĂSCULESCU, L. P. 386. înainte... avea vătăşei şî poruncia la vătăşei s-aducă pă rumânu vinovat şî-l judeca. VÎRCOL, V. 32, cf. alr 11/987, alr sn m h 902, ant. ut. pop. i, 105. Vătăşelu cu turbare îmi luă doniţa cu-căldare. BALADE, n, 311. Vătăşel de mahala A plecat a colinda. PANN, P. v. ins< 5/7, cf. ZANNE, p. iv, 676. 2. Subaltern al vătafului (Π 2). Galici, vătăşăi, viari, care lucrează viile împărăteşti (a 1729- 1730). IORGA, s. D. V, 148. Vătăşeii luară lumea mai cu bine, mai cu rău, şi o scoaseră afară din curte. D. ZAMFIRESCU, T. S. 108. Lazăr Odudie, vătăşelul arendaşului Cozma. REBREANU, R. Π, 148. Intră în curtea lui Stoicea... un vătăşel, din partea lui socru-său, boierul Rovin. GALACTION, O. 52. Aici, la încrucişare, e şi regiune de bălţi bogate în peşte..., cu mînăstiri, în jurul cărora trăia o lume de negustori, cărăuşi şi vătăşei de moşii mînăstireşti. ARH. OLT. xvn, 413, cf SCRIBAN, D. După ce isprăveau lucrul şi vătăjelul le scria în catastif fiecăruia cît lucrase, se îndreptau spre casă. POPOVICI, SE. 10. Ia ascultaţi ce mi-a spus vătăşelul Dudulină. Bănulescu, i. 48. ♦ (Regional; în forma vătăjei ) Om plătit care se ocupă mai ales cu vînzarea cailor nărăviţi (Stroieşti -Suceava), dr. v, 239. ΠΙ. (Bot.; prin Bucov.; în forma vătăjei) Spinuţă (b) (Phyteuma spiciforme). Cf panţu, PL. IV. (Regional) Cocoloş de mămăligă (Rîmnicu Vîlcea). Cf. LEXIC reg. 88. - Pl. : vătăşei. - Şi: (învechit şi regional) vătăjăl, (regional) vetejél (ddrf, marian, nu. 215) s. m. - Vătaş + suf. -el. VĂTĂŞESC, -EÂSCĂ adj. Care aparţine vătafului (Π, 1, 2\ de vătaf, specific vătafilor. Cf I. golescu, C. Regularisirea de cheltuieli, venituri, Cu totul o lăsase pe· seama vătăjească. NEGRUZZI, s. n, 235. Aste-s glume vătăjeşti. ALECSANDRI, T. 261, Cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D., ix, EM. Birul vătăşesc, plătit de vătafii deplai,seridicalalOughi. STOICESCU, C. S. 149, cf. M D. ENC., nex. - Pl. : vătăşeşti. - Şi: (învechit şi regional) vătăjfoc, -eăscă adj. - - Vătaş + suf -esc. VĂTĂŞÎ vb. IV. 1.1.1 n t r a nz. (învechit şi popular) A exercita funcţia de vătaf (11); a fi vătaf. Cf lm 571, ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D, IX, DM, ,DEX. (Tranz.) Mai mare-l punea. Pe levinţi că-ι da Ca să-i vătăşească Şi să-i haiducească. TEODORESCU, P. p. 500. ♦Refl. (Transilv.) A se uni sub conducerea unui vătaf Îl). Cf. viciu, gl. Nu ne putem vătăşi! id. ib. (Regional; în forma vătăji) A haiduci (Budeşti - Sighetul Marmaţiei). După ce l-o omorît pă Pintea, apoi ceilalţ au vătă-z ît singuri tăt p-aici, pă hotarăle astea. T. PAPAHAGI, M. 153.' ITrani (Regional; complementul indică stîni) A conduce; (complementul indică oi sau, p. e x t, şi alte animale) a păstori (1). Cf. ALR I 1789/89o. (Re îl) Mă vătăşesc p-aici cu vacile. Com. din BRAN - ZĂRNEŞTT. 3. R e f 1. (Regional; în forma vătăvi) A-şi exercita funcţia de vătaf (I 5). Hai soaß vatave, De te vătăveşte, De ne mulfimeşte. MÎNDRESCU, L. Ρ. 211. Π. T r a n z. (Complementul indică o moşie1, o gospodărie etc.) A administra (în calitate de vătaf II 2). Çf I. GOLESCU, C., CIHAC, n, 451, DDRF. Tu ai s-o vătăjeşti, s-o îngrijeşti şi s-o sporeşti ca o slugă credincioasă. GANE, N. ra, 24, Cf. TDRG, CADE, SCRIBAN, D., DM, DEX. P-a gură de vale Este o casă mare... Cin mi-o stăpîneşte Şi mi-o vătăşeşte? PĂSCULESCU, L. P. 166. (A b s o 1.) Mi se pare că este foarte vrednic 'de a vătăşi. GOLESCU, P. 276/5. Să fii sănătos şi să vătăjeşti încă mulţi ani! I. NEGRUZZI, S. IV, 9. - Prez. ind.: vătăşesc. - Şi: (învechit şi regional) vătăji, (regional) vătăvi vb. IV. -V. vătaş. VĂTĂŞICĂ s. f (Regional) Femeie sau fotă care păzeşte şi îngrijeşte vacile (1), ducîndu-le la păscut. V. p ă s t o r i {ï Cf SFC VI, 50. Sînt vătăşicăp-aici cu vacile. Com. din BRAN— ZĂRNEŞTI. -Pl.: ? - Vătaş + suf. -ică VĂTĂŞÎE s. f. 1.1. (învechit) Calitatea, funcţia de vătaf (11). PorUncit-au Vodă la tot felul de meşteşiugareţi cu vătăşie de făcea haine, căciuli, cisme. DIONIS1E, C. 209, cf. BARCIANU, TDRG, RESMERIŢĂ, D, SCRIBAN, D. Z Asociaţie de meseriaşi, de negustori etc. care era condusă de un vătaf (11). Găsim cererea ce o fac âţumnea]/cr boieri epitropi a se da spre irat la casa doftorilor şi venitul vătăjiei de harabagii (a. 1814). URICARIUL, I, 211. Anafora pentru venitul vătăjiii de harabagii di Galaţi (a 1814). CAT. MAN. I, 5, cf N. A. BOGDAN, C. M. 151. Ale norodului politii strigări... cu necontenire să aducea asupra vătăşiii dă pescari (a 1822). DOC. EC. 24.8. Nu s-a mai înnoit în urmă vătăşia bucătarilor (a 1823). ib. 268.' , 3. Taxă percepută, în trecut2, pe transportul mărfurilor (4) sau pe venitul provenit din negoţul cu diferite mărfuri. V. v a-m ă (1). Aciastă vătqjie să să ia numai unde să vor încărca marfa (di. 1775). IORGA, S. D. XXII, 7. Vătăjia de cărăuşi şi 1300 VĂTĂŞIŢĂ -170- VÄTOI de chiragii cu căruţe în ce chip să se urmeze (a 1776). N. A. BOGDAN, C. M. 66. Să se rădice şi măjăritul din Bucureşti i vătăşia de pescari i vătăşia de precupeţi (a 1809). TES. Π, 342, cf. TDRG, CADE, IX, DM, DEX. 4. (Maram. şi prin nord-vestul Transilv.) Parte a stînei în care stă vătaful (I 2) (împreună cu ceilalţi ciobani) şi unde se prepară produsele din laptele oilor. Cf papahagi, m., chest. π 39/365, v 8/72, 10/92, 34/32, 35/8, 72, 38/92, 45/8, 121/92, alr i 1 790/354, alr sn n'h400, alrm sn i h 260. BL (în evul mediu, în ţările române) 1. Funcţia vătafului (Π 1); autoritatea, instituţia reprezentată de vătaf. L-au chemat şi i-au dat vătăjiia de aprodzi. M. COSTIN, O. 90, cf I. GOLESCU, C. Tînărul... îl rugă, drept har, să-i lase vătăşia de VÎnători. ODOBESCU, S. I, 75, cf. şio n„ 376, alexi, w, TDRG, CATE, SCRIBAN, D., El·, CM, DEX. 0 Vătăşie de plai (şi eliptic) -funcţia vătafului de plai (v. v ă t a f Π 1); (mai tirziu) subprefectură. Cît şi dă cărţile de căpitănii i dă Vătăşii dăplaiu, să să ia dă carte cîte tl.2pol, bani 30. PRAV. COND. (1780), 174. Trăiau uitaţi pe la moşiile lor, firă a îndrăzni să aspire la slujbe mai înalte decît un zapcilîc, o vătăşie de plaiu Sâu o sămeşie. GHICA, S. 295. Mai totdauna în sînul acestui tîrg se afla... autoritatea locală /'numită vătăşie, adică sub-prefecturaplaiului. COLUMNA, vn, 40, cf ŞIO Π,, 376, TDRG, cade, DM, dex. ♦ Sediul instituţiei pe care o reprezenta vătaful (Η 1). Pînă la vătăşiia plaiului Slănicului (a. 1811). doc. ec. 128, cf i. golescu, c. Z Grup de dregători, de oşteni, de curteni, de slujbaşi domneşti etc. condus de un vătaf (Π 1); s p e c. detaşament militar condus de un vătaf. Două vătăşii: a călăraşilor de Galaţi şi a călăraşilor de Ţarigrad. BĂLCESCU, M. V. 645. Noi preferim 500 nu numai ca un termen mediu, ci mai cu seamă ca cifră regulamehtarie a unei vătăvie de curteni domneşti la români, hasdeu, I. v. 141, cf. şio, n,, 376, ALEXI, W., SCRIBAN, D., Et, DM, CONTRffiUŢn, I, 119. Plăiaşii erau organizaţi în grupuri numite vătăşii, conduse fiecare de cîte un vătaf de plai. STOICESCU, C. S. 146. Hînsarii erau organizaţi - ca şi curtenii - pe vătafii id. ib. 167. 3. Funcţia, slujba vătafului (Π 2). Cf. I. golescu, c., CIHAC, Π, 451. Apostol Băbeiu, fost vechil..., ieşind mai apoi din vătăjie, nu mai ştie de a cumpărat băneasa locul, dar aude că tot ea îl ţine. arhiva, i, 568, cf. ddrf, şio D„ 376. Merge cu vătăjia bine,— îlface vechil. FURTUNĂ, C. 132. - Pl. : vătăşii. - Şi: (rar) vătăfie, (învechit şi regional) vătăjie, (învechit) vătăvie s. f -Vătaş + suf. -ie. VĂTĂŞÎŢĂ s. f 1.1. (învechit şi popular) Soţie de vătaf (11); (regional) vătăşoaie (11). Cf cade, scriban, 'd., dex. 2. (Regional, mai ales în Transilv.) Tînără care însoţeşte mireasa la casa mirelui, avînd anumite- atribuţii cu ocazia ceremonialului nunţii; (regional) druşcă, pochinzoreasă, pocînzeică,vătăşoaie(12).V.vorniceasă, vornici}ă. Funcţionarele nunţilor firăneşti... sînt... druştele, vatăjiţeleşi bucătăriţele. MARIAN, nu. 230, cf. 233, DDRF, TDRG, CADE, SCRIBAN, D., IX, EM. Rolul principal îl joacă mirii şi mai ales mireasa; urmează socrii, nunii, ... vătăjiţele, bucătăresele etc. IST. lit. rom. I, 37, cf. M. D. ENC., DEX. Mireasa e condusă de surorile de mireasă (vătăjiţe, druşte) în cămară. DENSUSIANU, Ţ. H. 242. 3. (Regional) Femeie care fece parte din formaţia de căluşari; (regional) vătăşoaie (13) (Fratoşiţa- Filiaşi). Cf. GL. OLT. IL 1. Soţie de vătaf (Π 1); (învechit) vătăjoaică, vătăşoaie (Π1). Am obosit torcînd pentru vătăjiţă. ASACHI, S. L. II, 301. Purceii scroafei mele ar fi atunci ai mei, Şi vaca mi-ar da lapte, găina oul său, Nu pentru., a vătăjiţei masă. NEGRUZZI, S. Π, 248. Măcar vătăjiţe să fie, tot nu se cuvinea. ALECSANDRI, τ. 677, cf. cihac, π, 451. S-o facă vătăjiţă, căci vomiciţă nu-i place, marian, o. n, 170, cf. tdrg, CALE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. -2. Femeie care conducea gospodăria unei case boiereşti, avînd în supraveghere slugile; (învechit) vătăşoaie (II 2). V. m e n a j e r ă (v. m e n a j e r 2). Unde e stăpînul uimene ştie... Dar este o vătăşifi bătrînă Ce toate ţine supt a sa mînă. BUDAI-DELEANU, Ţ. 147. Mama Manda, fosta lui doică, iar acum vătăşiţă casei, îi pofi numaidecît la masă. D. ZAMFIRESCU, V. Ţ. 41, cf. CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. -Pl. : vătăşiţe. - Şi: (învechit şi regional) vătăjiţă, vătăvijă (scl 1955,327, cl 1960, 121) s.f. - Vătaş + suf -iß. VĂTĂŞOAIE s. f. L 1. (Olt) Vătăşiţă (I1). Cf, şio ii„ 376, TDRG. Vilaie, Vilaie, Ekilbă vătăşoaie, Tu să te duci Şi tu să-mi aduci Totpe bălan, Al pierdui d-un an. MAT. folk. 23. Viloie, Viloie, Dalbai vătăşoaie, După ce te-oi scula, Copiii oi •aşeza păsculescu, L. P. 190. 2. (Regional) Vătăşiţă (12). Cf. El·, DM. 3. (Regional) Vătăşiţă (I 3) (Strehaia). Cf. alr ii 4335/848. 4. (Prin Olt) Patroană (v. patron4 3) a unei case de toleranţă. Cf. ciauşanu, v. Primea plocoanele cu ploconeli şi temenele de vătăşoaie bătrînă. id. R. SCUT. 81. EL (învechit) 1. Vătăşiţă (Π 1). Cf. I. GOLESCU, C., POLIZU, CIHAC, Π, 451, DDRF, SCRIBAN, D., DL, DM. 2. Vătăşiţă (Π 2). Cf. dl, dm. - Pl. : vătăşoaie. - Şi: (învechit) vătăjoăie s. f. cihac, ii, 451, DDRF. - Vătaş + suf. oaie. VĂTAU s. m. v. vătaf. VĂTĂVÎ vb. IV, v. vătăşi. VĂTĂVIE s.f. v. vătăşie. VĂTĂVÎŢĂ s. f v. vătăşiţă. VĂŢEÂLĂ s.f v. vătală. VĂTTONÎME s. f v. vitionime. VĂTH s. m. v. vătui1. VĂTMĂNIŢĂ s. f. Femeie care conduce un tramvai. Cf L. rom. 1980,540, DEX-S. -Pl. : vătmăniţe. - Vatman + suf. -iţă , VĂTOĂICĂ s. f. (Regional) Iepuroaică (Măceşu de Jos -Segarcea). Cf. nalr-o iv h752/981. —Pl. : vătoici -Vătoaie(v. vătoi) + suf -că. VĂT0I, -OAIE subst. (Regional) 1. S. m. şi f. Ied sau iadă (de un an) (Bechet- Segarcea). Cf nalr - o rv h 749/994, h 751/994. 2. S. m. Iepuroi (Bechet - Segarcea). Cf. nalr - o ra h 546/994. -Pl. : vătoi, -oaie. -De la vătui, cu schimbare de suf. 1312 VĂTRAI -171 - VĂTRAI VĂTRAI s. n., s. m. L S. n. 1. Obiect de uz casnic, de lemn, sau de metal, de obicei în formă de cîrlig lung sau de lopăţică cu coadă lungă, cu care se scormoneşte ori se trage jarul sau cenuşa. V. cocio r vă, j eruitor, pi s căi ău (1), scociorî tor, spuzar, văşcălan. Vătrarele, medelniţile, fiircile, tigănile jarului, toate aceastea de arame le face. PO 307/12, cf. 267/26, ANON. CAR. 4 părechi de pirostrii, 2 vătraie, 2 sfredele mari şi mici (a. 1738). IORGA, S, D. XIV, 57, cf. KLEIN, D. 454, budai-deleanu, lex. Să turnaţi oţetul preste vătraiul ars. PETROVICI, p. 328/14, cf. DRLU, LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., ISER, PANN, P. V. I, 3/12, POLIZU. Vedea... pe maica ei venind cu un vătrari înroşit la foc. SION, p. 144, cf. petri, v., pontbriant, d. Nu pot să nu pătimesc cînd mă văd lepădat ca un vătrar în lunile de vară. ALECSANDRI, T. 92, cf. COSTINESCU, CIHAC, Π, 721, LM. Am privit la o comedie de băieţi şi fete care se joacă de-a împăratul. Adică se îmbracă în hîrtie poleită şi-şi încing cîte un vătrai, cîte un cleşte (în loc de sabie) caré sună ca sabia. EMINESCU, o. xn, 406. Facem noi ce facem şi sclipuim de cole o coasă ruptă, de.içi o cîrceie de tînjală, mai un vătrar cu belciug, mai beşica cea de porc a mea, şi pe după toacă, şi pornim pe la case. CREANGĂ, O. 201, cf. 200. Vitrega o lovi cu vătraiul peste mînă. ISPIRESCU, L. 334, cf. DDRF. în casă să mai află... un vătran ßopatä] de luat foc. UUBA-IANA, M. 100, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Descîntătoarea... îşi puse la îndemînă apă neîncepută, un vătrar, un cuţit. PĂCALĂ, m, r. 159, cf. 427, RESMERIŢĂ, D., CADE. Patru îngeri negri, flecare cu cîte un vătrai, stăteau împrejur şi grijeau de foc. GALACTION, O. 249. Băteau... din vătrai şi cleşte. TOPÎRCEANU, P. O. 135. N-aşi îndrăzni să mă încurc cu vreun mocofan dintre roşiorii mei, care ţine sabia în mînă ca un vătrai. CAMIL PETRESCU, τ. I, 132. Dregea cărbunii cu vătraiu şi... jelea.. KLOPŞTOCK, F. 38. Săbiile zdrăngăneau pe caldarîm ca nişte vătraie. ' voiculescu, p. ii, 239, cf. scriban, D. Aţifost cuminţi... Nu aţi bătut azi toba cu vătraiele în fundul cazanului de rufe. ARGHEZI, S. vii, 24. împăratul şerpilor dă lui Petru... un căpăstru şi un vătrai. CĂLINESCU, B. 109. Scurmă cu vătraiul tata, in focul de pe vatră. STANCU, D. 51. Am pus mîna pe vătraiul de la sobă. v. ROM. septembrie 1955, 90. îşi tîrîia, ca pe un vătrai, sabia lungă. PAS, L. I, 42, cf. ltr2, ix. Ţinea unvătrai în mînă. PREDA, R. 125, cf DM, M. D. ENC,, DEX, H IV 12, XVI M. Să nu dea cujărăgai, Sărămîica un vătrai. TEODORESCU, P. P. 335. Soacra sare să mă bată Cu vătraiul de pe vatră. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 178. Baba ia vătraiul şi-l înfierbînlă în foc. SBIERA, P. 58, cf. GRAIUL, I, 88. [î]/ înroşesc cu zahar frecat pe coada vătrariului înroşit în foc. BREBENEL, GR. P. Se pune pe un vătrar (lopăţică) o bucăţică de plumb, frîncu - candrea, M. 124, cf. com. din bilca -rădăuţi, chest. ii 316/1, 46, 48, 49, 70, 98, 113, alr i 685/270,746, 770, 840, 850, alr π/i h 285, mn 134,3886, alrm n/ι h 341, h 342, alr sn iv h 1059, alrm sn m.h 866, a i 31,34, n 12, m, 1,2,3,4,7,13,16,17,18, iv 5, v 15, vi 26, nalr - o n. mn ,259, 736. Băţui mîţa cu vătraiul, folc. MOLD. I, 371, 0 (în credinţe şi superstiţii) Moaşa ia şi întoarce toate lucrurile din casă, cîte se pot întoarce, şi anume: coveţi, Iqpeţi, cociorvă, vătrai, mătură, oale, ... în credinţă că în urma aceasta va naşte mai uşor. marian, na. 44. Nu e bine ca să se lese copilul singur în casă, fără a i se pune, cînd e culcat în covăţică sau în leagăn, cleştele cele de luat focul, sau vătrariul ori mătura... casă nu se poată apropia spiritele cele necuţate de dînsul. id. ib. 130. Se presupune că mătura şi vătraiul alungă, iar toporul şi cuţitul taie farmecele trimise, candrea, F. 180 .Pentru ca să nu se întîmple una ca aceasta, ... se aşază cruce cleştele, vătraiul, mătura sau alte lucruri. PAMFILE, DUŞM. 223. 0 (în ghicitori) Am un grajd plin cu cai roşii: dacă bagi pe negru-ntr-înşii, el îi scoate toţi afară (Vătrarul... şi cărbunii). GOROVEI, C. 392. Am un obor de boi roşii şi unul negru: cînd bag boul negru între cei roşii pe toţi îi răscoleşte (Vătrarul... şi cărbunii), id. ib. Am o mulţime de cai roibi şi unul murg: „ cînd intră negrul, roibii ies afară (Vătraiul). PAMFILE, C. 35. 0 E x p r. (Popular) Trai cu vătrai sau (regional) un trai şi un vătrai = viaţă cu permanente neînţelegeri şi certuri. Totdauna gîra, miraşi trai cu vătrai, pann, p. v. n, 1.18/13, cf. ddrf, TDRG 1635, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., dex. Numai aşa a scăpat biata noră de uri trai şi un vătrai, rădulescu-codin, L. 7. Cu tine m-am logodit, De trăiesc îrmăcăjit, De ţin traiul cu vătraiul Şi ţin casa cu mucoasa! PAMFILE, c. Ţ. 165. Traiul cu vătraiu, cina cu prăjina, izv. xvn, 193, cf. 417, zanne, p. . n, 781. (Cu parafrazarea expresiei). De te-or întreba ce fac, Spune că m-am măritat. De-or întreba cum mi-e traiul, Spune-le că cu vătraiul. JARNÎK — BÎRSEANU, D. 345. De te-chntreba: cum mi-e Mul, Spune-i că e cu vătraiul, Nici un prînz Făr' de plîns, Nici o cină Cu lumină. BIBICESCU, P. Ρ. 178. (Munt.) Trai pe vătrai = a) viaţă de mizerie, foarte grea. Cf. I. GOLESCU, ap. ZANNE, Ρ. Π, 781. A trăit cîţiva ani, trai pe vătrai, ... departe de lume. L 1971, nr. 499, 5/1. Cu atîta cît scoţi de pe urma grădinăritului nu se poate trăi de. la un an la altul... E grea munca şi duci trai pe vătrai, măcâr că te cocoşezi, din primăvară pînă în toamnă, deasupra brazdelor. PAS. L. L 263, Cf. DL, DM, M. D. ENC., UDRESCU, GL.; b) viaţă luată în uşor, fără grija zilei de mîine. Pentru ei mai rămînea niscai ţuică fiartă şi pelin din cel bun, ori primoi, ori căpşunică de pe la moşii, cu nuci, trai pe vătrai, nu făceau nemic, porunci nu soseau, toată curtea sta într-o aşteptare ciudată, barbu, S. N. 96, cf. dex, com. din bucureşti şi din piteşti. (Regional, mai ales în Munt) A toca (sau a bate toacă) pe vătrai = a) a trăi îii rtiare sărăcie. Cf. cade. Au rămas şi popa şi neică Ionică, cîrciufnarul, să toace pe vătrai, săraci, săraci, mai nevoiaşi dè cum le fusese fratele pe care nu-l băgaseră-h seamă. RădulescUtCODIN, î. 82, cf. ciauşanu, a.., izv. xi, 261, xiv, 113, lexic reg. n, 71, MAT. dialect. I, 237. Dar-ar moartea-n el de trai, Că de cînd mă însurai, Batem toaca pe vătrai, Şi-n covată n-am mălai. PÖP., ap. Udrescu, GL. 269, cf. zaNNE, p. v, 654; b) a sta degeaba, a pierde timpul. Cf pamfile, a. r. 264, cv 1949, nr. 5,34, l. ROM. 1959, nr. 2, 55, lexic req. n, 18, ZANNE, P. V, 654. (Prin nord-vestul Munt;; ironic) (A fi) crai pe vătrai, se spune a) despre un tînăr firă căpătîi· ■ Cf. udrescu, gl.; b) despre un om foarte sărac. Cf. id. ib. (Prin nord-vestul Miint) A-i lua (cuiva) vătraml’ţestulUi =_a nu avea ce lua de la cineva Cf. id. ib. (Prin Transilv.) Cu vătrai şi cu'cociorvă = cu tot avutul. A plecat cu vătrai şi cu cociorvă. coşbuc, ap. zanne, p. v, 194. (Prin Munt) A lua (pe cineva) la vătraie = a goni, a alunga (pe cineva). Cf. cheşt. ir 316/101. ♦ (Depreciativ) Sabie (11). Cf. delavrancea, o. Π, 26. Dacă n-aş fi avut destinul să cunosc pe Protopopescu, să-mi deschidă ochii, aş fi fost şi azi cu vătraiul la subţioară. bassarabescu, s. a. 36, cf. iordan stil. 220. 2. P. a n a 1. (Regional) Unealtă de fier cu mîner de lemn, cu ajutorul căreia sè fee gropi pentru îngropatul viţei de vie (Vlădaia- VînjuMare). gl. olt. 3. P. a n a 1. (Popular) Fiecare dintre cele două vergele de metal care leagă, la căruţă, capetele crucii de capetele osiei. V. î n t i n z ă t o a r e (v. î n t i n z ă t o r), 1 a m b ă Cf. i. golescu, c., valian, v., polizu, petri, v., pontbriant, d., costinescu, cihac, n, 721. Cînd lamba e făcută dintr-o singură bucată de fier, i se zice vătrai. DAMÉ, τ. 10,. cf 15, TDRG," PAMFILE, I. C. 132, CADE, LTR2, DL, DM, DEX, Η V 72, ix 123, xvm, 103,143,283, rădulescu-codin, î. 61, densusianu, ţ. h. 291, gregorian, cl. 62, alr sn ii h 346, alrm sn i h 229. H S. n. (In forma vătrar) 1. (Regional) Cenuşar (la sobă). Com. din straja-rădăuţi, cf chest, π 334/18. 2. (Prin Olt.) Loc de casă, v. 1 o c. Cf. ciauşanu, gl. 3. (Regional) Piatra stătătoare a morii; (regional) podină (2 d) (Arpaşu de Jos - Victoria). Cf. alr sn i h 167/172, ALRM sn i h 113/172. III. s m. 1. (Prin Olt) Căpetenie a colindătorilor care, în timpul colindului (din ajunul Crăciunului), scormoneşte cu un 1313 VÄTRAN -172- VÄTUI1 băţ jarul din vatră. Cînd piţărăii au venit la casa omului, omul îi bagă în curte pe toţi şi scoate o coţovaică, - coajă de dovleac, - cu seminţe de cînepă, in, porumb, gnu, seminţe de dovleac şi i le dă vătraiului, pamfile, CR. 12. 2. (Regional; în forma vătrar) Cărbunar (Secăşeni -Oraviţă). alr π 6 507/29. - - Pl. : 0) vătraie şi (regional) vătraiiai (ALR SN π h 346/728, NALR -OEMN 259, 736/978), (DI) vătrai - Şi: (popular) vătrar (pl. vătrare şi vătraruri, ALR na MN 134, 3 886/316,346), (regional) vătrâii, vărtâr (chest. π 316/240, alr I 685/516), vlătâr (puşcariu, L. R. n, 107,171, chest. n 316/66, CL 1985,122), vrătăr (A I 31; pl. vrătaruri, ib.) s. n. - Vatră + suf. -ar (cur muiat evoluat la p. VĂTRÂN s. n. v. vătrai VĂTRAR s. n. v. vătrai VĂTRÂŞ s. m. Ţigan stabil. Cf budai-deleanu, lex. 8 şi 4 galbeni sufletul de vatraşi şi lăieşi. RUSSO, s. 158. Am observat că nu era urîtă: părea à fi din neamul celor cari se cheamă vătraşi. SION, P. 372, cf. CIHAC, Π, 721, DDRF, BARCIANU, ALEXi, W„· SCRIBAN? D. Vătraşiisînt fierari -nevestele, fetele lor vînd cuţite, pirostrii, verigi. STANCU, D. 110, cf. dl, DM. <> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Se va da şi de tot sufletul de ţigan, cîţi ţigani am vătraşi, cîte un leu de suflet (di. 1822). URICARIUL, XI, 354. Vin şi capătă învoire să poposească o săpţămînă la margine, mire sat şi gîrlă, ţigani vătraşi care trăiesc iarna în casele lor şi pleacă primăvara, spre a se întoarce toamna tîrziu, cu căruţele, dypă lucru. STANCU, D. 110. -Pl. : vătraşi: -Vatră + suf. -aş. VĂTRĂLĂŞ s. n. Diminutiv al lui v ă t r a i (11); (regional) vârărel, văîrăruţ. Cf. LB 746, iser, 39, TDRG .< 1720, DL, DM, DSR. Eu m-oi face D-un mic vătrăiaş Cu ■ coada de fier, Cu pana d-oţel. MAT. FOLK. 5. - Pl. : vătraiaşe. — Şi: (regional) vătrărăş s. n. LB 746, iser;, 39, TOFtG 1720. - Vătrai + suf -aş. VĂTRĂRĂŞ s.n. v. vătrăiaş. VĂTRĂREL s. n. (Regional) Vătrăiaş. Cf. lb 746, ISER, DDRF, tdrg 1720, DL, DM. Oricum te-ai preface, Tot nu ţi-oi da pace, Că şi eu m-oi face Un mic yăţrărel, Frumos, subţirel Şi-n foc oi intra. ALECSANDRI, P. P. 8. -Pl. : vătrărele. - Vătrar + suf -el. VĂTRĂRÎT s. η. 1. (în feudalism) Dare similară iumăritului (care se percepea de la ţiganii vătraşi). Cf. cihac, n, 721. 2. Taxă care se plătea pentru locul de desfacere a mărfurilor. Cf lexic reg. 39. 3. (Prin Olt.) Obicei practicat în ajunul Crăciunului sau al Anului Nou de grupuri de colindători care, în timpul colindului, scormonesc cu un băţ jarul, din vatră. Cf LEXIC REG. 39. . ' ■ -Pl.: ? - Vatră + suf -ărit. VĂTRĂRÎŢĂ s. f. (Omit; regional) Codobatură (Molacilla alba) (Grăniceşti - Rădăuţi). BÄCESCÜ, PĂS. 172. —Pl. : vătrăriţe. -Cfvăcăriţă. VĂTRĂRUŢ s. n. (Regional) Vătrăiaş. Cf ib 746, ISER, 39, TDRG 1720. -Pl. : vătrărufe. - Vătrar + suf. -uţ VĂTRĂTLIRĂ s. f (Prin Olt) Vatră (Π 1). Cf. cv 1951, nr. 5, 26. O vătrătură de casă. ALR n/l MN 131, 3869/876. -Pl.: ? -De la vatră. VĂTRICEs. f. v. vetrice. VĂTRIŢĂ s. f. v. vetriţă. VĂTR0I s. n. (Regional) Platforma de cărămidă de la baza cuptorului; (regional) vătruş (Oneşti), chest. ii 331/192. -Pl. : vătroaie. - Vatră + suf. -oi. VĂTR0S, -OÂSĂ adj. (Regional; despre terenuri) Care nu este acoperit cu vegetaţie; pe care plantele nu se dezvoltă (Ineu). Cf. ALR SN I h 94/64.0 rămas cam răvărsat, cam rar ocamvătros. ib. —Pl. : vătroşi, -oase. - Vatră + suf. -os. VĂTRUÎT, -Ă adj. (Regional; despre lut) Frămîntat pentru a fi folosit la construirea pereţilor unor case ţărăneşti (Dobra-Deva). Cf. chest. π 86/4. -Pl. : vătruiţi, -te. - De la vatră. VĂTRUŞ s. n. (Regional) Vătroi (Arieşeni - Nucet). chest. π 331/311, cf. sfc n, 203. -Pl.: ? - Vatră + suf. -uş. VĂTRIJŢĂ s. f. 1. (Transilv.) Vetrişoară (I 1). Cf DRLU. Toată vara nu ni-i frig: Cu cişme şî cu cojoc, Pe vătruţă lîngă foc. şandru - brînzeu, jina, 42, cf. A j 31, 34. 2. (Regional) Vetrişoară (12) (Arpaşu de Sus - Victoria). Cf chest. π 54/60. - Pl. : vătruţe. - Vatră + suf. -uß. VĂTUI1 s. m. 1. Ied; ţap tînăr (mâi ales în al doilea an de viaţă); (regional) vătărog (1). V. v ă t o i (1), v ă t u i a n d r u, mior (2), n o a t e n (6). O o (a) ie cu miel şi 2 vătui şi 2 întărţii (a 1611). ŞTEFANELLI, D. C. 1.' Ţ-voi aduce cu drag şi cu vöaie Jărtve de ars. „ Şi cu tauri, vătui ţ-voi aduce. DOŞOFTEI, PS. 211/9. Nu preimesçu de casa ta viţelu, necé de turmele tale ţapu (vătui d). psalt. 96. Mi-au mai dat 5 oi cu m(i)ei şi patru vătui (a 1744). ŞTEFANELLI, D. C. 38, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, Ç., LIUBA - IANA, M. 112. La capră şi ţap numai sugarii se deosebesc în nume, zicîndu-le ied, iadă; şi, în unele localităţi, vătui, cînd are un an damé, τ. 68, cf. TDRG, RESMERIŢĂ, d., păcală, m. r. 525, CADE, DRĂGANU, ROM. 68, ŞANDRU - BRÎNZEU, JINA, 106. Văd căprioare ori ciute, cu vătuii şi viţeluşii lor. SADOVEANU, O. XX, 224, cf. SCRIBAN, D., SCL 1956, 276, ib. 1957,77,119, el, l. rom: 1959, nr. 3,20, cl 1962, 117, 120, l: rom. 1970,110, Μ. D. enc., dex, η π 27, 117, 281, m 68, iv. 9, 139, v 336, ix 339, x 497, com. MARIAN, ŞEZ. .V, 170, VÎRCOL, V., DENSUSIANU, ţ. h. 339, ciauşanu, v, 209, com. din jina-sebeş, alr i 1 787, alr π 5 342/29,102,182,219,250,272, 310,346,353,362,365, 551, 791, 812, 833, 836, 848, com. din monor - reghin şi din morăreni - topliţa, a i 13, π 6,8,12, m 1,2, 3,5, 12,17,19, iv 3, v 15, 16, 20, vi 3,4, 9, nalr-O iv h 749, h 750/903, 937. 0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Iedzi vătui din iastă vară (a 1742). BUL. COM. IST. I, 230. ♦ (Regional) Ţap inapt pentru reproducere (Gîrcina - Piatra 1331 VÄTUI2 -173- VÄTÜIRE Neamţ). Cf. Alr i 1787/558. ♦Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. Cf. DL, dm, dex. 2. (Regional) Noaten (2). Com. marian, c£ alr i 1 787/831, A I 35, nalr-o iv h750/978. ♦Berbecinapt pentru reproducere. Cf. stamati, ap. hem 2732, cihac, n, 538, alr i 1787/558, nalr-o iv h750/967. 3. Iepure (pînă la un an); iepuroi;. (regional) vătărog (3). V.vătăran, vătărău, vătărug, vătoi(2),şuldeu (2), ş o 1 d a n1 (2). Cf I. golescu, C., valian, v. Mulţime de vătui se arăta, se făcea iar nevăzuţi, să scărpina la nas, ficeau mii.de sărituri. FM (1843), 10277, cf. POLIZU. O să avem vreme pînă diseară să întoarcem doi, trei vătui. GHICA, S. 282, cf PONTBRIANT, D., HEM 2732, COSTINESCU, CIHAC, Π, 538, IM. Fugeau înainte speriindu-se de orice zgomot, de orice şoaptă, ...de broasca ce sălta în mlaştină, de vătuitul ce zbughea din iarbă. ODOBESCU, S. I, 91. Dacă de-un biet vătui îţi faci tu frică, de-ncă să ne iasă o haită de lupi înainte. VLAHUŢĂ, S. A. Π, 239, Cf DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D., AL LUPULUI, P. G. 108, CADE, DRĂGANU, ROM. 68. Zbucnind din buruiene, VătuiUl o tuleşte devale. PILLAT, P. 141, cf. SCRIBAN, D. Ai fugit ca şi vătuiul Ars de glonţ, prin lan v. ROM. martie 1956, 63, cf SCL 1957,80, DL, DM, M. D. ENC., DEX, H I 383, VD 481. A dat inima din zmeu fugind, fără să poată prinde pe vătui, căruia i se pierduse urma. RĂDULESCU-CODIN, î. 194, cf. PLOPŞOR, C. 85, CIAUŞANU, V. 209, GR. S. V, 124, ALR I 1787, nalr - o ui h 546, iv h 750. ♦ F i g. (Prin Munt.) Şoarece (11) mare. Cf. alr i 1787/750, 760, scl 1957,79. 4. Epitet pentru un copil sau pentru un tînăr (necăsătorit). Cf DM, alr i 1 787/131,750, scl 1957,79; Nalr-O ivh 750/967. -Pl.'.vătui. — Şi: (regional) vătîi (gr. s. v, 124), votui (alr I 1787/704), batùi(ALR π 5342/551) s. m. -Cuvînt de origine traco-dacă. Cf. alb. ftujë, vëtulë. VĂTUI2 vb. IV. T r a n z. (Complementul indică haine, plăpumi) A umple cu vată (1) sau, p. e x t, cu lînă şi a matlasa. V.bumbăci.Cf i. golescu, c., polizu, pontbriant,d, costinescu, ddrf, phhjppide, P. 155, DAMÉ, T.?, 66, barcianu, alexi, w., tdrg, pascu, s. 373, resmeriţă, D., CADE, SCRIBAN, D., IX, DM, M. D. ENC., DEX, DSR, ALR SN iv h 1236/886. ♦ P. e x-1. A capitona. Cf. pontbrîant, D., DL, CM, DEX. -Prez. ind.: vătuiesc. - Vată + suf. -ui. VĂTUÎ3 vb. IV. T r a n z. (învechit, rar; în limbajul bisericesc) A promite în mod solemn; (învechit, rar) a sfătui (4). Vătuiiu leage aleşilor miei, giiiraiu-me /iii ö[a]v[i]cf şerbului mieu. psalt. SCH. 285/16. Elu e D\urn\n[€\dzeul nostru, prespre tot pămîntul giudeţele lui. Pomeani în veacu leage sa, [cu~\vînlu ce dzise în mii de neamu; ce vătui Iu Avraamu şi giuratul său Iu Isacu. ib. 342/6. Sfătuiiu (s făt u i CC2, vătuiiU S) leage aleşilor miei, giuraiu-me lu David şerbului mieu. PSALT. 182. Elu e Domnul Dzeul nostru, prespre tot pămîntul giudeţele iui. Pomeni în veacu leagea sa, cuvîntu ce dzise în mii de neamure, ce sfătui (vătlii S) Iu Avraamu şi giuratul său Iu Isacu. ib. 218, cf. TDRG, DHLR n, 534, scriban, d. ♦ R e f 1. A face un jurămînţ, o promisiune solemnă. Se grăiiu, supuş aşa: cestu gintu fiilor tăi cui me vătuiiu. psalt. SCH. 226/10. Pomeaneşte, û[oamn]«e, pre £>[a]v[i]c/ şi toată blîndziia lui. Că giură-se D[om\nului şi vătui-se Dzeului Iu lacov. ib. 434/10. Se grăiiu, spuş aşa: céstu gintu fiilor tăi cui me svătuiiu (vătuiiu S, sfătuiiu C, fă-g ă d u i i C2 H, f ă g ă d u i ş D). psalt. 144. Pomeneaşte, Doamne, [pre] David şi toată blîndziia lui. Că giură-se Domnului şi svătui-se (vătui-se S, făgădui-se CVH, s - a u făgăduit D) Dzeului Iu lacov. ib. 277, cf. TDRG, DHLR n, 534. -Prez. ind.: vătuiesc. -Din slavonul κΐτοωτΗ. VĂTUIALĂ s. f. (Rar) Văluire. Cf. pouzu, costinescu, DDRF. -Pl. : vătuieli - Vătui2 + suf. -eală VĂTUIÂNDRU s. m. (Regional) Ied pînă la şase luni (Strehaia). alr π 5342/848. -Pl. : vătuiandri. -Vătui1 + suf. -andru. VĂTUIAŞ s. m. (Prin Transilv. şi prin Bucov.) Diminutiv al lui v ă t u i1 (1); (regional) vătuior, vătuiţ. Dragostea de holteieş, Ca carnea de vătuieş. MARIAN, H. 129, cf A I 20. - Pl. : vătuiaşi. -Vătui1 + suf -aş. VĂTLFICĂ s. f. (Prin Transilv.) Iadă (de un an). Cf. alr i 1 787/259, 355. —Accentuat şi: vătuîcă. ALR I 1 787/355. — Pl. : vătuici. -Vătuie + suf. -că. VĂTÎHE s. f. 1. Iadă; capră tînără (mai ales în al doilea an de viaţă); (regional) vătăroagă (v. vătărog 1). V. v ă t o a-ie(v. vătoil), vătui că, miadă, mioară (2), noaten ă (v. n o a t e n 6). Va aduce... vătuie den capre pentru păcat. BIBLIA (1688), 722/5,cf. LB, DDRF, LIUBA — IANA, M. 112, GHEŢIE, R. M. 485, DAMÉ, T.2, 66, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG 1720, PĂCALĂ, M. R. 525. Zăriră două vătui de capre negre. LUNGIANU, c. 21, cf. precup, p: 24, cade, SCRIBAN, D. 1396, ix iv, 631, DM 921, DEX 1011, H 158, π 261,281, iv 9, 139, v 336, x 497, xi 6, xvni 19, com. MARIAN, RĂDULESCU-CODIN, î. 366, CANDREA, Ţ. O. 53, com. din zagra - năsăud şi din straja - rădăuţi, CIAUŞANU, V. 209, CHEST. V 76/99, ALR I 1 787, ALR II 5342/284, com. din monor - reghin şi din morăreni -topliţa, a I 13, π 3,6,8,12, m 1,2,3,5,12,17,19, v 20, nalr - o rv h 751, h 752/903, 937. ♦ (Regional) Capră stearpă (Gîrcina - Piatra Neamţ). Cf. alr i 1 787/558, scl 1957,79. 2. (Transilv.) Noatenă, v. n o a t e n (2). Cf chest. v. .73/87, 162/87, ALR I 1787/831, A I 12. ♦ (Prin Olt., prin . Transilv. şi prin Mold.) Oaie stearpă. Cf. alr ι 1 779/305,' 1 787/558, scl 1957,79, nalr-o iv h 752/967. 3. Iepuroaică (pînă la un an); (regional) vătăroagă (v. v ă-tărog 3).V.vătărană(v. v.ătăran), vătoaică.Cf. tdrg 1720, cade, scriban, d. 1396, dl iv, 631, dm921, dex 1011, ciauşanu, v. 209, alr i 1 787/896, nalr-o iv h752. 4. Epitet (depreciativ) pentru o tînără (uşuratică).'Cf. CIAUŞANU, R. SCUT. 81. - Pl. : vătui şi vătuie. — Şi: (regional) vădiiie (ALR l 1 787/100; pl. văduie, ib.), vetuie (eoni. din MÖNOR - REGHIN şi din morăreni - topliţa, a v 20), bâtùie (alr i 1 787/109; pl. bătui, ib.), fătiiie (ib. 1 787/85; pl. fitui, ib.) s. f -Delavătui1. VĂTUIOR s. m. (Regional) Vătuiaş. Cf dr. iv, 763. -Pl. : vătuiori. -Vătui1 + suf.-ibr VĂTUÎRE s. f. Acţiunea de a v ă t u i2 şi rezultatul ei; (rar) vătuială, vătuit1. V.b u m b ă c i r e, b u m b ă c i t, K u m-băceală.Cf. pouzu, pontbriant, d., costinescu,ddrf, PHILIPPIDE, P. 155. Bumbacul mai serveşte şi la vătuirea zăbunelor şiplapomelor copiilor mici. MANOLESCU, j. 79, cf. TDRG, 1720, LTR2, IX, DM, M. D. ENC. 988, DEX, DSR. —Pl. : vătuiri -V.’ vătui2. 1340 VĂTUIT1 -174- VÄZ VĂTUIT1 s. n. (Rar) Vătuire. Cf. DDRF. Vătuitul unei haine. DSR. -V. vătui2. VĂTUIT2 s. n. (învechit, rar, în limbajul bisericesc) 1. Promisiune solemnă. Viaţa mea ispovedescu ţie, pus-ai lacrămile tneale între tire, ca în vătuitul tău. PSALT. SCH. 172/12. Viaţa mea ispovedescu ţie, pus-ai lacrămile meale între tire, ca în svătuitul tău (vătuitul tău S, făgăduitul tău cc-, făgăduita ta H, făgăduinţa ta d). PSALT.. 108, Cf. DHLR II, 301. 2. (în forma vătuită) Rînduială impusă, statornicită Toate caile D[o]mnul[u]i, mesereare şi deadevăru, cire ceare vătuita lui şi leagea lui. PSALT. SCH. 73/3. Toate caile Domnului mesereare şi deadevăru, cire ceare svătuita (vătuita S, s f ă t u- i t a C, porăncitaH, legătura D) lui şi leagea lui. PSALT. 42. ■ . - Şi', vătuită s. f. -V. vătui3. VĂTUIT3, -Ă adj. (Despre haine, plăpumi) Umplut cu vală (1) sau, p. e x t., cu lînă şi matlasat V. b u m bă c i t Straiul de noapte şi de zioă, pentru casă, să fie largul şi lungul veşmînt de cameră... vătuit. MAN. SĂNĂT. 66/23, cf PONTBRIANT, D., DAMÉ, T. 169. [Făceau] haine vătuite. IORGA, C. I. ΙΠ, 133, cf. CADE, SCRIBAN, D. Vreau să-fi mulţumesc pentru vesta vătuită pe care mi-ai trimis-o în închisoare. V. ROM. martie 1954,142, cf LTR2, DL, DM, M. D. ENC. 988, DEX, DSR. Polcă este un fel de haină... scurtă şi vătuită, h II 63. ♦ P. e x.t Capitonat Cf. pontbriant, d. Seara, cînd se înapoia cü stăpînă-sa de là Şosea,... din cupeul vătuit, suia în iatacul căldicel, galaction, o. 3Ö3, cf. dl, DM, DEX. ♦ F i g. Cu sonoritate scăzută Cuvintele lor răsunau vătuite, stinse, înăbuşite de pîclele care îi înçonjurau din toate părţile. CONTEMP. 1949, nr. 167 - 168, 6/1. Poezia :■ lui Demonstene Botez... se desfăşoară... într-un decor'cenuşiu, cu zări peşte cari s-au coborît perdele cernite, într-o atmosferă închisă şi cu rezonanţa vătuită. PERPESSICIUS, M. I, 99. De afară urca vătuit zgomotul străzii, v. ROM. februarie 1956,47, cf. DSR. -Pl. : vătuiţi, -te. -V. vătui2. VĂTUITĂ s.f. v. vătuit2. VĂTUÎŢ s. m. (Regional) Diminutiv al lui v ă t u i1 (1); (regional) vătuiaş (Meziad - Beiuş). Cf. ALR I 1 787/308. -Pl. : vătuiţi. - Derivat regresiv de la vătuiţă. VĂTUÎŢĂ s. f (Regional, mai ales în Transilv.) Diminutiv al lui v ă t u i e (1). Com. marian, cf candrea, Ţ. O. 53, alr I 1 787/266,735,798, a i 20. —Pl. : vătuiţe. -Vătuie + suf. -iţă VĂŢĂTOR s. m. v. învăţător. VĂUN vb. I. Intranz. (Regional; despre vulpi) A scoate sunete caracteristice speciei, a face „vau”. Cf. dr. m, 513. -Prez. ind. pers. 3: ? - Şi: văuni vb. IV. dr. iu, 513. -De la vau. Cf. hăuna VĂUNI vb. IV v. văuna. VĂVEDENIE s. f. v. vovedenie. VĂVUI vb. IV. T r a n z. (Regional) A ridica (cu pîrghia 1) (Beciean). Cf. alr ii/ι h 293/260. (À b s o 1.) Văvuieşte cu vavu. ib. -Prez. ind.: văvuiesc. -Vav + suf -ui. VĂZ s. n. 1. Unul dintre cele cinci simţuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum şi distanţa şi mişcarea acestora; capacitatea de a percepe .imaginile. Cf. VALIAN, V., petri, V. Carpaţii oferind văzului o figură cam asemănată cu spatele unui cal. HASDEU, i. C. i, 33. Arţile binefăcătoare de a suplini auzul, văzul, vorbirea. CANELLA, v. 108. Anii... i-au prădat auzul, văzul, mirosul. DELAVRANCEA, O. Π, 204. Poezia este o artă a auzului, nu a văzului. IBRĂILEANU, S.· L. 167. Se isca pentru văzul uimit o nesfirşită desfătare. ■ M. I. CARAGIALE, C. 40, cf. CADE, BACOVIA, O. Ti. Simţul lor cel mai dezvoltat nu este atît văzul, cît auzul şi mai ales pipăitul. SIMIONESCU, F. R. 18. Tulburări de auz, văz, reumatism. D. GUŞTI, P. A. 162. Să-i revină văzul. IZV. xvn, 188. Ochiul ei, oricît de bătrîn, are uşurinţă să descifreze mai limpede decît văzul meu. MIHĂESCU, D. A. 63. Este ştiut că cei care-şi pierd văzul cîştigă în schimb o sensibilitate crescută şi cu totul excepţională în vîrfid degetelor. OPRESCU, I. a. iv, 253. Strigidele cu un văz şi auz excepţional. BĂCESCU, PĂS. 247. Multă vreme s-a susţinut că arta nu lucrează decît asupra simţurilor superioare, asupra văzului şi auzului, vianu, E. 399. Dacă ai fi lipsit de miros şi de pipăit, de văz şi de auz, de tristeţe şi de bucurie, ... ai mai zice atunci că trăieşti şi că ai suflet? CĂLINESCU, C. O. 114. Văzul ne dă lumina şi culoarea aşa cum ne-au deprins să le vedem. RALEA, S. Τ. ΠΙ, 118. Dintre simţurile ei, cele mai peifect dezvoltate sînt văzul şi auzul. LINŢIA, p. m, 442, cf. dl, dm. Cele mai dezvoltate sînt organele văzului. ZOOLOGIA, 54. Cei cinci factori ai activităţii omului, şi anume: comportarea, vorbirea, văzul auzul, gîndirea. REV. ftl. 1971, 1219. Mirosul, auzul sînt substituite văzului. V. ROM. iulie 1973, 149. Auzul şi văzul şi pipăitul şi toate simţurile pe care le au nu ajung, românia LITERARĂ, 1973, nr. 19, 3/2. O dată măcar te-ai văzut tu, răsplată regească a văzului? CONTEMP. 1974, nr. 8, 3/2, cf. M. D. ENC., DEX. Fereşte-te de văzul orbului! = fii.prudent! Com. din UNGHENI-iaşi. <>(Prin lărgireasensului)Jandarmii au cotit-o după èl, ferindu-se de vază, dar ţiindu-l în ochi la fiecare mişcare. POPA, v. 175. Nu se sfia de văzul şi atingerea luminii. ARGHEZI, S. v, 30. Ei tot o scoteau la capăt mai lesne şi mai cu spor decît clăcaşii din văzul curţii. v. ROM. februarie 1954, 13. Această credinţă... îi va deschide văzul şi auzul lăuntric, ib. iunie 1973,152. <> L o c. a d v. In (sau, rar, la) vază = la vedere, v. vedere (1). De-aifi cerut... Şi stelele ce vecinic pe ceruri colindează Cu toate la picioare-ţi eu le puneam în vază. EMINESCU, O. I, 92. Un oraş care iese din apă şi se ridică-ncet, atras în vază ca de puterea unei vrăji. VLAHUŢĂ, R. p. 51. El se plecase lăsîndu-şi coastele-n vază sub scut. murnu, I. 81. Nu ţine mereu la vază... pomelnicul eroilor· neamului nostru. ARH. OLT. v, 456. 0 L o c. prep. In (sau, învechit la) văzul (cuiva) = în ochii..., în feţa.., faţă de..,, de faţă cu... Acolo, la văzul oştii întrege se înălţa steagul cel mare al ţărei. HASDEU, I. V. 141, Lucrurile se ficeau în văzul lumii bolintineanu, o. 252. II vom judeca după legile ţării şi-l vom spînzura în văzul tuturora.. GANE, N. II, 84. Se proţăpeşte grav şi solemn în vaza tuturora, vlahuţă, ap. -tdrg. Şi nu-mi pot stăpîni iubirea Şi-n văzul tuturor să plîng. PĂIÎN - PINCIO, P. 64. Capetele tăiate erau expuse la vaza publicului XENOPOL, ap. ddrf. Se punea însă bază mai niare pe inscripţia ce se săpa pe monumentul.funerar... care era în văzul tuturor. ARH. OLT. XII, Ti. Chipurile lor jucau în văzul aceloraşi făclii. GALACTION, O. 214. Codiţa florii se îndreaptă în sus şi o ridică... în. văzul tuturora. SIMIONESCU, FL. 132, Ne era ruşine să ne aşezăm afară în văzul lumii. BRĂESCU, A. 164. In văzul copiilor întinse Surei restul de bani SAHIA, N. 106. Schimbarea se petrecu pe neaşteptate, în văzul oamenilor VOICULESCU, P. II, 318. Cu lingura lui gusţa, în văzul tuturora. SADOVEANU, O. X, 143 .Potcoavele erau fabricate în văzul lăptarului. 'ARGHEZI, S. XVIII, 34. Inţîlnirile lui prin oraş, în văzul tuturor, cu femeile erau comentate ca acte de galanterie, călinescu, S. 593. Tăria lui nu sta în discuţiile pe faţă ori în slujbele împlinite în văzul tuturor, camil PETRESCU, o. I, 207. Scoase un carnet..., pe care-l răsfoi din deget, în văzul lui Sillon VINEA, L. II, 245. 1352 väz/ ; -175- VÄZÄTOR Zări tot acolo, la văzul lumii, patrahiruri naive de pînză aurită. BARBU, PRINC. 69. Lucrurile trebuincioase le îngroapă în ascunzişuri, mavînd nici un lucru de prisos în văzul tuturor. PANAITESCU, O. Ţ. 25. Socoteşte-te fericit numai atunci cînd vei putea să trăieşti în văzul lumii, cînd pere fi casei tale te vor adăposti, nu te vor ascunde. REV. fil: 1971, 181. S-a ajunsi la soluţia ca documentul să fie răspîndit prin secţii..., deci în văzitl tuturor. MAGAZIN IST. 1972, nr. 2, 23. 0 E x p r. (Munt) A i se scurta (sau a i se pupăza) (cuiva) văzul = a nu mai vedea bine. Cf. izv. χιν, 113, udrescu, gl. (Regional) A avea văz de lup (sau văzul popii) = a vedea foarte bine. Cf. pann, p. v. in, 22/14, zanne, p. i, 531. A-i lua (cuiva) văzul v. 1 u a (învechit, rar) Cu văz bun = cu plăcere, cu simpatie. în case familiare cu văz bun nu-l priimesc. PANN, p. v. π, 114/25, cf. tdrg. 2. Aspect exterior, chip, înfăţişare. Cf. baronzi, l. 123. Luna e strălucitoare, însă ale sale rază Nu-s aşa desfătătoare Ca delicata ta vază. ap. maiorescu, cr. i, 108, cf tdrg. Vrea să fie mare, la văz, şi stîrpitura. ARGHEZI, S. V, 238. 3. (învechit) Punct de vedere, v. punct (IV 1). în sfirşit să nu uităm şi văzul politic că o naţie războinică şi unită... n-a fost niciodată biruită. BĂLCESCU, M. V. 641, cf. DL, DM. 4. (în forma vază) Consideraţie, stimă; prestigiu (1); reputaţie. Frămeseţea şi vaza ce ai între oameni, precum să cuvine deregătoriei tale (a 1685). GCR I, 276/28, cf. LB. Onorariu anual îi fac opt mii de pfunţi - el însă, spre susţinerea vezii, trebuie să adaoge de la sine cel puţin încă pe atîta. CODRU — DRĂGUŞANU, C. 228. Împrospătînd... vaza partidului liberal, izbuteşte... să încoroneze aspirarea naţională. MAIORESCU, D. II, 128. Mai mare va fi vaza lui în lume de s-ar arăta milostiv către popor. ISPIRESCU, L. 219, Cînd a murit, s-a putut lămuri înrîurirea şi vaza de care se bucura el în Europa întreagă. GHEREA, ST. CR. Π, 210. „Ciuf se numeşte în Bucovina în de comun un om de nemică, un om decăzut, depravat, demoralizat, firă nici o vază. MARIAN, O. I, 232., cf. ddrf. Boierii titraţi trebuiau să fi fost mai mici în vază şi rang decît acei netitraţi ce-i precedează. XENOPOL, I. R. ΙΠ, 181, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Vă îndeamnă Să intraţi în păcat ca să le daţi lor vază. PETICĂ, O. 209. Mustăfa-Paşa s-a purtai aspru şi drept şi à dat... multă vază stăpînirii. bul. COM. IST. m, 167, cf. RESMERIŢĂ, D., CADË, SCRIBAN, D. Ai lui erau neam de păstori, dar nişte rude... ajunseseră oameni bogaţi şi înconjuraţi de vază mare. CAMIL PETRESCli, O. II, 57, cf. c. PETRESCU, A. R. 188, DL, DM. Anumiţi oameni..., mai ales prin situaţia lor de avere, se bucură de mai mare vază. panaitescu, o. ţ. 55, cf. M. D. enc., dex. S-a mîMrit împăratu că are-a vaza asta mare. O. BÎRLEA, A. Ρ.. Π, 406. 0 L o c. a d j. Cu (sau de, rar, în) (mare) vază = (despre oameni) care deţine un loc de frunte, o poziţie importantă; care se bucură de consideraţie, de prestigiu, de autoritate, de recunoaşterea publică a importanţei, a valorii, a puterii sale; care are trecere, influenţă.V. cunoscut, vestit. După ce face studii înalte, la noi şi-n Europa, ajunge profesor în mare vază la Bucureşti. CARAGIALE, O. Π, 168. Să nu mă crezi vreun terchea-berchea: eu sînt negustor cu vază şi om de omenie, id. ib. 277. Nu se lăsa să fie tîrît de criticile... cărturarilor cu vază. MACEDONSKl, ap. vianu, L. R. 415. Peste puţin Radu îşi va isprăvi învăţătura... şi va fi om cu vază şi cu cătare printre ai săi. Va avea slujbă mare, va fi în rînd cu boierii. VLAHUŢĂ, O. A. I, 97. [Panachida] o fac de regulă numai la oamenii cei mai avuţi şi cu vază în sat. marian, î. 224. Ucisul era o persoană mai cu vază în ţară (a 1889). URICARIUL, XIV, 245, cf. DDRF, barcianu. Presimţise de la întîiele .convorbiri cu fruntaşii din oraş că... îi va bate pe toţi, ajungînd el persoana cea mai cu vază în tot jurul acela. AGÎRBICEANU, A. 210. A fost primul senator român orăşenesc al acestei cetăţi. A fost un om cu mare vază şi influenţă. GOLOGAN, C. R. 63. Ieşit din oameni cu vază şi stare, fusese oropsit de la naştere, crescut pe mîini străine. M. I. CARAGIALE, C. 11. Persoanele mai cu vază de pe aici, cînd aşteaptă trenul pe asemenea vreme, intră direct la mine, în birou. C. PETRESCU, A. 282. Pe atunci eram cel mai cu vază, dacă nu singurul chinotehnician din pră. VOICULESCU, P. I, 76. El devine astfel unul din sculptorii noştri cei mai de vază. OPRESCU, S. 143. Unii-nţelepţi de-odinioară, cu vază, faimă şi renume, Erau destoinici la nevoie. ARGHEZI, s. V, 124. Profesa o admiraţie grandilocventă pentru orice om de vază, din politică sau din literatură. CĂLINESCU, S. 10. O asemenea depoziţie din partea unui om politic cu vază... putea stîmi agitaţia aprobatoare de care pomeneşte gazeta, id. B. I. 330. Dumneavoastră, domnule doctor, aţi fost o personalitate politică de vază a acestui judeţ τ. popovici, s. 254, cf. dl, DM, m. D. enc., dex. (Prin extensiune) Monăstiri pămîntene pe care ctitorii lor primitivi le-au pus sub ocrotirea unei alte monăstiri mai cu vază. ODOBESCU, S. Π, 19. Cînd intru într-o casă, nu pretind să mi se dea la masă un anume loc în vază; mă mulţumesc şi la coada mesei să stau CARAGIALE, O. vil, 248. Eleşteele erau în mare vază la curţile boiereşti. ATILA, P. 20. Lucruri minunate... arătind şi urmele unei culturi şi unei industrii de vază. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 59. Numai o ctitorie de vază putea să impuie repetata respectare a vechiului stil. ARH. OLT. v, 401. - Şi: (4 şi, învechit, 1, 2) vâză (gen. -dat. şi, învechit, 4 vezii), (4, învechit) veădă (LB, GHEŢIE, R. M.), veăză (BARCIANU, ALEXI, W.) S. f - Postverbal de la vedea3. VĂZĂTOR, -OARE adj.,, s. m. L Adj. 1. (Şi substantivat) (Persoană) care vede (11) (bine). Dar să nu iai, că darul orbeaşte vădzătorii şi nevoia derepţilor întoarce. PO 255/7. Cine au dat gură omului? Şi cine au făcut räü la auz şi surd, văzător şi orb. biblia (1688), 412/10. Iubitorul nopţii, fugătoriul dzilei, vădzătoriul întunerecului. cantemir, i. I. I, 146, cf. budai-deleanu, LEX., LB. Şi pentru oameni, şi pentru animale, şi pentru văzători şi pentru orbi. HELIADE, O. Π, 365, Cf. LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE, IORDAN, L. R. A. 166, DL, DM, M. D. ÉNC., DEX, ALR II 467.0/36, 64, 95, 172, 182, 349, 574, 872, 876, 928. 0 (Prin lărgirea sensului) După perdea rămase Kiva, mtigîindu-l cu ochii ei văzători prin beznă. VOICULESCU, P. II, 83. Tu, rază-mi de soare, Tu eşti... văzătoare. VICIU, COL. 54. Brînce... prinzătoare Ochii văzători, izv. xvi, 401. 2. (învechit) care se vede (I 2). Nici au cunoscut lumea ceastă văzătoare altă minune mai luminată. ANTIM, P. 25. Mintea omului neputîndu-se rădica nici însuş la lucrurile cele văzătoare. IST. AM. 8674. 3. (învechit) care reflectă (1). (F i g.) [Cartea] este plină de înţelesul cel blagoslovit... izvor înţelesului sufletesc, oglindă văzătoare pre Dumnezeu, lumină nestinsă a strălucirei de minte (a 1642). BV I, 123. 4. (învechit; şi substantivat; adesea construit cu pron. de întărire însuţi sau însuşi etc.) (Persoană) care este sau a fost martor ocular la ceva sau care a întâlnit pe cineva Văzător iu acelor fost-au Pavel cînd pînă la al treilea ceriu răpit au fost. CORESI, EV. 177. Ca şi cînd am fi înşine văzători acelor ciudese ce se-au ficut în vreamea aceaia. id. ib. 444, cf. 525. Tremese după făgăduinţă pre mîngîitoriul d[u]h în vedere de limbă de foc cătră înşiş văzătorii ucenicii lui (a. 1648), GCR I, 130/28. Patimilor lui //[ristojs părtaş te-ai arătat, apostole întelepţe, şi însuţi văzătoriule al amntului. MINEIUL (1776), 3 /1. Însuşi văzătoriul lui //[ristoji. ib. 50vl/8. Acestea le-au spus aceia ce au fost dintîiaşi dată slugi ai cuvîntului şi înşiş văzători. VARLAAM -TOASAF, 36'Ί2\. După cum mi-au spus chiar oamenii ce s-au aflat de fi fi văzători. ZILOT, ap. IORGA, L. H, 358. Sau însuş văzători au fost ai lucrului sau de la alţii povestind au auzit, poteca, F. 133/9, cf. DL, dm, M. D. ENC., DEX. 5. (în credinţele religioase) Care observă, ştie, apreciază (şi judecă). Dumnezeu... e văzătoriu şi ştiutoriu de toate. 1353 VÄZÄTURÄ -176- VĂZDUH CORESI, EV. 160. El văzătoriu este faptelor oamenilor. BIBLIA (1688), 37871 1. Dumnezeu cel văzătoriu de inimi şi de cugete nu vru să lase să cază drepţi în mîinile munçitoriului. ANON. CANTAC., cm i, 94. , Π. S. m. 1. (în limbajul bisericesc) Persoană care l-a văzut (I 5) pe Dumnezeu. De Dumnezeu văzătoriu Moisi patruzeci de zile se posti. CORESI, EV. 50, cf. 100. Ilie, vădzătoriul de D[u]mn[t]dzău, prorocul. DOŞOFTEI, v. S. septembrie 3378. Moisi, văzătoriul de Dumnezeu, ... nu îndrăznită să vază faţa ta. antim, O. 67. D[u]mnezeescul Pavel,. văzătoriul de cele cereşti. MINEIUL (1776), 15vl/3. Ca un vrednic între văzătorii de D[u]mnezeu, tu, cuvioase, ai văzut certurile deşchise. ib. 75vl/13. 2. (învechit, cu determinarea „de vise”) Persoană care a avut în vis revelaţii divine. Iaca iuo, vine văzătoriul de vise, blaţi să-l omorîmpre el. PO 128/22, cf. MARDARIE, L. 238/9. 3. (Regional; şi în sintagma văzător de casă, ALR ΠΛ MN 77, 2 672/705, alr π 4 670/705,836) Peţitor (1). Cf alr π 4 670/272,279, com. din hereclean - zălau. 4. (învechit) Persoană însărcinată cu supravegherea cuiva sau a ceva Tineri bine înarmaţi... trimişi mai înainte ca să să facă văzători şi întărirea drumului prin ispita lor să o încredinţeze cătră toată oastea. AETHIOPICA, 4771. Văzători şi despre toţi fraţi (a 1807). arh. olt. ix, 40. —Pl. : văzători, -oare. - Vedea + suf. -ător. VAZATORĂ s. f. (învechit)Vedere (1). însăş văzătura lor să le fie mărturie. CORESI, ev. 370, cf. ANON. car., SFC I, 249. -Pl. ‘.văzături. - Vedea + suf. -ătură. VĂZDERJANIE s. f. v. văzdîrjanie. ; VĂZDÎRJANIE s. f. (Slavonism învechit) Infnnare, abţinere, cumpătare. De să va prileji cineva să nu fie avut văzdîrjanie (a 1645). tdrg. S-au dat cu nevoinţa şi cu văzdîrjaniia cît numai ce mînca puţntea dzamă de ordz. DOŞOFTEI, v. S. noiembrie 122729, cf. decembrie 208721, JAHRESBER, V, 140, SCRIBAN, D. - Pl. : văzdîrjanii. - Şi: văzderjânie s. f. CORESI, în SCL 1960,612. - Din slavonul ειι3ΛΡΜΜηη*. VĂZDÎRJNIC, -Ă adj. (Slavonism învechit).Cumpătat. Un călugăr carele era părut a mulţ că-i cu minte întreagă, curat şi văzdîrjnic, şi nu era, ce împrotivă fără saţu. DOŞOFTEI, v. S. ianuarie 20VZ34. Daniilprorocul... era om cu minte-ntreagă şi văzdîrjnic. id. ib. decembrie 224712, cf. TDRG, SCRIBAN, D. - Pl. : văzdîrjnici,-ce. -Din slavonul KMApta&HHK'h. VAZDÙC s. n. v. văzduh. VAZDÙF s. n. v. văzduh. VAZDÙG s. n. v. văzduh. VÄZDÜH s. η. 1. (Astăzi mai ales poetic) înveliş gazos care înconjoară globul pămîntesc, aer, atmosferă; spaţiul ocupat de acest înveliş. Lepădîndu-şi veşmentele, pulbere vărsîndu spre văzduhu. COD. VOR2.22710. Şi puse înturerecu cuperemîntul său, împregiurul lui acoperitul lui, înturecată apă întru nuori de sus {A e văzduh C\ văzduhului d). psalt. 25. Domnul... aşa vine cătră ucenici, iară ucenicii, derept premenirea lui, nălucitură părea-le că iaste. Părea-le că iaste un duh de văzduh CORESI, EV. 266. La înălţme răstignit fu Domnul nostru, ca şi văzduhul să sfinţească, că sfirtţ pămîntul cu urmele sale îmblînd spre el. id. ib. 464. Pînă a cincea zi nu era pre pămînt nice o vită, nice într-apă, nice în văzduh a zbura. ΜΟΧΑ, 346/7. Au dzis să scoafi apele jivine vii... şi gadine de toate fealiurile ces într-apă şi fierile mărilor şi a pămmtului şi pasările ce zboară în văzduh, varlaam, C. 193, cf. 379. A treia dzi vădzu i[fî]/tf[u]/ Benedict s[ul/?[e]/[u]/ surore-şa la văzduh suindu-să in ceriu cu mare cinste. DOŞOFTEI, v. S. martie 3675. La zioa cea de apoi vor întimpina pre 7[isu]î în văzduh toţ oamenii cei sfinţ. cheia În. 9374. Trecut-au acelea toate ca umbra şi ca o veste ce aleargă pre aproape... Sau ca pasărea ce zboară în văzduh, biblia (1688), 6542/18. Sodomlenilor carii spurcară văzduhul şi pămîntul cu împuciuciunea sa i-am ars şi iar îi voi arde (a. 1691). GCR I, 289/13. Vulturul din văzduh... tuturor zburătoarelor împărat este. cantemir, i. î. I, 28, cf. 36, 65. Am văzut schimbări fără veste în văzduh cu vremi rele: vînturi tari, ... tunete (a. 1704). FN 156. Punea de rînd 8 bivoli... şi, sărind peste ei, să da în văzduh peste cap. R. POPESCU, CM I, 400. A cincea. zi au făcut Dumnezeu toate dobitoacele pre uscat, şi în ape cele înotătoare, iar în văzduh cele zburătoare. ANTIM, O. 246, cf. 175. Satele dese, cu case multe, ... acoperise văzduhul de fum. MUŞTE, LET. m, 74/8. Apa... din răceala văzduhului sa schimbă în zăpadă (cca 1750). GCR II, 64/33. N-am văzut nici om, nici vită, nici pasăre zburătoare, nici altă nimica din cîte să mişcă pre pămînt şi în văzduh. mineiul (1776), 29^/1,11 cf. klein, d. 453. Sus în văzduh toate . zburătoare, Gios pre pămînt toate dobitoace. BUDAI-DELEANU, Ţ. 131. Dumnezeu... grijaşte şi păzeşte paserile în văzduh. PETROVICI, P. 229/8. O mie de strigări să ΐηαΐβ în văzduh beldiman, Ν. p. i, 74/23, cf. LB. Pădurea-i era lăcaşul, Văzduhul coperemînt. MUMULEANU, p. 1/12, cf EPISCUPESCU, O. î. 333/13. Vulcanul cînd turbează, ... Tremură pămîntul, văzduhul schinteiază. heliade, O. I, 159. Sufletul meu cel nemernic... II vei vede... Scînteind prin' văzduhuri ca un luceafăr aprins. HRISOVERGHI, P.. 60/16. Fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare, Pămîntul tot în cutremur şi stihiile-n perzare Sămăna înspăimîntate de atîta pătimire. CONACHI, p. 101, cf. iser. Munţi se înalfi trufaşi în văzduh RUSSO, S. 126. Moartea... se înălţă în văzduh, zbură spre apus şi se vîrî în ocna părăsită. NEGRUZZI, S I, 92, cf. POLIZU, GHICA, S. 172. Mîndru vultur ce-n văzduh se cumpăneşte. ALEXANDRESCU, o. i, 76. Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. ALECSANDRI, POEZII, 9, cf. COSTINESCU, CIHAC, Π, 104. Prin nălţmile văzduhului, zboară cîntînd ale lor doine lungi şire de cocori. ODOBESCU, S. ID, 17. Flori albastre tremur ude în văzduhul tămîiet.. EMINESCU, O. I, 85. Pe cînd pămîntul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rîndul celor ce n-au fost niciodată, id. ib. 115. Florile cele frumoase de prin marginea pădurii... umplu văzduhul de miroznă. CREANGĂ, O. 284. Prin văzduh urla vîntul nebun CARAGIALE, O. I, 143. Nincheză odată de haui văzduhul. ISPIRESCU, L. 77. Umblat-am printre stele?... Urcat-am prin văzduhuri? Chemat-am împrejuru-mi năpraznicile duhuri? MACEDONSKI, o. i, 44. Din văzduh se lasă o linişte grea, posomorită şi rece ca o pîclă de toamnă. VLAHUŢĂ, S. A. Π, 91, cf. DDRF, PHILIPPIDE, P. 159. De-al fiilgerelor vuiet văzduhurile tună. COŞBUC, P. I, 141 .Egoismul bărbătesc este nemărginit ca văzduhul. D. ZAMFIRESCU, A. 96. După cum văzduhul zilelor de vară se încarcă uneori şi pare greu, aşa se-ncarcă , sufletul omenesc de durere. SANDU-ALDEA, D. n. 274, cf. ALEXI, w. Soarele de iulie înfierbînta văzduhul. DUNĂREANU, CH. 67. Strigoii... joacă sus, în văzduh, şi se rotesc împrejurul turlelor bisericii, întocmai ca berzele călătoare. CANDREA, F. 149. Vechiul irrtn bisericesc străbate văzduhul ca un răsunet de trimbiß războinică. IORGA, P. A. I, 157. De prin văi purcede vîntul, Prin largul albelor văzduhuri, Să ducă cerului cuvîntul. GOGA, ΡΟΕΖΠ, 17, Luceafărul senin răsare, Umplînd de vis văzduh şi mare. CERNA, P. 22. în văzduh e-atît albastru! In senin e-atita soare! IOSIF, PATR. 25. Ca ciorcîrliei, ce-n văzduhuri, Spre soare ciripind, se pierde, Tot astfel sufletul îmi creşte, Cînd te revăd, cîmpie verde! id. V. 30, cf TDRG, PAMFILE, VĂZD. 1. Vin norii în valuri şi-un fulger deodată Ca vultur de aur văzduhul despică. DENSUSIANU, l. a. 121, cf. 1361 VÄZDUV — 177 — VĂZUT1 DHLR I, 259,275. Ca o împăcare se cobora lumina dulce din văzduhul albastru. AGÎRBICEANU, A. 42, cf. 157. Clocoteau văzduhurile de tunete firă răstimpuri. HOGAŞ, DR. I, 111, cf RESMERIŢĂ, D. Mi se înfăţişează, filfiind în văzduhul senin al unei dimineţi de primăvară, zboruri albe de porumbei. M. I. CARAGIALE, C; 72, cf. CADE. Un stol de porumbei se ridică în văzduh REBREANU, R. I, 314. Toamna prin văzduh adie Ca un zbor de libelulă. TOPÎRCEANU, O: A I, 214. în zbor se înşiră în linie dreaptă, tăind văzduhul ca o săgeată. SIMIONESCU, F. R. 74. Prin cleştarul văzduhului, trezit de întîiele albe pîlpîiri ale luminii, suna... talanga cu glas argintiu. VOICULESCU, P. ii, 54. Vijelia de afară îşi purta în văzduhuri şuvoaiele de cîntece şi plîngeri. SADOVEANU, O. I, 151. Un şoini sprinten... rămase plutind în văzduh cu aripile neclintite, id. ib. XIII, 251. Din cînd în cînd mici stoluri de turturele şi de porumbei sălbatici spintecau văzduhul. MOROIANU, S. 79, cf SCRIBAN, D. îl iubesc şi derbedeii Din văzduhuri, porumbieii. ARGHEZI, VERS. 351. Astăzi, eroii sînt la cîmp, în uzine, în mine, în văzduh. CĂLINESCU, C. O. 349. Paseri aprinse se zbat prin văzduh. BLAGA, ΡΟΕΖΠ, 95. Glas de greieri umple văzduhul. RALEA, S. τ. I, 255. Sutele de lumini parcă pluteau în văzduh. CAMIL PETRESCU, O. II, 77. Văzduhul e albcistru-fumuriu. STANCU, R. A. I, 31. Afară curgeau neîntrerupt apele văzduhului CAMILAR, C. P. 59. Unepri văzduhul e alb de aripi şi de spume, vinea, l. i, 146. Zburau prin văzduh trîmbe de apă şi nori de nisip. Tl TOR an, P. 84, cf. DL, MIHĂILĂ, î. 105. Acelaşi soare viu din sat albea şi aici văzduhul albastru. PREDA, DEUR. 19. Văzduhul era vineţiu, ultimele raze de soare poleiau crestele munţilor, v. ROM. octombrie 1958, 47. El dă ideea construirii unor aripi din şindrilă, cu care cele nouă calfe se aruncă în văzduh IST LIT. ROM. i, 127, cf. SCL 1961, 473. începuse iarăşi ploaia, înnegurînd dintr-o dată văzduhul. V. ROM. octombrie 1964, 3. Cei ce joacă parcă nici nu ating pămîntul şi parcă zboară în văzduh IST. r. I, 48, cf. M. d. ENC. Opîclă... întuneca şi mai midt văzduhul. ROMÂNIA LITERARĂ, 1974, nr. 27, 14/3, cf DEX. Meşterii gîndea Şi ei îşi făcea Aripi zburătoare De şindrili uşoare. Apoi le-ntindea Şi-n _ văzduh sărea. ALECSANDRI, P. P. 192, cf. H IV 59,76. în cele trei zile ale [rivierei ard în văzduh trei candele mari ce nu le vede nimeni. ŞEZ li, 66. Nu iera altî dicît văzdug şî apt ib. 99, cf. ib. v, 139. Făt-Frumos s-a apucat cu mîinile de picioarele lui, şi corbu a zburat cu el şi mai sus în zăzduf RĂDULESCU-CODIN, î. 218. Corbul, dacă auzea, Aripile întindea, In văzduh se ridica. BALADE, II, 14. Tot pîn văzduc s-o dus. O. BÎRLEA, A. P. II, 180, cf. I, 575. Stăpînele vîntului, Doamnele pămîntului, Ce prin văzduh umblaţi, Pe valuri mari călcaţi. FOLC. MOLD. I, 208. O E x p r. A vorbi în văzduh = a) (prin nordul Munt.) a vorbi fară a fi luat în seamă. Cf.. coman, gl. 148; b) (prin Olt.) a vorbi fără sens, inconştient; a aiura. Cf. a'.r n/l h 108/886. ♦ (Rai·) Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei şi care este absolut necesar vietăţilor aerobe; aer. Cînd petrece omul în fum, atunci-i lăcrămadză ochii...; iară deaca iese la văzduh curat şi la vreme cu senin, atunce sămtu mai veseli ochii şi mai curaţi, varlaam, C. 160. Am vrut de-am... şedzut la văzduh iuşor şi adăposteală bună ca să mă însănătoşedz. DOSOFTEI, v. S. decembrie 221722, cf. cantemir, I. I. II, 14. De răsuflă lin şi neturburat văzduh... darul este al părinteştii tale bunătăţi (a 1713). BV I, 488. Ciuma nu să stîrneşte din vreun văzduh stricat. CANTEMIR, S. M. 37/5. Noi răsuflăm aerul atmosferic sau văzduhul, antrop. 105/26. In locuinţa-i îngustă şi rece... suflarea se curmă, ... văzduhul lipseşte. HASDEU, R. V. 57. Lua toporul şi spărgea de-a lungul bulboanelor copci şi răsuflători ca să trimită puţin văzduh peştilor. VOIG :LESCU, P. I, 48. Văzduhul de tramvai şi de sală de aşteptare de. gară se îngreuia cu aroma de mahorcă şi ceapă. ARGHEZI, S. XUI, 198, cf. DL. 2. (învechit) Climă. Văzduhul aceştii ţări este nestîmpă-rat, că vara acele tunete de groaznice sînt, cît de frică mulţi oameni mor, şi sînt călduri mari, şi aciaşifrig şi omeţi mari, şi acele vînturi sînt de mari, cît de multe ori se tîmplă de opresc pre om călătoriu cu calul şi-l surpă jos, copacii din rădăcină oboară şi multe pagube fac. SIMION DASC., LET. 97. Văzduhul acolo aşa e de sănătos, că nu ţin minte să fie fost acolo vreodată ciumă. COSMOGRAFIE, 106722. O parte a ţării... este cu munţi, iară ceaialaltă parte... este şes: pentru aceea nici văzduhul nu este în tot locul potrivit. în partea muntelui este aerul mai rece, dar şi mai sănătos, iară în partea cîmpului mai călduros, însă cu vînturi mai puţin folositoare sănătăţi, cantemir, s. m. 36/12, cf. 35/17, l. rom. 1980, 116. • — Pl. : văzduhuri. - Şi.: (regional) văzdiic, văzduf (tdrg, dr. xi, 190, mihăilă, î. 105, vîrcol, v. 102), väzdüg, văzdiiv (TDRG, DR. XI, 190, VÎRCOL, V. 102), zăzduf, zăzdlih (PAMFILE, VĂZD. 1, COMAN, GL.) -Din slavonul KMAOÖjfh, VAZDÎIV s. n. v. văzduh. VAZGLAS s. n. v. vozglas. VAZGLAŞENIE s. f. v. vozglaşenie. VĂZNESENIE s. f. (învechit; în religia creştină; şi în sintagma văznesenia Domnului) înălţarea lui Iisus Hristos la cer; sărbătoare care se ţine là patruzeci de zile după Paşti, în amintirea acestui fapt De-aciia se arătă Iu lacov...; după aceaia celor şaptezeci; de-aciia la codrul Eleonului, cînd au fost văzneseniia la Ispas, cînd se-au suit în ceriu. CORESI, EV. 133. După praznic preaslăvitul văzneseniei Domnului nostru Iisus Hristos. id. ib. 182. De văznesenie să grăim şi de ce au fos[t\ la codrul Ilionului. COD. TOD. 196. La văznesenia sa, cînd s-au înălţat de pre pămînt în ceriu, varlaam, ap. tdrg. Din vreme ce-au născut Sfinţia sa, pînă în patrudzăci de ai după văznesenie, au oprit războaiele. DOSOFTEI, PS. 172/13. Feceră beserecă s\fi\ntă... pre numele s\ÿ\ntei văznesenii D[6\mn[»\lui D[u]mn[e]dzău şi mîntuitoriul nostru Tfisujs //[ristoji. id. V. S. mai 130 719. Să facă un sărindar pentru sufletul nostru şi să-l înceapă den zioa de Paşti va să se isprăvească la voznesenie. ANTIM, O. 346, cf dhlr ii, 535, CADE, SCRIBAN, D„ DSR: - Şi: voznesenie s. f. -Din slavonul kt^hicenh*, ko.iheceme. VaZNESÎ vb. IV. (învechit) 1. R e f I. (în textele bisericeşti) A se înălţa (la cer). Ilie zise cătră Elisee: cere ce voi face ţie, mai-nainte decît mă voi văznesi de la tine. BIBLIA (1688), 266'/13, cf. tdrg, cade, scriban, d„ dsr. 2. T r a n z. A preamări (2). Acesta e Dzeul mieu şi preaslăvi-voiu elu, Dumnedzeul tatălui mieu, şi rădicu (v o i u nălţa D, văznesescu V) elu. PSALT. 310. Pre unul în troiţă Dumnedzeu.. măresc şi sfîntul lui nume în veci văznesesc. CANTEMIR, O. V, 239, cf. TDRG, DHLR II, 535, SCRIBAN, D. 3. R e f 1. A se semeţi (1). Cu semeţiile nenumăratelor bunătăţi văznesîndu-se de a celui ce toate vede, pururea D[u]mn[e]dzău. biblia (1688), 3611/4. Şi în bunătăţile tale va fi ca tine şi preste slugile tale să va văznesi. ib. 6662/26. Dionisie Siracusearml tiranul... să văznesiia că este judecătoriu dirept (a 1691). BV I, 317. Dumitraşco Vodă, vădzîndu-să în cinste la moscali, să văznosisă şi cu nime nu să sfatuiè. NECULCE, L. 234, cf. TDRG, PUŞCARIU, L. R. I, 368, ŞCRJBAN, D. - Prez. ind.: văznesesc. - Şi: văznosi vb. IV. -Din slavonul kmhecth, bo3hecth. VĂZNOSI vb. IV v. văznesi. VÄZÜT' s. n. Faptul de a vedea (I 2) sau de a fi văzut; simţul văzului (1). Pre toţi cheamă Dumnezeu spre a sa cunoaştere, unii amu cu văzutele făpturilor. CORESI, EV. 414. Tăind rădăcina nervului ochiului au perdut văzutul. antrop. 160/14. Sensurile sînt cinci la număr: pălpatul, văzutul, auzitul, odoratul şi gustul, laurian, f. 38/32, cf. 39/24. Scriitorii vor a pătrunde la inimă, la auzul şi la văzutul 1368 VĂZUT2 - 178 VEAC românului. RUSSO, S. 69. Cu văzutul aţi văzut... Zinişoara munţilor, alecsandri, p. i, 102, cf.· Π, 10, DDRF. Să-mi întoarcă spre bine văzutul. COŞBUC, AE. 50. Ana vedea dincolo de marginile văzutului D. ZAMFIRESCU, A. 14, cf. ALEXI, w., RESMERIŢĂ, D. Acest „altceva" sau acest „mai mult" e ceva imanent văzutului imediat, un anumit fel de a vedea ceea ce e de faß. blaga, z. 48, cf. IX. O mie de văzuturi de-ale lui Ilie nu fac cît un auzit de-al lui Vasile. PREDA, D. 70, Cf DM, M. D. ENC., DEX. - Pl. : (rar) văzuturi şi (învechit, rar) văzute. - V. vedea. VĂZUT2, -Ă adj. 1. Care se vede (I 2). Venirea vătămăriei ce vine de la văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşii noştri. CORESI, EV. 350. Din patru acestea stihii se-au ficut văzuta aceasta lume (a. 1683). GCR I, 260/11. Cînd ascunse, cînd văzute, Stelele pe cer de rază şi mai mari şi mai mărunte. CONACHl, P. 264. Flacăra,... abia văzută,... cîştigă ö licărire la care abia se poate uita cineva. MARIN, PR. I, 8/17. Cele mai de aproape ale sale văzute victime. ARISTIA, plut. 260/1. Cînd curentul electric se repede dintr-un loc în altul, numai o parte a lui merge pe firele văzute. MAIORESCU, CR II, 396. Zburau amîndoi prin pustiiul lungului mărei ca două abiè văzute închegări ale văzduhului. EMINESCU, P. L. 12, cf DDRF, RESMERIŢĂ, D., CADE. Peste dumbravă se întindea o uşoară pîclă viorie, abia văzută. SADOVEANU, O. I, 221, cf. DL, DM. Ah, ce verde a fost frunza văzută. ROMÂNIA literară, 1972, . nr. 1, 14/3, cf. m. D. enc., dex. <> (Substantivat; adesea în corelaţie cu n e v ă z u t) Derept aceaea nemutat iaste şi tuturor alăltor, văzutelor şi nevăzutelor. CORESI, EV. 291. Făcătoriul ceriului şi al pămîntului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor, id., ap. GCR I, 32/17. Domnedzeu... au fapt ceriul şi pă(mî)ntul, vădzutele toate şi nevădzutele (a. 1619). CCR l, 54/22. Şi văzutele ceriului toate-s mai frumoase (cca 1633). id. ib. 83/34, cf. 109/36. Ziditoriu şi făcătoriu tuturor vădzutelor şi nevădzutelor. VARLAAM, C. 3. Pentru el fură zidite toate... văzutele şi nevăzutele. N. TEST. (1648), 269726. Cele văzute şi nevăzute sînt făcute pentru dînsul. NEAGOE, ÎNV. 10/25. Toate lucruril(e) s-au făcut, văzutele şi nevăzutel(e) (cca 1680 -1695). GCR I, 311/26, cf. 343/19. Numai cu porunca am ficut toate cele văzute şi nevăzute. ANTIM, O. 31. A lui este... toată făptura, cele văzute şi cele nevăzute (a. 1785). GCR n, 146/34. Să zidiră toate cele din ceri şi cele de pre pămînt, văzutele şi cele nevăzute. VARLAAM - IOASAF, 42710. Deasupra capului mieu văd o mulţime nenumărată de văzute şi nevăzute. CREANGĂ, P. 243. Ei îşi închipuiră că trebuie să fie cineva care a ficut toate văzutele şi nevăzutele. ISPIRESCU, ap. CADE. Eporuncă de la cel care porunceşte celor văzute şi nevăzute. DELAVRANCEA, O. II, 203. D-zeu a făcut cerul şi pămîntul, toate cele văzute şi nevăzute. FRÎNCU-CANDREA, Μ. 150. ♦ (învechit şi regional) Care atrage privirile. Ca soarele cel văzut ai pătruns marginile pămîntului. MINEIUL (1776), 125'2/18, cf. DL. Nu-i nici una Ca luna de luminoasă... Şi ca luna de văzută Şi ca puica de plăcută. ŞEZ VII, 112. 2. De care s-a luat cunoştinţă în mod nemijlocit Voi înfăţişa numai bilanţul retrospectiv al faptelor văzute şi trăite. D. GUŞTI, P. A. ,319. Senzaţia de lucru văzut... este necontenit susţinută. CONSTANTINESCU, S. II, 214. „Tipicul" devine uneori o forß fizică în cadrul realităţii văzute şi simţite. BLAGA, z. 64. O (Substantivat) Împărăţia nu cere slujbă ca aceasta de cele. gîndite, . ci numai slujbă de cele văzute. VĂCĂRESCUL, IST. 295. M-am învrednicit nu numai să-mi revăd patria, ci să şi povestesc toate cele văzute. bUL. COM. IST. II, 12. Deţine... clarul de a transfigura prin idealizare aspectul văzutelor de pe lume pe care ştie să le înfăţişeze sublimate. ARH. OLT. XIX, “261 . Din toate văzutele şi trăitele scoate un cîntec de amintire, deşuu, G. 30, (în corelaţie cu a-u z i t) Sămnul înţelepciunii ieste ca din cele vădzute sau audzite cele nevădzute şi neaudzite a adulmăca. CANTEMIR, I. I. I, 117. Acuma... se gîndesc şi ei la zilele din urmă, la cele văzute şi auzite. SADOVEANU, O. XXI, 42. 3. (învechit) Vizibil (2). Ce ţi-a răspuns, Măria ta? întrebă postelnicul cu o bucurie văzută. FILIMON, O. I, 172. & rupe o creangă firă o pricină văzută, un duh a rupt-o. CONTEMPORANUL, II, 39, cf RESMERIŢĂ, D. 4. (învechit) Care este evident vădit neîndoielnic. La o îmbunătăţire văzută a moşiei să-şi jărţfească micul său profit. LITINSCHI, M. 3/18, cf. 14/2. Că au fost români, mulfi români între „pecenegii" bizantinilor era văzut pentru orice minte neprevenită. IORGA, L. II, 257. 5. (învechit) Care există, se află, trăieşte. N-au văzut,... nici au cunoscut lumea ceasta văzută altă minune mai luminată. ANTIM, O. 149. Cea mai deplinită perfecţie şi covîrşire se arată dînsa în om, care e mădulariul cel mai nalt. a făpturelor văzute. VASICI, M. I, 4/2. 6. (învechit şi regional; despre oameni) De vază, v. Vă ?. (4)· Măria ta, însuşi vezi goana şi închisoarea mea care este de la vrăjmaşii cei văzuţi ai lui Dumnezeu. ANON. cantac., CM- I, 86. Văzutul şi măritul Domnul Ştefan Moşteamil, domnul şi voievodul Ţerei Moldovei, şincai, HR. II, 103/21. Cereţi dară ajutoriu de la dînşii fiindcă ei sînt mai văzuţi la popor. PETROVICI, P. 44/19. Primarul, om văzut şi umblat prin multe, intră după el. caragiale, o. I, 36, cf. CADE, DM, M. D. ENC., DEX. Aleseră pre judele nostru pentru că el era cel mai văzut în tot ţinutul acela. MARIAN, o. li, 161.0 (Prin lărgirea, sensului). Nu aveau casă strălucitoare, dar văzută şi cercetată. F (1890), 61. —Pl. : văzuţi -te. -V. vedea. VĂZVIJENIE s. f.- (Slavonism învechit rar, şi in sintagma văzvijenia cinstitei cruci) înălţarea crucii,· v. cruce. La dzua praznicului de văzvijeniia cinstitei cruci DOSOFTEI, v. S. ianuarie 6714. De atunce s-au apucat de să fine această sărbătoare a sv\j\ntei cruci ce să dzîce dzua crucii sau văzvijeniia id. ib. septembrie 18717, cf. TDRG, scriban, d. -Dinslavonul εμαεηϊκιηηιε. VĂZVUUÎ vb. IV. T r a n z. (Slavonism învechit rar) A ridica (12), a înălţa De văzvijeniia cinstitei cruci o văzvi/uiesc, de o rădică de arhiereul. DOSOFrEl, V. s. ianuarie 6715, cf. TDRG, SCRIBAN, D. -Prez. ind. : văzvijuiesc. -Dinslavonul κι3αβη3<ιτη. VEAC s. -n., s. m. L 1. S. n., -s.' m. (învechit şi populai·) Durata vieţii omului; viaţa omului în succesiunea tuturor întîmplărilor trăite; (determinat de obicei, în limbajul bisericesc, prin „acesta”, indică opoziţia cu existenţa veşnică de după moarte) existenţa pămîntească (1). Va chema Dumnedzeu şeaptedzeci de apostoli şi proroci şi mâcenici şi preagăliţii lui, ceia... ce s-au gătatu de la Adam pînă la svîrşitul veacului (cea 1550). CUV. D. BĂTR. II, 461/24. Den începută veacului, den păcate întră boală în trupul lui Cain. Că după ce ucise jrate-său elu, se bolnăvi trupul lui. CORESI, EV. 58. Treace chipul veacului acestuia, şi ca o umbră dulce toate trec... Ale trupului asupriciuni şi carnetele şi mîndriia ceştii lumi şi pohta ei, cade-i-se să le lase. id. ib. 73. Nici ceia plinii de dumnezeie şi adăpaţi şi legaţii Duhului Sfint, nu cu vreo silă şi nevoie ţnuţ sînt, ce şi aceia au volnicie lor ase întoarce ei şi să jacă ce vor vrea în veacul acesta, id. ib. 99. Gonesc pre Dumnedzău de la sine cu lucruri rele şi înşişi în pohtele şi în dulceţle lumiei petrec cu mîndrii şi cu buiecii, înşelaţi de veacul acest trecătoriu. VARLAAM, C. 15. Trece veacul desjrînat, trec ani cu roată, Fug vremile ca umbra şi nici o poartă A le opri nu poate. Trec toate prăvălite Lucrurile lumii M. COSTIN, O. 320. Vacul tău n-are pace, zavistnice'ocime, Colţul tău, plin de venin, piieretot de foame. id. ib. 324. Cătră D\u\mn[e]dzău era Cuvîntul şi prin insul toate să feaceră. Una de celea ce să feaceră este şi vremea. Deci de vreme că prin-Fitul... vecii au făcut, iată dară că şi Fiiul... de toată vremea este. dosoftei, v. s. noiembrie 145 736.Desfiinţa ta 1372 VEAC -179- VEAC lumină Veacul nostru ne-nstreină. Dzîlele noastre le-neacă Urgia ta şi le sacă. id. PS. 312/16. Ochiul cel cc ascunsele inimii şi dzîlele veacului priveşte, după faptă în trup şi-n suflet să le răsplătească. CANTEMIR, I. I. II, 125. Să fie afurisit şi neiertat şi în cest veac şi în cel viitor. ANTIM, O. 328.' Pîn' la sfîrşitul veacului, de-a pururea mărturisită va fi pricina slavei cei pururea lăudate (a 1769). arhiva r. i, 244/20. A faptelor bune, cele după aşăzămîntul poroncilor dumnezeieşti, să păzesc de la începutul veacurilor (a. 1799). URICARIUL, I, 82/8. Ucenicii aceştii mai mult decît şasă ani să nu aibă voie să şadă şi să se hrănească la şcoală, căci de nu le va fi de agiuns vremea această pentru procopsala lor, nici tot veacul nu le va fi îndestul (a. 1803). ib. W, 27/16. Cu pierderea lucrurilor celor vecinice ş-au lipitu-şi inima de deşărtăciunile şi nemicurile veacului acestuia, maior, P. 29/13, cf. LB, I. GOLESCU, C. Atunci să plini această jăgăduială a Mîntuitorului: „voi fi pururea cu voi pînă la plinirea veacurilor". MARCOVICI, D. 187/12. Omule, ... Veacul fi-i o minută şi întinderea o fită. CONACHI, P. 261. Băroăţelul ei, săracul, Este slugă în tot vacul La o proastă meserie. PANN, P. V. III, 41/4, cf POLIZU. Mi-şi petrecu veacul cu amar şi cu ocară acolo. ISPIRESCU, U. 73. A urat fiecare... veac lung cu noroc copilului, marian, na. 138, cf. ddrf. Numărate sînt zilele tale şi scurt îţi e veacul, murnu, I. 15. Nu-i credere (credinß) şi s-o scurtat vacul oamenilor şi viafa-i mai gre. CONV. ut. XLIV,, 657, cf. TDRG. Omul, de visează soarele răsărind, dimineaţa, va avea viaß lungă; pe la amiază, îi e viaß pe jumătate; de la asfinţit, îi e veacul spre şfîrşit. pamfile, CER. 39, cf CADE. Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră şi, din veacul vieţii,' va zîmbi umbrelor noastre trecute pe alt tărîm. SADOVEANU, O. XV, 501. Mă frate, veacu nu iartă, mă... Asta se plăteşte la sorocu cuvenit cu spaimele morţii. CAMIL PETRESCU, O. I, 168, cf. dl, DM, DEX. Sărăcuţ, amar de mine! Căci un agiutor nu-mi vine Să mă scoaß de la greu, Să-mi lungească veacul meu. ALECSANDRI, P. P. 136. Doamne, stat-am să te-ntreb Cînd e capul veacului, Sfîrşitul pămîntului. TEODORESCU, P. P. 23. Al de bate-n cărunteţe, Cu trei noduri pe musteţe, E bătrîmd de Novac, Mult aş da eu pe al său veac. CORCEA, B. 84. E capul vaculuU SJîrşitul pămîntului. pamfile, CR. 76. Veacul lumii să sfirşeşte Şi judeţul se găteşte, marian, î. 483. Io vouă spune-voi Cînd îi coada veacului, Sfîrşitul vileagului, viciu, COL. 78. Tot stau. Doamne, să te-ntreb Cînd e capul vacului Sfîrşitul pămîntului. izv. XVI, 381. Coada veacului va fi perirea lumii. POP., ap. HEM 1338. Şi-a trăit vacul şi-a mîncat colacul. PAMFILE, J. III, 96, cf. TDRG. Aştept în tot vacul Ca mortul colacul PANN, P. v. n, 147/2, cf. zanne, p. vi, 518. S-a întors vacul ca dracul. ZANNE, P. IX, 426. Doar n-o fi capu vacului. id. ib. 426 0 (Popular; determinat prin „de om” indică o durată egală cu aceea a unei vieţi omeneşti obişnuite) Cele mai multe din comete ni se arată în puţină vreme, carea trecînd, iară se depărtează de lănoi, pînă la a lor întoarcere; de multe ori trec veacuri de om, ba încă unele pribegind prin adîncurile naturii, nice odinioară nu se mai arată. SIBINEANU, C. 50/7. Această băşcăluire... durează de-aproape două vacuri de om. JIPESCU, ap. CADE. D-apoi calului meu de pe atunci, cine mai ştie unde i-or fi putrezind ciolanele! Că doar nu era să trăiască un veac de om. CREANGĂ, O. 82. Apoi... se puse pe trai şt trăiră vac de om nesupăraţi de nimeni. ISPIRESCU, L. 111. Aşa cum e moş Matei, lung, deciocălat, uscăţiv, cu musteaţa fumurie şi retezată în dreptul gurii, cu barba albă, ţi s-ar părea că-i trecut de-un veac de om. Aş! Dar de unde?! A îmbătrînit de timpuriu. MIRONESCU, S. 17. A fost aici o fimeie dă o sută dă ani, ş-a murit. A petrecut trei veacuri dă om. GR. S. III, 156. (E x p r.; popular) (De) un veac de om = (de) mult timp. De un veac de om umblăm lela pe faß pămîntului, fără a-i da de capăt. ALECSANDRI, T. I, 425. Mi-e aşa de dor de cer, de soare, de arbori, — un vac de om mi se pare de cînd n-am mai văzut pămînt întins şi verde înaintea mea. VLAHU, A, R. P. 129. Un veac de om tu aşteptînd Robit-ai fost de-un singur gînd. coşbuc, p. i, 286, cf. ddrf, tdrg, resm’.'riţă, d. Dragul meu, ne cunoaştem şi sîntem prieteni de un veac de om. GALACTION, O. A. I, 38, cf. DL, Μ. D. ENC. 0 L O C. adj. şi a d v. (Populai) Pe (ori de) veci sau pe veac = pe viaţă, v. viaţă. Legea oamenilor nu o făcea roabă de veci nimănui. PAPADAT-BENGESCU, O. I, 401. închisoare păi veci. ALR SN IV h 999/325. îi închis di veci. ib. h 999/386. Rob pă veac. ib. h 1 000/53, cf. alrm sn h h 810. M-or băga oaminii pă veac la-nchisoare. o. BÎRLEA, A. P. ii, 428. 0 E x p r. (Popular) A-şi face (sau a-şi duce, a-şi petrece, a-şi trece) veacul = a-şi duce, a-şi petrece viaţa într-un anumit fel, a duce un anumit trai. Da’ unde-mifac eu vacul, stăpîne? la ei şi cu ei: ziua şi noaptea nelipsit, nici în somn rm-i las. CARAGIALE, O. III, 39. Jucam toată ziua cărţi într-un fel de tripou foarte secret... Acolo-mi făceam vacul. vlahuţă, s. a ii, 309. Acolo-şi face veacul. DDRF. De obicei nu-şi prea fac veacul prin biserici, ap. TDRG. Zenobia pierdea vremea prin sat, pe la femei... Glanetaşu îşi petrecea veacul pe la circiumă % REBREANU, I. 334, cf. CADE. De cistea-mi eşti d-ta? Aici îţi faci d-ta veacul? La gară, ai? SEBASTIAN, T. 207. Asta era împărţirea băieţilor satului. Aici în prundul fierbinte, ori la umbra tainică a huceagului, îşi petreceau vacul. sadoveanu, O. VI, 612. Am eu ştiinfi de-un cîrd de dropii, care-şi fac veacul în vâra asta într-o vălcică. id. ib, XVI, 58. işificea acum veacul, cînd scăpa de clacă şi podvezi, tot spre deal CAMIL PETRESCU, O. I, 52. Dumitrache îşi trece vacul pe la vite, în coşar, bunicul pe la primărie, pe la circiumă, pe la biserică. STANCU, D. 14. A rămas să-şi facă veacul'în oştire pînă o îmbătrîni. id. ib. 308. Acolo îşi făceau vacul în zilele de sărbătoare. PAS, Z. I, 208. In această odaie cu pereţii de multă vreme nespoiţi îşi ducea veacul Floarea, v. rom. martie 1956,119,cf. DL, DM, Μ. D. ENC., DEX. Drum la deal şi drum la vale! îmi fac veacul tot pe cale. alecsandri, p p. 272. Vezi! în trupul acela - îi zice acum îngerul - ţi-ai făcut tu vacul şi abia acuma ai ieşit dintr-însul. MARIAN, î. 431. Acu în bordei ce să facă bieţii tinerii? Nici sobă, nici lemne, nici haine, nici procoave, nici acioală mai de Doamne-ajulă, nici nimic! Cum să-şi ducă vacul? RĂDULESCU-CODIN, î. 23. (Populai) A-i trece (cuiva) vacul = a nu mai fi în floarea vîrstei. Daicăi i-a trecut vacu, Că daica s-a măritat, Florile i s-amcăt. GRAIUL, I, 82, cf. NUNTA, 83. A-şi fi trăit (sau a-şi fi făcut) veacul, se spune a) despre cineva care a îmbătrinit şi nu mai poate aştepta nimic de la viaţă. Suflu greu. Am tras ia multe juguri... Mi-am cam ficut vacul. STANCU, R. A. I, 19; b) despre ceva care s-a demodat, s-a perimat. Simţim că toate sistemele ş-au trăit veacul şi oamenii... se întorc şi se vor întoarce... la doctrina sănătoasă. RUSSO, S. 85. (învechit) A tăia (cuiva) vacul = a pune capăt vieţii cuiva. Dzîlele să-i tai şi vacul, Boieriia Să-i ia altul, Şi cuconii să-i rămîie Cu muicrea-n sărăcie. DOŞOFTEI, PS. 383/11, cf. 322/10. Moartea... Pre nimi nu lasă! Pre bogaţi şi pre săraci, ea le laie vacul (a 1781). CAT. MAN. II, 233. (Ιηνεοΐιίζ rar) A trage vacul după... = a continua să trăiască după... Au slujit Israil D[o]mnului toate zilele lui lisus şi toate zilele celor bătrîni citi au tras vacul după lisus şi cîţi au fost văzut toate faptele D[o]mnului cîte au făcut lui Israil. BIBLIA (1688), 172'/59. (Regional) De cînd Veacul = de mult timp. Pleşcup Stă lîngă sat de cînd veacul. BENIUC, v. 22. (Prin Transilv.) Cît (e) veacul sau pînă e veacul = a) (pentru) foarte mult timp. Nu-i bine să ţină duşmăniile cît veacul, doar creştini sîntem. AGÎRBICEANU, S. 125. N-ai dumneata să schimbi lumea... Aşa a fost, aşa va rămîne pînă-i veacul, beniuc, m. C. i, 45. Oamenii nu trăiesc cît veacul, şi într-o zi i-a bătut ceasul şi bătrînului tată să-şi ia rămas bun de la lumea aceasta. FOLC. transilv. în, 452;b)(înconstrucţii negative)niciodată. N-am să-l văd cît veacul! COŞBUC, B. 34. Mi-a plăcut cum a vorbit la apărare. Dar a simţit că sînteţi oameni cu stare bună. Altfel nu mai băga el apelata cîtu-i vacul. AGÎRBICEANU, S. 475. (în limbajul bisericesc) Mai înainte de toţi vecii sau (învechit) mai înainte (ori mai dinainte, mai întîi) de veci (sau de veac) ori ainte (sau mainte) de veac (ori de toate veacure) = mai îna'nte de facerea lumii. Împăratul nostru e ainte de veac. PSALT. HUR. 642/26. Mai nainte de veac născulu-se-au [lisus Hristos] şi în lume era. CORESI, EV. 354. Fiiul Iu Dumnezeu, unul născut, ce den Tatăl născu mainte de toate veacure, lumircă den lumină, id. ib. 562. Intru unul Dömn /[isu].y //[i'stoji... de în Tatăl născut mainte de toate veacure 1372 VEAC -180- VEAC (a 1607). cuv. D. BĂTR. u, 103/7Din Scripturi' avem... împeliţarea cuvîntiilui lui [Dumnezeu], cel mai denainte de veci în firea omenească. M. COSTIN, O. 242. D[o]/n«[u]/ ziditu-m-au începătură căilor sale, în lucrurile sale mainte de veac. DOSOFTEI, ap. GCR I, 268/4. Încă mai întăi de veci au fost Tatăl împreună cu Fiiul şi cu D[u]hul Svînt (a 1680 -1695). GCR I, 311/34. Toate cîte sînt aşa fiind,... mai nainte de veci fiind orînduite,... cum sînt şi cum vin, foarte ascunse şi întunerec ne sînt. C. CANTACUZINO, CM I, 56. Ş-au schimbat şi faţa şi chipul şi într-o clipă de ceas s-au arătat precum era, mai înainte de veci, împodobit cu toate frumuseţile ceriului, luminat cu toată lumina dumnezeirii. antim, O. 150. Fiiul lui Dumnezeu... de la Tatăl s-au născut, mai nainte de toţi vecii. id. ib. 370. Cela ce s-au născut din Tatăl mai nainte de veci, s-au născut din tine..., Fecioară. MINEIUL (1776), 132r'/8. *♦ (Regional) Timp (îndelungat) pe care cineva îl mai are de trăit Apă curgătoare, Eu te sorocesc Tot cu pîne şi cu sare Să lecuieşti pe cutare Din cap şi pînă-n picioare: Cu leac, Sănătate şi cu veac. TEODORESCU, P. P. 383. Să rămîie Luminat Şi curat Şi ca Soarele cînd răsare Şi ca Maica Preacurată. Leac şi vac, Leacu-i de la Dumnedzău, Nu ţî-l pot da eu. ţiplea, P. p. 99. Apă curgătoare, Eu te sorocesc Tot cu pîine şi cu sare Să lecuieşti pe (cutare) Din cap Pînă-n picioare, Cu leac, Sănătate şi veac. CANDREA, F. 376. Eu îţi dau pită de grîu şi sare, tu îmi dă leac şi vac la cutare. BÎRLEA, L. Ρ. Μ. Π, 382. Să ne rugăm Tatălui ceresc, Să ne asculte rugăciunea: Să-i trimată leac, De cumva are vac! ARH. FOLK. VI, 251. De are vacu, Să aibe leacu, De la Dumnezău întîie, De la mine de-al doilç! ib. 254. îs fără vac. ALR 11/27, cf. A VI 32. ♦ (Regional; în loc. a d v.) In veac = la sfîrşitul timpului destinat existenţei pămînteşti (1). Lumea-n veac vi s-a firşi, Judeţul ni s-a găti Tatăl pe Fiu va mîna, Lumea ni s-a judeca. PAMFILE, CR. 75, cf 150. 2. S. m. (în limbajul bisericesc; niai ales la pl.) Durată nelimitată în viitor; existenţa veşnică de după moarte; vecie (1), veşnicie, eternitate. Duceţi-vă de la minea blăstemaţilor în focul veacului, unde e gătit diavolului şi îngerilor lui, că aţi făcut voie lui (cca 1550). cuv. D. BĂTR. Π, 458/22. Derepţii, ei voru lumina ca soarele întro părăţia Tatălui, iară păcătoşii în munca veacului (cca 1550). ib. 459/5. Cine-ş va cruţa sufletul său atunce şi nu-l va da pentru Hristos, acela iaste carele caută să-ş spăsească sufletul şi acela şi-l piiarde în veacul cela ce va să fie (ce se zice, în munca de vecie tremis va fi). CORESI, EV. 71. Cinstecişte tată-tău şi muma, ca bine să fie ţie, şi veri fi în ai mulţi pre pămînt şi la ceriu dobîndi-veri viaţa veacilor. id. ib. 313, cf. 34, 149. Adu-ţi amente de veacul vecinic ce vine şi nu te lăsa 'pohtelor lumiei să te poarte. VARLAAM, C. 308. Iarte-ţi D\u\mn\ (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”, care indică ceea ce este propriu, caracteristic unui veac II2) E un veac de rafinament în maniere, în care mai presus decît orice, femeia e o podoabă. CAMIL PETRESCU, T. Ii, 216. Satul era cufundat în întuneric, doar o lampă cu petrol pîlpîia pe un stîlp, în plin veac al electricităţii. CĂLINESCU, S. 189. Acestea au fost veacurile galanteriei şi mondenităţii? Nu. Deloc; ci ale echilibrului, ale sublimităţii şi înaltei umanităţi, id. C. O. 41. Intr-un veac de intelectualism şi ermetism liric, d. Arghezi cultivă o viziune virgiliană a omului şi a naturii. constantinescu, S i, 98. 0 (La pl. ; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care indică stări, situaţii etc., exprimă ideea de durată, de peipetuare pe mari inteivale de timp) Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie Sub asprime plecînd capul unui neam în osîndire. ALECSANDRI, P. I, 200. Un pămînt sfint, a căruia apărare rte-au costat pe noi rîuri de sînge, veacuri de muncă, toată inteligenţa noastră trecută. EMINESCU, O. IX, 431. Bordeiele... aveau un aer de bătrîneţe chinuită, parcă mocneau veacuri de suferinţi sub străşinele de moloz şi de hlujeru putreziţi de vremuri rele. VLAHUŢĂ S. A. li, 9. 0 L o c. a d v. Cu veacurile = cu trecerea timpului (III). Cu veacurile... s-au format limba de astăzi. RUSSO, S. 53. Menirea ei... este să se ducă după zilele anilor şi după frunzele toamnelor, acolo de unde nimenea nu se mai întoarce şi unde, cu veacurile, piere şi amintirea. SADOVEANU, O, XI, 9. 0 (Adverbial; la pl.) Franţuzii s-au dezbătut veacuri întregi în faşele pedantismului de tot feliid. RljSSO, S. 39. Veacuri întregi ai păzit Fala strămoşilor noştri. HRISOVERGHI, P. 10/5. Spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dup-olaltă, ce va spune veacuri încă. EMINESCU, O. I, i 57. Cultura spirituală a lumii a fost condusă veacuri de-a rîndul de biserică şi de învăţătura ei. VIANU, L. U. 65: Veacuri de-a rîndul a trebuit să ne apărăm şi fiinţa şi pămîntul şi munca noastră. CONTEMP. 1972, nr. 1325, 1/1.0 (Familiar, prin exageiarea ideii de durată) Mi-am lăsat nevasta să mănînce singură numai de dragul tău, Grigorifi, că nu te-am mai întîlnit de-un veac. REBREANU, R. I, 42. Mandache şi-a adus aminte că n-a mai mîncat de un veac. POPĂ V. 79. Să trăieşti! Nu te-am văzut de-un veac. Ce faci aici? CĂLINESCU, S. 46. Nu te-am văzut de un veac, îi spuse ea, ca o plîngere care nu învinuieşte. VINEA, L. I, 249. Am aşteptat legătura telefonică un veac. T august 1964,62. ΙΠ. S. n. sg. (Meteor.; regional, mai ales în sudul Transilv.; de obicei cu determinări ca: „bun”, „râu” etc.) Timp (Π 1). Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Urmează veac bun, dacă la asfinţit de soare se luminează cerul şi, în acelaşi timp, dispare negura de pe vîrful munţilor. PĂCALĂ, M. R. 161. Din ceas în ceas se schimbă vacu. ap. SCRIBAN, D. Se anunţă ploaie şi veac rău. ap. DL, cf. DM, dex. S-a pornit un vac rău de tot. H IX 387. Fiul meu cel bun, Tu cînd te-ai născut, Fost-a veacul bun, Ca şi cel d-acum. TEODORESCU, P. P. 19.Cevacurît! rădulescu-codin, ap. cade. Vin..., dac-a fios' vacu bun, s-a ficut. GRAIUL, I, 166. Cică în ziua de Măcinici oricît de rău arfi vacu afară, să nu te mînii. MUSCEI,, 38, cf. 39. P-acolo, pă la România, umblă veacu bun? T. DINU, Ţ. O. 33. Ce veac rău! CIAUŞANU, V. 29. Cîn cîntă cocoşu după ce-nsară, să şchimbă veacu. ŞANDRU - BRÎNZEU, jina, 35, cf. 36. Ceriu roşu (vesteşte) ploaie şi veac slab. ap. çade. [E] veac plouros. ALR I 1 228/170. Veacu-i răcoros. ib. 1 366/160. Să face veacu bun alr ii 3 040/172, cf. ib. 3 330/791, A li \2.Ţine, Doamne, veacul bun, C-acuma plecăm la drum. folc. transilv. 11, 93, cf nunta, 285. 0 (Cu determinarea subînţeleasă, rezultînd din context) O venii veacu ş-o stricat tot. Ni-o-necat pămîntu. DENSUSIANU, Ţ. H. 153. Cîmpu ie rău anu ăsta, că o fos' veac, o brumat, o fâs' brumă... la rusale. id. ib. 172. / veac, i timp vrăjmaş. ALR II 2 424/172. Nu-i veac, i timp urît. alr SN iu h 786/172. 0 (Prin sudul Transilv.) Veac de cremene = timp (II1) senin. E 0 vreme strălucită şi statornică. „ Veac de cremene ”, - cum se spune în acest colţ de ţară. sadoveanu, O. XV, 231. — Pl. : (I 1, Π I, II 2) veacuri şi (învechit, rar I 1, II 1 veacure), (11,1 2, II 1) veci. - Şi: (învechit şi populai) vac (pl. vacuri) s. n. -Dinv. sl. EtKi. VEÂCĂ s. f. 1. (Transilv., prin nord-estul Olt. şi prin Maram.) Peretele circulai· de lemn (sau de metal) al sitei sau al ciuiului. Cf. LB, cihac, Π, 454, barcianu, alexi, w., PĂCALĂ, M. R. 142, CADE, L. ROM. 1969, 497. Steaua o fac din o veacă de ciur, aşa că pun şiclu pe ea. VICIU, S. GL. Se cerne apoi cu ciurul... făcut din piele de porc cu găurele, avînd veacă de brad. brebenel, gr. P., cf. com. din sebeşel -SEBEŞ şi din LUPŞA - ABRUD, CHEST. v/17, 29, 65, ALR li 3983/95, 102, 105, 130, 141, 172, A li 3, 6, 7, 8, 10, 12, m 12, LEXIC REG. 95, II, 55. ♦ P. ex t. (Regional) Silă(I I) (Rîu Bărbat-Haţeg). A IV 5. 2. (Transilv. şi prin nord-vestul Munt.) Cerc sau formă de lemn ori de metal care se foloseşte ca tipar pen tiu caş. In crintă vine aşezat săculeţul cu caşul, strîns pe de margini în tiparul de lemn sau de tinichea numit veacă. PĂCALĂ, M. R. 451, cf. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 166, CADE, SCRIBAN, D., II XVII 368. Tot în crintă este o veacă ca cea de ciur, făcută din lemn, ... din tinichea... ca să i se dea (caşului) o formă rotundă. CHEST. v 61/9, cf. 61/31. ♦ (Regional) Numele unei unelte, nedefinite mai îndeaproape, folosită de ciobani la mestecarea zerului sau laptelui pus la fiert, ca să nu se prindă (Colacu -Panciu). Cf chest. v 140/20,145/20. 3. (Transilv.) Cerc de lemn sau de fier aşezat în jurul pietrelor morii sau ale rîşniţei (1) pentm a împiedica risipirea făinii; cutie cilindrică în care sînt aşezate pietrele morii. [Rîşniţa] se compune din dâuă pietre rohmde... Amîndouă aceste pietre sînt aşezate în veacă. PĂCALĂ, M R. 437, cf. 466, cade, com. din sălişte - sibiu, gregorian, cl. 64, ALR SN I h 178, ALRM SN I h 121. 4. (Transilv., prin Olt. şi prin nordul Munt.) Betelie la cioarçci. Cf. barcianu, păcală, m. r. 142, cade, viciu, GL, BREBENEL, GR. P, CHEST. V 165/59, 68, ALR SN IV h 1 174/157, h 1 175, lexic reg. 95. 1373 VEACINIC - 186- VECERNIE 5. (Transilv. şi prin Ban.) Bor (la pălărie). Cf alr ] 1 859/75,85,90,107,109,112,118. 6. (Regional) Oală mare de lut (Bonţ-Gherla). CHEST. v 7/11. 7. (Regional) Măsură de greutate pentru unele produse agricole, a cărei mărime este de aproximativ 1,75 kg (Bonţ -Gherla), chest. v 7/11. -Pl. : veci şi vece (alr i I 859/90, lexic reg. n, 55). - Şi: vecă S. f TDRG, SCRIBAN, D., VICIU, GL. - Din v. sl. βίκο „pleoapă”. (Cf. sloven, v e k a „capac, pleoapă”). VEÂCINIC, -Ă adj. v. veşnic. VEĂDĂ s. f. v. văz. VEÂDRĂ s. f. v. vadră. VEARBĂ s. f. v. viarbă. VEĂRDĂ s. f. v. vadră. VEĂRGĂ s. £ v. vargă. VEARZA s. f. v. varză. VEASTNEC s. m. v. veastnic. VEÀSTNIC s. m. (învechit) Mesager. Veni un veastnic, de-i spuse împăratului că-i pradă cărăîmanii ţara. MOXA, c. 183. Ei deaca veni către dînşii şi afla cum că nu au venit la dînşii veastnecul lui... să scîrbifoarte (a 1702 — 1758). DLRV, cf. TDRG, SCRIBAN, D. —Pl. : veastnici. - Şi: veastnec s. m. - Din slavonul KÎcThHHKK VEAŞCĂ s. f. v. veşcă. VEÂTRELĂ s. f. v. vetrelă. VEATRILA s. f v. vetrelă. VEÄZA s. f. v. văz. VECĂ s. f. v. veacă. VECĂL s. f. v. vecăr. VECĂLIE s. f. v. văcălie. VECĂR s. n. (Germanism, prin Transilv.) Ceas deşteptător. Pune vecălu să zuruie la 4. lexic REG. II, 103, cf. 77. - Pl. : vecăre. - Şi : vécâl s. n. -Dingerm. Wecker. VECÉ s. n. v. veceu. VECÉRN s. f v. vecernie. VECÉRNE s. f. v. vecernie. VECERNIE s. f. 1. (în practicile religiei creştine) Slujbă care se oficiază în biserică spre seară; (regional) avecemie. Stă la vecernie şi la utrănie şi la svînta leturghie. VARLAAM, C. 355. Să meargeţi să-i faceţi slujba la casa dumnealui, însă vecernia şi itrosul... să fie la besearică (a. 1648). BUL. COM. IST. ii, 263. De aceasta împărăţie cîntă şi sfinta biserică... la vecernia naşterii Domnului. M. COSTIN, O. 249. Făcură vecernie cu colivă în lauda Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu. ANON. CANTAC., CM I, 110. Aceşti copii să păzească în toate zilele la beserică, la vecernie, la utrenie şi la liturghie, antim, O. 331. Datoriu este de cu sară după rînduiala bisericii să săvîrşască vecernia. lACOV, syn. 7v/24. Era tîrziu la ceasul cînd ieşia călugării de la vecernie (a 1747). GCR II, 40/36. In zioa sfintei şi marei vineri iesă Domnul iarăşi la biserica cea mare..., facîndu-se şi vecernie. GHEORGACHI, LET. III, 312/9, cf. MINEIUL (1776), 65v'/36. Să se slugească utrenia împreună cu vecernia. DIONISIE, C. 168. Seara, după vecernie, merg mirii la biserică cu toată slava. CANTEMIR, S. M. 300/13, cf. I. GOLESCU, C„ VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, CIHAC, II, 452, LM. Tremurătoriul glas al clopotului împlea sara, chemînd la vecernie. EMINESCU, P. L. 38. A dat năvală orbeşte în biserică, unde slujeau părinţii vecernia, caragiale, O. li, 287. Sîmbetele după amiazăzi, sărăcimea, orbeţi, ologi... aşteptau, certîndu-se între dînşii pînă după vecernie, slavici, O. II, 135, cf. DDRF, ENC. ROM. Veşnicul apelor şopot Să-mi pară, ca-n ceasul vecernii, O rugă de clopot. COŞBUC, P. II, 29, cf. BARCIANU, alexi, w. Ca o vecernie domoală Se stinge zvonul din dumbravă. GOGA, POEZII, 16, cf. lOSiF, P. 64, TDRG. Vecernia sună alinătoare. PETICĂ, O. 88. Biserica se umplu, din nou, la vecernie. AGÎRBICEANU, a. 109. Chica asista la slujba vecerniei, bul. com. ist. ii, 13. Era ceasul al noulea, ceasul de sară al sfintei vecernii, hogaş, m. n. 135, Cf.. RESMERIŢĂ, D., SEVERIN, S. 141, Μ. I. CARAGIALE, C. 156, ŞĂINEANU, D. U., CADE. La veceme, prin clopotniţi toacă. D. BOTEZ, P. O. 88. Se statorniciră aici... călugări, care să citească... slujbele nopţii, vecernii şi ceasuri VOICULESCU, P. I, 169. La schit... începu să cînte muzical toaca de vecernie. SADOVEANU, O. IX, 184, cf. PILLAT, P. 85, SCRIBAN, D. Supărarea fu mare de Duminica de Florii şi nu se potoli pînă pe la toaca vecerniei. ARGHEZI, S. vii, 190. Subt clopot de vecerne Pan e trist. BLAGA, POEZII, 72, cf. DL, DM. Ascultă Înăcrit Vecernea începută. LESNEA, VERS. 5, cf M. D. ENC, DEX. Gata-i popa cu toaca Să-nceapă vecernia. JARNÎK -BÎRSEANU, D. 426, cf. BUD, P. P. 84, ALR II/l MN 99, 2 757. 0 (In credinţe şi superstiţii) Cel ce are guşă, în timpul cînd toacă popa de vecernie, sîmbătă seara, ia un ac şi împunge uşor guşa. CANDREA, F. 324. Cine are guşă, sîmbătă sară, cînd toacă popa de vicernie, să ieie un băţ de alun, să se bată peste gură cu el de trei ori. ŞEZ. I, 126. De la tragerea clopotului de vecernie cine va lucra... îi vor săca mîiniie. IZV. XII, 256. <> F i g. Vîntul cel trist al miazănopţii cîntă în vecernii de iarnă rugăciunile morţilor. IORGA, P. A. I, 125. Fetiţa aceea calmă şi firă expansivitate, ale cărei gesturi şi suflet sunau mat ca un clopoţel pentru vecernii umbroase. PAPADAT-BENGESCU, O. I, 221. Pacea, resignarea, calmul serii, resfirat pe vecernia greierilor..., mă biruiau. GALACTION, O. 348. Am stat în astă sară împreună Şi am ascultat a cerului veceme. D. BOTEZ, P. O. 72. Umblă pe lanuri vecernia fumului. LESNEA, A. 21. Galbena vecernă a toamnei iar mă arde. VOICULESCU, POEZII, II, 8. ♦ (Prin sud-vestul Transilv.: îh forma vecernă) Denie. Cf. A m 2,3. 2. P. e x t. (La sg.; de obicei precedat de prepoziţii sau de locuţiuni prepoziţionale) Timp al zilei către apusul soarelui (cînd are loc vecernia 1); (populai) chindie, (regional) avecemie. V. toacă(2),ujină. Veniţi după-o.miazi, pe kt vecernie! rebreanu, i. 136, cf. severin, s. 141. La două-trei zile..., aşa cam pe la vecernie, venea să vază pe Ibraim. GALACTION, o. a. I, 345, cf. camil petrescu, t. ii, 173. Aproape de vecernie, părintele Artemie ajunse în NenciuleştL STĂNOIU, C. I. 33, cf. DL, DM, LĂNCRĂNJAN, c. 11, 422, M. D. ENC., DEX. Ciobanii împart ziua în modul următor: zori de ziuă (revărsatul zorilor), dimineaţa, răsărirea soarelui, prînz, amiază (ziua jumătate), vecernie, apusul soarelui, cina (crepuscul) şi miezul nopţii Η IX 496, cf X 68, xvu 255, 263, 311, 369, xvm 103. De aseară, de pe la vecerne, să tot trudeşte şi nu poate să nască. RETEGANUL, P. l, 12. Cînd se apropie seara, înainte de „vecernie" [înserat], feciorii iau „primurile" [panglicele, pefelele, frunzele] cele mai frumoase din cosiţele fetelor. IZV. XI, 115, cf. BL VI, 202, ALR I 186/131,215,227, ALR SN m h 766/102, v h 1381. ♦ (Regional) Masă de seară (alr sn iv h 1 085/130) care se face în ziua patronului4 (1) casei (alrt ii 37, 324). 1394 VECEU -187- VECHI1 - Pl. : vecernii. - Şi: (populai·) vecérne (pl. şi, regional, vecerni ALR ii/i mn 99, 2 757/53, 334, 349, 709, veceme ib. MN 99,2 757/284), (regional) vecernă (pl. veceme ib. MN 99, 2 757/76,362), vicérna (ib. MN 99,2 757/537), vicémie s. f - Din slavonul KwephHiA. VECÉU s. n. Closet. - Pl. : veceuri. - Şi: vecé s. n. -Din pronunţarea românească a iniţialelor w[ater] c[loset], VECHELÎE s.f. v. văcălie. VECHELIMEA s. f. v. vechilimea. VECHELIC s. n. vechilîc. VECHI1, VÉCHE adj. 1. (învechit şi populai" despre fiinţe; în opoziţie cu t î n ă r) Bătrîn. Acesta fiind vechiu şi mult învăţat om au propoveduit strigind cuvîntul lui D[\i\mn[€[dzău. dosoftei, v. s. septembrie 24716.Sălegaţi un lanţ de fier de vîrful plopului acestui vechi. BELDIMAN, N. R I, 99/10, cf. LB. Un vechi ßran... pre el l-a învăţat In ce chip s-ademerteze şi să prindă un vînat. ASACHI, S. L. I, 107. Copaci nalţi şi vechi, ... oprind razele soarelui, îşi întindea umbra asupra gingaşelor dame ce se primbla pe iarbă. ALECSANDRI, O. P. 12, cf. LM. Trebuie să fii la Paicu, în gura Bărăganului, ... ca să găseşti cîte o mică dumbravă de vechi tufani, sub care se adăpostesc turmele de oi. ODOBESCU, S. ΙΠ, 17. Prin codri ea pătrunde Lîngă teiul vechi şi sfint. EMINESCU, O. I, 103. Eşti slab şi vechi, dar te-ai luptat voinic. COŞBUC, P. I, 312. Gospodari vechi, posmăgiţi de bătrîneţe, încep să fluture din cap la dreapta şi la stînga. SOVEJA, O. 21. Destul pentru un cap de om. Că-s vechi acum. Nu mai sînt nici 10 de ieri. La Sînziene lovesc şaptezeci şi opt în cap... aşa să ştii! BĂNUŢ, T. P. 159, cf. CADE. Erau călări pe cai vechi şi potoliţi, care umblau după pasul mulţimii. SADOVEANU, O. V, 657. Is om destul de vechi. - De cîţi ani eşti, Ambrozie?—Apoi am trecut de şaizeci, id. ib. xrv, 65. Pe sub sălcii vechi, într-o apă curată cu prundiş la fund... bunicul a intrat cu crîsnicul lui. id. ib. xvn, 393. Ţiganul cel vechi, orbul, de supărare s-a înecat în iaz. CAMILAR, N. II, 241, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. Om da popii beulură, Să nu mă mai cate-n gură, Că nu-s bătrînă, nici vece (veche). MÎNDRESCU, L. P. 156. M-am tot pus p-îngă feciori Şi le-am şoptit la ureche Că sînt tînără, nu veche, marian, NU. 29. Om vechi. ŞEZ. V, 170. Io sîn tare veichi. VÎRCOL, V. 102. Sîn veichi de 80 de ani. id. ib. E om vechi, ciauşanu, GL. · E muiere veche. id. ib. Vechiule om. Com. din loman-sebeş. Oi veci. chest. v. 72/18, cf. alr 11 3 491/130. Oameni vechi. A v 16. 0 (Deteimiriat prin „de zile” sau „în zile”) Preste puţine zile întîmpină pe un unchiaş vechi de zile. varlaam - iOASAF, 19723. Acuma, vechi de zile şi apropiindu-se de moarte, au strîns pre mai marii poporului său şi, în anul acesta pre Stefan, fiiul.său, ... l-au aşezat în locul său. şincai, hr. i, 188/23, cf. drlu, lb. Vechi de zile. HEM 1126. Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinaşi în cale, Ca niarmura de albă, cu păr de aur moale. EMINESCU, O. I, 91. A tras în sălaş la o babă de cele mai vechi de zile. F (1883), 174. Bătrînii şi bătrînele cele mai vechi în zile din sat..., de ta lăsatul postului de Crăciun, nu mai fuseseră la sfinta liturghie. AGÎRBICEANU, S. 224. Numai moşnegii cei vechi de zile au rămas cum apucaseră din bătrîni. SOVEJA, O. 16. (Substantivat) Cel vechi de zile = (în texte religioase) Dumnezeu. Pînă ce au venit Cel vechi de zile şi judecata au dat sv[î\nţilor Celui înalt, şi vremea au sosit şi împărăţiia. o ţintiră sv\\\nţii. biblia (1688), 579 76, cf. lm i, 170. 0 (învechit; în relaţie cu „bătrîn”) Ce ştii care nu o ştim sau ce pricepi tu carea nu şi noi? Şi încă bătrîn şi încă vechiu întru noi mai greu decît tată-tău cu zilele, biblia (1688), 369719. O samă de cuvinte ce sîntu audzite din om în om, de oameni vechi şi bătrîni. NECULCE, L. 7. (Substantivat) Iconomia casii este asupra celor mai bătrîni şi mai vechi, cantemir, S. m. 331 /10. 0 (Prin extensiune) Se ştie că prin vechile vii se găsesc foarte mulţi nuci. PAMFILE, S. T. 55. Am dat cu ochii de un luminiş de foioase tinere al unui parchet nu prea vechi. BĂCESCU, PĂS. 287. Pădurea era veche, singură se risipea şi ardea şfarog. FURTUNĂ, C. 47. Via a vechie, a bătrînă. ALR SN I h 229/92%. 0 (Prin lărgirea sensului) Grafitul... se găseşte în tărimurile cele mai vechi de tranziţie. MARIN, PR. I, 42Ă28. Ceriu... se găseşte în minereuri şi roci foarte vechi şi complexe. ENC. TEHN. I, 404. Aceasta are loc în mod obişnuit în regiuni cu relief vechi (delte vechi, terase fluviale vechi). CHIRIŢĂ, p. 595. ♦ (Substantivat, m. pl.; în loc. a d j. şi a d v.) Din vechi - din bătrîni, v. bătrîn; din moşi-strămoşi, v. moş α i). Să le luaţi sama... pe scrisori cine ce va arăta şi pe mărturii a oameni buni, de credinß, care vor fi ştiind din vechi cum au îmbiat hotarăle acelui sat (a. 1765). IORGA, S. D. xxii. 260. Numele aceştii ţări den vechi cum îi era şi cine o stăpînea. C. CANTACUZINO, CM 1, 9. Cu zapisul ce are să ţie hotarul..., precum s-au ţinut din vechi (a. 1795). ŞTEFANELLI, D. C. 259. Hrisovul poomenitului mai sus domn... ne-au arătat că ei şi din vechi au avut aşăzare (a. 1799). FURNICĂ, D. C. 207. Să afli şi să dovideşti mai întâi cele adiverate margini a numitei moşii, după hotarele ce vor fi umblat din vechi (a. 1799). URICARIUL, X, 208. Să se păzască ace din vechi luare a banilor vădrăritului (a 1816). ib. I, 222/17. îşi dă nume de Deleanul, acel din vechi strămoşăsc. beldiman, E. 43/3. Hotărîm ca de acum înainte, precum din vechi s-au urmat, asămine să urmeze alişverişul de obştie (a. 1820). URICARIUL, rv, 217/18. Cetatea Albă, din vechi numită Moncastrum. ASACHI, S. L. U, 186. O ruină ce se află în una din părţile cele mai sălbatice ale Carpaţilor arată călătorului că din vechi a fost acolo o mănăstire. CONV. lit. ii, 77. După vremuri mulţi veniră, începînd cu acel oaspe, Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe. EMINESCU, O. I, 147. Aceşti oameni din vechi se pusese într-adevăr de bună voie sub autoritatea mitropolitului Sucevei, id. ib. IX, 258. Am auzit şi'.cu din vechi că sparge pe dedesubt două şiruri de munţi şi răspunde tocmai în Transilvania. VLAHUŢĂ, R. P. 98. Aveau datoria numai de a îngriji de lemne pentru cetate... Aşa va fi fost din vechi. BUL. COM. IST. Π, 184, cf CADE. în ograda bunicilor, pe lîngă nu ştiu cîte altele, este şi o fintînă rămasă din vechi. TEODOREANU, M. U. 258. Alexandru Vodă Bătrînul a confirmat privilegii ale negußtorilor armeni aflători din vechi în ţară. SADOVEANU, O. XX, 30. Este însă o poezie, alta decît aceea care a alinat întotdeauna visurile umanităţii din vechi şi pînă azi. PERPESSICIUS, M. îi, 382, cf. dl, dm, dex. [Cîntecul] îl ştiu din vechi, di la tetea. DiÂCONU, vr. 21, cf. alr ii 3 229/605. ♦ Care este caracteristic unei fiinţe bătrîne. Va răspunde-atuncea poate un păstor cu veche frunte. ASACHI, S. L. 1, 74. Nime spre bătrînul privirea nu pleca, Nici punea o pomană în mîna sa cea vechie. CON V. lit. ii, 15. Aşa fel zi şi noapte de veacuri el stă orb, Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate. EMINESCU, O. I, 93. Erau unii tineri de tot, cei mai mulţi maturi şi cîte un bătrîn cu plete sure, încîlcite, cu umeri laţi, cu oase vechi, cu vine tari. papadat-bengescu, O. II, 64. Evanghelia surise vag; pe obrazul ei vechi nu se ivi nici o lumină, barbu, princ. 47. Roadă noauă în gură veche. ŞEZ. II, 65. 0 (Prin lărgirea sensului) Vechi la minte şi copt la crieri fiind. CANTEMIR, I I. I, 2\ 4. Să te iubesc pe tine? Dar inima ta-i veche. BOLINTINEANU, P. II, 321. De ce? a-ntrebal bunica încruntată de cine ştie ce urît gînd i-o fi fulgerat prin mintea ei veche, caragiale, o. 1, 135. ♦ (învechit; despre vîrstă1) Avansat, înaintat Nu se poate crede om de vîrstă aşa vechie să fl putut purta războiul. MAIOR, IST. 89/27. 2. (Despre oameni; în opoziţie cu noul) Care este de mult timp într-o anumită situaţie, care deţine de mult timp o anumită calitate, care se află de mult timp într-o anumită relaţie cu cineva; care practică de mult timp o anumită îndeletnicire, care exercită de mult timp o anumită funcţie etc.; p. e x t. încercat, experimentat, versat, rutinat. V. bătrîn. Şliia la carele lăcuimu, Mnasonu oarecarele, chipriianinu, vechiiu ucenicu. COD. VOR-, 14713. Au grăit boierii cu toţii pentru dînsul, să nu hie uitat, ca o slugă veche ce este. M. COSTIN, O. 9Q. Nu părăsi pe priiatenul cel vechi, pentru că cel proaspăt nu este potrivă cu el. biblia (1688), 668744. Fiind ispravnic vechi al mănăstirii peste moşiia Obîrşiia (a. 1752). IORGA, S. 1399 VECHI1 -188- VECHI1 D. XVI, 75. Nu pierde prieten vechi pentru cîştigarea de alt nou, căci îţi va ieşi cu amar, GOLESCU, P. 15/25. Scrisoarea vine de la un bun şi vechi prieten al său (a. 1827). FURNICĂ, D. C. 487. Vro 12 indivizi... încungiurară pre vechiul militari. RUSSO, S. 179. Era dator... a se supune la toate slugile mai vechi decît dînsul. FILIMON, O. I, 123. Împrejurul focurilor steteau armaţii cei bătrîni; toţi viteji vechi, ofeliţi, căpetenii tari. CONV. LIT. IV, 172. Ai tăi vechi şi dragi tovarăşi... la lăcaşul tău de moarte te duc jalnic suspinînd. ALECSANDRI, P I, 198. Ca un vechi stimători, îţi fac aceste împărtăşiri, numai pentru ca singur să-ţi faci reflexiunile (a. 1878). bariţiu, C. II, 235. Dracul de la poartă, gîndind că e vreun muştereu vechi de-a lor, deschide. CREANGĂ, O. 142. împărăteasa îi dete şi pe vizitiul curţii, om vehi, credincios şi iute la slujbă. ISPrRESCU, L. 104. Sergentul-major era cel mai vechi om din spital. El era la compania sanitară şi administra cancelaria. BACALBAŞA, S. A. I, 135. O văduvă tînără trage cu ochiul la vechii săi cunoscuţi, marian, o. II, 205. Cu lancea-n mînă... părea că-i Mentes, Al casei vechi prieten, murnu, o. 4. E un bun şi vechi tovarăş al meu. anghel, pr. 118. Veniră apoi doi advocaţi şi un doctor... — cunoscuţi vechi ai notarului. AGÎRBICEANU, A. 123. Era un vechîeunoscător al cîmpului de bătaie. PÂRVAN, G. 114. Erau vechi prietene. AL. PHILIPPIDE, S. II, 41. Am crezut de bine ca să facem cunoscută, cu prilejul sărbătoririi lui Sextil Puşcariu, ... opera unui vechi cărturar. RF I, 67, cf. CADE. II luă de braţ ca pe un vechi prieten. REBREANU, R. I, 19. Din acelaşi fel de mîncare îmbuca... şi vechiul meu prieten. CAMIL PETRESCU, P. 46. L-am pus să adulmece, l-am asmuţat..., dar dinele s-a mulţumit să dea din coadă şi şă latre vesel, ça la o veche cunoştinţă. VOICULESCU, P. I, 68. Călătorul purta însă pinteni şi se ţinea ca un vechi călăreţ. SADOVEANU, O. x, 8. Ce linişte mai pot avea eu... cînd ştiu că copîla.^nui prietin vechi e persecutată de un bandit ca acela? id. ib. XIV, 51. Şi în celelate oraşe... avea clienţi vechi. MOROIANU, S. 6. [Era] vechi judecător de instrucţie. IORDAN, L. R. A. 488. M-am trezit în faţa unui tablou luminos, ... „ce măîntîmpina ca o veche cunoştinţă. OPRESCU, S. 71. îmi păru rău că jignisem un prieten vechi. ARGHEZI, S. X, 106. Am venit să te consult pe dumneata, ca prietenă veche, să mă înveţi ce să fac. CĂLINESCU, B. I. 192. loanide dorea ca întreprinderea...să folosească vechi lucrători ai săi. id. S. 110. Se îmbrăţişară, ca doi prieteni vechi, bucuroşi că se revăd. TUDORAN, P. 29. Vedeau prima oară o asemenea hartă chiar cei care erau marinari vechi. id. i.b. 116, cf. DL, DM. Mă bucur că profesorul.meu e acelaşi vechi profesor, τ mai 1964, 53. E combătută menţinerea în funcţii a vechilor amploiaţi, v. ROM. iunie 1973, 70. Povesteşte o întîlnire a sa... cu un vechi cunoscut. ROMÂNIA LITERARĂ, 1974, nr. 27,4/1, cf ALECSANDRI, P. P. 97. Măi, ce-o flfăcmd el cu slugile ale vechi? STÂNCESCU, b. 248. Tu eşti slugă ; veche. FURTUNĂ, V. 27, cf NALR-O IV h 696/942. Sluga veche, mascara bătrînă. .PANN, P. V. II, 57/10, cf. ROMÂNUL GLUMEŢI, 29, ZANNE, P. IV, 594. Să te fereşti de boierul nou şi de cerşetorul vechi. ZANNE, P. IV, 278. <> (Marajn., prin Transilv. şi prin Mold.) Fată veche = fată bătrînă, v. b ă t r î n. Să te puni p-îngă feciori,... Să le spui şi la ureche Că tu nu eşti fată veche. BÎRLEA, L. P. Μ I, 48. Să le spui pă la ureche Că tu nu eşti fată veche: — Numa cinci ai dac-or trece, Da ai si de cincidzăci şî dzăce. T. PAPAHAGI, M. 61, cf. 236, ALR I/II h 276, alrm l/il h 387/516. 0 (Substantivat) lată^măl Tot eu, cea veche. COŞBUC, P. I, 102. (Rar; în stilul epistolar, în formule de încheiere, exprimînd ideea de statornicie, de constanţă) Mai scrie-mi cîte ceva. Al d-tale cel vechi, Vasici. vasici, ap. bariţiu, C. il, 40. Sănătate la toţi ai d-taie de la noi toţi. Eu sunt cel vechi, Vasici. -VASICI, ap. id. ib. 59. ♦ Inveterat. Vechi alcoolic, ...a suferit de un atac de apoplexie. ULIERU, C. 3. 3. (în opoziţie cu noul) .Care există de mult timp, care a apărut, a luat fiinţă, a fost ftcut cu mult timp în urmă; care şe menţine de mult, timp; (despre rînduieli, obiceiuri, datini etc.) care esţe preluat şi păstrat prin tradiţie, strămoşesc, străbun, bătrînes.c. Ţinerea cea veche aceea biruieşte, cum s-are dzice, cum să va afla c-au ţînut cei den veci, aşea să rămîie neclătit. PRAV. 3. S-au născut... în cetatea cea veche (cca 1660- 1680). GCR I, 177/3. Hotarul... urcă în deal drept într-un stîlp vechi, care este pus de alţi bătrîni mai înainte (a 1772). ŞTEFANELLI, D. C. 110. S-au dat această poruncă a domniii mele ca să aibă dumnealui vel vornic a orîndui vorniceî prin toate judeţele ca să caute şi să urmeze la toate duporînduiala şi obiceiul cel vechi al ßrii (a. 1775). prav. COND. (1780), 181. Piatra veche ce este în malul părăului... desparte moşia Odobeştii de cătră Şopîrleni (a. 1779). GHIBĂNESCU, S. I. XVII, 77. Dumnealui cluceru Prisăceanu... au avut veiche stăpînire pe moşia Prisăcii (a. 1784). ARH. OLT. IX, 192. După vechiul şi nestrămutat obicei al pămîntului nostru, toţi cu un glas am rugat pe domnu nostru ca să aleagă şi să aşeze mitropolit al nostru pe episcopul Romanului (a 1786). BUL. COM. IST. III, 14. Un obicei vechi anevoie să desface în puţină vreme. GOLESCU, P. 68/5. Cherestegiii precupeţi... să cumpere dă la capul Podului Mogoşoaii, după. obicei vechi (ά. 1833). DOC. EC. 522. Patricii era apăraţi de senat, care era alcătuit mai tot de patriei, şi care se ţinea .mai mult de maximele vechi. CĂPÂŢINEANU, M. R. 80/16. Curtea d-Argeş, oraş vechi şi frumos, a treia residenţie a lui Negrul Basarab. GENILIE, G. 196/24. Dorobanţii... purtau vechea uniformă naţională. BĂLCESCU, P. A. 24/4: Nici cere să stapînească, mulţumindu-să numai pă vechea stăpînire (a. 1851). ARH. OLT. IX, 49. Aceasta arată că serbarea era foarte veche, din epoca chiar a arcadienilor. ARISTIA, PLUT. 78/10. Vizitiul în vechi costum rusesc, cu barba lungă, îi mîna cu hăţuri copţrite cu ţinte de argint. NEGRUZZI, S. 1, 37. Artişti, peneluri înzeite, Cobor dumnezeirea pe lemnuri vechi sfinţite. BOLLIAC, O. 70. Intr-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă. Un ţăran se dusese să-şi ia lemne de casă. ALEXANDRESCU, O. I, 195. Tendinţa sa principală era... de a restabili elecţiile după vechile datine. CANELLA, V. 3. Stefan, Domnul ţărei, p.e cei mari uneşte La Suceava veche. BOLINTINEANU, P. I, 91.0 vechie împărţire a tutulor obiectelor gîndirii omeneşti jace deosebirea între lumea interioară sau sufletească şi între lumea exterioară sau fizică. MAIORESCU, CR. I, 47. Este înrădăcinată în noi aplicarea de a ne împotrivi ideilor cari turbură credinţele vechi. CONTEMPORANUL. I, 6. Vin'cu mine, rătăceşte Pe cărări cu cotituri, Unde noaptea se trezeşte Glasul vechilor păduri. EMINESCU, O. I, 209. D. primar al oraşului prezentă A/făriei] sale, după vechiul obicei al pămîntului, pine şi sare. id. ib. IX, 383. Cuvîntul ,,ciorobor"... nu e numai de ieri, de-alctltăieri inventat, ci el trebuie să jic foarte vechi, deoarece îl întîlnim nu numai în Bucovina, ci şi-n celelalte ţări locuite de români. MARIAN, O. II, 62. [Brîul] răspunde la o recomendaţiune igienică şi orientală veche. MANOLESCU, 1. 191. După aproape două mii cinci sute de ani, românii păstrează încă denumirile vechi ale acestor patru cursuri de apă. XENOPOL, I. R. I, 30. Parcă ride de uimirea, de neliniştea mea, grăindu-mi în vechi şi înţelepte zicători. SĂM. I,. 4. In parcul vechi sub ramuri aleele sînt ude şi aerul e dulce, şi clar. . ANGHEL, î. G. 47. Clarul de lună în care-s muiate vechile balade numai singurătăţilor li se potriveşte, id. PR. 79. Cîntecul ce-ades ţi-l cînt... E-un cîntec sfint, Vechi şi simplu de la ţară. lOSIF, v. 139. Cultura modernă, împrejurările sociale schimbate... cauzează părăsirea vechilor obiceiuri. VICIU, COL. 2. Realismul de felul acesta n-ct putut... nimici tradiţia veche a stilizării. PĂCALĂ, M. R. 473. Danezii şi-au înviorat sufletul cetind şi recitind vechile lor saga. SOVEJA, O. 9. [Erau] sub cîrmuirea domnilor naţionali, aleşi, după vechiul obicei al ßrii, pe viaţă. an. ist. naţ i, 4, cf. RESMERIŢĂ, D. Credinţele şi obiceiurile vechi moştenite de la strămoşi ş-au păstrat ctci mai bine ca oriunde. MOLIN, R. B. 282, cf. CADE. Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa pline Cu mimoza. MINULESCU, V. 89. Fotoliu vechi de artă lingă dulap de stejar. Camil petrescu, t. ij, 28. Vechi urme despre cnejii români din Bihor.. ne păstrează şi toponimia. DRĂGANU, ROM. 304. S-a hotărît, în sflrşit, şă vie să se aşeze aici, ca să înveţe plugărja şi să.rămîie în cuibul vechi, sadoveanu, O. XIV, 39. Ne găsim astăzi în faß unei vechi tradiţii de sute, poate chiar de mii de ani. OPRESCU, S. 154. Cînd o piesă de port arhaic ajunge să se amestece cu forme străine, este pornită iremediabil pe calea dispariţiei. In 1399 VECHI1 -189- VECHI’ acest fel se stinge cămaşa cu ciupag şi şurţul vechi de lînă. apolzan, P. I. 226. D-ta îndemni lumea să nu ţină aceste zile şi astfel să se depărteze de vechile credinţe şi obiceiuri. ULIERU, C. 110. Industriile vechi se risipesc pe zeci de artere. ARGHEZI, B. 59. E o crimă să dai foc unui oraş vechi, CĂLINESCU, S. 108. Viaţa cea veche era lovită acum chiar în temelia ei. PREDA, D. 14. £ o legendă veche rămasă din străbuni. T iulie 1964, 43. Stăpînirea pămîntului se face după obiceiul vechi de către răzăşi, firă amestec din afară. C. G1URESCU, P. O. 26. Ni se pare de prisos să mai insistăm asupra faptului că nu tot ce e vechi este şi „învechit". HRISTEA, P. E. 6. A fost un sat vechi... dă pă vremea Iu Brîncovanu. GRAIUL, I, 223. Numai un boier mai mic... Şedea ca un grămătic, Cu condeiul la ureche, După datina-i cea veche. BALADE, iii, 98. Vasul vechi mai mult ţine, se spune pentru încurajarea celor bătrîni. j. golescu, ap. zanne, p. iv, MA. Datoria veche nu putrezeşte, ZANNE, P. v, 261 .Cine merge pe drumul vechi nu se teme de moarte, id. ib. VI, 97. Obicei nou în ţară veche, se spune despre o noutate nu prea plăcută, pann, ap. zanne, p v, 451. 0 (Cu determinări introduse prin prep. „de”, care indică durata) Mai de la deal de mitropolie este altă biserică, hramul Ioan Botezătoriul, veche de 315 ani (a.. 1715). ARHIVA R. II, 37/17. Corpul ienicerilor era deja vechi de un secol şi giumătate. hasdeu, i. V. 70. Preferă să întrebuinţeze sistemul de transmisiuni de curele, vechi de cîteva sute. de ani. ENC. TEHN. i, 265. Mina noastră e veche de o sută de ani. BOGZA, C. O. 119. Moscova e un oraş vechi de peste 800 de dni. STANCU, U. R. S. S. 97. Era... Turnul Alb vechi de secole, v ROM. februarie 1974, 3. 0 (Determinat prin „de cînd lumea”, „ca pămîntul” sau, rar, „ca lumea”, capătă valoare de superlativ) Păduricea Bănesei s-ar putea zice: veche ca pămîntul! BOLLIAC, O. 215. Ce este fericirea?... E veche ca pămîntul, împodobeşte firea. ALEXANDRESCU, O. I, 139. Acest adevăr e vechi de cînd lumea. ALECSANDRI, O. P. 59. Întrebuinţarea aceasta de porecle deşarte e în de altmintrelea sofismă comună şi veche ca lumea. EMINESCU, O. XI, 171. Se suie în pod şi coboară de-acolo un căpăstru, unfrîu, un bici... sfarogite şi vechi ca pămîntul. CREANGĂ, O. 83.1 se zicea drum mare pentru că era drum vechi de cînd lumea. SADOVEANU, O. X, 75. E un lucru vechi de cînd lumea. CĂLINESCU, C. O. .12. Pumni rămuraşi se-ncleştâu de văzhuh s.cuturîndu-l, Ca-ntr-un rit de revoltă teribil şi vechi ca.pămîntul. LAB1Ş, P. „257. 0. .(La comparativ, exprimînd anterioritatea, precedenţa) Intru această Troiţă nece urul nu iaste mai vechiu.şi nece mai apoi. PSALT. 337. Este Jtaliia mai veche decît Roma. M. COSTIN, O. 246. Au price sas ii cu nemţii: carii sintu mai vechi de dînşii? N. COSTIN, L. 93. Decît ai Apusului oameni-,ai Răsăritului mai vechi sînt: C. CANTACUZINO, CM I, 9. Monastirea Motru se consideră ca mai veche decît Tismana. HASDEU,·!. C. I, 142. Unele scrieri mai vechi de agronomie ale d-lui Ioan Ionescu... sînt scrise cu totul în limba şi-n maniera de-a gîndi a poporului. EMINESCU, O. ix, 412. Vom dovedi cu date istorice... că Măidanul e-cu mult mai vechi! LIUBA- IANA, M. 29. Instinctul curiozităţii... e mai vechi decît însuşi omul. PÂRVAN, L F. 12. Varianta „sărac" este... mai veche decît „sireac". IORDAN, STIL. 35. Tot acest croi se execută după ochi... Dacă femeia nu are această siguranţă croieşte după alţi cioareci mai vechi, apolzan, p i. 205. Evoluţia sa ulterioară şi chiar mai vechea sa poemă, „Salomeea”, l-au precizat ca pe un graţios şi un primitivist cu rafinament şi simplitate căutată. CONSTANTINESCU, S. I, 162. Am în fată o carte mai veche despre grafologie. ROMÂNIA LITERARĂ, 1972, nr. 1, 5/1. Preocupările pentru această latură a literaturii sînt mult mai vechi şi tradiţia ei sè poate recunoaşte încă înainte de jumătatea secolului al 19-lea. V. ROM. iunie. 1973, 83. Cer îngăduinţa... de a folosi titlul uneia din cărţile mele mai vechi. CONTEMP. 1974, nr. 2, 1/2. Formele analogice..., mai vechi şi mai răspîndite, apar destul de frecvent. L. ROM. 1980,30.0 (La superlativul relativ, exprimînd întîietatea în timp) Prima condică, condica lui Manu, este scrisă în distihuri; cel mai vechi dicţionar cunoscut este în versuri. BOLLIAC, O. 35. Să urmărim după putinţă, în cele mai vechi fîntîne, forma românească a acestui cicvînt. HASDEU, 1. C. I, 51. Cel mai vechi mormînt de domn muntean e al lui Nicolae Alexandru Basarab. IORGA, C. I. I, 3. Cel mai vechi prapur după acela din Atos e prapurul cu Sfi Constantin şi Elena, lucrat în stil apusean pentru biserica lui Brîncoveanu de la Horez. id. ib. III, 62. îşi mişcau în ritmul muzicei trupurile îmbătrînite, domol, în tacturi ciudate. Era ţarina cea mai veche şi cea mai frumoasă. AGÎRBICEANU, A. 152. Cele mai vechi cuiere cari se mai găsesc sînt compuse .din o singură scîndură. PĂCALĂ, M. R. 484. Neamul lor este unul dintre cele mai vechi de pe .pămînt. AL. PHILIPPIDE, S. II, 169. Satul Corbi e unul din cele mai vechi ale ţării. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 3. Cred că aceasta este harta cea mai veche unde oraşul... se află însemnat. ARH. OLT. V, 90. Cea mai veche atestare o avem pentru Boiu Mare. DRĂGANU, ROM. 445. Cea mai veche ţesătură de lînă este „pănura” şi „ţolu". APOLZAN, P. I. 74. Se pare că acest termen este cel mai vechi, băştinaş, celelalte fiind pătrunse recent în Banat. BĂCESCU, PĂS. 328. Cea mai veche cruce de mormînt din cimitirul de odinioară de lîngă biserică poartă data 1836. C. GIURESCU, p. O. 64. C- (Prin Bucov.) Ploaie veche = ploaie abundentă care ţine timp îndelungat Mi-au spus vro cîţiva români din Frătăuţii Vechi şi din Cras na... că va fi timp rău, vor fi ploi împreunate cu pohoaie mari, cari ţin timp mai îndelungat şi se numesc ploi Vechi. MARIAN, O. II, 307. Vorbă (ori, învechit rar, zisă) veche sau (învechit, rar) vechi cuvînt = proveit) (1). Ştiu că cu greu este a să mistui vechiul cuvînt carele zice că gura, carea singură pre sine să laudă, pute. CANTEMIR, hr. 106. Zisa veche „fitga-i ruşinoasă, Dară-i dîn toate mai sănătoasă”! BUDAI-DELEANU, Ţ. 110. Vorba veche: păreţii au urechi şi fereştile ochi. CREANGĂ, O. 12. O vorbă veche franţuzească zice că mai-binele e adesea vrăjmaşul binelui. CARAGIALE, O. IV, 10, cf. REV. CRIT. II, 45. Iacă, mi-a spus o vorbă veche: lmaţă-te de-acuma minte, Să~.mu vinzi pielea ursului mai dinainte. ARGHEZI, S. V, 94, cf. DL, DM, DEX. Lună veche — a) (Transilv., Maram., Bucov. : şi prin Mold.) ultima fază a lunii, cînd aceasta este în conjuncţie cu soarele şi se vede o mică porţiune din suprafaţa sa luminată în forma unei seceri subţiri; înfăţişarea lunii în această fază. S-a suit soarele întîi.sus pe cer şi, după dînsul, luna... Şi numai cînd e luna la sfirşit, o ajunge soarele şi-i zice: - Buna dimineaţa, lună veche! Dar ea, pe loc, se întoarce primenită, şi-i zice: - Mulţumesc, dumitale, că-s tot nouă. PAMFILE, CER. 147, cf. alr sn iii h 805.5-ogäto[t] luna veche; să iveşte luna nouă. ib. h 806/172. Cariul... nu roade în fiecareJemn, ci numai în lemnele cele uscate şi mai cu deosebire în cele ce se taie cînd e lună veche. MARIAN, INS. 60. Vrăjite şi jarmecele... bune se jac la lună veche. CANDREA, F. 173. Cînd este lună veche. Nu auz d-o ureche, Cînd este lună nouă, Nu auz de-amindouă. PANN, P. V, II, 146/15, cf. zanne, P. J, 47, II, 460; b) (prin Mold.; şi în forma crai vechi) lună plină, v. plin (I 6). Mărirea şi micşorarea lunii, poporul o numeşte creştere şi descreştere sau scădere. Cînd luna se înfăţişează ca cel mai subţire fier de secere, se cheamă lună nouă sau crai nou. Cînd se vede in întregime, poartă numele de lună plină, lună veche sau crai vechi, pamfile, CER. 62, cf DA I,, 870. 0 E x p r. (Prin nordul Transilv.; substantivat) A se întoarce pe vechi = (despre lună) a începe să descrească. Cf. ALR SN iii h 806. 0 (Despre argint sau, rai; despre aur, cu referire la strălucirea estompată de timp) A scos din sacul ei închis cu o ramă de argint vechi... un obiect de artă. PAPADAT-BENGESCU, O 1,88. Aripele scurte pe dedesubt strălucesc ca argintul vechi. SIMIONESCU, F. R. 139. Bălţile Bahluiului răsfrîngeau, pe lîngă subiecte .de pictură, , acelaşi cer verziu de toamnă, în strălucirea calmă de aur vechi a soarelui. SADOVEANU, O. X. 78. A trecut brăţara şi inelele în cutia de argint vechi. C. PETRESCU, A. 329. Argintul s-a învechit şi: a prim patină -argint vechi. STANCU, D. 488. <0> (Despre idei, sentimente etc.; cu.accentul pe ideea de durabilitate, consecvenţă, constanţă, statornicie) Pizma veche este ca cariul în inima, copaciului. CANTEMIR, I. I. 1, 48. Duhul neunirei între boierii ţării era vechi F. AARON, I. II, 167718. Insă acum destul opiniile, să nu se strice prietenia cea veche şi sinceră şi, dacă te-am vătămat, eu cer. pardon. VASICI, ap. BARIŢIU, C. II, 13. Temistocle, temîndu-se mai mult de proaspăta invidie a concetăţenilor săi, 1399 VECHI1 - 190- VECHI1 decît de ura cea veche şi regată,... s-a dat supplice lui Admet. ARISTIA, PLUT. 322/J8. Am credinţa veche şi nestrămutată în mulţimea cetăţenească pe care unii o dispreţuiesc făţiş. DELAVRANCEA, ap. VIANU, L. R. 451. Acest vizir..., avînd prietenie veche cu Mihai Vodă, dorea să-i facă bine. BUL COM. IST. II, 68. în pragul realizării unei vechi intenţii de a fixa memorialistic fizionomia vieţii literare din cursul ultimului sfert de veac..., e locul cîtorva consideraţii generale. LOVINESCU, M. 7. O veche prejudecată însă - de multe ori îiidreptăţită - ne făcea să ne uităm cu oarecare îndoială la cîţiva din camarazii noştri. SADOVEANU, O. XXI, 522. Avea în glas o resemnare umilă şi o tristeţe care se vedea că era veche. preda, delir. 58. 0 (Despre oameni, despre familii, cu referire la continuitatea, la perpetuarea unei condiţii sociale preluate, moştenite de la generaţiile anterioare) S-au sculat Simion Ţigane şi cu alţi răzeşi vechi şi au dat jalubă la... judecătoria Sucevii (a 1793). ŞTEFANELLI, D. C. 235. Nici un neam boieresc din cele vechi nu s-au stins de tot. CANTEMIR, S. M. 261/22. Barbu Craioveanul, ban al Craiovei, unul din stîlpii vechei şi puternicei familii a Pîrvuleştilor, cu care domnii de pe vremuri căutau să se înrudească pentru mai bună pază şi îngrădire a tronului. VLAHUŢĂ, R. P. 105. Vechile familii boiereşti moldovene au dispărut aproape toate cătră finele veacului XVII. RĂŞCANU, L. XXX. Ä trăit în Răşinari vechea familie preoţească Bîrsan-Barcianu. PĂCALĂ, M. R. 365. Se căsătorise de curînd cu Ilinca, fata lui Nacul Murguleţ, din aceeaş veche şi bogată familie a Murgeştilor din care se trăgea şi muma lui Tudosie Dubău. izvoade, 211. [E] coborîtor din vechile familii boiereşti. ENC. AGR. I, 64. Vlădăienii sunt un neam de boieri vechi din Oltenia. ARH. OLT. XVII, 53. Era căsătorită cu Sandu Ciogolea, ... dintr-o veche familie boierească, călinescu, S. 52, cf. C. GIURESCU, p. o. 62. ♦ (Despre obiecte făcute de oameni) Care a ajuns în stare de degradare, de deterioare prin acţiunea îndelungată a timpului sau datorită folosirii îndelungate; învechit. V. purtat2 (2). Fiind cumpărată această sfintă' ps[altire] şi dată pomeană besearecei... să dezlegă fiind... veache... şi, neavînd cine o lega, ... o deade la meşter de o legă (a. 1571). CUV. D. BĂTR. I, 18/17. Să-l omorîm pre el şi'să-l aruncăm în cea fintînă veache. PO 128/25, cf. GCR I, 120/18. Un tîlhari... merse de să culcă să doarmă în umbra unui zid vechi (a 1691). id. ib. 294/7. Cetatea Severinul... care era făcută de Sever-împărat, mult încoace, mai... acuma spartă şi mult veche să vede. C. CANTACUZINO, CM I, 15. De la izvor la deal este iarăşi munte, pe care este cetate veche stricată (a 1715). ARHIVA R. II, 71/18. Ţinea amîndoi cu mînile o corună toată de aorfrumoasă, cam veche ( a. 1768). IORGA, S. D. xm, 33. Foarte mă rog pentru butcă... să să gătească şi... să nu puie într-însa niscarva lemne veichi răscoapte, ci să iasă lucru bun (a 1780). furnică, D. C. 73. Macat de pînză muscălească vechi şi spart (a 1802). DOC. EC. 68. Am văzut c/[omnia] mea cărţi de cumpărare ale lui Alexandru i/[oie]v[o]d celui bătrîn, cu leat 7085, vechi şi rupte, pe care le-am înnoit (a 1833). ARH. OLT. XVII, 81. Velisarie cerînd milă, mergea către o cetate veche şi dărăpănată, unde familia sa îl aştepta. MARCOVICI, VEL. 16/3. Navea... s-a conservat de atenienipînă în timpii lui Demetrius Faler, scoţîndu-i-se lemnele cele vechi de sub dînsa şi combinîndu-i-se alte lemne mai tari. ARISTIA, PLUT. 24/7. E o cäsuß veche şi. spartă, mică, proastă. BOLLIAC, O. 92. Cu zgomot sare poarta din vechii ei uşori. EMINESCU, O. I, 93. Hainele despre care ţi-am vorbit sînt vechi şi ponosite. CREANGĂ, O. 81. Telal de straie vechi, apoi croitor şi ştergător de pete... - toate le încercase. CARAGIALE, O. 1, 54. Făt-Frumos... găsi în sfirşit, în fundul unui tron vechi, armele şi hainele tătîne-său de cînd era flăcău. ISPIRESCU, L. 3. A astupat deschizătura cu o pînză veche. CONTEMPORANUL, II, 45. Adoptarea stofelor de industrie străină, ... parte prefăcute din haine vechi. MANOLESCU, I. 252. Cărit... se mai zice şi de un obiect, şi cu deosebire de lemn, care este foarte vechi, uzat şi găurit de cari şi de vremuri. MARIAN, INS. 63. 0 să te rog să-mi faci un dar de Anul Nou... O tunică veche. D. ZAMFIRESCU, A. 7. Biata pasăre... se rostogoli pe covorul vechi. ANGHEL, PR. 48. Te văd trecînd... Dar nu mal·porţi brăţară, Nici diadem, nici straie orbitoare... Ci tristă-n şalul vechi de cerşetoare. IOSIF, P. 44. Clericul... începu să-i descrie traiul lor între ziduri vechi şi reci. AGÎRBICEANU, A. 198. Cu mijloacele cele mai simple - în cele mai multe cazuri un briceag vechi cu vîtful rupt - taie sau înppă păcurarul ornamente liniare. PĂCALĂ, M. R. 491. Negustoriţi de haine vechi... îşi caută marfa cu tînguiri cicălitoare, al. philippide, S. 11, 8, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Ce inspector aşa de important putea să umblepe o linie secundară, prin nişte vagoane vechi? SADOVEANU, O. XIV, 7. Pentru producerea filmului se întrebuinţează cîrpe vechi. ENC. AGR. I, 80. Se poate utiliza la repararea petelor de pe oglinzile vechi. ENC TEHN. l, 391. Casa era cam veche. PAPADAT-BENGESCU, O. II, 314. Inventarul arată mai multe cărţi bisericeşti şi obiecte de cult, vechi şi rupte. ARH. OLT. XIX, 35. îmbrăcat într-un antiriu vechi şi soios, vorbeşte mulţimii un călugăr. ULIERU, C. 54. In cutia cu pălării vechi, sta un urs de catifea. ARGHEZI, s. vii, 176. Scoase portofoliul şi, luînd cîteva bancnote, le întinse bătrînei, care le vîrî într-o geantă veche. CĂLINESCU, S. 44. îi sunt obrajii zdrenţuiţi întocmai ca un prapur vechi, BLAGA, POEZII, 59. Poartă bocanci soldăţeşti vechi, fustă neagră. STANCU, R. A. I, 20. Purta un impermeabil vechi, de culoarea vîntului. VINEA, L. I, 107. Dorm sub cerul gol. înveliţi însumam vechi. TUDORAN, P. 94, cf. DL, DM. Abia tîra Anghel contrabasul, vechi şi negru, ... scrijelit de atîtea drumuri, BARBU, G. 383. Voisem să-i scot tresele de la manşete, dar stofa fiind veche şi decolorată, iar tresele solid cusute, - am renunţat. Bănulescu, I. 206, cf. ALR I I 983. 1 984, alr sn i h 149/886, iv h 1 155, v h 1 507, alrm sn i h 103/886, III h 974, h 1 229, h 1 230. Am văzut, ...Pe unde-am trecut.... Un zid de demult, Un zid părăsit Şi neisprăvit, Vechi, şi mucezit. BALADE, IU, 17. Stîlpu cela... care-i vechi, ... care-i aproapi putrid. O. BÎRLEA, A. P. I, 312. Cămaşa veche umbli să o cîrpeşti şi mai rău o spargi. PANN, P. V. III, 140/12, cf. ZANNE, P. III, 55. Haine noi cu bumbii vechi. Sună cam rău la. urechi. ZANNE, P. IU, 182. Mătura veche ajunge la grajd. PANN, P. V. II, 64/8, cf. BARONZI, L. 61, ZANNE, P III. 227. 0 Fier vechi v. fi e r. (E x p r.) A arunca (ceva) la fier vechi v. f i e r. 0 (Substantivat) Nu-ş putea cumpăra mreqje noao, cea veache o cosea. CORESI, EV. 211. Dacă nu-i rămîn bani pentru iarnă, cîrpeşte pe cele vechi, slavici, ap. cade. Vechi cîrpeşti, Aţa prăpădeşti, zanne, p. v, 137. ♦ (învechit: despre pămînt) Cultivat vreme îndelungată, fără întrerupere (pînă la secătuire). V. p u r ta t2 (2). Să vor tocmi doi plugari să schimbe neşte pămînturi veri noo, veri vechi (a. 1646). GCR 1, 120/18. De voieşti a face grîu fiumos... poţi să-l sameni şi în popuşoişte, numai să fie bine lucrată şi locul nu tare vechi. MANOLACHE DRĂGHICI, I. 5/15. Cînd pămîntul’ este foarte bogat şi nou, atunce să lasă popuşoii mai rari decît atunce cînd pămîntul este vechi şi purtat. 1. IONESCU, C. 100/8. Cu cît locul va fi mai vechi şi mai purtat, cu atîta este mai bun pentru hrişcă, id. ib. 104/28. Să nu fie volnic a le lua .pămîntul, pînă cînd nu-l vor lăsa ei singuri de vechi. KOGÂLNICEANU, S. A. 140. ♦ (Despre alimente, produse alimentare, fanraceutice etc.) Care, prin trecerea timpului, şi-a pierdut sau este pe punctul de a-şi pierde calităţile iniţiale; p. e x t. stricat, alterat. Cămătniciia oarece un aluat vechiu iaste şi, vareunde să cade. necurăţie lucrează. CORESI, EV. 447. Oauăle... acele proaspete, fierte moi sînt lesne de mistuit, iar cele vîrtoase şi vechi... foarte vătămătoare. ALBINEŢ, M. 124/4. Brînza... dacă să mănîncă multă şi este veche, ră şi împuţită, apoi greu să mistuieşte. id. ib. 125/15. Pentru că s-au ivit mai în urmă întru aceea sare vieche şi mai întocmai pămînt făcută, fireşte s-au tras muşteriii din tocmeală cu cuvînt că dînşii au tocmit să cumpere sare, iar nu pămînt (a 1836). DOC. EC. 630. Eu am fost obişnuită cu pîne proaspătă. Copiii sănătoşi nu se cresc cu pîne veche. SADOVEANU, O. XI, 476. Adună cu nemiluita ouăle... spre a vedea dacă o pontă aflată nu-i prea veche, clocită. BĂCESCU, PĂS. 381. O mîzgă de portocală veche. ARGHEZI, S. V, 21, cf. DL, DM, DEX. ♦ (Despre boli) Care este contractată de mult timp (şi are o evoluţie lentă). V. c r o n i c. Se pot preface în friguri de a treia zi, de a patra zi, în hronice (vechi) şi mortifère. CORNEA, E: 1,65/20. Era vocea unei femei suptă pînă în rărunchi de-o suferinţă veche. AGÎRBICEANU, S. 264. îl îngrijesc de un cancer vechi al ficatului. SADOVEANU, 1399 VECHI1 -191 - VECHI' 0. XXI, 434. Laura îi zise: - Ce-arfl 'să te internezi într-un sanatoriu? O boală de ficat sau vechea ta apendicită... Zaci acolo două-trei săptămîni, sub observaţie, vinea, L. I, 82. 4. (De obicei precedat de ait. adj. „cel”; adesea în corelaţie cu nou) Care există de mai mult timp (decît...), care a apărut, a luat fiinţă, a fost făcut înaintea unui alt luciu. Fiind beserica cea veche de lemn mai nainte de mir şi zidindu-să aceasta, n-am vrut să-i lipsim pre acei preoţ din mahala. antim, O. 330. S-au făcut bour într-un stejar mare, şi din stejar prin rădiu drept la vale pan în dreptul (întirimului celui vechi (a. 1760). GHIBĂNESCU, s. I. XVII, 48, cf. 63 .Această zvorişte...merge în sus pe dinainte casei lui David... păr in uliţa veche ce vine din tîrg (a. 1769). ŞTEFANELLI, D. c. 103. Moşie de la Condor am cumpărat eu cu munca me şi cîte sînt în preajma casăi mele cei vechi, casa ce[a\ nouă am făcut-o eu depreună cu soţul meu (a 1782). id. ib. 132. S-au mai pus şi alte petri hotărî, lîngă acele vechi, în multe locuri (a 1795). id. ib. 261. I-am vîndut casa cea veche şi cu livada (a 1801). id. ib. 297. Documentul... acel nou... împreună cu cel vechi să le iei şi să le păstrezi (a 1838). FURNICĂ, D. C. 404. Acest oraş începuse a se vedea, dar ca să ajungă acolo, trebuia să. traverseze nu numai Dunărea, dar şi o matcă veche, pe al căreia mal se află Măcinul. SION, p. 279. Ceea ce l-a indus într-o eroare nouă [pe Cantemir] a fost eroarea cea veche a lui Leunclavius, carele... spusese cel întîi pe la finea secolului XVI că Muntenia este Vcilachia Mică. HASDEU, I. C. I, 59. Jiul..., urlînd în săritoarea de la Zăval..., părăsindu-şi vechea albie potmolită de nisip, îşi sapă alta nouă pînă-n faţa ostrovului Copaniţa. vlahuţă, r. p 18. Rîurile noastre au două albii, una veche şi largă, şi alta actuală şi strîmtă. MANOLESCU, 1. 10. Preuţii de confesiunea veche răsăriteană, numită grecească, i-am găsît... foarte deschişi la inimă şi ospitalieri, pre cînd preuţii de confesiunea romană catolică... îmi păreau... mai rezervaţi şi nu prea ospitalieri. SBIERA, F. s. 119. Vina de aur din galeria cea veche se îmbunătăţise ca niciodată. AGÎRBICEANU, A. 223. Biserica nouă... predomină satul întreg, reprezentînd împreună cu biserica veche, cu edificiul şcoalei şi casa comunală clădirile oarecum monumentale ale salului, păcală, m. r. 1. Odaia lui era la etaj, în clădirea cea nouă... Se reîntoarse la tatăl său, în casa cea veche. REBREANU, R. I, 90. Ştiu bine că un moment nou se va crea. Dar va dispare unul vechi, iar această tranziţie n-am putut s-o prind niciodată. CAMIL PETRESCU, P. 50. Dispariţia rapidă a formelor vechi de păstorit... a făcut pe etnografii noştri să-şi îndrepte atenţia... asupra cercetării exhaustive a formelor noi,... ale păstoritului. VUIA, PĂST. 10. Iaca, duduie, aici e curtea veche, iaca, dincoace e curtea lui Gherasim. sadoveanu, O. XIV, 54. Pentru extragerea parfumului din fiori, sînt mai multe metode, unele vechi, altele moderne, bazate pe ştiinţa ultimelor descoperiri. ENC. TEHN. I, 415. Am căutat puntea de trecere între vechea poziţie... a criticii d-lui Davidescu şi noua sa poziţie. CONSTANTINESCU, S. 1, 120. Acest îndemn... se adăuga la vechile îndemnuri din sufletul său. TUDORAN, P. 65. Prima formă a legii negării negaţiei exprimă... trecerea de la o calitate veche la o calitate nouă. SCL 1960, 572. 0 (Substantivat) 'Metodele noi abolesc pe cele vechi. CANELLA, v. 4. La împărăţia tătîne-său... alţi oameni, alte oraşe şi cele vechi erau schimbate de nu le mai cunoştea. ISPIRESCU, L. 9. Nouă uzuri, ies la iveală în locul celor vechi, iar acestea din urmă dispar treptat din memorie. PHIL1PPIDE, P. 88. Noua biserică se ΐηαΐβ mîndră într-un colţ, pe cînd cea veche se ascunde într-un cimitir întins, unde ό cruce se ajunge cu alta. IORGA, P. A. I, 9\. Alte sfărîmături veneau şă se adaoge celor vechi. ANGHEL, PR. 84. După înmormîntare, flăcăii şi cumnatul ei au dus de pe locul acestuia bîrnele, nuielele şi lemnăria... în aria tui moş Truß, unde au săpat un alt bordei alături de cel vechi. CAMIL PETRESCU, O. I, 138. Cuiul cel nuou scoate pe cel vechi afară. PANN, p. v. iii, 19/19, cf. zanne, p v, 220.0 (Despre unele monede care circulau în trecut în Ţările Române,concomitent cu alte monede emise ulterior) Doădzeci şi nouă lei bani vechi mi-au dat Radul, carea bani sînt eu chizeş pentru dînsul (a 1720). BUL. COM. IST. II, 213. Să-ş plătească oieritul, de oaie cîte 15 bani vechi (a 1752). IORGA, B. R. 380. De la aceia să ia pogonăritul îndoit, adecă de pogon cîte taleri palm vechi (a 1759). id. S. D. xvi, 150. Vel portar să aibă a lua havaet dé la hotărnicie cîte bani dooa sute, adică cîte un galben vechi, după numărul hotarnicilor. PRAV. cond. (1780), .142. Să plătească şi ei ca şi alţi preuţi... păr la triizăci stupi, de zăice bucate un leu vechi (a. 1784). ştefanelli, D. C. 95, Să aibă a plăti cîte patru parale vechi de stupi (a. 1799). FURNICĂ, D. C. 208. Tocmală am făcut drept 8 lei bani, adică opt lei bani vechi (a 1801). ştefanelli, D. C. 296. Ce este o jumătate de milion dé lei vechi? EMINESCU, O. XI, 107. Avea leafă pe Iurtă 650 lei vechi. CARAGIALE, O. I, 306. Făina de grîu valora pe atunci 7 bani vechi oca. arhiva, 1, 139, cf. ENC. ROM. III, 92, CADE 707. (Substantivat) Aşijdere şi turcii... încă împrumutaşi pre Mihai Vodă cu bani noi, să ièi vechi. NECULCE, L. 303. 0 (în componenţa unor toponime care, pe baza corelaţiei „vechi” - „nou”, s-au constituit în perechi) O pivniß cu dugheană în leş, circiumă pe Podul Vechi (a 1742). bul. COM. ist. i, 242. Cofeturi... se vindeau la Panaiti Butcariu, de pe Podul Vechi. KOGĂlniceanu, S. a. 96. Pesemne păcatele mele cele mari şi grele m-au aruncai şi aici, să învăţ nişte ţopîrlani sălbatici! Mai fericit erai de-o mie de ori să paşti porcii la Cogeasca Veche, Isaie! creangă, o. 221. Mă rog ţie, hai cu mine la cîmp spre Folticenii Vechi; vom învăţa împreună, id. ib. 226. In unele locuri din Bucovina, precum aţe] e[xemplu] Frătăuţii Vechi, se numeşte coroi şi corbul. MARIAN, O. II, 25. Moldova Veche.... comună rurală în Banat. ENC. ROM. UI, 314. De Rodna Veche se ţine staţiunea balneară Valea Vinului, ib. 778. " Vechiul Testament sau Testamentul (cel) vechi, Legea (cea) veche. Vechea lege, (învechit) Vechea scriptură, Scriptură (cea) veche, Cartea cea veche = prima parte a Bibliei cuprinzînd textele sfinte referitoare la credinţele religioase şi la viaţa popoailui evreu. în Leagea veache junei arată-se, că dobitoc înjărtvă avea, iară în Leagea noao grăsimea, că pite acmu aducem la oltar. CORESI, EV. 304, cf. 394. Au apărat Leagea veache cei mai de aproape şi mai de peliß. PRAV. LUCACI, 178. Dară Leage veche şi cărţile prorocilor... trebuiaşte a le ceti şi a le ţinea. PO 7/15, cf. 5/2. Au certat Dumnedzău pre feciorii lui Ilie, preutul din Leagea veache. VARLAAM, C. 23. Certarea ucigătorului nu este alta numai moartea, după cum scrie svînta Scriptură cea veache şi cea nouă. PRAV. 86, cf. 275. Nu avem neci Testamentul cel nou, neci cel vechili deplin întru limba noastră. N. ţest. (1648), [prefaţă] 473, cf. mardarie, l. 141 -/22. Năroade mare ca nişte munţi din sămînţa cea sflnlă a lui Avraam, adecă izrailteanii, creştinii din Legea veche. DOŞOFTEI, PS. 289/i 1. într-alt loc grăieşte de Avraam şi de Isaac şi de Iacov şi de alţi sfinţi a Legei vechi, cheia în. Vili. Vechea scriptură tălmăcindu-o pre limba rumânească aieve a să citi o ai făcut, biblia (1688), [prefaţă] 7/59. Astăzi s-au împlinit toate ale Legii cei vechi şi să încep cele noao. ANTIM, O. 33. Dumnezeiasca Scriptură ce veche zice pentru Iii preotul că feciorii lui grăiia rău împotriva lui Dumnezeu (a 1762). CAT. man. I, 240. Avraam... a fost înaintea şi a Legii, vechi şi Legii nouă VĂCĂRESCUL, IST. 248. Testamîntul cel vechi... de pre cel elinesc... l-am tălmăcit (a. 1795). GCR II, 156/2. Porunca întîie din Legea vechie Era gata să împlinească. BUDAI-DELEANU, Ţ. llS.Testamentul cel vechi, adecă Legea veche, se zice o adunare a tuturor cărţilor celor... ovreeşti. PETROVICI, P. 302/11. Să pot număra şi cărţile Vechiului Testament. MOLNAR, I. 3/5. Cartea cărţilor... se numeşte Vechiul Testament. HELIADE, O. Π, 48. Iudaismul ce- l urmează iudeii sau evreii este întemeiat pe legea lui Moisi, din Vechiul Testament. GENILIE, G. 144/27. Confundă pe grecul Damocles cu fidisteanul Goliat din Testamentul vechi. MAIORESCU, D. îl, 27. Multe din dispoziţiile acelei „jus olachale" care n-a fost nicicînd codificat nu aveau a face nimic nici cu Testamentul Vechi nici cu cel Nou. EMINESCU, O. XII, 327. Davidică de la Fărcaşa, pînă tipărea o mămăligă, mîntuia de spus pe de rost... Istoria Vechiului Testament de Filaret Scriban. CREANGĂ, O. 225, cf. RESMERIŢĂ, D. Porcii lui Turcalete creşteau şi se înmulţeau ca în Vechiul Testament. GALACTION, O. 291. Ştim... din Vechiul Testament că Moise înainte de darea legei pe muntele Sinai, din poninca lui 1399 VEGHI' - 192- VECHI1 Dumnezeu, a sfinţit mai întîi poporul, obligîndu-l să-şi spele veşmintele. ENC. AGR. 1, 87. O (Rar) Lumea veche = nume dat Europei, Asiei şi Africii, considerate în raport cu America (lumea nouă, v. n o u 1). Dintr-aceste 2 uscaturi unul, în care lăcuim noi, se numeşte lumea veche...; iar celalalt se zice lumea nouă: căci este cunoscută numai de cei noi, după 1500. GEN1LIE, G. 119/9. Din continente, Asia este spre răsărit de Europa, şi Africa spre miazăzi. Acestea sînt în lumea veche. id. ib. 119/23. Se văd. semne... că şi japonezii au o frumoasă cultură, deşi sînt şi mai singuratici prin insolele cele mai depărtate ale lumei vechi în oceanul cel mare. FM (1847), 420 '/l 5, ci'. DL, dm, M. D. ENC., DEX. ♦ (Despre legume, cereale, furaje etc.) Din recolta anului precedent sau a anilor precedenţi. Veţ sămăna în anul al optulea şi veţ mînca den roade vechi, pînă la al noaolea an. biblia (1688), 892/S7. [Mănîncăj ceapă veche cu ardei copt şi ficut saramură. MANOLESCU, I. 337. Cucoşii cei mici sălbatici... începură a da sunet... ciugulind cucuruzi vechi. SADOVEANU, O. XI, 108. Trifoi vechi. NOM. MIN. I, 8. Lucerna veche, ib., cf. DL, DM, M. D. ENC., dex. Făsui velă. ALR I 849/800. 0 (Substantivat) Voiu mulţi pre voi şi legătura mea cu voi o voiu ţinea. MTmca-veţi den'vecu şi acealea peîntru cealea noo le veţi lăsa înapoi (cca 1560). CUV. D, BĂTR. I, 7/12. Acest om... căuta să stringă în jitniţă mulţimea bunătăţiei şi să adaugă noao spre veache. CORESI, EV. 399. Da-voiuploaie în vreamea ei, şipămîntidu-ş va da grîul său... şi veţi mînca veache spre veache şi veachea dennaintea noiei da-o-veţi în laturi, id. ib. 459. Podobnic iaste omul căsătoriu, cela ce scoate din vistiariul lui noaole şi vechile, id. TETR. 3 1. Veţi mînca vechi... şi vechi den faţa celor noao veţi scoate. BIBLIA (1688), 91 '/l 4. 0 (Despre vin sau, rar, despre coniac, cu referire la procesul de ameliorare a calităţilor iniţiale, prin trecerea timpului) O butelcă de vin vechi... prieşte foarte acelora carii au a umbla foarte mult pe afară. ALBINEŢ, M. 100/9. Vin vechi, aer curat, căldură potrivită, mişcare... vor fi factorii cei mai buni a te aduce iarăşi în starea deplinei sănătăţi. VASICI, ap. BARIŢIU, C. II, 120. Uneori, de multă veselie a vinului vechi, boierii iese la joc. IORGA, C. I. I, 168. Vinurile vechi scoase din pimniţi făceau dulce traiul. ANGHEL, PR. 109. Vinul vechi şi petrecerea ne-au ieşit însă în drum pe neaşteptate. SADOVEANU, O. X, 68. Adusese cu el şi două sticle de vin negru vechi. CĂLINESCU, B. I. 129. £ coniac franţuzesc vechi. Tot ce am mai bun. H. LOVINESCU, T. 170. Podgoria Vasluiului dădea... un vin atît de alcoolic, încît, potrivit afirmaţiei francezului Joppecourt..., lua foc întocmai ca rachiul;... am constatat-o şi personal, în vremea noastră, la unele vinuri vechi. C. GIURESCU, P. O. 21. Cu ce-i bun Să mi-o hrăneşti, Cu vin vechi De la Piteşti, Cu pîine De la Ploieşti. TEODORESCU, P. P. 623. Două reţe cu curechi Şi cinci ocă de vin vechi Tare-s bune şi gustoase. MARIAN, H. 88. Pînea cît de proaspătă, vinu cît de vechi şi nevasta cît de tînără. ALECSANDRI, T. 843, cf. ZANNE, P. IV, 51, 186. La bătrîneţe place vinul vechi şi nevasta tînără. ZANNE, P. 11,491. ♦ (Mai ales despre idei, concepţii etc.) Care a încetat de a fi în uz, care nu mai corespunde, cai« ţine de o epocă revolută; perimat, demodat, depăşit, învechit. V. r u g i n i t2 (3). Felul hainei modelează trupul şi mintea... Civilizaţia de astăzi este fapta logică a părăsirii hainelor vechi RUSSO, S. 16. Opif, în versele sale, vechi de formă dar noi de idei, cîntă numele românilor. ARHIVA R. I, IU/5. Acest guvern... era mai mult al timpului său..., înţelegea mai bine simţimentelepoporului... Mu era vechi şi strein ca al lui Clarendon. BARONZI, 1. C. Π, 130/26. Regii coborîră cu frunţile plecate, Pe noul domn al lumii, smeriţi întîmpmînd Şi dreptul vechi cu fiică la poalë-i aruncînd. BOLINTINEANU, P. II, 250. Am dat votul pentru un om vechi, în speranţa de a mă numi preşedinte la tribunal, id. O. 457. Romanul... ne înfăţişează tocmai tranziţia de la obiceiurile cele vechi spre spiritul cel nou al generaţiei după 1848. MAIORESCU, CR. III, 23. Moda veche se lupta cu cea nouă, căci vedeai chiar pe uliţele cele mai însemnate... case cu două rînduri alături cu un bordei. CONTEMPORANUL, II, 105. Ca tip de boier vechi şi ruginit îşi alese Hăjdău pre un Sbiera. SBIERA, F. S. 68. Rabinul e un om vechi, un om de demult..., se hrăneşte din lupte ce nu mai sunt. PAPADAT-BENGESCU, O. I, lA.'Anumite sisteme, deja vechi, înlocuiesc punctele prin raze luminoase emanate de o sursă electrică. ENC. TEHN. l. 144, cf. DL, DM. Socialmente el devine un om nou. democrat..., personal însă el rămîne un om vechi. V ROM. iunie 1973, 93. O E x p r. De modă (sau de moda) veche sau (rai) de veche modă v. modă1 (1). Lume veche sau (rar) vechea lume = epocă istorică încheiată sau pe cale de a se încheia, de a lua sfirşit. Voinţă, libertate, adîncă energie, O zi într-un om singur, unic, s-au concentrat; Şi jugul lumii veche măreţ a sfirîmat. El este Bonaparte. BOLINTINEANU, P. II. 250. Acea generaţiune a noastră... e ultima care, la noi, a simţit nevoile trecerei de la lumea veche la cea nouă, de la viaţa societăţii din trecutul nostru românesc ta acea viaţă a viitorului. ODOBESCU, ap. vianu, l. R. 75. Este interesant a ne opri asupra unui personaj care reprezintă trecerea de la lumea veche la cea nouă. IRĂILEANU, sp. CR. 43. Visa dărîmarea lumii vechi, însă era omul cel mai blajin din lume. SADOVEANU, E. 167, cf. DL, DM. Marele scriitor dezvăluie cu sarcasm viciile vechii lumi. V. ROM. octombrie 1964, 116. Ni se prezenta... peisajul sufletesc al paraziţilor acelui regim care tocmai murea... Printre aceşti orbi, un om cu vedere lucidă, tot .atît de reprezentativ pentru lumea veche. Un cinic... Chiar şi acum, cînd lumea lui se prăbuşea, românia literară, 1972. nr. 1, 21/1. O lume întreagă, lumea veche, se prăbuşeşte, şi el îşi dă seama că într-un anume jel îi mai aparţine, v. ROM. iunie 1973, 94, cf. DEX. 0 (în limbajul religiei creştine, cil referire la starea omenirii marcate de păcatul originar, pînă la mîntuirea prin Iisus Hristos) Noi, pînă vreame avăm, a noastră viaß să o noim. Şi noi să ne curăţim, rogu-mă, şi întru minte să ne venim şi noiţi să fim în loc de vechi. CORESI, EV. 87. Să se arate amu Domnul că nu se protiveaşte vieţiei ceaia veachea id. ib. 229. Săi ne dezbrăcăm de omul cel vechiu (ante 1633). GCR I, 85/40. Îndeamnă să să dezbrace den omul ce! vechiu şi să se îmbrace în cel nou. N TEST. (1648), 268 72. Prin baia cea dumnezeiască, dezbrăcîndu-te cu adevărat de omul cel vechi şi stricăcios al patimilor, te-au îmbrăcat cu omul cel nou ce este după chipul lui W[risto].v. mineiul (1776), 45 vl/29. Toate muierile cîte au născut In lume au adus roduri vechi, zemislite în tina păcatului celui strămoşesc; iar acesta pre carele l-au născut Sfinta Fecioară cu adevărat este roadă noao, că este om zemislit din Duhul Sfint şi nu numai om singur, ce şi Dumnezeu, antim, o. 198. (Substantivat)/)« trecut cele vechi şi au înflorit cele noao, carele nu se mai învechesc. Nu mai stăpîneşte de acum porunca cea tare a legii, ce mila Domnului împărăţeşte. id. ib. 30. Să fică păreche curată lui Dumnezeu pre omul, ...să facă amîndoao una, ... să împreune cele vechi cu cele noao, cele cereşti cu cele pămînteşti, cele de jos cu cele de sus. id. ib. 31. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce nu mai corespunde, ceea ce ţine de o epocă revolută; ceea ce este perimat, demodai, depăşit Cearta între reformatori sau noitorişi între conservativi... nici departe nu e împăcată.. - în toată lumea noul... se luptă, cu vechiul. FM (1847), 398 '/4, cf DL, DM. Burghezia în formaţie... şovăia... capitulînd adesea în fata vechiului, JOJA, S. L. 330. Prima negaţie este deci procesul de distrugere a vechiului, iar a doua, acela de afirmare a noului, SCL 1960, 572. Noul nu se generalizează în mod spontan, ci într-o luptă înverşunată cu vechiul, care opune rezistenţă. CF 1961, 18. Negarea vechiului apare... ca o condiţie fundamentală. REV. fil. 1970,708, cf. dex. 5. Cai« a existat, a fost, s-a întîmplat, s-a petrecut a funcţionat în trecut2; care nu mai există, care a fost schimbat, înlocuit, substituit, îndepăitat; fost , trecui (I 2). Cercetînc! toate scrisorile... şi adeveri[n]ţile... şi mărturiile lăcuitorilor moşneni şi altora ce mărturisesc că au văzut şi ştiu hotarăle cele vechi unde au fost (a. 1776). PRAV. COND. (1780), 187. Părăsindu-se cu vreme acel ţinut a se numi Dachia, i se întoarse şi lui numele cel vechi şi de obşte a Misiei. MAIOR, IST. 153/7. Moldova iarăşi să-şi puie la loc hotarăle sale cele vechi. CANTEMIR, S. M. 8/3. [Cetatea] aceasta era mai nainte despre apus întărită cu ziduri... Turcii... au surpat zidurile ei. cele vechi. id. ib. 62/7. Se văzu, după atîta vreme, vechile triumfuri înnoite. CĂPĂŢINEANU, M. R. 201/4. Cum ne-am 1399 VECHI1 -193- VECHI’ schimbat! în bine sau în rău? Aceasta strănepoţi noştri vor pute judica. Noi sîntem încă prea aproape de întîmplările care au adus o prăpastie între românii cei vechi şi noi. arhiva R. I, IV/l. în acest chip se traduce logic şi factic misterioasa origine a vechiului nume turc al Munteniei, pê care Leunclavius îl comenta prin negreaß grîului românesc. HASDEU,’· I. C. 1, 107. Pînă astăzi mehedinţenii, fruntaşii vechiului banat al Séverinului, poartă drept emblemă în marca lor districtuală o albină, id. ib. 198. Cursul crvilizaţiunii a răsturnat dar vechea stare a lucrurilor: a adus imperiul faptelor acolo unde domina libera mişcare a spiritului. BARONZI, I. C. iii, 34/4. Nici unul din cei ce au înţeles odată adevărul nu se va întoarce la vechile erori MAIORESCU, CR. I, 255. „Revolta", compromisă oarecum în ultimele două săptămîni, se ridică la vechiul ei nivel de popularitate. CARAGIALE, O. II, 25. C-un ochi de adîncă suferinţă am privit multă vreme la golul sfîşietor ce lăsase pe pămînt vechiul nostru adăpost. VLAHUŢĂ, S. A. II, 9. Pe timpul său se uitaseră vechile capitulaţiuni încheiate de glorioşii domni români cu Poarta otomană. RĂŞCANU, L. IV. Domneşte... un curent puternic care tinde a înlătura vechea metodă... şi a o înlocui prin una... conformă cu limba grăită. ARHIVA, I, 17. Atîta îi mai rămăsese din vechea conştiinfi a drepturilor sale, apărarea contra elementului străin. XENOPOL, I. R. VI, 65. [Importanţă] se da bompresului în vechea marină cu vele. ENC. ROM. I, 529. Cu toţii, ca şi cînd vechiul stăpîn nu mai trăise niciodată, stau acum strînşi roată împrejurul noului amfitrion. ANGHEL, PR. 46. Pe locul unde se ridică acum frumoasa clădire a Teatrului Naţional... mai înainte se ridica primăria veche. id. ib. 118. Vechile lui păcate fuseseră ispăşite. PAMFILE, S. T. 126. Aceste elemente decorative... au şi importanţă istorică, pentru că ne arată vechiul port de sărbătoare al răşinărenilor, port care astăzi nu mai există. PĂCALĂ, Μ. R. 487. Se pomeniră vorbind de lucruri vechi, uitate, din tinereţea lor. Prezentul... se topi ca un vis urît în vraja amintirilor. REBREANU, I. 333. Vechile demersuri încercate la început... au fost reluate... şi isprăvite cu succes. arh. OLT. v, 64. Celelalte regiuni ale Vechiului Regat cunosc de asemenea această transformare fonetică. RF I, 138. La Craiova nu mai veniră decît ispravnicii, mai pe urmă caimacamii, ... aceşti înlocuitori ai vechiului ban. arh. OLT. XII, 2. în figură i se ghicesc vechile gînduri. CAMIL PETRESCU, T. II, 136. Odinioară stareţul cel vechi nu-i răbda lipsa... Stareţul următor... a căutat să pună rînduială. VOICULESCU, P. I, 149. Se mistuia pe drumurile treierate de mocanii cu turmele călătoare. Dar mai ales purtat ca pe o dîră de cenuşă pe urmele vechilor lui hoţii de cai, săvîrşite pe acele meleaguri, id. ib. II, 21. M-ajunge o întîmplare veche; eu am fost puşcat prin coşul pieptului, de nişte hoţi, acu douăzeci şi doi de ani. sadoveanu, O. XIV, 65. Vechea suveranitate a clasicismului pare a fi restaurată, vianu, E. 31. Ardealul trebuia să aducă Bucureştilor o elită intelectuală, cu neputihß de găsit în Vechiul Regat. ARGHEZI, B. 53. loanide... evoca şi enumera volubil toate vechile erori ale doamnei loanide. CĂLINESCU, B. 27. Sufieţel tresări la această scenă, solicitat de o imagine veche asemănătoare, id. S. 135. Era încă student sau doctorand al vechii catedre de sociologie. REV. fil. 1971, 1536. într-o primă redacţie, provizorie şi cu numeroase lipsuri, acest curs era terminat... Am reluat refacerea vechii redacfi în întregime abia la începutul lunii iunie 1968. IVĂNESCU, I. L. R. VII. 0 (Substantivat) Funele socotelii mai mult decît ce vreme pofteşte întindzindu-să şi destindzindu-să, ... cele vechi trecînd, altele noauă, că în roată, să întorc. CANTEMIR, I. I. II, 233. Biserica cea mare... are şi chilii împregiur ca în chip de cetate, iar nu sînt atîtea cu meşteşug zidite; zic că cele vechi să se fi stricat, şi pe urmă cu mulţi ani să se fi zidit altele (a. 1715). arhiva r. ii, 65/7. Mergînd în bobot şi bojbăind, părăseşte cele vechi, deşi sînt bune şi se apucă de cele noauă deşi sînt rele. FM (1847), 98 '/31 Palatul cel nou va fi şi mai frumos decît cel vechi. EMINESCU, O. vii, 241. 0 (Precedă termeni care indică situaţii, ranguri, foncţii, calităţi pe care cineva sau ceva în prezent nu le mai are) Amintirile juniei se grămădeau în închipuirea mea... Am intrat în oraş. M-am dus la vechea mea gazdă. NEGRUZZI, S. I, 67. Aceştia sînt vechii robi, dragii mei, ... acuma liberi ca toţi liberii. SION, P. 54. Plecasem din Constantinopol... cu gîndul de a merge să vizitez Bursa, vechea capitală a Imperiului otoman. ALECSANDRI, O. P. 280. „ Un tată de familie, vechi prieten al răposatului... vostru soţ", se grăbeşte a-i spune... că viitorul ei ginere este cartofor, caragiale, ο. IV, 67. La o răspîntie, mă pomenesc cu cineva că-mi sare de gît... Era vechiul meu coleg de bancă... Venise să petrecem iar cîteva zile împreună. SĂM. I, 74. Cracovia, vechea capitală a sumeţului regat polon ■■■ a făcut asupra mea o împresiune tristă şi duioasă. SBIERA, F. S. 142. Jitarul..., Vechi căprar din cătănie, ştie carte pe nemţeşte. GOGA, POEZII, 104. Vechiul meu tovarăş din vremea cozilor pe spate... îşi petrecea timpul prin cafenele. CAMIL PETRESCU, P. 14, cf iordan, l R. A. 488. Cine te-a dus în oraş?... — Trancviceanu, bătrînul. Vechiul director al liceului. VINEA, L. u, 252, cf. DL, DM, DEX. 0 (Cu accentul pe ideea deosebirii, a diferenţei considerabile faţă de starea, de situaţia prezentă) Aceasta-i vatra Galaţilor vechi, vestita schelă a Moldavii, „ Veneţia Mării Negre", cum îi ziceau odinioară scriitorii străini. vlahuţă, R. p. 45. Spune cu multă dreptate cercetătorul instituţiilor politice din vechea Franţă...: „Istoria nu este o ştiinţă uşoară", an. IST. NAŢ. 1, 27. Mi-aduc aminte de boierii cu işlic din vechea Moldovă. TEODOREANU, m. U. 92. Acele manifestări de lasftrşitul vieß sale... în care ne e greu să recunoaştem pe vechiul Grigorescu, deşi chiar într-însele se găsesc anume calităţi... care trădează şi amintesc pe vechiul maestru. OPRESCU, S. 76. 0 Anul (cel) vechi = anul (calendaristic) care s-a încheiat. Anul cel vechi ş-a lui lumine în noapte-amu s-a cufundat. ASACHI, S. L. I, 127. în ultima seară din luna decembrie... se îngroapă anul vechi, izv xn, 21'. Stil vechi sau (învechit) calendar {de stilul) vechi = (metodă de socotire a timpului după) calendarul iulian, v. i u- 1 i a n. Ne mai veni o carte... scrisă la noiem[brie] 24 de zile ale călindarului celui vechi (a 1673). bul. com. ist. ii, 227. Tocmirea zilelor şi a luminilor lunilor dupre calendariul vechi (a 1701). FN 89. Să fie aicea în Cernăuţi la ocfom [brie] zi întîi, calindariul vechi a anului acestuia. PORUNCĂ, HM. Am primit preacinstita poroncă ca să ne aflăm, sîmbătă avgust 29 călihdari vechi acestui an 1797, la cinst(it) scaunul crais -comisariat (a 1797). ştefanelli d. C. 274. Apropiindu-se capătul anului curgfător], a[dică] c[alendar] v[echi], mă grăbesc să te înştiinţez (a 1845). BARIŢIU, C. II, 291. La 1582, prin un brevet, Grigorie XIII obori calendariul iulian şi substitui în locu-i... pre cel dres, carele astăzi se numeşte... calendariul de stilul nou, iară cel iulian se numeşte de stilul vechi FM (1847), 24 '/9. Suspensiunea ostilităţilor s-a prelungit pînă la 21 septemvrie ii[il] vechi. EMINESCU, O. IX, 206. C\alendaruf\ gregorian sau stilul nou a fost primit cu timpul în toate ţările apusene, numai biserica orientală a refuzat pînă acum primirea lui, folosindu-se de calendarul iulian sau stilul vechi. ENC. ROM. I, 672. După stilul vechi, intrebuinßt pînă mai deunăzi în toate ţările ortodoxe, data e cu 13 zile în urma aceleia indicate de calendarul gregorian CADE 1204. In ßra noastră, calendarul gregorian a fost introdus în 1924, ziua de 1 octombrie 1924 stil vechi devenind 14 octombrie stil nou. DER IV, 513, cf. M. D. ENC. (Substantivat; în loc. ad v.) Pe vechi = conform stilului vechi. l=j Ţine sărbătorile pe vechi. (învechit şi populai) Literă (sau slovă, buche) veche = literă chirilici Poezia... se tipărise cu litere ciriliane... Generaţiunea jună, pe la noi, nu mai ştie să scrie cu literele vechi. BARIŢIU, C. vil, 45, cf ALR SN IV h 924. 0 E x p r. (Rar) Crai de Curtea veche = haimana; puşlama Se reveste cu rolul mai umil de înainte-mergător, ca să ungă pe cîte un vizionar sau pe cîte un crai de Curtea veche. HELIADE, O. I, 477,. cf. baronzi, L 44. „ Crailor", ne mai strigă totuşi. „ Crai de Curtea veche ". M. l. CARAGIALE, C. 26, cf. DA II,, 870, DL, DM, DEX 205, ZANNE, p. IV, 318. ♦ (Despre limbi) Care reprezintă o etapă anterioară distinctă de etapa actuală, ‘modernă. Mulţi din noi, cunoscînd de aproape limba grecilor cea veche, au gustat d-a dreptul şi curat toafe frumuseţile autorilor ei chiar în original. HELIADE, Ο. II, 33. Fiinß aceasta e născută din ginta şi limba veche română. CÎMPEANU, GR. ROM. X/l 3. Cele mai multe 1399 VECHI1 — 194 — VECHI1 gotisme şe află... în dialectul... cel vechi sirbesc. HASDEU, I. c. 1, 305. In limba română veche... erau numai formele cu „a" acc[entual], CONTEMPORANUL, I, 721. în limba noastră cea veche „mălai" însemnează totdauna o varietate de „mei”. COLUMNA, VU, 180. Ruina frumoasei limbi vechi care se scria încă cu toată vigoarea în veacul trecut. EMINESCU, O. IX, 341. Cel mai influinţat de limbi străine (şi anume de vechea slovenică şi noua slovenică) din toate dialectele române este cel istrian. PHILIPPIDE, p. 157. Etimonul... l-a căutat zădarnic în vechea bulgară. REV. IST. IX, 165. De unde şi cum vine vorba aceea în vechea slavă? VICIU, COL. 6, cf. DR. I, 5. Am acolo şi o coleţie prăfuită de poveşti italieneşti... E o italiană veche. CAMIL PETRESCU, T. II, 487. Limba literară veche a românilor încetează pe la 1780. BUL. fil. XI-XII, 36, cf. DL, DM. Vorbeau tot italiana veche, barbu, princ. 35. Nicolae Iorga... publicase două volume de Documente româneşti din arhivele Bistriţei, importante nu numai pentru relaţiile Moldovei cu acest oraş, ci şi ca monumente de veche limbă românească. IST. ROM. u, XXIV. „Hotar" în limba română veche însemnează în acelaşi timp graniß, precum şi teritoriul mărginit de o graniţă stabilită, panaitescu, o. Ţ. 95. Subiectiva e introdusă prin „ cîţi ” sau „ cari " - în limba veche. L. ROM. 1980,12. 6. Care aparţine sau care este caracteristic trecutului2 (îndepărtat); (în special) care aparţine antichităţii, privitor la antichitate, antic; care ţine de perioade originare, de început, arhaic, primitiv. V. străvechi. Manasia... au ficut Bizantiia veache şi nevoiia oamenii de se închina idolilor. MOXA, 350/26. Acei bătrîni şi vechi oameni, în vredniciile sale de s-ari fi îndoit cu nepomenirea lor în vecii ceşti viitori, nu ş-ar fi lăsat viaß sa întru atîtea primejdii şi griji. Ν. COSTIN, L. 41. Istoriile ceti vechi mai bine le ştiu.istoripii, că le au scrisă, iară nu audzite. NECULCE, L. 5. Aşi pofti să ştiu cu ce privileghie puteţi strica axioma vechilor filosofi, cantemir, i. i. I, 50. Pre ceje cu vechimea vremilor îngropate a vechilor istorii contoare, la lumină a le scoate,... ne vom sili. id. HR. 9. Ştiu că au fost părerea celor vechi elini cum că ritorica ar fi dăruirea dumnezeilor, molnar, ... RET. 9/4. Au sculat Aurelian din Dachia cea vechie oastea, maior, ist. 49/8. Strămoşii românilor şi a italianilor cei vechiau luat a întrăbuinţa articulii după nume. id. ib. 244/1. Intr-o vechie foarte pergamină S-află, în. mănăstirea de la Cioara. BUDAI-DELEANU, Ţ. 97. Se silesc a descrie despre propisurile cele vechi. PETROV1CI, P. 191/19. Voi să vă spun o istorie a unei cetate veche... Roma se chema aceea cetate, şi era. liberă, căci nu avea crai. id. ib. 291/14. Au căzut cetele ostaşilor din vitejia lor cea veche. CANTEMIR, S. M* 207/20. Vrednic de laudă este şi zisa acelui vechi inväßt care au zis că plugqriia este mumă care hrăneşte pe toate celelalte meşteşuguri. GOLESCU, P. 218/14. Unele din noroadele vechi au îndrăznit a înălţa pre prinţii lor pînă la cinstire dumnezeiască precum critenii şi eghiptenii. _ POTECA, F. 353/21. Cu un ghenăral ce avea toate maximele romanilor celor dintîi, se ficu o armie ca şi armiile romanilor vechi. CĂPĂŢINEANU, M. R. 201/11. Mai toate legile cele vechi au avut asemenea ţeremonii; la cele mai luminate naß ale vechimei, împărtăşirea la tainele legii era pururea însoţită de slujbe umilitoare şi destoinice de a insufla respectul. MARCOVICI, D. 186/7. Adevărat este că patriarhii cii vechi au agiuns ό vîrstă îndestul de îndelungată şi binecuvîntată. ALBINEŢ, ,M., 49/10. în cetatea părăsită- A dominat odinioară vechea eroină. ASACHI, S. L. I, 172. Noi am hotărît şă întocmim o colecţie istorică, care să cuprindă numai scrieri şi acte vechi, ce ar putea desluşi istoria românească şi starea .lucrurilor trecute. ARHIVA. R. I, VIlj/2. Românii din Dacia veche, cînd.putură răsufla de barbari, ... întemeiară deosebite staturi mici. BĂLCESCU, M. V. 7. Bătălia de la Măneşti (1550) între Radul lliaş şi Mircea III este cea mai vechie despre care istoria ne-a păstrat daturi, id. P. a. 54/14. De pe ce ai copiat hîrtia aceasta? - De pe un document vechi. CÎMPEANU, GR. ROM. 2Ö1 /2» Mult măreţe figuri sînt ale acestor doi eroi în cadrul istoric al Daciei vechil RUSŞO, S. 172- S-a ocupat la Mărirea Pireului, contrariu urmînd la politica vechilor regi din Atena. ARISTIA, PLUT 316/13. Trebuie să fim mîndri de vechea slavă a strămoşilor. KOGÂLNICEANU, S. A. 44. Gebhardi, mai vechi dintre toţi dar şi mai critic totdodată, înţelesese singur actul din 1396. HASDEU, I. C. I, 74. Vechii egipteni scriau... nu numai cu ieroglife, dar şi în grafica ieratică şi demotică. id. ib. li, 35. Regimul municipal, iată ceea ce a lăsat Europei vechea civilizaţie romană. BARONZI, I, c. I, 64/17. Aceiaşi istorici urmează prin a explica decadenß şi pieirea vechilor naţiuni prin cauze mai mult sau mai puţin întîmplătoare. CONTA, O. F. 185. Ideea cum că speciile actuale de plante ori de animale sînt transformate din alte specii mai vechi şi nu create aparte nu e a lui Darwin; LamarcL. a susţinut-o cu mult talent la începutul secolului nostru. CONTEMPORANUL, I, 7. Protoplasma prin individualizare a dat început celor mai vechi fUnii vii. ib. 719. Odin părăsise de gheaţă nalta-i domă, Pe zodii sîngeroase porneau a lui popoară; ... Mii roiuri vorbitoare, curgînd spre vechea Romă. EMINESCU, O. I, 91. Aşa trebuie să fie orice ediţie de text vechi. REV. IST. ix, 172. „începem astăzi luptele glorioase ale străbunilor”, grăieşte armatei domnul şi căpitanul ei, ridicînd spre răsărit spada vechilor şi legendarilor voivozi. VLAHUŢĂ, R. P. 20. Domnii vechi se arătau firă milă cătră cei ce nu o meritau. RĂŞCANU, L XXXVI. Darul de a vesti ivirea dimineţii, după mitul vechi, e de origine divină. MARIAN, O. U, 239. Grecii cei vechi... jertfeau lui Aesculap... un cocoş alb. id. ib. 245. Omului îi place... de a considera tot ce este vechi, tot ce îş are rădăcinile departe în trecut, ca mai bun. PHILIPPIDE, P. 252. Aici în mai multe locuri să văd urme de ocne vechi. LIUBA - (ANA, M. 60. Dacă... admitem şesul subcarpatin ca locuinß mai veche a dacilor, atuncea găsim o concordanţă deplină între ştirile lăsate... şi notiß lui Plinius. XENOPOL, I. R. 1, 45. Cel dintîi rege get çe se întîlneşte în cîmpia munteană este acel Dromichete, ... pe cînd cel mai vechi rege dac pomenit, Boerebiste, trăieşte mai bine de 300 de ani după Dromichete. id. ib· 55. Din Helada răţăcit-a mitul vechilor eroi Şi. po cale-ndreptăţită s-a prelins pînă la noi. COŞBUC, P ii. 140. Nu se află alte cărţi vechi cari ar arăta vechietatea bisericilor. SBIERA, F. S. 79. Vechi şi îngălbenite infolii ale căror nume nu le mai poate descifra nimeni. ANGHEL, PR. 31. Interpolatorii... introduc de-a dreptul în textele vechi diferite lucruri, ca să susfie anumite păreri şi credinţe favorabile lor. BUL. COM IST. I, 19. Tot aici avea să se zidească - după un plan mai vechi ciI lui Şaguna - seminarul pentru clericii şi pedagogii din eparhie. PĂCALĂ, M. R. 363. Renumitul Codex Clarkianus, cel mai vechi şi cel mai preţios manuscris care cuprinde dialogurile lui Platon BUL. COM. IST. II, 8, ef RESMERIŢĂ, D. In biserica Sghiabului s-a găsit şi o copie de pe un vechi pomelnic. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 8. Numirea bisericei... o întîlnim în vechi acte şi documente privitoare la trecutul Craiovei, îrică de la 1820. ARH. OLT. V, 95. Primul [dialect] seyprbeşte în patria celpr mai vechi tipărituri româneşti. RF l, 138. .„Turda” se întîlneşte foarte des în cronicile şi dociimentele vechi. DRĂGANU, ROM. 479. Pecenegii din Ardeal se pierdură în veţchea populaţie românească, id. ,ib. 516. Am ajuns să preţuiesc şi să iubesc aceste alcătuiri vii ale religiei vechi a pămîntului acestuia, găsind în ele însăşi gîndirea strămpşilor mei şi însuşi sufletul lor. sadoveanu, O. XII, 10. Puterile sufletului erau proaspete şi.curate în lumea veche a Daciei şi sub semnul lor sta Kesarion Breb. id. ib. 16. Academia Română are numeroase publicaţiuni... şi numeroase documente vechi. ENC. AGR. I, 27. Textul are şi o importanß filologică, întrucît această copie se vede a fi luată după un text mai vechi. ARH. OLT. xvn, 153. Au fost desigur şi printre pămîntenii vechi... spirite evoluate ce au scuturat frica de necunoscutul ce înconjura unele animale. BĂCESCU, PĂS. 254. Harta... mitologică este imensă. China veche eplină de dragoni ai cerului, munţilor, mărilor. CĂLINESCU, B. 42. Setea de cultură a vremii se îndestulează deci tot prin frecventarea vechilor autori. Călugării citesc in celulele lor pe Virgil şi Ovidiu. VIANU, L. U. 11. Atitudinea spirituală care modelează existenß în perspectiva „tipicului" o găsim îndeosebi la vechii greci. BLAGA Z. 62. Problema esenţială... e aceea a fericirii. Vechii eleni au fost pe punctul şă o găsească. RALEA, S. T I, 111. Vechii chinezi îşi reprezentau 1399 VECHI' - 195- VECHI1 viaţa şi moartea drept verigi ale lanţului unic al lumii lucrurilor. JOJA, S. L. 267. Tema sacrificiului cu scopul de a întări rezistenţa clădirilor se bazează pe o veche practică superstiţioasă. IST. UT. ROM. I, 125. Neoliticul vechi din Moldova şi din Transilvania... este reprezentat prin cultura Criş. IST. ROM. I, 42. Aceste voievodate sînt cele dintîi formaţiuni politice cu caracter feudal menţionate pe teritoriul ßrii noastre, mai vechi chiar decît începutul veacului al X-lea. ib. II, 43. Azi cunoaştem destul de bine organizarea vechilor sate devălmaşe, evoluţia lor în cadrul orînduirii feudale, aşezarea lor geografică. PANAITESCU, O. Ţ. 10. Peste tot, prin munţi şi păduri, pe firul văilor... călcăm... pe vetrele vechilor aşezări daco-getice. 1-1. DAICOVICIU, D. 5. Vechii persani considerau vinul, la început, ca o doctorie. C. GIURESCU, P. O. 16. M-am referit... la funcţiile logice ale anumitor figuri geometrice în vechea Chină. REV. FIL. 1971, 1217. Au măreţia vechilor personaje de tragedie. ROMÂNIA LITERARĂ, 1975, nr. 4, 9/4. încă din acei ani... îşi propune să traducă integral lirica veche elină. ib. 1978, nr. 1, 20/1. Vechii greci o reprezentau pe Themis, zeiţa justiţiei, cu balanţa în mînă şi legată la ochi. SCÎNTEIA, 1981, nr. 12197. 0 (Despre intervale de timp) Acestea toate, ce scrie de sus, au fost în dzilele cele vechi, iară acmu s-au părăsit acelea obiceaie. PRAV. 83. Socotiiu zilele vechi şi anii vecinici îm aditş aminte. BIBLIA (1688), 406 '/2 I. Această boierie a băniei în vechile vremi n-au fost. GHEORGACHI, LET. ui, 292/5. Lipseşte să credem că din zilele cele vechi sînt ei acolo lăcuitori. MAIOR, IST. 171/27. Această învăţătură, adecă pedagoghia, în vremile cele vechi, ba pînă la anul 1812, noao necunoscută ne-au fost. PETROVICI, P. XXI/l9. Intre... solii ce s-au trimis în vremile vechi... au fost şi vrednicul de laudă Favrichie. GOLESCU, P. 343/4. Noroadele slaveneşti obicinuiau în vremile vechi a numi cu acest nume pre toţi mdgnafii lor. CANTEMIR, S. M. 184/22. Timpul vechi eu amintez, Cînd creştinilor lucoare, In Moldova, prin botez, Renăscut-au pre popoare, asachi, s. l. I, 180. Puţin se ştie despre viaţa lui atît de märeaß, lucru ce-i este comun cu atîţa_ bărbaţi mari din vremea veche şi nouă. arhiva R. 1, 1/9. încă în timpurile cele mai vechi se ocupau cu aceasta idee egiptenii, grecii şi romanii. VASICI, M. I, 5/25. Viforoase erau vremile cele vechi, ... dar oamenii se năşteau tari. BĂLCESCU, M. v. 580. Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zîne ce străbat Din timpurile vechi. EMINESCU, O. I, 192. In timpurile vechi valoroasa noastră boierime era deprimă a se revolta. RĂŞCANU, L. LIII. Precum se adună oamenii în zilele noastre în timp de iarmaroace, ... tot aşa era datină de-a se aduna şi în timpurile vechi. MARIAN, S. R. in, 19. Maidanul încă din timpurile cele mai vechi a fost un jbculariu al dezvoltării naţionale. LIUBA - IANA, M. 11. Dacii ca şi geţii ocupau în timpurile mai vechi regiunile de la sudul Dunărei. XENOPOL, I. R. 1, 46, cf. III, 161. în timpurile vechi... numărul turmelor trebuie să fi fost foarte mare. PAMFILE, I. C. 4. După tradiţie, violarea în stil mare a teritoriului împădurit s-a început încă din timpurile cele mai vechi. PĂCALĂ, M. R. 61. Eleşteiele sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Sunt mai multe mii de ani de cînd chinezii şi egiptenii le săpau. ATILA, P. 20. Resturile de aşezări româneşti... ne indică căile naturale pe unde S-au scurs încă din timpurile vechi populaţiunile de pe malul drept al Dunării, în părţile de miazăzi ale peninsulei. RF I, 154. Din timpurile cele mai vechi geologice... unele mamifere s-au adaptat la viaţa marină. SIMIONESCU, F. R. 64. „Rudna” s-a putut schimba în „Rodna", cum şi arată documentele... din timpurile cele mai vechi. DRĂGANU, ROM. 464. Aşa jăceau şi turcii cînd prindeau pe creştini, în vremea veche. SADOVEANÜ, O. XXI, 106. în biserica ortodoxă, agheasma a avut din timpuri foarte vechi o întrebuinţare variată. ENC. AGR. I, 87. Era aceasta o haină orientală... O purtau în vremurile vechi împărătesele şi prinţesele din Bizanţ. MOROIANU, S. 9. La baza tuturor ţesăturilor de azi„. trebuie să distingem două mari categorii, pe care le putem urmări din cele mai vechi timpuri. APOLZAN, P. I. 74. Se luase cu vorba şi sporovăise doar despre vremurile vechi. CAMIL PETRESCU, O. II, 91 .Arta teatrală s-a constituit... din cele mai vechi timpuri. IST. T. I, 13. în timpurile vechi, ... autorii nu se oboseau să schimbe numele personajelor reale. ROMÂNIA literară, 1978, nr. I, 5/1. In vremea veche... multe lucruri nu erau rînduite cum sunt azi. RĂDULESCU-CODIN, L. 4. In vremea veiche cîn oamenii mergea la bisărică... nu işa din bîsărică pînă nu işa popa. GRAIUL, I, 34. Vitele noastre... păşunează în hotaru nost... In vremile vechi le ducea în munte. DENSUSIANU, ţ: h. 146. ❖ (învechit) Lumea (sau istoria) veche sau veacul (ori evul) vechi = antichitatea Pitagora..., în veacul vechi, ... făcuse din şcolarii lui, prin canonul tăcerii, o soţietate de filosofi muţi. EPISCUPESCU, PRACTICA, XI/26. Şi pruncilor, carii au lucit în mînă vreo cartă de ale lumei vechi, este cunoscut că Nistrul a fost totdeauna despărţitorul Sarmatiei de Dacia. FM ( 1847), 272/10. ,Francez" este şi rămîne cuvîntul cel mai bun. „Franco-galic" se rapoartă la timpurile evului vechi şi nu se potriveşte cu însemnarea actuală. MAIORESCU, CR. I, 203, cf. ALEXI, W. Istoria veche era pentru el o pregătire la creştinism, evul mediu era plantarea lui. EMINESCU, O. vii, 311. Grecii... au dat tracilor şi geto-dacilor elemente culturale în evul vechi. puşcariu, L. R. I, 364. Istoria veche = parte a istoriei caic studiază preistoria (1) şi antichitatea Au cetit istoria vechie De la început din Epoca întîie. budai-deleanu, Ţ. 345. în clasele de jos tinerii ΐηναβ istoria veche, istoria grecilor şi a romanilor. FM (1847), 260V26. Istoria veche... ne arată cu degetul izvoarele fericirii şi ale nefericirii celor mai multe naţii din lume. CÎMPEANU, GR. ROM! 153/8. Trimise pe acest bărbat, adînc în literele eline şi caldaice, cu scrisori de recomandaţiune... spre a i se deschide toate bibliotecele şi archivele în scop de a studia şi a scrie istoria veche. COLUMNA, Vil, 126. Istoria veche a poporului român începe la primele cunoştinţi ce le avem asupra ţărilor noastre şi la primele neamuri ce le-au locuit, spre a se opri la descălecarea Principatelor în secolul al XHÎ-lea. XENOPOL, I R. ί, II. Lecţiune de deschidere a cursului de istorie veche a românilor. AN. IST. NAŢ. I, 1. Deosebirea ésenpalâ între izvoarele istoriei vechi şi acèlea ale istoriei medii constă în faptul că, pè măsură ce devine mai bogată informaţia pe care o oferă unele categorii de izvoare scrise, ... rolul izvoarelor arheologice, ca şi al celor epigrafice şi numismatice se afiă în descreştere. IST. ROM. Π, XVII. Una din problemele dezbătute mai mult de către specialiştii istoriei noastre vechi a fost aceea a unităţii. magazin ist.' 1974, nr. 2,2. ♦ (Substantivat, m. pl; precedat de' ait. „cei”) Oamenii din trecut; (în special) oamenii din antichitate. Cei vechi... apa Nilului în numărul bodzilor au numit şi cu sărbători... l-au cinstit, cantemir, i. i. I, 182. Drept dar au cunoscut cei vechi că întîia şi cea mai bună cale aducătoare la înţelepciune este a cunoaşte cineva pre sine. POTECA, F. 307/21. La cei vechi pînă şi jocul era o parte din meşteşugul ostăşăsc. CĂPĂŢTNEANU, M. R. 19/20. CU vechi zicea: „că după masă sau să stai, sau să faci o mie de paşi". ALBINEŢ, M. 116/23. Făcea mare negoţ cu China şi India, descriind locuri înlăuntrul Asiei necunoscute de cei vechi. GENILIE, G. 17/16. Cei vechi considera aerul atmosferic ca un dement. MARIN, PR. I, 52/8. Epistolă... se zice de scrisori scrise de cei vechi a cărora limbe sînt moarte: aşadar zicem epistolele lui Cicerone, ale lui Seneca, ale lui Pliniu. CANELLA, V. 123. Cei vechi au descoperit că planetele se învîrtesc împrejurul soarelui. CONTA, O. F. 85. Acest adevăr cunoscut de cei vechi... e dovedit pe deplin de ştiinţă. CONTEMPORANUL, I, 127. Cocoşul.. la cei vechi era consacrat lui Apollo. MARIAN, O. II, 244. Encliticele... cei vechi le scriau împreună cu cuvîntul de care se ţin. REV, CRIT. 1, 177. Găsim o concordanţă deplină între ştiriiç lăsate de cei vechi asupra locuinţelor iazigilor şi notiţa lui Plinius. XENOPOL, I. R I, 45. Constelaţiunea Cîinelui-Mare..., în fantazia celor vechi, urmărea pe celelalte astre, cari păleau la lumina lui. OTESCU, CR. 459. Metoda - născocită de cei vechi - a fost, fireşte, cu căldură îmbrăţişată şi de ordinile religioase. PÂRVAN, I. F. 12. Pentru acest rîu ni s-a păstrat la cei vechi numirea „Sargetia”. DRĂGANU, ROM. 276. Petrarca trăieştepropriu-zis în lumea celor vechi. VIANU, L. U. 20. Este o temă care i-a preocupat pe cei vechi rev. FIL. 1971,981. - Scris şi: (învechit, f.) vechie. - Pl. : vechi şi (învechit, ί.) veche. - Lat veclus (= vetulus). 1399 VECHI2 -196- VECHIL VECHI2 vb. IV. 1.1 n t r a n z. şi refl. (învechit şi regional; despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) A ajunge la vîrstă bătrîneţii, a deveni bătrîn; a căpăta, a avea aspectul, caracteristicile bătrîneţii; aîmbătrîni. Vechiiu întru toţi vrăjmaşii miei. PSALT. HUR. 4V/1. Vechiră coastele mele, chemîndu-mi în toate dzile. ib. 25 722. Vechiiu (î n v e c h i i u-m ă D) în toate vrăjmaşii miei. PSALT. 8. Tăcuiu, vechiră-se (să vechiră . D, vechiră H) oasele meale; chîemîndu-mi în toate zile. ib. 54. Fii striini vechiră şi şchiupară de cărările sale. CORESI, PS. 42/11. M-am vechit în pizmaşii carii mă defaimă. DOSOFTEI, PS. 23/14. Necuraţii trăiesc şi s-au vechit şi cu avuţie, biblia (1688), 372‘/14. Vechiră-să oasele mele strigînd eu toată zioa. ib. 39l'/21. Eu m-am vechit, m-am veştedzit şi ca florile de brumă m-am ovilit. CANTEMIR, I. I. II, 81, cf. ISER. Pă brad îl aduc... Şî dacă l-or adus Une că l-or pus? D'e lături d'e sat, La trup d'e bărbat, Trup să putrezască, Cet'ină vechească. DENSUSIANU, Ţ. H. 97. 0 (Prin lărgirea sensului) Muntele căzînd va cădea, şi piatra vechi-se-va den locul ei. BIBLIA (1688), 369'/48, OTran z. fact. Soarele m-au lovit, căldura m-au pălit, vînturile m-au negrit, drumurile m-au ostenit, dzilele m-au vechit, aii m-au îmbătrînit. CANTEMIR, I. I. fl, 81. 2. Refl. (învechit) A se menţine, a dura de mai mult timp; a nu mai fi de dată recentă, a nu mai fi nou (1); a dobîndi vechime (I 1); a se învechi. Să lase să să mai vechească domniia lui Ştefan Vodă, că acmu fiind ■ domniia noauă, moldovenii sint den hire pururè la domniia noauă lacomi. M COSTIN, O. 60. Vechindu-să domnia, nu să mai temè că-i va mai strica nime nemic. Ţara să întemeiesă în dzilele lui. NECULCE, L. 299, cf. 420. Fericirea adevărată cu cît să vecheşte, cu atîta mai mult să fericeşte. CANTEMIR, I. 1. I, 107, cf. tdrg, cade, scriban, d. OTranz. fact.Popaagneţtil de cuminecătură de-l va vechi pînă la anul, să-l meastece cu altul sau să-l potrebască. prav. LUCACI, 163. ♦Refl. (Regional; despre-lună) A intra în faza de lună veche1 (Borşa). Cf ALR SN Ui h 806/362. [Luna] începe-a să vechi. ib. h 806/362. 3. R e f I. (învechit şi regional; despre obiecte făcute de oameni) A ajunge în stare de uzură, de degradare, de deteriorare, prin acţiunea îndelungată a timpului sau prin folosire îndelungată; a se învechi. Toate ca o cămeaşe vechi-se-vor. PSALT. HUR. 8479. Toate ca cămeaşa vechiescu-ie(învechescu-se CC2, vechi-să-vor HD),caveşmîntu învolbi-le şi schimbă-se. PSALT. 210. Să li să vechească haine-n căi departe, Să să şcopetedze-n cäißminte sparte. DOSOFTEI, PS. 55/15. Ca un întraripat... besearicile cutriera, cu litii şi cu rugi pe D\u]mn[e]dzău îmblîndzînd şi cele vechite de vreme lungă înnoind după putere, id. V. S. februarie 66 77. Hainele lor nu s-au vechit şi încălţămintele lor nu s-au spart. biblia (1688), 350 '/42. Haina să vechieşte. ib. 671 '/4. Haina vicleşugului curînd să vecheşte... în toate părţile destrămîndu-să. CANTEMIR, I. I. U, 142, cf. ISER, LM, ALEXI, w„ tdrg, cade, scriban, - d. (Tranz. fact.) Cu cîte fete-am fetit, Şepte cojoace-am vechit. marian, sa. 112. 0 F i g. Agiutoriu lor vecheaşte în adu de slava sa. PSALT. HUR 41711. Ca oile întru iad puşi sănlu, moartea paşte-i... Şi agiutoriu! lor vecheaşte (vechi-să-va D, învechi-va C ) întru iadu. PSALT. 94, cf. CORESI.PS. 129/5. S-au spăimîntat, n-au mai răspuns încă, au vechit dentr-înşii cuvintele. BIBLIA (1688), 377 72. -Prez ind.; vechesc. -V. vechi1. VECHIE s. f. 1. (învechit, rar) Vechime (I 1). O! noblătate, vechie adevărată, Pe care dintru stăpînie scoasă Nemeşia cea privileghiată! BUDAI-DELEANU, T. V. 66. Un lanţ de dughene de lemn mucede de vechie... alcătuiesc una şi singură ulifi a Romanului. NEGRUZZI, S. I, 194, cf. DL. 2. (învechit) Vechime (I 2). Ca şi vitejii cei dintru vechie, Lui Crăciun scutul şi suliţa dede, Invăţîndu-l şi în ce chip să le ţie. BUDAI-DELEANU, T. V. 48. Alil-Tăruntă vechie cinstită! Unde-s a tale sînte tocmele? Ce urgie acum lumea întărită Ş-o îneacă întru cel noian de rele? Perit-au credinţa cea bătrînă! id. Ţ. 240. Este ruşine şi păcat a vedea pe toată ziua pierzîndu-se cîte o urmă a Moldaviei împreună cu piatra pe care era însemnată! Pe toată ziua rupem cîte o foaie din frumoasa carte a vechiei. NEGRUZZI, S. I, 204. Virtutea din vechie sta purure în mijloc Intre acele margini ce patimile nasc. id. ib. II, 272. Suspin adînc şi cartea frumoasă din vechie O-nchid la Aristippus şi şcoala lui hazlie. I. negruzzi, S. II, 64, cf DL, DM, DEX. -Vechi1 + suf. -ie. VECHIETÀTE s. f. 1. (învechit) Vechime (I 1). Cf! PHILIPPIDE, P. 259. Dăm ocaziune literaţilor noştri... ca să cerceteze vechitatea numirilor locale. LIUBA iana, m. 2. Afară de Evangelia... din anul 1640, însă fără vreo insămnare, nu se află alte cărţi vechi, cari ar arăta vechietatea bisericilor. SBIERA, F. S. 79. In anul 1871 descoperi..., în mănăstirea Voroneţului din Bucovina, un manuscript românesc de o vechietate căruntă, pre aşa - numitul acuma Codice Voroneţean id. ib. 407, cf. SFC vi, 62,65. 2. (învechit, rar; la pl.; în forma vechităţi) Fapte, evenimente, situaţii din trecut; inscripţii, documente, mărturii arheologice etc. care dau informaţii sau indicii asupra acestora. După 10 ani iese la lumină cu cumpănitoarea sa carte în 2 tomuri „despre vechifăfile slavice". FM (1847), 28 ’/l8. Istoria vechilor sarma fi în privinţă către vechităţile slovene... este mai vîrtos de mare însemnătate, ib. 28 '/21. -Pl. : vechietăţi. - Şi: (învechit, rar) vechitâte s. f -Vechi1 + suf -etate. VECHIL s. m. 1. (învechit) Locţiitor, reprezentant, purtător de cuvînt al unui suveran, al unui demnitar etc. V. 1 o-cotenent, plenipotenţiar, procurator(J), vicar. Au ficut vechil Nicolai Vodă pre frate-său Ioan Vodă, marele tergiman. axinte uricariul, let. ii, 135/9. Alexandru Voievod s-au dus cu vezirul la oaste, Ioan Teodor au rămas vechil tărzimanului în Ţarigrad, CANT A, LET. III, 184/30. Văzînd visteria că n-o primeşte nimene, domnul au adus pe Costantin Kogălniceanu medelnicer şi l-au făcui vel-stolnic şi vechil visterniciei cei mari (sfii'şitul sec. XVIII). LET. m, 144/15. De la amîndoao curţile au fost trimişi plinopotinţi sau vichili. PORUNCĂ, 1 /25. Asemenea pitac s-au ficut către vechil spătăriii (a 1786). prav. cond. (1780), 199. Baiazid... găsi cu cale să orînduiască vechil a împărăţiii pefii-săuCorcut, şi el se duse la Meca. Coreul... otcîrmui împărăţia pînă se întoarse tată-său. VĂCĂRESCUL, IST. 259. Vechil de tergiman se afla beizade lordache Moruz. id. ib. 302. Siţeliia... să stăpîneşte de craiul de Neapole întru care ostrov trimite un vechil. AMFILOHIE, G. 126/18. Să trimeată Vodă pe un vechil. BUDAI-DELEANU, Ţ. 105. Vechilii consulaturilor ce sînt pă la judeţe fac cerere dă la ispravnici, ca să le dea pă cutare om, fiindcă este ungurean (a. 1811). DOC. EC. 118. Poruncim şi dumitale, ca unui credincios vechil al domniii mele, ... să vezi toate acele porunci cîte s-au dat şi cu dănadinsul să le pui în lucrare (a. 1813). ib. 161. Strîngîndu-se solii şi vechilii împărăteşti la saraiul cel orînduit înadins pentru congres, ..._ Suvaro... au venit cu tot corpusul său. DIONISIE, C. 181. Împăratul au trimis pe un generar să fie, în loc de domn, vechil împărătesc, cap mai mare al divanului, şi firă de dînsul nimic să nu se facă de boierii divanişti. id. ib. 218. Cinstit şi credincios boierule domniii mele, dumnjeala] biv vel dvornice Costandine Samurcaş, vechilule al Căimăcămiii Craiovei, sănătate (a. 1816). IORGA, S. D. XXII, 160. Sărdaru Bănică Rădulescu, vechil de staroste..., ne înştiinţează (a 1819). DOC. EC. 195. Postelnicul cel mare... la sfatul cel de taină... de multe ori este şi el priimit, ori cu învoiala celoralalţi, sau din porunca domnească, şi atuncea trebuie să-l socotească vechil în locul domnului. CANTEMIR, S. M. 188/18. Cazacii cu atîta vitejie ai izbit trupul lui Evghenie vechilul de împărat al Italiii, încît i-au tăiat mulţime de ostaşi. OŞTIREA, 71/9. Să-şi lase la treaba vămii vechil şi să viie însuşi ca să să înfăţişeze cu jăluitorul la judecată (a. 1823). 1403 VECHIL -197- VECHIL DOC. EC. 280, cf. I. GOLESCU, C. Orînduind vechil. în locul său... ca să oblăduiască împărăţia... pînă să se întoarcă. GORJAN, H. I, 3/7, cf. POLIZU, BARONZI, L. 123, DDRF, barcianu, ŞIO ii„ 376. Evreiii... aveau... un haham sau „vechil" de haham. IORGA, C. I. li, 202, cf tdrg. A fost numit... vechil la oaste al marelui dragoman... beizadea Gheorghe Moruzi. BUL. COM. IST. III, 143, cf. CADE. în 1726, cînd Grigore Ghica fii trimis domn în Moldova, tălmaciul Ioniţă, care devenise între timp vechilul dragomăniei, era acum de 14 ani la Constantinopol. C. GANE, tr. v. 276, cf. DL, DM. 2. (învechit) Persoană care avea împuternicirea de a acţiona în numele altei persoane sau al unui grup de persoane într-o afacere, într-un litigiu etc.; p. e x t. avocat. V. p r o c u-r i s t. Au trecut sorocul îndoit, şi nici Vasile Adam n-au mai trimis banii, nici frate-său Gavril postelnicul], pe care l-au lăsat vechil, n-au dat banii (a. 1747). GHIBĂNESCU, S. I. vii, 16. Viind la giudecată un vichil a Radului clucer (a 1756). IORGA, S. D. v, 109. Pe vechilul ce-l vor trimite să aivă cartea de vichilic. poruncă, 2/25. Trebuie vechilul să aibă adeverinţă în scris şi cu marturi că este desăvîrşit epitrop şi vechil acelui Ce să judecă. PRAV. COND. (1780), 62. Am poruncit... de s-au ales dintre dînşii cîte patru liude, vechili tuturor celorlalţi (a. 1783). BUL. COM. IST. IV, 117. După ce s-au văzut de noi scrisorile ce au arătat vechilul pitarului Cuza... am fost la prepus că n-ar fi adevărate iscăliturile sale (a 1787). GHIBĂNESCU, S. I. vii, 105, cf. XVII, 100. Ne-au scos hagi Manoli, vechilul lui Costantin Pantazi, un zapis de 29 ani, cumpărătură de la un Grigarie Hasneş (a 1795). ştefanelli, D. C. 258. Aceşti oameni fiind aşezaţi vechili, ... dîndu-le atistat de la Cîmpulung precum sînt aşezaţi şi rînduiţi cu dovezi ce vor fi de trebuinţă (a. 1797). id- ib. 274. Cercetează de omul ce mi-au scris această scrisoare, ... să fie vechil în locu mieu (a 1799). IORGA, S. D. XII, 128. Sătrimeţi dumneata un vechil aicea dimpreună cu zapisele ca să primească bani (a. 1802). FURNICĂ, I. C. 221. Oricine vor ave giudecăţi la Divan şi-şi vor rîndui vechil, jără de scrisoare de vechilic să nu vie (a 1803). URICARIUL, iv, 155/22. Asupra ducerei untului şi a ciubucelor... va trimite alt vechil al său... căruia îi va da şi bani de cheltuială (a 1809). N. A. BOGDAN, C. M. 94. Ori însitş să vie; sau vichil deplin răspunzători să-şi triimată aice la stare numitelor moşii cu toate scrisorile ci va fi avînd în orighinaluri (a. 1813). BUL. COM. IST. IV, 89, cf. 95. Te facem vechil ca să stai la hotărîtul moşiilor noastre, ...să [i]ei oameni bătrîni să mărturisască la comisie pe unde au stăpînit mitropolia (a. 1813). ŞTEFANELLI, D. C. 445. După pravilă, vechil sau advocat rtu poate fi priimit la judecată ßrä alegere. PRAVILA (1814), 19/17. La pricini de vinovăţii atît jăluitorii cît şi pîrîţii... trebuie să vie însuşi de faß, iar nu prin vechili sau prin mărturii în scris. ib. 172/19, cf ARH. OLT. IX, 198. Epitrop este vechilul tatului celui nevîrsnec şi chivernisitoriul creşterii şi averii lui. CARAGEA, L. 56/17. Injaţoşindu-i cu d-lui spătar sau vechilul său, să întraţi în cercetări (a. 1819). uricariul, x, 203. Să trimiţ şi dumneata un vechil a dumitali cu banii acei ce ai a mi-i da (a 1820). IORGA, S. D. xxn, 293. Pă... Velicu l-au fost orînduit dum[nea]lor jăluitorii din Braşov vechil ca să poarte grija moşiii (a. 1825). furnică, i. C. 337. Pentru ceealaltă giumătate de sat, ci era al altor răzăş, m-au făcut vechil să o cumpăr (a 1826). IORGA, S. D. xvi, 69, cf. LB. Noi aceştia patru inşi ce sîntem iscăliţi sîntem vechili din partea tuturor moşnenilor (a 1827). DOC. EC. 394. S-au înfăţoşat în giudecaţa acestui Divan... Ioan, vechil d[u\m\i\sale hatmanului Costandin Paladi (a. 1829). GHIBĂNESCU, S. I. XIII, 72, cf HELIADE, O. II, 341.' De la administraţia pensionatului de băieţi... să trimite la sfîrşitulfieşcăriia luni un buletin (înştiinţare) părinţilor sau vechililor lor. CR (1833), 232 2fii. Să aibă vechilul o scrisoare de împuternicire prin care săi se rostească anume fieştecare treabă. COD. ţiv. 172/4, cf. I. GOLESCU, C. Supuşii străini să nu fie vechili (a 1835). CAT. man. i, 66. Vătafu de aprozi au înfăţişat la judecată pe amîndouă părţile, însă părîtul prin vechil (a 1836). FURNICĂ, I. C. 390, cf. 397. Comisia s-au îndreptat cătră dumnealui visternicul prin adresul din 10 octomvre... poftindu-l ca să-şi triimeată vechil (a. 1838). GHIBĂNESCU, S. I. XII, 5. Fără să fie el de faß, s-au înfăţişat cu vechilul său şi... n-au scos la judecată acele daturi de bani (a. 1839). FURNICĂ, I. C. 406, cf VALIAN, V. Moştenitorii lui vor putea să se înfăţişeze sau înşile, sau prin vechil la facerea bilanţului. CONDICA, 63/1. Astăzi vătafu de aprozi au înfăţişat în judecată numai pe d. N. Chirculescu, vechil cu vechilet în scris din partea numitelor mănăstiri (a. 1846). DOC. EC. 909, cf. ISER. Serdarul lordache Măcescu, viind în faß locului împreună cu un inginer, ne-au zis că ar fi vechilul Măriei tale asupra hotărniciei (a. 1851). IORGA, s. D. XVI, 36. După ce-a sfîrşi cartea, ...s-a tocmi vechil la niscai răzăşi şi şi-a zice advocat. NEGRUZZI, s. I, 297, cf. 280, POLIZU. Am înscrisul lui care dă pe faß că... el nu este decît un vechil pus din parte-mi. FILIMON, O. I, 209, Cf. PONTBRIANT, D„ COSTINESCU, CIHAC, II, 627, LM. [Legiuitaiul] întrebuinţează... cuvîntul de vechil tocmai pentru că rtu vrea să întrebuinţeze acvîntul de avocat. EMINESCU, O. IX, 149. Vechilul său... s-a retras răminînd nemulßmit de modul cum se hotărnicea moşia. ARHIVA, I, 398, cf. BARCIANU, ŞIO ii„ 376, ALEXI, w. Aflu un memoriu redactat de Mihai Kogălniceanu ca reprezintanl, ca „vechil" al unei „cocoane"... pe care fiul ei, ajuns major, o dăduse în judecată, iorga, s. D. xvi, 41, cf. tdrg, cade, dl, dm, dex, DSR. <> (Determinat prin „de judecăţi”) Vechilul de judecăţi să să orinduiască cu adeverinţă în scris. CARAGEA, l. 56/5, cf. tdrg, cade. 3. (în trecut, mai ales în Mold.) Persoană care supraveghea şi administra munca de pe o moşie1; (franţuzism rar) regizor (2). V. e p i s t a t, logofăt, p r i s t a v (12), vătaf(II2). Să vă iasă dingîndcă eu, vechilul boieriuhti, nu urmez după rînduiala ţărei. asachi, s. l. ii, 317. Principele... ţinea în arendă şi moşiile soţiei sale pe care le administra tot de aici, de la Zvoreşte, prin vechili. I. IONESCU, D 314, cf. id. M. 137. Vara plecau cu toţii... la un unchi al lor, care era vechil la Leonida. vlahuţă, s. a. ui, 19, cf. DDRF. înaintă încetişor pînă la odaia vechilului. SĂM. I, 68, cf. şio li,, 376. Vechilul., avea şi el dreptate cînd spunea că pămîntul nostru nu-i încă destul de obosit pentru a-l hrăni pe cale artificială. ANGHEL, PR. 82. Pe vechilul Frunză... îl vedeai cu brazda de răutate între sprincene. SĂM. vm, 784, cf RESMERIŢĂ, D., SEVERIN, S. 70. Dospinescu, bătrînul său vechil, golise patru odăi mari. M. 1. CARAGIALE, C. 150, cf. CADE. Tănase Scatiu... porneşte ca vechil pentru a ajunge stăpînitor de pămînt. LOVINESCU, C. IV, 9. Socotelile moşiei... le învîrtea sîngur-sîngurel vechilul. MIRONESCU, S. 51, cf G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 219. Nu ţinea taină de nimeni că vrea să-l facă vechil... pentru neîndurarea lui faß de orîndaşii de pe moşie. POPA, V. 286. îşi îngăduise a discuta originea nu tocmai onestă a averii fostului vechil. SADOVEANU, O. XXI. 266. De obicei, vechilul era o persoană trecută prin toate filierele unei gospodării... [şi] care, asumîndu-şi oarecare cunoştinţe agricole,... putea să conducă o moşie. ENC. AGR., cf. SCRIBAN, D. Vechilul dé la moşie... a venit şi-mi. cere să cumpere nişte materiale. CĂLINESCU, O. III, 90. Mai bine un vechil vulgar şi hoţ, dar care împarte cu proprietarul unele cîştiguri, fie şi suspecte, decît un majestuos intendent care îţi prezintă necontenit incontestabile deficite. VINEA, L. l, 206. E Marin Tăcutu, unul dintre cei ţintuiţi în pat de ani de zile în urma häßilor îndurate de la vechilii boiereşti. CAMIL PETRESCU, O. III, 114. Da lăsat vechil peste partea ei de moşie. STANCU, R. A. I, 43. Te-a făcut cu un vechil de pe moşie. Eşti bastard. H. LOVINESCU, T. 276, cf. dl, DM. Vechilul... se arată preocupat doar de avutul stăpînului. românia literară, 1973, nr. 28, 9/3, cf m. d. enc., dex. Vichilul... Lucrul i-a lăudat. MAT. FOLK. 1313. îl dăruise Dumnezeu cu un vechil, care nu ştiu, zău, dacă îi aducea pe cît îi lua. FURTUNĂ, C. 127. Boieriu cela avea un vichil Şi vichilul cela... ira pişti tăţ sărvitorii. O. BÎRLEA, Â. P. l, 197. Vechilul ca omida, pă ce să pune tot istoveşte, l. GOLESCU, ap. ZANNE, P. IV, 677. 0 (Deteiminat prin „de moşie” sau ,.moşiei”) Vechilul moşiei... îi declară neputinţa. KOGĂLNICEANU, S. A. 147. Vechilul moşiilor... îşi aţintea cu 1403 VECHILAŞ -198- VECHILÎC lăcomie ochii verzi la felurile de bucate ce le aducea sufragiul. EMtNÈSCU, O. Vii, 307. Camardirierii, comişii de la grajdiuri, vechilii de moşii, vătajii se boieresc toţi şi au o progenitură foarte bogată, id. ib. IX, 463, cf. TDRG. Ajunge... vechilul... moşiilor boierului Ravin. GALACTION, O. 51. Tatăl său fusese vechil de moşie. RALEA, S. T. Hi, J 84. ♦ (Regional) Paznic2 (la vie) (Moineşti). Cf. alr i 1 708/582. -Pl. : vechili. - Şi: (învechit şi regional) vichil s. in. -Din tc. vekil. VECHILAŞ s. m. (în trecut; drepreciativ) Diminutiv al lui vechil (3). Tatu-său a fost un biet vechilaş la cumnatul vărului de nepot...; a făcut şi el din ciupite, de colea oleacă, de dincolo olecuß, două trei părăluţe. CONV. LIT. xi, 89. -Pl. : vechilaşi. -Vechil + suf. -aş. VECHILEMEÀ s. f v. vechilimea. VECHILÉSC, -EÂSCĂ adj. Care aparţinea vechilului (3), de vechil. Cf I. GOLESCU, C. Vechea casă vechilească era înflorită împodobită şi crescută. SADOVEANU, o. XIV, 16. Apăruse în cîteva rînduri, la o ferestruică de sus de la podul caselor vechileşti, şi figura cucoanei Natalia. id. ib. 94, cf. IORDAN, L. R. 342, SCL 1979,93. - Pl. : vechileşti. -Vechil + suf. -esc. VECHILÉT s. n. (învechit) 1. (Act prin care se acorda) împuternicirea de a acţiona în calitate de vechil (2); (învechit) vechilimea, vechilîc (1). V. p r o c u r ă (1), manda t (4). De multe feliuri să face vechiletul, după feliurimile pricinilor. Adecă să tocmească, să vînză, să cumpere, să închirieze, .să dea, să ia, să privegheze, să dăruiască, să să judece, să să învoiască şi celelalte. CARAGEA, l. 53/4, cf. 53/9, HELIADE, O. II, 341, I. GOLESCU, C. Cercetare - urmată după reclamaţia sătenilor de la ocna Telega... - însoţită şi cuvechiletu satului, ce-l dă la mîna a zece săteni şi doi preoţi, ca să stea în înfăţoşare (a. 1835). DOC. EC. 580. Tovaroşul comanditar nu poate face nici o faptă de cîrmuire..., nici chiar în putere de vechilet, CONDICA, 8/12, cf. VALIAN, v. Vătafii de aprozi au înfăţişat în judecată numai pe d. N. Chirculescu, vechil cu vechilet în scris din partea numitelor mănăstiri (a, 1846). DÖC. EC. 909, cf POLIZU, PETRI, V., PONTBRIANT, D„ COSTINESCU, CIHAC, II, 627, LM, DDRF, GHEŢIE, R. M„ BARCIANU, ŞIO II„ 377, alexi, w. Un vechilet (procură) din 1856 împuterniceşte pe doi „ vechili ” să se înjăţişeze la un proces, în Bucureşti, din partea obştei. ARH. OLT. II, 420, cf. CADE, SCRIBAN, D„ CONTRIBUŢII, III, 89 2. Calitatea de vechil (2); slujba vechilului; (învechit) vechilîc (2). Vechilet zicem fapta vechilului. CARAGEA, L. 52/30, Cf ZEITSCHRIFT, XIX, 415, TDRG, SCRIBAN, d. -Pl. : vechileturi(l. GOLESCU, C, POUZU, PONTBRIANT, D„ SCRIBAN, D.) şi vechilete (VALIAN, V., PETRI, V., BARCIANU). -Dinte, vekâlet VECHÎL-HÂRCI s. m. v. vechil-hargi. VECUÎL-HÀRGI s. m. 1. Dregător însărcinat cu evidenţa cheltuielilor unui vizir. Mehmet-aga vechil-hargiu vizirului ce au venit cu caftanul Măriei sale, lui Vodă (a 1693). ŞIO II,, 128. Şăizînd domniia în Tirgovişte, au venit şi agă dă la Poartă harăceriu, anume Mehmet-aga, vechil-hargiul veziriului... şi, dupa ce au citit fermamil împărătesc, văzînd că scriia îrUr-însul ca să trimiţă banii haraciului deplin... foarte s-au întristat... Măria sa. R. GRECEANU, CM II, 155, cf ŞIO I!,, 128. 2. (învechit, rai" în Ţara Românească; în forma vechil-harci; probabil) Funcţionar însărcinat cu îndeplinirea hotărîrilor judecătoreşti. Judecătoria judeţului Brăilii... înştiinţează... că un Costandin vechil-harci au pus seefestru pe o prăvălie cu casă., ale lui Hristea dulgherul, pentru talere 1700 ce cuzapis are să ia de la numitul, cr (1834), 340 '/48. - Şi: (învechit, rar) vechil-hârci s. m. - Din tc. vekilharc, vekilharç. VECHILIME s. f. (învechit; şi în sintagma carte de vechilimea) (Act prin care se acorda) împuternicirea de a acţiona în calitate de vechil (2); (învechit) vechilet, (învechit, rar) vechilimet. V. procură (1), m a n d a t (4). Să facă cu amăruntul cercetare, atît pentru carte ce va fi avînd de vechelime, cît şi pentru cele ce arată în jaloba sa (a. 1803). IORGA, S. D. XXII, 396. Copie de pe vechilimeaua cea adevărată de la Zenovia Culbasini fata Ancuţii ot Dubăsari (a 1814). GHIBĂNESCU, S. I. vn, 288. Judecătorii să urmeze cercetările fiind pusă de faţă sfpjnta Evanghelie şi acei cu pricinile, cum şi vechilii lor ce sînt deplin răspunzători, rînduiţi prin vechileniea în scris. PRAVILA (1814), 7/4. Vechilimeaua dată lui N. Stambulea (a. 1818). contribuţii, ΠΙ, 89. Vine la... Poartă unul din boieri sau doi cu... vechilirne din partea boierilor obştiei pentru oareşicare cerire a ţării (a. 1822). uricariul, III, 232/2. lmputernicindu-1 pe d[u]m[mnea]/w Duca şi pentru parte me, prin această obştească a noastră vichilime..., am rugat şi pre cinstitul departament a pricinilor străine din Moldova de au adiverit (a 1823). GHIBĂNESCU, S. I. VII, 289. Viind din fruntaşii ior. cu vechilimea din partea tuturor, s-au socotit cu cuviinţă de cătră obşteasca adunare (a 1825). URICARIUL, XIX, 63. Acest zapis... îl dă Popa Ioan i Gheorghe Diaconu..., vechili şi din partea tuturor celorlalţi moşneni, cu vechilimea în scris (a. 1827). DOC. EC. 394. S-au înfăţoşat în giudecata acestui divan răzeşii de moşie Romaneştii... prin vechil din parte lor cu în scris vechileme (a. 1829). GHIBĂNESCU, S. I. xm, 71. Fieşcare din lăcuitorii satelor să-şi aleagă şi să-şi orînduiască vechil cu vechilimea în scris şi, cînd se va da în ştire că s-au slobozit plata, atunci să-şi aibă fieşcare vechil orînduit. CR (1831), 1992/31. Eu nu am vechilimea de la epitropiia Colţii, ci numai de la dumneata (a 1834). DOC. EC. 546. Să să dea în cunoştinţa dumnealui clucerului Mihuleţ... să trimiţă vechil a să înfăţişa cu vechilimea adeverită (a 1837). furnică, i. C. 395. Au şi urmat rînduire de vechil pe i/[u]m[nea]/i« medelnicerul Costi Vasiliu, după vechilimeaua■ ce se vede alăturată în copie legalizată (a. 1838). GHIBĂNESCU, S. l. XII, 6, cf. URICARIUL, V, 12/12. Vichilimeaua... d. căminar... |e] întărită di această giudecătorie (a. 1845). SAVA, doc. ii, 205, cf. 206. Ion Mighiu primeşte vechilime de la Panaite Croiloriu şi judeţul Sile ca să le caute pămînturile ce le au în Leuşeni (a. 1865). GHIBĂNESCU, S. I. XVII, 261, Cf CIHAC, II, 627. LM. BARCIANU, ŞIO II„ 377, IORGA, S. D. XVI, 48, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. - Şi : (ΐηνβοΐιίζ rar) vechilemeă, vechelimeâ, vichilimen s.f. - Cf. te. v e k â 1 e t n a m e. VECHILIMET s. n. (învechit, l'ai') Vechilimea. Cinov-nicii... să se înfăţişeze însuşi ei pentru priimirea darurilor sau să trimifi la canţelaria politicească vechili împuterniciţi prin vechilimeturi adeverite de tribunalurile locale. CR (1833). 154 V4. —Pl. : vechilimeturi - Cf. vechilimea, vechilet. VECHILÎŢĂ s. f. (în ti-ecut) Soţie de vechil (3). Gospodăria ei nu se lovea nu numai cu-a preutesei din sat, dar nici cu-a multor vechăiţede primprejur. CONTEMPORANUL. V„ 99. In scurtă vreme, vechiliţa s-a tras la obraz şi a slăbit, sadoveanu, o. XIV, 124,cf SCL 1955,327. dl dm. —Pl. : vechiliţe. -Vechil + suf. -iß. VECHILÎC s. n. (învechit) 1. (Şi în sintagmele carte de vechilîc, scrisoare de vechilîc) Vechilet (1). De la vechili să se poată lua cărţile de vichilic, văzîndu-să de au venit toţi. PORUNCĂ, 3/32. Au ficut vichil pe acest de mai gios arătat, ... dîndu-i această carte de vechilîc (îl 1782). IORGA, S. D xxi. 1413 VECHIME -199- VECHIME 159. Carte de vichilic de la... Aghenţie... pe numele meu să-m faci, ca să poci lucra în numele dumitale (a 1799). id. ib, xn, 125. Oricare din răzăşi vor ave pricini de giudecăfi la Divan, şi toţi împreună nu vor pute veni, acelor ce-i vor alege şi-i vor rîndui în pricina ce va fi, să le deie scrisoare de vechilîc din partea tuturor că sînt deplini răspunzători (a. 1803). uricariul, iv, 156/21. Scrie într^acel vechelîc...: chir Dimitrache, iată că te facem vechil, ca să stai la hotărîtul moşiilor noastre (a. 1813). ŞTEFANELLI, D. C. 445. Să nu-i daţi vechilîc la mînă {a. 1819). T. papahagi, C. l., cf. CIHAC, u, 627, ddrf, şio n„ 377, TDRG. 2. Vechilet (2). Şepte sute galbeni blanc am primit de la d. aga lorgu C., din una sută galbini, partea vechăîcuhd mieu. KOGĂLNICEANU, ap. IORGA, S. D. XVI, 47, cf. SCRIBAN, D. - Pl. : vechilîcuri. SCRIBAN, D. - Şi: (învechit, rar) vechelîc, vichilic s. n. - Din tc. vekillik. VECHIME s. f. 1.1. Faptul de a fi vechi1 (3); însuşirea, calitatea a ceea ce este vechi1; origine îndepărtată, existenţă, durată îndelungată; (livresc) vetustate, (învechit) bătrîneţe, vechietate (1), vechitură (11), (învechit, rar) vechie (1). pe este vreun neam mai mult decît altele să să cinstească, ...nu numai singură vechimea lui. CANTEMIR, HR. 86. Nici pravilile pururea într-un chip păzea, nici vechimea obiceiurilor nezmintit ţinea. PRAV. COND. (1780), 44. Pizmuiesc românilor strălucirea viţei şi vechimea necurmatei moştenirei lor în Dachia. MAIOR, IST. 30/14. Mai bine s-au păstrat vechimea [formelor pronominale] la români decît la iţaliani. id. ib. 244/9, cf LB, POLIZU. îmi puse dinainte un plic cam ajumat de vechime. SION, P. 58. Iminei de saftian, care fuseseră odată roşii, ... îşi pierduseră coloarea din cauza vechimei. FILIMON, O. I, 99, cf. PETRI, v., PONTBRIANT, D. Aceasta nu ne împiedecă de a putea dovedi prin probe indirecte foarte ponderoase vechimea cuvîntului. HASDEU, I. C. I, 52, cf. COSTINESCU, CiHAC, I, 307, LM. în poeziile epice... numele proprii sînt în mare parte impuse poetului... Faptul că sînt istorice le dă oarecare nobleţă de vechime şi le ridică peste sfera comună. MAIORESCU, CR. 1, 101. Înaintea patului - o masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine şi gotice. EMINESCU, P. L. 29. Cine n-ar citi iscălitura de sub scrisoare... şi ar omite rîndurile unde pomeneşte despre vechimea cunoştinţelor d-sale diplomatice, ar crede-o scrisă de un ageamiu..., iar nu de un vechi diplomat, id. O. XI, 207. Văzîndo cäsuß tupilaţă şi acoperită cu muşchi, care mărturisea despre vechimea ei, a bătut la poartă. CREANGĂ, O, 47. Vom înşira... legendele, şi tradiţiunile... şi, prin acele, vom dovedi vechimea 'satului nostru, liuba - iana, m. 40, cf barcianu, alexi, w. Raze de soare pătrund prin coperişul găurit de vechime şi neîngrijire. IORGA, P. A. I, 162, cf. TDRG. Prin vechimea lor colindele au un aer de sfinţenie misterioasă. VICIU, COL. 9. Tipul lor, ... dată fiind... vechimea lor, e mult anterior venirii scythilor în Europa. PÂRVAN, G. 363. Un act în care s-ar fi pomenind de vechimea bisericii... [este] dat la arhivele statului. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 8. îp dreapta, se afla un dulap enorm de stejar... înnegrit de vechime. AL. PHILIPPIDE.S. II, 171, cf. RESMERIŢĂ, D. Prin această arţă a lui, poporul nostru dovedeşte şi vechimea sa şi prioritatea sa pe aceste meleaguri. ARH. OLT. V, 164. Cîteva cuvinte... ne lămuresc originea şi vechimea obiceiurilor. RF I, 105. Cu toqţă importanţa şi vechimea relaţiilor comerciale ale Braşovului cu Ţara Românească, Transilvania nu avea nici o legătură potrivită şi suficientă prin drumuri cu Principatele. GOLOGAN, C. R. 78. Nimeni nu contestă vechimea.acestui .obiect. CADE. Recunoscu ln giubeaua lui,de pambriu verde, tocit, lustruită de vechime, pe marele Ipgojăt Theodor Văcărescu. CAMIL PETRESCU, O. III,, 191. Toponimia... întăreşte afirmaţiunea... privitoare la vechimea .românilor de-aici. DRĂGANU, ROM. 432. Deasupra izvorului din mijloc se ridica o crace de stejar neagră de vechime. SADOVEANU, O XI, 12. Cînd.ne vorbea de vechimea şcoalei noastre româneşti din Satulung, ni se umplea inima de voie bună. MOROIANU, S. 13. Vechimea, adică deasa şi îndelungata întrebuinţare, poate şterge, pînă la dispariţia totală, valoarea expresivă a unei sintagme, iordan, STIL. 258, cf. SCRIBAN, D. Este sigur că lipsa lor de strălucire rtu provine atît din vechime, căci Aman îşi îngrijea în genere culoarea mai mult ca Grigorescu. OPRESCU, S. 21. Nimic nu contrazice aici vechimea şi continuitatea elementului autohton. O viaß patriarhală durată de-a lungul veacurilor, pe care o descifrezi şi astăzi prin tot întunerecul istoriei. apolzan, P. I. 26. Pălăria de paie era neagră de vechime, gulerul rupt. ARGHEZI, S. XIII, 32. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri şterşi de_ vechime, fusese scos din pod. CĂLINESCU, E. O. 1, 194. îl găsise... într-un halat de mătasă. pe alocuri tăiat de vechime, vinea, l. II, '239, cf. dl, DM. Vechimea palataliz&rii labialelor şi tradiţia scrisului nostru literar sînt două realităţi care trebuie interpretate după natura lor specifică. CL 1961, 41.Cronicarul... dorea să arate vechimea dregătoriilor de la întemeierea Ţării Româneşti. STOICESCU, S. D. 48. Vechimea obştilor teritoriale este atestată de numirile de sate. PANAITESCU, O. Ţ. 27. Vechimea viilor din Ţara Româneasă rezultă şi din menţionarea vinăriciului... în cele mai vechi acte interne. C. GIURESCU, P. O. 18. [Subliniază] vechimea elementului autohton românesc în Transilvania înaintea venirii ungurilor. MAGAZIN IST. 1974, nr. 4, 20, cf. M. D. ENC., DEX. ♦ (Mai ales cu determinări adjectivale sau introduse prin prep. „de”) Timpul scurs de cînd a apărut de, cînd există, de cînd durează, de cînd se menţine ceva Ambe acele gotice icoane... mărturisesc o vechime naltă. FM (1847), 3722/34. Sînt alte cărţi tot de o vechime ce sună alminterea RUSSO, S. 69. Se . bucură de gloria nobleţei familiilor lor, căpătată de la el cu vechime de şese sute ani astăzi. ARISTIA, PLUT. 282/5. Medicul... afirmă... că frigurile sînt acolo cu atît mai mortale, cu cît sporeşte vechimea elementului imigrat. HASDEU^. I: C. I, 223. Nu cunoaştea numărul proceselor, nici vechitnea lor, rămînînd la capriţiul prezidenţilor de a înfăţişa o pricină intrată de pijţine zile numai, cînd altele, străgănindu-se de ani mulţi, nu-şi puteau găsi rîndul. COLUMNA, VB, 54,,Poarta de stejar de o vechime, seculară, scările de piatră tocite... te făceau a crede că .este mai.mult o ruină oprită curiozităţii decît locuinţă, eminescu. P. L. 72. D-sa ne spune în prefaţă că testele le-a înşirat în ordinea vechimei lor. REV. CRIT. I, 173. Este greu de constatat data adevărată a suptinerei fiecăreia, ... din prie irul nenumăratelor acte falşe, închipuite... spre a. urca pe cît se poate mai mult vechimea închinărei. XENOPOL, 1. R VI, 27. Satul lor... a fost întotdeauna un sat liber românesc, cu o vechime de mai multe ori seculară. PĂCALĂ. M. R. 72. S-au luat clopotele vechi... de la toate bisericile, înainte de a se putea şti vechimea lor şi inscripţiile de pe. ele. RĂDULESCU-CODIN, Μ: N. 120. Cel mai vechi monurrier.il cunoscut al oraşului Craiova este biserica Sf. Dumitrii; cle cînd datează pceastă vechime nu s-a putut preciza... pînă azi. ARH. OLT. V, 390. Dacă acest fenomen are o vechime atît de mare, cum se face că el nu s-a generalizat?. gF I, 151. Aveau... industria lor cu o vechime fot aşa de mare ca însuşi poporul ce o exercita. GOLOGAN, C. R. 41. Noi descoperiri... dau acestei biserici o vechime mult mai mare. ARH. OLT. X, 235. Acest nume... se înţelege uşor..., mai ales că vechimea nu-i este prea mare. DRĂGANU, ROM· 543. Armata noastră nouă... n-are o vehime mai mare decît un deceniu. SADOVEANU, O XXI, 13. [Prognosticul este] variabil după sediu, întindere şi vechimea leziunii. ENC. AGR. I, 55. Materialul din care se jăceau cusăturile ne perniţe să fixăm vechimea cămăşilor cu destul de multă, precizie. APOLZAN, P. I. 143. Strînsese mobile de felurite stiluri şi vechimi, bine armonizate. CĂLINESCU, E. O. I, 84. Vechimea civilizaţiei faraonilor... o situăm la 5000 de. ani înainte de Cristos. RALEA, S. T. I, 247. Vitrinele... cuprind numai monede orientale. Unele au o vechime de peste o mie de ani. STANCU, U. R S. S., 122. A ştîrnit multe discuţii...· în ce priveşte vechimea dregătoriei. STOICESCU, s. D. 247. Indiferent de'Vechimea ei, o metodă de cercetare poale ji mai bună sau mai puţin bună. HRISTEA, P. E. 6. Ca vechime..., legenda lui Bucur credem a avea... înţîietate. MAGAZIN IST. 1974, nr. 4, 23. Studiul numelor de locuri... ne ajută χά staoilim cu mai multă certitudine răspîndirea geografică a J414 VECHIME -200- VECHIME unui fenomen lingvistic, vechimea şi evoluţia în timp a acestuia. L. rom. 1980,527. 2. Trecut (îndepărtat); epocă veche a civilizaţiei, în special antichitatea; (învechit şi regional) vechitură (I 2), (învechit) vechie (2), (învechit, rar) învechime. losif... scrie istoriia pentru vechimea iudeilor. CANTEMIR, HR. 526. Urnind şi obiceiului din vechime, hotărîm a să lua dijmă de pogon cîte patru baniţe porumb grăunţe. PRAV. COND. (1780), 156. Am jurat... cu jurămîntul acel care noi din vechime l-am fost obicinuit (a. 1791). IORGA, S. D. xn, 113. Purtîndu-ş dajdiia cea orînduită de la visteriie, să flie împărtăşit de milile ce din vechime are această breaslă (a 1804). id. ib. xvi, 152, cf maior, ist. 183/25. [Zînej osăbite pricinuiesc fapte. De puţini văzute sau de nime, Precum s-au pomenit din vechime. BUDAI-DELEANU, Ţ. 121. Ispravnicii au avut din vechime şi au voie să cumpănească starea satelor (a 1811). DOC. EC. 95. Aici, în oraşul Buzeului, fiind obicinuit din vechime de să făcea tîrg..., s-au şi urmat acest tîrg pînă în răzmiriţaceaufiost(a. 1812). arhiva, I, 633. Acest obicei din vechime fiind, urmează ca să să păzească precum era mai nainte (a 1813). DOC. EC. 155. Neamurile cele mai slăvite ale vechimei au fost elinii şi romanii. CALENDARIU (1814), 99/10. Este ţara domniii mele îndatorată, din vechime, prin preaînalte împărăteştifiermanuri (a. 1819). IORGA, S. D. XXII, 170. Ruşfeturile şî havaieturile să nu lipsească, fiind canonisite din vechime, după obicei. I. GOLESCU, în PR. dram. 78. Din vechime bucătarii au fost fir' de vătaf şi slobozi a tocmi nunţi şi ziiafeturi (a. 1823). DOC. EC. 269. Chicheron numeşte istoria... însemnarea vechimiei. TEODOROVICI, I. 33/9, cf! LB. Suferea atîtea nesuferite dureri firă cîrtire pentru bunătate, şi din vechime... să istorisesc defăimînd moartea. POTECA, F. 13/22. Aceşti aurari din vechime au fost aşăzaţia-şi răspunde dajdiia lor (a. 1829). DOC. EC. 439. Aceşti bărbaţi se vor îndeletnici acuma cu cercetări ce se atinge pentru ştiinţa anticităţei sau a vechimilor. AR (1829), 822/25. Văz în Moldova toată slava romană A reînvia subt Ştefan şi ai vechimii ani Iarăşi a se întoarce. HELIADE, O. I, 181. Corăbiile din vechime fiind cu lopeţi, cele mai uşoare sfirîma cu lesnire pre cele mai mari. CĂPĂŢINEANU, M. R. 37/18. La cele mai luminate naţii ale vechimei, împărtăşirea la tainele legii era pururea însoţită de slujbe... destoinice de a insufla respectul. MARCOVICI, D. 186/8. Să fie a Moldaviei pămînt Viu izvor întru vechime, iar acum uitat mormînt? ASACHI, S. L. I, 51. Unul din rezbelele cele mai faimoase ale antichităţei... au fost rezbelul grecilor întreprins pentru frumuseţea unei femei a vechimei. id. ib. II, 5, cf. valian, v. Din întinderea ce din vechime au avut în preajma oraşului, acum să văd strîmtoraţi de către arendaşii mănăstirii (a 1844). arh. OLT. ix, 43. Istoria... este marturu timpurilor,... solul vechimei. IST, Μ. 1/5. Muşchiul ce-l calci cu piciorul este iarba din vechime. CONACHI, P. 114. Începu a-şi aduce aminte una cîte una zilele vechimei şi oftă după mărimea şi vitejia trecută a românilor. BĂLCESCU, M. v. 550. Autorii cei clasici ai vechimei nu se pot preţui după vrednicie. Cîmpeanu, GR. ROM. 169/6. Clădirile noastre deşteaptă un suvenir romanicesc... în forma pre cît au stat din veichime (a 1850). DOC. EC. 975. Stilul său [este] o repetiţie desfiorită de retorica ştiută şi înnoită din respectabila, dar moarta vechime. RUSSO, S. 162. Făcuse amicie cu un bărbat..., om cu... învăţătură la ştiinţele vechimei. ARISTIA, plut. 339/26. în vechime se ficea altminteri. KOGÂLNICEANU, S. A, 144, cf. POLIZU. Toţi legiuitorii vechimii au fost poeţi: se dovedeşte din legile ce au consacrat prin poezie. BOLLIAC, O. 34. Românii, fii ai celor ce-n vechime se luptară, Cu sudori adăp pămîntul, cîştig hrana în dureri. ALEXANDRESCU, O. I, 76, cf pontbriant, D. Famoasă fit în vechime astă cetate ca o colonie fundată chiar de împăratul Traian. HASDEU, I. C. I, 270. Daţi-mi voie să mă întorc... înapoi şi să compar un moment ceea ce se petrecuse în vechime cu ceea ce se petrecu în societatea creştină, baronzi, i. C. V, 562/28. El are din vechime o menire strălucită! El a fost şi vrea să fie sentinelă neclintită Pe pămîntul strămoşesc! ALECSANDRI, P. II, 76, cf. COSTINESCU, CIHAC, I, 307, lm. Domnii din vechime Ar fi dat lui cinste. BOLINTINEANU, P. I, 135. Regele egiptean Thamus... din adînca vechime îşi arătase temerea că mare stricăciune va aduce scrierea între oameni. MAIORESCU, CR II, 107. Sînt multe credinţe firă temei,... rămase rătăcite... dîn vechime. JIPESCU, ap. GCR II, 261. Un monument consacrat ariei industriale a aurăriilor din vechime... va purta pe creştetul său... colecţiunea noastră de antichităţi naţionale. ODOBÉSCU, S. III, 635. Neîndurarea timpurilor a distrus cea mai mare parte din autorii vechi armeni, ce erau meniţi a păstra scrierile cele mai serioase ale vechimei, în care Dacia noastră nu era străină. COLUMNA, vil, 126. Acest fapt a fost observat din cea mai îndepărtată vechime. CONTEMPORANUL, I, 90. Preot rămas din a vechimii zile, Şan Marc sinistru miezul nopţii bate. EMINESCU, O. I, 202. în foarte depărtată vechime s-a petrecut.:, războiul grecilor împotriva cetăţii Troada. CARAGIALE, O. III, 325. Să nu uităm ce am spus... despre rătăcitele credinţe păgîneşti ale oamenilor din vechime. id. ib. 328. îşi alese din prăvălia stăpînului său o sabie rămasă -de la Novaci, pe care o păstra în prăvălie ca pe un odor din vechime. ISPIRESCU, L. 137. Figurile marilor voievozi şi întîmplările din vechime... se deşteptau în el clare, vlahuţă, S. A II, 367, cf SEVASTOS, N. 271. La descrierea fiecărei comune... se va da: numele actual obicinuit şi oficial... precum şi numele ce l-a mai avut în vechime. CONV. UT. xxn, 286. Rirtduiala cinstei boierilor era tot cea din vechime. Răşcanu, L. XC1II. Există... legende cari se văd a fi păstrate din cea mai profitndă vechime, deoarece... le aflăm atît la românii din Bucovina, cîtji la cei din Transilvania şi Ungaria. MARIAN, O. I, 165. In Tracia, în vechime, era şi un munte care se numea Gannos, azi Ganosdag. REV. CRIT. I, 527. Ocnele din „Colnic" şi„Ivana”... să credafi esistat în vechime. LIUBA-IANA, M. 64. In vechime „mysii şi cu geţii locuiau în toată acea regiune". XENOPOL, I. R. I, 42. In vechime grîul se semăna atît toamna cît şi primăvara, damé, t., cf ENC. ROM., BARCIANU. Cine dorea să ajungă la ceva în stat, învăţa mai întîi a citi şi a scrie la vreun grămătic, după cum se numeau inväßtorii în vechime. SBIERA, F S. 43, cf ΑΓ.ΕΧΙ, w. Hotarele tătăreşti rămăseseră aceleaşi ca din vechime. IORGA, C. I. II, 105, cf. TDRG. Mori de vînt erau fioarte multe în vechime, aşezate pe marginea satelor, în bătaia vînturilor. PAMFILE, I. C. 187. Furturile de la băi, de la piue, din păduri erau obişnuite din vechime. AGÎRBICEANU, A. 202. Cheptarele le poartă astăzi bogatul ca şi săracul, pe cînd în vechime şi boierimea nu purta altceva decît cămaşa, păcală, m. R. 120. Dacă astăzi se întîmplă asemenea lucruri,... lesne înţelege orcirte ce a fost în vechime, cînd reproducerea scrierilor se făcea prin copişti. BUL. COM. IST. I, 12. Aşa-zisele conflicte naţionale contemporane sunt de fapt, ca şi în vechime, conflicte de idei generale...: religioase, politice, sociale, economice. PÂRVAN, I. F. 60. Sîntem mai oropsiţi ca robii din vechime! întrerupea deseori Belciug, foarte grav şi posomorii REBREANU, I. 155, cf. RESMERIŢĂ, D. Navigatori italieni şi mai în special genovezii... stabilise... şi alte tîrguri mai din vechime pe maluri mai depărtate. N. A. BOGDAN, c M. 5. In vechime oracolele potoleau curiozitatea cercetătorului. ARH. OLT. V, 57. In vechime, lumea se împărţea în popoare comerciale şi în „state pasive”. GOLOGAN, C. R. 12 .Au locuit din vechime şi neîntrerupt acest pămînt. BOCĂNEŢU, T. A. 126, cf. CADE. Există în mare parte un artificiu analog celui uzitat de preoţii din vechime ca să-şi impună cultul. TITULESCU, D. 196. E întrebat cum se întrebau în vechime oracolii. SIMIONESCU, F. R. 113. In picioare, învechime, se purtau opinci şi la sărbători. IZV. xm, 260. Focul pîlpîia în întunericul ogrăzii, şi unul rostea domol o istorie din vechime. SADOVEANU, O. U, 448. Abaldă [este] termen întrebuinţat în vechime pentru a arăta o magazie, un loc unde se depozitau mărfurile. ENC. AGR. I, l,cf SCRIBAN, D. Tradiţia ne spune că mai demult şi alte femei din sat ştiau ţese cu scîndura, iar în vechime toate femeile aşa îşi ţeseau frîmbiile. APOLZAN, P. l. . Ti. Vrăjitorii, vracii, preoţii tuturor popoarelor nu puteau fi -în vechime — la orice popor rie-am adresa, decît oameni înţelepţi. BĂCESCU, PĂS. 247. Dionis se trezeşte ca un bolnav, care în delirul său continuă... să iubească în Maria zilelor noastre pe aceea din vechime şi să ia pe anticarul Riven drept maestrul Ruben de altădată. VIANU, L. R. 222. Sînt ascunse 1414 VECHIME -201 - VECHITURĂ aici nişte legi pe care învăţaţii le-au dibuit sute sau mii de ani, după ce navigatorii din vechime le folosiseră în chip minunat. TUDORAN, P. 99, cf. DL, DM. Instinctiv, popoarele s-au solidarizat în vechime în jurul limbii lor. IST. I-ΓΙ'. ROM Π, 27. învăţatul domn al Moldovei arată că, în vechime, exista obiceiul să nu se dèa dregătorii mari boierilor tineri. STOICESCU, S. D. 75. Sînt în limba română nume de legume derivate din latineşte, deci cultivate din vechime. PANAITESCU, C. R. 148. în vechime, pămîntul arabil al satului, precum şi celelalte zone, au fost împărţite în părţi perfect egale. id. ib. 162. Legătura s-a stabilit prin observarea caracterului războinic al dansului românesc din vechime. IST. τ. I, 49. Florentinii au făcut să renască artele, adică să redevină ceea ce ele au fost în vechime. MAGAZIN, IST. 1969, nr. 11, 10. Tramvaiele se plimbau prin faţa mea asemeni unor căleşti din vechime, multicoloreji lăsate în arcuri, românia literară, 1970,nr. 113, 18/2. In unele aşezări de pe Dunăre... auexistat, din vechime, şantiere de construcţii navale. L. ROM. 1971,40. Termenul, încă din vechime, avea şi un sens etic de cunoaştere a binelui şi a răului. REV, FIL. 1972,169, cf. M. D. enc., DEX. Din vechime am apucat pă pîrcălabu dă strîngea dăjdiile pă răboj. GRAIUL, I, 203. Dacă ar fi să mă mai întrebaţi: „cumera mai înainte vreme?’’... v-aş spune: „era şi în vechime, cum nu-i azi!" FURTUNĂ, v. 1. Fiţi voi cu veselie, Cu un cîntec din vechime, balade, ii, 164. A fost odătă pă timpurile dă dămult, din vechime, ...un băiat care rămăsese şi fără tată şi fără mamă. O. BÎRLEA, A. Ρ. n, 492. ♦ (Cu sens colectiv) Oamenii din trecut. Văduva nu mai scotea veşmintele cernite. Aşa era obiceiul vechimei. ODOBESCU, S. I, 108. Acea vechime romană... a întrebuinţat pentru prima oară cuvîntul „eminens”. MAIORESCU, CR. I, 13. A zis vechimea, şi noi o dăm nainte, Că singur filozoful din toţi e mai cu minte. REV. CRIT I, 320. Este revelator faptul că scriitorul român., aminteşte în mod atît de surprinzător pe cei ai Renaşterii prin plăcerea lui de a povesti... şi prin tendinţa moralizatoare, inspirată de înţelepciunea vechimii. VIANU, L. R. 58, cf. SFC iu, 56. ♦ (învechit; la pi.) Monumente vechi; vestigii istorice; antichităţi. Au oprit scoaterea anticiţăţilor sau a vechimilor din Grechia, învoind prezidentului a împărţi muzeilor... pentru scoposul cercetărilor arheologhice. AR (1829), 1702/26. ♦ (învechit; la pl.) Fapte, evenimente, situaţii din trecut; inscripţii, documente, mărturii arheologice etc. care oferă informaţii sau indicii asupra acestora. Aceasta arată... toţi cei ce au cetit şi cetesc cărţile cele ce aprind vechimile timpurilor de demult. BOJINCĂ, R. 25/28. Bîifelele lui... la aceii,... ce nu prea cearcă anticvitatele (vechimile), cea mai mare credinţă vor avea. id. ib. 26/12. Π. Activitate îndelungată (într-un post2 (1), într-o funcţie); durată a activităţii prestate de cineva (într-un post2, înţr-o funcţie). Nu-i trebuia, pentru ca să ajungă polcovnic, nici vechime, nici practică, numele lui era de ajuns pentru înaintare. CARAGIALE, O. ΠΙ, 179, cf TDRG, RESMERIŢĂ, d. La vîrstă de douăzeci şi şease de ani, avea vechime în gradul al doilea şi aştepta din zi în zi un nou examen. BASSARABESCU, v. 4. înaintările s-au ficut după vechime. CADE. Fiecare inferior devine superior la rîndul vechimei. BRĂESCU, A. 136, cf. SCRIBAN, b. Funcţionarii publici delegaţi sau detaşaţi... îşi păstrează vechimea în cîmpul muncii. LEG. EC. pl. 191. Brigada este condusă de un om cu o mare experienţă şi o mare vechime în cîmpul muncii. scînteia, 1952, nr. 2392, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 0 (Glumeţ) [Omu:]... Dumneata dai sfaturi? Dumneata eşti o biată fetiţă.., [Liana:] Desigur... Dar eu am vechime, căci am suferit înaintea d-voastră din dragoste. CAMIL PETRESCU, T. iii, 320.0 L o c. a d v. La vechime = (în legătură cu verbele „a înainta”, „a avansa”; calc după fr. à l'ancienneté) după vechime (Π), pe baza vechimii. După cîţiva ani, locotenentul Teacă fu avansat la gradul de căpitan, - de astă dată la vechime. BACALBAŞA, m. t. 13. Acestfuncţionar are înaintea altora drept să fie înaintat la vechime. SCRIBAN, D. -Pl. : (rai) vechimi. - Gen.Hiat şi: vechimei. -Vechi1 + suf -ime. VECHÎRE s. f (învechit) Deteriorare; învechire. Cf. vechi2 (3). Podul acesta romanilor... nu mult au folosit: pentru că cu vreme şi pentru încungiurarea Dunărei şi pentru vechirea lui s-au urluit. şincai, hr. i, 109/16, cf. drlu. -V. vechi2. VECHIŞ0R,-OARA adj. Diminutiv al lui vechi1. 1.'(învechit)Cf. vechi1 (1). Cf. drlu, cihac, i, 308. 2. Cf. vech i‘ (3). Cf. ddrf, tdrg 1722. —Pl. : vechişori, -oare. - Vechi1 + suf. -işor. VECHIT, -Ă adj. (învechit) 1. îmbătrînit. Cf. v e c h i2 (1). Amurß-am, de-m sînt oasele vechite. DOSOFTEI, PS. 106/9. 2. Deteriorat; uzat Cf. v e c h i2 <3). Cf. budai-deleanu, lex., drlu, Lm. 3. Depăşit; învechit. [Prin botez] pre vechilul om de păcate înnoind şi prăplăzmuind, a certurilor împărăţie i-au dăruitu-i. DOSOFTEI, v. S. ianuarie 679. -PI. : vechili, -te. -V. vechi. VECH1TÀTE s. f. v. vechietate. VECHITURĂ s. f. 1.1. (învechit) Vechime (I 1). Mari hărnicii şi laude, a cărora pomenire niceodănăoară vechitura vremilor nu o va stinge den cărţile vieţii. N. COSTIN, l. 41. Maidanele Bucureştilor gemeau de soldaţi... înveliţi în mantale transparente de vechitură şi de’ gloanţe turceşti. GHiCA, S. 277, Cf. TDRG, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. 2. (învechit şi regional) Vechime (I 2). Şi mai mult însă înaintea acestor dachi şi gheti lăcuitori era... nişte neamuri de le zicea gavrişti şi ghestoboţi. Ci noi mai vechi de acelea nu căutăm. Căci cîte mai în sus vom umbla scurmînd şi cercind acele vechituri, atîta mai la întunerec vom da şi nu alt vom afla, firă basne şi poveşti numai. C. CANTACUZINO, CM I, 10, cf. CADE. Ştiudiriveichitură. VÎRCOL, v. 120. Π. 1. (Depreciativ) Lucru vechi sau învechit, uzat; (în special) obiect de îmbrăcăminte uzat sau demodat. V. r a b I ă (l),ruginitu ră, roajbă (1). Ca hqirm ponosită, Cînd le-a hi vreamea sosită, Li s-a destrăma făptura Din hire, ca vechitura. DOSOFTEI, PS. 347/6, cf. bùdai-deleanu, lex., lb, VALIAN, V„ ISER, POLIZU, PETRI, V., PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 308, LM. Vezi acum... negustori çare vin să-şi vîndă vechiturile la oamenii din tîrgurile de primprejur. ODOBESCU, ap. VIANU, L. R. 71. [I]n asemenea cărţi el răscolea c-un fel de patimă şi-mi cumpăra cele mai obscure şi mai firă de-nţeles. Acuma asemenea aveam cîteva vechituri de astea. EMINESCU, O. vii, 111. îmblam adesa ziua pe uliţi, stînd numai pe ici, pe colo la cîte-un anticvar şt răscolihdu-i vechiturile, id. ib. 320. Să ne-ntoarcem la vraful nostru de vechituri zdrenţuite unde, în cîteva foi răzleţe din cine ştie ce carte, găsim rîndurile de mai la vale. CARAGIALE, o. iv, 139. Eu nu fac negoţăţorie de vechituri. SLAVICI, N. II, 312. Copiii, gătiţi în vechituri de căpătat, palizi la faß, se uită cu ochii mari, speriaţi, pe la vitrinile pline de jucării, vlahuţă, S. a. II, 218, Cf. 84, RDRF, BARCIANU, ALEXI, W„ TDRG. Un arsenal de vechituri. Erau acolo săbii, revolvere stricate, fiare rupte, arămuri vechi, papadat-bengescu, O. ιι, 159, cf. RESMERIŢĂ, D. Mi-a venit să fac scrinul ßndäri cu toporul, doar din slăbiciunea ce am de vechituri - era un „Empire " de mahon de toată urîţenia - l-am cruţat. M. I. caragiale, C. 92, cf. CADE. Dă bucuros înapoi vechitura mai dă şi ceva pe deasupra şi capătă o maşină nouă, neuzată. CAMIL PETRESCU, Τ' II, 47. Am primit nouă vase... lemn vechi... putred... Tunuri ruginite, pînze sfişiate. Vechituri cumpărate de apucate, id. ib. 262:’Odaia noastră dădea în odaia în care se ţinea vechiturile. 1419 VECHIŢĂ -202- VECIE bräescu, A. 107. Vă însoţesc prin librării şi magazii de vechituri. TEODOREANU, M U, 145. Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, O. ΧΠΙ, 296. Pînă a ajunge în Calea Unirei... treceai prin faţa dughenii lui Barabulea, negustorul de vechituri. ARH. OLT. xvn, 387, cf. SCRJBAN, D. E un zîmbet aruncat desigur ridicolului tuturor acestor cojecturi cu trezit miros de vechitură şi foileton muced. MIHĂESCU, D. A. 108. Se mai văd pe Calea Văcăreşti ruinele fostei hale de vechituri. ARGHEZI, S. XVIII, 115. Deşi era amator de vechituri, pe care le luase... pe nimic, nu jacuse caz de ele. CĂLINESCU, B. I. 426. Lui Pomponescu nu-i plăceau vechiturile în casă, voia mobilă nouă, folosită de el întîia oară. id. ib. 440. Seducţia unor respectabile vechituri. Sfeşnice evreieşti, chilimuri şi sumacuri, ciubuce turceşti, stofe ghemuite şi obosite, cu culori moarte. RALEA, S. T. I, 299. Se bucurau cînd fetele se pricepeau şăţ-şi facă dintr-o vechitură a mamei o rochiţă ca lumea. PAS, Z. I, 220. Toate aceste vechituri, epave pierdute de propria lor poveste..., răspîndeau în jurul lor un calm patriarhal. VINEA, L. I, 54. E nemaipomenit, ... numai vechituri în casa asta, nici un singur lucru nou, nici măcar un divan-studio, id. ib. II, 239, cf. DL, DM. începe o destul de naivă investigaţie detectivistică..., cercetîndpiaţa de vechituri. ROMÂNIA LITERARĂ, 1974, nr. 3,11 fl. Magazia era plină de tot felul de vechituri, ib. nr. 29, 15/2. Cei întîi ruft cu cari-mbraci copchilu sî sii din vechituri. GRAIUL, I, 536. 0 (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat,’de care se leagă prin prep. „de”) După ce vîndu corabia la un compatriot din Brăila, îşi cumpără o vechitură de vaporaş englezesc. BART, e. 324. Vechitura ei de îmbrăcăminte nu bătea la ochi. POPESCU, b. i, 53. ♦ Ceea ce este lipsit de noutate' (şi de interes); ceea ce este depăşit, demodat, perimat. Avem a-i găti lui Pisus Hristos] în loc de groapă, inimă noao, lepădînd toată vechitura a omului cel de păcate (a. 1642). GCR I, 101/28. Să se ia cîte 18 bani noi, firă a se socoti vechitura ce se urma pînă acum (a. 1814). URICARIUL, I, 214. Lacomii sau nimic nu grăiesc, cînd vorbesc alţii, sau înşiră lungi şi grepase cuvinte de vechituri, ... de nerînduiala vremilor şi a anilor. POTECA, F. 258/8. Un asemenea om... va fi tot pe atîta de contrariu şi vechiturilor, care nu mai au nici o raţiune de a fi! CONTEMPORANUL, I, 118. în astă seară se deschide stagiunea teatrului nostru... Probabil că publicul va alerga nerăbdător... Ceea ce putem afirma dinainte e că şi iarna asta îşi va duce-n spate marfa de traduceri şi de vechituri. VLAHUŢĂ, S. A. II, 605. Nici o surpriză, nici un fericit eveniment în literatura noastră... Talentele vechi nu mai dau nimic nou. Talentele nouă - dacă sînt-- rte dau vechituri, id. ib. 625. Dar noi aceşti care am rămas mai îndărăpt şi nu ne-am îmbrăcat în frac roş şi cu joben verde..., noi să continuăm a ne interesa- de vechiturile noastre naţionale. Ce pline de frumuseţi sînt aceste vechituri! Ce panteon literar nu s-ar putea împopula cu ele! REV. CRIT. I, 533. A aprins suflete şi a înmuiat inime cu zvonul cîntecelor sale. Şi. acum... Acum cîntecele lui sînt vechituri... Aşa i-a zis boierul. SĂM. vin, 19. Norocul e-o invenţie absurdă a oamenilor vanitoşi... Cum poate inteligenţa ta să accepte această vechitură? ARGHEZI, S. XXI, 87. ♦ Epitet pentru un adept al stării de lucruri din trecut, considerat depăşit, retrograd. Vechitura Strat, om cu ştiinţă de carte, ...a lăsat în urmă-i o scriere escelentă de economie politică. eminescu, o. XI, 412. Z (în dicţionarele din trecut) Boală (cu evoluţie lentă) contractată de mult timp. Cf. polizu, ddrf, resmeriţă, d. 3. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.) Rezervă din recolta de cereale a anului precedent sau a anilor precedenţi. Poate să mai ţină seceta că eu tot mai am vechitură (porumbi vechi din alţi arii), ciauşanu, GL. Mai ai ceva vechitură la podval? UDRESCU, GL. -Pl ..vechituri. - Vechi2 + suf. -tură VECHIŢĂ s. f (Prin nord-vestul Munt şi prin nord-estul Olt) Scîndurică. Cf lexic REG. u, 17. —Pl. : vechiţe. - Etimologia necunoscută. VECHIUŢ, -Ă adj. Diminutiv al lui v e c h i1. 1. (învechit) Cf v e c h i1 (1). Cf. cihac, i, 308, ddrf. 2.(Rar)Cf.vechi1 (3).Cf. tdrg. -Pl. : vechiuţi,-e. -Vechi1 + suf -uţ. VECIE s. f. 1. (în limbajul bisericesc) Durată nelimitată în viitor; existenţă veşnică de după moarte; veac (12), veşnicie, eternitate, (învechit) vecuire. Trupul... împreună cu sufletul îndulci-se-va în veciia ceata nesfirşita. CORESI, EV. 101. Sînt ca o rudă de şarpe luotorii de camătă. Şi piiardere fi-να celor ce o iau, că-ş închid uşile împărăţiei şi-ş astupă calea vieţiei. Puţin se îndulcesc şi a veciei scîrbi dobînditori fi-vor. id. ib 344. Vor sta cine cum ş-au gătat întru veciia netrecută. COD. TOD. 226, Cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX. Glasul arhanghelicesc Prin pămînt în jos pătrunde Pîn la limb, la locul unde Toţi direppi din vecie Aştepta cu osîrdie. aaron, ap. GCR II, 192/25, cf PETROVICI, P. 266/14, lb. Fiind şi tu un călător care înaintezi către vecie povăţuit de mîna lui Dumnezeu, şi tu în scurtă vreme vei merge să întîlneşti pe cel ce cu puţine zile mai nainte ş-a lepădat lutoasa sarcină. MARCOVICI, d. 15/12. Omul trebuie să trăiască mai mult pentru vècie decît pentru lume, că nimic pe pămînt nu este vrednic de o dragoste .adevărată, afară numai de ceea ce, nefiind supus peirii, rămîne în veci. id. ib. 426/27. Se leg cu jUrămînt, Cît se iubesc îşi spun, Vecia soroc pun La nodu lor cel sfint. I. VĂCĂRESCUL, P. 101/27, cf POLIZU. E vremea de iertare: ... vecia nempăcată Mă cheamă... cerul iartă acelor ce-au iubit. ALEXANDRESCU, O. 1, 107. Ca lampă anitjatä la poarta de vecie, Domnea în dulcea taină a umbrelor ficlie, Vărsînd văpaie lină ce lumea coperea. alecsandri; p 1,134, Cf. LM, DDRF, BARCIANU, ALEXL W., TDRG, RESMERIŢĂ, D„ CADE, SCRIBAN, D. Mînă crîncen, timpul tu sparge-l cu potcoava, S-apropiem vecia mai repede de noi. ARGHEZI, VERS. 85, Cf. DL, DM, M D. ENC., DEX. 0 (Ironic) S-au citit din nou şi diplomele în trei limbi, pentru ca să le ţiie minte locuitorii prin toate generaţiunile; iară acea vecie a ţinut, precum vom vedea, abia 15 luni. BARIŢIU, P. A. III, 254.0 L Ö c. a d j. De vecie = a) (în limbajul bisericesc) care nu va avea sfîrşit; veşnic, etern. Cine vine amu la pocaanie să nu ceară împărăţîia ceriului, nice să i se pare pre el că e destoinic vieţiei de vecie, ce numdi singură rugă să aibă ca să scape de Gheenă şi de munca de vecie. CORESI, EV. 29. Legătura mea voiu tocmi cu el... pre legătură de vecie. PO 55/10. Alţii cu Adam în piştă edemului; iar alţii cu Avraam întru viaţa... de vecie. COD. TOD. 196, cf. cuv. D. Bătr. ii, 726. Unii... vor merge în viata cea devecie (a. 1673). ŞĂINEANU, î. 164. Să dobîndim binele de vecie pentru //[risto]s 7[isu]s, DOŞOFTEI, v. S. octombrie 89735. Dobîndi-vei... în ceriu odihnă de vecie (a. 1685). ŞĂINEANU, î. 50! D[os]mne, cu dulceaţa ta cea de vecie cuvioşadzăpristăvitul de la noi. molitvenic (sec. xvn), 302, cf. ANON. CAR.,. LB. Inima fierbinte Viaţa de vecie în lacrimi o căta. ALEXANDRESCU, O. I, 120. Şî m-oi săpa o groapă miie, Tristă groapă de vecie. DENSUSIANU, Ţ. H. 100; b) (Jur.; învechit, rar) valabil pe termen (I 3) nelimitat. Armenii... au acea dreptate a cumpăra moşii... de vecie (a. 1782). URICARIUL, XI, 263. 0 L o c. adv. (în limbajul bisericesc) In (ori pînă în, învechit, preste vecie sau (învechit) în vecia veacului (ori, învechit, rar, de veac), (învechit, iar) în vecie de veac = în tot timpul; în eternitate. Tu, Doamne, hrăneşti-nă şi veghi-nă de neamul cesta şi în veacu (veacie H). PSALT. 18. Doamne, Dzeul mieu, în veacu (veacie H) ispovedescu-me ţie. ib. 51. Cu voi fi-voiu împreună pînă în vecie... Aşa şi voao vă se cade spre propoveadanie tremiş să fiţi... şi încă pînă la moarte de aceasta să vă îmbărbătaţi şi să vă nevoiţi. CORESI, EV. 130. Aşteptăm sculatul morţilor şi viaţa ce va să fie în vecie, amin. id. ib. 562. Împăratului veacului neputredul şi nevăzutul, unuia prea mîndrului Domn, cinste şi slavă în veciia veacului, amin. id. L. 497/16. Să nu 1422 VECIE -203- VECIE cumva să tinză mîna sa şi să ia şi den lemnul vieţiei, şi să mînînce şi să viadză pînă în vecie. PO 21 /12. Tot acest pămînt carele am Jăgăduit seminţelor voastre da-l voiu şi-l moşteniţi în vecie. ib. 288/5. Toţi derepfi cu sufletul şi trU[pu]l sta-vor întru împărăţiia ceriului... cineşi cu meserearea sa, ce iaste gătită lor în vecia veacului. COD. TOD. 223. Şi acum şi pururea şi în vecie de veacu (ante 1583). CUV. D. BĂTR. Π, 177/8. Acom şipurure în veciia de veacu (cca 1600). ib. 215/7. Aşteptăm sculatul morţilor şi ver fi viu în vecie (a 1607). ib. 104/3. Judecătoriului i se cade să-ş aducă aminte... că e pre lege începătoriu... că în vecie nu e începătoriu; ce şi el ca un om va să moară (a. 1652). GCR I, 159/34. Să dzîca toţi aşea: să fie Domnul lăudat preste vecie. DOSOFTEI, PS. 138/18. Gloata sa cea sfintă Ş-au purtat fără smîntă Prin locuri de pustie, Făcînd milă-n vecie. id. ib. 460/22. Eu vedeam faß dă faß Toate hele ce vor hi să hie, De acum nainte pînă în vecie. budai-deleanu, Ţ. 212, cf. GCR Π, 228, lb. Cine poate să-mi ţie viiaţa în vecie, dar cine iară poate să mi-ό rădice pe deplin? Braţul unui înger nu este destoinic să mă scape de moarte. MARCOVICI, C. 12/6. Blestematfie-n vecie. BOLLIAC, O. 94. Juruiesc că s-or întoarce, c-or iubi pîn' în vecie. Apoi fug, şi cît e lumea nu-i mai vezi a se-nturna. NEGRUZZI, S. n, 58. Aducerea la îndeplinire a sentinţelor... este în vecie amînată, încît interesaţii sînt siliţi a aştepta zece ani şi mai bine bunul plac al oamenilor de lă putere. EMINESCU, O. ΧΙΠ, 43. Să doarmă somnul de urgie, de acum pînă-n vecie. ISPIRESCU, L. 362, cf. DL. A ta sînt, bade,-n vecie. DOINE, 5. Dumneavoastră-n bucurie, D-acum şi pîtjă-n vecie! TEODORESCU, p.p. 154. De-acum pînă-n vecie, Mila Domnului să fie Tuturor de bucurie Şi nouă de veselie. VICIU, COL. 37. Mila Domnului să fie Cu dar şi cu bucurie, De-acuma pînă-n vecie. FOLC. MOLD. I, 246. în (sau pe, învechit, pînă în) vecie = (în construcţii negative) niciodată. Cărei créd în mine n-au a muri în vecie. CORESI, EV. 99. Eghipteanii... nu-i veţi vedea pînă în vecie. PO 225/11. Te voi iubi totdeauna... dar nu te-oi vede-n vecie. Căci aşa voieşte Avgust. CÖNACHI, P. 232. Se poate ca bolta de sus' să se spargă, Şă cadă nimicul cu noaptea lui largă, ... Ş-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie. EMINESCU, O. I, 38. Haina asta îi strîngea ca nişte chingi din çare nu te mai dezrobeşti pe vecie, bacalbaşa, s. a. i, 97. (învechit şi regional) Pe (sau în) vecie= pe termen (I 3) nelimitat; pe viaţă. M-am vîndut... să-i fiu dumnielui rumân şi coconilor dumnielui în vecie (a. 1650). GCR 1,135/29. Faraonul... împărţea pămîntul vremelnic sau pe vecie... acelora pe care voia să-i răsplătească pentru serviciile aduse. ap. TDRG. Ii dă pe vecie lui, copiilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor lui şi tot neamului lui... doauă sate. SBIERA, F. S. 29. Moşia vîndută cu zapis pietor e vîndută pe vecie şi devine vecinică proprietate a cumpărătorului. ştefanelli, D. C. VII. Un voinic s-o aflat, Pe mine hn-o cumpărat. Ştiu că nu ţi-o dat o mie, Să mă dai lui pe vecie. Nu m-ai dat pe-o zi, pe-o noapte, Făr' m-ai'dat pînă la moarte. BÎRLEA, L. P. M. I, 88, cf ALRM SN II h 810/ 310. Pe (sau pentru) vecie = pentru totdeauna, în mod definitiv. Numele voastre s-au întipărit pentru vecie în pomenirea oamenilor. MARCOVICI, D. 249/24. legaţi pentru vecie De pămîntul unde stăm, Plătim veşnică chirie Şi pe apa care bem. BOLLIAC, O. 22. Floarea se pierdea, confundată pentru vecie în vastul noian al buruienilor. CARAGIALE, O. ΠΙ, 76. De aici înainte eşti lecuit pe vecie, slavici, O. I, 197. Să mor!... Să mă întunec pe vecie?... Prea e crud. VLAHUŢĂ, S. A I, 16.0 vară timpUrie îi ademeni cu turmele la munte...; gerul însă revenind iute, ei îngheţară împreună pentru vecie. CONV. lit. XXII, 199, cf. 99. După el a căzut acuma pentru vecie cortina grea a morţii. BACALBAŞA, s. A. I, 229. Trebuie să fie supusă coroanei Poloniei ca orice palatinat al ei,... trebuie să fie unită pe vecie cu regatul polon. XENOPOL, I. R. VI, 53. S-a turnat în bronz şi s-a aşezat pentru vecie figura de mare cetăţean român a unuia din fiii ei. REV. IST. ix, 215. Faptele noastre... rămîn de acum înainte necontenit amestecate..., tot mai slab, dar pentru vecie, în viaţa celor ce vin după noi. IORGA, P. A. Π, 49. Ţie, celui.a cărui divină putere creatoare s-a coborît pe vecie în pagini care nu pot muri, ţie îţi vom vorbi adesea id. ib. 147. Răşinărenii deveniră acum, pe baza chiar a legilor municipale, supuşi pe vecie Sibiiului, simpli coloni pe pămînturile orăşeneşti. PĂCALĂ, M. R. 55, cf. RESMERIŢĂ, D. II puse să oprească loja cea mai bună pentru spectacolele fixate, specificînd că s-ar considera dezonorată pe vecie, dacă s-ar întîmplă să lipsească de la vreunul. REBREANU, R. I, 186. Miresei... Dacă-i plac, dacă m-alege, Mîna-ţi dreaptă, împărate, pe vecie să ne lege! EFTIMIU, î. 12. Vom procedă (a o răzbunare exemplară şi pe vecie memorabilă. CAMIL PETRESCU, T. II, 362. Era tîrziu şi oraşul adormit părea pustiu pentru vecie. id. O. I, 211. Puritatea prieteniei, tăria ei irezistibilă ce leagă pe vecie, constă... în „comunitatea de năzuinţe". D. GUŞTI, p. a. 71. Nu las rudele să-i atingă şi să-i sărute nici la despărţirea pentru vecie, ulieru, C. 109. Usuce-se, să nu-i rămîie cracă, Şi piară [pomul]... pe vecie. ARGHEZI, S. v, 224. In faţa lui Dumnezeu - declamă clamoros Stănică - sîntem uniţi pe vecie. Numai moartea ne va despărţi CĂLINESCU, E. O. I, 91, cf. id. C. O. 114. Te temeai probabil să ru-ţi rămîn pe cap. Precum vezi,,n-am obiceiul să fericesc pe nimeni pe vecie, vinea, L. I, 88, cf. DL, M. D. ENC., DEX. Sufletul tatălui meu se va pierde pentru vecie, furtună, C. 74.0 E x p r. A închide ochii pe (sau pentru) vecie = a muri (1). Sîngele gîlgîie..., închide ochii pentru vecie. SIMIONESCU, F. R. 34. De cînd ai închis ochiipe vecie, Doi ani trecură ceas cu ceas. românia literară, 1974, nr. 2, 29/2. (Cu parafrazarea expresiei) Şi-acum, mamă, eu mă duc, Pe vecie să mă culc. Să mă-ngropi lîngă mîndra. FOLC. MOLD. ji, 488. A dormi (sau a zăcea, a fi dus) pe (sau pentru) vecie = a fi mort. E uscat-acuma ţărna ce te copere, şi mie Parcă tot nu-mi vine-a crede că eşti dusă pe vecie. VLAHUŢĂ, S. A. I, 9. Acolo zăcea pentru vecie nevasta boierului bătrîn, în pacea de acolo odihnea trupul Smarandei lui. Şi ochii lui Hurmuz... se aţintesc în întuherec, parcă vor să desluşească din umbra crucea sub care doarme ea pentru vecie. SĂM. vni, 19. Ala-mi doarme pe vecie. RETEGANUL, TR. 102. ♦ (învechit, rai) Nemurire (2). Mulţi sînt cu zvonu Cît eroi par: Cum Macedonu Şi cum Cezar. Ast mare nume E trecător; Izbînde sume Cu dînşii mor. Model m-ţi fie Un Gengishan; De ceri vecie, Fii Utican. I. VÄCÄRESCUL, p. 157/19. 2. Durată fără început şi fără sfirşit, extensiune infinită a timpului; existenţă care nu şe supune nici unei determinări cronologice, care este infinită în timp; eternitate, veşnicie. Acesta iaste den vecie şi pururea cu fire cuvîntul Tatălui, ce şi. atunce şi gemu stă. CORESI, EV. 191. Turcilor nu le sosisă Ceasul şi vremea cea de perire, Çare le este din vecie scrisă. BUDAI-DELEANU, Ţ. 425, cf. DRLU, LB. Ast munte, vechi ca vecia. HELIADE, O. I, 286. Dar peste aceste două graniţe ale conştiinţa omeneşti ce o mai fi oare? Mai încolo, în nemărginitele noianuri cereşti şi nesfirşitele timpuri ale veciei trecute şi viitoare, domneşte un vecinic întuneric, erebiil; unde în veci nu răsbeşte lumina. GEN1L1E, P. 82/28, cf polizu. O zi bună, fericită, E o parte din vecie. ALEXANDRESCU, Ö I, 98, Cf PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 452, COSTINESCU, LM. Materia nu numai că se află din vecie, dar se află şi în mişcare tot din vecie... Mişcarea, materiei n-a avut început şi nici sfirşit nu va avea. CONTEMPORANUL, I, 128. Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr. EMINESCU, O. I, 132. Noapte, tu eşti sclava neagră a veciei... Mai veche decît vremea, şi decît lumea mai largă. ,vlahuţă, s. A I, 7, cf. barcianu, alexi, w„ RESMERIŢĂ, D. Veacuri prăbuşite deschid adînci’ abise. Vecia parcă n-are decît un singur scop, S-aşterne cale largă fantasticelor vise. PILLĂT, P. 27. E-ndreptăţirea ramurei obscure Ieşită la lumină din pădure Şi dînd la vîrfi ca Un ciorchin de negi. Rodul durerii de vecii întregi, arghezi, VERS . 20, cf. DL, DM. Seara mea a pierit şi azi ca o cîmpie, In noaptea tăcută, cu miez de vecie. BĂNULESCU, I. 210, cf. M, D. ENC., DEX. La Vifleim Maria... Inţr-un mic sălaş, Lîng-acel oraş, A născut pe Hristos. Pe fiul cel din vecie, Ce l-a trimes Tatăl mie... Să ne mîntuiască. VICIU, COL. 31. ^ F i g. Din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate, eminescu, ο. I, 130. Făclii aprinse-n templul Nimănui, Vecii devis în mine se dărîmă. al. philippide, A. 94. 0 L o c. adj. (în limbajul bisericesc) De 1422 VECIN -204- VECIN vecie = veşnic, etem. Milostivit şi de vecie putearnic Domnedzeu. PO 9/21. Avraam... într-agiutoriu chiemă cel Domn Domnezeu de vecie. id. 70/4. Dumnezău de vecie (a 1600 - 1650). GCR I, 137/37. 0 L o c. adv. Din vecie = a) din totdeauna Cf barcianu; b) (în construcţii negative) ijiciodată. Altul asemenea ţie Nu au stătut din vecie. Intru al lumii conjor. PANN, E. Π, 124/16. 0 (Prin exagerarea ideii de durată; precedat de art nehot „o”) Dacă avem nenorocul să fim încurcaţi într-un proces comercial, atunci procesele acestea durează o vecie. GOLOGAN, C. R. 152. - Pl. : (rar) vecii. - Veac + suf. -ie. VECIN, -Ă. adj., subst. I. Adj. 1. (Despre corpuri, suprafeţe, unităţi teritoriale etc.) Care este situat, care se află în imediată apropiere sau la ô distanţă relativ mică (în raport cil...); care are hotar comun (cu..;), 1 i m i t r o f. Nu duse pre ei Domnul pre calea pămîntului filistiianilor, carea iaste vecin. PO 222/25. Era unii carii socotea că pentru o muiare n-ar trebui să să facă atîta... răsipă între împărăţii mari şi Ricine ca acelea. _ CANTEMIR, HR, 92, cf. KLEIN, D. 454. Din ţările vecine Inir-tijutdri riifne nu-i Une! budai-deleanu, Ţ. 228. Să vie din streinătiaie i din eparhiile vecine oricîte familii vor vrea ca să lăcuiască în pămîntul ţării (a 1811). DOC. EC. 117, cf. DRLU. Tot norodul eföcut a-şi iubi binele său, pentru aceasta iubeşte şi pre puterile vecine ce-l ajuta spre dobîndirea binelui. POTECA, F. 358/13. S-afundă-n desimea acei păduri vecine, heliade, o. I, 311.’ Să păzăşte bine stăpînul aceştii cetăţi vecine. MARCOVICI, VEL. 27/21. Se aprinde stomahul şi părţile vecine. ANTROP. 44/2. Fenicii... au fost cea mai dinţii naţie comerciantă a vechimei pè toate mările vecine. GENILIE, G. 11/13. Ni s-arată la vedete un frumos liman vecin, asachi, s. L. I, 51, cf VALIAN, V. Au tractate cu ßrile vecine. RUSSO, S. 188. Rîul vecin l-a numit Soldent. arisTià, plut. 29/26, cf. polizu. Mai demult era nevoie a se cumpăra cai din staturile vecine. NEGRUZZI, S. I, 36. Noi n-avem decît braţul, şi braţul este-al nostru!... Strigară muncitorii din satele vecine. BOLLIAC, O. 177. Préoteçisa îi spune că preotul e dus la satul vecin SION, p. 134, cf. pontbriant, d., petri, v. Vai, cît de vecin îmi este capătul pămîntului şi cit de departe e patria. HASDEU, I. C. I, 207. Cele două zone temperate sînt coprinse între fiecare tropic şi cerciil polar vecin DRĂGHICEANU, c. 54, cf. COSTINESCU, CIHAC, I, 308, LM. Domnul României către ţara vine Strălucit de-n-vingeri de prin ţări vecine. BOLINTINEANU, P. I, 72, cf. CONTA, O. F. 535. Politica cea mai sigură pentru dînşii... a fost d-a nu lua nici o parte la aceste războaie ale turcilor cu puterile vëcine. ODOBESCU, S. I, 308. Tot ce-n ßrile vecine e smintit şi stirpiliiră, Tot ce-i însemnat cu pata putrejUnii de natură, ... Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii. EMINESCU, O. I, 150. Toate femeile din sat şi de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori. CREANGĂ, O. 10. Nu e în dreptul nostru, nici în dpririß noastră să ne amestecăm în afacerile statului vecin. caragiale, O. IV, 150. Costineşţii, Nectilcea... èràuînçUrënt cu cele ce se petreceau prin ßrite vecine. RĂŞCANU, L. XLI; Se auzea arare o notă strînsă de gît de la lăutarii berăriei vecine, bacalbaşa, s. a. i, 166, cf ddrf. Vin indivizi'fi din satele vecine a bea şi a să spăla cu, apa acestui izvor, liuba -IANA, M. 37. In pra vecină, ... ßranii şerbi Jug de la stăpînii lor spre a se înrola în armată. XENOPOL, I. R.iv, 152 Razele soarelui poleiau coama munţilor vecini. SĂM. I, 215, cf. BARCIANU. Primirea a fost din cele mai, curtenitoare în statul vecin REV. IST. IX, 287, cf ALEXI, W., PUŞCARIU, ET,' WB. Tot şesul vecin era o marë de flori. IORGA, P. A. I, 47, cf. TDRG. Din vechime, este obicei să se adune o mulţime de Iunie, din satele vecine, là petrecere, pămfjle, S. t. 40. Observ că a merge lătureni la joc în satul Vecin este obicei în multe păr fi ăle ţării. VitjlU, COL. )3. Domnişoara Rodean auzea veselia necurmată care pătrundea din camerile vecine. AGÎRBICEANU, A. 131. Nu se rupsern. .. legăturile care existait de mulţ între locuitorii acestui sat românesc şi principatul vetin. păcală, m. R. 38. Acesta era teritoriul vechi al ţinutului Cîmpuţung, ja care trebuie să mai adaogem şi alte sate din munţii vecini ai Moldovei, ştefanelli, d. C. V. Intraseră în curtea bisericii vecine. PAPADAT-BENGESCU, o. ii, 250. Noroc mare au avut corbenii că... au fost feriţi de multele blestemăţii întîmplate în satele vecine. RĂDULESCU-CODIN, M. n. 49. Sé îndreptă spre masa noastră ca să-şi ia mantaua din cuierul vecin, μ i. caragiale, c. 20, cf. cade. Judeţele vecine erau cuprinse de vălul răzvrătirii. REBREANU, R. li, 84. S-au apucat de lucru la un ogeac de pe casa vecină. SIMIONESCU, F. R. 132. Nu s-ar spune... că avem moşii vecine. CAMIL PETRESCU, T. I, 26. Cei de la masa vecină ascultă răpiţi, id. ib. II, 127. De-aici se pare că s-au întins... mai departe, prin toate comitatele vecine. DRĂGANU, ROM. 223. La hotarul ßrii cătră munteni, ...s-a întîlnit cu un cunoscut al său din ßra vecină, sadoveanu, o. X, 145 ^ Se plantează vegetalele adunate diri apele vecine. ENC. AGR. I, 61. La cîrciumioara asta se mai adunau... ciobanii şi chiar stăpînii stînelor din munţii vecini. MOROIANU, S. Al .Ajunse în culmea dealului cu poala plină de fasole, strînsă de peste răzoare, din pămînturile vecine. DAN, u. 1. Trecînd în odaia vecină, popa se întoarse cu cartea de rugăciuni, id. ib. 65, cf. SCRIBAN, d. Secerâtul reclamă braţe de muncă din satele vecine, apolzan, p. I. 33. M-am întîlnit cu d[ovcm\\şoara doctoriß... din plasa vecină ULIERU, C. 34. Porţiunile de aß care se găsesc între laţurile vecine... se înnoadă, şi laţul se strînge. GHELASE, n. p Π, 22. Satele vecine Erau păzite. ARGHEZI, S. v, 104, Ferestrele dădeau în curte, înspre dosul înalt al casei vecine. CĂLINESCU, B. I. 86. Cînd maşina de semănat a ajuns la capătul tarlalei, ea se întoarce pe loc şi se seamănă flşici vecină. AGROTEHNICA, II, 71. O pendulă prinde a bate în camera vecină. 'VINEA, L. n, 295, cf. DL, DM. Bracteola vecină înconjoară pe cea dintîi prin baza ei. flora r. s. r XI, 618. In domeniul relaţiilor externe, el a luptat pentru menţinerea independenţei ßrii sale, folosind contradicţiile dintre puterile vécine. IST. ROM. u, 396. Pretenţiile de suzeranitate ale regelui Ungariei asupra ßrii vecine... au hoiărit pe regele Mâtèï şa treacă munţii, prin pasul Oituzului. ib. 498. Este foarţe probabil că moldovenii au împrumutat numele acestei dregătorii din regatul vecin al Poloniei. STÖICESCU, S. D. 249. La formareß osului sacral conţribuie şi vertebre din regiunile vecine: lombară şi codală. ZOOLOGIA, 144. Această solidaritate se extinde şi asupra satelor vecine. PANAITESCU, O. Ţ. 207. Acest hotar al Milcovului n-a împiedicat... pg unii odobeşteni să aibă proprietăţi dincolo de el, în ßra vecină, c. G1URESCU, p. O. 44, cf. m. d enc., dex. Teritoriul Albaniei actuale şi cel mediat vecin de la estul ei, nu intra în lacuna de romanizare. ÎyĂNESCU, I L. R. 56. Ceea ce sedate diri discuţie Maramureşul... este... absenţa unor elemente speöifice Marămureşultii şi Ardealului vecin. L ROM. 1981, 162. Cu bucătăria plină, sărăcia e vecină. bXROnzi, l. 61, cf. za>îne, p. iii, 494. 0 (Următ de determinări introduse prin prep. „cu” sau, învechit, în dativ, care indică termenul de referinţă) Văzînd prăzile şi răutăţile, carele tătarii făcea în ßrile vecine Ungarin, au trimis la Frideriç al doilea, împăratul Apusului, cantemir, hr. 450. Primeşte dame jumătate din moşia Mereştii, vecină pe din sus cu Ghermăneştii (a 1813). GHIBĂNESCU, ş I. xvn, 130. Părţile muntoase şi vecine cu marea sînt ştţnupărate şi foarte fructifere. LAURIAN, M. IV,. 138/28. Moşiile părinţilor săi erau vecine, cit ale noastre. CONV. LIT. II, 105,. Nime să nu mai îndrăznească a trece pe uliß vecină cu palatul. RĂŞCANU, L. XLVI. Acest oraş era vecin cu Horodnictil de Jos. SBIERA, F. S. 92. Părţile vecine cu Imperiul röman la Dunăre au avut o atingere mai timpurie cu romanii prin comerţ. L. COSTIN, GR. BĂN. 7. In Ţâra Făgăraşului, vecină cu cea a Bîrsei, se îniîineşte des, în documente şi urbarii, numele de persoană Bîrs, Bîrsu. DRĂGANU, ROM. 549. Se duc în lamirile de porumb vecine cu via. STANCU, R. A. I, 51, cf PANAITESCU, C. R. 143.. Saţul Căppteşti, vecin cu Odobeştii. C. GIURESCU, P Ö. 55, cf SCI. 1981, 466. ♦(Substantivat, f; rar)Tară vecină (I O· I-au luat âe i-au trecut Dunăreaîn Mysia, vecina Thrachiii. C. CANTACUZINO, CM I, 37. Acest prinţipat trebuia să fie, supus la aceleaşi nenorociri de care a pătimit şi vecină-sa, Ţara Rumânectscă. F. AARON, I. II, 173/14. Domnul Munteniei... se grăbeşte, chiar în acel an, a modifica alianţa 1423 VECIN -205- VECIN încheiată cu Polonia în contra Ungariei, în sensul acela că... să nu mai fie obligat a presta numaidecît Poloniei ajutorul lui în contra vecinei sale. XENOPOL, I. R. IU, 80. ♦ (Ilar) Care are loc, care se petrece la o distanţă relativ mică. Catastrofa vecină ne-ar fi putut copleşi pe noi în primul rînd. SADOVEANU, O. XX, 357. 2. (Despre oameni) A cărui locuinţă, a cărui proprietate se află în imediată apropiere sau la o distanţă relativ mică (în raport cu...); (rar) vecinaş (1). Cum sînt femeile totdeună, Cînd ştiu ceva despre oarecine, Ar crepa pe loc să nu ό spună Incai la pretenele vecine. BUDAI-DELEANU, Ţ. 243. Fiindjăfuită... nebăgînd ea de samă... furtişagul muierei vecine. PETROVICI, P. 210/10. Se întoarse acasă, însoţită de familia unui boiernaş vecin sion, p. 82, cf. costinescu, lm. Şi-a trecut deci moşia lui cea mică boierului vecin IORGA, C. Ι. II, 164. O bolnavă fată vecină Răcneşte. BACOVIA, O. 52. Stau faß în faţă, înaintea comisiei de împăciuire, două familii vecine. SCÎNTEIA, 1965, nr. 6693. Au fost odată, două fete vecine cari se numeau una pre alta „surată". MARIAN, O. II, 70. ,♦ (Despre colectivităţi umane, despre popoare sau, p. r e s t r., despre reprezentanţi ai acestora) Care trăieşte într-un teritoriu vecin (11), într-o ţară vecină. Gătirile de trebuinţa oştii aduce mare sperare noroadelor celor vecine (a. 1695). fn 54. Toate vecinile neamuri le învinsese. MAIOR,. IST. 117/20. Să ne facem şi mese Cum au ş-alaltre neamuri vecine. BUDAI-DELEANU, Ţ. 82. Să să reverse prisosul industria sale la naţiile vecine ce încă sînt lipsite de un asemenea aşezămînt (a 1841). DOC. EC. 749. Domnul Ţării Româneşti răspundea pe an cam o torţă de aur...; nu mai puţin era îndatoraţi a da şi ceilalţi domni vecini. TES. I, 17. Naţiunile veci/ne, spaniplii, scoţianii, bretonii... pot atesta ce fel alerga toţi din toate părţile la numele binefăcătorului, pentru a scutura jugul sclaviei. BARONZI, I. C. v, 60/25. Geţii şi alte popoare vecine cu aceştia... trag cu arad de pe, cai. XENOPOL, I. R. i, 42. Regele Vladislav al Poloniei, adunînd un mare număr de oşti, şi cu ajutorul popoarelor vecine, adecă a rutenilor, moldovenilor şi litvanilor, întră. în marca de Brandeburg. id. ib. III, 109. [Cuvintele] „fluier", „brînză" şi „Crăcim" au fost împrumutate de la roniăHi de toate popoarele vecine. RÉV. IST. IX, 163. Meritul poporului nostru, puterea lui de creaţiunef„ se vădeşte prin faptul că orice împrumut iuridic de la... popoarele vecine l-a ştită adopta.· AN 1SŢ. NAŢ. I, 4l. Cîntecul nostru bătrînesc - ca şi eposul popoarelor vecine -aparţine în esenţă... epocii feudale. IST. LIT. ROM. I, 103. Un număr de popoare vecine sau mai depărtate au trăit o viaß econpmică, socială şi culturală asemănătoare. PANAiTESCy, C. R. 14. Conştiinţa poporului român despre această origine a sa, ca şi recunoaşterea acestei origini de către popoarele vecine, datează dp la primele lui manifestări ca individualitate etnico-lingvistică, pe scena istoriei sud-est europene. ROMÂNIA literară, 1973, nr. 3,13/1, cf O. BÎRLEA, a. p. i, 502. 0 (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau, învechit, în dativ, care indică termenul de referinţă) Tătărîmea cea mare... este vecină cu.Hina. CANTEMIR, HR. 436. Varvarii aceii, fiind vecini Dachiei, avea cruţare cătră ţara aceasta. MAIOR, IŞT, 32/28. {Naţiile] despre miază-noapte... începură a împinge pe alte naţii vecine Daciei, F. AARON, I. ,1,. 9/22. Dacii... acei ce sunt de această parte (dreaptă) a fluviului sunt vecini cu tribalii şi aparţin de prefectura misienilor. XENOPOL, I. R. ,lj 46. Dacii ajung să fie mai tîrziu vecini cu romanii. L COSTIN, GR. BĂN. 6. Dintre popoarele vecine cu românii... numai bulgarii au o vocală... foarte apropiată de „ă". -RF I, 148. Oamenii aceia mificitori şi şupyşi barbarilor, vecini ,cu Imperiul, ... sînt în realitate locuitori băştinaşi âaco-romani. panaitescu, c. R. 76. ♦ Care aparţine, care este propriu unei populaţii dintr-un teritoriu vecin (11), unui popor dintr-o ţară vecină. Această ipoteză n-are cea mai mică analogie în vreuna, din celelalte limbi romanice şi vecine. REV. . JST. IX, 179. Nu se poate exclude nici dialectul verteţian vecin. SCL 1964, 648. In toate aceste limbi vecine cu meglenoromâna (greaca, macedoneana, aromâna) infinitivul cu valoare verbală a dispărut, ib. 1976, 150. Graiurile despre care vorbim nu prezintă numai fapte caracteristice dialectelor vecine, ivânescu, i. l. r. 41. 3. (învechit; de obicei urinat de determinări introduse prin prep. „cu”) Care este puţin depărtat în timp (în raport cu...). A tunci cînd. aceea oară-a fi vecină Să purced din ceste locuri, ... Lăcrămînd şi cu suspinuri arunca-voi de departe De pe urma mea ochire cătră ţara cea latină, asachi, s. L. I, 159. O mare schimbare se făcu... în starea germanilor. între finele întîiului secul... timpii vecini cu invaziunea. baronzi, i. C. in, 274/27. ♦ (învechit, rar) Iminent. Cînd vom căuta la cabinete, vedem tractate de eternă ămicie, de eternă pace, ce în germine n-au decît un rezbel vecin, heliade, O. II, 55. 4. F i g. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau, învechit, rar, în dativ) Care prezinţă caractere (esenţiale) comune, trăsături analoge. Sălbatecul să fie în realitate.atît de vecinfilozofului şi atît de departe de maimuß? HASDEU, I. C. II, 5. In ßrele reformate... această conştituţiune e... vecină cu antica ordine a lucrurilor. BARONZI, I C. II, 1Q1/4. Cîinele e vecin (seamănă) cu lupu. scriban, d. Thaliu... este un corp vecin cu metalele alcaline. ENC. TEHN. I, 406. Au atribute specifice, prin care se deosebesc, cel puţin. genurile vecine, cum am văzut la şoimi şi vînturei. BĂCESCU, PĂS. 213. Jan Litkasiewicz a creat o logică trivaientă, vecină cu aceea a lui Brouter. JOJA, S. L. 107. 0 (Despre absU-acte; în construcţii comparative) Căldura din cuhnie îl cufunda într-o amorţeală vecină cu somnul, ap. TDRG. Nu puteai ca să nu observi... un sîmţ de sumeţie şi de superioritate, vecin cu viclenia. SBIERA, F. S. 128. O miraculoasă trecere de la agitarea cea mai curnplită la un somn vecin cu moartea. C. PETRÇSCU, î. II, 199. Subiectul ales... pare văzut cu o seriozitate... vecină cu tristeţea, cu nţi ştiu ce pasiune înăbuşită. OPRESCU, S. 86. Această nejustă desconsiderare esţeizvorită din scîrba vecină cu fiorul groazei ce-o inspii'ă ei [vulturii] oricui le ştie... lăcomia. BĂCESCU, PĂS. 240. De mult nu am văzut o sinteză de o asemenea claritate, vecină cu schematismul din care s-au născut atîtea capodopere. contemp. 1974, nr. 6,5/6. 5. (Fon.; rar; despre sunete) învecinat. în latinitatea din evul mediu „h” se intercala între două vocale vecine, cari erau altmintrea în pericol de a se contopi, CUV. D bâtr. i, IÔ0. Aria transformării lui „ă" neaccentuat în „a", ßrä ca asupra lui să lucreze vreun sunet vecin.., este mult mai puţin întinsă. RF I, 138, cf. 145. , . II. Subst. 1. S. m. şi f. Persoană a cărei locuinţă, a cărei proprietate etc. se află în imediată apropiere sau la o distanţă relativ mică (în raport cu.,.); (învechit şi popular,) megieş (1), (învechit) răzeş ,(2). Vecinii vedea pre el că mai denainte era orb. CORESI, EV. 170. Toată muiarea de la vecina sa şi de la siăpînâ-sa ceară vase de argint şi de aur. PO 188/18, cf VARLAAM, C. 120. De va ieşi neştine den hotarul său şi. va mieşura hotarul vecinului său, ... să-şi piiardză lucrul şi osteneala. PRAV. 1. Am vîndut eu de a me bun[ă] voia, denainte a tuturor fraţilor şi cu ştire a tuturor vicinilor (a. 1650). GCR 1, 135/11, cf. mardarie, l. 246 2/26. Poate neştine să-ş strîngă priatenii, vecinii şi alţi striini cu arme, şă-ş caute şi să-ş apere bucatele fără nice o cercetare (a 1652). GCR I, 161/31. Se strînser(ă) vecinii demprejur, îl văzură pre dînsul stînd în mijlocul casei şi ştrigînd (a 1675). id. ib. 225/1. Grăiqşţe dară pre ascunsu în urechile norodului şi ceară fieşţecarele de la vecinu-ş şijămeiade la vecina ei vase de,aur şi de argint, şi îmbrăcăminte. BIBLIA (1688), 46 2/4,9. Să nu priimeaşcă în gazdă pre vecinul sau priiatenul său. Ν, costin, ap. GCR II, 12/7. Socotiia că cu casa ei împreună şi .coliba vecinului să să aprindză. CANTEMIR, 1. I. I, 88. Au jăhuit toată ţara, ... vecin pre vecin, fin pre naş, slugă pre sţăpîn. ANON. CANTAC., CM I, .167. [Locul] lc], zicînd ei că-i trage dumnealui la vecinătate..., şi ei vecini nu sînt (a. 1742). URICARIUL, II, 244/24. La această a triia domnie Şi mai mult jalobe ficînd oamenii săteni ce şed pe moşiile mănăstireşti şi boiereşti, făcînd pîră asupra stăpînilor satelor că-i supun cu vecinătate (a. 1749). MAG. IST. II, 289/6. De la Măria sa Çostantin Mavrocordat, rădicîndu-să vecinătatea, ă nu mai fi lăcuitorii vecini..., ci numai să le ia dej ma şi vinitul moşiei pe obicei (a 1765). URICARIUL, X, 194. Au mai socotit că nu trebuie boierii să aibă vecini pin satele lor, dînd ştire ρέ'Ια toate ţinuturile unde vor fi vecini să vie la Iaşi, ca să se dezbată de vecinătate (sfirşitul sec. XVIII). LET. ni, 220/2. Scrie pëiïtru trei urice că le-ar fi luat unul de la o rudenie a sa, ca să se îndrepteze de vecinătate de hatmanul Dumitrăşco Răcoviţă (a 1786). GHIBĂNESCU, S. I XXV, 22. La noi sénègiulfu numit rumânie şi vecinătate. BĂLCESCU, M, v. 11. Oare privilegiile date boierilor de N. Mavrocordat nu sînt vreo,răsplătire a vecinăţăfii...? RUSSO, S. 155. După emigraţia popoarelor în timpul de mijloc, sclavia se transformă în şerbie, instituţie, deşi maipuţiri degradantă, dâră tot barbară] care lipea omul cătră pămînt, şi cunoscută' la români sub nüme de vecinătate. KOGÂLNICEANU, O. ii, 484. Hrisoavele de vecinătate şi codicile de legi a lui Matei Basarab şi a lui VasitiŸodà rie arată îndestul de lămurit care era condiţia vecinilor, id. ib. 497, cf. CIHAC, I, 308, DDRF. La început vecinii şi rumânii aveau încă proprietatea lor de pămînt... Perzîndu-şi mai tîrziu ocinele lor, ei ajunseră a fi împiedicaţi şi de a se muta de pe o proprietate pe alta, şi se adunară, ... pe capetele lor, toate acele condiţii înjositoare, ale cărora întrunire constituia caracterul vecinătăţei în Moldova şi al rumâniei în Muntenia. XENOPOL, I. R. UI, 55. Aceşti vecini... voiesc să se răscumpere de vecinătate, dovadă că, fusese reduşi şn această stare peste voinţa lor, şi ei se şi răscumpără cu învoirea domnului, id. ib. v, 322, cf. vi, 131, 132, tdrg. Cartea aceasta a domniei este o pagină vie din istoria vecinătăţii din Moldova, care era o stare economică, îngăduită de starea juridică, şi n-avea nimic de a face cu fapte de arme. GHIBĂNESCU, S. I viu, 336, Cf ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX, DSR. 2. (învechit, rai", cu sens colectiv) Mulţime de vecini (ΙΠ). Stringîndu-se vecinătatea de pretutindene la Divan cu o mare obrăznicie, căci îi făcusă Costanţin Vodă de nu băga pe nime în samă, viind şi boierimea de pe afară, cei ce avea vecini, ... s-au orînduit ca să se facă mare sobor în mănăstirea Triisfetitele (sfirşitul sec. XVIII). LET. uii, 220/4, cf, DDRF, TDRG, SCRIBAN, D. -Pl. : vecinătăţi. -Gen.-dat. şi: (învechit, rar) vecinătatei. -Vecin +suf. -ătate. Cf.lat vi ci n i t as, — a t is. VECINĂTĂŢESC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rai') Vecinesc. Este cu jurămînt întărit spre vecinătăţasca prietenie (a 1655). iorga, s. D. iv, 33. -Pl. : vecinătăţeşti. -Vecinătate + suf. -esc. VÉCINEC,-Ă adj. v. v^nic. VECINEL, - E ,-ÎCĂ s. m. şi f. Diminutiv ăl lui v e- c i η (II1); (regional) vecinaş (2). Vecinele! Cumpără-mi două inele. PANN, H. 49/9. Vecinică, surioară,,bărbatul meu e la moară. id. P. v. Ii, 134/27, cf. TDRG 1723, DL, dm. Stai aci la vecinică C-o să găseşti ibovnică! TEODORESCU, P. P. 323. Nu pot, vecinele, Că vii sara prea devreme, marian, h. 27. Bunădzîua, veCinel. -Sănătate, somsîdel. ŢIPLEA, P. P. 21. -Pl. . vecinei,-ele. -Şi: vecinică s. f. - Vecin + suf. -el, -ea. - Vecinică: cu schimbar e de suf. VECENÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Care aparţine vecinilor (II1), care este caracteristic vecinilor; (învechit, rar) vecinătăţesc. Radul Vodă... strîngînd oastea sa şi vecinească, au venit asupra lui Ştefan Vodă. URECHE, L. .88. Vrînd să păzească priiteşugul cel vecinesc, bine au voit şi... gătit-au pre dumnealui Radul Izvoranul. R. GRECEANU, CM Π, 119. Cei ce... vor vrea să facă moară... să aleagă meşteri iscusiţi şi cu pricepere, ca să ştie să cumpănească apele bine, pentru ca să nu să întîmple să se strice moşiile vecineşti cu înălţarea apei. PRAV. COND. (1780), 150. S-au trimis soli în Moldova şi în Valahia pentru întărirea prietenşugului vecinesc. ŞINCAI, HR. U, 178/20, Cf. DRLU, I. GOLESCU, C., CIHAC,Ί, 308^ TDRG, T. PAPAHAGI, C. L., SCRIBAN, D. -Pl. : vecineşti. - Vecin + suf. -esc. VECINEŞŢE adv. (învechit) în felul vecinilor (II1), ca între vecini. Cu dobitoacele au umblat, căci i-au îngăduit vecineşţe, după cum şi ei în munţii lor au păscut dobitoacele lor (a 1724). iorga, s. D. XXI, 307, cf. sfc ii, 141. - Vecin + suf. -eşte. VECINI vb. IV. 1. R e f 1. (învechit şi regional; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A se învecina. Şi érd la el grădină vèciniMu-se alăturea di câsa tui. biblia (1688), 691^13- Acest vrednicpre'd't... să aduse înţr^un coşteiii de cetăţuie al varvarilor ce să vecmiia acolo! minÈiul ( 1776), 93ß/26. [Drumul] să vecineşţe cu Craiova (a 1784). ARH. OLT. ix, 195. Are şi casă ce să vecineşţe pă deoparte cu locul bisericii săseşti (a 1791). IORGA, S. D. vii, 9. Cînd se vinde 1436 VECINIC -212- VECINUI lucru nemişcător, întîi să să cheme la protimisis rudele, al doilea părtaşii şi al treilea vecinii... Vecinii sînt dă trei trepte: treapta dintîi sînt cei ce să vecinesç în lung şi treapta de-al doilea cei ce să vecinesc în cap, iar treapta al treilea sînt Cei ce să vecinesc la vreo parte (a. 1814). prav. COND. (1780), 206. Cei ce sînt numai vecini (întîi)... Să yeàinësçîh lung. CARAGEA, l. 14/6, cf PISCUPESCU, o. 73/21, i. golescu, c. Această moşie să vşcineşte cu oraşul Ploieştilor despre apus. CR (1830), 422 '/6. Un loc de casé său de prăvălii aproape de Podul Calicilor, ce să vecineşte cu Dîmboviţa şi cu Dîmbovicioara, ... să vinde cu stînjenul. ib. (1833), 642/28. Piatra Goganu... să vecineşte cu moşiia Inoteasca (a. 1839). BUL. COM. IST. IV, 158. Moşia... Să vecineşte cu siliştea numită „ la moara de hîrtie " (a. 1842). ARH. OLT. V, 451, cf POLIZU. Care dintre voi s-a întîmplat să se vecinească cu vreunul dintr-înşii la un colţ de pămînt şi s-a putut apăra d-a avea judecată! BOLL1AC, O. 238. Partea de pămînt a motiastirei Bogdana... se afla în marginea Crucei de Jos, veciriîndu-se pe din sus cu Ursoiu. I. IÖNESCU, P. 499, cf. CIHAC, I, 308, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W„ TDRG. La miazăzi, se vecineşte cu comuna Stăneşti, de care se desparte printr-o linie care începe de la punctul Toaca. RÄDULESCU-CODIN, M. N. 51. Satul Corbi...'se vecineşte la răsărit cu pădurea Corbi. id. L. tr. 1, cf CADE, BUL .FIL. ΠΙ, 106, 108. 0 I n t r a n z. Fii mai apoi dus îritr-o cetate... a varvarilor ce veciniia acolo. DOŞOFTEI, v S. octombrie 66 726. ♦ 1 n t r a n z. (învechit) A trăi în vecinătatea cuiva TöcmitU-s-au ţara foarte bine şi s-au împăcat cu toată vecinătatea, jăcîndu-şi frăţie şi legătură cit Racoţi Gheorghie şi cu Ştefan Vodă al Moldovei. Şi au vecinit bine şi frumos. ANON. CANTAC., CM I, 164. 2. T r a n z. A face (pe cineva) să devină vecin (ΠΙ1); a rumâni (v. r o m â n i 3), a şeibi (4), (învechit) â vecinui (2). Cu păcat este să-l robeşti pe frate-tßu, căpi păgînii .îşi cumpără robi pe bani, şi în al şepţele an îi iartă..,; iară tu eşti creştin şi 'Wkvîiidu-l pe băni şi fiind creştin că’şî tine, şi tu vei în veci şă-l iţjhneşti. N. COSTIN,,ιΐτ. It, 47/3,.cf. Cihac, i, 308, DDkF, TÖRG, CADE, SCRIBAN, D. „A rumâni” înseamnă a aservi, ca şi ,',ayecini": PANAITESCU, O. ţ. 45.0Refl. pas. Oamenii străiţti ce vOr veni să se aşeză pe moşii monâsiireşti sau boiereşti... să nu se vecinească, afară de cei ce vor fi vechi vecini (a 1741 ). URICARIUL, iV, 398/15’. - Prez. ind.: vecinesc. - Şi: (învechit) vecină vb. I. - V. vecin. VÉCINIC, -Ă adj. v. veşnic. VECINICĂ s. f. v. vecinei. VECINlCEŞTE adv. (învechit rar), Din totdeauna şi pentru totdeauna Dragosfea căţră cel de aproape "nu să poqţe plini fără numai în temelia şi ièvôrul dragostii duhului, Carile... de la Părifitele vecinîceşţepurcede. CANTEMIR, HR 3, cf. TDRG, 1 723, SFC Π, 142. -Vecinic + suf - eşte. VECINICÎ vb. IV v. veşnici. VECIN1CÎE s. f. v. veşnicie. VÈCINICÎRE s.f (învechit rar); ‘Acţiunea de a veşnici (1) şi reztiltatul ei. Crucea de piatră ce se afla la Calugăreni este făcută de $erban Vodă Cantacuzino, spre vecinicirea Unui pod ce el ficu pe apa Neajlovului. OOOWSOJ ’ ap. BĂLCESCU, M.v. 111. -V. veciniei. i(. - ,■■■■ VECINICIT, - Ă adj. (învechit, rar) Veşhic (IO). Răbdare la a’ceea simţire Éste moarte cu cwiipîţre; Este boală yedfhicita' Şs&pakfm·cunÿAita:.Âî^ulêanÜ, R l4/22. : r-Pl.pvecinictß, -te. ■ - ■' - V vecinici. VECINIE s. f. 1. (în dicţionarele din secolul trecut) Vecinătate (11). Cf. polizu, cihac, i, 308, lm, ddrf. 2. j^Prin suţl-estjil Transilv., în trecut) Fiecare dintre subdiviziunile teritoriale: ale Unui oraş sau ale unei localităţi suburbane constituite, în mod neoficial, pentiii a înlesni o administrare mai eficientă. în Braşov sînt mai multe vecinii. Com. din braşov. 0 Bătrînii veciniei = comitetul de conducere ales de1 membrii unei vecinii (2). ib. 3. (în epoca feudală în Moldova; în Ţara Românească atestat numai în documentele slavo-române) Instituţie feudală care exprimă starea de aservire a ţăranilor faţă de stăpînii feudali; starea, condiţia de vecin (ΙΠ); iobăgie, rumânie (v.românié 2), şerbie (3), vecinătate (Π 1 ), servitute (1), (livresc) servaj (2), (neobişnuit) yecink1 df ghibănescu, ş. i. XXI, 219, D. BOGDAN, GL. 1 î 7, GHtBĂNESCU, S. I. VI, 195. Prieteşugul şifrăţiia, iară nu yrăjmăşiia şi veciniia, să poftim. CANTEMIR, I. I. I, 260. Acei oameni niceodată să nu se vecinuiască, nici să aibă grijă ide vecinie (a. 1742). URICARIUL, V, 402/25. La această ătriia domnie şi mai mult jalobe jacînd oamenii săteni ce şed pe moşiile mănăstireşti şC boiereşti, ficînd pîră asupra stăpînilor satelor, că-i supun cu vecinătate: adecă părîndu-le oamenilor că acest nume de vecinie n-are osebire de robie (a 1749). MAG IST. II, 289/7, cf. CIHAC, I, 308, ŞĂINEANU,, î. 233, ddrf. Deosebirea yeçiniei de robie mai reiese şi din împrejurarea că ţiganii nu se bucurau de această prescripţie liberatoare. XENOPOL, I. R. VI, 133, cf. BARCIANU, tdrg, cade Stăpînii, cu puterea şi trecerea φ care .disptineauyput^u.piÿlocï şi întocmi acţe de trecerea, sâfelor lor la vecinie, pe de-a-nti-eguL ENC. AQR. V, 823, [14] .7760... vecinia pieri, iar vecinii dgveniră oameni libeţi, ib. 824, cf. şcribax, d„ dl, dm. Satele confiscate de la boierii mari nu erau eliberate din vecinie, ci dăruite favoriţilor domnului. IST. ROM II, 476. Desfiinţarea rutnăniei şi a veciniei a fost admisă de cîrmuirea celor dau# ţari în pr imul rind cu nădejfiea de a pune capăt fiigii în masă a ţăranilor, ib. UI, 439. Domnul dăduse voie mtnânilor să se răscumpere din vecinie de la proprietar. STOICESCU, C. S. 92, cf. DER. Laţco Comis iartă dé vecinie pe nişte vecini ai săi. PAN AITESCU, O. Ţ. 109, cf. 42', M. D. ENC, DEX, DSR, DREV. Pl. : vecinii. ' - Vecin + suf. -ie. VECINÎME ş. f (Cu sens colectiv) 1- (învechit) MiJţime dê^ecini (li lJ.Cf^ polizu, cihac, i, 308, çpfcF, GHEPE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. 2, (învechit, rar) Vecinăţşte (II 2). Aceasta s-au ţiniil numai pînă ce se jaceău bătăile’în vecinimea Romei. BOJ1NCĂ, a. n, 153/19. ' -JE?)'.": vecirämi. -y.eci.n + suf. -ime. VECINIOARÀ s. f. (învechit rai') Vecinici Cf cihac, I, 308,. -Pl. : vecinioare Vecină (v. vecin) + suf. -ioară, VECINI'}'^ s. f. (Regional) Vecinică. Cţţ, marian, v. ?ίβ· Αφ,^ηο, Şbro Ano, Iad deşchide in uşiţâ, ,Ca să-ţi vină veciniţa, C-a bătuto bărbăţelul. ■. CORCEA, b, 56, cf. balade. Μ, 170/' ....... —Pl, : veciniţe. - V^îpafv. vecin) + suf. -iß. VEjCINlJI vb. IV. (învechit) 1. Re fl. A se învecina. Cf ciiiÂc,t 3Ö8. ;7’ 2. T r a n z. À véiiifii (2). 'Cţ. cihac, i, 3Q8. 0 R e f I. p as. Oamenii streţjji,' dricîfi femulţî'ar veni şă se aşeze.pe npşiiţe. jâr,.slobozi săße, ştâqej.oameni niceodată să nu se yèçimiiàscqîy nici să aibă grijă ae vecinie (a. 1742). LÎRICARIUL, V, 402/25. : .. 1448 VECINUIRE -213- VECTOR -Prez. ind.: vecinuiesc. -Vecin + suf. -ui. VECINUIRE s. f. (învechit, rar) învecinare. Cf. cihac, i, 308. -V. vecinui. VECINUŢĂ s. £ (într-o poezie populară) Vecinică. De nevastă ş-o luat Copiliţă din cel sat, Copiliß rumäncuß, Vecinuţelor dräguß. ALEXICI, L. P. 175. —Pl. : vecinuţe. -Vecină (v. vecin) + suf. -uß. VÉCL s. f. v. veclu. VECLEÂN, -Ă adj. v. viclean. VÉCLI subst. v. veclu. VÉCLU subst. (Transilv. şi prin Ban.) Franzelă, Cf. GV 1952, nr. 5,40, A III 13, com. din grădinari - oraviţa, mat DIALECT. I, 271, ALILXXIX, 317. -Pl.: ? - Şi: vcţclă (com. din grădinari - oraviţa) s. f., vécli (a iii 13) subst - Din germ. dial. Wecke), magh. vekni. VECS s. ή. v. vecsel. VECSĂL s. n. v. vecsel. VECSĂLĂ s,f ,y. vecsel. VÉCSEL s. η. 1. (Fin,; învechit) Poliţă2 (1). 1 vecsel şă iai de la căpitan Cheţner (a. 1777). furnică, I. C. 44. Au jăcut cerere ca, în puterea vecselilor ce era de faß, să poată lua banii. L. ASACHI, 3. 110/18. Făcusă... bune dispoziţii, trăgînd sumele de bani, care încă. înaintea fugirii le trţţnisese prin vecsle (zapisuri) la Italia. TEODOROVICI, P. 137/20, cf. cod. ţiv. 4[bis]/5. Vecselije... s-au obicinuit în Austria a fi stempăluite. cu stempelu (pßcetea) stăpînirii. NICHIFOR, P. 75/5, cf. CAT. man, i,,,65. ßsteincredinßt că şi răscumpărarea yyechselului ele 2000 de galbeni... este o adevărată facere de bine., KOGÂLNICEANU, ap. IORGA, 5. D XVI, 45,/te temeiurile prescrise ,în jurnalul înçheiet s-au încredinţat vecselulprin care să împrumută... una mie nouă sute triizăci şi cinci lei. BULETIN, F: (1843), 2272/34, cf. STAMATI, D„ IARCU, D. S. Il, 435/J 8. 8000 galbini în obligaţiile statuluise.yor vinde, ,ca şi toate, sineturile şi vecselile ce se vînd în piafi. RUSSO, S. 160. Pricina acelei înfăţoşeri poliţieneşti era un vecsel iscălit de stăpînul meu, dar neplătit, după .obiceiul său cel economic. ALECSANDRI, O. P. 49. însurătoarea nu-i „vecsăl", să trăbuiască să-l plăteşti. bănuţ, T. P. 143, cf CADE, DL, DM, DEX, DN1, COIU .din POIANA SIBIULUI -ţSEBEŞ, cv 1Ş50, nr. 11 - 12, 39, alr SN IV h 1008, lexic reg. 111, mat. dialect. I, 102. ♦ (Regional) Contract pentru avansuri încheiat între lucrătorii ,forestieri şi proprietarul unei păduri (Borşa). ar.vintk, term. 174. 2. (Regional, mai ales în Transilv.) Macaz (1). Cf. CV 1951, nr. 3-4, alr sn iii h 873, arvinte, term. 49, 174· ♦ Pi ext(PrinTransilv.)Cabinădeacar/Cf. cv 1951,nr.3-4,44.· 3. (în terminologia forestieră; Bwpoy* Mold;;i şi prin Maram.; în forma vecsăl) Loc în care se îmbină două sau trei jilipuri. Cf. arvinte, term. 49, 85,174. ♦ (Prin Transilv.* în forma vecsăl) Fiecare dintre jilipurile mici, suplimentare, care aduc apă lajilipuLmare. Cf. cl 1961,130. - , 4. (Regional; la moară) Stăvilar care penriite să se scurgă apa cînd moara nu funcţionează sau cînd la moară vine prea multă apă (Brezoi). Cf. nalr -o iv mn 275,2 405/904. - Scris şi: (după germ.) vechsel (CAT. mat. i, 49), Wechsel. - Pl. : vecsele şi (învechit) vecsle, (regional) vecseluri (CV 1951, nr. 3-4,44). - Şi: (regional) vecsăl (pl. şi vecsăluri, alr sn m h 873/353) s. n., yécsâlâ (ib. h. 873/2, iv h 1 008/2; pl. vecsăle, ib. IV h 1 008/2), yeeslă (ib. h 873/76, IV h I 008; pl. vecsle, ib. h. 873/76, iv h 1 008) s. f., vécslu (ib. iv h 1 008/53; pl. vecsluri, ib.), vecs (ib. h 1 008/29; pl. veesuri, ib.), vâcţăl (ib. h 1 008/235) s. n, véslâ (cv 1950, nr. 11 - 12, 39, alr sn iv h 1 008/64; pl. vesluri, alr sn iv h 1 008/64) s. f. - Din germ. Wechsel VÉCSL s.f. v. vecsel. VÉCSLU s. n. v. vecsel. VÉCTÀR s. m. 1. (în trecut, prin Bucov., prin vestul Transilv., prin Maram. şi prin Ban.) Paznic2 (1); străjer. Cf. MÎNDRESCU, I. G. 29, JAHRESBER. X, 217, HODOŞ, C. 25. /// şapcă nu-ţtrebe flori, Că-ţpun vectării cînd mori. GR. S. ii, 288, cf izv. XIV, 420, alr i I 408/375. 2. (Ban.) Cantonier. Cf. L. .COST1N. GR BĂN. 214, alr sn ni h 872/76, alrm sn ii h 690/76. ♦ (Regional) Şef de haiţă,(Giarmata - Timişoara). Cf. cv 1951, nr. 5,28. 3. (Sud-vestul Transilv.) Infiennier. lexic reg. ii, 103. - Pl. : vectări. - Şi: vécter (izv. xiv, 420), véhtâr (alr i 1408/375), véhter (mîndrescu, I. g: 29, jahresber. x, 217, HODOŞ, C. 25) s. m. - Din germ. Wächter. VECTĂRIŢĂ s. f. (Sud-vestul Transilv., prin,estul Ban. şi prin Olt.) Infirmieră, v. infirmier. Com. din DOŞTAT -SEBEŞ, cf. LEXIC REG. II, 103. Victäriß la şpitar. FOLC. OLT. -MUNT. I, 470. -Pl. : vectăriţe. - Şi: vieţăjiţă s. f -Vectăr + suf. -iţă. VÉCTÇR s. m, v. vectăr. , VECTOR, -OARE s. m., ,adj, 1. S. .m. (Fiz., Mat.) Mărime matematică sau fizică definită prin valoare numerică, direcţie şi sens; segment de dreaptă orientat care simbolizează o astfel (de mărime: Vectorul viteză.,, face cu liniile de fonţă iin unghi. SANIELEVICI, R. 72. Lungimea acestui segment, numit vector, este proporţională, la o scară aleasă arbitrar, cu mărimea considerată. CIŞMAN, FIZ 1,37. Printr-o transformare de coordonate, se pot reduce componentele vectorului conţrctyariant β forma canonică. VRĂNCEANU, G. î D. i, 14. IJn vector poate fi reprezentat grafic printr-un segment de dreaptă, marian - ţfjeica, fiz. i, 16, cf. ltrVdl, dp, dm, DER, D. MED., M. D. ENG, DEX, 'DN3. 0 F i g. Factorul material, fiaetpr primordial în stabilirea aeßunii generale şi a direcţiei principale istorice, trebuie înţeles ca vector esenţial dintr-o structură diversă. REV FIL. 1971, 407. Dinamica proceselQr rm.sepoate reprezenta numai ca un vector orientat dinspre trecut spre viitor.■ românia literară, 1974, nr. 33, 8/3„,<> Vector unitate sau vectorunitar = versor. Cf. DER, M. D. ENC. . 2. Adj. (Mat; în sintagma) Rază vectoare = a) segment de dreaptă orientat care uneşte originea unui sistem de QËioiïdonate polare cu un punct. Mişcarea mabihtlui,-,e determinată dacă se cunoaşte variaţia razei vectoare. marian - ŢIŢEICA, FIZ. I, 20, cf. LTR2 XIV, 46, DL, DM, M. D. ENC. 780, dn3; b),dreaptă (imaginară);care uneşte , focarul unei elipse, unici paraboje sau unei hiperbole cu un punct oarecare al curbei. Intr-o.· elipsă se poate zice că suma razelor vectoare este constantă.· OJLIANU, e. -JiVîvcf. iÆADE. Ariilmdescrise de raza vectoare \ a soarelui sînt proporţionale .cu, timpurile întrebuinţate spre a le descrie. SEBASTIAN, τ. 336. ă.j.S. oi.,,.,adj. (Biol.) (Organism).!.intermediar şi transmiţător al unui germen patogen. Jînţaml este agentul vector al patudismului: ENC. AGR. IV, 428. Combaterea insectei vectoare mai poate fi efectuată cu succes prin 1464 VECTORIAL -214- VECUI desfiinţarea bălţilor. BELEA, p. A. 532. Jînfarul este totodată vector (transmite boala) şi gazdă intermediară (parazitul suferă o serie de transformări în ţînţar). ABC SÂN. 230 cf. D. MED. -Accentuat şi: véctor. -Pl.: vectori, -oare. - Şi: (rar) vectoriu, -ie adj. cade. - Din fr. vecteu r. Cf. lat. v e c t o r. VECTORIAL, - Ă adj. (Fiz., Mat.) Referitor la vector (i); care foloseşte vectorii; de vectori. Fără a insista asupra dezvoltării teoriei cîmpului mezonic (cu diversele variante posibile: vectorială, pseudoscalară etc.) vom sublinia că teoria lui Fermi se justifică. SANIELEVICI, R. 134. In acelaşi moment trebuie să se ivească undeva alte cantităţi de mişcare a căror sumă vectorială va fi egală... cu a primului corp. MARIAN -ŢIŢEICA, Fiz. I, 93. Operaţiile vectoriale sînt puţin numeroase. ltr2 ui, 265, cf. dl, dm, m. d. enc. dex, dn1. 0 Mărime vectorială = mărime fizică care are caracteristicile unui vector. Noţiunea de vector, introdusă pentru prima dată... Cu privire la forţă şi extinsă apoi la celelalte mărimi vectoriale, a impus dezvoltarea unui capitol special de matematică. CIŞMAN, FIZ. I, 38. In fizică se întîlnesc mărimi scalare şi mărimi vectoriale. marian - ţiţeica, fiz. I, 16, cf M. D. ENC. Calcul vectorial = capitol al matematicii care se Ocupă cu studiul proprietăţilor vectorilor şi al aplicaţiilor lor. Cf. dt. A impus dezvoltarea unui capitol special de matematicăk numit calcul vectorial. CIŞMAN, FIZ. I, 38, cf. LTR2 ΙΠ, 265, DL, DP, DM, DER I, 472, M. D. ENC., DEX, DN\ - Pronunţat: -ri-al. - Pl. : vectoriali, -e. - Din fr. vectoriel. VECTÔRIU, -IE adj. v. vector. VECŢĂL s. n. v. vecsel. VECUI vb. IV. J. Intranz (Despre fiinţe, mai ales despre oameni) 1. (învechit şi popular) A %ăi (f) (timp îndelungat). Cf I. GOLESCU, C. Au doară socoteşti că lumea aceasta este pentru noi şi aice vom să vecuim? arhiva r. i, 144/11. Socrate, care vecui în al cincilea veac înaintea lui Iisus Hristos..., muri jertfă duşmăniilor ce ardică asupră-i curăţenia inimei sale. BREZOLANU, î. 158/32. P-aşa vremuri se zice că ar fi văcuit împăratul cu stema ruptă din soare. DELAVRANCEA, S. 81, cf. BARCIANU, ALEXI, W„ TDRG, RESMERIŢĂ, D., şăineanu, D. U. încai să-ţi plămădesc un ghemişt, să mă pomeneşti cît îi vecui! BĂNUŢ, T. P. 103, cf cade, scriban, d„ dl, dex, şez. V, 169. A tot trăit înainte..., că-şi uitase şi el din urmă şi-i murise moartea... După multă vreme, urîndu-i-se şi lui să tot văcuiască, a plecat... la cer. rădulescu-codin, î. 265. Sufletul să mi-l laşi, Să trăiesc, Să văcuiesc. păsculescu, L. p. 119, cf. com. din zagra -NĂSĂUD, TOMESCU, GL., ALR 11/36. Odraslele lor... mai văcuiesc şi astăzi, dacă n-au murit. FOLC. TRANSILV. III, 436, cf.· FOLC. OLT. - munt. I, 470. 0 (întărit prin „pe lume”) [Copilul] mare să se facă, Să crească, Să-mbătrînească, Pe lume să vecuiască. marian, NA. 323. Cît pe lume-am văcuit, Nouă feciori mi-am avut. MATEESCU, B. 46. 0 T r a n z. (Cu complement intern) Veacul mi l-am vecuit, Copiii mi-am căsătorit, bibicescu, P. p. 286. ♦Tranz. P. e x t. (Regional; complementul indică bunuri materiale) A beneficia vreme îndelungată de... (Bistriţa) Cf paşca, gl. Nu i-o ajutat Dumnezeu să văcuie averea, că o murit. id. ib. 2. (Popular; de obicei cu determinări modale) A trăi (2). Cf costinescu, ddrf, CADE. Noi vedem că. dumneavoastră Trăiţi şi vecuiţi, Cu mese-ntinse, Cu făclii aprinse, Cu pahare pline, Cu bucate bune. SEVASTOS, N. 130. Toate fiarele Să se nască Şi să crească Şi să vecuiască Care după seminţia sa Şi să-şi dea roada sa. MARIAN, NU. 395. Mfdi di ai sî tot trăieşti Şî bini sî vecuieşti. vasiliu, C. 87, cf. pamfile, C. Ţ. 356, ciauşanu, V. 60, A N 22.A trăit şi a văcuit, se spune despre cei care au dus un trai bun, fără griji. Cf. zanne, p. ii, 779.0 (Construit cu dativul etic) Să-mi fii, gazdă, sănătoasă, Să-mi trăieşti, Să-mi vecuieşti Ca vara, Ca primăvara, Ca cea toamnă de bogată. BIBICESCU, Ρ. Ρ. 256. 3. (Popular, cu determinări locale) A trăi (3). Prin piroteala ce mă cuprinsese, înţelesei că pe tărîmurile acelea văcuia unul căruia îi plăcea să trăiască slobod. VOICULESCU, P. I, 84. N-ai chip să văcuieşti prea multă vreme într-acea casă şi te vezi nevoit să o strici, izv. xvi, 318. Cîte casî noi am avut Nici una nu ţi-a plăcut, Altă casă ţi-ai făcut, Făr’ de uşi, fir' de fereşti, Tot în ea să vecuieşti. marian, î. 242. Şărăcia s-a ţinut de vorbă. S-a înfundat la cei doi fraţi şi acolo a văcuit cîte zilişoare au avut ăştia pe pămînt. RĂDULESCU-CODIN, î. 82. De-amu noi ne ducem să vecuim în ostroavele noastre, vasiliu, P. l. 45, cf. 46, com. din straja - rădăuţi, ALR i 444/93. 0 (în descîntece) Să te duci Pe munţi, Pe sub munţi, ... Acolo să tiăieşti, Acolo să vecuieşti. MARIAN, d. 72. In păduri, Pe supt buturi, Acolo să locuieşti, Acolo să vecuieşti. MAT. FOLK. 627. Acolo să şăzi, să văcuieşti, în coadele mărilor. GRAIUL, I, 91. Acolo să cinuieşti, Acolo să văcuieşti. GRIGOR1U RIGO, Μ. P i, 9. Nouăzeci de mări, Năuăzeci de firi, A zburat ş-a călcat Ş-âcolo le-a lăsat. Acolo să lăcuiască, Acolo să văcuiască. PĂSCULESCU, L. P. 117. Vă duceţpînpoalele munţilor... Acolo lăcuiţ, Acolo văcuiţ. T. PAPAHAGI, M. 134. Duceţi-vă în munţi, codrii pustii,... Acolo să locuiţi Şi acolo să vecuiţi. ŞEZ. XXI, 70. Pocitul şi turbatul ...Să se ducă-n casa cui l-a dat, Ca acolo să văcuiască Şi-acolo să locuiască, izv. xu, 194. Tu izdate morugate, Nu durea, nu ustura, ... Şi te du-n papuri pîrlite Şi-n ape cernite... Acolo să locuieşti, Acolo să văcuieşti. ARH. OLT. XIX, 190, cf. FOLC._ TRANSILV iu, 244. Ieşi, bubă brîncă, Şi du-te în străinătate. In pustietate... Acolo să trăieşti, Acolo să văcuieşti. Pe (cutare) să-l părăseşti. FOLC. OLT. -MUNT. ni, 748. 0 (Prin lărgirea sensului) Făcea de urît, spărgea case; unde văcuia traiu bun, strica vitele oamenilor. LUNGEANU, C. 8.5. ■4. (Populai·; de obicei cu determinări introduse prin prep. „cu”) Ä convieţui. Naţiile ce vecuiau cu dînşii într-aceeaşi ţară... începură a trata pe români ca un popor cuprins. BĂLCESCU, M. V. 312, cf DL, DEX. Ια-ţi ş-o mireasă Frumoasă ş-aleasă, Cu ea să trăieşti Şi să văcuieşti. COLUMNA, IV, 240. Sorioară, dulcea mea, Cu cine-ţi place lumea? Cu tată şi cu măicuţă... Ori cu fraţi şi cu surori...? -Cu toatè, frate, e bine, Dar cu ăştia numai creşti, Şi cu soţul văcuieşti. BUNGNARIU, N. Drag soţiorul meu... Mi l-a dat Dumnezeu, Sä vecuim el şi eu. BIBICESCU, P. P. 361. Du-te la soru-mea şi văcăieşte cu ea, cît v-o lăsa Dumnezeu. RĂDULESCU-CODIN, î. 234. Acolo o stat, ş-o văcuit cu nevasta lui pi tătă viaţa lui. O. BÎRLEA, A, ρ Ί, 543. 0 (Construit cu dativul) Să te iubesc, Cu tine să-mi văcuiesc. MAT. folk. 1 239. Π. I n t r a n z. (învechit, mai ales în Transilv.) A dura, a dăinui (veşnic): Mila dumnezăiască Cu noi să văcuiască. DOSOFTEI, PS. 461/14. Mai slabi sîntem decît am fi de glaje: că glaja macăr că e slabă; totuşi, de o vei griji, miilt vecuieşte. MAIOR, P. 24/30. Limba poporului romanilor celor de demult vecuieşte pînă astăzi în gura românilor noştri, id. IST 266/16. Stăpînirea carea se apucă şi se ţine cu tirănie nu vecuieşte multă vreme. CALENDARIU (1814), 111/23, cf. ŢICHINDEAL, F. 232/5, I. GOLESCU, C„ COSTINESCU, DDRF. Văcuiesc, ca de cînd lumea, gropi la capetele podului. LUNGEANU, ap. cade. 0 E x p r. (Prin Transilv.) Cît o văcui pămîntul = foarte mult timp. Din această licoare pot sorbi două persoane pe care vreai să le întinereşti şi să rămînă tinere cît o văcuipămînttd. folc. transilv. iii, 390. III. I n t r a n z. i m p e r s. (Prin nord-estul Olt.) A ti timp (II1) rău. Afară vecuieşte. mat. dialect, i, 238. -Prez. 'mâr. vecuiesc. -Şi: (învechit şi popular) văcui (prez. ind. şi văcui) vb. IV. - Véac' -I- suf -ui. 1468 VECUIRE -215- VEDEA3 VECUIRE s. f. (învechit; mai ales în limbajul bisericesc) Vecie (1). Unul £>[u]/i[u]/ >SV[î]«i din D\v\mn\e\dzău fiinţa avîndu-ş şi... D[\j\mn\€\dzău Tatăl... ce-i preste toate şi întru toţi. Şi D\u\mn\e\dzău Fiiul cel pentru toţi. Troiß întreagă, cu slava şi văcuirea şi cu-mpărăţiia nedespărţită, dosoftei, v. S. noiembrie 131 74. O, sfintă şi mare a proorocilor osteneală! Toate cu sorţi le apuci şi dăruieşti oamenilor muritori văcuire. N. COSTIN, L. 38. Luaţi aminte văcuirea muncilor cu carea d[u]mnezeiască direptate munceşte pre cei păcătoş (a. 1700). GCR I, 339/20. II învafi să cunoască deşărtăciunea lucrurilor acestor trecătoare şi vecuirea celor viitoare, varlaam -lOASAF, 8575, cf. ddrf iii, 207. - Şi: văcuire s. f. - V. vecui. VECUÎT, - Ă adj. 1. (Regional; despre oameni) Care a trăit mult. Cf. v e c u i (11). Cf ciauşanu, v. 209. ♦ (în expr.) Vecuit de bătrîn = foarte bătrîn. Cf. barcianu, ALEXI, W. 2. (Regional; despre oameni) Care a dus un trai bun. Cf. v e c u i (12). Cf. PAMFILE, C. Ţ. 356. 3. (învechit) Care durează, care există de mult timp; care continuă să existe, să dureze timp îndelungat sau veşnic. Cf. vecui(II).Cf. dosoftei, v. s. noiembrie 131731. [Moşia] / se cade lui... după vecuită moştenire. ZILOT, CRON. 83· Cin' nu să hîţînă dîn încremeneala văcuită înţepeneşte dă viu. JIPESCU, O. 15. O (Adverbial) Fericita şi pururea văcuit pomenita Xeni era din cetatea cea mare şi-mpărătească Rîmul. DOSOFTEI, v. s. ianuarie 29728. Dintr-aceştia. fericitul Parigorie cu multe fealiuri de munci cununa neputredzîei au dobîndit şi în /7[risto]i s-au săvîrşit, iară văcuit.cinstitul Leon, sîngur rămîind şi despărţiciunea ocinicului gîndind, suspina şi să olecăia. id. ib. februarie 72721. - Pl. : vecuiţi, -te. - Şi: (învechit şi populai) văcuit, -ă adj. -V. vecui. VECUITÔR, -OÂRE adj. (învechit; mai ales în limbajul bisericesc) Cai« există, care durează în tot ţirnpul, în eternitate. Au chiematu voi întru vecuitoare, a lui slavă de //[risto]s 7[isu]s. COD. VOR·. 8275. Unul iaste Dumnădzău văcuitoriu demaintea începăturilor. DOSOFTEI, v. S. noiembrie 163732, cf. 165 734. Muncele [iadului] sînt de pururea văcuitoare (a. 1700). GCR I, 338/22. Făgăduiesc... perşilor şi prieteşug pururea vecuitor. AETHIOpiCA, 657, Te bucurai, cu gînd desăvîrşit uitîndu-te cătră mărirea cea vecuitoare a celor ce doresc de D[u]mnezeu. MINEIUL (1776), 112 ăfl2. Să ne închinăm Fiiului celui pururea vecuitoriu şi împreună fără de început cu Tatăl. ib. 148 vl/19. Acela estefăr' de început şifir' de sfirşit şi făr’ de moarte, pururea vecuitoriu. VARLAAM -IOASAF, 125 721. Vrajba rudeniilor este vecuitoare. PILDE, 96/6. Aceasta este veacul... celor pururea vecuitori (a 1806). TDRG. Cu neputinţă era din limbile acele vecuitoare şi cuvinte, şi chipuri de grai să nu se vîrască... în limba latinească. MAIOR, IST. 234/16, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., DDRF. 0 (Substantivat) Aşa fiind noi înşălaţi şi nesfătuindu-ne niciodată de cele trăitoare şi vecuitoare... fără de y este ne soseşte asupră-ne paguba morţi. VARLAAM - lOASAF, 60723. In scurtă vreme eu să caz din dulceaţa celor vecuitoare şi neputrezitoare. ib. 69710. - Pl. : vecuitori, -oare. - Şi: văcuitor, -oare adj. -Vecui + suf. -tor. VEDÄNIE s.f. v. vedenie1. VÉDE1 s. f. pl. Nume dat culegerii de texte sacre indiene scrise în sanscrita veche. Cf. şăineanu, enc. rom. Pentru aceste trebi se potriveşte... mai bine un filolog care să cunoască bine sanscrita (pentru himnele vedelor). CĂLINESCU, O. XIII, 12. Vedele erau păstrate secret, fiind apanajul castei preoţilor. GRAUR, I. L. 196. După cum recunosc sau nu autoritatea vedelor, şcolile tradiţionale ale filozofiei indiene se împart în „ortodoxe” şi „neortodoxe". DER, cf. M. D. ENC., DEX, DREV. -Dinfr. Védas. VÉDE2 vb. ΠΙ v. vedea3. VEDEA1 adv. (Munt; în exp r.) Mai vedea! = niciodată; nicidecum. Cf. BL vm, 223. Ai mînca, ţigane, caş? -Aş, pupa-l-aşi- Dar ciulama? -Mai vedea! ŞEZ. Xtv, 85, cf. CIAUŞANU, GL., id. V 177. Ţi-a adus datoria? - Mai vedea! UDRESCU, GL. 287. -Dinţig. maifeder. Cf. BL vm, 223. VEDEA2s.f. v. vadea. VEDEA3 vb. II. L 1.1 n t r a n z. A avea simţul văzului; a avea capacitatea sau posibilitatea de a-şi crea imagini vizuale pentru obiecte şi fenomene^ Şi vădzîndu prăviţi şi nu aveţi a vedea. COD. VOR2. 5277. Inturerece-se ochii lor se nu vadză [a nu vedé H] şi spirare lor cu totu duplecată. PSALT. 134. Acesta iaste fiiul vostru ce voi grăiţi c-au născut orb? Cum amu- veade? CORESI, EV. 166. Ochii lui păinjeniră şi nu putea vedea. PO 88/24. Noi, cît vedem şi preceapem, ... trebuiaşte să răspundem (a 1593). HURMUZAKI, XI, 349. De-acolo ieşind vădzum. Şi era ca nişte vrăbii întunerecele. DOSOFTEI, V. s. octombrie 8077. Cînd are omul ochii curaţi şi nu poate vedé (a. 180Q). IORGA, S. D. xvi, 19. Facultatea de a se intuita nu e decît capacitatea de a vedea îndreptată prin voinţă. LAURJAN, F. 38/6. A doua zi, deşteptată, ea vedea. EMINESCU, P. L. 23. Eu să umblu pentru tine; tu să vezi pentru mine. ISPIRESCU, L. 303. Un ochi de fereastră... este totdeauna în raport cu trebuinţa de a vedea în acea parte a casei. MANOLESCU, 1. 27, cf ALEXI, W. A rămas... privind înaintea lui firă să vadă. anghel, pr. 64, cf. RESMERIŢĂ, D. Ţine cu mîinile ochii unuia ca să nu vază. RF 1, 115. Se zice că lichitoarea ziua nu vede. BĂCESCU, PĂS. 276. Ce înţelegi tu prin a trăi? Înţeleg să simt, să văd, să aud. călinescu, C. 0. 114. Io nu pot rosti vorbe, ... da dă văzut, văz. CAMIL PETRESCU, O. I, 232. Lucia îi vindecă pe cei ce nu văd. HRISŢEA, P. E. 235. Lumina-i... va permite să vadă. v. rom. iulie 1973, 132. Nu ştiu prost îi, ori nu vede, Că se suie pe părete. MARIAN, H. 75. Parcă e-mbrobodit la ochi, nici nu vede, săracul! izv. xvn, 150, cf. alrm i/i h 112. (în proverbe şi zicălori) Alla e a auzi şi alta e a vedea, pann, p. v. 1, 162/14, cf. ZANNE, P. II, 482. Mai credincios lucru este a vedea decît a auzi. zanne, p. ii, 795. Lesne a băga în urechile acului cînd vezi. PANN, P. V. III, 130/10. Luminarea se aprinde pentru cei ce văd nu pentru cei orbi. id. ib. 1, 150/2. cf. zanne, p. m, 214, Vede ca vulturul, zanne, p. 1, 715. Nora nu ştie şi soacra nu vede. id. ib. IV, 513. Mulţi văd, puţini cunosc, id. ib. II, 795, cf. pamfile, C. 54. 0 (Cu determinări modale) Ochii lui Izdrail împăinjenase şi nu putea vedea bine. PO 171/10. Nu ie duce înaintea mea, căci eu nu văd bine. petrovici, p. 299/22. Cei ponivoşi şi bătrîni destul văd. POTECA, F. 123/26. Simt enorm şi văz monstruos. CARAGIALE, O. I, :76,. Cînd se unse şi a treia oară, văzu luminat ca toţi oamenii. ISPIRESCU, L. 172. începe iarăşi a zbura şi a zbîrnîi pînă ce nu mai vede bine. MARIAN, INS. 25. Sărmanul cleric nu mai vedea limpede. AGÎRBICEANU, A. 137. Cu ochiul celălalt vede bine. camil petrescu, t. ii, 42. Aşa, dintr-o dată, acUm o străvedea uşor pînă în fiind. Vedea bine. VOICULESCU, P. I, 38. „Lichitoarea"... vede binişor şi urmăreşte cu ochii orice mişcare a omμlui. BĂCESCU, PĂS. 276. Omul de rînd vede cenuşiu, pictprul vede colorat. CĂLINESCU, C. O. 141. Vede bine de aici. SCL 1967, 423. Simulează că... nu prea vede bine. IST. T. 1, 65. Ça să vedem mai bine, ne urcăm pe linia ferată. STANCU, D. 125. Trecu mîn/dra p-îngă mine Ş-acuma. nu mai văz bine. jarnîk-bîrseanu, D. 383. Bărbatul meu... nu vede tocmai bine de un ochi. ŞEZ. IV, 231. l-a sărit un ochi să vază cu. celălalt mai bine, se zice, în batjocură, despre cel care nu a observat un lucru. Cf zanne, p. ii, 355. Nu e orb, dar nici bine nu vede. id. ib. 664. (E x.p r.) A vedea negru înaintea ochilor = a i se face negru înaintea ochilor, v. negru (2). 1477 VEDEA3 -216- VEDEA3 Lisandru văzu negru înaintea ochilor. CAMIL PETRESCU, O. m, 122. A vedea roşu (înaintea ochilor) v. r o ş u (I 4). A vedea verde v. verde (TV 1). A vedea ca prin ciur v. c i u r. A vedea cu ochii liberi v. I i b e r. (învechit) A vedea binişor în pungă = a fi bogat, a âvea avere. Vede -binişor în pungă, Are ochii ce să-ţi ungă. pann, p. v. ΠΙ, 105/10, cf ZANNE, P. V, 524. O (Cu determinări locale) El vede foarte departe. PONTBRIANT, D. Prin umbrele nopţii, el vede-n departe. BOLINTINEANU, p. I, 180. S-a stîrnit un vifor cumplit... de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. CREANGĂ, Ρ. 143. 0 (întărit prin „cu ochii”) Erea o zăpadă şi o ninsoare de nu vedeai cu ochii de viscol, izv. xxi, 262. (Loc. adv.) Văzînd cu ochii v . o c h i1 (A 11). (E x p r.) Cît vezi (sau văd etc.) cu ochii sau cît poţi (ori- pot etc.) vedea cu ochii, (regional) cît (îţi) vezi cu doi ochi, (prin sinecdocă) cît vede ochiul, (r ef I. impers.) cît se véde cu ochii = pe o distanţă foarte mare {de jur împrejur); peste tot. Cît vedeai cu ochii, cîmpul era acoperit cu trăsuri. GHICA, ap. CADE 856, cf. COSTINESCU. Lasă, mamă, că lumea asta nu-i numai cît se vede cu ochii, zicea bădiţa Vasile. CREANGĂ, A. 9. Cît vezi cu ochii, drumul e numai paie risipite. CAMIL PETRESCU, O. I, 158, cf. ,L. rom. 1956, nr. 6, 52, dl. Cît puteai vedea cu ochii din maşină, de-o parte şi de altă a drumului, un grîu minunat. V. ROM. februarie 1964, 97; Cît vedeai cu ochii pe coastă, la vale,.... era numai o holdă de mălai. RETEGANUL, p. v, 49. Nu-l traseră cît vede ochiul. STĂNCESCU, B. 102. Cît vedeai cu ochii, de jur împrejurul Satului erau moşiile lui. izv. XV, 332. Un cîmp mare, cît vedz cu Upchii. O. BÎRLEA, A. P. I, 369. (Cu inversarea construcţiei)' Cît cu ochii vezi Se-ncolăceşte fumul. BACO VIA, O. 36. Cît îţi vezi cu ochii doi, Stau feciorii ca snopii. DOINE, 107. De cînd nu vedea cu ochii - de cînd era foarte mic. Zice că ea l-a crescut dă cînd nu vedea cu ochii, camel petrescu, o. m, 15. 0 (în forma negativă; în corelaţie ca a auzijie adormirea cea firească rămîne omul fir' de simţire: nu vede, nu aude, nu cunoaşte. ANTIM, O. 189. Ea n-aude, nici nu vede, Ci tot fuge ne-ncetat Ca un duh. ALECSANDRI, P. I, 12. Fără fetHeie nu aud, nu văd, nu pricep, ap. CONSTANTINESCU, S. II, 262. Cel mai mare surd sau orb este acela care nu voieşte să auză sau să vadă. zanne, P. II, 754. (Prin exagerare; exprimă insensibilitatea faţă de reditatea înconjurătoare) Se făcea că nici nu vede, nici, nu aude. CÂNTÀCUZINO, N. p. 11976. Se uita la dînsul parcă să-l soarbă cu privirea. Dară el nu vedea, nuauzea. ISPIRESCU, L. 34. Mergea... preficîndu-se a nu auzi şi a nu vedea spre a nu răspunde cererilor ce i se ficeau. arhiva, I, 34. Domnul Gună însă nu mai auzea, nu mai vedea. Se smulse din ghiarele duşmanului şi fugi. BASSARABESCU, S. N. 118. îşi vedea de drum şi se făcea că nici aude, nici vede. REBREANU, N. 200. Se făcea a nu vede, a nu aude. VISSARION, FL. 190. Lumea privea îngrozită. Numai A liman nu vedea, n-auzea. VOICULESCU, p. I, 54. Aş vrea... Să nu mai văd, să nu mai aud. ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 65, 1/2. Iată, mă, şi purcarii trag nădejde la fete de împărat. Flăcăiandrul nostru n-auzea, nu vedea. izv. xvu, 186. Dacă vei să trăieşti liniştit, să nu vezi, să η-αύζϊ, să taci. PANN, P. v. i, 14/13, cf. zanne, P. ii, 794. 0 (Prin sinecdocă; despre ochi) Ochii lui Israil să îngreuiască la vedere de bătrîneţe şi nu putea să vază. biblia (1688), 372/7. Ochiul văzînd va cerceta aceea ce va avea trebuinß. GOLESCU, P. 240/6. Ochiul este organ pentru că este Spre hotărît scop făcut să vadă. ANTROP. 37/10. Doi ochi văd mai bine decît unul. I. GOLESCU, ap. ZANNË, P. II, 334. Ochii văd, inima cere. id. ib. 337, cf pann, p. v. uf,1 99/23, alecsandri, p. p. hie. Ochii înţeleptului văd mai departe, pann, P. v. I, 149/24, cf. ZANNE, P. II, 342. 0 F i g. Amorul este o fiinfi curioasă. S-a zis că e orb; se poate. Dar şi ddca vede, trebuie să mărturisim că foarte mult îi place lucrurile bizare. FILIMON, O. I, 119. Tu, jale, pare că vezi, De mereu la mine şezi! ■ JARNÎK - BîrseAnu, d. 217. 0 E x p r. A nu' vèdèa mai departe decît Iuiigiil nasului v. nas1 (1). A nu vedea de nas v. nas1 (1). ♦ Refl. i m p e r s. A există condiţii exterioare pentru percepţia vizuală. Lumina lui D[u]mn[â]dzău îi lumina nopţile de i Să vedea pré carte. DOSÖFTEI, V. S. noiembrie 99'723. Fiind ceaß mare, nti să vedea (a. 1789). IORGA, S. D. XXII, 55. Ia mai dă-te oleacă pe jos, pînă se niai vede. creangă, p. 129. De la ferestrele şi de pe pridvorul din spatele ei se vedea peste zid în curtea de recreaţie a şcoala. CARAGIALE, o. i, 22. Cerul era acoperit întreg şi totuşi se vedea apröäpe ca ziua. M. I. CARAGIALE, C. 152. Nu se vedea la doi paşi mainte. C. PETRESCU, î. 118. Privi de sus, de pe grindă, de unde se vedea departe. VOICULESCU, P. I, 32, cf. 72. Se vedea... ca ziua. CAMIL PETRESCU, O. I, 170, cf DL; DM, SCL 1967,423. Răsai; lună, mai degrabă Să sè vadă prin livadă. HODOŞ, P. P. 50. 0 E x p r. (Regional) A se vedea ziua (sau de ziua) = a se lumina de ziuă, v. lumin a. Cf. alr sn iii h 762. ♦ Intranz. A avea proprietatea de reflectare (1) a unei imagini. O oglindă care vede departe [Titlu], galaction, o A I, 304. Oglinda asta nu vede bine. BUL FIL. v, 175, cf. SCRIBAN, D. Oglinda asta nu vede deloc, e pusă rău. CĂLINESCU, S. 682. ♦ Intranz. (Impropriu; despre surse de lumină) A lumina. Lampa nu vede bine. RESMERIŢĂ, D., cf. bul. fil. v, 183. ♦ l-n'tranz. (Impropriu;-despre'obhelari) A permite ochilor să recepteze în condiţii optime imaginile vizuale. Cf. RESMERIŢĂ, D. ♦ I n t r a n z. (în dicţionarele din secolul trecut; despre clădiri sau despre părţi ale lor) A fi situat cu faţa spre..., a fi orientat către... Fereastra vede în uliţă. PONTBRIANT, D. O casă vede într-o grădină. COSTINESCU. 2. T ranz. (Complementul indică obiecte, fenomene etc. din realitatea înconjurătoare) A percepe cu ajutorul Văzului (1); a avea reprezentarea (clară sau vagă) a ceva; a remarca, a observa (3) ä anäliza cu privirea. V. p r i n d e (Π 3), z ă r i. E ceia ce era cu menre lümira vădzură şi înfricaţi fură. COD. VOR-. 2078. Văz [voi vede DJ ceriul lucrul degetelor tale, lura şi stelele, psalt. li, cf. cuv. d'bătr. ii, 318/5. Ce/den lumină nu văd pre cei den untunearec. CORESI, EV. 367. Tot acel pămînt care vezi, ţie voi da. PO 47/5. Oamenilor... le pare că văd cu adevărat pre vreun om (a 1645). GCR I, 117/15. El face acea greşalăpre ascuns Să nu-l vadză nime. PRAV. 253. îngerii lor în ceri pururea văd faţa tatălui miei:. N. TEST. (1648), 23710. El, daca vede pre om, fuge să se ascunză undeva. NEAGOE, ÎNV. 193/27. Trecîndcu carul, 'au vădzutpre boieri. M. COSTIN, o. 64. Mi-audzi glasul Şi mă vechi preste tot ceasul. DOŞOFTEI, PS. 20/8. Văzînd pre ei, alergă întru înţimpinarea lor. biblia (1688), 112/21. Au vădzut pré tih hultUr frumos preste fire (a l692). GCR I, 297/9. Apropiin-du-se, văd oaste nemţească multă. IST. Ţ. R. 59. Boieri munteneşti, dacă l-au vădzut, numai ce-ait încremenit. NECULCE, L. 36. Toate vede şi ochiului lui toate sînt supuse. CANTEMIR, HR. 103. Nu trârăzniia să yazăfaţa ta. ANTIM, O. 67. Intîividem fulgerul, apoi ăuzîm tunetul (cca 1750). GCR II, 64/25, cf 94/19. Eu văd numa noori şi furtună. BUDAI-DELEANU, Ţ. 181, cf. PETROVICI, P. 320/16. Au alergat la muierea lui care, văzîndu-l, au rămas mărmurită. GOLESCU, p. 411/25. Cînd vede un bou sau un ţap, stă şi priveşte. POTECA, F. 249/25, cf. I. GOLESCU, C. Nimic alta nu vedea... decît apă şi aer. DRĂGHICI, R. 7/17. Văzîndu-l, bolnavul... au zis că-ş poate îarăş mişca limba. ALBINEŢ, M. 29/16 .El putea privi... fără să îl vază ele. GORJAN, H I, 5/8, cf. BĂLCESCU, M V. 580. Le feresc prea mult să nu le vază nimeni din cei dinafară, aristia, plut. 325/11. Un june din aceştia... văzu pe greaca noastră. FILIMON, O. I, 119, cf. HASDÈu, I. C. 1,63. Văzui o mulţime de echipagiuri aşezate în linie. ALECSANDRI, ; O. Ρ. 8. Cine vede o pictură indică... este în stare a o ap'reţia. MAIORESÇU, CR. I, 8. De ce au căzut ochii mei pe tine, de ce te-am văzut? EMINESCU, P. L. 56. Moşneagul pe loc a întinerit, văzînd atîte bogăţii. CREANGĂ, P. 291, cf. caragiale, o. i, 307. Mîine, în pădurea ce o vezi, o s-o întîlnim. ISPIRESCU. L. 4. Cetitorul, văzînd aceste costume..., va lua cunoştinţă generală, manolescu, I. 92, cf. XENOPOL, I. R I, 24. Cînd trec, Lina s-ascunde, Parcă nici nu m-a văzut. COŞBUC, P I. 49. Am venit la Roma să văd Columna lui Traian. SĂM. I, 87. Văzîndu-le pe amîndouă, un flux generos de sînge i se urcă în creier. D. ZAMFIRESCU, R. \66. Multă lume se adună să vadă alaiul. IORGA, C. I. I, 154. îl privea pe dedesubtul foii..., făcîndu-se că nu-l vede. ANGHEL, PR. 44, cf: DELAVRANCEA. O. Π, 13. M-a văzut. Se dpreşte în pragul chioşcului. BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 258. I se năzări că vede chiar ca o 1477 VEDEA3 -217- VEDEA3 strălucire de lacrimi în ochii ei. AGÎRBICEANU, A. 195. Observatorul superficial vede numai carapacea pietroasă. Pârvan, i. F. 23, cf. RESMERIŢĂ, D. Ai văzut marinele lui Radovici. camil petrescu, t. ii, 30, cf sebastian, j. 38. Văzyse ţiganca şi nu se mai dezlipise de acolo. VOICULESCU, P. II, 60. Este demn de admirat pentru cine n-a văzut decît picturi de Grigorescu. OPRESCU, S. 44. Noaptea nu puteau vedea pasărea. BĂCESCU, PĂS. 259. Plimbat pe stradă, Era purtat ca publicul să-l vadă. ARGHEZI, s. v, 138. Văzînd agitaţia mustăţilor agonizatorului, se întoarse. CĂLINESCU, S. 361. Dacă nu mi-ar fi teamă că jnă vede careva, i-aş lua în braţe. STANCU, R. A. l, 40. Din tot furnicarul o vede numai pe ea. VINEA, L. I, 7. M-am strecurat fără să mă vadă nimeni. H. lovinescu, T. 93, cf. tudoran, p. 275, dl. Pune mîna şi prinde o găină! îi spuse... uitindu-se la ea firă s-o vadă. PREDA, D. 127, cf BARBU, ş. N. II, 243. De cînd, mîndră, te-am văzut, Foarte dragă rhi-ai căzut. POP., ap. GCR II, 307. Săraci ochişorii mei, Multă Iunie văz cu ei. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 200. Să văz cîrduri dă copile. GRAIUL, I, 33. Omul, văzînd plăcintele, a îngheţat. FURŢUNĂ, v. 23. Cum te vede, fuge-n casă, Pune mîncare pe masă. IZV. xv, 337, cf xvm, 288, ALR sn VI h 1 642. Văzui două păsărele. MAT. DIALECT.J, 121. Sturzul o vedea, După ea se lua. BALADE, III, 159. (în proverbe şi zicători) Noi încă nu l-am văzut şi numele i l-am pus. I. GOLESCU, ap. zanne, Ρ. Π, 795. Nu vezi bîrna din ochiul tău şi vezi gunoiul din ochiul meu. id. ib. 327, cf. şez. I, 220, IZV. XIV, 424. Vezi-mă cu un ochi să te văz cu doi = cel care va face un bine va fi răsplătit din plin. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. II, 331; Cf. ŞEZ. I, 218, CIAUŞANU, GL. .45, UDRESCU, GL. Precum te văz, aşa te crez = omul este apreciat după purtarea sa Cf. i. golescu, ap. zanne, p. d, 796. întîi părul din capul tău să ţi-l vezi, apoi de păr cu altul să te apuci id. ib. 396. Unde vede rana, acolo ca muşca se lipeşte. id. ib. 686. Cine n-a văzut pe dracul să se uite la tine. pann, P. v.: II, 122/2. Săracului în loc să-i dea, închide ochii a nu-l vedea. id. ib. iii, 91/15. Am văzut eu şi hoituri mari (= am umblat prin lume, cîştigînd experienţă). Cf. CREANGĂ, p. 149, DDRF II, 107, zanne, p. i, 487. Pînă nu te loveşti cu capul de pragul de sus, nu vezi pe cel de jos. zanne, Ρ. ui, 318. Mă uitai în fundu pungii, Văzui aţa mămăligii, id. ib. v, 520. Nebunul rîde de ce-şi aduce aminte şi cumintele de ce vede. id. ib. vii, 289. Beţivul, cînd trece pe punte, închide ochii ca să nu vază apa. izv. xvii, 193.// simţi şi nu-l vezi, Te bate şi nu fugi (Vîntul). ib. xv, 81. (în imprecaţii) Sufletul în iad să ardă, Lumina-n veci să nu mai vadă. ib. xvn, 364. Sănătate cu anu Să nu mai vezi pămîntu. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 28. O A b s o 1. Ei vădzură [văzură S, vădzură p] şi mirară-se, PSALT. 91 Văzură năroadele şi se mirară şi proslăviră Dumnezeu. CORESI, EV. 62. Oastea lui Mahomet... vine... Şi văzînd să bucură. BUDAI-DELEANU, Ţ. 78. Spionul vede, s-ascunde şi tace. CANELLA, V. 121. Din tronul lui de piatră bătrînul preot vede. EMINESCU, O. I, 98. A călătorit şi a ştiut să vadă. ANGHEL, PR. 156. Oameni anumiţi ai stăpînului nostru... vedeau şi privegheau. SADOVEANU, O. XUI, 125. Oboseala, ... vizibilă pentru cei obişnuiţi să vadă, rămînea poate ascunsă pentru artist. OPRESCU, S. 50. Omul nepăţit... nu vede. REV. fil. 1970, 642. Femeia vede chiar unde bărbatul abia zăreşte. ZANNE, P. II, 154. Nu e mai orb decît cel ce nu vrea să vadă. id. ib. 662. (E x p r.) Văzînd şi făcînd v. f a c e. 0 R e f 1. pas. Stringă-se apele de supt ceriu într-un loc să se vadză uscatul. PO 13/2. Dencoace şi dincolea să văd solii (a 1693). FN 18. Toate... să văd de pe chip şi de pe floare să giudecă. CANTEMIR, I. I. I, 134. Să vie şi ei cu armele pă supt haine, să nu să vază. R. POPESCU, CM I, 384. Să vedea aceea unde vrea să cază. MINEIUL (1776), 17ν2θ8. Să vede foc împregiurul raiului, alexandria (1784), ap. GCR II, 133/29. Iubita liii cea domnişoară De a să vedea nu eracuputinß. budai-deleanu, t. v. 116. Aice să vede un fanarimare. DRĂGHICI, R. 7/19. l-au ieşit nişte pete . care în adevăr se şi vedea. ALBINEŢ, M. 34/18. Deşertul nu sè vede de atîta îndesire. CONACHI, P. 270. Se repeziră iute, crezînd că aceea ce se vedea era tabernacolul lui Temistocle. ARISTIA, PLUT. 331/14. Un dulap prin ale cărui sticle se vedeau o mulţime de ciubuce. FILIMON, O. I, 102. Se văd'cele 34 minunate columne din podul lui Traian. hasdeu, i. c. 1,32.. Gura-mi arsă e de sete Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi. EMINESCU, O. I, 200. S-a văzut o cometă care a mers cîtva timp pe cer. CARAGIALE, O. IV, 44. Fata ieşi din curte ca fulgerul;... într-o clipă nu se mai văzu. ISPIRESCU, L. 13. Aici, la Celei, se văd urmele podului. VLAHUŢĂ, r. p. 14. Abia ici-colo se vede cîte un început de drum mai sistematic. MANOLESCU, I. 12. Jiul nu s-a văzut încă, deşi e foarte aproape. IORGA, P. A. I, 82. Gulerul e iarna, vara descheiat, lăsînd să se vadă pieptul ars de soare. PĂCALĂ, M. R. 119./ se vedea părul brumat. DAN, u. 1. Se văd două corpuri aproape identice. OPRESCU, S. 127. Din căciula înaltă i se vede la spate chica. CAMIL PETRESCU, O. I, 59. Nici urmă de pămînt nu se mai vedea. TUDORAN, P. 159. Pe corpul lipsit de cheţi se văd şanţuri transversale. ZOOLOGIA, 39. Unde calci, Urmă nu faci, Unde şezi, Nu te mai vezi. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 58. Coroana cînd o pui în cap nu te mai vezi. FUNDESCU, L. P. 29. Dă ocol căşti pînă ce o ninge, să nu te mai vezi. izv. XV, 232. Cucuie cu pene verzi, Mîndru cînţi... Şi din iarbă nu te vezi. ANT. LIT. POP. I, 141 .Să sece, Să se vadă pietrile, Să le ardă soarele, balade, ii, 40: Să ai floarea..., s-o pui în păr, atuncea să ştii că nu te mâi vezi dăloc. o, bîrlea, A. P. ii, 456. (în proverbe şi zicători) A cuie punga mai mare?-A cui să vede. PANN, P. v. jii, 77/24, cf. ZANNE, P. V, 51 %. Lua-voi samarul şî să va vedea amarul. I. GOLESCU, ap. ZANNE, p. I, 641. Ridica-voi şaua şî să va vedea zagna . id. ib. I, 651. Pînă nu-i iei şectu, nu i se vede meiicul. IZV. XVH, 416. Cînd se ridică şeaua, să văd coastele. ZANNE, P. I, 651. La saţul ce să vede, călăuză nu ne trebuie. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VI, 297, Cf. PANN, P. V. III, 125/21. Cînd se vede satu, nu mai trebuie căruţa, zanne, P. VI, 298. Vînatul cînd se vede, urma lui nu să mai caută. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. IV, 682. Copacul cînd cade, rairiţira verde nu să mai vede. id. ib. I, 144. Nu îmbla cu mîţa-n sac, căi să văd unghiile. ŞEZ, I. 218,cf. HEM 1822, zanne, p. 1, 548. Căpulpînă nu se sparge, creierii nu să văd. pann, p. V. I, 145/14. Rana ce nu să vede acjiea e mai grea. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. II, 685. Fumul să vede ziua şi noaptea arde focul. id. ib. I, 184. Sănătatea-i ca o iapă albă...; cum trece dealul nu se mai vede. alecsandri, t. 997, cf. hem 705, ZANNE, P. II, 705. Lumea nu-i cît se vede prin fereastră. ZANNE, p. IV, 217. Cinstea fetei ca zăpada, dacă o dată. se topeşte, albeaţa nu i să mai vede. I. GOLESCU, ap. zanne, p. n, 131. Cînd vine cel mai mare, cel mai mic nu să mai véde. id. ib. IV, 433. După coajă se vede pomul, După haină omul-id. ib. iu, 182. Ziua bună se vede de dimineaß. Cf. alr ii 3 041/2, 334, 728, 784, 886. 0 R e f 1. Numai pe sine nu se vede cît e de frumuşel. CREANGĂ, P. 244. Ea se îmbrăca:, firă să se vadă. D. ZAMFIRESCU, A. 19. Curioşii se văd... în geam ca într-o oglindă. ENC. tehn. I, 387. Am un lup cu ochii stecliţi De te veziprintr-înşii. GOROVEI, C. 256. Dracul rîde de porumbe negre Şi pe sine nu se vede. Cf. I. GOLESCU, ap. zanne, p. Vi, 557, ispirescu, ap. zanne, p. vi, ' 559, IZV. XVII, 281. 0 R e f 1. r e c i p r. A fost... o parte din noapte o negură aţît de deasă că nu se putea videa om cu om la un pas. ALECSANDRI,^ S. 240. Cum ne-am văzut, ne-am iubit. ISANOS, Ţ. L. 37. începem să ne vedem mai bine la faţă unii pe alfii. românia literară, 1978, nr. 1, 9/3..O (F i g.) Vădzură-te [văzură-te S, vădzurî-te CC’] apele şi spăimîntară-se. PSALT. 153. Pămîntul să se bucure văzîhd spre el aiavea Dumnezeu îmblînd. coresi, ev. 177. Urgia văzu pe ticăloase Gloatele ţigăneşti înarmate. budai-deleanu, Ţ. 74. Gangul şi Indul au văzut mai întîi pe om a se deosebi de fiare. BOLLIAC, O. 33. Lun-atunci din codri iese, Noaptea toată stă s-o vadă. eminescu, O. I, . 67. Părul, văzînd pe faß, şi-a plecat crengile în jos. creangă, p. ( 29Q. Stelele,bolţii albastre Văd toate. COŞBUC, P. I, 80. Se împart sub ochii luminoşi de uriaş ai Mitropoliei care îi vede în fiecare dimineaß. CONSTANTINESCU, S. 1, 34. Brunja pierde-se, cînd soarele o vede. BLAGA, L. u. 21. Soarele dorind să vază Pruncul... Frunza-n lături mi-o alege. BENIUC, v. 51. Plopuţ verde dac-o vede. viciu, col. 41. (Re fi. re-c i p r.) Să şe vază sat cu sat Să văd şi eu ce-am lăsat. jarnîk-bîrseanu, D. 115. 0 (Prin sinecdocă) Ochiul meu nu 1477 VEDEA3 -218- VEDEA3 te vede. CANTEMIR, I. I. II, 82. Ce întunerec adine!... Ochiul nu vede nimic. MARCOVICI, C. 8/4. Ochii mei de lacrimi plini Au văzut pe sftntul soare. HRISOVERGHI, P. 82/6. O privelişte C-acèea ochii-mi n-au putut se vază. ALEXANDRESCU, Ο. I, 74. Ochii împărătesei Ilenei... nu mai vedeau nimica EMINESCU, P. L. 22. Privi curios la sarmale. Ochii nu mai văzuseră aşa ceva. SADOVEANU, O. X, 50. (E x p r.) A (nu) Ie fi dat ochilor să vadă ceva v. o c h i' (A 11). 0 (Urmat de propoziţii completive) Văzu Iisus că se adună rtărodul. CORESI, EV. 77. Văzu că era uscat faţa pămîntului. PO 33/4. Vei vedea cum i să adîncează ochii (a 1691). GCR I, 292/11. Văzînd curat cum că sînt puţini la număr, ...cu strigare alerga. AETHIOPICA, 4776. Ş-ascund capetele să nu vadă Cum turcii vin. budai-deleanu, Ţ. 196. Vedem cum că ochii şi-au pierdut limpezeala. calendariu (1814), ,180/3. Platon, văzînd că... zidesc lucruri de mult preţ..., au zis. GOLESCU, P. 177/3. Iacă văz din şesul Arvei se rîdic-un (tegru nour. ASACHI, S. L. I, 70. Văzui că se deschide o fereastră. ALECSANDRI, O. p. 21. Românii văd glonţul de unde-a venit. BOLINTINEANU, P. I, 174. E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped la stîrvuri. ODOBESCU, O. I, 50. Jur împrejur de sine Vedea... Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. 1, 176. Nu vezi şi d-ta că dă soarele după deal? CREANGĂ, Ρ. 128. Cînd vede că porneşte muscalul de sus, îi trage salteaua. CARAGIALE, O. I, 16. Văd că tu eşti voinică. ISPIRESCU, L. 18. Tătarii... văzură că duşmanii s-au închis înlăuntru. arhiva, i, 91. Tu uită-i-te-n ochi să vezi De-o doare. COŞBUC, P. I, 79. Şi numai ce văd că deschide ochii. SBIERA, F. S. 13. Vedea... cum cădeau lucrurile de pe dînsa. D. ZAMFIRESCU, A. 171. Mergea... jără să vază unde pune piciorul. VOICULESCU, P. I, 144. Se întoarse să vadă ce jace jupîneasa. sadoveanu, o. xm, 88. Văzînd că se apropie băţrîna, tăcu. DAN, U. 7. Au uneori ocazia să vadă cum cad din senin., gîşte cu şoimul în spate. BĂCESCU, PĂS. 199. Nu-i greu să vezi că seacă apa. ARGHEZI, S. v, 114. Se roagă... să vadă cum arată cel care i-a omorît trei băieţi. CĂLINESCU, B. 15. Văzu că se mişcă la geamul dinspre uliţă perdeaua, camil. PETRESCU, O. U, 8. Văzînd că niciunul nu mişcă..., se îndreptă spre schelă. TUDORAN, P. 26. Cum vede că ea se porneşte, deauna iese afară după dînsa. marian, o. II, 93. De-i vedea că mă topesc, Suflă să mă răcoresc. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 64. Luna galbenă de sus Am văzut cînd s-a aprins. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 102. Cin văzui Că nu măi ninge Prinsei armele a strînge. GRAIUL, I, 24. Ei vedea că vine de la crîşmă. IZV. xvm, 189. N-ai văst că dineaori o trecut popa pe drum? alr 1327/125. Mă, tu nu vez că-şi ia pălăria ALR Π 3 037/130. Vez cum să fîpă la lună ş-o mîncă. MAT. DIALECT. I, 125. Pîn nu-i iei şaoa din spate Nu vezi în ce loc îl bate. PANN, P. v. I, 145/13. Să împuşti acolo unde vezi că curge sînge. zanne, P. IV, 387. El credea că este păpuşe, dar văz că nu încape pe uşă. id. ib. 535. Văd eu pe ce seîndură calc. id. ib. III, 362. 0 (Cu determinări locale adesea introduse prin prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale) Iudeii vădzură elu întru sfintutoare. COD. VOR2. 1678. Numai ce vădzum despre amiadzădzi un nuor. M. COSTIN, O. 166. Vezi pe sărac la poarta bogatului. GÔLESCU, P. 34/20. Am văzut în spaţiu... o substanß materială. LAURIAN, F. 36/14. Uită-te de vezi paingul în umbrita sa chilie. CONACHI, P. 269. A văzut pe jos... salbe şi brăţare de aur. ARISTIA, PLUT. 314/10. Nu cred că mi s-ar usca lacrimile... pînă nu voi vedea pe copilaşul meu lîngă mine. SION, P. 59. Acum te văd nainte-mi. EMINESCU, O. IV, 370. Mă fac iar cum m-ai văzut în herghelie. CREANGĂ, P. 197. Ne-am ridicat tîrla şi perdeaua care o vezi colo. ANGHEL, PR. 176. Cum vedea umbre la geamuri, venea gîflind la mine. LOVINESCU, M. 68. Surîde îneîntată cînd îl vede la masa de scris. CAMIL PETRESCU, T. I, 467. Vedea pe Iani în trăsură cu o desagă plină, voiculescu, P. ii, 33. Am văzut în jurul lui Vodă panţiri cu Coif. sadoveanu, O. xm, 20. Profesorii flerbeau cînd îl vedeau la seminare. CĂLINESCU, C. O. 24. în faţa mea văd încă dealuri sterpe. HOREA, C. 18. Se uită în jur după ştergar şi nu-l văzu pe speteaza scaunului. V. ROM. noiembrie 1964, 12. Şi-aseară te-am văzut La fintîna de băut. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 158. Se vor putea mîntui de ea văzîndu-o sub picioarele lor. RETEGANUL, P. II, 6. Vedeţi lumină-n ceriu. VICIU, COL. 28. Am vădzut midte mîndreţuri în oraş. GRAIUL, I, 4. Nu nemereşte poate casa De n-o vedea în geam lumină. IZV. XIV, 426. L-am văst pe fereastă. ALR i 306/109. (în imprecaţii) Vedea-te-aş la Babeş, jigăraie îndrăcită! caragiale, o. ii, 97. Să te văd la Cucuiata! ap. ŞĂINEANU, î. 137. Vedea-te-aş în furci! izv. vii, nr. 7-8,8. Şi nu-l lasă taică-său Vedea-l-aş în copîrşeu! jarnîk-bîrseanu, D. 138. (Expr.; regional) A vedea pe Sfintul Gheorghe în palmă v. p a 1 m ă1 (1). (Re f 1. pa s.) Nu era acea stea aşa ca celea, ce se văd în ceriu. CORESI, EV. 501. Să să fie ascuns să nu să vadză nicăiuri. prav. 65._Să vedea în ceea parte şi pedestrimea. M. COSTIN, O. 183. îngropaţi de tot sînt, de nu să vede nimic de dînşii nicăiri. C. CANTACUZINO, CM l, 69. Im poartă să vide lupi şi lei (cca 1750 - 1780). GCR îl, 84/28. La mîna post. Dumiţrache Miclescul s-au văzut hrisovul (a 1783). GHIBĂNESCU, S. I. XVII, 91. Aceşti copaci... se văd aicea. DRĂGHICI, R. 48/30. Mare lumină... s-a văzut de la. Eleusina ARISTIA, PLUT. 310/23. în mijlocul acestei săli se vede coloana lui Traian. FILIMON, O. II, 150. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericelor Iaşilor. EMINESCU, P. L. 39. Se văd, în şir, pe coaste, Sutele de clăi. COŞBUC, P. II, 16. Biserica... se vedea din pomăt. sbiera, f. s. 8. în stînga se văd liniile fumurii, îmbrumate ale dealurilor. IORGA, P. A. I, 153. Mai departe se vede turnul castelului. DELAVRANCEA, O. II, 11. De-a lungul pereţilor goi se vede şipca de stejar. CAMIL PETRESCU, P. 31. Unele se văd de aici cu ochiul slobod, sadoveanu, O. xiii, 226. Pe Columna traiană se văd ostaşi romani. PANAITESCU, C. R. 39. 0 (Cu determinări modale) Vină la lumină, să te văd mai bine. ALECSANDRI, O. P. 9. Abia îl văd şi se cobor grabnic de pe cal. ARHIVA, I, 33. Patroana l-a văzut cu coada ochiului. CAMIL PETRESCU, T. I, 491. Toţi se sileau să-l vadă pe furiş. SADOVEANU, O. XIII, 32. Soarele îl văd bine Şi pămîntul mă mai ţine. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 187Abia îl vezi din pipirig. DOINE, 145. (E x p r.; învechit) A vedea bucuros, (pe cineva sau ceva) = a fi mulţumit, a se bucura (de cineva sau de ceva). Pitariul şi măcelariul... nu văd bucuros cînd stăpînirea oraşului le preţuieşte (tctxiruieşte) pînea şi carneq. petrovici, P. 279/17- (Cu inversarea construcţiei) Tată-său nu bucuros vede pre fetele lui Camqn PO 94/19. A vedea (ceva) pieziş v. p i e z i ş (I 4). A vedea (ceva) în negru v.negru (13). A vedea (ceva) în roz v. r o z (2). A-l vedea (pe cineva) cu picioarele înainte v. p i c i o r (11). A'vedea (pe cineva) pe (sau în) picioare v. p i c i o r (11). (R e f I. pas.) Care lucru decît razele soarelui mai aiève şi mai chiar să vede. CANTEMIR, HR. 102. Se află în mî.ini şi în picioare la muşchii întingători şi încovietori unde mai bine se şi văd. ANTROP. 23/17. De aici, Stambulul se vede ca în palmă, tudoran, p. 214. Lumina se încenuşa şi rafturile abia se mai vedeau. BARBU, G. 97. 0 (Cu determinări temporale) Să-i faceţi o colibă în curtea mea să-l văz în toată vremea (cca 1760) GCR Π, 69l\6.Văzut-aţi voi cîndva vreo inimă? PETROVICI, P. 220/22. Grădina asta s-o vezi noaptea pe lună. CARAGIALE, O. IV, 7. Cum îl văzu, yeni şi se rezemă cu braţele de parmalîc. D. ZAMFIRESCU, R. 113. // netezeau cu mistria pînă l-au înălţat aşa cum îl vezi astăzi, anghel, pr. 178. Vă văz adesea cînd veniţi de la gară. I. BOTEZ, B. 95. Vedeai vara mai ales cîteva femei... îmbrăcate în haine d-astea scumpe. MOROIANU, S. 11. Fă-mă mîndră păsăruică... S-o văd seara cînd se culcă, jarnîk-bîrseanu, D. 406. Te-am văst asară pă lună. densusianu, Ţ. h. 133. Cin o văd gimineaţa Mni să. şiontă viaţa. MAT. DIALECT. I, 119. Cînd am văst-o eu dintîi, Era capul să mi-l pui. FOLC. TRANSILV1. U, 319. (R e fl. p a s.) I-au dat ştire cum oştile lui Răzvan amu să văd. M. COSTIN, O. 46. Luminile miazănopţei se văd numai noaptea. PETROVICI, P. 182/7. 0 (în raport cu obiectul perceput, considerat în starea sau în acţiunea sa, este urmat de elemente predicative suplimentare sau de propoziţii predicative suplimentare) Cînd vede [c î n d va vedea C- ho] înţelepţii murind... şi neînţelepfiiperi-vor. PSALT. 93. Vor vedea pre cei mai proşti... îmbrăcaţi într-atîta podoabă. VARLAAM, C. 24. Văzîndu-leileşinînd, ...l-aucălugărit. URECHE, L. 193. Vinul ce va fl băut văzîndu-l limpede şi frumos la faţă. PRAV. 263. Şi vădzind şi pre Ştefan Vodă în turburări, ... l-au mazilit. M. 1477 VEDEA3 -219- VEDEA3 COSTIN, O. 63. Vede iarăş porumbiß zburînd. DOŞOFTEI, V. S. septembrie 5274. Văzură fiii lui Israil pre eghipteni morţi. BIBLIA (1688), 492/56. Văzîndu-l pre cruce, mort, le trebuia ajutor să nu-şi piarză credinţa, antim, O. 76. Te văz pironit pre cruce. MINEIUL (1776), 44rl/11. Vezi-mă că eu nu sînt făcută rău. HALIMA (1783), 15172. Vedea fugind gloatele străine, budai-deleanu, Ţ. 281. De la inimă se bucură, văzîndu-vă pre voi sănătoşi. PETROVICI, P. 166/24. Cînd l-au văzut că s-au întors, s-au mirat. GOLESCU, P. 408/7. Vezi pe trîndav că plînge. marcovici, C. 19/1 .V-am văzut pe unii din voi şuspinînd. DRĂGHICI, R. 83/17. Văzură pe creştini cu puteri aşa de însemnate. BĂLCESCU, M. v. 142. I s-a atins inima văzînd acea statuă sclavă în mîinile străinilor. ARISTIA, PLUT. 332/3. De nu, mă vei vedea moartă dinaintea ta. FILIMON, O. I, 106. I-am văzut intrîndpe poartă. ALECSANDRI, T. 218. Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint. EMINESCU, P. L. 9. Nu căuta că mă vezi gîrbovă. CREANGĂ, P. 190. Dacă vedeţi pe cineva preumblîndu-se vesel, ... invidiaţi-l. CARAGIALE, O. IV, 26. Văzu pe Ercule că încă de prunc creşte. ISPIRESCU, U. 149. Văzu_pe unul din ei trei azvîrlit în rîu. DELAVRANCEA, T. 127. II vedem cerînd... ca împăratul să le dăruiască nişte castele. XENOPOL, I. ' R. VI, 10. Elena o văzu căi pleacă fruntea. D. ZAMFIRESCU, A. 134. Te văz zăcînd sub pămînt ca un trup al fieştecăruia sărac. IORGA, C. I. II, 228. O văd schimbată şi mi pot scoate o vorbă de la ea. AGÎRBICEĂNU, S. 51 .Nu vezi pe nimeni buçurîndu-se. PÂRVAN, I. F. 14. Le-ar fi văzut pierind sub ochii lui, fară Să clintească. M. I. caragiale, C. 121. E furioasă văzîndu-i cum aplaudă, camil petrescu, t. m,· 98. Nu-i slăbeşte din priveghere pînă nu-i vede că se potolesc. VOICULESCU, P. I, 28. Acum c-o văd venind... simt un jind şi-aş voi să mise pară. ARGHEZI, VERS. 24. Văzîndu-l aşa chinuit, Anton Lupan îl linişti. TUDORAN. P. 70. Eu te văd că şăguieşti. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 45. Văzîndu-l pe ţigan că numai se mocoşeşte. SBIERA, P. 129. Ieşi, cumnate, să mă vezi îmbrăcat în straie verzi, marian, h. 27. Văzîndu-i că vin,... porunci bîtei să le iasă înainte. RETEGANUL, P. I, 8. îndărăt că se uita, Vedea turcii că venea. BIBICESCU, P. P. 264. Numai ce-'l vedeai cum virte acasă, furtună, c. 3. De frumoasă ce-o vedea, Mîinile că-i dezlega. IZV._ xvini, 320. Vezi-l-ai cum mănîncă! mat. DIALECT. I, 45. (In proverbe şi zicători) De ce muri bietiţl taica Şi nu trăi draga maica Să vază măgar cum zboară. PANN, P. V. I, 93/3. Cine te vede intrînd în circiumă nu zice că ai intrat să te-nchihi. id. ib. I, 117/16. Arapul, de n-ar vedea pe tatăl său şi pe moşul său negru, el s-ar omorî. id. ib. I, 135/13. Toba zice: lasă, lasă, C-a s-o vedem şi mireasă! id. ib. II, 111/29. Vede pe om că-i dă apa în gură şi el îl mai cufundă, se spune despre cei care nu te ajută la nevoie sau la primejdie. Cf ZANNE, P. u, 529. Nu-i vinovat cînele; el intră unde vede uşa deschisă, id. ib. III, 422. Cu lingura pe nimeni n-am văzut mîncînd măsline. CONTEMPORANUL, I, 164. (în urări) Oh amor, amoraş, vedea-te-aş călugăraş! FILIMON, O. I, 137. Fecior de crai, vedea-te-aşi împărat! CREANGĂ, O. Vedea-i-aş mari, Parcă trece-adunătură De tătari! COŞBUC, P. I, 227'. Ia de bine din ulcior şi să te văd şi altă dată sănătos! sadoveanu, O. XIII,* 62. (în imprecaţii) Foiliß de cicoare, ...Nu te-aş mai vedea-n picioare! ŞEZ. I, 105. Vedea-te-aş eu pîrjolit, De trei părţi Cu lemne verzi! izv. x, 112. Vedea-te-aşi ßpän! ib. xni, 98. (Refl. pas.) De multe ori clonţul Corbului şi a Vulturului ochiul Vulpei s-au vădzut scobind. CANTEMIR, I. I. 1, 59. Un foc... pe ceriu... noaptea fulgerîndse vede. CÖNACHI, P. 277. In toate părţile se vedeau fluturînd steaguri musulmane. BĂLCESCU, M. V. 176. însuşi regele cu pedestra oştire s-a văzut coborîndu-se la mare. aristia, plut. 306/10.In fundul lui se vedea sclipind... un nisip de aur. eminescu, p. L. 5.0 pasăre măiastră se vede bătînd la fereastră. CREANGĂ, Ρ. 232. Se vede sclipind părul cel blond, caragiale, o. iv, 17. Mult timp s-a văzut Bogdan însuşi Osţenindu-se. BUL. COM. IST. ΠΙ, V: In revărsarea văpăii se văzu calul sosind. sadoveanu, O.· x, 38. Se vedea o locomotivă scoţîndfum pe coş. TUDORAN, Ρ. 19. 0 (Construit cu pronumele în dativ) Văzîndu-şi ibovnicul faß Nimica de dînsul să şfieşte. BUDAI-DELEANU, Ţ. 177. Cu ochiul lăcrămos Nu-mi vădfiiul cel frumos, asachi, s. L. 1, 187. îşi văzu portretul în catedrală. ALECSANDRI, O. Ρ. 24. Tu de-i trăi, frăţioare, Să-mi vezi luptătorii-n picioare. COŞBUC, P. I, 29. Şătrarul aştepta să-şi vadă musafirii. SADOVEANU, O. x, 50. Se aşeza bine în şea şi-şi vedea picioarele sprijinite în scări. MOROIANU, S. 43. Vin părinţii., să-şi vadă odraslele. STANCU, D. 80. Scuipa de deochi cînd îşi vedea moşneagul. TUDORAN, P. 133.. O istorie de groază cu fiul care îşi vede tatăl asasinat, v. ROM. decembrie 1964, 117. Văzîndu-şi acum calul mort, vînătorul începe a se văicăra. PĂCALĂ, M. R. 212. (E x p r.) A nu-şi vedea lungul nasului = a nu-şi cunoaşte lungul nasului, v. n a s'.(l). Cf. zanne, p. ii, 309. A nu-şi (mai) vedea capul (de...) v. cap. Cînd mi-oi (sau ţi-oi etc.) vedea ceafa v. ceafă. (Regional) Cînd mi-oi vedea palma (sau mîinile) = foarte deş; întotdeauna. Cf. id. ib. 250,388. (R e f 1. pa s.) Şi dincoace de Dunăre şi dencolo i să văd marginile. C. CANTACUZINO, CM I, 15.1 se văd dinţii în rînjet ca unei fiare. CAMIL PETRESCU, T. II, 427. Li se văd numai crestele spinărilor. VOICULESCU, P. I, 12. / se vedea numai vîrfid nasului, izv. xvill, 288. Străchimiţa verde Fundul ise vede (Oglinda), şez. vil, 119. (Refl. reci pr.) Vorbeau pe întuneric, în şoapte, firă să-şi vadă faß şi, chiar dacă şi-ar fi văzut-O, puţini dintre ei s-ar fi cunoscut. CAtviiL PETRESCU, O. II, 8. <> (Construit cu dativul etic) Ce credeţi că mi-ţi văzu? ISPIRESCU, l. 191. Ea mi-şi vedea Drag fiiuţul ei. VICIU, COL. 111. Acum să mi te văd de ce eşti în stare. IZV. XXI, 108. La un colţuleţ de ßrä se mi-ş vede o căscioară. FOLC. OLT. - MUNT. IV, 63. 0 (întărit prin „cu ochii”) Te-am văzut cu ochii miei, mîntuiţoriul mieu. ANTIM, O. 32. Arătîndu-se aţuncea şi aieve, de-l vedea corăbierii çu ochii. MINEIUL (1776), 161rt/37. Credem că sînt fapţe de altă natură care nu se pot vedea cu ochii, nu se poţ atinge çu mîna. LAURIAN, F. 7/15. Copaciul ce pare că-l văz cu ochii. CONACHI, P. 101. Sè uită drept şi lung în ochii ei.,. Nu-i venea să creadă ceea ce vedea cu ochii, eminescjj, p. L. 88. Cineva a pătruns pînă aci şi le-a văzut toate cu ochii. izv. χιν, 100. Cu ochii mei am văzut la munte... sumedenie de şoareci de cîmp. CĂLINESCU, C. O. 99. în jurul gropii mele se înaltà... buruienile, că trăii să le văz cu ochii mei. .CAMIL PETRÉSCU, 0. ΙΠ, 17. S-au uitat şi unii şi alţii... ca să-şi facă părerea cea mai adevărată, văzîndu-l cu ochii lor. CONSTANTINESCU, S. I, 142. I se părea totuşi că vede cu ochii acele camioane. V. ROM. februarie 1974, 4. D-zeu m-a pedepsit căci nu văd nimica cu ochii. CĂTANĂ, P. B. I, 45. Cu urechile ne-ar auzi, Cu ochii ne-ar vedea. FRÎNCU - CANDFiEÀ, M. 144. L-ai văzut tu cu ochii, Anghelino, ... Ce mîndreţe de fecior, izv. .xvm, 288. Copilul ce vede cu ochii cere. PANN, P. v. Hi, 154/17, cf. zanne, P. II, 78. (Urmai de determinări elemente predicative suplimentare) Să dzică neştine... cum l-au vădzut cu ochii mort. prav. 134. (E x p r.), A pu vedea (lumea) înaintea ochilor (sau cu ochii) v. o c h i1 (A I I). A vedea cu ochii altuia v. o c h i1 (A I 1). A (ημ) vedea (pe cineva) cu ochi buni v. p c h i1 (AI 1). A vedea (pe cineva) cu ochi răi v. o c h i1 (A 11). încotro vede cu ochii v. o c h i1 (A 11). A vedea moartea cu ochii v.moarte (1). (Construit cu pronumele în dativ) Văzîndu-şi trupul negru, au fost zicînd că-şi vede păcatele cu ochii. R. POPESCU, CM 1, 461. (E x p r.) A-şi vedea visul cu ochii v. v i s (1), (A b s o I.) Să se laude, zice, osîrdia şi multa ştiirfâ a meşterului cu cuvinte de laudă cînd voi vedea cu ochii miei. mineiul (1776), 34v2/32. O căzut de pe un lemn văzîn cu ochii. ALR SN v h 1 352/157. Măiculiţă,... vezi cu ochii şi nu crezi. FOLC. MOLD. 1, 60. Ascultă cu urechile, vezi cu ochii, dar taci cu gura. zanne, p. ii, 477. 0 (întărit prin repetare) îl vede azi, îl vede mâini. Astfel dorinß-i gata. EMINESCU, O. I, 167. M-o văzut, văzut Păcurar ge munce. MAT. DIALECT. I, 120. 0 (în corejaţie cu a auzi indică o accentuai« a atenţiei faţă de realitatea înconjurătoare) Acestea toate le auzim şi văizum. CORESI, EV. 93. Puţine lucruri în liime văzuse şi auzise. GOLESCU, P. 205/14. Să te prefaci'! ca nu vezi şi nu auzi nimic. FILIMON, O. I, 125. Nu-i nimeni..., nimeni să ne vadă şi să ne-auză. minulescu, v. 40. Ea nu mă vedea, nici nu mă auzea. SADOVEANU, O. XIII, 51. (R e fl. recip r.) Vă-ntîlniţi să vă vedeţi şi să vă auziţi, v. ROM. decembrie .1477 VEDEA3 -220- VEDEA3 1963,68. 0 F i g. Să vie lumina adevărată să o vedem cu ochii cei de gînd ai sufletului, antim, o. 82. (Cu determinări elemente predicative suplimentare) Marea vieţii văzîndu-o înălţîndu-se de viforul ispitelor... strigă cătră tine. MINEIUL (1776), 4ß/33. 0 L o c. a d v. Pe (sau, învechit, rar, prin) văzute = a) în faţa tuturor, îii mod vizibil, pe ţâţă. Apa nu are pe văzute nici o legătură cu marea, ci numai stă în mijlocul Uscatului precum stă inzula. CR (1829), 123V7, cf BARONZI, L. 39. Asudă mereu şi se emoţionează pe văzute. CARAGIALE, O. rv, 132, cf. 81, ddrf, bArcianu, l. rom. 1956, nr. 6, 50, DEX; b) avînd în faţa ochilor (obiectul în cauză). Aci este pe văzute şi pe pipăite. Cartea pe masă şi bani pe carte. PR. DRAM. 124. O atare confuzie de nume trebuie rezolvată numai pe văzute. BĂCESCU, PĂS. 253, cf. DEX. Pe (sau, învechit, pre) nevăzute = a) fără a se şti sau observa; în mod ascuns, tainic. Mai curînd să arată pre nevăzute cel ce să cerca întărind pre cei învăţaţi ucenici ai săi. MINEIUL (1776), 34r2/38. Eu aduceam pe nevăzute imagini, ispite şi proiecte literare. GALACTION, A. 86. Au şters-o pe nevăzute. SBIERA, p. 147. Să ascunse pre după pomi cînd deodată, pre nevăzute, trecu în curte. CĂTANĂ, P. B. I, 42; b) (în limbajul jucătorilor de cărţi; în fottna prescurtată pe névé); iară a-şi cunoaşte cărţile. Vezi bine - (adesea în dialog pentru à întări o afirmaţie) bineînţeles, desigur, fireşte. Ce pizmätareß eşti! - Eu? - Vezi biné! MIL. τιτ. 378. Aceşti bani'numai de la Doamna Maria îi vin unchiaşului? - Vezi bine. KOTZEBUÈ, U. 773, cf. LB. Negreşit vreo lamă. — Vézi bine, căci alt dobitoc el nici nu văzUse: ' DRĂGHICI, R. 87/6. Apoi de aici, vezi bine,..! îi ţinu o cuvîntare. BARIŢIU, C. II, 50, cf. POLIZU, PETRI, V., PONTBRIANT, D., lm. Să le scot [potcoavele]? - Vezi bine. ... zise. CONTEMPORANUL, I, 687. Ştia, vezi bine, şpareie cu cine are de-a face. creangă, a. 34, cf. ddrf, miLiPi’iDK, p. 95. Al neamului geniu, vezi-bine, E roşu de-o tristă ruşine. coşbuc, p. I, 325, cf. 311, barcianu. Ţi-a plăcut care va să zică- - Vezi bine că mi-a plăcut. SĂM. I, 29. întreaga omenire gemea sub jugul despotic. Vezi bine Că gemea... Vorbă e? DELAVRANCEA, H. T. 214. Cum! Are şi un frate? — Vezi bine că are. CONV. LIT. XIX, 811, cf. ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. Apoi dacă ne-om lăsa ca atunci, vezi bine că ne-or alunga! RÈBREANU, R. II, 44. Im rîndul tău, vezi bine, şi tu vei fi la fel cu ele. arghezi, : S. v, 35. Fiind poftit împăratul la o nuntă a altui împărat şi, vezi bine, ducîndu-se,... le-a lăsat pe fete în paza unei babe. STĂNCESCU, B. 86, cf Com. din STRĂtA—RĂDĂUŢI. Dacă luaţi fată de la Bucureşti, vezi bine, trebuie bani mulţi de cheltuit. IZV. XV, 245. Frumoasă zestre! Frumoasă, vezi bine, dar fata e şi mai frumoasă, ib. 247. Dragu tătii, vezi biné, toate ţarile-am cătat. O. bîrlea, A. p. îl, Î4'5. (Cu topicainvei-sată)Bine vezicănu sînt domn, Ci un sărac. mXRcovici, VEL. 39/19. (învechit şi popular) Vezi Doamne = vorba vine, cipă, chipurile. Cu meşterşug i-au împărţit pre unii la o samă de: agii curţii şale, la ospăţ văz Doamne... Şi la adela ospăţ i-duomôfîVpre toţi. M. costin, O. 112. văz Doamne că-i bărbat, şă .da vinovata, cerşindiertăcţiţrie.’OâşOFiEi, v. S. decembriè 220 fl. Să-i spùie şi lui deacă ''Vor afla pre-mpăratul çè ş-au născut... pentru că să meargă, vßs Doamne, să să şi el închine cu dînşii id. ib. 243716. Vezi Doamne! şi eu vreu să fie aci. Vechi locuitori, liuba — IANA, m. 239. Fugise deja acel stăpţnji-l înnemerisè pe cestălalt, văz Doamne de niai bun. SĂM. ' ΙΠ, 360, cf. TDRG. Avu nordCul să trăiască, vezi Doamne, cu o femeie, furtună, c. 8. Vezi că (sau, regional, în forma aglutinată veteă) = probabil; da, inti-adeyaf.' Vezi că el rămăsese cu ochii bleojdiţi ca unul ce nu măîyăzuse asemenea scumpèturi. ISPIRESCU, L. 38, cf. id. Ü. 12, DDRF. Vezi că înainte de Florii se căborîsem cîţtvă...'să îmbrace locuri de arat. SOVEJA, O. 36. Cînd d-hul Tanuse pregătea să-şi puie ochelarii, un fior neînţeles îmi îngheţa ' inimă: ’ vezi■ că printr-înşii pusese ei'atîtea treiiiri la lecţie. baSş'MA0eŞ&, ap. TDRG. Vezi că nu.toate muştele fac miere'. SCRIBAN, D. Lăsdtu-ti-o inima shf'baţ çopchilu într-acela feli? - Vedzrcî! ŞEZ: V, 167. Vez căi rumănu ie ca piatra. GRAIUL, I,’ 161. Vezi că şi femeia l-a lăsat în plata lui Dumnezeu să doarmă acolo, mai Ia o parte. FURTUNĂ, v. 21;cf corn. din SŢRAJA— RĂDĂUŢI. Tata a spus: Vez că voi n-aţ ascultat ce-am spus. DENSUSIANU, Ţ. H. 104. Vezi că de la o vreme nu mă duci prin ţinuturi pe care le-am bătut de atîtea ori. IZV. xvi.il, 104, cf. COMAN, GL. Vez că bine-o zîs ie că: Nu mă ai mai mult. 0. BÎRLEA, A. p. 1, 600. 0 E x p r. A vedea lumina (zilei) = a) (şi în formele a vedea soarele, a vedea viaţă, a vedea lumina lumii sau a vieţii, regional, a vedea lumea în ochi, n vedea naşterea) a se naşte (2). în zilele acestui fericit împărat... am văzut şi eu lumina lumii aceştiipline dă amar. VĂCĂRESCUL, I. I, 72714. Părinţii lor, ba şi moşii lor, acolo văzuse întîi lumina lumei aceştia. MAIOR, IST. 29/29. Un pămînt unde au văzut întîiaş dată lumina vieţei. IST. μ. 11/3. In sfirşit, muritoriul vede şi moarte şi viaß. CONACHI, p. 286. A vede lumina zilei. BARCIANU, cf. ALEXI, W. Cine-a văzut soarele vede şi moartea. CONV. lit. XLIV,, 662, cf cade. Să însemne cum trebuie ziua şi locul unde micul Mihai a văzul, lumina zilei. CĂLINESCU, E. 48. Bunicul... în răzăşia lui văzuse lumina lumii aceştia, sadoveanu, o. iii, 7, cf SCRIBAN, D., DM, DEX. Autorul nu pierde din vedere rostirea din alte regiuni ale ßrii, inclusiv cea în care văzuse lumina zilei. L. ROM. 1980, 39. Dă cînd văzuse lumea în ochi. ŞEZ. m, 73. Cine vede naşterea vede şi moartea, zanne, P. ii, 468. (Cu topica inversată) îşi uită interesul l-a altui fericire; Sait ţara unde omul lumina a văzut. BOLLIAC, O. 69; b) (despre publicaţii; şi în forma a vedea lumina tiparului) a apărea prin intermediul tiparului sau al altor mijloace tehnice de multiplicare. Pînă acuma au văzut lumina două numere din această revistă. CONTEMPORANUL, I, 716. Pas acuma de te-nciirajează mai depprte pe toate aceste nenumărate producfiuni, parcă a fi posibil unora să vază lumina rai e deja destulă încurajare. CARAGIALE, O. IV, 63. Atlasul linguislic al dialectelor romqne... fără ajutorul Academiei n-αι- fi putui vedea lumina zilei. REV. IST. IX, .170. Ediţia.,., nu ştiu dacă a văzuţ lumîrta în întregime. BUL. COM. IST.'. I, 75. Acestea apoi nu mai văzură lumina zilei decît, la poruncă mai înaltă, în anul 1776. PĂCAIĂ, M, R. 73. Un studiu..', ce ar fi de dorit să vadă lumina zilei cît de curînd. ARH. OLŢ. v, 300, cf ÇADE, SCRIBAN, D. Articolele aceste n-o să vftză lumina zilei îmbrăcate în haină românească, izv. XXI, 76. O stabilire bihe definită a anilor la care o operă a văzut lumina este necesară. OPRESCU, S. 139. Aceste lucrări... n-au văzut lumina tiparului. IST. UT. ROM. I, 441. A (nu) mai vedea soarele (sau lumina) (cu ochii) sau a (nu) mai ajunge să vadă Ziua de mîine = a (nu) mai trăi (l). Dacă vrei să mai vezi soarele cu ochii şi să mai calci pe iarbă verde, atunci jură-mi-te pe ascuţişul paloşului tău. CRI-ANGÄ. P. 206. Nu cumva... să întraţi înaintea mea, unde ne-a duce omul ţapului celui roş că nu mai ajungeţi să vedeţi ziua de mîine. id. ib. 250. Nu mai văz soarele cu ochii çît citcu. ISPIRESCU, U. 58. Să-ţi. deie şi sănătate, Sănătate cu. luna Şă nu mai vezi lurrţina. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 280. Iar cînd o fiel fără căţei, atît i-a fost, că înţarcă bălaia, mi mai vede lumina cu ochii. STĂNCESCU, B. 199. (Cu inversarea construcţiei) Sufletul in iad să ardă, Lumina-n veci să nu mai vadă. izv. xvn, 364. A vedëa (pe cineva sau ceva) ca prin (şau ca în, ca într-un) vis = a întrezări sau a-şi aminti vag imaginea unor obiecte, acţiuni . etc. Vedeam ca în vis pe al meu înger de pază. EMINESCU, O. 1, 41, çf DDRF, E mult de-atunci... Şi ca prin vis le văd pe toate. IOSIF, PATR. 5. Văzu caprin vis că... i-a smultpuşca de pe umăr. REBREANU, R. II,.. 152. Ea vedea încă seara.··, ca într-un vis, dormitorul nesfîrşit al internatului unde îşi trecuse copilăria. BART, E. 102. Parcă (sau, învechit, pare că) văd (sau vezi etc.) (pe cineva sau ceva), se spune pentru a exprima impresia că cineva sau ceva este reprezentat ca şi cînd ar fi aievea în faţa ochilor. Pare.că o văd! nu era acum Olga acea pe çare cu Cinci lUni în.iirihă o văzusem. NEGRUZZI, s. i, 50. Pare că vede...'u/f soare ce tiu încălzeşte. baronzi; i. C. iii, 13/23. Pare că o văd îndreptihdu-şi ochii cu sflqlă asupra noastră. ALECSANiÖRJ, O. P. 17. Zidjrea cea pustie de jale pare plină Şi chipul morţii pare căz>l orice colţ jl vezi. EMINESCU, O. I, 96. Pârcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos Cum uşor, ca din cutie, scoate lumile din chaos, id. ib. 140. Parcă văz încă maidanul plin de popor. CARAGIALE, O. I, 75. In pragul zilelor de mult Parcă te văd pe tine, tată. GOGA, P. 20. Parcă-l văd şifţcum, căci nu ştiu cum se face cu 1477 VEDEA3 -221 - VEDEA3 unele lucruri care rtu le uiţi niciodată, anghel, pr. 120. Cu părul nins, cu ochii mici Şi calzi, de duioşie, Aive parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. IOSIF, V. 41. Parcă văd plutind ironic Neschimbat-surîsul tău. DENSUSIANU, L. a. 36. Parcă vedem pe anonimul în chilia lui iumdu-şi aere de Vodă Neagoe. BUL. COM. IST. I, 23. Pare că-l văd ca azi, iarna, cînd ne săniam copiii, stîndpe leiçioara de sub straşina acoperită. MOROIANU, S. 25. Şi-a schimbat numele, parcă văd şi acum jurnalul. CĂLINESCU, S. 36. Parcă îl vede cum o să vie, peste o săptămînă, cu capul în pămînt. PREDA, D. 94. (Cu inversarea construcţiei) îi vedeam parcă înainte-mi. SADOVEANU, O. xxi, 503. Vedea parcă qievea rama de oglindă din cameră. V. ROM. februarie 1974, 3. (Refl.) Parcă mă văd murind, eminescu, o. IV, 338. Ce să vezi (sau să vedeţi, să vadă etc.) sau ce văd (ori văzui, vedea etc.), (prin sinecdocă) ce-mi (ori ce-ţi, ce-i etc.) văd (ori văzură etc.) ochii, ce să-i (sau să le etc.) vadă.ochii = formulă prin care se exprimă surpriza, uimirea, mirarea faţă de ceva neaşteptat Dup(ă) ce se lumină dă zioă, ce să vez aicea? adunături, mulţi însărcinaţi... cu strumurări de boi. dumitrache, ap. GCR II, 127/16. Ah! ce văd, tu-mi eşti, o Ermină bună! budai-deleanu, Ţ. 139. Sîc dă nuntă, ce-mi văz ochii. 1. GOLESCU, ap. zanne, P. IV, 529. Ce să vezi, părerea se schimbă dentr-odată. BARIŢIU, C. II, 39. & apropie..., pune ochiul şi ce vede? Ştăncufa gătită ca mireasă. GHICA, ap. HRJSTEA, P. È. 257. li mişcai cu mîna, dar ce să vezi? El murise, filimon, o. I, 293. Ce-mi văzură ochii! Verişoara cu Pîlciu! închişi într-un dulap! ALECSANDRI, T. I, 58. Dar ce văd:.... Două umbre de aripe ce se mişcă tremurînde. EMINESCU, O. I, 5 \. .Cmd se trezeşte Ipate în zori de ziuă se sparie, ce vede! Totul era mîntuit. CREANGĂ, P. 158. Cum se uită ei în oglindă şi se gîndesc acasă, ce să. le vază ochii? Văd aievea pe Ileana culcată-n pat. CARAGIALE, 0. 1, 121. Ş-odată.crapă şi se desface-n două şi ce să vezi? Un pui mare,negru cu două capete, id. ib. IV, 113, cf. 140. Cînd ce să vezi d-ta? Deodată îl apucă un dor de tată-său. ISPIRESCU, L. 8. Cînd ce să vezi d-ta? Poteca... îl scoase drept la un eleşteu mare. id. ib. 34. Dar cînd să dea după un stufiş, ce să vezi, neiculiţă! O mîndreţe de fetiţă, (a 1883). şăineanu, î. 141. L-au chemat şi pe dînsul şi ce să vezi? A luat reţetele lui Arghir şi... a bufnit de rîs. XENOPOL, ap. TDRG -Cînd colo, ce să le vadă ochii? Lelea Maria zăcea grămadă sub gura podului. SĂM. I, 122, cf. DL, DM, DEX. Dar ce să vadă! Intr-un peşte dă de inelul nevestei sale. MARIAN, O. Jj, 87. Căci deodată ce vedea? Vedea mîndra soţioară Cu jelită feţţşoară. JARNlK-BÎRSEANU, D. 488. Crăpă nuca seacă. Ce să vezi cîridp despică!··· Cîte naţii de vite în lumea,asta, el le.-a fost avut toate. .STĂNCESCU, B. 29. Cînd ajunşe însă acasă, ce să-i vadă ochii?... Vede curtea nemăturată. MARIAN, INS. 14. Ciuda-i mare ce văzui! Soare arcu-şi întindea Intr-acolo se ducea, viciu, COL. 55. S-apropie şi iei acolo di-o margine-Ce să vezi? Găsi şi el o gadină mare c-o arpă frîntă. GRAIUL, 1, 85. Cînd s-au dus, în loc de grădini frumoase, ce să vadă? Au văzut uscăciune, izv. XIV, 275. Plin de ciudă trece la fereastră şi ce-i văzură oçhii? ib. XVI, 261, cf. xvn, 362. Cînd acolo, mi-ajungea, Vai, săracid, ce vedea! Frig de moarte că-l. lua. FOLC. OLT.-MUNT. iv, 55. Cînd intrară în palat, ce să vezi dumneata? POP., ap. . CĂLINESCU, B. 26. Cînd să bagă în caSi ce să vezi? Un copil: O. bîrlea, a. P. ■ I, ,359. Ce să vedeţ? lei numa atingea cu deştu şi caru.mergea singur, id. ib. li, 496. (Construit cu dativul etic) Pe drum ce-mi vedea, Mică, o negurice Bătîndpulbgrice. VICIU, COL. 97. (Familial). Cum te văd şi (cum) mă vezi sau precum.te văd (şi mă vezi), cum mă vezi = evident, ciar, categoric, sigur. Sînt adevărate toate acestea? - Uite, cocoane, curn te văz şi cum mă vezi. F1UMON, O. I, 163. Iaca mie, .cum mă vezi, mi ş-aîntîmplat. caragiale, O. I, 41. Are să-i joace soţia lui Gică,. precum te văd. C. PETRESCU, C. V. 297. Aşa.cum te vădşi mă vezi... să ştii de la mine că băiatu o ajuns la ţigări. VLASIU, A, P. 38· Uite, cum mă vezi, Rîp, mă topesc pe picioare. CAMIL PHIKESCU, O. III, 11„cf. dl, dm, dex, zanne, p. ii, 796. (Cu inyersarea construcţiei) Să fie oare adevărat tot ce mi-ai spus? Răspunde! - Precum mâ vezi şi te văz. filimon, o. i, 271. Te-aş omorî, cum mă vezi şi te văd. STANCU, R. A. v, 313. Parcă (te) văd (cu ochii) (că... sau cum...) = a) exprimă scepticismul faţă de asigurările date de interlocutor sau faţă de aparenţe. Parcă mi te văd, drăguţă, Că îmi zbori şi că te scap. EMINESCU, Ο. IV, 369. Eu nu mai am parte în lumea asta de nemica... Parcă văd c-am să rămîn fără dînsul. CREANGĂ, P. 81. Parcă văd cu ochii cum ai să te împaci cu el şi să-ţi verşi toată mînia... asupra mea. SLAVICI, Ο. I, 200; b) exprimă un avertisment sau o ameninţare. Acuşi culegi măselile di pi gios, parcă văd. izv. XD, 204. Să fi văzut (pe cineva sau ceva), se spune pentru a exprima uimirea, surprinderea, admiraţia Apoi să fi văzut pe neobositul părinte. CREANGĂ, ap. ddrf. S-o fi văzut! Ce mai calea-valea, adevărată paparudă. IZV. xvii, 273. Săfi văzut goană nemaivăzută! ib. xvm, 143, cf. 142. (Ia) (acuma) să te văd (sau să te vedem, să-i văd etc.), se spune pentru a îndemna pe cineva să arate ce poate, de ce este capabil. L-au făcut .vel-stolnic şi vechil visterniciei cei mari zicîndu-i Domnul ca să-l vadă. Atunceaau stătut cu toată silinţei... care în puţină vreme au îndreptat toate ţinuturile (sfîrşitul sec. xvm). LET. iii, 244/16. Iată locul, iată şanţul, sări, să te vedem! I. GOLESCU, ap. zanne, p. i, 278. Să-i trămitem, dar. să găsim vreun tirtip ca să-i luăm înapoi; ia caută.tu un marafet, de, să te văz. FILIMON, O. I, 289. Am să te văd, fluieraşule, ce poţi. alecsandri, t. i, 419. Să te văd. Mergi, mănuşa de-mi ridică. EMINESCU, O. I, 166. Jupîneşică, ia să te vedem, ştii cum şă faci focul? CREANGĂ, P. 130. la să te vedem dacă mi-igîci tu cimilitura aceasta, id. ib. 150, cf 56. Să văyedem, „rîţanilor", pe unde scoateţi cămaşa.,., ûjiziserà freeîndu-şi mîinile de nemulţumire. CONV. lit. xlivb 894, cf. TDRG., Ei, să te vedem diseară dacă şi la dans eşti tot atît de tare ca în comerţ, camil PETRESCU, T. I, 440. Ei, acuma să-i văd. Unde-s?... A început a ne lipsi plinea- sadoveanu, o. xxi, 25. (Familiar) Cît (sau pînă), te văd! = (eu valoare imperativă) imediat, în.grabă. liai, porneşte pînă te vădşi-ţi Ja datoria cu sfinţenie! creangă* ;p. 316. <=3 Lasă joaca şi, cît te văd, să-ţi termini lecţiile. Ce n-a văzut Parisul = care este ieşit din comun, excepţional;-care nu are egal. Vrînd... să le arate francezilor ceva ce n-a văzut Parisul, a contractat un mecide fotbal. L. ROM. 1975,98. (Populai) De nu te văd sau nu te văd de..., (regional) nu văd în lături de..., se spune pentru a exprima intensitatea maximă a unei senzaţii, a unei dureri etc. Pune ceva de mîncare că... nu le văd de foame. POP., ap. TDRG. Nu vedea în lături de foame, chest. viii 10.1/12, Mi-e foame de nu te văd- .zanne, p. iii, 562. A#-e foame de nu ţe văz! UDRESCU, GL. (R e f 1.; familiar) Slab că te vezi (sau se vede etc.) prinţr-însul (ori;printr-însa etc.) sau te vezi printr-înşul (şau prinţr-însa etc.) de sjab, se spyne despre o persoană foarte slabă pentru a accentua valoarea de superlativ.. Era,.:· aşa de ţigănit şi de slab că se vedea printr-însul. RUSSO,, S. 27. Ţe veziprintr-înşii de slabi ce-s. ap. TDRG. (Familiar) De nu te vezi şau să nu ţevezi, se spune pentru a întăr i o ameninţare. Ţi-aş da foc să nu te vezi Că pe mine nu mă crezi! IZV. XXI, 312. Te-aruncă de nu te vezi. UDRESCU, GL, (Earailiaj·) Ei, vezi! (cu valoare de exclamaţie), se spune pentru a exprima mirarea, surprinderea lăţă de o Wiumită atitudine, faptă a cuiva. Ei! dar yezi vicleanul! Răpind adecă pe Romica, au vrut s-aducă şi pe ibovnicul ei, ca să-i tîlnească împreună. BUDAI-DELEANU, ţ. 127 .-Eh vez, mă rog, ce nătărău! Tot înapoi se dă. DONiGfc -F. Il, 46/3. (învechit şi regional) A, vedea moartea (sau moarte,învechit, pierire) sau (regional) a nu mai vedea lumina, a nu mai ajunge să vadă ziua de mîine = a muri (I). Nu vedeperire. PSALT. 93. Şi era el făgăduit Duhului Sfint să. nu vază moarte mainte pînă nu va vedea Hristos Domnul. CORESI, EV. 515. In sfirşit. muritoriul vede şi moarte şi viaß. CONACHI, p; 286.Cine vede naşterea vede şi moartea ZANNE, ■ P· U, 648. (Cu topica inversată) Să zice Domnul că moart.e n-au a vedea derepţiî. CORESI, Ev. 99. Moarte n-au a vedea în veaci păzitorii ce-au păzit tare dumnezeiasca învăţătură, id. jb. 348, (Regional) Abia îl văd (sau îl vede, te.vede etc.) sau nu-l vede bine de drag, se spune pentru a exprima q afecţiune puternică faţă de cineva. Nu-l vede bine de drag ce-i este. CIAUŞANU, V., cf id. GL. 3. (Regional) A vedea alb (sau albuj, albe) în căpistere (ori în strachină) şau a vedea adunînd alb în căpistere, (refl.) a se vedea alb (sau cu alba) în căpistere = a-şi atinge scopul 1477 VEDEA3 -222- VEDEA3 (obţinînd un cîştig, un profit). Aşteaptă întîi să vedem alb în căpistere. PANN, P. V. ΠΙ, 133/19, cf. hem 706. Pînă şă văz albe-n căpestre, mi-a ieşit părul pîn căciulă, baronzi, l. 62. Spuse şi Mitică toate necazurile cu ucenicia, cu una, cu alta, pînă ce se văzu cu alba în căpistere. ISPIRESCU, ap. ZANNE, P. III, 69. / se apropia de a sta în colţul patului şi de a vedea pe alţii adunînd pentru el alb în căpistere. ap. ZANNE, P. Iii, 70. N-ai văzut albu-n căpistere şi te lauzi. RĂDULESCU-CODIN. Stai să vedem alb în căpistere. IZV. XVII, 357. încă nu văzuse alb în strachină. ZANNE, P. IV, 131, cf III, 68. (Cu inversarea construcţiei) Alb în căpestre se vede? I. GOLESCU, ap. zanne, p. ni, 70. A nu-i vedea (cuiva) picioarele sau (refl. p a s.) a nu i se vedea (cuiva) picioarele = a fugi foarte repede. Puse mîna p-un retevei. Mie nu mi se vedeau picioarele. El svîrr!... DELAVRANCEA, O. Π, 275. Fuge de nu-i vezi picioarele, zanne, p. ii, 574. A vedea pe dracul v. d r a c. A vedea stele verzi v. s t e a. A nu putea vedea (sau să vadă) (pe cineva) = a nu simpatiza, a nu putea suferi, a fi mînios (pe cineva). Cf. pontbriant, d. Să ajungă pe mîinele unora şi altora pe cari nu putea să-i vază de urîţi ce-i'erau. ISPIRESCU, L. 26. Nemăsurata voastră lăcomie-i face de a ave o ură neîmpăcată pre greci şi nu pot să-i vadă. RĂŞCANU, L. xxxn. Anna nu putea s-o mai vadă. Ca să scape de dînsa o. trimisese cu un bilet. D. ZAMFIRESCU, A. 185, cf BARCIANU. Dar mîndruţa-i ca o stea Fetele n-o pot vedea! jarnîk-bîrseanu, d. 396. ♦ (Complementul indică filme, spectacole) A urmări, a privi în calitate de spectator; a viziona. Vrei să mergem deseară să videm Normal ALECSANDRI, Ο. P. 16. N-am avut ... parte să văz şi să prinz spectacolul. VOICULESCU, P. I, 92. Aceasta nu înseamnă să imite în întregime ceea ce văd la teatrul franţuzesc. IST. T. I, 169. Mi-αι vorbit despre foloasele pe care le ai... văzînd o comedie. românia literară, 1978, nr, 1, 5/1. ♦Refl. (Popular) A se oglindi (2), a se răsfrînge (Π 4). Toţi ş-au spart oglinda lor Sau să se vază nu vor. MUMULEANU, ap. GCR II, 250/40. Oglinzi ca să se vază nu se află în ţară. ALEXANDRESCU, M. 303. Narcis avea plăcere a se vedea în apă. PONTBRIANT, D. Chipul său se vedea în apă. id. ib., cf COSTINESCU. Şi în faţa ta frumoasă O să ţie o oglindă Să te vezi pe tine însăţi. EMINESCU, O. 1, 76. Se vedea înaintea oglingioarei lipită în peretele din cămară. BUJOR, S. 78. Du-te să te vezi în oglindă cît eşti de zbîrcit. CADE. Tot chipul i se răsfrînge în lac... Se vede bine, ca într-o oglindă. GALACTION, O. A. I, 305. Cînd se văzu în oglindă, bolnavul constată că slăbise. SCRIBAN, D., cf alrWI mn 140,3 905/791,886,889, Alrm π/i h373. Şterge-ţi oglinda ca mai bine să te vezi în ea (= ciirăţă-ţi sufletul). I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. III, 258. Are oglindă mică, dar se vede tot în ea. zanne, P. iii, 258. Am un lup cu ochii sfecliţi de te veziprintr-înşii (Oglinda). GOROVEI, c. 256. 0 T ranz. Narcis văzîndu-şi faţa în oglinda sa, izvorul, singur fuse îndrăgitul, eminescu, O. I, 79. Trecînd pe lîngă oglindă se opri. îşi răsturnă capul din nou ca să-şi vadă gîtul. D. zamfirescu, A. 115. (A b s o 1.) Apa cînd să turbură nu măi vezi ca prin oglindă. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. I, 104. O F i g . Mai de multe ori şi în cele scrise firea oamenilor ca într-o oglindă să vede. POTECA, F. 250/29. Sufletul meu se caută şi se răsfrînge în sineşi ca să se vază. MARCOVICI, C. 11/21. ♦ (Complementul indică persoane, obiecte sau fenomene percepute anterior) A readuce, a evoca în conştiinţă imaginea cuiva sau a ceva; a-şi aminti. Văd pe bătrînul Millo în rolurile lui străvechi. ANGHEL, PR. 118. Tu nu vezi clipa pe care o văz eu necontenit (Se uită drept înainte şi face cu mîna semnul rostogolirii), delavrancea, o. II, 177. Mă uit la acest fecioraş şi-l văd pe părintele său. SADOVEANU, O. XIII, 63. (R e f 1.) Gîndu-mi se duce acum departe. Mă văd copil în şcoală, cînd ne-nvăţaţi la carte. izv. xxi, 234. ❖ (Rar; întărit prin „cu amintirea”) De multe ori îmi închipui că am căzut într-o letargie adîncă şi că lucrurile pe care le văd cu amintirea au rămas într-adevăr aşa ctim le-am lăsat, anghel, pr. 117. ♦ A visa (1) sau a avea o viziune; a avea impresia că percepe imaginea cuiva sau a ceva. Deaca văzu videnia se sculă înfricoşat (a. 1691). TDRG. Bragania zice: Văz un chip ce arată moartea unui om (a. 1704). fn 161 .Citeodatăîipare Că vede pe Romica cu groază De dînsul fugind. BUDAI-DELEANU, Ţ. 189. Simt cu mare bucurie Izbăvirea ce-o să fie Văd semnele de mîntuire Din locul de osindire. aaron, ap. GCR II, 192/35. Mi se pare că văd şi acuma masa cea de nuc împregiurul căria ne îndesam cu mare curiozitate. ALBINEŢ, M. 18/13. Indianul... pre Dumnezeu vede-n aer şi-l crede în vînt, în pară. CONACHI, P. 263: Călugării mistici... o vedeau în visurile lor extatice în toată strălucirea frumuseţii. ARHIVA, I, 513. Văd casa săracului In mijlocul raiului, viciu, COL- 62. Cine vrea să-şi vază ursita... trebuie să-şi puie sub căpătîi un pantof, izv. xviii, 190. 0 (Cu determinări elemente predicative suplimentare) Rafael... Te-a văzut plutind, regină, printre îngerii din cer. EMINESCU, O. I, 29. O (Cu complementul „vis”) Iară vădzu alt vis carele-l spuse fraţilor. săi. PO 127/19. Priam văzu atunce un vis. moxa, 352/11. Aşijdere ş-aceştia văd vise (cca 1618). GCR I, 49/26. Bătrînii noştri vor vedea visuri. VARLAAM, C. 141. Alţii iarăş văd în somn vise (a 1645). GCR I, 117/17. Frumos şi d{\î\nw\ţ\zăiesc vis au văzut (a 1683). id. ib. 273/21. Vis am văzut şi cine să-l. asemene nu este. BIBLIA (1688), 31'/l3. Filip craiu... într-o noapte văzu un vis. alexandria (1799), ap. GCR II, 166/24. In vremea somnului său vede un vis. BELDIMAN, N. P. I, 37/21. Socotea că vede vis. GORJAN, H. 1, 60/7. 0 (Cu determinări ca „în vis”, „prin vis”, „în somn”) Şi văzu în vis:... iacă îngerii lui Domnedzeu suiia sus. PO 94/27. Eu am vădzut în vis astă noapte ce ne va împresura astădzi. varlaam, c. 389. Deaca dormi, el vădzu în vis ceriul deşchis. dosoftei, PS. 290/19. El au vădzut în vis pre Hristos îh cetatea Ierusalimului. CHEIA ÎN. 478. Maică-sa Victoria... prin vis au văzut precum au născut prunc cu coroană în cap. CANTEMIR . HR. 115. Văzui astă-noapti în vis unde-m adusă A mon dumnezău un cocon alexandria (1784), 7714. S-u culcai şi-adormind a văzut în vis un balaur încolăcindu-se pre pîntecile lui. ARISTIA, PLUT. 324/26. Ş-a lui privire Cu mulţemire De-atunci adese o văd în vis. alecsandri, t. 302. In bătaia lunii... toate au înfăţişarea fantastică a lucrurilor văzute în vis. VLAHUŢĂ, R. P. 11. Imaginile văzute în somn se perindau din nou în faţa ochilor lui. al. PHILIPPIDE, S. il, 11. Bucăţica de luminare ce a mai rămas o sting, o pun sub cap ca în somn să vadă ursitul. IZV. XXI, 100. Tu suferi, soră dragă, înfricoşată încă de ce văzuşi în vis. ARGHEZI, S. v, 32. Puţin te strîng în braţe, mai mult te văd în vis. CĂLINESCU, L. L. 128. în vis să-l visăz. Aievea să-l văz. IZV. xvm, 190. (A b S o 1.) Să miră şi să nu poate încrede: In vis au într-adevăr el vede? BUDAI-DELEANU, Ţ. 177. 3. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică fapte, întîmplări, evenimente etc.) A fi de faţă, a asista, a fi martor la.. Se te facu slugă şi marrtoru celora ce vădzuşi. COD. VOR2. 39711. Vădzură toate cumplitele pămînlului spăsenia dzeului nostru. PSALT. 202. Nedereptate nu putuiu vedé [nu o putuiu vedé V] şi urii-o, e lege ta iubiiu. ib. 266. Potopeaşte, Doamne, şi împărţi limbile lor Că văzui fărăleageşicearte încetate. CORESI, PS. 142/11. Merse afară la fraţii săi şi vădzu chinul lor. PO 183/15. întunericul acesta să se rădice să vădz munca aceasta. COD. TOD. 201. Vedea-veţi chipul învierii mele şi veţi crede (a 1600 - 1650). GCR I, 138/25. Vor arăta la vedere curviia ei deplin, să vadză toţi. PRAV. 141, cf. 221. învăţase pre Nicoriß armaşul să-l ducă să vadză perirea celoralalţi. M. COSTIN, O. 60. Văzui chinuirea norodului mieu de la Eghipet. biblia (1688), 403/24. Ce va vidé să nu să sparie. NECULCE, L. 164. Aceştia scriitori... n-au umblat să vază ei însăşi cele de care scriu. C. CANTACUZINO, CM I, 23 . întoarce obrazul spre Evropa şi Véi vedea ciudate întîmplări (a 1703). FN ' 119. Să se pedepsească... pentru ca să vază şi alfii, să se îndreptezè. ANTIM, O. 329. Pîntecele mieu arde văzînd răstignirea ta. mineiul (1776), 9r7l4. Sorocul... la cei ce văd... vînzarea este treizeci de zile. PRAV. COND. (1780), 132. Aceia n-ar fi mers să vază în fap locului (a 1784). ARH. OLT. IX, 192. Vor vide fapta bună biruitoare (a 1786). CAT. MAN:. I, 85. Ieşi afără şi ie aminte ce vii vede (a 1808). GCR 11, 199/18. Aşa văzînd dugile, aşa vor şi urma. GOLESCU, P. 201/20. Pentru cea de al doilea bătaie ce i-au urmat... nici n-am văzut, fiind fost rămas acasă-m (a 1835). DOC. EC. 572. Biata Zulnie cată, 1477 VEDEA3 -223- VEDEA3 vede, se-ngrozeşte.. CONACHI, P. 86. Chemat de slujba me a videa şi a trăi cu moartea. RUSSO, S. 28. Să trimifi oameni la Atene să vază spre a-i încredinţa. ARISTIA, PLUT. 316/2, cf. pontbriant, D., lm. Peste flori ce cresc în umbră, Lîngă ape, pe potici, Vezi bejănii de albim. EMINESCU, O. I, 100. Cercetă de jur împrejur cu ochii să nu fl văzut cineva din şcoală cele petrecute. CARAGIALE, O. I, 23. Cîte n-am văzut şi eu De atunci pe lume. COŞBUC, F. 126, cf. alexi, w. Dumneata n-ai jost să vezi?... Nu-mi plac asemenea spectacole. ARH. OLT. XVII, 105. Aveau să se stingă şi ei într-o zi sătui de atîtea suferinţe şi nemernicii pe care le-au văzut. ANGHEL, pr. 91. Flăcăiandrul nostru, cînd a văzt una ca asta, a sfeclit-o rău. LUNGIANU, C. 61. Alaiul... e urmat numai de copii cărora le face plăcere să vadă bătaia. RF i, 110, cf. cade. Văzduhul tot se legăna-n talazul De vuiete-al mulţimei, cum ai văzut şi tu. CAMIL PETRESCU, T. IH, 345. Vecina dete fuga să vază şi ea minunea. VOICULESCU, P. I, 226. Cîte am văzut pe unde am rătăcit nu se poate spune. SADOVEANU, O. XXI, 300, cf. X, 77, SCRIBAN, D. Au trebuit să rămînă, să vadă măcelul. STANCU, D. 163, cf DL. Spune-le şi lor ce ziseşi de dimineaß că ai văzut la barieră: PREDA, D. 50, cf. DM, DEX. Veninul cel serpin Şerpoaica l-a băut, Şearpele a văzut... Şi-n necazuri a murit. TEODORESCU, P. P. 395. Cînd a văzut asta, foc s-a jăcut. RĂDULESCU-CODIN, L. 1. Frumoase şi înţelepte fapte ai mai văzut prin cele străinătăţi, izv. XIV, 338, cf. MAT. DIALECT. I, 111. Muierea multe face şi bărbatul vede şi tace. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. II, 297. Omul e ca o mäimuß, Ce vede la altul aceea şi el face. id. ib. 376, cf I, 544. Mult umbli, multe-nveţi, mult trăieşti, multe vezi. pann, p. v. ii, 85/27, cf. ZANNE, p. n, 786. (în imprecaţii) Pune, naşule, scara, Vede-ţi-aşi îngroparea. MARIAN, INS. 211. (R e f 1. pas.) Unde era umbre cele întunecate, acolo se văd acum chinurile vindecărilor (a 1633). GCR I, 84/20. 0 (Populai" cu complementul introdus prin prep. „de”) Să prindă şi alţii la minte văzînd de patima voastră. CREANGĂ, P. 263. Se adunase... tot salul ca să vadă de patima dracilor, id. ib. 306. 0 (Prin sinecdocă) Acmu lasă robul tău, Doamne, pre cuvintele tale cu pace; că văzură ochii miei mîntuitura ta. CORESI, ev. 515. Fericiţ ochii apostolilor carii s-au învrednicit de au văzut mărirea aceştii înfricoşate înfrumuseţări. ". ANTIM, O. 150. Măi, măi, măi! că multe-ţi mai văd ochii! CREANGĂ, p. 241. Copiii s-au suit prin perji... să vadă ce nu le mai văzuse ochii de cînd priveau ei horile satului. SOVEJA, Q. 41. Ochii aceştia... au văzut atîtea urcuşuri şi scoborîşuri ale lumii aceştia. IZV. XIV, 118. Ochii a văzut, ochii să-ţi saie. ib. xvn, 357. 0 (Urmat de propoziţii completive) Cînd pier păcătoşii vezi. PSALT.. 70. Aştepta să vază ce vrea să fie. CORESI, Ev. 347. Soro-sa iară sta departe cum să vadză cum i-ară fi lucrul. PO 182/20. Domnului i să jece milă, Vădzînd că le jac pizmaşii sîlă. DOSOFTEI, ps. 265/2. Văzu toată adunarea cum au murit Aaron. biblia (1688), 1112/9. Răsplata firălegii lor în toate zilele... a lua videm. CANTEMIR, FIR. 170. Văzut-ai vreodată cum încep a zidi ccisăle? DRĂGHICI, R. 44/22. Aşteaptă Ca să vadă cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă. EMINESCU, O. I, 165. Văzuse cum pe fiul ei iubit îl sfişiau jiarele. CARAGIALE, O. I, 1. Am văzut cum prădau şi jăjuiau ţara în chipul cel mai neomenos. XENOPOL, I. R. VI, 33. Dacă ai vedea tu ce văd eu în fiecare zi la minister, camil PETRESCU, T. I, 430. Ai văzut cum se ridică ßra la glâsul trîmbiţilor ş-a clopotelor. SADOVEANU, O. XXI, 28. Toată lumea se adunase în jurul barăcii, curioasă să vadă cum va fi pîn' la sfirşit. TUDORAN, P. 20. 0 (întărit prin „cu ochii”) Dacă-i vor întreba alţi oameni: vădzut-au cu ochii săi, iară ei să dzică: „Şi piatra cu mînule noastre o am ridicat varlaam, C. 63. Cela ce vede cu ochii săi... multe sminteşte. URECHE, L. 58. Au trimis şi craiul un sol de la sine la turci mai mult să vadză şi cu ochii. Μ. COSTIN, O. 76. Celea ce cu ochii... am vădzut, cu urechile firă prepus am audzit. CANTEMIR, I. I. II, 178. Nu ne mai trebuie mărturiile lor, că noi cu oichii noştri le-am văzut. R. POPESCU, CM I, 491. Şi măcar că nu mi s-au întîmplat pînă acum să văz cu ochii, iar foarte mi-au plăcut... obiceiul acesta, antim, o. 40. Zapisul să file adeverit de trei marturi care însuş să vază cu ochii împrumutarea ce să va face. prav. COND. (1780), 112. O istorie... carea eu cu ochii miei am văzut-o. petrovici, p. 299/18. Cum poţi, firă să le fi văzut toate astea cu ochii dumitale, jără nici un temei, să catigoriseşti asljel pe o prietenă...? CARAGIALE, O. II, 227. De la anul 1860 înainte, aceste mişcări sînt descrise după cum le-am văzut însumi cu ochii. SBIERA, F. S. 3. Trebuie să văd cu ochii mei faptele oamenilor. CAMIL PETRESCU, T. III, 348. Haideţi numai cîţiva paşi, fricoşilor, îi certă ea. Aveţi să vedeţi cu ochii voştri. VOICULESCU, P. I, 6. Am putut vedea cu ochii mei mare pregătire a hatmanilor Coroanei, sadoveanu, O. XI, 314. Eu le spun că am văzut cu ochii mei şi ei mă prostesc de la obraz? PREDA, D. 72. Vezi cu ochii şi nu crezi Şi mă-ntrebi: „De ce oftezi”? FURTUNĂ, v. 1. Veţi vedea cu ochii răsplata necredinţei, izv. xvn, 15. Nu crede, bărbate, ce vezi cu ochii, ci crede ce-ţi spui eu. PANN, p. v. 1, 162/16, cf. II, 118/14, ZANNE, P. IV, 261. 0 (în corelaţie cu a auzi) Aceste toate le auzim şi le văzum. CORESI, ap. HEM 2 114. (A b s o I.) Mărturii... carii zic că au văzut şi au auzit sîntpriimiţi. prav. COND. (1780), 124. Să auzi,, să vezi şî să taci daca vei să petreci cu pace. I. GOLESCU, ap. zanne, P. ii, 794. (Re f I. p a s.) Prognostice au jăcut cîte s-au putut cunoaşte şi şti, s-au văzut şi s-au auzit. (a. 1703). FN 117. 0 F i g. Secolul acesta a văzut la lucru atîţia oameni de geniu. GHICA, ap. CADE. Nu totdeauna sîntem din ßra ce ne-a văzut născînd. EMINESCU, P. L. 65. Cîmpia-nfloritoare... Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut. id. O. I, 6. De-ar avea codrul ista gură să spuie cîte a văzut, cumplită pătăranie ne-ar mai auzi urechile. CREANGĂ, P. 119. Secolul ce vine va vedea multe. CARAGIALE, O. IV, 72. Multe şi mari bătălii crîncene au văzut locurile acestea. ISPIRESCU, ap. CADE. Deva e unul din oraşele transilvane care a văzut şi a păţit multe. FRÎNCU -CANDREA, M. 49. Veacul al XV-lea a văzut maxima expansiune a românilor apuserii. PANAITESCU, C. R. 127. E x p r. (Nici) nu ştiu, (nici) Hram văzut (nici pe-acolo n-am trecut sau nici în seamă n-an} băgat) v. ş t i (II). ♦ A trăi atîta încît să apuce să cunoască pe cineva sau să fie martor la ceva; a trăi în timpul unui eveniment sau într-o anumită perioadă; a fi contemporan cu... Luminata zioa sfintă... să ne spodobim a o vedea. CORESI, ev. 78. Voi vedea război în multe locuri (a. 1701). FN 96. Drăghici... multe veacuri văzusă, Şi totuş din gură nici un dinte Încă pînă atuncea nu-i căzusă. BUDAI-DELEANU, Ţ. 93. Nu văzusă nici odinioară Vreun război.. id. ib. 164. Fericiţi cei ce l-au văzut şi carii trăiră în dulceaß ocîrmuirei sale. POTECA, F. 355/20. lnfiţişarea întîmplărilor cari sînt aproape de noi şi pe care sau noi saupärinß noştri le-au văzut. an. ist. naţ. i, 5. Aş vrea să văd ziua pămîntului vestită. ALEXANDRESCU, M. 7. Un bătrîn care văzuse sfirşitul revoluţiunii. SCRIBAN, D. O oaste de intelectuali... lucrează de zor, vom vedea în curînd fapte mari. CÀUNESCU, S. 55. Dă mult n-am mai văzut o primăvară atît dă secetoasă. CAMIL PETRESCU, O. I, 163.. Iarnă ca asta n-am mai văst. ALR 1 307/150. 0 (Pl in sinecdocă) Să-m vadză ochii trai firă greaţă, dosoftei, PS. 45/20. 0 (Cu determinări elemente predicative suplimentare) Speranß de a vede perind familia regală a lui Attila i-ar fi umplut desigur inima de bucurie. REV. IST. II, 288. Obiectivul principal rămîne realizarea securităţii întregului continent, ţel pe care nu l-am mai văzut înfipluit. TITULESCU, D. 19. Să văd eu supusă Dacia în rîndurile provinciilor. ROMÂNIA LITERARĂ, 1976, nr. 1, 13/3. 0 F i g. Viaţa omului nu poate să vază mai mutte perioade de veacuri precum vede mai multe primăveri. HELIADE, O. II, 419. ♦ (învechit şi popular; despre divinitate; complementul indică oameni sau fapte, acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) A lua cunoştinţă, a observa (pedepsind sau arătîndu-se milostiv, binevoitor, îndurător). Toate cărările mele văzuşi (prevăzuţi H, leprevăzu.ş D), că nu iaste hiclenşug în limba ine. PSALT. 288, cf. 265. Ca a noastră rugăciune şi răbdare să vază Domnul, să se milostivească de noi CORESI, EV. 262. Zisă că nu este Dumnădzău să vadză Să le ia de samă cine ce lucrează. DOSOFTEI, PS. 40/5, cf. 12/19. Trăim supt ochii lui D[u]mnezeu celui ce vede toate şi pedepseşte cu asprime. POTECA, F. 318/24. Dincolo de aceste înflăcărate sfere este un 1477 VEDEA3 -224- VEDEA3 drept şi nemitarnic răsplătitor care vede şi preţuieşte lacrămile tale. MARCOVICI, D. 15/21, cf cade. Dumnezeu, care toate le ştie şi le vede, ascultînd blăstămul mumei celei supărate şi necăjite, prefăcu pre fata ei cea leneşă într-o grîngoaşă. marian, INS. 14. Doamne, Doamne, Multe vezi şi cum le rabzi. IZV. xvn, 282. Vede Dumnezeu al cui este colacul. zanne, P. vi, 518. Scrie-l, Doamne, cum îl vez. id. ib. 552. ♦ A pedepsi (2). Vedea-voi pre voi cu cutremuri, ... cu friguri (a 1560). GCR I, 4/23. // vede Dumnezeu, se spune despre un om rău. Cf. zanne, p. vi, 682. 4. T r a n z. şi refl. r e c i p r. A (se) întîlni undeva. Toţi ce me vădzură [c i n r e me-avădzu H, carii vădzîndu-mă D] ocăriră-me. PSALT. 36. De acii se nu se mai vadză un cu alalt. PRAV. LUCACI, 170. Lăsaţi-l pri îns să să ducă... să vadză surorile sale ce-l plîng. VARLAAM, C. 63. Zise Iacov cînd văzu pre dînşii. biblia (1688), 24'/18. Să şază amîndoi la un loc că pohiiea să să vază unul cu altul. IST. Ţ. R. 49. Crăiasa Edviga adese să vedea cu dînsul "la mănăstirea lui Franceşîc. N. COSTIN, L. 186. Au mersla frate-său... să să vază unul cu altul. R POPESCU, CM I, 238. S-au învrednicit aceştea a-l vedea şi a-l auzi pre domnul lisus, de care ei de mult doriia ca să-l vază. antim, o. 11. Cînd vedea orăşanii prin pieţe, ...îi aducea şi întreba. GOLESCU, P. 176/17. îndată cum se Văzură, ... s-au bucurat din suflet. ARISTIA, PLUT. 34/13 .Ela devenit unul din tinerii cu cari mă vedeam mai des. GHICA, A. 140. Spune-mi... de unde eşti şi unde ne-am văzut pentru prima oară? filimon, o. ii, 40, cf pontbriant, D. Bine v-am găsit, bine v-am văzut, cinstiţi boieri! alecsandri, T. I, 95. Fă tot ce poţi numai să ne vedem odată. contemporanul, i, 68. De cînd nu ne-am văzut Multă vreme a trecut. EMINESCU, O. I, 123. Feciorii craiului şi fetele împăratului nu se văzuse niciodată. CREANGĂ, P. 183. Să te-ntorci, să nu pleci pînă nu ne vedem, caragiale, o. vi, 210, cf IV, 136. Stăteau amîndoi deoparte şi-şi vorbeau ca doi buni prieteni care nu se văzuseră de mult. VLAHUŢĂ, o. A. ΙΠ, 38. Cărarea mea pe-aici va fi, ne vom vedea. COŞBUC, F. 157. Ne vom vedea peste două ceasuri. D. ZAMFIRESCU, A. 8. Da mult ai mai crescut... de cînd nu ne-am văzut! SĂM. IV, 909. Apoi defilară miniştrii care au fost pînă la domnul Haret, pe care îl văzuse la mănăstire. ANGHEL, PR. 120, cf. TDRG. Să fie patru ani de cînd nu v-am văzut. DELAVRANCEA, O. II, 190. Nu te-am mai văzut de mult. BRĂTESCU-VOINEŞTI, î. 2. Pe domnul notar nu l-am văzut azi... N-o fi venit oare? AGÎRBICEANU, A. 93. Un tip secundar, însă, e ca un om văzut la o serată şi atîta tot. IBRĂILEANU, S. L. 32. Aii trecut douăzeci de ani de cînd l-am văzut. LOVINESCU, M. 163. încercai să-mi aduc aminte unde mai văzusem pe acest om al bisericii, galaction, o. 91. Mi-a părut cam rău atunci că nu ne-am văzut. CAMIL PETRESCU, P. 155. Ne vedem atît de rar. C. PETRESCU, î. II, 252. L-aţi văzut astă-seară? VOICULESCU, P. I, 4. Poate or şti alţii cu care soţul dumitale s-a văzut după aceea, sadoveanu, B. 199, cf id. O. X, 131. Ofiinţă reală,... văzută în ţară înainte de plecare. OPRESCU, S. 112. Cît mă bucur că te văd! CĂLINESCU, S. 358. Treci pe la văru-meu... şi spune-i că sînt la pădure, să vie să ne vedem. STANCU, D. 142. L-am văzut aciim trei luni şi mai bine. TUDORAN, P. 163. Se miră că-l vede aici. T. POPOVO, SE. 239. Nu te văzusem niciodată decît în interiorul facultăfl. v. ROM. decembrie 1966,11. Neliniştea creştea şi nerăbdarea de a vedea pe Sanda... se transformă în panică. ROMÂNIA LITERARĂ, 1974, nr. 3, 11/3. Soţii se mulţumesc doar cu formalităţi. Cînd nu se văd îşi scriu şi-şi fac cmlităţi. τ iulie 1964, 47. Maică, dealu cu podbealu, Să nu ne vedem cu anu. IARNÎK - Bîrseanu, D. 174. Cîţi mă văd, toţi mă întreabă De ce port maramă neagră, id. ib. 321. Da ţi-i gîndu şugubăţ Că iubeşti pe cîţi îi vezi. marian, h. 32. Să mă văz mîndră cu tine M-ai ţinea trei zile bine. DOINE, 44. Cînd se văzură, de bucurie... săriră în două picioare nechezînd. IZV. XVIII, 144. (In proverbe şi zicătoi'i) Unde vede muiere, Parcă îl lipeşti cu miere. PANN, P. V. Π, 109/4. De nu l-aşi vedea, parc-aş mai trăi. id. ib. hi, 5/3, cf. zanne, P. ii, 795. Cînd vei vede om roşu, să dai şi să fugi. ΖΑΝΝΕ, P. II, 394. Nu rup căciula pînă te văd. id. ib. Iii, 44. Rar să văd şi nu să pupă, se spune despre'doi oameni care se urăsc. id. ib. IV, 239. Orice rar să vede mai dulce ni să pare. I. GOLESCU, ap. zanne, P. n, 796, cf vin, 134. (R e f 1. pas.) Ce dracu ai făcut de trei ani de cînd nu te vezi. NEGRUZZI, S. I, ' 85. Ziua-ţi obloneşti odaia Nici nu te-auzi, nici nu te vezi. topÎRCEANU, o. a. i, 228. Unde o fi tată-său de nu se vede? Altădată îl mai întîlnea pe stradă. VLAHUŢĂ, O. A. m, 79. 0 (Construit cu pronumele în dativ) Văzîndu-şi bărbăţelul, mai uită din cele năcazuri. creangă, P. 7. Aşteptînd să-şi vadă fiul căruia îi dăduse viaţă. IST. LIT. ROM. II, 23. Tu... mi-i vedea jupîneasa mea. VICIU, COL. 114. <> (întărit prin repetai«) N-aţi văzut, văzut Pe unde-aţi trecut Drag fiuţ al mieu? id'. ib. 69. O Exp r. (Refl. r e c i p r.) Să ne vedem sănătoşi (sau cu bine, rar, cu sănătate) ori, învechit, să ne mai vedem! formulă de salut la despărţire. Şi iar să ne vedem cu sănătate la viitoriul an! (a 1693). FN 15, cf. VALIAN, V., POUZU. Să ne videm sănătoşi, boieri! ALECSANDRI, T. 1 382. Să mergem fiecare la datoria noastră şi de-acu toţi, pe treabă... Să ne vedem sănătoşi! CARAGIALE, O. IV, 130. Rămîneţi sănătoşi! Să ne vedem cu bine şi cu veselie, cît mai curînd. id. ib. Vil, 138. Sărutînd-o pe frunte îi zise:... Să ne vedem sănătoşi! ISPIRESCU, L. 19. Să ne vedem sănătoşi, dacă ne vom mai vedea! DELAVRANCEA, O. II, 260, cf. DL, DM, DEX. Le spuse din zbor turcilor: - Să ne vedem sănătoşi! IZV. XIV, 63. Să ne vedem cu bine! ib. xv, 248. ♦ (De obicei cu determinări modale de felul „mai”, „iar”) A se întîlni din nou (după rnai multă vreme). V.reve-dea(l). Tot norodu au arătat... bună mulţămirea lor pentru că m-au mai văzut, halima (1783), 138730. Bucuria ce are de a-l vedea de trei ani de cînd se duse. gorjan, h. i, 6/16, cf. vauan, v. Dumnezeu ştie de te-oi mai videa. aecsandri, O. P. 290. în curînd ne vom vede iar. EMINESCU, P. L. 15. Aah! Să-i mai văz odată pe amicii noştri! CARAGIALE, O. I v, 28. Tot mai eşti supărat?... Mi-e dor să te văd. CAMIL PETRESCU, P. 159. Vreau să te văd în cel mult o săptămînă. SADOVEANU, O. xui, 189. M-a întrebat de lulia şi mi-a spus că ar vrea s-o vadă. H. LOVINESCU, T. 244. Săracă mîndruţa mea, De cînd nu o am mai văzut, Tot de rău parte-am avid. iarnIk-bîrseanu, D. 140. E, maică, dacă l-ai mai vedea, ce i-aiface?. GRAIUL, I, 86. Spune-mi cum aş putea s-o mai văd odată. izv. xvui, 140. ♦ A (se) cunoaşte (cu....), (a avea prilejul de a) face (personal) cunoştinţă (cu...); a întreţine relaţii (cu..;); a avea legături de prietenie (cu...). Veniţi de vedeţi omul ce-m zise toate cîte-am făcut. CORESI, EV. 153. S-au fiicul omul a merge de olac pe denaintea împăratului anume să-l vadze. M. COSTIN, O. 118. Tinerii aud numindu-se aorea căpetenii, episcopi, crai, împăraţi, dară pentru că nu-i văd. riumele aceste de cinste nu deşteaptă într-înşii atîta cinstire. MAIOR, ap. GCR n, 202/20. Au voit ca negreşit să-şi vază sofia. GÖLESCU, P. 411/16. îndemnat de curiozitatea de a vedea damele aristocrate din Florenţa, întrai în ea. ALECSANDRI, O. P. 8. In momentul acesta intrară doi oameni în chilia lui, pe cari Dan nu-i mai văzuse. EMINESCU, p. L. 61. Mulţi văzuşi tu tari în lume, Insă nu pe cei mai lari! COŞBUC, Ρ. Π, 120. De aici pînă la măritat, mai este! Depărtarea e tot aşa de mare ca şi cînd nu l-aş fi văzut niciodată. AGÎRBICEANU, A. 247. Iţi făgăduiesc ce-mi ceri, numai să am prilejul să văd pe stăpîna inimii Domniei tale. SADOVEANU, O. X, 83. Spun tinii, c-au văzut-o, că aia ar putea să-i fie mamă. camil petrescu, o. i, 21. Caut să-mi amintesc numele celor pe care i-am mai văzut şi altă dată.. STANCU, R. A. I, 11. Mai văzuse el domniţe, fete de împărat. IZV. xvm, 107. Am mai văzut eu oameni, ... dar ca boierul ăsta mai rar. ib. XXI, 195. ♦ Refl. recipr. (Regional) A se întîlni în vederea căsătoriei (Lipia - Buzău). H ii 126. ♦ Trànz. (Mai ales cu determinări ca „mai”, popular, „mai mult”; în construcţii negative adesea întărite prin adv. „niciodată”) A nu mai avea de a face cu...; a întrerupe relaţiile cu...; a se despărţi (pentru totdeauna). Nu o voi vedea, este lucru vădit, pînă cînd viaţa este îndestulată de săbii şi de arme răsplătitoare. AETHIOPICA, 31723. Iară pre Candorcus să nu-l mai trimiţi la Mochedonia, că nu-l vei mai vedea. alexandria (1794), 46/9. De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămîi,rămîicu bine! EMINESCU, Ο. I, 187.' Dan s-aruncă ία gîtul lui, plîngînd ca un fiu, ce n-are să mai vadă pe tatăl său. 1477 VEDEA3 -225- VEDEA3 id. P. L. 43. II punem de-acuma în pămînt şi n-am să-l mai văd şi n-am să-l mai strîng în braţe. SADOVEANU, O. I, 17. Deci nu o va mai vedea. OPRESCU, S. 19. E de prisos să adaog că de atunci nu l-am mai văzut, arghezi, S. XVI, 17. Tip, mi-e teamă că nu îmi voi mai vedea niciodată băiatul. camil PETRESCU, O. in, 22. Să mă plec şi să-l sărut Căci nu l-oi vedea mai mult. POP., ap. GCR II, 292. Că mai mult nu mi-i vedea, C-a venit o carte iute, Să mă duc între răgute. jarnîk-bîrseanu, D. 312. Să-mi stropiţi faţa cu bere Că mai mult nu me-ţi vedea-re. MAR[AN, î. 261. Vei scăpa de mine şi nu mă vei mai vedea. izv. XVII, 362. Ise rupe inima din coşul pieptului cînd îşi întoarce capul pentru a nu o mai vedea niciodată, ib. χνπι, 177. D-aş şti dă bine că nu mai văz mamă şi surori şi n-am un să mă duc după iele. O. BÎRLEA, A. P. II, 289. 0 (La conjunctiv, în forma negativă, adesea întărit prin „în ochi”, are valoare de impercaţie, exprimînd supărare, indignare, dispreţ faţă de cineva) Să facă ce va face cu copiii săi, să-i ducă unde-i va duce numai să nu-i mai vază în ochi, căci nicidecum nu-i poate suferi, marian, o. I, 14. O aş da pe bani de lut, Numai să ηψ văz mai mult. JARNÎK-BÎRSEANU, d. 453. Ducă-să să nu-l mai văz. ALR sn v h 1 422/728. Să-i duci unde-i şti, să nu-i mai văz! O. bîrlea, A. P. if, 160. Să nu mai vă văz că mi să pare negru înaintea ochilor: id. ib. Π, 580. Nici pe dracul să-l vezi, darnici cruce să-fi faci (= e de preferat să fii pmdent, să eviţi neplăcerile decît să depui eforturi pentru înlăturarea lor). Cf heliade, ap. zanne, p. vi, 564, I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VI, 565, NEGRUZZI, S. I, 249, CREANGĂ, P. 28, IZV. XVII, 357, ZANNE, P. VI, 564, 565. ♦ (Complementul indică persoane; mai ales în legătură cu verbe de mişcare) A(-şi) face vizite; a (se) frecventa; a (sé) vizita (1). Să merg la fraß miei carii sînt în Eghipet şi să-i vădz. PO 190/21. Pohtit-au ca să vie în ţară să-şi vază părinţii. R. GRECEANU, CM II, 65. Aupriimit pre împărăteasa Sava cu cinste foarte mare cînd au venit să-l vază. ANTIM, O. 280, cf. 210. Veselia cuprinde ştiuţii, cunoscufi şi necunoscuţi; se videa şi era prietini. RUSSO, S. 20, cf PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Spune frate-tău că aş dori să-l văd. LM. Bine · că mi-ai făcut onoarea să vii să mă vezi: CONV. LIT. VII, 57.De mult nu am avut plăcerea de a vă vedea: CARAGIALE, O. I, 114. Mă voi duce dară să-mi văd părinţii. ISPIRESCU, L. 8. Maria se dusese să vază pe Aglaia. XENOPOL, ap. TDRG. Ai avut ideea delicată de a veni să mă vezi, acum, singură. D. zamfirescu, A. 8;cf. ALEXI, W. S-a dus domnul Niţă să-l vază, în urma unei scrisori de poftire. BRĂTESCU-voîNEŞTI, p. 144. L-am chemat apoi pe redactorul său de politică externă şi i^am recomandat să vină să mă vadă cît mai des. TITULESCU, D. 78. Ieri am fost... să vedëm pe o mătuşe a noastră. CAMIL PËTRESCU, T. III, 77. Venise la noul său regiment hotărît să nu iasă nicăieri, să nu vadă pe nimeni. BRĂESCU, v. 138. Venea uneori să-l Vadă. VOICULESCU, P. II, 36. S-a abătut să-şi vada şi vecinii de la Năstureni. SADOVEANU, O. X, 37, cf. 125, SCRIBAN, D. Venise pe acasă să-şi vadă părinţii. ULIERU, C. 56. Au venit să ne vadă şi au admirat interioarele noastre. CĂLifffiSCU, S. 81. La întoarcere mă opresc la Cîrlomanu s-o văd pe bunica. STANCU, D. 273, cf id. R. A. i, \9. Doi inşi mai încercară într-o zi să-l vadă pe Niculae Moromete înainte ca acesta să părăsească definitiv satul. PREDA, Μ. S. 7. Soţia lui... a venit să-şi vadă soţul bolnav, magazin ist. 1974, nr. 2,46, cf. dex. S-a dus la naşu-său să-l vadă. izv. xn, 16, cf. XV, 247. ♦Tranz; A primi pe cineva (la el); a acorda o audienţă (cuiva). După ce' fură aduse în tabără verginele copile şile-ă Văzut Porsena, d întrebat să afle de copila care a început fapta. ARISTIA, PLUT. 275/17, cf. alexi, w. Monahul era bucuros să vadă din cînd în cînd pe acest „trimes". Cum intrd în chilie lumină acelui obraz tinerel, se bucura ' ridieîndu-se de la masa lui. sadoveanu, O. XIII, 26. ♦ Tranz. -A avea o înţrevedere (cu cineva): Stîndu-mi boala împotrivă atîtâ de mult, n-âm putut veni, că doream ca să vedem pe Măria sa (a.1 1724). IORGA, S. D. XIV, 20. Voiesc să văz singur pre unchiciş. KOTZEBUE, u. 6715. Tu dară dacă, respectind legea noaSÏfà, te vei închina la el, ţi se toleră şi pe regele să vezi. ARISTIA, PLUT. 326/12. Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. EMINESCU, O.'I, 146. Am cerut'să văzpe internul de serviciu. CARAGIALE, ο. Π, 121. ♦Tranz (Complementul indică o persoană autorizată) A cere sfatul (cuiva); a consulta (pe cineva) (într-o problemă de specialitate). După-amiază trebuie să vadă pe avocatul său. sadoveanu, O. EX, 137. o Trebuie neapărat să vezi un doctor. ♦ Tranz. (Despre medici; complementul indică bolnavi) A consulta (pentru a stabili diagnosticul şi pentru a indica tratamentul bolii). Va fi chemat vraci să-l vadză. prav. 127, cf COSTINESCU. Am fagăduit doamnei S. c-am s-o văd, ca medic, cînd o să trec prin Paşcani. IBRĂILEANU, a. 143. Hai, doctore, să-l vedem E păcat să moară omul cu zile. GALACTION, O. A. I, 300! A fost un tovarăş doctor şi a văzut-o. camil PETRESCU t. I, 229. Te trimet... să te vadă doctorul Şeptelici. SADOVEANU, O. XIV, 65, cf SCRIBÀN, D. Am fost chemat să văd un copil bolnav. ULIERU, C. 1. Chemă a doua zi pe colegul său Cuculeţ să-i vadă sub aspectul chirurgical. CĂLINESCU, s. 345. 0 (Prin extensiune; complementul indică boli, răni etc.) Doftorii cei mai aleşi ai împărăţiei,... viind şi văzîndu-i boala cea gred, nici unul n-au îndrăznit să se făgăduiască cum că îl va tămădui, halima (1783), 108r/39. Sminteşte şi greşaşte doftorul carele au văzut mai multe beteşuguri de acela fieli. petrovici, p. 324/26. Adă-ncoace să-i văd eu rana, c-am mai văzut eu multe-n viaţa mea. alecsandri, t. ii, 30. ♦ T r a n z. (Complementul indică ţări, aşezări, obiective turistice etc.) A merge la faţa locului pentru a se informa, pentru a se relaxa etc.', a parcurge examinînd, ‘cei'cetînd; a vizita (2). Cade-mi-se Şi Rrifniil a vedea COD. VOR2.478. Nu-şu vrea nici Ierusalimul să vază ei. CORESï; ËV.1 278. Nici mai de nainte au Văzut Româ, nici pre urmă. CANTEMIR, HR. 6. Ţarigradul în surpare cer mai întîi a-l Videa. 6ELDIMÄN, ap. GCR ii, 243/17. Văz locurile uhde gUstasèm oarecare plăcere şi unde acum d-abia zăresc umbra fericirei. MARCOVICI, C. 20/18. Domnului el dă mărire că patria-şi va vedea. ASACHI, S. L. I, 5}}Mă aflam la Florenţa, alergînd în toate zilele... spre a vedea nenumăratele minuni cuprinse în sînul său. ALECSANÖRI, O. P. 7. Aş vrea să văd acuma natala mea vîlcioară. EMINESCU, O. I, 6. Acolo mergeau toţi străinii să vază curtea marelui duce. CARAGIALE, O. IV, 141. Zadarnic încerca să-l mai îmbuneze că vrea săi vază hergheliile de laudă. VOICULESCU, P. li, 20. Am avut şi plăcerea şi fericirea să văd ţara Domniei tale. sadoveanu, O. x, 32. Intr-o ţară pe çare n-am văzut-o niciodată. CĂLINESCU, S. 98. Nu-i aşa că trecem, mbş Gună, să Vedem cetatea? — Apăi ce să vezi, păcatele mele, boieraşule?... Nişte ziduri pă care le-a cäßrat dracupă muchia muntelui. CAMIL PETRESCU, Ο. I, 154. N-ăr fii oare păcat să nu văd la Moscova tot ceea ce cred eu că se poate vedea...? STANCU, Ü. R. S. S. 53. Să sperăm că măcar muzeele şi expoziţiile vor continua să fie „văzute". HRJSTEA, P. E. 141. Cel ce nu vede Bucureştii şi nu încalecă cal alb, nu ştie ce e frumos în lumea asta. Ëanne, p. vi, 21. 0 A b s o 1. Dornici de a vedea şi de a cunoaşte, plecasem... în necontenit colind. M. I. CARAGIALE, e. 53. <> (Cu determinări ca „mai”, „iar” indică o repetare a acţiunii) Scris au fost încă să te mai văz, mită stţncă! CONACHI, P. 210. Tu vei vedea iar satul tău Şi casa voastră-nvale. COŞBUC, P. I, 77. Dorise să se mai plimbe,... să rnai vadălocurile. camil petrescu, o. iii, 10. Ţara s-o vedem noi iară. românia-literară, 1976, nr. 1, 7/2. 0 (întărit prin „cu ochii” sau „în ochi”) Nu vedea cazarma cu ochii decît aşa, în glumă, un ceas pe zi. bacalbaşa, S. a. 200. Ştirile cele... din spusele locuitorilor asupra regiunilor pe cari nu le văzuse cu ochii, xenopol, i. R. I, 23. Astfel văzînd cu ochii mei acel vestit oraş, ... m-am învrednicit nu numai să-mi revăd patria, ci să Şţ ppVestesc cele văzute. BUL. COM. IST. II, 11. Poate nici ţm văzuse în ochi Crâiovd. ARH. OLT. XII, 4. ♦ T r a ri z. (Adesea în forma negativă sau interogativă) A (avea prilejul de a) întîlni în realitate, a observa (pé cineva sau ceva) sau a lua cunoştinţă (de ceva) cu' ajutoful văzulili. Vaci... decît carele mai grozave în tot pămîntul Eghipetului n-am vădzut.. PQ "141/10. Nu Că s-au temut doară de hăpastă, Ci că n-au Văzut namilă ca ceastă. BUDAI-DELEANU, f: 141. Văzut-aţi voi, pruncilor, eclipsârile, adecă îniufiecările soarelui Şi ale Iurtei? PETROVICI, P. 3iO/12.vMF0w vôziit... aàél feli dkhiară. 'cantemir, s. M. 297/13; Eu dé multă vreme n-drii Văzut asemene fulgere. 1477 VEDEA3 -226- VEDEA3 DRĂGHICI, R. 72/16. O întîmplare ce niciodată au văzut. id. ib. 105/29. Are cea mai nenorocită fisiognomie decît toate ce pînă acum văzusăm. ALBINE]-, M.. 26/18. Aşa paseri desfrînate Mai văzut-aţi încă voi? ALECSANDRI, P. 206. Un înger, cel mai frumos ce l-a văzut..., cînta din arfi. EMINESCU, P. L. 53. Pe dinaintea lui treceau fiinţe ciudate pe care nu le văzuse niciodată, id. ib. 70. Nepoate, mai văzut-ai pietre nestimate aşa de mari? CREANGĂ, P. 217, cf. tdrg, cade. Nimic nu putea fi mai frumos decît aceste locuri. Aşa ceva nu mai văzusem, sadoveanu, o. xxi, 238. O clădire tot albă, cu ferestre mari cum nu mai văzuse în viaţa lui. VOICULESCU, Ρ. n, 40. Un bătrîn ne spunea eă mai apucase să vadă în copilăria lui glugile, apolzan, p. i. 175. Dădu poruncă... să nu mai vadă-n codrul lui Coame şi corn de-al nimănui. ARGHEZI, S. v. 95. Dumneata ai văzut vreodată un purice? CĂLINESCU, C. O. 48. Umplea de mirare pe cei. .. care nu mai văzuseră în viaţa lor marinar. TUDORAN, Ρ. 11. Cît am trăit pe lumifi, N-am văzut verde jrunzufi Ça la mîndra-n grădinuţă. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 21. De cînd pe lume sînt, N-am văst călugăr jucînd.iă. ib. 489. Nud modru ca să-i mai uit... fiind aşa de frumoşi cum rtu mai văzusem niciodată. MARIAN, INS. 46. Era frumusăţile dă pă lume. N-am văzutără dă cîn' trăiesc aşa mîndrep. GRAIUL, I, 162. El pesemne nu mai văzuse asemenea bostani. IZV. xxi, 27. Curcan-şi găină ai văzut tu să zboare aşa departe? ib. 154. Cine a văzut la el vin de 15 ani? ib. 197, cf. alr sn v h 1 494. Tot cu flinte d-ale lungi Şi cu ţăvile de-argint Ce n-am văzut de cînd sînt! BALADE, {II, 337. Aşa băia' dăştept n-a^ mai văzut iei pă faß pămîntului. O. bîrlea, A, P. I, 565. (în proverbe şi zicători) Cine (dracu) (sau naiba) a mai văzut, se spune periţru a exprima convingerea în imposibilitatea existenţei unui lucru, a unui fapt etc. Cf doine, 4, jarnîk-bîrseanu, d. 415,444, izv. xi, 200, zanne, p. iv, 522.-Drac mort n-a văzut nimenea vrodată. pann, p. v. ii, 160/1, cf. ZANNE, P. VI, 592. N-a văzut,, nimeni copil cuminte şi babă frumoasă. ZANNE, P. II, 85. N-a văzut nimenea gunoi de pîine. id. ib. IV, 55· N-am mai văzut femeie să lase voinic să pieie. id. ib. II, 156. Văzut-ai miß legată la cap şi om cu minte cînd îi beat? id. ib. III, 465. Văzut-ai vrun ciubotar cu ciubote bune? id. ib. iv, 181. Văzut-ai vreun drac popă? id, ib. VI, 5,66. Ai văzut nuntă firă minciună şi mprt firă pricină? id. ib. rv, 524. Văzut-ai nuntă firă lăutari? id. ib. 526. M-ai văzut-ai nuntă-n post Cu fasole şi cu borş? id. ib. vi, 32. Văzut-ai crîşmărie Fără datorie? id. ib. v, 212. (Prin lărgirea sensului) Lasă, lele, vorbele Şi îţi spală hainele Că de cînd ţi le-ai ţesut Apă încă n-au văzut. izv. XVII, 175. 0 (Prin sinecdocă) Ochi de om n-au văzut şi ureche n-au auzit... ce-au gătit Dumnezeu. CORESI, EV. 5. Ochiul n-au văzut şi urechea n-au avţz.it... carea au gătit D\a\mn[e\zeu celora ce-l iubesc pre el (a 1642). GCR I, 99/30. Cela ce va face direptate acesta va moşteni pămîntul şi binele cel ceresc carele ochi de om nu l-au vădzut. EUSTRATIE, PRAV. 14/12. Vedea acolo lucruri de cari nu-i mai văzuseră ochii. ISPIRESCU, L., 237. încă ochii nu-mi văzură Să nu fie caş la sţînă ori la crîşmă băutură. CONTEMPORANUL, I, 92. Flori ce nu .le văzuse ochii pe locurile lor. izv. XVU, 315. ♦ Refl. unipprs. şi i m p e r s. A fi, a se afla, a se găsi (în realitate), a se p om e-n i (7); a dura, a dăinui în timp. Ceia ce poartă gînd bun, aceia cu Dumnezeu se văd (cca 1550). cuv. D. BĂTR. II, 466/19. Nime. să nu meargă sus cu tine şi nime să nu se vadză în tot muntele. PO 293/1.8. Şeamne voi face carile nicicînd nu se-au vădzut pre pămînt. ib. 294/17. Este vechi obicei tunsura aceasta care şipănă astădzi să vede la o samă de lăcuitori. M. COSTJN, O. 271. De multe ori la muritori să vede puternicul nebun în fruntea sfiiturilor, cantemir, i. i. I, 130. 7 împlări-le fericirii la cei mai mulţi obiceile firii a muta pururea s-au vădzut. id. ib. II, 43. Să poate nădăjduia să yedÿa între ei nu puţine hicleşuguri (a 1694). FN 24. Intre alte minuni ce să vedea ale lumii îl număra. C. CANTACUZINO, CM I, 15. Credinß este fiinß celor nădăjduite şi lucrurilor celor ce m. să văd dovediri, antim, O. 24. Să să protifyisească cei ce au să ia mai mult dup\S\ cum şi aceasta în rîndul prayililor se vede (a. 1775). prav. cond. (1780), 183. Toate răotăţile acelea .după deosebite trepte să pot vedea în toţi oamenii. POTECA, F. 236/10. Se văd în limbile ce pot traduce sau exprima raţiunea trei verbi activi. HELIADE, O. II, 48. In istoria ßrii se văd Bărcăneşti figurînd ca ambasadori la Viena. id. ib. 407. In vechile înştiinfiri manuscriptice... se văd neprihănite mărturii pentru strălucita ispravă a tămăduirei. ALBINEŢ, M. 32/4. Se cunoaşte începutul unei asemenea idropice... din curmăturile ce se văd pintre legăturile şi încheieturile pelei. CORNEA, E. I, 101/14. Vechii pomi roditori... se văd pe la locurile unde odinioară au fost sate răzăşeşti. LITINSCHI, M. 107/9.· Nimica de asemenea nu se vede. RUSSO, S. 5. O mare parte din ţiganii boiereşti... ca salahori se văd rari. id. ib. 158. Răpire de femei s-a văzut la amîndoi. aristia, plut. 2/18. Pe la 1570 s-a văzut în Spira... un pretendinte român HASDEU, I. C. 1, 64. Acolo se vedea încă mormîntul său peste doi secoli. id. ib. 91. Un document de aceaşfi natură nu se vede nicăieri, id. ib. 135.0 cestiune nouă se vede pe orizontul politic, aceea a fortăreţei Mainz. MAIORESCU, CR. I, 179. Nicăieri nu se vede un rezumat cum se cade. CONTEMPORANUL, I, 123. Ceea ce nu se mai văzuse... de cînd lumea şi pămîntul. CREANGĂ, P. 159. Se văd mulfi oameni săraci, fericiţi şi veseli. CARAGIALE, O. IV, 62. Pic de nuor nu se vedea. ISPIRESCU, L. 246. Se mai văd şi astăzi urme... în grădina publică a oraşului, vlahuţă, r. P. 8. Nişte caractere speciale ce nu se văd nici în A/pi, nici în Provenß. ARHIVA, I, 10. Sînt bine dezvoltaţi... cu o statură ce nu se vede în alte state învecinate. LIUBA - IANA, M. 1. Alunele de pădure... numai foarte rar se văd în mînile săteanului. MANOLESCU, I. 291. Aceeaşi cultură se vede mai tîrziu şi la poporul dac. xenopol, I. R. I, 56. Unregece-şi strigă arborul îmboldit de imperiosul instinct ce-l trezeşte primăvara nu se poate vedea în toate zilele. ANGHEL, PR. 116, cf TDRG. Foarte puţine ouă roşii se puteau vedea. AGÎRBICEANU, A. 143. Acest peşte se vede foarte rar în comerciu. AT1LA, P. 285. In Dobrogea se vedeau sute de ciobani şi herghelii ingheßfi tun. GOLOGAN, C. R. 23. fn munţii Apuseni, ca şi ai Banatului,, rtu se mai vede picior de capră neagră. SIMIONESCU, F. R. 44. Iată ceea ce nu se mai poate vedea astăzi, în epoca aceasta grotească şi firă stil. C. PETRESCU, C. v. 75. Peste Bahlui se vedeau poduri spre Repedea, Hlincea şi Bîrnova. SADOVEANU, O. X, 86. în marginea depresiunii se distinge un vechi golf ale cărui depozite sedimentare se văd şi azi. APOLZAN, P. 1. 11 .Un fost ministru cu pretenţie de „ democrat ”, cu o uşurinţă în vorbă cum rar se vede. ULIERU, C. 72,Şorecari, ades fărăatribute, fiind poate singurele specii ce se văd acolo. BĂCESCU, păs. 221. Cumpărase de la Beci... o caleaşcă nouă, cum nu se mai văzuse în Bucureşti. CAMIL PETRESCU, O. I, 224. Pe afară nu se vedea niciunul din ei. TUDORAN, P. 11. Nu .se poate să aibă cineva tot binele sau tot răul, asta nu s-a văzul. PREDA, DELIR. 38. Una din cele mai frumoase, curbe din cîte. se pol vedea în ţinutul carpatin C. GIURESCU, P. 0. 27. însufleţesc tot ce se vede în jur. v. rom. iulie 1973,123. Aproape nu se vede om care... să nu deschidă o carte. SCÎNTEIA, 1981,,nr. 12101. C-astă monâstire Q fl pomenire Şi nu s-o vedea In lume alta. .TEODORESCU, P. P. 467. De trei ori tot frunză verde, Om ca badea nu se vede. IARNÎK - BÎRSEANU, D. 19. Frunzuliß verde,, verde Ce-am iubit rtu se mai vede. MARIAN, H, 18. Unde s-a văzut Şî s-a ppmgjţit Arăpoiacă albă. graiul, I, 55. Ce-am iubit nu se mai vede, C-a pus faß la pămînt La biserică-n mormînt. IZV. XXI, 1,86. Unde s-a văzut Să ia sor pe frqte Să-mi facă păcate? FOLC. OLT. — MUNT. IV, 30, (în proverbe şi zicători) Calul, cînd stăpînul nicicum îl vede, în proastă stare şă vede. 1. GOLESCU, ,ap. ZANNE, P. 1, 343. Pă . dinafară miel să vede, pe dinlăuntru lup întreg, id. -ib. 554. Fum firă foc nicicum să vede. id. ib. 174, Din scaiete vreodată trandafir şî micşunea nu se vede c-odrăslea. id. ib. 279. Drac : mort nu s-a văzut. ZANNE, P. VI, 593. Nu s-a văzut nici babă frumoasă, dar nici doctorii bune şi copil cuminte, id. -ib. II, 2. Copil cuminte şi drac mort nu se vede. id. ib. vi, 593. De copii case sparte nu s-au văzut, pann, p. v. Iii, 112/4, cf. zanne, Ρ. π, 79. 0 (Çu determinări elemente predicative suplimentare) Făptura trupului era... aşa precum să vedi arătat în gios (a. 1779). GCR II, 118/20, Nişte persoane neştiute... să văd acolo iscălite (a l790). IORGA, S. D. VII, 1477 VEDEA3 -227 - VEDEA3 243. Intr-însul se văd adunate marginile cele mai depărtate. MARCOVICI, C. 11/8. Printre sucmane se videa amestecate multe surtuce. RUSSO, S. 42. Licurg n-a voit să se vază scrise legile sale. ARISTIA, plut. 118/26. în mai multe limbi neolatine, „c"... se vede schimbat în „g". REV. ist. rx, 182. Casele se văd împrăştiate pe o întindere mare. MANOLESCU, I. 9. 0 C o m p u s: (Regional; eufemistic) să-nu-se-mai-vadă subst. invar. = şarpe (11). Cf CANDREA, F. 264. 5. T r a n z. (Complementul indică texte, cărţi etc.) A parcurge cu ochii pentru a lua cunoştinţă de cele scrise, a citi; a cerceta, a examina (cu privirea) pentru a se informa sau a se documenta. Ne scrii pînă nu vom vedea scriptura domitale... să nu facem nemic (a 1593). HURMUZAKI, XI, 349. Deci noi, daca am văzut carte Măriii sal[e], noi ne-am strîns-o (a 1665). IORGA, S. D. vn, 33. Din cîţi scriitori ni s-au tîmplat noi a vide, nici unul anume nu-l însămnează. CANTEMIR, HR. 191. Văzum şi un zapis de împărfală a moşului Tăutuleştilor (a 1724). URICARIUL, xvn, 28. Văzînd carte Domniei mele să nu-l supăraţi (a 1766). FURNICĂ, D. C. 27. După datorie să dea jalba lui, ca văzîndu-o cel pîrît să aibă vreme a să socoti. PRAV. COND. (1780), 64. Văzum şi foaia cea iscălită de dumnealui rap[osatul] paharnic Vlădaiamt (a 1784). arh. OLT. IX, 194. Văzînd această poliţă a mea peste cinci zile vei număra dumneata... lei turceşti opt mii (a 1803). FURNICĂ, D. C. 224. Veţi vedea jalba aceasta pentru care poruncim să cercetaţi pricina {a. 1811). ARH. OLT. IX, 38. Ne aratară acea carte a răposatului Domn... care o văzum (a 1823). DOC. EC. 290. Am văzut şi celelalte ce mi să scria de către dumneata (a. 1824). IORGA, S. D. xxu, 166. Nimeni n-a văzut acele scrisori de trădare ale lui. BĂLCESCU, M. V. 91. Judecaţi dacă timpul şi distanţa aceasta nu sînt mai lungi decît frazele ce le vedeţi. SION, P. 247. Miron Costin... văzuse mii de vechi crisoave domneşti. HASDEU, I. C. I, 70. Facem cunoscut prin această carte a noastră oricărui om bun ce o va vedea sau o va auzi citindu-se. id. ib. 89. Să vezi numele aceste pe aceeaşi pagină... scris în trei deosebite feluri. CARAGIALE, O. IV, 133. Aşa videm apărînd chiar în documentele cele mai vechi... cuvintele: mănăstire, mitropolit. XENOPOL, 1. R. vi, 26. Cuvintele pentru care e aşa le veţi vedea în romanul pe care începe a-lpublica revista lui Petraşcu. D. ZAMFIRESCU, î. XI. Am văzut scrisoarea d-tale. CAMIL PETRESCU, Τ. Π, 28. Veni un hotnog ca să-i vadă cartea. SADOVEANU, O. XII], 62. Găsesc o scrisoare trimisă aşa fel ca... s-o primesc. Ii văd conţinutul, izv. χνπι, 269. Tonul deosebit de cordial din scrisorile pe care le-am văzut. OPRESCU, S. 78. Marele logojat, văzînd zapisele de vînzare ale viei, au judecat. STOICESCU, S. D. 123. (Refl. p à s.) Noi ştim cum că Hristos, afară din Lazar, au înviiat şi pe alţi 2 morţi, precum să vede la Mathei, în 9 capete. ANTIM, O. 141. Aceste mile domneşti le-au avut... întărite cu hrisoavele Domniilor sale ce să văzură de noi (a 1765). FURNICĂ, D. c. 22. Să vede zapisul cu iscăliturile a şapte oameni (a 1783). ghibănescu, S. I. xvn, 86. S-au văzut cele scrise de dumneavoastră (a. 1813). DOC. EC. 157. în Rusia... se serbează anul nou, printr-o distribuţiune de ouă colorate pe cari se vede... inscripţiunea „Christas înviat", marian, s. r. III, 12 .Istoria acestui nume şi formele documentare în care se găseşte el se pot vedea la Pesty. drăganu, rom. 253. 0 (Urmat de propoziţii completive) Acela care... toate ale tuturor hrisoavelor să vază ce scriu şi cum scriu, c CANTACUZINO, CM I, 7. La care vezi ce-ţi scrie şi te socoteşte bine (a 1779). FURNICĂ, D. C. 53. Cele ce-mi scrii dumneata am văzut (a 1786). id. ib. 122. Cele ce-mi scrii printr-acest răvaş am văzut {îl 1800). IORGA, S. D. XVI, 89. De nu vrei să mă crezi, vezi ce zice Balzac în Papa Gobsec. NEGRUZZI, S. I, 49. N-ar putea să vază şi ei ce scrisese mama în cărţile cu care-i trimisese. CARAGIALE, O. Iii, 96. 0 E x p r. (După sau aşa, învechit, pe) cum (sau precum) vom vedea (sau, rar, vei vedea) (mai la vale sau mai jos) sau (r e f 1. impers.) precum (sau după cum) se va vedea (sau, învechit, se vede) (mai jos sau, învechit, mai pe urmă, mai deoparte, mai tîrziu, înainte, aici etc.), se spune pentru a preciza că cele afirmate vor fi prezentate, explicate, demonstrate (în cuprinsul lucrării respective). Izbîndele dintîi a mulţi au fost mai pre urmă spre scădere... precum vei vedea povestea mai gios. M. COSTIN, O. 48. Mai adaos-am şi alte, ale altor astronomi prognostice, cum să vor vedea aici (a 1693). FN 5. Le-am adus la săvîrşit, după cum să văd într-acest carte. VÎRNAV, ap. GCR II, 195/35. La Sînziene, după cum vom vedea mai la vale, ■ iarăşi i se legă limba şi nu poate mai mult de fel cînta pînă la alta Bună Vestire. MARIAN, O. I, 17. Complexul acestor cefalopode, precum se va vedea, este de o importanţă foarte mare. arhiva, i, 5. Numai în case rari,... lipirea cu pămînt este înlocuită cu scînduri..., după cum vom vedea mai la vale. MANOLESCU, I. 18. Insă şi una şi alta răspund rău scopului lor,... după cum vom vede. id. ib. 89. Dio Cassius..., după cum vom vedea, amesteca pe geţi cu dacii. XENOPOL, I. R. I, 44. Nemţii... întrebuinţează pe Radu Şărban, ... după cum vom vzdea, în contra transilvănenilor, id. ib. VI, 11 .La toate acestea, şi ca o coroană a tuturor relelor, se mai adaose înstrăinarea moşiilor de la cîmp, ogoare... şi, cum vom vedea măi la vale, încă şi alte ştirbiri grele în autonomia şi avuţia lor teritorială. PĂCALĂ, M. R. 55. în urma acestei reforme, s-a ajuns în unele privinţe, mai rău ca în trecut, pe cum vom vedea mai la vale. id. ib. 77. Avem de-a face, cum se va vedea mai tîrziu, cu o prefacere fonetică. RF I, 126. Cum vom vedea, la fel s-a dezvoltat din punct de vedere fonologie şi „ Bîrsa DRÄGANU, ROM. 244. A aplicat soluţii cu totul originale..., după cum se va vedea mai departe. ENC. TEHN. I, 182. Cel puţin, el îşi .pune iscălitura alături de a acestora, cum vom vedea. OPRESCU, S. 51. Numele general este un derivat onomatopeic, în zeci de variante, ... cu mici variante de interpretare, cum vom vedea. BĂCESCU, PĂS. 248. După cum se vede mai pe urmă, zmeul are casă mare. CĂLINESCU, B. 9. Aşa cum vom vedea, documentele cu sfat domnesc sînt ceva mai tîrzii. STOICESCU, S. D. 48. După cum vom vedea, ... vornicii din unele oraşe moldovene au continuat să existe, id. ib. 194. Precum se va vedea mai jos, autoritatea romană... s-a întors în Dacia. PANAITESCU, C. R. 69. După cum vom vedea, în interiorul ei se creează stăpîniri individuale, id. ib. 87. S-au exprimat multe opinii, dintre care unele, cum vom vedea, contradictorii. REV. FIL. 1971, 994. (Cu inversarea construcţiei) Crăia dachilor cu totului s-au tot stins, precum înainte la rîndul său să va vide. cantemir, hr. 77. Mai pre urmă, hainindu-se, au prădat şi în Dachia, precum mai gios să va vide: id. ib. 256. Obiceiurile pămînteşti ce s-au hotărît acum şi s-au dat în scris, cum maijos să văd. PRAV. cond. (Γ780), 58. (T r a n z. a b s o 1.) (După sau aşa; învechit, pe) cum (sau precum) am văzut (mai sus) sau, învechit, precum văzurăm, (refl. impers.) după cum (sau precum) s-a văzut, se spune pentru a preciza că cele afirmate au fost prezentate, explicate, demonstrate (în cuprinsul lucrării respective). După ce se umple folcuţu, precum văzurăm, îmi mută figura. ANTROP. 56/1. Precum., am văzut, trupul sufere o necontenită pierdere spre păstrarea neapăratei ecvilibrii (dreapta cumpănire). ALBINEJ1, M. 109/2. Boierii lor luau acolo prin donaţiuni princiare, precum văzurăm mai sus..., pămînturi, sate, munţi şi ape. HASDÉU, I. C. I, 16. După cum am văzut, dreptul roman cuprinde, în diferitele sale faze istorice, mai toate formele de stat. MAIORESCU, CR. III, 105. Acestea, în adevăr, după cum am văzut, sînt mici. MANOLESCU, I. 48. Atribufile judecătoreşti, pe cum am văzut, erau în trecut dintre cele mai mari. PĂCALĂ, M. R. 58. Partea întîia..., precum am văzut mai sus..., e tradusă din limba română. BUL. COM. IST. II, 16. Cei care au în vedere mai ales artă mare, tablourile în idei, l-au preţuit mai puţin, după cum am văzut. OPRESCU, S. 36. In afară de aceşti doi termeni... avînd, cum am văzut, fie aceeaşi accepţiune, fie mai apoi înţelesuri diferite..., s-au mai utilizat şi alţi termeni. STOICESCU, S. D. 21. Această atribuţie era destul de veche, ea fiind amintită — aşa cum am văzut mai sus - în documentele de scutire, id. ib. 212. După cum s-a văzut, principiul metodei este foarte simplu. GEOMETRIE ΊΧ, 157. „Necula de Odobeşti", pomenit, după cum am văzut, la 11 oct. 1639. C. GIURESCU, P. O. 44. în unele lucrări, de specialitate calcul frazeologic este inclus, după cum am văzut, în cel lexical: HRIŞTEA, P. E. 150. Intru altele - după cum am văzut - a generat dualismul. REV. FIL. 1971, 1015. 1477 VEDEA3 - 228 - » VEDEA3 Subdialectul oltenesc..., după cum am văzut, se subîmparte el însuşi în mai multe graiuri. IVĂNESCU, I. L. R. 46. Vezi sau, prescurtat, v, (r e f 1. i m p e r s.) a se vedea (mai sus sau mai jos), formulă de trimitere çare inyită citiţorul să consulte un pasaj aflat în cuprinsul aceleiaşi lucrări. Vezi mai sus. MAIOR, IST. 76/13. Vezi definiţiunea ei. laurian, F. 16/33, cf. CORNEA, E. 1, 5/24. Pentru înfăţişarea fonologică, vezi exemplele înşirate în legătură cu cele spuse. DRĂGANU, ROM· 91, cf. 276. V. Gaie. BĂCESCU, PĂS. 220. Vezi şi citatele de grai local. id. ib. 264. Alăturînd cele 2 acte ale şoltuzului de Vaslui (yezi mai jos) cu ispisocul lui C. Vodă Movilă, se naşte o îndoială. GHIBĂNESCU, S. I. xvi, 15. E comod pentru scriitorul unei cărţi acel,, vezi mai jos " sau „ mai sus ". BUL. COM. IST. I, 92. Vezi mai jos la capitolul „Dări asupra viei şi vinului". C. GIURESCU, P. O. 17. Vezi pasajul din scrisoarea papală, id. ib. 41, cf. 48, ROMÂNIA literară, 1976, nr. 2, 14/3. Vezi sau, prescurtat, v, (r e f J. i m p e r s.) a se vedea, formulă de trimitere care invită cititorul să consulte o am|mită lucrare sau un anumit autor. A să vedea hotărîrea ce au dat ei asupra cursului fieşcăria monede (a 1837). DOC. EC. 672. Pentru istoricul bisericei Obedeam, a se vedea articolul nostru. ARH. OLT. V, 99. Vezi raportul anual din „Dacoromania". DRĂGANU, ROM. 3. Pentru aceste etimologii, vezi Dicţionarul limbii române modeme". C. GIURESCU, Ρ. O. 15. Pentru înţelesul acestui nume, vezi şi lorgu iordan, „ Toponimia putneană". id. ib. 30. Vezi... textul lui Platon, „românia LITERARĂ, 1976, nr. 1, 12/4. Vom poţneni pe romanistul Kmid Togeby... pentru ale cărui téorii, vezi articolul nostru. IVĂNESCU, I. L. R. 6. ♦ A interpreta indicaţiile topografice ale unei hărţi (şi a afla după ele conformaţia terenului). Căută o harţă să vadă de acolo ce are de Jăcut. C. PETRESCU, î. I, .150.Am văzut numai pe hartă şi am citit în cărţi... despre acest cîmp al Mărăşeştilor. SAHIA, N. 15. ♦ R e f I. pas. (Despre semne grafice, litere etc.) A descifra cu privirea Nu s-a yăziţt de cătră nemini.fiici inscripţiunile cele şăcuieşti. HASDEU, I. C. II, 34. Intr-un uric se vede subsemnat greceşte Ciril. XENORQL, I. R. VI, 37. Am privit bucăţele de lemn pe care se vedea săpată- cîte o literă. ANGHEL, PR. 101. Cele cîteva obiecte în care s-a văzut monograma creştină. PANAITESCU, C. R. 96. Data zidirii din cărămidă în relief se poate vedea pe peretele de .miazăzi. C. GIURESCU, P. 0.63. 6. R e f 1. (Cu determinări elemente predicative suplimentare sau introduşi prin prep. „la”, „cu”, „îp”) A fi, a se găsi şau a ajynge (pe neaşteptâte) înţr-o anumită situaţie;, a avëa jtémèiuri ,să şe considere (ca...sau drept...). Văzîndu-să ceaiul... neatocma Înputere cu. sultan Suleiman, trimise pre la toate crăieţe soli. M· COSTIN, .0. 287. S-au şiţat într-înşii şi prohodul Vădzîndu-să-n jele cu tot norodul DOSQţTEl, PS. 264/20. Decheval, văzîndu-să şi din arme şi din puteri mai gios, au poftit pace. CANTEMIR, HR. 82. Alalţă oaste, jără capete văzîndu-se, întoarce dosul. C. CANTACUZINO, CM I, n. Boiarii şi ţara, văzîndu-se într-atîţa nevoie, le căuta şfi-l urască şi să fugă de ia dînsul. R. POPESCU, CM I, 285. Cînd prin cercetarea cu amăruntul să vede cinevaş sugrumat de datorie,... spre sporirea preţului lucrului nemişcător să se facă mezat. PRAV. COND. (1780), 138. Vrăjmaşul său,, după ce s-au văzut biruitor danimarchezilor şi moscalilor, a venit să şadă asupra lui. IST. CAROL XII, 25 715. Căută la sine şi să ruşina Văzîndu-să în hainele mişele. BUDAI-DELEANU, Ţ. 187. Văzîndu-mă... pe mine cufundat într-un ochean de gri/e. PETROVICI, P. VI/4. Prinţipesa... află marea plăcere întru sine văzîndu-să la çea dintâi dinioară a-l putea aduce spre dragoste. BELDIMAN, N. P. I, 59/12. Cînd te vezi mai sus decît vrăjmaşul tău, mulţămeşte lui Dumnezeu. GOLESCU, P. 2/7. De să vede încunjurat de bunătăţi, ...el nici să bucură. MARCOVICI, D. 9/10. Din această pricină se văd siliţi şi eremiţii ce trăiesc pe muntele San Gotard a să coborî din vreme în vreme la văi, spre a-şi aduna nouă puteri. ALBINEŢ, M. 106/23. Bogdan... se văzu în capul unei armii de 300000 oameni. ASACHI, S. L. II, 8. Petru, văzîndu-se depărtat de domnie, au cerut ajutorul rigăi de Ungaria. IST. M. 45/9. In cea dîntîi epohă a întemeierei principatelor Ţărei Româneşti şi Moldovei... aceste state se văzură ameninţate... cînd de unguri, cînd de poloni. BĂLCESCU, M. V. 8. Pătimaşul se vede nevoit a le deşerta pe gură. CORNEA, E. I, 97/14. Se văzu deodată oprit în mijlocul drumului. RUSSO, S. 177. Se văzură siliţi a depune o mare porţiune din acele cîştigate şi consumate averi. ARISTIA, PLUT. 346/16. Se închină nu atît pentru că le lipseşte puterea, cît pentru că se văzură învinşi de virtutea romanilor. id. ib. 350/31. Pe lîngă desnădejdea de a se vede vindecai, fizicul lui sufere, negruzzi, S. I, 41. La vîrstă de 28 ani, tateiί meu, văzîndu-se flăcău tomnatic, se însura, id. ib. 246. Pînă nu ne vom vedea trecuţi peste Milcov, de pericol nu sîntem scăpaţi SION, p. 251. Un antreprenor nu poate să o facă aceasta fără a se videa silit să dea faliment în primele zile ale antreprizei sale. FILIMON, O. II, 342. Au avut o soartă... dea se vedea îmbrînçite treptat în straturile cele mai de jos ale societăţi, hasdeu, ap. şăineanu, î. 230. Ne vedem atacaţi de un pericul. CANELLA, V. 27. Se văzu constrîns a zidi o mare monastire. BARONZI, I. C. v, 403/3. Fără vină, din născare, Mă văzui eu pedepsită. ALECSANDRI, P. I, 16. Spun drept că atunci m-am văzut înconjurat de vedenii, id. O. P. 39. S-au văzut siliţi... a se întemeia pe alte probe mai serioase. CONTEMPORANUL, I, 718. Văzîndu-se luat în răspăr de babele satului, ...se apăra în dulcea limbă a poeziei. ODOBESCU, s. ΙΠ, 9. Văzîndu-se acum aşa de nenorocită şi horopsită, ce să facă şi încotro s-apuce. CREANGĂ, P. 89. Văzîndu-se scos la selemet, l-a apucat... un fel de groază, caragiale, ο. II, 231. Doctorul... se. vede silit a-i prescrie o cutie şi jumătate de capsule ricin. id. ib. ry, 103. Zmeul, dacă se văzu scăpat, îmbrăţişa pe mîntuitorul său. ISPIRESCU, L. 19, cf. 344. Văzîndu-se cu părul alb, moş Simion... îşi ciopli singur un sicriu. VLAHUŢĂ, S. A. II, 11. Ne vedem siliţi să declarăm de la început că opera noastră nu va fi completă, bacalabaşa, S. A. Π, 217. Ei, văzîndu-se bătuţi, se împacă cu Alexandru. XENOPOL, I. R. VI, 83. Cînd mă văd în prada sorţii, plîng. COŞBUC, P. I, 265. Se îndulci.mînia stăpînită a glasului celuia ce se vedea dat pe faß. ANGHEL, pr. 48. E bine? făcu Titu... văzîndu-se parcă iniţiat în secretele zeilor. REBREANU, I. 274. Mă vedeam ţn curînd silit să depun armele. M. I. CARAGIALE, C. 8. Văzîndu-se deodată în bani, n-a ştiut să şi-i păstreze. BASSARABESCU, S. N. 54. Grozav te (joare cînd te vezi privit ca im număr neînsemnat din turmă, sadoveanu, O. XXI, 19. Ostilitatea confiaţilor practicieni care se vedeau atinşi de multe ori în interesele lor. UL1ËRU, C. 93. Omul putea fi mi^dru de sine, să şe vadă Pe-atîta frumuseţe stăpîn. ARGHEZI, S. V, 30. Cînd să ies din curte, m-am văzut împotmolit de ziduri mari de nea. CĂLINESCU, C. O. 13.7b// cei çare au ficut cheltuială de poezie şi geniu s-au văzut dispreţuiţi, id. B. I. 275. E un şefi care se vede inlocuiţde un cirac bun şi scump inimii lui. CAMIL PETRESCU, O. ra, 21 .Se văzu peţit De mulţi boieri, paraschivescu, C. Ţ. 97. Se. vedeau siliţi din nou să Ja măsuri. VINEA, L. I, 84, cf. DL. Aşa e omul; cînd se vede scăpat, uită cîte-a pătimit. PREDA, D. 76, cf. DM. Constantin cel Mare se văzu nevoit să dea un edict în timpul războiului cu gafii. PANAIŢESCU, O. Ţ. 21. Aş fi mîhnît să mă văd tratat şi ocrotit ca un străin, v. ROM. ianuarie 1956, 68. Atît feciorul, cît şi fata se văzură nevoiţi a lăsa scăldatul şi a alerga după cai. marian, O. ii, 102. Hotărîră a-i da şi două şi trei păţechi de.desagi cu galbeni numai, să se vadă scăpaţi de el. RETEGANUL, P. "iv, 20. Peştele, cum se văzu la largul lui, se eu/undă odată. STĂNCESCU, B. 246. De m-aş vedea-n primăvară, Să văd frunza ca banu. arh. FOLK. I, 166. Că bogat oi plînge eu Dacă m-oi vedea la rău. izv. xu, 29. La bătrîneţele mele să te văd. ib. xyi, 369. 0 (Cu determinări locale) Să vădzu în lumea cea de sus uitîndu-să curfilor celor de D[\i\mn\&]dzău făcute în ceriu. DOSOFTEI, v. S. noiembrie 120723. Cît de fericit aşi fi... Cînd m-aşi mai vide odată în patria mea. DRĂGHICI, R. 101/28. Bogdan... se văzu înaintea Dochiei. ASACHI, S. L. II, 1(>. îndată ce se văzură faß cu bflrbarii, fură loviţi cu multă ruşine. ARISŢJA,. ,PLUT. 359/24. Zguduirea electrică ce simß, văzîndu-mă lîngă sinul Ceciliei. ALECSANDRI, O. P, . 22,. Iaca, te-qi.văzut şi-acasă, jupîneşică. CREANGĂ, P. 135. Daca ş-au lăsat zburdălniciei lor şi,s-au văzut la cîmp şi nu s-au. mai gîndit în urmă. ISPIRESÇU, L. 1477 VEDEA3 -229- VEDEA3 162. Se vede în ambulanß, netezind cearşaful de la patul rănitului. D. ZAMFIRESCU, A. 20. Se văzu în curîrtd între dorn domnişoare cu pălării mari. AGÎRBICEANU, A. 41. Mă gîndeam... cum să mă văd mai degrabă acasă, în pat. M. I. CARAGIALE, C. 29. Cînd s-a văzut dincolo de Argeş, ... Toma n-a mai avut inimă să intre în sat, pe lumină. CAMIL PETRESCU, 0. I, 169. Săracă mîndrufa mea, Să mă văz acum la ea, Doamne, bine i-ar părea. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 140. Vă rugaţi să mă scăpaţi Să mă văz iară-ntre brazi. id. ib. 289. Cum s-au văzut în casă, ţiganca începe a căuta cu ghiocu. ŞEZ. ui, 181. O (Cu determinări care indică funcţii, ranguri, stări sociale etc.) Greutăţile ce... le-a întîmpinat el pînă se văzu prinţ i-au stricat inima. F. aaron, I. I, 107/4. Din mîndria de a se vedea aliat cu neamul împărătesc, dori această căsătorie. BĂLCESCU, M. V. 67. S-a văzut pretendent şi..., aspirînd la putere, îşi făcuse şi voturile. ARISTIA, PLUT. 296/19. Eroul nostru se văzu stăpîn liniştit al Moldovei. HASDEU, I. V. 29. Acum... te-ai văzut moştenitor fericit. M. I. caragiale, C. 116. Se sperie abia după ce se văzu proprietar de vas. TUDORAN, P. 54. Soţia judelui cu bani mulţi, văzîndu-se acum judecătoreasă, Ce-i plesni prin minte. marian, O. II, 161. Cum s-a văzut domn, a chemat la divan pe Năneasca. RĂDULESCU-CODIN, L. 76. Cînd o cînta ştiuca-n baltă, Atunci te mai vezi tu fată. FOLC. MOLD. II, 67. Şi părul din clop să-i iasă Numai să mţi văd mireasă. NUNTA, 15. Ruja mai-nfloare odată, Iar tu nu te mai vezi fată. ib. 84.0 E x p r. A se vedea deasupra necazului v. necaz (1). O T ranz, (învechit, rar) Aceea încă şi mai rău îi întristează că văd pre sine lipsit de toată adevărata mîngîiere. POTECA, F. 239/28. 7. I n t r a n z. (Popular; construit cu prep. „de”) A îngriji, a supraveghea (pe cineva); a se ocupa de cineva sau de ceva Aceste muieri... aştepta toate să vază de Hristos. CORESI, EV. 139. Silit este a vedea de ostaşii săi (a 1703). FN 120. Toamna poate vede cineva de gospodărie. 1. IONESCU, C. 233. Le las pe babe a păzi casa şi să vază de copii, pann, ş. II, 51/14. Fiţi siguri... că grijea sa principală nu e a vedea de interesele sociale. BARONZI, I. C. IV, 380/19. Mihai văzu de părintele... cu iubire şi cu ochi neadormiţi de grijă. ap. TDRG. Ţie îţi trebuie o fată săracă şi muncitoare... care Să-ţi îngrijească de casă şi să-ţi vază de copii. CONV. LIT. XXXVII, 702, cf alexi, W. Pleca cu nevasta la mume:să mai vadă de rostul ciobanilor şi al turmelor. PĂCALĂ, M. R. 153. Ghighi dispăru să vadă de cafeaua cu lapte şi de prăjituri. REBREANU, I. 96, cf. RESMERIŢĂ, D .Pantazi mă rugă săvăd eu de îrimormîntare. M. I. CARAGIALE, C. 154. Ne ducem să vedem de boi şi de sanie. MIRONESCU, S. A.· 34. Dejugară boii şi se rînduiră care să vază de ei. VISSARIÖN, FL. 230. N-avea vreme să vadă de el, fiindcă din an în an florile erau darnice cu ea. TEODOREANU, M. II, 254. în timpul liber, vedea de o capră neastîmpărată, vişniţă. IOVESCU, N. 121. Pe vechil îl chema Panaioii, era din altă parte şi mai vedea şi de alte averi. CAMIL PETRESCU, O. I, 54. Alt lucru n-avea decît să vadă de copil. v. rom. februarie 1956, 91. Numai plînge, Măriuţă, Vezi... de căsuţă. TEODORESCU, P. P. 484. Au ieşit şi omulafară ca să mai vadă de Una, de alta. SBIERA, P. 254. Intr-o zi de iarnă merge împărăteasa să mai vadă de cea moară. RETEGANUL, P. IV, 31. Uită să mai vază de ea. STĂNCESCU, B. 220. Măi, neieuß, neic-al meu, Vezi de mine că mi-i rău. HODOŞ, P. P. 67. M-a mînat, Gruia, tată-tău..., Ca să văd de rîndul tău. BIBICESCU, P. P. 29.8. Berbecaru... vede de berbeci. ALR n/723, cf. UDRESCU, GL. Are administrator să vadă de ciobani. O. BÎRLEA, A. P. II, 108. La mijloc de poieniß El vede d-o grädiniß Cu tot felul de säminß. balade, m, ' 148. 0 (Construit cu pronumele în dativ) Ele îşi văd de toate ale casăi, GORJAN, H. IV, 240/1. I-au adus aspre mustrări că nu-şi vedea de datorie. caragiale, O. I, 28. Santinela de la uşă se sprijinea cum putea mai bine ca să nu doarmă, iar bolnavii îşi vedeau de trebile lor. BACLABAŞA, s. A. I, 133r Spune celor de p-acuma că spătarul Dragomir Şi-a văzut de datorie 40 de ani în şir. DA vila, V. V. 40. Ne vedem de carte·. - AGÎRBICEANU, L. T, 82. O ţine pe lîngă casă să-i vadă de copii. REBREANU, 1. 15. Vezi-ţi de carte, băiete. BASSARAbescu, ap. TDRG. E bine cînd stai acasă şi-ţi vezi de treburi, galaction, o. a. !, 276. Raliß era... o vrednică gospodină care-şi vedea de casă. C. GANE, TR. v. 278. Chiar din sara zilei dintîi umbla neliniştit prin gospodărie, îşi vedea de afaceri şi stătea cu hoi de vorbă. SADOVEANU, O. XXI, 91. Venea totdeauna înainte de Sînpetru... ca să mai E x p r. A-I vedea (pe cineva) Dumnezeu sau sfîntul =a) a o păţi, a da de belea Se sculă bietul Trifan, ca vai de dînsul, si-şi luă clarinetul. — Valurile Dunării, zise Ghiß poruncitoriu şi răstit... şi nu tuşi că te vede sfîntul! CONTEMPORANUL, v, 4. Dacă s-a dus la război, l-a văzut Dumnezeu, că i-a rămas copchiii pă drumuri. CV 1949, nr. 8, 34, cf. zanne, p. vi, 682; b) a da peste un noroc neaşteptat. De asta îi galanton boierul; fata pe care şi-a pus el ochiul a văzut-o D-zeu. CONTEMPORANUL, Vl2, 4. Ţăranii au jăcut mult orz mai cu seamă; îi vede Dumnezeu anul ăsta. D. ZAMFIRESCU, ap. cade. L-a văzut Dumnezeu, izv. xvn, 416, cf. zanne, p. vi, 681, cv 1949, nr. 8,34. 8. T r a n z. (învechit şi popular; complementul indică bunuri materiale care aparţin sau care i se cuvin subiectului) A intra în posesia sau în folosinţa a.., a lua (în stăpînire, în folosinţă); s p e c. (complementul indică sume de bani) a încasa. Cu dumneata nici nu vorbesc pînă nu văz toată chiria. CARAGIALE, în cv 1949, nr. 2, 19. Şi-a cheltuit toate economiile şi nu ştie cînd are să mai vadă banii. ULIERU, C. 64. Nu pot să ştiu preţul pînă nu văd marfa. în cv 1949, nr. 2, 19, cf. dex. ♦ A avea, a dispune de..., a fi în posesia... n-am mai văzut de-un secol, eminescu, o. i, 46. Se chitea cum ar face să vadă banii acasă la dînsul. CREANGĂ, P. 49. De cînd n-am văzutparaoa I-am Uitat cum e turaoa. pann, p. v. i, 17/3, cf. zanne, p. v, 477. (E x p r.; argotic) A vedea ceva = a avea bani. Cf. bul. fil. ii, 207, v, 194, cv 1949, nr. 2, 19. 0 (Prin lărgirea sensului) Va viaß să iubească şi se vadză dzile bunre. COD. VOR.2 77712. Cire e omu ce va viaß, iubeşte dzile bure se vadză? [să vază b u n e C: D, a vede bunre H, să vază bine c]. psalt. 60. Nu ţ-am dzis eu că de veri crede veri vedea slava lui Dumnedzău? VARLAAM, C. 63. Atunce puţină vreme văzu ßra grecească mare răpaos şi multă pace. MOXA, ap. şăineanu, î. 138. Vrea săi iubască viiaß şi să vază zile bune. N. TEST. (1648), 184v/2. Dăi-le. Doamne, plată precum ei lucreadză După vicleşuguri ce-au ficut să-ş vadză. DOSOFTEI, PS. 85/6. Omule ce pofteşti viaţă, dzîle să vedz firă scîrbă. id. ib. 112/15. Gordian împărat... în şese ani vede biruinß asupra tuturor varvarilor. CANTEMIR, HR. 515. Cine prealungează trebile sale, pe urmă puţin folos vede (a 1703). FN 140. Zicea că nu va mai vedea domnia niciodată. AXINTE URICARIUL, LET. II, 140/10. Mergînd la Ţarigrad mulţi ani au mazilit; iar domnia n-au văzut-o (sfirşitul sec.. XVIII). LET. m, 218/4. Vedem un soroc foarte scurt de a să găti carăle (a 1809). DOC. EC. 79. El va vedea atuncea sporiul celui de pe urmă. PETROVICI, P. 277/14. Să vedem pacea pe pămîntul nostru şi bună voire între oameni. GOLESCU, P. VI1I/19. Numai să vedem ceva ajutor şi îmbrăßşare şi nici o trudă nu ne va părea prea grea. ARHIVA R. I, VIl/18. Văzui slavă, cinste-n preajmă-mi. ap. IORGA, C. 1.1, 61. Sînt douăzeci ani de cînd n-am mai văzut o zi întîi mai cum se cade. RUSSO, S. 23. 0 F i g. Astfel este de atunci nobila natură a umanităţii încît ea nu va putea vedea o dezvoltare de forţă materială, baronzi, i. C. iii, 13/11. 1477 VEDEA3 -231 - VEDEA3 ♦ A beneficia de ceva de la cineva; a se alege cu ceva. De binele carile de la Inorog odînăoară vădzusă aminte aducîndu-şi, ... ruşine ii veniia. CANTEMIR, I. I. II, 133, cf. 16. Binele carele de la aceşti domni văzuse îl uitase. R. GRECEANU, CM II, 18. Văzuse mult bine de la Nicolai Vodă. axinte URICARIUL, let. II, 189/28. Nescai oameni buni de la care să văz vreun ajutor. GORJAN, h. ii, 8/30. lată doi ani în cap de cînd te-am dat pe pricopseală la postelnicul şi nu văz nici un spor de la tine. filimon, O. I, 127. Cocoană, eu am văzut mult bine de pe urma bărbatului dumitale. CARAGIALE, o. n, 241, cf. dl, dm. ♦ A suporta efectele negative ale unei acţiuni, circumstanţe etc.Nedereptate se vădzuiu [d e-am vădzut D, s e g i u n g h e i u^H] întru înrema me nu audzi-me Domnul, psalt. 124. De va vedea nevoie cum într-alt chip nu iaste putinţă să scape din naintea lui..., atunce... să ucigă de tot pre cela ce-i cade năpaste. PRAV. 118. Ca să nu vază război, se înduplecă la cererile lor. F. AARON, I. I, 45/2. încinge-te cu frîul meu şi cînd vei vedea vro nevoie, scutură-l. ispirescu, L. 162. ♦ (Regional; în e x p r.) A vedea (pe cineva) cu ceva = a dărui ceva, a ajuta (pe cineva). Cine te-a văzut cu ouăle astea? Com. din braşov, cf. mat. dialect, i, 238. Π. Tr a n z. (Adesea urmat de propoziţii completive) 1. A constata, a percepe (ceva) cu ajutorul altui organ de simţ decît cel al văzului. Deaci.vădzuiu elu grăindu: „Nevoiaşte-te şi ieşi currundu dintru Ierusalim". COD. VOR.2 21714. Gustaţi şi vedeţi cît e dulce Domnul. CORESI, EV. 154. Doamne,... vezi plînsul nostru şi fii milă cu noi (cca 1633). GCR 1, 86/20. Pîra mea vădzînd, toţi mă lăsară. DOSOFTEI, PS. 102/13. Ascultaţ de vedeţi că zice Hristos cătră apostoli...: „Mergeţ în toată lumea”. ANTIM, O. 47, cf. 109. De cînd sîniem, am mai văzut atîtea şoapte. I. D. GHICA, P. 5/22. Se întîmplă şi la noi de vezi cum unul... aşa se tînguieşte. DON1CI, în IZV. XIV, 355. Aş voi să văd ce vei zice. CONTEMPORANUL, I, 105. Mă pipăia la braţ ca să-mi vadă bătaia vinelor. GANE, N. II, 116. Vezi, jupîneşică, cum pîrîie de jhimos gîtejele? CREANGĂ, P. 130. Nu vezi ce zgomot e afară? CARAGIALE, O. I, 11. Acum văzplînsuri şijălituri.m ARH. OLT. X, 117. Vezi ce moale e. DELAVRANCEA, în SCL 1955, 98. Ia taci, să vedem ce strigă hogea. SOVEJA, O. 37. Să vedem ce minciuni îmi mai poţi spune. SADOVEANU, O. X, 220. Domnişoara văd că tace., id. ib. xrv, 18, cf. SCL 1950, 259. Să . vezi ce mi-a spus. CĂLINESCU, S. 93. Se uitase la Ţurlea să vadă ce zice de situaţia creată. PREDA, D. 112,Şi-i spuseră că au de vînzare brînză bună de burduf; a cătat să vază dacă e bună. STĂNCESCU, B. 231. Leliţa cu ochii verzi Niciodată să n-o crezi... De-i vedea că zice zău Dă-i cu una şi mai rău. ŞEZ. I, 106. Copilu nu vede lapte dăcît la ţîţa mă-sii. GRAIUL, I, 141. Văzînd omul ce zice cocoşul, se scoală... şi începu să-şi bată muierea. IZ v. XIV, 62. Să fi văzut cum sunau ciocanele din zori pînă-n asfinţit, ib. XXI, 105. Cot zama să văd sărată-i. ALR l/ι h 82/96, cf. ALR SN II h 31].Nuteuita-npocitwa-i Ci vezi ce iese din gură. ZANNE, P. II, 678. N-a deslegat sacul încă Dar să vezi vorbă adîncă, se spune, ironic, despre un om prost. Cf. id. ib. ΠΙ, 353. 0 A b s o 1. Părintele mieu este bolnav şi doreşte de dulceaţa raiului şi pofteşte să vază din pomul măslinului (a. 1600 — 1625). GCR I, 64/27. 0 R e f 1. pas. Asupra vîrtutelor acestora deaca cuvîntül nu să vede lesne acestea să abat şi spre răpire. POTECA, F. 299/29. 0 (întărit prin repetare) Dacă văzu şi văzu că nu tace, îi mai zice: - Taci, fătul meu! ISPJRESCU, L. 2. 0 (Prin sinecdocă) Iată, ochii voştri văd... cum.gura mea grăiaşte voao. PO 160/8. 2. (Cu determinări cai« indică stări fiziologice, senzaţii, manifestări etc. ale vorbitorului sau ale interlocutorului ori însuşiri ale mediului înconjurător) A avea percepţia sau senzaţia a ceva, a fi conştient de...; a simţi. Voi vedea [h vedé H D] dulceaţa Domnului. în pămîntul viilor. PSALT. 46. Toţi să vază putearea lui. CORESI, EV. 81 / [Duşmanul] nu-şi vede durerea, urgia venită. DOSOFTEI, PS. 34/1 ]. A ta dreptate să o văz senină, -id. ib. 142/8. Slava D[o]mnului au văzut. BIBLIA (1688), 1042/7. Văzînd că aceste- .cuvinte... au: afiţat pe judecători, au cerut... să să aducă Aristid. GOLESCU,: P. 413/21. Vede că e iubit, adînc iubit. CARAGIALE, O. IV, 155. Văd eu că mi se apropie şi mie să-mi leapăd potcoavele. ISPIRESCU, U. 2. Nevoia de a se înşela a oamenilor ce văd primejdia. D. ZAMFIRESCU, A. 123. Le părăsise toate, ... vmind să vadă viaţă în jurul lui. ANGHEL, PR. 64. Nu vezi cîtăi sinceritate? CAMIL PETRESCU, Τ. Π, 24. Văzînd că ni se apropie vremea, ne-am învăţat Jeciorii la treburile domneşti. SADOVEANU, O. XIII; 34. Rareori ne-a fost dat să vedem... aproape palpitînd atmosfera care înconjoară lucrurile. OPRESCU, S. Ti. Eu îi plăteam chiria nu regulat, ci anticipat, dar vedeam că baba avea bănuiala că n-am o ocupaţie serioasă. CĂLINESCU, C. O. 33. De vede că ţi-e bine, Te strînge-n braţe la sine. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 13. Vede că nu mai încape Şi toarnă pînă să crape, pann, p. v. i, 128/14, cf. ZANNE, P. II, 783. Rîde vîrşa de baltă şi nu vede că-i putrezeşte coada-n baltă. ZANNE, P. IV, 684. ORefl. pas. Cu un aer în care se vedea foarte curat neliniştea, ridică de la pămînt două cutii. FILIMON, O. I, 100. HI. T r a n z. 1. A stabili situaţia sau starea unui luciu, existenţa unui fapt, valabilitatea unui adevăr etc.; a ajunge la o anumită concluzie în legătură cu...; a băga de seamă, a o b s e r- v a (2), a remarcaja constata. Deaci dziseră lui: „ Vedzi, frate! cîte înturearece sîntu iudei ceia ce au credzut”. COD. VOR2. 15712. Veseleşte-se dereptul cînd vede \yede-va C\ va vedia D] vrajbă plătire. PSALT. 111. Vădzură şi cea puteare mare carea arătase Domnul pre eghipteani. PO 227/14. Văzui în neamul nostru mulţi... oameni... proşti (a. 1642). GCR l, 97/32. Mie-m pare că foarte eşti greşit deaca nu vezi tu de mînie păcatele tale (a 1644). id. ib. 113/9. Radul Vodă, văzînd atîta pradă în ţara sa..., nu vru să lase să nu cerce strîmbătatea sa. SIMION DASC., LET. 52. Mehmet-bei, deacă au văzut aşa, au început a fugi. ANON. CATAC., CM I, 114. Văzînd îngropătorii o nevoie ca aceea, neaşteptată, de frică să jacurămai morţi decît mortul ee ţinea, antim, o. 213. Turcii, văzind apărare, nu pierd vreme. BELDIMAN, ap. GCR ii, 245/34. Prietenii văd şi cunosc unii altora darurile. POTECA. F. 305/18. Văz>a mea ticăloşie. CONACHl, P. 82. Tătarii, văzînd primejdia în care se aflau, se strîng în grămadă. BĂLCESCU, M. V. 67. Din criticele ştienţifice văzusem falsitatea şi pretenţiile necoapte ale istoricilor, maiorescu, CR. 1, 285. O adîncă bucurie sufletească trebuie să simţim cu toţii cînd vedem progresele ce săvîrşeşte arta la noi. BACALBAŞA, S. A. I, 292. Gînd am văzut eu pornirea necuraţilor asupra mea, am înlemnit, ap. SBIERA, F. S. 15. Se umflă-în pene ca un curcan cînd vede impresia produsă de invitaţie. CAMIL PETRESCU, T. I, 439. Văzînd asta, dascălul. ■■ pe loc a mărturisit că el nu ştie sîrbeşte. SADOVEANU, O. xm, 184. In patria mea văd emancipaţia săteanului. V. ROM. iunie 1973, 77. Văzînd mumă-sa aceasta, ... nu şi-a mai putut stîmpăra mînia. MARIAN, INS. 14. Astăzi nu mai vezi dreptate, izv. xm, 334. O A b s o 1. Cel mai bine ar fi să descriu evenimentele zi de zi. Să ţin un jurnal pentru a vedea clar. v. rom. iulie 1973, 116. A să văd. mat. dialect, i, 154. 0 R e f 1. impers. Încă pînă acum nici o urmare a aceştii îndreptări nu s-au văzut (a 1813). PRAV. COND. (1780), 205. Virtutea... să Vede prin hotărîte întîmplări. POTECA, F. 297/16. Se Vede de sine răul igienic ce rezultă... din materialul cu care este jăcută pardoseala. MANOLESCU, l. 69. Se poate vedea toată filiaţiunea Poenăştilor de la primul moş. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 23. Această stare de spirit se vede în criza de la 1848. ARH. .OLT. XII, 7. Nu se vede asta, prinţuje, Dumnezeu a pus aici un paradis. SADOVEANU, O. X, 32. Nevoia de a nUmi toate speciile unui gen cu un nume comun spre a se vedea înrudirile. BĂCESCU, PĂS. ·200. Am dat aceste cîteva date* pentru a se vedea numărul 'mare al stînelor pe un singur munte, vuia, păst. 116. Această bogăţie se vede şi din economia regalităţii dace. PANAITESCU, C. :R. 46. Apropierea... se vede în special din întrebuinţarea lui în legătură cu oamenii. HRlSTEA, P. E. 226. Dac-am cheltuitatîtea parale trăbuie să se vadă ceva. alr i 312/825. După moarte starea omului se vede. zanne, P. v, 608. (Urmat de o propoziţie subiectivă, de obicei introdusă prin conj. ,-,că”) Să vede că nici .o povăţuitură... avem. C. 1477 VEDEA3 -232- VEDEA3 CANTACUZINO, CM I, 7. Să vede astăzi cum că au dat Hristos, cu schimbarea feţii lui, rrnre ajutor apostolilor. ANTIM, O. 77. De aici să vede că ş-atunci.\. batjocorea pe ţigani. BUDAI-DELEANU, Ţ. 111. Ah! se vede că eşti încă un copil. ALECSANDRI, O. P. 14. Aici este punctul unde se vede din nou cît de osebită este poesia de ocupaţiunea ştienţifică. MAIORESCU, CR. I, 83. & vede cît de importantă este în unele firi cultura acestei plante. LITINSCHI, M. 70/13. La treabă se vede omul ce poate. CREANGĂ, P. JL49. Te joci cu mine, cum se vede că n-ai iubit niciodată. D. ZAMFIRESCU, A. 190. Aice se vede de cîtăpoezie e capabil acest mare artist, anghel, PR. 167. Se vede cum nenorociţii sînt cei mai mulţi pradă demonului. ARH. olt. v, 79. Se vede căafost reţinut cu sila. CAMIL PETRESCU, T. II, 65. Acuma se vede că le e bună socoteala, sadoveanu, o. xxi, 482. Se vedea că ne cam săturasem de bine. MOROIANU, S. 54. Din notele de la Academie se vede cît era de preocupat. OPRESCU, S. VI. Din citatul reprodus se vede că şi greşita apropiere etimologică poate influenţa în rău pe un naturalist. BĂCESCU, PĂS. 216. Se vede că şi această regularitate se verifică satisfăcător. SANIELEVICI, R. 100. Şăyejde că eşti din altă parte. GRAIUL, I, 157- (Cu determinări adverbiale) Adese ş-au vădzut că mai cu fericire le isprăveşte neputinţa cu părăsirea, cantemir, |. i. I, 40. Aicea se vede apriat cum că eu nu qm grăit. PETROVICI, P. 193/12. Lesne să vede... că nu poate să facă pre cele împfotivă zicătoare să fie amîndoo adevărate. POTECA, F. 278/24. Din formele acestea se vede lămurit că deplinaţia articulelor este însăşi declinaţia persoanei a treia a pronumelui personal. CÎMPEANU, GR. RpM. 44/18. Lăsau să se vază pînă la evidenţă că gindirea ce-l preocupa nu era decît planuri ambiţioase. FILIMON, O. 1, 99. Se vede bine... că sufletul i-e încărcat. CARAGIALE, O. I, 106. Se vedea cît de calo că vorbea cu înţelepciune. ISPIRESCU, L. 22. Se vedea bine că mai avea ceva de întrebat. D. ZAMFIRESCU, R. 105. Se vedea bine că această mamă ştie că nu trebuie să importuneze lumea cu odraslele ei. IBRĂILEANU, A. 13-1. Se vedea uşor că ajunge într-un loc îmbielşugat. sadoveanu, Θ. XIII, 95. Se vede iişor avantajul acesfui procedeu. ENC; AGR. I, .37..A domnit o însufleţire cum rar se vede. ULIERU, C. 35. Se vede bine că informatorii lui... cunoşteau încă bine coroiul. BĂCESCU, PĂS. 202. Se vedea cît de colo că ideea... îlpironea locului. CĂLINESCU, S. 35. Se vede bine. că e nebun de spaimă. H. LOVINESCU, T. 134. Se-vede bine că cetăţile romane formau centrul militar. PANAITESCU, C. R. 12.0 atare atitudine se vede bine acum. v. rom. iulie 1973, 147. (în corelaţie cu a auzi) Să vedea şi să auzea că este cuprinsă de dumnezeire. MINEIUL (1776), 23vl/22. Vor presăra ţărînă pe capul lor şi vor striga tare ca să se vadă şi ca să se audă. IORGA, P. A. 11, 41.0 (Cu determinarea subînţeleasă) Ai muiere vrednică! - Văd, zise Pavel mulţumit, izv. ΧΠΙ, 216. Vezi ce învaţă copiii d-tale la şcoală? - Văd, n-am ce zice. ib. XIV, 378. O (Cu determinări elemente predicative suplimentare; adesea construit cu dativul) Vede urmată prea osîrdnică intenţia lui (a 1693). FN 16. Ii' este jele că vede învăţăturile şi voroava frumoasă... prin Ţiţeron la romani adusă. CANTEMIR, hr. 87. îşi văzu împlinită înfocata, sa dorinţă. BĂLCESCU, M. v. 104. Vedeam dezvoltmdu-se între femei tendinţa la o educaţie,mai serioasă. CONTEMPORANUL, I, 4. Maiorică îşi văzuse în sfirşit retezat slabul fir ce-l mai ţinea în oştire. M. 1. CARAGIALE, ! C. 124. Muri cu sufletul împăcat deoarece îşi văzu împlinită dorinţa nobilă, arh. OLT·. Xll, 48. A văzut' aşa, deodată, Pornind viscolul să bătăi ARGHEZI, S. V, 78. O (Prin sinecdocă) Ochii miei să vază dereptate. CORESI, ap. GCR I,11Æ7.0 (Urmat de propoziţii completive) Vedeţi amu că de lucru derepteadză-se omul, e nu de credinţă. COD. VOR.2 61711. Vor vedea că e între ei aceasta. PRAV. LUCACl, 181. Văzînd iară Rahila cum că nu naşte lui Iacov, zavistiia pre soru-sa. palia (1581), 117/16. Lăcuind cu nusul, vădzu că e amăgită şi înşelată de e/' (a 1593). HURMUZAKI, XI, 319. Giudeţul... va vedea cum mărturiile şi semnele nu să pot crede. PRAV. 109. 'Fiecine vede că înţelepţii încă mor (a. 1651). GCR I, 155/17. Au vădzut boierii că nu va să iasă Ştefan Vodă de bunăvoie din scaun M. COSTIN, O. 62. Văzu Trifon că au venit cu putere multă, biblia (1688), 7112/57. Văzînd Traian că în lung să trage acest război, ... s-au sculat de au venit. C. CANTACUZINO, CM I, 15. A văzut ce milă a avut (a. 1700). IORGA, S. D. XII, 10. N-ai văzut ce smerenie au arătat înaintea mea Ahaav? ANTIM, O. 216. De văd că este pagubă, tac (a 1791). PRAV. COND. : (1780), 209. Văzînd cum că rinduißlele... nu sînt destul de întocmite..., am aşezat şi despre logodne. RÎNDUIALĂ, 1/11. Văzînd că nime nu-l sminteşte, Rădicînd glasul aşa rosteşte. BUDAI-DELEANU, Ţ. 192. Vor vedea că un împărat creştin este necinstit. GOLESCU, P. 410/14. Această rcvnă s\f\întă vedem că să urmează şi de unii. POTECA, F. 366/18. Veţi vedea în ce stare ajung acei cu creştere şi deprindere rea. DRĂGHICI, R. 158/6. Ce bucurie au simţit doftorul cînd au văzut că... s-au vindecat, albineţ, M. 29/21. Vei vede că stăpînirea ţ-au lipsit. CONACI-II, P. 270. Eu văd că tu vrei să te găteşti. CÎmpeanu, GR. ROM. 224/10. Videm că preţul hotărît e un preţ foarte însemnai. RUSSO, S. 159. Văzînd însă că aceşti călători începură a se ruga de dînşii..., n-au exercitat violenţa. , aristia, plut. 347/20. Vedem că procesele noastre sînt nedrepte şi inutile. CANELLA, V. 2. Vedeţi însă ce mişcare de imaginaţiune se unea cu toate sentimentele, baronzi, I. C. v, 77/17. Tu vezi ce sînt eu astăzi, alecsandri, t. ii, 123. Acum văd şi eu că nu eşti prost. CREANGĂ, P. 1,50. Dac-am văzut că mă omoară concurenţa străinilor, am, deschis tombolă cu obiecte. CARAGIALE, Ο. I, 86., Văzînd că nu o crede, îi dete înscris. ISPIRESCU, L. 5. Văzu cu mulßmire că se schimbă conversaţia I. NEGRUZZI, S. I, 39. Eu văd de-atîtea dăţi Ce cuminte-i firea- COŞBUC, F. 129. Vedeau şi ele că se întrece cu gluma. AGÎRBICEANU, A. 164. Văd că nu e chip să ne înţelegem. CAMIL PETRESCU, Τ. Ί, 219. Vreau să vadă că nu mă tem. C. PETRESCU, C. V. 329. Văd că eşti ager, prietine. SADOVEANU, O. XIII, 44. Am. văzut cît preţ se punea pe ; învăţătură. OPRESCU, S. 12. Văzînd că este pe lume şi o judecată dreaptă, şi-au luat pe urmă de seamă. FURTUNĂ, C. 8. La aceştia văz că le merge foarte bine. ALR 1 259/900. Păzeşte să vează face cineva pricină, ib. 1409/800. Cheltuieşte^române, ,Şi vezi ce-ţi mai rămîne. pann, P. v. ni, 70/13, cf. ZANNE, P. v, 163. Mă uit în faţă să văd ce are în maţe.. ZANNE, P. II, 137. Nu căuta ce am fost, Ci vezi ce sînt. id. ib. I, 34. Dă-mi ochii tăi şi eu pe-ai mei să vezt cum o săi-ţi pară. id. ib. II, 344. (Cu determinări modale) Voi bine veţi vedea că aceea nu e nici o deprindere cu învăţăceii. . PETROVICI, P. 185/14. Vedem adevărat că din răotăţi ies prea multe boale. POTECA, F. 239/6. Văd cu mulţemire, doamna me, că aveţi mare simpatie pentru biata Frănţie. ALECSANDRI, τ. 1310. Azi abia vedem ce stearpă şi ce-aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste. EMINESCU, O. I, 141. Harap Alb vede el bine unde merge treaba. CREANGĂ, P. 219; Cei ce căutau înţelepciunea au văzut limpede că... totul, care e Cosmosul..., hotărăşte. Pârvan, I. F. 194. Vezi limpede unde ţîşneşte începutul mişcării. CAMIL PETRESCU, O. II, 142. Am văzut bine că l-a contrariat pe tata. CĂLINESCU, S. 101. Văd atît de clär că nu există indici siguri, rev. fil. 1971, 1587. Eu văz bine, măi ortace, C-a mea ibovnică-ţi place, jarnîk-bîrseanu, D. 387. Vedeau ei bine că la mijloc trebuie să fie vreun fapt. IZV. XVII, 271. Dar nici ea rtu vede bine Că ficiorul nu-i ca mine. FOLC. MOLD. I, 135. (întărit prin „cu ochii”) Cu ochii vedem cum Domnul iaste cu tine. PO 88/3. (în corelaţie cu a auzi) Deaci vedeţi şi audziţi că... Pavelu acesta preapîrri şi întoarrse multă gloată. ■ COD. VOR." 4710. O (Construit cu pronumele în dati v) Caută şi de mine, Doamne, într-a ta milă Că-m yedzl· greutatea şi de vrăjmaşi sîlă. DOŞOFTEI, PS. 30/20. 0 (învechit, rai'; cu complementul precedat de prep, „de”) Noi, deaca am văzut de a lor-bună voie^făcutu-mm de la noi această mărturie· (a. 1591). GCR I, 38/34. 0 (întărit prin repetare; urmat de propoziţii completive) Vodă dac-a văzut şi văzut că n-o scoate ia capăt. GHICA, ap. TDRG. Dacă vede lupul şi vede că nu'mai găseşte nemic, îşi pune îngînd una CREANGĂ, P. 25. Dacă văzură şi văzură că nimic nu-i este pe plac, fata cea mai mare îşi luă inima în dinţi. ISPIRESCU, L. 11. El, dacă a văzut şi a văzut că din cer nu-i vine nici măcar un răvaş, ... şi-a pierdut toată răbdarea. FURTUNĂ, V. 43. (A b s o 1:) Dacă vede -şi vede, taie baierile 1477 VEDEA3 -233- VEDEA3 de la traistă... şi face cum poate de leagă el gîrneţul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125 : N-a fost putinß să-l întoarcă din hotărîrea sa, rămîind statornic ca o piatră în vorbele lui; iar tată-său, dacă văzu şi văzu, îi dete voie. ISPIRESCU, L. 3. Căutară să-şi găsească urmele pe unde veniseră;... Dacă văzu şi văzu, calul zise: - Stăpîne, am ficut o greşeală, id. îb. 162. Dacă videa şi videa, Bici dé sîrmă el scotea Şi pe negrul opintea, alecsandri, p. p. 107. Dacă văzui şi văzui, îmi luai coasa din cui. id. ib. 259. Dac-a văzut ş-a văzut, bietul ßran a spus drept. STĂNCESCU, B. 184. Dacă vedea şi vedea, Mina-n buzunar băga, Buzduganul mi-l scotea, izv. xv, 112. Dac-am văzut şi-am văzut, La poticăraş m-am dus După leacuri de urît. ib. XXI, '312. Tovarăş nu mi-am găsit. Dacă văzui şi văzui, Dădui apa Prutului Şi tovarăş că-mi găsii. folc. mold. i, 58. 0 (La pers. 2 sau 5 ca interogaţie în forma negativă; urmat de propoziţii completive) Nu vezi tu cum Pegasul îmi strechie? BUDAI-DELEANU, Ţ. 125. Nu vezi că mai toţi oamenii... nu vor să să sîrguiască? GOLESCU, P. 265/6. Nu vezi, dragă, că eu mor? BOLINTINEANU, Ρ. n, 6. Nu vezi că nu ştiu ce să-ţi zic? EMINESCU, P. L! 96. Nu vezi ce tărăboi şi ce pagubă mi-ai ficut? CARAGIALE, O. IV, 163. Nu vezi dumneata că totul se întîmplă în oraşe orbeşte? AGÎRBICEANU, A. 175. Nu vezi cum seacă apele de cînd au început a se pripăşi pe aici? SOVEJA, O. 27. Nu vezi că n-au de gînd să intre? VOICULESCU, P. I, 25. Nu vezi ce iarnă a căzut grămadă? ARGHEZI, S. V, 144. Nu vezi că vorbeşti în dodii? TUDORAN, P. 136. Nu vedeţi voi,· fraţilor, ... că se iau banii la crîng Şi se cheltuiesc la cîmp? POP., ap. ALEXANDRESCU, O. I, 398. 0 (La pers. 2 saü 5, de obicei în construcţii cu „cum”, „că”, se spune pentru a solicita atenţia interlocutorului asupra urtei fapte, a unéi situaţii etc.) Grăiră amu jidovii: Vezi cum iubeaşte el. CORESI, EV. 96. Voi aţi fost încă şi mai mici... şi vedeţi cum aţi crescut. PETROVICI, P. 215/11. Ian vezi, cei din cetate cum se luptă dé cinci zile. ALECSANDRI, T. II, 34. Vezi ce politicâasă şi ospitalieră populaţie! CARAGIALE, O. IV, 29. Vezi că şi eu am greutăţi, mă löarte. id. ib. 109. Vezi că mai mulţi dîh guvern fiu cu proprietarii, camil PETRESCU, O. m, 8. Vezi, mă, cum ştiu eu., să-mi tratez prietenii. STANCU, R. A. m, 50. (Urmat de un subiect pronominal precedat de adverbul „şi”) Vezi şi tu acum cum îţi vine după vreo trei ceasuri în căruţă cu genunchii la gură. ap. OPRESCU, S. 69. Cum,· nun gata? - ■ Vedeţi şi d-voastră: camil'petrescu, t. i, 445. ❖ (La viitor, se spune pentru a exprima o asigurare conciliantă, un angajament un apel la răbdare, la chibzuinţă; adesea Urmat de propoziţii completive) Traba se vă face pé suma ce scrii, dar de preţ, atuncea vom vedea (a. 1785). FURNICĂ, D· C. 119. Mai întîi să binevöifi a-mi spune cine sîriteţi şi voi vedea. FILIMON, O. I, 199. Ce vor fi devenit toate acestéa? Vom vedea. id. ib. 295. Om vide... hai să facem zdelcă mai întîi. ALECSANDRI, τ. I, 319. Treci pela miezul nopß... Te aştept... O să vèzi cît te iubesc. CARAGIALE, O. IV, 25. Să-l ierţi, tată, că nu e prost ca ceilalţi... - Vom vedea, îi respunse împăcatul. ISPIRESCU, L. 45. Oi ajunge eu, curînd, un ministru şi-ai să vezi cum am să curăţ, să tai..., să stîrpesc tot. BASSARABESCU, S. N. 49. Şi ai să seceri tu? - Ai să vezi. GALACTION, în SCL 1955, 273. Craiule, de data asta nu s-a prins. - Crezi? N-a ştiut cine sînt... O săvedemnbi. camil PETRESCU, T. II, 33.0 să yedem ce o să putem face. id. ib. in, 34. Fii încredinţat că ani să le fac toate bune. - Incredinßt prea tare nu sîrü. Avem să vedem. SADÖVEANU, O. £ni, 59! Meşterul ziSé: - Vom vedea. în zece ani dă ortul popii careva ARGHEZI, s.- v, 62. Stima de care se bucură tatăl soţului dumitale cred că va contribui la o soluţionare mâi indulgentă a çazuhii. Vom vedea. CĂLINESCU, s. 356. Vom vedea, poate că după matură chibzuinţă îţi voi permite să-mi faci propuneri. îd. îb. 711. La Băneasa rumânii n-au să se poată mişca: Paza epUterhică. -O să vedem. STANCU,'D. 129. Ţi-au îngheţat picioarele?... Las'că ţi le încălzesc eu. Ai să vezi. VINEA, L. II, '311. Om vedea ce-om face dacă rteH>m: înîlrţi şi ·frâtèle tău. TUDORAN, P. 21. Pentru ceea ce Va urma, vom vedea. ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 65, 1/3. Auzind... cuvintele fetei, au chitit în sine: Bine, bine! Om vedea. SBIERA, P. 142: Pune-te apoi şi coase Că, mindruß, îi Vedea, Mai bine ţi s-a şedea. izv. xvn, 176. Om vede noi că şi-o fi. o. BÎRLEA, A. P. II, 76. Bună-i bună nora mea. Las, la urmă vom vedea. zanne, P. iv, 514.0 (La viitor sau la conjunctiv, pers. 2, 3, 5, 6; cu subiectul pronominal purtînd accentul în fi-ază, exprimă o ameninţare, o avertizare) Apoi nu e smintit? Atunci să mai vază el! Auzi, Să nu vrea să meargă la Stavri! GHICA, S. 216. Va vedea el cu cine se joacă. COSTINESCU. Las că-i vede tu! CONV. Lrr. xv, 457. Las'că ajungem noi la Pireu şi-o să vedeţivoi. TUDORAN, P. 26. De nu mi-i asculta, tu vei vedea ce vei păţi. pop., ap. cade. 0 (La pers. 2 sau 5; cu sens atenuat; ca termen incident priri care se atrage atenţia interlocutorului asupra celor ce urmează să fie comunicate) Vedzi, credinß agiută lucrurelor lui şi de lucru se sfirşaşte credinß. COD. VOR.2 6175. Vedeţ dară, acum, pohtă şi dragoste creştinească, antim, O. 44. Aşa, vezi, minte; că o vulpe pre multe să amăgească. ŢICHINDEAL, ap. zanne, p. i, 703- Vedeţi, aceasta voi să vă arăt. PETROVICI, P. 251/6. Ei vezi, acum 40 de aninu era aşa. GHICA, ap. TDRG. lasăvezi: îţi figăduiesc o friptură care să întreacă toate chiabăpurile. FILIMON, O. I, 159. Copilă, vezi, eu mor. BOLINTINEANU, P. Π, 7. Vedeţi, zise peţitorul, tocmai cum mi-aţi zis să fac. CONTEMPORANUL, I, 163. Vezi, împrejurul acestui instinct se-nvîrteşte viaß omenirei. EMINESCU, P. L. 87. Vezi? tot ele noroc să se plîngă omul. CREANGĂ, p. 91. El· dorise; vezi să-şi cunune toţi copiii îhtr-o zi. ISPIRESCU, L. 39. Ia vezi, ce mare te jăcuşi! vlahuţă, p. 113. Fata asta, Vezi, ne place nouă, trăiasc-o Dumnezeu. SEVASTQS, N. 56. Vezi, de-atunci eu alergai Lumile de-a rîndul. COŞBUC, P. 1, 260. Vezi, cum mă-nşelam! SĂM. 1;' 362, c£ BARCIANU. Vezir draguiniieu, cîmpiile acestea închipuiesc inimile oamenilor de pe păMnt. SBIERA, F. S. 14; Vedeţi, bietul meu soţ ά ficut artă. ANGHEL, PR. 119. Vedeţi, e vorba de un Stat întemeiat de un negustor. GOLOGAN, c. R. 8. Vezi, presimţeam eu că paralele astea o să-mi fie odată bune. bAssarabescu, s. N. 160 .Vèzi, inimă de vrei să fi-o-nţelegi Cu mintea zăpăcită te alegi. Camil PETRESCU; Τ. ΠΙ, 345. Vezi, îtrii spuse amicul. Toate vietăţile astea trebuiesc ocrotite. VOICULESCU, P. 1, 60. Vezi, de zeiţe omul e sătul. ARGHËZI, S. V, 129. Vedeţi, Harpagon nu se mulţumeşte numai să-şi fructifice capitalul. CĂLINESCU, C. O. 171, Vezi, nu de pomană privise el ani şi ani corăbiile străine. TÜÖÖRAN, p. 99, cf. 7. Vezi, draga mea, eşti fată măre de măritat. MARIAN, INS. 14. Vezi, neveste, măi, vreo zece vor să-mi dea. izv. xvn, 96· Tată, vezi, acuma-i pentru întîiaşi dată că stai de vorbă cu mine. ib. xvin, 103. Şarpile, vèzi, ce-mi ficea. FOLC.· OLT.- MUNT. rv, 70.7o nu rri-ă crezut, proasta! Vezi? Mi-a ficu lapu! o. bîrlea, a. p. ii, 201. 0 E x p r. (R e f 1. impers.) Precum (sau cum, după cum, după cît, precît, pe cît, învechit, pe cum) (Bitte) Sè Vede sau (t ir a n z. à b s o 1.) după (sau pe) cît (ori cîte) văd (eu) (oii vèzi etc!), cum (sau precum, după cum) văd (eu) (ori Vezi etc:), se spune cu referire la çeva çare se constată, se ofeervă clari cu uşurinţă. Prédùni' să vedé, ... vreo bucată să mai îmbuce nu are. CÂÎITEMIR, " I. I. 1, 147: ''OM ‘să pëdë, nebuneşte umblă Racoţ... că nu căuta să-şi isprăvească ïhtîi treaba lui den Ardeal cu turcii, r. popescÜ, cm l, 386. Precum Văz èu, şi pétüru rioi are pricină să se întristeze Hristos. ANTIM, O. 207. Nevoile mele, precum văz, niciodată sfirşit nu au. CATON, 72712. Dar, precum văd, să pare mii Că vă au apucat o trîndăvie. BUDAI-DELEANU, Ţ. 219. Asta face... şi; ctim văd, îţi place. id. ib. 224. RöHinson de acestei pe cît se vede, nici avea în cuget. DRĂGHÎCI, R. Stl.firecuftî se vede treabă, rîzi ae mine. GORJAN; ;h. I, 19/20. Domnul... carele judecă lucrurile şi critică, precum se vede, se face ţensor stilului. RÜSSÖ, s. & Cucoană; după çtt am văzut,‘s*a deprins cu el aşa. SiÔN, P. 59; cf PÖNTBRJÄNT, D. Precum vedeţi, problemă devine dintre cele mai complicată, hasdeu, i. c. i, 170. Precum şe vede, nu are să plouă:· lm. ■ tstplejşuj/ are să mă ia pe‘mine::', căci, cum văd; joacă pe doCtânff 'ih momentul acesta: EMINESCU, P. l. 62. Cum vezi, nu vorbesc de‘ curtizăne. id. ib. 79. Dumneata moşiile, cum vedem fibi, cauţi pricină. CREANGĂ, P. 82. Cum văd, te bizuieşti în braţe multe. id. ib. 156. După cum se vedea bine, impresiile..r'èrâu de1 tot proaspete. CARAGIALE, O. 11, 205. Cum vedem, mergem iute spre învingerea totală a duşmanilor. 1477 VEDEA3 -234- VEDEA3 CONTEMPORANUL, u, 30, cf. TDRG. Pe un temei foarte slab se puse şi de astă dată, după cum vederri, cauza locuitorilor. PĂCALĂ, ,M. R. 77. Procedeul, cum vedem, e uşor. ATILA, P. 106. Pe cîte văd eu, dumneata îţi baţi joc de noi. HOGAŞ, DR. I, 86. După cum se vede, numărul cuvintelor... este cît se poate de mare. RF I, 128. După cît văd, se roagă să nu le luăm viaţa, sadoveanu, O. xxi, 62, cf. x, 69,70, xxi, 152,259, 506. După cum se vede, un bun agricultor trebuie să fie... şi savant. ENC. AGR. I, 91, cf. ENC. TEHN. I, 153. Cum am văzut, aceste subiecte erau contemplate cu uri calm impresionant. OPRESCU, S. 105. Cumvedem,... prigoria este foarte bine cunoscută poporului. BĂCESCU, PĂS. 282, cf. 291. Cum văd eu, nici o finefi nu vrei so pierzi pentru oamenii muncii. CĂLINESCU, S. 646, cf. id. C. O. 1 Ol.Cum văz, ai mai bine de două sute de oameni. CÂMIL PETRESCU, O. II, .21. Precum vezi, n-am obiceiul să fericesc pe nimeni pe vecie. VINÉA, L. I, 88. După cum văd eu, Mie, tu ai avut sarcina cea mai grea. P(reda, d. 219. Problema nu se reduce, pe çît sè vede, la simple nepotriviri, rev. fil. 1971,973. Bărbatul ei însă fiind, precum se vede, un om foarte molatic..., mai probă una. MARIAN, O. I, 15. Cum văd eu, m-am păcălit, id. INS. 203. Cum văd eu, nu eşti mulţumit cu , împărţeala jăcută, izv. xrv, 296. Eu,după cum vezi, am timp toată ziua. ib. 377. După cum văz, tu bănuieşti că eu aş fifăcut lucru ăsta. ALR SN vi h 1 795/182. Văd şi eu sau văd eu (ce văd) ori, regional, văzui ce văzui = cunosc bine situaţia (şi nu pot fi indus în eroare). Văd eu. Te îndoieşti de sinceritatea mea. al. PHILIPPIDE, S. II, 158. Văd şi eu că ţi-s mari păcatele, dragul meu., izv. XIV, 274. Mersăi acasă; poarta-ncuiată; dacă văzui ce văzui îl luai de bot şi-l azvîrlii pe căminete-n jos. ib. 404· jyfai e doară pînă-n seară. — Mai e, văd şi eu. ib. XVIII, 35. Văzui, Doamne, ce văzui. DENSUSIANU, Ţ. H, 222. Ale, nene Jortomane, Văz eu că n-o să mai scap. FOLC. OLT. -ţdUNT. LV, 58. Vezi cum eşti?, se spune ca reproş faţă de o vqrbă, o atitudine sau o faptă a interlocutorului. Vezi cum eşti? Cîţ de, uşuratică mă crezi. CAMIL PETRESCU, Τ. Π, 55. Vezi cum eşti?... îmi pare rău.., ΐβ spun sinçer că-mi pare rău. SADOVEANU, O. XXI, 218. Vezi, Lili, cum eşti? Ai ajuns fată de măritat şi pe la unchiul tău rtu treci şă-l rogi să se intereseze de viitorul tău. CĂLINESCU, E. O. II, 99. Vom yedea sau, popular, o să vedem, se spune pentru a exprima rezerva, dezaprobarea sau ca ameninţare.Za cetirea acestor şiruri răutăcioase a şoptit cu zîmbeţulsău diplomatic: Om vedea! .caragiale, O. i, 79. Sîntem juraţi pe copii şi pe norocul nostru. — Aşaa... ripostă zappiul; .... atunci... vom vedea. CONV. LIT. XLIV,, 894. 0 să vedem, şopti Gheorghe Pruncul AGÎRBICEANU, Â. 93. Ce doctor l-a îngrijit? - Un elev al profesorului, doctorul Samuely. -Sau el, sau eu... vom vedea! GALACfipN, Q-; A. I, 92. Vreau nevastă - spune fraţe-meu - cu nunta, vomyedea.. ŞŢANCU, D. .428. Vşzi şşa, exprimă mulţumirea de a constata realizarea unei dorinţe sau a unei prevederi. Cf. S,CL 1955, 273. Vezi tu (sau dumneata) ori vedeţi voi (sau dumneavoastră), (regional, în : formă aglutinată) vesţji, se spune pentru a întări o afirmaţie sau pentru a invita Ia reflecţie. Vezi tu, Érmiï?.,. tu crezi că eu am apă-n vine. EMINESCU, P. L. 70. Vezi tuCfqr/pal te-am oprit. id. ib. Vezj. bobul est mai negricios? Ârat$, drum şi zile bune, Că, vezi tu, bobul ăşta spune! QOŞBUC, p. U, 229. Vezi dumneata,... o prinţesă şi tot nu se poate pune cu voia lui Dumnezeu. CARAGIALE, O. I, 82. Criza, vezi dumneata, drăguţă, este... ca o baqlă. id. ib. IV, 28. Ei, apoi. ve.deţi dr^oaştrĂ, cum să se potolească oamenii şi .cum să fie ascultători, dacă tocmai cîrmuirea μ învaţă (a.rele? REBREANU, R. II, 9. Vezi tu, măi băiete, toţi*ăştia pe care i-ai văzut în biserică \sînt .rpmâni. MOROIANU, S. 18. Nu vor, fi înaintatepeţjtru că, vezi tu, ..,,e, un scandal.. CĂLINESCU, Ş.. 89. Vezi tu, ... am să scot toată dulceaţa din astea. CAMIL PETRESCU, O. : III, 25. Da' eu, vezi dumneata, cum am . dus-o la ochi, parcă m-am simţit frate cu ea TUDORAN, P. 22. Vezi dumneata, ieu în vremea mea am apucat timpuri greţe. GRAJUL, i,„ 201. Vezi tu, măi flăcău, dacă n-ai avut minte?., FURTUNĂ, C. 11, cf id. V, 1. Vezi tu, mă simt bine cînd rătăcesc singur. IZV. XVIII, 104. Vezi tu, de atunci de cînd am văzut-o... mi-a rămas în suflet, ib, 108. Vedeţi voi, lăcomia Numai strică omenia, ib. XXI, 70, cf CV 1952, nr. 3, 42. Ea, vez dumneata, a rămas grea cu el. O. BÎRLEA, A. p. I, 251. Băi, fraţilor, să vezi tu că eu am să mă duc mîine sară. id. ib. II, 287. (Ei sau uite, apoi) vezi (sau vedeţi) (că...), se spune, cu ton de reproş, pentru a îndemna pe cineva să-şi recunoască greşeala, să admită justeţea opiniei altcuiva ori şă constate consecinţele nepjăcute ale unor vorbe, fapte, atitudini (considerate greşite de către vorbitor). Vezi că ai rămas mincinos? PETROVICI, P. 24/20, cf. 297/20. Tu nu ai inimă. „Pe nume şi tu? Vezi" gîndi ea, ,dar nu zise nimic. EMINESCU, P. L. 69. Ei, vedeţi? zise... cel mare; dacă mă potrivesc eu vouă? CREANGĂ, P. 29.. Vezi, cît eşti de avan. Moş Nichifor, cum îţi încarci sufletul de păcate, id.. ib. 134. Uite, vezi! ăsta e cusurul tău - exagerezi. CARAGIALE, O. I, 22.5. Vezi dacă nu te-astîmperi? id. ib. 269. Am fost la vecin... -Şi cît v-a cerut? - Tot cît ceri şi d-ta. - Apoi, vedeţi...? id. ib. iv, 13. Ce bine zice, alde frate-meu şi cu mine ţineam stîna cu Balcu. — Vezi că-ţi aduci aminte? SOVEIA, O. 18. Vezi că te-am necăjit, domnişoară Mimi, eşti destul de rea pentru o elevă. BASSARABESCU, S. N. 48. Vedeţi că nu ştiţi, exclamă biruitor nenea Iancu. LOVINESCU, M. 128. Ei vezi, Aşa este şi cu băutura. GALACTION, O. A. I, 287. Vezi că mă cunoşti prost?... De ce să ucid? CAMIL PETRESCU, T. I, 257. Vezi. de aceea nu te pricepe nimeni, id. ib. u, 232. Vezi? reluă el cuyîntul mai tîrziu. Cum am eu grijă de dumneata. CĂLINESCU, S. 344. Noi zicem: Jeremia al lui nea Ion, Haralamb al lui moş Vasile... - Ei, vezi? Altfel cum să+i deosebeşti între ei? tudoran, P. 21. Vezi, nu ţi-am spus eu? Ce mi-ai spus, babo? D-aia n-ai vrut să mergi cu mine ieri cînd i-am adus spusele împăratului? izv. xvn, 315. Uită, vez? Vez ce-m Jacuşi? L-am întrebat: îmi trasă-o palmă, O. BÎRLEA, A. O. II, 389. Ei! Vezi, neţie Ioane... Femeia care-ai vrut so iei... avea trei cuaste dă drac. id. ib. 500. (Stai) şă vezi sau să vedeţi, se spune ca introducere, pentru a atenţiona interlocutorul asupra unei relatări, a unei explicaţii, a unei scuze. Să vezi. Intr-o zi m-am coborît în ocnă să-i. duc de mîrţcare. FILIMON, O. 1, 293. Stăi să vezi! răspunde cu un zîmbet triumjator şi-mi pune îndată sub, ochi... următoarea informaţie. CARAGIALE, O. ii, 27, cf. TDRG. Nu ştii ce am păţit azi la Sinaia cu „ unul" pe .care l-am-.semuil cu tine... Să vezi. BASSARABESCU, S, N. 117. Să vedeţi, d-le profesor, am vrut s.ă vă explic... că nu e aici în birou. CAMIL PETRESCU, T. III, 30· Să, vedeţi, d-le judecător. Mergeam pe drum amîndoi. IZV. XIV, 295. Păi să vedeţi, mărite stăpîne, ...nu pot să vă spun. ib. xvm, 104. Şi au găsito? întrebai mai curios. — Păi, să vedeţi! ib. xxi, 300, (Ia) să văd şau să vedem, se spune ca îndemn pentru examinarea, cercetarea unui fapt, a unei situaţi i etc. Poarta este încuiată, să vedem poate voi dezrădăcina-o. CAŢON, 81726,cf. POLIZU. Ai găsit, mijlocul, Neagule? - Da. coane Dinule. - îa să vedem, filimon, O. i, 289. la să vedem, rămas-a mîna Cezarei tot la ochi? EMINESCU, P. L. 84. Mă duc şi eu într-un noroc, să vedem, şi de-ci putea j'ace ceva, bine de bine. CREANGĂ, P. 172, cf. 168. Ce-o fi? Să vederri. Ce se întîmplă în altă parţe? Ia să vedem. CARAGIALE, O. IV, 81. Hai să vedem de se poate pe-ahei să-i pornim la bătaie. MURNU, I., 27, cf' TDRG. E bine din două pricini... -A! din două pricini? Să vedem. SADOVEANU, O. X, 10. Stai să vedem. CĂLINESCU, B. I,. 46. Apoi ia să vezi cum am să trăiesc şi eu, ça tată, pe lîngă dînşii. IZV. ' XIV, 274. De trei ani n-am jucat brîu, Ia să văd dacă mai ştiu. ib. xvi, 417. Ia să văz eu, nu l-çi putea eu dovedi? O. BÎRLEA,. A. P., I, 241. Ca să vezi, araţă, cu valpare concluzivă, nedurrjerirea, uimirea, surprinderea faţă de fapţe, întîmplări petrecute anterior; Ca să. vezi cît poate, să^ţi ajute, milostenia. CREANGĂ, P. 191. Dgamne,... caspvez.i,... ia.uitece-ampăţît. O. bîrlea, α,,,ρ. II, ,490· ♦ (Folosit .şi a b s o l.) A se convinge. Demărep sta-voi înrainte ta şi vădzu [voi vede H D],că Dumnedzeu>ce nu va jărălege tueşti. PSALT. 6. Să vază toţi cîţi mergea pre cale că de voie vrea sărneargă spre muncă. CORESI, EV. Ş9. Eu mă voi duce în răi şi de colo voi aduce oareşce. Vedearveri şi te veri odihni (a. 1600 -r 1625). GCR I, 63/32. La Lazar, ce n-au zis şi n-au jăcut dulcele îisus să-l învieze. Cetiţ la loan în 11 capete şi.yedeţi. antim, o. 144. C-au vădzut roada milostenia cît este de mşre. DOSOETEI, v. S. noiembrie 12175. Pe care îl mîncă spinarea, Çerce ş-a vedea din apucare Că. 1477 VEDEA3 -235- VEDEA3 nu-i lucru lesne. BUDAI-DELEANU, ţ. 230. Acuma văd eu cît e de lipsă a face unul altuia bine. petrovici, P. 298/7! Rîdică-i mintea Şi-i vede Că chip nu are Nici să se povăţuiască, nici să-ncheie cugetare. CONACHI, P. 276! Vedea-Vor sclavii lacomi, ce-au preferit pierire, cum judele de sus Va cere să-şi dea seamă. SION, P. 306. Văd eu, păcatele mele, că nu pot scăpa. ALECSANDRI, τ. I, 264. Ia, acum hai la luptă, acu om vede cine-i mai tare. EMINESCU, P. L. 8. Trăind şi nemurind, ai să vezi cine sînt eu. CREANGĂ, P. 80. Ei, domnule, ai văzut că nu sîntem pungaşi. CARAGIALE, O. VI, 244. Cine n-a vre să crează Meargă în mormînt să vază. REV. IST. II, 325. Ai văzut cine era Suzana Boiu? CAMIL PETRESCU, T. 1, 34. Ai să vezi numaidecît, iubite şi stimate Iacob lanovici. sadoveanu, O. XXI, 231. Caută numai la rădăcina mea şi vei vedea îndată ce bine pot să-ţi fac. MARIAN, O. n, 160. Mămulucă, de nu crezi Du-te, mămulic, şi vezi. BÎRLEA, L. P. M. I, 11. Săream în foc... ca să văd că n-am noroc. izv. xrv, 415. Coasă ca asta n-ai avut d-ta de cînd eşti pe lume... N-ai decît s-o cercetezi mai bine şi să vezi. ib. xvm, 193. 2. T r a n z. A izbuti să cunoască, să afle, să înţeleagă, a-şi da seama, a-şi face o idee; a lua cunoştinţă despre ceva; a căpăta informaţii, veşti, noutăţi despre ceva; a prinde de veste. V. afla, percepe (1), înţelege, p r i c e p e (1), pătrunde (4), n ă d ă i (3). Nişte prepusuri oarecare... va giudeţul să vadză de la dînsa. PRAV. 141. Acele legături vădzîndLupul vornicul..., n-aupriimit într-aceea dată domnia. M. costin, O. 100. Trimisese şi iscoade la munteni de vădzusă toate lucrurile lui cum stau. NECULCE, L. 207. Aici dară vei vedea, Măria ta, părerile astrologhilôr (a. 1695). FN 50. Am văzut arătarea ce să face Domniii mele printr-această amforă de cătră dumnealor veliţi boieri (a 1791). PRAV. COND. (1780), 207. Văzînd acea tristă întîmplare şi voind a cure sătenilor întru ajutori demîndă ca toţi lăcuitorii satului să se adune, petrovici, P. 281/11. Ostaşii, ...văzînd aceasta; s-au bătut. GOLESCU, P. 182/14. Văzînd lipsa stăpînului de acasă, venise de a-l căuta acolo. ÜRÂGHICI, R. 161/26. Văzînd proiectele sale descoperite, se simţi în nevoia d-a înşela pe duşmanul său. BĂLCESCU, M. V. 324. Cînd au văzut moscalii pătărania turcilor, s-au aruncat mai cu inimă asupra lor. SBIERA, F. S. 11. Nu vedem o regulă stabilită; unii procedează într-un mod, alţii într-altul. BUL. COM. IST. I, 85. Vedem în rezumat mai tot ce era cunoscut în Occident despre ţara noastră. ARH. OLT. V, 94. Copilul:., văzuse toate tainele. VOICULESCU, P. II, 7. Aşa-i lumea cum o vezi, Intr-însa să nu te-ncrezi. jarnîk — BÎRSEANU, D. 222. 0 A b s o 1. Mamei tale noră-n casă N-aş fi vrut să merg? E, lasă!... De-ntrebdi, ai fi văzut. COŞBUC, P. I, 105. 0 Refl. pas. Cum se poate vedea „ data ". IZV. xv, 239. ORefl. impers. Să să vază că poate şi în limba noastră a ji acest feliu de scrisoare ce să cheamă stihuri. M. costin, o. 318. 0 (Urmat de propoziţii completive) Voi vedeţi înşi-vă, giudeţu eu acelora nu voiu se fiu. COD. VOR2. 176. Văzui ce învăţătură dumnezeiască şi cu folos sufletului şi trupului iaste. CORESI, EV. 5. Vei vedea ce trebuieşte a şti. PO 7/25. Veade Domnul nostru cum fără cest trup şi pămîntul nostru nemică nu avem. ib, 168/6. Căce văzur că acei oameni nu sînt de treab (a 1593). HURMUZAKI, XI, 349. Să vedem celea ce-s de la D[u]mn[e]zău dăruite noaă (a 1618). GCR I, 51/34.Vediia că soru-sa nu vrea să meargă după dînsul, că au fiostu Bogdan Vodă grozav la fiaţă şi orb. URECHE, L. 127. Mai în toate limbile vedem că au acest izvod de scriu cu stihuri. N. test. (1648), V79. Văzînd leşii c-au pus Bator de la sine domn în Muldova, ... n-du suferit pre Ştefan Radul. M. COSTIN, O. Ai. Văzînd că nu poate face nimică cu rugămintea, au socotit să lovască pre Mihai Vodă. id. ib. 49. Le aduse pre ele la Adam ca să vază ce le va numi pre dînsele. BIBLIA (1688), 22/17. Vădzu că pe Cified nu-i putincios craiul să-l bată singur. NECULCE, L. 159. Văz că-i făcut ceriul de mînule tale. DOSOFTEI, PS. 27/10. Irodot... videm că pomeneşte pentru lăcuire lor peste Dunăre. CANTEMIR, HR. 77. Cinste numelui de istoric authentic să-i de nu videm. id. ib. 113. Deaca văzură tătarăi că nu pot folosi nimic, făcură pace. ANON. CANTAC., CM I, 126. Văzum c-au giurat într-acesta chip (a 1704). IORGA, S. D. XVI, 203. Socotiţ de vedeţi la cită înălţime s-au suit după podoaba credinţii. ANTIM, O. 116. Trei biserici vedem în Sfinta Scriptură să se fie zidit. id. ib. 303. Vedem cum că la pricinile ce să caută uniori să arată obiceiurile pămîntului (a 1775). PRAV. COND. (1780), 169. Din jălbile lăcuitorilor văzum că ispravnicii dă la unile judeţe au cutezat a da voie spre a să lua avere şi viaţa omului (a 1779). ib. 170. Cela, văzînd că e lăutaş, Grăi: „Bine ai venit, ţigănaş"! BUDAI-DELEANU, Ţ. 127. Acuş vom vedea prin ispitire Care ştie mai bine a gîcire. id. ib. 226. Vedeţi, iubiţilor prunci, că dintr-un sîmbure de os pot, într-o sută de ani, milioane de cireşi ieşi. petrovici, P. 318/2. Văzum că şi aduse pre taină pre un călugăr. ZILOT, CRON. 75. Văzînd că stăpînul său... găsea pricini spre a-şi întoarce jăgăduiala, au hotărît. GOLESCU, P. 404/11. Fieşcine vede că nicidecum nu ne unim cu D\u]mnezeu prin declinaţie. POTECA, F. 284/2. Nu văz... cum aceste întîmplări... au slujit la a mea fericire. MARCOVICI, D. 4/26. Văz că toată a mea fericire spînzură de la dînsa. id. ib. 6/22. Văzînd că nu poate să tăgăduiască cine este, au mărturisit adevărul. ALBINEŢ, M. 27/16. Vedem că acuma ni să porunceşte de către stăpînire ca să facem al treilea catagrafie (a 1843). DOC. EC. 782. Să vedem spre sfirşit care ceriul au vrut a ne naşte. CONACHI, P. 259. Se simte cuprins de o adevărată jele văzînd că se desparte de o localitate care i-a încîntat sufletul. SION, P. 52. Văzînd Radul Vodă că nu-i va pute sta împotrivă, a dat dosu cu Oastea sa. HASDEU, I. C. I, 62, cf. COSTINESCU. Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt. EMINESCU, O. 1,137. Părintele, mai în toată ziua, da pe la şcoală şi vedea ce se petrece. CREANGĂ, A. 2. Văzînd că nu-i de chip de stat împotriva lui Ivan, încep a-i aduce rachiu, id. P. 309. Văzînd că n-are să se poată alege cu niniic, a părăsit lucrarea. CARAGIALE, O. IV, 87. Dacă văzu că n-are încotro, merseră la grajd şi-i dederă pe Galben-de-soare. ISPIRESCU, ţ.. 21. Unii, văzînd că munca e fără folos, pierd orice voinß:’SĂM. I, 17. Văd şi eu că-i aşa şi invidiez pe cei ce pot fi altfel. '■% ZAMFIRESCU, î. 8. începu să vadă şi el acum că nu‘mai e glumă. PĂCALĂ, M. R. 71. Va vedea ce-i rămâne de jăcut. Αΐί.: IST. NAŢ. i, 56. Nu prea văd ce ar putea fi chiar atît de grav. CAMIL PETRESCU, T. I, 206. Nu văd acum... de ce să îndur să mă bată iar la cap. id. ib. III, 51. Acum vedea ce greşeală săvîrşise. VOICULESCU, P. II, 33. Acuma văd de ce-a jăcut omul pat moale şi sobă caldă. SADOVEANU, O. XXI, 110. Nu văd de ce iei lucrurile în tragic. CĂLINESCU, B. L 32. Am dus-o prin mahalale, Ca să vază cine-o vrea Că e amureza mea. PARASCHIVESCU, C. ţ. 50. Nu văd cine şi-ar risca situaţia de dragul dumitale. vinea, l. i, 43. Nu văd ce rost au toate întrebările astea, baranga, i. 186. Vedem noi cum stă socoteala. PREDA, D. 46. Pentru a înţelege mai bine ce este metoda carteziană, trebuie să vedem cum a ajuns autorul ei la ea. JOJA, S. L. iii. Acuma văd că scrisoarea nu trebuia să apară. v. rom. ianuarie 1964, 88. Nu vedem ce deosebire există între aceste derivate şi cele din prima categorie. HRISTEA, P. E. 37. Nu vedem, de asemenea, de ce printre calcurile lexicale sînt induseşi expresiile jormdte prin traducerea unor modele, id. ib. 147. Vedem cum E. Lovinescu le-a răspuns exemplar, românia literară, 1976, nr. 1,11/4. Să nu întîrzii mult... căci vezi tu că avem o mulţime de copii, marian, O. I, 8. Cîntă-mi, cuce, pe fereastă, Dacă vezi că n-am nevastă, id. ib. 33. Mă duseiMiercurea-n târg, Să văz boii cum se vînd. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 97. Tatăl său, Văzînd că nu-l pocite opri, îi dete svatul. LIUBA - ιανα, Μ. 38. Omul nostru, de unde pînă unde, a văzut că n-ar fi rău cuvîritiil lumii. FURTUNĂ, C. 3. Eu mi prea văd ce foloase trage omul din învăţătură. IZV. XIV, 378. Daz drumu la necajîtu şeala sî vii pîn la mini să videm cî doreşti. O. BÎRLEA, A. P. I, 201. (Cu determinări modale) Vedeam eu bine că pe Văsile îl păştea păcatul. IZV. XViil, 75. O (Construit cu pronumele în dativ) Văzându-mi cursa, eram să las toate cele. ASACHI, S. L. r, 216. 0 (Construit cu pronumele ,,o” cu valoare neutră) 7e iubesc!... o văd prea bine că te iubesc. EMINESCU, P. L. 94. <> (în construcţii negative cu valoare afirmativă) Nu văd pentru ce nu s-ar putea explica la fel şi numele satului. draganu, ROM. 251. N-am evitat-o niciodată, Nu văd de ce nu m-aş duce. CĂLINESCU, S. 640. ♦ (Complementul indică 1477 VEDEA3 -236- VEDEA3 persoane, popoare, ţări etc.; adesea cu determinări elemente predicative suplimentare sau urmat de propoziţii predicative suplimentare) A fi informat (că există, că se află într-o anumită situaţie, într-un anumit loc). I-am dat de nume în dicţionarul lui Moreri, pentru carele videm. pe Neculai Costin... pomenind. cantemir, HR 113. Aşa vedem pe srălucitul stat al Romei... răsturnat din vîlfa mărirei. ALBINEŢ, M. 5/1. II vedem luptându-se cu popoarele megieşe pentru .păstrarea naţionalităţilor. KOGÂLNICEANU, S. A. 71. Sub Petru Vodă... o vedem din nou în posesiunea moldovenilor. HASDEU, I. C. I, 9. îl vedem scriind un feli de scrisori, id. ib. 65. Sub Traian... şi mai pe urmă sub alţii vedem creştinii persecutaţi. MAIORESCU, CR. III, 108. Din anul 1717 îl vedem... deodată că apare în conducerea trebilor ţării. REV. IST. IX, 218. Agatîrşii pe cari i-am văzut ca popoare aşezate în Transilvania. XENOPOL, I. R I, 46. 0 R e f 1. .p a s. De la începutul secolului IV-lea se văd creştiniiapărînd. BARONZI, I. cm, 156/10. OExpr. (Refl. i m p e r s.) (După) cum (sau precum, după cît ) se vede sau (t r a n z. a b s o 1.) dypă cum (sau precum) vedem, se spune cu referire, la ceva considerat notoriu. 70 de daspali... o au săvîrşit, precum să vede, biblia (1688), [prefaţă] 4/47. Puţini au fost pămîntenii aceştii ţări, cum să vede. C. CANTACUZINO, CM I, 5. Chicheron.într-adins au dovedii aceasta..., precum să vede. POTECA, F. 304/15. Specia acelei doctrine era oarecare idei, precum se vede, şi putere, aristia, plut. 3/9, cf. heliade, O. II, 419. Cum se vede, astronomii nu au alt obiect decît aşezarea timpilor. CANELLA, v. 29. Agatîrşii însă, după cît se vede, cultivau şi via. XENOPOL, i. R. i, 34, cf. 2,15. După cum se vede, întreg teritoriul firii noastre... a fost la dispoziţia qţtor năvălitori efemeri, ţj. A. BOGDAN, C. M. 4. Precum vedem atribuţiile mecfelnicerului moldovean erau oarecum asemănătoare. STOICESCU, S. D. 273. După fum se vede, ... numărul tipurilor de păstorit a crescut, vuia, PĂST. 13, După cum vedem, pomul şifructul sînt denumite prin cuvinfe diferite. HRISTEA, P. E. 95. 4 (Complerneritul indică oameni; cu determinări elemente predicative suplimentare care indică Sări, situaţii etc.) A avea Micii care permit să considere, să aprecieze pe cineva ca.. Dumnezeu... nu yru să-jpiqră zidirea mîmlor lui şi să-i vază pierduţi. CORESI, EV . 209. Văzîndu-l om de ţară ·· i-au scos domnia. M. cpştÎN, o. 58. Judecătorii, văzîndu-l cuviincios şi alcflţuiţ la pricină, şă-l prjimească fir de pizmuire (a. Î755). PRAV. COND. (1780), .165. Un stăpînitor... rabda de a-şi vedea norocul în ticăloşii. GOLESCU, P. 36/16. Nu i-au foşf ruşine şă vază-· pe toată familia, Itţi întru aşa mare lipsire, id. |b. 413/18. Te văz. că.eşti un mqre viteaz,şi am credinţă în sufletul meu că d-tale îţi va fi mai uşor decît altora, ispirescu, l. 126. Cît.aşyrea să teyădferiçit. CAMiL PETRESCU, T I, 64. Ce nu iscodeşte mima pentru a-şi vedea fata fericită, .izv. xvn, 220. ♦ ..I n.t ranz.A pătrunde, a discerne, a izbuti să afle ceea ce este ascuns, secret, E. drept că după fondai rtu sîntem în stare a vede. EMINESCU, P. L. 65. Vedea limpede în gîndul boierului, SADQVEANU, o, vn,. 163. Regizorii intrau înarmaţi cu privirea aceea profesională în stare să vadă dincolo de fizionomia comţmsă cu grijă. CINEMA, 197Î, nr. 1, 9. 0,(Argotic; mai ^les constmit cu pronumele personal feminin „le” cu valoare neutră; cu determinări care indică un domeniu al cunoaşterii, o artă, un meşteşug etc,, introduse prin prep. „Ja”) Vede ceva la istorie, cv 1949, nr. 2, 18. Nu prea le vede la militărie. ib. Le vedea la rnatematici. ib. 3. T r a n z. A considera, a aprecia (drept... sau într-un anumit fel) ; a da un anumit înţeles, o anumită semnificaţie (cuiva sau , la ceva); a .pătrunde în esenţa problemelor, a fenpmeneior etc. V. socoti, inter pr e t a Vor pune acei sfătuiţi în lucru socoteala lor, văzîţid nevoia. CANTEMIR, S. M. 238/1. Lipseşte dar a zice de fapte, dpr ce feli trehuie să fie ale iubitorilor pe cinste, ale iubitorilor de plăceri şi ale lacomilor, lesne estp a vedea fieşcare. poteca, f. 255/5. Ţu,jie.yei vedeta aceea îfisămnare a nu fi.çieplin şi alta mai deşvălită sgu mai apriată vei afla,... cu mulţămire te voi asculta. ANŢROP. XIV/20, cf. PONTBRIANT, D. Ţofi scriitorii, moderni... văd o legătură intimă între micimea cerebrulţii şi între debilitatea intelectuală. HASDEU, I, C. li, 3. Acest obicei.., eu îl văz ca o piază rea. ISPIRESCU, ap. CADE. Vedea chestiunea cu ochii strănepotului. BUL. COM. IST. II, 153. Scriitorul care pune personagiului un nume oarecare... dă dovadă că nu vede personagiul. IBRĂILEANU, S. L 72. întreaga istorie a lumei văzută pţi/ţ ochii oamenilor Renaşterei este oglindită în paginile lui. ARH. OLT. V, 88. Aşa am văzut eu lucrurile şi cred că te-am văzut bine. C. PETRESCU, C. V. 107. Iată cum văd eu lucrurile într-un război. SADOVEANU, o. XXI, 22. Am început să văd care sînt diferitele aplicaţiuni. ENC. tehn. i, 260. Nimic nu ne îndreptăţeşte însă să nu vedem la origine aceeaşi piesă şi găteală a capului, apolzan, p. i. 119. Vom accepta cu atîtmai mult-un asemenea fel de a vedea lucrurile. BUL. fil xi-xh, 384. Felul cum sînt văzuţi piţigoii de poporul nostru. BĂCESCU, PÀS. 340. Nu vedeau altfel universul décît ca o suprapunere de ceruri. CĂLINESCU, C. O. 112. Medievalii nu respectau pe om şi vedeau viaţa ca o vale a plîngerii. id. ib. 329. Scriitorul vedea, de altfel aici, nu un fenomen de epocă, ci mai ales unul izvorît dintr-o înzestrare specială a poporului român VIANU, L. R. 446. E poate că o datorie Să vezi prezentul în colori mai negre decît e de fapt. blaga, z. 20. Au fost poftiţi într-o seară la masă... ca să le arate cum vede opinca revoluţia. CAMIL PETRESCU, O. III, 1. Vedea aici o vinovată lipsită de respect id. ib. 49. Ia spune, cum vezi asta? H. LOVINESCU, T. 105. Văzut la modul mistic, d. Arghezi ne comunică fiorul său. CONSTANTINESCU, S. I, 147. Fiecare propoziţie analitică ar putea fi văzută ca analitică numai în virtutea formei sale. joja, s. L. 363. Nevoile de viaţă ale omului văzute prin perspectiva ocupaţiei lui. IST. lit. rom i, 30.-Tiktin lasă cuvînţul firă etimologie, ceea ce înseamnă că a văzut aici o anumită dificultate. HRISTEA, P. E. 44. Practica este văzută aici ca existenţă obiectivă. REV. fil 1971, 1176. Fantasticul e văzut cg o exploatare intensivă a realului. ROMÂNIA LITERARĂ, 1974, nr. 27, 7/4. Nu tçbuie văzută aici abolirea principiilor criticului, ib. 1976, or. 1,11/4. (Refl.·) A oferi îndafi un loc de funcţionar la banca lui, deocamdată modest, fireşte, rămîriînd şă se vază ulterior dacă va mçrita mqi mult. REBREANU,., R. j, 41. (A b s o 1.) Aceşt mod de. a vedea e bazqţ pe un exces de abstractizare. RALEA, S. T l. 207. El stă mai bine ca noi toţii Asta înseamnă că a ştiut şă vadă departe. DEMETRJUS, C. 12. Acest fel de a vedea nu ţine seama că în eyul mediu boierii... erau posesori de privilegii. panaitescu, O. , J. 6. A ştiut, să vadă dincolo de prejudecăţi, v. ROM,, iulie 1973, 188: <> (ßu determinări introduse cu, prep. „Îîi” învechit, „întru”) Cu plăcere ne aducem aminte cît de plăcută ya fi înţeleptului teoria lui D[u]mnezeu (întru care vede rie/wrginiţă şăvîrş.ire). POTECA, F. 290/6. în toate aceste nu vecie... decît înnoirea pătimirilor şale. ALBINEŢ, M. 3/21. Poporul... vedea în Ştefan F[oevo] d pe invincitprul. asachi, S,. jL. H, 227. Nominaliştii nu vedea într-însele decît vorbe. LAURIAN, F. 49/20. Vede într-însa o ştiinţă admirabilă. M^iRIAfJ, PR. I, Vn/24. Poporul vede în ei pe. nişte apărători meniţi a restabili cumpăna dreptăţii. RUSSO, S. 176, Poate vedea într-însul... cea mai mică porţiune a adevărului. BARONZI, I. C. II, 9/15. Nu simţiţi că-n proaste lucruri voi vedeţi numai minuni? EMINESCU, ..O, .Ί, 157. în fiecare însărcinare el vedea un semn de încredere din partea colonelului. BACALBAŞA, S. A. I, 59- în toţi semenii.săi vede un rival. MARIAN, O. I, 46. Povestirea... în care vedem un răsunet despre nopţile cele lungi ale polurilor. XENOPOL, I. R I, 27, 0 milă neşfişită atunci. îl cuprinse văzînd în orice semn un copil. ..ANGHEL, PR. 70. Noi ne mulfiimim să vedem în Şteriade un artist cu personalitate proprie, id. ib. 156. în aceste datini, inteligenţii români din părţile locului văd evolufiunea petrecerilor romane. VICIU, COL. 13. Trifon văzu în aceasta un semn dumnezeiesc, pamfile, Ş. Ţ. . 8. Ţinînd cont de izolarea grecească, e. mai probabil de a vedea în ea o transformare. RF I, 10^. Paşadia... spunea cş în amor nu vede decît fetişism. M i·, CARAGIALE, C. 87. Văd în deosebitele grafii ale „Cerrţei" un corespondent daco-geto-tracic. DRĂGANU, ROM. - 238.^ Vedea în artă şi..,o armă împotriva întunericului. SADOVEANU, O . XX, 29. Vede în ortodoxie, ca trăsătură dominantă, organicitatea. BL VII, 41 . Ei vedeau în el mîndria lor de odinioară. IZV XVIII, 102. Contemporanii n-au văzut în această lucrare decît o operă reuşită. OPRESCU, S. 113. Baudelaire... a văzut în viciu şi extaz două mari 1477 VEDEA3 -237- VEDEA3 postulate lirice. CONSTANTINESCU, S. I, 68. Omenirea a văzut totdeauna în puritate cel mai înalt grad de etică. RALEA, S. T. I, 56. Ea vedea în ei numai copiii pe care i-a crescut. CAMIL PETRESCU, O. Ui, 25. Ei văd în gîndire un izvor pur subiectiv de cunoaştere. JOJA, S. L. 254. Poporul vedea în revoluţia lui Iancu o reînviere a răscoalei din 1784. IST. LIT. ROM. I, 168. Asemenea cercuri văd în teatrul românesc o primejdie. IST. T. I, 144. Tot uri neologism văd în „castan " Tiktin şi Candrea. HRISTEA, P. E. 82. Nu trebuie să ne determine a vedea în decizie numai un factor reglementar. REV. FIL. 1971, 1517. Unii istorici au văzut în el un erou, emiţînd asupra lui judecăţi contradictorii, magazin ist. 1974, nr. 3, 3: Iorga a văzut în scriitor un visător, românia LITERARĂ, .1978, nr. 1, 7/2. ♦ A preţui (3). Vedeţi şi acelora înţelepciunea ceaea buna. CORESI, EV. 41. Cei frumoşi era văzuţi la toţi şi mai ales la femei. ŞINCAI, HR. Π, 306. Invăfitoriul nu e văzut şi n-are încrezămînt la dînşii. PETROVICI, P . 7/15. Pe cel... îmbrăcat cu haina blîndeţelor îl vezi rău. GOLESCU, P. 91/9. Omule!... în inimă-ţi te-ntoarce şi vezi a ta însuşime! CONACHI, P. 274. Văzînd a sa dreaptă Şi credincioasă slujbă cătră noi. HASDEU, I. C. I, 89. Ce naiba vede La dînsa nu ştiu. pop,, ap. TDRG. <>(Prin sinecdocă) Ochiul lui ... vede cu deosebită justeţe anumite situaţii. RALEA, S. T. 1,67. 0 E x p r. A fi bine văzut a fi apreciat pentru calităţile sale (profesionale), pentru importanţa socială etc.; a întruni aprecieri pozitive din partea cuiva Om aşezat şi foarte bine văzut de toată obştea. CARAGIALE, O, 1, 28. De aceea ei se măgulesc a crede că întreprinderea lor va fl bine văzută, arhiva, I, 4, cf. CADE. Era foarte bine văzut aici şi asta-l făcu curtenitor şi îndatoritor, izv. xvm, 19. Dacă aţi şti... cît de bine este văzui în cercurile diplomatice. CĂLINESCU, S. 355. 11 avansează repede colonel şi general, e un ofiţer foarte bine văzut. id. ib. 484, cf. dl, DM, DEX. (Gu inversarea construcţiei) Cei care au participat la război, ca tine, nu vor fi văzuţi bine. CĂLINESCU, S. 625. (A fi) rău văzut = (a fi) desconsiderat. Grecul Veleli, rău văzut şi duşmănit de boierii ţării. XENOPOL, I. R. vi, 84, cf. TDRG, CADE. (Cu inversarea construcţiei) Aceste simţiminte sînt proscrise, sînt ridiculizate sau văzute rău. BOLINTINEANU, O. 425. ♦ (Complementul indică persoane) A crede capabil să fie, să devină..! Bati-mă, părinte, omoară-mă, dar io nu-l văd pă diavolu ăsta cu un copil în •braţe. CAMIL PETRESCU, O. I, 16. .=> După cum înveţi la matematică, nu te văd inginer. 4. T r a n z. (Complementul indică manifestări, creaţii etc. ale oamenilor sau realităţi din mediul înconjurător aflate în sfera de interes a oamenilor) A analiza, a çerceta cu mintea, a examina pentru a ajunge la o cunoaştere justă a ceva; a verifica pentru a stabili măsura în care ceva corespunde adevărului, calităţii,. cerinţelor sau anumitor date; a hotărî ceva în urma analizei prealabile. Din socotelile epitropiii ce le văzum ne-am pliroforisit Domnia mea cum că ... nu să caută veniturile epitropiii cu silinţă (a. 1793). prav. COND. (1780), 203. Să vază şi zapisile mele de cumpărătoare (&1825). ARH OLT. ΧΠ, 254. Ce trebuie a vedea la organele simţitoare. POTECA, F. 123/15. I-am zis: Vezi inima-mi, gîndul şi cunoaşte taina for. HELIADE, O. I, 414. Pînă acum am văzut pămîntul în raport cu trupurile cerului. GENILIE, G. 104/25. Trebuie să văd această lucrare. PONTBRIANT; D. O întîrrtplare de senzaţie care trebuia văzută de aproape. GARAGIALE, O, li, 309. O întîmplare norocită aduse pe lordache la Bucureşti cu ocazia ce văzurăm, rev. IST. IX, 217. Să vedem acum şi celelalte credinţe despre corbi. · MARIAN, O. II, 8. Să vedem etimologiile pe rînd. VICIU, COL. 6. Să vedem împrejurările în cari s-a deschis cel dintîi curs academic de istorie naţională. AN. ISTU NAŢ 1, 2. Asta rămîne devăzut. CAMIL PETRESCU, T. I, 16. In capitolele'anterioare am văzut toate operâţiileprin care trece lîna şi cînepa. APOLZAN, P. L 71. A coborît să vadă situaţia cofrajului. τ august 1964, 76. 0 R e f 1. p as. Să trimetiţi socoteala aici ca să s[ă] vază şi de cinstita judecătorie (a 1788). ştefanelli, d. c. 178. <> (Urmat de propoziţii completive) Să vadză cumu-i va mearge leagea. PRAV. 3. Şi vedeţi şi ştiţi dentru toate locurile, unde el să ascunde acolo. BIBLIA (1688), 213 2159. Cercînd ca să vadă de putea să toarcă. DRĂGHICI, R. 52/15. Este de tot interesant, ca şi de folos pentru istoria minţii omeneşti, a vedea pe cîte drumuri cu totul contrare s-au căutat a se ajunge. VASICI. M. -5/19. Să ne punem dar mai întîi pe acest tărîm şi să vedem dacă .... conclusiunile d-lui Bărnuţiu sînt justificate, maiorescu, CR. m, 98. Să vedem cum sînt primite de ureche alte ritmuri şi alte măsuri. REV. IST. IX, 252. L-a trimis să vadă cum e pe lume. MARIAN, θ', n, 3. 513 vedem ce ne spun colindele şi legenda poporănă. VICIU, COL. 7. Du-te în piafi şi vezi mai departe cum stăm cu înrolările. CAMIL PETRESCU, T. îi, 450. Consultă iar lista ca să vadă ce are de făcut. id. ib. iu, 12. Fă. mata o însemnărică... ca să videm ci ni lipseşti, brăescu, m. B. 91. Să vedem acuma ce mîncăm, ce bem. sadoveanu, o. xxi, 209. Este de văzut dacă nu cumva s-ar putea aplica aceiaşi curenţi. ENC. tehn. I, 273. Mă duc la raion şi vedem noi cine trebuie închis! PREDA, D. 47. Trebuie să vedem acum sub ce formă se prezintă sinonimele româneşti. L. ROM. 1959, nr. 2, 36. Să vedeni întrucît se justifică o asemenea ipoteză, să cercetăm documentele contemporane: C. GIURESCU, P. O. 50. Vino-ncoa să vedem ce e de făcut. STĂNCESCU, B. 241. Să te caut în catastiv să vedem eşti pentru rai? izv. vin, 7. S-o dus la grîu sa vadă ce face. mat. dialect i, 124. 0 Re f 1. impers.ffije vază dacă e vorba de o .notiß sau de o lucrare mai întinsă. BUL. COM. IST. I, 93. A se vedea produsele culturilor respective. NOM. min. I, 3. A se vedea cazul Momsen. ROMÂNIA LITERARĂ, 1976, nr. 1, 4/1. ♦ (Complementul indică evenimente, procese, fapte viitoare) A deduce evoluţia, realizarea, producerea etc. (din analiza unor fapte, a unor situaţii prezente); a prevedea (11). V. i n t u i. Să uită păcătosul la nevoie; vede aievea pierzarea lui, tremură, să îngrozeşte. ANTIM, O. 214: Nemaiputînd să fugă s-au prins de leu. Atunci, văzîndu-şi sfîrşitul, au zis: „Ticălosul, eu... mi-am pierdut viaţa ", GOLESCU, P. 169/2. O sumă de negustori mari scrîşneau văzîndu-şi apropiatacădere. CARAGIALE, O. IV, 27, cf. RESMERIŢĂ, D. Sufletele ncţastre, ridicate o clipă deasupra prozei zilnice ş-a nimicurilor obişnuitei vieţi, zburau mai departe şi vedeam întinsurile viitorului, sadoveanu, o. xxi, 26. Popa Gheorghe văzu pMmejdia şi întoarse vorba pe drumùl... cel htahbun. - CAMIL PETRESCU, Ο. T, 16. Poţi privi... ca pr intr-un ochean, ca să vezi mai bine sfîrşitul. BĂNULESCU, I. 9. 0 (Urmat de propoziţii completive) Cînd şi cînd caută să dăm fieşcăntia... să facă vreun conţept pentru ca să putem cunoaşte isteţia lui şi să vedem ce ajunge. PETROVICI, P 306/24. Vedea că fiu-său are să fie procopsit ca nici unul din fiii de împăraţi. -ISPIRESCU, ap. ŞĂINEANU,!. 150. Diplomatul român, deşi socotea posibilă... o soluţie a conflictului,... nu vedea cum va evolua chestiunea. TITULESCU, D. 37. Eu îâ mărturisesc că nu prea văd cum ai să-i spui.' CAMIL PETRESCU, T. I, 138; & înfioară văzînd ce-o aşteaptă, id. O. III, 23. Nu . văd ce-ai mai face de aci înainte, în felul tău aijăcut o carieră rotundă. CĂLINESCU, B. I. - 530. Cetatea pe care-o aveţi Ca mîine văz c-o aţi perdut. TEODORESCU, P. P. 111 .Dragostea noastră cea dulce Eu am văst că n-o vom duce. jarnîk-bîrseanu, D. 162. 0 (întărit prin „cu ochii”) Vedea cu ochii cum că voinţa lui... va fi călcată în picioare. REV. ist IX, 240. ♦Tranz şi refl. A (-şi) închipui, a (-şi) imagina (pe cineva) într-o anumită situaţie, în postura de... Ea-l vedea mişcîndpoporul Cu idei reci, îndrăzneţe. EMINESCU, O. I, 52. II vedea într-o lume ideală, corectat, după fantezia ei, de toate năzuinţele către alte femei. D. ZAMFIRESCU, A 116. Şi-n mintea ta înfierbîntată, Te vezi deodată orator. TOPÎRCEANU, O. A. Ij 51. Mă văd acolo, stînd cu ochii în lună, şi visînd. SADOVEANU, Ό. XXI, 162. în imaginaţia sa... vedea pe Dumnezeu şi pe sfinţi ca pe'nişte călugări. CĂLINESCU, B. I. 534. Mă văd serile cu tine · pe treptele celea înverzite şi despicate. Esenţialul e că sîntem împreuriă. vinea, l. H, 237. Visa de chiptil ei străveziuîn gîndul lui se vedea aproape de ea. izv. XVIII, 142. ♦ (în superstiţii) A prevesti1 (i), a prezice. Brăgania zice: ... Acolea despre miazănoapte văz schimbare de stăpîniri şi turburări (a 1703). FN 123. IV. 1. R e f 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate şi construit mai ales cu un adjectiv ori cu un verb la infinitiv, la conjunctiv sau la indicativ) A părea1 (I), a se arăta, a da 1477 VEDEA3 -238- VEDEALĂ impresia, a avea aerul. Unul ce să vede între alalţ îngeri mai căpetenie zisă cătră alalţ îngeri. DOSOFTEI, v. s. noiembrie 144 '721. Se văd a fi oameni de treabă. AXINTE URICARIUL, LET. II, 161/24. Pe acest Enias Sylvius să vede să fie crezut şi urmat săracul Ureche. CANTEMIR, HR. 122. Siloghizmul... spre dovada şi întemeierea vredniciii... întemeiat şi alcătuit a fi să vede. ib. I. I. 1, 62. Acela ce l-au Jăcut, den neştiinfi să vede să-l fie scris. C. CANTACUZINO, CM I, 5. Într-însele să vede a zice cevaşi, dînd pricinile pentru ce sînt date acele hrisoave, id. ib. 6. întristat, jalnic şi amar să vede a fi răspunsul morţii la om. ANTIM, O. 224. După ce' o am junghiat, au rămas numai pielea şi oasele, măcar că să vedea foarte grasă, halima (1783), 13v Π. Această lucrare se poate întrebuinţa îndelungat cu pruncii pentru că se vede a fi foarte uşoară. PETROVICI., P. 139/16. De treabă tînăr se vedea acela. DRÀGHICI, R. 8/24. Ajutorul trimis de craiul Matias se vede a fi fost puţin. F. AARON, i. I, 133/21. Folosul ei nu e mic, cunoscut se vede a fi spre nutrirea şi împiedecarea frîngerii oaselor, antrop. 18/1. La ochii noştri se vede înţălept. CONACHI, P. 272. Astă sărmană găroafi se vede foarte suferindă. NEGRUZZI, S. I, 45. Subcjrmuitorul sé vede om bun, dar... sînt alţii care nici pe el nu-l lasă. BOLINTINEANU, O. 322. Nu se vede a fi lucru mare. LM. Se vedea a fi un bărbat de seamă. CARAGIALE, O. II, 257. Cel mic se vedea a fi mai isteţ decît cei doi mai mari. ISPIRESCU, L. 313, cf DDRF, ALEXI, W., TDRG. Nu e aşa de prost cum se vede. SCRIBAN, D. Pictura se vede a fi fost spălată la o dată apropiată.ARH. OLT. XIX, 28, cf. DL, DM, DEX. 0 R e f 1. i m p e r s. (învechit, în Transilv.; construit cu dativul pronumelui personal şi urmat, de obicei, de o propoziţie subiectivă introdusă prin eonj. „că”) Aşa dară mie mi se vede că turcii au vrut să pună domn Valahiei pre Vlad. ŞINCAI, HR. H, 74/7. Poate că-şi temea domnia sa, cum i se vede preavestitului Enghel. id. ib. 227/13. Mie mi se vede că păduceii sînt cei mai buni de a face garduri. ECONOMIA, 116/13. 0.(Cu pronumele postpus) Deprinderile cele dintîi se văd lui a fi mai uşoare, petrovici, P. 186/22. 0 (Regional; cu determinări substantivale precedate de prep. „a”) Să vede a popă. ALR U 3 170/157. ♦ R e f 1. impers. (Popular şi familiar; în e x p r.) Se vede (treaba sau lucrul) că ... = (e) probabil că... ; se pare că... Poate tămăduirea carea să vede că ţi-au făcut să fie după nălucire şi numai deasupra cu vederea, halima (17.83), 19728. Această otaştină să vede că este vechi obicei pămîntesc şi cu dreptate. PRAV. COND. (1780), 82. Răul întru sporire se vede că s-au urcat. beldiman, ap. şăineanu, î. 69. Care lucru să vede că este o greşală de un om nebun GOLESCU, P. 255/17. Să vede că şi minciuna are oarecare trepte. POTECA, F. 121/2. Acest căpitan se vede că era un om de treabă, aşa-i, tată? DRĂGHICI, R. 13/26. îndată după ce am adormit să vede că s-au înăduşit. ALBINEŢ, M. 85/16. Tu, se vede treaba că ţ-ai ieşit din minte. GORJAN, H. IV, 20/1. Bătrînul meu părinte... carile se vede că m-au binecuvîntat. ASACHI, S. L. II, 285. Se vede că a răspuns, laurian, F. 100/28. Se vede că e nevrednic de amorul d-tale. NEGRUZZI, S. I, 50, cf. PONTBRIANT, D. Se vede, cînd te-ai născut tu, c-o strănutat dracul ALECSANDRI, T. 909. Arnăutul se vede că inßlesese în sfirşit pricina vizitelor dese ceficea nevasta lui. id. O. P. 53. „Cultura” se vede că nu mai apare. CONTEMPORANUL, I, 702. Apoi dă, cumătră, se vede că şi lui Dumnezeu îi plac tot puişori de cei mai tineri creangă, P. 31. .Se vede lucru că aşa e ficut omul, să nu fie singur, id. ib. 141. Se vede că noi modernii nu. ştim... cu mult mai mult. caragiale, O. iv, 43. Se vede că l-au bătut astăzi, adause apoi privind pe Lică. slavici, O. I, 129. Se vede că pentru iubirea ce ai către împăratul... te uiţi aşa. ISPIRESCU, L. 15. Se vede... că d-lui s-a supărat. REV. IST. ix, 169. Se vede că Dumnezeu îi pierduse socoteala zilelor, vlahuţă, s. A. II, 11. Se vede însă că polonii nu erau pe deplin mulßmifi. XENOPOL, I. R vi, 59. Aripi se vede că nu i-a venit în gînd să facă. anghel, PR. 69, cf. TDRG. Mai demult se vede că a impresionat închipuirea poporului de aici. PĂCALĂ, M. R. 146. A vea de gînd să ducă din Presburg un iezuit,... ceea ce se vede că nu s-a îndeplinit. BUL. COM. IST. II, 5. Se vede că plouase undeva în munte, căci Limpejoara... se turburase. SOVEJA, O. 45. Se vede că ne găsim în faţa unui fenomen răspîndit. rf i, 145. Se vede că după această dată a fost numit ban. arh. OLT. XIII, 4. Nu găsiră pe nimeni. Se vede că ei întîrziaseră. VOICULESCU, P. II, 140. Se vede treaba că logodna trebuie să fi. avut löc. C. GANE, TR V. 278. De data asta se vede că nimerisem... cel mai potrivit loc pentru cîteva ceasuri de odihnă. SADOVEANU, O. XXI, 140, cf 330, SCRIBAN, d. A dat de un mărgăritar... Se vede, - zise, - că-i un lucru rar. ARGHEZI, S. V, 50. Se vede că arderea teatrului i-a produs o tulburare psihică. CĂLINESCU, S. 134. Se vede că i-a luat Dumnezeu minţile. CAMIL PETRESCU, O. I, 31. Se vede treaba că îl urmărea bătrînul. VINEA, L. I, 14. Au şi ei gîndurile lor... Se vede treaba că or fi ştiind ei ceva. PREDA, D. 89, cf. id. M 60, DM. Se vede însă că această hotărîre nu a fost respectată. STOICESCU, S. D. 252. Se vede că e un urs de treabă. SORESCU, U. 5, cf DEX. Se vede că aşa li-a fost împărţit de la. Dumnezeu. MARIAN, O. I, 7. Se vede că-ntr-acolo ne-om duce. FURTUNĂ, C. 6. Se vede că pe atunci dracii erau pe-pămînt şi se vindeau. IZV. ΧΠΙ, 90. Se vede că pentru mine nu mai. e dreptate pe pămînt. ib. XIV, 297. (Cu pronumele reflexiv postpus) Vede-se că e cela dentîi. prav. LUCACI, 170. La anul... 444 vede-să că grecii puţină înştiinţare au avut. CANTEMIR, HR. 59. Vede-să dară că toţi scriitorii... într-aceasta să tocmesc, c. CANTACUZINO, CM 1, 9. Se vede (treaba) = probabil (3). Dracul te duce, se vede, şi la bune. CARAGIALE, O. I, 147. Asta, se vede, l-a supărat foarte adînc. id. ib. IV, 149. De ce nu vrea să-i spună ei ce are pe suflet? O crède de tot copilă, se vede. vlahuţă, O: a. m, 88. Ţ-e frică?... Mie? Nu mă cunoşti se vede. xenopol, ap. TDRG. Mult e tinăr. Ca o fragă! Şi, se vede, de-omenie. COŞBUC, Ρ. Π, 38. Moartea care-şi are şi ea, se vede, ironiile ei. ANGHEL, PR. 63. Soarele... călătorea, se vede, aiurea, id. ib. 94. Sîrbii şi grecii nu mai cred, se vede, în cuvîntul vechilor lor tovarăşi. SADOVEANU, O. XXI, 122. Nu au ţinut, se vede treaba, suficient cont de interesid special pe care l-a arătat marele Hajdeu. BĂCESCU, PĂS. >199. Monseniorul stătu puţin nedumerit, negăsind, se vede, repede corespondentul curent. CĂLINESCU, S. 30. Se oprise gîfiind, fiindcă venise, se vede, în fugă. CAMIL PETRESCU, O. I, 29. în mahalaua Scaunelor muriseră trei pe neaşteptate, ascunşi, se vede, de rude. barbu, PRINC. 20. Prezenţa sa nu este amintită în mod special decît în aceste probleme pe care, se vede, domnia nu le rezolva. STOICESCU, S. D. 83. (Cu pronumele reflexiv postus) Misait şi Simion vede-să acel vechi hronic să-l fi avut la mînă. CANTEMIR, HR. 470. -Prez. ind.: văd şi (învechit şi regionai)văz, pere. 3 vede şi (învechit) veade (IVĂNESCU, I. L. R. 202); imperf. pere. 3 vedea şi (regional) veda.( philippide, p. 21, 156); peif. s.: văzui, pere. 3 şi (regional) vezu (mihăilă, cultură, 40), pere. 4, şi (învechit şi regional) văzum, pere. 5 şi (regional) văzul (ALR SN vii h 1 982); m. m. perf.: pers. 1 văzusem, pere. 3 şi (învechit) vezusă (L. ROM. 1976, 49); conjunct.: pere. 3 şi 6 să vadă şi (învechit şi regional) să vază, (regional) să vează, să vecize ( IVĂNESCU, i. L. R. 577); part.: văzut şi (regional) văzt, vetut ( cuv. D. BĂTR. u, 29, dhlr II, 80, L. rom. 1976,487, 1979, 269), vizut ( PASCU, S. 137), vuzut ( A II 12). - Şi: (regional) a véde vb. ΙΠ. A m 16. -Lat. videre. VEDEÂLĂ s. f. 1.(învechit şi regional) Vedere1 (1). Cf. ddrf. Repezii iscoade Să meargă la vedeli şi să vegheze. MURNU, O. 241, cf. DM. Tat-său... o scoate pe fată lavedeală, 0 cearcă şi o văd în tot chipul. PAMFILE, CR. 110, cf. LEXIC REG. 32. Turtiß de ceară Fie-i de vedeală. POP, în IST. UT. ROM I, 48. Nu mai iestă vedeală aşe bună. A Ui 4. 0 (întărit prin „ochilor”) Izvoarele să sţmie în vedeala ochilor în toată împărăţia. BIBLIA (1688), 361~/10. Pentru videala ochilor. ALR 1 37/536. 0 L o c. a d v. în (sau la) vedeală = aşa încît să poată fi văzut; în văzul tuturor; în mod public, deschis. El aice îşi luasă o fată a unei rachieriţe, ... care o chema Aniß, fitoare, de o purta în vedeală între toată boierimea. NECULCE, L. 85. Au şi-nceput a să sfidi şi a să pîrî la Poartă unul pe altul în vedeală. id. ib. 326. Şi numai într-o dzi nu l-au arătat, iar a doa dzi au şi ieşit în videală. id. ib. 328, cf. ddrf, GHEŢIE, R. M„ BARCIANU, ALEXI, W„ TDRG, CADE, SCRIBAN, 1478 VEDEARE -239- VEDENIE1 D., DL. Lucrul ăsta trebuie pus la vezală. ciauşanu, GL. Ouăle le păstrează în casă puse la vezeală pe dulapuri. ARH. OLT. vi, 469, cf. LEXIC REG. 47. 0 L o c. p r e p. In vedeala (cuiva) = în faţa, dinaintea, sub privirile cuiva Numai în videala leşîlor s-arăta neprietin,... că elavéprieteşug cu dînşii NECULCE, L. 108. 0 E x p r. A scoate în vedeală - a da la iveală. Am ficut... această îndrăzneală să scoţ acest fel dă carte în vedeală. vĂCARESCUL, GR. 9/25. ♦ (Regional) Opaiţ (Lupeni). Cf. A iii 4. 2. (Regional; în forma vezeală) Vedere1 (4). Cf. LEXIC REG. 39. 3. (Regional) Întîlnire între doi tineri de sex opus organizată de obicei prin intermediul părinţilor sau al rudelor acestora în scopuri matrimoniale (Săpata de Sus - Argeş). Cf. UDRESCU, GL. . - Pl.: (rar) vedeli. - Şi: (regional) vezeălă s. f. - Vedea + suf. - ea/ă. VEDEÂRE s. f. v. vedere. VEDÉNE s. f. v. vovedenie. VEDENIE1 s. f. 1. (în credinţele religioase) Reprezentare în vis (1), în stări extatice etc. a unei fiinţe (supranaturale), care face cunoscută voinţa divină; apariţie, arătare, (învechit) vedere (7). V. revelaţie, viziune. Gînd fu demîineafi, începu a spune împăratul videnia ce vădzuse cătră Evlavie. VARLAAM, C. 394. El... cu mîna le arăta şi pricepură c-au vădzut o videnie în beserecă. id. ib. 461. Răbdînd multe năpăşti... de la- dimoni, din videnie şi din arătare dumnădzăiască merse la Ţarigrad. DOSOFTEI, v. s. noiembrie 113727, cf. octombrie. 50729. Zise D[u]mnezeu lui Israil în videnia nopţii zicind: lacoye, lacove,... nu te teme a tepogorî laEghipet. biblia (1688),352/10,cf. 1282/49. £7, deaca văzu videnia, să sculă înfricpşat şi vede afară stînd unii să-l prinză (a 1691). GCR I, 294/24, cf. antim, p. 28. Prorocii... au zis că videniia este d[u]mnezeiască şi cuvîntul este de la D[u]mnezeu (cca 1700- 1725). GCR II, 20/16. Chipul acel ce au văzut în videniia lui împăratul Navohodonosor... ştim ce însemna (a 1742). id. ib. 31/33. Proroeul lezechiil, vedenie şi vedeare dumnezeiască şi preaslăvită văzînd,/o au povestit (a .1775). id. ib. 106/17. Doi din cei ce sţa acolea, socotind că va fi vreo nălucire şi nu videnie, i să ruga să le spuie această mare taină, mineiul (1776), 28'112, cf. 51ß/16. Uimirea sau vedeniia cea mai presus de fire a şfîntului Grigorie (a 1781). IORGA, S. D. ΧΠΙ, 156. A adeverit la oamenii cosii sale că are întîlnire cu arhangelul Gavriil ţn vremile ce arăta .că este cuprins de videniişi fu fără zăbavă de toţi aceştia cunoscut de prooroc. VĂCARESCUL, IST. 247. între alte învăţătun folositoare care grăiia noao, sfîntul Antohie ne-au spus noaoă pentru folos şi aceasta vedenii (a 1808). GCR Π, 199/14, cf. DRLU. El a descălicat şi a dat în genunchi, privind cu o curioasă mirare vedenia ce-iţrămite cerul. ODOBESCU, S. III, 59. Departe de sufletul ei.., şă fi cutezat şă spună vreodată, spre laudă deşartă,,-vedefiiile trimise ei de sus. GALACTION, O 316. Nicodim a aflat. învţătură nouă despre vedenia sfintului Ion Teologul, sadoveanu, O. xm, 39, cf. 175. ♦ (învechit) Scriere, text care relatează despre o vedenie(l). Din slovenie în limbă rumânească s-au scos de răposatul în Domnul preotul lancul din Sîmcel aciasta videnie (a 1781). IORGA, S.D. XIII, 156, cf ist. lit. rom. i, 244. 2. Reprezentare în vis (1) sau falsă percepţie, a unor lucruri, a unor situaţii etc., care nu corespund unei realităţi concrete; fiinţă ireală care apare în vis sau pare este irţiaginată de o persoană ştăpînită de emoţii puternice, de o boală psihică etc. V. ară tar e, fan t o mă, hal uc i naţie, închipuire, nălucă (1), nălucire (1), η,-ăzărire. Din somn şi din vis ça acesta Hameleonul trezindu-şă, tot chipul videniii ca într-un punct a socotelii culegînd, ni spre bine, ni spre rău îl lua. CANTEMIR, I. I. II, 73, cf. KLEIN, D. 454. Să asămănează numai cu vedeniile visului trecătoriu (a 1806). URICARIUL, IV, 98/10, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., DRLU, LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V. Duhuri necurate în întunericul mare Nu au să-l mai năcăjească prin videni-ngrozitoare. CONACHI, P. 263. Nu ştiu cît ţinu acest potpuri de vedenii, căci, cînd am deschis ochii, era zioa mare. NEGRUZZI, S. I, 60, cf. polizu. Vedenii cumplite Şi ţipetu-acela în veci m-a-nsoţit. ALEXANDRESCU, Ο. I, 91. Spun drept că atunci m-am văzut înconjurat de vedenii, fantasme, stahii, strigoi, moroi şi de toate fiinţele fantastice, alecsandri, o. p. 39, cf id. poezii, 302, CIHAC, II, 455, LM A avut o vedenie în care i s-a zis: ,ΛScoală! Ucide şi mănîncă!" BOLINTINEANU, O. 295. Inchipuirea-şi plăsmuieşte vedenii cobitoare şi tot ce e mai trist în viaß. ODOBESCU, S. I, 153. Iar mă chinuieşte cu închipuiri şi cu vedenii. CARAGIALE, O. II, 279. Erau vedenii firă de rost, închipuiri, pe care le ficea ca să voiască, un Jel de gînduri văzute. SLAVICI, O. I, 370, cf. II, 247. Ce dulci vedenii tainic subt ochi mi se strecoară! VLAHUŢĂ, S. A. I, 51, cf. DDRF, ENC. ROM. Şi vedenii-n jur îmi zboară Şi-mprejuru-mi toate plîng! COŞBUC, Ρ. Π, 11, cf BARCIANU. Treceau ceasurile, şi el... nu putea dormi. O vedenie nouă sta acum în mintea lui. D. ZAMFIRESCU, î. 103, cf. alexi, w. în vedenia mea se vede numai umbra înaltă şi dreaptă şi mîna care, alintător, se întinde spre mine. IORGA, P. A. I, 16, cf. BIANU, D. S., TDRG, PASCU, S. 244. Ele se pun acolo unde a avut cineva o vedenie. PAMFILE, I. C. 455, cf. id. DUŞM, 257. Adineaori avu vedenii. DELAVRANCEA, O. II, Mi. închise ochii şi aţipi. Vedenii stranii i se arătară într-un vîrtej comun. AGÎRBICEANU, S. P. 107, cf. id. A. 264. Prea ai meşteşugul de a mi te vîrî nepoftită în suflet... şi a-mi stîmi fel defel de vedenii cu farmazoniile d-tale. HOGAŞ, M. N. 21. & frămîntă... căutînd zadarnic să înece în întuneric vedeniile apăsătoare. REBREANU, I. 221, cf. resmeriţă, D. Dă foc la casă sause spînzură pentru a scăpa de vedenii. MARINESCU, P. A. 124. înaintea ochilor mei, aievea, se desfăşura fermecătoare trîmbe de vedenii. M. I. caragiale, c. 38. O săptămînă stete bolnavă în pat. Avu , friguri, vedenii; o profundă remuşcare o cuprinse. BASSARÿBESCU, S. N. 149, cf. CADE. A rămas singur cu vedeniile şi cugdurerea lui de cap. Galacton, O. 269, cf. 107. Miaz&noapţe-, ceaţa deasă care-nchipuie vedenii. TOPÎRCEANU, Μ. Ï5. Uneori, se scutura ca de-o vedenie ori ridica ochii spre tavan şi desfăcea, larg, gulerul cămăşii, care-l sugruma. G. M. zamfirescu, m. d. ii, 140, cf. POPA, V. 29. Vedenia stărui cîteva clipe, apoi se prelinse printre clinchetele sticloase ale mărgelelor. VOICULESCU, P. ii, 80. Am avut o vedenie de spaimă, sadoveanu, O. XXI, 371, cf SCRIBAN, D. Cu ce fel de vedenii şi arătări colindă Făptura tß uşoară tărîmul adormit? ARGHEZI, S. v, :32, cf BLAGA, z \ 5 \,Aceste yedenii sînt împrăştiate,, dizolvate de contrplul cu realitatea. RALEA, S. T. m, 244. Adormi greu şi avu şorrţnul. turburat de. vedenii. STANCU, R. A. iv, 434. Somnul îi fu:. turburat de fel de fel de vedenii rele. V. ROM decembrie 1953,24. Ai să rămîi cu remuşcările, cu visele rele, cu.vedeniile. vinea, l. ii, .172. De ce stai aşa, nemişcată? Ai avut cumva o vedenie? II. LOVINESCU, T. Mi. Păreau nişte vedenii ieşite din mormînt. ,VORNIC, P: 221, cf. DL, DM. Se miră mult Alexandru de. asta vedenie. RETEGANUL, P. v, 53. Stătu vedenia şi arătă cu palida mînă cătră un loc. ŞEZ. IV, 209Intr-o noapte... , i se arată în vis o vedenie. rădulescu-codin, L. 60. Ô (Ca termen de comparaţie) Cînd ademenit de lucirea sa voi a-l urma mai.ad.înc, amăgitor ca vedenia Celui ce doarme, strălucitorul metal piere. NEGRUZZI, S II, 44. Aburi... Merg de se aşeazăpe stînci, pe vîrf de nutrite, Ca palide vedenii cu pletele cărunte. ALECSANDRI,. POEZII, 298. A trecut pe dinaintea noastră ca o vedenie chimerică. CARAGIALE, O. ΙΠ, 163. Vru el să întrebuinţeze armele, dară unde îi dădu ăla pas; căci el se arătă ca .o vedenie ieşind ca din pămînt. ISPIRESCU, L 254. Te aşteptai să-l vezi la fiecare pas mistuindu-se îri umbră ca o vedenie, născocită de figurile închipuirii HOGAŞ, M. N... .131. Mi-era teflmă şă nu se mistuie, ca o vedenie. VOICULESCU, P, II, 283: Palatul împăraţilor de demult ţrece ca-o vedenie, în singurătăţi de grădini imense. SADOVEANU, O. IX, 212. El avea o împărăteasă cu stea. în frunte, frumoasă ca o vedenie şi vestită prin darurile cu care o înzestrase Dumnezeu. MERA, L B. 175. OExpr. (Olt.) A 1481 VEDENIE2 -240- VEDERAT2 băga (pe cineva) în vidănii = a speria, a îngrozi pe cineva. Cf. PAMFILE, DUŞM. 257, I. CR. VI, 252, CIAUŞANU, GL. , Te bat pînă te bag în vidănii. TOMESCU, GL, cf. LEXIC REG. Π, 33. Afurisită femeie: m-a băgat în vidănii ce munceşte ea într-o zi. UDRESCU, GL. ♦ Fiinţă, imagine care apare în mod nedesluşit sau neaşteptat (şi care sperie prin aspectul ei ciudat). V. ar ătare. Calul, vedenie mută,... Stă-n noaptea cu neguri de pază. COŞBUC, P. îi, 32. O vedenie urîtă parcă-i trecu pe dinaintea ochilor. N. REV. R. I, 36. Deodată Pisicuţa, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi şi a se smunci îndărăt. HOGAŞ, M. N. 93, cf. RESMERIŢĂ, D. Pe cărarea strîmbă veniră spre mine, firă sunet de paşi, două vedenii. Un căprior şi perechea. C. PETRESCU, S. 20. Trunchiuri strîmbe, răsturnate, Scorburile şi buştenii Cu-a lor cioturi, pe-nserate Umplu codrii de vedenii: TOPÎRCEANU, B. 24. Din obscura fantasmagorie Apar şi pier vedenii ireale. CAZIMIR, L. U. 42. Oglinda lucitoare a mării se contopea cu văzduhul în vedenii de aburi. v. ROM. decembrie 1950,84, cf. DL, DM. începu să fulgere şi totul se schimba din clipă în clipă în vedenii mişcătoare, v. ROM. mai 1963, 24, cf. M. D. ENC., DEX. ♦ F i g. (Rar) Miraj (2). Am fost fermecaţi de vedenia amăgitoare ce ne desvălise liberalismul. CONV. LIT. XXXII, 339. Le momea cu vedenia unei vieţi uşoare Şi bogate. M. I. CARAGIALE, C. 56, Cf DL, DEX. 3. (învechit şi populai-) Vedere (I 1). O priimiră la mănăstire nepricepînd că-i femee. Şi petrecea pînă o precepu svînt[u]l Vasian din videnie. DOSOFTEI, v. S. noiembrie 113723. Di/nineaţa vei zice curţi oare s-ar face sară? Şi sara vei zice cum oare s-ar face dimineaţă? De frica inimii tale, de care te vei spămînta, şi den vedeniile ochilor tăi cărora vei vedea. BIBLIA (1688), 1472/27. Iată că ţi s-au dat dar de videnie, a privi pre direpţi şi pre păcătoşi (a, .1750). arhiva, I, 242. Aristarche... vede în oglindă că, după dînsul, seraschierul trăsese sabia... La această vedenie se repede pe scară şi s-aruncă în cel d-întîi caic ce găseşte pe cheiul de la Candili. GHICA, S. 368, cf. IORDAN, L, R. A. 510, DL, DM, M. JD. ENC, DEX. Broasca îi împlini dorinţa şi-i arăta copiii, la a căror vedenie Maica Domnului se îngreţoşa atît de mult, încît stupi asupra broaştei. ŞEZ V, 36. 4. (De obicei poetic) Imagine, reprezentare (a. unei realităţi); (concretizat) ceea ce produce o impresie deosebită. în capul lui aprins clocotea un potop de ‘gînduri. La început vedenii nedesluşite;... sfirîmături de idei scăpărau în învălmăşagul haotic dintre tîmplele-i fierbinţi. VLAHUŢĂ, S. A. II, 58. Din atelierul fotografic al romancierului vedenia idealizată, spectrul eterât alfemeiiiiese îmbrăcat în haină dam greoaie. ARHIVA, I, 518. Trecu peste capetele acelor naturi statornice vedenia străinătăţii, cu toate grozăviile ei închipuite. D. ZAMFIRESCU, V. Ţ. 37, cf. id. A 5. S-abat în vis vedenii de-altădată. GOGA, POEZII, 152. Vedenia lui Amor care vine să vadă în somn pe un poet deprins a-i deschide deseori uşa. IORGA, P. A îl, 119. Ce văl de ceaţă coboară pe-a mea minte ŞÎ-ntunecă privirea de tremur să nit piară Vedenid-ţi ca faţa nălucilor de seară? petică, O. 46; Tot ce mă înconjoară este o vedenie de făţărnicie şi de neadevăr! delavrancea, O - H, 93. Pe cînd crivăţul urlă în burlanele sobei, prin mintea lui ostenită trec vedenii din scurta lui fericire: BRĂTESCU-VOINEŞT1, Ρ. 69. Vedenia trecutului... era singurul lucru în stare să-l mişte. M. I. caragiale, C. 52. Alungi vedeniile triste Din lumea celor fericiţi. TOPÎRCEANU, B. 67. Mă caut, cum ai căuta să prinzi In vinete şi tulburi adîncuri de oglinzi. Vedenii dulci care-au trecut, cazimir, P. 11 .Zîmbi, lăsmd oştenilor şi hangiului gros vedenia farmecului ei. SADOVEANU, O. XIII, 137, cf. XXI, 385. Piaţa Teatrului Naţional înfăţişa a vedenie de urme a unor dezlănţuiri apocaliptice, v. ROM. iulie 1954, 19, cf DL, DM, DEX. ♦ (Popular) Minune (2). Cin să scoală vede că străluce lumea. „Ai, măăi! Da ce poate să hie?" O dat o videnie mare, podelele de aur şî de-argint, pînă-n curte împăratului! O. BÎRLEA, A. P. II, 376. - Pl.: vedenii. - Şi: (învechit şi regional) vidénie, (învechit) videănie, vedânie, (alexi, w.), (regional) vidănie s.f -Dinslavonul εηλϊηηε. VEDENIE2 s. f. v. vovedenie. VÉDER s. n. v. videre. VEDERÀ vb. I 1. I n t r a n z. (Transilv. şi Ban.) A lumina Focul vederează şi încălzeşte însă şi soarele tocma aceeaşface. PETROVICI, P. 135/20. Lampa asta vedereşte slab. CV 1950, nr. 41. Să prind-a vedera. ALR SN III h 760/47, cf ib. h 761/29, h 762/29, lexic. reg. ii, 109. 0 R e f I. i m p e r s. Ii zise vulpea să pună vro două lemne pre foc ca să se vedereze. POP., ap. CADE Vre să ploaie şî să vederează şî de o lăture şî de alta. DENSUSIANU, Ţ. H. 102. Cînd galbenii mi-i turna Odaia că se umplea Ca ziua se vederea Ca soarele şi ca luna. izv. XIV, 188. 0 T r a n z. Pe lună la asfinţit, Pe soare la răsărit Lumea să o vederească. CONV. LIT. XXXV, 526. Acasă cînd îi cina Lumina te-a vedera. FOLC. transilv. I, 459. ORefl. De vederat nu ne-am viderat. alri 717/339. 2. T r a n z. (învechit) A da la iveală, a arăta; a scoate în evidenţă. Aceste cumplite răzbunări au vederat polonilor că singura lor mîntuire era rezbelul. ASACHI, S. L. II, 9. Ştefan vedera minuni de eroism şi de înţelepciune, id: ib. 238. Analisul hernie au vederat că astă apă cuprinde tot acele elemente ce şi acea de Borsec. calendar (1850), 93/19. No I al acestei foi vederează data ei. GHICA, A. 789, cf scriban, d. (Ref 1:) Blîndeţile caracterului ei... în asemine criză natural se vederează: ASACHI,. S. L. II, 131. Din cauza întefirilor streine... au început a se vedera nesubordinaţie în armiapămintenilor. CALENDAR (1858), =85/10. (Refl. i rn-pe r s.)0 carte de judecată... în care se Vederedză cum că, pe acea vreme, stăpînindu-se partea Voichiţei... '■ de Atanasie păharnicul (a. 1776). IORGA, S. D. XXI, 71. Din aceasta se viderează eă dacii nu erau un popor sălbatic. IST. M. 3/15. S-a vederat prin tine Că pot iroii să fie Viteji făcători de bine. CONACHI, P. 41. 3. R e f 1. (învechit) A se imagina într-o anumită situaţie, într-o anumită postură. Şe făceau în ambele capitalii pregătiri pompoase în care Bogdan se vedera triumfind. ASACHI, S. L, D, 94. - Prez. ind.: vederez. - Şi: vederi vb. IV. -V. vedere1. VEDERÀT1 s. n. (Prin Transilv:) Vedere1 (1). Cînd fii luna-n vederat, Veni mama, m-o sculat. FOLC. TRANSILV. ii, 487, -Pl.: ? -V. vedera. VEDERÂT2, -Ă adj. 1. (învechit) Care se poate vedea1 a 2). Să ajutăm lui Mahomet îndată: Pre ascuns, ori cu silă vederată? BUDAI-DELEANU, ţ. 221. Să aibă poftă de mîncare, însă nu peste măsură şi plecată la lăcomie, care este un vederat semn de boală, albineţ, m. 46/9. Mezelicuri....aşezate în ordine pe farfurii fine, semne vederate şi gustoase de îmbelşugarea camerei. ALECSANDRI, O. P. 101. 2. (învechit, rar) Care este luminos, strălucitor. Decît soarele mai ■viderate şi decît lumina mai străluminate. cantemir, i. i. i, 124. 3.'(învechit? despre oameni sau p. ext. despre însuşirile, faptele etc. oamenilor) Care este vestit, cu vaza. Credinciosul nostru, vederitului şi măritului voievodului Moldovei i-am ficut de ştire. ŞINCAI, hr. n, 114/38. Să fiu ne amestecăm la bătaie Cu puterea noastră vederată. BUDAI-DELEANU, Ţ. 227. Pe èa voi face Prin al meu vers vederată. ASACHI, S. L. 1,79. 1486 VEDERĂ -241 - VEDERE’ 4. (învechit) Care se poate observa sau înţelege bine; care este clar, vădit2 (2), evident. Din cari viderati pricini a agiuns ţara la mare struncinare. (a 1801). IORGA, S. D. XIX, 67. Pisma cea şugubeaţă Fiece tîmplare vederată Preficînd într-alt chip ne-o arată. BUDAI-DELEANU, Ţ. 148. Vederată greşeala sămii care la închierea învoielii să făcusă în scădere sau adăogire. COD. ţiv. 229/19. Se începu disbinarea vederată între papa Romei... şi între Patriarhul Constantinopoleî. SĂULESCU, hr. i, 158/19. Nu se putu realiza firă vederatulfavor al providenţii. ASACHI, s. L. Π, 77. Sultanul Soliman asedia Viena... avînd scop vederat... a supune tot apusul Europei, id. ib. 151, cf. valian, v. Educaţia grecească a veacului trecut au lăsat urme vederate. RUSSO, s. 44. Paguba cucoanei fiind vederată, Cuza propunea ca să încetăm. SION, P. 111, cf. petri, v. Acea duşmănie ridicolă... este o probă vederată de importanţa ce a luat şi ia pe fiecare an. alecsandri, S. 83, cf 62. Căută într-un chip cu totul vederat să mă depărteze de Ilinca. gane, n. in, 37, cf. cade, scriban, d. 0 (Adverbial) Limpede şi vederat... şi firă voie D[u]mn[â]dzău îl mărturisiră. DOŞOFTEI, v. s. noiembrie 166717. Vederat este că toate mişcările lor sînt neadevărate şi viclene {a. 1777). IORGA, S. D. XXI, 76. Aievea ne este vederat şi arătat... că trei neamuri sînt întru această lume. varlaam- IOASAF, 125v/9. Vederat cunosc că împotrivirile... să urmează numai pentru ca să mă mîhnească mai mult (a. 1811). IORGA, S. D. xxn, 284 Cît pentru biruinţă, lucru era videratNu rămînea îndoială. BELDIMAN, E. 51/21. Povîrnindu-să din vreme în vreme spre înmulţire să cunoaşte vederat chiar după a sa fiinţare (a. 1819). DOC. EC. 204. Să pare vederat acum că craiul s-au plecat la dorinţa supuşilor săi. AR (1829), 47'/3. Dintre aceste vederat se cunoaşte că robul nu se socoteşte întru toate ca un lucru. COD. ŢIV. 4/20. Cele ce arătăm însă mai sus pentru sale arată vederat cît firă de temei este această închipuire, VEISA, I. 79/15. Ist nou pericol cuprinsă pe români de spaimă... căci vederat aceştia erau călăreţii trimişi, asachi, s. L. II, 64, cf. id. E. 1,71. E vederat că, îmbunătăţind.soartea ţăranilor, Ion Vodă avea dreptul de a cere din parte-le nu numai o recunoştinfi morală. HASDEU, l. V. 46. Că e mai bine să zicem roditor decît fertil... mai bine obicei decît abitudine, ne pare vederat. MAIORESCU, CR. I, 388. Este logiceşte vederat că positiv şi negativ sînt numai noţiuni corelative, id. L 35. Era vederat că fugise spre a înlătura cuvintele de adio. CONV. LIT. XI, Cf GANE, N. III, 100, IVĂNESCU, I. L. R. 692. - Pl.: vederaţi, -te. - Şi: vederit, - ă adj. - V. vedera. VEDERĂ s. f. v. videre. VEDERE1 s. f 1. Faptul de a v e d e a3 (12) sau de a fi văzut; rază de acţiune a privirii; ceea ce se percepe cu ajutorul văzului (1); p. e x t. cîmp vizual; (învechit şi popular) Vedeală (1), vedenie (3), (regional) vederat1 Ea-l văzu întîi în vis... Şi vedearea lui spuse şi cuvîntul bucuriei vestt. CORESI, EV, 127. Numai vederea lor era mai cumplită decît toată munca. VARLAAM, C. 381. Să mă lepedz cumva cu durere, Din svînta ta faß şi vedere. DOŞOFTEI PS. 105/6. Ca vederea curcubeului, cînd va fi în .nor în zioa ploii, biblia (1688), 5342/29. Să ne luminăm cu vederea judecăţilor tale (a 1702). GCR I, 345/27. Dar nu-i era pentru vederea casii, ci pentru mîndreţea, ca să să primble pen Ţarigrad. R. POPESCU, CM I, 402. Viaß şi întîmplările domniei Inălţimei tale... s-a petrecut prin vederile mele. R. GRECEANU, CM II, 8. Şi vederea aceluia îi ia pofta carea avea ca să ia apă. antim, ap. GCR u, 7/32. Numai pre tine unul te-au ales dintre toţi ungurii, de te-au dus din vederea sodomurilor. şincai, hr. 189/5. Norul pere din vederea sa. CANTACUZINO, N. P. 14723. Nici un pămînt nu să arăta în videre acîstor doi iubiţi. MACHEN, 35r /17. Pentru vederea comediilor te scoli foarte de noapte. GOLESCU, P. 203/7. Spre vedere au trimis otcîrmuirii puţin (a 1834). DOC. EC. 551. Putinţa videriî este tulburată, albineţ, m. 11/19, A sa mare putere Se spune ochilor noştri prin toate de supt vedere. CONACHI, P. 272. Toţi ceialalţi la vederea-i negri-nlunecaţi era. PANN, E. Π, 37/24. Locuia într-o casă... toate avîndu-le sub vedere din acea înălţime, aristia, plut. 261/28. Se mai adeoga şi un sintiment dulce şi duios la vederea unor vite blinde şi domestice, id. ib. 303/22. Văzînd negura de gelozie ce se răspîndise pe faß mea întru vederea unui tînăr ofiţer de lănceri. NEGRUZZI, S. I, 39. Făcînd ca să profite nu numai ochii, dar şi inteligenţa lui din vederea acelor, minuni care le admiră şi astăzi lumea. SION, P. Ş2. La vederea mulţimei de tingiri... faß lui se coloră. filimon, O I, 102. Simţi inima lui bătînd puternic la vederea acestor linii scrise din repejurte. ALECSANDRI, O.P. 107. Cum sub vise d-aur frageda juneţe Pare la vederea minţei omeneşti A părut în sală, dulcea frumuseţe. BOLINTINEANU, P. ii, 268. La vederea unui strein dădu mai la o parte scaunul. CONTEMPORANUL, I, 109. Firicele mişcătoare... jucau în imperiul unei raze şi dispar din vedere deodată cu ea. EMINESCU, P. L. 73. La vederea acestei minunăţii, toţi au rămas încremeniţi. CREANGĂ, P. 229. La vederea mormanului de vechituri, d. Lefter tresare, caragiale, O. I, 153 .S-ar fi bucurat de vederea femeii frumoase care-l privea oarecum pierdută. SLAVICI, O. I, \\9.Apucăfatadebraţcas-odeadin vederea tînărului. id. ib. li, 25. Porni înspre locul unde era pus trupul mortului spre vedere. ISPIRESCU, L. 373. Ce greu şi cît de zdrobite mi se prăvăleau gîndurile... şi de ce jale profundă îmi umplea inima vederea acelei paragini. VLAHUŢĂ, S. A. n, 9. Simţea mila pe care o insuflă oamenilor sănătoşi vederea bolnavilor. D. ZAMFIRESCU, A. 32. Visul fiecăruia e să se desfacă pe cît se poate mai iute din casa părinţilor a căror vedere singură pare că li stăvileşte libertatea. IORGA, P. A I, 19. Vom căuta pe cît posibil ff ne ascunde cît mai mult vederii peştelui, atila p. 77. La vederea noastră, Corcoduşa fu cuprinsă de o furie oarbă. M. I. caragiale, C. 25. La vederea căruia cel mai posac om ar fi leşinat de rîs. IZV. ΧΠΙ, 90. Sînt dezgusturi care atrag irezistibil, ca vederea unui şarpe mare. CĂMiL PETRESÖU, p. 114. Vitele şi-ar lua lumea în cap spăimîntate la vederea lui. VOICULESCU, P. I, 107. Coborîm văi prăpăstioase... avînd necontenit în vedere coloana care se mişcă pe valea apei. SADOVÉANU, O. XXI, 74, Là vederea acestei privelişti... flăcăii noştri rtu mai conteneau cu hohotele, id. ib. 104. Vederea lui este totdeauna o apariţie luminoasă, mai ales la munte. BĂCESCU, PĂS. 279. Şefii... apăru vederii mele în proporţii. exagerate. ARGHEZI, S. XII, 12. De atîtea ori aveam idei măreţe care se stingeau la vederea cinei de măsline şi smochine. CĂLINESCU, C. O. 38. Scena rulantă are menirea să uşureze, dincolo de vederea spectatorului, schimbarea decorurilor, id, ib. 125. Au asociat cu alt înţeles şi cu alte îndemnuri temă preromantică a ruinelor, la vederea cărora ei smulg lirei lor... accente de jale. VIANU, L. U. 9. Trebuise să se scoale la vederea lui şi acest lucru îl înfuriase cumplit. PREDA, D. 87. Ca un noroc s-a răsucit un stol de păsări sub vederea mea. ROMÂNIA LITERARĂ, 1972, nr. 1, 14/1. La vederea sîngelui... tatăl meu...a izbucnit înplîns. MAGAZIN IST. 1974, nr. 2, 45. 0 (Rar) Cîmp de vedere = cîmp vizual, v. cîmp. Este un aparat cu un foarte mare cîmp de vedere, ENC. TEHN. I, 372. (învechit, rar) Vederea vînturilor = anemoscop. Animoscopeo va să zică vedere vînturilor, pentru ce slujăşte a vede dispre care parte de la orizonte suflă vîntul: AMF1LOHIE, G. F. 29/9, cf. URSU, T. ş. 147. 0 L o c. adv. Din vedere = a) (şi, învechit, în forma pre vedere) (numai) privind; (numai) după înfăţişare, firă ari fi cunoscut personal. Nici amu pre vedeare cunoscură el. CORESI, EV. 266. Preumblînd singur satele, vei cunoaşte din vedere că.... vor fi dăstoinici să poarte şi mai multe laude (a. 1819). DOC. EC. 225. Noi nici nu-l cunoştem decît din vedere, slavici, o, ii, . 40. Este peste poate ca să rămîie cineva însărcinată din vedere. ISPIRESCU, L. 121. Ci voi să vorbesc despre porumbii pe care îi cunosc românii din vedere. MARIAN, O. II, 182* cf. DDRF, TDRG. Din vedere o cunoaşte pe Domnişoara Elenuţa. AGÎRBICEANU, A. 237. Ai cunoscut, deci, numai din vedere ceea ce eu am avut fericirea... de a cunoaşte atît de aproape. BACOVIA, O. 229. Tu o cunoşti din vedere, camil PETRESCU, t. i, 395. II cunosc şi din auzite, şi din vedere. CĂLINESCU, s, 46, cf. id. C. o. 93; b) la repezeală; în mod superficial. Cum zic, nu din vedere, ci întocmai... din cuvînt în cuvînt am 1488 VEDERE1 - 242 - VEDERE1 trecut-o într-această carte, dumitrache, ap. gcr n, 126/10. Meşteşugul vreme cere, Nu să-nvaţă din vedere. PANN, P. v. Π, 14/16, cf. dex, zanne, P. v, 418. La (sau, învechit, în, întru, pre, spre, într-a) vedere ori, învechit, a vedere (sau vederea), în (sau întru) vederi = în faţă; în văzul tutror, în public, deschis; în mod vizibil, evident. Atunci dzis-ai în vedere (întru vederi C2) fiilor tăi, PSALT. 184. Pre vedeare amu om arăta-se, iară lucrul însuş al putearnicului Dumnezeu. CORESI, EV. 234. Nici amu întru vedeare vine, ce înlăuntru de noi iaste împărăţia ceriului, id. ib. 479. Iară botezatului... amu ungu-i trupul în vedeare. id. ib. 513. După acestea lucrure fu beseăda Domnului cătră Avraam în vedeare şi acesta dzise. PO 50/10. în a treia dzi Domnul pre vedearea îh toată dihaniei gios va deştinge pre muntele Sinaei. ib. 242/4. Au scos toate... meşterşugurile cărţilor de le-au arătat la vedere tuturor (a 1632). GCR I, 79/11. După adaos ceßciia, întăipre ascunsu, iară daca s-au înmulţitu, în vedere să apuca de pradă şi jefuia. URECHE, L. 118. D[u\mn[e\dzău la vedere tuturor dzice de grăiaşte: Nu fura. prav. MOLD. 167 12. Să fie mărturisit cu adevărat şi la vedere cum le-am ficut. ib. 19713. Aceste greşele... trebuie să să arate la giudeţ întregi şi la vedeare (d e faţă MUNT.). prav. 146. Şi îmbla la vedere prin tot Ţarigradul (cca 1650). GCR I, 149/33. A şea să împlusă pra... de oameni răi, cît a vedere cu bulucuri îmbla. M. COSTIN, o. 96. Un tîlhariu, anume Ditinca, carele a vederea, firă siială îmbla în tot ţinutul Hotinului. id. ib. 174, cf. 241. Iulian nu omorîţa în vedere pre nime, ce într-ascuns. · DOSOFIEJ, y. s. octombrie 5871. Şi-l aflai învăfind la vedeare nărodul. id. ib. noiembrie 150729. Strigă într-a vedere la mijloc cu mare glas. id. ib: decembrie 214714. Atimcea ai grăit în vedere fiilor tăi. BIBLIA (1688), 4102/34. Nu vom să ne ispoveduim... ca să ne părăsim de păcate, ci numai în vederea oâmenilor. ANTIM, o. 95 . Neamul lor se pricopseşte în vederi şi-ţi înţălege mai gips ce au ieşit din neamul Ghicăi Vodă. AMIRAS, LET. HI, 148/5. De face legile îri vedere sau pe ascuns din oricare pricim va fi sărăcia norodului lui. GOLESCU, P. 30/19. Insă nu le este slobod să-şi cumpere moşii... sau să-şi facă la vedere rugăciunile. CANTEMIR. ş. M· 272/20. Poţi s-arăţi la vederi alte. HIUSOVERGHI, P. 52. Pre-a ei feţe şi pre sin Răsării-au la videre Două roze preste-un crin ASAÇHI, S. L. I, 188. Două mii ostaşi armaţi in complect cugeta îndată cu lumina ziorilor a mîna la vedere,puţini călăreţi la pradă. ARISTIA, PLUT. 279/27. Ce nu te-arăţi mai la vedere? caragiale, o. Π, 218. Ştii, o am la mine în permanenţă, la vedere. CAMIL PETRESCU, T. I, 400. Tomşa apăru la vedere cu penele de cocor la gugiuman. SADOVEANU, O. VII, 132. Războaiele de ţesut s-au scumpit la vedere, izv, xvi, 352. [Împinse] mai la vedere inscripţia de carton de pe birou. ÄßGHEZl, S. xtx, 75. Pionerii... îşi puseseră şi ei săniuţele la vedere. SPORTUL, 1972, nr. 6952,2/3. N-o pot scoati afară la videre. O. BÎRLEA, A. P. I, 204. 0 L o c. p r e p. în vederea = a) (şi, învechit, în formele la sau prin, pre,. Cameră de luat vederi v.cameră. (învechit) Aparat de luat vederi = cameră de luat vederi, v. c a m e r ă. Za emisiune vede aparatul de luat vederi. ENC. TEHN. I, 159. 0 E x p r. A lua vederi = a obţine imaginile succesive ale obiectelor în mişcare pe o peliculă cinematografică. Obiective asemănătoare sînt dispuse unul în centru şi 8 în formă de octogon,... permiţînd să se ia vederi foarte oblice. ENC. TEHN. r, 372. 5. Faptă, acţiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a atrage atenţia; întîmplare (interesantă); scenă Meargè-voi şi voi vedea ceasta vedeare mare, căce nu se arde rugul. PO 185/17. Boiariul, cum îi văzu, de vedearea aceea se îngrozi foarte, ap. ŞĂINEANU, î. 239. Ne-au scos pre noi D[o]mnul de la Eghipet... şi cu braţul lui cel nalt şi cu vederi şi cu semne şi cu minuni. BIBLIA (1688), 1442 /40. Deaca au văzut ridicat pre cruce pre Mieluşălul,... tînguindu-se striga'. Dulcele mieu fii, ce noao şi prea slăvită vedere este aceasta. MINEIUL (1776), 19711 /38. Ea s-au întors tot la acel loc de unde au ieşit. Veziriul s-au mirat de o vedere ca aceea. HALIMA (1783), 2279. Leo să iveşte îndată ţiind într-o mînă straşnica măciucă... La această vedere, Romulus stă locului. CANTACUZINO, N. P. 44v /14. Rumpe o nuia, dar, ah, vederel... Sînge pică cu glas de durere. BUDAI-DELEANU, Ţ. 187. Dar această vedere i-au adus o aşa mare simţire, încît de multă întristare au căzut mort. GOLESCU, P. 386/18. Turbîndu-se împăratul de o aşa vedere ciudată,... îi omorî GORIAN, H. I, 3/26. Andrei la aceste vederi cunoscute, Şi-aduce aminte minute plăcute. BOLINTINEANU, P 1, 182. ia asemenea vedere, nemărginită au fost prorumperea urgiei. ASACHI, s. L. II, 61. Boierii pămîntului se turbură la această vedere şi de nerînduirile grecilor. BĂLCESCU, M. V. 22. El, înspăimîntat la vederea aceasta, a zis: ,*Ah\ împărate, ce ţi-am ficut noii” ARISTIA, PLUT. 88/25. Vederea aceasta o incintă pe coana Anica. CARAGIALE, O. Π, 7. Vede un căţel alb cu pete negre care se silea în zădar să iasă din apă... La această vedere Gherasim se înduioşează. CONTEMPORANUL, II, 5. La vederea asta, se arătă şi popa de după iapă. VOICULESCU, P. 1,128. 6. (Popular) Faptul de a vedea (3) pe cineva ; întîlnire dintre două persoane. Dupre a noastră vedere în fiinţă, am ficut urmare de vorbă (a 1819). IORGA, S. D. xvi, 22. Mîngîierea întristatului este vederea prietenului. GOLESCU, P. 23/16. Toţi fugiră de vederea călăreţilor. GENIUS, g 35/7. La. vederea unui grup de ţigani, ... un copil curios mă-ntreabă. SION, P. 54. începu să rîză veselă, ca la vederea unui. vechi prieten CARAGIALE, O. II, 237. Bucuria pentru vederea fiului său o face să fie oarecum mai sprintenă. ISPIRESCU, L 127, cf DDRF. Era mai scumpă la vedere. Venea la Domiţian numai în serile rare, cînd acesta avea mosafiri. bassrabescu, S. n. 36, cf CADE. Oprea baciul... s-a bucurat de vederea mea. GALACTION, O. 64. E atîta bucurie !a vederea lui. SIMIONESCU, FL. 11. Vederea acelui om, din nou,... a fost pentru inima mea ca arsura unui fulger, camil PETRESCU, T. IJ, 296. Ionuţ îşi mişcă pagul în curmezişul drumului, părînd bucuros de vederea unui prietin SADOVEANU O. XIII, 198. Chiar numai vederea oamenilor de azi mă răneşte grav. VIANU, L. U. 21. Să se-ngrozească la vederea omului, izv. xvi, 58. Mai rara vedere Este mai cu miere, pann, V. v. in, 3/18, cf. zanne, P. IV, 240. 0 E x p r. (învechit) La bună vedere! = la revedere! Plec. Altădată. La bună vedere\ {De ce nu ία revedere!), TEODOREANU, M. II, 167. La bună vedere, domnilor\ SADOVEANU, O. XXI, 393. Zic la bună vedere Şi o dulce sărutare, izv. xrv, 316. ♦ Vizitare a unui obiectiv turistic, a unei localităţi etc. Vederea acestor locuri... deşteptă în inima mea cele mai jrumoase sentimente, filimon, o ii, 8. Nu ţi-oi vorbi de dulcea impresie ce-ţi pricinuieşte vederea patriei. alecsandri, o. P. 26. ♦ (în legătură cu verbele „a se duce”, „a veni” şi precedat de prep. „în”, „la”, „cu”, „pe”) Vizită1 (1). Cf. PÎRVESCU, C„ LEXIC REG. JI, 87. Venisă la iei aşe, îm vedere. O. BÎRLEA, A P. II, 486. ♦ întîlnire dintre doi tineri de sex opus organizată de obicei prin intermediul părinţilor sau al rudelor acestora în scopuri matrimoniale; (regional) vedeală (3). într-o zi o peţitoare l-a dus la vedere. ' BASSARABESCU, V. 5, cf CADE. Mă mir că nu te umileşte gîndul că sora ta e dusă aşa, la vedere, în complicitatea tuturor. C. PETRESCU, C. v. 173. Nici n-apucă Mănăilă şi gospodina lui s-aducă la vedere pe feciorul lor, numai iaca se bolnăveşte Aglaia noastră de tifos, sadoveanu, O xvn, 462. ♦ (Regional, mai ales în Transilv.) Vizită pe care o fac părinţii unei fete împreună cu fata la casa flăcăului care a peţit-o pentm a constata starea materială a tînărului. în ziua vederii... otăresc împreună cu părinţii lui ziua credinţei. FRÎNCU-CANDREA, m. 151. 0 L o c. a d v. (Mai ales în legătură cu verbele „a merge”, „a se duce”, „a veni”) Pe (sau la) vedere = cu scopul de a constata starea materială a unui tînăr în vederea contractării unei căsătorii. Dacă părinţii fetei se-nvoia cu voatrele... rămînea ,ßä meargă la vedere” într-o seară pe care o hotăra fecioru în înţelegere cu părinţii fetei. PITIŞ, ŞCH 106. Se duc la vedere (sîmbătă sora la ginere). H U 32. Are să meargă „pe vedere" la casa feciorului, marian, n. 119, cf 131. Otărăsc ziua în care părintele sau tutorul fetei... are să meargă pe vedere. FRÎNCU-CANDREA, M. 151. Au fost pe vedere la viitorul socrii mare. Com. din FRATA-TURDA, ' cf. com. din ZAGRA-NĂSĂUD. Mee fata pi vederi la ficioru, zoua. arh FOLK. V. 130, cf. 175. Vine pe videre (fata la viitorul mire). alr ii 4671/228, cf. mat. dialect, i, 290. ♦ (Regional) 1488 VEDERE2 -249- VEDEROI Vizita făcută la părinţii unei fete de către viitorul ginere. Cf lexic reg. 23. 0 L o c. a d v. (în legătură cu verbul „a merge”) Pe vedere = cu scopul de a cunoaşte familia, casa unei fete cu care urmează să se căsătorească un tînăr. Cf. mat. dialect, i, 197. ♦ (Regional; în 1 o c. a d v.). Pe vedere = în vizita pe care o fac perechile căsătorite la părinţii miresei într-a şasea duminică de la cununie. Se duc împreună pe vedere la părinţii miresei. MARIAN, N. 740, cf. CADE 7. (învechit) Vedenie1 (1). Nu fiii protivnic cereştiei vedeare. COD. VOR2 . 39711. Spărseseşi apelor curere, dede fară-fundul glasul său, înaltul vederile (vederile S, nălucirile D) sale. psalt. 322. Aceştii vedeare să nu îndrăznim a răbda, arătind ca cu Duhul Sfint. CORESI, EV. 199, cf. 140. Moisi văzu şi se mira vederiei ei. id. PR 28/9. Deşteaptă-se iară Faraon şi luo aminte cum că ară vedeare de vis şi jăcîndu-se zuo era cu suflet trist. PO 139/25. Lui i păru o vedere. MOXA, 388/31, cf 390/11. înţelesără că el au văzut vedere în beserecă. N. TEST. (1648), 6674, cf. MARDARŒ, L.. 116/19. Îmbla drumurile în vedere de nălucire, împlînd văzduhurile de mirodeniile aromatelor. DOSOFTEI, V. S. octombrie 5 Γ/14. N-am grăit cătră ei, căci vederi mincenoase şi vrăji şi descîntături şi voile inimilor ei prorocesc voao. biblia (1688), 502*/27. Tinerii voştri vederi vor vedea. ib. 590'/5. Prorocul Ezechiel vedenie şi vedere dumnezeiască... văzînd o au povestit (a 1775). GCR Π, 106/17. O vedere de vis arătîndu-mi-să în somn, mi-au arătat... că de o suliţă de fler veifiperit. HERODOT, 17,cf. LB. 8. (Mai ales la pl.) Ceea ce gîndeşte, crede sau afirmă, susţine cineva asupra cuiva sau a ceva, părere, opinie, judecată; concepţie; convingere; orizont de idei. Cunoşti bine vederile aristocraţiei ardeleneşti. BARIŢIU, C. II, 259. Ilustrul Montesquieu explica toate prin elină... cu mult,mai pe gios de vastele vederi ale lui Ippocrat. HASDEU, I. C. I, 176. înălţimea de vederi ce apare în toate lucrările lui... sînt o dovadă pentru aceasta. MAIORESCU, CR. n, 299, Junele nostru are foarte sănătoase vederi morale, CARAGIALE, O. VII, 213. Forma polemicei e una din cele mai nimerite forme literare şi ştiinţifice pentru limpezirea unor principii, unor vederi. GHEREA, ST. CR. II, 8. Avem de-a face cu un om ale cărui tendinţe şi vederi le dezaprobăm. IONESCU-RION, S. 244. Un grăuncior de simţ practic sănătos face cîteodată mai mult decît un sac plin de vederi teoretice corecte, arhiva, i, 18. Nu cunosc pe nimeni care să-mi fi Vorbit de ele după propria-i vedere. XENOPOL, I. R. I, 24. O nouă viaţă a popoarelor... întocmită şi direasă după nişte principii şi vederi Umanitare. SBIERA, F. S. 228, çf. 21. Am înţeles cît e de greu să fii larg în vederi, D. ZAMFIRESCU, R 152. O ţară desßtätoare, un şir neîntrerupt de vederi romantice. IORGA, P. A I, 216. Numeroase vederi temeinice. SĂM. VIII, 241. Pe cît era de aşezat..., pe atît erau de solide şi „vederile” lui în negoţ. CONV. LIT. XLiv2, 763 . Oamenii cu vederi strimte... cred că ştiinţă trebuie să se ocupe numai de formele desăvîrşite ale culturii omeneşti. BUL. COM. IST. I, 39. Sîntem profefi unui timp... nouă imediat accesibil prin largul orizont al Vederii istoric-filozofice. pârvan, i. F. 21. Pentru a putea combate vederile agrarienilor. GOLOGAN, C. R. 94. Filozofii au emis asupra constituţiei materiei vederi pe care ştiinţa actuală a venit să le confirme. MARINESCU, Ρ. A. 33. Intră chiar în vederile mele. M. I. CARAGIALE, c. 21. Va să zică sfaturile şi vederile lor erau bune\ ştiu eu ce fac. BASSARABESCU, S. N. 158. Asemenea deosebiri de vederi... aveau ca substrat'şi unele rivalităţi politice interne. TITULESCU, D. 21. Era tm om cu vederi largi. ARH. OLT. xn, 196. Stareţul următor..., cu vederi largi, ...a căutat să pună rînduială. VOICULESCU, P. I, 149. Văzui lîngă cort... un vistăvoi care aprobă din cap ai enërgie aceste vëderi. sadoveanu; o. XXI'24. Neţinînd seamă de nici o indicaţie teoretică ce-i contrazicea vederile. izv. xiv, 93. Vederile unui Freud şi-au găsit principalul lor titlu dê noütâtë. VIANU, E. 210. Vederile sale rustice sînt animate... nuntai într-o gamă mai susţinută. OPRESCU, I. A. IV, 27. Tanti are anume vederi mari. CĂLINESCU, S. 94. Am întîlnit la Focşani un maior austriac, expatriat din pricina vederilor lui revoluţionare. CAMIL PETRESCU, O. III, 142, cf n, 501. N-ai vrea să intri la ziarul meiïï Am alte vederi. STANCU, R. A. v, 326. Ibrăileanu îşi revizuia vederile politice şi sociale, v. ROM septembrie 1954, 171. Concepţia expusă e în concordanţă cu vederile lui Aristotel. JOJA, S. L. 157. Boier influent, cu vederi liberale. IST. LIT. ROM. n, 247. · Confruntarea dintre operă şi vederile autorului asupra ei luminează întotdeauna. T. iunie, 1964, 64. Un caracter întîmplător, oarecum exterior vederilor de bază ale creatorului ei. REV. FIL. 1971, 1539. Vederile liberale ale fiului s-au distanţat şi mai mult de cele conservatoare. MAGAZIN IST. 1972, nr.l, 59. Era la dată respectivă o publicaţie serioasă, cu vederi tradiţionale, românia literară, 1975, nr. 3,13/2. 0 Schimb de vederi = împărtăşire reciprocă de către persoane care reprezintă state, guverne, organizaţii etc. a opiniilor, concepţiilor referitoare la anumite probleme politice, sociale, economice etc. (litigioase) cu scopul de a se ajunge la un consens. Un cuvînt mă temeam a nu pierde din luminosul lor schimb de vederi, m. i. CARAGIALE, C. -24. Trebuie avut un schimb de vederi cu Belgradul· şi Varşovia. TITULESCU, d. 255. în călătoria la Berlin am avut schimburi de vederi hotărîtoare. CĂLINESCU, B. I. 289. După un scurt schimb de vederi între comandanţii de batalioane se găseşte că e rîndul nostru să fim trecuţi în reiervă. camil petrescu, U. N. 308. Convorbiri, utile... şi un larg schimb de vederi în toate domeniile relaţiilor bilaterale, românia literară, 1974, nr. 27,2/1. în cursul întîlnirii s-a procedat la un schimb de vederi: scînteia, 1981, nr. 12070. <> E x p r. A intra în véderile cuiva = a fi obiectul atenţiei, al preocupării cuiva. Nu intra în vederile mêle să mă căsătoresc. STANCU, R. A IV, 309. N-am intrat pînă acum în vederik sale.' BĂNULESCU, i. 172. (Cu inversarea construcţiei) în vederile autorilor preocupaţi de a analiza din unghi istoric această perioadă intră cu deosebire proza şi poezia, românia Literară, 1974, nr. 34,11/1. 9. Capacitatea, însuşirea de a forma imagini mentale, de a-şi reprezenta ceva în minte; exercitarea acestei însuşiri. V. spirit, gî n d i re. Această diferenţă,... pe cît se mărgineşte cineva a privi lucrurile c-o vedere foarte generală, se şterge.... cînd pătrunde cineva mai mult în studierea societăţii. BARONZI, I. c. IV, 10/1. Apriviînadîncimè.:. înseamnă a ne strimta şi mai trist vederea. PÂRVAN, I. F. 207. Se impune participantului o vêdere dincolo de hiaterialitatea faptului. CAMIL PETRESCU, T. m, 504. Un om inteligent şi cu o vedere clară. izv. X, 105. Modul de producere al obiectelor materiale nu este agregarea,,., ci separarea şi dezvoltarea: vedere ingenioasă care anticipează pe aceea a, evoluţionismului modern. VIANU, L. U. 34. Există, desigur, un ochi, o vedere germană, ralea, S. t. I, 211. - Pl. : vederi. - Gen. - dat şi: (învechit) vederei. - Şi: (învechit) vedeare s. f. -V. vedea3. VEDERE2 s. f. v. videre. VEDERI vb. IV v. vedera. VEDERIT, -Ă adj. v. vederat2. VEDERÎŢÂ1 s. f. v.vedriţă. VEDERIŢĂ2 s. f. v. veveriţă. _ VEDERÔI s. m. (Prin Transilv.) Grup de persoane alcătuit din părinţii unei fete şi un consătean care merg în vizită la viitorul ginere. Vederoii, dUpă ce s-au încredinţat despre starea şi purtarea feciorului, 'declară că dacă tinerii se îmoiesc între olaltă, ei îrică nu au nimică în contră, marian, NU. 134. -Pl. : vederoi. - Vedere+ su£ -oi. 1494 VEDEROS -250- VEDETÄ VEDEROS, -OĂSĂ adj. 1. (învechit; despre ochi) Care are simţul văzului. Cela ce s-au născut orb trebuie să rîdă, deacă aude că cel cu ochi vederoşi... se minunează. ŢICHINDEAL, F. 361/11. 2. (învechit şi regional) Care se vede bine, vizibil; care este expus vederii. Să vede în vis la loc vederos stînd. DOŞOFTEI, V. S. decembrie 23671. Cunoscutu-te-ai ca o cetate ce este pusă deasupra unui munte vederos. MINEIUL (1776), 132'2/31, cf. lb, i. golescu, c., ddrf, scribăn, d. Şî luna îmbla pe pămînt, o fost vederoasă ca un om. ARH. FOLK. I, 222. 3. (învechit şi regional; despre stele, corpuri luminoase etc.) Care luminează puternic; luminos, strălucitor. Ca un luminători prea vederos luminezi toată lumea cea de sup-soare. MiNEruL (1776), 59Æ/35, cf. gheţie, r. m, viciu, COL. 25. Soarele-î cam vederos, Badea îi dus în ţări-n jos. FRÎNCU - CANDREA, M. 92. O, ce lună luminoasă Şi la rază vederoasă. ŞEZ. ΧΠ, 99. Dar ca luna na-i niciuna De mîndra, de vederoasă. izv. XI, 198. 0 F i g. Fetiţă... ca soare de vederoasă. ALEXICI, L. P. 70. Mîndra mea-i cea mai frumoasă. Las' să fie, că-i frumoasă, Ca luna de vederoasă. FOLC. TRANSILV. II, 506. 4. (învechit şi regional) în care pătrunde multă lumină, care este plin de lumină; care este transparent (I 1). Pupila ochitflui este jacută din cea mai lămurită umezeală, carea e cleoasă şi vederoasă ca şi criştalul. IST. NAT. 87/10, cf. 29/20, LB. Fereşti mari, vederoaşe, făcute anume, nu de cele de-o palmă. rev. CRIT. I, 33· Odaie vederoasă, GHEŢIE, R. M. Casăvideroasă. alr Π/219, cf. ib.. 11/76. 5. (învechit şi regional) Frumos la înfăţişare; care trezeşte admiraţie, care impresionează privirea prin înfăţişare. Carii vor să fie vederoşi în trup, aceştia silesc pre voi să vă tăiaţi împregiur. N. TEST. (1648), 25673. Au lovit pre omul eghiptean, om vederos de 5 coţi. biblia (1688), 296V17. Voi da jărtvirilor podobirea cea mai vederoasă. CANTACUZINO, N. P. 152v/12, cf. BARONZI, L., ddrf. Prăsila vederoasei zîne -a mării. MURNU, O. 64, cf. CADE. Dar tu stea, Steluţa mea, luminoasă, Vederoasă, Şă nu te culci. MARIAN, V 101. Pe-o cruce de brad Ce i-am jacut-o naltă şi. frumoasă Ca să fie la ochi vederoasă. F ( 1889), 162. Dragu-mi-i omul frumos Că şi noaptea-i vederos. DOINE, 72, cf. candrea, ţ. o. 42. Tînăr călare P-un cal vînăt vedrios. PĂSCULESCU, L. P 47. Apă cwgătqare, Fă-mă iubitoare! Apă tulburoasă, Fă-mă vederoasă! arh. FOLK. VI, 138. Lucru frumos şi noaptea-i vederos. A i 24, cf ! udrescu, GL 6. (Învechit; despie oameni) Care este de vază, respectabil, distins. Cinsteş la stat, vederos şi . luminat în bunătăţ. DOŞOFTEI, V. S. decembrie, 222r /33, cf. octombrie, 5977. Omul vederos şi iute la lucrurile lui, la împăraţ trebuie a dvorî şi să nu dvorească la oameni leneş. BIBLIA (1688), 441737, cf. 239a/18. Vederosul şi măritul loan Zapolia. şincai, hr. u, 145/17, cf cade, scriban, d. (Prin lărgirea sensului) Ei întreabă La vederoasa curte. MURNU, O. 162. 7. (învechit) Care se poate observa, constata (cu uşurinţă). Pînă nu vor scrie românii cu slove ciriliceşti... niciodată mi vçr fi vederoaşe cuvintele latine în limba română. MAIOR, IST. 270/16. - Pl.: vederoşi, -oase. - Şi: (regional) vedrios, -oâsă adj. - Vedere + suf -os. VEDETĂ s. f. 1. (învechjt) Santinelă (de cavalerie); loc unde şţătea santinela în timpul seryipiului de gardă. Cf. I. GOLESCU, Ç. Dacă se formează lagăr (castre), atunci, spre asecurarea acestuia, trebuie să se dispună vedete şi anteposturi. bariţiu, P. A. II, 304, cf. STAMATI, p. Pe la trecătorile Şiretului se aşezaseră vedete, cu ordine ca să aresteze pe orice trecători fără răvaş de drum. SION, P. 240, cf. prot. -POP-, N. D„ PONTBRIANT, D. Palafitele... nu diferă de vedetele militare pe stîlpi, după cum se aşează pînă astăzi d-a lungul ßrmului dunărean HASDEU, I. C. I, 230, cf. COSTINESCU, LM, DDRF, ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U„ CADE, SCRIBAN, D. 2. (învechit) Indicaţie la începutul unei scrisori, care cuprindea titlul destinatarului; (sens curent) rînd dintr-un text tipărit cu caractere mai groase, pentru a fi scos în evidenţă. Cf. PROT. - POP., N. D„ LM, DDRF, CADE, LTR2, DL, DM, M D ENC., dex, dn3. ♦ (Rar) Cuvînt sau grup de cuvinte notat pe primul rînd al datelor privitoare la o carte, care serveşte la determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă. Cf. DN3. 3. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Navă mică (de război1) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului, cu o rază redusă de acţiune. V. m o n i t o r . Cf. lm, DDRF, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. După scopul în care sînt folosite, se deosebesc: vedete antisubmorine, vedete escortoare. LTR2, cf. DL, DM Reuşeşte să realizeze măcar de cîteva ori asemenea „poze”, strîngîndu-şi cu gesturi foarte calme paraşuta,... înotînd, urmărită de o vedetă rapidă care caută să o scufunde. CINEMA, 1968, nr. 6, 6. Submarine, vedete, petroliere... au fost scufundate: MAGAZIN IST. 1972, nr. 1, 73, cf. M. D. ENC., DEX. O vedetă de asalt a forţelor navale greceşti a atacat cu focuri. SCÎNTEIA, 1977, nr. 10903, cf. DN3. 4. Artist(ă) care deţine un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (şi care se bucură de renume, de mare popularitate); personalitate (3) de prim rang care este foarte cunoscută; sportiv de mare talent şi popularitate; p. e x t. (adesea depreciativ) persoană care vrea să,epateze, să iasă în evidenţă cu orice preţ.V. star, stea. Cf. ddrf, barcianu, ALEXI, W., CADE In plină scenă... aveau dreptul acesta... numai regizorii şi vedetele. CAMIL PETRESCU, P. 78. Relua cu energie controversa inepuizabilă a mărcilor de automobil şi a vedetelor de cinematograf. C. PETRESCU, .0. P. 1, 156. Zîmbetul pu fin dispreţuitor... şi langoarea cu care plutea în aburul larg al rochiei de voal revelau veleităţi de vedetă. CĂLINESCU, C. N. 84. începu să pună întrebări şi să vorbească singur despre vedetele de cinematograf, id. ib. 360, cf. SCRIBAN, D. La Paris domină unele cartiere, unii politicieni, unele vedete care subordonează restul. RALEA, s. T. i, 277. Una din fetele invitaţe, vedeta cercului..., era înzestrată şi cu o voce dulce. BENIUC, M. C. I, 410. Lucu a cunoscut pe eroii de cretă şi cărbune ai ecranului. Don Juţini de toate soiurile,.., întruchipaţi de marile vedete ce s-au perindat între Psilander şi Rudolf Valentino. VINEA, L. I, 105.11 auzise parcă şi pe Noe spunîndu-i Florei... că vedetele plîng mult mai multe lacrimi cînd au pricini adevărate de plîns. DEMETRIUS, A 339, cf. DL. Pătraşcu,.. era vedeta. PREDA, M. S. 30, cf. DM. Piesa se prezintă ca o incursiune... în lumea - jucătorilor de fotbal, în intenţia de a combate cultul vedetei, τ iunie 1964, 9,0. Marile vedete ale ecranului au fost şi rămîn încă actorii americani. românia literară, 1968, nr. 8,24/4. Restul ansamblului rtu eîn întregime la nivelul vedetei, τ februarie 1969,93. Acolo ne întîlneam uneori, seara,: cîţiva cunoscuţi şi prieteni, în jurul lui Ionel Teodoreanu, de două ori vedeta reuniunilor prin verva care i-a conferit totdeauna primul loc într-un grup de oameni. românia literară, 1970, nr. 105, 6/1, cf rev. fil. 1972, 65. Complacerea unora într-o stridentă existenţă de vedetă. sportul, 1972* nr. 6932, 1/4, cf. m d. enc., românia literară, .1973, nr. 1, 16/3. Pentru o cinematografie evoluată e nevoie de regizori, de scenarişti, de vedete. CONTEMP. 1974, nr. 4,5/5, cf. DEX, SCL 1975,263, DN3 0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Zărind pe comicul-vedetă, mi-am luat curajul să-l salut. BRĂESCU, ,A. 198. Mi-amJacut de cap cîrUÎnd, urcat pe mese, repertorul artistului vedetă. ίάΛ ib. i 99. (Prin extensiune) Sînt şi afişe: „Sferică Groşenescu - Petre Beldie, mßci vedetă", românia literară, 1972, nr. 2, 19/1. în deschiderea ' meciului vedetă va avea loc un joc de trial. sportul, ί 976, nr. 8289, .3/1. -PL: vedete:. 1496 VEDETISM -251 - VEGET - Din fr. vedette, it vedetta. - Pentru sensul 4, cf. şi it vedette. VEDETISM s. n. (Adesea depreciativ) Atitudine de afirmare exagerată a calităţilor proprii (specifică mai ales unui actor sau unui sportiv); preocupare, tendinţă de a epata, de a se pune în evidenţă cu orice preţ. Cf iordan, l. r. 114. Oamenii Teatrului de artă au pornit la luptă... împotriva vedetismului, contemp. 1948, nr. 108, 11/1. Lipsa de disciplină, manifestările de -vedetism ale unor sportivi sînt toate consecinţele unei slabe munci educative, ib. 1953, nr. 362, 2/2, cf L. ROM. 1954, nr. 4, 36, DL, DM. Metehnele vechiului sport — individualismul şi vedetismul. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4844. Ilustrează un aspect mai puţin tocit al vedetismului. CINEMA, 1968, nr. 7, 12, Cf M. D. ENC., DEX, DN3. -Vedetă + suf.-wm. VEDETÎST, -Ă adj., s. m. 1. Adj. De vedetă (4), caracteristic vedetelor; privitor la vedetă. V. v e d e t i s t i c. Se va contribui... la evitarea distribuţiilor... făcute pe criterii vedetiste. CONTEMP. 1949, nr. 120, 12/5, cf. L. ROM 1954, nr. 4,36, dn3. 2. S. m. (Adesea depreciativ) Persoană care urmăreşte să epateze, să iasă în evidenţă cu orice preţ. Cf iordan, l. r 114. -Pl. : vedetişti, -ste. -Vedetă + suf. -ist. VEDETÎSTIC, -Ă adj. (Rai) Privitor la vedetă (4), care se referă la vedetă. V. vedetist (1). Această primă şedinţă de producţie vine să împlinească o lipsă veche în metoda de lucru a Operei de Stat, depăşind stadiul superficial de analiză a operelor numai sub aspectul vocal şi vedetistic. CONTEMP. 1948, nr. 104,22/1. —Pl. : vedetistici, -ce. - Vedetist + suf -ic. VEDI vb. IV v. vădi. VÉDIC, -Ă adj. 1. Care aparţine Vedeloî1, care se referă la vede, care este caracteristic Vedelor, ίηαΐβ imnuri de o bogăţie de imaginaţie vedică, de o sensibilitate bolnavă, de un misticism amoros, în adevăr medieval. ARHIVA, I, 519. Himnele vedice sînt laude şi rugăciuni adresate cu deosebire lui Agni. REV. CRIT. 1, 9. Diversele grupe de himne vedice se cred a fi făcute de anumite familii, cari le şi cîntau în ceremoniile religioase, ib. 10, cf. ŞĂINEANU. [Este] cel mai vechi dintre cîntecile vedice. IZV. XI, 58, cf SCRIBAN, D. Cosmogonia vedică, budismul, nirvana şi mai ales Schopenhauer circulă printre gîndurile lui Eminescu. PERPESSICIUS, M. III, 102. Pentru spiritul vedic păstrarea măsurii, în înţelesul clasic, ar fi însemnat o totală negare a spiritului, care în esenß este el însuşi nemărginit. BLAGA, z. 71. Literatura vedică se împarte în trei perioade. DER IV, 831, Cf. M. D. ENC., DN1, DEX-S. 2. (In sintagma) Sanscrita vedică (şi substantival, f.) = limba sanscrită veche în care sînt scrise Vedele1 şi comentariile vedice (1). Brugman constată în sanscrita vedică o radicală reduplicată. CUV. D. BĂTR. I, 276. Limba textelor enumerate pînă aici este numită vedică. GRAUR, I. L. 196. Unii lingvişti numesc şi limba vedelor tot sanscrită, sanscrita vedică, id. ib. Sanscrita vedică... este limba textelor religioase... şi a comentariilor lor. DER IV, 298. - Pl. : vedici, -ce. -Dinfr. védique. VÉDIRA s. f. v. videre. VEDÎSM s. n. Ansamblul credinţelor şi ritualurilor cuprinse în Vede1; brahmanism primitiv. DN’ -Dinfr. védisme. VEDÎT, -Ă adj. v. vădit VEDRÄR s. m. v. vădrar. VEDRIÔS, -OĂSĂ adj. v. vederos. VEDRIŞOĂRĂ s. f. (Rar) Vedriţă(l). Cf. dl, dm, dex Ilincuß se sculase..., Vedrişoara ş-o luase Şi la fintînă plecase. şez m, 211. -Plivedrişoare. - Vadră + suf. -işoară. VEDRÎT s. n. Vădrărit (1). S-au izvodit şi vedritul de vin în toată ßra. N. COSTIN, LET. Π, 59/12. Arătăm mai gios... cît va cuprinde vedritul dintr-acele vii (a 1758). URICARIUL, II, 121/15, Cf DDRF, TDRG, SCRIBAN, D. -Vadră + suf. -it VEDRÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui vadră. 1. Cf. v a d r ă (1); (rar) vedrişoară,vădruţă. Pune pîlnia mare şi toarnă cu vedriß. ODOBESCU, O. I, 84, cf. DDRF, SCRIBAN, D. Se găseau şi dintre cei cu ciubere şi cu vedriţe albe, netezite frumos, purtînd cercuri de coajă de răchită. VORNIC, P. 212, cf. DM. Acolo-i Bujor culcat, La Aniß väduviß, Ce-i dă vin tot cu vädriß. ALECSANDRI, P. P. 156, cf. H IX 154, xvn 152. Cară vin cu vederiß Să-mi potolesc inima TEODORESCU, P. P. 546. Bea vinul Cu vedriß, Rachiul cu ploschiß. id. ib. 602, cf. SEVASTOS, C. 299. Ia vedriß din dreapta Şi te du la valea rea. La fintîna cea de piatră. MAT. FOLK. 145. Ia tu vădrifi-n mînă Şi te du la o fintînă. păsculescu, l. p. 281, cf chest. ii 464/60, v 131/44, alr I 794/840, 1 059/840, alr n 4 122/172. Stanciu şede-n colţ de masă Cu vedriß plină rasă. FOLC. MOLD. I, 185. 2. (Popular) Cf v a d r ă (2); cantitatea corespunzătoare unei vedre. Lac de apă, lac de'ăpă Şi de roduri tot grămadă Să dea spicul baniß, Strugurele vedriß. TEODORESCU, Ρ. Ρ. 211. Vin roşu aducea, O ploschiß De-o vedriß. JARNÎK-BÎRSEANU, d. 489.0 vedriß de răvac. ANT. lit. pop i, 424, cf. balade, n, 119. -Pl. : vedriţe. - Şi.: (regional) vădriţă, vederiţă, vrediţă ( H xvn 152, chest. ii 464/60, v 131/44, alr ii 4 122/172) s. f. -Vadră + suf -iß VEDROĂICĂ s. f. (Regional) Găleată (pentru apă) (Zimnicea). Cf alr u 2554/899, alr sn iv h 1 040/899. —Pl. : vedroaice. - Vadră + suf. -oaică. VEDUVÎŢĂ s. f. v. văduviţă. VEDUVÔI, -OĂEE adj. v. văduvoi. VEEMÉNT, -Ă adj. v. vehement VEEMÉNTE adj. v. vehement VEEMENŢĂ s. f v. vehemenţă. VEEMINTE adj. v. vehement- VEEMINŢĂ s.f. v.vehemenţă. VÉGET, -Ă adj (Latinism învechit) Viguros (1). Au fost oameni iscusiţi, vegeţi, bogaţi, iubiţi, cinstiţi. MAIOR, P. 91/22. Iată acel ticălos om, cu puţin mai-nainte veget, cu virtute, deşteptat şi vesel, iată fără veste de boală împresurat zace. id. ib. 101/21, cf. LB, LM, GHEŢIE, R. M. , BARCIANU, ALEXI, W. - Pl.: vegeţi, -te. - Şi: véghet, -ă adj. LB, GHEŢIE, R. M. 486, ALEXI, w. τ- Din lat vegetus, -a. Ir 1518 VEGETA -252- VEGETAL VEGETA vb. I. I n t r a n z. 1. (Despre plante) A trăi, a creşte, a se dezvolta. Cu toate se cunoaşte, cu tot care vegeta, Cu tot care viază, heliade, o. I, 365, cf. I. GOLESCU, c. în tufa se ascunde-o mîndră floare, Ce, de nime mirosită, vegetează, creşte, moare. ASACHI, S. L. I, 73, cf. VALIAN, v. Viiaţa este prin care vegetează planta, simte şi lucră vietatea. VASICI, M. I, 3/17, cf POLIZU. în diferitele mine de cărbune de pămînt... se găsesc arbori întregi în picioare cu rădăcinele lor. înfipte întocmai cum sta cînd vegeta. COBÎLCESCU, G. 60/17. Arborul va rămînea despărţit de trupul său. Nu e îndoială că ar putea continua de a vegeta. CALENDAR (1861), 30/26, cf PROT. -POP., N. D., PONTBRIANT, D, COSTINESCU, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. Printre ciuperci sînt unele speţe care vegetează un timp, pentru ca apoi întreaga masă viefuindă să se dezagrege. MARINESCU, P A. 60, cf CADE, SCRIBAN, D. Vînturi puternice usucă plarUafiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, O. XX, 508. Plantele cultivate în ghivece nutritive... rodesc cu aproape două săptămîni mai devreme şi vegetează timp mai îndelungat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. în mlaştinile de rogozuri şi în cele de muşchi... se mai menţin, vegetînd, unele specii lemnoase. CHIRIŢĂ, P. 67. Plantele răsărite vegetează neuniform AGROTEHNICA, D, 39, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, DN3. 2. (Despre oameni) A trăi fără a realizg. ceva; a avea o viaţă inactivă; a dţuce o existenţă mediooră, obscură, firă perspective. V. 1 î n c e z i, z ă c e a Cf. negulici. Aceia... vegetează leneşi şi nefolositori, în loc de a vieţui, I. POP, L. 176/4. A trăi fără amorul tău este a vegeta, a pieri spiritual. Lăzărescu, S. 86/15. Leneşul n-a trăit nicidecum, ci a vegetat numai. BARAŞCH, I. 150/27, cf.. POLIZU. Ori în scurt trebuie să moară, ori trăind, numai vegetează, duce totdeauna o viaß lîncedă, palidă. BĂLĂŞESCU, GR. xvn il\. [Liberalul nu vor putea decît a vegeta cîtva timp. dîmboviţa (1860), 3453 m, cf. PROT.-POP, N. D., COSTINESCU, LM- Ei vege(ează bînd cupele plăcerei, Dînd vremei cu'piciorul. CONTEMPORANUL, I, 35. Millo... la adinei bătrîneţe vegetează într-un ungher. CARAGIALE, O. ΙΠ, 302, cf. DDRF, BARÇIANU, ALEXI, W. Rezistă şi vegetează pînă obosesc în tine puterile. ANGHEL, PR. 62, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Mulţimea nu poate trăi firă conducători sau ajunge să vegeteze înţr-o viaţă animalică. REBREANU, R. I, 82: Vegeta într-o tihnă care... venea... de la lipsa totală de sufierinfi. SADOVEANU, O. IX, 152. Locotenentul Klaps... era aşa de leneş, că toată ziua vegeta dormitind. BART, E. 199, cf SCRIBAN, D. Revoluţia... chemase din adînçuri pe toţi cei nemulţumiţi de situaţia precară în care vegetau. OPRESCU, I. A. rv, 9. El studiase la facultate şi vegeta în strana cîntăreţului din stingă, arghezi, S. xn, 28. Germanul Barlach ciopleşte oameni masivi, depersonalizaţi, ... fiinţe ce vegetează. BLAGA, Z. 140. A vegeta ca un trîntor este... un păcat mai mare decît a cerşi. CONTEMP. 1954, nr. 383, 5/2. La drept vorbind, am vegetat destul de plăcut. Ii lovinescu, T. 250, cf. DL, DM.i [Poetul] schiţează conflictul dintre bărbat şi femeie, el vinovat că-şi face iluzii, ea condamnată să vegeteze firă propensiuni spirituale, v. ROM. ianuarie 1965, 112. Lovit de-o boală care nu iartă, bătrînul vegeta Jnţrrun fotoliu rulant. ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 102,13/3, cf M. D. ENC. Pan, vegetînd la soare şi lăsîndu-se adăppt de natură, e o figură concretă. ROMÂNIA LITERARĂ, 1974, nr. 32, 9/2, cf DEX, DN3. 0 (Prin extensiune) Bizanţul a vegetat timp îndelungat sub stăpînirea turcească. HELIADE, O. I, 21. Pentru catolici vegeta cîte o şcoală ca vai de ea în Cluj. BARIŢIU, P A I, 118.0 F i g. Cînd această poezie ar fi redusă să vegeteze între frunză verde? Să lîncezească cînţînd ochii cei negri..: ai duducelor? BOLLIAC, O. 63. Neputîndu-se compara.... cu vasele similare de lemn, vasele acestea vegetează într-p mediocritate perpetuă, pînă la sfirşitul existenţei lor. pârvan, G. 188. Unele cuvinte au ieşit din circulaţie, după ce au vegetat cîtva timp. GR. S. I, 12. Intimidată de dezvoltarea vertiginoasă, impresionantă a logisticii, logica formală de tip clasic vegetează azi. JOJA, S. L. 388. 3. (Suspect; sens etimologic; despre oameni) A avea funcţii biologice asemănătoare cu acelea ale plantelor. Sîngele circulează, părul creşte, unghiile se lungesc şi carnea se rennoieşte; vegetăm, ne mărim, vieţuim şi :murim firă voia noastră: iaca omul ca plantă. NEGULICI, E. I, 191/3, cf. lm. -Prez. ind.: vegetez, pers. 3 şi (învechit) vegetă. -Dinfr. végéter, lat. vegetare, it vegetare. VEGETĂBIL, -Ă adj., s. f. (învechit) I. Adj. 1. Vegetal a d Clasa animală (a dobitoacelor) şi veghetabilă (a plantelor) o mai largă inväßturä pojteşte decît mineraloghia. MW. ÎNV. 217/3, cf I. GOLESCU, C. Din mîncări... unele sînt veghetabile (legumi, ierburi), iară altele animale {carnea). ANTROP. 40/13. Să îmbinăm cu mîncarea de carne totdeauna şi bucate vegetabile (verdeţuri). id. ib. n, 195/7. Gunoaiele vegetabile nu au aşa putere şi aşa repede lucrare ca gunoiul animal. LITINSCHI, M. 21/13, cf. stamati, d„ prot. - POP , N. D. LM, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D„ SCRIBAN, D. 0 (învechit, rar) împărăţie vegetabilă = regn vegetal (I 1). Copaci din împărăţia vegetabilă. VASICI, M. I, 54/14. ♦ (învechit, rar; în forma veghetabil) Care este favorabil vegetaţiei (1). Pămîntul acestor locuri cuprinde joarte puţine părţi veghetabile. IC. LUM. (1840), 872/32. 2. Vegetativ (2). Nervii spinali se ţin mai mult de viaţa vegetabilă. CONV. UT. n, 146. Π. S. f Vegetală, v. v e g e t a I (Π). Cînd crapă şi putrezesc animalele, aşijderea şi din vegetabilă se mestecă cu atmosfera, antrop. 108/16. trăiesc în gropi supt pămînt şi mănîncă veghetabilii şi insecte. J. cihac, I. N. 43/8. Trăiesc foarte simplu, din vegetabili. VASICI, ap. bariţiu, C. iu, 170. Mînca... numişi alune, mere, poame uscate din firile noastre şi alte vegetabilii. BARIŢIU, P. A. I, 421. Cursura apei de la locuri înălţate aduce cu sine felurite vegetabile. LITINSCHI, M. 8/23. Aceste animale... trăiesc în pămînt şi mănîncă vegetabilii şi insecte, stamati, M. 81/21, cf. barcianu. - Pl. : vegetabili, -e şi (învechit, rar, Π, ni) vegetabili. -Şi: vegetâbilii s. n. pl., veghetabil, -ă adj., (învechit, rai) veghetabilii s. n. pl. - Din lat. vegetabilis, -e. - Vegetabilii, veghetabilii germ. Vegetabilien. VEGETABILII s. n. pl. v. vegetabil., VEGETAL, -Ă adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. Al plantelor; de plante, care este propriu, specific plantelor; çare se referă la plante; (învechit) vegetabil (I 1), vegetativ (1), vegeţător (1). Viaţa vegetale şi simţitoare şi cuvîntătoare. POTECA, F. 260/28, cf. ELEM. G. 1/13, J. CIHAC, I. N. 247/23, VALIAN, V. Aceste substanţe... sînt baza existenţei minerale sau vegetale. LAURIAbf, F. 207/4, Burefii s-alcătuiesc din fire sau pulbere, ce cresc la un loc, mai ales în .materii putrede, animalice sau vegetale. STAMATI, M. 34/5. Molecula fibrei vegetale cuprinde oxigen, hidrogenai carbon, marin, f. 22/18, cf. POLIZU. Agricultura cere mai multă... cunoştinţă de jizică, de chimie, de geologie, de meteorologie, fiziologie vegetală şi animală, ghica, S. -605, cf petri, v„ prot.-pop., n. d., COSTINESCU, LM. De căutăm origina unui individ animal sau vegetal, găsim că aceasta a fost odată o simplă celulă embrionară. CONTA, O. F. 196. Deasupra păturei afinate de lume vegetală se mişcă o lume întreagă de animale. EMINESCU* P. L 78, cf DDRF, ENC. ROM. Această regulă explică destul de bine analogia vegetală ce există mai mult între Carpaţii noştri şi Alpii ehetico-tirolezi. GRECESCU, FL. 713, cf ALEXI, W. Dintre diferitele secreţiuni vegetale vom însemna: dohotul de arin, care se capătă prin arderea scoarţei de arin. PAMFILE, I. C. 249. Se hrăneşte cu mici părticele vegetale şi animale. ATILA, P. 255. Faptele spiritului omenesc [domină] materia... pînă la crearea de noi forme chiar între organismele vegetale şi animale, pârvan, i. F 53, cf. RESMERIŢĂ, D. Celulele, fie animale, fie vegetale, nu au o formă interioară fixă. MARINESCU, P. A 56, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. Siluetele lui Hogaş de călugări, de plutaşi... în 1522 VEGETAL;' -253- VEGETALIN decorul naturii vegetale aduc prelungirea necesară , a unei umanităţi simple. LOVINESCU, C. v, 7. Cu cit procesul de carbonizare a ţinut mai mult, cu atît este mai mare şi cantitatea de carbon din compoziţia materialului vegetal carbonizat, ioanovici, tehn. 11, cf. c. ■ petrescu, a 437. Dacă nu ne-am apăra, lumea vegetală ne-ar înăbuşi. VOICULESCU, P. II, 197. Sub fruntea ei se întipăreau cu luare-aminte înfăţişările vieţii vegetale. SADOVEANU, O. XXI, 446. Boalele plantelor sînt studiate de patologia vegetală. ENC. AGR. IV, 520, Cf. SCRIBAN, D„ BĂCESCU, PĂS 289. Ceea ce a văzut şi resimţit cu adevărat Eminescu este pădurea,... luxurianţa ei vegetală, tainica ei forfotă animală. vianu, L. R. 227. Mă ascundeam tăcut sub vegetale scuturi. BLAGA POEZII, 211. Această raß... se hrăneşte în proporţie egală, atît cu hrană animală, cît şi. vegetală. LINŢIA P. ni, 112. Organisme vegetale şi animale. SANIELEVIOI, R. 237. Prin sol de cultură se înţelege solul care... poate produce recolte vegetale. CHIR1ŢĂ, P. 11. [Medicamentele] pot fi de origine vegetală, animală sau minerală. BELEA Ρ- A. 264, cf DL, DM. Soluţia... este mtrebuinßtä ca reactiv pentru identificarea materiilor grase... din ţesuturile vegetale. FLORA R. p. R. vn, 229. Flori de granat, culese demult, macerate de timp, umpleau încăperea de un miros de putrefacţie vegetală insuportabil. BARBU, PRINC. 129. Anumite viroze vegetale se transmit urmaşilor prin seminţe. ABC SĂN. 388. Pădurea este cea mai întinsă formaţiune vegetală a României. PANAITESCU, C. R. 22. Micul pătrat al lizierei stă singur şi nemişcat, ca un desen minuscul de geometrie, zgîriat peste această întindere vegetală. BĂNULESCU, I., 182. OF i g. Pădurea arde-n toamnă cu flăcări vegetale. PILLAT, P. 92. Nici de Furly nu avea el nevoie în tăcerea asta vegetală şi înfiorată, VINEA -L. I, 57. 0 Regn vegetal sau, învechit, imperie, (ori împărăţie) vegetală = una din cele trei mari diviziuni ale corpurilor din natură cai« cuprinde totalitatea plantelor; (învechi^ rar) împărăţie vegetabilă (v. vegetabil II), împărăţie veghetativă (v. vegetativ 1), împărăţia vegetalelor (v. vegetal Π). Cele mai vrednice de mirare sînt producturile din imperia vegetală. AR (1832), 3282 /39. Nu este nici un meşteşug care să nu poată găsi în împărăţia vegetală materialurile trebuincioase. MN (1836), 60' /48, cf. BARASCH, I. N. Grădina... este un adevărat microscop, o culegere în miniatură a celor trei regne: mineral, vegetal şi animal. CALENDAR (1862), 49/1, cf. LM. Acest regim alimentar este neîndestulător... prin aceea că ßranul... mănîncă numai din regnul vegetal şi mineral MANOLESCU, I. 352, cf. RESMERIŢĂ, D. Moartea naturală, se observă în regnul vegetal ca şi în cel animal. MARJNESCU, P. A.. ,60, cf. ŞĂINEANU, D. U, cade, SCRIBAN, D., dl. Alimentele din regnul vegetal sînt cu atît mai bogate în vitamina A cu cît. sînt mai viu colorate. ABC SĂN. 389. Pămînt (sau sol) vegetal = strat la suprafaţa scoarţei pămîntului care este favorabil vegetaţiei (1). Cf BREZOIANU, A. 21/13. Pămîntul vegetal... alunecă citeodată asupra argilelor. MARIN, F. 3/11, cf LM. Un strat de pămînt vegetal, pârvan, g. 178, cf. şăineanu, d. u„ cade 3. milioane hectare de pămînt ., nu pot fi valorificate fie din cauza eroziunii solului vegetal, fie din cauză că sînt terenuri inundabile. D. GUŞTI, Ρ. A. 250, cf SCRIBAN, d. Pămîntul vegetal din cîmpii este înlăturat şi tescuit în lacurile anume desecate. v. rom ianuarie 1-974,34. 2. Care se obţine din plante. Văpselile verzi se fac din gumigut şi din albastră, dar verdele vegetal este. original. DESEN ARH. 23/7, Pe munţii Moldovei.se află un feliu de unt veghetal carile se depune în potirîul florilor. IC. LUM. (1840), 26 /42. Numeroase analize de substanţe vegetale... au îmbogăţit materia medicală, marin,' pr, i, V/3, .cf. CARAGIALE, O. Π1, 22%:Colorile minerale... au început să înlocuiască pe o mare linie colorile vegetale. MANOLESCU, I. 81, cf ENC. ROM. Pentru mirodenii, vopsele, vegetale şi zaharicale răsăritene s-au întemeiat... „spiţerii", IORGA, C. I. Π, 174. Uleiuri vegetale. ATILA P. 50, cf. RESMERIŢĂ, D„ ŞĂINEANU, D. U., CADE. Ea este... lucrată cu borangîc tors şi vopsit cu colori vegetale, .izv. ΧΙΠ, 204. Nu trebuie să se întrebuinţeze uleiurile vegetale. ENC. AGR I, 37, cf MOROIANU, S. 137, NOM. MIN. I, 457. Se picta cu culori minerale sau vegetale. OPRESCU, S. 180.. Nimeni nu mai vopsea în culori vegetale, apolzan p I. 156, cf. DL, DM Plasă [făcută] din material textil vegetal. VÎN. PESC. 1964, nr. 2,17, cf. M. D. ENC., dex, DN3. 0 Mătase vegetală v.măta-s e (1). Cărbune vegetal = pulbere neagră foarte fină, obţinută din pulverizarea cărbunelui de lemn, cai« se foloseşte în medicină. întreprinderile producătoare de negru de fum, cărbune vegetal şi animal. LEG. EC. PL. 28, cf. M. D. ENC., DEX. 3. (învechit) Vegetativ (2). Întîia circolaţie... făcîndu-să, să păzeşte viaß omului cea vegetale (crescătoare). POTECĂ, F. 216/7, cf. 260/28. ‘ Π. S. n., s. f. (Mai ales la pl.) Plantă; p. r e s t r. plantă erbacee; (învechit) vegetabilă (v. v e g e t a b i I II). Cf r. GOLESCU, C., GENILIE, G. 124/15. Curăţănia cu doftorii din clasul veghetalelor este singură mijlocirea cea lecuitoare. VEISA I. IV/l, cf. VALIAN, V. Fiinţele vieţuitoare... se împart în doă clase mari: vegetalele şi animalele sau dobitoacele. KRETZULESCU, A. 1/10. Pre faß pămîntului cresc diverse vegetale. LAURIAN, M. IV, 3/18, Cf NEGULICI, BREZOIANU, R. 1/11, STAMATI, D., POLIZU. Aceste vegetale sînt... plînte intertropicale. cobÎlcescu, G. 60/18. Publicul... îi aruncă mai multe buchete compuse din cele mai simbolice vegetale. FILIMON, O. II, 235, cf. PETRI, V., PROT. - POP, N. .D., PONTBRIANT, -D., ANTONESCU, D. Dinastia regală a Plantageneţilor îşi luase drept însemne un vegetal foarte modest, din care se fac numai măture. HASDEU, I. C. I, 94, cf. CANELLA V. 26, COSTINESCU, LM. Dacă s-ar naşte... un om firă nici un simţ, el nu s-ar deosebi deloc de un vegetal sub raportul inteligenţei. CONTA O. F. 51, cf. 202. Ţăranul... mănîncă exclusiv vegetale. MANOLESCU, I. 310, cf, BARCIANU. Vegetale vivipare. GRECESCU, fl. 4, cf. RESMERIŢĂ, D. Moldova nu putea să ofere străinătăfi decît produse asemenea, ca grînele, lemnul şi vegetale. N. A. BOGDAN, C. M. 12. In mijlocul gheßr.ilor Elveţiei... nu poate trăi nici un vegetal, marinescu, ,p. a. 77, cf. şăineanu, d. u., cade. Hrana lor [a rozătoarelor] e numai din vegetale. SIMIONESCU, f. r 46, cf SCRIBAN, D. La vegetale, boabele se cojesc de scamă. ARGHEZI, S. XXII, 185. Mă nutresc cu vegetale crude care cuprind vitamine. CĂLINESCU, C. N. 213. însuşirea de căpetenie a vegetalului e să crească întruna, id. O. xm, 364. Raß pestriß se hrăneşte... cu animale şi cu vegetale, linţia, p. ΠΙ, ii4. Vegetalele pot fi supuse acţiunii radiaţiilor. SANŒLEVICI, R. 238. Comic era Unchiul cu coroana asta de vegetale pe cap. DEMETRIUS, A. 112, cf. LTR-, DL, DM. Racul se hrăneşte cu vegetale, animale mici şi cadavre. ZOOLOGIA, 57, cf. M. D. ENC, dex, DN3. 0 (învechit, rar) împărăţia (sau imperia) vegetalelor = regn vegetal ,(v. v e g e t a 11 1). Pe faţa pămîntului să află ierburi şi copaci, carile, împreună cu toate cîte cresc din pămînt, se numesc împărăţia-veghetalelor. SĂULESCU, I. 27/24. Agricultorul produce fiinţe din imperia vegetalelor. I. IONESCU, V. 2/4. - Pl. : (I) vegetali, -e şi (Π) vegetale, (ΐηνεοΐιίζ rar) vegetalurî (vauan, v.)v (m.) vegetali (i. GOLESCU, C.). - Şi: (învechit) vegetâle adj., veghetâl, -ă adj., s. n, s. f - Din fr. végétal, lat vegetalis, -e. - Vegetale < it. vegetale. VEGETALE adj. v. vegetal. VEGETALÎN s. n. 1. Grăsime vegetală (3) solidificată, comestibilă, obţinută din ulei de floarea-soarelui (sau din nucă de cocos). Cf, nica l vam. 268, cade, ltr2, dl, dp, dn3. 2. (Tehn.) Pămînt (12) décolorant, preparat prin activarea bentonitei cu acid sulfuric sau cu acid clorhidric, întrebuinţat la decolorarea uleiurilor. Cf dt, ltr2, dp, dn3. -Pl. :vegetalinuri. - Şi: (învechit) vegetalină s.f. nica, l. vam. 268, cade. -Dinfr. végétalin. 1524 VEGETALINĂ -254- VEGETATIV VEGETALINĂ s.f. v.vegetalin. VEGETARE s. f. Faptul deavegeta. 1. (Rar) Vegetaţie,(1). Cf. v e g e t a (1). Cf. ddrf, dex. 2. Mod de a trăi fără a realiza ceva; existenţă mediocră, obscură, fără perspective; lîncezire, (în dicţionarele din trecut) vegetaţie (4). Cf. vegeta (2). Cf. POLIZU. Lipsa de onoare, dirept şi libertate..., firă aceste bunuri viaţa-i degradare, Nălucă amăgitoare, nedemnă vegetare .(a. 1872). ARH. OLT. XU, 335, cf DDRF, barcianu, ALEXI, W. în poezie, Eminescu caută senzaţiile de înec şi înăbuşire, de vegetare. SĂLINESCU, O. Χ1ΓΙ, 508. Ajunul războiului ne împuiase urechile cu seceta literară... Eram condamnaţi la... vegetare. PERPESSICIUS, M. I, 13, cf. DL, DM, CONTRIBUŢII, I, 98, DEX. - PI. : vegetări. - V. vegeta. VEGETARIAN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f., adj. (Persoană) care se hrăneşte numai cu produse vegetale (şi lactate). Acel călugăr era un mare vegetarian, barjţiu, P. A. I, 421, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. S-au făcut în multe părţi societăţi de vegetariani. BIANU, D. S., cf RESMERIŢĂ, D„ CADE, SCRIBAN, D Domnul era un higienist alimentar, un vegetarian cu principii. ARGHEZI, S, XVI, 65. Dacă sînt vegetarieni vor respinge orice mîncare de carne. RALEA, S. T. II, 32. Se interesa dacă... sînt mulţi vegetarieni şi făcu elogiul regimului alcătuit din legume. PAS, Z. IV, 135, cf. DL, DM, SFC III, 270. Ne-au păstrat amintirea unei tagme de anahoreţi... vegetarieni. H. DAICOVICIU, D. 170. Vegetarianul sever mănîncă numai fructe. D. MED, cf. M. D. ENC., DEX, DN’. 0 (Prin analogie) Vegetarianii veneau la substanţe vegetale, cei de pradă sau carnivori trăgeau la insecte. ATILA, P. 53. ■ Pregătea frunze anume putrezite pentru miriapodele vegetariene, al. philippide, s. ii, 170. 2. Adj. (Despre alimentaţie, dietă etc.) Care se bazează numai pe produse vegetale (şi lactate). A mînca ceapă cu mămăligă... este a mînca după un sistem vegetarian sărac. MANOLESCU, 1. 306, cf. 254: Toţi carnivorii trebuie să facă din cînd în cînd puţină dietă vegetariană. TEODOREANU, M. II, 32, cf. SCRIBAN, D. O alimentaţie vegetariană. contemp, 1951, nr. 165, 12/2, cf. DL. Este bine să se dea o alimentaţie uşoară, formată din compoturi, sucuri de fructe, supe vegetariene. BELEA, Ρ. A 245, cf. DM. Adoptarea itnui regim vegetarian... nu este recomandabilă. ABC SĂN . 384, cf. M. D. ENC., DEX, DN1 - Pronunţat: - ri-an. - Pl.: vegetarieni, -e şi (rar) vegetariani, -e. - Din fi', végétarien. VEGETARIANISM s. n. Regim alimentar sau sistem de alimentaţie format numai din produse vegetale (şi lactate); (în dicţionarele din trecut) vegetarism. La aşa vîrstă şi cu aşa cherestea, trebuie... sport, gimnastică, umblet, băi, comprese reci şcl., vegetarianism cu foarte puţină came albă. CARAGIALE, O. vn, 123. Trebuie să combatem din toate puterile vegetarianismul. bianu, D. S, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D„ DL, DM, M. D, ENC., DEX, DN3 . - Pronunţat: -ri-a-, - Vegetarian + suf -ism. Cf.fr. végétarianisme. VEGETARISM s. n. (în dicţionarele din trecut) Vegetarianism. Cele mai. multe popoare civilizate au fost omnivore, pe unele din ele, însă, ideile religioase, etice, filosofice le-au îndemnat la vegetarism, la abstinenţă aschetică enc. rom., cf resmeriţă, d., cade. - Din fr. végétarisme. VEGETATIV, -Ă adj. 1. (învechit) Vegetal (11). Cf. I. golescu, c., barcianu, alexi, w„ cade. O (învechit, rar) împărăţie veghetativă = regn vegetal, v. v e g e t a 1 (I I). împărăţia... veghetativă... ţine toate trupurile ce le numim plante. ANTROP. 10/10. O (Substantivat) Dintră cele (veghetative) crescătoare şi dintră cele mişcătoare. I. PAŞCA, ap. ursu, τ. ş. 296. 2. Care priveşte funcţiile vitale ale unui organism uman sau animal (comune şi plantelor1); care se referă la activitatea fiziologică involuntară; (învechit) vegetabil (12), vegetal (I 3), vegetător (2). Cele ce săvîrşăsc pre viaţa cea vegetativă (crescătoare) şi simţitoare jără mijlocire folosesc trupului, iar cele ce pre cea cuvîntătoare folosesc sufletului, poteca, f. 261/1: Partea I. Cuprinde funcţiile veghetative sau a vieţii trupeşti. ANTROP. XV/l 4, cf. 38/11. Pielea şi părul au o sistemă veghetativă. ALBINEŢ, M. 217/13, cf. negulici, E. i, 191/5. Starea vegetativă (hrănitoare). MAT. MEDIC., ap. URSU, Ţ. ş. 296. Activitatea preamatură a inteligenţiei aruncă perturba fi... în viaţa... vegetativă şi în acea psihologică. calendar (1862), 63/27, cf. LM. Diviziunea tripartită... a tui Aristotel în suflet raţional, senzitiv şi vegetativ. CONTA, O. F 399. Ideile, noţiunile..., afectînd mai puţin viaţa vegetativă a individului..., sînt impersonale. GHEREA, ST. CR iii, 210. Diferitele procese vegetative ale organismului. ARHIVA, 1, 710, cf. BARCIANU. Limba noastră practic-utilitară a necesităţilor vegetative ale viefi. PÂRVAN, I F. 30, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. Nervii albi aparţin vieţii de relaţie..., fiind conductori ai sensibilităţii şi mişcării... Nervii de culoare cemişie-rozată aparţin vieţii vegetative, adică vieţii organice. ENC. AGR. IV, 157. Inconştientului i se atribuie... puterea de a forma plastic organismele, de a dirija viaţa vegetativă, blaga, Z 244. Tot ce se întîmplă în viaţa noastră vegetativă ori sufletească se desfăşoară după legea ritmului. RALEA, S. T. hi, 44. Funcţiunile vegetative ale organismului. PARHON, Β. Ί3, cf DL, DM. Recunoaştem, pe lîngă existenţa corpului şi a spirituluiun principiu vital complex şi ierarhizat, un suflet vegetativ şi senzitiv. "REV. FIL. 1971, 1575, cf. D. MED., M. D. ENC., DEX, DN3. 0 F i g. Dreptul de existerfi al Austriei în formele artificiale în care s-a constituit nu este îndreptăţit nici prin lunga-i durată vegetativă, nici prin vreo coeziune lăuntrică, arh. OLT. xVil, 148. 0 Sistem nervos vegetativ = ansamblul nervilor şi al centrilor nervoşi care asigura coordonarea funcţionării organelor interne. Cf. dl, dm. Sistemul nervos... se compune din sistemul nervos central... şi sistemul nervos vegetativ. ZOOLOGIA, 165, cf. M. D. ENC., DEX, DN3. 3. Care este propriu vegetaţiei (1); cai« determină sau face posibilă vegetaţia; care se referă la organe sau la părţi ale plantelor, altele decît cele de reproducere sexuată. Cf. prot -POP., N, · D„ COSTINESCU, LM, RESMERIŢĂ, D„ ŞĂINEANU, D. U., CADE. Se disting organe de vegetaţie sau vegetative, cum sînt: rădăcina, tulpina. ENC. AGR. v, 825, cf scriban, d. Codrul, prin multitudinea lui, este imaginea tipică a încolţirii veşnice şi a stării vegetative. CĂLINESCU, O. XIII, 510. Pricina transformării „foilor" în alte părţi caracteristice, Wolf ό bănuia în scăderea puterilor vegetative spre extremităţile plantei. BLAGA, Z. 154. Plantele cultivate se înmulţesc şi prin organe vegetative, cum sînt: tuberculii..., rădăcinile tuberizate. AGROTEHNICA, II, 8, cf. DL, DM. Acţiunea era însoţită de biciuirea [tinerilor]... cu ramuri de smochin, ei devenind, prin acest eţet, personificări ale forţei vegetative. IST. τ. I, 27. Organ al plantelor superioare, constituit din vîrful vegetativ şi din frunzele tinere acoperite de frunzuliţe solzoase. M. D. ENC. 609, cf DEX, DN3. 0 înmulţire vegetativă = înmulţire asexuată prin rizomi, bulbi, butaşi etc. (şi nu prin seminţe sau spori). Cf ITR2, DL, DM, M. D. ENC, DEX, DN.3 Hibridare vegetativă = proces de obţinere a unui hibrid prin unirea unor organe a două plante, altele decît cele de reproducere sexuată. Cf. enc. agr III, 64, LTR1 IX, 58, DL. dm Hibrid vegetativ = organism obţinut prin hibridare vegetativi Cf ltr2 ix , 57, dl, dm. 0 (Adverbial) Poate fi înmulţită vegetativ destul de uşor prin bulbii dezvoltaţi în regiunea coletului. FLORA R. P. R. vi. 111. 4. F i g . Pasiv (12). Cf. costinescu, cf. resmeriţă, d. Lipsit de energie, cu un suflet obscur şi vegetativ, David Pop 1530 VEGETATIVITATE -255- VEGETAŢIUNE nu e interesant. LOVINESCU, C. vii, 122, cf. SCRIBAN, D. Laura avea o stare vegetativă. Îşi trăia zilele în afara gîndurilor şi a faptelor. PAPADAT-BENGESCU, O. II, 182. Lenea, apatia... şi viaţa vegetativă exprimă fidel ritmul lent al evoluţiei economice. OŢETEA, τ. v. 69. O viaß vegetativă, vagă şi obscură, ralea, S. T. 1, 112. Totul, în afară de o stare vegetativă şi o contemplaţie vagă, fără de sfirşit, i se părea caznă şi sforţare. VINEA, L. I, 100. In traiul placid, vegetativ, audierea unui cancan ţine loc de eveniment. V. ROM. octombrie 1964, 98. Existenţa vegetativă... devine... nonsensul viefii umane. REV. FIL. 1971, 974. Teatrul local duce o existenţă vegetativă, consumîndu-se în anonimat provincialist. ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr. 27,20/1. ' -PI. : vegetativi, -e. - Şi: (învechit) veghetativ, -ă adj. - Din fr. végétatif, lat. vegetativus, -a, -um: VEGETATIVITATE s. f (Rai·) Pasivitate (1). Fenomenele pomenite... sînt valori istorice... în măsura în care ele documentează o luptă pentru devenire, iar nu o vegetativitate. PÂRVAN, I. F. 89. - Vegetativ + suf. -itate. VEGETAŢIE s. f. 1. Proces de creştere, de dezvoltare şi de întreţinere a plantelor; (rai) vegetare (1). Răceala cea mare nu prieşte veghetaţiei sau creştirei plantelor. AR (1829), 142729, cf I. GOLESCU, C. Veghetaţie: creşterea plantelor şi arborilor. ELEM. G. 104/5, cf. valian, v, ic. LUM. (1840), 12' ß. Să fie întîiu un fenomen natural, precum o vegetăciune care începe a se produce. LAURIAN, F. 90/17. Cu cît aceste lucrări s-au înmulţit, cu atît lucrarea lor cată să fie favorabilă vegetaţiei. -BREZOIANU, R. 54/25. Această ştiinfi ne-a înlesnit mijloace de a trage mersul vegetaţiei, de a desluşi funcţiile particulare ale deosebitelor organe ale plantelor. MARIN, PR. I, Vl/5, cf. STAMATI, D. Arborii noştri.,, se aieptără iute spre o vegetaţie... repede. CALENDAR (1855), 23/32, cf. POLIZU, PROT. - POP., N. D, ANTONESCU, D, .COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI,^ W., RESMERIŢĂ, D, ŞĂINEANU, D. U.CADE, DS, SCRIBAN, D. In climatele mai reci, perioada de vegetaţie a grîului... este mai lungă. AGROTEHNICA, II, 62, cf. DL, DM. Stare normală de vegetaţie. FD ΠΙ, 194. Un element natural foarte întîlnit e pădurea, locul vegetaţiei mocnite. IST. lit. ROM. I, 225, cf. M. D. ENC, dex, DN3, 0 Loc. adj. De vegetaţie = care determină sau face posibil procesul de creştere, de dezvoltare şi de întreţinere a plantelor. Se disting organe de vegetaţie sau vegetative, cum sînt: rădăcina, tulpina, frunza, spre deosebire de organele de reproducere, cum este floarea. ENC. AGR. Ne-am ales... cu un teren care-şi rejăcuse oarecum toată forţa lui primitivă de vegetaţie. CONSTANTIN ESCU,,S, 1,116. După o ploaie mare răsar deodată din natură puteri de vegetaţie nebănuite. MAGAZIN IST. 1969, nr.11,63. 2. Totalitatea plantelor care cresc şi se dezvoltă într-o anumită regiune, zonă, ţară eţc.; ansamblu de plante distribuite pe suprafaţa globului în funcţie de factorii ecologici; p. r e s t r. verdeaţă (2); (învechit şi regional) verde (IV 2). V. fio r ă. Temperatura Europii este foarte felurită . Peste 70° nu mai este vegetaţie. GENILIE, G. 154/9. Veghetaţia (sadurile) este aice... foarte producătoare. AR (1839), 300731. înainte mie să deschidea o măre Verde de vegetaţie sălbatică, calendar (1852), 81/28, cf. laurian, m. iv, 34/26, brezoianu, r. 333/30. Aceste două pete ecuatoriale... ne face o impresie ca cum ar fi ieşite dintr-o ţară acoperită cu o vegetaţiune bogată. BARASCH, M. ii, 103/29, cf. polizu. Munţii azurii ce se privesc în depărtare, vegetaţia astpvie, toate te fac să uiţi urîtul tîrgurilor. NEGRUZZI, S I, 195. Singura vegetaţie ce se prezintă ochilor consistă în nişte tufe de palmieri pitici. ALECSANDRI, O. p. 346. Acest munte... pufină vegetaţie are asuprq-i. BOLINTINEANU, O. 305. Cătarvom a descoperi... pe sălbaticii primitivi ai pămîntului, cutreierînd colosalele vegetaţiuni antidiluviane. ODOBESCU, S. III, 78, Liane şi flori .dé apă să încunjure cu vegetaţia lor corpul meu. EMINESCU, P. L. 98, cf. DDRF, ENC.. ROM, BARCIANU. Rămîne după,dînsa numai pămîntul gol, ca şi cînd ar fi ars toată vegetaţiunea.de pe dînsul. MARIAN, INS. 506, cf. ALEXI, W. Muntele... se dezvăleşte deodată la cîte o surpare a vegetaţiei. IORGA, P. A. I, 142. în aerul purificat de apă şi îmbălsămat de vegetaţie, pescuitul ia un farmec de paradis, atila, P. 226. Stepa uscată era întreruptă de vegetaţia mai bogată a regiunilor păduroase. pârvan, G. 283, cf RESMERIŢĂ, D. Pămîntul, ca să hrănească noua vegetaţie, ar suge apa. N. A. BOGDAN, C. Μ. 86. O vegetaţie bogată jăcea pată ca o insulă în pustietatea nisipurilor. ARDELEANU, U. D. 44, cf ŞĂINEANU, D. U. Din cartea d-lui Al. Borza: „ Vegetaţia şi flora Ardealului" aflăm că flora Cernei şi Mehedinţului „are flora cea mai veche".ARW. OLT. X, 100, cf. CADE. Moare vegetaţia Franţei arsă de para vărsată de miile de tunuri. LOVINESCU, C. I v, 191. Vegetaţia plantelor mici e mai bogată. SIMIONESCU, FL. 39. După vegetaţia orientală şi înjăţişarea solului, insula... apare ca o prelungire a Asiei. BART, s. M. 48, cf. SCriban, d. în Italia... solul, vegetaţia... îi ofereau fără schimbări exact ceea ce-i convenea. OPRESCU, I. A. rv, 23. Trăiesc în ţara noastră... oaspeţi gălăgioşi de vară, ce dau viaţă stußriilor, pipirigitrilor şi, în general, vegetaţiei. BĂCESCU, PĂS. 309. Pămîntul scăpat de strîrtsoarea vegetaţiei era negricios şi colbos. călinescu, E. O. 1,119. A făcut însemnări... despre raiul supraîncălzit şi cu vegetafli fantastice al cutărei insule, blaga, Z. 205. Umezeala caldă dă o altă vegetaţie. RALEA, S. T. I, 267. Vegetaţia era parcă ştearsă, cu adevărat decolorată de un soare necrußtor. CAMIL PETRESCU, N. 90. îşi alege de obicei bălţile... cu oglinzi sau ochiuri mai mici, lipsite de vegetaţie. LrNŢlA, P. III, 29. Solul forestier sau de pădure este solul care poartă o vegetaţie forestieră lemnoasă. CHIRIŢĂ, P. 11 .Pe malul celălalt creştea o vegetaţie mai bogată. TUDORAN, P. 258-, cf ltr- , DL, DM, FLORA R. P. R. v, 83. Fără vegetaţie, grădina părea săracă, pustie. BARBU, PRINC. 330. Toate aceste obiceiuri... sînt în fond sărbători populare ale primăverii, alevegetaţiei, ale naturii ce învie. IST. LIT. ROM. I, 30. Se mai practică stropirea vegetaţiei infestate de lăcuste cu soluß toxice. ZOOLOGIA, 74, cf. DER Pentru înţelegerea acestui sistem de economie mixtă agricolă... este necesar să cunoaştem zonele de vegetaţie. VUIA, PĂST. 65: Acea Dobroge legendară, cu pămînturile ei uscate, cretoase, cu vegetaţia ei marină. V. ROM. ianuarie 1965, 18. Unii geografi aduc■ argumente trase... din climă, vegetaţie sau faună. PANAITESCU, C. R. 23. Aici întîlneşti cea mai bogată vegetaţie din deşert. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7300, cf. Μ. D. ENC, DEX, DN5.0 F i g. Acest frumos... nu va reuşi... să creeze decît curente factice, o serie de politicieni, de prozatori, de poeţi sau de artişti din acea trecătoare familie de vegetaţiuni pedagogico-academice. MACEDONSKI, O. IV, 132. E o adevărată vegetaţie tropicală de talente. PÂRVAN, I. F. 99. Pliviţi... acele vegetaţiuni ideologice care cresc şi se întind peste trunchiurile sănătoase ale romanului. PERPESSICIUS, M. II, 82. Unde sinceritatea estetică este dominată de o vegetaţie lingvistică excesiv de obscură, poezia se sufocă, românia LITERARĂ, 197.0, nr. 110, 8/2. Vegetaţia stufoasă a producţiei editoriale a descumpănit uneori critica ib. 1972, nr.l, 8/1. 3: (Mai ales la pl.) Tumoare (benignă) care se dezvoltă pe piele sau pe mucoase. V. ρ o 1 i p (2). Tabacul, tras pe nas aduce o iritaţiune■ locală care ajunge a face.,. ,vegetaţiuni pecinginoase. MAN. SĂNĂT. 113/25, cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W, RESMERIŢĂ, D, CADE, SCRIBAN, D Tumoarea ti. început dinspre baza limbii sub -forma unei vegetaţiuni PARHON, O. A. I, 179, cf. DL, DM, DER. Cauzele care favorizează apariţia vegetaßlor adenoide pot fi. infecţiile nazale şi nazo-faringiene repetate şi prelungite (adenoidite), condiß de viaß deficitară..., climatul rece şi umed et&. ABC SĂN., cf. D. MED, M. D. ENC, DEX, DN3. 4. (în dicţionarele din trecut) Vegetare (2). Cf. ŞĂINEANU, D. U„ CADE, SCRIBAN, D. - Pl. : vegetaß. - Şi: (astăzi rai) vegetatiûne, (învechit) vegHetâţie, (învechit, rar) vegetăciune s. f - Din fr. végétation, lat. vegetatio, -onis. Cf gemi. V e-g e t a t i o n. VEGETAŢIUNE s. f v. vegetaţie. 1533 VEGETĂCIUNE -256- VEGHEA VEGETĂCIIJNE s. f. v. vegetaţie. VEGETĂT0R, -OARE adj. (învechit) 1. Vegetal (11). Cf. PETRI, V., LM. O (Substantivat) împărăţia vegetătoarelor. rus, i i, 50/16. 2. Vegetativ (2). Cf. valian, v. [Facultatea vegetativă] sauvegetătoare... face să vegeteze, să crească. NEGULICI, E. I, 191/34. -Pl. : vegetători,-oare. - Vegeta + suf. -tor. VÉGHE s. f. 1.1. (De obicei în construc|ii cu veroele „a sta”, „a pune”, „a fi” etc., de care se leagă prin pnp. „de”, rar „la”). Faptul de a vegheaţi 1); pază (11), străjuire; veghere(l). Cf. BARCIANU, alexi, W. Pe tine... te pune de veghe ca pe orice copil de casă. delavrancea, o. Π, 174. Cîteva r^pţinu mai apăru reflectorul... Apostol Bologa, de veghe în observatorul din şanţurile infanteriei, îl aştepta tnsr mereu cu atenţia încordată. REBREANU, P. S. 71. De-aici, de i.fide sînt la post, eu urmăresc Cum urcă-ncet spre cota-nzăpez.tâ Şanţul în care ne aflăm de veghe, camil PETRESCU, v. 65, Stau aci de veghe. id. O. III, 296, cf. resmeriţă, d. Noaptea o petrecem de veghe în şanţuri. TOPÎRCEANU, O. A. Π, 18. A'unci cînd baciul va da glas de bucium din stînă, un frate pus a? veghe sus în turn, ...să şi tragă. VOICULESCU, P. 1,167. Se puse de-a curmezişul lor, la veghe. id. ib. II, 329: Un paznic cu armă sta de veghe, SADOVEANU, O. XVIII, 519. Soldaţii stăteai de veghe cu mîna pe armă, dormind iepureşte. id. ib. XXI, 511. Soldaţii... Să staţi de veghe. CAMILAR, n. I, 206. Vidării dau cu el [cu cornul] semn că sînt de veghe. ALEXANDRU. 1. M. 44, cf. DL, DM. Cei mai tineri dintre ei stau de veghe, aşieptînd un prilej să se arunce asupra soldaţilor noştri. PANAITESCJ, o. Ţ, 26, cf. M D. ENC. Acelui care stă de veghe In pragul ßrii, la hoţqră, Inchină-i o colindă, veche Şi-un cînt cu dragoste de ţară, românia literară, 1975, nr.l, 3θ, cf. dex 0 F i g. Numai posomorita veghe / a Carpaţilor de la miazăzi întristează vederea. SĂM. viii, 438. Opera scriitorului stă de veghe deasupra locului tăcerii sale. LOVINESCU, f i 18. Doar farurile -luminări marine - Mai stau de veghe, jm şţiu pentru cine. MINULESCU, VERS. 200. Plopii, umbre solitare^Stau de veghe là fereastră. TOPÎRCEANU, O. A. I, 52. Sub veghea unui platan... ne vom întîlni să reluăm scumpul nosln·. taifas. PERPESSICIUS, M. IV, 362, Piscurile tăioase de piatră făcînd de veghe deasupra prăpăstiilor. BOGZA, C. O. 87. Peste întreg pămîntul, Stă de veghe numai vîntul. PARAŞCHIVESGU, C. Ţ. 138. Sta turnul Amiralităţi De veghe şomnu’:ii cetăţii. BENIUC, M. 46. 0 L· o c. a d j. De veghe = a', care veghează (II). •înainte de a intra în tîrg, printre ostaşii de ■·e.ghe, şi-apus o manta turcească în spinare. STANCU, D. 23, cf, M. D. ENC. (F i g.) Făclie de veghe pe umezi morminte, Un şunci de Clopot în orele sfinte. EMINESCU, O. I, 37. Mă doare Q,nd vraja razelor senine Aprindecandelă de veghe Intr-O biserică-n ruine. GOGA, POEZII, 76. Să aprindem o cande'q de veghe undeva în conştiinţa noastră naţională. ARH. OLT, v, 203; b) care serveşte la pază (I 1). Din locul său de vegh.? al zilei vestitor cîntase-acum. CONV LIT. vn, 246. Turn de veghe să ne fie acest sat nouă oltenilor şi adevărată strajă la apus a romănimei întregite, arh. OLT. V, 203 . ♦ (Concretizat) Persoană sau grup de persoane care veghează (I ty pe cineva sau ceva. V. pază(II l),straj ă, gardă, s a i *.inelă (1). Cf. LM. Priam... sub ocrotirea ta A.pUtut, ieşind din Troia, cu-nlesnire a-nşela Pe atrizii cei prea mîndri, veghile izsaliene Şi luminile aprinse dintre lagăre duşmane. OLLĂNESCU, H. O; 49. [Hoţii] purtau totdeauna la ei mîna de mort, cu care adormeau toate veghile. VOICULESCU, P. II, 8 O. F i g. Veghe în veci deştepte spre··paza binelui public. ODOBESCU, S. ΠΙ, 483. 2. S p e c. (Nav.; de obicei. în construcţii a: verbele „a face”, „a fi” etc. de care se leagă prin prep, },de”) Supiuveghere a orizontului (mării) cu scopul de a obsens diferite semnalizări, nave, avioane, obstacole de navigaţie etc. Cristea Busuioc ficea de veghela prova, cum sé dbÎÇmibitë pë orice corabie care se află la drum. TUDORAN, P. 178. Haralamb intrase de veghe o dată cu începerea celui de al treilea cart. id. ib. 185. Veghea se execută atît în mers cît şi la ancoră. LTR2, cf. D. mar, dex-s. ♦ (Concretizat) Persoană sau grup de persoane din echipajul unei nave însărcinate cu veghea (I 2). Cf. LTR2, D. MAR, DEX-S. 3. (La romani) Fiecare din cele patru diviziuni egale în care era împărţită noaptea, în funcţie de schimbarea străjilor. Cf LIV, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. II. I. Faptul de a rămîne treaz noaptea, de a nu doimi în tir-vul nopţii; stare fiziologică a fiinţelor caracterizată prin Ucplină activitate a centrilor nervoşi; priveghere (2), priveghi1 (2), irezie, veghere (3). V. n e s o m n. Cf cornea, e. i. 31/2, LM, DDRF, TDRG. De atîta veghe abia poate vedea ca prin vis o tră'iîră, un birjar care potriveşte un cufăr pe capră. BRAT oCU-VOINEŞTI, P. 244. în nesomnul ei, în veghea aceea posa - ... Laura îşi făcea atunci închipuiri grozave. PAP ..„AT-BENGESCU, O. II, 33, cf. RESMERIŢĂ, D. Sugestia, în stor.’ de veghe, are o importanţă medico-legdlă care nu este deştul de recunoscută. MARINESCU, P. A. 98. Veghea, viţiul îi mistuiseră trupul, fără a-i vătăma... însă duhul care-şi păstrase pînă la sfirşit toată recea-i limpezime.· M. I. CARAGIALE, C. 157, cf. ŞĂINEANU, D. U, CADE. Acest dar... des tindea în conştiinţa mea... cărarea deosebirii dintre bine şi răi. dintre dorit şi nepermis, dintre veghe sănătoasă şi reverie c-Jpabilr, GALACTION, O. 59. Cine n-a ascultat în serile de veghe al·: copilăriei... poveşti despre strigoi} IZV Xiu, 220.0 uşcari·. abia simţită bătaie în uşă curmă intimitatea veghei şi visării lui Mircea. TEODOREANU, M. îl, 27, cf. scriban, D. loai ide avea... şi în starea de veghe acest obicei perimat care surprindea pe femei şi le intimida în chip plăcut, călinescu, s. i Î 7. In veghile ei nesfirşite i s-au ascuţit simţurile şi au înviat în ea puterile defuncte ale sibilelor antice, vinea, L. I, 250. Din scurgerea inexorabilă a timpului, percepută în solitudinea vegjei nocturne, ... Young scosese o lecţie de reculegere şi cuce- Jeje. V. ROM, ianuarie 1965, 103. Comparînd senzaţiile din ţH'ml stării de veghe cu imaginile din vis, deosebirea este neesenţială, doar de ordinul clarităţii şi al stabilităţii. REV FIL 1971, 1587, ef. M. D. ENC. Crezi că... se împiedică într-o forr.ialitate de-asta, măruntă, cum ar fi starea de beţie sau de veghe a pretendentului! ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr.3, 18/4, cf. DEX. >0 Lampă de veghe = lampă cu lumină slabă care stă aprinsă în timpul nopţii. ♦ Veghere (3) la căpătîiul unui bol'/.v pentru a-1 îngriji. Şi-şi aducea aminte nopţile de veghe, ap nările peste pătucul lui ca să-i asculte răsuflarea, P ÂTESCU-VOINEŞTI, P. 127. Din nou s-au pornit veghile de noante injecţiile, baloanele cu oxigen, cu care să se mai îmîoade firul vieţii pînă la sfirşitul săptămînii. VOICULESCU, P. I, 255. Intr-a şaptea noapte de veghe, simptomele păreau că ce.bază. arghezi, s. vin, 103, cf. călinescu, e. O. H, 166. C.renise tot spălîndu-i, tot âlăptîndu-i, tot pierzînd nopţi de veghepe lîrigă cite unul bolnav de pîntec. stancu, D. 335. 2. (Rar) Priveghi1 (3). Cf. ardeleanu, d 46. Scriitorul po\’isteşte ce i se întîmplă duhului în cele trei zile de veghe mori,.ară. CĂLINESCU, O. ΧΙΠ, 290, cf DL, DM. Răsuflarea îi era ίψ/ită de urcuşid greu şi de oposeala veghii. Bănulescu, i. ifvef dex. ■ r 3. Veghere (3) petrecută în rugăciuni; priveghere (1), (aivechit, rar) veghetură. Clopotniţa de lemn huieşte, chemînd pe ^credincioşi la veghe şi la rugăciuni, lungianu, ap. CADE, cf. RESMERIŢĂ, D. Soţii îmi stingheresc veghile, privegherea Sfirrei tale mă tulbură din ajunare, mă scoate de la rut'.cxiune. VOICULESCU, Ψ. I, 156. Dervişi cu faţa suptă de VigAl'I:.BARBU, J. S. 120. ,- Pl. veghi şi (învechit, iar) veghe. - Şi: (învechit, rar) veg.ii r.ubst. cornea, E. I, 31/2. : - Postverbal de la veghea. VEGHEA vb. I. Ll.Tranz. A ţine sub observaţie, oüb pază, sub control. V. p ă z i (11), s t r ă j u i. Porînciiu se-l 1537 VEGHEA -257- VEGHEA veaghie pînră voiu tremite la Chesariu. COD. VOR3.35712. Sînt în drum de veghează scala... şi plaiul (a. 1625). PANAITESCU, O Ţ. 204. Buda... semăna întocmai cu o santinelă de noapte ce veghează în tăcere mişcările unei tabere inamice. FILIMON, O. H 54. Mai marii iudeilor puseră... ostaşi să-i vegheze mormîntul, temîhdu-se ca nu cumva, venind învăţăceii săi peste noapte, să-lfure. MARIAN, S. fc III, 51, cf. TDRG, DHLR II, 489, ŞĂINEANU, D. U, CADE. Veghea temeliile prinzătorii numai .din părţile de către gîrlă. VOjCULESCU, P. 1, 30. Adună oile risipite şi.le veghează mai dihai ca unul din noi. id. ib. II, 38, c£ SCRIBAN, D. Veghea-voi turma noasiră-n ocolul de nuiele. CĂLINESCU, L. L. 8, cf DL, DM- Soldaţii... alergau spre bariere să le închidă şi să le vegheze. BARBU, PRINC. 16, cf. M D. ENC., QEX, DSR. <> F i g .Au dormit în lanuri, vegheaţi de stele. VOICULESCU, P. TI, 23. Becuri veghează ca nişte străji bulevardul Dodenilor. V. ROM. martie 1954, 243. Plopii ce vegheau intrările stăteau nemişcaţi în bătaia nemiloasă a soarelui. BARBU, PRINC. 28. ♦ I n t r a n z. A sta de pază, a face de strajă. Cf. budai-deleanu, lex., heliade, o. j, 355. Pe o înălţime... vegheau cete de ostaşi. RUSSO, S. 195, cf. polizu. Soldaţii.,, veghează pe Turnul Fiscal, baronzi, i. l. i, 23/5. Selim sultanul doarme pe patu-i de plăceri, Avînd un scut; puternic de crînceni ieniceri, Ce stau veghind la poarta seraiului., alecsandri, poezii, 349. Aduseră vreascuri pentru foc,, avînd de gînd a veghea toată noaptea, id. O., p. 353,. In sqla cea mare a castelului, :în cenuşa vetrei, veghea un motan cu şep.te capete, care, cînd urla dintr-un cap, ş-auzea cale de-o zi. EMINESCU, P. L. 12, Cf. BARCIANU, ALEXI, W. Vegheau neadormiţi pînă-n ziuă străjerii. IORGA, P. A, II, 212. Angaja doi străjeri noi, cariqveausă vegheze la „gura d(rt bătrîni" a „Arhanghelilor". AGÎRBICEANU, A, ,1.91. Datoria strajei e să vegheze pentru... paza averei celor care dom. LUNGIANU, C. 60. Datoria lui acuma esţe să vegheze la post necontenit, să mi se pomenească cu vreun atac prin surprindere din partea sătenilor. REBREANU, R li. 115. Cordoane de soldaţi yeghgau ca nu cumva să fugă cineva înainte de-a fi cercetat, id. ib. 274. Pîndarii'veghează zi-noaple şi trag. VOICULESCU, P. II, 96. Nuniai acest cîne a. ştiut toate şi a vegheat în preajmă pînă ce l-a alungat fpqmea cătră oamenii vii. SADOVEANU, O. x,.630. Străjile vegheau la jocurile lor. id. ib. XIII, 227, Nu ţe, apropia prea mult de marfa., .ca să nit. bănuiască turcii ceva... Veghează de departe. CAMIL PEŢRESCU, 9 , III. 134. Se urcă pe a movilă cu piatră de hoţar în yîrfşi începu săt vegheze,. PREDA, M. 112. Trei frâţi vînători rătăcesc în pădure trei nopţi. Veghind pe rînd, fiecare prirneşte îş dar de,Iq-,nişte călători nocturni... μη corn din care ieşeau soldaţi, o pungă din care nu « terminau banii. IST.. lit. ROM. 1, 91. Cînd cînii veghează, (tipii nu cutează, zanne, P. I, 365. O F i g. Legea veghează la uşa cetăţeanului englez, rţumaijustiţia poate păşi pragul GHICA,. S. 204. Poezia veghează ta porţile templului unde se. păstrează amintirile naţionale. ODOBESCU, S. I, 184. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lîngă poartă- EMINESCU, P. L 5 .La capetele scfirii, vegheau doi copii de marmură. călinescu, o. iii, 74. Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte Veghezi mistuită subt vinete boitei BLAGA, POEZII, 147. La intrare, peste uşa de stejar ferecată, veghea un fanar de fier forjat. VINEA, L I, 51. O piatră neagră, imensă, pătrată veghea în mijloc pe un soclu. BARBU, princ. 126. ♦ Ţ r a n z.. . (învechit, rar) A reţine (3) (pe, cineva), E Iu Pavel dzişu veghiiatu se fie întru ştiutul, curatului. COD. VOR;. 35* 710. Dumnedzeu îngerii ceia pe greşiră i rm cruţă, ce cu pletiţurile de negură .legă-i şi pridădi în osîndă a-i chinui şi a-î yeghiia. ib. 8679. Şti Domnul... nederepţii în dzita de giudeţu în chinu a-i veghiia. ib. 867Î4,cf. COREŞI, L. 180/13,181/7. 2. T r a n z. (învechit şi. regional; despre Pumnezeu sau despre alţe fiinţe supranaturale; adesea .cu determinări introduse prin prep. „de”) A feri. a apăra (de un rău, de o primejdie); a îuaşub protecţia, sub. ocrotirea sa, a proteja (2), a o c r o t i. Şi de striiri veghii (yeaghe C, cruţă C:, H, apără p r e D) şerbul tău. PSALT. 32, Domnul veghie-te (f e r e a ş t e -1 e C v, f e r i - te -v a D, ţ in lea -1 e - v a H) de tot reui, fereaşte sufleţul tău Domnul, ib. 269. Se nu Domnul veghiiare· (p r e -veghiiare S, s t r ă j u i r e H, s t r ă j u i D) cetatea, în deşertu preveaghe veghietoriul. ib. 274. Tu, Doamne, hrăneşte-ne şi veaghie-ne De ruda aceasta şi în veac. CORESI, PS. 26/12. Născutul de la Dumnedzeu veaghe şine şi hipleşugul nu se atinge de el. id. L. 203/21, cf TDRG, DHLR u 489, CADE, SCRIBAN, D. Şade în mijlocul casei Sîntu Nichita Care ţine dracii de păr... Şi ne veghe, Ne prîvegheDe cu seară, Pîn[ la cinioară. TEODORESCU, P. P. 188.. Cnice sîntă, scut de raze, Îngeraşul mă veghează, marian, D. 296. 3. R e f 1. (învechit; adesea cu determinări introduse prin prep. „de”) A se feri, a se apăra (de un rău, de o primejdie); trşnz. şi refl. ( p a s.) a fi (sau a-face să fie) cu băgare de seamă, a lua (sau a face să ia) aminte (la..); a (se) învăţa minte. V. î n v ,e g h e a De vă vegheaţi amu să nu vie spre voi zicerea întru proroci. CORESI, L. 62/15. Zise Domnul·. juaţirvă aminte şi vă vegheaţi de covăsealq fariseilor şi a saducheilor". id. TETR 36. i[isu]s zise lor^,vegheaţi-vă să nu cumva neştine voiprilăstească". id. ib. 54. Cu înţelepciunea lui Dumnedzău, ca de semenţie se se ferească şi se se veaghe fiedecarea şi ca se se ia aminte a nu se însurq sau a s.e mărita înde sine, tocma. pînă în a patra semenţie. prav. LUCACI, 169, cf. 168. Să ne veghemu de tot răul, cum au el dzis noao. COD. TOD. 225. Către-aceea te . veaghe de faptele, tale şi te. teme, că la dzua giudejului vor aduce îngerii fapfßle tale, varlaam, C. 100. Să ţe veghi şi să te temi de acela Domn de lq carele ai toate, id, ib. 308. După mila ce aveţi de la domnia mea, pentru yoia egumenului, voi încă săriţi asupra lui? Să vă vegheaţi de ce v-aţi apucat, că mai mare urgie de[cît\ voi nu va păţi. alţii. (a. 1643t)‘. ^.RĂDULESCU-CODIN, M. N, 9. Socoteşte şi te veghe să nu cumva sări cumineci (a.L645).,TDRG. 4.cesta lucru ştă pre mînq giudeţului să oprească pre bărbahd, cel vrăjmaş,., ce să porneaşte asupra muierii sale, pentni să şă yeaghe, să . nu cumva să o şţrişe întru ceva. |κΑν,:,-1'54. Çu a ta poruncă. Doamne, te rădică, Să să veagiie. pizmaşii, să-ţ aibă de fijgä. DOŞOFTEI, PS. 25/10. Să-i veniţi de . hac, ca să se veghi şi alţii de a mai pune tiirci împrotiyq rczeşilor (a. 1756). ! DRG. Să se deie în bir cu ţara ca să-i veg^urmaşilo.r a.mai meţcthqrisi acea vicleană urmare (al78(§. URICARIUL, iy,i. .125/3. Mărturii irţinciunoşi să se pedepsească, de. cătră sţăpînire veghindurse, cum şi cei ce sînt puşi înacţ.ins. PRA VI LA (181.4), 74/6· La pripini .de furtuşag pravilile hotărăsc Îndoită răsplătire păgubii, pentru ca.să se veghe^scă tîlhqriul. ib. 176/15. Vinovăţia să face mai grea şi pedeapsa mai aspră cînd. cineva va çurvi cu. vreo rudgnie, şi atuncea să s.e veghească curvariul şi. cu pedeapsă politicească . şi. cu canonisire besericeqscă. C. CRIM. 81/1.7. Cînd Jocul va pricinui mare pagubă.., vinovăţia este mai nuire şi pe.deapsa mai cumplită, mghindursă unii ca,aceştia cu- bălăi pe uliţele oraşului şi plăţindu-sfh.den averea lor paguba priciiiuită. ib. 8.3/21. Pe care îl, va afla că n-au urmat porortcii, ci au primit turci prin sale cu gazde şi cu hodăi, pe unii ca adia să-i puie în butuci şi să-i trimită aici la domnia mea, să se pedepsească, ca să se veghe şi a//ii (a.l840). arhiva R. ii, 225/23.· cf. DHI.R li, 489, CADE, SCRIBAN, D. 0 Re fl. i mp. er :s, Nu numai· de bucate a posti, ce şi de toate pofiirile vătămătoare la şi/flete taresăi să veaghe şi să săstrăjuiască. PRAV LUCACI, 171. 4· T r a n z. (învechit) A ţine seama de,.., a Jua. în consideraţie. Nemica acealea şe veaghie ei. cop. voRv-ii^» cf. DHLR II, 489. •P ]E, x. p r. A ,(-i) veghea voia (sayui, yoie) (çuiva) ori (r e f 1. i jrn p e r s.) a. i se veghea voie (cuiva) = a favoriza, a avantaja (pe cineva); a avea (fagi, de cineva) atitudine păitinjţoajţş, lipsită, de obiectivitate; 4,păiiini.(jl).v/«''ă nepoţul unchiului seţi veaghe voie. prav. lucacj, \lß,; Am vrut sări prindem, să-i punem la nevoi, apoi nu nerom îndurat a strica prieteşugul cel din bătrîn[i\, ce-m veghea voie Măriilor Voastre (începutul sec. XVÜ). IORGA, D B 1 i]8 De am. eu făput ceva cu nedereptul, nu-mi veghea voie nemicăt.ce mă ia. den scaun MOXA,, 372/26. De vei. vedea■ că.fac... strîmbătale, să nu-mi veghi voie,,căci sînt împărat, ci să-imtai capulîntîi mie. (a. 1638). EMINESCU, O. IX, 408. NemiPă nu strică credinţa... celora ce scriu letopiseţele ca fciţănia. cînd veghe voia unuie şi coboară.,lucrul cu hiila altuiai M. CQSţjţJ, O. 157. Cînd yeîveni cu pohoaie, Nimărui n-ifyegheqvoqie. 1537 VEGHEA -258- VEGHEA DOSOFTEI, PS. 163/19. Pre-aceia ce-ţ veghe voaie. Să nu ducă-n veci nevoaie. id. ib. 350/13. Dzic să-l fie otrăvitu fraß lui... că era un om groznic: nu veghe nimămi voia. NECULCE, L. 102. La judecăţile lui, de era vreun boiar sau vreun fecior dă boiar şi vinovat, nu le veghea voie nimic, ci jos la scară cu toiege îl bătea. R. POPESCU, CM I, 408. Ismail Paşa, nu numai că n-au scos pe oşteni din ţară, ce şi voie le-au dat ca să ierneze în ţară, veghind voia craiului şvedzesc. AXINTE URICARIUL, LET2. II, 133. Era drept giudecător, neveghind nimărui voie, arătînd dreptatea tuturor cum se cade ca unui domn. MUŞTE, let0. iii, 41, cf. baronzi, l. 4.\ cade, scriban, D., L. ROM. 1965, 446. ♦Tranz. şi refl. (învechit, rar;în construcţii negative) A avea milă, îndurare faţă de... Să nu veaghe ochiul tău pre el, suflet pentru suflet, ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte,... după cum va da neştine hulă aproapelui său, aşa veţ da lui. BIBLIA (1688), 1402/25. Să-i tai mîna ei, să nu ţi să veaghe ochiul tău pre ea. ib. 144‘/47, cf. TDRG, SCRIBAN, D. 5. T r a n z. (învechit; complementul indică precepte religioase) A ţine, a respecta (2), a nu încălca Dzisele tale nu ascultămu, nece veghiemu (f e r i m u v, a m p ă z î t D), nece feacemu, c-ai dzisu noao se bire noao fie. PSALT. 327. Să veaghe leagea lu Moisi. CORESI, L. 69/12. Porîncitele lui veghea-vrem şi ogoadă înainte hă facem. id. ib. 198/5. Aceaia iaste iubirea Iu Dumnezeu cum porîncitele lui să veghem, id. ib. 202/2. 6. T r a n z. (învechit, rar) A păstra (2), a menţine (în aceeaşi situaţie, în aceeaşi stare). îngerii... nu vegheară... al său început, ce ei-ş lăsară a ia viaß spre judeţul măriei zio cu legătură nedezlegată supt untunearec. CORESI, L. 211/21. OR e f 1. pas. Aceştia sînt... steale înşelătoare ce lor îritunearec untunecat în veaci veaghe^se. id. ib: 213/8. II. 1.1 n t r a n z A rămîne treaz (în mod intenţionat) noaptea (sau o parte din noapte), a nu dormi în timpul destinat somnului; (învechit şi populär) a priveghea (2). S-a văzut dus pre gînduri, cugetînd în sine prea multe ş-în nensomnire toate nopţile veghind, aristia, plut. 292/21, cf. pontbriant, d. Oştirea, obosită după o cruntă bătălie, gusta repaosul somnului. Un luptător singur veghea: acesta era Tudor. CONV. ut. n, 78, cf. costinescu, cihac, I, 309, lm. însă doamna soacră lîngă ea veghează Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează. BOLINTINEANU, Ρ. 1,7. Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat Al sălciei pletoase, eminescu, o. 1, 63, cf. vn, 112, ddrf. N-a avut răbdare să vegheze trèi nopţi de-a rîndul. PÎRVESCU, C. 61. Sunt nopţi cînd măi asemui Ou fiul de-mpărat, Ce străjuia sub pomul Cu merele de aur, Ca el veghez (cînd noaptea Ce-n juru-mi s-a lăsat...) Sub pomul fermecat. IOSIF, V. 140, cf. tdrg. Numai noi Veghem singuratici. - petică, o. 298. Ferestrele de către uliß luminau, şi toată lumea veghea şi se bucura în noaptea asta. AGÎRBICEANU, S. 200, cf. resmeriţă, D., şăineanu, D. U., CADE. Mă duceam să mă culc sau să veghez. BACOVIA, O. 210. Bătrînă care veghea bună parte din noapte, aşteptînd utrenia, se odihnea două-trei ceasuri, după utrenie. GALACTION, O. 321. Singur eu veghez în noapte. TOPÎRCEANU, O. A I, 55, cf 228. E cald, tîrziu, - şi somnul nu mai vine... Se face ziuă, eu veghez de-aseară.'CAZIMIR, L. U. 70. Vegheam învălxtit în singurătate pe corabie, în nopţi spuzite de stele. CAMIL PETRESCU, τ:-- π, 187, cf. 403. Veneau suflări îngîndwrate devînt... din satele adörmite; itnde râmai ibovnicii vegheau. VOICULESCU, P. I; 70. Ai vegheat tîrziu! N-ai dormit bine! SADOVEANU, O. XXI, 615, cf IORDAN, I;> R A 488, SCRIBAN, D. Cu mine vino să veghezi din noapte Şi pina' dimineaß. CĂLINESCU, L. L. 9?n Toată noaptea veghiè în presupuneri amare. id. C. O. 16. Tnntit pe pat, cu privirile pironite în tavan, veghea pînă după miezul tiopţii. V, ROM. aprilie 1955, 173. Silion socotea că nu e de mirare că un om atît de studios şi care veghează atît nu este şi matinal. VINEA L. I, 51. Putea fi ora somnului şi pentru ultimul om care veghease în portul adormit. TUDORAN, P. 66, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 0 (Prin analogie; despre surse de lumină) Felinarele pustii veghează la colţuri. DUNĂreanu, CH. 107. Lumina... veghea pînă tîrziu în casa Măndiţei. IORGA, P. a. i, 52. în fereastra bătrînului conac veghea aceeaşi lumină sfioasă. RËBREANU,_ R. η, 207. Cînd lămpile de stradă cu miile veghează, In pîcla colorată mă duc abia simţit. bacovia, o. 84. In odăiţa rustică veghea o candelă verde şi o tăcere caldă. id. ib. 210. în ferestre vegheau candele aprinse la icoanele aşezate acolo spre apărare de iazmă. VOICULESCU, P. II, 26. 0 F i g. Ţiniirimul singur cu strîmbe cruci veghează. EMINESCU, O. I, 69. Castelul singur trist veghează. densusianu , L. a. 39. ♦ T r a n z. (Rar) A priveghea (3). Un singur albatros rănit Mai stă de pază Ca Maria Venită să-şi vegheze mortul! MINULESCU, v. 29. „Răcanii’’ lui îl aşezară pe pat de cetină şi-l vegheară toată noaptea. SADOVEANU, O. XXI, 512, cf OPRESCU, S. 170. Ţărani, femei, pe drumul de Periş, îngenuncheaţi pe dîmbul strîmt şi firînt, Intre lumini înfipte în pămînt, Veghează un copil cu ochii-nchişi. ARGHEZI, S. P. 131. Am găsit-o pe masa din salon între jăclii. O veghea un rîndaş. vinea, L. II, 122. 2. T r a n z. şi intranzA avea grijă de un bolnav, de un copil etc. (mai ales în timpul nopţii). Chiar în delir - mi-au sprus-o acei ce mă veghează — Cu minţile pierdute repet numele tău. HASDEU, I. C. I, 221. In timpul periodului celui mai dureros a boalei, ... m-a vegheat zi şi noapte un tînăr. ALECSANDRI, T. 945. Precum veghează o mamă bună Lîngă copilul ce-i adormit, Astfel cu mine stînd împreună, De gheara morţii el m-a feriţi id. T. I, 341. Adorm şi ea la capu-mi surîde şi veghează. EMINESCU, O. IV, 82. Seara, n-a iertat-o firea să plece; ci a rămas veghind la căpătîiul lui. slavici, ap. CADE. Noaptea... o petrecu tînguindu-se şi năcăjind femeile care vegheau, lîngă dînsa. CONTEMPORANUL, II, 8. Veghea la căpătîiul lui. VLAHUŢĂ; D. 84. La patul meu, tăcută; veghind neadormită, încet, pe fruntea-mi arsă de friguri, mîna-ţi luneci id. S. A. I, 65. Nedezlipită de la capul liii, Saşa veghea. D. ZAMFIRESCU, R. 277. Moaşele sînt lîngă, muiere şi veghează încontinuu. RETEGANUL, ap. densusianu, Ţ. h. 231: In iarna cînd a fost bolnavă de scarlatină... am vegheat adesea la patul ei. ibrăileanu, A 20, cf. resmeriţă, d. Dumnezeu ştie cîte nopţi am vegheat la patul lui. BASSARABESCU, ap. CADE. Bătrînă o veghease şi se rugase. GALACTION, o. 321. Am vegheat amîndoi ai rîndul. camil PETRESCU, T. n, 284. în fiecare noapte cei ce-l vegheau îi strecurau în mînă luminarea aprinsă, pe care el... o alunga cu mînie. VOICULESCU, P. I, 208, cf. Π, 286.A vegheat... o noapte întreagă la căpătîiul prietenului său bolnav, iordan, stil. 207. Cînd tu Vei fi bolnavă, eu te voi veghea toată noaptea. CĂLINESCU,10. I, 197. Toată noaptea a vegheat-o, cu lumina stinsă. BENIUC, M. C. 1/301. Logodnicul a vegheat^ şi a îngrijit-o luhi după luni. vinea l i, 200, cf. DL, DM. Se stinge vegheat de prietenul şi colegul său. IST. LIT rom. Π, 38. Peste patru zile se diagnostică o pneumonie infecţioasă. Prietenii îl veghează. ROMÂNIA literară, 1972, nr. 1,26/4. Zi şi noapte l-a vegheat, Perne albe i-a mutat, Cînd la cap, cînd la picioare. ALECSANDRI, p. p. 112. 3. I n t r a n z (De obicei cu determinări introduse prin prep. „asupra”, „Ia”, „peste”, „pentru” etc.) A fi atent la..., a se preocupa, a se interesa fir mod stăruitor de...; à fi vigilent. V. supraveghëa. Bărbaţii aceştia au cugetat, au vegheat, du âsudat pentru voi. HELIADE, ö. II, 331. Ştefan, ... şi după trecerea sa din viaß pămintească, veghet-au preste soarta patriei. ASACHI, S. L. H, 149. Trebuie să veghem spre jnoralitatea, onoarea'şi proprietatea naţiunii. LAURIAN, F 130/25. Prea miiltse ocupa de buna disciplină acei ce era puşi a custödi şi a veghea la orice, aristia, plut. 39/5, cf polizu, BOLLIAC, O. 41, PONTBRIANT, D Pelagiu şi Çelestihveghea neîncetat', ei avea în Orient amici puternici. BARONZI, I. C. m, 212/22. Veghea pentru scumpa serbare a dreptului natural şi a dreptului civil, id. I. L. I; 178/26, cf. COSTINESCU, CIHAC, I, 309. Părintele ei vine şi amîndoi veghează Să aibă mulţumire acel ce-l ospătează. BOLINTINEANU, P I, 52. Viaţa literară... s-ar coborî la cea din urmă degradare, dacă nu s-ar simţi şi nu s-ar recunoaşte dreptul şi datoria, cel 'puţin a cîtorva 1537 VEGHEAT1 -259- VEGHEAT2 scriitori, de a veghea asupra celorlalţi, maiorescu, CR. D, 91. Intre artist şi public stă şi veghează un cordon formidabil de critici, gardieni luminaţi şi conştiincioşi vlahuţă, S. a. Π, 369, cf. DDRF. Să vegheze necurmat asupra mulţimei încredinţate lor spre stăpînire. SĂM. viii, 61. Colcerii veghează peste beulura ele lipsă în timpul ospăţului. VICIU, COL. 11. Abia în zilele noastre noţiunea proprietăţi literare se dezvoltă şi se. ocroteşte prin legi speciale, iar critica se simte datoare a veghea, gata să puie în evidenţă originalitatea sau să demascheze împrumuturile nepermise. BUL. COM. IST. I, 72. Fiscul veghea la drepturile şi interesele sale. PĂCALĂ, M. R. 80. Austria... impuse agenţilor săi datoria de a veghea şi lucra, prin orice mijloace, pientru răspîndirea în principate a produselor industriei şi a comerţului său N. A. BOGDAN, C. M. ' 73, cf. şăineanu, D. U. Şedea crunt, cu ochii în patru, şi veghea pentru toţi şi peste toate. VOICULESCU, P. I, 200. Trebuie să veghem ca transportul să se facă în cele mai bune condiţiuni. ENC. AGR. I, 44. Românii şi, mai ales, capii autorităţilor noastre de stat, chemate să vegheze la buna orînduire a treburilor şi marilor interese ale naţiunii noastre, au început a se dezmeteci. MOROIANU, S. 19. Ademeni... pe sergentul de stradă să vegheze în chip deosebit asupra locuinţei lui. CĂLINESCU, B. I. 294. Peste pasiunea aceasta neobişnuită, care a pus stăpînire pe Dănuţ veghează, din pridvorul Iaşilor, Olguţa. PERPESSICIUS, M. I, 316. [Freud] şi-a permis cu brutalitate să strice visul roz al fetelor bătrîne, al idealiştilor şi pedagogilor şi al tuturor acelora care veghează la inocenţa speţei noastre. RALEA, S. T. II, 304. Cel asupra căruia veghează Halepliu poate să doarmă fără grijă. CAMIL PETRESCU, O. II, 113. Şi-a propus să vegheze asupra soartei lui. VINEA, L. Π, 12. Critica de judecată şi de gust, în primul rînd, a vegheat şi a mărturisit cu competenţă şi continuitate, timp de două decenii, asupra diverselor aspecte ale criticei lirice, constantinescu, S. ii, 278. Autorităţile veghează ca să nu se producă nici un fel de derogare de la conformismul politic şi ideologic cel mai mărginit. IST. LIT. ROM. II, 235. Deşi s-a elaborat un Regulament organic pentru Moldova şi unul pentru,. Ţara Românească, Kişelev a vegheat, conform instrucţiunilor de la Petersburg, ca dispoziţiile lor să fie cît mai identice. IST. ROM. iii, 945. Ispravnicul de Craiova veghea la păstrarea ordinei feudale, STOICESCU, S. D. 169. Actorul trebuie să dobîndească... libertate de acţune, ... regizorul veghind, fireşte, ca interpretul să nu deformeze rolul. τ august 1964, 93. Asupra bunului mers al acestei competiţi trebuie să vegheze comisiile judeţene de fotbal. SPORTUL, 1972, nr. 6929, 3/5. Scriitorul este o conştiinfi... care veghează tot timpul asupra întîmplărilor care se. petrec în jurul său ROMÂNIA literară, 1973, nr.14,3/2, cf. DEX. (Tranz.) Moş Dănilă... veghea mulsul caprelor. GALACTION, O. 158. Viile cer grijă şi osteneală mare. Fertilitatea lor trebuie bine vegheată de podgorean V. ROM. februarie 1964,72. Tată a trei copii de la soţi diferite, el îi ţne pe toţ la el acasă, le veghează instrucţia, se ocupă de sănătatea lor. ib. octombrie 1964, 91. O F i g. Este o providenţă care veghează asupra românilor. BOLLIAC, O. 224. Cruzimea bănuitoare a domneştei familii veghea, ascunsă subt o perdea de fißrie; ea aştepta, cu un zîmbet viclean pe buze, să-şiλ vază toate prăzile adunate împrejur. ODOBESCU, S. 1,427. In dosul acestor apucături... de vagabondare visătoare ale primei sale tinereţ, veghea un instinct gospodăresc mult mai puternic. LOVINESCU, M. 16. - Prez. ind.: veghez şi (învechit) veghi; prezconjunct. şi (învechit) să veghi; prez.cond. -opt pers. 3 şi (învechit, rar) vegheare. - Şi (învechit) veghi vb. IV. . -Lat. vigilare. VEGHEAT1 s. n. (Rar) Veghere (3). Cf. resmeriţă, d. înfipse o custură cu vîrful în sus,, sub bărbie, ca atu/ici cînd o moßi să se înţepe, şi Se puse pe vegheat, cu gîndurile aiurea. VOICULESCU, P. I, 202. O păzim cu luminările aprinse. Surorile îi doresc moartea. Au obosit de atîta vegheat. STANCU, D. 279. - V. veghea. VEGHEAT2, -Ă adj. 1. (Rar) Care este ţinut sub observaţie, sub pază, sub control; păzit (1). Cf. v e g h e a (11). Grecii iau fuga spre luntri şi-ajung pe. vegheatele maluri. COŞBUC, AE. 40. Danaii ţneau sub vegheată putere porţile toate Şi nu mai era vro nădejde-a scăpării, id. ib. 49, cf. RESMERIŢĂ, D. 2. (învechit; în sintagme) Voie vegheată = a), favorizare, avantajare (a cuiva); atitudine părtinitoare, lipsită de obiectivitate; părtinire (1). Uneori ne pare că pohta şi cererea noastră aduce noauă năroc şi voie vegheată, iară ea aduce otravă de moarte. VARLAAM, C. 58. Atîta voie vegheată au aceşti oameni den clirosul besearicei, cît nu să bat la giudeţ, nice să poartă pe uliţe cînd fac vreo greşală. prav. 201. Să nu jäßmiceşti cu voie vegheată celui bogat, nici iară să miluieşti cu judecata pre cel sărac. NEAGOE, ap. GCR I, 169/32. Cuvîntul ce-l grăita ca o pravilă era tuturora, giudeţele cu mare dreptate şi socoteală, ßrä fißrie, cu cinste, iară nemăruia cu voie vegheată. M. COSTIN, O. 89. Avînd voaie vegheată la împărăţie, să strîngea la dînşii negußtorii... creştini DOSOFTEI, v. S. noiembrie 185729, cf. id. PS. 276/10. Cu îndrăzneala şi voia vegheată carea la lumina negrimei tale neapărat am, mă rog. CANTEMIR, I. I II, 103. Mare voie vegheată avea de la turci, cît, de ar fi avut viiaß cît de îndelungată, nu l-ar fi mazilit den domnie. R. POPESCU, CM I, 346, cf. 344, 481, 521. Nu spunem strîmbătăţle ce facem totdeauna, clevetirile, voile veghiiaţe, fißriile. ΑΝΤΙ,Μ, O. 95. Să nu vă amestecaţi... în mărturiseli mincinoase, ficlene şi. cu voi veghiiaţe. id. ib. 389. Ei firă de voie veghiiată „cu sujlète[le] lor a?[a] au mărturisit cum că este hotarul pă apa părăului, pe matcă (a 1732). BUL. COM. ist. ii, 249. Să nu nădăjduiască cineva sau să gîndească a face vreună vină de meşterşug sau voie vegheată cu scopos ca acesta, cum că la urmă va lua dezlegare pentru,aceasta (a.1757). ARHIVA R. i, 91/20. Numai să văferiţ de hgtîr, şi voie vegheată să nu facă nici la o parte (a. 1761). IORGA, Ş. D. vil, 39. Vai de judecătoriul acela ce va miau la hotărîrile judecăţilor pentru voie vegheată sau va strica dreptatea pentru luare de miß. prav. COND. (1780), 46. Pentrufieşcare pricină, ceva judeca, să facă hotărîre în scris la mîna cui să va cădea, ferindu-se de hatîr şi voie vegheată (a. 1781). ib. 196, cf. budai-deleanu, lex., L GOLESCU, C. Dritul asupra vreuriei şerbiri personalnice, care după regulă se cuvine îndrituitului... numai în curgerea vieţi sale, .poate de voie vegheată a să îngădui cuiva după rugăminte, întru atîta numai, încît acesta are drit ,a-l intrebuinß, pînă cînd va voi îngăduitoriul. COND. ţiv. 79/36, cf. 58/27. întoarse spre dînsul voia vegheată a sultanului-odobescu, s. I, 158, cf. tdrg, cade, DM. în afară de folosirea influenţei lor pe lîngă domn pentru a âbţne favoruri pentru alţi şi, prin aceasta, cîştiguri de la cei pe care îi serveau astfel, unii mari dregători aveau obiceiul de a face ei înşişi „voie vegheată', de a părtini pe una din părţ, ... în schimbul unor răşplăţ însemnate. STOICESCU, S. D. 150, cf. L. ROM 1965, 446, ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr.50, 7/3, DEX 1027; b) rea intenţie. Înrîurire cărţi de blestăm privitpare către acei ce ar tăgădui cu veghetă voie înfiţişare documenturilor sale (a. 1838). GHIBĂNESCU, s. I. XII, 9. Ce să zici Eu am citit, Dar nu cu voie vegheată : chiar dumnealor m-au poftit... Cercetează-i şi-i întreabă... Nu sînt eu cel çu pricina. A citi cînd nu te lasă, de\ a cui să fie vina? HASDEU, R. v. 26. (învechit, rar) Carte de voie vegheată = salvconduct (1). Cf BARONZI, L. 98. 3. (învechit) Vădit2 (2); făţiş. Tu, ... care opreşti ceea ce nu ţ să cuvine, care înşeli în negoţul tău pe cei firă ştiinţă, care calci drepturile altuia printr-o nedreptate ascunsă sau vegheată, tu eşti acela care goneşti pe Hristos. MARCOVICI, D. 429/4. Vegheata nesupunere către şefi se va pedepsi după împrejurări cu munca ocnei sau a temniţei (a. 1866). PAMjflLE, I. C. 238, cf. CIHAC, I, 310, DDRF, ALEXI, W Nimeni nu poate fi arestat afară de cazul de vină vegheată. ŞĂINEANU, £>.. U 0 Faptă vegheată = flagrant delict. Cf. CIHAC, i, 310, CÔSTINESCU, DDRF, ALEXI, W„ ŞĂINEANU, D U. 1547 VEGHERE -260- VEGHETOR 4. (învechit şi regional; despre oameni sait, mai ales, despre intelectul, sentimentele etc. lor) Atent; treaz (2); vigilent Cf. v e g h e a (II 3) . Sînt unii cari... se hrănesc cu o nepregetată ciudă, c-o adîncă zăcaşie care în veci le ţine mintea vegheată şi le porneşte sufletul la viclenii şi la răutăţi. ODOBESCU, S. I, 118. Omenirea vie, vegheată şi neobosită se mişcă în tot sensul, dovedind pe flecare zi cîte un nou folos... cîte ô nouă mişcare spre bine. id., ap. vianu, L. R. 118. Cu-ncredere vegheată' Noi răsărim pe deal deodată. Ne văd păgînii, sar pe zid, Pdtop de foc spre noi deschid. COŞBUC, P. II, 39, Cf ŞĂINEANU, D. U„ DL, DM, CONTRIBUŢII, 1, 120, DEX, DSR. Această fiică iubită, Ce-o vedeţi aici smerită, Cu faţa în jos plecată Şi cu inimă vigheată, Se roagă cu rugă mare Să-i daţi cuvînt de iertare. MARIAN, NU. 318. - Pl. ; vegheaţi,-te. - Şi: (regional) vigheât, -ă adj. - V. veghea. VEGHERE s. f. Faptul de a veghea 1. (Rar; şi, învechit, în construcţii cu verbele „a sta”, ,,a şedea”, de care se leagă prin prep. „în”, „la”) Veghe (I I). In urma turmei sale, la umbră, la răcoare Sta în veghere altul cu inima în pace. HELIADE, O. 1, 388. Pe aceste mîndre ţermuri Sentinelă-naintată Neamul nostru, fără sprijin, în veghere necurmată Slă pe loc la postul său. ALECSANDRI, P. II, 75. Abia cîteodată, neferul trezit, Ici, colo, pe ziduri, şezînd la veghere, Precurmă prin glasu-i a nopţii tăcere. BOLINTINEANU, P. I, 162, De cînd rînduise aceăstă slujbă a oamenilor şi această veghere a sa, îşi făcuse obicei să doarmă ziua. SADOVEANU, O. XI1Ï, 229. 2. (învechit) Faptul de a fi cu băgare de seamă, cu luare aminte (Ia...); învăţătură de minte. Cf. v e g h e a (13): Murtaza turcul ce au păţit va pomeni cît va fi viu şi va fi veghere şi altora. AMIRAS, LET. iu, 161/36. Tîlharii ucigaşi... să se spînzure pe la locurile unde au ficut uciderile sprè vegherea şi altora (a 1783). ARHIVA R. II, 254/7. Cel ce va răni pre cineva saù îl va beteji cade supt vinovăţie,. .. şi, după sîM'icia faptei şi vătămarea ce va fi pricinuit, va lua certare sau se va pedepsi cu închisoare spré vegherea şi a altora, c. CRIM. 80/7. [Să aiBă] voie mănăstirea Şi păzitoriiSăi de a prinde pe acei ce vor obrăznici împotrivă h&fărîrei aceştia, fără ştirea şi firă voia mănăstirei, şi de a-i zălogi sprë'veghere şi părăsire (a. 1821). UÄICARIUL, ÎI, 128. · O (învechit, rar) Bunăveghere = evlavie. Pentru sv\J\nta casa aceasta şi carii cu credinß şi cu bună veghere şi frica lui' D[\i\mn[ü}dzäii întră întru dinsă, Demnului să ne rugăm (a 1679). OCR 1,240/24: 3. Faptul dé ä rămîne treaz noaptea, de a nu dormi în timpul nopţii (pentrii a desfăşura o activitaté): stare fiziologică a fiinţelor caracterizată prin deplină activitate a centrilor nervoşi; trezie (1), veghe (II1), (rar) vegheat1, (învechit şi populai) priveghere (2). Cf. v e g h e a (II 1). Adesea în secretul al umbrei şi-ăl tăcerii Se-nalß cîte-o’rugă în drderea vegherii. heliaDe, O. 1, 115: In vis -şi în delir căpătăm percepciuni sensibile chiar ca şi în statul de veghere. LAURIAN, F. 205/15. Toată lumea e-n veghere Şi se miră în tăcere. BOLLIAC, O, 93, c£ pontbriant, D. S-a dus zăpada albă de pe întinsul ßrii, S-au düs zilele Babei şi nopţile Vegherii. ALECSANDRI, POEZII, 24, cf. COSTINESCU. Tu ştii, o, dragă lampăl acele nopţi amare, Trecute în vëghére, 'ca să-i aflăm cîntări, Prin care să-i aprindem, în sufletul ei mare, Frumoase aspirSirP. BOLINTINEANU, P. îl, 168. [Dan] veghea sub sticlitoarele-i fereşte... pînă ce se ivea feţişoara ei palidă de veghere şi de amOr. EMINESCU, P. t. 46. A mers să vază pe împărăteasa care nu se dèzlipea o clipă de la căpătîiul bolnavului. A găsit-ό zdrobită'de veghere. CARAGIALE, O··'..Hi 300. Rôadele preţioase şi nepieritoare culese anevoie din mistuirea dător nopţi triste de'Veghere, ... toate acestea sînt bûhe şi frumoase, dar'n-dduc parale. VLAHUŢĂ, S. A. II, 590. Voievodul palid e încă rob vegherii;. In camera-i tăcută stă neatins crivatul. SĂM. I, 234. îmi născuse Cdţerina pe Victor, întâiul născut... Aţi trecut cu toţii prin emoţiile alea. noaptea de veghere la căpătîiul femeii. BRĂTESCU-VOINEŞTI, l. 210. Se crăpa de ziuă, şi Irina, obosită de veghere, stătea înaintea vetrei; ascultînd cum Paraschiva horcăia întruna. BUJOR, S. 109. Un somn alb care era hrana ei de căpetenie, fără ceasuri fixe, tăiat noaptea de vegheri albe. PAPADAT-BENGESCU, O. I. 248. Cei vechi aduceau jertfe noului an şi noi îl sărbătorim prin veghere şi ospăţ. ARH. OLT. V, 57. In piroteala lungilor vegheri, spovedania vieß sale... se depănă nesilită, întreagă. M. I. CARAGIALE, C. 97, cf. CADE. Nici ajunări sălbatice, nici îndelungi vegheri în genunchi nu-l înjrîngeau. VOICULESCU, P. I, 149. Pururi în cetiri de cărţi sfinte sau în rugăciuni, nesmintit de la înjrînări şi vegheri, viaß lui... jusese o viaţă de sfinl. id. ib. 158. & simţi deodată cîştigat de figura aceea cu ochii mari, cu obrazul smead şi pălit de vegheri. SADOVEANU. O. X, 142, cf. XXI, 43, SCRIBÂN, D. Tu nu cunoşti otrava gîndirii şi-a vegherii: Fantasmele de fildeş, regini ale tăcerii, Nu ţi-au suflat miresme subt sălciile serii. ARGHEZI, VERS. 95. Slugă şi dömn Al Vegherilor - plec după tine In largul meu somn. BLAGA, POEZII, 220:'0 (Neobişnuit) Lampă de veghere = lampă cu lumină slabă Care rămîne aprinsă în timpul nopţii. Numai într-un ochi de fereastră clipocea flacăra bolnavă a unei lămpi de veghere, rebreanu, NUV. 262. ♦ (Rar; la pl.) Efoituri, strădanii. Cînd un autor german a comunicat cu. francheţă şi lealitate naţiunii sale roadele vegherilor lui, rolul acestui om este îndeplinit, şi atunci începe rolul cititorilor. CARAGIALE, O. III, 279. 4. Atenţie susţinută, preocupare, grijă (pentru...). Cf v e-gh e a (Π 3). Vegherea lui era neobosită. Ea nu-l părăsea niciodată şi el a arătat în toate împrejurările că ştia să se păzească de cele mai mici lucruri care l-ar ji [rntiit vătăma. BĂLCESCU, M. V. 416. Organele vocale... merit... o vighere osebită. BREZOIANU, î. 113/12. Cu multă veghere observa... pe cel ce nici mi. bea, nici nu mînca, cu dînşii fiind la masă, şi-l mustra în public. ARISTIA PLUT. 115/1. Simţi tu oari vegherea, Simţi tu mîngîiereă La a ta legănare? BOLLIAC, O. 79, cf CIHAC, I, 309',· DDRF, RESMERIŢĂ, D. Ce continuă veghere asupra realităţii implică toate acestea\ TITULESCU. D. 239. -Pl. : vegheri. - Şi: (învechit) vighére s. f -V. véghèa. VÉGHET, -Ă adj. v. veget VEGHETABIL, -A adj. v vegetabil. VEGHETABILII s. n. pl. v. vegetabil. VEGHETÄL, -Ă adj., s. n., s.f. v. vegetal. VEGHETATÎV,-Ă adj. v. vegetativ. VEGHETĂŢIE s. f. v. vegetaţie. VEGHETOR, -OÂRE subsţ.’, adj. I. Subst. 1. S. m. şi f. (Rai' la f.) Persoană (sau fiinţă) care veghează (I 1), care stă de paza, care face de strajă; păzitor (I 1) paznic2 (1), străjer. V. santinelă (1), planton. Se nu Domnul veghiiare cetatea, în deşertu preveaghe veghietoriul. psalt. 274, cf CORESI, PS. 359/8. Fiind cu pielea goală, l-âu gonit veghetorii (a 1800). IORGA S. D. XII, 215. Jurisdicţiunea episcopilor a fost cu totul îngustată, şi chiar titlul lor de episcop schimbat în simplu vighitoriu, intendent, Superintendent. BARIŢIU, P. A. l. 210, cf CIHAC, I, 310. A două zi veghetorul nu mai ajlă pe prins şi căzu la mirare cum au putut să scape. BOLINTINEANU, C. 49/33. Le însoţeşte Cu-a sa roabă ce iiibeşii !Şicu negrii veghetori, id. P. I, 336, cf LM. Unul dintre veghetorii de lîngă biserică..: începe a împuşca de măi multe ori... şi'a da prin aceăstă de ştire sătenilor ca să se scoale. MARIAN, S. R. in, 68, cf. ÖÖRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RÎSMERIŢA, D., CADE. Se alese părintele Zenovie, ... xm omuleţ neastîmpărăt, ... straşnic veghetor, în stare sa stea cu ochii deschişi trei zile şi trei nopţi la şir. VOICULESCU, P. 1, 167, cf DL, DM, DEX, DSR. Vai de mine ce jiciori, Parc-au fost lot vighitori. FOLC. TRANSILV. II, 88. 0 Fi g. Răsăritul mocnea ascuns în zări... Veghetoare înalte, sombre încă, turlele 1547 VEGHETURĂ -261 - VEHEMENT bisericilor pîndeau ceasul să se aprinză. VOICULESC.U, P. 1, 274. 0 S p e c. Veghetor (de) încărcare = muncitor feroviar care supraveghează încărcarea sau descărcarea In termen a vagoanelor de marfă. Cf nom. prof. 61, l. rom Ί 978,20, ib. 1979, 514. 0 (Adjectival) Le închidea peste noapte în strunga păzită de veghetorii dulăi. ŞEZ. vu, 170. ♦ S p e c. (Ţrarisilv.) Pa2nic2(la vie). Cf. klein, d. 455, lb, barcianu, alr i 1 708/122, 125, 129, 140, 144, 150, 156, 158, 160, 166, aul XXIX, 317. 2. S. m. (învechit, rar) Apărător; ocrotitor. Cf. v e g h e a (12) . Că dziseră dracii miei mie, şi veghietorii sufletului mieu sjătuiră depreură, dzicîndu: Dzeul lăsat-au elu, goniţi şi prindeţi elu, că nu e izbăvitoriu lui. PSALT. 137. cf CORESI, PS. 185a 3. S. m. (învechit, iar) Cel care respectă un precept religios. Cf. v e g h e a (15). Voi iară să fiţi veghetori în mine. CORESI, L. 450/19. 4. S. f (învechit, rar) Loc, încăpere pentru păstrarea proviziilor. V. c e 1 a r. Pus-au Ierusalimul ca poamelor veghetoarea. PSALT HUR. 67718 . Dzeu, vereră limbile în dostoinicia ta şi scîrnăviră băseareca şfăntă fl ta. Puseră Ierusalimul ca a poamelor celariu (ca poamelor veghetoarea H, ca a poamelor h r ă n i r e v, c a o apărătoare de poame d).psalt. 163,cf.dhlr ii,489, DSR. Π. 1. S. m. (Rai) Persoană çare veghează (Π 1), care stă trează noaptea, care nu poate dormi. Soarele ă răsărit, iar veghetorul îrUîrziat... scrie slove mici la raza roşiatică a lămpii. IORGA, Ρ. A. U, 127, Cf. RESMERIŢĂ, D, C^DE 2. S. f. (Neobişnuit) Veioză. Cf. SCRIBAN, D. 3. Adj. Care veghează (H 3), care este atent la,v, care este vigilent. Stăruitor la cele ce-l îndatorează pOS'tul său -totdauna veghetor, - totdauna gata d-a asculta pe oricine vine să-i arate vreo plîngere, acestea sînt calităţile cele înalte de care se cuvine a fi învestit un cap al religtèï PELIMON, I. 81 /22, Cf. COST1NESCÜ, BARCIANU, ALEXI, w. $e întîmplă şi' la gospodina céa mai. veghetoare. Cînd se întoarcă găseşte pînea sau brînza mucegăită: SIMIONESCti), FL. 417. Alăturea de mamă, veghetoare, puternică, n-au grijă. id. F. R. 39, cf scriban, D 0 (Despre manifestările saU acţiunile oamenilor) Să fie de partea noastră o literare supremă, veghetoare, luminată, spre personalitatea fioastră. LAURIAN, F 125/26. Garanţia unei domnii era o perfidie veghetoare în mijlocul pasiunilor omeneşti pe cari o nouă faza în viaţa sufletească a omenirii le dezlănfuîse. IORGA, P. A. u, 242. (Mica înţelegere]· a ştiut să înjiripeze internaţionalul pe un naţional vajnic, veghetor şi indestructibil. TITULESCU, D 768. - Pl. : veghetori, -oare. - $i: (învechit şi regional) vighitor s.m. - Veghea + sUf. -ător. VEGHETURĂ s. f. (învechit, rar) Veghe (II 3). De multe ori am fost călători şi în frică pre apă şi în friâa între tâlhari... şi în frică îri pustie şi în frică prè mare şi în frică în fraß ceia strîmbii... şi în multă veghetum şi îh foame şi în seateşiîn mult post. CORESI, L. 380/11, cf DHLR li, 348. -PI.: vegheturi, -Veghea + suf. -ătură. VEGHEZĂ s. f. v. veioză. VEGHI1 subst. 1. (ŢPrin sudul Ban.) „Un loc deschis de unde se vede în depărtare”. Com. L1ÜBA 2. (Regional) Fata dealului (Berzasca - Moldova Nouă). Cf ALR 1 387/5. -Pl. :? - Etimologia necunoscută. VEGHI2 subst. v. veghe. VEGHI3 vb. IV v. veghea. VEGH1ÉNT, -Ă adj. (Italienism învechit, rar) Clarvăzător; perspicace. Soţietatea-ntreagă Constă din elemente curate, sănătoase, La locul lor veghiente spre-ntreagă armonie. HELIADE, O. 1,206. -Pl:. veghienţi,-le. - Din it. veggente. VÉGIE s. f. v. vejie. VEGLJÔT, -Ă adj. 1. (în sintagma) Dialectul vegtioţ (şi substantivat, f) = unul dintre cele două dialecte ale limbii dalmate, care se vorbea în insula Veglia Cf drăganu, rom. 518. Latina balcanică e reprezentată de română (cu dialectele sud-dunărerte), de vegliotă (azi dispărută) şi de elementele din vocabularul albanezei. ROSETTI, I. L. R. I, 40. Soarta aromânei, în condißle arătate (tendinţa de a deveni grai familiar, şi apoi de părăsire a lui), este aceeaşi pe care a avut-o vegliota şi o are istroromâna. FD I, 100. Limba dalmată, limbă romanică, astăzi dispărută... avea două dialécte: ragusan în sud şi vţglipt în nord. DER li, 8. cf l-l. MIHÂESCU, g£ 52, 53, IVĂNESCU, I. L. R. 125. 2. Çare apjarţjnea dialectului vegliot. -PiOrţunjât: -l'i-ot- -PI· : veglioţi, -te. - Veglia (n. pr.) + suf. -ot. VEGMÂISTRU s. m. (Germanism regional) Muncitor care lucrează la întreţinerea unei poiţjuni de şosea; (germanism, prin Transilv.) vègraimâr. Cf. MÎNDRESCU, i. G. 100, JAHRESBER. X. 217, ALR l 805/1, , -Pl. : vegmaişin. -Din germ. Wegmeister. VEGRÂIMĂR s. m. (Qermanisrn, prin Transilv.) Vegmaiştru. Cf alr i 805/107, alr ii 6478/105. -Pi. ; vegraifnări. - Din gemi. Wegräumer. VEGZIiŞ s. n. (Maghiarism regional) „Testament” (Sălicea· Cluj), lexic ri:g ii, 79. -PI.:? - Din magh. vcgzés. . VEHEMENT, -Ă adj. 1. (Mai ales despre manifestări, acţiuni ale oamenilor) înflăcărat, ynpéïüos, învei'şunat, violent. Fărsor neruşinat, grosolan şi bas este vehement, tare,, energic, plin de sare acră şi muşcătoare. HELIADE, O. 11, 91, cf. PONTBRIANT, D„ PROT. - TOP, N. D., COSTINESCU, LM. Adăogînd... un caracter cam vehement, preciim e acel al rasei noastre, ne putem lèsne explica de ce simple diverginle. în păreri se schimbă în neîncredere şi în acuzări de. intenţiuni subversive, eminescu, s. p. 416, cf şăineanu, ,enc. rom., BARCIANU, ALEXI, W. Se născu ö discuţie vehementă între fiu şi tată. AGÎRBICEANU, À 110, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Mai tîrziu, iar o scurtă şi vehementă încăierare, şi ajungem })e malul Oltului, camil PETRESCU, U. ,N. 299. Chipul măsliniu şi prelung... 'avea ceva tainic, 'trist şi totodată vehement în el. VOICULESCU, P. I, 107, cf. SCRIBAN, D. La 22 mai... el prezintă Porţii două note redactate înir7o limbă neobişnuit de vehementei, OŢETEA, T... V. 212. Preotul comunei ., pe, un ton vehement, începe şă mă jude:cg. Vh\ţpj, C. 108. Îndemnaţi: de fiice şi de uralele vehemente ale viziSi/çr, bagajßle mele, urnite cu greii, se opriră dinaintea depozitului. ARGţiEZI, S. X, Ί 17. Hangerlioaiça... arunca bastonul cît mai departe de. trup. îiW-un. gest vehement. CĂLINESCU, s! 7. Răspunde printr-o scrisoăre de dezminţiri, dţir şi de ieşiri veherţiente la adresa superiorilor săi- VIANU, L. R. . 327: în cele din urmă, întreg açest complex de femmene: instinct creator, piutere fascinantă de înrîurire, intuiţie drvinilorie, ritm vehenient de viaß - ni se pare circumscris prin cuvîntul „demonieBLAGA, Z. 234. 1559 VEHEMENŢĂ -262- VEHICUL ,^Scrisorile persane"... sînt o vehementă critică la adresa societăţii feudale, ll 1955, 37. Cineva l-a pus în legătură cu Opinia publică, gazeta vehementă, dar astmatică a unui grup de cărturari reformatori. VINEA, L. I, 119. Icoane de lemn sînt cel mai vehement pamflet asupra vieţii monahale. CONSTANTINESCU, S. 1,64, cf. DL, DM. Şincai, pe rînd acuzator vehement sau apărător călduros, aduce izvoare, mărturii, documente şi fapte ce se înfruntă reciproc într-o atmosferă de real dramatism. IST. LIT. ROM. Π, 53. Acest vehement protest contra regimului nobiliar... trebuie înţeles... ca dorinţa înlocuirii clauzelor anulate, cu altele contrarii, printr-un alt tratat. IST. ROM. II, 973. Criticul se angajează în polemici, uneori cît se poate de vehemente. V. ROM. iunie 1965, 55, cf M. D. ENC., dex, DN O (Adverbial) Nu pot să se fălească cu vrun merit pentru a avea dreptul ca să se exprime atît de vehement. EMINESCU, S. P. 18. Reclamau vehement să fie rase cu tunul toate satele care s-au revoltat, rebreanu, R. Π, 154 . Ladima denunţa vehement un cartel industrial. CAMIL PETRESCU, P. 301, cf. SCRIBAN, D. Protestă vehement: - Cel Să lăsăm bolnavul fără nici un ajutor'! CĂLINESCU, E. O. II, 186. Se protestează... vehement împotriva tendinţei pedante de a se făuri cuvinte noi VARLAAM - SADOVEANU, 197. 2. (învechit, rar; despre fenomene ale naturii) Care se produce, se manifestă cu intensitate deosebită, cu violenţă. Neşte speţe proprie de vînturi veeminţi sînt vîrtegiul şi tifonele. FONTANIN, C. 19/15. Vîrtegiul este un conflict între două sau mai multe vînturi contrarie, cari, combătîndu-se între sine, produc în aer o mişcare cercularie, mai mult sau mai puţin veeminte. id. ib. 19/20, cf LM, ŞĂINEANU, D. U. - Pl. : vehemenţi, -te. — Şi: (învechit, rar) vehemint, -ă (pontbriant, d), vehenjn'nte(prot.-pop, nd), veemént,-ă (barcianu, alexi, w.), veeménte (lm), veeminte (pl. veeminţi) adj. - Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis. Cf. it vee-mente. VEHEMENŢĂ s. f. 1. înflăcărare, impetuozitate, înverşunare, violenţă (în manifestări, în acţiuni). Nici o şpeţie de versuri din poezia profană nu se poate compara cu versetele biblice ca dithyrambele helenilor. Aceştia, ca şi versetele,... cerea ctvîntul imaginaţiuniix delirul sacru, vehemenţa expresiunii. HELIADE, Ο. Π, 177. In vehemenţa sa, el califica discursul meu de himeră. KOGĂLNICEANU, S. A. 228, Cf. PONTBRIANT, D, PROT.-POP, N. D, COSTINESCU, LM. El e înfrînt prin sine însuşi, prin vehemenţa şi adîncimea simţirilor lui. eminescu, s. p. 353, cf. 83. Discursurile lui sînt pline de momente de vehemenţă, cari vor rămînea pentru totdeauna celebre în istoria literelor noastre; dar nu se va găsi într-însele un singur moment de răutate sau de micime de suflet. CARAGIALE, O. V, 133, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Am fost,... cu vehemenţă, de altă părere. IBRĂILEANU, A 104, cf. RESMERIŢĂ, D, CADE. Cu toată vehemenţa sa romantică, poezia lui Carducci este clasică prin idei, prin compoziţie şi structură. LOVINESCU, C. vii, 154, cf. id. S. I, 256. Nu se sfieşte a critica cu vehemenß atitudinea Franţei TITULESCU, D. 696. Campania de presă anunţată, care urmărea în primul rînd intimidarea acelor puţini prieteni, a depăşit în vehemenß şi diversitate de manifestări toate aşteptările. CAMIL PETRESCU, T. iii, 501. Articolele lui Eminescu, păstrînd ordinea de totdeauna a gîndirii şi stilul impecabil, se distingeau acum printr-o vehemenß spumegătoare. CĂLINESCU, E. 356. loanide protestă cu o vehemenß crescîndă. id. B. I. 5. începură să discute cu vehemenß contradictorie, al. PHILIPPIDE, s: II, 71, cf. SCRIBAN, D. Prin lărgirea timpului de observaţie socială şi prin vehemenß pasiunilor, povestirea ruinării sufleteşti a lui losif Rodean.. alcătuieşte o etapă vrednică a fi considerată în dezvoltarea realismului mai nou: vianu, A. p. 323. Ceea ce izbeşte neapărat ca noutate este numai vehemenţa acestei critici îndreptată asupra întregului orizont al culturii noastre de-atunci. id. L. R. 180. Neoimpresioniştii renunß la acest amestec „impur” , pe care cu vehemenţă îl impută împresioniştilor. OPRESCU. I. A IV, 370. Unul din inväßtori combate cu vehemenß propunerea mea. ULIERU, C. 27. Alţi ziarişti... îl combătură cu vehemenţă. STANCU. R. A IV, 335. Vorbeau încet... punînd în cuvîntul lor izbucniri de patimă şi vehemenţe stăpînite. VINEA, L. II, 23. Categoria aceasta de pamflet n-o găsim în „Scrisorile" şi nici în articolele politice ale lui Eminescu, a căror vehemenß nu este de o temperatură mai scăzută decît violenß argheziană. CONSTANTINESCU, S. I, 65, cf. 67, DL, DM. Împotriva principiului heraclitean al identităţii concrete şi al opoziţiei imanente s-a ridicat, cu vehemenß, Parmenide din Elea. joja, S. L. 38. Pamfletul vindicativ din „Junii corupţi" se înscrie în linia vehemenţei satirice paşoptiste, v. ROM. ianuarie 1965, 102. Pamfletar viguros, romancier şi dramaturg exemplar în vehemenţa sa justiţiară. CONTEMP, 1974, nr.6, 1/4, cf M. D ENC, DEX, DN1. 2. (învechit) Intensitate deosebită, putere (a vîntului). Temperatura şi celeritatea vînturilor este diversă... De la celeritatea vînturilor depinde veeminß lor, după care ele capătă diverse numiri. FONTANIN, C. 18/31, cf. LM. - Pl. : (rar) vehemenţe. - Şi: (învechit, rai) veheminţă (pontbriant, D.), veemănţă (lm, barcianu), veeminţă s. f. - Din fr. véhémence, lat vehementia. Cf. itveemen- za VEHEMINT,-Ă adj.v. vehement VEHEMÎNTE adj. v. vehement VEHEMINŢĂ s. f. v. vehemenţă. VEHÎCOL s. n. v. vehicul. VEHICUL s. n. 1. Ceea ce serveşte ca mijloc de propagare (2), de transmitere. Prin potrivita împrăştiere şi regulata ţirculaţie a sîngelui pîn organe se ţine sănătatea organismului, ... şi prin scurgerea şi vărsarea lui se stinge viaß: sîngele este dar veiculul vieß. EPISCUPESCU, practica, 262/24. Aerul este propriul nostru element şi... este cel de frunte vehicu^pentru de a trage din noi părţile cele stricate şi a le priimi înşine, vasici, M. I, 216/25. Ţigaretele de camfor au de scop d-a face să ajungă camforul pe suprafeţele plămănarii, ceea ce nu s-ar putea face fără numai prin scăparea aburului său şi prin vehiculul răsuflării, man. SĂNĂT. 107/5. Vehiculul materiei infecţioase pot fl excreţiunile şi secreţiunile unui om ori animal bolnav de boală infecţioasă. ENC. ROM. II, 823, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Aerul e vehiculul multor epidemii. CADE. Aeru e vehiculu sunetului. SCRIBAN, D. Transportul electricităţii prin gaze are ca vehicul ionii gazoşi. CIŞMAN, Fiz. u, 312. Apa este vehiculul anumitor boli. DL, cf. DM, dn3. ♦ (Abstract) Mijloc de comunicare (a unor idei, a unor cunoştinţe etc). Limba nu este material, ci numai un vehicul prin care ideea concepută de poet se exprimă şi se comunică cu altul. ap. VIANU, L. R. 150. Tiparul e cel mai bun vehicul al cugetării. ŞĂINEANU. Limba trebuie a se îmbogăţi pentru a servi de vehicul ideilor ştiinţifice sau literaturii superioare. IORGA, L. II, 290. Aceşti păstori, în colindatul lor cu turmele prin munţi, ... au fost un admirabil vehicul al conştiinţei naţionale româneşti, întreţinînd astfel permanente legături între românii de ambele laturi ale Carpaţîlor şi Dunării, arh. olt. v, 295. Metafora în filozofie are un rol constitutiv, nu numai pe acela al unui vehicul expresiv, vianu, M. 44. Cuvîntul, spune Vischer, nu lucrează în poezie ca sunet muzical, ci ca simplu vehicul al imaginilor fanteziei, id. L. R. 150. Iată, totuşi, o formulă magnifică exprimînd virtutea numărului de a fi un limbaj, un vehicul al adevărului. JOJA, S. L. 185. Metafora este tocmai vehiculul care asigură circuitul continuu dintre sensibilitate şi raţiune. REV. FIL. 1971,1465. ♦ (Faim.; astăzi rar) Excipient lichid. Agentul cel mai de căpetenie aI alcoolului camforat este camforul; alcoolul îi slujeşte... numai de vehiculă. MAN. SĂNĂT. W9/5. O cataplasmă este dară un minunat mizloc de a întruduce... medicamentul prin vehiculul apei. ib. 131/24, cf. ENC. ROM., D. MED, DN1. 1565 VEHICULA -263- VEICĂ 2. Mijloc de transport pe o cale de comunicaţie terestră, subterană, pe (sau sub) apă, aeriană, cosmică. [Aceste] înfricoşate vehicule... par ca nişte munţi plutitori. CODRESCU, C. I, 215/31. Din norocire era cu o trăsură mare cu covîrtir, vehiculul i-a servit de cameră şi de pat. SION, P. 343, cf. LM, ŞĂINEANU, ENC. ROM., BARCIANU, alexi, w. Camioane cu gunoaie Şi vehicule de tot neamul, Trăsuri, cucoane şi tramvaie Şi tot ce poartă macadamul. ANGHEL—IOSIF, C. M. II, 53. Acest vehicol... e foarte solid construit: păcală, m. r. 455. Din trenuri se vedeau pe şosele şirurile neîntrerupte ale vehiculelor de tot felul, papadat-bengescu, o. u, 56, cf. RESMERIŢĂ, D. Cînd urmau ploi mari... roatele vehiculelor se înfundau de multe ori în gloduri enorme. N. A. BOGDAN, C. M. 7, Cf. GOLOGAN, C. R. 97, 101, NICA, L. VAM. 268, CADE. Podul de lemn... va fi servit pentru vehicule şi transporturi de greutăţi mari. ARH. OLT. X, 186, cf. NOM. PROF. 60. Vehiculele Bucureştiului se duceau la şosea. TEODOREANU, M. II, 182. Se aburcă în vehiculul pe care i-l trimesese Domnia. SADOVEANU, O. X, 192, cf. ENC. AGR., SCRIBAN, D. Noile vehicolese pot mişca în voie..., consumînd energia electrică de pe fir. ENC. tehn. I, 198. Vehiculul ceresc astfel conceput ar putea fi dirijat, ib. 375. Arcuri de suspensie pentru véhicule. NOM. MIN. I, 98. Capitala e în bună parte încă şi azi un oraş pentru vehiculele cu cai. ARGHEZI, B. 101. Cele peste douăzeci de vehicule, printre care şi cupeuri, ... fură de un admirabil efect. CĂLINESCU, E. O. II, 294. Privesc ca vrăjiţi... tot soiul de vehicule, pe drumul european de pe marginea apei. CAMIL PETRESCU, O. in, 102. Ar fi alergat dacă piaţa n-ar fi fost plină de vehicule şi de lume. VINEA, L. I, 242, cf. LTR2, DL, DP, DM, DER, M. D. ENC. Nu mai trecuse nici un vehicul militar german, v. ROM. februarie 1974, 7. Printre invenţiile enumerate se afla şi un vehicul blindat, penare astăzi l-am putea numi „tanc". MAGAZIN IST. 1974, nr. 4,48, cf. DEX, DN5. Vehiculul spaţial urmează să fie supus unor teste la sol privind rezistenţa lă vibraţii. SCÎNTEIA, 1977, nr. 10967. Aterizarea vehiculului spaţial este programată pentru 9 noiembrie, id. 1981, nr. 12184. - Accentuat şi: (învechit, rar) vehicùl. alexi, w. -Pl: : vehicule. - Şi: (rar) vehicol s. n., (învechit, rar) vehiculă s. f., veicul s. n. - Din ir. véhicule, lat. vehiculum. VEHICULĂ vb. I. T r a n z. 1. (Rar) A constitui un mijloc de propagare (2) de transmitere. Această intensitate de vibraţiuni, cîrmuită la regnul mineral de legi fizice, iar la cel animal, condusă pe lîngă aceste legi şi de vibraţiunile celulelor nevoase, vehiculează în ea, o dată cu intimitatea ei constructivă, însăşi cugetarea. MACEDONSKI, O. IV, 142. 2. (Complementul indică idei, opinii etc.) A face să circule. V. colporta, difuza, pro pag a (3), transmit e. Să studiem elementele arhitectonice ale bisericilor vechi româneşti, în comparaţie cu acele ale artei pur bizantine şi ale popôarelor care..: au împrumutat elemente din această artă sau care le-au vehiculat aiurea şi la noi. arh. OLT. " v, 293. Urie'i literaturi... vehiculată prin corrtplicate procedee de analiză şi de stil... e o fericire că i s-a pus temelia splidă a acestei epopei firăneşti. LOVINESCU, C. vn, 132. El prelucrează un material concret sau un material de imagini, în aşa fel încît aceste materiale să cuprindă şi să vehiculeze viziunea sa. VIANU, E. 344, 6f. DL, DM. In Ţiganiada imaginile sînt mai mult pretexte pentru exprimarea unui crez filozofic şi social-politic,figuraţiăplcÎsticăvehîculînd în primul rînd Un mesaj de idei: ist. LIT. ROM. u, 78. Presă... cdnştituie o bogată şi preţioasă sursă de informăre pentru cercetarea istorică, ea vehiculînd numeroase tipuri de izvoare. IST, ROM. m, XLII. S-a Situat încă ßinprirha perioadă a artei sate pe poziţii progresiste... vehiculînd idei largi, de mare suflu umanist. V. ROM. aprilie 1963, 149. în societate coexistă... boiernaşul... îngîmfat, tînărul întors din străinătate, vehiculînd cîteva idei pariziene la modă. IST. τ. I, 142. Cărţile tipărite la Tîrgovişte... aii vehiculat, în timp şi spaţiu, un model strălucit de estetică aplicată.în industria cărţii, magazin ist. 1970; nr. 4, 31 .In filozofia cunoaşterii termenul acesta a fostvehiculat. HRISTEA, P. E. 129. Cunoştinţele nu izvorăsc nici din subiecte, nici din obiecte, ci din interacţiunile dintre ele, vehiculate de praxis. REV. FIL. 1971,1633. Melodii străvechi... pot vehicula, prin noi expresii verbale, sentimente şi idei noi. ROMÂNIA LITERARĂ, 1972, nr. 1, 5/4. Asemenea... scrieri vehiculau ficţiuni literare, v. ROM. iulie 1973, 105, cf. M. D. ENC., DEX, DN3. Povestea vehiculează un mit. românia literară, 1978, nr. 1, 7/2, cf. DSR. O R e f 1. pas .în presa... de specialitate se vehiculează... termenul aşa-zisei „crize a operei ”. CONTEMP. 1974, nr. 7,6/2. Trebuie să ţinem seama... de ideile care s-au vehiculat, magazin ist. nr. 3, 58. -Prez ind.: vehiculez. -Dinfr. véhiculer. VEHICULAR, -Ă adj. (Rai) De vehicule (2). Cf. LM. Drumvehicular. SCRIBAN, D., cf. DN’. - Pl. : vehiculare. - Şi: (învechit, rai) veiculariu, -ie adj. LM. -Din lat vehicularius,-a, fr. véhiculaire. VEHICULARE s. f. Acţiunea de a vehicula. 1. (Rar) Cf. v e h i c u 1 a (1). Pentru amîndoi femeia e numai treapta necesară a unui scop suprem, un obiect cu valoarea unei simple vehiculări a energiilor spre posesiunea bunurilorpămînteşti. LOVINESCU, C. VII, 127. 2. Punere în circulaţie a unor idei, a unor opinii etc. V. colportare, difuzare, propagare(3), t ransm i-ter e. Cf. vehicula (2). Vom aminti mâi departe expresiva sa sintaxă poetică totdeauna în slujba vehiculării unui conţinut consonant varlaam-sadoveanu, 203. Literatura ia avînt... Profesorii îi sînt primii slujitori, ... societăţile şi ziarele, mijlocul esenţial de vehiculare, stimul.şi depăşire, ist. UT. ROM. Π, 250. Ne interesează masa informaţiei, puterea ei, mijloacele de vehiculare rapidă şi uşoară prin canalele informaţiei. REV. FIL. 1972, 40. Teatrul nostru contemporan cere, în sprijinul vehiculării ideilor, tehnici speciale. T septembrie 1966, 51. Creaţia rţu se limitează la vehicularea termenilor moralei constituite. CONTEMP. 1971, nr. 1301, 5/2. Aş observa că se adaugă, în vehicularea noţiunii de autenticitate, un timbru nou, existenţialist, românia literară, 1973,rir. 20,7/1, cf dn3. -V. vehicula. VEHICULATÔR, - OĂRE s.m. şi f. (Rar) Pei-soană care vehiculează (2) idei, opinii etc. Parazitologia critică... n-ar merita a fi menţionată, fiind externă criticii temeinice şi fertilè, şi neludtă în serios çhiar de agitaţii ei vehiculatori.. românia literară, 1973, nr. 20,3/1. —Pl. : vehiculatori, -oare. - Vehicula + suf. -ător. VEHICULAŢIE s. f. (Rar) Deplasare cu un vehicul (2). Cf. LM. Vefiiculaţia cu trăsura a intrat în instincte, şi azi românul a uitat că mai are şi picioare. ALAS 28 XI, 1937, 9/2, cf. SCL 1979,94. - Şi : (învechit, rar) veiculaţiiine s. f LM. -Din lat vehidulatio, -onis. VEHICULĂ s. f. v. vehicul. VEHTĂR s. m. v. vectăr. VÉHTER s. m. v. vectăr. VEIÂGĂ s. f. v. văiagă. VEICĂ s. f. (Regional) Unealtă folosită la deplasarea unei ambarcaţii, nèdefinitâ mai îndeaproape (Cîrligi - Român). Cf. h x 137: -PL: ? - Etimologia necunoscută. Cf bg. B e ü k a „cracă, creangă”. 1575 VEICUL -264- VEL' VEICUL s. n. v. vehicul. VEICULÂRIU, -IE adj. v. véhiculai'. VEICULAŢHJNE s. f. v. vehiculaţie. VEIÉZ s. f. v. veioză. VEIFÎI subst. pl. v. vifel. VELFÎU s. m. v. vifel. VEIOZĂ s. f. Lampă cu lumină (electrică) slabă, (care rămîne aprinsă în timpul nopţii); (neobişnuit) veghetoare, v. veghetor (II 2). Cf, şăineanu, alexi, w. O veilleusă albastră dă lucrurilor o lumină fantastică,: slabă. BASSARABESCU, S. A. 18. Lumina a fost stinsă: S-a lăsat numai oa„veilleusă”, ca în camerele bolnavilor. ralea, s. T. I, 270. În odaie ardea o veioză. VINEA, L. I, 249. Mă trezii tîrziu noaptea în întuneric. Aprinsei veioza. PREDA, C. I. P. u, 45, cf. 315. Stătea toată ziua trîntit în pat, cu ιιη. maldăr de cărţi, chiorîndu-se la veilleuză. T. popovici, SE. 103. întinsese mîna pentru a aprinde veioza. ROMÂNIA LITERARĂ, 1974, nr. 31, 21/3. Cînd se înapoie în odaie, veioza de pe noptieră... lumina tava aşezată pe podeaua roşie. ŢOIU, G. 80, cf81, DN’, L. ROM. 1980,260, DEX-S. - Scris şi: (după fi·.) veilleusă, veilleuză. - Pronunţat: ve—io-, PI.: veioze. — Şi: (rai)vegheză (alexi, w., Scriban, d. 1398), (învechit, rar) veiéza (alexi, w:) s. f - Din’fr. veilleuse. - Vegheză, adaptat după veghea. VEISĂ s. I: (Prjn Transilv:) Vîrşă' (1) (de nuiele). Cf. SCRIBAN, D., VICIIJ, GL. -PI. : veise. - Din magh. vejsz*. VEJĂ s. f. v. vejie. VÉJIE s. f. (Transilv. 'şi Maram.) 1. Tulpina porumbului; (în special) tulpina acestuia după ce a fost tăiată de la pămîriţ şi s-au etiles ştiuleţii (întitbuihţatâ mai ales ca nuţreţ); p. re s t r. partea rămasă în pămînt din tulpina porumbului, după ce acesta a föä tăiat. Coceanul... se măi numeşte şistrujean,... tuleu..., şi p/[ural] fmlugi, bălii, motoloşi, vegii sau jipi. pamfile, a. R. 87, cf. 264, da i2, 612, dsr, mat. dialect/i, 27, viciu, gl., t. papahagi, m. 236, coman, gl., cv 1951, nr. 3-4, 44, alr π 5283/353, lexic reg. 23, glosar reg! Cocenii tăiaţi şi nelegaţi sînt numiţi vèjii. ALR' — M .0 h. 406/231. Tulpina porumbului e numită vejie. ib. h 406/236. Spipu de la vejie. ib. Iii h 812/238. Jup de Vejuri. ib. ,813/223. Grămăz... de vejii. ib. h 814/225. Grămadă de vejuri, ib.Jh 814/228. 'Clăi devejuri. ib. h 815/223, cf. CL 1981,170. 2. Pănuşă (I) (uscată). Cf. dsr, viciu, gl., coman, gl., alr i 904/257, 357,361, aUî sn i hi 09/36.2, a£rm sn i h 77/362, lexic reg. 23, glosar Reg., cl 1981,170. - Pl. : vejii. - Şi: vejă (DA \ 612, DSR, GIjOSAR .REG.; pl. veje, ALR I 904/361 şi vejuri. alr-m ril h813,h814,h 815), véjurâ (ALR —M Ul h 812/221 ), végié (pl. végii) s. f - Etimologia necunoscută. Cf. g h i j i - Vejură: sg refăcut după vejuri (pl. lui vejă). VEJNIŢĂ s. f. (Regional) Cosoroabă (la casă) (Pecica-Arad). Cf. alr ii/i h 225/53. - Pl. : vejniţe. -Cf.scr. ven canica VÉJUR s. f. v. vejie. VEL1- (învechit) Element de compunere , care însemnează „mare1” şi care, prece;dînd;denumiri, de dregători, indica treapta cea mai înaltă a dregâtoriei i-espective. Coste Băgoc vel-dvornic, ... Dumitru Goia vel-postelnic (a. 1620). GCR I, 62/13. Buzinca vel-comis (;I, 56. Consoana iod, devenită fonem autonom, a acţionat, asupra tuturor consoartelor dentale şi velare precedente, precum şi asupra lichidelor „l" şi „r”, palatalizîndu-le. CL 1965,-99, cf Μ. D. ENC. Pronunţarea unei vocale velare... după o consoană palatală a fost cercetată insuficient.· SGL 1973, 451, cf DEX, DN3. Croaţii n-au vocale velare-IVĂNESCU, 1. L. R. 530. Ô (Adverbial) în nordul Ardealului... „/" urmat de ,.a", „o”, „u", „ă", „ î", de altă consoană sau cîrtd e nemuiat în poziţie finală, e rostit velar. . GRAM. ROM1. I, 94. ♦ Care este_ propriu sunetelor articulate în regiunea vălului palatului2. In evoluţia rostirii româneşti acest caracter palatal sau velar al vocalelor are un rol hotărîtor. puşcariu, L. R. ii, 40, cf. GRAUR, N. P. 27. Ocluzivele finale nepalatilizate sînt urmate de un suflu cu timbru velar. FD II, 54. Ingraiwile încare „s" şi „ţ” au numai timbru velar, alternanţa este „a/ă". CL 1965, 106. 2. S. f Sunet velar2 (1). Cf. enc. rom. ii, 633. Credem că există mai mult decît o coincidenţă... la rotacizarea lui „n.” intervocalic şi la prefacerea velarelor urmate de dentale în labiale, puşcariu, L. R. i, 268, cf. scriban, o. După locul unde se formează ocluziunea sau constricţiunea canalului vorbitor, consoanele se împart în bilabiale..., palatale, velare: GRAM. ROM1. I, 66; cf. DL. Prin studierea... velarelor româneşti am obţinut date preţioase în cè priveşte vocalele. FD VI, 83, cf DM, DER. Velara sonoră[este] mai puţin frecventă. CL 1964, 307. Labialele şi palatalele sînt mai apropiate de dentale decît velarele.. IST. L. ROM. II, 210, cf. M. D. ENC, DEX. în indoeuropeana primitivă evistau velare rotunjite. ;SCL 1977, 130, cf. dn3. Menţionează rotacisinul şi tratamentul velarelor latineşti „c", „g". L. ROM. 1979,476. -Pl. : velctre. -Dinfi·, vélaire. VELARIUM s. n. (La romani) Acoperămînt de pînză al unui amfiteatru sau al arenei unui circ. Cf enc. rom., m. d. ENC., DN3, DEX-S. - Pronunţat: -ri-um. - Din lat. velarium, fr. vélarium. VELARIZA vb. I. T r a n z. şi refl. (Fon.) A deveni sau a face să devină velar^ prin mutarea locului de articulaţie în regiunea vălului palatului-. Printr-un jel de armonie vocalică, adeseori şi „a" din silaba precedentă, dar mai cu seamă din cea următoare, se velarizează. arh. FOLK. m, 36. se velarizează devenind „î". SCL 1956,16. „1” s-a transformat dintr-o dată în „ă”, atunci cînd el trebuia să se vetarizeze. IVĂNESCU, I. L.1 R. 528. Rostirea dură a lui „ş ", după care „e" s-a velarizat trecînd la „ă", a fost observată în două dintre textele de care ne ocupăm. L. ROM. 1981,158. -Prezr ind.: vêlarizez. - Din fr. vélariser. VELARIZÂRE s. f. (Fon.) Faptul de a (se) v e I a r i z a; modificare fonetică prin care un sunet devine velar. Cf scl 1959, 234. Im velarizarea lui „t rusesc contribuie nu numai ridicarea părţii posterioare a dosului limbii către palatul moale..., dar şi o oarecare coborîre a palatului moale, ro li, 19. Velarizarea vocalelor anterioare precedate de consoanele labiale a fost considerată de cercetătorii: istoriei limbii române ca o transformare normală, CL 1965, 100: Nu este exclus ca, de la început, fenomenul velarizării lui „l” să nu fi cuprins toate cuvintele şi toate poziţiile lui în cuvînt. SCL 1966, 291. In cazurile în care velarizarea palatelelor nu s-a produs, „ I” a rărrns intact pînă azi. IVĂNESCU, i: L. R.: 528. Velarizarea lui „e" în Dumnedzău... este o particularitate a fonetismului graiurilor nord-moldovene. L. ROM. 1981,156. - Pl. : velarizări. - V. velariza. VELARIZAT, -A adj. (Fon.; despre sunete) Care a suferit fenomenul velarizării. Cf. DR. IX, 56. s/i"... are o variantă „palatalizată"... şi alta „velarizată". puşcariu, l. R. ii, 45. —Pl. : velarizaţi, -te. - V. velariza. VELASTRAI s. n. (Nav.) Velă triunghiulară întinsă pe straiurile dintre arbori. Cf ABC mar. Recent s-au construit şi... goelete cu velastraiuri. LTR- vin, 674, cf SCL 1961,613, DN3, D. MAR. -Pl. : velastraiuri. - Velă + strai. VELÂT, -Ă adj. (Italienism învechit, rar) Acoperit cu un văl (11). La astă răposarepoporul au mărturisit durerea sa..., umblînd în cursul doliului... cu capul descoperit, femeile de tot '■ îmbrobodite şi velate. ASACHI, S. L. il, 110. 0 F i g. Din : fisionomia cea nobilă, deşi velată de un aer de melanholie, strălucea sufletul cel virtuos ce vedera în toate dregerile sale. CALENDAR (1851), 41/27. —Pl. '.velaţi, -te. - Dinit. velato. VELATÙRA s. f Totalitatea velelor unei nave. Cf. Abc mar., scriban, d., cv 1951, nr. 12,34, ghelase, u. p. ii, 357. „Speranţa" era·ceea ce se numeşte o goeletă, după numărul catargelor şi felul velaturii. TUDORAN, P. 178, cf. LTR-, IX, DP, DER IV, 832, M. D. ENC., DEX, DN3, D. MAR. -Pl. : velaturi. - Din it velatura. VELĂ s. f. 1. Bucată (mare)de ţesătura rezistentă (de in, cînepă,'bumbac etc.) formată din mai multe-fîşii cusute între ele, case se fixează de vergă, de strai etc. şi care, împinsă de 1599 VELĂRIE -266- VELEAT vînt, serveşte ca mijloc de propulsie a unei nave; pînză (II b), (învechit şi popular) vetrelă (1), (învechit, rar) văl (II 2). A undelor spumare In umbrele de noaptea îţi amăgeşte ochii; O vei lua drept vele a flotei ce aştepţi. HELIADE, O. 1, 355, cf. id. D. J. 118/2, NEGULICI. De cîte ori, umflînd vîntul vela noastră, m-am despărţit de tine cu lacrime pe obraz. LĂZĂRF.SCU, S. 135/1. Nu şi-a adus aminte nici el, nici gubernorul navei, de bucurie, a înălţa vela ce se cuvenea a fl pentru Egeu semnul de scăparea lor. ’ ARISTIA, PLUT. 22/18, cf R. IONESCU, C. 148/13, polizu, prot.-pop., n. D., costinescu. Caicul meu invită Cu catargul auriţi Coardele-î sînt de mătase, Velele-i sînt de atlaz. BOLINTINEANU, P. I, 245. Prin chaos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă. EMINESCU, 0. I, 27. Corăbier, ... Iasă sforile velelor şi închină-te: adîncul te cheamă nerăbdător. CARAGIALE, ap. CADE, cf ENC. ROM. în ce hal eram... Uzi de apă, cu velele şifrînghiile catargelor rupte, comanda sflşiată, iar pe puntea şi coverta vasului sta sarea s-o iei cu lopata. DUNĂREANU, N. 149, cf. CADE. Cîte vele, cîte tunuri şi ce echipaj are Vellocitta? CAMIL PETRESCU, T. II, 194, cf. ABC MAR. Ţărmul împodobit cu atîtea zidiri şi monumente s-ar fi oglindit în Hrisokeras, dacă acel liman n-ar fi fost plin de furnicarul bărcilor cu vele.· SADOVEANU, O. ΧΠ, 31. Un italian tînăr, care lucra la depozitul de materiale, a furat un val de pînză de vele. BART, E. 277, cf SCRIBAN, D. Vase de cabotaj (cu şi fără vele). NOM. MIN. l, 340. Velele începeau să fiuture, slăbite de vînt. TUDORAN, P. 357. Pe efectele evolutive ale velelor se bazează manevra navelor cu vele. LTR2, Cf. DL, DP, DER, M. D. ENC., DEX, DN3, D. MAR. ♦ (Astăzi rar) Navă, ambarcaţie cu vele (1). Flota este compusă din cincizeci vele. COSTINESCU, cf. ltr2, dl, dex, DN’. Un convoi de 20 de vele. D. MAR. 2. (La pl.) Spoit practicat cu ambarcaţii cu vele (1). Cf. M. D. ENC., DEX, DNJ, D. MAR. -Pl. : vele. - Din it. vela. VELĂRIE' s. f. 1. Meseria de velar1 (1). Cf. LTR2, D. MAR., DEX-S. 2. Atelier în care se confecţionează vele şi obiecte din pînză de vele. Cf. D. mar., dex-s. -Pl. : (2) velării. - Velar1 + suf. -ie. VELĂRIE2 s. f. (Cu sens colectiv) Obiecte din pînză de vele folosite la bordul navelor. Cf. D. mar., dex-s. - Pl. : velării. - Velă + suf. -ărie. VELEÂG ş. n. v. vileag, VELEANŢĂ s.f v. velinţă. VELEAT s. n. 1. (învechit) An (considerat ca unitate cronologică); p. e x t. dată calendaristică. Letopiseţul nostru scrie că ati fost văleatul 6867, cînd au stătut domn Dragoş Vodă.. URECHE, L. 67, cf. PRAV. 333.. La ce an s-ar fi aşezat daţii pre aceste locuri de la zidirea lumii, cu greu iaste a să adeveri, de vreme ce nime ales văleturile n-au scris. N. COSTIN, L. 90, cf. 160.AufostuîndzuadeSînpetrula'veletde la Adam 7217. NECULCE, L. 187, cf. 4. Făeut-au.:, sflnta mănăstire den Coziia... cînd era văleatul' 6891. ANON. CANTAC., .,CM I, 85. Potrivindu-se văleaturile şi împăraţii turceşti, greceşti şi pre alţii démprejurul nostru, aceasta găsesc. R. POPESCU, CM \, 227. Au jăcut pă Dionisie patriiărh Ţarigradului... fiind... văleat 7202. ANON. IiRÎfJCOV.. CM. II, 307: Au mai arătat şi alt zapis vechi făr' veleat (a. 1721). GHIBĂNESCU, S. I. VII, 9. Un zapis din veleat 7175, martie 1, de la Gavril Mărgilat (a. 1746). ib. id. xvn, 27. Acest suret di pi zapis vechi l-am scris eu acmu, Simion Cheşco uricariul, la văletr7266 iunie 17 (a. 1758) id. ib.i; XXII, 24. S-au făcut de samă la Cîmpulung la veletul 1765 (a. 1765). ŞTEFANELLI, D. C. 78. Ieste din velet 1773 (a 1771).. IORGA, s. D. xxii, 248. La ghenarie 5 a văleatului 82, purcesei la Sibiu. VĂCĂRESCUL, IST. 288. Fiiul Radului Vodă Negru nu putea fi la acest văleat. şincai, i-ir. i, 276/13. Este zidită de răpăosaţii întru fericire Ioan Bogdan Voivod şi săvârşită de fiiul său Ştefan Voievod la veletul de la zidire lumii 7030 (a 1813). ştefanelli, D. C. 443. Fiecare pricină să se treacă cu veleatul şi luna (a 1818). URICARIUL, 1, 254, cf. lb. Un plan pi moşie Liteni, făr' velet (a 1825). IORGA, S. D. XXI, 293, cf. HELIADE, O. II, 341. Vom adresa poruncă în scris către fiecare sat, arătînd trebuinţa, suma, ... veleatul şi numărul poruncii în puterea căria să urmează acea cerere. REGUL. ORG. 63/9, Cf. ISER, STAMATI, D. 53, POLIZU, HEM 1128, CIHAC, II, 167, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Veleatul 1793 nu putea să însemne altceva decît mitrica de naştere şi de botez a lăzii. HOGAŞ, DR. I, 247, cf. RESMERIŢĂ, D„ CADE. Uitat-am ziua şi văleatul. TOPÎRCEANU, O. a. i, 110, cf SCRIBAN, D., BL VIII, 164, DL, M. D. ENC., DEX. ♦ (Popular; adesea construit cu verbe ca „a veni”, „a sosi”, „a se împlini” etc.) Soroc; termen final; sfirşitul vieţii. Pasămite i se împlinise şi lui, îi sosise veleatul, ISPIRESCU, u. 119. Mi-a venit veleatul, şi săcriul încă nu mi-e gata. I. NEGRUZZI. s. iii. 255. Mi-a venit veleatul... O tărie mai am: să nu-mi aseunz sfirşitul. DELAVRANCEA, O. II, 67, cf. TDRG, RESMERIŢĂ. D. AL..! strigă Tomşa întorcînd capul şi aruncînd o căutătură grozavă în juru-i. Multe necredinţe şi ticăloşii aţi săvîrşit; acuma, la domnia Tomşei, v-a sosit şi vouă veleatul! SADOVEANU, O. V, 581. Nădăjduieşte să ţie tovărăşie corbului pînă la acel veleat. id. ib. X, 349. Las slîrvul aici, xă putrezească unde i-a venit veleatul să piară. V. ROM. februarie 1954, 78. Vede soldatul c-au rămas numai, o lună pînă s-a împlini veleatul, SEVASTOS, P. 168, cf şez. i, 102. îi spune ciobanul tot ce-i păţise sufletul timp de nouă ani şi cuţit tocmai azi îi sosise veleatul· RĂDULESCU-CODIN, L. 39. Iote cum să bocesc muierile, parcă le-a işit· veleatu._ graiul, i, 239. Mi. s-apropie veletu. vasiliu, P. L. 246. Intr-o zi... o-nţeles că i s-o împlinit veleatu. ŞEZ. xxni, 56, cf. izv. xxi, 144. Ne-a ieşit veleatu, se spune cînd se produc omoruri sau bătăi între rude apropiate. Cf. Η π 39. 0 Veleatul de apoi = sfirşitul lumii. Atunci va fi... veleatul de-apoi. MARIAN, î. 481 <> E x p r. A face (cuiva) veleatul = a omorî. Al meu pruncuşor Mi s-o face mare Şi te-o prinde-n gheare, Ţi-o face veleatul, Şi mie, scăpatul, balade, II, 167. A-i ieşi veleatul = a se învechi, a se·perima(2). Cf. scriban, D„ pamfile, j. ii, 172. ♦(Popular) Burată a vieţii; trai, viaţă, soartă, destin. Se vede că pîn-acum le-a fost şi lor veleatul. Cu han şi-au găsit popa! CREANGĂ, O. 140. Fiecare cu veleatul tui; zile... nu poate da nime. CONTEMPORANUL, v„ 296. Muream mai bine şi-ncheicwi veleatul In ziua cînd potop venind troienii M-au năpădit cu suliţi ferecate. MURNU, O. 89. De atuncea... trecuseră mai multe veleaturi de om; satul se mutase în altă vale. SOVEliA, O. 119, cf. l%, Port... încrestat pe frunte veleatul meu întreg. LESNEA, .1. 63, cf. VOICULESCU, P. II, 186. Mi s-a încheiat veleatul aici, plătind prostia de care sînt vinovat. SADOVEANU, O. ΧΠΙ, 214.7« avocatură ştiam că am să-mi sfirşesc veleatuI. MIHÂESCU, D. A. 21. Nu înţelesesem sau nu voiră să înţeleagă că le-a trecut veleatul. STANCU, R. Α.ι II, 214 .Să nu mă uiţi, să trăiesc în inima ta cît ţi-a fi şi ţie veleatul pe lumea asta. CAMILAR, N. II, 363, cf COm. LIUBA, ŞEZ. V, 170,. I. CR. IV, 306. Să plîng şi să mă bocesc De veleatul ce trăiesc. pamfile, c. Ţ. 226, cf. corn. din sjraia - rădăuţi. Aşa-i viliatul lui. AN. DOBR. IV, 100. ♦ (învechit: astăzi poetic) Perioadă determinată de timp; epocă istorică. Prinţipuri care sînt:âtîtq de vechi, pe cît... este veleatul creştinesc. VEISA, K 26/6. înaintea veleatului creştinesc, găsim pe Darius. KÖGÄhäslICEANU,.-.‘S. A; 58. Bătrînul... [e] „un mag" înţelept, în glasul căruia răsună mînia veleaturilor. LOVINESCU, S. l, 47. Lacul rău îşi avea tainele tlui venite din vechi veleaturi. VOICULESCU, P. II, 294. Ai luptat şi tu.. . Să îngropăm văleatul umilinţei, v. ROM. decembrie 1954, 149. S-a schimbat veleatul = a trecut vremea aceea Cf. zanne, ,p. ix, 428. 0 L o c. adj. şi a d v. (Prin Mold.) Ca-n veleat = ca într-o perioadă de 'mare belşug, de mare prosperitate. Fructe ca-n veleat. PAMFILE, J. II, 172. Devnde maiînainte i se păruse preoluliii 1604 VELEITAR -267- VELEU că trăieşte ca-n veleat şi că rău pe lume nu mai poate fi, o schimbase rău acuma! FURTUNĂ, V. 52. 2. (Prin Munt.; cu sens neprecizat, probabil) Pecete (1) gravată sau montată pe un inel. Toţi mesenii se scula. La inel Că se uita .Şi, veleatul de citea, Toţi cu toţii-l cunoştea Că-i inel de salavat, Că-i inelul de schimbat Ce le-a fost la cununat. TEODORESCU, P. P. 621. Inelul în mînă lua, pe veleat că se uita, Frumos slova-i cunoştea. MAT. FOLK. 1240. Un inel, frate, avea, Pepană-lpunea... Domnul Chipor Crai că-l lua, Foarte bine-l cunoştea, Cînd veleeitul mi-l vedea. PĂSCULESCU, L. P. 153. ♦ (în ex pr.) A-şi arăta veleatul = (despreoameni) a-şi da arama pe faţă, v. aramă. Cf cv 1950, nr. 1,32. - Pl. : veleaturi. - Şi: (învechit) velét, văleăt, vâlét s. n. - Din slavonul κι <ιΐτο „în anul”. VELEITAR, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f. (Persoană) cai« aie veleităţi. Spre deosebire de visători şi de veleitari, artistul reuşeşte în mai largă măsură să facă a urma lucrării fantasiei întruparea ei expresivă, VIANU, E. 309. Eminescologii de tot felul, autentici sau simpli veleitari, au căutat săi îmbogăţească cu tot preţul acest material iconografic, românia literară, 1968, nr. 8, \2ß. Solicitat de propriul său geniu, în atîtea direcţii, veleitar nesăţios, în mod firesc decepţionat de inegalul său succes, el a avut de suferit, ib. 1969, nr. 54,21/1. A muta moartea în viaţâ, a muta viaţa în moarte, a face o legătură între viaß şi moarte după principiul vaselor comunicante, iată ce vor în ultimă analtă marii veleitari, cari îşi pun problema mîntuirii. ib. 1970, nr. 102,3/1, cf DEX, DN3. 2. Adj. (Despre manifestări, realizări etc. ale oamenilor) Care denotă veleităţi. Poezia d-lui Barbu poate fi obscură, uneori veleitară, alteori strangulată în viziuni extrem subiective. CONSTANTINESCU, S. l·, 185. Paralel cu numeroase scrieri valoroase, a proliferat şi o literatură veleitară, a cărei singură însuşire era o anumită îndemînare stilistică. CONTEMP. 1972, nr. 1324,4/6, cf DEX. -Pronunţat: -le-l·. - Pl: : veleitari, -e. - Din fr. velléitaire. VELEITARÎSM s. n. Tendinţă de a manifesta veleităţi; atitudine veleitară! Cf. vianu, l. r. 403,652. Există... debuturi tardive care... exprimă uri rezumat selectiv al produselor unui veleitarism literar de lungă durată. ROMÂNIA LITERARĂ, 1974, nr. 2,11/2, cf. L. ROM. 1983,39. - Pronunţat: -le-l·. -Veleitar + suf -ism. VELEITATE s. f Dorinţă, intenţie (care depăşeşte posibilităţile de realizare); pretenţie, ambiţie (nejustificată). Cînd aşi găsi un turc luminat, care să voiască ca noi libertatea Principatelor, fără a se, teme de veleităţi vrăjmăşeşti din parte-ne, de faß cu dînsul aşi lucra pentru românii din Austria, ap. GHICA, A. 86. Guvernul din iaşi... ştia că o seamă de tineri erau să vie cu veleităţi revoluţionare. SION, P. 309, cf. HASDEU, I. C. I, Vil, COSTINESCU. Are veleităţi de glorie militară. MAIORESCU, D. II, 13. Afirmarea împăratului... este echivalentă cu deciziunea puternicului imperiu de. a se opune de-a dreptul la orice veleitate de declarare de război. ODOBESCU, S. Iii, 401. Nu e vorba de veleităţi politice ori naţionale, ci de ceva cu desăvîrşire practic, de bun simţ comun EMINESCU, O. XJU, 38, cf XI, 179. Are... veleităţi şi pretenţiuni de personalitate. CARAGIALE, O. 11, 157, cf. DDRF, ENC. ROM., barcianu. Atunci am înţeles eu... adevărul coprins în cuvintele lui Alphonse Daudet, acest delicat scriitor, cu veleităţi de „marchand de bonheur", sandu-aldea, d. p. 144, cf. ALEXI, W. Veleităţi neaşteptate se treziră. Aripi ce nu se ridicase niciodată de la pămînt năzuiră spre cer. ANGHEL, PR. 97, cf. RESMERIŢĂ, D., cade. Are veleităţi să conducă discuţia CAMIL PETRESCU, P. 55. Caută., să învingă în elevi, la inferiori, orice act de curaj,... orice veleitate de evadare din comun. BRĂESCU, A. 180. Ins cu veleităţi nobiliare şi blazon familial rapid confecţionat. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. 1,223. Săltau ca într-un iureş neînfrînat toate veleităţile şi toate visurile. POPA, v. 194. N-avea nici o veleitate de comandant. VOICULESCU, P. II, 141. Totdeauna ignoranţa a fost un instrument sigur de guvernare, căci la adăpostid ei se asigura monopolul domniei prin abilităţi -şi înşelătorii, prin teamă, încredere oarbă, prin exaltarea veleităţilor mistice. D. guşti, P. A. 208, cf. SCRIBAN, D. Reveria... este echivalentul veleităţilor; visătorii sînt abulicii imaginaţiei creatoare. VIANU, E. 309. Veleităţile de reformator şi, poate, de domnitor ale lui Ipsilanti nu jăceau decît să accentueze şi mai mult slăbiciunea poziţiei lui. OŢETEA, T. v. 257. Sportul prezintă folosul individual şi social că amorţeşte veleitatea. ARGHEZI, S. XVI, 148. Ştiu că ai anume veleităţi, că mocneşti nişte lucrări. CĂLINESCU, C. O. 96. Dacă în natură nu există „puterea vitală" cu intenţii de creaţie platonică, nici artistului nu i se îngăduie aventurile creatoare: orice veleităţi constructive se înfrîngprogramatic. BLAGA, Z. 105. Veleităţile entuziasmului, ale sentimentului şi pasiunii sînt înăbuşite. RALEA, S. T. I, 156, cf. DL, DM. Feudele, mai ales cele mari, nu alcătuiau un teritoriu unitar, ci erau formate din sate şi moşii risipite pe toată întinderea provinciei Acesta era pentru sultan un mijloc de a zădărnici veleităţile de autonomie ale guvernatorilor de provincii. IST. ROM. II, 809. E o epocă de entuziasm naiv şi patriotism aprins, de proiecteuriaşe şi-veleităţi enciclopedice. IST. UT. ROM. II, 235. înţelegerea austeră a vieţii în folosul artei se asociază cu veleitatea de a produce efect prin atitudini paradoxale, v. ROM. noiembrie 1964, 113. Pe plan estetic exista o certă veleitate de stilizare neobârocă. ROMÂNIA LITERARĂ, 1969, nr. 41, 28/1, cf. M. D. ENC., DEX. Actorul nutrea şi veleităţi literare: proza sa este stufoasă, iar versurile, parte satirice, foarte interesante. ROMÂNIA LITERARĂ, 1976, nr. 26, 8/1V cf DN3. -Pronunţat: -le-i- -Pl. : veleităţi. -Din fr. velléité. VELEN adj. in vai', v. velin. VELENŢĂ s. f. v. velinţă. VELÉR1 inteij. v. 1er. VELER2 subst. (Latinism învechit, iar) Blană (de oaie): Jînă (de oaie). Străbătură pînă la Colhida, de unde răpi velerul. SÂULESCU, HR. I, 28/13. Aice se află velentl de aur (pielea culînă de aur), pentru care se întreprinsesă faimoasa şi eroica espediţiune numită a argonauţilor, asachi, s. l. ii, 207, Cf. STAMATI, D., ALEXI, W. -Pl.:? —Din lat. vellus,-eris. VELERIM inteij. v. 1er. VELERÙM inteij. v. 1er. VELESÎE s. f. v. veresie. VELÉT s.n. v. veleat VELETÜÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional; despre oameni) Atiăi (2). Cf pamfile, c. ţ. 356. - Prez. ind. : ? - Veleat + suf. -ui. VELETUÎT, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Care a dus un trai bun. Cf. PAMFILE, C. Ţ. 456. -Pl. : veletuiţi, -te. -V. veletui. VELÉU s. n. (Maghiarism învechit, rar)'Măduvă (1 I). Cf. ANON. CAR. 376, LEX. MARS. 124, 125,227, DR, VII, 260. -Pl. : ? -Dinmagh. velô. 1618 VELFIU - 268- VELINŢĂ VELFIU s. m. v. vifel. VELÎ vb. IV. (Prin Transilv.) 1. R e f I. A se ivi; a apărea. Fiica gazdei... Lafintînă să valea. ALEXICI, L. P. 163. Din ce s-o velit Miru pă pămînt? ARH. FOLK. Vii, 89. 2. T r a n z. A preface (II 1). Sîngele-mi curgea, Pe pămînt cădea. Şi io nu-l lăsam Aşa pieitoriu, Şi io mi-l veleam, Viţa vinului, Şi unde mă-ncingea C-un brîu de măceş, Tare mă strîngea Carnea-mi c-o frîngea, Pe pămînt cădea, Şi eu mi-o veleam. Spicul griului. VICIU, COL. 71, cf. ARH. FOLK. VII, 89,90. - Prez. ind.: velesc. - Şi: văii vb. IV. - Etimologia necunoscută. VELÎCE s. f (Regional) Pojghiţă care acoperă untura de porc sleită (Cîmpu lui Neag-Uricani). Cf. A iii 1. -Pl. : ? - Etimologia necunoscută. VELICÎ vb. IV. Tr an z. (Prin Bucov. şi prin Transilv.) A meni (4), a sorti (1). Maica £>{omnu]ft//, cu toată scîrba ce avea, o păli rîsu’ şi velici aşa pe broască: „Tu, cînd îi muri, să nu te împuţeşti... ; unde-i fi tu, în fintînă, să se facă apă bună ", ŞEZ. I, 180, cf. IX, 145. Luă-şi maica fiu-n braţe Şi-l duse, cît îl duse Puse jos să hodinească Sub tujăde tisă verde. Tisa-i mare, D-umbră-şi are, Maica sfinţâ o velicea:..: - Fire-ai, tisă, velicită, De mine, De Dumnezeu, Mai tare de Fiul Meu! Ţie frunza să nu-ţi pice Nici cu vînt, Nici firă vînt! VICIU, GOL. 45. -Piez. ind.: velîcesc. - Etimologia necunoscută. VELÎCIE s. f. (Slavonism învechit, răr) Ι.-Măreţie (1). Cu mare (velicie v) susioara ta se împietreaze-se pără treace-vor oamerii tăi, Doamne. PSALT. 312, cf DHLR II, 534. 2. Preamărire (1). Că numele Domnului chiemaiu; daţi mărire (velicie v) Dzeului nostru. PSALT. 313, ci. dhlr ii, 534, SCRIBAN, D., SCL 1960,604. —Pl. : velicii -Dinslavonul ΒίΛΜΜΗ*. VELICORUS, -Ă s. m. şi f, adj. 1. Persoanăxare face parte din ramura cea mai numeroasă a ruşilor1, de pe teritoriul nord-vestic al părţii europene a Rusiei; rus propriu-zis; (la m. pl.) populaţie de naţionalitate rusă1 care locuieşte pe teritoriul nord-vestic al păiţii europene a Rusiei. Ci DL, DM, DEX. 2. Adj. Căi« apaiţine velicoruşilor (1), privitor la velicoruşi. Unele din aceste tendinţe... 'sînt specifice şi altor graiuri velicoruse. SCL 1967, 555, cf. IVĂNESCU, 1. L. R. 438. -Pl .'.velicoruşi. - Din rus. itejnikopyc VELIÉR s. n. Navă, ambarcaţie cu vele (1); (învechit) ventrilar. Cf. ABC MAR. In pori văzuse mai riiulte vapoare decît veliere. TUDORAN, P. 361, cf. LTR1, DL, DR, DM, DER. Echipajul micii ambarcaţiuni făcea semne disperate, cerînd ajutor. Era velierul „Ratanga", sub pavilion maltez, prins de furtună la 25 de mile în largul mării. SCÎNTEIA, 1975, nr. 10206, cf. DEX, DN3, D. MAR. - Pronunţat: -li-er. - Pl. : veliere. - Din it veliero. VELÎGĂ s.f v. verigă. VELIGLĂS subst. (învechit; în loc. a d v.) în veliglas = cu voce tare, cu glas puternic. Cetindu-să la divan în veliglas cărţile înaintea tuturor, s-au ruşinat toţi de acea pace cu grabă. M. COSTIN, O. 284. Domnul..: scoale hatişeriful cel împărătesc... îl dă în mîna lui divan-efendi, şi dtvan-efendi... începe a-l ceti în veliglas. GHEORGACHI, let. iii, 291/16. După cădit sevîrşeşte mitropolitul toată slujba Iordanului în veliglas. id., let. iii, 308/34, cf. tdrg, t. papaihagi, c. l, SCRIBAN, D., FORM. CUV. I, 147. - Scris şi: veli glas. -Dinslavonul mahh nuci,. VELIN, -Ă adj., subst. 1. Adj. (Despre hîrtie, carton etc.) Care are suprafaţa netedă, lucioasă şi care se caracterizează prin rezistenţă, datorită unui proces de fabricare special. O colecţie de autori latini în 29 de tomuri bine legale, ... hîrtia velină, este de vînzare. CR (1829), 2382/25. A alcătuit un imn către Grecia în limba grecească,^care l-a şi tipărit la Paris, într-o ediţie foarte frumoasă, în octavă hîrtia velină, ib. (1830), 3622/5, c£ i. golescu, c., mn (1836), lO'/lO, gtn (1836), 112/20. Această foaie să va da in octavo, pe hîrlie velină, şi preţul ei pe un an va fi un gălbîn. ar (1837). ] 14V42, cf. MOZAICUL (1839), 356/1. Vroieşte a tipări 500 exemplare, pe hîrtie albă, din care 25 exem[plaie] pe hîrtie velen (a 1839). BARIŢIU, C. VI, 32, Preţul unui exemplar pe hîrtie velină este I y[lorin], FM (1840), 303 '/31. Această foaie iesă de două ori pe lună... Preţul ei este 40 de lei pe hîrtie velină,· iar pe hîrtie de tipări numai 30 de lei. : POVÂŢ. ( 1844), 96/21, cf. STAMATI, Di Preţul abona fiii acestui vocabular pe hîrtie velină este trei sfanţi. PANN, în contribuţii, i, 27, cf. GM (1854), 3V65. [Foaia] iesă de două ori pe săptămîna,... în format mare şi pe hîrtie velină ROM. LIT. 1282/31, cf polizu. Un petec de hîrtie velină, tipărită frumos. GHICA, S. 33, cf. COSTINESCU. Cere... să-ţi gătească o mîncare ce ţi se va prezenta într-o gingaşă cutioară de hîrtie velină albă. ODOBESCU, S. ΙΠ, 24. S-a pus... să-şi facă mîna, exercitîndu-se în fiecare zi, pe hîrtie velină. CARAGIALE, O. ti, 70, of ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W. Hîrtia velină trebuie ţinută la o temperatură rece, potrivită. G. IONESCU, C. -T. 368, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Erau cîteva versete... pe hîrtie velină. CAMIL PETRESCU, P. 187. E un volum elegant şi mărunt tipărit, pe hîrtie velină, cu scoarţe flexibile. SADOVEANU, O. IX, 322, cf SCRIBAN, D., NOM. MIN. 1, 356. Acoperi totul cu o foaie de hîrtie velină. ARGHEZI, S. XVI, 141; cf ltr-’ hi, 544, IX, 117, 118, dl, dm, der ii, 71®, m. d^ enc.. dex, dn3. 2. Subst. (Rar) Piele (de viţel) preliicrată în mod special pentru a se putea scrie pe ea, mai fină decît pergamentul (1). Cf. COSTINESCU, ŞĂINEANU; ENC. ROM., RESMERIŢĂ, D, CADE. - Pl. : (1) veline. - Şi: (învechit, rar, T) velén adj. invar. -Din fr. vélin. VELINTOARE s.f. v. vălitoare. VELINŢÂR s. m. (în dicţionarele din secolul ti-ecut) Persoană care confecţiona sau care vindea velinţe. Cf l. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZUf-PETRI, V., PONTBRIANT, D., LM, DDRF, BARCIANU. - PI.: velinţari. - Velinţă + suf. -ar. VELINŢĂ s. f. Ţesătură ţărănească de lînă. de obicei vărgată sau cu alesături, întrebuinţată ca pătura. cuvertură, covor etc.; .(regional) verină, verineă, în velinţă. O velenţă... 6 şiruri de mărgean (a. 1753). BUL. COM. IST. X, \2\.18tuli velinţe (a. 1786). FURNICĂ, I. ■ C. 128. Averea miresei:... 3 veli[n\ţuri în linuri, 2 cămăşi voiniceşti {a. 1824). IORGA, S. D. VI, 137, Cf I. GOLESCU, C., VALIAN, ‘V., POUZU. O grămăjuie de cîţiva oameni... şezînd pe ό velinţă vărgată. BOLLIAC, O. 215. Se ocupa cu cultura grădinilor, a stupilor..., a fabricaţiunilor de velinţe, covoare şi diverse ţesături. SION, P. 65, cf. petri, V. Se vedea lîngă perete saltele şi velinţe strînse, pentru întîmplarea cînd ar voi oaspeţii să petreacă noaptea în casa în care au mîncât mielul pascal. BARONZI, I. L. ii, 16/20, cf id. l. 95, cihac, ii, -452, costinescu. El zări pe bătrînul armaş uscat şi galbin,... zăcînd lungii pe spate pe o velinß albă, în căpătîiul unui pat. ODOBESCU, S. I, 66. 1631 VELIST -269- VELITE Frumoasele ţesături şi cusături... se fac pe albituri, pe. haine (straie) şi pe învelitori (velinß, lăicere...) de către ţărancele noastre, id. ib. II, 107. Făcea pînză în patru iţe, velinţe şi scoarţe în zece feţe şi chilimuri pestriţe. CARAGIALE, O. ΠΙ, 252. Taică-său îi adusese o saltea cu paie, două perini, o velinß, trei rînduri de albituri. SLAVICI, O. I, 82. Ciobanu se mira cum o să calce el pe velinţele şi scoarţele alea scumpele ce emu aşternute pe jos: ISPIRESCU, L. 251, cf. DDRF. Pe pat (laiţă) sînt cergi de lînă; pe pereţi diferite haine şi şervete şi chiar cergi (velinţe). MANOLESCU, I. Ti. Nu erau de lepădat nici velinţele cele lucrate în patru iţe şi aşternute pe paturi şi pe jos. ap. TDRG. Ji potrivi frumos patul, cu velinß aleasă. SĂM. I, 346, cf. barcianu. Plapăma şi velinţele căzuseră jos. DELAVRANCEA, H. T. 257. Întinse o velinß pe miriştea ţepoasă şi puse masa. SANDU-ALDEA, D. N. 109, cf. ALEXI, w. Pe paturi sînt puse: păierul, apoi velinţa, prostirea cu horboţică şi deasupra levicerul. PAMFILE, I. C. 409, cf. 292. Pe lada acoperită cu o velinß, stăteau aşezate şi frumos păturile straiele mai de zile mari. HOGAŞ, M. N. 138, cf. RESMERIŢĂ, D., SEVERIN, S. 141. Măsura odaia în lung şi în ht, privind crăpăturile scîndurilor şi desenul colorat al^ velinţelor aşternute. ARDELEANU, U. D. 105, cf. CADE. în colţ... un divan deşelat, acoperit cu velinţe româneşti, mă îndemna să mă trîntesc pe el. CAMIL PETRESCU, P. 59. Mîncau tolăniţi pe cline aşternute cu velinţi înflorite şi covoare persieneşii. C. PETRESCU, R. DR. 4. Pe podelele acoperite cu velinţe de casă, zopăiturile erau surde. STÂNOIU, C. I. 100. S-a urcat morocănos în leagănul învelit cu velinţe. VOICULESCU, Ρ. Π, 312, cf. SCRIBAN, D. Draperiile, perdelele, velinţele, ţesăturile... întocmeau, cu cristalul oglinzilor, cu lemnăria... o atmosferă leneşe, de linişte şi de plăcere. ARGHEZI, S. ix, 103: Adorm într-un pat cu o saltea de otavă proaspătă, sub Velinţe de lînă. V. ROM. august 1955, 75. v/n odaie te împiedecai de calapoade..., de maşina de tablă şi de patul firă saltea, acoperit cu o velinß ruptă. PAS, Z. I, 197. Ţărartii îmi aşterneau în cale velinß şi veşminte. VINEA, L: 1, 384, cf. LTR3, DL. Stă întîns pe· o velinß vărgată la umbră şi zace. PREDA, I. 157,cf. DM. Pe laviţe atîrnau grele velinţe. BARBU, princ. 97, cf. M. d. enc., dex, h i 299, li 3; 31, 50, 63, 81, 89, 118, 126, 132, 147, 168, 186, 204,214, 222,254, iii 73, iv 11, 56, 75, 255, v 165;'268, 382, xiv, 249, TEODORESCU, P. P. 77. Scoasezăhlaiele/velinţele tOate cîle le avea şi le întirùe. STĂNCESCU, B; 286. Jos în trunchiu bradului Esti-un pal în strung lucrat, ... Dar Într4nsu ci mai eşti? O permiß ş-o velinß. ματ. FOLK. 1461, cf. ALR 1 1 119/878, alr n/ι h 287, alr im mn 138,3 901/762,791. 0 F i g. Pîrtia npse mai Cunoştea, înăbuşită sub o'velinß de zăpadă. DELavrâncea, S. 181. Muşcînd din frunze, toamna trimite iarăşi vîntul. Cu vechile-i velinfe s-acopere pămîntul. LESNEA, VERS. 156. Pe cîmp: velinţi de soare, pe mări: sidef de lună. pillât, p. 128. - Pl ..velinţe şi velinţi. (învechit, rar) vetinţuri. — Şi: (regional) veleânţă (pamfile, a. r. 264, dm, h v 268,382, GL. OLT.), (învechit, rar) velănţă, linţă (CbsflNESCU) s. f. -Dinngr. βελέντσα. -Linţă,prinafereză. VELÎST,"-Ă s. m. şi f. Sportiv care participă la concursuri de vele (2). Cf. M. D. ENc., dex, dn3. -Pl. : velişti, -ste. 1 - Velă + suf -ist. VELIŞTE s. f. v. vielişte. VELIT1 adj. (Despre boieri) Care definea iinâ dintre dregătoriile cele mai importanţe; de rangul întîi. Cf. cânta, LET. iii, 177/9. îrripdrt celelalte ' luminări arhiereilor, egumenilor şi veliţilor boieri,' cum'şi boierilor mazili: GHEORGACHI, LET. III, 302/21. S-au adeverit dintr-o cercetare a dumnealor veliţilor boiari... : cum că sînt vechi mazili (a 1775). BUL. COM. IST. v, 268. Dumnealor veliţii boieri cu cale şi cu dreptate au giudecat (a. 1777).' IORGA, S. D. XXII, 247. Acest om îl avem mare stîlp... fiindcă ieste ginere banului Ghichii şi rudă cit toţi boiării veliţi (a'. 1779). FURNICĂ, D. C. 55. Să să caute pricini[le] celor ce s-au judecai la deparţamenturi sau la veliţii boieri, prav. cond. (1780), 48, cf. BUL. COM. IST. IV, 120. S-au făcut hotărîre prin 10 ponturi... făcute cu adunare de sobor a arhiereilor ţării şi a veliţilor boiari. SOB. HRIS. 24. O carte de giudecală de la d-lor veliţii boiari a Divanului (a. 1794). ghibănescu, s. i. VII, 110. S-au dovedit prin anafora durnilor sale veliţilor boieri (a. 1803). IORGA, S. D. ΧΧΠ, 400. Să dă întărire la anaforaoa dumnealor veliţilor boieri ce au făcut către Măriia Ta pentru pricina tuturor celor arătate (a. 1813). DOC. QC. 153. [Mavrogheni] nu mai rînduia la veliţii boieri... să cerceteze pricina jeluitorilor. DIONISIE, C. 168. Prin anaforaoa dumnealor veliţilor boieri... s-au hotărîl... ca acele cile dooă parale să plătească la vameşul cel ce le strînge cu măruntul (a. 1822). DOC. EC. 250. Au dat jaloba tor la... boierii veliţi a ßrii. NEGRUZZI, S. T, 225. Mă lua acasă de-i citeam, ceasuri întregi, anaforale... de-ale veliţilor boieri. GHICA, S. 266. Veliţii boieri cu bărbile albe şi cu căciuli de samur, filimon. O. I, 119. Ce face?... Să plătesc eu capitaţie?... Eu, boier velit? ALECSANDRI, T. 37, cf. COSTINESCU. Căpitanul gvardieie un fecior de'boier velit. CARAGIALE, O. III, 127, cf DDRF, ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE. O anafora se redactează de veliţii boieri ai ocîrmuirei. N. A. BOGDAN, C. M. 63, cf. C. GANE, TR. V. 306. Baronul..., luînd cu arendă de la boierul velit Balş moşia Dumbrâvèni, aduce pe Gheorghe Eminovici ca scriitoraş, călinescu, E. 12. Descoperirea a dovedit amestecul‘kelor mai de aproape boieri veliţi ai mei, urmă domnul. SADOVEANU, O. X, 164. Fota Vlădăianu... era, cum se zice în limbajul vechi drhoridblogic, boier velit, boier mare. ARH. OLT. XVII, 136, cf. SCRIB AN j D. Constantin Mavrocordat a împărţit pe boieri în două categorii: boieri mari (veliţi), 'de la ban pînă Id Clucerul de arie, şi boieri de rangul al doilea. OŢETEA, T. V. 5.8, cf. DL. DM, STOICESCU, _'S. D. 137,' DER, M. D. I-NC.. DEX, TEODORESCU, P. ' P. 506. v (Substantiyât) Aceşti veliţi, . cercelînd toate scrisorile cele vechi, ... hotărăsc \cu mai desăvîrşită putere... şi hotărîrea dumii[ea]lor rămîne. nestrămutată (a 1776) prav. COND. (1780), 187. protipendada şi veliţii purtau pe cap gugmMan de samur. ghica, s. 501. Capetele vicleniei se vor fl gqsind între . veliţii din jurul scaurtultâ: SAÖÖVEANU, O.'^X,11 93. Era'’nepotul unui cafegi-başa:.. Oploşii-pe lîngă veliţii Divanului'domnesc. C PETRESCU, A. R. 11. ♦ P. e x t. (Substantivat;"învechit, rar) Mâjjnait (I). S-au văzut rătăcind îrtt'r-o trecere în vecinătatea Buzăului nişte companii de veliţi polonezi: bălcescu! m. v. 351,-cf. 349·, ŞĂINEANU, TDRG, CADE. -Plr. veliţi ■ -De la Vel1. VELIT2 s. m. 1. (De obicei la pl.) Soldat de infanterie uşor echipat şi înarmat, care; în armata romană, avea însărcinarea de a hăitui inamicul. Ei împliniră nedăsloinicia cailor luîndu-le mai întîi frînele ca să nu le poată opri pornirea; şi după aceea mai adăogîndu-le ‘'rişte velite... Aceştia era nişte tineri înţr-armaţi uşor, cei rriai înde.mînateci din legheon, cctre la cel mai mic semn sărea 'pè cal dihapoia călăreţului sau.se batea din picioare, căpăţineanu, m. r. 23/8. In bătaie însămna fieşcărui locul său, după vrednicie, mai vîrtos, după plătirea censului; deci a cincea clasă putea să milităreciscă numai între velite. ÖOJINCÄ; A. II. 6/19. Din pedestrimea uşoară urma veliţi, centraţi, Din cea mai grea, triarii, principii şi hastaţi. FM (1861), 71, cf1'BARONZI, L. 123. lată-n frunte sagitarii şi veliţii, limbi străine, Înarmaţi cu proaşte, scuturi şi cu şepte javeline. ALECSANDRI, P. IU, 93, cf. COSTINESCU. Veliß se retrag şi începe bătălia serioasă. LM, cf.. DN3. 2. Soldat din armata napoleoniană cârc aparţinea unui corp de vînători de infanterie. Cf COSTINESCU, dn'. -Pl. : veliţi. -Şi: (învechit,rar) velite subst pl. - Din (1) fr. vélite, làt vcles, -itis, (2) fr. vélite. ' VELITE subst. pl. v. velit2. 1636 VELITURĂ -270- VELNIŢĂ’ VELITLIRĂ s. f. (Sudul Transilv. şi prin nord-vestul Munt.) Acoperămînt pentru cap, în formă de coif, de pălărie etc., folosit de femei, confecţionat dintr-o bucată lungă de pînză albă, brodată (şi tivită cu mărgele colorate), înfăşurată de obicei pe un cerc sau pe un cilindru de carton (şi ale cărei capete sînt lăsate şă atîme pe spate); (regipnal) vălitoare (.1). Cf iser. Era gătită ca de zi mare şi purta pe cap faimoasa „ vilitură ", împodobită cu frumoase pene de păun. PĂCALĂ, M. R. 149. Pe cap poartă vîlitura, un fel de căciulă dintr-o pînză albă, împodobită cu flori şi pene de păun şi prinsă de părul miresei cu ace sclipicioase şi nişte oglinzi foarte mici. id. ib. 176. Deasupra vîliturei se pune broboada, un fel de matipolon alb. RĂDULESCU-CODIN, L TR. 86. Propoada... e un văl subţire ce trece pe deasupra veliturii şi apoi pe sub bărbie, ap. Z Mîhail, t/p. 141. Prin velitură se înţelege o broboadă de forma unui coif formă care se realizează... prin încreţirea unei fîşii de pînză albă foarte lungi, ţesută în două iţe. ARTA POR ROM. 294. Ş-apă cişe gătată meré la beserecă şi cum vené de la beserecă să şchimba şi-ş puné vîlitura şi să face muiere. ŞANDRU - BRÎNZEU, JINA, 56, cf. COm. din POIANA SIBIULUI -SEBEŞ şi din JINA-SEBEŞ, ALR u 3 352/130. - Pl. : velituri. — Şi: vilitură, vălitură (ISER, IORGA, C. I. I, 130; pi. şi vâditure, ISER), vîlitiiră s. f. - (In)veli + suf. -tură. VEL1ÙR s. n. v. velur. VELÎV, -Ă adj. (Prin nord-estul Transilv.) Slăbănog. Com. DRĂGANU. -Pl. : velivi, -e. - Etimologia necunoscută. VELJ s. n. (Maghiarism regional) Vîlcea (1) (Ineu). Cf alr SN m h 816/64, alrm sn ii h 638/64. -Pl. : veljuri. -Din magh. völgy. VELNEŞ s. m. v. velniş. VELNTCÉR s. ni. (învechit şi regional, mai ales în Mold.) Proprietar al unei velniţe1; persoană care lucrează la o velniţă1; (regional) povainagju. V. r a c h i e r (1). Cf arhiva R. U, 250/25. Fostul arendaş, care este unul din cei mai rtigri velniceri ai judeţului, ... pune în lucrare deodată mai multe velniţe ce le are pe celelalte moşii ce ţine în arendă. I. IONESCU, D. 284, cf. CIHAC, II, 453, DDRF, GHEŢIE, R. M„ BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D„ CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC’, DEX. - Pl. : velniceri. - Şi: velniţâr (CIHAC, II, 453, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W„ RESMERIŢĂ, D„ SCRIBAN, D., dl, dm), velniţer (arhiva r. u, 250/25, cihac, n, 453) s. m. —Velniţă1 + suf. -ar. VELNICÎ vb. IV. Ref 1. (Prin Transilv.) A se ivi; a apărea Pe cruce-l punea Şi încă-i bătea Cuie de oţel Cu mai greu de fer. Pe cui ce bătea Sînge împroşca, Pe pămînt cădea, Vin se velnicea... Ii punea Cunună de spini, Tare-o apăsa, Păru-i reteza, Pe pămînt pica, Grîu să velnicea. FRÎNCU-CANDREA, Μ. 190. - Prez, ind.: velnicesc. - Etimologia necunoscută. Cf. v e I i. VELNIŞ s. m. "Numele a trei arbori: a) arbore din familia ulmaceelor înalt pînă la 35 de metri, cu scoarţa cenuşie-brună, cu frunze asimetrice, cu flori verzui sau roşietice dispuse în umbele; creşte în zonele de cîmpie şi de dealuri, mai ales pe lîngă ape; vînj (Ulmus laevis). Cf. CONV. LIT. XXIII, 1060, DDRF, ŞĂINEANU, BRANDZA, FL. 211, ENC. ROM., BARCIANU, GRECESCU, FL. 514, 740, N. LEON, MED. 75, TDRG, RESMERIŢĂ, D„ PANŢU, PL., CADE, DS, BUJOREANU, B. L. 86, 397, ENC. AGR. V, 770, SCRIBAN, D., DL, DM, LTR2, BORZA D. 175, 300, FLORA R. P. R. I, 338, PRODAN-BUIA, F. I. 120, DER, M. D. ENC., DEX, DSR, DREV, COm. din SLĂTIOARA - FĂLTICENI; b) (rai-) ulm de munte (Ulmus scabra). Cf. SIMIONESCU, FL. 85,429, DR. iv, 869, I. CR. iii. 346: c) (regional; în forma veneş) arţar (Acer plcitanoides). Com. din DEDA - REGHIN. Lîngă iaz am nişte veneşi bătrîni. MAI . DIALECT, 1, 197. Pîrăul... vine prin luncă la un buor intr-un veniş şi de acole într-un stejar (a 1718). URICARIUL, xx, 231. cf. H xi 516, şez XIX, 196. - Pl. : velnişi. - Şi: (regional) velneş (h xi 516), veneş, veniş, vilniş (GRECESCU, FL. 740) s. m. - Etimologia necunoscută. VELNIŢÂR s. m. v. velnicer. VELNIŢĂ1 s. f. (Regional, mai ales în Mold.) instalaţie (rudimentară) pentru producerea rachiului, cazan: p. c x t. clădire (sau încăpere) care serveşte ça adăpost pentru o asemenea instalaţie; (învechit, în Mold. şi Bucov.) fabrică de spirt (sau de băuturi spirtoase) ; (regional) povarnă'. V. r a.p h i e -r i e (1). Cf. N. COSTIN, let. il, 24/34. Căldarea... lucrează horilcă de pline pe la orice velniţă în toată (ara într-un an o dată (zl 1775). IORGA, S. D. XXII, 17. Aşişderea, velniţi cînd or vrea să facă pe moşia aceasta, nimic bezmăn să nu deie (a. 1780). URICARIUL, xvi, 130. Domniei mele nc-au jăluit o samă din lăcuilori cerînd voie să se facă velniţe (a. 1783). arhiva R. II, 247/21. Paguba a doauî velniţe. cîte cu 3 căldări una, bez cheltuial[a] lor (a. 1780). IORGA, s. Q. vii, 242. Velniţi nimine să nu fie volnic a face în cuprinsul tirgului fără ştirea şi învoirea Episcopiei (a 1813). uricariul, v, 6/28. Velniţe... au fost volnici fieşcine a face pe moşia sa cu cîţe căldări au voit,... lucrîndpîima ce era de prisos (a. 1820). URICARIUL, IV, 217/23. Velniţă este folositoare şi trebuitoare în pămîntul acesta, mai ales în părţile de sus a Moldovei, unde are trecere numai rachiul. MANOLACHE drăGHICI, l. 82/2. Au voie a lucra velniţi ca şi celalant norod şi cu aceleaş privileghiuri. REGUL. ORG. MOLD. 151-,/2-i. Ant văzut o velniţă mare peste măsură,... care singură.de departe să părea a fi un tîrg. KOQĂLN1CEANU, S. 4· Te duci la ţară să-ţi vinzi... rachiul din velniţă cu maşină de aburi, în locul căreia ai fi Jăcut mai bine o şcoală. DACIA LIT. 34/23. Orzul de vară... rodeşte chiar şi la locuri mai răcoroase şi se întrebuinţează, la velniţi. LITINSCHI, M. 55/26. Am o soră măritată în Bucovina, care trăieşte , foarte cu bărbatu-său ce ţine moşii cu anul şi are yelniß cu maşină.. . NEGRUZZI, S. I, 199. Am trebuit să mă însărcinez cu direcţiunea economică, cu arăturile, cu velniţă (poyarna), cu grija vitelor. SION, P. 368. S-a lăsat astă velniţă în nelucrare. I. IONESCU, D. 284. Aşa-s ţăranii iştia... s-o jăcut nişte befivide frunte de cînd s-o înmulţit velniţile. alecsandri, T. 599, cf. COSTINESCU, 329, CIHAC, îl, 453. Avea o figură idioată şi duhorea a rachiu ca o velnifi. VLAHUŢĂ, S. A. III. Ï45, cf. DDRF. In interiorul oborului şi al curţii se găsesc coşare pentru vitele bovine şi cai...; în regiunile bogate în prune, velniţe pentni fabricarea rachiului din prune şi tescovină. MANOLESCU, I. 16. Răspîndindu-se, tot mai mult viciul pierzător al beţiei, productele velniţelor găseau o piaţă de desfacere lot mai (îmbelşugată, şi numărul ţxyvernelor sporea pe zi ce merge. XENOPOL, I. R. XIV, 154, cf GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. Velniţi pentru rachiu erau multe, de cînd plăcerea... rachiului se simţise şi de ţeranii noştri, iorga. C. I. HI, 198, cf. TDRG. Cîtă pîne se arde acolo la velniţi! CONV. LIT. XLV,, 660. înainte de... 1775, darea pe velniţe. se întîlnea, alături cu cea pe mori şi pe cîrciume, în catastiful veniturilor domneşti. PAMFILE, I. C. 225. Velniţă este o căsuţă în care se face un cuptor sau cotlon în care se aşază căldarea sau ccœanul de formă sferică turtită, id. ib. 227, cf RESMERIŢĂ, D. Rachiurile... sînt foarte vătămătoare pentru populaţie de cînd velniţele au fost sporite în toată ţara. N. a. BOGDAN, C. M. 124, cf 125, CADE. Boierii moldcsveni au băgat mulţi bani în facerea velniţelor. GANE, TR. v. 234, cf. ENC. AGR., SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM. Comanda velniţe de aramă pentru întemeierea unei afaceri bănoase.. IST UT ROM. II, 211. Important este că în documentele vremii se face deosebire între velniţele (distileriile) cu căldări şi velniţele cu maşini, acestea din urmă fiind înzestrate cu instalaţii mecanice adesea importate. IST. ROM. III, 962. Distilarea borhotului de 1646 VELNIŢĂ2 -271 - VELTĂRIŢĂ prune, a boştinei sau boascăi de struguri şi a drojdiei de vin se făcea in velniţe sau poverne. C. GIURESCU, P.O. 149,cf. dex. Iană, din pricina ta Dădui casa, chivniţa, Pe trii zile velniţă. CARDAŞ, C. P. 90, cf. IORDAN, L. M. 195, COMAN, GL, chest. ii 391/99. alr i 386/510, 538,550, 552, alr sn i h 247, a vi 16. - Pl. : velniţe şi velniţi. - Şi: (regional) verniţă s. f. COMAN, GL. -Dinucr. iiiiiniiiii.ii. VELNIŢĂ2 s. f. (Ban.) Curent (puternic) de aer, de vînt Cf. L.. costin, gr. băn. 215, novacoviciu, c. b. i, 23, chest. iv 84/22. -PI.: ? - Din ser. vijalica. VELNIŢER s. m. v. velnicer. VELOB0L s. n. Joc cu mingea care se practică pe biciclete de construcţie specială, golurile mareîndu-se cu roata bicicletei. DN!. -Dinfr. vélobol, engl, veloball. VELÔCE adj., adv. 1. Adj. (Rar) Agil, sprinten; iute, rapid. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DN3. 2. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Repede (11). Cf. enc. rom., dn', d. muz. , - Pl. : (1) veloci. - Din (1) lat. velox, -cis, fr. véloce, it. veloce, (2) it veloce. VELOC1FÉR subst. (Rar) Trăsură publică rapidă folosită în trecut. Cf. PROT.-TOP., N. D., COSTINESCU, LM. -PI.: ? -Din fr. vclocifëre. VELOCIPÉD s. n. (Astăzi rar) Vehicul cu două (sau cu trei) roţi, propulsat prin mişcarea picioarelor direct pe sol sau apăsînd pe un sistem de pedale; (sens curent) vehicul cu două roţi inegale, asemănător bicicletei, avînd roata din faţă mai mare, folosit în trecut. V. b i c i c 1 e t ă, b i c i c 1 u, c e 1 e r i -fer, tandem (1), tricicletă, triciclu. Englezul din Brighton se ţine ţapăn vertical, alergînd de colo pînă 'colo... cu velocipedul, GHICA, S. 312, cf. COSTINESCU, LM. Pe vrëfnea cînd rondul nu umbla cu velocipedul, sergentul Tufesai din artilerie era de jurnă la arestul preventiv. BACALĂBAŞA, m. T. 52, Cf DDRF, ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W„ BIANU, D. S„ NICA, L. VAM. 268, CADE, SCRIBAN, D„ ARGHEZI, S. XVII, 207: Generăleasa desiăleca de pe velociped. CĂLINESCU, S. 22, Cf. LTR2, DL, DM, M. D. ENC., DEX, DN3. - PI. : velocipede şi (rar) velocipeduii(dn3). - Din fr. vélocipède. VELOCIPÉDIC, -Ă adj: (Rar) Care ţine de velocipe-die; (rar) velocipedistic. Un biciclist nătărău a lovit, în febrilitatea lui Vèl&cipediCâ, un cîine. ARGHEZI, S. VII, 65. -Pl. : veloeipedici, -ce. - Din fr. vélocipédique. VELOCIPEDIE s. f. (Astăzi rai) Practica deplasării -Cu velocipedul. Cf. RESMERIŢĂ, D, SCRIBAN, D. - Din fr. vclocipédie. VELOCIPEDÎST s. m. (Astăzi rar) Persoană care merge cu velocipedul; ρ. ψ e s t r. biciclist Cf. DDRF, BARCIANU. Velocipedişti... se Oprescjn restaurantele cu cîte două rînduri din marginea şoselei. ΙΟΚΘΑ, P. A. I, 110. Călătoria pe rotile, pe „ drumul ţăriiM poate 'să îneînte pe orişice bravvelücipedist. SĂM. VIII, 188, Cf RESMERIŢĂ, D, CADE, SCRIBAN, D. Grupul de poeţi şi velocipedişti sporeşte curînd. VIANU, L. R/ 380, cf. DN:, DEX-S. -Pl. '.velocipedişti. -Din fr. vélocipédiste. VELOCIPEDISTIC, -Ă adj. (Rai) Velocipedic. Digul se dovedi nepracticabil pentru „placul" velocipedistic. SĂM. viu. 191. -Pl. : velocipedistici, -ce. - Velocipedist + suf -ic. VELOCITÄTE s. f. (Rar) Agilitate; rapiditate. Hermorhd era zeul velocităţei (iuţelei). filimon, O. li. 185, cf PROT.-POP, N. D„ PONTBRIANT, D„ COSTINESCU, LM, ALEXI. W., CADE, ARGHEZI, S. XIV, 27, DN', DEX-S. ♦ (Muz.) Agilitate, rapiditate în maniera de a cînta la un instmment muzical. Nu este vorba despre spectacolul unui virtuoz aI pasajelor repezi, al unui tehnician de velocitale scolastică, ci de cel al unui muzician care smulge instruriientului său sonorităţi somptuoase. CONTEMP. 1969, nr. 1175, 6/5, cf. D. MUZ. - Din lat. velocitas, -atis, fr. vélocité, it. velocitâ. VELODROM s. n. (Astăzi rai) Teren amenajat pentiu exerciţii de velocipedie sau pentru curse de velocipede: (sens curent) teren de sport, acoperit sau în aer liber, amenajat special pentru curse cicliste. Cf. enc. rom., barcianu, alexi, w„ RESMERIŢĂ, D., CADE, GALACTION, A. 102, SCRIBAN, D. De puţine ori pînă acum s-au întîlnit pe pista unui velodrom atîţia : ciclişti cîţi urmează să se întreacă pe velodromul „Dinarrio". SCÎNTEIA, 1953, nr. 2773, cf. ltr2, dl, dm, der. Pista velodromului... măsoară 172 m. SPORTUL, 1972, nr. 6525. 1/4, cf. M. D. ENC., DEX, . Luni după-amkizăt, pe un timp răcoros, fără vînt, ... cicliştii seniori s-au reîntîlnit pe pista velodromului Dinămo. SPÔRTUL, 1980, nr. 9556,2/3. - Pl. : velodrbmuri şi (rar) velodroame (DN '). -Din fr. Vélodrome. VELOGRAFIE s. f. Prdeedeu de tipar înalt prin care se obţin tipare de artă asemănătoare cu cele obţinute prin totogravură; autogravură. Cf. LţR2, DN3, DEX-S. - Din fr. velogrşphie. VELOGRAVURA s. f. Reproducere obţinută prin velografie. Cf. LTR2, DN5. -Pl. : velogravuri. -Dinfr. velogravure. VELŞ, -Ă s- m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care 1ace parte din populaţia de bază a Ţării Galilor sau care este originară de acolo; (Ia m. pl.) populaţie care locuieşte în Ţara Galilor. 2. Adj. Care apaiţineŢării Galilor sauvelşilor (1 ), privitor la Ţara Galilor sâU la velşi, originar din Ţara Galilor. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de velşi. -PlA velşi,-è. -Din engl. Welsh. VÉLTÂR s. m. 1. (Transilv.) Infirmier.· Çom. din ; PARVA - NÀSÀUD, cf. LEXIC REG. II, 79, II4. în spital dm cunoscut un veltăr neamţ. mat. dialect. i;"T97, cf. 151. al-A 1983-1984,317. 2. (Regional; în forma vertăr) Cantonier (Secăşeni -Oraviţa). Cf. alr sn iu h 872/29, alrm sn ii h 690/29: - Pl. : veltări. - Şi: vértâr s. m. ALR SN ui h 872/29, alrm sn ii h 690/29. - Din germ. Wärter. ’VELTĂRÎŢĂ s. f. {Transilv., prin Bari, şi prfri Olt.) Infirmieră, v. ï n f i r m i e r. Com. din răfiău - sebeş, din deda-reghin şi din braşov, cf. lexic' rfg. h, 114. Veltăriţa i-a dat copilului nişte leacuri, mat. DIALECT. I, 197, cf. 102; 151, 197; Veltäriß-i cam1’ citidată, îţi dă seamă nesărată Şi pită nefrămîntată, Dar cu gramulmăsurâtă-.-'VOix:. transilv. iii, 65, cf. gl. olt. - 1663 VELTERIŢĂ' -272- VENAL - Pl. : veltăriţe. - Şi: velteriţă (com. din DEDA - REGHIN), vertăriţă (com. din berzovia - bocşa), verteriţă (com. din braşov), verteliţă (gl. olt.) s. f -Veltăr + suf -iţă VELTERIŢĂ' s. f. (Regional) Povarnă1. Com. din POIANA SĂRATĂ - TÎRGU OCNA. -Pl. : ? -Etimologia necunoscută. VELTERIŢĂ2 s. f. v. veltăriţă. VELTUCÎT, -Ă adj. v. vălătucit VÉLUM s. n. 1. (Rai·) Pînză mare care acoperă un circ, o baracă etc. V. v e 1 a r i u m. Cf. dn3. 2. (Zool.) Formaţie sau structura membranoasă, asemănătoare unui văl, prezentă la meduze, |a unele laive etc. în apropierea cavităţii bucale. Cf. dn3, drev 862. - Din lat. velum, fr. vélum. VELÛR s. n. 1. Ţesătură de mătaşe, de lînă, de bumbac etc. care prezintă pe faţă fire dese cu lungimea mai mică de un milimetru, perpendiculare pe . suprafaţa ţesăturii; catifea, (învechit, rai) samet. V. p 1 u ş. Cfi stamati, d., costinescu. Pe capu-i, de o parte, saricu-i de vefură,. Rouat de pietre scumpe, lăsa pe sînul ei Să cadă-n răsfăţare o fundă. BOLINTINEANU, P. I, 217, cf. ENC. ROM., ALEXI, W. Raluca poartă în portret... un veşmînt somptuos de atlas sau velur. CĂLINESCU, E. 29. Dormiţorul, foarte mare, era despărţit în două printr-o cortină albastră de velur. id. B, I. 634. Directorul... trase o perdea de velură verde şi deschise o uşă. ARGHEZI, S. IX, 104· Venea de o lua cu, mqreaţg lorţrăsură de casă, sclivisită şi înaltă pe roate -, mimai lac, velur şi cauciuc, vinea, l. îl, 13, cf. dl, dm, DEX,. pN3.,p F i g. Qçhii săi ardeau... în umbra stufoaselor ei gene ck velură. BOLINTINEANU, O. 373. Mîna înălţată sub buzele binevenitului era albă, elastică, de velur. Ç. PETRESCU, O. P,ţl, 80. ♦.(La pl.) Feluri, soituri de velur (1). Brocaturile şivelururile de tip venefian de la Putna. CĂLINESCU, C. O. 263. 2. Stofă de lînă de calitate superioară cu aspect de velur (1), obţinută prin procedee tehnologice speçiale, folosită mai· ales la confecţionarea paltoaneior pentru femei, Cf. ltr3, pl, . DP, DM, M. D. ENC.·, DEX, DN1. 3. Piele tăbăcită, mai ales de taurine, scămoşatăpe una din feţe, care se foloseşte, de obicei, la confecţionarea încălţămintei fine. Cf. NOM. MIN. I, 380. Pielea, nutnită în mod curent „velours de porc" e în realitate şlefuită pe faţă, fiindastfeiun nubuc. LTR! XII, 345. Velurul nu trebuie confundat cu huntingul, care e o piele de taurine mai grea. ib. XVIII, 457, Cf M. D. ENC., DEX, DN3. - Scris şi:· (dupăfr.) velours. - Pl. : (rar) velururi. -Şi: (rar) veliur (hrjstea, p. e. 283) s. n., (astăzi rar) velură s. f -Dinfr. velours. -Veliur, foimăhipercorectă. VELURA vb. I. T r a n z. (In industria pielăriei; complementul indică piei) A scămoşape una din feţe pentru a-i da aspect de catifea Maşină de veluraţ. NOM. MIN. 1, 382, ef. DN3. -Prez. ind..velurez. -V. velur. VELURÂŢ, -Ă adj. 1, (învephiţ) Catifelat Fig. Sprincenele-i arçate, Negri, lucii, vel urate, Farmec dulce şi frumos. BOLINTINEANU, P. I, 334:. 2. (în industria pielăriei; despre piei) Scămoşat pe una din feţe pentru ari da aspect de catifea. Velurul nu trebuie confundat cu huntingul, care e o piele de taurine mai, grea, velurată, dar cu spic. LTR3 XVIII, 457, cf M. D. ENC. Confecţii din piele velurată, brodate cu mot'tve naţionale din zona folclorică a Mureşului şi Tîrnavelor. L 1974, nr. 10, 9/5. Se prevede introducerea în fabricaţie a unor mii modele de încălţăminte perforată şi trasată cu feţe de pici veluraie. în DCR, Cf DEX, DN3 - Pl. : veluraţi, -te. - V. velura. VELURĂ s. f v. velur. VELUTÄT, -Ă adj. (Italienism învechit, rai) Catifelat. In timpii Restaurafiunii şi-a întins aripele blonda feţişoară cu căutătura veluiată, ... cu vocea armonioasă, heliade, o i, 482. - Pl. : velutaţi, -te. -Din it. vellutato. VELUTÎNĂ s. f./Rar) Ţesătură de bumbac sau de lînă, asemănătoare catifelei. In strada căldărarilor ovreii vînd haine gata, croite şi cusute în Viena şi în Pesta, în ceaprazari găseşti turnuri şi velutină..., în şălari mai vezi cîte o pereche de hamuri. GHICA, c. E. I, 578, cf. CADE, DN'. -Pl ..velutine. - Din fr. veloutine. VELVĂR s. n. v. verver. VÉLVER s. n. v. verver. VELVERÎŢĂ s.f. v. veveriţă. VËLVET s. n. (învechit) Ţesătura de bumbac asemănătoare catifelei. Cf ENC. ROM. -Pl.: ? - Dinfr, vel vet VEMVERÎŢĂ s. f. v. veveriţă. . VE3NÀL, -Ă adj. I, (Rar) Care poate fi cumpărat ei', i GOLESCU, C., NEGULICI. PROT. POP , N. D, COSTUNESCl;, LM, ŞĂINEANU, CADE, SCRIBAN, .Ps;iDN3. O Valoare venală = 'valoarea unui hjpoi exprimată în bani. Cf. canella, v. 243, COSTINESCU, DDRF, CADE. 2. (Depreciativ) Care se oferă din interes, caic poate fi obţinut în scjtimbul unor ayantaje njateriale; (mai ales cjeşpre reprezentanţi ai unor instituţii) care acceptă şă încalce noirn.ele morale pentru a obţine un profit- V. c o r .u p ţ i b i i. îi pune ! înainte o. lege a. căria putere poate să tnişte suflelelejcele irţcd venale. NEGULICI, E. II, 167/4. Sînt multe inime. venale, multe fiinţe care, vînzîndu-se pe sine, au tîrîţ în lanţuri un popol întreg. LĂZĂRESCU, S. 96/27. Ciocoiul este totdeauna şi în orice ţară un om venal, ipocrit, laş. F1UMQN, O. I, 95, cf. 373. PONTBRIANT, D., PROT. - POP., N. D, COSTiNESCIJ. LM, şăineanu .Oamenii legii sunt venali. VLAHUŢĂ, S A. Ii. 195. Amyăzut· · judecător^părtimţor şi-venalt i. înegruzzi. s. iii, , 261, cf. V, 203, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. jşi plimba de-a lungul buzele ei rumenite, ca o purificare prin frumos, a iubirii '■ decrepite, josnice şi venale. PAPADAT-BENGESCU, O. I, 26, cf resmeriţă, D., CADE. Sub aceste nobile aparenţe de patriotism integral ei îşi ascund turpitudinea sufletului venal. lovinescu, C. v, 191. Ritualul amorului fv.enal se reducea la gesturile şi vorbele strict necesare. CAMIL PETRESCU, P. 85, cf., SCRIBAN, D. Contactul zilnic cu o adnţinistraţie coruptă şi cu o justiţie venală exasperează temperameiitul său violent şi susceptibil. OŢETEA, T. V. 87. Eroul:,.:Gici,kov, e;un escroc subţire, posibil în acea lume inegală, birocratică şi venală. CĂLINESCU, c. O. 280. Salonul... se mpulează.,. cu funcţionari venali. RALEA» S. τ. I, 102. Sexualmtea venală e... supremul lux pecare şi-l plăteşte burghezul, id. ib. ,n; 305. E prea fricos şi preayenal ca să se ţină de răzbunări. *VINEA, L l, 55, cf. DL, DMŞ M. D. ENC., DEX. DN1. - Pl. : venali, -e. -Dinfr. vénal, lat venalis. 1679 VENALITATE -273- VÈND VENALITATE s. f 1. (Rai') Faptul de a fi venal (I); practică prin care o funcţie, o demnitate eţc. erau obţinute în schimbul unei sume de bani. Cf i. golescu, c. negulici, PROT- POP., N. D., CANELLA, V. 379, COSTINESCU, LM, CADE, SCRIBAN, D. Viciile capitale ale regimului fanariot - şi ale celui de după fanarioţi - erau venalitatea funcţiilor, corupţia administrativă şi fiscalitatea arbitrară. OŢETEA, Ţ. v. 41. Domnul, care-şi cumpărase scaunul cu o mare sumă de bani, de îndată ce sosea în ţară scotea slujbele la mezat... Cea mai scump plătită era fiincţia de mare vistier... Situaţia nu se putea schimba decît prin suprimarea venalităţii şi prin înlocuirea havaieturilor tradiţionale printr-o salarizare regulată. IST. ROM. iu, 696. Proiectul... proclama principiul egalităţii înaintea legilor şi cerea abolirea sistemului venalităţii slujbelor, arătînd că atît slujbele, cît şi caftănele de boieri trebuie acordate după merit. ib. 920, cf. 937. 2. (Depreciativ) însuşirea de a fi venal (2); faptul de a fi venal. V. c o r u p ţ i e, c.o ruptibi I itate. Cf. negulici, TEULESCU, C. 217/15. De pretutindeni se ridica un glas în contra venalităţiice domnea în justiţie şi în administraţie. GHICA, S. 701. In decursul acestor intrigi nemernice... care corump sufletul... se lasă curs liber venalităţii impiegaţilor care merge lanţ mînă în mînă cu corupţiunea guvernamentală. id. C. E. I, 249. Făcu să răsară, în acele suflete pline de candoare, egoismul, nepăsarea pentru ranele patriei, venalitatea, ambiţiunea, scepticismul şi trădarea. FILIMON, O. I, 314, cf. CALENDAR (1861), 78/2Q, PROT. - POP , N. D„ PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM Printre ispravnici erau unii care se micşorau pînă a primi chiar sfanţul văduvei ca mituire. Spiritul de venalitate corumpea tot. COLUMNA, vil, 57. Oameni pe care-i credeam cinstiţi... i-am văzut de-o venalitate, că mi-e ruşine, vlahuţă, s. a. iu, 13, cf. giierha, st cr hr,' 37. Aceşti ispravnici sînt deşpoţi în jurisdicţia lor.,, totdeauna încunjurată prin venalitatea superiorilor lor. ARHIVA, i, 49, cf. DDRF, alexi, W. Imoralitatea şi venalitatea justiţiei. ibrăileanu, SP. cr. 256, cf cade. Nu există decît un singur drept care e mai presus de orice, anume dreptul ţăranilor de a trăi în ţara lor, ... de a fi ocrotiţi contra venalităţii unei administraţia corupte, rebreanu, R. ii, 24. Ei constata anarhie şi venalitate la curtea habsburgică. ARH. OLT. xvn, 171, cf. SCRIBAN, D. Aderenţii posibili erau studiaţi din punctul de vedere al venalităţii. CĂLINESCU, B. I. 165. Magistraţii şi avocaţii trăiau dir), exploatarea litigiilor. Corupţia şi venalitatea le aduceau o îmbogăţire reală. RALEA, F. 167. Artistul a creat o frescă a societăţii burgheze... cu toată meschinăria şi îngustimea de orizont, cu venălitatea şi corupţia ei. CONTEMP. 1954; nr. 379, 3/5, cf. DL, DM. Parlamentul l-a condamnat pentru venalitate, fiindcă legalizase hoţiile favoriţilor regali. JOJA, S. L. 312, cf. M D. enc., dex, dn1. ♦ (La pl.) Fapte de om venal (2). S-a jăcut cunoscut în Valahia prin venalităţi şi tot soiul de abuziiri. BOLINTINEANU, O. 251, cf. DL, DM, DN3. - Pl. : venalităţi. -Din fi·, vénalité, lat venalitas. VENĂ s. f. 1. Fiecare dintre vasele1 sangvine convergente care asigura circulaţia sîngelui din vasele1 capilare la inimă. V. v î n ă (1,1). Intr-acest organ se adună tot sîngele venelor din părtenia cea de jôs a trupului şi al pîntecelui, de se lămureşte î.ntr-însul de veninul lui, care se alege şi se ţine în fiere. EPISCUPESCU, O. î. 101/26. De la vîrsta de treizeci de ani, a împlinirii creşterii trupului spre bătrîneţe, se scade acel sînge şi se face o îmbulzeală de prisosul lui în sistema vaselor venelor din faţa trupului, id. PRACTICA, 371/29. în înăuntrul ininiei sînt patru cavităţi din care ies arterii şi în care dau venele. POLIZU, P. 143/24, cf. ENC. ROM., ENC. VET. Sîngele capilar, încărcai cu acidul carbonic din ţesuturi, se aduna în vase din ce în ce mai mari cari formează venele ce duc sîngele la plămîni. ENC. AGR. v, 821. Moartea s-a produs prin pierderea excesivă de _ sînge de la vena mîinii drepte. CĂLINESCU, B. I. 264. în vene sîngele nu circulă cu aceeaşi viteză. PARHON, B. \6.0 venă albastră, umflată, îi şerpuia pe sub tîmplă, în zvîcniri înteţite. VINEA, L. .11, 129. Structura venelor e cisemnănătoare cu a arterelor, însă pereţii sînt. mai subţiri şi cu mai puţin ţesut elastic, din care cauză 'hu-şi păstrează forma rotundă. LTR2 xviii, 440. în timpul accesului copilul este aplecat înainte, este speriat, congestionai,. pchii lăcrimează, venele giţului şi ale feţei îi sînţ umflate. BELEÿyj?. A, 528, cf. DL, DM. Din lacune sîngele - după ce a trecutpţjh tot corpul — se întoarce printr-o mare venă ventrală. ZOOLOGIA, 53. Numai venele pulmonare conduc sîngele arterial (de la plămîn la inimă). DER. Sîngele împÎţis φ ventriculul drept în artera pulmonară ajunge prin ramificaţiile acesteia în capilarele ce înconjură pereţii alveolelor pulmonare, cedează la acest nivel bioxidul de carbon şi se încarcă cu oxigen, întorcîndu-se în atriul sting prin venele pulmonare. ABC SĂN. 94. Presiunea crescută din venele varicoase produce reflexe patologice, ib. 381. Ii potriveşte acul de transfuzie în venă. T august 1964, 68, cf. D. MED. Prin vene circulă sînge încărcat cu bioxid de carbon, cu excepţia venelor pulmonare. M. D. ENC., cf. DEX, DN3, DREV. 0 Vena portă sau (învechit, rar) vena poarta (ori porţii) =-vtnâ (1) scurtă şi groasă care colectează sîngele de la organele digestive şi îl transportă la ficat. Această venă ă porţii, este trunchiul cel mare din pîntece ce să adună din cele mai nţici şi mai mărunte vene ale maţelor şi a toate orgarielor şi. mănuntailor coprinsului pîntecului, ca nişte rămurele într-un copaciu. EPISCUPESCU, A. 129/15. Vena poartă apucă . jţi'. dreapta şi intră prin adîncătura transversă în ficat unde se ramifiază necontenit. POUZU, P. 172/1. Prin vena portă, şîţjţ transportaţi în ficat prodtişii alimentari absorbiţi la nivelul intestinului subţire. DER, cf. M. D. ENC., DREV 640[ -Vena cavă = fiecare dintre cele două vene (1) (inlerioiuăj Şi superioară) care transportă sîngele la injmă. Sîngele venos 'din venele cave, prin diastola orietelor, intră în orieta dreaptă. POLIZU, P. 147/27. Vena cavă superioară... este tryychiul format din reunirea vinelor capului şi gîtului (jugulare) şi ale membrelor superioare (subclayiciilarej. Bj,AN:y„ D. S.- J99, cf. DER, M D. ENC., DEX 1.27. ' 2. Conjunctura favorabilă; şansă (la un joc de noroc). Pentru beţiv toate se reduc la un vin bun, pentru cartofor fa o venă extraordinară. VLAHUŢĂ, ap. CAÔÊ cf ŞĂINEANU, RESMERIŢĂ, D. Era semn bun: civea să intre în venă. Nuryerele cu soţ îi purtau noroc. C. PETRESCU, î. n, 189, cf. DL, DM, DEX, DN3. —Pi : vene. - Din lat vena, fr. veine. VENCĂTOR, - OARE adjvs,m. şi f. v. vingător VÉNCE vb. III v. vince. VÉNCERE s.f. v. vingere. VÉNCHELs. n. v. vinclu. VENCHINĂ s. f (Regional) Scaun de construcţie specială pe care se aşază călare persoana care scarmănă Imâ Cu pieptenii. Com. din braşov. -Pl. : ? - Cf. germ. B ä n k c h e n. VEND, -Ă s. m., adj. 1.1, S. m. (La pl.) Populaţie şiavl. descendenţă a veneţilor3, stabilita pe cursul superior al riulitr Spree; (şi la sg.) persoană care lace parte din această populaţie,· Nu găsim un singur popor în mijlocul şi în sud-ostul Europei care să n-aibă conşţiinţa identităţii sale, să samene cu vepiii sau finii germanizaţi din Prusia. EMINESCU, O. rx, 478. AftôÈjjgg; de verteţi dat sclavinilor se păstrează pînă astăzi în pbpÜüifc venzilor, din care a mai rămas numai o firămăâitg negermanizată în Lusaţia de sus şi de jos..., ţară a; e atăpărt<> în Saxonia, parte în Prusia, xenopol, i. r. ii, 48. Sclavinijrzfg păstrat în grupul lor numele generic al slaviloi din care celelalte triburi se numeau venzi, moravi, croaţi, ruşi poioty ele. id. ib. în, 49, cf. enc. rom. 1,1 1687 VENDE -274- VENERA 2. Adj. Care aparţine venzilor (11), cai'acteristic venzilor, privitor la venzi. Limba sorabă sau vertdă [este] vorbită pe cursul superior al rîului Sprea. GRAUR, I L. 198. Ij. S. m. (La pl.) Populaţie slavă care trăia în antichitate într-o regiune cuprinsă între cursul mijlociu al Visţulei şi cursul superior al Elbèi; (şi la sg.) persoană care iacea parte din această populaţie; venet2 (1). Venzii... du pătruns în Boemia şi pînă la Elba. Au avut prinţii lor proprii în Boemia, Meclemburg, Pomerania, Silezia. ENC. ROM., cf PÂRVAN, G. 287: Cu cîţiva ani înainte de atacul împotriva Consţântinopolului, în anal 623, pe teritoriul Cehoslovaciei.de astăzi, s-au răsculat slavii numiţi „venzi", sub conducerea unui negustor, Samo. IST. ROM. I, 716, cf. DER. —Pl. : venzi, -de. -Din genn Wende(n), fr. vendes. VENDE vb. 111. v. vinde. VENDEC vb. I. v. vindeca. VENDECÂRE s. f v. vindecare. I VENDEGLAl) s. n. (Transilv. şi Maram.) Restaurant. Cf. LEXIC REG. li, 75, 82,105. Toată ziua-i beai; umblă dintr-un vendeglău într-altul. MAT. DIALECT. I, 197, cf. 46, 102. - Pl. : vendeglauă (lexic reg. li, "82) şi yendeglăie (MAT. dialect, i, 197). - Şi: vendegléu (lexic reg If,'75, MAŢ DIALECT. I, 46, 102; pl. vendéglea\ia lexic reg. li, 75, mâţ. dialect j, 102), vindiglau (lexic reg u, 105; pl. vindiglauăib.) s. n. ' - Din magh. vendéglô. VËNDEGLÉU s. n. v. vendeglău. VENDEMIAR s. n. Prima lună a calendarului republican francez, care corespundea intervalului cuprins între 22 septembrie şi 21 octombrie. Cf. DN3. Pronunţat: -mi -ar. - Din fr. yendgixifaire. VENDERÉU s. m. v. vjndereu. VENDETA s. f Act de răzbunare sîngeroaşă pentru o injurie, un omor, divulgarea unui secret etc., frecvent în Corsica şi Sicilia, care se extinde şi sê transmite asupra tuturor rudelor vicţifnei, obligate, să se răzbune cu orice preţ; p. g e n e r. uit putcmică. sete dérâzBünare. CruziUè... deşteptasă în nobila sa inimă un simţimînt de vendetă, ASACl·)!, S. L. II, 51. Astă lovire va sătura a meci sete de vendetă, id! E. D. 28/28, cf AR (1839), 113V53, ib, (1842),126i'/47.. Sîntem expuşi vendetei arhiereşti. BARIŢIU, C. vil, 196: 7« fundul inimei sale cei înrăutăţite, se mistuia un plan vechi de vendetă (răzbunare), însuşită niai cU ' samă locuitorilor din ţări meridionale. CALENDAR (1854), 116/21·. Ca societate secretă, slujrucaria are maeştrii, ei, bjâe, yjşpditele, prozeliţii şi chiar cinismul ei. FILIMON, 0. Ί, 371.IţxxritiiL. care detună contra imoralităţei, pe ascuns se satură cu 'verşunie şi cu vendetă. calendar (1862), 5/17, cf. antonescu, D. Açtest vînt... în Andalusia... produce un fel de frenezie,'care se manifestă prin vendette şi asasinaturi HASDEU, J. C. l, 311. Nu ţn£arpărea curios dacă ai fi un ducat, vgţjgţian, pentru că aqeştia cred numdj îif yendeţta lor. <%É£sÀMbftï, O. p; 45, cf ' HnIC. RÔlvi. ‘ BARCIANU, ALEXI, W„ RESMERIŢĂ, D„ CADE, SCRÎBA'N, D., ÖL, Di$,; Astfel de descînieçe..:praclidaţeinnuniele concurenţei, al invidiei sau alunei ^e^eJ^,^pinäcaß.cÜil^e:mpfecädere starea fizică, morală sâuinateţ;0ă, s-aü culespiiţine! IST! liţ liÖM . ;i, 57, c£ DER. 'ÂSâ)iÆipârû Ö» nitMleobşta,'... în cazul cînd nu se ajungea la o des[>ăgubire rnhterială, se ficea după adunarea sfătuim dbjtii, car;e declârd 'Wndeţa: PÂ^XiŢESCU, .O. Ţ. 224, cf. M. D. ENC., DEX, dn'. Ura.ce îiivfăjpea familiile Frarico şi Romano a înregistrat miercuri cèàae-a 26-a victimă a unei vendete ée. opunea de mai rhulţi ani cele două clanuri, rl 1979, nr. 10713,6/8. - Scris şi: (după it) vendettă. - Pl. : vendete. - Şi: (învechit, rar) venditè s. f. - Din it vendetta. VENDIC vb. 1. v. vindeca. VENDÎCTĂ s.f. v. vindictă. VENDÎTĂ s. f. v. vendetă. VENDUZĂ s.f. v. ventuză. VENÉD s. m. v. venet3. VENECTAZIE s. f. (Med.) Dilataţie a unei vene (1). Varicele sînt exemple tipice de venectazie. DER, cf. D. MED., M. D. ENC., DN3, DEX-S. - Pl. : venectazii. - Din germ. Venektasie. VENENIFÉR, -Ă adj. (Rar) Care conţine otravă. Cf. DN3. -Pl. : veneniferi, -e. - Dinfr. vénénifère. VENERA yb. I. T r a n z. 1. A manifesta un respect religios penţru..., a cinsti în cel mai înalt grad. V. adora Antichitatea elenă eşţe plină de istoria oraculelpr care au fost venerqiè şi respectate în toată Ehda. BARASCH, M. iii, 110/28. Au petrecut reşţţi} zilelor sale ca săhasţru, în rugăciuni gîndiri eylayioţişe, ţf tocmai după mulţi μηί au răposat, venerai fiind în toată ţara ca om cuvios. CALENDAR ( 1858). 80/11. Populii păgîni barbari au căzut în absurditate d-a vetiérq, cd zeitatea (or, nişte fiinţe animale. .ISIS (ί 859), 522/l9. Egipţifinii au venerßfßqul Apis, reptilul crocodil şau pasărea ibis. ib; (I.Ş59), 52?/22, cf. TONiiiUiAfir, p., pîîqt. top; n D., ANTOt^EŞCy, p; RepuţaţiU/jea 0tulifi'Columban croise în ·φ0β ŞÎ în.&al.e, praviricie(e Galiei şi Germaniei. El era... ceiişibrăţ şî. ÿ^erat de toţi. baronzi, .1. .c. v, ,34/5, cf. CpsTlN^sdU, LM. Tot atît de rriult e venerat şiprQorpcul Ilie şi Procopie. FRÎNCU-CANDREA, M. Î36. cf. ddrf, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Biserica creştjţnă venerează /)e sfinţi. CADE. Marş.iafost venerat ca zeu de PKWVvărp, prin serbările sălilor. ÉV. XIII, 322, cf ^ 15, sCRiBAfi D. Lţţşiiţqrii vechii. Americi... venerează şi ţiş . în sate pqjyri şi . CQtißjri. BÄCISCÜ. BÄS. ,225; Feçioara M^faeste venşrgţq.fle i^. CĂLiN^ŞC.U, ,έ,.'Ρ· Π, 10. Tqdţe popöärßle aptichliatii au venerat... rhprile persqrialităfi... religioase. viANlJ, J,, 92- Credincfdşii... nu venerează numpi o ipostază a ‘divinităţii ROMÂNIA literară, 1975, nr. 7, 7/1, cf DN3· ORefl. pas.. ’ In Mesic se venerează urma de picior a lui Quepalcoatl. HASDEU, 1. C. li, 42. Locul pe cqre gşie zidită astăzi [mâjiăstirea] este considerat... àd loc sfirit.,.. La ţncepuţ acest loc se venera prin aceea că credincioşii bateau içoane sfinte pe copacii din preajma stîncei. ARH. OLT. V, 46. 2. A avea, a arăta o preţuire profiinc! respectuoasă şi afectuoasă pentru... V. c i n s t i, proslăvi. Multe idei môdérrié am împlîntat în spirite; mulţă rugină am curăţit de pe mulţi. Am ficuţ-o rèspéctîfid credinţele fiecăruia... lauifxhd şi admirîhd. fapta bună... şi venerîndpe acei cari iubeau ţara şi dreptatea. GHICA, S. 252, cf. 1^1, Dé niai bme de^puăzeci de ■■ ani, Aii petrecea la Cîmpulung, venerat şi iubit, dè toţi cei ce-l ciinoşieau. ŞIOJ^I, p;.. Î3Ô. Ridicaţi.monumente eroilor, voştri! Veneraţiftţemoria lor. FILIMON, O.’ II, I O, cf. PONŢBRiANT, p„ PROŢ -JOP., N.’ D., AlWONEgCU, D., COSTINEŞCU. Veneraţi memoria părinţilor şi bineficătorilor voştri. LW. Cerească , frumuseţe, o, tu, ce véner eu! Ascultă cîntţil dulce al celui şe te^ddgră. BOLINTINEANU, P. I, 377. Să-i iubim pe poeţii noştri, să-i venerăm. CARAGIALE, O. l.II, 89. Êxpresiunea de ; echitate şi de blîndeţe... trebuie şă fi asigurat lui Traian atît respeçnü şi afecţiunea convieţuitorilor săi de orice rang..., cît şi lui însuşi açèa încredere în sine carè-l ficea să trăiască în mijlocul poporului şi soldaţilor săi ca un părinte veiierat şi iubit de toţi cei ce se apropiau de dînsul. CONV. LIT. xxil, 118, 1703 VENERABIL -275- VENERABIL cf. DDRF, BARCIANU, alexi, W„ RESMERIŢĂ, D. Veneram în vechi palate şi biserici capodopere auguste, ne pătrundeam de suflul Trecutului, contemplîndu-i vestigiile sublime. M. I. CARAGIALE, C. 39, cf. CADE. Marinarii antichităţii venerau argonauţii, ca pe adevăraţii precursori di meşteşugului de a pluti cu pînze. Ç. PETRESCU, î. I, 15, cf. SCRIBAN, D. Hagiemiş venera memoria soţiei. CĂLINESCU, B. I. 154, cf. id. E. o. II, 297. Morala antinaturâlă, adică morala care a fost învăţată, predicată, venerată pînă acum, se îndreaptă... tocmai contra instinctelor vitale. RALEA, S. T. II, '270. lată... un acord destul de interesant între shakesjxarieni şi antishakespearieni, între cei care-l condamnau pentru a mi fi respectat modelele clasice şi cei care-l venerau pentru a le fi călcat. VIANU, L. U. 58. Cîţi din scriitorii români pe care-i venerăm... îşi au oare acest cel dintîi şi nepieritor monument, care să le ţină veşnic viu chipul spiritual? Ion Luca a fost să fie sortit şi aci în frunfe. CONSTANTINESCU, S. II, 99, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, DN3. 0 R ef 1. pas. Acest monument să află cu totul în voia întîmfAării... lată cum se venerează memoria oamenilor celor mari, care şi-au espus viaţa ca să ne, dea o patrie liberă şi respectată. FILIMON, O. II, 10. A cerut de urgenţă o istorie a literaturei române... în care să se venereze... eroii spiritului nostru. MAIORESCU, CR. I,' 332. - Prez. Ind.: venerez şi (învechit, rai·) Véner. - Din. fr. vénérer, lat. venerări. VENERABIL, -Ă adj., s. m. 1. Adj. Care este demn dc o deosebită cörtsiderä(ie;care impresionează, care ijrijjune respect prin vîrstă, priii vechirrie; '(latinism învechii, rai-) vènërand. S-adreşă la bălrînul Cdrril celyenerpbjlŞimntori^l cel mare alfaptelâr trecute. HELIADE, O. I, 3^ţ, cl! Ü,’ 324,, I. GOLESCU, C. Âvea un çHip nobil, φ aer venerabil, un pqr àlb, frumos. MN(1836), 87V40. El se îngf'ijîji ddeţţiini în proiectul său pe Mihăil fiâtmanul, unicul veterăfi yenerqbii' rătţigs.cjjfl è[ip:ça iui$ief(ifi. ASACHÏ, ş. L. II, iÂi.'Ne yajaçe curfôipüfi cu o parte deosebită a istoriei lumei, adecă cu istoria băţrineţelor omeneşti şi cu vertëïabila galerie a nestprßor tiitiiror timpurilor. ,VASICI, M. I,' 86/7. Un bătrîn venerabil pjeâpă înaintè-i capùl său alb. LĂZĂtasCu, . S/"Î2:3/7, cf. BARIŢIU, C. VII, 230. CALENDAR (1851), 24/27, STAMATI, D· ΝΪΛϋφέ venerabililor abonaţi sini iot aceleqşi cârti stfţu însemnat. PANSJ,' în contribuţii, i. 42, cf. âris+TA, pi.Ui. GSÛyPrin această măsiiră... vèirëspundé, îri^teună cti Mreg soboiul acest venerabil, aşteptărei şi dorinţei Înălfimeiyşale. fcdŞţ UT. 3 i 4 %'Cii excepţiiinea venerabililor ipştri colegi, Wsînt... cel mai în vîrstă. KOG'XLÏÏÎCEANii S. A. ($8. Trêciitul şi viàpriil Vor avea totdeauna cârtea lor deşcţflsă pÿeziéi. Femeile Vor fi tot astfel de frumoase, bqtririu afbi şi vénëtçibili, BOLliac, O. 4& lntr-6. zi mă' întorceam dç la Cameră şi îniÜnesc pe un venerabil bătrîn străin. GIUCA, S. 269. intrai repede în casa Roséfilor. Am găsit pe venerabila lor mumă în scară. ,ŞI0N, P. 2Î2. ,^ ijÿrë ‘'! zise vet^rabiţiil Bătrîn, îndesîndu-şi caucul peste perii èapului său cei albi ca zäfijfta.. FILIM0N, O. I, 1Ö4. Acßl loc veneraêjl pentru tôt românul... ne aduce ahtinte faimoasa bătălie dată de creştinul principe Mihai Bravul în contra armiei păgîne. id. ib. Π, 8. Venerabilele Dorotheu al Enisalimului inycxă preşcripţiunele cahöanelor 9 şi 77 ale sinodului de ChqţzhedăHiă (a. 1865). URICARIUL, X, 377, cf PONTBRIANT, D., PROT. - POP., N. D„ ANTONESCU, D. Venerabilul archeolog confundă... G iul Oltean cu rîiil „Gilfil". HĂSI5EU, f C. 255. Voim ça apqratorii céiafilor... să fie aleşi şi instifuiţi de venerabilii episcopi, de clerici, dé notabili. BÄRÖ’ljföj, j. C. 1, 72/10, ff. IV, 232/10, CĂNELLA, V. 280. Mitropolitul Veniamin... se încunjura de bărbaţi setoşi ăe a contribui la binele ţării, precum venerabilul G. Asachi. CONV. LIT. II,.20. înfciţă cu altarul şe închină ’venerabilă. prinţeşa Ç, ü^ofigiUratäde numeroasa ei familie. alÉcSANdrÏ, O. ρ;;ί59, cf'COSTiNişiu, LM. Venerabilul nostru preşedmteai. Canţerei... este.:', la Ndapol. MAiÖRESCU, D. ii, 25$.' Vftwqbihtftarioilidă uitaţa ne spune că la nmvgine se află... expliâapunea. CUV. D. BĂTR. I, 269. La sfîrşiţul slujbe^ venerabilul osîndiţ înainta cu pas sigur la uşile altarului. ODÔBEScfy,' ,Ş, I, . 441. Era plapui lucru a vedea... figurile venerabile ale protopopilor români cu veşmintele lor negre încinse la briu cu roşu id. ib! 467. Un popă venerabil intră. E un om de vreo şaizeci şi cinci $e an<· CARAGIALE, O. II, 84. Nu mă tem de întreruperi, yefiçrabije d-le preşedinte, id. ib. vi, 142. Arată, te rog, reşpeci^pse omagii din pqrţe-mi venerabilului d-tale părinte (a. ,X&8Ş). ARH. OLT. XIX, 289. Fie-mi permis a ţnă folosi de qcgqstă ocaziune spre a aduce un omagiu suprem memp/iei venerabilului unchiaş, care a fost, pentru mine adevăratul dascăl întru ale poporului. CONV. LiT. XXII, 195, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU. Pe timpul acesta făcură românii bucovineni, în frunte cu venerabilul lor consisioriu episcopesc, o mişcare vioaie pentru înfiinţarea în Suceava a unui gimnaziu confesional. SBIERA, F. S. 133. Părintele Radu... Om venerabil, aşezai la vorbă, înbiserică era cucernic. SĂM I, 59, cf. ALEXI, W. Vor fi socotit că au înainte chiar clădirea venerabilă a lui Ştefan cel Mare. \ORGA, C. I. II, 19. Toţi erau demni, venerabili. PAPADAT-BENGËSCU, O. I, 298, cf. REŞMŞRIŢĂ, D.. „Un alt negustor cu renume... fit şi... venerabilul efor al şcoatelpr naţionale centrale româneşti din Braşov. GOLOGAN, c. R. 67, cf. CADE. Venerabilul Aron Denşuşianu. pe impunea prin prestigiul unei barbe albe imaculate. LOVINESCU, M. 30. Veneam să aduc ultimul omagiu venerabilului tău părinte. REBREANU, R. îl, 291. O venerabilă ruină are aerul unei piese decorative. ARH. OLT, XII, 414. Hotărţi sămă, adăpostesc în această venerabilă riiină, la umbra căreia, în. vremuri bune, poposectm de cîteva ori. QALACT10NÏ O. 80, cf'. CAMIL PEŢRESCU, u. n. 177. Venerabilul monah avea,., şi o aplecare firească de a asculta şoaptele trecutului. SADOVEANU, O. XXI, 577- Veneau... să yadă pe venerabila lor mamă, preoteasa Voicq Popea, çare a trăit nouăzeci ijp ani. MQROJÀNU, Şj..] ÿ|. Sărbătorirea venerabilului (jgseăj oltean ş-ţi[ desfiişifqL. în prezenţa autorităţilor. ARH., ,(μ|γ: xvn, 3&î,.cf. ŞCRBAN, D. Venerabilul cărturar ardelean., trăieşte la Năsăud, în vîrstă de.8.1 qni. ARH. , OLT. XIX, 27j%ßfa. W.yßnerapiJ.persona/ cu b&pg qlbă, élégant ca,un cîhiÿçef ae Operetă. ARGHţzJ,. S. IX, Î9. Noţiunea iwbutuei, a fré^ei esiç venerabilă in istoria Undiţii,'41 rgmàhljçfi S-ßu Ofţâ mupira ei cu cea ' mâi mare àié'hfiç. CĂtţi®'C,U, 0:. XIIU ^èJ.E^icur...a fqst uiif(ïdrîe cejgbrufiţpztifşl iţh pni foarte /ppral şi venerabil din iifnpul lui FjSfc VipÜ, L. u: ; 33. Sînt fiinţe veneraţie care au dreptul la rejpgctuţ nostşi, RALEA, S T. iii, unde: terenul dè sub ele. ÖPRESCU, 1 A iv, 50. Plopi şi salcîmi venerabili străjuiau grilajul ruginit. Vinea, I J, 191. (Glumeţ) Face o ţigară venerabilă de senator, caragiau-, o. I, 304· Ne-am oprit, conform trqdiţjei venerabile, .la ilustra băcănie Ţomovici. IBRĂII.EANU, Ă. 8Ώ. ' 2. S. ni. Şei3 al unei loji masönice. Numesc dintre dînşii im vëfterabtii. GiffiRÄSlM, τ. *43Γβ. iţu 'sînîla îndoiala că era iniţjaţ ţn societăţile 'fia^maşpl^ice,j0de:cînd% după trjlimimect şq^a^0^l Ţaverri^r, venerabiluLlogei 'din Bucuţgşî&clÎn care f&àèaù pärte céi mai lîmihafï 'ciui Uinérii noştri dé pe-qtuppţ Gmch, s. 332, çf 'şâî^eanU, Cade. u ’ : venerţipili,-e. , venerăblu ş. m. ' . , ’ — Diii fr. vénérable, |ât, veneraţ)i|is, it venerabile.... «704 VENERABILE -276 - VENERAŢIE VENERABILE adj. v. venerabil. VENERABILITÄTE s. f. însuşirea de a fi venerabil (1); faptul de afi venerabil. Cf. LM, CADE. Fire mai prudentă, pc^ikdu-şi capul şi atingînd vîrstă venerabţlităţii, după ce trecuse prin grele îrtcercări, Ion Neculce îl admira pe Miron Costin, ale cărui vorbe le culegea ca pe nişte mărgăritare. konîânîa literară, 1973, nr. 50,7/2. -Din lat. venerabilitas, -atis, fr. vénérabilité. VENERÀBLU s.m. v. venerabil. VENERÂND, -Ă adj. (Latinism învechit, rar) Venerabil (IM vorbit ca un venerând bătrîn, căruia nu-i mai pasă de lume. VASICI, ap. BARIŢIU, C. Π, 114. Primind eu veneranda epistolă a excelenţei tale din 9/21 martie şi reflectînd la celea ce am scris eu în 4/16 cu graba, am văzut că cu privire la rezultatele adunărei... mă exprimasem prea întunecat. BARIŢIU, C. VII, 170, çf. LM. - Pl. : veneranzi, -de. - Din lat venerandus. VENERÂRÉ s. f. Faptul de a v e n e r a. 1. (Manifestai« a unui) respect religios faţă de ceea ce este considerat sfînt; veneraţie (1). Cf. v e n e r a (1). Cf PONTBRIANT, D. Iată cîteva din legendele ce se spunea despre Iisus din Nazaret şi care-l împresura... cu o venerare misterioasă. BARÖNZI, I. L. II, 45/18 .Trecînd în Italia, fundă là 612 monastirea Bobbio, unde muri la 21 noiembre 615, obiectul venerării tiihdor popoarelor în mizlocul cărora-şi preîmblase furtunoasa activitate, id. I. C. v, 39/16, cf. COSTINESCU, BARCIANU. ALEXI, W„ DN'. 1 Preţuire profund respectuoasă şi afectuoasă; veneraţie (2). Cf. venera (2). Cf: PONTBRIANT, D. Simţea pentru soră-sa... înclinare cît şi venerare şi ό considera ca pe .cel mai sigitr şi cel mai preţios învăţător ce-ar fi putut mea. BARONZI, Μ.Ί, 74/14, cf. id. i. C.'îi, 244/22, costinescu. Greutăţi zdrobitoare biruite cu veselia, ... "iubirea ctfftmraiüpr, Ven&brea şefilor, nenumărateperipeţii prin cari tréce un brav în focul războiului..., toate sunt limpede... îhfifişăte. CARAGIALE, Ό. VI, 93, cf' BARCIANU, ÂtEXI, W., DM,' DL. Este... vorba de o „côritimkif'êîn spirit", de un fel de venerare ä semnificaţilor esenţiale. ROMÂNIA LITERARĂ, 1969, nr. 41, 2.8/1, Cf. M. D. ENC. 989, qEX, DN'. - V. venera. VENERAT, -Ă adj. 1. Cinstit cu veneraţie (1). Cf POfJlBRlANT, ix, LTvL Maria... 'este Jun nunfie] purtât âe o fiirţfi venerâtă a rèïigiuniicreştine. MÂiORESCU, CR. I, ΙΟΙ. Fiind... Sf Gheorghe unuldikţre sfinţii 'cei mai înşeMndţi şi niai veneraţi..., de ăceea şi există la români., ό înulţime de datine şi credinţe, cari sunt uzitate parte în djunul şi parte în ziuă sa onomastică. MÀàÏÀÙ, S. R. ui, 26ţ6. La anumite ceasuri... trec pragul veneratului, templu. ANGl-iEL," PR. 30. D{n toate broderiile liturgice, celk rriai venerate şi, priit urmare, cele a căror execuţie se făcea cu rriâi multa'grijă, sînt „epitafele". OPRESCU; ?. 170: Printre doriâţiile sàÎei’îïèà'mai impresionantă şi. ţhai venerată este neîndoielnic racla äfintiilui Nifön. magazin ist. 1972, nr. 2,8. ""'2. Preţuit cu réspé® pfofurid şi cu ăfecţiiine. Oameni veneraţi şi admiraţi chiar în viaß, destiniâţi pdaîe ä li se ridica într-o zi statuie, dar cari îşi ţin viaß cu greutate. GHICA, S. 23 'WM-ărn întrebat dacăÎritr^deygr legile tyorgmtizaţiune şi dé disciplina, actah Cohsimţite:.. de eterşÎ'^jtor''-’άύ'putut fMritădih partea cellii'inâi Wnérat şj oi^'râfâintfe^'pc&idrii c'reştiMtăţei o 'MâHţţesâh ''àÏÏt de ifişemnăţoark (ă.-’Îfei)) uwCAraUL,' xV'36^,' efi 'poWţbriant, d., : :Îm. 'Soţia lui.,., curţoscuţă în vremurile acelea prin virtuţile ei căsahreşii, refnriSïmeritoria venerată âriidiroanelor rômané. ODOBESCU, S. I, 254.Dirigenţii cţdtujru. naţionale şe folosiră deMrbdrèa nunţii deargint a veM^aMiiişi iübitùlùL. împăratî'Francisc losif I, şi creară... nişte ajutoare... pentru acei tineri români, carii ar voi să înveţe vreo meserie. SBIERA, F. S. 416, cf RESMERIŢĂ, D. La 16 aprilie 1959, Gala Galaction a împlinit 80 de ani. Veneratul nostru coleg nu poate fi printre noi cu prilejul acestei aniversări, din priçina unei suferinţe, vianu, L R. 469. El e maestrul venerat al criticii, ralea, s. T. i, 83. £ privit... ca scriitorul venerat al unui popor de două sute de milioane de oameni. BOGZA, M. S. 92, cf. dl, dm. Veneratul învăţător este unul din cele mai ilustre nume din istoria' dialecticii premarxiste. JOJĂ, S. L. 270. Nu-i era jenă să se recomande comisionar şi librar, librăria fiind o instituţie, venerată. IST. LIT. ROM. li, 537. -Pl. : veneraţi, -te. -V. venera. VENERATOR s. m. (Latinism învechit, rar) Persoană care venerază (2) pe cineva Intre altele, rămîi cu destinsă onoare al prea stimat d-tale sincer venerator (a. 1866). BARIŢIU, C. III, 231, Cf. LM. - Pl. : veneratori. -Din lat venerator. VENERAŢIE s. f I. Respect religios faţă de ceea ce este considerat sfînt; venerare (1). V. a d o r a ţ i e, pietate (3). Cf. mumuleanu.c. 163/21,1. G0i.Esqj? c. Cîţiva'pontifici au scris şi vorbit cu marè veneraţiune ctespre fhmuseţea şi clasicitatea ritului orientale grecesc. BARiŢiy, p. a i, 352, cf. FIS..217/7. Acest studiu este un adevărat.cult divin..., este argumentul cel mai puternic pentru esistinß unei fiinţe omnipotinte, çare este creatorul naturei şi împle spiritulposiru ele.,, veneraţie péntru suprema sa inteliginß. barasch, i. n. 8/30, cf: ARjSTiA, PLUT. Olimpul, după căderea păgînişmului, a căzUţ în uitare ţoale. Venerdţiunea lui antică s-a pierdut.cu toţul acum. VlSfS (1859), 551122. Mai departe de paraclis,,se află aghiazma, ce-i.un izvor de o apă foarte limpede şi care-i în mare venèrafie (a. 1859). URJCARIUL, v, 172/2, cf prot-pop;, N. D., PONTBRIANT, p„ ANTONESCU, D. 401. De atunci wgèàce, mai mult din pâtriotism decît din religiozitate, silitul cu diploma de naţional deveni obiectid celei măi înfocate venerdţiuni din peirted moldovenilor. hasdeu, 1. v..35, .cf. COSTISÊSCU, LM. O! Matei Bäsarab... Nurnéle tău glôrios, care îl întîlnim în fruntea oricării propăşiri naţionale, ar treimi să pisttfle o veneraţiune religioasă poporului pentru cpre ai jertfit, în mufica’şi sudori, ό viaß de aproape optzeci dè ani! ODOBËSCÜ, S. T, 436. In luna tui iiilie sînt două sărbători péfitru care sătenii du o deosebită veneraţie. FRÎNCU - CANDREA, M. 36. Intr-o semilună şe zăreşte capul zeiţei Isis, pe cdre romanii o luase în veneraţiune din regiunile orietUale şi mai că seamă âin Egipt, conv, .lit. xxii, 113, cf. ŞĂINEANU, ALEXI, W„ RESMERIŢĂ, D„ CADE. Mănăstirile de la Muntele Athos (Sfintul MuHţe),.., bucurîndu-se la nqi. de o veneraţie deosebită, incita pé domni şi pe boieri să le facă adeseori donaţii. OPRËSCU, S. 167. De qbicei Goeţhe vorbeşte despre „diimriezeiesc" acolo unde înţelegerea încetează şi unde, copleşitoare, începe veneraţia. BLAGA, Z.Jl236, cf. ' M. D. ENC, DN1. ' ■ 2. Preţuire profond ne^ectuoasă şi afectuoasă; venerare (2). V. p i c t a t è (2). Mă rog- săpriimeşti această dedicaţie ca un semn al veneraţiei mele. petrovici, p. . XlI/8, cf. DIACONOVICI-LCXiA, GR.' ROM. 15/11. Nu putu niai mult sta împotriva îndemmilui celui fifèse de a nu descoperi sclavei Şale ceiîformoasedragoMea ş’î veneraţia sa, câre o avea cătră dînsa. BR (1821), 38Z21. Cu venerăţie... respectăluim pe uri mai mare ăl nostru. MUMULEANU, C. 17/5· Cărţile sînt considerate ca cel mâi preţios al lor tezaur intelectual şi morâl, şi această veneraţie spontanee n-dr putea yeni daca cärße n-ar trâçta dçspïè' çéïe dè fçlps societăţii. HELIADE, O. II, 45, cf. I, 4.71· Literilor şi artelor e dàt 'àe gJtÿretine yje veneraţitined gloriilor trecuţe, de a d0epia nobilele aspwaţiuriCde a înşUfla sacrificii măreţe. BÂLCÊséu, ţi. v. 193, cf NEGULICI, fe ' ii, 292/11; PoftiHct’şucceMl cej mai ferice, sînt şi rămîn în pfofufidă.yjeneraţie. ‘S$RJŢIU, C. vil, 231. Ôprivea cu sentimental... de veneraţie. CODRESCU, C. II, \ \ 1712 VENERAŢIUNE -277- VENERIU 92/2. Veneraţiunea se află într-un om pătruns de cinstire pentru... o persoană. FIS. 217/9. Avem... o esageraţiune antinaţurală... a iubireişi veneraţiuneipărinţilor. BARASCH, I. 92/7. Dînşii... au arătat... veneraţiune pentru virtutea lui. Aristia, plut. 187/7. FăceţUvă o datorie a saluta cu veneraţie acele locuri unde vedeţi ştearsă Dreptatea şi Frăţia; astea au fost simbolul revoluţiei noastre. BOLLIAC, O. 224. Ori de cîte ori m-am întors în (ară am alergat îndată într-acest oraş, am alergat, ca un pelerin coprins de respeâ şi de veneraţiune, să mă închin locurilor sacre ale istoriei noastre. GHICA, C. E. I, 152. Luă cartea, o ceti de sus pînă jos, cu un profund sentiment de veneraţiune; o îndoi la loc, ştergîndu-şi cu batista o lacrimă. SION, P. 102, cf. 52. Priveam cu o mare veneraţiune pe bunii pärinfi. FILTMON, O. I, 308, cf. PONTBRIANT, D„ ANTONESCU, D. 401. Acţiunea dramatică trebuia să se mărginească la faptele trecutului, pe care avea să le împrospăteze, să le amintească într-un mod viu, fără a le despoia de respectul şi veneraţiunea ce le asigura lungul şir al seculilor şi credinţa naivă şi nestrămutată a poporului. CONV. LIT. IV, 160. A murit la etatea de 85 ani, încongiurat de veneraţiunea publică. CANELLA, v. 360, cf. COSTINESCU, LM, COLUMNA, iii, 3. Junele autor al paginelor ce urmează iată-l că vine plin de ardoarea tinereţei, plin de o pietoasă veneraţiune către datinile vechi ale poporului român. ODOBESCU, S. IU, 230. II jelea... lume adunată cu veneraţie împrejurul catafalcului, caragiale, O. I, 5. Dacă... cineva le întinde mîna dreaptă, ei o duc mai întîi la gură şi-o sărută, ça semn de mare veneraţiune. REy. CRIT. II, 323, cf. ENC. ROM. Puţinul ce trăise pînă atunci, risipit fragmentar într-o superstiţioasă veneraţie pentru tată-şău, ... se limpezise deodată în lumina amorului. D. zamfirescu, î. 177, cf. alexi, W. O umplea de uimire şi de un fel de veneraţie. AGÎRBICEANU, A. 221, cf RESMERIŢĂ, D., CADE. Mă impresiona altceva: un fel de evlavie, o veneraţie de altă esenţă cu care eram întîmpinat şi de care colegii mei... nu se învredniceau. VOICULESCU, P. 1, 105. El lasă după sine o amintire de duioşie şi veneraţie. D. GUŞTI, P. A. 87, cf. scriban, D. Elementul mitologic şi veneraţia pentru clasicitate sînt... motivele acestei părţi, care începe çu evocarea peninsulei şi a Atenei. CĂLINESCU, O. XII, 39. Ştefan apare cu chipul impus veneraţiei generale de lunga tradiţie populară. VIANU, L, R. 615. Veneraţia poetuhd pentru Rqttui este nesfirşifă: „Roma, spunea el, a făcut lumea bună", id. L. U. 16. legăturile lui Goethe çu cercul romanticilor sunt cunoscute. Goethe era pentru ei „zeul". Raporturile s-au nicit... firă ca veneraţia acestora faß de Goethe să sufere vreo scădere. BLAGA, Z. 245. Prin atîtea obiecte de veneraţie comună, stindarde, uniforme, embleme, ne unificăm sub aceleaşi simboluri. RALEA, S.. T. ,1JI, 111, cf. DL, DM. Păstră.'cu veneraţie salàçi lui Ţudor Vladimirescu. IST. lit. ROM- îl, 192. [Dramaturgul] creează momente de emoţie, face,,şă planeze asupra sălii un sentiment învăluitor de veneraţie a eroilor evocaţi pe scenă. T iulie 1964, 72. Cărturarii români din această epocă manifestau,o acfevărqtă.yeneraţie faţă φ Iffgica aristotelică. rev. fil. 1972, 288. Ne plecăm cu veneraţie în faţa eroilor naţiunii, magazin ist. 1972, nr. 7, 39, cf M. D. ENC., DEX, DN’. . - Şi: (învechit) veneraţiune s. f. -Din fr. vénération, lat veneratio,-onis. VENERAŢIIJNE s. f. v. veneraţie. VENpREOl XX5 ί E s. f v. Venerologie. VENÉRÉSC, -EÂSÇA adj. (învechit, rar) Veneric (1). Cf. Boala cea yenerească. 1. PAŞCA, M. 157/21. -Pl .;.ven%reşti. , -Cf. lat. ve.n.erius. VENEREU, -EE adj ,,. s. f. v, veneriu. VÉNERI s. f, adv. v. vineri. VENERIÀN, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. (Rai'; despre boli) Veneric (1). Cf. L GOLESCU, C. Numele de maladii veneriene se dă tutulor afecţiunelor contractate în urma unui contact impur, turnescu, c.. 222v, cf. prot. -pop., n. d , COSTINESCU. [Blenoragia] este o boală veneriană contagioasă. BIANU, D. S. 109, cf DER ΠΙ, 130. Boală ganglionară contagioasă, de origine veneriană, datorită unui virus. M. D. ENC. 537, cf DEX,, DN1. 0 (Curent) Vegetaţii veneriene = vegetaţii care se localizează în regiunea genitală sau anală, provocate de un ultravirus, transmis prin raport sexual. Cf ABC SĂN. 385, D. MED. II, 705. 2. S. m. şi f. (învechit, rai) Persoană care suferă de o boală venerică. Cf. prot - pop, n. d. 3. Adj. (Astăzi rar) Care se.referă la raportul sexual. V. s e x u a 1. Cf. prot. - POP, n. d. Această durere este mărită ( de frig, de umezeală, de excesele veneriene sau de abuzul de ' băuturi alcoolice. BIANU, D. S. 105. - Pronunţat: - ri-an. — Pl. : venerieni, -e. - Din fr. vénérien. VENERIC,-Ă adj., s. m. şi f 1. Adj. (Despre boli) Care se transmite mai ales prin raport sexual, care se localizează în special la organele genitale; (rar) venerian (lj, (popular) lumesc, (învechit, rar) veneresc. Cf. .1 G.OLESCU,, C. Panachia. de buruiene... a carie folositoare energhie este adeverită prin mai mult de două sute mii de tămăduiri,de tot feliul de boale, adecă:... boale.yenerice, încuietură de mâţă, limbrici, scorbut, orbalţi VEISA, I. 34/4, cf. 168/14. Sînt boale venerice care nu se pot cunoaşte prin nici un feliudß semn din afară, vasici, m. ii, 75/14. Secţia şifllitică dinçiyjrinsul liistitutului central este numai un pas foarte mic şi nedestoinic spre o vederată mărgenire a boalei venerice. CUCIURAN, M. 1721, cf. NEP. vind VI/7. Slăbăciunea ginginelor gurei vine din stricarea sîngelui, din nemistuirea stomahului şi din patimi venerice (lumeşti), coRJSEA, E. ■!> 5iQ2,:;çf. stamaţi, D. Apeje de pucioasă... nu sînt potrivite la boalele venerice. FĂTU, D. 102/4. Sînt... pătimaşi de atrofie (boală), de afecţii venerice ereditare, de răni, de rahit. CALENDAR (1855), 143/10. Unii bolnavi... suferă de epilepsie, boale venerice, nebunie, parab. 14/9. Măsuri energice spre stingerea boalelor venerice. KOGÂLNICEANU, S. A. 87, cf PQLIZ,U, BOTEZ, A. 61/11. COSTINESCU, ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, D, S„ CADE 728., Nenorocul a ficut să şe îmbolnăvească... de a gravă boală venerică.,,CĂLINESCU, E. 34, cf. SCRIBAN, D., DL, DM,;ABC SÂN. 69, 329, M D ENC, DEX, DN\ ♦ Care ţine de bpjile venerice, caracteristic,boijlor venerice. Buboii.venerici, sînt oarecare umflături, care se fac în giurul părţilor de gios a trupului după o împreunare. CORNEA, E. I, 35/6. Veruce venerice, id. ib. 90/3,1. Buba venerică împle părţile cele mai nobile ale corpului, ochii, gura, nasul şi pătrunde pînă-n creieri. EMINESCU, O. IX, 447. ♦ (Despre instituţii medicale) în care se tratează bolile venerice. Spitalul veneric pentru bărbaţi [Titlu], CUCIURAN, D. -67/1. 2. S. m. şi f (învechit, rar).· Persoană çare suferă de o boală venerică (1). In capitalie este... nevoie de a se înfiinţa un spital pentru venerici. CUCIURAN, M. 8v/25, 3- Adj. (învechit, rar) Care se.referă la raportul sexual. V. ş.:e x μ a L Ei purtau grijă,...pentru împçdecareg·.şi. înecarea deşfrînării venerice. BOJ1NCĂ, A. Π, 40/22. Afară din împlinarea poftii venerice varsă sămînţa ηιιφαί în băşicuţe, iar.·.subt împreunare. şi,în uretră. S. BĂRB. 4/19. Amorul şi exerciţiile venerice sînt lucrări dărmătopre sănătăţei. FÂTU, D. 128/9, ci! 22/15. ··.*. -PI. : venerici, -ce. -Dingerm. venerisch. ■ ■VENERIU,-IE adj. (învechit;, şi substantivat, f.) (Boală) venerică (1). Sîngerătura maţchii... se pricinuieşte... şi din... i variţele de vene sau de arterii ce se fac în matcă,., din împreunare otrăvită de boală de sculament, de veneree, 1720 VENEROLOG - 278- VENETIC şfrinţie, ce este cînd însoţită cu dureri şi cu aprinzeală, cînd firă dureri şi aprinzeală. EPISCUPESCU, PRACTICA, 272/25. Căsătoria şi pentru aceea este omului de lipsă, fiindcă prin căsătorie se fereşte de boalele cele rele a veneriei, care pe atîtea necăsătoriţi asupresc. DIETET. 68/1'8. Stirpirea boalelor vinerie (frenţii) lăţite în măsură mare între toate plasele - se cere neapărat. FM (1844), 378'/l9. Băile de la Mehadia... nu priese ta cei loviţi de gută (tambla) şi la cei cu 'veneric, dacă aceasta nu au fost nainte bine vindecată: ib. (1847), 22ÎV36. Venerie sau boale lumeşti. CORNEA, E I, 225/19, ;cf. STAMATt, D. Nu luaţi în nume de rău îndrăzneala ce am a vă spune în faţă că boala d-voastră este curat veneree. MUREŞANU, i. 170/23, cf. 167/17. Morb veneriu, sifilitic. LM, cf BARCIANU. - Accentuat şi: (s. f.) vinerie. - Pl. : venerie. - Şi: (învechit, rai) veneréu, -éc adj., s. f., vinerie s. f. -Din lat. venerius, venereus, it venereo. VENEROL0G s. m. Medic specialist în boli venerice. Cf. DM, M. D. ENC., DEX, DN'. - Pl..venerologi. -Din germ. Venerolog. ' ■ VENEROL0GIC, -Ă adj. (Rar) Care aparţine venerologiei, care se referă la Venerologie. Cf. DNJ. -PI. \ i>enerologici, -ce. . ' - Din germ. vénerologiscli. " VENEROLOGIE s. £ Ramură â medicinei cai« studiată patologia şi tratamentul bolilor venerice; Gf dl, dm, dEr, d. MED, M. D. ENC, DEX, DN3. - Şi: (rar) venereologie s. f DN\ —Din fr. vénérologie, germ. Venerologie. - Venéreolo-gie < fr. vénéréologie. VENESECŢIE s. f. Deschidere pe cale operatorie a peretelui unei vene (1) pertlru a fece să se elimine , în scop terapeutic, o cantitate de sînge; flebotomie. Cînd este vorba să lăsăm sînge, se înţelege că m lăsăm sînge din vene, şi aceasta se nutneştef vënesecfie, din latineşte, său flévotdmie, din elineşte: Polizu, τ. 3/8, cf. 4/14. Lipitorile, a cărora întrebuinţare a început a fi obicinuit, slujesc adesea... în locul venesecţiei (lăsării dé sînge). PARAB. 162/2, cf. 145/5. Venesecţiunea este aproape abandonată de cînd cu mult succes şi firă nici un inconvenient, poate fi înlocuită cu ventuzele scarificate. ENC. ROM., cf BIANU, D. S. Se face o venisecţie. ENC. VET. 37. In cazurile grave şi numai la caii viguroşi, sè vdface imediat la apariţia semnelor alarmante o venesecţie. ENC. A6te V, 622. In faza dé èxcitafié a cottoSţ&i cerebrale venesecţiunea are influenţă favorabilă. A POP, CHIRURG. 579, Cf. DL, DM, DER, HRISTEA, P E. 139, L. ROM. 1969, 295, D. MED, M. D. ENC, DEX, DN’. -Pl. wenesecţii. -Şi:(rar) veriesecţitine,venisecţies.f. -Din lat. venaesectio. ’ VENESECŢIIJNE s. f. v. venesecţie. VENEŞ s. m. v. velniş. VENÉT' s. n. v. venit1. VENÉT2, -Ă s. m., adj. I. 1. S. m. (La pl.} Populaţie indo-europeană stabilită în nord-estul Italiei-'supusă de romani în anul 183 f. e: n.; (şi la sg:) persoâfiă' cate lacea parte din această populaţie. Numele Veneţia provine de la popdrul veneţilor. ENC. ROM. iii, 1204. Marea.:, a ficut din veneţieni, italieni, firă îndoială, dar şi urmaşi ai vechilor veneţi, (lirici, altceva decît tipul fizic chiar, dar, mai ales, moral,· al italianului. IORGA, P. A. I, 296. Malamoceo, ăcirn o mahala pe lagună, a fost capitala republicii veneţilor sub Theodat, al patrulea doge, cum scrie în cronica lăţim a lm Dandolo! CĂLINESCU, \B. 1. 422: Nu vor lipsi nidi pbeţiîlătini'ai'âcestei epoci, de pildă un Venaritianus hortunatus, un "venet transplantat în Galta. 1 vianu, t. U. 11,’cf. DER, M. D. ENC, DEX. 2. Adj. Care aparţinea veneţilor (I 1), caractcristic veneţilor2, privitor la veneţi2. Aplicele convexe de aur găsite aictşi împodobite cu figuri şi linii decorative punctate nu sînt o Operă venetă, ci o lucrare Central-europeană. PÂRVAN, G. 321: Limba venetă este cunoscută din vreo 2Θ0 de inscripţii în scriere de Origine etruscă, din secolul al Vl lea pînă în Secolul ί te. n GRAUR, 1. L. 204. " Π. S. m. (La pl.) Populaţie celtică de navigatori din Armoricum (Bretaniâ), supusă de romani în anul 56 î. e. ri.; (şi la sg.) persoană care facea parte din această populaţie. Cf. enc. ROM, DER, M. D. ENC. -Pl. : veneţi, -te. -Din lat. Veneti, fr. vén êtes. VENÉT3, -Ă s. m., adj. I. S. m. (La pl.) Populaţie slavă care trăia în antichitate într-o regiune cuprinsă între cursul mijlociu al Vistulei şi cursul superior al Elbei; (şi la sg.) peisbană care făcea parte din această populaţie; vend (II). Slavii, care erau număraţi de scriitorii antichităţei între popoarele sarmatice cele mai apusene, purtau în vremile riitii vechi numele de vénefi, sclavini şi anţi. XENOPOL, I. R. ii, 48. Veneţii... s-au păstrat în venzi. ENC. ROM. lordanes încearcă să precizeze spaţiul locuit în prima jumătate a secolului VI de către fiecare dintre cele trei ramuri 'mari de triburi SlâVe: veneţii, sclavinii şi anţii, deïpré care atît el 'oît şi Procdpios afirmă că ait evoluat din acelaşi trunchi comun. ist. rom. i. 728. Acolo... s-au aşezat venezii. PANÀITESCU, 0. Ţ 24. Neamul cel nenumărat al venezilor... locuieşte pe un spaţiu nemăsurat, id. C. R. -82. 2. Adj. Care aparţinea veneţilor* (I), caracteristic veneţilor3, prîvitrifia veneţi. Deşi din Boemia şl pînă la Nipru formele vaselor sînt dSeiriănătoare, ele prezintă lotuşi variante deosëbite;limitate nuniâi la anUmite regiuni: tipul Praga, in vest, cate poate fi legat de sclavini şi de o parte din triburile venele, tipul Jitomir-Kùrciakşi altele, în est. ist. rom. i. 739. -Pl.: veneţi, -te. -Şi: vened (pl. venëzi)s. m. - Din lat. Veneti, Venedi, if. vénèdes. VENETIC, -Ă subsţ, adj. I. S. m., adj. (învechit) I. S. m VeriëfMl (1). S-au duS la frînci, la ţară Moriii, ce o ţine veniticiî. WÈÉULCE, L. 280, cf. CiHÂC, Ï, 310; DDRF, şio ii„ 377, TDÜG, RESMERIŢĂ, D„ CADE. Ii vin cărţi şi soli de la crai, şi de la venetici, şi de la Rîm. sadoveanu, O xiii, 803, cf. SCRIBAN, D. 2V-Adj. Veiieţian (2): Adămască vimiică (a. 1696). I0RÔA, S: Ö,. . ’V|I, 213i Un lănţujel venetic cu;68 belciuge în muchi (a; 171(5). BUL.1 COM. IST. ii, 211. Bucatele erea... puse... în castroane tot de aur venetic, gorjan, i i. π, 108/27. cf. VALIAN, V.; PETRI, V, şio ’ U„ 377, IORGA, C. 1. I, 130. 0 (învechit şi'populai) Galben venetic (şi substantivat, m:) = rno’rtedă veneţlană de aur în valoare de (^roximătiv) 5 lei vechi; care a circulat în trecut şi în Ţările Române. Mai am încă 230 galbéni venetici şi olandezi şi n-am putut ca să-i schimb (a 1786). FURNICĂ, D. C. 126. Galbinii împărăteşti era 4 lei şi 8 creiţari..., veneticii 4 lei ştSO creiţari. 'DIONISIE, C. 166, DOC. EC. 261, cf:l’t. ÖÖLESCU, c, DOC. EC. 656. Trei desagi de irmilici Şi de galbini venetici. ALECSANDRI, p, n, 51, cf. CIHAC, 1,310. CovdM pe cdre stdu mirii*lă ciriârlie era semănat cu galbini venetici. ODOBESCU, ş. 1,77. Pe vinul greu ca untdelemnul Aih dăt mulţi galbeni vènètici. ËWfiNÉSCU, O IV, 350, Cf. DDRF, ŞIO I, CCXX, Ol, 377, ŢDRG, ţtESMEltlŢĂ, D, CADE. Peste zloţi cade-uA Verfette de ’aur^SÄÖdVEANU, O X, 131. Cîţi bani buni i se poate da pe cal şi burdufuri?... Un galbăn venetic ş-un sfert de galbăn. id. ib. xm, 691. Aceste odoare... egumenul... m[ănăsti]w Bangà lè-ar fi plătit cu 20 galbeni venetici. ARH. OLT. XVII; 7, ţf, scriban, D, Au vîndut-o... pentru treizeci de galbeni vëhetici. CĂLINESCU, O XII, 226, cf. dl, DM, M, D. ENC., dex. Bßnii-n poalăi-i număra, Zece pungi de irmilici, Opt de rubiele Mici Şi 'vro trei de venetici. ALECSANDRI, P. P. 135, cf 80. îmi da galbeni venetici Ce se-mpart pe la voinici. TEODORESCU, P. P. 272, cf 1730 VENEŢI -279- VENEŢIAN 541. Galbeni venetici Tot de cîte cinci. izv. XIV, 278. Decît în tîrg cu papuci, Mai bine în cring cu opinci, Să-mi iau galbeni venetici. Să păzesc pe la strimtori, Ca să despoi negustori. mat. FOLK, 178, cf. 87, 175, GRAIUL, j, 55. Na-ţ tot bani şi vinitici, Vinitici di cîti cinci. VASILIU, .C. 7. Căpătîiul tău O să-fi fie, zău; Numai burduşele Cu aur in ele, Galbeniyenetici Mai mari decît cinci. PĂSCULESCU, L. P. 289, cf. 302, GEORGESCU-TISTU, B. 54, 89, COMAN, CL. Cînd te-am cumpărat, Mulţi galbeni am dat, Galbeni venetici, D-o sută şi cinci, balade, îl, 261, cf. 109. II. S. m. şi f. Epitet depreciativ pentru o persoană venită din alte locuri şi considerată străină în; locul unde ş-a stabilit V. nemern i c(l), p e re gr in (3), p r i be.ag(2j, rah o tă2, venit u.r ă (v. v i i t u r ă 2). Şapte zile aluat nu şă va afla în casele noastre; tot cine va mînca cu aluat, sufletul acela şă va surpa dentm adunarea fiilor lui Israil, şi între venetici, şi întru moşneani ai pămîntului. BIBLIA (1688), 472/26. Iară de va sărăci fratertău ce ieste cu tine şi va slăbi cu mîinele lîngă mine, să-l ajuţ pre el ca pre un venetic şi nemearnic, şi va trăi frate-tău cu tine. ib. 90'/39. Nu fißri nici a mic, nicia mare, nici a văduvă, nici a vineţie. ANON. CANTAC, CM I, 87, cf klein, D. 454. Pe toate vorbele acelea să nu le iei altfel decît ca nişte venetici arvafi. heliade, o. ii, 3.65, cf. I. goleşcu, C. Veniticii depimeß daşdia lor în visferia statului. SĂULEŞCtJ, hr. I, XX/l. Nepriceputul junei... dă preferenţa unei venetice! asachi, E. d. 28/26. Rezbelele şi. turburările.... adunau în Moldova mulţi venetici, id. S. L. II, 35.Şînteţi nişte venetici, cari aţi ve/iit prin silă de ne-afi pălcat faţsq. BĂLCESCU, Mv v. 396. Era silit să se mute dintr-un loc ţn .altul, cq ,străin şi venetic în patria şa. BARIŢIU,, P. A. I, 2\\.C}^tenii fßimj..., ca oameni de nimic, ca nişte veneţiei ingraţi, fugeau de. toate primejdiile. CALENCţAR (1852), 56/3. [Fanarul) vruşe a ridica oligarhia veneticilor pe răsjpele ţârei şi. înfiincfgr.ţff numelor; naţionale. RUSSO, S. 112* cf. :i POLIZU, Cum şă pţfem lg nişte bieţi veneţiei, veniţi în. ßra ast,a,,bună şi mănoasă,, după un codru de.pîne, să fie ei mişcaţi,dé legendele româneştii GHICA, S, 169 . 0,ar .prea puţin îmi pasă... Daca vreun venetic, ieşit din ţări streine Sau vrun român mai îţidrăznef n-o. izbuţi maţ faine. alexandrescu, O. i, 324, Boierii çgf tineri, jïiri. cauza, strînşejor relqţiuni ce aveau cu fanarioţii şi,,(ilţi venetici depravaţi, contractaseră încă. dupe atunci o miilţipje. deyigţuri. FILIMON, ;0. I, 1^7, cf CIHAC, I, .310. Cobzaηψα a fost:vestită, Veac întreg a fost cinstită de boierii De pe-aici, Ba, şi,chiar φ. venetici. ALECSANDRI, T. 80, cf., LM· Un spirit puternic pocite să ne explice taine neînţelese din yechea noastră..jşforie, precum este suirea pe tronul Moldovei a veneticului Deşpoţ Heraclidul. odobescu, s. li, 535. Orice venetic, în ţara asta, este oploşii de dimpievocistră. creangă, 0.271. Acest prăpădit de om, venetic în,satul nostru, ... tocmai lîngă mine şi-a ales să-şi.,facă bordei. ISPIRESCU,. L. 175. ţ/n asemenea bărbat căsătorit, dacă e din alt ,sat, întptdaiina este considerat ca venetic, şi numai după o lungă purtare bună poate să aibă cuvînt, în afacerile satiilui. FRÎlsipifeèANDREA, Μ. 110. De nu mai găseşte din cei ce i-s datori să-l cunune, merge la neamuri de ale lor, la stăpînul moşiei, daqă-i boier , veşnic, nit m venetic, sau... la vrun alt,q/fi çe-i..vrednic de treaba qşţa, SEVASTQS, N. 73, cf. şĂlhjEANU,..î. 105. Mi sînt venetici, veniţi de ieri, alaltăieri pe agea vale a Oltului, ci sînt băştinaşi. Jtçv. CRţr. I,, 335, cf. DDRF. Sărmanele Ţări Române, în ce stare ajunseseră, dacă orice yenetic din lume puntea să năzuiască a-şi căpătui copiii prihdomnia uneia din ele. XENOPOL, I. R. VI, 44, cf. ENC. ROM. Voi ce-aveţi îngropat aici? Voi grîu? Dar noi strămoşi şi taţi. Noi mame şi surori şi fraţi!,In lături, venetici! coşbuc, p. i, 209, cf barcianu, şio ii,', 377. Gurile rele spuneau că acest „venetic fusese pe vremuri xpßcintar. SANDU-ALDEA, , D, N.,9„,çi ALEXI, ,,ψ. în sçur&.werm^ka întemeiat românul o gospodărie, pqrc-qr jţi fosile cînd lumea în satul nostru, rut un venetic. DUNAREĂNU,..N. ,.123* cfc TDRG. Cînd ne-am coborît, i-am găsit cu cerbul întins. . în mijlocul poienef.,. Mi s-a făcui negru înaintea ochilor. Inii venea^şă deschid puşca în venefe/iiSOVEÎA, O. 26, cf. RESMERIŢĂ, D. La veneticul acesta necunoscut... şe întrevedeau... semnele .mici înalte stirpe în cădere. M. L. CARAGIALE, C. 49. Saţul priveşte... cu rezervă pe noul venit, socotindu-t „venetic”. DIACONU, p. XLIII,, cf cade. Jumătate din moşiile boiereşti se află în mîinile tuturor veneticilor pe care numai dragostea de pămînt nu se poate spune că-i doare. REBREANU, R. I, 88. Cea mai mare şi mai gospodărească era casa lui Dănilă,.., venetic de pe plai. GALACTION, O. 155. Da veste pădurii întregi că nişte venetici îi calcă tărîmurile. VOICULESCU, P. II, 181. Poate cutreiera ţinutul în lung şi în lat... la, toţi boierii mari şi mici. la cei venetici şi la cei de baştină, la cei statornici şi kt cei trecători. SADOVEANU, O. XIV, 11, Pe aceşti oameni harnici... să nu-i fi lăsat şă se ruineze fiind înlocuiţi cu alifia venetici, străini de sîngele nostru. MOROIANU, S. 172, cf. SCRIBAN, D. Săteanul... vede în medicul de ţară un .venetic ce încurcă lumea. ULIERU, C. 69. Scrioştenii sunt yenetici în satul actual. Ei au venit aci depeste deal. CV 1950, nr. 3,27. Cum? averea părinţilor mei să cadă, din cauza unui frate nebun, în mîinile unei venetice? CĂLINESCU, E. O. I, 256. Mă priveau... cu duşmănie ca pe un venetic. V. ROM. august 1955, 74. Nu-i va îngădui acestui venetic... să-şi dea faß de el aere de senior. VINEA, L. II, 227, cf. DL, DM. Ii cam duşmăneau pe venetici, că se pricopsiseră din grădinărit. barbu, G. 253. „ Veneticii”, noii veniţi, sînt lăiturcişii. PANA1TKSCU, O. Ţ. 243, cf. M. D. ENC. Nu se.ştie. dacă sînt localnici sau venetici, v. ROM, ijinie 1973, 171, cf. DEX, Măcar că-i vinitic, dară ţine cu dînşii ca şicel mai bun flăcău din sat. SBIERA, P. 152, cf. : ŞEZ.. II, 49. Să-ţi iei fată de-nsural Vro vinetică clin sat. ib. viii, 82, cf VÎRCOL, v., ciauşanu, v. 209, CHEST. 11 8/10.20.70. 78, 81, 86, 87, 97, 176, alr l 381/129, 164, 178, 194, 510l : 540,554, 576,584,770,776,795,803, 805,842,890, a . m 2, V. 15, 18, 33, VI 26. Urcă trei pacurărei Cu oile .după ei. Cei mai, mari îs yeri primari, Cel mai mic e venetic, fOLC. TRANSILV. 1, 330. 0 .(Adjectival) Multe persoane venetice... Nu dernult aici s-au aşezat. BUDAI-JDELEANU, Ţ. 146. Ne-ncrederea în iQflţe şi frica de umbră ll.fflÇ uimit s-alerge la simbriaşi veneliçi. . heliade, o. i, 223·,. .Răzipiarea lui pe credinß rumânilor acelora venetici şi q fraţilor lor înstreină, inimile nobililor unguri de la sifie. F. .AAROS,· I. I, 3.6/24,. Mai bine este a urma acestor ,svaturi decît a pleca urechea la zqdarr^cele^,făgăduieli ale unor oameni yenetici în . Trarţşilvania, BĂLCESCU, M, v. 43.7e/«c moştenitor pe averea ■ mea... pentru, casă ai mijloace sqtrăieşti ca un domn falnic şi şă poţi face bine pafrieţ, fără a-ţi pingăgi numele, cu ■ caţachrisuri (abuzuri), ça domnii veißetici de mai nainţe,,-SiON,. P, 395. Acei domni, români de neam, dar crescuţi în Fçtmr, adunară în jurul lor străini .venetici. ODOBESCU, s. ·ν·431. Numele Maidan... a jăcut pe străinii venetici să creadă că e întemeiat de fWici. LIUBA-IANA, M. 29. Curţga era,., vrednică să slujească, în, urîţenia ei, de decor ticăloşiei unei tagme stăpînitoare. plămădită din toate lepădăturile venetice. M. I. C\RAGIALE, C, 22. (Prin, lărgirea sensului) Este... o slovă care a.rămas slovă venetică şi hîdă. negru/zi, s 1, 261. Corăbiei... ' poartă peste mări depărtate plante: şi seminţe, aşa că acum aproape că nu este ßrä în care să nu poţi·, .găsi: vegetale venetiçe sosite acolo abia,în timpurile din urmă. MEHEDINŢI, G. F. 166. Copaci venetici - fragi roşcaţi, mesteceni albi şi arini aurii - îndulcesc ici şi colo verdele asprit al codrilor de • brad. ÇAZIMIR, GR. 179. -Pl. '.venetici,-ce. -Şi: .(învechit şi regiQnal) venitic, -ă s. m, şi f., vineţie, -ă, (regional) viniţic, -ă s. m. şi f:, adj. -Din ngr. βενετικός. - Sensul U prin contaminare cu ' venL Cf. venit-, veni tură. VENEŢI vb. IV. v. vineţi VENEŢIÂN, -Ă s. m. şi f, adj. 1. S. in. şi f Persoană care .fiice parte din populaţia, de bază a Veneţiei sau care este originară de acojo,; persoană care iacea ,pmte din populaţia.de bază a republicii Veneţiei sau care era originară de acolo; (la pl.) populaţia (republicii) Veneţiei; (învechit) venetic (1 1). Bctiazit al doilea luurid împărăţiiq, război cu venetiiunii făcu. URECHE, L. 121. îndemnat de papa de Rîm şi de veneţiiani..., au făcut sfat cu senatorii craiul Vhdislav. M. COSTIN, O. 121, cf. 245. Au credzut veneţienii că-i este nepot lui Despot. NECULCE, L. 15. Pe cumnatu-său fără agiutoriu nu l-au trimis, 1732 VENEŢIANi -280- VENEŢIANCĂ recomendăluindu-l cu cărţi la veneţiiani şi la Balduin, graful de Flandria. cantemir, HR. 420. A opta oară s-au săvîrşit pacea între turci şi între nemţi, şi între veneţiiani, ca să fie pace între dînşii. R. POPESCU, CM 1, 515. Au ficut... pace... cu veniţianii R. GRECEANU, CM îl, 101. întru aceste vremi a domniii lui Ştefan Vodă, vara, au jăcut gătire mare turcii de oaste asupra Ţării Moreea, care o ţinea veneţiiam de cîţiva ani. ANON. BRÎNCOV, CM II, 349, Cf. ARHIVA R. II, 148/18. Toţi solii dimpreună au olărit... să se iscălească întîi pacea cu nemfii, apoi cu polonii, după aceea cu veneţianii. şincai, HR. III, 185/12. Se porniră... atît veneţianii cit şifranţezii... d-a birui în războiul asupra grecilor. CĂPĂŢINEANU, M. R. 237/15, cf. I. GOLESCU, C. Veneţian de naţie, am fost doctor. ASACHI, P. R. 10/9. Noi, veneţianii... ştiam... cele mai neînsemnate încungiurări ale trecutei slave a patriei noastre. PROPĂŞIREA (1844), 1422/38. Depărtarea sultanului la oaste era foarte neplăcută mumei sale, veneţiana Baffo. BĂLCESCU, M, v. 236. Nu pomenesc de comerţul veneţianilor şi al genovezilor. RUSSO, S. 189, cf. BOLLIAC, O. 154. Unde mai erau oare acei întrepizi veneţiani din evul mediu, cari spulberau armatele germane ale lui Frédéric Barbarossa? HASDEU, I. C. I, 177. Vedeţi pe la finele acestui secul principalele puteri ale continentului european, papii, ducii Milamilui, veneţianii, ,... regii Franciei, alăturîndu-se, negoţiind, îrifelegîndu-se. BARONZI, I. C. II, 53/28. Bosforul... aduce aminte de fapte mari şi glorioase din trecut: sîngele atenienilor, ... perşilor; veneţienilor şi musulmanilor pică şi se amestică odată cu aceste unde. BOLINTINEANU, C. 10/3. Cu cît mai mult scădea însemnătatea şi puterea veneţienilor şi genovezilor..., cu atît mai mult îndemînatîca măiestrie a grecilor îşi făcea vînt. ODOBESCU, . S. I, 122. Domnii vechi..., cum erau Alexandru cel Bun şi Mircea I, posedau în statele lor o navigaţiune exercitată de genoveji şi veneţiani. EMINESCU, O. xm, 179. N-am mai purta deloc grije de soarta năpăstuitei veneţiene. CARAGIALE, O. IU, 60, cf DDRF. Deosebirile dialectale sunt... însemnate; aşa că normanul nu înţelege pe gascon, lombardul pe locuitorul din Romagna şi piemontezul pe veneţian. XENOPOL, 1. R. m, 56. Veneţianii din Corfii refuzaseră a extrăda turcilor pe un sclav fugit al paşei din Atena. id. ib. . IV, 53. Veneţienii, turcii şi englejii nu trecuseră încă pe acolo. Tinereţea eternă a templului Athenei... rămăsese tot aşa de încîntătoare ca la început. O. ZAMFIRESCU, î. 12, cf. CADE. Acest răpi gătit este un iicttceritor"...; se pare că veneţienele mor după el CAMIL PETRESCU, T. II, 218: Veneţiana răspîndea în juru-i, în harem, o veselie de tinereţă şi de primăvară, care a cucerit pe cadînele bătrîne. sadoveanu, o. XVII, 141. Un... umanist englez, Linacrus, devine colaboratorul veneţianului Aldus Manutius în pregătirea marii sale ediţii din Aristotel. vianu, l. U. 59. Veneţianul întrebuinţează culoarea vie. RALEA, s. τ. I, 211. Veneţienii mi se mulţumesc cu pdcea şi alianţa pe care o încheiasem cu turcii, ci socotesc necesar să ia sub scutul lor ansamblul intereselor otomane. IST. ROM. II, 379. Veneţienii celebrează victoria printr-o procesiune solemnă în piaţa San Marco, la care participă şi dogele: ib. 437. Jntr-una din campaniile lor... veneţienii duseseră în triumf o întreagă flotilă MAGAZIN IST. 1971, nr. 1, 42. în tratatele cu polonii, ungurii, veneţienii şi kievlenii ideologia creştină se mâi menţine doar în formulele jurămintelor. rev. FIL. 1972, 285. Raporturile între pictorii bizantini şi veneţieni sînt ilustrate... elocvent. ROMÂNIA literară, 1974, nr. 31, 24/1. Dalmaţii au fost asimilaţi de slavi şi de veneţieni. IVĂNESCU, I. L. R. 52, cf. DEX-S. 0 (La sg., cu sens colectiv) Grecul...deveni servul mai întîi al romanului, şi apoi al veneţianului, şi apoi al musulmanului. HELIADE, O. II, 381. 2. Adj. Care aparţine (sau aparţinea) Veneţiei (sau republicii Veneţiei) sau veneţienilor (1), privitor la Veneţia, la republica Veneţiei sau la veneţieni, originar din Veneţia sau din republica Veneţiei; caracteristic veneţienilor, (Învechit) venetic (I 2), (învechit, rar) veneţienesc. Neguţitorilor veneţieni le au dat poroncă ca păn în trei zile să-şi rădice tot ce vor avea şi să între în corabie să se ducă la ţara hr (a 1715). arhiva R. Π, 10/5. Ura şi vrăjmăşia veni în cel mai groaznic punt... fiindcă grecii se purtară aspru cu nişte negustori veneţiani. CĂPĂŢINEANU, M. R. 237/14, cf. GENILIE, G. 19/21. Făcea piraterii asupra vaselor de negoţ veneţiane şi genoveze. ASACHI, S. L. U, 112. Plutea spre Chipro craiul., cu Catarina, soţia sa, pe galerile veneţiane. propăşirea (1844), 1343/l. Regatul véhëfian se împarte în 8 delegăciuni. LAURIAN, M. IV, 91 l\'9;Işi mărită o soră după un nobil veneţian. BĂLCESCU, M. v. 58. L-am pus să dupească chiei, lîngă coloane gotice veneţiene. PR. DRAM. 188. Acest fiu veneţian urzea în favorul său planuri secrete, spre a putea, prin agiutoriu! Turciei şi a Poloniei, căpăta pentru sine domnia Moldovei, calendar (1854), 113/21. Sultanul Mehmet... din cauza splendidelor victorii cîştigate de armiile sale în Contra Persiei şi Tartariii, în contra republicei veneţiane..., îşi aruncă privirile sale asupra Austriei şi voi să o zdrobească cu totul, filimon, o. ii, 73. Otto Voenius... imită pe pictorii veneţiani. id. ib. 82. Toate, amănuntele naraţiunii lui Paolo Giovio ne întăresc a crede că. el va fi avut denainte vreo cartă genoveză, veneţiana. sau florentină de pe la 1350 - 1400. hasdeu, i. C., I, 32. Misantropia sa creştea la proporţie cu ura ce insufla el. societăţii veneţiene. alecsandri, o. p. 297. [Epoca] se resimte de modificările ce arhitectura bisericei orientale încearcă, prin secolii ai XIII-lea şi următori, subt influinţele mahometane şi. veneţiane. ODOBESCU, S. I, 389, cf. 457. Presa era persecutată de zbirii veneţieni. CARAGIALE, O. iii, 213, cf. DDRF. Singura lui mîngîiere în o aşa tristă soartă a fost numai ambasadorul veneţian (Gerardo), care i-a adus făgăduieli călduroase de ajutor din partea republicei. XENOPOL, I. R. iv, 85, cf. BARCIANU. Am văzut... comorile de pictură ale şcoalei veneţiene:'pe Veronese, pe Tiţian, pe Tintoreto. SĂM. I, 331. Stofele sînt orientale sau veneţiene. IORGA, C. i. I, 130. Picot dăduse -de urnia legăturei ce exista între tiparul veneţian şi acela al Munteniei, prin Macarie călugărul. ARH. OLT. v, 159. cf. CADE. Nu e o necesitate ciilturală pentru noi de a dezgropa teatrul centenar al unui scriitor neîntrecut în unele scene de caracter local veneţian. LOVINESCU, C. IV, 124. Tunarii veneţieni vor şti să tragă şi altfel decît pe mare calmă. CAMIL PETRESÇÜ; T. II, 183. Ant' primit tiparul veneţian prin intermediul sîrbilor. ARH. OLT. xm, 228. Pietatea făcuse /x doamna Deleanu să nu scHimbe... nici oglinzile veneţiene şi nici candelabrele... din salonul prea pompos. TEODOREANU, Μ II, 276. Asemenea ceară, verzie la coloare, are prea plăcut miros şi boierit veneţieni se fudulesc cînd au în palatele lor făclii din asemenea ceară. SADOVEANU, O. XIII, 221 .Obţinu găzduirea la Veneţia la o contesă locală scăpătată, care... îl intröduse în saloanele veneţiene. CĂLINESCU, S. 373. Se cunoaşte povestea sa de emigrant grec, trecut prin Şcoala veneţiană şi poposit în Tolëdo. RALEA, S. T. 1, 333. Am avut... mobilă în Stil veneţian. vinea, L. li, 239. Sursele lui Ioan Frîncul sînt... diversele publicaţii periodice veneţiene. IST. UT. ROM. I, 499. După un raport veneţian din aceeaşi vreme, haraciul Ţării Româneşti era fixat la 8000 de galbeni anual. IST. ROM Π, 548. In dialectul veneţian există forma „varda" SCL 1964,648. Aceste oraşe în frunte cu Raguza s-au ridicat.:, odată cu înlocuirea comerţului bizantin cu cel veneţian. PANAITESCU, C. R. 224, cf. DER IV, 834. în cîmpia din sud-vestul Istriei... s-a păstrat o insulă lingvistică romanică, ameninţată multă vreme să fie înghiţită de dialectul veneţian SCL 1969, 115, cf. DEX-S. 0 Lanternă veneţiană = lampion. Era minunată priveliştea... la lumina lanternelor veneţiene. BRĂTESCU-VOINEŞTI, ap. CADE, Cf. DL II, 722, DM 445, DEX 487' .DN3 617. Roşu veneţian v. ro ş u (15). - Pronunţat: -ţi-an. - Pl. : veneţieni, -e şi (învechit) veneţiani, -e. - Şi: (învechit, rar) veniţiân s. m. - Veneţia (n. pr.) + suf -ean VENEŢIÂNCĂ s. f. (Rar) Femeie care face parte din populaţia de bază a Veneţiei sau care este originara de acolo: femeie care făcea parte din populaţia de bază a republicii Veneţiei sau care era originară de acolo. Trecuta strălucire a bietei Veneţii... nu poate pricinui vouă, străinilor, ca mie, veneţiancei; acele dulci şi totodată triste loviri ale bătăii de inimă. PROPĂŞIREA (1844), 144'/28, cf ddrf. înaintea veneţiencei, locul de sultană-haseki, adică favorită, îl avusese o georgiană languroasă şi blîndă. sadoveanu, O. xvn, 142. 1733 VENEŢIE -281 - VENI - Pronunţat: -ţi-an-, -Pl. .veneţience. -Gen.-dat. şi: (învechit) veneţiancei - Veneţian + suf. -că VENEŢIE s. f (învechit şi popular) Marfa care provenea din Veneţia. Noi am încărcat vineţia şi am dus triarfa pîn' la CîineMQi. 1750). IORGA, S. D. ΧΠ, 53, cf. DR. I, 265, îl, 415, SCL 1964,655. <> Loc. adj. De veneţie = (despre mărfuri) care provenea din Veneţia. Nescai marja de veneţie... ne-ar trebui (a. 1779). FURNICĂ, D. C. 57. Măiculifa tot mă-ntreabă Care . muncă mi-i mai dragă? Un cal bun de călărie Şi arme de veneţie. POP., ap. RUSSO, S. 189. Să-mi dai cal de călărie Şi haine de vineţie. MAT. FOLK. 129. Mă duc şi eu acasă, Să lapăd pale de veneţiie. PĂSCULESCU, L. P. 196 .Le da cai (Je călărie, Pistoale de veneţie, Săbioare de mischie. id. ib. 219. -Şi: vineţie s. f - De la n. pr. Veneţia. VENEJIENÉSC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Veneţian (2). Cf CANtEMIR, HR. 20. - Pronunţat: -ţi-e-, - PI.: veneţieneşti. -Veneţian + suf. -esc. VENEŢÎT,-Ă adj. v. vineţit VENEZUELÂN, -Ă s. ni. şi f., adj. v. venezuelean. VENEZUELEÀN, -Ă s. m. şi f, adj. 1. S.. ro. şi, f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Veriezuejei sau care este originală de acolo; (Ia tini. pl.) popor, naţiune care locuieşte în Venezuela. Se aflaţi faß în faţă im Veneziidlean... fi un argentinian, magazin ist. 1974, iir. 1,61, cf. DEX. 2. Adj.:Care apafţine Venezuelei sau vènezudemlôi: (1), privitor la Venezuela sau lâ venezuelcni, originar din Venezuela; (rar) venèzueliti’ Naţiunea venezueleami se găsea angajată înlr-vna din cele mai femarcdbile expeYîeftţe deniocratice. CONTEMP:' 1949, nr. 120, 2/1. Francisco Miranda- a devenii cönducatörul republicii şi comandantul suphéni al armatei venezuelené. DER iv; 835.4 mobïlizdtun stthägehi.:. venezuelean. MAGÂZlft ist. I9fÿ 'n,r. J2, 60. Parlamentul stdtülui venezuelèâfi'Âraguaà'ddôpidi orHbţiţine în cârè ëêre preşediMlui..: sa défione£é'pentrii àâbiiireà'de relaţii diplofhatice... cu Republică Gubâ. scînteÎa', Î97Î, rii*. 9180. Ţinînd un curs de o liină de z'ile... înijJo atinosfëm ăe dinamism şi efervescenţa 'ifitelecnţală, ‘ pfcprie ßrii 'şi universităţii vertezuelàne, folosţt peţtfru '■& cunoaşte mai de aproape peisâjtii litere/or veriëûiëlarië: românia literară, 1973, nr. 36, 31/4. - Pronunţat: -zu-e- - PI.: veneiueleni, - Şi : (rar) venezueliân, -ă (dfx; pronunţat -li-an, ib.), veiiezuelân, -ă & m. şi f., adj. - - Venezuela (n. pr.) + suf. -ean. Cf.'fi·. v é n fi % u e 1 i e n. - Pentiii yenezuetan, cf sp;vfenez*olano. ; VENEZUELIÂN, -Ă s. m. şi f., adj. Ÿ: venezuelean. VENEZUELÎT, -Ă adj. (Rar) Venezuelean (2). dex-S. -Pronufiţăt: -zu-e- -PI. : vènezwlifi,-te. - Venezuela (n. pr.) + sut- -it. ' VÉNGE vb. III. v. viiice. VÉNGERE s. f. v. vincere. VENÇHELÉU s. n. (Prin Transilv.) Uliţă dosnică, înfundată. ĂLil XXIX, 317. - PI. : vengheledîiă: : ; - F;timologia necunoscută. VENGţlER s. m. (învechit) Slôvàc (original- din fostul stat austro-ungar) care se ocupa în special că comerţul ambulant; p. e x t negustor ambulant. Iarmaroacele şi buctiegiii cti vengherii. ap. tdrg, Cf. cihac, ii, '439, ddrf, şăineanu, jahresber. 11,212, v, 323, BARCIANU, DR. 11, 879, SCRIBAN; D., DL, DM. 0 F i g. Din elementele tinere care dau puţine roade astăzi, cine ştie dacă ή-am Vedea ieşind o mînă de'ôameni, Venghéri de marfa bună? ALECSĂNDRI, s'. 124. - Accentuat şi: vënghér. BarciĂnu, dl, dm. -Pl. :vengheri. - Din ucr. Wra«q». VENGHERCĂ s. f (învechit şi regional) Haină scurtă de posţay, îmblănită (şi împodobită cu şireturi1 sau cu brandemburguri), purtată de bărbaţi. Mie mi-a căzut parte ta braţ un tîhăr mărUnţel, cam de talia mea, muchelef la haine: venghercă de postav negru cu brandebururi şi cu chiostecuri, pdhtaloni nohutfi largi, dê se vedea humdi vîrfiul botinei de tac. GHICA, S. 150.7« mişcareace face ca să-şi ridice vingherca de la spate,... îi cade din buzunar... un revolver de calibru mare. CARAGIALE, O. II, Ί7. [Ceauşul] de la poşta din VadtiîaL. purta o venghiercă roşie de posthv, fără mîrteci, ... găitanată cu şnururi de fir pe cusătin cusută apoi pe de-a-ntregiil în alte fireturi. ICiÀCËDONSlCl, o. Hi, 128: ’ Purta şi el, ca şi alţi lăutari ai vremei, o venghiercă roşie fără mîneci, id. ib. 134. In loc de găitane preste exterior, vingherca are cîte un şiret de lînă negru' împrejurul gîtuluir a marginei pepţâăr şi a tmnéçüor. manolescu, i. 183, cf. şăineanu, Barcianu. Inaâfàtul figurei iiii vesele, fericite, vèdëüm — igriburit înţr-o vjnghercă ruptă şi soioasă - pe băieţaşul lui tiobrea cojocàriil. SĂM. I, 25, cf ALEXI; W., TDKg, Drept strai mai gros de lînă era îmbrăcat cu O venghercă de doc alb. HOG AŞ, DR. I, l,cf. CADE, SCRIBAN, D, dL, DM, DEX, H II 81, 126. V Ï04, vil 445, 486, xvi 429. ♦ (Prin vestul Olt.) Cojoc împodobit cu flöri märi. Cf izv: xvi, 61. -Pl. : verighercişi vengherce. -Şi: vingherca s. f. - bin rus. RCMvptn. ' " 'l VENGHERCIJŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui venghercă.Cf scriban, d. 1399. -Pl. : venghercuţe. • Venghercă + suf. -uţă. ' VENÎ yb. IV. Α.,ΙνΊ,η t r an z. (P^Rft fiinţe; rflài ales ca determinări locale Care indică punctul de. plecare, pilfîcUil de destinaţie, traăeul ăâUţeperul în ^nciie M'cäre este orientală dqJla^rea) ί; Ä şe (iepjfasa si^ë ïijclfl'.ïàtflde É'aflâ cîrtèvf’ââu ceVa; a merge tot mai aproape de un aW'urtïït' lob, de^ § ^ezai-e etc. V. k’’' s ë a | f '.ôjp· ί peştinse'WrecăMe Mn itidei prorocu, cel ce érd nurr$le 'Ägävu, şi vè^-e .cătră noi. COD. VOR: - “ 1473. Ranläse I\\Mfs jeciqf· in lerüsätim şi, nu precepu lojşifişi mumd lui!j$féâ-Îé Iqr căVcu ŞQţiăj vineră cale de o zişi căutafâ el kt riMejŞi fi înşţiiiţişi rtu aflhrä. el. CORESI, TÈÏR. 119, Cf 1 117'. Călea tnea pte care àht Vèriit ai nărocit. PO 79/22. Rădicîrid ochii săi văâztt cum cămilele Veniia. ib. 81 /ţ4. Feciorul lui cel măi mare era în ţartrid, şi, dtţcâ Veni şi. \să apropie de casă, audii cîntări şi gioctm. varlaam, C. 12. Cela cp va sminti soliidepre dale viind‘$αμ dëï0a luà"c'ar(ile ce aduc este adevărat sţiduitoriu c/e dôninie. prav. 72. Nii s’-ctu întôh pre Cftlmpre tujde venise, ci pré altă Cale. SIMION DASC, LET. 76. Ün şarpe mafe şi grociznec... Vinea cu'$&t câtiiMtăl/î cu dinfii rînjiţi (a 1654). GCR l, 165/32. Au simţit Tîlmaci ôdstêà ca Vine, ăii silit să nii să àOaiè cu oastëdiql'cë de după nişii! piscuri au purées spre Striirigă. m. 'COSTCO. 183 f jă^pSgmiîntc^darădrce, Pun săgeţi îri 'Mtbe, M gfţesc de laftce Şivihprm tiùierèc cu arcep?e-amînă.' DOSQFTËÏ, PS. 36/1. Şereriiet.y s-aü‘ψ intorsü cu ûastëd Îa Cfiiov, Şf venîe. 'şi dzi şi noapte. NÈdUÛGË, L. 273: Nici et la Asia tă Wedçd àÿ 223. Grăieşte yjfhdcdtracel mîndriï.' 'ÂjmiipWCA, 3}Ί4,Ρίίφ pe dru^ dd'nMs jx -dnim la tinloc, şi'el visa nöapieä^fi diţiîtieâţa spUşă ifatérilàPÎaiïristiï:'''$ï£xA& DRfÀ(T784), TTOv Filip f^tiiricjMtt^sü. vie mpi aprdùpe: Mcoôjiti, p. ;i6'j§|3. Prihtre pÈf^æ^Êtbrife 'àcea oasfe iniptoiaşă Ÿïiièff. ( ^'^sÆfflv S:: L: I, : W. ŸèmMi spre rhàrié, fritr-o cäMtörie vMä, peMt afacërw élëfâé/’UH péi-sian.. 1-4 irisidial... ta să-l ucigd. ARistiA, PLÛT. 330/25. Fă-i Semn să Se coboare de pe zidşisă vië încôciôé. NEGRUZZI^ s. i, 171. S*â deséfûs deodată o Uß' 1747 VENI -282- VENI cu rnare zgomot şi a apărut Vodă Bibescu viind către mine. GHICA, S. 715. Lupul, umflat în sine de lauda vulpească, Veni pînă aproape, numele să-l citească. ALEXANDRESCU, O. I, 344. Românul venea singur pe drumul plin de soare. ALECSANDRI, poezii, 446. Văzu viind fugari sărmani şi-i ajută, biata fată, pe cît putu. ODOBESCU, s!i, l.Eu aşvrea ca unul, venind de mine-aproape, Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape. EMINESCU, O. I, 127. Chirică, cum îl vede viind îi iesă înainte de pe la poartă. CREANGĂ, O. 73. Bine, iătuţule, ca ce să fie asta de n-am întîlnit eu, cale de atîtea zile de cînd viu, nici, un suflefel de om? ISPIRESCU, L. 101. lafă, o aud viind - mai, mult o simt decît ό aud, aşa de încet păşeşte. S-apropie. vlahuţă, s. a II, 286. O parte dinei venea pre valea Ilişavei, iar alta a apucat pre valea Gladeşului. LiUBA-iÂNA, m. 75. Venind pe vale,. Intîlnii. pe Lţna-n cale. COŞBUC, p. 1,49. Ea îl văzuse de departe şi venea acum către el, cu pasul pripit al oamenilor ce nu se simt Stăpîni pe sine. D. zamfirescu, A. 102, Venind'p-icipe şosea, ... hm dat prin prunii boiereşti şi am sărit pîrleazifl. BRĂŢESCU -VOINEŞTI, P. 94. Marina... venea pe poteci ascunse şi se aşeza lingă voinic. AGÎRBICEANU, s, P. 22. Se întoqrse din çale şi veni spre dînsul, cu faţa aprinsă. REBREANU, I. 424.Şe uită şi văzu viind μη boier ce-şifrîngea mţinile cu jqle. VISSARION, B. 210. Dinspre sat de la orîndă, venea pe drumul străjuiţ^de sălcii băieţănqşid cu,cinstea morarului Chirilă. SADOVEANU, 0. VIII, 29,. Bătrînul venea pe marginea cucuruzăştinii. DĂN, U- 6. O văd venind Pe poteca solitară., ARGHEZI, VERS. 24. Pisica, foarte bfîiidă, miorlăi sâtisjăcută, venind din ce în ce măi aproape. CĂLINESCU, B 1. .102. Omul... se dădu jos de pe prispă şi începu şi el şă vină. spre poârţâ de la drum. preda^ M. 95. Îşi aminti cum-venise, cu trei luni în urjnă, pe acelaşi drum. v. ROM. _ţebiTJcuie ]974,3.!qtăviniticqle, Se cobor la vale, Trei turmë de miei Cu trei Ciöbäßei. ĂJ^CŞANDRI, P. Ρ. 1. Nu poci veni pe cale, C-a crescut Mureşumare. JARNÎK-BÎRSEAN'J, p, 237. V.enind cătră cpsă a văzut pe ţiganii pescuind. RËÏEGAJTOL.'d’·." !v> 23. pÎu.fţţurăm sama bine, Să venim pe drumuri line. SEVASTOS, N.,354·, Am zis să nu vii nici pe drum, nici pe-alături cu drumul. .SŢĂ^CfîŞ.CUţ. B. 181. Cine vine pe zăgaz? Costică cu calu breaz. ŞEZ.’ II, 183. Se pomeneşte soldatul cu omul... că vine,smerge orbiş la puţ, intră îMăuntpi. RĂDULp$cy^ODiN>. î 9. Cîn ai ve/jft,. cu băiatu nu le-ß,i Mfilnit? öiiÄltJL, "Ï, 8.8. ..Şă lase.'tocită dgniima Ş^-se ieie călugăria, Şi toată nqàjpteasdyie. p{Uţ|jip.y-C^^ Vădpé iflînjrq,yiindh Tgt ’ßmgind şl şilşpinînd·. FpP,. >. P. £L Cale ß,e şfţple poşte vitk nici mai.miiff, nici mqi puţiti FÙftTUNA, V. 2. Sq^iîlnira çu qlţ.jigani' carp venea şpr;e, .(el. AÎJH. FfiLK, I, din^jşfi^.ţăiqtÎMtSăciirea BL, V, 176. De tril zile zin pă cale, NU ţi-ărnpus rûçio-ntrebqre. FOLC. TRANSILV. 29Sqgprăymar^^Qflcră .mare, Cine vine pe cărare? JjQfcc. Olt. - MLfffr. ΙΥ,ίβ, fyaçàxagiunge la o apă mare, vinăüiïttpm'jMifxMnf'Jtfqifacar.' o. bîrlea,. A. p ii, ŞT6. (Construit cu dativul etic). Çostea.., pă drum... ini vinea. GR. S. III, 339, Pine-mi venea şi-mi sosea? Neveştica.Pîrvului, Fiyişoard banului! &jLc. OLT munt IV, 153. 0 F i g. Nădejdea... Cif O dulcé zîmbiré vine, fiind de 'mînă Icoana fijiçirii. ALÊXAÿiÜRÈSCU, Ό. ’j, 118 . . Ùodnd pare tot mai hfare, parcă vine triai aproape. DiniprëùfjaCu al ïunei disc, stăpîmtor de apé. " ËM1NESÇÜ, "'ό,.'..'!, 154. Şă simţi efèrna tinereţe çare vine spre line... şi,să nil ţi-o poţi apropia 'ca să renaşti ş’i tu, - pàqié fi ceva niăi sfişiiior?. ANpHEL, PR.' 78. . Luna suie cerul, . şi yihev,.şi se duce Prin zări- de înj^peric. PJLÎĂT, P. 2Xy&-ie âor'pe sutfrœq^'Nu veni"pe cîmpul gol, DOINE, 196. (Construit cti dativul ‘pronumelui .personal) Pe dealulSßfeluiui, Vihe-fjii doruLmindruluî feup, , P. ,P. .37. 6 (Repetat; cu, valoare intensivă sau durativă) Mircea,însuşi mînă-n luptă vij^a-hgroziţi^re. Căre vine, yine^yine, calcă totul îrţ çicioqre. 'EMINESCU, O. i, l^..Ş-q^ velnitl,i/en^ţ, venii, ÛqjrJ.'la pqcl ne-am poticnii,. Sây^şioş,,, Ni. 361,.Şi\ea,.tpţ vene,a, Şi. vehepr,:y.ema,Şir'sve-mpÎgdica, Şi iqr's.^,ş^fiflltLa dritm purcedea. BAI.ADË,. (|n,corelaţie cu;.yeit(e,jca a ş e d u ç e, 'fltp,l e c'a, a rn e r g e etc. expnmă, ui mod explicit, o, deplasiaie în seris opus în rapoit cu actste^jP&ëu curierii ce vinea şi mergea, plătea aghenţia pţvgonul cile 10 bani de cal pă ceas (a. 1811). DOC. EC. 90. El se întoarce de la cetate mai iute încă decît venisă. arhiva, r. i, 112/10./« sudori, lacrimi scăldată, desculţă şi despletită, Fuge, vine, se-mîrţeşte ca o deznădăjduită. CONACHI, P. 87. Geaba vii. geaba te duci, numai rupi nişte papuci. ALECSANDRI, T. 90. Văzînd că soarele se-nclinase, ea se întoarse pe calea pe care venise. EMINESCU, P. L. 101. Ţotfrămînăndu-mi mintea, să ştiu cum a venit şi cum s-a dus firă să-l bag de seamă, am adormit. ISPIRESCU, L. 300. Prin iarbă el şi-a pipăit Toiagul său acum, Şi-apoi porni... pe-acelaş drum Pe carele-a veniţi COŞBUC, P. I, 233. Marina venise c-un gînd şi se întorcea ai altul. AGÎRBICEANU, S. P. 19. Badea vine şi se duce, dor îmi lasă, dor îmi duce. jarnîk-bîrseanu, d. 143. Se pusă de mîncă' niţel, bău şi mai puţin şi plecă pe unde venise. STĂNCESCU, B. 132. Toată zioa-s pă drumuri, vino, du-te la Ploieşti, la Cîmpina, ba după zarzavat, ba pă la păscării după peşte. GR S. V, 28. Frunză verde bob năut, Pe drum vin, pe dnirri mă duc Şi n-am nici un cunoscut FOLC OLT MUNT. V, 48Ö. Fuji, voinice, nu veni! O. bîrlea, A. P. I, Î8;l..(Construit cu „de unde”, „dincotro” etc., arată că cineva şe întoarce la locul de unde a plecat) Trimiseră lui Ion Vodă de-i giurară pre pofta lui, ca să-l ducă viu la împăratul, cazacii să-i lase neatinşi să se ducă de unde au venit, simion dasc., let. 233. Turcii..., viclenind pe Iraclie, în vremea războiului, l-au părăsit şi's-qţţ dus de. unde vinisă. cantemir, hr. 333. însuşi pre Mahoniet cu toată oastea lui îl bătu, cît îi căută să se întoarcă înapoi la Dunăre şi... să fugă dincătrău.au Jost venit, maior, IST,, .83/5. Se duce mireabărşi de unde a venii MARIAN, Ο. II, 92. Fără el poţi şă te duci de unde . ai venit. RĂDULESCu-tCODIN, î. 92, S-a dus bietul flăcău în,lumea lui, de itnde venise, cu ulciorul de galbeni şi çu zestrea toatei. FURTUNĂ, V. 3. Lupu... sare-n tîrlă, ia mielu şi să duce de AW ΒΟυς,,,γπ, βΡ-ΧΕ^,ρ,Γ,). A:se,înţqarce(sau a se duce, a pleca etc.) çum a yen.it, se spyne pçntry a a^ăţa că cincva nu şj-a realizat scopul .pentru care a lacul deplasarea. Feçiôryl de împărat,...yăzînd aşa, se întoarse cum a vertif-CONV. ut. ix, 190. Mărntorc cum am venit, Tot flămîhd. ARGHEZI,. S. V, 84. (Cu topica inversată) Cum vine, aşa se duce. EOLÇ. OLT. - MUNT. v, 419, A se duce cum (sau precum) a (sap au) venit,ţse spune penjru a arăta că banii obţinuţi,faifi efpiţsînt che|jÎjii cţ; pultă wşuriţiţă. Cf. zanne, p., i|, '79îÇ,iy, 240: 0 (La ‘imperativ; exprima o chemare, un iptlemn. o liigärnjnte etc.) Vetfrifi sä pqrâsimjQatea prazn{çije Dzeului de pre păţpînt. PSAjLT. HUR· ..,64713,· Veriţi fii şi qscpiltaţi mere. fţn] jrîia Domnului învqpryă.rşp'i. PSALT. 60. Du-te de cheantă ^ărbaţulJău.şlyihp îţipoacel CORESI, EV. )52. Vino încoace şi mă sămţă, drag fitul mieu. PO 91/6» Vino de mă botează.. VARLAAM, C. 412. Cum tămăduieşti pre alţii, ce simlxumeu streini, ,aşea vino deJămăduiaşte şi pre prietinul tău, pre Lazăr (a,:16QP -1,650)· GCR i, ,131l2\:Qătră tine,. Doamne, strig.cu jale multă, O, Dumnedzău sfinte, tu vin de mi-agiută. DOSOFTEI, fş.. ,50/2. Acum dară yeniţ să omorî/n pre.el. biblia (1688), 28 /31. Alegeţi-vă un domnu dintre voi,, pe cine v'-a placé, şi viniţi mîne dimineaß săvi-l fac'Neculce, l. 35. Ioane IqsQ cuvintele acestea acuma... Civino, de mă botează. ANTIM 'δ; *67. Veniţi noroadelor să cîntă'm cîniare lui //[risto]i. MlNEÿJL (.1776), 112^/27. Vefiiţţsă,ne .Qşîi$uim a zice ceva mâi aesăvîrşiţde firea bunului şi à rqiâ/fi POTECA, F. 258/5. De-şi simte scăpătarea şi jugul, şcoaţa‘arma Şi cauză comună cu noi vie să facă. HELIADE, O. 1, 22.1 Veniţi să ne slujiţi, căci noi sîntem stăpînii ypşp;i. marcqvici, ,y,EL. 30/9. Vino să călătorim împreună. DRĂGHICI, R. 6/5. Veniţi acum... voi, carii vă lăudaţi în puterea braţului vostru. (ARI-JlVA R. l, 44/9. Vino, căci un lucru mare... Se cuvine Λ7 cuprindă miirçutçle vieţii fa/e, .ÇONACHI, P. 258. Vepiţir,.,\ 'lfl· qristalul acesta minune să vedeţi. ALEXANDRESCU, O. I, Î40. Vin’gă afli mîngîiere, Vin' la curtea mea bogâţq. ALEÇSANDrçi, P. I, 191. De vrei să-mi fii iubită,. yiy'i> cäPse'-.'fSrjnHl, viefeL BOLINTINEANU, P. II, 322. Măi motane, Vino hcoa să stăm de vorbă, unice amic, şi ornic., EMttffiSCU, O, 1,48..layinâ-nçoace la .nîmşelul, să. te. pupe ei! .creangă, p. *24. Vin'. - sub farmecul de stele, Pe-aL.meii piept fruntea să-ţi .rezemi. VLAHUŢĂ,. j.S. A. ,1, 30. Urca-te 'îh, (răsură şi. vino imediqt. 1747 VENI - 283 - VENI BRÂTESCU-VOINEŞTI, P. 102. Mai stai oleacă... Şi vino încoace că doar n-o să piară tîrgul. REBREANU, I. 424. Sosesc corăbiile, Vino, Să le vedem cum intră-n port. MINULESCU, V. 26. Vino să te îmbrăţişez. galaction, o. 91. Sariison, vinitici, ... Dulăul nu I-a cunoscut însă de stăpîn... şi nu s-a clintit. VOICULESCU, P. II, 37. Vină-ncoace, dădacă! îi porunci ea într-un tîrziu. SADOVEANU, O. X, 356. Vino, niîna mi-e caldă şi pură, Să te dezmierd copilăreşte. ARGHEZI, VERS. 97. Vino-ncoace, şopti bătrînul. Pascalopol se apropie. CĂLINESCU, O. IV, 183. Hangiu, ei, hangiu:.. Vino-ncoace! camil petrescu, O. iii, 169. Ana! vin' odată! vinea, L. 11, 50. Ce faci, bă, vino încoace, porunci glasul acela gros şi puternic. PREDA, D. 12. El îi zice: vină-ncoace, Ea-i răspunde: n-am ce face. ALECSANDRI, P. P. 240. Vin', mîndră, să ne jurăm Sub cruce de lemn de brad. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 256. Veniţi, fraţi, la copîrşeu, C-acum plec şi vă las\ eu. DENSUSIANU, Ţ. H. 256. Veniţi carii mă iitbiţi, Cu mine călătoriţi. MARIAN, î. 245. Pune ciubărul pe doage Şi vino la badea-ncoace. DOINE, 58. Vino-ncoa să te însor! GRAIUL, I, 31. Vino spre mine, doamna mea. FRÎNCU-CANDREA, M. 161. Vină mai aproape, că... n-audzîm dă plîns. ARH. FOLK. IB, 84. Vină, frate, şi mă scoate, lată din gură de şarpe. FÖLC. OLT. -MUNT. iv, 61. Vinî-ncoaci! Sî ti duci pînî pi lumea neagră la baba cea rea. O. BÎRLEA, A. P. li, 127. Fugi încolo, vino-ncoace; Şezi binişor, nu-mi da pace, se spune despre cineva care se preface că retiiză un lucra pe care de fapt îl doreşte. Cf. pann, P. V. II, 135/6, EMINESCU, O. I, 159, CREANGĂ, O. 126, ALECSANDRI, P. P. 339, ZANNE, P. III, 168, 572. (F i g.) Ci vino, o, suflete, mai nainte de sfirşit, să căderfi înaintea Născătoarei de Dumnezeu, mineiul (1776), 60^/29. Vino,... amară răzbunare, Şi-adapă cu-al tău sînge setos sufletul meu. BOLiNriNEANU, p. i, 2Ö7. 0 (La imperativ, de obicei întărit prin „încoace”, „aici” etc., predomină'ideea de amenifiţare, de provocare, de sfidare) Vie acum, aici, împăraţii cei mari şi puternicii pămîntului, să vedem de au atîta putere să mîntuiască sufletul acelui ticălos din nevoia vecinicii morţi. antim, O. 167. Vino încoace, Cioroiule, dacă moartea-ţi place! BUDAI-DELEANU, Ţ. 119. Mine vei pune işlicul în cap şi... vie atunci cineva să-ţi ceară socoteală... Vie, de va putea! filimon, O. i, 126. Vie să-şi cérce norocul, dacă li s-au urît zilele! alecsandri, O. P. 348. Dacă nu ţi-e frică ş-ai credinfi-n ţine, O, tătare, vino să te baţi cu mine! BOLINTINEANU, P. I, 6. Cu mine ţi-ai găsît că poţi tu să te întreci din fugă? - D-apoi cu cine? — Vină încoace, Să-ţi arăt eu cu cine! CREANGĂ, O. 32. Veniţ încoace, că mai am un colţ să-l frîng şi p-ala-n voi. folc. OLT. - MUNT. vm, 51. Vino-ncoace că-ţ dau io băiat! ib. 180. (C o m p ti s; populai- şi familial) Vino-ncoace (sau vino-ncoa) subst. invar. = (adesea în legătură cu „a avea pe”, „a fi plin de” etc.) atracţie, farmec, drăgălăşenie. V. n u r1, sex — appeal. Ce folos de multă albeţe, dacă n-are un vino-ncoace. PANN, P. V. II, 129/21. Mi-i şi grijă să te tot las singură... Eşti tinerică, mîhdrulică; ai vin - încoaci ALECSANDRI, T. 695. Vorba dulce bine-o prinde; Şi de tace iarăşi place, Că are pe vino-ncoace. EMINESCU, O. vi, 94. Lui Hârap Alb i se tulburau minţile, uitîndu-se la fată şi văzînd-o cît eră de tînără, de frumoasă şi plină de vină-ncoace. CREANGĂ, P. 275. După ce o văzu boierul curăţită şi ferchezuită ca o mireasă şi, cum avea ea şi pe vino-înéoace, i se păru mai frumoasă de cum era atunci. ISPIRESCU, L. 179. Întîia oară dîrtsu-n lume se arătă Blond şi plin de „vino-ncoace". MACEDONSKI, O. 1, 242, cf TDRG. Avea un „vino-încoace" căruia nu era chip să te împotriveşti. M. I. CARAGIALE, C. 120, CÎ CADE, DA II,, 186. Pe cit de sanchiu şi dugos bărbat-su, pe atît de plăcută şi dezgheţată era femeia, şi cu mult vino-ncöa. VOICULESCU, P. I, 66: Pielea feţei s-a zbîrcit; şi acum boiul nu i-i'plin, nu mai are pe vino-ncoace, ca odinioară. SADOVEANU, O. I, 124, cf. IORDAN, STIL. 333, SCRIBAN, D. 306, DL, DEX, DSR. Avem, ca personaj principal, o fată frumoasă... cu „vino-ncoa”. românia literară, 1982, nr. 5, 17/2. Mi-a venit alta aproape, Cuminte, cu vino-ncoace. FOLC. OLT. - MUNT. V, 667, cf. zanne, p. ii, 472, 799. (Prin lărgirea sensului) Spune altceva... mai cu noimă mai cu vină-ncoace. ap,. TDRG 788. Dragostea de fată mare, Ca fasolea din căldare, Nici o vino-ncoace n-are. GANE, ap. CADE 646. (E x p r.) A avea altoi de vino-ncoace v. a 1 t o i. 0 (Cu detenninări modale care arată sau sugerează ritmul de deplasare) Craiul leşesc,,, s-au jăcut mînios deodată... că pospolita veniia foarte încet. m. COSTIN, o! 85: Viind întins, aii stătut cti tabăra dericoace Roman la Săboani. id. ib. 182. Neprieteni... vin ca un fulger (à. 1703). fn 140. Iacă răpezit vine Un călăraş, dînd lui Vodă ştire. BUDAI-DELEANU, Ţ. 201 ^ cf. 115. Achilienii venea tot îh fugă. ARISTIA, PLUT. 254/19. II văd viind ca vîntu şi ca gîridû. ALECSANDRI, T. I, 342. Am auzit din lume Că te-a zărit pe-aibe... şi fuga am venit. BOLINTINEANU, P. I, 212. Aşa-i c-a venit la tine cu sufletul la gură? CONV. LIT. IX, 55. Genarul venea în fuga calului, de rupea pămîntul. EMINESCU, O vi, 322. Cînd jalea el aşa, iaca şi capra venea cît putea. CREANGĂ, P. 25. Vine în fuga mare ficiorul... şi-i spune să poftească. CARAGIALE, O. I, 137. Vede pe fală. Unde venea, măre, venea ca vîntul. ISPIRESCU, L. 324. Venea ca un nebuH spre rîu. COŞBUC, P. I, 242. Peste cîtăva vreme o vede şi el: vine iute-iute însoţită... de Beneş. BRĂtescu-voineşti, p. 206. Veni în fugă. AGÎRBICEANU, A. 89. Rogojinaru îl zări şi veni glonţ REBREANU, R. II, 315. Aştepta, aştepta, ... şi numai ce-o vedea că vine păşind încet prin iarba înrourată. MIRONESCU, S. A. 72. S-a oprit un moment în loc indignai derutat, pe urmă vine brusc către ei. CAMIL PETRESCU, T. i, 495. Vine în goană şi părintele. VOICULESCU, P. 1, 125. Am venit cît am putiit mai iute cătră dumneavoastră. SADOVEANţj, O. X, 14. Dealul era mare şi ea venise repede. DAN, U. 31. Deodată vedefn că vine grăbit şi gîfîînă'spre el agentul sanitdE ULIERU, C. 46. Ieşise din porumb şi venea spre el încet eh. îhtr-un vis. PREDA, M. 45. Intr-un suflet am venit Pnn zăvoaie, peste stîhci, Prin troiSnele adînci. CONV. 'lit. ix, 5J?, Cînii... veniră într-o goană. ŞEZ. I, 68. La un drum, vede tih om... venind în fuga mare. ib.,*H, 163. Hoţul... vine îngrâtici, intră în puţ şi începe să gflprţăie şi să hălpăie. la apa. . RÄDULESCÜ-CÖDINi Î. 8. Veţiîţi lin, măi căţel in. Ca soaiele prin senin. VICIU, COL. 35. Vţşă, cj[t\ de tare. Că tîlharii iţă Omoară, arh. folk. I, \64. Pe drumul cel mare... Titre veiïèh. şi sosea D-uh tînăr de moldo^ëàn. FOLC. OLT. - MU NT. iv, 60. Vine fuga şi spune. O. BÎRLÉA^ a. P. ii, 493. (Cdnsbnit Jiţi dativtil etic) Căţeluşii... îmi venea ca vîrtejul dus de fiirtună, ţl, într-o clipă, ajunseră drept acolo. ISPÎRËSdu, L. 340. Să-mi vii într-ioxbuc. ŞEZ II, 151. Tare-mi venea şi-mi sosea, Tot dîh guriß strigînd Şi din mînă semn făcînd. folc. olt. - munt. v; 185. (Prin lârjgiieâ sensului) Bucuria vine totdeauna mai încet şi e mai cu îndoială primită. CONV, LIT. IX, 61 .Boala vine tiu fuga şi se duce ai boii. DDRF 1, 153. Al mîndruţii dor Zi ne ca pasărea-n zbor. folc. transilv, vii,: 430, cf zanne. P: il, 493. (E x p r. ; regional) A veni ca mîşu v. mîş. A veni pîitijfr v. p î n z ă (I 1). (Cu alte determinări modale) Venit-au în primblare... de la Ţuţora la Ieşi. NECULCE, L. 42. Olăcari. în treapăd viind, sosesc cu veşti den ţără depărtate (a. 1695). FN 63. Intr-o noapte, iată-l că vine sirigur aice şi... se apucă dé. săpat. ALECSANDRI, O. P. 296. Nu mă spune nimănui,. Nici chiar lui, cînd vine noaptea lîngă patul meu tiptil. EMiNESClJj O. I, 80. Mama... de ta o vreme pierde răbdarea şi vine tiptil^ ■ în vîrful degetelor, pe la spatele mele. CREANGĂ, A. 66. Ursi}' venea săltînd iepureşte la vale. LUNGIANU, C. 55. Am vemf într-ăscuns şi-n cea mai mare taină Vreau să rămîH. SADOVEANU, O. X, 289. Sar Pe spatele acelui puternic:.· armăsar Ce vine în nechezuri CĂLINESCU, O. li, 17, Vine'·-· valsînd. românia li+erară, 1982, nr. 6, 11/2. Ei νϊφ.< colindînd Şi la val jacînd. GR. S. III, 323. Vino, mîndruf^h pitiş, Pîn'la neica-n aluniş. FOLC. OLT. - MUNT. III, 12$.;, ,'· (Construit cu dativul pronumelui personal) Tu şezînd în poalçr''.'. ° La muiere, vrăjmaşul să-ţi vie Orbiş, căzînd în gropile talé?£ - .' budai-deleanu, Ţ. 116.0 (Cu detërminâri care arată distariţş':r parcursă) Da ce-ai păţit, d-ai venit ‘atîta catëMsï--· RĂDULESCU-CODIN, î. 227. Badea meju hăl de departe, Vinßtÿ: · calea àimatate. GR. s. vn, 163. Dar ce dor că te-a hiat. Tu «$'*’·' mine de-ai zburat?... Şapte ţări de ai venit. folc. olt, φϊ MUNT. iii, 595. 0 (Cu determinări care indică sau sugereazŞwW; mijlocul de deplasare) E no.i vinremu în_ corabie ş'i\ . descărrcămu-nă întru Asonu. COD. VOR’. 973. Impăiralul tău’ vine călare pre asin varlaam, C. 67. Vine călare cel grec.:. 1747 VENI -284- VENI şi caută dirept la mine cu suliţa. DOŞOFTEI, v. S. octombrie 88'/24. 600 de oafneni... au venit pedestri. BIBLIA (1688), 2312/12. Au vinii în cai de olac... cu trëbi împărăteşti. NECULCE, L. 140. Au venit şi căpitan-paşa cu bastarda şi cu alte catarge, şi ieşind ja schele,a cetăţii, ... i-au trimis yiziriul cäruß (a. 1715}. ARHIVA R. U, 44/24. Comisariul a venlţ în cdreiă. VASICI, ap. BARIŢIU, C. II, 117. Un june călare pe, cal alb venea. FILIMON, O. I, 399. Vine călare spre cetate μη hatnian leşesc cu steag alb în mînă. ALECSANDRI, τ. 15 jjp. Vaporul ai care venirăm... era încărcat de pelerini musulmani. ,BOLINTINEANU, C. 180/31. Din Hotin şi pîn'la mare Vin muscalii de-a călare. EMINESCU, O. I, 182. Aseară ar fi venit domnişoara Matilda Popescu în birjă singură. CARAGIALE, O I, 191. Amicul meu răsuflă, scoate batista şi se şterge de sudoare; desigur, a venit pé jos. id. ib. 299. Se făcea un mare haz cînd un comişel mai zburdalnic venea călare pe uncatîr. IORGA, C. I. I, 163. Turcii vin cu un caic pe Dunăre: ARM. OLT. IX, 414. Venind într-un car tras de doi zimbri îmblînziţi.,. a ştîrnituimirea tuturor. SIMIONESCU, F. R. 9. Pînă aici am venit pe jos. camil PETRESCU, T. ni, 87. După ea, pe jos, venea moaşa. ULIERU, C. 34. Ţaţa nu o şă mai aibă putere Să vie pe jos. arghezi, VERS. 118. Venea la şcoală cu o maşină lungă Ş‘ joasă de sport. CĂLINESCU, S. 366. Te pomeneşti că ai venit călare?!_ VINEA L. I, 291· Venea... cu maşina şi o duceai., unde avea lecţii. PREDA, R. 95. Da, zău, vino şi pe jos, Că te-oi primi bucuros! JARNÎK BÎRSEANU, D. 105. Eu ţi-am zis să nu vii nici călare, niçi. pe jos. STĂNCESCU, B. 18). L-a-mpuşcqţ uniiîgfjiţă Şţindy dîrţ sat dă ţa noi, îrţr-o noapte cînd Vinea câiçire.GR. S. iii, 353. Ÿim pe jos, ca oricine Că şi ăja îţi sta bine. FQLC. TRANSILV. VIU, 12O.fiap Uf vale, câni sub soâre, Vine ci-m merecw calare. FQLC. OLŢ, -MUNT. iv, 22. Mi-a lua' şi trăsura şi cqjj,.. ş-am venit pe picere. jb. Vin, 12Ş.- Vin fiu cocie piste dpq,'cu pafo gai <5 bîrlea. a f. I, 454. (în formpje stereoti[>e ,din basme) lareu venii călare pun cocoş. SŢĂlsif:ESCb,. .B. 243. fa/· eu venii pe o şea Şi vă spusei aşă. ŞEZ. f, 54· (Construit cu dattyiil ejtîp) foite, ζϊήα că-m venea, C-μη cdf mare şi roşcat. GR. S. V, 250. (Regionâl; însoţit de un pronume reflexiv în dativ) Cam sub zări şpare răsare, Vine-şi tîmr Qrigore călfţre Peţjtţi cal negru.' FOI.C. OLT. -MUNT. v, 97. (F i g.) Iarna vine, vine pe crivăţ'căjtqre! Vîhtiţl şuieră prin hornuri f^pî^ind î^^are. alecsandri, p. 1Ü, 8. Boqlgvine cu.poşta şi se.,îfitôarçepe jos. i. golescu, ap. zJlNNK, p. ii, 493ΛΦ (Cu determinăji elemente predicaţjye ^υρΐ^εΐΐίαΐΐ) Veni vestind pçifeçarçÎe fui la Persidă cum s-au înfrÎnf taberile ceţe ce au mers la paniîfüùljudii BIBLIA (1688), 701 Vl 6. Fl vine trist şigîndiţqr Şi palid e la faß. EMINESCU, O/.I, 172. Odată, venind părintejfi.puhu supărafjpfi de la monăşţţre, ne deie la regula de trei terna urtnăţQare. CREANGĂ, A. îè,$îfÿ copii. Cu multe sănii De pe coastă vin ţipŞnd. COŞBUC, P. I, 224. Arhiţpţtul zărea, pe fereastră pe Mini venind absorbită de gînduri. călinescu, S. 1 ί ί. Din, dr,oaia de copii.. .şe despriinde unul cu faß oacheşă, ... vine dîirajqş, mi se ăşază pe, genunchi. STANCU, R A ,1, 12. împăratul s-a bucura, Çu drag yă va-ntîmpina, Că nu vinë cu minie, Nici cu arrţie sau, tărie. SEVASŢOS, N. 398. Baba aşe o ziniţ de mînioasă că, cîndp dat cii.capu în păretele de sier, atiinci o şî dai άι ot'i de Mihăilăş. candrea, Ţ: o. 39. <> (Prin extensiune; despre vehicule) O brişcă înhămată cu trei,cai venea... cătră pădurea. Sthmgei. RUSSO, S. 178 .Trenul de’marjă;se zăreşte: vine ca un zmeu din poveste. SP. POPESCU, M. G. 28. Care cu poveri de muncă Vin încet şi scîrţîind. COŞEiut, P I, 47. Venepu din zori scîrţîind carele încărcate şi poposeau sub sălciile care împrejmuiaμ moara. ANpIIEL ÎOSIF.C L, 24. O trăsură venea... cu coşul ridicat. D. ZĂidFÎRESCU, Ă.' TŞJL Veneau căruţe încărcate cu miei, cu păşări. AGÎRBICEANU, A. 97. Prin faß ministeruluiyenea agale o trăsură goală-, CAMIL PETRESCU, U. n! 136. Pentru căzuţi, ... vin trăsuri· îh care se pot pregăti şi largi sadoveanu, O. XXI, 23, Dinspre deal venea o căruţă şi ea se repezi la drum să-i laşă înainte., , DAN, U. 15. Trăsura..,,, vine de la Viena. ARGHEZI, s, XVIII, 67. Un turism veni din direcţie contrarie şi se pierdu şerpuind cu viteză pt ':!e asfalt. PREDĂ, R· 96. ,Vine şi μη rădvan mare Cu lăţite di- cîntare. SËVASTOS, N. .355. Vecie o trăsură... că vine spre pădure. fundescu, L. P. II, 25. Mergeam pîn mijlocit şuselii, că vinea otomobile şi dădea noroiu-ncolo şi rămînea-n mijloc zbicit. GR. S. iu, 354. Vine ţrenu-accelerat Cu răniţi din Ţarigrad. FOţT. TRANSILV. vii, 525. Vine, trenul fiuierînd Şi maşina bùbuind. FOI.C. oi.r. -munt. v, 436, (Cpţiştruit.cu dativul etic) Iute-mi vine şi-mi soseşte o careß zugrăvită... Cu opt telegari. Negri armăsari, ib. 255. ό (Prin extensiune; despre corpuri cereşti) Luna cu toate, celelalte trupuri cereşti, peste orizon... cînd răsar de unde vin, şi cînd apun, unde sé duc? SIBINE ANU, C. \6B .E ca stelele acelea călătoare ce se zăresc pe ceri, jără a se şti de unde vin şi unde se duc. RUSSO, S. 174. 0 (Pl in analogie; despre fenomene atmosferice, manifestări meteorologice etc.) Stau înfăuntrul adăpostului, cînd văd bure şi turbureale. Şi cînd va să vie vînt, ei au şi voroavă. CORESI, EV. 56. Lasă vîntul a veni spre pămînt şi scădzură apele. PO 31 /24. Ne-am gîndit că vine o furtună cu plqaie. M. COSTIN, O. 166. Fără de veste vînt mare au venit de la pustii, biblia (1688), 3632/J5. Furtuna... vine asupră-le, picleanu, i. ii, 149/28. Temistocle... s-a ferit de a începe lovirea mai nainte de a.bate un vînt foarte tare venind din pelßg. aristia, plut. 309/25. Furtuna vine Cînd soprele zîmbeşte, cînd cerul e senin. ALEXANDRESCU, O. I, 145. Se iyeşte-un negru nor; .Plin de zgomot sunător. Ce tot vine, ce tot creşte Şi pe cîmpuri se lăţeşte. ALECSANDRI, Ρ. Π, 14. Curînd o boare linii ce vine din apuşjnalfi-nchipujţeamaişusşiţolmaisiis. I. NEGRUZZI, S. li, 98. Cu vuiet de vîniury veniră Norţi... şi noapte făa,iră-n văzduhuri. .CŞŞBjJC, P. II, 61. Nounil cçl plinde apă, iubitorul de ogoare, In albastru, iată-l, vine repede, mînal de vînt. BELÖiCEAtjÜ; p. 65, Aerul rece, mai,dens, din alte părţi vine. şă stabilească echilibrul; în dn/Mful lui,, aerul ş.e manifestă ca .un cu£gr)ţ, cavîni. ENC. RCjlyi· |Π,, 1204. Ün nour deploaie.^yeni şi înyyfyfie çîteya picuri. ANGFIEL, PR; 116. Nu-i pic de vini şi de cald^ă..., Ρβ.ςΐιηρροημκφμ/ şe usucă, Şi norii vin,., ciyşă se duèa. lbsiF,"y.. 33." Vîntul .cel mare (numit şi. :,vî/iţul săracilqrf.. vipé de cătră muntele Preşbq. PĂCALĂ, M· R. ..12. Ÿine-un vîrţt de iarnă Éâsçolinçipgdiirile. ŢOPÎRCEAtşiU, O. A· ţ, 33. Venea un vînt cu sunet ipare de cătră miazăzi şi.pălise soare,, cald pe ßncuri. SADOVEANU, O. X, 2Ş2. fiorii negri... veneau mereu tot mai muţiţi, mai negri, mai înfricoşaţi. DAN, u. 23· (n sat înpfi n-iÿitnsesem, Că „porni,. .■dpium, să . vie O yifornifâţîrzie. I. BĂRŞU, J. Şî$5. Satul e copleşit... de: adierile ce yiu dinspre, cîmp. STANCU, D. 98. Vine vîntul^nspre φμη(ί Şi-i çu dor de la părinţi JARNÎK-BÎRSEANU, D. 350. Grei nori de ploaie vin. PQP, şp. GCR 330. Ploaie mare o vinii Şi mormfyifu l-o miliţ. MÎNDREŞCU, L. P. 184. N-a trecut mult şi a venit unul din cele două vînturi puter.niqi.... şi I-a luat. FRÎţJCU-CAţjDREA, M. 436. Afost vinindă gfţiforniţ$.ali mari, ητα,.ήιαί. civut ce face. GR. S... IV, .123. yinyijulii, Vfemuri răile în luna juprier. ARH. FOIX. HL, 93. Vin pali, pali di vînt.. ALR SN ijl h 791/605. Mîndm-i ceru şi serin, P-a mea parte norii zin. FOLC. TRANSILV. VII, 348. Vinişă în noaptea ace o vijulie şi plouă O. BÎRLEA, A. P. II, 116. Întoarce umbrela dincotro vine ploaia. ISPIRESCU, ap, zanne, p. iii, 419. Virie plociig. de ,l.a Ierusalim, se spune a) atunci cînd vara este îmbelşugată. Cf. zanne, p. . yi, r57; b) çlnd cineva are noroc (şi reuşeşte în tot ce întreprinde). Cf. id. ib. 0 (Despre vreme; cu determinări ca „jbiina’*, ,,rea” etc.) După furtună, vige şi v:-eme bună. NEGRUZZI, S. 1, 293. Ai-aş duce unde zbqară atîţea rîndurde, Cîndyiscolul începç, cînd vin vremile rele. ALEXANDRESCU, O. t, Ï43.IPacă-ivre/ne bună,... să grijeşţi ogrinjii, iar, clacă-i rău, să-i arunci pe pârău, că vine vreme bună- /ĂCălâ, m. r. 189. 0 (Prin extensiune; despre corpuri purtate de apă) Un ban de 2 grinzi, sau de 2 uşori, ce vine pe apă , {a. 1776). URJC^ljUL, Χβί, 380. Jnlr-urm din zile, ducindu-se „ el la marginea rîului,.... văz/f un sicriqel îtfçheiat şi,smolit bine că vine pe apă. ISPIRESCU, L. 189, Văzu curgînd. qpa de care-i spusese şi pe dînsdveni nişte lăzi şi tronuri preafrumoase, id, ib. 34,9. Pluta şe smulse din fierbătoare şi veni,cît ai clipi, ţintă la ipql, VOICULESCU, . p. 1, 51. Τμ ai sfiigat,,fine yffsile?,.. Pentru casa ceea care aud că vine.pe apă? sadoveanu, O. viii, 15. Sloiurile vin mugind şi sß încţţlecă. ţudoran, p. 8, cf. r-'OLC. pLT.-MţjNT. v, .84. (Detemifinat prin „plavie”) Ma multe lemne, rqgălii... se zice că vin plcţyie pe Olt ia vale. 1. CR. VI, 253. ♦ P. e x t. (Despre ambaicaţiuni) A se deplasa 1747 VENI -285- VENI pe apă apropiindu-se (de cineva sau de ceva). V.nav iga (2). El văzu o corabie viind prea încărcată,., şi ştiu că iaste negoţul împărăteaseei. MOXA, 385/39. Vrut-au turcii să dè galioane şfedului să-l pornească şi pre dînsul,.. pîn' la franţoji şi, de acolo, ori să-i dè vase Franţia, o,ri să vie vasele lui. -NECULCE, L. 277. Corăbii neguţătoreşti... vin den ţări varvare (a 1701). FN 91. Este o cetăfuie veche în care lăcuiesc creştini, unde este şi schele de vin corăbii (a 1715). Arhiva R. ii, 31/1. Brigul englizesc numit Elena, viind de la Constantinopole, au intrat în limanul nostru, ar (182-9), 592/26. Se, pogoară pe Ind în Ocean şi vine pe marea Roşie la Egipt, genilie, G. 14/6. După cîteva minute, barca veni la vapor cu trei oameni scăpaţi. BOLINTINEANU, C. 9/14. Stau ei şi numai ce văd o luntre venind cătră ei. RETEGANUL, P. iu, 4. Pă mare.., vine-o corăbioară. ŞEZ. 1, 183. Vine o dalbă corabie, încărcată, -mpovărată. viciu, COL. 76. Pe luciul Dunării..., Ce caic venea pe ape Şi trăgea măreţ la mal? FOLC. OLT, - MUNT. V, 223. ♦P.anal. (Despre păsări) A zbura (dintr-un punct mai îndepărtat Gătre unul mai apropiat). [Cocostîrcul] vine, se înalţă, în cercuri line zboară. Şi rapide ca gîndul, lacuibu-ise coboară, ALECSANDRI, P. III, 26. Pe fereastră se uită Şi văzu un corb viind, Tot din aripi şuierîrid. FRÎNCU-CANDREA, m. 217. Duminică pe la prînz, Vin doi porumbei pe sus S-aducă mîndrei răspuns. FOLC. OLT,. - MUNT. v, ■ 559. (Despre fiinţe imaginare sau mitologice) Posomoriţii, demoni, iuţii aprigi zburători Vin curgînd de pretutindeni. NEGRUZZI, s. II, 121. îmi pari un silf ce vine pe rciza unei stele, Din sfere luminoase, din aer bălsămit. alexandrescu, O· l, 110Peste codri de argint vine în zbor Zmeul falnic, care mişcă cu aripa vîrful lor. EMINESCU, O. vi, 35. Peste noapte, iacă veni în zbor o fată faimoasă, de înlemneai s-a fi văzuţ. STĂNCESCU, B. 58. (Fig.) Vînţurile din miezul nopţii stau legate şi virie pe adierea de la miazăzi o , vară tîrzie ce se cheamă, a Sfinţilor Arhangheli. sadoveanu, O. xviii, 32.8. Timpul cel adevărat Vine-n aripi împrejţiŢ Şi pe capul meu . plecat. Varsă poale de azur. arghezi, vers. 59. ♦ P,,a n a I. (Despre obiecte) A se dcplaşa.prin aer cu viteză dtotţ-un.p,tţfiet mai Îndepărtat către unul rrjai apropiat (fiind lansat, azvîrlit). Deodată Fulgeră-n cer o săgeată, Vîjîie, vine, .loveşte Scutul care zîngheneşte. ALECSANDRI, P. II, 13. înlr-ozi veni din fort Unglonte, numai unul, Şi bietul Ţinteş căzu mart, Imbrăţişîndu-şi tunul. id. POEZII, 440. Arcuri se întind.în vînt. Şi că rnuri de aramă şi ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeţi de pretutindeni. EMINESCU, O. I, 148. N-apucă să ridice ochii... şi vede venindu-i prin aer un nou ghem, carérntp'o clipă îi cade la picioare, caragiale, O. I, 25. la o piatră şi, aruncînd-o către fintînă, wmereşte drept în tigvă şi aceasta se sparge; baba... simţise de unde venise piatra. ISPIRESCU, L. 357. Ca o fiirtună s-a repezit aţunpi intr-acolo de unde venise g/o/7/w, irLUNGi amu , G. 52. Singurul lucru neplăcut e capriciul obuzului care vine .unde nu te aştepţi. CfM]L petrescu, υ.,,Ν. 320. Veni un glonte .şţ-hizbi drept în mijlocul pieptului. SADOVEANU, O. XXI, 512,: {Buzd|iganul] venea de peste nouă moşii şi afostpicînd în poartă... şi apoi a.sărit de s-a prins în cui. STĂNCESCU, B. 95, Numai de-aţi putea scăpa!... Ydn plumbii de cu greaß. bîrlea, L. Ρ. Μ. I, 6. După ce-am plecat noi, a-nceput,atacu. Vinea cîte-o ghiulea dă la rus; scotea salcîmi din rădăcină. GR. S. III, 354. Veneau gloanţele-aşa des Ca şi stupii cînd roiesc. FOLC. TRANSILV. III, 33, ’Venea sabia lui urlîndpă dasupm capului lui. FOLC. OLT. - munt. VIII, 535. InilMptî la Turtucaia, Vineu gloanţîli ca ploaia, Şi ghiulelili ca vîntuDi sî hîţîna pămîntu. FOLC. MOLD. II, 173. O. vinii plumbu din lături, porţile de FIER, 47. Făcusă gaură[-n\ firidă... cartuşîli nemţilor vinin T. dial. m. 1,318. (Cu determinări introduse prin prep. „pe ia”, >fpijn”, „peste”) A,merge (II) ţraveisînd, străbătînd un loc, o întindere, o suprafaţă; a trece,(prin...). Doamne,, să eştitu, zi-mi să viiu cătră tine prespre apă. C0RESI, EV. 263 . Au trecut Dunărea în ceasta parte de au vinit prin Ţara Ungurească. NECULCE, L. 74. Au lăsat acolo o samă ce era bolnavi şi leşinaţi, iar cu cei ce era mai tare au venit dreptu preste cîmpu la Prut. id. ib. 224. Trimise nişte boieri cu cărţi... cu marea rugăciune... ca să facă bine să nu viepentr-această ßrä. ÀNON. GANTAC., CM I, 222. Am auzit că au trecut la vale omul dum(italè% dar eu nu m-am întîlnit, că am venit pin Lovişte (a, 1778). FURNICĂ, D. C. 42. Iuda veni... prin valea lui losafat. Iisus îi ieşi înainte. BOLINTINEANU, C. 86/14. N-o venit prin huceagul cel fără pic de poticăşifirărarişte. CONV. lit. ix, 190. Vină tu pin ocol Că-i numa pămîntu gol. EMINESCU, O. vi, 141. A venit peste cîmp de-a dreptul cu ţambalul în spate. v. rom. ianuarie 1966, 47. Cît am vint prin nouă sate. N-am văst ca aici căscate. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 451, De cîte ori am venitp-aici prin pădure... ăst palat nu l-am văzut..:, parcă n-ar fi lucru cùrat. STĂNCESCU, B. 219. O vinit pim păduri s-o strîns om pumn bun di răşină. O, BÎRLEA, a. p. i, 579. Dă la Buzău am vinit pă la Poseşti. GR. S. ... HI, 354. O vinit pîntr-on uăraş, S-o-ntălnit c-on seceraş. MAT. DIALECT. 1,118. Peste vîrfuţ de muncei Zin vreo trei păcurărei Cu oile după, ei. FOLC. TRANSILV. vii, 224. Am venit peste imaş. ib. vm, 516 .Am venit tot prin livezi verzi, Printre fintîni cu ape reci. De curţile dumneavoastră întrebînd. FOLC. OLT. -ivjUNT. v, -130. 0 F i g. Bade, dorul de la tine Peste multe dealuri vine. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 115. Cum nu-i dorul mare cine. Peste cîte dealuri vine.· HODOŞ, P. P. 3-5. ♦ (Cu determinări locale în care, de obicei* alternează „de la” -sau „din” cu ,ţla” sau „în”) A merge dintr-un loc în ritul, dintr-o parte în alta. Cela ce va sudui solii carii vin de la o domnie la alta sau într-alt chip de-i va vătăma,... aceasta să să afurisească după pravila besecţricii. prav. 71. Venind el de la Galgala la Gavaa..., cm socotit Saul nărodul... ca vro 600 de oarneni. biblia (1,688), 2032/49. Vinit-au mima singur ghenărar cu capul lui, cu vreo suß de oameni, de la Bucureşti la Drăgăneşti. NECULCE, L. 1,03,. Asămine omizi obicinuiesc, cînd este timpul lor, de vin de la un copaci la altul. DRĂGHICI, D. 264/15. Oile... veneau dintr-un mal în cellalt al Milmvului. Gl-IICA,-. s. 662. Se crede... că familia Drăghicescu... de Ia Corniareva ar fi venit în Maidan. LIUBA-IANA, M&> 33. Acest Niadai Sbiera era moşul mieu după taß şi era venit din Ţîlbeni în Horodnicul de jos. SBIERA, F. S. 83. 0 F i ga Una numa a tăcea nu putui, adecă că zice cum că românii din Ardeal din sclavia turcească venind în robimea ardelenească aci se împînjenesc, BOJINCĂ, R. 86/15. De la gîndul restauratorilor de a întemeia gramatica română am venit la gramatica latină, de la gîndul de a ptîrpi cuvinte de estracţie străină am ajuns a schimba tot glasaru! RÜSSO, S. 69. 2. (Cu determinări locale introduse, de obicei, prin prep. ;;din”,,„de la*’ sau construit cu „de unde”, care indică punctul de. plecare; cumulează adesea ideea originii sau. provenienţei) A se pune în mişcare pentru a ajunge undeva sau la cineva; a proveni1 din....· De unde veniţi, îngerii mei, de .aduceţi acele sarcine grele? (începutul sec. 'XVI), cuv. D. BĂTR. 11,418/1. Rra veniţi de în toate oraşele Galileiului CORESI, tetr. 123. Isac veniia de la finţina viului şi a vederiei, că el pre aceI pămînt de cătră amiadzădzi lăcuiia. PQ 81/20. Veni un lup den pădure şi purta gătejii de băga. în foc. MOXA. 354/35. Mulţi vor veni: de la răsărit şi de là'apus şi vor şedea cu Avraam- întruSmpărăţia cerului. varlaam. ,c. 166. Intr-acei. păstori ce ctu nemerit locul acesta, fost-au.şi Dragoş, carile au venit de la Maramoroş. .URECHE, L. 65. Veni de la marginea pămîntului să auză înţelepţia lui Solomon. N. TEST (164-8), 16728. Marele Costantin, carele au dzidit· Ţarigradul, ... au vinit din Rîm de au aşăckat scauntil-împărăţiei în Ţarigrad. (cca 1650). GCR i, 146/11. ,Un neam,.. ,yenit din părţile Hindiei pre aceste locuri. M. ÆOSTIN, O. 254. Unii den Scandinavici zic să fie venit dachii şi ghetii... Iar niai mulţi zic să fie venit de la Dais, carii sînt în Şchitia asiatică. C. CANTACUZINO, CM I, 9. Cei/ce au fosi.frmci de fel au spus că sînt oameni străini veniţi· din Ţarafrînceaseă (a 1715).. arhiva,, r. ii, 10/2. Deci a< romanilor acestora, măcar că strămoşii lor cei dintîi venise din Italia, patria le era Dachia. maior, IST.· 29/31. Popii cei dintîi delficeşti de la Crit veniră..„acest vestit ostrov..., de unde ei ai lor d[u\mnezei, a lor lege sau credinţă .,>/ filosofie priimise. NICOLAU, P. I, 9/14: -Marşului Mezon şi colonelul Fabvie, viind de la Morea, aujost sosit la Paris, ar ( 1892). 54'/2I. Şi dintr-alte părţi streine vin turme întregi de oi în vremea verii ca să pască aci. EG. 40/30. Veni... din Pesta şi neaduse multe şi felurite ştiri. VASICI, ap. BARIŢIU, C. II, 145. 1747 VENI -286- VENI Nimeni nu ştia de unde era, nici de unde venise. GHICA, S. 511. Deşi veniţi unii de ta răsărit şi alţii de la .apus, între oaspeţi înda tă s-a încins o familiaritate intimă. SION, P 53. Acest fanariot venise din Constantinopole în suita domnitorului. filimon, O I, 103. Doi boieri de-i mari.. Caşidoidru-mari, Vin din Rttsalim (a. 1861). GCR II, 326. Hunii veneau de la răsărit, nu de la apus, încît ei n-ar fi avut decît să treacă Prutul pe la spatele lui Atanarik HASDEU, I. C. I 299. Frumoasă copiliţă! Spune-mi de unde vii Cu zîmbet pe guriß. ALECSANDRI, P. I, 208. Doi soli veniră de la-mpărăţie Şi aduc lui Ţepeş ştreang şi: mazilie. BOLINTINEANU, P. ï; 152.' De atunci şi pînă astăzi colonii de lumi pierdute Vin dm sure văi de chaos pe cărări necunoscute. EMINESCU, O. 1, 13?.. Pînă acum o mulţime de feciori de crai şi de împăraţi, cine mai ştie de unde au venit, şi nici unul din ei n-a făcut nici o ispravă. CREANGĂ, P. 78. Aflăm... mai mulţi monahi răsăriteni, venind din părţile mai apropiate de locul unde suferise Mîntuiiorul, şi cari erau priviţi nu ca oameni, ci ca sfinţi. XENOPOL, I. R. VI, 25. Chiar acum din crîng venii Şi c-o veste bună! COŞBUC, P. I, 300. De unde vii? — De acasă. D. ZAMFIRESCU, a. 8. Vin din cetatea împărătească sau din Asia Mică faimoşii lazi, negustori cu de-a sila. IORGA, C. I. 1, 212. Cau.:. vin de la munte încărcaţi cu lemn şi nutreţ. PĂCALĂ, M. R. 441. Din Piatra am plecat ieri; astăzi venim de ta Bisericani. HOGAŞ, DR. II, 8. Venea... de la conac. REBREANU, R. I, 98. Tu pari a fi venită dintr-un regat pustiu. MINULESCU, VERS. '36. Venea dintr-un adevărat paradis, populat cu tot soiul de vietăţi domestice... şi se simţea surghiunit pe nedrept. C. 1 \TRESCU, C. V. 84. Pe drum, venind de la Dorna; ne-am înţeles asupra vînzării oilor, sadoveanu, O. x, 614. Eu vin de.la Cîmpia Turzii, am fost după benzină. · DAN, U. 15. Un o»? venea de undeva... cu o coasă pe umăr. CĂLINESCU, O. ΠΙ, '09. Or 'icît de barbare, cetele ce veneau din răsărit şi miazănoapte uzau totuşi de aceste drumuri, blaga, Z. 67. A venit de la Bălceşti Zinca şi e mare bucurie în casa din mahalaua Visarionului. CAMIL PETRRESCU, O. HI, 20. Dădu bună ziua... şi apuse cine e şi de unde vine, preda, R. 210. Din capătul străzii venea şi Procopie, privind nedumerit împrejur la hărmălaia iscată. barbu, G. 312. Cine ştie de pe unde-or mai venit fugiţii. LĂNCRĂNJAN, C. 1, 44. Ghiß Cätänuß Cu-a .lui Jalbă De mindruß Vine De la taică-său. TEODORESCU, P. P. 626. Cucide, de unde vii? JARNÎK-BÎRSEANU, D. 1 De unde vii? ... - Din oraş. GRAIUL, I, 91 .Ei o zinit din ţara ălianului, că de-acolo sîmtem noi. T. PAPAHAGI, M. 158. '■ mise dă dincolo dă unde iera dă neam. GR. S, ui, 352. De unde vii? ALR SN V hi 418/812. De unde vii şi unde-ai 'hst? FOLC. OLT.-munt. iii, 613. Ari şă te-ntrebe de unde vii. .. BÎRLEA, A. P. I, 389. Ştie mai bine d-lui, că vine de la -.‘ucureşti. zanne, p. vi, 21. (Regional; însoţit de un pronume ;“rsonal în dativ) Eu de-acolo mi-am venit Negru-negruţ de scîrbit. BUD, P. P. 13. 0 (Prin extensiune) Plante ieşite sat· aduse din regiile reci sau temperate şi... plantele venite de v. tropice. brezoianu, A. 412/25. Din foametele ce adeseori, difereau românii cînd usau de celelalte cereale, se poate explica de ce au îmbrăţişat în timp relativ scurt această plantă venită din America, crăiniceanu, IG. 188. 0 (în corelaţie eu „·■.· merge”, „a se duce”) Agară, slujnica Sărăei, de unde vii şi une;: mergi? PO 52/19, O întrebară pre ea: a cărora eşti şi de unde vii şi unde mergi, biblia (1688), 628'/40. L-am întreb::t de unde vine şi unde merge cu atîta grabă. BUZNEA, P. v. 108/24. Din cvartirul seraschierului vin şi merg curieri fără ci? răstimp. GT (1839), 572/41. De cînd ţineţi puterea în mînă ce aţi făcut cu acest popor... care nu v-a întrebat niciodată de tmi ':· aţi venit şi unde vă duceţi? eminescu, O. xm, 54. Acum să-n>Lspui tu cine eşti, de unde vii şi încotro te duci, că de nu, acolö îţi putrezesc ciolanele! CREANGĂ, P. 206. Nu stau t:,'dt la vorbă ca să înţeleagă unchiul de unde vine şi unde se a.:re tînărul. caragiale, O. I, 222. Mă întrebară... ce sînt, de i <:de vin şi încotro mă duc. SBIERA, F. S. 120. Nu ştiu unde merg. Ştiu de unde viu. D. zamfirescu, a. 102. Vii de la Tarcău şi te duci la Dorna şi nici macar nu ţi-s caii în bună rînduială. sadoveanu, O. X, 584. De unde venim ştim Şi urvh mergem cunoaştem. SEVASTOS, N. 356. Nu ne-ntreba nimenea de une vii şi un' te duci. GRAIUL, I, 15. 0 F i g. Gerul vine de la münte, la fereastră se opreşte. ALECSANDRI, POEZII, 11. Sara vine din arinişti, Cu miroase o îmbată, eminescu, O. i. 103. Zboară mierlele-n tufiş Şi din codri noaptea vine Pe fiiriş. COŞBUC, P. I, 47. Bate-mi vîntul dintre munţi... Vine-mi dor de la părinţi; Bate-mi vîntul dinspre deal Vine-mi dor de la Ardeal. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 200. 0 E x p r. Aşa (sau acum) mai vii de-acasă, se spune, aprobativ, cuiva care revine asupra unei hotăiîri sau care adoptă o atitudine niai conciliantă, mai înţeleaptă etc. ,Aşa mai vii de-acasă", an idiotism care însemnează „aşa-mi place să fii”. HEM 123. Staţi, bre, varvari,... iert tot. - Aşa mii vii de-acasă. alfcsandri, T. 387. A cu mai vii de-acasă, dai· n-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbeşti prea iute. id. ib. 706. kt, ar,tm mai vii de-acasă, fătul meu:.. Aşa e lumea, şi de-ai fiice ce-aiface, rămîne cum este ea. CREANGĂ, P. 223. Ei, uite aşa mai vii d-acasă; măi omule, cînd ßranii şi arendaşul trăiesc bine, le merge cu spor la toţi. caragiale, o. iv, 110, cf PHII î 'PIDE, p. 106. Ei, aşa mai vii de-acasă, scumpul meu; aci-j.t văd şi eu că eşti om de ordine; m-aş fi mirat mult să rùmîi pînă în cele din urmă nerecunoscător şi rău crescut. HOGAŞ, DR. II, 197, cf. 59, CADE 6. Aşa mai vii de-acasă! Bine-a: făcut c-ai legat cartea de gard. De-aciv om te faci! MIRONESCU, S. 107. Ei bravo! Aşa mai vii de-acasă, puiule! C. petpescu, c. v. 343, c£ scriban, d. 62, dl- i, 9, dex, chest. li 70/224, zanne, p. iii, 88,89. (Cu parafrazarea expresiei) Ian să te privesc în hainele aiste... Aşa ţărance mai vin .le-acasă... să ăi şapte sate pline, alecsandri, t. 231. (Popular) A (-şi) veni de-acasă = a se dumeri, a se lămuri (aycpra unui lucru). Tocmai atuncea îşi veniră şi ţăranii de-acasă. Acum înţeleseră şiretenia vorbei cucoanei. ISPWcSùÜ, L. 181. Tocmai acum îşi veni şi Făt-Frumos de-acasă. El băgase de seamă că aceste moviliţe de pămînt grămădit se cutremurau cînd trecea pe lîngă dînsele. id. ib. lr0, cf. şăineanu, Î. 148. (Construit cu dativul etic) Tocmai acum îmi veni şi d-lui de-acasă şi pricepu că nesocotită fii a lui cerere. ISPIRESCU, U. 106. Mergi (sau mergeţi, să mergi, etc.) ţ>ri du-te (sau duceţi-vă, să te duci, etc.), pleacă (sau pier/iţi etc.) de unde ai (sau aţi eto.) venit = pleacă '(sau pleraţletc.) de aici!, lasă-mă(sau lăsaţi-mă etc.) în pace! Mergi, nemernicule, de unde ai venit... Să nu-ţi mai sfeclească ochii în împărăţia mea. CONV. LIT. IX 61. Dacă vă va face bilanţul., el va fi :.curt şi dureros: mizerie înlăuntru! umilinß în afară! Du:;ţi-vă de unde aţi venit! EMINESCU, O. xm, 55. Dacă nu le ; 'ace, facă ce-or şti; ducă-se de unde au venit. SADOVEANU, <■·. XXI, 292. Puse de-lprinse şi-l aruncă în haznaua de bani... să ia cît o lua şi să se ducă nouă cu a brînzii de unde a venit. STĂ'.-ICESCU, B. 283. De-i şi rău şi-ajurisit, Mere-i de unde-ai ziniţ. FOLC. TRANSILV. VII, 32. Să-ţ iai drumu să pleci dci un·.-ai venit, că ieu nu poci să te mai ţin pă tine. FOLC. OLT. -MUNi. vm, 753. A-i veni (cuiva ) în (ori întru) întîmpinarc sau veni (Cuiva) înainte (ori, învechit, în faţă, regional, în cale), a veni în (sau întru) întîmpinarea (cuiva), a veni înî -ntea (cuiva) = a) a merge, a ieşi înaintea cuiva (pentiu a-1 pi l.ni, pentru a-1 întîlni etc.); a întîmpina (pe cineva). Dzise slugiei: cine e acel om care înainte-ne vine în cîmp? PO 81 /27. L-au văzut pre el tatăl fetei şi veni întru întimpinarea lui. BIBLI A (1688), 188"/56. Au început a să ruga lui Petriceico Vot/.i să-i lasă pe acasă... şi iarăşi... vini întru întîmpinarea lui Pe', 'iceico Vodă. NECULCE, L. 53. Cu stîlpări şi cu ramuri aţi vinit, ci: toţii, veseli, întru întîmpinarea lui. ANTIM, O 203. Dorim; să-şi facă izbîndă amară, Pe care cumu-i vine nainte Frin;.' , spintecă, incoalß. BUDAI-DELEANU, Ţ. 171. Omar Pa.j i... le vine cu o groasă ordie toema in faß. id. ib. 204. Ca. zeii de ferice acela mi se pare, Ce-mpins de soartea-i bună Kt :,nte-ţi va veni. HELIADE, 0.1,69. Ea merge cătră A ladin; care vine singur în întîmpinarea ei. PÎCLEANU, I. I, 32/12. Λ-fö duc., poate într-alt loc să-mi vie înainte Divina arătare. EMINESCU, O. V, 156. Boierii de frunte ai Moldovei vin îm ntea lui... la Adrianopole. XENOPOL, l. R. vi, 74. Cînd eu şi uncheşul, după plecarea prietinilor mei, ne-am întors la cercitata ne-a venit întru întîmpinare. SADOVEANU, O xv/, 569, cf dl li, 667, DEX 471. Pînă Manea că mi-ş bc t. Nici vorba nu isprăghia, O zînă-n cale-ι venea, Chiar cu i să gîndea la ea. GR. S. v, 249. Mîndră mea de la mi VENI -287- VENI Izvoare, Suie-n deal, coboară-n vale, Şi vino-mi mie in cale. FOLC. OLT. - MUNT. ni, 94. Mergîrid vreun om .de la ţară pe drum şi văzînd că îi vine înainte un preot, zic.e că-i va merge rău. GOROVEI, CR. 14. (Cu determinarea subînţeleasă) Dacă te-a întîlni, Ori fi-a veni Maica Domnului Şi a Fiului, Tu să mi-o petreci Şi să mi te pleci, marian, î, 106. ( Prin lărgirea sensului) O zină rea ţara.stăpîneşte, Carea nu sufere nici un bine, Ci toate strică şi desuneşte, toate sfarmă, spulbără ce-i vine înainte, budai-deleanu, Ţ. 73. Cel ce e pre cale de a se îneca se acaß de verice-i vine înainte.. LM; b) (în forma a veni în întîmpinarea a ceva) a precede, a anticipa.o idee, o teorie, etc. cu Această ofertă vine în întîmpinarea dorinţelor lui. ♦ (Mai ales despre abstracte) A lua naştere, a rezulta din ceva sau de undeva; a se trage din... Hagan să mînie de-ntăie pre toţi. De-acii veni mîniq Iu Dumnezeu... şi-i aruncară pizma toţi. MOXA, 374/12. In sărbători mai mult să îmbată şi gioacă..., de unde vinsvadele, uciderile, morţile. VARLAAM, C. 259. întunecarea menţii au venit din desfrînate fapte a curviei. M. COSTIN, O. 75. Îndămînarea din cea înainte mărgătoare simbqthie vine, simbathiia fiica asămănării este şi din dragoste să naşte. CANTEMIR, Ι. I. U, 147. Aicea nu înţelegefilospfulde nebunii cei ce... sînt de legat, că aceia de a fi aşa vine dintr-qltă.prifină, adecăte au den drăcit, au den melanholie. C. CANTACUZINO, CM I, <54. Necunoscînd mărirea ce era să vie dintru.ocara patimilor, s-quneyoiţcqm întoarcă pre Domnul de la acest gţnd. ANTIM, O. 9. Din Italia dară au venit şi. aici în Dacia, mulţimea deştintelor diqlete în vorbă MAţQR, IST. 269/25, Cuvintele cele de măiestrie: cauza, efectul, începutul, de tot să rămînă afară de , vorbă. Forma întrebării aceasta să vă fie: de unde vine lucrul acesta? PETROVICI, P. 135/1. Unul din prietenii săi-· văzu de unde vine -.greşeaţi lui. N1ÇOLAU, R 167/20. De unde vine numele rău, trecerea cu vederea, temniţa, căznirea, sărăcia, datoriile, vrăjmăşiile, fără numgi din.răoţăfi? POTECA,.,F. 23912$ Jsefmngtu-ne-am cţt turma rătăcită firă păzitori!,., dar aciţrţţ ce rău rg.,:qmeritţ,ţă necunoscut părinţilor noştri, neainoşcut. päRWltflyi. nostru!,:. De unde vine? HELIADE, O. I, 245.· Această tirănie grozgvă venea chiar din firea obiceiului ş-a duhului. ..romanilor. CĂPĂŢINEANU, M. R. 142/7. Gutimariuivine din mare răceală. DRĂGHICI, D. 86/22. Coloarea pielei este. în unii-albă, în alţii galbănă, neagră ş.,a,, carea de la climă şi de la creştere, numai despre o parte vine. ANTROP. 6/9. Din abaterea femeiei... rele-,njuţiie vin. AŞACI^I, S. L..:l, 65: îmipropiişpi,.. a deduce punşţăluerulşi de uncfe,vine. VASICI, ap, ŞAWŢIU, Ç. . II, 8%.. LoqiI. întîi e al voinţei, pentru că de.lp dinsß yjpe mai ales direpciunea rporafaşl· pentru cq prin dînsa se •distiiţgp omul debite fiinţe. LAURIAN, ρ, Cum să dpşpart, vaide n%ine! cînd îrtii fac. închi0ţire De durerea şi necqziil pare„yfn din despărţire? CONACHI, p. 104'. 7« toate aceste nenorociri, eu caut geniul răului... Toate nenorocirile vin de la neştiinţa noastră. NEGULICI, E. fl,::54.128. Gramatica noastră... αμ,ajuns a fi astăzi cel mai greu obiect de învăţătură.....Aceasta m vine din aiure, decît numqîde.acolp că noi încă tot nu putem zice că avem o limbă. deter,miiiatăy.&mpeanu, gr. rom. xiy /24. Nebunia.... vine. din închipuiri, ,din .iji^lancolie,. adică-din o adîncă şi duioasă simţire de supărări şi întristări..., din loviri mariale capului şi din vermii crierului. CORNER, E I, Î04/|6. Sefaçe într-însul o fermentaţie ce se prede a veni din sahcirul şi materiile organice ce.se află într-însul. MARIN, PR. I, 5.0/26. Cuţqre boală nu vine din sînge, dinfiere, din nerye, din umori-MAN. SĂNĂT. J7/2.4. Âfenôrççjçftea lUeratiirei,. nu vine dmqită pricină,· decît din neştiinţa tradiţiilor vieţii strănţoşeşţi. RUŞSO, S. 14. Vă plîngeţi neîncetat că nu sînfeţi..deştul consideraţi de stat...; ştiţi, domnilor, de unde vine aceasta?..,,este pricina că nu vă consideraţi chiar dumneavoastră. BOLLIAC, O. 53. Pricepu foarte bine de unde venea, agitaţiunea şi neobicinuita purtare a amantului ,ei, FlLIM.Oţ),. sO, ;,I, ; 120. De aci cfar vine fecunditatea, nemurirea.\ cß să vorbim aşa, a çiyilizafiunii moderne. BARONZI, I. C. iii,. 87/j5.?Curips lucru! ce plecare a.U'Poeţii, amorezii şi priyigketpr^,ßenlru,ju/iä... Eu^oçot· că aceasta viqe din tainica legătură ce este întreeL.,,ALECSANDRI, O. P. 66·’'Problema este foarte gçeq. De unde. vine greutatea? MAIORESCU, CR. II,.. 138. De. unde vin sărăcia şi, nevoile pe ţăran astăzi?. EMINESCU, O. XII„r295. Açest),sentiment ..vine pesemne din înălţimea şi sublimitatea naturii noastre intelectuale... CARAGIALE, O. III, 281. împărăteasa... căzu la grea boală. Afin, ştiind din ce venea boala, ... o scăpă de moarte. ISPIRESCU, L., 118. Zîmbetul ei părea a veni, în amintirea lui, din farmecul ce-l simt copiii precoci pentru femeile frumoase. D. ZAMFIRESCU, A. 87. Înrîuririle Europei au venitpe alte căi de-a dreptul în valea Dunării. IORGA, L. R. 99. Rănirea lui venea numai din gîndurile ce-şi făcuse, ... dar el o credea reală. AGÎRBICEANU, A. 136. Avea un fior scurt şi o durere... O durere pur fizică. Venea totuşi din ţurburareaei. PAPADAT-BENGESCU, O. 1,344. O devalorificare morală venea din însăşi esenţa personalităţii criticului, din combativitatea lui fără tact şi fineß. LOVINESCU, m. 183. Acum înţeleg de. unde.vine celebra d[umnea]voastră energie, camil petrescu, T. III, 13. Deşi cules din popor, numele pare a fi venit pe calea cărţii. BĂCESCU, PĂS. 274. Febra poale să vie din durere şi din emoţie. CĂLINESCU, B. I. 216. Aparenta incongruitate vine dintr-o dublă accepţie... a noţiunii, v. ROM. .iunie 1973, 103. (Conştniit eu dativul pronumelui personal) Unora le vine neputinţa den saţiu şi den beţie. CORESI, EV. 60. Mişelul mieu, Doamne, suflet De.la tine Să-i vie bun cuget, dosoftei, ps 115/6. Din. neunife slăbiciune le va vini şi; aşa, cu slăbiciunea lor, puterea noastră va creşte. CANTEMIR, I. I. .11, 181. Aşa ş-au sfirşit Costandin Vodă cu feciorii lui şi cu avuţia lui, viindu-i peirea de la neamul lui. R. POPESCU, CM 1, 487. Cunoaştem că din răutăţile noastre ne vin atîta feliuri .de boale şi atîtea fejiuri de morţi şi alte nevoi şi scîrbe. antim, O. 27. De unde vă vine astăzi atîta cutezare? PÎCLEANU, I. I- 187/26. Starea sa cea lîncedă 0 moştenit-o cu naşterea sa sau i-a venii din vreo întîmplare. MAN. SĂNĂT. 2/7. Să-ntristase gîndind apele nevoi Care urma dintf^qceqsţa să le vie. l-amîndoi. pann, E. I, 108/22. Poate· că multe din relele noastre ne vin de la unele reforme precipitate şi rău .studiate, aduse, de oamenii vgcfai-'sau.,fţe oamenii mL GIiUGA,.:,c. E. i, 164. Prima inspiraţiile Μ-.Μ'ΑμΜ-Φ kwtffln crisov sau vro 'pisanie... înflorite,..apoi· de către dînsul CU fel de fel de variaţiuni. HASDEU,, 1. C. 1,138,$eajunşitkl ar putea să-ţi vină dupe urma cuvintelor rnele. ODOBESCU, S. II,· 11. ,Cel dîntîi contact statornic pe care Moldova îl are cu cultura occidentală superioară îi vine prin mijlocirea Poloniei. ARH OLT. v, 76. înţelegerea pentru desenul sintetic... îi vine de ţa educaţia sa ae caricaturist. OPRESCU, S. 88? .fylă întreb mereu de unde iţi vine qcesţ farmec. CĂLINESCU, ; Ş. 115. B.qte vîntu printre brazi, Vine-mi qpmdi la fraţi..., Bate vjnţuusgă ţina, Viae-mi dpr^dinBucovina. MÎndresçu, L. p. 26. Impăratiţl priçepu... de.unde-i yjenea boala.. FUND^SCU. L. P. !... ,47. Dţ/t.cipe-m.' yjpe mie treab-(işta, pedßapscf,ßsta? FOLC. OW·. - munt, . vi». 673. <> K x p r. De aici vine (apoi) (aceea) că...,s.au de unde vipe că... = datorită acestui fapt,· pentru acest ţriotiv, din această cauză, Acest feli de socoteli nu. va pţttea şti nici fohsu. nice paguba lucrării sale..., ci va negoţa ..într-un. noroc, de unde. vine căţei mai mulţi, neştiind nici cîştigii, nici paguba..., fac cheltuiala mai niare decît, venitul, nichifor, p. 15/1. Respirează aer ..cuţat! ·ΛΙη aceste cuvinte zace. te/neiul înţkhţngării vieţei şi de aice vine aceea că ţăranii, vmqtorii, grădinarii, matrozii şi soldaß agiung o viaß mai îndelungată. ALBINEŢ, şM. 50/25. Hanii n-au ■ vînat decîţ folosul hr şi d-acilea vine efl ei erau gqţa a încheia un. tractat de pace de îndată şe duşmanul lor le da uri cîştig mare. BĂLCESCU, Μ. v. 2j J5. fiiroţpnirea lor dépende; foarte mult sau·, absolut- de Ία. căsătoria cu fete de sîrb... De aici vine că îrf familiile multor preoţi ţţjai bătrîni-limbq,-vorbită şi cultivată nu· este ^ea ro,mănămffmi aseamănă pre ioţi. străinii lacomi... cu omizile, marian, ins. 261. ♦ A-şi av,ea ' originea, obîrşia, provenienţa din ceva,sau de undeva; a rezulta. 1747 VENI -288- VENI a decurge. Să nu ne scîrbim de dosăzi şi de ocări de ce vin noao de ta alţii. COREŞl, EV. 19. Tare şi bărbăteaşte îm/Mtrivă să stăm măiestrii/or ce vin de ia începătoriul de rău, dracul. id ib. 239. Să răbdăm năpăştile ce ne vin noaăde la alţi oameni. VARLAAM, C. 126. Domnul îmi agiută de n-am frică Despre om să vie rău nernică. DOSOFTEI, PS. 403/4: ' NëvôL. 'vin totdeauna, neîncetat, de· la cei ce stăpînesc pămîntul acesta. ANTIM, O. 6. Vedeţi dară cît e de păgubitoare o pildă rea, măcar de la cine să vină (a. 1809). GCR II, 202/11. Veni lui Şî despre familia sa supărare, nicolau, p. 136/8. Puniţiunisau recompense, cele dintîi vin de la noi înşine, laurian, F. 122/23. Orice fericire... îmi vine de la tine; ALECSANDRI, P. I, 139. Mehemet Ali a schimbat cu totul faţa lucrurilor din această ţară. Tot ce face astăzi din Egipt o ţară civilizată... vine de la acest om estraordinar. BOLINTINEANU, C. 197/33. Luminate crăişor, să nubănuieşti, dar nute iuţi aşa de tare, că nu ştii de unde-ţi poate veni ajutor. CREANGĂ, O: 80. A denunţa abuzurile; a biciui, a strivi răul, ori din care parte ar veni. I. NEGRUZZI, S. I, 392. Aşa se repeteşte judecata şi pedeapsa aceasta pînă nu mai vin de nicăieri acuze. ' MARIAN, S. R. III,1122. Din această parte era vădit... că nu le va putea veni niciodată mîntuirea. PĂCALĂ, M. r: 78. E nevoie să se dea noui istorii universale, care să vie însă de la istôrici. ARH. OLT. XII, 288. Toate femeile cred totdeauna chiar cel mai absurd şi mai gratuit dintre gesturile de admiraţie, dacă vine serios, de la cineva care nu e din cercul lor obicinuit CAMIL PETRESCU, P. 66. Deoarece această schifnbarenu poate veni de la români, cea dintîi întrebare pe caretrebuie s-o lămurim este de unde vine ea, de la slavi ori de Ia unguri? DRĂGANU, ROM. 498. Ajutorul i-a venit de la Hegel. OPRiiSCU, S- 137. Să nu creadă niciodată că lucrurile care le vorfi spuse vin de' la mine dacă nu le-am mărturisit eu însumi: REV. fil. 1971, 1584. Avem astăzi dialecte unitare care au: rezultat din contopirea unui grai local cu-unul ''venit dift Ardëâl. IVĂNESCU, I. L. R. 43. ♦ (Despre lirnbfrsâu despfè êlemeritè ale unei limbi) A destinde din..·., a fi uiŢti£işul...; a'dertvâitlitt:.. a avea ca etimon. Tunmann... neluînd aminte la lucruri precum sînt... zice că numele „valahi” vine de la cuvîntul slovonesc „vlecu". maior, ‘IST. 145/20. Nuntirea „Ffâtăvfi" evdrbă română, că vine de la cuvîntul „frate ”, BOJINCĂ, R. 65/9, cf. id. A. I, 33/22. Studia istoriei nëamului român ne vaspune de unde vine limba noastră: Viusso, S. 51. Aproape de Römern:., së mai văd încă urme din risipurile cetăţii Smeredava... Vornicul Ureche zice că niimele ßrii vinë de la eu şi de la căpauca Ifë Dragoş. NEGRUZZI, S. ' ι, 194ΐ'Nùmële substantive... care se derivă dë la vef buri se cheärtiä substantive verbale, ...· iar care .viii de la mïmè $e ':zic substantive denbmiriâtivë. BĂLĂŞESCW,* GR.; 137/6. Zicerea „anarchist"...'vine de la elineşte. GHICA, C. E. I, 325, cf. hasdeu, i. e. i, 108» · baronzi, I. c. m,· 79/28. Vorba „princip" vine din limba latirtă. CANELLA, V. 245. Aici era mormîntul lui Hrisis...·; unii cred că de aici îi veni numele de Hrisopole: BOLINTINEANU, C. 6/3.-Iubirea de ţară e pururea şi pretutindenea iubirea trecutului; patria" vine de: ia cuvîntul „pater". EMINESCU, O. xn, 353. Verbul „deştepta" vine din adjectivul deştept”. REV: IST. IX; 167V Aşetâfmntul „voievodului” este de origine slavo-bulgară, dupa cum se vede din cuvîntul cu care este însemnat, şi care vine de la vechiul slavon „voyevoifa” xenopol, 1. R iii, 146 .Muscariul e un insect răpitor, care se nutreşte cu felurite muictiliţe, de unde se vede că-i vine şi numirea. MARIAN, INS. 59. Eruditul filolog nu urrriăreşte... mai départe Originea cuvîntului, de unde... Vine vorba aceeă în vechea slavă, viciu, COL. 6. După unii autori, cuvîntul „ Poiëriârëi " arfi venind dé la Ftàieni-ïelé, căci în'comună se găsesCe mai’rriültë poieni îAtreruptè de dealuri, rîpi, coaste etc. RĂDULESCU-CODIN, M: N: 23. „Vecin" vine de la JV'icinils ", 'cum „runtân" Viri@deyIa „rdiriahusCONV. Lnv ; L-XIV* ν252·.Φί dazul că această etimologie este cea adevărată, numele românesc al Tisei a putut să vie 1direct dîri slavă, - că şi Cel unguresc: 0RĂOANU; ROM. 403; Acest dûhin'profesô^'de chîtüié, eifnUnie'té Cocià, şi-a descoperit.: taleütUl de filolog.., },Iăşi”, zicea d-sdînir^o broşură, vine de la „idz". SADOVËANU, O. XX, 18. Semnificaţia spCciâiă'frlui „ of1' 'de cîtè ori este îhtrebuinţatdi sensul lui figurat de „deştept", „şmecher",... îi vine, în parte, şi de la această accepţie metaforică, iordan, s til 49. Nu totdeauna putem preciza din ce limbă ne-au venit astfel de arvinte. ÖUL. FIL. VI, 9. Expresia „măscări", dezvoltă Smărăndache care era foarte asociativ..., vine de la „ mască ". CĂLINESCU, B. I . 109. Şi-a exprimat părerea că denumirea spătarului vine de la cuvîntul românesc de origine latină „spată". STOICESCU, s. D. 243. Ntimele satului vine de la Obadă, unul dintre „bătrînii" pe care mergea moşia Odobeştilor. C. GIURESCU, P. o. 43. Satu, să crede că-i vine numele di là Băiom; hai mai vechi din sat. DENSUSiASiU, Ţ. h. 194x ,JSIoboceag"vine di la ungureşte. ALR sn iv h 960/228. ♦ (învechit; despre dispoziţii, hotăirîri etc. oficiale) A emana. Se comunicaseră dietei celei două proiecte de legi venite de la. curtea imperială. BARIŢIU, P. A. hi, 215. Au fost... doi principi... cu numele de Iurga sau luga: unul... de la care vine actul de mai sus. hasdeu, i. c. 1, 90. ♦ A avea ca şursă, ea provenienţă. Daruri ce vin din suflet sînt negreşit dorite. ALEXANDRESCU, Ο. I, 282. O danie către aceeaşi mănăstire Bistriţă, danie venind, în 1599, de la nişte boiernaşi, are acelâşi caracter. IORGA, L. R. 111. 3. (De obicei cu deterniinări locale introduse prin prep. „la”, „pînă la”, „în”, „pînă în” etc., care indică-punctul de sosire) A ajunge, a sosiîtitr-un anumit loc; a descinde, a se opri într-un anumit loc (care reprezintă puncttil final ăl deplasării). In demîreaţă ieşiră cei ce era de Pavelu şi verimii întru Chiesariia. COD. VOR1. 1378. Sfye]ti-Sisin... vine la măre şi-ş aruncă undiţa lui în marea (a 1550-4580); cuv. d. bătr. ii, 289/1 .‘GîM sfirşi /[isu]i cuvintele acestea, trecu de în Galilei şi vine în hotarăle iudeilor m: a partea Iordanului. CQRESi, TETR: 42. îmblxhzeaşte cela ce aüveritu îh ahisprîzeacelë ceas, câ'şicela ceau lUcrâtudiîntîia^Cca\600). cuv. p. bătr ii, 79/12. Cela ce vëni 'în al· uftèpïézeceale ceas tu l primişi şi într-Uh Chipu-lfăcuşi celiiiă ce purtă osteninţa zilei (cca 1633). GCR’ I, 80/24. Verii letloéul acela supt copäciül... în carele era ZclcheL VaRlaaM, C. *343; Cela ce va ţinea pre në^ûhe cu cuvinte..: pentni să'vie mai curundyrăjmăşul liiis&4 ucigăi. să să certe ca ş'i ucigătoritil. PRÂv. 310. liivăjătoriul au vepit şi te CheaţnăXa. 1669)/' GCR !, 188/1. Viind m 'Hotin împărăţia, n-au afiat'nernică grijit, nice poduri, nice conace, m. COSTIN. O. &5. Mă-ntrebă cum am venit aicea. DOSÖftei.’ V: ·'§. noieWbrie, 102*736. Cîte aü făcut νόαόΐή pUSiitţt, pînă aţ venit la ioeüi aceită. bibLîA (I688);1 l34'/2’é:''A'ii'Venit'itHi'iăratul, firă ‘oaste, nëgrÿiL·. Wfitin mijloc de 'cîfn/M piîstiiu. NECtltCE,’ L. 226. NecherMtă di Vinit Id loctil Ce nu ţi Ş-au cădzut CAfilEMtR, ! 1,1/44. Viind pînă la mdrgineâ'iyânămi,... $-au àpucât à face podul· depiairă'Stătătoriu peste Dunăre. ' C. CANTACUZINO, CM I; 15. mluindu-l Dumnezeu Cu domnie, au venit aicea la RădăşăM şi le-au făcut beserică (â. 1743). URICARIUL, X, 181. Am venit prè iirma pînă la uşă şi aflîndu-o încuiată mi-ai perit din ochi. MlNEiÜß (1776X 57yl /15. Nhiu venitde dimineaß lâ aria cea mult roditoare (a 1798). GCR ii, 163/17. îndată au porMt şi; după cë alt venit la Odriu, l-aii întimpirtatfratele şifeciorul lui Crăcrătelui vestit, şincai, hr. 1,194/25. Eu, Alexandru Machedon, împărat a toată lumea,... pîna aicea veriitom şi- aicea îm ieşiră înainte 2 angheli. ALEXANDRIA (1799), ap. GCR II, 167/22. Venind un negüßtoriü mare.:. Nu de mult aici s-au aşezât Iri codrul adèda neîMblat. budai-deleanu, ‘ Ţ 146: ' Au Venit acolo slugile stăpîtiului ftdldëi şi; văzînd'că grăit e copt, s-au dus după secëri äöäsä. ŢICHINDEAL; ' ap. OCR it, 215/19. Îhtîlnind mai întîi pé goţi, îi goniră dinaintea lör... Goţii spăimîntaţi veniră pînă în marginile Dithării. CĂPÂţineaMU,' M. r. 177/7. Pentru comisariul ce are să Vină, se caută cuartier. vasici, ap. BARIŢIU, C. li, HK’Bathori poruncise secţiilor săi..: să nu întreprinză nimic pînă nuva 'veni el însiişi. BĂI.CESci;. M. v. Tu Vei veni pînă aci şi nit vei 'mergè mai departe. NEGÜLICI, ËT Iii, 67I2V L-a-ntrebat cîtid a venit, Cum a petrecut-în cale;prince lôcûria tirfiblal. pann, K i, 107/16. Ä’ venit Veleritis'foarte * ve'M^îh fohini... ş4n inimile mdgistraţildr citragiu à îrişitflat: ARiŞT\K‘ plut. 250/25. A dom zi profesorul' vëni ÿf, după 'acea de datorie bună dimineaß, scoasë din sîn o brâşură. NÉGRUZZI, S. ι,·7. Trăgea 1747 VENI -289- VENI care cum venea drept la bucătărie. GHICA, S. 519. Amatorii... de teatru veniseră cu două ore înaintea deschideriii teatrului spre a-şi cumpăra bilete de intrare. FILIMON, o. I, 227. Directorul ministerului de interne vine aci. alecsandri, t. 862. Dar nu vine..u Singuratic în zadar suspin şi sufăr Lîngă lacul cel albastru încărcat cu flori de nufăr. EMINESCU, O. I, 74. Bine că aţi apucat a veni şi dumneavoastră ca să fiţi de faţă cînd ne-om lua dreptul. CREANGĂ, P. 159. Cînd vine dumnealui vreodată la vreme? CARAGIALE, O. II, 58. Rămăsese tot aşa de tînăr ca şi cînd venise. ISPIRESCU, L. 8. împărăteasa... veni pînă la un loc. id. ib. 134. Logodnicii vin în Muntenia cu o pompoasă întovărăşire. XENOPOL, 1. R. VI, 34- Venise fata de-mpărat Cu alte fete, pe-nserat. COŞBUC, P. I, 280. Vine pînă la masa şefului..:, pune hîrtiile jos. BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 264. Bietul Dancu se dete jos şi tot prin glod veni pînă la şcoală. HOGAŞ, DR. 11, 122. Negustorii greci vin pînă la Braşov, unde-şi aduc mărfurile de băcănie, bumbac, in covoare. ARH. OLT. v, 92. Mi-era teamă să nu vie înaintea mea. CAMIL PETRESCU, T. 11, 45. într-o iarnă... venise la Iaşi o trupă de actori despre care se dusese vestea. BRĂESCU, V. 22. A veni el cînd a veni, zisei tare, ca şi cum aş fi vorbit cu cineva. DAN, u. 207. îşi aduse aminte de seara cînd venise cu valiza în mînă şi trăsese de schelălăitonil clopoţel. CĂLINESCU,' O. IV, 291. Tremurînd că n-o să vii Umblam pe străzile pustii. PARASCHIVESCU, C. Ţ. 15.Gată-te, nevastă, bine, Iată că drăguţul vine. alecsandri, p. p. 374. A doua zi pică şi Sfeti Petre din călătoriile sale. Şi, cum veni, întrebă de cai. MARIAN, INS, 50: Nu poci trece călare Să viu la tine; mîndrare! JARNÎK-BÎRSEANU, D. 129. Prînzu-n masă s-o răci... Şi tu, dragă, nu-i veni. DENSUSIANU, Ţ. H. 251: Pîn' aice am venit, Am stat şi ne-am odihnit. SEVASTOS, N 361. Am venit noi, junii buni, Junii buni, colindători, Noaptea pe la cîntători. VICIU, COL. 36. De cine mni-i dor şî bine Aşteptu-l şi nu mai zine. CANDREA, Ţ. O. 32. Mă-ncălecai pe-un aricii Şî veniipîn-aici. ARH. FOLK. HI, 87. A noştri o vinit. ALR SN v h 1 382/531. Ei, credeaţi că mi vine viteazul? Iacă că a sosii!·®. BÎRLEA, A. P I. 191. (Subiectul este „moartea”, de obicei personificată) Moarte jără de veste vine ca Un leu răgîndti( (Construit cu dativul etic) La circiumă de-mi venea, El tot bea Şi se cinstea. BALADE, 11, 66. El că buciuma, Albine-mi venea, Să vezi, ca frunza, Ceără-i aducea. FOLC. OLT.-müNt. iv, 34. 0 (Regionăf însoţit de-un pronume reflexiv în dativ) Toţi că şi-o venit, Nurna' n-o sosit Sfintu Sănicoară. viciu,_ col 96. Vine-şi Domnul Dumnezeu Cu vanghelia deschisă, în mînă cu făclie aprinsă. BUD, P. P. 71. La pîrîul lui Iordan, La curţile lui Adam, Vinu-şi patru porumbaşi, Cu glas ca de fecioraşi. BÎRLEA, -L. p. M. I, 126. leu mi-am venit Că mi^am auzît Că mi-ai adormit Somn nepomenit. GR. S. vil, 2.67. Vine-şi murgul,... Dîrlogu-aruncară La poartă-mi băteară. 'FOLC. OLT. - MUNT. v, 76. 0 R e f 1. i m p e r s. Desprë Ţâra Ardealului spre Dunăre, peste munţi trecînd, să vine în Ţara Muntenească, cantemir, hr. 132. ❖ Expr. A veni pe (sau în ) lume = a) (şi învechit rar, în forma a veni la viaţă;despre fiinţec mai ales despre oameni) ă şe naŞte (12). Era Lumina tea adevărată, carea luminează pr^ţot omul carele vine îH hihfe. BIBLIA, (1688), 813'/18. Prinţul obfect ce adoară omul', ca prunc, cînd vine în lume, este mă/na. IIHUADl·:, O. II, 48. Omul în lume cînd vine, în leagănul său aduce Sămînta de mortăciune care în tnormîrU îl diice. CONACHI, P 280. Gäre el se naşte tiu aceste viţiuri?... Dinţontra, el-vine în lume plin de sentimente generoase. FILIMON, O . I, 313 . 'Caundalb dë 'llma. Ca o veste bună, Ea veni pe luni&Hntr-un carMyţil. ALECSANDRI, P. I, 227. Al lebedei pui éste, cînd a venii la viaß, Urît: BOLINTINEANU, P.* II, 261: "Amestecul ciudat de. fiinţe..., venite pe lume cine ştie cum, odrasle ale ceasurilor de păcat ori ale clipelor de fericire, născuţii din melancolii ori din voluptăţi intense. ANGHEL, PR. 78. Ie-a ■ îndemnat să mai aştepţi::., ca şi cum copilul ăsta n-drfiVè'riît pe luff&'şid&abia acum ne încercăm să-l facem! GAIACTION. o A (,'61. Ea ştia dé ibovnic $ de dragoste, nti-i ardea nici de popă, nici de biserică. Nti pentru dsta Menise pe lume. ' VÖIÖULESCU, P f: 52. Cine poate şti în ce zi va fi venit pé Iunie Ionuţ? SADOVEANU, O. XIII, 813. Viţelul ista, 0 dată ce o vènit pe lume, înapoi să chéâmâ că hu-l hidiputem întoarce, bart, s. M. 85. Prinţr-o hotărîre a Voilor din Slavă Véhi pe Iunie fiinţa psalmistùlui firavă ARGHEZI, S. V, 73: Gheorghe Eniinovici căpătase... copii; patru băieţi şi două fete, veniţi pe lume cam la un an urmi; CĂLINESCU, E. 18. Soldaţii care murèau erau îngropaţi goi, cum veniseră pe lume. STANCU, D. 405, cf dl. Nu multă vfeme după aceea a venit pe lume încă un băiat, care a primii numele tatălui. MAG. IST. 1970, nr. 6, 26. O legendă asemănătoare... povesteşte că Apollon ărfi secţionatpîntécek infidelei Coronis şi astfel ar fi venit pe lume Esculap — zeul .şi părintele medicinei. HRISTEA, p. E.‘ -250, cf. DEX. Fdaîe.. verde mârâcinè, De cînd am venit pe lume, Nil amfăcut Mei:, un bitte. FOLC. OLt- munt. in, 648:*(Eliptic) Aici jos viap noastră este îndoită şi ne promite douq liimÎ :Este adevărâţcă . noiyéhim în acţastă de aici fără apărare şi fără ihteligmţa, însă venim supt paza amorului'maièrn. Negulici, 178/26. Gol ai venit, gol te duci; se spune despre cineva care s-a născut sărac şi a rămas sărac în viaţa lui. Cf zaNNe, iv-iii, ; 169; b) (şi în forma à veni cii trup; în limbajul bisericesc; despre Fiul lui Dumnezeu) a lua trup de om; "a se întrupa. /|fHşţo]i; Fiul lui Dumnezeu, cela ce ai venit în lume şi Îtkbli p'e pămîntu şi nimeni nu te cunoaşte (a 1600-1650). GCR Ί, 139/31. Cu atîtea sute de ai mai denăinte au prorocit prorocii 1747 VENI -290- VENI de venirea lui. Care lucru deplin s-au izbîndit cuvîntul lor, c-au venit pre lume în trup de om. VARLAAM, C. 22. Ai venit cu trup, de-ai oprit sfara De pre lume şi din toată (ara. DOSOFTEI, PS. 133/5. Tot duhul carele mărturiseşte pre 7[isu]s //[riştojşeă au venit cu trup, de la Dumnezeu este. BIBUA (1688), 918’/25. Cel ce venise în lume ca să facă pre toţ oamenii curafi şi Jar' de stricăciune n-ar fi fost nicidecum cu cuviinß să facă Maicii sale stricăciune. ANTIM, O. 198. (Populai ) A veni alba în sat = a se lumina de ziuă. Se puseră deci la masă şi se chefuiră pînă ce cosaşii începură a vesti că vine alba în sat. ISPIRESCU, L. 369. A(-i) veni la ţanc (sau, rar, la pont) = a sosi la timp, .în momentul oportun. Tocmai isprăvise articolul cînd intră Dan - A, bravo, mi-ai venit la pont, şezi colea ş-ascultă. vlahuţă, O. A. iii, 25. (învechit) A veni la mijloc = a inţeryeni, a intra în acţiune, în atenţie etc. Alt obraz viind la mijloc, cu drăgăstoase cuvinte mîngîia pe Vataman (a 1703). FN 122. Altă întrebare veni la mijloc, că oare cade-şe să ţinem toate formele vechie curat româneşti...? cp. 13. A veni fără vistavoi = a sosi (undeva) pe neaşteptate. Cf. ZANNNE, P. IV, 685. A(-i) veni (cuiva) drăguş la căuş (sau, regional, roaga, murga la traistă, ăl nan la găvan, sura la măsură), se spune, ca ameninţare, celui care te-a nemulţumit. Acuş iar, acuş îl văd c-a să-mi vie Drăguş la căuş. ALECSANDRI, T. 201, cf. ŞĂINEANU, D. U. 113, CADE, 238, DL II,. 165. Laşă! Stăm noi de vorbă! Vine ea murga la traistă! PREDA, M. 490. Las'că mi-a mai veni el drăguş la căuş; atunci l-oi chibzui eu, cum ştiu că i se cade! SEVASTOS, P. 175, Ia, amu mni-o vinit şî mnii drăguş la căuş! şez. ii, 103, cf.com. din DEDA-REGHIN. O să-ţi vie şi ţie odată roaga. Com. din PLOIEŞTI, Cf. UDRESCU, GL. 227, ZANNE, P. III, 92, 4Ö9, VI, 215. A-i veni (cuiva) (Moş) Ene pe la gene = a i se face somn, a începe sărnoţăie. Cf. REV. IST. I, 235. Etţrziuşini-i caţn lene: Vine Ierte pe la gene. ARGHEZI, VEps. 617, cf. DEX 570, RETEGANUL, P. 1,75. A prins a-i, veni moş leni pe Ja gene. ŞEZ. îl, 51. Cînd se socotea,, cum să fqcă şi cum s-o dreagă, să n-o piardă, uită, iar vine Ene ge la gene şi... se trezeşte, despre ziuă. RĂDULESCU-CODIN, î. 74, ,cf, ZANNE, I’. Vi i 10. A(-i) veni (cuiva) musça la nas v.,m u s c ă (1). A vejij :a muştele la miere y. m u ş c ă (11). A-i veni (cuiva) mucul a deget (sau cuţitul la gît) = a ajunge într-o situaţie grea, lificijă, a fi în primejdie; a ajunge la limita răbdării. Nu sîntem ιοί iepuri să ne spăriem de toată nemică, ci români, şi-apoi ■omănul, mai ales cînd îi vine mucul la deget, nu se lasă cu ina, cu două! marian, τ. 122, cf. zanne, P, III, 251, V, 236. V (-i) veni (cuiva) în (sau, învechit, întru, spre) ajuto.r (ori prijin, regional, ajutorare) sau a yeni în (sau, învechit, ntru) ajutorul (sau sprijinul) (cuiva), (r e f 1. i m per s.) a se eniîn ajutorul (cuiva), (învechit) a(-i) veni (cuiva) ajuipr, învechit, rar) a veni (cuiva) cu mînă de ajutor = a) a nterveni (grabnic, prorppt) pentru a ajuta pe cineva; a «Sri în jutorul cuiva; a fi de, folos cuiva Să nu mai vie întru ajutoriul :ircilor.(a. ,1600). DOC. î, (XVI), 129. Văzînd ai noştri mulţirnea işilor, au trimis lq. domnu-său, Pătru Vodă, şă , le vie .itr-ajutpriu, că.ßu. nevoie de oaste leşască. ureche, L. j4Q; a vreme răpiţului n-au strigat să-i vie cineva agiutoriu. RAV. 189. îl trimisese Ştefan Vodă împotriva acei oşti'leşeşti e venea întţ-ajutoriu craiului, SIMION, DASC, LET. Ie). Craiul :şăsc Jigmontvenîia încet, mm să dzice, teşeşte, într-agiutm· ■■ xiQfjtrsău. M. - CQSTIN, o., 83· Dispot, mgear că,ştiia pă.au init .mmi. agiutoriu Tonyşii, tot mt pierdea nădejdea. N. OSTIN, L. 474. Roman biruitoriu,. mulfime de tătari au răpădit, carii vinisaântr-agiutoriu lui Ruric Chiovanului ANTEiyilR, W 419. Mihai Vodă, deaca văzu că piere, ... iuta în toate părţile,ca să-i vie cineva den boieri ajutor, să-l .băvească den pèire.. Ç. CANTACtJZINO, CM I, 13,1 · Craiul ■ . şăsc vine ajiftor, nemţilor. R. POPESCU, CM 1„ 456. Tabără pe icat vine ajutor la o tabără pe mare (a. 1704). fn, 162· Din rile vecine Intr-ajutoriu nime nu-i vine. BUDAI-DELEANU, Ţ, :2B. Venindu-le şi săcuii. toţir întru âjutqriu, se întoarseră Ί-ăşi asuprajui Menumpruţ. MAIOR,-IST. 116/25. Sezißeafi •.nit..cu mînă de ajutoriu lui Romulus..asupra sabinilpr, ; JJINCÀ, A. 1,17/20. Daca pşţerile tale să vorşfirşi, Dumnezeu - i veni întru ajutor şi te va mîntui. MARCOVICI, D.-V17/2. zntru. ce şi stăpînul protector al nevinovăţiei să nu poată veni... întru ajutorul unui suflet virtuos? buznea, p. v. 210/18. Egipteanul,., va veni în ajutoriul nostru chiar în ziua numită. PÎCLEANU, I. I, 202/11. Mi-a venit în ajutor şi... au plătit din datoria mea la creditorii mei suma de 2500 galbeni (a. 1850). GHIBĂNESCU, S. I. XXV, 23.1. Decide a veni pe tăcute în qjitoriul tinerimei scolastice de naţionalitate română. BARIŢIU, P. A. Ill, 141. Un prieten şi iubitor de franţuji... vă vine în agiutor. Rasso, S. 170. [Austria] s-ar vedea silită a veni în ajutorul Rusiei. GHICA, S. 376. Naţiei gemînde veniseşi. ajutor. ALEXANDRESCU, 0.1,80. De nu venea el în ajutorul sărmanului bolnav, numai Dumnezeu ştie ce s-ar fi întîmplat. FILIMON, O. I, 266. Cum să nu mă tulbur, Aristiţo, dragă,... dacă m-o lăsat în mijlocul drumului... Şi nici un bărbat... nime ca să ne vie într-agiutor. ALECSANDRI, T. 404. A adus în discuţiune un proiect care-l autorizează a împrumuta de la Casa de Depuneri... pentru a cumpăra porumb şi a veni în ajutorul sătenilor din judeţele unde recolta a fost rea. eminescu, O. XIII, 80. Harap Alb, ... cînd îi avea vrodată nevoie de mine,... eu împreună cu tot neamul meu avem să-fi venim în ajutor. CREANGĂ, p. 237. Măcar guvernul, statul să vie în ajutorul acestor nobile producţiuni! CARAGIALE, O. IV, 61. Vulturul... văzu că şi ursul vine în ajutorul lui Ţugulea. ispirescu, l. 329. Prin colecte, aş mai aduna... ceva, ca să-i venim întru ajutoriu, deşi aici merge foarte anevoia cu colectele, (a 1882). BAR1ŢTJ, C. u, 250. Avînd moaşe mai pricepute prin comune, s-ar veni mai degrabă în ajutorul Jacerilor grele. CRĂINICEANU, IG. 331. Vine aliaţilor săi în ajutor prin relaţiile politice în care şe afla cu principii din Azia. XENOPOL, i. R. iii, 94. Se vedea bine că mai avea ceva de întrebat, dar nu îndrăznea. Elencuţa îi veni în ajutor. D. zamfirescu, R. 105. Scopul... este de a veni în ajutorul fetiţelor răşină rene cari. doresc să frecventeze şcoli mai înalte. PĂCALĂ, m. r. 390. Erau acum lîngă foc şi lîngă oameni, care se pregăteau, poate, să vină în ajutorul cînelui lor. hogaş, DR. I, 198. Acel nor depărtat... îi păfeq parcă o fiinţă care. îi venea în ajutor, PAPADATTBpNGESCU, O, I, 404, D-na Predeleanu a trebuit să-i vie .în ajutor cu .un şurîs de gur care să-i stingă emoţia. REBREANU, R. I, 56. îngrijoraţi de existenţa poetului, prietenii vrură să-i vină în ajutor, călinescu, E 362. Baiazid al U4ea se îndrepta împotriva Moldovei... în sprijin venea hanul tătărăsc şi Vlad Călugărul. IST. ROM. II, 528. în anul 334... se răscoală şi çer sprijinul ro.mqnilor,.care se grăbesc să le vie în ajutor. PANAITESCU, C. R., 76. Ioan Nădejde pornise de la preocuparea... de a veni în ajutorul ßranilor. MAGAZIN IST. 1969, nr. 11, Ti. Nu-i venea nici unul într-ajutor. RETEGANUL, P. IV, 60. Cîn ai ave nevoie de noi,... noi îţ venim într-ajutoriu. O. BÎRLEA, a. P. I(, 2Ş4. Albinele.., lucrează mult mai lezne... în stupu sistematic, pentru că le venim în ajutorare cu rame artificiale. T. dial. m. t·! 17. (Prmjilrgirea sensului) Inteligmţa vine cîteodată spre agiutoriu sensibilităţii, luminîndu-ne despre periclele unei pasiuni, laurian, F. 23/14. De-i suncţ, din corn o dată Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori, îţi vin codrii-n ajutor. EMINESÇU, O. I, 183. Din cauza sărăciţi, ţăranii nu pot ieşi djn acest regim alimentar sărac, prin care ar merge la pieire, dacă nu le-ar veni în ajutor două împrejurări...: qlima;rtpastă călduroasă în ţimpiţl muncii şi nelucrarea ßranilor pe tipurile reci. manqlescu, i. 354. Nepriceperii lui la negustorie i-ar fi venit într-ajutor vîntul pizmaş, .care a bătut pînă ieri — dimineaß. BRĂTESCU-VOINEŞŢI, P. 91., O hartă marină, aţîrnatăi pe un perete în faß lui,. îi yeni în ajutor. BART, E. 270. Nu cutezau să se..privească. O bătaie.Jfl uşă le veni providenţial. în .ajutor.. VINEA, L. I, 274. (Refl. reci p. r.). Pentru a fi buni, pentru a se respecta unii pe alţii şi a-şi veni unui altuia în ajutorau nevoie de religie..EMINESCU, O, XII, .135; b)( în foimele a veni în sprijinul şau ajutorul a ceva ori, p. ext a cuiva) a aduce argumente în sprijinul unei idei, al unei teorii1, al unui principiu ele. sau, p. e x .t., al unei persoane care susţine anumite idei, teorii etc. ^Cuvintele cronicarului rus... enigmă, ar rămîne pentru totdeauna, dacă nu ne-arveni în agiutor un alt scriitor. HASDEU, I. C. I, 154. Un esemplu vădit care vine în sprijinul celor ce zicem ni-l dă, între alte multe, noul program al partidului conservator, ap. EMINESCU, O. XI, 67. Vom analiza... nume geografice cari vin mai ales. în sprijinul teoriei slaviste. 1747 VENI -291 - VENI XENOPOL, I. R. i, 48. In sprijinul lui Enache Kogălniceanu vine în primul rînă faptul că manuscrisul său pare a fi fost scris chiar în anul în care cronica a fost terminată. BUL. COM. IST. π, 153. Exemplele... vin totuşi, deşi numai pe al doilea plan, în sprijinul problemelor ce le pun asemenea cuvinte în orice limbă, în genere. DR. II, 370. Numeroase şi variate argumente vin în sprijinul afirmaţiei mele. RF I, 145. Nimic nu se opune unei asemenea supoziţii.. Un argument vine în sprijinul ei, şi anume marea suprafaţă a moşiei satului. C. GIURESCU, P O. 42. O parte din materialul pe care-l vom discuta în continuare vine în sprijinul afirmaţiei de mai sus. HRISTEA, P. E. 34. In sprijinul acestei ipoteze vine un semantism identic din albaneză. L. ROM. 1981, 38. Elemente extrem de interesante... vin în sprijinul acestei idei Magazin IST. 1984, nr. 1, 61. A(-i) veni de hac = a) ( şi, învechit, în fonna a veni la hac) a pedepsi sau a găsi mijlocul, posibilitatea de a face inofensiv pe cineva care provoacă nemulţumiri, supărări, necazuri. Au ficut hoţii slujitorii... Pentru ca să le vie la hac şi-au trimis la Racoţ cu rugăciune... să-i taie, să-i omoare. R. POPESCU, CM I, 373. Grigorie Vodă iarăşi au luat cîrma cea bună... Iacă tătarilor le-au venit hanul de hac, că au iernat Abdula paşa şi hanul cu oastea pe dînşii. AMIRAS, LET. III, 159/4. Care n-ar înţălege şi n-ar da banii pe nartiil ce li s-au dat şi s-au aşezat, pe unii ca aceia să aibă a-i duce la d-lui ve/-virf[iemic] să plinească de la dînşii şi să le vie de hac (a 1731). uricariul, ii, 30/11. După vina ce i s-a cădea să-i veniţi de hac (a 1757). TDRG 712. Să faceţi zapt şi veniţi de hac slujitorilor ce îi trimeteţi zapcii..., că nu numai ei se vor pedepsi cu tîrgul şi cu ocna (a 1779). prav. COND. (1780), 172. Paşa căuta vreme ca să le vie de hac, să se îriveţă a mai pune altă dată havale în spinarea vizirului (sfîrşitul sec. XVIII). LET. ΠΙ, 248/15.0 împărăţie aşa groaznică care pînă ieri cutremura lumea, astăzi să nu poată veni de hac unui Pasvantoglu. Zilot, ap. ŞIO Π,, 193. Purcegînd de la iad, Toderică... a ajuns în patria sa plin de bucurie că a venit de hac lui Scaraoţchi şi a mîntuit sufletele coconaşilor ce se munceau din pricina lui. NEGRUZZI, S. I, 89. Tată-său, dac-a văzui şi-a văzut că nu-i vine de hac, s-a adresat la stăpînire, cerînd să-l surghiunească, ghica, S. 288. Trebuie să ne facem munte şi punte şi să-i venim de hac ispravnicului, că, Doamne, mare dragu-mi-i... ca sarea-n ochi. alecsandri, T. 217. Acum sedate, lupe, ce-ai mîncatl Cu capra ţi-ai pus în cîrd? Capra ţi-a venit de hac. creangă, P. 32. Mi se pare, tată, că flecăul ăsta mi-a venit de hac... Nu e prost ca ceilalţi. ISPIRESCU, L. 45, cf. ŞIO li,, 193. Ce a mai tras paşa de la Rusciuc pînă l-a omorît; numai cu iataganul i-a putut veni de hac! CONV. lit. xix, 296. Feciorul care şi-a pus ochiul pe fată, voind a veni de hac... acesteia..., o răpeşte. marian, nu. 156. Irina... i-a venit de hac tîlhandui de notar. ap. TDRG 712. Tu cam tremuri, bag de seamă, Sari, curînd că-ţi viu de hac! coşbuc, P. II, 49. Ochilă şi Lungilă din poveste să-ţi poată veni de hac, cît de iute scaperi tu din picioare! HOGAŞ, DR. I, 136, cf. CADE 567. Ce mînios este cinele... Numai şireata vulpe îi vine de hac. SIMIONESCU, F. R. 15. Prietenii au tras cu pistoalele în aer... în semn de jurămînt că-i vor veni de hac lui Victor Taliariu. PAS, Z I, 31, cf. DL Π, 433, DEX 389. Mîni, vîrtej am să mă fac Să vin turcilor de hac! ALECSANDRI, P. P. 106, Cf TEODORESCU, P. P. 526. Lasă că acuş vă dau eu un împărat să Vă vie de hac, n-aveţi grijă!... De atunci... cocostîrcul e împărat■ preste broaşte. marian, ο. II, 315, cf. com. din bilca - rădăuţi. încă nu şi-a găsit omul să-i vină de hac. FOLC. transilv. iii, 341. Şi mi-şi scoase de-un gîrbaci, Şi-odată mi-l aduceară, Pe negrul mi-l încingeară, Cam la burtă, la sulac Und' vii calului de hac. FOLC. OLT- munt. v, 80. Nelegiuitului îi vine de hac necredinciosul, pann, P. v. i, 68/18. Femeii nici dracu nu-i vine de hac. ZANNE, P. II, 148. (Prin lărgirea sensului) Pădure mare..., dar în proastă stare, fiind atacată... de oameni şi de vite şi chiar de arendaş, care... a mai şi băgat o turmă de capre, ce-i vine de hac. I. IONESCU, M. 673. Toate ca toate, dar urîtiil îi venea de hac... Nu mai ştia ce să facă şi încotro să apuce. CREANGĂ, P. 140. Poate cînii l-or rupe, poate vrun vînător l-a împuşca, nu se ştie... Poate numai foamea să-i vie de hac. CONTEMPORANUL, III, 705. Aşa s-a deprins, să se poarte desculţ. Eu, drept să spun, mă bucur de asta, c-atîta ce aleargă, ciobote de fier să-i fac, şi tot le-ar veni de hac. VLAHUŢĂ, s. A II, 289. Boala asta mi-a venit de hac. pamfile, J Π, 146 ; b) a depăşi, aînvinge o dificultate, un obstacol etc. Goliatul... era de o putere de care numai vărul meu, Mavru, îi. venea de hac. GHICA, S. 677. Se căzneau să întoarcă carul cu proţapul spre poartă, dar locul era strimt şi nu puteau să-i vie de hac. SLAVICI, O. I, 236. Fratele cel sărac s-a luat şi el într-o noapte şi s-a dus pe lanul frăţîhe-său, ca să culeagă spicele căzute, să mai vie de ^ hac foamei care sfredelea pîntecele copiilor. ŞEZ. I, 239. (învechit, rar; calc,după germ. überkommen) A veni deasupra = a deveni învingător. Citrînd... norocul armelor şi-ntoarse foaia, căci Constantin, mîntuit, veni deasupra în mod hotărîtor şi goni c-o vitejească năvală pe Mytzes, adversarul său. EMINESCU, O. xiv, 128. (învechit şi popular)A (-i) veni (cuiva) la (ori în) mînă sau a veni pe (ori în, la) mîna(ori mîinile) cuiva = a ajunge la discreţia, la dispoziţia, în puterea cuiva Au viriit toată pedestrimea a lui Mihai Vodă cu toată armata pre mînule lui Zamoyschii. M. COSTIN, O. 54. Tabăra şi armele toate în mînile turcilor viind, singur cu fugă groaznică au scăpat craiul, foarte cu puţini ai săi. id. ib. 280. Vei veni la mîinile răilor pentru prietinul tău. biblia (1688), 4312/25. După cîtăva a chitelelor scuturare, sentenţia aleasără ce, ori cu ce mijloc ar putea fl numai Inorogul la mînă să vie. CANTEMIR, I. I. II, 29. Războiul de tot au pierdut, oaste pînă la cel mai de pre urmă i. s-au concenit şi toată ţara şi scaunul pre mîna romanilor au vinit. id. HR. 189. Cancelariul Moldovanu. .. îi veni de sine în mînă. VASICI, ap. BARIŢIU, C. II, 158. D-ales, Toma, dumneata, Ai venit în mîna mea, ... Tu ai dat cam mişăleşte, Io să te tai haiduceşte. GR. S. V, 250. D-alei frate Alopine, Tu să mă asculţi pe mine, Că-ţi vine Pribeagu-n mînă, Deseărăi, cum iese luna. folc. olt. - munt. v, 370, cf. zanne, p. ii, 262. (Glumeţ) Pintru mîndra care-fn place, Trei zîle la domni aş face, Ş-aş face ş-o săptămîna Numa să-m vină la mînă. DENSUSIANU, Ţ. H. 159. 0 (Prin extensiune; despre vehicule) Vrut-au turcii să dè galioane şfedului, să-l pornească şi pre dînsul... păn'la fraţoji, şi de acolo, ori să-i dè vase Franţia, ori să vie vasele lui. NECULCE, L· -277. Este o celăţuie veche în care lăcuiesc creştini, unde este şi schele de vin corăbii (a. 1715). ' Arhiva r. ii, 31/1. La noi riinge de trei. zile, de s-au închis toate drumurile. Nici trenul nu a venit astăzi. VASICI, ap. BARIŢIU, C. II, 178. Se puse gios sub un lufar de măeiaş, aşteptînd ca să vie trăsura. RUSSO, S. 179. [Trenul] vine, vine acuma, puişorul mamii! caragiale, O. I, 267; Peste două ore vine trenul de Predeal. D. ZAMFIRESCU, A. 110. Marele vornic încasa..: un drob de sare de Ia flecare car ce venea în. tîrg' la vînzare. STOICESCU, S. D. 203. Coboarâ-n vale la gară C-a vinit trinu de-aseară. FOLC. OLT. - munt. iii, 138. (Construit cu dativul) Venea împăratului corabie de la Tarsis de aur şi de argint şi de dinţi de elifand şi de 'maimuţe şi pietri cioplite şi necioplite, biblia (1688), 252'/3. 0 F i g. O boală, dacă vine la om, strigă către celelalte: Săriţi, că l-am prins! PANN, P. v. II, 87/12. Veniţi, cugetări veseli, Fugiţi, suspinuri, jale. ALEXANDRESCU, O. I. 335. Veniţi şi voi, vise amăgitoare. FILIMON, O. I, 277. Veniţi năluciri scumpe, dorinţi, visuri măreţe. ALECSANDRI, P. I, 124. Ah! vino, vino iute, amară răzbunare. BOLINTINEANU, P. I, 207. O, acopere fiinţa-mi cu-a ta mută armonie. Vino somn - ori. vino moarte. EMINESCU, O. I, 49. Vino joc de vorbe goale. ARGHEZI, VERS. 33. Boala, ... cînd e să dea peste el, gata, vine şi dă peste el. STANCU, D. 204. La fereasta ge uiagă Vine doru ge mă-ntreabă. MAT. DIALECT. I, 111. Φ E x p r. (învechit, rar) A veni la bani = a cîştiga, a obţine bani. Fiindcă bucatele s-au jăcut atît de bune şi destul de multe... este bună speranß că [oamenii] vor veni ία bani. vasici, ap. bariţiu, C. II, 176. ♦ (Despre obiecte, mai ales despre mărfuri; adesea cu determinări introduse prin prep. „din”, „de la”) A ajunge la destinaţie; a fi adus undeva. Banii de laß să vie !a noi în tuna Iu marţi, 12 zile. (a 1600). DOC, î. (XVI), 131. Ştefan Vodă... tot la Roman au şedzut, pînă i-au venit şi steagul de domnie de ta împărăţie, cu care treabă trimisese boieri. M. COSTIN, O. 167. Chemînd vizirul pe sol, ... i-au zis că pîn într-atîte zile muhlet, adecă soroc, să vie banii negreşit (a. 1715). arhiva R. II, 8/6. Pentru fierul ce au venit acum in 1747 VENI -292 - VENI lazaret îl voi însămna la caţastif după cum mi-ai scris (a 1786). FURNICĂ, D. C. 122. Ne-au -venit alăturatele socoteli care le trimesem, a se vedea de înălţimea ta (a 1822). DOC. EC. 246. Au venit marfa... ce o aşteptam (a 1838). FURNICĂ, D. C. 403. Camforul... adevărat... este fqlpsitpriu, fiind venit, din Iaponia. DRĂpHlcr, D 116/13. Mulţi... -socotind că va veni acum „ Macrobiotica"întreagă -voiesc a nu depune banii pe acest tom l pînă nu va veni şi al //[-lea] (a. 1845). bariţiu, c. ii, 291. Un mijloc de îmbogăţire naţională... este sistema vamală, punerea de dări grele pe producte şi obiectele venite, diţi streinătate. GHICA, S. 596. Marfă străină... ne vine de peste nouă mări şi nouă ţări. id. C. E. II, 579. Ceara şi luminările de ceară vin din Austria, Serbia şi Galaţi. I. IONESCU, M. 739. Să luăm acum o mcipă şi şă însemnăm prin cîteva punturj, linia firilor de unde.yenea aurul, ... iar printr-o trăsură linia de unde veneau blănurile. HASDEU, I. C. I, ] 02. A venit la Miculi cîteva şaluri de preţ dintre care unul îmi place foarte mult. ALECSANDRI, O. P. 228. Pînă acu n-am primit banii. Fireşte că în două - trei zile îmi vin,. CARAGIALE, O. VII, 7. Peştele le vine de la Tîrgovişte, şi mai ales sărat. MANÖLESCU, I. 325. Veneau... ţesături scumpe... din Ipern şi Louvain, din Belgia. XENOPOL, I. R. iu, 209. Fabricile săseşti din ţara vecină lucrau cu lîna ce venea din principatul muntean iorga, C. I. III, 108. Partea cea mai mare a cucuruzului vine din România şi e absorbită cu totul de consumaţia internă. PĂCALĂ, M. R. 323. Ridică halba; golesc băutura cîteşitrei şi mfli vine un rind. GÎRI.KANU, N 69. Coarda aceasta ne vine din streinătate, deşi s-ar putea produce şi la noi. atila, p. 35.Pantazi...jăcu un senin să,mai vie şampanie. M. t. CARAGIALE, C. 18. Pînă ce-ţi vine straiul cel nou de la Liov, se întoarce şi Măria sa. SADOVEANU, .0. XI II, 144. Ce face Tuduc e mai bun decît ce vine din Perşia, CĂLINESCU, S. 50. Mănî/vcă.boierii.... .Vin la masă plăcinte, după plăcinte, cafeluţe. STANCU, D. 92. Vai de mine, domnule Silion,.aperitivul în două minute a venit, vinea, L. ii, 253. Vroia preşedintele ardei iuţe, venea ardeiul; erapîinea neprăjiţă, se prăjeft în două clipe. L 1982, nr. 7, 7/3. Vinul cu butea venea Şi Gruiţa se-mbeta. FRÎNCU- candrea, M. 208. Ne dădea cafea, ne cinstea... Le venea tot din Franţa. GR. S. ΠΙ, 360. Şezi la masa să cinăm Numai bucate gătite Şi cu zahăr îndulcite, De la bănie venite. FOLC. OI.T . MUNT. III, 45\. Mămică,.,■ dă-m bani, c-a veni'pţine. T. dial. m. ii, 12. Cîte le-ai poftit, Toate ţ-or venit, Cîte lercţi cerut, Toate le-am adus, NUNTA, 264. O (Prin lărgirea sensului) L· vine hrana la gură. cantemir, O. y, 86. 0 K x p r. (învechit) Λ veni la (sau în) mîna (sau mîinile) (cuiva) ori a-i veni (cuiva) la (sau în, sub, a) mînă = a ajunge în posesiunea (1), în stăpînirea cuiva. Să se ştie venitul ce-au venit în, mîna la Dumiirachi vistiar. (a 1599-1 (5Q0)· POC. î;(xyţ), 123\, Inima qgoneşjţej lui ani trecui la Cameniţă şi-o am dat la un prietinii tătîne-mie:u... şi deplin acele toate au venit apoi la mîna lui. Iordaçhie vistiernicului. M. COSTIN, O. 141.. Un şţuc postav, ce l-am trimis de atîta vreme, să am ştire [dşcă] venitu-ţ-au la mînă (a 1778). FURNICĂ, i. C. 76, Cordovanele ce tţiaiam noi... nu le putui aduce acum, iar după ce să va îndrepta calea,, voi trimite de le va aduce şi vor veni iar la mîna du[mi]tale (a. ,1780). id. D. C. 69. Cum îi veni schiptrul a mînă, Cladie.se apucă de goti, pre carii cum îi învinse, şi el muri. maior, ist. 25/18. Cînd slugile vreunui stăpîn vor face vreo silnicie cuiva şi vor răpi vreun lucru, care lucru va veni în mîna stăpînului, atunce,a atît stăpînul cît şi slugile cad supt vinovăţie. PRAVILA. (1814), 178/13. Cînd vă vine în mînă vreo carte de ceţiţ,,. nu trebuie să lăsaţi pre prunci ca ei. singuri să cetească dinlr-însa. PETROVICI, P. 171/13. Ceialalţi bani... bucuros ţi i-aş fi trimis acum... numai încă nu . mi-au . venit, . la mînă.,-,-.{a 1845). BARIŢIU, C. li, 305. Din cele ce pînă acum ne lipseau şi nu le-am putut registra în catalogul de mai sus..., ne veni a mînă: Psaltirea de Coresi, tipărită., CP 116.: Acest [paragraf] împreună cu cel următorii!..,, rămaseră netipărite, şi s-au păstrat . tor-μη porţfoliu, din care .veni şi,Ja· mîrmle generariului rusesc Qasforfl, id. ib. 277· Am înregistrat toate, absolut toate relaßle ziarelor străine'cîte ne-au venit sub mţnă. EMINESCU, O. XI, 92. Chiar acuma îmi veni la mînă [ziarul] „ Vitriolul" {a. 1884). bariţiu, C. II, 266. (Cu inversarea construcţiei) Cărţile... la mîna noastră a vini s-au timplat. CANTEMIR, hr. 62. Acesta hirograf... cu vreme la mîna Corbului au vinit, în carile toată puterea argumenturilor ţi-cii pus., id. ι. I. fl, 199. Tîrziu în cest an şi acestea [almanahurile] la mînă-mi au venit (a 1701 ). FN 89. [Calendarele] italieneşti, ce la mîinile mele au venit,... de pe italiana limbă pre rumânească le-am prepus (a. 1703). ib. 118. Ca să poţi judeca bine, orice carte-n mînă-ţi vine, n-o Ictsa din mînă, pînă ce n-o vei citi pînă la sfirşit. L GOLESCU, în CAT. man. i, 457. 7oot[u1] I din „Mqcrobiotică" mi s-au expediruit în 310 exemplare, care încă pînă acum la mînă nu mi-au venit (a 1844). bariţiu, C. II, 289. A-i veni cuiva cărţile = a trage sau a-i cădea căiţi bune (potrivite pentru a cîştiga la jocul de căiţi), Com. din DEVA-REGHIN. ♦ ( Despre înştiinţări, mesaje, scrişpri etc;; adesea cu eterminări introduse prin prep. „din", „de la”; de obicei construit cu dativul pronumelui personal) A ajunge la destinatar; a deveni cunoscut celui căruia îi este adresat, destinat. Le-au vinet veaste bună de s-au dus înapoi (a 1542). IORGÂ, S. D. XVI, 61. Carte ce ne-ai trimis cu posta ne-au venit (a. 1594). HURMUZAKI, XI, 490. O, ce veselie era apostolilor cînd veniia lor ades veste de învierea lui Hristos. varlaam, C. 94. Atuncea i-au venit veste cum Radul Vodă au întratu în Ţara Muntenească cu oastea turcească. URECHE, L. 90. După cum va veni răspuns de acolo, aşia va ocrămi. PRAV. 278. Veni veste cum Ştefan Vodă trece munţii cu oaste în ţară. M. COSTIN, O. 182. De atunce nu s-au mai întors, nice vro scrisoare mi-au venit, dosoftei, v. S. npiembrie, 151736. Scrisoarea dumitale ce ni-ai trimis ni-au venit,(a. 1681 ). BUL COM. IST. II, 208. Au venit atunce carte la împăratul de la Apracsin, precum au lovit pe tătărîmea ce-i dzic cubani. NECULCE, L. 225. Viind veste, s-au pogorît Ghica Vodă cu toţi boierii lui. ANON. CANTAC, CM i, 178. Viind această poruncă lui Ioan-Vodă,,., ou mers la Pojoroveţi. R. .POPESCU, cm i, 514- Mi-au venit poruncă de la Măria-ta casă fac. ANTIM, O. 230, Acest răspuns au dat... Care răspuns după ce au venit, au mers solul de au spus, viziriului (a. -1715). arhiva R: ii, 7/23. Viind un cinstii rcw.es de la dumnealui paharnicii Dinu..., am mers împreună cu dînşii (a 1755). ştefanelli, D. C. 56. Au venit veste de bucurie pentru bătălia ce au ficut (a. 1770). arhiva r. i, 350/22. Amîndoi dumnealor vel-logofeţi... să cerceteze... de au venit răspunsurile (ά. 1775). prav. COND. ( 1780), 163. Din ţeară, venisă pîră de la Stoica vornicul şi. de la Dumitraşco vişderiul Cantacuzenul... cum că au îmbiat oamenii lui pe marginea turcească hulind numele domnului.. ŞINCAI, HR. III, .96/17. Intr-acea poruncă le vine Ca toţi cît mai curund să se gate; Cetele să fie pînă mine Dimineaß toate birve armate. BUDAI-DELEANU, Ţ. 88. Să nu aşteptaţi pentru aceasta multe porunci să vă vie, nici mumbaşir, precum sînteţi obicinuiţi (a 1812). DOC. EC. 143 ■ Nu venea veşti de jzbîndă, dară de nenorociri. NICOLAU, P. Til\l. Au venit răspuns cum că acest lonifi Istrate s-au purtat cu viclenie (a 1826). DOC EC. 361. Venind veste despre ajutoarele făgăduite·,... cardinalul Iulian çu puterea vorbirei sale suci capetele ungurilor, f. AARON, I. I, 90/6. După scrisoarea lui Velia..., la un an şi mai bine, îmi veni alta. J3ARIŢIU, P. A. Hi, 135. Pănă atunci a venit şi vestea de la Broşteni desptre stricăciunea· ce făcusem. CREANGĂ, O. 195. N-apucară şă se aşeze bine, ji veni veste la împăratul că vrăjmaşii lui cu oştire şi mai mare s-au ridicat asupra lui., ISPIRESCU, -L. 155. I-a venit răspuns Că duşmanii ßrii, Cît nisipul mării, Năvălesc grămadă, Pustiiesc şi pradă. IOSIF, V. 122 . Se vede că îi venise o veste din depărtarea necunoscutului,· PAPADAT-BENGESCU, O. II, 57. Ieri mi-a venit ordinul... Telegrafic. REBREANU, l. 400. Veştile cele mari pe care le aştepta nu mai veneau deloc. GALACTION, o. 159. De la cavaleria armatei de vest... a venit un zvon cum că o divizie bulgărească., se retrage. SADOVEANU, O. .XXI, 74. După cîteva zile venea la jandarmerie un ordin scurt, dan, U. 144. Poruncile peste moşie Veneau de la isprăvnicie. ARGHEZI, VERS. 290. Se uita din cînd în cînd la telefon, îngrijorat că nu ne vine nici o, veste. v. ROM. octombrie 1964, 4. Cf, săraca cătana, Cîndu-i vine porunca, îşi desculţă opinca Şi încalţă papucul. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 313. A vinit orden pîn toate satili să facă salahor. GR. S. iii, 163. O vinit o veste, alr ii 3 732/605. Ieşi afară, măi băiete, Că ţi-a venit ordin verde. 1747 VENI -293- VENI FOLC. OLT.-MUNT. in, 211. Cînd eram să mai petrec, Mi-o vinit ordin să plec. FOLC. MOLD. i, 140. 01 m p e r s. (Urmat de o propoziţie subiectivă) Veni de la ministeriucă... să nu se dea decretul afară. VASICI, ap. BARIŢIU, C. II, 141. Di la judicată ή-o vinit să şadă iei cincinsprădzăce dzîle. BL iii, 151. 0 E x p r. ( învechit) A-i veni mazilie (sau mazilia) = a fi mazilit, înlăturat de la domnie. Radul Vodă:., singur s-au poftit la împărăţie să-i vie mazilia, să poată a merge la Ţarigrad pentru.leacul ochilor. M. COSTIN, o. 66. Numai giumătate de anau domnit şi i-au şi vinit mazilia. NECULCE, L. 37. Trecînd 2 ani de la domnia lui, venitu-i-au mazilie de la Poartă. ANON. CANTAC., MI, 120. Măriii Sale Alexandru Ioan Mavrocordat... i-au venit mazilie (a 787). CAT. man. 1, 86. l-au venit mazilie şi au scăpat cu pace şi cu cinste şi cu avuţie multă. DIONISIE, c. 202. ♦ (Despre publicaţii periodice) A fi difuzat, a ajunge (periodic) undeva. In cîteva rînduri nu mi-au venit „Gazeta” (a 1845). BARIŢIU, C. II, 310. „Cultura" se vede că nu mai apare, căci nu ne mai vine. CONTEMPORANUL, I, 702. Ştii ceva din ţară? Cînd îţi vin gazete şi e ceva interesant, te rog, nu mă uita. caragiale,. O. vii, 125. „Familia", revistă populara, venea negreşit la Blaj — şi unii dintre şcolari îl cunoşteau pe poet încă dinainte, din nume. CĂLINESCU, O. XI, 88. ♦ (Despre lumină, sunete, mirosuri, etc.; adesea construit cu dativul) A se propaga prin spaţiu pînă într-uii anumit loc; a se face perceput, simţit. îterepi acea merg în gios şi vedea-voiu deaca toate au făcut după strigatul care înaintea mea au venit. PO 58/11. Lui Aaron... Miros [îjz vine cu dulceaß Cîndu-i merge mirul preste faţă. DOSOFFE1, PS. 453/17Au grăit pre casa lui lli în Silo/n. Şi auzul au venit pînă la loav, fiiul Saruiei. biblia (1688), 2431 /43. Se clatină un zid de copaci tufoşi, care opreşte vuietul oraşului de a veni pînă la noi. ALECSANDRI, O. P. 13. Văzu tufişuri mari şi-i veni un miros adormitor de iarbă. EMINESÇU, P. L. 97. Zgomotul celorlalţi băieţi venind în dormitor îl supără foarte. GARAGIAIsE, O. I, 24. Ii venise şi ei miros de pîrleala pieilor. iSPiRESCU.-. I.. 214. Un miros de tămîie Vine pe nesimţite: BELDICEANU, P. 77. Vorbile veneau potolite. GÎRLEANU, N. 95: Se duce,la uşă şi o crapă ca să-i vie tot ecoul din salon. CAMIL petrescu, T. i, 467. Doica... adulmecă înălţînd botul. Ii veneau înştiinţări tainice în crestăturile nasului. SADOVEANU,· O. XIII, 230. Drept ecou, răspunde o şoaptă de regret, Şi suferinţa veche pe cea de-acum se-ascute Şi simţi cum vine zilnic ecoul mai încet. ARGHEZI, vers. .126. Şedeau în fotdlii,.;. ascultînd sunetele.ce veneau ca un concert. CĂLINESCU, /42, Cîne sînt eu, măi, de vii asupră-mi cu bastonul? 1747 VENI -295- VENI BOLINTINEANU, C. 74/12. Veniţi claie peste grămadă, oameni în ţoală firea, adică să mă speriaţi pe mine? REBREANU, R. Π, 193. Asupra mea nu vine barbatu-meu băut şi rut mă grămădeşte într-un cotlon, ca să mă stropşească în bătăi. SADOVEANU, O. X, 626. S-o ştergem!... Că vine vrăjmaşul. ARGHEZl, S. v, 59. Trifon, văzîndu-i că vin asupra casei lui, porunci bîtei să le iasă înainte. RETEGANUL, P. !, 8. Tata... a lăsat p-un măluştei patru boi acolo. A vinit dihăniili peste iei. GR. S. IV, 114. Venea albina mereu pă iei vîjîind. FOLC. OLT-munt. vili, 107. Să ştii că vine peste noi ncişu. ib. 717. (F i g.) Eu... nu am tremurat în faţa morţii ce venea asupră-mi din milioane de guri vărsătoare de foc. FILIMON, O. I, 261. ♦ P. e x t. (Popular; despre vehicule sau despre conducători de vehicule) A lovi, a izbi (intrînd în coliziune cu...), a da peste... Ş-a lua' maşină d-astea micile... ce le-a crăpat în cap să vîndă casa, să ia maşină, ţ-închipui să viie unu peste iei şi să-i omoare, şi pă iei, ş să duce şî maşina. T. dial. M. I, 444. ♦ A se năpusti, printr-o acţiune militară, asupra duşmanului, asupra unui loc deţinut de acesta etc.; a pătrunde în număr mare (şi pe neaşteptate) pe un teritoriu străin cu scopul de ari jefui, de a-1 cotropi etc. Deaca Isav pre o gloată va veni şi va fi bătut, altă va scăpa. PO 110/25. Le-au pierdut cînd au venit tătarii (a. 1610). IORGA, S. D. XVI, 291. Au venit asupra lui Patru Vodă Sitleiman, împăratul turcesc, cu toată puterea sa. ureche, L. 142. Iar oastea tătărească... ca un pohoi degrabă ce vine. id. let. i, 162/3. S-au sculat Matei Vodă şi au venit în ţara Domniţi mele şi cu mulţime de oaste şi cu unguri şi au prădat toată ţara de gios (a. 1642). C. QIURESCU, P. O. 25. Scriia la nişte vrăjmaşi să vie cu oaste să ia ăcel loc. prav. 291. Olbriht va să vie asupra lui cu oaste. S1MION DASC., LET. 71. Veţi peri de sabia tuturor limbilor..care vor veni asupra voastră. GAVRIL NIF. 40/13. /! sta împotriva oştilor ce-iyeniia asupră nu era cum. M. COSTIN, O. 140. Paginii veniră In ţara ta de o răsîpiră. DOSOFTEI, ps. 266/19. Sultan Selim, împăratul turcesc, foarte să tulbură tare şi socotiia să să scoale el cu puterea sa, să vie, asupra lui Ion Vodă. N. COSTIN, l. 528. Ce putere au ei să vie asupra Măriii tali?... NECULCE, L. 77. Pute/μ socpti că împăratul Constans trăind cîtăva vreme în Dackia, adecă pînă a-i vimfrate~său cu război asupră-i,... să fie ficut acei bani. CANTEMIR, HR. 249; Mihai Vodă, văzînd atîţia vrăjmaşi că vin asupra creştinilor, trimiş-au Ic Batîr pre Stroe Buzescul. ANON. CANTAC., CM I, 124. Văzînd alita putere turcească că le vine asupră şi n ib. 202/11. Văzînd că [turcii] vin asupră dincoace, Să apucăm fuga ha sănătoasă. BUDAI-DELEANU, Ţ. 107. Vitejia rumânilor.;,., jar' a se înspăimînta de puterile ce îi vinea aşţupră, birui armii mari. F. AAROJS, 1 I, X/l 6. Ludovic, riga Ungariei,... voind a pedepsi pe români pentru ieşirea din Margmureş, veni cu o armie asupră-le cu scopos a-i înturna îndărăpt. ist m, 44/1. Pentru că romanii nu-l ascultară. a declarat rezbel, manifestîndu-le şi timpul, cînd era să vie asupra lor. şi locul de unde cugeta,şă facă invaziune. ARISŢIA, PLUT. 270/14. Maometanii, ... Coprinşi d-adîncă spaimă, ziceau cu-nfiorare Că el a văzut umbra acea îngfpzitofire A lui Mihai Viteazul asupră-le viind. ALEXANDRESCU, 0. I, 83. laß oardele avane, Iată limbile duşmanei fie gepizi şi de, bulgari, De lombarzi şi de apari! Vin şi hunii,. yin.şi goţii, Vin potop, potop Cu toţii. ALECSANDry, ,P. II, 14. Ţu ai scris o carte leşilor să vie, Să. coprinză ţara şi a, mea domnie. BOLINTINEANU, P. I, 50. Cînd hunii vin peste occidentul Europei, care popoare jug? Acele nomade. CONV. LIT. IX, 165. Mii de limbi curgeau în rîuri, Răsărite din pustiuri... Mai călări şi mai pe jos, Tot veneau în nour gros. EMINESCU, o. vi, 87. Moş Tănase Cîrnul... are nasul tăiat de cînd venea turcii puhoi peste biata ţară. CARAGIALE, o. ui, 253. Puţin mai tîrziu, iată că se apropie de Paris năvala hunilor: vine asupra Galiei Attila, ca un potop, în fruntea a numărate valuri de oşti sălbatice, id. ib. rv, 135. Turcii au să vină cu oaste asupra Ardealului. XENOPOL, I. R. III, 100. Se ştia-n Ardeal că turcii au de gînd să vină asupra Ţării Româneşti. AN. IST. NAT. I, 64. Să ştii că au venit iar moscalii, cugeta bătrîna... Varvarii aceştia sînt în stare să facă toate blăstămăţiile. SADOVEANU, O. XXI, 178. Oamenii îi şoptiră înfioraţi unul altuia: Vin turcii... De patru sute de ani aceste două vorbe semănau groaza între locuitorii pacinici din Cîmpia Dunării.. CAMIL PETRESCU, O. ΙΓ1, 122, Mahomed al H-lea venea împotriva Moldovei în fruntea uneia dintre cele mai puternice armate pe care le-a condus cuceritorul Bizanţului. IST ROM. II, 520. Pentru-un turc care cădea, Zece de-afară venea. jarnIk - bîrseanu, D. 494. Cin venea turcii, oamenii să strîngea, să ducea fuga cîte cinci-şasă săptămîni mai bine... Turcii lua boi, vaci, găină. GRAIUL, I, 9. Cînd a văzut că y ine tătarii, a ridicat staila ş-a dat drum apii şi apa i-a-necat pă tătari, ib. 122. Ca nişte tătari veniţi. FRÎNCU-CANDREA, m. 154. Pă ziua de şase agust inamicu vrea să ne cotropească, să ne bage în Şiret. Vinea nemţi în valuri. GR. S. ni, 378. Sătenii, speriaţi de ţipetele lor, au ieşit cu toţii în stradă, crezînd că vin tătarii sau au de-a face eu nişte hoţi, care vor să atace satul. FOLC, TRANSILV. IU, 360. Ţărancele îşi împacă copiii zicînd: „Taci. că vin turcii’'. zanne, P. vi, 420.(Repetat; cu valoare intensi vă) Dar turcii vin, tot vin, un roi. COŞBUC, P. II, 26. 0 E x p r. Doar nu vin turcii (sau tătarii) ori doar nu vin turcii, nici tătarii, se spune pentru a potoli pe cineva prea grăbit.sau înfricoşat fără motiv. Poftim, fraţilor, ... ce şideţi în picioare? Că doar' nu vin turcii... Poftim de şideţi. ALECSANDRI, T. 1000. Groazb.ce lăsau [tătarii] în urma lor se oglindeşte pînă astăzi în zicăloarea populară: doar nu vin tătarii! pentru a caracteriza o frică năprasnică, o /xmîcă neaşteptată. CONV. UT. χχι,' ·521. Stai mai încet, doar nu vin turcii, nici tătarii, zanne, P, vi, 421, cf. 337. ♦ (Mai- ales desprc-animale sau păsări de pradă) A se năpusti pentru a fura, a ucide (pe cineva) sau a distruge, a devora (ceva). Vereră mu-fte căreşti şi muşiţe în toate hotarele lor. PSALT. 221. Va ve.m un dobitoc bomcăluindu-se Spre ăltul. EUSTRATIE, PRAV. 6. (Lăcustele] cu ochii cum veniia am prăvit. M .COSTIN, o. 166. Să pedepsească... pre hiarăle cele sălbatece ce vin asupra oilor. ANTIM, O. 136. Venind un şarpe mare asupra copiluliu,.. cinele s-au sculat şi nu ficut război asupra şarpelui (a. 1.802). GCR II, 189/28. Boii venisă pe dînşii lăturiş. BUDAI-DELEANU, Ţ. 283. Leul... începu a veni asupra voinicului, isrirescu, U. 31. Lupii vor veni şi vor mînca berbecii, pamfile, S T. 56. Cind dai cuiva foc lunea vine uliul la găini. GOROVEI, CR. 12 L O fiară îngrozitoare... venea asupra mea, gata să mă-înghită. HOGAŞ, DR. I, 82. Noaptea vin de subt ostrov asupra lui racii. SADOVEANU,* O. XVII, 547. Lăcustele călătoare... ne vin in mod periodic din sudul Rusiei. ENC. AGR. UI, 446. Povesti băiatul cum au venit vulturii, am au mîncat din calul mort. STÄNCESCU, B. 146. A venit vulturul sur... El, mări a apucat Şi în ghiare mi-a luat Gîscuşoara cea bătrînăk MARIAN, î. 217. Veneau nişte musculiţe... şi sugeau tot oloiul, id. ins. 80.· Cînd'Vine uliul la pui, să zvîrli în el cu o mătură. ŞEZ. II, 66. A lăsat p-un măluştei patru boi acolo. A νίηίί dihăniile peste ei. GR. S. I V, 114. In vremea aceasta vine lupu.,., ştie unde să duce turjţia la păscut. ARH. FOI .K.' vn. 30. Bat cîni-n partea cista: o y.inif lupu la oi, alr SN iii, b 667/605, cf. FOLC. OLT. - MUNT. y, 369Jar o vint lupu! O bîrlea, A. p. I, .342. Lupţi şe fiert pe unde yin Pentru dobitoc străin. ZAN>JE, ,,ρ.. i, 522. (Construit cjj dativul etic) M-am culcat ş-am adormit... Galbăti şarpe mira. venit. ,POP., ap. EMINESCU, O. VI, 265.. :i 6. .(Determinat prin „înăuntru” sau prin alte .determinări locale care in4ică un spaţiu delimitat sau considerat ca atare şi introduse de obicei prin prep. $&) A intra în...; a pătrunde (2); undeva. Audzifiiul suroriei Iu Pavelu firecarea^i venre întru 1747 VENI - 296 - VENI pîlcu de spuse Iu Pavelu. COD. VOR2. 2675. Atunce lăsă gloatele şi vine în casă I[isu]s... şi apropiiară-se cătră el ucenicii Iui şi grăiră. CORESI, TETR. 30. înainte gătiră darure-le pînă losiv lăuntru vine amiadzădzi. P O 153/22. O dulce oaspe, ... Vino înlăuntru la sluga ta (a. 1600 - 1650) GCR I, 137/4. El ostănit căutasă, în pripă, Să. odihnească a umbră răcuroasă, Şi veni într-astă pădure deasă. BUDAI-deleanu, ΤΙ 84. Plumbul din puşte... i-l vom trimite noi de pe ziduri, fără să se mai ostenească să vie înăuntru. NEGRUZZI, S. I, 172. Veniţi în camera acestui infam ca să-i închideţi ochii. FILIMON, O. Γ, 277. In cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape. EMINESCU, O. I, 170. Slujitorii împărăteşti, ... viind în grădină, găsiră pe Făt-Frumos cu colivia în mînă. ISPIRESCU, L. 76. Vine mai întîi baba în casă, dă bună vremea şi se roagă de găzduire. MARIAN, î. 209. Vine în curte, mă aşteaptă pînă ies din casă. BRĂTESCU-VOINEŞTI, : P. 112. Mişcîndu-se mai repede decît s-ar fi putut părea că-i îngăduie starea lui, ...veni sub şopron. SADOVEANU, O. X, 40, Bătrîna... veni în casă. preda, R. 206, cf. id. D. 9. Spectatorii veneau în sală cu paltoanele. T august 1964, 37. Sectoristul de noapte... venise în anticărie să vadă de ce arde lumina. ŢOIU, G. 41. Ies afară, văzi-o, Viu-n cas', auzi-o. DOINE, 1! .Legă boii la iesle şi veni în casă. ŞEZ. I, 292. Ţăranul veni în curtea palatului şi ceru să vorbească cu împăratul. STÀNCESCU, B. 183. Vinî-n casă sî bem. MAT. FOLK; 1072. Ies afară, o zăresc Şi de zile mă sfirşesc; G’iu în ccisă, o aud Şi m-apucă.doru crud- T DINU, Ţ. O. 13, cf. alr I. 329/94. Dragu mamii, ... Zină-n casă şi-i prinzi! FOLC. transilv. vii, 248, cf 142. Am dat drumu la cîini ca să nu vie-n ciirte. FOLC. OLT.- MUNT. VIU, 758. O apărut acolu un copil la puartî, o dat sî-i d'eie dmmu înăuntru, o vinit înuntru. O. BÎRLEA, A· Ρ. u, 341. (Cu determinarea locală subînţeleasă) Fiind de cătrăisară într.-una de simbete şi cu uşile încuiate,... veni lisus şi stătu în mijlocul lor şi grăi lor: Pace vouă! VARLAAM. C. 96. Să vie străinul ce eîntă afară Să cînte aci. > BOI.INTIN'KANU, O. 77, Dacă eşti om bun, să vii, dacă nu, sănuinf. FOLG, OLT. .- MUNT. VIII, 155. 0 ( Prin extensiune) Latinii... au înnoit gîlceava pentru leafa slujitorilor, bine ştiind că în cămară măcar un ban... nu vitiisă CANTBMIR, HR. 421. 0 parte din capital e depusă la oraş, iară cealaltă,parte peste o lună va veni §nlăuntm. .,{?L 1844). bariţiu, c. ii, 283,0. ( Prin lărgirea sensului) Mireasa nu-i supărată, Nici mirele bănuit, Că-n neamu nost a zinit. folc. transilv. vu, 24. ♦ P. e x t. (Urmat de determinări introduse de obicei prin prep. s;prin", ;,înţ!) A pătrunde pririfr-o deschizătură, printr-o crăpătură, printr-un spaţiu îrtgtlst, deliniitaî etc. Un vînt viforos venit de afară prin spărtura unei fereşti trecu şuierînd peste capelele Ion .CONV. LIT. IX,. 59. Gazurile acestea... intrăm casă însăşi prin curenţii de aer ce vin prin uşeşi prin crăpăturile ei. MANOLESCU, i. 35. Ruja venea pe poartă, legănată, cu un bujor după ureche, rîzîrtd. GÎRLEANU.N. 29. Odăile emu mari, ...întunecoase prin faptul că lumina le venea prin mijlocirea unui geamlîc. CĂLiNESCU·, B.I. 71. învăţatul înotului a fost totdeauna penibil, din cauza împiedecării aerului de către apa care vine prin gură, o dată cu aspiraţia aerului. ENC. TEHN. I, 386. Casă ei i-omface, Cäsuß de brad, De scînduri de fag, Cu uşi ία picioare, Să-mi vină răcoare. MARJÂN, î. 236. Roagă pe dulgheri Căsuţă să-ţi facă, Cu trei ferestm-n faß. Pe utia să-ţi vie. Miros de tămîie. FOLC. OLT.-MUNT. v, 139.0 F i g. Vine boala prin urechile acului şi n-o poţi scoate prin uşi de biserici. ZANNE, P. II, 492. 7. (Determinat prin „afară” sau prin alte determinări locale introduse de obicei prin prepr „din”) A ieşi, a trece din interior spre exterior sau dintr-tin mediu în altul Cu glas mare strigă: „Lazare, vină afară". CORESI, EV. 96. Şi altul vine afară, şi zise moaşa: că ce-ai ficUt pehtni mine? PO 134/4. $ după ce ş-ară spălă faß,'afară vine Şi se ţinupresine şi dzise: puneţi pîine pre masă. ib. 154/15.· Kw...' îâ/î fiindül sfint al mării. EMINESCU, O. vi, 111. Feciorul sare repede de pe Capră şi strigă în uşă: - Să vie un băiat afară! CARAGIALE, O. III, 154; Cînd totul tace. Chemînd pe morţi ce- dorm în pace l-ascult. Din gropi ei vin şi mă-rtconjoară. MÂGEDONSKI, O. I, 32, Vine din birou, camil petrescu, t. iii, \1>0.Doru intra prin faß in loc să vină din interior. CĂLINESCU, B. I. 35. Da ia vină pîn’afară, Să te bată vînt de sară Şi să-ţi [x>t spune-un cuvînt. MARIAN, H. 12. O strigat racii să iie afară din apă. CANDREA, Ţ. O. 28. Cîndţi-oi face semn deseară, ... Ridică rochiß-n poale Şi tot vin' la neica-afară. FOLC. OLT - munt. V, 548. (Construit cu dativul etic) Iar cînd luda-l auzea, De prin mare că-mi venea, La vătaf că se răstea, pamfile, DUŞM. 291. 8. (De obicei cu determinări introduse mai ales prin prep. „la” sau în dativ) A se deplasa la cineva (acasă) pentru a-l vedea, a-l ajuta etc., a merge (în mod repetat) undeva; a vizita (1V V. cerceta, frecventa O, dulce oaspe, la mine vino (a. 1600-1650). GCR. i, 137/3. Doamne, ... cînd te-am vădzut bolnav sau în temniß ş-am venit la tine? varlaam, c. 21. Mulţi din jidovii ceia ce vinisă la Maria, deaca văzură celea ce jacu lisus, crezură într-însul (a, 1669). GCR I, 188/33. Pentru ce să facem noi ruşine acestui craiu, oaspe ce-au. vinit la noi? NEÇULCE, L. 270. Gol am fost şi m-aţ îmbrăcat, bolnav amfost şi m-aţcăutat, în temniţă amfost şi al venit la mine. ANTIM, O. 103. Aice au venit un arap, musajir al împăratului, la vţziriul (a. 1715). arhiva, R. ji, 25/14. Cînd vin streinii în ßrile noastre, cercetează legile noastre, miliţia noastră, aşezămintele noastre, heliade, O. II, 421. Să vini pe duminică... Eu vă aştept... la mine. vasici, ap. BARIŢIU, C. Π, 52. Bătînd la uşă, l-au întrebat de-i bucuros de oaspeţi, Toderică... se bucură că-i veniră musafiri. NEGRUZZI, S. I, 82, Boierii noştri, venind la o moşie pe care demult nu o vizitase, a adunat ţigănimeâ pentru ca să facă recrutaţiimea de copii, diipă datină. SION, P. 70. Mergi de te găteşte, ca să primim oaspeţii veniţi la noi, de prin fundul lumii. ALECSANDRJ, T. I, 410. Fecioară blondă ca spicul cel de grîu, Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă. EMINESCU, Q> I, 92. Culca pe toţi musafirii cari veneau aşa ni-tam ni-sam. CREANGĂ, P. 301. Mîineseară, la ceasul ştiut... cînd ăi veni la puiculißi ta, să-i spui că l-ai trecut [clasai Pe Octavian. CARA&IALE, O. I, 285. Dacă levine vreun musafir, taie impui, de găină. MANOLESCU, I, 348. Mulţi alţi oameni din Moldova, deşi vroiseră şi ei a veni la- Roma în acelaşi scop, fuseseră împiedecaţi de deosebite împrejurări. XENOPOL, i R. iv. 74. L-am întrebat cîttd să măi vin la el. sbiera, f. s. 19. in ziua de Sin' Petruo să ne vie un mosafir. delavrancea, h. t. 75. D-l general vine cîteqdată la mine, dar nu seara. D. ZAMFIRESCU, A. 118. în fiecare seară de ajun venea... la fratele său, cu toată supărarea nevestei şi a copiilor. AGÎR0ICEANU, s, .188. Curînd, după naşterea pruncului, încep a veni la casa lăuzei cosîngenéle, cumetrele, cuscrele şi finele. PĂCALĂ, M,R. 164. Uite că nu vine la noi, murmură doamna Herdeleaf -tëEBREANU, I. 361. Astă-seară avem lume nouă. Vine Emil cu nevastă-sa. al. philippide, s. h, 41. Te-am rugat să vii acasă la mine. CAMIL PETRESCU, T. II, 554. Ştie tot satul cine.vine-la dumneata, noaptea. SADOVEANU, O. X, 625, Vai, ce bine-mipare c-ai venit la noi,· dragă noră: id.-ib. XIII, 106. Acest individ vine aproape zilnic în casa noastră, rămîne la masă şi-i baie capul cu palavrele lui tatei. CĂLINESCU, S. 81. Maranda spune că avem oaspeţi la masă. Cine vine? DEMETRIUS, C. M. 336. Pe cînd alta nu iubea, El la mina tot venea,'De cînd pe alta iubeşte, El la-mine nici. gîndeşte. POP., ap. EMINESCU, O. vi, 137. De s-ar face dealul şes, Ar veni badea mai des; Dar dealul se tot măreşte Şi badea mă părăseşte! JärMk-birseanu, D. 164. Mulţămim noi vouă, Tineri voinicei! Cu ce treabă mare Aţi venit Ia ndi! SEVASTOS, N, 352. Cînd sar scîntei din foc pîrîind, au să-ţi vină oaspeţi. ŞEZ. I, 17: Cînd se coboară paiHgăn înaintea cuiva, primeşte veste sau un neam îi vine. ib. II, 196. Cît trăia. Cit se-nvîrtëa. Toţi venea I-a casa mea. Da de cînd él a mûrit, Casa mi s-a pustiit: " MARIAN, î. 409. Cînd eram badiuliii dragă, Venèa la nöi far'1 dé Wăbă. De cînd bddiu m-o iirît Nici Cu treabă n-a mai virit. RÂj>üLÉSCU-CODiN, L. 131. Ştii tu, bade, ce ziceai, Sara cîhd la f)Oi veneai. BUD, p. P, 32. Fost-am beteag de 'ftiurit, Nici o mîndră n-o venit... Pe cînd mă tămăduia. Toate mîndrele vinea, Şi mie nu-mi trebuia, bîrlëa, l. p. M. ii, 26. Bädiß-i cam departe Şi vine numai cînd poate. GR. S. II, 332. Şî Măr veni mindmß La mini bun lucru ar da. GREGORIAN, CL. 31. O murit miß de cin n-aţ vint la noi. alr I 1500/49. 1747 VENI -297- VENI Vezi, Ionele, cum faci tu? Vii o seară, zece nu. Vii o seară la o tună. Să-mi mai faci inimă bună. FOLC. OLT. - MUNT. III, 499. Cînd oi veni eu la tine, Să nu te găsesc cu nimeni, ib. V, 594. Da de cini mi-i urît, El ş-aseară o vinit. FOLC. MOLD. I, 47. Măi Ioane, măi, ... Cu sumanul lăi,... Ce nu vii la noi? ib. 86. De frate, frate să-mifii, Dar la noi mai rar să vii. PANN, P. V. III, 6/15, Cf. ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 339, ZANNE, P. IV, 242. (Construit cu dativul etic) Odată mi-fi vin la el draci droaie. RÂDULESCU-CODIN, î. 263. (Precizat prin „în vizită” sau, rar, „la vizită”) Foarte mulţămit,... prinse încredere către noua sa mumă şi veni din nou în vizită. EMINESCU, o. XIV, 137. Principii..., cînd le vine în vizită cîte un paşă, ... sînt nevoiţi să cheltuiască mult cu primirea şi darurile ce trebuie să-i dea. ARHIVA, I, 33. Să-ţi vie la vizită o pereche de oameni, domnul şi cu doamna, legitim căsătoriţi. D. ZAMFIRESCU, î. 60. Tu ştiai de ce am venit eu la ea în vizită. PREDA, R. 51. Omul la care... venise în vizită era o cunoştinţă veche. id. ib. 145. Parcă venea într-o vizită. V. ROM, august 1954, 21. 0 (Urmat de determinări introduse, de obicei, prin prep. „pe la” sugerează ipţiprecizia momentului sau a duratei vizitei) Cel ce vra a fi ferice Vie-n munte pe la noi. aşachi, S. L. I, 132. El trebuie să vie astăzi sau mîne pe la înălţimea Voastră. FILIMON, o. i, 260. De-oiyenipe-acolo şi n-oi găsi trebile föcute după plac, vai de pielea ta are să fie. CREANGĂ, O. 90. A doua zi însă a venit părintele pe Ja noi, s-a înţeles cu tata, m-a luat cu binişorul. id. ib. 182. îmi pare rău că n-ai venit pe aici în vremea aceea. CARAGIALE, O. IV, %3. Pofti pe Făt-Frumos ca să vie şi el pe la dînsul p-acasă, ca să lege prietenie. ISPIRESCU, L. 105. Uneori mai venea Răducartu pe la mama lana. delavrancea, H. T. 145. Alaltăseară, marţi, a venit pe la noi căpitanul Delescu cu nevastă-sa şi am stat cu toţii în pridvor. BRĂTESCU-VOINEŞŢ!,, P. 1Q9. Din darurile acestea, destinate ursitoarelor, se dă apoi şi.copiilor cari vin pe Iß casa omului în dimineaţa celor trei zile. PĂCALĂ, M. R. 164. Nimeni nu venea pe la el, afară de popa cel bătrîn. SOVEJA, o. 43. Ceea ce vreau nu-fi pot spune aici,.. Trebuie să vii pe la mine. rebreanu, i. 274. Zici ,că nici nu veneai pe ta sora d-tale. CAMIL PETRESCU, t. iii, 134, Bătrînul a frimis vorbă lui Scoroambă să vie pe la el VOICULESCU, P. II, 15. Ce e, lele Uliană? Ai mai venit pe la noi? DAN, u. 220. Faceţi cum aţi putea şi mai veniţi şi dumneavoastră pe la noi BL XIII, 111, Ii spuse că-l cunoaşte din tinereţe, de cînd venea împreună cu doamna pe la schit. ULIERU, C. 48. Venea uneori cîte o rudă pe la mine. stancu, r. a. I, 46. Cînd să mai viu pe ta dumneata, la direcţie? DEMETRIUS, C. M. 27· Birică... era prieten cu fraţii Ilincai, venea des pe la ei, juca tabinet, era vesel... şi mai ales cînta frumos. PREDA, M. 20. Aş vrea să vin pe la tine, am ceva să-ţişpun.. La unsprezece şi jumătate aş putea fi la tine. id. R. 123. Ce pămînt negru te fine, De nu mai vini pe la mine? DOINE, 50. Mîndra ημα cu ochii mici Mă face să vin pe-aici. ŞEZ. I, 267. Veni mama pe la mine, Mă-ntrebă de trăiesc bine. ARH. OLT. IX, 241. Nu te duce jără să vini şi pe la noi. ALR II 3 215/64. A vinit... pe la voi. ALR SN VI h- 1 805/365. Vine pî la mine sara. FOLC. OLT. - MUNT. vrii, 39. (Construit cu dativul etic) Măi Vasile, Făt-Frumos, Să-mi vii mîine pe la mine. FOLC. OLT - MUNT, v, 69. (F i g) Demnitatea omenească, respectul personalităţii... au venit în ecouri piezişe şi pela noi. Ralea, s. t. i, 16. 9. (De obicei cu determinări introduse prin prep „la”, care indică întruniri, manifestări publice.) A merge undeva pentru a asista, pentru a participa la ceva; a lua parte (la...), a fi de faţă (la..). V. frecventa. Agripa împăratu şi toţi cîţi... au venritu cu noi bărrbaţi. COD. VOR2. 36r/l 1. Tremease robii lui a chema la nuntă, şi nu vrură să vie. CORESI, TETR. 49. Mult nărod de ceia ce vehisă la praznic... luară stîlpări de finie şi ieşiră în tîmpinarea lui. varlaam, c. 66. Gloata cea multă ce au fost venit la sărbătoare... luară stîlpări de firuj. BIBLIA (1688), 8232/42. In Veneţia, gătirifrumoase pentru oamenii de cinste ce sînt a veni la carnavanele viitoare (a 1693). FN 15. Nu se pare a fi venit aicea decît ca să-şi facă mînă bună cu craiul. PLEŞOIANU, T. I, 2/16. Oamenii din casă şi încă cîteva copile de pin pregiur venisă de curiozitate. ALBINEŢ, M. 25/9. Ai face rău să nu vini... Toţi te roagă să vini... Ar trebui toţi să it- se surprindă dacă ai refuza a lua parte la dezbateri. VASICI, ap. BARIŢIU, c. u, 53. Venit la Olimpia [la luptele olimpice|.s--<7 luat în rivalitatea cu Chimon. aristia, plut. 295/9. Am dat un prînz mare la care am invitat pre toţi magnaţii tîrgulul... S-au cam mirat de astă poftă, dar au venit cu toţii, negruzzi, S. I, 198. Vulpea ca totdeauna veni la adunare; Dar însă oblojită, pe subt barbă legată, alexandrescu, O. I, 233. Noi sîntem în sesiune academică... D-ta şi dl. Cipariu... se vede că sînteţi decişi a nu mai veni. SION, ap. SBIERA, F. s. 206. Nobleţea asistă la stările generale; clerul ia şi el parte ca ele; dar vin cu neîngrijire. BARONZI, 1. c. n, 32/3. Să avem aici... una consultaţiune asupra modului de purcedere etc. Voi vedea dacă se vor aduna românii noştri. Sîrbii ştiu că vor veni (a 1870). bariţiu, C. II, 228. Ne pare rău tuturor că nu ai venit... la sesiunea Academiii. ALECSANDRI, S. 135. Voi, fii ai trădăreil... N-aţi venit la luptă: aţi lăsat să piară Tronul. BOLINTINEANU, P. 1,105. Acest paşă veni regulat, în toate serile din săptămîna mare a Paştelui, la biserica noastră, ib. C. 92/34. La ceremonia religioasă a botezului nu este obicei de a se pofti, ci vin de sine numai care se întîmplă. CONV. LIT. ix, 3. Sara era petrecere. Era invitată şi verişoara Elis şi - mare minune —a venit. EMINESCU, P. L. 67. Am jucat la trei jocuri într-o singură zi: unul de flăcăi tomnatici, la care venise fetele cele mai ţinere. CREANGĂ, O. 236. Se clădeşte , un mare stabiliment artistic, un teatru, de exemplu... Iţi trebuie public — publicul nu vine la exhibiţiile d-tale. CARAGIALE, O. ui, .100. Se duc, invitînd pe gazdele casei să yină şi ei la nedeia lor. DENSUSIANU, Ţ. H. 277. Mă provpçi ca să demisionez din calitatea de membru al Societăţii Academice Române din Bucureşti, pentru că nu vin la şedinţele ei anuale. SBIERA, F. S. 206. Dacă vrea săvină la masă, vine. . D ZAMFIRESCU, A. 131. Şi Dßmodocos, Dumnezeescul cîntăreţ, să vie Poftit, de voi. MURNU, p. 122. Mi-am sçuzat. o dată. absenţa mea şi a. Măriei de la sărbătorile Pqşţilpr. Ţin să, t;epet şi acum. că-ţţii pare nespus de rău că n-ampuhtţ veni. AGÎRBIÇEANU, A. 236. Naşii veniră la ospăţ împreunp cu Ţitu şi Ghighi şi vorbiră mult... cu fruntaşii ce-i înconjurau, rebreanu, I. 257. Facem o sfinţire minunata. Va veni şi episcopul... O să fie o adevărptă sărbătoare Raţională! id. ib. 438. Va fi o şedinţă aie iniţiere la care poate veni oricine este dispus să vadă şi s.ă se convingă. AL. PHILIPPIDE, Ş. II, 82. Dacă nu vine domnul Mitică Popescu, n-are nipi un haz toată serata. CAMjL PETRESCU, T. I, 443. [La conferinţă]ve/jiş,era aduşi de dorinţa să precizeze ceea ce era confuz în ei. C. petrescu, î. [[, I l5. Boierii cei veniţi în petrecere îşi iau îndată de samă că n-au ce façe pe vreme de ploaie şi se pun şi ei la poveşti, SADOVEANU, O. x, 467, Gaittany aminti lui loanide că a doua zi urmau să se-ntîlnească la cinci, la ceaiul oferit de Saferiqn Manigomian.. - Ai spus că vii! CĂLINESCU, Β. j. 5. Vine iumea la concertele lor? DEMETRIUS, C. M. 132. Atunci să te văd, ai să vii la întrunire? PREDA, M. 411.,Venim la adunarea noastră a scriitorilor pentru a dezbate probleme specifice. ROMÂNIA LITERARĂ, 1968, nr. 5, 3/5. Dă recepţii... la care aristrocaţia vieneză vine în număr mare. magazin ist. 1970, nr. 7,62. Cînd m-oi cumineca, Să vie şi vlădica! jarnik - BÎR-SEANU, D. 458. Vîilajocşichefuieşti, Mergi acasă te sfădeşti DOINE, 79. La un bîlci... venea lumea de pe lume, ca să vazq şi să cumpere mărfurile şi vitele scoase în vîmarç. STÄNCESCU, B. 239. Clopot galbin să-mi clădeşti... Să-l aude norodul, Să vie la sfinta rugă. VICIU, COL. 107. Ne scrie o cărtice... C-om trimite-o... La nepoata dumitale, Că n-a venf.y. la petrecare. Să vie batăr la masă. BÎRLEA, l. p. m. 1, 172. Ie... bună la inimă! Să vezi cum g'inê tot satu cînd. are ia la- , munca cîmpului! GR. S. IU, 345. N^a vrut să viie nici un oriţyy. dîn sate la adunare, ib. V, 12. Mai ţipam şîpriznele pă hornr·;^' lă' să vie ficiori-n şăzătoare. MAT. DIALECT. I, 125. De la Paşti ,î, şi pînă-acum, Cinci zaiafeturi mi-am făcut. Toate slugile-âuffi venit; Buailei, slugăbăUrînă, Niciodată n-a venit! FOLC. OLfe^ţ - munţ. V, 358. Du-te de te mărită, C-o să viu la nunta Şi-o să-ţi dau şi eu ceva. ib. 544. Am audzît că aveţ şÎ-r·.: dumneavoastrî nuntî ş-am venit şî ieu la nunti O. BÎRLEA,. A. £ i li, 341. 0 ( Construit cu dativul pronumelui personal) S&ît:,.· lărgiţi casa, Să-ntindeţi masa..., Să mai aveţi, socri mari, % lăutari, Să ne vie tot satul, Să se-nveselească-mpăratul! FOLC. ,1 1747 VENI -298- VENI olt. - munt. v, 121. ♦ (Popular) A frecventa cursurile unei instituţii de învăţămînt. In Maidan erau preoţii ca învăfitori, la ă căror şcoală veneau tineri şi din satele vecine. LIUBA -IANA, M. 7. 10. (De obicei însoţit de propoziţii circumstanţiale finale) A se înfăţişa, a se prezenta la cineva, înaintea cuiva sau undeva (cu un anumit scop, cu o anumită intenţie). Deaci, de venreră cătră elu, dzise cătr-înşii: Treci dumereciei înrainte. COD. VOR2. 978. După ani mulţi venriu milostenie se facu. ib. 3Γ /10. lnsetă sufletul mieu cătră Zeùl tare şi viu; cîndu veri-voiu (voiu venri H, D) şi ivi-me-voiu feaţei Zeului? PSALT. 80. Toate limbile cîte fapt-ai veri-vor şi îhchira-se-vor între tire, Doamne, şi slăvi-vor numele tău. ib. 177. Cine va fi însetoşat să vie cătră mine să bea. CÔRESI, EV. 188. N-am venit a chema derepfii, ce păcătoşii pre pocäinß. id. TETR. 75. Se cădea înraintea ta se vie a grăi (sec. XVI). GCR I, *7/4. Popa să caute şi să socotească cîndu va veni omul se se ispovedească. PRAV. LUCACl, 165. Slobozeaşte-mă dar den mîna fratelui mieu Isav- 'că mă tem de el cum să nu vine şi să nu bată mine şi muma cu feciorii întruna. PO 111/11. Ve veni... Nicorizi Nevrudula ceri ceva ban (a. 1594). DOC. î. (sec. XVI), 193. Coconiil zăcea pre mirişte şi venea un văltur de-l umbrea, mumă-sa-l gonea. MOXÀ, 388/23. împăratul tău, Iemsdlime;\i. vinesă te tbăvească. VARI.AAM, C. 70. Doi din boiării cei mari au venit·şi au imrturisit asupra lor. id. ib. 393. Dafi-mi ştire ca:■ să viiu şi eu, să mă îndhin lui. N. TEST. (1648), 4726. Inţeles-am cum vii să cerci pre tîlharii şi prădătorii lumii, pre tătari. M. COSTIN, O. 316. Cînd mi-a trebui pîine, N-oi veni să cei la tine. dosoftei, PS. 165/22. Peste noapte, veniră neşfe creştini cu un dubâş, de-i încărpară pe toţi. id. V. S. septembrie 672. Să adunară toţi feciorii lui şi fetele lui şi viniră să mîngîie pre el: BIBLIA (1688), 28/19. într-uri cîmpu au agiunsupe Şerban Vodă cu oastea şi au vinit Şerban Vodă de s-au adunat cit Duca Vodă NECULCE, L. 72. BăsărăbeŞtii cil toată boieririieâ... s^ău sculdt cu toţii de au venit la Radill Vodă, închintndu-se să fie supt porunca lui. ANON. CANTAG, CM 1, 84. Este să Vie'să treacă prin ţară solul Angliiî.cdre de cîţiva ani era la Poarta turcească reiidënt. R. GRECEÄNU, CM il, 116. Viu de mă închin 'şi plécclt mă curtenesc Măriei1 tale (a J695). FN 50. Liitninatè Doamne, viu a tHă închina Măr$i'tale, cu obicimiita-M pre an datorie a-m plăti (a 1701). ib. 89. Cînd esté hramulΦφηβί mănăstiri; vlrie egumenul abei mănăstiri... şi pofteşte pe domn ca să ia osteneală, sa cinstească prăzmtirea sfintei mănăstiri. GHEORGACili, LET III, 310/35. Venii la voi... au să văpierz de toi. MÎNeiul (1776), 143'1 Π. Luani B'ömnia mea înştiinţare că mulţi din lăcuitori,jfacîndvînzăride mOşîtizălogiri, nti ar fi veniiid să-ş arate acea vînzare şi zălogire şi să să treacă în condica judeţului, (a. 1776). PRAV. COND. (1780), 177. Cei ce... într-această Bucovină sînt moşinaşi... să Vie aici. PORUNCĂ, 2/21. Viind rîhdUiţii hotărnici că să hotărască parte de sus, n-au priimit aceşti răzăşiXa. 1782). GHiBÄNESCU, S. I. χνπ, 81. Să vii să închiiem socoteala (a. 1786). FURNICĂ, D. c. 128. Să ştiţi că am venit la voi să vă bat cetatea. ALEXANpRiA (1794), 57/17. Veniră nainte, Armaţi şi-n rînduri tocmite bine, Argintarii... doao sute. BUDAI-tJELEANU, T. 90. Venii să te abat de la prag de moarte, id. ib. 139. Să viie aici pentru trebile ce urmează asupra meseriii acestiia (a 1817). IORGA, S/t). XXII, .163. Stăptne, arii venit că să mă dau în mînile tale, după jăgăduiala care ţi-am fost dat. ’GÖLESCU, P. 408/10. Să vie să lucreze dreptul său (a. 1824). ARH. OLT. XII, 88. Ştii la ce-ăm vinit? - ai... cu noi la hbm. HELiADE, O. I, 270. Au venit la craiul o miiière streină îmbiindit-l să cumpere 9 cărţi a Oracolelor sibiltine. BOJrfjCĂ, A. 1,164/15. Veni riişte soli din Italia ta Constarttirtopol, ca să facă cunosciit că este cu neputinß să se ţie împărăţia de mi se vor ihipăca cu vandalii. CĂPĂŢINEANU, M. ft:vl94/l. Murat, ca uri fulger, cu ö armie covîrşitoare, pe cea ungurească veni că să 0 apere. F. AARON, 1. I, 79/23. Ar fi vènit să fiică aţîfiri'pe aicea. VASICI, ap. BARIŢIU, C. II, 114. Aii doară socotiţi, o, auzitorilor' că am venit aice 'săplîhg'pe vreun Om lumesc:..? ARHIVĂ R. I, 39/15. Dacă Sigismund ă Vêkit să-l âjute împotriva lui Sinan, nu era oare spre a se ajuta pe'simşi şi Ardealul? BĂLCESCU, m. v. 341. Cînd s-a votat bugetul lor, au venit de au cerşit de ta stat sute şi mii. BARIŢIU, P. A. iii, 232. Vor veni fecioari cu mîngîieri mincinoase de ţ-or povesti că eşti şi ăi un popor. RUSSO, S. 143. A zis că... a venit să-l facă domnilor al urbei. ARISTIA, PLUT. 349/23. L-am poftit să vie ca să-ţi dea lecţii de trei ori pe săptămînă. NEGRUZZI, s. 1, 7. In ajunul Sfinlului Ion·, a venit de mi-a adus un plic mare. ghica’ S. 660. Dară ce vii să săruţi mîna scumpului tău tată? FILIMON, O. I, 106. cf. 127. Voia să treacă rîul şi să vie să-şi ia partea lor din despoierile imperiului. BARONZI, I. C. 1, 99/10. Spre seară, Don Pedro... vine de ne propune ca să asistăm la un bal. ALECSANDRI, O. P. 375. Trei tineri... veniră să sărute mîna domnească. ODOBESCU, S. I, 75. Veniţi şi vă plecaţi crucei mîntuitoare, ce cu drept o smulg din mînile nelegiuitului, id. ib. 110. Eu vin la tine, rege, Să cerpe-Arald al meu. EMINESCU, O. I, 92. Fiul Craiului... iar începe a purta caii de colo pînă colo, să vadă nu cumva a veni alt cal să mănînce jăratic, creangă, O. 83. Dacă ar veni aici să primească schimbul acestor două hîrtii, ar scăpa şi el şi m-ar scăpa şi pe mine. CARAGIALE, o. VI, 150. O femeie săracă veni la curtea împărătească să se bage slujnică. ISPIRESCU, L. 184. Eu am venit Ca să-mi urmez plecarea ş-al sufletului dor. I. NEGRUZZI, S. Il, 146. Părinţii săi sînt constrînşi a alerga pe la babele ştiutoare şi a le pofti ca să vie şi să-i descînte de speriat, marian, ins. 65. Caporalul care a venit să vă ia ordinele, cred că n-a înţeles bine. D. ZAMFIRESCU, R. 99. Solii munteni veniseră.!. încă de la 17 ianuar 1526pentru a liia pe frumoasa domniß. IORGA, C. I. I, 79. Nu rămase insensibil dezmierdărilor ce acest îndrăgostit... venea să i le manifeste. ANGHEL, PR. 96. Veniră creştinii din satele vecine săspună că pe hotarul lor se iviră boi străini" AGÎRBlâfeANU, S. p. 25. Venind mai tîrziu, în acelaşi scop, dijmuiionil..., şi găsind dijma'deja strînsă, o secbestră pe seama cetăţii PĂCÎALĂ, M. R. 80. A venit să vadă dacă podte aranja.chestia cu brevetul, al. phiuppide, s. ii, 4Ί, Venise, poate; pentru a-i schimba viaţa monotonă de pînă acüm. BACOVlA, O. 221. Azi e duminică. A in venit să dau raportul saptăMnii. SEBASTIAN, τ. 155. Venea să ne ia pe toţi de^acasă, cînd se crăpa de ziuă. MOROIANU, s. 21. Am venit là'ÏÏne să te rugăm ceva. DAN, u. 269. A venit să mă întrebe dacă i-a sosit léafa. ULIERU, C. 11.. Tată, am venit să sorocim rttihta. STANCU, D. 175. Moromete, ... dacă nu vii la primărie să plăteşti, peste dotia săptâmîni... te iau şi pe dumneata, nu nUhiäi căii. PREÖA, M. 159. Tatăl celui vinovat a venit la Gherghina pîrcălabul... şi i-a 'dat juniă(ate din salul Topoloveni. STOICESCU, S. D. 149. Am venit să-ţi dau de ştire Că mi-e Badiul la pieire. ALECSANDRI, P P. 126. M-oi face-iin păunaş Ş-oi veni să-mi dai sălăş! jarnîk - birseaSiu, d! 74. Sfinta Vihere... aii venit cd să te pedepsească, că te-ai aputiăt de spălat cămăşile asupra 'Miei ei. SBIERA, p. 301. La min-or vint,'Cinci, patru voinici, Toţi cu capul gol’ Şi toţi cu topodră, Toţi să mă doboară. MARIAN, î. 103. Venea lumea de pe lume de... se minuna d-aşa frumuseţe. STÄNCESCU, B. 161. Să-mi dai fata, înălţate împărate! de aceea am venit. ŞEZ. II, 155. Iată, moşu de la oi Vini să facă război, alexici, L. p. 178. Las' să trăiască şi el! Nu vine să vă deschidă uşa şi nu vă cere nimic. RĂpULESCU-CODiN, î. 27. Io n-am vint să prînzesc, Că io-am vint să tînguiesc. viciu, COL. 89. Biata babă a cunoscut că flăcăul cel zdravăn şi frumos venise să se însoare. FURTUNĂ, V. 1 .Iei o vint să-i bănuie că de ce o bătut pe frate-său. T. DINU, Ţ. O. 22. O vinit ea, Fata Pădurii, după ştrimfii şî după papuci, să-i dau. T. papanaghi, M. 166. Dă drumu calului să pască!... Şi cum i-a dat a şi vinit dă l-a hiat la obor. GR. S. IV, 113. O zinit un turc şî l-o legat c-o şpargă de oţăl. ARH. FOLK. 1, 162. Am vinilsă-mdaţzapistii. ŞANDKU-BRÎUZEU, JINA, 51 .Nit vine la lume c'ă-i ruşine. AI..R Γ302/584. După ce-ai venit p-aice. De faci între oamenifrice? FOLC. TRANSitV. VII, 256. Viré să teia pe tine Să te diică-n ţări streine. FOLC. OLT-MUNT. IV, 19. La mămăliga mare, vin multe haimanale. ZANNE, 'P. IM, 607. Viţelul nici nu l-a tăiat, şi muşteriii, pentru piele au venit. PANN, P v. li; 68/21 ; cf. ZANNE, P. I, 694. Moş Ion ştie, el să vie să vă spuie. pann, p. v. m, 153/24, cf. Il, 15/13, zannê,P. III, 245. Naşa ştie. naşa să Vie, se spune cînd cineva nu se poate lipsi de un îndrumător, nu acţionează fără acesta Cf. ZANNE, p. iv, 484. 0 (Consti-uit 1747 VENI -299- VENI cu dativul pronumelui personal) Veniră-i olăcari, de-i dederă veste cum domnia este dată lui Alexandru Vodă. SIMION DASC., let. 206. Viindu-i [lui Corvin] săcuişi alte multe oşti ungureşti din sus... acmii mai cu bună gloată au purces iară. M. COSTIN, O. 282. Comisariid regesc ne veni şi... a jăcut cea mai bună impresiune asupra noastră, vasici, ap. BARIŢIU, C. II, 143. Alaltăieri şeară... mi-a venit un ţăran de h Mîndreşti. BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 200. Ne-a venit şi sol de la hanul din Crîm. SADOVEANU, O. XIII, 173. Bucură-te, mănăstire, Mîndră floricică-fi y ine... Da-ţi vine să vestejească, marian, î. 284. Cum să nu ne veselim, Cînd şi nouă că ne vin Veseli, buni colindători? VICIU, COL. 37. Chiar acasă am să-ţi vin, nu te teme, bădica! furtună, v. 21. Nu mn'-o vinit oameni la cumpărat. ALR SN IV MN h 1020/219. Gata-i sna, jupînească, Că-ţi vin lucrători-acasă. MAT DIALECT. I, 106. (Regional; însoţit de un pronume reflexiv în daţiv) Mînă-ş domnii slugile, Să-mi deschid eu uşile... Vie-şi domnu slujilor, Că şti treaba uşilor Şi dulceaţa buzîlor. MÎNDRESCU, L. P. 75. Ce voinic mă auzea? Voinicelpăcurărel-Din vîrfuţulplaiului... El la mine şi-a venit Şi m-a oprit să-i mai zic. BUD, P. P. 20. 0 F i g . Somnul veni să sărute genele de aur ale frumoasei noastre soaţe de călătorie. BOLINTINEANU, C. 138/20. De atunci îmbuc trîmbiţa şi rup iirechile celor ce mă ascultă, de cîle ori vine de, mă cearcă urîtul. ALEÇSANDRI, O. P. 279. Pe mii de drumuri umbre se ridică Şi parcă vin şă fure parfumul florilor, densuşianu, l. a. 33. 0 ( Cu determinări modale, elemente predicative . suplimentare etc)., Imbtîndu îmbla şi plingea, lepădîndu semenţele sale; e viindu ( vinindu S, venind D) viru (vinu S, venri-vor H, vor veni D) cu buc.urie. PSALT. 273. Luaţi aminte de mincinoşii proroci, ce vor veni cătră voi în veşminte de oaie. CORESI, TETR. 13. Venit-au cu blîndeţe ca să te apropii cu îndrăznire cătr-însul. VARLAAM, c- 70, cf 336. Să viniţ cu credinţă bună... să luaţ toţ svînta nafuiă (a 1661). GCR i, 181/27. Un părinte, anume Zaharia..:, venala dînsul cu,., smerenie şi ispovedi cătră dînsul toată: taina-şa. GAVRJL NIF. 14/6. te pţofleşcu şă-φ,ί faci ştire, să şţiu cum oi scrie la stăpţnyl mieii, ja împăraţşl, çâpi eu n-am venit pe bătaie, ce pre.pace. NECULCE, L· 241 .latinii ca prieţeniiyiind, ca vrăjmaşii cei mai răi au făcut. CANŢEMIR, hr,. 423, iată împăratul tău vine la ţine blînd. ANTliyi, O. 184. Să nu vă închinaţi acelui tţlhariu şi lotru, feciorul lui Filip, că voi veni cu sabia şi vă voi spociţe de la acest tîlhariu. ALEXANDRIA (1794), 79/6. Vă place Furiş a veni cu,înşelăciuni Ş-a şpăria pruncii din tăciuni. BUDAI-DELEANU, Ţ. 203, Muntenii siliţi de nevoie, Sau Ia război ar vrea să cuteze, Sau venind înşiş de bună voie... Pe sine şi ţara-şi vor, supune, id. ib. 244. Viu preparat a căpăta graţie.;, sau a te îmbuna, dacă mai fii ură asupra mea. ARlSTIA, PLUT. 327/13. Veni plin de supărare. ALEXANDRESCU, Cţ. 1, 300. Geaba vin... cu vorbe mari, arătînd ceea ce fac, pentru binele patriei. Nu ceea ce fac, ci cum fac, iată ceşţiunea. EMINESCU, Ov XI, 219. A doua zi după asta, iaca şi mătuşa Măriuca lui moş Andrei vine lanoi, c-o falcă-n ceri şi cu una-n pămînt. CREANGĂ, O. 209. Dascălul, un om foarte seris, a venit supărat. CARAGIALE, O. I, 131. Prîslea veni cu.rttgăciune către taiă-şău. . ISPIRESCU, L. 82. Ei trebuiră să .plece capul căci venişg cu mîrţele goale. XENOPOL, I. R. VI, ,62. Ca sorbită de yînţul, turbat^ aşa veni de cătrănită DELAVRAţJCEĂ. H. T. I4iţ Venise linlştită puciţaţia în batistă. BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 216. Cînd Şalvina îl chemă la prînz, veni rău dispus. agjrbiceanu, a. 162. învăţătorul U chemă şi el veni ascultător. VOICULESCU, P. II, 48. Mi s-a părut că el a venit pus pe peţeală, nu pe petreceri şi pe sărbători. P. CONSTANT, R. 99. Atuncis-au improvizat tîrguşoarele. Evreii au venit ca specialişti, umplînd această necesitate. SADOVEANU, O. XX, 317. El veni,cu chivără şi^nzorzonat. arghezi, s. v, 61 . Eniinescu^ yenise în calitate de corespondent al ziarului „ Timpul" la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare. CĂLWESCU, C. O. 227,! Vin ça un orn cinstit şi mă trataţi ca pe un bandit, magazia ist. 1967. Jir. 5,10. învie pe nemernicii ăştia ce veniră cu gînd rău asupra casei tale. RETEGANUL, p. I, 8. Hei, Aniţa crţşmăriţa! Ce vii aşa înfocată? FRÎNCU CANDRI A, M. 22.1.. Ăi avut noroc, Drăgan Cenuşi, că ai vinit cu bini, dar sî hi vinit cu rău, nu ştiu, zău, cum ira! O. BÎRLEA, A. P. I, 223. (Construit :u dativul pronumelui personal) Ziceţi fetele Siomului, adecă împăratul tău vine ţie blînd. CORESI, TETR. 46. De mila ta. Doamne sfinte, Şi de giudeţ fiind minte, Voi cînta ş-oi înţăkge... Ca să-mi vii fără de greaţă. DOSOFTEI, PS. 340/10. Au venit,, (ie blînd”, adecă spre ocăr, spre necazuri... şi spre bătăi a răbda. antim, o. 186.0 ( Cu determinări ca „în vis”, „în somn” etc.) Vine cătră elu îngerul Domnului în vis şi zise lui: du-te (a. 1550-1580). CUV. D. bătr. ii, 284/jl. Şi vehri îngerul în somnu noaptea... şi-i zise lui: păzeşte-te pre tine. biblia (1688), 23'/29. Astă-noapte veniră dumnezeii voştri la mine şi mă certară foarte rău pentru voi. alexandria (1794), 58/1. Cei rămaşi acasă,... numai noaptea, în trudnicele sonyv-iri, veneau la ei, ca umbra cu aripi de visuri, sadoveanu, Ο. xxi, 97. A venit Sfîntu Neculaipîn vis la moşu. GR. S. v, 38. 0 (In construcţii interogative sau. exclamative, arată suiprinderca, iritarea, revolta) Vii să dzici că din fire cişe eşti tocmită, ca de pre uscat fiind, putere să aibi prin multă vreme în apă? CANTEMIR, I. I. 1, 44. Cum vin eu acuma să spiin „ despre ceea ce se-ntîmpiă" ceva cu totului diferit? EMINESCU, O. xiv, 37J. Vii tu, un copil, şi vrei să mă înveţi, ce mai am de făcut? 3ARBU, PRJNC. 51. Cum vii să vorbeşti despre principiul „ut pictura poesis" la Maiorescu, noţiune la care nu face nici cea mai palidă aluzie şi pe care n-o aplică? ROMÂNIA ■ LITERARĂ, 1982, nr. 7, 19/2. 0 ( La prez. ind. pers. 1 şi 4, precedînd verbe ca „a spune”, „a zice”, „a întreba” etc., ca formulă protocolară de.a sç adresa, de a relata etp.).Cinstită şi a mea iubită sorăj Viu ά răspunde scriselor dumiţale (a 1702). BUL COM. isii.li, 240. După ce aţn arătat feliile stilului..., acum veni/p a face ç împărţire,a stilului mai spefială. heliade, o. ii, 20 Viu a depune în folosul onienirei- acest mic prinos, ; DRÄGHICI,, β. VI1I/24, Vin a te ruga ça, ßlar afla jn Braşov nişte çînïeçe frumoase româneşti..., să facijbiffe să mi,le ţrămiţi pe,pbşţă. vasici, ;ap. BARjŢiy, c. ii, \4ş,iNoi venim mirarea noaşţră Iß mormîntu-ţi a depune. .alej^nDreşcu, o. i, 72., Viu a cerceta despre fericita şi mie foarţe scumpă, sănătate*a panevgheniei tale. FJL1MON, I, 100. Cu astă cale Vin, Qrţi muţţămi pentru bunătatea ce ăi,dovediţ... faţă cu redacţiuftea „Concordiei" (a. 18,66). BARIŢIU, Ç. ii, 211. în exemplul,ce viu a cita... fnUerţi zice: gîr}a creşte şi gîrla s-ac%âgă. CAhlELLA, V. 83. Veniw a căuta aci ceya mai mult decit ştiinţa. BAROl^ZZI, I. C. III, 31/18. Viu să-ţi adresez şi felicitările şi expresia simpatiilor mele. alecsandri, s. }0.Noivçnm a apăra inteligenţa colegilor de PesM . Car pali îriicQnira propriului stil ai d-lof, care o ascunde întrucîiva. MAIQRESCU, CR I, 177. Vin a reîmprospăţajaimele lor în memoria upor urmaşţ ştedetfţni. , EM1NEŞC.U, .Ο. IX, 128. Km sa idßpun lacrimele sârmanéi Bucovina pe mormîntul domnului jgârţir Grigom.Ghica. CONV. LIT. IX, 293. Viu să-mi îndeplinesc p datorie către memoria lui REV. JST. IX, 242. Vin să. mai adaog şi eu çîteva note şi însemnări spre a completa cele scrise. ARH. OLT. v, .284. 0 (Prin lărgirea sensului şi f i g , cu accentul pe ideea determinării unei acţiuni sau a inteivenţiei intr-o acţiune, înţr-un pţoceş) Şi au venit cuvînhf Domnulm;de i-au zis să Iqse pustia şi să meargă în părţile 'Iudeii. ANTljvl. Q-66. legiuirile nouă imitate din Europa, şi mai puţin creştine, veniră a degrada pe femeie foarte mult înaintea dreptului. HELJADE, O. II,· 50. Doctrinele lui Moisă şi ale lui veniră să rennoiască neamul omenesc. NEGULICI, E l, ,1/10 Aceste deţine.,. 4gau pregătite în iţiima pbşţiei cînd legepwu venit. de işrgupys,în lucrare şifapţă,t RUSŞO, /Ş. 154 Refueţa lipsa de barieră între Moldova şi Muntenia, ... dar aceeaşi lipsă, de bagigră, atît de rea, a venit, apoi şă agiute ţa rehçakea unirii rppldo-muntçne· HASDEU, I. C. I, 34- 7'r,ebuia învedpat ca o civilizaţiune prea:activă, prea tare, să-yie, mai întîţ,,i(j frămînte... toate aceste elemente necperinte; trebuia să se facă mai MU o puternică centralizare de interese.,, ba^Onzi, jl ç^j, ■37711. Realitatea, cea mai aprigă duşmană a închipuire^ tk ,ş,e,pune neçontenit dinainţeciei şi o întunecă fără^ulă ALECSAI^DJU,:. O. p, 245. Spiritul,este irezistibil împiiiş^p^c, unitate, şi... ifici o percepţiune^pontrară nu vine să opieqscă această, tendinţă. CONV.. ut. ix, 310. Influenţele bimnttrie, italienne, gerrpane şţmoşcgxtite... vin să coloreze cu raze ηφφριι tabelurile, aspre şi întunecate ale luptelor noastre politice !mn trecut. ODOBESCU, S. I, 335. Discursul-program al d-lui 1747 VENI -300- VENI prezident de consiliu a venii să confirme rtumaidecît părerea noastră. EMINESCU, O. XII, 155. Faptele au venit să ne dea dreptate foarte curînd. id. ib. XIII, 232. O împrejurare neaşteptată vine să mă împiedice de la îndeplinirea cuvîntului ce v-am dat zilele trecute. CARAGIALE, O. VII, 229. Mai multe alte împrejurări vin să confirme această etimologie, marian, O. Π, 27. Politica rusească trebuidsă ţintească... a stîrni astfel un conflict..., pentru a avea dreptul de a veni să împaci o stare de lucruri ameninţătoare, xenopol, i. r. ΧΠ, 87. Alte sfărîmături veneau să se adaoge celor vechi, anghel, pr. 84. Zgomotul unei trăsuri, oprită peste drum, vine să-l trezească. BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 244. In afară de temperatură, precipitaţiunile atmosferice sînt al doilea element care vine să determine clima localităţii. PĂCALĂ, ·Μ. R. 11. In acelaşi sens vin să coroboreze şi tradiţiile populare aromâneşti. GR. S. I, 90. La aceste lipsuri vin să se adauge în viaţa moţului şi altele. ib. II, 33. In domeniul baladei populare această tendinfi vine uneori să împingă cadrele timpului pînă la vagul neguros al atmosferei basmului. ARH. FOLK. I, 59. Pe albul desăvîrşit al poalelor, zadia vine să completeze nota de rară eleganţă pe care o dau liniile simple şi pure, apolzan, p. I. 154 .Cîntecul adresat fiinţei concrete a Laitrei... vine să înlocuiasâă idealul doamnei-înger... a celorlalţi poeţi din şcoala dulcelui stil nou. VIANU, L. U. 20. O amintire care-l pîndea ca dintr-un ungher neştiut venea să-i întunece ispitirea clipei. VINEA, L. I, 8. Izvoare noi vin să răstoarne unele din afirmaţiile făcute în trecut. MAGAZIN IST. 1974, nr. 4, 15. Metafora... vine să se adauge într-unfel polisemiei. SCL 1978,356. Puţine observaţii noi vin să se adauge celor formulate pînă acum. L. ROM. 1980, 43. 0 E x p r. A veni pe capul cuiva = a cauza cuiva suferinţe, necazuri etc. Vin pe capul omului şi zile grele de sărăcie. SEVASTOS, N. ‘53. Şine iii (sau aţi ) venit (sănătos, sănătoşi) formulă de salut1 cu càre este întîmpinat un oaspete. Bine ăi venit, Alexandre, a toată lumea împărat. ALEXANDRIA (1794), 64/12. Apropiindu-se de Aiexandu Vodă, se închinără ■. pînă lă pămînt, jără a-i săruta poala, după obicei. — Bine aţi venit, boierii zise acesta silindu-se a zîmbi. NEGRUZZI, S. I, 138. Ce mai faci, lancule? Bine ai venit! Şezi de mărtîncă. GHICA, S. 281. Bine ai venit, vere Ştefdne! ALECSANDRI, T. 1335. Eu nu-ţi voi zice: Bine ai veriit! BOLINTINEANU, P. 1,27. Orice gînd ai, împărate, şi oricum vei fi sosit, Cît sîntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit! EMINESCU, O. 1,146.Bine-ai venit, frate Dăriilă! CREANGĂ, P. 44. Unchiaşul, cum i-a văzut de departe, a ieşit să-i întîmpine şi... le-a zis:'- Bine aţi venit sănătoşi. ISPIRESCU, L. 1, cf. TDRG, CADE. SCRIBAN, D. Bine aţi venit la noi, fraţilor, s-a închinat vatamanul. SADOVEANU, O. xVlTl, 176. Bine ai venit, nepScüe. STANCU, D. 72; Bine aţi venit, răspunse Atistiţa. preda m. 235. Bine-aţi vint la casa mea.. . Şi prea mult m-oi bucura Cii mine de-ţi ospăta.. JARNIK - BÎRSEANU, D. 493. Bine ai venit, flăcăiaş, intră înăuntru, zise mătuşa... deschizîndpoarta. STÄNCESCU, B. 262. Bine-ai venit sănătospé la noi! zise pomojnicul, sărind în sus de bucurie. RĂDULESCU-CODIN, î. 35., cf ALR I 1500/129. Bine-aţi veriit! Uite eu mi-am pus în gînd Să vă fac o veselie. ■ FOLC. ■ transIev. vin, 497. Noapte 'bună, maică, şi bine-ai venit! O:· BÎRLEA, A. P. Π, 412. ( Substantivat) Cînd soseşte solul... se face slobozire de tôate tunurile, în chip de bine au venit. GHEÖROACHI, LET. ΠΙ, 322/35. A jăcut un semn din cap de „'bine ai Venit" (a. 1867).' magazin IST. 1969, nr. 5, 95. Bine că ai (sau aţi etc.) venit, formulă prin care se evidenţiază mulţumirea faţă de Oportunitatea sosirii cuiva Bine că ai venit: pînă voni oblici pré toţi, pre cîţi sCrie Cătăstiful, să-i prindem. 4JRECHE, L. 208. /n sfirşit, bine c-ai Vërüt! D. ZAMFIRESCU, A. 26. Bine că ai venit.·.. Vreau să vă ştiu părerea. CAM1L PETRESCU, T. I, 31. Bine c-ai venit— zise Aglae — căe încurcată rău. -CAL1NESGU,'E. O. II,1290. Ce bine c-aţi venit, oameni buni, că nu ştiam ce să mâi fac, a spus femeia bucuroasă. PREDA, M. JQ.Bine c-ai venit, că io am fost rătăcit şi mi-a işit ăsta nainte. - GR. s. V, 289. (Construit cu dativul pronumelui peSrsöriäl; intervine ideea de‘äMeniiijare) A! bine că mi-ai venit Făt-Frumos! — zise ea, jăcîndu-se iarş scurtă - ia acum liai la luptă, acu om vedea cine-ι mai tare. eMinescu, O. vi, 320. (Transilv. şiiprin-Mold;) A veni la uşa (ààu la pragul) ( cuiva) sau a-i veni (cuiva) la· uşă = a se prezenta Ia cineva pentru ari cere ospitalitate, ajutor, bunăvoinţă. Să vii şi la pragul meu, Să te miluiesc şi eu, C-o mînuţă de tărîţă JARNIK-BÎRSEANU, D. 261. Fetelor, să nu vă gîndiţ, c-am să iiu la uşa voastră. ALR I 313/180. Mai mult nu mă cert cu dumneata şi mai mult nu-ţ mai g'iu la uşe. T. DINU, Ţ. O. 20. La uşa săracului nu vine nici un cîine. zanne, p. v, 561. (Prin sud-estül Mold.) A veni la colaci calzi v. c ό l a c. (Prin Mold.) A veni ca la borş, se spune despre o persoană care, prezentîndu-se undeva, pleacă de acolo în grabă. Cf. id. ib. ΙΠ, 481. (Popular) A veni (undeva) după (cineva sau ceva) = a căuta (pe cineva sau ceva) în locul unde se află, se adăposteşte, se ascunde etc. Trebuia atunci să spun din ce sat era băiatul şi ar fi venit jandarmul după el şi ar fi. fost vai. de viaţa lui. PREDA, R. 251. După el am venit, vezi de mi-l dă. RETEGANUL, P. I, 32. Tînărul nostru împărat... A oblicit la d-voastră o floare... Noi după dînsa am venit, Să o ducem în curţile tînărului împărat. FRÎNCU — CANDREA, M. 158. Acela Ce şi-a vîndut nevasta, Să vie după dînsa, Că-napoio-a căpăta. BUD, P. P. 15. Catririă, pentru ane Vin jîndari dupet mine. MAT.'DrALECI. I, 107. Să mergi lă părinţi să spui... După mine să nu vie; Să rămîn să ard în foc, Dacă n-am avut noroc. FOLC. olt. - mUnt; v, 470, cf. o. bîrlea, a. p. i, 593. A veni în numele cuiva = a) (şi în forma a veni din partea cuiva) a se prezenta (undeva) ca trimis1, ca reprezentant al cuiva Vine..:' în numele societăţei... alarmate... să puie zăgaze de aramă anarhiei. CONTEMPORANUL, I, 147. Astă noapte mi se părea că vorbesc c-o stea, şi steaua mi-a spus că vii din partea împăratului ce mă iubeşte. EMINESCU, O. vi, 322. Primi vizita a doi necunoscuţi căre veneau în numele d-lui Herman. D. ZAMFIRESCU, A. 42. îndrăzneşte, mişele, cutezi să spui că vii din partea fiului nostru Dămian? SADOVEANU, O. XIII, 120. Vin din partea Ministerului Industriei. DEMETRIUS, C. 26. (Prin lărgirea sensului) Se naşte următoarea dilemă: sau Franţa vine în numele Europei..., sau vine în numele Austriei, şi atunci S-ar putea recuza mijlocitorul, de vreme ce cu Austria ne-ant înţeles măi demult. eMinescu, o. xin, 109. (în limbajul 'bisericesc, în legătură cu Iîşus Hfistos, ca trimis al 'ltii Dumnezeu pe pămînt) In numele Tatălui Vénit-au Domnul, cum şi însuş zis-au că: Eu venii în numele părintelui mieu. CORESI, EV. 105, cf. 104. Blagolslovii eşti cela ce vii în numele lui Domnedzău.. VARLAAM, c. 66. Bine e cuvîntat cel ce vine în numele Domnului, antim, o. 184, cf. 140; b) (învechit) a se prezenta (undeva) dîndu-şe drept altcineva şi uzînd, prin înşelăciune, de autoritatea acestuia Vegheaţi-vă să nu cumva neştine voi prilăstească. Mulţi vor veni în numele meu, grăind: eu sînt //[ristoji, şi mulţi vor prilăsti. CORESI, teTr. 54. (Prin lărgirea sensului) Fărădelegea, sub diverse forme, îşi dă nume de lege, şi încă -de lege pozitivă. Discordia vine în numele concordiei, spre a dezbina oamenii şipopofii. HELIADE, O. Π, 54. A veni în vedere v. veder e1 (1). (Învechit) A veni înainte = a) a se afla, a se găsi, a se întîlni (pe parcursul linei relatări, a Unei expuneri). De cîte ori va’veni înainte cuvîntul acesta... se înţelege consiliaru... care cîrti pre români. BOJINCÂ, R. 13/31. Aci[m carte] vine mai întîi, înaintè, numele vlahilor, id. ib. 29/4. In trăgedia „Galilei'’ a nemuritorului Ponsard vin înainte măi multe observaţiuni/ap. MAIORESCU, CR. 1,151; b) (despre fapte, evenimente) a se întîmpla, a avea loc’’ a se petrece (II5). Cu regula aceasta ne folosim între tovarăşi şi în negußtorie şi în mai multe întîmplărice vin înainte. NIC'iflFOR, p. 137/8. Avui lupte mari... Veniră multe lucruri înainte. VASici, ap. bariţiu, C. II, 129. ♦ A se adresa cuiva, a solicita ceva cuiva Eu trebuiesc de tine a mă boteza şi ăi vii cătră mine. CORESI, i etr. 5. Cei năpăstuiţi să vie la mine şi-şi vor dfla dreptatea. FILIMON, O. I, 287. O, mag, de-zile veciriic, la tine am venit, Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mim răpît. EMINESCU, O. 1, 93. Să nu mă laşi!... Viu là tine sigur că -n-ai să mă refuzi. CARAGIALE^ O. π, 114. Cine are trebuinţă să vie Ia cànsül, ISPIRESCU, L/l : Amvehit la d-ta ca la conducătoriul şi capiii houevpartite (a 1884). BARiŢiti, C. II, 264. Trebuia să vii la mine cu procesul! Eu te scăpăm... Rău ai jăcut căm-aiocolit. REBREANU, 1. 350. Vino la mine, dacă se ivesc greutăţi care te depăşesc. PREDA, R. 85. înălţate împărate, N-am venit la mila ta. DENSUSIANU, ţ. H. 288. Cè 1747 VENI -301 - VENI maig'ine la mine? GR. S. iii, 345. De nu te cunoşteam la tine nu veneam! zanne, p. iv, 242. O (Prin extensiune) O cestiune gravă... va veni înaintea acelor adunări. EMINESCU, O. XI, 389. (Despre bolnavi) A consulta un medic. Ja-te aminte, deaca ai venit la doftor, să nu te duci netămăduit. antim, O. 234. Im ea vin tot felul de bolnavi. ULIERU, C. 29.' ♦ (Popular) A se prezenta la o persoană de sex feminin pentru a o cere în căsătorie. V. pe ţi. Nu se toarce de la Ignat pînă după Bobotează, ca să meargă bine viţelor şi să vină peţitori fetelor. PAMFILE, S. T. 200. Fetele cred că lovind cu ceva în rastul casei o să vinăfeciorii. PĂCALĂ, M. R. 160 .Ieşi afară şi te roagă La păreţi, la chiotori, Ca să-fi vie peţitori, jarnik -BÎRSEANU, D. 446. Intră peţitorii-n sat. Scoate coastă din lădoi Doar'or vini şi la noi: MÎNDRESCU, L. P. 156. A noastră cinstită împărăteasă, ştiind bine Că pînă acum nu i-a mai venit nime, Şecide în cămară supărată. FRÎNCU-CANDREA, M. 159. Du-te-n fundul grădinii, Ia flruţul negkinii, Că doar ’ badea ţi-a veni. Dă' dacă nu-i descînta, Bădiţa nu te-a lua. BUD, P. P. 46. Vin, într-o sară, peţitori la fată. furtună, V. 1. Vinu-ţi, lele, peţitori? — Vinu-mi, bade, - arareori. BÎRLEA, L. P. M II, 210. Nu veni, mindruţ, la noi, Ca mama nu mni-a da boi, Ci te du la cea găzdacă, Că ţ-a da doi boi ş-o vacă. Τ. PAPAHAGi, m. 31 .Ie la noi o vecină vrenică... G'ine cîte cineva, îi place, face vorbiţi, da să strică toate.,. N-are zestre. GR. S. IV, 120. Vin peţitori sara şi... să tomnesc. BL III, 175. Am dorit să mă mărit. Mi-au venit băieţi din sat, Şî mămica nu m-a dat. FOLC. OLT. - MUNT. III, 505. Sîntem dă măritat, nu vine niminea la noi. ib. vili, 138. După care aş merge nu mă cefe, Care vine Nu-i de mine. zanne, p. ir, 608. 0 (întărit prin „în peţiţ”, învechit şi regional, „în peţite”, regional, „pe credinţă”) Venea-n peţite cineva s-o ceară, Ca să se mărite, pann, p. V. Π, 98/28. Fii de împărat carii veniseră în peţit la fiica cea mică, se îmbufnară de ruşinea ce păţise pentru că fiică împăratului alesese pe cheleş. ISPIRESCU, L. 154. Odată au venit oameni la dînsa în peţit. SBIERA, p. 220. Veni în peţit un flăcău nalt şi sprincenat de-i plăcea şi fetişcanei.':ŞEZ. I. 284. Ai să-m si mnie de femeie... Pă sîmbătăsara io viu pe credinţă latine... Să şti să si pregătită. O. -feÎRLEA, A P. I, 593, cf. 594. Toţi împăraţii aţi venit La fata meă în peţit. BALADE, i; 459. Dumenicăvenim împeţît. T. DIAL. M. I, 306.0 Expr. (Prin vestul Munt.) A veni cu plosca v. p 1 o s c ă1 (1). ♦ (Jur.; de obicei cu determinări ca „înaintea”, „spre înfăţişare”, „de faţă”, „la judecâtă” etc.) A se înfăţişa (ca parte ) în faţa unei autorităţi judiciare saua unui organ de justiţie. V. c'Ompă-rea & tiudză, dzise, „cîhdtt clevetriţăi tai venri-voru”. Şi porînci elu întru tindele lu Irâdu se-lu străjuiască. COD. VOR’. 28712. Apoi vineră doi mincinoşi mărturie şizisercţ:... pociu sparge beseareca Iu Dumnezeu. CORESI,1 TETR. 63. Al fi, de le va păre cu strîmbul, să vii de faß înainte Domniii meii (a. 1583). IORGA, A I, 130. Scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum ău venit înaintea noastră Şandru din Rusi, ficiorul cupariului din Filîpeşti, de a lui bunăvoie (a. 1591)· GCR I, 38/23. Au veriit înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri a Moldoviei... de nime silită;'nici asuprită; ci de a ei bunăvoie, şi au dat toată parte ei de ocină (a. 1610). IORGA, A I, 128. Cui va păreastrîmbu să vie de faţ(ă), căci aşa iaste învăţ(a)tura Domniii mele (a. 1614). 1. bianu,· D.: R. 27. Au venit înaintea noastră sluga Domniei mea(le)... şi ş-au vîndut a lor dreaptă ocină (a. 1633). IORGA, S. D. XXII, 206. Au vinit călugări de la· mănăstire de la Săcul înaintea noastră... cu cartea Mărie(i) sale, lui- Vodă,·cum au avutpîră pentru vad de moară că au fost-înecat (a. 1640). C. G1URBSCU, p. o. 258. /Dacă/ un om oarecare... are veni de ari'arătapre cineva cătră giiideţ,... atesta face prepus; cutii să fie‘făcut el acel furtuşag. prav. 65. Nimè să nu cuteze à s-amestëëà preste cartea Domniei meale, pînă nu va veni de faţ{ă] (a. 1648)· ghibănescu, s. i. XXV, 7. Fostu-au venit'satul Vlădeştii de s-au fost pÎîns înaintea Radului Vodfă) Léori'm divan (a. 1677). ARH. OLT.' IX, 327. Facim ştire cu această scrisoare a noastră precum că au veriit înainte. Hoastră loriăşcu PrescUrnicel (a 1719). ŞTEFANELLi, d. c. 27:-Viind amîndouă păr file înaintea noastră şi cercetînd cu amăruntul, am întrebat şi pă o parte şi păaita(a. 1737). ARH. OLT. XIX, 97. Cînd vor veni să s(ă) giudecfe)... va hotărî giudecata (a 1742). IORGA, A. U, 373. L-au chemat şi cu soroc... să vie !a giudecata (a 1746). GHIBĂNESCU, S. I. xxv, 27. Au vinit înainte noastră Chirila Vlăge şi Nicolai Vlăge... jeluind cum că le-ar fi împresurat o moşie Vasile Strejeriu (a. 1749). ŞTEFANELLI, D. C. 48. Nici pe acea hotărnicie nu s-au odihnii Constandin Vărzaru şi au venit aici de s-au judecat de faß cu igumenul înaintea Domniei sale (a. 1755). IORGA. A. 11,327. Viind înaintea Domniii mele, ne-au arătat hrisoave... pentru aşezarea birului lor {a. 1764). FURNICĂ, D. C. 19. Au venit denainte noastră Vasile Todaşcu... pentru pricina unii moşii (a. 1768). ŞTEFANELLI, D. C. 97. Viind iarăş di faß epitropid Grigor(i) Cărstei şi cu amăndouo surorile Irina şi Dochiţa, au arătat că şi-au împărţit moşioarăle cu dreptate (a 1773). id. ib. 112. Să vie la domnie cu cartea aceea a ispravnicilor şi să ia hotărnici întîi din boiernaşi (a. 1776). PRAV. COND. (1780), 186. Viind faß înaintea noastră, să arate dumn(nea)lui polcovnicul ce dovezi are {a 1785). FURNICĂ, D. C. 117. Nemulţumindu-să cu giudecata..., să vie la divanul g(os)pod (a 1799). id. ib. 208. Să binevoiască a porunci numitului sudit ■ de a veni în judecată (a 1826). DOC. EC. 3 61. Bătînd ceasul de amiază zi, să pune celorlalţi jeluitori altă zi cu vadea, ca săi vie la divan. CANTEMIR, s. M. 235/5. Măglaşii ocnii Teleaga au venit cu jalbă către stăpînire (a. 1832). DOC. EC. 518. Debitoriu au dat faliment; din care pricină au venit a doua şi a 3-a persoană în proţes. NICHIFOR, P. 81/13. Au venit Drăigan şi Dobroslov înaintea Domniei mele şi... pîra pe Stoica (a.. 1839). ARH. OLT. IX, 179. Astăzi veniră vălaşii dimpreună cu juraţii arătînd nesupunerea măglaşilor (a. 1848). DOC. EC. 949. Dumnealui Sărdaru Brătăşanut, ... primind în vreme fităţia, n-au venit là judecată (a 1852). ARH. OLT. IX, 51. S-au sculat tîrgoviştenii, cu mic cu mare, ş-au venit la divan, ία Bucureşti. GHICA, S. 260. D■ Ciurcu vine înaintea juraţilor. EMINESCU, O. ΧΠΙ, 240. îi intentase parchetul ÎOCalmai multe procese de presă: Pînă să vie'prévêrtitulîfifaţa justiţiei:.; el... s-a dus pe lumea ceălaltă. CaRagiai.e, O. IV, 149 .Pe la!570, sub Bogdan, fiul Lăpuşneanului, mai mulţi greci vin înaintea domnulhi. XENOPOL, I. R. ' VI, 36: Veneau pentru vechi procese - cu multă îndoiala faß de judecăţile vremelnice. Sadoveanu, O. x, '87. 0 Έ xp ;r. (Régional) A veni (ia cineva) pe ponoşlu v. p o n 0‘ s I u (1). (în tïeçut) A verif cu jalba în proţap v. proţap (I i b). O (Despre plîngeri, reclârriăţii êtC.) Eu stătut înaintea ochilor lui, că venise pîră prèspeel. CORESI, ap. OCR î, *16/15. Veni jalobă din tîrg la divan. -’ţa. COSTIN’, O. 90. Alîă jalobă să nu mai vie la Domnia mea'{à. 1680). IORGA, A. II, 385. Popo, ce nu giudeci drept cînd îţi vin cărţile mele? N. COSTIN, LET. II, 62/9. Penlni çiôhotelè ficiorilor dum(i)lor voastre ne-au venit jalobă Că ieu cîte 6 Orfişi 2 lei (a. 1742). IORGA, a, ii, 373...După dreptate ce s-a cade să-i judeci... ca să nu-m mai vie jalo'bă (a. ' 1768). ŞTEFANELLI, D C. 99. Judecătorii ispravnici... să să strîngă la locul dă judecată,şi să judece şi să fiică alegire a pricinilor ce vor véhi cu tot fetiul dă nevoinß'(a. 1775). PRAV. COND. (1780), 168. Făcînd mare nedreptăţi, au venit pontjşluri de la boieri şi de la séraci la urechile domnului. ŞINCA1,. HR., III, 267/3. Dar vinindpîrîre nencetată, Vru să ştie cit temei de sînt Oare acele toate adevărate. BUDAI-DELEANU, Ţ. 155. Certele cresc... Mergem la gubernâtorul, îi propunem lucru, îl aprobă... Pîre vin din nou, să modificăm: VASICI, ap. BARIŢIU, C. ii, 33. Orice delict, fie de natură privată, jie de nătiiră publică; care se consumă şi se comite prin presă, nu poate veni decît înaintea Curţii cu Juraţi. EMINESCU, O: xiii, 240; ♦ A se alătura cuiva, a trece de partea cUiva; a deveni asociat, parteriér, âdep£ Slujitorii... au începui... a să riiftipe de'la boieri şi a vèni ifix Ştefan Vodă. M: C0STIn;:O. 62. Şerban Vodă, după ce i-ăuvădzut ca au venit la dînsul, tare s-hu bucurat. NF.CUI.CE, L. 87. Fiul unic dl monarcului danez... ardea de a veni supt stindardele tale. PÎCLEANU, I. 1,154/12. Dacă lë este lor cu putinß să vie către aceştia, carii sînt părinţi ai lor. ARISTIA, PLUT. 300/26y-Λ re necaz că cetitorii, ei vin la wFederafiunea^ydareu ce sînt devină? BARIŢIU, C. u: 225. Sînt duşmănit şi prigonit de Măria sa Georgie Vodă şi totuşi vii cătră mine. sadoveanu, O. χ;Ί60. 1747 VENI -302- VENI II. ( Mişcarea se realizează pe verticală) 1. (De obicei determinat prin „jos”) A se deplasa de sus în jos (pe o suprafaţă); a se lăsa în jos; a coborî, a scoborî (II). Fratele vostru cel mai mic gios cu voi nu va veni. PO 157il2.~Ei şi cu toată oastea s-au despărţit de Petriceico Vodă şi vin în gioş la dînşii. neculce, L. 53. Aflîndu-să giupîneasa lui Iordachi cu multă bejanie pe Oituz, la un sat Grozăşti, de frica unui poghiaz leşescu ce viniè din sus, au apucat numai è, lordăchioaie singură, cu rădvanul. id. ib. 99. De la munte vin în jos noao pilcuri (a 1703). FN 144. Baba... zise: „ Vino jos, draga babei, de-mi arată". CONV. LIT. IX, 191 .DinPoeniţa vine domol la vale un călăreţ tînăr■ în buiestru ţăcănit. CARAGIALE, O I, 219. Stam sus în pridvorul caselor de la vie... El întruna îmi făcea semn., să viu jos. BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 81. Domnul Boiu are să vie jos, aci, doamnă. CAMIL PETRESCU, T. I, 37. Venea de sus... de la izvoarele Bistriţiei aurii. VOICULESCU, P. I, 53. Diaconii-n stihare Veneau de su.% din depărtare. ARGHEZI, VERS. 155. D'iu la vale. alr i 1341/170. Viu dă vale. ib. 1341/186, cf. 584. Ai zinit din deal în vale Şi-ai şi cerut de mîncare. FOLC. TRANSILV. vii, 65. De mi-ai fost. drăguţă dragă, Vină mai în jos pă crangă. - Eu d-aici n-oi coborî, ib. 3Ô7. ♦ A cădea (cu viteză) de la oarecare înălţime. Roate venind din deal în vale se aud qpropiindu-se. CARAGIALE, O. I, 52. O pană veni de sus învîrtejindu-se repede şi căzu pe braţul lui lonuţ. SADOVEANU, O. XIII, 626. Atunçia cîn io-l ţineam şî iei îl tăia şi io dam drumu încet, rîndpe rind, pînă g'inea jos. f, DINU.Ţ. O. 22. L-am văst că g'ine jioşcu hieru-la, care o lucrat, id. ib. Calul înota, Ö piatră venea, Pe cal îl plesnea, Pe Ivan trîntea. Blestem l-ajungea, lyanse-neca. FOLC., OLT.-MUNT V, 1,80. Veni pietrpiu vîjîind pînă jos. ib. viii, 153. 0 (Despre precipitaţii atmosferice) Reçolta, dacă nu vine ploaie cît de curînd, estß foarte ameninţată· CARAGIALE, O. II, 208..Şe^(ce că scorţariul numai atunci ciripeşte şi.strigă tare, cînd are să vie ploaie. MARIÂN, O. II, 155.Fiertiinieleplql..yiri ^ditse de arşiţi. ANGHEL, PR. 103. Ploile de primăvară şi vară vin uneori pe neaşteptate, cu grindină şi răceală ,PĂ,CÂLĂ, M. R. W.Am întîrziqţ toţi arătura pentru porumb dşţeptînd să vină q ploaie. CAlyjlL PETRÇSCU, o’ l, 4163. De-ar veni o răpăială de pipăie..· 5$ vină şi să treacă repede. STANCU, D. m. ^şţ^pl.^şă\>îf>ă ninsoarea, românia litkrarâ, 1982, nr. 6, 23/4, Purtătorii acestor npuri sînt balaurii,,. Cînd çu vreyn bafäßr se rÿpe o bucată de nour, atunci In acele părţi vine pohţpi .mare de îneacă mulfi lume. şez. i, 244. Verd o plc^ie şîpjpie bine. bl V, 178. Vine ninsoare cu omăt ALR I 1230/257. Ovimţ o bură de ploaie, ib. 1266/684. O venit o pluaie mare. ALR ŞNIII h 763,/130. O vint... ploaie rţiănidtă, ib. h 7^)035. Vwç'ploaie cu nhiiă. ib. h 796/334.. Vine o ninsuare liniştită., ib. h.799/769. Să facem la pluguri mantale, Că vine ploaie mare Şi ne plouă, zău, pe cale. folc. olt-munît. v, 11.4. Λ venit bruma cea mare, Ce cade seara pe floare, jb. 450. 0 (Despre lumină sau despre întţjţneric) Lumina yiţif, din cerul înălţat. ALECSANpRl, P. I, 139. Făceau să & coboare din cer focul sînt prin mijlocirea unor funii unse cu materii înflăcărătoare, ficîrtd cu acestea să crează că lumina venea din cer. BOLINTINEANU, p. 80/2. Jbulce ca ceresc nectar... Ram ce-a venit din cer! id. P. II, 47. Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii ÊMINESCU.^P. L. 23 . Venea din cer pe cîmp amurgul. GOGA, POl-y.il, 91. Inserarea de iarnă veni grăbită, c-o negură de ninsoare. SADOVEANU, O. X, 274. 0 (Urmat de determinări introduse :prin prep. ,,pe”, „peste” etc,, careindică locul căderii; inţemne, adesea, şi ideca de lovire sau de izbire, cauzată, de cădejre) [Buzduganul]ywe;to/*?ai pă.caşa bahii, p fărîmă. FOLC. OLT - MUNT. viii, 246. Capubraduhii ăsta tăiat a vint într-un brad netăiat, T. DIAL. M: !, 70, Ş-a răsturnat platforma cu... lemne... ş-apăi a yeni' le/rifiili peşte iei ibjll, 48. L-am împins io, vezi, da, iei o.fi>g mprt, sărcţpu, cît l-am împins io... sî,,cînd l-am lăsat, iei iarăş p vint, o finit pe mipp. porţile de fier, 46. (Construit ,cu ,4ativui pronumelui personal) Paloşit lui i-a venit drept în creştet şi l-a tăiat FOLC. OLT.-MUNT. viii, 154. I-a vinit sapa pistipicipr. T dial, M. II, 623. 0 Expr. (Regional) A veni în vale = (despre porţiuni de teren) a se^ surpa, a se prăbuşi (1). O vinit la vale. ALR I 395/28. ♦ (în credinţele religioase; despre divinităţi) A se stabili printre oameni, în lume; a coborî (din cer) în lumea pămîntească. Tatăl nostru cela ce iaşti în ceriu sfintu numele Tău, cîrtdu veri veni dintru împărăţie Ta, fie voaia Ta (prima jumătate a sec. XVI), cuv. D. BĂTR. II, 416/11. Nu venii, ostndesc lumea, ce să spăsesc lumea. CORESI, ev. 5. Şi-ş spuse Pavelu mîrule spre ei, deaci venre Duhu Sfintu spri-nşi, COD. VOR5. 272. Din ceriu acum eu vin la voi şi mare veste spunea-voiu (a. 1600 - 1650). GCR. I, 136/14. Dumnedzăiu... nu iubeşte perirea păcătoşilor, ce pentr-înşi au venit di în ceriu pre pămînt ca să-i cheme întru pocăinţă, varlaam, C. 13. Prăznuim... dzua ce slăvită şi cinstită în çarea au pogorît di în ceriu Duhul Svînt şi au venit pre apostoli la vederea tuturor. id. ib. 140. Veţi lua putere venind Duhul Sflnt preste voi. BIBLIA (1688), 8312/24. Va veni Dpmnul Din ceri să ia sama ce lucreadză omul. DOSOFTEl, PS. 175/9. Duhul cel Sflnt va veni .asupra ta, şi puterea Celui de sus te va umbri. id. ib. 296/11. Sfinţii, oblicind atîta pradă Ce ficea turcii în creştini ş-adîncă Răutate, pe pămînt veniră Şi multe suflete mînluiră. BUDAI-DELEANU, Ţ. 162. Se zguduiră şi se înflorară încheieturile cerului ş-a pămîntului şi-n nor de aur se zări îngerul çu sabia-n mînă, viind ca fulgerul în jos.. CONV. 'lit. IX, 188. Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ciscult ş-acuma... Eu sînt luceafărul de sus. EMINESCU, .0. I, \12.. îngerii veniră jos, Unde s-au născut Hristos Şi frumos s-au lăudat, Cu talii s-au bucurat. BÎRLEA, L. P. M. I, 127. (Constaiit cu dativul pronumelui personal) Doamne, ... vino-mi înainte astădzi mie şi fă milă cu dömnu-mieu Avraam. PO 76/18. De nu mă voi duçe, mîngîiţoriul Duhul Svînt nu va veni vociă. varlaam, C. 129. Nu pomeni, Dumnezăii Svinte, De-a noastre greşele de maiiite Ce de sîrg să ne vii cu blîndefe. DOSOFTEl, PS. 268/9. <>,(Prin extensiune)BlaglQs\o]yeniile,., vine pre capul lui losif şi pre creaşţiiţţţf. lui NazaţeL PO 175/20. Ş( vor veni preste tine toate bl[agô\sl[o]veniile acestea şi ţe vor afla pre tine φ vei auzi cu Qţjzul glasului p\p\mnului D[v^mn[c\zäului tău. BlgLlA (1688), 1453/48. Cu postul să ne uşurăm trupul, tïÿ ne limpezim mintea şi şă ne bucurăim cu sufletul, ca să vie darul Itii Dţimiieţzeu asupra noqşfră. antim, o. 37; ♦ (Despre necazuri, suferinţe eţc.) A se abate, a cădea asupra cuiva iSau a ceva Plîngeţi-vă hlipindu de chimirele voaste cealea ce vinru spre voi. GOD. VOR-. . 6676. Să cearem s.ă ne dezleage den păcate şi de ce vine spre npi greaţă şi năpăşti să, ne scumpere şi să np iarte. CORESI, EV. 64. [I\i îmbărbată să îndrăznească şi taré şp rabße de ce ve veni nevoie sp/Ţ-inşii. id. ib. 183. Cu destoififcie păţim aceaşta, c-am greşii înaintea fratelui nostru şi vgdzţnd sfţai/nq ßuflßti4if.i squ, cîndu se milcuiia noao, nu yrtftn noi şă-iaspulţăm, derepţ aceaia vine gcesţă dosacţă pre noi PQ 148/7. De .nu vine pre npi cercetare de la Oumnedzău pentru păcatele ce facem şi nemică rău în ceasta Iunie nu pă00, mâiwtps şă codaşă ne temem, varlaam, C. „40. ŞÎ^e.yeni·spre npi şişcîrb.e dintru socotinţa lui Diimnedzău, sintern daţpri şă mulţămim. φ şi de bine. id,· ib. 183, Curîncfă vrenţe fe-au venit osîţufâ..asupra, de au luat şi ei piaţă pentru nţdârtea fui Ştefan Vodă- SJlvilON dasc., let. 152. Pentru sfatul luj nia{.apoi i-au yenit toată răutatea asupra capului lui. ici. ib. 193. îndată ce au statut Barnpvschii Vodă la domnie, întîi au stătut după grijea ţărîi ce-i yinisă cisupră de tătari, m CÔSTIN, O. 93» cf, 292. Pentru legea noastră şi credinţă vom răbda tot răul ce ne ya veniasupră. DOSOFTEl, v. s. octombrie 94727. De-acestea de toate ce ne vin în spate Nu ţ-am uitat, Dqamne, aţa bunătate, id. PS 145/13. De nujvei asculta glasul D[Q\mriu!ui D[u]mn[e]zăului tău, ....vor veni preste tine toate blestemele acestea şi te vor apuca pre tine. .BIBLIA (1688). !46'/35· Ödifmiia dpmnul lor, neşiiitid domriul nemic de acea (implore să-i yiç asupră- n. COŞT.in, l. 417, ţiu socotii că-i va yeni asupră maţ mare lucru. NECULCE, L. 126. Prin^ejdia... de la ,η/epiietini fără,yeste li yirţea asupră. CANŢEMIR, HR: 8. Çraiid armenilor, văzind neferită. şi nesuferită nevoia şi primejdia care îiţ/iwa la cap..,, au plecat capul Ia Trgian, iţi. ib. 191. Acest domn... au rnîntuiţ ţara de aceste răutăţi, ce venisă asupra ţărîi. R. POPESCU, CM I, 521. Răoţăţi şi primejdii... pă ticălosul pămîntu ,acesta să vie era...:, R. GRECEANU, ,CM II, 12. Robii tăi.,, vor să piară înţru mînia lui Dumnezeu şi întru cîţimea cea mare şi înfricoşată a îngrozirii..., ce ne-au venit asupră. mineiul (1776), 163r2/27. 1747 VENI -303- VENI Mai bine m-aş fi născut dintru un om prost şi de gios, să fiu iubită, să nu trag aceste nevoi, ce me-u venit acum la cap (cca 1800). GCR 11, 182/19. Ce-i de a face cînd vine nevoia Pe om... La împrejurări cum este această, Totdeuna vi se tîmplă năpastă BUDAI-DELEANU, Ţ. 177. Ştiut este că vărsatul nu vine de doao ori pe prunc, ci numai o- dată. PETROVICI, P. 332/11. N-a întrebuinţat toate mijloacele spre a o mîntui de primejdia ce îi veni asupră. F. aaron, I. I, 179/5. Ştefan, văzind fortuna ce vinea asupră-i, au cemt de a doua oară ajutoriul lui Kazimir. ist. M. 105/8. înainte de catastrofa venită preste dînsul îl lăudaseră... şi-l încărcaseră cu onori şi ranguri ca pe nimeni altul. BARIŢIU. P. A. I, 104. De-ar veni asupra noastră numai ceea ce-i scris prin fatalitate, n-ar fi nimic; am sta sau am cădea cu credinţa în suflet, şi din cenuşa noastră ar răsări viitorul. EMINESCU, O. XI, 291. Biata mamă nu ştie de astă mare urgie ce i-a venit pe cap! CREANGĂ, p. 25. Cu străinii sînt mai rezervaţi; cred că toate relele de la ei vin pe capul lor. FRÎNCU-CANDREA, m. 60. De spăriet sînt şi descîntece: n-am putut culege însă nici unul, căci babele se tem să nu vie boala pe ele. ŞEZ. II, 130. Vèzi cum vine, Doamne, peste om năpastea?... Şi-a bătut Lisandru joc numai de ea. COŞBUC, P. I, 248. In răstimpuri, fireşte că nici ei nu erau să rămînă scutiţi de plăgile ce erau să vie peste Ardeal. PĂCALĂ, M. R. 54. De ce pînă acuma n-a mai venit nici o boală peste sat? GÎRLÊANU, N. 35. Ştiai iadul meu de acasă, bănuiai că vor veni peste mine şi dite infidelităţi şi alte turpitudini. ÖÄLACTION, Ό. A. 1, 105. Pe capul soborului veni mimaidecît altă primejdie: să se lupte nu cu fiarele; ci cu boierii, dihănii mult mai hrăpăreţe. VOICULESCU, P. 1,177. S-a întîmplat să vie peste acest ' pămînt molima filoxerei. SADOVEANU, O: XX, 6. Vin peste ţară necazuri. OPRESCU, S. 11. Pacostea aceasta... chiar din senin verii preste capul meu. RErEGANUL, P. II, 50. Dar ştii, cînd vi fie năpastea pe capul rumânului... Se pomeneşte într-o zi împăratul Că trebuie să pornească cu război asupra unui vrăjmaş, care se tot silea să-i hărţuiască împărăţia. STÄNCESCU, b. 156. Tot o să vie asupra noastră o nenorocire. FUNDESCU, L. t>. I, 58. O vint un lucru rău péste dînsul. ALR I 1396/160. Nenorocirea, cînd vine pe capiii'âftfului, nuvine'smgură. ŞEZ I, 283. ♦ (Inexpr.) A venî de sus = a pro verii de Ia o autoritate superioară, de la ciiievă cu prestigiu etc. Cînd începe rezbelul italian, verii de sus lă locufiinţă, sau mai bine la presidiu, o provocare ca să învéghieze. VASiCi," ap. BARiŢiU, C. II, 147. Mbdaveriiiă de stisfu urmată. IORGA; C. Ι.Ι, 137. Şeful serviciului judeţean a! prefecturii conceptează rezolufije ' venite de "sus. BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 63. Nota riu vine de sus..., e scfisă de vreun reporteraş. CAMiL PETRESCU', T. I, 195. Decizia care Vine de sus se ocupă... de felul cum va acţiona ace] sistem. REV. fil. 1972, 42. Foaie verde d-arţăraş, De sus a veriit răvaş. FOLC. OLT- munt. iii, 295. ♦' (Popular; despre fiinţe; urmat de determinări ca „în mînă”, „îh nas”, „pe brinci” etc., cai« indică partea corpului care intră în contact cu locul căderii) A cădea la pămînt, a-şi pierde poziţia verticală, a se prăbuşi. Adormisem calhre. Dormeam şi visam vise urîte. Se făcea că-mi întinde cineva o cană... Şi eu după el... pînă ce-am venit în nas. DELAVRANCEA, O. ii, 113. Unealta căzu: omul veni... pe spate. Capu-i sîngerat să afundă în omăt. SADO venu, O. vin, 247. Costi venise cu faţa în jos... Cînd îl ridicară, partea stingă a obrazului îi gîlgîiă de sînge. id. ib. Aşa o fos'de sus de nouă stînjirii, şi, cîn o chicat, s-o răsuCit, aşa ca de trii ori şi... o vint drept cu capu-n jos pe nişte drugi de hier. τ. dinu, ţ O. 22. Cînd îi văzuică rîdică bîta-n sus, am sări' păste-o tufă, şi ei cînd a adus cu bîta, a vin' pă brînti, a căzut, nu niai iera-m putere. T! DIAL. M. I, 67. Am vinit în mîria stingă şi mi-am rupt-o. Co'm. din : puiEşti - bîrlăd. ♦ (Prin Transilv.; în e x p r.) A-i veni jos - (despre piele ΓΪ) a i sé desprinde, a-i cădea de pe corp. Bolnavului îi venea jos toată pielea de pe trup. Corh. din DEDA - reghin. Primăvara, şarpelui îi vine pielea jos. ib. 2. (Popular; despre fiinţe; cu deţerminări ca „în sus”, „sus”, „din vale” etc.) A se îndrepta în sus (spre un loc mai ridicat), a se deplasa dinti-un Ioc mai jos (sau în josul apei) către unul situat mai sus (sau în susul apei); a (se) urca, a (sé) sui. Această fată... mearse în gios la fintînă şi împlu veadra sa şi vine în sus. PO 77/7. Vineră sus de apă şapte vite grase, frumoase şi păscîndu-se îmbla în iarbă. ib. 139/10. Din vale şerpuieşte albă şi netedă calea îngustă... Pascu vede o femeie venind grăbită în sus. CONV. LIT IX, 304. loanide rugă pe Mini să vină puţin sus, spre a-i pune pe hîrtie unele scurte sfaturi CĂLINESCU, S. 138. Pe la ceasurile două venea din vale, ocolind pe Podu Beilîcului, un alt alai... Vreo douăzeci de carete urcau la pas. CAMIL PETRESCU, O. III,. 255. Nu ştiu ceriul îi noros Ori doar turcii vin din jos? BUD, P P. 8. Vine badiu de din gios, Ca ş-un trandafir frumos. T. dinu, ţ O. 17. Tătarii, cîn'o trecutp-aicea, pîn' Borşa, a zinit din gios, din ţară, din Ţară Ungurească. T. PAPAHAGI, M. 158. Pe cărare-n sus vine feciori. MAT. DIALECT. I, 125. 0 (Prin extensiune; despre vehicule) A duruit o trăsură venind grabnic la deal pe uliţa Rădăşenilor. SADOVEANU, O. XVII, 533. 3. (Despre corpuri) A se ridica deasupra (apei); a ieşi la suprafaţă. Apă venită de sus sub formă de vapori din strate le profunde ale solului. CHIRIŢĂ, p. 251. Dacă nu vine leşia aia dă dăsupt dîm jundu căldări dasupra ei — nseamnă că. nu e bun săpunu. T. dial. μ. i, 315.0 E x p i;. (învechit şi popular) A veni la ivală (sau la aieve, la arătare) = a se da pe ţaţă, a fi dezvăluit, a se arăta. Nu iaste... ræcè ascunsă carea să nu vie la aiave. N. TEST. ( 1648), 45!'/4. Nu este ceva ascuns carea să nu să vădească, nici pre ascuns s-au ficut ce numai la ivală să viţ. biblia (1688), 777'/12. Nice ascunsă ce să să cunoască şi la aieve să nu vie. îb. 796'/22. Cînd lucru la ivală ar vini, Pardosiţi şi fraţii lui... cu gura deşchisă în glasul mare. vor striga. CANTEMIR, I. I. 1, 131. O, ce bucurie mare Ne-a venit la arătare. MARIAN, NU. 658. IU. (Despre fiinţe; de obicei cu detenţiinăii modale ta „mai”, „iar”, „înapoi” etc.) 1 A se întoarce în locul dş unde a plecat; a merge din nou unde a mai fost; a reVeni1 (1). Lasă tu acolo danii tău'înaintea beseareciei, şi pasă mainte de te împacă cu fratele, tău şi atunce yirio de du darul tău in besearecă: CORESI,' EV. 48. In vreămea aCeea vine I [isujf in Ndzaret, Unde era crescut id. TETR. 122. Feciorii lui era în cîmp la dobitoc şi tăcu mulcom pînă vineră acasă. PO 116/7. Cîfid ştiu împărăteasa că vine Melliii din Galilei, zise cătră fiiul său Sedèc:... te scoală de mergi întru întîmpinarea lui (a 16(30-1625). GCR 1, 66/40; &ί ducè şi după hîultă vreme iară vine de ia Sama slugilor salé. VARLAAM. c. 248. Cela ce fa păzi 'hainele celuia ce să va duce să uCigă, pînă'va veni, acéla să să certe ça şi ucigătoritil. prav-. 311. El ău vetiit Ca o oaie, singur iară la închisoare. M. COSTIN, o. 104. Fîrşind şi acesta război, Vasilie Vodă cu Matei Vodă. ..au veriit în laşi, la scaunul său: id. ib. 155. Numărînd în niînile credincioşilor slugilor sale talantul cel de trebuinţă, ... le-au poruncit, zicînd: negustoriţi, pînă voi veni. BIBLIA (1688), [prefaţă] 3/12. Iar Iordachi Spătarul, fratele lui Şerban Vodă. au vinit la Brîricovanul de la nemţi, de unde-l triimisesă Şerban Vodă. NECÜLCE, L. 103. S-au întors la Ţarigrad, fiind fitră barbă cînd s-au dus, iară la întors viind, era cu barba lăsată. CANTEMIR, HR. 336. De are veni cîndva din vecinii cei fugiţi, să aibă egumenul ă-i aduce şi pre aceia (a 1715). IORGA, A. U, 544; ’^« zăbovit dumnalui vornicul nouă ani la Mosc, şi, după Ce au vinit dumnalui vornicul îri ţară..., l-am apucat... ca să plătească, datoriă stăpînu-mieil (a. 1737). BUL COM. IST. IV, 70. Cînd cel ce au ieşit din ţarăîntr-ascuns, pe oabe cîtăva vreme, iarăş ar veni îndărăpt, atuncea trebuie îndată rudeniile... să aretepe acelă stăpîniei. instrucţii, I1/29.& păzea să-şi ia ziua bimă de la veziriul şi să vină în ţearâ. ŞINCAI, HR. ui, 96/4. într-dc'et béas au venit şi ostaşul de la împărdtul (a. 1802). GCR II, 189/31. Ea îmiepe a-i sitiri să caute Său să spuie unde fiiu-i rămîne Şi pentru ce acasă, nu mâi vine. 0ÜDAI-DELEÄNXJ, Ţ. 209. Steteră ei, privind încoace Şi înCOlea, de nu niai vine iară Protivnicul. id. ib. 282. Au trimis ferman boierilor îri ţara ungurească, să vie toţi careşi la casa lui în ţară, că vor ave pace. DtONISIF., C. 203. Iarăş vine îndărăpt la 'dânşii. PETROVICI, P. 265/15. După ce Cu aşa comoară se îmbogăţi, veni la Spania înapoi. NiCOLAU, P. 11/10. îmbracă haine sparte şi vin înapoi în chip de calici şi 1747 VENI -304- VENI cer milostenie însuşi de Iu cei streini. CANTEMIR, S. M. 290/11. l-ai dat az atîta mulţămi di bani, cari poati faci să nu mai vii nici cu cai, nici Jar'cai. GCR Π, 360. Părinte, adio, no să mai vin! ASACHI, S. L. I, 120. Venind de la excursia ce o jăcusăm, ... aflai scrisoarea d-tale. vasici, ap. BARIŢIU, C. II, 39. Bărbatul meu e la moară, Nu ştiu, oare o să vie, or să-mi iau altă soţie. PANN, P. V. ti, 134/28. Toţi cîţi au fost exiliaţi pentru un termin oarecare au voie să vie în patria lor. ARISTIA, PLUT. 304/17. Seara vom veni acasă..., vom bea cîte un ponei, ca să ne răcorim. NEGRUZZI, S. I, 207. El vine iară a duoua ş-a treia zi, Şi nencetat... Luă cîte urtul-duchtă Din lucrurile mai scumpe cîte în casă găsi. ALEXANDRESCU, o. i, 309. Avea ordine ca să nu lase pe tinerii de la Paris să vie în ţară. SION, P. 251. Mă duc; dar vin îndată îndărăt. ALECSANDRI, T. 704. Venind în Mecca, spuse familiei sale toate cîte se întîmplase. BOLINTINEANU, C. 39/23. Pe unde se duceau aprozii să-i cheme, veneau îndărăt cu răspuns care că pribegise peste noapte, care că de cu seară plecase. ODOBESCU, S. I, 93. Ş-o să-mi răsai ca o icoană A pururi verginei Marii, Pe fruntea ta purtînd coroană - Unde te duci? Cînd o să vii? EMINESCU, O. I, 118./« altă zi ne trezim că iar vine părintele la şcoală cu moş Fotea, cojocarul satului. CREANGĂ, O. 180. Peste cel mult trei săptămîni viu în ţară. CARAGIALE, O. vil, 463. Veni acasă Cu vacile şi le băgă în coşar. ISPIRESCU, L. 231. Boierii moldoveni... vin iarăşi la Constantinopole, în număr însemnat, spre a reînnoi pîrile lor contra lui Constantin. XENOPOL, L r. VI, 62. Mă duc acum. Deseară Iarăşi viu. COŞBUC, P. I, 240. Se mai întîmpla ca să scape vrounul din mînile lor şi să vină îndărăpt acasă. SBIERA, F. S. 5. Ieşind de la Porţia, Anna veni acasă. D. ZAMFIRESCU, A. 171. Dacăi pleacă, cine ştie cînd mat vine? MINULESCU, v. 122. A zăcut dus. cîteva zile.., pînă ce a venit iar bătrînul popă, i-a citit masluri şi Ira întremat. VOICULESCU, P. II, 27. Dintr-o întîmplare neaşteptată, omul venise înapoi devreme. SADOVEANU, Q. XIII, 63. A ajuns doamnă mare. Cînd vine în sat, ţăranii vorbesc de ea în şoaptă. DAN, U. 75. Cînd a venit acasă de la pădure... a aflat că femeia lui a născut. ULIERU, C. 2. Intr-o noapte, Stănică veni acasă tîrziu de tot. CĂLINESCU, O. IV, 215. Se gîndea că peste un an sau poate doi... o să vie în sat,... acolo unde copilărise. PREDA, R. 28. A Jăcut sfat..., hotăirînd ca cei care nu vor veni pînă la această dată, să-şi piardă moşia şi libertatea. STOICÉSCU, S. D. 109. De-oi veni înapoi, In loc de car cu opt boi, Ţi-oi da nişte pumni zgîrciţi. ALECSANDRI, P. P. 87. Dulce maică, mă aşteapfă Tot cu apă rece-n vasă Şi cu prînzul cald pe masă, Doar oi veni iar acasă. jarnîk - BÎRSEANU, D. 197. Eu mă duc, maică, departe, Tu rămîi cu grija-n spate. Maică pînă ce-oi veni, Tu cămaşă mi-i croi. id. ib. 306. Săracile răgute, Cum o suit piste munte Vre douăsprezece sute. Cînd or vini înapoi, N-or vini numa vo doi. MÎNDRESÇU, L. P. 39. L-am minat la vie, Ca-napoi să nu mai vie. marian, H. 117. Venind într-o zi acasă a găsit înăuntru la neyastă-sa... pe un fecior de împărat tînăr. . STÄNCESCU, B. 112, cf. 150. Omul nostru muncea ziua la cîmp, şi sara vinea de-şi hrănea copiii. ŞEZ. I, 283. S-afos' ducîndpin ţara turcească ş-a fos' vind noaptea-n ţară. GRAIUL, I, 50. Săracul ia punga şi. vine acasă. FURTUNĂ, C. 3. Bădiţa-i dus ia moară; Pice piatra să-l omoară Ş-acasă să nu niai vină. pENSUSIANU, Ţ. H. 1%. Ozîs să poftim o ţîr' afară. Atunci om ieşi şi-om vini acasă. T. DINU, Ţ O. 19. Cînd a fost vinind înapoi cu cîinili, odat'a auzit în urma lui un tropăit. GR. S. iii, 323. I-a să le trimeaţă la muncă,... să le dea colo cîte-o sapă-n mînă..., cînd ar vini sara acasă, gîndesc că nici mîncare nu le-ar mai trebui, ib. v, 29. M-am dus ş-am întrăbat-o că ce face, o vre să vină-napoi? bl v, 177. Du-mă, Doamni, d-aicea Une-mfloari tiparca, Să nu yiupără-i lumea. ARH. FOLK, v, 145. Cîn s-o-mpărfî’norocu, Fost-am dusă la lucru, Pă cîn am vinit acasă, Norocu nu mn-o foz' rămasă. MAT. dialect, i, 105, cf. 119. Ară neică cu plugul, Rupe-i-s-ar cormanul, Cormanul şi fieru-ăl lat, Să vină deseară-n sat Cu plugul ία reparat. FOLC. OLŢ. - MUNT. v, 566. Iei, vinind acasă, s-o tîlnit cu o vulpe. O. BÎRLEA, Λ. P. I, 143. Vine năpoi, sărmanu, cu fata de-mpărat. id. ib. 353. Cînd tu te duceai, eu atunci veneam (= spun cei vîrstnici celor mai tineri, dorind să-şi pună în evidenţă experienţa într-un anumit domeniu). Cf. I. GQLESCU, ap. zanne, p. ii, 547.0 (Construit cu dativul pronumelui personal) Isa îmi veni. E mare şi a învăţat binişor sîrbeşte. vasici, ap. bariţiu, C. ii, 70. Mergi şi pînă în trei zile să-mi vii cu dascălul la care trebuie să înveţi. SION, P. 94. Ne-aţi venit apoi, drept minte, o sticluţă de pomadă. EMINESCU, O. I, 151. Niţă, mamă, te duci frumos şi sănătos; să-ţi ajute Dumnezeu şi Maica Domnului să-mi vii înapoi tot aşa! CARAGIALE, O. I, 22. Nu mai plînge, Mărioară, Că iubitu-ţi vine iară. POP., ap. ALEXANDRESCU, O. 395. Răvaş de la împăratul, Că-ţi vine, lele, bărbatul. TEODORESCU, P. P. 341. Eu mă duc la grea bătaie, Tu rămîi cu grîu-n paie. Pînă maică, ţ-oi veni, Grîul tot o putrezi. JARNÎK - BÎRSEANU, D. 316. Iar strigă cumnatul, iacă-ţi vire drăguţul. FRÎNCU-CANDREA M. 93. Acuş poate să-mi vie bărbatul!... Şi nute pot primi! FURTUNĂ, v. 21. 0 ( învechit şi regional; însoţit de un pronume reflexiv în daţiv) Răpedzit-au cărţi în toate părţile, să-ş vie cineş la locurile sale. NECULCE, L. 83. N-au apucat să-şi vie la pămîntul lui şi la casa lui. id. ib. 163. Au trecut muntele aicea în ţară... ca să-şi vie la casa lui cu bună pace. ANON. CANTAC, cm i, 151. Au jăcut cărţi pătutindenea, dînd iertăciune vinovaţilor, zicînd: fieştecarele să-şi vie la casa lui. R. popescu, CM I, 375. Trimisu-i-au carte de iertăciune... ca să-i dea slobozire să-şi vie în ţară. R. GRECEANU, CM II, 56 Au scris fermpnuri la toţi... să dea pace raielelor, nesupărîndu-i întru nimic, să-şi vie careşi la casa lui. DIONISIE, C. 203. Şi atunci că ţi-i veni. C.înd, drago, o răsări Tot un fir de busuioc. Drago, în vatra de foc. DENSUSIANU, Ţ. H. 251. Dacă nu-i omu-n ocol, Nu-i nimţiic la rîndu lor. Dacă badea ş-a zîni, Täte hue la rînd or si. Τ. papahagi, M. 15.0 (în formule de urare, la despărţire) Cu zile mergeţi, dragii mei, Şi să veniţi cu zile! ALECSANDRI, ΡΟΕΖΠ, 438 Pasă cu Dumnezeu, şi să-ţi ajute să vii cu izbîndă bună! ISPiRESCU, L. 43. Să vii sănătos, .că noi rămînem. FOLC. OLŢ. - MUNT. VIII, 143. Să vii sănătos, să ne găsim cu bine! O. bîrlea, ,a P. n, 154. 0 (în invocaţii) Stefăniţă Doamne! d-ai veni tu iară Cîte nasuri încă n-ar cădea în ţară? BOLINTINEANU, P. I, 51. Cum nu vii tu Ţepeş Doamne, ca punînd mîna pe ei, Să-i împărţi în două cete:în smintiţi şi în mişei! EMINESCU, O. I, 151 .Să> vii, măicuţă, să vii, Să mai vezi pe-ai tăifii. MARIAN, î. 522. Roagî-ti ia SfintUrAndrii, Sî ti lesi sî mai vii, Şî sî vii sî ni mai vezi. BĂTRÎNEASCA, 292. 0 (în construcţii negative; cu referire la considerarea morţii ca o plecare fără întoarcere) Eu voi pleca pe-o cale, ... pe-o cale depărtată, De unde nu mai vine acel ce a plecat. BOLINTINEANU, P 1,199. Stai tot la vatră-ncet plîngînd: E dus şi nu mai vine! COŞBUC, P. I, 193. Anii au trecut,· luînd împreună cu ei zilele care nu se mai întorc şi morţii care nu mai vin de la groapă. SOVEJA, o. 77. Badea Ion moare, se duce de ceea parte de unde nimeni n-a venit să ne poată spune cum e acolo. RETEGANUL, P. IV, 62. Te-or duce pe năsălii, înapoi să nu mai vii. MARIAN, î. 257. Lungu-i drumul... Pe ceea lume, Cine moare nu mai vine. ŞEZ. I, 172. Arză-te focu, pămînt, Că ce-am pus n-a răsărit, Ce s-a dus n-a mai venit. FOLC. OLT. - MUNT. iii, 209. Pe cine mi-am iubit, S-a dus şi n-a mai venit, A pus spate_ la pămînt Şi faţa !a răsărit, Inima mi-a pustiit. ib. v, 468. 0 (în corelaţie cu ase duce, a m erge, rar, a pl eca) Muntenii îl suduie că-i om rău şi nice a mai vini de unde îi dus. NECULCE, L. 35. Alerg, mă duc şi vin iarăşi, cufundat întru tăcere. CONACHI, P. 104. Cînd pleci, să te-nsoţească piaza bună... Cînd vii, păşeşte slobod, rîzi şi cîntă. ARGHEZI, VERS. 83. Se ducea şi venea, că nici măcar ia masă rtu-l vedeam. -CAMIL petrescu, o. ni, 21. Du-te, neică, şi să vii Colea-ntre Sîntă-Mării, Cînd se coace boaba-n vii Şi-i bine de veselii. POP, ap. ALEXANDRESCU, O. I, 390. Badea mere, badea vine, Badea m-a lua pe mine, Badea mere, badea-ntoarnă, Badea m-a lua la toamnă, jarnîk -PÎrsEanu, D. 53. Luna răsare tîrziu, Nu poci mere şi să viu. id. ib. 141. Duce-m-aş şi n-aş veni, Să văz cine m-a dori. MÎNDRESÇU, L. P. 30. Numa io, un ticăit, M-am dus şi... am vinit. id. ib. 101. Ia Moldova-i, maică, bine, Cine mere nu mai vine. RETEGANUL, TR. 16. Pînă mere şi-a veni Cărările s-ar stecli... Bucatele s-ar răci. marian, nu. 500. Se duce într-o parte şi iar vine. ŞEZ. II, (A. La Sfintă Măria Mare Tulesc oile Ia poale;... Şi se duc şi nu mai vin Pîn' ta Sjîhtu Constandin. 1747 VENI -305- VËNI RĂDULESCU-CODIN, Μ. N. 99. Te-ai ficut de urît Pentru-o mîndră ce-ai iubit, Că te-ai dus şi n-ai venit. BUD, _ P. p. 6. Rămas bun, mîndruţo dragă, M-oi duce şi n-oi veni, liplînje şî m-iidori. DENSUSIANU, Ţ. H. 191. Du-te, maică, şi să vii, Că tot oi fi printre vii. BALADE, ir, 241. Dacă mei... vin' digrabă. ALR [ 340/65. S-a dus să nu mai vie, se spune despre cineva care se lasă prea mult aşteptat Cf udrescu, gl. (Construit cu dativul pronumelui personal) Du-te, neică, şi să-mi vii, Cînd s-o coace poama-ntîi. FOLC. OLT. - MUNT. V, 552. 0 (Cu determinări ca „în permisie”, „în vacanţă”, etc.) Ţi-a ţesut nişte brăcile... Ţi Ie dă cînd vei veni în permisie, sandu-aldea, D. N. 230. Venise în permisie de la şcoala de ofiţeri din Botoşani. C. PETRESCU, î. I, 190. Venise în permisie pe cîteva zile. SADOVEANU, O. Il, 139. Invalidul... e chemat întotdeauna cînd vine deputatul în vacanţă, ca să-i dea „ în zodie ”. ULIERU, C. 87. începuseră să se aşeze... Un student şi două eleve de liceu abia veniţi în vacanţă, preda, m. 307. Fă-te, măi mîndruţ, beteag Şi vină pe săbăşag. bîrlea, l, p. M l, 99, cf. arh. folk. vi, 280, alr SN iv h 960. 0 (Urmat de determinări introduse prin prep. „de la ”, „din”, care indică locul de desfăşurare a unor activităţi, a unor îndeletniciri etc. sau activităţile, îndeletnicirile etc. ca atare) Văzură mulţi farisei şi saduchei viind de la botejunea lui. CORESI, TETR. 4. Isav vine den cîmp şi era ustenit. PO 84/21. Omul ostenit şi obosit, dacă viniia de la lucru, în colibiţă spre odihnă să aşedza. CANTEMIR, I. I. I, 91. Nu zic să nu intre [la baluridar ciş dori să intre curat, şi nu cum vine de la vaci. VASICI; ap. bariţiu, C. II, 174. Osteniţi oameni cu coasa-n spinare Vin de la cîmp. EMINESCU, 0. I, 231. Cum a venit împăratul de la vînătoare şi s-a pus în aşternut, hîrca i-a şi trimes laptele. CREANGĂ, P. 97. Vin cîntînd în stoluri fete de la grîu. COŞBUC, P.· I, 47. Cum venea el de la război, pe cei prinşi îi strîngea cu harapnicul şi-i punea să ridice zid pînă se sfirşeau de trudă. ANGHEL, PR. 178. Venise mai dezgheţat din cătănie, vorbind mai răspicat. REBREANU, 1, 370. O st2 trecem prin viaţă cînţînd, cum vin copiii de la şcoală. CAMIL PETRESCU, T. in, 79. Mirii veniseră de la biserică şi se aşezaseră între cei doi nuni. VOICULESCU, P. 1, 54. Preotul... venea asudat de la coasă, ori de la secere. DAN, U. 148. îşi încheie nasturii jachetei, ascunzînd bluza de lucru, cu care venise de la uzină, preda, R. 173, cf. id. M. 29. Pe din jos de Orăştie Vin doi fraţi din cătănie. ’ JARNÎK-BÎRSEANU, b. 310. Deseară, cînd vine din cîmp [feciorul], tu te bagă sub pragul uşii. RETEGANUL, P. HI, 39. Dé cînd din cătane-am vint, Mult dor am dus pe pămînt. doine, 13. Să'se suie în pod şi, cînd o veni Busuioc de la •vînătoare, să-i cază în cap. STÄNCESCU, B. 198. Bărbatu nu m-o mai vinit de la cătănie, bl v, 183. Cînd a veni băiaţu dîn vînătoare, ea s-a da jos dîtn pat. O. bîrlea, a. p. i, .172·. (E x p r.; regional) A veni fle la biserică, se spune, ironic, despre cineva Care se întoarce beät acasă. Cf. ζΑνΝε, p. vi, 489. O (Cu determinări modale sau elemente predicative suplimentare) Dusă-să şi să spălă şi veni cu vedere. VARLAAM, C. 120. In Franţa apoi sau în Germania, de se duc,... foarte puţini vin înapoi, în stare cum să scrie bine în limba franţeză sau germană, heliade, o. II, 44. Educat la Paris, vine în ţară plin de iluzii reformatoare. CONSTANTINESCU, S. IJ, 299. Dacă aşi veni cu diploma de la Paris, m-aşi însura mult mai uşor. CAMIL PETRESCU, O. 1,189. Nevasta, care îl aştepta cu nerăbdare, ca să vadă cu ce se va întoarce, cînd văzu că bărbatul ei vine încărcat de bani, sări în sus de bucurie, MARIAN, O. II, 161. Să nujneargă seara-n sat, Că vine cu capu spart. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 181. Nu ţi-a fost, maică, păcat... Că m-ai dat la un bătrîn: Merge ziua, face fin, Vine seara totgemînd. BlBiCESCUj ·Ρ. P. 189, sf. 190. Pă urmă a vinit în Uniformă. GR. S. IV, 114. Săracii militarii, Cum se duc ca fluturii Şi vin ca călugării! FOLC. OLT.-MUNT. V.432. S-a dus bou şi a venit vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se. instruiască sau să se lămurească într-o problemă şi-care s-a întors mai puţin instruit sau lămurit decît plecase. Cf. creanga, o. 185, dl iv, 610, DM, dex 1005; ZANNE, P. I, 330. Vine bătîndpe'bîtă,. se spune despre cinevâ care a avut un eşec, a suferit o pagubă etc. Cf. zanne, p. m, 20. O F i g. Cele ce trec numai vin,.nicisă-ntorc iară. M COSTIN, O. 320. Timpul éste trecători Şi cari trece nu mai vine (a 1837). cat. man. ij, 187. Obiceiuri şi credinţi cari s-au dus şi n-or mai veni. RUSSO, S. 16. OExp r. A-i veni (cuiva) liumai numele = a muri undeva, departe de locul· de unde a'plecat. N-aii pierit toţi acolo, în ţara aceea nemţească? Despre copila asia nu se mai auzise nimic multă vreme; de unde ci răsărit? Era vorba să se ducă c-un fecior de .bani gata ta America, ca să-i vie şi ei, de-acolo, numai numele. SADOVEANU, O. XI v, 20, cf DM, DEX. (în imprecaţii) Suit' toţi duşi. - Dar Cänuß?... - Veni-i-ar numele! CARAGIALE, O. I, 134. Veni-ţi-ar numele! CADE 847, cf. dl, DM, DEX, ciauşanu, gl. 44, zanne, P. iv, 517. ♦ (Despre obiecte) A fi adus ; înapoi undeva, a fi retumat cuiva. Banii cei mai mulţi să petrec afară din ţară, iară preste Dunăre înapoi vin prea puţini. CANTEMIR, S. M. 274/7. Fusei tot în aşteptare, că doară va veni planul îndărăpt, ca apoi să ştiu ce să-ţi răspund, vasici, ap. BARIŢIU, C. II, 106. Multe exemplare cam cred că se vor strînge de la cei ce nu le-au desplătit şi nu le-au luat de la protopopi; şi ieri îmi veniră 3 înapoi (a. 1845). BARIŢIU, C. ii. 305. Fetele, Sărmanele, Or trimis carte la curte Că ele-s fete de frunte. Ş-o venit carte-napoi, Că-s toate nişte nevoi! jarnîk - BÎRSEANU, D. 433. 0 Expr. A veni la loc = (despre obiecte, despre părţi ale lor etc.) a se întoarce în locul iniţial, a recăpăta poziţia iniţiali Dacă-i sclintit, [piciorul |ä3 trage... pînă va veni osul la loc. DRĂGHICI, d. 166/23. S-au pus la ferestre perdele de vară, albe. Vîntul abia le umflă, parcă le cearcă numai şi se duce, lăsîndu-le să vie la loc. TEODOREANU, C. B. 124. Văzu lespedea... învîrtindu-se în ioc şi destupînd o gaură în care sclipea aurul... apoi, zicînd hoţul: „Justi piatră", veni lespedea iar la loc. STÄNCESCU, B. 229. 2. (Despre animale, mai ales despre păsări) A se întoarce din migtetie. Peştii merg la marea di să nasc acolo şi mai apoi iarăşi vin la Nilos. HERODOT, 111. Primăvara... vinrîitdmelile. DRĂGHICI, D. 46/13. De'la firile străine Păsărele vin ca nori ASACHr, S. L. I, 93. Rînduriea frumoasă Pasăre văroasă... Bine ai venit! ■ BOLLIAC, O. ΎΙ; Vine-ÎMlimg şir de cucoafe Aducînd pe-aripi întinse calde vaze de lă soare. ALECSANDRI, P. II, 28. Copilul nu se dontirea de ce... rîndunelele se duc şi vine. ISPIRESCU, L. 287. -Utiâ din paserile mutătoare sau călătoare care vine la noi cam dăţră fihecţ iui prier. marIaR o. I, 62. Dintr-alte ţări'de soare pline, Pe unde-aţi fost şi voi străine Veniţi, dragi păsări, înapoi/· COŞBUC, P. I, 90. SfrînciOcul sau bèriecelul roş ie tic... este pasăre călăto'ăre. venind la noi... pe la sfirşitul lui april şi stă pînă pe la începutul lui septemvrie. ■■ SIMIONEŞCU, F: R. Îi^CtofilHine de tifnpiiriu primăvara. BÄeSsGÜ, PĂS. 268. De prin tţdîncal nopţii' vin cocorîl·Pe care i-am văzut pleeînd. ărghezi; v. 37y€iiôulë, drăguţule, Surule, mîrdmţale, Vâră·1 Vi/. ΙΌΡ., 1 ’ăp. ALEXANDRESCU, O: I, 394. Cuculi, vara vii, iama ti diici. ARH. " F@tK. V, 139. Berze ViH, berze se duc, Eii de doruri mă ustic: FOLC. OLT-MUNT. III, 696. , 3. A se întoarce la o stare anterioarăfa redobîndi o stare; o , situaţie anterioară. Nici întru un chip cu alt mijldè la cinstea şi pOdoabeţe Säle nu, va veni, numai prin năzuire la sultan SiileiMari, împăratul turcesc. m: COSTIN, O. 289. Dumnezeu... au dat omului această mare vindecare a pocăihţii, ca prin mijlocul ei să vie iară la cinstea cea diritîi. Antim, O. 91, cf. 354. înaintarea ştiinţii... stă în observaţia naturii şi este părăsită dar va veni pe viitor iarăşi, la dreaptéd!'-ei. EPISCUPESCU, practica, XXXVI/l. După ce am plecai de-acasă, intrînd în îiaţa de oştean, începui să-mi■ las grijile îndărăt şi, puţin cîte piiţin, venii în theful meu obişnuit:^GaSe, N. îl, 98. Cu al treilea bici cînd plesnesc la spatele oricărui lucru, îl schimb în stană de peatră Şi cînd plesnesc ck''eijn faţă, se desface făcutul, şi vine la adevărata lui fiinţă în lucraţi împetrit: ISPIRESCU, L. 264.0 (însoţit de un pronume reflexiv în dativ) Bîrfeă de zicea că nesfirşita muncă aresftrşemŞŢjş\ dracii iară vor să^şi vie la a tot*cimtgjj& 1652). GCR 1,-163/23Î' Domnia mea, binevoind cqsS'Sâtûchiëascâ breasla această ş'i ca sărşi vie iarăşPla bunăştârea lor ce dintîi.:., 'ärrt'jacu'tmilfi cu-ämjtl... şi li s-au aşezăt 'cu hotărîrea dajdea biruhtpfdr (a. 1760). FURNICĂ, D. C. 17. OExpr. A-şi veni în chef= a-şS recăpăta buna dispoziţie, voia bună. Auzind aceste cimhte îşi veni îti chef şi începu şi el să rîdă Cu ceilalţi. CONV. Lit: IX, 1747 VENI -306- VENI 61. 4-şi veni în fire (sau, regional, în ori) = a) (şi în formele a-şi veni în sineşi sau învechit, a veni la firea sa, regional, a-şi veni în puteri) a-şi recăpăta foiţele, vigoarea, vitalitatea, a se restabili (după o stare de slăbiciune, de depresiune, de epuizare etc). I se întîmplă de căzu într-o boală grea... şi viindu-şi în fire, şă sculă îţicitişor din pat. MINEIUL (1776), 27v2/20. Stîrcul, dacă imbătrîneşte, le.cade penile...; qtuncea se strîngpuii lor... şi le dau hrană, pin' ce le cresc penele şi-şi vin în fire (a 1777). GCR ii, 111/6. Să mă odihnesc puţintel ca să-m viu în sine-m. HALIMA (1783), 3279. Lugerii viţelor de-abia îşi vin în ori [dupăbrumă]. ECONOMIA, 145/6. Tînărul îş mai venea în fire şi îndată iarăş alerga cu mai mare căldură cătră corabie. BUZNEA, p. v. 177/20. Fiind eu prea ostenit, o luai... de-a dreptul la Prejmer unde, fqcînd puţintea pauză şi dormind mai liniştit, mi-am mai venit în fire. VASICI, ap. BARIŢIU, C. fi, 111, cf. DDRF ni, 162. Erau aşa de mîncqţi ele ger, îneît nu simţiră nici o bucurie cînd sania se opri... Trecu multă vreme pînă ce îşi veniră în ; ori cei doi, călători. AGÎRBICEANU, A. 467, Mi-am venit greu în fire..Convalescenţa mi-a fost unclţin lung. VOICULESCU, p. n, 171. Fiinţa mică de otravă Mi-a făcut carnea bolnavă... Nu am Ştire De-mi vp.i, mai veni in fire. ARGHEZI, VERS. 58. Manole, Făt-Frumosul din fiori nu-şi mai verii în fire şi muri după , trei săptămîni. CAMIL PETRESCU, O. I, 213 .Nu dădu Ilenei cîteva zile nimic de lucru... şi o lăsăpînă-şiya veni în ori. RETEGANUL, P.-I, 53·. Găsi un luminiş unde se aşeză... să-i tragă un pui de somn, să-şi mai vie. în fire, œ era ameţit de drumul ce făcuse. STĂNCESCU, B. 29. Bătrînul, după ce a mîncat bine şi s-a săturat şi după ce şi-a mai venit în ori, a început a vorbi ca oamenii marian, O, -,j,, 368,. După ce-şi jrtai vine îtj fire, începe a istorisi despre pătărăniile cîţeierţţq^ftculiabq, id. î. 210. Văzţfid pe necţtmscut zăfînd mgi-mult. .ntprtii ş.e Meu milă, se apropie de el,,., i dete să bea puţinp-apă...■'şi nu s.e mişcă de lingă dînsul, ,pînă ce ţ^-şi.yjeni în puteri. PAWFUÆ, DUŞM. 344. (Prin JŞrgjrea şenspiui) După greutăţile ce, era lq. Radul Ροφ..., dît venit fără, zăbavă ţarfljq hirea^sa şipînăila qnul s-au îrnpluf -çle tot biyşugul şf jş-qu ţmplut de oameni· , M. cogTiN, Q; 93. A'eţ-qdirea unui,;qn aduce... marestruBcingre stării ţeramtţii, .,.fiii^u-i de$ţuL, şă nu-şi mai pmtăyenjiţn fire. I. idţJEŞQJ, C. 213/4. Cea diiţţîi datorie a naţiunii, dgcă vrea să se întremeze şi economiceşţe şi moraliceşte, es-amnee ţiătura de paraziţi de deasuprăi-i..Curăţită de pătura de paraziţi, naţia îşijy^yeni. înjire. ΕΜρΕξύυ,,.Ο. xi, 348;,b^ţ(şi în formele a-şi veni în simţire sau în şiijiţiri, în sin^înyeæhit şi.regional, la fire, î'egipnal, în oară,în minte, în fire, în firi, în horatic, la ori, la oară, la minte, |a fîh4^.0^v^VcniJ!n firesauîn ori,jţi) minte,-la caţe, re fl., regiong), a şeyeiiî^rj; fire sau în oară, în minte, la fire, i inp er s., regional, a-i veni în fire sau în ori, în putere, la.;firç) a-şi reveni dintr-un şoc1 (2), a-şi recapăţa eunoştinţa în urma unjii, leşin, a unei crize etc.; a se trezi, a se desmetici dintr-o stare de toropeală, de ameţeală,. dg |eşin;ptc. Aşa şezînd îşi ieşi din fire şi era tninfea fui. dusă:Sh-, şoptea au £JH&,çwnte neinchiiflţe.:şi neînţelese; şi îiatrMvdçeste^eflsuri,,., ,mai...viiridU-şi }&*$&<, oareşce, cerşit..,.-2 bucăţi, depline. MINEţUL (1.77.6), 27^/3J.V0B'. năcaz au ameţit şi au picat gips iară,... venindu-şi în ori, au cerut apă rece, ;ŞINCAI,,-tIR. I, l.192/3, fif. I. GOLESCU, C,-.A& deştept!... Viimiu-mim siitiţire, .ce ,qm ciştigatSghimbüredë amărăciuni, căci qdeyărul mă chimiişşte mai .mult:,şdecît înşăfăciunea. MARCipVICl; .·, C../7#4. Unii .dintre ,dînşiiîşi rumpe simile, plîngea, ... leşina, neyenirţdu-şi în. Simţire decît prin miâtefrecăniri şi şţropiţuri. DRĂGHJGE.R. 2.1/10. Am tras din mluripe.m^rocjtiflP^Ufşinat... Iş mfli yeniş&puţin în fire,, jar mţ pfdea să vorbească niciun. cyyînt. buznea, p. y. 183/4. Holvel pierduse acum puii toate- simţirile,;., L^au aflat nunuţi cu puţină xiaß.,,.liogţgiŞ-ariveni în simţire,· dacăş-qr deschiqe.yga. M.BINEJ,, M 75$,6. Deaca m s-afăcut ruptură, devaseţiemorfigie cer0^fă^oinavul îşiyineînsine,ţea prin farmec, MAN. ŞÂNĂ.Ţ., 2Q7/12.-Dup^pufi^ä. vreme, văzură- că s-ascHld^Işinicii Ye$i }n£imfire,ßij$,qßt leşinaţ- painn, e. ii, 104/20, pontbria^ţîs.;>d, Altă>ielea qcum... a apuggţ-o. isteriçqleL,. :Liicsiţo^yină-ţi în simţiri!, ALECŞAND^ţ, T. 861·.. Cum soseşte luna lui iulie, .ca o perşoană>feşinqtă0,^iyine în simţiri, el,începe a prinde.la suflet, id. VQ. Ρ. lA§,,După, ce-am ieşit cu mare greu din apă şi m-am pus pe mal ţiindu-mă cu mînile de inimă,... de-abia mi-am venit în simţire peste vrun ceas. CREANGĂ,. O. 212. Bătrînul alunecă de pe scaun şi căzu mototol pe covorul moale... Cînd îşi veni în fire, preotul era întins în birou pe canapea CARAGIALE, o i, 46. După ce-şi veni în simţiri din ameţeală, îşi ţinu firea. ISPIRESCU, L. 136. Bălaşa, după ce zgîrci de trei-patru ori din mîini şi din picioare, îşi veni în simţire ca dintr-un somn adînc. DEDAVRANCEA, H. T. 255. Se întoarse numaidecît cu o sticlă de cogneac, pe care o vărsă mai toată în capul coanei Profire, pe cînd fiu-său o muncea pe la tîmple să-şi vie în fire. D. ZAMFIRESCU, V. Ţ. 15. Cînd şi-a venit în fire întiia oară, la ambulanţa diviziei, a văzut pe doctorul Meyer şi pe Petre. REBREANU, P.S. 110. Vino-ţi în simţiri, nepoate Stoiceo. E)ti la moara lui Călifar... Te-ai dezmeticit? GALACTION, o. 54. Cînd şi-a venit în fire, i s-a părut că toată carnea i-i un imens furnicar. POPA, v. 194. Era leşinată... Flăcăul o întinse pe iarbă, o fr.ecă pe inimă... Fata îşi veni numaidecît în fire. VOICUI.HSCU, P. I, 51. Sintem ameţiţi de aburii băuturii... Cum ieşim la,văzduh curat,., ne venim în fire, de nu ne mai cunoşti. id... ib. 130. Pierdu răsuflarea, se Clătină, gata să se dărîme Ia pămînt. Apoi, încet, îşi veni în fire ψ răsuflă adînc. SADOVEANU, O. >0(1, 216. Filip:.. se prăbuşi leşinat la pămînt. Cînd îşi veni în fire, mustăciosul îi întindea la gură o sticlă cu vin CĂLINESCU, S. 786;‘.: cf. DL, DEX, 864. Ce ai mătuşă? Vino^ţi. în fire/Atunci mătuşa, tr^zindu-se,... începu a se văila. ŞEZ. I* 54. Ciprian... începu a o freca pe la frunte, pînă ce-şi veni în ori. Cătană, p. b. i, 37, cf. i. cr. m·. 377. {Tie] ţ-o venit im fire. ALR l/l h 144/26. [El] ş-o mai vinitia mince, ib. h 144/77. [tiui] i-o ryaiyint la hire. ib. h 144/144. El so mai vint ; la bire, itv .h 144/160. [Εμ] am vinit îm minte . bună. ib. h 144/229 [Eu] am vint. la -cale. ib. h /144/231 .· [Eu] am vinit iară-η uori. ib. h 144/259. [El] ş-o dknit în uară. ib. h 144/290. ■ [Eijsÿ-Q. mai yinif la.rînd, ib. ji 144/308. Mie mn'i-o zinit.în . fuormă ib„.J}. 144/347. \Mie\ mn'i-o zînit-n uoră. ib; h 144/350. [El],ş-o vinit îm minte, ib. h 144/375.·.[El] ş-o vinit în ' şiri. ib. h 144/424. [El] ş-o vinitu-n horîtic. ib. h 144/590. [El] ş-a îhJ.44/7Q8«>Oi şi-a vint iei în fire şi s-a dăşteptfft, s-a loa!lqbătqieracolo! O. BÎRLEA; A p. îl,· 413. (Cu inversarea construcţiei) Toţi s-au gîndit că au murit; şi îndată ţrOU/, şi îngropat; ... apei în mormînt iarăş la fine. Viindu-şii , S.rIII,. 1.18. Vino-ţim fire, omule Ui zise prinţipul Işinfir, yăzînd cămar sa înteţeşte. GHIGA,. : S. 510.: . Scoateri sab,ia;:.obl0jîtule,:.că' întru-n:păcatL··. ^-M&i, · nu:făce . : ppzna..., măi, vină-ţi în fire., ,-ALECSANDRi, .«K/.930, cf tsM ,n, 1 5J9.·. Mai-,pe. itrmă,:jmbărbătîndu^se,;şi-a 'nmi venit puţin în fire. CREANGĂ,-,;0.. 1:5xMoşmqgul însă,;gîndind'.căA ucigărl., crucea,’s-a spăriet..:; dar, nevăzjind pe nime, şi-a .mai venit în j//îë;:;id..!Îb 42, cf. CARAGIALE,, O. IV,.. 110. [LHiielcIrâ/Hii.ve : turtit la pămînt, privind·.la fata speriată,. : Sffnda îşi . veni in 1747 VENI -307- VENI sine. CONV. UT. ix, 302. A părăsit-o drăguţul său şi din cauza aceasta nu-şi mai poate veni în ori de supărarea cea mare. marian, O. I, 32. Care-o fi scăpat din gloată Nu şi-a mai venit în ori Viaţa toată. COŞBUC P. I, 84. Spaima mea era la culme... Viindu-mi în fire,... am rupt un par de la gard şi am plecat cu el prin luncuşoară. SBIERA, F. S. 105, cf. ALEXI, w. 319, TDRG 631 : A stat mult aşa încremenit. Simţirea adîncă ce-l cuprinse abia-l lăsa să-şi vie înfire. AGÎRBtCEANU, S. P. 25, cf. hogaş, DR. I, 309. întîi n-a putut să spuie nimic. Le-a Jăcut semn să-l lase să-şi vie în fire... Era zăpăcit. PAPADAT-BENGESCU, O. II, 304. Stai binişor, să-mi vin în ori, să-mi aduc aminte cum a fost. LUNGIANU, ap. CADE 875. Rămase încurcat, tulburat... Tocmai noaptea tîrziu..., îşi mai veni înfire. rebreanu, nuv. 307, cf da ii„ 128. Aliman, dat deoprate cu mîna, sta prostit, gol de puteri... Şi, pînă să-şi vină în fire, femeia cu prada era departe. VOICULESCU, P. I, 53. Ticăitul monah îşi venise în ori din spaima ce îndurase. sadoveanu, O. XIII, 560. Vaier încremeni... Cum mamă-sa, în potopul ei de vorbe, nu se lega de el, nici de bătrîn, îşi mai veni în fire. dan, u. 17. Felix stătu într-o prostraţie totală, apoi, venindu-şi puţin în fire, simţi nevoia să alerge. CĂLINESCU, O, IV, 288. Vino-ţi în fire, îi spuse, nu vezi că e numai un vis? VINEA, L. II, 152. Anghel sărise mînios în picioare... Pascu încremeni pe loc şi îşi veni repede în fire. PREDA, D. 160, cf. DL iii, 283. Fata, în casă, era mai mult moartă decît vie; abia şi-a putut veni în ori. SBIERA, P. '309. După ce-şi mai veni în fire, le spuse copiilor tot plîngîtid. RETEGANUL, P. v, 23. A doua zi, cînd se sculă, împăraţii rămase cu gura căscată, şi multă vreme nu-şi putu veni în fire văzînd aşa minune de palat durat într-o noapte. STÄNCESCU, B. 122. Cînd l-a văzut, mireasa... şi-a mai venit în fire din mîhnirea de care era cuprinsă mai înainte. ŞEZ. II, 112. S-a speriat atunci şi el oleacă, da odată şi-a venit în fire. RÂDULESCU—CODIN, !. 261, cf. CABA, SÄL., COm. din ZAGRA - NĂSĂUD. Cînd şi-a mai venit în ori, Vifor împărat... a văzut din ce primejdie cumplită a fost scăpat de către· prinţ. FOLC. TRANSILV. iii, 433. (Cu inversarea cohstrucţiei) Turcii toţi încremeneau, Şi-n fire dacă-şi veneau, După Chira struneau Şi cu toţii se-necau- JARNÎK-BÎRSEANU, D. 496; d) (şi în formele a-şi yeni în cunoştinţă sau, învechit, în minte, în cunoştinţi, în socoteală, întru sine-şi, la socoteală, regional, la minte, familiar, în minţi sau, învechit, aveniîhtrusinesau în sine-şi, în mintea şa, i m p e r s:, învechit, ä-i veni în socotinţă) a-şi redobîndî capacitatea de judecată, de discemămînt (rentfnţînd la idei, la intenţii sau la fapte nepotrivite, neîngăduite, condamnabile); a-şi da searïia, a înţelege, a se lămuri (în legătură cu o situaţie). Şi întru întunearecu fiind noi, să ne venifnuîn minte. CORESI, EV. 270, cf. 21. Mise bucură sufletulfoarte astăzi că... v-aţi venit în fire (a. 1642)'. GCR l; 99/14. Niceodată nu vin în mentea sa, ce cum are hi îndrăciţi, aşe sînt Jară de ruşine şi Jară de omenie. varlaam, C. 177. Atunce îngerul carel(ë) s-au arătat într-acesta chip s-au suit în cer, iar cătugăhd, viind întru sine, s-au întors la m\ă\n[ă\stire (a. 1692). GCR I, 297/27. Şi-şi veni în fire şi socoti de minunea sfîntului Nifon, cum este adevărată iertarea Radului Vodă. anon. CAIMAC., CM I, 102. Să cădea, ca un înţelept şi practic, ... să-ţi vii în socoteală şi să gîndeşti ce ceri de la mine. R. POPESCU, CM I, 233. De nu ne vom veni în fire, ca să ne părăsim de răutăţile şi să ne căim, rie vom îneca, în veci nesfirşiţi, în noianul focului celui nestins, antim; O. 94. Vino odată în sine-ţi. Vezi-ţi ticăloşia ta. Lasă acel obicei rău al păcatului, id. ib. 147. Am jăcut un marevicleşug de am zis că am un zapes... şi pe urmă, viindu-ş sătenii din Năruja în fire, m-au apucat cu mare strînsoare ca să mă de (pe) mîna giudecăţii(a. 1738). IORGA, A. ri, 351. Ne-arnsilit ca doar om putea-o face să să lase..., ca doar îş va veni la socoteală şi să va părăsi de un lucru ocărit şi necuvios ca acesta (a. 1751). arhiva, l, 55. Veni în sine-şi şi zise diavolului: înşălătoriule şi pierzătoriule al tuturor, ... acum cunoscui neputinţa ta. MINEIUL (1776), 12rt/13. Oreşit-ăm înaintea ta, D[oa]mne, ..; şi, viindu-mi în fire, im cunoscui păcatul că era foarte mare. ib. 138r2/24. După incredinßrile ce am luat Domnia mea căpă la unile judeţe să urmează acest catahrisis care este cu totu nesuferit la auzul Domniii mele, foarte ne-am turburat asupră-vă, şi iată, straşnic vă poruncim să vă veniţi în cunoştiinţă (a 1813). PRAV. COND. (1780), 205. Ş-au venit în dreapta cunoştinţă, că aprinderea copaciului, era prin dinadins inconomia lui Dumnezău, pentru ca să-l facă să aibă de acum înainte foc. DRĂGHICI, R: 74/26. Astăzi sînt altfel trebile. Boierii şi-au venit în cunoştinţă; au văzut că turma nu poate fi Jară păstor. NEGRUZZI, S. I, 149. Hai, Chiriţă, să o lăsăm singură,... poate că şi-α veni în cunoştinţi. ALECSANDRI, T. 521. Chemaţi cu dinadinsul pe toţi oamenii de bine... să vă someze scurtă vă veni numaidecît în minţi. CARAGIALE, o. v, 192. Toţi înţeleseră... şi lăuda pe fitil'de împărat... Fraţii cei mai mari... începură α-şi da coate, a-şi'veni în cunoştinţă şi a se căi de rîsul ce Jăcuseră de Jratele lor. ISPIRESCU, L. 38. Soţia... da acum semne că şi-a mai venit în minţi. Adevăr că de-atunei nu s-a mai întîmplat la casa lor nici o poznă. SĂM iv, 772: Moghilă; vino-ţi înfire! delavrancea, o. iii, 59. Aţi apucat pe căi rele, nenorociplor!:}} Veniţi-vă-n fire!... Vedeţi de munca voastră cinstită. REBREANU, R. I, 271. Devin., agresivi cînd le atingem prejudecăţile. Dacă ar încerca să raţioneze, unii şi-ar veni înfire. sadoveanu, o. XX, 413, cf. DĂ [,,991. Acum, de cînd a rupt-o, şi-a venit în fire şi ascultă de ea, cum se cuvine unui băiat-cuminte. CĂLINESCU, E. b. il, 153, cf. DL, DEX 219. Vai, minte femeiască, ... oare Cînd ţi-i- veni- în ori? reteganul, p. iv, 6, cf. izv. XIII, 217. (Oi inversarea construcţiei) Fraţilor, să ne lăsămu de această nebunie şi în minte înşine să ne venimu. Să plecămUrechile noastre cătră cmîntul rostului Dumnezeului noşţru. CORESI, EV. 287, Wsitoareă ’M^a fost bună, Dar mintéâm-afost'iïëbiinâ; 'Cînd Id tftinte mi-am venit, Văd că Ochii rrii-tiu sărit;' 'Căci' un bobocel cq mine N-am avut noroc pe lume. FOLC. OLT - munt, UI, 480. (învechit; într-o construcţie amplificată) Costandin Vodă Brîncovean(ul), ... trecînd cîtăva vreme, poate fi că-şi va fi vefăt infire nţai deşteptaţqiţcle şt-gu: cunoscut păcaţtil ce au Jăcut. r. popeScu, cm i,'522. ♦ (Despre simţuri, forţă, putere, etc. ale oamenilor) A se reface,'· a se restabili. To&tă lumea ştia că rtuitid vorbeşte; cuipiiteasă-i treacă prin ccip că mutul nu se preface? L-au bătut pînă l-au smintit, ca să-i vie glasul lă loc — degeaba. CaSagÎale, Ö. Ï, 140. Unsei şi pe orb, şi îi veni vederile că fţiai năirite. işpjrescu, l. 304, Spoindu-sé pè obraz şi pe ochi ăt amestecătură acècistà de lacrimi, îi veni văzul id. ib. 344. Să orbkşti, mumă fira de legel· şi să nu-fi vie vederilë ta ftţp ρϊήΦ'Ή^άί Uriiplea natifi butoaie de tacrămi. STÄNCESCU, B. 204. Vă dai! 'eu lapte de căprioară roşie... Luaţid şi daţi-l împărâtUlM tot, id. ib· 57- Apele potopului vineră spre pămînt,.. Noe îşţră în corpbie şi ficiorii (ui, muiarea lui şi muierile feçiorilor lui cu el PO 30/2. Rogorî ploaie şi venirăriţire şi suflară vânture. N, TEST. (1648), 9731. Ape... vin cupoghpiul. ppşQFTEi, PS. 481/14. Ape.veniia de pre calea Edomulţii şi s& umplu pănţîntul de apă. biblia ^1(388), 26?1'/l 6. Casa... fiind pre piatră zidită, .yiind.ppvQiul, nu o va surpa, CANTEMIR, O, y, 158. Despre apus... Nilul veniia. id. I. I. I, 162. Să ppgorî ploaie şi veniră rîurile şi suflară vînturile. ANTIM, O.· $0, Au venit.deodată S\reţul.Jără,de veste. MUŞTE, let. iii, 78/16. Niţ eşte vreun pîrţu. puternic... şi în toată vremea vine turburat şi amestecat cu mai şus numitele spurcăciuni (a 1837). DOC. EC. 667. Acea apă... venea îrţjoate nopţile cu noroi şi cu pietri şi cu var. alexandria, 75/19. Se auzea răsunîndglasul unuipîrăuaş ce venea... din deal în vale, prăvălindu-se şi izbindu-se dé cele stînci fără,: voinfa ■ sa. creangă, O. 195. Apa venea furioasă, clocotind şi rostogolindu-se. D. ZAMJIRESCU, R. 123. Pregătesc micele corăbioare de hîrtie şi Je. dau-drumul atunci cînd vine zăpcful sau cresc apele mari de multe ploi. ANGHEL, PR. 32- Venea Tazlăul... ca un balaur, vorba lui moş Căpăţînă. HOGAŞ, DR. I, 306. Dădu. cu ochii de o fetiţă care se juca în marginejçi apei, jără să bage de seamă că vine unda. , soveja, o. 45. Cînd puhoiul vine... tîrăşte nu mimai ce-i pe şosea, dar şi casele înalte, camil PETRŞSCU, U. n. 416. Apele veneau năboi tot mai negre şi mai umflate, potmolind reniile senine unde ieşeau vietăţile la lumină. VOICULESCU, P. I, 48. Apele veneau posomorite, clătinîndu-se ca lespezi fumurii şi clipotind uşor la ţăr/rt. SADOVEANU, O. XVIII, 205. Era cu mare luare-aminte cînd vin puhoaiele primăverii, id. ib. xxi, 475, Rîuleţe şi pîraie... Veneau umflate şi zmulgeau cătune. Ţinuturi, mori, izlazuri de păşune. ARGHEZI, S. v, 177\Din acest munte strălucind de lumina rece şi pură a eternităţii, ... Oltul vine la vale, asupra cîmpiilor şi a oamenilor. BOGZA C. O. !4. Oltule, rîu blăstemat, Ce vii aşa tulburat...? Schimbă-ţi, schimbă-ţi apele, Slăbeşte-ţi vîrtejele, Să-ţi văd petricelele. alecsandri, P. P. 284. Ciobanii... auziră iarăşi pe vîrvurile munţilor din sus un vuiet mare ca şi cînd ar veni un puhoi cumplit. MARIAN, T 235. In faţa palatului era un munte... şi taman din vîrfiul lui cădea o apă, care venea spumînd şi clocotind printre petre, pînă aproape de casă. STÄNCESCU, B. 87. In acele părţi vine puhoiu mare, de îneacă multă lume. ŞEZ. I, 244. In satu une-ain stat, vinea din munţi o apă hiartă. GR. s. IV, 119. Ploaie bine, ... vini apa turbure... şîprinsărăm la păstrăvi. BL V, 178. A venit apa, a-necat. ALR SN III h 825/705. Vine apa lin. ib. h 828/836! [PMul] ine repidi. ib. h 829/723, cf A ix 5. Oltule, cîine spurcat, ... Vreun mal ţi s-a surpat, De vii. negru-nveninat? FOLC. OLT. - MUNT. v, 587. Dă unde vine apa-asta tulbure să nu poci ieu să beau apă?! o bîrlea, a. p. L 242, cf T. dial. M. I, 235. Potopul cînd vine aduce cu el orice înainte găseşte.. I. GQLESCU, ap. zanne, p. i, 63. (Construit cu datiyul etic) Oltule, Olteţule, ... La coadă te-a plouat, De-mi vii aşia mîniat? TEODORESCU, P. p. 320. Oltule, cîine spurcat, Ce-mi vii aşa turburat, Tocmai ca un lup turbat? FOLC. OLT. -MUNT. v, 587. 0 E x p r. A veni mare = a-şi spori debitul, a-şi ridica nivelul (revărsîndu-se). / ie topeşte zăpada în miază-vară. Atunce vine Nilul mare, luna Iu avgust. moxa, C. 52v 15. [Să lucreze] la podul domnesc, la plăvii..., cînd vor veni apele mari (a. 1649). PANAITESCU, o. ţ. 205. Venise apele Siretiului mare, pentru care au căutat oştilor cîteva dzile a face zăbavă, pînă a să face pod peste vase. M, COSTIN, O. 149. Sosînd la ţărmurii Dunării, venind mare Dunărea, ... îv[î]h/[u]/... îl îmbărbătă şi-i dzîsă: Ţîind a mînă acealea ce duçi, treci jără nice o frică. DOSOFTEI, v. S. octombrie, 8773. S-au pornit ploi grele, cît au venit apele mari afară din măsura lor... şi au înecat multe dobitoace şi oameni. muşte, let. iii, 78/14. Carasu este apă adîncă, lată, peste care este şi pod de lemn, ...iar mai de multe ori o trec cu pod îmblător, căci se răvarsă pînd vine mare (a 1715). arhiva r. ii, 31/22. Jîjia, cînd vine mare, tot locul îneacă (a 1806). ghibănescu, s. i. XXV, 117. Dîmboviţei> în zilele acestea viind mare, a inundat toată preajma. OR (1830), 5'/31, cf. HEM 1287. Prahova, din cauza ploilor la munte, venise mare. bolintineanu, O. 427. Munca nu-i da în spor. De venea apa mare, arăturile lui le «jeç^i lSJRIRESCU, L. 206, Vine» tată,. Oltul mare, Malul, sting de-abia-l zăresc! COŞBUC, P. II, 108. Ca s-ajungi la sat, trebutß^sq.trßci.pßste Tţtzlău cel mare,,şisocot cănu Ι-ăi putea treces fă m ŞP ostoieşţe el, cu una cu două,· cînd vine., mare. HOGAŞ, DR. I, 287. Multe se schimbă m trei zile, mai ales când plouă şi vin apele mari. SOVgJA, O. 49.. Apa venise mare. în munte se topeau încă nămeţii. C. tţETRESCU, î, II, 174. în sat nu erau pescari de meserie. Dar toţi pescuiau cînd venea Buzău! mare. VOICULESCU, P. 1, 18. Dîmboviţa străbătea Bucureştii... Cînd apele veneau mari, cartiere înţregi.erau inundate.. vi'ANU, L. R. 51.1 s-a d(Jt o palmă de loc la marginea satului, lîngă baltă, unde vin apele mari primăvara şi îneacă lunca. STANCU, D. 45. Dar-ar Dumnezeu d-o ploaie Să yie Sabarul mare, Să ie puntea de la vale. TEODORHSCU, p. P. 305. Nu.plînge aşa de tare, Că vine Dunărea mare. JARNÎK-BÎRSEANU. D. 209. Daţi, feciori, boii mai. tare; Că vine Dunărea mare. reteganul, tr. 84. Fugi, copilă, mai la vale Că vine Bistriţa-mare. şez li, 185. Odată a venit apa mare ş-a-necat bordeiele, graiul, i, 117 Fata cea fecioară Să ferească din cărare, Că zine Dunărea mare. CANDREA, Ţ. O. 44. li zîce Valea-Largă, păsemne c-a fost tot aşea vo vale la poalili pădurii, pă unde vinea apa mare cînd plooa mult. GR. S. V, 16. Cînd vine gîrla mare, e îmfuriată.· ALR SN iii ,h. 829/728. Păşi, copiliß, mai tare, Că vine Dunărea mare! FOLC. TRANSILV. VIII, 302. Venise apa mare,... gîrla scăzuse, didese-napoi, şi.^rămăsese mreana dă peşte pă uscat. O. BÎRLEA A. P. II,' 307. Fugi, copilă, din cărare, C-a venit Bistriß mare! FOLC. MOLD. I, 127: Ciudă mare, rău ce-mi pare, C-a Venit Buzăul mare, De nu pot trece călare, ib. 409. (Construit Cu dativul etic)iFa; dă mine, rău îmi par,e:că-m vine Mwăşu mare. ALEXICI, L. P. 180. (F i g.) Va veni mare valea de plînsoare, Cînd Domnul va face giudeţ şi strînsoare. DOSOFTEI, o. i, 191. A-i veni (cuiva) apa (sau apă) la moară sau a veni apă (sau apa) (şi) la (sau pe) moara cuiva = a se schimba împrejurările în favoarea cuiva. Cf. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P III, 241. !-a venit apă la moară. 1747 VENI -309- VENI PANN, P. v. Π, 68/18. O veni apa şi la moara mea. POLIZU, 24, cf. HEM 1264. Mi-o venit apă la moară. ALECSANDRI, T. 284. Băieţii încep a curge toţi, care dincotro, cu blăstămurile părinteşti în mînă. Ii venise acum şi lui Dănilă apa la moară. CREANGĂ, O. 37. Acum mi-a venit şi mie apă la moară, ddrf IU, 58. Mi-o veni şi mie odată apa la moară. PAMFIUE, J. I, 127, cf. CADE 62. Pînă ce n-oi vedea duşmanii muşcînd ţărîna, nu mă las! Ochii lui Gînj licăriră: — A da Dumnezeu, stăpîne, şi ne-a veni şi nouă apa la moară. SADOVEANU, O. I, 200, cf. DL, DEX 560, RĂDULESCU-CODIN, î. 370. Ei las', bre, că mi-a veni el apa la moară. VASILIU, P. L. 129, cf. I. CR. UI, 252, corn. din ŢEPEŞ VODĂ - CERNAVODĂ. Omul, care simţea că-i vine apă la moară, spuse cu răceală: - Bine, muiere, bine. Fie cum vrei tu. FOLC. TRANSILV. ui, 354, cf ZANNE, P. ΙΠ, 241, 242. ♦ (Despre ape curgătoare; cu determinări introduse mai ales prin prep. „din”) A izvorî. Gîrla... vine din Milcovu cel mare (a. 1662). IORGA, S. D. Vil, 316. Pîră unde vini pîrîu de la de(a)l, pe din sus de partea Tepească (a.· 1824). SA va, DOC. II, 95. Erodot ne spune că Marisul vine. din ţara agatirşilor. HAŞDEU, I. C. I, 188, cf PONTBRIANT, D. La umbra acestor arbori, cură un rîuleţ ce vine din muntele Carantania. BOLINTINEANU, C. 103/12. Din stînga, de subţ curmătura unui deal, vine rîul Bahna. VLAHUŢĂ, R. p. 7. [Pîrîul] vine din fintînişuri. ALR SN ni h 822/836. ♦ (De obicei cu determinări introduse prin prep. „în”) A se vărsa (I 5). Cum nu se poate sătura marea ce-i vin toate rîurele întru ea, aşa şi cela lacomul şi iubitoriul de argint nu se poate sătura de avuţie. CORESI, EV. 52. Apa Smotriciului... vine pre la Cameniß în Nistru. M. COSTIN, O. 105. Va fi acolo peşte mult foarte, căci vine acolo apa aceasta şi va însănătoşa şi va trăi tot. biblia (1688), 570'/45. ♦ (în e x p r.) A veni la matcă (sau la vad1) — a reintra în albie după revărsare. O vinit apa la matcă, alr SN iii h 826/228. [Apa] scade şi vine iar la vadu iei. ib. h 826/836. Apa trebuie săi vie la matca ei şi omul la teapa lui. PANN, P. V, ii, 87/28, cf. hem 1266, românul glumeţ, 43. ♦ (Despre ape curgătoare; cu determinări introduse prin „alăturea cu”, „prin”, „pe lîngă” etc.) A-şi avea vadul1, a curge pe lîngă sau prin... O parte de pîrău vine pre lîngăOdobeşti şi trece de dă întru apa Putnei. URECHE, L. 93. Cuprinckind oastea lor de la pîrîul ce vine alaturea cu iazul. M.. COSTIN, O. 192. Tisa.. vine pen Ţara Ungurească. ANON. BRÎNCOV., CM II; 323. ♦ (Populai·; adesea cu valoare incoâtivă) A curge (la un robinet, pe o ţeavă, într-o iiistälafie etc.) tu Apa caldă vine de obicei pe la orele / 6. 2. (Popular; despre lichide orgariice) A se scurge (11). Se întîmplă cîteodată că periodul nu vine pe unde trebuie. BIÀNÜ, D. S. 462. Curje sînje... Sînje numa vine. O. BÎRLEA, a. p. 1, 480. Văz că Vine sîngele pă oichi în jos..., şîrîia sîngele. T. DIAL. M. I, '71. O (Determinat prin „pîrîu” sau „vale”, sugerează ideea de curgere neîntreruptă şi abundentă) Şi zic zău că nu mi-i rău, Lacrămile-mi vin părău. F (1886), 177. Lacrămile-mi vin părău... Decît on bărbat urît, Mai hine-on mîndru iubit. BÎRLEA, L. P. M. II, 8. Amar îmi e şi suspin, Lacrimile vale-mi vin; Văle-mi vin, vale se varsă Şi-a mea inimă e arsă. FOLC. TRANSILV. viii, 306. V.lntranz.1. (Urmat de determinări introduse, de obicei, prin prep. „pînă la”, „la”) A ajunge pînă la nivelul...; a avea ca limită... Punga plină pînă-mifuse, Mîhdra pe mînă mă puse; Cînd veni la jumătate, Mîndra mă deté la spate: PANN, P. V. ll,l 23/20. Colonade - stînci sure, streşine - un codru antic ce vine în nouri. EMINESCU, O: VII, 106. Un gheroc mare, a cărui talie, îi vine pînă la glezne. CARAGIALE, O. I, 29. Stufuleţul se jăcea că era înconjurat de nişte "iarbă verde, subţirică şi naltă de-mi venea pînă mai sus de geniichi: ISPIRESCU, L. 244. Cînd apa îi venea pînă la gît,îşi încorda trupu-i mlădios... şi spinteca cu pieptul său puternic undele. HOGAŞ, DR. 1,311. Ciorapii îi vin pînă la genunchi. CADE Apa îmi venea pînă la bărbie, id. ib. Înainta greu... Apa îi venea la gît şi-l bătea cu spume şi bolboroseli. VOICULESCU, P. 1,24. Apa-i venea pînă la gît. SCRIBAN, D. Copilul... era îmbrăcat cu un pardesiu gri, ce-i venea pînă la mijlocul fluierelor goale. CĂLINESCU, S. 66, cf. OL. GenUnchii îi veneau la gură, fruntea se-ntîlnea cu ei. PREDA, C. I. P. II, 46, cf. DEX. Cînd am trecut lacu, mi-a vinit apa pîn' la chept. POP, ap. HEM 2233. Genele... aşa-i erau de lungi şi de dese, de-i veneau pînă la gură. RETEGANUL, P. v, 36. Io poci să tai pînă-m vine sîngele la brîu şi cad şi mori. FOLC. OLT. - MUNT. Vili, 12. Balta-i venea la subţiori, ib. 47. A mîncat, de i-a venit pînă la gît, se spune despre cei care mănîncă mult şi cu lăcomie. Cf. pann, p. v. i, 107/5, ZANNE, Ρ. iii, 629. 0 E x p r. A nu-i veni (cuiva) nici la degetul cel mic = a nu se putea compara cu cineva (din cauza inferiorităţii în care se află). Toate muierile la un loc nu sînt Sultănica... Nu-i vin ei nici la deştul ei cel mic. camil PETRESCU, O. I, 122. (Populai) A-i veni (cuiva) apa la gură (sau la gît), ori (învechit, rar) a veni apa la gură = a se afla într-o situaţie foarte dificilă, a fi în mare primejdie; a ajunge la limita suportabilului. Cînd vine apa la gură, toate trec peste măsură. I. GOLESCU, ap. zanne, p i, 107. Se sculau turcii cu război asupra lui Mihai Viteazul, cu gînd ca, văzînd Mihai că-i vine apa ta gură, să jăgădtiiciscă tot ce va cere. ISPIRESCU, m. V. 34, cf. DL. Rabdă, rabdă, sufleţele! - Am răbdat cît am putut, Mi-a venit apa la gît. FOLC. MOLD, i, 108, cf. zanne, p. ui, 251. (Cu parafrazarea expresiei) Împăratul, de nevoia turcilor ce-i venise la grumazi,... pristănise la toate capetele legii pré voia papei, numai să-i dea ajutoriu împotriva vrăjmaşului său. SIMION DASC, LET. 25. A veni la măsură = a ajunge la măsură1 (I 2), la mărimea prestabilită sau potrivită. Capul ce se-nalß mai sus de apa dreaptă Mi ti-l retează iute să vie la măsură. HELIADE, ο. I, 226. La mulsoare d-ajungea, Bîrsănele că mulgea, Dar lui, măre, nu-i venea Nici lăptuţul La măsură, Nici caşul La-nchegătură. TEODORESCU, p p. 514. (Prin lărgirea sensului) De vreme că din partea înălţimii tale, în toate zilele cătră mine se adaoge prieteşugul cil meu, acum mărturisesc să fie venit la măsura cea desăvîrşit. AXINTE URICÀRÏUL, LET. fi, 173/35. A veni cotul la măsură sau a veni tafta la cot = a se nimeri; a se potrivi. Cf. rev ist. 1,235, şio ii,, 343, zanne, p. iu, 390, v, 209. 2. (învechit şi popular; despre obiecte,' bunuri etc.) A li evaluat, ca mărime, ca greutate, ca volum (îh unităţi corespunzătoare). Un cazan veiçhi... îns(ă) arama aii venit ocă 75 (a 1771). IORGA, s. D. vi), 40. Tmgîndü-se cu funia au venit tocită moşia cinci sute stîngeni (a 1777). URICARÏUL, X, 77. Ieşind în piaß, văz pe unu cu o oală mare de unt... - Cîte ocale vine οαΙαΊ BRĂTESCU-VOINEŞTI, p. 117. Pui de cîntăreşte oala... Veneatrei oca şi ceva. id.ib. 118. RăuNovac s-a mîniat, Pe urma ttii s-a luat Şi pe iifide-l ajungea, Tot bucăţi cămi-lfăcea, De venedu cîte-o oca. FOLC. OLT.- munt. v, 196. Chimirteţu ăla.:': vine cam dă vo'cinspe santime lăţimea. T. dial. M. II, 119. (Construit cu dativul etic) Ui măciucă Se uita: Cu dreapta C-o apuca, In cîntar că. mi-o punea, Zece ocă că-mi venea. TEODORESCU, P P. 599. 0 (Cu un complement indirect ifitrodus prin prep. „de”, „la”, „pe” care indică distribuţia, mai âles în construcţie cu numeralul distributiv care intră în componenţa unui complement cantitativ) Să cisluiască sătenii pe vitele ' ce vor ave şi să plătească fieştecarele, după ciim va veni pe vită. (a. 1776). RĂŞCANU, L. 40. Făcîndu-se în dooj. vine de 'parte cîte tal(eri) 77 (a. 1784). FURNICĂ, D. C. 102. In cinci ani vine de lup cîte 60 bi. NEGRUZZI, S. I, 282. Cîte un puţ vine la 8 case de locuitori, crăiniceanu, IG. 298. Noi sîntem aici douăzeci... şi ne vine pe fiecare doi miei. AGÎRBICEANU, A. 87. în mijlociu ar veni &J Răşinariu cam 40 de căsătorii la ăn. PĂCALĂ, M. R. 100. (Refl.) Să împarte în 3 părţi’şi să vine dé bătrîn cîlé 29 funii (a. 1731). GHIBĂNESCU, S. I xvu, 22. Pi un bătrîn s-au venit cîte 38 pămînturi (a 1757). c. GIURESCU, p. o. 58. Impărţindu-se iprăş pe aceste moşii de mai sus arătate, s-au venit cîte 1520 stîngeni la fieştecare moşie (a. 1759). URiCARIUL, X, 66. Pe deal s-au venit de bătrîn citi 7 jijni (a. 1760). GHIBĂNESCU, S. I. XVII, 47. Să punem că ai să îrnpărţeşti 885 de lei... să vezi cîte cît li să vine de Om. amfilohie, E. 38. 3. (învechit şi populai·; despre mărfuri) A fi evaluat ca preţ (1); a avea ca preţ, a preţui, a costa V. ajunge. [Cărţile] cînd ar fi vreo ocaziune mai ieftină, ar fi bune aicea, dar cu poşta venea prea mult. vasici, ap. bariţiu, C. ii, 179. 1747 VENI -310- VENI Am renunţat la esportul lor... A pus taxă... de vin mai scumpe decît ale noastre. EMINESCU, O. XI, 156. Cît yine metru de stoß? Com. MARCU (Construit cu dativul pronumelui personal) Ai bunătate de a mă înştiinţa despre preţul ei, cq să ştiu, nu-mi va veni prea scumpă (a 1847). bariţiu, c. II, 334. 4. (învechit; despre oameni) A ajunge {cu numărătoarea) la numărul de... Coborîm de aci pe linie în jos pînă cînd venim la numărul 35. HEUADE, a. 13/1. Să pornească, q mai adaoge cîte un hap la fieştecare doză pînă ce va veni la no. de cinci hapuri. VEISA, I. 45/20. Niciodată pîn' l-a 9-le oară n-am perdut cartea; viu la zece şi perd. NEGRUZZI, S. III, 118. 5. (învechit şi popular) A ieşi, a rezulta în urma unui calcul. Scăzîndu-mi de toată pielea cţţe 2 parale să fac parale 10976, care vin lei 274 a 48 (a 1779). furnică, d. C. 61. Dă la vînzarea moşiii pîn' la hotărnicie sînt ani 25 şi dă la hotărnicie pîn acum sînt ani 29, ce vine stăpinire numiţilor cumpărători de ani 54 (a. 1785). IÖRGA, A. I, 85. înmulţim 9 cu 9 şi adăogăm 2 la product şi vine afară 83. NICHIFOR, P. 130/18. Proporţiorte socotim cît vine pă o lună cîştigu. id. ib. 140/1. O face dintr-o l'/2 oca jăină, ceea ce vine pentru întreaga zi 4;!2 oca. MANOLESCU, I. 340. 3 şi cu 4 vin 7. ŞEZ. v, 178. Patru-mpărţît la duoi vin duoi la unu. alr SN i>( h 394/27. 0 E x p r. (învechit) A veni |a (sau pe) şută = a fi în procent de... Uzmet ai scos prea mult că vine la sută 14 (a1779). FURNICĂ, D. C. 61. Vine interes la 100 de lei 20 parale. NICHIFOR, P. 121 /6, Am găsit că vine la şută un franc şi 66bani. EMINESCU, O. X\,\\<3,Poporaţiuneaşeridica.qţunci la 3835 de suflete... Au venit atunci tot pe 100 bărbaţi 113,3 femei. PĂCALĂ, M, R. 92. 6. (învechit) A şe^uprincje, a intra în alţ nujnăr; a merge (V3). Vinedivizoru Ϊ00ϊη569. NICHIFOR, p. 131/11. VI. I n t r a n z. (De obicei cu determinări care indică un reper spaţial; exprimă ideea de aşezare, de plasare în spaţiu) 1. (Despre fqrme de relief, repere geografice etc.) A fi situat, ase afla, a se găsi undeva (prin raportare la,.. ). A patra parte este America, care parte ciŞa eşţe depărtată şi vine cum arfi supt noi, că cînd este la noi zioă, ia dînşii atunpea este noapte. M COSTIN, o. 262. Am căutat cum vine Gura Văii Rotarului Şăcii drept la apa Coiscăi... şi am puşştilpiţa. 1688). IORGA, A. II, 342. De la Icisăchioi pan la Gheniţe este tot o dumbravă şi poieni, între care .dumbravă vine un corfus de mare, lîngă care este o cétâfuie veche (a 1715). arhiva R. II, 30/26, cf. 106/8. [Zonele friguroase] vin şi de o parte şi de alta de la „zona torida“. AMFILOHIE, G. F. 18476. Valea Rangului venea între moşiile Bălşeşti (a 1808). GHIBĂNESCU, S. I. XXV, 120. Toate aceste 3 moşii... veneau aproape de moşia şa Bolţunu, ça şi Găuzănii ce erau alăture 7. Şoseaua urmează fundul unei vîlcele ce vine dinspre Pîrlita. arh. olt. x, ,8 . Drumul care ducea la tîrg,,., venind dinspre răsărit şi coborînd de la Peţieq, era. .pu&ili·. SADOVEANU, Q. XVp, 491. Drumul bâtrînêsc... mergea şi el spre Luduş, spre şesul Mureşului. De uncie pornea?;Ţrebuţe că verjea de departe, dan, U. 196. Pămîntul satului se împărţea în funii sau curele care alcătuiau şi nişte fişii lungi c.e vin,,de 1,a munte.panaiteşcu, o. ţ. 92, ♦ (Despre construcţii sau despre părţi ale unei construcţii) A li amplasat, aşezat pe un anumit ioc, într-p, anumită poziţie. A făcutun desemn dgspfâqnfiusQleul ce ar fi şă yină deasupra mormmtului. vasici, àp. bariţiu, C. ii, 106. Partea mijlocie cuprinde tainiţe întunecoase, iar sub aceste vin beciuri săpate în pămînt. RUSSO, S. 195. Masei noaptea într-un birt ce se află la drum şi care vţne drept înfaţa schituri. PELIMON, I. $6/26. Incepînd cu suişul Dîmbayiţii era .casa lui Pană Filipescu; mai la vale venea căminul Cantacozineştilor. GHICA, C. E. I, 567. La trei paşi de acest chioşc... vine însăşi clădirea bişericei. CONV. LIT. IX, 13. Deasupra ageşţui arc vine brîul chioşcului. id. ib. De la .cele paţru colţuri de casă către încheietura celor două capre, vin unghere. PAMFILIE, I. C. 422. Din curte intrai în tindă, apoi venea în stînga şi în dreapta cite o odaie. REBREANU, I. 64, cf. 11. în ce parte vine poşta? CADE Curtea venea ceva mai depărtişor de sat, încolo, pe-un deal. MIRONESCU, S. A. 104. Vede odăile şi acoperişurile şindrilite ce vin de la odăi pînă sub fereastra cămării, sadoveanu, O. ΧΠΙ, 793. Biserică-hangar, fără turle, cu luminator acolo unde vine tradiţionala boltă. CĂLINESCU, B. I. 487. După o mare simigerie... vin prăvăliile braşovenilor. CAMIL PETRESCU, O. I, 181. Pe altă uliß sînt prăvăliile de pantofi... Pe urmă vin prăvăliile de covoare. TUDORAN, P. 2Î9. In continuarea şoselei, de la centru spre răsărit veneau rînd pe rînd: o flntînă de piatră, şcoala primară. pred\, m. 216, cf. alr-m h h 247/238. P-aicişa... vine giwgiyvelili. T. dial. m. ii, 66. ♦ (Despre obiecte sau despre componente ale unui ansamblu, ale unei instalaţii eţc.) A avea un loc determinat în cadrul unei structuri, al unei organizări, al unui înţreg etc. Ici.vezi un tablou de Tizian, colo alful de Salvatore Rosa, apoi vin cele de pensulă toscană. FILIMON, O. I, 308. Singura schimbare a casei era că pianul venea acum de-a lungul păretelui. EMINESCU, G. P. 73. Catafalcul era aşezat lîngă fundal, tocmai unde venea gaura tabloului, caragiale, o. i, 5. Nu se poate bine deosebi unde se mîntuie nasul şi unde începe porţiunea ce 1747 VENI -311 - VENI vine între nas şi buza de deasupra. CONTEMPORANUL, II, 20. Are mîneu în forma unei cîrjii care vine subsoară cînd se rad peile. LIUBA-IANA, M. 122. Mai în toate casele săteşti este un pat în toată lungimea peretelui care vine îri faţa uşei. manolescu, I, 39. Ptazut sau talpa plugului vine în dosul cormanei. pamfilie, a. R. 42. Peste haină vine şalul, iarpeste şal, minunatul brîu. ARH. OLT. xvu, 137. Insusutpaginei, spre partea exterioară, vine cifra paginei. BUL. COM. IST. I, 82. In jurul gîtului vine „gulerul" care se încheie cu „chiotoare". APOLZAN, P. I. 196. In cruce vine o scoabă de fier, prin scoabă mere ruda. ALR H 5647/260. [Curmenşuâle] Vin curmedzîş pe loitre. ALR SN I h 62/228. [Lăturaşii] vin d'-a lungu. ib. h 63/228. Deasupra vine pă chei instalat doi căluşi... Deasupra căluşilor vine un fruntar. Pe fruntar şi pă cheia din späte se pune... un coperiş. T. DIAL. O. 75. După ce a pus căpriori, vine lănteţî. ib. 231. Peste căpriori vine şipcă... Pă urmă vine cuamele alea pă sus. T. DIAL. M. II, 68. Caru-l pregăteai aşa: căruţa cu dulachi, pă dulachi, stinghii,..:-stinghiile vinea la curmeziş,... ţepuşe-n colţuri, ib. 654. Podu di osiie... vini... pă osia di fer, şi ştelu dinapoi vini prin legătură, prin inimă: ib. 748. Costorogili... vin în capu furcilor. · Com. din IVĂNEŞTI -HUŞI. 0 (Prin lărgirea sensului) Şi vin talpele noastre la talpele lor. Cantemir, l I. I, 26. Mergea... serascheriulpuţintel mai pe urmă ca şi cum ar veni capul calului paşii drept picierul hanului. R. POPESCU, C. M 1, 563. Coroana... e acoperită cu pietre scumpe şi mărgăritare:" In pârtea ce vine pe frunte, deasupra e crucea formată din cinei pietre scumpe: EMINESCU, O. XU, 106. (E x p r.) A (-ţi) veni cujva (ceva) la (saU, populär, de, învechit, pre, învechit, rar; eù) îndemîfiă sau' (învechitei popular) a(-i) venicuiva (ceva)îndêniîhâ (sau, popular, dindăniînă, dîndămînă) = a fi îndeajuns de aproape (de cineva) pentru a putea li uşor de atins; de luat, de· tnînuit; p. ext a-i fi cuiva uşor, comod, convenabil etc. (de făcut) ceva. De le-r hi venit lor· prè îndemînă să le bată puşcile departe, ca a· turcilor, n-ar hi putut ţim iniceriiatîta dêtungu, bătaia. NECULCE, L. 244: Răpit-au şi tătarii cîţi le-au venit îndămînă şi i-au dus de i-au ascuns-pin gropi, precum este obiceiul lor. axinte uricariul,· let. ' ii, f65/30.· Venindu^le mai ,îndămînă în cuvîntid-·acesta „a” dècît „o", le ziseră „vahi". MAIOR, IST. 145/11, Pé funcţionarii proprii... îiiă'tfău ca să trăiască care cum îi venea mai îndemînă, din’spinarea poporului. BARIŢIU, P. A. 1, 365. Despre „s" se ştie că, pînă la Lucreţiu şi Catull; poeţii [î]l lăsau afara -în ‘metru?· nu din licenţă poeticămumai.ici diîpStizul de'äturteiiäl lirfibei'latinë, de cîte ori le venea îndemînă, pentru versificare, CP 25\-&S>irié la îhdămînă partizanilor vechilor ’crecâÀp dé à gâsi îrfélë toc măcar pentru „ libenll'drbittut’'/atomului. CONV. ht: ! 'IX,: IQăi-Momentan ie Venise iâ-ndemîftă-dë-a- Hé.· numi reacţiptiâH. EMINESCU, O. XI, 278.Oamenii politici trägtöffolösul posibil pentru cauza lor -dintr-uri' act - 'de trădare care le Vine· la-ndemîriă, id. ib. XII, \0Α.·Ήανβζί cum di să te răcoreşti: aşă are să-ţi vie de îndămînă după cistarde are sœfisë pară că eşti uşor cum îi pana. CREAfteĂ, Θ: 89. O casă ici sub tihăraia asta, altâ dirkoio de'Bistriţă sub altă ‘tihăraie,- rHă rogi unde i-a venit omului îndămînă să şi-o facă. id. ib. 192. L· luă, le curäß, dar nu-i venea Îndemînă să umble cu ele. ISPIRESCU, ap. CADE 650.Tătarcaa spus fetei să se pună... pe'lopăta aceea de pe cărucior·. Fata însă s-a aşezat cum nu venea tătârcei la îndămînă. SBIERA; F. S. 6iAruncau una îhtr-alta'cu ce le venea la îndeifiîrtă, se zgîridu, se mu$cdïi:'-xtâ. I. CARAGIALE, C. 123. Dau răsuceală murgului, 'âă^să-fnCVie îndămînă să apuc o sabie de-la cei câre mi se pun împotrUă: SADOVEANU, O; · xili; 886. Poţi amîka Ospieulaţitine^de'-bursă ■cînd îţi vine la îndemînă·, "a semănagrîu înmlie-èste 0 dberâfië. , CĂLINESCU, C. O. 354:AcesPSpeitäcol de- Săritate ă venit lă îndemînă acelora Care doreaţi să se răzbdiâscă. MAGAZIN ISt. 1968,‘nr.U, 89. Ajungînd la locÉl unde'· hotărîră să întimpirie pre tătari, sé puse fiëc'àrela pînHă pe 1'όΜ 'όϋίτε-ν νέηεά''Μαί dindămînă. MARIÄf, t.‘ 235:' Dacă crède cclH vine'"mâi îndămînă, dă fuga şi püne mingea... Dââă nu; o râpedë là celait, càréoprinde, şez. II, 63. (Cu inversarea construcţiei) Numai iaca o dihanie cîtu mirf-i namilă stătea îri Sârăre-parcă-mi ' aţinea dalea; âpfrind într-îma că: Doamne, îndemînă-mi mai Venea, ’ş-o chitesc drept în frunte: eONV:‘ LIT: IX, 4. (F i g.)Împrejurarea... venifoarte la-ndemînaplanurilor ambiţioase ale împăratului Joan Vatatzes, care căuta cuminţeşte să tragă un folos foarte spornic din ea. ib. XIV, \2\.t$erpuia potica la deal, după cum îi venea la îndemînă, faß de îndoiturile largi ale pămîntului de sub dînsa: hogaş, dr. I; 203. A4veni cuiva peste mînă (ceva) = a fi prea departe pentru a fi uşor de atins, de luat, de minuit de cineva; p. é x t. a-i fi cuiva greu, incomod, neconvenăbil, neplăcut (să facă) ceva Să ceară... îi venea iarăşi foarte preste mînă. bariţiu, p. A. T, 663. Ştergare de burangic alese şi alte lucruri... le duceau lunea în tîrg de vînzare sau joia pè la mănăstirile de maici cărora le Vine cam peste mînă tîrgul. CREANGĂ, O. 205. Şi-o fîntînă... multor le venea cam peste mînă. CONTEMPORANUL, v, 39. Dacă ne vine peste mînă de-a... fierbe aceste rădăcini, cel puţin să le tocăm. D. zamfirescu, ap. tdrg 983. 2. (De obicei construit cu dativul; adesea cu determinări mc/dale ca „bine”, „frumos”, „de minune” etc.) A i se potrivi, a-i şedea (4). V. p r i n d e (V 5). Ian să te privesc mai 'bine Ce frumos mindiru-ţi vine! ALECSANDRI, T. 222. Ghetele sînt gata şi-mi vin,de minune. CARAGIALE, O. ii, 137. [Veşmintele] îmi vin bine, Mariä ta. DELAVRANCEA, O. li, 240. Ii venea bine tulpanul alb. CAMIL PETRESCU, P. 133. Am nişte rochii pentru Sabina... Prefăcute, cred că ău să-i vină foarte bine. C. PETRESCU, C. v. 227. Avea uit cap pătrat şi bine cioplit, peste care părul des şi creţ venedăe m'miihe. POPA, V. 291 Cărarea ' liistruită [a ministrului] venea frumos ochiului obraznic. ÂRGHEZI, S. xx, 46. Găsea că |taiorul] îi vine de minune. ViNËÂrL. il, 2Î9-. Ghetele astea nu-mi vin. T. papahagi, p. a. 142. Cearcă să vadă dacă papucul vine pe piciondfetei babei. ŞEZ. V, 67; O plecäi el ckpäpucül cela şi-l tot încerca pe la cele fete... Cearnă la cutaréf'Hu Vine, cearcă la Crucenoâiei, îi prea mare piClorăM. CR. TI, \79. [iCuşmâ îţi vine, parcă ar fi ■ făcută a«ii/jie.rC0NŢE.|wroRÂţÎtl·, fi, 244. Nevasta cdri-i'iirîtă.., ! Hăihili pă-trup nu-iÿin. GR/ .S. Femeia'căte-i urîtă, • Şade'tot postimorîtă fbdlëi^ae corp nun vin, Ogtinâa-fpţine venin. FOLC. OLT - mijnt. iii, 228. ❖ (Prin lărgirea sehsului) ti , mai placé afară la iitiß. Nup0itru căârfi· ffeSătoH,dar afară ănţecul vine mat binë: ÇdStV. lit. "ix, 30Ί. Prea plmttl orgoliului de sifte şi sfiiMM ridicutëi trufii nu-i vine bine nici unei vîrste' scîNttéIA, J962, rtr. 54.18. '0 (Cu valoare negativă, avifid deteWtiinâfi modâlè ca „răii”, „Urîtv ète.) Ai văzut te rău îi venea pălăria? BASSARABESCU, vşi afèptiiri ereditare): '' Ÿin dôMiQ’bam dtniţoate ştarite Wcietäßi' heLiäde; o. ii;' 44. Vasile ’ Vâaă vitie' ţPMtîia· lui faptă ësteWîhfimfa o tipografie. 1747 VENI -312- VENI negruzzi, s. i, 276, cf. eminescu, o. xi, 142. In anii îngemănaţi 1633 şi 1634 vin la domnie în ţările române doi principi, Matei Basarab şi Vasile Lupu. XENOPOL, I. R VI, 86. Venind din nou în domnie, straşnicul Mircea Ciobanul începu cu un mare măcel al boierilor. IORGA, L. R. 24. In anul 7209 a venit iarăş domn în scaunul Moldovei Constantin Duca Vodă... şi a domnit doi ani şi jumătate. BUL COM. IST. II, 63. Are să vie, Doamnă, la noi o mireasă tocmai de dincolo de Marea, fiică de împăraţi pribegi, fugari de la Ţarigrad. sadoveanu, O. XIII, 277. în 1456... Vlad Ţepeş veni domn în Ţara Românească, magazin IST. 1970, nr.6, 28. în 1344 a venit la conducerea voievodatului transilvănean Ştefan Lachffy. ib. 1972, nr. 1, 5. Gheorghe Bibeşcu... a fugit din ţară. A venit.domn în locu lui frate-său, Barbu Ştirbei, graiul, i, 104. P-ormî a vinit Cuzia şi el ni-a dat pămînt. GR. S. ui, 126. (F i g.; în limbajul bisericesc) //[ristoji, venind arhiereu celor viitoare bunătăţi,... prentr-al său singe întră deodată la cele sfinte, biblia (1688), 906 Vi 4. 0 (Construit cu dativul pronumelui personal) Karl Schwarzenberg ne ya veni de gubernator. vasici, ap. bariţiu, c. ii, 34.0 E x p r. A veni m (sau la) scaun (sau pe tron) = a fi înscăunai, întronat. Au ieşit Ştefan Vodă Gheorghie den domnie ş-au venit Ghica Vodă în scaun. M. COSTIN, O. 194 .Antonie Vodă Ruset..., dac-au vinii în scaunul domniei, ... s-au apucat a face lucruri dumnedzăieşti, beserici, să rămîie pomană. NECULCE, L. 60, Matei Vodă, viind în scaun, altă grijă nu avea, ci făcea mănăstiri pătutindeni şi biserici. R. POPESCU, CM I, 353. Domnia mea, îndată ce am venit la scaun,... aceasta poroncă cu tărie am dat (a 1744). arhiva r. II, 228/6. Venind la scaun Grigorie Vodă, ... pe Şerban logofătul l-au tăiat la nas de o parţe, pentru că s-au fost numit să.fie,domn. ŞINCAI, HR. IU, 96/31. Mitropolitul Grigorie... a venit în scaunul archiépiscopal bolnav. GHICA, s. 623. Numßi după 1776,au început a veni pe tronul ßrilor române adevăraţii fanarioţi, cq Nicolae Mavrogheni. Răşcanu, l. XXVII. A venii la putere (sau la guvern) = (despre foimaţiuni politice, despre guverne etc.) a prelua puterea (politică) într-o ţară. Venim noi la putere?... deh! n-ai ce zice.... Vin alţii la putere? Atunci, vai de lume! a lipsit dreptatea de pe pămînl! HHUADE, o. II, 54. Centraliştii vor veni la putere (a. 1870). BARIŢIU, C. II, 227. Eu qm recunoscut... că după părerea mea la 1876 a fost necesar să cadă cabinetul conservator... A fost lucrţt foarte cuminte 'că a venit atunci la gifyern ministerul Brătjanu. MAIORESCU, D. 111,445. Societatea anonimă de esploatare din care face parte va. veni Iß pţţţere. EMINESCU, O. XI, 233. Singurul partid care nu are nici un interes imediat de-a veni la guvern·, ecel conservator, id. jb,, 248, cf. TDRG. Cînd. îi^venea partidul .la putere, era. şi, domnu G.ufi nuftiif la primărie. BASSARABESCU, v. §4. D-ta, înainte de a veni la guvern, erai sărac şi dator. în MAGAZIN IST. 1969, nr,2, 66. Partidul social-democrat făcuse alianţă cu un partid nemunciţoresc, pentru a-l sprijini pe acesta să vină la putere. PREDA, R. 16, cf. DEX, (Eliptic) Un funcţionar de la primărie... îmi spune că are să cadă guvernul şi vor veni ai noştri. .DAN, u. 270. ♦ (Despre oamenij urmat de determinări introduse prin prep. „la” sau „în”) A luâ'ţn primire o slujbă, un post (de conducere); a se angaja în serviciu; a avea,o îndeletnicire. Tu ştii cum am slujß eu ţie... Puţinei dobitoc era cînd eu la tine am venit PO 102/16. Ţot omul... caută cale de a veni la stat, a lucra pentru interesul public, ţichindeal, în BV u, 533. Se îmbogăţise însutit şi înmiit cfe cînd a venit Chirică în slujba la dînsul. CREANGĂ, P. 153. înainte de a vehiacum în urmă la Ministerul de Finanţe,... era ţn de aproape legături, în dqraveri mari.cu această regie. CARAGIALE, O. v, 17. Cînd va veni Gică din nou la Justiţie, va şti să descopere trei partide din flgarea baroului. C. PETRESCU, C. V. 24& Cînd ayeniţ la plasă erq plină de entuziasm. ULIERU, C. 36. Ţyfjeq venise la raion de nuwpi cîtevq zile. preda, D. 17. Să vii ţii la plug la mine, că uite eu sînt bătrîn. REŢEGANUL, P. V,,5$. Dar plugar pe cine-ţţyea? Ardelean, Cline.viclean, yenii là dînsul de-un an. FOLC, oi^T. -MUNT., v, 400. 0 (Construit cu dativul -pronumelui,flei^n'al) Pînă îmi vii şef... maiputem lucrq cot.lă cot. T mai I$§4, 44. 0 E x p r . A iveni în serviciul cuiva .= a se. pune în serviciul cuiva, a-şi oferi cuiva sërviciiie. Dacă Maiestatea Voastră aţi binevoi a încuviinţa capitulaţiunea ce urmează, pentru ca ofiţerii străini să se îndemne a veni cu mai multă căldură în serviciul Maiestăţii Voastre, eu sînt încredinţat că fiecare şi-ar ţînea de onoare, arătîndu-şi tot zelul întru aceasta. TES. III 117. (Regional; la unele jocuri cu mingea) A veni la păscare = a prelua însărcinarea de a prinde mingea. Cel ce a amncat-o [mingea] mai slab vine lapăscare. PAMFILIE, J. iii, 47. 2. Refl. şi (rai-) intranz (învechit şi popular; construit cu dativul şi, adesea, precizat prin „parte”; mai ales despre bunuri, proprietăţi eţc.) A i se cădea, a i se cuveni, a i se atribui (prin partaj) ca moştenire, ca zestre, ca recompensă etc. [Oile] ceale reale se veniia lui Laban, [oile] ceale mai bune lui lacov. PO 104/3. Locul unde i să va vini parte lui Văsiiu (a 1592). DOC. î. (XVI) ,173. Acumu leafă n-au de unde da oştii şi nice aspri nice dentr-o o parte nu-i vine (el 1599). ib.lll. Să vine giumătate dintr-acel iaz bătrîn Cr[ă]slei Dvornic[ului] (a 1605). I. BIANU, D. R. 8. Dzise cel mai ţînăr tătîine-şău: Părinte, dă-mi ce mi să vine partea de avuţie. varlaam, C. 12. Feriţi-vă de strîmbătate. Mai mult de ce vă să vine voaă nu luareţi. id. ib. 412. S-au împăcat lliaş cu freqte-său, Ştefan Vodă, şi s-au împărţit cu ţara'. Cetatea Albă şi Chilia şi Ţara de Jos s-au venit lui Ştefan Vodă, iară lui lliaş Vodă, Suceava şi Hoţinul cu Ţara de Sus. URECHE, L. 76. Măcar de i s-are şi vini [o parte din recoltă], să fie a lui pre direptate,... şă nu i să dea nemiçq. PRAV. 3. [Fetei] să-i dea toate dzestrele ce i să vor veni de la tată-său. ib. 176. S-au foştu vinit lui Andritşca neguţătoriul pivniţq cu loc cu tot şi în lung şi în lat (a 1650). IORGA, S. D. VII, 103. A çince parţe den sat... mi s-au viniţ mie la împărţal(ă) .despre,qlţi fraţi (a. 1670). id. A I, 121. Mi s-au venit juni în părţi late, Cu fruntaşii în rînd măsuraţe... Moşia mea este stălpită, De pre. uric în . semne-ntărită. DOSOFTEl, PS. 44/5. Jumătatea de roada cea de lemn... mi să yine mie a lua. biblia (1688), 7072/13. Dacă [mpşia] să ya. măsura, atuncea iarăş să ni,o plătească, pe cine şă vor veni părţile di poeni, (a 1691). SAVA, DOC. I, 50. Lui Constantin s-au vinit apusul cu toate părţile cele despre munţi. CANTCMIR, HR. 246. A treia parte ce s-au venit lui Ion Spătarul din toate ocinile dqtu-s-au dumisale paharnicul Antohie· (a. 1695). GHIBĂNESCU, S. I. XVII, 12; Să hie volnic dfujmnealui Antohie pqharnicul a vindi aceli moşii ce i s-au vinit la împqrfare (a 1695). id« ib. 13. Aceste părţi de ocină... mi s-ar vini de la părinţii noştri (a. 1703). URICARIUL, XII, 297. Să nu se atigstfce în NăsoeştM ;cqci lojt li ş-au venit alte moşii de pe Solomon (a 1731)· ib. 172. 5 june şi jumătate s-au venit Cogălnicenilar (a 1731). ghibănescu, s. i. xvii, 22. Mi-au întorsu-mipre cît mi s^au vinit (a, 1741). IORGA, s. d. vii, 122. 20 lei,., s-au vinit partea cumnaţii Ilinii (a 1745). urjcariul, XI, 22,6. Am măsurat toate moşiile cu prăjina şi le-am hotărît fieşiecăruia unde i,s-au venit parte, care au primit şi ei cu toţi (a. 1755). şjefanelli, D. C. 57. Le-am împărţit această părticică de. moşie, după cum li s-au venit şi la unul şi la altul. (a 1772). id. ib. 106. Această partß de moşie... s-au venit giumătat(e)fratilui nostru Toader (a 1777). id.jb.124 ..După scrisori ce qu avut şi zapisă de cumpărătură, i s-au venit cumpărătura dumisale stolnic loniţă Miclescul (a. 1782). GHIBĂNESCU, S. I. XVII, 81. S-au venitfieştecăntia cite o mie de galbeni. HALIMA (1783), 14716. La această măsură i s-au venit parte lui Burgheluş 7 fune 5 stînjeni (a. 1785). GHIBĂNESCU, S. I. XVII, 96; Din 7 junii, 9 stînjeni, ce ni ş-au venit în partea noastră, am dat... trei funii, 9 stmjăni (a. 1789). IORGA, A. I, 86. M-am lăpădat de ţot ce.s-ar fi putut veni mie prinpt dreptul. CANTACUZJNO, N. p. 177720. fmpărţindu-să în patru părţi, s-au,venit pe trei pqrţi dum[i]sale visternicului... \ dqr a patra parte a episcopiei s-au lăsat (a. 1798). GHIBĂNESCU, S.-, I ΧΥΠ,.3. Dreaptă partea lor li ş-o veniţ după ' drept precum ş-a căzut (a. , 1802). ştefanelli, d. c. 303. Am vîndut... şasq pămîniiiri ce să vin în pqrtea noastră la sat fa Duşăşti (a 1827). URICARIUL, xxv, 44. Mie, în tot bunul .Vro două mi se vine. DONICI, F. 34. Le-a vepit cîte două mii partea fiecăruia. C.e-i drept, au şi muncit\ GHICA, C. E, 1,450. Ne-am , angajat pe toată vaţ-q; ieri am fost la cănţelerie şi vătavul.a spus că nu mi se vine nemic. CONTEMPORANUL, IV, 392. Vrem să cumpărăm noi moşia cuconiţei ca s-o muncim fiecqre cit. 1747 VENI -313- VENI ne-o veni partea, rebreanu, r. i, 142. Cheltuielile... au fost suportate în comun de toţi răzeşii, proporţional cu partea de moşie ce i s-a venit fiecăruia. C. GIURESCU, P. O. 71. Dă [murgul] şi milă-ţi fii De sufietu .Marcului Marcului bogatului,... Că murgu mi s-a venit Pentru că l-am prohodit. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 486. Mult în lume ai muncit, Puţintel ţi s-a venit; Num-un stînjin de pămînt. marian, î. 516. Asta-i de la mine, Asta ţi se vine. Suta, mia, na! id. S. R III, 119. Măsură pă hărag cît [lapte] i să vine, măsură cu un bît... Capătă fieştecare. densusianu, ţ, h. 112. Şî-n temniţă încă-i bine, Tăt un Jund de pchită-ţi jine. arh. FOLK. 174. (Prin lărgirea sensului) Ţie numai să vine a fi căpetenia noastră. CANTACUZINO, N. P. 38726. 0 F i g. Cînd s-a-mpărţit norocu Dus am fost eu cu plugu Şi nu ştiu cum s-a-mpărţit, Că de loc nu mi s-a vint. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 196. Cine a-mpărţit urîtul? Că bine nu l-a-mpărţit, Că mie mi s-a venit Urîtul cu baniţa, Dragostea cu lingura. B1BICESCU, P. Ρ. 197. Cînd s-o-mpărţit binîli leu eram cu vitili. Tari bini s-o-mpărţit Că puţin ni s-o venit, Cînd s-o-mpărţit scîrbili M-am tîmplat. cu dînsîli. Tari bini s-o-mpărţit, Că mulţi ni s-o venit. CARDAŞ; C. P. 46. Dă, Doamne, la lume bine, Şi mie, de mi se vine, Dă, Doamne, la lume parte, Şi mie, de mi se cade. BUD, R P. 50. Dă, Doamne, la pizmaşi, bine, Eu să răbd ce mi se vine, Şi le dă noroc şi parte, Eu să răbd ce mi se cade. BÎRLEA, L. P. M. II, 101 .♦ A dobîndi, a cîştiga. (F i g.) Să cade să cercetecke la carile au rămas folosul şi dobînda ce au venit de pre acea greşală. PRAV. 301. VIII. (Despre fiinţe; adesea cu determinări introduse prin prep. sau loc. prep. „după”, „în urma”, „pe urmele”, învechit, „dinapoia” care indică elementul precedent faţă de care se face raportarea) A urma (imediat) după altcineva sau după altceva (în spaţiu sau în tirnp); a merge, a păşi după cineva sau după ceva; a succeda //[risto]s să miră şi zise celora ce venea după el: adevăr grăiesc voao că nici în creştini n-am afldt atîta credinß. coresi, tetr. 15. Darüre... au trenies domnului său... şi iaca el încă după noi vine. PO 112/4. O-mutare arapcă... vine... într-urma noastră. VARLAAM, C. 250. Eu botez pre voi cu apă întru pocăinţă; iară cel ce vine după mine mai tare de mine este. BIBLIA (1688), 7522/13. Nu sînt eu acela, ci este să vie după mine, a căriiia nu sînt eu vrednic să-i dezleg curelele încăilţămintelor. ANTIM, O. 66. Pe urftia oilor venea ciobanii îmbrăcaţi în cojoace, cu ciomege în spinare (a. 1715). _ ARHIVA R. ΓΙ, 16/12. După bărba fiice mîna boii venie fecioare tetaliceşti (a.1773). GCR II, 88/34. Veniţi dară după mine şi-vă voi duce la soţiile mele. mineiul (1776), 131 rt/23. Lăudatul arhistratig de Huniad Se luă înainte cu acele patru mii de români... şi ceidlaltă oaste venea în urma lor. MAIOR, IST. 86/5. Cînd s-a învechit o generaţie a venit cea nouă a-i lua. locul. HELIADE, O. II, 44. Am zis-lui Dotning ca să ia merinde şi să vie după mine. BUZNEA P v. 188/12. Puteam compta pe camarazii care veneau în urmă. GHICA, S. 677. Şeful lor venea în urma trăsurii. ALEXANDRESCU, M. viii. Vino dar după mine, zise el. FILIMON, O. I, 266. Tovarăşii mei veniră după mine în cerdac. ALECSANDRI, O. P. 217. în Cap mergeau, ca să deschidă drumid, dorobanţii...; în urma lor veneau roşiorii şi verzişorii călări. ODOBESCU, s. I, 73. Fluturi mulţi, de multe neamuri, vin în urma lui un lanţ. EMINESCU, O. I, 87. Porneşte înainte şi face semn dracului cu mîna să vie după el. CREANGĂ, P. 52. Madmazelo, să faci bunătate să vii după- mine.,., ai înţeles? CARAGIALE, o. 1,1. Cum ai Jăcut de ai venit după noi, de nici una dintre surori nu te-a văzut? ISPIRESCU, L. 239. Cei cari veneau pe urmele lui Heliade... puseră aceste erori în evidenţă şi loviră astfel cu ridicol şi desconsiderare pe sublimul novator. MACEDONSKI, O. IV, 122. Armata turcească... venea după capigiu. XENOPOL, I. R. vi, 75. Noi'ştim că-i multă viaţa Şi în noi şi-n cei ce vin COŞBUC, P. II, 107. Anna se dete Jos din vagon... Berta venea după dînsa. D. ZAMFIRESCU, A 179. lată vechii seimeni, ostaşi cu plată. După ei vin telegarii, caii de trăsură. IORGA, C. I. I, 170. Cei ce vor veni după noi... nici nu vor lămuri tragedia de precursori chinuiţi, batjocoriţi. PÂRVAN, i. f. 22. După el veneau cei doi călăreţi oşteni ai lui Turculeţ. sadoveanu, O. X, 13. Dacă întîlneşti un om noaptea în pădure şi îi arăţi o luminare în Jap oglinzii, vine după tine. DAN, u. 209. Dacă ai să vii după mine, am să-ţi rup urechile. STANCU, D. 167. Fără să bage ei de seamă, venise în urmă şi sora lui Ţugurlan. preda, m. 373. După tine-or veni Socrii cei mari cu caii. marian, î. 259. Călugărit i-o zis să vie după dînsu şi l-o dus la o groapă de fintînă fi fă apă. ŞEZ. II, 163. Da'să mă asculţi, să vii după mine cînd te-oi chema. Rădulescu-codin, î 40, cf. alr sn v h 1348. Băduleasa că pleca, Nicolcea-n urmă venea. Tot trosnind şi bocănind Şi din pistoale trăgînd. FOLC. OLT. - munt. iii, 427. Eu iau iapa cea bătrînă Şi cirlanii vin pe urmă. ib. v, 319. (Glumeţ, prin lărgirea sensului) Eu trag grapa după mine, Eu o trag şi ea nu vine. JARNÎK-BÎRSEANU, d. 429. Eu mă duc la crîşmă-a bea, Furca vine-n urma mea. reteganul, CH. 90. (Prin extensiune; despre vehicule) în urmă-le venea un chervan mare mocănesc plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I, 95. Carele cu provizii ce veneau din urmă nu mai ajungeau la ţintă. IST. ROM. II, 514. în urma lor, venea în goana mare o droşcă cu căi în fundul căreia se vedeau doi boieri. RădulesCu-codin, î. 2. 0 (Despre fapte. întîmplăii, sentimente etc. ale oamenilor) Pururea vine după scîrbă şi bucurie. CORESI, ev. 84. De ce ne ferim, aceea vine după noi, varlaam, C. 108. După scîmave fapte, scîrnave morţi vin. M. COSTIN, O. 72. După rîăroc bun, iată vini şi rău. N. COSTIN, L. 564. Iar ce-or vini, vremea viitoare vă arăta. NECULCE, L. 266. După veselie, zice veichea parimie, vine şi întristare. R. POPESCU, C Μ I, 525. După declaraţie vine o mînie care să vedé în roşaţa obrazului nostru. I. D. GHICA, P. 11/15. După însufiare vine răsuflarea. ANTROP. 105/1". Dumnezeu nu lasă pe om. După întristare, vine bucurie. PANN, P. v. ui, 123/1. Ştie marele poet că omul se mişcă întîi la îritîmplări şi apoi vin reflecfile. RUSSO, S. 26. Aş dori să am barii, însă a-i posede cu nedirept Nu voi; căci în urmă Mine pena lor neapărat, aristia, plut. 283/25. Binele ades vine pe Urmele mîhnirei, Şi o zîmbire dulce dUp-un amar siïspin ALEXANDRESCU, M. 3, cf MAIORESCU, CR: III, 111. Pe'iirmă au venit toate de s-au mestecat pintre noi. "NEGRUZZj; S. I, 269: Domnia străină a început cu desfiinţarea treptată a oştirii, în itrmă a venit despöiarea tuturor claselor'societăţii, scăderea repede a populaţiei. "EMINESCU, Θ. XI, 268. După Ieşiri şi istericale, vin plînsetele şi sughiţurile. CARAGIALE, O. I, 310. 'După ce s-a îndeplinit şi aceciştă formalitate venea, în fine, împlineală sau punerea în posesiune. răşcanu, l. xevni. După sănătate... viii şi boale. tav CRIT. II, 194 . După ce se mîntuie slujba în bisericăj vine procesia şi sfinţirea âpei. IORGA, c. I. I, 161. A fost impus de stăpînirea ungurească venită după cea slavă. DRĂGAN[U, ROM. 460. Primëjdia părea a le veni din -urmă. SADOVEANU, O. XI, Î9 *Dupa perforäreä epavelor, vine o altă operaţie, a fixării Jlotorilor. ENC. TEfiN. l, 362. După confidenţele adolescenţei, vor veni preocupările maturităţii. RÀLEA, S. T. I, 75. După întristare, vine şi bucurie. RĂDULESCU-CODIN, î. 134. După-ncărcat, vine drişcuitu. NALR - O II MN 'h 196/935. 0 (Construit cu loc. adv. ca unul după altul, unul cîte unul, pe rînd, rînd pe rînd etc., care întăresc caracterul succesiv al acţiunii) Iată, vin pe rînd păreche şi pătrund cole-n poiană Bujorelul vioi, rumen, cu năltuţa odoleană. ALECSANDRI, P. III, 55. Siria este o ţară unde din timpii cei vechi pînă astăzi populaţii streine veniră una după alta să o lăcuiască. bolintineanu, C. 36/32. Multă lume a venit rîndpe rînd să vază casele amindouă. CARAGIALE, O. IV, 12. Veniră mul după altul. ISPIRESCU, L. 36. Întîmplările... veneau una după alta. BUL. COM. IST. ni, 171. La un an şi vreo patru luni după aceea, au început a veni unul cîte unul. SOVEJA, O. 41. Veniră toţi oaspeţii, pe rînd, dăruind fiecare după cum îl lăsa inima şi punga, rebreanu, i. 257. Ziua şi noaptea vin una după alta şi trecem prin ele ca prin nişte amintiri. BĂNULESCU, I 9. O boală vindecă pe alta, cînd vine una dupăalta. I. golescu, ap. zanne, p. fi, 497. <> (Intervine ideea de determinare a uriui fapt de către altul) După leac ca acela, tămăduirea.:. îi vini. CANTEMIR, i. I. li, 70. Cei mai mulţi credeau că tot belşugul ăsta venise în urma nu ştiu căror semne ce le făcuse vüva băildr. AGÎRBICEANU, a. 201. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă, într-o ierarhie după... După boierime veneau breslele negustorilor şi a meseriaşilor lipsite de orice drept municipal. MAI VENI -314- VENI ALECSANDRI, ap. NEGRUZZI. S. I, X. Logoßtul cel mare... are sub sine mulţi logofeţi Logofătul al doilea vine după el. bul. COM. IST. V, 93. [Logofătul] în Ţara Românească venea îndată după ban şi vornic. M. D. ENC. 564, cf. DEX. ♦ (Popular; dë obicei urmat de o determinare introdusă prin prep. „după”). A şe însoţi cu cineva (căsătorindu-se); a urma (pe cineva) în vederea căsătoriei. De-a veni el după mine, Să-l iubesc eu, numai eu. ALECSANDRI, p. I, 7. Se opri şi nu făcu nici o mişcare, ca să nu se supere ori să îndărătnicească pe zîna a veni după el; căci simţi că, de aci înainte, fără dînsa nu va putea trăi. ISPIRESCU, L. 35. Şi te-oi bate, muiere, C ai venit fără avere! JARNÎK - bîrseanu, D. 184. Lelea Sofe e şi muiere bună, ne iubeşte şi chiar a zis c-ar veni după d-ta, tată. RETEGANUL, P. I, 43. Acele care ar fi venit nu i-au trebuit împăratului... şi aşa a rămas neînsurat. id. ib. II, 22. Cînd eu mă voi însura, Dorul ţi-l făgăduiesc... Aşteaptă zile puţine, De vrei să vii după mine. ŞEZ. II, 56. Vino, mîndro, după mine, Că mi-i prinde tare bine. HODOŞ, P. P. 62. Eu nu-s de măritat. Şi de măritat să fiu, Eu după tine nu viu, Că mi-a spus maica prea bine Că nu mă dă după tine. FOLC. OLT. - MUNT. III, 157. Umbli cu fecioru-aiesta... a căsători?... Cîte fete sîntem noi... nu vinim nici una după ăsta. O. BÎRLEA., A. P. Π, 22. ♦ A urmări (pe cineva) (pentru a-l supraveghea, pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde etc.); a se călăuzi după un indiciu, după o urmă etc. Fiind ruşionasă... au fugit şi s-au ascuns şi, viind noi pre urma ei, ne-au adus. întru această casă. CANTEMIR, S. M. 296/15. Dihania de lup adulmecă şi vine după fum, CREANGĂ, P. 131. Poveşti,., cum a rănit pe hoţ şi mm a venit după dîra sîngelui pînă ία groapa pe unde s-a lăsat în jos. ISPIRESCU, L. 85. Cîrmeşte înapoi.,., c-a fost mult pînă ne-a luat urma, că vin ele după noiacunf. STĂNCESCU, B. 275. Inelu ăst... te apără să nu mai vie namila după ţine.. RĂDULESCU-CODIN, î. 44. Fugea turcu lupeşte Şi să uita-năpoi cîneşte, Şă uita-năpoi bine, Gruia după el nu vine. DENSUSIANU, Ţ. H. 189: Ei o zinit pă urma crucii ş-o aflat că crucea s-o fras în pădure, pă dealu undß-i amu beşerecpi J. PAPAHAGI, M. 158. Tot să uita înapoi cî-ierafricîsînuviidupăielficiprufimeiăJekţ,GR. S. UJ, 119. Io plecasem singur la Pyphieni la răcuţare, şi,el, cînd a afiaţ a vinit cq vînţu după mine şi nt-a apărat, ib. 346, Beteagă-i de dor ascuns, Că nu şti unde m-am dus. Beţeagări de dor şi jale, Că nu şti urmele piele, C-ar veni ea după ele! EOLC.. ŢRANSfcy. VIII, 101, Mă, pune urechea jos, vezi, vine după noi? O. BÎRLEA, A. Pv B, 416. (Regional; îpşpţit de un pronume reflexiv în dativ) Cunună, popă, şi (aci... Arn fugit că sîntem,fi-a.ţi. După noi că ţi-pr veni Părinţi... Şi fraţi. BUP, P. (Prin lărgirea sensului) Ce să văz, frate, îi răspunse el, iată un nor vine după nai ca un vîrtej. ISPIRESCU, L. 225. ♦ A urma învăţăturile, indrumările etc. cuiva, a asculta de..., a proceda conform cu...; p. e x ţ a adera la ceea ce întreprinde cineva, a fi aJăţyri de jineva, (într-o acţiune). Şi acmu după tif-e imu (după tine mu S, d u p ă tine venim C, d u p ă tine verim V, ţ u r m ă m D) cu toată înrema. psalt. 328. După mine să meargă, şă se leapede de sine şi să,ia çrucea lui şi după mine iă vie. .CORESI, EV. 66. Hieçarele ce va vre să vie după mene... :ă să lepede de sine şi să-ş ia crucea sa şi să vie după mene. varlaam, C. 42, cf. Cantemir, O. V, 69. Veniţi după mine şi Oi face pre voi păscari de oameni, antim, .0, 3. Cui dară i >oia să mai trăiască După mine vie într-iin noroc. iUDAI-DELEANU, Ţ. 237. Ţot yisul... carele e întărit întru ăgăduinţq. lui Dumnezeu şi-şi iubeşte ghenul, patria şi lobozenia sa să vină după mine. TEODOROVICI, I. 257/15- Eh iau celor ce. vin după mine darul de a fi pretutindeni în largul or. ISPIRESCU, y. 23. Facem un apel... către studenţimea miyerşitară... să vie alături de noi. în MAGAZIN IST. 1972, :r.i, 13. Am vrut să înţeleg altceva: aceea ce am hotărît este ■ le neînlăturat... Haideţi pe acelaşi drum cu mine, fie că. veţi Orni înainte, fie că veţi veni după mine. CAMIL PETRESCU, T. , 354. Mărite stăpîne, ... am venit în slobozenie după Măria •X SADOVEANU,' O, XVIII, 331. B, I n t r a n z. I. 1. (Despre evenimente, situaţii, itîmplări etc.) A se produce1 (Π 2), a avea loc, a se întîmpla; a e petrece, (II 5), a se realiza (1); a surveni, a interveni. Nimea •u nevoiaşteDumnezeu, ori să vie bine, ori rău; ce pre voe-şu ine-şu cumu se va pleca, sau bine tui sau rău lui. CORESI, EV. 24. lată vine, iată sosi perirea noastră, varlaam, C. 88. Vai lumii de zmintele, că trebuieşte să vie smintelele. N test (1648), 23Γ /31. Apucatu-s-au şi dumnealui Ureche a scrie începătura şi adaosul, mai apoi şi scăderea care se vede că au venit în zilele noastre. SIMION DASC., LET. 2. Dumnedzău ne este... Agiutoriu în scîrbe ce vin cu năvală. DOSOFTEl, PS. 150/21. Fără veste vine peirea lui, tăiere şi sfărîmare nevindecată. BIBLIA (1688), 4312/58. Nu ştiia care urgie era să vie întîi. N. COSTIN, L. 55. Părut vini peirea vizirului... nice pre domnii acestor ţări nu vre vizirul să-i lasă. NECULCE, L. 73. In lume într-aceasta lucrurile tîmplătoare cum vor vini şi cum vor cădea, nime dintre muritori deplin şi cum sini cu mintea a le cuprinde poate. CANTEMIR, . I. I. J, 251. Nu ies, nici vin tocma cele ce ei spun (a. 1694). fn 22. Vrăjbile şi relele... pot veni şifi (a 1701). ib. 89. Toate cîte sînt..., cum sînt şi cum vin, foarte scunse şi întunerec ne sînt. C. CANTACUZINO, CM 1, 56. Norocul lui Selim slujîndu-i, într-alt chip au venit Incurile. R. POPESCU, CM I, 263. Trebuieşte să să ştie că două lucruri au astupat întîmplările aceste rele de n-au venit. ΑΝΟΝ. BRÎNCOV., CM II, 313. 5a ne bucurăm..., că au venit nunta mielului (adecă a lui Hristos). ANTIM, O. 127. Aste nu-s nimică, frate; Or să vie rele foarte (a.l 774). GCR II, 105/12. Peste trei-patru zile după naşterea copilului începe furia fiţelor a veni. EPISCUPESCU, PRACTICA, 69/29. La oricare naţiune ne-am uita, cărţile sînt considerate ca cel mai preţios al lor tezaur... Această veneraţie spontanee n-ar putea veni daca cărţile n-ar tracta despre cele de folos societăţii. HEL1ADE, o. II, 45. Socotim că faptele omeneşti cu întîmplare vin. BOJINCĂ, A. I, 152/5. Află dar că moda a venit, . şi că numai patima aceasta stăpîneşle pe oamenii de ctcum. MARCOV1CI, VEL. 8/3. Curînd veni un împrileji unde el toată asprimea haracterului său arătă. NICOLAU, P. 83/1. Greşalele ce să fac la întrebuinţarea ei [a doctoriei] vin totdeauna numai pentru că pătimaşii o ieu in doză foarte mici. VEIŞA, I. 21/3. Vin circunstanţe care determină memoria, şi în momentul acela mintea reia conştiinţa acestei impresiuni. LAURIAN, F. 54/13. In loc de revoluţie omenească, vine alta elementară. VASICI, ap. bariţiu, C. II, 20. Aşa se poate feri cineva de, greşelile ce vin. MARIN, PR I, 59/I - Sîntem de şcoala aceea; ce zice cîrmuirilor cînd prefacerile vin; driturîle capatate au sfinţenia lor relativă RUSSQ, S. 157. Nu putem ·· chema opinia cînd nu vine, niciao modifica cînd a venit. ZALOMIT, E. F; 93/7*. Apropoziio de aceasta, a venit o ceartă cu madame Gosmcmn, marşanda de mode. GHICA, A 340. Această poezie... a venit în momentul unei mari agitări a spiritelor, ...a devenit populară şi a rămas cunoscută de toată lumea română. MAIORESCU, CR. îl, 226. Daca reforme şi schimbări vin peste noapte, ca la noi, cu aruncarea în apă a oricării tradifti,..se ajunge unde am ajuns noi. EMINESCU, O. XHI, 201. A venit în vara aceea, pe la august, şi cinstita holeră de la 48. CREANGĂ, O. 186. Nu are încă destulă îndrăzneală să-şi răfuiască socotelile... Dar cu vremea, trebuie să vină şi asta. CARAGIALE, O. IV, 251. Veni o întîmplare neprevăzută■ CONTEMPORANUL, 11, 6. Toţi din sat cred, că o boală cînd vine, este trimisă de Dumnezeu! MANOLESCU, I. 299. Cînd tu vei fi nevastă, potop veni-vor, dragă, Şi grijele. COŞBUC, S. 99. Trebuie să vină ceva mai bun ca însăşi cele mai bune gînduri ale celor mari. PÂRVAN, i. r;. . 163. Aşteaptă cu ochi mari o confirmare care nu vine. CAMIL PETRESCU, T. . U; 8. Mi s-a părut aşa... că din nou a venit potopul răzbpiului. SAHIA, n. 62. Vine primejdia... Cine s-o mai oprească acuma? SAPOVEANU, O. III, \&5, Circulă zvonul că în curînd va veni răsturnarea rînduielii de acum. DAN, U. 311. Productivitatea [sufixului] este în funcţiune, de răspîndire, de autohtonizare, şi acestea vin cu vremea. BUL. FIL. VI, 3. Decepţiile au venit însă curînd: şi neplăcerile şi mizeriile. OPRESCU, S. ,84. A venit apoi războiul, Ce a fost, o ştim cu toţii. ULIERU, ,.C. 73. Dacă vine.., o stabilizare? CĂLINESCU, S. 50. Bun de leac, la sperietură, e părul de urs. li dai Joc, te afumi cu el, vine vindecarea. STANCU, D. 182. Acum era prea tîrziu, păcat că îndemnul nu venise la vreme. TUDORAN, P. 247. S-a întîmplat atunci cu conversiunea că i-a fost mai lesne lui Moromete să scape de datoriile de la bancă şi el pe urmă s-a împrumutat iar, a crezut că o să viè iar o conversiune. PREDA, M. 478. Cînd gîndeşti să scapi de-un rău, Vine altul şi mai 1747 VENI -315- VENI greu! JARNÎK-BÎRSEANU, D. 222. Vine o foamete mare, de nu se mai găsea semînţări de nici un fel de pîne. şez. Ui, 110. Să nu vie relele. FRÎNCU-CANDREA, m. 96. Scoală, gazdă, slujnicele Să-şi aştearnă mesele, Să-şi umple păhărele; Că va veni naşterea, O naştere de-mpărat Cu lisus cel luminat. BtiD, P. P. 70. O zîs popa: Vedeţi, oameni buni, acum vine sărăcia în Ocoliş, apolzan, P. I. 202. Vini o cumpănî mari, ploui straşnic. ALR SN ui h 787/414. Ciuma că venea, Casa le lovea, Toţi că răposa. BALADE, I, 428. Leacul fxe sau nu fie, Plata babei să ru vie. ZANNE, P. v, 375. Un rău nu vine niciodată singur. DAN, U. 127. O E x p r. După noi (vie) potopul v. potop (1). Nu ştii cum vine păcatul, se spune pentru a exprima resemnarea în legătură cu viitorul sau îndemnul la prevedere, la prudenţă. Ia cu tine şi calul acesta, că nu ştii cum vine păcatul, încalică pe dînsul şi te du. sbiera, p. 62. A veni vorba (sau vorbă, învechit cuvîntul) de ... (sau despre..., că..., învechit rar, pentru ...) = a fi adus, pus, luat în discuţie; a se vorbi (printre altele şi) despre... Cei copvlahi... vedem că şi pînă astăzi se află şi sînt, însă puţini acum rămaşi, pentru care viind cuvîntul, gîrtdim că nu jară cale va fi a mai întinde de ei voroava, ca să se ştie ce sînt. C. CANTACUZINO, CM I, 45. Viind vorbă într-o seară păntru iad,_ m-a întrebat cum credem noi iadul. VĂCĂRESCUL, I. I, 8714. Insămnăm aci din cele mai sus cetite din notariul lui Bela că Tuhutum... au dorit să capete Ardealul... Despre carea şi mai jos va veni vorbă, maior, IST. 71/4. In romanţe acum vine vorba despre un zeu..., acum iară despre vreo tîmplă sau capişte. BOJINCĂ, A. I, XII /9. Cătră sfirşitul prînzului au venit vorba despre prubile ce dădusem ieri din ştiinţa fisiognomică. ALBINEŢ, M. 25/4. Veni vorbă şi despre împărţirea banilor, vasici, ap, bariţiu, C. II, 130. Cînd vine vorba... despre pictură, noi, în lumea modernă, negîndim numaidecît la Italia. ODOBESCU, S. III, 115. Intr-o seară, după multă vreme, venind vorba despre circul Hüttemann, a început... să plîngă. CARAGIALE, O. I, 21. Din una, din alta, veni vorba că se duce în călătorie, şi-i şi spuse unde se duce. ISPIRESCU, L. 127. Vine însă acuma vorba despre un feliu de paseri pre care romînii le numesc în genere numai upăscari ". MARIAN, O. II, 398. Am vorbit mult împreună. Intre ältele veni vorba şi despre mijloacele de trai în Viena. SBIERA, F. S. 112. Ori de cîte ori vine vorba de obîrşia lui, se bate cu pumnu-n piept că e român get-beget. SANDU-ALDEA, D. N. 17. Povesteam bătălia de la Cirimuş..,, şi verii vorba de Corbea. DELAVRANCEA, O. II, 232. îngălbenea de indignare cînd venea vorba de inspectorul Horvat. rebreanu, i. 431. M-am întîlnit cu Gheorghiu... Cu care am discutat,.. A venit vorba despre tine. camil petrescu, T. ii, 109. Fiindcă veni vorba de bolnav, taică, am să te rog şi eu ceva. ULIERU. C. 121. Ieri se găseau strînşi undeva Vreo treizeci şi ceva de inşi... Venise vorba că se întrebară Cine-i mai demn de cea mai mare cinste-n ţară. ARGHEZI, S. V, 43. Inteligentă, plină de spirit în alte împrejurări, ... plină de discreţie, doamna Ioanide devenea telurică... cînd venea vorba de mijloacele de existenţă. CĂLINESCU, B. I. 126. Surorile-i zic, dacă vine vorba de el, „frate-meu”. STANCU, D. 189. Vorbeşte să auz ce vrei tu.:. Că de vîndut, cînd veni vorba, o luaşi de la moş Adam, că de ce-am plătit fonciirea, că de ce-am cumpărat plug. PREDA, M. 179. Dacă venea vorba că... a suflat cumva uncuvinţel cu totul nevinovat, ea îi găsea îndată omului tot felul de pricini închipuite, magazin ist. 1971, nr.2,92, cf. dex. Fiindcă vine (sau a venit)vorba (de-aşa) v. vorbă. Aşa (sail ctim) vine vorba (sau, rar, vorbirea) ori, regional, vine vorba ceea = aşa se vorbeşte, aşa se spune; aşa umblă vorba. Cf. alecsandri,· t 574. In generaţia întîia eraţi unde v-a găsit Ypsilant ăl d-voastră, la coada trăsurilor, şi-n generaţia a doua toţi boieri, toţi scoşi din cutie, toţi rozînd pita lui Vodă, cum vine vorba. EMINESCU, Θ. XIII, \0\. Să nu luaţi în nume de rău cînd mă veţi auzi zicîndu-vă: dragii moşului... căci de! aşa vine vorba. ISPIRESCU, U 2, cf. TDRG. Martorul: Aşa vine vorba, cum aş fi zis „ ca la o bătaie de puşcă ", adică depărtişor şi nu preaiiCĂtiNESCU; B. I. 328. Odată, pe vremea de demult,· cînd mîncau şoarecii pe pisici şi erau mai înalţi ăi pitici} ădică aşa . vine vorba, dar eu spui adevărat, s-a întîmplat: STÄNCESCU, B. 21. Azi dimineaß... Jacui dă mîncare că vine vorba ce: „ce-a făcut ieri făcui şî az”. T. DIAL. M. I, 233. (Cu inversarea construcţiei) Nu erau ale tale nici livedea, ... Nici ţara ta, săraca, Zisei a ta c-aşa vorbirea vine. ARGHEZI, vers. 503. (Eliptic) Urăm... c-aşa ieşti... din moş strămoş, cum ar vini. Com. din frumuşiţa - galaţi. Vorba vine v. v o r b ă. A înţelege (sau a pricepe, a vedea) cum virie vorba cuiva (sau vorba asta) = a sesiza sensul, nuanţa, aluzia din spusele cuiva Care va să zică dom' Mitică de la pricepţie, (cu un zîmbet de fină intenţie) pricepi dumneatale acuşica cum vine vorba noastră (face cu ochiul). CARAGIALE, O. I, 86. împăratul n-a prea-nţeles cum venea vorba femeii, id. ib. II, 287. E scris adînc... Nu pricepi? Vezi cum 'vine vorba lui: să nu mai. mănînce nimeni din sudoarea bunioară a unuia ca mine şi ca dumneata, care sîntem din popor; adică să şază numai poporul la masă, că el e stăpîn. id. ib. vi, 15. ♦(Despre oameni)A se ivi, a apărea (în timp). Să ştiu Aproade, că vor trece ani Pînă să mai vie Dragoşi şi Ştefani, bolintineanu, p I, 133. O personalitate... vine într-o vreme în care talentul şi predispoziţiile artistice nu se au singure în vedere. OPRESCU, S. 9. ♦ (învechit) A fi conform cu dorinţele cuiva; a se cădea, a se cuveni. Şi-l va certa ca pre un vinovat, cumu-i va veni giudeţul după pravilă. PRAV. 243. O R e f 1. Să mă bucur în tot bine De Dumnedzău, cum să vine. DOSOFTEI, PS. 359/6. Mai trebuie un al treilea pas care-i se vine să-l facă puterei de judecată, eminescu, O. xiv, 430. 2. (Despre timp sau despre unităţi, intervale, perioade de timp). A începe să se desfăşoare; a deveni actual; a sosi> ( 12). Inrainte-vesteaşte întru tremeatere dzile a veri ceale ce într-înse menciuroşii a îmbla au şi vrea-voru se prilăştească vriurii. COD, VOR.2 83713. Au venit vremea de-a slobodzirea. PO 105/4. lată şapte ani bogaţi vin spre tot pămînlul Eghipetului. ib. 142/10. Va verii vreme de vom dobîndi noi ţara voastră şi vom domni Răsăritul cu totul 588 de ani. MOXA, C. 7475. Vine o vreme Şfracumii iaste, cînd închinătorii cei adeveri să vor închina părintelui. VARLAAM, C 114. Fata. lui să lăcuiască în casa cutărui om... pînă cînd va veni vremea de va fi de vrăstă de măritat. Pittv. 219. Mainte de ce va veni vremea lucrului să va părăsi şi va porunci omului celuia cu pămîntul cum nu poate să-l lucreze. eustRatie, prav. 8*. Vor veni 7 ani de foamete după aceasta. BIBLIA (1688), 3l'/52 Amin, amin zic voao că vine ceas, şi aciifti este, cînd cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezău. ib. 8162/43, Poate să vie o vreme să trebuiască şi să slujască împărăţiii, NECULCE, L. 20. Viindvremea semit cei mari..., să mergeţi oameni de preste toate satele (al 697). panaitescu, O. Ţ. 209. Va veni ceasul în carele toţi cei din mormîntvor auzi glasul lui (a 1698). GCR 1, 316/18. Ii- ţinea cu mertice, cu nafaceile, cu lefi, pînă au venit vremea care o socotea el. R. POPESCU, CM I, 385. Viind, vreme de a se lua havaetul moşiii toamna, aii trimes dumnealui logojătulpe o slugă (a 1782). GHIBĂNESCU, S. I. xvn, 80. Să fi fost românii toţi uniţi sub un cap, mi cred eu că ar fi venit vreme să se dea ei învinşi turcilor. MAIOR, IST. 163/20. Adeseori, ... cînd se întîmplă doao sau. trei sărbători una după alta, atuhcea pofieşc ca să vină cît diüeurind idrăş vremea lucrului. PETROVICI, P. 295/2. Va veni vremea cînd să-şi cunoască fiecare însărcinarea sa. HELIADE, O. II, 420. Va veni timpul... de vor cuvînta. BOJINCĂ, R. 107/14. Aştepta în tăcere pînă va veni vremea pedepsii. CĂPĂŢINEĂNU, M. R. 58/29. Tu nu-i vei îngădui multă vreme să îrtipărăţească măreţ... Va venizioa cînd braţul tău coborîndu-l.,. îl Vă azvîrli în vecinica noapte. MARCOVICI, C. 19/18. Veni zioa acea înfricoşată în care la Mohaci se jăcu bătălia acea nefericită pentru Ungaria. F: AARON, I. I, 214/21. Aw-yémivremea unde viaţa omenească să-ş primască iarăş fiinţă‘ei. veisa, 1. 31/9. A venit vremea a se lupta puternic pertirur4ibertate. BĂLCESCU, M. V. 117. Vine un ceas, ceas fatal. în care puterile lui se sjîrşesc. NEGULICI, E. ii, 89/33.''Va veni timpul... cînd şi inimicii lor vor prevedeanecesiateâ€nţelegerii. BARIŢIU, P. A. III, 157. Va vini vremea unde adeVănil ne va deschide ochii. RUSSO, S. 90. Ce o să mă ştiu eu face cînd va veni tristul timp ca ele să se vestejească? NEGRUZZI? -5. φ 99. începu între temere şi sperare, crezînd că a venit'minutul de a începerea CP 2. Acum a venit vremea păcii şi'-â realităţii, noaptea cruzimilor şi crepusculul îndoielilor au trecut. 1741 VENI -316- VENI BOLL1AC, O. 53. Mai curînd sau mai tîrziu era să vie zioa cînd acel imperiu să se desfacă. GHICA, S. 624. Primăvara sosi! Cu dînsa veni timpul de plecare în străinătate pentru Alexis. ALECSANDRI, 0. P. 110. N-o să mai vie zioa cînd am să las ast soare Ce nu îmi dete viaţa decît să,pătimesc? bolintineanu, p. n, 20),. Veni însă un monţent cînd nu mă putui căi îndestul că l-am luat. CARAGIALE, O. I, 236. Ţaţă, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai făgăduit la naştere. ISPIRESCU, L. 2. Se poate susţine că n-a venit încă vremea de a dezarma critica. GHEREA, ST. CR. ΠΙ, 138. Veni şi ziua de şcoală domnească. DELAVRANCEA, H. T. 89. A venit vremea ca ea, clasa stăpînitoare, ...să dovedească că nu mai e cea din trecut. D. zamfirescu, R. 27. Şi minuta aceea fericită a venit şi ea în sflrşit. ANGHEL, PR. 38. Tot va trebui să vină, odată şi odată, ceasul dreptei judecăţi. PĂCALĂ, M. R. 85. Dar veni un timp cîndvîntul începu să bată..,.şitotul se turbură. HOGAŞ, DR. Π, 180. Feritu-te-a sflntul să nu fi grăbit la front, cînd auzeai goarna ori să fi umblat eu şoalda cînd venea vremea de mustru.. SOVEJA, O, 39.7« sfirşit, ziua mult dorită veni. AL. PHILIPPIDE, S. U, 143. Să-mi văd de ale mele petreceri, pînă ce va veni vremea să îndeplinim fiapţa de care am vorbit. SADOVEANU, O. x, 65. Au venit zilele de propagandă pentni alegeri. ULIERU, C. 94. A venit, socotim, şi timpul~. să revizuim critic tot ce s-a dat ca terminologie românească animalelor şi chiar plantelor. BĂCESCU, PĂS. 14 .Va veni o zi în care o să stăm de vorbă altfel. cÀLiNESçy, Ο.νιι, 56. Vine o vreme cînd dai de fundul sacului, CAMIL 'PETRESCU, O. in, 49. Hotărî că a venit vremea să meargă toată lumea la culcare,,. ; VINEA, L.- II, 314. O să vinq şi .vremea dragostei, cînd o să ai răgaz pentru ea, TUDORAN, P. 57. A venit timpul căsătoriilor. IST. T. I, 127. Cîntă cucu-n par de nuc, Vint-a vremea să mă duc. JARNÎIC:—. BÎRSEANU, O. 302. Vremea secerii o vint. DOifJE, · 1-76, .φατ /vgni vremea . de se gîndi săracul să ceară milă de (afraţe-său, STÄNCESCU, B. 226. À picatfrunza de nuc, Vine vremea şă mă.dw· HODOŞ, P. f, 82. A venit vremea ş,ă yezi încalţea şi puterea lui Dumnezeu. FURTUNĂ, V. 12,Mßica Sfintäsä preumblă,., ŞrQyen'it vremea să nască. DENSUSIANU, J. H. 122, cf. GR. S. IV, 348. A yenit timpu coşîţufui. alr şn i h 124/836. 0(Cqnstmiţ cu,.dativul pronumelui personal) De năprasnă-mi vine şi-mi sosi ceasul de moarte ,(cca.l&5jQ)ä ,,αυν. D. Bătr. fl, .449/7. l-a venit vrernga morţii şi socoteala, ,nu ß apucat să o dea {a. IjŞOO), STOICESGU, ş. D< 220. Iaţă, frate,, ,..,^,:ţ-au. vefiit vremea despărţirii tale. DQŞijtrrEi, v. s. sepţeţjibrie, T^My.-Vmmea cusătoriei viindmţ; ău mers după dumnealui(a 1682), BUL. COM. IST: II, 237i ŞiriiieyremeayiindapIciteidatoriei,iată la mînăaducîndu-tf?i-$e\fe.\699}. FN 69. V-iindu-fmi«eeasulca să mă căsătoresc... încredinţăz cu această adivărcită scrisoare (a. 1788). ŞTEFANELLI, D. C. 175. Cînd le va veni ceasul de a alerga după aceaştă blăsfemăţie,cea mai,mare pedeapsă nu poate să-i, oprească, ; GOLEggu, P. 266/20. Vrerţiea petrei* nu ne-au venit, arhiva JR.. I, Vvi6. Săsonceapă o idee înainte de a-i:fi venit timpul să fie înţeleasă de toţi. coi^v. i.rr. ιχ>·. 431. Celui hiai mare îi veni vremeci.de însurat·... CREANGĂ:,; P. 4· Le-a veni şi lor vremea cînd îi va întreba Dumnezeu ce-au ficut pe lumea .asta. dan, u. 216. Im-o venit timpul să fie scoase din uitare, BOGZA, C. O. 47. Fiecare moare, cînd îi vine timpul să moară- sta>;cl\ R. a.. 1, 25. Venitu-mi-o vremea mie Să mă duc la Cătănie, marian, O. I, 26. Le^a venit vremea şi la., aceşti doi tineri să se căsătorească-SE.YASTQS, ,N. 19Q. I-o fi yenit,şi lui timpul deJnsurat RÄRULESCU-coDifj, ,..î. 13. Vinermi,yreme,a să mă,dup, Să.niă duc. h Cîmpulung. Bup, p. p. ..18. Ori ţie că ţi^i: venit Vremea. de căsătorit?, *,VAMFlL£t «ţ>VŞiA· 29%. Mie mi-a yenit vremea de-nsofi. balade, U-,2&6.Jîi îţvimtimpu sî\ti-nsori amu, O. BÎRLEA, A. P. l, 320.0 (în legătură eu intervale de timp determinate, părţi ale zilei, i anotimpuri, etc. realizează deseori, construcţii cu valoare de locuţiuni-verbale) Veni-va noapteaţcmdnimm.mpoateluçra.. .coresi, ev. 165. Vciyeni noapte cînd nime nu poate ·. să ,· VARLAAMî €., <124. Vinind primăvara... -auluciţtpt (a. 1673)4·,B,UL. 0DM.· .JSTji'i, 192. Aştepta să vie-ryqrav să aducă tătari şi ungurii :v$.· POPESCU, CM I, 367. Deaea veni-seara, tutjirorle dede plata. antim, O. 128. Viind dimineaţa şi şezînd la Divan, auxpîrît Arsachi. AETHIOPICA, 4179. Venea primăvara şi ieşeau oamenii lă arat. NEGRUZZI, S. I, 246. Primăvara vine pe cer şi pe cîmpie. BOLLIAC, O. 67. Cînd deschiz ochii, cînd ziua vine, Nu eşti. ALEXANDRESCU, O. I, 158. Iarna au venii aducîndu-ne cu ea plăcerile strălucite. ALECSANDRI, O. P. 244. Toamna a venit, Plopul meu s-a veştezii, bolintineanu, P. II, 319. Venise toamna şi-ngălbenise codrii. EMINESCU, O. vn, 204. De-ar veni iarna să te mai dau odată la şcoală. CREANGĂ, O. 204. Veni seara şi se puse o masă d-qlea împărăteştile. ISPIRESCU, L. 39. Va veni iarna degrabă şi va dura lung timp. MARIAN, INS. 223. Le spune că a venit primăvara. ANGHEL, PR. 115. După ceasuri lungi de neguri, vezi că vine dimineaţa. EFTIM1U, î. 95 4 A dat Dumnezeu de-a venit şi primăvara. VOICULESCU, P. I, 49. Cînd a venit toamna, s-a dus şi ea cu jhinzele. SADOVEANU, O. I, 65. Să-mi acoper poiata ceea că vine iarna. DAN, U. 30. Aşteaptă să vină iarna. ULIERU, C. 85. Seara, venind, m-am îmbrăcat cu grijă. PREDA, R: : 42. Vara trece, toamna vine, Pică-i frunza toată. JARNÎK-BÎRSEANU, d. 192. D-a vini primăvara Ş-or răsări pepinii. MÎNDRESÇU, L. P. 23. Cînd a venit vara, a strigat boieru să se ducă la muncă, graiul, i, 253. Toamna bine n-a venit, Frunza-n tine-a gălbinit. bud, p. p. 45. Ado, mîndro, vin să beu, Vine toamna şî, te ieu. DENSUSIANU, Ţ. H. 92. Trecu iarna şi vara Şi venea, primăvara. BALADE, I, 310. Sara vine ş-a-nsera, Urîtu ni-a negura FOLC. TRANSILV. I, 521. Eu cunosc vara cînd vine. 'FOLC. .olt.-munt. iii, 486. (C.qnstruit.cu dativul pronumelui personal) Primăvara ne-a veni, Toţi pomii ne-or înflori. MARIAN, , î. 271. Iarnă grea că mi-a venit Şi iepele mi-au murit. FOLC. OLT. — MUNT. v, 359. 0 E x p-r. A(-i) veni (cuiva sau la ceva) vremea (sau vremurile, timpul) =? a sosi pentru cineva sau pentru ceva prilejul aşteptat, momentul favptabil. Tu intru înviere miluieşti Sionul, că vreamea-e a cruţa eL că vire vreamea. PSALT. 208/13. Tu,, sculîndu-te, vei milui SiomLcăce vremea e a Te milostivi spre el, că au venit vremea. BIBLIA (1688), 414 742. Să se însoare cînd îi va veni vremea,, . ANŢIM., O. 330. Nu vă mai însărcinareţi cătră acestea şi cu gvjjßletimpurilor celor de departe yenitoare: căci cînd vine, vremea, atuncea se află şi. svatul. PETROVIO”. p. 231/S6-. Ştie, cînd vine timpul, să plece capul,cu r.esignaţie la ghilotină. HEUADJî, Q. 411:#« ştiu ce nevoie au. dp tine, dar. văd că minţim nu te mai fac. Cinci guverne au fosi răşţitrwte, şkai tpt-rămas, ki a parte,···.- Va vmi.wemea,.... pogţe maiciirîndidecţt.gîndeşti. \. $lEGRVZZif S. I, 257. Dacă cocoşii cîntă,după ce înserează bine, însă înainte de. a le veni. vremea, atunci se crede că încep a îmbla hoţii după fimat. MARIAN, O: II, - 246. Luminate Doamne, porunceşte, viaţa mea-i în mîna Măriei talp şi-ţi sînt rob. - lncăn-a venit vremea, ,-răspunşe Duca, SADOVEANU, O. X, 182.-Singuri au să iasă la suprafaţă, cînd .le-o yeni timpul. O sade vie şi lor timpul. STAN®·), <Ρλ· ,205. Se îmoiră cu zapis. şi jurămînt..., cînd le-o yeni vremea să4insoarefhamîndok STÄNCESCU, b. 68: Cînd o venit vremea... s-or dus la oi. densusianu,· ţ. ii. 189. Fiicari spune o poveste ş-pleca açasî, O vinit timpu, la băiet. O. BÎRLEA-, .1 A, P. Π, 341: (în construcţii amplificate) Cînd a venit vremea ş-a dat Dumnezeu, - lucrul s-a jăcut, ş^ai -să ai nepot. SADOVEANU,,,,O. -XIII, 655. O fi căzui, domnule, sublocotenent- -De dom luni îşi bate joc de. moarte... A înfruntat-Qtîn fiecare clipă... Acum i-o fi venit şi lui vremea şi nWu/. jdaib. XX!, 519. A veni rîndul (.puivasau pentru ceva) şay a veni la rînd, v„ r î, n d·, .(2), Vine (sau, popular, a iV.eni) (ea), şi .vremea aceea, se spune,pßntru :a expiirna convi ngerea 'că ceea ce este aşteptat se va împlini. A veni ea.şi vremea aceea...,.zise împăratul cam cujumătate de gură. GREANGĂ, 0.119.,A veni împlinirea vremii w a-se*împlini timpul stabilit. Şi.viind împlmir.ea vr,emii..v,' Vmt-âU Dumnezeu să vie Fiul-lui, să-se nască din muiere, să se facă supt lege, ca preicei de. supt lege.să-irăscumpere. ANTIM,«®: 4 Nu ştii (sau mai;ştii) cum vine;(sau veni) vremea ori:aşa vine vremea, se spune pentru a eyideîriţia. caracterul imprevizibiksau· accidental a! unor situaţii sap· îtàqpptâi&i -Şk-gihâese eu,·.·.:.·.· i-a veni el vreunuhde hac.:. Dar iarAnă întorcşkzici-mai-ştiiicum vine vremea? Lumea asta e.pe dos-,· toateymerg cu capu-n jos. GREANGĂ; -p. 248. Ai să treci la psaltire, care este/cheia tuturor învăţăturilor, şi, mai 1747 VENI -317- VENI ştii cum vine vremea, poate să te faci popă aici, la biserica Şfintului Nicolai, id. O. 182. Iaca, domnule, mai zise părintele Ghermănuţă, vîrîndu-mi şi o săcure in desagi, iaca, poate să aveţi nevoie, ...nu ştii cum vine vremea în pădure, cînd pleci la drum, nu-i rău să te îngrijeşti de toate. HOGAŞ, DR. I, 259. Numele, chipul îl arătau levantin la origină. Doctor în România, fiindcă aşa venise vremea, putea fi negustor în Ţarigrad. papadat-BENGESCU, o. i, 105. într-o zi, riu-ş cum veni vremea de dădu o boală rea peste biata preoteasă, şi, după ce boli preţ ca la vro şase săptămîni, muri. STĂNCESCU, B. 211. Vine (sau a venit, va veni etc.) (şi) vremea (sau ziua) mea (sau ta, Iui etc.) ori ceasul meu (sau tău, lui etc.), se spune pentru a atrage atenţia că este inevitabil momentul favorabil cuiva, al apreciêrii, al recompensării sau pedepsirii (cuiva). Domnul ride-ş de elu, că ainte vede că vire {va veni D) dzua lui. PSALT. 68. Iară Domnul va batjocuri pre el, că mai nainte vede că va veni zioa lui. BIBLIA (1688), 393 Vi 7. Se uită la Frigurosu... - A -venit şi vremea ta... - Cum o să vă pui să faceţi niţele cuie clănfinindu-vă dinţii. ISPIRESCU, L. 323. în sfirşit a venit şi vremea mea!.,. -strigă el ameninţind-o cu pumnii. CONV. lit. IX, 57. îţi va veni şi vremea ta, viclene! îl ameninţa Culi pe acel urs. SADOVEANU, O. XV, 65. Să aşteptăm cuminţi, spun eu, pînă ce va Veni iar ziua noastră. CĂLINESCU, S. 167. (Cu inversarea constmcţiei) Vremea mea încă n-au venit, iarăvremea voastră pururea este gata. BIBLIA (1688), 818 2/40. Se frămînta. în îndoieli şi totuşi era bine încredinţat .că ceasul său ya.veni. SADOVEANU, O. XIII, 166. (Cu parafrazarea expresiei) -Tu, Patrie iubită, saltă! Veacul ţi-au venit Spre slăvd. ce strămoşască iar te vezi că ai păşit. hirsoverghI; P. 15/18. A(-i) veni (cuiva) ceasul (Sau vremea) = à), a junge la.capătul zilelor', a fi aproape de moarte, a se afla în pragul molţii. Părinte, vine ceasul; proslâveaşte Fiiultâu, ca şîJRiiul.tău.să te proslăvească. CORESI, EV. 183. Destul! Veni ceasul. Iată, Să dă Fiul omenesc în mînile păcătoşilor, biblia (1688), 786 '/52. îndelungăm vremea ba astăzi, ba mîine, ba poimîine, pînă ne vine ceasul şiperim cu totul. ANlîIM, O. 94. Nu pierim, de nu ne vine ceasul·. MURNU, 0. 164. Mă gîndesc că omul nu ştie cînd îi:> vine ceasul. delavrancea, ,o. II, 219, Acei comişi... se tot tînguie că-i dor şalele. Le-a venit, vremea, ca şi cucului celui bătrîn SADOVEANU, O. XIII, 652. îşi.ţine răsuflarea pe cît mai poate încă!,. Doamne!tparcă-i venise ceasul, arghezi, s*».Y/. 94. Uite,‘■•căile veniră şi ăstora ceasul... Gine ar fixrezut?.,preda, DELIR. 12. Derar fi mîndra ca o floare, B&acăA vine masul, moare> jarnîk-bîrshanu, o. 148. (Cu inversarea construcţiei) Coprinşi de mare frică Aşteaptă fiecare Cînd ceasul o să-i vie. 1. . vĂcÂREseUL, , p. 419/13;-:’. b) ari : Sosi timpul să se căsătorească. Ducînd viaţă destul de grea, i-a venit şi-Jui ceasul, şi s*a însurat ca toată lumea. CARAGIALE, O. 1,-136. Mamă, mie 'mi-a venit * ceasul, vreau să mă ‘-'însor. delavrancea, o. ii, 49; c) (rar) a-i sosi timpul să nască. A fost odată ca niciodată o împărăteasă tare frumoasă \şi voinică, şi împărăteasa ceea, cînd i-a venit ceasul, a născut un prunc.i caragiale, Ο. Π, 348. I-a venit vremea, dar nu i-a venit ceasul se spune a) despre o femeie însărcinată ajunsă la termenul naşterii, dar aşteptând declanşarea acesteia Ci zanne, p. iii; 94; b) despre o fată de măritat care nu şi-a găsit încă pretendent. Cf. id. 'ib. ♦ (Despre unităţi de timp, date, termene calendaristice, sărbători) : A,, urma la; rînd (în conformitate cu. periodicitatea specifică). Gade-mi-se îtitru toate.praznicele cealea-ceyiru, .COD. VOR.21714. Postulera amu venritu. ib. 43 77. Ihvsîmbătâeeuvine să grăiască lor cuvintele aceastea. ..Nii'TEST. .· (1648) ,1=53 711. Şksăascunse David în ţarenă,-şi veni lund. biblia (;Ι688χ2ΐ1· 2/9. Deci vini şi dumineca şi nu mai ieşi (a'1692). GCR I, 306/5. SS· sfirşaşte toamna, eu sfirşit· de puţin bine, iar încep bună nădejde pentru iarna ce>vme« (a -l704)·.· FN 161. Au venit a dooa Duminecă, a slăbănogului. · ΑΝ?ΓΙΜ·,Ό. 2Θ61 De marţi ce vine într-o săptămînă să şă 'afle aice la > 9> ceasuri di dimin(e)aß ca să răspundă lâ tlnstita jtiâecătdrie (a. 1^88). ştefanelli, D. C. 176. Im Arad,., maimergjoia ce vine. VASICI, ap. BARIŢIU;· G; II, 176. -Vin Floriile cu soare Şi soarele cu Florii!·· · AEEGSÂNDRi, Ρ. 'Ίί,1 36. &nd venea dumineca .şi sărbătorile, fata babei era împopoţată -Ş'·netezită pe cap, dç parc' o linsese viţeii. CREANGĂ, P. 284. Noaptea care venea,, era noaptea Paştelui. caragiale, o. i, 56. Nu trecu mult şi, viind o sărbătoare, împăratul cu toţi curtenii şi bătrînii împărăţiei merse la biserică. ISPIRESCU, L. 165 Vinerea asta ce vine se-mplinesc paisprezece săptămîni. VLAHUŢĂ, S. A. II, 207. Ziua ce vine o vestesc prin cîntare. MARIAN, O. II, 239. Cînd venea vinerea, ziua de tîrg săptămînal, se strîngeau de prin împrejur o mulfime de oameni. SBIERA, F. S. 92. Venea Poştele. - Nene, să înroşim şi noi ouă. DELAVRANCEA, H. T. 15. Peste cîteva săptămîni, vinPaştile. IORGA, C. I, I, 163. Venise Sf. Dumitru şi eu nici nu apărusem pe scenă la repetiţie măcar, camil PETRESCU, P. 145. Să faci bine, domnişoară, să-ţi vezi de rînduielile tale de fată mare,... căci, în cîşlegile ce vin, am de gînd să le mărit. SADOVEANU, O. X, · 526. Nici nu bagi de seamă cum vine Crăciunul, dan,· u. 2. Venise luna mai, ziua era mare, timţml părea că se statornicise blajin TUDORAN, P. 128. Urarea din colinde era un mod poetic de a inspira omului încredere în anul ce vine. IST. LIT. rom. I, 21. C-a veni luna lui mai De te-i crede chiar în rai. ALECSANDRI, P. P. 241. Spune la badea din curte, Pe Duminică ce vine Să-şi gătească peana bine, Şi în loc de două flori, Puie şi-ai mei ochişori. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 40: Păsăruică di pe plute, Spune-ι' lui Ion din Curte: Pe dumineca ce vine... Să vină sara la mine. MÎNDRESCU, L. P. 68. Astă-lună Nuri a bună. Cea ce vine Nu-i a bine. marian,;:h. 176. D-arveni luna lui mai. Să mă bag stăvar la cai! BIBICESCU, P. p. 163. Vine ziua vinerii, Chivuţa să bolnăvi. frîncuh;andrea, m. 228. .Astă vară ceo, trecut Dus-am dor de mîndra mult, Şî-n astă vară ce zini Dţîce-a şî mîndra de mini. T. papahagi, m. 3. Mămucă, mămucă dragă, Vini-u-a dumiriea, încotro tôt· ti-oni cota, Nicăiri nu ti-om afla. ARH. FOLK. VI, 233. Trecu vara şi toamna Ş-acuş vine cîşleaga. ib. Vil; -80. Colingiß cu fliscoi, Vine Crăciunu la noi. mat. DIALECT. I, 122. Rămîi, părinte, cu· bine, Ne vedem anu de vthe. folc. OliR—MUNT. m, 619. Toată iarna aşteptai Să vie luna lui rrtai, S&'văd cînjpul ca un rai Şi boianul plin de ccii. ib; V, 312 .Pă ianuarie ce vine să dă [copiltfl] dă grindă primă dată, pormă... am-viitor să dă iar. T. DlAL. MUNT; I, 34'5. A veni sara dă Paşti. Iei vedea lumea trecîn' la biserică, cu luminări, o. BÎRLEA, A. P. I, 254. A veni luna lui traistă în băţ (= a veni timpul muncilor de primăvară). ZANNE, P. iii, 411. (Construit cu dativul pronumelui personal) Ertat-am pe cumnatul mieii de acea închisorea, să ntţ şadză nici încaş peste Sfintul Post carea ne vinè (a. 1688). IORGA, a. î, 272,/îi sculaţi, boieri, sculaţi. Că vă vine Anu-nou. 'FOLC. 'OLT. - MUNT. >v, 65> 0 (In concepţiile religioase; în propoziţii atiibütive'càre capătă valori semantice echivalent» cu „veşnic” „de apoi” etcl) Nu cugetară se inţeleagă; toate aceastea se primeaşcă în vremea ce vire (v i i t'O r i u Γ t i m ·ρ u d). psalt* 316. înfricoşată iaste acea zi a doavenirei a Iu Hristos, şi judecata ceva să vie. CORESI, Ev. 35. [Lumea] ceea ce vine1 să o cercăm să o aflăm, că aceea iaste moşia fnoastră cea stătătoare, varlaam’,"1©:; 273; Vom trece la viaţa cea dé veci în veacul ce vine, id. iby ln fieştetare lucru ce vei să faci socoteşte cele ce vor să vie (a. 1700). GCR I, 342/21. în viaţa ce-o să vie, ca-nviaţa trecătoare, cît pentru mine, fraţet tot vesel am a fi. BOLINTINEANU, P. I, 228.4A ’ avea ca limită finală, a ajunge pînă la data (de...). Alte documente... vin· pînă la 1770. arhiva r. i, 36/23. ♦■(învechit şi popular;· despre zile, evenimente, ocazii festive, Sărbători etcij ettdetemlnăi i introduse prin. prep. „în”, ;jla”) A se nimerit a cădea la b anumită-dată,într-o anumită zi sau perioadă; a se äflä, a fi într-un anuiîiit moment^a pica' (IV· 2). Äeeästa neşâhităipodâanie:■;.· virfeîn vreameä de post. €0r6si, EV. '•■'ΛΟ., 'Άα svintului Martin ce-l·sărbază papistdşii... este în Ii zÜe- Muha jui noemvrie după ecilendariul lor, iară la-noi vine-în 31 zile aiui octomvrie. N. GOSTIN, 1.. 449. în Itittëlèîn carile cădeţi rionileînzioa aşepţea·..:, intr-acele vineaidul in-a /J-ä;’*SÄöLESGö)>*IIRV 'i* XXTli/13. Năşterea liiminek'vine tot în aceeaşi zi ă lunei în ’care s-au fost născut cu 19 ani--mai nairtte. FM (1847), \4iB&.Cînds^auîntîmpldt'toatëâiiestea? - V-c.m spus; de lăsăta secului; nici eu nu ştiu în éé -ii vine. PREDA;'· R. 24. [Armindenul] vînêdupâ Paşti înfr^Wmièrcui‘ë. BL'ini,· · Ί44.. Vî/tëTea mûre vinë'îm pătrusprăzeşe optob’ăr... Μ41 VENI -318- VENI Vedéniia vine la şinşi zîle după se lasă post de, Crăsiun DENSUSIANU, Ţ. H. 115. ♦ (învechit şi popular; despre unităţi ale timpului) A se încheia, a se împlini. Cînd va veni luna, şi să precupesc, şi să-mi deşchiz comoara şi să o adaug. CORESI, EV. 401. Venind anul. biblia (1688), 276'/39. Mă muncesc de vine-un an Să fac din pelin sahar Şi prieten din duşman TEODORESCU, P. P. 285. Vine un an şi mai bine, De cînd concentrezi la mine, Vine un an şi nouă luni, De cînd ne fii prin străini. FOLC. OLT.-MUNT. IU, 658. Şî pe urmă vine anu la Sfintu... Vasile, la A nu Nou, să duce nepuata la mudşî. T. DIAL. OLT. 229. Dau trei galbini pe an. Acuma cînd a venit anu... sică „stăpîne să-n dai... ai trei galbeni". PORŢILE DE FIER, 221. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „pînă là”, „la”) A se perpetua, a parveni (pînă la..). Odele sau cîntările sale au Străbătut prin veacuri şi pînă la veacul nostru veniră şi pînă în cele mai depărtate veacuri vor ajunge. NICOLAU, P. 52/3. Acesta scrise 97 tragedii,... dintre care numai 7 veniră la noi. id. ib. 92/2. II. U n i p e r s. (De obicei cu un complement în dativ) 1. (Despre stări fiziologice sau psihice, simptome de boală etc.) A cuprinde, a apuca, a pune stăpînire pe cineva Să nu vinie mie multă trufi. psalt. 66. De greşaşte omul, nu-i vine luiş aciiaş foamea, ce cînd pesteaşte întru păcate şi răsipeaşte toată avuţia ceaia buna şi bunătatea. CORESI, EV. 26. Se-i vie lui înţelepciune şi adevară credinţă. prav. lucaci, 165. Să nu ne vie bucurie şi veselie cînd vedem vrăjmaşii noştri biruiţi şi călcaţi şi periţi. varlaam, c. 91. Fără de veste-i va veni sminteală. DOSOFTEI, PS. 33/1.5.,Preste doao s-au mîhnit inima mea, şi pre al treilea mînie mi-au venit. BIBLIA (1688), 6771/3 3. [Cetatea] nu o putu ţine îndelung, avînd grijă, de Sultam Selim să nu-j. vie bănat, ce au prădat şi o au lăsat pustie săcuilor. N. COSTIN, L. 355. Jelea... pentru acest neprieteşug mi-au vinit şi de greu pentru prieteni inima mi s-au rănit. CANTEMIR, I. I. ,11, 85. Traian,... vrînd a să porni să meargă, boala idropiii viindu-i. şi. pînă. Ja CMicbia mergînd, acolo au murit. C. Cantacuzino, cm t, 26. Bogdan Vodă, viindu-i boală de ochi,.... s-au dus la Moscu şi acolp au murit. R. POPESCU, CM I, 3:02. Pruncilor de multe ori le vine greafi şi li se urăşte cînd scrie tot unul şi acelaş lucru PETROVICI, P. 191/17. Cînd de multul vin se îmbeată, Atunci vine rîsul... Durerea, grija, a frunţii creţură piere. BOJINCĂ, A. I, 135/19. îmi vine jale văzînd pe Tit Livie aruncînd florile sale peste aceste colosale mari ale vechimei. CĂPĂŢINEANU,. M. R. 42/26. I-au venit poftă să meargă la ţărmurile mărei. DRĂGHICI, R. 88/19. După prînz să nu-i vie somn şi pe lîngă stomak- să, nu simţească nicidecum greutate, umflare sau alte dureri. ALBINEŢ, m. 46/1. Foamea nu vinela tot omul asemene: ANTROP. 43/6. Ştiu bine că zulea nu-i vine totdeauna, ea-l apucă cîteodată ca toanele, ş-apoi îl lasă iară. KOGĂLN1CEANU, în PR. DRAM. 426. Să nu vie şi cetitorilor noştri dor de mîncat şi mai ales de adormit. ARHIVA R. I, 338/11. Mulţămită... lui Dumnezeu..., iarăşi îmi mai veni curagiul şi umorul meu (a 1,867). BARIŢIU, C. Π, 136. După ce mănîncă, îi vine greafi şi adeseori varsă. CORNEA, E. 1, 3/14. Iar ţi-a venit ipocondria? NEGRUZZI, S. I, 208. Ii venea pofta de a vorbi. HASDEU, l. C. i, XI, Iaca pozna, soro, că iar i-o venit to,ana nebuniei. ALECSANDRI, T. 521. I-au venit peste puţin al doilea atac care au aruncat-o la aşternut. LĂCUSTEANU, A. 25. Daca cumva vrei să dormi şi nu-ţi vine de sine-şi somnu>, apoi pune capul pe pernă şi ascultă. ODOBESCU, s. iii, 44. Iar le-a venit gust.de gkeşefuri cu milioanele şi giumbuş eonomico-fmanciar. EMINESCU, O. XIII, 275. îmi veni atunci o grozavă strîngere de inimă, dar mă stăpînii. GANE, n. iu, 49. Sflrşeala şi acel sentiment de pierzare, care-i vine omului cînd simte un gol de haos la lingurea, au dispărut. CARAGIALE, o. i, 279. Se mînia firă ca să ştie pe cine şi-i venea poftă de ceartă. SLAVICI, N. I, 125. După ce se dezmetici din leşinul ce-i venise, de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51. La puţini li s-a ridicat sîngele la cap, la cîţiva le-a venit ameţeală. DELAVRANCEA, H. T. 55. Uite, maică, îmi vine aşaun „ nixis " pe la ştomah, şi parcă numai aşa mă sgîlţie de chiept. p. ZAMFIRESCU, v. Ţ. 15. Ei îi veni, cînd îl văzu, aşa o greaţă şi nu vru să joace, pîrvescu, C. 96. Acest oftat îi venea necontenit. AGÎRBICEANU, A. 79. Avea, în răstimpuri,·jurii, „pandalii" groaznice, dar... simţindu-le cînd îi vin, se-nchidea el singur înainte şi sta ascuns pînă-i treceau. Μ. i. CARAGIALE, C. 66. După atîta ospătare cu carnea cîrtiţei, îi. vine sete. SIMIONESCU, F. R. 14. Nu importă cum ţi-a venii inspiraţia. C. PETRESCU, C. v. 105. Numai. ■■ că-i vine aşa din senin Un chef de vorbă. STÀNOIU C. I. 113. După ce plînge, îi vine un coraj, se scoală în picioare că de-acu el se-ntoarce... ca să-i taie pe turci. SADOVEANU, O. xvn, 477. Cine ştie cum ţi-a venit ameţeală! Te-a bătut soba la cap! CĂLINESCU, O. I, 287. Va mâi veni poftă şi altor oameni de inimă să se ridice. CAMIL PETRESCU, O. .Π, II. Nu ştiu ce mi-a trecut pe la nas că-mi venea greafi. STANCU, D. 177. Măi, bădiţă, pentru line Multă supărare-mi vine, Supărare şi ruşine. JARNÎK -BÎRSEANU, D. 269. Piticul nu, că i-a venit ameţeală şi nu se mai suie. STÄNCESCU, B. 251. Atunci să-mi vie jele. ŞEZ. II, 56. Cînd e vremea lucrului, Vine-i boala trupului. BIBICESCIJ, P. P. 185. A pus galbenii în desagă şi şi-a văzut de drum ca şi cînd nu i-arji venit nici o bucurie. RĂDULESCU-CODIN, î. 162. Nu-ţi vine jale rea Decelaşi în urma ta? densusianu, Ţ. h. 257. Cîn l-a văzt, îi veniră o tresărare spăimîntoasă. GR. S. V, 289, îmi vine urîtu. ALR SN v h 1246/875. Cînd o fost vineri la-amiaz, Ei rea boală i-a venit. BALADE, m, 197. îţ vine slăbie. ALR—Μ I h 165/235. îmi vini jăgăraii. NALR-mb j, h 44/642. Pînă vine cheful bogatului Iese sufletul- săracului. PANN, P. v. m, 73/7, cf. ZANNE, p. v, 84. (învechit şi popular; cu dublă formă pronominală) Strigînd mi-au venitu-mi ameţalî. DOSOFTEI, PS. 222/10. (Prin analogie) [Găina] cînd îi vine gust să oiă. ALR SN n h 367/836. 0 (Cu determinări introduse prin prep. „cu” realizează construcţii echivalente unor locuţiuni verbale) Să nu mai umbli ficînd gîlceav.[ă\. Că apoi vom fac[e] ştire Măriii Sal[e] lu[i] Vod[aj şi nici cu o cinste nu-ţ va fi, ci-ţ va veni lucrul cu scîrbă (a 1693).· IORGA, A. II, 563. Ştiam că se lucră ceva, dar lotuşi îmi veni cu oareşcare surprindere. VASICI, ap. bariţiu, C. h, 198. Le venea cu ciudă a-şi pleca semeţele şi trufaşele lor capete. BĂLGESCU, M. V. 451 .Văzîndpeasastăpînă.cu ruşine îi venea, Aci îi roşea obrazul şi aci îngălbenea. PANN, E. Il, 156/21. Trebuie să ştii că cu amar are să-i vină şi lui la urma urmelor pentru faptele sale. ISPIRESCU, L. 21. Viindu-i Cu greafi de atîta cutezare, vru să-i arate că nu-şi cunoaşte lungul nasului. :id. U. 109.0 E x p r. A-i veni (cuiva) lacrimile (sau lacdfni) (în ochi) = a i se umezi ochii, a începe să plîngă. Şe uită pe fereastră, de cîte ori simte că-i vin lacrămile, şi ar da tot ce are... numai să^şi mai vadă nevasta sănătoasă. SOVEJA, o. 66. O duceam în braţe şi-mi veneau lacrimile, cînd o vedeam atît de ofilită. SADOVEANU, Ο. I, 65. Dacă priveşti stăruitor valurile strălucind, îţi vin lacrimile în ochi. TUDORAN, O. 127. Cînd unui bolnav îi vin lacrimi jără să spuie ceva, el plînge în el că moare: GOROVEI, CR, 208. (Cu inversarea construcţiei) Bietul cîne!... zise ea înduioşată..., simţind că lacrimile îi vin în ochi. CONV. LIT. IX, 302. A(-i) veni (cuiva) pe buze (sau pe limbă) (ceva) = a avea impulsul, pornirea de a rosti, de a spune, de a da glas. Secretul său vine ei pe limbă. MACHEN, 29722. Suspinul îi vine pe buze. PÎCLEANU, I. I, .48/1. Cînturilor. mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mîna ei cea rece, Şi nici pe buze nu-mi mai vin, Şi nici prin gînd mi-or trece. EMINESCU, O. i, 184. Vorbe calde îi. veneau pe buze, dar nu îndrăznea a le spune., d. zamfirescu, a. 166. Povestea cu zîna, nici. ea nu ştie cum i-a yenit pe limbă, agîrbiceanu, S. p. 19 .Ii veni pe buze, din inimă, dorinţa să spuie tovarăşului său cîteva vorbe calde. SADOVEANU, în SG. I, 77. Un nume iubit îmi. vine meréu pe buze, ca un Mozart fac infinite variaţii pe tema lui. CĂLINESCU, C. O. 307. Mitică putea să-i vorbească despre tot ce avea în suflet şi-i venea pe limbă. PAS, Z. ui, 70. (Tot) ce îmi (sau îţi, îl· etc.) vine la (sau în) gură sau cîte îmi (ori îţi etc.) vin la (sau în) gură = (în legătură cu verbe ea „a zice”, „a spune” etc.) fără a àlege, a selecta cuvinteje (fiind sub impulsul unei stări emoţionale de moment). Grăieşte pîrlitul ce îi vine la gură. ŢICHINDEAL, F. 24/4. Cînd e-ndîrjit rumânu pă fimeia lui, îi zice ce-i ghine-n gură, adică muiere, muieruşcă, calu-dracului, dracu-mpeliţat, vulpe-n patru labe, scorpie. 1.747 VENI -319- VENI iasmă, pui de lele. JIPESCU, o. 56. Cînd se necăjeşte începe să-njure şi să spună tot ce-i vine la gură. IZV. Xli, 53. Muierea... nu-l mai slăbea din... cîte-i vineau la gură. reteganul, P. I, 7. (Cu parafrazarea expiesiei) Trec de la una la alta... şi înşir ce-mi vine sub condei. în MAGAZIN IST. 1967, nr. 6, 66. Cum (sau oricum) îi (sau îţi etc.) vine Ia gură = (în legătură cu verbe ca „a ocărî”, „a batjocori”, „a blestema” etc.) în termeni duri, brutali, violenţi. Au început cu vorbe de ocări a-l necinsti şi a-l ocărî cum i-au venit la gură (a 1824). ARH. OLT. XII, 88. Mă ocăra oricum îi venea la gură. GORJAN, H. IV, 94/19. Ion... căzuse alivanta la pămînt, zvîrcolindu-se ca şerpele şi blăstămîndu-ne cum îi venea la gură. CREANGĂ, O. 240. Biata Caliţa... răcnea de strînsese toată uliţa împrejurul ei şi batjocorea cum îi venea la gură. hogaş, DR; II, 148. Am sjîrşit categorisind magia de impostură şi pe vrăjitori de şarlatani, batjocorindu-i cum mi-a venit la gură. VOICULESCU, P. II, 280. Ne-ncetat îi căuta pricini şi, cum îi venea la gură, aşa o batjocorea, marian, O. II, 106, cf. zanne, P. H, 192. (Intr-o construcţie amplificată) Te aşterne prin gazete...; te batjocoreşte cum îi vine la gură şi lapeană. ODOBESCU, S. III, 147. (Cu parafrazarea expresiei) Pre toate fără rînduială şi după cum vertea la condei le vărsa. POrECA, F. 193/11. A-i veni (cuiva) acru = a-i displace, a se sătura de ceva I se urîse şi lui şi-i venea acru tot auzind-o de dimineaţa pînă seara, ispirescu, u. 97, cf. zanne, p. ui, 438. A-i veni (cuiva) rău v. r ă u (C 2). A-i veni (cuiva) (o) toană (sau toana, toane, toanele) v. t o ană1. A-i veni (cuiva) o nebuneală (sau toanele, pandaliile) să... = a i se năzări să... Să vezi acuma ce fel d-lui Samoilă îi vine cîteodată toanele să intre în literatură. HELIADE, O. I, 251. Dar dacă-i vine aşa o nebuneală sergentului să spuie că el e stăpînul averii, întîmple-se orice s-o întmplal CARAGIALE, O. I, 170 .Cel mai de căpetenie lucru pe care-l face Finuleţ cînd îi vin pandaliile e că aprinde douăsprezece luminări pe pridvorul casei şi cîntă cîntece bisericeşti. BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 337. Dar dacă i-ar veni pandaliile să fugă? VOICULESCU, P. I, 31. îmi (sau îţi, îi etc.) vine nebunie (sau vin pandaliile), se spune pentru a exprima enervarea, agasarea în legătură cu ceva Aşa îi toacă gura de-ţi vine nebunie, nu altceva. BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 78. Tocmai prin puterea nopţii era să fie acasă şi dacă fraß tot cinstesc şi zăbovesc; se depărtează Lădeştii de să-i vie nebunie pînă i-o ajunge. GALACTION, O. 264. Numai vorbi..., Costică, că îmi vin pandaliile. H. LOVINESCU, C. S. 19. -Să-i vină dambla .(sau damblaua, nebunie), se: spune pentru a exprima surprinderea, uluirea, mirarea (în legătură cu o situaţie, o întîmplare neplăcută) Abia sosit la Sinaia, Angele.seuă aflat că nu mai era prim-ministru... Era să-i. vie omului'damblaua. în MAGAZIN IST. 1967, nr. 5, 73. Să-i vie nebunie feciorului de împărat cînd o văzu, să se omoare singur de jale şi mai multe nu. STĂNCESCU, B. 52. Mai-mai să-i vie dambla cînd văzu atîtea bogăţii, id, ib. 285. A-i veni (cuiva) dracii - a deveni îndărătnic, nereceptiv, furios. Cf. DEX, zanne, p. vi, 619. A-i veni cuiva pe cineva = a se supăra, a se mînia, a avea necaz pe ,cineva Cum mai îm vine mie-o odată pă tine şi pă Floarea, ai văzut, ăuliu, va mîncl O. BÎRLEA, A. P. I,_ 160. A-i veni cuiva de ceva = a i se face de ceva, v. f a c e. îi vine de pui iepei. ALR II 5532/848. Mi-a venit dă-nsurătoare. folc. OLT.-MUNT. viii, 641 .♦ (Precedatde „cum”, „cînd” „unde” etc.; construit cu dativul pronumelui personal) A găsi de cuviinţă, a crede potrivit, necesar (la un moment-dat); a vrea Unii nu voiesc nicidecum să se împrumute şi fac vorbe nouă rumăneşti..., alţii se împrumută de unde le vine şi am le vine. HELIADE, O. II, 198. Supuşilor să cuvine de stăpîni a asculta, Dar şi lor p-unde le vine, Urmează a-şi căuta. PANN, E. I, 39/16. Îşi schimbă credinţele, politice după cum le vine. GHICA, C. E. II, 332, N-ai chip în toată voia înprivirea-i să te pierzi, Cum îţi vine, cum îţi place pe copilă s-o dezmierzi. eminescu, O. I, 155. Bine, Anco. fi cum vrei, trăieşte cum îţi vine. caragiale, O. vi, 260. Fata minte, cum îi vine. COŞBUC, F. 24. Textele din acest carnet al pictorului sînt în franţuzeşte, redactate cursiv, cum îi venea. OPRESCU, S. 79, cf. ZANNE, P. I, 471.0 (Cu sensul reieşind din determinări cu care realizează construcţii echivalente unor expresii) Ne vine foarte paradox a auzi acuma că scrie magiareşte. vasici, ap. BARIŢIU, C. II, 131. Mucalit îmi veni cînd mi se arătă un bivol, ca fiară cuvioasă. CODRU-DRĂGUŞANU, C. 104. Asta-mi vine cam paraxîn, arhon şalrar, dar d-tale? ALECSANDRI, t. 1125. Ό E x p r. A-i veni (cuiva) bine (sau la socoteală) (să..., ca să..., de..., de a..., a...) = a-i fi bine (să...); a-i fi pe plac, comod, convenabil (să...); ari fi (cuiva) la îndemînă (să...), a găsi momentul prielnic (să...). Noi nu ştim ce le place..., Nici cum le vine bine. Noi întrebăm. HELIADE, O. I, 223. Astă smăcinare nu-i prea venea bine Excelenţii sale. VOINESCU li, M. 39/10. Vrea să-i duci cartea acasă şi să ţi-ύ plătească cînd îi va veni bine. VASICI, ap. BARIŢIU, C. II, 178. Cavaleri şi dame nu lipseau... Se puseră... cum le veni la socoteală şi hora începu. NEGRUZZI, S. I, 100. Aşa îmi mai vine la socoteală. FILIMON, O. I, 240. Să rup zapisu?... Nu-mi vine la socoteală! ALECSANDRI, T. I, 328. Poţi s-o traduci cum îţi va veni la socoteală. CONTEMPORANUL, I, 102. îi procopseşte şi-i horopseşte după cum îi vine la socoteală. EMINESCU, O. XI, 127. Se prinde în joc lîngă o fată, care chiteşte că i-ar cam veni la socoteală. CREANGĂ, P. 163, Degeaba n-are să-ţi fie.. Or să te răsplătească frumos... Ce zici?... îţi vine la socoteală? CARAGIALE, O. II, 234. După ce se luptară, de credeau că a să se scufunde pămîntul subt ei, nu ştiu cum îi veni bine fetei împăratului, aduse paloşul cam pieziş şi-i reteză capul. ISPIRESCU, L. 27, cf. VLAHUŢĂ, s. A. JI, 128. Aşa-i adetul să se prefacă că nu le vine la socoteală. SEVASTOS, n. 51. Tilinca şi de astă dată va cînta vreun cîntec, ce nicidecum nu-i va veni la socoteală. MARIAN, O. li, 368. îl întrebam ba ' despre una, ba despre alta, ce nu-i prea venea la socoteală. SBIERA, F. S. 7, Cf DELAVRANCEA, H. T. 10. Boierului la început nu prea îi venea la socoteală. PÎRVESCU, C. 101. Mm prea venea la socoteală să fie singur. ANGHEL, PR. 130; S-au rărit pădurile.:. ·şi, cînd cauţi arţarul cu luminarea, desigur că nu-ţi mai vine la socoteală sări risipeşti cu înnegritul. PAMFILE — LUPESCU, CROM. 10. Nu.e vorbă, din vreme în vreme, şi cînd i-a venit bine, căci aşa e rotnânul..., a mai amestecat gluma cu cruzimea. HOGAŞ; DR. II, 175. Bănuiesc că nu i-a prea venit la socoteală întrebarea aceea, căci căpitanul şi-ct întors capul ca şi cum n-anfi auzit. SOVEJA, O. 38. Nu i-ar prea veni ta socoteală ‘şă-şi arate ■ locul de adăpost. SIMIONESCU, F. R. 193. Srä väßrat într-un saIcîm, a trecut în altul şi, cînd i-a venit bine, a sărit pe acoperiş. VOICULESCU, P. II, 12. Primea de pomană de la oricine şi lăsa prilej de batjocură, ceea ce mîndrei Evanghelina nu-i venea bine. BARBU, PRINC. 109, cf DEX. Dracului nu i-au venit la socoteală că strigă Pepelea pe dînsul. SBIERA, P. 16 .Să fure, nu-i venea la socoteală. RETEGANUL, P, 1, 60. Nu ştm cum îi vine bine pescarului şi iar îl ia-la bătaie pe băiat. STĂNCESCU, B. 247. Nu-i venea deloc la socoteală să lase cîrmuirea unei aşa de mari ţări unui prost. ŞEZ. I, 97. Apucă-n susu vîntului, Pe colnicapămîntului, unde-i vine bine voinicului. FOLC. OLT. — MUNT. V, 107’. Dacă vrea s-o mîne aşa, trăgea cl-aici pînă cînd îi venea bine. T. DIAL. M. II, 72. (Cu inversarea construcţiei) De ei s-apropia, Şi din gură-i deseînta, Şi din buze fluiera Pînă bine că-i venea. TEODORESCU, P. P. 690. Călăreţul cînd sărea, Ş-atunci bine că-i venea, Numa-n tafturi se umfla Şi departe-l azvtrlea. BALADE, II, 245. A-i veni(cuiva) bine cu... (sau că...) = a-i produce mulţumire, satisfacţie (că...), a-i face plăcere (că...). Mult le plăcu viaţa, Trîndavă, vagabondă, şi mult le veni bine Cu traiul cel uşure. HELIADE, O. I, 223. Văz că nu-mi vine bine Că nu sînt pe-un loc cu tine. pop., ap. alexandrescu, o. i, 389. De ce ţi-ar veni mai bine cu bărbat necunoscut? DOINE, 134. (Eliptic) lete, nu i-a mai venit cu gineri-neu. Că cică să plecăm. GR. S. vii, 240. (Cu inversarea construcţiei) Copil, copil; însă cu ce nu-i venea lui bine o da pe bete. heliade, O. II, 325. A-i veni (cuiva) uşor (sau lesne, populai; neted, învechit, cu uşurare, cu înlesnire, cu lesnire)(să..., a..., de a™) = a-i fi, a i se părea uşor, simplu (să...). Negreşit vine mai cu uşurare lăcuitorilor să plătească... la fieşcare două luni (a. 1815), TES. II, 386. Să-ţ vie cu lesnire a dejudeca persoanele ce vorbesc din noima întrebărilor. BUZNEA, P. V. 139/22. I-ar veni... mai cu înlesnire de a trece cuprescripţiunea peste toate închinările de a doua mînă. ODOBESCU, S. II, 26. Nu-i vine uşor unei mame să trimită între străini pe copilaşul ei. CARAGIALE, O. IV, 20. 1747 VENI -320- VENI Lui îi venea neted, vezi bine, să se lupte coşcogeamite namila de om cu oameni de boiul nostru. ISPIRESCU, U. 61. in potopul de lume şi de muzică le va veni mai lesne să-şi deschidă inimile. REBREANU, I. 138. Dacă hoţul ar fi avut ibovnică, le-ar fi venit uşor. Ar fi avut un capăt de ùnde să apuce. VOICULESCU, P. n, 28, cf. dex. Meglenoromânilor le-a venit mai uşor să-şi păstreze limba, înfrînînd valul de împrumuturi străine. FD II, 204. (Gu inversarea construcţiei) Oricum neted nu ne vine, De orişice nu n-e bine. PANN, P. V. ii, 154/23. A(-i) veni (cuiva) (cu) greu (să™, a..., de*..) sau a nu-i veni (cuiva) să... = a-i fi, a i se părea greu, anevoios (să...); a-i fi, a i se părea dezagreabil, neplăcut (să...); a-i fi imposibil (să...); a nu-i conveni. Sfertu de primăvară de estimp al postilor să se înceapă delà 15 ale viitorului mart[ ie], spre a nu veni cu greu lăcuitorilor (a. 1815). TES. îl, 388. Ne venea cu greu după scăpăciunea noastră şi mare sărăcie ce sîntem împresuraţi a. 1835). IORGA, A. II, 549. îi veni foarte greu... ca să împlinească curiozitatea fratelui său. GORJAN, h. I, 6/33. Nu le-au venit să fi rămas mai bine . acolo, în oraş. VOINESCU II, 26/12. Nu-ţi cer bogăţie, să-ţi vie cu greu. PANN, E. IV, 138/12. A hotărîtsă.se însoare, căci-ziceel-îi vine foarte greu fără femeie: n-are cine vedea cumsecade de copii. SION, P. 57. Ne vine greu a continua. EMINESCU, O. XI, 393. Fiecărui muşteriu i-ar fi venit foarte greu pe care din două să o prefere... Casele plăceau. CARAGIALE, O. IV, 12. îi venea deci cam greu să se tălmăcească cu d-nul Wondrqcek, un om care nici nu ştia româneşte. ■. SLAVICI, .0. I, 80. Voiam să-i vorbesc, dar văzîndu-l aşa de nemişcat şi de dus pe gînduri, mi-a venit greu să-l tulbur. VLAHUŢĂ, o. A. 145. Greu de tot îmi venea acest lucru. SBIERA, F. s. 112. Schimbarea aceasta însă nu s-a făcut dintr-odată. Locuitorilor le venea cu greu să se lipsească de vechea întocmire. PĂCALĂ, M. R. 417. Tu şi aventură galantă?... slut cum eşti, îmi vine greu şă cred în aventurile tale galante. HOGAŞ, DR. II, 18. Arată-i că te interesează, fenomenele spiritiste. E cel mai bun mijloc. Dar are să-ţi Vie greu. Dumneata ai alte păreri. AL. PHILIPPIDE, S. II, 80. A început să le vie unora greu să stea la ţară, să li se pară dezonorant a munciipămîntul sau chiar a munci în general. REBREANU, R. I, 37. li venea greu să mintă, căci minciună era totul de la'început pînă la sfirşit. C. PETRESCU, A. 337. îi vine greu şă explice prezenţa [cuvîntului]... în limba ruteană. drăganu, rom. 359. Erau totuşi în juru-i oameni care-i dovediseră credinţă... şi de care-i venea greu să se îndoiască. SADOVEANU, O. X, 94. Ea îmi spune că şi-ar cere mutarea intr-alt judeţ, dar... îi vine greu să plece din satul ei şi să se despartă de părinţi, care o ajută. ULIERU, C. 42. loanide şi Saferian, fără multe explicaţii, prin aluzii, înţeleseră situaţia. Lui Saferian îi venea greu să facă mărturisirea. CĂLiNESCU, B. I. 38. S-a iscat astfel o controversă asupra paternităţi poemului. Pentru că aceasta este departe de a fi rezolvată, cercetătorului îi vine greu s-o folosească. VIANU, L. R. 620. li venea nespus de greu să părăsească, chiar în zilele acestea, Bucureştii. camil PETRESCU, O. u, 14. A stat mult pe jgînduri pînă să le spună prietenilor pe şleau ceea ce gîrtdea. Ii venea greu, ştia bine că după aceea ei au să-l ocolească, preda, D. 69. Unei fete îi vine greu să înţeleagă cum e agresivitatea bărbătească, v. ROM. iunie 1973, 4. Poate că ţi-a venit greu De cînd tu mă caţi mereu? ALECSANDRI, P. Ρ. 112. Iancule, Jianule, Ad-o-ncoace, povara, C-o să-ţi viă greu cu ea. TEODORESCU, p. P. 292. Le-a venit prea greu să numere ei atîţia bani. SBIERA, P. 4. îi miroase d-aia nu-i vine. ZANNE, P. II, 610. Nu-i venea împăratului că de! Era sînge şi carne din sîngele şi carnea lui. STĂNCESCU, B. 128. Inßlegind şi el cît de greu vine unor copile să-şi petreacă viaţa închise în casă, ca ocnaşii în ocnă, ...s-a înduplecat şi le-a dat voie să se primble prin grădină. ŞEZ. II, 50. Voinicul sămtă mîna taică-său... şi-şi sărută surioarele... Le venea cam greu să se despartă. răddulescu-codin, î. 17. (Cu inversarea construcţiei) Greu îţi vine şă dai cînd ai de la Dumnezeu prea mult! REBREANU, R. I, 139. Cam cu greu le venea, nu-i vorbă, dar se dezbracă. RĂDULESCU-CODIN, î. 31. Greu mai vini la gît de disfocut la lînî. Com. din fîrţăneşti- galaţi. 2. (Cu subiectul gramatical „gîndul”, „ideea'’ etc. sau, impers., determinat prin „în gînd”, „în minte”, „în cap” etc., cu eare formează locuţiuni verbale) A-i trece cuiva prin minte; a găsi de cuviinţă, a socoti potrivit (să...); a gîndi. Ori temîndu-să de împărăţie..., ori altă socoteală le-au venit, au întors şi pre Ion Vodă cu oştile îndărăpt şi s-au întors şi muntenii. M. COSTIN, O. 117. Ii veni cuget şi gînd bun dumnezeiesc în inima lui. GAVRIL, NIF. 82/9. îi veni gînd bun şi cuget dumnezeiesc în inima lui, ca şi de dămult sfintului Theodosie cel Mic-împărat, să mute moaştele sfintului loan Hrisostom. ANON. CANT AC., CM I, 100. Cine ştie doar i-au vinit aminte Ca să-ş caute pe Anghelina furată. BUDAI-DELEANU, T. V. 44. Za o damă din Roma... veni în gînd încă o mijlocire de scăpare a cerca NICOLAU, p. i, 87/21. Rîvneam la slujba slugilor... şi de multe ori mi-au venit în gînd să gonesc unul din slugi şi să întru eu în locul lui. GOLESCU, P. 395/23. Lui pare că i-ar fi teamă ca nu cumva cititorul, în cugetările sale, să-i vie ceva idei streine şi nepotrivite cu ideile sale. HELIADE, O. II, 21. După ce multă vreme au stătut în gînduri, i-au venit în minte o socotinţă. DRĂGHICl, R. 48/29. Dietei de la Seghedin îi veni în gînd ideea unui proiect de armistiţie cu turcii. F. AARON, l. l, 101/23. Au venit în gînd unuia din cii ce mai rămăsesă ca să caute pe comendantul lor. ALBINEŢ, m. 75/6. Acum vreo cîţiva_ ani îmi veni ideea de a cerceta Franţia. NEGULICI, E. I, 5/4. In sfirşit, îi vine ideea unui mare proiect, pîcleanu, i. ii, 23/6. După mai multe opinii care de,care mai stravagante, o idee satanică veni unuia în minte. NEGRUZZI, S. 1, 12: Ideile ce-mi vin, Dacă-ncep eu o zîmbire, se sfirşesc cu un suspin. ALEXANDRESCU, O. I, 178. îmi veni în gînd să supui la încercare puterea acestui talisman, filimon, o. ii, 165. Vă veţi încredinţa dacă îi vine cuiva în gînd să tragă cu pistolul sau cu puşca. ALECSANDRI, Ο. P. 234. Ne vine-n minte ideea, în . aparenţă . paradoxală, dar cu atît mai adevărată. EMINESCU, O. XIII, 205. De mulţe ori i-a venitflăcăului încap să.se însoare. CREANGĂ, P. 141. Mereu am ascultai şi nu mi-a mai venit în cap să fac vreo întrebare. CARAGIALE1, o. III, 170. Mi-a venit o idee. i. negruzzi, S. 1, 111. După ce exped 'ie telegrama, îi veni în minte să-şi facă testamentul. D. ZAMFIRESCU, a. 186. Ii veni într-o zi gîndul să-şi încerce şi "el norocul. PÎRVESCU, C. 100. Abia-i veni hotărîrea aceasta şi numaidecît ştiu şi ce carte avea să cumpere, agÎRBIGEANU, a. 39. Ii veni în gînd să se apuce de boscărie. PĂCALĂ, m. r. 158. Ce s-arfi îrţtîmplat dacă străinului în cestiune i-ar fi venit fantasia săialfla parte pe cel.întîi trecător? hogaş, dr. ii, 171. Cum. fi-a venit gîndul ăsta trăznit? camil PETRESCU, T. I, 40. De.ceH va fi venit în minte... sări întrebe anume lucru pe fierar? SADOVEANU, O. X, 585. De tinde să-mi vină mie în cap ce Sra întîmplat? DAN,. u. 204. Compoziţia era într-adevăr mişcătoare, dar nu-i venise în minte decît într-un. moment comercial. CĂLINESCU, B. I. 190. Un gînd luminos îi veni. VINEA, ' L. ii, 315. Ştii dumneata ce mi^a venit mie în cap? SBIERA, P. 159. Atunci îi vine feciorului ceva în minte şi prinse a schimba la feţe. RETEGANUL, Ρ iii, 59. Intr-o zi îi vine în gînd să strîngă pe boierii cei mai înţălepţi şi mai de aproape şi să facă sfat. ŞEZ. I, 97'. Cînd imi vin toate în gînd, Mă leagîn cpfhtnza-n vînt. BÜD, P. P. 24. Mi-a venit în minţ sî dau roatili la car jos. Com. din corneşti-stolojani. 0 E x p r. A(-i)' veni (cuiva) în minte (sau în cap, învechit, aminte) - a) (şi în formele a-i veni cuiva în· amintire sau în memorie, popular, în gţnd, regional, în ori) a-şi aduce aminte, a-şi aminti (de ceva). Toţi să înveaţe şi să înţeleagă leagea Iu Dumnezeu şi zisa-i, şi să le vie în minte pururea, derept să-ş aducă aminte. CORESI, EV. 408. Dă amu noao dumnezeiasca viaţă Mîntuitoriul, că luminează ale noastre cugete'cu bună pomenire, de ne vine aminte, şi sufletul... păzeaşte-l curat şi nespurcat, id. ib. 487. Acmu vine-m aminte păcatul miu... Cînd Faraon., ne aruncase în temniß, văzum amîndoi în aceea noapte vis. PO 140/6. Unde-m vine aminte de sfinta ta faţă Mi să varsă-n suflet răceală de gheaß. DOSOFTEl, PS. 139/15. Sînt ş-alte mansupuri multe, De nu pot să-mi vie aminte, Nici tot să li povistesc (sfîrşitul sec. XVIII). LET. Iii, 285/11. Rîndul tuturor lucrurilor... nu l-am putut ţinea, ci care unde mi-au venit aminte, acolo l-am însămnat. MAIOR, IST. VI/13. 1747 VENI -321 - VENI La cugetarea morţii îi vin părinţii-n minte Ş-un dor nespus l-apucă de tristele lor zile. HELIADE, Ö. I, 390. Tocma acu îmi veni în minte zicerea de comun: Cel ce începe vreun lucru cu bună luare aminte... iese la capăt. BOJINCĂ, R. 16/9 .Cuvintele lui Schiller, ce le cetisem,... îmi veniră în minte. NEGRUZZI, S. I, 54. Cînd am auzit'zicîndu-i şi Iancule,... mi 97f. Vpniră îti diverse. timpuri şi locuri în, atingerp cu .poporul român CONV LIŢ. ix, Î59, Azi ştim prea bine ce rol aţn avut 1747 VENI -323- VENI în trecut şi care a fost importanţa noastră istorică ca să mai simţim nevoia de a creşte însemnătatea acestui trecut, coborînd pe acel al neamurilor cu cari am trăit împreună sau am venit în atingere, an. ist. NAŢ. I, 18. Ungurii au venit în contact cu ei. DRĂGANU, ROM. 588. Acuma vin în atingere cu bulgarii, care au urcat de la sud: SADOVEANU, O. X, 401. Manole... vine în contact cu ßranii şi coboară din înălţimile ideologiei lui abstracte. CONSTANTINESCU, S. II, 299. Slavii au venit în contact cu populaţia locală. IST. ROM. I, 738. Cei care au venit în atingere cu daco-romanii au lăsat urme. PANAiTESCU, c. R. 82, cf. HRISTEA, p. E. 8. Parcă nu te-am mai văzut, îl interpelă popular şi vioi Brummer, cum avea obiceiul ori de cîte ori venea în contact cu oamenii de rînd. ţoiu, G. 41 ; c) a ajunge să cunoască, a fi influenţat, informat de... Artistul.... vine în atingere... cu mediul clocotitor al şcolii celei mai puternice din vremea noastră. OPRESCU, S. 74. Creaţia actorului este... condiţionată de contactul cu publicul, de faptul că actorul trebuie să reia procesul de creaţie de flecare dată de cîte ori vine în contact cu acesta. IST. T i,; 12. Prestigiul unei persoane poate iradia... asupra unor domenii cu care ea vine în contact. REV. FIL. 1972, 66. A veni în contradicţie (sau în contrazicere, în conflict, în opoziţie, în luptă etc.) cu... = a fi în dezacord, în discordanţă cu...; a fi opiis, contrar cu... Numai căile ne sunt diverse, scopUl ni-e tot unul. Aşa nu ştiu nici pentru ce să venim în opoziţie, âp. BARIŢIU, C. IV, 278. Nici credeaîn de lipsă să ne dăm numaidecît la început toate părerile la lumină, neavînd prin acedsta a veni în contradicţiune manifestă în Unele pitnte între convicţiunile ce avem înlăuntru-ne şi între sistema adoptată. CP 249. Cuprinsul stăpînirii lui Sule iman., ajungea pînă drept lîngă Valachia, deci el trebuia să vie în curînd în vtâjbă cu acesta, cu atît mai mult însă pentru că Vlad... dorea să răstoarne pe tatăl său. EMINESCU, O. XIV, 178. Acolo... nu există nici o stabilire, ... numai slaba morală vine în luptă cu atotînghiţitoarea putere. ΧΚΝΌΡΟΙ,, ! R. m, 161. Credinţele ei veneau acum în contrazicere cu pasiunea ei. PAPADAT-BENGESCU, O. I, 355. Pedagogia Mea vine în conflict cu forţe obscure ale societăţii. CĂLtNEsCu, B. I. 217. Explicaţia pe care o dau acum nu vine în contradicţie cu cea pé care ăm dat-o. Graur, E. 6.7. Un ceferist, venind în confiiit cu un contravenient arogant, îi reproŞediă âpestiiiâ că este „aerogant". HRISTEA, p. e. 213. Numirea lui venea într-o flagrantă contradicţie cu noţiunea de „stare excepţională", magazin ist. 1970, fir. 2, 42. Asta vine oarecum în contradicţie cu dit principiu alfilozofiei. ROMÂNIA literară, 1983, nr. 45,11/4. ♦ (Popular; despre plante) A face, a produce rod, a r 0 d i1 (1); a se coace. Ştirul şi loboda sînt două verdeţuri cari vin pe la începutul verii. MANOLESCU, i. 287, cf ALR i 319/49. ❖Expr. (Regiönal) A verii pe rod = (despre vie) a începe să rodească. Arţu-ălălalt... [via] a vini pe rod. porţile de fier, 242. ♦ (învechit şi popular, cu precizări ca „în vîrstă”, „la âiiii” etc., urmate de determinări genitivale sau introduse prin prep. „de”) A împlini o âttiifriită vîrstă. Deci, deaCa yeni în vîrstă de însurat, soru-sa Polhiriia grijiia să-i afle soţ. MOXA, C. 56711. Au venit în vîrstă de s-au ficut de 33 de ani şi 3 luni. antim, o. 66. Cînd moştenitorul va fi foarte nevîrstnic şi nu va avea epitrop, atunci acest soroc de trekeci de ani începe a să număra după ce va venita vîrstă de ani patrusprezèce. prav. COND. (1780), 154. Veni în vîrstă de însurat. FUND. 21/13. Trebui să vie şi ‘ei Ca mîine la anii mei. PANN, P. V. Ul, 151/16. Pierde omul, venind la anii preceperei, tocită aducerea aminte de anii infăşării lui. CP 257. După ce /mieii] vin de şpse săptămîni, s