DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE 8E ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DIN CLUJ-NAPOCA ŞI DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ, ISTORIE LITERARĂ ŞI FOLCLOR DIN IASI ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL XI PAKTEA A 3-A LITERA T TOCĂNA — TWIST ZĂ UL DE LSI EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA R 79717 BUCUREŞTI, Calea Victoriei nr. 125 1983 Redactori responsabili : IORGU IORDAN Membru al Academiei Republicii Socialiste România ALEXANDRU GRAUR Membru al Academiei Republicii Socialiste România ION COTEANU Membru al Academiei Republicii Socialiste România Partea a 3-a a tomului al Xl-lea a fost elaborată în cadrul sectorului de lexicologie şi lexicografie al Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară din Cluj- Napoca, de următorul colectiv: Redactori : Ioana ANGHEL Felieia ŞERBAN Elena COMŞULEA doctor în filologie Maria MUNTEAN-BOJAN Valentina ŞERBAN Doina NEGOMIREANU Sabina TEIUŞ DOCTOR ÎN FILOLOGIE DOCTOR ÎN FILOLOGIE Emilia TODORAN Maria Ana VARTIC Au colaborat parţial la redactare: Ileana CÂMPEAN Ion ISTRATE Angela GOLDEA Rodica MARIAN Revizori: Elena COMŞULEA Valentina SERBAN Doina NEGOMIREANU Emilia TODORAN doctor în filologie Maria Ana VARTIC Revizia finală: Vasile BREBAN Ioana ANGHEL Felieia ŞERBAN Sabina TEIUŞ Coordonator doctor în filologie doctor În filologie Au fost consultaţi pentru etimologiile din acest tom : Alexandru GRAUR, membru al Academiei Republicii Socialist e România, Bucureşti ; Grigore BRÎNCUŞ, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti ; Vladimir DRIMBA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti ; Theodor HRISTEA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti ; Maria ILIESCU, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Craiova; | Bela KELEMEN j doctor docent în filologie, Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară din Cluj-Napoca; Gheorghe MIHĂILĂ, doctor docent în filologie, profesor, Universitatea Bucureşti ; Nicolae URSU, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal gr. I, Institutul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor din Iaşi. A colaborat la unele operaţii tehnice: Mariana ISTRATE Redactori responsabili ai tomului XI (partea a 3-a) : VASILE BREBAN doctor docent [ BELA KELEMEN TOGĂNA — 377 — TOCĂTOR TOCANĂ vb. I v. tocăni. TOCĂNĂTOR s. n. (Regional) Tocător (II 4), Cf. chest. viii 9/29. Să. tocănează carnea di porc. . . pi tocănătoriu cu săcurea. ib., cf. alh sn iv h 1 C34/605, ALţtM sn ii h 853/605. — PI.: tocănătoare. — Tocăna 4- suf. -tor. £ , TOCĂNAU s. n. (Prin Maram.) Făcăleţ cu care se mestecă mămăliga; (regional) tocăner. Cf- t. papa-HAGI, M. 234, id. C. L., ALR SN ,IV h 1 112/353, ALRM sn iii h 923/353. — PI.: tocănauă şi tocanăuă (alh sn iv h 1 112/853). — Tocană + suf! -ău. TOCĂNEĂLĂ s. f. 1. (Regional) Zdrobire, terciuire (a fructelor). Com. din hereclean — zalXu. 2. (Regional) Murdărie (1). Cf. drlu. 3. (Prin nord-vestul Munt.) Pisălogeală, cicăleală. Cf. udrescu, gl. Ce alila tocăneală pe noi, de azi dimineaţă şi pin-acuma? id. ib. — PI.: iocăneli. — Tocăni + suf. -eală. TOCĂNER s. n. (Regional) Făcăleţ cu care se mestecă mămăligă; (regional) tocănău. Cf. vaida. Cu tocăneriu ti-oi freca, bîrlea, l.p.m. ii, 365, cf. chest. v 61/92, Alr sn iv h 1 112/349, alrm sn iii h 923/349. — PI.: locăneruri. alr sn iv h 1 112/349. — Şi: ţoconâr (alr sn iv h 1 112/346, alrm sn iii h 923/ 346), tocălir (viciu, gl., lexic reg. 22, ib. ii, 114, pl. tocăiere ib.) s. n. — Tocăni -f suf. -ar. .. TOCĂNI vb. IV. (Regional) I. Intrahz. A bate în ceva cu lovituri repetate; a bocăni, a ciocăni. Cinta, lin iocănind pe o covată^ budai-deleanu, ţ. 95, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Sandu... auzi iocănind în uşă de credeai c-o năvălit turcii ori tătarii. ap. TDRG, Cf. CADE, SCRIBAN, D., DEX, ALR I 352/107, 112, 116. f T r a n z. Fi g. A bate pe cineva la cap; a pisălogi (3), a cicăli. udrescu, gl. M-a tocănit ăla de mi-a tmpuiat urechile, mi-e capul călindar. id. ib. + Tranz, F i g. A Vorbi miilt şi fără rost; a trăncăni1 (2), ă toca din gură. Cf. şXineanu, d. v. Cîte baba-i tocănise Toate drepte le-a luai. ap. cade. 2. In tranz. (Despre berze) A produce un zgomot caracteristic .prin lovirea deasă şi repetată a celor .do,uă părţi ale ciocului ; a clămpăni din cioc. Cind tocăneşte cocostircul cu glonţul, lăsindu-se cu capul pe spate, face a secetă, pribeagul, p. r. 113, cf. cade. Barza tocăne. h v 417, cf. vii 29. 3. Tranz. A toca1 (2). Cf. barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u., alr i 1 987, ib. 1 988/35, alr ii 4 136/531, 551, 605,. a vi 26. <0» Refl. pas. Se hă-cuie sau se toacă (tocănează) varza, pamfile, s. t. 39. Să tocănează carnea di [>orc, mai grasa... cu săcurea. chesţ. viii 9/29. 4. Refl. (Despre fructe) A se zdrobi, a se terci ui. Com. din hereclean — zalXu. 5. Tranz. A murdări, a mlnji. Cf. drlu, bran> s., vaida, caba, sXl. 93. + F i g. A ocărt. pe cineva» a ponegri. Cf. vaida. 6. T r anz. A chema orătăniile la mîncare, prin strigătul toc-toc. Cf. scriban, d. Ieşi afară să locă-nească angăriile. id. ib/ Prez. ind.: tocănesc şi tdcăn. — Şi: tocănă vb. I'. — Toc1 + suf. -ăni. TOCĂNÎRE s. f. (Regional) Acţiunea de a tocăni şi rezulţatul ei. 1. Zgomot produs prin tocănit; (regional) tocăni-tură. O luă in pas lin spre Murăş ea să-l scoată tn ră-chitişul de la capul utilei, de unde se auzea locănirea morilor, slavici, o. ii, 60. 2. Minjire, murdărire. Cf. tocăni (5). Cf. drlu. — V. tocăni. TOCĂNÎT s. n. Faptul de a tocăni1. 1, (Prin nord-vestul Munt.; în e x p r.) A lua la tocănit (pe cineva) = a pisălogi, a cicăli. udrescu, GL. 2. (Regional) Clămpănit. Dacă se aprinde undeoa o casă, [barza] vesteşte oamenii prin tocănitul cu ciocul. şez. viii, 53, cf. cadje. — V. tocăni. TOCĂNITOÂRE s. f. (Regional) 1. (Omit.) Ciocăni-toare (Drgobates major). Cf. bXcescu, pXs. 165, alr i 1 028/878, gl. olt. 2. Morişcă de vînt care, prin zgomotul pe care îl face, e fofosită ca sperietoare de păsări (in semănături, în pomi etc.). Cf. udrescu, gl. — Pl.: tocănitori. — Tocăni + suf. -toare. TOCĂNITURĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Zgomot produs prin tocănit; (regional) tocănire (1). Cf. udrescu, gl. ^ — Pl.: locănituri. — Tocăni + suf. -tură. TOCĂNIŢĂ1 s. f. Diminutiv al lui tocană. 1. Cf. tocană (1). Mincară tocăniţă de pui cu castraveciori acri. v. rom. februarie 1952, 138, cf. dex. Fripturi şi tocăniţă, chest. viii 55/8. 2. (Prin Maram.) Cf- tocană (S). Cf. lexic reg. 22. — Pl.: tocăniţe. — Tocană + suf. -i/ă. TOCĂNIŢĂ2 s. f. (Regional) 1. (Omit.) Ciocănitoare (Dryobates major) (Agrişu Mare — Lipova). alr i 1 028/63. 2. Numele unui dans popular (Cornereva — Băile Herculane). Cf. alr i 1 477/18. — Accentuat şi: tocăniţă, alr i 1 028/63. — PI.: Iccănife. — Tocăni + suf. -iţă. TOCĂNIŢĂ3 s, f. (Omit.; regional) Bibilică (Nu-mida meleagris) (Topliţa). alr sn ii h 383/228. — Pl.: tocăniţe. — Ţoean2 + suf. -iţă. TOCĂNIŢĂ* s. f. (Zool.; regional) 1. Căţelul-pămîn-tului (Spermophilus cilellus). Com. din miniş — arad. + (în forma toconiţă) Popîndău (Citellus citellus) (Vălcani — Sînnicolau Mare), alr ii/47. 2. (în forma toconiţă) Cîrtiţă (Talpa europaea) (Bărăteaz — Arad). Cf. l. rom. 1959, nr. 5, 72. + Muşuroi de cîrtiţă (Bucoşniţa — Caransebeş), l. cos-tin, or. bXn. ii, 194. — Pl.: tocăniţe. — Şi: toconiţă (accentuat şi ,toconiţă alr n/47) s. f. — Etimologia necunoscută. TOCĂT0R, -OARE adj., subst. I. Adj. 1. (Rar) Care bate toaca U), care toacă1 (1). Cf. BARCIANU. 2. Care mărunţeşte, care zdrobeşte, care toacă1 (2). Iarna doar mai tace, cit mai tace Meliţa, meliţa. Dar acuma iat-o iar la soare Meliţa de cînepi tocătoare, be-niuc, v. 73, cf. dex. II. Subst. 1. S. m., (rar) s. f. Cuţit mare de tocat carne; satîr. Cf. costinescu, ddrf, barcianu, şXineanu, d. u. Tocătorul a dispărut, înlăturat de maşina de tocat, care sfărimă carnea strivind-o şi uscîndu-i suculenţa. arghezi, b. 43. Mai bine îmi pun capul sub tocător decît să-ţi mai dau‘ un galbin! barbu, princ. 190, cf. i>ex. + (în forma tocătoare) Maşină de tocat carne, scriban, d. 5042 49 TOCĂTURĂ — 3T8 — t©CI5 2. S. f. Maşină de tocat nutreţ (paie1, coceni etc.) pentru vite; (regional) şişcă1 (2). Cf. scriban, d. Maşini pentru prelucrarea produselor: ...Tocători de nutreţ. NOM. min. i, 106, cf. mdt. Pină tn prezent au fost reparate şi revizuite... 3 tocătoare de furaje şi alte maşini agricole. scÎnteia, 1960, nr. 4 834. Executarea reparaţiilor la tocătorile mecanice este mijlocul principal pentru pregătirea unui nutreţ însilozat de bună calitate, ib. nr. 4 843. 3. S. n. (Regional) Limba meliţei (1) (Izbiceni — Corabia). alrm sn i h 169/886. 4. S. n., (rar) s. f. Bucată de lemn dreptunghiulară sau rotundă pe care se taie carne, ceapă etc.; cîrpă-tor, fund, (regional) toblă, tocănător. Cf. polizu, barcianu, ddrf, alexi, w. Inima lui se zbătea ca o bucată de carne vie pe tocător, rebreanu, i. 330, cf. nica, l. vam. 242, şXineanu, d. u., cade. Acolo, mai rezema şi ea o albie şi un tocător, atit, că altă sculă nu s-a mai dovedit in casa lor. klopştock, f. 192, cf. SCRIBAN, D., DEX, ALR SN IV h 1 034, ALRM SN II h 853. + (Regional) Butuc pe care se crapă lemne; p. g e n e r. butuc. Cf. dex. Lemne se laie la tocător, în faţa stînii. chest. v 47/86, cf. alr ii 6 406/723, 886. + (Regional) Butuc pe care ciopleşte rotarul (Zim-nicea). alrm sn i h 383/899. — Pl.: tocători, -oare. — Toca1 + suf. -tor. TOCĂTÎIRĂ s. f. 1. Carne (sau slănină) tocată (şi amestecată cu pline, condimente etc.), folosită la prepararea unor mîncări; mlncare făcută din acest amestec. Cf. polizu, costinescu. Vîrîse în dinţii rîn-jiţi un trandafir umplut cu tocătură rumenă de pecie şi de muşchi, delavrancea, s. 182, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. De obicei mănîncă tocăturile oamenii cari... n-au măsele cu ce să mănînce carnea, bianu, d. s. 736, cf. tdrg, şXineanu, d. u., scriban, d. Se face o tocătură din carne. s. marin, c. b. 52, cf. dex. în tocătură se pune şi ceapă, verdeţuri, sare. şez. vi, 81. 2. Furaje tocate mărunt pentru hrana vitelor. Tocătură de paie. cade, cf. dex. 3. (Text.; in sintagma) Fir de tocătură = fir care se obţine din lină pieptănată amestecată cu bucăţele de fir de bumbac sau de mătase de altă culoare. Cf. ionescu-muscel, fil. 506. — Pl.: tocăturl. — Toca1 + suf. -tură. TOCĂZl vb. IV. Tranz. (Prin Maram.) A murdări, a păta. lexic reo. 13, 25. — Prez. ind.: tocăzesc. — Cf. tocăni, c o t o z I. TOCEALĂ s. f. 1. Acţiunea de a toci3; tocire. Cf. SCRIBAN, D. 2. (Familiar) Însuşire mecanică a unei lecţii sau a unor cunoştinţe prin Învăţarea pe dinafară; buche-reală, buchiseală. Cf. bul. fil. iv, 148. Eram dat ca pildă de timpehie şi de „toceală“, galaction, o. 14. Ai înnebunii cu desăvîrşire... Iată unde duce toceala! c. petrescu, a. r. 33. A orienta elevii spre buchisire şi toceală, spre reţinerea mecanică a unor formulări, a unor date neesenţiale. .. constituie o metodă profund dăunătoare. scÎnteia, 1954, nr. 2 904, cf. dex. — Pl.: toceli. — Toci3 + suf. -cală. TOCHlŢĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui toacă (1). Şi unul din călugări cu mantie, ţîind în mină o fochiţă, toacă, grecu, p. 414. — Pl.: tochife. — Toacă + suf. -iţă. TOCII s. n. Numele unui joc de cărţi. Cf. coman, gl., com. din ţepeş vodă - cernavodX, l rom’ 1960, nr. 2, 20, scl 1977, 187, 195, udrescu, gl. + Cuvtnt care marchează o greşeală In cursul acestui joc. Cf. udrescu, gl. — Etimologia necunoscută. TOCI2 s. n. (Prin Bucov.) Mîncare preparată din cartofi cruzi, daţi pe râzătoare, amestecaţi cu făină şi ouă şi prăjiţi in grăsime; (regional) tocină. Com. din rXdXuţi, cf. l. rom. 1961, 240. - Pl.: 1 , - Cf. tocină. TOCÎ3 vb. IV. 1. Tranz. (Mold, şi Transilv.; complementul este un obiect tăios) A da la tocilă (I), a face să fie tăios, a ascuţi, (învechit, rar) a tocila (1). Toată jigania complită colţii îşi tocea şi toată pa-sirea rumpătoare pintenii îşi ascuţea. cantemir, ist. 186, cf. ANON. CAR., POLIZU, COSTINESCU, CIHAC, II, 414, ddrf, barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u., mihXilX, î. 195, dex. Baba nu s-a dus în pod să vă aducă de mîncare, ci să-şi ascuţă dinţii să vă poată mînca; că are în pod o piatră mare de moară, de care-şi toceşte dinţii, reteganul, p. v, 42, cf. şez. v, 163, com. marian. 2. T r a n z. şi r e f 1. A (se) face mâi puţin ascuţit, a-şi lngroşa tăişul. Cf. lb. Pieptul tău era,tare ca de oţel; paloşul se tocea pe dînsul. bXl'cescu, m. v. 556. Mult timp Murad în lupte tocindu-şi iataganul,... apărase întreg Aliotmanul. alecsandri, poezii, 344, cf. costinescu, şXineanu, d. u., scriban, d. + A (se) uza prin întrebuinţare, frecare, lovire etc.; a (se) roade, (regional) a tîrşîi (2). Cf. costinescu. A robului plînsQare o piatră chiar toceşte Curgînd neîncetat, bo-lintineanu, o. 7. Numai atunci vei da mîna cu mine, cînd vei rupe trei perechi de opinci de fier şi cînd vei toci un toiag de oţel căutîndu-mă, căci eu mă duc. ispirescu, l. 55. Sttb creştetul măririi, astăzi vechiturile,. In granit lovind lot una, îşi tocesc custurile. beldiceanu, p. 121. Dinţii nu i-au căzut, dar s-au tocit toţi pînă în gingii. vlahuţX, s. a. ii, 140. Ghearele şi colţii slăbiţi li s-au tocit, arghezi, s. v, 198. Ca să nu se supere patronul că-i toceşte scaunul pe degeaba, Rafira ceru un sfert de palincă, stancu, r. a. in, 99, cf. dex. Mai iuaţi-o pe învîrlite, Că hora-i pe isprăvite. Să învîrtim felele, Să-şi tocească călcîiele. doine, 173, com. marian. Băţul ce-l avea fiecare de 3 stînjeni cînd au plecat de-acasă să tocisă de să făcusă numai ca de un cot. cXtanX, b. i, 88. <£> (Prin exagerare) Dară de ce-ţi toceşti genunchii rugîndu-te şi te usuci postindu-te? ispirescu, l. 464. <0> F i g. Şi-a tocit plămînii treizeci şi atîţia de ani cu atîtea sute de copii nebunatici, rebreanu, i. 347. O E x p r. A-şi toci oura (In zadar) = a vorbi fără rost şi fără folos. Cf. ddrf. 3. Tranz. şi refl. F i g. A pierde din intensitate, a slăbi, a (se) slei, a amorţi. Energia poporului se tocise de atîtea chinuri şi asupriri. bXlcescu, m. v. 33. Ne-am tocit mereu puterile în luptele ce am fost siliţi să susţinem, odobescu, s. iii, 433. Refuzîndu-le totul, le toceşte simţirea, îi tîmpeşle. ionescu-rion, s. 231. Astfel se rostesc bătrînii din adîncul cugetării; Insă voi nu le daţi seamă şi tociţi răbdarea ţării Şi-a lui vodă. davila, v. v. 22, cf.‘ şXineanu, d. u., schi-ban, d. Cu timpul simţurile li se toceau şi li se perverteau. stancu, r. a. iii, 103. Am văzut că înseşi percepţiile bătrînilor se tocesc, parhon, b. 69. Agresivitatea celor maluri a început să se tocească, preda, m. ş. 89. Voinţa mea s-a tocit. v. rom. noiembrie 1964, 44, cf. DEX. 4. Tranz. (Folosit şi absol.; familiar) A-şi însuşi mecanic lecţiile, învăţîndu-le pe dinafară; a învăţa foarte mult. Toceam pe Manliu. klopştock, f. 206. Mîine are teză. Toceşte şi el. c. petrescu, c. v. 84, cf. scriban, d. A tocit singur şi a dat vreo două clase de liceu, pas, z. i, 179. Dumneata toceşti, o ştie toată lumea! v. rom. iunie 1954, 104, cf. l. rom. 1972, 447, dex. <> Intranz. Tocea înfrigurată la bo- 5049 TOCI1 — 379 — TOCIT3 tanică ţi ioologie pînă să-i vină rtndul la examinat. I. fcOŢEZ, b. i, 123. — Prez. ind.: tocesc. — Din v. sl. TOMHTH. TOCi4 vb. IV. Tranz. 1. (Prin Ban. şi Olt.) (Cu complementul „vin“) A scoate, a trage dintr-un butoi (mal mare) In alt vas (mal mic). Cf. anon. car., alb sn i h 246. După zece zile... îl toceai [vinul] şi-l puneai în butoi. OL. OLT., cf. PORŢILE DE FIER, 348. + A scoate şi a turna là loc, de mai multg ori la rlnd, zeama din butoiul cu varză, In scopul de a face să se amestece mai bine sarea dizolvată şi să se acrească mai repede; a pritoci (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alr sn iv h 1 106/2. 2. (Prin Ban.; in e x p r.) A-l toci pe cineva s!nflele = a-i curge cuiva sînge din nas. Cf. alrm ii/i h 166/2. — Prez. ind.: tocesc. — Din ser. toiitl. TOCILĂ vb. I. Tranz. 1. (învechit, rar) A toci3 (1). Cf. DRLU, COSTINESCU. 2. (Prin Maram.) A călca rufe cu tocilătorul. Cu sucitoriul te-oi suci, Cu tocilătoriu le-oi tocila, bîrlea, c. p. 337, cf. or. s. vi, 104, 153, alr ii 3 386 bis/353. — Prez. ind.: tocilez, pers. 3 şi tocilă (alr ii 3 386 bis/353). — V. tocilă. TOCILAR, -Ă s. m. şi f. 1. S. ni. Persoană care se ocupă cu ascuţirea la tocilă (1) a instrumentelor de tăiat; (regional) tocitor (1). Cf. costinescu, ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, D. U., NOM. PROF. 22, SCRIBAN, D., DEX, ALRM SN I h 339. 2. S. m. şi f. (Familiar) Elev, student etc. care Învaţă pe de rost, fără a căuta să pătrundă Înţelesul textului sau care Învaţă foarte mult; bucher, (familiar) tocilă (2), tocitor (2). Cf. bul. fil. iv, 148, ib. v, 203, iordan, l. r. a. 64, scriban, d. Dumneata toceşti, o ştie toată lumea! Eşti o tocilară! v. rom. iunie 1954, 104i cf. dex. — Pl.: tocilari, -e. — Şi: tocilér s. m. alrm sn i h 339/36. — Tocilă -f suf. -ar. TOCILÂT s. n. Sunet scos de_ cocoşul-de-munte In perioada. împerecherii. Pe nesimţite cocoşii se vor porni pe etntat susţinut tu toacă... şi „tocilat",.. î ii strofe complete, vîn. pesc. martie 1964, 13.. Toaca a devenit din ce în ce mai repezită şi se pierde în primul sîsîit al tocilatului. ib., cf. v. rom. februarie 1968, 127. — Cf. tocilă. TOCÎLĂ s. f. I. Piatră circulară pe care se ascut uneltele de tăiat, aşezată pe un suport de lemn şi prevăzută cu un miner sau cu o pedală pentru lnvirtit. Cf. ANON. CAR., LB, POLIZU, COSTINESCU, DDRF, DAMÉ, T. 108, barcianu, alexi, w., tdrg. în urmă secerile se călesc în apă rece şi se dau la tocilă, adecă se ascut. pamfile, a. r. 116. Lut sau praf de tocilă. ■. ce se depun în vasul tocilei şi provin din fierul şi piatra roasă la ascuţit. PAMFILE — LUPESCU, CROM. 126, Cf. NICA, L. VAM., 242, şăineanu, d. u. Maşinile de ascuţit scule. Cea mai simplă este tocila, ioanovici, tehn. 338, cf. scriban, d. Zece nopţi şi zece zile Huruiau mii de tocile. arghezi, s. p. 126. Dă cuţitul la tocilă, beniuc, v. 106. N-ar vrea să-l întîlnească undeva singur, fără a avea asupra lui puşca încărcată şi sabia dată la tocilă, vornic, p. 186, cf. dex. Plec spre bîlçi dupe tocilă, alec-sandri, p. p. 265, cf. h i 24, ii 30, 81, vi 172, x 77, 161, 539. Cu tină de la topită, Cu scursori de pe tocilă. marian, v. 208. Şeade tetea pe tocilă, Ca dracul pe rădăcină. SEVASTOS, N. 306, cf. T. PAPAHAQI, M. 234. C-un cuţit tras la tocilă, Te-a tăiat fără de milă. folc. mold. ii, 78. Pe lemn, apă, Pe apă, piatră, Pe piatră, fier, Pe fier, carne (Tocila), gorovei, c. 367. F i g. Se vede că ţi-ai ascuţit mintea pe tocila civilizaţiei din Sadagura! alecsandri, t. 1 013. 2. (Familiar) Tocilar (3). Cf. bul. fil. iv, 148, scriban, D. 3v (Prin Mold.) Instrument muzical nedefinit mai Îndeaproape. Cf. h x 410, 414, 508, 543. — PI.: tocile. — Din V. Si. TO'IHAO. TOCILARÎE1 s. f. (Rar) Meseria tocilarului (1). Cf. SCRIBAN, d., dex. — Tocilar + suf. -ie. TOCILĂRÎE2 s. f. Atelierul tocilarului (1). Cf. scriban, D., DL, DM, DEX. — Pl.: tocilării. — Tocilă + -(ă)rie. TOCILĂTOR s. n. (Prin Maram.) Bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafeţe brăzdată de şanţuri, cu care se netezesc rufele de pînză groasă. Cu sucitoriu te-oi suci, Cu tocilătoriu te-oi tocila, bîrlea, c. p. 337, cf. gr. s. vi, 104, 153. — Pl.: tocilătoare. — Tocila + suf. -ător. TOC1LÎR s. m. v. tocilar. TOCÎNĂ s. f. (Regional) Mîncare preparată din cartofi cruzi, daţi pe râzătoare, amestecaţi cu făină şi ouă şi prăjiţi In grăsime; (regional) toci2 (Părhăuţi — Gura Humorului), lexic reg. ii, 127. — Pl.: tocine. — Cf. tocăni. TOCIRE s. f. Faptul de a (se) toc is. 1. Cf. toci3 (1). Cf. POLIZU. 2. Cf. toci3 (2); tocit1, (Învechit) tlmpire (1). Cf. ddrf. + Uzare. După tocirea coroanei dinţilor, oaia bătrînă se mai zice şi boloşă. h ii 87. 3. (Familiar) învăţare pe de rost; buchisire. Cf. toci3 (4). — V. toci3. TOCÎTl s. n. Tocire (2). Se casează cîleva dări nelegiuite, precum de ex. taxa pentru tocitul condeiului, ba-riţiu, p. a. i, 385. — V. toci3. TOCÎT3, -Ă adj. 1, (Despre obiecte cu vlrf ascuţit sau cu tăiş) Care nu mai taie, cu tăişul Îngroşat; (Învechit) ttmpit (1). Cf. lb, polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. Bat şi-nlorc pe nicovală Fiarele de plug, tocite, Şi le-ascut, ca pe cuţite, d. botez, f. S. 76. Fiecare avînd... în mina dreaptă un corn de cerb..., iar in stînga o lance veche, cu vîrf tocit. v. rom. ianuarie 1970, 9, cf. dex. Ia foarfecile în mînă, dar să taie, cum naiba?... că foarfecile-s tocite, sevastos, n. 71, com. marian. <0> F 1 g. La două ori trei zile după lună nouă, coarnele [lunii]... sînt cam tocile, pamfile, vXzd. 101. + Ros, uzat. Cu dinţii tociţi, alecsandri, t. 1 379. Scările... tocite... te făceau a crede că [mănăstirea] este mai mult o ruină, eminescu, p. l. 95. O scară mînăstirească, cu treptele de piatră, tocite de vremuri. bassarabescu, s. n. 22. Spital tăcut, Cu scările tocite Şi sălile pătrate, minulescu, v. 79. Un bănuţ de acum două mii de ani, tocit şi muced, culcat în cata falcul de pluş al unei vitrine de muzeu. c. petrescu, a. 37. După cîteva opintiri în pragurile tocite ale uşii, fu scos afară, arghezi, s. xi, 23. Ceaiul se serveşte în aceleaşi ceşti preistorice, tocile de buzele nenumăratelor generaţii, v, rom. noiembrie 1964, 112. Auzise b căni-tul toiagului... pe pietrele tocite, barbu, princ. 194. Treptele... erau tocile toate, roase de paşi. lXncrXnjan, o. ii, 277. (F i g.) Cetatea cu dalele albe Tocile de umbra întoarsă-a catargelor, v. rom. noiembrie 1969, xv, cf. dex. <0> (Prin exagerare) Robule cu pielea neagră 5062 TOCITOARE — 380 — TOCMAI de bălaie, pc spinare, Şi ca gleznele tocite incâ de uri lan( prea greu. ollXnescu, h. o. 351. O (Despre obiecte de Îmbrăcăminte) Cioarecii îi sînt tocifi şi nespălaţi. lungianu, cl. 9. Rîdeau.. . de, redingota lui unsuroasă şi tocită, rebreanu, i. 74. Boierii coboriră, abia mişcin-du-se în blănile tocite, barbu, princ, 208. Femeia... se strînge şi mai mult şi mai bine în ea, în hainele ei tocite de aba. bXnulescu, i. 14, cf. alh i 1 984/588. <> Fig. Cîntărejii înaripaţi [ai dumbrăvii] ce cu glasul lor... î(i schimbă parcă sufletul tocit, într-unul cu totul neatins, neprihănit, ap. tdrg. Astfel de cuvinte Tocite de vechime, Le-alungă un om cuminte. cXli-nescu, L. L. 121. + (Regional; despre pietrele morii) Neferecat. Cf. alb sn i b 151. 2. F i g. Slăbit, amorţit. Oamenii, Insă, rîdeau de-acesle cuvinte. Pentru dinşii, auzul şi văzu-i tocit. isanos, ţ. l. 22. 3. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Banalizat prin repetare deasă; răsuflat (4). Credeai c-asupra noastră acele fraze goale Şi declamări tccitc. . . Vor face vreodată efectul de şliin(ă? i. negruzzi, s. ii, 18, cf. barcianu. Cum să dau cu slove negre şi tocite Jocul fraged: numai apă, numai soare, pillat, p. 90. Ce vrei, burghez cuminte, Cu gestul frînt din leagăn şi calcule tocite...? id. ib. 178. — Pl.: tociţi, -te. — V. toci3. TOCITOARE s. f. 1. (învechit şi popular) Vas marc de lemn In care se pun strugurii, fructele (zdrobite) pentru a fermenta, în vederea fabricării vinului sau a rachiului; cadă, zăcătoare. Şi alunce făcură tocitori de aduna redurile, de le împlea. coresi, ev. 144. Culcase vita pămîntului şi o aruncă în tocitoarea cea mare. n. test. (1648), 314r/29, cf. anon. car. [Vinde] trei tocitori,. . . şi trei hărdaie (a. 1705). iorga, s. d. v, 130. Şi am vîndut... buji trei, tocitori trei, cu teasc (a. 1734). bul. com. ist. v, 242. Învăţătură pentru coiul ce s-au făcut de măsura bufilor, în ce chip să să măsoare buflle sau tocilorile sau putinile precum în jos arată (a. 1795). bv ii, 376. După ce şi-a făcut fierberea, să se pecetluiască tocitoarea, man. sXnXt. 48/11, cf. polizu, costinescu. Tocitorile sînt aşezate frumos pe căpătîie. odobescu, s. i, 84. Baba Clcanfa, muma zmeului, zise ea, are darul să nu moară cît va fi cada (tocitoarea) ce stă ici după uşă. ispirescu, l. 260. Pînă una, alta, umplu gazdei două tocitori cu bani. id. ib. 280, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, şXlNEANU, D. u., scriban, D., dex. Tescovina se pune în tocitori şi la 9 zile se pune în cazane din care iese rachiu. h xvi 41, cf. ib. ix 83, xil 225, conv. lit. xx, 1 019, VAIDA, VICIU, GL., GR. S. IV, 135, ALR II 6 129/284, 723, 769, alr ii/i mn 145, 3 919/728, alrm ii/i h 397/ 728. <0> Fig. In viia ceaia de sus, împărăteasca, să intrăm şi struguri frumoşi să culeagem şi iaina aceasta în tocilorile inimilor noastre să mustim, coresi, ev. 301. ^ Vas de lemn în care se pune varza la murat; conţinutul unui astfel de vas. Visam astă-noapte că pritoceam amîndoi tocitoarea şi că, parcă, varza se stricase. pr. dram. 247, cf. şXineanu, d. u. 2. ^Regional) Vas in care se face saramura de peşte. Cf. DDRF. 3. (Regional) Ciubăr Jn care se opăresc albiturile. Cf. polizu, barcianu, alexi, w. — Pl.: tocitori. — Toci4 + suf. -tvare. TOCIT6R s. m. 1. (Regional) Tocilar (1). Cf. alr sn ii h 509, alrm sn i h 339. 2. (Familiar) Tocilar (2). Cf. bul. fil. iv, 148. — Pl.: tocitori. — Teci3 + suf. -tor. TOCITÚRA s. f. (Regional) Ştersătură, rosătură. Com. marian. + (Prin nord-vestul Munt.) Loc cu iarbă păscută pînă la rădăcină; loc uscat, ars. udrescu, ol. A rămas izlazul o tocilară, id. ib. — Pl.: tociluri. — Toci3 -f suf, -tură. TOCÎŞĂ s. f. (Regional) Oaie al cărei miel a fost tăiat (Runcu Salvei — Năsăud). chest. v 71/66. — Acccntul necunoscut. — Pl,: tocîşe. — Etimologia necunoscută. TÓCMA adv. v. tocmai. TOCMÁC s. n. (învechit) Ciocan mare de lemn (de care se foloseşte plăpumarul); mai2 (I), Cf. valían, v. 143. Cu arc şi cu tocmac se pune jos şi începe a bate [ltna], pr. dram. 253, cf. polizu, cihac, ii, 623, ddrf, GHEŢ1E, R. M., BARCIANU, ALEXI, Vi., TDRG, DR. IV, 855, CADE. — Pl.: tocmace şi (rar) tocmacuri (valían, v.). — Şi: toemág s. n. tdrg, cade. — Din tc. tokmak. TOCMÁC1 s. m. pl. v. tocmagi. TOCMÁG s. n. v. toemac. TOCMÁGI s, m. pl. (Transilv. şi Mold.) Tăiţei. Cf. polizu. După aceste din urmă se aduce zamă cu tocmagi (tăieţei) şi apoi sarmale, marian, nu. 499. 5c trimete asemenea... o ulcică cu lapte dulce fiert cu tog-magi. id. î. 387, cf. gheţie, r. m. Togmagi, tăie/ei de aluat, fidea de casă, lapte cu togmagi. sXghinescu, v. 72, cf. ALEXI, VI;, PAMFILE, S. V. 9, id. CR. 18, DE. IV, 854, SCRIBAN, D., DEX, H X 86, 255, VAIDA, VICIU, GL. Am făcut nişte lăşcujă, De-am prins boii la căruţă; Am făcut nişte tomnagi, De cu boii slai să-i tragi, viciu, gl., com. din frata — turda, cf, paşca, gl., chest. vm 9/9. Supa cu tocmagi sau cu urechiuşe mici. şez. xil, 6. Pe ele spînzurau flenfuri de hirtie cîrlionfală. .., lăietă ca tccmagii. 1. cr. iv, 48, cf, alr sn iv h 1 076, alrm în ni h 882, glosar reg. + (Regional) Bucăţele de aluat fierte in apă şi care se consumă apoi cu brînză, cu magiun etc. (Mirceşti — Paşcani). Cf. alrm sn iii h 885/537. — Şi: tocinăci, toymáyi, tomági (alr sn iv h 1 076/ 284, alrm sn iii h 882/284), toinnâgi, tomnâei (polizu), tojmâgi (chest. viii 9/15, 27, ib. . 10/27, alr sn iv h 1 076/260, alrm sn iii h 882/260), tojmáci (ib. h 1 076/ 362, ib. h 882/362), tojmâgi (ib. h 1 076/272, ib. h 882/272), toşmâgi (glosar reg.) s. ni. pl. — Din tc. ţutma;. TOCMAI adv. 1. în aceeaşi măsură, deopotrivă, aidoma, asemenea, întocmai; (învechit) tocmaşi (I). Zise cel fecior mai mic părintelui: „Dă-mi ce mi se cade parte den avuţie“. Şi împărfi lor tocma. coresi, ev, 24. Şi amu păcătoşii păcătosul împrumulează, ca să priimească tocma. ib. 336. La greş ialele ce să ceartă cu bani, să ceartă tocma şi cel bătrîn ca şi cel lînăr. prav. 258. Aceşti de apoi un ceas lucrară şi i-au făcut tocma cu noi. biblia (1688), ap. cade. Amîndoi sînt tocma de mari. lb, cf. scriban, d. O (Urmat de dativ sau de acuzativ cu prep. „cu“) Căce las păcatele şi căce. mă fac tocma lui Dumnezeu? coresi, ev. 247. Săp.ă, noapte, o groapă largă şi pusă lemne slabi , deasupra şi preste lemne pusă pămînt, făcîndu-l tocma. cu celalanl pămînt. herodot (1645), 271. Nime tocma nu-ţi iaste Cu gîndul Să te-ajungă şi să-fi ţie rîndut. dosof- tei, ps. 132/19. Priiatenul tău cela ce e tocma cu su- fletul tău. biblia (1688), 136*/41. Fielecare parte de împărăţie tocma cu alta să fie. cantemir, hr. 244. [Vîntul] suflînd regulat prin-50 de zile ale ecvinoptiei de primăvară, cîndu-i tocma zioa cu noaptea, .iscă ciuma. ar (1829), 1961/21. + (Şi adjectival) Asemănător, similar; egal. Cine va vedea ceva Intru tatăl, aceaia va I vedea şi întru fiiul, nu pre luatul fireei, ce după fire, 50 72 tocmai — 381 — TOCMAI că cui e lăriia locma, tocmaş ştie şi firea, coresi, ev. 186. Paru-i-se că nu sini toana. id. ib. 410. Măgariul .. . imparii vînatul şi făcu 3 părji locma (a. 1705). gch i, 353/5. De să va afla unul de dănşi să fie luat mai mic păjninl şi mai prost, acolea să să socoteascî să-i mai dea şi dentr-alt pamînl să fie locma. prav. 2. [Stilpii] intr-un chip era locma. biblia (1688), 66l/56, cf. tdrg. + (Adjectival) Neted, plan; Întins, fin vreamea aceaea] sta /[isu]s la un loc locma. coresi, ap. GCH I» 19/10, ci. ANON, CAR., POLIZU. 2. (Exprimă ideea de exactitate, dc conformitate cu adevărul, Întărind seusul cu vin (ului sau ideea la care se referă) Exact, precis, chiar; (popular) oblu1 (II 3) , taman (1), (regional) tarn, tocmaşi (2), tomite-Ce iaste derepl şi locma plătiţi slugiloru-vă. coresi, ps. 466/13. Acesta nu să va certa puţin, ce locma şi deplin, după cum va fi scriind pravila, prav. 264. Şi totma de intr-acea luminată frumuseafe, ce înflorea asupră-i (a. 1648). gcr i, 132/19, cf. anon. car., cle-meks, LB. Acela care voieşte să cunoască locma toate cauzele revoluţiei româneşti, să nu-şi pregete a frunzări ... prin istoria bariţiu, p. a. i, 480, cf. polizu, cihac, n, 415, cosTiNEScu. Caracterele acestora nu slut proprii numai literaturii, decadenlc şi tocmai aici e nefericirea, ionescu-rion, s. 248, cf. ddrf, barcianu, tdrg. Nu găsisem nimic anormal, dar tocmai ignoranţa cauzei m-.a alarmat peste măsură, ibrXileanu, a. 180, cf. şXineanu, d. u., cade, scriban, d. Tocmai în direcţia asta n-a făcut nimic. cXlinescu, c. o. 23. -O-(înaintea unei compliniri modale) Şi. acolo locma în loc adurmi. po 94/28. Tocmu uşa scrie şi Kemeni la-noş. şincai, hh. iii, 29/30. Tccma cu neputinţă era să se facă zisa cuscrie. maior, ist. 194/18. Cercarea sa. era nemerită tocmai precum socotea. drXgmici, r. 52/17. La patimile... care le pricinuiţi voi, priviţi cu răbdare, ba locma cu plăcere, gt (1838), 473/3, cf. polizu. Tocmai aşa s-au inlimplal şi cu flăcăul acesta, creangă, p. 142. De am pulea nimeri la vremea, aceea, tocmai bine ar fi. ispirescu, l. 29. Piuă ieşi tu la pensie, tocmai bine îl înveţi cum să se descurce pe aici. il mai 1965, 31. Ion i tomna aşa de tare ca şi. mine. alu i 250/273, cf. ib. 1 335/59, 269, 270, 359, 1 343/278, 1 390/93. Am făcut lumna cum mi-ai poroncit. alh sn v h 1 483/279, alrm sn iii h 1 205/279. Femeie că se-ntrupa, Tocmai după cum era. balade, i, 298. Iar nouă, de nu ni-ţi da, Chiar tocmai aşa şi-aşa. folc. mold. î, 272. (întărind o comparaţie; urmat de „ca" sau ,,ca şi“) Glasul tocma ca glasul a lai lacov. po 90/25. învăţături sufleteşti, tocma ca .şi cealc trei darure, de folosinţa sufletească (a. 1642). gcr i, 94/16. Pentru că cumu-i aceasta, iaste tocma ca şi sodomiia. prav, 148. Ea, tocma ca o ieşită din minte. .., a tăiat pînza (a. 1827). iorga, s. d. xii, 212. Ploaia răsuna tocma ca. un şuvoi de apă. drăghici, r, 9/15, E bălul la cap Tocmai ca un ţap. pann, ap. cade. Şi-a fugit pe drum la vale Togmai ca şi-o fată mare. pop., ap. gcr.ii, 336. Rumeorii obrăjori. Sînt tocmai ca doi bujori, jarnîk — bîrseanu, d. 136. Sa se poată deştepta Tuma ca cum ar vedea Moartea din Galiţia. t. pavau agi , m. 52. Se ţinea după căruţă Tomnai ca o boldeicuţă. balade, ii, 330. Cel de lot tăcut, 'Tocma ca un mut. zanne, p. ii, 766. O (înaintea unei compliniri care indică locul, direcţia ctc.) Tocma acolo pre locul unde denlîniu preaslolul făcuse şi întru agiu-loriu chemă acolo numele Domnezeului. po 45/21, cf. 30/18. D[u]mnezeu-i bagă locma în munca cea de vecie (a. 1642). gcr i, 96/13. L-au lovit un glonţu tocma fn gură. neculce, l. 105. Urmează mare căldură, fiind tocmai sub linie unde soarele este drept în creştet, drX-ghici,- R. 49/17. De lene şi. de urli, Tocma sub pal s-a viril, pann, p. v, i, 106/14, cf. polizu. A li la slăbiciune şi nepăsare din partea administraţiunii, tocmai... unde trebuia să aşez un centru de lucrări mai serioase, m-a îngrijat. bolliac, o. 270. Aproape de casa ei era o groapă adîncă: tocmai acolo-i năde jdea caprei, creangă, p. 29. Luminiţele lor, întrunite, răsfrîngeau un snop spectral toemai asupra textului pe e.are-l citea, vinba, l. î, 50. Tocmai aici mă loveam de incertitudini, v. rom. noiembrie 1969, 9, Cetatea prădatu-i-a, Măicuţa călcatu-i-a Cu copila calului Tocma-n capa pieptului. jarnîk — bîhseanu, d. 485. Dacă. cineva poate să ridice colbul ,,tocmai pe jos“, pamfile, vXzd. 51. L-o lozit togma în frunte, alr sn iv h 980/353, cf. ib. v h 1 352/833. Ş-unde-n Novac că îmi da, tocma-n capul pieptului, balade, ii, 52. S-o bătut cu neamţu greu, Tocmai la izvoru meu. folc. transilv. i, 265. Du-le, dor, unde te mîn, Tomna la bădiţa-n sin. ib. ii, 69. S-o zvîrlit în uşi, din uşi în cui, togma la Ivcu lui! o. bÎrlea, A. p. î, 303. Orbul cind dă de părete, Tocmai aci socoteşte Că lumea să isprăveşte, zanne, p. n, 653. O (înaintea unei compliniri temporale, accentulnd ideea dc simultaneitate) Luplă-se iară cu lacov un bărbat, tocma pînă la răvărsatul zorilor, po 103/6. Tocma cînd era în astă buiguială, Vine vestea că în Ţara Românească Turcii pradă şi fac nerînduială. budai-deleanu, t. v. 39. Un general... pe care-l apuca durerile de podagră tocma în furiile luptei, bariţiu, p. a. ii, 60, cf. polizu. Gonaşii îi ajunseseră tocmai cînd treceau hotarul, negruzzi, s. i, 158. Tocmai pe cînd suia un deal lung şi trăgănat, uit om venea dinspre tirg. creangă, p. 40. Mă bucur şi eu că-i tocmai în dricul iarmarocului, id. a. 113. Trecură pe d-asttpra pădurei şi tocmai cind erau să se lase in jos la scara palatului,.. . toată pădurea se puse iii mişcare. ispirescu, l. 7, cf. 35, tdrg. Tocmai cînd d-na Ale-xandrescu işi căuta un pretext să-i lase singuri... se auzi deodată o timidă bătaie în uşă. rebreanu, r. i, 211. Tocmai cind el. a început să-şi croiască de abia un rost în lume! id. ib. 248, cf. 183. L-a pornit cu sila Să ia trenul numai pînă la Chitila Şi să. stea acolo tocmai timpul strici Ca să-i poală prinde in flagrant delict, topîrceanu, o. a. i, 205. Nu ştiu ce-a pălit-o tuma az, să vadă de nu l-o milit ploaia, c. petrescu, î. ii, 31. Tocmai alunei iată că se-nloarse frăţinul cel mare. voiculescu, p. i, 221. Se înfăţişează înaintea feciorului celui mare al Împăratului Alb, tocmai atunci cind sta cu taică-său la masă. rXdulescu-codin, î. 156.' Are. . . cămaşă albă, parcă tocmai atunci a fost ludlă de pe fringhie. stancu, d. 108. Directorul se gîn-dea, intr-adevăr, tocmai atunci, cum se face un ziar. arghezi, s. xi, 38. Mai mare ruşinea să pierdem steagul tocmai acum, doar la două săptămîni după ce l-am avut. mihale, o. 192. Tuma alunei punea, o osie la car. i. cr. ii, 220. Măi Soare, om blestemat, Cîte chefuri mi-ai stricat Şi. mereu că le-am iertat, Tomn-acum ăm să ţe bal. mat. folk. 176. Păi de Cc, năşule? Tomnai atunci să mor? în floare, pamfile, s. t. 86. Să mor lomna-n ăsta ceas, Pe bădiţa lot iiu-l las. densusîanu, ţ. h. 204. Tomna cînd eram eu acasă alr i 2 146/129, cf. alr sn v li 1 490. Mă deşteptaşi Tocmai cînd dormeam. balade, i, 412. Tocmai cind să mă umbresc. Mai tare mă dogoresc, zanne, p. iv, 258. A zburat puiul cu aţa, Tocmai cind era dulceaţa, sc zice cind cineva pierde un prilej potrivit, după ce a făcut eforturi pentru a-1 obţine, id. ib. i, 645. Tocma cînd s-a repezit, Şi lumea s-a isprăvii, se zice despre cel ce se apucă de o treabă prea tlrziu. id. ib. ii, 688. <0> (înaintea unei compliniri cauzale) A fost ucis de viu Tocmai fiindcă el a fost copilul tău... minulescu, vers. 247. Eram băiat umblat prin lume..., tocmai de aceea nu puteam să cad la pat ca Efimiţa. galaction, o. 78. O, stelelor, nici voi n-aveţi In drumul vostru nici o ţintă, Dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea! blaga, poezii, 41. O (învechit şi regional; Înaintea unei compliniri concesive) Toate orînduieşte, toate îndreaptă Spre perirea păgînelor gioale, Tocma să fie nenumărate, budai-deleanu, ţ. 175. Căci tocma să te-nghiţă bălaurul feros In scurt le va reseoale întreg şi. sănătos! mureşanu, p. 70/21. De-acolo nu-i inlurna, Tuma de te-ar vrea lăsa. t. papahagi, m. 71. -O" (Adesea singur, complinirea fiind sublnţeleasă; întăreşte o aprobare, o afirmaţie) Pînă atunci, mai bine să-ţi ajut ta traducerea ta. Vezi că n-am uitat? — Tocmai! 5073 TOCMAI — 382 — TOCMAI se bucură Sabina, c. petrescu, c. v. 176. Socotisem să slaa acolo o săplămină. ■. — Poate chiar mai mull. . . Tocmai. baranga, i. 171, cf. alb i 350/268, alr sn y h . 1 425, albm sn iii h 1 173. (E x p r.) (Familiar) Tocmai pc tocmai = exact (aşa), întocmai. Plăteşte ca, popa. Tocma pe tocma. pann, p. v. ii, 72/25. Cererea ei se îndeplini tocmai pe tocmui. ispirescu, l. 308. Cum nu i te. ştiu rudă, n-am cap să-njeteg De unde-i semeni? Tocmai pe tocmai, ca un tată. coş-buc, s. 164, cf. cade, dex. P..tcja.ua ta cat mi-o făcut-o tomna pe tomna, alr sn v h 1 344. A fi tocinal pc tocmai sau tocmni-tocmai = a fi chit. Mă jur c-am lăsal acasă catastişe ne-ticheiale . . . larlă-mă! .. . Tocmai pe tocmai ... Fost-ai rob, te iert şi. eu. hasdeu, r. v, 67. Slntem tocmai-tocmai. alr î 595/227. + (învechit; adesea însoţit de adverbul „şi“) Pînă (şi), chiar (şi). Tocma şi pînă duminecă dimineaţa, prav. gov., ap. gcr i, 89/34. Acela nemică greutate nu simte . . . să-l poată despăr(i de Dumneclzău,. . . nice foamea, nice. goleciunea, nice tocma moartea, varlaam, c. 195. Nu numai avLijUa toată de ş-are da neştine săracilor, ce tiema şi capul de ş-are pune,... încă lot covîrşeaşte avutiia aceuia din ceriu. id. ib. 220. Fiind volnici, nici. un lucru dc acestea nu ar face, şi,. .. alta de-ar fi, şi locma cu perşii, încă nu ar putea sta împotrivă, he-rodot (1645), 392. Omul bal de-are greşi locma şi spre chipul, domnului (ărăi, iarăşi, lot să va certa mai puţin. prav. 263. Nu numai noi creştinii,.. . ce tocma şi paginii. ■■ iş aduc aminte de D[umne]îâu. biblia (1688), [prefaţă] 6/17. Lipsiţi tocma şi de hrana buruienilor. mineiul (1776), 137rl/21. De am răbda şi mii de morfi şi tocmai şi matca focului, ap. tdrg. De ar veni tocma împăratul, încă nu va ierta pre bulgari. şincai, hr. i, 116/26. + (învechit; accentuînd exactitatea unui număr, a unui raport numeric sau cantitativ) Cu precizie, fără rest, nici mai mult, nici mai puţin. 3 în 15 înlră de 5 ori tocma.amfilohie, e. 99/18. S-au mui aşezat vinitul cutiei bişericei. .. să se deie. . . douăzeci şi patru parale, deosebii de un leu tocma, la cutia breslei (a. 1814). uricariul, xiv, 8, cf. polizu, barcianu. De şapte luni, de cînd o cunoştea, nu i-a putut vorbi între patru ochi decîl tocmai de două ori. rebreanu, i. 104. Am de dus tomna încă o dală alîtea. păcalX, m. r. 153. Dar de ce tocmai de douăzeci şi trei de aiii? vinea, l. ii, 305. + (In legătură cu un cuvînt sau eu o propoziţie care arătă locul) Nu mai aproape decit; taman, hăt, departe. El o goni toemai 4 mile. moxa, ap.‘ gcr i, 58/27. Turcii cuprinseră toate laturile spre apus tocma păn’ la marea Ochianului şi pănă la Alvania. gavril, nif. 18/1. Au triimis cum mai de sirgu de l-au adus pre Buhuş locma acolo la Ceahrin. neculce, L. 61. Nu se lăsară bulgarii pînă nu i-au împins tocma la munţi, maior, ist. 57/16. Le-au dus locma în vîrful muntelui şi le-au pus acolo, calenda-riu (1814), 113/4. Noi rie-am suit după o mare osti-neală tocma în virfu turnului, kogălniceanu, s. 53. Nu uita să le îndreplezi tocmai în fundul forului roman. odobEscu, ş. iii, 70. Prepeleac era tocmai' la heleşteul din pădure să caute toporul. creangX, p. 47. Dacă vrei să ne întoarcem cu vînat, să mergem tocmai la Mileşti. brXtescu-voineşti, p. 136, cf. cade. Mă duc tocma la Iazu Călugărului, sadoveanu, o. ix, 376. M-a dus tocmai în Oltenia şi m-a crescut la ea. h. lovinescu, T. 212. Chilia ce i-o dăduse messerului era tocmai la capătul celălalt al palatului, barbu, princ. 57. Mă invită la o vînăloare de mistreţi, tocmai în fundul Dobrogei. v. rom. septembrie 1970, 57. A venit... tocmai din pădurea Letei, unde stă acum. bănulescu, i. 15. Zbură cu el tuma-n nanlu ceriului. şez. iv, 195. Eu de-aici că l-am luat Şi-ntr-all loc mi l-am mutat, Tocma-n vîrful munţilor, In crengile brazilor. jarnîk — bÎrseanu, d. 204. De-acolo ne-am întors la munte îndărăt, tomna-n dealu Boului, graiul, i, 38. Cum cu palma mi-l tăia, Tomria-n Cerna să oprea, densusîanu, ţ. h. 188, cf. alr i 336/180, alrm n/i h 311/928. Tumna-n fundul văii. alr sn vi h 1 589/219. 3. (Scoate in relief sau accentuează cuvlntul la care se referă) însuşi, chiar; nu altceva sau altcineva; în special, îndeosebi, mai ales. Şi zise Donmezeu lui : tocma Sara va naţie tic fecior, po 55/6. Că nu numai oamenii, ce şi tocma îngerii sămt cuprinşi de spaimă. varlaam, c. 70. Găseaşle apoi de se află oarecarele român să vorbească, e tocma mirare, maior, ist. 52/12. Dar tocmai prieteşugul mi-au aprins focul mai tare. conachi, p. 86, cf. costinescu. Mic unuia, dacă cumva mi-a plăcut vreo vînăloare, apoi a fost tocmai din acelea în care picioarele şi mînele au mai puţin de lucrat. odobescu, s. iii, 15. Se vede că tot mai ai oleacă de noroc de-ai nimerii tocmai la mine. creangX, p. 90. îmi pare rău: locmai coana Joifica, tocmai dumneaei. caragiale, o. vi, 78. După ce înţelese că are a face tocmai cu răpitorul iubitei sale, îşi pierdu cumpătul. ispirescu, l. 27. Tocmai cine S-a găsit să-şi lege soarta şi via[a lui cu line! vlahuţă, s. a. i, 75. Şi fala s-a-ndră-gil de el, Că doară tocmai Vioret l-a fost menit. coşbuc, p. i, 54. Drumul la Constanta ar fi fosl locmai prilejul binevenit să-şi revază casa. galaction, o, a. i, 53. Dar dumitale locmai asla-ji place, arghezi, s. v, 44. Erau de o aliniere perfectă şi locmai asta m-a speriat. cXlinescu, c. o. 44. Tocmai lui i s-a înttm-plal asta, el care s-a tot ferit de datorie, vinea, l. i, 29. Tocmai aceste amănunte. . . sînl semnificative. ist. lit. rom. i, 87. Tocmai această etapă încearcă, să o depăşească volumul de fată. v. rom. decembrie 1970, 149. Cum să înlimplă, trece tomnai un ficior d-ai lui p-acolo. şez. iii, 34. Ehe! neică, tomnai ăla mă omoară pe mine. rXdulesctj-codin, î. 364, cf. alr i 1 390/ 311, 350. alr sn vi h 1 664/319. Togmai iei vine d'im păduri, o. birlea, a. p. i, 414. (Pleonastic) Tocma înşişi împăraţii nemică nu făcea fără sfatul acelora părinţi filosofi (a. 1620). moxa, ap. gcr i, 60/29. 4, (în construcţii negative) Chiar aşa de, atlt de, prea... Anul nu tocma rodiloriu în grîa. calenda-riu (1814), 69/24. Teamă-mi e că, acordîndu-mi mie o aşa amicală şi linguşitoare precădere, n-ai nimerii locmai bine. odobescu, s. iii, 9. Nu trece locmai mull şi vine vremea de însurat şi feciorului celui mic. creangX, p. 7. Irinuca era o femeie nici lînără, nici locmai bă-trînăi. id. A. 26. Am o educaţie nu tocmai îngrijită. caragiale, o. iv, 236. De prin secolul al XVI-lea pînă la al XVII 1-lea [burghezimea] era o clasă nu locmai numeroasă, ionescu-rion, ş. 115. în penuria de tocuinfe de. la Braşov, linăra pereche găsise o căsuţă, nu locmai pe plac. blaga, h. 72. O femeie mică, uscâ-{ică Şi nici tocmai urîtă şi nici locmai bătrînă, smunci. lui Andrei pălăria din mină. hogaş, h. 84. Nu-i chiar togmai bun. alr ii/i mn 54, 4 165/192. Departe, vere, departe, Dar nu lomn-aşa departe. balade, i, 334. Iar jupîneasa gazdă, cînd a văzut. Nu tocmai bine i-a părut. folc. mold. i, 291. O (învechit şi regional; ajută la formarea superlativului) Foarte, extrem de... Pre mulţi au tăiat, locma putini au scăpai, şincai, hr. i, 223/3. Matei Aga cu ai săi s-au apărat tocma vitejeşte. id. ib. iii, 23/27. ButUe în pivniţă trebuie ţinute locma curate, economia, 168/10. Ci aceasta fiind lucru tocma nou: nu micşorează vechimea romanilor în Da-chia. maior, IST. 200/15. ♦ (învechit, rar; întărind un adverb negativ) Chiar. Vrea mai mull să bea şi tocma nemic să măntnce, calendariu (1814), 185/27. 5. Abia, numai, chiar (atunci). Robifison atita de dulce au dormit această noapte, înţît tocmai după amia-zăzi treeîndu-să s-au sculat. drXghici, R. 71/17. Aşa scrie şi la noi în cărfi despre unii că locmai la bălrîne(e au făcut copii, creangă, p. 118. Pînă la revedere, tocmai înspre iarnă, primeşte deocamdată călduroase mulţumiri pentru volumul ce mi-ai trimis, cara-giale, o. vii, 367. Răspunsul ne vine locmai in zorii zilei, camil petrescu, u. n. 380. Şi locmai după multă vreme s-a întors îndărăt, şez. iii, 25. Porcul locma după ce moare Pe toţi satură de unsoare, zanne, p. i, 607. 6. (Regional; In loc. conj.) Nu tocmai = cu atît mai puţin, necum; darămite. Băiatul a începui 5072 TOCMALĂ' — 383 — TOCMEALĂ a se dezvinui, a se jura'şi ă zice că lui nici iri cap tiu i-a venit aceasta, nu tocmai să fi zis... vreodată! sbiera, p, 76. — Şi: (învechit şi popular) locuia, tâmna, (regional) togmai, togma, tomnai, tâimai, torna (tdbg, bXdu-lescu-codin), tâcmai (alr sn v h 1 490/928), tticina (ib. h 1 490/386, şez. v, 165), lumna, ti'ima, tucna (şez. v, 165) adv. — Diu v. sl. TOKAU. TOCMALĂ s. I. v. tocmeală, TOCMAŞ s. m. 1. (Regional) Flăcău căruia i sc încredinţează conducerea jocului Intr-un sat pe o anumită perioadă de timp. Cîţiva flăcăi, numi(i toc-maşi, arvonesc scripcarii încă înainte de sărbători. şez. iii, 108, com. din parva—nXsXud şi din here-clean— zalXu. + Cel care aranjează capra, ursul şi alte jocuri de Crăciun şi de Anul Nou. Com. din vatra dornei. 2. Cel ce se tocmeşte la tirg, care se tîrguieştc. Tocmeala începu sub nasul lor... Tocmaşii aveau cizme de lac şi nuiele scurte de trestie de mare, cu alamă in capete, pe care le băteau de carîmbi. barbu, o. 71. — PI.: tocmaşi. — Tocmi + suf. -aş. TOCMAŞI adv. 1. (învechit) Tocmai (1). Cine na vedea ceva tntru tatăl aceaiu va. vedea şi intru fiiul, nu pre luatul fireei, ce după fire, că cui e tăriia tocma, tocmaş ştie şi firea, coresi, ev. 186. 2. (Regional) Tocmai (2). Tomnaşi pă iei o pus mtna mai tntin. densusianu, ţ. h. 103. — Şi: tomnaşi adv. — Tocma(i) + şl. TdCMĂ s. f. (Regional) I. învoială, tocmeală (I 1). Cf. anon. car., cade, scriban, d. Dacă o să dovedească hărnicie, o să-i dea Şoavă şi obiele peste tocmă. stancu, d. 233. Au tocmit să fie tovarăşi pe cîştig şi au ajuns lu tocmă şi au plecat amindoi. i. cr. iii, 165, cf. graiul, I, 76, l. costin, gr. bXn. 202. A ajunge la togmă. udres-cu, gl. O L o c. adj. Pe toiună = (despre obiecte de îmbrăcăminte) făcut la comandă, de tocmeală. Mi-am făcut cizme pe tomnă. ciauşanu, v. 204. 2. Tîrguială (3), tocmeală (I 2). La spiţerie nu încape tocma. stancu, d. 385. începem tocma. Pentru toate bulendrete ... negustorul ... crede că ar trebui să-i dau patruzeci şi şase de lei. id. ib. 402, cf. alr n/876. 3. Tocmeală; logodnă. Cf. marian, nu. 239, arf. folk. vi, 384, puşcariu, l. r. i, 286, h xvih 7. O E x p r. A fi în tomnă — a duce tratative de logodnă. Cf. LEXIC beg. ii, 42. — Pi.: tocme. — Şi: toymă, tomnă s. f. — Postverbal de la tocmi. TOCMĂCEI s. m, pi. v. tocmăgei. TOCMĂGEL s. m, (Prin Mold.) 1, (La pl.) Diminutiv al lui tocmagi. Cf. ddrf, dl, dm, dex. La masă să dă ... borş de pasăre cu tocmăgei, apoi ostropăţuri, pe urmă răcituri. teodorescu, p. p. 168. 4 Mîncarc făcută din făină de griu asemănătoare cu ciulamaua (Ţepu —Tecuci). Cf. lexic reg. ii, 96. II. 1. Numele mai multor specii de ciuperci: a) ciupercă de toamnă, înaltă, de culoare, gălbuie-roşcată, care creşte pe muşchiul copacilor; meloşel (Clavaria crispula). Cf. panţu, i>l., borza, d. 196; b) meloşel (Clavaria formosa). Cf. panţu, pl., borza, d. 196; c) (la pl.) barba-caprei (Clavaria flava). Cf. panţu, pl., şXineanu, d. u., cade, borza, d. 196; <1) bureţi-de-veveriţă; burete-de-conopidă (Clavaria botrytis). Cf. TDRG, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 196. 2. Crelişoară (Dryodon coralloides). borza, d. 193. — Pl. : tocmăgei. — Şi: (II) togmăgcl (tdrg, panţu, pl., cade, borza, d. 196) s. m., (I) tocmăcei (alr sn iv 1 076/682, alrm sn iii h 882/682) s. m. pl. — Tocmag(i) + suf. -el. TOCMEALĂ s. f. (Atestat prima data Iri 1453, cf. mihXilX, d. 166) 1. (Predomină ideea de punere de acord, potrivire, înţelegere) I. învoială, înţelegere; acord, convenţie; contract; (regional) pogoadă, pogö-deală, tocmă (1). întru noi au adevărat acela cuvînt pentru tocmeală, coresi, l. 359/7. Tocmală şi plată deplin: făcutu-i-am de la noi această mărturie (a. 1591). ocr i, 38/35, Făcut-am tocmeală, ce dumneata ai trimes (a. 1600). iorga, c. i. ii, 236. Să nu veţi fi tocmit voi altă tocmeală mai bună (a. 1600). id. ib. Şi-n aiastă tocmală au fost mulţi oameni buni (a. 1614). gcr i, 45/10. Ş-au fost şi Malcoci Slujeariul îja tocmală noastră (a. 1626). gcr i, 75/5. Obreazănia iaste o tocmală de pace ce au făcut Dumnedzău cu Avraam. varlâam, c. 405. Să vor tocmi doi plugari să schimbe ni- scare păminturi denaintea a doi sau a trei marturi şi tocmala lor s-au grăit să fie stătătoare, prav. 2. La tocmeala noastră fost-au boiari mărturii (a. 1649). bul. com. ist. v, 195. Ci tocmala noastră au fost denainte părintelui svinţiii sale mitro poli- tului Varlaam (a. 1652). bul. com: ist. iv, 15. M-au pus pe mine să-i fac tocmală cu Ghinea Medel-niceriul (a. 1667). ib. 169. împăratul nemţăscu au socotit şi cu sabiia să-i supuie avind tocmală cu Bator. m. costin, o. 49. La tocmală a fost şi Copăcean (a. 1687). bul. com. ist. iv, 207. Tocmeala cărămiziei care ei fac. biblia (1688), 421/36. Au cetit catastihul cei de tocmală ce au făcut lui Dimitraşco. neculce, l. 232, cf. anon. car. Datori să fie tocmala ce va face... să o facă cu zapise (a. 1755). uricariul, i, 330. Şi in locmala noastră la vinzare s-au intîmplat mahalagii şi oameni dc curte cari, ... toţi s-au iscălit mai jos (a. 1762). uricariul, x, 76. Tocmala cu meşterii lucrători... să urineze prin ştirea d-sale vel-votnic (a. 1813). ib. l, 199. Tocmeala sau contractul iaste o îndatorire cu o potrivită voinţă şi priimire între doi sau între meu mulţi, pravila (1814), 36/12. Leul, asinul şi vulpea au pornii la vînat împreună, cu aşa tocmeală că orice vor vîna să împartă întră sine frăţeaşte. ţichindeal, f. 21/21. Tocmeală este o făgăduială deopotrivă de dvi sau de mai mulţi inşi. caragea, l. 11/27. Au împrumutai cu 7 5 lei pe Maraveleştii cei bătrîni cu tocmală să-i dea moşiia în stăpinire (a. 1816). bul. com. ist. iv, 180, cf. lb. Aicea. . ■ este dreptatea, aicea pricina cea bună, tocmelele, legăturile şi jurămintele de pace. bXlcescu, m. v. 368. El intră in bănuieli Că au amindoi tocmeli, pann, p. v. i, 100/16, cf. poli zu. V-am cerut de milă dreptul Cu tocmeală între fraţi, Nu vreţi? ni-l ţinem cu pieptul Şi veniţi de ni-l luaţi. bolliac, o. 204, cf. costinescu. Ce insenmează gluma asta? îmi zise ea... Ai uitat tocmeala noastră? bolin-tineanu, o. 345. Simigiul cel cu tocmeala, pentru plăcintele mîncate, rămase bun plătit numai cu cinticelul dascălului, odobescu, s. iii, 10. A chemai pe necunoscuta drumeaţă în odaia împăratului, după cum avusese tocmală. creangX, p. 27, cf. barcianu, alexi, w., şXineanu, D. u., cade. Pe ţăruni îi vestise. . . Cristea că grecul a trecut spre curte să mîntuie tocmeala pentru Babaroaga. rebreanu, r. i, 170. Tocmeala fu gata. reteganul, p.i, 31. în cinste fără simbrie Lasă-l acasă să iie; în cinste fără tomalâ (tocmeală), Lasă-l să iie-ntr-o sară. ţiplea, p. p. 74. Togmelile. vechi erea togma vitelor la arindaş. graiul, i, 76, cf. bîrlea, b. 66, poda-riu, FL. 92, chest. v/7, 10, 17, 18, 44, 45, 54, 60, 66, 73, 74, 83, 94, 98 supl. <> (în legătură cu verbul „a face“) Să facem tocmală despre ţeara şi voievodul Moldovei, ca să nu se stîrnească pentru aceea răsboi. şincai, hr. ii, 110/22. Toţi oamenii fac tocmeli asupra acestei comori [prietenia], dar puţini sînt cari ştiu să o cumpere cu . preţul ei cel adevărat, marcovici, c. 42/ 16. Am făcut tocmală cu opt carboave. kogXlniceanu, s. 3. Tu gîndeşti să faci tocmeală cu mine? bXrac, t. 58/18, cf. polizu. Să faci tocmală că, după ce ţi-i împlini anii, să ai a lua din casa lui ce-i vrea tu. creangX, p. 146, cf. barcianu. După o asemenea chibzuite se (ace tocmeală, diaconii, p. 11. Cîieodată, în asemenea 5079 49 TOCMEALĂ — 384 — TOCMEALĂ împrejurare, tocmeala o face dascălul Ton. sadoveanu, o. xxi, 395. Bărbaţii celor două fele, diregătorul şi scriitorul împăratului, erau îndesluliţi cu tocmeala ce-aa făcut betecanul. i’. 11,26. O L o c. a <1 j De tocmeală =a). care este stabilitprintr-o înţelegere. Dar nu trecu mult şi se în-cheiarăşi cei cinci ani de tocmeală, şez. ix, 67; b) (despre obiccte de Îmbrăcăminte) făcut la comandă. Mi-au făcui o pcrechcdc ghete de tocmeală, chest. v/38supl. Pantofii de tocmeală sini trainici, ib. v/49 supl. ; c) demîntuială. După clleva cruci de tocmeală, m-am suit in pat. brXescu, a. 82.0 !■> o c. a d j. şi a d v. De tocmeală = tare, zdravăn. Pusese piele bună,... erau cusute de tocmală. creangX, a. 103. Bărbaţii raşi de tocmeală, în haine negre, . . se opresc, se cearlă, pornesc din nou. brXescu v. a. 9. După ce i.-a dai un taval cole, de tocmală, beţivul ş-a luat drumul, şez i. 258, cf. zanne, p. iv, 275, id. ib. v, 632. <0> E x pr. A iutra in (sau la) tocmeală (sau tocmeli) = a cădea la învoială, a se pune de acord, a accepta condiţiile cerute. îmbile părţi au intrai în oarecare tóemele, ar (1829), 571/12. Aşa s-a hotărît să intre ia tocmeală, crezind că doar l-o împăca, ghica, s. viii. A-şi ţine tocmeala sau a sc (ine de tocmeală = a respecta o învoială, o hotărire luată de comun acord. Jar precum ş-au. ţinut aceşti domni tocmala, se va. scrie la rindul său. neculce, l. 205. Nu Încape tocmeală = este sigur că..., nu încape Îndoială, nu încape vorbă. Ţara asta vrea profteţiotiism — nu mai încape tocmeală! caragiale, o. iii, 32. + (Popular) Discuţii duse între părţi, în vederea încheierii unei căsătorii; peţit; p. cxt. logodnă; (regional) t o c in i ş, tocii) i t1 (2). Dacă nu se fac toate după obicei, şi. tocmeala, şi logodna, poate că s-ar răzgindi chiar părinţii fetei. agÎrbiceanu, s. 258. A plins mult Hafila cind a făcut tocmeala cu Toma, rebreanu, nuv. 36. Înainte de nuntă premerge logodna, tocmeala sau credinţa, bîrlea, b. 132, cf. h xvii 406, chest. v/66 supl., alr ii/i h 158, lexic reg. 115. <0- Exp r. A sc duce pe tocmeală = a merge tu peţit. S-a dus badea pe tocmală, Nu-i ajute sfînla sară. bîrlea, c. p. 268. + P. e x t. Petrecere prilejuită de Încheierea unei logodne. După încredinţare se dă un ospăţ care in unele părţi se. numeşte tocmeală. marian, nu. 185. Să fac nuntă şi tocmeulă. i. cr. vi, 282, cf. h ii 82, 89. Plinge-mă, maică, cu dor Că ţi-am fost voinic fecior; Ţi-am scos plugul din ocol . . . Şi-am -sămănal grlu de vară Să fac nuntă şi tocmeală. doine, 101. ^ (învechit) Legimlnt. Legăturile şi toc-mealile nu să ţin- herodot (1645), 31. Şi aşe, zisără să facă tocmală cu giurămlnl. id. ib. 271. Cu tine voiu face tocmeală, po 28/24. <0 E x p r. A lega tocmeală = a face un legă mint. S-au împăcat cu craiul leşesc şi mare tocmală au legat, üreche, let3. i, 175. 2. Discuţie pentru stabilirea preţului la negocierea unui lucru; tlrg (2), tirguială (3), (regional) tocmă (2), După tocmeală am luat aceşti bani (a. ?). bul. com. ist. v, 305. Să fie cumpărat (ăi fără tocmeală, can-drea, f. 374, cf. tdho, cade. începu vorba tocmelii, pe departe, trăgănală. sadoveanu, o. iv, 199. Gospodinele apar de pe toate uliţele şi. încep tocmeala, bogza, ţ. 29. Aici veneau primii cumpărători, femeile,..., şi începeau tocmeala, v. rom. octombrie 1963, 20. De ţi-o spune de tocmeală, Zi-i că nu ţi-e de vînzare. teo-dorescu, p. p. 529. Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te-nşală. pann, ii. 9/10. Ia fără tocmeală şi-i dă cu cînlăreală. pamfile, j. ii, 170. Togmeală ţigănească şi plată negustorească (sau boierească j. udrescu, ol. Socoteala d-acasă nu se potriveşte cu tocmeala din tirg. zanne, p. v, 603. Tocmala n-are mînie. id. ib. 630. Bun la tocmeală, Rău la socoteală, id. ib. 631. Tocmeala în tîrg, şi vulpea e-n pădure, sc zice de cei ce se laudă înainte de a izbuti, id. ib. i, 703. Pentru aşa tocmală, aşa lelal = omul potrivit Ia locul potrivit), id. ib. v, 630. O L o c. v b. A sta (sau a sc lua, a intra) la tocmeală = a se tirgiii, a sc tocmi (3). Hai să intrăm la tocmeală. alecsandri, T. 1 543. Mocanul că se-ntorcea, în ogradă că intra, La tocmeală se lua. i. cr. i, 12. Stăm la tocmeală, alr ii 3 645/682. <£> Expr. A merge pe tocmeală = a se face pe baza unei negocieri, a unei tirguieli (3). Aici nu merge pe tocmeală că nu e bilei. Cine a apucai, e bun stăpin! rkbreanu, r, ii, 210. Cum vine asta? Merge pe tocmeală, pe obţinut? de metri us, c. 30. Cu tóemele şi moinele v. rn o ni e a 1 ă. + (Rar) Compromis. Viaţa ne sileşte la tocmeli, c. petrescu, î. ii, 69. 3. (învechit şi popular) Condiţie, clauză. Decheval. . . au. poftii pace, căruia Traían pre lesne i-ail dat-o cu uceaste tocmeale ca priiali (ni )lor romanilor priiatin şi. nepriiutinilor nepriiatin să fie. cantemir, hr. 82. Să învoiesc cu tocmelile trahlutului (a. 1795). ist. am. 24r/13. Vesteşte pace şi iertare insă cu această tocmeală ca Namu îndată să iasă din locurile Romii, beldiman, n. p. ii, 26/7, cf. lb. Numitile republice nu vor fi în stare de a împlini tocmelile tractatului, ar (1829), 471/31. Eu bucuros vin cu line, insă cu a.sfel de tocmeală, ca, de vom vedea oro altă nelegiuire..., să ne întoarcem fiecare la scaunul său. gorjan, h. i, 8/33. Spune că închinăm cetatea, cu tocmală să ne lesă slobozi să ieşim. negruzzi, s. i, 173. Ei bine, fie, însă cu o tocmeală. — Ce tocmeală? — Să nu mă mai temi. gane, n. ii, 13. îi învoi aceasta, insă cu tocmala ca în tot timpul ospăţului, să steie numai la spatele slăpinu-său. ciieangX, p. 231. Dacă vei primi tocmeala mea, le duc înapoi. ispirescu, l. 9, cf. tdrg, dex. Cind din sal le-am căpătat, Cu tocmală le-am luat, Să nu stric cătcăile, Nici să rup turetcile. mat. folk. 1 404. + întimplare, împrejurare, circumstanţă. Ce au fost tocmala această de au ieşit domnul Hrislos din ţara jidovască? varlaam, c. 251. Jară de tocmala lui Thoma. apostol fu aşea. id. ib. 98. + Posibilitate, mijloc. Înţelease aceasta împăratul sirii.an.ilor şi întrebă neşte bătrîni de cei prădaţi, ca să ştie vreo tocmeală spre mingăiare, de ce era perirea vurvarilor. coresi, ev. 155. 11. (învechit; predomină ideea de ordine, rîndu-ială, constituire) I. Organizare, rînduială, ordine, întocmire, aranjament; aranjare într-o anumită ordine, Veţi hi imbllndu in tocmealele meale şi veţi. fi socotindu (a. 1560). gcr i, 3/30. Ea mă veselesc că eu văz a voastră tocmeală şi a voastră, tare credinţă, coresi, l. 460/10. Si am tocmit domnia mea şi alte lucruri, bune care să fie de folos ţării, ca şi cum cele legi şi. obiceiuri, bune, ce le-au fost tocmit cei domni, bătrîni ce li. se fericează viaţa lor şi li se cunosc tocmelile că au fost de folos ţării (a, 1631). mag. ist. i, 123/30. Tocmeala sfinţilor apostoli. prav. gov, 108/4. Vral-au Domnul Hristos să puie tocmala sa in lucrurile carile săml mai de treabă tuturor oamenilor, varlaam, c. 34. Aşa nice tocmala, nice obiceiele ţărei. bine tiu-s aşezate, ureche, let.3 i, 131. Aicia, la tocmala. aceştii pravile, aceasta ierosilie sâ inţeleage inlr-acesta chip... prav. 195. Va da aceale lucruri pentru alte tocmeale bune şi acela le va trebui spre alte lucruri reale. ib. 309. De vor veni la mănăstire, de vor lua tocmeala călugărească, aceia să fie slobozi dentru toate. prav. mold., ap. zanne, p. vi, 344. Celor nedeprinşi cu tocmala creştinătăţii, tuturor le arată in toate fcalurile calea pocăinţii. eustratie, prav. 1/9. Iar semnele sau tocmelele şi lucruri, cile s-au făcut in ţară, nu le arată toate..., ce scrie mai pe scurt, simion dasc. , let. 4. Oastea, obosită de atîta cale, lot intr-acea zi, cu tabăra ruptă în trei părţi, precum este mersul şi tocmala in război socoteşte, m. costin, let.2 i, 335. Să-i faceţi veste de tocmeale bune. dosoftei, ps. 30/29. Şi va face paşlele D[o]mnului după leagea paştilor şi după tocmeala lor. biblia (1688), 100 bis1 /42. Aşezat-au acesta împărat tóemele bune în Daţiia. n. costin, l. 152. A lucrurilor de casă tóemele şi pină aemu lot acea clintîi ţin. cantemir, hr. 127. Tocmi toate obiceaiurile pe pravilă şi pe tocmealele sfinţilor apostoli, anon. cantac., cm i, 86. Holăiîm a orindui aceste... pentru a.şăzarea şi tocmala acestor şcoale (a. 1775). uricariul, i, 76. După ce făcu tocmeală iscusită oştilor sale, trimise pe fraţii Buzeşti cu o seamă de oaste către hanul tătăresc. ispirescu, m. v. 16, cf. dd'rf, tdrg, cade. El putea deci lot aşa de bine în 1674, ca şi după 1686, să vorbească despre tăria şi tocmeala oştilor nemţeşti, bul. com. ist. TOCMEALĂ — 385 — TOCMI ii, 130. Îndrăzneşte a intra in lumea de-acolo,... pentru a cunoaşte aşezările împărăţiei greceşti şi tocmeala adevărată a legii lui Hristos. sadoveanu, o. xii, 28, cf. dex. O F i g. Iară după lucrure bune, toate tocmealele sufletului poţi finea de toate neputinţele şi de păcate, şi cătră spăsenie pre noi aduce, coresi, ev. 33. O Expr. A »trica tocmeala == a nu respecta rînduiala, ordinea. Pentru ce.. . strici tocmala mănăstirei? varlaam. c, 352. + Normă, regulă, lege; dispoziţie, ordin, lingăim pre el să vindece şi să întărească sufletele şi trupurile noastre ce sini slăbite în păcate şi firea noastră să o derepteaze şi să o pleace spre lucrurile cealea bune şi spre tocmeala evangheliei, coresi, ev. 64. Acest obi-ceaiu au fost legiuit de legiuitorii cei bedrini, iară în vreamea de aemu ceşti mai tineri s-au tocmit toţi împreună ş-au schimbat acea tocmală înlr-acesta chip. prav. 58. Pentru să să înţeleagă bine firea şi tocmala pravilei, trebuie să spunem bine. ib. 257, cf. anon. car. + Tîlc (2), rost1. Tocmeala acestui svănt praznic ... aceasta este. varlaam, c. 61. Tocmeala acestui praznic de astăzi (a. 1600 — 1650). gcr i, 140/29, c.f. cade. + (Rar) Motivare, mărturie. De o va fi furai cineva de la dăns... au vor fi spart uşa ..., să nu aibă certare, nice iaste -dator să dea nemică; iară de vor lipsi aceasle tocmeale, să se cearte. prav. 42. + Uneltire, lucrătură, punej-e la cale. Să cerceteaze bine giudeful, să nu fie tocmala părinţilor răpilo-riului. prav. 187. Cei suduiţ au ştiut de tocmala uciderii şi n-au nevoit să nu să facă. ib. 325. Atuncea prăilară... pre şchiai adoară cu tocmala Ini N ic hi for. moxa, 393/37. Cu aceste legături şi tóemele s-au aşezat Ştefan Bator la crăiie leşcwcă. n. costin, l. 543. EI. au aflat cele ascunse tóemele (a. 1792). ist. carol xii, 25v/23. 2. (învechit) Creare, naştere, întemeiere, facere. Înţeleasa amu uinte de tocmeala (temelia n. test, 1648, isvodirea biblia 1688) lumiei. cod. vor. 144/3. Veniţi, ... de moşteniţi ce e gătită voao irnpă-râfiiu den tocmeala (den încep u t u 1 t) lumiei. coresi, ev. 34. Şi voia rîgăi ascunsele den tocmeala lumiei. coresi, ap. gcr i, 17/19. Din tocmeala lumiei (cca 1600). cuv. d. bătr. n, 226/4. + Mod de manifestare, Însuşire, caracteristică, specific (de la natură). Că omul, cînd. boleaste de oreo boală, iară-i trea.ee, că boala nici întră, nici iase, ce denlăuntru are ea pildă şi tocmeala, iară nu întră eu denafară. coresi, ev. 82. Aceasta tocmală are păcatul: dintăiu îndutceaşte, iară apoi amăreaşte. varlaam, c. 17. A ştiutului năravurilor tocmeală au învăţat, dosoftei, v. s. Ianuarie iT/23, Era într-insul trei pietri de avea IZ tocmeale şi toate boalele vindeca, alexandria, 49/16. O Lo'c. adv. Din tocmeală = din fire, de la natură. Leagea amu den tocmeală slugă are pre frica, iară frica den tocmeală judecătoria are leagea. coresi, ev. 25. 3. (învechit; mai ales la pl.) Aşezămînt, instituţie; (concretizat) acaret, construcţie anexă, dependinţă. Şi puseră de au făcut pecete... de. se pune pre cărţi ce poronceşte domnul de toanele şi de aşezări lăaiito-rilor. simion dasc., let. lfi/37. Au făcut chip cetăţii Cameniţîi de ceară, cu toate tocmelele ei dintuntru şi denafară. necui.ce, l. 41. Acele case le-au dat nepoatei sule. . . cu pivniţă şi cu grajdi şi cu toate tocmelele casei, pe cit cuprinde locul, ca să le fie lor dreaptă moşie în veci (a. 1725). uricariul, xi, 301, cf. chest. ii 391/ 257. 4. (învechit, rar) Constituţie fizică; înfăţişare; (Învechit, rar) tocmitură (')• Şi tocmealele şi. firile trupului se întăresc şi se sănătoşesc. coresi, ev. 82. Pre chip amu şi pre veşminte şi pre cuvinte precepu... că jidovu iaste Domnul, id. ib. 158. 5: Fig. Chibzuinţă, cumpănire, socoteală, calcul. Nuor şi negură împrejurul lui, dereptatea şi judicata şi tocmeala, coresi, ev. 37. Iară loannu se acoperi cu neştiirea, şi după tocmeală, întreba şi grăiia. id. ib. 524. învincindu-i pre toţi, Jpoclid paronci să zică fluieratul tisul iscusit, cu tocmală bună, şi aşa giucă frumos. herodot (1645), 351. Să dea-nvăţătură cu tocmală bună. dosoftei, ps. 28/6. Lucrurile şi faptele a strămoşilor săi, aşea la războaie arătate, cum la pace, au scris cu mare socoteală şi tocmală. n. costin, l. 41. Gura sa o deschise cu socuteală şi cu tocmeală (a. 1694). ocr 1, 313/19, cf. poi.izu. Bătrînii voiau ,,unire“ cu tocmală, iar tinerii, ,,unire" fără socoteală, creangă, a. 153, cf. harcianu. + Scop, rost1, intenţie. Si nu ştia cine iaste acesta şi cu ce tocmeală atinse-se de coşciug, însă cu multă minunare aştepta să vază ce vrea să fie. coresi, ev. 347. fi. Obicei, datină; tradiţie. Tocmală au împăraţii cînd vor să-şi tremiţe vc|i]n/cii la război, mainlc le dau de veste să-ş gîleascî armele, varlaam, c. 7. Tocmală avea împăraţii în vreame de demult cînd să întorcea de la războiu cu biruire,... atunci ieşiia înaintea lor năroade multe. id. ib. 67. Drept aceia şi ceale tocmeală carele cu îndelungat obiceai s-au ispitit şi s-au păzit de multă vreame, stnt de treabă, prav. moi.d., ap. zanne, p. vi, 344. Cela ce nu face la boieriia lui după tocmealele şi năravurile ce au fost mai demult aceii boierii, ce face alte obiceaie după voia sa, acela.. . gre-şeaşle. prav. 235. Să să facă cu apă şi cu foc, aşe cum iaste tocmala (a. 1675). gcr i, 218/16, cf. st. lex. 170/ 2. + Deprindere rea, nărav. Derep ce şi voi călcaţi învăţătura lu Dumnezeu, derept tocmealele voastre. tetraev. (1574), 226. Nu răşchiră el avuţi ia aceaia întru lucruri rreale..., ciimu-i tocmeala tinerilor din vreamea de-aemu. varlaam, c. 387. 4 (Concretizat) Testament (I). Cela ce va să facă tocmeală sau carte, aceluia trebuie să-i fie mintea întreagă şi sănătoasă, iar nu trupul, prav. gov., ap. cade. Tocmeală sau cartea iaste dreapta sfătuire a omului care va să facă la moartea lui ispravă întru bucatele lui şi le împart» cum va. prav. moi.d., ap. zannf,, p. vi, 344. 7- (Regional; la pl.) Dresuri, fard. Cf. tocmi (II 6). Cf. alr i 790/315, alr sn iv Ii 1 199/64. 8. (învechit, rar) Menstruaţie, period. Oarece mutare va întră în bisearecă şi acolo i se va vedea tocmeala ei şi de va şti într-acel ceas şi va ieşi, păcate n-are. prav. gov. 108v/18. Muiarea mai nainte până nu se va cnrâţi de tocmeala ce-i iaste, prescuri să nu facă. prav. mold., ap. zanne, p. vi, 344, cf. cade. — Pl.: tocmeli şi (învechit) tocmele. -■ Şi: (popular) togmeălă, tomneâlă, (învechit şi regional) tocmâlă, (regional) toineâlă (alr ii 3 645/192), tomâlă s, f — Tocmi + suf. -eală. TOCMÎ vb. IV. I. (Predomină ideea de potrivire, punere de acord, înţelegere, învoială) 1. Tranz. şi refl. (învechit) A (se) potrivi, a (se) asemăna, a (se) face deopotrivă. Nu înţelease, asămără-se vitele negîr.idite şi se tocmi lor. psa.lt. hur. 42l'/4. Că cire în miori asemără-se Domnului, tocmi-se (închipui-se-va c!, s ă s ă f a c ă de asearaenia c u p) Domnului, psalt. 182. Cine în nuori... tocmi-se Domnului? coresi, ps. 242/5. Duhul svînt curăţeaşte pre om ■.. pînă ce aduce pre om de-l schimbă din viaţa lui cea păcătoasă şi-l tocmeaşte, de-t face pre chipul şi pre obrazul lui Dumnedzău. varlaam, c. 142. Tocmăscu-să şi cu aceasta laconii eu eghiptenii. herodot (1645), 330. Vom piarde pre■ dînsul şi pre toţi cîţi să tocmăscu intr-un gînd cn el. biblia (1688), 852/35. Iară ce scrie Ureche vornicul că au fost văleatul 6807 la descălecarea ţărăi cu Dragoş Vodă nu să tocmeşte, n. costin, i.. 171. Dacă se mai tocmesc cu gînclul tău... încă a doi sau a trei socoteala, m. costin, ap. gÎdi-i, cf. i.b, ddrf, tdrg, bud, p. p. 23. O Refl. pas. Să vor măsura una cu alia ce să dzice eresele cu preacurviia, şi să vor tocmi să fie una pentru alia şi să nu să despartă, prav. 149. <> (Cu forma negativă a gerunziului) Socoteala de-acasă, cu cea din tirg netocmindu-se. zanne, p. v, 603. ♦ Re fl. A se întîmpla, a se nimeri. Pe vremea aceea s-a tocmit (întîmplat) să fie şi o ciumă în lume. PAMFILE, j. iii, 95. 2. Refl. (învechit şi regional) A se Înţelege, a cădea la Învoială, a conveni; a se pune de acord; 5080 TOCMI - 386 - TOCMI p. e x t. a sc Împăca. Mergînd şi încungiurînd o celale, ¡¡eri şi el, şi oastea lui, tocmindu-să cu cei. din celale să iasă de bună voie. iierodot (1645), 312. A doa dzi s-au tocmii şi boierii cu Dumitraşco Vodă şi mitropolitul si i-au făcut toţi scrisori la mină. neculce, l. 232. <> Fi g. Nu să tocmeaşte finul cu focul, dosoftei, v. s. februarie 67'/16. O R e fi. r e c. i p r. Tocmiră-se iudeii (jrăindn acestea aşa a fi. cod. von. CO/fi. Suda/ma să cheamă iertată, cind să tocmăsc. amindoo părţile şi să împacă, prav. 242. Şi s-au tocmit de au dat aceale părţi de oein (a. 1651). gcr i, 151/16. De care lucru de era mai nainte de acel săbor ceva neîngăduinţă între aceste biserici, era nădejde că se vor tocmi şi vor veni la împreunare, simion dasc., let. 26. Doi fraţi să sfădiia pentru acel iazer şi nu să tocmiia. dosoftei, v. s. noiembrie 132r/34. Ci oricum au fostu, că tot să tocmescu, că au fostu izbînda lui Ştefan Vodă. ureche, l. 97. Nu s-au putut tocmi, rămîind iarăşi să se bată (sfîrşitul sec. xym). let. iii, 280/4. Iară pre urma lui Ştefan Vodă au rămas domniia ţărăi la doi ficiori a lui, anume Pătru şi Ştefan, carii, neputîndu-să tocmi între sine pentru domniia ţărăi, s-au aţîlat mare vrajbă într-înşii. n. costin, l. 177. Acei vechi cu ceşti noi să văd a nu să tocmi, cantemir, hr. 64, cf. anon. car. Ai vrea dumneata şi pohteşti ca în viiaţa dumitale să ne isprăvim şi să ne tocmim (a. 1702). bul. com. ist. ii, 241, cf. PAMFILE, c. ţ. 141, 261. O T r a n z. Şi zise Domnezeu lui: tocma Sara va naşte fie feciori şi acela tu veri chiema Isac: şi legătura mea voi tocmi cu el. po 55/9. De va dzice cuiva vreun cuvînt de sudalmă, pentru să tocmească pri ceia ce să svădesc înaintea lui, acesta nu să va certa. prav. 224. Iară Roman Vodă, fiind seminţie de pre îmă craiului leşesc, lui Cazimir, au năzuit la dînsul, şi, făcînd jalbă, au sfătuit craiul să-i tocmească, au cu tărie să-l puie ta domnie, simion dasc., let. 33. Au poftii denainlea domniit meale de au luat la mijloc dumnealor pre cinstiţi şi credincioşi boiarii domniii meale... ca să-i tocmească şi să-i ctşaze de toate ce vor avea între dînşii (a. 1682). bul. com. ist. ii, 237, cf. tdrg. + Tran z. şi refl. (Regional) A ajunge la o înţelegere, a se învoi in vederea căsătoriei; a se logodi. A venit în casa mea Aldea Sima de a tocmii pe fata mea (a. 1826). iorga, s. d. xii, 212. Se întreabă tinerii dacă se plac sau se vreau unul pe aţfiit şi dacă da, apoi încep a să tocmi, h ii 224, com. din STRAJA — RĂDĂUŢI, Cf. DENSUSIANU, Ţ. H. 337. Tinerii... se tocmesc şi-şi promit credinţă pentru toată viaţa. Com. din urca turda, com. din someş qu-ruslău — zalău, cf. alr ii/i h 157, com. din moră-reni — topliţa, lexic reg. ii, 42. S-or tomnit ei cin’ să fie nunta. o. bîrlea, a., p. i, 360. <$> Intranz. Htitenu Tlujdor, omu sloboda, au tocmilu cu văduva a Revnic (a. 1772). iorga, s. d. xii, 247. 3. Refl. A discuta asupra preţului unei mărfi, a căuta să cadă la învoială pentru a cumpăra sau a vinde ceva; a se tîrgui, a se precupeţi; (învechit şi popular) a se negustori (3), a se neguţa, (regional) a se ogodi3, a se pogodi (3), a răzbate (6). An nu cu arginture te-ai tocmit cu mine. tetraev. (1574), 234. Tocmindu-să cu lucrătorii cîte un denar pre zi, trimise pre ei în viia sa. n. test. (1648), 25y/21. M-am tocmii cu Dumitraşco. . . şi am vîndut (a. ?). uricariul, xxii, 109. Mai bine să te tocmeşti întăi, decît pe urmă. CREANGĂ, P. 151, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., tdhg, bl vi, 73. Se tocmea aşa la sumele mici, din rîz-gîială, crezînd că se pune în condiţia oamenilor cu mijloace puţine în faţa speculei, călinescu, s. 375. Se tocmeşte cu lata şi cad ta învoială: o să ne dea trei duble de grîu. stancu, d. 108. In pragul mai tuturor prăvăliilor sînt musafiri care se tocmesc îndîrjit, ba spun că se lîpsesc de aşa marfă. v. rom. noiembrie 1953, 59, cf. şez. v, 164, alr i 1 581, axrm sn ii h 825. Se făcea de se tocmea, Dar ştia socoteala, Cil cerea, atîta da. balade, ii, 435. Te tocmeşte duşmăneşte Şi plăteşte omeneşte. zanne, p. v, 633. O Refl. r e c i p r. Şi s-au tocmit ei de-au vîndot (a. 1609). gcr i, 43/20. Văzăndu de-a lor bună voie tocmală tocmindu-sfe] şi făcîndu-i-s[e] plata deplin, noi încă am iscălit (a. 1641). gcr i, 91/ 33. Să ne tocmim cu bani. herodot (1645), 500. Cînd vor a face negustorie, să tocmesc stînd departe şi cu armele gata. ist. am. 80r/7. Moşia... să dă în arendă şi cine va fi muşteriu să meargă ta d-lui să se tocmească. cr (1834), 3002/34, cf. ddrf. Iii alte prăvălii... se tocmesc pentru marfă, stancu, d. 385. Şi ei cărţile-mi citesc, Gălbenaşii-mi socotesc, Pe-mpărţeală se tocmesc. teodorescu, p. p. 442, cf. alrm sn ii h 825. Sădusără acasă şî să tomâiră ei. o. bîrlea, a. p. i, 348. T r a n z. (Complementul indică marfa asupra preţului căreia se discută) Şe au tocmet aceast(ă) ocenă... Şe... ne-am pus si peceţiele (a. 1673). bul. com. ist. v, 205, cf. po-lizu. La lot ar pune suflarea omenească, Cînd cineva cu dînsul ar vrea să o tocmească, alexandrescu, o. i, 194. Tocmea, precupeţea... finul, orzul ori făina... poruncile de intendenţa imperială, galaction, o. 110. Cin’ ti-i duce acas’ cu ea să-f tomneşti cai, boi, casă, maşini; Cit de mare avere, aşa să faci. graiul, i, 87. Tocmeşte tronul măriei tale cu banii socrului meu. barbu, princ. 191. Murguţu vom tocmi Şi pînă ne-om învoi, Amindoi că vom cinsti, jarnîk — bIrseanu, d. 487. Pînă boii veţi tocmi, Amîndoi ni-om logodi, re-teganul, tr. 98, cf. balade, ii, 147. Ne-om înţelege noi, că nu togmim o pereche de boi. udrescu, gl. Tocmeşti pielea ursului, şi ursul, în pădure, zanne, p. v, 635. <$>I ntra nz. îmi cere pre(u,cu cîfnu era de a să preţui şi a tocmi cineva, după cum cere d[u]mfnea]/ui (a. 1773). id. ib. vii, 40, cf. alr i 1 584/815, 831. Să pune şî aşteaptă la loc destinat, ăl care tomnisă cu el. o. bîrlea, a. p. i, 341. 4. T r a n z. şi r e f 1. A (se) angaja ca lucrător, slugă, meşter etc., a intra la stăpin sau în serviciu; (Învechit şi popular) a (se) năimi (2). Să va tocmi un lucrător. .. să lucreadze o vie. prav. 4. Cu multă cheltuială am tocmit dascăli învăţaţi şi le-am dat această carte de o au scos di pre limba rusească pre limba noastră (a. 1678). gcr i, 237/8. Şi am tocmit cu plată corăbiariu şi. feciori destui (a. 1783). id. ib. ii, 128/33. Şi tocmind meşteri iscusiţi, au făcut un chioşc de cristal, foarte frumos (a. 1800). gcr ii, 178/30, cf. lb. Băbacă, le-aş ruga ca să-i tocmeşti un dascăl de zugrăvii, kogălnt-ceanu, s. 86. Eşti tocmit cu luna ta să-i agiuţi la duraţii casii cei de închisoare, alecsanori, t. 1 531. V/-zitiul nostru ne spuse cu mirare că l-a tocmit pentru hotarul Austriei şi că am luat drumul Giurgiului, bo-lintineanu, o. 263. Din ziua în care s-a tocmit Chiri că la Ipale, norocul îi. curgea gîrtă dinloate părţile, creangă, o. 62, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. îşi Zicea că dimineaţă are să-i dea drumul slugii, să-şi tocmească altul, agîrbiceanu, s. 253, cf. dr. iv, 697. De păcurari se îngrijesc aceia dintre proprietari care au oi mai multe şi-i tomnesc (nămesc, angajează)... pe întreg sezonul de oară. precup, p. 9. Ne tocmea slugi fără plată la. cucoana dumisale. i. botez, şc. 33, cf, stoian, păst. 66. Tocmi dascăli învăţaţi pentru cei trei băiefi ai lui şi puse copiii să înveţe carte, vissarion, b. 90. Nu voia să se tocmească nicăieri, nn voia să muncească nimic, sadoveanu, o. iii, 110. Pe drum feciorul de împărat se-ntîlneşte cu un spîn care vrea să se tocmească slugă, călinescu, i. c. 308. Pentru asta tocmeşte şi plăteşte lăutari, stancu, d. 169. Tocmise un băiat care-i aducea ,,Adevărul“ şi alte ziare de după prînz. pas, z. i, 165. Ce prăpăd ar fi fost pe capul tui să fie nevoit să caute şi să tocmească oameni ca să lucreze pămîntul. vinea, l. i, 207. A trebuit să-şi tocmească slugi, preda, d. 190. Aflase de la oamenii lui, ce... şi-i tocmise să spioneze, barbu, princ. 79. Tocmi meşteri... să zugrăvească biserica mahalalei, v. rom. ianuarie 1965, 11. Tătîne-său se tocmea păcurar în fiecare an. lăncrănjan, c. ii, 96. Se duseră amîndoi la popa şi se tocmiră argaţi, şez. iii, 129. Te-am tomnit să-mi cînţi. ib. iv, 135, cf. vii, 105. Acolo dac-ajungea, Năvodari tomnia. i. cr. iii, 164. El şi-a numărat din această grămadă de bani numai optzeci de lei, cu cit se tocmise, sbiera, p. 4. Şi pe mîne te-i tocmi bucătăreasă aci la o curte, reteqanul, p. ii, 20. Ni-or tomnit 5080 TOCMI — 387 — ÎOCMt slugă poienariişi cu el am mers. densusianu, ţ. h. 215. Stăpinul stinei îşi tocmeşte ciobanii pentru păzit oile. chest. v 24/49, cf. ib. 24/29, 76, alrm sn i h 258. Nunta-i pregătea, Lăutari tocmea, balade, ii, 135. Plecai să mă tocmesc, dare-ar Dumnezeu să nu găsesc, se zice despre cei leneşi. Cf. zanne, p. v, 033. (F i g.) Ascultă, domnişoară, pe semne ti-ai tocmit şi limba stăpînei d-tale. i. negruzzi, s. v, 388. O Refl. pas. Nice uri popă in poponi fără ştirea protopopului să nu să tocmească (a. 1675). gcr i, 220/32. 5. Tranz. A lua cu chirie; a arvuni, o face comandă (pentru haine, obiecte etc.). Mărfuri obfinute în schimb sau tocmite pe bani. n. a. bogdan, c. m. 6. Poale s-or înţelege bădia şi cu Bibescu şi mi-or tocmi nişte haine pe măsura mea. sadoveanu, o. xxi, 314. Se duce să vadă o fineală, pe care urma s-o tocmească pentru cei şase cai ai companiei, camil petresctj, o. ii, 23. Nu aveau trăsura lor şi nici măcar cu ce să tocmească una. pas, l. i, 104. A tocmit o sanie ţărănească. galan, z. r. 246, cf. ciauşanu, v. 204. In luna asta n-am mai tomnit lapte. Com. din sebeş, cf. alr ii/t h 219/172. <> Refl. pas. Creditoriul. .. ce au încredinţat banii săi pentru ca să se facă casă. . . are tăcută ipotichi în casa ce s-au tocmii sau s-au făcut. pravila (1814), 52/4. II. (Predomină ideea de organizare, aranjare, constituire) 1. Tranz. A pune la calc, a aranja, a organiza ; a plănui; a stabili, a statornici, a dispune. Şi cu folos tocmit-au toate, după mare frîmseafea slaveei lui. coresi, ev. 92. Faptele noastre. .. măriia sa aşea le tocmeaşte şi te înfrămşadză cătră binele nostru. varlaam, c. 269. Tocmind Dumnezeu împăcare cu Avraam, patriarhul legii cei vechi, şi pentru semnul împăcării aceiia poruncit-au lui ca să taie împrejur. cheia În. 71v/20. Ilie va veni mainte şi va tocmi toatei n. test. (1648), 22v/6. Au tocmii de au despărţit din Milcovul cel mare o parte de pi rău. m. costin, ap. oî-dei. Şi întru acesta chip tocmitu-ş-au Radul... ţara cu bună pace, că încă nu era de turci împresurată (a. 1650 —1675). qcr i, 190/7. Dumnezău... tocmi lucrul precum pohti ficioara. dosoftei, v. s. noiembrie l39r/ 26. Să schimbă Poarta şi-ş tocmiră Cantemireştii trebiti şi ieşi de la -nchisoare Antiohi Vodă: Neculce, l. 154. Ah început a-şi tocmi şi a-şi îndrepta ţara cu judeţe. r. popescu, cm i,' 228. însă Iustin, istoricul de ta Trog, luimt ameslecale a pomeniţilor socoteale, foarte pre lesne te tocmeaşte. cantemir, hr. 71. Vor începi a schimba şi. a tocmi toate lucrurile ceriului şi a pămin-tului (a. 1815). gcr ii, 216/33. O socoteală de ceea ce ar putea face şi a tocmi cu banii aceia, beldiman, n. p. ii, 171/23. Cu chip iscusit să tocmeşti pocăinţa şi îndreptarea tor (a. 1828). uricariul, x, 270. Cită vreme fu de a tocmi ţara şi a face pace. bălcescu, m. v. 359, cf. ddrf, tdbo. După ce tocmea cursele şi-şi lua banii..., colinda oraşul de unul singur, v. rom. iulie 1958, 13. Matei Basarab... a obligat pe roşii şi dregătorii mărunţi din ţară să ,,tocmească“ (să aşeze) birurile înăuntrul judeţelor, stoicescu, c. s. 349. (Refl. pa s.) Şi aşe să aşedzară şi să tocmiră boieriile la toate trebile. neculce, l. 134. Orînduiala acestor două soboare, într-acesta chip... se orîndui şi se tocmi, cantemir, ist. 27. Iaste ceas rău şi planetele nu s-au tocmii pre stare, alexandria, 8/10. Tocmin-du-se lucrul, au venit un generar mare, chibzuit ta oştire... şi fără veste au lovit pe mîrzacii sultanului. dionisie, c. 169. ^ (Complementul indică o armată) A aranja tntr-o anumită ordine de luptă; a pregăti de război. Şi acesta întăi tocmi ostile cu orlnduială. herodot (1645), 44, Tocmit-au la trecătoare Alexandru Vodă oşti/e sale cu tunuri, să nu lasă a trece oastea lui Dispot. n. costin, l. 446. Să sfătuie cum ari tocmi că-/flrimea afară din şanţuri, neculce, l. 47. Craiul încă tocmise şvezii şi sta supuşi ta locurile ce tocmise (a. 1716). gcr ii, 19/9. Şi iscoditori viind cu degrabă vestiia năvălirea perşilor ce era tocmiţi pentru război, aethio-pica, 56r/17. Alexandru... tocmi oştite şi să gătiră de război cu oaste mare. alexandria, 31/8. Apoi, tocmindu-şi oştite, trecu Dunărea pe gheată în luna lui Cărindar. ispirescu, m. v. 15. Irimie Vodă... a tocmit ostile sale asupra oraşului marian, t. 285. <£> Refl. Să tocmiră împotriva tor la război la Valea Sărată, biblia (1688), 9a/8. S-au tocmit după rîndaiala ce au ei de război, muşte, i.et.2, iii, 11. Polonii se tocmiră de război, bălcescu, m. v. 659. + (învechit) A orîndui, a aşeza. Craiul a fostu sfătuit... să-i locmască pre amîndoi ta domnie (a. 1650 — 1675). qcr i, 191/4. Dinafară de raiu au tocmit D[u\m-|ne]dzmi heruvimii, dosoftei, v. s. octombrie 81v/7. 4 (învechit) A Îndruma, a dirija; a porunci. Şi-i învaţă să facă cumu se cade, şi pre ei şi pre noi Încă ne învaţă aşa şi tocmeaşte, cum sfînlut evanghelist gră-iaşte şi răspunde, coresi, ev. 88. Theodora. . . tocmi ia toate în.părăţiia fiiu-sau. moxa, 386/33. Sw'[n]/[u]/... ii tocmi şi-i învăţă să dzîcă cătră 7)[o]/nn[uJ/. dosoftei, ,v. s. octombrie 88r/26. Mucenicul îi tocmi şi-i învăfă să ducă răspunsul la D[o]mnut şi stăpinul tuturor. mineiul (1776), 162rl/37, cf. graiul, i. 87: O Refl. pas. Să păzeşti foarte să faci după toate cîte ţi să vor tocmi fie. biblia (1688), 1391/18. 2. Tranz. (învechit) A face, a crea, a realiza (3). Mîrule tale feaceră-me .şi zidiră-me (tocmiră-mă ii, mă p 1 ă z m u i r ă d). psalt. 257. Iacov toată marha tătîni-nostru au apucai şi din marha tătthirnostru au tocmit toată această bogăţie. po 101/12. A treia zi atunce tocmi iazerele şi izvoarăle. moxa, ap. gcr i, 57/19. îngerii ceia buni i-au tocmit să petreacă ca neşte slugi a sale. varlaam, c. 174. Darurile lui /)[u]m[ne]d?(îii ceale nevăzute carile sînt tocmite şi:dale de la Domnul nostru (a. 1645). gcr i, 115/10. Au doară în zilele tale am tocmit lumina cca de dimineaţă, klein, ap. ogr ii, 158/23. Pentru aceea au tocmit. Dumnezeu cdsătoriia, pentru ca să să înmulţească oamenii în lume. cheia În. 84r/27. Să ducea de să culca în patu-şi şi de măr neaţa nu ştia cine i-au tocmit (i-au g r i j i t munT.) aşea pîînea. prav. 284. S-au apucat şi. au- tocmit clopotniţa. n. costin, let3. ii, 14. Na e cu putinţă neştine în toată viaţa ca să-şr tocmească lăcaş de foc în iad şi în sfîrşit să se înalţe ta scaonul mărirei în cer. maior, p. 60/18- Să găsim şi pe ceilalţi emigranţi şi să tocmim un comitet, giiica, a. 243, cf. tdro. Mi*am tomnit o casă frumoasă, alr n/i h 219/192. O Refl. pas. Se laude numele lui D{u}mnedzeu că acela dzi.se şi fură, «cella] poue/i şi. se tocmiră, psalt. iiur, 124'/24. Stihii din care să tocmeşte trupul omului care de le va purta cinevct... să va răsipi iocmirea trupului (a. 1654). gcr i, 166/16. + A prepara, a face. Şi va tămîia Aaron pre dînsul iămîie tocmită măruntă, dimineaţă. biblia (1688), 611/49. f A Întocmi, a alcătui, a compune (un act, o scrisoare etc.); p. e x L a născoci (2). Ce e de mitari şi de farisei pilda şi lucrul, ca o învăţătură şi nevoinţă fu tocmită de sfinfii oteji şi făcută să se cînte. coresi, ev. 12. Şi dintru toţi, mai tare Themis-toctei tocmea cuvîntul. herodot (1645), 448. Aceale scrisori şi aceale polojenii cu sudălmi şi cu ocări vor fi tocmite cu vicleşug, prav. 248. Sw[l]niftt liturghie... o nu tocmit mai pre scurt marele Vasilie. dosoftei, v. s. octombrie 78r/7. Scriptura cea noo..; la rin-duiala tipicului elinesc spre lesne cetire o ai tocmit. biblia (1688), [prefaţă] vn/57. însă iarăş el să nu fie avut cap, carele să poată dintreg a scorni şi a tocmi minciună ea aceasta, prostimea voroavex îl arată, cantemir, ap. gcr t, 360/5. D[\\]mnezeiasca liturghie... o au tocmit, mineiul (1776), 136v'/25. 3. Tran z. (învechit) A destina, a hărăzi, a sorti. Şi tocmiră (rin du i n du - i n. test. 1648'' lui dzile. cod. vor. 102/14. Tu eşlijfie tocmit-ai uricul mieu mie. psalt. 21. Toate chimirele măriei neudafi şi fără de frică locmeaşle-ne a trece, coresi, ev- 66. Aceasta să fie acea muiare, care-au tocmii Domnul fiiului. po 80/1. A noastră mîntuire, deaca vruseşi, mîntuiloriule, să o tocmeşti întru pîntecele Fecioareii] sălăş. paraclis (1639), 248. Din veaci au fost tocmit de Dumnedzău mînfuin|a omenească să hie dintr-aceaia rudă. varlaam, c, 252. Să mă tocmească unde iaste lu'mina şi 5080 TOCMI — ssâ - TOCMI uita/a cea de vecie (a. 1669). gcr i, 185/32. Ta-mi eşti, Doamne, ce-mi tocmeşti pre soarte Ociina mea în seamnele toate, dosoftei, ps. 44/3. Eu sînt tocmit a fi voinic Iui /i[risto]s. cheia. În. 2v/9. O Refl. pas. Pentru mare dobîndă sufletelor noastre s-au tocmit aceasta, varlaam, c. 43. + A osindi (1). Îşi Iasă trupul a cădea în neputinţe şi în boale, încă şi în. rane a se jivini tocmeaşte-l. con est, ev. 57. 4. Tram. şi refl. A (se) aranja, a (se) pune, a (se) aşeza (Intr-o anumită ordine). Zidi acolo Avruam un ollariu şi leamnele tocmi pre el. po 71/11. Că de nu va şti neştinc să-ş tocmească casa sa, dară beseareca lui i)[uj;nnle]zdu cum o va putea tocmi? (ante 1618). ocr J, 47/10. Şi viind a doa zi perşii, îi tocmi prin livezi şi aşa îi ospăta, -herodot (1645), 54. .5v[)]/itui tocmi bucăţelele toate... la loc. dosoftei, v. s. noiembrie U7V/11. A doua zi... alaiul domnesc se tocmi cu boierii mari şi mici înainte, călări pe cai aleşi, sadoveanu, o. v, 576. An ajuns bivolii la stăptriul tor şi, văzîndu-l bucăţele, au început... a tocmi bucăţică lîngă bucăţică. sbieba, p. 123. O In tranz. O tomni pin casă. alr ii/i h 253/95, cf. ai.rm sn ni li 924/250. + T r a n z. A aşeza un obiect într-o anumită poziţie; a face să stea bine, a potrivii Aii pus de au pogorît din cetate a veche tunuri de le-au tocmit să bată asupra casii craiului (a. 1716). ocr n, 18/9. Am tocmit stîlpul iarăşi In loc cum a fost (a. 1743).uricariul, v, 263/17. După ce i-au închis şi legat gura, îi tocmesc mîinile în cruciş pe piept, marian, t. 77. Cele două surori o urmăreau pe furiş pină... îşi tocmea o şuviţă de păr la oglindă. agIrbiceanu, a. 482. Bine, bine, a mai spus Ana, tocmindu-şi şalul. i.Ăncranjan, c. iii, 103. l-a meu ciut un pumn în splină Şi-a tocmit-o pe fărină. tico-dorescu, p. p. 152. Şi-n biserici mă tocmesc, Cu aur rnă zugrăvesc Şi cu toţii mă cinstesc, jarnîk — bÎr-se an ii, p. 508. Nănaşe, dragă nănaşe, Să li să hi rupt mina Cînd mni-ai ţinut lumnina Şi mni-ai tomnit cununa. ŢIPLEA, P. P. 11, Cf. C.ANDREA, Ţ. O. 45, ALR I 775/347, alr n 3 268/310, alr sn v h 1317, ai.rm sn iii h 1117. O Refl. (Regional; despre fiinţe) Apoi se tocmeşte şi el mai bine şi adoarme, sbiera, p. 143. Mni-qş lua peanăşî hîrt'ie Ş-apoi m-aş tomrli ş-aş scrie. t. papahaqi, m. 52. ^ Tram. A aranja, a potrivi. Mă sileam a mă arăta cu un chip lin, îmi tocmeam faţa. beldiman, n. p. ii, 58/12. 5. Tranz. A pregăti, Spunea ucenicilor... cînd va veni vreamea chinului, să n-aibă a zice vreunul den-tr~înşii că n-au ştiut... Ce-i tocmi ca să ştie şi să înţeleagă, că de nimea nu e nevoii, ce de bună voia lui mers-au spre muncă, coresi, ev. 84. Acela va mearge înaintea lui Dumnedzău, de na tocmi calea lui. varlaam, c. 460. Sluga, tocmind toate, precum îi poruncise, ieşise de căuta pre stăpînă-sa. mineiul (1776), 181 r}/4. Vine şi dumnealui nurnaidecît.. . după ce tocmeşte cele de cuviinţă, sadoveanu, o. x, 48. lonu Bodii îşi tocmea puşca şi începea să buciume din ¡eve. AGÎRBICEANU, S. P; 17. 6. Tranz. şi refl. A (se) găti, a (se) aranja, a (se) dichisi; a (se) împodobi. Şi-l tocmiră frumos, şi-l îngropară ca pre un mare făcător de bine. herodot (1645), 321. Şi-mi tocmiţi trupul cu flori, marian, î. 529. Ne uităm în oglindă, netomnim. aiii16. Dragu-mi-e, mindro, de tine, Cînd te văd tomnită bine. foix. tran-sii.v. ii, 322. + A aranja intr-un anume fel barba sau mustaţa. Nice ş-au tăiai unghite, nice ş-au tocmit mustaţa. biblia (1688), 235s/36. Crai-de-Peşteră suceşte De trei ori capu-i luminat,... fncepe-apoi la deseîntat, Tocmintlu-şi barba ca păunul, coşbuc, p. ii, 228. 7. Tran z. A repara U). a reface (1), a drege (un obiect stricat, uzat); a restaura (1), a Întări (o clă. dire). Tocmiră biserica şi mai bine de cum era şi-i făcertS imilte lucruri iscusite, herodot (1645), 295. Să tocmtască btsearica ce pre unde va fi stricat, prav. 148. Să tocmască stricălura. dosoftei, v. s. februarie 72/8. Multe biserici şi mănăstiri stricate au acoperii şi le-au tocmit, neculce, l. 299. Apoi... tocmind-o [cetatea], cu oaste au întării-o. cantemir, hr. 155. Să cerceteze podurile şi unde va afla vreo podea stricată ... să puie să o tocmească (a. 1776). uricariul, xix, 342. Să le tocmească catărgurile ta corabie, drăghici, r. 27/30. Se duse să-şi caute căruţa tocmită în grabă. sadoveanu, o. ix, 136. Plugu-ndată mi-l tocmi, pop., ap. ocr ii, 335. Calul să nu-l slăpînesc, Paluşul să nu-l tocmesc, şez. i, 78, cf. ib. n, 14, v, 164, arh. folk. vi, 300. Dar s-a rupi grindeiu-n două, Grindeiul pîn l-am tocmit, S-a gătal de plugarii, jajrnîk — bîbseanu, d. 390. Să cosască fîn pe rouă, Rupă-i-se coasa-n două, Să meargă să o tocmească, Cu mindra să se-ntîlnească. doine, 32, cf. caba, sXl. 93, COlll. marian, graiul, i, 548, chest. ii 14/307, alr i 1 993/251, alr sn v li 1 337, ib. h 1 342, alrm sn iii h 1 125, îb. h 1 128. Mi-s stricaţi rău bocancii, trebuie să-i tocmesc puţin. mat. dialect, r, 289. Numa carul /i se strice, Să nu-l poţi, mîndră, tocmi, Cum nu te pot eu inbi. folc. transilv. i, 40. Am o părechc de rade,. . şi, dacă s-ar strica, mt-i meşter să te tocmească (Oul), qorovei, c. 264. (F i g.) Unde n-au fost bine, am isprăvit şi am împhU şi am tocmii din cît am putut. n. test. (1648), vr/14. <0> A b s o I. Să nu dea pildă celora ce vrea să-i vatăme, ce cu mindrie să tocmească şi să dereagă ce e d-inşii. coresi, ev. 203. La o moară.. . cînd ar trebui a se iezi, să iasă cu toţii să tocmească (a. 1764). uricariul, x, 191/29. O Refl. pas. S-au făcut multe biserici, altele din nou, altele s-au tocmit, cît n-au rămas biserică să nu se tocmască (sfirşitul sec. XVIII). lbt. iii, 259/20. A poruncit norodul Ca să se tocmească podul (StaLivele). gorovei, c. 354. O F i g. N-au venii să tocmască leagea, ce să o străce. varlaam, c. 404. Să cade într-acel ceas, ce au suduit, să-şi tocmască lucrul şi să să lase mai mic, căindu-să ce au făcut. prav. 226. Şi-au tocmit greşeala sa, aducînd nişte pricini să se îndrepteze. amiras, let.2 iii, 99. Lumea o pră-păd'eşt’i Ori o tomeşt'i? o. bIri.ea, a. p. i, 41 l.+R e f 1. (învechit) A prospera; a (se) îmbogăţi. Ţara foarte se tocmea (sfirşitul sec. XVIII). i.et. iii, 261/34. + Refl. (Regional; despre vreme) A se îndrepta, a se îmbunătăţi. O stal ploaia, s-o lomriil vremea, alr i 240/93. + (Regional) A-şi pregăti glasul tuşind uşor, pentru a vorbi, a cin ta etc.; a drege. Cf. alr ii 2 156/ 95, 141, 219, 325. 8. Tran z. şi r e f 1. A (se) Însănătoşi, a (se) reface; a se vindeca. 1 s-au tocmit limba de la £>[u]m[ne]d2<5u de grăiia curat, dosoftei, v. s. ianuarie 23!'/3. O rază cerească i să pare că au căzut asupra fruntei sale, ochii i să învăpăiesc, fata i să tocmeaşte. beldiman, n. p. i, 160/4, cf. şez. v, 164, bud, p. p. 34, eoni. din po-deni — turda. + Fig. A (se) potoli, a (se) linişti, a (se) molcomi sufleteşte. Tocmi cărtularul gloata. cod. vor. 12/12. Şi cu glasul său mîngîie inimile uce-niciior săi şi spămîntarea lor tocmi, coresi, ev. 127. O (Popular; cu complementul „inima“) Cind am aflat această veste, rni-am tocmit (îmbucurat) inima-n mine. pamfile, j. iii, 95. Cuculejule năuc, Cum n-am puşcă să le puse, Să scot untura din line, Să tomesc inima-n mine. şez. i, 46. Drăguţă, drăguţă, Nu fi tu nebună, Ci mergi de-l cunună, Cu dînsul cinsteşte, Inima-i tocmeşte, sevastos, c. 188, cf, graiul, i, 450. Lasă, puică, drumul tău Şi hai unde-oi zice eu,. .. Şi-fi tocmeşte inimă, Că mi-i inima pustie Şi gîndut de pribegie! pamfile, c. ţ. 141. Mai ai Iu pă ciâena. . . Să-ţ tomască inima? r. papahagi, m. 29. Nu ştiu pe cine-aş afla Să-mi dezlege inima... I-aş da bani să se hrănească, Inima să mi-o tocmească, folc. transilv. i, 268. — Prez. ind.: tocmesc. — Şi: (regional) toranf, torni, tocni (alr i 1 581/526, 540, 576, 588, 592, 600, 618, 690, 727, 986, alr ii 5 207/682), togmi vb. IV. — Din V. Şl. TOKMHTH. soso TOCMIRE — 380 — TOCONIŢ TOCMÎRE s. f. Acţiunea dc a (s c) tocmi şi rezultatul ei. 1. (învechit) înţelegere, acord, învoială; p. e x t. armonie. Cf. t o c m i (1 2). CI. st. lex. 172/1. Aşij-derea şi părinţii care lăcuiesc într-însa să petreacă întră volnicie şi odihnă..., întru cuviinţă şi bană toc-mire, după canoanele vieţii călugăreşti, (a. 1702). iorga, s. d. xxv, 8. Toată tocmirea ce se tocmeşte omul unul cu altul (a. 1753). uricariul, xvt, 303, cf. dri.u, cos- TINESCU. 2. Cf. tocmi (I 3); tirgnire (2). Cf. poi.izu, COSTINESCU, DDItF, BARCIANU. 3. Angajare intr-o slujbă. Cf. tocmi (I 4). Vreo cîteva zile după tocmirea lui Pluşa, nici. Toxica nu-şi aflase hodină. popa, v. 30. 4. (învechit) Organizare, aranjare, alcătuire. Ct. tocmi (II 1). Graiuri de pravile şi de leage, de tocmirea besearicii şi d[u]mnedzăeştile slujbe (cca 1650 — 1675). gcr i, 193/9. Să va răsipi tocmirea trupului (a. 1654). id. ib. 166/17. Era o cetate a căriia frumuseaţe şi. impistritura şi inchietura şi tocmirea zidurilor ca neputinţă iaste a povesti neştine. mineiui. (1776), 29r1/ 22, cf. ddrf. ^ Făcut, preparat. Şi va face intru el. tămiie lucru de făcătoriu de mir den tocmirea făcăto-riului de mir. biblia (1688), 62’/6. 5. (învechit) Ordine, rînduială. Cf. tocmi (II 4). Vor începe a se bate şi in voinicii lui nu va fi tocmire. paraclis (1639), 254, cf. st. lex. 1752/8. Şi văzu. . . îngerii şi voevozii şi cealele înfricoşate şi înspăimîn-tate, cu tocmire şi cu ruşine şi cu cucerie multă (a. 1691). gcr i, 289/29. Şi aşa cu bună orînduială ca aceasta şi cu bună tocmire mergînd. r. oreceanu, cm ii, 45. Cubun[ă) togmire mergind (a. 1700). gcr i, 334/35. .Din cea bine rînduită şi prea minunată a mea tocmire venii, intru cunoştinţa inţălepciunii lui. varlaam — ioasaf, 72r/21, ci. gcr ii, 164/35, alexi, w. --P1.: tocmiri. — Şi: (învechit) togmire s. f. — V. tocmi. TOCMlŞ s. n. (Mararn.) Logodnă; (regional) tocmit1 (2). V. tocmeală. Vine şi Varneşinl Şi ne strica tocmişul. bÎrlea, c. p. 275. — Tocmi + sul. -iş. TOCMÎT* s. n. Faptul de a (se) tocmi. 1. (învechit şi regional) Reparat, dres, îndreptat, aranjat. Lemnu... pentru tocmitul cetăţii, nf.culce, l. 206. Tocmitul drumului din Codru laşului (a. 1786), IORGA, s. d. vi, 195, cf, alr sn vi h 1 746, a l 21, 26, iii 17. 2. (Regional) Logodnă; (regional) tocmiş. V. tocmeală (Filipeşli — Brăila). Cf. h i 190. — Şi: lomit s, n. alr sn vi h 1 746. — V. tocmi. TOCMÎT2, -Ă adj., s.f. 1. Adj. Aranjat, organizat, rinduit, aşezat (într-un anumit fel sau loc); (despre oşti) pregătit (de război). Mergea craiu... cu hvulă mare şi cu oşti tocmite, moxa, 403/5. Numa eu, mîndro, t'e-oi duce La curţi mîndre, văruite, La cocii cu cai tom-fiite. t. papahaqi, m. 98. + (Regional; glumeţ; în forma tomnit) Beai,, cherchelit, afumat (Ilva Mică — Năsăud). Cf. chest. viii 108/15. 2. Adj. (Despre oameni) Chibzuit, cumpătat. Şi prea înţelept era şi tocmit la toate lucrurile şi. la faptele lui (a. 1760). gcr ii, 68/8. 3. Adj. (Prin Maram.; despre oameni; în forma tomnit) Gătit, împodobit, lexic reg. 13. 4. S. f. (învechit) Plăsmuire, creare. Cela ce feace ochiul (tocmita ochilor ii) nu veaclea-va? psalt. 196. — PI.: tocmiţi, -te. — Şi: (regional) tomnit, -ă, tomit, -ă (alr u 5 061/362) adj. — V. tocmi. TOCMIT0R, -OÂRE s. m. şi f. (Învechit) I. S. m. şi f. Organizator, conducător; rînduitor (de oşti). Slujindu ca bunri tocmitori în totu chipul bunrătaţiei la £>[um]/î[e]dzeu. cod. vor. 160/9. Că se cădea amu să aibă. . . şi lucrului tocmitori şi propoveadnici. co-resi, ev. 209. Să cade prculuhii să hie nevinovat ca un foemitor a lui D[u]mn[e]dzeu (ante 1618). gcr i, 47/ 28. Sfetnici, dregători, jadicători şi a toată meseria tocmitori (a. 1628). ap. odobescu, s. i, 435. îndată poftiră pre iocmitorul oştii şi, înţălegînd această, ca toţii chiairă şi năvăliră ca să ia mortul, herodot (1645), 477. Pîrcălabul, care-t îl pusese Pătru Vodă mai de-nainte vreame t ocinilor iu şi socotitoriu. ureche, l. 140. Osîrdnici tocmitori şi bine cumpătaţi domnitori să fie ieşit, cum acelor vechi, aşe acestor noi hronice ne povestesc, cantemir, hr. 13. Oare tocmiioriul a acei întoarcere nu-i va fi mare plată? varlaam — ioasaf, 144r/26. + Călăuzitor, îndrumător, sfetnic, sfătuitor. Şi mireanilor tocmitori întru lume datori sînt să fie ca să lumineaze... oamenii, coresi, ev. 217. Să-i fie lui... învăţătoriu şi indireptăloriu tuturor oamenilor şi tocmitoriu mînluirii tuturor, gavril, nif. 16/16. Pre aceasta o ştim tocmitoare de a nu greşi întru dumne-zăiusca mărturisire, varlaam — ioasaf, 54r/24. 2. S. tn. Făuritor, întemeietor, creator, alcătuitor. Pînă la vreamea unui dascăl mare şi tocmiloria de pravile. . ., carele au strîns toate pravilele ceale împărăteşti. prav. 295. Tocmitori acestui domnezeiască carte, mult greşitul ermonah Meletii Machedonul (a. 1644). gcr i, 111/17. Mateiu tocmitoriul de leage. . ., carele au fost foarte înţelept (a. 1652). id. ib. 159/36. Me-ai fost îndreptătoriii şi tocmitoriu a mari şi minunate bunătăţi-varlaam — ioasaf, 102r/9. Cine izvodi, figurile \-~-cifrele] acestea şi au fost tocmitoriu aritimeticii? a.m-FILOHIE, E. 5/1. 3. S. m. Lucrător angajat cu plată; om care se angajează; ziler. Fugari şi tocmitori nicicum să mai priimească (a. 1819). doc. ec. 216, cf. 1 055. — PI.: tocmitori,--oare. — Tocmi + suf. -tor. TOCMITÎfRĂ s.f. J. (învechit, rar) Constituţie fizică (a omului), înfăţişare, alcătuire; (învechit, rar) tocmeală (II 4). Şi era şi. mai. groşi în tocmitură. herodot (1645), 480. 2. (Regional; în forma tomnitură) „Locul unde a fost o stînă“ (Moiseiu — Vişeu de Sus), glosar re a. — PI.: tocmituri. — Şi: (regional) tomnitâră s. f. — Tocmi + suf. -tură. TOCNi vb. IV v. tocmi. t6C0 interj. (Regional; repetat) Strigăt cu care se cheamă puii de curcă la mîncare. Cf. ciauşanu, gl. — Onomatopee. TOG6l s. n. (Transilv.) Bucată dintr-un trunchi de copac, avînd lungimea de un metru (Lupşa — Cîm-peni). Cf. viciu, gl. — Cf. t o c3. TOC,OI, vb. I v. tocăla. XOCOMCl s. m. (Regional) Miel care suge la mai multe oi; (regional) aplecător, ţocoian (Runcu Salvei — Năsăud). Cf. chest. v 2/66. — PI.: tocolici. — De la toc1. TOCONÎXE s. f. pl. (Prin Olt.) Numele unei melodii tradiţionale. în unele părţi ale Olteniei, copiii... cîntă o melodie tradiţională, numită toconelelc. alexandru, i. m. 31. — Cf. t o c ă 1 i ţ ă. TOCONfîR s. n. v. toeăner. TrifO\’IT& s f v- tocăniţă4. 2 — c. 26 3 3 5094 TOCOREAZĂ — 390 — TOFĂI TOCOREAZĂ s. f. (Prin sudul Transilv.) Persoană care vorbeşte mult şi care nu poate păstra un secret. Cf. rev. crit. iii, 171. Pâzeşte-te, nu-i spune nimic, că e o tocorează. ib. — PI.: tocoreze. — Cf. t o c ă i. TOCORÎC s. n. (Regional) Casă de păstrare (a banilor), bancă. Cf. caba, sal. 101, alr sn iy h 1 007/279, alrm sn ii h 815/279. — PI.: tocoricuri. — Si: tocorici s. n, caba, sal. 101. — Din magh. takarek. TOCORÎCI s. n. v. tocoric. TOCORMAN s. n. (Prin nord-vestul Transilv. şi Maram.) Nutreţ obţinut din plante furajere. Cf. alr i 938/305, ib. 953/315, alr ii 5 258/334, 346, alr SN I h 121, ALRM SN I h 85, A I 31, FD I, 196, scl 1953, 216, lexic reg. 22, 72. ^ Ovăz semănat pentru nutreţ; (regional) coşolină. Cf. alr ii 5 194/ 334, 346, teaha, c. n. 274. + Porumb semănat des şi recoltat ca nutreţ. Cf. alr sn i h 120. — PI.: tocormanuri. alr ii 5 194/334, 346, ib. 5 258/ 334, 346, alr sn i h 121. — Şi: tăcărmăn s. n. alr i 938/302, 320, 333, alr sn i h 121/316. — Din magh. takarmăny. T6COT s. n. (Rar) Zgomot produs de izbiturile ciocanului. Pietrarii fac tocot; vărarii aruncă lemne în foc. slavici, n. i, 29, cf. dm, dl, scl 1960, 784. — Toc1 + suf. -ot. TOCdZ s. n. v. cotoz. TOC SECAT, -Ă adj. v. topsecat. TOCSÎN s. n. Clopot de alarmă; p. e x t. sunet produs de acest obiect. El porunci să sune tocsinul in toată sînta împărăţie, bălcescu, ap. ddrf, cf. costi- NESCU, BARCIANU, ALEXIj W., ŞĂINEANU, D. U. , CADE, dl, dm, dex. <0 F i g. Cuvintele acestui deputat au fost toxinul care a deşteptat pe români din letargia în care se aflau, ghica, s. 173, cf. costinescu. Se aud trei lovituri rare în geam... Tocsinul sunase. Cauza sfîntă a poporului îi chema pe cîmpul de luptă, caragiale, o. ni, 157. După ce şi-au făcut socotelile, cei. doi împăraţi... au sunat toxinul războiului, lovinescii, c. iv, 171. — Scris şi: toxin. PI.: tocsine. — Din fr. tocsin. TOCSUIV, -Ă adj. (Prin Munt.; despre oameni; determinat prin „la vorbă“) Tăcut, morocănos. Cf. ALJt i 1 573/900, LEXIC REG. II, 32. — PI.: locsuni, -e. — Etimologia necunoscută. TOCTOC vb. I. Intranz. (Rar) A face zgomot prin lovituri, bocănituri puternice (într-un obiect sau într-un material tare), v. toca1. Piuăle toctocau neîntrerupt. agÎrbiceanu, a. 328. — De la toc1. TdCŢIGLĂ s. f. (Prin Ban.) Ţiglă, olan (1). Cf. jahresber. x, 215, mîndrescu, i. g. 96. — PI.: tocţigle. Din germ. Dachzieţjel. TOCULEŢ1 s. n. Diminutiv al lui toc3; cutioară. Cf. POLIZU. — PI.: toculeţe. — Toc3 + suf. -uleţ. TOCULÎŢ2 s. n. Diminutiv al lui t o c4. Toculeţ ie cizme, polizu. — PI.: toculeţe. — Toc4 -j- suf. -uleţ. TOCURELE s. n. pl. (Rar) Diminutiv al lui t o c u r i. V. t o c3. Am două ciocănele, Şed în două tocurele (Ciubota). gorovei, c. 78, cf. pascu, c. 74. — Tocuri (pl. lui tocz) + suf. -ele. TACURI subst. pl. v. tocă. TOT)AŞ s, n. v. toldaş, TODAUNA adv. v. totdeauna. TODĂUNA adv. v. totdeauna. TODEAUNA adv. v. totdeauna. TODERAŞCA s. f. art. (Regional) Numele unui dans popular (Ţepu—Tecuci). Cf. pamfile, j. i, 17, 136. — De la n. pr. Toderaşcu. TODERAŞUL s. n. art. (Regional) Numele unui dans popular (Tepu — Tecuci). Cf. pamfile, j. i, 17, 136. — De la n. pr. Toderaş. TODEUNA adv. v. totdeauna. TODOMAN s. n. v. tudumană. TODOMANĂ s. f. v. tudumană. TOI)OMANfE s. f. v. tudumană, TODOMĂNÎ vb. IV v. tudumăni. TODOROSALE s. f. pl. v. todorusale. TODORUSALE s. f. pl. Numele unei sărbători care cade în a patra miercuri după paşti, în ziua de Sf. Toader, cu 24 de zile înainte de rusalii, şi de care se leagă mai multe superstiţii; (regional) strat de rusalii., strada rusaliilor, sfredelul rusaliilor. Cf. marian, s. r. iii, 329, tdrg. Pe sărbătorile Sîmpietrului de iarnă şi de vară, pe la Andrei, pe la Ignat, pe la todos. pamfile, DTJŞM. 163, cf. DR. IV, 173, ŞAINEANU, D. U., CADE, alr n/i mn 112, 2 838/29, 36, alrm ii/i h 270. + (în credinţele populare; în forma todorosale) Boli personificate în fiinţe rele care atacă oameni şi vite în ziua de Sf. Toader. Cf. l. costin, gr. ban. ii, 195. — Şi: todorosâle (liuba — iana, m. 109, l. costin, GR. BĂN. ii, 195, H XVIII 312, ALR Il/l MN 112, 2 838/ 76, alrm n/i h 270/76), tudonisălii (pamfile, s. v. 58), todoriise (alrt ii 18, 322, alr ii/i mn 112, 2 838/2, 27, alrm ii/i h 270), tudoruţe (alr ii/i mn 112, 2 838/ 130, alrm ii/i h 270/130) s. f. pl., todos s. n., stodo-rtise (alr ii/i mn 112, 2 838/836, alrm ii/i h 270/836), stodoriiţe (alr ii/i mn 112, 2 838/848, alrm ii/i h 270/ 848) s. f. pl. — [Sfîntul] Todor + rusalii. TODORUSE s. f. pl. v. todorusale. TODORliŞĂ s. f. (Bot.; regional) Dumbravnic (Me-littis melissophyllum). borza, d. 110. — Todor (n. pr.) + suf. -uşă. TODOS s. n. v. todorusale. TOF s. n. v. tul. TOFANA s. f. (învechit; şi în sintagma apa tofana, vasici, m. ii, 29/8) Otravă foarte puternică. Vrem a pomeni numai praful (iarba) de puşca şi unele de cele mai nouă veninuri, apa tofana. vasici, m. ii, 29/8, cf. costinescu. — Din it. [aqua] Toîiana, fr. [aqua-] Toîiana. TOFĂI vb. IV. Intranz. (Regional) A merge greu, plescăind (prin apă, noroi etc.); a fleşcăi, a pleoscăi (1). în sfîrşit, porni, toflăi prin glod. contemporanul, Vi, 294, cf. ddrf. Moş Toader tofăia pe lingă sacaua-i cu apă. ap. tdrg, cf. şXineanu, d. u.s cade, bl vi, 149, scriban, d., sfc vi, 9, udrescu, gl. 5128 TOFÂIAL — 391 — TOGA + (Prin nord-vestul Munt.) A merge greu, încet, anevoie (Muşeteşti — Curtea de Argeş). Cf. tjdresco, gl. — Prez. ind.: tofăiesc si lâfăi (scriban, d., udrescu, ol.). - Şi: tollăi vb. IV. — Formaţie onomatopeică. XOFĂIALĂ s; f. (Prin nord-vestul Munt.) Acţiunea de a tofăi; mers anevoios, mişcare rnollie (Muşeteşti — Curtea de Argeş), udrescu, gi.. — Tofăi + sut. -eală. TOFĂÎT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.; despre oameni) Care se mişcă greu, moale; (regional) tofolog (1) (Muşeteşti — Curtea de Argeş). Cf. udrescu, c.i,. 270. — Pl.: tofăili, -le. — V. tofăi. TlVFLĂ s. t. (Regional) 1. Opincă sau cizmă ruptă. Corn. din straja — rădăuţi, cf. glosau reg. 2. Găină cu picioarele acoperite cu pene; găină încălţată (Borşa — Vişeu de Sus), alr n 5 705/362. — Pl.: ? — Şi: toăflă s. f. Goni. din straja — rădăuţi. — Din germ. Toîîel „papuc“. TOFLĂÎ vb. IV v. tofăi. XdFLEA s. m. (Begional) Epitet depreciativ pentru un om moale (Muşeteşti - Curtea de. Argeş). Cf. u- DRESCU, OL. — De la toflăi. TOFLEÂC subst. (Prin Ban.) Ştiulete de porumb. Cf. l. costin, gr. băn. 202, novacoviciu, c. b. ii, 22. — Cf. t u 11 e u. TOFLEGÎ vb. IV. Refl. (Regional; despre fructe) A se muia, a se strica, a se fleşcăi. Cf. scriban, d., SFC. VI, 9. -- Prez. ind. pers. fi: toflegesc. — Şi: tofllgi vb. IV. scriban, d. — Cf. c o f I e g i. TOFI.Î'U s n. v. tuf leu. TOFLÎCĂ s. f. Denumire generică pentru peştele mărunt; albitură. Cf. dl, dm. Am cumpărat nişte toflieă. i. cr. xiii, 44. -- Etimologia necunoscută. TOFLIGl vb. IV v. toflefli, TOFL<ÎG, -OAGĂ adj., s. m. v. tofolog. TOFLOGOS, -OÂSĂ adj. (Regional) Tofolog. Cf. pascu, c. 210. — PI.: toflogoşi, -oase. — Tofloţi -f- suf. -os. TOFOLEAN s. m. (Bot.; regional) Hamei (Humulus liipulus). BOR za, d. 85. — Etimologia necunoscută. TOFOL6G, -OÂGĂ adj., s. m. şi f. 1. Adj. (Regional) Cu mişcări încete şi greoaie; molîu (2), (regional) tofăit, toflogos. Cf. dr. v, 235, scriban, d. E cam tofoloagă nevestica mea... Şi niţeluş cam zăpăcită. stancu, r. a. ii, 55, cf. id. d. 500, l. rom. 1960, nr. 5, 36. Bobocii nu mai sînt tăfălogi. vîn. pesc. octombrie 1964, 10, cf. sfc vi, 9, rădulescu - codin. Foaie verde foi de plop, Cucuie de-ăl tăfălog, Mai co-boară-n vale-n Olt De-mi mai potoleşte-ăl foc. i. cr. II, 301, cf. TOMESCU, GL., LEXIC REG. 38, UDRESCU, GL. O (Substantivat, m.) Decit după un tofolog,... Mai bine dUDă-im voinic, Măcar să n-aibe nimic. folc. forma toflog) Umbla toflog. t. papahagi, c. l. + (Prin Munt. şi Transilv.) Cu picioare late şi greoaie. Cf. scriban, d. 2. S. m. (Prin nord-estul Olt.; în forma lăfăluc), Persoană care nu stie să se îmbrace. Cf. lexic reg. 86. 3. S. f. pl. (Prin Olt.) Ghete mari şi rupte. V. to f 1 ă (1). Cf. boceanu, gl., l. rom. 1960, nr. 5, 36. — PI.: tofologi, -oage. — Şi: tof!6g, >oâgă adj., s. m., tăfălâg, -oăjjă adj., tăfăluc s. m. — Formaţie onomatopeică. Cf, f o f o 1 o g. T OFT AN adv. v. toptan. TOFTÂK subst. v. taftur. TOFUS s. n. Nod format din depozite de uraţi de sodiu şi de calciu, care apare la bolnavii de gută la degete, la pavilionul urechii etc. Cf. şincai, Sn dr. v, 562, bianu, d. s., m. d. enc., dex. — PL: tofusuri. — Din lat. lophus, fr. lophus. TOG s. n. 1. (învechit) Proprietate de pămînt, moşie creată prin comasarea unor terenuri. Cf. vaida, caba, săl. 101. 2. (Prin nord-vestul Transilv.; în forma lag) Loc neted (lexic reg. ii, 87); luminiş în pădure (alr i 1 980/320, lexic reg. it, 90). + Finaţ (Berinţa — Baia Mare), alr i 410/357. 3. (Prin nord-vestul Transilv.) Adăpost (improvizat) la cimp, folosit în timpul muncilor agricole. V. sălaş, colibă (Popeni — Zalău). Cf. chest. ii 36/358. + Locuinţă in afară de sat (Erîu Sîncraiu — Cărei), chest. ii 35/376. — Pronunţat, după magh., cu o deschis. — Pl.: loguri. —■ Şi: tajj s. n. — Din magh. tay „lot, parcelă“. TOGAT, -A adj. (Rar) îmbrăcat cu togă. Cf. dri,u, barcianu, şăineanu, d. u., scriban, d. + F i g. Roman3. Togata seminţie, ap. şăineanu, d. u. Neamul togat. scriban, d. — PL: toga/i, -le. — Din lat. togatns. TdtSĂ s. f. 1. îmbrăcăminte bărbătească la romani, constind dintr-o mantie largă şi lungă, care se purta peste tunică, infăşurînd corpul şi lăsînd descoperite braţul şi umărul drept. Cf. drlu. Fiind nevoiţi de frig a lepăda toga şi a se revesti cu sarica dacă. heliade, o. ii, 383, cf. stamati, d. Să schimbăm pantalonul şi surtucul pe togă. russo, s. 49. Bătrînul Nerva in toga romană, fm (1861), 72. Ţi-am cusut o togă, nici largă nici prea mică, Precum î/i plact fie... s-o porţi la zile mari. alecsandri, t. ii, 348, cf. costinescu. Deosebirea e că unul era îmbrăcat cu togă, iar celălalt cu pieptar pestriţ şi crestai, odobescu, s. i, 43. Traian, în tunică scurtă,... cu toga pe umeri, iese cu alţi doi soţi de subt un portic, id. ib. m, 74. [Neron] apleacă femenin Grumazul său de fildeş pe toga sa de in. ma-GEOONSKl, o. i,,107, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, o. u. Sandalele-mi sini rupte, Iar toga ce mi-o dete A polo.-.. Abia-şi mai flutură albastrul de-a lungul umerilor goi. minulescu, vers. 6. Era... în togă albă, în sandale şi cu fruntea încinsă de cunună, c. petrescu, î. ii, 103. Deşi port o togă, solemnă hlamidă, Am totuşi ţinută timidă, călinescu, l. l. 186. Bărbaţi în loge ce aruncă aceleaşi falduri, blaga, z. 69. Cînd am afipit ■••> fiinţa mi s-a umplut de freamătul fabuloaselor grădini romane. „Intră“... mă îndemna un bărbat în togă albă, parcă turnai în marmură, camilar, TOGĂLI — 392 — TOIi 2. Robă. Cf. scriban, d. îndărătul carului funebru venea un şir lung de notabilităţi, magistraţi în toge, oameni politici, universitari. călinescu, s. 304. — Pl.: toge. — Din lat. toga. TOGĂLÎ vb. IV. Tra n z. (învechit, prin nord-vestul Transilv.) A comasa, a reuni loturi de păiritnt pentru a forma o proprietate mai mare; (regional) a togoşi. Cf. caba, săl. 10!. — Prez. ind.: togălesc. — Tog + suf. -â/(. T<ÎGMA adv. v. tocmai. TOGMÂGI s. f. pl. v. tocraagi. T(3GMAl adv. v. tocmai. KÎGMĂ1 s. f. v. tagmă. T0GMĂ.2 s. f. v. tocmă. XOGMĂCfiL s. m. v. toeraăjel. TOGMEÂLĂ s. f. v. tocmeală. TOGMl vb. IV v. tocmi. XOGMÎRE s. f. v. tocmirc. XOGONIŢĂ s. f. (Regional) Suport construit din birne groase şi rezistente pentru cozile ciocanelor de la piuă. Cf. păcală, m. R. 404. — Accentul necunoscut. ........ Pl.: togonUe. — Şi: (tocăniţă s. f. id. ib. — Etimologia necunoscuţii. TOGOŞf vb. IV. Tra ii 7. (învechit, prin nnrd-veslul Transilv.) A togăli. Cf. vaida. — Prez. ind.: togoşe.st. — Din magh. tagosit. TOHAC s. ii. v. tohoc. TOTlARCĂ s. f. v. tohoarr.fi.. TOHARIC, -Ă adj. Care se referă la o limbă indo-europeană vorbită In antichitate în Asia Centrală şi cunoscută din texte scrise cu alfabet hindus. Limba toharică este de asemenea o limbă moartă, graur, i. L. 206, Cf. DER, DEX. — Pl.: iohariei, -ce. — Si: tocăiic, -ă adj. scl 1964, 416. — Din germ. tocharisch. TOHĂNEAJVCA s. f. art. Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape. Cf. varone, n. 150. — Tohan (n. pr.) + suf. -eancă. TOHIRCĂ s. f. v, tohoareă. TOHOARCĂ s. f. Cojoc mare ciobănesc, făcut din piei de oaie neprelucrate (cu lina in afară). V. b u n d ă, b i t u ş c ă, sarică. Cf. ddrf. Aşa îşi fac oamenii tohoarca, cojoc păcurăresc pînă-n pămînt. pamfile, i. c. 48, cf. păcală, m. r. 142. Cei mai slabi de multe ori trebuiau adăpostiţi şi încălziţi in ,,tihoacă“ — cojoc ciobănesc cu lîna în afară, dragomir, o. m. 8. Mă culcasem cu tohoarca-n cap şi ajunsesem la al doilea somn. c. petrescu, r. d. 132. Eu mă grămădesc fericit într-un ungher, subt o tohoarcă miţoasă de berbec, sa-doveanu, o. ix, 369. Stăpînă, să-mi dai tohoarcă şi căciulă şi piele pentru o păreche nouă de opinci, id. ib. x, 522. între umerii lui Avram, atîrnat ca o torhacă ciobănească, un halat strălucitor, galan, b. ii, 212. Lîngă uşa de la intrare, şi-a lepădat tohoarca sub care se apărase de ploaie, v. rom. noiembrie 1960, 46, cf. şez. ii, 44, viciu, gl. Amu, voinicul meu face el ce face şi-şi găseşte un rînd de straie ciobăneşti: o păreche de opinci, ... o cămeşă, o tohoarcă. vasiliu, p. l, 47, cf. alr sn iv h 1 185, alrm sn iii h 1 006, a v 15, 16, vi 9, 26, 32, lexic reg. ii, 64, 102. + (Regional) Piele de oaie neprelucrată (din care se fac cojoace). O zi deplină am ras îrilr-o tuhoarcă de cîrlan. i. cr. iv, 50, cf. mat. dialect, i, 270. + (Regional; în forma liharcă) Căciulă rea, care nu mai poate fi folosită (Măţău — Cimpu-lnng). Cf. coman, gl. + (Prin nord-estul Olt.) Obiect de Îmbrăcăminte sau de încălţăminte mare şi greu de purtat. Cf. ciauşanu, v. 205, mat. dialect. i, 237. <> (Ca epitet, precedlnd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Nişte lorlioate de haine. ciauşanu, v. 205. Nişte torhoirie de cizme. id. ib. + (Prin nord-estul Olt.; în forma lohîrcă) Jumătate de dovleac, lexic reg. 87. — Pl.: tohoarce. —Şi: (regional) lohârcă (cade, vasu.iu, r. l. 219, alr sn iv h 1 185/551, alrm sn iii h 1 006/551, pl. tohărci alr sn iv h 1 185/551), toliîreă (lexic reg. 87, pl. tobirci ib.), tahoarcă (i. cr. ii, 163), torhăcă, torhoâcă (alr sn iv h 1 185/228) s. f., tor-lioc (lexic reg. ii, 102) s. n., torhoătă (ciauşanu, v. 205, mat. dialect, i, 237), tihoărcă (dragomir, o. m. 12, scriban, d., h ix 496, ai.r sn iv h 1 185/414, pl. şi lihorci. ib ), tihoâeă, tihircă, tnhoârcă (h i 62, viii 78, 200, com. sat. iu, 80, chest. v 165/19, lexic reg. ii, 04), tnhărcă (alr sn iv Îl 1 185/531, pl. luhărci ib.) s. :f. — Etimologia necunoscută. TOHdC s. n. 1. (Prin Olt., Munt., Ban.) Resturi, sfărîmături, amestecătură de paie, fin, coceni, nuiele etc. (v. t o r i ş t e); gunoi provenit de la măturat sau de la treierat, amestecat cu ţărlnă. Cf. scriban, d., viciu, gl., i. cr. iv, 250, izv. v, nr. 1, 22, l. costin, cr. băn. ii, 195, ciauşanu, v. 204, cv 1951, nr. 1, 37, ai.r i 953/750, lexic reg. 47, 57, ib. ii, 17, 102, udrescu, ol. + Grîu de calitatea n doua (Stieliaia). Cf. alr ii 5 318/818. + Lina măruntă, de calitate, inferioară, care cade la scărmănat. Cf. ol. olt. + (Prin sudul Olt. şi nord-vestul Munt.) Amestec de lucruri mărunte. Cf. lexic reg. 57. Aii umplut casa de tuhoc. UDRRSCU, GL. 2. (Regional; In forma lihoc) Noroi (1); murdărie (!) (Măţău — Gîmpulung). Cf. coman, ol. Cămaşa c ca liliacul de neagră, id. ib. — Pl.: tohoace. liîxic reg. 57, ib. ii, 102. — Şi: tohâe (scriban, .!>., viciu, gl.), torlioc (scriban, d.), tuhde (alr i 953/750, lexic reg. n, 17, udrescu, gl., pl. Inhocuri scriban, d.), tnoc (i. cr. iv 250, cv 1951., nr. 1, 37, pl. luoruri scriban, d.), to6c (cv 1951, nr. 1, 37), tăoc (corn. din turnu măgurele), taoe (c.v 1950, nr. 5, 32), tuonoe (scriban, d.), troon6e (id. ib.), tih6e s. n. -Etimologia necunoscută. Cf. Irohot. XOHOCÎ vb. IV. l'ranz. şi refl. (Regional; mai ales despre păioase) A (se) fărîmiţa, a (se) zdrobi, a (se) mărunţi. Cf. lexic reg. 57, ib. ii, 102. S-a loliocil trifoiul că nu avusei vremi: să.-l cosesc la timp. ib. + Refl. “(Despre îmbrăcăminte şi încălţăminte) A se uza. Cf. lexic reg. 57. — Prez. ind.: tohocesc. — V. tohoc. XOHOCÎX, -Ă adj. (Regional) Fărtmiţat, zdrobit, mărunfit. în dormitoare aveai nălucirea iadului: saltele de paie putrezite sau tohocite cu tabacul,... rufe murdare, ciauşanu, r. scut. 63. — Pl.: tohociji, -te. — V. tohocl. TOHtl-BOHÎJ s. n. (Rar) Haos. Cf. heliade, o. i, 585, coşbuc, ap. iordan, stil. 98, şăineanu, d. u. — Din fr. tolui-liolm. XOI1 interj. (Regional; repetat) Strigăt cu care se stîrnesc iepurii din culcuşuri (Vilcele — Turda), mat. dialect, i, 99. — Etimologia necunoscută. Cf. t p i3. 5172 TOI2 — 393 — TOI4 TOI2 s. m, (Ornit,: regional) Ţiclcan (Sitta euro-paea caesia). Cf. bXgescu, pXs. 165, 302. — Din tc. toj' [kuşu] „dropie“. TOI3 s. n. (Mai ales ]a sg.) 1. (învechit şi popular) Zgomot marc produs de oameni care strigă, cîntă, se ceartă ete., larmă, gălăgie, vacarm; p. e x t. ceartă, gîlceavă, tărăboi, scandal. Nuntaşii miresei, făcind un ioi îngrozitor, le ies înainte, marian, nu. 486, cf. ddrf, şio iij, 363. Moşule, boierule, Este rin in sat la voi, De s-aude utila Ivi? dojne, 271, cf. c:onv. Lir. xx, 1 0.19. în ciulin aceasta nu mai era suflet de om, dar în cea vecină se auzea multă vorbă şi mult toi. cXtană, i\ ti. n, 0. O E x p r. (Prin Bucov.) A avea toi (cu cineva sau cu ceva) = a uvea bătaie de cap, necaz (cu cineva sau cu ceva). Am destul toi cu dinsu!. Com. din bilca — rădăuţi. Am toi cu. barabulele astea, pină le-oi să;>a. Com. din vicovu de sus — rădăuţi. A sta ele toiul cuiva = a se îngriji de cineva în mod special, insistent, a avea grijă de cineva, v. grijă. Să steie neîncetat de toiul dragilor săi fii. sbiera, r. s. 358. Stau de toiul băieţilor pină cc-a veni mă-sa. Corn. din vicovu de sus — rădăuţi. A sta de-un toi = „a sta numai şi numai pe un lucru“. Com. din straja -- rădăuţi. 2. (învechit şi popular) învălmăşeală, încăieram, luptă. Că-n războiul nostru, stăm fără de frică, De toi, de năvală nu gînd'un nemică. dosoftei, rs. 218/18. în mijlocul teiului s-au dat în partea hanilor, armele împotriva soliei, sale... înlorcîrid. cantemir, hr. 284. De-ar începe iarăşi toiul, Ah, de-acum. de-ar fi războiul! coşbuc, p. î, 133. în valmeşul toi, din gaană-n-sfirşit o ajunse, murnu, i. 96. Mulţi. duşmani în toiul crunt ucise. id. o. 195, cf. tdrg, sCriban, d. Şi. cind fu mai tare toiul, Şobolanii pierd războiul, arghezi, S. v, 92. O K i g. Vrere-aş să m-ascund de lume, De-a! ei toi sîngerălor. v (1873), 228. 3. (învechit şi popular) Mijloc, centru al unei îngrămădiri de cameni, al unei mult inii; P- cxt. grup, ceată. Tu mă scoate De polwi de ape, ioi de gloate. dosoftei, ps. 222/5. Voi fi-ri pace de toi de gioale, id. ib. 181/18. S-au. luptat citvu şi au ieşit din toiul tătarilor, n. costin, let. ii, .114/36. Inire toiul neînsemnaţilor tineri ce 0 supărau cu curtea lor, ea deosebi pe luncul. negruzzi, s. î, 25. Cu cit toiurile de barbari deveneau mai numeroase..., cit atît populaţia daco-romană se retrăgea dinaintea lor. arhiva, i, 641, cf. şXineanu, d. u. Pătrunse de-a dreptul în toiul glotimii. c. petrescu, a. r. 7. ^ (învechit) Partea cea mare a armatei, grosul armatei; (învechit) temei (III 1). L-au rînduit de mergea înaintea împăratului, lîngă toiuri. ist. ţ. r. 69, cf. cm xi, 314. Sub „marea oaste“ se înţelege aci „toiul armatei“ sau ,,tabăra cea mare“, cam zice acelaşi traducător, bogdan, o. 400. 4 (Regional) Cîrd, stol (de păsări). Ci. pamfile, cer. 200. Toi. de rîn-dunele, cînd aceste se adună mai multe într-un loc. toamna, să plece de la. noi. h xvi 95. Un toi di raţă. alr sn 111 h 718/520, cf. alrm sn 11 li 522/520. 4. Punctul culminant, momentul de maximă intensitate al unei acţiuni sau al unui fenomen in desfăşurare, (popular.) putere, dric; (concretizat) partea principală, miezul, esenţa unui lucru. Cf. polizu. în vara anului 1829 războiul era în toiul lui. chica, s. 521, cf. cihac:, 11, 623. Dar cine-s cavalerii în zale îmbrăcaţi Ce zbor în toiul nopţii pe cai focoşi, turbaţi? bolintineanu, o. 52. Cată cu un ochi de milă la cea tinerime de rînd care, în toiul frumuseţelor, trăieşte în dezmierdări şi-n desfătări se îmbată, odobescu, s. 111, 210. Regulatorul... s-a frînt în toiul mişcării. caraoiale, o, iii, 9. Ea, un trandafir in toi. ispirescu, ap. şio iij, 363. Odinioară, cînd sosea în toiul horei, inchega zarva, delavrancea, s. 56. Ca-ntr-o panoramă 1 se arăta acum satul răvărsal pe vale, ogoarele coapte în toiul căldurilor, vlahuţă, o. a. iii, 14, cf. ddrf, barcianu, şio iix, 363. Trebuie să răbdăm, că sîntem în toiul trebei. d. zamfirescu, v. ţ. 58. Şi... din grozavul toi Ştiute glasuri m-au răpit Spre vremuri scumpe inapoi. gorun, f. 66. Iarmarocul anual era în toiul lui. anghel — iosif, c. l. 90. Legumele sînt chiar atunci iu toiut lor. ap. tdrg. Hora e in toi. rebreanu, i. 11. Acea amorţeală in braţe, în toiul muncii, acel leşin de forţe... se repetau acum la Constantin, galaction, 0. 135. Cheful era în toi. stanoiu, c. i. 99. Eram in toiul examenelor, brăescu, a. 120. Nu l-o împins omu să umble pe coclau de aista ia toi de noapte, ca un hoţoman, popa, v. 106. în toiul luptelor nebune, Pe runa inimii ce moare, Nădejdea vremilor mai bune Răsare pururi cu o floare, voiculescu, poezii, i, 26. Luna lui cuptor era in toi si parcă fierbeau zările în tremur, sadoveanu, o. vi, 604. Răzvrătise lumea zbuciumată în toiul lucrului pe cheiuri, bart, s. m. 83. Acolo unde chiot şi cîntec fură-n toi. pillat, p. 147. îţi aminteşti bordeiul poienii, toiul verii. id. ib. 151. Se auzea toaca de lemn, în toiul nopţii, arghezi, s. vii, 250. Aprinde-n toiul zilei luminări, călinescu, 1. l. 28. După amiază o să fie nunta în toi. stancu, d. 178. Bălrînu-său nu s-a dus la lucru tocmai astăzi, in toiul secerişului, v. rom. mai 1953, 103. în toiul zarvei, apăru pe uliţa dinspre gară un grup de muncitori. vornic, p. 213. Ei mi-au fost credinţa-n toi de luptă, beniuc, c. p. 9. Ea se trezea mereu în toiul nopţii. vinea, l. i, 196. Toamnă în ioi şi mai faci zmeie... Cine o să ţi le mai cumpere? t decembrie 1964, 9. Veslitele-i balade. . . se pol cînta in toi de noapte, la lumina focurilor, pe cimp. v, rom. decembrie 1964, 162, cf. h i 341, iv 244, vii 146, ix 387, xi 321, xn 113. Cind soarele-mi scăpătu, Cînd din toi se domolea, teo-dorescu, p. p. 443. Şi cu dînsul Purcedea Tocma-n valea Vajului, La finii na Hoţului, Unde-i toiul finului. id. ib. 601. Te-ai rupt şi tu tocmai acum, cind era toiul bătăii, şez. 1, 264. Petrecerea era în toiul ei, muzica cînta de te ridica în slava cerului, popescu, b. iu, 36. Alunei, in toiul chefului,.. .cere să-i aducă trei pepeni. rădulescu-codin, î. 21, cf. novacoviciu, c. b. i,22, alr sn iii h 782, alrm sn ii h 610. <0> E x p r. In toiul cuiva = potrivit telului de a fi al cuiva. [Făt-Frumos] a plecat in lumea largă şi-n toiul lui de voinic, emi-nescu, p. l. 3. Uupă toiul cuiva — pe măsura, pe potriva cuiva. Feciorul babei se dăduse... in dragoste c-o fată sărăcuţă şi frumuşică, după loiul lui. şez. iv, 159. 5. (Munt., Olt. şi prin Ban.) Loc în albia unui riu unde apa este adîncă şi repede; şuvoi1 (I), undă. Se abale cursul apei, dînd-o pe altă albie şi astfel ră-mîne albia ei, pcirle uscată şi parte cu toi de apă. i. ionescu, m. 66, cf. h ii 76, v 74, ix 435, xi 57, 321, xii 18, 113, xviii 69. — Pl.: toiuri. — Din tc. toy „petrecere, banchet". TOt4 vb. IV, (învechit şi popular) 1. Intranz. A face zgomot, larmă, gă lăgie; a striga. Cf. drlu, LB, POLIZU, LM, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ŞIO IIj, 363, ALEXI, W., TDRG, CADE, SCRIBAN, D., SCL 1970, 15. Dar vin mulţi colindători, Şi-aceia tare-or toi, De nu te-i pulea hodini, şez. xviii, 117, cf. vaida, CONV. UT. XX, 1 019, ŢIPLEA, P. P. 118, BUD, P. P; 83, caba, sXl. 93. Merge-on ghenerar călare... Şi din gură jib toihd. bîrlea, l. p. m. i, 9. Oaia nu toieşte [cînd o prinde lupul], alrii/310, cf. a i 12, 24, lexic reg. ii, 75. 2. T r a n z. A certa, a mustra, a dojeni. Fericitul ... să feace ca fccul asupra lor.. . şi-i toiia zîcînd: a ce le scrieţi voi aceastea? dosoftei, v. s. octombrie 69J/14, cf. cade, scriban, d. La început împăratul a vrut să toiască pe Făt-Frumos, cum de nu ascultă poruncile, să meargă la el cînd îl cheamă, reteganul, ap. cade, cf. vaida. Spune-mi, dragă verişoară, De le-a ioit mă-la iară, C-ai grăit cu mine-asară! bud, p. p. 48. Vin’ acasă citeodată, Vezi străinii cum mă poartă: Desculţă şi neschimbată, Şi toită cîle-odală. bîrlea, b. 76. Frunză verde de pe rit, Ce eşti, mîndruluţ, scîrbit, O părinţii le-o toit? id. c. p. 36. Şi părinţi i-o toit. t. papa.ha.gi, m. 15, cf. alr i 1 442/273, 335, alr 5175 TOIAG — 394 — TOIAG sn v h 1 414/279, alrm sn ai h 1 164, lexic reg. 17. Nu-mi toi biata mindrufă, Vacă vezi că-i sărăcuţă. balade, ni, 288. Tranz. şi refl. (Regional) A (se) calma, a (se) linişti (Şieu Măgheruş — Bistriţa). mat. dialect, i, 289. Toieşte puţin copilul accla, nu vezi ce face? ib. — Prez. ind.: loiesc. - V. toi3. TOIĂG s. n. 1. Băţ lung şi drept de care se serveşte cineva la mers sau pentru a se apăra, a lovi etc.; ciomag, bîtă; (regional) ir.ăcău1 (1); băţ cu care odinioară se băteau vinovaţii. Varga ta şi toiaga ta, acele mă deşiră, psalt. hur. 18t/16. Ziseră cu toiage să-i. bată. coeesi, ps. 76/17. Inelul tău, brlulu-ţi şi toia-gulu-fi carele ţi-e a mină. po 132/22. Să-l bată cu toiage. varlaam, c. 429. Nu-l păziia cu allă, fără numai cu toiagi mari de lemn, cu carile înbla după dînsul. herodot (1645), 24. Văcariul ce va arunca cu toiagul ... şi va vătăma vreo vită..., acesta nu va fi fără de pagubă, ce va plăti paguba stăpinului. prav. 14. Nemică să nu ia pre cale, numai toiag. N. test. (1648), 47v/30, cf. st. lex. 176r2/l. Nici încălţăminte, nici toiag, că vreadnic iasle lucrăloriul de hrana Iui (a. 1650 — 1675). gcr i, 194/26. Luă bătrînul toiagul şi marsă să-l bală şi să-l goneasefăj (a. 1692). id, ib. 306/6. Certarea cu toiage intr-ascuns, decit ocara şi batjocura în arătare, mai de suferii iaste. cantemir, ist. 170. Aluncea l-au îmboldit cu toiagul de l-au deşteptai (a. 1747). gcr ii, 41/20. Şi arcul, slăbindu-l din coardă.. ■ îl făcea toiag, aethiopica, 9v/4. O bătură cu toiage. mineiul (1776), 179VJ/30. Veade.. . un bătrtn răzimîndu-să de un toiag, beldiman, n. p. ii, 68/7. D-aci, ca un păstor, care, rezemindu-se pe toiagul său. . . îşi plimbă ocM[i] pe nemărginitele cîmpiei. marcovici, c. 86/1. Luîndu-şi... toiagul în mînă, au vrut să purceadă, drăghici, r. 71/20. A purces să se ducă la iad c-un toiag în mînă şi c-un sac d-a spinare. negruzzi, s. i, 87. Acolo unde credeam că voi găsi toiagul şi traista.. . am găsit ignoranţa întronată. filimon, o. i, 94, cf. baronzi, l. i, 92. Bătrînul moşneag Oftă şi se duse cu-al său vechi toiag, alecsandri, p. i, 42. Şi de crunta-mi vijelie, tu te aperi c-un toiag? Şi, purtai de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag? eminescu., o. i, 147. Cînd te mieri ce nu-i venea la socoteală, ie-ţi popă desagii şi toiagul şi pe ici ţi-e drumul. creangX, a. 135, cf. ispirescu, l. 55. Era un copilandru, era un biet moşneag, Copilul, plin de viaţă — bătrînul în toiag, macedonski, o. i, 46. Apoi, luînd toiagul, apuc-o la picior, Te du din casă-n casă la orice-alegă-tor. i. negruzzi, s. ii, 29. Prin iarbă el şi-a pipăit Toiagul său acum. coşbuc, P. i, 233. Domol, în mijloc se aşează Şi, sprijinind încet toiagul, Clipind din genele cărunte, începe-a povesti moşneagul, goga, p. 24. Se aciuiase acolo lingă traista şi toiagul lui de pribegie. anghel, pr. 52. Şade în picioare, cu mîinile încrucişate şi cu un cot sprijinit pe toiag. peticX, o. 203. Am trecut puntea, sprijinindu-ne în loiege. galaction, o. 205, cf. oţetea, t. v. 76. I-am pus la cap merinde Şi-alăturea toiagul cu traista mea goală, voiculescu, poezii, i, 71. Bălrînii, rezemaţi în toiegele lor, grăiau încet, sadoveanu, o. v, 706. Purta în mînă toiag şi uneori se sprijinea in el să nu cadă. stancu, r. a. hi, 158. Se repede să-şi ia un şal, un toiag. h. lovinescu, t. 134. Moşneagul îşi opri toiagul din pipăit şi se întoarse încet de toi. preda, î. 37. Tu fă-te un călugăr băirîn cu două loiege. şez. i, 227. Iată-un biet de cer-şitor în spinare cu desag Şi în mînă c-un toiag, alecsandri, p. p. 130. Toiagul cel de fier, ros pe jumătate. sbiera, p. 48. Stă în poartă rezemat, Pe toiagu-i ferecat. pXsculescu, l. p. 43, cf. chest. v 63/58, alr sn iv h 1 203/791, alrm sn iu h 1 022/791. Fugea pagul nechezînd, Rămlnea mocan plingînd, în toiag se ră-zema Şi din gură-aşa-mi zicea, balade, ii, 425. A trecut cu toiagu. o. bîrlea, a. p. i, 550. De-ar mari moşul, să-i apuc toiagul! zanne, p. ii, 641. Ziua slujitor, Noaptea domnitor (Toiagul), gorovei, c. 367. F i g. Socoti-i-uoi cu toiagul fărădeleageior. psalt. hur. 75v/14. Şi senin Reiau toiagul vremii călătoare, pillat, v. 184. La douăzeci şi şase de ani, sînt iar pe drumuri, nevoit să reiau toiagul pribegiei, t iunie 1964, 21. O (Regional) Loc. adj. Făcut toiay == ţeapăn, îngheţat tun. Cf. ciauşanu, gl. + (învcchit) Lovitură dată cu toiagul (1). Să-i dea. pve spinare 30 de toiage. prav. lucaci, 163. Să plătească toată paguba celuia cu dulăul şi să-i dea şi dzeace toiage. prav. 20. Şi au pus de i-au dat trei sule de loiege (cca 1670). OCR i, 199/25, cf. m. costin, ap. gîdei. Apoi 4 corporali de la cavalerie. .. s-au părîndal, pină ce i-au măsurat. .. una sută de loiege. bariţiu, p. a. i, 655, cf. scriban, d. 2. F i g. Sprijin, ajutor, reazem; p. e x t. putere, tărie; stăpînirc. Scaunul tău, D[\xmuă\dzeule, în veacii veacului toiagul dereptaţiei. psalt. hur. 38r/24. Izbă-vilu-l-ai cu toiagul a destoiniciei tale. ib. 63v/20. A sfăiîmat toiagul prejudecăţilor, marcovici, d. 218/15. Se sirgui a întări forma bisericei romane ş-asigura toiagul păstoriei sale. sXulescu, iir. i, 183/22. Vinul c toiagul bălrînejelor şi nebunia lincreţelor. pann, p. v. i, 114/21. Ţinîndu-şi acolo Carul şi stemele toate, se luptă şi tinde, s-aducă Neamuri sub mîndru-i toiag. coşbuc, ae. 11. A crezul că Florica cu Pa vel îi vor fi. toiagul bălrîne(elor şi i-a luat în casa ei, să trăiască toţi împreună, rebreanu, r. i, 150. Palamon, cînlăreţ bun şi toiagul slariţului, nu putea să rămîie acasă. galaction, o. 213, cf. scriban, d. Ne-a luat... Şi toiagul de dreptate Şi scaun de judecată. pXsculescu, l. p. 17.. 3. (învechii; şi determinat prin ,,puterii“, „stăpi-nirii“ etc.) Baston (de diferite forme) purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei anumite demnităţi sau autorităţi. Fuşle vrătute (toiagu de putcare d, toiagul puleriei h) tremeate-va ţie Domnul, psalt. 238. Toiagul tău şi fuştele tău, acelea mă mingîiară. coresi, ev. 484. Nu se va lua de la Iuda toiagul crăiesc, po 174/6. Toiagul puterii va trimite ţie Domnul. . . şi vei birui pre mijlocul vrăjmaşilor, cheia în. 94r/20. Şi-ş luă lacov toiag de stirac. biblia (1688), 222/6, Au fost şedzînd odată în divan cu toiagul în gură. ne-culce, l. 21. în mînă poartă un toiag văpsil cu aur (sec. XVflI), bul. com. ist. v, 103. Vel postelnicul cu toiagul a mînă, vel spathar cu sabiia la umăr. gheor-gachi, cer. (1762), 281. Să f/n6râ[că] în haine de mult preţ şi-şi pusă cunună de aur în cap şi luă toiagul lui Darie împărat, alexandria (1784), 53v/10. El iaste vreadnic să priimească toiagul slăpînirei. ţichindeal, f. 65/3. în sus, d-asupra uşei, însemnele băniei în arme-nchipuite, Cu lănci între stindarde, în jurul unei perne Cu un toiag pe dînsa. heliade, o. i, 220, cf. costinescu. Aniversarea zilei, cînd ai primit toiagul De rege, esle-aproape. coşbuc, s. 36. N-a fost vrodală de-asemenea cinste părtaş un al doilea Crai de toiag purtător, murnu, i. 11, cf. şXineanu, d. u., scriban, d. Nu lipsea de la ceremonie Vel banul Radu Golescu. .., băiind cu toiagul lui de argint, barbu, phinc. 115. Lual-au luna şi lumina, Zorile şi razele, Stelele şi soarele, Cel toiag de judecată Ce judecă lumea toată. pop. , ap. gcr ii, 331. Toiag de argint Ca să stăpînească Cerul şi pămîntul. teodorescu, p. p. 18. Icea, cest domn bun, (Cutare) jupin Cu toiagu-n dreapta. pXsculescu, l. p. 47. Ilaznare de bani, ca pe la - boierii cei mari, toiag slăpînesc, scaun domnesc, foi.c. mold. i, 238. 4. (Regional) Numele mai multor obiecte de fier sau de metal asemănătoare cu toiagul (1) : a) (la moară) picior de lemn ascuţit, in jurul căruia se invlrteşte valul. Com. din sXlişte — sibiu; li) prăjină cu care se împinge luntrea de la mal; opintitor. Cf. dame, t. 126, pamfile, i. c. 72; c) (în forma toiug) bucată de lemn, lată la un capăt, cu care se bătuceşte pămîntul; mai3 (11 2) (Groşi — Baia Mare), alrm ii/i h 412/349; cl) mîner, coadă de lemn (la îmblăciu sau la gîrbaci); codirişte; hădărag. Cf. jahresber. xix, 113, a ii 12; 5176 TOI AGĂ — 395 — TOIUG c) steag (la nuntă) (Mirceşti — Roman), alrm u/i li 209/537; I) mustul tor. alr sn i h 233; g) „drugul sfredelului“. alr ii 6 641/791, 812, 833; h) motiv ornamental tn lormă de beţe, Ia vase, cuiere sau alte obiecte. CI. pamfile, i. c. 393, pXcalX, m. n. 484. 5. (Popular) Luminare dc ceară (In lormă de spirală) care se pune la căpătliul (sau In mina) mortului. începură... a vorbi despre stîrlici, toiag, năsălie. creangX, p. 14. Această lumină se numeşte... toiag pentru că. . ■ pe dinsa se razimă mortul... cînd călătoreşte în ceea/altă lume. majuan, î. 149, c-f. pamfile, i. c. 97, şXineanu, d. u., scriban, d. In tocul unde a murii cineva, se arde trei zile toiag de ceară curată. gorovei, cr. 324. „Toiagul" se învălătuceşte roată şi se aşează înlr-o farfurie, arh. folk. ii, 105, cf. şez. vi, 58. Se scoboară Dumnezeu,... Pe scară dalbă de ceară... Şi pe praguri de loiaguri. viciu, col. 104, corn. din straja — rXdXuţi şi din deda — reghin, chest. ii 368/224, alr ii/i mn 89, 2 712/514. în loc di toiag pi piept, Stă binaglu cel sîcret. folc. mold. ii, 115. + (Regional) Ramură de măr sau de gutui care se împodobeşte cu o basma (sau cu o batistă) şi cu fructe la parastas sau la pomană (Bistriţa — Turnu Severin). lexic reg. 50. 6. (Astron.; la pl., de obicei art.) Cele trei stele luminoase aşezate în linie dreaptă în mijlocul constelaţiei Orion. Cf. pamfile, cer. 172. Se mai socoteşte noaptea şi după răsăritul luceafărului şi după toiege. h xvm 263, cf. ib. ix 129, xvm 270, alr ii 2 464/2, 29, 36, 76, 848. — Pl,: toiege şi (învechit şi regional) loioge, (regional) toioguri. — Şi: (învechit şi regional) toi ă ga (h xvii 237) s. f., (regional) toliig (alr sn i h 233/349, alrm u/i'h 412/349), tuiAg (alr ii 6 641/791) s. n. — Din v. ®ia -h, TUiara, TOJÂttĂ s. f. v. toiag, T (Substantivat; ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. „de“) S-a făcut un loitănel de băiat — să nu-i fie de deochi — ţi-i mai mare dragul! udrescu, gl. E o toilănică de fată, s-o sorbi cu ochii. id. ib. 4 (Substantivat, f.) Oală măricică. radulescu-codin. — Pl.: loitănei, -ele. — Şi: toitănică adj. — Toitan + suf. -el. — Toitănică : cu schimbare de sufix. TOITĂNÎCĂ adj. v. toitănel. TOlCG s. n. v. toiag. 5194 TOJERA — 396 — TOLBAŞ TOJER vb. I. Tranz. (Regional) A reteza (vîrful unui copac) (Checea — Jimbolia). Cf. alr i 976/40. — Prez. ind.: lojerez. — Etimologia necunoscută. TOJMÂCI s. m. pl. v. tocmagi. TOJMÂGI s. in. pl. v. tocmagi. TOJMAGI s. m. pl. v. tocmagi. TQLAlV s, m. v. talan1. T<5LĂ s. I. Tablă (groasă) de oţel folc sită la confecţionarea rezervoarelor, a cazanelor etc. Cf. cos-tinescu. în jarul turbinei se văd 2 imense rezervoare în tole de fier. enc. tehn. i, 303. Nituirea poate fi de două feluri: simplă (cu tole suprapuse) sau cu eclise. soare, maş. 54. în locul pieselor metalice masive se folosesc altele, de aceeaşi formă, făcute din fîşii de tablă numite tole. cişman, fiz. ii, 437, cf. dn8, m. d. enc., dex. — Pl.: tole. — Din ir. tole. TOLĂCĂNÎ vb. IV v. tolceăni. TOLĂI vb. IV v. tâlălăil. TOLĂLĂU s. n. v. tălălău‘. TOLĂLÎ vb. IV v. tălălăi1. TOLĂLIJÎ vb. IV v. tălălăi1. TOLĂNEAIĂ s. f. Faptul de ase tolăni; trîndăveală, lenevealâ. Tolăneala căţeilor, mici şi leneşi, de sub streşinile caselor, delavrancea, t. 6, cf. alr ii/i h 97/784. — Pl.: (olăneli. — Tolăni + suf. -eală. TOLĂNÎ vb. IV. Refl. (Despre fiinţe) A se întinde într-o poziţie comodă; a se lungi; a se trînti1 (3), (regional) a. se răbuni1, (regional) a se răcăşi (3), a se tologi1 (1). Cf. polizu, cihac, ii, 416, lm. Stlnd să facă popas, se tolăniră fiecare pe ce avea, la umbră, ispirescu, l. 369, cf. 251. Şi mi-era cald, cald şi mă tolăneam la umbra unai nuc mare. delavrancea, v. v. 3. Ce lucruri aş fi scris eu dacă aş fi avui iarna foc în sobă, şi vara putinţa de a mă tolăni pe iarbă, la umbra unui. copac! vlahuţX, o. a. 506, cf. ddrf. Se tolăni lung şi începu ... să împroaşte cu sîmburi în sus. săm. iii, 459, cf. barcianu, alexi, w. Cînd şi în cort mi s-a urît, ies pe bord, mă tolănesc pe scindările goale şi, cu ochii deschişi, înccp a visa la ţara mea iubită, dunXreanu, ch. 56. Jos, pe dîmb, mă tolănesc Fermecat de lene. iosif, patr. 19. Cu asie vorbe se tolăni de-a lungul carului pe min-dirul de grăunţe, chiriţescu, gr. 138. Nu-ţi place să stai lîngd mine, colea? îi zise Roza, arălîndu-i un colţ din haina pe care se tolănea, rebreanu, i. 105. Se tolăni pe divan, ardeleanu, u. d. 207, cf. şXineanu, d. u. Aprinse o ţigară şi se tolăni apoi. ■ ■ pe o vechitură de canapea. stXnoiu, c. i. 220. în după-amieze cu soare mîngîios de toamnă, mă tolăneam în troscot şi. citeam, i. botez, şc. 54. Ne tolănim pe paie. încercăm să adormim, stancu, d. 224. Se tolăniră intr-un compartiment de clasa întîia a trenului accelerai, vornic, i>. 147. Cu mîinile în buzunar, picior peste picior, se tolănise înlr-un fotoliu, v. rom. iulie 1955, 37. S-a tolănii mulţumii pe pernele trăsurii, galan, z. r. 5. Lucu se tolăni din nou pe divan, vinea, l. i, 172. dinele. . . se tolănise între noi, căscind de somn. v. rom. -septembrie 1963, 27. Porcu se mai tolănea pe jos. şez. ii, 112. Ţiganii noştri. .. se tolăniră într-o margine a drumului, înlr-un hal cu dudău mare. ib. vii, 26, cf. alr ii/i h 97. <0> F i g. Nourii cenuşii sc tolăneau prin văzduhul înăbuşii, rebreanu, nuv. 48. Alături văd livada stropită cu albastru, August se tolăneşte prin horbotele ei. lesne A. p. e. 87. Cosa ncastrâ părintească era pe muchea unui deal mare, atîl de mare că la. poalele lui se tolăniseră in soare patru sute. dan, u. 195. Umbra anemică a pomilor sc tolănea de-a lungul trotuarelor. t. popovici, s. 228. + 11) t r a n z. A sta culcat comod; a lenevi, a trîndăvi, a ză<;ea. Cf. dr. iv, 854, iordan, l.r.a. 349. Tolăneşte la umbră, stancu, d. 30. UI tolăneşte şi noi ne spetim muncind, id. ib. 105, cf. dex. O F i g. Lingă iazul cu lumina-n punţi, Tolăneşte-o cale nisipoasă, lesnea, p. e. 19. — Prez. ind.: tolănesc. — Şi: (regional) tălăiii (alr sn ni h 785/130), toloni (alr h/i Ii 97) vb. IV. — Etimologia necunoscută. Cf. tologi. TOLĂNIRE s. f. (Rar) Acţiunea de a s e tolăni. Cf. polizu, ddrf, dex. — V. tolăni. TOLĂNIT, -Ă adj. (Despre fiinţe) Culcat, Întins într-o poziţie comodă, odihnitoare; trîntit2 (3), (regional) răbunit1 (1), tologit. Vedeai vite cornute, cai şi oi. tolănite în iarbă, ghica, s. 537. Măturătorii stau tolăniţi pe trotuar, caragiale, o. i, 77. Tolănit pe nisip, ascultă fluierile doinaşilor. vlahuţX, r. p. 183. Vreo zece claponi tolăniţi la umbră şi gînditori. contemporanul, Vj, 97, cf. ionescu-rion, s. 321, ddrf. Tolăniţi pe iarba verde între oile lor grase, Zic păstorii lung din fluier cîntecele lor duioase. ollXnescu, h. o. 320. Alţii cîţiva vorbeau, tolăniţi pe un pat de cîmp ori călare pe scaune, rezemaţi, de ferestre, d. zamfirescu, r. 202. Sta mai mult tolănii în căruţa. dunXreanu, ch. 37. Tolănii pe sofa, maestrul privea la ea zîmbind cu satisfacţie, anghel — iosif, c. l. 143, cf. tdrg. Tolănii pe pal, citeşte o gazetă. brXtescu-voineşti, p. 93. Stătea hoinarul tolănit pe frunzişurile moi, ca un paşă. gîrleanu, L. 31. Văzu peste drum, In cerdac, tolănit într-un jilţ, pe preotul Boleanu care se sorea fericit. rebreanu, p. s. 147. Moş Hau şi moş Spînu, tolăniţi pe maldăre de sluf, mă priveau pieziş, sado-veanu, o. ix, 393. în drumul maşinii noastre, pe aceeaşi slradă, stă totdeauna tolănit un Cîine bălrin. arghezi, s. vii, 64. Trecea babacu-tdu tolănii în butcă. c. pe-trescu, a. r. 26. 7'olănit pe perne de catifea, moi, sugea turcul din narghilea tutun, stancu, d. 22. A plecai şi a fost văzut peste vreo două. ceasuri tolănit pe pernele unei trăsuri, pas, z. i, 226. Stăteau tolăniţi pc paturi şi parcă aşteptau pe cineva, pjîeda, d. 207. Păuniţa.. . sta tolănită pe pernele trăsurii, barbu, princ, 139. Tolănii pe spate, Emil priveşte stelele. îl 1962, nr. 1, 7. Doar ulii vineţi se roiesc deasupra pustietăţii şi se reped să inhaţe şerpii tolăniţi pe stînci. v. rom. ianuarie 1965, 88. Şi-am stal aşa, neclintit, tolănit pe-o parte. lXncrXnjan, c. iii, 429, Şeade grecul tolănit Şi la faţă rumenii, teodorescu, p. p. 577, eoni, din straja — rădăuţi. Şade Toma tolănii Şi cu murgul priponit, ant. lit. pop. i, 290. F i g. în urma noastră, Motrul, tolănit în spintecătura dealurilor ca un balaur ostenit, îşi tremură solzii sclipitori în soare. vlahuţX, r. p. 69. O clipă rîul doarme tolănit la soare, în miros de fîneaţă. id. s. a. iii, 324. Tolăniţi pe lingă ape, Munţii rumegă tăcere, lesnea, i. 145. — Pl.: tolăniţi, -le. — V. tolăni. TOLĂNÎŢĂ s. f. v. lălaniţă. i'OLBAR s. ni. (Regional) Tolbaş. Cf. tomescu, gl. + Cerşetor. Com. din straja — rădăuţi. — Pl.: lolbari. — Şi: torbăr s. m. Com. din straja — RĂDĂUŢI. — Tolbă + suf. -ar. TOLBAŞ s. m. (învechit) Negustor ambulant (de mărunţişuri), care îşi poartă marfa în tolbă (3); marchitan, (regional) tolbar, tolbaşar. Cf. polizu, costi-nescu. Perine împodobite cu horbofică de-a bună, cumpărată de pc la lolbaşii care umpleau drumurile, mace- 5212 tolbaşar — 397 — TOLDAŞ DONSKIj O. III, 126, cf. DDRF, BARCIANU, ALEX1, W,, şXlNEANU, D. U., SCRIBAN, D., CIAUŞANU, V. 156. — PI,: tolbaşi. — Tolliă + suf. -aş. XOLBAŞĂR s.m. (Prin sud-estul Olt.) Tolbuş. CI. cv 1051, nr. 5, 20. — PI.: tolbaşari. — Tolbaş + suf. -ar. TOTHĂ s. f. 1. (învechit) Toc purtat pe şold, atîr-nat de umăr, in care se păstrau săgeţile. Oreaşnicii întinseră arcul, gătiră săgcatele în tulbă a săgeta întu-rearccu. psalt. hur. 7v/12. Păcătoşii întinseră arcul, goloviră săgeate (săgeale în tulbă îi). psalt. 16, cf. cov. d. bXtr. i, 306/8. Preste noapte s-au rădicai şoarici din pămînt şi le-au mîncat tulbile lor şi arcile lor. herodot (1645), 134. Paginii.. . pun săgefi în lulbe. dosoftei, ps. 35/16. Ia-ţi... arcul şi tulba şi ieşi afară la cîmp. biblia (1688), 191/30. Preste umărul cel drept avînd spînzurată tulba (a. 1773). gcr n, 92/2. Săgeţile ce avea în tulbă. beldiman, n. p. i, 53/1.1, cf. lb. O tulbă plină cu săgeţi, gorjan, h. ii, 88/32, cf. polizu. Îmbrăcat numai cu aripi şi cu tolbă cu săgeţi, gîndeai că era chiar fiul cel iubit al Afroditei. ghica, s. 496. M-arunc deodată în mijlocul lor, ca o arătare, smunccsc lorba şi plec la fugă pintrc slînci. alecsandri, t. 1 497, cf. costinescu, cihac, ii, 425. Apoion... luă din tolbă o săgeată, odobescu, s. iii, 301. In tolbă-i el pe/streină, ca săgeţi, Numai flori înveninate. eminescu, o. i, 236. Îşi atîrnă tolba cu săgeţile, ispirescu, l. 74. S-a aşezai intr-o groapă, cu calu-i năprasnic şi cu lolba-i dc săgeţi. vlahuţX, h. i>. 70, cf. ddrf, gheţuş, r. m., bak-cianu, alexi, w. Arcul pe umeri avînd şi tolba cea bi-ne-nvălită. muknu, i. 5, cf. tdrg. Tolbele scitice aveau o formă particulară, cunoscută atît de pe monumentele de artă orientală, cit şi de pe cele greceşti. păr van, g. 26, cf. şXineanu, d. u., scriban, d. Nu purtau scuturi, nici lănci, nici tolbe de săgeţi, v. rom. ianuarie 1970, 14. Imaginea. . . e ucea a bustului Dianei cu tolba de săgeţi pe umăr. h. daicoviciu, d. 176, cf. alr n 4 953/ 414. 2, Geantă care se poartă pe şold, alirnată de umăr. şi în care se poartă merindele, vlnatul ete. Cf. lb, polizu. Abia intrase acasă cu torba plină., căci avusese noroc în ziua aceea, negruzzi, s. i, 82. Ai venii. .. ca să impuşii fără milă. .. iepurii şi alte vietăţi menite a umplea torba la. alecsandri, t. ii, 47, cf. costinescu. VInălorul vesel... azvîrlă [pasărea] singerată în tolba sa. odobescu, s. iii, 36. îmi pusei puşca şi torba lingă căpătîi. gane, n. ii, 177. înainte de răsărit el îşi. lua puşca şi torba în spate şi o pleca la ui nat pc cărări ce se pierdeau în munţi. i. negruzzi, s. ui, 85, cf. ddrf, gheţie, R. M., barcianu, tdrg. Iiidică prepeliţa moartă şi-o puse în tolbă. gÎrleanu, l. 19. Are o tolbă, în care s-a hotărit să ie vîre şi pe line. hogaş, dr. i, 126. li dezlegă un pădurar, cu tolba subsuoară şi cu puşca pe umăr. c. petrescu, î. ii, 99, cf. stoica, vîn. 26. Şi pescarului i se poale înlîmpla, ca şi vînălorului, să se întoarcă acasă cu lorba goală, sadoveanu, o. ix, 357, cf. scriban, d. Prundenii îl văzură spunînd ccva primarului şi scoţind din tolbă hîrlii. pas, l. i, 269. Deşerta în calea lor tolba cu vi nat, bucată cu bucată, vi-nea, l. ii, 80. Sărăcia stă in coşiiifa pescarului şi în tolba, vînălorului. zanne, p. v, 572. <0> F i g. Ce folos că eşti bătrîn Şi-ai suflet bun, Dacă-n tolbă n-ai dec'it minciuni? minulescu, vers. 323. Cu tolba grea de gînd să calce peste Sălbateca virginitale-a vieţii, voi-culescu, poezii, ii, 18. A început să-şi descarce tolba cu noutăţi, contemp. 1954, nr. 418, 6/4. Sub capotă, urmărind Cum din neagra nopţii lorbă Scapă boabe de argint, Stau cîţiva ostaşi de vorbă. v. rom. octombrie 1954, 17. O Expr. A fi cu tolba-n spinare = a fi cocoşat. Cf. ddrf, zanne, p. v, 034. + (Regional) Epitet depreciativ pentru o femeie carc umblă cu minciuni (Fenes — Severin). Ci. l. costin, gr. băn. i, 196. 3, (învechit şi regional) Un fel de raniţă sau cutie în care îşi poartă marfa negustorii ambulanţi. Cf. costinescu, şio iij, 365, tdrg, chiriţescu, oh. 255, şXineanu, D. U., SCRIBAN, D., TOMESCU, GL., ALR 11/791. 4, (Regional) Traistă, boccea, desagă. Cf. cuv, d. bXth. i, 305. Te trimit cu torba-n sal Ca să-mi aduci de mîncat. sevastos, n. 306. Tache scoase o lorbă de cînepă şi i-o întinse, il iunie 1960, 37, cf. h xvm 77, com. din straja — «XdXuţi, am i 727/675, 677, 679, 684, 988, alr ii/i mn 148, 3 928/728. 4 Sac Iu carc se dă ovăz calului. Cum ţi-i drag ţie cu vin, Aşa. şi mie cu fîn; Ţi-i drag cu făina-n sac, Şi mie cu torba-n cap! pamfile, c. ţ. 242, cf. alr i 1 127/395, 675, 677, 679, 684. 5. (Regional) Partea năvodului în care se prinde peştele. Cf. ANTIPA, p. 422. 6. (Regional) Vermorel pentru stropit pomii (Go-dineşti — Tirgu Jiu), gl. olt. — Pl.: tolbe. — Şi: turbă, (învechit) tulbă (pl. şi tulbi) s. f. — Din tăt. torba, tc. torba. Cf. bg. T O p 6 a, ser. t o r b a, ucr. t o p 0 a. TOIJBĂHÎIC s. T. (Regional) Meseria de a face negoţ ambulant, tunbliud cu tolba (3) în spate. Cf. to-mescu, gl. — Tulbar |- suf. -ie. TOLOÁM s. n. v. taleam, TOIXÁÍY s. n. v. talcani. TOIXIÍ1 s. n. v. loicer. XOIXlilţ s. n. 1. (Transilv., Ban., Marani.) PiJnie (1). Cf. ANON. CAR., LKX. MARS. 218, LB, CIHAC, II, 533, LM, MÎNDRESCU, UNG. 110, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEX1, W., CADE, SCRIBAN, D., VAIDA, CABA, SĂL. 93, 101, com. din cîlnic - sebeş şi din vaşcXu, densu-S1ANU, Ţ. H. 60, L. COSTIN, GR. BĂN, 202, GR. S. VI, 245, cv 1951, li.r. 2, 35, chest. v 66/supl. l’eşcita aia vine făcută ca un tolsţri. alht ii 1, cf. alr i 698, alr sn i h 234, alrm sn i h 158, a i 12, 13, 17, 20, 21, 22, 23, 26, 31, 31, 35, 36, ii 3, 6, 7, S, 9, 10, 12, iii 3, 12, TEAHA, C. N. 274, L. ROM, 1962, 106, SCL 1966, 285. II. P. a n a I. (Regional) 1. Virtej, bulboană (Secu-sigiu — Arad). Cf. chest. iv 39/4.9. 2. Trompa albinei (Răcăşdia — Oraviţa). Cf. chest. vi 58/21. 3. (Bot.; la pl.) Zorele (Ipomaea purpurea). buLet. grăd. bot. v, nr. 3 -4, 60, cf. borza, d. 127. — PI.: lolcere şi tolceruri (lb, alr i 698/49, 51, 93. 96, 223, 247, 259, 270, 280, 289, 302, 315, 320, 350, 573, alr sn i h 234). — Şi: (învechit) tolcéríu (klbin, d. 439, antrop. 52/9), (regional) tulcér (gregorian, cl. 63, alr i 698/118, 825, 831, alr sn i h 234/833, a ui 1, 2, 4, 7, 16, 17, iv 5), liolcér (alr i 698/229), (iulcér (ib. 698/578), lollcr (ib. 698/266), turccr (ci-hac, ii, 533, ii xiv 59), turcei (alr i 698/200), toleéi (şez. vn, 188) s. u. — Din rnagh. (olesér. TOLCliBÂŞ s. n. Diminutiv al lui to i cer (1). Cf. klein, d. 439, lb, lm. — PI.: tolceraşe. — Tolcer + suf. -aş. TOLCÉÍU U s. n. v. loicer. TOLCEHÎJŢ s. ii. (Bot.; regional) Petunie (Petunia hybrida). borza, d, 126. — Tolccr + suf. -ut. TOTJ) s. n. v. toUlău. TOl.DÂŞ s. n. (Regional) 1. Adaos, prelungire, înnă-! dire, C1:. vaida, caba, s&l. 101, chest. ii 125/363. 5224 TOLDÄI — 398 — TOLERANT ISM + (Concretizat) Bucată de material care se adaugă la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-1 lungi sau lărgi. Com. din zahareşţi — suceava, alr ii 3 306/272. + (Concretizat) Bucată de lemn care se adaugă la o bîrnă, la o streşină etc., sau cu care se umple o scobitură; (regional) toldău (2). Cf. şez. v, 163, chest. ii 125/223a, 259, ib. 246/276. 2. Pîrghie (1). Cf. a ii 3. — PI. : toldaşuri. chest. ii 125/363. — Şi: todaş (chest. ii 246/276), tuldaş (a ii 3) s. n. — Din magh. toldăs. TOLDĂf vb. IV v. toldui. TOLDAU s. n. 1. (Regional) Cui gros de fier sau de lemn cu care se unesc între ele diferite obiecte, îndeosebi părţi ale carului sau ale plugului. Cf. anon. car. între cătuşă şi proţap vine băgat jugul, carele să ţine de ele prin un toldău. liuba — iana, m. 106, cf. cade. Jugul vine prins prin un toldău de fier de proţap, h xviii 142, cf. ib. 268, ix 60, com. din banat şi din CRIŞCIOR — BRAD, ALRM SN ill 19/76, MAT. DIALECT, i, 270, gl. olt. + Resteu (I). viciu, gl. 2, (Prin Ban. şi Transilv.) Bucată de lemn de mărimi diferite folosită ca adaos în construcţii; (regional) toldaş, toldie, tuldoaie. Cf. anon. car., dr. iv, 161, CHEST, îi 125/48, a ii 7. 3. (Prin Ban.) Drug de fier. l. costin, gr. ban. 203. — PI.: toldăie (ii xviii 268). — Şi: told (com. din CRIŞCIOR — brad), tuldău (viciu, gl., A II 7, MAT. dialect, i, 270, pl. tuldeie chest. ii 125/48 şi tuldoaie ib. 125/56) s. n. — Din magh. toldo. TOLDEĂ s. f. (Prin Maram.) Adăusătură la ie. lexic reg. 13. — Pl.: toldele. — Cf. toldă u. TOLDIE s. f. (Prin nordul Mold.) Bucată de lemn care se adaugă la o bîrnă; (regional) toldău (2). Cf. şez. v, 163. — PL: toldii. — Cf. toldău. TOLD OI vb. IV y. toldui 0 TOLDU! vb. IV. (Regional) le T r a n z. A adăuga, a întregi; a prelungi. Cf. dr, x, 328, caba, săl. 101. 2. Tranz. A ajuta pe cineva să-şi scoată carul greu încărcat dintr-un loc mocirlos sau pe un urcuş, prinzind la car încă o pereche de vite sau de cai. I-am tulduit cu caii pînă i-am suit dealul, ev 1950, nr. 11 — 12, 39. Vino şi mă tulduieşte, să pot urni carul ăsta de aici. mat. dialect, i, 270. + Intranz. A înjuga la car sau la plug încă o pereche de vite sau de cai. Cf. cade, com. liuba. Am toldăit ca să scot caru. Com. din oraviţa, cf. l. costin, gr. ban. 203, alr i 334/28, a ii 7. 3. Refl. A se pune de acord cu cineva, a se înţelege; a se asocia. Cf. cade. Ei s-or tulduit cu tismanarii să-mpartă între ei drepturile din munte, da fără să ne spună şi nouă. ev 1952, nr. 1, 36. S-au fost tolduit, oamenii mei să aducă lemne de la pădure, unul a pus caii, iar celălalt a pus cocia. cătană, p. b. ii, 58. + A se căsători. S-or tulduit şi ei săracii, cv 1950, nr. 11 —12, 39, com. liuba, novacoviciu, c. b. i, 22, mat. dialect, i, 270. 4. Refl. (în forma toltoi) A se sfătui în ascuns. Cf. lexic reg. 50, 115. O E x p r. (Tranz.) A o tuldui = a pune ceva la cale, a plănui. Cf. cade. Om vedea noi cum om mai tuldui-o. vasiliu, p. l. 239. — Prez. ind.: tolduiesc. — Şi: toldăi (com. din oraviţa, l. costin, gr. ban. 203), toldoi (hodoş, p. p. 151, com. liuba, novacoviciu, c. b. ii, 22), toltoi (lexic reg. 50, 115), tuldui (dr. X, 328, A n 7, cv 1950, nr. II-12, 39) vb. IV. — Din magh, told, c TOLERA vb. I, Tranz, A îngădui, a permite (un lucru, o situaţie, un fapt nepermis); a trece cu vederea; a admite, a răbda; (învechit) a obicni (2). Cf. st am aţi, d., polizu, costinescu. Preferaţi amiciţia străinilor care, tolerîndu-vă acele privilegii parţiale, vor să răpească independenţa ţării, bolintineanu, o. 422, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade. Tolerîndu-i totuşi oftările, cel mult se amuza, pe socoteala lui. rebreanu, r. ii, 99. Acum nu mai poate tolera asemenea scandal, c. petrescu, c. v. 324. Căpitănia portului nu poate tolera întreruperea din lucru, sa hi a, n. 41. Cînd Olguţa era singură, îl mai tolera, cînd era cu Rodica, niciodată. teodore anu, m. ii, 259, cf. scriban, d. Lucrul tău nu tolerează cuvintele : poate, dacă, să vedem etc. arghezi, s. xi, 100. Statura sa impozantă tolera o anume studiată neglijenţă. călinescu, b. i. 398. Se prefăcea că-l tolerează ca să se slujească de el. id. c. o. 20. Nu veţi tolera însă nici o abatere, vornic, p. 189. Era din ce în ce mai des invitat într-o lume care-l ignorase pînă atunci sau îl tolerase, v. rom. iulie 1955, 30. Surprinsese desigur privirile doamnei şi le luase urma, fără să dea importanţă. Cunoştea jocul şi-l tolera, vinea, l. i, 150. în casa noastră e tolerată orice nebunie, h. lovi nes cu, t. 253. / se păru lui... că.-l luau de sus toţi, că-l tolerau ca pe o rudă săracă, v. rom. ianuarie 1965, 24. Burebista nu putea tolera ca înaintarea celtică să ameninţe pămîntul Daciei, h. daicoviciu, d. 93, cf. dex. O Refl. r e c i p r. E un templu al buneicuviinţi, în care oamenii învaţă să se tolereze, sadoveanu, o. ix, 229. <0> Refl. pas. Poate, în secolul în care trăim, să se tolereze astfel de tiranii? bolintineanu, o. 350. Se minuna cum se poate să se tolereze nişte stări atît de barbare. rebreanu, r. i, 96. Nu se poate tolera dezordinea. camil petrescu, t. ii, 441. + A suporta. Aşa face şi căţelul flămlnd; înghite orice-i iese nainte şi pe urmă măruntaiele-i aruncă afară ce nu pot tolera. caragiale, o. vii, 549. Dar nici eu nu tolerez cosmeticul. teodoreanu, m. ii, 162. De obicei bolnavii febrili nu tolerează grăsimile, belea, p. a. 251, cf. dex. — Prez. ind.: tolerez. —- Din fr. tolérer. IOLERÂBIL, -Ă adj. Care poate fi tolerat; admisibil. Cf. costinescu, barcianu, alexi, w, în ţara noastră nu e tolerabil ca creşterea literaturii să meargă în mod automat, sahia, u.r.s.s. 166. Arhaismele sînt inevitabile cînd e vorba de instituţiuni şi tolerabile ori de cîte ori cititorul poate să le priceapă fără a recurge la dicţionar. bul. com. ist. ii, 34, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, D., DN3, DEX. — Pl.: tolerabili, -e. — Din fr. tolérable, TOLERÂIVT, -Ă adj. Care tolerează; îngăduitor;, indulgent. Acesta linişti tulburările. .. prin blinda, dreapta şi toleranta sa guvernare. sĂulescu, hr. i, 224/ 2, cf. ST AM ATI, D., GHICA, S. 172, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, BUL. fil.'vi, 7, scriban, d. Să nu fim sectari, dar nici toleranţi sau indiferenţi atunci cînd vom fi chemaţi să desemnăm noii colegi, contemp. 1948, nr. 109, 7/2. Dar şi mediul oamenilor serioşi nu e mai tolerant. halea, s. t. îi, 214. Tolerant faţă de orice sistem logico-matematic, empirismul logic este intolerant faţă de orice „metafizică** în sensul tradiţional al cuvîntului. l. rom. 1965, 198. Noţiunea de modernitate extinsă în chip arbitrar — în teatru, cel puţin — a devenit atît de elastică şi atît de tolerantă, v. rom. iulie 1970, 103, cf. dex. + (Despre organism) Care suportă anumite medicamente sau substanţe. Stomac tolerant, scriban, d. — Pl. : toleranţi, -te. — Din fr. tolerant. TOLERANTISM s. n. (Rar) îngăduinţă, 3 toleranţă în materie de religie. Cf. costineşgu, cade, dn2, dex. — Din fr, tolérantisme, 5234 toleranţă — 399 — TOLOBOATĂ TOLEBÂNŢĂ s. f. 1, Atitudine îngăduitoare; indulgenţă, îngăduinţă. Ci. costinescu. Toleranta, jumătate înscrisă în coduri, a fost întreagă în aplicaţia. nusso, s. 165, cf. polizit, ddkf, barcianu, alexi, w., şăineanu, i). u., cade. Exagerează cochetăria şi abuzează de toleran[a amabilă a bărboiului ei. rebreanu, r. i, 250. îşi au şi ei ale Ier greşale şi toleranta este reciprocă, sadoveanu, o. x, 79, cf. scriban, d. O tolerantă mai veche decît numirea părintelui la locul de provizor... îi da voie să scape unui control permanent. arghezi, s. xi, 92. Ea vine după lungi răbdări şi e urmată apoi de o lungă tolerantă. călinescu, c. o. 80. Indulgenta şi toleranta urmează ca simple corolare. ralf.a s. t. ii, 394. Naratia are mult din facli.ua baladelor populare, cu toleranta unor stridenţe, ll 1955, 21. Tatăl, mai şters, cultivă toleranta, împletind-o cu afectivilalea. v. rom. decembrie 1964, 81, cf. sci- 1970, 349, 351, dex O Casă de toleranţă = bordel. Mîinile îndemînatice, sigure, ale profesionistei, din casa de toleranţă, g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 301. Este imaginea veridică, cînd e mai lînără, a unei. pensionare dintr-o casă de tolerantă, oprescu, s. 220. în romanele sale există camere mobilate, taverne, case de tolerantă, contemp. 1956, nr. 488, 3/4. + (învechit) Admiterea practicării ¡fi a ailor religii deeîi cea oficială a statului. De cînd s-au început tolcran(ia, adecă uoTnicia legilor, calendamu (1814), 4/25. losif II dînd afară orînduiala cea vrednică de pomenire a tolerantei, adecă slobozeniei legilor [crcdinţii]. ib. 101/9. Se închide ţoală toleranţa dogmaticească a altor streine închinări (a. 1820). uricariul, xiv, 128. Rezultatul unui asăminea războiu fu... introducerea toleranţici relighiilor. sĂulescu, iir. j, .17/5, cf. stamati, d. In 13 ocl. 17SI dcle memorabilul edict de toleranţă, bari-ţiu, P. A. i, 466. Toleranfa religioasă a fost un act pururea cunoscut, russo, s. 74. Si, Obişnuinţă sau dispoziţie pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, sau substanţe. Cf. ca.de, scriban, d. Indienii care consumă multe glucide capătă după 6« de uni o scădere a tolerantei pentru zahăr şi o tendinţă progresivă la diabet, faiv-hon, b, 43, cf. DEX. 3, (Tehn.) Diferenţă între valorile maxima şi minima admisibilă pentru o anumită mărime sau dimensiune caracteristică a unui material, piesă sau obiect, ex-primînd gradul de precizie cu care acestea trebuie realizate. Cf. dm, der, m. d. enc., dex. — Pl.: toleranţe. — Şi: (învechit) tolcrâuţîe s. 1. — Din lat, tolerau ti a, germ, Tolerauz, fr. loleranct:, TOLERÂNŢ1E s. f. v, toleranţă, TOLERÂBE s. f. Faptul de a t o 1 e r a; îngăduire. CI. ARISTIA, PLUT., POL1ZU, COSTINESCU, DDRF. Delictul de tolerare a arestării ilegale, cod. pun. r.p.h. 363, c-f. DEX. — Pl.: tolerări. — V. tolera. TOLKHĂT, -Ă adj. Care esle privii cu îngăduinţă; a cărui prezenţă este suportată; acceptat, admis. Orice re.lighie, adecă credinţă, este aice tolerată sau slobodă. ar (1829), 792/32. Ardelenii, toteraji. numai pe păminlul ce-l ocupa pînă la lSiH. nusso, s. 42. Dezbinaţi în credinţă, toleraţi şi înjuraţi în legea şi în naţionalitatea lor, starea socială a românilor nu mai era de suportat. F (1866), 31, cf. barcianu, alexi, w. M-am bucurai de favoruri tolerate, brăescu, a. 244, cf. cod. pen, r.p.r. 577. Otilia era socotită ca. o străină tolerată, călinescu, e. o. ii, 301. O (Substantivat) Sînl un tolerat, domnule preşedinte. O ciupercă ta umbra imui stejar, vinea, l. i, 45. — Pl.: toleraţi, -le. — V. tolera. (regional.) teleguţă. Adusese, după o goană nebună prin tot oraşul, un moş care. avea o taligă ¡>e două roji. v. kom. ianuarie 1955, 97, cf. alr n/284, alr sn ii h 354/279, alrm sn i li 237/279, mat. dialect. J, 99, 289, cont, din cuzdrioara — dej. îi. Teleaga plugului (Făget — Moincşti). CI. alr i 893/578. — PI.: totigi. — Şi: taliyă, toigă (alr sn ii h 354), tâigă (prouiuiţat ta-i-, pl. lăigi ib. h 354/316), lăluifă (anon. caii.) s. f. — Din magh. laliifu, I OLNIŢĂ s. f. v, tălauiţă. TOLOÂOĂ s. f. (Regional) 1, Ogor lăsat necultivat 0 anumită perioadă, pentru a deveni mai productiv; pîrloagă (1). De voieşti a face grîu frumos trebuie ca să-l sameni... în toloacă, manolache drăgiiici, i. 5/12. Inul cere un loc nou,... toloacă de 2 şi 3 ani. i. ionescu, c. 42/26, cf. id. p. 240, cihac, ii, 416, o beţie, r. M-, barcianu, alexi, w. Buruiene care cresc pe toloace. î. cr. i, 9, cf. tdro, i. brăescu, m. 72, şăi-neanu, cade. E pămînl bun pe toloaca asta, pămînt negru. v. rom. februarie. 1952, 141, cf. h iii 49, vi 95, vnij 133, vin, 2!,x 2C0, 479, 499. Suie-te în spate la mine şi ţine-le bine, că am să le duc pe o toloacă mure. pamfile, văzd. 39, cf. alr i 915/538, 550, 552, alr sn î h 7, a vi 16, 19, 26. 2. Teren liber, neîngrădit, între case sau la marginea unei localităţi, unde pasc vitele (v. p ă ş u n e, izlaz c o in u n a I), unde se joacă copiii (v. m aida u). Locurile ce hrănesc vitele sînl nu numai imaşitrile, toloacele, otăoile, dar şi ţarinele, i. ionescu, c. 87/19, cf. ddrf. înconjurinil satul, trecînd prin . toloaca dintre imbcle Horodince. sbiera, f. s. 104. Se aruncă [băţulj cel gros înainte pe toloacă, pamfile, j. iii, 47. Desculţ, cu suflet năzdrăvan, zburdase pe Moacă, lesnea, vers. 3.19. Se întorceau spre poartă şi-şi împingeau recunoaşterea peste şosea, pînă ¡>e toloaca din fufă. sadoveanu, o. x, 506, cf. scriban, d, Toată toloaca din mijlocul salului seamănă cu acele vestite tablouri flamande, incit, privind-o, le apucă ameţeala, contemp. 1055, nr. 467, 2/6. De etnd s-a deschis acest tirg in toloaca boiereancă, s-nu adunat negustori... din multe părţi. v. rom. noiembrie 196<*, 19. în Moldova, se numea toloacă locul călcat de vilele mari, unde stăteau şi păşteau toate vitele satului, panaitescu, o. ţ. 131, ci. h viu 46, 120, .127, .133, 142, 151, 298, 328. Dimineaţa-i promoroacă, Paşte, mita pe Moacă. şez. xxm, 59...Şi au ieşit pe-o toloacă, pe care păştea mulţime de vite, fel de fel. sbiera, p. 16.1, com. din straja — rădăuţi, chest. iv 115/371, v 21/64, alr i 409/378, 388, 395, 412, 540, 695, alrm sn ii h 317. Pasc toloaca porcilor Şi beau apa gişlelor. folc. mold. n, 598. + Loc jos, groapă pe coasta muntelui sau a dealului (şez. iii, 85); drum mai jos decît grădinile sau ogoarele, din jur (chest. iv 16/569). + Loc mlăştinos, mocirlos. [Porcul] se scaldă in toloacă, alr ii 5 686/362, cf. glosar reg. — Pl.: toloace şi (rar) toloci. Com. marian, alr 1 409/388. — Şi: toloăyă s. f. alr i 915/223. — Din ucr, TOUOKa. TOLOÂGĂ s. I. v. toloacă. TOLOÂl’Ă s. f. 1. (Regional) încălţăminte prea largă, scriban, d. 2. (Prin nord-vestui Munt.) Termen depreciativ pentru o persoană care are picioarele mari sau care calcă apăsat, greoi; tălăban. Cf. udrescu, gl. Vine loloapa, se simte după mers. id. ib. (Ca epitet preee-dînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. , ,de“) O toloupă de muiere, id. ib. — Pl.: toloape. — Etimologia necunoscută. TOLOBONI — 400 — TOLOLOI1 2. Epitet depreciativ pentru o femeie guralivă, vorbăreaţă (Crişcior — Brad). Cf. paşca, gl. — PI.: toloboate. — Etimologia necunoscută. TOLOBONI s. 111. (Prin sud-vestul Transilv.) Ciorap gros de pănură care se poartă în opinci. Cf. cade. Toloboi'ui să fase d'in SioarcSi; îl. tăiem pă măsură şî-l coasăm cu ucu şî-l Irăicm î/n piSor. densu-sianu, ţ. h. 155. — Etimologia necunoscută. TOJLUBGŢI s. in. pl. (Prin sud-vestul Transilv.) Papuci cu talpă de lemn lucraţi în casă. cv 1950, nr. 5, 31. — Etimologia necunoscută. Cf. toloboni. TOLOCĂNEÂLĂ s. f. (Prin Mold.) Faptul dc a t o- I ocăni (2). Să nu-fi fie iolocăneala în dodii. ap. CADE. — Pl.: lolocăncli. — Tolocăni + suf. -culă. TOLOCĂNI vb. IV. (Regional) 1. Intranz. A ciocăni; p. est. a face 'mult zgomot. Cf. cihac. ii, 418, gheţie, r. m., barcianu. în deal, sălta o ciocăni-loare pestruîe, torocănind în dreapta şi stingă, n. rev. r. i, 64, cf. alexi, w., cade, scriban, d. + A trăncăni1 (2). Cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., COIT1. dill STRAJA — RĂDĂUŢI. 2. I n t r a n ■/,. A vorbi mult şi fără rosl; a pălăvrăgi, a flecări, a trăncăni1; a bombăni, a bodogăni. Numai gura lui se aude în toate părţile. Tlojma loto-câneşte pentru nanica toată, curat ca un nebun, creangă, p. 252, cf. ddrf. la nu mai tolocăni din cea gură, femeie hăi! ap! tdrg, ci. gheţie, r. m., barcianu. Se urcă în copac, lăsînd oamenii să tolocănească pentru a-şi goni somnul, ap. cade, cf. alexi, w. Ce tot tolocu-neşti din gură. pamfile, j. ii, 170, cf. şăineanu, d. u., mironescu, s. 622, scriban, d. Nu mai tolocăni atît. şez. ix, 145. ¿N-aş credi eu cî moşneagu s-o dzirt din inimi ră; aşi-î Sirea lui, sî tolocăneascî diiaba. graiul, i, 524, cf. şez. xix, 13. Mă doare capul de cînd tot totocăneşle femeia asta. Com. din bilca — rădăuţi şi din STRAJA — RĂDĂUŢI. 3. Tran z. A bate la cap pe cineva, a cicăli; a dojeni, a certa, Ogoifi-vă; ce tolocanifi băiatul; cu tatăl său avefi ce-avefî, iar nu cu dînsul. creangă, a. 54. Mare lupta avea ania dintre boierii tineri cu cuconal Alecu Forăscu, cărei una-două, îi. tolocănea mustrîndu-i. id. ib. 153, cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., tdrg, cade, mironescu, s. 622, şez. v, 164, ix, 150, i. cr. ui, 219. — Prez. ind.: tolocănesc. — Şi: (regional) tulăcăiii (pamfile, a. r. 262, id. j. ii, 170), toloyăui (dex), toloconi (scriban, d.), lorocăni vb. IV. — Formaţ.ie onomatopeică. TOLOCI vb. IV, (Regional) 1, Tranz. A călca In picioare (semănăturile, iarba etc.); a bătători. Cf. barcianu, alexi, w., cade, scriban, d. Sămînăturile le tologeau cu caii lor cei mici şi sprinteni, şez. v, 76, cf. alr sn v h 1 360/414. 2. Re II. (Despre terenuri) A deveni toloacă (1). Să să pască de vite măcar tri. ani ca să să tolocească. manolache drăghici, i. 3/24. Pămîntul învechit se va toloci mai mult şi mai bine. 1. ionescu, c. 219/2, ci. tdrg, cade. Se toloceşle locul pentru grîul de toamnă. h vin 275, cf. chest. iv supl. — Prez. ind.: tolocesc. — Şi: [ologi vb. IV. — Din ucr. tohootth. TOLOCÎT,-Ă adj. (Regional; despre terenuri) Care a devenit toloacă (1). Lespezile pămîntului tolocit se ridicau grele şi groase, îhdoind cormetnele. mihale, o. 124, cf. lexic reg. 110. -- Pl.: tolocifi, -le. — V. toloci. TOLOCONI vb. IV v. tolocăni. XOLOGĂNÎ vb. IV v. tolocăni. TOLOGEÂLĂ s. f. (Regional) Faptul de a s e t o- I o g i1. O E x p r. A-l apuca (pc cineva) (olocjeala sau a-i fi (cuiva) lolofjeală = a-l apuca pe cineva uritul, a-i fi cuiva urît. alr sn v h 1 246/95. + Căldură înăbuşitoare, zăduf (Scărişoara — Abrud). CI. alr sn v h 1 502/95. — Tologil + suf. -eală. TOLOGÎ1 vb. IV. Refl. 1. (Mold.) A se tolăni. Ne-am tologit subl un bălrîn plop. negruzzi, s. i, 223. La pămînt o rogojină, pe care se tologeau colegii mei şi jucau cărţi, eminescu, g. p. 45. Cum ajungem la cîmp. Trăsnea se tologeşle pe-un hat. creangă, a. 87, cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, jahresbeh. viii, 228, alexi, w., tdrg. Nu este bine a călca în locul unde s-a tologil calul, gorovei, cr. 41. S-au tologit pe jos, căscînd mereu, lungianu, cl. 148, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Pe Ungă jar se tologesc vreo palru-cinci. v. rom. octombrie 1954, 27, cf. l. rom. 1967, nr. 5, 420, com. sat. iii, 80, alr ii/i li 97/414, 520, 531, 537, alr ii 5 686/414. 2. (Regional) A se da de-a tumba. După ce s-a lo-logit de mai multe ori, s-a sculat şi a apucat la fugă. Com. din bilca — rădăuţi, cf. alr i 367/402. — Prez. ind.: tologesc. — Etimologia necunoscută. TOLOGl2 vb. IV. Refl. (Regional) A se asocia (Chişindia — Vaşcău). Noi ne-am tologit laolaltă. Cf. cv 1950, nr. 11-12, 39. — Prez. ind.: tologesc. — Etimologia necunoscută. TOLOGiJ vb. IV v, toloci. TOLOGÎT, -Ă adj, (Mold,; despre oameni) Tolănit, întins. Maica era tologilă jos între două scaune, drăghici, r. 26/17. Mi neam din belşug... tologifi abia suflam, contemporanul, i, 833. Ziua tologit în soare, pîndind cozile de şoaric. eminescu, o. i, 48. Şi cînd colo, mă vede tologil cu pielea goală pe năsip, cit mi ţi-i gliganul, creangă, a. 65, ci. ddrf. Nu-i vezi c-asudă, tologifi la umbră şi-i dor şalele şi pîntecele. lungianu, cl. 136. — Pl,: tologiţi, -te. — V. tologî1. TOLOGLOI) s. n. (Regional) Noroi, glod. Iacă viiie numai porcul sforăind pe nas de căldură şi se tăvăleşte în lologlcd răcorindu-se. mera, l. b. 68. — Etimologia necunoscută. Cf. g 1 o d. TOLOl vb. IV v. tololoR TOLOIPÂN, -Ă s. ui. şi f. v. toroipan. TOLOLOĂNCĂ s. f. (Regional) Clopot de tinichea, care se atîrnă la gîtul vitelor (mai ales al oilor); ta-langă (1) (Şercaia — Făgăraş), lexic reg. ii, 55. — Pl.: tololoance. — Ci. t a 1 a n g ă. TOLOJLCill s. n., s. m. (Regional) 1. S. n. Zarvă, tărăboi; gălăgie. CI. tdrg, cade, scriban, d., scl 1960, 784. Mîncară şi beură ca nicicînd altă dată şi făcură un tololoi d-ăl fîgănesc. cătană, p. b. iii, 57. Umblu eu prin pădure cît umblu, pînă aud numa într-o scorbură cîfiva pui de glanguri făcînd tololoi. mera, l. b. 84. Alungă copiii ăştia de-aici să nu facă aşa un tololoi mare. mat. dialect, i, 289. 5262 TOLOLOI2 — 401 — TOLUEN 2. S. m. Persoană care flecăreşte, care trăncăneşte. Cf. DR. IV, 180, CADE, SCRIBAN, D., SEZ. V, 169. — Pl.: (2) tololoi. — Cf. t ă 1 ă 1 ă u. TOLOLOI2 vb. IV. In tranz. (Regional) I. (In forma toloi) A ţipa, a face larmă (Cin şinei ia — Vaşcău). Cf. l. rom. 1961, nr. 1, 22. 2. A flecari, a trăncăni. Cf. severin, s. 71: — Prez. ind.: lololoiesc. — Şi: toloi vb. IV. — Cf. tololoi1. TOLOLdŢl s. ni. pl. (Regional) Tăiţci (Drăguşeni — Tîrgu Neamţ). Cf. com an, ol. + Frecă ţ ei (Bogdana — Vaslui), lexic. reg. 62. — Etimologia necunoscută. TOLOMAC, -Ă s. m. şi f. (Regional) Persoană grasă, butucănoasă, moliie; prostănac. Cf. l. rom. 1965, 329, dex, com. din lupşa — torda şi din ţepeş vodă — cernavodă, udrescu, ol. — PL: tolomaci, -ce. — Etimologia necunoscută. TOLOMOACĂ s. f. (învechit şi regional) Om moliu, bleg. Un soldat carete pe lingă an gheneral fricos ar fi tomolog, poate să facă minani pe lingă anul viteaz. tîmpeanul, g. 98/16, cf. udrescu, gl. — PL: tolomoace. — Şi: (învechit) loniol6(| s. m., (regional) toinoloăcă (udrescu, gl.) s. f. — Cf. tolomac. TOLOMOACE subst. (Prin sud-estul Mold.) Mîn-eare rea. Cf. i. cn. vi, 315. — Etimologia necunoscută. TO.LONL vb. IV v. tolăni. TOLONTĂ1 vb. IV. In tranz. (Prin Mold.) A vorbi singur, a bombăni. Cf. i. cr. vi, 251. la na mai lolontăi dc pomană, ib. — Prez. ind.: tolontăiesc. — Formaţie expresivă. TOLOPĂt vb. IV. In tran z. (Prin nord-vestul Munt.) A merge tropăind sau tîrîndu-şi picioarele. Cf. udrescu, gl. Cine tolopăie aşa? id. ib. — Prez. ind.: tolopăitsc si tolăpăi. — Cf. t ăl ă p â n i. TOLOŞCAN, -Ă s. m. şi f. (Mold.) 1. Copil dolofan, durduliu; (regional) toloşman. Cf. săghinescu, s. 107, pascu, s. 34Î, jaiiresber. xxvi—xxrx, 42, cade, scriban, d. O (Ca epitet, precedînd termenul calificai, de care se leagă prin prep. ,,de“) Găsi sofia stînd de vorbă despre trebile împărăteşti ca an toloşcan de băiet. ap. cade. + Boboc de giscă sau de raţă bine dezvoltat. Am ieşit să puşc hulpea... Mi-a mincat optsprezece răfaşte — toloşcane de patra luni. sadoveanu, o. vi, 636, cf. ii xvi 226. 2. Persoană leneşă, trîndavă, greoaie, proastă. Cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şăineanu, D. U., SCRIBAN, D., LEXIC REG. 118. — PI.: toloşcani, -e. — Şi: tuluşcân, -ă s. m. şi f. I.F.XIC REG. 118. — Etimologia necunoscută. TOLOŞMAN s. m. (Mold.) Toloşcan (1). Cf. săghi-NESCU, S. 107, PASCU, S. 341, BUL. FIL. VII —VIII, 112. — Pl.: toloşmani. — Cf. toloşcan. TOLOVĂNt vb. IV. Refl. (Prin Mold.; despre ugerul oii sau al vacii) A se întări, a se bolovăni. Cf. a v 27, 29, vi 26, glosar reg. — Prez. ind. pers. 3: tolovăneşte. — Etimologia necunoscută. Cf. bolovăni. . TOLPAŞ s. ni. v. talpoş. T0LPĂ s. f. (Prin nordul Mold.) Grup, ceată, mulţime. Cf. alr i 456/388, com. din straja — rădăuţi şi din bilca — rădăuţi. + (Regional) Clrd de oi (Brodina — Rădăuţi), glosar reg. — PL: tolpe. — Din rus. Tomna. TOLTÉC, -Ă s.m. şi f. Persoană care face parte dintr-o populaţie indiană din Mexic. dex. — PL: tolteci, -ce. — Din fr. Tolt&qne. ÏOLTLÏÎ s. n. v. toi opt. TOLTÉU s. n. v. tel teu. TOLTEUÂR s. m. (Regional) Persoană care face coşuri (Sighistel — Dr. Petru Groza). Cf. teaiia, c. n. 275. — PL: lolteuari. — Tolteii + suf. -ar. TOLTÎŞ s. n. (Regional) 1. Drum pietruit. Cf. l. costin, or. băn. ii, 195, a i 20, lexic reg. 72, ii, 84, 87. 2. întăritură în ţărmul unui rîu pentru ca apa să nu-i strice malurile. Cf. chest. iv 41/68, 86. 3. Ungher după horn (Pocioveliste — Beius). a i 13. — PL: toltişuri. lexic reg. ii, 87. — Din magh. tültés „umplutură“. TOLTÏ^ÉB s. m. (Regional) persoană care îngrijeşte un drum pietruit (Simand — Arad). Cf. alr i 805/ 59. — PI.: toltişeri. — Toltiş + suf. -ar. TOLTOAŞĂ s. f. 1. (Prin Olt. şi Munt.) Mototol, gliemotoc. Namul de buccea din spate. .. i se tot topise, de-ajunsese o biată toltoaşă. conv. lit. li, 213. Două oftări se surpau pe dată din toltoaşa boccelelor, klop-ştock, f. 202, cf. scriban, d. (F i g.) Am trecut tol-toaşa „menajului“ la coana Si/a. klopştock, f. -276. + Boccea. La urmă ieşim din sat, bag pălăria tn toltoaşă şi fîşt, mă profăpesc iar pă loitrur. ai.as 19 v 1929, 4/2,’ cf. scl 1977, 187. 2. (Prin nord-vestul Munt.; la pl.) Testicule. Cf. udrescu, ol. — PI.: toltoase. — Si: doldoâsă s. f. conv. lit. liv, 363. — Etimologia necunoscută. TOI/TOI vb. IV v. toldui. TOLTÎJŞ s. ni. (Bot.; prin Munt.) Corcoduş (Prunus cerasifera). scriban, d., cf. alr ii 6 082/784. — PI. : toltuşi. — Etimologia necunoscută. Cf. t o 11 n ş ă. TOLTÎIŞĂ s. f. (Prin Munt.) Corcoduşă, scriban, d. — PL: toi tuşe. — Etimologia necunoscută. Cf. t o 11 u ş. TOLUÎiN s. n. Hidrocarbură din seria benzenului, incoloră, insolubilă în apă, cu miros specific, care se găseşte in gudroanele cărbunilor de pămînt şi in benzina extrasă din anumite feluri de ţiţei şi care se întrebuinţează ca materie primă în industria coloranţilor, a unor medicamente etc. Cf. cade, nom. min. i, 207, macarovici, ch. 467, leg. ec. pl. 426. Toluenul mai are avantajul că se dilată mai regulat decît alcoolul. MARIAN — ŢIŢEICA, FIZ. II, 75, cf. DN®, M. D. ENC., DEX. — Din fr, toluène. T0LUÎR1N — 402 — tomberon TOLUIDÎNĂ s. f. Amină derivată din toluen, întrebuinţată la fabricarea unor coloranţi, a unor medicamente etc. Cf. DC, M. D. ENC., DEX. — Din fr. tolnidine. TÓLVAI interj, v. tulai1. TOLVĂÎ vb. IV. (Regional) 1. Refl. A se văita, a se văicări. Pe vîrful Dosului fugea un om lolvăindu-se, văietîndu-se în gara mare, lăncrănjan, c. i, 11.1. 2. Tran z. A bate (pe cineva) (Valea Timişului — Caransebeş), l. costin, oh. bXn. ii, 195. Am să te toalvăi. id. ib. — Prez, ind.: tolvăicse şi toâlvăi. — De la tolvai. TOM s. n. Fiecare dintre volumele care compun o lucrare unitară; p. e x t. carte, operă (literară, ştiinţifică etc.). Tómosul al doilea al Hronicului nostru. canteMir, hr. 26. Au scris tomuri destul de mari. economia, 173/7. Această carte... stă din mai mulţi tomi. maior, ist. 259/7, cf. drlu. O colecţie de autori latini in 29 de tomuri bine legate, cr (1829), 2382/24, cf. valun, v., stamati, D. A a introdus tomuri pentru descoperirea unei regule de gramatică, russo, s. 163. Din cele cinci tomuri... se mai află încă un mic număr de esemplare complete, fm (1861), 32, cf. costinescu, ciiiac, ii, 707. Luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri, eminescu, o. i, 132. Pînă acuma toate cărţile de citire erau o grămădite Intr-un singur tom a bucăţilor de cetit pentru toate şapte clasele, caragiale, o. iv, 417. O mină îi căzu moleşit şi greu pe lomul de alături. delavrancea, T. 198. Răspunsuri mulle, dar goale, îngrămădite în lomuri groase, ionescu-rion, s. 123, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. 'Tomuri pe care au visat cine-ştie ce ochi,... dorm toate la un loc. anghel, pr. 18. Sînt pline De tomuri grele, camil petrescu, v. 7. Printre tomuri cu coloare roşii Foşnesc lin chiparoşii. cXlinescu, l. l. 88. Publică trei tomuri de folclor sîr-besc. ll 1955, 16. Vreme de două-trei ceasuri, se îndeletnicea cu cititul, Irecînd de la una la alta, prin tomuri, reviste şi dicţionare, vinea, l. i, 50. Şl lUam vorbit aiurea, de tomuri, de cărţile mele, de mine. t. popovici, s. 48. Intre tomuri, pe postamentul rafturilor de jos, luceşte un chivot de metal. v. rom. octombrie 1964, 105. Revista de filozofie, tomul 13, nr. 1/1966, cuprinde un număr bogat şi variat, contemp. 1966, nr. 16, 8/1. Aş umple tomuri dacă m-aş apuca să le trec pe hîrtie. v. rom. mai 1969, 22, cf. dex. — PI.: tomuri şi (Învechit, m.). torni. — Şi: (învechi t) I6mo§ s . n. — Din ngr. xófio?, lat. tomus, fr. torne, TÓMA adv. v. tocmai. TOMACI s. m. pi. (Regional) Ciorapi (Rasova — Constanţa), h ii 300. — Din t.c. tomak „cizmă“. TOMÂDĂ s. f. v. tomată. TOMAG s. n. v. stomac.. TOM AGI s. m. pl; v. tocmagi. TOMALA s. f. v. tocmeală. TÓMAN adv. v. taman. TOMATĂ s. f. Pătlăgea roşie (Lijcopersicam escu-lenlumj; p. restr. fructul acestei plante. Locul ce va rămînea gol prin recoltarea bobului care se coace iute va fi ocupat de tomate, f (1884), 217, cf. alexi, w. Fiecare colibă caută să se aprovizioneze cu fasole..., cu dumade (pătlăgele roşii), antipa, p. 760. Un rîn-jet... batjocoritor în colţul gurii lui cărnoase şi roşie ca o tornadă, i. botez, b. i, 117. Clientul concentrase pe figura lui toate culorile roşii dintre carnea -tocată, to- mată şi boiaua de ardei, arghezi, s. xi, 31, cf. dn!, borza, d. 102. Cei din urmă pepeni şi cele din urmă lómale... Sînl adunate, horea, c. 84. Alte solanacee alimentare sînt: pătlăgelele roşii sau tomatele, botanica, 153. Se pregătesc roşiile la fel ca pentru ochiuri in tómale, s. marin, c. b. 62, cf. dex, h ii 251. — Pl.: tomate. — Şi: (regional) tomâdă, doiuâdă (h ii 251), dnmâtă (pamfile, a. r. 197), dtunădă s. f. — Din germ. Tomate, fr. tomate, bg. /ţOMttT. TOMĂNÎ vb. IV v. tnmăni. TOMBAC1 s. n. Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roşiatică, folosit la fabricarca unor sîrme, table etc. 10 linguri de tombac (a. 1784). iorga, s. d. vii, 234. 2 zarfuri proaste sadea de tumbac (a. 1802). doc. ec. 68. Şăsă furculiţă di tumbacu şi trii cuţăti di os (a. 1821). iorga, s. d. vii, 262. Ajunserăm la o poartă de tumbac. gorjan, h. iv, 150/2, cf. polizu. în mijlocul camerei era un scaun... pe care erau puse palru sfeşnice de tumbac. filimon, o. i, 178, cf. costinescu. îmi străpunse vederile lumina flăcărilor de nişte maníjale de tombac poleit, odobescu, s. i, 292. Fierul, aurul., lombacul Ardă-l focul, să mi-l ardă. eminescu, l. p. 147, cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, şio iij, 368, alexi, w. Sîrmă de tombac. nom. min. i, 85. însemnul medaliei.. . este confecţionat din tombac aurit, bo 1955, 282, cf. dn2, df.x, ii xii 236. Şi sînl cu puica certai, Pentr-un inel de Inmbac. ciausanu, v. 58, cf. alr ii 4 268/386. — Şi: tumliâc s. n. — Din fr. tombuc. — Tumbac < te. tumliak. TOMîlAC.2 s. n. v. liimliac. TOMBAL, -A adj. (Livresc) Asemănător unui monument funerar. Dacă nu sînt nişte capodopere, au totuşi măreţia tombală, cXi.inescu, c.. o. 160. — Pl.: tombali, -e. — Din fr. tombal. TOMBATÉBA s. f. (Învechit) 1. Un fel de căciulă de modă orientală, care se purta în trecut. O căciulă cît ciubărul de piele de miel sur, numită în batjocură: „tombatera“. codru-drXguşanu, c. 16. De la zaveră ei lepădasc lebadeaua şi tombatera şi se îmbrăcase nemţeşte, ghica, s. 258. Era. un bătrîn cu işlic mare în cap, ceea ce făcu pe cei mai tineri din noi să. strige „tompatera“ blelulni administrator, bolintineanu, o. 264. Şi-ar fi. bătui joc de işlic şi tombateră, maiorescu, cr. ii, 181, cf. gXldi, m. pha.n. 262, scl 1953, 116, 117. Căpăţînele rase de sub tombaterele funariole. v. rom. februarie 1963, 3. 2. F i g. (Şi adjectival) (Persoană) cu idei în vechite, retrograde. V. t o m b a t e r i s t. Te credeam om de progres..., dar te găsesc tombatera de tot, cum se zice la noi. ghica, s. 441, cf. ddrf, sci. 1953, 116, .117, ZANNE, P. III, 404. — Pl.: tombatere. — Şi: tompatérá, tonpateră (a- LEXI, W., TDRG) S. f. — Din ngr. tóv 7rarépa [„care imită] pe tata“. TOMBATERÍST s. m. (învechit, rar) Persoană care purta tombateră (t); fi g. persoană cu idei Învechite, retrograde, (învechit) tombateră (2). Toţi principii ..., toţi tombaleriştii, loji işlicarii... au încungiurat ... pe sărmanul. în sc.i. 1953, 117. — Pl.: tombalerişti. — Tombateră + suf. -ist. TOMBĂ s. f. (Italienism) Mormînt (I 1). Dacă pe la tomba-mi... va trece, Să poată să s-areate, să poa-tă-ngenunchea. heliade, o. i, 114, cf. costinescu. — Pl.: tombe. — Şi: tumbă s. f. costinescu. — Din it. tomba. TOMBERÓN s. n. Cutie de tablă cu fundul rotunjit, montată pe o osie cu două roţi mari şi folosită pentru transportul pe distanţe, mici al materialelor de 5306 TOMBOLĂ — 403 — TOMNATIC* construcţie, al gunoaielor etc. Cf. bul. fil. xiv, 112. Stăteau să se odihnească lingă tumbăraiele lor. preda, m. s. 150, cf. dn2. Tomberoanele... duceau gunoiul spre groapă, t 1961, nr. 212, 5/4, cf. dex. — PI.: tomberoane. — Şi: (formă coruptă) tămbă-răn (cv 1949, nr. 7, 30), timbărăii (bl xrv, 112), luin-liărân (dex, pl. lumbăraie) s. n. — După fr. tombereau. T0MBOLĂ s. f. Loterie organizată la diferite ocazii (serbări, baluri etc.), cu ciştiguri în obiecte. Dac-am văzut că mă omoară, concurenta străinilor, am deschis tombolă cu obiecte la Moşi. caba.gia.le, o. i, 86, cf. barcianu, axexi, \v. Au să poarte grijă coconeturile cu baluri, tombole şi toate mofturile, c. petbf.scu, î. u, 125. Vindea bilele de tombolă, v. rom. aprilie 1955, 167. Organiza „reuniuni tovărăşeşti“ cu bufet şi tombolă. PREDA, R. 110, Cf. DEX. — Accentuat şi: tombdlă. dex. — PI.: tombole. — Din fr. tombola, it. tombola. TOMBÚR s. n. v. Iamb mii1. TOMEĂLĂ s. f. v. tocmeală. TOMENTÓS, -OÂSĂ adj. (Bot.) Acoperit cu peri moi, catifelaţi, de culoare albă. Foi tomentoase. gre-cescu, fl. 144. Frunzele alb tomentoase pe partea inferioară. ENC. AGR. III, 88, cf. DN2. — Pl.: iomenfoşi, -oase. — Din fr. toinenteux. TOMÍ vb. IV v. tocmi. TOMÍSM s. n. Doctrină teologică şi filozofică a lui Toma d'Aquino şi a continuatorilor săi. V. neoto-iti i s m. Cf. şăineanu, d. u., dn2, m. d. enc., dex. — Din fr. thomisme. TOMÍST s. m. Adept ai tomismului. Cf. şăineanu, d. u. — Pl.: tomişti. — Din fr. thomlste. TOMlX1 s. n. v. tocmit1. TOMÍT2, -Ă adj. v. tocmit2. TÓMITE adv. (Prin Olt.) Tocmai (2). cade. Ş-acu mai am semne — uite, tomite-n creştet, graiul, i, 55, cf, ciauşanu, gl. Am fost la o nuntă tomite-ncolo dă-parte la Ploieşti, gl. olt. — Şi: tămite (gl. olt.), tómte (ib.), túmite (udrescu, gl.) adv. — To(cmai] -|- mi-te. TOMÎNJl vb. IV v. tăinînji. TOMNÁ1 vb. 1. Intranz. (Despre oi, vite) A petrece toamna intr-un loc (unde se găsesc păşuni). Di să vor găsi oi sau fiece dobitoaci vărînd sau tomnînd în hotarul svintii mănăstiri..., să aibă a le lua lor cîti 12 berbeci (a. 1630). iorga, s. d. vi, 3, cf. drlu, scri-ban, d., chest. v 13/71. + T r a n z. A ţine, a îngriji turmele, vitele in timpul toamnei. în cazuri extrem de rare, li se întîmplă unora să nn le ajungă finul, şi, deci, să fie silifi să ducă oile ,,la cîmp“ să le „tomneze“ ori ,,primăvăreze". gr. s. v, 312. Toamna le aduna Şi-aci le tomna, Iarna le mina De a le ierna. pop., ap. OCR ii, 329, cf. alr i 1 795/215, a v 26, 28, vi 26. — Prez, ind.: tomnez. — V. toamnă. TÓMNA2 adv. v. tocmai. TOMNĂCI s. m. pl. v. tocmagi. TOMNĂGl s. m. pl. v. tocmagi. TÓMNAI adv. v. tocmai. TOMNAŞI adv. v. tocmaşi. TOMNAT s. n. Ţinerea vitelor sau a oilor în timpul toamnei intr-un Ioc unde se găsesc păşuni. în această zi se aleg vitele de la tomnai, pamfile, s. t. 72. Acum toate oile împărfite pe boleie se strîng pentru tomnat sub grija unui singur cioban, diaconu, p. 15. Cînd... verile erau secetoase şi nu-şi puteau face fin din belşug, ei îsi duceau turmele... la „tomnat“, gr. s. vi, 305, cf. chest. v 12/19, ib. 23/66, alr t 1 788/803. — V. tomna1. TOMNATEC, -Ă adj, v. tomnatic2. TOMNATIC1 s. n. (Regional) 1. Petrecerea toamnei intr-un anumit loc. Canlerriir îşi ţinu hoarda la tomnatic, pe marginile Lehiei. sadoveanu, o. v, 015. 2. Loc unde stau păstorii cu animalele lor toamna. Cf. h x 31, 45. — Pl.: tomnatice. — Tomna1 + ¿uf. -atic. TOMNATIC2,-Ă adj., s. f. 1. Adj. Care a care se face toamna; de toamnă; (regio Cf. anon. car., lb, polizu. Gurînd răsăr din ce în ce se suia pe cer, cu-atîta tomnalecele sale raze deveneau mai calde, eminescu, g. p. 135. Liliecii ş! gîndacii lomnaleci începură să zboare prin aer, slavici, n. i, 102. Aerul tomnatic al unei dimineţi răguşite de ceaţă îi răcori repede fruntea, maciîdonski, o. iii, 20, cf. ddrf, barcianu, PASCU, s. 99. Cerul, căptuşii, cu nouri tomnatici, apăsa greu şi parcă-şi afunda marginile în orizont, rebreanu, r. i, 70. în curînd raza se stinse în negurile tomnatice de pe înălţimi, ibrăileanu, a. 215. Vintul împrăştie ploaia, Tomnatice frunze prin tîrg Aleargă pe drumuri cu droaia, bacovia., o. 105. Amar miroase somnul celor ce nu mai sunt Prin liniştea aramei drumeagului tomnatec. lesneX, i. 113. Aduce ca o veste năpruznică de moarte, Tomnaticilor struguri spunîndu-te-nţelesal, Că mîine-n zori începe,' cu chiote, culesul, voiculescu, poezii, i, 175. Un pom cu foi de foc e un mărgean Sub pavăza, tomnaticului ram. pillat, p. 137. îmi ghicesc soarta Din palmă unei frunze tomnatice, blaga, poezii, 89. îl îmbăta mireasma pămîntului tomnatec. vinea, l. i, 49, cf. h ix 306, 338, xvni 41, a i 13, 21, n 6, 12, m 2, 5, 17, 19, <> (Despre, pomi) Care rodeşte toamna; (despre fructe) care se coace toamna. Trei fălci de vie..., 5 meri tomnatici (a. 1741). uricariul, xxv, 313/6, cf. ba-ronzi, l. i, 93, bul. grăd. bot. i, 86, şXineanu, d. u., şez. v, 69. Ş-ar vrea să fac-o gargară De prune tomnatice. TEODORESCU, P. P. 131, COm. MARIAN, H I 48, IV 83, IX 374 , ALR i 879/194, ib. 875/510, alr ii 6 067/ 316, 605, ib. 6 068/130, a i 12, 20. 2. Adj. Fig. Ca toamna; p. e x t. trist, melancolic. Căci răguşit, tomnatec, vrăjeşte trist un greier. eminescu, o. i, 71. Parfumul rozelor ude, Tomnatic suspin în zori, în tăcutele trude, Te cheamă pe tine, puţin, bacovia, o. 111. Mini tomnatice întinde noaptea mea spre tine. blaga, poezii, 47. 3. Adj. Flg. (Despre]oaineni) Trecut de maturitate, ajuns la vîrsta care precedă bătrlneţea; (mai ales despre bărbaţi) trecut de tinereţe şi rămas necăsătorit]; celibatar, holtei, burlac. Vezi pe acest flăcău tomnatic, îmbrăcat cu un frac fără mînice? ne-gruzzi, s. i, 238. Sînt încă tot holtei..., holtei tomnatic, precum vedeţi, alecsandri, t. 873. Iubea prea mult femeile... nalte sau mici, bălăi sau smolite, tinere sau tomnatice, numai femei să fi fost. conv. lit. ix, 51. Am jucat la trei jocuri: unul de flăcăi tomnatici. creangă, a. 104, cf. barcianu. Nu mai era destul de tînără, ca să întoarcă minţile la flăcăi tomnaţici ca Scatiu şi alţii. d. zamfirescu, ap. cade, cf. alexi, w., tdrg, pamfile, j. ii, 170. începuse a se număra, după obiceiurile satului, între flăcăii tomnateci. agîr-biceanu, s. 13, cf. şăineanu, d. u. Primul aspirant la mina ei, flăcău tomnatic, brăescu, a. 63. Aproape 5327 TOMNĂ — 404 — TON2 flăcău tomnatic, cel cu înfăţişare mai fudulă dintre toate odraslele lui Păr-Negru, ar fi cel mai nimerit să agonisească moştenitori, sa.dovea.nu, o. xiii, 91. Îşi recruta ,,viitoarele“ printre femei tomnatice. cXlinescu, c. n. 119. Venit aci burlac tomnatic, ii trecuse pe nesimţite timpii! şi nu se mai însurase, camu, pe-trescu, o. n, 291. Tot voinici tomnatici Vin pe cai sălbatici. teodorescu, r. p. 588. Flăcăii tomnatici şi fetele cele bălane. . ■. aleargă pe la vrăjitoare, şez. iv, 20, cf. ai.rm i/ti 1) 387, zanne, p. iv, 357. + (învechit şi regional; despre plante) Trecui, vechi; răscopt. Leamne tomnateci fără rodu, de doao ori muriră de-n rădăcină (a. 1569 —1575). OCR i, 12*/:!, cf. şainf.anu, d. u., alr ii 5 203/362. 4. S. f. pl. (Regional) Numele unor insecte asemănătoare cn lăcustele, (lom. clin sasca montanX — ORAVIŢA. 5. S. f. pl. (Bot.; regional) Crizantemă (Chnjsan-tliemum indicum). borza, d. 47. — Pl.: tomnatici, -ce. — Şi: tomuatee, -ă adj. — Toamnă -f sut. -alic. irtMNĂ s. f. v. locmă. TOMNRAlJv s. f. v. tocmeală. TOMNÎ vb. IV v. tocmi. TOMNÎT, -Ă adj. v. tocmii. TOMNITIJRĂ s. f. v. tocmitură. TOMNÎŢĂ s. f. Nume dat unei insecte de toamnă. Pe uşa deschisă ii venea, din grădiniţa de-afară, mireasma busuiocului şi priitul irioale al lomnitelor. sa-doveanu, o. ix, 50, ci. xm, 254. — PI.: tomnile. — Toamnă -|- stif. -Hă. TOMNÎU, -ÎE adj. (Regional) Tomnatic2 (I). Cf. sfc vi, 77. Cită poamă e tomnie, Nice una nu-i ciuleie Ca măicuţa cea ctintiie! .tarni'k — bîrseanu, d. 209. — Pl.: tomnii. — Toamnă-|-suf. -iu. TOMOÂŞĂ s. f. (Regional) Ghemotoc. Cum umblam aşa, văz jos o tomoaşă neagră. .. portofelul ăsta cu bani. brătescu-voineşti, tn sci. 1977, 188. — Pl.: tomoaşe. — Şi: (prin vestul Munt.) tomoâşcă s. f. SCRIBAN, D. — Cf. iii o t. o a ş c ă. TOMOAŞCĂ s. f. v. tomoaşă. TOMOGRAFIE s. f. (Med.) Metodă de examinare radiografică cu ajutorul căreia se obţin imagini ale structurilor d intr-un singur plan de profunzime, eli-minind imaginile celorlalte planuri. Cf. dn2, abc săn. 357, m. t). enc., dex. f (Concretizat) Clişeu, film care conţine o asemenea imagine, dex. — Pl.: tomografii. — Din fr. tomojilaphie. TOMOLOACĂ s. f. v. tolomoacă. TOMOLOG s. m. v. tomoloacă. TOMOI.OGEI s. rn. pl. (Regional) Tăiţei (Folteşli — Galaţi), cv 1950, nr. 7, 33. — Etimologia necunoscută. TOMONÎ vb. IV v. tumăni. T&MOS s. n. v. tom. TOMPATfiRĂ s. f. v. tombateră. TOmTE adv. v. tomite. TOMUI/TtiC s. n. v. tăhultoc. TOMURLUCI ş. rn. v. tumurug. TONI s. m. Peşte de mare răpitor, Înrudit cu pă-lămida, lung pînă la 4 — 5 m şi cu greutatea de 500 — 600 kg; (învechit, rar) peţudă (Thunnus thgnnus). Cf. CADE, DL, DM, DER, DEX. — Pl.: ioni. — Din fr. thon. TON2 s. n. 1. (Muz.) Sunet muzical; interval între două sunete apropiate; tonalitate a unei bucăţi muzicale. Cf. stamati, d., polizu, costinescu. Pe tonurile duioase şi întunecate ale trimbiţei metalice, se juca, cu o melodie săltăreaţă, melodia cîntecalui. odobescu, s. tn, 96, cf. ddrf. [Clntăreaţa avea] nişte acorduri nalte,... tonuri zburdalnice şi minimal colorate, contemporanul, iv, 84, cf. poni, f. 323, 324, barcianu, tim. popovici, d. m., ai.f.xi, w. Nici un ton de flaut nu plînge-n depărtare. peticX, o. 00. Orchestra a avut un colorit variat, acoperind şi lăsînd în umbră tonul de vată al pianului, contemp. 1949, nr. 120, 13/0. Conturul tonurilor [muzicale] se şterge, bl aga, z. 120. Gama majoră cuprinde cinci tonuri, cişman, fiz. ii, 79, cf. marian — ţiţeica, fiz. ii, 52. Ar avea de ci'ş-tigat curăţindu-şi jocul de o anumită risipă de gesturi şi tonuri acute, t mai 1964, 83. Tonurile de jos i le împrumutaseră cucii, voiculescu, poezii, ii, 242. <0 F i g. Mobilele pocneau, trosneau pe multe tonuri. demetrius, a. 72. Filozofia e „bemolul“ spiritului: toate tonurile spiritului ea le adinceşte cu o jumătate dc ton. blaga, z. 11. O Expr. A da tonul = a) a indica notele de început ale unei compoziţii muzicale. Cf. dl, dm, M. d. enc. (F i g.) Acum, ah, negrele ape cui ii dau tonul? blaga, poezii, 143; !>) a fi iniţiatorul unei acţiuni, al unui anumit fel de a gîndi, al unei mode etc. Acest cerc literar ... ar trebui să dea tonul întregii mişcări literare, gherea, st. cr. ii, 98, cf. 219. i.a Nearn/, Ionul îl dă corpul didactic, ibrăileand, a. 128. Pol fi văzuţi aici,... marii artişti ai acestor epoci, cei cure dădeau tonul in materie de gust. oprescu, s. 225. 2. Felul în care se. urcă şi se coboară glasul în timpul vorbirii; variaţia intensităţii, mlădiere a vocii, inflexiune, intonaţie; tonalitate (2). Cf. veisa, i. 1752/17, polizu. A striga pe toate tonurile, cu vreme şi fără vreme, din gură şi din condei, ghica, ap. ca.de. Tonul ei înmărmureşte P-ai pădurilor tirani, alf.xandrescu, 0. i, 298. Strigaţi pe tonuri multe Şi da(i alarmă-n lume. contemporanul, i, 204. Constantin tuşi, îşi drese glasul..., apoi începu astfel, pe un ton melancolic, gane, n. ui, 27. C-un ton declamator şi. grun, plimbindu-se prin. casă, vorbeşte in nişte fraze ridicol de solemne. vlahuţX, o. a. 205. Cum nu se poate? zise inspectorul jignit de. tonul, răspunsului, rebrf.anu, i. 410. Mi-a plăcut tonul ei. ibrăilf.anu, a. 45. A continuat pe acest Ion cîtva timp. camil pf.trf.scu, u. n. 147. O ia pemama de braţ şi spune pe un ton obişnuit... : — Să mergem. sahia, n. 54. Cînd citim o bucată literară, o vom înţelege adesea numai dacă ne închipuim şi tonul şi gesturile cu care şi-a imaginat-o autorul, puşcabiu, l.r. 1, 57. Tonul blajin al comisarului... făcu bine sufletului Linei, arghezi, s. xi, 25. Te-a întrebat: „Aşii de tirziu?“, dar fără ton de mustrare în glas■ pas, z. i, 313. Toate acestea ni le-am destăinuit pe un ton confidenţial şi ştiinţific, vinf.a, l. ii, 288. Vacă-mi vorbeşti pe tonul ăsta..., nu-ţi răspund, baranqa. i. 190. Reia tonul de catedră, t decembrie 1964, 33. în ciuda Ionului blîncţ, m-a luat dc mină şi m-a scos literalmente din cameră, v. rom. decembrie 1906, 19. Vocala silabei. accentuate era pronunţată cu un. ton mai ridicat. ist. i: rom. i, 20. Rina triumfa. Vedeam asta în siguranţa tonului, în strălucirea ochilor, v. rom. ianuarie 1971, 21. Şlefan-Vodă aştepta Şi pe urmă întreba Cu. răstit şi aspru ton. balade, iii, 99. <0> F i g. Violenta de ton a presei noastre se explică prin aceea că e o simplă sfadă, ionescu-rion, s. 224. L o c. adv. (învechit) Cu ton = cu glas tare. Întîi l-aş certa cu ton. pann, e. v, 132/5. O Expr. Tonul face muzica, se apune pentru a sublinia importanţa felului tn care 5348 TON* — 405 — tonalitate sc spune ceva. CF. di., bm. A ridica Ionul v. ridic a. A schimbă tonul v. schimba. (Rar) A-şi da ton = a-şi da aere. Dindu-şi ton de mari capitalişti, ruinează societatea prin falimente frauduloase, filimon, o. i, 93. 3. (Lingv.) Înălţime cu care se pronunţă o silabă. Sunetele pot fi muzicale, adecă pot avea caracter de ton-graur, i. L. 45. Chineza literară are numai patru tonuri .. . care servesc la diferenţierea vocalelor şi deci a cuvintelor. id. ib. 68. + (învechit) Acccnt. Se ştie că, la cele mai multe vorbe, turcii tonul îl au la sfîrşit. pann, p. v. ir, 164/5. + (Rar) Mod de pronunţare specific unui anumit grai. sau unei anumite limbi. Vorbeşte franţuzeşte cu tonul unui parizian, ar (1829), 2481/32. <0> F i g. Altfel e-n iară la noi: noi trebuie să formăm, Să dăm un aer, un ton limbii in care lucrăm, alexan-drescu, o. r, 170. 4. Felul in care se prezintă, în general, o scriere literară; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. Dacă pe Ionul glumei Slobod ¡mi e să vorbesc, ai.exan-iirescu, o. i, 130. Scurtimea lucrării... şi tonul fn care e concepută, maiorescu, cr. i, 104. Această glumă şi viclenie, tonul uşor de batjocură dispar îndată ce simţămîntul puternic al dragostei cuprinde sufletul. gherea, st. cr. iu, 281. Ca totul altfel, în ceea ce priveşte cuprinsul de fapte şi ionul, e expusă domnia. ■ . lui Grigore Ghica. iorga, l. i, 485. Poeziile in care dragostea nu e fericită sint puţine, iar tonul lor nu e nici amărăciunea, nici deprimarea, ibrăileanu, s. l. 153. Dezbaterile au avut un ton susţinut de seriozitate, sa-tjoveanu, e. 41. Constat... tonul de persiflare. cĂ- i.înescu, c. o. 93. Tonul poetului este plin de durere, de mtnie, de sarcasm, vianu, l. u. 23. Aceste predici... au o unitate de stil, de ton, de organizare, bi.aga, c. 205. Tonul dominant este acela al umanismului, perfect echilibrat, ll 1955, 13*2. Tonul descriptiv este dominant, discuţia teoretică fiind ocolită, t septembrie 1966, 94. 5. Nuanţă a unei culori; (pictură) denumire care marchează gradul de luminozitate a culorilor. Colinele urmează unele după altele, schimbindu-şi tonul, culorilor cu depărtarea, mille, v. p. 156. Razele dc soare să se topească, în tonuri de aur, pe fundul vioriu şi depărtai al munţilor, hogaş, m. n. 13. Ziduri vopsite cu olei in tonuri felurite, sadovkanu, o. ix, 227. Augusta toamnă din nou îl înfăşoară în tonuri de crepuscul. i. barbu, J. s. 5. Pentru a se vedea rezistenta faţă de ucizi la rece, se afundă proba în acid sulfuric. . . şi se observă eventuala schimbare a tonului, îonescu-mus-cel, ţes. 59. Dragostea pentru tonul mat, întins uşor, fără împăitâri şi reliefuri inutile, fără nimic care să accentueze violent conturul, a rămas aceeaşi, oprescu, s. 73. Tonul dulceag-gălbui., ca reflexe limonadiere.. . .•¡caldă aproape întreg tabloul, învăluindu-l într-un colorii de prost gust. contemp. 1948, nr. 113, 9/3. Cînd vremea e rece. . . [obrajii] iau un ton pat. călinescu, c. o. 65. Apropia scrisoarea de flacăra care arunca lumini jucăuşe pe faţa ei cu trăsături subjiri şi tonuri de ivoriu, vinea, l. j, 94. Gama coloristică e redusă aproape numai la tonuri sumbre, de gri., de negru, de violet,... ce dau o notă gravă atîl culorii cît şi poeziei. v. rom. decembrie 1964, 158. Priviţi aceste stofe mai grele ori mai uşoare, în felurite tonuri, t iulie 1964, 59. + (Tipogr.) Cerneală pentru tipar de fond. Cf. jio-IJN, V. T. 31, 65, M. D. ENC. — Pl.; tonuri. — Din fr. ton. Cf. lat. tonus. TON3 s. ii. 1. (Maram. şi Transilv.) Butoi (mai mic) avlnd diferite Întrebuinţări. Cf. molnajr, d, O ploscă de pămînt, o toană, 2 troci (a. 1811). iorga, s. D. xii, 228, cf. lb, barcianu. Bumnarii (butnarii) fac toane, ferdele, h xvii 237, coman, gl., cv 1950, nr. 4, 34. Laptele acru se păstrează în bărbînfă, iar zerul tot în bărbînţă sau în ton. chest. v 122/72, cf. candrea, ţ. o. 52. Că nici am ton Să vă-nfund Şt pă mare să v-arunc. arh. folk. i, 169. La Anifa, erîş- măiiţa, Tri tonuri o deşărtat. ib. vi, 57, com. din vestul Transilv., t. papahagi, m. 159, alr i 1 818/348, alr ii/i mn 143, 3 914/346, 349, 353, alrm ii/i h 390, alr ii 6 140/349, alr sn i h 190, ib. h 245, ib. v h 1 488, alrm sn i h 132, lexic reg. 22. + Conţinutul unui tons (1). Răspuns-au Emir că-i va da el împrumut o toană de galbeni, şincai, hr. ii, 251/19. + Ploscă, coman, gl. 2. (Prin Ban.) Scoc, jgheab la moară. Cf. l. costin, gr. băn. 203. — P).: tonuri şi toane. — Şi: toănă s. f. — Din germ. Toirne. TONAJ s. n. 1. Masă sau greutate a unui corp exprimată în tone. Cf. m. d. enc., dex. 2. Volum interior al unei nave comerciale, măsurat în tone-registru. Cf. şăineanu, d. u., abc mar., scriban, 1). Din hoinărelile mele prin porturi, învăţasem să. estimez, acceptabil, tonajul unui vapor, tudo-ran, o. 90, cf. dex. + Greutatea totală, exprimată in tone, care reprezintă capacitatea de încărcare a nnui vehicul. Cf. dex. <0> Loc. adj. (Despre vehicule) De mare tonaj = care are o mare capacitate de încărcare. Zăceau împrăştiate. . . camioane de mare tonaj, preda, r. 98. Întîlnim cargouri de mare tonaj. vin. pesc. august 1964, 13. + Greutatea totală a unui tren, exprimată în tone. Cf. dl, dm, der, m. D. ENC. — Pl.: tonaje. — Din fr. tonnage. TONAL, -Ă adj. 1. (Muz.) Care se referă la ton2 (1). Notele esecutate pe îndoită coardă sau în terfă sint oarecum lipsite de egalitatea tonală cerută, filimon, o. ii, 210, cf. 277. Constructorii de orgi cunoşteau de mult combinafiile tonale, care dau sunetului timbrul diferitelor instrumente, cişman, fiz. ii, 69, cf. dn2. Pornim de la căutarea axului central tonal, m 1965, nr. 1, 31. 2. Referi tor la tonul2 (5) culorilor. [Pictorul] introduce subtilitatea cromatică, rafinamentul nuanţelor, simfonia tonală, contf.mp. 1948, nr. 112, 15/6, cf. DN2. — Pl.: tonali, -e. — Din fr. tonal. TONALITATE s. f. 1. (Muz.) Raport care se stabileşte între sunetele unei scări muzicale faţă de acordul ei principal; centru armonic al gamei; ansamblul legilor care stau la baza unei game. Aceeaşi fanfară domneşte ca motiv de căpetenie şi răsare, sub felurite tonalităţi, printre diverse episoade muzicale, odobescu, s. iii, 97, cf. barcianu, tim. popovici, d. m., şăineanu, d. u., cade. Acompaniamentul se limita să sprijine tonalitatea, intervenind din timp în timp. cişman, fiz. ii, 79, cf. der, dex. 2. Intonaţie, modulaţie a vorbirii; ton2 (2). Tonalitatea pe care o dăm vorbitei noastre nu priveşte deci numai anumite sunete, ci emisiunea întreagă, puşcariu, l. r. i, 81. Formal, caracterul obiectiv al unei astfel de interogafii se trădează prin lipsa unei ,,tonalităţi“ prea perceptibile; deosebirea de ion faţă de aspectul enunţiativ al aceluiaşi cuvînt. . . de abia o simţim. iordan, stil. 72, cf. dex. <0> F i g. Tonalitatea înallă a poeziei, măreţia victoriei, v. rom. ianuarie 1954, 164. Distincfie, delicateţă sufletească, tonalitate moderată în modul de a exprima gînduri despre arta poeziei in genere, ib. iunie 1970, 142. 3. (Lingv.) Intonaţie deosebită, în anumite limbi, a unor cuvinte care se scriu la fel, dar au sensuri diferite. Cuvintele care sînt la fel, dar au înfeles diferii, se pronunfă cu o intonaţie deosebită. Această aşa-zisă tonalitate constituie o particularitate a limbii chineze. l. rom. 1953, nr. 4, 19, cf. dex. 4. Trăsătură dominantă, notă specifică a unei scrieri, (p. e x t.) a unei gîndiri, a unei stări sufleteşti etc- 3 — c. 263 5352 TONANT — 406 — TONG Lirismul scriitoarei e lipsii de duioçie, de melancolic şi de acea tonalitate vagă şi dulce a romantismului, lo-vinescu, c. vii, 112, cf. vi, 160. Atitudinea estetică nu se poate dezvolta dectt în tonalitate sufletească calmă. ralea, s. t. iii, 226. [Impresiile] ce au fost însoţite de un coeficient afectiv însemnat. . . se păstrează mai bine decît acelea cu o slabă tonalitate afectivă, parhon, b. 67. Tonalitatea generală a spectacolului a cucerit şl a unit întregul colectiv, gl 1961, nr. 3, 7/3. Dramaturgia originală contemporană constituie principalul pilon de susfinere a teatrului nostru, cel care-i dă tonalitatea şi orientarea specifică, t august 1964, 1. [Piesa] rumine notabilă pentru tonalitatea satirică pe liniă umorului popular, v. rom. ianuarie 1965, 149. Nu-şi schimbă tonalitatea scrisului său. ib. septembrie 1970, 138, ci. DEX. 5. Nuanţă a culorilor; ambianţă cromatică specifică unei picturi. Are obrazul colorat în tonalităţi de carmin. hon. ist. i, 128. Ogoarele şi miriştile au o tonalitate aurie, sadoveanu, o. xiv, 396. Pictorul folosise tonalităţi întunecate, contemp. 1949, nr. 164, 8/6. Are însă tonalitatea culorii mai mult verzuie decît albăstruie. LINŢIA, PĂS. II, 34, Cf. 136, DEX. — PI.: tonalităţi. — Din fr. tonalité. TONANT, -Ă adj. (Rar) Care tună (2), tunător (1). Progresul e mai mare, ştiinţa mai departe Cînd ne pro_ duce fructe ca pulbera tonante Ş-alăturea cu dînsa ful gerătoare arme. heliade, o. i, 382, cf. dn2. — Pl.: tonanti, -le. — Şi: (învechit) tonănte adj. invar. — Din it. tonante, fr. tonnant. TONANTE adj. invar. v. tonant. TONAJ! s. m. (Regional) Persoană care face şi vinde cepuri pentru butoaie; cepar (Negreşti — Baia Mare). Cf. alr ii 6 485/346. — Pl.: tonari. — Ton3 -|- sui. -ar. TONARE s. f. Depunere a unui strat subţire dc cerneală pe părţile albe ale unei tipărituri, ca urmare a acoperirii incidentale cu cerneală a suprafeţei neutre a formei de tipar. m. d. enc., cf. dex. — De la ton2, după germ. Ton.cn. TONATEC, -Ă adj. v. tona tic. TONAT1C,-Ă adj. Cu toane1, capricios; schimbător; (regional) toncos, tonos. Dacă ea astăzi este cea mai tonatică femeie, vina, o simfesc, este a mea. conv. lit. XXII, 423, Cf. BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, PAMFILE, A. R. 262. Fiind ursitoarele adeseori foarte tonatice şi supărăcioase, româncele caută. . . cum le-ar putea mai bine intra în voie. marian, na. 151, cf. lexic req. 43. — PI.: tonatici, -ce. — Şi: tonătec, -ă adj. pam-file, a. R. 262. — Toanăi 4- suf. -atic. TÔN s. f. Unitate de măsură a masei egală cu 1 000 kilograme; (Învechit) tonelă. Am primit... 1 tonă peşte (a. 1802). iorga, s. d. x, 341. Un vapor încărcat cu 20 000 tone. contemporanul, iv, 49, cf. costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w. Făcu cu fata numărătoarea coşurilor şi a tonelor intrate, dunăreanu, ch. 203. Leafa servitoarei, cursa cu birja, tona de lemne ... reprezentau... patru sau zece perechi de ghete. c. petrescu, c. v. 170. [Vaporul] înghiţise trei mii de tone grîu arnăut. bart, s. m. 81. 'Tone de apă sînl fri-nate undeva. cXlinescu, c. o. 164. Aruncă în aer tone întregi de piară, bogza, c. o. 179. încercă st5 se ridice, dar parcă trupul său cîntărea mii de tone. vinea, j,. ii, 85. Furnaliştii. . . au produs peste plan, de la începutul anului, 25 000 tone de fontă, scînteia, 19Gr>, nr. 6 589, cf. m. d. enc., dex, a iii 18. O Fi g. în bulgării de sub pămînt Zac tone de viaţă! frunză, 32. O Tonă-forţă = unitate de măsură a forţei, egală cu greutatea unui corp cu masa de o tonă. m. d. enc. Tonă-kilomelru = unitate de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie dc cale ferată, echivalentă cu transportul unei greutăţi de o tonă-forţă pe distanţa de un kilometru. Cf. dl, dm, der, dex. (Nav.) Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,8 316 m3. m. d. enc., dkx. — PI.: tone. — Din fr. ton ne, germ. Tnnne. TONC vb. I. Intranz. (Transilv.; construit cu dativul) A i se năzări (cuiva), a-i căşuna, a-i trăsni prin cap. Com. din frata — turda, l-a toncat să plece şi a plecai, paşca, gl., com. din hereclean — zalău. Ce i-a tcncat, ce nu i-a toncat, că într-o zi s-a luat şi a plecat, cv 1951, nr. 6, 27. Cînd îi toancă lui să intre la crîjmă, musai să intre, coman, gl., cf. mat. dialect, i, 99. Lucrează cum îi toancă. ib. 216, cf. 289. — Prez. ind. pers. 3: toăncă. — Şi: tuncă vb. I. jahresber. iii, 329, novacoviciu, c. b. i, 20. — Etimologia necunoscută. Cf. t o a n ă1. TONCĂNÎ vb. IV v. tongăni. TONCĂNITdR adj. (Regional) Flecar; cicălitor (Ponoarele — Vaşcău). teaha, c. n. 275. — Pl.: toncănitori. - Toncănl +suf. - (i jtor. TONCHI s. m. v. tenchl1. TONCdS, -OASĂ adj. (Prin Transilv.; despre persoane) Cu toane1, capricios; tonatic. Cf. viciu, gi.. — PI.: toncoşi, -oase. — Toancă2 + suf. -os. TONCOTl vb. IV. Intranz. (Regional; despre clopote) A suna (Avram lancu — Abrud). Cf. alr i 353/94. — Prez. ind. pers. 3: toncoteşte. — Formaţie onomatopeică. TONCtJŢĂ adj., s. f. (Regional) Diminutiv al lui toancă3; prostuţă (Măţău — Clmpulung). Cf. coman, gl. E cam toncufă, sărmana! id. ib. — Pl.: toncufe. — Toancă3 -+- suf. -uţă. TOIVOOMĂNÎ vl>. IV v. tudumăni. TONDOROSÎ vb. IV. Tran z. (Prin Ban.) A trînti1, a răsturna; a împrăştia. Cf. novacoviciu, c. b. i, 22. (Absol.) Nu ştiu ce face că tot tondorosind îl aud. I,. costin, gr. băn. 203. — Prez. ind.: londorosesc. — Etimologia necunoscută. TONÎIE s. f. pl. v. tănear. TONfiLĂ s. f. (învechit) Tonă. Cf. costinescu, climescu, a. 209, alexi, \v. — Pl.: tonele. — De la tonă. TONÎTĂ s. f. Gheretă sau tarabă la care se vtnd, pe stradă, articole mărunte, dulciuri, răcoritoare ctc.. O serie de stafii PECO vor fi prevăzute cu tonele pentru vînzarea unor piese de schimb, scînteia, 1966, nr. 6 894. — Pl.: tonele. — Ci. fr. t o n n e 1 e t. TONG interj. (Şi în forma tongo, în corelaţie cu longa) Cuvînt care redă sunetul produs de un clopot. Cf. scl 1960, 784, alr i 353/351. — Şi: tdngo interj, alr i 353/351. — Onomatopee. 5372 tôngânî - 40? - TONITRUANT TONGĂNÎ vb. IV. 1. Tranz. (Transilv.) A bate, a lovi un obiect pentru a-] face să sune. Cf. klein, d. 439, lb, ci hac, ii, 533, lm, gheţie, r. m., alexi, w., scl 1977, 188, teaha, c. n. 275. 2. Tranz. şi re TI. (Prin Maram.; în forma ton-căni) A (se) lua la bătaie, a (se) bate. Cf. alr i 1 768/ 355, LEXIC I1EG. ii, 106. 3. Tranz. şi refl. (Prin Transilv.; în forma toncăni) A (se) sfătui în taină, a pune la cale ceva discret. coman, gl. + I n t r a n z. A flecări. teaha, c. n. 275. — Prez. ind.: tongănesc. — Şi: toncăni vb. IV. — De Ia tong. T0NGO interj, v. tong. TONÎ vb. IV. Refl. (Despre peşti) A merge în grămadă, în toană2. Cf. bXcescu, p. 151. — Prez. ind. pers. 3: toneşle. — V. toană2. TONIC, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care are proprietatea de a reface şi de a fortifica un organism slăbit; întăritor, fortifiant, reconfortant, reconstituant, tonifiant. Picături de tinctură ionică, episcupescu, practica, 403/7, cf. POLIZU, COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W,, BIANU, D. S., şXlNEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. O luă in braţe, o culcă, ii luă pulsul, îi făcu o injecţie tonică, v. rom. iulie 1955, 91. Tratamentul tonic general trebuie continuat şi după terminarea bolii, belea, p. a. 264. + (Substantivat, n.) Substanţă, medicament care reface şi fortifică un organism slăbit. Să deie bolnavului doftorii întăritoare (tonice), cornea, e. i, 184/12. Printre tratamentele medicamentoase, tonicele cardiace... merită a fi menţionate, parhon, b. 148. Tratamentul medicamentos constă mai mult în administrarea de tonice, abc sXn. 367. + F i g. Care dă puteri morale; întăritor, reconfortant. Cil de tonică... este scena cu care se închide istorisirea! con-temp. 1949, nr. 164, 2/6. Ca să ia un contact tonic cu familia lui,... porni chiar de dimineaţă în oraş. cX-linescu, E. o. ii, 85. Convorbirea cu el este ionică. id. c. o. 33. A descoperit cum, alături de prezenţa tonică a lui Anton Fi/ip, înfloresc mlădiţele sigure ale noii conştiinţe comuniste, il februarie 1960, nr. 2, 69. Dezvoltă un sentiment tonic în sufletul nostru, al auditorilor, m 1965, nr. 1, 4/2. Va trăi,. . . inlegrîndu-se în fluxul tonic al unei vieţi constructive şi cinstite, v. rom. ianuarie 1965, 145. Idila e fermecătoare şi tonică prin banalitatea ei. -contemp. 1966, nr. 1 005, 2/4. Gravurile. . . aduc o notă de humor solid şi tonic. v. rom. iulie 1970, 117. 2. Adj. (Lingv.; despre vocale,silabe etc.) Care poartă accentul, pe care cade accentul." Flexiunea verbală este caracterizată prin opoziţia între radicale tonice şi atonice, necunoscute de flexiunea nominală., scl 1956, nr. 1—2, 132, cf. der, m. d. enc., dex. <0> Accent tonic = accent muzical. în limba grăită. . ■ accentul tonic este semnul qualificativ al cuoîntului. arhiva, i, 168, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. Accentul muzical sau tonic este produs de mărirea numărului de-vibraţii pe secundă, graur, i. l. 56, cf. m. d. enc. 3. S. f. (Muz.) Treapta întîi a modurilor major sau minor; acord construit pe o astfel de treaptă. Cf. BARCIANU, ALEXI, -W., TIM. POPOVICI, D. M., ŞĂINEANU, D. u., cade, scriban, d., dn2. Adagio din partea a patra se bazează pe o pedală sol, cu funcţia de dominantă pentru presto-ul care va interveni cu tonica, m 1965, nr. 4, 18/2, cf. m. d. enc., dex. — PI.: tonici,-ce. — Din fr. tonique, ngr. Tov'.xoţ. TONICARDIÂC s. n. Substanţă folosită pentru a corecta insuficienţa cardiacă. Cele mai întrebuinţate diuretice sînt: serul glucozat..., infuziile diuretice şi tonicardiacete. belea, p. a. 278, cf. 270. Au urmărit. ■ ■ rezultatul acţiunii adrenalinei şi a tonicardiacelor cu care îl reanimau, v. rom. decembrie 1966, 18, cf. d. med. — Pl.: tonicardiace. — Din fr. tonicardiaque. TONICITĂTE s. f. 1, (Fiziol.) însuşire a unui ţesut elastic de a se afla într-o permanentă stare de tensiune. O maladie curioasă. . . — iată simptomele şi fazele ei. O pierdere mereu crescîndă a tonicităţii muşchilor supuşi voinţei. caragiale, o. vii, 44. Se vor elucida... unele probleme de fiziologie neuro-musculară, ca predominarea tonicităţii unor muşchi asupra aceleia a altora. parhon, o. a. i, 30, cf. id. b. 18. Pe miocardul adult (de care depind excitabilitatea, tonicitaiea şi contrac-tilitatea), medicamentele digitalice şi chinina sînt antagoniste. DANIEI.OPOLU, F. n. îi, 49, cf. dl, dm. Venele mici sînt dilatate şi lipsite de tonicilate. abc sXn. 14, Cf. DN2, M. D. ENC., P. MED., DEX. 2. F i g. însuşire a ceea ce este tonic (1) , reconfortant, stenic. A fost fermentul care. .. a trecut efluvii pline de tonicitatea veseliei, a declanşat rîsul, a întîr-ziat zîmbetul pe chipul spectatorului, v. rom. decembrie 1970, 126. — Din fr. tonicité. TONIFIANT, -Ă adj. Care tonifică, întăreşte; tonic (1). Cf. dn3, m. d. enc., dex. (F i g.) Un humor copios, variat, tonifiant, ll 1955, 132. O (Substantivat, n.) În cantităţi moderate, cafeaua şi ceaiul sînt un tonifiant care favorizează munca intelectuală. s. marin, c. b. 12. — Pronunţat: -fi-cmt. -■ Pl.: tonifianţi, -te. — Din fr. tonifiant. TONIFICĂ vb. I. Tranz. (Complementul indică un ţesut, un organ, un organism) A întări, a fortifica. Această substanţă... tonifică organismul, contemp. 1956, nr. 518, 2/7, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. O Fig. Sufletele luptătoare. . . le tonifică în atitudini de luptă mai dîrze. vianu, l. r. 530. Nici o morală nu invită la incertitudine şi relativism. Ea tinde....... către afirmaţia categorică, prin care sufletul şovăielnic al omului primitiv trebuie tonificat spre a rezista destrămării. ralea, s. t. ir, 278. Prez. ind.: tonific. — Din fr. tonifier. TON1F1CÂRE s. f. Acţiunea de a tonifica şi rezultatul ei ; întărire, fortificare, dn2, dex. (F i g.) Toate terapeuticile au recomandat acelaşi lucru: toni-ficarea acţiunii sugestive, adică întărirea în bolnav a ideii de sănătate, ralea, s. t. iii, 172. — V. tonifica. TONISÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) A pune pe note; a compune. N-avem ■ ■ . cunoştinţă exactă dacă sf. loan Damaschin şi Cozma au tonisit irmoasele canoanelor făcute de dînşii. ap. tdrg, cf. galdi, m. phan. 262, ROSETTI — CAZ ACU, I.I..R. I, 354. — Prez. ind.: tonisesc. — Din ngr. tovîÇ&>. TONISÎRE s. f. (învechit) Faptul de a toni si; compunere, aranjament, punere pe note. Acei slujbaşi bisericeşti nu au cunoştinţă despre.. . tonisirea glasurilor în cîntările bisericeşti (a. 1853). arh. olt. vii, 130, cf. gAldi, m. phan. 262. — V. tonisi. TONITRUÂNT, -Ă adj. (Franţuzism rar; despre glas, p. e x t. despre sunete) Tunător (1), răsunător. Clopotul. .. intonează un început de temă cu o turburătoare tonitruantă vibraţie între orgă şi. clavicord. cXn-nescu, c. o. 247, cf. DN2. — Pl.: tonitruanţi, -te. — Din fr. tonitruant. 5282 TONjlC — 408 — TÖNT TONJÎC s. m. (Regional) Toc3 (III 1). l. costin, GR. BĂN. 203. — Accentul necunoscut. — Pl.: ionjîci. — Etimologia necunoscută. TONOÂSĂ s. f. (Prin Mold. şi Transilv.) Poznă, năzbîtie, trăsnaie; boroboaţă, pocinog. Văzînd că nu e alt chip de scăpare, s-a făcut nebun şCa prins a face fel de fel de tonoase şi alte blazgonii, crezind că... îi vor da drumul, marian, s. r. i, 242, cf. tdrg, cade. Mirele... . ştia că [mireasa] n-a prea mers cu voie bună după dinsul şi se temea sănu-i facă oro tonoasă. sbiera, p. 21, cf. şez. iii, 91. Nu face tonoase, şi te ogoaie! viciu, gl. Băiatul, văzînd c-o făcui tănoasa, n-o stal mult la chiteală. vasiliu, p. l. 262, com. din bilca --rădăuţi şi din straja. — rădăuţi, a v 14, mat. dialect. i, 195. — Pl.: tonoase. — Şi: (regional) tonoâză (viciu, gl.), tftnoiifcă s. f. — De la toană1. TONOAZĂ s. f. v. tonoasă. TONOCt vb. IV. Intranz. (Prin Ban.) A trăncăni1, a flecări. Nu-mi tonoci atîta la ureche. Com. din ora-viţa, cf. l. costin, gr. băn. ii, 195. + Tranz. A bate la cap, a cicăli (Zgribeşti — Lugoj). Cf. l. costin, gr. băn. ii, 195. De ce mă tonoceşti atîta. id. ib. — Prez. ind.: tonocesc. — Din magh. tanăcsol „a sfătui, a povăţui“. TONOCIE s. f. (Prin Ban.) Birfă, cleveteală. Cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 203, NOVACOVICIU, C. B. 1, 21. — Accentul necunoscut. — Cf. t o n o c j. TONOH subst. (Regional) Ceaţă, negură, bxjg- NARIU, N. — Accentul necunoscut. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. TONOMAT s. n. Aparat cu discuri muzicale care se declanşează automat prin introducerea unei fise. Cf. dn2. Urcam pe terasa restaurantului — unde era cafd-barul şi tonomatul — puneam fiecare cîte cinci monede de cîte un leu. v. rom. iulie 1970, 5, cf. m. d. enc., dex — Pl.: tonomate. — Din. germ. Tonomat. TONOMIÎTHIC, -Ă adj. Care ţine de tonometrie, referitor la tonometrie. Cf. dn2. —■ Pl.: tonometrici, -ce. — Din fr. tonomitriijue. TONOAIETRÎE s. f. Procedeu utilizat pentru determinarea greutăţii moleculare a substanţelor nevolatile, prin măsurarea tensiunii de vapori a soluţiilor acestor substanţe; ramură a fizicii care se ocupă cu efectuarea acestor măsurători. Cf. dn2, m. d. tac. — Din ir. tonometrie. TONORdG s. n. v. tlnărog. TONS, -OASĂ adj. (Regional; despre persoane) Cu toane1, capricios; tonatic. Cf. pogor, henr. 233/11. Şi cît de tonoasă a fost [ea] toată sara. Abia grăia cu gura. ap. tdrg, cf. cade, dl, dm. — Pl.: tonoşi, -oase. — Toană1 + suf. -os. XON(3U s. n. Evoluţie in zbor orizontal a unui avion, care constă dintr-o rotaţie a acestuia în jurul axei sale longitudinale, fără a-şi schimba direcţia sau înălţimea de zbor. Cf. scl 1960, 40, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: lomuri. — Din fr. tonneau. TONOVEÂLA s. f. (Regional) pămlnt călcat din care se construiesc pereţii caselor (Izvoru — Slatina). chest. ii 86/97. — Etimologia necunoscută. TONPATÎRĂ s. f. v. tombateră. TOiVSÎIRĂ s. f. Ceremonia tunderii părului din creştetul capului la consacrarea unui cleric catolic; (concretizat) locul, de formă rotundă, rămas fără păr In urma acestei ceremonii. Cf. costinescu, barcianu., ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. SCO- ţîndu-şi pălăr'a din cap, revelă o ţeastă goală..., de 0 ionsură extremă, buclele albe de păr căzînd numai pe frunte, deasupra urechilor şi la baza craniului, căli-nescu, s. 28. Sta cu ochii pironiţi pe creştetul lui Ga-vril: un rotocol mic de sidef, ea o tonsură, în buclele ' lui blonde; un început de chelie, vinea, l. ii, 22, cf, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: tonsuri. — Din fr. tonsnre, lat. tonsnra. TONT, TOANTĂ adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) (Om) prost, nerod, nătărău, bleg; (regional) ; tanteş, tălăşman (2), tontan, tontolete, tontolog, ton-tovan, tronc2, tutB (1). V. t în dală1, ton tăi an, :tontălău. Hameleonul. ■ . in faţa a tuturor tonţilor ■ se schimba, cantemir, ist. 205, cf. uricahiul, x, 404, polizu. Mă înştiinţează că bietul om... este tont. '■ negruzzi, s.iii, 404. Tontule,... puneumăru de-mpinge. ' A1.ECSANDBI, T. 395, Cf. COSTINESCU, CIHAC, I, 290, LM. , Prin oraşele şi satele unde nu sînt grădini, oamenii dau ■ dovadă că-s trîndavi şi tonţi. ap. tdrg. Tontu şi nen-; văţalu are capu găunos, jipescu, o. 117. îndeamnă . păeatul pe bădiţa Vasile, tîntul, că mai bine nu i-oi ■.zice, să puie pe unul, Nic’ a lui Costache, să mă pro-: citească, creangă, a. 5. Mi-ar părea mai bine fă fiu '.slută şi pocită... şi să am şi eu puţintel duh, decît să 1 fiu aşa de frumoasă şi loantă cum sînt. caragiale, ap. cade. Era un flăcăiandru, care se vedea, după ' apucături, că era tont şi molatic, conv. ut. xviii, 206. : Jl aştept ca o toantă. contemporanul, vij, 503. Zme- ■ oaicele s-ar folosi de o asemenea ocaziune ca să schimbe î copilul eu un altul care de regulă e tont, hăbăuc, ma->:rian, na. 93 cf. ddrf. Ce toanl^am fost să nu mă duc ;eu după un fecior de gospodariu! ap. tdrg, cf. bar-: cianu, alexi, w., pamfile, j. ii, 170, severin, s. 150, ‘şăineanu, D. u., cade. Ea are să ştie să-i calce panta- i Ionii frumes, cu dungă, nu ca toantele astea care nii-s jîn stare nici măcar să încălzească bine fierul, rebreanu, -r. i, 199. Badea — negustor nepriceput şi toni — îşi . adusese acasă nu tihnă..., ci belea, galaction, o. 134. Gîndi cu ură la tei ce lăsase înapoi: bîrfelile şi spionajul ,, cucoanelor. . ., necazurile de gospodină care şi-a mistuit ■tinereţea cu slugi toanie. c,. petrescu, c. v. 10. Mă-sa. . . ]mai tîntă şi mai fudulă ca fii-şa. klopştock, f. 177. '¡Poate că-i bleg, încet la minte, tont. teodoreanu, m. ; u. 296. S-a amestecat fără rost Bucşan, ca un tont căruia ■Inimeni nu-i ceruse părerea, sadoveanu, o. xvii, 522. iDupă dumneata, inteligentul e tont şi deşteptul prost. călinescu, c. o. 60. Născoceam, cu închipuire dră-; ceaşcă, vreo cruzime, ce urma s-o ducem la îndeplinire pe socoteala... tonţilor, zănaticilor sau bicisnicilor din ■ localitate, blaga, h. 16. Descopereau părinţii Că fata lor... e o toantă şi de-aceea nu o ia nimeni, pas, z. j i, 221. Adoarme iar tîntul. beniuc, v. 124. Pînă-n seară şi-a luaţ lumea-n cap... toanta! galan, z. r. i 181. Bată-te crucea de naş, Cum naiba mă înşelaşi Şi cu cin1 mă cununaşi! Cu toanta din Făgăraş, teo-dorescu, p. p. 334. Toate fetele torcea, Numai proasta i mea plîngea, Nu mai plînge, toantă fa, Că dracul te-o ; mai lua. jarnîic — bÎrseanu, d. 423. Nu fi toantă I i Unde-ai văzut tu să fie grîu fiert bun de sămînţă? sbiera, p. 222, cf. mîndrescu, l. p. 113. Peste deal şi peste vie 'Este-o fată cu moşie, Boii-s buni, moşia-mi place, 'Dar cu toanta ce m-oi face? doine, 180. Mă-nsurai, \luai muiere, Mă bucurai la avere... Averea o cheltuii . Şi eu toanta io ujdii. hodos, c. 90. T-au strechiat vacile î 5398 TONTAN — 40-9 — TONTOLOC din obor, că şi ele s-au speriat de loanta pe care a luat-o.\ şez. Xii, 33. Ce să facă tînta? Că nu ştia să toarcă uri fir. rădulesc.u-codin, 1. 188. lacălă şi loanta mea,: Că be vin dinlr-o lulea, cajrdaş, c. p. 143, cf. i. cu. iv, 60, vi, 218, caba, săl. 93, com. din straja —rădăuţi şi din agriş — arad, novacoviciu, c. b. i,: 22, alr sn v h 1 240. Foaie verde din cărare, Vine toanta cu mîncarc, Cu bliduţa nespălat, Cu lingura de sub pat. folc. transilv. ii, 76. Aseară, cînd m-arri culcat, S-a pus toanta jos pe vatră, Cu capu cit o piatră. folc. mold. i, 344. Bogăţia şede-n ladă şi toanta şede pe vatră, zanne, p. v, 94. ; 2. Adj. (Regional) Bilbiit. Com. din pescari—moldova nouă.O- (Adverbial; In expr.)Avorbi tont=a' vorbi pe nas; a fonfăi. Cf. alr i 1 620/69. 3. S. f. art. (Bucov.; şi în sintagma toanta slută, toanta sluta) Numele unui dans popular. Cf. varone, d. 150, id: joc. rom. n. 129. — PI.: tonţi, loante. — Şi: (regional) tint, -ă, tent, -ă (plopşor, v. o. 370), tintea (id. lb.), tunt, -ă (com. clin beiuş), toancă (coman, ol.) adj. — Etimologia necunoscută. Cf. it. t o n t o. TONTAN s. m. (Regional) Tont (1). Cf. scl 1972j 495, şez. v, 164. — PI..: tontdni. — Tont + suf. -an. TONTĂ1 vb. IV. Tranz.. şi refl. (Regional) A (se) tonti. Cf. lm, gheţie, r. m., babcianu, alexi, w. — Prez. ind.: lontăiesc. — Tont + suf. -ăi. TONTĂÎRE s. f. (Regional) 1. Faptul de a (se) ton tăi; (regional) tontire. Cf. lm, barcianu, alexi ' \v. 2. îmbolnăvire de capie; căpiere. Cf. păcalX, m. r. 270. — V. tontăi. TONTAlAN, -Ă adj. (Prin Mold.; şi substantivat) (Om) tont (1); (om) grosolan, necioplit; (regional) tontălău. Cf. sfc vi, 118, 126, 134, şez. v, 164, alr ii 3 668/365, alr sn v h 1 240. — PI.: tont&lani, -e. — Şi: tontoldn, -ă (sfc vi, 118, 126, 123), trontăiăn, -ă (alr ii 668/365) adj. — Tont -f suf. -ălan. TONTĂLÂXCA s. f. (Prin Transilv. şi Maram.) Ton-tălaucă! Cf. scl 1972, 495, alr s» vii 1 240. — PI.: tontălânci. — Şi: tontoloăncă (scl 1972, 495, alr sn v h 1 240/260), tăntălăncă (ib. h 1 240/272) s. f. — Tontălan + suf. -că’. T ONTĂLALC s. f. (Prin Mold. şi Transilv.) Femeie proastă, toantă, neindeminatică; (regional) ton-tălancă, Cf. marian, s. r. ii, 127, scl 1972, 495. — PI.: tontălauce. — Şi: tăntălâucă (marian, s! r. ii, 217, i. cr. iv, 60, viii, 91, mat. dialect, i, 288), ttntălăucă (alr sn v li 1 240/537) s. f. — Tontălău + suf. -că. TONTĂIjAOS adj. (Regional; despre cai) Greoi în mişcări. Cf. du. v, 105. — PI.: tontălăoşi. — Şi: tăntăiăos adj. ib. — Tontălău + suf. -os. TONTĂLĂU adj. (Mold., Transilv.; adesea substantivat) (Om) prost, nătîng, nepriceput, tont (1); (om) grosolan, necioplit; (regional) tontălan. Românii din Transilvania înţeleg slib cuvînlul „mut“ nu numai pre oamenii ce nu pot vorbi, ci şi pe cei prostalăi ■ ■ ■, tăntălăi,. nepricepuţi, marian, o. i, 113, id. s. r. ii„ 217. Nici o fată nu vrea să-şi încurce viaţa cu aşa tontălău. ap. ddrf, cf. alexi, w., tdrg, pamfile,. c. 53, şăineanu, d. u,, cade. XJn nărod slab la minte, ca Oarţă al dumitale,. de-mi ţîţîie inima în tot ceasul să nu dea foc la casă, cîtu-i de.. . tăntălău. c. fetrescu r. dr. 21, cf. scriban, d. Cununia nici nu era stricată ■ ■ ■, lîntălăul nu-şi luase gîndul de la Parasca. il decembrie 1960, nr. 12, 14, cf. scl 1972, 495, H xvm 315. Tot am fost eu un tontălău, că să-l fi omorît atuncea ■ ■., poale că gîceam mai bine. sbiera, p. 73. Bărbă-ţelul meu Prost şi tontălău! furtună, v. 20. Nu vroia să deie fata la oricine..., ca să nu-i vie cine ştie ce tontălău ginere, şez. xxi, 58, com. din ţepeş vodă — cernavodă, paşca, gl., alr ii 3 668/95, 310, alr sn v h 1 240, a i 24, mat. dialect, i, 195, 288, lexic reg. ii, 54. <$> (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Noi am cugetat că nici lumea-ntreagă n-ar fi în stare să săvîrşească lucrul acesta... şi iată că tonlălăul iesta de Ion l-a făcut singur! sbiera, p. 159. — PI.: tontălăi. — Şi: tăntălău, -âie, tlntălău adj- — Tont -f suf. -ălău. TONTĂLÎŢ s. m. (Prin nordul Mold.) Om puternic, robust, viguros. Cf. sfc vi, 121, 126, şez. ii, 47. — PI.: tonlăleţi. — Şi: tontuliţ s. m. sfc vi, 126. — Tont + suf. -ăleţ. TONTĂNÎ vb. IV. I n t r a n z. (Prin Ban.) A vorbi pe nas. Cf. alr i 1 620/75, 85. — Prez. ind.: tontănesc. — De la tont. TONTĂVf vb. IV v. tintăvl. TONTÎ vb. IV. Tranz. şi refl. (Transilv., Olt.) A (se) prosti, a (se) timpi, a (se) zăpăci; (regional) a (se) tontăi. Cf. polizu. Şi tu, ucigaşe, pe (cutare) să-l amuţeşti, Să-l tonteşti, să-l zăpăceşti, mat. folk. 667, cf. t. papahaoi, c. L. Te-ai lontit de toată isprava. CIAUŞANU, GL., Cf. GR. S. VI, 105. — Prez. ind.: tontesc. — Şi: (regional) tonţi vb. IV. mat. folk. 683. — V. tont. TONTÎNĂ s. f. (Ieşit din uz) Asociaţie ai cărei membri participă fiecare cu o anumită sumă la un capital comun in schimbul căreia primesc o rentă viageră, iar la moartea unuia dintre participanţi suma se reimparte supravieţuitorilor; rentă viageră. Cf. scriban, d. — Din fr. tontine. TONTIRE S; f. (Regional) Faptul de a (s e) t o n t i; (regional) tontăire. Cf. polizu. — V. tonti. .TONTOC adj., s. m. (Regional) (Om) ursuz, morocănos (Pecica — Arad). Cf. alr sn i h 1 243/53, — PI.: tontoci. . — Tont + suf. -oc. TONTOJÎL s. m. (Bot.; prin nord-estul Olt.) Co-coşei (Erythronium dens-canis). Cf. lexic reo. ii, 32. — PI.: lontojei. — Etimologia necunoscută. TONTOLĂN, -Ă adj. v. tontălan. TONTOLÎTE adj., s. m. (Om) tont (1). El, tonto-leţul, poartă nişte coarne p-atîta. alas 4 ix 1932, 5/2, cf. scriban, d., scl 1972, 495, sfc vi, 121, 134, dex, scl 1977, 188, l. costin, gr. băn. ii, 192. 3> (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) El credea că are de-a face cu d-alde tontoletele de Slrîmbă-Lemne, ispirescu, l. 467. — PI.: tontoleţi. — Şi: tontoleţ s. m. — Tont + suf. -olete. TONTOLEŢ s. m. v. lontolete. TONTOLOĂNCĂ s. f. v. tontălancă. TONTOLOC, -OÂCĂ adj. v. tontolog.. 5419 TONTOLOG _ 410 — TOP1 TONTOLtiG, -OÂGĂ adj. (Regional) Tont (1). Era un căţel liniştit, cam tontolog. d. zamfirescu, v. ţ. 167, cf. cade, bl iv, 99, scl 1972, 495, sfc vi, 123, 126, 134. Bărbatu mi-e tontoloc, Nu mă ştie săruta, Bade, cum ştii dumneata, folc. transilv. ii, 537. <0> Loc. a d v. De-a tontorocul = de-a rostogolul (II), v. rostogol. Cf. L. COSTIN, GR. bXn. 203. — PI.: tontologi, -cage. — Şi: tontoI6c, -oâcă, ton-tordg, -oâgă (cade, porţile-de-fieb, 349), tontoroe, -oâcă, tăntătfg, -oăgă (rev. crit. iii, 172, pascu, s. 214, sfc vi, 123, 126) adj. — Tont + suf. -olog. TONTOLî5GI s. m. pl. (Bot.; prin Transilv.) Inima-Domnului (Dicentra spectabilis). borza, d. 59. — Etimologia necunoscută. TONTOR<5c, -OÂCĂ adj. v. tontolog. TONTOR<ÎG, -OÂGĂ adj. V. tontolog. TONTOR<5lUL s. n. art. 1. (în e x p r.) A juca (sau a sări) tontoroiul = a sălta, făcind mişcări dezordonate şi bruşte, a sări de pe un picior pe altul; a ţopăi. Se puneau de cîntau şi jucau cu Blanşa franceza tontoroiul de gît. bolintineanu, o. 417. Femeia are nă-virlii grozave: întruna sare şi joacă tontoroiul, caragiale, o. ii, 236. Sărea şi el tontoroiul de colo pină colo, fără să vrea, căci nu era chip să stea la un loc fără a sălta, cînd cînta muzica aia. ispirescu, l. 237. Se ruga la Dumnezeu să nu l şonlorogească de picioare pină nu va apuca să joace. . . tontoroiul pe mormintul ei. m. i. caragiale, c. 139, cf. şXineanu, d. u., g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 134, scriban, d. Nişte soldaţi l-au dat. . . jos din trăsură şi-i turtiră jobenul şi jucară tontoroiul în jurul lui. pas, z. iii, 106, cf. zanne, p. iv, 667. (Glumeţ) Frumosul tău ţilindru, care începuse şi el să joace ţonţoroiul. c. petrescu, a. r. 22. A juca pe cineva tontoroiul sau a face pe cineva să joace tontoroiul sau a-i juca cuiva ţonţoroiul = a obliga, a sili pe cineva să se supună capriciilor tale, a-1 face să-ţi împlinească toate gusturile; a-1 ţine la cheremul tău. în lume se arată că este cea mai evlavioasă muiere ..., dar intr-ascuns joacă pe bietul cocon tontoroiul. filimon, o. i, 234, cf. ddrf. Ce s-ar mai judeca şi i-ar mai purta pe toţi de la Societate pe la tribunale. . . şi ce i-ar mai juca ţonţoroiul, să curgă năduşeala pe dînşii. c. petrescu, r. dh. 353. (Adverbial; cu parafrazarea expresiei) Cum se răsuceşte vremea, Şi ne joacă tontoroi! vlahuţă, s. A: i, 117. A umbla ţonţoroiul = a umbla haihui, a umbla brambura. Cf. pamfile j. i, 136. 2. Numele unui dans (cu sărituri). Cf. barcianu, alexi, w., pamfile, j. ii, 35, cade, h vi 56, mat. dialect. i, 237. (Ironic) Dacă... ai început să deplîngi efectele civilizaţiunii asupra danţurilor, n-ai băgat de seamă că-ii ofla inima după tinereţea pierdută, iar nu din pricina tontoroiului de modă nouă. ap. tdrg. — Şi: (regional) toront61ul (mat. dialect, i, 237), ţonţorâiul s. n. art. — Etimologia necunoscută. TONTOROSÎ vb. IV: Intranz. (Prin sud-vestul Transilv.) A ingăima, a bolborosi. Cf. rev. crit iii 172. — Prez. ind.: tontorosesc. — Formaţie expresivă. TONTOROŞfiL s. m. (Bot.; Olt.) Ghiocel (Galan-thus nivalisj. h xvi 26, cv 1951, nr. 1, 37, alr i 1 923/820. — Pl.: tontoroşei. — Etimologia necunoscută. TONTOVÂN, -Ă adj. (Munt.; şi substantivat) Tont (1). Cf-. scl 1972, 495. Nebun aş fi să-i leg fetei capul cu uri tăntăvan? radulescu-codin, î. 163. Ca să-şi baiă j c de barbată-său şi să vadă cîtu-i el de tantavan, se prefăcu bolnavă, i. cr. iii, 188. Păi, bine e aşa, măi tîntăvane? pamfile, com. 39, cf. coman, gl. Tăn- tăvanul nostru n-a mai sosit cu căruţă, ce-o fi păţit? UDRESCU, GL. — Pl.: tQntovani, -e. — Şi: lăntăvân, -ă, tlntăvăn, -ă adj. — Tont »¡- suf. -ovan. TONTULÎŢ s. m. v. tontălej, TONTÎJŢ, -Ă adj. Diminutiv al- lui tont (1). Cf. scl 1972, 495. — Pl.: tonluţi, -e. — Tont + suf. -u/. TONŢÎ vb. IV v. tontl. TONŢÎE s. f. (Rar) Prostie, nerozie, neghiobie. Cf. POLIZU, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: tonţii. — Tont + suf. r/e. TONUS s. n. Stare de semicontractare permanentă a muşchilor care întreţin poziţia normală a corpului, postura normală a organismului etc.; stare permanentă de activitate în condiţii de repaus in centrii nervoşi; p. e x t. energie, dinamism. Sînteţi un om sănătos. Doar un tonus mai accentuat al inimei. cX-linescu, e. o. ii, 220. Tonusul vital general al ceneste-ziei noastre dă un. . . colorit vag sentimentului vital. ralea, s. t. ii, 22. Variaţiile acestui potenţial [de energie nervoasă] se traduc în afară prin variaţii ale tonusului muscular, parhon, o. a. i, 276. Tonusul diastolei creşte, danielopolu, f. n. ii, 31, cf. dn2, der, m. d. ENC., D. MED., DEX. — Din fr. tonus. TONÎJŢ s. n. (Maram.) Diminutiv al lui t o n3 (1 j; butoiaş. Să bem in cu tonuţu, Să ne-mpărţîm doruţu. t. papahagi, m. 41. Ş-o dus fărină şî brinză şi on tonuţ de d'in. arh. folk. vi, 90. — Pl.: ionuţuri. — Ton3 + suf. -uf: TOdC s. n. sg. v. tohoc. T06NDIadv. (Grecism învechit) într-adevăr. Toondi, frate, aşa este: mi s-a întîmplat să văz eu însum cu ochii. PLEŞOIANU, ta BV III, 655. — Din ngr. TtpdvTt. TOP1 s. n. 1. Pachet ambalat de coli de hîrtie sau de carton, care cuprinde de obicei 250, 500 sau 1 000 de coli; pachet sau. balot cuprinzînd o anumită cantitate de obiecte de acelaşi fel sau o anumită cantitate dintr-un material. V. t e s t e a. Să dea la cămară cîle 20 topuri hîrtie (a. 1776). alas 8 viii 1937, 6/4. Hîrtia cea mai bună de un top 12 bani (a. 1792). ap. şio iij, 363. 2 topuri de hîrtie (a. 1796). iorga, s. d. viii, 32. Un top hîrtie de băcălie (a. 1832). n. a. bogdan, c. M. 139, cf. polizu. Bumbăcării plătite... pe preţul din anul 1860, de exemplu, pe un galben topul de madapolan. ghica, c. e. i, 94. Aţa neagră se aduce din Turcia cu preţu de 27/2 pină la 3 lei topul de patru legături, i. ionescu, m. 697, cf. costinescu, cihac, ii, 623. O cutie cu peniţe, un clondir cu cerneală şi trei topuri mari de hîrtie. caragiale, o. iv, 168. Intr-o parte a tejghelei lungi, avea... luminări de ceară curată, albă şi galbenă, în „topuri" după mărimi, conv. lit. xliv2, 659, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., v. molin, v. t. 65, şXineanu, d. u., cade. Bădălău. . . cotrobăi prin cartuşieră şi scoase topul de chibrituri. p. constant, r. 156, cf. scriban, d. Vocea... îmi cedează la a doua strigare a ziarelor pc bulevard, făcîn-du-mă să-mi cumpăr singură, seara, topul restant. v. rom. august 1970, 5. înnegrim Mii de topuri de file curate, vulpescu, p. 74, cf. i. cr. iv, 251. Să-mi iei un top de bumbac, boceanu, gl. El pe cale aşeza Şapte topuri de postav, pamfile, c. ţ. 64, cf. lexic reg. 57. -O E x p r; A trage (sau a da cuiva) urt top F i g. Mai! Mai! şi aurora cu lacrimi de topaze, Mai: albele calicii de crini, mace-donski, o. i, 148. De cile ori n-am aruncat cu bulgări In apa lui curată de topaz! cazimir, l. u. 28. Pe ramurile brazilor ş-ale fagilor, se aprindea apa în lumini felurite; apărea ici un topaz portocaliu, un ametist se arăta dincolo, sadoveanu, o. vi, 506. Călătorind pe malul talazelor latine, L-am întîlnit, sol pacinic, pe-o slincă de topaz, arghezi, vers. 78. — PI.: topaze şi topazuri. — Şi: (învechit) topâzion, topăzio, topăzlu (i. nat. 29/1) s. n., topăzie (pl. topazii lb), topdzia, topăză s. f., topăs (j. cihac, i. n. 312/5) s. n. — Din ngr. totox^iov, lat. topaztus, fr. topaze, germ. Topas. TOPAZĂ s. f. v. topaz. TOPAZIA s. f. v. topaz. TOPAZIE s. f. v. topaz. TOPAZIO s. n. v. topaz. TOPAZION s. n. v. topaz. TOPAZIU s. n. v. topaz. TOpĂ s. f. v. topcă. TOPĂLÎ vb. IV. Tranz. (Regional; cu complementul „mămăliga“) A tăpşi (Groşi — Baia Mare). alr sn iv h 1 113/349. — Prez. ind.: topălesc. — Cf. t o p a 1 ă . TOPĂLOS, -OASĂ adj. (Regional; despre oameni) Căruia li place topala. Com. din cuzdrioara — dej. + (Depreciativ) Obraznic (I 1). l. costin, gr. bXn. 203. O (Substantivat) Un topălos mi-a dat o palmă. id. ib. — Pl.: topăloşi, -oase. — Topală + suf. -os. TOPĂNCÎJŢĂ s. f. (Prin Maram.) Diminutiv al lui topancă; ghetuţă. Cf. alr ii 3 345/334, 362. — Pl.: topăncuţe. — Topancă + suf. -uţă. TOPĂNITURĂ s. f. v. tropăituri». TOPĂRIŞTE s. f. v. toporişte. 5460 TOPCĂ — 412 — TOFI T0PCĂ s. X. (Olt., Dobr.) Minge făcută din păr de vite, din lînă etc. Cf. h ii 282, plopşor, v. o. 371, com. sat. iii, nr. 4, 52, alr ii 4 347/872. O l)e-a topu = nume dat unui joc cu mingea. Cf. h ii 245, 290. — Pl.: topci. — Şi: topce (cade, plopşor, v. o-371), (Dobr.) t6pă (alr ii 4 347/682, pl. topi ib.), luptă (cv 1951, nr. 12, 37) s. f., top s. n. — Din bg. Tonica. TOPCE s. f. v. topcă. TOPCÎ-BAŞÂ s. m. (învechit) Conducătorul artileriei turceşti. Nici unul n-au putut scăpa să treacă la ordiia împărătească, unde era dencoace de l'isa, căzînd veziriul cu ala/ţi 5 veziri şi cu topci-başa. b. greceanu, cm ii, 92. Eădicînd şi pe sol de la casele topci-başii. . ., s-a dat în sama capilari paşii (a. 1715). arhiva r. ii, 10/13. S-a făcut alaiul topci-başii cu topciii lui (a. 1715). ib. 17/12. Armaşul cel mare este topci-başa general, ap. şio ii2, 123. — Accentuat şi: topcl-bâşa. — Pl.: topci-başi. — Din tc. topşu başi. TOPCÎU s. m. (Turcism învechit) Soldat din artilerie. V. tunar. Să rămtie paşa... şi beiul Misiriu-lui cu toii misirliii şi inicerii şi topciii. axinte uri-cariul, let. ii, 178/5. S-a făcut alaiul topci-başii cu topciii lui (a. 1715). arhiva r. ii, 17/12. Un surmaci, un doboşer şi un topciu (a. 1776). uricariul, xix, 330. N-au cercat vro greutate, a pute găsi topcii. beldiman, e. 12/35. Batalionul al doilea de tunari (topcii) este. . . în răzvrătire, cr (1829), 1942/6. Acela care luă crucea de pe turnuri era un topciu (tunar), bălcescu, m. v. 130. Să arză fitilul! Topciii la loc! O dată, de două, a treia ori, foc! bolintineanu, ap. tdrc, cf. ddrf ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D — Pl.: topcii. — Din tc. topşl. TOPEÂ1Ă s. f. 1. (învechit) Topire (1). POLIZU, COSTINESCU. 2. (Olt.) Topire (3). gl. olt. [Cînepa] o băgăm la. lopeală îm baltă ş-o topim. ib. 3. (Prin Munt.) Mincare cu carne şi ca ceapă, alr n/723. + (Olt.) Untură topită în care se înmoaie mămăliga sau pîinea. Cf. ev 1950, nr. 4, 37. — PL: topeli. — Topi + suf. -eală. T<ÎPEL adj. invar. v. dopel. TOPELĂ s. f. v. topiiă. TOPÎNIE s. f. 1. Prăpăd, dezastru, urgie, nenorocire. Cf. polizu, costinescu. Ia spune şi sfinţia la una, părinte călugăraş, că doai• n-o fi topenie mare. DELAVRANCEA, S. 258, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, w., TDRG, CADE, scriban, d. Te pomeneşti că se îndură Dumnezeu. . . şi slobozeşte apele, glăsui unul. — Dacă nu, e topenie, îşi dădu celălalt părerea, pas, l. i, 34. (Prin exagerare) în cele din urmă se duce cu braţele întinse către un biet cerşetor..., spre desăvîrşita topenie de rls a 'celorlalţi, d. zamfirescu, v. ţ. 28. Am intrat într-o serie neagră la cărţi... duminică seara topenie, alaltăseară topenie, aseară topenie. c. petrescu, a. r. 39. E topenie mare!... L-a bătut o fată. preda, î. 56. <0 E x p r. A fi topenie dc cineva = a fi rău de cineva, a fi vai de cineva. Cf. polizu. Avea. .. nişte mustăţi totdeauna bine răsucite, de ar fi crezut că-i topenie de bietele femei, gane, n. iii, 157, cf. cade. Topcnia pămîntului = a) din cale afară, peste măsură, extraordinar, grozav. S-a îndurat sfîntul de mi-a dat muiere harnică, da rea, topenia pămîntului. dela-vrancea, s. 6. Argeşul a venit mare, topenia pămîntului. id., ap. ddrf, cf. scriban, d.;î>) foarte rău, groaznic, îngrozitor. La noi e topenia. pămîntului. înhioară-te. hinc! jipescu, o. 45. ♦ 1\ e x t. (Prin riord-vestul Munt). Cantitate marc; mulţime (1); belşug. Topenie de lume. . . la bîlciul ăsta. udrescu, gl. E topenie mare de fructe estimp, id. ib. O (Adverbial) Obosisem topenie alergirid alîţia ani . . . după dreptate. Jipescu, ap. tdkg. 2. (Regional) Sfirşit, moarte. Şi-aeesta nc-a fast jocul, şi-nceputul Topeniei, săraci de noi... UUse. . . ochind zvîrli. săgeţi amare Şi-n toii ceilalţi, şi noi cădeam grămadă, murnu, o. 400. Cugetînd că acuşi îi va fi şi topenia lui, nu voia ca ele să mai trăiască. cătană, p. B. 1, 102. O E x p r. A nu avea topenie = a nu avea moarte, v. moarte. Cf. ciauşanu, gl. Săcurea asta nu mai arc topenie! id.. ib. — Pl.: topenii. — Topi + suf. -enic. TOPHANĂ s. X. (Turcism învechit) Arsenal pentru artilerie. Au mers pe la tarsana, pe la lophana. . . şi s-au dus la saraiul lui Abdula-Paşa. beldiman, let. iii, 446, cf. ddrf, rudow, xix, 412, şio n2, 123- — Şi: top-hane s. f. coman, gl. — Din tc. tophanc. TOP-HANE s. f. v. tophnna, TOPf vb. IV. 1. Tranz. A face ca un corp să treacă, prin încălzire, din stare solidă în stare lichidă. Cf. anon. car. L-au pus la muncă şi au topit banii ce au luat de la turci. ■ ■ şi i-au turnai în gură să-l sature (Începutul sec. XVIII), mag. ist. iu, 35, cf. drlu, LB, POLIZU, COSTINESCU, BARCIANU, A1.EX1, VI., TDRC., Sfîrşit metalul nobil topit de-atitea ori. voiculescu, poezii, ii, 56. Veni austrul cel răsunător şi topi zăpezile. sadoveanu, o. v, 634. Cazane mari topesc untura.. călinescu, c. o. 259. Am să topesc zăpada, v. rom. septembrie 1954, 58. (Prin exagerare) Soarele ardea să topească zidurile, hebreanu, i. 65. O F i g. Tremile-va cuvîntul său şi topi-o-va. psalt. hur. 124r/10. Tiran iaste aurul, care . . . topeaşlc pre cea mai curată zăpadă a fecioriei, molnar, ret. 29/1.1. J-ar topi ochii cu sărutările lui. kminescu, n. 74. începu a plînge lacrimi, de bucurie, o bucurie fierbinte care parcă-i topea întreaga fiinţă, sadoveanu, o. i, 267. A pornit-o-n cimitire Cu mindruţa după dînsul, Ce-şi topea ochii cu plinsul. paraschivescu, c. ţ. 107. Scoate-mi şarpele din sin; Cînd se-ntinde, Mă cuprinde; Se zgîrceşie, Mă sftrşeşle, Inimioara mi-o topeşte, balade, iii, 183. Vine toamna, noaptea creşte, Dorul inima-mi topeşte, folc. transilv. ii, 64. <0> Refl. Ca topeaşte-se ceara de faţa focului, aşa sc piară păcătoşii de faţa dzeului. psalt. 126. Şi fiiarbe pînă ce să va topi şi piiatra şi comidul (a. 1750). gcr ii, 46/8, cf. lb. Aripile de ceară în grabă se topesc, ne-gruzzi, s. ii, 195, cf. polizu. Această zăpadă ce se topeşte subt adierea. încropită a zefirului primăvăratic. odobescu, s. iii, 41. Gheaţa s-a topit, Codrul a-nfrunzit. bolintineanu, o. 80. Se topeşte omătul şi curg pîrăile şi se umflă Bistriţa, creangă, a. 28, cf. ddrf, tdrg. E lumină şi căldură, S-ar topi gheţari în spume, den-susianu, L. a. 71. Sloiul rece mi se topea în palma caldă. G. M. zamfirescu, m. d. i, 88. Pe la sfîrşitul lui fevruarie începură a se topi zăpezile, sadoveanu, o. vi, 466. N-auzi în munte. . . cum se topeşte neaua Alitor ierni? pillat, p. 231. în ceasul cinci penumbra la orizon descreşte,. ■ ■ Mi s-a părut că domul de gheaţă se topeşte, i. barbu, j. s. 24. Zăpada s-a topit singură. călinescu, c. o. 97. Boabele porumbului sînl... socotite să ne ajungă pînă s-or topi zăpezile, stancu, d. 101. Zăpada începu să se topească v&zînd cu ochii. v. rom. noiembrie 1953, 12. Nu simţea nici zăpada care se topea. ib. decembrie 1964, 66. Dunărea nu s-a dezgheţat bine, iarnă tîrzie, nu s-a topit, ca pe lacurile de aici. bănulescu, i. 15. Gheaţa-n baltă se topeşte, jar-NfK _ bîrseanu, d. 89. Soarele-a luci, Unlul s-a topi. 5417 TOPI — 413 — TOPI marian, s. a. 225. Sloii. de gheaţă s-au topit, doine, 176, cf. alb u 4 130/346, 362. Neaua s-o topi, Apa, s-o-nmul/i. balade, i, 433, cf. 434. Apa mă naşte, Soarele mă creşte, împăraţi şi domni mă iubesc, Şi cind pe mama înlilnesc Cad jos şi mă topesc (Sarea). g oro vei, c. 328. (Ironic.) Nu merge la soare de frică să nu i se topească nasul, sc spune despre o persoană foarte delicată. Cf. zanne, p. ii, 307. (Fig.) Două primăveri trecură, Faţa ci s-a veştejit, Ochii-n lacrimi s-au topit, Rozele s-au stins pe gură. bolintineanu, 0. 111. Ochii săi întristaţi se topeau în lacrimi de foc. odobescu, s. i, 132. Simt parcă lopinda-se-ntreagă Făptura-mi de plumb, coşbuc, p. ii, 23. Seceta a ucis orice boare de vini, Soarele s-a. topit şi a curs pe pămiid. labiş, p. 26. (Subiectul este „trup“, „inimă“, „suflet“ etc.) Cind, Moldovo, bună tură, Stau la tine dc gindescu Inimile li. se tnpesca! (a. 1774). ccn u, 104/ 17. Oricll ar fi de îngheţată inima fcmeiască, lotuşi Irebui... să se topească la caldele raze a amorului. negruzzi, S I, 106. Inima-i ferice în. sînu-i se topeşte. alecsandri, p. iu, 32.1. Parcă i sc topea sufletul pri-virid-o. eminescu, N. 37. li şiruiau ochii de ţi se lopea inima uitîndu-ie la ea. săm. iii, 311. Inima mi se topeşte Ca unsoarea cea de peşte, jarnîk ~ bîrseanu, d. 407. Inima ni sî tochcşlc Cind văd cum ţara-njn-cheşte. mat. folk. 1 297. Cine pe frumos iubeşte Inima i se topeşte, folc. tranu’.v. ii, -15. + Fi g. A înmuia, a înduioşa, a îmblînzi. Mă uitam la cile o steu Şi mă topea dragostea, călinescu, l. l. 134. Dragu meu acolo scrie. . . Şi cînd scrie mă măngiie, Cind citeşte, mă topeşte, jarnîk — bîrseanu, d. 38. (Cu complementul „inimă“) Oftări amoroase, care erau în stare să topească de compătimire inima chiar a slaluelor de marmură, i-ilimon, o. i, 119. <0> Refl. (Subiectul este „inimă“, „suflet“) Şi parcă i. se topM sufletul. eminescu, p. i,. 28. El tăcea şi. ea crezu că l-u supărat. I se topi inima de părere de rău. preda, d. 7. Stat-ai ani şi n-ai venit, Inima mi s-a topit, balade, iu, 252. + A transforma, prin topire, im obiect de metal în altul, ¿-au prinsu împăratul moschicescu s-ou topit banii ce-au luai de la turci, neculce, l. 62. Icoane şi. potire el le lopeşle-n bani. alecsandiu, t. ii, 150. O Refl. Fig. Şi nu le temi că aurul din plete-ţi Se va topi în stele? eminescu, o. iv, 108. 'Cot plumbul meu din suflet, o, forme călătoare, Cu voi să se topească în ginduri de ninsoare, i. barbu, j. s. 15. 2, Tranz. şi refl. A (se) dizolva în apă sau în alt lichid. Apă. . ■ în care s-au topit sarea lui Glauber. 1. ionescu, c. 176/9. Apele sulfuroase alcaline topesc materia organică, fătu, d. 99/13. Cautciucu să desolvă (topeşte) cu totul, isis (1859), 382/44, cf. tdrg. Se ia borş... - iar în el se topeşte piatră acră. pamfile—i.u-pescu, crom. 22. I-au dat să bea ţuică în care topiseră şoricioaică. stancu, d. 89. Erau cu şuncă şi. erau calde, se topeau în gură. v. rom. iulie 1970, 17. Ploaia topise toată sarea şi nu mai rămăsese nimica, pop., ap. gcr ii, 365. <0> Fig. Topit în apa adîncilor mistere, Zeiţei chloniene întreg ie vei fi. dcd. i. barbu, j. s. 11. + T r a n z. (învechit) A înmuia. Această curăţenie subţiază veninul şi topeşte întărilurile pîntccului. piscu-pescu, o. 217/6. + Tran z. (Regional; complementul este „varul“) A stinge (Cavnic — Baia Mare), mat. dialect, i, 270. + F i g. A (sc) amesteca, a (se) confunda într-o masă (unică); a fuziona. S-aratâ-n galbenul ce scade Topindu-şi faţa în azur. macedonski, o. r, 55. Cind sînt Ungă tini mintea mi se topeşte înlr-o privire, i. negruzzi, s. vi, 18. Ochii i se topiră parcă în privirile jucăuşe ale boarului, agîrbiceanu, s. p. 20. Munte înalt al cărui oîrf se topeşte în înălţimea cerului, ardeleanu, u. d. 44. Coasta lină şi netedă sc întindea ca o coală de lurtie, dar se topea■ în ceaţa înserării, rebreanu, nuv. 289. Cerul se decolorează topindu-se în mare. klopştock, f. 329. Nu mai sînt ceasuri. Vremea-n lumină se topeşte Şi-n ghiolurile-amiezii stă timpul scufundat, voiculescu, poezii, it, 20, în pace sufletească topindu-sc, le-alină Realitatea vremii pe al naturii prag. pillat, p. 88. S-au topit cu iotul în masele româneşti, puşcariu, l. r. i, 290. Topind în el. motivele populare, Eminescu le-a reluat cu sufletul din veac al poetului anonim' şi cu arta poetului modern, sadoveanu, e. 78. Culorile toate s-au topit înlr-o singură culoarc, de lumină adormită, care acum visează, argiiezi, c. j. 41. Uimirea, teama şi minia i se topeau în priviri, vinea, l. i, 84. Momentele solemne şi. tragice se topesc în cele dc petrecere, ist. lit. rom.. î, 37. Realismul psihologic, patosul şi forţa cu care sînl dezbătute problemele sînl trăsături care se topesc una în alta, realizînd personalitatea impresionantă a unui autor. t decembrie 1964, 52. în hioria culturii noastre, marile momente de cotitură sînt marcate dc acele, personalităţi. care reuşesc să recepteze şi să topească într-o sinteză originală (uneori dc geniu) toate filoanele străvechi. scînteia, 1966, nr. 6 894. 3. Tranz. A supune plantele textile unui proces de dizolvare a substanţelor care fixează fibrele de partea lemnoasă a tulpinii, ţinîndu-le în apă; (regional) a mura. Dacă o culege [cînepal, trebuie neapărat să o topească în apă. pamfile, a. r. 170. Baba ce-şi topeşte cinepa în baltă, blaga, poezii, 96. Strîngc cî-nipa, o topeşte, o bate. alecsandri, p. p. 308, Dar eu gură nu-i. voi da Pi n-oi topi cinepa. doine, 164. lie n-arc, Da i-o face fină-sa Cind o topi cînepa. folc. transílv. n, 195. <$> R e f I. Fucînd ctteva fuioare mici, au-pus-o in apă ca să sc topească. drăghici, r. 52/14. Inu-n ballă se topeşte Şi fi na ful otăveşte. beldickanu, p. 88. Cinepa smulsă şi legată in snopi numiţi „mlnuşi“, după ce i s-au tăiat cu securea rădăcina., se aşază în apă. pentru a sc „topi“, pribeagul, pr. 93. Din producţia totală. ■ ■ numai 1¡S se topeşte raţional în staţiuni cu utilaje mecanice, ionescu-muscel, ţes. 24. Şi rupse trei. fire de cincpă de vară Şi le băgă. în apă să se topească. mat. folk. 585, cf. ahí i .1. 303/59, 218, 255, 269, 289, 290, 333, 335, 337, 315, 318, 350. Şi am dus-o la to-chiloarc şi s-ci topii. folc. mold. i, 413. 4. R e f 1. (Despre luminări; p. e x t. despre obiecte, supuse acţiunii focului) A sc consuma arzind, a se trece, a se mistui; a sc distruge. Au ars de s-au topit pînă in pămint toate casele, amiras, let. iii, 130/37. Hieru, pietrile, lemnele să ruginească şi să putrezească şi. să se ţopască (a.. 1718). uricariul, xi, 301. Biserica inlăuntru umilindu-o i-au dat foc, Pără nu s-au topit toate, nu s-au mişcat de pe loc. beldiman, e. 82/12. Focul, vieţii sale... să stinge... ca. o flacără ce să topeşte arzind. marcovici, d. 178/3. Găseşte casa topită de venirea unui foc. pann, p. v. ii, 59/10. Am intrat in bordei... pe vatră lemnele se topise, eminescu, g. p. 42. Păn-or sări oamenii de la nuntă, pînă nu ştiu ce, casa are să se topească, creangă, p. 175, cf. tdrg. Era tîrziu tare după miezul nopţii, şi luminările de ceară verzie de Veneţia se topiseră pînă la jumătate. sadovcanu, o. v, 613. El, cu iarba cea de fier Atingea gratii de fier; Gratiile, ea de foc, Se lopea toate pe loc. balade, ii, 182, cf. zanne, p. i, 177. (în imprecaţii şi in jurăminte) Cum să topeşte ceara dă la faţa focului, aşa să să topească neamul lor dă la faţa Domnului, i. golescu, în pr. dram. 85. De le-oi fi lăsată eu, To-pască-mă Dumnezeu Ca pe seul de berbece! eminescu, l. p. 66. O Fi g. Topilu-me-au jalostea ia, că ullară cúnentele tale vrăjmaşii miei. psalt. 264. Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări, eminescu, o. i, 199. El zice-aşa, să zică iară, Să-i facă gîndul ei uşor, Şi gîndu-i se lopea de pară. coşbuc, p. i, 124. [Iubirile] trec pin foc, nu se topesc, alecsandri, p. p. 304. <0> Tranz. Iară ceia ce vor fi de-a stînga. . ■ lepădaţi fi-vor în adîncul focului.. . . şi scrîşnilului dinţilor topi-i-va. coresi, ev. 481. Şi-n fuc l-arunca, Focul de-t topea, balade, ii, 135. (T r a n z. f a c t.) Na puţine făclii topise asupra cărţilor filozofeşli. cantemik, ist. 39. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se vlă-gni, a se usca; p. ex t. a se. sfîrşi, a se prăpădi; a pieri <>)■ Păcălasid vădzu si mănie-se, cu dinţii săi 5471 TOPI 414 — TOPI scărcică şi topi-se-va. psalt. 241. Topiră-se tofi ce viu In Hanaanu. coresj, ps. 409/5. Să topeaşle şi se sfîr-şeaşte cătră moarte, dosoftei, v. s. septembrie 33v/19. Den mulţimea mâhnirii meale m-am topit păriă acum. biblia. (1688), 195*/3, ct. anon. car. Iară păcătosul.. . cu dinţii va scrăşca şi se va topi (a. 1710). gcr i, 368/ 19. Văd... tinerimea cea crudă... scurgîndu-să şi topindu-să ele ta cea mai inlăi vrîsnicie. piscupescu, o. 1/14. Mă topeam din ceas în ceas ca ceara de foc. GoisjAN, h. n, 44/21. Dar sluga se necăjeaşte, Cu inima să topeaşle. babac, a. 53. Şi tot trupul, păn la moarte lopindu-se cătinel, conachi, p. 56. E necuviincios . .. a-şi petrece vara închişi în tabere, lopindu-se în moliciune. bălcescu, m. v. 326. In oftare petrecea şi să lopea. pann, E. iv, 49/25. îmi vine să cred că tot visez, şi ştiind că nu uisez, parcă md topesc, mă sting, mă mistuiesc. slavici, n. i, 104. Eu plîngeam de mă topeam, că mă despărţeam de fiul cel mic. ispirescu, l. 304. Dacă ş-ar aşeza [mortul] cu capul spre uşă, atunci... tot neamul i s-ar topi. marian, î. 74, cf. ddrf. Se topise la fată ca după o boală grea. sandu-aldea, d. m. 28, cf. tdrg. Nu era prea bătrîn, dar se topise rău în anul din urmă. agîrbiceanu, s. 535. liaflla se topea pe zi ce mergea, rebreanu, nuv. 37. Aici la noi căpiteniile l-au dat lipsă şi mort, precum că s-ar fi topit şi slîns de holeră în fura bulgărească, sadoveanu, o. vii, 289. Şi eu m-aş topi viermănilă de voi pină la oase. călinescu, c. o. 118. M-am bucurat în sinea mea de m-am topit. v. rom. ianuarie 1966, 54. Nu mi-i rău, dar mă lopesc, Cînd în mine mă gîndesc Că azi-mîine voi muri Şi nime nu m-o jeli. jarnîk — bîrseanu, d. 206. De ce zac, de ce bolesc. De ce aşa mă lopesc? doine, 188. Omu prost nu-mbătrîneşte, Cel cu minte se topeşte. şez. i, 71. Frunză verde lemn domnesc, După mîndra mă topesc, hodoş, p. p. 31, cf. podariu, fl.. 70. Foaie uercle salbă moale, Căpitane Răducane, E vai de zilele laie, Te topeşti în închisoare! balade, ii, 393. Măru-n casă să-nflorească Badea-n pal să se topească, folc. transilv. ii, 51. E x p r. M-am (sau ne-am) topit ! = am păţit-o I Vai, bielele fete! Că le-am prăpădit Şi le-am dat pe bete . . ■ De-acum m-am topit! alecsandri, t. 410. Nenea iancu! să vie aici! M-am topit! . .. Sini nenorocit, caragiale, o. vi, 212. îi puse mina la gură şi-i zise-: Şt! că ne-am topit! Să nu te auză cineva. ispirescu, l, 373. Cu toporul? Ne-am topit! dela-vrancea, o. ii, 324. Ne-am topit to(i. Ce se aude fraţilor? pas, z. iv, 237. O (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“ sau „după“, exprimă adesea intensitatea unei acţiuni, a unui sentiment etc.) Topindu-se de foame, psalt. 315. Că mai bine iasle să vezi mişelul lopindu-se de foame, decît să-l saturi pre el. cobesi, ev. 449, cf. gcr i, 15/39. De pizmă şi zavistie lopindu-să. dosoftei, v. s. septembrie 8v/22. De foamea şi de setea cea cu vreame îndelungată topindu-te. mineiul (1776), 92rl/26. Ceialalfi împăraţi fără de minte şi nesocotiţi, rău să topiia acolo de foame, varlaam—ioasaf, 60r/9. Să se topească de dorul laptelui, economia, 76/ 16. Ş-aici fiind depărtai, te topeai de dorul ei. gor,jan h. i, 6/3. Eu mă topisem de lot de frică numai nă-zîndu-l. pr. dram. 133. împăratul se topea de dragoste pentru Ileana Simziana. ispirescu, l. 29. Lui Ml-lescu îi venea să se topească de rîs, însă se slăpîni. d. zamfirescu, r. 143. Mă topesc şi eu ca şi tine d-atîla pustietate, delavrancea, s. 242. Sufleţelul ţi-a zburat ... Şi pe mine m-a lăsat. . . De-al tău dor să mă topesc. marian, î. 114. Se uită cu mai multă îndrăzneală la Laura care se topi de ruşine, rebreanu, i. 133. Mă topesc de dragoste, sadoveanu, o. xv, 375. Se topea de fericire, iar mesenii zîmbiră uitîndu-se unul la altul. camil petrescu, o. i, 123. Slobozi-mă, maică-n joc, Că, zău, mă topesc de foc. jarnîk — bîrseanu, d. 187. Zice mama să mă-nsor, Să nu mă lopesc de dor. doine, 99. Frunză verde lemn domnesc, De dor mare mă topesc. folc. transilv. ii, 364. (întărit prin „din picioare“, „de pe picioare“) De cînd am intrat în casa asta mă topesc din picioare, alecsandri, t. 1 008. Băgă de seamă că mă-sa se topeşte de pe picioare, ispirescu, l. 128. Se mistuia amarnic în necurmalu-i zbucium, se topea de pe picioare, vlahuţă, n. 145, cf. zanne, p. ii, 409. O Tranz. Şi-i puseră în temniţă întunecoasă... lopindu-i eu foamea şi cu setea, dosoftei, v. s. noiembrie 127v/ll. Cu cit îndrăgitul se ascunde şi se fereşte, cu alîta dragostea cuprinzindu-l tl „topeşte“. cantemir, ist. 81. F'ierbinţeala aceaia. . . toate oasele topea, beldiman, N. p. ii, 130/8. Şi să-l mai ascund [amorul] se poate, cînd arde şi mă topeşte? conachi, p. 83. Pe-o sofa ea zace dusă: chinurile o lopesc. ma-cedonski, o. i, 241. Dar pe regina răzbită de mult de văpaia iubirii, Crunta-i durere sporind, o lopesc tăinuitele flăcări, coşbuc, ae. 68. Drumul Clujului, se sfîrşeşle Al dorului mă topeşte, jarnîk — bîrseanu, d. 92. Bale vinlul, iarba creşte, Dorul mîndrei mă topeşte. doine, 210. Nu aud cine vorbeşte Numai dorul mă topeşte, hodoş, p. v. 216, cf. alr ii/i mn 50, 2 273/ 812. Frunză verde solzi de peşte, Dorul mîndrii mă topeşte. folc. transilv. ii, 530. (Tranz. fac t.) Postul adeverit iasle nu numai să topim trupul, ce de ce mîn-căm noi să împărţim şi altora, coresi, ev. 50. Topindu-şi trupul cu trudă şi cu post. dosoftei, v. s. septembrie 14r/24. Ţi-ai topit trupul de post. mineiul (1776), 80rl/32. + (Despre plante) A se ofili, a se usca. Se veştejea ca o floare ce în zori de zi deschisă Şi lipsită de viaţă. ■ . Se topeşte sub arsura soarelui cu înfocare. conachi, p. 83. 6. R e f 1. F i g. A se şterge, a se estompa, a se pierde; a se risipi, a dispărea (treptat). Ceale lumeşti sînl ca floarea şi ca iarba să trec şi să lopăsc (a. 1697). bv i, 345. Ah! Dac-al nostru suflet ca visul se topeşte, bolintineanu, o. 199. O coaliţie aşa de importantă. . . se topeşte înaintea noastră, maiorescu, d. ii, 238. Boale ce mizeria ş-averea nefirească Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi. eminescu, o. i, 61. Cum se topeşte lumina pe cer, aşa şi zgomotele pe pămînt. brătescu-voineşti, p. 156. I se topi toată cutezanţa, toată holă-rîrea de pîn-acum. agîrbiceanu, a. 301. Lungi raze de lumină mută şi rece. . . se topeau pe luciul aerian al turnului neclintit, hogaş, m. n. 135. S-a uitat după ei, pînă s-au topit în văgăuni de negură, popa, v. 35. Cei din urmă nori de fum ieşiră gîlgîind pe gurile coşurilor negre, topindu-se în văzduh, bart, e. 294. Formele şi-au pierdui conţinutul, aci e toată problema, şi s-au topit şi formele, — şi toţi caută un conţinut şi forme noi. arghezi, s. xi, 60. Linia, se topeşte în umbră, blaga, z. 120. încetul cu încetul cîmpiile fertile ale-Andaluziei dispar, se topesc, ralea, s. t. i, 354. Luceafărul de seară ardea... la o suliţă deasupra dealului negru, a cărui coamă molatică. ■ ■ se topea tărăgănai, camil petrescu, o. ii, 28. S-a topit în umbra dintre coloane, beniuc, m. c. i, 108. Umblînd mai mult de-a-ndăratele, doamna se topi într-o uşă laterală, galan, b. i, 55. Şi casa întreagă se topi în întuneric, vinea, l. i, 228. Jos, într-o vale largă, care-se deschide topindu-se în lunca întinsă a Mureşului, dormeau Ponoarele. v. rom. ianuarie 1956, 45. Afară, toate zgomotele se topiră numaideclt şi peste sat se lăsă deodată o linişte mare. preda, m. 31. Sania se topi în acel văzduh plin de fulgi de zăpadă, barbu, princ. 58. Se topeşte în pămînt ca ploaia, v. rom. august 1970, 134. Tînăreaţa ei pierea, Ca lumina se topea, Ca lumina cea. de ceară Cînd bale vîntul de-afară. balade, ii, 215. O T r a n z. Sufletul meu obosii primîţi-l, topindu-mi amarul, coşbuc, ae. 84. Ceva din umbra şi lenea apusului părea că-i şterge, îi topeşte conturul lucrurilor, vlahuţă, o. a. iii, 70. 4- (Familiar)A pleca repede, a o şterge. Astfel îi strigam soldatului care trebuia să-mi execute un ordin urgent: Haid, le-ai topit? în scl 1977, 188. 7. T r a n z. F i g. A distruge, a nimici, a desfiinţa, a prăpădi. Toată oastea i-au topit, numai Mateiaşi cu pufim au scăpatu. ureche, l. 109. A căruia mănie topeaşle începuturile şi stăpîniile şi pietrile să sfărîmă (cca 1650-1675). gcr i, 228/18. Cu hicleşug au scos pre ei... să-i topească pre ei de pre pămînt. biblia 5471 TÖPIC1 — 415 — TOPILĂ (1688), 623/44. J-au lovit moldovenii cu Tomşea şi pre toţi i-au topit, cit n-au rămas nice unul. n. costin, l. 471. Pe oţelul virlos rugina îl topeaşte. cantemir, ist. 152. Deci aşa urmind capicheheialile spun că ar fi topit pe vreo doi trei capigii. dionosie, c. 205. Pre mine mă topeşte, zilot, cron. 78. Imense fură conse-cuenţele acestei prime bătălii... Ea topi una din cele mai frumoase armate duşmane, hasdeu, i. v. 94. Aci a topit pe turci, delavrancea, o, ii, 164, cf. alh ii 6 538/769, zanne, p. i, 163. (Refl.) Frinseră-se codrii cu nevoie şi topiia-se munţii, psalt. 321. Atunce ceriul va peri şi lumea toată aprinde-se-va şi se va topi. co-rBsi, ev. 35. O (Cu complementul „viaţa“) Şi moartea cea rece topindu-mi Viaţa din trup, te-oi urma ca nălucă. coşbuc, ae. 77. Lupi l-au încolţit, Viaţa i-au topii, teodorescu, p. p. 437. + Refl. (învechit, rar) A se descompune, a putrezi. Mormînlul. . . Intr-ale căruia sînuri tatăl nostru s-au topit, bei.diman, o. 5/13. + A consuma, a irosi (bani, avere, sănătate etc.). Cine v-a scăpat pe voi de zapcilîc, de bir, de havalele cari vă topeau munca şi vă uscau puterile? gane, n. i, 189. Se pocăiau la Plumbuita, la Snagov, la Mărgineni şi în ocnele de la Telega, topitidu-şi sănătatea şi averea, ghica, s. 136, cf. scriban, d. Sumele pe care le încasa le topea cu aceşti inşi. preda, m. s. 33. îşi topiseră toată solda în ultima învoire, v. rom. aprilie 1970, 70. (Refl. pa s.) Se gîndea c-un fel de scirbă la mîncările multe care se topiseră în seara asta la masa stăpînilor. agîrbiceanu, s. p. 36. — Prez. ind.: topesc. — Din v. si. touhth. TOPIC1,-Ă adj., s. n. 1. Adj. (Despre nume) Care se referă la locuri, la localităţi, care denumeşte locuri sau localităţi. Europa întreagă cunoştea pe atunci Ţara Românească mai ales sub numele topic de Muntenia. hasdeu, i. c. i, 54. Cărămizi, cărora dialectul local al romănăţenilor le-a însuşit denumirea topică a An-tinei, zicîridu-le cărămizi de Antina. odobescu, s. ii, 424, cf. şXineanu, D. u., cade. în această regiune nici un nume topic latin nu s-a păstrat cu fonetismul român? puşcariu, l. R. i, 254. Se înlîmplă cîleodată, ca numele topic propriu-zis să aparţină la mai mult decît două sate. iordan, n. L. i, 109, cf. 50. Este drept că numele topice n-au fost neglijate, dar ele se bucură de atenţia unui număr foarte redus de specialişti, l. rom. 1959, nr. 4, 9. O atenţie deosebită merita cîteva apelative topice. cl 1970, 302. 2. Adj. (Rar) Local, caracteristic pentru un anumit loc. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. 3. Adj. (Rar; şi substantivat, n.) (Medicament) care se aplică direct pe locul bolnav. Cf. bianu, d. s., cade, scriban, D. 4. S. n. (La pl.; în retorica antică) Argumente dc natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune. Cel dinţii tertip. . . este cel mai obişnuit, ştiut încă din topicele lui Aristotel. maiorescu, cr. ii, 353, Cf. ŞAINEANU, D. U., SCRIBAN, D., DN2, DEX. 5. Adj. (Rar) Care se raportează direct la subiect, la problemă. Argument topic, scriban, d. •$> (Adverbial) A răspunde topic la un argument, id. ib. + Caracteristic, tipic; semnificativ. în teatru ea e, în adevăr, topică, tulburată de toate gunoaiele mahalalei, dar viguroasă. lovinescu, s. i, 233. O (Adverbial) Alecsandri era, de altfel, în măsură să înţeleagă pe poetul Tibrului care cîntase atît de topic poezia mediocrităţii, id. ib. 104. — Pl.: topici, -ce. — Din ngr. to7uxo<;, fr. lopiquo, germ. topiscli. TÖPIC2, -Ă adj. Care aparţine topicii, privitor la topică. Un alt efect stilistic care poate fi bine urmării in proza lui Arghezi este deplasarea topică şi sintactică. vianu, a. p. 273, cf. dn2, dex. — Pl.: topici, -ce. — De la topică. TdpicĂ s. f. (Lingv.) Ordine, mod de aşezaje a cuvintelor in propoziţie sau a propoziţiilor în frază. Ajunge o anumită topică pentru ca să se distingă un caz de altul, puşcariu, l. r. i, 138, cf. 47. Anumite norme are şi topica românească, mai ales în limba vorbită care li se conformează cu destulă rigoare, iordan, STI1''„ T°pica sau ordinea cuvintelor diferă de ta o limbă la alta. graur, i. l. 163. Potrivită. .. pare denumirea de topică „directă“ şi topică „inversă'.',, terminologie folosită cu preferinţă în manualele şcolare, cl 1957. 219. Şi în acest caz, franceza cunoaşte ambele topici, scl 1959, 172, cf. dn2. Un strîns raport de interdependenţă există între intonaţie şi topică, h. rom. 1965, 455, cf. gram. rom.2 ii, 428. Topica poeziei este chiar mai liberă decît cea a prozei, ist. l. rom. i, 282, cf. dex. + Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor in propoziţie şi a propoziţiilor in frază. Cf. barcianu, alexi, w. Legătura dintre stilistică şi sintaxă iese în mod izbitor la iveală mai cu seamă in domeniul topicii, iordan, stil. 21, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: topici. — Din germ. Topik. TOPICESC,-EASCĂ adj. (învechit, rar) Relativ la un Ioc, caracteristic pentru un anumit loc; din partea locului. Canonul acesta macar că adevărat dintopiceasca pravila noastră este. cantemir, ist. 354, cf. tdrg, GĂLDI, M. PHAN. 262, SCRIBAN, D., . ROSETTI — CAZACU, I.L.R. I, 329. — Pl.: topiceşti. - ■ — De la ngr. -ronixoţ. TOPICIOS, -OÂSĂ adj. (Rar) Care are proprietatea de a (se) topi (2), de a (se) dizolva. Cf. pontbriant, ii., costinescu, barcianu, alexi, .w. — PI.: topicioşi, -oase. — Topi + suf, - (i )cios. TÎH'ICrtlNE s. f. (învechit şi regional) 1. Lipsă.de vlagă, slăbiciune, moliciune. Voi lua topiciunite de pe toate oasele, udrescu, gl. 2. Fi g. Trindăvie; moleşeală (1). Deci nu în pu-trejiuni şi iri lopiciune să fim nici întru a pămintului grijă, coresi, ev. 335. — Pl.: lopiciuni'. — Topi + suf. -(i)ciune. TOPILĂ!,-A adj. v. pitulat. TOPÎLĂ s. f. 1. Loc amenajat in albia unui riu sau intr-o apă stătătoare ori groapă (improvizată) legată, printr-un şanţ. de alimentare şi unul de scurgere,, cu o sursă de apă (riu, iaz etc.), unde se pun la topit, cinepa sau alte plante textile; topitoare (II 3), (regional) topliţă (3). Cf. anon. car. S-au măsurat ..pe mijloc, începînd din marginea codrului şi peste nişte topile de lingă Mihalău (a. 1762). uricariul, viu, 6. Şi cum că de-l va vrea sa-l ducă în sîlă, De-acasă, ajun-gind la cea mai de întiie Apă, prăpaşte sau orice topilă, Va sări de viu. budai-deleanu, t. v. 45,, cf. 1.63, lb, polizu, costinescu, ddrf, barcianu; llinca asta a-nse-rat la topita dă in, cu alte două neveste, săm. iu, 664, cf. alexi, w. Unde te duci, Gavrilă? Mă duc la topilă. candrea, f. 353, cf. tdrg. Lacul pentru topitul cînepii se numeşte prin unele părţi şi topilă. pamfile, i. c. 204, cf. pascu s. 332. Topilă, balta unde se topeşte cînepa. arh. folk. vi, 300, cf. mihăilă, I. 195:. Să mă curăfăsc. .. de lut di la tcchilă, de smol di la mori. gcr ii, 137/11, cf. h xi 323. Lut de la topilă. teodorescu, p. p. 374, cf. jahnîk—bîrseanu, d. 19. De-ai fi un bărbat cu lege, Cînepa tu mi-ai culege; De-ai fi un bărbat cu mila, Ai duce-o şi la topilă. marian, sa. 144, cf. graiul, i, 301. Trei surori au plecat cu cinepa la topilă. i. c.r. iv, 72. Bat parul de topilă, Parul mişcă lacul. mat. folk. 663, cf. viciu, gl. iîâu, mamă, m-ai blăs-lumat, Cînd cu apă m-ai udat, Ai luat apă din topilă M-ai dai la strini fără milă. hodoş, c. 99, cotii, din 5479 TOPIRE — 416 — TOPIT zagra — năsăud, din straja — rădăuţi şi din HE-RECLEAN-ZALĂU, CHEST. II 73/399, IV 68/772, GREGORIAN, CL. 63, ALR SN III h 831/531, alrm sn ii h 653/ 531', a i 13, 20, 21, 36, ii 3, 4, 7, 8, 36, m 2, 3, 5,: 12, 16, 18, v 2, 4, 14, 15, '20, 21, 22, 25,. 26, 27,. 30, 33, lexic reg. 22, teaiia, c. n. 275. Mâiu'ne final, (lin mocirlă Şi beau apă din iopilă. folc. mold. ii, : 514. 2. Vas sau cuptor de topii1 metale sau alte materiale; topitoare (II 1). Cf. lb, polizu, lm, barcianu, alexj, vî., dl, dm. <0” F i g. Orbind eu prăsila Lui Adcim,' o întorc de la cărare Bună, ş-o duc pe încel la topila Noastră aici [în iadj. budai-deleanu, ţ. 223. — Accentuat şi: (regional) Iopilă. Com. din h.ere' CLEAN — ZALĂU, A I 20, 21, 36, TEAHA, C. N. 275' — PI.: topile. — Şi: (regional) fopelă s. f. ai 31. — Din bg. TOI1HJIO, ser. topilo. TOPÎRE s. t. Acţiunea de a (se) topi şi rezultatul ei. 1. Trecerea unei substanţe din stare solidă în stare lichidă, sub acţiunea căldurii; topit1 (1), (învechit) topeală (1). Cf. topi (I). Cf. drlu, lb, polizu. Şi dacă n-ajunge, voi pune la topire Icoane, policandre, cruci, toi! alecsandri, t. ii, 170, cf. costinescu, ddrf. Ele vor pierde starea lor solidă şi se vor preface in lichide. Fenomenul acesta se numeşte iopire. poni, F. 120, cf. barcianu, alexi, w. Topirea, fontei se dalo-reşte flăcărilor combustibilului, ioanovici, tehn. 79. Trecerea unei substanţe din starea solidă în cea lichidă se numeşte topire, marian — ţiţeica, fiz. ii, 102. In cazul unui amestec omogen solid se pol face lopiri fracţionate. . macarovici, cii. 25, cf. cişman, fiz. i, 395. Apele mari, produse din topirea zăpezii şi gheţii se scurg repede. vîn. pesc. februarie 1964, 9. N-a fost altceva decit o pungă de apă slrînsă din ploi şi din topirea zăpezii. t iulie 1964, 66. <0 F î g. Carnea-nduioşată şi-atotştiutoare Iţi va face-un suflet tliti topirea ei. voiculescu, poezii, i, 170. Roata capului Mercur în topire, de'azur, Roata: Soarelui Marelui. î. barbu, j. s. 101. O Punct (sau temperatură) de topire = temperatura la care un corp începe să se topească. 2. Dizolvare. Cf. topi (2). Cf. BARASCH, I. F. 71, polizu, barcianu. + Fi g. Contopire,, fuzionare. Una din particularităţile acestui monument, al cărui lip se găseşte intr-o clădire din Palmira, este topirea intr-un singur corp de zidărie a. calotei şi a pendentivilor. NAUM, IST. art. 110. 3. Operaţie de fermentare în apă la care sînt supuse plantele textile pentru a se distruge substanţele cleioase care ţin legate fibrele textile de partea lem -noasă a tulpinii; topit1 (2), (învechit şi regional) topi-tură (2), (regional) topaală (2). Cf. topi (3). Cf. lb, polizu, costinescu, dame, t. 63 bis, barcianu, alexi, W., DL. 4. F i g. (Rar) Istovire, slăbire. Cf. topi (5). Cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. 5. F i g. (învechit, rar) Distrugere, nimicire (1). Cf. topi (7). Să trimită ţie D[o)mmii. . . topirea preste toate unde vei pune mina ta. biblia (1688), 1461/44 — V. topi. TOPISĂLĂ s. f. (Regional) Carne de porc friptă în grăsime multă (coman, gl.); grăsime prăjită rămasă de la altă mincare şi folosită din nou la gătit (gl. olt.). — De la topi. TOPÎT1 s.n. 1. Topire (1). Li se plătea ca şi la bă-ieşii din Abrud şi Roşiia, trăgîndu-se numai decima şi. spesele topitului, bariţiu, p. a. i, 653, cf. ddrf. Pînze lucii de apă, slrînse după topitul zăpezilor, se arată ca nişte oglinzi, sadoveanu, o. iii, 80. Părea urmă de-ngheţ după topit. i. barbu, j. s. 31. I-Iirbul stîrp, chiar dacă e de aur, nu e bun decît de topit, se spune despre un lucru nefolositor, fără valoare, Cf, xawf,, p. ni, 573, 2. Topire (3). Inul cel lîrziu... se. pune la topit cu sămirile cu lot. i. ionescu, c. 145/11, cf.' ddrf. Cinepa ■ie duce la topit, cu care se începe industria casnică a cinepii. pamfile, a. r. 174. — V. topi. TOPÎT2, -Ă adj., s. n. I. Adj. Devenit moale sau lichid sub efectul căldurii. Ca ceara iopilă nu Va fi. psalt. 111. Să ceurte pre dăscăliţă, să-i vearse plumb topit în gură. prav. .172, cf. lex. mars. 224, drlu. Această materie alcătuită de pietre topite, melaluri, ră-şinuri şi allile se numeşte lavă. drăghici, r. 113/23. Trecea... prin stelele mari de aur topit, eminescu, n. 46, cf. ddrf, dame, t. 193, barciantj, alkxi, w. în lumina lunei apa părea argint topit, sadoveanu, 0, r.r, 470. Amurgul picură cu stele Prin frunza lor. r/«-acum argint topit, pillat, p. 126. .¡-aş da stupului aceluia foc, să ardă de viu în. flacăra cerci topile.. ar-giiezi, s. viii, 57. Se şi văzu. înlr-un. fel de carceră cu iz de unt topit, vinea, l. i, 303. Se simţea mirosul înăbuşitor al plumbului topit, barbu, princ. 130. Ceară sfinlă 'Tot topită şi învîrtilă. pop., ap. gcr ii, 327. O F i g. Albastrul şters al văzduhului topit apăsa greu peste pămînt, iar subt arşiţa covîrşiloavc a miezului zilei, vlntul adormise obosii, hogaş, m. n. 165. Lin, ţurţurii somnului picurau lingoare, Topiţi in abureală şi adîn-cimi de dor. voiculescu, poezii, i, 266. Lacrime de ceară, Ţopite-n pacea mare de altar, pillat, p. 132. Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare Curgea de-a lungul peste mirişti, ca un riu. blaga, poezii, 6. 2. Adj. (învechit.) Dizolvat. Pisează-le toate în piuliţe puind zahar. . . topit ca puţintel oţet (a. 1749). gcr ii, 45/42. Cleiul de moron hăcuit, topit în must sau vin, să toarnă în vas. i. ionescu, c. 203/21. Balsamul topit (solvit), cornea, k. ii, 68/29. + F i g. Contopit. Tragicul şi documentarul se găsesc topite laolaltă., v. rom. aprilie 1963, 145. 3. Adj. (Despre plante textile) Care a suferit procesul de topire (3); (regional) murat (3). V. m a c e-r a t. Cinepă Iopilă. dl, cf. dm, dex. 4. Adj. F i g. (Adesea urmat de determinări, indică intensitatea unor manifestări, sentimente etc.) Slab, vlăguit, istovit; obosit. De văm afla vecinul flămînd şi topit de seate. . ■ ca scunareaninul milostiviia inimiei să desfacem lui. coresi, ev. 395. Faţa neagră şi topită, numai oasele cu pielea, dosoftei, v. s. noiembrie 114r/ 29. Pentru ce puterile voastre sînt acum topite, minele voastre, slăbite şi inimile voastre fără bărbăţie? bălcescu, m. v. 372. Ca o apă limpede şi rece, pre cei topiţi de arşiţele lipsei răcorea, arhiva r. i, 66/25. Nu vedea decît visele sale cele de aur. ■ . prefăcute acum într-o aspră mizerie, care-l strîngea cu tărie în braţele ei cele topite de suferinţe, filimon, o. i, 247. Stelea [ca] ■ o marmură vie, [ca] un geniu al durerii, rezimată cu. faţa topită de durere, eminescu, g. p. 47. Stă paşa beat, cu ochi topiţi, . Se trag spahii-ncremeniţi. coşbuc, p. 1, 114. Topită de veghere, bunica toarce, toarce, iosif, patr. 11, cf. tdrg. Rămîn numai femeile, topile de nelinişte, camil petrescu, t. ii, 395. Topiţi de ajanări, călugării moţăiau în străni. voiculescu, p. i, 148, Pe un pat larg se afla întins un om topit, stancu, r. A. i, 171. Dar, pe cînd lucra Tot mai auzea Un glas răguşit, Un vaiet topit, balade, iii, 29. + Lipsit de forţă morală; distrus, pierdut. I.eana (cu frică): Cin’ să mai fie?...—Cine mai e? Leana (topită): — Mama. delavrancea, o. ii, 369. 5. Adj. Fig. Pierdut, dispărut; estompat, şters; risipit. Auzea ca prin vis. . . vorbele avocatului, topitr într-o uruială întreruptă din cînd în cînd de glasul judecătorului. rebreanu, i. 241. Soarele cădea ca o spadă pe icoanele ruseşti scrise în culori topile. barbu, princ. 310. + (Rar) Descompus, dezagregat ; putrezit. Cind topit îmi va fi corpul, voi fi cîmpixl plin de flori, ma-cedonski, o. x, 97. 5483 TOPITOR — 417 — topograf 6. Adj. (Regional; despre lăină) Măcinată mărunt (Arieşeni — Cîmpeni). Cf. alr i 1 372/93. 7. S. n. (Regional) Mîncare (a v 6, 15, 23, 31) ciobănească (chest. v 153/19, a v 15) preparată din unt şi brînză (chest. v 153/54), din unt, brînză şi ceapă prăjită (glosar reg.) sau din caş jintuit fiert cu ceapă şi sare (şez. vii, 115). — Pl.: topiţi, -le. - V. topi. TOPITOR, -OĂHE adj., subst. ). Adj. 1. (Învechit, rar) Care (se) topeşte (1). Cf. drlu. O (Substantivat) [Aurul] se line ea. şi argintul, de ordul metalelor nobile, de familia greu topiloarelor. f (1875), 350. 2. Care topeşte (7). Foc topitoriu iasle, acesla va surpa pre ei. biblia (1688), 1322/1. (F i g.) Doml ei urzind şi topitoria după acela pe care-l iubea. F (1869), 319 II. 1. S. f., (Învechit, rar) s. n. Cuptor special pentrn topit1 metalele sau alte materiale, topilă (2); p. ex t. loc în care este instalat acest cuptor. In cuptoriu coconii lui lsrail ca intru o topitoare cu podoaba bunei credinţe mai. curai decit aurul au slrălucil. mineiuj. (1776), 41rl/15. Multe feluri de metale le-au băgat în topitoare. dionisie, c. 171. Aici se află şi o topitoare de smoală şi catran, i. ionescu, m. 757, cf. ddrf. Topi-torile statului nu erau departe, agîrbiciîanu, a. 69. Pintecul de iad al topiloarelor din turnătorii, g. m. zam-firescu, sf. m. n. i, 14. Părăseau coarnele plugului, cn să se-nchine cărăuşiei cu produsele brute ale topitoa-relor de fier sau să încerce, afaceri, de preferinţă în legătură cu lemnul pădurilor, blaga, h. 93. O F i g. l-ai scos den pămintul Eghipctului den mijlocul topitoriului de hier. biblia (1688), 2492/53, cf. tdrg. + Vas pentru topit1. Cf. costinescu, şăineanu, d. u., scriban, ». 2. S. m. şi f. Persoană care lucrează ia un cuptor de topit1 sau, în general, |a topirea unor materiale. Şi au luat maica lui 200 de arginţi şi au dat pre ei topitoriului. biblia (1688), 1872/14, cf. anon. car., lb, POLI ZII, DDRI-’, ALEXI, W., PASCU, S. 1.27, ŞĂINEANU, D. u., nom. prof. 20, 40, 50, leg. ec. pi.. 290, 297. To-pitorul e obişnuit să scruteze mereu fiertura aurie. contemp. 1956, nr. 483, 1/4, cf. dex. 3. S. f. Topilă (1). Cf. lb, polizu, costinescu. Bătut şi stîlcit cum erai, te-an dus la baltă şi le-au pus în topitoare. creangă, o. 293, cf. alexi, w. Lacul pentrn topitul cînepii se numeşte prin unele părţi şi topilă sau topitoare. pamkile, t. c. 204; cf.. marian, d. 94, brebenel, gr. p. Am scos cincizeci de horste de clnepă de vară, le-am dus la topitoare. Com. din bilca — rădăuţi, cf. a i 12, 22, v 33, vi 10, 19. Dar cn gură nu i-oi da Pîn' s-o topi cinepa; Cînepa-i la topitoare, Gurâ-i dau ia şezătoare, folc. transilv. i, 491. Am arat, am sămănat. . ., am cules şi... am dus-o la tochilcare şi s-a topit. folc. mold, i, 413. — Pl.: topitori, -oare. — Şi: (învechit) topttâriu adj., subst. — Topi + suf. -tor. TOPITORIE s. f. Instalaţie pentrn topirea diferitelor materiale (metale, grăsimi, plante textile etc.). Cf. alexi, w. Unele topitorii, sînt înzestrate eu uscătorii artificiale, ionescu-aiuscel, fil. 332. Muncitori de la saline..., de la topitoriile statului, pas, z. iv, 217. Topitorii, cuptoare, mori, puţuri, fierăstraie, O sîrmă dă lumină, o ţeapă uihiătaie. arghezi, c. o. 64. Paralel cu construirea topitoriei de in..., s-a trecut la construirea unei torcătorii, scînteia, 1954, nr, 2 885. — Pl.: topitorii. — Topitor sui.' -ic. TOPITORIU adj., subst. v. topitor. TOPIT Î!HĂ s. f. 1. Lichid obţinut prin topirea unei substanţe solide. Cf. lb, drlu, polizu, alexi, w., cade, dl, dm. + (Invcchit, rar) Obiect lucrat din metal topit; obiect turnat. Au părăsit poruncile. . . Şi au făcut lor topitură, două junce. biblia (1688), c ] 2792/ll. 4 Soluţie, i funturi dorină... topindu-s' j în 50 litre apă..., deci scoiîndu-se straiele din apă curată s-au pus în topitură clorinei. ar (1829), 1641/29 2. (învechit şi regional) Topire (3). Cf. lb, polizu, alexi, w. Cînepa-i la topitură Şi badea la-nvăţătură. doine, 164. 3. (Regional) Untură obţinută din slănina topită2 (alr i 750/18); numele unei mlncări (h ii 320, chest. viii 62/29) preparată din bucăţele de carne (desprinse de pe slănină) prăjite (pamfile, cr. 205); friptură de. porc (s. marin, c. b. 110, alr ii 4 141/605, a v 33, 35, vi 26). înghiţea felie după felie şi întingea în topitură bucăţi mari de mămăligă, sadoveanu, o. x, 560. O Expr. Cu topitură = cu mlncări bune, alese. Cf. scriban, d. Bal eu topitură. id. ib. — PI.: topituri. Topi + suf. -(i)tură. 'i 01*î.\CĂ s. f. v. topnncă. TOPlKCt vb. IV v. tăbtrcii. TOPÎKN/VVÎ vb. IV. T r a iu. (Prin nordul Munt.) A bătători, rădulescu-codin. . — Prez. ind.: topîrnăvesc. — Etimologia necunoscută. TOPÎRNÎCĂ s. f. v. potlrniche. TOPLTClGs, -OASĂ adj. (Regional; despre un teren) Bogat în apă; apos. Cf. a v 15, 16, glosar reg. — Pl.: topticioşi, -oase. — Topliţă -f suf, -os. T O IM,IŢĂ s. f. 1. Izvor, plrîiaş c.u apă caldă (mi- . HĂILĂ, î. 96, CARDAŞ, C. P. 91, ŞEZ. V, 164, VÎRCOL, V., a v 15); ochi de apă caldă care nu îngheaţă iarna (marian, î. 457, com. marian, coman, gl;, a v 16, 33, 35). Numai în gura pîrăului se afla o topliţă, unde bolborosea apa seînteind, ca un cuibar al soarelui, sadoveanu, o. x, 570. Un cirdişor de raţe sălbatice trecu vîjîind pe sus, întoreîndu-se la vadurile Moldovei de. la topliţele din munte. id. ib. xm, 292. în punctul Podul. Roşu—Cozia, a fost amenajată încă o topliţi, cu două compartimente, vîn. pesc. septembrie .1962, 23. 2. (Regional) Apă stătătoare. Cf. mihăilă, î. 96, com. din straja — rădăuţi. + Şanţ de scurgere, a v 26. + Braţ mort al unui rîu. Cf. antipa, p. 171, mihăilă, î. 96. + Loc apos (h iv 244, vÎrcol, v., pamfile, j. ii, 170, chest. tv 63/176 b, 396, alr îi 5 059/ 414); teren uscat la suprafaţă sub care mocneşte apa, smirc (ddrf, h x 419, xi 323). 3. (Regional) Topilă (1). Cf,. marian, d. 94, com. MARIAN. — Pl.: topi iţe. — Din bg. TOiumna. TOPLOTĂ s. f. v. teplotă. TOPO- Element de compunere cu sensul de ,,loc, regiune“, care serveşte la formarea unor cuvinte ca topo climă Cf. m. d. enc., dex. — Din gr. T07t0?. TOPOCLÎMĂ s. f. Climă condiţionată de formele de relief, m. d. enc., cf. dex. — Topo- + climă. TOPOFOBÎE s. f. Fobie de anumite locuri. Cf. dn2, dex. — Din fr. lopophobie. TOPOGAN s. n. v. tobogan. TOPOGRAF s. m. Persoană care efectuează măsurători terestre, folosind metode şi instrumente topografice; specialist în topografie (1). Cf. polizu, costinescu, barcianu, alexi, w. Fu Înrolat în războiul cu francezii şi, pentru că făcuse' studii de inginerie, servi 5499 TOPOGRAFIC m — TOPONIMIE între topografi. iorga, l. ii, 521, cf. şaineanu, d. u. Căpitanul [era] un om de treabă, topograf eminent. brXéscu, a. 248, Cf. nom. prof. 5. Topografii alcătuiesc si ei hărfi amănunţite. scÎnteia, 1953, nr. 2 654, cf. l. rom. 1968, 409, dex. O (Adjectival) Un tînăr inginer topograf. alecsandri, t. 945. — PI.: topografi. — Din fr. topographe, germ. Topoţjraph. TOPOGRAFIC, - adj. 1. Care ţine de topografie O), referitor la topografie, de topografie; (învechit) topograficesc. în cărţile numite topografice, amfilohie, g. 174/12. Este însărcinat ... cu direcţia lucrărilor geo-dizice şi topografice şi cu săvîrşirea unei harte, cr (1829), 212l/6, cf. FABIAN-BOB, G. 2/19, CALENDAR (1854), 72/10. Vom... preciza şi mai mult sub diverse raporturi, fie cronologice sau topografice, toate cîte s-au determinat aci. hasdeu, i. c. i, 32, cf. costinescu. încerc a vă da introducţiunea topografică a unui roman de călătorii, caragiale, o. iii, 345, cf. ddrf, barcianu, alexi, \v.f şXineanu, d. u. înfipt ca un semnal topografic. braescu, v. a. 149. Harta geologică este o hartă topografică obişnuită, geologia, 121. Semnal topografic de la cîmpie. v. rom. mai 1969, 7, cf. m. d. enc., dex. <£» Peniţă topografică = peniţă specială cu care se execută, in topografie, hărţi, planuri şi desene. Cf. cade. Reprezentare topografică v. reprezentare. 2. Care ţine de topografie (2), referitor la topografie. Poziţiunea topografică a locului... au menit a fi acest loc un adăpost, asachi, s. l. ii, 112. După întîm-plările vieţuirei pacinice sau tulburate, după înlesnirile hranei, după condiţiile topografice, noroadele şi-au mărit nevoile, russo, s. 51, cf. polizu. Pozifiunea topo grafică a acestui palat era astfel, filimon, o. r, 108. Ţara de astăzi... cu întinderea şi situaţiunea ei topografică (a. 1869). uricariul, xiv, 147. Un însemnat număr de toponimice româneşti constau dintr-un nume propriu-zis şi un determinativ, care fixează oarecum aşezarea topografică a locului, iordan, n. l. i, 107. —' PI.: topografici, -ce. ~ Din fr. topographique, it. topográfico, ngr. totco-ypoc(pixÓ£. TOPOGRAFICÉSC,-EÁSCA adj, (învechit) Topogra-fie (1).. Şede de caută pe o carte topograficească. amfilohie, g. 2/18. Toţi geografii cad întru rătăcirile cele mai grozave asupra multor amărunturi topograficeşti. tîmpeanul, g. ii/5. Vatra tîrgului cu toate mahalalele... şi imaşul de prin pregiur..., rădieîndu-să în plan topograficesc, se va însemna prin linie despărţitoare (a. 1852). uricariul, iii, 250, cf. polizu. — Pl.: topograficeşti. — De la fr. topographique, it. topográfico, ngr. totto- YpOKptXÓS. TOPOGRAFICÉSTE adv. (Rar) Din punct de vedere topografic (1). Cf. polizu, costinescu, ddrf. — Topografic + suf. -este. TOPOGRAFÍE s. f. 1. Descriere amănunţită a unui loc sub raportul aşezării, al configuraţiei etc.; ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unor porţiuni restrlnse din suprafaţa pămîntului, precum şi cu reprezentarea acestora în plan orizontal, In scopul întocmirii planurilor şi hărţilor. Cf. gheogra-fie, 4V. Cînd oamenii s-au adunat într-un singur loc, îl numiră (topografie) (adecă scrisoarea locului). amfilohie, g. v/8. Topografia tîrgurilor şi ţârilor, care voi trece, ţ-oi face-o în scrisoarea mea. kogXlniceanu, s. 6. Nu cunosc topografia... judeţului, tîmpeanul, g. iv/25, cf. negulici, polizu, costinescu, barcianu, alexi, w., şaineanu, d. u. N-ai fost ascultat la topografie? braescu, a. 251. O scurtă topografie a locului nu-i de prisos.. călinescu, b. i. 7. Studiul măsurării suprafeţelor relţitiv mici de pe pămînt, fără a ţine seama de specificitatea globului pămîntesc, îl face topografia. TUIGQNQM. 114, Cf. M. D. ENC., DEX, 2. înfăţişare, dispoziţie, aşezare a unui loc, a unui oraş etc. Un oraş a cărui topografie n-o poţi cunoaşte. v. rom. mai 1969, 29. Căpitanul... nu cunoştea topografia locurilor, ib. decembrie 1970, 54, cf. m. d. enc. <0 (Prin analogie) Fiecare pată roşie arată ochilor ... topografia essactă a pustiirilor interne ale boalei. man. sXnXt. 226/27. Topografia organelor abdominale şi a di~ verselor procese patologice poate fi apreciată pe baza împărţirii abdomenului în mai multe regiuni, abc san. 8. — Pl.: topografii. ~~ Din fr. topographie, germ. Topographie, ngr. Toiroypacpia. TOPOLOGIC, -Ă adj. Privitor la topologie, de topologie. în cercetările noastre topologice,... linia generală, ideile esenţiale sînt pentru noi un... îndrumar. gontemp. 1949, nr. 164, 11/3. — Pl.: topologici, -ce. — Din fr. topoiogique. TOPOLOGIE s. f. Ramură a ştiinţelor matematice care studiază proprietăţile figurilor din spaţiu din punct de vedere calitativ. Teoria funcţiunilor şi a mulţimilor (care, în bună parte, au dat naştere topologiei moderne), contemp. 1949, nr. 164, 11/3, cf. dl, dm, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. topologie. TOPOMETRÎE s. f. Ramură a topografiei (1), care se ocupă cu tehnica măsurătorilor şi cu efectuarea calculelor necesare întocmirii planurilor şi hărţilor. Cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. topometrie. TOPOMETRU s. m. Specialist în lucrări de topometrie. Cf. NOM. PROF. 5, 70, DL, DM, DN2, M. D. ENC.; DEX. — Pl.: topometri. — Din fr. topometre. TOPONÎM s. n. Toponimic. dn2. O examinare succintă a toponimelor de pe acest teritoriu, cl 1970, 302, cf. H. DAICOVICIU, D. 20, ENC., DEX. — Pl.: toponime. — Din fr. toponyme. TOPONÎMIC, -Ă adj. Privitor la toponimie (1), de toponimie. Continuă să se dezvolte cercetarea toponimică. cl 1969, 109. Majoritatea satelor româneşti poartă nume plurale, deci nume de obşti, formă toponimică necunoscută în. restul continentului, panaitescu, 0. ţ. 27. Ele reprezintă o dovadă şi o urmă (ca sistem toponimic) ale vechimii şi generalizării geografice a obştii ţărăneşti la români, id. ib. 28. + (Substantivat, n.) Nume de loc (de oraş, de sat, de apă, de munte etc.); toponim. O mare parte din toponimicele noastre sînt nume de persoană, puşcariu, l. r. i, 305. Numărul redus al toponimicelor în alcătuirea cărora intră determinative pur geografice se datoreşte faptului că vorbirea populară preferă sinonimele lor mai concrete, iordan, n. 1. i, 108. Acest toponimic este slav, mai precis bulgar. scl 1954, 20. Toponimicele n-au apărut în trecut şi nu apar nici astăzi întîmplător, ci ele au apărut şi s-au dezvoltat. .. în decursul perioadelor istorice. mg i, 68, cf. scl 1967, 698. — Pl.: toponimici, -ce. — Din fr. toponymtque. TOPONIMÎE s. f. 1. Totalitatea numelor proprii de locuri, de ape, de munţi etc. dintr-o ţară sau dintr-o regiune; toponomastică (1). Toponimia se moşteneşte de la un neam la altul, sadoveanu, o. xvi, 10. Urme sigure de grai peceneg n-avem în româneşte decît în toponimie, puşcariu, l. r. i, 315. Toponimia poate fi socotită drept istoria nescrisă a unui popor, iordan, n. l. iv. Urmărim valea ce se va inunda, schimbînd geografia locului şi transportînd o parte din toponimi e 5510 TOPONOMASTICA — 419 TOFOft din lumea realului în aceea a legendei, călinescu, c. 0. 251. Hasdeu voia deci să înregistreze ţoală limba vie a poporului, precum şi limba veche..., toponimia şi antroponimia, scl 1954, 280. O simplă privire pe ana din foile topografice. . . ale hărţii... ne arată cît de bogată şi variată este toponimia ţării, mg i, 65. Transformările la care este supusă limba se reflcclă şi în toponimie, sci. 1958, 337. Ar trebui să pornim de In toponimia istorică, de la denumirile de sate din documente, nu de la toponimia actuală. panaitescii, o. Ţ. 27, Cf. M. D. ENC., .DEX. 2. Ramură a onomasticii care studiază originea, sensul, forma şi evoluţia numelor proprii de locuri; toponomástica (2). Definind toponimia, arată că aceasta cercetează numele de localităţi, rîuri, munţi etc. l. rom. 1953, nr. 1, 86. Ca o ramură oarecum laterală a lingvisticii s-a constituit, de multă vreme, studiai numelor proprii, adică, în linii mari, al numelor geografice -al toponimiei, cum i se mai zice. graur, n. p. 5, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: toponimii. — Din fr. toponymie. TOPONOMÁSTICA s. f. 1. Toponimie (I). O problemă. deschisă, în ceea ce priveşte lista de cuvinte, o constituie includerea în dicţionar a toponomástica, onomasticii şi numelor de popoare, scl 1958, 223. D. P. Bogdan se ocupă. .. de onomastica şi toponomástica românească, ib. 1959, 482, cf. dn2. 2. Toponimie (2). Un Inc important ocupă toponomástico. ci. 1957, 251, cf. dn2, m. d. enc., dex. ~~ Din fr. toponomastique, germ. Toponomastlk. TOPÓR s. n. I. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc. folosită In trecut şi ca armă de luptă, formată dintr-nn corp de oţel cu tăiş şi cu un ochi In care se fixează o coadă de lemn tare ; (învechit) teslă, (regional) titeu. V. b a 1 I a g, bardă, secure, tăietor. Tăi ară uşile lai depreură cu tăietoare (topoare h) şi cu ciocanul sparscră-o. psalt. 147, cf. rosetti, b. 104. Iar tătarii... şi arce de rînd şi hangeri şi darde şi topoară încă avea. herodot (1645), 383. Cela ce va agiuta furului ori în ce feat şi înainte de ce va fura de-i da niscare lucruri... cumu-i svreadel sau topor. . . pre acesta cu pre un fur să-l ecarte, prav. 38. Au luat... toporul în mîna lui. biblia (1688), 1812/38. Pre şea să fie avut un topor dictate lungi în coadă, cantemir, ap. ocr i, 361/22, cf. anon. car. Chirigiul să m'ftfăl la car topor, sfreadel (a. 1696). iorga, s. n. v, 354. An rănit pe nouă oameni pe. care i-au tăiat cu toporul (a. 1776). uricariui,, xix, 48, cf. budai-deleanu, LEx., lb. Vfînd. ■ ■ pînă la ficaţi să soarbă sîngele săracilor şi... să dea ţării cu toporul în cap, ... s-au strîns cei mai bălrîni... şî... au făcut o anafora. i. golescu, în pr. dram. 79. Nişte pietre... din care au ales una... în chipul unui topor. draqhici, r. 53/21. Intr-un colţ se vede un topor. negruzzi, s. iii, 219, cf. polizu. Trebuie să ştiţi însă, şi poci să dau dovadă, Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă, alexandrescu, o. i, 195, cf. LM. Toporul s-a cufundat şi Prepeleac a rămas bătînd în buze. creangă, p. 46. Locuia într-o pădure... pe unde nu ajunsese toporul încă. ispirescu, i„ 58. Aruncă toporul jos şi ieşi repede afară, vlahuţă, s. a. ii, 14. Afară de aceste două feluri de arme ofensive, dacii mai purtau topoare, ciomege şi măciuci, xenopol, i. r. j, 81. Secarea sau toporul pentru tăiat lemne, damé, t. 38. Din fiece palat Şi fiece colibă a pus de-au adunat Săgeţi şi.. . topoare de-oţei. coşbuc, p. ii, 181, cf. barcianu, alexi, w., candrba. p. 31, tdrg. Toporul slujeşte la despicatul lemnelor şi cioplirea lor pentru a le da forma generală, pamfu.iî. 1. c. 125. Uite, Irino... Un om vorbeşte singur şi in-vîrteşte un topor în mină. bujor, s. 149. Cele mai pri mitive dintre instrumentele de pescuit sînt toporul ş: tătăreşti, îi suflă în faţă un vînt .. . şi-l dădu în vine. galaction, o. 54. Se-nchipuie aievea năvala de aprigi topoare, furtuna, Sub care se frînse copacul, voicu-LESCU, POEZII, I, 10, cf. DS, PUŞCARIU, L. R. I, 279, rosetti, l. r. iii, 93. Infige-n trunchi toporul, călinescu, l. l. 13. Să pună capăt puterii nesătule a neamului ciocoiesc, cu sabia..., cu toporul, stancu, d. 10. In Ţara Moţilor, toporul nu e numai un lucru oarecare din inventarul gospodăriei, bogza, a. î. 132. Trei oameni veneau, cdtră el, ca topoarele subsuoară, v. rom. mai 1955, 26. Le crăp capul cu toporul! h. lovinescu, t. 126. Retezau căpăţ'inile răposaţilor cu toporul ca să sperie ciuma, barbu, princ. 22, cf. mihăilă, î. 45. Se laie cu cuţitele şi lopjrut. ist. lit. rom. i, 162. în păduri răsunau lovituri de topoare şi brazii se prăbuşeau cn un filfîit uriaş. v. rom. ianuarie 1965, 83. Dădu de toporul întins pe fundul bărcii, alături de cazma şi lopată, bănulescu, i. 22. Cu ghioaga nestrugitâ, Numai din topor cioplită, alecsandri, p. p. 73, cf. w n 3, 62, 89, 146, 186, 203, 207, 881, iii 87, x 368. De-ar fi lumea rămurea, Cu toporul o-aş tăia. jarnîk — bîr-seanu, d. 221. Cînd bate piatra, înfige toporul în păt-mînt. şez. i, 126, cf. rădulescu-codin, pamfile, b. 11. Toporu din mînă-i lua Şi pe turc că mi-I tăia. ba-, lade, ii, 160. A ut eu, măi hoţ de dor, N-am topor să le omor. folc. transilv. i, 67. A pus mîna pă topor şî s-a dus în pădure, o. bîrlea, a. p. i, 241. Cu gura îl deseînta, Cu toporu-l toporu, Cu. barda îl bărduia. folc. mold. i, 211. Copaciul mare numai cu o lovitură de lopur jos nu cade. zanne, p. i, 144. Copaciul cînd jos cade, toii cu topoarele pe el se pun. id. ib. 146. Şi cel mai tare stejar la topor se pleacă, id. ib. 289. Nu e bună coada care a mai slujit la un topor. id. ib. v, 195. Coadă de topor = persoană care serveşte cuiva ca unealtă, ca ajutor în săvîrşirea unei fapte rele. Cf. cade. O Topor de piatră = unealtă primitivă de muncă şi apărare formată dintr-o piatră legată de o coadă de lemn. Colo stau sălbateci negri cu topoarele de piatră, eminescu, o. iv, 111, O L o c. a d j. şi a d v. Din topor = fără fineţe, grosolan, necioplit. Făcea versuri, d-acelea ca din topor lucrate, alexandrescu, o. i, 183. Natura ar fi trebuii să le croiască un sistem nervos mai din topor, vlahuţă, o. a. 98, cf. barcianu, puşcariu, l. r. i, 356, zanne, p. v, 638. E x p r. (A îl) topor «le oase = a avea de Indurat greutăţi inari, a suferi mult; (a fi) cal de bătaie. Noi sărmanii, topor de oase, vite de beilic. delavrancea, s. 227, cf. ddrf, tdrg, pamfjle, j. ii, 170. Pentru directorul nostru ajunsese cal de bătaie şi topor de oase. ciauşanu, r. scut. 51, cf. id. v. 204. Mai ai acasă vreun ajutor? — Numai eu sînt topor de oase. zanne, p. v, 636. A face (cuiva) un topor (sau toporul) = a) a înşela, a păcăli; a juca cuiva o festă; a face cuiva rău. Leul s-au întors unde au fost lăsat iepurele, dar rău norocosul, că iepurele i-au făcut un topor, că au aflat numai tocul unde zăcuse, ţichindeal, f. 27/14, cf. baronzi, l. 44. Uite cine „ne-a făcui toporul?“ Pe el băieţi! pam-file, d. 76, cf. rădulescu-codin. Frînghierul ■.. a văzut pacostea şi a ştiut cine i-a făcut toporul, ciauşanu, r. scut. 14, cf. id. v. 204, id. gl., zanne, p. v, 636; b) a bate zdravăn. Pe semne te mănîncă spinarea, cum văd eu; şi ia acuş te scarpin, dacă vrei; ba ş-un topor îţi fac, dacă mă crezi, creangă, a. 57, cf. tdrg, viciu, gl. A-i face (cuiva) chica topor = a bate zdravăn. Să-i faci chica topor, spinarea dobă şi pîntecele cobză..., căci altmintrelea nici nu e de chip s-o scoţi la capăi cu buclucaşul acesta, creangă, p. 254, cf. zanne, p. n, 62. (A scăpa) eu chica topor = (a scăpa) cu părul măciucă, îngrozit, înfricoşat. Glonţul însă nimereşte în unul din caii lui, calul cade din ham si beizadeaua scapă cu chica topor, ghica, s. 41, cf. ddrf, barcianu, zanne, p. ii, 62. A sta cu toporul la brlu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie, dl, dm, dex, zanne, p. v, 637. Din topor, toporişeâ (sau topo-rişte) v. topor işcă, toporişte. + Lovitură TOPOÎUN — 4âô — TOPORIŞTE II. (Regional) 1. (Şi art.) Numele unui dans popular. Cf. H xi 150, alr i 1 477/990. 2. (Astr.) Numele popular al constelaţiei Perseu. PAMFILE, CER. 169. — Pl.: topoare. — Din v. si. i'jnopTi. TOPORÂN s. rn. (învechit) Ostaş înarmat en topor (!); (Învechit, rar) toporar. In aripa stingă puse pe t'oporanii armaţi cu securi, ispirescu, ap. cadf., cf. TDRG, PASCU, C. 85, ŞAINEANU, D. U. — Pl.: toporani. — Topor + suf. -cm. TOPORÂR s. in. (învechit, rar) Toporan. Tunguz... cu ceata lui. de lop.uari. ap. tdrg. — Pl.: toporari. . — Topor + sut. -ar. TQPOHAŞ s. n., s. m. 1. J. S. n. Diminutiv ol lui topor (I); toporel, (rar) toporuş (I). Cf. st. lex., LB, LM, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂI- neanu, d. u., h ii 13, 118, x 254, 400. Lazăr mi s-a minecat, Dimineaţa s-a sculat,... Toporaşul mi-a. luai, La pădure mi-a plecai, teodorescu, r. p. 204, cf. alr îi 6 628/728. Toporaş în mină, Disăgei cu pline, balade, i, 396. Ăla, jap, mîna-n barbă, Şi cu toporaşu-n alta. o. bIrlea, a. p. i, 245. 2. S. n. (Regional; şi art.; şi în construcţia de-a lo-poraşu) Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape. Of. ii ii 50, v 72, tx 116, 453, xi 202. 3. S. m. (învechit) Călău. Toporaş (a. 1530-1532). D. BOGDAN, GL. 111. 4. S. m. (învechit) Cel care lucra cu toporul (I). Bufetul căpitanului de poduri... se compune din: 1 ciaăş de poduri, 20 leslari, 10 toporaşi, 10 pietrari (a. 1776). n. a. bogdan, c. M. 61). [Cer domnului patruzeci, de sculelnici] cari să ţii lulumbagii, sacagii, căugeri, toporaş (a. 1827). iorga, s. n. v, 271. 5. S., m. (învechit) Ţăran care muncea cu braţele (ddrf); ,,clăeaş in cinci pogoane“ (vîrcoi., v.); pălmaş (scriban, d.). Cf. uricariul, xix, 342. Se scădeau fruntaşilor 5 vite; iar mijlocaşilor şi toporuşilor una. catanele, 34. + Muncitor care. lucra cu braţele la întreţinerea drumurilor. Cf. vIrcol, v. II. S. m. 1. Numele mai multor plante din familia violaceelor: a) (şi in sintagmele toporaşi de munte, ddrf, toporaşi de pădure, borza, d. 180) viorele, violete, (regional) călţunaşi, cîrligei, cocoşei, iloare-dom-nească, flori-mărunte, garoafe, găurele, hobridrag, ligoace, mereoare, micsandre, micşunele, nemţoaice, tămîioare, tămîioase., zambile-de-cimp (Viola odo-rata ). coteanu, pl. 24, lb, baronzi, l. 146, brandza, T). 43, damé, t. 184, barcianu, grecescu, fl. 89, bianu, d. s., tdrg, pascu, s. 347, simionescu, fl. 20, BORZA, I>. 180, AI.R SN XII h 642, ALRM SN II h 449; b) tămîioară (Viola hirta). Cf. conv. lit. xxm, 1 056, cade, borza., d. 180; c) viorele (Viola mirabilis). borza, d. 180; d) colţunii-popii (Viola silvestris). id. ib. 181; e) trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor), cade, borza, D. 181. l-au dus la un izvor, di unde, scăldîn-du-să., să făcea mai moi ca de untdilemn şi mirosiia a toporaşi. herodot (1645), 155. Veţi găsi pe lingă toporaşi şi,viorele, negruzzi, s. i, 97. Toporaşi ce se închină gingaşelor lăcrimioare, alecsandri, p. iii, 55. Siringind viorele şi toporaşi de pe tîngă plai. creanga, a. 29. Frunză verde toporaş, După soare duce-m-aş. bel-diceanu, p. 107. Un toporaş galben întinde petalele lui lacome de sărutări spre mine. petică, o. 258. Cosiţa ei se risipi pe pînze ca un paner cu toporaşi negri, ga- i.action, o. 203. înfipse o linguriţă straşnică în şerbetul de toporaşi. c. petrescu, î. ii, 243. Un parfum uşor vine pe adierea amurgului de la toporaşi. sadoveanu, o. vi, 232. Toporaşi violeţi răzbăteau prin frunzele moarte; piţigoii şi cintezii cîntau Intre muguri de mesteceni, id. ib. vi, 601. Toporaşi Din gropi ieşeau t. barbu, j. s. 90. Mi-a părul un loporaş Răcorit de-un izvoraş. alecsandri, p. >> 237, cf. 36. 2. (Şi în sintagma toporaşi de grădină, borza, d. 21) Căldărusă (Aqailegia vulgaris). cade, borza, d. 21. 3. (Şi In sintagma toporaşi de cîmp, borza, d. 51) Nemţişor (Delphinium consolida), conv. lit. xxm, 1 057, cade, borza, d. 51. — Pl.: toporaşi. — Topor + suf. -aş. TOPORĂŞÎU, -ÎE adj. (Rar) De culoarea toporaşului (II 1); violet. Broderia de aur tăsa abia să se vadă catifeaua toporăşie a hainelor sale. negruzzi, s. i, 30, cf. barcianu, alexi, w., tdrg, şaineanu, d. u., scriban, d. — Pl. : loporăşii. — Toporaş + suf. -iu. TOrORfil, s. n. Toporaş (II). La capătul acesta mai leagă trei toporele de metal, marian, na. 89, cf. can-drea, f. 165, tdrg. Cum a inserat bine, mi-am luat arcul, tolba cu săgeţile şi toporelu la brîu. al lupului, i>. G. 83, cf. teodorescu, p. p. 140. Brade, brade, Am şi eu un frate, Un frumos păcurărel Şi are un toporel. marian, î. 108. Cu nouă furcerele, Cu nonă toporele. gr. s. vi, 118, cf. alr ii fi 628/2. — Pl.: toporele. — Topor + suf. -el. TOPORIÎŞTE adv. (Regional; în e x p r.) A Înota toporăşte = a nu şti să înoţi; a cădea la fund (ca 1111 ■ topor), ciauşanu, GL. — Topor -f suf. -este. TOPOR! vb. IV v. loporî. TOPOR ÎE s. f. v. toporiie. TOPORÎŞ s. m. (Bot.; regional) Nemţişor (Delphinium consolida). Cf. conv. lit. xxm, 1 057. — Topor -f suf. -iş. TOPORÎŞCĂ s. f. 1. Topor (I) cu coada scurtă (folosit altădată şi ca armă de luptă); bardă. Sînteţi trei voinici.... lustrei ţiritaşi buni, cu arcurile pe după g'il, cu cuţitele la briu şi cu toporiştele in mîini. dela-vrancea, o.n.106. Adusei loporişcu, cuţitul şi frigarea. ap. tdrg, cf. pascu, s. 250. impingind cu coada lopo-riştei crengile îndărătnice, c. petrescu, s. 142, cf. cade, scriban, d. Toporişca trebuie rninuită cu grijă. camilar, n. ii, 395. A tăiai răchitişul, secerîndu-l repede, singur, cu o loporişcă, în mănunchiuri, galan, z. ■r. 92. Intră pesle line un ucigaş cu toporişca în mină? preda, M. s. 279. F.ram cu toporişca, despicam spinarea porcului.v. rom. decembrie 1966, 55. Era acolo o haină de casă veche. . ., un fierăstrău şi o loporişcă. ib. martie 1969, 20, cf. scl 1970, 343, rădulescu-codin. O Expr. Din topor, loporişcă = dintr-o situaţie mai bună în una mai rea. Cf. zannf., p. v, 635. 2. (Regional) Toporişte (1). Cf. sterescu, n. 1 047, alr i 940/315, ib. 1 827/90, 315, 837, 840, alr sn i h 76/316. 3. (Prin nordul Munt.) Numărul nouă in jocurile, de copii, rădulescu-codin. — Pi.: toporişti si toporişte. — Şi: loporişcă s. f. alr i 940/90, 840. — Din bg. TOriopuniKa. TOPORÎŞTE s. f. 1. Coadă de coasă, de topor (I), dc secure etc.; (regional) toporîie, toporişca (2). Cf. molnar, D. 84, lb. Ghiţă securea o aduce, dar fără leac de toporişte. f (1883), 443. După aceasta întoarce un cojoc pe dos, ■ ■ ■ vîră toporişlea în una din mînecile cojocului. marian, î. 204. Fierul coasei se numeşte custură, partea ce o ţine de lemn, brăţară, lemnul, toporişte sau coporie. d am fi, t. 37, cf. barcianu, alexi, w., tdrg, sterescu, n. 1 047, pamfile, i. c. 124, pascu, s. 253, 5235 TOPOR IŢĂ — 421 — ÏOPSECOS BOCĂNEŢU T. A. 155, ŞĂINEANU, D. V., ION BOTEZ, str. 28. Minerul montat in secure sau in topor se numeşte toporişte. pribeagul, pr. 61, cf. 73. Primi de la Paramon coasa ş-o finu în stingă cu toporiştea în pă-mlnt. sadoveanu, o. tx, 171, cf. mihăilă, t. 45, l. rom. 1967. 233. M-am sprijinit de toporiştea coasei, lăn-crXnjan, c. ii, 499, cf. h ix 62, 88, xvn 234. Aveau fi toporaşe cu toporişti înflorite, marian, t. 3. Începînd a cosi, coasa... odată sări din toporî.‘¡le cu o mare putere. şez. i, 85, cf. viciu, gl., com. din straja — rădăuţi, pamfile, j. ii, 170. Ţiind de toporiştea săcurii dăm de 9 ori cătrâ patru păreţi ai casei. bÎrlea, c. p. II, 339, cf. T. PAPAHAGI, M. 234, CIAUŞANU, V. 205, a i 22, 23, 35, u 12, iii 4, 19, v 14, 19, 33, vi 3, 16, 20, 22, 26, alr i 922/302, ib. 940, ib. 1 827, alr sn i h 76/310. -0» E x p r. A o pune In toporlşte — (despre o lucrare, o acţiune) a plănui, a iniţia; a pune la cale, v. cale. Cf. vasiliu, i. p. 262, zanne, p. v, 638. + P. re str. (Regional; In forma toporîşte) Partea coasei cu care se fixează de toporişte (1) (Girbova — Sibiu). Cf. todoran, gl. + P. e x t. (Regional; In forma toporişte) Coasă, coman, gl. 2. (Regional; In forma toporîşte) Topor mic. Com. din răhău — sebeş. <0> E x p r. Din secure (sau din topor), toporişte = dintr-ro situaţie mai bună lntr-una mai rea. Cf. ciausanu, v. 205, zanne, p. v, 590, 635, 636. — Pl.: toporişti. — Şi: (regional) toporişte, topă-lîste (alr j 940/129, 798, 900, a iii 7), toporişte (alr i 940/122) s. I. — Din v. sl. Ton»pHi|if. TOPORÎŢĂ s. f. (Regional) Topor (I) mic (Boghea df Sus—Clmpulung). o. bÎrlea, a. p. ii, 345. Ia topo-riţa pă mină şi pleacă, id. ib. — Pl.: toporife. — Topor -f suf. -i(ă. / TOPORI vb. IV. T r a n z. 1. (învechit şi regional) A lovi, a tăia cu toporul (I). Cf. ddrf, costinescu. Cu gura îl descînta, Cu toporul topora. Cu barda îl bărduia. folc. mold. i, 211. + Fig. A pregăti in grabă, scriban, d. (Refl. pas.) Dac-aştepţi; se topo-răşte cît ai clipi un pui de mămăligă, id. ib. ♦Fig. A inventa, a născoci. Cf. lb, polizu, barcianu, alexi, \v. 2, (Regional) A pune coadă la topor (I). Com. marian. — Prez. ind.: toporâsc. — Şi: topori vb. JV. polizu, ddrf, alexi, w. — V. topor. TOPORIIF. s. f. (Regional) Coada coasei; toporişte (1); (regional) coporîie. Cf. tdrg. Coada coasei se cheamă toporlie, toporîşte sau coporîie. pamfile, i. c. 141, cf. bocăneţu, t. a. 155, cade, scriban, d. Vlaga li se scurgea tn toporîi, din toporîi trecea în otel şi de acolo în pămînt, la rădăcina fiecărui fir de iarbă atins de coasă, vornic, o. 90, cf. alr i 940/584, 588, 590, 592, 600, 610, 614. ■£> E x p r. A o pune In toporlie = (despre o lucrare, o acţiune) a Începe,, a pune la cale; a o pune în toporişte. Cf. pamfile, j. ii, 170. — Pl.: toporîi. — Şi: toporie s. f. alr i 940/584. — De la topor. TOPOR1RE s. f. (învechit) Acţiunea de a t o p o r 1. Cf. LB, COSTINESCU. — V. topori. * TOPORIŞCA s. f. v. toporişca. A TOPORIŞTE! s. f. (Regional) Loc in pădure unde se taie copacii numai cu toporul (Jena — Lugoj). Cf. l. costin, gr. băn. ii, 1.95, — Topori + suf. -iste. TOPORIŞTE? s f. v. toporişte. / TOPORIT, -Ă adj. (Regional ; deSpre obiecte) LU* crat neîngrijit, grosolan; prost făcut; din topor (I) (Piatra Neamţ). Cf. coman, gl. — Pl.: toporîfi, -te. — V. topori, TOP0RNIŢĂ s. f. (Regional) Loc In care se pune securea la plug în timpul aratului (Călineşti — Botoşani). h t 35. — Pl.: to pornite. — Topor + suf. -ornifă (prin haplologie). Cf. graur, e. 34. TOPORÎJŞ s. n., s. m. I. S. n. (Rar) Diminutiv al lui topor (I) ; toporaş (I I). Cf. damé, t. 63. II. S. m. (Bot.; Învechit) Nemţişor (Delphinium consolida). Cf. şincai, în dr. v, 558, borza, d. 51. — Pl.: (I) toporuşe. — Topor + suf. -uş. TOPORtlŞTE s. f. v. toporişte. TOPOTÎ1 vb. IV. Tran'z, (Regional) A netezi ceva cu palma prin lovituri scurte, repetate (Holod — Beiuş). lexic reg. ii, 90. Mălaiul îl pune pe lopată, tl topoteşte cu palma udă, apoi îl bagă în cuptor, ib. + A bate, a ciocăni (Brusturi — Oradea), alr i 352/ 302. Topotăsc pă uşi. ib. — Prez. ind.: topotesc. — Formaţie onomatopeică. TOPOTÎ2 vb. IV v. tropoti. TOPSECA vb. I. 1. Tranz. (învechit şi popular; de obicei în dcscîntece) A otrăvi, a învenina. Otrăvit aerul înghiţind, de carile lovit şi topsicat, acum cele mai de pre urmă duhuri trage, cantemir, ist. 209, cf. anon car., ddrf, tdrg, cade, scriban, d. M-a muşcat, m-a topsăcat Brtncă Veninată. or. s. v, 155. Şarpe balaur m-a muşcat, m-a topzicat. h iv 294. M-a muşcat, m-a topsicat. teodorescu, p. p. 393. 2. Refl. Fig. (Olt.) A se supăra, a se necăji; a se învenina. Cf. ciauşanu, gl., mat. dialect, i, 237. — Prez. ind.: toăpsec (scriban, d.) şi topsechez (ciauşanu, gl.) — Şi: (învechit şi regional) topsicâ* (învechit) tupsecâ (cipariu, ap. tdrg, jahresber. xii, 21, prez. ind. tûpsec tdrg), (regional) topzicâ, topsocâ (dr. vii, 478) vb. I. — Lat. toxlcare. TOPSECAT, -Ă adj. 1. (învechit şi popular) Otrăvit, înveninat; (Învechit, rar) topsecos. Cf. anon. car., tdrg, cade, scriban, d., dr. jv, 172. Soare roşu, Soart veninat, Soare tocsăcat. mat. folk. 1 574. Brîncă neagră, Brîncă topsicată. candrea, f. 336, cf. graiul, i, 137. O (Substantivat) Tu, izdate, Blestemate, Topsicate, ... Nu întinde, Nu cuprinde (pe cutare), mat. folk. 624. 2. Fig. (Olt.) Supărat, Îmbufnat, mîniat. Cf. cade. Începu vorba şi-l întrebă de ce este aşa de topsăcat. pamfile, i>. 91, cf. plopşor, v. o. 15, ciauşanu, v. 205, mat. dialect, i, 237. — Pl.: topsecaţi, -te. — Şi: topslcăt, -ft, tocsecât, -ă adj. — V. topseca. TOPSECĂTÎîRĂ s. f. (învechit şl popular) Rană, muşcătură otrăvită, Înveninată. Cf. ddrf, scriban, d. Luînd in braţe..., Udîndu-l la muşcătură Pe top-sicătură. teodorescu, p. p. 393, cf. gr. s. v, 155. — Pl.: topsecături. — Şi: topslcăt liră s. f. — Topseca + suf. -ătură. TOPSECÜS, -OÂSĂ adj. (învechit, rar) Topsecat (1). Topsăcos aerul carele prin tot trupul lăţit şi împrăştiat îi era. cantemir, ist. 210, cf. ddrf, tdrg, scriban, d. — Pl.: topsecoşi, -oase. — Topseca + suf. -oş. 5540 T0PS1CA — 422 — TOPUZ1 TOPSIC vb. I v. topseca. . TOPSICAT, -Ă adj. v. topsccat. TâPSICĂ s. f. v. toapscc. TOPSICĂTÎIRĂ s. f. v. topsecătură. TOPSÎN s. n. v. topspln. TOPSOCA vb. I v. topseca. TOPSPÎN s. n. (Sport) Lovitură dc atac la tenis de masă, tenis de cîmp etc., în urma căreia mingea urmează 0 traiectorie neprevăzută, inducind în eroare pe adversar. Cl. m. d. enc., dex, dn3. — Şi: topsin s. n. m. d. enc., dex. — Din engl. topspin. TOPŞAN s. n. v. tăpşan. idPŞA s. f. v. tapşă1. j TOPŞĂ! vb. IV v. tăpşăi. . ' TOPŞÎ vb. IV v. tăpşl. TOPXAL adv. v. toptan. TOPTAN adv. Cu grămada. Oi, cari s-au vîndul toptan dumisali logofătului Constantin Balş (a. 1806-1807). iokga, s. d. vi, 201. Tractaturile dau slobozenie supuşilor Franliii să aducă după afară şi să scoaţă toptan numai lucruri nepoprite (a. 1826). doc. ec. 363. Mori şi alte acareturi, după cum s-au stăpînit şi de alţi arendaşi pînă acum, sînt a se da cu arendă toate toptan pe trei ani înainte, cr (1831), 3322/35. <0- (Substantivat; în loc. adv. şi adj.; mai ales in legătură cu modul de cumpărare sau de vînzare; in opoziţie cu c u amănunta 1) Cu toptanul sau (învechit, rar) In toptan = în cantitate mare, cu ridicata, angro; p. e x t. foarte mult, din belşug. Preţurile şi condiţiile hotărîte pentru comerţul în toptan (a. 1845). doc. ec. 856, cf. polizu. Culesul s-ă făcut în octombre, vînzîndu-se recolta cu toptanul, i. ionescu, p. 258. In veci nil m-oi sătura Toate bunurile lumii cu toptanul a-ţi ura. hasdeu, r. v. 101, cf. costinescu, cihac, ii, 623. Eu singur le cumpărăm cu toptanul, biblioteci risipite ale oamenilor bătrîni, eminescu, n. 79. A răscolit vrafuri de hîrţoage... zvîrlite cu toptanul prin poduri şi beciuri mănăstireşti. VLAHUŢĂ/ap. cade. Acolo e o adevărată plăcere sufletească' să faci negoţul cu toptanul, i. negruzzi, s. v, 163, cf. ddrf, barcianu. Băcanul puse cu toptanul icre şi măsline, ap. şio iij, 364, cf. alexi, "W., tdrg. Comerţul cu peşte... „cu toptanul“, antipa, p. 721. Ai turnat la sare cu toptanul în ciorba asta! scriban, d., cf. rosetti — caz acu, i.l.r. i, 337. Nevoia îi silea să-şi vîndă cu toptanul rodul muncii şi al pâmînfuiui. pas, l. 262. Dreptatea nu mai poate fi împărţită cu toptanul, contemp. 1971, nr. 1 30C, 5/1, cf. alr ii 3 548/705, 987: Cu toptanul Şi banii, ta anul: zanne, p. v, 639. — Şi: (regional) toftân (alr sn v li 1 485, alrm sn iii h 1 207), toptăl (alr sn v h 1 485, alrm sn iii h 1 207/192) adv. — Din tc. toptan. TOPTAN GER i E s f. (Ieşit din uz) 1. Negoţ, cu r-i dicata. Cf. costinescu, şio ii,, 364, tdrg, cade, scriban, d. 2. Magazin în care se vindea cu ridicata, cu toptanul. Cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, şio iij, 364. Alături de „toptangerie“. . . avea circiumă, conv. lit. xliv2, 660, cf. alexi, w., tdrg. — Pl.: toptangerii. — Toptangiu + suf. -ărie. TOPTANGÎU s. m. Negustor care vinde cu toptanul, cu ridicata; angrosist. Cf. polizu, costinescu. Îşi logodise fala cu feciorul (Jnui mare toptangiu. e (1881), 395. El îşi puse ochii pe o tînără. . ■i făta a mai mare a lui Magi Cănuţă, toptangiu pe vremuri, caragiale, o. ii, 223. înjurat de un toptangiu, huiduit de un pantofar, îmbrîncil de un grec care vindea coase şi secure, căzu pe brîncj, delavrancea, t. 125. Drăghici era fiul unui toptangiu de pînzeturi. vlahuţX, o. a. Ui, 66, cf. ddrf. într-o dimineaţă de toamnă, intrai pentru întîia oară în magazinul toptangiului. desietrescu, o. 95, cf'. barcianu, alexi, w., şio iij, 364, tdrg. Negustori... cari reprezentau principalele ocupaţii..., ca toptangiî (angrosişti-importatori) cît şi oînzători cu amănuntul. n. a. bogdan, c. m. 63, cf. cade. Aş-chiile de şindrilă după acoperişul toptangiului. klop-ştock, f. 173, cf. nom. prof. 10, scriban, d. Fata unui negustor de peste Dunăre, aşezat acum la Bucureşti, mare toptangiu, care ţinea, în mîna lui aproape tot negoţul de gabrovenie. camil petrescu, o. it, 65. Au adunai marfa de pe la toptangii şi au pus-o într-o magazie, la un han din Obor. pas, l. ii, 14. Sînt foarte mulţi toptangii milionari cari fac un lux enorm. V. rom. ianuarie 1966,178. — PI.: toptangii. — Din tc. toptanel. TOETILOACĂ s. f. = pitpalacă (Ponoarele — Vaş-Cău). TEAHA, C. N. 275. TOPÎJZ1 s. n. 1. (învechit) Buzdugan cu capul îmbrăcat în argint şi bătut cu nestemate, care (împreună cu sabia, tuiul şi calul împărătesc) constituia unul dintre semnele învestiturii domneşti conferite de sultan. Vodă au zîs:... sabie şi topuz este în mîna mea,, dionisie, c. 206. Sub manta poartă lorică..., în mîna dreaptă un topuz şi la coapsă sabia, bălcescu, m. v. 532. îl învesti cu caftan (vestmînt larg de mare preţ), cu buzdugan sau, cum ii zic turcii, topuz, şi cu sabia, bariţiu, p.' a. i, 3. Ai uitat oare că padişahul mi-a dat sabie şi topuz, ca să vă sfărîm oasele cînd vă veţi răzvrăti? filimon, o. i, 112. In vîrful scării sociale [se află] un domn cu topuzul în mină şi cn legea sub picioare, alecsandri, ap. sadoveanu, e. 58. Ăl mare a rămas eu topuzu-mpărătesc; ăl mijlociu cu iconiţa. caragiale, o. i, 123, cf. ddrf, şio iij, 364. Boierii nu pot fi bătuţi decît de domni, cu topuzul, care ucide uneori, dar nu'necinsteşte niciodată, iorga, c. i. ii, 161, cf. tdrg, severin, s. 60. Pe-o măsuţă erau aşezate sabia, topuzul şi cuca, semnele puterii domneşti, c. dane, tr. v. 232. Aici stăpînea Dueti-Vodă cu topuzul său şi cu cele două tuiuri în a treia a sa domnie, sadoveanu, o. x, 86. Nu e nici topuz, nici tui, se spune despre cineva fără nici o putere. Cf. zanne, p. iv, 668. F i g. Şi stavilă decretă acestui torent barbar, heliade, o. i, 204. O întocmire carea să oprească şiroiul sau torentul consumţiei■ vieţii: vasici, m. 53/19. Cei bine informaţi însă ştiau că toată lupta se poartă în contra torentului, bariţiu, p. a. iii, 66. Munţii noştri au fost adesea scump azil de libertate. Şi din vîrful lor romănii, torent iute, furios, S-aruncau. alexandrescu, o. i, 75, cf. costinescu, şaineanu, 5593 TORENŢIAL — 425 — TORINI D. v., cade. Tîrîl de torentul unui talent, ai săpat înseşi temeliile Republicei: camil petrescu, t. ii, 601. Trandafirii agăţători. . . cădeau... acoperind faţada cu cochetul lor torent, teodoreantj, m. ii, 21. Cerbul ţişni. .. Cu năluci de crengi unduind in frunte, Torentul fugii piere-ntre stinci. voiculescu, poezii, ii, 112. Vuietul infernal care se ridică din torentul mulţimii te ameţeşte, bart, s. m. 40. Natura s-ar fi sfiit să alăture de un timpan vibrător torentul gemetelor rupte de scrîş-nire ale hăului mare. arghezi, s. viii, 87. Omul primitiv voieşte. ■ . să fixeze în puncte stabilite torentul necon-ţinut al conştiinţei veşnic trecătoare, ralea, s. t. ii, 155. Torentele istoriei mutindu-le din Io-, pe alte căi putu să te îndrume, v. rom. februarie 1954., nr. 2, 136. M-am pierdui, cu un fel de ameţeală,... în torentul acela viu. h. lovinescu, t. 324. Cărarea vieţii mele de trăsnete-i brăzdată. In jurul meu răsună torente, grindini dure. t iulie 1964, 62. (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“ indicînd felul, natura, substanţa etc.) Torenţii de singe omenesc vărsai au rămas fără nici un folos, bariţiu, p. a. i, 357. Torinţii graşi de singe român, nevinovat, Ce-a curs întru speranţă că răul va s-aline, mureşanu, p. 68/3. Vederea torentelor de singe şi pofta de răzbunare iritase atît de mult pe popor, filimon, o. i, 299. O cascadă, un torent de invective la adresa autorităţii, caragiale, o. i, 158. Tremuram, pariind în si na-mi un torent de fericire, ma-cedonski, o. ii, 435. Soarele dimineţilor de vară revarsă torente de viaţă, vlahuţă, o. a. 343. Acest torent de idei, impresii, ne-a venit mai pe neaşteptate, gherea, st. cr. iii, 173. M-a răsplătit anticipativ cu un torent de mulţumiri. ibrăileanu, a. 143. Surprins peste fire de acest torent de plinsete. . ., stăteam locului nemişcat. galaction, o. 82. Din balcoane năvăleau torente de trandafiri . . . curgători, arghezi, s. vi, 93 O (Adverbial) Un crin se usucă. . . Cînd grindina cade torente pe flori. BOLINTINEANU, o. 178. O L o c. adj. îu torente = foarte mare, torenţial. Pe o ploaie în torente eram înapoi. galaction, o. 245. O L o c. a d v. In torent = din belşug, din plin. Toastele se repetară şi vinul curgea in torent, bolintineanu, o. 394. + (Rar) Repezină. Cirmaciul înşfacă visla ş-o împlîntă pieptiş in propla torentului. vlahuţă, s. a. iii, 321. — PI.: torente şi (m.) torenţi. — Şi: (învechit, rar) torinte s. m. rus, i. i, 46. — Din fr. torrent, lat. torrens, -tis. TOREN'ŢÎÂL, -Ă adj. (Despre ploaie) Cu debit mare şi de scurtă durată; vijelios. Ploile torenţiale. marin, f. 365/3, cf. costinescu. Multe sărutări vă trimit pe o ploaie torenţială, caragiale, o. vii, 397. Cerul se acopere, de hori. O ploaie torenţială vine răpăind pe miriştea arsă. vlahuţă, o. a. ii, 73, cf. ddrf, bar-CIANU, ALEXI, W., IBRĂILEANU, a. 102, ŞĂINEANU, D. u., cade, scriban, d. Intr-o clipă, senin . . . ; într-allă clipă, nori căzuţi din cer, ploi torenţiale, lunete şi trăsnete. vornic, p. 107. Nu se mai cunoştea nimic din. ploaia torenţială din ajun. v. rom. septembrie 1970, 19, cf. M. d. enc. O F i g. Presupuşii autori se umflau in pene, în băncile lor, sub torenţialele elogii, blaga, h. 86. <0> (Adverbial) Vîntul se linişti o clipă, pentru a pomi ca mai multă furie, iar ploaia începu torenţial, ptnze-pînze, rupte peste pădure, v. rom, mai 1963, 24. + (Despre ape curgătoare) Care are un curs violent, impetuos, rapid şi o mare putere distructivă. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Despre eroziuni) Care este provocat de ploi cu debit mare şi de scurtă durată. Versanţii sînt afectaţi, în general, de eroziuni torenţiale accentuate şi de alunecări, mg i, 185. — Pronunţat: -ţi-al. — PI.: torenţiali, -e. — Din fr. torrentiel. TORfiUTICĂ s. f. (A. plast.) Arta de a sculpta, cizela şi asambla lemnul, aurul şi fildeşul; p. e x t. arta de a sculpta in bronz. Cf. scriban, d., dn2, deh, m. d. enc., dex. — Din fr. torcutique. TORF s. n. v. turfă. TOHFĂ s. f. v. turfă. TORF'dS, -OÂSĂ adj. v. turios. TORHĂCĂ s. f. v. tohoarcă. TORHÂN s. m. v. tarhan. TORHOACĂ s. f. v. tohoarcă. TORHOĂ1VĂ s. f. v. trahana. TORHOÂTĂ s. f. v. tohoarcă. TORHâC1 s. n. v. tohoarcă. TORHOC2 s. n. v. tohoc. TORÎD, -Ă adj. Excesiv de cald; arzător, dogoritor. Cf. bărci anu, alexi, w. I-am văzut pe arşiţele toride ce înfierbîntă asfalturile laşului, anghel, pr. 53. în după-amiaza toridă, obosit de o noapte fără somn, stăteam întins pe canapea, ibrăileanu, a. 191. Anghel evocă. .. ceru/ torid al Spaniei, lovinescu, s. i, 68. S-a scăldat cu farmec, după o v de muncă sub soarele torid, galaction, o. 137. După veri toride, toamna are mîngiierea unei delicate prietinii feminine, sadoveanu, o. ix, 284. Sub soarele torid, o umbră na găseşti printre lumini, blaga, poezii, 339. Decorul se schimbă brusc intr-un scenariu spaniol: munţi de granit goi şi dezolaţi, căldură toridă, lipsă de apă- râlea, o. 117. Creştea amiaza toridă, v. rom. iulie 1954, 12. De o adiere uşoară se îmblinzise pojarul văzduhului şi slîncile toride, vi-nea, l. ii, 104. Căldura devenea toridă cîţiva kilometri împrejur, v. rom. august 1960, 79. în zilele toride care au urmai, am ieşit puţin pe plajă. ib. noiembrie 1969, 19. Mi-arn rotii privirile peste cîmpia. ■ ■ întinsă intr-o linişte desăvîrşită, sub soarele torid, bănulescu, i. 79. O F i g. Prindea fără voie, din treacăt, odată cu aceste imagini toride sau răcoritoare, frînluri de conversaţie. c. petrescu, o. p. i, 16. Lumina de afară avea splendoarea toridă a verii, teodoreanu, l. 13. Dragostea mea, in imperiul acesta torid Nu mai poţi fi o floare de cîmp oarecare, brad, o. 23. O (Substantivat, n.) Luciul de oglindă al unui mare automobil nichelat, care arcui ca să tragă la intrarea hotelului, mări impresia de torid incandescent a nămiezii. camil petrescu, n. 98. <0> Zonă toridă = porţiune de pe suprafaţa pă-mîntuluî situată între cele două tropice, unde temperatura este foarte ridicată tot timpul anului. Cf. AMFILOHIE, ap. URSU, T. Ş. 290, BREZOIANU, A. 388/5, marin, f. 2/34, cobîlcescu, g. 60/11. Tropicele şi cele două cercuri polare împart suprafaţă pămînlului în cinci bande sau zone care sînt: o zonă toridă, două zone temperate, două zone glaciale, drăghiceanu, c. 53, cf. costinescu. Zona toridă cuprihzînd regiunea ecvatorială dintre ambele tropice, poni, f. 176, cf. barcianu, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D.,M. D. ENC., DEX. — Accentuat şi: (învechit) torid, amfilohie, ap. ursu, t. ş. 290, scriban, d. — PI.: torizi, -de. — Din fr. torrlde, lat. torridus. TORIDITÂTE s. f. (Rar) Faptul sau însuşirea de a fi torid. Cf. scriban, d. — Torid + suf. -itate. tORINĂ s. f. (Prin Ban. şi Olt.) 1. Torişte (1). Cf. scriban, d., gămulescu, e. s. 196, scl 1977, 188, alr sn ii h 318/36, com. din bănia — anina şi din pri- LIPEŢ — ANINA. 2. Torişte (2). Cf. cade, scriban, d. — PI.: torini. — Din ser. torina. TORINI vb. IV. T r a n z. (Regional) A gunoi (pă-mîntul) (Ghilad — Timişoara), alr ii/36. — Prez. ind.: torinesc. — V. torinfl. 5609 OBINTE — 426 — TOROAPĂ TORÎNTE s. m. v. torent. TORIŞTE s. f. (Regional) 1. Loc de odihnă al oilor şi al vacilor, (regional) t o rină (1), zăcă-tosre, stanişte (h xiv 187, xvii 8, alrm sn i h 210/886), in timpul amiezii (a iii 8), în timpul nopţii (vuia, păst. 30, alr i 1 122/116, 831, 835, 870), în timpul iernii (arh, volk. v, 176); loc.unde se dă oilor de mîncare (iarna) (păcală, m. r. 142, precup, p. 6, s cri ban, d., h xiv 187, com. marian, viciu, col. 34, chest. v 14/17, 18, 31, 57, 66, 67, 79, 97, ib./68, 73 supl.); loc unde pasc animalele (viciu, col. 45, t. papahagi, m. 235); loc de adăpost pentru oi şi capre (chest. ii 429/274, alr sn iu h 803, alrm sn ii h 620); ţarc (densusianu, ţ. h. 59); loc din care s-a scos bălegarul (scriban, d.); loc unde se mulg oile (h xvn 255); loc unde a fost stîna (chest. iv, 101, 113 supl.). Românii... spun că atunci cînd iarna se adună mai multe [presuri] ia un lac prin ogrăzi, prin ocoalele vilelor, pe turişlele oilor..., în eurînd după aceea are să sosească vreme rea. marian, o. i, 381. Greblau ogrinji ce se adunaseră în turistele oilor peste iarnă, agîrbi-ceanu, s. 339. Strunga, stîna şi torişlea se mutau de pe locul unui proprietar pe al altuia, vuia, păst. 30. Vîrt cai în torîşti. diacon u, p. 35. + Loc bătătorit. Cf. pamfile, j. ii, 167, scriban, d. + Loc de adunare, de Intîlnire. Cf. scriban, d. + Adăpost pentru păstorul de vite (Dobra — Deva). Cf. chest. ii 38/4. + (Prin sudul Olt.) Loc din apropierea şoselei unde poposesc căruţaşii porniţi la drumuri lungi. Cf. lexic reg. 87. + Loc special amenajat în care se pune cursa de prins păsări (Boureni — Băileşti). lexic reg. 32. 2. Resturi de fin, de paie etc. din iesle sau de pe. locul unde au mîncat vitele sau oile; (regional) ogrinji1 (1), tor1 (2), torină (2). V. tîrn ornată. Cf. lb. Se adună torîşlea de la vite şi se arde. marian, s. r. ii, 168, cf. 68, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, tdrg. Turişte la oi, ogrinji în ieslea vilelor nu se pomeneau nici de leac. agîrbiceanu, s. p. 28, cf. păcală, m. r. 142, dr. v, 63, pascu, s. 253. Se aşternea turişte, fînut ce rămînea nemîncat de la vite. vuia, păst. 127, cf. dia-CONU, P. 35, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., H ix 88, şez. iii, 83, 91, i. cr. iv, 188, frîncu — can-drea, M. 106. Să dăm f<.c la torîşle, să mai deicurcăm cartea, boceanu, gl., com. din straja — rădăuţi, ciausanu, V. 205, TOMESCU, GL., CHEST. V 14/7, 10, 66, ib./3, 15, 44, 45, 49, 53, 54, 65, 76, 86, 94 supl., alr i 953, alr sn i h 132/514, alrm sn i h 89/514, a ii 8, in 2, v 2, 7, 14, 15, 16, 20, 25, 26, 27, 31, 33, 34, vi 4, 8, 10, 33, lexic reg. 50. •£> E x p r. A face storişte, se spune cînd cineva face murdărie in jurul său,ia masă. Cf. scriban, d. + (La pl.) Tulei de porumb, tăiaţi, servind ca hrană vitelor (Geoagiu — Orăştie). mat. dialect, i, 270. + (Munt., Olt.) Gunoi format din bălegar şi pleavă. Cf. scriban, d., i, cr. iv, 250. — Pl.: torişli. — Şi: târişte, târoşte (com. liuba, chest. ii 419/8), toruşte (lexic reg. 50), torlţe (com. liuba), turişte, tiilişte (scriban, d., viciu, col. 45), tărişte (chbst. iv 119/101), stdrişte (pascu, s. 253, scriban, d., chest. v 14/39, 118, alr i 1 122/776, alr sn ui h 803, alrm sn ii h 620) s. f. — Din bg. Topunţe. TORIŞTÎ vb. IV. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Regional) A mînca (toriştile). Cf. h x 357. Mi-am făcut cai, ca să aibă cine turişti după ci. dr. v, 63. — Prez. ind. pers. 3: torişteşle. — Şi: turişti vb. IV. — V. torişte. TORÎT s.n. (Min.) Silicat natural de toriu, de culoare galbenă, variind pînă la negru, cu luciu sticlos sau gras, întrebuinţat ca minereu pentru extragerea unor elemente radioactive. Cf. cantuniari, l. m. 118, DL, DM, DN2, DER, DEX. — Din fr. thorite. T(ÎRIŢE s. f. v. torişte. T(ÎWU s. n. (Chim.) Element radioactiv cenuşiu, greu, ductil, întrebuinţat la fabricarea sitelor pentru lămpile cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice etc. Cf. marinescu, p. a. 34, cade, scriban, d. Toriu este un metal. . . extras din nisipurile monazite. enc. tehn. i, 407. Prin cercetarea substanţelor radioactive s-a constatat că, prin dezintegrare, rezultă numeroase alte elemente radioactive, care pot fi grupate în trei serii: seria uraniului, seria acti-niului, seria thoriului. macarovici, ch. 191, cf. mdt, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: thoriu. — Din fr. thorlum. T6RÎŞTE s. f. v. torişte. TORJAN s. ni. v. strujan. TORMAC s. m. (Bot.; prin Ban.) Hrean (Arn.wracia rusticana). Cf. anon. car., dr. iv, 161, cade, l. cos-tin, gr. ban. 203. O rădăcină dă tormac. alr sn i h 191/31, ib. h 191/76. — Din magh. tornrâk (pl. lui lorma). TORMĂNAŞ s. m. (Regional) Proprietar de turmă (1); (regional) turmaş. Sînt tormănaş Cu trii Aii di oi. diaconu, vr. 35. Pl.: tormănaşi. — Cf. t u r m ă. TORMENTÂT, -A adj. v. turmentat. l'ORNA vb. 1 v. turnai. TORNADĂ s. f. Vlrtej de vint violent, cu viteză foarte mare, însoţit adesea de ploi torenţiale, care cuprinde regiuni întinse. Urmînd oarecum pilda climatului din această parte de lume, care şe desfăşură fără noimă şi-n salturi de iigru, amestecînd anotimpurile, ploile cu viscolele, tornadele cu calmurile neclintite, sadoveanu, O. XII, 202, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: tornade. — Şi: torriâdo s. ii. der. — Din fr, tornade, sp. tornado. TORNADO s. n. v. tornadă. TORNANŢ s. n. v. tlrnaţ. TORIVAŢ s: n. v. tîrnaţ. TdRNĂ s. f. (Prin vestul frlold.) Bălegar de oaie. Cf. GLOSAR REG. — Cf. t o r1, t o r i ş t e. TORNĂTOÂRE s. f. v. turnător. TORNĂT6R s. m. v. turnător. TORNĂTORIe s. f. v. turnătorie. TORNlSTRĂ s. f. (Învechit) Raniţă (militară) (Du-bova — Orşova), porţile de fier, 349. — Din germ. Tornister. TOROABĂ s. f. v. toroapă. TOROAPĂ s. f. (Regional) 1. Om moale, greoi, încet; om care vorbeşte rar. Cf. udrescu, gl. + Persoană care vorbeşte mult, fără rost (Crihalma — Făgăraş). lexic reg. 96, ib. ii, 47. 4- Vorbă, ştire (Suseni — Tîrgu Jiu)., lexic reg. 50. 2. Mirţoagă, gloabă. Cf. păcală, m. r. 142, dr.v, 237. Trei cai, da’ sînt nişte toroape. alas 1 ix 1929, 3/2, cf. scl 1977, 188, h iv 53. + Epitet dat unei femei bătrîne, neputincioase. Cf. dr. v, 237. + Epitet dat unui om înalt şi slab. Cf. scriban, d. 3. încurcătură, necaz, bucluc. Puneţi chieptu ci(iva pentru el şi cu binişoru scoaleţi-l din torcapă. jipescu, O. 63, Cf. DDRF, GHEŢIE, R. M. 461, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. <> Expr. (Prin Olt.) A da în toroapa ... = a fi preocupat de... 5632 TOROBOANŢĂ — 427 — TOROPEALĂ A dat in loroapa gearribaşiicului, nu-i mai arde de sapă. l. bom. 1960, nr. 5, 36. A dat tn loroapa măritatului, nu mai face nimic prin casă. boceanu, gl., cf. lexic reg. 57. —. PI.: toroape. — Şi: toroăbă (db. v, 237), (.oroăpă (ib.): s. f. — Post verbal de la toropi1, TOHOHOANŢA s.f. v. tărăboanţăl. TOHOBOAţA s. f. v. taragot. TOHOBONŢAR s. m. v. tărăbonţar, TOHOCAlA s.f. (Regional) 1, Amestecătură de mai multe feluri de mi acare, neplăcută ia gust. V. t alin p. ş-b alrae ş. Zeiţa. . . te pregăti o torocală de brînză, de făină şi de miere, murnu, o. 166, cf. scriban, d., şez. ii, 44, com. din piatra neamţ, coman, gl., cv 1951, nr. 9—10, 46, lexic reg! 64. +. Ciorbă; supă; zeamă lungă fără gust. Cf. chest. viii 31/27, scl 1977, 188. + Mîncare pentru porci (Mărăşeni — Vaslui). lexic reg. 64. 2. Harababură, amestecătură de obiecte; dezordine (Borleşti — Piatra Neamţ). Cf. scl 1977, 188. Da eră o torocală in casă. ib. 3. Bucată de lemn lungă, scobită, în care se pun nişte pietricele şi care se leagă de gitul Antelor pentru a produce un zgomot ca de talangă (Schitu Duca — Iaşi). Cf. scl 1977, 188. E x p r. A-i umbla (cuiva) gura ca o torocală = a nu mai conteni din gură. ib. 4 Epitet depreciativ pentru un om care vorbeşte mult. Com. din straja — rXdXuţi. 4. Soluţie obţinută din nuci verzi fierte în apă, în care se vopsesc anumite obiecte de îmbrăcăminte (Fur-cenii Vechi — Tecuci). Cf. alr ii 3 414/605. 5. Pată mare. scriban, d. O torocală de cerneală pe pantaloni, id. ib. — PI.: torocale. — Şi: loropălă s. f. chest. viii 31/27. — Formaţie expresivă. TOROCĂNl vb. IV V. tolocăni. TOROFÎÎV s. f. I, (Prin nordul Munt.) Resturi de seminţe, fructe etc. stoarse, V. tescovina, turtă. Cf. arhiva, xxviii, 74, scriban, d. + Resturi rezultate la cernerea griului prin ciur. Cf. scriban, d. + Rămăşiţă din fagurele fiert, după ce s-a stors mierea şi ceara; boştitlă. Cf. SCRIBAN, D. 2. (Regional) Apă tulbure, cu impurităţi, pe fundul unui vas. Com. din ţepeş vodX — cernavodX. — PI.: torofine. — Şi: (1) torohină s.f. arhiva, XXVIII, 74, SCRIBAN, D. — Etimologia necunoscută. Cf. t o r1. torofleAc s. m. (Prin Munt.) Persoană voinică şi grasă. Cf. pascu, s. 196, rev. crit. iv, 86, rXdu- LESCU-CODIN. — Etimologia necunoscută. TOROGEAC adj., s. m. v. tărăjuec. TOROGOANŢĂ s. f. v. tărăboanţăl. TOROGOĂTĂ s. f. v. taragot. TOROGOTÎST s. m. v. taragotist. TOROHÎNA s. f. v. torofinfi. TOROÎ vb. IV v. turuii. TOROlp s. n. (Geom.) Suprafaţă generată de o curbă închisă care se roteşte în jurul, unei axe din planul curbei şi care nu intersectează curba; p. e x t. corp solid mărginit de o astfel de suprafaţă. Cf. ltr. Deocamdată vom considera numai fenomenul de primă magnetizare al unei bare foarte lungi sau al unui toroid. CIŞMAN, FIZ. II, 406, cf. DER, M. D. ENC., DEX. — PI.-.toroide. —■ Şi: toroidă s. f. ltr2. — Din fr. toroide. TOROÎDĂ s.f. v. toroid, TOROIPAN, -A s. m. şi f., s. n. (Prin Munt.) 1. S. n. Băţ noduros, mai gros la un capăt; bîtă, ciomag, măciucă (I 1), (regional) toropală1. Cu toroipanuri bă-tîndu-se se săvîrşaşte. grecu, p. 414, cf. polizu, baronzi, l. 92, costinescu, cihac, ii, 418. Un uriaş cu mîinile întinse în sus, ţinînd în dreapta un toroipan ridicat. caragiale, o. iii, 62. Aducînd toroipanul, mai repede decît fulgerul,, păli pe unul la dreapta, pe altul la stingă, ispirescu, L. ,122. îşi luă însă toroipanul, pe care şi-l cioplise el dintr-un lemn nodoros de măslin sălbatec. id. u. 30, cf. ddrf, barcianu, tdrg, alexi, w., pascu, s.' 291, şXineanu, D. u., scriban, D. Aşa cum surîdea sprijinit în baston,. .. chiar că se cerea grabnic măturat de un toroipan fără cruţare, c. petrescu, a. r. 28. Enache făcea şi el politică,... punindu-şi oamenii să convingă cu toroipanul, pas, z. i, 152. A făgăduit marea cu sarea cînd a venit şi pe urmă s-a pus cu toroipanul pe mineri, v. rom. ianuarie 1965, 49, cf. udrescu, gl. <0> F i g. Risca. . . să fie poate prins sub toroipanul vreunor împrejurări neprevăzute, galan, b. ii, 326. 2. S. m. şi f. Fi g. Persoană voinică. Cf. rXdu-lescu-codin, udrescu, gl. •£> (Ca epitet, precedind termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) E un toroipan de băiat ca bulzul, rădulescu-codin. S-a făcut o toloipană de fată tîrtoşă, parcă-i ruptă din mal. udrescu, gl. O- (Adjectival) E toroipană fata. id. ib. — PI.: toroipani, -e şi (rar, n.) toroipanuri. — Şi: tololpân, -ă, ştoloipăn, -ă (udrescu, gl.) s. m. şi f. — Cf. toropal ă1. TOROIPĂNÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A bate zdravăn, a ciomăgi; a ucide cu toroipanul (1). Săgetă pe unii, tăie pe alţii, toroipăni pe cei mai mulţi, ispirescu, u. 57, cf. ddrf, barcianu, pamfile, j. iii, 95, şXineanu, d. u., cade, scriban, d., scl 1970, 15. — Prez. ind.: toroipănesc. — V. toroipan. TOROJNÎ vb. IV v. toroşti. TORGni s. n. Grup de fire (subţiri) răsucite în acelaşi sens, folosit la fabricarea frînghiilor, a cablurilor etc. Cf. enc. tehn. i, 445. Firele vegetale se împletesc mai înlîi în toroane. soare, maş.. 121, cf. m. d. enc., dex. — PI.: toroane. — Din fr. toron. TOR6N2 s. n. (Chim.) Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. dn2, dex. — Din fr. thoron. TORONTOC, -OACĂ adj. v. tărăntuc. TORONTOIUL s. n, art. v. tontoroiul. TOROPALĂi s.f. (Prin Mold.) Ciomag, bîtă; (regional) toroipan (I). învăţă ighemonul de-l spîndzu-rară şi-l bătură cu toropale. dosoftei, v. s. octombrie 73r/27, cf. drlu. Ia auzi-i cum se mai fasolesc!... să nu-i iei cu toropala? alecsandri, t. 623. îmi vine să-i ieu cu toropala. id. ib. 991, cf. ddrf, barcianu, tdrg, pascu, s. 291, severin, s. 60, gr. s. vi, 326, dr. ix, 471, şXineanu, d. u., cade, scriban, d., şez. v, 164. — PI.: toropale. — Din ngr. ib ioTtaXov. TOROPÂLĂ2 s. f. v. torocală. TOROPEALĂ s. f. 1. Stare de moleşeală (premergătoare somnului), toropire (1), (rar) tor poare; 5657 TOROPI1 — 428 — TÔROSI somnolenţă, aromeală; amorţeală. Cf. costinescu, cihac, ii, 418. Cufundat Intr-un fel de toropeală..., care nu se poate numi somn, dar nici otita stare de trezie, aşteaptă calm să dispară lumina zilei, caragiale, .0. VII, 44, Cf. BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, D. S., TDRG. îşi scutură trupul de toropeală, ardelean u, v. p. 225. Aşa, măi oameni! zise Miron liniştit, ca şi cind înjurătura argatului l-ar fi smuls dintr-o toropeală, rebreanu, r. i, 145, cf. şXineanu, D. v. Mă scufundasem iar în toropeala febrei şi visului, sadoveanu, o. xviii, 636, cf. scriban, d. O zvîcnire scurtă a inimii îl făcu pe bolnav să-şi lase pleoapele în jos şi să se cufunde într-o toropeală ameţitoare. v. rom. februarie 1954, 238. Venea soarele după ei,... îi prinsese toropeala, pas, z. i, 236. O toropeală gria, un somn de neînoins... îi făcea să piardă amintirea locului şi a oamenilor, vinea, l. ii, 84. Se întinse pe nisip. Îndată îl cuprinse o toropeală binefăcătoare. T. popovici, s. 88. Oameni cu fefe fără expresie, căzuţi parcă într-o toropeală ce nu mai lua sfîrşit. barbu, princ. 194. Zgomotul sacadai al roţilor mă enervă un timp. Apoi mă prinse toropeala, v. rom. aprilie 1963, 13, cf. păsculescu, l. p. 122.. + Lince-zeală, apatie. Vreo trei zile, gîndurile, dezlănţuite dintr-o toropeală prelungă, l-au chinvit şi i-au sfîşiat sufletul. rebreanu, p. s. 111. Căzut într-o continuă toropeală, el vieţuia totuşi, dar numai în trecut, bart, f.. 345. Parcă s-a aprins dintr-odată în făptura ei măruntă, puţină, un foc... care-o frige, o înviază din toropeală, îi dă puteri, îi dă glas. stancu, d. 133. 2. Visare, reverie. Ceasuri întregi... rămînea în legănarea unui vis minunai, în această toropeală leneşă, adlncă. vlahuţX, o. a. 118. Şi-n toropeala asta dulce a noastre inemi amîndouă Se-ngemănau de duioşie, ca două lacrime de rouă. anghei,, I. o. 31, cf. tdrg. Să mă trezească din toropeala sentimentală în care mă cufundasem, hogaş, m. n. 184. 3. Căldură mare, zăpuşeală, arşiţă. Toropeala din afară e copleşită de toropeala dinlăuntru, stancu, d. 197, com. din straja — rXdXuţi. <$> F i g. Eu nu-ţi cer fericire, această toropeală De sobă oarbă-ncinsâ, c-un vreasc făr' de lumină, voiculescu, poezii, ii, 307. — Pl.: toropeli. — Toropii -f sut. -eolă. TOHOPll vb. IV. 1. T r a n z. A aduce in stare de toropeală (1), a ameţi; a moleşi (1), Cf. polizu. Şovăind, ca un om toropit de băutură,... o luă înlîi spre comună. vlahuţX, o. a. 357, cf. ddrf, tdrg. Toropiţi de căldură erau şi oamenii, sadoveanu, o. iv, 195. In compartiment era zăpuşeală, şi trenul, parcă toropii şi el de căldură, se tira încet, contemp. 1955, nr-, 434, 2/1. Chelnerii, toropiţi de oboseală, rătăceau prin odaie ca nişte stafii, v. rom. februarie 1957, 108. <0> T r a n z. f a c t. Descoperirea a toropit pe mulţi, bacalbaşa, s. a. i, 175. Debitul lui egal şi ţăcănit, de belfer deprins să vorbească de buiestru, aproape că-l toropise, vinea, l. i, 350. în după-amiaza toropită de soare, se strecurară pe uliţa adormită. . . vreo douăzeci de căuzaşi. camil petrescu, o. ii, 118. Dincolo, pe deal, Vereştii, toropit de soare, îşi ridica hogeagurile. camilar, n. ii, 47. 2. Tranz. A cuprinde, a copleşi; a năpădi (2). Sufletul lui însă era toropii de amărăciune, rebreanu, i. 433, cf. şXineanu, d, u. Se odihnea întins pe o bancă... îl toropea somnul, preda, d. 213, cf. şez. i, 56. M-a toropii somnul, frîncu — candrea, m. 106, cf. pamfile, c. ţ. 193. (Tranz. fa'ct.) [Durerea] toropeşte toată fiinţa, c. petrescu, c. v. 260. (Ref 1.) Inima lui Cim-poeşu se toropi de-o imensă milă. camilar, n. i, 416. O Fi g- Prin aceste păduri toropite de vis. beniuc, c. p. 29. 3. Refl. (învechit, rar) A se exalta. Luaţi dc minte să toropea şi, ca cum ar fi din duh înfiaţi, în gura mare striga, cantemib, hr. 401. — Prez. ind.: toropesc. — Din ucr. TOponHTH(ca). ŢOROPÎ2 vb. IV. Tranz. 1. (Popular; complementul indică fiinţe) A bate zdravăn, a ucide in bătiju; p. e x t. a omorî (1). Cf. drlu. O! îmi vine să-l toropesc, alecsandri, t. 707. Nu te clinti că te toropesc. id. ib. 1 547. Era cit pe ce să ne toropească bradul aprins, de nu băga de seamă unul dintre plăieşi. creangX, a. 31, cf. barcianu, alexi, \v. Şi-am toropit un bărbat nespus de puternic şi mare: Lat cil o namilă-ntins se zbătea la pămînt uriaşul! murno, i. 140, cf. şXineanu, d. u. Să azvîrlim... fiecarcle buzduganul şi paloşul său în sus şi, cînd s-or întoarce ..., să cadă drept în capul şi în inima fiecăruia şi să ne toropească, de cumva n-am fost unul altuia cu priinţă. sbiera, p. 88, cf. zannE, p. iv, 668. 2. (Regional) A strica, a zdrobi, a distruge. Ce să se mai năcăjească cu ea să o cosească, de tiu alta, dar l-a toropi o ploaie şi s-a alege nimic din nutreţul cel bun. reteganul, în n. rev. r. i supl. n, 157. — Prez. ind.: toropesc. .— Derivat regresiv de la toropală1. TOROPlRE s. f. 1. Faptul de a t o i o p i1; moleşire (1); toropeală (1). Cf. costinescu. Toropirea şi moliciunea pe care-o lasă în organismele plăpînde o violentă zguduire de nervi. vlahuţX, o. a. iii, 119, cf. ddrf. 2. (învechit, rar) Exaltare, l-au învăţat în toropirea lor să zică precum aşe va Dumnăzău. cantemir, hr. 401. - V. toropii. TOROPll’i, -Ă adj. 1. Cuprins de toropeală (1), ameţit, amorţit, moleşit (1), (regional) troinic2 (1); vlăguit. Cf. drlu. La valră o ţigăn-cuşă toropită şi uscată bălea şi ea cînd şi cînd din picioare. rebreanu, nuv. 41. Cite-un rostimp de vreme stătea toropită pe un divan, sadoveanu, o. xin, 607. Toropit pe nisip visez că sînl grec. cXlinescu, l. l. 143. Toropit, priveam prin gene Cum boii se mişcau prin flori de sînziene. blaga, poezii, 57. Iubirea se sfîrşeşte ca un scîncet. JRămii pe urmă toropit şi lînced. beniuc, c. p. 33. Cînd nu zăcea toropită, delira, h. lovinescu, t. 412. Toropit, sub amorţeala somnului. v. rom. februarie 1963, 13. (Despre ochi) Stătea cu ochii toropiţi, teodoreanu, m. u. 71. O» F i g. Toropit, băirtn, pe coastă, Dormitează lînced Clujul, beniuc, v. 105. 2. Copleşit, năpădit (de ceva). Fii cu răbdare şi-ndură, o, mamă, deşi necăjită, Inima-mi plinge de dragă ce-mi eşti, de te văd toropită, murnu, i. 20. Toropită, năucită de greutatea prea repedei, uriaşei descoperiri, Ilina îşi pierduse cunoştinţa, voiculescu, p. i, 239. — PI.: toropiţi, -te. — V. toropii. TOROPÎT2, -A adj. (Rar) Zdrobit, terciuit; moale1. Mere copilăroase, renc/ocie toropite şi prea dulci, teodoreanu, m. ii, 144. — PI.: toropiţi, -te. — V. toropi^. TOROPITORI, -OÂHE adj. Care toropeşte1 (1), care provoacă toropeală (1); moleşitor. Jocul acesta al ploilor mari, noaptea, şi al căldurilor arzătoare, toropitoare, ziua, a dus la un rod îmbelşugat, camil petrescu, o. i, 265. — PI.: toropitori, -oare. — Toropii + sui. -tor. TOROPIT<)R2, -OÂRE adj. Care toropeşte3 (2), care zdrobeşte. Ploaie amestecată cu o grindină toropitoare. ar (1829), 72/27. O ploaie foarte repede amestecată cu o grindina toropitoare... în Iaşi a spart gtamuri. cr (1829), 79V14- — PI.: toropitori, -oare. — Toropi2 -f suf. -lor. TOROSÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A vorbi mult, a trăncăni1 (2), a flecari. V-aji plictisit auzindu-mă 5665 TOROŞIP — 429 — TORS1 torosind la verzi şi uscate, ispirescu, ap. tdrg. Cind i-uitrt torosind pe la tribunale cile in lună şi în soare, .. . socoteşti că ei sînt lari şi mari în lume. F (1883), 13, Cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDltG, şXlNEANU, D. U.,BL IV, 106, SCRIBAN, D., ROSETT1 — CAZACU, I.L.R. I, 356, PA MF 1 LE, J. UI, 95. — Prez. ind.: torosesc. — Probabil formaţie onomatopeică. TOROŞÎP s. n. v. iărăşip. T0ROŞTE s. f. v. torişte. TOROŞTEĂLĂ1 s. f. (Prin nord-vestul OII.) Umflătură la gît; (popular) gîlcă. Cf. paşca, gl. — Pl.: toroşteli. — Etimologia necunoscută. TOROŞTEÂLĂ2 s. f. (Regional) Tereiuială (1). Ci. coman, gl. Atîta ai fiert mîncarea, că e numai o toroş-teală. Com. din bonţ — gherla. Roşiile erau prea coapte ; s-au făcut lot o toroşteală. ib., cf. lexic reg. 25. — Pl.: toroşteli. Com. din cuzdrioara — dej. — Toroşli + suf. -eală. TOROŞTÎ vb. IV. Tranz. ţii refl. (Regional) A (se) zdrobi, a (se) terciui. Am toroştil cartofii din tocană. Com. din bonţ — gherla. Ouăle s-au toroştil. ib., com. din ,hereclean—zalXu şi din cuzdrioara—dej, lexic reg. 25. — Prez. ind.: toroşlesc. — Şi: torojni vb. IV. bîr-lea, l.p:m. ii, 217. — Formaţie expresivă. TORPÂC s. m. v. Mrpac. TORPĂN s. ii. v. tirpan. TORPÉDO s. n. 1. (învechit) Perete care separă Intr-un autovehicul locul motorului de cel rezervat conducătorului şi pe care se fixează aparatele de bord. Cf. DL, DM, DNS, DEX. 2. Sistem de frînă la unele vehicule (bicicletă etc.), care se bazează pe stringerea axei. Cf. dl, dm, dn3, dex. — Accentuat şi: torpedô. — Pl.: torpedauri. — Din fr. torpédo. TORPÎD; -Ă adj. (Rar) Leneş, molatic; greoi, tn ochii Uncezi sclipi o scurtă săgetare de inteligenţă ironică şi dispreţuitoare, neaşteptat de vie şi. de ascuţită, la un colos cu alît de torpide mişcări, c. petrescu, o. p. i, 41, cf. dn2, dex. — Pl.: torpizi, -de. — Din fi-, torpide. . TORPILĂ vb. 1. Tranz. 1. A ataca şi a lovi cu o torpilă (2). Cf. cade, scriban, d., dn4. Mai văd un vapor fugar pe mare ... Vă socotiţi mîn-luiţi ... Dar sînteţi torpilaţi şi înecaţi cu miile. v. rom. martie 1971, 42, cf. m. d..enc., dex. + F i g. A submina, a face să eşueze (un plan, o acţiune etc.). Avea interes să ne torpileze experienţa, baranga, i. 207, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 2. (Tehn.) A efectua operaţia de producere a exploziei comandate de la suprafaţă in interiorul găurii de sondă cu ajutorul unei torpile (3). m. d. enc. — Prez. ind. : torpilez. — Din fr. torpiller. TORPILĂRE s. f. Acţiunea de a torpila. 1. Cf. torpila (1). Cf. DL, DM, dn2, dex. 2. (Tehn.) Cf. torpila (2). Cf. ltr2. — V. torpila. TORPÎLĂ s. f. 1. Peşte marin cu scheletul cartila-ginos, cti corpul turtit, înzestrat cu organe specialc care produc descărcări electrice (Torpedo marmo- ralaj. Cf. barcianu, şXineanu, d. u., scriban, p., DN3, DEli, M. D. ENC., DEX. 2. (Mii.) Proiectil submarin, prevăzut cu motor propriu şi cu încărcătură de exploziv, care poate fi lansat de la bordul unei nave, dintr-un avion sau de pe coastă în scopul distrugerii navelor inamice. Cf. barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u., abc mar. Hotărî să pregătească o torpilă mare, cu tot restul de fulmicoton ce-i mai rămăsese, bart, s. m. 72. Lăsase torpila în seama sergentului Marin, cel mai priceput şi mai cuminte gradat din companie, id. ib. 73, cf. scriban, d., enc. TEHN. I, 172, LTR2, DN2, M. D. ENC., DEX. 3. Recipient cu exploziv folosit peniru a face o torpilare (2). M. D. ENC. — PI.: torpile. — Din fr. torpille. TORPILOR s. n. (Mii.) Navă de război uşoară şi rapidă, echipată cu instalaţii de lansat torpile (2). Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂÎNEANU, D. U., ABC MAR. Vn torpilor, negru ca un bivol, genit din arenă, trecu vijelios cu botul şi nările deschise adînc îngropate în apă. bart, E. 121, cf. scriban, D. Torpilcarcle româneşti nu trebuie să atace. v. rom. octombrie 1954, 42, cf. DN2, L. ROM. 1967, 317, M. D. ENC., DEX. — PI.: torpiloare. — Din fr. torpilletir. TORPOÂRE s. f. (Rar) Toropeală, moleşeală; lin-cezeală. Cugetul lucra ager, dincolo de ceaţa torpoarei. c. petrescu, c. v. 142, cf. dn2. <0> F i g. înlr-o străfulgerare a cugetului, judecă realitatea altfel de cum o vedea tn torpearea conştiinţei de cîţiva ani încoace. id. a. 387. — Gen.-dat.: torpoarei. — Din fr. torpeur, TORR s. in. (Fiz.) Unitate de măsură a presiunii egală cu presiunea exercitată de o coloană de mercur Înaltă de 1 mm, la o temperatură de 0° C. Milimetrul de mercur. . . se numeşte torr, în onoarea lui Torricelli. cişman, fiz. i, 287, cf. ii, 322, dn2, m. d. enc., dex. — PI.: torri. — Din fr. torr. TORS1 s. ri. Faptul de a toarce; toarcere. 1. Cf. toarce (2); (rar) torcătură (1). Femeia... care cu lorsui. .. ţine casa. i. ionescu, d. 248. Mă-ntre-ceam cu felele cele mari din tors. creangX, a. 63. Nevastă... care nu e gala cu torsul’tortului.. . e ţinută de o leneşă, marian, s. r. ii, 3, cf. ddhf, şXineanu, d. u. Din cînd în cînd se oprea din tors şi, suspinînd, căta lung la fecioru-său. mironescu, s. a. 42. Ai pune-o p-asta la tors şi la spălat rufe? c. petrescu, î. ii, 123, cf. scriban, d. Odaia cea mare e impresionantă. Două rînduri de grinzi încrucişate, ■ ■ . iar pe pal roata de tors. cXlinescu, c. o. 248. îşi luase furca de tors, goală, ... să plece la mătuşe-sa Fana, unde era clacă. v. rom. noiembrie 1964, 9. Au văzut oile albe mişeîndu-se pe verdele ierbii,... oi domesticite, eu.lina bună de tors. ib. martie 1970, 16. Femeile. . . se ocupau cu spălatul, scărmănatul şi torsul lînii. vuia, pXst. 165. La tors se serveşte de furcă, drugă şi fus. h ii 4, cf. brebenel, gr. p. Că slănina cit o fost Ai impărţit-o pe tors. folc. transilv. i, 394. 0> (Regional; în construcţia) Tors in tors = a) cu firele de bătătură bine răsucite (la fel cu cele. folosite pentru urzeală). Iţarii se făceau •în vechime numai din lînă toarsă ,,tors în lors‘‘ Şi îs cu mult mai subţiri decit cioarecii, şez. vii, 178; b) pînză de bumbac foarte subţire, glosar reg. ♦. Sunetul produs in timpul torsului1 (1). (Fi g.) Cind torsul s-aude l-al vrăjitor caier Argint e pe ape şi aur în aer. emit nescu, o. i, 37. 2. Sunetul produs de pisici cînd torc. Cf. toarce (3). Cf. şXineanu, d. u. Se auzi lămurit, în tăcere, un 5081 TORS2 — 430 — TORT' sfiriit ciudat, ca un tors .de motan, sadoveanu, o. ii, 359, Cf. SCRIBAN, D., M. D. ENC., DEX. — V. toarce. TORS2 s. n. 1. Sculptură reprezentlnd partea superioară a corpului omenesc fără membre şi uneori fără cap. Cf. barcianu, alexi, w. Numai o parte e dintr-o epocă mai veche, capul; torsul şi. braţele ţiihd restituiri moderne, naum, ist. arti 146, cf, cade. Din tine oreau să fuc în piatră frîntă Un lorso sfînt, strălucitor prin timp. pillat, p. 219. Un tors, un detaliu păstrat dintr-o frescă. ■ . conţine ceva din înţelesul fi frumuseţea întregului, vianu, v. 153, cf/ m. d. enc., DEX.. , 2. Trunchiul (gol al) corpului omenesc. Ajunse cu marele său tors curbai în uşa salonului, călinescu, s. 70. Poartă pe cap o basma roşie, ca să-l apere de soare; e cu torsul gol, bronzat, v. rom. aprilie 1956, 158, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. PI.: torsuri. — Şl: (rar) Ursa s. n. — Din fr. tors», it. lorso. TOBS3, TOARSĂ adj. ]. (Despre materii textile) Care a fost tors (1), făcut fire; răsucit (1), (invechit, rar) tort1. Toată muiarea înţeleaptă. /. -au adus toarse vînătul şt mohorîtul şi roşul şi mătasea, biblia (1688), 652/10, cf. poli7.u. Ca să înalbim lîna... fierbem... jirebia toarsă, cu cenuşă cernută, penescu, m. 56/24. Dintr-o cca de lină spalată şi toarsă iesă 12 coţi de urzeală. î. ionescu, m. 691, cf. costinescu. Canură. toarsă nu era pentru bătătură. creangă, a. 62, cf. ddrf, alexi, w., barcianu, bl ni, 79. O Fi g. Clipele astea in-fafa-.lobii păreau un obicei vechi al unei iubiri îndelung toarse, repetate acum, /jenlru a citea oară? deme-TR1US, A. 71. 2. Fig. (Prin nord-estul Olt.; despre corpul omului) Lung şi subţire; zvelt. Cf. ciauşanu, gl. Trupul parcă e tors. id. ib. + (Despre lemne) Lung, drept şi fără noduri. Cf. ciauşanu, gl. — PI.: torşi, toarse. V. toarce. TORŞÂDĂ s. f. 1. (Învechit, rat) Mănunchi de fire răsucite; franj, ciucure. Cf. valian, v., costinescu, barcianu, şXineanu, d\ u. 2. Motiv arhitectonic decorativ de forma unei trlfighii răsucite. Cf. dn!, der, m. d. enc., dex. — PI.: torsa.de. — Din fr. torsade. TORSÄT, 'Ă adj. (Rar) Răsucit (2). Să considerăm o bară cilindrică. . ■ fixată la un capăt şi torsată. . . la celălalt capăt, cişman, fiz. i, 238. — ¡PI.*, torsafi, -te. — Cf. tor s1. TORSĂTOÂRE s. f. Maşină de tors fire textile; torcătoare (3). Pentru prelucrarea Unii,... au existai numeroase scărmănători, lorsălori şi depănători mecanice. vuia, pXst. 166j — PI.: tqrsători. — Tors1 + suf. -ălGarc. TORSĂTORÎE s. f. (Regional) Meseria de a toarce (2) (Văleni Podgoria — piteşti). H ix 474. — De la tors1. TORSĂTÎJRĂ s. f. Ceea ce s-a tors (2); tort2 (1), (învechit şi regional) torsură. Să aducea şi solii sirienilor ; din ceale de la dînşii lorsături şi ţesătură prea suptiri aducînd dar. aethiopica, 79r/8, cf. drlu, po-M^U, costinescu. In cunie pre părefi sînt motche, fuse etc. cu lorsături. liuba — ia na, m. 100, cf. barcianu, alexi, w.? cade, m. d. enc. O (Prin analogie) Omida ... le anină /g feliuritele locuri, ca torsătura să închi-puiască un ţel de schele în care este aninată gugoaşa. aţ>. TDRG. — PI.: topsături. — Torsi + şuf. -ăluia. TORSIOGRĂF s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea grafică a deformaţilor barelor supuse la răsucire. Cf. m. d. enc., dex. t — Pronunţat: -si-o-, — PI.: torsiografe. — Din.fr. lorsioţiraphc. TORSIOMETRU s. u. I. Instrument pentru determinarea deformatei la torsiuue a barelor. Cf. ltr2, dn!. 2. Instrument pentru determinarea numărului de răsucituri pe o anumită lungime de, fir. forsiometrul şi determinarea răsuciturilor. ionescu-muscel, pil. 57, Cf. DL, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -si-o-. — PI.: lorsiometre. — Din fr. torsioiuetre. TORSIONA vb. I, Tra n z. A prelucra un material prin răsucire, m. d. enc. — Pronunţat: -si-o-. — Prez. ind.: torsionez. — V. torsiune. TORSIONARE s. f. Operaţie de prelucrare a materialelor prin răsucire, m. d. enc. ' — Pronunţat: -si-o-, — PI.: torsionări, — V. torsiona. TORSIONAT, -Ă adj. Răsucit (2), Nu ştiu cum să-şi mîngîie palmele delicate cu aceste bolnave flori torsionate, arzînd în ele însele, barbu, pbinc. 69. — Pronunţat: -si-o-, — PI.: torsionaţi, -te. — V. torsiona. TORSIUNE s. f. 1. (Tehn.) Răsucire. Cf. marin, f. 373, 375, cobÎlcescu, g. 3/15, alexi, \v. încercările de torsiune constau în răsucirea unei eprubete cu ajutorul unei maşini speciale, ioanovici, tehn. 389. Experienţa arală că firul va suferi o torsiune, marian — ŢIŢEICA, FIZ. I, 138, cf. ORBONAŞ, MEC. 234, ENC. TEHN. .1, 275. Uneori, şuruburile sînt supuse şi la eforturi de torsiune (de răsucire) pe lîngă cele de tensiune sau compresiune, soare, maş, 43. Urzeala va avea răsuci-turite aplicate înlr-un sens diferit de sensul torsiunei aplicate bătăturii, ionescu-muscel, ţes. 40, cf. dn2, m. d. enc., dex. 2. (Med.) Scrlntitură, luxaţie. Forţele mecanice acţionează asupra ţesuturilor de obicei sub formă de presiune sau traejiune, dar adeseori întîlnim aceste două for le acţionînd simultan..,, dînd naştere formei de torsiune, a. POP, CHIRURG. 3, Cf. DN2, DEX. — Pronunţat; -si-u-, — PI.: torsiuni. — Din fr. torsion. TORSO s. n. v. tors2. TORSURĂ s. f. (învechit şi regional) Torsătură. Cf. lb, polizu, costinescu, alexi, w. Torsura cînepei, linei, inului etc. Com. marian. — PI.: torsuri. — Tors1 + suf. -ură. TORT1 adj. (învechit, rar) Tors5 (1). Torcea un fir de o mătasă albă, subţire, strălucită, ce sămâna mai mult a o vie rază de lună ce cutreiera aerul decît a fir tort. EM1NESCU, P. L. 7. — V. toarcc. TORT2 s. n. 1. Fir tors de cînepă sau de iu; torsătură. Şi bătu aur şi-l tăie ca un tort, cum cu măiestrie să-l poată ţease între cea mătase galbină, mohorîlă şi roşie mătase, po 310/27. Li-i depăna ca tortul, dosof-tei , ps. 347/7, cf. ANON. CAR. Fusul, ce suceşti fimeia tortul (a. 1779). gcr ii, 120/3. Au furat o legătură de tort (a. 1800). iorga, s. d. xii, 214, cf. drlu. Şi eu doresc a face o traistă aşa, dacă aş ave tort. drXgiuci, r. 59/4. Fuiorul îndestul de mieşurat face un tort îndestul de slab. i. ionescu, c. 154/24. Tot felul de tort. pann, p. v. i, 137/22, cf. polizu, hem 2 735, COSTINESCU. Fusele cu lori şi bucul de mălai. creangă, p. 6, Jos, lîngă portiţă, e vîrie.lniţu cu jerebia de tort. sla- 5698 TORT3 — 431 — TORTORETE viei, n. x, 33.. Fiecare femele trebuie să fie gata cu loriul pentru cămăşi. marian, s. r. 11, 3, cf. dame, t. 140. Şi-atita tort mi-am încîlcit Şi-n graba mare-am spart an geam. coşbuc, p. i, 93, ci', alexi, w., candrea, f. 233. Tortul astfel sucii se deapănă apoi de pe fuse pe diferite mosoare, antipa, p. 169, cf. tdrq. Sacul sau ţolul... are urzeala cîteodală de tort nefiert. pam-file, i. c. 285. Sfoara mi-o răsucisem din nişte tort de cinepă. sadoveanu, o. ix, 364. Ac, aţă-,... Unică, tort. h iv 11. Păcat, leleo, că nu pot, C-aş toarce un fir de tort. şez. viu, 82, cf. alr i 1 287/315, a vi 9. Pentru trei fire de tort Nu mi-oi sui plugu-n pod. folc. tran-silv. ii, 73. O (Prin analogie) Să facă torlu din vinele nucilor locului. drăghici, ii. 199/19. S-adun' flori in şezătoare, De painjen tort să rumpă, Şi aninâ-n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă, eminescu, o. i, 72: Unele, ca un tort fin de păianjen, se înălţau mai tare, le înghiţea văzduhul. agîrbiceanu, l. t. 425. Această săminţă a lor căzută în apă, pe ierburi, rădăcini etc. sau legată de pietre şi rădăcini prinlr-un tort ele păiengeniş secretat şi tors de către goangă, atila, p. 63. O F i g. Parca arde-a oieţi-mi tort. eminescu, o. iv, 33. Lună! fin e însă tortul de pe fusul tău de aur. macedonski, o. i, 162. Se rupe tortul galben al razelor de lună. goga, poezii, 71. Porniră funigeii cu mătăsoase torturi: v. rom. noiembrie 1954, 55. O (Regional; despre pînză; în construcţia) Tort în tort = ţesut numai din fire de cinepă sau de in. Com. din he-reclean — zalău. O E x p r. (Regional) A avea flitul ca tortul = a fi foarte slab. Cf. şez. ii, 74. A i se lace (cuiva) yitul ca tortul = a slăbi foarte Ui'1’. Cf. ciauşanu, ol. Parcă-1 un fir de tori, se spune despre o persoană slabă. Cf. şez. ix, 144. A llcrlte (pe cineva) cu pe tort = a bate tare pe cineva. Cf. pamfile, j. ii, 170. + Legătură sau scul din astfel de fire. 2 lor-liire (a. 1760). iorga, s. d. x, 224. Cit tort merge îutr-un cot. PETROVICI, P. 142/23, cf. DDRF, M. D. ENC., ŞEZ. Vii, 192, alr i 1 276, A v 14, 25. 2, Ţesătură, pînză făcută din fire de cinepă sau de in. Se va face. ... stricăciune.. ■ în tort, biblia (1688), 792/21, cf. lb, polizu. Degetele repezi poartă acul fin: Ea îşi coase ochii într-un tort de in. eminescu, o. iv, 364. De-argint e alb frumosu-i port, Dar roş de sînge-i albul, tort, Şi pieptul gol al celui mort De lănci e plin. coşbuc, p. i, 146, cf. barcianu, h vii 8, alr i 1 281/ 335, ib. 1 296/315, a v 2.7. O F i g. Razele piezişe destrămau tortul brumelor în ţoale feţele curcubeului. M. I. CARAGIALE, C. 40. — PI,: torturi şi (învechit, rar) lorlure. — Lat. tortus, TORT3 s. ti. Prăjitură făcută din mai multe straturi de aluat şi de cremă, dulceaţă etc.! (acoperită cu cremă sau cu glazură şi ornamentată); (regional) tortată. Cf. barcianu, alexi, w. Doctoriţa Prinţu înghiţi singură o jumătat' de tortă, agîrbiceanu, a. 136, cf. şăi-Neanu, d. u. S-a trîntit pe canapea. .. Ca o viespe-nlă-rîtată Pe un tort de ciocolată! minulescu, vers. 358. Făcuse torturi, teodoreanu, l. 249, cf. scriban, d., dn2. Se duce... să dea dispoziţii jupîneselor pentru cafelele, torturile şi îngheţatele ce mai aveau să fie servile. v. rom. februarie 1969, 37. Tortul se aşază cu o oră. înainte de a fi servit, s. marin, c. b. 242, cf. m. D. ENC., DEX. — PI.: torturi. — Şi: tortă s. I. — Din germ. Torte. TORTÂR siibst, (Prin vestul Transilv.) I. Sfredel eu care se găureşte toarta la vasele de lemn; p. r e s t r. minerul sfredelului. Cf. arh. folk. v, 114, alr i 1 830/ 94, alr ii 6 640/95. 2. Mîner, clanţă la uşă (Bistra — Abrud), chest. ii 164/307. — PI.:? — Toartă + suf. -ar. TORTÂTĂ s. f. (Prin Transilv.) Tort3. Tortalele, prăjiturile de ciocolată, pancovele sini cu mult mai grele decit prăjiturile de poame, f (1883), 262, cf. giib-ţie, r. m., alexi, -w. — PI. : torlale. — Şi: (urlată s. f. mat. dialect, i, 270. — Din magh.. torlătă. TORTĂ 8.1 v. tortî. ■ ¡" TORTĂRÎ vb. IV. T r a n z. ( Regional) A sfredeli, a găuri toartele ciubărului (Scărişoara — Abrud). Cf. ARH. FOLK. V, 114. — Prez. iud.: torlăresc. — V. toartă. TORTĂli s. n. v. lartău. TORTEI, s. m. v. torţei1. TORTEŢ s. n. (Regional; în e x p r.) A-i tăia (cuiva) torte(ul = a-i strica cuiva rostul; a-i tăia craca de sub picioare. Cf. ddrf, zanne, p. iv, 152.' — Cf. turte l1. TORTÎ vb. IV. 111 t r a 11 z. (Regional; în e x p r.) A nu o torti (cu cineva) = a nu se potrivi cu cineva; a nu se înţelege cu cineva. Cf. ciauşanu, v. 205.. N-o torteşle cu ăla! id. ib. — Prez. ind.: lorlestu — V. toartă. TOHTÎCOL1S s. n. (Med.) Simptom caracterizat prin înclinarea laterală a capului şi a coloanei cervicale din cauza unei hipertonii musculare, însoţit de durere şi dc limitarea mişcărilor. Cf. bianu, d. s., dn2, m. d. enc., dex. — Din fr. torlicolis. TORTÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui toartă. 1. Cf. toartă (I); (rar) mlnucioară. Cf. alexi, w., tdrg. II. 1. Cf. toartă (II â a), Alai cătaţi în cea lădiţă, Că mai e de-o sălbilă De galbenei cu tortiţă, mateescu, b. 66, cf. balade, îi, 500. 2. Cf...toartă (II..3 c); cercel. Cf. polizu, barcianu. Firul nu se scoate decit cind s-a vindecai locul .înţepat, şi atunci, ca să nu astupe gaura, se pun iortiţe sau cercei de metal, candrea, f. 51, 254, Cf. oorovei, cn. 340, r. papahagi, m. 145, alr sn iy h 1.201, AI.RM SN III h 1 019. 3. (Regional) Inel. Să te duci,- fiule, să-mi aduci, cum ii şti,- tortiţa din deslu ăl mic. kădulescu-codin, î. 256. — PI.: lorliţe. — Toartă + suf. -iţă. TORTOĂICĂ s. f. (Regional) Pînză groasă de cinepă (Soci — Piatra. Nermţ). glosar reg. — Tort2 -{- suf. -oaică. TORTONIĂN, -Ă adj., subst, 1. Adj. Care aparţine subetajului miocenului superior, carc se referă la a-ceastă perioadă. Cf. m. d. enc! 2. Subst. Subetaj al miocenului caracterizat prin depozite marine şi lagunare şi printr-o faună de lamelî-branhiate, gasteropode etc., la care se adaugă şt alge calcaroase.. In tortonian, sedimentarea începe aiîl la exteriorul, cîl şi la interiorul Carpaţitor. mg i, 129, Cf. DER, M. D. ENC. — PI.: lortoniani, -e. — Din fr. torlonicn. TORTOREĂ s. f. v. turturea. TORTOREĂŢĂ s. f. v. tortoreţ. TORTORETIî s. m. V. tortoreţ. 5714 TORTOREŢ — 432 — TORTURĂ TORTOREŢ s. m. (Regional) 1. Făcăleţ avînd la partpa inferioară două beţişoare fixate In formă de cruce. (Muiereasca — Rtmnicu Vllcea). ol. olt. + Făcăleţ; cu care se zdrobeşte şi se amestecă fasolea fiartă (Rimnicu Vilcea). Cf. lexic bec. 87. 2. (tn forma totoreţ) Lemn rotund, nedespicat (Lă-puşata — Rimnicu Vllcea). Cf. gl. olt. — PI.: tortoreţi. — Şi: lorloreâfă s. f.( (ortorcle, fotoreţ s. m., (1) (utoreâlu (scriban, d., pltolorefe id. ib,) s. f. — Cf. t o r t1, iirto r t. TORTOHEj' vb. I. Traiu. (Regional) A zdrobi şi a amesteca fasolea fiartă (Rimnicu Vilccs). Cf. lexic reg. 87. — Prez. ind.: torloreţez. — V. tortoreţ. TOHTOBOS! Vb. IV.. T r a n z. (Prin Bucov.) A mormăi1 (2). Cf. lexic reg. 110. . — Prez. ind.: tortorosesc. —■ Formaţie onomatopeică. TORTOŢEL s. m. v. torţei'. TORTUOS, -OĂSĂ adj. (Livresc) 1. (Despre cursul unei ape) Sinuos, cotit, meandric. Cf. costinescu, scriban, d. + F i g. (Despre exprimare, gindire etc.) încurcat, incilcit; întortocheat. Apoi lortuoasele fraze ale gindirii critice anglo-saxone trebuie sparte pentru realizarea unei curgeri logice, românia literară 1969, nr. 38, 21/3. 3. F i g. (Despre acţiuni, fapte etc.) Ascuns, viclean. Cf. scriban, d. Prccedură tortucasă id. ib. — PL: torluoşi, -oase. — Din fr. tortueux. TORTUOZ1TÂTE s. f. (Livresc) însuşirea de a fi tortuos 0); intortochere, sinuozitate, sucitură, cotitură. Cf. COSTINESCU, SCRIBAN, D. — Scris şi: torluosilale. costinescu. — Din fr. tortuosife. TORTURĂ1 vb. I. T r a n z. A supune pe cineva la chinuri, la cazne trupeşti, a s c h i n g i u i, a chinui, (învechit şi popular) a munci (1), (învechit şi regional) a pedepsi, (învechit) a pâ tui*, a ies-cui (2); a face să sufere, a provoca suferinţe (fizice şi morale). Cf. polizu. Semănau întocmai cu demonii iadului cari torturează sufletele condamnaţilor, fili-mon, o. i, 160, cf. costinescu. După ce ă torturat-o ticălosul de frate, ea a fugit din minăstire. bolikti-neanu, o. 353. Eram persecutaţi, împilaţi, torturaţi şi goniţi pretutindeni, odobescu, s. ui, 475, cf. ddrf, BARCIANU, ALEX1, W., ŞĂINEANU, D. U. A fost torturat de acest interogator, sebastian, t. 280, cf. scriban, d. Încă nu-tşi dădea seama in ce fel va fi torturat. stancu, r. a. iii, 71. Nici nu se sinchisea, aşa cum nu-i păsa unui om biciuit şi torturat de vaietul lui de durere. vinea, l. ii, 313. Ar fi să-i torturezi pentru ceea ce nu au făcut, barbu, princ. .62. Voi ştiaţi că a fost torturat in închisoare? t august 1964, 60. Femei dace... torturează pe captivi, h. daicoviciu, d. 227. Alte mii au fost torturaţi, închişi sau exilaţi, scînteia, 1972, nr. 9 016. <5>F i g. In Van îmi tortur inteliginţa. alecsan-dri, t. 705. Vai de răi! fără-ncelare, de-al lor aur torturaţi, macedonski, o. j, 164. Nevinovaţii şi naivii trandafiri mi-au fost inimici..., m-au torturat, ga-laction, o. 58. O Europă... torturată de plăgile întinse ale sărăciei, r decembrie 1964, 49. + (Subiectul indică idei, sentimente, imagini etc.) A urmări, a preocupa neîncetat (pe cineva); a obseda. Trebuie să fie încurajat spre a-şi alunga ideile posomorite ce-l torturează, alecsandri, s. 138, cf. costinescu. Era torturat şi de veninul şi de ruşinea acestui sentiment. vi.ahuţă, s. a. iu, 173. ll tortura o trebuinţă sţîşietoare să vorbească, să se explice. rebreanu, p, s. 59. Nerăb- darea tui dţ-a ajunge grabnic la Amara îl tortura mai cu seamă din dorinţa de-a dobindi certitudinea, id. r. ii, 236. Torturată de nostalgie, avea viziunea rătăcitoare din locul ei natal, bart, e. 307. Încă fragil şi neîmplinit, torturat de spectrul mamei mourte. r deccmbrie 1964, 54. Găsi că e un act de onoare să suporţi cu tărie condiţia umană, chiar cînd conştiinţa ei te torturează- v. rom. octembrie 1969, 30. + Fi g. A forţa; a stilci, a poci (cuvintele, stilul, limba, versul etc.). Au început a tortura ortografia şi cuvîntarea. maiorescu, cr. i, 346. In dorinţa de a le încorpora pe toate, poetul torturează versul şi cuvîntul. gherea, st. cr. iu, 102, cf. ŞĂINEANU, D. U., DN2, DEX. — Prez. ind.: torturez. — Din fr. torturer. TORTURĂ2 vb. I. T r a n z. (Regional) A fierbe tortul2 (2) de cînepă (Beba Veche — Sînnicolau Mare). Cf. alr i 1 276/49. — Prez. ind.: torturez. — De la tort2. TORTURÂNT, -Ă adj. Care torturează1, care chi-nuie; torturător (1). Scrisul său cucereşte .şi repugnă în acelaşi timp; în lot catul, scoate din apatia obişnuită, fiindcă reprezintă interesantul spectacol al unui temperament ce se caută pe sine prin contorsiuni torturante. constantinescu, s. i, 1. -- Pl.: torluranţi, -le. — Din fr. lorturanl, TORTURĂRE s. f. Acţiunea de a tortura1; tortură. Cf. ddrf, dl, dn2, dex. — Pl.: torturări. — V. tortura1. TORTUBĂT, -Ă adj. 1. Chinuit, căznit, muncit (1); (învechit) păţit2 (1). Cf. ddrf, dl, dm. 4- Fră-mîntat, zbuciumat, preocupat. Două sînt experienţele ce reuşesc să zgîlţîie violent aceste Eu-ri puternice şi torturate, v. rom. iunie 1970, 80. | Fig. (Despre cuvinte, limbă, stil) Stilcit, forţat. Era o dogmă încîl-cilă■ ■ ■ Anevoie se putea ţine minte aşa fraze torturate. cahagiale, o. i, 23. 2. Răsucit (3), contorsionat,. Zeci de leproşi se tîrau plini de răni ulcerate,. . . cu capul torturat ca un trunchi de salcie, brăescu, a. 229. Norii rostogoliţi de vintoa-sele înalte se adunaseră■ ■ ■ frămîntindu-se într-o încleştare uriaşă, torturată, ciudată, c. petrescu, a. r. 28. — Pl.: torturaţi, -te. — V. tortura1. Cf. fr. tort u. TORTURA’ÎOR, -OĂRE adj. v. torturător. TORTURĂ s. f. 1, Caznă, chin (la care erau supuşi oslndiţii); torturare, (învechit şi popular) muncă (1), muncire, (învechit) muncitorie. Cf. stamati, d. Dieta se învoieşte, abia pe la începutul acestui veac, ca tortura să fie desfiinţată şi în această ţară. bariţiu, p. a. i, 551, cf. polizu, costinescu. Este despotic, este arbitrar: violarea ce se face cetăţenilor, punerea vieţii lor în pericol, torturile, uciderile fără judecată, bolinti-neanu, o. 260. Viteazul Bragadino şi floarea juneţei veneţiane periră în torture. hasdeu, i. v. 164, cf. ddrf. Acolo curg: înjurături, Bătăi şi temniţi şi torturi, ne-culuţă, ţ. d. 102, cf. barcianu. De trei gîrneţe desfrunzite, erau legaţi trei ţărani, supuşi la tortura „vîr-tejului“. D. ZAMFIRESCU, V. Ţ. 190, Cf. ALEXI, W. Mc-rit... o pedeapsă mai grea decît ştreangul, o tortură care n-a fost născocită, c. petrescu, ţ. ii , 58. Crimă de omor... prin întrebuinţare de torturi, cod. pen. r.p.r. 494. <)> (Prin exagerare) Tcaleta ei din toate zilele se compunea dinlr-un şir de torture la care eu se supunea, filimon, o. i, 131. 4 (învechit) Instrument de tortură (1). Oriunde vor vrea să poată face şi rădica furci şi lot feliul de torturi (chinzuituri). şincai, hr. i, 331/24. 4 F i g. Forţare, stîlcire, pocire a cuvinte- 5727 TORTURĂTOR — 433 — TORŢIONAR lor, a versurilor etc. Ceea ce caracterizează stilai poeţilor noştri de azi e nesiguranţa,. . . tortira versului şi a formei, gherea, st. cr. iii, 101. 2. Durere violentă, suferinţă (fizică sau morală); patimă (2). A îmbla însă pe asemenea poduri era o adevărată tortură, filimon, o. i, 145. Cînd o pasiune îl. apuca, era o tortură nemaipomenită, caragiale, o. iii, 4. Există încă an zeu al răzbunării Ce şlie să scurteze tortura aşteptării? macedonski, o. ii, 252. Era o tortură pentru Dinu viaja aceea falsă, plină de temeri, de revolte şi de remuşcări. vi.aiiuţă, o. a. ii, 76. Călătoreşte Trei zile lungi de lungi torturi, coşbuc, p. it, 228. Examenul fu o tortură pentru învăţător şi elevi. rebreanu, i. 410. Sînt momente de descurajare în care viaţa pare o tortură, brăescu, a. 233. Ce rost are tortura asta? începu pentru prima oară să simtă singurătatea, durerea despărţirii de ceilalţi, tortura de-a nu mai şti ce este cu el. v. rom. ianuarie 19-71; 4. — PI.: torturi şi (învechit) torture. —■ Din fr. torture, lat. tortura. TORTURÁTÓR, -OÁRE adj., s. m. 1. Adj. Care torturează1; chinuitor* torturant, (livresc) torţionar. Scena devenise acum torturătoare pentru toţi cîţi au înţeles pe aceşti doi corifei, bariţiu, p. a. iii, 209, cf. barcianu, alexi, w. Obosit am fost şi-n minte Tor-turatorul vis chimeric M-a îndemnat mereu-nainte. petică, o. 37. Faţa ei avea Torturătoarea suferinţă A unui înger ce ar cădea. id. ib. 99, cf. severin, s. 62_ 2. S. m. Persoană care torturează1, chinuieşte. Cu o convingere pe care i-o dă cea de a doua personalitate, creată de torturători, afirmă că da, el a omorît. ghe-rea, ST. CR. II, 163. — PI.: torturători, -oare. —Şi: (rar) torturatór, -oóre adj. — Torturn1 -f suf. - (ă Jtor. TORTURÉL s. ra. v. turturel. TORTURÉLE s. n. pl. (Regional) .Diminutiv al lui torturi. V. tort2 (1). Din fetia mamei mele Avui două tortúrele. Pusei pinza pe urzoi. şkz. iv, 233. — Torturi (pl. lui fori2) + suf. -ele. TORTURÎŢĂ s. f. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. Cf. conv. lit xxiii, 1 057; — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Ţ0RŢĂ s. f. Faclă; (învechit) maşala. Cercetînd cu torcii aprinse toate unghiurile închisorei,. . . descoperiră gura canalului, asachi, s. l. ii, 61. Seara iluminare, muzică cu torţe şi oraţiuni. baritiu, p. a. iii, 111, cf. aristia, plut. O mulţime de oameni afară, cu hîrleţe, cu suliţi şi torţi. negruzzi. s. iii, 362, cf. costinescu, cihac, i, 282. în şalele pustie lamine roşi de torţii Rănesc întunecimea ca pete de jeratic, emi-nescu, o. i, 96, cf. ddrf, barcianu, alexi, \v. La lumini de torţii Ea deşira tot ce lucrase ziua. murnu, o. 20. Mîna pe torţă a pus, scuturînd-o aprinsă în aer, Şi... iot cerul păli luminat de văpaie, anghel — 10-sif, c. m. ii, 101, cf. tdrg. Aprinzîndu-se ramul, îl ridicau deasupra capului şi uriaşa torţă îşi înălţa flacăra. agÎrbiceanu, a. 296. Festinurile cu dans, tam-tam şi torţe de răşină, c. petrescu, r. dr. 101. O femeie enorm de groasă, îmbrăcată în fier şi dramă, pe un colosal soclu de granit, ţine. în mînă o torţă aprinsă, servind ca far la intrarea portului, bart, s. m. 38, cf. s criban, d. Aprindeţi, în calea magilor, torţi le! tulbure, v. r. 17. Marile catedrale erau luminate cu mari torţe, călinescu, c. o. 39. [Pescarii] poartă torţa în aşa fel, incit lumina ei pătrunde pînă la pietrite din fund. bog za, c. o. 302. Ţineau în mînă suliţi şi împungeau văzduhul... în lumina incertă a torţelor. BAHBU, princ. 141. A luptat... şi noaptea, la lumini de torţe. v. rom. ianuarie 1970, 8. ^ (Ca termen de comparaţie) Brazii s-aprind ca nalte torţii. alec-sandri, p. iii, 303. Patima lor crescu ca o torţă care se tot apropie, galaction, o. 138. Mai sus, pe creştete, molifţii ardeau, trosnind, ca nişte torţi. voicui.f.scu, poezii, i, 40. leşiji uscaţi din iarnă, salcîmii trosneau, luminau ca nişte uriaşe torţe înfipte în pămînt. mihale, o. 368. O F i g. Prin care torţe de moarte voieşti a ne lumina? heliade, o. i, 421. Moartea, cu torce aprinsă, ardea, conachi, p. 40. Tu eşti toarţă luminoasă Celor răniţi de amor. pann, e. v, 111/7. Torcia care-i luminează în calea cinstelor se aprinde la focul unde patria moare! negruzzi, s. ii, 41. Al tău e-ntregul Univers plecat sub sabie şi torţă, macedonski, o. i, 149. 'N-ai aruncai torcie de foc în piosul nostru oraş? i. negruzzi, s. v, 233. Cu torţe aprinse robii... vor îmbrăca păimîn-\tal într-un veslmînl de foc. cerna, p. 87. Torţele răzvrătirii. a. m. ZAMFIRESCU, m. D. J, 105. Călăuzit de torţa ideilor revoluţionare ale vremii, poetul... va lua apărarea intereselor vitale ale celor mulţi. v. rom. fe-ibruarie 1963, 194. O Retragere cw torţe v. retragere. — Pl.: torţe şi torţi. — Şi: (învechit) t6rţie (pl. torţii), t6rcie (pl. torcii), târce, toărţă s. f. ; — Din it. torcia. Cf. fr. torche. TORŢEI-1 s. m. (Bot.) 1. Numele mai multor plante erbacee, parazite: a) plantă fără frunze, cu tulpina fiii formă, care se răsuceşte ca firul de tort2, (1) în jurul plantelor pe care trăieşte, şi cu florile de culoare, roşiettcă; creşte prin livezi, fineţe şi poiene; (regional) barba-dracului, borangic, clnepa-dracului, găl-bează, iarbă-de-crescut-părul, iniţă, Intorţel, lipici, mătasa-trifoiului, părul-Sfintei-Marii, rîie, steagui-zînelor, tîvsă (Cuscuta epithymurn). Cf. şăineanu, d. u., voiculesctj, l. 281, borza, d. 55, h ix 305; b) plantă cu tulpina de culoare galben-verzuie, mai rar roşcată, cu florile albe sau puţin roşictice; creşte prin tufişuri şi bălării; (regional) borangic, cătină, clnepa-dracului, gălbează, iniţ.ă, Intorţiel, lipici, pă‘-rul-Sfintei-Marii, rîie, steagul-ztnelor, torcăţe] (Cuscuta europaea). Cf. coteanu, pl. 15, i.b, polizu, i.m, CONV. LIT. XXIII, 1 057, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, JAH-resber. viii, 164, alexi, w., catanele, 30, borza, d. 55, şez. xv, 134; c) (regional) gălbează (Cuscuta tri-folii ). Cf. ŢOPA, C. 219, SIMIONESCU, FL. 328, BORZA, D. 55. Frunză verde: de torţei, Pe cel deal şi-an dealuşel Fuge dorul mărunţel, f (1885), 356. Sprintenele le jumulise şi creionase ca virgulele unui titlu din scrisorile de dragoste, înşiruinda-le pînă la urechi, ca tor-telul cînd îl iei în furcă, iovescu, n. 128. Torţelul sau ‘cuscuta este o plantă ce parazitează pe trifoi, botanica, 55. I 2. (Prin Transilv.) Troscot1 (Polygonum aviculare). Cf. BORZA, D. 134, ALRM SN IT h 457. : — Şi: (regional, I) tortăl, torţlâl (brandza, fl. 368, n. leon, med. 47, panţu, pl., cade), tortoţil (păcală, m. r. 16, borza,, d. 55,- viciu, gl. 87), troţil (borza, d. 134, alrm sn ii h 457/250), turtii (conv. lit. xxiii, 1 058, brandza, fl. 368, grecescu, fl. 419, n. leon, med. 47, tdrg, drăganu, rqm. 397, h xii 373, viciu, gl. 87, com. din bilca — rădăuţi), turţil (borza, d. 55), turlţfel (a v 33, glosar keg.), turţlil (ţopa, c. 219), turtăţ (Viciu, gl.), turtuţâl (ţopa, c. 219, borza, d. 55) s. m. — Tort2 -f suf. - el. TORŢEL2 s. m. (Regional) Berbec de doi ani (Valea Neagră de Jos — Beiuş). a i 26. — Pl.: torţei. — Cf. terţi u2. ; : T(VRŢIE s. f. v. torţă. TORŢIEL s. m. v. torţei1. TORŢI O ¡VĂI-, -Ă adj. v. torţionar. TORŢIONAR, -A adj., s, m. (Livresc) 1. Adj. Care torturează1; tortură.tor (1). Cf. BABCIANU. 5738 TORŢJ L) 434 — TOT4 ţ, S. m. Persoană care torturează1; călău. Prizoniera unui cabinet de chinuri savante, cum n-au ştiut să născocească nici călăii închizi/iei, nici torţionarii subtili ai Chinei, c. petrescu, c. v. 169. O femeie pătrunde la miezul nopţii intr-o cameră întunecoasă, unde aşteaptă torţionari, care îşi ridică pelerinele peste ochi, pentru a nu fi văzuţi, contf.mp. 195G, nr. 521, 2/3. — Pronunţ.at:- -ţi-o-, — Pl.; torţionari, -e. — Şi: (învechit) tor(lonâl, -ă adj. alexi, w. — Din fr. lortlonnaiw. TORŢÎU s. m. v. lerltii2. TORÎJNC.A s. f. v. (lorlngă. TdRUŞTE s. r. v. torlşte. TORY s. m. invar. Nume dat in trecut membrilor Partidului Conservator din Anglia. Cf. scriban, d., DN2, M. D. ENC., DEX. — Din engl. torv. TOS adj. (In sintagma) Zahăr tos — zahăr sub formă de cristale mărunte. Cf. alexi, w., tdrg, şăinf.anu, D. U., CADE, DL, DM, DEX. . — .■Şi: (Învechit) toz adj. scriban, d. — Din tc. toz „praf“. TOSĂNi vb. IV. T r a n z. (Prin Transilv.) A înghesui, a apăsa, a strimtora (la perete etc..). Cf. lexic reg. 73, mat. dialect, i, 99, 217. L-o losănil într-un colţ, de era să strice pâretete. ib. 99, coin. din hereclean — zalău. + A Îndesa (Baia Mare). lexic reg. 17. — Prez. ind.: tosănesc. — Şi: losoni vb. IV. Com. din HERECLEAN — ZALĂU. — Din magh. laszit, taszint (dial. toszinl). TOSC adj. (In sintagma) Dialectul /osc = dialect albanez vorbit la sud de rlul Shkumb şi 1n coloniile albaneze din Grecia şi Italia. Albanezisme comune cu dialectul losc. puşcariu, i.. r. i, 256. — Din fr. ţosque. TOSCÂN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia Toscanei, sau este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie care locuieşte In Toscana. Cf. scriban, d. Unii îl credeau. . . toscan. BARBU, PRINC. 43, cf. DEX. 2. Adj. Care aparţine Toscanei sau toscanilor (1), privitor la Toscana sau la toscani, originar din Toscana. Cf. barcianu, scriban, d. Limba italiană literară s-a format pe baza dialectului toscan în care au scris Dante, Petrarca, Boccaccio. graur, i. l. 203. Podurile de peste Arno nu vor mai fi distruse. .. împreună cu tot ce s-a distrus în Florenţa toscană, v. Roit.; mai 1969, 11, cf. dex. + (Substantivat, f.) Dialect vorbit de toscani (1). Vorbise în toscana veche pe care Princepele o cUnoştea bine. barbu, princ. 34. — Pl.: toscani, -e.. — Din it. toscano. T0SIC,; -Ă adj. v. toxic. TOSONÎ vb. IV v. tosănl. TOST s. n. v. toast. TtiŞCĂ s. f. v. toşcă». TOŞENf vb. IV v. tnşlna. TOŞMĂGl s. m. pl. v. tocmagi. TOTi s. m. v. tănt. TOT2, TOATĂ adj., adv., s. n. A. Adj. I. 1. (La sg.) întreg, complet. Laban pipăi tot cortul şi nemică nu află. po 107/18. Pentru săvîrşirea a tot lucrului să-mi dea taleri patruzeci şi cinci de mii (a. 1829). doc. ec. 443. Dorinţe arzătoare, care îmi turbură toată fiinţa. makcovici, d. 6/15. Tot portul său era plin de mîndrie. drăghici, R. 59/28. Sfîrşitul a toată Halimaua, gor-jan, h. iv, 231/10.,învă{ase carte la dascalul Pascali, ce ştia toată Alexandria pe de rost. negruzzi, s. i, 246. Se zguduie lot domul, eminescu, o. i, 94. Un tremur o cuprinde în tot trupul şi ochii i se painjinesc. creangă, p. 26. Trebuie să ies Afară-n pînt, afară, Că-mi arde capul tot. coşbuc, p. i, 60. în tot trupul copilului s-a revărsat căldura unei fericiri nemăsurate. brătescu-voineşti, p. 28. Sînt zi/e cînd tot pieptul iubirea mi-'l împarte, pillat, p. 14. Se prăbuşeşte tot. peretele peste bandă şi rupe lanţul, davidoglu, m. 1.1. Ţoală casa. . . vuia de zgomote şi împuşcături, v. rom. august 1966, 10. îşi amintise toată povestea, ib. martie 1970, 40. Dacă se rupe o verigă, tot lanţul se desface. zanne, p. iii, 204. Cînd capul boleşte, Tot trupul pătimeşte. id. ib. ii, 46. {> E x p r. în toată lirca v. f i r e. Cu toată inima v. inimă. (A II) In (sau, învechit, cu) toată mintea sau în toate minţile v. minte. O (Despre oameni) Cu întreg corpul, din cap pînă-n picioare. Badea nalt cit o prăjină, Mîndruţa-i toată-n lărînă. jarnîk — bÎrseanu, d. 429. Ieşi, fată, din piatră, Să te văd odată! — Cum să ies din piatră? Că sînt goală toată, alecsandri, p. p. 15. De-ar şti mama cini mi-i drag, Tătă m-ar tăie pe prag. pop., în ist. ltţ. rom. i, 145. Are oglindă mică, dar se vede tot în ea. zanne, p. iii, 258. + (Indică alcătuirea, componenţa unui ansamblu) Din care nu lipseşte nimeni sau nimic. Auzi Irod împărat, turbură-se, şi tot /er[u]so-limul cu nusul. tetraev. (1574), 2. Cela ce adauge şi întoarce toată lumeci spre roire. coresi, ev. 87. I-'ur-luşag mare să chiamă... cînd fură şi pale nevoie tot satul. prav. 30. Vlădicul au luai de la Dumnedzău, de ţine supt mîna lui, toi credinciosul norod, eustratie, prav. 37/2. Să fii... pildă... a tot neamul omenescu. biblia (1688), [prefaţă] 6/52. Ce nu face un sfat bun cîteodată! Fereşte de rău o Iară toată, budai-deleanu, ţ. 106. Obştescu folos al tot neamului românesc, zilot, cbon. 05. Dobindirea a două taberi ale duşmanului, a toatei sale artilerie. . . sînt iodurile milităreştilor mari talenturi. ar (1829), 97*/27. Religia a toată Italia este catolică, cr (1829), 1711/3. Toată zidirea doarme, makcovici, c. 8/5. Ţoală compania sla in adîncă tăcere. drăghici, r. 34/7. Ah! prieteşugul care toată lumea îl slăveşte, conachi, p. 84. F'l voieşte a întrupa toată ro-rnănimea într-un singur stal. bălcescu, m. v. 8. Ea era îmbrăcată cu toată pompa cuvenită unei soţii, fiice şi surori de domn. negruzzi, s. i, 144. Orice iubire, alta, aici, la muritori, Afară de iubirea a toatei omenire, Pe lîngă ceu a ţării se află mai prejos, bolintineanu, o. 202. La geamul tău ce strălucea Privii atît de des; O lume toată-nţelegea, Tu nu m-ai înţeles, eminescu, o. i, 191. Cliirică atunci... într-o clipă adună toată drăcimea. creangă, p. 158. Toată împărăţia $e fălea. ispirescu, l. 2. în serile de vară, mai ales pe lună, toată mahalaua ieşea pe prispa de pămînt. dei.avran-cea, s. 217. Prin celelalte odăi şi la parter toată lumea spărgea şi urla. rebreanu, r. ii, 204. îi face curte tot laşul, teodoreanu, m. ii, 155. Toată lumea rîde în oraş. arghezi, s. xi, 44. Toată lumea trece dansînd. călinescu, c. o. 13. Uneori, îmi imaginez cum ar fi dacă toată omenirea ar deveni oarbă. h. lovinescu, t. 97. A coborît toată lumea, veselă, şi gălăgioasă, v. rom. iulie 1970, 35. Să se mire lumea toată C-a fost dragoste carată, jarnîk — bÎrseanu, d. 57, cf. bibicescu, p. p. 15. Tătă'casa o mincat. mat. dialect. i,98. Mîndra nu mă mai iubeşte, Toată lumea mă urăşte! balade, ui, 251. Tătă lumea-i dintr-o viţă, Numa io-s o rămăşiţă. folc. transilv. i, 26. 2. (Indică cantitatea) Cit există, cit este, cit arc cineva. Audzi-i şi de toată grija lom izbăvi-i ei. psalt. 60. Să lepădăm tot răul şi hitleniia de la inema noastră. coresi, ev. 47. Să piardză iot negoţul, derepl carele nu va fi plătii vamă. prav. 46. Tot păcatul şi hula ierta-să-va oamenilor, n. test. (1648), 16r/l. Cătră tine. :. mi-i toată nedeujdea. dosoftei, ps. 35/9. Vînzătoriul 5754 TOT3 — 435 — TOT2 şi urzitoriul a toată răutatea, şincai, hiî. ii, 327/6. Se cade... să fugim de păcat mai mult decît de tot răul. MAIOR, P. 162/25, Cf. BUDAI-DELEANU, T. V. 88. Peri-lipsis de toată cheltuiala morii din Ctoşani (a. 1820). iorga, s. D. vii, 7. Nenorocirile vremelor au hrăpit o parte din averea la sau şi toată, marcovici, d. 15/18. Eu iţi voi purta grijă pentru toată cheltuiala drumului. drăghici, r. 6/13. Ca de-un fulger ce-l văd ochii şi îşi pierd lumina toată, con a cin, p. 100. Toat-a ei delicateţă îi adeverea nobleţă, pann, p. v. iii, 442/17. înghite el toată apa din fintină. creangă, p. 65. !şi împărţi toată avuţia pe la ostaşi, ispirescu, i.. 4. Numai mîinile îi tremurau, încolo parcă îi fulgerase toată judecata. uebreanu, i. 2G6. Dai■ acum l-a prins potaia Şi a-nce-put să-l scuture... Peste tocilă hărmălaia Trece-n zbor un fluture. topIrceanu, o. a. i, 194. Lcasa aduna în scoverga ei şi prefira toată apa gîrliţei. voiculescu, p. i, 19. Băi, Gheorghe, izbucnea el atunci din tot sufletul, uUindu-se adînc în ochii fiecăruia, preda, d. 205. Un adolescent îşi iubeşte viaţa cu toată forţa oîrstei lui. v. rom. decembrie 1964, 119. Pînă nu vei număra Paiele de p-un hotar Şi tot finul dintr-un car. jar-nîk — bîrseanu, d. 277. Şi în birt el cît a stat, Toi vinul că l-a gătat. balade, ii, 9. Dar de cînd te-ai depărtat, Tot amarul l-am gustat, folc. transilv. ii, 44. Nu e botezat cu toată apa. zanne, p. vi, 497. Lot. prep. Cu tot (sau toată, toţi, toate) = în ciuda ..., în pofida... Eram trist cu toi timpul frumos a primăverei. negruzzi, s. i, 95. Cu tot monoclul lui, un aer de plebeu îi sta întipărit pe figură. ». zamfî-rescu, a. 22. Cu toate soldele sporite — un sublocotenent primea. .. 277 lei. brăescu, a. 246. Cît de tînăi se păstrează. . ., cu tot părul alb. c. petbescu, I. n, 123. Suia scările în urma lui Daniil, subţire şi uscat, încă vioi şi tînăr, cu toţi cei şaizeci de ani trecuţi. sadoveanu, o. ix, 157. Cu toată graba, rămase pe toc şi se uita în urma lor. preda, d. 139. O E x p r. Asta-i toată averea mea (a ta elf.) v. avcre. Tot aurul din lume sft-ml fl dat v. aur. Nimica toată v. n i m i c. + Deplin, perfect. Lui se cuvine toată slava şi cinstea. coresi, ev. 85. Trebile şi le căuta cu toată rînduiata. cânta, let. iii, 181/16. Toată fericirea unui neam atîrnă de la buna creştere a tinerimii, cr (1832), 2291/13. Văz că toată a mea fericire spînznră de la dînsa. marcovici, d. 6/22. Toată fericirea îţi' poftesc, drăghici, r. 92/13. Nu tăgăduiesc că Olga nu mă iubeşte cu toată frenezia amorului, negruzzi, s. i, 47. Să lase toată latitudinea şi toată libertatea iniţiativei individuale, ghica, s. XXII. Ai toată voia de la mine, fătul meu; creangă, p. 187. Condurul sta de-a pururea pe masă, în cămara împăratului. Oricine voia să-l încerce avea toată. voiu. ispirescu, l. 306. O Loc. adj. De tot... sau de toată... = cum nu se poate mai mult; deplin. Un moşneag fără căpătîi, insă de tot hazul, creangă, a. 82. Era băiat de tot hazul, ştia să facă o mulţime de pozne, slavici, o. i, 88. îl convinsese că din acea căsuţă de mahala se poate face, cu cheltuială puţină, un cuib de toată frumuseţea. vinea, l. i, 52. <) loc. ad v. în toată libertatea = neconstrîns, după voie. Mihai s-a întors la Ipoteşti şi a început să citească în toată libertatea, cu gîndul de a se prezenta ca pregătit în particular, căli-nescu, e. 80. în toată puterea cnvtntului v. putere. Cu tot dinadinsul v. d i n a d i ri s. Cu tot drayul v. d/r a g. Cu toată dragostea v. dragoste. 3. (Indică întinderea, cuprinsul) Cit c de mare, cit. se întinde, cit cuprinde. Prc tot pămînlul. psalt. hur. 5r/15. Pre tot pămînlul împărăţeaşte-se. coresi, ev. 92. Va arde plodul despre pămîntu totu (a. 1600). cuv. d. eătr. ii, 48/18. Dereplîi şi. strîmbii de pre tot pămîntul. dosoftei, ps. 36/10. Bine ai venit, Alexandre, a toată lumea împărat, alexandria (1794), 64/12. încungiuraţi cu iutimea gîndului vostru lot pămîntul. molnar, ret. 120/4. Umblînd lot locul prin pregiur, au obosit, drăghici, r. 40/8. Toată împărăţia l'ătăriei celii mari. gorjan, h. i, 2/12. A dragostelor fire. . . Uscatul toi îl cuprinde, conachi, p. 83. împărăteasa se ridică în toată măreaţa ei statură, eminescu, p. l. 4. Dar nu mai cade, ca-n trecut, în mări din tot înaltul, id. o. i, 181. în sfîrşit, s-a hotărît a se duce în toată lumea, creangă, p. 89. Cei mai frumoşi armăsari din toată împărăţia, ispirescu, i.. 3. O pajişte frumoasă, ... că-i numai flori toată, vlahuţă, r. p. 138. Mai un hotar tot a fost plin De mese. coşbuc, p. i, 57. Prin arşiţa caniculară. . . Porni din nou martirul nostru. . Cutreierînd tot Bucureştii, anghel — iosif, c. m. ii, 11. îmbălsămat e sufletul de floare Şi-n toată lumea zboară risipită, voiculescu, poezii, i, 3. Pămîntul tot îl ţine sub paloş, pillat, p. 22. Grădina toată era plină de sori de argint, vinea, l. i, 5. Să-mi fac ochişorii roată, Să mă uit în lumea toată, jarnîk —. bîr-seanu, D. 199. la, moşiei, vin şi ien cl'in tălă lumea asta! o. BÎRLEÂ, a. p. i, 199. 4. (Indică durata) Cît durează, cît ţine. Toată viaţa noastră... cu pace. să o obirşim. coresi, ev. 66. L-ai rasu-l din nume de preste tot anul. dosoftei, ps. 29/16.: Viiaţa omului toată e nestatornicie, maior, p. 21/12. Virtutea ne însoţeşte întru toată viaţa, marcovici, c. 4/25. Şede toată ziua la ea. negruzzi, s. i, 65. Eu te-oi străjui toată noaptea, creangă, p. 128. Astfel de noapte bogată, Cine pe ea n-ar da viaţa lai. toată? eminescu, 0. iv, 1,01. .Mă uit toată ziua cu cchianul în largul mării, caragiale, o. vii, 558. Simina era mai tristă de cum fusese toată ziua. slavici, o. i, 251. Domni în pacc.... toată viaţa lui. ispirescu, l. 40. Tot tre-cuta-i pare-o comoară, vlahuţă, s. a. i, 49. Vînasem. toată ziua.' pillat, p. 189. Ţoală noaptea veghe în presupuneri amare, călinescu, c. o. 16. Vieţii nu i-am rămas dator nici un gînd., Dar i-am rămas,dator viaţa toată, blaga, poezii, 107. Făcuse la volan tot războiul. v. rom. octombrie 1970, 24. Mîndră, mîndruleana mea, Toată vara mi-ai lucrat .La o masă de bumbac. jarnîk — bîrseanu, d. 452, Tcată ziua zbuciuma Şi nimic nu-mi folosea, Şi noaptea că-i ajungea, balade, 1, 325. Petrece şi joacă toată vara, parcă o să secere ta iarnă, zanne, p. iv, 547. Ce umblă viaţii1 toată, Şi drumul nii-l trece niciodată? (Moara de apă), sadoveanu, p. c. 10. 11. I. (La pl.) în număr complet, fără să lipsească nici unul; (sugerînd varietatea) de diferite feluri, de diverse soiuri. Caută şi socoteaşti în toate limbile. psalt. hur. 49r/7. în cinste ne nevoim toţi oamenii: coresi, ev. 53. Temhiceariul deade pre toţi prinşii în mîna-lui, cine erg în temniţă, po 136/20. Sd fii... împărăteasă toturor palatelor, mele-. ,(ante 1600). cuv. d. bătr. ii, 153/15. Toate bucatele... ce va avea... să să dea besearecii. prav, 44.. Năroade de gloate. . . ţ-au, ţinutu-ţi poruncile toate, dosoftei, ps. 25/12. Toţi sfinţii apostoli, biblia (1688), f pre faţă] 6/24. .JJeteră răspuns întru auzii tutulor boierilor, ist. ţ. r. 4. Silie să-şi plinească poroncile Porţii toate, neculce, l. 206. Vulturul... carile precum tuturor zburătoarelor împărat ieste, cineşi poate prepurie? cantemir, i. i. i, 28. Ca toţi oamenii, antim, p. XXVI. Las blăstăm acelui ce ar amesteca ceva, să fie neiartat... de tus (sic) sfinţii, iorga, s. d. xvi, 315. Iaste fecioara... frumoasă ca luna, fiindcă cu lumina sfinţeniei stinge pre toate celelalte stele, molnar, ret. 54/23. în reghistrul veacurilor... sînt trecute pînă la una faptele tutulor muritorilor. heliade, o. i, 265. Acea coloană măreaţă, care pricinuieşte încă şi în zioa de astăzi mirare tutulor oamenilor de gust. cr (1833),'43a/47. Să-şi adune toate puterile, marcovici, o. 14/9. Toate alte iucruri le orînduieşle cu înţelepciune, drăghici, r. 50/20. Toate popoarele se mişcă., bălcescu, m. v. 581. Mă cunoşteau vecinii toţi, Tu nu m-tti cunoscut, eminescu, o. i, 191. Mîndră-n toate celei id. ib. 167. Toate femeile din sat ... vorbeau despre soacra cu trei nurori, creangă, p. 16. împăratul se afla la masă cu toţi boierii, ispirescu, l. 2. Omul pătimaş... şi adăpat la izvorul tutulor cunoştinţelor, m. i. caragiale, c. 43. I-Iagi Iordan rîse cu toţi dinţii puternici, c. petrescu, r. dr. 200. Strînse în şcoala lui toţi copiii satului, vissarion, b. 90. Fug toţi arnăuţii cînd iese la drum. voiculescu, 5754 TOT2 — 436 - Tot 2 poezii, i, 29. Două companii ne aşteptau cu toate cala-baltcurite scoase, sadoveanu, o. ii, 477. Era şi o cititoare aprinsă a tuturor cărţilor apărute, arghezi, s. xi, 29. Toţi semenii lui i se par nişte fiinţe inferioare. călinescu, c. o. 32. Se revarsă în mine drumurile Toate pe cari ai umblat, blaga, poezii, 118. Ceea ce izbeşte la toate aceste locuinţe monotipe e lipsa de flori. HALBA, o. 11. Toate oasele mă dor. stâncii, d. 251. Cînd îi ajunge clin urmă aerul deplasat cu violentă de bubuitura exploziei, ţoale felinarele sini stinse, boc:za, ţ. 53. Trupul lui odilmit trosni din toate încheieturile. vinea, L. i, 55. Toate gindurile tale sini pentru mine. h. lovinescu, t. 6. Omul care s-a apropiat de masa noastră părea că are zugrăvite pe chip toate culorile spaimei, v. rom. februarie 1964, 79. Eroii sini dotaţi cu toate calităţile, ist. i.it. rom. i, 82. Semăna-li-aş numele Prin toate grădinile, jarnîk — bîrseanu, d. 94. Toţi ciobanii s-aduna, Oile le-amesteca, ant. lit. pop. i, 492. Ghiozdanul cu cărţile, Cu toate ristoavele, C-alea-mi sint averile, balade, i, 335. Frunză verde nucă sacă, Toate crengile s-apleacă, folc. transilv. i, 23. Cine umblă pe toate drumurile nu ajunge nicăiri. zanne, p. vi, 96. O L o c. a d v. Din (sau, învechit, de tn) toate părţile = de pretutindeni. Şi încungiu-rară casa de la mici... pînă la mari... oamenii' de in toate păriile. po 60/14. Moartea să iveşte din toate părţile, marcovici, d. 14/3. Pe unde trecea, lumea din toate părţile îl înghesuia, creangă, p. 228. Din toate părţile începură să alerge ofiţeri, sergenţi, soldaţi, ba-calbaşâ, s. a. i, 93. Din sus, din jos, luminile apar deodată din toate părţile, merg în toate sensurile, bogza, ţ. 49. în toate părţile (sau, învechit, locuri) = pretutindeni. În toate amu părţile învaţă. . . de iubirea oamenilor. coresi, ev. 40. Vor fi cutremure de pămînt în toate locuri, n. test. (1648), 58v/18. Sîngele cerbului ... a început. . . a se răspîndi în toate părţile, creangă, p. 226. F.le aleargă în toate părţile, călinescu, c. o. 17. Au cătat împăraţii, s-o-mvîrt'it în tăt'i părţili. o. BÎm.EA, a. p. i, 296. Cu toate acestea = totuşi. Puţine ţări s-au îmbogăţit din natură cu atita îmbilşugare... şi cu toate acestea nicăirea fericirea n-a fost mai rară decît într-acest pămînt. cr (1832), 289’/8. Pe toate drumurile v. d r vi m. Pe toate cărările v. c ă r a r e. După toate probabilităţile v. prohab i i i ta te. O E x p r. A asculta cu toate urechile = a asculta cu mare atenţie. Fata asculta cu toate urechile, ispirescu, I. 18. A rlde cu toţi dinţii = a ride astfel incit să i se vadă dinţii; a rîde foarte tare. Aceasta nu-l împiedica să ridă cu toţi dinţii sub mustăţile gigante, c. pe-trescu, c. v. 248. A vlrl (sau a băga) pe cineva In toţi sperieţil (sau tn toate boalele, In toate grozile morţii) = a Înfricoşa, a îngrozi pe cineva foarte tare. Să nu mai zici că vine lupul, moş Nichifor, că mă vîri în toate boalele! creangă, o. 283. Mi-a ieşit înainte un urs grozav, care m-a virît în tofi spărieţii. id. p. 186. M-oi băgat în toate grozile morţii, căci, cuprins de ameţeală, nu mai ştiam unde mă găsesc, id. ib. 196. A se da (sau a se Izbi, a se bate) cu capul de toţi pereţii v. perete. (Urmat de un num. card. Împreună cu care exprimă ideea de num. col.) Tute patru, po 267. Trei, Doamne, şi toU trei. coşbuc, p. i, 99. + (Substantivat) Lucrurile sau fiinţele care intră In discuţie sau care sînt de acelaşi fel (fără să lipsească nici nnul). Să ne spălăm toţi şi să ne curăţim, coresi, ev. 51. Tuturora întru un chip luminează lucirea dul-ceţiei sale. id. ib. 439. Tatăl tuturora, po 23/25. Aceste au fustu tute... ale Faglie (a. 1606). cuv. d. bătr. i, 151/21. Nevoia pre toţi să-i dea bir. moxa, 349/17. Şi noi greşim toţi ca dinşii. c. cantacuzino, cm i, II. Ieşiră cu doao mii de feate împodobite şi toate cu cai albi, cu haine roşii şi cu cununi de aur. alexandria (1794), 64/15. Tuturor de edeasă vrednicie iubitori de ştiinţă, molnar, ret. 3/1. Tu început şi sfirşitut al tău şi al tutulor! heliade, o. i, 97. Vezi. . . pe tiran ştirbit si părăsit de to(i. marcovici, c. 19/4. Banul C... şi postelnicul Andronache... rămaseră în urma tutulor. FiLJMON, o. i, 110. Toţi umblă după posturi, adică după lefi; toii aspiră a să face bucureşleni. alecsandri, t. 874. Şi prin frunzele uscate Rînduri, rînduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate, eminescu, o. i, 83. La vederea acestei minunăţii, toţi au rămas încremeniţi. creangă, p. 229. Complimente de la toţi. caragiale, 0. vii, 6. Sint adunale ţoale în curte, ispirescu, l. 7. Vreau banii pe jumătate, dacă nu toţi! delavrancea, ii. t. 39. Parcă le văd cum înainte Ne ieşi la toţi. vla-huţă, s. a. i, 67. Asmuţă fără încetare, împotriva tu-tulor, o fiară spurcată. M. i. caragiale, c. 19. O să vă dau pe toţi afară, că nu şînleli buni. de nimic, camii. petrescu, u. n. 61. Ca să facă bine tutulor, dar ca să indemne şi mai mult pe copiii lui la carte, zidi o şcoală mare. vissarion, b. 90. De ce să le citeşti numaidecil pe toate? vlasiu, a. p. 318. Toţi le-au crezut izbăvitorul şi zvonul clocoti nebun, voiculescu, poezii, i, 24. Şi mă gîndesc... La moartea tuturora, ce vine cînd nu ştii. pillat, p.160. Cine vrea să fie tuturor stăpin, e tuturora slugă, arghezi, s. xi, 78. Mai toţi eram aşezaţi în viaţă de bine, de rău. călinescu, c. o. 24. Toate-mi pling în seara asta, Fata mică şi nevasta, paras-chivescu, c. ţ. 34. îi vedea pe toţi. preda, d. 215. Să accepţi ideea adversităţii tuturor. H. lovinescu, t. 9. Nu făcea nimeni nimic, toţi se uitau spre palatul Princepetui. barbu, princ. 14. Să fie-ntreg pămîntut al tău şi-al tuturor Livadă cu livadă, ogor lingă ogor. horea, c. 10. Sadoveanu este scriitorul. . . cel mai artist dintre toţi. v. rom. septembrie 1970, 4, ct. dex. La lacul cu lapte dulce, Unde pe toţi doru-i duce. balade, i, 342. Roată toţi pă lingă copii. o. bîrlea, a. p. i, 163. Rău, maică, m-ai blestemat, Să nu fim toţi într-un sal. folc. mold. i, 131. O (in corelaţie cu cîţi, c 11 e) Smentiră-se loji ciţi vădzură ei. psalt. nun. 52v/ll. Toate cîte le faci ta sînt bine făcute, marcovici, d. 5/LI. Tcatc cîle ţi le spun între noi trebuie să rămină. caragiale, o. vii, 249. Toţi cî/i cădeau loviţi de gloanţe pe pieptul lui se sprijineau, voicu- 1.escu, poezii, i, 41. Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene. jarnîk — bîrseanu, d. 28. Sus, pe Cer-ria-n sus, Mulţi voinici s-au dus, Dar, ciţi mi s-an dus, Toji mi s-au răpus, balade, i, 319. Cîte flori sint pe părău, Toate pling de dorul meu. folc. transilv. i, 17. Tute cile le-amăreşte limba poate să le îndulcească. zanne, p. ii, 222. <£• (La pl.; precedat de prep. „cu“; de obicei în forma toţii, toatele) Noi cu toţii pohtim să fii domn. ist. ţ. r. 6. Dascălii să-i înveţe bine ca să cinte cu toţi lin şi frumos (a. 1810). iorga, s. d. xii, 202. Cu toţi., săttînd de bucurie, s-au apucat de grumazul tatălui lor. dp.ăqhici, r. 8/7. Şi-au mînc.at, şi-au băut, şi-au cîntat, pînă au adormit cu toatele pe loc. :c.reangă, p. 11. Mi sc pare că vă cunoaşteţi cu toţii, delavrancea s. 120. Deşi am văzut cu toţii, totuşi nu ştim nici unul nimic. agIrbiceanu, s. 39. Tocmai şi ei se pregătesc să plece cu toţii la Delga pentru vreo două săptămîni. rebreanu, r. i, 57. De ce te-au dus, bunico, intr-o chilie rece Şi le-au lăsat cil toţii sub lespezi de cavou? pillat, p. 79. O să aflaţi cu toţii astăzi, h. lovinescu, t. 9. Am cunoscut eu toţi durerea ce e. labiş, p. 28. Caii, şase cîţi erau cu toţii..., la popasuri urcau greu. barbu, princ. 93. Ne-am tras după el în vîlceluţă şi am ieşit apoi cu toţii. v. rom. octombrie 1964, 12. N-are astîmpăr nici acum, cînd murim cu toţii, bănulescu, i. 24. Noi cu toţi să ne-nfrătim Şi. cu toţii să trăim, jajinîk — bîrseanu, d. 205. Din pricina focului de la vecini ne-am sculat cu tot din casă. alr ii 3 012/531. Dar voinicii ce-mi făcea? Cu. toţii că-mi înghelu. Numai unu-mi răminea. balade, i, 302. O L o c. a d v. De toţi (sau de toate) =--la un loc, una cn alta, în total. Era în corabie de toţi doao sute şi şaptezeci şi şase de suflete, n. test. (1648), 171v/13, Fusesă de toţi şesă, şepte mii de Ieşi. neculce, l. 55. + (Substantivat, n.) Lucrurile ctte intră In discuţie, considerate Împreună (fără nici o excepţie). I-ai supus toate supt a lui picioare, dosoftei, ps. 28/9. Cel ce pe toate le cîrmnieşte. antim, p. XXV. Lăsă tot pentru dragostea ce avea cătră D[o]mnal. mineiuj. 5754 TOT2 — 437 — TOT2 (1776), 179VS/S. Dascăle, toate m-ai învăţat şi toate ştii bine. alexandria (1794), ‘¿Op, cf. heliade, o. i, 97. Toate aa fost vis..., nălucire! marcovici, c. 16/18. Toate trec... şi mor şi per. conachi, p. 114. Cînd toi doarme-n natură, cînd tot e liniştire..., Deşteaptă priveghează a mea tristă gîndire. aj.exandrescu, o. i, 137. Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri! eminescu, o. i, 60. Dar cine eşti tu, zise Ivan cam zborşit, de ie lauzi că ştii toate? creangă, p. 299. Panea la cale tot pentru drum. ispirescu, i„ 13. Sfintelor umbre. .., Trăiţi în totul ce e văzut Din nevăzutul uncle-ali pierit, macedonski, o. i, 20. Toate-mi spun că mergem spre o viaţă mai senină, mai bună şi mai fericită, vi.a-huţă, o. a. 226. Eu toate le-am făcut, Ca să poţi să-mi spui odaiă, Să mă-ntrebi: ,,Mă vrei tu, fată'!“, coşbuc, p. i, 51. Care cum venea de la cîmp, lăsa toi in mijlocul ogrăzii şi alerga atras de ţipetele Floricăi. bujor, s. 47. Sini clipe cînd toate le am. bacovia, o. 192. Mîine au să-l roage pe străin să uite lot, să ierte tot. c. petrescu, a. 295. Dacă nu mi s-or mai întoarce feciorii, ne-om duce şi noi,... unde se duc toate, sado-veanu, o. xviii, 11. Barbă Roşie îl pusese în curent cu toate, bart, e. 394. Din tot ce mi-a-nftorit vreodată, Ea singură purta-va roade, voiculescu, poezii, i, 26. 'Totul a fost dat uitării în clipa cînd am intrat într-o prăvălie, să ne cumpărăm chipiile de rigoare, chipiile de „studenţi", blaga, h. 73. Au murit de-aluncea toate. paraschivescu, c. ţ. 24. 'Trebuie să mă gîndesc la toate, vinea, l. ii, 306. Am găsit tot. baranga, i. 218. Un gînd va pluti ca o flacără, Dragostea neslînjenilă între tot ce. e om. labiş, p. 55. Şi totul ce era durere-n mine Simţi fierbinte-o mină de prieten, v. rom. aprilie 1970, 3. De fereastră se lipea, Toate i Ie povestea, balade, ii, 239. Pămîntul mi-a înghiţit Toi ce-n lume am iubit. folc. transilv. ji, 2], Îndată o uitai tăi! o. bÎrtjea, a. p. i, 335. Rabdă, inimă, şi Iaci, Că tu toate mi le faci! folc. mold. i, 99. Na se mănîncă toi c.e zboură. negruzzi, s. i, 251. Te pupă-n bot şi-ţi iu din pungă tot. zanne, p. ii, 680. Sănătatea e mai bană ca toate. id. ib. 703. Sănătate, că-i mai bună decît toate, formulă de salut. O L o c. adj. şi s u b s t. De toate = (lucruri) de diferite feluri, variate. Întreba cineş de păcatele sale,. . . alţii de nedireptăţi, alţii. ■ . de alte păcate de toate, varlaam, c. 381. Cain au făcut oraşe de toate. n. costin, l. 53. Papagalii, ■ . . dnpă ce să îm-htînzăsc, mînîncii de toate, drăghici, r. 149/27. Erau călăreţi, pedestri, marinari, de toate pe rînd, după cum le venea mai la socoteală, hasdeu, i. v. 72. Avem de toate cu îmbelşugare. maiorescu, cr. i, 266. Cînd avea trebuinţă de asemenea lucruri, totdeauna supăra pe alţii, iară mai ales pe frale-său, care avea de toate. creangă, p. 38. Deschiseseră prăvălii cu de toate. stancu, d. 6. Cei mici vor multe... şi de toate, zanne, p. iv, 446. Dacă vei şti de toate, îmbălrîneşti fără vreme. id. ib. v, 582. O Loc. a d v. înainte (sau mai intU) de toate in primul rînd; mai presus de orice altceva. Carea iaste poruncă mai întîi de toate. n. test. (1648), 57v/27. Care om nu ţine la viaţă înainte de toate? creangă, p. 206. De (sau, învechit, intru) tot sau cu (sau in, intru) totul, (popular) cu (sau intru) totului tot, (învechit) cu totul (sau totuluş) tot, (regional) eu totului (totului), tot !n tot = în întregime, pe de-a-ntregul, complet; cu desăvîrşirc. De totu-i sfrăşi şi-i pierdu, moxa, 361/20. El iaste cu lotul tot a diavolului. varlaam, c. 138. Au trimis împăratul oaste... dt-au stricat... cu totul oraşul acela, dosoftei, v. s. noiembrie 1161'/14. Se vădzură... cu obrazele neagre, unora de giumătate, altora de tot. id. ib. noiembrie 148r/29. Intru tot lăudată, id. ib. septembrie 19r/23. Crăiia ... cu totului toi s-au stins, cantemir, hr. 77. Cugetul nostru cu totuluş tot au fost spre facerile de bine (a. 1755). uricariul, i, 80. Ca deznădăjduire ea totul... sîntem cuprinşi, mineiul (1776), 163V2/10-întru tot sf[i]nlă slăpînă. ib. 203vl/32. Drept aceaea cu lotului tot vă părăsiţi de acel lucru ce vă nădăjduiţi că veţi dobîndi de la noi. varlaam-ioasaf, 106v/20. în zilele răzvrătirii prăpădindu-să acel pod, cu totul s-au făcut din nou (a. 1826). doc. ec. 365. Fătul meu, în ce amăgire cu totul te părăseşti! heliade, o. i, 436. Mă las dar cu totul în mîinile tale. marcovici, d. 7/7. Focul s-au stins de tot. drăghici, r. 139/31. Beciuri gigantice, pre care oricît s-a încercat ciocanul vandalilor, . .. nu le-a putut încă surpa de tot. negruzzi, s. i, 183. M-a încurcat de lot. odobescu, s. iii, 83. Lasă-ţi lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie. eminescu, o. i, 209. 'Tu ai boi, de ce nu-ţi închipuieşti şi-un car? Al mieu l-ai hirbuit de tot. creangă, p. 39. Calul a obosit dc tot. caragiale, o. i, 144. Sta s-o doboare cu totul întristarea, ispirescu, l. 59. Nu-i va da drumul pînă na se va istovi de lot în închisoare unde este băgată. id. ib. 142. Făcuse doi feţi-logofeţi cu lotului totului de aur. id. ib. 63. De i-aş fi cunoscut în lotul, mi-ar fi dat mult material, gherea, st. cr. i, 5. /mi pierdusem cu totul capul, agîrbiceanu, s. 46. A prins baioneta numai cu două degete... a începui s-o împingă pe gît. A intrat cn totul, saiiia, n. 69. Ne mişcăm cu uşurinţă şi-n voie. . . printre nişte codri.. . . pe care nici noi nu-i cunoaştem întru lotului tot. sadoveanu, o. xiii, 733. Leul pierdu de tot răbdarea, arghezi, s. v, 226. Lipsită cu lotul de spiritul conservării individuale, căli-nescu, c. o. 44. De cincisprezece ani de zile uitase aproape cu lotul de prietenul său din copilărie, preda, d. 26. Mîndră, ea te voi iubi, Chiar de lot de m-ai orbi! jarnîk — bîrseanu, d. 384. Frigurile ca dragostea, cînd se lipeşte, cu toiul le topeşte, zanne, p. ii, 559. (întărit prin repetiţie) Pricepuse, drăcoaica, că încă nu scăpase eu totul şi cu toiul de primejdie, ispirescu, l. 363. Cn total, şi cu totul de sticlă, ist. lit. rom. i, 83. Cu totul sau (popular) în totului tot, (învechit) în tot, (regional) de tot = la un loc, una cu alta, în total. S-au mănal de lot 8 ai. moxa, 354/10. Beizadelele primesc de la domn 5 galbini şi de la cucoana Săftiţa 4 galbini, in lot nouă. kogălniceanu, s. 112. în totului Ut, a fi trecut la mijloc vro jumătate de ceas. creangă, a. 66. în aşezările acele de. seînduri... aveam cu totul vro patru sule de ostaşi din cei mai greu răniţi. mironescu, s. a. 117. Cîte zece încărcături de fiecare [puşcă]; în totului tot patruzeci de. bubuituri, sadoveanu, o. x, 352. De tot = pentru totdeauna, definitiv. Să aflară unii ca aceia carii nu de tot părăsiră nunta, varlaam, c. 236. Veniiu la voi,... au să vă lepădaţi... au să vă pierz de lot. mineiul (1776), 143vl/9. Răul pieri-va de tot din lume? bălcescu, m. v. 3. Sara bună, nu de lat, Că am gînd să te mai văd! marian, na. 245. Cît aş vrea să uit de lot abecedarul, Din tăceri să pot urzi păienjenişuri, pillat, p. 90. Nu pot să plec de tot. il mai 1965, 28. De lot să i-l dea lui. şez. iii, 135. (Pe lingă adjective şi adverbe, dă acestora valoare de superlativ absolut) De tot sau cu totul, (regional) de (sau cu) totului tot, cu totului = foarte. Cea de iot folositoare... neguţitorie.biblia (1688), (prefaţă] 3/27. De tot sănătos n-au mai fost pînă au trăit. n. costin, let. ii, 24/27. Lipsiţi de tot de meşteşugul dofloresc. mineiul (1776), 169rl/4. Să nu ră-mîie ei de iot păgubaşi (a. 1776). uricariul, xix, 49. Un loc cu totul pustiin. drăghici, r. 38/28. Cătră palat pleacă... De tot ca inima seacă, bărac, a. 12/12. dinţa de tot lipsită de a lumei mîngîiere. conachi, p. 269. Se făcu înmormintarea lui Andrei cu o pompă de tot crăiască, bălcescu, m. v. 395. Acel atelagiu, deşi rusesc, avea o formă cu totul moldovenească, negruzzi, s. i, 37. Asemenea unui nor întunecai fîlfîia asupra antichităţii poziţiunea de totului tot mizeră a femeii, F (1872), 146. Aferim... frumos de lot! alecsandrt, t. 342. Baba cea zgîrcită. şi nebună a rămas de toi săracă, lipită pămîntalui. creangă, p. 70. La Bîrlad le mergeau afacerile rău de tot. cabagiale, o. i, 17. Ai trecut, nefericitule, în valea plîngerii! îi ziseră ele cu iotul speriate, ispirescu, l. 8. In rotundă era un public de tot numeros, f (1886), 277. Tîrziu de tot s-a ridicat, coşbuc, p. i, 231. Cartea de faţă este cu totului lot nouă. i. panţu, pr. VIII. Lucrul se păru de tot firesc omului men. hogaş, m. n. 57. Satul Lespezi e aproape, de lot. rebreanu, R. i, 159. D. Hogaş este o apariţie «■- b. 263 5754 TOT2 — 438 — TOT2 cu iotul surprinzătoare, în literatura noastră, topîr-ceanu, o. A. ii, 317. Era ceoa cu totului iot deosebii de lumea lui de altădată, sadoveanu, o. ix, 35. Filip băuse rar de tot vin. călinescu, s. 317. Au. apărut sus de lot, de după o creastă de munte, bogza, ţ. 49. Suna bine de tot. vinea, i.. ii, 81. Rămăsese fără avere... repede de tot, dintr-un condei, preda, n. 39.'Mărul cel alb, Cu lotului alb. marian, v. 162. Ardă-i casa-ntreagă-n foc, Să rămînă orb de tot. folc. transilv. ij, 228. Cel de toi tăcut, Tocmii ca un mut. zannk, y. ii, 766. Un. gard de tot căzut de o proptea numai, nu să poale ţinea. id. il>. iii, 159. După toate v. după. 0> Loc. c o n j. Cu toate că... = deşi, măcar că... Le-am risipii prin reviste cu diferite pretexte, cu toate că aveam un plan de lucru, călinescu, c. o. 57. E mult înapoi? Alîla e şi de-aeum înainte, Cu toate că mult mai puţin o să pară. blaga, poezii, 151. Cu toate că se împlinise niţel la trup, starea ei nu se prea cunoştea, vinea, l. ii, 279. Cu toate că vorbise in şoaptă, lui lUe i se păru că Iancu a jipal. preda. d. 89. Avea privirea turbure şi nu se uita ta nimeni, cu toate că ii vedea. id. ib. 215. <$> Lo c. prep. Cu eineva (sau cu ccva) cu tot (sau, învechit, cu totul) sau, regional, cu tot cu cineva (sau cu ccva) = împreună cu . . ., la un loc cu . . . Era să să tneace cora-biia cu oameni cu tot. vaklaam, c. 390. Au trimis împăratul oaste. . . de-au stricat. . . oraşul acela cu oameni cu totul, dosoptei, v. s. noiembrie 116:r/14. Să fie ca-răle cu peşte, cu boi cu tot, a voastre, neculce, l. 13. Au trimis bălul, acel sfredelii, cu cărţi ca tot înapoi la Ştefănilă Vodă. id. ib. 27. începea a-mi. ■ ■ cinta cu vocea jumătate cite-o horă ori cîte |o] chiuitură cu vorbe cu lot. eminescu, G. p. 108. Zburau fesurile cu creier cu tot. gane, N. n, IU. Sluga mea are să-mi aducă pielea cerbului aceluia, cu. cap cu tot. creangă, p. 218. Herghelia de iepe ca armăsarul ei cu toi. ispirescu, l. 26. Dar dacă piti flăcăi o ilută S-aleagă dinşii curii socot O fată: Roguta-şi. pupă bnii-n bol, hnbătrînind cu boi eu lot! coş boc, p. i, 129. Dacă am spas că le pot vinde, înseamnă că trebuie să plec cu ele cu tot la oraş. vj.asiu, a. p. 494. La sfirşitul. mesei să-mi dai voie insă să mînînc merele cu tot cu coajă, sadoveanu, o. ix, 452. A început... să-t măninee cu musca lui cu tot. călinescu, c. o. 19. Lumea... aduna paratele cu Intlbere cu tot. barbu, princ. 238. Am aruncai... cu. bolovani, pe eure-i rupeam, cu rădăcini, de griti cu tot, din lutul uscat, bănulescu, i. 80, cf. balade, ii, 53. Ş-o mâncat luminarea cu feştilă cu lot. zanne, p. ui, 215. E x p r. Asta-Î tot sau utili« (sau atlta-i) tot atît şi nimic inai mult. U azvirliţi. cu despreţ, zicinit: citita e lot! negruzzi, s. i, 4«. Vren. să-mi chiu samă despre sulul nostru, despre copilăria petrecută 'iu el şi. atita-i tot. creangă, a. 73. Mă doare puţin capul, atîta tot. caliniîsctj, s. 601. Înapoi, Condrate! Aslu-i tot. Nu-i pămînt. N-arc: rost să mergem mai departe. bănulescu, t. 12, cf. zanne, p. iii, 202. A nu fi In toate ale mele (ale tale, ale ei etc.) = a) a nu li îii deplinătatea facultăţilor .ţninlalc. A rămas cum intr-o ureche de cind i-au murit ' băieţii în război. Nu e vorbă, nici mai înainte nu era ea în toate ale ei. stancu, r. a. j, 11; b) a li abătut. De ce nu vrei tu să-mi. spui. ce ai pe suflet? Eu văz că nu eşti în. toate ale talc. caragiale, o. vi, 278. Toate ca toate (sau, rar, toatele) = celelalte ar mai merge, treacă-meargă; Toate ca toate, dur urîtul îi venea de hac. creangă, p. 140. Toate ca toatele, dar, cind am auzit eu de tata, pe loc mi. s-a muiat gura. id. a. 58. Ţoale cu toate, numui poveţele cc ţi-am dat să nu le uiţi. ispirescu, l. Ui. Toate ca toate, dragoste cu sila nu se poate, romanul glumeţ, i:, 45. Femeie la toate = femeie (de serviciu) care .îndeplineşte singură toate treburile dintr-o casă. O femeie, la ţoale, als.aciană, tînără, robustă, brăescu, a. 191. Multe toate sau multe (şi) de toate, (rar) de multe de toate v. m u I t. Cîte toate v. c î t. A da toate pe una v. da. A-şi băga nasul în toate v. n a s. + (Substantivat, n. sg. art.) Bunul suprem (care le înglobează pe toate, eele-alte). în acel. moment vedeam în eu totul... idealul meu, îngerul meu. eminescu, g. p. 72. Vreuu să fiu. totul în viaţa ta. camil petrescu, t. ii, 60. Am copii care sînt acuma totul pentru mine. sadoveanu, o. ix, 184. Dă totul pentru slava ţării! frunză, , z. 18. Să-ţi sorb... Puterea, sîngele, mîndria, primăvara, totul. blaga, poezii, 11. <0> Exp r. Aiei e lotul = asta explică lucrurile. Aici c totul, calul lui Răcoare nu era cal. ca toţi caii. sadoveanu, o. i, 462. + (Substantivat, n. sg. art.) Natură, univers. Al toiului părinte, tu, a cărui voinţă La lumi nenfiinţcile ai dăruit, fiinţă. alexandrescu, o. i, 125. Şi în noaptea nefiinţii totul, cade, lotul tace. eminescu, o. j, 133. Pricepe nesfîrşitul ş-al toiului mister, macedonski, o. t, 109. A. sta Iu singur neclintit în universula lunecare a totului cătră nesfirşil. hogaş, m. n. 56. Stelele, chiar şi ele încep să rotească, împărţindu-şi undele luminoase marelui toi, ca înlr-o ameţitoare viziune apocaliptică, blaga, z. 39. + (Precedat de „şi“, completînd o enumerare) Restul care n-a fost amintit; celelalte. A lăsat şi bani si tot şi s-a dus. creangă, p. 60. încă mă mier cum am scăpai cu viată; lehumite şi de împărăţie şi de lot. id. ib. 188, cf. dex. Ochii tăi şi toate-s bune, Sprîncenele-ţi fac minune; Ochii tăi şi toate-mi plac. jarnîk — bîrseanu, d. 23. O (Urmat de o subordonată relativă introdusă prin „ce“) Scoală-te, c-am găsit şi secure şi. fringhie şi sfredcl şi tot ce-mi trebuie, creangă, p. 134. Puse la cale să-i gătească de clrum merinde şi pl ce-i trebuia, ispirescu, l. 3. 2. (La sg.; învechit şi popular; despre fiinţe sau lucruri dintr-un grup, despre elemente de acelaşi fel, considerate izolat; precedat de prepoziţii, sugerează periodicitatea, repetiţia) Fiecare (dintre...); oricare, orice fel de. . . 'Toată dihania se laude Domnul, psalt. hor. 125r/23. Tot omul cînd cade în vreo scîrbă... rnultă grije are. coresi, ev. 78. Tot creştinul. . . are cineş îngerul său. varlaam, c. 378. Drept aeeaeu. tot omul.. . . să socotească şi să cerceteuze foarte pre. amănuntul această, cale aleasă, eustratie, prav. 2/17. Propoveduili ew[an|g[he|//r,! a ţoală făptura, n. test. (1648), 64r/13. [AJ certa cu leage vina a tot omul. do-softei, ps. 30/5. Toată unealta cleşchisă cîte nu-s cu legături legale. . . necurat iasle. biblia (1688), 1102/13. Cu această cctrle... să oprească pre iot omul. dupre moşăia. Năm\ix\eşli!or (a. 168-1). jorga, s. d. vii, 29. Ce/u< bun... Ini locul, moţi ie |ii este], cantemir, ist. 37. Precum se politiceşte in toată biserica, antim, p. XXVIII. Potoleşti ţoală lacrima de Iu fuţa părninteunilor. t.iineiul (1776), 201>'728. Strigă: tot omul să iasă înaintea lui Ali.vandru. alexandria (1784), 35V/I3. Cu uşa de mare dobindă au îmbiat Miliţii Vodă preste Dunăre, de pre toată sabia au venit cile HO de taleri. şincai, hr. ii, 270/38, Şi-l deprinsă Iu toată fapta bună. TiUiiAi-DEi.EANi), t. v. 102. Osăbit să plătească şi cile un leu. de tontă vadra Iu (Uisa obştii (a. 1821). torga, s. d. vii, 99. Toată meseria, arc nevoile ei. marcovici, o. 52/27. A cest. fel de cugetări tot omul poate avea. orăghici, R. 30/10. Toată rădăcina de prun. au dai Ui ocă prune (a. 1835). doc. ec. 581. Gospodina. . . in. toată luna să lot samine. i. ionescu, c. 48/.19. Tot pasul care vei fuce va fi pas de fericire, conachi, p. 273. Omul... ar dori ca lot lucrul să se îndeplinească, in. acest moment iute. bălcescu, m. v. 4. Am rămas grea-ndală, ca toată nevasta, pann, p. v. ji, 137/2. Alergări de cui se fac pe tot unul. negruzzi, s. i, 36. împăratul are obicei u bea in toată sura o cupă de lapte dulce, creangă, j>. 97. Astfel oine-n toată noaptea zburător ta al ei put. eminescu, o. i, 80. Veneau, cu. fete şi feciori., Trăsnind, rădvanelc de crai... La tot rădvanut patru cai., coşbuc, p. î, 55. în ioală c.lipa-i poale zbura sufletul. AfrÎRBicEANU, s. 77. Toută furnica vine Să-şi ia dejunul in ulcea, arghezi, s. viii, 55. Ţoală boala are leac. jarnîk ■— bîrseanu, d. 212. Ţoală fata cu* noştea Pre drăguţul cc iubea, balade, ii, 216. Tot omul trage foc la oala lui. zanne, p. iv, 22. Tot borcleiu îşi are obiceiu. id. ib. v, 452. (învechit; urmat de pronume relativ sau de pronume demonstrativ, la rîn-dul lui urmat de pronume relativ). N-aţi. uuzitu că printru numele meu munci-se-va totu cela ce. nu va crede .5764 TOT2 — 439 — TOT2 a). 1550^-1580). cuv. d. bătr. ii, 320/23. Tot cine face păcat rob iasle păcatului, n. test. (1648), 117r/9. Tot carele mă va mărturisi înaintea oamenilor, cheia în. lr/5. Tot carele nu cunoaşte pre tatăl, mineiul (1776), 69V2/20. Lipsit. . . de tot cel ce putea să-l mai mîngiie. marcovici, c. 4/8. Acum cerul zimbeşle, Nalura-nti-ncreşte Şi tot care trăieşte Se simte fericit, alecsandri, p. i, 178. O Loc. adj. De toată /.lua sau (la pj.) Loc. a d v. Peste (sau, rar, pe in) tot locul sau (substantivat, n.) peste tot = pretutindeni. în toi tocul se întinde. conachi, p. 272. Era peste tot alb şi linişte, bănulescu, r. 20. Nu-i norocul pe tot locul, Că el creşte lîngă vale Şi s-alege cine-l are. folc. transilv. i, 30. (învechit) In (sau, rar, pre) toată vremea sau (rar, la pl.) in toate vremi = In fiecare clipă; mereu, necontenit. în loată vreme s-au mări/u numele tău pre pămîntu (a. 1550— 1580). cuv. d. bătr. ii, 356/17. în toate vreami să fim gata (a. 1619). ib. 124/2. Ni să cade să him gata In toată vreumea. varlaam, c. 21. [Frunza sa] pre toată nreamea va sta vearde. dosoftei, ps. 12/6. Nu părăsiia a ocări în toată vreamea. mineiul (1776), 181r2/33. |Oaii] cei de şa să. fie în toată vremea potcoviţi de cîte patru picioarele, cr (1833), 951/34. [Patimile] sini în toată vremea a vieţei tale soartă, conachi, p. 109. !n (sau, rar, pe) tot momentul v. rn o m e n t. în (sau, învechit, pe) tot ceasul v. ce. as. în toată clipa v. clipă. Pe tot minutul v. minut. La tot pasul v. p a s2. In tot cazul v. c a z. La toată intimplarea v. întimplare. B. Adv. I. 1. încă, şi acuma; (in fraze negative) nici acuma. Dumnădzău tot nu s-au îndurat de istov. neculce, l. 374. Eu incă trăiesc şi. tot mă bucur de acest nou dar al vieţii, marcovici, d. 1/14. Văzînd-o lot îngenuncheată cu faţa la pămint, intră în odaie. negruzzi, s. r, 26. O clopotniţă de mulţi ani începută şi tot nesfîrşilă. id. ib. 194. Tot n-ai scăpat de primejdii. creangă, p. 95. Văzînd că şi ale ei se vestejise, tot nu crezu că este voinic, ispirescu, e. 20. Aştept, de mult tot aştept, blaga, poezii, 99. Tot n-a murit măluşă-mea. stancu, d. 325, cf. dex. Şi tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soţie, balade, i, 283. O (întărit prin ,,incă“) Dzîsă... dară totu-i viu încă acel fărmăcă-toriu? dosoftei, v. s. septembrie 36v/11. încă tot este mic la suflet! drăghici, r. '73/18. O (întărit prin „mai") Vai! tot mai gîndeşti la anii cînd visam în academii, Ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii, eminescu. o. i, 140. Se vede că tot mai ai oleacă de noroc, de-ai. nimerit tocmai la mine. creangă, p. 90. De-oi. mai scăpa şi din asta cu viaţă, apoi tot mai am zile de trăit. id. ib. 219. Tot mai citesc mă-iastra-ţi carte, Deşi ţi-o ştiu pe dinafară, vlahuţă, s. a. i, 31. Tot mai păstraţi trufie de nobil castilian. pillat, p. 23. Tot mai miroase via a lămîius şi coarnă, Mustos a piersici coapte şi crud a foi de nuc. id.ib. 69. 2. Tot timpul, mereu; fără a se opri, întrun a, necontenit, neîncetat. Şi leşii s-au lot dus în ţara lor. neculce, l. 55, Şi tot suindu-se pînă-n mahalaoa Sărăriei, stătu ta portiţa unei căsuţe, ne-oruzzi, s. i, 10. De atunci, neîncetat văd capul acela şi mi-e toi frică! id. ib. 147. Bathor Cardinalul... Pe-un cal alb de spume fuge lot nainte. alecsandri, p. iii, 245. Şi, gonind biruitoare, tot veneau a ţării steaguri. eminescu, o. i, 148. Oaspeţii, tot guslînd vinul de bun, începuse a se chiurchiului. creangă, p. 232. Baba şi cu odorul de fiică-sa lot cîrţitoare şi nemulţămiloare erau. id. ib. 284. Am tot amînat să-ţi scriu, cu gîndul să-ţi răspund pe larg o dală la toate, caragiale, o. vii, 246. Tot umblînd încoa şi încolo,... auz un glas ca de privighetoare, ispirescu, l. 244. Mama-ţi tot zice: fii cuminte! vlahuţă, s. a. i, 67. Tot aştepta, doar o veni. coşbuc, p. r, 282. Merseră împreună, tot oprin-du-se în drum. agîrbiceanu, s. 48. Nu te mai tot amesteca şi tu în vorbele oamenilor, rebreanu, i. 71. S-a scuturai şi vara De cînd le tot aştept, voiculescu, poezii,ii, 27. Tot auzeam în noapte: „Străinule, revino!“ pillat, p. 21. Ce tot baţi cîmpii cu filozofia ta? căli-nescu, c. o. 12. Se tot duc cei poteraşi. paraschivescu, c. ţ. 164. Tocmai lui i s-a întîmplat asta, el, care s-a tot ferit de datorie, vinea, l. i, 29. Spune, bă, numele acolo, Ilie, ce te tot uiţi. preda, d. 38. Puterea, de care-mi tot trăncăni, m-a ostenit, barbu, princ. 51. Doar autorii stau şi lot visează, Privind cîmpia unei albe coaie. v. rom. ianuarie 1966, 40. M-a făcut maica pe lună, Să fiu toi cu voie bună. jarnîk — bîrseanu, d. 395. Ba eu n-oi voi Soare soţior, Că-i tot călător Ziua Peste sale Şi noaptea Pe ape! balade, i, 294. Dimineaţa cît ţinea întreba, tot întreba, Pînă iată c-ajungea Colo-n vale la cişmea, ib. ii, 87. Că, de-ar şti omul ce-ajunge, Tot ar suspina şi-ar plînge. folc. transilv. i, 40. Decît în casă de piatră, Tot plîngînd şi supărată, Mai bine-n casă de bîrne, Tot cu rîs şi tot cu glume. ib. ii, 271. Dacă nu te-aş mai visa, Tot aş plînge şi-aş ofta. folc. mold. i, 104. A umblat, lot a umblat, Pînă cînd pe brînci a dat. zanne, p. ii, 787. •Q> (întăreşte adverbe ca „mereu“, „Întruna“) Şi lot înjurîndu-i mereu, îi porniră, bălcescu, m. v. 393. Codrule cu rîuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tînăr precum eşti Tot mereu întinereşti, eminescu, o. i, 123. Se scutură salcîmii de toamnă şi de vînt, Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. id. ib. 129. Stă neadormit zi şi noapte tot întruna, fără să se clintească din loc. creangă, p. 311. O singură barcă se tot mişca întruna. bănulescu, i. 22. Trage, mîndră, la dor greu. Că eu am tras tot mereu, jarnîk — bîrseanu, d. 161. <0> (Pe lîngă un verb la conjunctiv, arată că acţiunea exprimată de verb se prelungeşte) Filozofului zadarnic placă-i să tot vorovească. conachi, p. 277. Soacra nu trebuie să fie cu gura mare şi să tot cîrtească. creangă, p. 4. Mumă, sînt silită eu Să-i lot văd în vis mereu Ochii de jăratic? coşbuc, p. i, 184. Aşa e cumnatul Vlase, frumos vorbeşte, tot să stai să-l asculţi, bănulescu, i. 18. Binele meu din felie Nu-i diac să-l poată scrie, Chiar de-ar fi ceriul Mrtie Şi luna un călămăr, Sfîntul soare-un diecel Să tot scrie mărunţel, jarnîk — bîrseanu, d. 176. O E x p r. Să tot albă... — ar putea să aibă (ce mult)... Să lot fi avut treizeci şi cinci-treizeci şi şase de primăveri înnodate, bacalbaşa, s. a. 208. Să fi lot avat treizeci de ani. agîrbiceanu, s. 140. Să tot albă douăzeci de ani. camil petrescu, u. n. 303. Să tot lie ... sau să tot fi iost... = ar putea să fie (cel mult)... Să tot fie împreună şase-şapte sule. camil petrescu, o. ii, 463. Să toi fi fost 100 de inşi! Peste cap să fi fost 100... ciauşanu, gl. 4 Totdeauna, In orice împrejurare. Dar capra tot capră; se smuncea. creangă, p. 42. Femeia toi femeie, zise Lăpuşneanut zîmbind. negruzzi, s. i, 157. Căci streinu-i tot strein, De i-ai face apa-n vin. folc. transilv. ii, 11. Măgarul tot măgar rămlne. zanne, p. vi, 453. 3. (Cu sens iterativ) De repetate ori, de multe ori; adesea. Ţara era lot bejănită. neculce l. 96. Mă! tot am auzit din bătrlnî că dracii nu-s proşti, creangă, p. 52. Tot da cu nuiaua In apă. ispirescu l. 34. Feme- ia, dusă pe glnduri, şedea pe pat cu căciula mea In mină, o tot Inulrlea ş-o răsucea, caragiale, o. i, 143. Tot îşi scoale ciubucul din gură si răcneşte ta cei mai 5754 4 TOT2 — 440 — TOT2 mici. sadoveanu, o. x, 549. Doi oameni mai tineri. . . scoteau din sin nişte banii pe care-i tot numărau cu grijă. bart. s. m. 33. Se uita la bocanci şi tot mişca din picioare, preda, d. 142. De unde tot iei şi nu pui, curînd se isprăveşte, zanne, p. v. 393. 4. (Urmat de un comparativ sau de un verb, exprimă o gradaţie de intensitate) Din ce în ce. Boala lot întărindu-se, năzui la sf[î]nta beşearică. mineiul (1776), 160 r2/35. El încă purtind siială de... fiară, să cam tot depărta de codrii cei mari. DRXamcr, r. 62/13. Mintea ... lenevindu-se moare, iar lucrind tot îrwiazâ. conachi, p. 278. De-or trece anii cum trecură, Ea toi mai mult îmi va plăce, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un „nu ştiu cum“ ş-un „nu ştiu ce“, eminescu, o. i, 208. Umbra morţii se întinde iot mai mare şi mai mare. id. ib. 148. O vede învăluită într-un hohot alb, rîdiclndn-se în văzduh, apoi înălţindu-se tot mai sus. creangă, p. 192. O înălţime acoperită cu arbori, din desişul cărora ies la iveală, tot mai sus,. .. case albe. vi.ahuţă, R. P. 8. Tot mai des priveşte, coşbuc, p. i, 253. Rojile pocneau tot mai des. rebreanu, r. i, 13. Tot mai mult am. rămas cu ce este. bacovia, o. .110. Şi-ngreuiata, lunga voastră vină 'Tot mai. adînc vă. frage şi v-afandă. voiculescu, poezii, i, 22. Vestea se întărea, tot mai tare rostită, sadoveanu, o. iii, 181. 'Tot mai blîndă pare, Cu faţa. ei asemeni iubirii ce-a trecut, pillat, p. 10. Tot mai departe şovăi pe drum. blaga, poezii, 83. Prin pinza tot mai subţiată a anilor,... le-ai revăzut, copil, pas, z. i, 43, Peste păduri tot mai des focuri, focuri, Dansează sălbatice, satanice jocuri, labiş, p. 37. Producţia pretinde, printre altele, cadre tot mai calificate. scÎnteia, 1966, n:r. 6 893. De s-ar face dealul şes, Ar veni badea mai des; Dar dealul se tot măreşte Şi badea mă părăseşte, jarnîk — bîr-seanu, r>. 164. II. 1. De asemenea, la. fel. Aceste trei furluşugi.tri le-au făcut tot într-un loc. prav. 35. Tot ca să mai lungească, să treacă vara cu amăgeli:, neculce, l. 351. Apoi oare, nu este iot o greşeală Cină omul... Vra să iasă din... măsura lui...? conachi, p. 271. I-a mai dat o tipsie mare de aur şi o cloşcă tot de aur, bătută cu pietre scumpe, creangă, p. 93. Şi-şi. arătă cartea de meşter dc hoţie, precum şi nevasta, ce-şi aducea toi prin furtişag, ispirescu, t.. 379. Pe acel prunc de un an il chema tot Mitrea. sadoveanu, o. xvn, 28:1. M-a privit şi pe mine tot lung. c.Xlinescu, c. o. 35. Tot lingă tine stau şi aştept Să treacă soarele dincolo de pădure, horea, c. 134. Frunză verde, frunză verde, De trei ori lot frunză verde, jarnîk — bîrseanu, d. 19. Măre, nouă ai, Tot pe nouă cai. balade, i, 283. Du-inâ, bade, şi pe mine Tot într-un oraş cu tine. fot.c. tran-sn.v. it, 42. Toi Ion mă cheamă, zanne, p. vi, 162. + (în construcţie cu „aşa“, „asemenea“, „astfel“, „atîta“, „acelaşi“) întocmai, exact. Tot aşa cu prelungire. conachi, p. 84. Tot aşa, tot voiniceşte! alfx-sandri, p. i, 68. Tot aşa mergînd ei încă un un dc zile,. . . au trecut peste nenumărate ţări şi mări. creangă, p. 94. Dac-ar.fi prelutindene tot asemene judecători. . ., cei ce n-au dreptate n-ar mai năzui... la judecată, id. a. 150. Porni luceafărul. Creşteau In. cer a lui aripe, Şi căi de mii de ani treceau în toi atîtea clipe, eminescu,. o. I, 176. Tiran lucră tiranul, Căci nu cunoaşte lacrămi; iar cei care nu plîng Sînt tot acelaşi suflet cu fiarele din crîng! coşbuc, p. ir, 183. N-a umblat vorba tot aşu şi cind a vîndut fratele boierului Miron? rebreanu, r. i, 134. Flra, în tot atîta nepăsare, Atit pustiu şi-amară vitregie, voiculescu, poezii, i, 51. Tot aşa! — zise sumbră Otilia. cXlinescu, e. o. ii, 284. Sînt mai bătrîn decît tine,... lot aşa cum mă ştii. blaga, poezii, 92. Soarele răsare,... apune, şi a doua zi răsare iar şi toi aşa mereu, stancu, d. 14, cf. dex. Trandafirul rău tînjeşte Deacă-l smulgi de unde creşte! Tot aşa tînjesc şi eu Fără de sătuţul meu. jarnîk — bîrseanu, d. 202. <0> (Urmat de un substantiv precedat de art. nehot.) Cela ce... va trimite de va muia. hotarul, ca să să cearte împreună cu cela ce l-au trimis tot un fel de certare, prav. 41. Ei s-or închina la MoscuJ că sint tot de o lege. neculce, l. 289. Atîta cîmpul cu otava înverzea, cit ochilor. . . tot o tablă de smaragd.. . a fi se părea, cantemir, ist. 125. Incît este că paţi-nachii sînt prăsiţi dintr-un neam cu cumanii, Anna Komnena încă mărturiseşte, întărind că tot o limbă an. şincai, hr. t, 203/22. S-au aflai două hrisoave domneşti tot într-o glăsuire (a. 1816). uricariul, ii, 23. Muierile lor e.rea tot înlr-o minte, gorjan, h. i, 5/22. [Griul (ie primăvară şi cel de toamnă] sînt tot un griu. r. io-nescu, c. 21/13. Migdalul, persicul, prunul, cireşul, pentru dinşii un tot un nume. negruzzi, s. i, 102. Mai am. o fală luată de suflet, lot de o vîrstă cu fata meu. creangă, p. 270. Tot dintr-o căciulă scoşi, zanne, p. iii, 46. O (Exprimă, într-o comparaţie, un raport de egalitate) Dacă însă păstorul ce tu ni l-ai alege Va fi tot ca păstorii de care-avem destui, Alunei.. . alexandrescu, o. i, 87. Cel ce-n lame lup se naşte Tot ca lupul va trăi. zanne, p. i, 522. Blăslemul de mumă, Tot ca rana cea de ciumă. id. ib. iv, 472. <0 (în construcţie cu „aşa... ca“, „at.1t de“ sau „atîta picii“ formează gradul de egalitate al comparativului) La vînătoric. . . eu mă pricep cam tot atîla pre cit se pricepea vestitul agemi.il. odobescu, s. iii, 9. Am constatai cum că autorii antici. . . sînt lot aşa plini de amănunte tecnice ca şi Manualul tău. id. ib. 63. A pri-mil-o. . . tot aşa de bine ca şi surorile sale. creangă, p. 92. Şi-i dele poruncă că tot astfel de bucate să-i gătească. ispirescu, l. 23. El însuşi era sau cel puţin se socotea tot aşa de dezarmai, rebreanu, r. i, 19. [Fraza] e ca un descîntec, şi poate să fie fot atît de bine punctul de pornire al unei. idile ca. şi al unei sumbre tragedii. vtnea, l. i, 6. El a putut fi. toi atît de bine un miner cu carte sau un. cleric, ist. ut. rom. i, 76. Ciieodală huiduielile atestă valoarea unui spectacol tot atît de evident ca şi. aplauzele, v. rom. octombrie 1970, 24. <0 (în propoziţii comparative) Şi mergînd tot cum s-a dus, . . . ajunge la împărăţie, creangă, p. 216. O silesc să. intre în. odaia ei, lot cum a ieşit. id. ib. 269. <0 E x p r. Mi-e tot atlta — mi-e egal. Meştere, nu ştiu dacă la asia s-au gîndil acei pescari. .., dar eu văd că mi-i fot atîta. sadoveanu, o. xxi, 401. Tot atlta v. atîta. Tot un drac v. drac. 2. (Urmat de substantive şi pronume, arată că fiinţa sau lucrul respectiv apare sau revine într-o situaţie similară) Iarăşi, din nou; ca totdeauna. Tot pricina obştească. . . Iurtă un rău. conachi, p. 2(>r>. Şezi. aici pină despre ziuă, că am să vin atunci tot eu să te iau. creangX, p. 97. Şi numai iaca, şi a treia oară, toi gtcaba ceu de cal vine şi începe a mînca jăratic, id. ib. 195. F.u toi aceea. sînl. negruzzi, s. i, 18. lată-mă! Tot eu, cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche! coşbuc, p. i, 102. Tot ei. i. s-a spovedit şi de păţania lui. vinea, 1.. i, 59, cf. dex. Şi nu ştiu cum s-a-mpărţit, Că fot mie mi s-a vini! .tarnîk — bîrseanu, d. 396. Plînge, inimă, mai rele, Că tăi Iu te-ai tras la ele. folc. tran-silv. i, 27. Taci, inimă, taci, Că tot tu le faci. zanne, i*. n, 201. Cinirele să-l. porţi toată ziua în spate, seara tot el zice că a ostenit, id. ib. iv, 374. 3. (Exprimă periodicitatea, regularitatea) De. fiecare dată, cu regularitate. L-au toi apărat carii era pc lingă dînsul. m. costin, o. 158. Şi ase tot om peste om căde de să îneca, neculce, l. 141. [Omul] Tot cade şi se rădică şi iar cade în greşale. conachi, p. 275. Pe drum horea şi doinea, iar buzduganul şi-l arunca, să spintec* nourii, de cădea departe t.ot cale de-o zi. eminescu, p. l. .4, cf. dl, dex. O (Urmat de un num. ord.) Dau ca bir tot al zecelea din copiii supuşilor mei. eminescu, p. l. 6. O (Urmat de un num. card. adesea precedat de prep. „la", „pentru“) Şi preoţii să prindă arme asupra turcilor, aşa cîl tot pentru două sale să rămînă acasă un preot, şincai, hr. ii, 152/24. După aceasta, tot la două-trei săptămîni, jupîneşica Maica venea în Neamţ. creangX, p. 136. Toi trei chifle, zece bani. zanne, p. iii, 520. (Urmat de un num. distributiv, indică ordinea) Cuconii tot cîte unul i-au întrebat. dosoftbi, v. s. septembrie 6'/30. Au ieşit din Ieşi ol cîte unul. neculce, l. 166. Se înşiră tot cîte unul-unul, 5754 TOT2 — 441 TOTAL pină Io poartă. creangă, p. 267. 0> (In construcţia lot un (sau o). .. şi un (sau o). . ., indică o succes!ane neîntreruptă de perechi) Vorba veche: ,,tot un hou şi-o belea“, creangă, p. 37. După ei,-., tot o fală şi-un flăcău, păcală, m. r. 173. 4. Numai, exclusiv; fără excepţie. Să-l murgă tot bine şi cu năroc. varlaam, c. 261. Aşea le toemeaşte şi le infrămşadză. . . cum am face tot bine. id. ib. 269. Paşa ... tot la dtnsut trimete de lua veşti, neculce, l. 209. Păreţii caselor pri dinafară tot de marmure scump. cantemih, ist. 128. N-am auzit să fie trăit bine amîndoi de cum s-au luat, ci tot cu cîrleală (a. 1817). iorga, s. ». xu, 206. O liuezuie tot de trandafiri, corjan, h. iv, 46/28. în dureri cunosc viaţa şi in viaţă Lot durere. conachi, i\ 104. Ziua şi noaptea se gîndeşle tot la necredinţa muierii, filimon, o. i, 130. Ii putem da şi altceva, nu toi cap de om. ispirescu, l. 44. Toi cinste ne-a făcui. COŞBUC, p. i, 229, cf. dl, dex. Să-ngrădească uliţa Toi cu in şi cu pelin, jarnîk — bîrseanu, d. 61. Şi pe mine m-aşteptau Toi cu foc şi cu lumină Şi cu dor de.la inimă. id. ib. 169. Ţi-oi da ghionturi. şi pistoale, De ţi-or părea tot parale, folc. mold. i, 77. P-unde-n ţară am umblat, Tot plînsori am căpătai Şi de vaiete am dat. balade, iii, 139. Parcă întîlnea tot surzi şi muţi. zanne, p. ii, 757. Parcă lot ouă coapte mănîncâ. id. ib. iv, 34. <> (întăreşte un substantiv sau un pronume) Ba uneori, ca să-şi. mai fie de urît, tot ea vorbea şi lot ea răspundea, delavrancea, ap. tdrg. Dar iot voi. sinteţi de vină. jarnîk —■ bîrseanu, d. 131. O Expr. Tot unul şi unul v. u h ui. O (Urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) Vlasluieni. tot de cei buni de gură şi de piră. neculce, l. 180. Au omorî/... oro iO paşi. Lot aleşi, fruntea turcilor, id. ib. 284. Şi cile oştiri străine, şi o droaie de colane călări, Lot nemţi de cei mari, îmbrăcaţi numai in fir, au trecut in vremea copilăriei mele cu săbiile scoase prin Ilumu-leşti. creangă, a. 74. Apoi dă, cumătră, se vede că şi lui Dumnezeu ii plac tot puişori de cei. mai tineri, id. p. 31. Tot oaspeţi rari, Tot crai şi lot crăiese mari. coşbuc, p. i, 57. Mînind printre ghilieei Mieluşei tot frumuşei, jarnîk — bîrseanu, d. 76. J.a baie să-l trimetem Cu cincizeci de ianiceri, Toi feciori de mari boieri, balade, i, 392. + De tot, cu totul, în întregime, pe de-a-ntregui; complet. Au bătut-o de moarte, făcînd.u-o tot sînge (a. 1816). iorga, s. d. vii, 16. Cerbul acela este bătut lot cu pietre scumpe, mult mai mari şi mai frumoase decît aceste, creangă, p. 217. III. 1. Şi astfel, şi aşa, oricum; în orice caz. Eu vreu să-mi cerc norocul, chiar de o fi să mor. . . Tot mort sint fără dinsa. alecsandri, t. i, 463. De nu curge, maear picură, şi cine mişcă tot pişcă, creangă, p. 110. Să faci. . . două seînduri la pal, că lot ne lipseşte citeva scinduri. ispirescu, l. 64. Aseară tot se ducea frati-meu la lirg, i-am dat carnea s-o vînză. brătescu-voineşti, î. 66, cf. dl. Eu lot trebuie să spun cuiva lucrurile astea. v. rom. noiembrie 1964, 41, cf. dex. Soacră, soacră, Poamă acră, De le-ai coace un an şi o vară, Toi eşti acră şi amară, zanne, p. iv, 610. 2. Cu toate acestea, totuşi; încă. Hie de ce boală vrea hi bolnav, tot să tămăduia. varlaam, c. 110. Acum ai îmbătrinit şi tot nu te laşi. ist. ţ. r. 73. îi tăiase limba Leon... şi lot voroviia şi după tăietură, mineiul (1776), 180rl/23. Cu toate acelea greutăţi, comisiunea tot a reuşit ca să termine operatul său. bariţiu, p. a. i, 562. Pînă la vremea asta nici el de la sine, nici prietenii... lot nu l-au putut face să se însoare. creangă, p. 142. O haraba întreagă aş fi în stare să mănînc şi parcă tot nu m-aş sătura, id. ib. 210. Parcă tot nu-mi vine-a crede că eşti dusă pe vecie. vlahuţă, s. a. i, 9. Răceala fusese încă şi mai mare inainte; acum parcă tot se mai risipise, agîrbiceanu, s. 29. Chiar cînd traiul nu-mi convine, Decît mort, iot viu mai bine. paraschivescu, c. ţ. 73. Voicu se întinse din nou pe pat, dar după cîlva timp simţi că lot nu se poate odihni, preda, d. 95. De-aici pînă-n salul meu Ard două lumini de seu; Z'wa plouă, noaptea ninge Şi tot nu le poale stinge, Făr-inima mea cînd plînge. jarnIk ~ bîrseanu, d. 194. Cinci a omorît Şi lot n-a găsit, balade, i, 283. Mincă mere, mîncă pere. Locul pitei iot na piere, zanne, p. iv, 82. Am plătit datoria şi tot dator am rămas. id. ib. v, 259. <$■ (Cu funcţiune de corelativ a) unei propoziţii concesive sau prezurntiv-concesive) Dar, macar că prea multe cheltuieli nil s-a făcui, lot n-au cuprins suma veniturilor. axinte uricariul, let. ii, 154/22. Şi de n-ar fi agiuns oşti din multe părţi intr-ajutor nemţilor, tot şi, l-ar fi dobîndit. muşte, let. iii, 23/32. Deşi Zoe nu cunoştea adimenirile cochetăriei, tot însă ţinu in lanţul ei pe fluturateeul tînăr. negruzzi, s. i, 21. Deacă cumva acum ie simţi cam obosit de lunga digresiune zoologicq-fHo logică. .., apoi tot mai iartă-mă să. adaog vreo două, trei cuvinte, odobescu, s. iii, 32. Măcar că au păţit multe, iot cearcă. . . să vadă. creangă, p. 218. Dacă se îniîmpla să nu nimerească paserile cu săgeatu-cle lot nu scăpau de dînsul. id. ib. 245. De-ar iubi bădiţa zece, De dorul meu tot nu-i trece, jarnîk — bîrseanu, d. 154. C. S. n. Întreg, unitate. Cu putinţă este a împărţi un toiul (lucru întreg) în atîte părţi cile vom voi. asachi k. i, .50/20. A lumilor răsfăţate părţile infeliurite, Pentru a-nchega pre totul, sînt înţelept potrivite, conachi, p. 272. Naţiunile îh omenire. ■. produc, chiar prin diversitatea lor, armonia, totului, unitatea, bălcescu, m. v. 3. Propoziţiile, după totul părţilor din care se compun, se impari în simple, compuse, pline. i. pop, l. 34/3. Intre totalitatea fenomenelor care ulcăluiesc marele tot, sveietatea, să nu fie oare aceeaşi legătură de cauzalitate ca şi intre fenomenele care alcătuiesc. . . natura? io-nescu-rion, c. 55. A fost. un gemet întreit, Din totul inimii pornit, coşbuc, p. i, 287. In acest letopiseţ, compilatorul nu ajunge niciodată să deosebească elementul naţional de cel străin, ci vede într-însul. un tot, absolut original şi neatins de greşeală, iorga, l. i, 89. Rezultă un tablou strici pictural, evocator al lotului pentru cetitor, ibrăileanu, s. l. 117. Omul meu poale fi şi o colectivitate, poate fi un tot. ardeleanu, u. d. 43. Aceste două acte, din punct de vedere penal, apar ca un lot indivizibil, cod. pen. r.p.r. 553. Academia este un tot divers, d. guşti, p. a. 204. Nenumărate opere ale lui Grigorescu îmbină intr-un lot armonios frumuseţea oamenilor cu minunatele peisagii subcarpatice. contemp. 1954, nr. 379, 3/5. Un tablou este un tot simultan, vianu, l. r. 31. în acest studiu, disciplinele matematice sînt considerate ca un tot. contemp. 1971, nr. 1 281, 8/2. D. (In forma tus-) Element de compuneire cu sensul „laolaltă“, „împreună“, care, ataşat pe lingă numerale cardinale, formează numerale colective ca: tus-cinci, t u s o p t. Cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, şăineanu, d. u., dl, dm. Cu cîl avem a face cu numere mai mari, cu atît numeralele colective formale cu tus- apar mai rar. gram. rom.2 i, 191, cf. dex, l. rom. 1978, 347. — Pl.: toţi, toate şi (învechit, f.) tute, (învechit, rar, m.) tus. — Gen.-dat. pl.: tuturor, tuturora, (învechit, rar) toluror, (regional) lutulor. — Şi: (învechit şi regional) totuluş adj., (regional) tăt, -ă adj., adv. — Lat. totus. TOTÂL, -Ă adj., s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul2; întreg, complet, integral. V. global. Eclips total sau central, genilie, g. 80/20. Eclipsă totală, barasch, M. II, 94/13, cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu, d. u., cade. în paguba loială mai intră lemnul de foc, replantarea, curăţirea şi pierderea productivităţii. titulescu, D. 77. Privelişte totală, pe amintiri te razitni, Te-ai copt încet în suflet ca miezul unei azimi. pillat, p. 93. Dar nu de aci s-a tras... ruina totală a familiei, vinea, l. i, 99. Distrugerea totală a vieţii, h. lovinescu, t. 153. Dezastrul total i se părea de acum inevitabil. V. rom. octombrie 1964, 30, cf. geom. sp. 75. Evitarea totală a împrumutului nu 5755 TOTALITAR — 442 — Totdeauna a fost posibilă, ist. l. hom. i, 55. Eliminarea totală din relafiile interstatale a folosirii forţei şi a ameninţării eu forţa, scînteia, 1972, nr. .3 016. + (Adverbial) Cu totul2, în întregime. Cf. barcianu. îl acaparaseră total peripeţiile proprii, c. petrescu, c. v. 47. Jupî-nul. . . se inslală definitiv şi total In locul ei. teodore an u, M. ii, 200, Toate încercările de a separa total şi definitiv romanul de viaţa amplă s-au soldat pină la urmă cu un eşec. v. rom. iulie 1970, 86. [Unele cuvinte] s-au putut asimila total, în timp ce oiltele... au rămas la periferia lexicului ca un element străin, ist. l. rom. i, 37. + (Cu valoare de superlativ) Cît se poate de mare; deplin, desăvirşit; absolut. Faţă de slugile şi de treburile curţii arătau o totală nepăsare, c. petrescu, r. dr. 116. Citeşte sau se preface că citeşte, într-o totală indiferenţă, sebastian, t. 56. Au făgăduit în liste o abdicare totală de la voinţa lor. arghezi, s. vii, 262. Totală dezinteresare de univers. cXlinescu, c. o. 42. Problemele. ■ . pot fi soluţionate în totală neatîrnare de întrebările impuse, vianu, l. r. 37. Mă invita să păstrez discreţie totală, contemp. 1965, nr. 967, 1/6. Inocenţa personajului vine din dezinteresul lui total. v. rom. Ianuarie 1965, 207. Obţinusem o victorie decisivă, totală, ib. iulie 1970, 34. + (Despre actori) Care întruneşte mai multe calităţi necesare unui spectacol teatral modern. Actori... hai să nu zicem chiar totali, termen atît de uzitat — cel puţin cu o suficientă mobilitate fizică, t februarie 1969, 90. 2. S. n, întreg rezultat din însumarea părţilor, (învechit) totime; spec. sumă rezultată dintr-o adunare. Cf. lb. Oricine să va însărcina cu contractu poştiilor i să va socoti drept zălog spre păzirea condiţiilor şi asigurarea statului totalu cailor şi al furajului ce va avea prin toate stănţiile. cr (1833), 1012/13. Totalul veniturilor tuturor acestor mănăstiri (a. 1834). uri-cariul, v, 355/25, cf. veisa, i. 1752/20, stamati, d , şXineanu, d. u., cade. Ştiinţa aşa-zisă universală nu este altceva decît totalul realizărilor ştiinţifice ale savanţilor diferitelor naţiuni, contemp. 1949, nr. 160, 7/2. Aveţi o situaţie mai veche, gala calculată şi verificată? Să facem o probă. Astupaţi totalul dumneavoastră ;:i vă voi da totalul meu. arghezi, s. xi, 152. în carnetul său îşi notă... totalul combustibilului consumat, mi-hale, o. 191, Sporul. . . va fi aproape egal cu totalul salariaţilor existenţi în 1938. scînteia, 1971, nr. 9 011. Un total de 351 de cuvinte, ist. l. rom. i, 49. <0 Loc. a d v. In total = a) cu totul2, una peste alta. Căldurile au ţinut, numai cu o întrerupere de vreo patru zile, în total opt zile. caragiale, o. vii, 443, cf. cade; 1>) peste tot2, pe de-a-ntregul. Opera e inegală şi nu i se poate aplica în total aceeaşi judecată, iorqa, l. i, 297. — PI.: totalt, -e.. — Din fr. total. TOTALITÄR, -Ä adj. 1. (Despre regimuri politicc) Care preconizează sau aplică totalitarismul; privitor la totalitarism, care ţine de totalitarism. Cf. dl, dm, dn2, DEX. 2. (Rar) Care cuprinde totalitatea elementelor unui ansamblu. Lucrările nu le înfăptuia fiindcă voia să le facă atît de adinei şi totalitare..., îneît nu depăşea niciodată faza fişelor. cXlinescu, c. o. 24. — PI.: totalitari, -c. — Din fr. totalitaire. TOTALITARISM s. n. Regim politic autocrat care aplică dictatura unei minorităţi, prin conducerea şi controlul întregii activităţi în stat, îngrădind libertăţile democratice şi practicind o politică de forţă şi violenţă. Cf, dl, dm, dn2, dex. — Din fr. totalitarisme. TOTALITÂTE s. f. Tot2 unitar rezultat din unirea elementelor aparţinătoare; întreg (fără să mai rămînă pe dinafară nici unu] dintre elementele lui componente); (învcchit) totime. li dedea rolul unei trein i din totalitatea armatei, hasdeu, i. v. 244. [Spaţiul] ocupă totalitatea universului în infinit şi eternitate. macedonski, o. iv, 152, cf. ddrf, alexi, w. Totalitatea acestor obiecte are o însemnătate secundară, naum, ist. art. 148, cf. şăineanu, D. u., cade. Ţudor, care ajunsese să comande aproape totalitatea pandurilor, s-a distins în luptele de la Rahova. oţetea, t. v. 98. Aşază . . . opera lui în totalitatea literaturii naţionale şi comparate. vianu, l. r. 27. Ştie că orice fapt istoric particular aparţine unei totalităţi şi că îşi primeşte întreaga semnificaţie numai din legăturile lui. l. rom. 1953, nr. 1, 36. Prin strălucirea lor expresivă, prin elevaţia lor contemplativă le selectăm din totalitate, constan-tinescu, s. i, 87. Selectează cu dărnicie, din totalitate, pe cil posibil tot ce e tipic. v. rom. decembrie 1964, 116. Genul epic include, efectiv, totalitatea literaturii de tip narativ, ib. iunie 1970, 128. O Loc. adj. In totali-t&tcs lui 9 ei) sau In totalitate = în întregime, tot2 (A I 1), întreg. Cartea. . . în totalitatea ei este prea grea. maiorescu, l. 164. O masă lichidă. .. se prăbuşeşte în totalitatea ei, între două rînduri de munţi, despicaţi pînă în temelie, bogza, c. o. 336. Realitatea trebuie să fie reprezentată în totalitatea ei, fără pitoresc ieftin, t mai 1964, 8. Un director reprezintă ziarul în totalitatea şi în programul lui. arghezi, s. xi, 39. Opera trebuie privită. . ■ ca o totalitate, v. rom. decembrie 1970, 100. Privită în totalitate, culegerea este un ciuda/ şi interesant amestec de critică extrinsecă şi critică intrinsecă. ib. februarie 1971, 85. — Pl.: totalităţi. — Din fr. totalité. TOTALIZA vb. I. Tranz. A face totalul (2); a aduna. Cf. ddrf, cade. Trase un plic galben şi însemnă repede cîteva cifre, le totaliză. c. petrescu, a. 389. Număra literele firmelor,... totaliza numărul birjelor şi taximetrelor. id. î. ii, 189, cf. dex, fd iii, 195. + A întruni un număr de..., a însuma. Se continuă astfel pînă cînd brîurile vor totaliza firele necesare urzelii, ionescu-muscel, ţes. 88. Se construiesc cartiere şi blocuri muncitoreşti totalizind mii de apartamente. scînteia, 1954, nr. 2 970. Bibliografia lui, excluzîndu-se numeroasele reeditări, totalizează peste o sută de titluri, v. rom. iunie-iulie 1963, 431. în turneul final al competiţiei, disputai la Helsinki, echipa Finlandei a totalizat 6 puncte, hl 1977, nr. 10 324. — Prez. ind.: totalizez. — Din fr. totaliser. TOTALÏZARE s. f. Acţiunea de a totaliza; adunare, însumare, dn2, dex. — V. totaliza. TOTALIZATÔR, -OÂRE adj., s. n. I. Adj. Care totalizează, care însumează. Cf. dn2. 2. S. n. Aparat care totalizează mecanic o serie de numere. Cf, cade, dn2, dex. — PI. : totalizatori, -oare. — Din fr. totalisateur. TOTALMÉNTE adv. în mod complet, cu totul2, pe de-a-ntregul, în întregime, cu desăvîrşire. [După Platon, opera de artă] depinde totalmente de o lume transcendentă, lumea ideală a esenţelor pure. gherea, st. cr. II, 19, cf. ALEXI, W., DL, DM, DN2, DEX. — Şi: (rar) totalminte adv. alexi, w. — Din fr. totalement, it. totalmente. TOTALMlÎVTE adv. v. totalmente. TOTÂLNIC adv. (învechit, rar) Cu totul2, în întregime. Cf. veisa, i. 1752/22. — Tot2 + suf. -alnic. TOTÂRCĂ s. f. v. (ătarcă. TOTDAÛNA adv. v. totdeauna. TOTOEAÛNA adv. 1. în tot timpul (de pînă acum); în toată vremea; mereu, oricînd, necontenit, pururea; (învechit) tutindeni. Mustrarea. . . aceaea nemică nu socotea, ce totdeauna striga şi să ruga. varlaam, c. 253. 57Ü7 TOTDEAUNA — 443 — TOTÎRLĂ Totdeauna îşi întindea mintea după nişte păreri nebuneşti. IST. Ţ. r. 18, cf. lex. MABS. 245. Te-oi chiema totdeuna „fărtate“. budai-deleanu, t. v. 87, ci. cle-mens. Totdeauna voi. lucra şi voi propoved ui {apta bună. marcovici, d. 2/7. Te-oi iubi totdeauna, conachi, p. 101. Să te sileşti a fi totdeauna Ia mijloc de masă şi la colţ de Iară. negrijzzj, s. i, 247, cf. poijzu. Trecutul şi viitorul nor avea totdeauna cartea lor deschisă poeziei, bolliac, o. 45. N-am mai primit dc mult veşti de la do., de cari sini lodeauna doritor, caragiale, 0. vii, 175, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Totdeauna avusese el credinţa asta că după o bucurie mare trebuie să urmeze o supărare, brătescu-voineşti, p. 187. I se părea că toată lumea îl duşmăneşte şi totuşi se simţea mai fericii ca. totdeauna, rebreanu, i. 216. Mie îmi plac şi mi-au plăcui totdeauna entuziaştii, camil pe-thescu, u. n. 28. Totdeauna am fost încredinţat că furnica este o fiinţă harnică, călinescu, c. o. 43. Publicul nostru a arătat totdeauna o pronunţată înclinaţie pentru operele marelui poet englez, vianu, l. u. 79. Totdeauna lumea a fost privită într-un fel oarecare ca o minune, blaga, z. 17. Nu totdeauna pacea a însoţit aceste meleaguri. . . barbu, princ. 69. L-am îngropat pe dîmbul cu salcîmi de pe frontieră, ca să fie totdeauna plîns de ninsoarea frunzelor îngălbenite, v. rom. octombrie 1964, 61. Au fost considerate totdeauna ca un element străin, ist. l. rom. i, 34. Galbenă ca dumneata Voi găsi totdeuna! jarnîk — bîrseanu, d. 230, cf. a i 26, iii 3. Gă-i veselă ca şi luna, Şi iubeşte totdeauna. folc. transilv. ii, 87. Dreptatea totdeauna ca untdelemnul pluteşte deasupra apei. zanne, p. v, 284. <0> Loc. a d v. Pentru totdeauna = definitiv; pentru vecie. Valahia şi Motdavia vor fi pentru totdeauna scutite de a da bucate şi alte provizii, gt (1839), 632/32. Nimic nu rămînc decît să ne despărţim pentru totdauna. filimon, o. i, 139. Ea fu menită să. poarte pentru totdeauna jugul în grumazi, fm (1862), 23. S-a statornicit în satul acela pentru totdeauna, creangă, p. 139. 'Trebuia deci să mă scol de la masă şi de lîngă această .iubire pentru totdeauna, camil petrescu, u. n. 113. ^Inima-mi, această piatră vie,. . . Pentru totdeauna ţi-o au ţie. voiculescu, poezii, i, 106. Povestirea copilului mi adusese aminte de ţoale cele de demult frumoase şi pentru totdeauna pierdute, sadoveanu, o. vi, 602. Ai înţeles numaidecîl că. . . el a venit pentru totdeauna. arghezi, s. viii, 319. Te-am pierdui pentru totdeauna. blaga, poezii, 80, cf. 83. Din (sau de) totdeauna = de la început, In tot timpul; mereu, necontenit. 0-brazul să-ţi descopăr n-o să viu! Şi lotuşi, îl presimt de totdeauna, pil.lat, p. 260, Sufletul lui e In căutare, în mută seculară căutare, De totdeauna, blaga, poezii, 193. Manevrele de culise au fost din totdeauna o armă de temut a parveniţilor, v. rom. octombrie 1964, 97. O Loc. adj. De totdeauna = obişnuit, cunoscut. Ieşi în curind, schimbată în hainele ei. de totdeauna. eminescu, g. p. 71. Ceea ce întreprindea era în concordanţă cu convingerile tui de totdeauna, v. rom. septembrie 1970, 53. 2. De fiecare dată, îii oricc ocazie; de obicei, de regulă. în rugă totdauna tăcută-i era buza. heliade, o. 1, 216. Examenul anual totdauna se va faee în cele cincisprezece zile dintîiu ale lunii lui aug. cr (1833), 2563/3. Angajamente trecătoare dictate mai totdauna de capriciu. filimon, o. i, 135. Cînd avea trebuinţă de asemenea lucruri, totdeauna supăra pe alţii, iară mai ales pe fra-te-său, care avea de toate, creangă, p. 38. Şi din drum, ca să-i ajute, Vin flăcăii totdeauna, coşbuc, p. i, 96. La voi aleargă totdeauna Trudilu-mi suflet să se-nchinc. goga, poezii, 5. Oamenii cu necazuri întîi la grecul alergau fiindcă el nu era mîndru, îi asculta totdeauna şi îi mulţumea măcar cu o vorbă bună. rebreanu, r. i, 166. Ca totdeauna, in toate cele bune se amestecă şi ceva rău. sadoveanu, o. xviii, 472. Tu totdeauna eşti bine informat, arghezi, s. xi, 43. Se ducea la facultatea de litere ca auditor, aşezîndu-se totdeauna în frunl e. călinescu, c. o. 14. Mariţa e de vină totdeauna, stancu, d. 353. Se va cerceta totdeauna dacă nu este vorba de un obstacol, abc săn. 107. Nu totdeauna un nou volum însemnează o evoluţie, v. rom. aprilie 1970, 94, cf. o. bîrlea, a. p. i, 314. Cine deschide ochii după ce cumpără, cumpără totdeauna marfă proastă, zanne, p. v, 229. — Şi: todeaiîua, (învechit) lotdeim (lex. mars. 245), (regional) totdauna, todaüna (alr sn v h 1 497), todăiiiia (ib.), totdeûna, todeüna, tâdeaûna (alr sn v h 1 497), tătdaîina (ib. h 1 497/53), tădauna (ib. h 1 497), tădăuna (ib. h 1 497/76), tadlûna (ib. li 1 497) adv. — Tot2 + dc + a + una. TOTDEODATĂ adv. (Astăzi rar) Totodată. Belele. . . li s-au trimis din cer ca să se cerce credinţa ta şi totdeodată să te înveţe cum trebuie să te porţi, marcovici, b. 15/26. Trebuie totdeodată ca ea să poată dovedi folosul ce a adus. bălcescu, m. v. 5. Avem totdeodată dinaintea ochilor imaginea clară şi vie a acelei, vînători pe care singură o permitea Platon cetăţenilor rcpublicei sale. .odobescu, s. iii, 76. Cazul e jalnic şi comic totdeodată, călinescu, c. o. 14. L-a luat şi l-a pus în priza din baie, să telefoneze în voie, răsfăţîndu-se totdeodată în apele albăstrii şi călduţe, vinea, l. i, 69, cf. form. cuv. i, 220. — Tot2 + de + <> + dată. TOTDEÛJV adv. v. totdeauna. TOTDEÛNA adv. v. totdeauua. TOTÉM s. n. Animal, plantă, rareori obiect, considerat ca strămoş şi protector al unei ginţi sau al unei fratrii în cadrul orînduirii gentilice. Cf. cade. Calul e un fel de animal sfînt, de totem, ralea, o. 58, cf. dex. — PI.: totemuri şi (rar, m.) lotemi. cade, dn2. — Din fr. totem. TOTEMIC., -Ă adj. Care se referă la cultul totemurilor, la credinţe iu totemuri; care aparţine totemului, privitor la totem. Cf. dn2. Creează în sensul... ariei etniilor negre (. . .aşa-numitei arte totemice noi), contemp. 1966, nr. 1 005, 6/7, cf. dex. <0 (Adverbial) Cauza trebuie căutată in aceeaşi dualitate resimţită totemic. contemp. 1971, nr. 1 294, 3/6. — Pl.: totemici, -ce, — Din fr. totémique, TOTEMÎSM s. n. Cultul religios primitiv al totemurilor; credinţa în totemuri.Cf. şăineanu, d. u., cade. Cea mai primitivă religie, cum a dovedit-o Durkheim, e iotemismul, religie fără divinitate, fără personificare deci, bazată numai pe adoraţia unor forţe impersonale. ralea, s. T. ii, 94. Indiferent de factorii care au colaborat în timp la conturarea imaginii (. . .superstiţii. . ., totemism. ■ ■ )■ ist. lit. rom. i, 83, cf. dn2, dex. — Din ir. totémisme. TOTÎME s. f. (învechit) Totalitate. Toţimea simţirii şi a lucrării trupului, piscupescu, o. 125/13. Această sumă să aibă a să adăogi din an în an, pînă după trecirea de patru ani, cînd va ajunge totimea tributului pe un an. ar (1829), 382/29. Totimea poporului Engliterei. ib. (1829), 641/5. Totime\a] răzăşilor (a. 1845). iorga, s. d, xxi, 456. Totimea siderală cu lumile din ea! alecsandri, poezii, 387. Totimea literaturii samănă o mozaică a căria pietricele, nepotrivite în flori şi mărime, nu sînt unite cu ipsos, russo, s. 92, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, Vf., TDRG, ŞĂINEANU, d. u., cade. + Total, sumă. Totimea acestor trii porţii este 8: 1 + 3 + 4 fac 8. asachi, e. i, 175. — Pl.: totimi. — Şi: (rar) toţime s. I. — Tot2 + sui. -inie. TOTILCĂ s. f. v. tutelcă. TOTIRLĂ s. f. (Prin Olt.) 1. Rotiţă la scripeţii iţelor. Ci. damé, t. 135, cade. + Rotiţă de lemn la fusul cu care se răsuceşte lîna. Ci. cade. 57 76 TOTNICI _ 444 _ TOVAL 2. Rotula genunchiului, lexic reg. 43. — PI.: tolîrle. — Etimologia necunoscută. CI. cocîrlă. TOTNICI s. m. v. tatnis. TOTODATĂ adv. în acelaşi timp, simultan; deodată, concomitent; (rar) totdeodată. Şi în luna lui noiembrie au intrai in Ţarigrad totodată cu alaiu împăratul şi vezirul. axinte uricariul, let. ii, 189/3. Clerul nostru pe aluncea auea înrîurire totodată şi în alte popoară (sec. XIX), uricariul, v, 149. Pe-o lege dată Şi scaiul şi trandafirul răsar şi cresc totodată. conachi, p. 258, cf. 262. Acum a făcut şi nunta şi cu-mătria totodată, creangă, p. 102, cf. 279. Totodată şi văzură un porc mistreţ mare fugind, ispirescu, l. 140. Totodată, amîndoi Şi-au amintii şi de Maria. iosif, p. 69, cf. tdrg, cade. Mahalaua. . . [era] an spaţiu tragic şi simbolic totodată, t decembrie 1964, 40. îi răspunse... şi totodată îl invită: — Să vii di-seară la spectacol, moşule! v. rom. octombrie 1970, 31. Să ne facă o groapă, Să ne-ngroape totodată, jar-NÎK — BÎRSEANU, D. 57. — Tot2 + o + dată. TOTOLl vb. IV. T r a n z. (Prin Bucov. şi Maram.) A şifona, a mototoli. Cf. lexic reg. 22, 115. — Prez. ind.: lololesc. — Cf. mototoli. TOTOI.OŢ s. m. (Prii) Mold. şi Transilv.) Cocoloş. Cf. cade, şez. vii, 75, coi», din hereclean — zalău. — PI.: lotoloţi. — Formaţie expresivă. TOTOHEĂŢĂ s. f. v. toilor«).. TOTORÎŢ s. ni. v. tortorel. T6TVLVŞ adj. v. tot2. T6TUNA adv. (Popular) 1, La fel; acelaşi lucru. Totuna-i dacă astăzi sau mîine o să mor. eminescu, o. i, 127. Dar nu-i totuna leu să mori Ori ciine-nlăn-ţuit. coşbuc, p. î, 257. Boier, răzeş, ţăran supus era totuna in faţa lui. delavrancea, a. 102. Deşi măreţi şi meşteri, ei nu ştiu că totuna Sini harfa cu vioara şi flautul cu struna, arghezi, s. p. 96. Nu-i totuna dacă un om ridică mîna spre frunte spre a indica o durere morală sau spre a sc scărpina, călinescu, c. o. 61. [Cine-i] Străinul care-n mine pe mine mă desface, Fă-cîndu-mă totuna cu-o fiară sau c-un Crist? pillat, p. 14. Paraschiv se uita la el mereu, cu iriiinile în buzunare, nemişcat şi încremenit, parcă ar fi fost totuna cu peretele, preda, m. 165. Mîndră, ochişorii tăi Cum seamănă cu ai mei! Dar cum foc n-or semăna, Cind gîndu ni-i totuna! folc. transilv, i, 228. O E x p r. A(-l) îl (cuiva) toluna sau (rar) a Ince totuna (pentru cineva), se spune clnd, din mai multe alternative, cineva nu dă preferinţă nici uneia, socotindu-le pe toate pc acelaşi plan; indiferent, oricum. De-acum ori să spun, ori să nu mai spun, că totuna mi-i. creangă, p. 30. Spune-le ce-ţi place. Că pentru ei, ori viu, ori mort, Toluna face. coşbuc, p. i, 78. L-am lăsat acolo, că-i era totuna... voiculescu, poezii, i, 46. Pentru mine-i totuna, sadoveanu, o. x, 324. Mie mi-i totuna! Puneţi-mă unde vreţi! vinea, l. i, 353. Am trei surori : una zice să se facă ziuă, alta ba, iar a treia că i-i toluna (Fereastra, patul şi uşa), sbiera, p. 319. (Eliptic) Care dintre ei o fi rămas singur. . .? — Toluna, răspunse Mustea scurt, beniuc, m. c. i, 468. 2. întruna, încontinuu. De trei zile o ţin totuna cu mesele şi cu lăutarii, alecsandri, t. 552. îmbla totuna în vitejii, sbiera, p. 80. El. . . totuna cugeta la aceea. id. ib. 120. Dracii totuna sfărîmă în cer gheaţă şi fac piatră, pamfile, văzd. 145. — Tot2 + una. TOTUŞI adv. Cu toate acestea, tn ciuda celor spuse fără a ţine seamă de cele anterioare; (regional) mc-ghiş. Cela ce să cearcă să răpască călugăriţă, macar de nu o arc nice răpi, acesta toluş va piiarde viaţa. prav. 193. Tătarii totuşi inlr-aceea noapte au plecat den tabără, m. costin, o. 162. De vreame că totuşi mi-i a muri, mai bine voiu muri creştin, dosoftei, v. s. noiembrie 137v/18. Tăluş mai trăbuie încă luat samu. şincai, î. 36/14. Dar măcar era într-acesl chip stricată, Toluş, precum s-arăta din făptură, Era prea bună şi la căldură, budai-deleanu, t. v. 40. Vnealtele. .» sini cunoscute plugarilor, tăluşi nu strică, încai pre ceule mai de frunte, a le pomeni, economia, 20/1. Măcar că foarte mulţi dintră romani ştia limba latină cea yramalicească... tăluşi mulţimea nu ştia fără numai limba poporului, maior, ist. 265/25, cf. clemens, lb, costinescu. Eşti om purtat, ştii mai bine decîl mine; dar totuşi te rog să mîi cu băgare de seamă. creangă, p. 115. Şi dacă luna bale-n lunci Şi tremură pe lacuri, Totuşi îmi pare că de-atunci Sînl veacuri. eminescu, o. i, 188. Totuşi, în fond ei erau foarte duşmani ideilor noi. ionescu-rion, s. 116. Tînărul se ridică lotuşi puţin şi, strîngînd mîna întinsă, răspunse, re-breanu, r. i, 14, cf. 208. în amurg fîlfîiau zdrenţe roşii şi negre şi înfăţişarea cerului prevestea o ploaie mare. Totuşi trebuia să plec! galaction, o. 78. Peste cîtevo zile, in comunicatul oficial e totuşi o floare de bucurie. camil petrescu, u. n. 423. A găsit totuşi, căci in viaţa sa aflase Zaharia Duhu şi ceea ce nimeni nu mai credea că există, c. petrescu, a. 330. Totuşi împînzisem poalele colinei, voiculescu, poezii, i, 45. Voi recunoaşte Muşi, pe poliţa unică, Doar cărţile ce-ncuie perfecte amăgiri, pillat, p. 87. Şi totuşi, ială-mă venii în fala toamnei şi-a tristeţii, i. baivbu, j. s. 12. Toluş, încercările doamnei Solo nu treceau peste mediocritatea sărăcăcioasă a foilor aruncate... la gunoi, arghezi, xi, 30. împodobit domneşte, în acest chip eu, lotuşi, Nu sint acel de azi. călinescu, l. l. 34. Ne arde-apro-pierca, ochi in ochi, cam stăm. Şi totuşi Iu-mi şopteşti: ,,Mi-aşa de dor de line!“ blaga, poezii, 36. Era totuşi in căutare de ştiri despre Ana. vinea, l. ii, 264. Pretindea. că... o să poată fabrica mult doritul aur la care alîl rivnea şi. Princepele, necrezînd lotuşi că o să-l vadă vreodată, barbu, princ. 180. Mă apucai totuşi de lucru. ce-i drept nu cu pasiunea de mai înainte, v. rom. mai 1963, 5, Subliniind înfăptuirile oamenilor muncii din construcţii, nu putem lotuşi trece cu vederea şi neajunsurile care există încă în acest domeniu. scÎkteia, 1966, nr. 6 904, cf. cl 1968, 29. — Scris şi: totuş. — Şi: (învechit) toluşile adv. KLEIN, D. 488, LB, GHE Ţ?~£, R. M. - Totlu]2 + şi. TOTUŞILIi adv. v. lotuşi. TOŢESC, -EÂSCĂ adj. v. tăuţesc. TOŢEŞTE adv. v. tăuţeşte. TOŢÎME s. f. v. totime. TOUl pron. pos. ni., adj. pos. v. tău*. TO[U]2 s. n. v. tău2. TOUT s. m. v. tăut. TOVĂL s. n. Piele de bovine, porcine sau cabaline, tăbăcită cu substanţe vegetale ori sintetice, întrebuinţată pentru feţe de încălţăminte, articole tehnice etc. Pentru scumpie astăzi sosi şi Alibaşa Haidar cu 70 luvale cordovane, ce tocmisăm de la el (a. 1770). furnică, i. c. 29. 1 fus. . ., 2 toveli. .., 12 cruci (a. 1850). doc. ec. 987. „Bocăncile de toval“, unse cu untură rîncedă ca să le aibă de sărbători, conv. lit. xliv2, C56, cf. barcianu, alexi, w., nica, l. vam. 243, cade. înainte mergea popa Ghiţă, om trecui de cincizeci de ani, cu barba mai mult albă, cu cizme de toval, cu pieptar de oaie. stănoiu, c. i. 31, cf. scriban, d. Un turc uscat, înalt şi mustăcios. .cu picioarele goale în ca- 5794 1 TOVARi — 445 — TOVARĂŞ levri de lemn şi toval. camil petrescu, o. ii, 68. + F i g. (Familiar) Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter). Cf. CADE, SCRIBAN, D., DM, DEX. — PI.: tavaluri (nica, l. vam. 243) — Şi: (învechit) »«vâr (tdrg, şăineanu, d. u., cade, pl. tovure tdro), tuvâl (pl. tuvale) s. n., tovâră (tdro) s. f., lovoli subst. pl. — Din ucr. TOiiap. TOVÂR1 s. n. (Prin Bau. şi Transilv.) Sarcină, povară. Cf. ANON. CAR., CADE, CL 1966, 119, GĂMULESCU, e. s. 196. — PI.: lovarc. — Şi: (prin Ban.) luvăi'ă s. I. cl 1966, 119, gămulescu, e. s. 196. — Din ser. tovar. TOVÂR2 s. n. v. (oval. TOVÂRĂ1 s. i. v. toval. TOVÂRĂ2 s. f. v. tovari. TOVÂRĂŞ, -Ă s. m. şi f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de cârc este legată prin viaţa, prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeaşi cauză; (popular) soţ;, (regional) ortac (1>, păitaş (1). V. camarad, col c g, c o m paniu n, c o n-frate, însoţitor, partener. Au chemai pre loji tovarăşii săi. simion dasc., let. 182. Cielalţi, văzînd că nu mai vine a lor tovarăşi, au luat acelaş drum. ist. am. 89r/3, cf. man. GÖTT. Ani mai multă puteare decît Africos şi decît ai lui şase lovaroşi (a. 1783). gcr ii, 131/39, cf. 130/10, molnar, d. 59/30, clkmens, lb. Soţie bună, îngerul meu, Tovaroş vecinic. heliade, o. i, 145. Mă pomenii în drumu-mi tovarăş că aveam. id. ib. 166. Dorind... a. merita oarecum voiul publicului şi a tovarăşilor mici. marcovici, c. 5/20. Vazind grabnica ucidere a tovarăşului său..., au tras asupra lui Robinson. drăghici, r. .167/31. Dc sinleţi lovaroşi ori fraţi..., Cum vreţi puteţi zice la cine vă-nlrcabă. pann, v. v. i, 13/7. Această soci etnic ajunsese !a JH20 să numere 200 000 de tovarăşi, ghica, s. 97, cf. cihac, ii, 283, lm. Nişte buni tovarăşi. întruniţi la un loc. după o zi petrecută în emoţiuni izolate, odobescu, s. iii, 19. La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri, emi-nescu, o. i, 150. Flăcăul se scoală hotărtl drept în picioare şi urmează calea ce i.-o arată, ochiul tovarăşului. caragiale, o. i, 370. Sare jos repede de pe cal, ajută pe tovarăşa lui să coboare, id. ib. ij, 299, cf. bărci and, alexi, w. îşi dăduse seama că s-ar coborî prea mult în ochii tovarăşilor lui. rebreanu, i. 3.1. în nişte sile călduroase de vară, se hotărî pentru nişte ţărmuri de mare, împreună cu o tovarăşă, bacovia, o. 241, cf. topÎ-RCEanu, o. a. ii, 58, sahia, n. 32. M-am găsii pe drum cu cl şi am pornii de tovarăş, yissarion, b. 125. Deodată văzui mîlmirea amintirii în ochii tovarăşului meu. sadoveanu, o. vi, 500, cf. bart, s. m. 83, abghezi, p. t. 180. Nu prea pot fi un tovarăş agreabil pentru nişte oameni tineri, călinescu, e. o. i, 124. S-ascunse într-o peşteră... Tovarăşi nu avea. blaga, poezii, 74. îl scruta mereu pe acel tovarăş,... în care ei puseseră atîtea nădejdi, camil pethescu, o. ii, 24. Se ţinuse mai deoparte tocmai ca să facă servicii mai bune tovarăşilor săi. v. rom. decembrie 1954, 37. Negru Vodă trece Cu tovarăşi zece. alecsandri, p. p. 186. Bieţii copilaşi, în ziua aceea se farmă cîl îmbtă cîrid acasă, cînd la tovarăşi, tot pregălindu-se pentru sară. şez. iii, 179. Tovaroşii că-i venea,... Armele că le găta. graiul, i, 107, cf. alk ii 4 385. Fudulul are doi tovarăşi: prostia şi sărăcia, cade. (Prin analogic) Vrieş înlrc copaci,.. . le-ai mărit Mai presus de-a lăi tovarăşi, ai dai umbră, ai rodit, conachi, p. 204. Felinarul... Tovarăş arc colţul vechi de stradă, goga, poezii, 185. O (Cu determinări introduse prin prep. „de“ sau, rar, la dativ, indică felul legăturii sau împrejurările în care s-a realizat, implicit durata ei) Pelidor, carile în toată vreme au fost tovarăş patimilor mele (a. 1800). gcr ii, 180/8. Iaca şi tovarăşii mei de cetate, alecsandri, t. ii, 9. Luindu-şi rămas bun dc la. tovarăşii lui dc oaste..., porneşte, la drum ciulind. creangă, r. 297. Tovaroşii. dc drum... se aşază la o masă. caragiale, o. i, 220. Şi. gîndului. vostru mă faccji. părtaş, Şi glumelor voastre, tovarăş, goga, poezii, 30, cf. rebreanu, R. i, 232. Se aşeză şi privi tovarăşii dc aşteptare, c. petoescu, c. v. 128. Dintre toţi fraţii, tovarăş dc joacă nu-i putea fi cu adevărat decît cel mai puţin depărtat prin vîrstă. cXlinescu, e. 55. Am aşteptai cu un viu interes filmul accsta realizat de o tovarăşă de suferinţe. contemp. 1949, nr. 158, 9/2. Prietinul dascălilor, tovarăşul lor de vremuri bune şi rele. sadoveanu, e. 116, cf. v. rom. august 1970, 134. Frăţior dc vitejie, tovarăş dc haiducie, balade, ii, 259. O Tovarăş de viaţă sau (rar) tovarăşul vieţii = soţ, soţie. Găsim că e drept să ne alegem noi înşine tovarăşii vieţii noastre, alecsandri, t. i, 410. Ai un tovarăş de viaţă excelent, care te înţelege, c. petrescu, î. ii, 236. Tovai'ăşă de viaţă = soţie. Cf. dl. + Nume dat rinei fiinţe, unui lucru etc. care însoţeşte pe cineva sau care stă cu cineva în mod constant. Ce s-au făcut deprin-dirca? Acel iubit tovarăş, care îm slăpînea poftite mele (a. 1750). gcr ii, 48/31. Nu am alt tovarăş decît durerile mele. conachi, p. 99, cf. alexandrescu, o. i, 339. în sobă. arde focul, tovarăş mîngăios. alecsandri, p.iii, 5. Calu-i ulb, un bun tovarăş, înşeual aşleupt-afară. eminescu, o. i, 103. La toată înlîmplarea. calul, tovarăşul tău, le-a mai. sfătui şi cl ce ai să faci. creangă, p. 198. Străin cum sin/..., Hei, cucuie, Iu-mi. eşti tovarăş bun! coşbuc, p. i, 289. Se şi spune despre cin-lc.cc şi. dansuri că ele sint un tovarăş nedespărţit al poporului. contemp. 1953, nr. 353, 1/1, cf. beniuc, c. p. 85. Vin bărbătesc, putere de otel, Tovarăş bun îmi eşti. în ceasuri grele, brad, o. 15. + (întrebuinţat izolat sau iuainLea numelui sau a titlului unei persoane) Termen folosit intre oamenii muncii cînd se adresează unul altuia sau tind vorbesc de un al treilea. Priveşte la. ea, tovarăşe Filip! sahia, n. 30. Zeci de alle tovarăşe . . . s-au calificai. scÎnteia, 1952, nr. 2 396. La hotelul aeroportului, ne-a servil o tovarăşă, sadoveanu, în v. rom. septembrie 1970, 21. Ce facem, tovarăşă doctor? H. i.oviNEScu, t. 404. Au venit mereu tovarăşi de la Bucureşti, l-au ţinui la curent cu treburile lor comune. t august 1964, 77. Gala povţste, tovarăş injiner. o. bîrlea, a. p. ii. 395. (Familiar sau ironie; în forma abreviată tov) Tovule, lovulc,... ce (ntîmplare. . . Să le văz. pas, z. ni, 167. Aşa, Iovilor, o făcurăm şi p-asta! spuse metalurgistul, id. ib. îv, 228. 2. Asociat, părtaş. Va vrea ori el sau. moştenitorii lui să să facă. tovaroş la heleşteu, ră.spunzînd cheltuiala pă jumătate, caragea, l. 9/19. Părinţii nu să trag la judecată pentru alişverişurile copiilor lor, fir’ de numai de să vor dovedi că şi ei au. fost tovaroşi cu copiii lor (a. 1780). gcr u, 125/27. Se duce in locuri depărtate să se înlilneuscă cu tovwoşii săi în pricina negoţetoriei lor. gorjan, h. i, 24/24, cf. costinescu. Se puseră tovarăşi şi se făcură negustori, ispirescu, ap. cade. După. zece ani, ajuns la parle, după alţi cinci, tovarăş pe din două cu slăpînul său. delavrancea, h. t. 18. Vorbea, serios..., parc-ar fi pus la cale cu un tovarăş o afacere de sule dc mii de franci, sandu-ai.dea, u. p. 13. Mai au parte la tîrlă şi proprietari mai mici de oi., tovarăşii, cari, ca foşti ciobani, au ajuns să aibă şi ei cioporul lor propriu, păcală, m. r. 294. Dacă sint complice, vreau să fiu şi tovarăş, vinea, l. i, 45. Tovarăş să-l socotim, Gălbcneiul să ne-mpărţim. teodorescu, v. P. 574. Talăl meu şi. laiăl măriei tale au fost tovarăşi la o vărzărie. şez. iv, 5, cf. alr i 1 793, alr sn i h 15, ib. h 16, ib. v h 1 375. 3. (învechit) Membru de rînd al unei unităţi militare. Să de de tot polcovnicul cîlc 100 ruble, dc roc-inishLi cile 30 şi dc chihai şi de stegariu cîle 10, şi de tot tovarăşul, de unul, cile 5 ruble, neculce, l. 273- — Pl.: tovarăşi, -e şi (regional) tovareşi (alr i 1 793/ 710, 898). — Voe. şi: tovarăşul, -a. — Şi: (regional) tovâroş, -ă, tovăie.ş, -ă (alr i 1 793/708, 990, alr ii 4 385/172), tovâriş, -ă (alr i 1 793/144, 158, 744, 5799 TOVABEŞ — -446 — TOVĂRĂŞIŢĂ ai,b ii 4 385/235), tovăriş, -ă (alr i i 793/727, ale ii 4 385/705) s. m. şi f. — Din ucr. TOBapHiu, rus. Tonaj) niy. TOVÂREŞ, -Ă s. în. şi f. v. tovarăş TOVĂRIŞ, -Ă s. m. şi f. \. tovarăş. TOVĂRÎŞ, -Ă s. m. şi r. v. tovarăş. TOVAROŞ, -Ă s. mi. şi I. v. tovarăş. TOVAROŞÎE s. f. v. tovărăşie. TOVĂLĂŞ s. n. Toval mai subţire (folosit ia căptuşitul obiectelor de piele). Cf. nom. min. i, 380, dm. — PI.: tovălaşuri. — Toval -f suf. -aş. TOVĂRĂT, -Ă adj. v. tovărit. TOVĂHĂŞEL, -ÎCĂ s. ni. şi f. Diminutiv al lui t o- v a r ă ş. Ţi-a fost toii tovarăşei Şi mi-au dai şi galbenei. teodorescu, p. p. 576, cf. sfc vi, 50. — Pi.: tovărăşei, -ele. — Şi: tovărăşică s. f. — Tovarăş + suf. -el. — Tovărăşică : cu schimbare dc sufix. TOVĂRĂŞESC, -EĂSCĂ adj. Care e specific relaţiilor dintre tovarăşi, care. sc petrece între tovarăşi; prietenos, amical. Spiritul de emulaţie, de întrecere tovărăşească sint proprii spiritului nou cure domneşte in fenomenul vieţii noastre culturale, contemp. 1948, nr: 108, 4/2. Critica tovărăşească şi permanentă care i se face. . . il determină. . . să se schimbe, ib. nr. 110, 16/2. S-au îndreptat spre casa de cultură din parc unde a avut loc o reuniune tovărăşească, scînteia, 1952, nr. 2 382. Organiza „reuniuni tovărăşeşti", cu bufet şi tombolă, preda, n. 110, cr. fd iu, 196. — PI.: tovărăşeşti. — Tovarăş + sur. -esc. TOVĂRĂŞliŞTE adv. în mod tovărăşesc, ca între tovarăşi.. Nu e tovărăşeşte să dai înapoi şi să şovăi. Trebuie să mă ajuţi. v. rom. ianuarie 1954, 112. — Tovarăş + suf. -eşte. TOVĂRĂŞÎ vb. IV. Beri. (Prin sudul Transilv, şi nord-vestul Ban.) A se face tovarăş (2) cu cineva; a se asocia, a se întovărăşi. Cf. polizu, a ii 7, 12, iii 3, 16. — Prez. ind.: tovărăşesc. — V. tovarăş. TOVĂRĂŞÎCĂ s. f. v. tovărăşei. TOVĂRĂŞIE s. f. 1. Faptul de a fi tovarăş (1) cu cineva; relaţia dintre tovarăşi, legătură bazată pe raporturi tovărăşeşti; (învechit şi regional) ortăcie. Au fost luat frăfie şi tovărăşie oareeînd... să oştească amîndoi. n. costin, let. ii, 38/22. Unii... s-au întors împreună cu înfăleptul Odisef.. . pentru ca să să des-părfească de tovărăşie cetoralalti (a. 1750-1780). gcr II, 84/21, cf. CLEMENS, COSTINESCU, ŞĂINEANU, D. U., cade. Mă sfiesc... să mărturisesc şi acum, după zeci de ani de tovărăşie în înţelegere, să spun că am fost prieteni, v. rom. septembrie 1970, 52. (F i g.) O atîla dc lungă şi aşa de cu sminleal\!k} tovărăşie cu lumea (a. 1750). gcr ii, 47/29. + Prezenţă a unei persoane alături de alta, companie; grup dc tovarăşi (1); societate. Cf. clemens. Pravila cum trebuie să vieju-iaşcă în cită vreme să află. . . cu acea tovărăşie. c.o-lescu, î. 73, cf. lb. Mă aflu cu toiul singur şi lipsit de toată tovărăşia, drăghici, r. 80/2, cf. polizu, cos-tinescu, lm. Să ia omul ista, la drum, cu vorba şi, cind.se trezeşte, cine ştie unde a ajuns; bun lucru... tovărăşia asta. creangă, p. 119. Sînt omul cel mai vesel cînd am tovărăşie, conv. lit. xiii, 31, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Atingerea aceasta i se păru blîndă ca o alinare şi ca o tovărăşie în singurătatea ce o înconjura. rebreanu, i. 254. Era într-o mare tovărăşie de domni şi doamne, camil petrescu, u. n. 163. Poate să vii şi într-o tovărăşie, eu nu mă supăr, sadoveanu, 0. ix, 155. Căuta mai ales tovarăş,a mamei sale. vinea, 1. ], 102. E o bancă tare, o alee umedă şi o tovărăşie lipsită de gratie, t august 1964, 77. O L o c. a d v. în tovărăşia (cuiva) = împreună cu (cineva), în compania (cuiva). A şecle fără treabă în tovărăşia unui bătrîn comandant, negruzzi, s. i, 39. Ne-am simt.it ca in tovărăşia unor vechi şi buni prietini, hogaş, m. n. 91. Se simţea deosebit de bine în tovărăşia povestitorului.. sadoveanu, e. 95. Ar vrea să viziteze muzeele în tovărăşia mea. t iunie 1964, 10. El îşi puie în aplicare programul schiţat în tovărăşia lui Arzumanian. v. rom. ianuarie 1965, 25. •£> E x p r. A ţine (cuiva) tovărăşie = a sta cu cineva pentru a nu-1 lăsa singur, pentru a-1 distra; a ţine cuiva de nrît. Am veriil eu însumi la line-n puşcărie, Trimis de Lăpuşneanul, să-ii (in tovărăşie, alecsandri, t. ii, 124, cf. cade. Au fost îngropate oase şi lucruri sortite să tină tovărăşie mor(ilor. c. petrescu, u. dr. 56. O carle-mi line-ades tovărăşie, isanos, v. 393. Punea pe careva din străinii aduşi cu sine să tină tovărăşie muşteriilor, v. rom. ianuarie 1970, 14. + (Adverbial; pe lîngă verbe ca ,,a merge“, „a porni“; prin Mold.) Ca tovarăşi (de drum); împreună. De-aici pînă la Călugăreni om merge tovărăşie, sadoveanu, o. x, 562. Era vorba să vie pe lă mine pe-acasă si să pornim lovăiăsie. id. ib. xvi, 136, cf. alr ii 4 386/414, 531, 537, 605. + (învechit) Tovarăş (1), camarad. Dorea să aibă un aşea strein drept tovărăşie în călătoria ce era să facă. drăghici, r. 16/22. Un om ascultător şi cu brat tare, din neamul dacilor. Avîndu-l pe acela tovărăşie, treci muntele, sadoveanu, o. xn, 28. 2. Asociere, participare la o întreprindere (comercială); întovărăşire, asociaţie, (învcchit, rar) ortăcie, (regional) ortăluc. Să-m răspunzi pentru cele ce am fost scris dum[\]tale. ca să fim fraţi la tovărăşie nigoţitoriei (a. 1738). iorga, s. d. xii, 38. O socoteală de tovărăşie la nego( (a. 1768). id. ib. vm, 3. CU cîştig aduce lovăroşia să împarte la toţi lovaroşii. caragea, l. 39/32, cf. hei,iade, a. 100/20. Soliel&ti sau tovărăşii, de neguţători, cr (1832), 2693/13, cf. polizu, costi-nescu, lm, ddrf. 'Tovărăşia pusă la cale merse de minune. sandu-aldea, d. n. 16. Forma cea mai simplă de tovărăşie este cînd un. pescar lucrează cu un „ajutor“. antipa, p. 766, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Roşea aducea lovărăşiei doi cai. sadoveanu, p. m. 294. Făcură. ■ . tovărăşie pentru vînătoare. arghezi, s. v, 131. De la tovărăşia ce au avut Intre. ei. i-a rămas dator cu o căldare de bani. şez. iv, 5, cf. alr sn i h 16, alrm sn i h 10. (Glumeţ) Ar trebui ceva de făcui să. putem scăpa de cijiva mîncăi; căci tovărăşia nu ni se părea dreaptă, creangă, a. 101. <0> L o c. a d v. în tovărăşie =. în asociaţie, ca părtaş, Dobtndeşle un brevet pentru debil de tutun în tovărăşie cu fratele său. sadoveanu, e. 93, cf, cade, scriban, d. Ară în tovărăşie. alr îi 5 091/723, O (Adverbial; regional) Ară tovărăşie. ib. 5 091/551. + (învechit) Alianţă. Hatmanii leşeşti, văzîndu-se închişi şi părăsiţi de tovărcuşiia moldovenilor..., au scos a doua zi toată ’oastea... să să apere de năvala turcilor, m. costin, l. 72. — PI.: tovărăşii. — Şi: (regional) tovăroşic, tovă-ruşie (a iii 3), tovaroşie s. f. — Tovarăş + suf. -ie. TOVĂRĂŞÎRE s. f. (Regional) întovărăşire. Cf. a iii 2. — PI.: tovărăşiri. — V. tovărăşi. TOVĂRĂŞÎŢĂ s. f. (Astăzi rar) Tovarăşă (1); însoţitoare. La a sa tovărăşită Face semne şi-i arată. donici, F. ii, 21/4. Ne îndeletnicim-a face un pat, ferit de frig, pentru nenorocita noastră tovărăşită. russo, s. 170. Pentru ce gîndeşti că vreu să mă-nsor cu d-ta? Pentru că sîht singur şi vine o vîrstă unde are cineva trebuinfă de o tovărăşită. negruzzi, în pr. dram. 479. Era atras de frumoasa mea tovărăşită. gane, n. iii, 88. Chem la mine lovăroşila ce şlii. conachi, p. 239, cf. 5813 TOVĂRI — 447 — TOXICOMAN 222, ddrf. Şase tovarăşi ai noştri, dintre care două tovărăşiţe. alas 5 n 1933, 3/1, ci. scl 1977, 189, alr n/l mn 67, 2 628/362, a iii 2. 0> (Cu determinări introduse prin prep. „dc“; indică felul legăturii de tovărăşie O sau împrejurările în care s-a stabilit, implicit durata ei) Aceeaşi prefacere o vedeam şi în lovărăşiţele mele de drum. gane, n. iii, 105. Dacă nu mi-ar fi fost ruşine de tovărăşiţă mea de zbor, aş fi trîntit un hohot de rîs. id. ib. ii, 220. O F i g. Abia depărta. ■ ■ lipsa, astă nedespărţită tovărăşiţă, care-l ţinea strîns în îngheţatele ei braţe, negruzzi, s. i, 206. Figura îndărătnică şi nedespărţită, tovărăşiţă a căpătîiului ei de noapte, lua fel de fel de forme fantastice, gane, n. i, 18. — Pl.: tovărăşiţe. - Şi: tovăroşijă s. f. — Tovarăş + sui. -î/â. TOVĂRÎ vb. IV v. tovărl, TOVĂRI \b. IV. (Prin Ban.) 1. Trmu. şi refl. A (se) încărca, a (se) împovăra. Cf. anon. car., tdrg, cade. Iară Gruia să ducea, De blagă să tovărea Şî pră murgu să suia. pop., în jahresber. iii, 303. 2. Refl. (Regional) A se îngraşă (Vălcani — Sîn-nicolau Mare) S-o tovărît ca ş-un porc. alr ii/i mn 49, 2 266/47. 3. Refl. A se năpusti asupra..., a tăbărî pe... Celalalt s-au tovărît la blidul, cel cu carnea, ţichindeal, f. 94/14, cf. cade. Pătru. . . Pră ficiori să tovărea, Sfărăma-i ca lemnile. pop., în jahresber. iii, 293. S-a tovărît asupra mea. Com. din oraviţa. — Prez. ind.: tovarăşe. —. Şi: tovnri vb. IV. — Din ser. tovariti. TOVĂRÎT, -Ă adj. (Prin Ban.) 1. încărcat, împovărat. Că toţi or fost buni curaţi, Pe seama voastră cruţaţi. Şi luară nenumăraţi, Să pornească tovăruţi. RETEGANUL, TR. 38. 2. (Despre femei) Gravidă, însărcinală (Venneş — Lugoj). Cf. alrm i/ii li 288/77. — Pl.: !o văr iţi, -te. — Şi: tovărât, -ă adj. — V. tovărl. TOVĂROŞÎE s. f. v. tovărăşie. TOVĂROŞÎŢĂ 5. f. v. tovărăşiţă. TOVÂRUŞÎE s. f. v. tovărăşie. TOVEL subst. (Prin nordul Munt.) Topor mic. rădulescu-codin. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TOVfiLI subst. pl. v. tu val. TOVIŞTE s. f. (Regional) Loc unde stau vitele ziua la odihnă; zăcătoare, (regional) stanişte (Vulcan), a iii 5. — PI.: touişli. — Din ser. toviste. TOVOLÎE s. f. (Regional) Şliţ la pantaloni (Valea Lungă Cricov — Pucioasa). Cf. alr ii 3 309/762. —; Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TOXEMÎE s. f. (Med.) Intoxicaţie generală datorată acumulării unei cantităţi excesive de toxine în siiige, consecinţă a insuficienţei funcţionale a organelor cărora le revine sarcina eliminării lor. Cf. dn*, d. med., DEX. — Din fr. toxcinie. TOXIC,-Ă s. n., adj. 1. S. n. Otravă (1). Cf. drlu, LB, POLIZU, CliHAC, I, 282, COSTINESCU. Voi llLl puteţi şti că fermenţii cei mai dulci pol produce toxice primejdioase. CARAGIALE, O. V, 89, cf. ALEXI, W., BIANU, d. s., severin, s. 142. Alcoolul, trecînd de la mamă ia foetus, obişnuieşte organismul acestuia cu toxicul, ma-RINESCU, P. A. 124, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCP.I-ban, d. Puţină durere este ca un toxic ce imunizează organistmd împotriva otrăvii, călinescu, b. 402. Toxicele excitante sau calmante, v. rom. iulie 1954, 219, cf. D. MED., DEX. 2. Adj. Care are proprietatea de a otrăvi (1) ; otrăvitor (1). Substanţele toxice (veninoase). man. sănăt. 165/6, cf. BARCIANU, alexi, w. Putem vaccina cu substanţe ce nu dau turbarea şi care nu sîrit toxice, în doze mici. babeş, o. a. i, 129. Cu toată sensibilitatea foarte mare a celulei nervoase faţă de substanţele toxice, ea prezintă o mare rezistenţă, marinescu, p. a. 57, cf. şăineanu, D. u., cade, scriban, d. Laptele de var şi vitriolul,.. . tot ceea ce e toxic şi corosiv, bogza, a. î. 98. Factorii toxici producători ai arteriosclerozei. par-hon, b. 107. Substanţele toxice folosite în lupta împotriva insectelor dăunătoare, contemp. 1954, nr. 379, 5/1. Se ua evita stropirea hranei şi a vegetaţiei verzi, întrucît devin toxice pentru animale, vîn. pesc. mai 1964, 9. Uneori... apar tulburări provocate reflex sau prin resorbţia unor produse toxice, abc săn. 107, cf. dex. — Pl.: toxici, -ce. — Şi: (învechit) toxică (lb, cihac, i, 282, alexi, w.) s. f., tösic, -ă (scris şi tossic) adj. — Din lat. toxicum, fr. loxiyuc, it. tossico. TOX1CÄT, -Ă adj. v. intoxicat. TOXICĂ s. f. v. toxic. TOXICITATE s.. f. 1. Proprietate a unor substanţe chimice sau a unor medicamente de a fi toxice. Toxicitatea arsenicului, scriban, d. Toxicitatea se poate modifica, danielopolu, f. n. ii, 27. Bolnavii vor fi avertizaţi asupra medicamentelor cu toxicitate mare. belea, p. A. 171. Locul, unde mortalitatea peştilor c mai abundentă nu corespunde locului cu toxicitatea maximă, vin. pesc. februarie 1964, 4, cf. dn8, der, D. MED., M. D. ENC. 2. (Med.) Proprietate a unor microbi de a elibera toxine dăunătoare organismului în care se dezvoltă. Cf. der, m. d. enc. — Din fr. toxicité. TOX1COFÖR, -OÂRE adj. (Despre vieţuitoare) Care conţine substanţe toxice (pentru om), dl, dm, dn2, dex. — Pl.: toxicofori, -oare. — Din fr. toxlcophore. TOX1COGÉN, -Ă adj. Care produce o substanţă toxică, dn3. — V\.\ toxicogeni, -e. — Din fr. toxicojjène. TOXICOLOĂGĂ s. f. v. toxicoloţ). TOXICOLÖG, -Ă s. m. şi (rar) f. Specialist in toxicologie. Cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN3, M. D. ENC., L. rom. 1977, 145. — Pl.: toxicologi, -ge. — Şi: (Învechit) toxicoloăj)ă s. f. SCRIBAN, D. — Din fr. toxicoloyuc. TOXICOLOGIC, -Ă adj. Care aparţine toxicologiei, privitor la toxicologie. Cf. cade, scriban, d. Studii şi cercetări toxicologice, dl, cf. dm, dn3, m. d. enc. — PI.: toxicologici, -ce. — Din fr. toxicoloyiquc. TOXICOLOGIE s. f. Disciplină care studiază natura substanţelor toxice, proprietăţile lor fizice şi chimice, precum şi acţiunea lor asupra organismului. Cf. cos- TINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D. Cercetătorii laboratorului de toxicologie. . . au realizat şi experimentat un nou produs, vîn. pesc. august 1964, 5, cf. DN3, DER, D. MED., M. D. ENC. — Din fr. toxicoloyic. TOXICOMAN, -Ă s. m. şi f. Persoană care suferă de toxicomanie. ’Trebuie să-ţi mărturisesc că nu-mi plac 5834 TOXICOMANIE — 448 — TRABUC psihopaţii, mai ales toxicomanii, vinea, l. i, 155. Nu sini filantrop,. . . nici fumător, nici toxicoman, şi leafa lot nu-mi ajunge, id. ib. 368, cf. dn2, m. d. enc. — PI.: toxicomani, -e. — Din fr. toxicomane. TOXICOMANIE s. f. Obişnuinţa de a introduce în organism cantităţi crcscîndc dintr-o substanţă toxică, în scopul repetării unor senzaţii şi trăiri neobişnuite, euforice. Cf. dn2, der, d. med., m. d. enc. — Din fr. toxicomanie. TOXICOZĂ s. I. Forma clinică cea mai gravă a tulburărilor acute de nutriţie şi digestie ale sugarului. Cf. DN2, DER, D. MED., M. D. ENC. — Din fr. toxicosc. TOXIINFECŢIE s. f. (în sintagma) Toxiinfecţie alimentară = îmbolnăvire acută, provocată de consumarea alimentelor contaminate cu diverşi germeni şi care se manifestă prin simptome gastrointestinale grave, febră, tulburări nervoase etc. Cf. dn2, der. Stafilococul auriu poate fi cauza unor toxiinfecţii alimentare grave, abc san. 342, cf. 72, d. med., m. d. enc. — Pronunţat: -xi~in-. — PI.: toxiinfecţii. Din fr. toxMiifection. TOXIINFECŢIOS, -OASĂ adj. De toxiinfecţie; referitor la toxiinfecţie. Cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -xi-in-fec-ţi-os. — PI.: toxiinfecţioşi, -oase. — Toxiinfecţie 4 suf. -os. TOXINĂ s. f. (Mai ales la pl.) Substanţă organică în general de natură proteică, cu acţiune toxică, dc origine inicrobiană, vegetală sau animală. Toţi microbii producători de hoaie (patogeni) secretă astfel de toxine: ai febrei tifoide, ofticei, colerei, pneumoniei etc. bianu, d. s. 473. Diferitele toxine sau otrăvuri produse de microbi ce au infectat corpul animal, enc. vet. 9, cf. cade. Este necesară eliminarea toxinelor din organism. belea, r. a. 214, cf. der. Acesta neutralizează loxina fetanică din singele bolnavului, abc săn. 354, cf. 358, d. med., m. d. enc. — PL: toxine. — Din fr. toxine. TOXOPLASMOZA s. f. Boală parazitară, congenitală sau dobindită, provocată de un gen de protozoare. Toxoplasmoza are o evoluţie variabilă: la sugar, în special, formele encefalitice sînt mortale sau produc malformaţii importante. abc san. 359, cf. d. med. Toxoplasmoza congenitală, în general foarte rară, este însoţită de. . . calcificări cerebrale. . . şi tulburări psiho-motorii. ib., cf. m. d. enc. — Din fr. toxoplasmose. TOZ adj. v. tos. TOZĂ s. f. (Prin Ban. şi Transilv.) Tabacheră (1). Cf. l. costin, gr. ban. ii, 196, cv 1951, nr. 3, 47, alr i 1 541/77, ib. 1 544/9, 12, 26, 28, 49, 65, lexic reg. ii, 84, teaha, c. n. 275. (Prin Bucov.) Cutie de tablă in care se ţin bomboanele în prăvălie, lexic reg. 118. — Pl.: toze. — Şi: toznă (l. costin, gr. ban. ii, 196, alr i 1 544/26, 28), tozlă (alr i 1 544/49, 65, lexic reg. ii, 84), doză (com. din cuzdrioara — dej) s. f. — Din germ. Dose. TOZLĂ s. f. v. toză. TOZIAJC s. m. v. luzlucl. TOZNĂ s. f. v. toză. TPIU interj, v. ptiu. TPR interj, v. ptru, TPRĂ interj. (Repetat) Cuvînt care imită strigătul natural al curcanului (Prundu Birgăului — Bistriţa). Cf. alr ii 5 742/219. — Onomatopee. TPRI interj, v. ptrf. ITRIU interj, v. ptrl. TPRU interj, v. pini. TPRUŞ interj, v. ptru. TPRUŞCĂ.LÎ vb. IV. Intranz. (Regional; despre cai) A strănuta (SănduIeşti — Turda). Cf. bul. fil. vii —viii, 368, alr ii/i mn 7, 6 851/334. — Prez. ind. pers. 3: tpruşcăleşie. Formaţie onomatopeică. Cf. magh. priiszkol. Tl*TROA interj, v. ptru. TR1 interj. (Adesea repetat sau cu ,,r“ prelungit) 1. Cuvînt care imită strigătul natural al turturelei şi a) porumbelului. Cf. alr ii 5 752/762, ib. 5 753/102, 723, 848, 876, 987. 2. Cuvînt care imită strigătul natural al bibilicii. Cf. alr ii 5 745/260, 784. Şi: trii interj, alr ii 1 753/723, 848, 876, 987. — Onomatopee. TR2 interj, v. ptru. TRA subst. (Grecism învechit) Fir de aur (utilizat: la ţesături, la podoabe). Peteala, adică tra, cu care a nunii ... să împodobesc mireasele (a. 1777-1782). furnica, i. c. 56. Cu firu, cu sirmă, cu tra şi. cu mătasă pusă pe haine, în loc de şireta (a. 1777-1782). id. ib. — Pl.: ? — Din ngr. Tpa. TRABÂNT s. m. (învechit) 1. (La pl.) Corp de gardă format din pedestraşi (înarmaţi cu halebarde), recrutaţi dintre străini; (la sg.) soldat din acest corp, dorobanţ; însoţitor (al unui principe, al unui şef militar). în această cetate era o garnizoana, de trabanţi, cărora le poruncise de a se ţine bine acolo pînă. la cel din urmă. om. bălcescu, m. v. 408. Mi-am făeul loc printre trabanţi pentru a putea afla la duca, după. ordinul ce mi-ai fost dat, parola, i. negruzzi, s. v, 480, cf. STAMATI, D., GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ŞĂINEANU, d. u. Trabanţii sau dorobanţii sînt amintiţi... în număr mare în armata lui Mi hai Viteazul, stoicescu, c. s. 117. 2, (Astron.) Satelit. Cii patru trabanţi a lui Joc s-au descoperit întiia oară ochiului înarmat cu telescopul lui Galilei. ic. lum. (1841), 331V27, cf. stamati, d. Luna este cunoscută în astronomie subt numire de tra-bant sau satelit (slugă) a pămîntului. barasch, m. ii, 82/20, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ŞAINEANU, D. U. + P. g e n e r. (Rar) Corp ceresc; astru. Trabanţii îi poartă deasupra, în mină, înaltul, blaga, poezii, 191. — PL: trabanţi. — Din germ. Trabant, it. trabante, fr. traban. TRÂBĂ s. f. v. treabă. TRABOLŢĂ s. f. v. tărăboanţăl. TRABONŢĂ s. f. v. tărăboantăL TRABUC s. n. Ţigară de foi. V. havană. Miroase straşnic a funingine de lignit amestecat cu trabueo popular. CAR AGI ALE, O. II, 106, cf. ŞAINEANU, D. U., CADE. Tovarăşul meu merse un timp alături, molfăind inseparabilul rest de trabuc, c. petrescu, c. v. 267, cf. scriban, d. în cleştele degetelor de la mîna stingă el ţine în dreptul gurii un trabuc, arghezi, s. vii, 132. Lumina groasă, roşie, a trabucului, bogza, a. î. 311. Trăgea întruna din trabuc, stancu, r. a. iv, 356. Scutura scrumul trabucului pe covor, pas, l, r, 155, Trase un 5862 TRABUCO — 449 — TRACRIR fum din veşnicul său trabuc parfumat, vine a, l. i, 241. Mai aprinde şi tu un trabuc pină vin! v. rom. aprilie 1969, 7. (F i g.) Pe cerut albastru, printre stele, se arătă... un trabuc uriaş... Se stinseră luminile. Zeppelinut continua să se plimbe netul burat, pas, z. ii, 249. — Pl.: trabucuri. — Şi: (învechit) trabticn s. n.. -- Din it. trabuc», germ. Xrabtiko|zigarrej. TRABÎJCO s. n. v. trabuc. TRAC1 interj. Cuvint care imită zgomotul produs de o lovitură bruscă şi scurtă. V. tra n c1. Scoase o săgeată din tolbă, o aşeză la arc şi trac! trase o săgeată. ISP1BESCU, L. 74, Cf. BARCIANU, TDRG, CADE, SCRIBAN, D., DEX. — Onomatopee. TRAC2 s. n. Stare emotivă de care sint cuprinse unele persoane (mai ales artiştii) cînd trebuie să apară în public. Cunoştea prea bine ravagiile tracului, el, caic de atitea ori s-a găsit în faja profesorului examinator. oamil petrescu, N. 10. Eşti nerăbdător?... Şi eu am trac. c. petrescu, o. p. îi, 216. Tocmai acuma să ai.. . tracul debutantului? teodoreanu, m. ii, 390, cf. scp.i-ban, D. Tracul actorilor ce aveau să înfrunte publicul parizian, t august 1964, 107. Echipa noastră a începui jocul cu un uşor trac, astfel că adversarul a deschis scorul, scînteia, 1966, nr. 6 905. — Din ir. trac. TRAC3 subst. (Prin vestul Transilv.) Lopată cu care se bagă pîinea în cuptor, rev. crit. iv, 140. — PL: ? -- Etimologia necunoscută. TRAC4, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populaţie iiido-euro-peană din Tracia; (la pl.) populaţia care locuia în Tracia; (învechit) tracian. Din thrachi rodul lor tră-gîndu-sc. c. cantacuzino, cm i, 10, cf. drlu. Multe răzmiriii a urmat între geţi şi traci (a. 1843). doc. ec. 787. Regii barbari ai strămoşilor celor vechi, tracii. sadoveanu, o. ix, 343, cf. scriban, D. Herodot. spune că, după indieni, cei mai numeroşi erau tracii, graur, i. l. 203. Iri prima epocă a fierului. . . se delimitează ariile de locuire a celor două grupuri indo-europene: tracii şi. ilirii. ist. rom. i, 116, cl. m. d. enc., df.x. 2. Adj. Care aparţine Traciei sau tracilor4 (1), originar din Tracia; privitor la Tracia sau la traci; tracic. Cf. barcianu. Sc-nalţă glasul morii ca o rugă Către zeul trac. pillat, p. 152. Deosebirile dialectale care existau între graiurile trace, getice şi dacice, puş-cariu, L. R. i, 272. Euridice, fata tracă, blaga, poezii, 364. Limba tracă era vorbită în antichitate în nordul Peninsulei Balcanice, graur, i. l. 203. După alţii, albaneza ar fi de origine tracă. ist. l. rom. ii, 313. + (Substantivat, f.) Limba vorbită de traci. Părerile referitoare la substratul limbii române au variat in decursul timpului, vorbindu-se, rînd pe rînd, de tracă, lliră, daco-moesiană. ist. l. rom. ii, 313, cf. dex. — Scris şi: thrac. — Pl.: traci, -ce şi (învechit, tu.) trachi. — Din lat. Thracus. TRACAS vb. I. Tranz. A-i face cuiva griji, a deranja, a tulbura, a sicii, a plictisi. Cf. alexi, w., DNa, M. D. ENC., DEX. — Prez. ind.: tracasez. — Din fr. Iracasser. TRACASĂRE s. f. Faptul dc a tracasa sau de a fi tracasat. Cf. m. d. enc., dex. TRACASERÎE s. f. (Franţuzism rar) 1. Greutate, dificultate. Cf. alexi, w. 2. Vorbă, glumă care provoacă vrajbă. Cf. alexi, w. — Pl.: tracaserii. — Din fr. tiacasserie. TRACATRÎJCĂ s. f. (Regional) Petardă care produce mai multe detunături succesive (întrebuinţată de copii ca jucărie). Cf. arhiva, xxiv, 237, scriban, d., bl vi, 171. — PI.: ? — Din ngr. TpocxaTpouxo!. TRACHILIÂL s. n. v. trahil. TRACIĂN, -Ă s. m. şi f. (învechit) Trac4 (1). Cu vreme fieralecii tracieni, o parte îmblînziţi fiindu, să politiciră. budai-deleanu, lisx., cf. drlu. Tracicnii trecea Istru şi noaplefa] îşi încărca dobitoacile cu pă-mîntu amestecat cu năsip de. aur (a. 1843). doc. ec. 787. — Pronunţat: -ci-an. — PI.: tracieni, -e şi (rar) traciani, -e. drlu. — Tracia + sui. -crin. TRÂCIC, -Ă adj. Trac4 (2). Darius se hotărăşte a-i ataca prin Europa şi trece Bosforul tracic pe un pod de vase. xenopol, i. r. i, 31, cf. barcianu, scriban, d. Cultura, primei epoci a fierului pe teritoriul patriei noastre esle n cultură tracică, ist. rom. i, 147. Un text mai lung s-a găsit. . . într-un tumul tracic, h. daico-VIC.IU, D. 1.9, Cf. M. D. ENC., DEX. — PI.: tracici, -ce. — Din lat. thracicus. THACIR vb. 1. Refl. (învechit., prin nordul Munt.) A-şi /ace loc, a se strecura, a pătrunde. UDRF.SCU, OL. — Prez. ind.: tracirez. — Etimologia necunoscută. TRĂCITĂ s. /. V. traistei TRACN vb. /. Intrau z. (Despre cai) A se lovi, In mers la trap, cu picioarele dinapoi la cele dc dinainte. V. cosi. Pentru caii care tracnează, defect care îi expune la loviri şi la sărituri în. galop, se va face o potcoavă uşoară dinapoi şi grea la picioarele dinainte. enc. vet. 253. — Prez. ind. pers. 3: tracnează. — Şi: (regional) traynâ vb. Z. Corn. din cluj. — Cf. ir. traqucnard „trap defectuos al calului“. TRACO-DAC, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care făcea parte din triburile trace care au locuit In Dacia; (la pl.) populaţia tracă din Dacia. Studiile despre limba traco-dacilor. ist. l. rom. ii, 313. 2. Adj. Care aparţine traco-dacilor; privitor la traco-daci; traco-dacic. + (Substantivat, î.) Limba vorbită de traco-daci; traco-dacică. Cf. ist. l. rom. ti, 313. — Pl.: traco-daci, -ce. — Trac* + ilac. TRACO-DACIC, -Ă adj. Traco-dac (2). + (Substantivat, f.) Limba traco-dacă. Elemente moştenite din traco-dacică în limba română, scl 1954,11. — Pl.: Iraco-ctacici, -ce. — Trac4 f «lacic. TRACOLOGÎE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul civilizaţiei şi limbii tracilor. în ultimele decenii, tracologia. . . a înregistrat progrese sensibile. L. rom. 1980, 281. — Din ir. thracoloqie. TRACSĂFl - 450 — TRACTlRUl TRÂCSĂR s. m. (Prin Ban.; Strungar de canele. Cf. alr n 6 485/2, 29, 36, 47, 53, 76. — Pl.: tracsări. — Şi: troâcslAr s. m. alr ii 6 485/76. — Din germ. Dreclisler. TRACŞE s. f. v. tranşee. TRACTi s. n. (învechit) 1. Ţinnt, regiune; unitate administrativ-teritorială, district. Înlr-uetsta dară tract a tot trupului Dachiii, multe năroade la istorici să pomenesc lăcuitori. cantemir, tir. 67. Funtamenlu-rile s-au aruncat pre unde acum iasle ... Hesia, Mesnia şi tot traetul carele cu numele Franconiii să cunoaşte, id. ib. 277. Neamul acesta era... lăţii prin tracturile ce se întind de la oşteazele Ţărigradului pană la Bizia şi mai departe, şincai, hr. i, 285/8. Protopopul fu întrebat despre numărul sufletelor din lradul său. bariţiu, P. a. i, 463. Prin unele traduri prolo-popeşti, afară de protopopi abia se mai afla cîte un preot. fm (1861), 111V21. In numele traclelor va face... reprezentaţiunea cuvenită, ib. 118, cf. barcianu, alexi, w. + (Rar) Parte a unei case; etaj. Cf. alexi, w. 2. Cale de comunicaţie importantă; drum (urmat de cineva). Purcegînd cu oastea spre răsărit şi luînd traetul pe de ceea parte de Dunăre..., pre toţi i-au biruit, cantemir, hr. 220. Poienile, drumurile, ob-şteştile traduri şi alte asemenea sînt hotare fireşti (a. 1833). ap. tdrg, cf. cihac, ii, 418, cade. Moldova se găsea în mare parte goală pe tracturile cele mari. sadoveanu, o. x, 77. Să pornească pe traetul tătăresc, în lungul Prutului, id. ib. 185, cf. scriban, d., scl 1959, 402. 3. Circulaţie, trafic (dc persoane şi animale). O mlaştină bine frămîntată de copite şi picioare era dovadă a tradului bogat şi neîntrerupt cătră luminatul scaun al Moldovei, sadoveanu, o. x, 100. Popasurile începură u le face In hanuri unde era mai mult tract. id. ib. xm, 874. — Pl.: traduri. — Şi: traht (scriban, n.), traşi (ap. pamfile, i. c. 435) s. n. — Din lat. tradus, germ. Trakt, pol. trakt. TRACT2 s. n. (Med.) Ansamblu de ţesuturi sau de organe care se înlănţuie, formînd un sistem. O creştere in greutate u organelor, exceptînd suprarenalele, tiroida şi traetul genital, parhon, b. 166, cf. dn2. cn Traetul gastro-intestinal. — Pl.: traduri. — Şi: trâdus s. n. dn2, dex. — Din lat. tradus. TRAC'P s. n. (Ieşit din uz) Foaie sau broşură de propagandă. Cf. scl 1977, 189. — Pl.: tracic. — Din fr. trad, cngl. tract. TRACTÂ1 vb. I. T r a n ■/. A exercita o forţă de tracţiune asupra unui vehicul. Combina... este tractată de tractorul K.D.-35. contemp. 1955, nr. 463, 3/3, cf. dn2. Micşorarea consumului de carburanţi necesari tractoarelor care pun în funcţiune şi tractează aceste maşini, scînteia, 1960, nr. 4 845, cf. m. d. enc. — Prez. ind. pers. 3: tractează. — Derivat regresiv de la tractat^. TRACTA2 vb. 1 v. trata. TRACTÂBT1., -Ă adj. v, tratabil. TRACTAMENT s. n. v. tratament. TRACTÂR1Î1 s. f. Acţiunea de a trac t a1 şi rezultatul ei; tracţiune (1). Cf. m. d. f.nc. — V. tracta1. TRACTARE2 s. f. v. tratare. TRACTARISl vb. IV v. tratarlsl. TRACTARISÎRE s. f. v. tratarisire. TRACTAT* s. n. v. tratat. TRACTAT2, -Ă adj. Remorcat. Celălalt capăt al drumului străbătut de CT2R (aşa se numeşte noul tip de combină tractată pe două rînduri.. . ) se află ta Otopeni. ap. hristea, p. e. 139, cf. m. d. enc. — Pl.: tractaţi, -te. — După fr. tracte. TRACTAŢI E s. f. v. trataţie. TRACTĂLTJl vb. IV v. trătălui. TRĂCTE subst. pl. (învechit, rar) Trataţie. Pol lua si tracte de alun [= alumn], codru-drăguşanu, c. 125.' — Din lat. tracta, -ae. TRACTIR s. n. 1. (Astăzi rar) Han; ospătărie, birt. Toţi orbeşte năvălesc, Cum şi acei ce n-au stare şi-n tradiruri locuiesc, beldiman, o. 8/22. Au stătut la un Iradir de tîngă limanul numit Bauhmaus. drăghici, r. 310/1. Am trecut prin. . . Volchersdorf, tîrguşor cu un bun tractir, unde ăm poposii, kogălniceanu, s. 10. ■Jucîndu-se în cărţi pe la tradiruri. c. stamati, p. 306. Hanurile, tractirurile, otelurile, russo, s. 19. S-a mutat de la tractir înir-un palat mare. negruzzi, s. i, 86, cf. polizu. Mă pornii spre tractirul unde şedeam, dacia ut. 285/13, cf. cihac, ii, 418, gheţie, r. m. 462, barcianu, alexi, w. Beam cu marinarii vin dulce în tractire afumate, m. i. caragiale, c. 40, cf. şăineanu, d. u., cade. Te cuibăreşti prin putrede tractire, Să plîngi pe neaua anilor trecuţi, voiculescu, poezii, ii, 148, cf. scriban, d. Ce-ai făcut din casa noastră... ? Ban, tractir? H. lovinescu, t. 218, cf. vaida, caba, săl. 101. + (învechit) Trataţie (cu mlncare şi băutură), ospă ta re; cinste. Toţi trăiesc cu desfătare, Cu tractir, cu pompă mare (a. 1818). gcr ii, 225. E x p r. A sta de tractir = a se ţine de chefuri. Nu stau de război, ci stau de traciiri la baluri., dionisie, c. 179, cf. scriban, d. 2. (Regional) Casă de toleranţă; bordel. Cf. ddrf, săghinescu, v., cade, scriban, d. „Tiu sînt“ se zice ta trahtir, nu la autoritate, arghezi, s. xi, 26. Aici bărbaţi noaptea să nu ne-aduci, că nu e tractir! călinescu, c. N. 229, cf. şez. xix, 112, coman, gl. <0 F i g. Mahalaua c un tractir, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 295. E x p r. A se certa ca la tractir — a se certa fără jenă. Cf. coman, gl. — PI.: tractire şi tradiruri, (rar, m.) tractiri. — Şi: (regional) trahtir, traftfr (coman, gl., udrescu, gl.), trodir (vaida, caba, săi.. 101) s. n. — Din rus. TpatCTHp. TRACTIRGiU s. ni. (învechit) Persoană care ţine un tractir, lia n g i u; birtaş. Tradirgii..., liutungii, teslari (a. 1820). ap. n. a. bogdan, c. m. 104. Trac-lirgiul.. . i-au cerul să-i plătească cele ce băuse şi mîn-case. c. stamati, p. 306. Ţine, nu mai zice că traciiri-giul „Leului de aur“ nu-i milostiv; be, mănîncâ. ne-gr'uzzi, s. iii, 205, cf. barcianu, cade. — PI.: tradirgii. — Şi: tractlftgiu s. m. — Tractir + suf. -giu. TRACTIRIGfU s. m. v. tractirglu. TRACTIRIŢĂ s. f. (învechit) Soţie de tractlrgiu; hangiţă; birtăşiţă. Apucase la scărmănat pe trac-tirilă. c. stamati, r. 30fl. — Pl.: tradiriţe. — Tractir + suf. -iţă. TRACTIRUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A discuta, a analiza, a trata (4). Cetăţenii Parisului... au tracliruit zîsele acei cărţi, adică au ţinut sfat cu divan, dionisie, c. 226, cf. tdrg, scriban, d. — Prez. ind.: tradiruiesc. — Din germ. traktlereu. 5904 TRACT0B1R — 451 — TRADIŢIE TRACTOBÎR subst. (Prin Bucov.) Vită tinără. LEXIC REG. 110. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. TRACTOR s. n. Autovehicul cu marc putere de tracţiune, folosit în agricultură, silvicultură, construcţii etc. pentru a remorca diverse utilaje, maşini sau vehicule; p. e x t. acest vehicul Împreună cu utilajul pe care 11 remorchează, s p e c. plug mecanic. CI', nica, t. vam. 243. Tractorul sau plugul cu maior cu benzină, diverse sisteme, csle foarte uzitai pc cîmpia noastră. pribeagul, p. r. 92. Lumea nouă se foloseşte de tractoare. SADOVEANU, O. XVII, 364, cf. CONTEMP. 1951, Ul\ 223, 4/5, scînteia, 1952, nr. 2 402. Punînd la jug tractorul In loc de boi molatici, ar intr-un ceas ogorul. căli-nescu, L. L. 30. De calitatea lucrărilor cu tractorul depinde ih mare măsură producţia la hectar, lupta de clasă, 1953, nr. 3, 52. Rolul principal. . . revine staţiunilor de maşini şi tractoare. scînteia, 1953, nr. 2 769. Pluguri trase de tractoare, beniuc, v. 133. Alt tractor trăgea deodată un agregat de cinci semănători. M1HALE, O. 27, Cf. LĂNCRĂNJAN, C. III, 138, FD III, 194-Ca cum ar hi arat cu tractoriu, aşă ira o urmă di mare. o. bÎrlea, A. p. i, 232. Avem tractoare de-aral. foi.c.. mold. n, 39. O Tractor rutier v. r u t i c r. — PI.: tractoare. — Din engl. tractor. TRACTORÎST, -Ă s. m. şi f. Persoană care conduce un tractor; mecanic de tractor. Rolul unei cunoscute şi energice tractoriste, contemp. 1948, nr. 104, 22/4. AU absolvii cursuri şi şcoli de tractorişti şi de combi-nieri. scînteia, 1953, nr. 2 553. Eu aş vrea să mă fac tractorist, lăncrănjan, c.. iii, 163. Tractoriştii au prins flori Iu faruri, il rnai 1965, 18. S-aud tractorişti cîntind. FOLC. MOLD. II, 70. — PI.: tractorişti, -s/c. — Tractor -I- sul. -ist. TRACTORÎŢĂ s. f. (Regional) Tractoristă. Cf. UDRESCU, GL. — PI.: traclorilc. — De la. tractorist, cu schimbare de sufix. TRACTUAL, -Ă adj. (învechit) Care aparţine unui tract1 (I), de traci.. Alîl preoţii şi învăţătorii, cil şi creştinii, să se înţeleagă înainte de alegere cu părintele protopop tractual. ap. bariţiu, p. a. iii, 180, cf. ghe-ţie, r. M., barcianu, alexi, \v. — Pronunţat: -lu-al. — PI.: tractuali, -e. — Din lat. tractuatis. TRACTUS s. n. v. traci2. TRÂC.ŢIE s. f. v. tracţiune. TR ACŢIUNE s. f. 1. Exercitare a unei forţe asupra unui vehicul pentru a-1 aduce şi a-1 menţine în stare de mişcare, tracta re1; deplasare a unui vehicul, mişcare a unui mecanism, sub acţiunea unei astfel de forţe exercitate asupra lui; tras2 (I 1), (popular) trăsură (A I 2), (regional) trasoare (1). Ci. costinescu, barcianu, alexi, \v., şăineanu, d. u., cade. Bîvnea la un vehicul cu tracţiune mecanică, c. petrescu, a. 310, cf. ds, scriban, t>. Cutegorie specială de elemente de maşini, numită elemente de tracţiune. . ., din cure mai fac parte lanţurile şi curelele de transmisie, soare, mas. 119. Conducerea gospodăriei a repartizat la secerişul griului şi orzului 11 secerăloure-legăloarc cu tracţiune mecanică, scînteia, 1952, nr. 2 394. Tracţiunea lui... este puternică şi continuă, vîn. pesc. mai 1964, 4, cf. m. d. enc. <0> Forţă de tracţiune — forţa pe car» un organ de propulsie o exercită asupra unui vehicul pentru a-1 pune şi a-1 menţine în mişcare. Cf. m. d. enc. + Transport (1). Serviciu de tracţiune, alexi, w. Cai.. .'. pentru tracţiune grea. călinescu, e. o. i, 125. + Serviciul de. mişcare a vagoanelor la căile fe- rate. Cf. şaIneanu, d. v. Şef de tracţiune, id. ib., cf. scriban, d. 2. (Impropriu) Solicitarea la Întindere a unui corp. Firul de teron e moale, călduros, mai rezistent decît lina de trei ori la tracţiune, scînteia, 1960, nr. 4 819, cf. m. d. enc. — Pronunţat: -ţî-u-, — PI.: tracţiuni. — Şi: (Învechit) trăcţie s. f. alexi, \v. — Din fr. tracii oii. TRADAFÎH s. m. v. trandafir. TRĂDA s. f. (învechit, rar) Trădare. Cf. baronzi, l. 122, dduf. — Postverbal de la trăda. TRADIÎSCÂNŢIA s. f. Plantă erbacee perenă, cu tulpini subţiri şi frunze verzi sau roşii-violacee, uneori dungate sau pestriţe, cultivată ca plantă decorativă de apartament (Tradescantia zebrina). V. tele-g r a f. Cf. m. d. enc. — Din Tradescantia [zebrina], numele ştiinţific al plantei. TRAD1DÂN s. n. v. tratidan. TRÂDIE s. f. v. tragăi. TRADIMINT s. n. v. trădămînt. TRADIRUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A transmite (oral), prin tradiţie (1). învăţătura... şi altor noroade europeneşti le-au împărtăşit şi le-au tra-diruit. ţichindeal, f. 404/7. — Prez. înd.: tradiruiesc. — Din germ. tradieicn. TRADITGr s. m. v. trădător. TRADÎŢJE s. f. 1. Informaţie (cu conţinut real, legendar sau semilegendar) privitoare la anumite fapte, evenimente din trecut, transmisă oral dc-a lungul timpului; (Învechit) paradosis. V. t r ă d a n i e. Tradifiunile indiene şi chineze trecură la. babiloneni. heliade, o. n, 66, cf. i, 380. Tradiţii să numesc fapte istorice, carilc. ■. să păstrează prin împărtăşiri din gură în gură. ar (1829), 1401/4l, cf. valian, v., sta-mati, d. Cîntece şi tradiţii fac una, ele se tălmăcesc şi se întregesc, russo, s. 16, cf. aristia, plut. Deşi istoria nu pomeneşte, tradiţia ne spune, neqruzzi, s. i, 183. Miron. şi alţi hronîcari au scris mai toţi după tradiţii. id. ih. 202, cf. polizu. Tradiţiunea spune... că odinioară ar fi. fost două movile, odobescu, s. ii, 182. Tradiţii, poporane române din Bucovina [Titlu). marian, t., cf. şăineanu, d. u. Culegere de tradiţii populare, cade. Tradiţiunea alăptării lui Romul şi Bemn de o lupoaică, scriban, d., cf. m. d. enc. + Ansamblu de concepţii, credinţe, obiceiuri, datini, care se statornicesc in cadrul unei colectivităţi (popor, naţiune etc.) şi care se transmit din generaţie în generaţie; p. ext. patrimoniu cultural. Spiritul public... se va îndrepta , la izvorul adevărat: la tradiţiile şi obiceiurile pămîntului. russo, s. 36. Obiceele strămoşeşti şi tradiţiile naţionale se pierdură, nkoruzzi, s. t, 278. [Acest sfetnic bătrln e] întruparea vie. .. a vechilor tradiţii de sute şi sute de ani. giikrea, st. cr. iii, 332, cf. ddrf, şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Observaţie.. . găseşti din plin. în înţelepciunea acumulată, in. acea miraculoasă memorie a poporului numită tradiţie. bi.aga, z. 317, cf. dn3, dex. + Obicei, rtnduială, regulă, uzanţă statornicită (din vechime) şi urmată riguros; datină, (învechit) tocmeală (11 6). V. tipic1 (2). Obiceiurile părinteşti... s-au depărtat de tradiţiile boiereşti, russo, s. 14. Am conservai... legile şi tradiţiunite nobililor noştri (a. 1865). uricariul, x, 370. Bărbatul meu are tradiţii de familie, alecsandri, t. 1 237. S-a menţinui tradiţiunea aceea de la Mazqr paşa. matorescu, d. ii, 230. Pentru o zi ca aceea, era dezlegare de la post, dală nu de canoane, ei de tradiţie. 5921 TRADIŢIONAL — 452 — TRADUCE agîrbiceanu, s. 154. Ne-am oprit, conform tradiţiei venerabile, ibrăileanu, a. 80. Barba castanie, tunsă cu foarfecele, spre împăcarea tradiţiei cu civilizaţia. călinescu, E. 21. Limba împlineşte un rol social, care şi el ne sileşte să rămînem, cînd vorbim, în marginile tradiţiei, puşcariu, l. r. i, 164, cf. scriban, d. Tradiţia exercita o autoritate suverană asupra societăţii medievale, oţetea, r. 42. Părerea noastră e că incinerarea contravine neaoşei tradiţii, vinea, l. i, 342. Buna tradiţie pretindea ca în asemenea prilejuri să se aştearnă masa înainte de sosirea oaspeţilor, vornic, p. 227. + Fel de a gîndi, de a acţiona, dc a crea etc. preluat dc la înaintaşi. Acest poem a fost compus... din tradiţii poetice mai vechi, maiorescu, cr. ii, 59. Vom arăta cîle orchestre permanente cu solide tradiţiuni avem în ţară. cabagiale, o. iii, 119. S-a început a se rupe cu învechitele tradiţiuni ale poeziei intime şi personale, mace-donski, o. iv, 8. O ortografie bine stabilită prinlr-o tradiţie literară lungă. bul. com. ist. i, 21. Sistemut de ortografie etimologic. . . se poate justifica în limbile cu veche tradiţie literară, ev 1950, nr. 2, 2. Minerii au o eroică tradiţie de luptă revoluţionară, scînteia, 1952, nr. 2 390. Un învăţămînt profitînd de o lungă tradiţie, călinescu, c. o. 226. Multe influenţe de cultură au operat în tradiţia literară a popoarelor moderne. vianu, l. u. 7. Cu Vlaicu şi cu ilustrul său predecesor Vuia, s-a creat tradiţia aviaţiei româneşti, contemp. 1953, nr. 328, 2/6. ¡Filologia. . . are o tradiţie. destul de îndelungată la români. L. rom. 1965, 3. Oraş cu veche tradiţie în arta tapiseriei, scînteia, 1966, nr. 7 060. In eposul sadonenian se contopesc mai multe tradiţii. v. rom. septembrie 1970, 5. + Transmitere (pe calc orală) In decursul unui timp îndelungat. Cf. barcianu, şăineanu, d. u., cade. Cuvintele care provin prin tradiţie directă din indo-euro peana comună iniţială constituie. . . nucleul cel mai frecvent folosit al vocabularului latin. ist. L. rom. i, 29. Circulaţia legendelor celtice a fost intensă. . . prin tradiţia orală. v. rom. iunie 1970, 90. 2. (Jur.; învechit) Remitere, predare, transmitere a unui lucru în urma unei vlnzări sau a unei Înţelegeri. Cf. polizu. Proprietatea bunurilor se dobîndeşte şi se transmite prin succesiune. . . şi prin tradifiune. haman-aiu, c. c. 155. Predarea lucrurilor mobile se face. . . prin tradiţiane reală. id. ib. 339, cf. şăineanu, d. u., cade. Tradiţiunea, adică predarea lucrului, este modul derivat de dolrîndire a proprietăţii, pr. drept, 257. — Pl.: tradiţii. — Şi: (Învechit) tradlţliine, t rădici ii ne (stamati, d.) s. f. — Din Ir. tradltlon, lat. traditio, -onis. TRADIŢIONAL, -Ă adj. Care s-a păstrat prin tradiţie (1), care ţine de tradiţie; întemeiat pe tradiţie, potrivit unei tradiţii. Au urmat... politica lor tradiţională. BARIŢIU, P. A. III, 36, cf. POLIZU, COSTINESCU. Continuă politica tradiţională din 18iS. fm (1861), 121. Fiecare moment' al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat şi tradiţional, odobescu, s. iii, 96. O ciudată matahală, Capra tradiţională, beldiceanu, p. 66, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Vom refuza tradiţionalul pom. ANGHEI. — IOSIF, C. M. 38, Cf. ŞĂINEANU, D. u., cade. Vorbirea obiectivă se conformează uzului consacrat, pe cînd cea subiectivă. . . poate trece peste normele tradiţionale, iordan, stil. 167, cf. scriban, d., oţetea, t. v. 133. Bucatele tradiţionale, călinescu, c. o. 59. Sinteza tematicii tradiţionale cu mijloace moderne de artă. vianu, l. r. 661. Îşi aminti ... de tradiţionalul banchet de despărţire., v. rom. iulie 1954, 51. înaintau de-a lungul unui bulevard larg, tradiţionala promenadă, vinea, l. ii, 103. Se continuă a se scrie în maniera tradiţională, v. rom. octombrie 1963, 187. O- (Adverbial) Directorii de ospicii primeau tradiţional juni turbulenţi cu scopul de a-i potoli, călinescu, c. o. 22. 4- (Despre cîntece, dansuri etc.) Care este legat de anumite obiceiuri (1), tradiţii, ritualuri; care se interpretează în anumite împrejurări, cu ocazia unor evenimente. Este... firesc ca folclorul obiceiurilor să fie la începutul prezentării poeziei populare tradiţionale, ist. lit. rom. i, 15. în general, poporul cultivă azi aceste cîntece şi jocuri tradiţionale. ib. 29. + (Rar) Care respectă tradiţia; tradiţionalist. Supunerea şi respectul pentru maniă sînt ca în tradiţionalele familii ardeleneşti, v. rom. iunie 1970, 84. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: tradiţionali, -e. — Din ir. traditionncl. TRADIŢIONALISM s. n. Ataşament faţă de tradiţie 0). Rolul activ al tradiţionalismului... în structura sufletească şi de stat a poporului nostru, lovi-nescu, c. vii, 18, cf. şăineanu, d. u., cade. în numele unui tradiţionalism rău înţeles, face exces de etnografie artistică, blaga, z. 325, cf. dn3. + Tendinţă de supraevaluare a elementelor tradiţiei (1), ca valori în sine; ataşament necritic faţă de tradiţii, iară selecţionarea şi aprecierea lor din punctul de vedere al cerinţelor progresului. Cel mai puternic antidot al tradiţionalismului conservator, ibrăileanu, în v. rom. septembrie 1954, 180, ci. M. D. ENC. — Pronunţat: -ţi-o-. — Din Ir. tradittonnlismc. TRADIŢIONALIST, -Ă adj. (Şi substantivat) (Persoană) care respectă tradiţia (1), (rar) tradiţional; partizan al tradiţionalismului; conservator. Cf. cade. Arta lui nu putea însă satisface gustul mulţimii şi nu putea fi nici pe gustul tradiţionaliştilor, lovi-nescu, c. iv, 14. Această literatură are un caracter tradiţionalist. id. s. i, 459. Restauraţia era tradiţionalistă, în timp ce Maiorescu dorea schimbarea stărilor noastre în sensul modern al civilizaţiei apusene, vianu, l. r. 182, cf. dn2, m. d. enc. — Pronunţat: -ţi-o-, — Pl.: tradiţionalişti, -ste. — Din fr. traditionaliste. TRADIŢIUNE s. I. v. tradiţie. TRADUCĂT6R, -OARE s. m. şi f. 1. Persoană care traduce dintr-o limbă într-alta (în cadrul profesiunii sale); tălmaci, tălmăcitor (1), (învechit) tergiman. V. translator. Nu rămase alta decît tot impresarii să se facă şi autori şi traducători, negruzzi, s. i, 343, cf. polizu. Un traducător trebuie totdeauna... să-şi formeze o limbă, f (1870), 91, cf. costinescu, ddrf, BARCIANU, ALEXI, VI., ŞĂINEANU, D. U., CADE, NOM. prof. 80, scriban, d. Traducătorii vremii sînt încă o dată în întîrziere. vianu, l. r. 549. Traducătorul izbuteşte... să redea cît mai fidel spiritul, ideile, imaginile, caracterul specific naţional ul originalului. scînteia, 1953, nr. 2 702. Traducătorul din limba latină, barbu, princ. 294. Apără cu competenţă şi pasiune textul.. . de stîlcirea traducătorilor nepricepuţi. v. rom. noiembrie 1964, 108. (F i g.) Dunărea a fost si cea dintîi traducătoare, cea care a tălmăcit un grai ţn altul, îngăduind popoarelor să se apropie şi să se înţeleagă, contemp. 1965, nr. 979, 1/G. 2. (Familiar) Persoană care, Snşală (în dragoste). ‘ Traducătorul este îmbrăcat turc. car agi ale, o. vi, 223. — Pl.: traducători, -oare. — Traduce + suf. -ălor. THADtJCE vb. III. I. 1. T r a n z. A da corespondentul unui cuvînt într-o altă limbă, a transpune o frază, un text, o carte etc. dintr-o limbă într-alta; a tăl-: măci, (învechit şi regional) a tîlctii (2), (Învechit) s a în traduce. O istoriolu adevărată..., tradusă de pre ’J alte limbi (a. 1794). iorga, s. d. xiii, 17. Aceste cărţi ... pre limba maicei mele nu se află traduse, petro-vici, p. 111/26. Cîte s-au găsit trebuitoare şi potrivite... ; iraducîndu-le în limba pămînteană (cea 1817). uri-’ cabiul, iv, 302/25, cf. stamati, d., polizu. Scrisoare ',... pe care ar fi bine s-o traduci şi s-d arăţi turcilor, ghica, a. 510. A trecut cu vederea mai multe cuvinte româneşti, fără de a le traduce, fm (1862), 70, cf. cos-; tinescu. Am început să traduc descrierea stepei malo-rosiene. odobescu, s. iii, 20, cf. ddrf, bărci anu.alexI, 5927 TRADUCE — 453 — TRADUCERE w., iorga, l. i, 75, şăineanu, d. u., cade. Operele lui Volney... le traduse în limba turcă, bart, s. m. 25. Filozofii... traduc, în secolul al XTI-lea, operele filozofilor greci şi ale comentatorilor lor arabi în latineşte. oţetea, R. 185. A tradus în versuri. ■ . trilogia lui Wagner. sadoveanu, e. 168. Spunea,... traducînd un dicton francez, călinescu, c. o. 139. Traduce romanul „Bel Ami“. bale a, s. t. iii, 189. Prezintă o tragedie tradusă din greceşte, ist. l. rom. i, 51, cf. v. rom. februarie 1971, 13. (Absol.) Preferă a traduce din franceză; negruzzi, s. i, 205. Eu. recit, tu traduci pe măsură, vinea, i„ i, 111. Intra în clasă tîrziu, punea pe cîţiva să traducă, v. rom. iunie 1965, 19. (Refl. p a s.) Au făcut să se traducă (tîlmăcească) pe rumă-neşte o carie, cr (1829), 372/13, cf. cade. Nemţii au două vorbe,... care se traduc prin ,,inteligentă“ şi „raţiune“, călinescu, c. o. 58. O F i g. Păsărelele „întrebară toate deodată“ pe Lizuca ce caută în pădure este o metaforă pentru a traduce ciripitul lor. ibrăi-leanu, s. 13. Traduc în limba românească Un cîntec pe care inima mea Mi-l spune, îngînal suav, în limba ei. blaga, poezii, 323. O (Complementul indică autorul al cărui text este tradus) Să osteneşte a traduce (lîl-măci) în limba persană pe Erodot. cr (1829), ÎSC^/S. Nimeni din cîţi au tradus pe Omer nu s-a gîndit că îi trebuie o limbă croită din nou din epitete şi ziceri imitative. heliade, o. ii, 95. Aceasta era Florian tradus ruseşte, negruzzi, s. i, 59, cf. costinescu. Citindu-i pe lieine şi Nietzsche, 'Traduşi, minulescu, vers. 352. Să-l citeşti şi să-l traduci în româneşte. Tu ai afinităţi cu Mistral, stancu, r. a. iv, 361. + A transpune un text telegrafic după semnalele recepţionate. Cf. DL, DN, M. D. ENC. 2. T r a n z. F i g. A reda, a reprezenta, a exprima ceva intr-o altă formă; a transpune pe alt plan. Aria germană... a ştiut să traducă cu penelul ideile care se rezumă in legendara vînătoare a sfîntului Hubert. odo-bescu, s. iii, 60. Dacă am simfit sonoritatea operei lui, n-am putui să mi-o lămuresc clar, să mi-o traduc în cuvinte, ibrăileanu, s. l. 21. Simbolismut este de esenţă pur muzicală. . . sub raportul calităţii muzicale a stărilor sufleteşti, primare, vagi, neorganizate, pe care le traduce, lovinescu, c. vii, 38, cf. galaction, o. 212. Prin fapta sa nu a făcut decît „să traducă grafic hotă-rîrea luată de şeful autorităţii“, cod. pen. r.p.r. 423. Un patos stăpînit care traduce impresionante rezonante sufleteşti, contemp. 1949, nr. 156, 4/1. Vitalitatea specifică inconştientă. .. el o traduce cu abilitate pe-un plan de conştiinţă, blaga, z. 209. Valoarea estetică-educativă u imaginei care traduce artistic natura, oraşul, aspecte generale ale industriei, v. rom. ianuarie 1963, 132. (Refl. pas.) Acolo se traducea totul în bani. v. rom. octombrie 1954, 126. Dezbaterea de idei [din piesă] se traduce printr-o spectaculoasă ciocnire de destine. t iunie 1964, 74. E x p r. A traduce in viaţă = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. Clasa muncitoare din /ara noastră traduce cu hotărîre în viată politica partidului. scInteia, 1952, nr. 2 374, cf. lupta de clasă, 1953, nr. 11, 57. Cifre noi, precum şi o fermă dorinţă a muncitorilor înaintaţi de a le traduce în viaţă. v. rom. decembrie 1953, 289. Traduc în viaţă cu fermitate politica partidului. scîn-teia, 1972, nr. 9 016. (Refl. pas.) îţi dai şi mai puternic seama cum se traduce în viaţă linia conducătoare a statului, contemp. 1953, nr. 361, 1/5. 3. T r a n z. şi refl. A (se) manifesta (1). V. t r ă-d a. Tradusă prea vizibil prin expresia doctrinară a reformismului catolic, tendinţa romanului micşorează însă interesul pur estetic, lovinescu, c. iv, 123. Infracţiunea.. . s-a tradus în acte pozitive de depravată osleniafiune. cod. pen. r.p.r. 462. Tulburările fiziologice... se traduc prin tulburări importante în dezvoltarea plantelor, săvulescu, m. u. i, 151. Abcesul se traduce prin semnele locale ale inflamaţiei. abc săn. 7. Se constată semne indirecte care traduc suferinţa organului într-o anumită porţiune, ib. 372. Efortul de regăsire se traduce... în încercarea de sincronizare cu diversele tendinţe şi orientări ale criticii occidentale actuale, v. rom. aprilie 1970, 101. 4. T r a n z. (Familiar) A înşela (în dragoste). Să .mă traducă pe mine... şi să nu-mi răzbun? caragiale, ’ o. vi, 187. Este adevărat că sînt tradus: Didina mă în-■şală. id. ib. 216. Copilă! rezumă Moşul problema, pe . cînd Norica se bucura că l-a „tradus“, ap. iordan, :stil. 375. Aşa e că te-am tradus bine? scriban, d., cf. : udrescu, gl. (F i g.) M-a tradus memoria, udrescu, gl_ 5. Tranz. (Tehn.) A efectua o traducere (5), Cf. ltr2 432, dl, dm, m. d. enc. II. l'ran /.. 1. (învechit, rar) A duce dintr-un loc în altul; a transfera O)- Colonii Ini Traian, cei prin Aurelian traduşi în Dachia cea nouă. şincai, hr. i, ; 181/19. + (Ieşit din uz) A chema în faţa unei instanţe ■judecătoreşti; a deferi. Este tradus înaintea curţii ;; de apel. costinescu. A traduce în justifie. şăineanu, : d. u., cf. cade. A traduce pe cineva înaintea justifici. SCRIBAN, D. : 2. (Tehn.) A comunica o mişcare de la un organ de ; maşină la altul, de la un agregat la altul; a transmite i (5). Ansamblul care transmite mişcarea.... este astfel ales, ca să traducă la bobine un număr de ture. ionescu-| muscel, fil. 186. j — Prez. ind.: tradăc; perf. s. : tradusei; part. : tradus; 1 imper.: tradu. ! — Din lat. traducere, fr. traduire. TRADÎJCERIÎ s. f. Acţiunea de a traduce şi ' rezultatul ei. ; 1. Cf. traduce (I 1); (concretizat) scriere cu- ¡prinzînd o transpunere dintr-o limbă în alta; tălmăcire (1), (învechit) tălmăcitură (1), tîlcovanîe (2), tîl- ■ cuire (2), traducţie, translaţie (1), (învechit, rar) tră-ducăciune. Se puse a ne arăta mlădierile limbei prin traduceri din Lamartine şi Byron. negruzzi, s. i, 339, cf. polizu. Traducerea... o făcu în limba franceză. ■ fm (1859), 14, cf. costinescu. Traduceri a multora din poeziile şi novelele care au caracterizai literatura română din zilele noastre, maiorescu, cr. iii, 4, cf. ddrf, bar-cianu, alexi, w. Traducere din ale lui Clain. iorga, s. d. xin, 17, cf. puşcariu, l. r. i, 206. Mai bine să-ţi ajut la traducerea ta. c. petrescu, c. v. 176. La începutul veacului nou au apărut şi la noi traduceri numeroase în ziare şi reviste, sadoveanu, f.. 193. Primele opt volume din traducerea operelor lui Shakespeare . . . s-au epuizat în puţine zile. vianu, l. u. 79, cf. contemp. 1953, nr. 338, 5/4. E poate prima ei traducere franţuzească. viMea, l. i, 373. Actul de traducere trebuie să fie un act de creaţie artistică, v. rom. iulie 1970, 145. O Traducere automată v. automat. Traducere juxtalineară v. juxtalineat. Traducere liberă v. liber. 2. Exprimare prin alte mijloace, transpunere pe alt plan; interpretare. Cf. traduce (I 2). Este mai de folos a se juca pe sţena naţională obiceiurile, năravurile ştiute în limba noastră, decît traduceri de obiceiuri străine. russo, s. 4. Faptele sînt redate prin traducerea exactă a senzaţiei juste, ibrăileanu, s. l. 128. Aceste vorbe pot fi... traducerea atitudinii — privirilor şi gesturilor lui — de către fetiţă, id. s. 9. <(> Traducere în viaţă = punere în aplicare; Înfăptuire, realizare. Construirea socialismului este rezultatul traducerii în viaţă a politicii partidului de către masele largi, lupta de clasă, 1953, nr. 9, 119. Traducerea în viaţă a obiectivelor stabilite, scînteia, 1965, nr. 6 689. Chemarea de a contribui din plin la traducerea în viată a programului. ib. 1972, nr. 9 016. 3. Manifestare (1). Cf. traduce (1 3). S-a înţeles că [afirmaţia] e o traducere a unei preocupări personale. călinescu, c. o. 81. 4. (Familiar) înşelare. Cf. t r a d u c e (I 4). La mine e chestiune de traducere... în amor. caragiale, o. vi, 187, cf. iordan, stil. 375. 0 - c. 2Ş3 5928 TRADUCTIBIL — 454 — TRAFICARE 5. Transformare a unei mărimi de o anumită natură (viteză, presiune, temperatură etc.) într-o mărime de altă natură (tensiune electrică, curent electric etc.), în vederea transmisiunii informaţiei asociate acestora. Cf. traduce (I 5). Cf. M. D. ENC. — Pl.: traduceri. —Şi: (învechit) trăduccre s. f. STAMATI, D. — V. traduce. TRADUCTIBIL, -Ă adj. 1. Care poate fi tradus dintr-o limbă în.alta. Cf. costinescu, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade, bul. fil. vi, 28, scriban, D., DN2, DEX. . 2. F i g. Care poate fi redat, exprimat prin alte mijloace; care poate fi interpretat. Orice operă de artă este traductibilă pe înţelesul tuturor şi... orice critic, cu un anumit bagaj de cultură, îi poale descifra ,,misterul“ pentru cei mulţi. contemp. 1949, nr. 126, 12/6. Făcu un semn eu mîna, traductibil „Prejudecăţi!“. călinescu, b. i. 205, cf. dex. — PI.: traductibili, -e. — De la traduce, după modelul unor cuvinte ca productibit, coruptibil, perceptibil. TRADUCTIBILITÂTE s. f. (Rar) însuşirea de a fi traductibil (1). Se poale pune în discufie principiul însuşi al traductibilităiii poeziei, lovinescu, c. vii, 153. — Traductibil + suf. -itate. TRADUCTdR s. n. Dispozitiv care efectuează operaţia de traducere (5) într-un sistem tehnic de reglaj automat, de telecomunicaţie, de măsurare pe cale electrică a mărimilor neelectrice etc. In tehnica actuală se foloseşte o mare varietate de traductoare. ltr2 432, cf. der, m. d. enc. — Pl.: traductoare. — Din fr. tradncteur. TRADUCŢIE s. f. (învechit).Traducere (1). Mie îmi displace să fac astfel de traducţii literale, heliade, o. ii, 428, cf. stamati, d. Nu prea cutezau să se apuce. . . de asemenea traducfiuni. bariţiu, p. a. iii, 100, cf. ii, 686. Nu ieşea. . . nici o traducfie care să nu puie să i-o prescrie, negruzzi, s. i, 4, cf. 257. Traducfia unei poezii ce am făcui la Orşova, ghica, a. 730, cf. costinescu. Raport asupra traducliunilor de pe autorii latini. odobescu, s. ii, 371. Traducfia melodramei... se datoreşte unei pene strălucite, caragiale, o. iii, 229. Prima strofă a unei traductiuni a ,,Lacului“, mace-donski, o. iv, 37, cf. ddrf. Traducfia inscripţiei despre zidirea bisericii, cat. m.an. i, 24, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade, scriban, d. — Pl.: trăductii. — Şi: traducţiOne, (învechit, rar) traducţio (heliade, in l. rom. 1970, 520), tradutiune (fm 1859, 14) s. f. — Din lat. traductlo, -onis, fr. traduction, it. tra-duzione. TRADtCŢIO s. f. v. traducţle. TRADUCŢIÎJNE s. f. v. traducţic. TRADUŢltlNE s. f. v. traducţle. TRĂFĂ s. f. v. teariăi. TRAFÎC1 s. n. 1. Activitate economică avind drept scop schimbul de mărfuri. Gf. costinescu, ddrf, şăineanu, alexi, v\. Au acaparat mai toate afacerile de trafic. N. a. bogdan, c. m. 39, cf. cade. Pentru înlesnirea controlului, traficul transatlantic a fost concentrat Ia Sevilla. oţetea, r. 148, cf. scriban, d. l'raficul cu sclavi negri s-a practicai aici mai mult ca oriunde. v. rom. aprilie 1954, 62, cf. dn2. (F i g.) Trafica asupra tării se încheiase între Viena şi Buda în toată regula. bariţiu, p. a. iii, 341. + Comerţ ilicit. Cf. şăineanu. Vitele şi lucrurile furate se vindeau la graniţa Bucovinei pe preţuri de nimic. . . Un număr de boieri cer să se interzică acest trafic scandalos, oţetea, t. v. 193. Traficul de substanţe stupefiante, cod. pen. r.p.r. 34, cf. 465. Părăsim ţinutul. .. traficurilor sîngeroase. baranga, v. A. 24. De două ori l-am apărat în procese de trafic de aur. preda, r. 187. O Fi g. A face un trafic ruşinos cu onoarea sa. costinescu, cf. cade. Nu se face trafic cu onoarea, scriban, d. (Jur.) Trafic de influentă — infracţiune constînd în fapta unei persoane care, prevalîndu-se de influenţa avută pe lîngă un funcţionar, primeşte sau pretinde bani sau alte foloase pentru a-1 determina să facă sau să nu facă un act care intră în atribuţiile lui. Cf. cade. Delictul de trafic de influenţă, cod. pen. r.p.r. 333. Luare de mită,... trafic de influenţă, complicitate, scînteia, 1952, nr. 2 386, cf. dn2, m. d. enc. 2. Totalitatea transporturilor de mărfuri sau de persoane care se fac pe o anumită cale de comunicaţie, cu anumite mijloace de transport, într-un interval de timp şi în condiţii precizate. Calea ferată va asigura un trafic de călători, leg. ec. pl. 444. Asigurarea traficului portuar, ib. 445. Lărgirea capacităţii de trafic al gării. v. rom. februarie 1971, 19, cf. m. d. enc., dex. Atît traficul aerian cît şi cel maritim au avut de suferit, ca urmare a timpului nefavorabil, scînteia, 1977, nr. 10 991. + Totalitatea legăturilor de telecomunicaţie stabilite într-un anumit interval de timp, cu anumite mijloace tehnice şi în condiţii date. Cf. LTR2, M. D. ENC., DEX. — Accentuat şi: trăfic. — Pl.: traficuri. — Şi: (învechit) traffcă s. f. — Din fr. trafic. TRAFtC2 s. n. v. trafică1. TRAFICA vb. 1. I n t r a n z. A face negoţ. A trafica cu ridicata, costinescu, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, \v., cade. Negustorii portughezi sînt autorizaţi, încă din 3203, să trafice în Anglia, oţetea, r. 115, cf. dn2, dex. <0> T r a n z. A trafica ceai. scriban, d. + A face comerţ ilicit cu o marfă; a face operaţii comerciale clandestine. A trafica cu stupefiante. dl. (Tiam.) Traficaţi stupefiante, vulpesc«, p. 107. <0> F i g. A trafica cu conştiinţa, scriban, d. (Tra n z.) A-şi trafica onoarea, costinescu. A trafica influenta sa. şăineanu. A trafica conştiinţele.’ scriban, d. + T r a n z. A exercita, a practica în mod clandestin. Instanţa de fond u pedepsit pe recurentă pentru vrăjitorie, fără a fi constatat dacă acest fapt a fost trafica! de ea în mod obişnuit, cod. pen. r.p.r. 622. — Prez. ind.: trafichez şi (raT) trafic (barcianu, accentuat şi trăfic scriban, d.). — Din fr. trafiquer. TRAFICANT1, -Ă s. m. şi f. Negustor, comerciant. Cf. costinescu. Traficantul este dator să-l înştiinţeze de cîte ori voieşte să se bage marfa în prăvălie: ghica, s. 561, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., cade, scriban, d. Aceşti negustori continuă să vină. ■ ■ alături de traficanţi de alte origini, arvinte, term. 12. (F i g.) Gaitlany este un agent al valorilor spiritului, un traficant de valută intelectuală, v. rom. octombrie 1964, 84. + Persoană care face comerţ ilicit; afacerist. Ceată de nemernici, traficanţi scîrboşi. camil petrescu, t. ii, 113. [Se pedepseşte] faptul traficanţilor şi prepu-şilor acestora, cod. pen. r.p.r. 465, cf. dn2, dex. Cinci traficanfi de droguri au fost arestaţi la Roma. rl 1977, nr. 10 305. — Pl.: traficanţi, -te. — Din fr. trafiquant. TRAFICANT2, -Ă s. m. şi f. (învechit, prin Tran-silv. şi Bucov.) Tutungiu1 (1). cade. — Pl.: traficanţi, -te. — Din germ. austriac Traflkant. TRAFICÂRE s. f. Acţiunea de a trafica şi rezultatul ei. Cf. canella, v. 285, costinescu, ddrf. — V. trafica. 5942 TRAFICĂ1 — 45S — Traga1 TRAFÎCĂ1 s. f. (învechit, în Transilv. şi Bucov.) Tutungerie; chioşc. Văzui la gară trafica cu ziarele cele mai nouă. f (1877), 542, cf. barcianu, gheţie, r. M., alexi, \v. Ţigarete mai ieftine din vreo trafică ce-i venea in drum. agîrbiceanu, i.. t. 76, cf. lexic reg. ii, 47. Du-te la trafică şi. adă-mi un pachet de Jigări! MAT. DIALECT. I, 195. — PI.: trafici. — Şi: trafic (cade) s. n., trăfică (lexic reg. ii, 102), trofică (vaida, caba, săl. 101), tafrică (gr. s. ii, 87) s. f. — Din germ. austriac Trafik, magh. traflk. TRAFÎCĂ2 s. r. v. trafic1. TRAFIGĂ vb. 1 v. străfiga. TRÂFLĂ s. f. (Regional) Obia'lă ruptă (Feneş — Caransebeş), l. costin, gr. băn. ii, 196. — PI.: trafic. — Cf. t e arfă1. TRAFOT subst. v. trifoi. TRAFOÎŞTE s. f. v. trifoişte. TRAFOR s. n. (Rar) Ornament arhitectural perforat; ajur, traforaj (1). Balcoane, Irafoare... şi alte amănunte care ţin de exprimarea plastică, contemp. 1966, nr. 1 005, 6/7. — PI.: irafoare. — Din it. traforo. TRAFOR vb. I. T r a n z. (Rar) A executa lucrări de traforaj. Cf. cade. A. trafora o scindurică. scriban, d., Cf. BUL. FIL. IX, 29, DL, DM, DN2, M. D. ENC. — Prez., ind.: traforez. — Din it. traforare. TRAFORĂ'I s. n. 1. Procedeu de ornamentare con-stînd în executarea unei figuri sau a unui motiv prin decupare dintr-o placă subţire de lemn, de piatră etc.; ajur, (rar) trafor. Ocupaţiile de stolărie sau de traforaj ale d-lui Brăiescu-Voineşli sau stupăritul d-lui M. Sadoveanu. lovinescu, c. v, 98. O călimară înaltă de lemn, lucrată prin traforaj, bassarabescu, s. n. 104, cf. cade, scriban, d. Există unele mici sfredele de traforaj, care sint acţionate de mină. soare, maş. 33, cf. ltr2, dn2, m. d. enc. + (Concretizat) Piesă, lucrare executată prin traforaj (1). Cf. scriban, d., ltr2. Traforajul pe care-l tai tu e o dantelă, t decembrie 1964, 11. Orăşelul a adoptat arhitectura obligatorie... La tot ce-am descris se adaugă culoare şi traforaj, v. rom. mai 1969, 22, cf. m. d. enc., dex. 2. Uneltele folosite pentru traforaj (1). îi lucrase la. Iraforaş o colivie, o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 152, cf, LTR2, DN2, M. D. enc., DEX. — PI.: traforaje. — Şi: (rar) traforâş s. n. — Trafora + suf. -aj. TRAFORÂRE s. f. Acţiunea de a trafora şi rezultatul ei. Traforarea se aplică la confecţionarea de ornamente, de piese utilizate în marchetărie. . ., de şabloane pentru vopsirea prin stropire, de machete, de jucării etc. ltr2, cf. dn2 711, dex. — V. trafora. TRAFORÂŞ s. n. v. traforaj. TRAFORÂT» s. n. Faptul de a trafora. cade. Ferăstrău... de traforat. id. ib. — V. trafora. TRAFORÂT2, -Ă adj. Prelucrat, executat prin traforare. Ferestrele încadrate de o ramă lucrată cu atîta meşteşug, plină de atîtea înflorituri traforate, încît pare o danielă de lemn. bogza, m. s. 20, cf. ltr2. — PI.: traforali, -te. — V. trafora. TRAFORATdR s. m. Lucrător care execută traforaje (1). Cf. nom. prof. 32. — PI.: traf oratori. — Trafora + suf. -tor. TRAFTAliîÎG s. n. v. taftalog, TRĂFTĂ s. f. v. treaptă1. TRAFTÎR s. ti, v. tractir. TRAFTIROÂICĂ s- f. (Regional) Femeie de moravuri uşoare. Cîrmacii mai ţineau pripăşită pe lîngă ei o teleleică şi o traftircaică tînără..., rea de muscă. ciauşanu, r. scut. 81. — PI.: traftiroaicc. — Traftir -f- silf. -oaică. TRAFTOHÎG s. n. v. taftalog. TRAGACÂNT, -Ă adj., subst. 1. Adj. (în sintagma) Gumă tragacantă = gumă obţinută din anumiţi arbuşti exotici, întrebuinţată în industria textilă, în farmacie, în cosmetică; tragant. Cf. nom. min. i, 346. 2. Subst. (în forma tragacani) Gumă tragacantă. Cf. LTR2, DC. — Din fr. tragacantlie. TRAGÂCE s. f. v. trăgaci. TRÂGAJV! s. n. v. trayăn1. TRAGÂJVT subst. Gumă tragacantă, v. traga-c a n t. Fă bine şi ia 4 loţi drăgant iar nu tragant, dar să fie bun (a. 1810). furnică, i. c. 276, cf. dc. — Din germ. Tragant. TRÂGĂ1 s. f. I. 1. (Olt.) Sanie (drlu, ddrf, i. cr. vii, 155) pentru transportat lemne, (regional) t r ă-gu l ă (2) (cade, scriban, d., graiul, i, 49); săniuţă pentru copii (cade, ciauşanu, v. 205, alr i 1 695/810, 874, alr sn v h 1 308/876); (regional) scîndură groasă cu două braţe de care se leagă tînjala, servind la scosul gunoiului de pe arie, (regional) t r a g 1 ă (pamfile, a. r. 145); tînjală cu un lanţ de care se agaţă buştenii pentru a fi transportaţi din pădure (alr ii 6 420/836). Un păhărel de vinars, ca... să vă aline oboseala, după ce, din munte, coborîţi traga de lemne. codru-drăguşanu, c. 25. Numai cu o „tragă“ lucra, ducînd cotoarele snopilor către şira de paie. D. zamfirescu, v. ţ. 65. [Copiii] să trag cu traga. alr sn v h 1 308/848. Să trag cu săniile sau trăgile. ib. h 1 308/ 876. 2. (Prin Olt. şi Dobr.) Cociorvă, chest. ii 316/28, alr sn iv 1 059/987. + Lopată de lemn cu care se rîneşţe gunoiul din strungă şi din tîrlă. Cf. stoian, pĂst. 52. + Unealtă formată dintr-o scîndură care, fixată pe un mîner, este acţionată manual, sau care este trasă de un cal, servind la adunarea grăunţelor de pe arie. Corn. din ţepeş vodă — cernavodă. 3. (Prin Munt.) Tigvă sau furtun cu care se scoate ţuica sau vinul din butoaie; (regional) trăgulă (1). Scoate c-o tragă pe vrană cîtva vin de probă, factor, m. 28/4, cf. scriban, d., h xi 326, i. cr. v, 279, alr ii 6 161/723, 728. + (învechit, rar; în forma tragăn) Pompă. Fîntînile cele cu tragăn. şincai, înv. 54/35. 4. (Regional; în forma tragăn) Darac (Valea Lungă Oricov — Pucioasa), alrm sn i h 170/762. 5. (Regional) Cărăruie făcută de vite sau de sălbăticiuni în pădure (Şugag — Sebeş), a ii 10. Tragă — că pe acolo trag vilele şi sălbăticiunile, ib. 6. (Regional) Plantă nedefinită mai îndeaproape, ale cărei seminţe se folosesc în scopuri medicinale, pentru eliminarea viermilor intestinali. Cf. voiculescu, l. 282. 7. (Regional; în formele tragăn, tradie) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă în formă de sac, _ fixată de o prăjină lungă, c r 1 s n i c (alr i 1 737/ 5966 TRAGĂ2 — 456 — TRAGE 375); plasă de prins peşti (mat. dialect, i, 217). + E x p r. (Prin nordul Munt.) A merge in tragă = a merge la pescuit cu sacul, antipa, p. 137. 8. (Regional) Nadă1 (II 1), momeală (2) (Budeşti — Sighetul Marmaţiei). alr i 1 736/350. II. (Regional) 1. Targă (ddrf, gheţie, r. m., bar-cianu, alexi, w., mat. dialect, i, 270) cu care se transportă pămint (baronzi, l. 122). + Rude pe care se transportă linul; (regional) targă, traglă (Pece-nişca — Băile Herculane). Cf. alr sn i h 130/2. 2. Coş purtat în spinare, servind la transportul unor obiecte. V. targă (3). O corfă lungă ce-i serveşte de tragă în meseria de purtatul obiectelor, codru-drăgu-şanu, c. 159. 3. Ţarc, strungă. Cf. gheţie, r. m., barcianu. — Pl.: trăgi. — Şi: (prin Ban. şi Transilv.) trăgăn (mat. dialect, i, 270) s. n., (prin Transilv.) triidie (pl. tradii ib. 21.7) s.f. — Postverbal de la trage. — Pentru sensul II, cf. rom. targă, germ. Trage. TRĂGĂ2 s. f. v. tragăn1. TRAGĂN1 s. n., s. m. 1. S. n. Boală a vitelor (n i 242, x 88, 360, 525, xn 422, xvi 315, xvn 22, 127, xviii 311) sau a porcilor (com. din frata — turda şi din vaşcău), produsă de o ciupercă, localizată de obicei In regiunea maxilarului, caracterizată prin apariţia unor umflături tari şi reci în diferite părţ.i ale corpului, (popular) broască, şoricel (II 1 a) ; p. restr. umflătură produsă de această boală. Ft5-cîndu-i-se [lui Vodă] o bolfă la grumazi, în chip de tragăn. N. costin, let. ii, 39/15, cf. DDRF. I.)e arici nu să aeafă nimeni să-l taie. . . Dar uite, eu. îl tai pe ăsta, şi de aceea nu-i arici,, e Iragăn. agîrbiceanu, d. ţ. 88, cf. păcală, m. r. 270, enc. vet. 451, 860, com. marian, com. din frata — turda, din s.îmbo.leni — turda şi din VAŞCĂU, L. COSTIN,. GR. BĂN. 204, ALR I 1658. Boii capătă tragăn. alr n/876, cf. mat. dialect, i, 27. 4- (Regional) Angină la vite şi la cai. Cf. lb, po-lizu, cţhac, ii, 707, damé, t. 30, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. + (Prin Maram.) Boală a vacilor, manifestată prin umflarea şi singerarea ugerului. Cf. ţiplea, p. p. 102. + (Regional; şi in forma tragnă, damé, t. 57) Rană pe spinarea calului, făcută de şa, de tarniţă sau de ham. [Cumpărătorii] se feresc de caii care. . . au tragăne în spinare, dr. v, 82. + (Suspect; sens presupus etimologic) Cerbicea vitelor de jug. Cf. dr. iii, 513, iv, 431. + (în dicţionarele din trecut) Pielea care atîrnă sub gîtul vitelor. Cf. gheţie, r. m., BARCIANU. 2. S. n. (Regional) lnflamaţle a ganglionilor limfatici, provocată de o infecţie microbiană, a d e n i t ă, ui mă; buboi. Cf. n. leon, med. 149, candrea, f. 224, bianu, d. s. Băi, mărifie, Băi trăgîne,... Und'e t’e faci, nu t'e fa'. T. papahagi, m. 127, cf. şez. v, 164, ciauşanu, v. 205. Tragăn mare cît on munte, Fă-te mAicuţ cît o linte. arh. folk. i, 198, cf. alr i/i h 113, ALB Il/l h 117, MAT. DIALECT. I, 237. 3. S. m. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape, ale cărei frunze se utilizează în medicina populară pentru tratarea tragănului1 (1). Cf. săghinescu, v. 107, dr. iii, 513. — Pl.: tragăne (alr î 1 658) si (regional) tragane (ib. 1 658/700, 782, 795, 815, 860, 890, 896), tragene (ib. 1 658/150, 576, 679, 772, 870, 885, 887), tragîne (ib. 1 658/558, 600, 735, 850), tragănuri (ib. 1 658/ 290), (m.) tragăni (ib. 1 658/803, 842). — Şi: (regional) trâgan (n. leon, med. 149, h xvii 22, xvm 311), trâgin (h i 242, x 360), trăgîn, trfigăt (alr i 1 658/ 596), trâgăr (ib. 1 658/93, pl. traguri ib.) s. n., trâgă (h x 88, xvii 127, alr i 1 658/51, 614, 748, 760, pl. tragi ib. 1 658/614, 748, 760), trâgănă (com. din frata — turda şi din sîmboleni — turda), trégnâ s.f. — Cf. ngr. Tpayavôç „cartilagmos“. TRĂGĂN2 s. n. (Regional) Răget, zbieret prelung Cf. dr. iii, 513, şăineanu, D. u., şez. v, 169. ■ — Pl.: tragăne. — Postverbal de la trăgăna. TRĂGĂN3 subst. (învechit, rar) Convoi de vehicule puse în mişcare de aceeaşi forţă de tracţiune. S-au fost înşirat prea multe trăsuri într-un tragăn: .s-au pus două locomotive una după alia. codbu-dră-gusanu, c. 137. Pl.: ? -■ Cf. trăgăna, TRAGĂN4 s. n. v. tragă1. TRAGĂNĂ s. f. v. tragăni. TRĂGĂR1 s. m. v. treglier. TRĂGĂR2 s. n. v. tragăn1. TRAGĂT s. n. v. tragăn1. TRAGĂTJ subst. (Regional) Pieptul calului (Rebra — Năsăud). Cf. dr.. v, 315. — Pl.: ? — Trage + suf. -ăiu. TRĂGE vb. III. I. 1. T r a n z. A face efortul de a hrişcă, de a deplasa (ceva sau pe cineva), apucîndu-1 şi îndreptîndu-1 spre sine sau spre un punct voit ori de a-1 da la o parte. [Calul şi catîrul] n-au mente; cu zăbale şi cn frîa fălcile loru tragi, psalt. 55. Tinseră afară mînile bărbaţii şi pre Lot traseră în casă la ei şi incniară aşa. no 61/3. Aseamenea iaste. . . năvodului (iruncat în mare. . . curele, deaca să împlu, trasără-l la margine. N. test. (1648), 18r/28. Rădicînd toiagul cel de aur, l-au pus presle grumazii ei şi o trase pre ea. biblia (1688), 3591/50, cf. anon. cab., clemens, drlu, lb, polizu. ÎI ajunge cu. loba, îl trage la.dinsul şi-l. sfîşie în bucăţi, ghica, s. 524, cf. cihac, i, 285, costi-nescu. In delirul ei, ea trase mina copilului, eminescu, p. l. 31. După ce veţi vedea... că frînghia se mişcă de loveşte marginile groapei, să o trageţi afară, ispi-rescu, l. 81. Trage jilţul lîngă masă. contemporanul, ii, 287. Îşi trăgea binişor plapoma peste cap şi, cu ochii deschişi, trăia în Îumea iui de minuni, vlahuţă, d. 24, cf. ddrf, barcianu. Trase necăjit un vlăstar de 'dud, îndesă foile in şorţ. delavrancea, h. t... 137, ci. alexi, w., tdrg. Trase mai jos. fitilul opaiţului. agîrbiceanu, s. 13/ Îşi trase an scaun lingă Lucrejia, rebreanu, i. 142. Tresar prin somn şi mi se pare Că n-am tras podul de la mal. bacovia, o. 13, cf. c. pe-trescu, c. v. 275. Îşi trase iar broboada pe gură şi rămase neguroasă, sadoveanu, o. x, 526. Îşi trase un scaun capitonat şi. se aşeză, vinea, l. i, 141. Trage masa de o parte. h. i.ovinescu, t. 135. Trag năfruma pe obraz, jarnîk - bîrseanu, d. 141. Întinde puşca, trage oţelele, sbiera, p; 229. ll prinse... pe lup de ureche şi-l. trase afară, reteganul, p. iii, 37. Puse mina pe clanţă şi, cum o truse în jos, se şi deschise poarta, stăn-cescu, b. 113. Cînd cineva şi-a -sclintit mîha,' aleargă la babă să i-o tragă, să i-o puie la loc. şez. iii, 175. Să tragi ţolul Cu piciorul, Periniţa Cu guriţa, bibicescu, p, p. 51. Ce-mi scotea Şi-n năvod trăgea? balade, i, 292. îl trag cînii pe drumuri, se spune despre cineva foarte sărac. CI. zanne, p. i, 387. Am o fată flende-roasă, Toii boierii o trag la masă (Strugurele), go-bovei, c. 359. <0 F i g. Pre ceaea ce. . .s-au alunecat cătră prăpastia peric.iwnii prin d[u]mnezeiasca iscusinţă o ai tras. mineiul (1776), 177rl/l5. Înot, mă-nec în mijlocul, a două împrotiviri, Care-mping şi îmi trag iară slabele mele voiri, heliade, o. i, 444. El. . . îi trăsese din faţa primejdiei. G. petrescu, c. v. 330. <0 E x p r. A trage (pe cineva) pe sfoară v. sfoară. A trage sforile v. s f o ară. A trage iţele = a unelti. Cf; u-drescu, gl. A-1 trage (pe cineva) aţa la ceva v. a ţ ă. A (rage plapuma (sau, popular, ţolul) a căuta să obţină foloasele numai pentru sine. Cf. zanne, p. iii 5977 TRAGE — 457 — TRAGE 304, 404. A trage muşamaua sau a (rage lucrul muşama = a muşamaliza, a face lucrul muşama, v. m u ş ama. Cf. zanne, p. iii, 252, alas 13 v 1923, 4/4. (Prin sinecdocă) A trage semnalul de alarmă v. semnal. <0 (Urmat de determinări arătind partea de care se apucă) Muiarea lui să tragă măgariul de dîrlogul căpeslrului cu minute sale. prav. 178. I s[ă) făcu milă de el şi-l irăgea de mină să margă mai înainte (a. 1692). gcr i, 299/17. Trâgînd pe tal ăl lor de mînă, chema cu glas tare şi pe ceilalţi, drăghici, r. 83/4. Se muncea ca ,s-o scoaţă, trăgînd-o cînd de ccadă, cînd de cap, cînd de picioare, ispirescu, l. 155. Mă duceam să beau rachiu? Vro cinci mă trăgea de briu. teodorescu, p. p. 597.. Tu te bagă sub pragul uşii şi, cînd a trece pragul, tu lruge-l de picior ia line. reteganul, p. iii, 39. Ea mă trage de curea, doime, 222. I se nomolise iapa şi unde se muncea să o scoaţă, trăgînd-o cînd de coadă, cînd de cap. fundescu, l. p. 87. îl tragi de urechi ca să-l duci Ici miere şi apoi îi rupi coada şi tot nu-l poţi depărta de la stup. zanne, p. i, 674. (E x p r.) Ji tras de păr v. păr1. A trage ml (a (sau pe dracul) de coadă v. coadă. A trage mîţa (sau pisica de coadă) pc rogojină v. ni î ţ ă, p i s i c ă1. A trage (pe cineva) de limbă v. 1 i m b ă. A trage (pe cineva) de mlnecă v. m î n e c ă. A (uu) se lăsa tras de mlnecă v. mlnecă. A trage (pe cineva) de piept v. piept. A-l trage (pe cineva) copiii de poale (sau de poală) v. poală. (Regional) A nu avea de ce-1 trage clinii = a fi foarte sărac. Ceva-ceva de nu ti-i cumpăni, n-are de ce le trage etnii. conv. lit. xliv,, 656. O (Acţiunea are ca scop atragerea atenţiei cuiva) Domnule, îmi zise sluga, trăglndu-mă de haină, gazda întreabă de nu vrei cina. negruzzi, s. i, 58. Am coborît mai precis la actele lui personale... M-am simţit tras de haină. galaction, o. 104. Lcica-l trase de la spale Şi-i zise: ,,Unde pleci, frate’/“ teodorescu, p. p. 321. Cînd povestea. ..., fraţii-l trăgeau de suman să nu minfă aşa de tare. reteganul, p. iii, 44, cf. stăncescu, b. 81. A trage (pe cineva) de mlnecă v. m î n e c ă. 0> (Mişcarea este făcută pentru a mîngîia sau a produce durere) Cf. polizu. îşi trăgea barba şi zicea cu mîndrie călră gatdă. creangă, a. 10, cf. ddrf. Eu l-am frecai [pc cal] la ochi, l-am tras de urechi, ispirescu, l. 301, cf. bărcianu. Vizitiul. . . se duse Ici .cai să le frece ochii şi s& le tragă urechile, sandu-aldea, d. n. 19. L-a tras. . . de urechi fiindcă era obraznic: scriban, d. începu a trage cînd pe unul, cînd pe altul de păr. şez. iii, 24. îl tragi dă cap, alrii./i h 8: (Re f 1.) Mă pipăi, stau nedumerit. Mă trag de păr, simt că mă doare. ■ ■ Nu, n-am murit! topîrceanu, o. a. i, 317. O (Complementul indică grămezi de obiecte, materii sub formă de pulbere, granule, bucăţi etc.) Cum le aduc banii şi. pungile,... le numără ei singuri şi-i trag degrabă (a. .1642). gcr i, 95/15. Se acopere groapa cu cojniţa roiului. .., trăgind ţărină pre lîngă cojniţă. economia, 191/27. Leul îmi. va face groapa şi tu vei trage pămînt peste mine. ispirescu, ap. cade. Porunci Să ardă muierea cuptorul..., trase jarul, reteganul, p. v, 57. C-o sapă şi c-o lopată Să tragi pămîntul laolaltă, doine, 220. (E x p r.) A trage cenuşa (sau spuza) pe turta sa v. turtă. A trage jar (sau foc) la oala sa v. o a 1 ă. (Regional) A trage ţărină (pe cineva) = a înmorminta, a îngropa. Pe Barbu trage ţărînă. De jelit cine-l jelea? şez. i, 144. O (Scopul acţiunii este închiderea sau deschiderea cu obiectul indicat de complementul direct) Trase zăvorul şi drugul de lemn care o închidea, ne-gruz.zi, s. i, 157. Francesco trăsese perdeaua, emi-nescu, p. l. 85. închid uşa după dînsa şi trag zăvorul. creangă, p. 20. De cîte ori n-am tras zăvorul ista... delavrancea, o. ii, 176, cf. ddrf. A tras perdelele..., deschizînd fereastra, coşbuc, p. i, 139, cf. tdrg. Trăsese perdeaua şi încerca să încuie uşa compartimentului. brătescu-voineşti, p. 183. Inlrînd în poiata luminată de opaiţ, trase uşa, lăsînd-o puţin crăpată. agîrbiceanu, s. 13, cf. alas 13 v 1923, 4/4. Trăgind portiţa într-un scîrţîit lung după dînsul, dispăru în întunericul des al nopţii.- mironescu, s. a. 51. Cineva trage in sus, dinăuntru, oblonul. sebastian, t. 10. Trase obloanele. Se sui în pat, cufundîndu-se în întuneric. teodoreanu, m. ii, 126, cf. arghezi, s. xi, 65. Se trăgeau grelele perdele şi se aprindeau luminările, barbu, princ. 13, cf. t decembrie 1964, 19. Apucă spre uşă ca s-o descuie. . . Era să pună mina pe zăvor şi să-l tragă, sbiera, p. 314. Trage uşele şi vino după mine. şez. v, 133, cf. alr ii/i mn 119, 3 803/192. Trage stavila. alr ii 6 728/812, ib. 6 728/76, 141, 551, 762. (Refl. pas.) Pre părete pusese el o perdea care să trăgea în sus. bărac, t. 20/10. (F i g.) Pe chipul tău, pe timpul ce fuge trag zăvorul, pillat, p. 159. (E x p r.) A trage cortina = a) a dezvălui, a destăinui. Cf. alas 13 v 1923, 4/4; b) a acoperi, a ascunde. •£> (Complementul indică părţi ale corpului) Trase mina în sus apucînd arma, cum pre fiiul său să omoară, po 71/12. Trase-şi lăntru mîna. ib. 134/3. Şi sf[i]rşind poruncele cu carele învăţa feciorii săi, trase picioarele sale într-una pre pat şi muri. ib. 176/11. Amîndoi muşchii trag capul cam înapoi, kretzulescu, a. 203/ 21. Calul trage coada, adecă o strînge între picioare, dr. v, 83. [Calul] trage [urechile] înapoi, alr ii/i mn 7, 6 854/235. [Calul] trage [urechile înainte], ib. mn 8, 6 855/95. O (Forţele acţionează ca şi în cazul întinderii unui obiect) Cf. drlu, polizu, costinesgu. Pe uşa deschisă intră o femeie cu urechile trase de cercei împletiţi, brăescu, a. 47. Şi nădejdea de la mine E ca sîrma de subţire: Ca sîrma din bolta vechie, Cum o tragi, se rupe-n şepte. jarnîk — bîrseanu, d. 239. Au început armăsarii... s-o tîrască.. . . şi s-o tragă in toate părţile, sbiera, p. 115. Osul de la pieptul găinei (iedeşul) tras de doi. la care rămîne hirleţul în mînă are să-l îngroape pe celălalt, şez. i, 152. Trăsei arcul s-o săget. hodoş, p. p. 195. Trase arcul să dea în zmeu. fundescu, l. p. i, 124. Trage aţa cit să nu se rupă. zanne, p. iii, 8. A trage pc cineva în patru, se spune cînd cineva este solicitat în acelaşi timp de mai multe persoane sau în mai multe direcţii. Cf. costinescu. -0> Intrau z. Trăgînd de uşă. h. lovinescu, t. 137. Prinse cu grabă funia singurului clopot, începînd să tragă, de ea cu toată puterea, v. rom. decembrie 1964, 41. Se agăţă cu mîinile de crengi, trage de ele ca să facă vini'bărcii, bănulescu, i. 13. Mă duceam să-mi cumpăr pîine? Şapte, opt trăgea de mine. teodorescu, p. p. 597. Nici una, nici două, haţ pe moşneag de piept, învîrte, suceşte, trage, întinde, şez. i, 258. A legat fetele bine cu vîrzovul, a. tras de trei ori de el, c-aşa vorbise cu fraţii. stăncescu, b. 102. Doi trag cu cîte o mînă de voloc. şez. iv, 115. Lupu-nSepu. să tragă cu gura d'e piSor. alexici, L. p. 231. Cu toţii Se opintea, De frica morţii Trăgea, balade, ii, 108. Traje d'e colo, 'frate, şî ij rupe coada. o. bîrlea, a. p. i, 128. (F i g.) Au tras acel nezir cu mare putere de turci de au ocolit cetatea Beciul. n. costin, let. ii, 28/15. (E x p r.) A trage de timp = a tergiversa în interesul propriu, a acţiona încet, lă-sind să treacă timpul. O Intranz. (Mişcarea simulează numai tragerea (I 1) unui obiect) Mireasa, cînd păşeşte pragul casei părinteşti, trebuie să tragă din picior pentru ca să se mărite şi celelalte fete. marian, nu. 562. Se greblă pe vatră şi-l tot cheamă pe unul... şi cu cociorlm tot trage, de-l aduce. şez. iii, 68. (E x p r.) A trage cu piciorul = a dori şi altcuiva aceeaşi fericire ca a sa proprie. Cf. baronzi, l. 206, zanne, p. ii, 413. O Refl. recipr. A jucat cu cătanele în cîrjmă şi s-a tras de mînă cu iale (a. 1803). iorga, s. d. xn, 195. Doi ţînţari sînt lăutari. Doi pureci de păr să trag. bibicescu, p. p. 181. Pe sub pal nu mai încap, la poartă se trag de cap. folc. transilv. i, 58. Am doi moşnegi cu barbă şargă, Cînd se-ntîlncsc se trag de barbă (Pieptenii cu cîlţi). sbiera, p. 320. (E x p r.) A se trage în degete sau în deget (cu cineva) sau (t r a n z.) a trage degetul sau deget (cu cineva) = a se pune, a se măsura cu cineva, v. deget. (Eliptic) Că nu-s fimeie cu cîrpă, De poteră nu mi-i frică; Şi-s român cu cuşmă-n cap, Eu cu potera mă trag! balade, ţi, .401. + Refl, reoipr.. (învechit, şi regional; despre persoane de sex opus) A se hîrjoni (prinzîn- 5977 TRÄGE — 458 — TRAGE du-se de mîini, îmbrăţişîndu-se, împingindu'se etc.); p. ext. a se săruta. O vedea... glumind cu un ţigan ee-l avea de zestre şi trăgîndu-se cu iei prin casă (a. 18161. IORGA, S. D. VII, 17, cf. BUL. FIL. V, 174. O Tranz. Cîndu-ş va rîde bărbatul de muiareş, de va trage şi va săruta înaintea ei fieşce muieri..., să se şi despartă de dîns. prav. 137. + (Complementul indică instrumente acţionate prin tragere (I 1), mai ales clopote) A face să sune. Numai an apucat de-au slo-bodzit o puşcă mare şi au început a trage şi clopotele. neculce, l. 286. Au tras toate clopotele la toate biserici/e şi au făcut paraclis şi acatist, axinte uricariul, let. ii, 159/9. Poroncind domnul la toate mănăstirile ca să facă rugă şi să tragă toate clopotele cele mari (sfîrşitul sec. XVIII), let2. iii, 214, cf. lb, polizu. Trag clopoţelul, un footman îmi deschide, spunîndu-mi că stăpînul său era acasă, ghica, s. 434, cf. costinescu. Ajuns la poartă, trage clopoţelul, eminescu, p. l. 73. Făcuse un clopot. . ■ şi avea dragoste să-l tragă singur la sărbători, creangă, p. 105. Dascălii, pe la biserici, voioşi clopotele trag. beldiceanu, p. 123, cf. ddrf, barcianu. Urătorii au şi cîte un buhai sau bou. . . pe care îl trag fără curmare, pamfile, a. r. 30. Ca să /i se vestească o vilă furată, să tragi noaptea clopotul bisericii. gorovei, cr. 358. Ar fi trebuit să trag încă la amiazi clopotele, agîrbiceanu, s. 88. Am intrat, după ce a tras clopotul de la uşă, în casa lui moş Nicu. bră-escu, a. 18. Portăreasa puse mîna pe funie şi trase clopotul de alarmă, voiculescu, p. i, 190. Dădu poruncă dascălului să se suie în turnul bisericii şi să tragă clopotele. sadoveanu, o. v, 633. Cînd de ziuă să zărea, Clopotile le trăgeau, mîndrescu, l. p. 179. Plăteşte la clopotari, Să tragă clopote mari. sevastos, c. 70. După badea clopot trag. doine, 261. Unul. . . ură la fereastră, sună şi clopotul; altul trage buhaiul, şez. iii,i,180. Şi te du la clopotari, Să tragă clopotele în tuspatru părţile, balade, iii, 179. Popa nu trage clopotele de două ori pentru o babă surdă, zanne, p. n, 753. Clopotul numai atunci sună, cînd îl tragi. id. ib. vi, 513. Trage popa clopotul să audă ocolaşii. id. ib. 514. (Refl. pa s.) Dacă cel care a murit a fost un om btî-trîn sau unul în floarea vieţii sale, alunei se trag loale clopotele, marian, î. 95. Se trag clopotele. . . toată ziua. şez. ii, 65. Pentru o babă surdă nu se trage mult clopotul. folc. mold.i, 194. (Refl.) (în basme populare) Cum punea cineva piciorul pe prag, ori clopoţelul sc trăgea, ori cocoşul cînta. ispirescu, l. 255. O aşezat deasupra dealurilor o furcă şi un clopot care se trage singur la suflarea vîntului. şez. ii, 26. <0> F i g. Lui nu i-a fost dat să tragă pentru nici una din ele clopotele unui asediu îndelungat, vinea, l. i, 127. O lî x p r. A-l lrai|e (cuiva) clopotul (sau clopotele) sau a trage clopotul (la biserică) v. clopot. + lntraiu. (Subiectul este „clopotul“) A suna, a bate. Trăgeau toate clopotele pe la toate mănăstirile (sfîrşitul sec. XVIII), let2. iii, 215. Tot sholariul, cil aude trăgîncl clopotul,... să se afle în shoală. petrovici, p. 15/26. Se înserase de-a binelea şi trăgeau clopotele la biserică. vlasiu, A. p. 495. Trag clopotele, de vale, în sal. h. lovinescu, t. 160. în loc de a trage clopotile, Da neamţu cu tunurile, mîndrescu, l. p. 38. Vor trage clopotele de ieşit din biserică, reteganul, p. i, 25. Cînd în bise-rică-i intra,... Clopotul singur a trage, sevastos, n. 14. Cîntă pasărea-n părău, Clopotile trag mereu, doine, 25. De cîteva nopţi tot aude trăgînd clopotul la biserică. şez. i, 248. Cînd era la miez de noapte, Trăgeau clopote de moarte, bibicescu, p. p. 357. Lu Văl'an hăranîă-i trag. alexici, l. p. 190. Trage clopotu păntru dă mori. alr i 353/900, cf. alr ii/i mn 8, 6 857. Cine moare : i cui îi trage clopotul, zanne, p. ii, 636. O (Cu subiectul subînţeles) Trage de liturghie, tdrg, cf. bl vii, ir. + (Prin Transilv.; cu complementul „ceasul“, „orologiul“ etc.; calc după germ. aufziehen) A întoarce. Aprindea un chibrit ca să vadă dacă orologiul era tras. vlasiu, a. p. 304. Ceasul ei cu lanţ ticăia foarte tare. Nu l-a tras nimeni, ci merge anapoda, t. popovic), se, 570. 2, Tranz. (învechit şi popular) A duce spre..., a face să vină (spre sine), a atrage; (fi g.) a Îndemna, a da ghes; a ademeni. Voru grăi răzvretitu, cum se tragă ucenicii pre urma sa. cod. vor. 22/3. Isplteaşte-se, de ale sale pohtiri tra:u. ib. 112/11. Cînd nu va vrea să te iubească, atunce mai multu-i arată liubov, ca el să tragi, coresi, ev. 342. Grăiră. . . ca spre miluire să tragă pre el. id. ib. 423. Spre pocăinţă te trage (ante 1618). gcr i, 51/3. lavă ne trage cătră diînsul, /,Uff[ă]-torii acestui prazdnic de astăzi (a. 1633). id. ib. 83/5. Au certat Dumnedzău cu stricăciunea pre Naamon arapul şi cu aceaea l-au tras la cunoştinţa sa cea sfîntă. varlaam, c. 328. Pre aceia i-au tras Enea întru tovărăşie. m. costin, ap. gîdei. Propoveduind, trasă pre mulţ spre credinţă, dosoftei, v. s. octombrie 64r/10. Cum stătu la uşe, trăgea ochii tuturora cătră sine. id. ib. noiembrie 163v/9. Neputînd ea să tragă pre om la dînsa. biblia (1688), [prefaţă] 3/28. Solii lui Maxi-miliian, fiind în Varşav, tras-au cu daruri pre mulţi domni leşăşti. n. costin, l. 542. Au tras la sine Hristos mulfimea cu unele ca acestea, antim, p. 2. Păcatele trag pe om (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 248/17. Acel necredincios usebise pre oarecine de la beşearică cu înşălăciune, trăgîndu-l spre nedumnezeire. mineiul (1776), 17n/7. Magnetu trage otelul, amfilohie, g. f. 74v/7. Trag inimile tinerilor spre îndreptare (a. 1798). gcr ii, 162/24. Nu putem avea prepus asupra lui de vrun interes carele să-l fi tras a minţi, maior, ist. 273/ l. Acum ar hi în lume dă a trăirea Pă chieful tău, cum le trage hirea! budai-deleanu, ţ. 81. Lăcomia. ■ ■ trage pre oameni cătră nedreptate, ţichindeal, f. 102/ 15. îi face să înţăleagă. . . prin ce loc are să tragă pre duşmani, beldiman, n. p. i, 108/14, cf. drlu, lb. Te hrăneşti cu nădejdea de a dobîndi cinste mare şi bogăţii numai ca să tragi asupră-ţi privirea oamenilor, mar-covici, d. 11/11. Să umflă apa şi să varsă la uscat pe ţărmuri. . . din pricina lunii, care trage pe apa. dră-ghici, r. 43/23. Voi putea să trag vreo inimă asupră-mi ca să mă iubească? gorjan, h. iv, 31/32. împăratul Neculai a făcut aceasta ca dîntîi să-şi tragă inimile moldovenilor în partea lui. kogălniceanu, s. 64. Papa şi, împăratul cercau a trage toate stăpînirile Europei într-o legătură împotriva turcilor, bălcescu, m. v. 46. Capul. . . îl trăgea să-l puie iar pe căpătîi. pan», p. v. i, 118/10. Esemple ca acestea. . . trebuie să tragă pe tofi la fapte asemenea, fm (1861), 44. Perişoru-i aurel ■ ■ ■ Trăgea ochii tot la el. alecsandri, p. i, 92. Uite cum le trage pe furiş apa la adine, creangă, a. 36. Te trage traiul ăl bun la. somn! caraoiale, o. vi, 17, cf. ddrf, tdrg. Vd trage vicleana în capcană, să vă piarză. voiculescu, p. i, 6. îţi dau voie să vii oricînd ca să-n-cerci să mă tragi pe calea pierzării, călinescu, e. o. i, 282. Hainele ude şi. pietrele din buzunare îl trăgeau spre pămînt. v. rom. ianuarie 1965, 95. Foamea la pămînt mă trage! 'alecsandri, p. p. 259. Ochii lelei tare-mi plac, De pe uliţă mă trag. jarnîk — bÎrseanu, d. 36. Frumuseţea lor cea mare au tras pe zmei la dîn-sele. sbiera, p. 129. Horile mele nu-s bune, Că mă trag a merge-n lume. reteganul, tr. 128. Că vinu-i cu viclenie, El le trage la beţie, balade, ii, 8. Ăi pria Işnăş,... nu-l Iraîe Siria, alr i 323/100. îl trage viţa (sau neamul), se spune cînd cineva seamănă cu cei din neamul lui. Cf. zanne, p. iv, 489, 686. îl trage moartea, se spune despre cel care întreprinde ceva primejdios. Numai moartea la le trage să te duci după ele! sbiera, p. 132, cf. zanne, p. ii, 631. O E x p r. A-l trage (pe cineva) inima v. inimă. A trage în cursă v. cursă. A trage (pe cineva) In (sau spre) partea sa v. parte. (Imper s.) A-l trage (pe cineva) la somn = a simţi nevoia să doarmă. Mitu era bolnav. . ., nu mînca nimic şi cîtu-i ziua-l trăgea la somn. caragiale, o. i, 33. Refl. r e c i p r. Ccreştele sfere una pre alta s-ar trage, conachi, p. 271. [Atomii] se trag unul pe altul. id. ib. 290. <0> (Cumulează şi ideea de ,,a provoca, a da naştere, a genera“) Eroismul trăgea admiraţia ccntimpuranilcr. sĂolescu, hr. i, 240/17. | Vei trage asupră-ti dragostea aceloiu cate acum te des- 5977 TRAGE — 459 — TRAGE preţuiesc şi te urăsc, marcovici, d. 9/24. Cită hală şi defăimare voi trage asupră-mi? drXghici, r. 15/9. Va trage asupră-i dragostea fratelui său. gorjan, h. i, 2/5. Trage lauda asupră-şi. conachi, p. 286. Mol-davia... trage asupră-şi mirarea lumei. bXlcescu, m. v. 14. Ar trage. . . simpatiile Principatelor Româneşti in favorul Germaniei, ghica, a. 84. Averea-şi şi eu un dor. . . Nu după cruci şi stele, Ce. . . trag suspinuri grele, mureşanu, p. 91/13, cf. costinescu. Aţi arătat allta moderaţie şi blindeţe..., cit aţi tras lauda Europei. bolintineanu, o. 248. O E x p r. A trage plră asupra cuiva = a pîrî (4), a reclama (3). Boierii cei mari a ţării la Poartă trăgind pîră asupra lui. N. cos-tin, lei', ii, 38/32. Amu fugisă o samă de mirzaci de au mers la Poartă trăgind pîră asupra. . . altor mirzaci. id. ib. 53/25, cf. ddrf. A trage luarea aminte (sau dc seamă) său a trage băgare de seamă = a face pe cineva să fie atent, a atrage atenţia. Arsenalul şi marina trag asupră-şi mai vîrtos luarea de samă a aminduror paşilor. ar (1829), 132V5. Ca nişte actori proşti, ei trag pentru puţină vreme luarea aminte a norodului, marcovici, d. 384/21. Arătincl această nouă îmbunătăţire de făcut în gospodăria ţării, îmi place a trage băgare de samă asupra ei. i. ionescu, c. 160/5. + A face să se îndepărteze, a distrage; a reţine de la ceva. Trageţi oamenii de cătră munca lor? po 192/19. îngrozita pre oamenii cei răi,... trăgindu-i de la răutăţile lor. n. costin, l. 57, cf. lb. + (Complenientul indică fluide) A abate din drum pentru a duce în direcţia voită. 'Trage apa şi o scoate den matcă, de o duce la grădina sau la pomălul său. prav. 37. Face rugă..., trăgind cu tunet bobotaia focului la sine. dosoftei, v. s. noiembrie 130r/27. Poale. . .a trage apă la fabrică de unde va afla chip mai indemanalic (a. 1815). uricariul, i, 227/27. Au pus la cale apoi ca să tragă în ogradă şi izvorul ce era aproape de lăcuinţa sa. drXghici, r. 165/17. 3. T r a n z. şi intra n z. A cumpăni, a avea greutatea de...; a cintări, a atîrna. [Talantul] cu mult trăgea mai mult de alalte măsuri, coresi, ev. 283. Fie-tecare candită 5 ocă de aur arăpesc trăgea, cantemir, ist. 131. Un bou trage pînă la opt măji. calendariu (1814), 104/2, ci. lb. Ceea ce cîntărea un funt pulea-va trage zece? petrovici, p. 215/19. Carnea ei putea să tragă 40 ocă. drXghici, r. 84/22. Trage poate opt sule de litre? negruzzi, s. i, 40. Băcani cari vînd . . . orez îndoit cu pietricele ca să tragă mai greu la cîntcir. FILIMON, o. I, 93, cf. costinescu, ddrf, barcianu. L-am cîntărit eu singur şi trage cinci ocă. sadoveanu, o. ix, 439. Ce eşti tu mai mult decît ai fost, decît prin ocalele pe care le tragi mai mult la cîntar! camil pe-trescu, o. ii, 96. Să mă pună la cîntar, N-aş trage cit un ţinţar. doine, 235. Să nu ceară altceva decît ce-o trage ghemul. stXncescu, b. 134, cf. şez. v, 136. Io amăsur şi văd cit traje. alr i 1 600/305. La cîntar că mi-l punea, Cinci sule oca trăgea, ant. lit. pop. i, 342. Cît traje calu, atîta să pună şi baAi la cîntar. o. bîrlea, a. p. i, 499. Te ştiu eu cîte ocă tragi (= ştiu cît valorezi, ştiu că nu eşti aşa de cumsecade, cum vrei să pari). Com. din vicovu de sus — rXdXuţi. Am un titirez creţ, Mititel ca un ou, Dar trage cit un bou (Cîn-tarul). gorovei, c. 60. (F i g.) Cuvintele... trimise tot măsurînd şi în cumpăna socotelii trăgindu-le. cantemir, ist. 305. Poale voieşte soarta să afle de la mine . .. dacă, în cumpăna vieţii, trag mai greu întocmirile omeneşti decit cele dumnezeieşti? hogaş, m. n. 43. <0 E x p r. A trage (greu) in (sau la) cumpănă = a avea importanţă (deosebită). Nu trage la cumpănă, zanne, p. v, 225. Nu trage în cumpănă cum s-au petrecut. agîrbiceanu, s. 57,cf. alas 13 v 1923, 4/4. Ele nu trag greu în cumpăna in care autorul. . . a aruncat greutatea originalităţii sale. vianu, l. r. 530. O Compus: (regional) trage-punţii subst. = greutate la orologiu. com an, gl. +' F i g. A preţui, a valora. [Petru Rareş:] Ce trage părerea domnului? [Logofătul Baloş:] E ho-tărîtoare. delavrancea, o. ii, 259. 4. T r a n z. (Complementul indică un obiect de îmbrăcăminte sau de încălţăminte) A pune sau (mai rar) a scoate (depunînd oarecare efort). Traseră de pre el veşmîntul lui. po 129/7. Trăgîndu-i cibotile, numai cu colţuni au fost încălţat, neculce, l. 12, cf. polizu, costinescu. Căciula... Pe urechi am tras-o zdravăn, eminescu, o. i, 46. Trăgîndu-i încălţămintea, îi căzu lingura pe care o căutau din cizma împăratului. ispirescu, l. 356, cf. ddrf. Cu haina de stradă trasă în fugă peste haina de casă. c. petrescu, c. v. 354. Studentul îşi trase din cap bereta, sadoveanu, o. ix, 106. îşi puse încălţările, apoi trase pe mînici caţaveica, id. ib. x, 612. Trag botfori în picioare. cXlinescu, l. l. 70. Ne tragem.căciulile pe urechi, stancu, d. 257. S-au privit mult, cu oamenii din casă, înainte de a-şi trage cuşmele de pe cap. camilar, c. p. 58. Se gîndi să-şi tragă puloverul peste pijama, vinea, l. ii, 315. îşi trase la loc mânuşa, v. rom. ianuarie 1969, 35. Tî-nărul începu să-şi tragă hainele de pe el. ib. ianuarie 1970, 36. Mi-oi trage şi mănuşi pe mîni. sbiera, p. 250. Cui i-i voia să se-nsoare Tragă cizme în picioare. reteganul, ch. 53. Cizmele i le trăgea, Cu jar că ei le umplea, bibicescu, p. p. 265. Feciorii care-au rămas Trag coloapele pe nas Şi fac la fete năcaz. folc. tran-silv. i, 18. Odată o şî tras păpucii-m pk'icigre. o. bîrlea, a. p. î, 457. Traje mănuşile d’i pă mînă. id. ib. ii, 394. Tu mare, eu mare, cine trage (sau o să tragă) cizmele? românul glumeţ, 30, cf. zanne, p. iv, 433. Eu boier, tu boier, cine-mi trage cizmele? id. ib. 280. Nu-i vrednic să-i tragă ciubotele, se spune cind cineva este mult inferior altuia, id. ib. iii, 113. <0 (Cu complementul „pielea“) Voi da asupră-vă vine şi voi rădica asupra-vă carne şi voi trage preste voi piele, dosoftei, ap. gcr i, 215/13. Te dezbrac Şi-ţi trag pielea după cap, Să-i fac soacrei comănac. jarnîic — bîrseanu, d. 466. Doi servitori îl jupuiau şi iar ii trăgeau pielea pe el. reteganul, p. ii, 59. Ajută-mi să tragem pielea mielului. id. ib. iii, 57. Vrea să tragă două piei după o oaie. Cf. zanne, p. i, 594. (Refl.) S-o tras pişlia [la şarpe], alr i 1 182/35. O E x p r. A-i trage (cuiva) butucul (sau clapa) v. cuv. 5. T r a n z. A înfige (în frigare, în ţeapă sau în alt obiect ascuţit). în frigare vrînd să tragă O căprioară întreagă, bărac, a. 36/23. îl trag în lanciă ca p-un iepure-n frigare, caragiale, o. v, 340, cf. alas 13 v 1923, 4/4, cade, scriban, d. Cocori... Vîslesc prin înalturi, traşi parcă-n ţeapă Pe-o rază lunară, blaga, poezii, 179. Şi le presară cu sare Şi le trage-ntr-o frigare. jarnîk — bîrseanu, d. 456. <0> E x p r. A trage în ţeapă v. ţeapă. 6. T r a n z. A duce, a căra, a tirî după sine. Să-l leage cu picioarele de coada lui şi să încalece■ ■ ■ Şi aceasta deaca fu, era tras svînlul prin toată cetatea. varlaam, c. 456. Unii să taie lemne... şi să le tragă pănă la Nilos. herodot (1645), 127. Au ucis pre tată-său şi de aciia-l leagă de coadele cailor şi-l duc trăgind pre uliţe. prav. 91. îl traseră prin uliţă şi de glezne pătruns spînzurat la un lemn. dosoftei, v. s. noiembrie 124r/ 9, cf. 113v/2. Lua pe oameni. . . şi-i trage tîrîş în gropi. alexandria (1784), ap. gcr ii, 132/22. Casa noastră, ci am fost cumpărat-o ... şi am tras-o pi locul unde stă (a. 1809). stefanelli, d. c. 343. Vulpea. . . încet, încet au tras cerbul (a. 1814). gcr ii, 212/17, cf. lb, ddrf. Se sfărîmă pluta cu noi in dreptul Copcei Răd-vanului şi după chiu şi vai am tras buştenii în Copcă. galaction, o. 62. Cind se întoarse speriat să-l aşeze la loc, trase după el un şervet, c. petrescu, î. i, 13. Se grăbea, trăgind după sine lopata şi cazmaua, bănu-lescu, i. 28. Trase sacul cu grîu după sine. id. ib. 67. Trecea pe aici, trăgind un copaciu mare după el. reteganul, p. iii, 65. Tragă-i corbii carnea-n fagi, Cloanţele pe sub copaci! id. tr. 18. Trage grapa după tine. doine, 292. Trajim grîu la măşlnă. alr ii 5 227/29. Un lănţar care traje lanţu. A i 35. O înh'ipt toporaşu lui... în copac şî trăgş copacu după dînsu. o. bîrlea, a. p. i, 412. (Re f 1. p a s.) De hadaragi se trage voi.cui prin apă. şez. iv, 113. O Expr. A trage targa pe 5977 TRÄGE — 460 — TRAGE uscat v. t a r g ă. A trage vetrela (sau, prin confuzie, verde) pe uscat v. uscat. A trage verde pe albastru = a: trăi greu, a trăi verde cu albastru. Ce-or mai trage verde pe albastra şi ce-or mai tirî barca pe uscat! 10-vescu, n. 51. A trage un picior (sau piciorul) = a şchiopăta (1). Păşea trăgînd piciorul încet, alecsandri, o. 243. Cîrciumarul trăgea un picior şi-şi pusese singur firma ,,La şchiopul“, pas, z. i, 54. + A ducc, a tîrî cu forţa. Prinseră Pavelu de-lu trăgea afară din bă-searecă. cod. vor. 34/11. Să tragi pre acesta de la olla-riul meu, cum să se omcară. po 247/25. Alerga tălhă-reaştc de ţinea calea a bărbaţ şi a femei, săvai cum fac la noi cu cii şi ceia ce trag în vale. dosoftei, v. s. ianuarie 273r/23. Şi-i traseră afară din oraş şi-i munciră cu multe fealiuri de munci, mineiul (1776), 104rl/24. Au strîris tare cu laţul şi apoi au tras-o în pădure ca să nu o vadă celelalte. drXghici, r. 99/17. Pc cari-s mai ruşinoase le înhaţă de mină şi le trag în joc. şez. iu, 108. Maică, duşmanele mele. . . M-ar trage Din sus de drum, M-ar arde, M-ar face scrum, bibicescu, p. p. 351. La arnăaţi poruncea. . . Şi la scaun că-l trăgea, Ochişorii ii lega, Mîinile d-asemenea. balade, iii, 127. Fă-te tu a mă trage şi eu oi merge plîngînd (sau trage-mă, şi eu să plîng), se spune cînd cineva se preface că nu vrea să primească sau să facă ceva. Cf. neculce, l. 169, zaiîne, p. ii, 775. Par că-l tragi la urs, se spune cînd cineva face un lucru în silă, fără tragere de inimă, zanne, p. ii, 776. (Refl. recipr.) In tune de Paşti în apă să nu să tragă (a. 1675). gcr i, 219/2. Au fostu obiceaiu de să uda cu apă şi să trăgea la văi cu apă unii pe alţii, gheorgachi, cer. (1762), 295. O E x p r. (învechit şi popular) A Irage la (sau ! spre, către, în) judecată sau la lege, la divan etc., (rar) a trage cu pîră = a aduce în fala unui organ judecătoresc; a pîrî (3). Bogaţii nevolnicescu voi şi aceia vă tragu spre giudecătoare (laleagett. test. 1648, la judecăţi biblia 1688). cod. vor. 118/1. Fără de nici o frică are voie să-l tragă la judecată, simion dasc., let2. i, 404. Se înmulţiră ceia ce mă trag cu pîră. dosoftei, ps. 16/5. l-au tras la giudecată. axinte uri-cariul, let. ii, 181/32. A tras pe acei vecini la divanul domnesc şi la adunarea ţării (a. 1740). uricariul, v, 260/20. Au tras pe igumenu. . . la divan (a. 1764). ib. x, 191. Pe urmă l-ar fi tras la judecată (sfîrşiful sec. XVIII), let. m, 256/3. Fiind tras la judecată de cătră stăpînul moşiei..., poate să piarză dreptatea năimealii. pravila (1814), 65/1. Unde se află pîrîiul cu lăcuinţa,. . . acolo să-l tragă în judecată, legiuire, 92/7. Ţăranul a fost tras pe oaie-n giudecată. donici, f. ii, 47/3. Iepurile odată Fu tras la judecată De un ogar. alexandrescu, o. i, 312. Plăteşte-mi antereul, că te trag la judecată, gane, n. ii, 151, cf. ddrf. Se jură. . . că-l va trage în judecată şi nu se va lăsa pînă ce nu-! va vedea în temniţă, rebreanu, i. 9,4, cf. alas 13 v 1923, 4/4. (Refl. pas.) Părinţii nu să trag la judecată pentru alişverişurile copiilor lor (a. 1780). gcr ii, 125/25. (Refl. recipr.) Fraţi cari se trăgeau în judecată pentr-o baniţă de mălai, vlahuţă, s. a. iii, 152. (Eliptic) Trei, patru oameni jurăiori, cum n-au fost nici tată-său, nici moşul său vecin de moşie aceluia cine-l trăgea, n. costin, let. ii, 46/35. Un zapis. . . cu care irage monastirea (a. 1820). uricariul, vi, 171. (Subiectul indică un organ judecătoresc) Acest divan va ave puterea a trage pe feteşcine (a. 1817). uricariul, iv, 2S0. A trzge Ia răspundere v. r ă s p u n-d e r e. A trage pc cineva cu nasul la teică v. n a s1. + F i g. A pretinde (ca fiind al său), a reclama ,1); a lua în stăpînire. Care cot trăgîndu-l noi,... zi-cînd că-i poienăresc, şi dumnealui iar zicînd că-i de hotarul Brătilei..., ne-am judecat (a. 1739). ubica-riul, xvii, 200. Zicînd aceşti oameni mai sus numiţi , tă-i asupreşte. . ., trăgîndu-i vecini de la ţinutul Sucevei, şi ei vecini nu se ştiu (a. 1741). ib. xx, 89. Vrînd ei ca să iasă din sat, a prins de veste Milescul şi nu i-a lăsat, Irăgîndu-i vecini de Zahareşlifi] (a. 1765). iorga, s. d. vii,. 223. Să-şi tragă deplin în stăpînire■ tot locul accla (8. 1797), upicaiuul, xxiv, 427. Să pocită cu ! chipuri, nedrepte a trage in stăpînire din hotarul Moldovei o bucală de loc (a. 1804). ib. iv, 95/20. <0> Refl. pas. Cînd să trage moşie de vecini..., cel ce arată cartea de hotărnicie să-şi. ia mai. intîi stînjănii deplin. legiuire, 8/24. + P. e x t. A duce cu sine, a lua; a aduce. Cile seminţii ou avut..., tcale le-au tras la aceale locuri în ţară. m. costin, ap. gîdej. După-mnsă, de ieşea demnul să meargă, cel mai ales om a mitropolitului. ■■ trăgea un cal poclon domnului, gheorgachi, let2. iii, 317. Ia Irageţi-mi încca cîte o cinzeacă de la cep! odobescu, s. i, 84. <> F i g. Mîine vor să-ţi tragă îngerii sufletul de la line, drept ce nu te găteşti de moarte (a. 1642). gcr l, 96/29. De o mînă nevăzută el era tras în trecui, eminescu, p. l. 37. •£> Expr. A-şi trage pe (sau de) scaină sau a-şi trage seama v. s e a m ă. (Regional) A-şi trage măsurile = a-şi chibiţii faptele sau vorbele, a-şi lua măsuri, v. măsură (2). Băiete, trage-ţi măsurile, îi zic eu. i. cr. i, 2. 77«-ge-fi măsurii, băiete, cînd vorbeşti cu mine! coman, gl, (F i g.) Aş fi ajuns... să găsesc banală... această redomentadă a stihiilor, dacă ele nu şi-ar fi tras măsurile tocmai la timp. hogaş, m. n. 178. (Regional) A trage la Îndoială = a se îndoi, de ceva, a pune la îndoială, v. îndoial ă. Mulţi, vor trage Ia mare îndoială aserţiunea\ aceasta a mea. fm (1861), 53. Începu... a cam Irage la îndoială laudele, sbiera, p. 126. (Regional) A-şi trage glasul (sau ghersul) = a-şi drege glasul. Cf. alr ii/i mn 23, 6 956. + F i g. A duce spre... sau la...; a obliga (1), a sili. Vădzu ei slăbindu şi în prădare traşi, psalt. 317. Iară cela ce rabdă la po-caanie-l trage şi-l izbăveaşle den munca veacilor. co-resi, ev. 61. Dovedind numele neamului acestor ţări,. . . ne trage rîndul a pomeni de port. N. costin, ap. gcr ii, 3/8. Să n-aibă voie a-l trage Ia robie (a. 1785). uricariul, i, 325. Prostia ta ne-a tras unde sîntem. agîr: biceanu, s. 41. Horite mele nu-mi plac, Că mă trag să fiu sărac, reteganul, tr. 128. Osînda Irage la ptaiă. zanne, p. v, 462. (Construit cu dativul; învechit) Ocărîreei aceşliia tras iasle. coresi, ev. 15. + A duce cu sine, a conduce. Vineră cătră. el orbii... Trase pre ei Domnul şi-i aduse în casă, ca să nu se ivească pizmaşilor. coresi, ev. 250. li pcartă pre tcate uliţele tîr-gului cu piialea pre măgari. . ., şi muiarea lui să Iragă măgariul de dîrlogul căpestrului. prav. 178. Să-l poarte gol, trăgînd cămilele oştii, dosofteî, v. s. noiembrie 101v/34. Se lăsă să-l tragă Pandora de mină şi se luă după dînsa. ispirescu, u. 93. Mă apucă de mînă şi începu să mă tragă după el. sadoveanu, o. vii, 309. îl apucă pe Ilie de mînă, îl trase înăuntru. Preda, d. 154. Merge paiul hăulind Şi pe murg de frîu trăgînd. se-vastos, c. 98. Cînd simţea De vremuri, bune, Trăgea Oile-n păşune! balade, ii, 494. Orb pe orb cînd irage, omindoi cad în groapă, zanne, p. n, 655. (Expr.) A trage (pe cineva) de nas = a duce pe cineva de nas, v. nas1. Pentru viclenie carea se cheamă politica... ne dau noao aceaste înuă/aiuri şi sfaturi: cum ne vor pulea mai lesne să ne iragă de nas încătru vor vrea ei. ţichindeal, f. 133/16. <0 (Acţiunea este săvîrşită cu scopul de a vorbi cu cineva în mod confidenţial) Cf. costinescu. Împăratul. ■. luă de mînă pe Făt-Fru-rnos... şi-l trase la o fereastră, eminescu, p. l. 10. Chirică îl trage de-o parte şi-l întreabă. creangX, p. 167. Trage pe nevasta lui Ipate de-o parte, îi spune. . . cîte şi mai multe. id. ib. 172, cf. tdrg, alas v 1923, 4/4. Trase pe fală de-o parte în dosul casei. ■ ■ şi-i spuse de porunca împăratului, şez. i, 101. Ea o trase pe împărăteasa la o parte şi-i spuse că nu primeşte parale. ib. ii, 116. + A pune în mişcare; a antrena. Şerpuieşte trăgînd după sine un mîl bogat. v. rom. august 1970, 63. Părău cari iraîi moara di apl. alr i 1841/418. Piatra, cînd se rostogoleşte, multe alte pietre trage după ca. zanne, p. i, 251. Cea mai mică mişcare produsă în vreuna din aceste naţionalităţi trage după sine imediata, convulsiunc a tuturor celorlalte, hasdeu, i. c. ii, 127. Această faptă a tras după dînsa un lung şir de nenoro- I eiri. costinescu. Moartea aceasta o să mai tragă şi I altele după ea. agîrbiceanu, s. 144. ■, 5977 TRAGE — 461 — TRAGE 7. Tranz. (Complementul indică un vehicul, o unealtă cu tracţiune animală, p. e x t. jugul .sau hamul) A face să meargă, a duce. Juncă den boi, curea n-au lucrat şi carea n-au tras jug. biblia (1688), 1411/ 51. Şi puşcile nu lăsat înapoi, neavînd cu ce li trage, că li murise caii. neculce, l. 296. încă nu sosise şei-cele cu zahereaua, ce le trăgea pe Prut în sus. axinte uricariul, lei. ii, 177/23. înhăma pre acei împăraţi] pre toţi şi trăgea carata... în loc de cai (a. 1760). gcr ii, 72/38. Era într-o caretă ce o trăgea o păreclu de cai albi (a. 1773). id. ib. 91/16. Douăsprezece tunuri mari trase de boi. negruzzi, s. i, 167, cf. costinescu. Un car nou... pe care-l trăgea cu mîinile singur, creangă, p. 40. O cărucioară, fără să fie trasă de cai, veni. ispi-rescu, i,. 188, cf. ddrf. Duman şi Viorica, împodobiţi cu flori de tei, trăgeau mîndri carul încărcai, bujor, s. 35, cf. alas 13 v 1923, 4/4. O căruţă trasă de doi boi. bogza, c. o. 354. Careta luxoasă, trasă la pas de un măgar cenuşiu, vinea, l. i, 49. Pornise fără grabă spre plugul lui tras de un bou. barbu, princ. 66. Se aşezară într-o butcă mîndră, trasă de patru telegari, popescu, b. îv, 126. Carele le trăgea, folc. mold. i, 297. (Prin analogie) O cojiţă de alună trag locusle, podu-l scutur. eminescu, o. i, 87. (Complementul indică persoana aflată Sn vehicul) Şi caii lui Ahil care proorocea Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgea, alexandrescu, 0. î, 195. Că trageţi fete frumoase, folc. transilv. ii, 162. <0> l.n tranz. Cinci au fost amici cu dînşii., . . . i-au fost împungînd cu strămurările ca pre boi, să tragă, necui.ce, l. 12. Boii trăgeau încet în jug şi carul scîrţîia. eminescu, p. l. 152. La deal, Moş Nichifor să da pe jos şi trăgea de-a valma cu iepele. creangă, p. :107, cf. tdrg. îndemna blind şi stăruitor vacile, care trăgeau din răsputeri, rebiusanu, i. 93. Aceşlia-s boii lui şi trug mai bine la jug decîl zece alţii. sbiera, p. 12. Eu lot trag cu calu-n ham. doine, 286, cf. şez. îv, 140. Şi mierla de pe teleagă Tot strigă Iu boi să tragă. ant. lit. pop. i, 76. Trag bine boii în jug. folc. transilv. i, 47. (Iu proverbe. şi zică Lori) La omul sărac, nici boii nu trag. pamfile, j. ii, 133, cf. zannk, p. v, 553. Boul cu bivolul anevoie trag la jug. zanne, p. i, 330. Pînă nu pui cu omul. in plug, Nu ştii boii cam trag la jug. id. ib. v, 504.. Dacă-i copil, să. se .joace, Dacă-i cal, să tragă, Dacă-i popă, să citească, id. ib. ii, 82. Nu mă doare nici ceafa trăgînd, nici coarnele ţinînd, se spune etnd cineva uu are nici o grijă. id. ib. 551. Parcă trage in plug, se spune despre cineva slab, obosit, id. ib. v, 507. (F i g.) în giugul lor să nu tragem, dosoftei, ps. 13/22. Zi şi noapte trag înjugate uremii, Amindouă cu-nţelepciune-ncearcă paşii deopotrivă. blaga, poezii, 383. Să trag ca o vită de povară şi să iac. . . v. rom. noiembrie 1954, 7. Cătănia-i jug de fier, Trag voinicii pînă pier. doine, 118. (Expr.) A trage la edec v. edec. A (rage la roală v. roată. A trage Ia jug v. jug. + Refl. (Prin Munt., Mold. şi Olt.; cu sensul reieşind din determinări) A luneca, a se da cu sania (alr sn v h 1 308); a luneca, a se da pe gheaţă (cu patinele) (alr i 1 257/388, 588, 595, 768, '780, 815, alr sn v h 1 309). Să trag cu săniile sau trăgile. ib. li 1 308/ 876. [Copiii] să trag pe giaţă. ib. h 1 309/848. -Să trag eu oasăle pe giaţă. ib. h 1 309/872. 8. Tranz. F i g. (învechit şi popular) A îndura, a suporta. Multe necazuri... au tras bieţii pămînteni de la un făcător de rele ce fu Duca Vodă. n. costin, let.2 ii, 22. Träge atunci mare greu de sete. neculce, 1. 244. Pentru faptele Lupului au tras şi ceielalţi pedeapsă. id. ib. 266. I-au scos mincinoşi. . ., începînd el a spune ce trag bieţii săraci din mîna lor (sfîrşitul sec. XVIII). let,2 iii, 215. Trăgînd lipsă de mîncare şi de apă (a. 1804). cat. man. i, 261. Nu puţină suparare trag /ccu[ij-torii tîrgoveţi (a. 1806). uricariul, x, 213. Atîlca necazuri şi supărări ce am tras. beldiman, n. p. ii, 112/ 15, cf. lb. îl va mîngîia de răul ce a tras. conachi, p. 263. Păgubi trebuie să tragă, pann, h. 33/2. Astă boală ce-o trag eu. id. a. 61/5. Suferinţile ce am tras. ■ . mi-au stricat inima. negruzzi, s. i, 47, cf. costinescu. Ai să tragi multe năcazuri, creangă, p. '222. Numai eu ştiu ce a tras pielea mea după urma tui. caragiale, 0. ii, 276. CU ani tras cu boala lui — numai inima mea ştie. vlahuţă, o. A. 428, cf. alas 13 v 1923, 4/4. Stătea acum gindindu-se cu groază la. pedeapsa ce. urma s-o tragă pentru adormirea în post. mironescu, s. a. 75. Şi nime n-a pulul să ştie Amarul ce l-am tras cu tine. topîrceanu, o. a. i, 110. Am tras şi foame. v. rom. iulie 1969, 34. Multe-am tras şi-mi agiutig. alec-sandri, p. v. 355. De-aş mai trage cîte-am tras, Eu de tine nu mă las. teodorescu, p. p. 308. Amarâ-i frunza de fag, Mai amar dorul ce-l trag. jarnîk — bîr-seanu, d. 90. Ce muncă şi chin mai tragem noi de la dînşii! sbiera, p. 149. Trag năcaz piste măsură, mîn-drescu, l. p. 128. .Să nu bătrîniţi. şi. să trageţi chinuri în slujba zmeului, reteganul, p. t, 36. Cile chinuri sînt pe lume, Ţoale sini trasă de mine. sevastos, c. 117. Şi. cle-oi ajunge vrun rău, L-oi trage cu capul meu. doine, 168. Aleanul meu Ce-l trag pentru tine. şez. 1, 10. Multă jale am mai tras! marian, î. 509. Săraca frunza di fag, Multi-mi spuni c-am să trag. cardaş, c. p. 41. Si bei paharu mneu, Sî tragi cî.li trag cu. va-siliu, ,c. 147. Pră copilu tău cînd îl prind, voi dă pţlea lui ce traze. alr i 252/77. Cîle rcle-s pe pămînt, Toate eu le-am tras pe rînd. folc. transilv. ii, 14. Trei zile îmi. par un ceas, De. cîle in viaţă-am tras. folc. mold. ii, 540. (?n zică lori şi proverbe) Cîte-am tras (sau mul-te-um tras) şi. nu m-um ras, nici de asta nu m-oi tunde. CI. ŞEZ. 11, 220, PAMFILE, J. 1, 136, ZANNE, I>. III, 327. Multe-am tras, dar nu mă las. Co.m. din piatra neamţ. Capul le face, inima le trage. CL teodorescu, p. p. 279, ZANNE, p. n, . 43. Capra se-mpute şi oaia trage ruşine. Cf. şuz. i, 218. O E x, p r. A (ruge conseein-jele = a suporta urmările unei acţiuni. A trage ponoasele v. p o n o s. A trage păcatul (sau păcatele cuiva) v. p ă c a t*. O In tran*. Cf. alas 13 v .1.923, 4/4. Se vede că aşa-s rînduilc lucrurile, că numai cel sărac să (ragă. camilar, n. i, 25. Ca să zbor cu clorul meu Unde trage Voina-n reu. pompiliu, b. 80. Trage, minilră, la. dor greu, Că eu am tras tot mereu, jabnik --BÎRSEANU, d. 161. To{i uu casă şi moşie, Numai eu trag la urgie. id. ib. 180. Am tras destul la rău. rete-oanul, tr. 127. Tragă, săracă, muiere, La năcaz şi la neaverc. doine, 50. Io trag în necazul meu. hodoş, p. p. 41. Vai de mine, rău imi trag Pentru, badea, de tru-i drag! id. ib. 134.. Trage mindro, la necaz, Că şi eu. destul am tras. bibicescu, p. p. 39, Scapă pe fată-ntiie!... --Nu! pă dumrleavgstră, c-aţ tras nevinovat. o. bîrlea, a. p. n, 363. Trag la rău şi zic că-i bine, Plîng cind nu mă vede nime. folc. transilv. ii, .9. Capul face, capul trage. Cf. ddrf, pamfile, j. i, 115, alas 13 v 1923, 4/4, zanne, p. ii, 42. Eu fac, eu trag< Cf. ddbf. Unul face şi. altul trage. Ci. pann, ap. ddrf. 9. T r a n i. (Complementul indică un vehicul, o ambarcaţie) A îndrepta spre un loc de staţionare şi a opri (pentru ca oamenii să se poată urca şi coborî, pentru a încărca sau descărca ceva etc.). Trasără corăbiile la'uscat, varlaam, c. 262. Trasără vasale şi pusără fimeile şi copiii... şi să dusură. herodot (1645), 68. Cum ajunge în pădure, chiteşte un copac care era mai mare şi trage carul, lingă el. creangă, p. 46. Cum ajung acasă, şi trag carul în ogradă, id. ib. 176. Aici traseră oamenii luntrile la mal să descarce materialul, voiculescu, p. i, 23. A tras în dreptul casei rădvanul. pillat, p. 95. Trase poştalionul lîngă pridvorul cu geamlîc. camil petrescu, o. i, 179. Să mergem la tren. . . Uite că-l trage. v. rom. decembrie 1953, 159. Trage şareta aici! preda, d. 164. Măi podar, Trage podul mai de-a drept! alecsandri, p. p. 159. Măi podar,... trage podul Să trec Oltul, teodorescu, p. p. 292. Trăgea trăsura, Pe ÎÂna punea, balade, î, 424. Podar, podar meşter maie, Trage podul mai la vale. folc. transilv. ii, 282. Trage vaporu la margini, o. bîrlea, a. p. i, 305. <>> Expr. A trage carul la uscat = a scăpa de un necaz, de un rău. Cf. zanne, p. v, 129. <0> A b s o 1. La acest ostrov.. . au tras căipi-lanul şi îndată au .ieşit cu Bobinson din corabie, dră. 5977 TRAGE — 462 — TRAGE ghici, r, 28/10, Sluga alergă către locul unde sta ascunsă trăsura şi strigă: ,,Trage, Ioniţă!i( filimon, o. i, 131. Zi vezeieului să tragă la scară, alecsandri, t. 297. Caii erau obişnuiţi unde să tragă după ce ajungeau în piaţă, agîrbiceanu, a. 352. Birjarii trăgeau la scară. p. constant, r. 172. Trage la magazie şi dă domnului magaziner biletul ăsta. arghezi, s. xi, 116. La repezeală, Silion îi luă cascheta [şoferului]... Apoi trase încet la trotuar, în dreptul mirilor, vinea, l. ii, 273. Las’că o să tragă la moară! (= o să aibă nevoie de mine). zanne, p. iii, 240. (Expr.) A trage la dreapta sau la stînga = a drmi un vehicul ea să cotească la dreapta sau la stingă. Cf. alr sn ii h 352. A trage pe dreapta sau pe stingă = a dirija un vehicul in aşa fel incit să meargă aproape de marginea din dreapta sau din stingă a drumului. A trage pe dreapta = a) a opri un vehicul pe marginea din dreapta a drumului (pentru a staţiona); b) (glumeţ) a se culca să doarmă. «$> I n t r a n z. Puteam să observ mişcările acelei flotile... şi, pe la amiazi, una din ele a tras la un mal ele nisip, ghica, s. 394. O trăsură... încărcată cu geamandane, trase la scară, gane, n. iii, 53. Pînă se gătiră ele, căruţa trase la scară, ispirescu, l. 398. Peronul... în care trag trenurile, v. rom. decembrie 1953, 159. Trei echipaje strălucitoare intrară în curtc şi traseră la peron. ib. iunie 1954, 61. Maşina mea a tras la principalul hotel şi imediat am fost pus în faţa unui incident, ib. februarie 1964, 95. (F i g.) Acum trăsura trage la scara amintirii, Şi de plecare sună în curte zurgălăi, pillat, p. 82. 10. Intranz. A poposi, a se opri (la o casă), pentru a fi găzduit; a se instala undeva pentru un timp limitat. Aproape de mănăstire, acolo cu toţi au tras. beldiman, e. 75/18. La gazdă am tras la mătuşica Mărioara. kogalniceanu, s. 1. Ajungînd la Iaşi, trase la cel mai bun birl. negruzzi, s. i, 84. Mă întreabă unde trag, ca să-mi aducă paşaportul la gazdă, giiica, s. 244. Am ajuns noaptea şi am tras la un otil. alecsandri, t. 74. Ştiu eu o poiană în pădure,... pe a-proape, să tragem acolo şi sîntem ca şi în casă la noi. creangă, p. 128. Anunţâ-mâ din vreme cînd vii. Tragi la mine, negreşit, caragiale, o. vii, 263. A tras în sălaş la o babă din cele mai vechi de. zile. f (1883), 174. De ce n-a tras la castel? delavrancea, o. ii, 138, cf. ddrf, barcianu. Se înţeleseră cu cîntăreţii, la casa parohială, unde trăseseră, agîrbiceanu, s. 126. îl pofti să tragă totdeauna la dînşii, cînd va veni. rebreanu, i. 485, cf. alas 13 v 1923, 4/4. Nu trage la noi nici un domn Constantinescu. c. petrescu, c. v. 123. Cum era ostenit de drum şi înfometat, trase la cea dinţii casă din capul satului, stănoiu, c. i. 28. Călătorind multă vreme,... a ajuns la Basora şi a tras la un han. sa-doveanu, o. xv, 476. Le descrise casa la care trăsese. calinescu, s. 566. Mai de mult a tras la noi, seara, unul cu căruţa de oale, dinspre munte, stancu, d. 43. Nu ştiu seara und’să trag. teodorescu, p. p. 326. Ca să zbor Unde mi-i dor Şi să trag Unde mi-i drag! jarnîk — bîrseanu, d. 124. Au tras peste noapte tocmai sub copaciul acela, sbiera, p. 5. Unde-ai tras de mas? Goni. marian. Flăcăul, ajungînd într-un sat, trase la o casă să găzduiască, şez. i, 188, cf. alexici, l. p. 50. Era seară şi a tras la o babă în marginea oraşului. radulescu-codin, î. 94. în c$i£ sară iară tra-sără la alt sat să. să culce. o. bîrlea, a. p. ii, 116. Fiecare, unde cunoaşte, acolo trage, zanne, p. iv, 204. 11. Refl. (învechit; despre reptile, viermi ete.) A se tîrî (3). Dinţii fierilor trimeate-voiu într-înşi, cu mînie ce tragu-se (se tîrăsc b 1938) pre pămîntu. psalt. 316. Tot fealul de viermi carii se trag pre pă-mînt. po 33/12, cf. 14/22. Copacii... era roşi şi beliţi pre unde să trăgea acel şearpe. varlaam, c. 425. S-au tras un şearpe mare balaur... ş-au intrat în visteariul cel împărătesc, dosoftei, v. s. noiembrie 128v/7. Şear-pele... purceasă trăgîndu-să după sz>[î]n/[u]Z loc de o pistreală. id. ib. decembrie 209v/30. + P. e x t. (învechit, rar) A se mişca. Blagosloviţi fîntînile, marea şi rîurile... şi toate ce se clătesc (tragu-se v) întru ape. psalt. 332. + (învechit şi popular; despre oameni) A merge, a înainta folosindu-se de miini, de genunchi; a se tîrî. Se ivi sü[í]n¿[u]¿ in vis ologului şi-i dzîsâ: trage-te cum poţ până la cea mută. dosoftei, v. s. noiembrie 118r/31, cf. klein, d. 440, lb, ddrf. Copchii mnici, Di sî trag încî pi brînci. şez. iv, 135, cf. alrm i/ii h 328. + (Popular) A merge încet, a înainta cu greutate, abia mişeîndu-şi picioarele; a se tîrî (4). Cf. lb, ddrf. De foame de-abia mă trag. jarnîk — bîrseanu, d. 463. Biata babă. . . abia se trăgea de bătrî-nefe. sbiera, p. 118. Nu mai putea umbla de atîtea ji-gănii, dară tot s-au tras cu greu înainte, până ce au înnoptat, id. ib. 136. Abia se putu trage pînă acasă de năcaz, reteganul, p. ii, 55. Şi de slab de-abia mă trag. şez. ii, 215. Abge să tragă d'e putred şî incalat. alr ii/i mn 49, 2 266/362. + (Popular; despre obiecte care atîrnă) A atinge pămîntul cu capătul de jos, a se freca de pămînt; a se tîrî (5). Ca la 8 — 10 rifi de pînză fină, al cărei mijloc vine deasupra pogacei şi a aluaturilor, iar capetele se trag (tîrîie) pe jos. marian, na. 253. + (învechit) A se duce după..., în urma... A avut craiul optzeci de mii de oaste, fără altă adunătură ce se trag după oaste. n. costin, let. i a, 19/19. 12, Refl. (Cu determinări locale) A se îndrepta către..., a se duce la... El, cu cine au avut, s-au tras spre Fălciiu, asupra tătarilor, neculce, l. 98. Vedea mieluşaua... pre mieluşălul său trăgîndu-se. . . de voia sa la junghiiare. mineiul (1776), 14V2/37, Copiii... se zvîrleau gălăgioşi în baltă,... apoi iar se trăgeau la mal. sadoveanu, o. viii, 136. Eu spre mal atunci mă trag. paras chives cu, c. ţ. 129. Către seară ... se trăgea spre crîşmă. v. rom. ianuarie 1965, 48. Dau de o fîntînă în cale şi boii se trăgeau către ea, semn că le era sete. reteganul, p. v, 31. Un cioban. . . venea de departe, de la cîmp, şi se trăgea spre satul lui. şez, vi, 109. Să traje ind.'e? La un tău, la un lac, cum i spuAem noi. o. bîrlea, a. p. i, 134. (F i g.) A măsurat credinţei poporului, nu se ştie după cine se trage norocul la casă. marian, î. 55. N-a rămas inimă-n mine, Şi cîtă a mai ramas, Toată la neică s-a tras. hodoş, p. p. 40. <> In trau 7. (învechit şi popular) Au pribegit din ţară. şi au tras spre Rim. simion dasc , let, 181. Au trecut în ţara leşască, de unde au tras la Bec iu, la împărăţia neamţului, n. costin, let. ii, 4/32. De acolo au tras drept pre Prut la Iaşi, id. let.2 ii, 11. Au tras la Iaşi, ieşindu-le tot norodul înainte (sfîrşi-tul sec, XVIII), let. iii, 194/31. La crîşmă trage întifis. beldiman, e. 31/7. Trăgea care cum venea drept la bucătărie, ghica, s. 519. Drept la masă că trăgea Şi la masă s-aşeza. îeodorescu, p. p. 630. Ce folos că trag acasă, Că n-am nevastă frumoasă, jarnîk — bîrseanu, d. 183. Trase aţă la bordeiul cel părăsit în care se născuse. reteganul, p. iii, 31. Colo departe zări el un cal păscînd si trase într-acolo, id. ib. v, 39. D-acasă cum ajungea, Drept la pimniţâ trăgea, şez. iii, 213. La foc iăl că mi-ş trăia, alexici, l. p. 40. Vremea prîn-zului venea, La un tufan că trăgea, După cal descăleca. balade, ii, 176. (F i g.) Cîte flori îs pe pămînt, Toate trag la jurămînt. Numa floarea-soarelui Şede-n poarta raiului, mîndrescu, l. p. 91. <0> E x p r. (Intra n z.) A trage la fund = (despre ambarcaţii) a începe să se scufunde. Vedem care barca trage la fund. c. petrescu, c. v. 132. (învechit) A se trage (sau, intranz., a trage) la divan = a se prezenta în faţa divanului (cu o cerere, cu o reclamaţie), a se adresa divanului. De s-ar mai trage la divan, să avem ştire (a. 1702). uricariul, xvii, 24. Neputîndu-să aşădza şi s-ar trage aici la divan, să li dai dzi să vie de faţă (a. 1717). iorga. s. d. xxii, 253. Oricine din lăcuitori ce va trage la divan să le fie uşa deschisă, gheorgachi, let. iii, 321/22. + A se apropia. Se trase mai spre ea şi-i spuse şoptii... v. rom. aprilie 1969, 6. <0> Expr. A se trage în partea,.. (sau după...) sau (intranz.) a trage pe .. = a semăna cu. . . E negru la suflet ca moşu-său şi ca tală-său: se irage după neam. cade. în partea cui se trăgea nu se ştia, pentru că nici de de- 5977 TRAGE — 463 — TRAGE parte nu semăna cu vreuna din cele patru surori mai mari. v. rom. februarie .1955, .152. Fiecare (rage, pe teapa sa. zanne, p. îv, 661. ♦ I n Iran /.. (învechii, şi regional) A evolua spre..., a merge către... Cu-noseînd la ce truge lucrul, s-au păzii. m. costin, o. 250. ^ Expr. A (rage de ziuă = a se face ziuă, a miji de ziuă, v. miji. Cf. gr. s. vi, 246. + In -tranz. (Regional; despre culori) A avea o nuanţă de. . ., a bate în. . . Cînd i se coace semîn{a. . ., dintru aceaea se cunoaşte, că trage cam neagră, economia, 43/20. Cind sini coapte, trag cum întunecai, ib. 71/10. Această piatră trage în verde, costinescu. Traje uat'iş. alr i 30/278. + Intra n z. (Indică locul cu aproximaţie; regional) A se afla, a se situa. Oamenii începuseră a aprinde luminile şi chipzuiau ei [copiii] unde trage casa lor. reteganul, v. i, 44. 13. In tranz. F i g. A tinde spre..., a fi atras către... Gîndul hiecău-uia de noi trage cătră păcat. varlaam, c. 294. A ce aţ măritat carea trăgea cătră podvig şi nevoinfă s[u]/V[e]toKcă? dosoftei, v. s. octombrie 92v/33. Pentru ce o aţi dat după bărbat pre aceasla carea trăgea spre d[\i]mnezcieşt nevoinţe? mi-neiul (1.776), 180rl/26. Şoarecii. . . trag tare după ouţele ceale de fluturi ouate, economia, 223/1, cf. 1,13. Vezi, dacă-i militar, lot a vitejii, trage! alecsandrj, t. 1 100, cf. costinescu. Ţineam ceaslovul deschis şi, cum erau filele cam unse, trăgeau muştele şi bondarii la ele. creangă, a. 35. Singele apă nu se face şi. rubedenia la rubedenie trage, ca acul la magnet, ispirescu, l. 391. Ca dragoste să tragă unul la altul, sevastos, n. 54. Fiecare trage la mai bine. agîrbiceanu, s. 68. Peştele trăgea necontenit la cirlige. sadoveanu, o. xvh, 434. N-am ce zice, tragi la bine! pas, z. i, 168, cf. ca-M1L petrescu, o. u, 206. Om frumos la frumos trage. reteganul, ch. 104. Voinic la voinic trage! sbieka, p. 80. 7-o orbit pe loji cu nişte muşte măruntele care trag la ochi. şez. iii, 29. Joacă, lelco, joacă bine, Văd că tragi mereu la mine! pamfile, c. ţ. 307. Şărchi trăgea la rurosu lor. alr i 864/704. Nu trag să merg acasă. folc. transi.lv, ii, 429. Apa trage la matcă şi omul la leapă. zanne, p. îv, 660, ct. şez. i, 220. Omul trage la om şi vila la vită. pann, p. v. i, 13/22. Ban Iu ban trage, zanne, p. v, 43. Unul trage la dracul şi altul la tatăl său. id. ib. vi, 578. Trage ca calul la iesle (sau cum trage calul la traista cu or;). Cf. creangă, a. 1.47, zânne, p, i, 359, 360. O Exp r. A trage la traistă --a căuta de unde se pot obţine foloase, a viza o slujbă rentabilă, zanne, p. iii, 409. (Regional) A trage eu casa = a fi credincios in căsnicie. Unul. din soţi nu prea trage cu casa. gorovei, cr. 48. (R e f 1. i ni p e r s.; regional) A i se trage de ceva — a fi curios de ceva. Corn. din bran. O Refl. (Regional) Numai. el. nu să pre trăge în Moldova, vădzînd că să sfădesc domnii amindoi. neculce, l. 323. De nu i-ar plăce acolo şi s-ar trage tnlr-ultă ţară. creştinească, volnic să fie u merge (a. 1743). gcr ii, 35/15. Se bucura grozav cînd vedea că mă trag la carte, creangă, a. 185. S-au sfătuit omul cu femeia să dee fata după dînsul,... că-i foarte harnic... şi fata se cam trăgea după dinsul. sbiera, p. 151. Se trage numai, tu nebunii. Corn. marian, cf. podariu, fl. 50. Se trage la teapă ca apa la matcă. creangă, a. 115, cf. zanne, p. i, 103. Musca, se trage la miere, zanne, p. iii, 670. O (Subinţelegindu-se determinantul) Văzîndu-l că se trage aşa de tare, i-au spus unde se află pădurea aceea, sbiera, p. 136. ^ (îivechit şi regional; urmat de determinări introduse prin prep. „la“, „spre“, „cu“) A fi de partea cuiva, a ţine cu. .., a înclina spre. . . Ciia ce trăgea cu Ştefan Balor. n. costin, let. i a, 95/21. Unii cu un domn trăgeau, alţii pre alt domn. să rădice din cei mazili îmbiau (a. .1729). let.2 ui, 41. Boierii erau dezbinaţi: unii trăgeau spre nemţi, vlahuţă, ap. cade. A tras şi el la cine-a dat mai mult. stănckscu, b. 101. + (învechit şi regional) A fi tentat să. . ., a înclina; a ac-ţ iona ca să. .. Că-l îmbrăcară. înlr-un veşmînl mohorîl. ce. trag a oeni cătră spăsenie, dosoftei, v, s. octombrie, 42r/2. Unii trăgea să. fie Duca Vodă dorim la Moldova. n. costin, let. ii, 18/11. Altă sumă de domni leşeşti... trage să pui pe Frideric, ficiorul craiului Avgust. neculce, l. 328. Trăgînd să-l ia, fiind a lui de cumpărătură,... i-am orînduit cu giudecată (a. 1733). iorga, s. D. xvi, 322. ¡1 duse Ia împărat şi mijloci chiar el la împăratul, şi-l primi servitor după cum trăgea florarul. h rv 60. + (Popular) A prevesti (o anumită stare), a aminti de. . . ; a tinde spic. . . Vremea trage a pri- măvară. CARACiALE, o. vii, 204. Viaţa începe a se mo-horî,... trage a jale. bacalbaşa, s. a. i, 213. Vremea trage a ploaie, alas 13 v 1923, 4/4. Cu două lăbuţe fine, părea că se spală, pe faţă — uşa cum fac pisicile cînd trag a vreme rea. topîrceanu, o. a. ii, 43. Numai vechituri în casa asta. . . Nu mă mut în cimitirul ăsta pentru numic in lume. Trage a sărăcie. vinea, l. ii, 239. Cu obrazul alb, fără vlagă, cu o lene a privirii ce a boală trăgea, babbu, princ. 59. Băiatul lor parcă nu era şi el din viţă împărătească. .., că nu trăgea a neam mare odată cu capul, mera, l. b. 141. Trage a ploaie, pamfile, j. i, 136. Inţapă muştele, trag a ploaie, udrescu, gl. Cîntă cocoşii, trag a pioaic. id. ib. Săuacă. pălărie, Tu tragi lot a sărăcie, zanne, p. ui, 265. (E x p r.) Mustăţile ii Irag (sau mustaţa ii trage) a oală, se spune despre un om căruia îi place să bea, V. şi o a I ă (l). Mustaţa căruntă, rară şi aspră, care-i. venea pesle gură, trăgînd a oală. agîrbiceanu, s. 163, eoni. din ţepeş vodă — cernavodă. Trage a pămiiit (sau a groapă), se spune despre cineva care este aproape de moarte. V. şi p ă m î n t. Com. din ţepeş vodă — cernavodă. A trage a marc v. iu a r c1 (VI 3). O (în superstiţii; v. cobi) Cf. polizu. Să nu umbli vara cu căciulă, că tragi a iarnă, gorovei, as. 40. Cînd îţi urlă cinele pe. lingă casă, trage a pustietate. id. ib. 47. Corbu şi cioara sînl paseri urîte de oameni., zicînd că trag a hoit. h iv 75. Fl nu-ţi mînîncu. mămăliga cu făină necernută; cine face uşa... trage a sărăcie, şez. v, t. Nu mi nea pe vatră, că tragi a calicie. ib. vi, 41. Îmi toi trage să mor. ciauşanu, gl. (E x p r.) A (rage rău = a cobi. id. ib., cf. alr i 1 103/750, 776, 790, 803, 808, 880. 14, Re I I. (Adesea urmat de determinări care arată direcţia mişcării) A se retrage din locul în care se află. Se-ar trage de suptu focu să iasă afară (a. 1580). cuv. d. bătr. i, 330/12. S-au tras mai degrabă spre ţara leşească, m. costin, ap. gîdei. Să trasă indărăpt să cunoască obîrşia aceluia ce venea, dosofib«, v. s. noiembrie 133r/20. Moscalii ce era pre margine de strajă, dac-au simţit, s-au tras cu toţii de s-au sirius în Podolia. neculce, l. 208. Decebcil, biruindu-se, au fugit, Iră-gîndu-se către Beligradul Ardealului, spătarul mi-lescu, let.3 i, 91. Cînd să opinii faurul cu ciocanul înfierbinlul, ci să trase dc frică, şi lovi cu ciocanul numai năcoualna goală, mineiul (1776), 120rl/38. S-au tras înapoi fără a să bate. ist. carol xii, 21v/ 20. Nemţii... s-au tras de la locul bătăiei. şincai, hr. m, 174/12. Păianginii din locurile sale se trag. calendariu (1814), 86/19. Haida, Irage-le şi te cară din uşa noastră! ţichindeal, f. 164/12. Năvăleaşte asupra acelor ce-i închiseasă drumul, îi împrăştie. . . şi cu mure linişte să trage într-o parte, beldiman, n. p. 1, 130/4, cf. drlu, lb. Judecătorii s-au tras îndeosebi ca să se sfătuiască, cr (1831), 181/38. Auzind aceste căpitanul, s-au tras în laturi, drăghici, r. 21/26, cf. pann, e. ii, 66/5. Acest din urmă argument mă făcu să mă trag de la fereastră, negruzzi, s. i, 58. Cînd începe bălaia biciuluursul se tot trage încetul cu încetul !napoi. ghica, s. 524, cf. costinescu. Domnul meu, să te tragi, Aştept pe împărat, ap. odobescu, s. i, 250. După aceia se trage cu dispreţ din faţa episcopului. creangă, a. 137. Cînd fratele meu, Bogdan Vodă, sc oprea let leagănul lui, copilul se trăgea speriat, dela-vrancea, o. ii, 128. Te privesc, întorci privirea! Nain-tez, ie tragi din cale. macedonski, o. i, 276. Să trag t 1 ao 'T'. i r., ,i„. TRAGE _ 464 — TRAGE alas 13 v 1923, 4/4. Se trase de trei Gri înapoi, de teamă să na fi plecat prea devreme, brăescu, a. 261. Hai să ne tragem mai spre linişte, sadoveanu, o. x, 389. Se trase un pas înapoi şi se sprijini, de peretele rece şi umed. bart, e. 253. Se trase înapoi, făcind un semn cu mîna. arghezi, s. xi, 20. Cind mă vede, odată se trage îndărăt, preda, î. 49. Roaba, aducînd bucate, Se trăgea mai la o parte, teodorescu, p. b. 116, cf. alr i 1 432/122, 178, 298. îndărăt că se trăgea, Uşa la loc închidea, balade, ii, 107. (F i g.) De frică mă cutremurai şi mă trăsei spre sinemi. mineiul (1776), 28V2/25. O (Cu determinări care indică un loc dc refugiu, un adăpost, un loc retras) S~au tras în (ara lor. m. costin, ap. gîdei. în urcior. . . s-au tras o năpîrcă. do softei, v. s. septembrie 3lr/19. Au fugit teptit, preste Dunăre, trăgîndu-să la Ţarigrad, la frate-său. ne-culce, l. 307. Făcu pe fiiul său Mchmed în locul său şi el se trase la Magnisia. văcărescul, ist. 256. Şuvel după un tufariu să trasă, budai-deleanu, ţ. 272. Porţile să-nchid îndată, toţi înlăuntru s-au tras. beldiman, e. 10/24. Să trăgea în locuri singuratice. marco vrei, d. 195/21. în grozile inertei aflîndu-să, s-au tras într-un unghi al pcşlirii. drăghici, r. 73/2. Se va trage în ale sale apartamenturi (a. 1834). uricariul, viii, 192/4. îi porunci să se tragă în episcopatul său, unde muri de mîhnire. bălcescu, m. v. 406, cf. pann, e. i, 101/12. Se trăsesă lîngă o fereastră deschisă. negruzzi, s. i, 152. Se trag la munte ca să facă 0 campanie de guerillas. giiica, a. 28. S-a statornicit în salul acela pentru totdeauna, trăgîndu-se la casa lui. creangă, p. 139. Fiind vreme de iarnă şi vifor, s-a tras cu oastea la adăpost, vlahuţă, s. a. iii, 319. Bătrînii se trag iarna lîngă vatră ca viezurele-n vizunie, agîr-biceanu, s. 88. Noaptea se trăgea într-un bordei, voi-culescu, p. ii, 31. Răzăşul se trase la cuibul de pe Răut, ca un vultur rănit, sadoveanu, o. v, 616. Se trase repede după un perete, camilar, n. i, 73. Se tra-seră în cămările apropiate, la cahfea şi la dulceaţă. barbu, princ. 120. Se trase după tăblia patului, v. rom. ianuarie 1965, 71. S-au tras în altă parte de păi-dure. sbiera, p. 188. Se trase mînzul sub car. retega-nul, p. iv, 32. Băieţanul se trage în bordei dinaintea vremii acele rele. id. ib. 71. Toate fetele se trag Sub umbra de fag. sevastos, c. 57, cf. alrm ii/i h 367. Sub fereastră se trăgea Cam. pe furiş, balade, i, 346. De te vor pofti la masă, tu nu te trage sub masă. negruzzi, s. i, 251, cf. zanne, p. iii, 653. (F i g.) Te tragi în singurătate, aceasta o tot doreşti, pann, e. i, 50/17. CU cetea, se trăgea într-o lume frumoasă şi-i plăcea să întîrzie mult. camilar, n. i, 19. Vorbeam, zisese Evan-ghelina, trătgîndu-se în sine. barbu, princ. 48. <0 1 n t r a n z. (Regional) Trag dă laturi, alr sn iii h 863. <0 T r a n z. Au tras şi el toate ostile de pren toate locurile la un sat aproape de Cluj. n. costin, let.2 i, 496, cf. drlu. împăratul Aurelian, văzînd că este cu neputinţă de a mai apăra pre Dacia de varvari..., au tras legeoanele din ea. ist. m. 11/1. Băiete, trage-ţi mina din cel joc. alecsandri, p. i, 8, cf. eminescu, o. i, 52. Vornicul Groza îşi trase ostile, delavrancea, o. ii, 190. Cine-a tras aşa grăbit Mîna care mi s-a-ntins? voiculescu, poezii, i, 83. Plopul se clăti, Umbra şi-o. trăgea, Soarele-i ardea, pop., ap. gcr ii, 327. (F i g.) Trage-ţi amorul de la el, că nu e pentru tine. pann, e. iii, 80/1. <0> E x p r. A-şf trage mîna de deasupra cuiva = a înceta de a mai ocroti pe cineva. împărăţia îşi trage de deasupra lui mîna. sadoveanu, o. x, 266. A-şi trage vorba = a reveni asupra celor afirmate anterior. împăratul nu-şi poate trage vorba, trebuie să împlinească făgădaşul. reteganul, p. p. 8. + P. e x t. (învechit) A părăsi o funcţie sau instituţia, colecti-vitatca din care face parte. Nepulînd a face pe spa-tarul să cunoască primejdia, şi a patriei şi a dumnealui, după datorie-mi cugetam să mă trag. văcarescul, ist. 280/18. De la judecată să dă jurămînt împotriva celui ce stăpîneşte, asemenea şi împotriva celui ce s-au tras din stăpînire prin vicleşug, pravila (1814), 73/9. [Stareţa] s-a tras din pricim sWMmnii şi a mputinţu (a. 1820). iorga, s. d. -v, 262. Dregători n-au rămas, Cei mai îndrăzneţi, şi vrednici din dregătorii s-au tras. beldiman, e. 1-/19. Toţi volinlirii germani... pot a se trage din slujba grecească, cr (1836), 151/12. Mă sili ca să mă trag din această slujbă, gorjan, h. iv, 41/28. M-oi trage de la sfat, măria ta. delavrancea, o. ii, 89. <0> T r a n z. Toţi arnăuţii din slujba lor să_ văd traşi, beldiman, e. 3/20. Domnu abate să tragă pre bezăidele de la şcoala publică şi să le deie dăscăli particulari. kogălniceanu, s. 64. F i g. A se da în lături de la ceva; a se feri, a se sustrage. De am greşit sau am făcut ceva, să mi să cază moarte, nu mă trag a nu muri. n. test. (1648), 168r/33. A venit încă şi Maniac, măcar că dinţii se cam trăgea, şincai, hr. i, 211/5. Săi nu se tragă de la plată. id. ib. 395/38. Să dovedească toate vinovăţiile cu care l-au pîrît, căci, trăgîndu-să în laturi şi nedovedind, pravila îl înfrînează pre pîrîş. pravila (1814), 11/3, cf. drlu. Se trage dccamdată d-aceastăi luptă, pann, e. ii, 3/10. Spre a se trage de la îndatoririle ce i se impusese (a. 1855). uricariul, iv, 427, cf. costinescu. Vreai să te tragi de la muncă! reteganul, p. v, 50. <0 E x p r. (Regional) A se trage de ceva — a se jena, a-i păsa de ceva. Cf. bud, p. p. 83. «4* (Despre ape curgătoare) A reintra în albie (după o inundaţie); a scădea. Ai/. început... apa a să trage la matca ei. drăghici, r. 112/28, cf. polizu, ddrf. Cînd s-a tras apa, au ieşit din el doi copii măricei. stăncescu, b. 161, cf. alr sn iii h 826. + (învechit ; cu determinări introduse prin prep. ,,de“) A se depărta de cineva; a se despărţi. Ori a fi cinstit prietin şi să mă trag de Zulnie, Ori să-i descopăr amo-riul. conachî, p. 84. Trăgîndu-se de dînsul şi năzuind in ajutoare străine, fu silit a se adresa la poloni, băl-cescu, m. v. 201. <4* (Despre o inflamaţie, o excrescenţă) A regresa, a se micşora. Cf. klein, d. 440, atila, p. 165. + (Despre persoane şi despre faţa lor) A slăbi, a se subţia. Cf. polizu. Acum am slăbit, m-am tras. mumuleanu, c. 148/2, cf. barcianu, cade. Flăcăul începea să doarmă mai puţin şi să se tragă la faţă. sadoveanu, o. x, 600. Inimioara mi s-a ars, Feţişoara mi s-a tras. pamfile, c. ţ. 174. <0> Tranz. f a c t. A-l trage boala (pe cineva), udrescu, gl. 15. Refl. (învechit şi regional) A se perpetua, a dăinui; a se transmite (i). Aşa s-au tras cuvîntul pînă astăzi, m. costin, ap. gîdei. Să trage cuvîntul den om în om că o beserică de lemnu la. Olovăţ să fie făcută de Dragoş Vodă. n. costin, l. 175. Şi aşa s-a tras acest obicei vro zece ani. id. let. ii, 45/26. Au scornit şi el acestu obicei rău..., care să trage şi pănă astădzi. neculce, l. 32. Văzînd Traían că în lung să trage acest războiu şi gîndind că multe se pot întîmpla dintr-a-cea zăbavă, c. cantacuzino, cm i, 15. Dintr-a sa oaste a lăisat. . . ca să se aşedze aici, rămîind locuitori acestor ţări, carii şi pînă astăzi se trag. id. ib. 92. S-ar crede că în veaci sueţesive s-ar trage şi ar sta lumea (a. 1702). gcr i, 343/27. De atuncea încoaci s-a tot tras clin neam în neam de au stăpînit (a. 1702). uricariul, xiv, 267. Să trase viaţa lui pînă în zilele lui Iulian, mineiul (1776), 174r2/36. Şi de atunci se trage Viţe Şi seminţe. teodorescu, p. p. 167. Şi de-atunci se trase, Şi de-atunci rămase, Lumea cît o fi Şi s-o pomeni, Că ei se gonesc Şi nu se-ntîlnesc. balade, i, 293. <0 E x p r. (T r a n z.) (învechit) A-şi trage viaţa (sau veacul) = a trăi (1). Toate zile celor bătrîni, cîţi au tras vacul după Iisus. biblia (1688), 172V59. De împărăteasa Zoi otrăvit fiind, clin zi în zi viaţa îş trăgea, cantemir, hr. 379. (Învechit) A trage război = a purta război vreme îndelungată. Trăgînd multă vreme războaie cu troadenii pentru mare strîmbătatea lor. m. costin, o. 250. A trage nădejde (sau speranţă) v. cuv. 16. Refl. (Regional; despre lapte, vin) A se strica clevénind cleios. Cf. lb. Vinurile se strică... în mai multe feluri, adecă sau se oţetesc, sau capătă şmeag, sau se trag. economia, 169/19, cf. costinescu. Dacă bea găina din lapte, se trage laptele, gorovei, cr. 160, cf. a v 14, 20, vi 4, 26, corn. din morăreni — topliţa. I n ţ r a n i, (Despre lapte) A mirosi greu, urît 5977 TRAGE — 465 — TRAGE (Negrileasa — Gura Humorului), glosar reg. Laptele cam trage. ib. II. 1. Tranz. A scoate, a extrage; a smulge. Ochii miei pururea cătră Domnul, că elu trase (v a sinul g e d) den cursă picioarele mele. psai.t. 42. Tre-mcate măra ta de sus, scoaic-me (Irage-mă n, sraul-gc-mă B 1938) şi izbăveaşie-ne de ape multe. ib. 297. I-au tras inelul pînă la mijlocul degetului (a. 1783). gch li, 131/22. Pescarii, trăgînd mreaja clin rtu, au simţit că e foarte grea. ţici-undeal, f. 243/3, ci. drlu, costinescu. Trase cepurile de la cîteva bufi. ispirescu, l. 323. Trase o săgeată din tolbă, o aşeză la arc. :U1. ib. 326, cf. tdrg. Nici un doctor nu trăgea măselele mai repede şi fără durere ca dînsul. rebreanu, i. 120. Scociorî in punga împletită, trase un zlot de argint, sado-veanu, o. x, 129. Armurile fură trase din arsenal la lumină, id. ib. xi, 51. Să irag cu voi din baltă de peşte plasa plină, călinescu, l. l. 8. Închid porţile şi trag cheile, blaga, poezii, 130. îşi trăgea cu greu bceancii din clisă, bănulescu, i. 31. Trăgea... din buzunarul cu Iignatul un carnet mare, îl desehideu într-an anumit loc şi scria. v. rom. aprilie 1971, 49. Cînd acuma să se scol/oare şi el însuşi, i-au tras fraţii lui lanţul şi el a rămas, sbiera, p. 95. Pe mîndra o tras pe horn, Că n-are mă la casă, Cată-i dar pe horn să iasă. reteganul, ch. 97. Trase basmaua de la briu şi i-o dădu. STĂNCESCU, B. 234, ci. ALR I 1 271, ALRM Il/l li 73, alr sn v h 1 359. Trag un pom din rădăcină, ib. h 1 359/872. A tras un fir dă păr din capu iei şi-a făcut un arc. o. bîrlea, a. p. i, 161. (F i g.) Trage miere dintr-o plantă, făr-a betegi pe floare, conachi, r. 278. O Expr. A-i trage (cuiva) rogojina «le sub picioare v. rogoj i n ă. A-i trage (cuiva) un ghimpe din picior — a scăpa pe cineva de un necaz, de o dificultate. zanne, p. i, 187. Au tras straiul ile sul» el, se spune despre cineva care a murit. id. ib. iu, 387. A trage sorţii (sau, intrau/., la sorţi, eu sorţii) v. sorţ. A trage scurta v. scurt. A trage bobii (sau, intrau/., cu bobii, In bobi) v. bob. (in tranz.) A trage In cărţi = a prevesti viitorul cu ajutorul cariilor de joc; Mai tras-ai în cărţi, cumnăţico? aleo sandri, t. 476. îţi spune mătuşa-ndală unde se află Făt-Frumos.. Am să-fi trag in cărţi. id. ib. 946. A trage ta loterie v. loterie. A trage la roată v. roată. + (Complementul indică abstracte) A degaja dintr-im ansamblu unele elemente pentru a le utiliza, a e tra ge; p. e x t. a elabora, a face, utilizind elementele extrase. Adevărata, civilizaţie este aceeu pe cure o tragem din sînul noslru. kogâlniceanu, s. a. 98. Asta poezie. . . este-n Bucureşti lucrată, 'Trasă din alta şi udăugată. pann, e. i, tn/5. Devin din ce in ce mai. rari filologii de feliul acelora ce Irag ,,Ardealul“ din ,,ardere". hasdeu, T. c. i, 1.08. Subiectul acestei />iese este Irus din un roman de George Sand. caragiai.e, o. v, 239. Subiectele mai tutulor acestor producţii au fost trase din istoria naţională, id. ib. 249. Cugeta de mult la un roman tras din viaţa de la Iară. vlahuţă, s. a. ru, 57.Cercetările moderne au ajuns la rezultate sigure, din care se poate trage o sinteză desăuîrşită. naum, ist. art. 27. Recursul. . . este sprijinit numai pe motivul de forul Iras din dispoziţiunite art. 65. cod. pen. r.p.r. 84. înalta-i cultură trasă din cele cărţi cetile şi răscelite. barbu, princ. 216. O Expr. A trage concluzia (sau Încheierea, urmare, rar, consecinţa) (cn...) = a deduce o consecinţă; a conchide. Trag urmare, maior, ist. 61/3, cf. costinescu. 'Trag numai, c/incluziunea eă este neserios a se zice. că putem să. nu executăm tractatul, matobescu, d. ii, 195, cf. alas 13 v 1923, 4/4. A tras concluzia că de ambele părţi se nor faee încă eforturi ca să se ajungă la o înţelegere, titu-lescu, n. 117. Tragem încheierea că evul mediu era barbar. Dar de unde! călinescu, c. o. 39. O consecinţă eronată, pe care o trag mulţi, vianu, l. r. 37. A trage concluzii v. concl u z i e. A trage Învăţăminte din. . . (sau de ne urma...) v. î n v ă t ă m îii t. A traue o extrage rădăcina pătrată, v. extrage. Cf. aat 12r/l, asachi, alghebra, 53r/10. + (Mat.; învechit şi regional) A scădea; (învechit) a subtrage. A lua afară un numer mai mic din altul mai mare însemnează a trage sau a scoate, şincai, î. 17/2. Să tragem 345 de lei şi 25 de părale din 457 de lei şi 35 de părale. amfi-lohie, E. 19/13. Trag afarî. alr sn iv li 931/386. ¡(Refl. pas.) Aşa vei face cînd... numărul ce să trage a fi mai mare. amfiloiiie, e. 19/9. + A face să devină mai puţin intens, mai şters. Coloarea verzie. . . se spălăcise, bătută de ploi, trasă de soare, agîrbiceanu, a. 546. 2. T r a n z. (Complementul indică o armă) A scoate (din teacă), a apuca (pentru a începe lupta). 'Trage (s m u 1 g e d) armă şi apucă înrainte gonitorii mici. psalt. 61, cf. coresi, ps. 85/12. Afară voiu trage arma mea şi mina mea piiarde-va pre ei. po 228/17, cf. drlu, costinescu. Ce face nobilul Silvu, bătrînut ofensat? Credeţi că trage spada să pedepsească repede pe acei cutezători? caragiale, o. iii, 59. Trase spada, omorînd pe cel ce cutezase să-i spuie astfel de netrebnice vorbe. ispirescu, m. v. 58. Zăcea pe pietre Lara, cu spada Ungă el Pe jumătate trasă, macedonski, o. i, 263, cf. ddrf, alas 13 v 1923, 4/4. Primejdia o simţii vie. . . Instinctiv trăsei din buzunar revolverul, sadoveanit, o. vii, 346. Traseră de sub zeghe automatele, id. ib. xvii, 362. Popa sabia trăgea, Mînecile sufleca, jar-nîk — bÎrseanu, d. 493, cf. alexici, l. p. 26. Buzduganul îşi trăgea, O dată îl răsucea, balade, i, 346. Din teacă Cuţit trăgea, în inimă Şi-l băga. ib. iii, 355. Ş-o tras afara paloşu. o. bîrlea, a. p. i, 232. <£> F i g. Au tras... sabia răzbunării, care să cuvine numai judecătorului lumii, marcovici, d. 354/1. O Expr. A trage sabia împotrivii cuiva v. sabie. 3. Tranz. (Complementul indică un lichid) A scoate (dintr-un recipient); a extrage. Cf. drlu, lb. Vinul se scoale din cadă trăgîndu-l pe cep. i. ionescu, c. 199/1, cf. costinescu, ddrf, barcianu, tdrg. Se limpezeşte. . . vinul Iras în. sticle şi culcai sub bolţi străvechi. vinea, l. i, 92. Tragi pe măţuşcă vin. în pahar şi-l bei. v. rom. septembrie 1970, 25, cf. alr ii 2 556, ib. 6 160, alr sn i h 246. (R e f 1, p a s.) Vinurile ceale aspre... mai adeaseon se Irag în alte buţi. economia, 168/25. Vi.nt.il se trage din-poloboace în bute/ce, fără .ca să se răsufle, i. ionescu, c. 204/25. în ocol se află. . . fîntîna de unde ,,se trage“ apă de beul. pribeagul, p. r. CI. La crame se trăgea vinul în linuri., barbu, princ. 156. O Expr. A trage vinul de pe drojdie (sau de pe drojdii) = a scoate vinul limpezit din vasul în care s-a depus drojdia; a pritoci. Ci', i. ionescu, ii. 199/25, alr sn i h 240. (Refl, pas.) Vinul se trage de pe drojdii măcar o dată pe an. i. ionescu, c. 201/26. A trage la pritoc v. p r i t o c. + A scoate (prin distilare); a extrage. A trage sucul... cărnii. costinescu. Trage sucul din ierburi, cade. •i. Tranz. (Complementul indică puroiul dintr-o rană infectată, dintr-un abces etc.) A face să se stringă la un loc. (Prin. metonimie) Te duci şi ceri să-ţi deie — mnealui. ce are acolo, ca să tămăduiască o obrinteală ...,să tragă o coptură, popa, v. 148. 5. T r a n z. (Astăzi mai ales in 1 o c. şi în e x p r.) A lua (cu forţa); a obţine. Cf. drlu. Bezădelile şi Vogoridi au a trage banii lor de la pastorul, la începutul fieştecărei luni. kogăi.ntceaJ'îu, s. 129. Valen-ciena, Mălina, Bruxcla: trag cîle zece milioane pe an de pe dantele, ghica, s. 272. Să asculte numai... de comuna de la care-şi Irag salariul, fm (1861), 44. Art-drii-Popa. ... Zi şi noapte de călare 'Trage bir dirt drumul mare. alecsandri, p. i, 36. 'Trag ca salariu. .. 4 400 fi. sbiera, f. s. 319. Ca să-mi dau socoteala, Ca să-mi trag simbrioara. teodorescu* p. p. 668. <0> (Complementul indică abstracte) Pe unii dobîndindu-i cu făgăduieli, pe alţii silindu-i cu înfricoşări, /iu tras supunerea de la. fieşteşicare. văcărescul, ist. 250. Comitelui trage informaliuni, din care iese că ta Blaj trage — 466 — TRAGE un tovarăş nu poale să-şi iragă capitalul părţii sale din tovărăşie, caragea, l. 40/12. Cind ieşi boieru din tovărăşia dumitale, îşi trase partea lui de 20 000 de galbeni. delavrancea, o. ii, 278. + A reţine (o parte din ceva); a opri. V. popri, z ă 1 o g i. Să aibă dumnealor a-şi trage partea ce li va cădea (a. 1792). uricariul, xix, 40. Acei douăzeci bani să-i tragă. ■. de la cumpărătorii vădrăritului (a. 1799). il>. iii, 7. Vor pane pruncului epitrop şi vor trage din averea părinţilor săi un venii cil va fi îndestul pentru creşti rea sa (a. 1822). ib. iv, 284/28, cf. lb. Să-şi tragă partea cuvenită pentru osteneala sa. drăghici, r. 232/5, ci. a vi 2. (Aliso 1.) Din venitul peilor. . . să aibă a trage şi casa cişmeUlor pe giumătate (a. 1823). uricariul, v, (16/14. O (Complementul indică întregul din care se reţine o parte) Bucatele mănăstirei nimine să nu le iragă (a. 1744). uricariul, viii, 236/4. Banii stringîn-du-se la casa menzilului, îi va trage d-l boierul nazir pe fieştecare lună (a. 1814). ib. i, 206. Nici ci nu mă-nîncă să se sature şi trag şi plata lucrătorilor, retega-nul, p. v, 55. Stăp'ine, dragă stăpîne, Nu trage simbria mea! folc. transilv. i, 13. (R e 11. pas.) Bucatele lor încă pentru nimene să nu se tragă (a. 1741). uricariul, x, 59/9. (E x p r.) A trage condeiul v. condei. + (.învechit şi regional; complementul indică persoana) A lua de la cineva un impozit, o taxă, o datorie etc., a execu ta; a lua de la cineva zălog. Să aibă a o trage ori în care judeţ s-ar lîmpla, să-i plinească lui Ion de la Măriuţa doisprezeci lei (a. 1728). uricariul, xxiv, 436. Care ar îndrăzni. . . a mai lăsa vitele pe moşiia mănăstirii, să fie slobod egumenul să-i tragă (a. 1748). torga, s. d. xiv, 74, cf. lb. Călugări[i] să mputernicisă tare şi-i trăgea pă oameni, vîrcol, v. 34, cf. alr i 1 450/18, 837, a v 14. C'il mă tragi pentru paguba pe care ţi-o făcut-o vitele în cucuruz? mat. dialect, i, 99. (Refl. pas.) Cliiezaşal aluneca să trage de călră îndatoritorii!, cînd nu iaste chip ca să iasă datoria de la îndalorit. pravila (1814), 71/3. + (Învechit, rar) A confisca. Voiu trage ncşlc cai. Ro-setti, B. 104. 6. T r a n z. A introduce în plămîni prin inspiraţie (aer, fum ele.), a inspira, a respira; a inhala. Rostul mieu deschis şi traşu duh. psalt. 263, cf. ddrf. Trăgea cu lăcomie pe nări mireasma ascuţită, sadoveanu, o. vi, 505. Trăgea aerul rece al nopţei, adine, pină în fundul plămîni lor. bart, e. 56. Tineri sondori, veseli, gata să Iragă in piept aerul proaspăt al dimine[ii, se îndreaptă grăbiţi spre parcurile de sonde, scînteia, 1952, nr. 2 361. Trase aer în piept, vinea, l. t, 236. Traseră aer proaspăt în plămîni. v. rom. mai 1963, 8; Făina arzînd, tragi pe nas fumul care se face. pam-file, b. 16, cf. alrm ii/i 116/64. -Q> Espr. A-şi trage sufletul (sau suflarea, răsuflarea) = a respira (greu); (f i g.) a se odihni puţin; a se reculege (2), a se dezmetici. A hi io îşi trăgea sufletul, de nu putea nici să grăiască. mineiul (1776), 120rV30. Fără de mişcare, nu putea a plînge, nici a-şi trage răsuflarea, beldiman, n. p. ii, 5/12. A început a-şi trage sufletul, văzînd că primejdia era numai spre partea sa. id. ib. 89/4. O căldură amestecată cu duhoare de oameni adormiţi, de nu-ţi puteai trage sufletul, ghica, s. 243, cf. ddrf. îşi trase sufletul adine şi cu plăcere, contemporanul, iv, 83. N-avea putere-n el să-şi tragă Nici sufletul. coşbuc, p. i, 243, cf. alas 13 v 1923, 4/4. S-a trezit horcăind, abia trăgînd răsuflarea, voiculescu, poezii, I, 245. Mi-a căzut inima din loc. . . şi de-abia îmi trag sufletul, sadoveanu, o. ix, 43, cf. vinea, l. ii, 251. Veniţi repede acolo! gîfîi Stan, trăgîndu-şi răsuflarea. preda, d. 171. Venise în fugă. Abia îşi mai trăgea sufletul, v. rom. august 1969, 53. Sufletii-şi trăgea, ... Din gură zicea, teodorescu, p. p. 437. Întrînd hargalul în casă, a zis, abia trăgîndu-şi sufletul, sbiera, p. 239. (Regional) A(-şi) trage sufletul (sau răsuflarea) = a inhala aer în plămîni; a inspira. Trăgînd din adînc sufletul, sbiera, p. 182. Cînd trăgea zmeul răsuflarea, Stan iar venea îndărăpt tras de răsuflarea lui. reteganul, p. iv, 20. Cirnl dracul îşi trase sufle- tul, trase şi pe băiatul moşului la el. şez. iii, 96. Bolnavul, cînd tuşeşte, îşi trage sufletul ca măgarii cînd zbiară, ib. iv, 30. Cînd sufl'etu că-m răsuflă, Creni în slavă că l'e aruncă. Cînd sufl'etu că mi-ş trate, Toa'te crenzile s-apl'acă. alexicj, l. p. 29. (Intranz.) A trage (ca) să moară sau (rar) să-şi dea răsnilarea cea mai de pre urină, (regional) a trage de (sau pe) moarte, (t r a n /..) a trage moarte = a se zbate în chinurile morţii, a-şi trăi ultimele clipe; a fi pe moarte, v. moarte. O muiare. ■ ■ trăgea de moarte, var-laam, c. 364. Află pre Alhcmasie trăgînd de moarte. dosoftei, v. s. octombrie 57'/4. Ca un om cînd trage de moarte, tînd leşinînd, lînd iarăs mai răsuftînd. can-temir, hr. 422. Andronic trage de moarte, mineiul (1776), 52r2/17. Leul. . . trage de moarte şi-i aproape de sfirşil. ţiohindeal, f. 8/8, cf. lb. Trăgea să îşi dea răsuflarea cea mai de pre urmă. gorjan, h. ii, 126/25. Aci că trage să moară i să nălucea in gînd. pann, e. v, 42/3, cf. polizu. Gemea în suspine, ca cei ce trag să moară, fm (1861), 15, cf. costinescu. Se îngrijesc mai nainte de toate de-o lumină de ceară gal-bănă, ca să aibă ce pane în mîna celui ce trage de mocirle, marian, î. 25, cf. barcianu, candrea, p. 4?29. Începuse a trage de moarte. agÎrbiceanu, s. 204, cf. alas 13 V 1923, 4/4. Ştiau că feciorul Tomii trage să moară, rebreanu, i. 59. Trăgea să moară, klopştock , f. 141. Un bolnav trăgea prea mult să moară, pas, z. i, 118. Trage să moară! H. lovinescu, t. 14 5, cf. h u 33. Cînd era la miazănoapte, Gheorghiţă trăgea de moarte, pompiliu, r. 28. Nu ştiu trage Iia să moară Ori se face Bolnăoioară7 teodorescu, p. p. 662. Tra-ge-o călană să moară, jarnîk — bîkseanu, d. 319. Văleanu trăgea dc moarte, mîndrescu, l. p. J 79. Nici alunei n-oi spune toate, Pînă n-oi trage de moarte. marian, sa. 98. Cînd trăgea tata de moarte, m-a chemai, la palii lui. reteganul, p. v, 80. Barbu mi-ş trage să moară. şez. i, 144. Tragc-un. voinicel să moară, hodoş, p. p. 70. Cind ie.ra la miez de noapte, Văl'anu. Irază pă. moarte, alexict, l. p. 79, cf. alr ii/i h 110. Trăget> moarl'e cu. mult plins. balade, t, 333. Mîndra mea traje să moară. folc. transilv. ii, 465. Unul trage să moară Ş-altul jaucă, să-nsoară. Ci. românul glumeţ, 43, zanne, p. ii, 637. (Eliptic) Cf. costinescu. Uite, bietul băiat, de cînd trage şi nu poale muri. moroianu, s. 98. Şi-aşa trage de cu milă, Că moare în ţeară străină. jarnîk — rîrsf.anu, d. 319. (F i g.) Se zbuciumă vara şi trage, de moarte, lesnea, t. 124. Strada trage de moarte printre case. id. vers. 242. + A introduce prin inspiraţie; a aspira. Să Iragă fumul în gură. ret-î-ganul, p. n, 09. .De şuhărie scai>i trăgînd pe nas apă rece ori fum de făină. şez. i, 252. <> E x p r. (Popular) A-şî trage mucii (sau, familiar, nasul) sau (intranz.) a trage pe nas = a reţine secreţia nazală, inspirîrul puternic; a smiorcăi. + (Complementul indică fumul de tutun) A lace să iasă din ţ.igară sau din pipă, prin aspiraţie. Aprindea ţigara, din care trăgea fumul, cu o poftă nespusă. i;>. zamfirescu, t. s. 26, cf. alas .13 v 1923, 4/4. Eu învăţam să fumez, iar tu ... mi-ai cerul să tragi, uri fum. c. petrescu, c. v. 225. Dă să trag şi eu uri fum. teodoreanu, m. ii, 136. Trăgea fum de tutun din pipă. sadoveanu, o. xvitt, 340. Vorbi... Irăgind rar cile un fum de ţigară, călinescu, e. o. i, 129. Mai trage un fum. vinea, l. ii, 66. Ar-năuţii pregăteau de-a.cum ciubucele, pentru că.. . înaltele feţe ar fi avut pohtă să. tragă un fum, două. barbu, princ. 117. Din ţigară trăgea pale. balade, n, 357. o (Cu complementul „tutun“, ,,tabac“, p. ex t. „ţigară“, „pipă“, „ciubuc“ etc.) Cf. lb. Să tragă şi o pipă de lăbac. vasici, m. ii, 70/22, cf. polizu. Iar ii tragi tiutiun, soro? alf.csandri, t. 477. S-a dus să. tragă un ciubuc în clacul gazdei, id. ib. 771, cf. costinescu. S-a apucat şi el.. ■ dc tras la mahorcă. creangă, p. 325. Un arnăul... trăgea ciubuc la altă masâ.CARAGrALE, o. ii, 236, cf. ddrf, barcianu. Aveau aceleaşi patimi,... trăgeau tabac, brăescu, a. 129. Trag liniştiţi ciubuce, camil petrescu, o. ti, 240. F’ra-te-meu, lîngă sobă, trage tulim, stanc.u, d. .129. Să trag o ţigare! paraschivescu, c. ţ. 88. Din ciubuc tutun 5977 TRAGE — 46? — trage trăgea, teodorescu, p. p. 613. Dragu-mi-i bădiţa, drag, Care nu trage tăbac. jarnîk — bîrseanu, d. 409. Trage duhan cu pipa. şez. ii, 24, cf. alr i 1 543/160, 164, 180, 926, balade, iii, 346. Iar morarul, meşter bun, 'Trăgea din lulea tutun. folc. mold. i, 282. (Absol.) Tutunul este o otravă... — Da tu de ce fragi? caragiale, o. i, 275. Mai drag mi-i care trage, Că cu pipa trcabă-şi face Şi pc min’mă lasă-n pace! jarnîk — bîrseanu, d. 409. <0> J n t r a n z. (De obicei cn complementul „ţigară“, „pipă“, „ciubuc“ etc. introdus prin prep. „din“, regional, „cu“, „de“) Trage din ciubuc cu sule. beldiman, e. 11/2. Trag cu pipa. lb. Trăgînd ca tabiet din narghilea, odobescu, s. ii, 302. Aprinde chibritul, trage din ţigară, caragiale, o. vi, 81. Urmă a face paşi mari prin casă şi a trage adine din ţigară, d. zamfirescu, v. ţ. 29. Se gîndea la toate, trăgînd din ţigară, agîrbiceanu, s. 60. Soarbe din cafea mai alene, trage din tutun mai greoi, bassa-rabescu, v. 36. Eu mă zbat. . ., iar tu tragi de lulea, ai? rebrf.anu, nuv. 98. Trăgea cu poftă, din plin,... fumul părea ceva hrănitor, teodoreanu, m. n, 230. Numai baciul trebuie să tragă din lulea, sadovkanu, o. ix, 24. Trăgea liniştit din trabuc, vinea, l. ii, 146. Degetele îi înmuiaseră ţigara şi, după ce trase de cîtena ori, o aruncă, 'r. popovici, s. 203. A intrat în casă, trăgînd din ţigară gînditor. lăncrănjan, c. ii, 136, cf. v. rom. septembrie 1970, 138. Trate cu lala. alr i 1 543/9, ib. 1 543/116, 150, 158, 166, cf. gorovei, c. 74. + (Cu complementul „tabac“) A aspira pe nas; a pri/.a. Cf. lb. Îmi prezintă o priză de tabac. .. — Tragi tabac? negruzzi, s. i, 68, cf. costinescu, ddrf. Se primbtă, trage tabac răpede. contemporanul, ii, 250, cf. alas 13 v 193, 4/4. + Intra n z. (Regional; urinat de determinări care-i precizează sensul) A sforăi. Cînd trage cîuele pe nări (sforăitele), e semn rău de moarte, gorovei, cr. 48. Calul tragi: pe nas. sez. iii, 47. 7. 1 n t r a n (Despre aparate, instalaţii de ardere etc.) A avea tiraj, a arde bine. La început soba nu trăgea şi lot fumul ieşise în odaie, vlahuţă, o. a. 296, cf. alas 13 v 1923, 4/4. Ascultase... sugînd cu aer nepăsător dintr-o ţigară care nu trăgea, ca dintr-un creion, c.. petrescu, î. ii, 200. Soba asta trage bine. scrtban, d. 8. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) A sorbi, a înghiţi, a bea (băuturi alcoolice). Paharul. . . cu toată inima. . ■ trugem. coresi, ev. .1.91. Trage o stacană de bere. alec-sandri, t. 1 (135. Trăgînd din cînd în cînd. . . cîtc o gură din cafeaua şi berea ce le sta dinainte, eminescu, p. l. 28. A tras o duşcă de rachiu din plosca lui. creangă, p. 117. La crişmă. . . Trage-o fliuşcă omul. contemporanul, iii, 95. Mă duc colea la şi pot, îi trag un gîl bun de apă rece. vlahuţă, r. p. 68, cf. ddrf. Trage o duşcă. zdravănă, rf.breanu, i. 14 cf. alas 13 v 1923, 4/4. Ceva rom, băiete.. . Trage un gît şi Ic dezmorţeşte. sadoveanu, o. ii, 30. A trus cîtena ghiolcăituri (tinlr-o sticlă, lăncrănjan, c. ii, 398. După ce a gustai,... a tras tot vinul din ea. sbiera, p. 69. Prinse ficiorul meu plosca-n mînă şi trase din ea una păcură-rească. reteganul, v. iii, 58. Pîn.‘ ţi-i pune tul părut, Eu oi trage pahara. sevastos, c. 263. Dă şi plosca să tragă o duşcă dc rachiu, stăncescu, b. 345. O butoană de vinars Dintr-o dată că a tras. şez. ii, 33, cf. rădu- i.escu-codin, i„ 2. Mult ai tras (lin cel pahar, De ti-e glasul răguşii, balade, ii ,402. O (întărit prin „pe gît“) Trăgeau pe gît cile un pahar de vin de Odobeşti. ai.ecsandri, t. 137. De necaz, trâseră băutura pe gît. pas, z. iv, 75. <0> Expr. A trage 1» măsea (sau la mustăţii) — a bea mult alcool, a fi beţiv. v. şi m Tise a, mustaţă. Cf. polizu. Pină şi... a trage la mustaţă tot un zeu. trebui să-i înveţe, ispirescu, u. 10?, cf. ddrf, barcianu. Rîdeau de bădicul Simionaş, caie trăsese cu sete la măsea, agîrbiceanu, l. t. 251, cf. alas13 v 1923, 4/4. Ce e cu tine, Stane, trăseşi la măsea? preda, d. 131, cf. şez. v, 164, pamfile, J. i, 136, chest. viu 105/12, zanne, p. ii, 267, 301. (Cu parafrazarea expresiei) De vin patru antaturi abia trag la o măsea, eminescu, l. p. 131. Cînd tragi sorocoveţii la musteaţă de ce nu te olicăieşti atîta? creangă, a. 17. A o trage pc minecă v. m î n e c ă. + (Regional) A suge. Să i să puie dasupra pe roşaţa umflătură S sau 10 lipitori ca să tragă sîngele acela veninos, cr (1829), 742/4. + (învechit) A face să iasă; a scoate, a extrage. Topindu-se omătul aşa, cîlă apă trage aoarile dintru dînsul cură din omăt iarăşi în Dunăre, hero-oot (1645), 224. Trage soarele umezata de pre pămînt în sus. maior, p. 86/2. 4 (Popular) A Incorpora în sine; a absorbi. Grăunţele. . . îndată trag umezeală la sine. economia, 56/24. Mustul foarte lezne trage în sine l:>t fealiul de miros. ib. 160/15. Spre a nu trage jstupii] umiditate, h iv 85. Cenuşa din fundul ulcelei va trage loală apa clin căuş. pamfile, b. 13. Trage udeală pă-reţii. chest. ii 386/79, cf. alr i 424/870. Lemne care Irag apă. alr ii/i h 281/876. A tras umezeală di jos. alr sn iii h 846/728. ^ Expr. A trage igrasie = (despre pereţi) a absorbi umezeală. Cf. polizu, alr sn iu h 846. + In tr a n z. (Regional; despre pereţi, imobile) A deveni umed, igrasios. Trage casa. chest. n 386/66. 9. lntranz, (în c x p r.) A trage cu urechea = :i) a asculta pe furiş pentru a prinde zgomote uşoare sau vorbe şoptite, a-şi încorda auzul. Trăsei cu ore-chea bine şi mi sc păru că ar fi nişte ţipete, gorjan, ii. ii, 126/9. Să trag cu urechea, doar oi descoperi ceva. alecsandri , t. 1 106. Trăgea cu. urechea la strigările prelungite ale strejilor. odobescu, s. i, 171. Trăgea cu urechea la paietele din dosul casei, creangă, p. 21. Trage cu urechea şi aude bine că s-apropie drumeţ, cabagiale, 0. ii, 245, ci. ddrf. Trăgea cu urechea în toate părţile; mereu i se părea că-şi aude numele, vlahuţă, s. a. it, 600. Nevestele trag cu urechea,... prind cîle o frîntură din vorba unchiaşului. sp. popescu, m. o. 24, cf. barcianu. Am tras cu urechea la ce vorbeau, n. REv. r. 1, 28. Face cîţiva paşi in curte, trăgînd cu urechea. brătescu-voineşti, p. 28, cf. alas 13 v 1923, 4/4. Cînd şi cînd trăgea cu urechea la cele ce vorbeam noi. stĂnoiu, c. i. 131. Trase un pic cu urechea, dar... nu se auzea nimic. v. rom. aprilie 1955, 150. 'Trăgea cu urechea la motorul intermitent, vinea, l. ii, 273. Trage cu urechea, bagă repede scrisoarea in buzunar. baranga, i. 186. Somnul cînd îşi face, Cu urechea trage. teodorescu, p. p. 65. Trăgînd cu urechea să vază ori de nu este cineou înuntru, bătu în uşiţă. marian, t. 112. Afară că-mi ieşea, Cu urechea că trăgea, ant. ut. pop. i, 342. (Tra n •/..) Cînd am tras cu. urechea că e vorba de stideţii de la poliţie..., am şters-o prin bălăriile din fundul grădinii, ciauşanu, r. scut. 15. Toate acestea te-a tras Pepelea cu urechea, sbiera, p. 17. Feciorul de împărat a tras toate vorbele lor cn urechea. id. ib. 108; h) a se informa discret (despre ceva); a iscodi. (Tranz.) An dăruit pre acel triimis,. .. purcegînd şi domnul pre Prut..., trăgînd cu urechea ce se lucra (sflrşitul sec. XVIII), let. iii, 194/7'. A trage eu ochiul (sau cii ochii, cu coada ochiului) = a se uita pe furiş, a privi din fugă, fără a fi observat. Din vreme în vreme fetele trăgeau cu coada ochiului... în partea flăcăilor, ghica, s. 34. Intraţi în codru şi trageţi cu ochiul, nu cumva îţi zări zmei pe după copaci! ai.ecsandri, t. i, 426. Eu mă făceam că dormitez, trăgînd cu. ochiul pe sub cozorocul şepcii, caragiale, o. ii, 108, cf. ddrf. Trăgea cu coada ochiului spre a vedea dacă o bagă in. seamă cei de primprejur, ispirescu, u. 21. Toţi Irag cu ochii la pojijia casei, sevastos, n. 51. Tragi cu ochiul la neveste, coşbuc, p. i, 238. Cîţiva. . . trăgeau cu coada ochiului la noi, ironici. ibrăileanu, a. 120. Om prudent, Busuioc trăgea mereu cu coada ochiului, rebreanu, r. i, 136. Trage cu ochirii să vadă dacă. riu-l observă vreun amic de-al casei, teodoreanu, m. ii, 401. Prizonierul îşi fuma pe furiş ţigara, trăgînd cu coada ochiului Ia faţa aspră a sergentului. sadoveanu, o. ii, 16. Trăgeau cu ochiul spre gardurile din jur, dincolo de care se zăreau căştile verzi ale svldaţitor. v. rom. octombrie 1963, 11. (Tranz.) A-ntors capu-ncolo... Dar mă trăgea cu coada ochiului■ 5977 trage: — 468 — TRAGE c^ragiale, o. vi, 6. (învechit, rar) A trage cu ocheanul =■ a priyi prin ochean. Poruncii şi eu corăbierului meu«.... să tragă cu ocheanul, ca să..vxtză ce fel de insulă este aceasta., gorjan, h. i, 131/16. III. I. Tranz. A trasa, a desena, a cresta (linii, semne, contururi). Cf. drlu. Eu o pietricică ascuţită trăgea o dungă, însămrtînd prin aceasta o zi trecută. drăghici, r. 54/31. Jagrăvelile. . . erau trase de mini îngereşti, gorjan, h. iv, 155/7. Un registru dat de tribunal,...- cu şahul preşedintelui tras pc fiecare foaie (a. 1840). ap. tdrg, cf. costinescu. Merse mereu pe dîra trasă de piuă. eminescu, p. l. 7. La. răbuş tragi o crestătură şi asta vra să zică o zi de lucru, slavici, n. i, 154: Tînărul trase citeva linii îndesate peste figura cavalerului său. vlahuţă, o. a. iii, 10, cf. pamfile, j. i, 130, alas 13 v 1923, 4/4. Planul tras cu creion pe o foaie de hîrtie. c. petrescu, r. du. 53. Linii... trase cu cretă albastră, brăescu, a. 123. A tras. . . într-un piez al slînei, cu cosorul de argint, un rotocol. voiculescu, p. i, 176. Tinerii, au să tr&gă cu degetul în condicile primăriei, stancu, d. 75. A citit numele Laurei pe plic, tras cu scrisul Anei Ulnui. vinea, l. ii, 183.. Pe o hîr-ti'e. .. trăgea linii ce se încrucişau. barbu, princ. 184. Harta cu -săgeţile noastre de alac, trase cu roşu. v. rom. octombrie 1964, 4. Slovă neagră trage-mi-aş, La mîndră lrimite-o-aş. folc. transilv. i, 226. (Prin analogie) Fiecare an... trăgea cîle-o brazdă, două pe faţa lui Codrea. rebreanu, nuv. 193. Fluviul curge domol, trăgînd în jurul oraşului o panglică lată. bogza, m. s. 19. <0* Loc. adj. Tras cu sfoara (sau' cu sfoară, cu irlnijhla) = aliniat (sau parcă aliniat) cu ajutorul unei sfori bine întinse. Toate drumurile sînl trase cu frînghia, casăle în linie, kogălni-ceanu, s. 4. Uliţile oraşelor europeneşti, trase cu sfoara, au- multă monotonie, negruzzi, s. i, 69. Alee trase cu sfoară, id. ib. 197. Am umblat... prinlre ogoare trase cu s!foara. sadoveanu, o. x, 393. <0> Expr. A trage (o) brazdă (sau, învechit, rar, răzoare) = a tăia (o) brazdă; a ara. Vei lega cu cureale jugul lui sau trage-va ţie răzoare în cîmp. biblia (1688), 3801/54. Ca să tragă-o brazdă, aduc un mare - plug. alecsandri, o. 260, cf. DDRF, PAMFILE, A. R. 53, DR. XI, 125. Cîte Un plug se mişcă încet, trăgînd o brăzdă adîncă. bogza, c. o. 153: Brazda pe care o tragi pe pămîntui boierului trebuie să fie-ngustă" şi adîncă. stancu, d. 152. Trage brazdă pe tapşan. alecsandbi, p. *>'. 168. Vom trage noi 6 brazdă cu plugul, reteganul, p. v, 22. Cît să tragi o brazdă cu plugul, crăpară toţi doisprezece, stăn-cescu, b. 143. Mă sui cu plugu-n coastă, Ca să-mi trag şi. eu o brazdă, şez. i, 175. A mărs... trăgînd brazdă,, ib. v, 145, cf. alr u 5 103, ib. 5 121. (Ieşit din uz) A(-i) trage (cuiva) (o) poliţă sau a trage o poliţă asupra cuiva (calc dupâ Ir. tirer une lettre de change, tirer une lettre de change sur quelgu'un) = a emite o ^poliţă (asupra cuiva). Ori poliţă să-i tragă la Ţari-grad,fiT.i află neguţitorie să-i facă (sfîrşitul sec. XVIII), LET..IÎI, 2o5/3.5.'Ii vom trage poliţă şi te vom înştiinţa cui să odea (a. 1797). iorga, s. p. xn, 122. Şi-m traget poliţa aici la Rîmnic, dă a vă răspunde acei o sut[ă] treizăci dă zloţi (a. 1809). id. ib. 165. Trăgătoriul va trage poliţă şi platnicul nu o va priimi. legiuire, 42/ 15. Trăgîn.du-i cjteva poliţe un lliie sarafu de acolo......... i-a.u fost rămas dator acel lliie taleri .3 000 (a. 1826). doc. ec. 363, pomnul Moldovei porunceşte lui Vogoridi să tragă aici o poliţă pentru banii tributului (a. 1835). iorga, s. d. xi, 29, cf. polizu, costinescu, alas 13 v 1923,. 4/4, şăineanu,. d. u., cade. O (Mişcarea închi-puie desenarea, trasarea unor linii, semne etc.) A ieşit afară cu toiagul. .. şi iarăşi a tras nişle semne cruciş prin aer. sbiera, p. 160. "frig.) Stat ‘ale cărui., hotare le trăsese cu sabia sa. bălcescu, m. v. 439. Nimeni nă'are dreptul de-a opri omenireă’din mersul ei progresiv care este tras de natura fizică şi morală a omuluiGîHiCA., s. XXIII. Soarta a tras o dungă brutală peste combinaţiile lui. rebreaînu, r. i, 46. La-nceput — se ştie — stelele, aveau pe cer Cărările cu stîngăcie trase la-ntlmplare, .blaga, poezii, 66. O F i g. (Despre tră- săturile feţei, mai ales despre ochi şi sprîncene) Sprtn-cenele trase ca din condei, delavrancea, s. 9. Cu sprinceana trasă, Chip de jupîneasă. teodorescu, p. p. 75. Pe deasupra ochilor Trasă-i peana corbilor, jarnîk — bîrseanu, d. 136. Mîndruia cu ochii traşi S-o iubeşti, să n-o mai laşi. reteganul, ch. 127. Cu ochii de lele-aleaşă, Sprîncenele negre trasă, sevastos, c. 199, cf. mat. folk. 487. O fată crăiasă..., Cu sprinceana trasă pop., în dr. v, 526. (Intranz.) (Regional) Pe din sus de gurioară Trage o neagră mustăcioară, bud, p. p. 6. + (Popular) A tivi1 (2). Faşă cu mărginile trase, cu aur. baronzi, l. 125. Na-ţi naframa de mătasă, Pe margini cu aur trasă, alecsandri, p. p. 20. O năframă de mătasă, C-un firut de aur trasă. şez. i, 9, cf. alexici, L. p. 85. + Refl. F i g. A se contura, a se desena. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, eminescu, n. 4. Vine albastre se trăgeau pe faţa ei albă. id. p. l. 4. 2. T r a n z. A întinde, a desfăşura (in toată lungimea), a duce unul dintre capete la... sau spre... ■Trăjem o viţă-n pămînt. alr ii 6 108/325. De la casă pînă la casă, Tot funii şi aţe trase (Drumul), oorovei, c. 136. (Rell. pa s.) Se trage o mlădiţă de la buciumul cel mai de aproape în groapa aceaea. economia, 158/6. + (Complementul indică un drum, o construcţie, o lucrare caracterizată prin lungime) A construi, a face să se întindă. Pe unde mergea, drumuri mari de peatră şi şanţuri groaznice trăgea, spătarul milescu, let3. i, 88. Avînd putere cumpărătorii [moşiei]... a trage şi împresurări (a. 1815). uricariul, ii, 9, cf. polizu. Dacă ai fi tras cîle un gard..., ai fi făcut o straşnică ascunzătoare pentru vite. galaction, o. 294. 3. Refl. (învechit; subiectul indică o regiune, un teritoriu) A se întinde (pe... sau spre...). Zănoaga ce să trage spre siliştea Hisăştilor (a. 1667). uricariul, xxv; 67. Ţara ce să trage în partea de gios de la muntele Nimineul. dosoftei, v. s. decembrie 208r/34. Să trage mult înainte pămîntui..., făcînd unghi ascuţit. cantemir, hr. 67. IV. I. Tranz. (Folosit şi absol.; în expr. referitoare la diverse procese de muncă, la acţiuni care presupun un efort fizic. V. d a) a) (Predomină ideea supunerii unui obiect la o operaţie) A trage pe nicovală = a prelucra bătînd pe nicovală. înroşeşte încă o dată meşterul bucata de fier şi o trage pe nicovală, sadoveanu, e. 91. A trage o piele = a prelucra o piele. După cojocar n-oi mere, •Că pînă trage o piele Stau cu ochii ţintă la stele. şez. iii, 59. A trage pe (sau la) calapod = a întinde pe calapod. Cf. polizu, alas 13 v 1923, 4/4, dl. A trage .clnepa = a meliţa cînepa cu ine li ţa mai mică. Cf. a f 36, vi 26. A trage in piepteni (sau, regional, in fu-şalăi, !n hecelă) = a dărâci. Trage. . . în fuşalăi lina pe care fi-am pregătit-o. sadoveanu, o. x, 520, cf. dl, a ii 12. A trage (o ţesătură) la piuă = a da la piuă .(3); a piua. [Călţunii] sînl traşi la chiuă şi-s cu dungi •roşii. şez. ix, 34. A trage pe roată = a) a modela pe •roată (un vas de pămînt). Olarii dintr-un- pămînt. . . Fac şi ulcior, şi alt vas, Tot un fel pe roată tras. zanne, iP. v, 459. Din pămînt, ca Adam, sînt zidit; Pe roată. .. kras; In cuptor, ca cei trei cuconi, ars (Rorcanul). oo-¡rovei, c. 26; h) a supune torturii cu roata; (învechit, ,rar) a rodăui. Cf. alas 13 v 1923, 4/4. L-a chinuit ţâre, l-a tras pc roata morii, pamfile, văzd. 29. A trage «la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. Scîndurile din care se vor trage la rindea şiruri de „frigli" se înaltă ¡munte, contemp. 1949, nr. 156, 4/3. (învechit) A trage î(pe cineva) la munci = a tortura1. S-a prins şi, ttă-,gîndu-se la munci, au descoperit vicleşugul, şincai, hr. i, 5/28. (Regional) A trage cu acul = a coase. iCindu-i trage cu acul, Să se rumpă bumbacul, jarnîk — bîrseanu, d. 347. A trage la maşină = a coase la maşină. Cf. a vi 26. (Glumeţ) A trage in dinţi sau a*J trage fălci = a mesteca1 O) ; a inînca (i). Ia colea şi ¡trage-i fălci,, că dinţi, slavă Domnului, văz că ai. c\-raqiale, o. ii, 246. Friptura tare, de n-o puteau trage 5977 TRAGE - 469 - TRAGE în dinţi. şez. i, 234. (Glumeţ) A trage pe sub nas = a mlnca, a da pe sub nas, v. nas. Cf. chest. vtn 113/ 19., A trage pe sub mustaţă v. mustaţă. (învechit) A trage la clntar = a măsura cu ajutorul cîntarului; a clntări. Orice feli de marfă ar fi..., se va trage la cantori (a. 1799). uricariul, i, 87, cf. iv, 200/18. (Eliptic) A trage un balot, costinescu. (învechit) A trage cu funia (sau cu odgonul) = a măsura cu funia. Am tras cu odgonul pe Molniţa in jos... şi s-au aflat 90 de odgoane (a. 1765). uricariul, xxii, 113/3. Trăgîndu-se cu funia, au venit toată moşia 500 de stingeni (a. 1777), ib. x, 77. A trage raful (sau {ierul, regional, panta) pe roată = a pune şina pe roată; a fereca. Cf. alr i 823, a i 12, teaha, c. n. 275. b) (Predomină ideea efortului depus de subiect) A trage cu coasa (sau In, la coasă) = a cosi. In ziua aceea. .. am tras in coasă pînă clnd n-am mai putui. lăncrănjan, c. ii, 501. Tragi cu coasa să faci fin. teodorescu, p. p. 488. Mă usuc ca cucuta Cind o tragi cu coasa, sevastos, n. 164; 4# fi fecior pe acasă, Ş-aş trage ziua la coasă. folc. transilv. i, 169. (Eliptic) Îmi luai coasa din cui..., Trăsei două, trei pirloage. alecsandri, p. p. 259. Cu dreapta trăgea, Cu stingă pologea. teodorescu, p. p. 142, cf. mîndrescu, l. p. 219. Mă ţipai cu coasa-n rit, Trăsei două, trei poloage. folc. transilv. ii, 524. A trage cu secera = a secera. Cf. dr. xi, 125. (I n t r a n z.) A trage la rame sau la (din) lopată (sau la Iopeţi, cu iopeţile), la opacină (sau la opăcini) etc. = a vlsli. Traseră la lopeţi şi deteră vasele la margine, ist. ţ. r. 27. Corabiiarii şi cei ce cu venslele trăgea, cantemir, ist. 141. El trăgea din răsputeri la vîsle. ddrf. Nlcolae Pescaru şi Cercu trăgeau la opăcini. sadoveanu, o. ix, 464. La lopeţi trag voiniceşte două femei tinere, bart, s. m. 56. Lingă tatăl tău alături Ai rămas să tragi la rame. horea, p. 72. Mindrul trage din lopată, Trece Dunărea îndată. alecsandri, p. p. 51, cf. alr sn iii h 842. (Eliptic) Sări în barcă, smuci încordat lopeţile şi începu să tragă '.lung. bart, e. 188, cf. alr sn iii h 842. e) (Şi i n t r a n z.) (Cu păstrarea ideii lui trage 1 1) A trage din fuior (sau din caler, din furcă etc.) = a toarce. Din caier trăgînd, Din ochi lăcrimînd. sevastos , c. 296. Mindruleana mea cu dor, Nu mai trage din fuior, pamfile, c. ţ. 306. O babî bătrînî, C-un cair di lînî, Din furci trăgîn. diaconu, vr. 4. A trage mătasea (sau boranglc, gogoşlle) = a depăna mătasea de pe gogoşi. Femeile nu ştiu să tragă din guşi mătasa. i. ionescu, p. 379, cf. costinescu. Venii şi eu c-o poală de gogoşi... să le trag la meştera Ancuţa. delavrancea 0. ii, 293, cf. tdrg, cade. A trage pinza = a Întinde şi a netezi plnza, după ce a fost Inălbită. l. rom. 1959, nr. 2, 55. A trage apa = a vlsli. Cf. alr sn iii h 842. A trage cu năvodul (sau cu volocul etc.) sau a trage năvodul = a pescui cu năvodul, cu volocul etc. Voiţi să trageţi cu năvodul pe sub gheaţă, sadoveanu, o. ix, 445. In privinţa pescăriei, se zice: undeşte, trage cu vologu, cu năvodu. h iii 38. (Refl. pas.) Ca să se tragă năvodul se fac produje mici, de o parte şi de alia pe toată distanţa ce se voieşte a-l întinde. 1. ionescu, d. 56. (Re f 1. im p e r s.) Cu lăptaşul se trage ca şi cu năvodul, antipa, p. 429. d) (Intervine ideea obţinerii unei copii, a multiplicării; calc după fr. tirer) A trage la tipar (sau la maşină)=a tipări. Cf. tdrg, alas 13 v 1923, 4/4, dex. (Eliptic) A trage o carte în zece mii exemplare, costinescu. Au tras pînă acum 80 de coaie din dicţionar. cade, cf. scriban, d. (Refl. pas.) în momentul cind scriu, la Bucureşti se trage la maşină broşura mea. cara-giale, o. vii, 79. A trage la şapirograf=a şapirografia. Cfi alas 13 v 1923, 4/4, dl, dex. A trage o copie (sau copii) = a copia. cade. A tras mai multe copii de pe acest act. id. ib. (Şi refl. fac t.) (Familiar) A (se) trage in poză (sau In chip, in tablou) = a (se) fotografia. Se hotariră ei să se ducă la Romano acasă, „ca să-i tragă la maşină în tablou”, hogaş, dr. ii, 161 M-a tras în poză. cade. + A mişca un corp (In toată lungimea lui) pe suprafaţa (sau în lungimea) altui corp; a freca. Neputînd slugile să tragă hiristeul, rămasă sv[i]ntul nebetejit. dosoftei, v. s. decembrie 218r/ 34. Trage cu usiuroiu peste încălţăminte..., dacă vrei să-ţi vină şarpele, gorovei, cr. 345, cf. cade. A luat baioneta jandarmului..., a tras-o pe mineca hainii lui — s-o şteargă, sahia, n. 69. Cind trage miţa cu ghearele pe mătură, face a ger. pribeagul, p. r. 113. Trase arcuşul pe coarda groasă. bXnulescu, i. 34. Scoate ce-tera şi unde nu începe a trage cu arcuşul pe strune, de răsuna cimpul. reteganul, p. v, 38. [Caşul] îl traii pi răval. diaconu, p. 31. A trage pe piatră (sau pe amnar, pe curea etc.) sau cu gresia, cu cutea — a ascuţi. Cf. tdrg. A trage briciul pe curea. cade. A trage cuţitul pe cuie. id. ib. Urîtă vreme! grăi moş Matei, trăgînd apăsat pe o curea o custură, mironescu, s. a. 41. Nimic altceva decît două săbii... Ş-ai să le tragi pe piatră, cum ştii tu, ca să le faci ca briciul, sadoveanu, o. x, 330. Paloş din teacă scotea, Pe amnar că mi-l trăgea, teodorescu, p. p. 668. Paloş din teacă scotea Şi pe mischiu mi-l trăgea, balade, i, 338. Mică sabie scotea, Pe arcer că o trăgea, ib. ii, 175. C-un cuţit tras la tocilă Te-a tăiat fără de milă. folc. mold. ii, 78. (Eliptic) Bată-l focul de oltean, Cum işi trage coasa-n deal Şi coseşte leuştean. pamfile, c. ţ. 199. (Refl. p a s.) După ce coasa s-a bătut, se trage cu o piatră de coasă, o gresie sau cute, de i se netezeşte şi ascute gura. id. i. c. 142. (F i g.) Ca armele traseră limbile sale. psalt. hur. 52r/25. A trage un chibrit (sau chibritul) = a freca un chibrit pentru a-l aprinde. Trase un chibrit. vlahuţX, s. a. iii, 192. Scoase din sîn o luminare de ceară, trase un chibrit pe horn şi o aprinse, sadoveanu, ap. cade. Trag chibritu s-aprinz focu. alr ii/i mn 128, 3 858/791. (Eliptic) Trag di cutii si inii foc. ib. 3 858/386. A trage cu mătura = a mătura. Strîng blidele..., mai trag cu mătura, sevastos, n. 309, A trage cu buretele peste ceva = a) a şterge. Cf. cade; b) a considera ca şi cum n-ar fi existat, a da uitării. Cf. zanne, p. iii, 35, alas 13 v 1923, 4/4. Am tras cu buretele peste tot ce^s-a întimplat. lXncrăn-jan, c. i, 239. (Familiar) A trage cu peria v. p e ri e. + A trece prin..., a vîri prin...; a petrece (I 1). Nici aţă n-am tras prin gură de asară pin-acum. pann, p. v. i, 22/26. Îşi trase unghiile prin barba rară. c. petrescu, r. dr. 130. Că-i şedea cu ziua-n prag, Cu firuţul tras in ac. reteganul, tr. 87. Traje h'iru [= însăilează], alr sn ii h 525, cf. alr i 1 282/278. (R e f 1.) Eu m-oi trage pintre horn. sbiera, p. 243. Compus: Trageţl-hora subst. invar. = numele unui dans popular. Cf. varone, d. 150. 4 (Regional; cu sensul reieşind din determinări) A înjura. Cf. lb. A început a ne trage cîteva naşteri îndesate. creangă, a. 42, cf. alas 13 v 1923, 4/4. Nu mă-nlreabă ce-am cinat, 'Trage-mi crucea cui m-o dat. reteganul, tr. 146. Eu mă duc să-i pun de cină, El îmi trage de lumină, doine, 265. Trage de sfinţi. viciu s. ol. + A face un lucru deosebit de mare, de frumos etc. Trăgîndu-i şi un alai foarte frumos împodobit la petrecania domnului (sfîrşitul sec. XVIII). let. iii, 197/7. Traje o casă faină pa toca acala. teaha, c. n. 275. 3. In tranz. (în expr.) A trage cu ochiul (sau cu eoada ochiului, regional, din oehi ori cu geana, cu mustaţa) sau (t r a n z.) (regional) a trage oehlul (ori ochii) = a face (cuiva) un semn discret cu ochiul sau cu mustaţa. Cf. lb. Mai zîmbiţi..., mai trageţi cu coada ochiului. . ., ca altele, alecsandri, t. 456. El ii trase ca mustaţa, ispirescu, u. 119. Flăcăii-şi trag cu geana, Ttîd apoi şi ei. coşbuc, p. ii, 56. Titu Herdelea surise înţelegător, iar prefectul trase cu ochiul. rebreanu, r. i, 225. Un semn. mic ce-i face trăgînd cu ochiul, pribeagul, p. r. 17, cf. 110. Brăţările împletite parcă trăgeau cu ochiul, barbu, princ:. 139. Badea trage cu geana, Mîndra scoate năframa, jarnîk — bîrseanu, d. 72. De aş şti că mor de drag, La fete din ochi nu trag. reteganul, ch. 75. Şi-mi trage şi cu geana, Să vin după dumneata, doine, 166. Trage, mîndro, cu. ochiul, Să se legene codrul, bibicescu, p. p. 380. li trase şi el cu mustaţa, fundescu, l. p. 95. Cu una brîncă-ş dăd'e,... Cu una ot'i-ştrăie. alexici, l. p. 78. Pă unauot'u trăia, Cu una vorbe prind’a. id. ib. 189, cf. alrm i/i h 113. Cu una vorbă-şi făcea, La alta din ochi trăgea, folc. transilv. i, 130. 4. Tranz. (Complementul indică o lovitură) A da cu putere. V. izbi, lovi, plesni. Cf. lb, alecsandri, t. 344, costinescu. Şi-i mai trage şi-n numele tatălui una! creangă, p. 55. I-a tras un picior şi l-a trimis să se culce, caragiale, o. ii, 243. îi trase o palmă de auzi dinii în Giurgiu, ispirescu, l. 47. I-a tras o sfîrlă. contemporanul, i, 774. I-a tras cîteva scatoalce. zanne, p. hi, 367. Numai una-i trag cu barda, re-breanu, i. 27, cf. alas 13 v 1923, 4/4. Aş avea plăcere nespusă să le trag şi eu cîte o palmă la toţi mizerabilii ăştia, mironescu, s. a. 25. I-a tras o palmă zdravănă, galaction, o. 87. îşi trăgeau palme, sadoveanu, o. iii, 60, cf. arghezi, s. xi, 18. Nu ştiu, vere, spune-ţi-oi Ori o palmă trage-ţi-oi. alecsandri, p. p. 314. Şi scoase, măre, d-un bici Şi-i trase vro patru, cinci, teodorescu, p. p. 296. Mergi.. . de-i trage vreo cîteva cu biciul iesta! sbiera, p. 288. li trase o drăguţă de palmă, îneît îndată învie, din moartă ce se făcuse. reteganul, p. iv, 11. Cînd ţi-oi trage şapte palme, Ţi-a 5977 TRAGE - 471 - TRAGE păre că mergi calare, sevastos, c. 308. Puse mina pe lopată şi alergă să tragă una şi el. şez. i, 208. Şi de păr că mi-l lua, Bune palme că-i trăgea, balade, ii, 304. A-i trage o palmă ca la Urlaţi, zanne, p. vi, 432. (Expr.; f amil iar) A-i trage cuiva una In (sau la) numele tatălui v. nume. <0> Intranz. A trage cu sabia, polizu. Fiul craiului ii şi trage atunci cu frîul în cap, crf.angă, p. 195. Au început amîndoi... să-şi tragă-n cap cu toiegele. caragiale, o. iv, 142. Sirînse frînele şi trase cu biciul intre cai. slavici, o. i, 215. Pui acum de-i trage la tălpi atît cit nu poţi duce. ispihescu, L. 178. A trage la mir. alas 13 v 1923, 4/4. A trage la palmă. ib. Ia fugi, urîte, din prag, Cu ciomagul să nu-ţi trag. teodorescu, p. p. 326. Şi scaate-o măciucă groasă..., Trage la ciocoi pe spate. marian, sa. 174. Pe feciori groaznic striga, Cu cizma-rt pămint trăgea, reteganul, tr. 37. Unde purtai florile, Ţi-or trage cu palmele, sevastos, n. 334. Trase-o dată haiduceşte Şi ţipă iortomăneşte. Pînă-n coadă-l despica, balade, i, 332. Ia baba vătraiu şi traîe-n găină. o. bîrlea, a. p. i, 153. (Expr.) A trage (cu cineva sau cu ceva) de pămint = a izbi, a trînti de pămînt, a da de pămînt. Cf. alr sn iv h 975/2. O (Complementul indică instrumentul acţiunii) li mai trage... un frîu în cap. creangă, p. 195. Codrenaşu încăleca... Trei rugini el îi trăgea, Astfel roibul meu fugea, alecsandri, p. p. 87. Le-au tras boierul cîte-un bici. sbiera, p. 256. Trage pinteni calului, marian, sa. 175. Pare ca şi cînd mi-ai trage un rug pe spate. reteganul, p. iii, 52. Trase repede un cioc în mina dreaptă, st&ncescu, b. 284. S-apucă şi trage un ciomag celui de la margine, şez. i, 266. Trage biciu calului. balade, ii, 310. Că ţi-oi trage-un buzdugan, De-i sări ca un şoldanl ib. 426. (Expr.) A-i trage (cuiva) un şlfchiu = a spune cuiva vorbe usturătoare, a certa. Cf. zanne, p. iii, 373. 5. Intranz. A descărca o armă spre ţintă, a face ca glonţul, săgeata etc. să pornească spre ţintă. Pus-au şi pe trii boierenaşi de au tras. neculce, l. 8. Luînd o săgeată, au tras asupra lui Bobinsqn. dră-ghici, R. 168/2. Copii, trageţi... eu vreu aslăzi să mă-ntrec în arc cu voi. alecsandri, p. i, 33. Dac-o veni ursul, trage fără temere! bolintineanu, o. 330. Mă şi învăţă... cum să ochesc şi cum să trag. odo-bescu, s. iii, 22, cf. barcianu. Cel cu lunurile trebuie să tragă, pamfile» j. i, 319. La începui tragem toţi, cu furie, camil petrescu, u. n. 321. Ştii să tragi? c. petrescu, c. v. 286. Cu porunci să tragă, poartă puşci argaţii, voiculescu, poezii, i, 101. A tras ca puşca-n raţe. pillat, p. 83. Trupele comandate de Solomon trag în mulţime, vianu, l. b. 68. S-a auzit o împuşcătură... Studentul a tras. v. rom. octombrie 1970 36. Al doilea că trăgea, Arma foc iar nu lua. teodo rescu, p. p. 602. Azi n-am vînat nimic, se gîndi... ai să trag în urs. stăncescu, b. 192. A tras zadarnic în ea trei zile... şi n-a omirît-o. rădulescu-codin, f. 323. Cînd o dată că-mi trăgea, Raţa-n patru c-o făcea. balade, ii, 302. A-ntins arma să tragă-n ea. o. bîrlea a. p. i, 169. O Expr. A trage la ţintă (sau la semn) = a) a face exerciţii de lovire a unei ţinte cu săgeţi gloanţe etc. Fac un popas şi, pentru amuzament trag la ţintă în sperietoare, v. rom. decembrie 1964 119; b) a lovi ţinta cu un glonte, cu o săgeată etc. Risipesc la gloanţe multe Şi nu ştiu trage la linie, teo-dobescu, p. p. 291. A trage Ia tir = a lace exerciţii de lovire a unei ţinte, de tragere la ţintă, cu o armă de foc. Cf. alas 13 v 1923, 4/4. A trage in vînt (sau in sec) sau a trage greş = a descărca arma fără a nimeri ţinta. Cf. costinescu, alas 13 v 1923, 4/4. N-a tras greş niciodată, sadoveanu, o. x, 475. <0 (Cu determinări introduse prin prep. „cu“, „din“, înve chit ,,la“, indicînd arma) Şi la arc încă trăgea bine. n. costin, LET. ii, 62/23. Au tras cu arcul Ştefan Vodă dintr-un vîrvu de munte, neculce, l. 7, cf. costinescu. Meşteri... în a trage cu arcul, ispihescu, u. 20, cf. ddrf. Trăgind mereu din carabină, Săriră-n front coşbuc, p. ii, 40, cf. barcianu, A tras... cu puşca în ea. gorovei, cr. 153, cf. alas 13 v 1923, 4/4. Ai tras tu aslăzi cu puşca? brăescu, v. 38. Un vînător trage cu puşca, sadoveanu, o. vii, 281. Să tragi cu revolverul, arghezi, s. xi, 173. Arnăuţii domneşti tra-seră cu puscile. barbu, princ. 16. Nu purta ceasul la mînă, să nu se strice cînd trage cu arma. v. rom. noiembrie 1964, 14. Săriţi, fraţi, cu bumbarale Şi mai trageţi din pistoale! teodorescu, p. p. 489. Fiindcă n-ai tras cu puşca în noi, iată-ţi dăm ţie clopul acesta. reteganul, i>. ii, 72. Din copilărie băiatul se obici-nuise a trage cu arcul, fundescu, l. p. 143. O (Subiectul indică arma) Jos, în piaţă, altă mitralieră începu să tragă. v. rom. iulie 1955, 38. Rănit n-a fost nimeni, căci mitraliera trăsese în aer. beniuc, m. c. i, 209. O (Cu determinări introduse prin prep. „cu“ şi arăttnd glonţul, săgeata etc.) Trase într-însul cu o săgeată. ispirescu, u. 30. lată-i pe copii... trăgînd cu săgeţi. h. daicoviciu, d. 45. Trase cu săgeata şi zmeul căzu mort. fundescu, l. p. 125. Mai esle-un stol de porumbei; Trăsăi cu săgeata-n ei. folc. mold. i, 243. a Trage cu gloanţe oarbe. (Exp r.) Cit trage cu săgeata v. s ă-geată. O Tranz. (Complementul indică glonţul, săgeata etc., p. e x t. focul, lovitura) Aflai săgeţile şi arcu, pe care le trăseiu în statuă şi, lovind-o,. . . căzu. gorjan, h. i, 132/33. Să trageţi... o ploaie de săgeţi! alecsandri, poezii, 223. Trase o săgeată, ispirescu, u. 34, cf. ddrf. Aprozii trag cîteva săgeţi, delavran-cea, o. ii, 140. A trage salve de artilerie, cade. După plecarea inspectorului şi-a tras un glonţ în inimă. vinea, l. i, 103. Ar fi foarte bine dacă s-ar trage nişte focuri de urmă. h. lovinescu, t. 201. Un foc de armă. ■ . tras direct, vin. pesc. februarie 1964, 7. Trăgea o rafală de pistol, v. rom. octombrie 1964, 11. Mi-a tras o săgeată-n git. vulpescu, p. 57. Am tras după ea un foc de revolver, v. rom. martie 1971, 16. Că m-oi da pe dup-an fag Şi ţi-oi trage-un glonţ prin cap. pom-piliu, B. 69. Şi-atunci să-ţi trag, drept răsplată Pentru oiersu-fi, o săgeată! bibicescu, p. p. 107. li trag şi ei o săgeată, cum va veni. fundescu, l. p. 125. Să-i trag-nn pomiiet d'e puşcă să văd că seglă-să sau nu. o. b1r-lea, a. p. i, 124. (Refl. pa s.) S-a tras un foc într-un arestat care se suise pe fereastră, vlahuţă, n. 175. <£> Tranz. (Complementul indică arma; învechit şi popular) Se învaţă... a trage armile. kogălniceanu, s. 75. Trăgeau puşti şi pistoale..., de ploua gloanţele din toate părţile, ghica, s. 19. Chiuia şi trăgea la pistoale. .. obicei mitocănesc, caragiale, o. vi, 71. Pistoale trăgea, teodorescu, p. p. 646, Paloş c-apuca’ Pistoale trăgea, balade, ii, 134. 6. Intranz. (Sport) A lovi, a arunca mingea cu putere. V. şuta. Acesta trage imparabil de la distanţă. sportul, 1966, nr. 4 916, 4/3. <0> (Urmat de determinări indicînd direcţia loviturii) Trage la poartă. Trage în bară. Trage la coş. O Tranz. Trage un şut puternic. (Expr.) A trage o bombă v. bombă. 7. Tranz. (Popular) A ireca, In scopuri terapeutice; a masa1. îl scaldă, îl trage frumuşel cu untură din opaief pe la toate încheieturile, creangă, p. 76. Aş pune să mă tragă şi aş putea să mă-ntorc sănătos mîine. bacalbaşa, s. a. i, 24. Ea ne descînla cînd eram deo-chiaţi, ea ne trăgea cînd eram răciţi, brătescu-voi-neşti, ap. cade, cf. alas 13 v 1923, 4/4. Venii să mă tragi niţel pe spate, stănoiu, c. i. 188. Trage-mă pe mîini, că mă sfîrşesc. vissarion, fl. 108. Ştiu să-i scald cu stroh de fin, să-i trag şi să-i ung cu undelemn deseîntat. sadoveanu, o. ix, 400. La ea vin... cînd au nevoie ca ,,să fie traşi la rînză“. ulieru, c. 30. Ne aşază ca capul in poala ei, ne trage pe la tîmple. stan cu, d. 276. Am un junghiu de ieri... cînd să via la soacră-la să mă tragă? preda, î. 160, com. marian. Se pomenise împăratul că nu i-e bine; puse el de-l trase, mai bău rachiu ca piper, stăncescu, b. 350. Cu mina te-o trăgea, Cu gura te-o descînla. gr. s. vi, 82, cf. alrm i/i h 199. N-a alina durerili dă cim m-a tras. alrii/i h 125/705. (R e f 1. p a s.) Se aşază bolnavul în pat şi se trage (se freacă) pe pînlece, de o femeie meşterH. şez. iv, 25. <0> (Folosit şi a b s ol.) (Cu deter- 5077 TRAGE — 472 — TRAGEDIAN minări introduse prin prep. „de“, indicînd suferinţa, boala combătută) Ştie să tragă de gîlci şi de năjit. caragiale, o. ii, 240. Se dusese la scacra lai Geacă, să-l tragă de junghiu. preda, !. 161. (Expr.) A trarje (pe cineva) de gliei = a-i cauza cuiva neplăceri. CI'. udrescu, gl. V. Intranz. (Despre vînt) A bate (încet), a sufla (uşor). Pentru viţei trebuie a se face oiţălării lipite bine, ca să nu tragă vîntul. r. ionescu, c. 220/22. Şed la umbră in grădină Şi trăgea o boare lină. babac, a. 78/24. Vremea e frumoasă, dar cam ger! . . . Trage un vînt rece, russo, in dl. Trăgea un vîntişor care abia adia. ispirescu, L. 6. Vîntul. . . trage prin sărmana mea de blană, contemporanul, i, 834. Vîntul bale cîleodală mai domol..., de-abia trage, pamfile, văzd. 27. 'Trăgea un vînt rece de la miazănoapte, agîrbiceanu, a. 53. Sus, în clopotniţă, trăgea un curent tare prin ferestrele goale. id. s. 124. Se virau adine printre slrujeni, cînd trăgea mai cu nădejde vîntul. vîn. pesc. mai 1964, 7, cf. ciauşanu, v. 65, alr n 5 307/848, alr sn iii h 791.<0>Expr. (Tranz.) (Popular) A trage (sau a-i trage cuiva) vlnt (sau, rar, boare) = a pune in mişcare aerul, a produce un curent de aer (pentru a-i face cuiva răcoare); a face vînt, v. vînt. Cu măh-rám[¡] albe şterge sudori/[e] bolnavei, trăgîndu-i vînl (a. 1692). gcr i, 300/31. Clătea haine frumuşale Şi trăgea boare cu iale. bărac, a. 47/14. Puişorul greu îmi zace, Cu basmaua vînt îşi trage, sevastos, c. 138, cf. 166. Cu basmaua umbră-i face, Ca mîneca vîntu-i trage. şez. i, 13, cf. alexici, l. p. 70. Cu giubeaua umbrî-şfi] faci, Cu basmaua vînl i.jfi] tragi, vasiliu, c. 121. + Impers. A se produce un curent de aer; a veni răcoare, frig etc. Trage. .. duhoare, de să pri-cinuieşte vinului stricăciune (a. 1793). uricariul, xi, 315. Mai bine pe iarbă... Trage şi reveneală. dela-vrancea, o. ii, 310. Uşa nu se închidea bine. . . şi trăgea. agîrbiceanu, s. 103. Cam trage aici, e o pivniţă dedesubt, vinea, l. ii, 311. + Tranz. (Subiectul indică un curent de aer) A învălui, a cuprinde pe cineva, provocindu-i o senzaţie de răcoare bruscă şi neplăcută. Cî. alas 13 v 1923, 4/4. Să nu te tragă răceala, duduie, c. petrescu, r. dr. 79. <0> (Prin metonimie) M-a tras şi fereastra. . . Cînd rn-oi culca, îmi trece, caragiale, o. vi, 22. (Intranz..) Odaia asia trage, scriban, d. Acest zid trage. id. ib. Vi. Refl. A descinde din..., a fi din neamul..., a fi urmaşul...; (învechit) a obîrşi, a răsări1 (I 2). Feciorul In Avraam... sau carii se trag de ruda lui. coresi, ev. 411. Neamul, şi despre tată şi despre mumă, să trage de multe împărăţii şi. ¿í[o]mnü. biblia (1688), [prefaţă] 7/38. Să trăgea din Pătru Vodă Rareş ist. ţ. r. 34. Dintru acel Pureci aprodul s-au tras neamul Movileştilor. neculce, i.. 10. Din leghioanele... şi din sloboziile, carile Troian şi alalţi împăraţi a romanilor au adus în Dachia, românii aceştia să trag. gan-temir, hr. 125. Să fie... şerbi ţigani, a dumisale, cu tot rodul ce s-a trage dintru, dînşii (a. 1.762). uricariul, xvii, 347. Toţi acei ce s-au tras din neamul lui Ismail zicîndu-se ismailteni. văcărescul, ist. 247. Gustav... să trăge din vechii crai ai ţării. ist. carol xii, 3V/18, cf. Klein, d. 440. Supt numi de boierinaşi să înţălegi un clas care nu să tragi din dvoreni (a. 1818). gcr ii, 220/11, cf. lb. Se trăgea din familia împăraţilor greci, negruzzt, s. ii, 139. De se trag din neam mare, Asta e o-ntîmplare. alexandrescu, o. i, 209. Se trage din maimuţe, eminescu, g. p. 64. Se trăgea.. . din viţă de împărat, ispirescu, u. 8. Nu ştia. . . al cui e şi din ce neam s-ar trage, delavrancea, o. ii, 187, cf. ddrf. Se trăgea dintr-un neam de ţesătoare vestite, agîrbiceanu, s. 19, cf. alas 13 v 1923, 4/4. Nu contenea a dovedi... că se trage direct din Porfirogeniţii Bizanţului. c. petrescu, a. r. 11. Se trage din oameni tel aşa de aleşi ca şi dînsul. sadoveanu, o. x, 97. Din ce părinţi te-ai tras. arghezi, c. o. 41. Se trag. . . dintr-un spătar sau dintr-un vornic, vinea, l. i, 136. Strămoşul... Din care ne tragem neam. teodorescu, V, P. 166, cf. şez. iii, 33. Se trage de iu Ciubăr Vodă, care l-a mîncat guzganii, se spune despre un om fricos. Cf. zanne, p. vi, 56. (Intranz.) (Învechit, rar) Neamul lui Solomon, din care trag Zbera şatnar, Iliescu şi Vclisarie (a. 1731). uricariul, x, 171.'O Expr. (Tranz.) A-şi trage neamul din ... v. neam. (învechit, rar) A-şi trage Începutul din ... = a proveni din..., a descinde din... Aceste noroade să ţin încredinţate că-şi trage începutul de la dobitoace, ist. am. 88>/4. + A fi originar din... Acesta trăgîndu-se de la chesariia Palistinei. minetul (1776), 63rl/26. Aceştia trăgîndu-se din pămînlul Araviei. ib. 174vi/30ţ Aceşti .vwfij/î/ să trăgea de rudă din pămînlul. Asiei, dosoftei, v. s. octombrie 98r/18. Acesta să trage pre rudă din Lycaonia. id. ib. septembrie 9v/28. De la Rîm ne tragem. ureche, l. 61. Spun că se trag din satul Săn-deni, din Transilvania, şez. iv, 16. După mamă se trăgea din Pipirig, sadoveanu, e. 103. Erau rude, că se trag de pe aci, de pe OU. stancu, d. 149. Nti avea. . . pe nimeni acolo, în Munţii Apuseni, de unde se trăgea, v. rom. aprilie 1963, 39. Mai toţi protagoniştii lirismului, postpaşoptist se trag din Muntenia, ib. ianuarie 1965, 97. + A proveni din... sau de la... Den Adam. ■ ■ se trăgea spurcăciunea ce era den neascultare. coresi, ev. 508. Ocinele.. . pogor (se trag munt.) de în bălrîni, ce să zice de la părinţi, prav. 93. Din vorbe să trage şi binele şi răul ce ne vine. antim, ap. gcr ii, 6/37. Acest loc de casă mi să trage şi mic zestre de la părinţii mei (a. 1762). uricariul, xvii, 219. Tot netraiul lor dintr-acela nemit li să trage (a. 1817). iorga, s. d. xii, 205. De la aceştia se trage şi înfiinţarea cetăţii Germanu sau Neamţu. asachi, s. l. ii, 46. 1 se trage calului boala aceasta a gurii din înfierbînlarea pieptului, calendariu (1814), • 175/8. Orice feliu de pretensie ce s-ar trage din referinţele dominate de pămînt. fm (1861), 33. Nu voiu să ţi se tragă moartea de la mine. caragiale, o. vi, 28, cf. ddrf, alas 13 v 1923, 4/4. Înşiră toate cîte i se trăseseră de la maica Vitalia, stănoiu, c. i. 208. Planta primordială din care se trag toate speţele botanice, căli-nescu, c. o. 222. Dar nu de aci s-a tras. . . ruina totală a familiei, vinea, l. i, 99. Măria ta, toate relele se trag. . . de la grămătici, barbu, princ. 293. Această slăpînire feudală se trage din obşte, panaitescu, o. ţ. 74. D-acolo mi se trage d-am rămas şchiop, stăncescu , r. 61, cf. ciauşanu, gl. (Cu subiectul subînţeles) A pomeni, ea baba mea cile zilişoare-a avea de năcazul acesta; că numai din pricina ei mi se trage, creangă, p. 128. Cum am să-i frîng junghetnra!. . . Numai de pe urma lui mi se trage. conv. lit. xi.iv.,, 551. A rîs cadina tinără. Din aslu i s-a tras. Turcul a scos pistolul de Iu briu şi-a culcal-o la pămînt. stancu, d. 215. O Tranz. (De obicei cu pronumele în dativ) (împărăţia Rinniltri] numele său trage de pe oraşul Roma. M. costin, o. 250. Oraşul Constanlinopol ş-a tras mărirea lui de la un Constantin, bălcescu, ap. tdrg. Îşi trage forţele din faptul că întreaga sa activitate se conduce după teoria cea mai înaintată, contemp. 1953, nr. 329, 1/1. De unde oare îşi trăgea omuleţul acesta misteriosul lai prestigiu? vinea, l. i, 26. O Expr. A-şi trage originea (sau obirşia) din ... = a proveni de la... Cf. barcianu. Gîndirea filozofică şi ştiinţifică modernă îşi trage obîrşia din vechii, cugetători, ai grecilor. vianu, l. u. 7. — Prez. ind.: trag; perf. s. : trăsei şi (în vechit) traşu; part.: tras. — Şi: (regional) trăgeâ ~vb. II. — Lat. trahere. TRAGEDIAN, -Ă s. m. şi f. 1. Actor specializat în roluri de tragedie (1). în ziua de astăzi este cea dintîi tragediană a Bretaniei cei mari. cr (1834), 294!/35. Din acea trupă făcea parte vestita Dilly, cîntăreaţă şi tragediană de un mare merit, ghica, s. 44, cf. cos-tinescu. Actriţă de mîna a doua..., ea juca subrete, deşi pasul şi atitudinea arătau pe tragediana, eminescu, p. l. 136, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăi-neanu, d. u. Figuranta... nu devine tragediană. cĂ-linf.scu, c. o. 205. Ca nişte tragedieni de periferie, pun un fel de patos în tot ce rostesc, vinea, l. ii, 17. De ce 5978 TRAGÉDIE — 4*?3 — TRAGERE atitudinea asta de tragediană în actul al cincilea? id. ib. 65, cf. dn2. Marele rol al doamnei Clara a fosl jucat. ■ ■ cu o forţă, cu o autoritate, cu o prestanţă care o impun definitiv ca tragediană, scînteja, 1965, nr. 6 663, cf. dex. (Glumeţ) Tu eşti mă, trugedianule!? GALACTION, O. 131. 2. (Rar) Autor de tragedii. Aceste două comedii nedreptăţesc. . . pe excelentul tragedian Euripide. v. hom. septembrie 1954, 219. — Pronunţat: -di-a-n. — PI.: tragedieni, -e. — Gen.-dat. şi: (f.) tragedianei. lovinescu, s. i, 114. — Şi: (învechit, rar) tragedieu, -ă s. m. şi 1. — Din Ir. tragediei!. THAGEUÎIi s. f. I. Operă dramatică a cărei acţiune prezintă personaje însufleţite de o mare forţă pasională, angrenate în conflicte puternice, cu deznodă-mînt nefericit; specie a genului dramatic, cuprinzînd aceste opere. O trăgediia semnează, cui obrazul acel denlăi aseamene va fi prinlepului de Machedone (a. 1703). fn 121. Euripid, scriitorul de tragodii. axinte uricariul, let. ii, 174/29, cf. drlu. A alcătuit aici teatru de a se reprezenta în limba patriii cele mai frumoase tragedii de iroism. cr (1830), 3312/19. Unele sînl jalnice, in care poetul voieşte să pricinuiască milă fi laerămi privitorilor, şi cele de felul acesta se numesc tragedii, care mai loldaună se sfî[v]şăsc cu moartea cuiva. ib. (1834), 33-/49. Eoripid, carele au izvodit traghe-diile (a. 1842). cat. man. i, 370, cf. stamati, d. Să-fi celesc ţoală tragedia Ecubei, unde e acest frumos chor al troicnelor. negru zzi, s. i, 4, cf. polizu. Sublimă tragedie! aş fi voit s-o văd. alecsandri, t. ii, 324, cf. COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Ce să mai închipuieşti drame şi tragedii...? hebreanu, i: 231. Era nelipsit de la reprezentările tragediilor poetului. calinescu, c. o. 37. Trugedia istorică apare, mai intîi, in Renaşterea italiană, vianu, l. u. 61. Omul, prins intr-o tragedie sau fixat pe o pînză, era omul-idee. jblaga, z. 114, cf. ist. lit. rom. i, 102. în tragedie, corul povesteşte chiar de la începui subiectul, v. rom. iunie 1970, 121. O F i g. Moartea ău socotit că pămîntul era un teatru prea slrîml pentru a. sale traghedii. ciu-til, 2/21. Ţoală viata repauzalului se poale socoti ca o tragedie plină de scene înfiorătoare, fm (1861), 81. Să nu-mi deştepţi în suflet tragediile jucate în aplauzele mute ale-nlîielor dureri! minulescu, vers. 26. Mă duc ursuz prin promoroacă ■. . Şi nici nu ştiu că-n capul meu ,,se joacă“ O tragedie-n paisprezece acte! topîrceanu, o. a. i, 316. Care-i rolul nostru în tragedia... cosmică, blaoa , z. 32. l-am tras... o palmă zdravănă. Tragedia s-a jucat în cîteva minute. brXescu, a. 85. Toţi şi loale i-au luat cu pasiune apărarea. .. Contra cui? Contra, ta, fireşte, intrigantul din tragedie, vinea, l. ii, 167. + Totalitatea tragediilor (1) unui dramaturg, ale unei epoci, ale unui popor etc. Tragedia franceză era o prelungire a conversaţiei într-un salon, vianu, l. u. 57. Referirile la tragedia antică, t decembrie 1964, 52. Pentru Goelhe, în tragedia greacă destinul se confundă în cele din urmă cu morala, v. rom. iulie 1969, 45. 2. Fig. înttmplare zguduitoare, nenorocire mare; catastrofă. Tofi aceia ce-au avut parle la această tristă tragedie au pierit cu ticăloşie, ist. am. 33r/ll. Prinzind pre amlndoi Corvinii, i-au pus la închisoare, şi lui La-dislav i-au tăiat capul după trei zile. Despre care tragedie... scrie Kromer. şincai, hr. ii, 28/15. De la începutul tragediei aceştia, doamna Ruxanda.. . era îngrijită, negruzzi, s. i, 157. Aveţi gust să cunoaşteţi jalnica mea tragedie?... M-am născut... pe cînd cutremurul cel mare. alecsandri, t. 112. în locul tragediei se leagănă senine fire de grîu. sahia, n. 22. Trăiesc cîteodală, pe aceste aspre culmi de piatră, cea mai mare tragedie a vieţii lor de ţărani: pierderea animalelor. bogza, c. o. 23. Noi, femeile, numim tragedie tot ce contrazice visurile noastre de copil, vinea, l. i, 104. Singura lui tragedie posibilă ai’ fi să se vadă contrazis in pasiunea sa- v. rom. ianuarie 1965, 208. O Expr. A face tragedie (sau tragedii) (din ceva) — a exagera latura neplăcută a unei întîmplări. Mi se pare absurd să fac tragedii, h. lovinescu, t. 394. A lua (ceva) in tragedie -- a lua în tragic, v. tragic (2). Toate aceste strigăte de buhă nu mai trebuiesc luate în tragedie, alas 23 ix 1934, 4/2, cf. iordan, l.r.a. 265. + Zbucium sufletesc, suferinţă sfîşietoare. Tragedia sufletească cc se degajează din poezia ,,Pe deal”. gherea, st. Cr. iii, 403. Fiecare ascundea o tragedie banală, sub aceste banale aspecte de veselie, v. rom. ianuarie 1965, 15. îşi povestea tragedia singurătăţii. ¡b. septembrie 1970, 63. — Accentuat şi: (învechit) tragédie, alexandrescu, 0. j, 177, corn. puşcariu. — Pl.: tragedii. —Şi: (învechit) tragedie, traghedie, tragodie, (învechit, rar) ü'iighedéic (drlu) s. f. — Din lat. tragoedia, ir. tragedie, it. tragedia. — Tragodie < ngr. Tpayq>8[a. — Traghedie < rus. TparejţHsi. TRAGEDIEN, -Ă s. m. şi f. v. tragedian. XRÂGERE s. f. Acţiunea de a (se) trage şi rezultatul ci. î, I. Cf. trage (I 1). Cf. polizu, ddrf, barcianu Jocul se sfirşeşle cu tragerea băţului şi. cel care-l scapă, acelu-i mai. mic. pamfile, j. i, 28, cf. cade. <0 Expr. Tragere pe sfoară = păcăleală, Înşelătorie. Cf. ddrf, BARCIANU, ŞĂINEANU, D. U., CADE. Plin capul că C vrei tragere pe sfoară, c. petrescu, r. dr. 203. 2. F i g. (învechit) Cf. trage (I 2); îndemn, atra’ gere; atracţie, înclinaţie. Pofta şi tragerea firii, can" tem ir, ist. 69. Ieşirea şi întoarcere[ a] mării vine pricinuită de la lragire[a] lunii, amfilohie, g. f. 230r/13. Lucrarea tragerii cu care să luminez şi să trag între dîn-scle (corpurile cereşti], piscupescu, o. 97/5. Somnul. ■. să iveşte ca o dulce simţire şi tragere la odihnă,... la cure aromează mai înlli capul. id. ib. 203/7. Putere de tragere fa magnetului], ar (1829), 138'/23. Atracţie (Iragere) cătră pămint. asachi, e. iii, 237/1. Alracfie (tragere la sine), i. cihac, j. n. 5/2. Prin vrednicie şi Iragere de iubire facă-se ca un crai de puternic, conachi, p. 299. <0> Expr. Tragere de inimă (sau, rar, a inimii) — atracţie, îndemn lăuntric spre ceva sau spre cineva. CI. lb, polizu. Bietul băiat... noaptea învăţa, căci avea tragere de inimă, bolintineanu, o. 402. E cile unul, pentru care simţi din clipa ce l-ai văzul tragere de inimă, fără să-ţi dai seama pentru ce. slavici, o. 1, 138, cf. barcianu. E păcat ca aşa băiat cu tragere de inimă la învăţătură să nu meargă mai departe, bră- TESCU-VOINEŞT1, P. 83, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. Tragere de inimă pentru munca pămînlului. galaction, o. 117. Dumneata nu ai tragere de inimă pentru carnea de căprioară, sadoveanu, o. ix, 32. Nu-i era mintea şi tragerea de inimă la lucru, pas, z. i, 100. L-am cerut, fără tragere de inimă şi fără curiozitate, vinea, l. ii, 81. (Cu) tragere de inimă — (cu) zel, (cu) rîvnă, (cu) ardoare; (cu) dragoste. Să treci măcar cu un ban mai sus ca să avem tragere de im/n[ă] şi pen[ ru] a/ip] dai[S\ a face (a. 1804). iorga, s. d. xii, 152. L-am privit muncind alluie nu cu acea rlvnă şi tragere de inimă, ca cînd munceşte pentru dînsul. i. ionescu, c. 100/24. Lucrau oamenii cu tragere de inimă, creangă, a. 8. Mie-mi place să mă servească funcţionarul cu tragere de inimă, caragiale, o. vi, 77. Cu multă tragere de inimă. . . îngrijea de grădină, ispirescu, l. 71. Vefi lucra toţi cu tragere de inimă, vlahuţă, o. a. iii, 25, cf. ddkf, cade. înţelegerea şi tragerea de inimă a gospodarului fruntaş, c. petrescu, r. dr. 45. Muncind cinstit, cu tragere de inimă, scînteia, 1954, nr. 2 895. Din pufin, cu tragere de inimă, gospodăria li va înflori. camilar, n. i, 230. Niciodată nu pusese Ismail în pregătirea lor alîta grabă, iscusinţă şi tragere de inimă. tudoran, p. 332. 3. Punere sau scoatere a unui obiect de îmbrăcăminte. Cf. trage (I 4). Tragerea cizmelor, cade. TRAGERE — 474 — TRAGIC 4. Ttrîre (după sine,)- Cf. I >' a g « «>; “’ P°' LI ZU, DDRF, BĂRCIANTJ. 0> K X p r. (Î'IVCC ) limlj la (sau In) judecată = aducere, citarc în faţa organ judecătoresc. Cf. polizu, cade. 5. Ducere a unui vehicul. Cf. trage (I 7). Cf. drlu. Tragerea trăsurii. cade. (!. (învechit) Retragere. Cf. trage (I 14). Cf. dblu. 'Tragerea, pururea sănătoasă, Nu toldauna e ruşinoasă, i. văcărescul, p. 465/5, cf. polizu, bar-cianu. 4- (Concretizat) Loc de retragere, de refugiu. Acest ostrov au fost totdeauna o tragere încredinţată şi spaniolii îl socotesc ca un loc de scăpare, critil, ap. gcr ii, 151/22. + Trecere (de la ceva la altceva). Tragerea de la rilul orientale la cel latin în multe ţinuturi nn u încetat nici in zilele noastre, bariţiu, p. a. 1, 432. II. 1. Scoatere, extragere; spcc. extragerea minierelor ciştigătoare la loterie. Cf. cade. Banca mea. . . e o biată colectură a loteriei de stal, de aceea ai şi găsit deschis la ora asta: mluie e tragerea, vinea, l. ii, 213. La tragerea concursului Pronoexpres. . . au fost extrase din urnă următoarele numere, scînteia, 1966, nr. 6 943. La tragerea de peste cîleva zile n-a ieşit nici unul din numerele alese. v. rom. februarie 1970, 20. <0" Tragere la sorţi — hotărîre prin sorti a uwci împărţeli, a unui cîşlig; participare ca parte interesată )a o alegere prin sorţi. Cf. cade, dm. + (Mat.; învechii) Scădere; (învechit) subtragere. Tragerea riu va să zică altă fără decît a lua un număr mai mic dinlr-ultul mai mare. amfilohie, e. 17/6, cf. aat 178r/16. 2. Scoatere a unui lichid dintr-un recipient. Cf. trage (II 3). Pritocitul vinului, umplerea butoaielor, dregerea şi tragerea vinurilor la sticle. . . sînt lucrări deosebit de importante, enc. agr. iu, 126. Tragerea vinului din sticle, dl. 3. (învechit) Luare (cu forţa). Cf. trage (II 5). Iuliu Cesare, cu tragerea domniei la sine, fiind şi pontificele cel mai mare. fm (1857), 13. + Reţinere din drepturile (băneşti) cuvenite cuiva. Tragere de pe săraci, drlu. 4. Inspirare, aspirare. Cf. trage (II 6). Iese puiul la lumină şi la tragerea a aerului celui slobod (a. 1826). gcr ii, 254/15. însuflare (tragerea aerului). antrop. 101/5. Tragerea fumului pe nas. cade. O Expr. Tragere de moarte = agonie. Cf. ddrf, şăi- NEANU, D. U., CADE. 5. Tiraj (la o instalaţie de ardere). Cf. t r a g e (II 7), Tragerea căminelor este o consecinţă a dilalaliunii aerului prin încălzire, poni, f. 106. III. Ducere, marcare, trasare a unei linii, a unei crestături etc. Cf. trage (III 1). Tragerea unei linii. CADE. IV. (în expr. care indică supunerea unui obiect la o operaţie) Tragere cu cumpăna — cîntărire. Cf. polizu. Tragere pe roată = tortură întrebuinţată în evul mediu, constînd în legarea condamnatului pe o roată, după ce i s-au zdrobit braţele, picioarele şi şoldurile. Cf. dl. + (Concretizat) Foile trase la tipar pentru corectură. Spre a obţine o primă tragere (corectură) pentru citire, romanescu, zeţ. 32. + (Tehn.) Operaţie de prelucrare în procesul tehnologic de fabricare, la cald sau la rece, a sîrmelor, a barelor lungi şi a ţevilor, constînd în trecerea materialelor metalice printr-o filieră sub acţiunea unei forţe de întindere; etirare. Cf. dl, m. d. enc. V. Descărcare a unei arme spre ţintă; exerciţiu sportiv sau militar de atingere a ţintei cu un proiectil; tir4 (1). Cf. trage (IV 5). La ziuă trebuia să se înceapă tragerea de război, sandu-aldea, u. p. 126, cf. cade. Duce pe recrut la tragere a treia zi după sosirea lui. brăescu, m. b. 129. O unitate. . . făcuse un timp exerciţii de tragere, călinescu, s. 139. S-a făcut o tragere de probă. vîn. pesc. octombrie 1964, 2. A ordonat bateriilor... să aibă tragerile pregătite pe poziţiile nemţilor, v. rom. octombrie 1904, 15. O tragere bună cu branduri ar fi devenit fatală, ib. iulie 1969, 26, cf. m. d. enc. O Tragere la liniă — exerciţiu de atingere a unei ţinte cu un proiectil; dare la semn. Cf. dl, dm. Ci mp de tragere = a) porţiune de teren special amenajată pentru executarea cxerciţiilor militare cu trageri (V). Cf. scriban, d.; b) teren pe care se poate exercita o tragere (V) cu eficientă. Aveţi cîmp bun dc tragere? h. lovînescu, t. 280. Tragere de anfiladă v. a n f i 1 a d ă. Tragere de efect v. efect. Tragere demonstrativă v. demonstrati v. Tragere de demonstraţie = tragere demonstrativă, v. demon strativ. La mari trageri dc demonstraţie se arăta ofiţeri nemţi, camilar, n. i, 33. Tragere indirectă v. indirect. Tragere redusă v. redus. — PI.: trageri. — V. trage. TKAGIIEDE1E s. f. v. tragedie, XRAGHEDIE s. f. v. tragedie. lltAGHELÂl s. m. Numele uuui animal fabulos înfăţ,işat pe covoare şi pe alte obiecte de artă din Persia şi Rabilon, iar de aici cunoscut şi imitat de greci. Tragh-elaf — cupră-cerb, adecă dobitoc carile nu se află. CANTEMiR, ist. 21. (F i g.) Slriiţo-cămila este tragh-elaful firii (căci este la filozofi altul al chilclii), carile dinlr-îmbe monarhii este, şi este şi nu esle. id. ib. 93. — Scris şi: tragh-elaf. — PI. : traghelafi. —■ Din gr. TpayiXcecpoi;. THAGHICfiSC, -EÂSCĂ adj. (învechii) Tragic (2). Sunete jalnice, eleghii caialnice şi traghiceşti. cante-mir, ist. 308. La întîmplarea traghicească, adecă la arderea cea grozavă (a. 1819). ap. gâlui, m. piiam. 263, cf. drlu . — PI.: traghiceşti. — Din rus. Tparii'icwciiii. TRÂGIC, -Ă adj. 1. Care aparţine tragediei (1); care are caracter de tragedie. Comedia nu agiunsese a fi burlească şi drama era tragică fără a fi zbuciumată. NEGRUZZl, S- I, 344, Cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF, alexi, vi. în opera sa cu adevărat tragică, de pildă în ,,Năpasta", a ales oameni din altă lume, şi anume ţărani, ibrăileanu, s. 68. Genul tragic, cade. Efecte comice se obţin prin folosirea unor cuvinte compuse parodiind adesea compusele stilului tragic şi epic. ist. l. rom. i, 64. Don Quijote nu e tragic, ci o nemaipomenită figură realistă, comică, v. rom. iulie 1969, 45, Situaţia tragică e necesitate caracterologică, ib. septembrie 1970, 4. <0> (Adverbial) Multe din piesele occidentale care exprimă temerea pentru destinul omului de astăzi se încheie tragic, t iunie 1964, 47. + (Substantivat, n. art.) Categorie estetică exprimînd un conflict al cărui deznodămînt este înfringerea sau pierderea unor valori umane. Tragicul îmbrăţişează teroarea şi mila. costinescu, cf. cade, scriban, d. Speculaţiile asupra tragicului ale marelui poet şi teoretician. blaga, h. 107. 'Tragicul şi absurdul sînt două categorii estetice tot mai solicitate, v. rom. ianuarie 1965, 142. Tragicul... în înţelesul său de categorie estetică, con-YiiMP. 1969, nr. 1 173, 8/3. Tragicul caracterologic e însăşi logica pasiunii, v. rom. septembrie 1970, 5. + (Şi substantivat, m.) (Persoană) care scrie tragedii (1). Cf. drlu. Poet tragic, polizu, cf. bărcianu. Taine a spus că de la tragicii greci n-a mai existat un scriitor ca Turgheniev. ibrăileanu, s. l. 26, cf. scriban, d., cade. Un poet tragic plin de talent, călinescu, c. o. 37. Poetul tragic urmăreşte să obţină o stare de tensiune. . . în spectatorul său. vianu, l. u. 44. Se observă. .. abundenţa de împrumuturi directe la Plaut şi raritatea acestora la poeţii epici şi tragici, ist. lit. rom. i, 53. + (Despre actori) Consacrat tragediei (1). Cf. cade. O (Substantivat) Talma fu un mare tragic al primului imperiu francez, scriban, d. 2. Fi g. Care inspiră o emoţie intensă prin caracterul zguduitor, jalnic, funest, nenorocit (3); (învechit) tra- 5986 TRAGICOMEDIE — 475 — TRAGODICESC ghicesc- Cf. stamati. o. Poetul... avu un sftrţit attt dc tragic, negru zzi, s. i, 218. Istoria prinţului Vasilie Înfăţoşează nişte episoade... tragice, id. ib. 283, cf. costinescvj. împrejurări tragice, maiorescu, cr. i, 57, cf. barcianu. E singura ieşire înţeleaptă din încurcătura aceasta tragică, rebreanu, r. ii, 100. Să ne fie despărţirea ceva mai puţin tragică decit ne fusese în-tilnirea. galaction, o. 90, cf. topîrceanu, o. a. i, 173. Acest fapt, la prima vedere, pare tragic, sado-veanu, o. ix, 100, cf. calinescu, c. o. 106. Scriitorul. . . era capabil să înţeleagă situaţia atit de tragică a poporului exploatat din vremea, sa. vianij, e. u. 54, cf. blaga, z. 101. Şi-au exprimai simpatia penlru viata tragică a sclavilor, v. rom. septembrie 1954, 220, cf. vinea, l. i, 158. Conflictul în care intră eroul e tragic şi. exprimă o profundă investigare psihologică, t iunie 1964, 71. Poet cu destin tragic, v. kom. ianuarie 1965, 99. Momente dificile sau tragice, ib. aprilie 1970, 58. O (Adverbial) De-ar fi-ii lume numai mîţc — tot poet aş fi? Tot una Mieunînd în ode nalte, tragic miorlăind. EMiNEscu, o. î, 48. Sîrit tragic sinceri cu stările lor sufleteşti, kalea, s. t. m, 293. Niciodată, ca în această călătorie spre miazănoapte, n-au părut mai iremediabil şi tragic frumoase versurile celui mai marc poet trăit pe aceste pămînluri. bogza, c. o. 212. O (Substantivat, n. art.) Rareori înlilnim un sentiment mai. puternic şi mai intens al tragicului, universal... ca în gîndirea lui Pârvan. guşti, p. a. 66. Această dramă este, în. tragicul ei, dc o intensitate egală cu înălţimile pe cure... se desfăşoară• bogza, c. o. 23. Tragicul morţii, id. ib. 32. Conştiinţa scriitorului a fost adînc răscolită de. tragicul mul al acestui mediu. v. rom. martie 1954, 259. (lîxpr.) A (o) lua In tragic = a da prea multă importanţă laturii neplăcute a unui fapt. Iluide -■ haide, n-o lua în tragic! vinea, l. i, 69. Sper că eşti un băial de spirit, nu lua lucrurile în tragic. cXlinkscu, s. 711, cf. dl, dm. + Care exprimă, care trădează /.bucium lăuntric. în haine negre, cu chip tragic, teodoreanu, m, u, 20. Aspectul ei tragic e completat dc îmbrăcămintea întunecată. h. lovinescu, t. 149. Era frumos, (Adverbial) Cf. scriban, d. Piesele... se încheie tragic sau tragicomic, t iunie 1964, 47. — Scris şi: tragi-comic. — PI.: tragicomici, -ce. — Din fr. tragi-eomiquc. TRAGÎSM s, n. Caracter tragic, situaţie tragică; atitudine gravă. A văzul tot tragismul vieţii, c. petrescu, c. v. 88. Criticii... dispreţuiau excesiv cinismul din ,,Dorian Grag", elogiind tragismul pocăit din ,,De Pro-fundis“. teodoreanu, m. ii, 361. însoţeşte această plecare cu glumele, cu strigătele lui, amestec de înţelepciune şi nebunie, de tragism şi de hohot reţinut, con-temp. 1948, nr. 112, 12/4. Sînt miliarde de tragisme şi miliarde de stiluri de a fi şi a trăi. arghezi, s. ix, 78. Trecuse prin aceşti ani nu fără să le constate şi să Ie simtă adînc amărăciunea şi tragismul, v. rom. ianuarie 1954, 160. Viziunea de tragism romantic spaniol, ib. iulie 1969, 45, cf. dex. — PI.: (rar) tragisme. — Trag[ic] + suf. -ism. TRÂGÏN s. n. v. traţjăn1. TRÂGLĂ s. f. 1. I. (Prin nord-estul Mold.) Cobilă la plug; (regional) trăgoi. După ce se întoarce cu fiarele acasă, scoale grindeiul, tragla sau cobîla. marian, s. r. ii, 172, cf. damé, t. 36, barcianu, alexi, -w., tdrg, şăineanu, d. u., cade. Dacă nu se ia carul, plugul se lasă pe cotigă, dar se pune pe iepe..., cari se mai numesc şi cobîlă, iraglă.. ■ sau cotumbă. pam-file, a. r. 39, cf. h vi 143, vnij 7, 298, viii2 25, 183, 247, xii 417, xiii 390, marian, d. 58, com. din straja — rădăuţi, alr i 895/385, 387, 388, 394, 402, 412, 418, 424, 5i8, 522, 540. + (Regional) Tragă1 pentru scos gunoiul de pe arie. Cf. pamfile, a. r. 145, ion botez, str. 23. 4- (Regional; în forma trahlă) Suport care se aşază pe dricurile carului cînd se transportă finul (Cristeşti- Arad). Cf. viciu, gl., pamfile, a. r. 161. 2. (Prin Mold.) Cociorvă; (regional) tragă1. Cf-chest. ii 316/185, 186, 192, 196, alr sn iv h 1 059/ 605. + (Regional) Instrument de lemn asemănător cu o cociorvă, folosit la curăţat zăpada (Moisei — Vişeu dc Sus). Cf. glosar reo. 3. (Regional) Unealtă dc lemn cu care se stringe urda din zerul fiert (Cîmpulung Moldovenesc), chest, v 143/15. 4. (Prin Mold.) Unealtă utilizată la pescuit, alcătuită dintr-o seîndură şi o stinghie pe care se bate cu piciorul ca pe o pedală, pentru a alunga peştii ascunşi sub pietre. Cf. antipa, p. 110. II. 1. (Regional) Targă; (regional) tragă1. Cf. bdrf, gheţie, r. m. Se dădeau mărfurile jos din chervane... Apoi, de-a dura, pe umere, în spate, pe tragle, în tă-răboanţe, se îndreptau spre beciuri, hogaş, dr. ii, 40, cf. l. costin, gr. bX.n. ii, 196. 4 Rude2 pe care se transportă finul; (regional) tragă1. Cf. scriban, d., alr sn i h 130/514. 2. (Rar) Lectică, litieră. Existenţa... acestui colegiu al purtătorilor dc tragle, în care se duceau, în loc de trăsuri, oamenii avuţi la romani, xenopol, i. r. i, 191. — Pl.: tragle (alr i 895/424, 522, 540) şi tragic (ib. 895/394, 412), trăgile (pronunţat bisilabic, ib. 895/ 385). — Şi; (regional) (I 1) trălilă, trîglă (pamfile, a- r. 39) s. f. — Cf. trag ăl. TRAGLAU s. u. (Prin Bucov.) Sanie cu care se transportă finul, gunoiul etc. Cf. src vi, 119, l. rom. 1963, 155. — Pl.: traglăie. — De la tragăl. TRAGN vb. I v. tracna, TRÂGNĂ s. f. v. tragăn1. TRAGODICÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Care se referă la tragodie1; tînguitor, jalnic, văităreţ. Multe ca açeastea amăgitoreşli şi tragodiceşti descîntece Moi- 5995 TRAGÖDIE1 — 476 — TRAHIT miţa descînlînd ..., înlr-un chip ironicesc se nevoia. CANTEMIR, IST. 149. — Pl.: tragodiceşti. ... — Tragodic1 + sul. -icesc. TRAGÔDIE1 s. f. (învechit, rar) Clntec (alexi, w.) de jale (cantemir, ist. 21). — Pl.: tragodii. — Din ngr. TpayoijSt. TRAGODÎE2 s.f. v. tragedie. TRAGtJLĂ s.f. v. trăgulă. THAHANA s.f. (Prin Ban., Transiiv., Mold.) Aluat nedospit, frerat mărunt în palmă sau ras pe râzătoare, care se fierbe In supă in loc de tăiţei; frecăţei, (regional) răzălăi (3). Să fac un feliu dc crupe cu gust, care să cheamă trahana. manolache draghici, ap. cade. Supă de grisă sau de arpăcaşi şi trahana. id. r. 4/18, cf. cihac, ii, 533, costinescu, ddrf, barcianu, şio IIj, 365, ALEXI, W., BIANU, D. S., TDRG, ŞĂINEANU, D. u., cade, scriban, d., alrm sn iii h 886. + (Regional; în forma tarana) Un fel de mîncare făcută din pîine cu brinză muiată în apă fierbinte (Băneasa — Medgidia). Cf. h ii 290. — Şi: tarhană (ddrf, barcianu, alexi, w.), (învechit) trahănă (cihac, ii, 533), (Ban.) tărhână (pribeagul, p. r. 76, alrm sn iii h 886), (regional) tar-canâ (ib. h 886/899), tarană, tarănă (alrm şn h 886/ 2), tărănă (com. din timişoara), trană (alrm sn iii h 886/182), torhoănă (ib. h 886/279), tarhônie (caba, sXl. 101) s.f. — Din tc. tarhana. — Tărhană, tarană, tărană < ser. tarhana, tarana. — Torlioană, tarhonie< magh. tarhonya. TRAHANA s. f. v. trahana. TRAHeAL, -Ă adj. Care ţine de trahee (1), privitor la trahee; trahean. Mucoasa traheală prezintă o colo-raţiune variată, babeş, o. a. i, 320, cf. scriban, d. Dacă avem la dispoziţie o canulă..., o introducem pe aceasta tn trachee, dilatînd plaga tracheală. a. pop, chirurg. 649. Puterea defensivă a organelor respiratorii e insuficientă din cauza scăderii sensibilităţii traheale. PARHON, B. 17, Cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -he-al. — Scris şi: trachéal. — Pl.: traheali, -e. — Din fr. trachéal. TRAHEAN, -Ă adj. Traheal. Respiraţia traheană a insectelor, scriban, d., cf. dl, d.m, dn2, dex. — Pronunţat: -he-an. — Pl.: traheeni, -e. — Din fr. trachéen. TRAHÉE s, f. 1. (Anat.; şi, Învechit, urmat de determinarea „arteră“) Segment fibrocartilaginos al căilor respiratorii la vertebratele cu respiraţie aeriană, cuprins între laringe şi bronhii, prin care aerul trece din cavităţile nazală şi bucală in bronhii. Aeroţevia (trachea). asachi, l. 5&/50. Trachea, ţevi, aeroase. caiet, 67v/14. [Plămînii] priimesc aerul de dinafară prinlr-o ţeavă. .. ce se numeşte traheea artiră, la că-pătîiul căria se află laringul. kretzulescu, a. 9/1, cf. barcianu, alexi, w., BIANU, D. s. Tracheea sau gîtlejul este un tub lung, format din mai multe inele de zgirci. enc. vet. 53, cf. şXineanu, d. u., cade, scriban, d. Cu ajutorul policelui şi indicelui mtnii stingi, imobilizăm tracheea. a. pop, chirurg. 649. I se părea că aerul, trecînd prin nări şi trahee, face un zgomot nesuferit, vinea, l. i, 298. Mucoasa traheei şi cea bronhopulmonară au o putere mare de absorbţie. belea, p. a. 262, cf. dl, dm, der, dn2. Bolnavul... se poale asfixia cu un aliment solid pătruns pe trahee. abc sXn. 354, cf. m. d. enc., dex. 2. (Zool.) Fiecare dintre tuburile chitinoase deschise la exterior şi ramificate în corpul insectelor, păian- jenilor şi miriapodeloi', care servesc drept organe de respiraţie. [Arahnidele] să răsuflă prin trahee (tăvii pentru răsuflare), j. cihac, i. n. 204/25, cf. barcianu, alexi, W., ŞĂINEANU, D. U-, CADE, DL, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. 3. (Bot.) Vas lemnos în formă de tub capilar prin care circulă seva brută in corpul plantelor superioare. Cf. cade, dl, dm. Nu au vase lungi (trahee), cum au plantele angiosperme, botanica, 129, cf. der, dn2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -lie-e. — Scris şi: trachee. — Pl.: trahei şi trahee. — Şi: (Învechit) trahie (kretzulescu, a. 308/17), traşie (polizu, p. 115/27) s. f. — Din lat. trachea, fr. trachée, it. trachea. TRAHEÎDĂ s. f. (Bot.) Vas lemnos format dintr-o celulă ascuţită şi închisă la ambele capete, avînd membrane lignificate, care serveşte la conducerea sevei brute. Lemnul molidului... este format din vase scurte, ascuţite la capete, numite traheide. botanica, 129, cf. DER, M. D. ENC. — Pronunţat: -he-i-. — Pl.: traheide. — Din fr. trachéide. TRAHEÎTĂ s. f. Inflamaţie acută sau cronică a traheii (1). Cf. dl, dm, der. Traheita se manifestă prin tuse. abc sXn. 359, cf. dn2, d. med., m. d. enc-, dex. — Pronunţat: -he-i-. — Pl.: traheile. — Din fr. trachéite. TRAHEOMIC0ZĂ s.f. Boală infecţioasă şi contagioasă a plantelor, provocată de unele ciuperci care trăiesc în vasele conducătoare, pe care le astupă, cauzind veştejiri totale. Cf. ltr2, der, m. d. enc. — Pronunţat: -he-o-. — Pl.: traheomicoze. v — Din fr. trachéomycose. TRAHEOSCOPÎE s. f. Examen endoscopie al traheii <1)> efectuat cu ajutorul bronhoscopului. Cf. dn2, d. med., dex. — Pronunţat: -he-o-, — Pl.: traheoscopii. — Din fr. trachéoscopie. TRAHEOTOMÎE s. f. Intervenţie chirurgicală prin care se face o incizie în partea superioară a ■ traheii d).- in scopul de a permite pe această cale respiraţia. De-abia a scăpat prin o operaţie numită tracheotomie. ALECSANDRI, S. 166, Cf. BARCIANU, BIANU, D. S., CADE, scriban, d. Cînd după tracheotomie bolnavul continuă totuşi să fie dispneic, e probabil că trachea este astupată. a. pop, chirurg. 650, cf. dl, dm, dn3, d. med-, m. d. ENC., DEX. — Pronunţat: -he-o-, — Scris şi: trachéotomie. —• Pl.: traheotomii. — Din fr. trachéotomie. TRAHÎE s.f. v. trahee. TRAHIL s. n. (învechit; cu sens neprecizat, probabil) Guler. 1 păreche paftale de aur, 1 trahil dă mărgăritar (a. 1772). iorga, s. d. xi, 267. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Şi: trahileă (uricariul, xvi, 276) s.f., trachiliAl (pl. trachiliale, ib. xi, 249) s. n. — Probabil din ngr. xpa^Xtâ „guler“. TRAHILEĂ s.f. v. trahil. TRAHÎT s. n. (Miner.) Rocă vulcanică de formaţie recentă, de culoare cenuşie, folosită ca piatră de construcţie. Cf. barcianu, alexi, w., cantuniari, l. m. 172, şXlNEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL, dm. Trahitul este o rocă de tipul sienitului, însă magma, răcindu-se la suprafaţă, structura ei este hipocristalină. GEOLOGIA, 20, cfi DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: trachit. barcianu, alexi, w., cantuniari, L. M. 172, şXlNEANU, D. U. — Din fr. trcchytc. 6012 TRAHITIC — 477' -r TRAI TRAHITIC, -Ă adj. De trahlt. Cf. cade. Stîncă (rahitică. SCRIBAN, D. — P1-: trahitici, -ce. — Din fr. tracii ytique. TBÂHLĂ s.f. v. traglă. TRĂHNĂ s. f. v. troahnă. TRAHOM s. n. Conjunctivită granuloasă. Cf. alexi, w., bianu, D. s., dl, dm, der. Profilaxia trahomului cuprinde o serie de măsuri care urmăresc... depistarea, izolarea şi tratarea cazurilor, abc sXn. 107, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Şi: trahomă (scris şi trachomă alexi, w., bianu, D. S.) S.f. ALEXI, W., BIANU, D. S., DL, DM, DEX, ALR n/i mn 58, 4 188/47, 172. — Din fr. traclioine, magh. traclioina. TRAHOMÂŞ s. m. (Regional) Bolnav de trahom (Arpaşu de Jos — Victoria). Cf. alr ii/i mn 58, 4 188/ 172. — PI.: trahomaşi. — Si: trăumâs (alr ii/i mn 58 4 188/172), răhomaş (ib. 4 188/316) s. m. — Din magh. trahomăs. TRAH6MĂ s.f. v. trahom. TRAHT s. n. v. traci1. TRAHTARISÎ vb. IV v. tralarisi. TRAHTAT s. n. v. tratat. TRAHTÎR s. ii: v. tractir. TRAI s. n. 1. (Învechit) KapLul dc a fi viu, dc a fi In viaţă; fiinţare, vieţuire. Toate făpturile. . . trăiesc şi li-i traiul de la dinsul. dosoftei, v. s. noiembrie 164r/l. Au unii dorinfele lor cu sf[i\nlelc rugăciuni pentru traiul, sănătatea şi fericirea împărăteşiei sale măriri, ar (1829), 33l/15. Aveţi a vă lepăda de un lucru ce-i zic trai..., Părăsind Viaţa asta. conachi, p. 58. O E x p r. (învechit) A nu mai îi de trai = a fi foarte bătrln şi bolnav, a fi pe moarte. Cunos-cindu-m cu neputinţa vieţii miele, că ;i[uj mai sîndu dă trai (a. 1780). iorga, s. d. vii, 43. 2. (Adesea urmat de determinări) Viaţă, existenţă pe care o duce cineva, trăire (1), (învechit) cu st; mod, fel In care trăieşte cineva; condiţii in care se desfăşoară existenţa unei persoane sau a unei colectivităţi. Să-mi scoţi giudeţul dintr-a ta faţă, Să-m vază ochii traiu făr’ greaţă, dosoftei, ps. 45/20. Văd-zîndu că agiutisăs[e] la greali vremi de trai, socotit-a dumnealui că departe un frate de altu nu vom putea mai trăi (a. 1689). iorga, s. d. vii, 92. Aşa au fost traiul ţării intr-acea iarnă. n. costin, let. ii, 13/27. Cercindu-ş loc de traiu in alle părţi de lume. id. l. 167. Pre cu greu traiu au oamenii ce sint nedeprihşi cu acest fel de oameni, neculce, l. 263. Mai fericit este cineva cu strimt traiu la locaşul său, decît cu toate desfătările în casele streine, cantemir, ist. 96. Ioniţă Cantemir.. . era cu traiul lui aice, în Moldova, de cîţiva ani (sfirşitul sec. XVIII), let. iii, 236/16. El pofliiu pusliia, fiindcă-l trăgea traiul firii, varlaam — ioasaf, 77r/26, cf. drlu, lb. Aceştia pe aluncea nu se osebea de huni,... în varvarul lor traiu. săulescu, hr. i, 236/20. Trăia trai desfătat şi fără grijă desfrinatul sultan Murat, bălcescu, m. v. 77. Moşul traiul ş-a nimerit Şi ca vultur a-ntineril. pann, p. v. iii, 141/6. înfricoşătoare presimţiri a unui trai viitor amărît şi chinuit. . . au sfîşiat biata sa inimă, negruzzi, s. i, 28, cf. polizu. Lui Filimon îi plăcea traiul bun. ghica, s. 66. Oricum îmblă timpurile, el niciodată nu-şi schimbă traiul, i. ionescu, d. 328. Ani întregi am fost departe De al ţerii dulce sin, Numai ca să ai tu parte De un trai plăcut şi lin. alecsandri, p. îi, 98. Să ne fie traiul bun la toţi românii! id. t. 1 480, cf. cihac, i, 419, costinescu. Cîntă, nouă, lăulare,. . . Pentru-a noastră desfătare. Pentru-al nostru tra plăcui! bq-lintineanu, o. 94. Ar veni rîndul cugetărilor dulci şi duioase ce vlăstăresc adesea în traiul singuratic al vî-nălorului. odobescu, s. iii, 51. Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel: Eu iubesc vînalul, jocul; Traiul lumii alţii lese-l. eminescu, o. i, 65. Ea a fost... cruţată de acea durere, dimpreună cu zilnicul deşert a traiului, gane, n. ii, 136. Te trage traiul ăl bun la somn! caragiale, o. vi, 17. M-am luptat Corp la corp cu traiul zilnic şi cu soarta nempăcată. macedonski, o. i, 11. îi trebuia linişte şi cel puţin un an de trai între ţărani..., ca să-şi poată da seama bine de viaţa, obiceiurile, nevoile şi gîndurile lor. vi.ahuţX, o. a. iii, 57. Un semn caracteristic al pesimismului e nemullă-mirea în privinţa condiţiunilor de trai. gherea, st, cr. ii, 293. Lupta pentru trai în societatea omenească a pierdui forma animalică, ionescu-rion, s. 171. Vreau să descriu... traiul la care e supus soldatul, bacal-başa, s. A. i, 198. Cîrtiţa, sub muşuroaie, duce trai făr’ de lumină, beldiceanu, p. 57, cf. ddrf. Un trai de cîine-nlănţuit... Să duci. neculuţX, ţ. d. 53. De durere, chin mi-e somnul; Foc şi fiere traiul meu. coş-buc, p. i, 265, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Revenirea... la minister a unchiului a pus capăt răului lor trai. brătescu-voineşti, p. 179, cf. cade. Detit aşa trai, tot mai bună o fi moartea! rebreanu, r. ii, 90. N-avea nici. patruzeci de ani, dar... traiul cel bun îl. îngrăşase de cu vreme, mironescu, s. 52. Te saturi de viaţa Şi dulceaţa Traiului patriarhal! topîrceanu, o. A. i, 88. în această familie deprinsă cu trai uşor şi bun, el singur nu-şi găsea odihnă, c, petrescu, î. i, 10. După venirea lui Vasile, traiul lor nu se schimbă intru nimic, sadoveanu, o. ii, 160. Furnica omenească se încăpăţînează în lupta ei pentru trai. bart, s. m. 54. începi de traiu-ţi silnic şi slrîmt să te desferici. pillat, p. 72, cf. scriban, d. Sihastrul tot oftează de pămînlescul trai. cXlinescu, l. l. 180. Casa naşului era pentru tine întruparea bunului trai. pas, z. i, 174. Era un colos grăsuliu şi blajin..., pus pe trai tihnii şi. bun. vinea, l. i, 298. în traiul placid..., audierea unui cancan ţine loc de eveniment, v. rom. octombrie 1964, 98. Şi-a părăsit traiul strălucit. H■ daicoviciu, d. 67. De cînd plaiul am lăsat, Traiul bun eu. l-am uitat, alecsandri, p. p. '¿bl. Bală-le focu, nănaş, Cu cine mă cununaşi. Cu cununa rugului, Să n-am traiul pruncului, pompiliu, b. 28. Cin’ pofteşte traiul meu Să i-l deie Dumnezeu. jarn E x p r. A fi pus pc trai = a duce o viaţă de chefuri şi petic-ceri. E pus pe Irai! ciauşanu, gl. Trai, neneaco, cu banii babacbii v. babacă. 3. (Concretizai) Mijloacele materiale (hrană, îmbrăcăminte ele.) necesare existenţei -¿j lirice a cuiva. Aceasta iasle ce vedem de să dă de acea d[u]mn|e]dză-iască privedeure, minte omului a cunoaşte averile..., traiu vieţii a. moşteni, n. costin, ap. gcr ii,. 11/8, cf. lb. El are aii la pentru Irai şi îmbrăcăminte, cost i -nescu. Să recunoaştem statului datoria de a Ic asigura traiul, ionescu-rion, s. 215, cf. ddrf, tdrg- Traiul s-a scumpii, cade. Trudesc, pentru, a-şi agonisi traiul, zilnic. G- m. zamfirescu, Iu t decembrie 1964, 55. Fost-um linâr şi sărac Şi tot la altu-am lucrai, Traiul mi l-um cişligal. folc. transilv. ii, 487. <> Expr. (Învechit) A-şi afla traiul = a-şi procura cele necesare vieţii; a-şi cîştiga existenţa, a se întreţine. CI. cihac, ii, 419, barcianu, alexi, w. i. Timpul care trecc dc la naşterea plnă la moartea cuiva; cursul vieţii, durata existenţei cuiva. Cine să află într-aceaslă vîrstă în care mă aflu eu, măcar de n-ar plînge pentru puţin ce ar avea, iară pentru îndelungatul traiul lor li s-ar cădea să plîngă. muşte, în mag. ist. iii, 28/1, cf. clemens. Omul, care simte traiul său scurt, ar dori ca lot lucrul să se îndeplinească în acest moment iute. bXlcescu, m. v. 4. Traiul vilelor albe se socoteşte 20—25 de ani. utinschi, m. 119/1, cf. polizu. Ce crude suferinţe pînă ce să trec abisul Ce desparte vecinicia de un trai şi lung, şi mic. mace-donski, o. i, 71. Şi să trăim acolo-n munţi De cît trai avem parte, goga, p. 42. Dă-mă, maică, unde trag, Să trăiesc traiul cu drag. jarnîk — bîrseanu, d. 273. O Loc. a d v. l’e trai = pentru tot timpul cit trăieşte cineva, pe viaţă. însurătoarea nu-i măr să-l muşti şi, de nu ţi-o place, să-l zvîrli, ci-i pe trai şi viaţă. sevastos, n. 53. Expr. A trăi un trai şi cu al morţii două = a) a trăi rău. zanne, p. ii, 782; b) a fi zgircit. mat. dialect, i, 237. A trăi un trai şi jumătate = a trăi bine. zanne, p. ii, 781. (Regional) îu viaţă şi-n trai. = niciodată. Com. din moldova. Şi-a trăit traiul, Şi-a mlncat mălaiul v. mălai. 4 (învechit) Povestire a faptelor şi a întîmplărilor din timpul vieţii cuiva; biografie. Viiala şi traiul sf[i]nţiii sale părintelui nostru Nifon..., scrisă de kir Gavriil Protul (a. 1654). gcr i, 170/29. 5. Viaţă petrecută alături de cineva; viaţă în comun (mai ales tn căsnicie) şi relaţiile ce se stabilesc In cadrul acesteia; convieţuire. Vor lăuda toţ leagea la dc vei. purta griji prc viaţa la şi pre traiul tău cu alţi r (a. 1685). gcr r, 275/38. Hăsipi, nelocrneale, traiuri dobiloceşli între oameni, ar fi, precum să veade la vechile istorii. N- costin, ap. gcr 11, 9/5, cf. anon. car. Pentru ca să s-ajute sînl născuţi poale anume Şi copiii, şi părinţii,. . . Care, slubi în despărţire şi lipsiţi de voie bană, Sînl /nai zdravini şi. mai veseli în traiul cel dimpreună. con a cm, p. 286, cf. pann, p. v. i, 56/16, po-lizu. Dacă nu le sparie traiul cu un bălrîn, holărăşlc-le a-mi îndulci puţinele zile ce mi-a mai rămas, negruzzi, s. 1, 109; Ce păcat, o! inomiţică, Să trăieşti tu singurică! Nu-i mai bine Tu cu mine Să Ic prinzi tovărăşie De trai bun cu veselie? alecsandri, p. iii, 125. O să-l lase şi pace bună: trai cu de-a sila nu se poate, cara-giale, 0.1, 47. Era şi puţină lume... mai subţire, dar se pierdea în gloata de megieşi, cărora Spatio le-ar fi făcut trai rău în casă. . ■ dacă nu i-ar fi poftit, vla-huţă, s. a. iii, 168. Nevasla sa-i facc trai rău în casă. ddrf. Cu voinicii-mi place liedul, Ori ii văd cu spada-n mînă, Ori cu naiul, coşbuc, p. i, 84, cf. alexi, w., tdrg. Cînd în ziua dc nuntă va fi vreme rea, e semn de trai rău la acei. tineri, gorovei, cr. 321. Se întoarse cu. gîn-dul, aducindu-şi aminte de truiul lor împreună, agîr-biceanu, s. 98, cf. cade. b'cmeia fuge la părinţii ci .... de unde continuă tratativele cu bărbatul pentru începerea unui trai nou. pribeagul, p. r. 18. Se întrebă unde avea să ajungă traiul cu. ea. preda, r. 1i. Uritu, unde sc pune, Nu mai face traiuri bune. Urîlu, unde se lasă, Nu mai face Irai în casă. mîndiiescu, l. p. 117. Poţi fi, bade, bucuros, Că ţ-ai luai ce-a fost frumos. Ţ-ui luai o floare de crin, Să vă fie traiul lin. folc. transilv. n, 90. Fumul, picătura şi traiul, rău te scoale din casă. zanne, p. n, 290. O lîxpr. A avea (sau a duce) trai bun (sau rău) (cu cineva) = a trăi In bună Înţelegere, în armonic (sau in neînţelegere, in ceartă) cu cineva. Cf. polizu, barcianu, alexi, \v., tdrg, cade. A nu avt» trai (cu cineva) — a au mai putea trăi in bună înţelegere cu cineva. Dacă se îm- bolnăveşte şi moare..., apoi. să şlii că n-ai Ir ui cu mine!. . .Copilaşul ăsta-i viata mea, mamă! rebreanu, 1. 389. Trai eu vătrai sau rin trai şi un vătrai viată de certuri şi neînţelegeri. Totdauna gira-mira şi. trai cu vătrai, pann, p. v. it, 118/13, cf- tdrg- A scăpai, biata noră de un Irai şi. un vătrai. 1. cr- 11, 266, ci. zanne, p. 11, 781. (Cu parafrazarea expresiei) Dc te-or întreba ce fac, Spune că m-am măritat, De-or întreba cum mi-e traiul, Spune-le că cu vătraiul! jarnîk --bîrseanu, d. 345. De te-o-nlreba cum mi-e traiul? Spune-i că c cu vătraiul. Nici un prînz Făr1 de plîns. bibicesgu, p. p. 178. (Prin Munt. şi Ban.) Trai pe vătrai = viaţă bună, uşoară. Com. din bucureşti, piteşti şi din TIMIŞOARA. — PI.; (5, învechit şi regional) traiuri. — Postverbal de la trăi. TKĂlBĂni s. m. (Prin sudul Ban.) llăitaş, gonaci. Cf. alr i 1 216/24, com. din jupalnic — ohşova, din LEscoviŢA — orşova, din plavişeviţa — orşova şi din l'OJEJENA — ORŞOVA. — PI.: traibări. — Şi: traiItir s. m. Com. din orşova. — Din germ. Treiber. TRĂ1BĂU2 s. 11. v. draibăr. TRÂIBIR s. tn. v. traibări, TRAIECT s. n. Distanţă de străbătut (intre două puncte), druin (urmat de cineva sau de ceva); parcurs, rută3, traseu (2). Cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. Mie, Calea Victoriei îmi apare întotdeauna ca un arbore. . . Tulpina îmi paie că e lot traiectul de aci, de la Poştă şi Casa de Depuneri, pînă la Capul Podului, c. pe-trescu, c. v. 351, cf. teodoreanu, m. ii, 148, CADE. Traiectul de la Galaţi la Sulina. scriban, d. Pe iot traiectul, de la Bucureşti pînă sub munţi, am văzul un spectacol feeric, călinescu, c. o. 98, cf. dl. Se plimbă pe Calea Victoriei pînă se lăsă întunericul. 0027 TRAIECTORIE — 479 — TRAINIC2 Merse pe iot traiectul ei de jos de Io Podul Senatului pină in Pia(a Victoriei, pruda, b. 244, cf. dm. La ei era moda de a învirti pe tot traiectul străzii călimara de sticlă din punga de pînză slrinsă cu şiret. v. rom. ¡unic 1965, 18, cf. dn2, m. d. enc., dex. + Traseu linear pe carc se situează un organ alungit (muşchi, nerv, arteră etc.). O leziune.. . situată chiar pe traiectul fibrelor facialului superior drept, paiyhon, o. a. i, 173. Trebuie să cunoaştem traiectul principalelor artere, belea, p. a. 100. + Traiectorie. Paravanele vor fi aşezate In traiectul probabil al aşchiilor proiectate. prtsv. accid. 13. Accaslă mişcare [de revoluţie a Pă-Ritntului] se execută. . . pe un traiect de forma unei elipse, geologia, 6. (Fig.) Un univers... populat cu eroi, mişeîndu-se plini dc vitalitate pe traiectul lor propriu, v. rom. iunie 1970, 112. — PI.: traiccle. — Şi: (învechit) traject (şXineanu- d. u., cade, scriban, d.), Irajet (alexi, w.) s. n. — Din fr. Irajet, lat. traiecliis. TRAIECTORIE s. f. Drumul parcurs în spaţiu de un corp în mişcare; p. e x t. reprezentare grafică a acestui drum. Curba pe carc o planetă o descrie impregiurul soarelui... se numeşte orbită sau trajectorie. drXghj-ckanu, c. 7, cf. alexi, w., şXineanu, D. u. Trajccloria unui obuz. cade, cf. stoica, vîn. 26. Drumul descris de o particulă in mişcare este o linie continuă pe care o numim traiectorie, marian — ţiţeica, fiz. i, 12, cf. scriban, d. l.opeţile motrice. .. se mişcă pe o traiectorie eliptică, enc. tehn. i, 297. Trepidaţiuni susceptibile să influenţeze traiectoria suveicilor, ionescu-muscel, ţes. 464. Toată naraliunea se învîrleştc in jurul traiectoriei... unui cuţit. călinescu, c. o. 104. Bergson, disculînd sofismele eleaţilor asupra mişcării, le atribuie... unei confuzii fatale intre... mişcare, şi traiectorie. blaoa, z. 167. Peştii zburători descriu o traiectorie curbă şi se cufundă iarăşi în adincimi. v. rom. februarie 1954, 205, cf. dl, dm. Accaslă bună comportare pe traiectorie se daloreşte unui am penaj pe care-l are glontul, vîn. pesc. octombrie 1964, 21. în ciorna poeziei „Amurg de iarnă"... poetul trasează grafic cîteva traiectorii şi desenează un corb ,,vîslind“. v. rom. decembrie 1964, 156, cf. der, dn3, m. d. enc., dex. •C> F i g. Fiecare etapă in. traiectoria vieţii lui este un raport înlre natura lui şi virsla lui. ibrXileanu, s. l. 34. Celula se naşte, creşte, declină şi moare; ea descrie o traiectorie fixă. marinescu, p a. 57. Care a fost traiectoria activităţii lui după război e în amintirea tuturor. lovinescu, s. ii, 54. Destinul neamului in care mă aflu are o traiectorie proprie, sadoveanu, o. ix, 342. Traiectoria miniei mele se îndrepta acum spre lata. id. ib. xvn, 509. Linia, nu redă un contur real, ci devine simbolul unei mişcări, traiectoria unui gest. blaga, z. 38. Nu putem determina punctul precis al traiectoriei [fenomenului psihic] în momentul actual. halea, s. t. ii, 102. Evoluţia organismelor pluricclulare prezintă o anumită traiectorie, parhon, b. 116. Opera ■beletristică a lui Al. Claudian îmbracă şi alte semnificaţii, legale de personalitatea şi traiectoria sa de sociolog şi istoric al ideilor, v. rom. iulie 1970, 63. O (Adjectival; rar) Linia traiectorie, scriban, d. — Pronunţat: -ri-e. — PI.: traiectorii. — Şi: (învechit) trajectorie. trajetorie (alexi, w.) s. f. — Din fr. trajectoire. TRAIECŢIUIME s.f. (învechit, rar) Străbatere, traversare (1). Cf. aristia, plut. — PI.: traiecţiuni. — Şi: trajecţiune s.f. id. ib. — Din lat. traiectio, TRÂIFUS subst. (Regional) Pirostrie (1) (Vad — Sighetul Marmaţiei). t. papahagi, m. 235. — PI.:? — Din germ. DreiîuB. TRAll-A s. f. Pod plutitor care se deplasează de-a lungul unui cablu, fiind remorcat de o navă sau purtat de curentul de apă. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — PI.: traile. — Din fr. traille. TRÂII.ER s. n. v. treiler. XRÂJNĂl s.f. Parlmă ale cărei capetc sint fixate pe două corpuri plutitoare şi care este ttrltă pe fundul apei, pentru a agăţa un corp înecat sau pentru a-i determina poziţia, dl, dm, dex. — PI.: Iraiuc. -r Cf. fr. t ra In c. TRÂ1NÂ2 s. :f. craină, TRÂINIC1 subst. „I.oc îngrădit unde pasc vitele peste zi“ (Băuţar — Caransebeş), viciu, gl. — PI.: ? — Cf. trai. TRAINIC2, -Ă adj. I, (Despre obiecte) Carc se meu* ţine mult timp în stare bună; solid, rezistent, temeinic (I). Cojniţele ceale de curpeni sau de nuiale. . . sînt mai bune decîl ceale dc paie, pentru că sînl mai trainice. economia, 204/14, cf. lb. Coşerut. ■. este şi mai trainic decît patului, i. ionescu, c. 166/10, cf. polizu, costinescu, lm. Lasă-mi-i, logofete, cu cincisprezece Ici...! Ba nu, nea. Pîrvule, că-ţi dau lucru trainic, jipescu, o. 144. li vorba de o femeie pe care au zidit-o meşterii în părete, spre a-l face să fie mai trainic, odobescu, s. ii, 510. .Se ia o aţă trainică, ca de un stînjen de lungă, ispi-hescu, ap. tdrg. Vasul e de aur..., Incrustat cu pietre scumpe, zvelt, dar trainic ca un bronz, macedonski, o. I, 151, Cf. DI5RK, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, şXl-neanu, d. ij., cade. O carie veche..., legată în piele foarte trainică, oalaction, o. 207. Stă pururi, trainic muntele de stîncă. voiculescu, poezii, i, 43, cf. scri-ban, d. Asta-i casă trainică, bătrinească, cu var bun şi cărămidă uscată, asta nu mai are moarte. cXlinescu, e. o. ii, 191. Avea pantofi cu talpă de crep, mici şi. trainici, vinea, l. ii. 168. Milru. a (inul... să facă un lucru bun şi trainic, să rămînă mărturie. lXncrXn-jan, c. ii, 150. Industrializarea ţării e. . . temelie trainică ce asigură, o dezvoltare armonioasă tuturor sectoarelor de activitate, v. rom. ianuarie 1965, 3. Opera eminesciană... se leagă prin fire trainice şi multiple de fondul comun de idei şi sentimente al epocii, ib. ianuarie 1965, 114. Şi-au putut întemeia într-un timp aşa de scurt o cetate alit de frumoasă şi trainică, sbiera, p-166. Opincile de la botez îs ale mai bune şi mai trainice, se spune, glumeţ, despre tălpile picioarelor. Cf. zanne, p. ni, 260. <0> (Adverbial) A zidi trainic, scriban, d. Trupul său... Ce trainic se leagă de vechiul pămînl. pillat, v. 122. Prima lacrimă se-nnoadă trainic lingă cea din urmă. id, ib. 154. Tot mai larg peste ţară înfloresc bucuriile, toi mai trainic se-aşează în istoric filele, deşliu, o. 45. 2. (Despre abstracte) Care durează, caic se întinde pe o lungă perioadă dc timp; care dăinuieşte, care se perpetuează; durabil, viabil, persistent. Nu in giumălale de an, ce intru ai nesvirşiţi, trainici, var-laam, c. 233. Trainic mi-a giurat amor, Că m-a lua de solie, asachi, s. l. i, 185, cf. i. vXcXrescul, p. 50/ 12. Sciţii ar fi putut întemeia cu vremea o stăpînire puternică şi trainică pe văile aceslea. vlahuţX, ap. cade. Ţirileş, cel cu trainic rost, Cu Lia lui sosit a fost. coşbuc, p. i, 55. Nici o însurătoare cu farmeci nu-i trainică, gorovei, cr. 239. Matilda... inspira de la întîia vedere o trainică simpatie, brXtescu-voi-neşti, p. 171. Legăturile dintre cele două familii erau cu mull mai vechi şi mai trainice pentru a putea fi rupte cu desăvîrşire. agîrbiceanu, s. 32. La temelie puneţi toii dreptatea, Şi-o neclintită, trainică iubire. voiculescu, poezii, i, 25. Domniţa... Simte-n astă seară că visul e mai trainic, pillat, p. 53. Ei au învăţat a preţui legămînlul trainic între oameni. cXlinescu, c. o. 153. Numai un funcţionar cu foarte trai- TRA'INSTĂ — 480 — TRAISTĂ nicc şi ¡nalte proptele putea să lipsească de ia serviciu înlr-o măsura alît de plină dc dispreţ■ vinka, l- t, 33. Intre brad şi voinic există... legături trainice. ist. lit. rom. i, 46. Familia noastră tealrulă mi se parc o alcătuire trainică, sănătoasă, r august 1964, 43. Talentul său robust şi trainic, v. rom. septembrie 1970, 138. Bazele instaurării trainice a securităţii pc continentul nostru, scînteia, 1972, nr. 9 016, 1/3. 3. (Despre fiinţe şi despre plante) Caic are putere de viaţă şi forţă, rezistenţă fizică, care e plin de vitalitate; viguros, rezistent, robust. Aceşti cai. .. sînl iuţi şi trainici, litinschi, m. 124/27. Se deosebea trei feluri de cai, acei din partea muntelui era. mici, vîrtoşi, trainici la muncă. 1. ionescu, c. 90/3. Stejarul hun şi truinic dă trainică mlădilă. alecsandri, t. ii, 311. Tihnii aici, iar aici an locaşuri Latinii cei trainici, coş-duc, ae. 132, cf. BIANU, D. s. 4. Ducă la vreo nevastă îi mor copiii unul după altul, le strămută numele în urs, lup, ta care i-a mai rămas. .., ea să fie trainici, gorovei, ck. 75, cf. cade. + (învechit şi regional) înaintat în vîrstă; matur1. Cf. polizu. Mă pomenesc înlr-o zi cu el, ca să-i dau fata asta lui. Acum el, om trainic, de treizeşpalni ele ani, fala numai de opsprezece. bră-TESCU-VOINEŞTI, V. 121. — PI.: trainici -ce. — Trai 4 sui.-nic. (J. bg. t p a e u, t p a ii h 11. TBÂ1WSTĂ s. I. v. traistă1. THÂlSTĂi s. f. 1. Sac făcut din pînză groasă, din lină sau din piele, prevăzut cu baiere pentru a putea fi atirnat de umeri şi în care se păstrează sau se transportă diverse obiecte; (învechit) turbincă, (regional) tăfîlcă (1). tărculă. Nemică să nu ia pre cale, numai toiag, riece traistă, nece pîinc. n. test. (1048), 47v/31. Nici trainstă pre eule, nici dom veşminte, nici încălţăminte, nici toiag; că vreadnic iaste lucrătoriul (le lirana lui (a. 1650- 1675). gcr i, 194/25. Băgară sare în traistre de păr şi rujdiiu carnea, dosoftei, v. s. septembrie 24r/31. Şi neuvînd cu ce săpa, ¡-au dat de la paşa traiste şi supe. n. costin, let. n, 60/37. Luiiidu-şi sama că acel cîmpu este otrăvit, îşi pune traistele în capul cailor cu să nu apuce iarbă, neculce, l. 296, cf. anon- car. Au spinzurat şi o traistă pe supt haine, aethiopica, 9r/21. împăratul au pus balegă de cal intr-o straiţă şi ¡-o au trimis, şincai, hr. i, 144/32. Porcii... saiurâ slraiţa şi casa plugarilor cu slănină, economia, 98/1. ■ Vinătoriul alergă şi o prinsă ¡pe mierlă] şi... o aruncă în straiţă. ţichin-deal, f. 178/6. Temindu-să că vreunile din ceale ce-i da nu le va. priimi, le ascundea prin traistile lui Numă. beldiman, n. p. i, 30/3, of. DRi,u, lb. Au începui a socoti cu ce chip ş-ar face o traistă, ca să-i slujească pentru punerea celor trebuincioasă, drăghici, r. 58/ 22. încins cu o funie şi cu traista în şold,... colinda ioate bisericele împărţind luminări şi cerşilorind. ne-gruzzi, s. i, 252. Acolo unde credeam că voi. găsi toiagul şi traista, sacrul simbol al umilinţei..., am găsit ignoranta întronată, hlimon, o, i, 94. Şi-o aninat traista cu rufe ude în cui. alecsandri, t. 835, cf. costinescu. Taie baierile de la traistă.. ■ şi face cum poate de leagă el girnetul unde trebuie, creangă, p. 125. Scoase din traistă o costiţă de purcel, caragiale, o. iii, 53. Făcură o azimă, luară şi niţică legumă, le puseră la traistă şi plecară, ispirescu, i.. 285. Merindele, zilnic, în trăişti se sfîrşesc. macedonski, o. i, 145. Scoaseră din traistă un hărtan de mămăligă ş-un bot de brînză de oi. vla-huţă, o. a. iii, 55, cf. gheţie, r. m. Se aşezară împrejurul focului, îşi scoaseră merindea dinstraife. turcu, e. 194. Mofu-n traista de lînă. . . Avea-ntr-o pungă galbeni din turmele vîndute. coşbuc, p. ii, 95. Vinars pre care grăitorii îl scot din slraitele lor. marian, nu. 553. Traista în cui, bătui dupe uşe, căciula la eăpătîi. uelavhancea , h. r. 269, cf. alexi, w. Merg pe jos numai cu punga şi traistra, adeca traista, iorga, l. r. 35. Cu traista subsoară şi toiagu-n mîna dreaptă... pleacă-n lame. ooga, poezii, 105, cf. pamfile, cr. 38. Ţi-am adus.., traista cu mîncare. bujor, s, 66. Trăiste/c sau. trtriştele se coase din pînză... lată de un cot. pamfile, i. c. 290. Un rornăn, c-o traistă-n băl, scobora la vale pe poli ca strimtă, hogaş, dr. i, 204. Moşneagul, lasă traista jos. c. petrescu, s. 46, cf. şăi-neanu, d. u. Dintr-o ogradă ieşi. în cale un om cu părul lung şi încîlcit. .. şi cu o traistă vărgată în băi- rebreanu, r. i, 1.61. Văd două mini ce răscolesc Grăbite şi barbare. Şi. ca prin vis mă pomenesc în traista din spinare. anghel — iosif, c. m. 68. Bcr-Căciulă scoase din nişte trăişti de piele ce atîrnau de şeaua calului nişte liaine. vissarion, b. 40. I-am pus la cap merinde Şi-alăturea toiagul ca traista mea goală, voiculescu, poezii, i, 71. Cu trăişti trecute pe după umăr şi alîrnînd în stingă, cu toiege în mîna dreaptă, se încovoiau subl arşiţă. sadoveanu, o. x, 346. Scoţi din traistă trei lăptuci, PUnea oacheşe, ca blidul, i. bakbu, j. s. 129. Ce aduc ele-n traistă din harurile cîmpiei? argiiezi, s. viii, 59. Dcsfăcînd o traistă din păr aspru de capră,. . . scoase din ea merindea dată de oameni pentru drum. camil petrescu, o. i, 154. Traista era prea scurtă şi ieşea din ea un capăt de ţeavă neagră, v. rom. martie 1955, 142. Copiii stăteau grămadă pe nişte trăişti pline cu nuci şi cu poame, preda, î. 75. îşi îndesaseră trăiştile cu merinde şi plecaseră la loc. v. rom. septembrie 1960, 51. Te îmbie să bagi cî.t mai repede vînalul în truislă. vîn. vesc. februarie 1964, 15. Purta două traiste petrecute pe-un umăr. v. rom. aprilie 1969, 12. De ce duce rimele osul. în gură? [Că n-are traistă unde să-l jmieJ. teodorescu, p. p. 249. El avea străiţele cele mai proaste. şuiera, p. 130. Căci. dc ca sînl blesiemat Să umblu.. . din ţară-n ¡ură Cu traista subsuoară, sevastos, p. 20. Azi la joc, Mîne la sapă, Cu strai/a plină de ceapă. doine, 126. Mărita-m-aş, mărita, Nu ştiu meuna ce mi-a da, Coşaica cu blidele Ori traista, cu rufele? şez. i, 105, cf. viii, 93. Şi capu ei îl tăia Şi în straiţă îl băga. alexici, l. p. 64, cf. graiul, i, 540. Au îngropat. . . douăsprezece trăişti cu galbini. plopşor, c. 93, cf. candrea, f. 19, gr. s. vi, 244, t. papahagi, m. 165. Aşa ie obişeriu nost. să purtăm straiţa-n circă- gregorian, cl. 49, cf. alr i 727, ib. 1300, alrm ii/i li •114, a v 2, 14, 31, vi 4, 19, 26, ix 4, 5, 0. Ţoalili lui. Dumitru da, Dumitru-n traistă Ic punea Lu-mpăralu i le du. balade, i, 458, cf. c.l- olt., o. bîrlea, a. p. i, 161, l'inea-n traisl-o luam Şi la lucru mă duceam, folc- mold. ii, 163. E drept ca funia în traistă- pann, p. v. ii, 30/17, cf. baron zi, l. 46, zanne, p. v, 301. Suliţa in traistă nu se poale ascunde, id. ib. lv, 640. Poli s-anini traista in şoldurile lui., se. spune despre o persoană foarte slabă. Cf. i. cr. vii, 155.Rău te hrăneşti cu. mîncarea în traista altuia, zanne, p. iii, 576- Numai traistă-i trebuie, se spune, în deridere, despre cineva căruia îi lipsesc foarte multe lucruri, id. ib. ni, 407. La culesul, viei nu merge cu struguri în traistă, id. ib. iii, 407. A cerul traista să golească desagii, se spune despre cei proşti, id. ib. iii, 406. Cu traista la măcinat, rămîi nemîncat. pamfile, j. ii, 170. (Prin analogie) Pc dreapta şi de subt barbă atîrna greu şi noduros... n traistă vie de piele caldă cu pete galbene, vinele şi roşii. hogaş, m. n. 83. O Expr. Traistă goală = a) om foarte sărac, calic. Cf. tdrg. S-au luat două trăişti goale (doi. săraci). pamfile, văzd. 179, com. din piatra neamţ. Două trăişti goale nu pot să trăiască. zanne, p. iii, 406, cf. 410; b) (sau traistă uşoară) sărăcie, calicie, mizerie. Traista goală ie omoară, id. ib. iii, 406, cf. dex; c) (glumeţ) peţitor. Cf. marian, nu. 97. A umbla cu traista = a cerşi, a umbla cu ccrutul. Nu mă duc, de aş umbla cu traista (a. 1825). IORGA, s. D. XII, 212, Cf. TDRG, PAMFILE, J. II, 170. Cu traista-n băţ sau traistă-n băţ = a) sărac, calic; cerşetor. Cf. ddrf. Era şoarece ales şi chemase la ospăţ Pe un văr cu traisla-n băţ. arghezi, s. v, 83, cf. zanne, p. in, 410; b) rătăcitor, pribeag, călător; haimana. Cf. PAMFILE, J. II, 170, ClIEST. II 8/189, ZANNE, P. III, 410. A-i bate (cuiva) vSnlul iu traistă = a fi sărac lipit pămîntului. Cf. zanne, p. iii, 410. A cumpăra pistea-n traistă v. pisică1. îi măuincă clinii (sau raţele) din traistă v. m î n c a. A umbla (sau a ii) cu capul în traistă = a nu lua seama la cele din jur; a fi nea- 603S TRAISTĂ1 — 481 — TRĂISTRĂ tent, distrat, neglijent. CI. a vi 26, zanne, p. ii, 49. A-i trece (cuiva) făina prin traistă = a ajunge la capătul vieţii, a fi pe ducă. Cf. pann, p. v. iii, 125/23, candrea, f. 219. în curind o să vie moartea să te ia. De, fi-a frecai şi ţie făina prin traistă, rădulescu-COniN, î. 261, cf. ti DRES CU, GL., ROMÂNUL GLUMEŢ I, ■17, zanne, P. m, 545. A întoarce traista pe dos — a Intra )a necaz; a da dc nevoi, dc lipsuri. Cf. pamfile, j. ii, 170. A şi-o lua (sau ¡1 şi-o pune) in traistă = a da de bucluc, a o păţi. Cf. zanne, t\ iii, 411. A-i intra (cuiva) raja In traistă v. ra ţ ă. A-şi lua inima in dinţi şi funia (sau lumea) In traistă = a-şi face curaj; a se decide, a se hotărî intr-o acţiune. Cf. zanne, p. ii, 205. A-şi lua lumea în traistă = a plcca supărat, id. ib. in, 408. A se duce eu nepus în traistă = a plcca pe neaşteptate, id. ib. iii, 408. A umbla (sau a prinde pe cineva) eu mîţa-n traistă =a umbla (sau a prinde-pe cineva) cu miţa-n sac, v. miţă. id. ib. i, 548. A umbla cu pisica-n traistă v. pisică1. A prinde (pe cineva) eu mina in traistă v. mln ă1. A prinde (pc cineva) cu raţa în traistă v. raţă. A-şi băga minţile In traistă = a se cuminţi, a-şi băga minţile în cap. Cf. cade, zanne, P. iii, 408. A arunea în traista dinapoi = a trece cu vederea, a nu lua în seamă, a neglija, id. ib. iii, 407. A umbla cu traista cu minciuni = a umbla cu vorbe, cu bîrfeli. Cf. cade. A scoate vorbe din traistă = a minţi, zanne, p. iii, 411. A pune (sau a băga pe cineva) în traistă = a) a infringe, a birui, a pune stăpînire pe cineva, lîozna va se aibă craiul lor. Serbia, despot. Ilerţogouina, prinţul lor. Au venii turcul, apoi pre toţi i-au băgat în strailă. ţichindeal, f. 268/13, cf. zanne, p. iii, 410; b) a înşela, a trage pe sfoară. Cf. ddrf, zanne, p. iti, 410. A băga mina îji strai ţa cuiva = a profita de agoniseala cuiva. Or stat tată vara la umbră şi toamna şi-or băgal mîna în a!raita noaslră. v. rom. martie 1956, 145. Fală goală, traistă uşoară, se spune atunci cînd cineva se laudă fără temei sau despre un om fudul şi leneş. Aici la sărăcăciosul ist de rai, vorba ceea: ,,fală goală, traistă uşoarăşezi cu banii in pungă şi duci dorul la ţoale cele. creangă, p. 320, cf. tdrc. Tu, traistă goală, fală uşoară. . . trup fudul şi sărăcăcios. Pamfile, cr. 2, ci. udrescu, gl. (Asta-i) altă giscă-n ceea (sau în altă) traistă = (asta-i) cu totul altceva, (asta-i) altă mîn-care de peşte. Cf. pamfile, ,i. ii, 170. (Regional) Luna lui traistă-n băţ=luna martie, vremea cînd începe lucrul la cîmp. Cf. ai.r ii 2 409/605, 728» zanne, p. m, 411. + Conţinutul unei traiste1 (1). In locul macului fi-am trimis o traistă de piperii să-l. mănînci. alexandria (1784), 22r/4. Eu iii trimit o traistă dc pi per iu, să-l rozi tot, să vezi machedoneanii cît sînt de iuţi. alexandria, 31/9. Cînd mă întorc îji aduc şi. o straiiă de verdeţuri, vlasiu, d. 218. Slraiţele de !>ere şi mere pădureţe, cărate toamna acasă, beniuc, m. c. i, 73. Se duceau să mai ieie. . . cîte-o slraiţă de grîu. lăncrănjan, c. i, 59. + Sac din piază deasă şl rezistentă, în care se dă orz sau ovăz cailor şi care se alîrnă de capul lor. Un sac de ordzu'da pe dzi unui cal, şi cil nu pute să mînînce un cat înlr-o dzi îl deşerta din traiste şi-l strînge deuseghii. necuixe, l. 57. J pareche de hamuri de cai..., 2 traiste de cocie (a. 1817). iorga, s. d. xii, 174. Cu-a mea mînă, Traista plină Iti voi da de bun ooăs. negruzzi, s. ii, 108. Tovărăşii de drum, după cc atîrnă de gîtul cailor trăislilc cu grăun(e, se aşază la o masă. caragiale, o. i, 220. lep-şoara... veni la stăpîna-sa, că era învăţată la traista cu grăunte, jspirescu, j». ICO, cf. tdrg, pamfile, b. 66, cade. A lua tacticos traistele cu orz de la holul calului, brăescu, a. 240. Caii, în şiraguri, lungi, ronţăiau orz din trăişti aninate cu baierile pe după urechi. sadoveanu, o. v, 574. în răstimpuri, caii cu traistele-n cap întorceau spre uşile şi spre ferestrele în dîrdîire cîle-un ochi mare. camii.ar, n. ii, 321. Cum ţi-s dragi fetiţete, Şi mie grăunţele... Cum ti-c drag cu slicla-n gură, Şi mie cu Iraista plină, teodorescu, p. p. 351. Păru-I dădui la hăistari Să facă trăi.'¡li la măgari. păsculescu, L. **. 46. Toate foloasele oii le putem avea şi de la capră, cu deosebire însă că lina ei îi mai aspră şi din ea se fac străisle de cai. h iii 14, cf. alr i 1 127, a ii 12, iii 18, v 15, folc. mold. i, 151. A trage acasă cum trage calul la traista cu orz. Cf. creangă, p. 116, zanne, p. i, 360. Mai vine murga ta traistă, se spune la adresa cuiva care te caută numai la nevoie şi pe care, pentru acest motiv, nu eşti dispus să-l mai ajuţi, id. ib. iu, 92, 409. O E x p r. A trage la traistă — a trage acolo unde-i rost de cîştig. id. ib. in, 409. A pierde traista cu grăunţe = a-şi pierde slujba sau foloasele pe care le ai de undeva, id. ib. ui, 410. + Sac făcut de obicei dinlr-o plasă dc sfoară tare in care pescarii pun peştele prins. A furat o traistă cu ţipari (a. 1800). iorga, s. d. xii, 215. Cea mai bună traistă e aceea făcută din reţea, adică de plasă, din sfoară, atji.a, p. 43. Un bun pescar nu pleacă fără traistă, id. ib. Aleg vînatul de prin încurcăturile aţelor şi-l pun în traistele pentru peşte. şez. iv, 115. + Săculeţ ţesut foarte rar în care se pune la scurs urda sau caşul. Cf. mat. folk. 470. Zerul se scurge şi rămîne urda pe care o pune în zăgîrnă (traistă) de se scurge, ii xi 275. Laptele, după ce au luat smîntîna după el, îl încălzesc în căldare..., apoi închegat îl frămîntă, ii adună laolaltă şi îl bagă în strai'ţa de caş. ib. xvn 310, cf. chest. v 136/96, ib. v/6'1, 128, 165, aii 6, 8. + (Regional) Tolbă pentru săgeţi, alr ii 4 953/228, 762. 2. (Regional; şl în sintagmele traistă de porc, alr sn iv h 1 125/157, traista lui Crăciun, gl. olt., porţile de fier, 349) Tobă de porc. Cf. alr sn iv Ii i 125/769. 3. (Argotic) Clondir. Cf. baronzi, l. 150, dr. xi, 144. 4. Compuse: trnista-ciobamilni = numele a trei plante din familia cruciferelor: a) (şi, regional, traista-văcaruini, borza, d. 39, straiţa-popii, cadf. borza, n. 39) plan Lă erbacee, cu frunze adînc crestate, dispuse în rozetă, cu Hori mici albe în vîrful tulpinii, cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală: (regional) arior, buruiană-de-frignri, coada-pisicii, păscuţă, paştUe-calului, plosca-ciobanului, punga-ba-bei, punga-popii, punguliţă, rapăn, taşca-clobanului, tăşculiţă, tăşcuţă (Capsella bursa-pastoris). Cf. lb, CIHAC, TI, 418, DDRF, BARCIANU, DAMÎ, T. 181, BRANDZA, FL. 142, PWL1PPIDE, P. 98, SIM10NF.SCU, FL. 220, 368, voiculescu, I.. 282, borza, D. 39. Parc-ar fi presărat cineva toate grădinile... cu... straila-ciobanului, cu clopoţei şi eu stinjenei. i.ăncrăn.ian, c. ii, 513, cf. şf.z. xv, 134; b) limba-mării (tberis umbellala). borza, d. 87; c) punguliţă (Thlaspi arvense). id. ib. 169; (regional) traistă-goală = nume dat austrului (hem 2 139, h ix 234, xi 10, chest. iv 85/808) sau crivăţului (pamfile, va zn. 54). -- PI.: traiste şi trăişli, trăisti, (învechit) traişU:> (regional) trăişle, trăiste. — Şi: (învechit şi regional) trăistră, tuistră (cuv. d. bătr. i, 304, cihac, ii, 418» DDRF, TDRG, PAMFILE, I. C. 37, CADE, SCRIBAN, D.) (învechit) trăinstă, tâinstră (scriban, d.), (regional) străistă (ciriAC, it, 418, marian, o. i, 296, id. nu. 226, cade, scriban, D., alr i 1 353/576), strălţă (pl. şi străite), strâilă (alr i 727/266, 381, ib. 1 127/38:1, ai 17,ii 3, 6, 12, vii 1, 5, (i, 16, 17, 19, iv 3), (Ban. si Olt.) Ilicită (cade, h xviii 269, l. costin, gr. băn. 204, alr i 727/840, ib. 784/12, ib. 1 300/12, 24, ib. 1 353/12, 24, alr sn v h I 330/2, pronunţat bisilabic), (Ban.) trăită (l. costin, qr. băn. ii, 196), stălţă (alr i 1 353/118, a i 17), (Olt.) trâştie (gl. olt., pronunţat. -ti-e), (Dobr.) trăstie (alr i 1 127/984, 986, pronunţat rti-e, pl. trăstii, ib.), trâste (ib. 1 127/980), strlâujă (ib. 1 353/295) s. f. — Cf. alb. traste, l r a j s t e. TRÂISTĂ2 s. f. v. straste. TRĂISTRĂ s. f. v. traistă1. TOAlTOfUfî — 482 — TÎUMCAft TRĂIT ORÎE s. f. (învechit, rar) Trădare (2). Mulţi din cei ce rîvnea a crâi... au urmat a face răsvlătiri şi trăitorii craiului . vacărescul, ist. 279. — PI.: trăitorii. — Cf. it. t r a i t o r e. TRÂJŢĂ s. f. v. traistă1. TRAIVÂW s. n. v. tramvai. TRAJÎCT s. n. v. traiect/ TRAJECTORIE s. f. v. traiectorie. TRAJECŢItJNE s. f. v. traieeţiune. TRAJET s. n. v. traiect. TRAJETORIE s. f. v. traiectorie. TRALAL interj. 1. Cu vin t care redă cintatul din gură sau înlocuieşte cuvintele (necunoscute ale) unei melodii. Cf. cade, scriban, d., bl xii, 68, dl, dm, dex. Uiuiu şi tralala Mă cunoaşte mîndra mea. pamfile, c. ţ. 304. O Expr. (Adjectival) A li cam tralala = a fi cam zăpăcit, a fi cam aiurit. Cf. bi xii, 68, dl, dm, DEX. 2. (Rar) Cuvînt care redă surpriza in faţa unei bucurii sau a unui necaz. Cf. sXghinescu, v. 107. — Scris şi: tra-la-la. saghinescu, v. 107, şăineanu, d. u. — Onomatopee. TRALALELA adv. (în exp r.) A umbla tralalela = a umbla haimana, a umbla haihui. Cf. cade, bl xii, 68, i. cr. vii, 51. A vorbi tralalela = a vorbi alandala, a vorbi aiurea. Cf. alr sn v h 1 477/172. — Contaminare între tralala şi lela. TRALAVĂLA interj. (Prin sud-estul Transilv.; în loc. a d v.) De-a tralavala — de-a rostogolul, de-a berbeleacul, de-a tumba. Cf. păcală, m. r. 197» alr i 367/125. — Formaţie expresivă. TRAM1 s, n. v. dram. TRAM2 s. n, v, treain» TRÂMĂ1 s. f. (Prin Ban. şi vestul Transilv.) 1. Bătătură, băteală. Cf. anon. car., lb, puşcariu, et. wb., alrm sn i h 313/310, a i 36. 2. Urzeală, polizu, alexi, w. Firele puse de urzoi se numesc „urzeală“ sau ,,tramă“, iar firele trase cu ajutorul suveicii se numesc ,,bătealăpribeagul, p. r. 96. 3. Fuior (din care se face urzeala sau bătătura). Cîntă cucul, pupăza, C-a pus şi mîndra pînza. Da pupăza-i mincinoasă, Că trama mîndrei nu-i toarsă. f (1885), 307, cf. a i 13, 17, 20, 21, 22, 23, 24, 26, 35, 36, teaha, c. n. 275. 4. Cilţi. Cf. rev. crit. i-v, 340, cl 1971, 77, a i 24, 26, 34. Tramă să zîâe la âe rămîrie in d'inţ la t'ept'iAe prima dată. teaha, c. n. 275. — Lat. trama. TRÂMĂ2 s. f. 1. Bătătură, băteală. Cf. costinescu, şaineanu, d. u. Firele fine de organsin şi tramă au fineţea... 11 — 22 denieri. ionescu-muscel, fil. 48. Materialul aşa cum este tras de pe gogoşi se numeşte mătase crudă... Ea poate servi în unul din două scopuri: a) pentru ţesături (organsin pentru urzeli; tramă pentru bătătură). id. ib. 497, cf. dl, dm, dn2, M. D. ENC., DEX. 2. F i g. Plan ascuns, intrigă, uneltire. Monstru cumplit, cu faţa ca sufletu-i deslută, în trame sîngeroase gîndirea-i e pierdută, alecsandri, p. iii, 300, cf. şai- NEÂN'U, D. U., DL, DM, DN2, DEX. 3. F i g. Acţiune, subiect al unei opere literare; intrigă, fabulaţie. Toată trama de mister a filmului e bazată pe acest mic eveniment. contemp. 1957, nr. 571, 4/4. Aceasta ar fi trama, completată cu un episod liric. ib. 1966, nr. 1 004, 5/2. Avea în cap, gata, cuvînt cu cuvînt, toată trama povestirii, v. rom. septembrie 1970, 65. Trama unei tragedii, m. d. enc., cf. dex. 4. F i g. Fundal, fond; schelet. în arhitectura hotelurilor. .., pe o tramă comună de logii tratate în casete identice, s-a cîştigat o anumită impresie de inedit. contemp. 1966, nr. 1 033, 7/4. — PI.: trame. © — Din fr. trame. TRAMBALA vb. I. T r a n z. şi refl. (Familiar) A (se) deplasa de colo pînă colo (fără rost). Ea n-are cupeu să se trambaleze pe uliţa mare, în fiecare zi, la acelaşi ceas. c. petrescu, o. p. i, 227, cf. scriban, d., DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Prez. ind.: trambalez. — Din fr. trimbaler. TRAMBALÁRE s. f. Acţiunea de a (se) trambala şi rezultatul ei. Cf. dm, m. d. enc., dex. — PI.: trambalari. — V. trambala. TRAMBOlJNĂ s. f. V. trambulină. TRAMBULINĂ s. f. Aparat ajutător care serveşte la uşurarea executării unei sărituri în gimnastica sportivă. Tot loc să ai de suit, că te aruncă trambulina. VLAHUŢĂ, ap. TDRG, Cf. BARCIANU, ALEXI, W., CADE. învăţam... salturi mortale la trambolină. braescu, a. 246, cf. scriban, d., dl, m. d. enc. (Prin analogie) Am apucat o cracă. Trambulina ei vioaie m-a cocoţat în praştia copacului, klopştock, f. 293. O F i g. De mult visa Tiberie un loc în arena parlamentară. Ah, ce mai trambulină... / Să se vadă el odată acolo, ş-apoi las* pe dînsul. vlâhuţa, o. a. 221. în unele locuri ştiinţa e o trambulină de parvenire arivistă, ralea, s. t. iii, 133. O E x p r. A servi (cuiva) de trambulină = a ajuta pe cineva să parvină (mai ales în politică). Cf. scriban, d. + Instalaţie specială, ridicată pe un postament, la o anumită înălţime, prevăzută cu un dispozitiv de care se fixează o seîndură elastică şi servind pentru sărituri artistice în apă. Cf. tdrg, şaineanu, d. u., cade. Se simţea eajim înotător... care, pentru prima dată în viaţa lui, trebuie să sară de pe o trambulină înaltă, galan, b. i, 261. Se aruncă în aventură cu ochii închişi, cum te arunci în piscina de pe o trambulină înaltă, vinea, l. i, 152, cf. dl, dm, dn2. Aş fi mers la ştrand..., să înot ori să plonjez măcar o dată de pe cea mai înaltă trambulină, v. rom. iulie 1970, 8, cf. m. d. enc, dex.+(Sí în sintagma trambulină de schi, m. d. *enc.) Instalaţie sportivă în forma unei pante, servind la executarea săriturii în lungime cu schiurile. Schiorii se azvîrlă de pe trambuline în vid. BOGZA, c. O. 58, cf. DL, DM, DN2, DEX. — PI.: trambuline. — Şi: (rar) trambolină, trampo-llnă (tdrg), tramplină (id. ib.) s. f., trampolín (scri- BAN, D.) S. n. — Din germ. Trampolfne, it. trampolino, TRAMCÁL s. n. v. tramcar. TRAMCÁR s. n. Vehicul tras de cai, folosit odinioară în oraşe pentru transportul în comun. Vagoane de tramvai galbene şi albastre, tramcare, trăsuri boiereşti, căruţe, caragiale, o. i, 278. M-am gîndit să mă duc... să mă cufund în grămadă — în tramcar. id. ib. vii, 247, cf. alexi, w., şaineanu, d. u., cade, scriban, d. O fotografie ni-l reprezintă... pe capra unui uriaş tramcar de excursionişti, calinescu, c. o- 6061 TRAMENTIN — 403 — tramvaist 209. Trecea... tramcaru.1 lui Toma Blîndu, ducînd lumea la Moşi. pas, z. i, 18, cf. dl, dm, dex. — Pl.: tramcare. — Şi: trancâr (scriban, d.), (formă coruptă) tramcăl (l. rom. 1967, 245, hrtstea, p. e. 218) s. n. — Din engl. tram-car. — Tramcal, prin apropiere de cal. TRAMKXTÎX s. n. v. terebentină. TRAMÎNER s. m., s, n. 1. S. m. (Şi în sintagma traminer roz, ltr2) Viţă de vie originară din Germania, cu ciorchini cilindrici, boabe mici, roz, cultivată pentru producerea vinurilor superioare de masă. Cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 2. S. n. Vin obţinut din traminer (!)• Cf. dn2, dex. — Din germ. Traminer. TRAMONTÂN, ~Ă s. n., s.f. (învechit) 1. S. n., s. f. Vînt care bate dinspre nord. Cînd începe-a bate vîntul, Pare că piere pămîntul; Suflă vara tramontanul, Să răstoarne Bărăganul, codru-drăguşanu, c. 11, cf. COSTINESCU, ALEXI, \V. 2. S.f. art. (Şi adjectival; în sintagma steaua tra~ mundana) Steaua polară, costinescu. Precum să-n-tîmplă noaptea unuia corăbier, Trebuie cînd poartă cîrma să se uite tot la cer Şi la steaua tramundana foarte aminte să ia, Ca unde va vrea să meargă să se-n-drepteze prin ea. pann, e. ii, 37/14. — Şi: traimmdăna s.f. art. — Din it. tramontana, tramontano, fr. tramontane, — Tramundana < ngr. TpaţxouvSava. TRAMP s. n. (Nav.) Cargobot care nu face curse pe o linie regulată, ci spre orice port pentru care găseşte marfă de transportat, ltr2, cf. l. rom. 1966, 90, 91, dn2. — Pl.: t ram pe şi t rampuri. — Din engl. tramp. TRAMPALIU, -ÎE adj. (Prin vestul Munt.; despre oameni) Zăpăcit, aiurit. Cf. tomescu, gl., lexig reg. 99. — Pl.: trampalii. — Etimologia necunoscută. TRAMPÂT, -Ă adj. (învechit, rar; despre o marfă) Cu care s-a făcut schimb în natură. Cf. barcianu, alexi, w. — PL: tr am păţi, -te. — Trampă1 -(- silf. ~at. TRĂMPĂ1 s. f. (învechit şi regional) Schimb în natură, troc1; p. e x t. schimb de obiecte. Vîndurâm vreo cîtăva marfă cu bani peşin şi mai făcurăm şi trampă cu alte mărfuri de p-acolo. gorjan, h. ii, 29/21, cf. po-lizu, cihac, îi, 624, costinescu. Hai să facem treampa: dă-mi carul şi na-ţi boii. creanga, p. 40, cf. ddrf. Haide trampa cu hainele, ap. tdrg, cf. gheţie, r. m., barcianu, şio iix, 365, alexi, w. Au făcut treampa: copiii s-au dus cu paralele, iar băiatul nostru a apucat drumul înainte cu mîţişorul. pamfile, ap. cade, cf. şXineanu, d. u., scriban, d. 0> E x p r. (Familiar) A-i lace (cuiva) trampa = a) a ajuta pe cineva în realizarea unui scop, a-i mijloci cuiva o afacere. Cf. udrescu, gl. Ţi-au făcut trampa la cooperativă, eşti numit. id. ib.; b) a-i aranja, a-i mijloci cuiva o întîlnire, o relaţie. 7l-am făcut trampa cu Vica. id. ib. — PL: trampe. — Şi: (Mold.) treâmpă s.f. — Din tc. trampa. TRÂMPĂ2 s.f. (Adesea peiorativ) Fel, soi, teapă; categorie. La fereastră erau cîţiva coconaşi de trampa lui. lacusteanu, a. 127. Deasupra lor, şi dintre ei, şi tot de trampa lor, dar cu mai mari eforturi, mai norocos ori mai viclean, izbuteşte să se ridice cîte unul. vlahuţa, o. a. 211. Numai cei ce sint în curentul lu- crului pot şti... cît rău face unui artist, de orice trampă ar fi, această încordare neîntreruptă, rev. nouă, i, 118, cf. cade, scriban, d. Ziua săvîrşea scamatorii... Sara, jumulea gîscănaşii în cafenele din preajma gării — împreună cu tovarăşii de aceeaşi trampă. sado-veanu, o. xii, 673. La nunţile ţărăneşti se ivesc oratori în versuri de aceeaşi trampă, carc ţin discursuri cît mai lungi. id. ib. xx, 47. — Din fr. trempe. TRÂMPING s. n. (Nav.) Navigaţie efectuată de un tramp. Cf. ltr2, l. rom. 1966, 90, dn2. — Din engl. tramp] inţj. TRAMPLÎNĂ s. f. v. trambulină. TRAMPOLlN s. n. v. trambulină. TRAMPOLÎNĂ s.f. v. trambulină. TRĂMŢĂ s. f. v. zdreanţă. TRAMUNDANA s. f. art. v. tramontan. TRAMVĂI s. n. Mijloc de transport în comun, folosit în interiorul oraşelor şi constînd din unul sau din mai multe vagoane care circulă pe şine, cu tracţiune electrică (în trecut şi cu tracţiune animală). Trăsurile cu coşul ridicat, tramvaiurile grele şi zgomotoase, căruţele hodorogite circulau înghesuindu-se. bacalbaşa, s. a. i, 171. Ele iau tramvaiul, care trece chiar pe Ungă casa lui Matei. sp. popescu, m. g. 47, cf. philippide, p. 162. Strada frumoasă şi dreaptă... Prin mijlocul ei şine de tramvai, sandu-aldea, d. n. 33, cf. alexi, w., şăineanu, d. u. La colţul unei străzi aşteptau mai mulţi un tramvai, baco via, o. 235. Un tramvai se-n-toarce de la gară. minulescu, vers. 196. Mi-am pus geamantanu-n tramvai Şi-abia am ajuns pîn~acasă. topîrceanu, o. a. i, 47. Afară alt tramvai duruie pe sub fereastră, c. petrescu, c. v. 264. în jurul meu trecea lume peste lume,. .. tramvaie supraîncărcate, pe care le urmăream cu ochii, brăescu, a. 170. Ai nevoie să umbli pe o stradă, să vezi lume, să auzi un clopot de tramvai, sebastian, t. 165. „Diavolul“ nu fusese călcat nici de tramvaie, nici de automobile; venea cu paşi domoli, teodoreanu, m. ii, 56. Ne întoarcem cătră Anisterdam printre aşezările lineare, canaturi, rigole, punţi..., trenuri, tramvaie, sadoveanu, 0. ix, 283. La fiecare pas ocolim... noi linii de tramvai subteran,, explozii de dinamită şi perforatoare, bart, s. m. 42, cf. scriban, d. între acestea, cu uruit de fierărie, soseşte tramvaiul, bogza, a. î, 244. Nu avea nevoie să-şi piardă vremea cu tramvaiele, stancu, r. a. iv, 403. Găsi un tramvai care se retrăgea la depoul de pe şoseaua Ştefan cel Mare. beniuc, m. c. i, 347. Pe creasta dealului trecea de-a latul un tramvai, vinea, 1. ii, 291. Au stat o zi, două, înfricoşate au privit străzile, tramvaiele, vintilă, o. 42. Acum coboară, Deschid ziarul aşteptînd tramvaiul, s februarie 1960, 9, cf. dn2. la un tramvai într-o direcţie opusă cartierului său. v. rom. octombrie 1964, 93. Să nu mai vii acolo, dacă vrei, aşteaptă-mă la tramvai, ib. noiembrie 1969, 11. Degajăm împreună linia tramvaiului, ib. august 1970, 6, cf. m. d. enc., dex. Sună goarna pentru ceai — Eu cu gîndiil la tramvai, Care pleacă undeva, Departe dc mîndra mea. folc. mold. ii, 190. — PL: tramvaie şi (învechit) tramvaiuri. — Şi: (învechit) tramvei (alexi, w.), tranvâi (scriban, d.), (regional) traivân (cade, scriban, d.), trălvân (l. cos-tin, gr. ban. 204) s. n. — Din engl. tramway, fr. tramway. TRAMVAÎST s. m. Persoană aflată în serviciul transportului în comun cu tramvaiul. Cf. iordan, l.r.a. 251. în jurul depoului se aflau cîteva cîrciumi la care tramvaiştii făceau... staţii, pas, z. iv, 225, cf. DN2, DEX. — PL: tramvaişti. — Tramvai -j- suf. -ist. 6077 TRAMVEf — 484 — TRANDAFIR TRAMVEI s. n. v. tramvai. TRAMVERS vb. I v. traversa. TRAMVERSÂRE s. f. v. traversare. TRAN s. f. v. trahana. XRANCi interj. 1. Cuvînt caro. imită zgomotul produs de o lovitură puternică şi bruscă, de o cădere, de o trîntitură eic. V. tron c1. Spinul facetranc! capacul pe gura fintînei. creangă, p. 205, cf. saghinescu, v. 107. Zăvorul face tranc! Şi... domnul Niţă deschide aşa. brătescu-voineşti, p. 153, cf. dumitraşcu, str. 18, şaineanu, d. u., scriban, o. Aşteaptă pînă se îmbată bine şi odată face: tranc. . . capacul deasupra lui. rădulescu-codin, î. 9. Olariu... numai face tranc capacul la fîntînă şi se pune deasupra, vasiliu, p. p. L. 55. Cînd a vini cu al rînd dă farfurii, să le schimbe, cînd i-a văzu p-ăia toţi, tranc, le-a trînti jos şi fugi! o. bîrlea, a. p. i, 166. O (Cu valoare verbală) O atitudine demnă... pînă la un moment dat, ştii, colea, cînd i-o veni bine, Ia o chestie arzătoare; ş-atunci — tranc un discurs lucrat cum ştie el. vlahuţă, o. a. i, 225. Itete, momiţele, tranca fedeleşele (Punga cu banii). teodorescu, p. p. 160, cf. iascu, c. 79. + Cuvînt care imită zgomotul produs de mecanismul unei arme de foc cînd se apasă pe trăgaci. V. t r a c1. Cf. şaineanu, d. u., scriban, d. + (Repetat; cu valoare verbală) Cuvînt care imită un zgomot ritmic. Cf. scriban, d. Tranca-tranca iţele, Dragi-mi-s oiţele, Cînd le ies corniţele, udrescu, ol. Tranca, tranca-ntre picioare, Ilîrpa, hîrpa pe spinare (Stativele), gorovet, c. 354. 2. (Regional; repetat) Cuvînt care imită sunetul unui clopot; bang. Cf. alr i 353/394, 590, 595, 764, .772, 837. — Şi: trânca, (regional) troane (ai.r i 353/592), troan (ib. 353/542) interj. — Onomatopee. TRANC2 s. n. v. trine. TRÂNCA interj, v. trancL TR\NC A-FLE ANCA interj, v. treanca-fleancn. TRANCAFU SE s. f. pl. v. catrafuse. TRANCALĂU, -Al E s. m. şi f. v. trăncAnău2. TRANCAN .s. f. (Regional) 1. Vorbă goală, vorbă de nimic; palavră. D-aste vorbe d-ale tale, gogoşele, trancanale, Slntem sălui de ajuns, pann, p. v. iii, 95/8, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, şaineanu, D. u., cade, scriban, d. 2. (La pl.) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite sau aruncate în dezordine); catrafuse, (regional) tran-cote (2). Toate îşi aveau vătaful lor: tacîmurile mesei, trăncănăile de la bucătărie, aşletmiturile, ispirescu, L. 390, cf. DDRF, REV. CRIT. IV, 85, GHEŢIE, R. M., TDRG, ŞAINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. Mai am acolo boarfe şi trăncănii şi trebuie să mă gîndesc să văd unde le duc. stancu, r. a. iv, 18, cf. rădulescu-codin, i. cr. xi, 94. Răscoleşte toate trancanalele din casă, nimic! muscel, 61. Hai să adunăm ale trăncănăi de pe afară,.,, că mie mi se pare că la noapte o să ningă, pamfile, văzd. 12, + (Prin nord-estul Olt.; la pl.; în forma trăncănăi) Toate vasele (de pSmînt) ale unei gospodării. Cf. mat. dialect, i, 237. 3. (în forma trăncăna) Numele unui dans popular (Viilş — Medgidia). Cf. h h 245. — Pl.: trancanale. — Şi: IrănCănă, trăncânăie (barcianu, tdrg, i. cr. xi, 94, pl. trăncănăi), trlncănăie (ddrf), trăncălâle s.f., trincAnâle (rev. crit. iv, 85) s. t. pl. — Cf. tranc1, trăncăn :i. TRANC AR s. n. v. tramcar. TRAÏVCAR s. r. (Prin nord-cstul Olt.) Haimana. lexic reg. ii, 32. — Pl.: trancarale. — Formaţie expresivă. TR ANCĂ s. f. v. tlroangă. TRANCHÉ! s. n. v. trinciiel, TRANCHi s. n. v. trinc. TRANCHÎL, -Ă adj. (Franlnzisin rar) Liniştit, calm. Cf. costinescu, alext, w. — Pl.: tranchili, -e. — Din fr. tranquille. TRANCHILITATE s. f. (Rar) Stare de linişte, de calm. Cf. costinescu, b arc. ta nu, alexi, w. — Din fr. tranquillité. THA1VCH1LIZA vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A (se) linişti, a (se) calma. Cf. costinescu. — Scris şi: tranchiiisa. ib. — Prez. ind.: tranchi-lizez. — Din fr. tranquilliser. TRANCHILIZANT, -Ă adj. (Şi substantivat, n.) (Medicament) care reduce starea de tensiune psihică, frica, reacţiile psiliomotorii, echilibrează afectul şi determină o stare de calm, de indiferenţă; calmant. Cf. costinescu, dn2, d. med., dex. — Scris şi: tranchilisanl. costinescu. — Pl.: tranchilizanţi, -te. — Din fr. tranquillisant. TRANCOTĂ s. f. (Regional) 1. Vorbă de haz, glumă; poznă, ghiduşie. Cf, lb, polizu, lm, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., caba, sXl. 93. + (La pl.) Vorbe răstite, coman, gl. 2. (La pl.) Obiecte mărunte de tot felul (mai ales casnice); calabalic, catrafuse, trancanale (2). Se în-tîlniră cu un cioban care mergea cu un măgar cu tran-cote d-ale slînei şi cu o sarică Irenţoasă pe dasupra. REV. CRIT. I, 92, cf. L. COSTIN, GR. BĂN., NOVACOV1CIU, c. B. i, 21, coman, gl., com. din oraviţa şi din timişoara. + Lucru de nimic, nebăgat în seamă. Cf. polizu, ddhf. — PI.:'trancote. — Şi: treâncote s.f. pl. ddrf, sima, m. 184. — Cf. tranc1, trăncăni. TR A NIMI) A s. f. Unealtă cu care se pescuieşte tră-gîndu-se pe fundul apei, făcută diirtr-o plasă sau din-tr-un sac a cărui gură se poate închide; tîrîtoare, prostovol. Unul din instrumentele cele mai curioase pe cari le avem la Dunăre este trandadaia, pe care pescarii noştri au adoptat-o abia în timpurile din urmă de la pescarii sîrbi. antipa, p. 523, cf. 45, 394, 524, atila, p. 120, şaineanu, d. u., cade. Pescar în ape dulci, în fluvii, cu trandadale. nom. prof. 17, cf. scriban, d., dm. — Pl.: trandadale. — Şi: trandadâie s.f., (Mold.) trândavă! (scriban, d.) s. n. — Etimologia necunoscută. TRANDADAIE s.f. v. trandada. TRANDAFÎL s. m. v. trandafir. TRANDAFILÎTJ, -ÎE adj. v. trandafiriu. TRANDAFIR s. m. 1. Nume dat unor arbuşti spi-noşi din familia rozaceelor: a) Arbust din familia rozaceelor, cultivat în scopuri decorative, cu flori albe, galbene, roşii sau roz, plăcut mirositoare, folosite în industria parfumurilor sau în medicină; roză (1), (regional) rug1 (2), rujă (Rosa); p. r e s t r. floarea acestui arbust. Zic unii şi trandafir. st. lex. 173n/17. Miroseaţe scumpe mirosind mai frumos decît trandahirul şi decît tămîia. dôsoftej, v. s. 6108 TRANDAFIR — 485 TRANDAFIR octombrie 65v/3. îndată pre i't>î[n]i[u]/... bătu cu to-iage de trandafiri, id. ib. noiembrie 100r/22. Aşternuturi luminoase cu impistrituri înflorite, împrejur trandafiri râ»ârsaf[i]. biblia (1688), 3552/43, cf. anon. car., lex. marş. 242. Leacul la boală îi este: floare de trandafir şi rădăcină de bujoru şi tămîie albă, să le mestece la un ioc (a. 1750). gck ii, 67/22. Ca un trandafir ai înflorit, mineiul (1776), 105V2/7, cf. coteanu, pl. 22. Ohl elfi trandafiri miroasă Cu foi rumene frumoasă. bXrac, ap. OCR ii, 176/15, cf. calendariu (1814), 91/13, clemens, drlu, i.B. Pe-o lege dată şi scaiul şi trandafirul răsar şi cresc totodată, conachi, p. 258. Rnsa la noi se numea rujă pînă ce au venit grecii şi i-au zis trandafir, negruzzi, s. i, 101, cf. ba-ronzi, l. 146, costinescu. Dîndu-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fermecată, eminescu, o. i, 72. Boboc de trandafir din luna lui mai. creangă, f. 276. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit, ispirescu, l. 77. Sfinxi pe socluri de-alabastru.. .S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir, macedonski, o. i, 103, cf. bar-ctanu. Un trandafir în văi părea, coşbuc, p. i, 57, cf. grecescu, fl. 215, alexi, w. Doar rouă de pe trandafiri E lacrimi de-ale noastre, goga, poezii, 9. Se frînge umbra-nduioşată pe-alocuri unde trandafirii S-aprind prin crengi, anohel, î. g. 33. Gospodinele române au deosebită grijă de a stringe de cu vreme plante mirositoare pe cari apoi le păstrează uscate în casă... Printre acestea sînt... petale de flori de trandafir. pamfile, i. c. 248, id. duşm. 271. Nişte trandafiri zdren(uî(i umpleau un colţişor întreg, galaction, o. 40. Destul slăvirăţi numai trandafirii, voiculescu, poezii, i, 18, cf. ds. Sub umbra unui trandafir agăţător, încărcat cu zeci de buchete înflorite, Margareta se odihnea. p. constant, r. 102. Albi, trandafirii-n floare întreabă toţi de tine. pillat, p. 80. Mirosind trandafirul suav, Mă glndesc la ceva veşnic şi grav. călinescu, l. i,. 72. Albi pe fruntea ta-şi deschid subţirile pleoape Trandafirii, blaga, poezii, 35. Se afla în grădină şi t undea trandafirii, vinea, l. i, 103. Auzi uşa deschi-zîndu-se şi văzu intrînd înăuntru un braţ de tufe de trandafiri albi şi roşii. v. rom. noiembrie 1964, 52. Necunoscutul... finea între degete un trandafir galben. barbu, princ. 34. Am curte curată, cu nuci umbroşi, grădină cu meri şi cu trandafiri, v. rom. februarie 1969, 6, Neică, pe mormîntu teu, Să răsare trandahirii Şi pe mormi[n)telu meu Să răsaie rosmarinii. Fiosmarinu să se-ntinză, Trandahiru să-l coprinză. mat. folk. 316. Trandasir, cr'angă pkestriţă, Strigă badea la portiţă Să-i duc apă şi guriţă, t. papahagi, m. 26, cf. alr i 1 909. Trandafir roşu-n fereastră, Nu face umbriţă-n casă, Că badea scrie la masă. ant. ut. pop. j, 139. Prin grădină se uita, Doi trandafiri că-mi zărea, balade, m, 85. Trandafir bătut de vînt, Te lăsai, neică, pllngînd. folc. transilv. i, 17. Ce-ai în poală, Mă-rioară? — Trandafiri şi tămîioară, Cu miros ce te omoară! foi.c. mold. i, 101. De departe trandafir, De aproape borş cu ştir. Cf. cade, zanne, p. i, 156. Trandafirul cu cît mai frumos, cu atît mai puţin ţine ( = frumuseţea e trecătoare), id. ib. 297. Nici un trandafir fără spini sau fără ghimpi. Cf. cade, zanne, p. X, 296. în locul trandafirului a pus urzică, id. ib. ix, 532. O- (Ca termen de comparaţie) De voieşte măriîa sa maiorul să vază scrisoarea lui... zugrăveşte slovele lui ca trandafirii, kotzebue, u. 43r/10. A ta faţă... ca trandafirul în roua de dimineaţă... au zimbit. conachi, p. 100. Prin ei curge rumenirea, mîndră ca de trandafiri Şi zăpada viorie din obrajii tăi subţiri. eminescu, o. i, 83. Purtat intre dantele de-ofiţeri muiaţi în fir, Mă plimbam din braţe-n braţe, fraged ca un trandafir, macedonski, o. i, 72. Faţa lui ca trandafirul, Trupul lui ca rosmarinul. jarnîk — bIrseanu, d. 39. Giungeţi veseli şi frumoşi Ca trandafirii cei roşi. pamfile, cr. 70. Să fii, Gruio, sănătos, Ca un trandafir frumos, balade, i, 377. ■0> Fig. învaţă... cum poate limba ca să vearse din rost cuvinte, nu cuvinte, ci măr-gărităriu, nu glasuri, ci trandafiri, molnar, ret. 13/12. B-na N..., avînd pe fruntea ei o coroană de oro 55 (cel puţin ) de trdndafirt, cam bâiuţi de brumă, ap, tdrg. Şi-nfloreau văiduhu-n drum Negri trandafiri de fum. pahaschivescü, c. ţ, 164. (Simbolizind im-bujorarea) Roua trandafirilor carii pré obrazul Helgii se deşchidea. cantemir, ist. 106. [Gerul] pe feţe de copiii înfloreşte trandafiri, alecsandri, p. iii, 12. Trandafirii înfloresc pe faţa ta. eminescu, p. l. 124. (Simbolizînd frumuseţea) Aici nu văd decît un trandafir îmbobocit..., domnişoara Lina. alecsandri, t. 873. Eram luger după masă, Trandafir roşu-n fereastră, jarnîk — bIrseanu, d. 177. Badeo, trandafir cu rouă, Nu ţinea calea la două. folc. transilv. ii, 223. Negru, negru cîte-on fir, Fa(a Iui on trandafir, foi.c. mold. i, 42. <0> Trandafir de dulceaţă (sau trandafir de rusalii, trandafir de grădină, trandafir chitat, trandafir oltănit, trandafir roşu) = trandafir cu flori roşii, din ale cărui petale se face dulceaţă (Rosa centifolia, Rosa rugosa). Cf. coteanu, pl. 22, brand za, fl. 42, grecescu, fl. 216, bianu, d. s., borza, d. 149. Trandafir de lună sau trandafiri bulgăreşti = arbust din familia rozaceelor, originar din Siria, cu flori albe sau roşii, din care se extrage uleiul de- trandafir (Rosa chinensis, Rosa damas-cenaj. Cf. brandza, fl. 42, bianu, d. s., borza, d. 149. Trandafir agăţător (sau trandafir urcător, trandafir japonez urcător, trandafir mult în coadă, trandafir de pădure, trandafir chitat, trandafiri tăfălogi) = grătăraş (Rosa multiflora). borza, d. 149. Apă de trandafir = e-senţă de trandafir (1). Pune apă de trandafir (a. 1750). gcr ii, 46/10, cf. lb, ddrf, barcianu, bianu, d. s. Unele gospodine chiar... fac şi ape mirositoare, precum apa de trandafir, punînd petale de aceste flori în apă şi lăsîndu-le apoi acolo, pînă apa fură tot mirosul de petale, pamfile, i. c. 248. Apa de trandafir e bună de spălat la ochi. voiculescu, l. 282. P-a mai mică s-o stropim Cu apă de trandafir De la neică Constantin. folc. mold. i, 102. Oţet de trandafir v. oţet. Ulei de trandafir v. ulei. Lemn de trandafir = lemn al unui arbore din America de Sud, din care se fac mobile de lux, lambriuri etc. Într-însa era o altă cutie din lemn de trandafir, d. zamfirescu, a. 75. [Cameră] cu pereţii îmbrăcaţi tn lemn de trandafir, v. rom. mai 1969, 17. O L o c. a d j. De trandafir = asemenea trandafirului (ca frumuseţe sau culoare). Se cunoaşte, Flo-ricico, că pe-aici a mers botişorul tău de trandafir şi dinţişorii tăi de şoricuţ. hogaş, m. n. 18. Chica ta-i numai de-un fir, Buzele de trandafir. jarnIk — bîr-seanu, d. 21. Bade, trup de trandafir, Lasă-mă să rup un fir! id. ib. 74, cf. reteqanul, p. p. 51. Cine taie lemne-n faţă? — Taie badea, chică creaţă, Chică creaţă cîte-un hir, Gura lui de trandahir. mat. folk. 1 051. <$> E x p r. A şedea pe trandafiri = a duce o viaţă comodă, fără neplăceri şi eforturi. Cf. scriban, d. O Compuse: trandalir>de>munte = smirdar (Rhododendron kotschyi). Cf. brandza, fl. 336, grecescu, fl. 218, cade, borza, d. 147, com. din sÎn-georz băi — năsăud; trandaflr-de-clmp = păducel (Crataegus oxgacantha). Cf. şez. xv, 64; trandaflr-galben = teişor (Kerria japonica). cade, borza, d. 92; trandafir-de-iarnă = a) boz (Sambucus ebulusj. conv. lit. xxm, 1 057; b) spinz (Hèlleborus niger). borza, d. 82; trandafir-de-baitâ sau trandalirul-broaş» telor = busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium). id. ib. 111; trandafirul-broaştei = a) cervană (Lycopus exaltatus). id. ib. 103; b) izmă (Mentha longifolia). id. ib. 110; (Zool.) traudaflr-de-mare = actinie (Actinia ). DL, DM. b) (Şi în sintagmele trandafir sălbatic, conv. lit. xxiii, 1 057, cade, borza, d. 149, h x 198, alr sn iii h 630, alrm sn ii h 435, trandafir de cîmp, cade, borza, d. 149, alr sn iii h 630/520, alrm sn ii h 435/ 520, trandafirul cîmpului, alr sn iii h 630/95, alrm sn ii h 435/95, trandafir pitic, conv. lit. xxiii, 1 057, cade, trandafir de munte, conv. lit. xxiii, 1 057) Măceş (Rosa canina); p. restr. floare de măceş. Cf. brandza, fl. 41. Ea are flori de crîng la sin Şi-n păr un trandafir sălbatic Şi părul ei de rouă-i plin. COŞBUC, P. I, 181, cf. N. LEON, MED. 71, BUJOREAN, b. l. 395. Culegeam Odată trandafiri sălbatici, blaga. » - e. 2.63 6103 TRANDAFIR AŞ — 486 — TRANDAFIRIU POEZII-, 28v c£, alrsniii h 630/29, alrm SN Iiiih 435/29. O Trandafir de eîmp (sau trandafir .mic, trandafir pitic) = răsură' (Rosa gallica). borza, d. 149. Trandafir de munte = măceş de munte (Rosa pendulina). id, ib. , ■ '2. (Bot.; r'egidnăl) Izmă creaţă (Mentha crispa)-. bUr'za, d'. 110. 3/(Regional) Numele unei hore. Cf. varone, d.‘150, i4. joc. rom. n. 130. 4. Cîrn.at de .porc preparat cu mult ardei iute,, piper şi usturoi (şi, uscat). Era tocmai în sărbătorile Crăciunului, pe tind trandafirii... sfîrîie în tigăile de pe cărbuni- o ane, n. ii, 21. Trandafiri usturoiefi şi slănină de, cea subţire... şi cu mămăliguţă caldă se duc unse pe gît.,.preangă, a. 103, cf. ddrf. Maţele subţiri vor sluji la umplutul cîrnaţilor sau trandafirilor, pam-file, cr. 204, cf. şăineanu, d. u. Zăceau alături: brînzeturi. .., trandafiri, păstrăvi, barbu, princ. 17. Luă... un trandafir de porc încolăcit şi-l puse pe masă. v. rom. august 1969, 20, cf. m. d. enc., hii 119, cia-uşanu,-.v. 205, chest. viii 8/12. Ea a tăiat o bucală de trandafir de porc, a fript-o şi a .mîncat-o. şez. ix, 58, cî. xviii,-24, alr i 748, alr ii/,i mn 110, 2 801/ 848, 872, 876, alr ii 4 136/414, 520, 531, 551, Ş05, 723, .78.4, 813, 836, 848, 872, 876, 886, 987, com, din ţepeş vodă — cernavodă. + Cîrnat preparat din tocătură de vită, care se consumă fript la grătar; patrician. Ştia unde se găsea pelinul cel mai bun şi unde se frigea trandafirii cei mai gustoşi, ghica, s., 61, cf. cade. + ,(Rar) Ghiuden. scriban, d. + (Regional) Caltaboş ,i(Zidurile — Găeşti). alr i 747/750. + (Regional) Sîngerete (Larga — Iaşi), alr sn iv h 1 124/ 520, alrm sn iii h 943/520. — PI.: trandafiri. — Şi: (regional) trăndafil (cos-tinescu, borza, d. 149, alr i 1 909/576), trandafil (borza, d. 149), tradatîr (bul. fil. vi, 140) s. m. ■ — Din ngr'. rpiavxiicpuXXov. TRANDAFIRÂŞ s. m. 1. Diminutiv al lui trandafir (1); trandafirel, trandafiruţ. Serrieţ trandafi-raş, Ce cil Mimei îndrăzneşti Chip să închipuieşti, Stăi mai d-o parte. i. văcărescul, p. 437/2. Şi se duse vesel ca trandăfiraşul. pann, ap. cade, Cf. ddrf, qrecescu, fl. 214. Trandafir, trandafiraş, Drag îmi e omul cinaş. jarnîk — bîrseanu, d. 384, cf. 48. O L o c. adj. De trandafiraş = â'semenea trandafirului (ca frumuseţe sau culoare). Ungur, ungur, unguraş, Faţă de tran-da/ira?. .TEODOREâcuj’>• p. 489. <0> Compus: tran-flafiraş-d^-munte == smirdar (Rhododendron Tcotschyi). Cf. greceşcu, fl. 392, cade, borza, d. 147. + Trandafir de dulceaţă (Roşu ceritifolia). borza, d. 149. 2. Măceş /Rosa canina). Cf. pascu, s. 347, panţu, pl., cade. 4- Răsură3 (Rosa gallica). borza, d. 149. — Pl.: trandafiraşi. Trandafir + suf. -aş. TRANDAFIRÎL s. m. 1. Trandafiraş (I). Feţele ne-or .rumeni., Qa doi-trei trandafirei. teodorescu, p. p,. 77. Trandafir, trandafirel, Haidă, badio, dă-n cortel Şî ¿ăritţă-n, obraz, densusianju, ţ. h. 1,61. <$> F i g. Bucură-te, clopoţel, Ca mai vine-un voinicel, Tranda-fişrel frumuşel. maîij.AN, !. ,284. 2. Răsură3 (Rosa gallica). borza, d. ,149, — Pl.: trandafirei. — Trandafir + suf. -el. TRANDAFIRÎŞ s. n. (Rar) Loc pe care cresc mulţi trandafiri (mai ales -sălbatici). Cf. cihac, ii, 707, bar- CIA'NU, ALEXI, W. . — Pl.: trandafirişuri. — Trandafir + suf. -iş. TRANDAFIRIU, -ÎE adj. 1. De culoarea trandafirului (1 a); roz (1), roziu, rumen2 (3), rumeniu, (rar) rqzatic, (astăzi rar) pembe (2). Plămînul la copiii tineri are o faţă trandafirie, kretzulescu, a. 311/25. Triandafiriile zori iată că să arată. pann,>e. iii, 39/5, cf. polizu. Stînca Gibraltarului ni se arată închisă cu un brîu de nori trandafirii, alecsandri, o. p; 314, cf. costinescu, lm. Zărim mai multe figuri rotunde şi drăgălaşe cu peliţa trandafirie, odobescu, s. i, 385. Luna.:. părea ca o cetate sfînlă.. . cu palate nalte, albe... cu mii de ferestre trandafirii, emînescu, p. l. 20.’ Soarele e roşu ca o ghiulea de fer aprinsă şi cerul e trandafiriu, caraqiale, q. vu,-96. Reflexu-i 'trandafiriu şi clar Venea ca să se joace pe sumbrele portrettiri. macedonski, o. i, 262, cf. marian, ch. 53, ddrf,bar-cianu, alexi, w. Un val străveziu, ţesut din fire limpezi de lumină trandafirie şi cer albastru, < acoperea i-mensitatea solemnă a nesfirşitului. hogaş, m. n. 180: Obrajii, erau trandafirii, gura roşie, ochii învioraţi, c.- petrescu, s. 163-, cf. şăineanu, d. u. Frusina. .. s-a arătat lui Badea cu ochii trandafirii de plîns, aşa cum şade bine unei fete. ga£.action, o. 125. Pe marginea cărărilor şi a livezilor măceşii se preschimbă în candelabre trandafirii şi albe. id. a. 365. Un reflex trandafiriu învie Singurătatea lumii boreale, cazimir, l. u. 42. Lunca... era albă şi trandafirie de spuma fiorilor de cireşi şi de caişi. i. botez, şc..76. Tocmai... răsărea soarele şi luceau ca unşi c-o •vopsea trandafirie lăstarii tineri din vîrfurile stejarilor, sadoveanu, o. v, 531. Şi- culese... Scoici trandafirii ursite s-aibă farmec feminin, 'pillat, p. 47, cf. scriban, d. Diaconii cercetează stofele aurite, căptuşelile de mătase tare, tron-dafirie, violetă şi solară, arghezi-, b. 27. Un galantar pus pe una din mesele strimbe, ou pricomigdale, acadele ..., cîrnaţi trandafirii, camil petrescu, o. ii, 68. Căţeluşa sta aşezată pe coadă cu gura căscată şi limbă trandafirie atîrnînd. w. ¡rom. octombrie 1954, 8. Pa* loarea ei obişnuită se însufleţea de o văpaie trandafirie. vinea, l. ii, 176. Avea ochii mici, obrazul mare, trandafiriu ca şunca proaspătă, mîinile trandafirii şi ’ele. demetrius, a. 146. Nu luminau decît becuri învăluite în marmură’trandafirie, vornic^ p, 145. Armăsarul, lăsat slobod, sforăi, încordîndu-şi n&Hle trandafiriii t. popovici» ‘s. 348. Din conuri poleite curgeau şipuri de vin trandafiriu, barbu, princ. 141. Cocorii trandafirii şi galbeni, v. rom. iulie 1969', 7. între numirile vinurilor: cel roş se mai zice şi trandahiriu. h ii 251. <0> (Adverbial) Şi iar pe cer zîmbiră trandafiriu Mrii. i. negruzzi, s. ii, 121. Prinsul se cumpăni; ochii i se încruntară şi partea de sus a feţei se coloră uşor trandafiriu- subt năvala sîngelui'. sadoveanu, z. c. 345. Portarul deschise nişte oclii spălăciţi, cu pleoape striate trandafiriu şi-sterpe, vinea, l. i, 33, (Despre persoane) Cu pielea de culoarea trandafirului (1 a). Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă, Către vreo trandafirie şi sălbatică Clotildă: emînescu, o. i, 140. + Fig. Care aminteşte, care aduce cu mirosul trandafirului (1 a). Să mai simtă o dată . . . vîntul înmiresmat,- trandafiriu, al târgurilor, camilar, n. i, 367. ^ Feeric. Toate se învîrteau împrejuru-i într-o lumină trandafirie: emînescu, n. 75. + (Substantivat, n.) Culoare roz. -Trandafiriul caişilor pîlpîia ca un revărsat de ziuă. i. botez, şc. 78. Un candel cit b nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui şters şi aburii, t. barbu, j. s. 31. Poetul'preferă pe vechiul pembi lui trandafiriu şi roz: l. rom. 1965, 393. 2. Fi g. Plin de optimism. In sufletul nostru licăreau dulce zorile trandafirii ale unei lumi fericitepăun-pincio, p. 125. Se mai aflau unii. ■ ■ care erau departe de a împărtăşi speranţele în eficacitatea universităţii pentru prepararea untii viitor trandafiriu, sbiera, f. s. 346. Visările trandafirii de odinioară au prins colbul uitării, petică, o. 290. Nu mai departe decît a doua zi a putut să-şi dea seama desluşit ce trandafiriu viitor se întindea negoţului dumisale. brătescu-voineşti, î. 199. Un crîmpei de realitate crudă pătr,undea în inima lui plină de închipuiri trandafirii, rebreanu, i. 271. Nevoind să mă las amăgit de perspectivele trandafirii pe care planul ilalo-englez le prezintă..,, (tm spus foarte franc părerea mea. titulescu, d. 486. (Adverbial) 6107 trandafir ut — 48? — Tfí ANSCARP ATlfi ‘Cînd ieşiide la d-na Rădeahu eram un alt om. Vedeam toţHraiieCa'firiu. ga&e,' n/ iii, 121. Îndată văzu existenţa mai trandafiriu, c. petreScu*,’ c. V. 124/' Şi vei fi aţîta d'e ferice Cînd îţi vă zîmbi ifandafiriu.:. propriul tău /'jfilf^BENIUC,5 C/'P. 52. •' trandafirii. - Şi: (învechit) triandallriu, -Iti, (regional) trănda'tiliu, -ie (costinescu) adj. Trâiidaîir -f5 sul. -iu. TRANDAFIRÎJŢ s. m. (Rar) Trandafiraş (1). Gf. tdrg, cade. Adă ş-un trandafirul, Să fac peană la ţ(răguj, .,iJ£jjţjfş — bÎrseanu, p. 165. — PI.: irandafiruţi. — Tramlaîir + suf. -uf, TRANOAVÂI s. n. v. trandada. TRANDAVfiLĂ s. f. (Regional) Daraveră; încurcătură, ceartă (Valea Hogei — Vaslui). Cf. i., or. vii, 155. FI/: trândavele. > • • ' > / s- Cf. d a!r a v e 1 ă. TRANDEFILE s. f. piu ,(Cu sens neprecizat) 1 leg[&\- iur[ă] albii de Borosnop..........20 trandefile... 1 ,le- 9[ă]• F i g. Ca şi cum ochii i-ar fi rămâi într-un port vag în aşteptarea unui transatlantic imens de neguri albastre, cXlinescu, ’ c. -Si. 12. — Pl.: transatlantici, -ce. . — Din fr. transatlantique. TRÂNSĂ s. f. Stare psihică specială ,ln. care .se, găseşte o persoană hipnotizată,, deosebită atît de starea de veghe, cit şi de cea de somn. Semnalele au durat numai atît timp cit mediúrpul s-a aflat în stare de transă şi au dispărut complet, cînd acesta s-a deşteptat, enc. tehn. i, 106. Ei trăiau mai mult din spiritul ipotezei decît pe planiil realităţii, ei creau într-un fel de stare de „transă“, blaga, z. 164. E de-a dreptul caraghios cînd îşi ia aere de mediu în transă, ralea, s. t. iii, 292. Cine e? se prefăcu el cu o voce depărtată şi rece, ca în transă, barbu, princ. 84, cf. dn2. Cu ochii fixaţi ca-ntr-o transă hipnotică pe receptorul' telefonului, v. *rom. iulie 1969, 12. Femeia închidea ochii şi rostea ca în transă, ib. decembrie 1969, 50, cf. m. d. enc,, dex. <0~F ig. Difuzoarele... continuă să emită un bîzîit uniform de roi în transă, v. rom. ianuarie. 1965, .186. — Pl.: transe. : — Din fr. transe. TRANSBORDÁ vb. I. T r a n z. A transporta (mărfuri sau persoane) de pe o navă pe alta sau dfntr-un tren în altul. Cf. costinescu, alexi, w. O... casă grecească ce s-a statornicit la Galaţi a primit de-a dreptul asemenea mărfuri din Marsilia, fără a le transborda în alte corăbii la Constantinopol. n. a. bogdan, c. m. 128, cf. şXineanu, d. u:, cade/iordan, l.r.a. 212, scri-ban, d.,dl,¡dm, dn2, m. d. enc., dex. + Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul Intr-uri *loc unde circulaţia pe un drum s-a întrerupt. Pasajerii din ambele trenuri se vor sui într-unul singur: acesta va'porni spre Buftea, se va opri la locul catastrofei şi vom transborda. caragiale, o. -i, 294, cf. 295, dex. — Prez. ind.: transbordez. — Din fr. transborder. TRANSBORDARE ,s. f. Acţiunea de a t r a n s b o r-d a; trecere a mărfurilor sau a persoanelor dintr-un vehicul (tren, navă etc.) în altul în cursül uliei călătorii (de obicei din cauza întreruperii accidentale a circulaţiei). Cu manopera di aici’, cu transbordaría de la Buftea, poate să întîrziem vreo două ceasuri, caragiale, o. i, 295. De la cealaltă... staţie, unde am făcut transbordare pe liniile largi, nu m-am supărat ca acuma, sa-doveanu, o. xvii, 249. Poate ai să fii silit să faci şi un soi de transbordare, gal an, z. r. 281, cf. dn2. Lingă un pod rupt,.... se făcuse transbordarea soldaţilor din regimentul H.< bănulescu, i. 62, cf. dex. — Pl.: transbordări. — V. transborda. TRANSBORDÓR s. n. 1. Platform’ă folosită pentru a trece un vehicul de pe o cale de transport pe alta, în special un vehicul feroviar Între’două căi ferate care nu sînt legate între ele. Cf. dl, dm, dn2, m:. d. enc., dex. 2. Navă de mic tonaj care efectuează transbordarea călătorilor, sau a mărfurilor. ,Cf. dl,, dm, dn2, m. d. enc., dex. ■ — Pl.: transbordoare. -. — Din ■ fr. transbordeur. TRANSCARPATIC, -Ă adj. Transcarpatin. Un grai transcarpatic, propriu-zis şi în totalitatea lui teritorială, nu ¿iisţă. iordan, l. r. 15. Formele sufixate sînt mult mai dése in Vechiul Regat decît în Ardeal şi în celelalte regiuni transcarpatice, id. stil. 167,, cf. scriban, p., scl 1960, 868, l. rom. 1965, 91, dn2, dex. — Pl.: transcarpatici, -ce. — Préf. trans- + carpatic. 6121 TRANSCARPATIN — 488 — TRANSCRIE TRANSCARPATIN, -Ă adj. Care se află dincolo de munţii Carpaţi (în raport cu Muntenia şi Moldova); de peste Carpaţi; transcarpatic, (învechit) transalpin. In această formulare vedem oglindindu-se... năzuinţele politicei actuale ale românilor transcarpatini, arhiva, II, 499, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN8, DEX. — Pl.: transcarpatini, -e. — Pref. trans- + earpatln, TRANSCAUCAZIÂN, -Ă adj. 1. Care se află sau locuieşte la sud de munţii Caucaz; (rar) transcaucazic. Cf. CADE, DM, DN2, DEX. 2. Care străbate Caucazul. cade. — Pl.: transcaucazieni, -e. — Pref. trans- + caucazian. Cf. fr. transca u- c a s i e n. TRANSCAUCAZIC, -Ă adj. (Rar) Transcaucazian (1). Regulamentul shoalelor din ţerile transcaucazice sau de peste munţii Caucazului. ar (1829), 1412/19. — PI.: transcaucazici, -ce. — Pref. trans- + caueazic. TRANSCEDENTAI-, -Ă adj. v. transcendental. TRANSCENDANT, -A adj. v. transcendent. TRANSFERARE s. f. v. transcendere. TRANSCENDE vb. 111. Tra nz.A trece, a depăşi, a se ridica deasupra. Durere, soartă, moarte sint partea celorlalţi, Deasupra lor, prin mine, transcehzi şi te înalţi, voiculescu, poezii, ii, 300. Oricît de autobiografic, romanul transcende realitatea, perpessjcius, m. iii, 274. Verva satirică şi intuiţia poetică a realităţii transcend datele povestirii, ridicînd pe un plan de ficţiune, de o stringentă logică interioară, toate episoadele, constanti-nescu, s. i, 106. Parabola nu contrazice realismul. îl implică şi il transcende. v. rom. decembrie 1964, 118. — Prez. t ntj.: transcend. — Din fr. trnnscender, lat. transcendere. TRANSCENDENT,-Ă adj. 1. (în filozofia medievală) Ceea ce s-ar afla dincolo de o limită sau de un nivel dat, ceea ce nu ţine de o clasă de obiecte, ci presupune un principiu exterior şi superior acesteia, deosebindu-se astfel de ceea ce este imanent; (în filozofia lui Kant) ceea ce este dincolo de lumea empirică. Cf. stamati, t>., BARCJANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D., DN8, M. D. ENC., DEX. 2. De gradul cel mai înalt, eminent. Cf. costinescu, cade. 4- Superior, trufaş1 (1). Mă tntlmpină de la uşă cu un zîmbet de ironie transcendentă, lovinescu, s. ii, 66. 3. (Mat.; în sintagma) Număr transcendent — număr care nu poate fi rădăcina unei ecuaţii algebrice cu coeficienţi raţionali. Cf. der. 4 Care foloseşte calculul diferenţial şi integral. Cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d., DEX. — Pl.: transcendenţi, -te. — Şi: (învechit, rar) trans-cendănt, -fi adj. costinescu. <— Din fr. transcendant, lat. transcendens, -tis. TRANSCENDENTAL, -Ă adj. (In filozofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoaşterii, care premerge experienţei şi o condiţionează. Cf. şăineanu, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DN2, DER, M. D. ENC., DEX. 4- Care este deasupra lumii reale; metafizic (3). Cf. stamati, d. Aici ii plăcea iubitului Uerr Direktor să se dea la speculaţiuni transcendentale, caragiale, o. vii, 200. Se împlinea aproape săptămîna de cînd Ode-rescu zburase In lumi transcendentale, macedonski, o. iii, 87, cf. barcianu. în această ordine transcenden- tală a lumii, sbiera, f. s. 311. Religia pusniculai de la Brantwood are insă meritul de a păstra caracterul transcendental al vechilor religii, petică, o. 354. Ceea ce dovedeşte că logica transcendentală duce adeseori ta lucruri care nu sint deloc raţionale, id. ib. 412, cf. scriban, d. Lumii reale, Correggio... ii opune o lume ideală, nu lumea transcendentală, ci o viziune picturală, oţe* tea, r. 292, cf. dn2. Cine a avut această transcendentală idee? v. rom. octombrie 1970, 134, cf. m. d. bnc., dex. O (Substantivat, n.) Se simte atras de ispita transcendentalului, lovinescu, s. i, 34. — Pl.: transcendentali, -e. — Şi: (rar) traoscedentâl, -ă adj. IORDAN, l.r.a. 35. — Din fr. transcendental. TRANSCENDENTALITATE s. f. însuşirea a ceea ce este transcendental. Cf. sfc vi, 56. — Transcendental + suf. -Hale. TRANSCENDENŢĂ s. f. 1. Superioritate marcantă a unei persoane asupra alteia, a unui lucru asupra altuia. Cf. costinescu, cade. 2. însuşirea a ceea ce este transcendent (1). Cf. scriban, d. Chipul in care Macbeth sfidează transcendenţa nu se explică decît prin pornirea lui titanică. viANţj, l. u. 84. Ortodoxia era . . . orientată in chip subliniat spre ,,transcendenţă“. blaqa, q. 91. Filozofia, In ultimele decenii, s-a coborit din superba ei transcendenţă, s-a coborll ptnă la vicisitudinile concretului, ralea, s. t. ii, 285. Romanul este viaţă şi transcendenţa lui e un semn de decadenţă, v. rom. iunie 1965, 24, cf. dn2, m. d. enc., dex. 4 (In filozofiile religioase) Ipostază a divinităţii care se află deasupra creaţiunilor sale. — Şi: (învechit, rar) transcendinţâ s. f. costinescu. — Din fr. trsnscendance. TRANSCENDERE s. f. Faptul de atranscen de. Ea nu poale acoperi decît o arie restrînsă de cunoaştere ... fără posibilităţile de transcendere ale literaturii de creaţie, lovinescu, s. ii, 5. La Eminescu... se produce o transcendere a noţiunilor de timp şi de spaţiu. călinescu, e. 151. La ei apare dorinţa de explicare şi de transcendere a realităţii, de filozofare asupra universului şi sensului existenţei, v. rom. ianuarie 1965, 104. In baroc muzica e o invenţie spirituală izvorînd şi recă-zind în sine, nu o năzuinţă umană de transcendere prin artă. ib. iulie 1969, 40. — Şi: (rar) tranşeendâre s. f. blaga, z. 52. — - V. transcende. TRANSCENDÎNŢĂ s. f. v. transcendenţă. TRANSCRIE vb. 111. Tranz. 1. A scrie din nou, fără modificări, un text, a face o copie scrisă; a copia. Transcriu aci trei epistole ce am primit la Constanti-nopol în timpul guvernului revoluţionar, ghica, a. 38. Aş transcrie aci cu plăcere toată acea îneîntătoare des-cripţiune. odobescu, s. iii, 20, cf. t, 45, ddrf, barcianu, alexi, w. Am însemnat pe marginea cărţii unele pa-sagii, cu gîndul să le transcriu pentru cetitor, ibrăi-lranu, s. l. 110. Să transcriem mai întli poezia, id. ib. 223, cf. şăineanu, d. u., cade. îi transcriam cărţile de algebră şi îi ajutam la cazanele şi oalele lui de alchimist, camil petrescu, t. ii, 180, cf. scriban, d. Mă mulţumesc doar să "ă transcriu rezultatul descifrărilor mele. călinescu, c. o. 121. Transcrise numele însemnate şi adresele pe o bucăţică de hirtie. stancu, r. a. iv, 39, cf. dn2. Era de fapt o ciornă, nu fusese transcrisă, v. rom. iulie 1970, 6, cf. M. d. enc. F i g. Cîte buze nu-ncercară Să-ţi transcrie madrigaluri Pe obrajii tăi de ceară? minulescu, vers. 139. 4 A da expresie în scris, a pune pe hîrtie. Dacă i-ai transcrie vorbele, ar trebui să pui mereu cîteva puncte de suspensie. ibrăileanu, a. 41. Slavici transcrie locul comun şi expresia consacrată, vianu, l. r. 357. Am fost. ■. şi la cursul lui lorga, a cărui oratorie universitară am 6138 TRANSCRIERE — 489 TRANSDUNĂREAN transcris-o în Istoria literaturii, v. rom, iunie 1965, 20. 2. (Jur.) A înscrii, a copia un act, o convcnţle etc. tntr-un registru public special. Pină ce nu s-a transcris definitiv, o despărţire e o simplă neînţelegere între so[i. rebkeânu, R. i, 255. Vtnzarea a fost transcrisă în registrele funciare, titulescu, d. 181. Zile întregi tran-scriam acum la condică sentinţe nesfîrşile despre procese cu moşii şi bani dafi cu camătă, i. botez, şc. 62, cf. scriban, d. Sentinţa de divorţ... era transcrisă. COD. PEN. R.P.n. 470, ci. DN2, M. D. ENC. 3. (Lingv.) A transpune un text dintr-un sistem de scriere In altul, de pe o bandă de magnetofon etc. Noi transcriem şi pronunţăm adesea greşii numele chinezeşti. graur, n. p. 25, ct. m. d. enc., dex. + A nota In scris elementele unui idiom. m. d. enc., cf. dex. 4. A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau o anumită voce, în scopul de a fi clntată la alt instrument sau de altă voce. Cf. şXi-neanu, d. u., cade, scniBAN, d. Liszl a transcris pentru pian piesa pentru vioară Campanella de Paganini. DL, cf. DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Prez. ind.: transcriu. — Pref. trans- + serie (după fr, transcrire). TRANSCRIERE s. f. Acţiunea de a transcrie şi rezultatul ei. 1. Copiere, reproducere in scris a unui text; transcripţie (4), (latinism învechit) transcript, Cf. t r a n-scrie (I). Cf. costinescu. Am găsit... următoarele rînduri pe cari le dau în exactă transcriere, maiorescu, cr. ii, 327, cf. ddhf. Observăm întrebuinţarea, care va merge pînă la transcriere, a autorului de memorii italian. iorga, L. t, 320. Vom îndepărta toate anacronismele provenite din greşeli de transcriere, vianu, l. r. 38. Nu vom putea întrerupe spicuirile acestea, fără transcrierea, parţială, a încă unei scrisori, v. rom. ianuarie 1965, 193, cf, dn2, m. d, enc. + Expunere în scris; transpunere. Manuscrisul nu era decît transcrierea unei opere literare înregistrate deja în minte. v. rom. septembrie 1970, 55. 2. (Jur.) Trecere într-un registru special a elementelor esenţiale ale unui act juridic privitor ia dobln-direa, transmiterea sau stingerea unor drepturi reale imobiliare; transcripţie (2). Cf. transcrie (3). La căsătorie nu am făcut transcrierile dotale. barbu, Princ. 308, cf. dn2, m. d. enc. 3. Trecere a unei sume de bani dintr-un cont în altul, fără a fi nevoie ca suma să fie vărsată in numerar. între clienţii aceleiaşi bănci, plăţile se făceau prin viriment, adică prin transcrierea unei sume din contul unuia în contul altuia, oţetea, r. 61. 4. (Lingv.) Transpunere a unui text dintr-un sistem de scriere în altul. Cf. transcrie (3). Noi transcriem şi pronunţăm adesea greşii numele chinezeşti, căci sistemul de transcriere a fost preluat din alte limbi. graur, n. p. 25. Vom trece acum la problema transcrierii cuvintelor greceşti, l. rom. 1959, nr. 3, 93. O Transcriere fonetică =* notare a pronunţării unei limbi, a unui dialect sau a unui grai cu ajutorul unui alfabet fonetic. Mai ales utile ne-au fost observaţiile numeroase de amănunt cuprinse în hărţile Atlasului lingvistic român, al cărui sistem de transcriere fonetică îl urmăm în cartea noastră, puşcariu, l. n. i, 60. Redarea exactă a sunetelor vorbirii se bazează pe principiul fonetic şi se numeşte transcriere fonetică, graur, i. l. 88, cf. dn3, m. d. enc. 5. Prelucrare a unei bucăţi muzicale scrise pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce, In scopul de a fi clntată la alt instrument sau de altă voce; transcripţie (3). Cf. t r a n s c r i e (4). Cf. tim. popovici, D. m. — Pl.: transcrieri. — V. transcrie. TRANSCRI1TOR, -OÂHE s. m, şi f. (Rar) Persoană care transcrie un text literar, o bucată muzicală etc. în acest preţios dosar se găsesc notate, atît pe scurt de transcriitor, înlr-o formă mai puţin originală, cît şi pe larg. .. o sumă de anecdote, caragiale, o. iv, 194. Activitatea de teoretician al muzicii şi de transcriitor de texte muzicale bisericeşti şi populare îl sileşte pe Pann să-şi adapteze o terminologie muzicală completă şl inteligibilă■ contribuţii, i, 32. — PI.: trănscriitori, -oare. — Transcrie -f suf. -tor. TRANSCRlPT s. n. (Latinism învechit) Copie; transcriere (1). Cărţile, care vi le-a da magistrul Nicolae, ... închise şi subl pecetea voastră, să le deschideţi şi făcînd să se înnoiască subt pecetea voastră în formă de transcript, deschise să le daţi luminatului magistrului Nicolae, după obicei, şincai, hr. i, 321/33. — Pl.: transcripte. — Din lat. transcriptus. TRANSCRIPŢIE s. f. 1. Transliteraţie. Avui oca-ziunea a descoperi... următorul document... ce-l reproducem textual, în transcripfiunea latină, hasdeu, *. v. 223. 2. (Jur.) Transcriere (2). Cînd se dăruiesc bunuri ce pot fi ipotecate, iranscripţiunea actului ce conţine donajiunea... se va face la tribunalul districtului, ha-mangiu, c. c. 195, cf. alexi, w., severin, s. 118, şXi- NEANU, D. U., DN2, M. D. ENC., DEX. 3. (Muz.) Transcriere (5). Am aflat că în sulul acela duce el transcripţii şi prefaceri de cîntări bisericeşti scrise cu ciudate cîrlige după metoda bizantină, sado-VEANU, E. 125. 4. Copie; transcriere (1). Cf. BARCIANU, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DN2, M. D. ENC., DEX. — PI.: transcripţii. — Şi: (învechit) transeripţiune s. f. — Din fr. tranScription. TRANSCRIPŢIÎJNE s. f. v. transcripţie. TRANSDANUBIÂN, -Ă adj. Care se află sau locuieşte dincolo de Dunăre; transdunărean (1), (rar) transdanubiu. Cf. barcianu, alexi, w. El arată legăturile descendenţilor vechilor colonişti cu vecinii de pretutindeni,. .. urmăreşte pe românii transdanubienl, al căror nume de ţinţari îl derivă de la „Cinlia“. iorga, l. n, 252, cf. şXineanu, d. u., cade, scriban, d., Scl 1960, nr. 3, 868, fd iv, 66, dn3, dex. — Pl.: transdanubieni, -e. — Din fr. trausdanubien. TRANSDANUBIU adj. (Rar) Transdanubian. Era minat să-mpar(ă ultrajul şi durerea In locuri transda-nubii. heliade, o. i, 202. — PI.: transdcmubii. — Pref. trans- + Dnnublu. TRANSDUCTOR s. n. 1. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate comanda variaţia unei tensiuni sau a unui curent electric de ieşire prin variaţia unei tensiuni sau a unui curent de intrare. Cf. m. d. enc. 2. Dispozitiv folosit la transformarea energiei primite de la un sistem tehnic în energie de altă formă, pe care o cedează altui sistem tehnic sau fizic. Cf. m. d. ENC. — Pl.: transductoare. — Din fr. transdncteur. TR AN SD UNĂREÂN, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Transdanubian. El atacă îndată provinciile Iransdu-nărene, îndrăznind să înfrunte chiar şi legiunile romane. xenopol, i. r. i, 78. 2. S. m. şi f. Persoană care se află sau locuieşte la sud de Dunăre. Ca să intre în România, transdunărenii 6145 TRANSECŢIE — 490 — TRANSFIGURARE fin adevărata carantină (observaţia de patruzeci de zilej. codru-drXguşanu, c. 23. — PI.: Iransdunăreni, -e. — Pref. 1rans- 4- dunărean. TRANSlSCŢIE s. f. v. tranzacţie. TRANSÎPT s. 11. (Arhit.) Navă transversală care intersectează nava principală între cor şi corpul ba-zilical, înscriind în plan forma unei cruci latine. La-t urele curmezişe sau Iranseptul nu mai slnt terminate în linie dreaptă, ci se rotunjesc, formînd d-asupra o semi-boltă. odobescu, s. i, 389, cf. alexi, w. In centru era corul, care a dispărut cu totul şi care era sprijinit, la dreapta şi la stingă, cu aripile transeptului. mon. ist. i, 71, cf. şăineanu, d. u., cade. Unele din aceste elemente tind la transformarea uneia sau alteia dintre diversele părţi ale bisericii — pronaos, navă centrală sau nave laterale, transept, cor şi absidă — in puncte de apărare, opbescu, s. 187. O răcoare umedă făcea să picure de sus din transept bucăţi uşoare de tencuială. BARBU, PRINC. 67, Cf. DN2, M. D. ENC. — PI.: iransepturi şi transepte (cade). — Din fr. transept. TRANSFER s. n. Faptul de a transfera. 1. Transferare (1). Cei mai mulţi [deţinuţi]... sini In transfer spre lagărul din Tirgu-Jiu. v. rom. noiembrie 1954, 19. li cerea unchiului Alexandru să-mi aranjeze transferul la un liceu din Bucureşti, ib. iulie 1970, 6. + Mutare a unui angajat dintr-o unitate de muncă în alta cu acordul celor două unităţi. + (Concretizat) Act care certifică transferul (1), dintr-un loc de muncă în altul. Tot ieri şi-a luat şi transferul tnapoi la şantier, t mai 1964, 59, cf. dn2. 2. Transmitere a unor drepturi, proprietăţi, obligaţii etc.; transferare (2). Cf. ALEXI, W., SCRIBAN, D. Reforma engleză se reduce la un mare transferi de proprietate. OŢETEA, R. 310. Tarifele... nu se aplică operaţiunilor de vărsăminl, transfer sau virament pentru impozite, leg. ec. pl. 227, cf. dn2. Actele care privesc transfer de teren în stînjeni. panaitescu, o. 7. 163, cf. m. d. enc., dex. Liderii mişcării de eliberare şi-au expus poziţiile în privinţă transferului puterii în mîi-nile poporului limbabmt. scînteia, 1976, nr: 10 636. O F i g. (Despre concepţii, noţiuni etc.) A descris un nou mod de transferi psihic de la un subiect în stare de trezie, arhiva, ii, 383. Un exemplu... de acest transferi de concepţie este chipul, masculin, de a privi viaţa al femeilor scriitoare, ibrăileanu, s. l. 54. Faptul esenţial a! oricărei metafore: transferul unei expresii pe baza unei analogii între două realităţi, între care spiritul a instituit o comparaţie, vianu.m. 108. Procedeele după care lucrează această logică sînt diverse. în primul rînd trebuie menţionai transfertul afectiv, ralea, s. t. 11, 17. Prin lecţie şi activităţile intelectuale. . . se petrece procesul extraordinar de transfer al experienţei sociale în cîmpul cunoştinţelor şi convingerilor elevului. contemp. 1966, nr. 1 041, 11/1. 3. Transmitere de energie de la un sistem la altul. — Pl.: transferuri. — Şi: (învechit) transferi ş. n. — Din fr. transfert. TRANSFERA vb. I. Tranz, 1. (Complementul indică o persoană) A muta, a permuta dintr-un loc In altul; (învechit, rar) a traduce (II 1), a transloca. A transfera un prizonier, costinescu, cf. cade. 4 A muta un angajat dintr-o unitate de muncă în alta cu acordul celor două unităţi; a permuta (2), (învechit, rar) a perivodi. Doream să fiu transferat undeva lîngă Tulcea. sadoveanu, o. xxi, 358, cf. scriban, d. Sînteţi invitat a vă prezenta de urgenţă la Bucureşti... unde aţi fost repartizai şi transferat, v. rom. martie 1954, 10. Şi îţi aminteşti că tocmai atunci doctorul. . . a fost transferat în provincie? h. lovinescu, t. 347, cf. dn2, m. d. enc., dex. O Refl. pas. La cerere, se transferă, în 1878, ta Tecuci, călinescu, c. o. 231. 2. (Jur.) A transmite un drept. Cf. costinescu, BARCIANU, ALEXI, W., şXlNEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DN2, M. D. ENC., DEX. 3. A face un schimb, o trecere, o transmitere-dc energie, de căldură etc. de la un sistem fizic sau tehnic la altul. Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. - - 4. A muta un sportiv dintr-un club in alt club sau în altă echipă. Cf. dex. — Prez. ind.: transfir. — Din fr. transferer. TRANSFERABIL, -Ă adj. (Rai-) Care poate fi transferat, care se poate transfera, costinescu, cade. — PI.: transferabili, -e. — Transfera -f suf. -abil. l'R AN SFERÂRE s. f. Acţiunea de a transfera şi rezultatul ei. 1. Mutare, permutare a unei persoane dintr-un loc in altul; transfer (1), (învechit, rar) translocaţie. Cf. transfera (1). Transferarea lor [a' emigranţilor] la Kulaia. ghica, a. 627, cf. costinescu; L-a refuzai categoric, scriind fratelui său Alexandru ca să-l scape de transferare, bul. com. ist. 11, 25. + Mutare a unui angajat dintr-o unitate de muncă In alta cu acordul celor două unităţi; permutare (2). Am prezinlat mai-marilor mei cerere de transferare, galaction, o. 104, cf. scriban, d. Decanatul Facultăţii de mecanică. ■. aprobă cererea de transferare, v. rom. octombrie 1954, 89. Transferarea este trecerea definitivă a angajatului la altă unitate, pr. drept, 503, cf. dn2. 2. (Jur.) Transmitere, trecere a unor obiecte, bunuri, drepturi etc. de Ia o persoană1 la alta; transfer (2). Cf. transfera (2). Cf. costinescu, alexi, w., . cade. Serviciu de lichidare însărcinai cu l'runşferarea cauzelor şi predarea actelor, leg. ec. pl. Î69. + "(învechit) Virament. Cecuri ,,roşii“, cari... se intrebuin-'■ ţează pentru transferarea unei sume dintr-un cont în altul (viriment). 1. panţu, pr. 81, cf. alexi,w. — Pl.: transferări. — V. transfera. TRANSFÎRT s. n. v. transfer. TRANSFIGURA vb. I, T r a n z. 1, A schimba înfăţişarea, expresia feţei (cuiva), dîndu-i o strălucire deosebită. Cf. costinescu, Jobenul, spilcuit, c-iia tran-‘ dafir galben la butonieră, călca de sus, transfigurat de | bucurie. săm. i, 24, cf. alexi, w.,: şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Numai gîndul că eşti chemai, fără să ştii la ce chemare, este de ajuns ca să le transfigureze. arghezi, s. xi, 164. Luminarea de ceară albă: ■. transfigura într-uh chip de fecioară fără prihană obrazul blînd şi sfios al Tincuţii. camil petrescu, o. ii, 76, Cf. DN2, m. D. enc., dex. O Refl: Cf. costiniscu. Faţa i se încreţi crispată, transfigurîndu-se în mască. TEODOREANU, M. II, 26, Cf. M. D. ENC., DEX. 2. A da altă înfăţişare, alt aspect unui lucru sau i unei situaţii, a face să fie altfel. Luna transfigurează totul, ibrăileanu, a. 15: Creatorul selectează, transfigurează ceea ce a selectat, transformă toiul în ceva nou şi foarte personal, îct. s. L. 52. Copacii n inşi transfigurau grădina înlr-un fantastic peisagiu de basm pentru copii. c. petrescu, c. v. 371. Acest extaz, care transfi- • gurează gîndurile şi vedeniile lui Brăncuşi. blaga, z. ' 140. Simbolul utilizat nu mai are rolul să transfigureze realitatea după norma unui ideal, ralea, s. t: ii, 154, : cf. dn2, M. d. enc., dex. <>• Refl. în două ziler capi-' tala se transfigurase ca după o băutură vrăjită, c. pe-; trescu, î. ii, 179. — Prez. ind.: transfigurez, pers. 3 şi (rar) transfigura I (c: PETRESCU, R. DR. 73). — Din fr. transflgurer. TRANSFIGURARE s. f. Faptul de a transf i-; gura. ...... 6154 transfigurat — 491 — TRANSF0RMAB1LITATE 1, Cf. transfigura (1); (Învechit, rar) transfiguradle (1). Cf. costinescu. O Transfigurarea Domnului = schimbarea la faţă, v. schimbare, id. 2. Schimbare, prefacere, transformare; transfigurare (2). Cf. transfig u r a (2), Cf. alexi, w. Opera literară e transfigurarea lumii reale. ibrXileanu, s. h. 57. Viermii de mălusă-şi fac transfigurarea in gu-goaşă de mătuşă, severin, s. 134. Acolo Becescu înceta să sufere, încercînd o transfigurare bizară, klopştock, v. 230. Schimbarea se petrecu pe neaşteptate, în văzul oamenilor, ca o transfigurare, voiculescu, p. ii, 318. Piesele acestor autori culminează... în misterioase acte de conversiune sau de magică transfigurare, blaga, z. 136. Această transfigurare optimistă a vie/ii este determinată de caracterul de urare. ist. lit. rom. i, 20. [Dramaturgul] renunţă la transfigurarea artistică necesară oricărei creaţii, r iulie 1964, 72, cf. dn2, m. D. ENC., DEX. — Pl.: transfigurări. — V. transfigura, TRANSFIGURAT, -Ă adj. 1. Schimbat la faţă (sub influenţa unei emoţii), cu înfăţişarea schimbată. Pe-ruianui transfigurat, frumos, suridea, călind ţintă în ochii Anei. vlahuţa, o. a. iu, 85. Mia părea transfigurată. D. zamfirescu, î. 123, cf. alexi, w. Avea faţa transfigurată de o mulţumire mîndră. rebreanu, i. 215. Şi nu mai uit nebuna lăutară — Şi transfigurata, trista claviristă. bacovia, o. 78, cf, 118. îl găsii... transfigurat, vibrător, impetuos! galaction, o. 234. Veni transfigurat la faţă, cu o mulţime de ziare în nună. călinescu, b. i. 180. Privi de sus chipul lui transfigurat. pred a, n. 198. Părea transfigurat, cuvintele veneau repede, barbu, princ. 184. A intrat repede, transfigurată, t decembrie 1964, 29. Faţa bălrînei era transfigurată, ochii ţinteau în evlavie o icoană, v. rom. decembrie 1964, 39. 2. Schimbat (raţă de o situaţie anterioară), transformat, refăcut. Cei doi [munţi] uriaşi se înfăţişară transfiguraţi privirilor mele! hooăş, m. n. 203. Emi-nescu. . . ne-a dat natura trunsfigurală ,,eminescian". ibrXileanu, s. l. 111. Acestei lumi transfigurate el îi aduce, o închinare religioasă, blaga, z. 95. Inteligenţa sa lucidă caută în ficţiune... o emoţie umană şi o realitate transfigurată, constantinescu, s. j, 235. O adevărată biografie spirituală, transfigurată pînă la nerecunoaştere. v. rom. iulie 1969, 72. Vocea a coboril transfigurată, ib. aprilie 1970, 121. . — Pl,: transfiguraţi, -le, — V. transfigura. TRANSFIGURĂŢIE s. f. 1. (învechit, rar) Transfi-guraţe (1)., Cf. costinescu. <0 Trans figuraţia Domnului — schimbarea la faţă, v. schimbarc. Cf. costinescu, BARCIANU, SCRIBAN, D. 2. Transfigurare (2). Cf. alexi, w. Simţi un val binefăcător de fericire... şi un proces de transfiguraţie ce schimbă toată faţa pămîntului. călinescu, c. n. 179, cf. scriban, d., dn2, m. d. enc., dex. — PJ-.: transfiguraţii. — Şi: (învechit) transfigura-ţiâne s. f. costinescu, şarcianu, alexi, w., scriban, d. — Din fr. trahsflguration. TRANSFIGURAŢIÎJNE s; f. v. transfiguraţie. TRANSFIGURATOR, -OÁRE adj. (Rar) Care transfigurează (2). Eminescu nu are mistica transfiguratoare a marilor romantici, călinescu, e. 319. - — Pl.: transfigurători, -oare. — Transfigura + suf. -(ă)tor. THANSFOCATÓR s. n. Obiectiv cu distanţă focală variabilă, folosit în cinematografie sau în televiziune pentru á obţine efectul de apropiere sau de depărtare faţă de obiect.'Cf. dex. .. — Pl.:. traiisfocatoare. ............... . - Din rus. TpauciţoitaTop. TRANSFORMĂ vb. I. 1. T r a n z. şi refl. A(-şi) schimba, a(-şi) modifica aspectul, înfăţişarea, forma etc.; a (se) preface, a (se) preschimba. A te transforma (a. te preface in alt chip), gorjan, h. i, 120/21, cf. CAIET, 68r, MIHALIC, P. 4, BREZ01ANU, R. v/4, MARIN, pr. i, 3/17. Substanţa care voim a transforma într-un cristal o punem în apă şi o lăsăm acolo pînă la diso-luţia (topirea) sa complectă, barasch, i. n. 71/13, cf. cobîlcescu, g. 20/12. Pulberea... era transformată de razele soarelui în lurbilioane de aur. fm (1862), 61/2, cf. costinescu. Gîndurile lui adese se transformau în şiruri ritmice, eminescu, n. 42, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Omul transformă mediul, brătescu-voineşti, î. 53. Nu voia nici ea să apară ca o stujnică şi-şi transformă o rochiţă, făcînd-o aproape nouă. rebreanu, i. 171, cf. şăineanu, d. u., cade. Aţi transformai războiul cavaleresc şi eroic într-un asasinat, c. petrescu, î. i, 15. Begrelă belşugul de verdeaţă care transformă unele cartiere ieşene într-un fel de livezi în care casele s un fel de stupi mai mari. teodoreanu, m. it, 53, cf. scriban, d. Expresia lui se transforma şi ghiceam că tonul ei nou şi impalpabil purcedea din altă taină, de la suflet, argiiezi, s. viii, 100. Dădu o explicaţie ocolită: — Europa, se transformă, călinescu, b. i. 180. Jdeea... se transformă de la sine în contrarul ei., blaga, z. 82. Zgomotul creşte vertiginos, transfor-mîndu-se într-un vijîit asurzitor, h. lovinescu, t. 163. El nu apare doar ca un contemplator, ci ca o fiinţă activă ce transformă mediul natural şi-l umanizează. v. rom. ianuarie 1963, 177, cf. dn*. Prin digestie, alimentele sini transformate, abc săn. 127. Era o regiune care Undea să se transforme prin trecerea canalului şi crecwea de irigaţii, v. rom. septembrie 1970, 19. Alte prietenii se făceau şi se desfăceau, se transformau în duşmănii, ib. aprilie 1971, 46, cf. m. d. enc., dex. O (Despre sunetele limbii) Consoanele aspirate, din cure provine f, s-au transformat, în poziţie interioară, în d scai b. ist. l. rom. i, 22. + T r a n z. A schimba firea, caracterul, felul de a fi, conduita cuiva. Cf. costinescu, şăineanu, d. u., cade. în trei ani de cînd nu se văzuseră, capitala îi transformase, c. petrescu, c. v. 51. (Refl.) Nici pînă azi nu-mi dau seama cum o fiinţă se poate transforma total în cîţiva ani. bart, e. 224. 2. T r a n z. (Mat.) A construi sau a calcula un echivalent al unei figuri, al unei fracţii, al unei ecuaţii etc., care să păstreze, aceeaşi valoare, dar să aibă altă formă. Cf. conv. geom. 87/1, trigon. dr. 23/5, DL, DM, DN3, M. D. ENC., DEX. 3. T r a n z. (Fiz.) A schimba în cantităţi echivalente o formă de energie în altă formă de energie. Cf. MARIN, F. 409/40, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4. I n t r a n z. (La unele jocuri sportive) A obţine, prin executarea reuşită a unei lovituri (de pedeapsă), unul sau mai multe puncte în avantajul echipei sale. DEX. — Prez. ind,: transfârm şi (învechit) transformez (barcianu). — Şi: (învechit) straformâ vb. X. mihali, c. 233, CAT. MAN. i, 585. — Din fr. transiormer, lat. transformare. TRANSFORMĂBIL, -Ă adj. Care poate fi transformat. O impulsie elementară, trans formabilă, dacă trece dincolo de vîrsta îngăduită, în manie, călinescu, c. o. 108, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: transformabili, -e. — Din fr. transformable. TRANSFORMABII1TĂTE s. f. (Rar) Calitatea unui lucru de a putea fi transformat. Una din particularităţile acestor particule elementare este capacitatea de a se transforma una în atta, este transformabUitatea lor calitativă reciprocă, contemp. 1949, nr. 120, 7/5, cf. DN2, DEX. . — .De Ja triinsforinaltil. 6162 transformare 492 — TRANSFUZIE TR ANSFORMÂRE s. J. Acţiunea de a (se) Irans- I o r m a şi rezultatul ei. 1. Trecere de la o stare la alta; prefacere, schimbare, (învechit) transforma ţie (1). Să se amăgească de transformările tale? gorjan, H. ir, 193/9. Transformarea apei în aburi, marin, p. 7/27, cf. stamati, d. în mijlocul transformării noastre naţionale şi politice. . . sîntem chemaţi a hotărî şi chestiunea socialăl kogălniceanu, S. A. 113, cf. COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, w., iorga, l. ii, 465. Transformările, cîteodată, stnt aşa de profunde, ca fond şi ca formă, încît abia dacă mai recunoaştem ■ ■ ■ instiluţiunile primare, bul. com. ist. v, 18. Opera lui Balzac a fost şi o copie a realităţii şi o cauză de transformare a ei. ibrăileanu, s. l. 51, cf. severin, s. 134, şăineanu, d. u., cade. în transformarea mea morală, am rămas tot omul grabnic, iubitor de fapte şi de cifre, galaction o. 226. Dealtfel îşi încetase apariţia, tocmai cînd anunţa importante transformări. c. petrescu, c. v. 145, cf. ds. Transformarea limbii, odată cu transformarea societăţii, este constatată destul de bine în literatură, cv 1950, nr. 2, 14. Observaţii... asupra formării şi transformării termenilor. vianu, L. r. 28. Bălcescu consideră că trăsăturile fundamentale ale societăţii sînt transformarea şi progresul. contemp. 1953, nr. 330, 5/5. Transformarea numelui se poale produce şi fără intenţie, graur, n. p. 106. înlr-un limbaj potrioit vîrstei lor, Otilia Cazimir ti asociază pe copii transformărilor radicale de la noi. v. rom. ianuarie 1965, 202. în uriaşa operă de transformare revoluţionară a societăţii a crescut un tineret viguros, harnic şi talentat, scînteia, 1966, nr. 6 929, cf. dn2. Vedea în transformările sociale ce se înfăptuiau zi de zi împlinirea unor vechi dorinţi de libertate şi dreplate.v. rom. septembrie 1970, 53. Transformările fonetice şi morfologice pot afecta orice cuvînt străin. ist. l. rom. i, 48. O Transformarea socialistă a agriculturii = proces social-economic complex, constlnd Sn instaurarea relaţiilor de producţie socialiste şi promovarea marii producţii agricole socialiste mecanizate. m. d. enc. 2. (Mat.) Cf. transforma (2); (Învechii) trans-formaţie (2). Cf. cade. Există şi alte transformări ce schimbă cubul în sferă, nu numai continue, dar şi deri-vabile sau analitice, vrănceanu, g. d, ii, 334, cf. M. d. enc. 3. (Fiz.) Cf. transforma (3). Principiul transformării forţelor după care... toate forţele... sînt forme deosebite ale mişcării, ionescu-rion, s. 125, cf. M. d. enc. 4. (La unele jocuri sportive) Cf. transforma (4). Cf. DN2. — Pl.: transformări: — Şi: (învechit) straformăre s. f. mima li, c. 98. — V. transforma, TRANSFORMAT, -Ă adj. Care este supus transformării (1); schimbat, prefăcut; metamorfozat (2). Cf. alexi, w. Gajul asupra materiei prime supuse transformării industriale va continua să existe şi asupra materiei industrializate de egală valoare cu materia transformată. leg.ec.pl. 185. — Pl.: transformaţi, -te. — V. transforma. TRANSFORMATOR, -OARE adj., s. n., (rar) s. m. 1. Adj. Care transformă (1), care preface, care preschimbă; înnoitor. Cf. dn2, m. d. enc., dex. 2. S. n., (rar) s. m. Aparat, instalaţie sau maşină înăuntrul căreia are loc o modificare fie a formei, fie a anumitor caracteristici ale energiei primite. Cf. nica, • l. vam. 244. Maşina de sudat cap la cap este compusă dintr-un transformator, care reduce voltajul, ioanovici, tehn. 174, cf. enc. tehn. i, 95. Se va dezvolta fabrica de electromotoare şi transformatori, jleg. ec. pl. 432. Transformatorii mai au şi numeroase alte aplicaţii. cişman, FIZ. ii, 496, cf. 493. ¿pi pus electricieni? să desfacă transformatorul în faţa mea..transformatorul dădea înapoi numai jumătate din cantitatea de electricitate primită, demetrius, c. 36, cf. dn3, l. rom. 1967, 496. Să dăm transformatoare tot mai bune, construite după cel mai înalt nivel al tehnicii, scînteia, 1960, nr. 4 859. Bîzîitul transformatorului de la becul cu neon. v. rom. 1969, 17, cf. m. d. enc., dex. <0> Transformator electric = aparat în care arc loc modificarea unor parametri electrici ai energiei primite. Cf. DL, DM, M. D. ENC. — Pl.: transformatori, -oare. — Din Ir. transformateur. TRANSFORMAŢIE s. f. (învechit) 1. Transformare (1). Cf. geometria A. M. 139r/4. Misia istoriei este a ne arăta... această transforma/ie continuă, această mişcare progresivă a omenirii, bălcescu, m. v. 3, cf. brezoianu, r. 185. Transformaţia unui corp solid amorf înlr-un corp cristalin, marin, pr. i, xxxix/31, cf. 2H/13. Contribuiră.. . mult la această transformaţie. rom. lit. 972/6, cf. costinescu, ddrf, alexi, w. Din punctul de vedere fizic există aceleaşi transformaţiuni continue, căci nu poale exista vreodată în celula vie o stare de echilibru perfect, marinescu, p. a. 56, cf. scriban, d., dex. 2. (Mat.) Transformare (2). Cf. geometria a. m. 139r/4, elem. alg. 53/24. -- Pl.: transformaţii. — Şi: transformaţi fine s. f. -- Din fr. transforination, lat. transformatio, -onis. TRANSFORMAŢ1UNE s. f. v. transformaţie. TRANSFORMÎSM s. n. (Biol.) Evoluţionism. Cf. BARCIANU, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. LaileSSCin, autor al unei cărţi asupra transformismului. ralea, s. t. m, 194, cf. l. rom. 1965, 88, dns, m. d. enc., dex. — Din fr. Iransîormismc. TRANSFORMIST, -A adj., s. m. I. Adj. Care aparţine transformismului, privitor la transformism. Cf. scriban, d. Aceeaşi teorie transformistă a. fost salutată însă ca un eveniment extraordinar, blaga, z. 103, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 2, S. m. Adept al transformismului. Cf. şXinkanu, D, U., CADE, DN9, M. D. ENC., DEX. " Pl.: transformişti, -sie. — Din fr. transformiste, TRANSFÎIG s. m. Militar care săvîrşeşte un act de trădare, treeînd în tabăra inamică; p. e x t. persoană care îşi părăseşte 1n mod ilegal ţara. Cf. bar- CIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. Poarta condiţionă acceptarea sa de extrădarea transfugilor. OŢETEA, T. V. 338, Cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: transfugi. — Din fr. transfiige. TRANSFUZA vb. I. T r a n z. (Rar) A face o transfuzie (de sînge). Cf. alexi, w., scriban, d. Putem transfuza o cantitate cit de mare de sînge, fără nici un inconvenient. a. pop, chirurg. 595, cf. dn2, dex. <0> Fig. Ar fi regretabil ca acest flux de frumos, de carc ab.imdâ literatura noastră acum, să nu fie Tăspîndit, transfuzat acolo unde se cere. baco vi a, o. -241. — Prez. ind.: transfuzez. —- Din fr. transfiiscr. TRANSFUZIE s. f. Metodă de tratament biologic constlnd din injectarea dc sînge, plasmă sau globule roşii în sistemul circulator al unui bolnav. Cf. episcu-pescu, practica, xxxv/11, vasici, m. r, 19/13., cos» tinescu. încearcă, dacă vrei, transfuzia... Un sînge viu şi curat ar putea face o minune, delavrancea, ţ. 241. Acea tratare cu sînge care se numeşte transfusiune, adecă inducere de sînge în corpul omenesc, f (1883), 324, Cf: BAfHSri&V,- ALEJCT^Vr. i BTXMITi/B. &t, CADEj scriban, d., a. pop, cutRtSîa: 58T. Aveam nevoie, grabnică de o trmsfirzle dr sînge. viţtşX 1.1, 409, ’cf. dh2; ; A«mşV 6172 TRANSFUZIUNE — 493 — TRANSILVĂNEAN după transfuzie, li mai facem două sute de mii [de unităţi], t august 1964, 68. A devenit celebru prin studiile sale privind transfuzia de singe. abc săn. 71, cf. m. o. enc., dex. <0> F i g. Viaţa noastră sufletească e o continuă transformare, o veşnică transfuzie... a factorilor psihici intre ei. ralea, s. t. ii, 52. E un imens circuit, o fantastică transfuzie între plante şi oameni, între fluvii şi oameni, bogza, c. o. 231. — Scris şi: transfusie. vasici, m. i, 19/13, turnescu, med. op. 219r. — Pronunţat: -zi-e. — Pl.: transfuzii. — Şi: (Învechit) transluziiine (scris şi transfusiune) s. f. — Din fr. IransfusitMi, TRAJVSFUZIÚIVE s. f. v. transfuzie. TRANSGRESA vb. 1. T r a n z. (Rar) A nu. respecta, a Încălca, a viola o lege, un ordin etc. Cf. costinescu, alexi, w. Nu transgresa legea! scriban, d., cf. dn2. — Prez. ind.: transgresez. — Din fr. transgresser. TRANSGRESARE s. f. (Rar) Faptul de a transgresa. Cf. costinescu. (F i g.) Ei au evoluat către acele zone alé expresiei care . .. presupun o totală transgresare şi chiar abolirea ei. românia literară, 1975, nr. 49, 11/4. — V. transgresa. TRANSGRÉSIE s. f. v. transgresiune. TRANSGRESIÚNE s. f. 1. (învcchit, rar) încălcare a unei legi; infracţiune. Cf. costinescu, barcianu, alexi, \v. 2. Proces de înaintare a apelor marine spre uscat pe suprafeţe mari, ca efect al mişcării de coborire a scoarţei terestre. După faza lagunară, în care s-a. format sarea, marea tortoniană... a încercat o puternică transgresiune, mo i, 130, cf. dn2, dex. <£> Mare de transgresiune. ~ mare care trece din regiunea oceanică In cea continentală. Acestea leale se numesc mări de transgresiune, deoarece trec din finului oceanului în finului continentelor, mehedinţi, g. f. 80. ■— Pronunţat: -sí-u-, — P!.: transgresiuni. — Şi: (Învechit) transgrésie s. f; alexi, w. — Din fr, transgression. TRANSGRESÓR s. m. (Rar) Persoană care Încalcă o lege sau un ordin. Cf. costinescu, barcianu, alexi, \v., scriban, d. — Pl.: iransgresori. — Din fr. tranegresseur, THANSHUMÁ vb. 1, Tranz. (Rar) A practica transhumanţa, Cf. scriban, d. *- Prez, ind,: transhumeî. — Din fr. transhumer. - adj. (Despre populaţii) Care :prâctlcfi':traT)shumaiiţa. Din oieri transhumanfi s-au transformai în oieri stabili, .pmcticînd oterttul vara şi iarna în apropierea localităţii în care s-au aşezat, vuia, păst. 46, cf. cade, dn2, dex, fd iv, 66. + (Despre animale) Care este mutat dintr-uu loc in altul, după ^anotimpuri, In vederea asigurării hranei. Cf. cade, dn2, eex. illat, p. 47. Geamiiri pătrate erau acoperite cu hîrl'ie translucidă. călinescu, E. o. i, 8, cf. dn2. Pe fereailră... gerul brodase o dantelă ciudată, translucidă, v. rom. mai 1970, 13, cf. m. d. enc. O (Prin analogie) Atmosfera era aşa de limpede, incit aurul înălţimii făcea noaptea translucidă, sadoveanu, o. xn, 182. Fluturii cu coadă de rîndunică.. . lăsaseră un polen galben, uşor, în văzduh. Prin acest perete subfire şi translucid treccau ceilalţi. barbu, PRiNC. 34. O (Adverbial) Razele lungi iile crepusculului de mai incendian ferestrele înflorate translucid dinspre terasă, camil petrescu, n. 114. — PI. r translucizi, -de. — Din fr. translucide. . TRANSLUCIDITATE. ,s..f. .însuşirea de a fi translucid, Cf. cade. Tata a murit cu ochii deschişi. Mă privea prin sticla lor albastră in a cărei transluciditate rigidă se oprise în .loc viata, klopştock, f. 334, cf. 271, în transluciditatea cristalului elastic [al apei mării]-rărea din cînd în cînd cile un-mic şi monstruos crab. călinescu, c. n. 144, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Din fr. translucidité. TRANSMARÍÑ, -Ă adj. (Despre ó tară, un ţinut, o regiune) Care este situat dincolo de mare. Cf. cos-tinescu, alexi, ’W., cade, dm, dn2. + Care viile sau care este adus de dincolo de mare. Se numesc îndeobşte ■ şi mărfuri transmarine sau ultramctrine, care arată anume că sînt'âduse de peste- mărim. A. bogdan, c. m 36. — Pl.: transmarini, -c. — Din fr.* Iransmarin, TRANSMIGRA vb. Í. In trau z. (.învechit; despre un grup, o colectivitate) A-şi părăsi ţara pentru à se stabili in alta; a emigra. V,' . p r iTi e g i. Ci. CADE, SCRÍBAN, D. " — Prez, ind.: transmigrez. — Din fr. transmiyrci'. • TRANSMIGRANT s. m. (învechit) Emigrant. Din acest an înainte nu avem urme de transmigranfi pînă ta 1752. BARIŢIU, P. A. I, 396. — Pl.: transmigranfi. — Din fr. transmigrant. 'TRANSMIGRARE s. f. 1. (învechit) Transmigraţie (1). Cf. COSTINESCU, CADE, SCRIBAN, D. 2. (în unele credinţe religioase) Transmigraţie (2). Cf. cade, SCRIBAN, d. -y“ F i g.. Acum si5 fifi văzui metamorfoza, Iransmigrarea spiritelor. din liberali în con- servatioi. şi din republicani in liberali, bariţiu, p. a. 11, 20. , — PI.: transmigrar!. — V. transmigra. TRANSMIGRAŢIE s. f. 1. (învechit) Mutare, deplasare în masă dintr-o ţară în alta, pentru o perioadă de timp sau definitiv; emigrare, (învechit) transmigrare. <«)• V. p r i b e g i r e. Cf. costinescú, bărcianu, alexi, "W., CADE, SCRIBAN, D. 2. (în unele crcdinţe religioase) Concepţie potrivit căreia sufletul dintr-un eorp trece, după moarte, in alt corp; transmigrare (2). V. metempsihoză, reîncarnare. Cf. altîxi, w., cade, scriban, d., dl, DM, dn2, dex. ... . — PI.: transmigrafii. — Şi: (învechit) Iransmigra-(itllie s: f. COSTINESCU, BARCIANU, ALEXl, W., CADE, SCRIBAN, D. — Din fr. transniigration. TRANSMIGRAŢIÎflVE s. f.. ,v. transmigraţie. TRANSMÍSÍR1L, -Ă adj. 1. Care poate fi traiismis (1). Cf. COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, V>'., ŞĂ1NIÎANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., HR1STEA, P. E. 48, DN2, M. "D. enc., dex. + (Despre boli) Molipsitor, contagios. Cf. BARCIANU, alexi, w., scriban, d: Ştiinţa şi practica veterinară au şi seu cina de a colabora la ocrotirea sănătăţii oamenilor împotriva bolilor transmisibile de la animale la om. contemp. 1954, nr. 379, 5/6. Se cercetează epidemiología bolilor transmisibile, ib. 1956, nr. 486, 4/6. 2. (Jur.; despre bunuri, drepturi) ’ Care poate fi trecut de la o persoană la alta, care poate fi transmis (7). Orice legal, pur şi simplu dă legatarului, din ziua morfei testaiorelui, un drept asupra lucrului legai, drept transpiisibil erezilor şi. reprezentanţilor săi. ha-MANGIU, c.' c. 213. Acest drept... nu este transmisibil succesorilor, cop. pen. r.p.r. 578. ■ —PI.: transmisibili, -e. — Din fr. traiismissijile. TRANSiYllSlIIIL1TÁTK s. f. Calitatea de a li transmisibil. Cf. COSTINESCU, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN', D. Él a dovedii,. pe de 'uită parte, tranş'misibililateâ ereditară. ■ . a caracterelor dóbindite de plante şi animale în timpul viefii. contemp. 1949,. nr. 126, 9/5, cf. dn3, m. d. enc-, dex. — Din fr. transmisslbiliié. .. .............. TRANSMISIE ş. f. v. transmisiune. TRANSMISIUNE s. f. 1. Trecere dintr-un loc în altul, de ia o persoană la alta etc.; trecere a unui bun'spiritual, ă unei caracteristici ereditare etc. de la o generaţie la alta, de la o epocă la alta; transmitere (U. Cf. STAMATI, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. Din tradiţia aceea.:, va fi'luai Ureche unele lămuriri, care nú poartă un caraxUer de transmisiune literară. Iorga, l. ii, 557, cf, şăineanu, d. u., cade, scMBAN, d. Transmisiunea unei ştiinţe îndeamnă. ■ ■ ta cercetarea ei. V1ANU, L. R. 11, cf. DN2, M. D. ENC; 2. (Jur.) Trecere a unui drept de la o persoană la alta, prin act juridic sau prin erectul lejjii; transmitere (3), (învechit) transport (7). Cf. dl, dm, dn!, M. D. ENC., DEX. 3. (Fiz., tehn.; în forma transmisie) Trimitere de energie de la un sistem tehnic la altul; transmitere. (4). Cf. COSTINESCU, LTR2, DER, M. D. ENC., DEX. 4. (Telecomunicaţii) Trimitere de semnale de la un post emiţător de telegrafie, telefonic sau .radioconiu-nicaţii, în scopul recepţionării lor. Ceru să i se repele şi lui textul telegramei cu pricina. Şi. ■ ■ văzu şi acesta că nu e nici o eroare în transmisiune, sandu-aldea, a. m. 189. Marconi a realizai... cea dinţii transmişi f prin radia peste Oceanul Atlantic, cişman, fiz. ii,. ,55.1, Cf. LTR2, M. - D. JÎNC. .... . . . . , 15212 transmite — 496 — TRA.N5MIŢĂT0R 5. (Tehn.; fri forma transmisie) Comunicare a unei mişcări de la un organ de maşină la altul; ansamblul organelor cu ajutorul cărora se transmite accastă mişcare, liste arătată o presă cu şurub acţionată de o transmisie cu ajutorul discurilor dc fricţiune, ioanovigi, tehn. 131, cf. 239. Un om ridică barosul greu in sus, Şi sună ca argintul, bălind pe nicovală. L-aplaudă cureaua transmisiei pe fus. d. botez, f. s. 76. Maşinile ctştigă în mobilitate, ele fiind independente de transmisii, orbonaş, mec. 109. Materialul curelelor de transmisie, soare, maş. 159. Axele longitudinale. .. slut situate dc ambele părţi ale maşinii, unul din ele f iind acţionai de un mo'.or ori de o transmisie. ionescu-muscel, ţes. 74. în timpul funcţionării transmisiilor sini interzise orice fel de reparaţiuni. î'REv. accid. 9. In subsol duduia motorul care punea în mişcare, prin curcle de transmisie, secţia de maşini de la parter, pas, z. l, 290, cf. ltiî2, m. d. enc., dex. fi. (Mii.; la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice utilizate pentru a sc asigura legătura între unităţile unei armate. Cf. ltb2. O Trupe (sau unităţi etc.) de transmisiuni = trupe specializate în cxccutarea şi asigurarea legăturilor prin telefon, radio etc. m. d. enc., dex. 7. (Fiziol.) Trecerea efectelor fiziologice ale unei excitaţii dintr-un punct în altul al unui organism. Fiecare din aceste elemente ... au o structură complexă, care asigură recepţia, elaborarea şi transmisia impulsului nervos, abc săn. 257. — Pronunţat: -si-u-, — Pl.: transmisiuni. — Şi: transmisie s. f. — Din fr. Iransinission, TRANSMITE vb. 111. 1. Tranz. A face să treacă dintr-un loc in altul, de la o persoană la alta etc.; (complementul indică bunuri spirituale, caracteristici ereditare etc.) a face să treacă de la o generaţie la alta, de la o epocă la alta. îmi vei spune negreşit dacă novela mea merită să fie transmisă posterităţii, gane, n. tn, 143, cf. ddrf, barcianu-, alexi, w. Faptele lui ■ ■ ■ sînt vrednice să fie transmise posterităţii, bul. com. ist. ti, 3, cf. şăineanu, d. u. Veacul trecut şi generaţia care ne-a precedai ne-au transmis o icoană măreaţă a lui Alecsandri. sadoveanu, e. 59, în misterele şi moralităfile medievale se poale semnala şi intenţia autorilor ... de a transmite bunele precepte morale. vianu, L. u, 63. Transmise oral din generaţie în generaţie, creaţiile populare au Suferit tn cursul veacurilor nenumărate modificări, ist. lit. rom. i. 12, cf, 80. Creangă trebuia, să acţioneze ... ca depozitor al tezaurului transmis de înaintaşi ce n-au cunoscut alfabetul. v. rom. decembrie 1964, 79. Un ritual străvechi, moştenit şi transmis invariabil urmaşilor, ib. septembrie 1970, 138. începe să aibă pretenţia de a-şi transmite puterea urmaşilor, h. daicoviciu, d, 83. O Refl. p a s. Prin poezie s-au transmis generaţiilor posterioare toate experienţele, bolliac, o. 34. Scrierile mai recente . .. mi s-au transmis în manuscris, bul. com. ist. i, 14. Farmecul meu? — Se transmite, pare-se, din mamă-n fiu. vînea, î'.: ii, 9. O Refl. (Despre sentimente, stări sufleteşti) Bălrlnul vorbeşte încet, cu emoţie, şi această emoţie ni se transmite, stancu, u.r.s.s. 87. Am citit că frica se transmite, a. lovi-nescu, t. 162. 2. T r a n i„ A aduce la cunoştinţă (prin intermediul cuiva sau a ceva); a comunica, a împărtăşi, (învechit şi regional) a porunci. Vodă se interesa de politică, pentru dinsul şi pentru turci, cărora le transmitea ştirile. ioroa, l. i, 41, cf. 151. Nu ne spune cine ne-a transmis aceste delicioase informaţii, id. ib. ii, 33, cf. 74. Gri-gore îi mulţumi, transmiţînd mulţumiri şi Nadinei. rebreanu, b. i, 250. Ştirea trecu din ureche în ureche, transmisă la toţi membrii familiei, c. petrescu, c. v. 9. Să-i transmiţi sincere felicitări, stancu, r. a. iv, 105. Traiismile-i domnului procuror salutările mele. BENiuc, m. c. i, 109. Singur îşi asumă rolul de a transmite inai deţxirte cele aflate, v. rqm. octombrie 1964, 98. După telefonul tău de aseară, cind mi l-a transmis . .., n-am mai avut linişte, t august 1964, 57. Spunea despre sine că n-are vocaţie de critic şi se pricepe doar să transmită omagii, v. rom. ianuarie 1965, 200. <£> Refl. pas. Lui Grigorie Vodă i s-au transmis laudele padişahului. bul. com. ist. ii, 25. 3. Tranz. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. dc la o persoană la alta, prin act juridic sau prin efectul legii. Cf. ddrf, şăineanu, d. u., scriban, d., dl, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 4. Refl. (Fiz., tehn.; despre energie, radiaţii, unde ctc.) A trcce dc la un sistem tehnic la altul. Curentul electric se transmite dintr-un loc în altul. MAIORESCU, CR. 1, 75, Cf. DDRF, ŞĂINEANU, D. U., SCRI-BA.N, D., M. D. ENC., DEX. 5. Tranz. (Tehn.) A comunica o mişcare de la un organ de maşină la altul, de la un agregat la altul ctc.; a traduce (2). Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. 8. T r a n z. (Telecomunicaţii) A trimite semnale de la un post emiţător dc telegrafie, telefonie sau radto-comimicaţii, în scopul rccepţlonării lor. Am primii depeşa ta . . . transmisă din Berlin, de unde î(i telegra-fiasem. caragiale, o. vii, 260. Radio-jurnalul de duminică transmite ştirile celc mai importările, baranga, i. 167. Postul de radio transmitea o muzică săltăreaţă. BAKBU, Ş. N. II, 197, cf. M. D, ENC., DEX. O Refl. pas. Se transmite tnuzică! h. lovinescu, t. 199. Au intrai în cabină; se transmitea muzică, v. rom. august 1969, 53. 7. Tranz. (Complementul indică boli, agenţi ai unor boli) A face să treacă de la un om la altul sau dc la un animal la om. Boli transmise în special de căpuşele animalelor de pădure. ABC săn. 256. Refl. p a s. Tularemie, boală infecţioasă acută a omului şi animalelor ... Contaminarea se face pe cale aerogenă, digestivă ... Nu se transmite de la om la om. ib. 365. 8. T r a n z. (Fiziol.) A face să treacă o excitaţie nervoasă dintr-un punct în altul al unui organism; (învechit, rar) a transmuta. în cadrul sistemului nervos, diferite părţi ale sale sini formale din neuroni, ... a căror funcţie comună este aceea de a recepţiona şi transmite excitaţii, abc sân. 257. — Prez. ind.: transmit. — Din fr. transmettre, lat. tfansmlttere. THANSMiTERE s. f. Acţiunea de a (se) t r a n s-mite. 1. Cf. transmite (1); transmisiune (1). Cf. costinescu, ddrf, cade. Transmiterea fondurilor de bază de la o întreprindere la alta se face fără plată. leg, ec. pl. 175. Transmiterea profesiei este ... o regulă, călinescu, c. o. 106, cf. dns. 2. Cf. transmite <2>. Limitarea expresiei tea* trate împiedică transmiterea clară a ideilor, contemp. Î971, nr. 1 300, 4/5. 3. (Jur.) Cf. transmite (3); transmisiune (2). Transmiterea prin gir a cambiei, însuşită în acest fel, constituie un act de înşelăciune, cod. pen. h.p.R. 592. 4. (Fiz., tehn.) Cf. transmite (5); transmisiune (5). Transmiterea mişcării de la un arbore la un altul se poale face şi prin curele de transmisie, soare, maş. 156. 5. Cf. transmite (7). Apa infectată poale să constituie de asemenea o cale de transmitere a bolii. belea, p. a. 521. Calea de transmitere a bolii la om este directă şi indirectă, abc săn. 74, cf. 356, 358. — Pi.: transmiteri. — V. transmite. TRANSMIŢĂTOR, -OARE adj., subsl. 1. 1. Adj. Oare transmite ceva de la unul la altul. Cf. barcianu, scriban, d., dl, dm, dn2, dex. 2. S. m. Persoană care transmite (printr-un aparat emiţător). Cf. cadr. Transmiţălorul unui mesaj înci-frat... topit în operă. v. rom. septembrie 1970, 3. 6215 TRANSMUTA — 497 — TRANSPARENT II. S.n. Aparat folosit pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. Cf. şXineanu, d. u., CADE, SCRIBAN, £>., LTR2, DL, DM, BN8, M. D. ENC., DF.X. — PI.: transmiţători, -oare. — Transmit« + suf. -Cttor. TRANSMUTA vb. T. 1. Refl. (Rar) A se muta dintr-un loc in altul; a se strămuta. Prin dregeri minunate a soartei, dintr-un bordei s-au transmutat în palaturile principilor Litvaniei. asachi, s. l. ii, 44, et. costinescu, aleşi, w. 2. T r a n z. (învechit, rar) A transmite (8). Toate organele simţurilor ... priimesc Impresiile ce te oin din afară şi le transmută creierilor, kretzulescu, a. 5/25. 3. Tran z. A face o transmutaţie (2). Cf. costinescu, cadk. Alchimiştii căutau să tran,muie alte metale fn aur. scriban, d. — Prez. ind.: transmiit. — Din fr. transmuler. TRANSMUTASE, -A adj. (Rar) 1. Care se poate transmuta (1); strămutabil. Cf. costinescu, alexi, \v. 2. Care se poate transmuta (3). Cf. costinescu. — PI.: transmutabili, -e. — Din fr. transmuta Iile. THANSMUTABILITATE s. f. (Rar) Proprietatea de a fi transmutabil. Cf. costinescu. — Din fr. transmuUibilite. TRANSMUTARE s. f. Acţiunea de a (se) tran s-m u t a. 1. (Rar) Cf. transmuta (1); (rar) transmutaţie U). Cf. costinescu. O F i g. Cintecul prezintă . . . transmutarea bradului din natură tn funcţia lui rituală. ist. lit. rom. i, 47. 2. Cf. transmuta (3); transmutaţie (2). Cf. COSTINESCU, SCRIBAN, D., ENC. TEHN. I, 95, D. MED. — Pi.: transmutări. — V. transmuta. TRANSMUTAŢIE s. f. 1. (Rar) Faptul' de a muta dintr-un Joc In altul; (rar) transmutare (1). Cf. costinescu. 2. Transformare a unui element chimic In altul; transmutare (2). Cf. costinescu, barcianu, scriban, d. Producerea diferenţelor de potenţial ... este acum necesară în cercetările moderne asupra structurii şi transmutaţiilor atomice, cişman, fiz. ii, 197, cf. i.tr3, DL, DM, DN*, M. D. ENC., DEX. 3. Transformare, schimbare. Acest proces de transmutaţie a unui nume propriu intr-un adjectiv de sens pejo-ratiu s-a operat pornindu-se de la imaginea trunchiată u eroului, ll i, 125. Materia însăşi din care sînt constituite fiinţele detestate de poet se conrupe, se degradează, suferă transmutaţii abominabile ca sub efectul unei alchimii distructive, v. rom. februarie 1957, 109, ef. dex. — PJ.: transmutaţii. — Şi: (Învechit) transmutaţi âue s. f, costinescu, scriban, n. — Din fr. transinutatioji. TRANSMUTAŢIÎJNE s.f. v. transmutaţie. .TRANSOCEANIC, -Ă adj., s.n. 1. Adj. Care este situat dincolo de ocean. Cf. cade, dex. + Care provine de peste ocean. Cf. scriban, n., dn8. 2. Adj. Care străbate, care traversează oceanul. Cf. scriban, d. Cu descoperirea noului continent al America şi a noilor căi transoceanice începe expansiunea europeană. oţetea, r. 100. 3. S.n. Navă comercială de mare tonaj, folosită pentru transporturi de mărfuri sau de călători Intre două porturi situate de o parte şi de alta a unui ocean. Cf. scriban, d. Şi-mi pare blocul însuşi un transoceanic, seara, brad, o. 156, cf. m. d. enc., dex. — PI.: transoceanici, -ce. — Din fr. transoc^ABiqu«. TRANSPACÎFIC, -Ă adj., s. n. J. Adj, Care este situat dincolo de Oceanul Pacific. Cf. scriban, d. 2. Adj. Care străbate Oceanul Pacific. Cf. scriban, d. 3. S. 11. Navă de mare tonaj care străbate Oceanul Pacific. Cf. SCRIBAN, D. ~ PI.: transpacifici, -ce. — Pref. trans- -f Pacific. TRANSPARANT, -A adj. v. transparent, TRANSPARENT, -A adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre materiale sau medii) Care poate fi străbătut de anumite radiaţii; prin care se poate vedea clar, care lasă să se distingă forma, culoarea sau detalii ale obiectelor; străveziu. La lumina unui fînar trupul său era transparent, ar (1839), 374s/64, cf. vai.ian, v. însemnasem umbrele acele dulci, întinse ca un văl transparent asupra ochilor, dacia lit. 259/15, cf. kretzulescu, a. 349/9, neoulici, stamati, d. Pe d-asupra .. ■ pune o foaie întinsă bine de hîrtie transparentă. man. sănăt. 129/15. Apa ... este limpede, transparintă. descr. ape, 57/17. Corpurile prin care trece lumina ... se numesc diafane sau transparinte. barasoh, i. n. 12/10, cf. marin, f. 34/7. Se zăreşte pe pînzătura asta transparentă umbra neclintită a reginei. neohuzzi, s. iii, 376, cf. polizu. Casa ... era cungiu-rată in ginr de un cerdac transparent, calendar (1861), 125/29, cf. canei.la, v. 280. Ceriul limpede şi transparent se întindea deasupra noastră ca un văl subţire şi albăstrui, alecsandri, o. p. 283, cf. costinescu. Şi talia-i ea-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai, eminescu, o. iv, 77. Argintul lunei trecea sfîşiind valurile transparente de nouri. id. p. l. 101. Cer limpede, adînc, transparent, id. ib. 36, cf. ddrf. Substanţe transparente sau diafane, poni, f. 335, cf. babcianu. Soarele se pleca spre apus, într-o limpezi-ciune de aer ... transparentă, d. zamfirescu, v. ţ. 63, cf. alexi, w. Toate se lămureau Sub transparente draperii de întuneric, camil petrescu, v. 26, cf. şXineanu, d. u. Cînd fumul devine incolor şi transparent, atunci carbonizarea este terminată, ioanovici, tehn. 14. Am ridicat un monument care e un castel de foiţă, Transparent ca o aripă de musculiţă. cXlinescu, l. l. 208. China a trimis rococoului vaze, transparente precum găoacea de ou. blaga, z. 301. Cîte-o insulă desprinsă de continent Pleca în târgul ocean transparent. isanos, ţ. l. 5. O ceară galbenă, transparentă, barbu, princ. 8S. Aerul era tot atî( de uşor, tot aţît de transparent. v. rom. ianuarie 1966, 164. Lichidul aspirat poate fi limpede şi transparent, abc sXn. 357. Era cald şi-n aerul transparent pluteau funigei, v. rom. iulie 1970, 6. O (Prin exagerare) Vălul transparente al blondelor ei plete, hf.liade, o. i, 372. O Fig. Vîntul curge spre cîmpie Transparent şi uniform, topîrceanu, m. 31. Muzica în general suavă, transparentă ... îşi atestă unitatea cu ansamblul căruia îi este destinată, m 1962, nr. 4, 33. (Adverbial) Seară transparent încremenită pe înălţimile cu trandafiri ale Somovitului. o ala ct ion, o. Iii. <0> (Prin exagerare; despre ţesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.) Maidanele Bucureştilor gemeau de soldaţi, cari zăceau ... înveliţi cu mantale transparente de vechitură şi de gloanţe, ghica, s. 277. <> Culori transparente <= culori diferite, aşezate una peste alta astfel incit culoarea principală să se vadă prin cea secundară, modificlndu-şi nuanţa. Cf. cade. 4 Care se poate vedea prlntr-un obiect transparent (ij. Trupul transparent prin văl. oţetea, r. 204. + F * S-Diafan, subţire, delicat, firav. Să-i prindă mînuţa ei albă, să se ultf la transparentele-i degete ore întregi. EMINKSCU, P. L. 17, Cf. 64, 6225 TRANSPARENTE — m — TRANSPIRA 2. F i g. (Despre oameni şi manifestările lor) Care este uşor de ghicit sau de înţeles; clar, limpede. Cri- ; licul este clin fire transparent; artistul este din fire refractar, maiorescu, cr. ii, 211. Femeia ta, ajunsă transparentă, in sufletul căreia citeşti ca intr-o caite deschisă, sul) ochii tăi vezi cum se transformă, bart, . E: -224. Jocul lui... este prea transparent, contemp. i 1951, nr. 224, 2/3. + (Despre cuvinte, construcţii; sintactice ote.) -Al cărui sens este uşor de înţeles, >, clar, evident. Cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Metaforă mai mult sau mai. puţin transparentă, vianu, ' m. 73. Aluzia, la pasiunea erotică . . . este destul de transparentă, v. rom. ianuarie 1965, 199. O (Adverbial) A vorbi prea transparent, scriban, d. + (Despre sensul cuvintelor) Care poate ii uşor înţeles, pătruns. Dacă ’ înţelesul tuturor numelor [de persoane] ar. fi transparent, ar fi suficient pentru lingvist să studieze vocabularul în general, oraur, n. p. 20. II. S. n. 1. Foaie de hîrtie liniată cu linii groase, paralele, care se aşază dedesubtul hîrtiei de seris, ; pentru a înlesni scrierea în rînduri drepte. Cf. cos-TINESCU, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, D. U , CADE. Intr-o scrisoare caligrafiată cu transparent dedesubt, . . . îl ruga respectuos să-l miluiască şi pe dînsul cu vreo ■■ acţiune, ci. petrescu, a. 354, cf. scriban, d., dl, dm, DN3. 2. Panou din materia) foarte fin, în spatele căruia slnt dispuse lumini, pentru a produce un efect decorativ. în stînga scenei un imens portal e închis ... de lin paravan ce e în realitate un transparent (pentru apariţiuni). macedonski, o. ii, 281. :t. (Mai ales în forma transperant) Stor. Cf. poltzu. Ad'esea noaptea ... dă Iransperantul la o parte şi se uită la fereastra lui Dan. vlai-iuţă, d. 158, cf. tdrg, şăineanu, d. u. De afară, o plută bătrînă . . . îşi pro- , iecta jocul frunzelor mişcate de ointul toamnei pe albul transperantelor de la ferestre, rassaratiescu, s. n. 189. Se strecura la răcoare pe jeţul din colt lingă transpé-rantul lăsat.,id. v. 40, cf. cade. Aprinde lampioanele ... Coboară Transparentele .. . Dă-mi calmul şi colorile de seară, minulescu, v. 140. 7'ransperanlele de şipci verzi căzuseră, călinescu, c. n. 22, cf. iordan, l.r.a. 26, scriban, d. Se duce şi trage t rans pera nt ele, încuie uşa. ii. lovinescu, t. 26î. .r- PlV:. transparenţi, .-te..—. Şi: (învechit ca adj.) transperánt, -ă (polizu, h. 111, pi. şi transperantu.ri dn*, chest. ii 192/100) s. n., adj., (învechit) transpa-rint,-ă, transparente,ră, tr»nsparânt,-ă (el. an. 7) adj., (formă coruptă) stramperânturl (alr it/723). s. n. pl. — Din fr. transparent, il.. trasparente. TRANSPARENTE, -Ă adj. v. transparent. TRANSPARENŢĂ s. f. 1. însuşirea de a fi transparent (i i); starea a ceea ce este transparent. Cf. ne-gui.ici, polizxi. Untura s-a topit şi a căpătai trans-parinţa oliuliii. man. sănăt. 127/16. Proprietăţile fizice. sînt: coloarea, lucirea,... transparenţa, tărimea. marin, pr. i,X/17. Frumoasa armonie ce esistă între tablourile naturei şi transparinţa aerului, barasch, m. ii, 197/8, cf. costinescu. Prin transparenţa generală a unei pielile netede se vedeau parcă vinete viorii, emi-nescu, p. L. 100. M-aşez privind în clarul lunci sub transparenta atmosferii. macedonski, o. i, 04, cf. alexi, w. Pete dé altă culoare decît a bradului ... se detaliau in transparenta desăiiîrşită a aerului, ibrăileanu, a. 125. Sub un elo pot de cleştar curat, Prin a cărui transparenţă ideală Trec razele, camil petrescu, v. 98; cf. şăineanu, d. u., cade. In transparenţa de "aer şi.-lumină s-aprinde ún joc de licăriri ciudate, bart, s. m. 22. Dar priveşte cu nesafiu, deodată, la limanul Oiea-nUlui ce-aeuma transparenţa şi-a mărit, pillat, p. 60, cf. scriban, d. + Aspect, culoare transparentă, cftafană: Ouăle cu coaja de o transparenţă verzuie. linţia, p. ii, 162. Departe, în transparenţă cenuşie a cerului, licărea ochiul-... luceafărului serii, t/ po-povici,s. 393. Filmul e colorat ... Imaginea are o neîn- chipuilă transparenţă şi o lucire diamantină; v. rom. octombrie 1963, 171, cf. m. d. enc. 2. F1 g. însuşirea de a fi uşor înţeles, claritate, limpezime. Acţiune diplomatică asupra Turciei, uneori cu aparenţa deplinei înţelegeri..., adeseori însă cu transparenţa diversităţii intereselor, maioreşcu, d. ii. 49. Ce transparenţă sufletească in ovalul obrazului acela I d. zamfirEscu, v. ţ. 198. Credea cu acea putere de sinceritate, cu acea transparentă a sufletului, care atrage, cîştigă şi farmecă, iorga, l. ii, 522. Sinceritatea ... şi execuţia îngrijită- dau operelor lui Van liyck o poezie, o idealitate şi o transparenţă extraordinară. oţetea, r. 280. Dacă prin transparenţa imaginii Cordeliei n-am cuprinde gîndul morţii, alunei eroina tui Shakespeare şi-ar pierde calitatea ei metaforică. vianu, m. 55. Un cap cu judecată vastă şi limpede, un spirit de transparenta cristalului, t iunie 1964, 28. Am fost îneîntat de farmecul ... acestui roman cavaleresc, de transparenta epică. v. rom. iiilie 1969, 45. + S p e c. Claritate In exprimare. Limbă vorbită dobîndeşle . . . transparenţe, ca şi cînd această limbă s-ar fi proiectat pe zarea mai profundă a: unei limbi originare, blaga, g. 138. Formulările au cîştigat -în transparenţă, v. rom. august 1963, 176. — Pl.: transparente. — Si: (învechit) transparinţa s. f. — Din fr. transparence. TRAÑSPARÍNT, -À adj. v. transparent,' TRANSPARÎNŢĂ s. f. v. transparenţă. TRANSPARIŢIÎJNE s. f. (Neobişnuit) Faptul de a transpărea. Fata ei era de-o albea fă chilimbarie, întunecată numai de-o viorie umbră, transpariţiunea acelui fin sistem nervos, eminés'cu, p. l. 77. — De la transpărea. TRANSPĂREA vj). fi. Intranz. (Rar) A se zări, a se întrezări, a se.stră vedea; a apărea, a se ivi. Corpul ei cel fin, Ce nobil transpare din giulgiul de'ini eminescu, o. iv, 366. O manta neagră îl acoperea, prin creţii căreia transpăreau delicatele şi corectele lui forme. id. p. l. 60. Vîrfurile munţilor ce abia se zăresc prin nori ..şi . fundul apei ce abia transpare prin undele cele mai limpezi, i. .negru zzi, s. ui, 86. Cercam tihnit o nouă poezie, ca să-mi continuu ciclul de la ţară, Cînd fantomalic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie, ANGHEL — IOSIF, c. m. ii, 18, cf. scriban, p., dl, dex. O F i g. Prin erudiţia ce-şi asimilase, transpare . . . firea adevărată a moşneanutui moldovean. torga, l. i, 285. }n convenienţa operelor, ba chiar şi în aceea a naturii, transpare o altă convenienţă, vianu, p. 69. Prin vălut acestei conştiinţe melancolice transpare optimismul unui om echilibrat, ll i, 121. Preocupările teoretice ale poetului transpar pînă şi în cele cîtevă conferinţe. v. rom. martie 1956, 196. O lipsă de interés de sub care transpare adesea lipsa de cultură, l. rom; 1959, nr. 3, 52. + A se observa. Dacă au existatdwef-genţe dialectale, ele nu transpar în texte decît în inâd sporadic, rosetti, i.l.r. r, 54. Tehnica limbajului dodecafonic se simte aici permanent, nu numai în. armonie, ci transpare chiar în. polifonia discursului, m 1965, nr. 2, 39. + T r a n ■/,. (Neobişnuit) A face să fie transparent (I 1). Lumină ce străbate fiinţa muritoare 'Materia transpare şi o poetizează, heliadf., o. i, 211. — Prez, ind.: transpăr. -- Pref. iruns- + părea (după fr. transparaître). TRANSFERANT, -A s. n., adj. v. transparent. TRANSPERSA vb. I. T r a n z. (Franţuzism) A trece prin ceva dintr-o parte în alta; a străpunge, a străbate, a găuri. Cf. alexi, w. — Prez. ind. : transpersez. — Din fr. transpercer. TRANSPIRĂ vb. I.:ïntranz. 1. A secreta şi a élimina sudoarea prin porii pielii; a se acoperi cu sii- 6234 TRANsPlRAElI. — 49® — TRANSPLANTARE doare; â asuda, a năduşi (X), (rar) a transsuda, (regional) a răpuci, a năboi3 (3). Cf. descr. aşez. 28/22, PARAB. 45/18, POLIZU, DDRF, COSTINESCU, BARCIANU, alexi , w., şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Persoanele care transpiră abundent . . . elimină o mare cantitate de apă. abc săn. 377. Re îl. impers. Iarna ... mai puţin se Iranspirează. albineţ, m. 175/9. 2. (Despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. Cf. DI,, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 3. F i g. A ieşi la suprafaţă, a se. face simţit, a se Vădi, a. reieşi. Nici o pretensiune de felul acesta nu transpiră de nicăiri. hasdeu, i. c. i, 40. [Din scrierile autorului] transpiră şi o parte mai intimă a personalităţii lui. maiorescu, cr. iii, 60. La sfiişitu! doinei lui Coşbuc . . . durerea e difuză, vagă, transpiră din ea atita nesiguranţă, gherea, st. cr. iii, 393. Genul acesta place prin coloritul descripţiei, prin aerul carat şi sănătos de cîmp, de flori, de naivitate, ce transpiră din el. demetrescu, o. 159. Mi-a plăcut bunătatea ce transpiră din. toate nuvelele din vclum. agîrbiceanu, a. 150, cf.. cade, dn2. + (Despre o ştire, un zvon, un secret ete.) A se afla, a se auzi; a fi divulgat. Cf. ddrf, şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Uşile, fură bine închise, ea să nu transpire nimic, argiiezi, s. vii, 171: Păi, am auzit că lăsaţi baltă şantierul...— De la cine ai auzit? — Am auzit . .. -r. Adică a transpirat şi asta! v. rom. octombrie 1954, 144. — Prez', ind.: transpir ş! (învechit) trahspircz. — Şi: (formă coruptă) strampirrî vb. T. udrescu, gl. — Din fr. -transpirer. THANSPIRĂBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate elimina prin transpiraţie (I). Cf. costinescu, alexi, w., scriban, d. ~;P1.: transpirahiti, -e. — Transpira + suf. -(a)bil. TRANSPIRARE s.f. Faptul de a transpira; transpiraţie fi), (rar) transsudare (1).■ Transpirarea sau năduşala ajută mult şi spre învincrea pielii, descr: aşez. 10/30, Cf. POLIZU, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, \v., scriban, d. 1 339. — V. transpira. . .. TRANSPIRAT, -A adj. Care este acoperit cu sudoare; asudai, năduşit (1), (regional) năboit. Respira . ., atmosfera nţîţătoarc de parfum, mîini transpirate, fum de ţigări, o. pf.trescu, c. v. 190. Tata îşi mîntjîie fruntea transpirată, sahia, n. .54, cf. dn2. Mircea îşi şterse fruntea transpirată, v. rom. decembrie 1964, 04. Scund, cu început de chelie, mereu transpirat, ib. decembrie 1960, 45. — PI.; transpiraţi, -te. -- V. transpira. TRANSPIRAŢII: s.f. I. Faptul de a transpira (1); (concretizat) substanţă lichidă secretată de glandele sudoripare, sudoare; năduşeală (1), transpirare, transsudaţie (1). Cf. învăţătură, 19/5, vulcan, , t. 23. Incuielura mistuelii şi a transpiraţiei ... sînt cele mai des întîmplătoare pricini ale boalei lor. f.piscupescu, practica, 119/8, cf. albineţ, m. 94/1G. Ne fereşte ... prin transpiraţiune (asudare) de. căldura verii. man. sănăt. 04/4, cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade, scriban, D. Bolnavul ... va prezenta transpiraţii reci, puls şi respiraţie accelerată, belea, p. a. 174, cf. dn2. înainte de a se lua temperatura axitară se şterge transpiraţia, abc săn. 159. Udate de transpiraţia mîinilor, armele alunecau. v. rom. aprilie 1970, 73, cf. d. med., m. d. f.nc., dex. 2. (Bot.) Eliminare a apei, sub formă de vapori, din părţile aeriene ale plantelor. Cf. dl, dm. Plantele atacate de rugini pierd excesiv apa prin transpiraţie, sĂ-VULESCU, M. U. I, 150, cf. M. D. ENC. — PI.: transpiraţii. — Şi: (învechit) transpiraţlime, (învechit, rar) transpireoiimfe (lucaci, m. 85/20) s. f. — Din lat. transpira tio, -onis, fr. transpiration. TRANSPIRAŢIÎFNE s. f. v. transpiraţie. TRANSPIRECIUNE s. f. v. transpiraţie. TRANSPLANT S. n. (Med.) Transplantare (3). Chirurgii noştri au efectuat încă un transplant de inimă. gl 1968, nr. 19, 1/5. Congresul mondial consacrat problemei transplantului de organe a reunit la New York somităţi mondiale în acest domeniu, flacăra 1968., nr. 695, 28, cf. l. rom. 1972,198. F i g. Alt transplant de inteligenţă, şi perseverenţă umană, l 1968, nr. 2, 3/7, + Organ, parte dintr-un organ sau ţesut luat din corp pentru a fi grefat în altă parle a corpului sau în nit organism. Cf, D. med., dex; —■ PI.: transplante şi transplanturi. — Din engl. transplant, fr. transplant. TRANSPLANTA vb. I. T r a n z. 1. A scoate o plantă din pămînt, din răsadniţă sau din pepinieră ţi a o planta în alt loc; a răsădi, a repica, a replanta. După doi ani transplîntăm frăguţii din şcoala de se-mînlă în şcoala pomarie. înv. frăg. 14/24, cf. brezo-IANU, A. 260/22, NEGULICI, 386, STAMATJ, D., POLIZU, COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. u., cade, scriban, D. Răsadurile au fost transplantate în ghivecele nutritive. . soîntkia, 1954, nr. 2 898, cf. bl, dm, dn2, m. d. enc;, dex. Refl. impers. Pămîntul unde se transplantă trebuie asemenea. a se uda. agronomia (.1859), 143/23. + (învechit, rar) A se transmite. (4). Cînd schinteiti electrică se transplăntă dintr-un loc într-altul numai o. parte a ci merge pe firele văzute de metal. conv. lit. i/vfiO, ef. r„ rom. 1976, 168. 2. A duce şi a face să se aclimatizeze o plantă, p. ext! un'animal, în altă regiune decît aceea unde trăieşte de obicei. Cf. dl, dm, dex. + F i g. (Complementul indică un popor, o colectivitate »te.) A inuta în altă ţară, în alt loc; a strămuta. Cf. costinescu, cade, scriban, d. >C> Retl. Ci. costinescu, cade. 3. Fig. (Complementul este un obicei,-un mod de creaţie, o specie literară etc.) A aduce din alt loc şi a împămînteni. Această şcoală, cu toate încercările nouei direcţiuni din laşi de a o-transplanta la noi, are 'puţini sorţi de a găsi aderenţi, macedonsici, o. iv, 70. O. Maiorescu a vorbit, în general, împotriva formelor goale .... adică a civilizaţiei cum se putea trunsplanta. rbrăileanu, sp. cr. 99. Drama americană transplantată în Italia. ... nu ne-a dat prea mulţi fiori. v. rom. iulie 1970, 122, cf. df.x. O (Complementul este o expresie lingvistică fixă, o locuţiune) Este cu neputinţă de a transplanta idiotismele unei timbi în altă limbă prin traducerea literală a cuvintelor, maiorescu, cr. i, 164, cf. ddrf. i)-sa transplantează ... în franţuzeşte expresii întregi româneşti, ibrăileanu, s. l. 138.' 4. (Med.) A face o transplantare. (3). Cf. dl, dm, DN2, M. D. ENC., DEX. — Prez. ind.: transplantez. — Şi: (învechit) trans-plintă vb. I. — Din lat. transplantare, fr. transplanter. TRANSPLANTARE s.f. Acţiunea de a transplanta şi rezultatul ci. 1. Cf. tran splan ta (O ; răsădire, repicare, replan-lare, transplanta ţie (I), transplantat1; Transplîntarea frăgarilur la locul, cel de stătut. înv. frăg. 20/6. Tulpini ■ seculare ne dovedesc transplantarea lui p-aici din vre-mile cele mai bătrîne. poenaru, î. i/IO, cf. polizu. Transplantarea se (ace cînd plantele au dobîndit a cincea foaie, agronomia (1859), 143/18, cf. costinescu, DDRF, BARCIANU, ALEXI, \V., DS, LTR2, M. D. ENC. . F i g. Cei doi titani sculptaţi în granit şi puşi la deschizătura grotei au fost separaţi, prin transplantarea lor. pe două alei ale parcului, contf.mp. 1965, nr. 954, 2/2. 2. Fig. Împăraîntenirc, adaptare, într-un loc. unde ! nu existau înainte, a unor obiceiuri, a unor cunoştinţe etc.; transplantaţie (2). Cf. transplanta (3). Cf. IBRĂILEANU, SP. CR. 91. 6243 TRANSPLANTAT» — 500 — TRANSPORT 3. (Med.) Intervenţie chirurgicală prin care se Înlocuieşte un ţesut sau un organ bolnav cu alt ţesut sau organ sănătos de acelaşi iei, luat de la acelaşi organism sau de la altul; transplant, transplantaţie (3). Transplantări, grefe de ţesuturi sau chiar de organe, mari-nescu, p. a. 54. Prin transplantări de testicul de maimuţă ta om, a văzut o revenire a forţelor generale, pardon, b. 152. în transplantarea organelor, cibernetica poate oferi mijloacele (le definire a proceselor ce permit organismului să deosebească organele sale ele cele transplantate. v. rom. iulie 1970, 154, cf. d. med., m. d. enc. — PI.: transplantări. — Şi: (învechit) transplin-târe s. f. — V. transplanta. TRANSPLANTAT» s. n. Transplantare (1). Se stabilesc următoarele lucrări agricole.. .semănatul şi transplantatul la timpul potrivit. scÎnteia, 1952, nr. 2 322, cf. fd iii, 194. — V. transplanta. TRANSPLANTAT*, -Ă adj. 1. (Despre un popor, o colectivitate) Care s-a mutat In altă ţară, în alt loc; strămutat. Muşateşlii formau o simplă ramură, transplantată din Severin la Suceava, hasdeu, i. c. i, 90. Natura părinţilor degenerase cu desăvîrşire in această rămurea transplantată a unui neam eroic. kl. t. v. 172. Coşbuc n-a lăsat loc între manifestările lui literare acelei psihologii de dezrădăcinat... specifică multor ardeleni transplantaţi in Bucureşti, contemp. 1960, nr. 1 040, 1/2. 2. Prin care se înlocuieşte, pe calc chirurgicală, un organ sau un ţesut bolnav. Cibernetica poate oferi mijloacele de definire a proceselor ce permit organismului să deosebească organele sale de cele transplantate, v. bom. iulie 1970, 154. — PI.: transplanta]!, -te. — V. transplanta. TRANSPLANTAŢI E S.f. 1. Transplantare (1). Cf. NEGULICI, BREZOIANU, A. 260/4, STAMATI, D., POL1ZU, COSTINESCU, ALEXI, W., DN2. 2. Transplantare (2). Cf. dn2. 3. Transplantare (3). Cf. dn3. — PI.: transplantaţii. — Şi: (Învechit) transplîn- tăţte (stamati , p.), transplantaţtâne (costinescu, alexi, w.) s. f. — Din fr. tansptantatlon. TRANSPLANTAŢIÎJNF. s. f. v. transplantaţie. TRANSPLÎNT vb. 1 v. transplanta. TRANSPORTARE s. f. v. transplantare. TRANSPLÎNTÂŢIE s. f. v. transplantaţie. TRANSP0RT s. n. 1. Faptul de a transporta; transportat1. Vitele sint mari, şi mai mult cai dectt boi întrebuinţează la... transporturi, golescu, I. 123, cf. x.ra. Cu toate cheltuielile lucrului, a transportului..., tot încă sint în stare de a vinde (a. 1835). URICARIUL, VIII, 135, cf. VALIAN, V., STAMATI, D., PO-lizu. Corăbii de transport duceau proviziuni şi trupe proaspete la Camieş. ghica, s. 420. Preparate de ceară... în transport s-au vătămat foarte rău. fm (1861), 14, cf. costinescu. Mai este uri mod de transport prin oraş: scaunele închise ce le poartă oamenii pe braţe, bolin-Timeanu, o. 287, cf. ddrf. Pentru a ave rezultatele nete ar trebui să finem samă de cheltuieli de transport, cli-mf.scu, a. 299. în ce priveşte cărăuşia, a continuat obiceiul ca anumiţi întreprinzători să garanteze transportul In tot parcursul drumului, n. a. bogdan, c. m. 39. Tu ştii că pentru dînsa sint marfă de transport, coşbuc, s. 148, cf. barcianu, alexi, w.,. cade. Automobilele sanitare servesc numai pentru transportul răniţilor. mironescu, s. a. 107. Teteristul Filip a fost delegat cu transportul, sahia, n. 117, cf. scriban, d. Transportul laptelui crud... trebuie să se facă în ambalaje metalice cositorite, bine construite, bo 1951, 1 120. A obţinut rezultate frumoase şi în domeniul mecanizării transportului în abataj. scÎnteia, 1952, nr. 2 388. Atttea forje mobilizate... în primele zece zile de transporturi, aromezi, s. xi, 74. în timpul transportului, bolnavul trebuie să fie cit mai puţin scuturat, belea, p. a. 44. E nevoie intîi acolo de un medic ca să le asigure securitatea. transportului, t august 1964, 73. Transportul pe drum îi oboseşte, vîn. pesc. mai 1964, 6. Transportul lemnelor In trecut se făcea... cu vitele, cl 1968, 83. Avui trei feciori. Al mai mare cînd are răpaos face ştrapoarte cu căruţa cu negustori, graiul, i, 156. O F i g. Halal de tine, dacă vei şti Să-[i spoîeşti bine fruntea, obrazu, Şi fără frica de-a te roşi Să faci transporturi... cu cinstea mazu! alecsandri, t. 403. O (Geol.) Agenţi de transport — agenţi fizici (vintul, apa etc.) care deplasează particule de sol şi contribuie la sedimentarea lor. Sedimentarea după mărime a particulelor se face sub acţiunea agenţilor de transport şi legii gravitaţiei, geologia, 3. •$> E x p r. (Regional) Nu sînt de ştraportul tău = nu sînt la dispoziţia, la discreţia ta. Cf. coman, gl. + (MM ales la pl.) Ramură a economiei naţionale care are ca obiect activitatea de deplasare a produselor de la producători spre consumatori, precum şi deplasarea persoanelor cu ajutorul unor vehicule destinate acestui scop; ansamblul mijloacelor folosite pentru a transporta mărfuri şi persoane. De felul cum funcţionează transporturile în timpul iernii depinde în mare măsură desfăşurarea unei activităţi normale în toate ramurile economiei naţionale. scÎnteia , 1953, nr. 2 795. Transporturile constituie una din cele mai importante probleme în economia unei lări. probl. GEOGn. ii, 131, cf. m. d. enc., dex. O (Urmat de determinări care arată modul sau mijlocul de deplasare folosit) Negustorii... se tînguiau cu drept cuvtnt că cheltuiala acestui transport pe apă e prea scumpă, n. a. bogdan, c. m. 131. Administraţia pentru transporturi cu autovehicule, leg. ec. pl. 98. Controlul transporturilor mecanice rutiere, ib. 106. 2. Ansamblu de obiecte sau de persoane care se deplasează împreună în condiţii stabilite. Aştept al doile transport de flori, precum îmi promiti: negruzzi, s. i, 99. Pe ce valoare... a fost asigurat un transport de marfă. i. panţu, pr. 20. începuseră să sosească transporturi mari de răniţi din luptele noi. rebreanu, p.s. 111, cf. ds, scriban, d. însoţeau Irunsporturile de. flori către clienţii din Bucureşti, preda, m. s. 27. cf. m. d. enc., dex. S-(i dus un ştrumport [de lemne]. Corn. din lupşa — abrud. Am primit un stramport de lemne de foc. mat. dialect, i, 194, cf. 97. 3. (învechit) Deplasare dintr-un loc în altul. E mare Pericolul ce astfel urzi al tău transport, mace-donski, o. ii, 118. + S p e c. (Ieşit din uz) Deplasare a unui judecător de instrucţie la locul în care s-a comis un delict. Cf. costinescu. ■4. (Med.; învechit; şi în sintagma transport la creier, costinescu, cade) Delir provocat de o boală, prin urcarea slngelui la cap; durere mare de cap. Cf. cos-TINESC.U, ŞĂINEANU, D. U. 5. F i g. (Astăzi rar) Uitare de sine cauzată de emoţie, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplaţie, de beatitudine. Cine-ar putea descrie nespusele trans-porturi, Candoarea virginală şi graţiele Evei? heliade, o. i, 373. Tînărut luă cu transport mina suferindului. filimon, o. i, 268. Greaca se plecă şi-l sărută pe obraz cu un transport de amor prefăcut, id. ib. 221, cf. costinescu. Şi-n loc... de-acel transport Din prima-i tinerele, e rece ca un mori. macedonski, o. i, 259, cf. 154, II, 23, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. + Stare de enervare, de furie. M-am calmat..., acel transport a trecut, lăsînd ca raţiunea rece să vie a-şi relua imperiul ce ea trebuie' să-t aibă asupra tuturor actelor şi mişcărilor noastre;> caraqiale, o. v», 538, 6251 TRANSPORTA — 501 — YRÂNSi’OkÎARlSl (i. (Tipogr.) Operaţie de transpunere, tn litografie, a copiei originalului de pe clişeul sau lorraa originală pe piatra litografică destinată a deveni forma de tipar. Cf. ltr2. 7. (Jur.; învechit) Transmisiune (2). Cf. polizu, COSTINESCU, şXlNEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, TI. 8- Dispozitiv la gaterul ţărănesc de apă, care pune In mişcare partea mobilă pe care se aşază trunchiul ce urmează a fi tăiat. Cf. arvinte, term. 172. — PI.: transporturi. — Şi: (formă coruptă) trauş-p6rt (graiul, i, 191), traşpânt (conv. ut. xliv, 131), stranspfirt (cv 1949, nr. 8, 9), stramp6rt (corn. din jina — sebeş), stfapArt (cv 1951, nr. 2, 34, udrescu, gl. , pl. şi slrapoarte id. ib.), străpârt (gheţie, r. m., alexi, w., graiul, i, 203, alr i 835/890, pl. şi stră-poarle graiul, i, 203), strrtpost (ib. 189), ştramp6rt, ştrapârt (dr. v, 233, graiul, i, 156, gr. s. v, 123, coman, gl., pl. şi ştrapoarte coman, gl.), ştrămpâr (pribeagul, p. r. 53), ştrapâr (dr. v, 98) s. n. — Din fr. transport, germ. Transport, TRANSPORTĂ vb. I. 1. Tranz. A duce lucruri sau fiinţe dintr-un loc In altul (mai ales cu un vehicul); a căra, a duce, a purta, (Învechit) a transportarisi, (învechit, rar) a transportui. Trebuinţă neapărată este ca să ştiie visteria... cită sumă sare s-aii încărcat, în cîle caice şi ceamuri, ca să o transporteze peste Dunăre (a. 1837). doc. ec. 682, cf. valian, v. Am luat o trăsură care într-o oară făgădui să ne transpoarte la Ems. NEGRUZZI, S. I, 325, cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF, tîarcianu, âlexi, \v., cade. ll transportară repede prin mijlocul cordonului de soldaţi, sahia, n. 84. Primim ordin să transportăm o sută douăzeci capete de vite cornute la Malta, bart, s. m. 81, cf. scriban, d., ma-carovici, ch. 103. Plnă şi haine, şi mobilă, şi tabla de pe casă au încărcat în vagoane... şi au ştranportal. sadoveanu, o. xvii, 285. Era locomotiva de corvezi care transporta cisternele goale, arghezi, s. xi, 104. Negustori, cu navele lor, îi transportă tn ciudata ţară. vianu, i„ u. 51. Nu e nimic dacă se trezeşte, îl putem transporta cu atît mai uşor. vinea, l. ii, 295. Scrie numai că e foarte grav şi că va fi transportat în ţară. h. lovi-nescu, t. 258. Transportăm bolnavul la spital, belea, p. a. 150. Iese pe urmă o inovaţie, de transporţi... cite tone vrei. t iulie 1964, 40, com. varone. Am de ştram-portat două vagoane de lemne la gară. mat. dialect, i. 194, cf. teaha, c. n. 95. O R e fi. p a s. Se transportă luntri pline, încărcate cu... vînat. odobescu, s. iii, 28. Aştepta sprijinit cu o parte din şold de un butoi metalic, in care se transportase benzina, v. rom. iulie 1954, 11. + (învechit, rar) A mişca, a deplasa, a muta. Transpurtînd compasul aşa deschis, tncît unul din virfurile sale să cadă în un punct I a cercumpregiu-rimei. asachi, e. iii, 9/2. 4 (Rar) A strămuta In alt loc drept pedeapsă; a deporta. Cf. cade. îi. Tranz. F i g. A muta, a trece ceva dintr-un loc în altul, a schimba ceva dintr-o stare sau dintr-o situaţie In alta. Cf. costinescu. A transporta o dramă franceză pe scena română. şXineanu, d. u., cf. cade. A transporta pe scenă un fapt istoric, scriban, d. De unde vine respectul zbîrciturilor şi al părului alb transportat în morală, arghezi, s. xi, 129. Urmărim valea ce se va inunda, ... transportind o parte din toponimie din lumea realului în aceea a legendei, cXlinescu, c. o. 251. Mulţi din termenii acestei descripţii sînt transportaţi din sensul propriu în sensul figurat, vianu, p. m. 63. + (învechit, rar; în forma transpurta) A traduce dintr-o lirribă In alta. Cf. valian■, v. + (învechit) A transcrie, a transpune o compoziţie muzicală. Cf. polizu. Aria ... fu transportată cu un semiton mai jos şi astfel pierdu tot efectul, filimon, o. ii, 239. 3. Refl. (învechit) A merge, a se duce, a se deplasa Intr-un anumit loc. Nemărginita bucurie ce a simţit ţara noastră era un motiv îndestul de puternic ... spre a mă transporta de la marginile patriei mele şi a mă aduce ca să vă exprim mulţămirile (a. 1852). uricariul, i, 181. Turcii nu se puteau transporta tn Moldova declt prin un singur punct, hasdeu, i. v. 132. Trăind în curtea unui poet pe care îl cunosc personal, m-am transportat la domiciliul acestuia. cXlinescu, c. o. 121. + S p e c. (Ieşit din uz) A se duce la faţa locului pentru o anchetă, o inspecţie etc. Cf. costinescu. Imediat ce am primit ordinul .... m-am transportat la şcoala de fete No. 1 din urbea Z. caragiale, o. i, 206. Preşedintele şi supleantul tribunalului, însoţiţi de ajutorul de grefier, se transportau la faţa locului. d. zamfirescu, ap. cade. Ne-am transportat la zisa închisoare şi am făcui să se prezinte tn faţa noastră cetăţeanul LaflotU. camil petrescu, t. ii, 606, cf. m. d. enc., dex. + (învechit şi regional) A se muta In alt loc, în altă parte; a se strămuta. De aice, împinşi de goţi, se transpurtară în Africa. sXu-lescu, hr. i, 88/22, cf. 111/14. Ăsta s-o ştramportat la ţara lui. graiul, i, 155. 4. T r a n z. F i g. A aduce pe cineva Intr-o stare de uitare de sine, in urma unei emoţii profunde, a entuziasmului, a plăcerii. Poetul trebuie să ne transporte în lumea curată a ficţiunilor, gherea, st. cr. ii, 72, cf. costinescu. Stîngăciile lui i se păreau poetice şi o transportau în vremea dinainte de a cunoaşte pe Lang. rebreanu, i. 104, cf. şXineanu, d. u., cade, scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. <0> Refl. Cî-teodată mai simt şi eu I ... O, atunci îmi place să trec prin lume cu oehii închişi ..., mă transport în ceri, pun ari/ii umerilor mei şi părăsesc pămîntul. emi-nescu, p. l. 119. Pe măsură ce luam cunoştinţă de conţinutul [scrisorii] ..., mă transportam în altă lume. brXescu, a. 182. Uitasem a vorbi. Mă transportasem în era mută a geologiei. El a privit ... însă fără entuziasmul meu. sadoveanu, a. l. 201. 5. Tranz. (Jur.; învechit) A ceda altuia dreptul asupra unui lucru, a face un transfer de drepturi; a cesiona. Cf. polizu, costinescu, şXineanu, n. u., scriban, T). — Prez. ind.: transpiri şi (învechit şi regional) transportez (com. varone). — Şi: (învechit) transpurtă, (formă coruptă) straportă (udrescu, gl.), ştranportâ, strnmportă vb. I. — Din fr. transporter, lat. transportare. — Iians-purta : prin apropiere de purta. TRANSPORTABIL, -Ă adj. Care poate fi transportat (t); portabil, portativ1, (Învechit, rar) transpor-tativ. Cf. costinescu. Bolnavii transportabili sînt evacuaţi peste Dunăre, maiorescu, d. ii, 98, cf. barcianu, alexi, \v. în locul stinelor stabile, se aflau aici stîne transportabile, vuia, pXst. 13, cf. 47, şXineanu, d. u., cade. Aceste maşini pot fi fixe sau transportabile. ioanovici, tehn. 174, cf. 165, scriban, d., dn2. Cerem un avion sanitar? — Nu cred că e transportabil, t august 1964, 53, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: transportabilii -e. — Din fr. transportable. TRANSPORTARE s. f. Acţiunea de a (s e) tr a n s-porta; (Învechit, rar) transportaţie, transportuire. Cf. transporta (1). Cf. polizu, costinescu, ddhf, scriban, d. Vedem ... transportarea pe vagonete lungi a căldărilor cu beton. cXlinesCu, c. o. 251. învelirea celui degerai într-o pătură şi transportarea lui cîl mai urgentă la spital, belea, p. a. 97, cf. dn2. + (învechit, rar; In forma transpurtare) Traducere dintr-o limbă în alta. Cf. valian, v. — Pl.: transportări. — Şi: (Învechit) transpurtâre s. f. valian, v. — V. transporta. TRANSPORTARISÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A transporta (1). Să nu li să ia carăle cu boi ... cu care au să-şi transportarisească cărbunii (a. 1811). doc. ec. 109. Mulţime de mărfuri ... De aciia le trans-portarisesc tot cu luntrii pînă în Vienna. golescu, î. 97, cf. ca.de, l. rom. 1965, 373, krtstea, p. e. 60, — Prez. ind.: transportarisesc. — De la fr. transporter. 9 - c. 283 48 TRANSPORTAT1 — 502 — TRANSPUNE TRANSPORTAT! s. n. Faptul de a transporta; transport (1). Ciocănarii, muncitori cu ziua la tăiatul şi transportatul sării, izbutiseră să impuie ... să le dea drumul mai devreme, v. rom. decembrie 1954, 44. — V. transporta. TRANSPORTAT2, -Ă adj. 1. Dus, purtat cu gindnl, cu imaginaţia in altă parte, In alt loc (datorită emoţiei, entuziasmului, Incîntării etc.); (rar) petrecut (3). Călătorul, primind aici ospitalitate, . . . pare că se trezeşte. transportat ca prin un farmec in nri castel, ne-onuzzr, s. i, 192. Ascnliind-o, ... te socoti transportat iritr-un rai. id. ib. 75. Mă vedeam deodată transportat iarăşi in acea [ară, care .. . mi-a rămas aşa de dragă. MAIORESCU, CR. III, 67, Cf. BARCIANU, SCRIBAN, D. Noi toţi ne simţeam transportaţi in universul romanului, v. rom. septembrie 1970, 65, cf. dex. împăratul..., de bucuria cea mare, era transpari ut cu gîndul prin regiunile cereşti, n iv 59. 2. Stăpînit de emoţie, de entuziasm, dc Incîntare; dus pe glnduri, absent; transpus (2). Cf. costinescu. Domnişoara cînlă cu mult brio din Chopin . . . Damele sînt transportate, caragiale,.o. îv, 240. Olimpic şi cu glasul sfînt Citea poetul. Curtenii transportaţi răspund ,,Ce-artistic, aht Şi ce profund /“ coşbuc, p. f, 86, cf. ŞĂINEANU, D. 11., SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — PI.: transportaţi, -te. — V. transporta. Cf. fr. Ira nsporI 6. TRANSPORTATÎV,-A adj. (învechit, rar) Transportabil, Am scris cinstita cirmuiri locale ca, prin înţelegere cu aghentut vaporilor să chipzuiască o asigurare pentru nişle asemenea vile transporlative (a. 1846). doc. ec. 890. — PI.: transportat ivi, -<■. — ■ Cf. transporta. TRANSPORTATOR, -OARE adj , subsl. 1. Adj. Care transportă (1). Peste tot, 31 corăbii afară de cele transpurtătoare. ar (1829), 1323/39, cf. stamati, d. 2. S. m. Persoană care se ocupă cu transportul (1). Transportatorii de sare şi alţi zileri ... gem sub impozite mari. bariţiu, p. a. i, 478, cf. cade. + (Rar) Vagonetar; (rar) transportor (2). Cf. fd i, 171. 3. S. n. (Mat.; (învechit) Raportor1. Cercuri jumătate ce sînt făcute de alamă, care se numesc transportatoare. tem. gheom. ii, 3v/3, eqt 3v, 44r. — PI.: transportatori, -oare. — Şi: (învechii) trans-purtătdr, -oâre adj., transportator (tem. gheom. ii, 2V/18) s. n. — Transporta -f suf. -tor. — Transpurtător: prin apropiere de purtător. TRANSPORTAŢIE s. f. (învechit, rar) Transportare. Cf. VAI.IAN, V., POLIZU, BARCIANU, SCRIBAN, D. — PI.: transportaţii. — Şi: transporta ţi Ane s. f. COSTINESCU, BARCIANU, SCRIBAN, P. — Din fr. transportatfnu. TRANSPORTAŢIt)NE s. r. v. transportaţle. TRANSPORTAT(ÎR s. n. v. transportator. TRANSPORTOR s. m. v. transportor. TRANSPORTERHI s. ii. v. transportor, TRANSPOHTrtR, -OARE adj., s. m„ s. n. 1. Adj. Care transportă (1), care duce. Cf. macarovici, ch. 147, dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. <0> Bandă (sau pînză) transportoare — bandă rulantă. Maierialui se aşază pe o pînză transportoare, ionescu-muscel, fil. 280. Realizarea preţioasei inovaţii, bazată pe principiul benzii transportoare, scînteia, 1953, nr. 2 830. 2. S. m. (Rar) Vagonetar; (rar) transportator. Cf. fd i, 171. 3. S. m. Muncitor care supraveghează şi conduce un transportor (4). Cf. leg. ec. pl. 308, nom. prof. 20, 23, 24. 4. S. n. (Tchn.) Utilaj sau instalaţie automată care permite realizarea transportului continuu a) unor materiale, piese, produse etc. pe distanţe relativ scurte, prin intermediul unor cupe, jgheaburi etc., montate pe bandă rulantă. Fibrele scuturate sînt absorbite de transportorul pneumatic. tonf.scu-muscel, PIL. 84, c.f. NOM. MIN. T, 45, 50, LTH2, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 5. S. n. (Mii.; in sintagma) Transportor blindat — autovehicul blindat prevăzut cu armament uşor (mitraliere şi puşti-mitraliere) şi destinat transportului infanteriei. Cf. der, m. d. enc. 6. S. n. (Mat.; rar) Raportor1. Cf. gheom.-trigon. 84v/31, 88v/21, alexi, w. — PI.: transportori, -oare. — Şi: (rar) transportor (fd i, 172) s. m., (învechit) transportării! (gheom.-trigon. 84v/31, 88v/21) s. n. — Din fr. transportenr. TRANSPORTUÎ vb. IV. Tianz. (învechit, rar) A transporta (1). Era să mai plece încă vro cîteva corăbii spre a transportai în Europa şi alte familii, ar (1829), 532/17. Cunoscînd pe toată luna sarea transpor-l'.iilă şi pornită dă la ocne la Dunăre, să potrivească \i sosirea vaselor în fieşcare punt (a. 1836). doc. ec. fi 19. — Prez. ind.: transportuiesc. De la fr. transporte*. TRANSPORTARE s. f. (învechit, rar) Transportare. Mijloace.... . pentru înlesnirea transporluirii lemnelor, cărbunilor şi. altor asemenea materia/uri (a. 1833). rioc. ec. 528. Să împiedică cu totul comunicaţia oro-şanilor, pricinuindu-să mare vătămare ... la transpor-tuirea casnicelor lor trebuinţe (a. 1842). ib. 775, — PI.: transportuiri. — V. transportul, TRANSPOZÎTÎV, -A adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminaţiile cuvintelor. Cf. barcianu, . şăineanu, D. tl., CADE, SCRIBAN, D., DM, DN2, M. D, ENC., DEX. — PI.: trunspoiitivi, -r. • Din fr. transposltlf. TRANSPOZÎŢIE s. f. I. Transpunere (J). Cf. cos- TrNESCIJ, ŞÂINEANU, O. U., CADE, SCRIBAN, D., DI., DM, dn2, dex. + (Lingv.; învechit) Schimbare, a ordinii obişnuite a sunetelor unui cuvtnt sau a cuvintelor intr-o frază. V. anagramă, mf latei ă. Cf. ŞĂINEANU, D. U., CADF., SCRIBAN, D. 2. (Chim.) Schimbare a poziţiei unor atomi sau a unor radicali dintr-o moleculă organică In anumite condiţii, avlnd ca rezultat formarea unui nou compus. Cf. ALEXI, W., I.TR2, DT, DC, M. D. ENC., DEX. 3. (Muz.) Executare sau transcriere a unei compoziţii muzicale dintr-o tonalitate intr-alta, cu păstrarea raporturilor dintre sunete. Cf. barcianu, alexi, w., CADE, DER, M. D. ENC., DEX. 4. F i g. (Rar) Transpunere (2). [Poezia] n-are nemic „modernist": n-are nici... transpoziţia de senzaţii. lovinescu, s. i, 399. îşi exprima în el propriile lui aspiraţii, ni/ravîndu-se in transpoziţie, călinescu, b. i. 18. — PI.: transpoziţii. — Şi: (Învechit) transpozlţlfine S. f. COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. — Din fr. trausposltion. , TRANSPOZIŢIUNE s. f. v. transpoziţie. TRANSPUNE vb. III. 1. Tranz. A muta, a deplasa ceva dintr-un loc In altul; a schimba ceva dintr-o situaţie sau dintr-o stare in alta. Cf. valmn, v. Monarhul transpuse noua petiţiune la ministrul de interne. 3 6271 transpunere — 503 — TranSsai-iarian bariţiu, p. a. ir, 673, cf. i, 537, costinescu, barciand, ALEXI.W., şilNEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. A ştiut să transpună conflictul dintre Rusia şi Turcia pe plan internaţional, oţetea, t. v. 349. Combinaţiile diplomatice ... sînt transpuse acum pe terenul diplomaţiei internaţionale, id. r. 153, cf. cod. pen. r.p.r. 555. La două din portretele pictorului Rosenthal pictura a fost reconstituită şi apoi transpusă pe pinză nouă. contemp. 1954, nr. 384, 4/6, cf. dn2, m. d. enc, dex. O Refl. Nu ne lipseşte decît varga magică de a ne transpune în oricare punct, eminescu, p. l. 38. (F i g.) Înţelesul obişnuit al cuvintelor părea a se transpune într-o înţelegere nouă, largă şi dureroasă, n. zamfiuf.scu, a. 39. O Refl. pas. Denunţurile contra lui ... s-an contras toate într-nn libel şi s-au transpus respectivei comisiuni spre investigaliune. bariţiu, p. a. i, 180. | Memorialul] cuprinde 8 puncte destinate spre a se transpune la comisiunea permanente, fm (1861), 21, cf. 14. + F i g. A da expresie (Sn scris, pe scenă, pe ecran etc.), a reda, a pune pe hîrtie, In versuri, pe scenă. Viaţa e filtrată şi în romanele sale, nu transpusă tale quale. ibrăileanu, s. l. 101. Cînd Conu Leonida zice că cu „revoluţia“ noastră am dat „exemplu Europei'', Caragiale nu face decit să transpună, rezumînd, articolele din ziarele de pe vremuri, id. s. 73. încă o noapte dezordonată ... O ţigară, un scriitor îşi transpune gîndurile. bacovia, o. 239. Zola transpune ştiinţele naturale în roman, blaqa, z. 102. Cuvintele ciudatului bogătaş petrolist nu erau dintre acele ce se pot transpune în fulgurante imagini, c. petrescu, a. 305. Poetul avea ceea ce se cheamă „ureche“, foarte atentă la cadenţe şi sonorităţi, în care caută să transpună un anume conţinut interior, l. rom. 1966, 23. Aproape că nu exista epocă şi zonă literară care să nu fi reluat ... motivele mitologice, evident transpuse corespunzător anor noi realităţi, unor noi sensuri, v. rom. iunie 1970, 5. + (Complementul indică un text, o operă literară etc.) A Înlocui cu alţi termeni; a reda în altă limbă, a traduce. Cf. barcianu. Pentru a menţine puritatea limbii latine, Bruni transpune termenii medievali în cuvinte clasice, oţetf.a, r. 21 1. Lucreţiu reuşeşte să transpună în latineşte întreaga doctrină a lui F.picur fără a folosi nici un termen grec. ist. l. rom. i, 55. (Refl. pas.) A restitui forma veche şi a introduce o grafie uniformă intr-un text, care s-a păstrat intr-o formă întinerită sau s-a transpus într-un alt dialect, bul. com. ist. i, 27. O F i g. Pentru a împăminteni pe acest gigant al tuturor literaturilor trebuie să transpunem tn limba noastră tot sufletul uman care zace de veacuri incrustat în opera lui Shakespeare. v. rom. noiembrie 1964, 108. + A transcrie sau a executa o bucată muzicală in altă tonalitate decît aceea în care a fost scrisă. Cf. costinescu. Pune .. . să-i Iranspuie muzica pentru tenor. CARAOIALE, O. I, 15, Cf. BARCIANU, ALEXT, W., ŞĂI-NF.ANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., M. I>. ENC., DF.X. (Glumeţ.) Sarabande, fantezie Transpuse la tocălie De fac gaiţele 1 voiculescu, poezii, ii, 205. 2. R e f 1. F i g. A se strămuta cu mintea, cu imaginaţia in altă situaţie, în alt loc sau In alt timp; a se transporta (4). Nu ne e dală posibilitatea să ne transpunem în. aceeaşi stare sufletească, oricînd după plac. blaqa, z. 40. Criticul, care se transpune mereu în altceva ce nu e el, trebuie să-şi înăbuşe mereu ceea ce e strict personal, ralea, s. t. i, 40, cf. ii, 14. Autorul oferă astfel lui Radu şi Cristinei posibilitatea de a se transpune în situaţiile pe care le trăiesc eroii din cile va basme, t mai 1964, 90. Sadoveanu nu se lasă copleşit de vremurile evocate, nu se transpune febril ... în trecut. v. rom. septembrie 1970, 139, cf. m. d. enc., dex. •O T r a n ■/.. Cine ştie ... dacă în cartea aceasta nu e semnul ce-i în stare de-a te transpune în adîncimile sufleteşti, eminescu, p. l. 36. — Prez. ind.: transpăn. — Pref. trans- '-f- pune (după fr. transposer, lat. transponere). THANSPtiNEBE s. f. Acţiunea de a (se) transpune şi rezultatul ei. 1. Cf. transpune (1); transpoziţie (1). Cf. valian, v., costinescu, cade. Materiile prime aflate în stoc la data transpunerii impozitului de la produsul fabricat la materia primă. leg. ec. pl. 157. Impresionismul literar era, pentru renumitul critic francez, produsul transpunerii sistematice a mijloacelor expresive ale picturii în domeniul artei scrisului, vianu, m. 209. O formă frecventă de anacronism este .. ■ transpunerea forţată a prezentului în trecut, învestmîntarea trecutului în hainele zilei de azi. v. rom. ianuarie 1954, 203, cf. dn2, m. d. enc. + F i g. Exprimare, redare in scris, pe scc.nă, pe ecran etc.; Transpunerea literară a realităţii se săvîrşeşte adesea chiar lu nivelul senzaţiilor, v. rom. martie 1958, 74. Prin natura hir, amintirile nu suportă transpunerea în scrieri, ib. .martie 1969, 10. + Traducere (1). Transpunerea cuvintelor străine în româneşte, cu mijloace proprii limbii române, reprezenta însă o operaţie complexă şi plină de dificultăţi, contribuţii, îi, 20. + Transcriere sau executare a unei bucăţi muzicale intr-o altă tonalitate decît aceea în care a fost compusă. Cf. tim. popovici, d. m., cade. + Trecere a unui termen dintr-o parte a unei ecuaţii în alta (schimblndu-i semnul). Cf. costinescu. Uzul acestei teoreme în rezol-nirea ecuaţiunilor dă loc la o regulă practică, care poale fi designată sub numele de regula transpunerei termenilor. cuijanu, a. 77. 2. F i g. Cf. transpune (2); (rar) transpoziţie ! *). Meşteşugul actoricesc cere ... şi harul sfînt al întruchipării însăşi, a eroului înfăţişat, în nuanţa celei mai desăvirşite transpuneri, klopştock, f. 113. Desigur că aceste transpuneri [în mentalitatea altor indivizi] sînt de ordin conştient, ralea, s. t. ii, 14. Lucrul cel mai important ... în arta actorului este măiestria transpunerii în rol. v. rom. mai 1953, 195. 3. Transbordare a vagoanelor de cale ferată intre două căi cu ecartamente diferite, prin mutarea lor de pe un boghiu pe altul. Cf. ltr2, m. d. enc. 4. (Tehn.) Modificare periodică a poziţiei conductoarelor electrice cu acelaşi traseu, efectuată în vede- iv.a anulării sau compensării anumitor efecte de natură ilectromagnetică. Cf. ltr2, der. — Pl.: transpuneri. — V. transpune. TRANSPURT vb. I v. transporta. TRANSMUTARE s. f. v. transportare. TRANSPURTĂTtÎR, -OARE adj. v. transportator. TRANSPÎIS, -A adj. J. Mutat dintr-un loc In altul, dintr-o situaţie sau dintr-o stare in alta. Pentru materiile prime aflate în stoc..., impozitul transpus se na. achita conform normelor, leg. ec. pl. 157. 2. F i g. Strămutat cu mintea sau cu imaginaţia in altă situaţie, în alt loc sau în alt timp; transportat.2 Vi). Muzică, mă-naripezi: transpus, Lin plutesc pe valuri senzitive, v. rom. august 1966, 7. — Pl.: transpuşi, -se. — V. transpune. TRANSRENAN, -A adj. Care este situat dincolo de Rin; de dincolo de Rin. Cf. barcianu, enc. rom ., CADE, SCRIBAN, D., DN“. — PI.: transrenani, -e. — Din fr. transrhânan, TRANSSAHAR1AN, -A adj., s. n. 1. Adj. Care \ste situat dincolo de Sahara. Cf. scriban, d. 2. Adj. Care străbate, care traversează Sahara. Of. CADE, SCRIBAN, D., DN2, DEX. 3. S. n. Drum, linie de cale ferată care străbate Sahara. Cf. scriban, d., dex. 4 Tren care străbate Sahara. Cf. dex. — Pronunţat: -ri-an. — Scris şi: transaharian. scriban, d. — Pl.: transsaharieni, -e. — Din ir. Iranssuharlen. 8278 TRANSSIBERIAN — 504 — TRANSVEHS TRANSSIBERIAN, -Ă adj., s. n. 1. Adj. Care este situat dincolo de Siberia. Cf. cade, dn2. 2. Adj. Care străbate, care traversează Siberia. Cf. CADE, SCBIBAN, D., DN2. 3. S. n. Drum, linie de cale ferată care traversează Siberia. Cf. şIineanu, d. v., cade, scriban, n., nrcx. + Nuine dat trenului care străbate Siberia de la un capăt la celălalt. Linia ferată a transsiberianului, fte care zăream trecînd clin tind în cînd trenuri, tăia drept şt în două pădurile, sctnteia, 195'i, nr. 2 795, cf. DM, DI-, DEX. — Pronunţat: -ri-an. -- Scris şi: iran siberian, scrt-ban, d. — Pl.: transsiberieni, -e. — Din fr. transsibérien. TRANSSUBSTANŢiA vb. I. T r a n z. (La catolici şi ortodocşi) A pretace, în jnod simbolic, plinea şi vinul in trupul şi slngele iui lisus Hrislos. Cf. scriban, n. — Pronunţat: -fi-a. — Scris şi: transubstanlia. scriban, d. — Prez. iuti. : transsubstanţiez. — Din Jr. tianssnlistantler. TRANSSUBSTANŢIÂRE s. f. v. tianssufostiinţiere. IRAN SSUH STAN ŢI AŢIIJN Ë s. f. (La catolici şi ortodocşi) Concepţia despre taina împărtăşaniei ca prefacere miraculoasă a plinii şi a vinului în trupul şi slngele lui lisus Hristos; transsubstanţierii (1). Cf. cade, scriban, d., dl, m. n. enc., dex. — Pronunţat: -ţi-a-ţi-u-, ... Din fr. transsubstantiation. TRANSSUBSTANTIÉRE s. f. I. (La catolici şi ortodocşi) Transsubstanţiaţiune. Cf. barcianu. La momentul culminant şi înfricoşat al transsubstanţierii, am căzut în genunchi. qai.action, o. a. i, 162. Pico reflecta raţionalismul publicului florentin, pe care Savo-narola îl acuza că nu crede în transsubstantiere. oţetea, r. 230, cf. dl, m. d. enc., dex. 2. Schimbare a unei substanţe în alta. Cf. di., DM, DN2. — Pronunţat: -ţi-e-. — Şi: transsubstanflâre s. f. barcianu, enc. rom. — V. transsnbstonţla. TRANSSUD A vb. I. In tranz. (Rar) A transpira (1). Cf. costinescu, scriban, d. — Scris şi: transuda. costinescu, scriban, d. — Prez. ind. : transsûd. — Din fr. transsuder. TRANSSUDARE s. f. 1. (Rar) Faptul de a t r a n s-suda; transpirare. Cf. costinescu. 2. Transsudaţie (2). Lichidele odată ajunse prin Iransudare în cavitatea articulară, dau naştere la ceea ce se cheamă hidartroză. enc. vet, 23. — Scris şi : transudare. — V. transsuda. TRANSSUDÂT s. n. (Med.) Lichid, conţinînd apă, săruri şi proteine care trece, in anumite stări patologice, din slnge In ţesuturi sau în cavităţile naturale ale organismului. Cf. I.TR2, DER, d. MED., m. D. ENC., DEX. — Scris şi: trunsudal. df.r, m. d. enc. — PJ.: trans- sudate. — Din fr. transsudal, TRANSSUDAŢIE s. f. I. Transpiraţie (1). Cf, costinescu. în afară de roşeaţa acestei regiuni, .. .. se observă o transsudaţie abundentă, paw-ion. o. a. i, 318, cf. DL, DN2. 2. (Med.) Trecerea plasmei sanguine, prin pereţii vaselor mici, în ţesutul interstiţial sau Sn unele cavităţi naturale ale organismului; transsudare (2). Cf. ENC. ROM., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: transsudaţii. — Şi: (învechit) transsuda |ltint> s. f. costinescu, enc. rom. — Din fr. transsudatlon. TRANSSUDAŢIliNE s. f. v. transsudaţie. TRANSUMA vb. I. T r a n z. (Latinism învechit) A lua în primire; a prelua. împărăteasa Maria Theresia Iransumă şi corifirmează decretele Icnpalcline. fm (1855), 2. — Prez. ind.: tranşăm. — Din lat. transsuraerc. TRANSUMAN, -A adj. (Neobişnuit) Nepămîntean, extraterestru. Avea cască şi ochelari, în făţişindu-se transuman ca un scafandru, ca un marţian, teodoreanu, m. ij. 221. — PI.: transumani, -e. — Pref. Irans- + uman. TRANSUMJ’T s. n. Copie, duplicat al unei diplome, al unui act etc. La toate transumlete şi copiile scrise sau tipărite clapă această diplomă ... să se dea acelaşi crezSmint ca. şi. cum ar fi însnşi originalul, bariţiu, p. a. i, 184, cf. oheţie, r. m. cu Document scris în transum/it. — PI.: transumpte. — Şi: transtimt s. n. — Din lat. trajissnmptmn. TRANSIÎMT s. n. v. transiimpt. TRANSURĂN adj. (Chim.) Transuranic. Astăzi se cunosc 4 elemente transurane. macabovici, ch. 204, cf. ltr2. <0 (Substantivat, n.) Radiaţia foarte bogată de neutroni transformă o parte din atomii de V. S3S în transurane. macarovici, ch. 20-1. — PI.: transurane. — Pref. Irans- + uran(in). TR AN SUR ANI AN,-A adj. (Chim.) Transuranic. Ra-dioelemente artificiale pe care ... le credea a fi ţoale transuruniene, prelungind astfel seria, elementelor după uraniu, macarovici, ch. cf. 202, cf. dex. ... Pronunţai: -ni-an. — PI.: transuranieni, -e. — Din fr. transuranipn. TRANSURANIC, -Ă adj. (Chim.; mai ales Sn sintagma) Element transuranic = element chimic obţinut pe cale artificială, care are un număr atomic mai mare decît cel al uraniului; Iransuran, Iransuranian. Cf. /.TR*, DN2, DC, DEX. — PI.: trunsuranici, -ce. — Din germ. transuraniseh. TRANSVAZA vb. 1. Tranz. A muta un lichid sau un materia) pulverulent dintr-un vas în altul prin lurnare, prin pompare, cu ajutorul unui sifon etc. Cf. costinescu. Sifonul este un aparat /irin uyiutorul căruia putem să transvasâm un lichid dintr-un vas în altul, pont, v. 92, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. (Pipeta) de care nc servim în laborator, ca să transva-zăm o cantitate dală (le lichid, cişman, fiz. x, 288, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. <0> F i g. Cc foloseşte în adevăr publicului cititor dacă un erudil . . ■ s-a opintit a transmisa . . . acele creatiuni intr-o limbă trivială. odobescu, s. ii, 368. — Scris şi: transvasa. — Prez. ind,: transvazez. — Din fr. transvaser. TRANSVAZARE s. f. Acţiunea de a transvaza şi rezultatul ei. Cf. costinescu. Pompele sini dispozitive ce servesc la transvasarea fluidelor, marian — ţtţeica, fiz. r, 175. Această pompă se poate întrebuinţa la transvasarea lichidelor, enc. tehn. i, '184, cf. dt, ltr2, DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: transvasarc. — PI.: transvenări, — V. transvaza. TRANSVIîRS, -A adj., s. f. 1. Adj. (Învechit) Transversal (1). Ca să se areate coada cometa lungă, se cuvine să o vedem în linie transversă (crucişe). sibineanu, c. 69/25. La regia cervicală, diametrul trans-vers (sau în curmeziş) este mai mare decît acela ce se întinde de dinainte' înapoi, kretzulescu, a. 24/8. Aponevroza muşchiului Iransvers. id. ib. 165/10, cf. orescu, t. 193/10, MARIN, v. 398/34, polizu, p. 56/3, 6298 € transversal — 505 — TRANŞEE 2, S. [. (Rar) Transversală (3). CI. cantuniart, l. m. 140. PI.: Iransnttrşi, -se. — Din fr. (ransvcrse, lai. Irausversus, TRANSVERSAL, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care are direcţia perpendiculară pe lungimea unui corp sau a unei suprafeţe, care taie ceva de-a curmezişul, care trece cruciş peste ccva; (învechit) transvers. Cf. caiet, 67r/26, cuciuran, D. 31/15. Linii transversale. bre zoi an u, r. 248/10, cf. negulici. Dureri înţepătoare pe partea traversată şi superioară a pîntecetui. man. sXnXt. 304/22. Tăbliţe mari care taie într-un mod transversal slratele care le copiind, barasch, i. n. 28/1-1, cf. marin, !•'. 366/25, cobÎlcescu, a. 8/13. Caracterele zoologice ale acestui şarpe . . . sînt că are nişte place transversale subt burtă, isis (1859), 1 (ii1/10, cf. costinescu, barcianu, alexi, w. O căpiţă de brîruă cu smîntînă ... dispăru metodic în adîncul pîntecului său, printre crăpătura transversală a buzelor sale groase, hogaş, m. n. 37, cf. şXineanu, d. u., cade. Sistem de formare, pentru turnarea unei plăci de fontă, prevăzută cu două aripi transversale, ioanovici, tehn. 85. în oraşul vechi, stradelele transversale, pentru pietoni şi biciclişti, au rămas întunecoase canaturi de umbră, sadoveanu, o. ix, 237, cf. scriban, d. Denumirea de pană transversală vine de la faptul că această pană se montează de-a curmezişul pieselor ce trebuiesc asamblate, soare, maş. 48. Se realizează aşa-numita alimentare transversală, prin care fibrele intră în darac orientate în sensul lăţimii maşinii, ionescu-muscel, fil. 292, cf. cantu-niari, l. m. 169. Au intrat în sala cea mare, cu covoare groase pe jos, cu perdele mărginite jos cu draperii transversale, roşii, camil petrf.scu, o. i, 348. Celelalte cinci pînă la şase benzi transversale sînt de coloare aproape neagră, linţia, păs. ii, 173. Văile transversale sînt în general cele mai. recomandabile pentru amplasarea construcţiilor de baraje, probl. geogr. i, 98. O Secţiune transversală — suprafaţă obţinută prin secţionarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea lui. Cf. ol, dm, dex. O (Adverbial) Cf. costinescu, scriban, d. Vneală, prin care se trece transversal (cruciş) un alt sistem de fire, denumit bătătură. onescu-muscel, ţes. 31. 8, Adj., s. f. (Mat.) (Dreaptă) care taie o figură dată. Cf. asachi, e. tu, 149/17, cf. costinescu. Dreapta indefinită care strălaie laturile unui triunghi se numeşte transversală, melik, g, 93, cf. cade, ltb8. dl, dm, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. 3. S. f. Galerie orizontală în interiorul unei mine care trece de-a curmezişul direcţiei stratului; (rar) transversă (2). Cind să-l întrebe vagonetarul că ce caută, a fugit înapoi pe transversală, davidoglu, m. 38, ci. 28, DL, DM, DN2, M, D. ENC., DEX. — Pl.: transversali, -e. — Şi: (învechit, rar) tran-versâl, -ă (cuciuran, d. 31/15), traversai, -ă adj. — Din fr. transversal.. TRANSVERTOR s. n. Maşină electrică caro transformă curentul electric continuu în curent alternativ sau invers, ori care schimbă frecvenţa unui curent alternativ. Cf. ltr2, dn2, dex. — Pl.: transverloare. — Din fr. Irausvertcur. TRANŞĂ vb. I. T r a n z. 1. A rezolva repede şi definitiv o dificultate, o problemă, un conflict; a lichida. Cf. lm. Va fi competent ... d-sa să tranşeze cestiunile relative la instrucţiunea publică, maiorescu, D. I, 119, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., cade. Această chestiune a fost tranşată, titulescu, d. 146. Conflictul părea tranşat, bart, s. m. 89, cf. scriban, d., dn2. Situaţia e tranşată deodată de un terţ. v. rom. august 1970, 140. Chestiunea e departe de a fi definitiv tranşată, h. daicoviciu, o. 18, cf. m. d. f.nc., dex. 2. A tăia, a împărţi, a desface în bucăţi. Cf. alexi, w. + S p e c. A separa, în porţiuni anatomice, după sortimente, calitatc etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. Cf. m. d. enc., dex. — Prez. ind.: tranşez. -■ Din fr, Irancher, germ. (ranschieren. TRANŞANT, -A adj. 1. Care nu admite, care nu suportă contraziceri; categoric, hotărit. Cf. alexi, \v., şXineanu, d. tj., scriban, d. Stabileşte o diferenţă tranşantă între limba vorbită la ţară şi limba documentelor. scl 1950, 104. O mişcare culturală,... decadentă prin pierderea oricărui echilibru şi tranşantă prin formule. blaga, z. 161. Deosebirile între cele două versiuni sînt mult mai numeroase şi mai tranşante, cl 1957, 6!). Deosebirea tranşantă pe care o face limba literară actuală... este neglijată de Neculce. varlaam— sadoveanu, 82, Cf. dn2. Această atitudine tranşantă în descrierea personajelor este proprie concepţiei sale estetice. t septembrie 1966, 79. Distincţia tranşantă... între viaţa curentă, banală, „empirică“ şi viaţa esenţială încorporată în opera de artă. v. rom. octombrie 1970, 115, cf. m. d. enc., dex. 2. (Despre culori) Care se opun puternic una alteia. Cf. DL, DM, DN2, M. D, ENC., DEX. — Pl,: tranşanţi, -te. — Din fr. tranchant. TRANŞĂRE s. f. Acţiunea de a tranşa şi rezultatul ei. 1. Cf. tranşa (1). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 2. Cf. tranşa (2). Cf. lm. + S p e c. Separare a cărnii unui animal tăiat pentru consum, în porţiuni anatomice după sortimente, calitate. Modul în care se va face tranşarea [cărnii] pe calităţi şi limitele anatomice respcctive ... se vor stabili prin instrucţiuni. uo 1951, 819, cf. ltr2. — V. tranşa. TItANŞĂ s. f. 1. Fiecare dintre părţile în care este împărţit un lucru sau un grup de lucruri care se produc sau se distribuie în etape succesive. Cf. cade. Am cerul .. ■ predarea tranşei a doua a armamentului. titulescu, d. 623. Prima tranşă [de lemne] va începe să se distribuie la intrarea în vigoare a prezentei hotă-rîri. bo 1951, 810, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + Porţiune, fragment. Limba română s-a dovedit sensibilă la calitatea, timbrului vocalic din tranşa a doua a cuvlntului fonetic, scl 1957, 44. Se mai poate adăuga ... şi pasiunea pentru construcţiile simetrice în tranşe ritmice largi, varlaam — sadoveanu, 424. De la a-ceastă convorbire memorabilă... au trecut douăzeci şi doi de ani, deci o tranşă apreciabilă de viaţă omenească, v. rom. mai 1960, 25. ^ Spec. Fiecare dintre porţiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, in vederea sortării pe calităţi, dex. 2. Suprafaţa laterală formată de marginile tăiate ale foilor unei cărţi, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită. Cf. dex. — Pl.: tranşe. — Din fr. tranchc. TRANŞE s. f. v. tranşee. TRANŞEE s. f. I. (Mii.) Şanţ îngust săpat pe o poziţie de luptă sau în spatele acesteia, amenajat cu parapete şi locaşuri de tragere cu armamentul de infanterie şi care oferă protecţie împotriva focului inamic; (Învechit) ocop (1). Pămîntul împrejuru-mi, săpat în lungi tranşele, E plin de arme rupte, de glonţi şi de ghiulele, alecsandri, p. ii, 86, cf. costinescu. Colonelul. ■ ■ e rănit în tranşee, maiorescu, d. ii, 99, cf. alexi, w. în dreapta şi în stînga tranşeele infanteriei se întindeau, strîmbe şi capricioase, ca nişte linii grosolane pe o hîrlie bolită, rebreanu, p. s. 92. Unul după altul părăsesc tranşeia. camil petrescu, v. 43, cf. cade. Tranşeele săpate adînc, întărite cu garduri de sîrmă ghimpată.. . se întindeau aproape fără întreru• 6306 TRANŞEI — 506 — TRANZACŢIONAL pere pe marginea unui platou, topîrceanu, o. a,ii, 8. înlr-un loc tranşeia e apropiată de şanţurile nemţeşti. c. petrescu, î. ii, 14, ci. scriban, d. Minerii par soldaţi înlr-o tranşee, bogza, v. j. 118. In tranşeea săpată de premililari era zăpuşeală, t. popovici, s. 22. Eram firav, parcă bătut de vini, Iar tata dus în marşul surd, de chin, Poate-n Iranşeu, ori poale în mormînl. labiş, i". 14. Vai, vai, vai, tranşei, tranşei, Cît am muncii noi la voi, Şi-acum vă surpaţi pe noi! gr. s. vi, 7. Ne luptăm ca nişte zmei, Ziua, noaptea prin tranşei. FOLC. MOLD. I, 515. 2. (Tehn.) Şanţ. de lăţime mică îu raport cu lungimea, folosit pentru aşezarea fundaţiei unui zid, pentru instalarea unor conducte, cabluri, canalizări etc. Cf. LTR2, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -şe-e. — Scris şi: tranşele. — Pl.: tranşee şi (regional) tranşei. — Şi: (popular) tranşau (pl. şi tranşeuri alb sn iv h 966/762) s. n., (învechit şi regional) tranşeă (şXineanu, d. u., alr sn rv h 966/192, pl. tranşele) s. f., (regional) tranşei (ib. h 966/537, pl. tranşei) subst, (formă coruptă) tranjâie (ib. h 966/250) subst. pl., tracşca (ciauşanu, v. 205, pl. Iracşele id. ib.) s. f. — Din fr. tranchce. THAfilŞfil subst. v. Iranşee. TRANŞEU s. n. v. tranşee. TRANŞP<ÎRT s. n. v. transport, TRANTABÎJŞURI subst. pl. (Regional) Boarfe, ca-trafuse; (regional) trânte (1). Cf. coman, gl. — Cf. Iran t ă. TRANT'ALÎU, -ÎE adj., s. ni. şi f. (Prin nord-veslul Munt.) (Persoană) aiurită, zăpăcită, nătîngă. Cf. udrescu, gl. A venit Iranlalia să-i mai plătesc o dală culesul la prune; uitase c-a primit, id. ib. — Pl.: trantalii. — Etimologia necunoscută. Cf, t ă n t ă 1 ă u. TRANTAVfilE s, f. pl. 1. (Prin nord-vestul Munt,) Boarfe, catrafuse; (regional) trânte (1). Cf. udrescu, gl. Ce le faci cu-alîtea Irantaveie, cind le-i muta? id. ib. 4- (Regional) Toate ustensilele războiului de ţesut (Mărăşeni — Vaslui), lexic reg. 64. 2. (Prin Bucov.; in forma Irantaveie) „Halaturile cailor“, şez. xix, 13. — Şi: trantavile s. f. pl. — Cf. trânte, d a r a v e 1 e. TRANTAVÎXE s. X. pl. v. Irantaveie. TRÂNTĂ s. f. (Regional) Femeie proastă (Lisa — Făgăraş). Cf. lexic reg. 95. — Pl.: trânte. — Cf. t r a n t a 1 i u. TRÂNTE s. f. pl. 1. (Prin Munt. şi Olt.) Lucruri casnice mărunte sau lucruri de îmbrăcăminte mai vechi (îngrămădite, aruncate în dezordine); boarfe, catrafuse, (regional) trantabuşuri, trantaveie. Cf. arh. olt. xxi, 277. Aruncă tranle mai multe în căruţă că-ngheţăm pînl a pădure, cv 1952, nr. 1, 34. la-ţi tranlili şi pleacă! coman, gl., cf. lexic reg. ii, 17. Cîte alea de trânte se mai adună la casa unui om. u-drescu, gl. O E x p r. A umbla cu trântele In spinare = a se muta des. id. ib. 2. (Prin nordul Munt.) Vorbe goale, palavre, nimicuri. După ce au jurat, începe şi mutul să vorbească şi să spuie trântii, muscel, 69, cf. pamfile, s. v. 64. — Şi: tr£nde (alrii/i h 29/346, alrsnv hl 397/346), trântii s. f. pl. — Etimologia necunoscută. Cf. t r a n ţ ă. TRANTEZOAlCA s. f. art. Numele unui dans pular (Poiana — Tîrgu Jiu). Cf. h v 390. -- Etimologia necunoscută. Cf. trant e. TRÂNTII s. f. pl. v. Iran le. TRAJVŢĂ s. f. v. zdreanţă. THANVAl s. n. v. tramvai. TRANVERSAJL, -A adj. v. transversal. TRANVERsA s. f. V. traversă. TRANZACŢIE s. f. 1. Înţelegere intervenită între două sau mai multe părţi prin care se stabileşte modalitatea transmiterii anumitor drepturi sau a efectuării unor schimburi comerciale. De cîte ori va avea guvernul a se nrgoţa penlru transacţiilc seaa punerile în lucrare după tractatul de Londra, ar (1829), 1282/11. Ceea ce să atinge de relaţiile casnicilor lor trebuinţe şi corner ¡Halelor transecţiî (a. 1842). doc. ec. 768, cf. 769. Preţul hotărîl e un preţ foarte însemnat, şi care nu se găseşte chiar în transacţiile urmate de bună voie. kusso, s. 159. Pînă la 1572 nu găsim, asupra tranzac-ţiunilor în interiorul fălii, nici un document, hasdeu, i. v. 31. Este foarte îndaloritoriu şi onest în toate Iran-sacţiunilc şi afacerile lui, i. ionescu, d. 265, cf. ddrf, alexi, w. Lipsa drumurilor bune de comunicare... împiedica muli transacţiile cu cele mai principale producte ale pămînlului nostru, n. a. bogdan, c. m. 112. Ministerul n-are dreptul şi calitatea să intervie în Iran-sacţiile dintre vînzătorul unei proprietăţi agricole şi. amatorii de a cumpăra, rebreanu, r. i, 270, cf. scriban, d. Pieţele unde se încheie marile transacţii cu... [bumbacul] sînt New York, Alexandria, ionescu-muscel, ţes. 18. Comandantul garnizoanei... slrînse bogăţii considerabile din taxele de tranzit şi din transuc-tiile comerciale la care lua parte, oţetea, t. v. 111. O tranzacţie care ne-ar pune pe noi... în posesia unor mijloace economice mai mari. vornic, p. 158. 2. (Jur.) Convenţie prin care. părţile urmăresc evitarea ori stingerea unui litigiu existent între ele, fă-cindu-şi în acest scop concesii reciproce; p. e x t. înţelegere, învoială, acord, convenţie; concesie, compromis. între Marolo şi Espartero s-or fi făcui... o Iransacţie sau legătură de pace, gt (1839), 1471/50, cf, stamati, d, PrieliniUe politice se disfac, trajisac-ţiile... se lovesc, se înţăleg şi se prifac ziuă pe ziuă, russo, s. 113. în ce oribilă pusăciune se găseşte o jună femeie cind trebuie să des puie.. , de inima sa, şi se vede nevoită a face o Iransacţiune. . . cu sentimentul onorului! negruzzi, s. iii, 80. Sînt hotărîţi la o luptă înverşunată şi nu vor primi nici o condiţie sau tranzacţie. ghica, a. 315. Mircea cel Mare... apare ca „duce al ţerei de peste munţi a Făgăraşului",... pînă şi-n transacţiunile diplomatice dintre Muntenia şi Ungaria. hasdeu, i. c. 11, cf. costinescu. Dacă istoria scrisă admite explicări, adevărul de realizat nu admite trunsacţiuni. maiorescu, cr. i, 249. Transacţiunea trebuie să fie constatată prin aci scris, hamangiu, c. c. 425, cf. barcianu, alexi, \v. Rămăsese cu zîmbetul provocat.. . de transacţia noastră. ibrXileanu, a. 103, cf. şXineanu, d. u., cade. Critica nu suportă complezenţă şi tranzac-ţiune. lovinescu, s. n, 69. îmi oferă o transacţie pe care o socoale cea mai firească si onorabilă soluţie. c. petrescu, î. ii, 83. Penlru ei nu există nici greşeală, nici uitare. — Nici tranzacţie?... — Nici tranzacţie. sadoveanu, o. ix, 312. Mai era posibilă tranzacţia, în cazul cînd s-ar hotărî să plătească filodorma? preda, r. 33, cf. pr. drept, 390. — Scris şi: transacţie. — Pl.: tranzacţii. — Şi: (învechit) tranzacţiune, (învechit, rar) trausicţie s. f. — Din fr. transaclion, lat. transactio, -oiiis. TRANZACŢIONA vb. I. I n t r a n z. (Jur.) A facc o tranzacţie (2). în cazul în care părţile au tranzacţional, procesul nu se mai judecă, ci. inslunţa ia doar aci de învoiala lor. pr. drept, 390. — Pronunţat: -ţi-o-. — Prez. ind.: tranzacţionez. — V. tranzacţiune. TRANZACŢIONAL, -A adj. Referitor la o tranzacţie, care are la bază o tranzacţie sau care rezultă dintr-o 6321 TRANZACŢJUNE — 507 — TRANZIŢIE tranzacţie, de tranzacţie. Ci. costinescu, cade. Se fac aci sforţări mari pentru a se găsi o formulă tranzacţională■ titulescu, u. 120. O consecinţă a caracterului tranzacţional al contractului, cod. pen. r.p.r. 370, cf. DN3, M- D. ENC. —* Pronunţat: -ţi-o-, — Pl.: tranzacţionali,. -c. — Din fr. transactionnel. TIIANZ/YCŢILiIVE s. :f. v. lrauziiv)ic. TRANZISTOR s. n. 1. Dispozitiv clectronic alcătuit dintr-un semiconductor, avînd funcţiuni similare cu celc ale tuburilor eleclrcmiee. Cf. dn2, m. d. enc., dex. 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu tranzis-toarc (l). Cf. dn3, dex. — Accentuât ţi: tranzistor, — Pl.: Iranzisloare şi (in.) tranzistori. — Din fr. transistor. TRANZISTORIZAT, -A adj. Care este prevăzut cu tranzistoare (1), In întregime tranzistorizat, aparatul are o greutate de numai 10 kg. contemp. 1965, nr. 977, 9/7. Aparatul portabil tranzistorizat... cu patru lungimi de undă. scînteia, 1965, nr. 6 794. — Pl.: tranzistorizaţi, te. — De Ja tranzistor. Cf. fr, transistorisé, cngl. transistorized. TRANZIT s, n. 1. Trecerea unor mărfuri sau a unor persoane dinlr-o ţară în alta prin teritoriul unei a treia ţări; (rar) tranzitare. Tranziturile mărfurilor sini slobode prin ţară. cr (1830), 3602/26, cf. valian, v., STAMATI, D., POLIZU, BARCIANU, ALEXT, \V. Prin poziţia sa geografică Ţara Românească era un punct însemnat pentru trântitele comerciale. peticX, o. 417. Cu tranzitul mărfurilor se petreceau lucrurile cam tot aslfel. N. A. BOGDAN, C. M. 165, Cf. şXtNEANU, D. U., SCRIBAN, d. Ada Kali era un important... punct de transit pentru mărfurile din Oltenia şi din sudul Dunării în Austria. oţetea, r, v. 111, Oraşele greceşti... făceau numai conter/ de tranzit, u. daicoviciu, d. 39, O Bilet de tranzit = document pe baza căruia slnt scutite de vamă unele mărfuri la trecerea lor priutr-o ţară. De răspunde că are să-l exporte (rachiul], capălă bilet de tranzit, i, ionescu, p. 153, cf. m. d. enc., dex. O L o c. adj. în tranzit în trecere. Mărfurile declarate în transit nu sini supuse la. laxe vamale, n. a, bogdan, c. m. 123. + Regim vamal special al mărfurilor care, treclnd fără oprire printr-o ţară străină, sint scutite de vamă. Trimetirea de cărţi prin transit nu va fi supusă la aceste dispoziţii (a. 1833). uricariul, vii, 225, cf, costinescu, cade. + P. c x t. Trecere dintr-un loc in altul, dintr-un domeniu în altul ctc. Este un ce greu à constata o împărţire strictă a artelor, pentru că există un tranzit dinlr-o artă în cealaltă, f (1872), 109. Fenomenul este reliefai în cursul anotimpurilor de tranzit, mai ales primăvara, scînteia, 1965, nr. 6 589. Spaţiul intermediar pare astfel un loc de tranzit, în care stăruie o atmosferă de provizorat, v. rom, iulie 1970, 104. 2. (Concretizat) Totalitatea mărfurilor care trec dintr-o ţară in alta, prin teritoriul altei ţări. Tutunurile şi tabacurile... trecătoare penlru alte oraşe, vor fi apărate de această taxă în oraşele pe unde vor trece socotindu-să ca nişte tranzit, cr (1833), 205V26. Voieşte acum a să îngădui să aducă.... 220 boi şi vaci tranzit penlru Austria (a. 1846). doc, ec. 897, cf. enc. rom 3. Trecere a unui tren printr-o staţie de cale ferată sau printr-o ţară cu efectuarea opririlor numai pentru încrucişări sau pentru schimbări de direcţie. Cf. LTR, M. D. ENC., DEX. 4. (Fiziol. ; şi în sintagma) Tranzit digestiv = drumul parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor în gură şi pînă la absorbţia elementelor asimilabile şi eliminarea resturilor. der, cf. ABC săn. 129. — Scris şi: transit. — Pl.: tranzituri şi tranzile. — Şi: (Învechit, rar) tranzitôn subst. doc. ec. 250. — Din fr. transit, germ. Transit. TRANZITA vb. I. I. T r a n z. A transporta printr-o ţară străină mărfuri în tranzit (1). Cf. cade. Lemnul exportai e de provenienţă austriacă şi îl transitează numai, prin Moldova, oţetea, t. v. 43, cf. dn?. 2. Intrau z. (Despre trenuri, vagoane ) A trece printr-o staţie de cale ferată cu efectuarea opririlor numai pentru încrucişări sau pentru schimbări de direcţie. Trenul accelerai 803 Constanţa—Bucureşti va avea trei vagoane directe pentru Cluj, care vor tranzita cu trenul 303. scînteia, 1960, nr. 4 856. — Scris şi : transita. — Prez. ind, : tranzitez. — Din fr. transiter, TRANZITÂR1Î s. f. (Rar) Acţiunea de a tranzita; tranzit (1). Cf. tranzita (1). Pol să aibă alte preocupaţiuni decît ale transitării de mărfuri. macedonski, o. jv, 140, Aplicarea. ■. interzicerii transitării pe teritoriul său spre statele vestice a vilelor. gologan, g. r. 91. — Scris şi: transilare. — Pl.: tranzitări. — V. tranzita. TRANZITIV, -Ă adj. 1. (Lingv.; despre verbe) A cărui acţiune se răsfringe direct asupra unui obiect. Cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u. Verbele transitive au în mod normal un gol înainte umplut de un nominativ. . ■ şi al doilea gol, în urmă, umplut de un acuzativ, puşcariu, l. r. i, 151. Cînd obiectul gramatical stă... la acuzativ, verbul este tranzitiv, iordan, l. r. 420, cf. scriban, d., dn2, dex. în unele limbi romanice, [verbele] au continuat să fie tranzitive, ist. l. rom. i, 235. •£> (Adverbial) Unele verbe intransitive se pot întrebuinţa şi tranzitiv, scriban, d. 2. (Mat.; în sintagma) Relaţie tranzitivă = relaţie stabilită între elementele unei mulţimi, avînd proprietatea că, dacă Intr-un triplet de elemente ale sale primul e in relaţie cu al doilea, iar al doilea e în relaţie cu al treilea, atunci şi primul e în relaţie cu al treilea. Cf. der, m. d. enc, — Scris şi: transitiv. — Pl.: tranzitivi, -e. — Din fr, transitif, lat, transitivns. TRANZITIVITATE s. f. 1, (Lingv.) Proprietate a unui verb de a fi tranzitiv (1). Tranzitivitatea presupune intrarea în contact a două elemente: subiectul şi obiectul, scl 1960, 562, cf. m. d. enc., dex. 2. (Mat.) Proprietate a unei relaţii matematice de a fi tranzitivă (2). Cf. m. d. enc. — PI. : tranzitivităţi-, — Tranzitiv -f suf. -itate. Cf. fr. transitivité. TRANZITÔN subst. v. tranzit. TRANZITÔRIU, -IE adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziţie, intermediar. împrejurările. .. în privinţa viitorului stadiu iransiloriu de organizare, ne pricinuieşle multă temere, fm (1861), 33, cf. costinescu. La dispoziţiunile transitorii... voi propune însumi ca să nu se împuţineze numărul şcoalelor. MAIORESCU, D. I, 528, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şXineanu, d, u., scriban, d. Vasta noastră literatură a tîrgurilor a arătat caracterul tranzitoriu al provinciei, v. rom. februarie 1963, 117. O (Adverbial) Cf. scriban, d. + P. e x t. Care durează puţin timp; provizoriu, trecător (III 2). Denumirea... numai tranzitorie a membrilor conferinţei, fm (1861), 18. Normă ce, oricît de Iransitorie ar fi, a dat imense rezultate. macedonski, o. iv, 127, cf. cade. O măsuţă, geamantanele, un vraf de cărţi şi hîrtia albă la fereastra de către drumt alcătuiau un interior... aproximativ şi tranzitoriu. v, rom. septembrie 1963, 14. — Scris şi: Iransitoriu. Pl.: tranzitorii. — Din fr. transitoire, lat. transilorius. TRANZÎŢIE s. f. Trecere de la o stare, de la o. situaţie etc. la alta. Prin o tranziţie minunată, se rădică de. la... mărimea epică a micului poem la ceea 6335 TRANZIŢIONAI. — 508 — TRAPAZAN ce ininia arini om are mai simţit, russo, s. 26. Partea orchesttului lasă. a se vedea mai multe tranziţiuni armonice’ide o rară beleţă. filimon, o. ii, 233, ol. cos-tinescu. Pentru a se putea admite probabilitatea unei tranşiţiuni fonetice... se cer neşte forme intermediare. HAŞDEU, I. C. Ij 41, cf. MAIORESCU, D. I, 2, EDRF, BĂRCI A NU, alexi, Vi şXineA-nu, p* u. N.-ai putut să ajgngi dinijrodată, fără iiici o ţranzitiune, din păgîn, monah creştin, galaction, o. 226. Trecînd fără tranziţie de la o indignare excesivă la> un calm patologic. brXescu, a. 196, cf. şcr-iban, d. Fără altă tranziţie, Pane... recită rar şi răspicat, vinea, l. i, 111. Fragmentarea compoziţiei întregi limitează necesitatea unei tranziţii cromatice, v. rom. septembrie 1963, 1,83. Fără nici o tranzifie..limba latină se află in situaţia de a fi nevoită să exprime capodoperele literaturii greceşti. ist. l. rom. i, 51. <0> Loc, adj. De tranziţie = de trecere, intermediar, tranzitoriu. [Romanele lui Filimon] sint mai mult o colecţiune de tablouri adevărate şi vii ale obiceiurilor... din epoca de transifiune. o hi ca, s. 63. Elemente pentru înţelegerea... unei interesante epoci de transiţie. maiorescu, d. i, 72. Opera lui are ca obiect moravurile dintr-o vreme de tranziţie. ibrăileanu, s. l. 88. Momente mai însemnate ale acestui interesant proces de tranziţie, blaga, z. 94. In Prusia estică se găsesc exemplare de tranziţie, linţia, pXs. ii, 136. După dieta hidrică se trece la dieta de tranziţie. abc sXn. 126. Ezitările... unei vîrste de tranzifie. v. rom. august 1970, 69. Această epocă de tranziţie trebuie considerată ca o introducere la istoria orinduirii feudale, panaitescu, o. ţ. 17. + (Fiz.) Trecere a unui sistem fizic dintr-o stare într-alta. Cf. ltr, -der, m. d. enc. + Schimbare (bruscă) a stării unui atom, ion, nucleu atomic etc., Însoţită de obicei de absorbţia sau de emisia unei cuante, de energie. Cî. ,der, m. d. enc. -?• Scris şi: trartsifie. —PI.: tranziţii. — Şi: (Învechit) tranzlţlfine (sfcris şi transifiune) s. f. — Din fr. trunsltion, lat. transitio, -onis. k ' ' i; TRANZIŢIONÂL, -A adj. (Rar) Gare are caracter de tranziţie,, privitor la tranziţie. Fază tranziţională. scl 1964, 409, cf. 41*4, uristea, ¿p. e. .41. — PI.: traiţzifionali, -e. — Îfajttzlţie + s’uf. -onal. TRAXZIŢIÎJN' E s. f. v. tranziţie. TRANZLAT(3p, -OARE s. m. şi f. v. translator. TRAP1 interj., s. n. 1. Interj. Cuvlnt care redă zgomotul făcut de mersul In fugă al calului, p. e x t. al unui om. <0> (Adverbial) Am intrat trap, trap, tră-puşor bleg, pe din dos la moş Nicu. brXescu, a. 63. O (Cu valoare de imperativ) Hai, trap, nu te boldi la mine ca la un urs! v. rom. martie 1952, 186. , 2. S. n. Mers in fugă al calului, cu viteză mijlocie (Intre pas şi galop), In care animalul păşeşte în acelaşi timp cu un picior din faţă şi cu piciorul opus de dinapoi; treapăd (1), (regional) trăncălău1, trăncăneală2. Cf. anon. car. Şi trapul cailor stîrneşte Un nor de praf. vlahuţX, s. a. i, 135, cf. ddrf, da.m£, t. 47. El poartă calul dind ocol, în trap grăbit, în pas domol, coşbuc, Pi i, 109, cf. barcianu. Doi călăraşi veneau în trapul cel mare. d. zamfirescu, r. 255. Caii... porniră în trap întins, sandu-alde a, u. p. 77, cf. alexi, w. Strîn-gînd frîul şi lăsînd calul în trap domol. sXm. v, 925. Primarul fu silit să-şi ţină calul în pas, cel mult în trap dpmol. agîrbiceanu, a. 396. In trap picioarele calului şe mişcă asocigte în sensul unui biped diagonal. enc- vet. 1:34. Brişcă porni în trapul reţinut .al cailor. rebreanu, r.i, 74. Venea la trap, plecat peşte oblînc Şi calul lui creştea tot mai aproape, o. botez, f. ,s. 63. Abramovici m-a dus la cursele de trap. brXescu, a. 243. Iubirea este geniu: cum poţi s-o pui în frîu, Să-fi poarte faetonul în trap, la preumblare? voicu-lesgu, poezii, ii, 315. Pe drumul neted caii se mînă în „trop‘‘ (trab). pribeagul, -i>. r. 75. în amurgul unui început de toamnă, un călăreţ cobora în trap liniş- tit spre sat. sadoveanu, o. i, 101. Moşierul... încălc-cînd pe calul acestuia porni la trap spre curte. cXli-nesou, e. o. i, 120. Caii sint toţi patru voinici şi au trapul mare. camil Petrescu, o. i, 265. Caii aleargă în trap mărunt, sau uneori pornesc... în galop, boqza, c. o. 330. Cu mărea(a lor trăsură. .. trasă de cai albi ... în trap solemn se apropiau de locuinţa lui. vinea, l. ii, 14. Şareta coborî în sat în trapul mare al calului. preda, d. 177. A treia zi călăream încă, la trap, v. rom. august 1958, 75. Găii mergeau la trap. ib. ianuarie 1971, 6. Mînă caii, mină, La trapuri mărunte, i. cr. iii, 164, cf. h ii 117, iv 84* [Calul] are troapu lung. mat. dialect, i, 100. O (Despre trăsuri) Cînd ies de dimineaţă din casă, o trăsură din trap mare intră pe strada mea. caraoiale, o. ii, 30. Automobilul gonea pe caldarîmul stropit, luînd înaintea trăsurilor care se îndreptau ta trap spre Arcul de triumf, c. petrescu, a. 362. O (Rar; tn legătură cu mersul altor animale) Un dulău lăfos... se apropie în trap leneş, rebreanu, i, 10. O (Prin analogie; despre oameni) Olguţa-n ftunte în trap dănţuitor, teodoreanu, m. ii, 84. + (Concretizat) Zgomotul făcut de un cal care merge in acest fel. Cf. ddrf. S-aude trap împărătesc de muscal Cu doi cai. teodoreanu, m. u. 264. Am sentimentul că aud pe şosea trapul calului. cXlinescu, c. o. 246. S-aud paşi rari de ciubote..., trap de copile, camilar, n. iî, 305. — PI.: (s. n., rar) trapuri. — Şi: treap (ddrf, tdrg, cade,'scl 1960, 786, 791) interj., s. n., trop (alr i 1 476/255, a i 13, 24, 26, 31), troap s. n., troipă (a i 34) s.f., trăp (scl 1960, 786, 791) interj. — Onomatopee. Cf. germ. Trab, magii, trapp. TRAP2 s. n. (învechit) Rocă eruptivă de culoare Închisă, care formează plnze de lavă suprapuse avind aspectul de trepte pe marginile abrupte ale platou-rilor. Cf. enc. rom,,, cantuniari, l. m. 144,.ltr. w Scris şi: trapp. cantuniari, l. m. 144. — Din gerrti. Trapp, fr: trapp. ' ' TRAP3 s. n. (Regional) Bucată mare de p.îine sau de mămăligă (Frumoasa — Zimnicea).;icy 1951, nr. 6, 30. ; — PI.: trăpuri. " — Cf. dărap. ’ TRAPA vb. I. Intranz. (Rar; despre cai) A merge la trap1 (2). Călări pe cai de frunte ce saltă-n loc şi trapă, alecsandri, poezii, 377. — Prez. ind. pers. '3: trăpă. — V. trapi. TRAPÂCICĂ s. f. .V. trapaşcă. ŢRAPAÎiVŢ s. n. (Prin Bucov.) Iarbă mare (de proâstă calitate), lexic. reg. 118. — Etimologia necunoscută. TRAPAN s. n. v. trepan. ŢRAPASAT s. n., s. m. (Italienism) 1. S. n. -(In sintagmele) Trăposat imperfet = imperfect. Cf. vX-cXrescul, ap. rosetti — .cazacu, i.l.r. i, 430. Tra-pamt perfet = mai mult ca perfectul, id. ib. 465. 2. S. ni. Decedat, defunct. Ultima... trombă Ce cheatiiă la viaţă pe trapasaţi din secoli. heliade, o. i, 215. — .PI.: (m.) trapasaţi, (n.) trapasate. — Din iţ. .trapassato. TRAPAŞCĂ s. f. (Prih Mold.)- Bătător pentru covoare. Cf. scriban, d., lexic reg. ii, 127. — PI.: trapaşte (scriban, d.) şi trăpăşti (id. ib.). — Şi: trapâclcă (lexic reg. ii, 127), tlilpleăşcă (scri-BA-N, d.) s. f. — Ci. ucr. ţpenaiKa „pămătuf, pleasna-“. TRAPAZAN s. n. (Prin Munt.) 1. Legătură care ţine vîsla la barcă. Cf. ddrf, scriban, d., h vii 486, cv 1951 nr. 9-10, 43. 6348 TRAPĂ1 — 509 — Trapeză 2. Pridvor, prispa, scriban, d., cf. chest. ii 274/79. + Împrejmuire, gard la prispă. Cf. cv 1950, nr. 4, 45, chest. ii 274/91, ib. 276/91, ib. 278/91. 3. Balustradă, scriban, d. Sprijinii de iropuzanu scării, am scoborît pe cooerlă şi de aci jos în cabină. id. ib. — PI.: trapazane. — Şi: trapuzăn (scriban, d., chest. ii 274/79), tropozân (chest. ii 274/91, ib. 276/ 91, ib. 278/91), tropuzăn, trepuzân (cv 1950, nr. 4, 45) s. n. — Din te. trabzan. XRĂPĂ1 s. I. 1. Uşă orizontală servind pentru a închide, ca un capac, o deschizătură în podeaua unei scene, în puntea unei nave etc. V. chepeng. Aj fi vrut să se deschidă o trapă sub tălpile mele, să nu mai aud, să nu mai văd. i. botez, b. i, 9. Rampa. .. învă-păia... covoarele trapelor şi melcul sufleurului. klop-ştocic, f. 96, cf. scriban, d. Stănică... seotocca peste tot şi ciocănea, in căutare de trape misterioase, căli-nescu, e. o. ii, 195. + (Rar) Oblon la prăvălie; (rar) tarabă. Cf. şăineanu, d. u. închide trapa. id. ib. 2. Acoperămlnt al unei capcane pentru prinderea animalelor mari. Cf. scriban, d., dl, dm. — PI.: trape. — Din fr. trappe. TRAPĂ2 s. f. (Bot. ; şi in sintagma trapă înotătoare, brandza, fl. 219) Cornaci (Trapa italans). id. d. 154, — PI.: trape. — Din lat. Trapa, numele ştiinţific al plantei. THApA3 s. f. v. treap3, TRApAD s. n. v. treapăd. TRÂpAuA ş. f. arţ. (Regional; în 1 o c... a ,d v.) De-a trapăda = la trap1. Cam vrei tu.. . să fi-l aduc: domol,şi cu lina, Sau de-a ţrapăda, pe cal de chirie, BUDAI-DELjBANU, T. V. 136. — De la treapăd. . i TRÂPĂT s. n. v. treapăd. TRAPÎŢ s. m. v. trapezl. TRAPEZ1 s. n., s. m, 1. S. n. Patrulater care are două laturi paralele, numite baze. Cf. asachi, o. 57r/10, tem. gheom. ii, 4V/14, egt 4v, lazăr, a. 6r/14, poe-naru, g. 4/13, asachi, e. iii, 108/14, conv. geom. 73/10, NEGULiCI, G. POP, G. 83/27, D. ASACHI, t. 5/18, costinescu, ddrf. Trapezul. .. are două laturi opuse paralele, melik, g. 30, cf. barcianu, ALEXI, "W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., geom. sp. 66, dn2, m. d. enc. (Prin analogie) Numai rar sînt trapeze (straturi) de flori. codru-drăGuşanu, c. 101. 3> Trapez dreptunghi (sau dreptunghic) = trapez care are una din laturile neparalele perpendiculară pe baze. Cf. geom. sp. 91, dl, dm. Ţrapez isoscel — trapez ale cărui laturi neparalele sînt egale. Cf. CADE, sdtlBAN, D., DL, DM. 2. Ş. m. Muşchi în formă, de patrulater, situat în regiunea spatelui, Intinzîndu-se de la occipital pînă la claviculă. Muşchiul trapezul ... larg, subţire, de o formă trapezoidă. kretzulescu, a. 192/5, cf. scriban, d. Trapezii, dorsalii, pectoralii, sînt ■ . ■ foarte reduşi, parhon, b. 56, cf. der. + (învechit) Unul dintre cele opt oase ale carpului. O concavitaie alcătuită de oasele trapezul şi trapezoidul. kretzulescu, a. 60/13. 3. S. n. Aparat format dintr-o bară legată la extremităţi cu două frînghii fixate în plafon sau de o bară fixă, pe care se pot executa exerciţii de gimnastică acrobatică. Cf. şăineanu, d. u., cade. Muzica'vărsa printh. luminele trapezelor nichelate [la circ] uvertura ei tăioasă, klopştock, f. 297, cf. 153, scriban, d. + Leagăn improvizat pentru păsări sau animale ţinute în colivii sau în cuşti. Coco ... s-a suit pe trapez, a ieşit din colivie, arghezi, s. viii, 61. Strîngînd lemnul mişcătorului trapez.:, mîhnita volatilă încearcă să se reîntoarcă în pădurile-i virgine, anghel, pr. 46, cf. 44. Păsările cădeau de pe trapezele lor aurite după un zvîcnet moleşit, barbu, princ. 27. — Pl.: (1, 3) trapeze, (2) trapezi. — Şi: (învechit) trapé( (polizu, p. 58/11)' s. iii., trapéziou (gheom.-TRIGON. 14v/13) subst. — Din fr. trapèze, lat. trapeziuiu, germ. Trapez. — Trapezion < ngr. TpanéÇiov. TRAPEZ2 s. n. v. trapeză. TRAPEZÁ1V s. m. Şalău sub 30 de cm lungime. Cf. ANTIPA, F. 19, DEX. — Pl. : trapezani. — Şi: slrapezân s. m. antipa, f. 19.- — Etimologia necunoscută. TRAPKZAR1 s. m. (învechit) Persoană care se ocupă cu aranjarea mesei într-o trapeză (1). Chelariul sau trăpezariul ... vor lăsa niscare bucate cu nesocotinţă. PRAV. GOV., ap. TDRG, Cf. D. BOGDAN, GL., DDRF, SCRIBAN, D. — Pl.: trapezari. — Şi: ţrăpezârlu, trepăzâr (d. BOGDAN, GL. 111) S. IU. — Trapeză + suf. -ar. TRAPEZÁR2 s. n. v. trapezare. TRAPEZARE s. f. (învechit) 1. Trapeză (1). Li-au acoperii chiliile şi trepăzările şi alte lucruri în sfânta mănăstire (a. 1670?). bul. com. ist. iv, 32. Ieşind din biserica s-au suit ta trapezarea egumănului. n. costin, let. ii, 114/6. L-au dus în trepezaré, şi, de stîlpul ţel mare legîndu-l, l-au sugrumat, n. popescu,1 cm i, 395. Să făcea o mffsă şi egumenilor de la toaie Mănăstirile . ia o trapezare unde să găsea loc mai larg. giîeôrgaç'hi, cer. (1762), 284. Pomenicul sfinţiii sale ... carele au fost ostenitoriu la lucrul trapezariei şt la ’'boltitul chiliilor (a. 1777). cat. man.'*i, 567. De 'cătr'ei seară s-au omorît în trapezariul, mânjit ir ei. şincai.hr. iii, 95/24, cf. cihac, ii, 707. în trâpeiarea 'niănbltîrii; în acea sală în care monaşii, adunaţi la ün loc .... îşi luau cinele lor. odobescu, s. i, 442, cf. ddrf. Domnul ile da o masă mare ... la una din mănăstirile din Iaşi care ama trapezarie mai mare. conv. lit., ap. tidrf. Zideşte din temelie biserică sfîntului Ncciilai du tropezare, pivniţă, bolniţă şi ospătătie. xenopol, i. R. iv, 181, Cf. GHEJTE, R. M., ALEXI, W., TDRG, CADE. 2. Trapeză (3>. Cf. şăineanu, d. u. — Pl.: trapezari. — Şi: trapezáríe s. f., trapezâr (ap. tdrg) s. n., trapezăriu s. n., trepăzăre, ţrepezâre s. f. — Din m. gr. xpares^âpetov, -Çapeïov. TRAPEZARIE s. f. v. trapezare. TRAPEZĂRIU s. n. v. trapezare. TRAPEZ^, s. f. 1. (Şi in sintagma sală de trapeză) Sala de mese într-o mănăstire, intr-un castel ; sufragerie, refectoriu, (învechit) trapezare (1), trapezărie. Au vizitai ... muzeul, spitalul, trapeza şi bucătăria. ar (1829), 134743. Mergem să Vedem sala de trapeză a arhondaricului, caragiale, o. iv, 120- Face o trapeză la mînăstirea Zograful. xenopol, 1. r. iv, 128, cf. ddrf. în trapeza cea, mare a mînăstirii era instalată spătăria. ap. tdrg. Rugă dar pe ştaref să adune obştea în trapeză. stănoiu, c. 1. 107. Duhovnicul a trecut spre trapeză. klopştock, f. 56. Semăna cu un trapez mănăstiresc, din’'pricina mesei lungi'înconjurată de o-^desime de scaune, teodoreanu, m. u. 21. S-au întors toţi mulţumiţi în trapeză,, la masă. voiculescu, p. i, 137, cf. scriban, d. Trapeza, modernă, are adîncimi de catedrală romană, călinescu, g. o. 247. Vreţi să vă aduc să mîncaţi aici, ori poate veniţi să mîncaţi la trapeză? C:\mil petresgu, o. i, 394. în trapeza Snagovului l-au gîtuit pe postelnicul Cantacuzino. barbu, princ. 70. 6364 TRAPEZĂRIE — 510 — TRAS8 2. Masă (de sufragerie). Cf,. barcianu. Aici în pavilion, naşii noştri luau mesele vara, împrejurul unei trapeze rotunde. cal,action, o. 329. 3. (Rar) Pristol. Cf- alexi, w., tdkg, cade. — Accentuat şi: trapeză■ tdkg, scriban, d. — PI.: trapeze. — Şi : trapez s. n. ddrf, barcianu. — Din slavonul rpanesa, ngr. rpcOTe^a. THAI'EZĂIUE s, I. (Invcchil)' Trapeză (I). Şi an făcut bisearică Sfitilului Nicotae .. . cu turle, chitii .şi trapezărie. anon. cantac., cm i, 103, cf. costinescu. Să mergem şi noi ,,'u biserică‘‘ - zise Mircea călugărului ce-i însoţise cu felinarul de la trupezârie pînă ta săluşui lor. odobescu, s. î, 89, cf. barcianu. Zidurile bisericii măiestre crăpase..., trapezăriile arsese şi „copaci crescuse deasupra“, iorga, l. i, 534, cf. scriban, d. Maicele se prefac a gusta la Irapezărie. cali-nescu, s.c.l. 97. — PI. : trupezării. — Din ngr. rpairs^apia. TRAPEZION subsl. v. trapezi. TRAPEZÎST s. m. Sportiv specializat In figurile acrobatice la trapez1 (3); acrobat la trape/.1 (3). Cf. iordan, l.r.a. 183. Se avînlă în povestire ca un trape-zisl care se aruncă in gol. vinea, l. i, 311, cf. dex. — PI.: trapezişli. — Din fr. trapeziste. TRAPEZOEURU s. n. Corp ale cărui feţe sini tra-pezoidale. Cf. scriban, d., dl, um, dex. + Formă cristalografiei a sistemului cubic, care are douăzeci şi patru de feţe. egale, fiecare avînd formă dc trapez1 (1). Modificîndu-se unghiurile cubului în întregime, prin intersecţiunea felelor noi rezultă un solid numii trapezoedru. murgoci ~ ludwig, m. 21, cf. cade, ltr, dn3. — PI. : trapezoedre. — Din fr. trapez.ee flrr. TBAPEZOÎD. -Ă adj., subst. 1. Adj, (Rar) Trape-zoidal. Un lobul mic. a căruia bază trapezoidă coală în afară, kretzulescu. a. 312/11, cf. scriban, d. 3. S. n. Suprafaţă generată prin rotirea unui trapez1 (1( tu jurui unei axe din planul său, care uu-l intersectează. Cf. geometria, a. m. 84v/9, barcianu, cade, dn3, dex. 3, S. m. (învechit) Uliul din cele opt oase ale carpului. O concavitate alcătuită de oasele trapezul şi tra-pezoidul. kretzulescu, a. 60/14. — PI.: trapezoizi, -de. — Din fr. trapezoid e. TRAPEZ 011) Al, -A adj. Care are forma unui trapez1 (1) sau trapezoid (2), care seamănă cu un trapez1 sau trapezoid; (rar) trapezoid (1). Curelele trape-zoidale se fac din fire textile foarte rezistente, soare, maş. 161, cf, 31. Discul e compus... din atîlea sectoare trapezoidale cîte fire sînl. ionescu-muscel, ţes. 283, cf. 590, dn8, dex. — PI.: trapezoidali, -e. — Din fr. trapezoidal. THAPIOIV s. n. Deschizătură practicată în plan-şeul unei scene pentru a permite trecerea decorurilor care se ridică dc dedesubt. Cf. dn3, dex. — Pronunţat: -pi-on. — PI. : trapioane. — Din fr. trappillon. TllAPlST s. rn., s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic înfiinţat în secolul al XVlI-lea, caracterizat prin reguli dc viaţă foarte austere. Cf. barcianu, cade, scriban, d. Spre a se remarca... se călugări în Franţa, devenind trappist. cXlinesco, s. 8. Acest clasic; al literaturii cu verva scăpărătoare... şi-a muncit condeiul cu o răbdare dc irapisl, gl 1962, nr. 23, 1/6. 2. S. n. Brinză fabricată (odinioară numai de tra-pişli 1)> după un procedeu specia] de fermentare. Cr. CADE, DL, DM, M. D. ENC. — Scris ţii: (după fr.) trappist. — l’l.: (1) Leu pi şti. — Din fr. (rappiste. TlîÂl’TĂ s. f. v. treaptă1, TKAI'TĂIUJ vb. IV v. trălălui, TRAPUZAn s. ii. v. trupazai). TRAS1 s. m. Persoană asupra căreia s-a emis o Irală; (ieşit din uz) trasat1. Cf- m. d. enc., dex. — PI: : traşi. — Derivat regresiv de la trasa2. TRAS2 s. n. Faptul dc a trag e. 1. Cf. trage (1 7). Cf. barcianu, alexi, \v. Se duce la tras de butaci. alr u 6 420/574. + (Concretizat; regional) Partea superioară a jugului, alr i 831/61. + Tragerea clopotelor. Clopotele nu se mui auzeau..., cei din turn se săilurascră de tras. agîrbi-ceanu, s. 535. II, I. (Urmai de determinări care indică obiectul prelucrat) Smulgere. Cf. trage (IV 1), Trasul (fi-latul j. i> am ii le, i. c. 85. cri Trasul borangieutui. + Tragere prin,.., trecere, petrecere, introducere. Trasul prin spală se face prin repartizarea uniformă a firelor de urzeală, ionescu-muscel, ţes. 178. 2. Faptul dc a trage (II 9) cu ochiul; privire, ochire. Şi. pe Irasu ochiului, podariu, fl. 48. III. Masaj, Cf. trage (IV 7). Mai adaogă pe Ungă fricţiune un tras, adică frămîntare asupra muşchilor. man. sănXt. 128/25. Spirtul de metisă e bun pentru fricţional şi tras. voiculescu, l, 180, — Y- traye. TRAS3, -A adj. |. I, (Despre obloane, uşi, zăvoaie ele.) închis. Cf tr a e » 0 1). Sînl obloanele Irasc. ca-mil petrescu, u. n. 179. Prin storul tras — accleaşi raze lungi, pillat, p. 162. în toată vecinătatea, numai obloane tra.se. vinea, l. ii, 301. + (Despre coşul trăsurii) Ridicat3. Înălţat. Tăcuseră iot drumul în trăsura cu roşul tras, ca după o inmormintare. teodoreanu, m ii, 20. + Compus: tras-impins s. m. — (depreciativ) om fără valoare; lerchea-berchea. Cf, bud, p, v. 63. Eu si'iijjrurcM de yfntî Că sosesc aii/ia frnşi-im-pinşi Din. patru vînturi. blaga, poezii, 171. 2, (învechit, rar) Dat la o parte, retras. Cf. trage (I 14). Dragosle[a] lui cătră dînsul i-a făcut de stau toţi traşi, beldiman, o, 88/20. II. (Prin nord-vestul Munt.) Umezit prin absorbţie de vapori. Cf. trage (II 8). Cf. udrescu, gl. Am lăsat rufele azi-noapte pe culme afară şi le-am găsit trase. id. ib. Sarea... e trasă, plină de apă. id. ib. III. Care este trasat, marcat; desenat. Cf. trage (III 1). Uliţile sînl bine trase, de amîndouă părţile cu palaluri zidite în deosăbite gusturi. kogXlniceanu, s. 5. O (Despre trăsăturile feţei, mai ales despre sprîncene şi ochi) Cf. ddrf, scriban, d. Mîndruţa cu ochi mici şi traşi S-o săruţi să n-o mai laşi. hodoş, p. p. 161. Lidva, cu sprinceana trasă Şi cu chip de puic-aleasă. balade, ii, 66. IV. (Despre faţă, obraji) Slăbit (de boală, dc supărare ctc.), supt; îngust, prelung. Faţa ei cea trasă Era adîncită, însă tot frumoasă, eminescu, o. iv, 366. Faţa era. .. ca şi marmura în umbră, cam trasă, fără a fi uscată, id. p. l. 26, cf. ddrf. Obrajii traşi ai bolnavei. n. rev. r. i, 65. Avea nişte ochi întristaţi şi o faţă trasă, carc dovedeau cea mai lupească foame, sadoveanu, o. iii, 159. Era azi şi mai slabă, cu obrajii încă mai traşi, camil petrescu, o. ii, 476. Gerul îi muşcă obrazul tras de osteneală şi nesomn, stancu, r. a. iv, 25. Se vede după obrazul ei tras... că azi e supărată. pas, z. i, 67, cf. vinea, l.u, 53. Avea... ceva sec, uscat pe chip, tras, ca şi cum ar arde o văpaie dedesupt. 6378 TRASA1 - 511 — TRASEU demetrius, a, 8. Purta parcă o umbrei vineţie pe faţa-i măslinie, prelungă şi trasă, v, rom. octombrie 1964, 5, ib. martie 1970, 20. Că mi-i inimioara wsă Şi mi-i feţişoara trasă, pamfile, c. ţ. 189. + P- c x t. (Despre persoane; mai ales cu determinarea „la faţă“) Cu faţa slabă, suptă, prelungă. înlr-adevăr, eşti cam tras la faţă. alecsandri , t. i, 422. Era indispus, mai tras la faţă şi mai palid ca altă dală. vlahuţX, o. a. 105, cf. CANDREA, F. 218, ALAS 13 V 1923, 4/4, SCR1-ban, d. Era palid şi tras. vinea, l. ii, 290. Arăta tras la faţă şi tuşea. h. lovinescu, t. 152, com. marian. + (Rar; despre persoane) Slab; zvelt. Era mai trasă... la trup. Părea mai înaltă, sadoveanu, o. vi, 503. Om tras. alr ii/i mn 50, 2 279/235. V. (Despre cartuşe) Descărcat prin tragere. CI. trage (IV 5), Scoale un pumn de cartuşe trase. LOVINESCU, t. 93. — Pl.: traşi, -se. V. trajje. TRASA* vb. I. Tranz, 1, (Complementul indică forma sau desenul unui obiect, al unui plan, al unei figuri geometrico) A însemna pe o suprafaţă. Cf. alexi, \v, Astupaţi găuri, turnaţi nisip, trasaţi careuri, văruiţi-le. teodoreanu, m. ii, 75, cf. scbiban, d. Ilîr-tia pentru compoziţie e împărţită în suprafeţe limitate ..., în interiorul cărora sirii trasate alte suprafeţe con-turuie de linii ceva mai subţiri, ionescu-mtjscel, ţes. 165. Desenul cuprinde şi vehiculează ideea principală din poezie... unde poetul truseuză grufic clteva traiectorii. şi desenează un corb. v. rom. decembrie 1964, 156, cf. dex. O I'' i g. Roata roşie a soarelui... Tru-sind pe a mării membrană O diră imensă, o urmă de rană. v. rom. noiembrie 1969, X.T. O Refl. pas. Se trasează în mărime naturală cercul rcprczentînd platoul. orbonaş, mec. 300. + (Complementul indică un obiect, un teren) A delimita, a marca. Soldaţii adîncesc un început de şanţ, Trasat pe dimbul izolat şi moale, camil petrescu, v. 37. A trasa un drum. scri-ban, d. + (Tehn.) A însemna prin zgiriere sau punctare pe o piesă brută conturul suprafeţelor di; prelucrat. Cf, DL, DM, DN3, M. D. ENC. 2. A da directive In vederea unei acţiuni sau a unei activităţi; a indica, a arăta (o cale de urmat). Traducerea în uiaţă a sarcinilor trasate de partid cere o serioasă intensificare a activităţii pé plan economic şi politic, contemp. 1953, nr. 361, 2/6. Nu renunţă să îndeplinească sarcinile de încercare care i se trasau. preda, r. 249. Plenara... a trasai jaloanele ridicării muncii ideologice, scînteia, 1972, nr. 9 016, cf. dex + A surprinde prin clteva trăsături generale ceea cc este esenţial lntr-o problemă, într-o situaţie; a schiţa, a descrie. Schiţa biografică a. eroilor e trasată pe nesimţite. v. rom. noiembrie 1953, 286. Trasează în linii sobre, sintetice, figura istoricului literar, ib. ianuarie 1966, 186, cf. dex. — Prez. ind. : trasez. — Din fr. tracer, TRASĂ2 vb. I. Tranz. (Ieşit din uz) A emile o poliţă. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., şXlNEANU, D. U., CADE. —■ Prez. ind. : trasez. — Din germ. trassieren. TRASAJ s. n. T rasare. Prin trasaj înţelegem însemnarea, pe piesa brută, a părţilor ce trebuie să fie îndepărtate, pentru a obţine exact dimensiunile finale, dale în desenul de execuţie, ioanovici, tehn. 222, cf. orbonaş, mec. 157, 182. Vom moderniza lucrările de trasaj şi vom extinde sudura automată, scînteia, 1960, nr. 4 846. De la el aflase ce se face în sala de trasaj. v. rom. iulie 1960, 10, cf. dex. O (Tehn.) Ac de trasaj = ac de trasat, v. trasat2. Din oţelul carbon se fac: pile, ... ace de trasaj. orbonaş, mec. 6 t. — PI: : trasaje. — Din fr. traçage. TRASANT Si m. (Ieşit din uz) Persoană care emite O poliţă. Cf. STAMATl, D., BARCIANU, ALEXI, W., CADE. — PI. : trusanţi. — Din germ. Trussuiil. THASÂRE s. f. Acţiunea de a trasa1; (tehn.) Însemnare (pe o piesă brută) a suprafeţelor de prelucrat; trasaj. Trasarea unei piese constă în însemnarea suprafeţelor ce urmează să fie prelucrate ta maşini-unelte, prin transpunerea cotelor din desen pe piesa de prelucrat, ioanovici, tehn. 227, cf. 193, dn2, dex. — PI. : trasări. —■ V. trasa*. TRASAT* s. m. (Ieşit din uz) Persoauă asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadcnţă; tras1. Cf. barcianu, alexi, w., cade. — PI.: trasaţi. — Din germ. Trassal, THASĂT2 s. n. Faptul dc a trasa1., m. d. enc, O Ac de trasat — unealtă confecţionată dinlr-o tijă subţire de oţel ascuţită la capăt, cu ajutorul căreia se trasează (I); ac de trasaj. ib. — V. (rasa1. TRASATOR, -OARE s. m. si f., s. n. I, S. m. şi f. Lucrător care execută trasarea unei piese brute; trasor U). Cf. nom. prof. 22, 23. De modul bun sau rău în care trasatorul realizează cele de mai sus, depinde nu numai cxactilalea. lucrării, dar şi uzinajul ei economic. orbonaş, mec. 157. Fiica unui cîrmaci de şlep, trasatoare la şantierul naval. v. rom. iulie 1961, 89, cf. DN3, DEX. 3. S. o. Trasor (2). Trasarea liniilor paralele de lungimi mai mari se face cu un trasator gradai, ioanovici, TEHN. 225, Cf. DEX. — PI. : trasatori, -oare. — Trasa* stif. -tor, IRAsĂ s, r. Diagramă a mişcării unui tren, înscrisă in graficul de circulaţie a trenurilor pe o linie dc cale ferată, m. d. enc. — PI, : trase. Din fr. (race, TRASC s. n v, trsasc*. TRASCAU* s. n, 1, (Regional; Sn forma trăscău) Fontă (Chizătău - Lugoj). Cf. alr sn ii b 579/76, alrm sn i h 390/76. 2, (Prin sudul Maram.) Clopot de. mărime mijlocie pentru oi. lexic reg. ii, 108. — PI. : trascauă. — Şi : trăscău, droscău (alr sn n h 579/5.3, alrm sn i h 390/53 ) s. n. — Etimologia necunoscută. TRASCĂli2 s. n. v. Irăscău*. TRASCOT s. ni. v, troscot*. TRASEU s, ii. 1. Proiecţie pe un plan orizontal a axei principalc a unei lucrări tehnice (drum, cale ferată etc.). Domnul inginer esle invitat să continue traseul înainte pînă la obor ca să se completeze o linie de circumvalafiune împrejurul oraşului, ghica, s. 563, cf. barcianu, alexi, w., cade. Institutele participă activ la proiectarea şi efectuarea traseurilor perdelelor forestiere, contemp. 1950, nr. 185, 5/2. Linia şerpuită se numea pe limba lor de ingineri şi de şefi de echipă: traseu, pas, l. 164. 2. Drum pe care îl urmează un vehicul, un călător; parcurs, rută3, traiect. Se adaugă pe traseu atîtea pă-rechi de şine cîte trebuiesc, sadoveanu, o. ix, 247, cf. scrîban, D. Să luăm ca exemplu un tren ce se mişcă pe un traseu orizontal, marian — ţiţeica, fiz. i, 29, cf. graur, E. 158. Pe traseul pe care-l facem acum. .. am av.it ocazia să văd străzi întregi din care n-a mai rămas nici o casă. v. rom. Hime 1957, 89. Vinătorii G3W TRASÎNĂ — 512 — TRATA se despart a puţind fiecare pe un traseu stabilit. vîn. pesc. februarie 11)64, 7. Acesta era traseul tui de ani de zile şi. nu i-ar fi schimbat pentru nimic în lume. v. rom. iulie 11)70, 27- •£> Vig. .Deci o scriere în plină uctaalilale, ■ ■. răsfringînd moravuri, deprinderi, trasee biografice, românia literară, 1969, rir. 26, 9/3. 4 Parcurs marcat care trebuie străbătut de concurenţi 1ntr-o probă sportivă. Cu admirabilă dirzenie a luptat echipa de ştafetă . . . cu greutăţile traseului, sp. pop. 1051, nr. 18M, 1/2. Echipele au avut posibilitatea să cunoască dificultăţile traseului, ib. nr. 1 815, 2/1. + Parcursul, drumul pe care este întins un fir telefonic. Acum două ore ni s-a tăiat firul pe traseu, stan cu, h. a., i, 90. Toate legăturile cu Bucureştiul fuseseră rupte fi echipele trimise pe traseu n-au făcui piuă acum nimic. r. popovici, s. 33. + Linie lăsată pe o liîrtie de un aparat înregistrator. Traseuri asemănătoare cu acelea ale consoanelor palatul î za le finale prezintă şi consoanele palatalizale urmale de vocale, sci, 1955, 34. Dacă cineva rosteşte de mai multe ori la rînd acelaşi cuvînl în fa(a aparatelor, constatăm că traseele diferă prin mici amănunte, graur, i. l. 66. — PI. : trasee şi traseuri. — Din fr. Irace. TRASÎNĂ s, f. v. drezină. trasOr s. m., s. n. I, S. m. Trasator (1). Uneltele auxiliare servesc la aşezarea şi potrivirea pieselor şi ajută trasorul în executarea trusajului. ioanovici, TEHN. 222. 2. S. n. Unealtă formată dintr-un ac de oţ.el, folosită pentru trasări pe piese metalice; trasator (2). BL, uf. DM, DEX. 3. S. n. Proiectil luminos. 'Trasoare pornile din cele patru laturi ale întunericului încearcă să-l repereze. v. rom. mai 1954, 93. întunericul împrăştiat de uriaşe rachete albe ori împodobit cu şiraguri de trasoare roşii cu nişte mărgele de coral, beniuc, m. c. i, 298. Dîre subţiri şi verzi de trasoare sfişiau întunericul, r. popovici, se. 71. Din norul a,cela de fum fulgerau necontenit trasoarele lor, întinse cu nişte firişoare, de lumină ver-:uie. v. rom. octombrie 1961, 59, cf. dex. 4. S. n. (Fiz) Izotop radioactiv al unui element stabil care permite, prin deteclarea radiaţiilor emise, urmărirea indirectă a circulaţiei sale 1ntr-un sistem oarecare; atom marcat. Cf. ltr2, dl, dm, m. d, enc., dex. — PI,: (ni.) trasori şi (ri) trasoare. — Din fr. traceur. THASTEI s. f. v. straste. TR.4STE2 s. f. v. traistăi. THAST1E1 s. f. v. traistă1, THĂST1E2 s. f. v. strasle. THASlInA s. f. V. trăsură. TBAŞCALÎU, -ÎE adj. (Regional) Netot, prost (Mozăceni — Găeşti). cv 1952, nr. 1, 34. — PI.: traşcalii. — Traşcă2 + suf. -uliu. TRAşcAi s. f. (Prin Bucov.) Ferăstrău pentru despicatul blrnelor (l. rom. 1963, 155, ib. 1965, 334) sau pentru tăiatul butucilor (com. din straja — rădăuţi, scl 1977, 189). — PI.: trăşci. — Şi: trişcă (scriban, d.), trlâşeă (com. din straja — rădăuţi) s. f. — Din ucr. Tpawa. TRĂŞCĂ2 subst. sg. (Regional) Persoană dezordonată şi leneşă (Peştişani — Tîrgu Jiu). Cf. l. rom. 1961, 238. Taci, bă traşcă, nu vezi că nu eşli în stare nici să-ţi legi brăcirile? ib., cf. 1965, 334. — Etimologia necunoscută. TRAŞEE s. f. v. trahee. TRAŞPONT s. n. v. transport. TRAŞI s. n. v. tracii. TRAŞTE s. f. pl. v. straste, TRAŞTIEi s. r. v. straste. TRĂŞTIE2 s. f. v. traistăi. TRATĂ vb. I. 1. T r a n z. (De obicei urmat de determinări) A avea faţă de cineva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel cu cineva; (învechit) a tratarisi (3), a trătălui (4). Trebuia să fi fost foarte ingrîjaţi că vrăjmaşii or săi-i. tractezi cu cele mai aspre mijloace, ar (1829), 221J/38. Reîncepură a tracta pe femeie ca toţi barbarii, heliade, o. ii, 49. Tratează, pe vinovat precum ar dori şi el să. fie Irutat, de ar fi. fost în locul lui. marcovicj, d. 487/27. O să mă faci înlr-o zi, ticăloasa, să uil că-ţi sînl mumă şi să le tratez după cum fi se cade. pr. dram. 212. Să-i trateză cu asprime (a. 1848). uricariul, x, 14. N-au mai putut fi tratafi ca robi sau ca şerbi, kogălniceanu, s. a. 176. Asprimea cu care ci tractau prc norodul moldav, ne-gruzzi, s. u, 141, cf. polizu. Eram în. bună companie pe un rînd cu ... mai mulţi alţii, cari. nu erau mai bine trataţi decît mine. chica, a. 640. Adie', lume vicleană/ îţi gustai al tău nectar, Mă tractaşi ca ş-o tirană, mureşanu, p. 32/19. Brutalităţile cu care « fost tractat, fm (1861), 99. Contez pe amiciţia d-tale, că ai să-l tratezi, ca pe mine însumi., pe amicul meu. ca-ragiale, o. ii, 131, cf. barcianu, alexi, w. Ştefan Canlacuzino-l trată cu cinste şi bunăvoinţă, iorqa, l. i, 425. Prietenul nostru nu merita toată ironia cu. care-l tratau oameni mult mai puţin de ispravă decît clînsul. brătescu-voineşti, p. 146. Nu. mi-aş fi închipuit niciodată că am să ajung să fiu tratată astfel. camil petrescu, u. n. 210. Trata gazda cu o familiaritate ce o invidiam, brăescu, a. 166, cf. scriban, d. I'ăcea haz de el, fără a-l trata ca pe un egal. sadoveanu, o. xx, 509. Tratează oamenii cu onestitate şi seriozitate. călinescu, c. o. 176, în ceea cc priveşte „datoriile elice“ — izbutim intr-adevăr să Irata.m pe aproapele, ca şi pe noi înşine, blaga, z. 13. Mă. trata ca pe. o fetiţă -- fetiţa lui. vinea, l. i, 278. Aş fi mîhnit să mă văd tratat şi ocrotit ca un străin, v. rom. ianuarie 1965, 68. O E x p r. (Familiar şi glumeţ) A trata eu refuz .= a refuza(l). Ei! cînd am auzit aşa vorbă mare, n-am putut pentru ca s-o tratez cu refuz, cahagiale, o. vi, 6. Nu pentru ca să te tratez cu refuz, da' n-am parale. bacalbaşa, s. a. 69. Nu ne trata cu refuz, stancu, h. a. iv, 406. + (învechit) A califica, a numi. Pe aceştia îi tratau ... de cosmopoliţi, maiorescu, d. i, 49, Cf, BARCIANU, ŞĂ1NEANU, D. U., SCRIBAN, D. (R C, f I. p a s.) Jurnaliştii se tractează de inimici, maiorescu, cr. i, 210. + (Prin analogie) A avea o anumită atitudine faţă de, ceva. Nu pricepu cum poate cineva . .. trata astfel aceste juvaeruri a naturei. negruzzi, s. i, t03. Talentul este de la ceriuri dat Şi oricare-şi va da samă cum în lume l-au tractat, donici, f. ii, 56/4. 2. Tranz. (Complementul indică un prieten, un oaspete) A ospăta, a cinsti; (învechit) a tratarisi (5). Pe cei cu haine scumpe să trateze alerga, pann, h. 17/5, ef. polizu, barcianu, alexi, w. Domnul senator îl tratează cu cafea şi rom. caragiale, ap. cade. Mă trata cu ceai. brXescu, a. 160. Turcii stau înfipţi pe scaune, mestecînd liniştiţi şi cu sfinţenie prăjiturile cu care fuseseră trataţi, bart, s. m. 27, cf. scriban, d. Stănică începu ... să-l trateze cu bere prin grădini. călinescu, e. o. i, 102. Pînă iese Gica, tratează-ne cu ceva, ţaţă Salomio. stancu, d. 357. 3. Tranz. şi refl. A (se) supune unui tratament medical; (învechit) a tratarisi (-5). Cf. pr. 9, cuciuran, d. 4/2. Ar fi tractat pe aceia oameni lungin-du-le prin măiestria sa a lor pururea murindă viiafă. vasici, M. i, 7/12, cf. NE?, vind. 7/13, polizu. însuşi ... îşi făcea leacurile şi se Irala. negruzzi, s. i, 208. 6409 TRATA — 513 — TBATAMKNT Are şapte doctori ce prea rău o tratează, alexandrescu, o. i, 324. Doctorul o trata cu chinină, zicînd că are friguri la cap. LA GUSTE ANU, A. 25, Cf. TDRG, SCRIBAN, D. A refuzat cu încăpăţînare să fie evacuat şi s-a rugat de doctor să-l trateze acolo, în sal. v. rom. octombrie 1964, 61. (Absol.) Un medic trebuie să-şi facă datoria, să vindece, să trateze, ib. decembrie 1966, 20. + A combate o boală. Le tractează în urmă ca pe nişte boale de un caracter osebit, man. sănăt. 51/5, cf. scriban, d. (Re fl. pas.) Medicamentul cu care se tratează boala. 1ST. LIT. ROM. I, 02. 4. In tranz. A duce tratative pentru încheierea unei convenţii, a unei Înţelegeri etc.; a discuta, a dezbate, a negocia, a parlamenta; (învechit) a tra-tarisi (1). a trătălui (1), (învechit, rar) a.tractirui, a trăctui. V. mijloci. Pe cînd polonii tractau cu rebelii, Coribut, insolit numai de cîţiva călăreţi, ca un fulger purcede din partea opusă, asachi, s. l. ii, 10. Sigismund Bathori, nestatornic şi zadurnic, se trufi şi se înălţă cu mintea de cînd tracta şi se rudi prin căsătorie cu împăratul nemlesc. bălcescu, m. v. 90, cf. stamati, d., polizu. Acesl comitet să trateze diploma-ticeşte cu Poarta, giiica, a. 72. Trimeteau pe alţi beduini ... să se bată cu ei, dacă nu vor voi să trateze. bolintineanu, o. 299. Te încredinţez pe d-ta, să tratezi cu orice teatru de a nu se juca piesele, caragiale, o. vii, 279, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. în biroul căpităniei, patru hamali din comitetul sindicatului tratează . pentru înmormîntarea lui Gălăciuc. sahia, n. 40, cf. scriban, d. Napoleon ... a dat ordin lui Bernadolte, ambasadorul Franţei la Viena, să trateze cu Lthigas. oţetea, t. v. 117, cf. 286. Nici n-aveam dc (jind să tratez cu găgăuţul ăsta. aromezi, s. xi, 40. 'Tratează cu Androne în salonaşul turcesc, vinea, l. i, 400. O T r a n z. Cf. scriban, n. A plecai la comerciantul cu care colonia trata afaceri, sadoveanu, o. xxi, 409. Am avut noroc că am tratat afacerea direct cu reporterii. vinea, l. ii, 197. O Bel l. pas. Afacerile internaţionale se tratează în limba naţională, arghezi, s. xi, 156-Citise în toate biografiile nababilor celebri că afacerilc se tratează în stil telegrafic şi prin intrare de-a dreptul în subiect, vinea, t.. ii, 216 - O E x p r. (Familiar) A trata umor (cu cineva) = a fi în relaţii de dragoste cu cineva. Enciu cu care tratează, amor Romano, hogaş, dr. ii, 161, et. scriban, d. (Cu parafrazarea expresiei) Dintr-o desperare de amor, pe care-1 trata cu o fală de la maşinile de scris ale serviciului central, a nebunii. caragiale, o. i, 251. (R e f I. p a s.) între dînşii se tratează nn amor nemaipomenit, sadoveanu, o. xi, 41?. 5. Tranz. (Complementul indică o problemă, o temă, un subiect) A expune In scris sau oral, a dezvolta; (învechit) a tratarisi (2), a trătălui (3). Fabula ... a traclat-o La Fonlaine. mei.iade, o. ii, 80, cf. polizu, odobescu, s. iii, 11. Confinatul adevărat şi. real at doinei poporului.. . l-a tratat în parte romantic. gherea, st. cr. ni, 393. Această chestie a fost tratată în programul nostru în mod deosebii, ionescu-rion, S. 208, cf. 271, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, SCRIBAN, d. Interesul prealabil pentru materia şi problemele tratate este imperios cerut, călinescu, c. o. 110. Temele antice sînl de mai multe ori tratate de poeţii vremii. vianu, l. u. 14. Prima grupă de studii tratează problemele filozofice actuale, scînteia, 1960, nr. 4 832. Un capitol să trateze aspectele folclorice, ist. lit. rom. i, 12. Observafia este valabilă mai ales pentru terminologia creştină, pe care o vom trata, din această cauză, separat. ist. l. rom. i, 43. Nu cred în detaşarea artistului fală de subiectul pe care îl tratează, t iunie 19C4, 64. Trataseră tema abundent, v. rom. ianuarie 1965, 104. O Re II. pas. Franiezii... ne spun că fabula se tractă numai cum a tractat-o La Fontaine. heliade, o. ii, 80. Două volumuri, în cari se va trata cestiunea cea mai interesantă, fm (1862), 19. O Intranz. Tratează despre unul din cei mai iluştri predecesori (a. 1865). uricariul, x, 380, cf. scriban, d. + A Înfăţişa, a prezenta; a executa. Paciurea tratează războiul... insi- nuîndu-i laşitatea, călinescu, c. o. 149. Voia să le trateze pe toate în ulei. id. e. o. i, 58. 6. Tranz. (Complementul indică un material, o substanţă etc.) A supune unui tratament (5) chimic sau fizic cu scopul de a obţine modificări. Cf. polizu, barcianu, alexi, w., scriban, d. Resturile dc grăsime ... le tratează cu sodă caustică, călinescu, c. o. 70. Banda de magnetofon... este ,.tratată“, adică se scot, printr-un procedeu tehnic de mare fineţe, eventualele zgomote, scînteia, 1960, nr. 4 845, cf. m. d. enc. (Refl. pas.) Pentru trebuinţele tehnice, ţesăturile se tratează uneori special, ionescu-muscel, ţes. 50. + A supune seminţele şi plantele acţiunii unor agenţi chimici sau fizici pentru a distruge germenii patogeni şi bolile provocate de ei. Cf. di.. Eu rămin aici, să facem planul de cultură şi să tratăm sămînţa. mihale, o. 13, cf. DM. 7. Tranz. (Fon.) A. suferi un tratament (0). Vocalele accentuate sînl tratate altfel decît cele neaccen-tnale. ist. l. rom. i, 26. — Prez. ind.: tratez. — Şi: (învechit) tracii» (prez. ind. pers. 3 şi trăctă) vb. I. — Din lat. tractare, ngr. rpaTrâpco, fr. trai Ier. TRATABIL, -Ă adj. Care poate fi tratat, dm, dn2, DEX. — PI.■.tratabili, -c. — Şi: (învechit) tracMMI, -ă adj. ALEXI, MV. — Trata + snf. -(a)bil. Ilt/VIA .1 s. m. v. tarta], TRATAMENT s. n. 1. Totalitatea mijloacelor medicamentoase, dietetice, balneoclimaterice şi igienice de combatere a unei boli; medicaţie, (învechit) trataţie (5), (învechit şi regional) medicină. Cf. calendar (1862), 24/24, parab. 207/1, 240/2, polizu, t. 39/27, turnescu, c. 13T, mat. medic. 49. Doctorii .. . au blamat tratamentul lui Spor. lăcusteanu, a. 25. cf. bianu, d. s., şăineanu, d. u., scriban, d. Pentru a mă vindeca mai repede, mi se face un tratament cu parafină fierbinte, v. rom. mai 1954, 143. Medicii casei... clătinau profesional din cap şi ordonau cu gravitate continuarea tratamentului, vinea, i.. i, 208. Este bine însă să cunoaştem ■.. tratamentul de urgenţă pe care trebuie să-l aplicăm, belea, p. a. 149. Acest tratament se aplică exclusiv de medic. abc săn. .106. Se poate face o gamă largă de tratamente balneare ... si diferite tratamente electroterapice. scînteia, 1966, nr. 7 058. La terminarea tratamentului bolnavului, il aduceau acasă cu grijă. v. rom. februarie 1971, 21. 2. (învechit) Decizie, hotărîre. Neputînd regialele a face lucrarea lor la împăratul după tractamenlul diva- . nului tor. dionisie c. 189, cf. tdrg, scriban, d. 3. (învechit) Trataţie (1); p. e xt. chef. S-au aplicat de baluri şi de tractamenturi. dionisie, c. 209, cf. polizu, COSTINESCU, BARCIANU, AI.EXI, W., TDRG, SCRIBAN, D. 4. Comportare, atitudine, mod de a se purta cu cineva; (învechit, rar) trataţie (4). Cf. polizu. Astfel dar, între alte tratamente ce-t făcu, îl invită şi la un bat public dat în onoarea lui. filimon, o. i, 226, cf. barcianu, ai.exi, w., şăineanu, d. u. Sub ruinele turnului ... afla consolare pentru inegalitatea şi vitregia tratamentului de acasă. c. petrescu, a. 451. Bălcescu a rezistat, în acea epocă a tinereţii lui, tratamentelor neomenoase ale stăpînirii. sadoveanu, e. 49. Nn ştiu precis la ce tratament înţelege onoratul guvern să fie supuşi studenţii arestaţi . .. arghezi, s. xi, 63. Îşi supuse nevasta unui tratament de bătăi, călinescu, c. o. 16, cf. pas, z. iii, 164. 5. (Tehn.) Operaţie sau ansamblu dc operaţii efectuate pentru modificarea calităţilor fizice sau chimice ale unui material. Tratamentele termice la care sîrit supuse piesele depind de natura pieselor şi de eforturile la care urmează a fi supuse, ioanovici, tehn. 1.36, cf. M. D. ENC., DEX. 6412 TBÁTAPOD — 514 — TRATAT 6. (Lingv.) Modificare*-,schimbare. > Elementele slave meridionale din Neogreacă. ’ prezintă tratamente fonetice arhajifi.-.Rfflpffîi, 16, cî. şcl 19.54, 442, ib. 1959, 22§. fjupintele .prezintă tratamente specific oşco--urtlbriene-, ist, l. iiom,. i, 34, cf. 20. + Mod, fel de a trata,,, O curiozitate a limbii române ... e¿te diferenţa de tratament, in ceep., ce priveşte articolul, între numele masculine şi cele feminine, graur, n. p. 140. -*>Pl.î ■tratamente. — Şi:- (învechii) tracţamcnt (pi. tractamenturi) s. n. . i . — Din lat. tractamentnm (după hala). — Pentru sensul 9fet: germ. Traktament, fr. trai te m ent, TRATAPÓD s. n. v. tetrapod1. THATÁRE s. f. Acţiunea de a trata. 1. Cf. trata (1). Aşia erau acele generaţiUni, crescute in tractare barbară, bariţiu, i>. -a., i, 203, cf. polizu', costinescu, barcianu, alexi , w. - 2. Cf. trata (2). polizj, barcianu, aléxi, w. 3. Cf. trata (3). Pe această tractare am hotărît a A,pune aştfe.l spre a fi pric.epula^d# loji. man. sXnXt. 11/22, cf. 25/3. Astă tractare alît de biné au reuşit, că de atunce el' este deplin .sănătos, calendar ,(1862), 23/ 4. Această largă gamă de posibilităţi în tratarea bolilor este foloşUă cu dişcernămint. scînteia, 1978, ,nr. 11 036. 4. Cf. trata <“*)• Să asiste şi ei la încheierea armistiţiului şi la trădările de pace. bariţiu, p. a. iii,; 391. Intervin nişte tratări tot atit de lungi pe cit şi de zadarnice între Rareş şi poloni, la-început pentru uk ar-mi s-tiliu. XENOPOL, I. R. iv, 237. 5.-CÍ. tira tiţ ,(5); Traţţţrep poetică a şabloanelor este diferită. :Işţ. lit. ,iBOJki. i, 90. O anumită lipsă de orjginaliţaţe îţi tratarea subiectului éibordat. % iulie 1964, 71.. Nu ne-arn propus o tratare detaliată a volumului. v. rom. decemb.rie 1970, 150. 6. Cf. tra ta (6). G(. bolizu, barci'anu, alexi, w. In laborator se poale obţine clorul prin tratare la rece a unor oxidanţi, macarovici, ch. 268. + Faptul de a supune seminţele şi plantele, acţiunii unor agenţi chimici sau fizici pentru a distruge germenii patogeni şi bolile provocate de ei. Noi acordăm multă atenţie tratării seminţelor, scînteia, 1952, nr. 2 392. — PI.: tratări. — Şi: (învechit) tractâre s. f. — V. trata. THATARISÍ vb. IV. Tranz. (învechit) 1. (Folosit şi absfll.) A trata <4). •Au dat voie a veni la iaşi acei 'trimişi miniştri, ca să tractarisească pacea (a. 1>8Q9). moe. ec. 78. Merg la greci, încep voroava, încep a tratarisi. beldiman, e. 89/25. Puterile ce trac-tarisesc. ar (1829), 731/26. Neavlnd a tratarisi decît nişte, interesuri .piiei, vor şftrşi aşcunpă neţrebnicia. tÎmpeanul,g. 9,5/8. Ce nejnai rămîne acum de tratarisil? alecşandri, t. 1 39Ş. (Intra nz.) Lasă-i jsă se osîn-dească, nu pătimesc în zădar, Tratarisesc cu devletul, încă: de peste hotar, beldiman, e. 107/20. -p> E x p r. A tratarisiamor (cii cineva) = a avea relaţii de dragoste‘cu cineva. Cite Umblă dé iubesc Cit amor tratarisesc., Să fac că-i teme de mor, Ca să ia credinţa lor. MU>rpLÉÁNU, c. 123/4. ,£>. 4 triiţa (5). La parte întăie autoriul trahtariseşti metafizica (a. ,182j5). cat. man. ii, 115. O Refl, p a ş. Cultura.¡fiix¡bei ygrpirei neamului în care ... să tractari-sesc loffle pricinile (a. 1828). uricarjijl, iii, 37. ^ Intra n z. Vom ţractansi acuip despre a vitelor îmbunătăţire. ar (1829), ,481/28. 3. A trata (1). Oamenii tratarisăsc pe însuşi fraţii lor cu acest chipi drXghici, r. 245/19. Nu-l traclarisăsc ca p/s un^qşrnan,. iţi. ib. 219/27. Acum am douăzăci de an.i,Şi pot a oi r,ăbda ca să fiii traclarisît ca un COpiL .KQOĂLNtCŞAN.lî, S. 96, of. VALIAN, V. 4. A .trata .(3). Frigurile de lapte, tău căutate şi rău tractarisite. veisa-, i. 121/10. (Refl. pas.) Această boală să să traţarisască. id. ib. 114/15. 5. A trata (2). Au primiil pe parlamentari# după cuviinţă, l-au traqtarisil ... şi y l-au încredinţat ' că el ar fi bucuros de a vede înnoindu-să iarăşi negoţiaţiile. ar (1829), 642/36. <$> (A b s o 1.) Nu-ncetezi, cu îndurare, A tratarisi domneşte Ş-a ţine împărăteşte, negruzzi, s. m, .88. — Prez. ind.: tratarisesc. — Şi: tractarisi, IraUta-risi vb. IV. — De la lat. tractare, ngr. xpatrâpo), it. trattare, fr. traiter. TRATARISlRE s. f. (învechit) Acţiunea de a tratarisi (1); negociere. Garnizonul la început nu voia ca să o primească, după tractarişire, însă, s-au indii-plicat. ,ar (1829), 181/25. După sosirea lor la Constan-tinopdle vor deschide o negoţiaţie (ţratarisire) cu ocîr-muirea lurceaşcă. ib. Sfl'/Q, cf. 462/14. — PI.: tratarisiri. — Şi: tractarişire s. f. — V. tratarisi. ‘TRATAT s. n. I. înţelegere încheiată între două sau mai multe state, prin c»re se creează, se modifică sau se anulează drepturi şi obligaţii ori se stabilesc norme de conduită. V. a c o r d, p a c t. Tractate, adecă legături de pace. m. costin, o. 45. Intr-acesl an au început a îmbla şi tractate de pace cu leşii. n. costin, let. ii, 14/23, cf. cantemir, ist, 21. împăciuindu-şe cu toţi prin tractaturi, făcu şi trecerea cea "de piatră. vXcX-rescul, ist. 256. Acest tracta! de l-ar fi putut isprăvi ar fi fost uri lucru pre preţ. ist. carql xit, 26r/7. Trah-tatul ce-au făcut cu noroadefe acestor văi. ist. am. 41y/4. A.u trimis ... să înnoiască tractaturile cele bătrîne. şîncai, hr. ii, 138/26. O nedumerire întru înţelegerile tractaturilor împărăteşti ă închierei acestei păci (a. 1820). uricariul, i, 260. Stau ei după tractate?... Se află vreun ordin al Porţii spre aceasta? hei,iade, o. i, 223. Să se arate tutulor lăcuilorilor folosurile tractatului. cr (1830), 402725. Unele scrisori spun cum că ministru celor dinafară nu vru'să iscălească tractatul. gt (1838), 5575, cf. valian, v. Tractaturile vtchi ce au avut Moldavia cu prea înalta Poartă (sec. XIX).' cat, man. 11, 31. Tractatul ce el încheie cu Baiazet. bXlcescu, m. v. 8. După tractatele legiuite ... are voie de a ridica orice negustorie în provir\ţele otomane (a. 1849). doc. ec. 956, cf. stamati, d. ¡Se încheie cele două tractate de pace. bariţiu, p. a. iii, 3,81.. Trataturile dc la Acherman şi Adrianopol. russo, s. 114, cf. polizu. Tratatul de Adriănopoli. negruzzi, s. i, 202.' O pomenire a vechilor tractate, id. ib: 242. Tractatul de la Carlovitz, unde turcii au răspuns trimişilor Ieşi. ghica, a. 101. Dar românii nu vor pacea, nu vor trista umilinţă Ce asupră-le aduce un necinstitor tractat, alexan-drescu, o. i, 76,. cf. hasdeu, i. v. 24. Acoio ţineau sfat diplomaţi şi m,ilitari împrejurul unei mese, pe care ... stau înlinş,e hărţi, documente, tractate, cahagiale, o. iv, 167. înclieie cu ardelenii un tratat prin care îşi juruiesc un fel de neutralitate, xenopol, i. r. iv, 229, cf. barcianu. Avem. tractatul de la Paris. d. zamfi-reşcu,, r. 15, ci. alexi, w. Tratatul lui Radu cel Mare cu Ungaria, bul. com. ist. v, 53. Tratatul sau conven-ţiunea vamală ... prezintă un interes deosebit, n! a. bogdan, c. m. 21, cf. şXineanu, 'd. u. în baza tratatului de comerţ încheiat între Turcia şi Austria, ... aceasta plătea şi la intrare şi la ieşire o taxă vamală. oţetea, t. v. 44. Istoria nu ar fi decît cronologia .. . tratatelor încheiate de ei. vianu., l. r. 30. Ce păcat că tratatele diplomatice nu se mai redactează în latineşte I vinea, l. i, 111. Slugile îi spuneau că are treburi mari, politiceşti ..., că trebuia să iscălească tractate, barbu, princ. 253. 2. Lucrare,de specialitate Jn care sînt expuse principiile fundamentale ale unei discipline; (învechit, rar) trataţie (3). Tractat de moral (a. 1847). uricariul, vii, 238, cf. stamati, d. Un tractai de algebră, negruzzi, , s. ii, 157. între alte cărţi găsi un tractat de fiziologie. fIlimon, o. i, 123, cf. costinescu, maiorescu,, cr. i. . 65. Tractatele în proză, odobescu, s. iii, 61, cf. barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u., cade. Fala gazdei, 6417 TRATATIVE — 515 — TRAUMATIC firavă,... veghind nopţile pe tratatele lui ¡Testui ¡şi Vidai. c. petrescu, î. i, 21. îl aflu in sala cea mare de studiu, aplecat peste un tratat de algebră superioară. i. botez, şc.''229, cf. scriban, d. O scrie de procedee cari ău făcut obiectul tratatului nostru, ionesgu-muscel, ţes; 31. Clteva tratate ale Renaşterii poartă tn titlu această expresie, vianu, l. U; 29. E autorul unui văst tratat de medicină, vinea, l. i, 259. în rafturile ie la Mărgineni se află tratatul ... lui Antonio Foresti. BARBU, PRINC. 70. ~ — PI.: tratate şi (învechit.) trataturi. — Şi: (învechit) traţtăt, trahţăt s. ii. — Din lat. tractatus, germ. Traktat, fr. trăite, TRATAŢlyp s. f. pl. Discuţii, negocieri purtate in-, tre două sau mai multe părţi’iritcresatc, Iii scopul de â ‘ se ajunge la un acord, la o'înţelegere; (învechit) trataţii (2). Numai o complicare extraordinară şi neprevăzută ar putea rupe d-odată tratativele pacinice. odobescu, s. ni, 397, cf. barcianu, alexi, w., tdrq, şăi-nf.an-u, d. u. Dacă se află cumva despre tratative, se pot întîmpla două lucruri, camil petrescu, t. ii, 474. Da impresia unui. petrolist american, în tratative cu,”guvernul unei ţări, p. constant, r. 179, cf. scriban, d. O comisie restrînsă a rămas la Bucureşti să continue tratativele cu guvernul, oţetea, t. v. 39, cf. 281. Azi-dimineaţă, tratativele au fost rupte. h. lo-vinescu, t. 152. O soluţie posibilă ar fi fost înţelegerea, tratativele, v. rom. noiembrie 1969, 22, ib. ianuarie 1971, 40. Soluţionarea problemelor litigioase, a conflictelor ... pe calea tratativelor, scînteia, 1976, nr. 10 617. —; Din it. trattatlve (pl. lui trattativa). TRATÂŢIE s. f. 1. Faptul de a servi musafirilor mîncare sau băutură; (concretizat) mîncarea sau ¿bău- s tura care se serveşte; (învechit) tratament (îl). V. tractir-, Cf. polizu. Face musafirilor trataţie cu ceai. caragiale, o. i, 231, cf. barcianu, alexi, w. Trataţia cea uşoară ... se face acum a doua oară. Urmează, dar nu pentru toţi, ospăţul, iorga, c. i. 159. Anicuţa îngrijea de trataţii. c.onv. lit. xliVj, 309. Gazda indica musafirilor, cu voce amabilă şi cu evan-taliul, felul trataţiilor, brăescu, a. 65. Englezul mulţumi, dar refuză net orice trataţie, bart, s. m. 102, cf. scriban, d. Se face musafirilor o trataţie'. cIlinescu, i. 70. Trataţii li s-aduc în fdţă; Farfurioare cu dulceaţă. v. rom. ianuarie 1954, 21. Trataţia la atîta se mărginea. pas, l. i, 106. ^ (învechit, rar) Ospăţ, chef. Generării stau numai de baluri şi de tractaţii, dionisie, c. 217. Nici de la uri rege ... nu se aşteaptă atîtea trataţii şi ospeţe ca de la acest regent al Londrei, codru-drăgu-ŞANU, C. 228, Cf. TDRG, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D. 2. (învechit; mai ales la pl.) Tratative. O pacinică tractatie pentru reînvoirea ce urmează între imbe păr- , ţile. ar (1829), IO2/,19, cf. cr (1829), 179’/10. 'Timpul se strecoară în mijlocul tractaţiUor şi a luptelor fără., capăt, asachi, s. l. ii, 26, cf. 8. Nu aşteptă să vează isprava acestor tractaţii de la care puţin se nădăjduia. bălcescu, m. v. 218. Au intrai în trataţiuni cu o co-misiune trimisă de lumea reacţionară din Craiova. GHICA, A. ¡26, cf. COSTINESCU, ŞĂINEANU, D, U. <)• (Fî-, gurăt şi familiar) Eu aş fi avut parale multe, dacă nu . mă-ncurcam în trataţie de amor pe vremea războiului. caragiale, o. vi, 182. + (învechit, rar) Discuţie, dezbatere. S-au luat pricina în trataţie (a. 1839). URTCARIUL, v, 12/9. Tratăţiia pricinii de către giude-cătoriia ţinutului (a. 1846). bul. com. ist. iv, 82. Se va lua în trataţie, cornea, e. i, 177/5. + (învechit, rar)' Tratat 0), convenţie. în urma tractaliei încheiete în 22 mart . . . s-au rădicat plata vamei. ar (1829), 301/1. 3. (învechit, rar) Tratat (2). Tractatie despre izvorul sănătăţii şi pricina boalilor [Titlu], flechten-MACIIKR, T. 4. (învechit, rar) Fel de a se purta cu cineya ; comportare,. tratament (4). Ivirea acestei corăbii ... va apăra pe compatrioţii noştri franţoji de reaoa tractaţie la carea sînt osîndiţi. ar (1829), 541/7, cf. polizu, BARCIANU, ALEXI, W. . ti- 5/ ('învechit) Tratament (1). Bolnavul va urma tr& laţie cu hapurile veghetale. veisa, i. 119/15. Rezultatul tractăţiei psiho-medice, puţin’favorabil-fi mortalitatea mare." cuciuran, d. 19/14. Trăctaţia bolnavilor, id. M. 9r/42. Are pentru trataţia bolnavilor în se'dţia boale-lor interne, un medic primariu. c. vîhnav, h. 80/28. — Pl.: trataţii. — Şi: (învechit) tractâţle, trata- Iiun« s. f. ■ — Trata -f- suf. -aţie. Cf. lat. tracta t i o, -o n i s, it. t r a t t a z i o n e.1 TRATAŢIÎJNE s. f. v. trataţie. ' " • ■ >>'•'• TRATA VA s. f. (Cu sens neprecizat) Tralava de 4" legături: 10 bani (a. 1726—1733). N. a. bogdan, c. m. 161. — Accentul necunoscut. , . .; — Etimologia necunoscută. TRATAVAlVGHFEt s: n. v. teti'iÎevaiigheK TRATĂ -s. f. Cambie p'rirî care o 4j6îso’aHăî'Îîzifcă sau juridică, în calitate de creditor;¡ dispune unni debitor al său să plătească o sumă de bani linei alte persoane, la o anumită, dată; poliţă2, (rar) acceptă. Cf. stăm aţi, d. Na o trată la actorul din Paris, alec-sandri, t. 1 739. Cînd.e vorba să plătim o datorie putem proceda ... pe calea tratei, climescu, a. 291,'cf. barcianu. Ţoale efectele de plată ale bancherului se trec in debitul contului şi se vor numi accepte sau trate. I. PANŢU, PR; 85, Cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU, D, U., SCRIBAN/,iD., dn?. (F i g.) A/i subscris o trată la . adresa tării, kooălniceamu, s. a. 186. — Pl.: trate. — Din it. tralta, gej-m. Tratte. î - TRATIDĂN s. n. (învechit, prin Munţ.) Nunţele unşi lesătţiri din care se confecţionau obiecte de îmbrăcă-, minte, cuverturi.pentru pat etc. Cf. conv, lit. ¿jv„ 396, ib. XLV, 93?, chiriţescu, gr. ,255. Gheroc de trq-lidan. klopştock, f. 7. Coana Mariţa ... sugrumată in caşneul de tralidan untoş, i,d. ib. 169, cf. scriban, d., scl 1977, 189. — Pl.: tratidanuri. scriban, d. — Şi: tradldăn s. n. şăineanu, d. u., scriban, I). — Din fr. drap des dames, . . TRATldD s. m. v. stratlot. 1 TRAUF interj. (Plutărit; prin Bucov.) Termen prii? • care se dă comanda ca buştenii să fie Igsaţi să cadă în timpul descărcatului, lexic reg. 110. + (ÂdVerbial) Bun, aşa. lexic reg. 110. — Din germ. ilrauf, . TRAUFUÎ vb. IV. Tranz. (Prin Bucov.) A trlnti' ceva cu mare forţă- lexic reg. 110.' — Ţrauf + suf. -ui. . _ . TRAUL s. n. Un fel de năvod pentru pescuitul ma-,rin. Cf. ltr2, l. rom. 1966, 90, dn2, dex. — Pl.: traule. i.tr2. — Din engl. traul. •’ TRAULA vb. [. In tranz. A'ţiiscitii du: traiiliil. Există două feluri de a trauia: pe fund şi pîagic, adică între ape. tudoran, o. 114. — Prez. ind.; traulei. — V. J.rant. TRAULER s. n. Navă maritimă de pescuit, echipată ,cu traule. Cf. ltr2, l. rom. 1966, 90, dn2, l. rom. 1‘9'67, 282, M. I). enc., dex. i — Pl.: traulere. “ — Din engl. trawler. -■ TRAUMATIC, -A adj. (Med.) Care se referă la nn traumatism, de natura unui traumatism; Cf. man. sănăt. 247/4. Friguri traumatice, ibw-272/4. Emomgia 6431 TRÀUMATICIN - 516 - TRAVERSA traumatihă. pat. chir. 5t, cr. turnescu, c. 11v. Doctoral se miră ... cum a mai putut trăi cu toate oasele capului fracturate şi cu aşa meningită traumatică. brătescu-voineşti, p. 257. Lezarea traumatică unilaterală a măduvei. babeş, o. a. i, 32. Aspectul anatomopatolog ic al leziunilor traumatice în ţesuturi pariază. A. POP, CHIRURG. 7, Cf. DN2. — Vi.: traumatici, -ce. — Şi: (Învechit) tiaumiHih, -ii adj. -- Din fr. traumaticii)«. TRAUMATICtN s. ri. v. Iraiimatleină. - TRAUMAT1CÎNĂ s. f. (învechit) Soluţie de guta-percă in cloroform Întrebuinţată In tratamentul unor boli de piele. Cf. etanu, d. s. — Pl.: traumaticine. — Şi: traumaticin s. n. ntca, l. vam. 244. — Din fr. traumaticine. TRAUMA!'!!!, -A adj. v. traumatic. TRAUMATISM s. n. (Med ) Leziune organică provocată organismului prin acţiunea unui agent extern violent; traumă. Cf. bianu, d. s. Neregenerarea centrilor nervoşi în urma traumatismelor ... constituie o probă în favoarea longevităţii celulei nervoase, mari-nescu, p. a. 58, cf. 51. In primul grup intră toate soiurile de traumatisme ca: lovituri, presiuni, enc. vet. 9. Acţiunea unor forţe externe asupra părţilor constitutive ale organismului viu dă naştere la leziuni pe care le numim traumatisme, a. pop, chirurg. 3. Traumatisme care au distrus o regiune oarecare, par-hon, o. a. !, 177. Cauzele hemoragiilor acute sînt în general traumatismele (răni, fracturi ele.), belea, p. a. 98. Unele fracturi se produc în urma unui traumatism minim, abc săn. 107. <0> Traumatism psihic — suferinţă psihică provocată prin acţiunea unui factor extern psihogen; traumă, i?ana a agravat boala de inimă prin traumalisrnut psihic inerent agresiunii. cod. pen. r.p.r. 492, cf. dn2. Moartea în împrejurări atît de tragice a logodnicului îi provocase ... un traumatism psihic, românia literară, 1969, nr. 27, 18/2. — Pl.: traumatisme. — Din fr. traumatisme. TRAUMATIZA vb. 1. Tranz. 1. A provoca un traumatism, dn2, dex. 2. A provoca o suferinţă psihică, un şoe, o traumă. Cf. DEX. — Prez. ind.: traumatizez. — Din fr. traumallser. traumatizAre s. f. Acţiunea de a t r a u m a-t i z a. — V. traumatiza. TRAUMATIZAT, -A adj. Care suferă un traumatism, Celulele traumatizate ... pot să sufere tulburări de nutriţie, a. pop, chirurg. 7. — Pl.: traumatizaţi, -te. — V. traumatiza. TRAUMATOLOGIE s. f. (Med.) Ramuri a medicinei care se ocupă cu studiul şi cu tratamentul traumatismelor. Cf. A. POP, CHIRURG. 3, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. traumatologie. TRAUMĂ s. f. Traumatism. Cf. dn2, dex. + Suferinţă psihică provocată prin acţiunea unui factor extern psihogen; traumatism psihic. Nevroza astenică este provocată mai ales de traume psihice şi fizice, v. rom. ianuarie 1960, 100. Au suferit o serie de traume psihice. abc săn. 342. O trecere de la adolescenţă la maturilaie virilă, prin iubire, fără traume violente, v. rom. august 1970, 65. — Pl.: traume. — Din fr. trauma. TRAVAIL s. n. v. travaliu. TRAVÂLIU s. n. 1. (Livresc) Lucru, muncă. Travaliu şi repaos, dureri şi iar durere, Şi noaptea peste lume cînd ziua a apus! jieliade, o. i, 111. Numărul pensionarilor agricoli ..., a acestor invalizi ai travaliului, se suie la S0. i. ionescu, d. 339. Astfel organismul meu face un minimum de travaliu cu maximum de efect nutritiv, călinescu, c. n. 213. Ce ni se pare graţios de departe e rezultatul unui travaliu fizic extraordinar. id. s. 807. Pe bună dreptate insistă ... asupra travaliului de artist, realizat de Caragiale în cursul întregii sate opere, perpessicius, m. iii, 211. Travaliul celor 30 de milioane de lucrători, ralea, s. t. iii, 297, ci. 142. (F i g.) Ne simţeam unul altuia . . . travaliul tainic al gîndurilor. v. rom. septembrie 1970, 64. 2. (Fiz.; ieşit din uz) Lucru mecanic. Corpurile materiale se bucură de proprietatea de a putea produce, în unele împregiurări, o lucrare mecanică, un travaliu. poni, f. 108. Travaliul sau munca mecanică, enc. tehn. i, 223. Lucru mecanic sau travaliu, cişman, fiz. i, 188. 3. Totalitatea fenomenelor mecanice, plastice şi dureroase care se produc In timpul naşterii şi care concură la expulzarea fătului. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: travalii. — Şi: (Învechit) Iravâil s. n. — Din fr. travail, it. travaglio. TRAVALÎC s. n. v. tăvălio. TRAVÉE s. f. Parte dintr-o construcţie cuprinsă între două grinzi, două coloane, doi stîlpi etc. Cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat : -ve-e. — Pl. : Iravec. — Şi: (rar) travéu s. n. costtnescu. — Din fr. travée. IHAVÉRS* s. n. Direcţie perpendiculară pe planul diametral al unei nave; p. e x t. perpendicular. Cf. DN2, M. D. ENC. — Pl. : traverse. — Din fr. travers. TRAVERS^ s. n. v. traversă. TRAVERSA vb. 1. Tranz. J. (Subiectul este o persoană) A străbate. Am traversat capitale inemice. ohica, a. 629. Sării cu el gardul şi traversai cu el cîmpia cea ninsă, eminescu, a. p. 52, cf. scriban, d. Alît îmi trebuie mie ca să traversez oraşul şi sn ajung In line. v. rom. octombrie 1964, 48. <0 (Subiectul indică o ţară, un oraş, o formă de relief etc..) O cîmpie înconjurată de dealuri acoperite cu păduri şi udată de rîul Doftana, ce o traversează, filimon, o. i, 291, Cîmpia se întinde ... avînd în multe locuri bălţi şi mai cu seamă Balta Mare care traversează plasa. î. ionescu, m. 41. Apele Oltului traversează munţii, booza, c. o. 250. Un drum ■. ■ traversînd un cîmp pustiu, v. rom. octombrie 1970, 24. O F i g. Un mare curent poetic care a traversat . .. toată literatura europeană, vianu, l. r. 33. Realismul nu este singurul curent care traversează dezvoltarea literaturilor occidentale, id. l. u. 42. Traversînd erele, a ajuns pînă în zilele noastre, booza, c. o. 232. Enunţarea frămîntărilor ... traversînd un cuget care nu a găsit în el resursele dc renaştere. v. rom. august 1970, 69. 2. (Complementul indică drumuri, străzi, poduri etc.) A trece de pe o parte pe cealaltă. Traversau uliţa Băltăreţului ca să se ducă acasă, filimon, o. i, 253. Din cînd în cînd ... truversăm vreun pod. camil petrescu, v. 17. Se dădură la o parte şi-i făcură loc, să traverseze ograda, rebreanu, r. ii, 153. Foştii profesori traversau strada să se intereseze cînd pleacă, c. petrescu, c. v. 57. Nu se simţesc în stare să traverseze străzile din pricina bieicliştiior. sadoveanu, o. ix, 248, Traversă de cîteva ori salonul, bart, e. 148. Cînd încercă să traverseze strada fu cîl pe ce să-l calce un ofiţer călare, v. rom. ianuarie 1955, 93, Traversînd holul ... se năpusti în vestibul, vinea, l. ii, 308. Hangiul tra- 6447 TRAVERSAL - 51? - TRAVLING uersează încăperea, h. lovinescU, t. 149. Am traversat mai multe căi largi. v. rom. mai 1969, 14. (F i g.) în acest moment de răscruce, iubirea traversează drumul artistului cu o intensitate calitativă deosebită, t iunie 1964, 71. OAbsol. Prinsese braţul lui Zaharia Du/iu, grăbind să traverseze împreună cu gloata, c. petrescu, a. 324. Pe cînd traversam, văd doi domni care discutau, h. lovinescu, t. 243. — Prez. ind.: traversez. r~ Şi: (formă coruptă) tramversA vb. I. — Din fr. Iraverser. TRAVERSAI.., -A adj. v. transversal. TRAVERSARE s. f. Acţiunea de a traversa. 1. Cf. t r a v e r s a (1). Cf. alexi, w. Această înlim-plare unică a vieţii lui: traversarea 'Carpaţilor. bogza, c. o. 335. •2. Cf. traversa (2). Cf. costinescu, alexi, w. începe să se simtă nevoia realizării, în cîteva puncte grele de traversare, a unor treceri subterane de pietoni. scînteia, 1966, nr. 6 911. — Pi.: traversări. — Şi: (formă cornpt.ă) tram- versAre s. f. alr sn iii 873/728. — V„ traversa. TRAVfiRSĂ s. f. 1. Piesă de lemn, de beton sau de metal folosită ca element de legătură Intre şinele de cale ferată şi terasament. Cf. şăineanu, d. u. Un lucrător cu felinar, rămas în urmă şi lărgind paşii să calce din traversă în traversă, c. petrescu, c. v. 34, cf. scriban, d. Făcuşi doi paşi mai jos, Aproape de traversă. călinescu, l. i.. 83. Mergeau din traversă în traversă, bou za, a. î. 174. 2. Grindă de lemn, de oţel sau de beton armai, aşezată transversal pe axa longitudinală a unei construcţii sau a unui sistem tehnic şi folosită ca piesă de rezistenţă 1n construirea scheletului unei clădiri, a unui pod, a unei maşini. Cf. scriban, d. După ce spata a fost potrivită din acest punct de vedere, se deplasează pe o traversă paralelă cu tamburul, ionescu-muscf.i., ţes. 110. Partea filetată serveşte pentru asamblarea cirligului cu traversa sau organul de tracţiune. soare, maş. 131. Avea o întîlnire neaşteptată, deasupra golului deschis între grinzi şi traverse, arqhezi, s. xi, 155. Un copil . . . s-a urcat din traversă în traversă pe un stîlp al liniei de înaltă tensiune, v. rom. mai 1969, 8, cf. alr ii 6 444/836. 3. Grindă confecţionată din profile de oţel laminat, care face legătura Intre bordajele unei nave şi pe care se sprijină puntea. Cf. abc mar., m. d. enc. 4. Ridicătură de pămînt de-a curmezişul unui parapet servind de protecţie Împotriva focurilor trase de-a lungul unei tranşee. Cf. costinescu. S-au căţărat pe joasele banchete şi traverse, camii. petrescu, v. 115. — PI.: traverse. — Şi: (regional) trav£rs (glosar reo.) s. n., (formă coruptă) tranvirsâ (l. rom. 1968, 411) s. f. — Din fr. traverse. TRA VERŞI ÎÎrA s. f. Lanţ care se Întrebuinţează pentru a ridica ancorele la vapoarele care nu intră tn port. Cf. ABC MAR., DNS, DEX. — Pronunţat: -si-e-. — PI.: traversiere. — Din fr. traverslfere. TRAVERSInA s. f. Traversă din scheletul de rezistenţă al unei nave, care nu este continuă de la un bord la celălalt; semitraversă. Cf. dn2, m. d. enc., DEX. — PI.: traversine. — Din fr. traversine. TRAVERTÎN s. n. Tuf calcaros compact, folosit ca material de construcţie şi de ornament. Cf. cantu-niari, i>. m. 179. Vestibulul avea tavanul in but ie, ornat eu desene în stuc alb, pereţi în roşu pompeian şi un dalaj de plăci de travertin. călinescu, b. i. 40. Vedem mormane de nisip fin şi o argilă de culoarea iravertinului. contemp. 1955, nr. 51, 3/3. Paramentul de travertin facilitează armonizarea, v. rom. aprilie 1961, 167, Cf. M. D. ENC., DEX. — Din fr. travertin. TRAVESTÍ! s. n. Costumaţie specială prin care se ascunde identitatea, vJrsta, sexul, profesiunea etc. ; rol interpretat de un actor de sex opus personajului. Soţia colegului meu a jucat admirabil rolul voinicului Vifor în travesti, i. botez, b. i, 156. Femeile de la curte... au un aer izbitor modern şi bucureştean, în ciuda travestiului. că li nes cu, c. o. 126. Aseară s-a jucat cu măşti şi travestiuri, în strict incognito, în sala cu lambriuri. t iulie 1964, 35. — PI.: travestiuri. — Şi: travestiu (dn2) s. n., (învechit) travestie (stamati, d., barcianu, alexi, w.) s. f. — Din fr. travesti. TRAVESTÍ2 vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) îmbrăca In aşa fel, lucit să nu poată fi recunoscut; a (se) deghiza. V. costuma. Vine baroneasa travestită In haine bărbăteşti, lăcusteanu, a. 75. Zugrăveşte 0 nuntă boierească ... cu nuni, nuntaşi travestiţi în hainele ţăranilor idealizaţi de basmele populare, gherea, st. cr. iii, 319. Doi feciori ... se travestesc în haine cotrenfoase şi comice, marian, !. 209, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. v. Travestit în cei ce-ai vrut să fii, Să-l poţi cinsti cu-o halbă, minulescu, vers. 266, cf. scriban, d. Fugi de-aici, ... eşti Mefistofeles travestit în femeie, călinescu, s. 506. Se travestea ta minut în dansatoare orientală şi în fachir, în toreador şi-n subretă, pas, z. iii, 248. A întruchipat ... un Guliver travestit în pitic, t mai 1964, 90. — Prez. ind.: travestesc. — Din fr. travestir, it. travestire. TRAVESTÍE s. f. v. travestii. TRAVESTIRE s. f. Acţiunea de a (s e) travesti* şi rezultatul ei; deghizare. Cf. costinescu. Toată această travestire însă nu poate să ne înşele asupra adevăratului caracter al nunţii din „Călin“, gherea, st. cr. iii, 319, cf. alexi, w. Şi în „Regele Lear" avem abuzul de travestiri, i.ovinescu, s. i, 100. Critica a identificat ... episodul travestirii eroinei pentru a-şi putea urmări iubitul, vianu, %. u. 63. Poate facem un bal cu travestiri, barbu, princ. 61, — PI.: travestiri. — V. travesti2. TRAVESTÍTI s. n. Faptul de a se schimba; schimbare. Trăvestitul luminei, ... schimbatul lunei. s.Ău-LEScu, in uricariul, x, 405. Creşterea şi descreşterea [lunii] se numesc prevestit sau trăvestit. pamfile, cer. 02. — Şi: (Învechit) trăvestit s. n. — V. travesti2. TRAVESTÍT2, -A adj. Deghizat. Cam la o sută de mii de străini din toate unghiurile Europei iese pe strada cea mare ... în cea mai mare parte travestiţi şi mascaţi la fa(ă. codru-drăguşanu, c. 45. Părut undoind cam prea lung te-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite, eminescu, g. p. 21. Ce radioasă revărsare de sprintene vestale, turneşte travestite., vinea, l. i, 7. — PI.: travestiţi, -te. — V. travesti2. TRAVESTlU s. n. v. travestii. TRAVÉU s. n. v. travee. TRAVLING s. n. Procedeu de filmare sau de televizare cu] ajutorul unui aparat mobil de luat vederi cu focar variabil, folosit mai ales pentru scenele cu personaje tn mişcare. A filmat piesa ... utilizînd . .. planul de ansamblu, travelingul. contemp. 1966, nr. 1 005, 5/2, cf. m. d. enc., dex. + Mişcare, deplasare a aparatului de filmat. Aparatul de luat vederi execută io - c, 2Ş3 3 6492 TRĂBĂ — 518 — TRĂDARE atunci un Iraveling foarte original, v. rom. iunie 1957, 143, cf. M. D. ENC. — Scris şi: iraveling, fraveliing (dex). — Pl.: travlinguri. -■■■ Din engl. travclllnfl. TRĂBĂ s. r. v. treabă. TRĂBĂCÎE subst. pl. (învechit, rar) Maşină de război folosită pentru a arunca proiectile, mai ales pietre, asupra duşmanului, v. b a 1 i s t ă, catapultă; p. e x t. tun1 (2). Se. prinseră întîiu de Galata să o dobîndească şi. puseră trăbăcie, deci începură a o bate ca tunuri, moxa, 403/41, cf. tur«. — Din slavonul (pl ). XRĂBĂD vb. I v. trepfidn. TUĂBGŢĂ s. I. v. UTralioanUV. TRĂBUt vb. IV v. trebui. TRĂBUIÂLĂ s. t. v. liebnială. TRĂBUÎNŢĂ s. f. v. trcbnin(A. TRĂBUNAî. s. n. v. tribunal. TRĂCHÎRI1 s.f. pl. v. trlcher. TRĂCNt vb. IV v. (rîcniJ. TRĂCSĂRÎ vb. iV v. trăseăli. TRĂCsîĂWTOARE s. f. (Prin Transilv.) Clanţa uşii. Cf. conv. lit. xx, 1 019, chest. o 104/390, 392, cv 1950, nr. 2, 30, a i 26. 4 Limba clanţei, limba zarului. Cf. cv 1950, nr. 2, 30, a t 34; 35, ■ tjeaiia, c. n. 275. + închizătoare, rudimentară de lemn sau de fier. Cf. a i 31, 35.. + Scoabă bătută in uşorul uşii in care intră zăvorul (Cîmpenii de Sus — Beiuş). Cf. a i 31. — Pl.: trăcsăritori.— Şi: (regional) tiăsărltoâre s. i. .... Trăcsări + suf. -tonrc. — Trăsărltoare: prin apropiere de răsăritoare. TRĂCJ ĂIXII vh. IV v. Irătălni. TRĂCTUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A discuta, a analiza, a trata (4). Alegeţi pre cine viţi socoti, pentru ca . .. trebele să ne trăcluim. oantemir, ist. .101, cf. tdrg, scriban, d. — Prez. ind.: trăctuiesc. — Din lat. trădare. TRĂDA vb. I. i. Tranz. şi re îl. (învechit) A (se) trece în slăpinirea cuiva; a (se) preda. Trădîn-du-se anglilor ta Itîl arsă dc vie. săulescu, im. i, 202/1. De l-ar fi descoperit, nesmintit l-ar fi trudai Poloniei, asaciii, s. l. ii, 35. Cetatea au capitulat.şi s-au trădat cu toată averea şi garnizoana, id. ib. IDO, Cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE, scriran, d. (Re îl. pas.). Vatra tîrgului cu toate mahalalele ... să va şi trăda în stăpînirea orăşă-nilor (a. 1852). uricariul, iii, 250. 2. Tran z. A înşela încrederea cuiva, pactjzînd cu duşmanul; a săvîrşi acte neloiale fa ţ.ă de cineva sau de ceva; a divulga un secret, un plan etc.; a vinde.. Oraşul Cluşului ... de mai multe ori necanoscusc şi trădase autoritatea în părălească. bXlcescu, m. v. 413, cf. polizu. Aceea este în stare a vă trăda pentru un diamant. filimon, o. i, 136. Cocoane mari şi bărbafi nobili, cari ... tradă pe oamenii cei într-adevăr onorabili. id. ib. 386, cf. barcianu, alexi, w., tdrg, cade, scriban, d. Revoluţia ... poate fi primejduită dacă o trădăm în esenţa ei, dacă înşelăm aşteptările poporului. camil petrescu, b. 90. Fratele meu, speranţele tale au fost trădate, baranga, v. a. 20. Dacă trădezi partidul, să nu te mai prind la fierărie, Moromete. preda, m. 126, (Absol.) Oamenii revoluţiei, de la mijlocul veacului dispăruseră sau trădaseră, vianu, l. r, 67. O F i g. Fabrica e veche, şi toate maşinile o trădează, arghezi, s. xi, 80. Cum se poate Lumina luniio dată s-o vezi Şi-apoi s-o trădezi Intrînd în întuneric? blaga, poezii, 338. Faţa întinsă a femeii, mereu unsă cu dresuri de dimineaţă, nu u trădase încă, dar sub ochi i se aşezaseră pungi uşoare de grăsime, barbu, prtnc. 109. + A comite o infidelitate în dragoste, sau în căsnicie; a înşela. Pe mine m-ai trădat? O! Dumnezeu, ştii bine cît eu t-am adorat, ai.eosandrt, t. it, 183. Ce e femeia? . . . sfinx re /ilinge, cînd te trudă, f.mtnf.scu, g. p. 64. Plînsetul poeţilor trădaţi (Ic iubite, jonescu-bion, s. 249. Auzeam pe fereastra deschisă ... refrenul omului pe care îl trădase fata cil zestre marc. rrXescu, a. 57. Că m-ai trădat, lot. timpul nn-ti socotesc o vină. voicu-lescu, POEZII, ii, 305. 3. Tranz. (Subiectul este o facultate fizică sau psihică) A nu mai sluji, a nu mai funcţiona (bine) Puterile, l-au trădai, scriban, ». 4. T ian şi refl. F i g. A se arăta In adevărata lumină, a lăsa să se observe glndurile, intenţiile ascunse; a (se) da de. gol. N-a vorbit cu nimeni de pag Teotatimla . . . Şi n-au trădat-o ochii, coşbuc, P. n, 199, ol. cade. Gândurile se trădau în privirile lor. bart, u. 50, cf. scriban, d. Bl şi-a trădat stupiditatea. argîiezt, s. xi, 123. Numai nările ei palpitînde îi trădau neastîmpărul. vinea, l. i, 42. Nu se aşteptau să mă găsească în calea lor, s-au trădat printr-o singură mişcare, id. ib. 230. Doctorul părea retras înlr-o aşteptare mimă, Irădîndu-se totuşi prin inspecţiile prea dese. v. rom. ianuarie 1965,54. 5. Tranz. F i g. A vădi, a arăta, a scoatela ivea hi; a exprima. Ei. se grăbise astfel, tnctt aceasta trăda viul interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. eminI'.sou, j*. l. 59. Acele cugetări, prin conţinutul lor, prin raportul dintre ele ... trădau un dramatism sufletesc. ibrXileanu, s. l. 5. Vn om jovial. ... trădează o sănătate morală, anohel, pr. 155. Uri sentiment de ruşine parcă îl oprea de a face cel. mai mie gest care ar trăda 6 urmă de gelozie, bart, e. 49. Faţa pătrată a tui Toma, colţuroasă şi aspră, dar simpatică, plăcută . . ., trăda un om hotărît, dîrz, neşovC.itnr. v. rom. februarie 1952, 121. Poezia lui Eminescu nu-şi trădează şi ultima taină a farmecului ■ ei. vianu, l. r. 283. E poale o mare greşeală să crezi că /jt.elii trădează în operele lor ceva din ultima lor fiinţă, tu,aga, ¿. '328. Întreaga lui faţă, uşor cărămizie, şi căutăturile lui agere . . . trădau mulţumirea de a se strecura cumpănit şi uşor printre obstacolele existenţei. vinea, l. r, 36. Se opri lînyă un leu de marmură ..., cu chipul purcă schimonosii, ce trăda o durere veche. bărbii, prino. 1.25. Epistolele, trădează :şi ascunse intenţii artistice, v. rom. decembrie 1970, 144. + A lăsa să se vadă, să se observe. Şi pe ea o haină fină, Ţesătură;străvezie, ■ ■ ■ Se lipeşte sclipitoare De duioasa-i arătare. Ce-n. mişcările-i o tradă. eminescu, o. vi, 77/76, ib. 6 161/53, 64, 76, 105, alr sn i h 200, gl. olt., porţile de fier, 349. 649Û 8 TRĂGAC1E — 520 — TRĂGĂTOR 5. S. n. (Regional) Miner la pieptenele de pieptănat lina, cînepa etc.; coadă, (învechit şi regional) mănunchi (II). [De scîndura iu şalăul ui) e prinsă o coadă zisă şi miner, mănunchi sau trăgaci, damk, t. 139. 6. S. f. (Regional) Unealtă de dogărit cu care se trag (IV 1) cercurile pe vasele de lemn; cleştar (Scărişoara — Abrud). Cf. arh. folk. v, 114, aur n 6 698/95. 7. S. n. (Regional) Tirbuşon. Cf. polizu, barcianu, alexi, w., com. din cîmpenişî din scărişoara - abruii. H. S. f. (Regional) închizătoare, limbă la uşă; (regional) trăgaîe. Ct. barcianu. 9. S. n. (Regional) Cirlig Ia plug de care se prind cocirţeala şi potingul. Coin. din marginea — rădăuţi. 10. S. n. (Regional) Parte a căruţei nedefinită mai îndeaproape (Borlova Caransebeş). Cf. )i xvnj 26. III. S. f. (Bot.; regional) Tigvă (1 1) (l.agenaria siceraria). borza, n. 95, cf. alr sn i h 200. — Pl.: trăgaci, -ce şi (regional, s.f.) irăgăci (alr ii 6 161/105), (s. n.) trăgaciuri (alr sn i h 200/64). — Şi: trăgăcie (pl. trăgăcii, alr i I 695/842), tragăee (l. costin, gr. ban. ii, 196) s. f. — Trage + suf. -aci. TRĂGACIE s. î. v. trăgaci, TRĂGÂICĂ subst. (Regional) Persoană „care trage la bani“ (Sibiu), t. papahagi, c. l, - Pl.: ? - Cf. trage. TRĂGAlE s. f. (Regional) I. închizătoare, limbă la uşă; (regional) trăgaci (II 8). Cf. gheţie, r. m. 2. Claviculă. Cf. gheţie, b. m., alexi, w. — Pl.: ? — De la trage. TRĂGÂICĂ s. f. (Regional; mai ales la pl.) Bretele (Căpuş — Huedin). Cf. lexic. beg. ii, 75. — Pl.: trăgări. — Cf. germ. [Hosen] tră ger. TRAgAŞ) -A adj. (Regional; despre persoane) Care economiseşte (bani) (Borşa — Vişeu de Sus). Cf. alb sn v h 1 260/362. Om trăguş. ib. — Pl.: trăgaşi, -e. — Trage -f- suf. -aş. TRAgĂCÎŢĂ s.f. (Prin Ban.) Sariie (mică); (regional) trăgaci (II 3). Cf. cade. l. costin, gr. băn. ii, 196. — Pl.: trăgăciţe. — Cf. trag ă1. TRĂgAnA vb. I v. tărăgăna. tbAgănAc subst. (Bot.; regional) Cinci-degete I (Potentilla reptans). Cf. tdrg. — Pl.:? — Cf. t r ă g ă n a. TRAgĂNARE s. f. v. tărăgănare. TRĂgAnAŞ s. n. (Prin Maram.) Gîntec tărăgănat. T. papahagi, M. 235. Doamnă mindră, Tra-gănă-m-un trăgănaş. id. ib. 89. — Pl.: ? — De la trăgănn. TRĂ«AxAT, -A adj. v. tărăgănat. TRAgANÂTGR, -OARE adj., s. f. 1. Adj. Care tărăgănează (2). Cf. ddrf, barcianu, alexi, \v. 2. S.f. (Bot.; regional) Troscot1 (Polygonum avi-culare). borza, d. 134. — Pl.: trăgănători, -oare. — Trăyămi + suf. -tor. TRÂgAnÂTÎJRA s. f. (învechit) Modulaţie (a vocii) prelungită. Cf. anon. car., barcianu. Această baladă se cirită pe o arie cam serbească, cu Irăgănituri de glas orientale, alecsandrt, p. p. 127, cf. tdrg. — PI.: trăgănături. — Şi: trăgănitiiră s.f. — Tră(|ăna -| suf. -(ă)tură. TRAGĂNKAiA s. f. v. tărăgăneală, TRĂGĂNÎ vb. IV v. tărăgăna. TRĂGĂNÎRE s. f. v. tărăgănare. TRÂGĂiVITfiRA s. f. v. trăgănătiiiă. TRĂGĂTÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A stirni vînatuî, a-l face să iasă din ascunzătoare (Brusturi — Oradea). Cf. alr i 1 216/302. — Prez. ind.: trăgătesc. — Etimologia necunoscută. TRĂGĂTOR, -OARE adj., subst. A. Adj. 1. (Adesea substantivat) (Animal) care trage in jug sau în ham; animal de muncă, de povară; (popular) trăgaci (I). Şi luînd Moisi fămeaia lui şi copiii îi sui pe trăgători şi să întoarse la Egipet. biblia (1688), 412/35, cf. 27J/52. Au murit pă drnm peste 00 tregători (a. 1828). doc. ec. 424. Neguţătorii dă vile..., aflindu-să cu trăgătorii lor înjugaţi multe ceasuri în oraş pînă st3 face revizie, li să prăpădesc, vitele dă foame (a. 1842). ib. 775. Alţii, cari nu aveau cară şi trăsuri, au luat aricite au aflat pe la orăşeni împreună cu vitele trăgătoare. barjţiu, p. a. ii, 296, cf. polizu. Cei ce n-au vite trăgătoare vor face douăzeci şi nouă de zile cu palmele şi vor secera un pogon de grîu. sandij-aldea, d. n. 214. Se spurcă bubele dulci cu baligă de vită trăgătoare. grtgoriu-rigo, m. p. i, 35. Boii mei trăgători, iar ai duşmanilor gematori. muscel, 7. în ce priveşte mijloacele de transport, se vede că Moldova a avut totdeauna la dispoziţie belşug de animale trăgătoare, ca boi, cai, din producţia proprie prea îndestulătoare. n. a. bogdan, c. m. 7, cf. gorovei, cr. 401. Un sătean ... se ţinea nepăsător Ungă o păreclie de trăgători uriaşi, sadoveanu, o. iv. 198. Pînă ş-o găti . . . Un car cărător, Doi boi trăgători, pop., în ist. lit. rom. i, 48, cf. k xvi 9. Noa, zău, că-i dau: . . . Nouă trăgători, Nouă opintitori. şez. i, 149. Cumpără doi trăgători, îşi făcu casă şi deveni om cu stare şi cu omenie. CĂTANĂ, P. B. TII, 87, cf. CIAUŞANU, GL., ALR SN l h 16/27, LEXIC REG. 32. 2. (învechit) Care atrage; atrăgător; (fig.) ademenitor. [Mirosul| este din fire mai trăgător şi mai dezmierdător. ptscupescu, o. 158/21. Armele lui o putere prea trăgătoare avea, Cu magnet amestecate, şi cu totul strălucea, pann, e. ii, 33/17. B. Subst. 1. 1. S. m. Persoană care trage (I 1) ceva. dl, dm, dex. <0> Expr. Trăgător de sfori (sau al sforilor) =* a) persoană care trage sforile păpuşilor la teatrul de marionete, dl, dm, dex; b) persoană care unelteşte. V. intrigant, uneltitor. Cugetarea ■ ■. reprezintă în întreaga ei dimensiune puterea de gîndire a lui..., trăgătorul de sfori al guvernului, contemp. 1948, nr. 112, 1/2, cf. dex. + Trefilator, filetar. Trăgător de sîrmă, filetar. nom. prof. 24. Trăgător de ţevi şi bare. leg. ec. pl. 291. + (învechit, rar; în forma Irăgăloriu) Persoană care: trage la vlsle, v. trage (IV 1); vîslaş. [Să] punem şi noi odihnă condeiului, ca un trăgătoriii vănsla. moxa, 399/35. 2. S. m. şi (rar) f. Persoană care trage (IV 5) cu o armă de foc; trăgaci (II 1). Cf. ddrf. înaintea noastră sînt culcaţi alţi trăgători, camil petrescu, u. n. 394. Şi-un bîzîil de gloanţe de albine Desfăşură un lanţ de trăgători, pillat, p. 130, cf. scriban, d. Fiecare colec- 6509 TRĂGĂTOR — 521 — TRĂGEDIE tiv va tnscrie cite o echipă de 10 trăgători şi o trăgătoare. sp. pop. 1950, nr. 1 815, 4/2, Trăgătorii noştri au cucerit o insignă de aur şi patru insigne de argint, scîn-teia, 1952, nr. 2 396. Cînd, in sfîrşit, focul încetă cu lotul, trăgătorul îşi săltă de la pămînt capul, camilab, n. i, 125. A transmis ordinul de atac, în şoaptă, înlr-o parte şi alta a lanţului de trăgători, v. rom. octombrie 1964, 12. Chiar şi bunii trăgători moi scapă cîle un iepure, vîn. pesc. octombrie 1964, 20. Trăgătorii cu arma, care participă la competiţii, îşi acomodează ochiul şi brutul mult mai rapid, abc săn. 13, cf. dex, alb sn iii h 725. O L o c. a d v. (Mii.) Iu trăgători = în linie, la distanţă unul de altul în vederea tragerii cu arina. Se opresc toji aliniaţi, se desfăşoară în trăgători şi pornesc spre noi. camil petrescu, u. n. 352, cf. scriban, d. Mase de soldaţi desfăşuraţi în trăgători năvălesc unele asupra altora printre luncuri. beniuc, m. c. i, 325. + Muncitor la arsenal, care st ocupă cu încercarea, cu verificarea armelor de foc. Trăgător (încercător de arme la arsenale). nom. prof. 29. 3. S. m. (învechit, rar) Persoană care fumează, care prizează tabac. Cf. lb. Asemenea poftim pe trăgătorii de tabac a nu mai împodobi cu pietre scumpe tabacherile lor. man. sănăt. 113/18. 4. S. ni. (învechit) Persoană care trage o poliţă, v. I r a g e (III 1); emitent de poliţă. Cînd trăgăloriul va trage poliţă, şi platnicul nu o va priimi, atunci să o înfăfişeze înlr-acea zi. ta judecată şi să o întoarcă înapoi. CARAGEA, L. 31, cf. I. PANŢU, C. 319, DEX. 5. S. m. (învechit şi regional) Persoană care reţine (pe nedrept) o parte din drepturile (băneşti) cuvenite cuiva. Cf. ANON. CAR., LB, BARCIANU, ALR SN IV h 1 005/ 260. 6. S. ni. (învechit, rar) Persoană cârc amină, care tărăgănează ceva. Cf. lb. 11,1. S. 1. (învechit, rar) Instrument de tortură. In trăgătoare.. . băged de-l tăia cu hiristeul. dosoftei, v. s. ianuarie 15r/36. 2. S. n,, s. f. Trăgaci (II 2) la o urmă de foc. Cu ochii şi degetele pe trăgători, stăteau galu să aprindă in dihania ce se vestea, gane, n. iii, 138. Ascultai... cu degetul pe Irăgătoarea revolverului, hogaş, m. n. 88. A prins... să cerce cartuşele şi trăgătorul armei. ap, cade. Soldaţii ■ ■ ■ mişcară trăgătoarele în semn de ameninţare, sahia, n. 37, cf. alr ii 4 993/2, 29, 334, 353, 537. + (Regional) Băţ cu care se împinge dopul la puşca de soc (izbiceni — Corabia), alr sn v h 1 306/ 886. 3. S. n. (Regional) Degetul mijlociu (Furcenif Vechi — Tecuci), alr ii/i mn 32, 2186/605. 4. S. n,, s. f. (Regional) Cleştar cu care se pun sau se scot cercurile de pe vasele de lemn. Apoi cercuieşte, trage cu tragatorili,... di cercu sau dă cu inaiu pi bătători să se aşeze bine cercul, arh. folk. v, 114, cf. alr ii 6 698/95, 362. 5. S. f. pl. (Regional) Minere de lemn Ja plasa de prins peşti. La mijlocul ei [coada sacovişteij are de o parte şi de alia cîle un cui mare de lemn, trăgătoarele, cari sînt mînerele instrumentului, an tip a, v. 381. 6. S. n. Instrument cu care se trag linii la desenele tehnice executate în tuş. Cf. cade, ds, scriban, d. Alături, o sticluţă de tuş, o riglă de calcul,... cîteva compase şi trăgătoare, vin parcă să comploteze cartea de vizită a locatarului „inginer“, v. rom. martie 1954, 230, cf. DEX. 7. S. f. (Regional) Unealtă cu care se înclină dinţii ferăstrăului de o parte şi de alta a pînzei lui; dinţar (Feneş — Alba Iulia). alrm sn i h 371/102. 8. S. m. (Regional) Tirbuşon. Cf. barcianu. !). S. f. (Regional) Cociorvă (Piua Petrei — Feteşti). alr sn iv h 1 059/705. 10. S. f. Un fel de scăunel cu o deschizătură in care se bagă călcîiul cizmei spre a o descălţa; (regional) mariţă (2). La şcoala de ofiţeri din Bucureşti. descălţarea, se face cu un aparat numit... trăgătoare. PAMFILE, I. C. 348, cf. DEX, 11. S. f. (Regional) Nojiţă la opinci. Cf. or. s. v, 12), lexic reg. u, 32, alrm sn in h 1 008. + (Prin Ban.) Ureche la cizmă sau la altă încălţăminte. Cf. cade. 12. S. n. (Regional) Orcic (Poiana Sibiului — Sebeş). alrm sn i h 230/130. 13. S. n., s, f. (Regional) Un iei de capră de lemn care serveşte la transportarea plugului; cobilă. Cf. h xiv 351, com. din marginea — rădăuţi. 14. S. f. Fiecare dintre eele două curele care leagă scările de şa. Cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, -w., pamfile, i. c. 49, păcală, m. r. 457. Calul n-avea zăbala în gură, picioarele mi-erau băgate în trăgători, pentru că nu ajungeau la scări, brăescu, a. 62, cf. dex. Zburam cu o turturea, Tăiam calul cu scara, Piciorul Irăgătoarea, Aplecîndu-mă pe şea. şez. i, 113, cf. mat. folk. 370, gr. s. v, 124, alr n/723. + (Regional) Curea groasă, funie rezistentă sau lanţ care se prinde de pieptarul hamului şi se leagă de vehiculul tras de animal; şleau. Cf. ddrf, scriban, d. + Curea groasă cu care se aplicau în trecut corecţiuni corporale; p. e x t. bătaie cu o astfel de curea. V. vină de bou. Cf. scriban, d. Dacă nu ascultă — Irăgătorile. Douăzeci şi cinci de trăgători! pas, z. iii, 288. Aplicau Irăgătorile — pentru cine ştie ce nimicuri. camilar, n. i, 244. 15. S. n., s. f. (Regional) Zăvor. Cf. ddrf, alr ii/i mn 121, 3 812/172. 16. S. f. (Regional) Parte a lădoiului care se trage iu afară. Lădoiul.. . noaptea se foloseşte ca pat pentru copii, avînd şi trăgătoare, o cutie care se poate trage în afară, păcală, m. r. 415. 17. S. f. (Regional) Partea cu fosfor a cutiei de chibrituri. Cf. arh. olt. xxii, 286. 18. S. f. (Regional) Claviculă. Cf. lb, 19. S. f. (învechit şi regional) Vas pentru cereale avînd capacitatea unei baniţe; p. e xt. unitate de măsură care are această mărime. La plată, îmi scade la fiteşcare trăgătoare jumătatea de baniţă, trei litre şi mai bine (a. 1845). doc. ec. 875, cf. polizu, ddrf. Griul, roşu, greu la bob, curgea-n trăgători şi venea la vinlurăloare. sandu-aldea, u. p. 100. Pentru şase poli, şaptezeci de trăgători de grîu. conv. lit. xliv2, 77. M-a minat.. .să-mi dai Irăgătoarea să măsure franci, rădulescu-codin, î. 211, com. clin turnu MĂGURELE, Cf. TOMESCU, OL., ALR 1 1 604/960. — Pl.: trăgători, -oare. — Şi: (învechit şi regional) trăgătorii! s. m., s. n. Trage 4- suf. - (ă )tor. TRĂGĂTORI U s. m„ s. n. v. trăgător. TRĂGĂTÎJHĂ s. f, (Regional) Felul de a trage (la car, la căruţă etc.) a) unui animal de tracţiune; tragere (I 1). Cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. Pentru ca să poală fi încredinţat cumpărătorul de trăgă-lura cailor, de obicei se prind la o căruţă sau se probcsc. dr. v, 84. — Pl.: trăgături. — Trage + suf. -ălură. TRĂGĂU s. m. (Regional) Cămătar (Roşia — Beiuş). ALR sn iv h 1 005/310. — Pl.: trăgăi. — Trage + suf. -ău. TRĂGĂUŞ, -Ă adj. (Prin Transilv.; despre cai) Trăgaci (I). Cf. dr. v, 238. — Pl.: trăgăuşi, -e. — Trage 4- suf. -uş. TRĂGE vb. II v. trage. TRĂGEDÎE s. f. v. tragedie. 6515 TRĂGHIŞ — 522 — TRĂI TRĂGHÎŞ s. m. v. trăgîş. / TRĂGIN s. n. v. tragău*. / TRĂGIN vb. I v. tărăgăna. w / TRĂGÎŞ s. ni. (Prin vestul Ban.) Mijlocitor, intermediar; peţitor. Cf. l. costin, gr. bXn. 204, com. din BANLOC — TIMIŞOARA. — PI.: (răgişi. — Şi: trăghiş s. m. Com. din gikoc — TIMIŞOARA, pXdUBENI — TIMIŞOARA şi din Ş1PET — TIMIŞOARA. — Trage 4- suf. -iş. TRĂGNl vb. IV v. trîcnll. TRĂGtfl subsl. (Regional) Cobilă la plug; (regional) traglă (I 1) (Gura Teghii — Buzău). Of. alr i 895/735. — PI.: ? — Tragă1 + suf. -oi. TRĂGtlLĂ s. f. 1. (Prin Ban., OU. şi Transilv.) Tigvă (I 2) sau furtun cu care se trage băutura din butoi; (regional) tragă1 (I 3). Cf. lb, polizu, lm, JAHRESBER. III, 329, PAMF1LE, I. C. 224, PASCU, S. 280, VICIU, GL., L. COST1N, OK. BAN. 204, GREGORIAN, CL 63, ALR i 698/18, ALR 11 6 161/2, 27, 29, 36, 47, 833, 836, MAT. DIALECT. I, 27. 2. (Regional) Sanie pentru transportat lemne; (regional) tragă1 (I 1) (Rudina — Tirgu Jiu). Ci. 11 ix 86. + (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Conţinutul unei trăgule (2). Am adus o Irugulă de lemne. H ix 86. 3. (Prin Ban., Olt. şi Transilv.) Numele a două plante erbacee din familia cucurbitaeeelor, cu tulpina tîritoare sau agăţătoare: a) tigvă (I 1) (Lagenaria siceraria). Cf. lb, lm, tdrg, gr. s. v, 124, borza, d, 95, alr i 708/79, alr ii 3 957/36, alr sn i b 200; b) (regional) pepene verde (Cilrullus vulgarii), dr. i, 361, borza, d. 49. -- PI.: Irăgule şi Irăguli (alr sn i h 200). - Şi: tragulă (gheţie, r. m,, alexi, w., alr sn i h 200, accentuat şi tragulă barcianu), trăgună (jahresber. in, 329, alr ii 6 161/64) s, f. — Trage 4- suf. -ala. TRĂGULÎTE adj. (Prin Ban.; la pl.; in sintsgma) Pere trăgulile — soi de pere văratice, cu miezul roşu, Cf. dr. i, 360. [SîntJ pere... de Sîn-Petru.. . trăgulile, cu fiiezu roşu. ib. — Cf, t r ă g u 1 ă, TRĂGUN, -Ă adj. (Regional; despre animale) Trăgaci (I). Cf. BARONZI, L. 122. — Pl.: Irăguni, -e. — Cf. trage. TRĂgCJIMĂ s. f. v. tragulă. TRĂGÎŞ s. n. (Prin nord-estul Olt.) Diminutiv al lui tragă1 (I 1); săniuţă, (regional) trăguţă. lexic reg. ii, 32. — Pl.: Irăguşe. — Tragă1 4- suf. -uş. TRĂGÎJŢĂ s. f. (Prin Olt.) Diminutiv al lui l r agă1 (1 1); săniuţă, (regional) trăguş. Cf. alr i 1 695/846, alr sn v h 1 308/812. — Pl.: trăguţe. — Tragă1 4- suf. -u(ă. TRĂÎ vb. IV. 1. Intra n z. (Despre fiinţe) A fi viu, a fi în viaţă; a exista, a vieţui, (învechit) a custa, (învechit, rar) a ojivoi. Cinsleaşle lată tău şi mumă ia, cum în lungă urca/ne să trăieşti pre cest pămint. po 245/4. Toate cîte ai...numai plnă trăieşti le ai (a. 1642). gcr i, 96/23. Direplalea arată cit arc fi trăit acel mort în lume. pbav. 90. Că-n casa ta [Doamne] ... Strîmbii nu laşi să trăiască, dosoftei ps. 20/13. Cine inlr-această lume mănîncă şi bea mult, unul ca acela nu trăieşte mult în lume. cheia în. 32r/7. Cu adevărat ucigaş iaste omul acesta, pre carete mîntuind den mare, judecata să trăiască n-au lăsat (a. 1703). gcr i, 349/33, cf. anon. car., lex. mabs., man. gott. Cîl va îndelung răbda Dumnezeu să trăiesc pre pămînt. antim, p. XXIV. în ţoale lunile sini cîte 3 zîle rele, şi cine naşti înlr-însele nu trăieşti (a. 1750). gcr ii, 58/17. Sultan Mehmed, încă trăind, dedese sangiacul Amasici, fii-seu Baiazid. vXcXrescul, ist. 259. Fimeie să nu să mărite trăind bărbatul ei cel dintîi. ist. am. 92r/17. Bucalele s-au dat de la Dumnezeu ca să mănînce omul, pentru ca să trăiască pre pămînt. molnar, ret. 88/14. Plugariul.. . carele voieşte se-i trăiască stupii trebuie să se sîrguiască. ■ ■ să le dea maică, economia, 192/25, cf. lb. Braţul morţii a izbit pe fraţii miei, iar eu încă trăiesc, marcovici, d. 1/13. Dobitoacele mai bine este să se omoare decît să trăiască? drXghici, r. 66/12. Căci a mai trăi în lume nu voi făr-a ta iubire, conaciii, p. 86. Tu eşti făcut a fi, cit vei trăi, înşălat de femei. negruzzi, s. i, 63. Ştii tu că fără tine nu mai pot să mai trăiesc? filimon, o. i, 143. V-am adunat pentru ca să vă spun vorbe mari şi late, cum n-aţi mai unzil de cînd trăiţi, alecsandri, t. 714, cf. costinescu. Fără tine-n astă lume Nu pol să trăiesc, bolintineanu, 0. 49. Optzeci de ani îmi paie în lume c-am trăit. Că sînt bălrîn ca iarna, că tu vei fi murit, eminescu, O- 1, 107. Ori c-a fi trăind calul, ori că n-a fi trăind, aceasta mă priveşte pe mine. creangX, p. 194. [Petrecerea] o ţinură minte cîl trăiră. ispirescu, l. 41, Cînd trăia bietul tata,... eu i-am făcut de ziua lui o felicitare în versuri. vlahuţX, o. a. iu, 15. Frumos e, sfînl c să trăieşti, Cînd pentru-ai tăi tu suflet eşti. coşbuc, p. i, 91. O, Arbore, Arbore, de cînd trăieşti ai uitat. delavrancea, o. ii, 133. Se rugau lui Dumnezeu Să le trăiesc cu! vissarion, b. 9. Şi nu trăieşti decît cînd străluceşti! voiculescu, poezii, i, 17. Nu mai trăieşte? întrebă doctorul. — O, nu; a murit înlr-un accident de călăric. sadoveanu, o. vii, 15:1. Strivesc pios ciorchini..., Visînd la zeii ce-au trăit odată. pillat, p. 204. Şi omul cîleodală-i cu broasca de un fel: Să piaiă lumea-nlreagă, dar sâ trăiască ei arghezi, s. v, 170. Asta mai trăieşte? — Ba. q murit acum ciţiva ani. cXlinescu, c, o. 29. Grijile n-d stimulează,., ■ n-aş putea trăi fără ele. vinea, l. i, 132. Dacă trăia bunică-la, ştia ea cum să le crească, h, lovinescu, t. 94. Aj vrea să trăiesc în toate vieţuitoarele.. ■ S-aud toate glasurile, toate murmurile, Să-nverzească-n inima mea toate pădurile. isanos, ţ. l. 55. Iară eu, omul negru, eu strigam tuturor Fraţilor mei cei de toate colorile: — Trăiţi şi iubiţi! deşliu, a. 43. Unii urmaşi mai trăiesc, barbu, princ. 102. Tirziu, veacuri multe după stingerea sciţilor,... a trăit acel mare căpitan de oşti. v. rom. ianuarie 1965, 26. Cil am trăit,... n-am avut cu cine vorbi în satul ăsta. bXnulescu, i. 9. CU am trăit pe ¡urnită, N-am văzul verde frunzujă Ca lu ndmlra-n grădinuţă. .iarnîk — bîrseanu, d. 21. Eu vreau ca să mai trăiesc, Pe tine să te iubesc, balade, iii, 314. A>' muri, moartea nu-mi vine, trăi, n-am nici un bine. folc. transilv. ii, 20. Da si mă mai Ies io sî mai Irîiesc încă, că nu-s chiar aşe fricos, o. bîrlea, a. p. i, 134. Capul să trăiască, (că) belele curg, se spune ca încurajare unui om necăjit. Cf. zanne, p. ii, 36. Cine doarme mull trăieşte puţin. id. ib. 544. Pe cine (care) nu-l laşi să moară nu le lasă să trăieşti, id. ib. 638. Decît să trăieşti murind, mai bine să mori trăind, id. ib. 778. Omul cîl trăieşte învaţă şi toi moare ncînvăfat. id. ib. v, 345. Omul nu trăieşte să mănînce, ci mănîncă ca să trăiască, id. ib. iii, 617. <0 F i g. Din sîniil veci nicului ieri Trăieşte azi ce moare, eminescu, o. i, 178. Legea începe să trăiască independent, mai înaltă decît fiecare din noi. v. rom. august 1970, 11. Poemele accslea mi-au răscolit o sumedenie de ginduri despre poezie, pe care nu le-am auzit niciodată, dar acum simt că au fost, au trăit, dureros, în mine. ib. februarie 1971, 80. •<> Trânz. (Cu complementul „viaţa“, „zilele“ etc.) Acel stricăcios grăunte în viaţa ce el trăieşte Cu 6528 TRĂI — 523 — TRĂI • sîngele dc-npreună amestecat ■■se-ntdrcşlc. 'conac-hi. p. 280. Mi-am trăit zilele! bălcescu, m. v. 657. ('.intui co-ii vis de-o lume Trăilă-ntr-alie vremi, coşnuc, p. i, 216. Cînd un popor nu-şi trăieşte decil ziua de astăzi, ... el nu poate să aibă... o adevărată literatură. iorga, l. 1, 440. Ce caji, tu, Mirel, p-aiei, Ori traiu trăitu-l-ai, Ori zile uritu-le-ai? folc,. transilv. i, 87. O T r a n ■/,. fac t. Pin' mă trăieşte Dumnezeu in viaţă. c. gane. tr. v. 282. <0 Expr. Nici (nu) trăieşte, nici nu moare v. muri1. Trăind şi nemurind v. m u r i1. (T ian z.) Şi-a trăit traiul, Şi-a mîncat mălaiul v. mălai. (Mai ales în construcţii negative) A trăi cit lumea (sau cit zidul Goliei, cit pămlnUil, cit un veac de om) = a trăi mult timp. Doar nu era să trăiască un veac de om. creangă, p. 193. Am să ie las să trăieşti cil zidul Colici, id. ib. 324. Drage stea se sfîrşeşie Şi cit lumea, nu trăieşte, jarnîk — bîhseanu, d. 219. Socoate omul C-a trăi cil pomînlul, El trăieşte o zi, două Şi se trece ca o rouă. folc. mox.d. r, 46, cf. zanne, p. vi, 130. A (răi dc la mină pînă la ¡jură = a se ginţii numai la ceea ce îi trebuie azi, fără a se preocupa de ziua de mîiue. Cf. zanne, p. it, 243. A trăi in pielea cuiva v. piele. Aşa să trăiesc (sau să trăieşti ele.), TomnUa (le jurămînt sau de urare. Frate, aşa să trăieşti, uşurează-mă de această întrebare, căci nu sînl destoinic să-fi împlinesc voia. gorjan, h. i, 6/11. Acum dar, înlr-acest minut, aşa să trăieşti, mamă, Să . vie streinul, aici trimite de îl cheamă, pann, e. v, 43/17. la spuhe-mi, uşa să trăieşti, ce însemna libertinugiul ce văzui la masa cuvioşitor monahi? filimon, o. i, 312. Am venit să-ţi spun că-mi eşti drăguţă ca ochii din cap. — Aşa să trăieşti? alf.csandri, t. 824. Dăruieşte-mi viaţa, Păsărilă, că le-oi dărui şi eu cu milă şi cu daruri împărăteşti, aşa să trăieşti! creangă, p. 208. (Tranz.; Învechit şi popular) Trăi-te-ar (sau trăiască-te, lrălască-1, trălasc-o) Dumnezeu (sau Domnul, cerul), formulă prin care i se urează cuiva viaţă lungă. Dumnezeu le trăiască pe mărirea tu. şin-c'ai, hr. ii, 255/38. Ţrăiască-te cerul intru mulţi ani. gorjan, h. îv, 219/16. Cinstite vornic de loc! :.. Dum-neze,u să le trăiască Şi graiul lot să-ţi sporească, marian, nu. 410. |Fata] asta, vezi, ne place nouă, lraiasc-o Dumnezeu, asla-i de noi. sevastos, n. 56, Cf.' densu-sianu, ţ, h, 338. Colinda noastră-i atîta, Pe gazdă Domnu-l trăia, bîrlea, l. p. m. i, 149. Trăi-te-ar D-zeu! giauşanu, v. 205, + (La conjunctiv) a) Formulă prin care i se urează cuiva viaţă lungă, existenţă îndelungată. Voi să trăiţi.., să vă t>es[e](a. 1600 — i650), gcr i, 136/20. Şi-l intimpinară şi zisără: mulţi ani, impărale, să trăieşti, alexandria (1794j, 66/2. Şă trăieşti, ostaş romane! alecsandrt, p. ti, 19. Să-ţi trăiască calul, Făl-Frumos, îi mai zise ea. ispibescu, l. 5. Finule, să slrăieşli Şi să creşti, marian, na. 195. Îndată ridică sticla: Să trăim, Anuţă! rebreaniu, i. 19. Măria-Ta — fi zise — să trăieşti! Că tare mindru şi frumos mai eşti. arghezi, s. v, 77. Trăiască promoţia! vinea, l. i, 23. îţi urez să trăieşti ani mulţi şi. să fii sănătos, v. rom. ianuarie 1966, 178. Ridică păhărelul cu stingă... Să trăiţi! ib. octombrie 1970, 33. Să trăieşti, mă cluorule, mă! bănulescu, i. 37. Să trăiască mirili, Mirili şi cu mireasa, mat. folk. 1 426. Asta-i viaţa de voinic, Că n-ai teamă de nimic: Nici de nemeşi, nici de dracul, Trăiască codru, săracul! balade, ii, 364, Să trăieşti trei zile cu cea de alaltăieri, urare care se face în bătaie de joc. Com. din piatra neamţ. O (Construit eu dativul) Să ne trăieşti, Măria-Ta. b.vrbu, princ. 31. Să-mi trăiască mîndra mea, Să trăiesc şi eu cu ea. folc. transilv. i, 22; b) (la pers. 2 pl.) formulă de salut (întrebuinţată, mai ales în armată, ele inferiori faţă de superiori) Să trăiţi, luminate împărate! De acum cred că mi-ţi da fala. creangă, p. 262. Trăiţi, don’ căpitan, răspunse el, salutînd milităreşte. i.ogaş, h. 85. Cum m-am priceput, să trăiţi, domnule director. arghezi,s. xi, 106. „Ce condamnare ai dumneata?'1 ,,Să trăiţi, domnule comandant, trei luni!“ preda, m. s. 10. Să trăiţi, domnule sublocotenent, — se prezintă... un-sergent, banulescu, i. 83; c) formulă prin cf.rc se mulţumeşte cuiva pentru un serviciu făcut, dl, dm. + (Despre plante) A vegeta. Nu poate Irăi fără de lumină şi lotuşi planta nu... vede lumina, blaga, z. 21. Nu trăiesc mult pomii, stan cu, d. 89. Unii arbori străini progresează; alţii trăiesc mai greu. v. rom. septembrie 1970, 23. 2. In tranz. (Adesea urmat de determinări .modale) A-şi duce, a-şi petrece viaţa înti-un anumit fel, a duce un anumit trai; (învechit, rar) a obîrşi (3), (regional) a pătuli (II), a păula (2). Ea va trăi dzăcînd supt pagubă, po 248/22. Şi s-aşedză lucrul mai cu paci a trăire, neculce, l. 134. Şi până astăzi să vede. pre la marginile ţărilor carii trăiesc, cu alte limbi, că lesne iau unii de ale altora cuvinte, c. cantacuzino, cm i, 38. Cel ce nimica nu are şi lucrează trăiaşle cu aceeaşi odihnă ca şi cel ce arc venit. . . fără a nu lucra (a. 1773). gcr ii, 88/3. Cel ce nu poale trăi fericit şi mulţumit de rodul strădanii sale nu esle vrednic de a i se îmbunătăţi socuia. marco viei, d. 11/17. Noi. trăiam cu plăcere, bărac, a. 58/8. Cum dar el.. . Irăi-va cu plîns şi jele? conachi, p. 268. Alîţi nevrednici, trăind în moliciuni, Se laud cu mari fapte făcute de străbuni. alexandrescu, o. i, 68. Spune-mi, Dinicule, cum. trăieşti tu în curtea mea? filimon, o. i, 124. în amur trăind de mică, Ochii-mi pling, suflelu-mi geme. alec-sandri, p. î, 16. Moşneagul însă era foarte bogat; el şi-a făcut case mari şi grădini frumoase şi irăia foarte bine. creangă, v. 70. Mă Dragomire, tu eşti sănătos şi cu mintea întreagă şi o să trăieşti bine. caragiale, o. vi, 286. Tu vei trăi-nlr-o altă lume. vlahuţă, s, a. i, 47. Lingă tine se trăieşte mai plăcui, camil petrescu, t. îi, 186. Eu nu pot să trăiesc aşa. Cu ziua asia, care nu ştii de unde începe şi unde se termină. sebastian, t. 92. Voi, cei vii, trăiţi aşa departe De viaţa dreaptă şi adevărată! voiculescu, poezii, i, 21. li plăcuse să trăiască bine şi nu avea bani slrinşi. bart, s. m. 60. Îmi place şi mie să, trăiesc bine, ca bărboiul dumilale. arghezi, s. xi, 36. în acest măr Irăieşte-n pace.. . Un mic vierme rapace, călinescu, l. l. 76. Nu poale fi istoric literar decît cel care trăieşte ca istoric. literar, vianu, l. r. 11. Romanticii trăiseră exclusiv in ipoteză, blaga, z. 106; Nu mi-ar ierta niciodată dacă aş lăsa-o să trăiască in minciună. bara,nga, i. 191. Zmeul. . ■ trăieşte ca un om. ist. lit. rom. i, 83. Cauta să demonstreze că trăiesc o viaţă spirituală bogată., t decembrie 1964, 44. Eu trăiesc în plină tensiune cu ochii îndreptaţi în. viitor, v. rom. iunie 1965, 13. In ziua respectivă n-am trăit degeaba, ib. octombrie 197U, 30. Hotărîrea de a. trăi şi a munci mai bine. scînteia, 1972, nr. 9 016. Dă-mă şi dup-un sărac, Numai să trăiesc cu drag. jarnîk — bîrseanu, d. 275. De aci încolo, nu mai flăminziţi, ci veţi trăi ca domnii, rete-ganul, p. i, 67. Să trăiesc, cu voie bună! doine, 94. Eu sînt Radu cel din crîng, Care trăiesc amărît; Noaptea Fur, Ziua Mănînc. balade, ii, 336. De-aş fi trăit tet aşa, Ca iarba m-aş legăna, folc. transilv. ii, 14. Cum mai trăieşti? o. bîrlea, a. p. i, 127. Mîndru-i codru şi-mpănal, Taie trăiesc cu bănat! folc. mold. î, 54. Cîl de rău să trăiască omul, tot nu se îndură să moară, zanne, p. ii, 636. Omul cu meşteşug Trăieşte clin belşug, id. ib. v, 416. (Despre localităţi) Dincolo de Siretiu, se ajunse Ia oraşul cu acest nume şi la Suceava, care trăiau de sine stătătoare, iorqa, c. i. ii, 92. O- F i g. Şirul munţilor dă intr-o mare verde şi întinsă, ce trăieşte în mii de valuri, .eminescu, p. l. 11. <(>■ Tranz. (Cu complementul „viaţa“, „zilele“ etc.) Nu se putea procopsi în nici un fel, aşa că îşi trăia zilele tot în sărăcie. vissarion, b. 10. Lucrurile şi fiinţele nu-şi mai trăiesc viaţa lor, ci viaţa piciorului, blaga, z. 38. Trăindu-şi fără nelinişte existenţa şi viitorul bine rinduit. v. rom. octombrie 1970, 72. Viaţă c-a trăit Toi în schimnicit. teodorescu, p. p. 35. (Cu complement intern) Dă-mă, maică, unde trag, Să trăiesc traiul, cu drag. jarnîk — bîrseanu, d. 273. Cui-i drag să-mbăirinească Meargă-n streini să trăiască, După cum am trăit eu,.. . Să trăiască traiul mieu. sevastos, c. 218. Frunză verde, măr pălit, Ce trai rău am mai trăit, hodoş, p. p. 155. O Loc. ad.v. Din trăite = din experienţa proprie. (.îs-tigată în viaţă. Pe bănci înguste de stejar Mine ai 6528 TRĂI — S34 — TRĂI feţe fănfuite: Ei par nişte ciudaţi şcolari, Care învaţă din trăite, deşliu, m. 10. Expr. (Tranz.) A-şi trăi traiul = a se bucura de viaţă, a duce un trai bun, fără griji. Ea ştie cit a suferit sărmana maică-sa. . . şi că măcar acuma are dreptul să-şi trăiască şi ea traiul. rebreanu, r. i, 29. (T r a ii z.) A trăi viaţă bună (sau dulce) = a se înţelege bine cu cineva, convieţuind. Cu tine m-oi logodi Ş-om face casă-mpreună, Să trăim viaţă bună. alecsandri, p. p. 137. St ăi, bădifă, nu te duce Ş-om trăi viaţă dulce, sevastos, c. 44. (T r a n z.) A trăi zile albe (sau, popular, dalbe) = a duce o viaţă tihnită, fericită. Cf. alexi, \v. Au trăit de aci încolo multe zile dalbe, reteoanul, p. i, 50. A trăi ca in sinul iui Avram (sau ca in sinul mamei) v. s 1 n. A trăi ca in pămlntul făgăduinţei v. pămînt. A trăi ca peştele in apă v. peşte2. A trăi ca peştele pe uscat v. peşte2. A trăi ca în Hori de măr v. măr1. (Rar) A trăi ca cucu-n frunze = a o duce foarte bine, a Xi fericit. Cf. zanne, p. ii, 779. A trăi ca găina la moară v. moară. A trăi pe moale (şi la cald sau şi la căldură) v. moale1. A trăi pe picior marc v. picior. A trăi ca un blmbaşă v. b i ra b a ş ă. A trăi pe (sau din) spinarea cuiva v. spinare. A trăi ca un trintor = a duce o viaţă de leneş şi de parazit. Cf. zanne, p. i, 673. (Tranz.) Trăieşte viaţă Cirpită cu aţă, se spune despre cineva care duce o viaţă grea, plină de necazuri şi de lipsuri. Cf. zanne, p. ii, 801. A trăi de azi pe mline v. azi. A trăi ca viţelul la oraş v. oraş. A trăi ca viermele in hrean sau in rădăcina hreanului v. hrean. A trăi ca miţa pe rogojină v. miţă. (Rar) A trăi ca banul (sau ca paraua) In punga săracului (sau a ţăranului) = a duce un trai greu. Cf. ddrf, zanne, p. v, 70. A trăi din pomana (cuiva) v. pomană. A trăi pe răboj v. răboj. A trăi cu răbdări prăjite v. răbdare. A trăi ca pe mărăcini v. mărăcine. A trăi (cu capul) (tot) in nori v. nor1. A trăi de unul singur v. singur. (Regional) A trăi cu capu-n sobă = a nu ieşi în lume, a sla retras, a nu şti ce se petrece în jur. Cf. zanne, p. iii, 374. A trăi ca calul Ia munte v. munte. Trăieşte ca frunza pe apă v. frunză. + (învechit; construit cu dativul) A-şi închina, a-şi consacra viaţa unui scop. învaţă-te lui £>[u]mn[e]dz(îu a trăi (a. 1698). gcr i, 327/26. Unul trăia studiilor sale; altul zburda plăcerilor îmbătătoare, f (1882), 251. + A se bucura, a profita din plin de viaţă. Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi, eminescu, o. i, 59. Ce rai... e aici; să lot trăieşti, să nu mai mori! creangă, o. 287. Să-i trimitem în cer pe ciocoi. Să mai trăim şi noi pe pâ-mînt. stancu, d. 124. Cui e voia să trăiască Plosca să n-o părăsească! jarnîk — bîrseanu, d. 65. + T r a n z. A suferi, a îndura. Flămînzi copiii-n drum ne mor Şi ne sfîrşim de mila lor — Dar toate le-am trăi uşor De-ar fi pămînt! coşbuc, p. i, 208. Mulţi poeţi... trăiau un proces dureros de izolare.v. rom. decembrie 1964, 168. + Refl. (Rar) A se consuma, a se uza. Pe măsură ce se-nmulţesc oamenii, lupta pentru trai devine mai grea; de aci, exces de oboseală, uzură mai repede a energiei: omul de astăzi se trăieşte în cincizeci de ani cît se trăia omul de pe vremuri într-o sută■ ca-ragiale, o. iv, 24. 3. I n t r a n z. (De obicei cu determinări locale) A sta, a fi stabilit undeva, a locui. In cîmpi a trăi ş-au ales. n. costin, l. 88. S-au şi rădicat de bună voia lor, de s-au dus la Don să trăiască, neculce, l. 149. Sini om ca de 80 de ani şi trăiesc în Forâ$i[i] (a. 1776). iorga, s. d. vii, 116. Dobitoc şi jivină. Ce trăiesc prin aer, ape, pe uscaturi, conachi, p. 294. Sînt acum cîţiva ani de cînd trăia în oraşul nostru o tînără damă. negruzzi, s. i, 43. Bătrînul Dan trăieşte ca şoimul singuratic în peşteră de stîncă. alecsandri, p. iii, 86. Pe culmi atunci, pe creste, Uriaşi trăiau cumpliţi, coşbuc, P. i, 295. Am trăit o vreme la Kiev, eram un copilandru, sadoveanu, o. v, 509. Priveşte dealul unde trăirăm In trecui, pillat, p. 80. Umblam cătră o stradă unde trăise Eminescu, prin preajma unui parc. sadoveanu, e, 82. La început, ea trăia cîleva luni pe an in străinătate, arghezi., s. xi, 29. Am trăit mulţi ani în străinătate, h. lovinescu, t. 102. Am trăit şi în Spania, barbu, princ. 36. Creangă..., trăind totuşi la Iaşi, a rămas pentru totdeauna la modul de a g'ndi al ruralilor, v. rom. decembrie 1964, 79. O trăit tălă viaţa lor acolo im puştietal'£ cf. o. bîrlea, a. p. i, 313. Cocoslîrcul şi barza tot în băltoace trăiesc, adică fiecare işi duce viaţa unde-1 trage firea. Cf. zanne, p. I» 426. Ar trebui să trăiască lîngă butoaie, se spune, în glumă, despre cei care beau mult. Cf. chest. viii 111/1. O E x p r. A trăi pc cuptor v. c u p-t o r. 4. In tranz. A-şi petrece viaţa împreună cu cineva; a convieţui; a-şi duce viaţa în preajma, în societatea cuiva. Şi, vîrlejindu-su, trăiră amîndoi. dosoftei, v. s. octombrie 56v/33. Carii [moldoveni] nu pot nici la casele lor trăi să nu se sfădească, ne-cul'e, let. ii, 370/11. [Oamenii,] de nu vor fi tot de un fealin, nu vor putea trăi tntrun loc (a. 1705). gcr r, 353/26. Noi n-am vrea să avem cu dînşii price, Ci am trăi cu toată lumea în pace! budai-deleanu, ţ. 99. Nu mai poale a trăi cu dînsa (a. 1817). iorga, s. d. xii, 205, cf. drlu. Au trăit cu muierea lui, Ana, mii mulţi ani în pace şi cu cinste, bărac, t. 5/7. Eu ii cunosc pre boierii noştri, căci am trăit cu dînşii. ne-gkuzzi, s. i, 138. Trăiam cu postelnicul, fără să fiu turburată de nimic, filimon, o. i, 143, cf. costinescu. Din copilărie şi eu am trăit cu tămădăienii, vlnători E x p r. A trăi bine cu cineva = a se înţelege, a o duce bine cu cineva. N-au vrut... să-l puie pe dînsul [domn], pentru că nu trăia bine cu doamna. neculce, let. ii, 260/33. N-am auzit să fie trăit bine amîndoi de cum s-au luat, ci tot cu cîrteală (a. 1817). iorga, s. d. xii, 206. Şi cum eşti de blîndă,... Trăieşti încai bine şi. cu bărbăţelul? pann, p. v. i, 55/5. S-a însurat de-al doilea cu o femeie din partea locului şi. trăieşte bine. v. rom. septembrie 1970, 20. Că soţia-i tinerea, Ş-am trăit bine cu ea! jarnîk — bîrseanu, d. 499. Mai bine o să trăieşti tu cu mine, decît cum trăieşti cu el, reteganul, p. v, 73. Nu mă omorî, că noi biiie-om trăi. o. bîrlea, a. p. i, 116, cf. alr sn v h 1 264. A trăi ca fraţii v. f r a t e. A trăi ca porumbeii (sau ca doi porumbei) v. porumbel. A trăi rău cu cineva = a nu se înţelege, a nu se împăca cu cineva. Trăieşte rău cu tovarăşii lui. sadoveanu, o. iv, 145. A trăi ca iniţa cu şoarecii (sau cu şoarecele, cu clinele) v. miţă. A trăi (cu cineva) ca şoarecele (sau clinele) cu pisica v. pisică1. A trăi ca clinii cu porcii v. porc. (Regional) A trăi ca dracul cu popa = a se duşmăni. Cf. zanne, p. vi, 611. + A avea relaţii de dragoste cu cineva (în afara căsătoriei legale). Trăia ... cu Calinca, jupineasă oţărîlă cu cercei de mărgean. brXescu, a. 124. Lăudăroşenie de chelner care pretinde faţă de domnişoara de la casă că a „trăit” cu o prinţesă. teodoreanu, m. ii, 411. Nu trăieşte cînd cu notarul, cînd cu jandarul. sadoveanu, o. x, 647. Ştiţi cu cine trăia văduva maiorului Cuţu? stancu, r. a. i, 192. Trăia.., de zece ani cu un inspector de la finanţe. 0&2ÎS TRÄ! — 525 — TRÄINICIT pas, z. i, 86. Trăiam cu alţii şi pe tine te Uneam la distanţă. beniuc, m. c. î, 120. Femeia cu părul roşu trăia cu unul din muzicanţi, v. rom. octombrie 1970, 36, cf. bud, î*. p, 7. Eu trăiesc, mă ţin ca ea. novacoviciu, c. B. ii, 7. Trăieşte cu proasta: s-a-ncurcat cu proasta. şez. n, 75, cf. alb n 4 392/192, 365, 414, 537, 551, 704, 791, 872, 899. 5. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,din“, „de la“, „cu“ etc., cu sens instrumental sau modal) A-şi procura cele necesare traiului, a-şi cîştiga existenţa, a se întreţine. [Tătarii] sini cu arce, insă călări, şi nu trăiesc de la pTug, cit de la dobitoc. heRODot (1645), 222. Să inocţi vreun meşteşug, prin care să poţi trăi cu cinste, dhăghici, b. 5/18. Vedem pe neveste şi mai vîrtos pe copii pină la vîr.stă de 12 şi 7.5 ani. că nu ciştigă mai nimic şi trăiesc mai numai din ostenelile tatălui de familie, cr (1834), 31a/36. Cine nu lucrează nimic şi cel ce trăieşte din jafuri,. . . ala ieste trînlor al naţiii şi al omenirii, jipescu, o. 108. Voi, ce din munca voastră abia puleţi trăi? eminescu, o. i, 59. Ideea că n-are cu cc trăi îl chinuia zi şi noapte. vlahuţă, o. a. 238. l-a ars şi casa; i-a trăsnit Deodată patru boi. Trăia la praguri şi-n nevoi, coşbuc, p. i, 229. Ii răsăreau sudori reci pe frunte, gîndindu-se că va fi nevoit pină ta urină să se îndoaie şi să trăiască din minu calicului, rebreanu, i, 229. Are haine săracc, e îmbătrînit timpuriu, din ce-o fi trăind? c- petrescu, î. ii, 253. Sini funcţionar la slal şi trăiesc din leafă. cXlinescu, c. o. 85. Asta fac deocamdată: cînt, pe unde pot. ■. Trăiesc... din cintat. bXnulkscu, i. 63. O E x p r. A (răi din seul său v. seu, + (învechit şi regional) A se hrăni (cu miacarc şi cu băutură). Nu numai cu /¡ine va trăi omul. n. test. (1648), 5v/20. Numai cu apă de ploaie Irăiu incluşi, bXrac, ap. cicn ii, 241/37. Stridiile aşa dc rareori se găse, incit nu era chip de a trăi numai cu uccsle. drăohici, r. 57/4. O mulţime de ţărani... trăiesc mai leale cîşlegilc numai cu sec. i. ionescu, c, 40/16, cf. costinescu, alr ii 3 985/310. Omu-n fiece zi Trăieşte cu băutură Şi cu ce bagă-n /fură. pann, p. v. iu, 98, cf. zanniî, p. ii, 369. 6. In iran/.. A continua să existe, a dura, a sf menţine, a dăinui, a sc perpetua. pusără de au făcut peceutea ţării Moldovii, de trăieşte pină înlr-aceaslă vreme, ureche, let. i, 99/8. Acolo le-au. împărţit [maramureşenilor] moşii de tirguri şi de sate, unde trăiesc şi pină astăzi, eustratie, ap. gcr i, 235/38. Căruia împărat numele trăiaşte între noi păn-aslădzi. m. costin, 0. 43. Şi iaste de trăiaşte fintina pină astădzi. dosof-tei, v. s. septembrie 5r/31. Din frica ta, Doamne, cea senină, Carea presle toţi. veacii trăiaşte, De te cilii şi te proslăveaşte. id. ps. 58/19. Arăta-vom pre urmă cită vreme au trăit pe aicea descălecarea lui Tra'wn. n. costin, l. 43. Multe ubiceaie sini a ilalianilor şi trăiescu pînă astăzi, id. ib. 111. Numele bărbaţilor celor mari este scump şi drag in lol păminlut şi trăieşte în inimile urmaşilor în toate veacurile, cr (1833), 1342/ 42. Alunce dă un vin care nu trăieşte multă vreme. 1. ionescu, c. 195/16. Cum? cluşmănia-n line şi astăzi mai trăieşte? alecsandri, t. ii, 392, cf. costinescu. Azi îxu-i Ileana nicăirea, De-abia trăiaşle-n pomenirea Poveştilor cu dulce rost. coşbuc, p. i, 125. Cel ce-a pierii trăieşte încă. delavrancea, o. ii, 177. Cultura antică, prin formele ei cele mai nobile şi mai desăvir-şile, prin spiritul ei clasic a trăit şi trăieşte şi astăzi.. NAUM, IST. ART. 12, Cf. ŞĂINEANU, D. U. Puşkin şi Lermonlov trăiesc în inima noastră şi a umanităţii şi vor trăi veacuri în răsăritul nou. sadoveanu, e. 205. Opera literară trăieşte în timp. vianu, l. r. 45. 'Trăieşte şi-acum crucea de slejar, bătută de ploi. stancu, d. 11. Dragostea noastră cea dragă Nu trăi nici cit o fragă! jarnîk — bîrseanu, d. 162. Carul care scirţiie mai mult trăieşte, se zice despre un oin slab şi bolnăvicios care rezistă uneori mai bine decît cel sănătos şi plin de vlagă. Cf. zanne, p. v, 125. 7. T r a n z. F i g. A simţi cu intensitate, a participa emotiv (la...). Eminescu şi-a trăit versurile. Ele izvorăsc din adîncul vieţii lui, care-n adevăr a fost nenoro- cită. vlahuţX, o. a. 401. Trăieşte-nfricoşatul vifor Al vremilor răzbunătoare, goga, p. 11. O, mai trăiţi vremi le bătrine şi zilele de la Baiu şi de la Podul Nalt, fiţi moldoveni neaoşi şi vorbiţi! delavrancea, o. 11, 241. Tristeţea trenului ce pleacă. Noi n-am trăit-o niciodată? minulescu, v. 76. Inlîmplările de atunci mai fuseseră trăite de zeci şi de sule de ori. c. petrescu, r. dr. 42. Trăieşte una din acele clipe cînd totul e dat uitării. vinea, l. i, 7. Corul bărbaţilor... şi-a trăit şi şi-a scandat ireproşabil partea sa din tragedie, t mai 1964, 96. Timpurile eroice nu mai pot fi trăite sau retrăite sincer, deci autentic, în plin secol al X VII 1-lea. v. rom. iunie 1970, 126. O E x p r. A trăi clin uou = a-şi aminti cu intensitate. Scenele ii păreau a Ut de vii, încîl le trăia din nou. delavrancea, ap. tdrg. — Prez. ind,: trăiesc. — Şi: (învechit, rar) Iref (iorgovici, în i.. rom. 1966, 367), (regional) trii (alr ii 3 985/310), străi vb. IV. — DÎU V. Sl. T/14MTH. TRĂIE num. ord. v. treilea. TUĂIERI s. n. v. treier1, THĂIEH2 s. n. v. Irior. TRĂIERÂ1 vb. 1 v. treiera1. TRĂIERÂ2 vb. I v, (riora. TRĂIERĂT s. u. v. treierat1. TRĂiME s. !. v. treime. TRĂI1MK1JEX, -ÎCĂ adj. (Rar) Diminutiv al lui trainic2 (1). Cf. polizu, ddrf. O» Loc. adj. Trăinitel de ani = in virstă. Cf. poiizu. — Pi.: trăinicei, -cele. polizu. — Trainic2 4- silf. -el. TRĂINICIE s. f. Însuşirea de a fi trainic3; durabilitate, rezistenţă, soliditate; rigurozitate, robusteţe. Cf. lb, sXulescu, hr. i, 2/2. Caii nemţăşti... se deosă-besc in mărime, iuţală, trăinicie, litinschi, m. 125/8, cf. polizu, costinescu. De fiecare biruinţă înălţa cile o biserică spre mărturie nepieritoare de trăinicia neamului nostru, gane, ap. cade, cf. macedonski, o. i, 3, ddrf. Un neam trăind de veacuri, un stilp de trăinicie, Să-l s’.ing eu prinlr-o faptă de-atita mişelie! coşbuc, s. 150, cf. barcianu, alexi, w. Fără să mai aştepte sfirşilul argumentării mele lipsite de trăinicie (căci nu aveam ce obiecta serios)... îmi luă pălăria din mină. ibrXileanu, a. 133. Structura sa dintr-o armătură de cercuri zidite Intr-un blocaj de o trăinicie dcsăvîrşilă. naum, ist. art. 105, cf. şXineanu, d. u. O văd, pe frunlca-i ulbă... Păstrează trăinicia ruinii-unui vis. voiculescu, poezii, ii, 14. Oamenii au căutat să deie trăinicie prin îngrijire meticuloasă, sadoveanu, o. ix, 227. Pe drumuri ce îngină trăinicia, Amurg şi ghindă, frunze roşii cad. blaga, poezii, 243. Orice dragoste îşi încearcă trăinicia trccînd prin şcoala unei despărţiri vremelnice, v. rom. iulie 1954, 55. Munţii Făgăraşului fac o impresie de masivitate calmă şi de trăinicie ce înfruntă cu nepăsare vremelnicia. beniuc, m. c. i, 52. Depinde. .. implicit de trăinicia legăturilor de rubedenie, v. rom. octombrie 1964, 96. [Poporul] crede că o zidire nu poale avea trăinicie dacă nu se îndeplinesc oarecare daline mistice, alec-sandri, p. p. 193. + însuşirea unor băuturi de a sc păstra nealterate. De la... [curăţenie] alîrnă foarte mult bunătatea şi trăinicia vinului, i. ionescu, c. 194/ 17. — PI.: (rar) trăinicii, lb, polizu. — Trainic2 + suf. -ie. TRĂINICÎT, -Ă adj. (Creaţie personală) întărit, fortificat. Cu puteri trăinicite ocrotit-a Neamuri saras-lice. coşbuc, ae. 146. — PI.: trăiniciţi, -te. Dj ia trainic2. 6538 Ţ RĂ v -r TRĂIT1 TRĂIRE,?,-.!,- Faptul de a t.r ăj, .lv. Vieţuire, existenţă; trai ,(2), mod de a trăi (2). Socotesc-că - felul meu .de trăire esie ăl mai brodii şi mai filosofic. PR. dram, 282« ;cf. polizu, costinesou. Nu po.fi a meci trăire în tmde■ s-o -.prefaci•• Şi orice ¡fericim O.,negură s-o faci...f (1885), 13-3,. d. d>drf. ,Şă-mi sfîrşesc ’Meăloasa-ini trăire, coşbijc, ae. 162. Difl sîngele meu, jiu -, mai e nimeni chemat Să-şi iasîncepuLul trăirilor, blaga, poezh, 128. Setea iui dea trăi pKesehimba ceţa:ce îi era refuzat din pricina mărfii apropiate.,. ■. intr-o sneasemuită trăire după irwarte. camil petbescu, o. ii, 346.. Nimic din trăirea omului de astăzi.iinui,seamănă - cu ceea ce a fost înaintea erei noastre, -y.. rom. iunie 19!70> 118. 2. Convieţuire.. Cf.' t r-ă i (4). 'Multe amintiri co-mini'M'-l dâu impresia inei trăiri îndelungi împreună. v; Rarii;' septembrie 1970, 59. 3. Cf. trăi (6). Cf. ddrf. 4. Proces sufletesc, experienţă sufletească (trăite cu intensitate). Cf. tră>ii('7). yitiunea>'Uniii'.şi"miş-carea (ca tensiune şi trăire) sînt stări sufleteşti cu lotul eterogene, blaga, z. 41. Dtiitffltf’aceastu-nti#bhfjtldică pe erou să încerce trăiri adinei, contemp. 1955, ih'^55, 3/1. Nu se înlîlnea niciodată, înlr-o ’puternică trăire, cu cartea pe care o citca. ,v. rom. februarie 1^956, 42. Dezvăluirea trăirilor sale într-o formă clară şi pregnantă. contemp. 1958, nr. 589, •4/7«. Spectacolul, muzicW. .. ¡1 emoţionează, ii fac să vibreze deşteptîndu-i trăiri intense. m 1965, nr. 3, 15. Lectura poemelor. ne’ rafinează propria noastră trăire spirituală, v. rom. aprilie 1970, 61. + Identificare cu personajul titiei p'ifese. Bcgăţia spiritualfr a spectatorului va căuta,,şă me determine la fi întoarcere spre trăirea rolului, t august 1964, 41. - ■ ,....■ 5. (Regional; desprp oameni; în loc., adj.) De-a--trăirea = vrednic, capabil. Cf. frîncu — candhea, m. 99. — PI;: trăiri: " ■ — V. trăi. TRĂIRISM s.mi Curent idealist In gindirea filozofică şi- social-politică româneaseă dintre cele două războaie^ mondiale, care proclama primatul instinctelor şi al inconştientului asupra raţiunii şi opunea cunoaşterii logice trăirea mistică. Cf. iordan, l.r.a. 179, ■ DM, M. 'D. ENC,, DEX. — Pronunţat: tră-i-. — Trăire 4- suf. -ism. TRĂIRÎST,-Ă-adj., s. m. 1. Adj. Care aparţine trăirismului, privitor la trăirism, m. d. enc., dex. 2. S. m. Adept al trăirismului, m. d. enc., dex. — Pronunţat: tră-i-, — PI.: trăirişti, -sie: — Trăir[ismj' 4- suf. -ist. " TRĂISTĂRş -s. m. 1. Persoană caic face sau vinde traiste <1). Trăistariul 1. Păslariul 1. Cârşmariul de iiUfă, cu sermeoa lui (a. 1748). iorga, s. d. vi, 45. Zugravi:...., trăistari..., măcelari (a. 1835). doc. ec. 596, cf. lm, barcianu, nom; prof. 36. Bfir'u-l dădui la trăistari, Să facă trăi st i la măgari. pXsculescu, l. p. 46. » 2.' (Regional)' Hoinar, vagabond. Cf. 'ddrf. Ce-am fost eu? Trăistar nemlncat şi bătut, contemp. 1950, nr. 184, ’4/4, com. din ţepeş vodă — cernavodă, alr ir 2 885/2. ' 3. (Regional) Denunjjre daţă austrului (Alimăneşti — Slatina). Q. h xi 16. Âustrul sau vîntui din sus (despre apus)... vara este rău, căci aduce seceta, de aceea se mai numeşte şi trăistarul..., adecă na se fac bucalele cînd bale mult în timpul verii. ib!. —-•PI.: trăistari. —■ Şi: (învechit) trălstăriaiv (regional) trestâr (alr ii 2 885/2) s.-m. — Traistă + suf. -ar. TiitŞf’ÂMU s. m. v. trăistar, . TRĂISTĂ s. f. v. trestie. TRjiviŞTĂRÎE s. f. (Rar) Meseria de trăistar (1). Se vînd cu mezat... im pătul mare aie.ndăşăsc, două păiule, o caşare măre pentru lucru. într-însa al meşteşug iiiui trăislăriei. ,cp (1833), 36I/46, cf. h v 11, xvi 396. — Trăistar + suf. -ie. TRĂÎSTE s. f. v. trestie. TRĂISTÎCĂ s. f. (Rar) Trăistuţă. D-o turlică ,Gă-i cocea, vîn troiistică Le punea, teodorescu, p. p. 670. . — PI.: trăislici. — Traistă + suf. -ică. TRAlSTIEi s. f.'v. straste. TltĂlSTIE2 s.f. v. trestie. ■ TRĂIŞTIOÂRĂ -s>, f. Trăistuţă. Cu o trăistoară- n umăr şi-n mînă criin toiegel. pann, ap»- cade. Scot. .. din trăişcioară o halcă de slănină, jipescu, o. 153, cf; ddrf. Îşi luă trăiştioara cu merinde. muscel, 112, cf. bl iii, 18. .Să-mi găteşti Merindele, Să-mi umpli Trăis-tioarele. teoqorescu, p. p. 670. Să-mi faci d-o azimioară Frămînlală-n lăcrămioare Şi miro punerii trăiş-tioară. ma.t. folk. 133, cf. alr ii/i mn 152, 3 946/ 192, alrm ii/i h 414/192. — Pronunţat: -ti-oa-, PI;: trăistioare. — Şi: (regional) trăiştioâră, trăistoâră s. f. — Traistă 4- suf. -ioană. TRĂJSTÎŞOÂRĂ ,s. f. (Rar) Trăistuţă. — PI;: trăistişoare. — Şi: străijişoără s. f. lm. — Traistă 4- suf. -işoară. TRĂISTOARĂ s.f. V. trăistioară. ntĂISTÎJCĂ s. f. (Regional) Trăistuţă (Borşa — Vişeu de Sus). Cf. alr i 1 127/361. — PI.: ? — Şi: strălţiică s. f. Com. din hereclean-* ZALĂU şi din CUZDRIOARA — DEJ. — Traistă 4- suf. -ucă. TRĂIŞTÎIŢ s. n. v. trăistuţă. TRĂISTUŢĂ s.f. Diminutiv al lui trăi stă (1); trăistioară, (rar) tfăistişoâră, trăistică, (regional) trăistucă, tăbeică, ţoşcă. Cf. dhlu, lm. La tetea-n trăistuţă. CONTEMPORANUL, II, 655, cf. MARIAN, ch. 49. Din pînza de fol saii sac sé fac ... săculefe numite şi trăistuţe, tăbîice:,. . . foşte. pAmfile, i. c. 285. Era cu trăistuţa de şcoală după gruniaji. AGÎRBrcEANU, s. 8. Scoteau din trăistuţe bulzii de mămăligă cu brînză şi-i aşezau la rînd ca să se ’prăjească în 'preajma gătejelor' aprinse, sadoveanu, O. vi, 613. îşi lăsă trăistuţa jos, lingă uîrful bocancilor, contemp, 1948, nr. 112, 6/3. Vîri pistoalele în celé două trăistuţe legate împreună că desagii, camil petrescu, o. ii, 136. Scoase inelul din trăistuţă, reteganül, p. ii, 12. îm-părăteăsă le-o pus mVncare-n trăistuţă şi i-o trimes la şcoală. vasIliu, p. l. 40, cf. alr i 1 127/361, 735, alr sn iv h 1 225/876, a vi 19. îmi pun 'sare-n merin-dare,. :. Ş-o pitufă la trăistuţă, balade., ii, 445, + (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Conţinutul unei trăistuţe; conţinutul împreună cu trăistuţa respectivă. Pe fiecare noapte să-i dea cîtc o trăistuţă de alune, ispirescu, l. 92; Fata... o luat şi ea o trăistuţă de tărîfe ş-o-nceput a presura ţările pe drum. vasiliu, p. -l. 232. — PI.:. trăistuţe. — Şi: (regional) ţrăisiu) (alr sn iv h 1 225/886) s. n., străistuţă (marian, nu. 174, RETEGANUL, ap. CADE) S. f. — Traistă 4- suf. -uţă. TRĂIŞTIOÂRĂ s. f. v. trăistioară. TRĂÎTi s.n. (Rar) Faptul de a tr ăi (2); trai (2), viaţă. Cf. dl, dm, dex. Eu mi-l întreb de trăit, El 6557 TlUlTa — sat — TR-ĂMIS mă-ntreabă : de ce-am vint ? jarni’k bîrseanu, d. 398, cf. lexic reg. 73. - V. trăi. TRĂÎT2, -Ă adj. 1. Care a fost în viaţă, care a existat; care şi-a dus viaţa .(într-un anumit loc), un pustinic trăit departe de ale lumei valur.i deşarte, ale-xandrescu, ap. DDRF. Acest neguţător,. trăit şi naturalizat printre fanarioţi, se deosibea dintre colegii săi printr-o rară dibăcie, filimon, o. i, 146. Mai era încă multă Diafă în trupul ei cel greu trăit, slavici, o. ii, 162. Rămăşiţe—, de durări de-a trăiţilor oameni. coşbuc, ae. 157. Născută, crescută, măritată şi irăită în .Çonstantinopol, ea era greacă de-a bijxelea. c. gane, tr. v, .229, cf. scriban, d. Niciodată... n-au părul mai iremediabil şi tragic frumoase versurile celui mai mare poet trăit pe aceste pămînturi. bogza', o. o. 212. ispravnicii, fiinţe nemerniceşti de la cancelarii, trăite numai intre ţifre..., încurcaseră soc.ôlelilè.' ’barbu, trinc. 159. Un păcurar voinic şi trăit bine. reteganul, p. i, 37. + (Rar) în vîrsta, bătrîn. Cf. tdrg. Nu se cuvenea ca fiul, băiat uşurel şi sprinten, să meargă cătare, iar tdtăl, om greoi şi trăit, să tropăie diipă din-sul. ap. tdrg. O, destul de tînăr! Cincizeci! Minţea. Avea 60 şi părea de 70. — Cincizeci? Aşa trăit? în sci. 1977, 189. 2. Care a fost consumat, la care cineva a participat; care a fost cunoscut (direct), simţit (intens). Sini bătrîn .fireşte şi ştiu că de la vîrsta mea-jicolo nu se mai reface ovriaţă trăită, caragiale, o. vii, 247. Ca .de-o viaţă trăită îşi aducea aminte de planurile ce ii treceau odinioară prin capul lui de copil, vlahuţX, o. a. iii, 16. Sînt... amintiri coborîte pe hîrtie cu tot farmecul lor de lucruri văzute şi trăite, iorga, î/l. i, 171.Taina trăită unde s-a dus? blaga, poezii, 130. <0 (Substantivat) Din toate văzutele şi trăitele Scoate un cinlec de amintire, deşliu, g. 30. 3. (Prin Transilv.) Bine hrănit, 'bine dezvoltat. Of. dhlu, mat. dialect, i, 217. + Ameţit ;de băutură; băut, beat. Cf. mat. dialect, i, 217, eom, din cuz-drioara — DEJ. - PI. : trăiţi, -te. - V. trăi. TRĂIT0R, -OARE adj. 1. (Şi substantivat) (Fiinţă) care trăieşte care este în viaţă, care există; vie-ţuitor. Cum au mai rămas om trăitor în tine, de mare mirare este. neculce, i„ 86, cf. drlu. în minutul ce să naşte.. ., pruncul să face de sine trăitor, veisa, i. 3/24. în trăitorii de astăzi sînt oameni vrednici. russo, s, 66. Nestor, patriarchul cronicarilor slavi, trăitor între 1056—1116. hasdeu, i. c. i, 152. Numai eu să fiu pe lume Remas singur. Irăitdr! alecsandri, POEZII, 357, cf. COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, V». Cinste dă fiului meu... între cameni... Cel mai puţin trăitor. murnu, i. 18. îp. cetatea Brăilei se află in ziua de astăzi trăitori ,doi, neprieteni ai măriei sale. sadoveanu, o. xm, 785. Piesa interesează,... prin'evocarea unei lumi trăitoare în jurul nostru, contemp. 1956, ni\ 523, 2/1. <0 F i g. Al lumii-ntregul sîmbur dorififix-ï şi mărirea, în inima oricărui i-ascuns şi trăitor, emi-nescu, o. I, 64. + (învechit, rar; despre planté şi animale) Care trăieşte (1) mult. Vita crescută la cîmp în aer curat este mai puternică şi mai trăiteare. li-tinschi, m. 117/21. Lăstăriş verde şi trăitor. jiPESCu, ap. DDRF.' 2. Care îşi duce viaţa într-un anumit loc, care locuieşte undeva; (învechit) petrecâtor (2). Ave grijă şi de luççii balgii ce era în Iaşi trăitori, neculce, l. 213. Au adus pre feciorul Hîncului, pe Donie, de'unde era trăitor, şi i-au. tăiat capul, amiras, let.2 tii, 105-Manoli... au fost trăitor în raiaua Ilotinului (a. 1766). uricariul, xv, 322. Ceilalţi locuitori cîţi era trăitori pe moşii stăpîneşti... slujau (a. 1775).' ib. i, Ï34. Vietăţi trăitoare în mare. ar (1829), 122/17. State sin Stan, trăitor în satul - Şerbăneşti..., pentru cmcrul ce au săvîrşit este osindit. cu (1832), 2911/34. Eu, mai jos-iscălitul trăitor din Bucureşti ;(.a. 1833); > ©og. tec. 524. Ţăranul trăitor în vizuini.. ■ era silit de a fugi înaintea hunilor şi tăicb'iţof: '¿ooXlnicb&Nu, &.*&.-100. El a fost odată, cînd.yfqjst, trăitoriu în maţiafaya. Ţu-ţuie/nii din Tirgul Neamţului, creangă, v. ids: Corais, filolog şi învăţat grec, trăitor la Pariz, se:qcp.pa..t şi de ideea mintuirii poporului său. arhiva, ţi, ,16, cf. bar-gianu, şXineanu, d. u. Oamenii trăitori, la oraş, şi încă ta Bucureşti,... fură minunaţi de verdeaţa din curtea mSp.ăştirii. stXnoiu, c. i. 76., Femeile spuneau... ,că făptaşii.... ar fi trăitori în acele părţi. sadoveanu, o. x, 636, cf. 335. Conţactul noşiru viu şi îndelungat cu slavii trăitori printre^.ţipi, Pi^şpARiy, l. r. i, 181. O (Substantivat) 4U urmat a face r.rfs-vlătiri şi trăitorii craiului şi confederaţiile. vXcXrescul, ist. 279. 3. Care trăieşte (6), care durează, ciţp}. se njţMvţine. Cumplită viiaţă, Cu griji şi primejdii, cum ieste şi aţa Prea supţire şi-n scurtă vreme trăitoare, am ,c©sţtn, 0. 319. Se-ricâţă... ca un trăitor miros, heliade, o. 1, 97.  încuviinţai şi asecurat pentru >popoml!nostru acestea instituţiuni religioase-morale şi de' cultură ştiinţifică de o valoare în veci trăitoare, bariţiu, p. a. i, 214-; cf. cosTiNEscu. Artistul nu are în vedere dedt. ■ ■ frumosul trăitor în mintea lui. bacalbaşa, s. a. i, 293. O (Substantivat), Au nu ai a treace aceasle trecătoare şi să le lipeşti căiră ceale trăitoare, varlaam — ioasaf, 115v/14, cf. 63v/9. Pronunţat: tră-i-. ^ PL: trăitori, •-oare. <■> Trăi + suf. -tor. , _ TRA1ŢĂ s. f. v. troiţă. TRĂIÎI'4' s. n. (Intr-o poezie populară>!!Diniinutiv al lui trai (2). Nu ţ-o fo, pasăre, greu^ A-mi cînlu mnie d'erău Tăi ,pă tăt trăiuţu mKeii? t. i*Ai>Âk'AGi, m. 43. — Trai + suf. -uf. , , XRĂIVĂ1V s. n. v. tramvai, . , TRĂJER s. m. v. stejar. TRAJNET s. n. v. trăsnet. TRĂJNÎ vb. IV v. trăsni1, TRĂJNÎT, - adj. v. trăsnită. , TRĂLĂLĂU. s. m. (Adverbial; în e x p r.) A'vmbla trăiălău = a umbla haihui, a pierde vrelnda. Dă o mină de ajutor aici,, nu umbla trăiălău. pas,,a., i, 97. — Tralala + suf. -ău. TRĂMĂJl vb. IV. I n t r a n z, (Regional)  o duce de azi pe mîine (Jina— Sebeş), gr: si yt't 246. A mai trămăji cîi a mai Irămăji, da moartea-i lingă /£. ib. "■■■- ' ' ■' - — Prez.ind.:. lră!măjelsc. • ., i — Etimologia necunoscută. TRĂMĂTÂR s. m. (ftegional) Negust6r efe '’mărunţişuri; (regional), corppcar (Crucea r Cî^ipulung; Moldovenesc). Cf. a v 15, glosar reg. — PI.: Irămătari. v ■ — Cf. premătar. TRĂMĂŢ vb. I. T rar z. şi r e f 1. (Regional). A (se) trage de haine; p. e x t. a se liîrjoni. Com. (lin SCĂRIŞOARA — ABRUD, din ALBAC — ABRUD ,şi ,din CÎM- peni. Ţi-ai trămăţat hainele, ib. Copiii se tramăţă. Com. dih scXrişoara — abrud; + Tiân-z. A'¡tiage (I G), a tlrî (2). Corn. d:n scXrişoara — abp.ud, din albac — abrud şi din cÎMPENi. Trămăţează'copilii după ea prin sat. ib. — Prez. ind.: trămăiez şi trămăt. — Cf. tramă1, dezmăţa. TRĂMBURĂ vb. I v. tremura. TRĂMÎS s, in. v. trimişi. '¡; . . ,< 6572 TRÁMITE — 528 — TRĂNCĂNI1 TflĂMÎTE vb. III v. trimit*. TRĂMÎTERE s. f. v. trimitere. TRĂSIÎNDĂ vb. 1 v. lămliMÎa. TRĂM.ÎNDĂU s. m. (Regional) Gm lăsă lor. leneş, fără căpătli; haimana. Ci. şXineanu, d. u. <0 (Ca epitet, prcccdind termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Un trămîndău de băiet care-ar plăti o mămăligă, dac-ar fi pe /nina unui om cumsecade, pamfile, a. r. 262. <0> (Adverbial) Cin' se lasă greu, nwale şi Irămî/idău, ala aşa moare, jipescu, o. 52, <0> E x p r. A umbla tremăndău ---- a umbla hailiui, fără rost. Leneşii... umblă cltu-i ziulica tremă/ulău din uşă-ri uşă. rtXDULESCU-CODlN, î. 192. — Pl.: trămîndăi. — Şi: (regional) (rrniăudău s. m. — Trăittinda -|- sul. -ău. TRĂMNÎ vb. IV v. trîcnil. TRĂMPĂLĂlî s. in. (Prin Transilv.) 1. Om prost (şi surd sau mut). Coin, din loman — sebeş, lexic iieg. ii, 104. 2. (In forma Ircmpeleu) Om inall şi voinic (Vilcele — Turda), mat. dialect, i, 99. — Pl.: tră/npăiăi. — Şi: treiujielcu s. m. — Cf. germ. Trampel, inagh. Irampli. TRĂMPĂLUI vb. IV. lutraiu. (învechii) A face schimb în nalură, a practica trocul1. Cf. polizu, ddbf, scl 1977, 189. — Prez. ind.: Irămpăluicsc. — Trompă1 + suf- -ă/ui. TRĂMPĂLUÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a trămpălui şi rczullalul ei. Cf. polizu. — V. trămpălui. TRĂMPĂLUÎT s. u. (îiivechit) Faptul de a trămpălui ; trampă1, Iroc1. Cele /nai vechi îndeletniciri... sini: crîşmăritul, Irămpăluilul, lelalicul. n. a. bogdan, c. m. 180. — V. trămpălui. TRĂMPUŞOÂRĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui Ira m-p â1. Cf. ZE1TSCHR1FT, XII, 233. — Pl.: trămpuşoare. — Trainpăi + suf. -uşoară. TRĂMŢUÎ vb. IV v. zdreuţui. TRĂMUR s. n, v. Iremur. TRĂMURĂ vb. I v. tremura. TRĂMURÂRE s. I. v. Iremurare. TRĂMURĂTÎBĂ s. f. v. Irruiurătură. TRĂMURÎC s. n. v. tremurici. TRĂMURÎCI, -CE subst. v. tremurici. TRĂNCĂLĂIE s. I. v. trancana. TRĂNCĂLAU1 s. n. (Regional) Trap1 (2). Cf. şXineanu, d. u. O L o c. a d v. Iu trăucălău = la trap1. Cf. DAMÉ, T. 47. — Tranc1 -f sul. -ălău. TRĂ.NCĂI.Ăl2, -ĂIE s. in. şi f. v. trăucănău2, TRĂNCĂLEU s. n. (Regional) Clopot (Uricani), a in 2. — Pl.: Irăncăleie. — De Ia tranc1. TRĂNCĂNĂ s. f. v. trancana. TRĂNCĂNÂIE 5. f, v. trancana. ti THAIVCA'VAIP s. n. (Regional) Fin care râmîne după ce au mlncat vitele; ogrinji1 (1) (Păuşeşti Otăsău — Băile Govora). Cf. coman, gl. — PI.: ? — Cf. Ircanc, Ireancă t, TRANCANA U2, -AIE subst. 1. S. m. (Regional) Om care trăncăneşte1 (2); palavragiu, flecar, limbut. CI. cade, bev. cRiT. îv, 340. Nu mi-o putut ajuta cei doi gineri cu oştirile lor, şi el, un prostălău ş-un trăncălău, are să-mi fie de oun folos? vasiliu, p. i„ 102, cf. UDRESCU, OL. 2. S. 111. (Prin OII. şi nord-vestul Munt.)Om care umblă fără rost; haimana, pierde-vară, (regional) Irăncău (I). Cf. lexic rec. ii, 33. Pe unde toi umbli, mă trăncănii ule? udrescu, gl. O (Adverbial; în e x p r.) A umbla irăncănău = a umbla fără rost, a pierde vremea. Cf: udrescu, gl. De trei zile umblă trăncănău hăndrălău-ăla de băiat. id. ib. 3. S. m. şi (rar) f. (Şi adjectival) (Prin Transilv.) şi nordul Munt.) Prostănac, bleg, nătărău. Cf. mat. dialect, i, 99, 270, l. rom. 1959, nr. 3, 67, lexic reg. 67. 4. S. n. (Prin Dobr, şi sudul Olt.) Numele, unui dans popular nedefinit mai îndeaproape. Cf. trancana (3). Cf. h ii 263, 285, 312, v 321. — PI.: trăncănăi, -aie. — Şi: trăncălău, -âie, tran-ealău, -Aie (mat. dialect, i, 99) s. m. şi f., troncalău (lexic reg. 67) s. m. — Trăncăni1 -f suf. -ău. THĂNCĂNEÂIĂ' s. I. Faptul de a trăncăni; trăncănit1. 1. Zgomot, vacarm, hodorogeală. Cf. polizu, ddrf. Cită hodorogeală de tunete, cc mai vinzoleală şi trăncăneală de pretutindeni. . . / hogaş, m, n. 164, cf. cade. 2. Vorbărie, sporovăială, flecăreală, pălăvrăgeală; lroncăueală, (rar) trăucănitură. Cf. polizu, ddrf, cadf;, scriban, d. Sătul de trăncăneală, vulturul zise. arghezi, s. v, 135. Tot ce ştie, fieştecare ¡inc pentru el, păcatul de moarte al oiefii fiind limbufia şi trăncăneala. id. ib. viu, 221. La cea mai mică trăncăneală, vei fi arestat pentru divulgarea secretului de stal. v. kom. august 1955, 26. Trăncăneala comisarului o sim-¡eam dublată de-o aşteptare bine slăpinită. Ib. aprilie 1971, 30. — PI.: trăncăneli. — Trăncănii -f suf. -eală. TRĂNCĂNEALĂ2 s. f. (Regional) Trap1 (2). Cf. şXineanu, d. u. O Loc. a d v. în trăncăneală = la trap1. Cf. dame, t. 47. — De la tranc1. TRĂNCĂNil vb. IV. intra uz. 1. A face zgomot trintind sau lovind anumite obiecte unele de altele; a hodorogi, a troncăni (1). Cf. polizu, cihac, ii, 424, DDRF, BARCIANU, ALEX1, W., TDRG, şXlNEANU, X>. U., cade, dl, dm. Chica-n vini îi fîlfîieşte, Paloşul îi trăncăneşte. balade, ii, 319. (F i g.) Ceasul vremii trăncăneşte. lesnea, c. d. 47. O T r a n z. 'Trăncănea ... toarta căldării, lot înloreîndu-se aşa fel ca roşcovanul să n-o poută auzi. galan, z. r. 377. Toacă-n coasă şî-n liliriş, trăncănesc titirlşili. graiul, i, 297. Volca la uşă mergea, Cînd cu piciorul că da, Mergea uşile sunînd, Balamale trăncănind, balade, ii, 306. + (Prin Olt. şi sud-estul Transilv.; despre clopot) A bate. alb i 353/772, 820, 837. 4- Tranz. şi intran z. (Prin Olt. şi Munt.; despre căruţă) A scutura, a zdruncina, a hurduca. Cf. alr sn ii h 353, alrm sn i h 236. 2. F i g. A vorbi mult şi fără rost, a sporovăi, a flecări, a meliţa, a pălăvrăgi, (regional) aleorbăi, atălăpăni (2), atocăni, a t o-locăni (2), a tonoci, a torosi, a troncăni 6601 TRĂNCĂNI2 — 323 — TRÂPSĂRl (2), a troscoti; a vorbi aiurea, fără noimă, a bate cîmpii; a spune minciuni, a scorni, a bîrfi. Cf. polizu, cihac, ii, 424. Nu mai trăncăni şi iu de acolo, Ţu-gulea..., îi ziseră fraţii rîzind. ispirescu, l. 313. Trăncănea- nainte, cu acea exasperantă vervă... a oamenilor bolnavi de limbuţie. vlahuţă, s. a. iii, 73, cf. ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, LUNGIANU, CL. 238. Cíí trăncăniţi fără rosl, mai bine v-aţi apuca de muncă. petică, o. 207. Dacă tot se va afla o gură goală să trăncănească, vor fi ceilalţi care să adeverească cum a fost. AGÎRB1CEANU, S. 46, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. Lăsaţi gura, c-aji trăncănit destul! rebreanu, r. i, 145. Vint noaptea şi voi încă trăncăniţi? eftimiu, î. 75, cf. scri-ban, d. Să o curmăm, băiete, căci, cum se vede treaba, Ai cap de buturugă şi trăncănim degeaba, aromezi, s. p. 95. Trăncănea despre orice, în gura mare. pas, i- i, 104. Poţi să trăncăneşti cît vrei. vinea, l. i, 408. Toată ziua trăncănim, ca nişte mori stricate care macină vini. h. lovinescu, t. 256. începură oamenii să trăncănească pe socoteala ei. v. rom. aprilie 1955, 173. 'Trăncănim ceasuri întregi, ib. iulie 1969, 18. în loc să cintaji de mort, Voi trăncăniţi ca la cort. teodorescu, p. p. 129. Ia nu mai trăncăni ca o căruţă hodorogită. i. cn. ii, 135, cf. pamfile, j. ii, 170, ai,r ii/i li 29. Trăn-căni-mi-ai, lele!, se spune unui om care vorbeşte aiurea, fără a se ginţii la ce spune. Cf. zanne, p. ii, 782. O Tranz. Bătrîna cochetă... trăncăneşte verzi şi uscate, ododescu, s. iii, 120. Eu, Aba 1-Iasan? ce trăncăneşti? Eu sînt stăpînitorul credincioşilor, bre! caba- 0 [ale, o. ii, 272, cf. ciauşanu, R. scut. 69. Pe nimic trăncăneşti tu cîte-n lună şi-n soare, că noi bine vedem c.e-i bun şi ce-i rău. vlasiu, a. p. 484. Trăncănea toalii ziulica ... si vrute si nevrnte. v. rom. septembrie 1955, 20. — Prez, ind.: trăncănesc, pers. 2 şi (regional) trăncăni (barbu, phinc. 51), pers. 3 şi (regional) tróncáne (alp. 1 353/772, 820, 837, alr sn ii h 353, alrm sn i h 236). — Tranc1 -|- suf. -ăni. TRĂNCĂNI^ vl). IV. Tranz. (Regional; subiectul este „calul“; folosit şi absol.) A minea (Ct)gir — Orăştie). u xvn 312. — Prez. ind. pers. 3: trâncăne. — Cf. Irca n e. TRĂNCĂNÎLĂ s. ni. (Plin Munt.) Om vorbăreţ , flecar, guraliv. Minciuni... stîrnite de alde trăncănită de la noi. sp. popescu, în alas 7 x 1930, 5/1, cf. scl 1977, 189, udrescu, gl. Ce mai veste-poveste, trăncănită, ce-ai mai auzit? id. ib. — Trăncăni1 -|- suf. -Hă. TRĂNCĂNlRIÎ s. f. Acţiunea de a trăncăni1 şi rezultatul ei. 1. Zgomot produs de tiintirea sau lovirea unor o-blecte. Cf. trăncăni1 (1). Cf. polizu, ddrf. 2. Sporovăială, flecăreală, pălăvrăgeală; blrfă, cleveteală. Cf. trăncăni1 (2). Cf. polizu, lm. între aceşti muri afumaţi, plini de mirosul tutunului, dt trăncănirea jucătorilor de domino..., ardeau lămpi somnoroase, eminf.scu, p. l. 27, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., dex. ... V. trăncăni1, TRĂNCĂNIT1 s. n. Faptul de a trăncăni1; trăncăneală. 1. Cf. trăncăni (1). Cf. LM, DL, DM. 2. Cf. trăncăni (2). Cf. dl, dm, df.x, — V. trăncăni1. TRĂNCĂNÎT2, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Care vorbeşte mult şi fără rost; palavragiu, flecar, limbut. Cf. udrescu, gl. O (Substantivat) Ţi-ai găsit şi tu cu trăncănitu-ăla să faci casă / id. ib. — PI.: trăncăniţi, -te. — V. trăncăni1. TRĂNCĂIVÎT3, -Ă adj v. trincănlt. TRĂNCĂNITOR, -OĂRE adj. (Şi substantivat) (Persoană) care trăncăneşte (2); palavragiu, flecar, limbut; blrfitor. Cf. polizu, lm, ddrf, barcianu, alexi, \v. — PI.: trăncănitori, -oare. — Trăncăni1 + suf. -tor. TRĂNCĂNIT ÎiRĂ s. f. (Rar) Trăncăneală1 (2). Cf. POLIZU, lm. — PI.: trăncănituri. — Trăncăni1 + suf. -tură. TRĂNCAU s. ni. (Regional) 1. Om care umblă fără rost; haimana, pierde-vară, (regional) trăncănău3 (2) (Rîmnicu Vilcea). Cf. lexic reg. ti, 33. 2. Om care arc un mers neregulat, urit (Măţău --Cîmpulung). Cf. coman, oi.. •— P!.: trăncăi. — Cf. t r ă n c ă n ă u3. TRĂiVDAFlL s. m. v. trandafir. TRĂNTUTURI subst. pl. (Regional) Măruntaie (I 1) (Straja — Rădăuţi), alr i 751/388. — Etimologia necunoscută. Cf. trântii, t r a n-lavele. TRĂNŢĂ s. f. v. zdreanţă. TRĂNŢĂRâS, -OĂSĂ adj. v. zdrenţăros. TRĂNŢOS, -OÂSĂ adj. v. zd ren Cos. TRĂNŢUI vb. IV v. zdrenţui. TRĂOÂŞ s. n. (Prin Transilv.) Fînaţ (îngrădit). Cf. or. iv, 1 045, com. din transilv. — Pl.: trăoaşe, — Şi: tră6ş (iorga, în dr. iv, 1 045), troâş (frîncu — candrea, în dr. iv, 1 045) s. n. — întru f oaş. TRĂOŞ s. n. v. trăoaş. TRĂP interj, v. trap1. TRĂPASĂ vb. I v. trepasn. TRĂPAŞ s. m. (La pl.) Denumire dată cailor din anumite rase care pot fi mai uşor specializaţi pentru mersul la trap1; (la sg.) cal antrenat pentru mersul la trap1; troteur. Creşterea şi antrenamentul trăpaşilor. enc. vet. 244. Au arătat... realizările lor în perfecţionarea rasei de cai arabi şi trăpaşi, scîntkia, 1953, nr. 2 806, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. <0 (Adjectival) Caracterul calului trăpaş este un factor important de luat în seamă. enc. vet. 244, cf. scriban, d. Trăsurile lor... trase de cai trăpaşi. în scl 1977, 190. — Pl.: trăpaşi. — Trap1 + suf. -aş. TRĂPĂDA vb. I v. trepăda. TRĂPĂDARE s. f. v. trepădare. TRĂPĂI)ĂT(ÎR, -OARE adj., s. m. şi f. v. trepădător. TRĂPĂDĂT1ÎRĂ s. f. v. trepâdătură. TRĂPĂDÎIŞ s. m. v. trepăduş. TRĂPĂNÂG s. m. (Bot.; regional) Linăriţă (Linaria vulgaris). Cf. ddrf, barcianu, conv.lit. xxiii, 1 057, tdrg, borza, d. 100. — Etimologia necunoscută. TRĂPEDĂ vb. I v. trepăda. TRĂPEZĂRIU s. m. v. trapezar1. TRĂPEZIOR s. n. v. trepezior. TRĂPOTÎ vb. IV v. tropoti. TRĂPSĂRÎ vb. IV v. trăscâri. 6632 TRÂPUŞOfi — 530 — TRÂSCÂRÎ TRĂPUŞdR subst. (Rar; cu valoare de interj.) Diminutiv al lui trap1. Am intrai trap, trap, trăpuşor, bleg, pe din dos la moş Nicu. brăescu, a. 03. — Şi: trepşor subst. polizu, ddrf. Trap* + suf. -uşor. TRAS s. n. (Neobişnuit) Trăsătură (II 2). O simţea măsurîndu-l cu neîndurare, descr.sîndu-i fiecare trâs. c. vctrescu, c. v. 20. în chipul fraged al unei copite, cind s-a oprit din rîs, apare o umbră neliniştitoare — poale amintirea unui trăs din obrazul mamei moarte, id. k. dr. 53. — PI.: trăsuri. Derivat regresiv de la trăsătură. TRĂSĂI/TĂ vb. 1 v. tresaltă. TUĂSĂRll vb. IV v. tresări. TRĂSĂRÎ2 vb. IV v. trăsnitri. TRĂSĂRlRTî s. f. v..-tresărire. TRĂsArÎT, -Ă adj. v. tresărit2. TRAsARITOARE s. f. v. trăcsăritoare. TRĂSĂRITURA s. f. v. tresări tură. TRĂsAtCRĂ s. f. 1. 1. (Popular) Faptul de a trage (I 1). Să fi văzut zvtrcolUuri şi trăsături de la moşnegii aceia: unul nu se da, altul nu se lăsa, pînă la urmă opsitariul mi-li Irinti pe moşneagul cel străin, retfuanul, v.'r. 37. 2. (Popular) Fricţiunc, tras2 (III). V. masaj. Cf. biano, D. s. Trăsăturile cu untdelemn şi rachiu. . . sînt deseori leacuri bune contra vătămăturei. şez. i, 80. 3. (Regional) Neînţelegere, vrajbă. N-avem nici o trăsătură (neînţelegere) cu. ei ca vecini, conv. ut. xliv2, 131. 4. (Regional) Faţă de pernă (Remetea - Beius). a î 12. It.l. Linie trasă pe litrtie cu creionul, cu pensula etc..; (Învechit şi regional) trăsură (A 111 1). Cf .ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., şXlNF.ANU, D. U., CADE, SCRIBAN, d. E greu de închipuit cineva care, cu mai puţine trăsături de pensulă, să obţină efecte mai frumoase în acuarelă. oprescu, s. 35. O Trăsătură de unire = lininţă de unire, v. I. i n i n ţ. ă. în ruseşte al treilea nume se transcrie eu iniţială minusculă şi se leagă prin trăsătură deunire cu al doilea, crauh, n. p. 20. O L o c. a d v. llinti-» trăsătură (de condei) = dintr-o dată, fără a sta nulii pe gltiduri. Cf. barcianu, scriban, d., di,, dm,dex. 2. (Mai ales la pl.) Linie, contur caracteristic figurii unei persoane; (Învechit) trăsură (A HI 2),(neobişnuit) trăs. Nu se putuse încă şterge amărăciunea unei tinereii apăsate, ci rămăsese încă într-o trăsătură de nespusă naivitate în jurul gurei. eminescu, p. l. 64. Ce nobile trăsături ate iînărul. id. ib. 76. Trăsăturile fetei.,.., fac să tresară în adîncul amintirilor melc o icoană cunoscută, vlaiiuţă, ap. cade, cf. ddbf, bar-cianu, alexi, w., cade. Mă priveşte apăsat, cu trăsăturile prea simple, în linii drepte, camil petrescu, u. n. 381. De sub glugă privea o fa/ă blîndă, cu trăsături fine. sadoveanu, o. x, 8, cf. scriban, d. Vn tînăr student. .. cu trăsături fine şi ascuţite, căunescu, e. o. i, 82. Avea un cap mic şi trăsături precisc. vinea, l. i, 15. O lumină bruscă îi descleştă trăsăturile încordate. preda, m. s. 110. Cu timpul, trăsăturile oamenilor îţi devin familiare, v. rom. iunie 1957, 81. O mare blindele se degajă din ţoale trăsăturile acestei figuri. ib. martie 1970, 38, corn. marian. 4- F i g. Aspect, notă esenţială a caracterului sau a personalităţii cuiva; caracteristică, particularitate. în acest roman găsim toate trăsăturile caracteristice ale marelui scriitor. qmerea, st. cr. ii, 234. Aceasta e trăsătura fundamentală a caracterului său. îonesc.u-rion, s. 291, cf. barcianu, alexi, w. Trăsăturile de caracter ale persoanelor pe care le-a cunoscut alunei au fost puse în relief, titu-lescu, d. 665. El află ... trăsături de caracter ale băiatului său pe care nu le cunoştea, călinescu, e. 158. O trăsătură a caracterului acestui artist este curiozitatea tinerească, oprescu, s. 33. Povestirea vieţii lui Mace-donski a pus în lumină mai multe din trăsăturile lui de caracter, vianu, i.. r. 389. Aceste personaje cu trăsături idealizate li se păreau „adevărate“, blaga, z. 110. J.ucian descoperea în cunoscuţi, în profesori, în colegi anumite trăsături care-i făceau puţin ridicoli, t. popo-vici, s. 193. în caracterul lor nu se găseşte nici o trăsătură de răutate, lăcomie, laşitate sau arogantă, ist. lit. rom. i, 82. Interpretul relevă trăsăturile fundamentale ale personajului, t decembrie 1964, 43. Creaţia literară . . . crează tipuri în care se folosesc trăsături de oameni reali, deseori luate de la mai mulţi şi combinate. v. rom. septembrie 1970, 60. + F i g- Aspectcaracte-. ristic, general al unei opere, doctrine, activităţi, al unui fenomen etc. învăţătura primită acolo explică unele trăsături ale operelor lor. vianu, l. r. 34. Tilanis-mul . .. este o trăsătură caracteristică a culturii Renaş-lerii. id. l. u. 80. Oare această nestrămutată credinjă în eficacitatea unificării ideilor şi această sete nepotolită de a acţiona la distantă asupra societăţii timpului ... nu sînt trăsături romantice? blaga, z. 99. Caie e trăsătura cea mai caracteristică a vieţii noastre? ii. lovinescu, t. 9. Rolul ei în istoria noastră cuprinde unele trăsături specifice, panaitescu, o. ţ. 11. Vocabularul familiar poate fi caracterizai prin două trăsături. ist. i., rom. i, 09. Una din trăsăturile specifice prozei cehosl>t>ace contemporane este rolul important pe care îl joacă subiectul, v. rom. februarie 1964, 212. Cele mai importante pentru caracterizarea unui grai sînt trăsăturile tipice, scl 1964, 330. Principalele trăsături ale acestei generalii mi se par a fi modestia, entuziasmul. t august 1961, 44. Rezultatul muncii inginereşti de concepţie trebuie să aibă ca trăsătură specifică asamblarea ordonată a tuturor cunoştinţelor, scînteia, 1960, . nr. 6 008. 4 F i g. Fapt schiţat, expus In linii generale. Din acea epocă a vie/ii tale eu. nu-mi aduc aminle decîl unele trăsături povestite mie de veselul nostru amic. ALECSANDRI, ap. GIIICA, S. 315. — Pl. : trăsături. — Trage -|- suf. -alură. TRĂSCĂLÎlî s. f. (Regional) Sminteală, serfnteală (Bistriţa — Drobeta Turnti Severin). lexic rf.o. 50. — Treacă 11-|-suf. -ie. ! TR.ĂSCĂRÎ vb. IV. (Regional) 1, I n [ r a n z. A liodovogi. CADE. 2. R e f 1. (în forma trescăli) A se scutura din cauza ; mersului hurducat al carului sau al căruţei; a se i zdruncina, a se hurduca (Boiii Mare — Baia Mare). Cf. AI R II 5 639/272. 3. lntranz. A face zgomot aruncind piei re in apă ca să iasă peştii din ascunzători, cade. 4. lntranz. şi re 11. A se ineca cu mineare, a Înghiţi rău. Cf. alr h/i h 47/53, 95,102, mat. dialect, i, 270. 5. lntranz. A sări înapoi. Cf. ki.ein, d. 439, lb, i.m. 6. lntranz. A Iresări (In somn). Cf. polizu, alexict, L. r. 208, alr i/nh 233/54, 56, 59, 61, 63, 85, 90, 94, ţii», 103, 107, 109, 112, 118, 136, alr ii -1 429/141, ; mat. dialect. I, 270. (F i g.) Aşa răcni de tare Cît păru că pămîntul trăcsarc. budaj-iielkanu, ţ. 262. ■+ A. se zbate, a se chinui, t.. costin, or. băn. 205. 7. líe fi. (în forma treesări) A se ţicni (Geoagiu — Orăşlie). mat. dialect, i, 270. S-o treesărit de tot, 'săracul, ib. ; — Prez, ind.: trăscăresc. — Şi: Irăcsări, trăpsări (alr i/ii h 233/65, polc. transilv. i, 99, ii, 620), (răsări ;(alr ii/i h 47/95, 1.02), treesări (prez. ind. trecsărj, 'trescăli vb. IV. ; — Formaţie onomatopeică. Cf. ser. traskati, Ires kati. — Penlru trflsări, cf. r ă s ă r i1. 6644 TRĂSCÂRIT — 531 — TRĂSNET TRĂSCĂBÎT, -Ă adj. (Regional) Ţicnit, nerod; (popular) tresărit2 (2). Cf. alr i 1 517/107, lexic reg. 47, mat. dialect, i, 270. O (Substantivat) Cu irec-sărita aia vrei să te însori? ib. — Pl.: trăscăriti, -le. — Şi: Iroi-săril, -fi adj. - V. Irăscări. TRĂSCĂRITURĂ s. f. (Regional) Tresărire; tresă rituri. ANON. CAR. — Trăscări + suf. -tură. TRĂSCĂRtiS, -OASĂ adj. (Regional; despre glas) Care sună urît; aspru, neplăcut, (X r„ costin, oh. răn. 205. Auzi-l ce vuuee trăseăransa ore. id. ib. — Pl.: trăscăroşi, -oase. — Trăscări + suf. -os. TRĂSCĂU* s. n. Rachiu tare. O cinzeacă de Irăscâu. m. i. caragiale, c. 62, ef. cade. Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu aşa ceva decît în ţara ungurului, dc-i zicea Iruscău, spre deosebire (le altul mai slăbuţ, de-i zicea palincă, c. petrescu, r. dr. 131. Baciul bătea cu pumnul în masă, cerînd altă jumătate de trăs-cău. id. ib. 157. Am aflai aici că este pe lume ş-un rachiu de drojdie foarte tare . . ., numit trascău. sadoveanu, o. ix, 202. Puteai să cumperi, să bei şi să plăteşti trăscăul cu un leu kilogramul, pas, l. i, 191. Oamenii beau vin şi trăscău, iar dobitoacele apă. vornic, p. 55. Era mahmur încă din ajun, ca toate că încercase să se dreagă ... ca o cinzeacă de trăscău. v. rom. martie :l958, 35. Bun trăscău fac ăştia pe-aici. ib. iulie 1969, 38, ct. scl 1977, 190, ii iv 57, i. cr. ir, 55. + (Regional) Vin acru, rău la gust. Cf. cade, i. c.n. iv, 188, arii. olt. xx.i, 277. — Şi: trascău s. n. — Etimologia necunoscută. TRĂSCĂU2 s.n. v. Iraecăn1. THĂSCĂUÂŞ s. n. (Rar) Diminutiv al Ini t r ă s-C ă li'. Cf. MIRONKSCU, s. 622. — Trăscăut 4- suf. -aş. TRĂSCIOÂRK adj., s. f. pl. I.Adj. (într-o poezie populară; despre sprîneene) Frumos arcuite. Văzui mîndruţele mele ..., Coborînd după muşcele, Cam trăscioare la sprîncenc. Perderea nopţilor mele. şf.z. I, 142. 2. S. f. pl. (Regional) Cusătură la cojoacele ţără-neşti din fîşii de piele colorată care se trag prin nişte găuri, făcute In cojoc; (regional) umplutura. Cf. păcalX, m. R. 5.13. — Şi: trăşcloăre adj. — De la trage. TRĂSNĂIF. s. f. Idee năstruşnică, extravagantă; ciudăţenie, fantezie, aiureală, trăsneală (2), (Învechit) plesnaie. Ct. barcianu, alexi, w. Ia le. uită ce-a mai ieşit: cizme cu creţuri, ghete roşii cu botul negru .. ., apoi cîtctrăsnăiloate. i.unqianu, ap. cade, cf. şXineanu, d. u. Spune o trăsnaie..., ceva aşa hazliu, îl povăfui cel ce-i plăceau fleacurile, vissarion, fl. 81, cf. scriban, d. Pentru mine înseamnă numai o idee, o experienţă, dacă vrei să-i spui o trăznaie. v. rom. februarie 1954, 59. l-a trăsnii prin cap o trăsnaie. i. cr. iu, 376. O E x p r. A-i veni (cuiva) cite o trăsnaie = a-i trece cuiva prin minte o idee năstruşnică. Cf. baronzi, l. 42. + Faptă necugetată, p r o st i e, nebunie (3); năzbîtie, poznă. CU eram mai tînăr, făceam pe fiecare lună cîte o trăs-naie. d. zamfirescu, r. 96, cf. muscel, 17. Peste clteva minute apăru însă cu apa, intimidată ... de a fi complice la o astfel de trăsnaie. călinescu, c. n. 71. Am făcut... în spital o trăsnaie. camilar, n. n, 42. Ea parcă nici n-avea alte gînduri decît ... să ocărască pe copii cînd făceau vreo trăznaie. il ianuarie .1960, 20. + (Argotic) Furt prin spargere, cade. — Scris şi: trăznaie. — PI.: trăsnăi. — Trăsnii + suf. -aie. TRĂSNEAI s. î. V. trăsneală. TRASNEA2 s. m. (Familiar) Trăsnilă. udrescu, ol. — Cf. trăsni1. TRAsNEALĂ s. f. 1. Faptul de a trăsni1. Cf. POLIZU, COSTINESCU, SCRIBAN, 11. 2. Idee trăsnită; ciudăţenie, excentricitate, aiureală-; trăsnaie. Cf. cade. Cineastul ... trebuie să se mulţumească ca simplele trăzneli formale, v. rom. ianuarie 1965, 184. 3. (Regional) Toană1, pandalie ; furie. Cf. ciauşanij, v. 20.5. Şi-apucat d-o veselie, O trăsnea, o pandalie. Chiuie a sărăcie, udrescu, gl. 4. F i g. Beţie, scriban, d. Ii bolnav de trăsneală I id. ib. — Scris şi: trăzneală. -• Pl.: trăsneli. — Şi: (regional) iiăsiieii s. f. — Trăsnit + suf. -cală. ~- Trăsnea : sg. refăcut după pl. TRĂSNET s.n. 1. Descărcare electrică in atmosferă, însoţită de o lumină vie şi un zgomot puternic, cnre are loc între un nor şi pămlnt ori obiecte de pe pămlnt, de obicei mai proeminente; (rar) tunet, (învechit şi popular) tun1, (regional) pară1 (4), trăsnit1 (1), trăsnitură1 (1). V. fulger. Aceslu împărat Anastasie fu omorll de trăsnet n. costin, l. 160. De năprasnă din toate părţile şi marginile pămînlnliii holbări, vivore, tremuri, cutremuri, tunete, sunete, trăsnete, plesnele scorniră, cantemir, ist. 169, ef. anon. car. Un trup cîndu-l arde trăsnetul, chipul trupului stă..., iară puterea ba (a. 1746). ap. tdrg. S-a stricat vremea şi începînd. a tuna ş-a fulgera cu mare trăsnet într-o clipată de ochi a căzut asupra cortului de l-a detunat (sfîrşitul sec. XVIII), let.iii, 193/31. Le-au perii povăţuiloriul de trăsnii, şinc.ai, hr. i, 76/8. Fiind ploui şi trăsnit, ■ ■ ■ cîrmuciul înfrico-şîndu-sn de valuri îş lasă cir mu (cea 1800). qcr m, .181/30, cf. lb. Trăsnetul a lovit corabia ... şi cei mai mulţi din oamenii ce era înlr-însa s-a omorîl de fulger . c.R (1829), 122/19. Trăsnitile şi fulgerile ce era să părea că scutură pămintul. drăghici, r. 72/1, cf. conachi, p. 101. Cum din cer nu cade fulger să te arză, : Să te mistuiască, tresnet să le piarză ... I pann, p. v. i, 58/22. Cum de nit cade trăsnetul să ardă pe nişte asemenea necredincioşi! negruzzi, s. i, 49, ef. polizu. Şi tu, locaş afurisit, să cadă trăsnetele pe line. alecsan-nni, t. i, 453. Trăsnetul de ar fi picai aci, n-ar fi produs efectul ce produse această vestei box.intinf.anu, ap. cade. De cînd căzu un trăsnet in dom .. ■ de-alanei în somn Ca plumbul surd şi rece el doarme ziua toată. F.MiNHScUj o. i, 96. Atunci Joc arunca cu, trăsnetele-ispirf.scu, u. 60. Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni, V-aş îneca dac-aş fi apă. macedonski, o. i, 123, cf. ddrf. Tot creşte năpraznic furtuna ... Un trăsnet îmi sperie somnul, coşbuc, p. i, 237, cf. barcianu, alexi, w., BiANii, d. s. O lumină mare se făcu şi trăsnetul înfăşură stejarul ca un foc de artificii, anghel — iosif, c. l. 48, cf. tdrg. Dacă aceste ierburi şi flori ... se pun sub streşina casei, ele vor apăra casa şi vecinătatea de tunet şi trăsnet, pamfile, s. t. 54. Lemnul atins de trăsnet nu e bine să se folosească la zidiri, gorovei, cr. 326 . Aceste vorbe aduc în mintea Iui lumina orbitoare a unui trăsnet. brXtesc.u-voineşti, p.. 219; Pămintul înfricoşat se cutremura ... subt ropotul de trăsnete care. cădeau asurzitoare, hogaş, m. n. 176. Anişoara... s-a schimbat deodată, parcă ar fi lovit-o un trăznel din. senin, uebreanu, nuv. 219. Un copac uscat stătea departe în cîmp ... Trăsnetul se frînse asupră-i cu un zgomot asurzitor, galaction, o. 79. Oamenii fug în toate părţile, ca o adunare în care a lovit trăznetul. camil petrescu, u. n. 356, cf. ds, scriban, d. Tu, fulgerat de trăznel, întreg le prăbuşeşti, arghezi, s. v, 86. Prin văi un trăsnet mai lovea, blaga, poezii, 289. Deodată săgetă. un trăsnet năprasnic, despicind bolţile norilor. c. petrescu, a. r. 6. Mi-era frică de trăsnete, cînd ploua, stancu, d. 299. Bătrlna ... cere carului tăcut 6656 TRĂSNET — 532 — trăsnii şi luminos ca o apă fulgere şi trăsnete divine, deme-nuus, A. 39. Trăznet după trăznel începu, să spintece văzduhul înceţoşat, v. rom. mai 1958, 57. Cînd fulgeră şi trăsneşte ■ . ■, să aprinzi luminarea de la paşti, că eşti ferit de trăsnet, şez. ii, 194, cf. alb i 1 243. Să dea Dumnezeu O ploaie cu vînt, Trăsnet pe pămînt. balade, ii, 469. Cerul curat de trăsnet nu se teme sau cerni limpede trăsnete nu aduce, se spune despre cineva care, simţindu-se nevinovat, nu sc teme de nimic. Cf. zanne, p. i, 18. Scînteioară, ioarii, Pe om îl omoară ( Trăsnetul), pamfile, c. 23. O (Ca termen de comparaţie, sugerînd ideea de forţă, de iuţeală sau felul brusc, neaşteptat, In care se produce ceva) Căutături fatale avea a ei vedere, şi cînd vorbea, ca trăsnet în safletu-mi izbea. heliade, o. i, 168. Vorbele acestea cad ca un trăznet. bassarabescu, s. N. 20. S-a sculat ca trăznctul . . . si a pornit în pripă, rebreanu, nuv. 40. Vestea căzu ca un trăsnet, cu toate că se vorbea despre asta de cîteva săptămini. t. popovici, s. 97. La sfirşitul lui august, a căzut ca un trăznet vestea de necrezut, v. bom. octombrie 1964, 54. Căzu vestea ca un trăsnet că ... muriseră trei pe neaşteptate, barbu, pbinc. 20. Această descoperire neaşteptată au fost pentru bietul preut ca un trăsnet din senin, sbieba, p. 241. O F i g'. Atunci dar întru mănie cu un glas de trăsnet iute Zise omului natura, conachi, p. 297. Scoală-te, Doamne! Apucă în mini trăsnetele miniei tale şi stîrpeşle ... aceste fiare nesăţioase! filimon, o. i, 111. Frumosul tînăr .. . Jn ochi purta un trăznel cu palidă lucire, macedonski, 0. i, 214. Doria dispune în Genova dc toate trăsnetele. 1. negru2 zi, s. v, 491. Zvîcnesc cruciş trăsnetele urii, Şi-a vremilor maluri de greul năpăd. voiculescu, poezii, T, 189. Unde-i el, cu trăsnet să mă certe Şi-apoi, ca după ploaie, să rîdă şi să ierte? căunescu, l. i„ 211. <0> Piatră de trăsnet v. piatră. Expr. A rămine ca lovit «le trăsnet = a răniîne înlemnit, Împietrit, (de spaimă, de uimire etc.). La citirea acestei scrisori, căpitanul rămase ca lovit de trăsnet. ispirescu, ap. cade. Lovitură de trăsnet = întlmplare (nefericită, dezastruoasă) venită pe neaşteptate. Cf. cade, scriban, d., dl, dm. (Regional) A da ceva !n trăsnet sau a lăsa ceva In trăsnetul = a se lipsi, a se lepăda de ceva; a da dracului. Dar cu pămîntul ce să faci? Şi ce folos de boi şi vaci? Nevasta dacă nu ţi-o placi, Le dai în trăsnet toate I coşbuc, p. i, 119. Lasă prinzul la focul Şi lingura-n trăsnetul, Că-ţi spînzură feciorul, şez. i, 109. 2. Zgomot puternic (produs îndeosebi de o armă de foc); detunătură, bubuitură. De săneţe şi di trăS' netul puşc.ilor nu să auziia dispre amîndoao părţile. ureche, l. 190. Va bucina şi va aprinde focu ... cu mare tresnetu. neagoe, în cuv. d. bătr. ii, 456/6. Nici să mai auziia de sunet, de huiet, de trăsnet, ..., de loviturile armelor, n. costin, l. 296. Carii a organul auziră este betejit şi de tot surd ..., nici trăsnetul tunului, nici bulmetul dobelor spre simţire a o aduce pot. cantemir, ist. 247. De Irăsnitut puşcilor şi de glasul cailor şi a oaminilor nu să mai auzie nici în ceri, nici pre pămînt. alexandria (t784), 42v/3. Tunurile au dat ca ta o jumătate de ceas şi attta trăznet era, cît asurzea norodul (a. 1814). tes. ii, 209. Trăsnetele puştilor răsunau pînă în inima codrilor, gane, n. i, 210. Fnrtuni/e mării grozave Urlat-au, cu trăsnet treeînd. coşbuc, p. ii, 93. Subşefut muzicii militare ... împărţea cu bagheta fulgere, de talere, trăsnete de tobă mare. brăescu, a. 102. L-au trezit din somn un trăsnet puternic şi un sunet grozav. După ce s-au deşteptat, au văzut că vine asupra sa o zmeoaică hăt rină. srieba, p. 95. — Scris şi: trăznet. — PI.: trăsnete. — Şi: (învechit şi regional) trăsnit (alb i 1 243/107, 144, 333, pi. si trăsnituri ib. 1 243/144, 333), tresnet (ib. 1 243/283, 285), trosnit (ib. 1 243/385, alr ii/i mn 112, 2 838/29, ib. 113, 2 841/29), (învechit) trosnet (negruzzi, s. ii, 81), trâsnăt (anon. car.), (regional) trăjnet (a ii 7), trinlt (alr i 1 243/87) s. n.. — Trăsni1 + suf. -ei. TRĂSIVÎ1 vb. IV. 1. lntranz. impers. A se produce trăsnet (1), a cădea trăsnet. V. detuna, fulgera. Cf. anon. car., lb. O, cum fulgeră de straşnic .. . groaznice tunete o să avem I trebuie să trăsnească undeva, negruzzi, s. i, 58, cf. polizu, cihac, ii, 419, ddrf, babcianu, alexi, \v. Să nu şezi în prag . . . cînd fulgeră, că trăsneşte, gorovei, cr.325. Asupra noastră fulgeră, trăsneşte şi bat puhoaiele. sadoveanu, o. x, 514, cf. scriban, o. Dac-ar trăsni prelung prin norii uriaşi, Te-aş recunoaşte totuşi îndată după paşi. căunescu, l. l. 126. Cînd fulgeră, tună şi trăsneşte, şez. i, 192, cf. alb i 1 244. A trosnit o dată de s-a cutremurat pămîntul. udrescu, gl. Tună, tună şi trăsneşte Şi badea pe deal coseşte, folc. mold. i, 489. + I n t r a n z. unipers. (învechit şi popular; subiectul este „trăsnetul“) A se produce trăsnet (1); subiectul este „Dumnezeu“ etc.) a face să cadă trăsnet. Trăsnetul. . .trăsneşti din materie norilor (cca 1.750). gcb rr, 64/27. Tunetul curăţă cerul şi răvarsă rodnicia, dar şi trăsneşte, heliade, o.ii, 107. Şi cerbul se spăimîntează cînd trăsnetul trăsneşte, i. golescu, ap. zanne, p. i, 66. Şi ce-am greşit, Doamne sfinte, de m-ai aruncat în foc? Ah! încai din ceri trăsneşte şi omoară-mă pe loc ! conachi, p. 55. Luat-au.. . Pe llie tot trăsnind, Tot trăsnind şi fulgerînd. pop., ap. gcrii, 331. Buzduganu că scotea, De codiţă-l apuce-Şi-n voinic îl. îndrepta; Mergea pe cer văjăind Ca Sfeta, Petre trăsnind, balade, ii, 57. (în imprecaţii) Tună, Doamne, şi trăsneşte, Tună-n cine despărţeşte Dulcea dragoste-nfocată. alecsandht, p. p. 22. Tună, Doamne, şi trăsneşte In cela ce despărţeşte Pe un june şi p-o fală, Cînd li-i dragostea curată, balade, ui, 360. De-ar fi trăsnit Dumnezeu în cap la solgăbirău. Cînd a pus peana-n hîrtie De m-o-nscris la cătănie, folc. transilv. ii, 208. + Tra n z. A izbi, a lovi pe c.inexa trăsnetul dl;. (regional) a tuna. V. fulgera. Pre cine i-ar trăsni, zîce sfînta scriptură că va afla acela om milă şi iertare de păcate (cca 1750). gcr II, 64/28. Scrie că a perii trăsnii fiind de fulger, ştncai, im. i, 33/1.5, cf. lb. polizu. l-a ars şi casa; i-a trăsnit Deodată patru boi. coşbuc, p. i, 229. Cînd şezi lingă carpări în timp de ploaie nu-i bine, că te trăsneşte, gorovei, cb. 55. Cînd fulgeră, să nu stai lîngă cîne . . ., căci te va. trăsni, şez. iii, 46. Miercurea ■ .. să tem a lucra; zîce că le-a trăzni-le. alr u/i mn 112, 2 834/272, cf. balade, ii, 259. (în imprecaţii) Auzi, tu, sluta şi calica ! Trăzni-o-ar şi n-ar mai ajunge! sadoveanu, o. vii , 320. Trăzni-te-ar in bot, de cal, Şl pe tine, potcovar, Nu mă puteţi sui-n deal. şez. i, 238. O Expr. (Intra nz.) A-i trăsni (cuiva ceva) prin (sau in) cap (sau minte, gind etc.) sau (rar, Iran*.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i trece cuiva prin minte o idee, un gind neaşteptat; a-i veni cuiva o idee ciudată, nesăbuită, o trăsnaie; (de obicei in construcţii negative) a bănui, a-şi imagina, a-şi închipui. V. mint e. îi trăsni prin cap aristocraţiei ... ca să dea foc monarclilei. bariţiu, p. a. ii, 11, cf. polizu. Iaca prostu ! Ce-i trăsneşte prin cap! alecsandri, t. 196. Deodată o idee îi trăsni prin cap şi-l scoase din buimăceala ce-l stăpînea. gane, ap. cade. îi trăsni în cap lui Dănilă că el ar fi bun de călugăr, creangă, p. 47. Nici nu-i trăsnea prin cap cam în ce parte de loc cade acest oraş. ispirescu, ap. cade, Şi-l lăsau să facă lot ce-i trăznea prin cap. bacalbaşa, m. t. 2, cf. ddrf. Lui Moş Gheorghe nici nu-i trăsneşte prin cap ce gind ascunde Ion. sp. popescu, m. g. 86. Nici nu-i trăsneşte prin cap că. iubirea-i se poate şi frînge. coşbuc, ae. 75, cf. barcianu, alexi, vi., tdbg. Putinţa unei reîntoarceri înapoi nu. Ic trăsnise prin minte, bbătescu-voi-neşti, p. 190, cf. cade. Spunea cîte-i trăsneau prin cap. sadoveanu, o. vii, 319, cf. scbiban, d. Fă, cît îi trăi, orice li-o trăsni prin scăfirlie. «alan, b. ir, 225. De unde să-i trăznească lui prin minte? I Cum să-şi închipuie? baranga, i. 193. De unde să-i trăsnească ... prin cap că ghemul de colo făcuse minunea? rĂdui.escu-codin, î. 5. jl-a. trăsnii prin cap o trăsnaie. i. cr. iii, 376. (Eliptic) Cică i-o trăsnit ca să 6657 TRĂSNI1 — 533 — TRĂSNIT5 ieie pe cucoana Caliopi, vecina moşiei, alecsandri, t. 939. Moşneagu, văzlnd un ou vorbind, îşi făcu cruce şi-t trăsni îndată prin minte că trebuie să fie nazdravan. şez. i, 279. A trăsni (pe cincva) ca din senin = a lovi pe cineva pe neaşteptate, pe negîndite. Cf. românul glumeţ, i, 50, zanne, p. i, 66. + T r a n z. (Subiectul este „Dumnezeu“, „sfintul“ etc.) A lovi cu trăsnetul (1), a izbi cu trăsnetul. Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni, V-aş îneca dac-aş fi apă. macedonski, o. i, 123. Cet-de-sus îi cunoaşte nelegiuirile, îi 'înţelege gîndurile şi nu-l trăsneşte! d. zamfirescu, ap. cade. Să rămîn tot calic... pentru o muiere/ ... Apoi să nu mă trăsnească Dumnezeu din senin? rebkeanu, i. 256, cf. scriban, d. Domnul, dac-o auzea, Astfel din gură-mi grăia: — Savai, Petre, sfinte Petre, Ia să mi-l trăsneşti cu sete. teodorescu, p. p. 32. (In imprecaţii) Trăs-ni-i-ar Domnul! ap. ddrf. O, mînca-li-ar cîinii cinstea şi te-ar trăsni toaca sfintului Ilie din ceri, viperă cu şepte limbi I hogaş, h. 17, cf. cade, scriban, d. Să-l trăznească Dumnezeu pe ăl de-a pus în gura lui măcar un cinzec. arghezi, s. xi, 106. Puneţi pe voi hainele cele negre şi veniţi în casa cea mare, repede, trăsneas-că-vă Dumnezeu din senin. t. popovici, se. 545. Trăs-neasc-o sfintul palincă, Pîiiâ şi dragoste strică! id. ib. 230, cf. reteganul, tr. 148. Bate-o, Doamne, ş-o trăzneşte, Tot la dragoste gîndeşte! hodoş, p. p. 183. De-ar fi trăznit Dumnezeu Muntele de la Braşău, Talpa leagănului meu ! folc. transilv. i, 10. Trăsni-l-ar să-l trăsnească trăsnetul! udrescu, gl. 271-^Co mpu s: (regional) Trăsnească-l-Dimmezeu = dracul, ucigă-l-crticca, ucigă-l-toaca. Cf. alr ii/i mx 95, 2 744/346. + F i g. A tăbărî, a apărea undeva pe neaşteptate. Se repezi odată Făt-Frumos din munte ca un fulger; şi unde trăsni în mijlocul lor, îneît se îngroziră, ispirescu, l. 156. 2. Tranz. A izbi, a lovi cu putere (şi pe neaşteptate). V. fulgera. Leo ... opintindu-să trăsneaşte eopaciul. beldiman, n. p. 1, 101/3, cf. LB. Mitiai ll trăsneşte cu artileria sa. bălcescu, p. a. 57/11. Aşază cele două tunuri ... într-o bună poziţie şi stă gata a trăsni pe vrăjmaşi, id. m. v. 121. S-o trăsneşti cu capul de păretele cel despre răsărit cît îi putea, creangă, p. 13. Ce să fac ? să-l trăsnesc în somn! ... Să moară fără să ştie că moare, caragiale, o. vi, 276, cf. tdrg. Cînd te-oi trăsni o dată. pamfile, j. ii, 170. Simţi ca şi cînd l-ar fi trăsnit cu o măciucă în creştetul capului. rebreani;, i. 196, cf. cade, scriban, d. Mă jur pe onoare că-ţi trăsnesc creierii la minut, camil petrescu, o. îl, 239. Murgu să se poticnească, ... In creştet, să te trăznească. doine, 303. Ş-o fos şt Ghiorghi Natu ş-o cerut o plăcintî şi acei di acolu t-o trăsni cu plă-cinta-n cap. şez. iv, 205, cf. alr i 1 435/582. Te trăznesc de părete, ib. 1 441/150. <> Fig. O! ce foc M-a trăsnit / Stau pe loc împietrit! alecsandri, t. 334. Pustie şi albă e camera moartă ... Şi focul sub vatră se stinge scrumit ... — Poetul, alături, trăsnii stă de soartă, macedonski, o. i, 140. Vede . . . trupurile de soldaţi rămaşi care cum i-a trăznit moartea, rebkeanu, nuv. 125. -£■ Intranz. în luptă se întărîta, închidea ochii şi trăsnea în dreapta şi-n stînga. re-breanu, nuv. 282. Iată că trăsneşte buzduganul în poartă, de s-au cutremurat toate! sbiera, p. 93. Am trăznit cu osia în celalalt [car], alr ii 5 638/362. (Fi g.) Trăzneşte din înălţimi un soare cumplit, v. rom. februarie 1961, 41. -0> (Complementul indică lovitura aplicată) Auzi cum grăieşte cu mine ... Acuşi îţi trăznesc două palme, contemp. 1948, nr. 111, 6/6. La plecare îi trăsnise o palmă mătuşii Matilda, care se agăţa de el. t. popovici, s. 379. OE x p r. (A fi)trăsnlt eu leuca v. leucă. (Familiar) A trăsni (pe cineva) la mir v. mir1. + Tranz. şi intran z. Fi g. (Fiind vorba despre mirosuri) A fi pătrunzător, a frapa. S/u intra în vagon. E cam zăpuşeală şi ie trăsneşte duhoarea, sadoveanu, o. xvii, 252. Nu vezi că pute a tutun de tetrăzneşte? arghezi, s. vii, 275. Doarme! răspunseră. Şi pute a rachiu de trăsneşte! pas, l. i, 31. Miroase a antiseptice de trăsneşte, h. lovinescu, t. 217. + I n t r a n z. Fi g. (De obicei în corelaţie cu alte verbe) A-şi manifesta zgomotos mînia, ciuda,furia, strigind, vociferînd; a tuna şi a fulgera. Fără veaste veniră la noi gloate fără samă de mulţi bărbaţi şi femei .. . Purceasără fuga scrăşcînd cu dinţii asupră-ne şi trăsnind, dosoftei, v. s. octombrie 80v/31. Andronache s-a închis în cabinetul său, unde ... trăsni, plesni, blăstemînd gîndul ce-l lovise să se însoare, negruzzi, s. i, 79. Porneşte cu ciudă, trăsnind şi plesnind. creangă, i». 291. Toadere! urlă din pivniţă glasul slăpînului, ameninţător şi înăbuşit ... Ştia că stăpînul trăzneşte fiindcă ar vrea să isprăvească mai degrabă cu camionul, rebreanu, nuv. 97. Trăznea şi bufnea, ameninţîndu-ne cu fulgerele familiei, brăescu, a. 194, cf. caba, săl. 93. Bădiţ ca bădiţul meu Nu-i cît ¡ine Dumnezeu. Căci cînd îi cu voie bună, Parcă trăsneşte şi tună, Şi cînd rîde şi glumeşte, Parcă tună şi trăsneşte. polc. transilv. ii, 29. 3. Intranz. (Despre diferite surse de zgomote) A vui, a bubui, a răsuna foarte tare; a tuna (2). Cf. lb. Ca tunelul să porneaşte Şi răsunetul trăzneaşte; Tunul cel de lemn răsună Cît din ceriu pare că tună. bărac, ap. gcr ii, 240/4, cf. polizu. Instrumentele resună Şi trompetele trăsnesc, i. negruzzi, s. ii, 186. Un fulger . .. tresări în întunecimea nourilor şi tunetul trăsni dărîmînd văzduhul, sadoveanu, o. vi, 609. 4. Refl. Fig. A se ameţi de băutură; a se îmbăta. Un be}iv / ... Cînd se trăsnea, bătea pe mă-tt. DELAVRANCEA, O. II, 294, Cf. DL, DM. — Scris şi: trăzni. —Prez. ind.: trăsnesc. —■ Şi; (Transilv., Ban.) tresni (alr i 1 243/77, ib. 1 244/35, 45, 65, 87, 90, 93, 94, 96, 98, 100, 103, 285, 295, 308), (regional) trosni, trisni (ib. 1 244/24, 30), trăjni (a ii 6) vb. IV. — Din v. s). Tpl'ci(/vrn. TRĂSNI2 vb. IV v. trosni'. TRĂSNÎLĂ s. m. (Familiar) Om zăpăcit, aiurit, trăsnit3 (2); (familiar) trăsnea2. Cf. udrescu, gl. Bală-te să te bală, trăsnită, mi-ai nenorocit vaca. id. Ib. — Trăsni4 -+ suf. -ilă. TRASNÎRE1 s. f. (Rar) Faptul de a trăsn I1. 1.Trăsncală (1); (învechit) trăsnitură1 (1). (regional) trăsnit1 (I). Cf. trăsni1 (X). Cf. polizu,costinf.scu, DDRI'. 2. Cf. trăsni1 (3). Plesmuiaşte norii în văzduh şi aci cu trăsnirea şi lucirea tună. molnar, ket. 6/1. cf. polizu. — V. trăsni1. TItĂSN ÎIIE2 s.f. v. trosni re. TRĂSÎVÎTl s.n. (Regional) 1. Faptul de a trăsni1 (1), trăsnire1 (1); (concretizat) trăsnet (1). Cf. alr i 1 243/136,150, 230, 270, alrii/imn 112,2 837/36, ib. mn 112, 2 834/762. 2. Trăsnet (2). Socoale că avînd un tun, destul ar fi să-l sloboadă numai în văzduh şi sălbaticii să fugă cu spaimă de singur trăsnitul şi fulgerarea lui. dhX-ghici, r. 40/25. — Şi: tresnit s.n. alr ri/i mn 112, 2 837/36. — V. trăsni1. TRĂSNIT2 s. n. v. trăsnet. TRĂSNIT3, -Ă adj. 1. Lovit, atins de trăsnet (1). V. fulgerat. Mandolina căzu din mtnile contelui, glasul i se tăia pe loc şi el rămase ca un om trăsnit de fulger, alecsandri, o. p. 298. Dan se simţi trăsnit şi afundat în nemărginire. Rluri de fulgere îl urmăreau. eminescu, l. p. 54. D-l doctor rămase ca trăsnit din senin, slavici, n. ii, 349. El remase ca trăsnit din cer. ispirescu, l. 344. Vaporul ... între nori şi între apă se ducea fără-ncelare, Rătăcit din orice cale sub trăsnitul lui catart. macedonski, o. i, 76. Rămăsei ca trăsnit, un tremur grozav mă apucă, vi.î huţă, s.a.ij,33. Această TRĂSNITOR — 534 — TRĂSURĂ veste de mutare... îl tăsa ca trăznit. brătescu-voi-neşti, P. 187. Pisicuta,. . ■ îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers. hogaş, m. n. 93. Se pierdea. ■ ■ prin nişte viroage in care putrezeau copaci trăsniţi, galaction, o. 48. Cu gura uscată de foame ca piatra trăsnită, labiş, p. 23. Cînd zări mai ee. aproape căciula ciudată a sfîntului lacov..., rămase ca trăsnit, barbu, princ. 69. Găsind copacul. . . trăsnit, ars, dezrădăcinat, au primit semnul fără cîrtire. v. rom. ianuarie 1970, 24. Apoi, măre, să te duci, DrUmu-n codri să apuci, Pin la paltinii trăsniţi Unde-s fraţii poposiţi/ teodorescu, p. p. 584. Şi iar verde brad trăsnit, Ardă-l focu de iubii. folc. mold. ii, 498. <> ' F i g. Se opri însă deodată, trăsnită de spaimă. rebreanu, i. 118. Prezidentul şi mesenii ascultară trăsniţi, vornic, p. 158. 2. F i g. Aiurit, nebun, smintit, ţicnit, zăpăcit; (regional) paliu3, păcănit2. El şi mai nainte fiind trăsnit, atuncea îl apucă o boală de nebunie, herodot (1645), 335. Era om bun... numai cam. ■ . tuieş. . . Cam trăsnit, alec sandri, t. 621. Ţăranii nu voiau să-şi pună mintea cu Ichim, şi că era bătrîn, şi că îl ştiau trăznit din fire. rebreanu, r. ii, 211. Nu se mai uită el ta ce spune maică-sa, — că-i cam trăznit. cazimir, gr. 103. Se întorsese. .. niţel înstrăinat poate şi mai ales cam trăsnit. voiculescu, p. ii, 56, cf. bul. fil. v, 180, scriban, d. <$> (Substantivat) Unul se răsti la dînsul: „Unde Duci arcul, tu nemernice, trăsnite...?“ murnu, o. 364. Mi-am dat cuvintele La ţoale trăsnitele Şi mi-am dai vorbele mele Şi la bune şi la rele. jarnîk — bîr-seanu, d. 221. Te roagă la Dumnezeu Să moară trăs-niiul tău, Că şi eu mă voi ruga... Să moară trăsnită mea, Să ie iau pe dumneata, bibicescu, p. p. 389. (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prepoziţia „de“) Trăsnită asta de fată are să-mi mănînce zilele cu-ndărătnicia ei. reteganul, p. i, 52. Un trăsnit de corb n-are ce lucra, ci vine şi fură inelul de la copil. id. ib. n, 18. <0> (Despre gînduri, idei etc.) Urmînd trăsnită pravilă călugărească..., eram ţinuţi la slujbă, care nu se mai termina, ciauşanu, r. scut. 61. Inventam tot felul de vise, unele cît mai trăsnite. v. rom. iulie 1970, 20. + (Regional; substantivat, m. art.) Dracul, satana, udrescu, gl. Mi-a ieşit irăs-nitul înainte, id. ib. 3. F i g. (Despre băuturi alcoolice) Care arc o concentraţie mare de alcool; tare. Cf. udrescu, gl. Dă-mi un trăscău d-ăla trăsnit, id. ib. E o ţuică (d-a) trăsnită. id. ib. + (Familiar; despre persoane) Ameţit de băutură; beat, cherchelit, afumat. Cf. polizu. Era trăsnit. . . Am auzit că de la o vreme-ncoace într-o băutură O duce. CARAGIALE, O. VI, 21, Cf. CADE, PUŞCAR1U, L. R. i, 121, scriban, d., chest. viii 109/15. + (Prin nord-vestul Munt.; despre ger) Tare, cumplit, straşnic. udrescu, gl. Ger trăsnii, id. ib. 4. F i g. (Prin nord-vestul Munt. şi prin nord-estul Olt.; despre car, căruţă etc.) încărcat foarte tare, încărcat straşnic; plin pină la refuz. Un car trăsnit (de paie), ciauşanu, v. 205. Oală trăsnită, id. gl. Am făcut în vale cinci căruţe de porumbi d-ale trăsnite. udrescu, gl. — Scris şi: trăznit. — PI.: trăsniţi, -te. — Şi: (regional) trăjnit, -ă adj. Com. din loman — sebeş, a ii 6. — V. trăsni3. TRĂSNIŢdR, -OĂRE adj. 1. Care trăsneşte1 (1). Norii turburi. . . adeseori aduc trăsnete sălbatice, fulgeri trăznitoare, aprinzătoare şi aducătoare de pagubă. calendariu (1814), 82/22. E vînt cu ploaie rece şi noapte cu fiori, Căci umbra e ţesută de fulgeri trâsnitori. alecsandri, poezii, 450, cf. costinescu. + F i g. Zdrobitor, năprasnic. Taie, spintecă, răpune, C-o mînie irăs-nitoare în al ochilor focar, macedonski, o. i, 105. Şi pe cînd se luptă capii cu grozava-nvălmăşeală, Călărimea, nesupusă trăsnitoarei zăticniri..., Pe monarc îl urmăreşte cu sălbatice răcniri. id. ib. 105. <$> (învechit; calc după fr. apoplexie foudrogante) Apoplexie trăsnitoare — atac mortal de apoplexie. Aceste băi alcalino-ferugi-noase produc rezultatele cele mai fericite în cazuri... de-apoplessie trăsnitoare. man. sănăt. 92/1.6, cf. 206/ 24. O apoplexie trăsnitoare curmase firul zilelor sale.. negruzzi, s. i, 309. 2. (Despre arme de foc) Care trăsneşte1 (3); bubuir: tor, tunător U). Fire-ai blăsiămat care aflaşi odată A pravului crud rea şi stricătoare Putere, şi tu, din Tartar iscală, Puşcă, cu tunurile treznitoare / budaj-deleanu, t. v. 144, cf. costinescu. _ — ....^¡.‘».î.1 •wn'y ■re 3. F i g. (Despre mirosuri) Tare, pătrunzător. Pe frigăruile de aramă ardeau seuri groase ce lăsau un fum trăsnitor. barbu, princ. 124. 4. (Regional; in sintagma) Pere trăsnitoare --- numele unei varietăţi de pere galbene, cu gust acru. Cf. şez. v, 68. + (Prin Dobr.; substantivat, f. pl.) Numele unei varietăţi de struguri nedefinite mai îndeaproape. Cf. h ii 261, 270. + (Regional; substantivat, f. pl.) Numele unei varietăţi de cireşe mari (So-, mova — Tulcea). alr ii/682. — Scris şi: trăznitor, -oare. — Pl.: trăsnitori, -oare. — Şi: (învechit) tresnilor, -oărc adj. — Trăsni1 -f suf. -tor. TRĂSNmJRĂl s. f. 1. (învechit) Trăsnire1 (1); (regional; concretizat) trăsnet (1). Cf. polizu, costinescu, alr i 1 243/59, 270, alrii/i mn 113, 2 841/ 812, ib. mn 113, 2 850/812. 2. (Regional) Loc unde a ars o pădure (de trăsncl 1) (Drăguşeni — Tîrgu Neamţ). Cf. glosar reo. — Trăsnii + suf. -tnră. TRĂSMTURĂ2 s. f. v. trosnitură. TRĂSOÂRlî s. f. 1. (Regional) Tras2 (X 1), tracţiune (Turnu Rueni — Caransebeş). Cf. l. costin, gr. bXnV ii, 197. Cat bun de trasoare, id. ib. 2. (Regional) Direcţia în care este orientat un teren (Şteiu — Haţeg). Cf. bensusianu, ţ. ii. 338..' Trâ-soarea locului, id. ib. 3. (învechit) Porţiune de teren măsurată cu funia, trasă cu odgonul. Trăsoarea. de Ici mijloc' (a. 1732) . IOROA, s. d. xii, 223. — Tras2 + suf. -oare. TRĂSOBĂ s. f. (Regional) Gaură făcută în zid. chest. ii 31 supl. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. sobă. TRASTIE1 s. f. v. straste. TRASTIE2 s. f. v. trestie. TRĂSURĂ s. f. A. I. I. (învechit) Tragere (I 1). De atîiea trăsuri ce nevoiia, podoabele şi hainele mi-au rupt. fl. D. (1680), 82r/6. Cu trăsura clopotului dintîiu [pruncii]... trebuie să se afle în shoală. petrovici, p. 206/13. <(>• Scrisoare de trăsură v. scrisoare. O Expr. (Prin Transilv.) A iacc trăsură = a butăşi. Cf. alr i 1 713/138, 247, 298, alr ii 6 108/235. 2. (Popular) Tragere (I 5) (a unui vehicul); tras2 (I I). Cf. ANON. CAR., KLEIN, D. 440, LB, POLIZU, COSTINESCU, barcianu. [Cai] nărăvaşi (acei cari n-au trăsură bună). chest. v 76/45, cf. dr. v, 238. Boi buni de trăsură, ib. xi, 125. Ai vite de trăsură, alr i 81.7/18. li vătămat dîn trăsură, ib. 1 658/308. 3. (învechit) Cumpănire cu cîntarul, cintărire; greutate măsurată cu ctntarul; capacitatea unui cîn-tar. Să fie volnici... a ave cantariu de 40 ocă trăsura (a. 1776). uricariul, i, 88, cf. xix, 352. Cumpărătoarea lînii şi trăsura sacilor cu căntariu nostru (a. 1802). IORGA, s. D. XII, 143, cf. URICARIUL, IV, 201/19. Să-i aducă roaba cumpenele, să vază sînt banii destui la trăsură, ap. tdrg. 6672 ÎHÂSUR — 535 — TRĂSURĂ 4. (învechit) Măsurare a unei suprafeţe. Rînduiţi să măsoare un loc, fac trei trăsuri şi gătesc 9 codri. i. brăescu, m. 23. Se făcea atunci o altă măsurătoare, o altă Irăsură. id. ib. 27. <0> Trăsură oarbă = măsurătoare suplimentară, id. ib. 28. 4 (Concretizat; prin Munt.) Suprafaţă de teren cu o lungime de şase prăjini. în Muntenia,. . . obraţul se numeşte trăsură şi are o lungime de 6 prăjini, a cile 2i de palme, pamfile, a. K. 234. Te rog să mergi ceva mai departe de mine. . ■ Vite, mai pe colo!. . . Şi-i arătă cu mina ca o trăsură de loc. vissarion, b. 117, cf. dbx. 5. (învechit; în tjpr.) A avea trăsură = a fi ocupat cu ceva, a avea treabă, a avea bătaie de cap; a suferi neplăceri. Să nu mai avăm noi trăsură pentru garduri, nice să avăm treabă la acele vii (a. 1638). ap. hem 969. Că despre alte părţi destule necazuri, trăsuri şi supărări am (a. 1784). iorga, s. d. xii, 107. Fără trăsură = fără bătaie de cap, fără urmări neplăcute. Ridica-m-oi să-mparţ cu măsură Sihem cu moşii fără trăsură, dosoftei, ps. 380/8, cf. iorga, i. r. 187. 6. Concret (Regional) Momeală pentru atras vulpile (Zagra — Năsăud). Cf. coman, cili. 1. (învechit; mai ales în legătură cu verbul „a face“) Aplicare (nedreaptă) a unui impozit, a unei taxe; zălogire. Vă facem ştire să na le faceţi vroo trăsură (a. 1685). bul. com. ist. a, 200. Nici lăsa pe zlo-taşi să facă Irăsură oamenilor, axinte uricariul, let. ii, 150/14. Au sărăcii ţeara cu multe feluri de trăsuri, care nu s-au mai făcut de domnii cci dinaintea lai. ştncai, hr. iii, 235/15, cf. LB, DR. xi, 299. 2. (Rar) Duşcă, înghiţitură. Cf. lb. 3. (Regional; despre pereţi; în expr.) A avea (răsură = a fi umed, a avea igrasie (Mihăileni - Miercurea Ciuc). Cf. alr sn 111 h 846/574. III. 1. (învechit şi regional) Linie, semn, contur, dungă (desenate, trasate, marcate, crestate etc.); trăsătură (II 1). Luo nuiale verzi de măsteacăn. ■ . şi trăsuri albe beli pre iale, cum să vadză albul lemnului. po 103/15. Pe locul sprincenelor şi a genelor face nişte trăsuri cu condeiul, ist. am. 81r/19. Lilerile fără măsură, trăsurile şi zugrăviturile nu aduc nici o frum-seaţă cu sine. petrovici, p. 190/5. Părul undos, Ce-n trăsuri negre de abanos Recade. heliade, o. i. 79, cf. polizu. întrebuinţau numai o trăsură (linee) prin care arătau că construciunea s-a împlinii, bălăşescu, gr. 203/9. Să luăm acum o mapă şi să însemnăm. ■ ■ printr-o trăssură linia de unde veneau blănurile, has-deu, 1. c. 102, cf. costinescu. Şi sprîncenele arcale fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrii le încondeie. eminescu, o. i, 79, cf. barcianu, tdbg, chest. v 156/31. O (Ieşit din uz) Trăsură de unire = liniuţă de unire; cratimă. Cf. tdrg, şăineanu, d. u., cade, scriban, d., dex. (F i g.) Latina de care se servesc umaniştii, departe de a fi o barieră, constituie o trăsură de unire între umaniştii din diferitele ţări. oţetea, R. 244. <0> L o c. a d v. în trăsuri generale = In linii mari, In general. Cf. scriban, d. Printr-o trăsură de condei == printr-o trăsătură de condei, v. trăsătură (I 2). în deşert s-ar încerca.. . a le strămuta printr-o trăssură de condeiu pe ţermul nordic al Dunării, hasdeu, i. c. i, 206. O Expr. Trăsură cu trăsură = în toate detaliile. Cf. costinescu. Am scos... portretul lui Tasso spre a-l compara. Era el trăsură cu irăsură. eminescu, g. p. 2. + (Prin Olt. şi nord-vestul Munt.) Dungă formată la Împreunarea doagelor unui butoi. Butia dă (curge) pe trăsuri. ciauşanu, gl. Mai musteşte niţel la o trăsură, da or să se umfle doagele şi se opreşte, udrescu, gl. + (învechit şi regional) Linie de hotar. A dooa trăsură s-a tras din piatra mănf&Jstirii Căldăruşanilor în jos (a. 1728). iorga, s. d. vi, 306, cf. dm, dex, ciauşanu, gl. + (Concretizat) (Regional) Cărare făcută în pădure de animalele sălbatice. Cf. ciauşanu, gl., a vi 32, glosar reg. + Cale făcută pentru trecerea vitelor la adăpătoare. Cf. costinescu. 2. (învechit; mai ales la pl.) Linie a feţei; trăsătură (II 2). 'Trăsurile obrazului lor sint de soiul chinezesc. ak (1829), 1921/6. XJn ce mai presus de moarte parcă ar fi întipării pe trăsurile lor. marcovici, c. 112/17. Feţe triste şi pline de trăsuri smolite şi posomorite! gorjan, h. iv, 235/4. Se lungesc trăsurile feţei. vasici, m. 11, 14/22. Faţa-i varsă rumeneaţe, Im trăsuri îi tot blîndeaţe. bărac, a. 15/20, cf. mureşanu, în cl 1968, 297. Atît sînt de schimbate Trăsurete-mi, ochi, gură, nas, şi înfrumuseţate, ai.exandrescu, o. i, 324. Trăsurile feţei sale uneori deveneau crunte, filimon, o. 1, 105, cf. costinescu. Figura sa avea trăsuri pronunţate, fără să fie inteligentă, bolintineanu, o. 414. O-nchide lungi genele tale, Să pol recunoaşte trăsurile-ţi pale. eminescu, o. 1, 41. înalt, curăţel îmbrăcat, cu ten roşu-vînăl şi cu trăsuri potrivite, săm. iv, 405, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. 3. F i g. (învechit) Fel de a se manifesta, de a se exprima, de a fi; caracteristică, particularitate. Unul flacăr-amoroasă poale-n versuri a descri, Altul, prin trăsuri plăcute, epigrama-a ascuţi. heliade, o. i, 118. Femeile păzesc trăsurile cele originale vechi, precum de frumuseţă aşa şi de vitejie, mai îndelung decît bărbaţii, gt (1838), ll2/43. Să-i blagoslovesc şi în ei să mai sărut o dată trăsurile tatălui lor. voinescu ii, m. 159/26. N-a trebuii să mă gîndesc mult ca să aflu pe cel ce a făcui articolul — am cunoscut mina d-tale, prietene, pe trăsurile caracteristice şi imaginile cele vii. bolliac, o. 57. Trăssurele principale [ale lucrării] au remas aceleaşi, hasdeu, ). c. 1, XII. Trăsurile caracteristice aşa sigur le-a cuprins, îneît ţoale aceste în toate opurile sale se arală în armonia cea mai deplină. T (1866), 148. Trăsurile caracteristice ale ambelor stări sînt aceleaşi. c.onv. i.it. xi, 435. + Faptă; act, eveniment. Cile şi cîte trăsuri eroice se vor fi petrecut în vremea aceasta, negruzzi, s. i, 290. Trăsură de istorie. costinescu. Trăsură de om abil. ib. 4. (Regional) Fel de a scrie al cuiva; caligrafie. Cf. udrescu, gl. Asta e trăsura lui, mărunţică, revărsată; o cunosc dinlr-o mie. id. ib. Copilu-ăsta are o trăsură desluşită, id. ib. + (învechit) Literă, diilr 11, 485. 5. (Regional) încreţitură folosită ca ornament la manşete (alr ii 3 304/141, 362); porţiune brodată şi încreţită la mîneca cămăşii (glosar reg.) + (Prin Maram.) Cusătură cu modele româneşti, pe fond negru. lexic reg. 13. + Curea folosită în cojocărie pentru ornamentare (Sibiel — Sibiu), lexic reg. ii, 64. IV. 1. (Prin Olt. şi nord-vestul Munt.) Borangicul care rezultă dintr-o jumătate de oca de gogoşi (ră-dulescu-codin); grămadă de o sută de gogoşi (gl. olt.). + Fiecare dintre firele de la gogoşi care se îmbină pentru a forma firul de borangic. Cf. udrescu, gl. Am o oală cu cinci trăsuri (= cinci fire), id. ib. 2. (Prin Maram. şi vestul Transilv.) Cantitate de cînepă smulsă o dată din piepteni sau din perie. Cf. CL 1971, 77, alr II 5 994/362. B. I. X. Vehicul pe patru roţi, cu arcuri, tras de cai şi întrebuinţat la transportul persoanelor; (regional) hinteu. V. birjă, caleaşcă, butcă, cupeu, rădvan, berlină. Să scoboară amîndoi din Iră-surele lor. ist. am. 72r/7. Dacă s-ar fi aflat trăsuri, loată lumea cu■ fi fugit din Bucureşti (a. 1801). iorga, s. d. xii, 132. Trăsura mea ne aşteaptă, vin' mai iute. pr. dram. 408. După gustare . .. mergem în trăsură. fătu, d. 125/10. Din trăsură se coborî un tînăr. ne-gruzzi, s. 1, 16. Lacheu ce se pune în coada trăsurei boierului, filimon, o. 1, 96. Trăsura mea-i gata . .. Zi să tragă la scară, alecsandri, t. 443. Vezeleul .. ■ se dă jos din capra trăsurei. creangă, p. 65. în drum, trăsura ni s-oprise, macedonski, o. 1, 22. Trăsurile, pe două şiruri, se mişcă încet, vlahuţă, o. a. ii, 91, cf. ddrf. Pe-afară mai huruia cînd şi cînd cîte o irăsură. sandu-aldea, d. n. 252, cf. alexi, w. S-a oprit la poartă o trăsură, brătescu-voineşti, p. 237. Văzu treeîndu-i pe dinainte o trăsură cu patru cai. bujor, s. 83. Venea totdeauna la şcoală cu trăsura, hogaş, ?.5 6672 TRĂSUmC — m — TRÂVESTIt dr. ii, 121. Abia observi liniştea celor din trăsurile de plimbare, bacovia, o. 233, cf. minulescu, vers. 195. N-am găsit trăsură şi am pornit-o pe jos. camii, pe-trescu, u. N. 181. Deschise poarta larg, să treacă trăsurile. c. petrescu, !. ii, 142. Ne-am urcat toţi in două trăsuri, şahi a, n. 55. Să facem o plimbare cu trăsura. sadoveanu, o. vi, 188. Cu o altă trăsură, s-a dus acasă. arghezi, s. xi, 21. Drumul ... îl făcea însă în trăsură cu cinci cai înhămaţi, călinescu, c. o. 254. Intraseră pe alee trăsuri mari, ... cu coviltir, brişti uşoare, de-metrius, a. 202. Trăsura se depărta încet, vinea, l. i, 11. Aşteptai să tragă trăsura la scară, t decembrie 1964, 22. Ai bani să luăm o maşină sau măcar o trăsură? v. rom. martie 1971, 53. Cocoana, deac-auzea, în trăsură se punea, teodoresco, p. 298. împăratul ... merse cu hinteul (trăsura) la curtea cea părăsită. reteganul, p. iv, 13. îţi fac o trăsură cu patru cai. şez. iv, 176, cf. alr sn ii h 355. La surugii poruncea, Pornea trăsura, balade, i, 425. Le punem in tresuri şi le ducem la curtea-mpărătească. o. bîrlea, a. p. i, 185. Trăsură de casă = trăsură particulară, care se află la dispoziţia proprietarului. Cf. ddrf. în o trăsură mare de casă se suiră toate fetele, hogaş, m. n. 44. Se adunau cucoanele şi boierii, în trăsuri de casă sau în birji de lux. brăescu, a. 185. Trăsură de piaţă v. piaţă. (Rar) l'răsură de copii = cărucior pentru copii; trăsurică. Cf. bianu, d. s. (Rar) Trăsură de bolnav = cărucior cu care sînt plimbaţi bolnavii şi invalizii, id. ib. (învechit) Trăsură cu aburi = tren. Trăsurile cu aburi au a duce pe drumeţi cu o iuţală de 30 mile englizeşti pe ceas. ar (1829), 2322/14. De la Linţi începe drumul de fier pentru trăsura cu abori. kogălniceanu, s. 13, cf. dex. <> Expr. (Familiar) Ca trăsura dc la mă-sa = pe jos, cu piciorul. Cf. zanne, p. v, 641. + (Regional) Trăsură (B I 1) pe două roţi; docar. Cf. a ii 8. Ce vedea Nu ii plăcea, O trăsură-n două roate Vine pe drum din cît poate, balade, i, 343. + (Regional) Car, căruţă. Cf. a i 13, 17. + (Regional) Cotigă utilizată la transportul buştenilor. Cf. i. cr. iv, 131. 2. (Calc după fr. voiture; rar) Automobil. Cf. iordan, l.r.a. 487. II. (Regional) Nume dat unei constelaţi i din emisfera boreală, situată in apropiere de constelaţia gemenilor; vizitiul. Cf. pamfile, cer. 169, dl, dm, dex. — Scris şi: (învechiţ) trăssură. — Pl.: trăsuri şi (învechit) trăsure. — Şi: (învechit) trăsură, (regional) tresură s. f. — Trage + suf. -ură. TRĂSURÎCĂ s. f. Diminutiv al lui trăsură (B I 1); trăsurică mică şi uşoară (pe două roţi). Cf. ddrf, tdrg. Ne suiam în trăsurică lui împletită, cu puşca între noi, şi hai la cîmp. sadoveanu, o. vi, 635. La ieşirea din tîrg, îl ajunse inginerul ... cu trăsurică lui. v. rom. ianuarie 1965, 74, cf. dex. Aveam cal de-ncălicat, Trăsurică de plimbat, folc. mold. i, 114. 4 Cărucior pentru copii; (rar) trăsură de copii, v. trăsură R e 11. pas. Să trăctăluiescu pricini de noauă oaste, înlr-un gabinet. fn, 74. O logodnă să trăctăluiaşie, dară zavistia o turbură, ib. 135. (Pleonastic) S-au trătăluit muchealemeaua pînă la martie . . ., cînd, ncpntlndu-se încheia pacea, s-au stricat muchealemeaua şi s-au început iarăşi războaiele, văcărescul, ist. 284. + Refl. impers. A discuta, a duce tratative; a trata <4). Să trăctăluiaşie de o pace, carea nu va fi prea de cinste. FN, 82. 2. (Jur.) A dezbate, a judeca. Pricina ... Irăctăluită înaintea forumului protopopesc al Făgăraşului (a. 1786). iorga, s. d. xii, 187. <> Refl. pas. Să trăctăluiaşie. de un ocol, dacă nu să hotărăşte, fn, 150. 3. (Complementul indică o problemă, o temă, un subiect) A. trata (5). Să ameastecă tractaturi de pace, care un ştiut bătrîn trăctăluia. FN, 151. 4. (Complementul indică persoane) A trata (1). (Refl, pa s.) în rîndul învăţăturii, attt copii[i] celor bogaţi, cît şi celor săraci, iot într-un chip să să iractă-luiască (a. 1817). iorga, s. d. xii, 207. — Prez. ind.: trătăluiesc. — Şi: trăctălui, tractălui, traptălui (fn, 98, 107) vb. IV. — Cf. it. trattare, lat. tracta re. TRĂTENIE s. f. v. stretenie. TRAuMÂŞ s. m. v. trahomaş. TRĂVÂLĂ s. f. v. tăvală. TRĂVĂLÎ vb. IV v. tăvăli. TRĂVĂLlC s. n. v. tăvălic. TRĂVĂLÎCĂ s. f. v. tăvălic. TRĂVĂLÎŞ s. n. v. tăvăliş. TRĂvAlUGÎ vb. IV v. tăvălugi. TRĂvAlUGÎT s. n. v. tăvălug». TRĂVESTÎT s. n. v. travestiti. 6696 TRĂV1LAN — 537 — TREABĂ TRĂVILĂN s. n. v. intravilan. TRĂZNÎ vb. IV v. trăsni. TRĂZNÎT s.n. v. trăsnit!. TRE num. card., s. m. v. trei*. TREABĂ s. f. 1. Chestiune, problemă; interes; afacere; (ieşit, din uz) trebuinţă (2), (regional) taulă2. Se ruga de treaba ce venise el. cohesi, ev. 382. Toate trebile crăiei s-au dat pre mina lui Corvin. M. costin, ap. gîdei. Va spune ... cu ce treabă au vinii, dosoftei, v. s. septembrie 30r/21. Era aici venit cu trebi împărăteşti. ist. ţ. b. 3. Au trimis pre acel turcu la Moldova viziriul cu o treabă, neculce, l. 18, cf. anon. car. Cînd va fi vreo treabă de hirotoniseală între dînşii, să fie volnici a chiema ori pre carcle arhiereu vor vrea (a. 1702). iorga, s. d. xiv, 8. Ţara scăpînd de treaba tătarilor, dară cu multă pagubă, muşte, let. iii, 81/23. De la jupinul Gligorie lei 22, pentru traba linii (a. 1727). iorga, s. d. xii, 31. întocmind trebile împărăţiei în Asia, au trecut în Evropa. văcărescul, ist. 255. Au venit la el pentru nişte trebi. şincai, hr. ii, 306/19. Aflăm că au scris în treaba trecerei romanilor din Da-chia presle Dunăre, maior, ist. 26/16, cf. i.b. Treaba viefii şi a sănătăţii omeneşti, piscupescu, o. 68/5. Obşteşlile trăbi ale ţării, gt (1838), 14. Starea ţărei sale ... nu ierta pe Bogdan a se îndeletnici de trebile fiului său. asachi, s. L. ii, 7, cf. POLizu. Lăsaţi trebile ţării pe seama tată-meu. filimon, o. i, 179. Consultarea trebilor sate besericeşti şi şcolare, fm (1861), 157. Cară-te . . . cît e treaba cu cinste ... să nu te mai văd. alecsandri, r. 497, cf. cihac, ii, 420. Venea la ţară numai vara .... avînd trebi însemnate în oraş. gane, n. 125. Toate trebile şi le punea la cale singurel, creangă, p. 140. Voi să vă lăfăiţi şi să huzuriţi de căldură, iară eu să crăp de frig. Buuună treabă! id. ib. 252. Trebile împărăţiei nu-l iartă, ispirescu, l. 42. Trebile politice şi administrative, macedonski, o. iii, 12, cf. ddrf, ollănescu, ii. o. 344, babcianu. Să ne cătăm odihnă, Ca de treburile ţării, mîine, să vedem în tihnă, davila, v. v. 161, cf. alexi, w. Notarul era mereu după trebi. agÎrbiceanu, a. 130. Bărbaţii se ţin mai pe departe .... vorbind de treburile obşteşti, rebreanu, i. 13, cf. şăineanu, D. u. Doi ani, de cînd luase în mînă trebile pămîntului. popa, v. 7. Dumneata ai vreo treabă la Călugăreni? sadoveanu, o. x, 562. Puterea ţării vine Din treburile toate, urzite strîns şi bine. arghezi, s. v, 233. Cafeaua, pînă acum treabă armenească, devenea afacere germană, călinescu, b. i, 169. Se amestecă uneori în trebile oamenilor fără să fi fost rugată, vinea, e. i, 238. Aveau treburi în capitala Moldovei, demetrius, a. 230. Ce-ar fi să nu-fi mai bagi nasul în treburile mele? h. lovinescu, t. 148. Treburile lui vor merge strună, şez. v, 41, cf. caba, săl. 93. O E x p r. A avea treabă eu cineva = a avea de aranjat cu cineva anumite interese, de rezolvat anumite chestiuni. Cf. lb, tdbg. Du-te pînă acolo că are treabă cu line! preda, d. 132, cf. novacoviciu, c. B. ii, 7. A (nil) avea (nici o) treabă cu cineva (sau cu ceva) = a) a (nu)-l interesa cineva sau ceva, a (nu)-l privi. N-am nici o treabă cu dînsul, cu casa lui. tdbg. Ce-ai treabă cu slujba mea? şez. ii, 76; b) (învechit) a sc ocupa de ... V-au spus pârcălabul că, den unde să rup apele încoaci, să nu aveţi lreab[ă] cu hotarul ţărăi şi a-mpăratului (a. 1635 — 1638). iorga, d. b. i, 54. Vod\ă] are lreab[ă] cu acela om ce calcă hotarul ţărăi (a. 1635 — 1638). id. ib. 55. A (nn) ii treaba mea (sau a ta, a lui etc.) = a (nu) mă (sau te, îl etc.) privi, a (nu) înă (sau te, îl etc.) interesa. Nu te amesteca unde nu e treaba la. i. golescu, ap. zanne, p. viii, 663. Aceea nu e treaba dumilale, îmi răspunse cu un zîmbet. negruzzi, s. i, 9. în sfîrşit, îi treaba d-tale. En mă duc. alecsandri, t. 424. Asta-i treaba mea, cucoane, creangă, p. 150, cf. ddrf, barcianu, tdrg, com. marian. Treaba mea (sau a ta, a Iui etc.) = estejproblema inea (sau a ta, a lui etc.), mă (sau tc, îl etc.) priveşte, mă (sau te, îl etc.) interesează. Poale viscolul să ridice nămeţii pînă la streşini; pot apele să îngheţe iun. Treaba lor. delavrancea, ap. tdrg, cf. cade, scriban, d. Ai făcut vreun testament... ? — Treaba mea dacă l-am făcut sau nu. călinescu, e. o. n, 213. Nu mai vrea să trăiască cu mine, treaba ei, nu pot s-o ţin cu sila. preda, r. 11. încolo nu ie priveşte. Treaba lor. v. rom. octombrie 1970, 36, com. marian, pamfile, j. ii, 170, nova-coviciu, c. b. i, 21. A-nvăţa, n-a-nvăţa ..., treaba lui se-a faSe! o. bîrlea, a. p. i, 317. Cine are treabă? = pe cine îl interesează. De mi-i da o sărutare, Nime-n lume n-a s-o ştie, Căci va fi sub pălărie — Ş-apoi cine treabă are! eminescu, o. i, 55. Ce treabă am (sau ai, are etc.) (eu ...)? = a) ce mă (sau te, îl etc.) interesează? ce mă (sau te, îl etc.) priveşte? Ce treabă am cu cei necredincioşi, să-i giud.ee? (ante 1618). gcr i, 46/20. Trecea mlndra pe şosea, Parcă nici nu mă vedea; Dar ce treabă am cu ea? Las’ să treacă, şez. iv, 141. Zis-a badea că-s urîtă . . ■ Las' să fiu. Ce treabă are? folc. transilv. ii, 32; b) ce legătură am (sau ai, are etc.) cu ... ? Ce treabă are starostia de Cameniţă cu mine . . ., de vreme ce eu nu sămt leah. prav. 278. Ce treabă am eu cu boala lui? ce, eu sînt bolnav? nu mă priveşte pe mine. caragiale, o. i, 67. Eu n-am ce mă amesteca, cu mine haina militară ce treabă să mai aibă. bănulescu, i. 99. A nu avea nici o treabă cu (sau, învechit, la) ceva = a nu avea nici un amestec, a nu avea nici o legătură cu ceva. Să n-aibă nime nici o treabă den oamenii miei cu acea ocină ce-am vîndul eu de bun(ă) voia mea (a. 1642). gcr i, 93/24. La descălecatul ţărălor acestora nice o treabă nu are. N. costin, L. 113. N-am nici o treabă cu ce s-o întîmplat. alr ii 3 490/105. A nu avea treabă=a nu-l privi, a nu-l interesa. De sînteţi tovarăşi ori fraţi, eu n-am treabă, pann, ap. tdrg. (Regional) A nu-i avea treabă (cuiva) = a nu purta grija cuiva. Să fugim în lumea mare, Nime treabă nu ne cue. hodoş, p. p. 72. A-şi lace treaba (sau trebile) = a-şi face interesele, v. interes. Vodă doarme în cămară, Iar boierii, tot furînd, îşi fac trebile pe rînd! iiasdeu, r. v. 23, cf. babcianu, alexi, w. (învechit) A-şi căuta treaba = a se ocupa de interesele sale. Să-ş caute deusebi treaba, să-ş isprâvască de la Poartă, neculce, l. 168. (Regional) A-i umbla (cuiva) Jn treabă = a se ocupa de interesele cuiva, a umbla de rîndul cuiva, v. rînd. Cf. lb, barcianu. Nu avea muieri rubedenii de-aproape, care să-i umble în treabă. agÎrbiceanu, s. 14. (Învechit) A-i merge pe treaba (cuiva) = a se desfăşura lucrurile conform intereselor cuiva, a i se realiza ceva. Socotind că nu-i merge pe treaba lui,... s-au dus în Ţara Leşască. n. costin, let. ii, 37/25. (Regional) A se face pe treabă sau a-i face cuiva pe treabă = a (se) face după interesele sau după placul cuiva. Crede şi d-ta, mătuşă, că de-i face pe treabă, n-are să-ţi fie degeaba. creangă, p. 172. Cu mimul ăla îi făcea lesne pe treabă fetei, stăncescu, b. 262. Din vorbă în vorbă se făcu pe treabă şi se hotărî şi zestrea, şez. i, 189. 4 (învechit; la pi.) Interese de stat; chestiuni publice. Adunările pentru îndreptarea trebilor să se fină după obiceiul cel bătrîn. şincai, hr. ii, 176/37. Dacă avînd alîta putere în ţinut, Să vadă el de cîrmă şi trebi ar fi putut, Nenorocea o ţară. abghezi, s. v, 243. <0* Ministerul trebilor dinăuntru sau trebile dinăuntru = ministerul afacerilor interne. Ministrul trebilor din lăuntru. gt (1838), 51. Şeful departamentului trebilor din năuntru (a. 1839). doc. ec. 725, cf. tdrg. Alergă la Nicolae Golescu, ministrul trebilor din lăuntru. camil petrescu, o. ii, 308. Ministerul trebilor din afară — ministerul afacerilor externe. Cf. tdrg. (Astăzi) Treburi interne = probleme (politice, economice, sociale etc.) ale unui stat. Politica imperialistă de forţă şi dictat, de amestec în treburile interne ale altor popoare a suferit noi eşecuri. scÎnteia, 1972, m\ 9 016. 4 Afacere comercială, dever. Sînt negustor ... şi-mi merg treburile destul de l/ine. galaction, o. 63. + (învechit) Drept, parte ce revine cuiva. Să nu aibă nice o treabă acesta, ce s-au venit în partea lui, ce să-l lic iot acela, ce l-au crescut. 6701 TREABĂ — 538 — TREABĂ prav. 21. Ucigătoriul n-are nici o treabă la ocine, ce să vor da părinţilor, ib. 92. Călugării de Hango n-an avui nici o treabă în acele sale (a. 1716). uricariul, v, 376. 2. Lucru, muncă; îndeletnicire, ocupaţie, activitate; sferă de preocupări, de interese. Slugile ce vor îmbla .. . gătind treabe ca acealea reale, pentru să să facă ucidere, prav. 97. La toate treabele ... va da învăţaturi (a. 1669). iorga, s. d. v, 41. Mişelului easle-i Domnul ■ . ■ ajutor la treabă, dosoftei, ps. 30/6. Jnlra în casă şi cu treabă şi fără de treabă. necui,ce, l. 171. Treaba ritoricii iaste a afla şi a zice lucrări toate Vrednice ca să îndemne, ca să mişee şi să încredinţeaze pre ascultăloriu. molnar.ret. 13/18. Treaba [defăimători]... este umblînd Vorbe pin case purlînd. mumuleanu, c. 138/1. Simţirea sineşului omului este in treaba judecăţii priceperilor, piscupescu,' o. 118/15. După ce s-au făcui ziuă . . ., cea mai întîi treabă au fost ca să meargă la ţărmuri să facă o gustare cu stridii, drăghici, r. 51/6. A şedea fără treabă înlr-o cetate, în tovărăşia unui bă-Irîn comandant, necruzzi, s. i, 39, ct. 77, polizu. Să sărim voinici la treabă! alecsandhi, p. i, 59, cf. cos-tinescu. De ce ritmul nu m-abale cu ispita-i de la trebi? eminescu, o. i, 137. Era . . . strădalnic şi iute la trebile lui. creangă, p. 114. Nu căuta că-s mic, dar trebile care ţi le-oi face eu nu le-a face altul. id. ib. 152, cf. barcianu. Trebuie să răbdăm, că sîntem în toiul Irebei. D. zamfirescu, v. ţ. 58. Toate treburile casei le făcea. '. ., fără cea mai mică tevatură, brătescu-voineşti, p. 172. Nu se uita la frăgezimea copilului, îl punea la toate trebile. agîrbiceanu, s. 14. Nu stau mult, Irino,. . . mă grăbesc; am treabă, bujor, s. 58. Chetele i se pră-fuiseră; se opri şi le şterse cu o batistă murdară, adusă înadins pentru treaba aceasta, rebreanu, i. 63. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă. ibrăileanu, a. 7, cf. şăineanu, d. u. Ca un lucrător care şi-a sfirşil treaba . . ., aprinse o pipă. c. petrescu.. t. ii, 183. Chelnării . . ■ nu-şi văd capul de treabă, i. botez, b. i, 82. Lucru hotărîi, treaba a mers repede. brăescu, a. 61. Âm fost şi eu la treburile gospodăriei. sadoveanu, o. vii, 322, cf.' îx, 386. Ajunsese să facă toată treaba casei, bart, li. 315. Dumneata ai. făcut treabă bună. arghezi, s. xi, 76. Nu pot sta! Am treburi. călinescu, c. o. 31. Treaba aceasta o vor lua asupra lor de acum înainte maşinile cibernetice, con-temp. 1965, nr. 979, 1/6. Treaba-i lesne de-a o face, Pentru omul care-ji place, jarnîk — bîrseanu, d. 237. Fiecare îşi făcea treaba sa ales de bine. şuiera , p. 246. Toate trebile casei le făcea fala moşneagului, şez. v, 65. Toată treaba cîmpului era în sama lui. vasiuu, p. l. 236. Treaba să pornească Şi să se zidească Sfinlă mănăstire Pentru pomenire, balade, iii, 46, cf. folc. transilv. i, 49. Mai adă-ţi aminte, dragă, Cel puţin cînd nu ai treabă, folc. mold. ii, 197. Dracul nu are treabă, dar nici na şade degeaba, românul glumeţ, i, 5. Mai multă gură decît treabă, baronzi, l. 66. Gură multă, treabă puţină, zanne, p. iii, 181. Nu lăsa treaba de azi pe mîine. ddrf. Graba strică treaba, cade. Decît zece trebi şi rele, mai bine una şi bună. id. ib. Făcuşi treaba pînă-n tindă, se spune unuia care începe un lucru şi uu-1 sfirşeşte. zanne, p. iii, 401. La mîncare lup, la treabă vulpe şi la somn butuc, se spune despre cel leneş şi care mănîncă mult. id. ib. iii, 638. <£>Loc. adj. Dc treabă = a) (învechit şi regional) harnic, priceput, capabil. Un diac ce era foarte de treabă de scrisoare. M. costin, o. 60. Avea cu sine în cetate Despot Vodă slujitori de treabă 1 256. N. costin, l. 466. Ales-au . . . din toţi boierii ţării mai de treabă la voroavi pre Miron Costin. neculce, l. 45. Era om harnic şi de treabă la rdzboiu acel rămentar Sminghilschii. id. ib. 198, cf. lb, lm. Că boii se ţin cu iarbă, Şi casa cu om de treabă. folc. transilv. i, 70; b) de omenie, bun, cinstit; vrednic de cinste; cumsecade. Doamnă ave de treabă, bună şi milostivă, neculce, l. 283. Se văd a fi oameni de treabă, axintf. uricariul, let. ii, 16.1/24. Inspectorul, om de treabă, pre cinstii şi de-nţeles. beldiman, o. 39/6. Acum el s-au făcut un om foarte de treabă. drăghici, R. 89/28. Tatăl Iui Tilu au fost un cirpaci, om de treabă, bărac, t. 5/4. Cînd nu e în stujbă, e omul cel mai de treabă, negruzzt, s. i, 250, cf. polizu. Să-ţi caut un tînăr de treabă ca să ie mărit, filimon, 0. i, 106. In loc de-a ne certa împreună, n-ar fi mai nimerii să ne-nţălegem ca doi oameni de treabă? alec-sandri, t. 840, cf. lm. Băiatul era foarte blînd, de treabă, nu avea nici un viţia. caragiale, o. iii, 1. El era de treabă, smerit şi sfiicios, ca o fală mare. ispirescu, 1. 352. Bucuria lui c-a găsii doi oameni de treabă, cu care să schimbe-o vorbă, vlahuţă, o. a; 475, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Tal’lău a fost un om de treabă, delavhancea, o. ii, 162, cf. gorovei, cb. 131. Pentru un fleac de bălaie nu se poate să fie supăraţi nişte oameni de treabă, rebreanu, i. 77. De treabă om feciorul moşneagului, c. petrescu, s. 184. Om foarte de treabă şi cu suflet de gospodar, topîrceanu, o. a. ii, 17. Aprodul cel bălrin şi de treabă o observa în tăcere. sadoveanu, o. x, 553. Recunosc că e un om foarte de treabă, călinescu, e. o. i, 122, cf. demetrius, c. 44. E un om de treabă, muncilor de la căile ferate. preda, d. 113. Sint om de treabă şi n-am furat nimic. l 1965, nr. 17, 9/2. E om de treabă altminteri, dar bănuitor şi gelos. v. rom. martie 1971, 23. Am pierdut un fir de iarbă Ş-o . mîndră tare de treabă, jttRKÎK;— bîrseanu, d. 152. D-voastră, ca oameni de treabă, staţi şi ascultaţi- şez. xii, 109. Cum băgăm noi. de..samă, nu calc-a om de. treabă, vasiliu, p, l. 236. Haina ,nu-l face pe om mai de treabă, zanne, p. iu, 181. (Glumeţ) Să-l scuipe oricarc motan de treabă., eminescu, o. j, 48. Purceluşi cu coada sfredel şi cu beţe-n lac de. labă, Cum mai bine i se şede unui purceluş de treabă, id. ib. 84. O .Expr. A face treabă sau (regional) a o face pc treabă = a face ceva bine; a lucra (bine). Trebuiesc ţinuţi din fria dacă (i-i voia să . faci treabă cu dinşii- creangă, p. 209, cf. ddrf. Avea acum numai 12 ani şi făcea şi el treabă in sa/u lui. bujor, s. 71, cf. sckiban, d. Făceau treabă pe la bucătăriei s.tancu, d. 406. Să fie evidenţiaţi inginerii care au lucrat bine şi traşi la răspundere cei care nu fac treabă, scînteia, 1960, nr. 4 849. Calul lui credincios, măcar că era bălrîn .... făcea treabă ca şi unul tînăr. stăncescu, b. 335. Dar ştii că ăsta o face pe treabă, nu glumeşte! udrescu, gl. De făcut treabă nu mai cade coada nimărui. creangă, p. 287, eoni. din piatra neamţ. Cine tace Mai multă treabă face. zanne, p. ii, 762. A face treabă ca corbul = a nu fi de nici un ajutor, id. ib. i, 437. A fi treabă = a fi mult de lucru. Plnă să-i scoată de acolo a fost treabă, galaction, o. 293, cf. dl, dm, dex. (învechit) A avea (le treabă = a avea de lucru, v. 1 u c r u. Tu, de socoţi că ai de treabă acolo, stai şi drege şi lucrează cum te pricepi, ghica, a. 572. A se pune pc treabă=a se apuca serios de lucru. Mefistofeles se pune pe treabă şi cată să facă plăcută lui Fausţ viaţa pămînlească. ionescu-rion, c. 72. De vreme ce păstrase încrederea înaltei Porţi..., se puse omul pe treabă, c. gane, tr. v. 135, cf. dl, dm, dex. (Regional) A sc (la la treabă = a se apuca de lucru. Nu mi-ar fi ciudă cînd n-aş vrea să mă dau la treabă. creangă, p. 200. A se lua cu treaba = a fi preocupat sau absorbit de muncă. Se lua cu treaba şi uita de urît. creangă, p. 140. A doua zi s-a luat cu treaba, iar a treia zi a uitat de tot. popa, v. 52, cf. dl, dm, dex. (învechit, rar) A avea treabă să ... — a trebui să . . . Un sal am cumpărat şi am treabă să mă duc să-l văz. varlaam, c. 317. (învechit, rar) A nu avea treabă să ... (sau a . ..) = a nu avea voie să a nu avea permisiunea să ... Să aveţi a opri aceale fînlini de păcură .... să nu aibă treabă călugării de Bistriţa a loa păcură (a. 1646). iorga, s. d. vii, 291. Nime să n-aibă treabă a prinde peşte (a. 1665). id. ib. v, 38. A-şi vedea (ori a-şi căuta) de treabă sau, învechit, a-şi căuta treaba = a lucra (conştiincios, cu sîr-guinţă). Să meair/em să ne căutăm treaba, dosoftei, v. s, septembrie llr/25. Jută banii, mulţumeşte, du-te, caulă-ţi de treabă, hasdeu, r. v. 15. Să ne vedem de treabă şi să urmăm a culege, chiar şi din vînătorie, 6701 TREABĂ — 5,39 — TREABĂ cugetări serioase, odobescu, s. iii, 49. Acum nici de treabă nu-şi mai căuta, nici mîncare nu se prindea de dinsul. creangă, p. 166. Ocolea şi-şi vedea de treabă, restabilind circulaţia, călinescu, c. o. 44. l. 390. Cu omul spin să nu-li faci treabă. rt;tf.-ganul, p. in, 27. (Regional) A avea (sau a-şi face) treabă cu cineva = a avea relaţii de dragoste cu cineva. Cleomenis au avut treabă cu muierea lui Isagor. herodot(1645), 295. Ruşine mi-e şi de iarbă, Cu cine mi-am făcut treabă, reteganul, ch. 175. + (învechit) Slujbă, post, funcţie. Şi-încă trebi mari cer şi vor, Zic că li se cade lor. mumuleanu, c. 103/3. Au fost aşăzat întru aceeaşi treabă la Pelersburg. ar (1829), &P/11. Cei noi, ce vor verii, îi vor pune In trebi mai mari. filimon, o. i, 193, cf. scriban, d. 3. Faptă; ispravă. începe a tăie copacul, să. cadă în car de-odată. Trebi de ale lui Dănită Prepeleac! creangă, p. 46. Aceasta este treaba săvîrşită cu leul de la Nemeea. ispirescu, u. 33. Vrei să faci din copilul nostru un vechil? Asla-i treabă de om nesocotit, ap. tdrg, cf. şăineanu, d. u. Petrecere: fără cavaleri era treabă turcească, nu creştinească. c. gane, tr. v. 432. Crezuseră că au făcut treburi bune. pas, z. iii, 63. O sfătuiră ... să fie foarte severă şi să nu repete aceste greşeli dacă vrea să facă vreo treabă, preda, r. 82. Treaba asta are să fie sancţionată. T august 1964, 49. Cea dintîi treabă ce făcu fii dc a slobozi pe cumnaţii săi. fundescu, l. p. i, 94. Drăgan Cenuşi i-o făcut triaba asta, da om puni noi odată mîna pi dinsu / o. bîrlea, a. p. i, 233. -0> E x p r. (Ironic) Marc treabă! = mare lucru, v. lucru. Ţi-oi mai da zece ani de viaţă. — Zece ani / mare treabă! zise Todorică. negruzzi, s. i, 90. Mare treabă! Nu cumva să-ţi zic „jupîne“? hasdeu, r. v. 144, cf. dl, DM, DEX. 4. împrejurare, situaţie; rost, rinduială; fel. Aceste capele de pravilă ■ . ■ le-au scos deusebi carea după traba sa. eustratie, ap. gcr i, 77/38. Are dumnealui datorii la. mine . .., osăbil altele ce me-u dăruit dumnealui la treaba nunţii (a. 1739). iorga, s. d. xi, 58. Ţara sigur va refuza tributul şi treaba vă veni la luptă. F (1871), 160. Fiindcă ştia bine treaba moşi-tului..., îl scaldă, creangă, p. 76, cf. barcianu, alexi, w. Asla-i trabă pe dreptate, Cînd boierii tri palate .. . Au pe lume cîte toate? paraschivescu, c. ţ. 169. De cînd au băgat în Academia grecească şi neamuri proaste, s-a schimbat treaba, barbu, princ. 293. Să port puşcă şi pistoale, Că ştiu treaba puştelor. sevastos, c. 279. Toate să le pui la rinduiala lor, toate la treaba lor. alr i 297/164, cf. 746. Cred şi trag speranţă ... c-am să-i scol şî dinlr-aiastă triabă. o. bîrlea, a. p. i, 287. O* Loc. adj. şi a d v. (Popular) Cu treabă (bună) = cu rinduială, cu socoteală, cu măsură. Nu lăsa voinic să moară Pentr-un pic de gurişoară. Pentr-a ţ.îră şi cu treabă, Nici chiar popa nu le-ntreabă. jar-nîk — bîrseanu, d. 367. Băutura-i bună, Cînd o bei cu treabă bună. doine, 190. Mîncaţ mai cu triabă, să s-agungă fărina. alr i 326/103. O E x p r. Dacă-i astfel treaba sau dacă-i treaba aşa = dacă astfel stau lucrurile. Dacă-i astfel treaba ..., apoi cine-a face un pas spre mine îl trimet să vadă pe bunică-sa.alecsandri, t. 1 136, cf. tdrg, cade. Acum, dacă-i treaba-aşa, Spune-i, dragă, maică-ta Să-ngrădească uliţa, jarnîic — bîrseanu, d. 61. (Regional) Aţa ţi-c treaba sau ţi-c treaba dc aşa = aşa stau lucrurile. Dacă vede că mi-i treaba de-aşa, unde nu-şi pune poalele antereului în briu. creangă, a. 94. Aşa ţi-e treaba? încă mă iei la trei parale? id. p. 315. Va să zic’ aşa ţ-e treaba? Stai dar, că ţi-o fac eu I ap. tdrg. Se vede treaba (că ...) = se crede (că .. . ), se pare (că ...); probabil. Precum se vede treaba, rîzi de mine. gorjan, h. i, 19/20. După cum se vede treaba, cam aşa şi era. ispirescu, u. 43. Se stabileşte un fel de familie nouă, cum se vede treaba. BACALBAŞA, S. A. I, 82, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, Vf., tdrg. Măi băiete, se vede treaba că şase luni de zile a fost poruncă să ieşi şi tu lot fală. galaction, o. 301, cf. scriban, d. Se vede treaba că rămas fără veşminte, i se dăduse dintre ajutoarele trimise ■ . . aceste bizare efecte, călinescu, s. 568. Se vede treaba să or fi ştiind ei ceva. preda, d. 89. (însoţit de determinări care arată modul) A iner«|e treaba = a se desfăşura, â evolua evenimentele (intr-un anumit fel). Vede el bine unde merge treaba, creangă, p. 219. Dacă văzură rroi TREABĂ — 540 — TREABĂ ţăranii eă astfel merge treaba, se înarmară şi ei spre apărare, ispîrescu, u. 210. Tare-i plăcea cum mere treaba la ramâni la botez, pribeagul, p. r. 105. Taci, fine, nu te speria, Că na merge treab-aşal bala.de, i, 409. A se ingroşa treaba v. i n g r o ş a. (Regional) A ti treaba pe ... = a se ajunge la .. ., a fi situaţia de a .. . Cf. polizu. Dac-a văzul ş-a văzul că-i treaba pe chef ..., a strigai să mai scoată o vadră din cel vechi. vlahuţă, ap. cade. Rotea o pereche de ochi spăimoşi de ai fi zis că era treaba pe moarte de om. n. zamfi-rescu, ap. t.drg, cf. zanne, p. iii, 112. (Regional) A ti treaba pe ciomag = a se ajunge la bătaie, id. ib. Nu e treabă = nu-i rost, nu-i speranţă să se întîmple ceva bun. Văzind că nu e treabă, alt nimica nu aşteptam decît mlnia Gangeadei. gorjan, h. iv, 95/22. Văzînd că na e treabă, începură a îşi spune greşelele. id. ib. 223/16. + (Regional) Obicei, deprindere; (învechit şi popular) nărav (1). Ştiu eu cum îi treaba nevestelor celor tinere, cînd nu-s bărbaţii cu dînsele: fac zîmbre şi trag acasă, creangă, p. 116. Feciorii boiereşti se sculară ca noaptea în cap, cum îi treaba lor. id. ib. 159. Bivolii, cam li-i treaba cînd dă căldura, o lăsat drumu şi tot o fugă au linul pină ce au ajuns la apă. vasiliu, r. l. 104. 5. (învechit şi regional) Folos, profit; utilitate. Tuturor să le fie de treabă, coresi, ev. 3. Mai multă Ireabă-mi aduc. id. ib. 334. Amănduror iasle de treabă postul, varlaam, c. 53. De să va prileji acel boiariu să fie de treabă şi de folos acei ţări. prav. 88. Această soîntă carte de îndireplare, daca va fi închisă şi necunoscută, de ce treabă va fi celor rătăciţi . . .? eustratie, ap. gcr i, 79/26. De ce ireabă-ţ sînt smochinele? (cca 1650). gcr i, 148/41. Leul, de s-ar şi pleca nouă, dar de ce treabă ar fi. neagoe, înv. 12/26. A fost dat ... 4 cai buni şi doă sute dc taleri de argint în treaba ţării (a. 1668). iorga, s. d. v, 41. Neşle lucruri spurcate şi fără treabă, dosoftei, v. s. noiembrie 139'YIO. De ce treabă sînt cuvinte multe? mineiul (1776), 144>’1/15. Focul iasle dat spre treaba oamenilor şi iasle biruit dc dinşii. varlaam — ioasai’, 127r/8. Meşteşugurile... cele mai de treabă şi mai de lipsă, şincai, hr. i, 8/25. E mai cu treabă cînd face neşline un lucru prin sine, decît cînd il face prin alţii, maior, ap. gcr ii, 202/6. Un linăr vreadhic, înţelept şi de bună treabă, ţichin-deal, F. 70/7, cf. clemens. Nu sc află un copaciu care să-i fie fost de treabă spre aceea, cx (1838), 30. Fostu-ne-ar fi de vro treabă o asemine vedere? conachi, p. 268. De ce treabă sînt bicele alea? ispîrescu, ap. cade. Tu eşti, brade, clenguros ..., Iară eu sînt lemn de treabă, jarnîk — bîrseanu, d. 508. Am o babă, Hăt, dc treabă (Uşa), gorovei c. 386. L o c. adj. şi a dv. (învechit) Fără (de) treabă = fără temei, nefondat, nejustificat. Toate lucrurile ceale mişcătoare, care vor fi supusă periciunii şi fără de treabă, pot să se vâuă. pravila (18.14), 91/12. Au făcut mare cheltuială ţărîi cu multe podoabe, can şi fără treabă, neculce, l. 118. Nu fără treabă a fi, socotim, dc ne vom sfătui iarăş cu aceiaşi scriitori, cantemib, hr. 70. Socotit-am şi domnia mea că să acolisesc făr’ de treabă (a. 1702). uricariul, XIV, 267/31. Fabula ... să o vădesc a fi fără de treabă, maior, ist. 88/6. La nebunii ca acestea vin de multe ori oamenii, povăţuiţi de frica cea fără de treabă a morţii, id. p. 35/1. <> L o c. a d v. (Regional) De treabă sau (învechit) cu (bună) treabă = cum trebuie, bine. Au fost numit şi el cu bună treabă Marele viteaz de la Cirlibaba. budai-deleanu, t. v. 125. Mă port cu treabă, lb. Nu să lă d'i treabă fără leşîie. alr sn iv h 1 225/95. O Expr. (Popular) A nu (mai) ii de treabă (ori dc nici o treabă) sau a (nu mai) fi nici de o treabă sau (învechit) a ii (fără) de nici o treabă = (despre fiinţe) a fi foarte slăbit (din cauza oboselii, a unei boli etc.), a nu mai dispune de întreaga forţă; (şi despre obiecte) a fi (cu totul) nefolositor, fără utilitate. Na numai cu 'păsările ruşinează pre noi Domnul, ce şi cu florile ... 1 nfrumuscţatu-le-au de nici o treabă fiind. coREsr, ev. 221. Aceaste prepusuri nu săml nice de o treabă giudeţului. prav. 66. Voao nu sînt bane de nimica aceale Mrlii nici vă sînt nici de o treabă, simion dasc., ap. gcr i, 144/23. Acumtoale mădulăriie trupului ... fură fără de nici o treabă şi nemişcate, ap. tdrg. Trîntorii nu sînt de nici o treabă. economia, 175/5, cf. lb. Tot la munci grele şi fărăspor o mină, ca s-o pîrască ... că nu-i nici de-o treabă şi s-o izgonească din casă. vlahuţă, r. p. 65. Aceasta este iubirea ta?... Are dreptate Curico. Oamenii sînt toţi nici de o treabă, i. negruzzi, ap. tdrg, cf. ddrf, barcianu, cade, scriban, d. Nu-i mai nici de o treabă, dr. v, 61. Nu-i de treabă, viciu, col. 205. Lucruri fără de iiis o treabă, alr sn v h 1 504/219. a Aruncă sapa că nu mai c de treabă. (învechit) A se face dc nici o treabă = a deveni nefolositor, inutil. Au umblat după deşertăciuni şi de nici o treabă s-au făcut, mineiul (1776), 154rl/3. (Regional) A-l lăsa nici de o treabă = a-l face (pe cineva) să devină neputincios, nefolositor. Peste gard arunCatu-rn-au, Nici de-o treabă lăsatu-m-au. marian, d. 271. + (învechit) Trebuinţă, necesitate, nevoie. Să nu ţinem mai mult den ce avăm, de cît ne e treaba, coresi, ev. 436. Am tri(mi)s ... să cumpere cuie de şindite de traba cetăţii (începutul sec. XVII), rosetti, b. 65. Acestea toate sînt aduse pentru treaba voastră, moxa, 346/38. Va agiuia furului ..., dc-i da niscare lucruri, ce sint dc treaba lui, cumu-i svrcadel sau topor. prav. 38. Să aibă şi vlădicul venitul său, să-i fie de treaba vieţii lui. eustratie, prav. 35/20. Lăudînd pre Domnul îl voi striga-n treabă, dosoftei, ps. 49/13, cf. 56/12. Cumpără pîine şi mălai şi alte bucatc pentru hrana şi treab[a] caselor lor (a. 1676). iorga, s. d. vii, 51. L-am miluit cu această sare, ca să fie de treaba sfintului schit şi călugărilor de hrană (a. 1689). id. ib. xiv, 3. Nemică nu vor găsi hrană de treaba oştii, neculce, l. 50. Săracul .. . n-are ccle de treaba hrănii (a. 1700). gcr i, 338/29, cf. anon. car. Salahorii să taie lemne dc treaba cetăţii, amiras, let2. iii, 122, cf. lm, cihaC, ii, 420. O Expr. (învechit şi regional) A fi dc treabă = a fi necesar. Iasle de treabă şi de trebuinţă, coresi, ap. dhlr ii, 485. Unde vei şti dumneata şoimi, ne rugăm dumitale să ne aducă, să plătim, că n-c foarte de trabă (a. 1640). iorga, d. b. i, 72, cf. alr ii 3 541/279. (Regional) Dc ce treabă? = de ce? din ce cauză? pentru ce? Bine i-o făcui ... Da de ce treabă, soro dragă? alecsandri, t. 417. De ce treabă să hărgăţesc eu ...? De ce să mă duc tul eu pin tîrg să cumpăr de mincare .. ■ ? sbiera, p. 73. + (învechit) Scop, destinaţie. Cu unghi de hier, ce le gătase de-aceaia treabă să strujască trupul svîntului. varlaam, c. 431. Se închid în caliţce dc drot (sîrmă) spre acea treabă făcute, economia, 191/4. 6. (Eufemistic) Eliminarea din corp a urinei sau a materiilor fecale. Cînd şezi pentru treaba trupului tău, nu-ţi goli genunchele, prav. gov., ap. tdrg. Intră într-una de ieşitorile celăţei pentru treaba trupului. varlaam, c. 138. El s-au făcut a merge din drum în pădure pentru treaba lui. n. costin, let. ii, 36/8. L-au fost năpădit trebile omeneşti, sbiera, p. 5. <0> Treaba mare = excremente. Cf. tdrg, scriban, d., ciauşanu, gl. Treaba mică = urină. Cf. tdrg, scriban, d., ciauşanu, gl. •<> E x p r. A-şi face treaba = a urina sau a defeca. Ia-ţi mai bine ţurca şi-ţi fă treaba-ntr-însa. sbieka, p. 6. + (Şi la pi.; şi determinat prin „rnuic-resc“) Menstruaţie, alr ii 4 210/27, 172. + Nume dat organului genital. Cf. novacoviciu, c. b. ii, 7, dr. v, 312, alr i 1 103/251, 934. O Expr. A-şi face treaba (cu cineva) = a-şi satisface nevoile sexuale. Cf. herodot (1645), 242, biblia (1688), 123/17. — PI.: treburi şi trebi, (învechit şi regional) trebe (l. rom. 1975, 599, alr i 1 103/934), (învechit) treabe. - Şi: (învechit şi regional) trabă, (regional) trăbă (a iii 16) s. I. — Din v. si. Tjrfcsi. 6701 TREABNIC — 541 — TREANCĂT TREÂBNJC, -Ă adj. v. trebnic2. TREABUÎ vb. IV v. trebui. TREACĂ s. f. (învechit, rar) Zăbovire, amînare. Să această treacă n-ar fi, pină acum adoară încă am fi veniţi, po 151/24, cf. 458. — Postverbal de la trecc. TREACĂT s. n. I. 1. Faptul de a trece (II 1); trecere (II 1). Cf. polizu, costinescu. Nu a rămas o singură sanie pe care să n-o fi atins în treacătul nostru. BOLINTINEANU, O. 390, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Pe acolo era mare treacăt de oameni, scriban, d. N-a mai contenit treacătul săniilor boiereşti, galan, z. h. 56. <> F i g. In treacătul lor dulce, aceste vînlişoare Se legănau p-aripe. bolintineanu, o. 213. Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte, eminescu, o. i, 188. Jăratecul topit subt spuză se înviora în treacătul vîntului. mironescu, s. 79. <> L o c. a d v. în treacăt = a) trecînd, în trecerc; p. e x t. la repezeală. Cf. polizu. Cetele tartare .. . acest palat, Lipsind oştirea noastră, în treacăt an prădat, alexandrescu, o. i, 69. Căci ei restoarnă-n treacăt . . . Scadroane, tunuri, corturi, alecsandri, p. iii, 232, cf. costinescu. Şi-n treacăt o cuprinse lin înlr-un ungher, degrabă, eminescu, o. I, 174. Ţăranii noştri, glumeţi cum sînt ei, ne tot şfichiuiau in treacăt, creangă, a. 127, cf. ddrf. Venea ca un logodnic zvîrlind mărgăritare Şi ramuri rupte-n treacăt din codrii de mărgean, anghel, p. 65. Im casa fără lacăt, Doar luna de mai vine S-o cerceteze-n treacăt. iosif, i’ATR. 74. Eu sînt zmeul din poveste ... — Cel ce-n treacăt arde toate din hotar pină-n hotar? eftimiu, î. 40. Eram aşa de grăbiţi şi ne vedeam în treacăt numai. camil petrescu, u. n. 137. Lăsîndu-nc tulpina păcatelor întregi, Ta~n treacăt numai floarea păcatului culegi. voiculescu, poezii, 11, 312. Ciobanii au apucat in treacăt cîte-o pîne. sadoveanu, o. x, 604. Seara, cînd în treacăt umbream în mers aleea, pillat, p. 17. Se uită ... în treacăt la cei doi şi />orni spre uşă. preda, î. 184. Plecă la vînăloare Şi-n treacăt mi se-abale Şi pe la ăl grîu de vară. teodorescu, p. p. 142; b) pe scurt (pentru a trece la altceva), în cîteva cuvinte, fără a insista. Nu mă pociu opri de a spune in treacăt cîteva amănunte care ne-au interesat, alexandrescu, ap. cade. Acestea zîse, în treacăt, să intrăm in materie. fm (1862), 10/1. Să ne fie iertat a releva în treacăt sfîrşitul pasajului citat, maiorescu, critice, 19. Am atins acest subiect — deşi cam in treacăt, odobescu, o. ii, 245. Aşa, ca să vorbesc în treacăt de aceste cusururi, voi zice că nu era leneş, gane, n. i, 153, cf. şaineanu, d. u. în treacăt fie zis, ceea ce vrea să sugereze acest titlu ... poale fi însă obiect de controversă, topîrceanu, 0. a. ii, 336. Fie zis în treacăt, are şi el multe păcate! scriban, d. Pot îndrăzni cel mult să ating chestiunea în treacăt, sadoveanu, e. 34. Anecdotele, în treacăt fie ţis, le-am scos din opera lui Helvetius. călinescu, c. o. 101. Le-am întrebai ... despre tine, aşa cum întrebăm noi femeile: în treacăt, cu indiferenţă, vinea, l. 1, 175. Povestea toate acestea în treacăt, preda, d. 105. A aprins lampa şi a mustrat-o în treacăt, lăncrănjan, c. i, 22. Âm vorbit în treacăt, n-am prea avut vreme. v. bom. ianuarie 1965, 61. Din treacăt = trecînd, în trecere, din fugâ. Cîte îneîntări nu mai culege el, din treacăt, în dulcea viaţă a amorului, filimon, o. i, 135. Am făcut doi fericiţi . ■ ■ din treacăt, alecsandri, t. 891. Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte o roză de sînge. bacovia, o. 88. Din treacăt îi aruncă Altă veste, topîrceanu, o. a. i, 34, cf. iordan, l.b.a. 273. 2. (învechit şi regional) Drum de trecere (III 1), calc de acces. Fiindu-ne treacătul nostru pe în ţinutul Covurluiului (a. 1741). uricariul, ii, 29/6. Tot pe aici treacăt spre iarmaroace: la Piatra de Dumineca Mare şi la Fălticeni de Sînl-llie. creangă, a. 73. Pe acel drum era treacătul urdiilor ce veneau să pustiască ţara. şez. i, 155. + (Regional; în forma treacălă) Loc pe unde se trece prin apă; vad (Livezeni). a ui 8. 3. (învechit, rar) Succes, trecerc (V). N-au mai mult la mine treacăt sfat şi ţipet femeiesc, Vai de-acei care le-ascultă! pr. dram. 359. II. (Regional) Diaree; boală manifestată prin diaree; (regional) trecătură (2) (Grădiştea — Rîmniru Vilcea). Cf. ol. olt. [Soţul] mi-a murit ... de ttia-căi, aşa i să zice la noi. ib. III. Scurgere a timpului; trecere (IV 1). Ani dr. rele Ce-au depus în a lor treacăt peste fruntea ţeril mele O coroană de martir, alecsandhi, p. ii, 75. <£• Loc. a d v. în treacăt = vremelnic, în mod trecător (III 1). Numai puţinei aicea le-a durea trupul în treacăt, şi acolo te vei odihni in veci. dosoftei, ap. tdro. Oricare păsărică îşi are ciripirea Ce-n treacăt pe-astă lume incintă auzirea. alecsandri, o. 264. — Şi: (regional) trcăcătă s. f. — Trece + sui. -el. TREACĂTĂ s. f. V. treacăt. TREAM s.n. 1. (Ban.) Şopron; staul. Pre lingă casă să mai află grajduri pentru vite, şopru. pentru scutit carul de ploi, tream (un şopron cu o plasâ) pentru scutirea plugului dc ploi ele. liuba — ian a, m. 100. întilnim şi sălaşe cu trei încăperi: la mijloc este coliba.. ., la stingă un staul sau tream, iar la dreapta un coteţ, vuia, păst. 65, cf. cade, gămulescu. e. s. 197, scl 1977, 190. Am dus boii în tream. Com. din sasca montană — moldova nouă. Mi-a picat treamut oilor, ib., cf. l. costin, gr. băn. ii, 197. La unele case se face tream, adecă, întrînd pe poartă, păşim pe un loc acoperit, dar in partea dinspre curte deschis. chest. ii 268/11, cf. 434/10 a, 11, alr i 1 792/12. 2. (Prin nord-vestul Olt.) Drum pe coastă, în pantă. gr. s. v, 124. — PI.: treamuri. — Şi: tram s. n. cade, com. din SASCA MONTANĂ — MOLDOVA NOUĂ, L. COSTIN, jGB. BĂN. II, 197. — Din ser. treni „tindă, vestibul“. TREĂMPĂ s.f. v. trampă*. TREANC s. n. (Prin nordul Munt.; cu sens colectiv) Resturi dc paie, de fîn, ogrinji, care sc întrebuinţează ca aşternut pentru vite. Cf. cOman, gl. Nu s-a mai scos de mull treancul de la vite; e coşarca plină, udrescu, gl. + P. e x t. Gunoi (lexic reg. ii, 17, udrescu, gl.); grămadă de gunoi (rădulescu-codin). — PI.: treancuri. — Etimologia necunoscută. TREANCA'FLEĂNCA interj. Cuvint care arată pălăvrăgeala, trăncăneala. Cf. i.b, polizu, lm, ddrf, barcianu, cade. Ce iot tranca-fleanca toată ziua? scriban, d., cf. scl 1967, 732, form. cuv. i, 230, l. rom. 1972, 549, coman, gl. Treanca-flcanca, mere acre. Cf. polizu, baron zi, l. 86, vlahuţă, n. 200, ALEXI, W., PAMFILE, J. III, 80, ŞĂINEANU, D. U., ZANNE, p. iii, 661. Trenchea-flencliea, trei lei părechea. id. ib. v, 387. Trenche-flenche, trii lei păreche. mat. folk. 726, cf. zanne, p. v, 387. Iioarţa, hoarfa pe spinare, Tranca-fleanca pinlre picioare (Meliţa, meliţoîul). go-rovei, c. 226. O E x p r. (Regional; adverbial) A umbla Ueanca-fleanca = a umbla fără rost, a merge de ici-colo. Tot umbli trenchea-flencliea Şi nu-ţi caţi şi tu perechea, pamfile, c. ţ. 332, cf. alr i 1 377/87. + (Substantivat, f.) Epitet dat nnui om de nimic, unui palavragiu, unui flecar. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. ^ (Substantivat, f.; prin Bueov.; în fornia treancă-fleancă) Epitet depreciativ dat unei ţărănci care poartă haine orăşeneşti. Cf. i. cr. v, 126. — Şi: treâncă'fleâncă, trănca-ilesuica, (rinehea-flen-chea, trenche-lleuche interj. — Tranca + fleanca. TREĂKCĂ-FUEANCĂ interj, v, triama-ilcanea. TREANCĂT s. n. (Regional) Ogrinji1 (1) (Păuşeşti Otăsău — Băile Govora). Cf. coman, gl. 80. — PI.. V — Cf. t r e a n c. 6712 TREAN COT-E — 542 — TREAPTĂ1 TBEÂNCOTJB s. t. pi v. traneotă. TREĂNŢĂ s. f. v. zdreanţă. TREAI*1 adv. (Prin vestul Transilv.) Ţeapăn, rigid. RBV. CBIT. III, 172. — Etimologia necunoscută. TREAP2 interj., s. ii. v. trapl. TREAP3 s. m. (Regional) Nume dat unei plante nedefinite mai îndeaproape. Cf. bocăneţu, t. a. 258. + (Adjectiva); în sintagma) Pămînt treap = pămînt nelucrat. Cf. ii ix 37, bocăneţu, t. a. 217, 256. — Şi: trăpă s. f. bocăneţu, t. a. 258. — Etimologia necunoscută. TREAP4 s. n. (Prin sudul Munt.) Fier lung, folosit pentru osii la car; (regional) drab. lexic reg. ii, 71. -PI.: ? — Etimologia necunoscută. TREAI’5 subst. (Prin Olt.) Groapă în care se pune zer clinilor la tirlă. Cf. cade, plopşor, v. o. 15, gă-mulescu, E.. s. 197. -•> PI.: ? Din ser. trap. • . TREÂPA-LEÂPA interj. Cuvînt care imită zgomotul produs prin lovirea repetată a urnii corp de o suprafaţă .moale sau a unui corp moale de o suprafaţă netedă; spe c. cuvînt care imită zgomotul unui mers încet, greoi. V. t e a p. Cf. pascu, c. 110. în pădure cioca-boca, in.tirg hi-ho-ho şi accisă treapa-leapa (Calul). gorovei, c. 37. Treapa-leapa pe cărare, hingher mih-gher pe spinare (Călăreţul), id. ib. 49. Merge in pădure, face cioc-boc, vine acasă, face treapa-leapa (Meliţa, me-liţoiul). id. ib. 226. Pe cimp mi ha ha şi acasă treapa--leapa. (Sita), id. ib. . 345. . — Treap2 -f leapa. TREÂPĂD s. n. .1. Trap1 (2).. Să purceadă . . . in treapădul calului cel mare. M. costin, o. 160. Nu a-leargă la războaie niciodată, rar dau in ireapădul .cailor. n. costin, l. 597. Mişcă, picioarele ca un cal... ci merge in treapăd mare. ar (1829), 1362/16, cf. i. golescu, c., polizu^ In ireapădul cel mare al cailor ne duce. ghica, s. 321, cf. costinescu. Se depărtase in Ireapătul calului, odobescu, s. i, 146. li dedei un impuls nou calului, care-o începu in treapăl. eminescu, g. p.:117. Murgul . . , nu voia să o ieie la treapăt- slavici, n. ii, 195. Călări intrau înlrapăi şi doi sau trei ostaşi. MACEDONSKI, O. i, 42, cf. DDRF, ALEXI, W., TDRG, PAMFILE, A. R. 205, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D. Caii se puseră iarăşi în treapăt şi au plecai mai departe. sbierA, p. 108, cf. H ii 289. Schimbă treapăd in pas lin. ant. lit. pop. i, 436. O Expr. A umbla (sau a fugi, a da etc.) îli treapăd (sau, regional, în (repete) = a fugi; a umbla repede, a se zori. Fu silit a mearge pre lingă cai în treapăd. dosoftei, v. s. septembrie 18v/10, cf. alr h/872. E aşa vîrlavă muierea asta, toată ziua umblă-n trepete. udrescu, gl. (Regional) A lua în (sau la) trepete (pe cineva) = a certa, a repezi pe cineva, id. ib. Cum l-a văzut, l-a şi luat la trepete, nici uşa n-o mai nimerea! id. ib. + Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăială, tropăitură. începu a răsuna, cu un vuiet depărtat, Ireapătul cailor, odobescu, s. i, 105. Pe uliţa mare e o circulaţie vie . . ., acompaniată de cio-cănilurile ritmate ale trapătului de potcoave pe luciul asfaltului., caragiale, o. i, 57. S-auzi un scîrpit de căruţă hodorogită şi treapăd de potcoave, anghel — iosif, c. L. 179. N-a trecut mult şi din spate i-a venit huruit de roţi uşoare şi trapăt grăbit de cai. popa, v. 82, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. ■ 2. Alergătură multă de colo pînă colo, umblet, u m b 1 ă t ii r ă; p. e x t. oboseală. Să plătească şi ireapădul dobitocului, cîtu-l va fi purtat, prav. 10. Treapădul (a. 1651). d. bogdan, gl., cf. anon. car. Acele vechi biblii atila s-au împuţinai, cit. . . nici cu foarte mare preţ, făr de mare trapăd şi osteneală nu se află (a. 1795). bv ii, 380, cf. drlu, lb, póhzu, ddrf, GHEŢIE, R. M., BABCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. In sfirşit, după attta treapăd şi după atîtea dibuieli, găsi şi peştera, stănoiu, c. i. 154, cf. scriban, d. Bietul tală-său . . . mai nu. mai puica umbla de bătrîneţe şi de-atit amar de trapăd. rev. crit. i, 40, cf. H ix 90. Io mă-nl'in cu cîntecu. Ca lupu cu trapădu. Cind puş-caşu dobind'eşt'e, Iel cu piel'a să plăt'eşl'e I alexici, l. p. 69. Mă plătii cu cîntecu Ca lupu cu treapătu, Vtnătoru-l înlîlneşte, Dă pielea.şi să plăteşte, mat. folk,. 9. Trei zile trapădul şi un ceas praznicul, zanne, v: i, 17, cf. ii, 782, creangă, ap. ddrf, alexi, w. + .(Prin nord-vestul Munt.) Loc de trecere, cale de acces. A fi î.n Ireapădul tuturor, udrescu, gl. Grîul din vale e pus locma-n ireapădul vitelor, id. ib. 3. (Popular) Diaree; (popular) trepădarc (2). .Pricinii ie un silnic vărsat şi treapăd. ist. am. 56^/13, cf. veisa, i. 148/19. Holeră... numim boala, aceea care se arată între altele cu vărsai, treapăd. c. vîrnav, h. 1/9.. Urmează o pútrida şi necurmată ir.eapădă, pănă ce piere, cuparencu, v. 13, cf. 38, hem 218. Tutunul aduce ta acei cari nu stnt deprinşi cu dinsul ame'(alá¡. durere dc cap, vărsat şi treapăd. i. ione&cu, c. 98. Boii şi vacile zac de felurite boule .şi anume: de treapăd (diarea). dame, t. 30, cf. săghinescu, v. 107, N. leon, med. 141. Capătă nu numai un. treapăd foarte¡ mare, ci chiar şi vintre, marian, ins. 61, cf. candrea, F. 221, 376, BIANU, D. S., ŞĂINEANU, D. U,, SCRIBAN, D., băcescu, p. 80, h x .483, 548, 588, xvi 323. Acest- lapte naşte Ireapădul, trepădarea sau Irepădatul. pamfile, b. 37. Toate soiurile de vile . . . sufăr uneori de pin-tecărie sau treapăd. şez. iv, 123, cf. v, 16.4, alrm i/i h 174, a v 14. +. (Regional; şi în sintagma treapăd cu singe, n. i.eon, me». 141, candrea, f. 221, bianu-,• d, s.) Dizenterie. Com. din straja. — rădăuţi. 4. (învechit) Taxă sau amendă percepută de portărel, armăşel etc.. de laxei ce nu se prezentau de bună. voie la procese sau care nu-şi plăteau datoriile. V;. c i .o b o t e. Ar veni dumnealui cu vreo cheltuială . sau trepede (a. 1698). iorga, s. d. xii, 8. Jafuri, :colaci şi treapede să lipsească (a. 1715). id. ib. v, 343. Treapăd de la . oamenii de frunte să iei 6 potronici (a. 17.41): URicARiuL, iv, 407/1. Cine nu va veni la giudecat[ă] să-l aduc[ă] făr' de voia lui cu treapăd.. . . , de la-omul de frunte, să ia 6 pot (a. 1742). iorga, s. d. vi, 226. Să-împăca dînd[u]-/e trepădu (a. 1733): id. ib. vii, 40. Treapădul ce au să ia de la cei ce se aduc pentru pricini de judecăţi (a. 1776). uricariul, xix, -343. Puind pe pirîti.dţ au dat şi treapăd (a. 1785). iorga, ş. d. vii,. 7. Cine va răminea de judecată, va plăti treapădu. şi cheltuiala părţii ce va avea dreptate (a. 1822); doc. ec. 254, cf. 280, hem 1 371, scriban, d. — PI.: (rar) trepede. Şi: (popular) treapăt (pl. şi treapăte udrescu, gl.), (învechit şi regional) trsi-păd, trepăd, (regional) trâpăt s. n., (rar) treâpădă s. f. — Postverbal de la trepada. treapădA vb. .1 v. trepada. TREÂPĂDĂ s. f. v. treapăt. TREÂPĂT s. n. v. treapăd. TREÂPCĂl s. f. v. pretcă. TREAPCĂ2 s.t. v. treaptă). TREÂPSĂ s.i. v. treaptă1. TREÂPTĂ1 s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre suprafeţele orizontale, cu lăţime relativ mică,, situate la înălţimi diferite faţă de sol, care alcătuiesc o scară; (învechit) stepenă. Ca pre neşte treapture den ceale mici spre cealea mai. de sus suie-se. coresi, ev. 345. Pre treaplesă nu sui la oltariul mieu. po 24G/12. Sosind la treapte, tîmplă.-să a-l duce neşte viteaji pentru năvala 67?8 TREAPTĂ1 — 54,3 — TREAPTĂ1 mulţimei. n. test. (1648), 164r/21. Făcu s.care bisericii iot de piatră ... cu 12 treapie (a. 1654). gcb i, 173/2, cf. biblia (1688), 532/57. Treptele casei lui să se roadă de picioarele tale. ţichindeal, f. 230/27, cf. clemens. întru această cetate este un turn. foarte înalt, cu 170 trepte, golescu, î. 53, cf. dhi.u, lb, polizu. Se aşeza pe treptele scării, dc la intrarea casei, filimon, . o. i, 123. Coborî treptele palatului cu un mers sigur, fîw (1862),. .55, cf. costinescu. Nişte trepte de lemn duceau în catul de sus. eminescu, n. 3.7, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Gara cu treptele murdare şi alunecoase. BRX.TESCU-VOINEŞTI, î. 7, Cf. ŞĂINEANU,'. D. u.. O scară mînăslirească cu treptele de piatră, bassarabescu, s. n. 22. Şi pe cea din urmă treaptă Am îngenuncheat şi-am plîns. minulescu, v. 16. Coborî scărilet ■ . . sărind treptele două cîte două. c. petrescu, c. v. 363. Venise sărind cîte patru trepte o dată, ea să-i aducă gazeta. popa, v. 205, cf. voiculescu, poezii, i, 137. Sui greu treptele scării, sadoveanu, o. iii, 79. Pe cotite trepte prin ganguri îl urmam, pillat, p. 20, cf. blaga, poezii, 302. încet, încet, începu' să urce scara, treaptă cu. treaptă, v. rom. august 1954, 99. Dc la Ccimeră şi Senat începură a sosi reporterii, luînd şi ei treptele cîte două. vinea, l. i, 326, cf. demetrius, â. 247. Să nu puneţi, piciorul pe treapta asta. ii. lovinescu, t. 163. Cobori treptele vagonului, vornic, p. 188. Urcaseră treptele foişorului, barbu, pm,nc. 37. Treptele... erau tocite toate, roase de paşi., lăncrănjan, c. ii, 277. Am rămas acolo, jos, pe treptele prispei, ţ. august 1.964, 71, cf. vulpiîscu, p. 17. Mă.pogor, mindră, pe trepte, jarnîk — bîrseanu,'d. 300, Cf. alr i 652, alr ii/i h 272, aLrm ii/i h 346,: ib. h 372, a ii 12. Cind ie urci în sus pc scară, din treaptă în treaptă să păşeşti, ca să nu te poticneşti. zanne, p. iii, 364. Cine sare multe trepte deodată, i se -flinge piciorul, id. ib. 412, c.f. cade. De la pămînl pînă la prag merg patru paşi numărînd (Treptele), şez. vii,'124. <0> (Prin analogie) Gindurile şi sentimentele pe care le aveam eu, privind . . . printre treptele despicate ale scării Carpaţilor. galaction;’ o. 63. O F i g. Soarele scoborîse treptele văzduhului spre lumea cealaltă, hogaş, ¡vi.' N. 64. Cartea mea-i, fiule, o treaptă. ' akghezi, v. 9. Nu avea niciuna din acele însuşiri de a alergă repede pe treptele vieţii, călinescîj, e. 431. Nebănuitele trepte, blaga, poezii, 189. Coboară din cocoaşa munţilor, Trepte cu trepte, . . . feciorii, '■ Urmaşii, strănepoţii Horii.' benioc, v. 82. Spre. creştetul treptelor nopţii, glasul iui Giuseppe se năpusti deodată înlr-un iureş de deznădejde; vinea; l. ir, 314. Toate aceste lucruri... nu sînt scopuri în sine,, ci .trepte şi mijloace, h. lovinescu., t. 290. Poporul, suit pe necunoscutele trepte; E altul dccit a fost atunci, boureanu, s. p. 89. O (Geol.) Treaptă geotennică ==. adineimea in metri )a care temperatura creşte cu 1°C. geologia, 9. Treapta geotennică variază de la un loc la.;altul. ib. O Loc. a d j. în trepte = in formă de scară. Frezele de întrebuinţare specială ca:- freze în trepte, freze unghiulare etc. orbonaş, mec. 323. Aceste sisteme se numesc „cu roţi in trepte“, soare, maş. 158. Mărirea numărului de abataje în trepte răsturnate, scîn-teia, 1952, nr. 2 388. Ţi se pare că cerul coboară în trepte din măgurile de la asfinţit ■ . ■ şi pînă în şes-v. rom. februarie 1964, 71. + Fiecare dintre săpăturile în formă de treaptă1 (I) făcute pe un loc în pantă. O potecuţă cu trepte scobite în piatră te duce ... la gura unei vizuini înguste, vlahuţă, ap. cade. + Configuraţie a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare; amfiteatru. Subcarpaţii însoţesc arcul carpatic . . ., ca o treaptă de relief mai coborîtă. mg i, 100. + Fuscel la scară. Puindu-i [druguleţii] d-a curmezişul pe drugii cei maii, închipui treptele unei scări, ispirescu, l. 59, cf. cade, alrm. ii/i li 346, alr ii/i mn 135, 3 889. + (Regional) Pîrleaz (1). alrm ii/i h 298/784, alrii/i mn 124, 3 836 bis. + (Regional) Fiecare dintre cupele de la roata morii. Com. din săuşte - sibiu. + (învechit) Grad la termometru. De la 12 pînă la 28 treaptă a termometrului. Înv. vin. 60/13, cf. 99/10, u pasca, m. 126. 2. F i g. (Adesea însoţit de determinări) Grad, nivel; etapă, fază. Cunoaşle-le pre sinet a fi cea mai îniîiu treaptă a înţelepciunii, klein, ap. gcr ii, 154/19' Să puteţi afla treaptele viriulei. petrovici, p. 135/10. Cînd dorul de a mişca se află în . cea mai înaltă a sa treaptă, atunci el înfăţişează negreşit sublimul, heliaoe, 0. ii, 37, cf. .35. Toţi oamenii nu. au aceeaşi treaptă de. putere.. Unii: sînt slabi, alţii bolnavi, marcovici, d. 382/16. De la viermuşori . . ;■ pînă la om ...,: cite trepte schimbătoare, conachi, p. 269, cf. polizu, ciiiac, 1, 286.. Intre vanitate şi renunţare perpetuă, la demnitate . . . sînt, mi sc pare, destule- trepte.. caragiale, o. vii, 248, cf. ddrf, barcianu. Răslurnase toate planurile ce şi \e făcuse . . . în legătură cu trecerea dragostei lor prin toate treptele. agÎrbiceanu, s. 50. Un tip de pe cea din urmă treaptă intelectuală. ibrXileanu, s. 71, cf. şăi-neanu, d. u. Scară de salarizare împărţită în trepte, denumite categorii tarifare, leg. ec. pl. 282. Să ne simţim pe treapta celei mai înaintate umanităţi. cXli-nescu, c. o. 91. O cercetare ca aceasta . . . face parte din treapta filologică şi istorică a interpretării, vianu, l. r. 44. Mersul înainte al. societăţii, de la treptele inferioare la. cele superioare, contemp. 1953, hr. 359, 2/1: Orientări ideotogico-artisUce proprii anumitor trepte de dezvoltare ale conştiinţei sociale, ist. lit. ro'm. i, 12. O suită dc momente . . . sînt tot atîtca trepte care lămuresc deznodămîntul dramatic, r iunie 1964, 87. Valoarea de cunoaştere a nuvelei va fi dală dc capacitatea , ei dc a ne purta din treaptă în treaptă spre o înţelegere esenţială a problematicii umane, v, rom. decembrie 196.4, 118. Luptele muncitoreşti desfăşurate. între anii 1929— 1933 ... au ridicat pe o treaptă mai înaltă tradiţiile revoluţionare ale clasei muncitoare, scînteia, 1966, nr.. 6 893. An de ~avînl.ală construcţie economică şi socială care a ridicat patria noastră pe noi trepte de progres. ib. 1972, nr. 9 016. Aceste reiaţii pot demonstra treapta relativ înaltă la. cârc ajunseră daco-geţii. h." daicoviciu, D, 45. . 3. ,F i g.. Categorie socială, pătură, strat; condiţie' socială, stare; rang, situaţie. Membri bisericeşti şi mireneşli din : toate treptele Principatului Valahiei (a, 1774). uRiCARiuL, î, 172/8. Armaşul să nu fie volnic a. trimite să aducă la judecata puşcăriii pe nici un om de orice treaptă, prav. cond. (1780),' 58.. Oameni de măcar ce treaptă vor fi. şincai, hb. ii, 17/7. Nu se va lua: macar un ban peste dreptul analog ce se cuvine la fiecare sal şi treaptă (a. 1813). uricariOl, t, 193/21’. Cheamă pe treapta a boierime, apoi şi treapta din nego-ţime. zilot, cron. 352. Poale să se întîmple o simţitoare pagubă la toate treptele de oameni, de aici din ţară (a. 1825). doc. ec. 343.. Văz oameni făr’ de nici o ştiinţă ■ . ■ urcaţi la cea măi înaltă treaptă, ci numai prin dare de bani. golescu, î. 106, cf. drlu, lb. Treptele boierilor ... ne fac nefolositori în soţielale. mumu-, leanu, c- 7/8; Toţi robii de războîu, de orice naţie, treaptă şi parte vor fi. ..., să se sloboază. cr (1829), 2892/32. Purtările sale cele înţelepte cu ţoale treptele de oameni. gorjan, h. i, 2/10, cf. donici, f. ii, 9/14. Cel ce-şi adună ştiinţele frumoase . . . Treaptă are-naltă, toţi it laudă foarte, bărac, ap. gcr ii, 234/29. Oameni de toată treapta, i. văcărescul, p. 33/12, cf. conaci-u, i\ 259. Socoti ... a înălţa mai mulţi dintr-înşii în treapta de nobili, bălcescu, m. v. 400. Vei uila treapta, în care ai trăit şi viaţa cea plină de mărire? pr. dram. 350. Vorbind cum vorbim cu toţii cînd sînlem între noi, fieştecare după treapta lui. russo, s. 4. Era fiica unui boierinaş, care prin slujbele sale, se ridicase la o treaptă cinstită, negruzzi, s. i, 20, cf. alexandrescu, o. I,' 319, ciiiac, i, 28G. Doamne şi domnişoare din toate treptele ... se devotaseră celor mai grele îndatoriri. maiorescu, D. ii, 134. Avea. trecere la treptele de jos ale naţiunei. odobescu, s. ii, 511. Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii, Deopolrivă-i stăpîneşte raza ta şi geniul morţi:, eminescu, o. i, 130, cf. ddrf. La curte . . . poate sia-nor pe trepte mai înalte Vreunele or poate tu-n frunte le vei sta. coşbuc, s. 86, cf.. barcianu. Unii s-au urcat pînă la trepte mai înalte în 6728 TREAPTĂ2 — 544 — TREAZ organizaţia conducerii sloiului, pribeagul, p. r. 15, cf. scriban, d. Zise, uiiind de treaptă şi buiiă-cuviinfă. Ârghezi, s. v, 243, cf. xi, 97. Coborînd pe irepiele ierarhiei, ajungem [a profesiunile apropiate de meserii, ist. i.. rom. i, 65. <0> (Determinat prin „socială“) Visa pentru copiii săi o treaptă socială mai înaltă. căli-nescu, E. 23. Indiferent de treapta socială a eroului. ist. lit. rom. i, 82. + (Învechit, rar) Grad militar. Sultanul dă aceste semne cu dăruirea gradelor seau treptelor, ar (1829), 248V25. 4. (Muz.) Fiecare dintre sunetele unei octave, pur-tind una dintre cele şapte denumiri sau una dintre notaţiile literale corespunzătoare lor. Cf. tim. po-povici, D. m. Intervalul octavei se împarte în altele mai mici..., numite trepte, cişman, fiz. ii, 78. 5. (Bis.; şi in sintagma cîntecul treptelor) Nume dat unor psalmi, care la evrei se cîntau urclnd scările templului. Cîntecul treapcelor. dosoftei, ap. gcr i, 249/19. Apoi treptele: întîiul antifon. mineiul (1776), 83V2/30, cf. 156rl/37, b (1938), 618, 619, 620, 621. Pl.: trepte şi (popular) trepţi (alr i 652/150, 156, 166, 251, 592, alrm ii/i h 372, a i 23, ii 12), (regional) trepţe (alr ii/i h 272/386), (invechit) treapiure. — Şi (regional) trepte (alr i 652/251, 290, 295, 355, alr ii/i h 272, alrm ii/i h 372, a i 20, 34, porţile de fier, 349, pl. trepte alr i 652/556, alr ii/i h 272/349, a i 20, 34 şi trepţi alr ii/i h 272/157, porţile de fier 349) s. f., s. m., trepţ (alr i 652/542, pl. trepţi) s. m., treâpte (ib. 652/302, 305, pl. treapte) s. f., trepten (ib. 652/49, a ii 3, pl. ireptene alr i 652/49) s. n., trâptă (ib. 652/1, 12, 18, 229, alr ii/i h 272/2, a i 13, iii 12, pl. trepte), traftă (alr i 652/772, pl. trefle), treâpcă (alr ii/i h 272/537), treapsă (alr i 652/370, 375, 378, 381, 835, alr ii/i h 272, alrm ii/i h 372, a iii 2, 16, 17, pl. trepsc alr i 652/375, 378, 381, alr ii/i h 272, alrm ii/i h 372, a iii 2, 16, 17 şi treapse alr i 652/835), treăp|ă (ib. 652/215, 217, 218, alr ii/i h 272/219, a iii 1, pl. trepje), streâpţă (alr i 652/ 385, 388, a v 15, pl. slrcpţe alr i 652/385, 388 şi strepţi a v 15), (prin Transilv. şi Ban.) dreâplă (alr i 652, alrm ii/i h 372), (regional) preaptă (alr i 652/ 320, alrm ii/i h 372), prâptă (alr ii 3 851/310, pl. prapte) s. f. — Lat. traicota. TREAPTĂ2 s. f. (Regional) Pămînt argilos (Grădiştea — Craiova). gl. olt. — Etimologia necunoscută. TREÂPTE s. f. v. treaptă). TREAPTĂ s. f. v. treaptă’. TREASC1 s. n. Tun1 mic primitiv, care se încărca pe la gura ţevii, folosit la serbări, petreceri pentru a produce pocnituri; (învechit şi regional) piuă (5), (Învechit) săcăluş, (regional) mojar (3). Cf. anon. CAR., LB, CIHAG, II, 419, LM, MARIAN, S. 11. I, 186, DDRF, oheţie, r. m. Iar cind alaiul s-a pornii ..., A prins să sune sunet viu De treasc şi trîmbiţi. coşbuc, p. i, 56, cf. baboianu, alexi, \v., tdrg. înainte de miezul nopţii începură să împuşte treascurile. agîrbiceanu, a. 106. în pădurile de pe culmi se auziră, clocotind pînă în depărtări, trei bubuituri de treasc. id. l. t. 230. Aproape în întregul Bănat şi pe Valea Murăşului se complectează parada bisericească cu bubuituri de ,,tras-curi“. pribeagul, p. r. 136, cf. scriban, d. Trăgeau clopotele şi se auzeau pocnituri de ireascuri. cătană, P. B. IT, 106, cf. CABA, sXl. 99, L. COSTIN, GR. BĂN. II, 197. + (învechit, rar) Tun, mortier. îndată ce începură să puşte din castrele nemţeşti cu Ireascuri, secuimea o şi tuli la fugă. bariţiu, p. a. i, 248. — Pl.: Ireascuri. —Şi: (prin Ban.) trase s. 11., treăseure (com. din timişoara) subst. — Din ser. tresk. TREASC2 s. n. (Prin Olt. şi vestul Munt.) 1. Ogrinji1. Cf. abh. olt. ix, 249. O E xp r. (Glumeţ) La treascul meu = la casa mea. chest. ii 54/84. + Gunoi (ciau-şanu, v. 205, a iii 2) sau praf (boceanu, gl., paşca, gl., gr. s. v, 121, cv 1952, nr. 2, 38, l. rom. 1960, nr. 5, 36, lexic reg. 32) rezultate din paie sau din fin (scriban, d., i. cr. vii, 126, ix, 126). Fugi de acolo, că te umpli de trcasc. boceanu, gl. Stropeşte pe jos cînd mături, că se ridică treascu. paşca, gl. 2. Ceea ce rămîne în cazan după fierberea săpunului (Ostrovu Mare — Vînju Mare), gl. olt. — Din bg. Tpecua, ser. treska „aşchie“. TREĂSCURE subst. v. treasc1. TREAŞCA-FIJEAŞCA s. f. invar. (Regional) Noroi apătos (Măţău — Cîmpulung). coman, gl. Drumul e tot o treaşca-fleaşca. id. ib. — Formaţie spontană de la fleaşcă. TREAZ, -Ă adj. I. (în opoziţie cu adormit) Care se află In stare de veghe, care nu doarme; deştept. Iaste strajă treaivă celor ce stau spre năl-ţimea bunătăţilor (a. 1642). bv i, 123/3, cf. budai-deleanu, lex., lb. Ea se afla într-unul din acele momente, ... cind visezi treaz, negbuzzi, s. i, 78. Bă-irîna mamă, trează de grija ce-o domină, alecsandri, p. ui, 322, cf. cihac, ii, 420, lm. Ia priveşle-i cum stau toţi treji şi se uită în ochii noştri. creangă, a. 39. De ce să nu-şi scurteze ziua, cind e atît de bine să dormi şi atîl de rău să fii treaz? slavici, ap. cade. I se sperie somnul şi rămase treaz şi nebînluit de piroteală. ispi-rescu, l. 74. Paznic veşnic trist şi veşnic treaz, pillat, p. 60. Aşteaptă în pridvor . . . Că doar ea rămase trează. PARAScmvEScu, c. ţ. 120. Se îndoia în sinea lui dacă-i treaz ori visează, vornic, p. 194. Poate că numai eu rămăsesem treaz şi santinela de afară. v. rom. august 1958, 82, cf. bănulescu, i. 41. Era treaz de mult. v. rom. septembrie 1970, 63. O- F i g. Veghează-n noap-tea-ntunecată De-a pururi treaza cugetare, voiculescu, poezii, i, 35. îl aştepta — căci şi dorul ei trebuia să fie treaz, ca şi al lui. sadoveanu, o. ix, 143. Gîndul i se lenevise, . . . atenţia nu-i mai era trează, vinea, l. ii, 154. Cu cuvinle meşteşugite încercase să-i fină atenţia trează, babbu, princ. 81. O veghe încordată, interioară, a spiritului său veşnic treaz. v. rom. octombrie 1964, 6. O (Adverbial) O hărnicie treaz susţinută. blaga, hr. 37. + F i g. Care aparţine treziei (1), care se petrece în timpul stării de veghe. Ai darul de a vedea, în vis treaz, sadoveanu, o. xii, 43. Gîndiri din ceasuri treze, căxinescu, l. l. 63. 2. Fig. Care este atent la cele ce se petrec în jur; care veghează cu atenţie; vigilent. Ion Vodă să fie treaz şi cu pază. u. costin, ap. gÎdei. Boierii ungureşti . . . dau ştire lui Ştefan Vodă să fie treaz prejur sine. n. costin, ap. cade. Stam .. ■ Iscodind cu ochii treji. i. barbu, j. s. 47. Primejdia le ţine treaz. h. lovinescu, t. 9. Treze, popoarele lumii veghează, frunză, z. 17. Stătea cu urechea trează. Auzea uşa deschizîndu-se. v. rom. martie 1969, 27. Un. viteaz Care vecinic şede treaz, alecsandri, p. p. 214. 4 Care denotă vigilenţă. Să vă luaţi cele mai treză măsuri întru nepătimirea aceasta a locuitorilor (a. 1823). uricakiul, xiv, 290. 3. Care nu e beat, care nu s-a îmbătat, care nu e ameţit de băutură. Cel bal ... de va greşi să va certa mai mult, iară tot nu cum are fi treaz. prav. 264, cf. anon. car., buijai-deleanu, lex., polizu, lm. Te-ai îmbăiat ... — Zău că eram treaz, slavici, n. ii, 323. Va înceta de-a bea mai departe şi va fi omul cel mai treaz, marian, o. i, 171. Vezi paharele cum, pline, tot la gură năvălesc ■ ■ ■ n-ar avea nici haz, între noi, în astă seară, numai tu să rămîi treaz, beldiceanu, p. 128, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Dacă erau treji s-ar fi apucai să facă o asemenea nelegiuire? agîrbiceanu, s. 30, cf. ciauşanu, gl. D-o fi vreun beţiv, Palmă să mi-i daţi ... D-o fi vrun viteaz, Chipeş, viu şi treaz, Palmă să nu-i daţi. balade, ii,. 266, cf. zanne, p. iii, 466. Să fii treaz, nemîncat, dacă ţi-o zice lumea că eşti beat, du-te de te culcă. ddrf. (Ironic) Diaconii şi cu pochii, de treji ce sini, de-abia văd cu ochii, creangă, 6736 f REÂ7.V — 545 — TREBUI a. 140. O (Substantivat) Ce e în Inima treazului stă în gura beatului, zanne, p. iii, 462, ci. pann, ap. ddrf. 4. F i g. (Despre minte, gindire etc.) Clar, limpede; (despre oameni) cu mintea clară, limpede; înţelept; cumpătat. Cine se posteaşte, iuşor iaste şi deşteptat. Şi rugăciunea treazvă mai bune aripi are decît însuşi vin-tul. coresi, ev. 85. Cetiţi cu inimă trezvă ..., să învăţaţi pilde bune. vo 9/1. Să hie nevinovat ..., bărbat treaz, curat, zmearin..., nebeţiv (ante 1618). gcr i, 47/6, cf. varlaam, c. 292. Adevărate şi treazve cuvinte grăieseu. n. test. (1648), 170r/8. Era . . . întru toate treaz, smerit, bllnd. dosoftei, v. s. februarie 74v/9. Să fie arătare şi mărturie minţii tale cei treazve (a. 1685). gcr i, 276/15. Minte trează, budai-deleanu, t. v. 105. Şi ca Byron, treaz de vîntul cel sălbatic al durerii. Palid stinge-Alexandrescu sînta candel-a spe-rării. eminescu, o. i, 32. Numai prin nedrept ea poate pe cei slabi să-i facă treji, coşbuc, p. i, 264, cf. scriban, d. Era în acelaşi timp şi blînd .... şi foarte treaz în fiecare clipă, demetrius, a. 229. îi triaz dîn cap. alr i 1 516/308, ib. 1 569/308. Ăi trează la mint'i. alr sn iv h 911/310. — PI.: treji, -ze şi (rar, m.) trezi (ddrf). — Şi: (învechit şi regional) treazv, -ă adj. ciauşanu, gl. — Din v. sl. ipksik. TREAZV, -Ă adj. v. treaz. TREB s.n. v. tril». TREBĂDĂTOR, -OÂRE s. m. şi f. v. trepădător. TREBĂLUÎ vb. IV. 1. Tran z. (învechit) A folosi, ă utiliza; (învechit) a trebui (4). [Mana] culegînd-o cei ce vin acolo, o trebăluiesc de izbăvire a toate patime. dosoftei, ap. tdrg. Lua în robie pe cei ce cădea în mîi-nile lor şi-i trebăluia la lucru. ist. am. 15v/20. 2. I n t r a n z. A face tot felul de treburi mărunte (pe lingă casă); a roboti, (regional) a orfani, a oblicări. Cf. barcianu. O găsi trebăluind prin casă. d. zamfi-rescu, v. ţ. 229. Cîţiva ciobani tineri ... irebăluiau care încotro, hogaş, m. n. 189. Anica sfîrşi de trebăluit afară. c. petrescu, î. ii, 164. Bunica trebăluia mereu, descoperind ba o oglindă aburită, ba un tablou stfîmb. teodoreanu, m. u. 136. Gospodină harnică, toată ziua trebăluia prin ogradă şi prin livada mare dc din dos. sadoveanu, o. ii, 221, cf. scriban, d. Se scoală, tre-băluieşte, se aşază iarăşi, stancu, d. 86. Oamenii irebăluiau. . . fără însufleţire şi fără spor. pas, l. i, 261. începu să trebăluiască liniştii, galan, b. ii, 356. Mai trebăluieşte puţin şi se aşază şi ea. ii. lovinescu, t. 401. Se mutară în căsuţa lor; Mihai trebălui o săptă-mînă, pînă o puse pe picioare, t. popovici, s. 209. Trebăluia sprinten prin odaie. v. rom. ianuarie 1960, 34. Ieşi pe pămînt şi începu să trebăluiască şi pe aici. i. cr. ii, 293. Ai s-o găseşti acasă trebăluind, şi în casa ei toate au să fie cu rînduială. şez. vii, 141, cf. pamfile, j. ii, 170, com. din piatra neamţ. <0> T r a n z. Apucă spre păduri, să vadă de n-a putea ceva trebălui şi pe-acolo. creangă, p. 144, cf. ddrf. Prin cerdacul larg din faţă, stăpina de casă nu mai trebăluia nimic. hogaş, m. n. 53. Trebăluia toate cu mare hărnicie. sadoveanu, o. xxi, 313. Ceea ce aveam de trebăluit mi se părea o glumă, stancu, d. 380, cf. ai.r i 1 362/ 370. 3. T r a n z. (învechit, rar) A oficia serviciul religios; (învechit, rar) a trebui. V. sluji. în loc de oltar trebui (adaos marginal: trebălui) preutul si>[î]nfa şi . dumnedzăiasca liturghie, dosoftei, v. s. ianuarie 34v/ 13. — Prez. ind.: trebăluiesc. — Treabă + suf. -â/ui. TREBĂR s. n. v. «revere. TREBEGÎ vb. IV v. strepezi. TREBÎXMO, -Ă adj. (Regional) Harnic, priceput. pamfile, văzd. 179. Am o slugă mai trebelnică şi una mai aşa, pentru mai uşor. id. ib. — PI.: trebelnici, -ce. — Treabă -(- suf. -elnic. TRfiBNIC1 s. n. (Slavonism) 1. Altar, jertfelnic. Trebnicul cu jărtvele. dosoftei, v. s. octombrie 76r/4 [text marginal], cf. tdrg, şăineanxj, d. u., cade, scriban, d. 2. Carte de ritual al bisericii ortodoxe; molitvelnic. Această carte, anume trebnicu, o dau la sfînta beserică (a. 1770). iorga, s. d. xvii, 11. Mă gătesc de-mormîn-tare Cu trebnicul subsuori, conv. lit. v, 131, cf. barcianu, TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. — PI.: trebnice. — Din slavonul rpl-skHHK k. TRÎBNIC2, -.4 adj. (învechit) 1. Trebuincios. Toţi feriră-se depreună şi nu fură treabnici. coresi, ps. 139/5. Ce caută la tine arme ca acelea?... Carile îţi sînt puterile şi alalte, cătră aceste Irîntituri trebnice măiestriii? cantemir, ist. 8, cf. lb, costinescu, ghe-ţie, r. m., barcianu, alexi, w., scriban, ». (Substantivat) Ia-l lîngă tine şi-l adu cu tine, că-mi iaste bun treabnic întru slujbă, coresi, l. 520/16. 2. Capabil, bun. Oastea cea mai trebnică, ca la iO.OOO de oameni, o au pus să apere tabera. şincai, hr. t, 112/28, cf. DDRF, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D. — PI.: trebnici, -ce. — Şi: (învechit) Ireăbnie, -ă adj. — Treabă + suf. -nic. TREBNIClE s. f. (învechit) Utilitate. Cf. lb, costinescu, IM, GHEŢIE, r. m., barcianu. — Trebuie2 + suf. -ie. TREBOt vb. IV v. trebui. TREBŞOĂRĂ s. f. v. Irebuşoară. TREBVCĂ s. f. (Regional) Trebuşoară (3). Cf. sfc vi, 93. Să-i arăt eu eu mîna Cum să-i îmbie trebuca. T. PAPAHAGI, M. 92. — PI.: ? — Treabă + suf. -uca. TREBUÎ vb. IV. 1.1 n tran z. (Cu subiectul logic în dativ) A avea nevoie de ceva sau de cineva. Celuia ce nu-i trebuiaşte mult, acela nu poate fi lacom, coresi, ev. 83, cf. 6. La tîrguri le scoase, de cumpăra cui trebuia. moxa, 362/7. Şti tatăl vostru ce v-ar treboi (a. 1619). cuv. d. bătu. ii, 121/1. Nu-ţi tribuiaşte moartea păcătosului (ante 1633). gcr i, 82/23. Să grăiască clte-i trebuie, dosoftei, v. s. octombrie 53r/5. Ce aş vrea eu cu domnia, de vreme ce ca un domn sînt la casa mea; nu-mi trebuieşte să fiu. ist. ţ. r. 6, cf. anon. car., lex. mars. 202. Nu i-au trebuit limbile filozofilor. antim, p. 2. Nu-mi trebuiesc, au zis, învăţători, ce, de la însumi fiind învăţat, voi sluji stăpînii. aethiopica, 33r/4. A[u] luat avuţie multă, cit i-au trebuii (cca 1760). gcr ii, 68/35, cf. man. got., klein, d. 440, budai-deleanu, lex. Dascălul să poată veni să-ş cumpere din Făgăraş ce-i trebuie (a. 1820). iorga, s. d. xii, 208, cf. lb. Cîte îi trebuie pînă a-şi face un aşa ceasornic I dră-ghici, r. 150/23. Cînd îţi trebuiesc, trimite, că pe loc ca în zbor viu. pann, e. ii, 135/9. Să fim siguri că, unde ne-o trebui un cuvînt, nevoia îl va iscodi ... după logica limbei. nusso, s. 37, cf. polizu. De-ţi vor trebui oşti, ne vom înarma noi. negruzzi, s. i, 141. Cunoaşte secretul de a face din acest aspru judecător un consilier întocmai după cum îi trebuieşte lui. filimon, o. i, 96. Nu-mi trebuie-a la milă. alecsandri, p. in, 295, cf. lm. Acea fiică îmi trebuie mie de soţie şi vouă de stă-pînă. gane, n. i, 13. Ie-ţi bani cît ţi-or trebui, creangă, p. 185. Un lucru ne mai trebuie, ispirescu, l. 29. Să-mi cază în palmă, să-l împrumut ... şi nu i-ar mai trebui nimic ... Toba şi falimentul I delavrancf.a, o. ir, 6750 îlXHBUI — 546 — TREBUI 293. Penfrn ca să poată scrii:, îi trebuia linişte, vla- HUŢĂ, O. A. TU, 57, cf. BĂRCI AN O, DDRF, ALEXI, W. Fetei îi trebuiră cîteva zile să înţeleagă de unde venea simţămîniul acesta, agîrbiceanu, s. 50. Na-mi trebuie viaţă veşnică, eternitate, voiculescu, poezii, ii, 241. Visului . . . Nu-i trebuie, să rodească, nici un plug. pili.at, p. 228. Ce titluri îi trebuia . . . :> călinescu, c. o. 15. Mic nil-mi trebuie nevastă frumoasă, stancu, d. 44. îmi trebuie haine, barbu, princ. 39. Ce-mi trebuie căderi de astre reci? vulpescu, p. G9. Am început să-mi strîng ce-mi trebuie şi mă pregătesc, de examen. bănulescu, i. 62. /-ar fi trebuit sfatul unui om inteligent, cu experienţă, v. rom. ianuarie 1909, 35. Creşteţi, flori, şi înfloriţi. Că. mie nu-mi trebuiţi, jar-nîk — bîrseanu, 209. Lui nu-i trebuiesc de aceşti boi la casa sa. sbiera, p.12. Lii un împărat îi trebuiesc mai multe ţări. keteganui., p. ii, 12. Jlusuiocu ... le trebuie de pus în. lăuloare. şr;z. ui, 180. Mu-mi trebe taleri. bibicescu, r. j>. 299. Vezi .. ■ că nu-i trebuie, gr. s. iv, 344, el alr j 1 362/243, alr u/i h 108, ai.r ii 3 080, 3 091, 3 645, 3 708, alr sn i li 17, ib. v li 1 357, ib. vh 1 358, ib. vi li 1 607. Le trabă dă mîncală. ib. vi h 1 701/316. Am fin cîtu-mi trăbă pă iarnă, ib. vi li 1 812/250, ci. ib. vii h 2 238. Taică-său voie-i dedea Şi toate ce-i trebuia, balade, i, 390. Pică jos şi putrezesc, Nimănui nu-i trebuiesc, polc. transilv. n, 308. Aişi'ia-m trebi pentr-on an d'i dzîli I o. bÎr-lea, a. p. i, 291. Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie, negruzzi, s. i, 249. Ce-i trebuie chelului? Tichie de mărgăritar, ispirescu, i... 208. Cap ai, minte nu-ţi mai trîbe. bănuţ, t. p. 80. Cap ai, minte ce-ţi mai trebuie, zanne, p. ii, 41. Am o grebliţă Cu cinci dinpşori, Pe zi îm trebe De o mie de ori (Mîna). pop., ap. gcr ii, 369. <0> E x p r. Attta i-a treimii = asta a aşteptat. Lui Dănilă atita i-a trebuii. Ia acum carul cu boii frălîne-său şi porneşte, creanga, p. 185. Lui Harap Alb atita i-a trebuii; îndată face cîliva paşi spre dinsci. id. ib. 221. Atîta-ţi (sau îi etc.) trebuie! = asta mai lipsea s-o faci (sau s-o facă etc.), ca să fie rău de tine (sau de el etc.). Gf. alexi, \v. Nu puteau să fugă pe la moşii, pentru că atîla le-ar fi trebuit. barbu, princ. 18. Aşa-ţi (sau îi etc.) trebuie! = aşa meriţi (sau merită etc.), asta ţi (sau i etc.) se cuvine. Cf. ddrf. Aşa-i trebuie holului, scriban, d. Aşa i-a trebuit, dacă a lunecat pe nesimţite, iot mai adine, în robie, vinea, l. i, 50. <0> T r a ri z. (învechit) Domnul mieu eşti tu, că burătăţile meale iui trebuieşti. psa.lt. 21. Nu trebuieşti să le întrebe cineva, coresi, ap. DiiLK ii, 486. Ce încă irebuim mărturii? ib., ap. tdrg. (în vorbirea neîngrijită, înlocuind 'subiectul gramatical priiitr-un pronume în acuzativ) Nu-ţi trebuie pe nimeni, ispirescu, l. 16, cf. cl 1967, 225. + A rîvni la ceva, a dori; a-i fi pe plac. Nu i-au mai trebuit istoric străin să cetească şi să scrie, neculce, l. 4. Aşa se făcea şi Mihai Vodă că nu-i trebuieşte domnia. gheorgachi, let. ii, 307/29. S-au veselit ş-au vorovit cît le-au trebuii în trei zile (sflrşitul sec. XVIII). let. iii, 193/20. Nu ne trebuieşte a umbla mai mult aplecai, ţichindeal, f. 9/19. Ce-i trebuie mai mult? conaciii, p. 293. Nu-mi trebuie nici împărăţie, nici nemica. creangă, i>. 186. Că de cînd te ştiu pe tine, Nu-mi mai trebuieşte nime. mÎndrescu, l. p. 58. Te-ai fălit că te-am iubit, Dracului ai trebuit, doine, 260. Tare mi-oi îmbătrîni, Nu ştiu cui oi trebui, bud, p.p. 42. 4u mîncat fiecare cît i-o tribuit la nuntă, alr i 296/178, cf. alr n 3 094/250, alr sn v 1 479/284, ib. vi h 651/250. Acu eşti, Nu-mi trebuieşti, De-ai mai fi pe cîtă eşti. folc. moi.d. i, 47. + (Popular) A fi necesar., util. Să se agiute unul cu alalt în lume şi să trebuiască unul altui, varlaam, c. 245. Bolnav..., să jelea că-i trebuie să zacă. budai-deleanu, t. v. 138. Mi-a trebuit. să-l înfrunt pîrui s-o izgonesc din casa domnească, delavrancea, o. ii, 86. Uşurel, nu bubuiţ, Că şi mine trăbuiţi. păcală, m. r. 237. Husoşu-i de cheltuit, Gura ta-i de trăbuit. mîndrescu, l. p. 148. 2. Intranz. unipers. (De obicei urmat de o propoziţie subiectivă san de un verb la participiu ori, învechit şi regional, ]a infinitiv sau, regional, la supin) A fi necesar sau obligatoriu (să. . .), a se cere (neapărat), a fi In firea lucrurilor (să. . .). Trebuiaşte să se adaugă şi viiaţă dereaptă. coresi, ev. 4. Vei vedea ce trebuiaşte a şti. po 7/25. Aşa trebuiaşte să fie. ib. 151/25. Cîte lucruri trebuiaşte să ştii (a. 1591). gcr t, 39/30. Tre-buiaşte lot omul creştin să să umilească, varlaam, c. 75. Trebuie să-l întreabe giudeţul multe întrebări (a., 164G). gcr i, 123/.18. Să sa vestească . . . unde. va tră-hui şi va. fi lipsă (a. 1674). id, ib. 217/17. Noi trebuie să lucrăm împreună, biblia (1088), [prefaţă] 4/19. /Vii trebuieşte să trăiască omul în lume, dacă nu va ave năroc. neculce, l. 10, ci. anon. car. Şi o babă săracă, ce torcea in furcă să-şi agonisească hrana . . ., trebuia la acea vreme să deic şi ea bani la văcărit, canta, let2. ni, 188. O limbă ritoricească Ar trebui să grăiască (a. .1777). gcr ii, 112/8. Multe zile s-au sfătuit, oare Irebuir-ar să apere pre Alexandru împroliva lui Bogdan. şincai, HB. ii, 19/30, cf. lb. La împrumutwea zicerilor din latineşte trebuie a se lua seama nu numai la declinaţii şi conjugaţii, cr (1832), 3461/16. Însuţi tu trebuie să fii uncltitorul fericirii tale. marcovici, d. 11/23. După cîtă osteneală făcuse, trebuia să aibă mare poflă de mîncare. drăghici.r. i, 160/20. Se gîndîră niţel că ce ar tribui să facă. gor.ian, h. i, 96/18. Trebuie să le sufăr, conaciii, p. 84. Ostenită ..., împărăţia romană, trebui să cază. bălcescu, m. v. 6. Mai multe daruri trebui un ban cirmaci să aibă. neciruzzi, s. ii, 192. Opul de premiat trebuie să fie scris ... de o mină străină. fm (1862), 1. Trebuie să renunţ cu totul la aşa falnice năzuiri. odobescu, s. ui, 13. Fa trebui de el în somn aminte să-şi aducă, emlnescu, o. i, 171. Sute şi mii de braţe trebuie acolo, nu şagă. creangă, p. 155. Omul trebuie să înveţe a munci, ca să poată trăi. slavici, o. i, 76. Puse la cale să-i gătească merinde şi tot ce trebuia. ispirescu, l. 3, ci. ddrf, bărcianu. Trebe să se împlinească, pamfile, văzd. 114. Primul om pe care trebuia să-l văd . . . era, fireşte, judecătorul, ga-laction, o. 93. Trebui să-l slrîngem şi să-l apărăm. c. petrescu, î. ii, 29, cf. sahia, n. 79. Bunăvoinţa cea mai mare . . . trebuia arătată duşmanului celui mai primejdios, sadoveanu, o. xii, 39. Prea multe lucruri deodată. Ar trebui să alegi, sebastian, t. 57. Omul, ca să-l urnească, trebui să ostenească o jumătate de zi. voiculescu, p. i, 1. Trebuie să citeşti mereu."călinescu, c. o. 34. Ca să nu Ie sperii trebuie să te apropii de ele cîntînd. blaga, poezii, 84. Ştiinţa trebuie să fie în slujba omenirii, contemp. 1953, nr. 372, 1/5. Trebuie să mă gîndesc la loale. vinea, l. ii, 306. Trebuie verificată din cînd în cînd. tudoran, o, 447. Trebuie să scriu, cu puţine cuvinte, De ţarini şi oamenii lor. isanos, v. 36. Trebuia, să-l îmbrace în vestmînlul oriental. barbu, princ.. 38. Trebuie să plece pe front, bănulescu, r. 16. Timpul trecea, trebuia să ţină seama şi de asta. v. rom. ianuarie 1969, 35. Eu iot trebuie să cînt. jar-nîk — bîrseanu, d. 313. Pe cea luncă rourată Trebe roua scuturată, doine, 157. Mîndră, buze desmierdate, Trebuire-ar sărutate, bodoş, p. p. 159. Coală mima, mindră dragă, Că Iriabă să fie-ri ladă. alexici, l. p. 194, cf. candrea, ţ. o. 43. Pe ceteră trabă strune, arh. folk. i, 169. Să le faci tăie cînd tribă. alr i 297/93. Eu trabă să mă răzbun odată. ib. 1 437/840. Trebuie de răscolii nasada. alr ii 5 302/414. Trebuieşte de stins [varul], alr ii/i h 244/414, cf. ib. h 128, alr sn i h 226, ib. h 246, ib. v h 1 317, ib. vi h 1 844. Toi omu trăbă să iasă la tomnit drumu. a iu 17. Eu trebuie să mă duc, Cale lungă să apuc! balade, ii, 214. Dar eu de rele-s mîncată, Trăbe să cînt cîteodată. folc. transilv. ii, 106. Ai intrai în horă, trebuie să joci. zanne, ap. cade. La oraşul ce se vede călăuză nu trebuie. zanne, p. vi, 244. Cine va să mănînce miezul, trebuie mai întîi să spargă coaja. id. ib. v, 341. Banii îi găseşti în drum şi tot trebuie să-i numeri, id. ib. <0- Irapers. Va ruga pe ocrotitorii săi ... să pună o vorbă bună pentru dînsul acolo unde trebuie, rebreanu, i. 293. <0> E x p r. Cum trebuie = aşa cum se cuvine, cum se cade; bine. .4 bătut pe gazdă cum trebuie (a. 1675). 6750 TREfit;] — 54? — TREBUINCIOS gcr i, 222/32. Il aşază cum trebuie, pune roata la loc. creangă, p. 135, cf. babcianu. Somn n-avea, simţind şi ea că ceva nu-i cam trebuie, barbu, princ. 174. Potcoava la cal mi-a făcut-o tocma cum trebe. albii 3 120/ 365, cf. ib. 3 509/346. Sigur că nu-i plăcea de iei! Că nu prea iera iei aşa făcut, cum trebuia, o. bîrlea, a. p. ii, 351. Atit mai trebuie! = asta mai lipsea ca să fie rău. Nu cumva să sc tntîmple vreo pagubă, pentru că numai atît ar mai fi trebuii, barbu, princ. 79. <0 (Construit personal) Eu irebuicsc de tine a mă boteza şi tu vii cătră mine? coresi, ev. 505. 'Martori trebuiesc la lucru ca acesta, prav. 157. Eu trebuiesc să mă botez dă la. tine. n. test. (1648), 5r/33. Nu trebuiescu bani. neculce, l. 317. Noi trebuim voevodului Ştefan ... toate acestea u le înştiinţa, şincai, im. n, 100/9. Trebuiţi ... să ştiţi, cetiţi sau auziţi, acestea, id. ib. tu. 82/21. Două rele mari..., robia şi. proprietatea cea mare, trebuiră să producă în noua colonie stricăciunile lor.bălcescu, m. v. 6.'Accusta trebuiam să oştim înainte dc loatc. bariţiu, p. a. iii, 60. Socotesc dar că în lume eu întâi sînt trebuită, pann, p. v. iii, 24/25. Am trebuit să iau o datorie a lui pe seama mea. ghica, a. 537. Ochii lui trebuiesc să deosebească intre toate, pe cîievu, mai graţioase, caragiai.e, o. i, 209. In cele din urmă Irc-b'uiră să-l îngroape, ispirescu, l. 42. Creştinii trebuiau să se ascundă, vlahuţă, r. p. 22. Trude-aşa mari trebuiau spre-a naşte poporul romanic, coşbuc, ae. 12. Să nc luăm d-o noapte bună, Că şi mîne trebuiţi La rachiu să mai veniţi. N. rev. r. iv, 73. Trebuieşte încercată Cui coroana-i stă mai bine. arghezi, s. v, 81. Odată puşi pe drum, copiii trebuiau să dea din mîini, să-şi cîştige dreptul la existenţă., călinescu, e. 26. Trebuiau două recomandaţii de la veteranii instituţiei. vinea, i.. i, 321. Ele pot — şi trebuiesc — folosite, v. rom. septembrie 1970, 4. Trebuiră feciorii să-l ducă. reteganul, p. p. v, 59. La cuptorul cald puţine lemne trebuiesc, zanne, p. iii, 137. + (în construcţii negative) A nu fi voie, a nu fi îngăduit. A aprins în inima mea o văpaie carea niciodată nu trebuia să se stingă. bei.-diman, n. p. ii, 39. Nu trebuie socotit de loc ca o expresie metaforică, călinescu, c. o.. 17. L-o-nvălal ca on iată să; nu facă ce nu trăbă. alr ii 3 128/102. (Construit personal) Iaste scris acolia cuvinte reale care nu tre-btriasc să să arate între oameni, prav. 249. ■3. In tranz. unipc r s. şi i in p e r s. (Urmat de o propoziţie secundară introdusă prin „să“ sau, regional, „că“) A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. Cîlă avuţie au trebuit să aibă de au putut sta alilci împotrivă fi a răbda? c. cantacuzino, cm i, 15..De sînl-ei în starea în care i-am lăsat, trebuie să fie toţi morţi- (a. 1799). gcr ii, 170/16. Curîn.d trebuia să se acufunde corabia, drăghici, r. 10/31. Un fur trebuie că au făcut aceasta, bărac, t. 14/3. Ce amar trebuie să fie-în sufletul lui. negruzzi, s. i, 41. Asia trebuie să fie scînieie din gîlejele culese de Maica, creangă, p. 131. Amabilul Fănică trebuie să facă venin de moarte . ■ ■ Atît riiai bine pentru mine! caragiăle, o. vi, 115. Trebuie că s-o , fi prăpădit, klopştock, f. 6. Nunta trebuie să fi avut loc abia prin 1733. c. gane, tr. v. 278. Trebuie să-ţi fie rece. vinea, l. ii, 312. Dunărea trebuie să fie aproape, bănulescu, i. 92. Asta nuri' de' bine, trabă şă fie ceva-n ţară. alr ii 2 463/353. Trăbă că-i acasă, de n-o fi plecat la lucru. ib. 3 237/833. Iară treabă să ploaie, că zbiară măgariu. ib. 5 528/64, cf. ib. 5 652/36, 6 343/76, alr ii/36, 192. Acolo trebui că ie lume! o. bîrlea, a. p. i, 162. O Expr. Trebuie să fie un drac Ia mijloc v. d r a c. 4, Tranz. (învechit; sub influenţa lui treabă) A. face. Ţi-am trebuit bine şi te-am scos cu pace. biblia (1688), 19V9. Sfeatnic pre tine au trebuii J3[u]/n-ri[e]zău. ib.■ 3693/17. + (învechit, rar) A oficia serviciul religios; (învechit, rar) a trebălui (3). Trebui preu-.. liturghie, dosoftei, v. s. ianuarie 34v/13. + Tranz. (învechit) A folosi, a utiliza; (învechit) a trebălui .<»>• Vn da aceale lucruri pentru alte tocmeale bune, şi acela le va trebui spre alte lucruri reale. prav. 309. Eu nice dînăoară nu mi-am trebuit leacuri trupului. dosoftei, v. s. februarie <0 I n t r a n z. Această pravilă. . . priimind. şi eu de la alţii, cu dînsa îmi voi trebui, herodot (1645), 358. <0 Refl. Cu care lucru trebuindu-să grecii, şi împotriva sărăciii stau. ib. 391. — Prez. ind. pers. 3: Irébuic şi (astăzi rar) trebuieşte, (prin Transilv., Mold. şi Ban.) trébe, (regional) trébá (alr i 274/295, alr ii. 3 365/514, 520, alr sn vi h 701/514), (mai ales în Mold.) trebui, (regional) tribu (alr ii/i mn 123, 3 852/95, alb ii 1 404/414, 520, ib. 6 113/514, ai.r sn vi h 1 607/414, 520, 537, ib. vi h 1 713/414), (popular, urmat de conjunctiv) lrc‘; pers. 1 (rar) trébui (lb, barcianu, cade, dm); conjunct, pers. 3: să trebuiască. — Şi: (mai ales în Transi.lv., Ban. şi Maram.) trăbui (prez. ind. pers. 3 şi. trăbă, trábe, t/ăbie ai.r i 298/69, ai.r ii/i h 108/2, alr sn v h 1 356/64, Irăbiii alr ii 3 09.1/316, tribu ib. 3 365/ 537, mai ales în Maram. şl nord-vestul Transilv., trăbă), (prin Maram. şi Transilv.-) treabiii (mîxdresCi!, l. p. 162, alr i 274/337, 339, 351, 355, alr sn vi li 1 606, ib. h 1 701, prez. ind. pers. 3 treăbă), (învechit, rar) treboi, (învechit, prin Transilv.) tribuí (prez. ind. pers. 3, învechit, tributaste, regional, tribe alr i 274/65, alr sn v h 1 356/762, ib. vi h 1 607/172, Itibă), (regional) tribuí (prez. ind. pers. 3 şi tribe), triibui (prez. ind. pers. 3 şi trâbni alr sn v li 1 356) vb. IV. — Din v. sl. TjrtwsJTH, TREItlilÂI.Ă s. f. (Popular) Trebuinţă (I). De ce trebuială e planta aceasta? lb. E om bun şi nu ne sileşte cu şcoala cînd avem irebuială de prunci, v (1886), 210. Spre ce trebuială e aceasta? gheţie, r. m., cf. bah--cianu, alexi, w. O L o c. a d j. Dc trebuială = trebuincios, necesar; folositor, util. Ilusoşu-i de cheltuială, Gura mea-i de trăbuială. mîndrescu, l. p. 148; De cînd banii se gălară: Ia-l de cap şi dă-l afară, Că nu-i om de trebuială. reteganul, ch. 29. Vlorile-s de Irebuială I.a omul străin inţară. F (1873), 79. Cînd eraţi de trebuială, Vă făceaţi neagră cerneală, graiul, i, 81. Şi disară [VJ/nă iară, Că ñi hi De trăbuială. păcală, m. R..220. îl îmbracă în ceva haine care nu li-s de tră- buială. alr. ii/i h 198/272, cf. aurii 3 959/36. Florile-s de trăbuială La-mpăralu de feştealâ. folc. transilv. i, 172. — Şi: (regional) trăb.uiălă s. f. — Trebui + suf. -cală. TREBUINCIOS, -OÂSĂ adj. Caro este de trebuinţă (1), necesar, folositor, util; trebuitor, (învechit) treb-nic2 (1). Nu era cu putinţă să lase . . . mai trebuincioasă şi mai folositoare învăţătură, biblia (1688), [prefaţă] 3/13. Trecînd la Brusa pentru pricini trebuincioase împărăţiei, văcărescul, ist. 253/21. Au numai grosimea trebuincioasă, ist. am. 5r/ll. M-am îndemnat ... de a da trebuinciosul ajutoriu la preatnaltul tron (a. 1812). iorga, s. d. xii, 203. Lemnele cele trebuincioasă pentru foc. beldiman, n. p. ii, 11/17, cf. clemens, drlu, lb. S-au frînt cele mai trebuincioase catarguri. drăghici, r. 25/5. Cei ce-mi sînt iubiţi şi trebuincioşi inimii mele. marcovici, d. 7/9. Cînd vei fi trebuincios şi ie voi rechema, să fii gata. pann, a. 30/15, cf. polizu. îşi luară şi uneltele trebuincioase, ispirescu, l. 372, cf. ddrf, barcianu. Te crezi neapărat trebuincios oastei române pentru a birui pe duşmani, d. zamfi-rescu, r. 63, cf. alexi, w., tdrg. Niciodată nu găsise. .. curajul trebuincios, rebreanu, i. 108, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. Avu răgazul trebuincios să se familiarizeze cu toată uzina, arghezi, s. xi, 157. Un jucător de cărţi ..., dar trebuincios se pare treburilor stăpinirii. barbu, princ. 214. Şi-a luat merinde, banii Irebuin-cioşi ... şi a plecat, mera, l. b. 244. <0 (Substantivat, f.; la pl.) Avînd de cele trebuincioase lor. mag. ist. iv, 23/14. Ceale trebuincioase de drum şi de război. aetiiiopica, 49r/27. Scumpelea cea mare a trebuincioaselor ... face pe clasu muncitorilor să nu poată a-şi tntîmpina trebuinţele sale. cr (1829), ll1/3. Nici unele din cele trebuincioase avea, precum hîrtie, călimară. drăghici, r. 54/28. Se aproviziona toate terhaturile cu 6752 TREBUINŢĂ — 543 — TREBUITOR rebuincioasele garnizoanelor şi locuitorilor cetăţilor dunărene, ghica, s. V. Mă dac acasă pentru ca să port de grijă despre cele trebuincioase pentru bal. alecsandri, t. 419. Aa toate cele trebuincioase pentru casă? creangă, p. 154. Se prăpădiră toate trebuincioasele de hrană ce erau adunate, ispirescu, m. v. 25. Aduseră în grabă cele trebuincioase, agîrbiceanu, s. 77. O gentutiţă tu toate trebuincioasele pentru scris, vissahion, fl. 134. El îşi cîştiga cele trebuincioase numai cu osteneală mare. sbiera, p. 225. O (Adverbial) E trebuincios să ne aducem aminte de trecut, odobescu, s. iii, 466. O Strictul trebuincios v. strict. + (învechit, rar) De nevoie, de lipsă. în trebuincioase vremi ajutoria de la alţii trebuie să cerem, ţichindeai., f. 67/23. — Pl.: trebuincioşi, -oase. — Trebuinţă + suf. -ios. TREBUINŢĂ s. f. 1. Nevoie, necesitate; (popular) trebuială (învechit şi regional) niştotă, (învechit) recerinţă. Den ce văm avea, să le dăm la trebuinţa lor. coresi, f.v. 549. Trebuinţa lor îi sileaşte (a. 1680). gcr i, 344/36. Să vie şi el cu curtea sa, să se afle la trebuinţa de cale sarascherului. amiras, liît. iii, 111/3. Au cheltuit pe sare şi pe alte trebuinţe ale casei ... lei 7 (a. 1726). iorga, s. D. iv, 28. Toate trebuinţele sale şi le plinea (cca 1750). «cr ii, 50/25. Să dea samă . . . pentru cît au cheltuit la trebuinţa scoalei (a. 1775). uricariul, i, 76. Şl ie ... şi a sfătui la ceale de folos şi a să împărtini pre sineşi după trebuinţă, molnar, ret. 10/5. Nu se va putea cuprinde trebuinţa numai cu ruptaşii (a. 1803). -uricariul, iv, 152/21, cf. lb. Ascultă ... strigarea trebuinţa omeneşti, heliade, o. i, 99. Ai fost sprijinitorul meu in mijlocul trebuinţelor şi a chinurilor melc. marcovici, d. 4/17. Aceste trebuinţe sîntem datori a te lua în băgare de seamă, drăghici, r. 50/9. Avea . . . multe dobitoace pentru trebuinţa sa. goRJAN, h. i, 15/19. Prevezi a sa trebuinţă, conaciii, p. 291. Ei bine, dacă le ştii, ... nu văz nici o trebuinţă d-a ţi le mai repeta, pr. dram. 234, cf. i'olizu. Odaia hatmanului ... mai avea şi citeva scaune, pentru trebuinţa persoanelor ce veneau să reclame ajutorul acestei dregătorii, filmon, o. i, 241. O trebuinţă Imperativă de stat. fm (1861), 83. Va fi . . . neapărată trebuinţă de aşezare a unor ostreţe de fier pe dinafara faţadei, alecsandri, s. 17. Simţeam trebuinţa de a iubi ceva. bolintineanu, o. 404. Tocmai era trebuinţă de o găinăreasă. ispirescu, l. 184, cf. barcianu, alexi, w., bianu, d. s., tdrg. La îngrijitul viermilor se desfăşura în plin trebuinţa curăţeniei, brătescu-voineşti, p. 279. Articole de consumaţie sau de trebuinţi personale. n. a. bogdan, c. m. 137, cf. ŞĂINEANU. Cînd avea trebuinţă să meargă pe utiţă, umbla cu ochii în pămînt. rebreanu, i. 181. Simţea trebuinţă şi de putină chibzuială, stănoiu, c. i. 74. Totuşi, fiindcă trebuinţa de-a cîrti e omenească, Cuteza, ascuns în pilde, ticluit să se rostească, arghezi, s. p. 9. Pentru a scrie biografia unui scriitor este trebuinţă de cit mai multe documente, călinescu, c. o. 217. N-a mai resimţit trebuinţa acelei cercetări de sine. vianu, l. r. 136. Le clasa spre a le folosi la trebuinţă, v. rom. septembrie 1970, 60. Toace trăbuinţele li-am 'mplihit. alr i 1 362/ 18. Cele mai mari trebuinţe din cele de prisos se nasc. zaîîne, p. viii, 496, cf. 498. ^ Loc. adj. De nici o trebuinţă = nefolositor, inutil. Toiagul sau ... se tocise, îneît nu mai era de nici o trebuinţă, ispirescu, l. 59, cf. ddrf. (Regional) De liună trebuinţă = de mare folos, (regional) de bună treabă. Noi îţi vom fi de bună trebuinţă, reteganul, p. iii, 36. •£> L o c. a d v. (învechit, rar) Cu trebuinţă = în mod necesar. Cu trebuinţă să înţelegem cum că să cade să fie. klein, ap. gcr ii, 154/25. C-o neapărată trebuinţă a face să reînvieze spiritul de unire. ap. giiica, a. 796. O L o c. adj. şi a d v. De trebuinţă = a) trebuincios, necesar, lolositor, util. Numărînd în mîna slugilor sale talantul cel de trebuinţă, biblia (1688), [prefaţă] 3/11. Cui iaste de trebuinţă dăruiaşte (a. 1702). gcr i, 345/2. Sint de trebuinţă doftorici sufleteşti (a. 1742). id. ib. ii, 30/23. De-ţi iaste de trebuinţă, ţine-l (a. 1764). id. ib. 77/27. Nevoia a făcut pre oameni să-şi afle cele ce le era de trebuinţă, heliade, o. ii, 186, cf. lb. Să zboare oriunde ajutorul lui este de trebuinţă, marcovici, d. 14/10. Să înveţe ceva de trebuinţă şi folositor. drX-ghici, iî. 4/13. Dobitocul se face omului de trebuinţă. conachi, p. 290. Sultanul Suleiman crezu de trebuinţă 2 00 000 de otomani, pentru a putea alunga din Moldova pe Petru Rareş. hasdfaj, i. c. 83. Au să-ţi fie de mare trebuinţă, creangă, p. 224, cf. ispirescu, i,. 56, ddrf, tdrg, arghezi, s. xi, 107. De ce le-ar mai fi lor de trebuinţă simţurile şi pasiunile? călinescu, c. o. 115. Aducea de acolo lot ce-i era de trebuinţă, v. rom. decembrie 1954, 38, cf. vornic, p. 35, v. rom. decembrie 1964, 79. Lemn de trebuinţă, a iii 3. Cele de trebuinţă le numim toate bune. zanne, p. vin, 498; b) (învechit, rar) potrivit, propice. Şi se tîmplă zi de trebuinţă, cînd Irod născutul lui cină făcea, coresi, ev. 541. O Loc. vb. A face trebuinţă (sau trebuinţa) sau a fi (de) trebuinţă = a trebui (2). Urmează a face asemenea cînd va fi trebuinţă (a. 1783). ap. tdrg. Oaste cit făcea trebuinţa, văcăhescul, ist. 287/1. O am giudecat a fi de trebuinţă a să da la lumină (â. 1794). gcr ii, 151/8. Era trebuinţă să înveţe buchile (a. 1798). id. ib. ii, 163/33. Fiind de trebuinţă a să întocmi la logofeţia cea mare a secţiei deosebită, cr (1831), 2941/21. Dar ce face trebuinţă stînd zădarnic să vorbim? pann, e. ii, 103/1. Nu e de trebuinţă a se înmulţi numărul. giiica, a. 772. Face trebuinţă a avea o povaţă mai pe larg. odobescu, s. i, 273. Este voie să-mi iau ziua bună de la cei cu cari am stat într-o odaie? — Nu-i trebuinţă, gane, n. ii, 120. Nu este de trebuinţă ca să ne împlinim numaidecît toate dorinţele, bianu, d. s. Gîndească măria-ta şi-i voi da răspuns cînd va fi de trebuinţă, barbu, princ. 55. A cere trebuinţa (sau trebuinţă) (să...) = a trebui (2) (să...). Cînd va cere trebuinţa de are un meremet să se facă (a. 1822). uricariul, xi, 346. îndeplinirea acestor planuri cerînd trebuinţă de mai multă vreme. id. ib. 165/14. Vedere oprită în mărunţişuri ce trebuinţa nu cere. conachi, p. 268. Primesc să cheltuiască şi mai mult ..., dacă trebuinţa va cere. fm (1862), 17. Nu cere trebuinţa. alecsandri, t. 198. Pornesc ... fugind pe întrecute, cînd pe sus, cînd pe jos, după cum cerea trebuinţa. creangă, p. 273. O Expr. A-i face trebuinţă = a trebui (1). Ce ţi-oi lua eu din casă nu-ţi face trebuinţă d-tale. creanga, p. 151. în casă îl las să şadă cît o trăi, măcar că-i a mea după lege şi poate mi-ar face trebuinţă, rebreanu, i. 434. Ia şi păpuşoiul ista, că ţi-o fi făcînd trebuinţă, contemp. 1953, nr. 327, 4/6. (învechit) în trebuinţa (cuiva) = pentru necesităţile cuiva. Suma . . . dată în trebuinţa oştilor şî plătită dă hazneaua împărătească, i. golescu, în pr. dram. 64. A nu (mai) II (de) nici o trebuinţă = a fi cu totul nefolositor, inutil. Nu este nici o trebuinţă a peri cei mulţi. aethiopica, 15r/14. 2. (Ieşit din uz) Chestiune, afacere; treabă (1). Să poală isprăvi trebuinţăli şi a să feri de tîmplărilc primejdioasă, cînd să privăd pricini ca acelea. N. costin, l. 35. Au poruncit vizirului ... să puie în lucrare trebuinţa păcii, dionisie, c. 222. Ne-am adunat la vis-terie în trebuinţa casei răsurilor (a. 1814). uricariul, i, 224. Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea. caraqiale, o. vi, 176. — Pl.: trebuinfe şi (rar) trebuinţi. — Şi: (regional) trăbuinţă s. f. — Trebui + suf. -inţă. TREBUITOR, -OÂRE adj. Trebuincios. Mare părere de rău au avut după dinsul, că era trebuitoriu la aceli vremi, neculce, l. 28. Avem nădejde că şi celelalte, cîte or fi trebuitoare sfintei besereci, le vi purta de grije (a. 1726). bv ii, 27. Un lucru ce nu făce atunci acei bani şi lui Doni nu-i era trebuitoriu (a. 1813). bul. com. ist. iv, 90. Pe marea vieţei lumei sînt furtuni trebuitoare, conachi, p. 279. O! de ce nu am elocvenţa trebuitoare pentru ca glasul meu să poată triumfa de ideile egoiste, kogălniceanu, s. a. 184. Te voi cruţa, 6754 TREBUITORIU TRECĂTOR căci îmi eşti trebuitor, negruzzi, s. i, 141. Devis de cheltuiclete trebuitoare, odobescu, s. ii, 87. Se dace prin pădure şi începe a chiti copacii trebuitori, creanga, p. 48, cf. ddrf. Pentru oamenii moderni, călătoriile sînt neapărat trebuitoare, d. zamfirescu, î. 29. Mijloar cele trebuitoare pentru tipărire, n. a. bogdan, c. m. V. Voi da toate ordinele trebuitoare. Voiculescu, p. i, 78. Trecuse la toate concesiunile trebuitoare păcii definitive. sadoveanu, o. ix, 167. Mijloacele trebuitoare pentru extinderea şi definitivarea acţiunii, guşti, p. a. 285. B prevăzut ... cu iot echipamentul trebuitor. călinescu, c. o. 65. Aici abundau lucrurile trebuitoare oamenilor, v. rom. mai 1969, 14. O cruscă cu pene, Care vă este trebuitoare, teodorescu, p. p. 168. îi dădu parale, cum şi o mulţime de lucruri trebuitoare. şez. v, 133. <0 (Substantivat) îşi ia cele trebuitoare la drum. creangă, r. 274. Pregăti cele trebuitoare. dunăreanu, cu. 147. Avusese grija ele a trimite mai dinainte cele trebuitoare, hogaş, m. n. '1. Se dace superfluul, şi nu trebuitorul, călinescu, c. o. 79. Luîndu-şi rămas bun de la ai săi, plecă cu puţine trebuitoare la drum. mera, l. r. 16. îşi cumpără cele trebuitoare pentru copii. şez. iv, 4. Găsi toate cele trebuitoare gospodăria. i. cr. ii, 199. O (Adverbial) Oaspeţii în uniforme de grăniceri şi de vamă n-au socotit trebuitor să-mi viziteze cabina, tudoran, o. 43. — Pl.: trebuitori, -oare. — Şi: (învechit) trebuitorii!, -osire adj. — Trebui + suf. -tor. TREBUITÓRIU, -OARE adj. v. trebuitor. TREHUXÁL s: n. v tribunal. TREBTJIVÁR s. n. v. tribunal. TREBUŞOARĂ s. f. Diminutiv al Ini treabă. 1. Afacere de mici proporţii. Cf. treabă (I). Trebuşoara nn-i rea. negruzzi, s. hi, 118, cf. roi.izu. Să vorbim de trebşoarele noastre, filmon, o. ), 189. Trebuşoara îi merge binişor, căci arc cheag, ispirescu, ap. cade, cf. ddrf, barcianu, auîxj, "w. <¿> (Cn nuanţă peiorativă) Trăiau cu dibăcie, făcîndu-şi ireb uşoarele pc sub mînă. contemporanul, iv, 502. Demagogul şi ic să-şi facă trebuşoarele! scriban, d. 2. îndeletnicire (măruntă). Cl\ treabă (2). Cf. polizu. Nu mă face să le-aştept prea mult: mai am şi alte trebnşoare, nu numai grija dumilale. garagiale, o. ii, 235. Zîna ... se duse la trebilc ei, că doară, omul, că-i numai om, şi cîtc trebşoare nu mai are, dar o zină ? reteganul, p. v, 17. 3. (Adesea în legătură cu verbul „a iacc“) Lucru lipsit de dificultate, sarcină uşoară; (regional) trebucă, trebuţă. L-am trimis să-mi facă o trebuşoară. tr. dram. 331. Spune-mi cu ce te mulţumeşti pentru treb-şoara aceasta, kiijmon, o. i, 238. Vă roagă şi moş Ionică . . . Să-i faceţi o trebşoară mică. teodorescu, p. p. 131. fylai bine le place să se uite în gura oaspeţilor, decît să facă vreo trebşoară. sbiera, p. 252. A crescut Pintea mai mărişor, ... a început şi el a face cîtc o trebuşoară. marian, t. 290. O (Glumeţ) Cînd mă lăsa de capul meu, făceam cite-o drăguţă de trebuşoară ca aceea, de nici Sfînla Nastasia izbăvitoarea de otravă nu era în stare a o desface, creangă, a. 70. Dacă-ţi putea scoale la capăt trebuşoara asta, atunci oi mai vedea eu. id. p. 263. O (Ironic) Ai atita curaj . . . să-ţi cercetezi trebuşoara pe care ai făcut-o! lăncrănjan, c. ii, 522. — Pl.: trebnşoare. — Şi: trebşOîirii s. f. — Treabă -f suf. -uşoară. TREBtfŢĂ s. f. (Regional) Trebuşoară (3). Dragile mamii mînuţe, Cum n-or mai face trebuie, marian, î. 321. -■ Pl.: trebuţe. — Treabă + suf. -uţă. TRECĂTOR, -OARE adj., s. m. şi f. I. 1. Adj. Care trece (II 1) printr-un loc fără a se opri (multă vreme); care este în trecere. V. călător. Au făcut hanuri ... ca să fie pentru eonăcilul neguţăţorilor şi a turcilor musafiri, trecători (sfîrşitul sec. XVIII). let. iii, 224/5. Dintre toate neamurile acestea, cele mai dinţii au fost numai trecătoare prin Valahia. şincai, hr. î, 130/18. Se aruncă asupra fiarăi trecătoare, pre carea ... o sugrumă, ar (1829), 16ă/36, cf. polizu. Apa-i trecătoare, pietrele rămîn 1 alecsandri, p. i, 212, cf. barcianu, alexi, w. Totul se mişca în umbre trecătoare. bacovia., o. 4.4. Eu sînt chiriaş trecător: în scurtul popas al vieţii Vreau multe schimbări de decor, topîr-cean u, o. a. i, 46. Venise într-o zi să-l vadă un prieten din copilărie, trecător prin Iaşi. teodorbanu, m. u. 313, ct. scriban, d. Aştepta muşterii trecători cu un butoiaş de 50 l vin roş localnic, v. rom. septembrie 1970, 25. (Despre vehicule) Corăbiile trecătoare la India ... află aice un popas, ar (1829), 1752/26. <0 (Despre corpuri cereşti, nori) Vede i.. trecători nouraşii prefăcuţi în neguri ude. conachi, p. 262. Stele trecătoare ce las-un întunerec adine in urma lor. aiec-sandri, p. i, 120. Peste noi un nour trecător a pus umbră, sadoveanu, o. vii, 302. Nişte planete încet trecătoare. vinea, i.. u, 295. IIn nor trecător o umbreşte. vianu, l. «. 265. + (Adverbial) Pe scurt, în treacăt; fugitiv. De dînsa pomenesc şi încă can trecători ating şi istoresc numai. c. cantacuzino, cm i, 8. 2. S. ni. şi f. Persoană care trece (III) pe stradă, pe drum, circulind pe jos; pieton. Şi nu dziseră trecătorii (cei cc trec pe cale b 1938): blagoslo-venia Domnului spre voi. psalt. 276, cf. j..b, ddrf. Un loc viran..., neîngrădit, depunînchi-se fel de fel de murdalicuri de către vecini cum şi de trecători, cara-giale, o. i, 190. Pe rînd s-adunară mai mulţi trecători. coşbuc, p. ii, 204, cf. barcianu. Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut, bacovia, o. 107. Era frumoasă. . ., trecătorii întorceau capul după dînsa. c. petkescu, s. 166. Uri trecător cu pălăria în mină . . . laie perspectiva nelurburală a străzii, brăescu, y. a. 9. Un trecător grăbii m-a îmbrîncit. pillat, r. 131, cf. scriban, d. O vitrină în care se uită trecătorul, argbezj, s. xi, 59. Dă-mi mina, trecătorii/e, şi tu care mergi, şi tu care vii. blaga, poezii, 96. Trecătorii se grăbesc care-ricotro. vtKEA, L. i, 7. Şezu cel puţin jumătate de. oră plită să zărcaseă un trecător, v. rom. februarie 1970, 21. + Călător, drumeţ; pasager. Peste 100 de trecători au purces de la Havre la Yera-Cruţ pe corabia numită America, ar (1829), 241a/12, cf. polizu. Un om a.l proprietarului venise acolo să afle ce trecători sini şi să-i invite la curtea boierească, bolintineanu, o. 282. Apă rece din fintînă, fie de sufletul cai a făcnt-o, acolo in calea trecătorilor, creangă, a. 147, cf. alexi, w. Şi codrul urmârindu-şi menirea sibilină La dinsul găzduieşte doi trecători, pii.lat, p. 63. Apă bună pentru, trecătorii însetaţi, bănulescu, j. 75. 3. Adj. (învechit; despre drumuri) Care trece peste .... care trece printr-un anume loc. Pă la toate potecile din oraş trecătoare peste hotar să vor afla numai paznici pichetaşi (a. 1842). doc. ec. 776. O Pod trecător = bac. Cf. alr sn iii li 838/682, a ix 3. + (Prin Mold.) Peste (sau pe) care trece (I X). Cf. gorovei, cr. 462. Să nu duci mîţă la mulat, peste apă trccătoare. id. ib. 189. -i. Adj., s. m. (învechit) (Persoană) care nu ţine seama de. . . ., care nesocoteşte, care îucalcă (o dispoziţie, o poruncă). Iară se în făţărie căutaţi . .., obliciţi dintru leage ca trecătorii, cod. vor. 118/10. Fi-veri trecâtoriu legiei. ib. 119/2. + Loc. adj. (Regional) Trecător eu vederea —- îngăduitor, iertător. Bun la inimă, îngăduitor şi lesne trecător ca vederea celor ce-i păcătuiesc, ispirescu, ap. cade. II S. f. 1. (învechit si regional) Faptul de a trece (I 1)5 :recere (I 1). întru această zi acolo statură, gătindu-să de trecătoare .. . , cu mirsică aşter- .12 - c. 263 36 6760 trecător — ââd — TRKdK nînd podul, herodot (1645), 379. Au trimis o samă de oaste ... ca să apere trecătoarea turcilor, să nu treacă Dunărea, ureche, l. 189. Legasă priieienşug încă den mîrzeciia lui, ... la o trecătoare a lui în Ţara Leşască. M. costin, o. 92. Cile sofii luăm de ne petrec să nu cădem în tâlhari şi-mprimejde şi la. trecători preste ape. dosoftei, v. s. octombrie 96v/ll, cf. n. costin, let. ii, 113/13. Alţi geambaşi . . . cari vin din Ţara Turcească dă cumpără cai, aceia după ponturile vămii să plătească trecătoarea (a. 1827). doc. ec. 385. A primit de-a dreptul asemenea mărfuri din Marsilia, fără a le transborda în alte corăbii la Constantinopol, unde cheltuielile trecătoarei sînt foarte mari. n. a. bogdan, c. m. 128. CU fi-a luat de trecătoare? chest. iv supl. <0- E x p r. (învechit) A-i da (cuiva) trecătoare — a lăsa să treacă (I 1). Multă vreme au pierdut pănă a trece Dunărea, căci gotthii siliia să nu-i dea trecătoare. cantemir, hr. 254. + (Concretizat) Loc ele trecere (I 1), (regional) trecut1 (2); loc sau construcţie amenajată pentru a trece (11) dincolo. Şi marea îngheaţă şi toată trecătoarea Vosporului. Şi pre gheaţă trec cu carăle decinde. herodot (1645), 218. Tocmind cîteva tunuri asupra trecătoarei, să nu lase a trece deodată Despot, m. costin, ap. gîdei. Au apucat trecătorile Iordanului . .. şi n-au lăsat om să treacă, biblia (1688), 1752/21. A luat pietre şi lemne ... de a umplut gîrla şi a făcui trecătoare, antim, ap. tdrg, cf. beldiman, e. 56/34, clemens, lb. Aşezată la porţile împărăţiei şi în trecătoarea barbarilor, Dacia noastră mai mult de opt secole îi văzu trecînd ... pe pămîntul ei. băl-cescu, m. v. 6. în vreme de ploaie, cînd păriul se umfla, ea slujea întregului sat de trecătoare, slavici, n. i, 110. Un pod de seînduri, . .. servind de trecătoare de la bucătărie la casa boierească în timp de noroaie, ap. tdrg. Afară e un meşter, care lucră la o minăstire, tocmai pe. trecătoarea noastră, sbiera, p. 259. Cînd ajunge omul şi vrea să treacă peste acest rîu cu apă repede, trecătorile se astupaseră şi pace d-a putea străbate. mera, l. b. 215. Păcurarul a făcut o trecătoare (de oi j peste holda noastră, chest. iv supl., ib. iv 19/177 c, a i 12, ii 3, 4, 6, 11, 12. + Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure; (regional) hăţaş, tragă1 (5). Cf. stoica, vîn. 26, scriban, d. Alteori îţi vine ca la pîndă, mai ales dacă îi ştii trecătorile. vîn. pesc. februarie 1964, 8. Vînăiorii zic: „le ştii trecătoarea". chest. iv 26/856, ib. 26/816, a ii 6, v 27. + (Regional) Pirleaz (1). Cf. chest. iv supl., alrm ii/i h 298, alr ii/imn 124, 3 836 bis, a i 22, 35, 36, ii 12, teaha, c. n. 275. (Regional) Deschizătură îngustă prin care ies oile la muls; strungă. V. trecătură (Larga — Iaşi). Cf. alrm sn i h 261/520. 2. Drum îngust de trecere (III I) printre doi munţi sau printre două şiruri de munţi (de obicei de-a lungul unei ape); pas3, (regional) tarniţă. V. cheie, defileu. S-au gătit de războiu şi trecătorile munţilor le-au închis, biblia (1688), 6232/20, cf. barcianu, alexi, w. Şosea naţională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bîrgăului. rebreanu, i. 9, cf. şăi-neanu, d. u. Trecătoarea Turnului Roşu. scriban, d. Trecătoarea ... era troienită greu. v. rom. noiembrie 1953, 9. Să mă ţiu pe la strimtori, Pe la munţi în trecători. teodorescu, p. p. 292, cf. chest. iv 22/15, alr ii 2 480/130, 284, 514, 520, 791, a v 35. 3. (învechit şi regional) Luntre care serveşte la transport peste o apă; bac. Trecu pedestru o apă carea să trecea cu trecătoare, dosoftei, v. s. decembrie 239v/25, cf. chest. iv supl. III. Adj. 1. (Despre timp şi unităţi de timp) Care trece (IV 1). Aceasta vreame e trecătoare şi viafa noastră călră sfirşitu apropie-se. coresi, ev. 408, cf. anon. car. Timpul este trecători Şi cari trece nu mai vine (a. 1837). cat. man. ii, 187. Vreme trecătoare, alec.-sandri, p. i, 139. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, eminescu, o. i, 204. Să-ţi văd în ochi minciuna clipitei trecătoare, pillat, p. 35. Trecătoare ceasuri — pe care le-ar fi dorit să steie. sadovf.and, o. x, 140. 2. Care nu durează mult, de scurtă durată ; temporar. V. efemer, caduc. Lucrurile lumiei trecătoare. coresi, ev. 70. Toate sîntu putrede şi trecătoare ca o nimica (a. 1642). gcr i, 96/16. Nime pentru cinste din lumea aceasta trecătoare să nu îndrăznească a călca legea, muşte, let.2 iii, 15. încununat nu cu raze de lumină trecătoare, ci cu slavă, nestricală. molnar, ret. 49/25, cf. lb. Omul, această fiinţă trecătoare. marcovici, c. 56/1. Întîmplări rare şi degrabă trecătoare. conachi, p. 265. Asta poate fi o boală trecătoare. negruzzi, s. i, 41. Acum sărmana luntre . . . sc zăreşte la fulgeri trecători, alecsandbi, p. i, 195. Omul este trecător cu floarea cimpului. bolintineanu, o. 294. Tot şirul de oameni trecători, eminescu, n. 54. Dragostea lui Radu ... nu c deci! o copilărie de şcolar, nevinovată şi trecătoare, vlahuţă, ap. tdrg. Ar fi un bine trecător, care e menit să piară, ionescu-rion, s. 183, cf. ddrf. O modă trecătoare, iokga, l. ii, 74. Zîmbiri trecătoare. hogaş, du. ii, 190. O stare de suflet trecătoare. IBRĂ1LEANU, S. L. 42, Cf. ŞĂINEANU, D. U. Adio, Cliî'fc de veselie trecătoare, minulescu, vers. 14. Supărările iubirii Sînt ca ploile cu soare Repezi, dar cu cîl mai repezi, Cu atît mai trecătoare, topîrceanu, o. a. i, 42. Ştiam că iubirile sînt trecătoare, camil petrescu, u. N. 154. Tinereţea lor e mai trecătoare, brăescu, v. 18, cf. voiculescu, poezii, ii, 301. Trecătoare ca florile de primăvară, sadoveanu, e. 343, cf. călinescu, c. 0. 113. Urmăreşte . . . stările cele mai subtile şi cele mai trecătoare, blaga, z. 113. Iluzii trecătoare nu cunoaştem, beniuc, c. p. 7. E cîte-un necaz trecător, pe care-l crezi mare. bănulescu, i. 96. A fost numai o ameţeală trecătoare, v. rom. martie 1970, 27. Averea-i trecătoare, sevastos, c. 165. Drăguţă lume cu soare, Dulce eşti şi trecătoare, folc. transilv. i, 27. C-aşa-i lumea trecătoare, Unul naşte, altul moare. folc. mold. 1, 482. <0> (Substantivat) Ca o nemica să o uităm şi ca o trecătoare, coresi, ev. 313. Ca o trecătoare cură şi treace vreamea vieţiei noastre, id. ib. 457. Nici ccasle trecătoare, nici cea/fe] verdtoare (a. 1698). gcr i, 318/30. Cîte aţi vorbit să uit ca nişte trecătoare, pann, e. iii, 80/18. 0> (Adverbial) Trecător, privirea lui s-a oprit asupra multor fete frumoase, agîrbiceanu, l. t. 137. A ocupai trecător scaunul Moldovei, lupta de clasă, 1953, nr. 9, 65. Se lasă trecător sedusă de moda senzaţiilor tari şi a nihilismului cinic, t decembrie 1964, 44. + (Prin Olt.; despre persoane) Care îmbătrîncşte înainte de vreme. Cf. ciauşanu, gl. IV. S. f. pl. (Regional) Corcoduşe. Cf. borza, d. 138. — Pl.: (adj.) trecători, -oare, (s. f.) trecători şi (învechit, rar) trecătoare (hasdeu, i. v. 122). — Şi: (învechit) trecători», -oăre adj., s. m. — Trccc + suf. -ălor. TRECĂTtfRIU, -OĂRE adj., s. m. v. trecător. TRECĂTURĂ s. f. 1. (Regional) Loc prin care se trece (III 3); s p e c. strungă, (regional) trecătoare (Şiştarovăţ — Lipova). Trecătură oilor, alr i 1 797/69. 2. (Mai ales în Olt.) Diaree; boală manifestată prin diaree; (regional) treacăt (II). Cf. candrea, f. 221, dr. ix, 420, h v 195. Vărsături, Trecături, Ameţeală, Fierbinţeală în trup i-a lăsat. mat. folk. 1 158, cf. 649, CIAUŞANU, GL., LEXIC REG. II, 33. — Pl.: trecături. — Trcce + suf. -ătură. TRECE vb. III. I. 1. In tr an z. (Urmat de determinări locale ca „dincolo“, „de cealaltă parte“ etc. sau de determinări introduse ¿nai ales prin prep. „peste“) A merge dincolo sau de cealaltă parte a unui loc (străbătîndu-1 de-a curmezişul); a depăşi un obstacol (apă, munţi etc.) pentru a ajunge de cealaltă parte. îndemnă lisus ucenicii săi să între în corabie şi să treacă ... în ceaia parte, varlaam, c. 196. Corăbiile încă trecea decinde. herodot (1645), 380. Trecînd preste munţi ..., au prădat oraşele săcuilor. ubeche, ap. cade. Să treacem în ceaia parte. n. test. (1648), 45v/30. 6763 23 'fP.tiCK — sai — TRECE Apucase Sirian paşa de trecuse preste Dunăre tnlr-un ghecei. N. costin, ap. torg. Să treacă peste Dunăre decindc in Misia, cantemir, hr. 215, ci. pomzu, cosxi-NEScti. Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestrei. eminescu, o. i, 170. Se făcu un zid de cremene pînă la cer. Muma zmeului .. . văzu că nu se poate urca pe dînsul şi să treacă dincolo, ispirescu, l. 26. Trecem de partea cealaltă a Oltului pe un pod plutitor, vla-HUŢĂ, R. P. 115, cf. BARCIANU, ALEXI, W., CADE. Emi-nescu ... a trecut pe potecile Răşinarilor pe lingă Vama Cucului, dincolo în ţară. călinescu, e. 120. Nu puteţi lăsa pe fiul vostru să treacă peste acest istru de nisip, barbu, princ. 47. Armăsariul l-auzca . .., De la iesle se smucea, Peste zid uşor trecea, alecsandri, p. p. 130. Valea-i cu pietricele, Nu poci trece preste ele. jarnîk — bîrseanu, d. 69. Cind a ajuns băic-tanul la foc, ... a dat să treacă peste dinsul .şi n-a putut, sbiera, p. 34. O dat de o apă mare. Ar fi trecui bucuros dincolo, dar nu era nici pod, nici luntre, rete-ganul, p. v, 52. Are de trecut peste un rîu de foc. şez. iii, 237. Si-i dea turcii vadurile, Şi frîncii corăghiili, Ca si treacă-n celi sati. mat. folk. 1 464. O-nţjeţat marea ş-o trecut d'incolo pisli mare. o. bîrlea, a. p. i, 223. Trece moşul peste pirlaz Şi-i rămine o parte-n gard (Bostanul), şez. iv, 48. Trec peste lac, Val şi umbră nu fac (Chiotul), sadoveanu, p. c. 3. (F i g.) Voi trece preste zidul păcatului, mîntuindu-mă. mineiul (1776), 170rl/22. O Tranz. (act. Scrie Moisi cum . . . i-au trecui prespre Marea Mohorită în pustie. po 4/25. Au slobodzil pre norodul lui Izrail şi ... îi trecu peste Marea Roşie (cca 1650). gcr i, 145/29. Slobodză poporul lui X>[u]mn[e]dzâu cu argini mult fi cu aur. Şi l-au trecui, tăind marea în ceaea parte la pusiiia Sinaiului. dosoftei, v. s. septembrie 6V/21. Au rădicat toţi oamenii di prin tirguri ... şi i-au trecui pre toţi preste Nislru. neculce, l. 225. Despicînd. . . Marea Roşie în două, cu o poruncă, şi-a trecut pe albia uscată poporul, din pustietăţi pe ţărmul dimpotrivă. v. rom. iulie 1969, 6. Podul i-au răspuns să nu aibă grijă, că nu s-a clătina, ci l-a trece lin de cea parte. sbiera, p. 152, cf. mîndrescu, i.. p. 27. Dunăre, apă viioară, ... Să mă trec la maica-n ţară. alexici, l. p. 127. <0> (Cu determinarea locală subînţeleasă) La un semn, un ţărm de altul, legînd vas de vas, se leagă, Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă, eminescu, o. i, 144. Cînd era să treacă fiică-sa, deodată ieşi de sub acel pod. ispirescu, l. 13. Munte, munte, piatră seacă I Lasă voinicii să treacă, alecsandri, p. p. 294. Dorul tău, bade, şi-al meu De şi-ar face-un pod mereu. . . Să treci, bade, Iu şi eu. jarnîk — bîrseanu, d. 140. Omul .. . începu a căuta, doară, va afla vrnn vad pe unde să poată trece, keteganul, p. iii, 5. Sălcioara creşte-n apă, Fă punie mîndrii să treacă, hodoş, p. p. 63. Scoale, Doamne, scoale Un pîrlaz în cale, Să nu poală trece. folc. transilv. i, 81. (Tranz. fac t.) Deşchise marea şi trecu (i-au petrecutu-i d, şi-i străbătu h) ei. psalt. 156. Cu toiagul Marea Roşie lovi curmeziş şi jidovii fără de grije trecu-i. coresi, ev. 65. O (Cu determinări introduse prin prep. „la“, care indică ţinta) Iaca acest semn care eu am rădicat între mine şi line . .. Din această grămadă nu voiu mai treace la tine, tu încă să nu vini dencoace de grămadă, po 109/21. De-ar fi apa pînă-n piept, La mîndra cală să trec. jarnîk — bîrseanu, d. 15. Dragă mi-i mindruţa-nallă, Că-mi dă gură peste poartă. Dar mîndruţa scunducea Mă face să trec la ca. doine, 141. lorguie cu calul breaz, Treci la mine peste iaz. şez. i, 13. Turcii, cînd îl auzea, In luntre că se punea Şi la Gruiţa-mi trecea, balade, ii, 40. (T r a n z. f a c t.) Au venit poruncă ... să păzească vadul Dunării care trecea şăicile cu zaherea şi furcatele cu oşti, cu iarbă şi cu gloanţe spre Beligrad. ist. ţ. r. 61. O (Cu determinări modale) Vai de mine, ce-ntristare, C-a crescut Murăşu mare, De nu poci trece călare, jarnîk — bîrseanu, d. 129. Oltule, Olluţule, Săca-ţ-ar izvoarele, Să irec cu picioarele, doine, 178. 0> Tranz. (Comple- mentul indică obstacolul depăşit) Trecură Marea Neagră şi nu se udară, coresj, ev. 190. Am trecut apa Iordanului, po 111/9. El trecu apa, şi ioată oastea lui. herodot (1645), 86. Trecînd Donul, au călcat şi Asiia. M. costin, o. 262. Au trecut Dunărea cu toate ostile în Ţara Rumânească. ist. ţ. r. 27. O samă de cazaci au dat să treacă Nistrul, ureche, l. 94. Trecea Dunărea şi multe prăzi şi stricăciuni făcea. N. costin, l. 93. S-au rădicat ... cu toţii din Bucureşti ş-au trecut munţii la Braşov, neculce, l. 104, cf. 208. Trecînd apa Fasis, au întrat in Asiia. cantemir, hr. 227. Grăbiră de trecură Dunărea pe la Ruşi. anon. cant ac. , cm i, 205. Treci fără dc nici o îndoială apa. mineiul (1776), 160V2/5. Trecînd Dunărea o parte de oaste pe la Mehedinţi, a stăpînit Turnu Severinului. văcă-rescul, ist. 255. Trecînd Jijia îndată, cu cielalţi să unesc, beldiman, e. 53/27. Au trecut strîmtoarea, ... agiungînd în ocheanul cel mare. drăghici, r. 19/6. Turcii ... se grăbiră a trece Dunărea, bălcescu, m. v. 63, cf. polizu. El trecu munţii, fm (1862), 69. Ne apucă o ploaie cu vijelie ... Rîurile, ce trebuia să trecem de mai multe ori, se îngroşau cu repeziciune, bolintineanu, 0. 362. Treptele erau putrede şi negre — pe ici, pe colo lipsea cîle una, aşa îneît trebuia să treci două deodată, eminescu, p. l. 29. Cînd fu să treacă nişte munţi, întîlni un alt om. ispirescu, l. 320. Şi-n veci-nică lumină mă dac fără-ncelare, Trec mările albastre. macedonsiîi, o. i, 52, cf. ddrf, cade. Cum a trecut dealul, a mers ■ ■ ■ înspre lumina din locul cunoscut. sadoveanu, o. vii, 292, cf. scriban, d. Mările le trec cu barca, stancu, d. 297. Cîle dealuri şi văi ar fi să trec Ca să cunosc belşugul acestor vii, întreg? horea, c. 64. A trecut intr-o iarnă Dunărea . . . spre Dobrogea. bănulescu, i. 90. D-aş şti, lele, că mă-nec, ... Şi io Ollul tot îl trec. teodorescu, p. p. 323. Aseară pe vremea cinii, Cînd treceam gardul cu spinii, M-amuţai, rnîndră, cu cînii. jarnîk — bîrseanu, d. 390. Muldu-vilă, apă rece, Desculţa-m-oi şi te-oi trece, mîndrescu, 1. p. 27. Dar cum să treacă Dunărea? reteganul, p. iii, 5. Treceam gardul trei grădini, Pînă la mîndra-n vecini, doine, 230. Au ajuns la o apă care, fiind marre, nu puteau a o trece. şez. i, 258. Tot trecînd la mîndra dealul, Mi s-a despotcovil calul, hodoş, p. p. 47, cf. bibicescu, p. p. 162. Trecînd ei apa, . . . deteră de curţile împăratului, bota, p. 6, cf. alr i 1 339/229, ib. 1 972/ 96. Iovan Iorgovan . . . Calu-ncăleca, Munţii că trecea. balade, i, 315. A trecut bădiţa dealul, Că-i cunosc mersul şi calul. folc. transilv. i, 119. S-o luat ş-împă-ratu sî vadă cum ar sî treacă marea. o. bîrlea, a. p: i, 228, cf. folc. mold. i, 58. Darea trece marea (= ou bani sc poate face orice). Cf. pann, p. v. iii, 27/24, baronzi, l. 61, pamfile, j. ii, 153, tdrg, zanne, p. v. 252. Bogăţia trece dealu şi tu rămîi cu amaru, se spune despre cineva care se căsătoreşte din interes, pentru avere. Cf. zanne, p. v, 93. la pe dracu în braţe pînă treci gîrla. id. ib. vi, 587. Pînă treci gîrla, spui măgarului şi: moşule! id. ib. i, 186. Trecui balta, luai alia, se spune despre un bărbat care îşi părăseşte soţia. id. ib. iv, 500. Sănătatea e ca o iapă albă, cum trece dealul, nu se mai vede. Cf. alecsandri, t. 997, hem 705, zanne, p. ii, 705. Viaţa ca .. . iapa cea bălţată: Cît trece dealul mare, nu se mai vede. alecsandri, t. ii, 124. Am un fier rece, Multă apă trece (Şarpele), gorovei, c. 362. Retevei rece Marea trece (Şarpele), id. ib. 363. (F i g.) Trecu şi acesta valea cea de moarte ... şi-ş deade cununa fiiu-său, lui Mihail. moxa, 386/31. Mintea nice oste-neaşte alergînd pe pămînt sau încungiurîndu, nici grija are, trecînd marea. n. costin, ap. gcr ii, 13/24. (E x p r.) A trcce hopul (sau gîrla) = a scăpa de o greutate, de o primejdie, zanne, p. i, 186, ii, 581. Nu zi hop. pînă nu treci şanţul = nu te lăuda prea devreme cu o izbîndă încă nesigură, id. ib. ii, 715. (Rar) A trcce mările negre = a pleca departe, fără intenţia de-a se mai întoarce, id. ib. vi, 198. OTranz. (Subiectul indică sunete) La vînat, mi se părea că răsunetul 6763 TRECE — 552 — TRECE puştii mele trece Prutul, negruzzi, s. i, 61. Urletul spart şi dogit al lui Giuseppe... trecea zidurile, se pierdea în noapte, vinea, l. ii, 313. O T r auz, (Urmat de determinări modale) Au agiuns pînă la un sin de marea . .., pe care bietul rob cu aşa grabă l-au trecui înot, încît fără pierdire de vreme s-au aflai de ceea parte. dbăghici, r. 167/7. Am trecut Dunărea înot. scriban, d. Prutu-i mare şi nu pol Pin' la ea să-l trec înot. alecsandri, p. P. 411. Să trecem înot Apa Mării Negre, teodorescu, p. p. 57. De-a înotul nu să încumeta să o treacă, fiind apa foarte lată. reteganul, p. v, 52. Mîndruţa care-i mîndruţă Trece Dunărea desculţă, Dar care-i blăstămată N-o trece nici încălţată, doine, 86. •<> T r a n z. f a c t. (învechit şi popular) Ştefan Vodă pornilu-s-au după dînşii . . . şi i-au gonit pre turci pîn’ i-au trecut Şiretul, ureche, l. 92. Pre romani din Dachiia .. ■ i-au fost trecut Dunărea, cantemir, i-ir. 226. Turcii ... le ieşiră în întîmpinare, dar românii îi bat şi ii trec Dunărea, bălcescu, m. v. 63. Şi-a adulmecat pe Mohamed lovindu-l de dinapoi şi din lături, pin l-a trecut Dunărea, delavrancea, o. ii, 14. Mă trecuşi, măicuţă, dealu .... Să nu ne vedem cu anu. jarnîk — bîrseanu, d. 174. (Expr.; prin nord-estul Olt.) A trcce (pe cineva) Oltul = a certa foarte rău; a ocări (1). Cf. ciauşanu, v. 36, coman, gl., zanne, p. vi, 243. (Cu determinări care indică nn pod, o punte, introduse prin prep. „peste“, ,,pe“) Pre podul dispre Marea Neagră trecea oastea ... şi călărimea. herodot (1645), 380. Mindruliţă de la munte, Ce nu treci cole pe punte, Să te slrîng la pieptul meu? alecsandri, p. i, 78. Voind a trece peste o punte, ... sări în rîu. ispirescu. i„ 397. Trecu peste podul care vuia uşor şi surd sub paşi. sadoveanu, o. i, 30. Trecind preste un pod, văzu împărăteasa în apă un peşte foarte frumos, reteganul, p. iv, 35. Pe puntea aceasta treci foarte anevoie, şez. ii, 158. Cine dracu-a mai văzut Iepure trecînd pe punte .. ■? bibicescu, p. v. 207. Dar el ce-mi făcea? Pc pod că-mi trecea, balade, i, 286. Beţivul, cînd trece pc punte, închide ochii, să nu vază apa. zanne, p. iii, 471. T r a n z. (Complementul indică podul, puntea) Cf. polizu. Cînd să treacă un pod peste o apă mare, iată o nuntă de furnici trecea şi ea ■ ■ ■ podul, creangă, p. 237. Ea trecu podul, ispirescu, l. 17. Ioana trecea în fugă podul, sadoveanu, o. iii, 31. Cînd badea podul trecea, Mîndrulifa suspina, jarnîk — bîrseanu, d. 98. Trebuia să treacă ... o punte peste o apă adîncă. stăn-cescu, b. 307. Puntea aceasta . .. numai acela o poate trece, care in lumea asta a fost om bun. şez. ii, 158. Pod cînd trecea, Pod că zornăia, Pod se clătina, balade, i, 291. Trecui podul nisipos, Ca mirele cel frumos. folc. transilv. ii, 266. Fă-te frate (sau prieten) (şi) cu dracul ¡Ană treci puntea (sau podul j. Cf. ddrf, zanne, p. vi, 583, 584. Şi pisicii îi place peştele, dar, cînd trece puntea, închide ochii, se spune despre cei care, în obţinerea lucrurilor pe care le doresc, nu îndrăznesc să rişte. Cf. pann, p. v. iii, 131/4, zanne, p. i, 601. O (Complementul indică un hotar, o frontieră, o limită) Preuţii şi nărodul să nu treacă prespe hotar, a veni sus la Domnul, po 243/22. Cind fu de trecut peste hotarele Gheonoaiei, dele de o cîmpie frumoasă. ispirescu, l. 5. Nu cumva să treacă peste hotarele moşiei lui. id. ib. 263. Pădurea era tăiată în mod special, ca să se vadă dacă cineva vrea să treacă clandestin peste frontieră, v. rom. februarie 1971, 26. (T r a n z.) Gonaşii îi ajunseră tocmai cînd treceau hotarul, negruzzi, s. i, 158. Trecu hotarele acestei împărăţii. ispirescu, l. 79. Făcut-a masă mare ... De-a trecut hotarele, teodorescu, p. p. 365. Feciorul ... dă să treacă graniţa peste apa cea mare. reteganul, p. ii, 11. (Fi g.) Ştiinţa lui nu trece a simţirilor hotară. conachi, p. 263. Cum vru Moldova, aşa vrusei şi eu ... că vru ea ca numele ei să-l ştie şi să-l cinstească cu toţii, şi numele ei trecu graniţa, de la Caffa pînă la Roma. delavrancea, o. ii, 58. Se făcea că e bolnav şi că mai are puţin şi trece hotarul vieţii, barbu, princ. 231. (Expr.; rar) A trece orice hotare = a depăşi orice limite. Minia grădinarului trecu orice hotare■ cînd ... văzu acea mare prăpădenie. ispirescu, l. 152 <0 T r a n z. (Complementul este „pragul“) Cum trecu pragul uşei ..., zise. ispirescu, u. 94. Cînd să treacă în fugă pragul pridvorului, se împiedică, sadoveanu, o. i, 565. Trecuse, plecîndu-sc, pragul scund. demetrius, a. 14. După ce s-au dus ficiorul împăratului, dă să treacă pragul şi ficiorul ţigăncii, sbiera, p. 121. Tu le bagtă sub pragul uşii şi, cind a trece pragul, tu trage-l de picior, reteganul, p. iii, 39. Nici pragul nu l-oi trece Şi ca tine capăt zece! doine, 185. (E x p r.) A trcce pragul casei sau a-i trece (cuiva) praful = a intra în casa cuiva, a vizita pe cineva. Dintr-al prinţilor şirag, Cîţi au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales. coşbuc, p. i, 54. Nimeni nu te înjură ... în gînd, cînd i-ai trecut pragul, vinea, l. ii, 247. <£> Tranz. {act. (Cu complement dublu) Treci-mă pragulat'indî. o. bîrlea, a. p. i, 231. 4 Tranz. (Complementul indică un drum) A străbate de-a curmezişul; a traversa (2). Păturică trecu drumul, filimon, o. i, 128. Lupul... a trecut drumul pe dinaintea noastră, creangă, p. 120. Nimeni nu mai are curajul să treacă şoseaua, camil petrescu, u. n. 283. Puiculiţa mea cea dragă, Trece drumul, nici mă-ntreabă. şez. i, 107. Să ieşi la drum, să-l treci în curmeziş, ib. m, 152. Io plec, mîndro, de la tine, Inimioara mea-ţi rămîne, la-o tu ş-o pune bine In pahar cu apă rece, Pînă drumu io l-oi trece, hodoş, p. p. 79. Nu ştie nici să treacă drumul, se spune despre cei proşti. Cf. zanne, p. vi, 99. Calul, după ce trece drumul, iar flăminzeşte, se spune despre lucruri care nu durează decît puţină vreme. Cf. şez.i, 218, zanne, p. i, 352. (Tranz. f a c t.) (Cu complement dublu) Te-o lua cu paliţa Şi le-o trece uliţa, bibicescu, p. p. 194. + (Cu determinări introduse prin prep. „peste“, ,,pe“) A merge păşind peste cineva sau ceva; a călca în picioare (zdrobind, strivind). Să poci păşi iute, să mi-ajung pizmaşii, Deaca-i voi agiunge, să fac într-înşii cîrduri, Să să concenească, să trec preste slirvnri. dosoftei, ps. 54/12. Au grăit vizirul împăratului să-l ierte şi să-l puie iar domn . . . împăratul au răspunsu că-i giurcit, pănă nu va trece cu calul preste iUnsul, să nu-l lăsă. neculce, l. 14. Cind văzui a lor mulţime, cită frunză, cîtă iarbă, Cu o ură nempăcată mi-am şoptit atunci in barbă, Am jurat ca peste dînşii să trec falnic, fără păs. eminescu, o. i, 147. Iată o nuntă de furnici . . . Să trec peste dînsele, am să omor o mulţime, creangă, p. 237. Nu vă închipuiţi că turcii vor cruţa hoiturile plecate în ţărînăl Vor trece peste voi cum trec tătarii peste bălăriile pustiului! delavrancea, o. ii, 247. Caii trec de-a valma pe trupul celor morţi, eftimiu, î. 144. Lutnd aminduror cumnaţi goarnele, a pus oastea să treacă peste ele, după legea ţării, călcîndu-le, una cu pămîntul, sub copitele cailor, v. rom. ianuarie 1970, 17. Un regiment de călăreţi ... toate oalele mi le-a sparl, a trecut cu caii peste ele. reteganul, p. ii, 20. (Despre abstracte) Pre mere trecură (î mblară d) măniile tale, fricile tale turburară-me. psalt. 181. Multe necazuri au trecut peste mine. lb. în zădar şi anii s-adun cu grăbire, Trecind peste inimi ce-au gustat iubire! alecsandri, p. i, 212. Trecea peste noi o clipă de adevărată uimire, v. rom. februarie 1964, 79. Peste mine trecu ispita de două ori, dar a treia oară ştiu că nu scap. reteganul, p. i, 56. O E x p r. A trece peste ... = a nu da atenţie, a ignora; a lăsa la o parte, a omite; a nu lua în seamă, a desconsidera, a dispreţui; a încălca (o lege, o dispoziţie). Tu ... prespre leage treci (înprotiva legii porunceşti n. test. 1648, călcînd leagea biblia (1688) că dzici se me bată. cod. vor. 46/12. La Antonie Vodă era o rud-a lui ..., grec simăţ, mlndru, nebun, lacom. Trece peste toţi, nu cunoaşte pre nime. neculce, l. 65. Cu fapte au trecut preste cuvînt. mineiul (1776), 140n/17. De multe ori trecem peste cerinţele cuvininţei. fm (1859), 33, cf. scriban, d. M-a cerut în căsătorie generalului şi mamei, declarînd ... că „trece peste toate cele întîmplate“. călinescu, s. 92. Am să trec peste 6763 TRECE — 353 TRECE mulle aspecte hidoase ale acestei îniîmplări. v. bom. februarie 1964, 95. Ultimul nenorocit care vine aici de la oraş este în măsură să treacă peste tine şi să te calce în picioare, ib. decembrie 1964, 51. Nemulţumit că trecuse peste întrebarea lui, ridică din umeri. ib. martie 1970, 14. A trece peste cadavre = a fi lipsit de scrupule în atingerea scopului, dl, dm. 2. I u t r a n z. (Urmat de determinări locale introduse mai ales prin prep. ,,în“, „din . . . în“) A se duce într-alt loc, a merge dintr-un loc în altul; a schimba un loc cu altul, a-şi schimba locul, a se muta in altă parte; a colinda, a cutreiera din loc în loc. Vănstămu şi trecumu în Chipru. cod. vor. 84/1. Trecură (î m b 1 a r ă d) diin limbă în limbă şi de împărăţii intru alţi oameri. psalt. 219. Zicere-aţi codrului acestui: Ireci de acicea încolo, şi ară Ireace. coresi, ev. 272. Ştefan Vodă cel Bun, .. . viind turcii în dzilele lui să treacă în Moldova la Gălaţi, i-au bătut foarte rău pre turci, neculce, l. 7. Sultanul Mehmed ... întocmind trebile împărăţiei in Asia, au trecută în Europa. vĂ-cărescul, ist. 255. Văzîndu-mă mergînd spre ea, trecu în altă alee şi se făcu nevăzută, negruzzi, s. i, 45. Din loc în loc aş trece în climele streine, Unde sint alte stele şi ceruri mai senine. Dar iarăşi m-aş întoarce cînd firea ar zîmbi. alexandrescu, o. i, 143. Sare prin grădina Mitropoliei, dintr-însa trece într-a grecei, d-acolo intră în curte, filimon, o. i, 129. li de prisos să mai adaug că eu împreună cu toţi ceilalţi ai mei tovarăşi trecurăm în punga acestuia, alecsandri, o. x>. 45. Treceam dintr-o sală înlr-alta, căatînd să dau de o ieşire, caragiale, o. ii, 298. îşi simţea sufletul trecut în trupul ei cel tînăr. slavici, o. i, 242. Trecu la cealaltă uşă, fură clopoţelul şi sc întoarse, ispirescu, l, 255. După masă, invitaţii trecură in salon. ap. tdrg. A trecut în Ardeal, ddrf. Musafirii au trecut din sufragerie in salon. cade. A trecut în ccalaltă cameră, c. petrescu, c. v. 75. Panţîru a trecut în tindă să-şi caule . ■ . boarfele, sadoveanu, o. vii, 294. Elevul trecu de la tablă la loc. sceiban, d. Fă-mi plăcerea şi Ireci in sufragerie, arghezi, s. xi, 153. Silion trecu în sufragerie, vinea, l. i, 67. Janco ... trece din nou in circiumă, davidoglu, m. 12. Trecu în cealaltă odaie. preda, d. 74, cf. abc săn. 130. Apoi trece la masa de lucra, cu figura complet schimbată, t iulie 1968, 48. Citi voinici de seama mea, Toţi în Moldova trecea. jarnîk — bîrseanu, d. 304. Noi, dac-om creşte mari, Om trece la Moldova, La Moldova-i, maică, bine, Cine mere nu mai vine. reteganul, tr. 16. Trecut-am din ţară-n ţară, Ca cucul printre hotară. doine, 17, cf. şez. i, 264, o. bîrlea, a. p. i, 330. (Tran z.) [Vinul] îl trece dint-om butoi înt-ălalalt. alr sn i h 246/157. (T r a n z. f a c t.) Duh ieşi de la D[o]mnul şi au trecut prepeliţe de la mare şi puse preste tabără ... ca la vreo doi coi. de la păirnini. biblia (1688), 1021/29. Ne trecea pe toţi într-o odaie, delavrancea, h. t. 114. Vorbea alil de pripit şi de peltic, încit învăţătorul se lăsa păgubaş să-l mai înţeleagă, irecîndu-l în bancă pentru odihnă. p. constant, o. 3. Trec pe elev in banca a doua. puşcării;, l. r. i, 50. Treci-mă, Doamne-n Bănat, Cu patru cai de furat, reteganul, ch. 166. Din şura urîtă, [vitele] le trecem în grajdiuri curate, şez. iii, 145. Eu Pir mîna-n punguliţă, Ea mă trece-n odăiţă, balade, ii, 412. <0 F i g. Cine Ireace den moarte la viaţă. ... în vecie vie-va şi na va muri. coresi, ev. 99. Viaţa mea de veselie Trece lin. în vecinicie Ca o dulce zi de mai I alecsandri, p. i, 145. E fiinţa-mi tremurîndă Care trece-n infinit, eminescu, o. iv, 32. A trece la. nemurire. barcianu. Şi cîtc cîritece n-au trecui din sat în. sat, aduse de viril de colo, de pe înălţimile Negrilesii? auîr-biceanu, s. p. 14. Acest cuvînt a trecut în limba literară. cade. Trec clipele dintr-o parlc-a lumii. în cealaltă Şi zilele la fel, albastre, o. botez, p. o. 81. O parte din versurile sale au trecut în rindurile cinlecelor populare. beniuc, p. 24. (T r a n z. 1' a e t.) Asemenea idei .. . n-ar fi folosit la nimic, căci oamenii na erau încă pregătiţi pentru a şi le asimila, pentru a şi le trece în slngc. iohga, l. ii, 74. O Expr. A (rece la (sau, învechit, cu) cineva sau a trcce în raidurile cuiva (sau a ceva) ori a trece de (sau, învechit, în) partea cuiva = a se alătura cuiva, a se alipi cuiva, a se alia, a se uni cu cineva; a adera la . .., a se ralia. Oastea ... lui Petru cel Şchiop se grăbi a trece la Potcoavă, pe care-l dorea de mai nainle. hasdeu, i. v. 187, cf. bahcianu, alexi, w., tdrg. Au fost chiar discuţii grave, însă intime, între unii din membrii opoziţiei locale şi cucoanele lor, care, de la venirea prefectului, trecuseră cu guvernul. bassarabescu, ap. tdrg, cf. cade. Cum se face că trupele guvernamentale, comandate de ofiţeri eterişti, au trecut cu arme şi cu bagaje de partea lui Tudor . . . ? oţetea, t. v. 360, cf. dl, dm. A trece la inamic (sau la duşman) sau (învechit) a trece în partea vrăjmaşului = a dezerta; a se uni cu duşmanul. Ardelenii . .. trecură in partea vrăjmaşului, ispîrescu, m. v. 51, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, cade, scriban, d. A trece pe linie moartă v. mort (I 1). A trece pe planul al doilea = a fi considerat ca avînd o importanţă secundară, a fi socotit drept minor, neînsemnat, a juca un rol de mai mică însemnătate. Cf. dl, dm. (Tranz.) A trece (ceva) pe curat = a copia ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet; a transcrie. + F i g. (Mai ales urmat de determinări ca „din viaţă“, „din lume“, „în cealaltă lume“) A muri1 (1). Se fimu gata, că doară pînră mînre vrema Ireace de lume (a. 1619). gcr i, 55/27. Cîţi au murit de năprasnă, cîţi grăind şi rîdzînd au trecut, cîţi mincind şi bînd au murii l varlaam, c. 20. Astăz mare şi putearnic, cu multă mărire, Mîine treci şi te petreci, cu mare mîhnire. în lut şi în cenuşă te prefaci, o, oame. m. costin, ap. gcr r, 205/23. Sf[i]nta ... s-au mutat trecînd la £>[u]mn[e]dzăii cu pace. dosoftei, v. s. noiembrie 1142/24. Selim ... se bolnăvi şi in puţine zile trecu în cealaltă lume. văc&rescul, ist. 260. A trăi iaste în toate zilele a trece de la viaţă. maior, P. 21/23, cf. drlu, LB. Sufletul lui Robinson de mult au trecut din lumea aceasta, şi trupul său au putrezii, drăghici, R. 95/20. Cînd unul trece, altul vine în astă lume a-l urma. eminescu, o. i, 204. Sfintelor umbre care-aţi trecut, Nu, voi prin moarte nu aţi murit, Trăiţi în totul ce e văzul, macedonski, o. i, 20. Din lumea asta-ntr-alta ireci. coşbuc, p. i, 287, cf. barcianu, alexi, \v. A trecui din viaţă, candrea, f. 219. Roaba ta doreşte să treacă din această lume. sadoveanu, o. xv, 441. în septembrie 1896, Millo trece din această viaţă dincolo, id. e. 71. Stau să trec. Com. din zagra — năsăud. Pînă să vie pofta bogatului, trece (— iese) sufletul săracului, zanne, p. v, 84. O Refl. (învechit şi popular) Deacă mă voi ireace eu din lume, să hie dugheana a dumisalfe] (a. 1677). iorga, s. d. v, 90. Livezile ..., după ci să trec bălrînii> răirân la feciori (a. 1723). uricariul, x, 179. Au căpătat oftică şi s-au trecut din viaţă, drăghici, r. 3/13. Kodrat curind se trecu din viaţă, săulescu, hr. i, 170/18. S-au dus ... în Moldova, unde s-au trecut din viaţă (a. 1856). uricariul, iv, 411/5. Ursul făcu numai joap! în cuptor iul cu foc şi s-au aprins indala-mare . . . Şi aşa s-au trecut ursul în chinurile cele mai cumplite. sbiera, p. 205. Astfel s-a trecui voinicul Pintea. marian, t. 303. Capul Lenei îl tăia, Sărea capul cîlcolea, Grăia capa! cătră trup: Iacălă cum m-am trecut! re-TEGANtJL, tr. 23. Te-ai pus la pat şi-ai murit. Şi pe-a-turicea te-ai trecui Cînd tatăl tău s-o pornii Pe-aralul ogorului, marian, î. 564. 3. Tranz. A duce dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de transport); a transporta (dincolo de. . . sau peste.. .). Luo 2 muierile a lui ... şi 11. feciorii lui şi Iacov la vad mearse şi luo ei, . . . şi trecu toate varece era a lui. po 112/18. Mearsă la apa Araesului şi făce poduri pentru ca să-ş treacă oastea, herodot (1645), 84. Turcul îritîi trecuse tunurile cu ieniceri de preste Dunăre în această parte. N. cos-TiN, ap. tdrg, cf. ni. Văzînd şi pe Ercule cu nevasta, el fu gaia. a-i trcce solia dincolo preste gîrlă. ispirescu, u. 74. A voastră e toată, de m-ăţi trece, fără să mă simţă nimeni, pînă la castelul baronului Feldici. de- 6763 TRECE 554 — TRECE LA.VRA.NCBA, O. II, 264, Cf. BARCIANU, CADli. Burlan ■ . ■ m-a trecui în luntre pe celălalt mal. galaction, o. 63. Luă copiii în braţe şi-i trecu, peste piriu. scriban, d. Măi podar, Trage podişca de car, Să mă treci la cela mal. alecsandri, p. p. 159. luliană de la Beci, Adă luntrea şi mă treci, jarnîk — bîrseanu, d. 139. Ba socotea că ■■ ■ a zări pe cineva care s-o treacă [peste apăj şi s-o ducă la. părinţii săi. sbiera, p. 298. Să roagă de turc să-i treacă de ceea parte şi să învoi turcul însă zice că, luntrea fiind mică, nu poate trece mai mult decit unul o dată. reteganul, p. iii, 5. Am auzit că este aici o floare ... Şi am venit s-o luăm, S-o trecem peste munţi, sevastos, n. 103. Sui, nevaslă-n pod de piatră, Că le-oi trece fără plată, doine, 16. Juncii d-tale îs mici şi slabi şi ... nu ne-or putea trece pe toţi de ceelaltă parte. şez. i, 258. Lucrez o corabie cu care să pot trece gospodăria mea de aici, unde m-oi aşeza. ib. n, 122. Măi podar .... Trage-ţi podul la margine Şi mă trece şi pe mine! folc. transilv. ii, 299. <0 (Popular; cu complement dublu) Acest centaur . .. trecea girla pe oameni în circă, ispirescu, u. 74. Podari, podari, Meşteri mari!... Treccţi-mă Murăşul. pompiliu, b. 25. Să-mi aleg un cal porumb ... Să mă treacă Dunărea, Fără să-mi ude scara, teodorescu, p. r. 299. Pe noi Dunărea ne-a trece, sevastos, c. 279, cf. doine, .16. Mă, voinici cu luntrele, Treceţi-mă Mureşu. bibicescu, p. p. 203, cf. alexici, l. p. i, 137. Bei, tu, fală veneţiancă, Treci-ne Veneţia, balade, ii, 412. 4. Tranz. A face să ajungă de la unul la altul, din mîna unuia în mina altuia; a transmite (din mină în mînă) pînă la .. .; a da, a înmîna, a preda, a remite (2). Oala cu vin pe care cei mai în vîrslă şi-o treceau unul altuia, vlahuţă, ap. cade. Eu nu visam . . . că Franţa ne va trece Obiectul unic care făcea s-o invidiem. i. negruzzi, s. vi, 187, cf. barcianu. Trage o duşcă zdravănă şi trece băutura bătrînului. rebreanu, i. 14. Dacă se întîmpla timp răcoros şi Domiţian uita să-şi fi luat pălăria sau pardesiul, Masinca . . ., dacă avea pe dînsa o haină sau un tcu-lan, i-l trecea cu sila pe spate, bassarabescu, s. n. 29, cf. cade. îl salută cordial şi îi trecu telefonul, c. petrescu, a. 317. Trebuie să trecem făclia celor ce ne urmează, sadoveanu, o. xix, 184. închisese geamul şi işi trecuseră unul altuia fotografiile, v. rom. martie 1970, 11. Unul stă in faţa lor să caute ţuşca. Pe cînd să necăjeşte s-o găsască, nu mai prinde de vesle cînd este . . . dată la spate, de unde o apucă alţii ş-o trec mai departe, şez. i, 272. Apă curgătoare, S-o pui prin pahare, S-o treci pe la doamne Şi pe la cucoane, balade, i, 395. <0 Expr. A trece mina v. mînă1 (I 1). O In tranz. Cofăielul trece la mo? Vîrlan. Bea şi moş Vîrlan. sadoveanu, o. vi, 639, cf. scriban, d. O Expr. (In tranz.) A trcce din mină In mînă = a ajunge pe rînd de la unul la altul, din stăpînirea unuia în stăpînirea altuia. Cf. polizu. Chilia între 1400— 1460 trecea din mînă in mînă. hasdeu, i. c. i, 15. Pachetele de cărţi treceau din mină în mînă, trintite pe masă dc cel care pierdea şi aşezate delicat de cel care avusese o mînă norocoasă. delavrancea, s. 123, cf. alexi, w. Pe mîndra o văd cu doi ... Şi trecea din mînă-n mînă, Ca găleata la fîntînă. folc. transilv. ii, 448. (T r a n z.) Poftiţi de-nchinaţi o dală, Vă udaţi gura căscată Ş-o treceţi [plosca] din mînă-n mînă. teodorescu, p. p. 171. (Tranz. fac t.) Dumnezeu trece făclia dragosiii din mînă-n mînă. vlahuţă, s. a. i, 46. A-i trcce (cuiva) prin mină (sau prin mîini) = a) (despre bani, fonduri) a fi administrat, mînuit, manipulat. în ţoală viaţa mea nu mi-a trecut prin mîini cît are ea în mîna stingă. delavrancea, o. ii, 361. Băutura l-a prăpădii pe Pi-tache Cojescu, că altfel uncie ajungea el pînă acuma,.. . să-şi fi păstrat hanii care i-au trecut prin mînă? bră-tescu-voineşti, p. 54; b) (despre probleme, afaceri, treburi) a fi de competenţa cuiva, a intra în atribuţiile cuiva; a fi rezolvat, soluţionat de către cineva. Aşe-zămîntul păcii cu nemţii şi alte trebi ¡>rin mîriele tui au. trecut, canta, let. ui, 184/36, cf. polizu, alexi, w. li trec mulţi hani prin mîini, se spune cînd cineva chel- tuieşte fără socoteală, cînd risipeşte bani mulţi. Cf. dl, dm. + In tranz. (Mai ales urmat de determinări ca ,,ln mîna“, ,,tn stăpînirea“) A intra din posesia, din stăpînirea, de sub autoritatea unuia în posesia, In stăpînirea, sub autoritatea altuia. Bătu şi pre arapi şi le supuse ţările arăpeşti ... şi trecură toate acestea în stăpînirea othomanilor. văcărescul, ist. 260. Guvernul trecind în mîinile generalului rus, contele Pahlen, au numit alţi boieri, ghica, s. 481. A trece în alte mîini. barcianu, cf. alexi, w., cade. Puterea trebuie să treacă... în mîinile poporului! v. rom. octombrie 1964, 30. Postul de radio a trecut în mîinile noastre, ib. martie 1971, 43. Averea strîngă-torului (zgîrcilului) trece. în mîna cheltuitorului (risipitorului). zanne, p. v,. 24. + Intrau z. (Despre abstracte; cu determinări introduse prin prep. „asupra“, „la“, învechit, „spre“) A se transmite (1); a se propaga, a se comunica; a se răsfringe (II 3). De va sudui neşline muiarea cuiva, sudalma va treace spre bărbatul ei. prav. 226, cf. 237. Pentru cele ce să slăpînesc cu rea-credinţă, jalobele nu sînt oprite din pravilă . . . pînă la 30 sau 40 de ani: şi în curgerea acestor ani, trcce dreptatea cererei şi la moştenitori, şi împotriva moştenitorilor răpiloriului. pravila (1814), 31/1. Tradiţiunile indiene şi chineze trecură la babiloncni şi egipteni, i-ieliade, o. ii, 66. O mişcaie generală se face în roiul de oameni, care trece la jochei, la vistavoi, pină şi la cai. d. zamfirescu, ap. tdrg. Femeia care îşi aşteaptă ceasul, ca să nu treacă urilul la copil, se fereşte să mănînce mere putrede, păcală, m. r. 163. Pc nesimţite, panica ofiţerilor trecu la sergenţi, la căprari, ca-milar, n. i, 385. Vestea a trecui din casă în casă. v. rom. februarie 1955, 149. Durerea de la (cutare) să treacă asupra cînelui. şez. iii, 119. <0> T r a n z. Doamna comitesă doreşte să rămîie singură . . ■ Domnişoară, fii bună şi treci acest ordin femeilor doamnei comitese. sadoveanu, o. xi, 80. Au lăsat să picure în cărţi sînge din sîngele lor şi lumină din lumina lor, trecindu-ne nouă zîmbelul speranţei, id. e. 44. Se întîlnesc unii cu alţii, îşi trec cu nădejde toate zvonurile, camil petrescu, o. ii, 434. Fraza . . . are să i-o spună totuşi lui Filip, patronul Esplanadei, s-o „treacă“ el scriitorilor care îi frecventează cafeneaua, vinea, l. i, 6. Unele din aceste trăsături sînt trecute şi asupra împăraţilor din poveste. ist. lit. rom. i, 33. Trec acum răspunderea pe umerii lui. v. rom. martie 1969, 30. O E x p r. A trcce din generaţie în generaţie (sau din tată Iu fiu) = a se transmite din generaţie în generaţie sau din tată iu fiu. Cf. cade, scriban, D., dl. Dulgher ia, rotar ia, cără-midăria erau meserii ce treceau din tată în fiu. v. rom. septembrie 1963, 17. A trece din gură în gură = a se transmite prin tradiţie orală de la om la om. Mers-au vestea-n lume, trecind din gură-n gură. alecsandri, p. ii, 311. Toate aceste întîmplări . . . trecuseră dc mai multe ori din gură în gură. agîrbiceanu, s. 145, cf. scriban, d. (Rar) A trece din ureche In ureche = a se transmite de la unul la altul prin viu grai. Vestea trecu din ureche în ureche, c. petrescu, c. v. 297. (Rar) A trcce (sa\,i, tranz., a-I trece) din gură în gură ca cinii prin tărbăccală, se spune despre cineva care este bîrfit, ponegrit, pe rînd, de mai multe persoane. Cf. baronzi, L. 40, zanne, p. iv, 646. + Intra n z. (Despre boli) A se transmite, a se lua. Boala a trecui la copii, ddrf, cf. tdrg. Boala a trecut de la unul. la altul. cade. + (Mai ales despre avere, proprietăţi) A transmite, a lăsa, a da; a face să revină cuiva, a ceda. Donez pentru totdeauna onoratului departament de culte şi instrucţiune publică posesiunea caselor mele ... pe care le trecem acuma în perpetua . . . posesiune acelui onorabil departament de cultc. fm (1861), 37. Noua mea locuinţă se compunea din citeva camere ce-mi trecuse un comerciant care avea o locuinţă prea mare pentru familia sa. i. negruzzi, s. iii, 392. Au înzestrai-o cu patru table de porumb . . ., treeîndu-i şi casa din capul salului, rebreanu, i. 48. Herdelea . ■ ■ muncea bucuros, căci, in afară de leafă, Grofşorn îi trecea şi iinele venituri, mai mici. id. ib. 366. Şi acum o trecea [casa] copilului ei. bassarabescu, ap. tdroezii,i, 76. Şoimaru ... 6763 TRECE — 556 — TRECE trecuse pe la fintîna lui Grozav, sadoveanu, o. v, 706. Trec în fiecare zi pe la învăţător, stancu, d. 253. Negreşit, trec pe la farmacie, vinea, l. i, 182. N-am trecut, cînd am ajuns în sat, pe la Petre Uraru. bănulescu, i. 48. Dacă treci pe la mine, o ţuică tot oi bea cu tine. v. rom. decembrie 1964, 50. Amorulc, amoraş, Vedea-te-aş călugăraş; ... Ca coatele pe psaltire: Fele treacă pe la tine. teodorescu, p. p. 347. Marişcuţă de la vamă, Taie-un pui şi ne fă zeamă; Cîridu-i trece pe la noi, Pentru una ţ-om da. doi. jarnîk — bîrseanu, d. 395. S-a dus după leac, trecind iarăşi pe la Ileana. sbiera, p. 30, cf. reteganul, tr. 82. Cine trece pe la noi? Bădiţa cu şase boi. doine, 262. Cînd le-i întoarce, vezi să treci iar pe la mine. stăncescu, b. 320. Cine mînă plugul rău Trece pe la făgădău, Dacă nu-s bani în jaşcău, zice că-i rachiul rău. .şez. iv, 235. Trecui, mîndro, pe la tine. i-iodoş, p. p. 137. De cîte ori trecea cu peşte pe la curlea împărătească, fala împăratului trimitea să-l cheme, fundescu, l. p. i, 95. Pe la cîte, crîşme treci, Tu de garduri mă iot legi. folc. transilv. i, 40. (Tranz. fac t.) îngerul morţii cum Mă însoţeşte la drum Şi mă hece pe la iad, Unde păcătoşii ard. pann, ap. gcr ii, 322. 8. Tranz. (învechit şi popular) A ocoli (II -4), a evita, a înconjura; a lăsa la o parte. Fi-va iară sîngele voao semnul caseei în carele veţi fi şi voiu vedea sîngele şi voiu treace pre voi, nice va fi în voi bătaie pierdzăloare, cînd voi fi bătînd pămînlul Eghipetului. po 125/21. Treace-va uşa aceiia case . . . şi pierdzătoriul nu-l va lăsa a intra în casele voastre, ib. 217/6. Aceia ce-mi cearcă răul . . . Slîrvuri să dzacă căzuţi de armă, Să nu mai hie nice-ntr-o samă, Halpile noaptea părţi să le facă Şi dzua pasări să nu le treacă, dosoftei, ps. 203/2. Aleargă întru întîmpinarea lor de la uşa cortului lai şi . . . zise: D[oa]mne, de am aflai doară har înaintea ia, nu treace pre robul tău. biblia (1688), ll2/24. Aoleo, frate răsneţl Ce ne treci ca un drumeţ Şi nu vii să ne mai vezi? alecsandri, p. p. 280. Cine are-un bou şi-o vacă Nici o crişmă să nu treacă, hete-ganul, tr. 33. O Fi g. (Subiectul indică abstracte) Deci-l hio la dins, că-i păru că au scăpat de pacoste; ce ce iaste să fie nu se poale treace. De-aciia . . . ela-ş ucise un frate, moxj, 352/20. Valea cea de moarte . ■ ■ pre nime nu-l treace. id. 386/31. Aice caută cum nu se poale trece ceea ce este să fie. m. costin, ap. tdhq. Iară direpţii carii te cearcă Dease bucurii ca să nu-i treacă, Să le vie pre tot ceas veşti bune. dosoftei, ps. 135/8. Nu trece osinda pre sluga ce să rădică asupra stăpînu-său. neculce, l. 229. Păziţi-vă cei vicleni şi rei, că judeţul lui Dumnezeu nu va trece nici pre unul. muşte, let. iii, 63/18. Poate n-a fi fost ciocoiul acasă, poate a trece-o păcatul, contemporanul, vi2, 16. M-a trecut un păcat mare, mulţămită ţie. ap. tdrg. Or acu, or altădată, Blestema să nu te treacă, şez. xii, 66. Paza bună trece primejdia cea rea. filimon, o. i, 125, ci. creangă, a. 103, ddrf. (Cu parafrazarea proverbului) Negraba şi chiverniseala cea bună trece primejdia cea ră. N. costin, let. ii, 126/13. De ce te temi nu te trece. ap. ddrf, cf. tdrg. Totdeauna di ci ţi-i pielea răce nu te trece. conv. lit. xliv2, 268. O Absol. Se îmbii în leagea lui, că elu ţi-au data viiaţa şi zile . . . şi între elu să stai cu peli.ţa şi cu sofletul să dai răspunsu de ce-ai lucrat cu peliţa. Nece ca un chip nu poţi treace (a. 1619). gcr ii, 54/29. O Expr. A trecc cu vederea = a) a nu lua în seamă, a nu lua în considerare; a nu da importanţa cuvenită, a nu ţine seama de ... ; a nesocoti, a desconsidera. Vor răscumpăra păcatele lor ■ ■ ., pentru căce au călcat şi m-au trecui cu vedearea pre mine, pentru căcc au mersu înaintea mea în curmeziş. biblia (1688), 912/46. Pre aceaşte . .. i-au trecut cu vedeare privirea celor de faţă, şi cătră ipparhul ş-au întors toţi ochii (a. 1773). gcr ii, 90/15. D[o]mnu/ nu i-au trecut lacrămile cu vedearea. mineiul (1776), 130v3/24. Dacă ... va cere în urmă trebuinţa de vreo uşurinţă, noi atuncea nici aceasta nu vom trece-o cu viderea, ce după dreptate . . . vom urma uşurinţa lor (a. 1814). uricakiul, i, 37- Dumnezău ... pe oameni nici odineoară ii trece cu vederea, drăghici, r. 42/30. Nu trecea cu vederea pc cei ce îl iubesc, gorjan, ii. iv, 240/28. Drepturi speciale, carele nicidecum se pot trece cu vederea, fm (1861), 74. Trece cu vederea durerea patimilor lor aprinse, jipescu, ap. cade. Din moment ce specialiştii îl preţuiau, nu putea să-l treacă cu vederea. călinescu, b. i. 18. Există o concurenţă internaţională care nu poate fi trecută cu vederea. scÎnteia, 1966, nr. 0 893. Trece-l cu vederea, Pînă-i crapă fierea (= a face cuiva în necaz, neluîndu-1 în seamă). Cf. zanne, p. ii, 797. (R e f 1. pas.) Făcutu-s-au răpştire elinilor căiră evrei, căci să trecea cu vedeare, întru slujba cea de toate zilele, văduvite lor. biblia (1688), 835a/32; b) a lăsa pe dinafară, a lăsa la o parte; a pierde din vedere. Zi-i ... să se teamă, căci cu vedearea n-o trec, Ca s-o trimit cu necinste într-un sur-gunluc de veac. beldiman, o. 34/23, cf. drlu. Eu nu băgasăm samă că asemine întîmplări vă supără de a le asculta. Dar iată că le voi trece cu viderea. drăghici, r. 26/27. Să-mi spui iot ce se va petrece in casa ei, fără să treci cu vederea cel mai mic lucru, filimon, o. i, 125. Ai trecui cu vederea şi ai nesocotii vînatul numit grives. odobescu, s. iii, 24, cf. scriban, d. Nu e exclus ca Iordanes să fi trecut cu vederea unul sau doi regi. h. daicoviciu, d. 117. Au începui să povestească tîmplările ■ . . ; şi unde trecea unul ceva cu vederea, îl îndrepta îndata-mare celălalt, sbiera-, p. 114. (In tranz.) Lucruri... asupra cărora trecs acum cu vederea, călinescu, c. o. 64. (Refl. p-îl s.) Sînt . . . uzitate mai mult datine şi credinţe, . . . nici într-un singur an nu se trec cu vederea, marian, s. r. ii, 1; c) a nu ţine cont de ..., a nu ţine seamă de . . .; a nu lua în nume de rău. Trecîiul cu vederea slăbiciuneu cea nedespărţită de a noastră fiinţă, marcovici, d. 4/22. Te rog, iubită Anicuţă, să treci cu viderea oarecare necioplire a apucăturilor sale. alecsandri, t. 183. îşi dedea silinţa să uite cele petrecute, să le treacă cu vederea, ca şi cînd nu ar fi fost. slavici, o. i, 179. Altfel sînt în stare să trec cu vederea toi. bassarabescu, ap. tdrg. E păcat grozav, pe care nu poale să-l dezlege ori să-l treacă cu vederea nici un vlădică, galaction, o. 76. Poate se va gîndi să le treacă pe toate cu vederea fără să i-o ceară, de hatîrul copiilor, c. petrescu, a. 297, cf. scriban, d. Tu ar trebui să mă-nţelegi, fiindcă mi-ai fost prieten, să treci cu vederea ce spun eu la necaz. v. rom. aprilie 1958, 60. A trece (pe cineva sau ceva) sub tăcerc (sau, învechit, cu tăcerea) = a lăsa la o parte în mod intenţionat; a nu pomeni, a nu aminti, a nu menţiona. Testatorul va trece supt tăcere pre acei ce după dreptate sînt chiemaţi la moştenire. pravila (1814), 138/5, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, scriban, d. Am trecut sub tăcere . .. amănuntele pitoreşti, preda, r. 24. Trecută sub tăcere, însemna că vina lui e mult mai gravă. v. rom. iulie 1969, 23. (In tranz.) Aice nu pulern trece cu tăcerea de lucrurile Ţărei Ungureşti ce s-au prilejuit întru aceste vremi, muşte, ap. ddrf. (Cu parafrazarea expresiei) Mă insulţi cînd bănuieşti ..., dar această insultă ar trece sub tăcere, dacă ea nu ar fi pentru mine o încunoştinţare că tu suferi sub această funestă idee. bolintineanu, o. 454. (învechit) A trece cu condeiul = a nu pomeni în scris; a nu aminti, a nu menţiona, a nu înregistra. Mai sînt mai mărunte ţări, carele trec cu condeiul pentru zăbava, m. costin, o. 246. Noi pe ceale mai mici ţări, carile ca nişte ţinuturi le socotim a Dachiii, cu condeiul trecind, lăsăm să cerce ciUtoriul nostru la Bonfin, carile toate năroadele . . . pre anume le zice. cantemir, hr. 67. (Cu parafrazarea expresiei) Era unul Buhuş hatmanul, şi altul încă, pre carele ireacă-l condeiul meu. n. costin, let. ii, 18/2. (învechit) A trcce cu pomenirea = a nu pomeni, a nu aminti, a nu menţiona. Nu putem trcce cu pomenirea nişte tîmplări ce s-au prilejit în Ţarigrad. m. costin, ap. tdrg. (învechit) A trece cu uitarea = a da uitării, a uita. (Refl. pas.) Priimeşte ... această puţină trudă a noastră, care am făcui, să nu să treacă cumva cu uitarea de unde este părăsit, cu această făgă- 6763 TRECE — 55? — TRECE duinţă că şi leatopiseţ. întreg să aştepţi de la noi. M. costin, o. 42. (învechit) A trece cu uuzirea (sau cu auzul) = a nu da ascultare, a nu asculta. 'Tocmai ca cind ar fi nişte istorii vechi trecute, aşa le trecem şi noi cu auzirea. antim, ap. cade, cf. barcianu, alexi, w. (învechit) A trece cu ochii = a mi lua în seamă; a nesocoti, a desconsidera. Judecăţile meale le-au trecut cu ochii, şi poruncile meale au supărat, biblia (1688), 92V2. (Intra n z.) (învechit) A-i trece (cuiva ceva) diu vedere = a-i scăpa cuiva ccva clin vedere; a nu observa, a omite. Singurul nostru merit este norocita dcscopcrire ce am făcut de mai multe isvoare istorice, care d-sale i-au trecut din vedere, arhiva r. i, Q6/1. + (învechit) A nu se interesa, a nu se ocupa, a nu se îngriji de cineva sau de ceva; a lăsa, a părăsi (1), a abandona. închise în arme oamerii săi şi dostoinicia sa trecu (o părăsi d, nu socoti c2). psalt. 162. Doamne..., lucrai mărilor talc nu Ireace (nu omrăzi c, ne părăsi h). ib. 287. Fii rugă-toriu de noi păcătoşii .. . şi să nu ne treci, ce ... cruţă oamenii iăi (ante 1633). gcr i, 86/13. La greutate mişelul să nu-l treci, dosoftei, ps. 35/4. Ascultă-mi ruga, Dumnedzău sfinte, Şi nu mă treace, ce-mi ia aminte, id. ib. 179/7. Am trecui pre cel golii perind şi nu l-am îmbrăcat, biblia (1688), 3761/31. Stăpînă, nu mă Ireace pre .mine, cel ce cumplit pieiu. mineiul 1776), 201r2/13. Un levit, fiind la acel loc, venind şi văzindu-l, l-a trecut. Iar un samarinean mergînd, a venit la el . . . şi, apropiindu-să, a legal vanele lui. marcovici, d. 477/21. (Absol.) Derep’ce, Doamne, slătuşi departe, irecaşi (p ă r r ă s i ş i h, nu i a i aminte d) în dulce vreame în grije? psalt. 14. + (învechit; complementul indică de obicei o rugăminte, o cerere) A nu lua în scamă, a nu lua în considerare, a nu lua aminte la . ..; a nesocoti, a neglija. Căută spre rugăciurea plecaţilor, şi nu trecu (n u u r r i H, n-a u defăima t d) rugăciurea lor. psalt. 209. Trecu nu, nece lăsă rugăciunea measerului, Nece întoarse faţa sa de mine. coresi, ps. 53/14. Nu treace cearerea mea, ce mă ascultă (a. 1600—1625). gcr i, 67/38. Ajutoriu carele de la line cearem nu treace, fecioară, paraclis (1639), 248. Cine n-au gustat dulceaţa celor ce sînt nu poale priceape firea celor ce nu sînt, nici poate şti cum le va treace, adecă să le ţie întru nimic şi în seamă să nu le bage (a. 1648). gcr i, 131/32. D[u]mn[e](Zzău nu trecu lacrămile lui, ce i-au folosîlu-i, agiutind. dosoftei, v. s. octombrie 76v/9. S-au cunoscut că n-au fost voia lui J)[uinne]2eu să treacă ruga şi lacrimile lui Iacov Mitropolitul şi ale altor arhierei, că . . ■ i-au şi sosit mazilirea, canta, let. iii, 183/14. împărăteasa tuturor, nu treace plîngerca mea, ci te milosti-veaşte şi alinează patimile ■ . ■ trupului mieu. mineiul (1776), 133V2/24. Mi-a făcut rugăminte să-l iau pre lingă mine, şi . . . n-am trecut cererea lui, ci cu voia stareţului l-am luat (a. 1812). iorga, s. d. vii, 261. (Cu forma negativă a gerunziului) Dumnăzău, ruga credincioşilor netrecînd, îndată . . . ploaie au trimis. cantemir, hr. 202. + (învechit; complementul indică o dispoziţie, o poruncă, o lege etc.) A nu ţine seama de .. ., a nu respecta (2); a nesocoti, a încălca. La ale legiei porînci tremease pre cel legiuitoriu . . ., ca să n-aibă jidovii a grăi că treace leagea. coresi, ev. 310. De nu mă veţi asculta, nici veţi face zisa mea, ce o veţi treace şi nu veţi asculta, pune-voiu spre voi pustiire, id. ib. 459. Nece odinioară porunca ia n-am trecut, n. test. (1648), 90v/8. Dumedzău iubeaşte pre giudeţ să facă, Sfinţii săi nu-şi lasă cuvîntul să-i treacă, Ce-i ţine pre straje. dosoftei, ps. 124/8. (A b s o 1.) Se laude numele Domnului, că el dzise şi fu, elu povcli şi feaceră-se. Puse-le în veacul veacului; povelire puse şi nu va treace. psalt. 306, cf. coresi, ps. 401/6. + (învechit) A lăsa la o parte; a omite, a neglija. Nu să Cade să Irecem policala nemţilor de şaugăii ţării noastre, m. costin, o. 147. Alalte noi trecînd, la ceale ce s-au tîmplat pre aproape de părţile Dachiii ... să ne întoarcem, cantemir, hr. 210. Nobilii .. . se numără înlr-o scrisoare de la I-Ieveneşi, carea o ceteşte de vrei să ştii pe nume; căci eu o trec pentru lungimea ei. şincai, hr. ii, 303/9, cf. alexi, w., cade. Ai trecut un rînd din temă. scriban, d. <£> I n t r a n z. (Construit cu dativul; subiectul indică ceea ce se omite) Să nu ne astupăm urechile ascultînd. cuvintele lu Dumnezeu, cc întru adîncul inimiei să scriem aceasiea şi nemică să ne treacă, coresi, ev. 353. Foca foarte se păziia de Dumnezeu ... şi psaltirea nu-i trecea in zi. moxa, 394/17. O (învechit; complementul indică o persoană) Ai numărat deprinderile meale, şi nu le va treace nemica dentrn păcatele meale. biblia (1688), 3691/43. <$> (Popular; subiectul indică o perioadă dc timp) Bădiţa cu şase boi N-are ce căia la noi, Dar bădiţa cel cu-o vacă Nici o seară să nu-l treacă / jarnîk — bîrseanu, d. 38. Nu m-a trecut nici un an să nu mă duc la bîlc.i. ciauşanu, gl. + (învechit) A nu ţine cont de ...; a uita, a ierta; a permite (1), a îngădui. Trecu şi cl aceasiea, şi Ic lăsă şi răbdă, ca un milostiv ... şi iubi-toriu de odmeni. coresi, ev. 80. Toate fărădelegile şi greşalele meale treci-le. mineiul (1776), 75rl/8. Lasă că vă blagosloveşte el, părintele diaconul, crcdeţi că v-a trece ca dăunăzi, lasă, lasă. contemporanul, vii2, 102. Asta nu se poale trece aşa, ■ ■ ■ nu-i omul care să sufere de aceste! i. negruzzi, ap. tdrg, cf. ddrf, cade. Multe ţi-am trecui, dar asta nu fi-o pot trece. scriban, d. (Refl. pas.) Orice măgării făcea [măgarul], Toale-i erau lăudate, toate lui i se treceau, ap. tdrg, cf. polizu. Multe i se trec lui. ddrf, cf. barcianu, alexi, w. Altă dată nu ţi se va mai trece, scriban, d. 9. T r a n z. (Folosit şi absol.; complementul indică un examen, o clasă) A susţine cu succes; a termina cu bine; a promova. Cf. polizu. După cc-a. trecui examenul de bacalaureat, s-a înscris la drept. VLAHUŢĂ, S. A. III, 25, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., tdrg. Am dat examen şi am trecut clasa. cade. în după-amiaza asia se întruneşte conferinţa profesorilor şi abia pe urmă are să se ştie cine trece şi cine rămîne. I. BOTEZ, B. I, 95, cf. SCRIBAN, D., DL, DM. (Refl. p a s.) Se treceau examene multe, dar nu se învăţa aproape nimic, brăescu, a. 247. (Intrau z.) A trecut peste un examen, barcianu. N-a trecut la ştiinţele naturale, tdrg. Elevul trecu la examen, scriban, d. + (Complementul indică un elev) A declara reuşit la un examen, a considera promovat la o materie, la o disciplină; a declara absolvent al unei clase, permi-ţîndu-i intrarea într-o clasă superioară; a promova. A trece pe un elev dintr-o clasă în alta. tdrg. Profesorul m-a trecui în clasa a doua. cade. Altul îi muştru-luia şi le cetea moliftele aşa: ,,Nu vă treci... Nu vă trec! ■■■“ i. botez, b. i, 177. + In tranz. A înainta în treptele învăţămîntului, a promova într-o clasă superioară, într-un an de învăţămînt superior. A trece în clasa a doua. tdrg, cf. cade, scriban, d., dl, dm. + A face faţă cu bine unei probe, unei încercări, unei verificări; a depăşi cu succes o dificultate. Chiar dacă eroii trec probe dificile şi sînt uneori ajutaţi dc forte supranaturale, ceea ce determină rezolvarea impasului este participarea lor personală, ist. lit. rom. i, 82. Rolul ... e o încercare grea, trecută la nivel maxim în raport cu posibilităţile unui actor încă tînăr. t decembrie 1964, 56. Care va trece pruba mai bine acela va fi şi cel mai viteaz şi mai în stare să-mi fie ginere, sbiera, p. 99. 10. T r a n z. (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,în“ sau, învechit, „la“; complementul indică un act, o petiţie, o socoteală etc.) A înscrie într-un registru, a înregistra; (complementul indică numele cuiva) a introduce într-o rubrică, intr-un catalog etc., a înmatricula, a înscrie; a însemna, a nota1 (1); a menţiona în scris; a copia, a transcrie (1). Luminîndu-să simţirea din alcătuirile cuvintelor aceştii vrednice de laudă şi netăgăduite la nici unile istorie ..., m-am îndemnat şi din cuvînt in cuvint am trecut-o intr-această carte cu mina mea (a. 1782). gcr ii, 126/13. Cind cineva după dilată îşi va aduce aminte şi de altele şi. le va treace în deosebii izvod, să 6763 TRECE — 558 — TRECE numeaşte codichel. pravila (1814), 128/14, cf. polizu. în cea d-a noua [rubrică] trecem sumele totale, penescu. m. 76/11. Să mă treci la catastif pe mine? . . . da' ce stiit eu, să mă treci la izood ? alecsandri, t. 393, cf. cooTi-nescu. Impiegatul . . ■ se aşază, ia condeiul şi începe a trece hirtii la registru, caragiale, o. u, 36, cf. ddrp. în pariea înUia [a. bibliografiei] nu am pus încă toate călindarele . . . ; nu am trecut cărţile poporane, şez. iii, 206, cf. alf.xi, \v., tdrg, CADE. învăţătorul se lăsa păgubaş să-l mai înţeleagă, trecindu-l ... în catalog, spre ţinere dc minte, cu cîte un 3. p. constant, o. 3, cf. sgriban, D. Cine n-are bani, pc datorie bea. îi trece Tone pe rind în condică, stancu, d. 17. Veneau ţăranii cu jalbe şi dijmă pe scara din faţă, iar Manole ... îi trecea în catastife cu zilele de muncă, vinile şi datoriile lor. dbmetrius, a. 12. în însemnările de taină ale Princepelui, înlilnirea cu messeruL Otlaviano nici nu fusese trecută, barbu, princ. 33. Să na le giuri c-ai . . . să le-mpuşli, că dracii te-o şi trecut la condică, şi de acolea na mai scapi. şez. i, 218. (Refl. pas.) Epilropii să facă samă . . . de oeniluri şi de cheliuiete, care samă iscălindu-o, să se treacă şi la condica monas-tirei (a. 1799). uricariul, i, 102. Mituim pe sfînta biserică ... sc aibă a lua din venitul ocnii cite două sute lei pe lot anul . . .: să se treacă mila aceasta împreună cu altele şi la ponturile ocnii (a. 1803). ib. îv, 166/13. Neguţătorii casăierî să ţie patru condice . . ., intru una să se treacă loalc veniturile şi luaturile de bani (a. 1815). ib. v, 440/23. Se va da în scris slobozenie, treeîndu-să în condicile epitropiceşli. cod. ţiv. 32/22. Clăcaşii, transformaţi în robi, nu numai că urmară a se vinde împreună ca păminlul lor, dar şi numele lor începu a se trece în aclal vînzărci. bălcescu, m. v. 305. <$> F i g. (Intranz.) Nu pol să înţeleg ... cum o să treacă tata în istoria neamului! sahia, n. 49. Isprava mea n-o să treacă în analele proceselor celebre, vinea, l. ii, 80. •O’ E x p r. A trece în (sau, învechit, la) cont sau a trece la (sau, Învechit, în) socoteală = a înscrie la rubrica datoriilor; a introduce iu suma datorată pentru o consumaţie, o cumpărătură, a socoti în nota de plată. Cf. pouzu, costinescu, ddrf, b.vrcianu, alexi, w., tdrg, cade. (Eliptic) Băicle, să treci la domnul patru oca de pelin, delavrancea, ap. tdrg. A trece (pe cineva sau ceva) la catastif sau a trccc (pe cineva sau ceva) la (sau în) condică = a ţine evidenţa faptelor cuiva, a ţ.inc minte faptele cuiva în vederea unei răzbunări, a unei pedepse etc. ulterioare. Cf. dl, dm. (Mii.; învechit) A trece la ordinar (ceva sau pe cineva) v. ordinar. (Rar) A nu ii trecut uici pc foaie, nici pe muchie v. muchie (2). + A înscrie, a pune un bun imobil pe numele cuiva. Acum are două milioane, avere trecută pe numele nevestei. delavrancea, ap. tdrg, cf. dl, dm. + A repartiza pe cineva undeva, înscriindu-1 Intr-un act, într-o rubrică, într-o clasificare etc. Vin doi noaraşi din sus Ş-amîndoi vin cu răspuns De la biţa meu cei das. Cum s-o dus, cam ni l-o tuns, Ni l-o tuns la Boziieni, L-o trecut la anlileri. şez. ii, 182. + A include, a îngloba (intr-o clasificare, într-o categorie etc.). Printre metodele istoriei literare trebuie deci trecută şi metoda comparatistă, vianu, l. n. 25. Trebuia .. . trecat în rîndul chiaburilor, preda, n. 62. II. 1. I n t r a n z. A merge fără a se opri (printr-ua anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, pe lingă cineva sau ceva); a-şi urma drumul, a-şi vedea de drum. Vădzuia necuratul rădicindu-sc şi înrălţindu-se. . . Şi trecuiu şi nu fu. psalt. 70. Ucenicii făcu-i să se leapede . . . şi cei ce trecea prc ela să hulească, coresi, ev. 465. Să va certa . . . cela ce .. . va treace de multe ori tot cînlînd. prav. 222. Doi orbi şăzînd lingă cale auziră că 7[isu]s treace. n. test. (1648), 26T/14. Multe şi alte drumuri slobode . . . sînt de a trecere, n. costin, let2. ir, 97. Ei trec ca vijelia ca aripi fără număr, Căci caii lor a!evgâ atăturea-nspumaţi. eminescu, o. i, 97. Ercule trecu înainte şi ... se pase pe o pajişte frumoasă. îspirescu, u. 62. La o parte ..., că trece oastea lai Ştefăniţă Vodă! delavrancea, o. ii, 161. Ea urăsc şi plîng, ea trece zimbitoare şi senină, vla-huţX, s. a. i, 11, cf. ddrf. Şi-n creasta coifului înalt Prin vulturi vinlul viu vuia, Vrun prinţ mai tînăr cind trecea, coşbuc, p. i, 56, cf. alexi, w., cade. Se ridică să se dacă la pian. Trecînd, se opri Ia cutioarele de argint, c. petrescu, c. v. 377. Vet trece . . . Marii codri fremătători de plîngeri . . . îşi vor bolti frunzişul, i. barbu, j. s. 18. A dai de vreo două zile un polei straşnic ■ . . Toată lumea trece dansînd, alunecă, se răstoarnă. călinescu, c. o. 13. Treceam pe gînduri, fără zor. paraschivescu, c. ţ. 16. Trecu o slugă doborîtă sub greutatea unui cufăr, barbu, princ. 27. Treceau, fră-mintlnd în neştire apa de pe jos. v. rom. octombrie 1964, 15. Trece lelea şi se dace. marian, sa. 29. Frunză verde şi-o alună. Trece voinicul pe lună Şi codrul voios răsună, şez. i, 11. 'Trecu badea cu cocia Şi-mi făcu cu pălăria, hodoş, p. p. 48, cf. alr ii 2 469/723. De trei zile slau în prag ..., Să treacă cine mi-i drag. polc. mold. i, 42. Cind te calcă un măgar, treci înainte (— cei proşti trebuie evitaţi). Cf. zanne, p. i, 535. <0> F i g. Este umbra blînd-a iubirii cei de veci, Ce trece cu înireaga-i pulere ■ . ■ ! eminescu, o. iv, 432. (învechit; cu determinări abstracte) Dzeul strun-ciură capetele dracilor săi, creaşielul perii ce trecu în greşalele sale. psalt. 129. Trecea (imilai c2, mă primblam o) în nereul inremiei meale. ib. 206, cf. coresi, ps. 272/10. O Expr. Trece ca pc lingă o moară pustie, se spune despre cineva care trecc pe lingă o casă cunoscută fără să intre sau pe lingă o persoană cunoscută fără să o salute, dl, dm, zanne, p. iii, 231. (Ţi-)a trecut baba eu colacii (sau, rar, cu colacul) v. babă, colac. A trcce neobservat — a nu fi remarcat; a nu ii apreciat, preţuit. Aşteptau în hol un bărbat ... şi o femeie tînăru carc, fără a fi pica frumoasă, nu putea trece neobservată, v. rom. octombrie 1970, 27. (Regional) A trecc în treabă — a-şi vedea de treabă, a merge în treaba lui, v. m e rge O 2). Trece-n treabă, uu-i arc baiu la băiat. 0. bÎklea, a. p. i, 147. (T r a n z.) A trcce în revistă v. revistă (2). O (Despre vehicule) Se auzea pe p'id dăruitul unei căleşte . ■ . sau un fiacru ce trecea ca săgeata, negruzzi, s. i, 15. O trăsură, trecînd la două zile o dală, producea senzaţie, călinescu, c. o. 24. Cind e drumul bătut, pot trece căruţele {— e uşor să urmezi calea deschisă de aiţ.ii). Cf. zanne, p. i, 158. <0 (Urmat de determinări locale) Derep’ce spărseşi gardul lai şi culegu-o [via] toţi ce trecu pre cale? psalt. 166. Cine va trece prea lingă tine iusă-i împeadeci (eca 1550 — 1580). gcr i, 7/1. Pre acea cale vrea să treacă /[i]sus. coresi, ev. 452. Timplă-să an preut . . . a treace prc acea cale. varlaam, c. 303. A treci pre lingă bolnav na iasle obicei, pînă nu va întreba ce boală are. herodot (1645), 82. S-au aruncat o piiatră ş-au ucis pre an om ce au fost trecînd pre uliţă. prav. 271. Trecînd pre lingă Tomis . . ., au intrat în Misia, can-TE.MIH, hr. 212. A trecut un preot pre acea cale. mar-covici, d. 477/19. Bietile dobiloacc . ■ ■ trecea fără grijă pre lingă acel copaci, drăghici, r. 65/22. Cără-rite-aeelea toate Or ţine spre pomenire urmele mele-risem-nate . . . Pină cind, vro dimineaţă pe-acolo, de înlîm-plare, Vei trcce. conachi, p. 103. Cind pe malu-i trece noaptea Călătorul şaierind . ■ ., El aude triste şoapte. ALECSANDRi, p. i, 13. Pe lingă plopii fără soţ Adesea am trecut, eminescu, o. i, 191. Ţipenie de om nu cuteza să mai treacă pe aici. creangă, p. 121. A scos nişte lurtă-dulce, căpătată de ta una dintr-un cîrd de fete care trecuseră p-acoto. caragiale, o. ii, 245. Pe drum trebuia să treacă pe lingă un noroi mare. îspirescu, 1. 53. Trecurăm ... pe Ungă marchiza care se sprijinea pe braţul maiorului, i. negruzzi, s. iii, 394. Treceau drumeţi pe lingă ea. coşbuc, i>. i, 283. Trecea în cîrjă sprijinii, Pe uliţa pustie, iosif, patr. 39. Castanii roşii nu-mi vestiră Că nimeni n-a trecut pe-acolo. minulescu, v. 37. Am trecut pe sub fereastra lui. galaction, a. 188. Treci arare in goana cailor pc drum. voiculescu, poezii, i, 24. Trecui prin faţa unei prăvălii, călinescu, c. o. 13. Nu caut tristeţilor leacul Pe unde trecum lao- 676 TRECE — 559 — TRECE laltă. beniuc, c. p. 31. Era umbra cenuşie ce se vedea in oglinzile din salon, cînd făpturile vii treceau prin faţa lor. demetrius, A. 14. Pe cel deal, pe cel colnic, Trece-o pruncă ş-un voinic, alecsandri, p. p. 17. Cind treci, bade, pingă noi, Pane clopote pe boi. jar-nîk — bîrseanu, d. 82. Ciţi drumari pe drum or trece, Toii să beie apă rece. mîndrescu, l. p. 32. Mi-i cuibul lingă drum, Sub o tufă de alun Şi cîţi pe drum işi trecea, Toţi în cuibul meu zvirlea. marian, o. i, 287. N-ai văzui trecind pe aici, pe drum, doi tineri . . . ? reteganul, p. i, 37. Trecui joi pe lingă voi. doine, 37. Treceau căpcînii pe lîngă el şi de ciudă şimin.ie nu-l văzură, şez. ii, 26. Cînd Ireci, bade, pingăi noi, Plîngu-mi ochii amîndoi. hodoş, p. p. 45. Gruia le zicea — Tocma-acum pe-aici trecea, bibicescu, p. p. 291, cf. aur i 327/9, 35, 40, 85, 229, 278, 837, 840. Cine pe dram că trecea La circiumă Se oprea, balade, tii, 342. Mai am eu noroc pe lame? C-am trecui pe lingă baltă Ş-am scăpat noroca-n apă. folc. transilv. i, 30. Ş-o trecui pi lingă poartă pi la mini. o. bîrlea, A. p. i, 258. Na ştiu, n-am văzut, Nici p-acolo n-am trecut, se spune cînd cineva nu vrea să fie implicat într-o anumită problemă. Cf. zanne, p. n, 795. (Refl. iinper s.) Pe-aici se trece cînd vrei să mergi la pădurice, cade. <0> i Î5- Aa pas pre greci la cale de au scos fermari de la împărăţie, Irecînd pe lingă datoria legei creştineşti, cu poroncă ... să scoată văcă-rilal fără de voia arhiereilor, canta, let. ui, 183/12. Averile sale au fost ale neamurilor care au trecut pe drumul vieţii, marcovici, d. 137/26. Ciie sacrificii, cite greutăţi. . . . Numai cine a trecut pe-aici poale să-şi închipuie ■ ■ . cile acte de adevărat eroism se desfăşură zi ca zi. vlahuţă, s. a. iu, 19. In acest pasaj, Goelhe trecuse uşor pe lîngă ceea ce eslc natural, galaction, a. 162. Unde mă duceţi? a întrebai înfiorată, treeîndu-i subit pe dinaintea amintirii . . . lalăl ei. arghezi, s. xr, 21. Vremea a trecut străină pe lîngă mine. bănu-lescu, i. 58. Somnul mi-a trecui pe la poartă, Era obosii ca o floare neslropilă. v. rom. martie 1971, 55. <0> E x p r. A nu-i trece (cuiva) pc dinainte = a avea mare respect sau consideraţie faţă de cineva, a preţui, a cinsti în mod deosebit pe cineva. Cînd aş avea o slugă ca aceasla, nu i-aş trece pe dinainte, creangă, p. 216, cf. cade, zanne, p. ir, 303. (Cu parafrazarea expresiei) Nevasta mă iubeşte dc nu ştie cum să-mi treacă pe dinainte, ispirescu, ap. zanne, p. ii, 303. Împăratul, nu mai putea de bucurie; mai nici nu cuteza să treacă băiatului pe dinainte, vasiliu, p. l. 64. Nu-i trece nimeni pe dinainte, se spune despre cineva care nu se lasă întrecut, depăşit. Cf. ddrf. A trece inainte = a continua, a merge mai departe; a aborda alt subiect. Cf. ddrf, tdrg. A-i trece (cuiva) pe la (sau pe lingă) nas = a scăpa ocazia, a pierde un prilej favorabil. A ticciit de mult pc-acolo, se spune despre cineva care are multă experienţă. Cf. ddrf. (Cu parafrazarea expresiei) Tinereţe! . . . Ei, am trecut şi noi p-acolo . ■ ■ Pe unde am tăiat noi lemne, ei culeg surcele, dei.a-vrancea, o. ii, 320. (Tranz.) A trece (cuiva ceva) pe la (sau pe lingă) rias v. nas1 (1). A(-i) trece (cuiva ceva) pe sub nas v. n a s1 (I). O (Despre vehicule) O caleaşcă trecu. ... pe uliţa mare. negruzzi, ap. cade. Trec pe tainica alee Faeloanele de gală. goga, poezii, 290. De la o vreme începu să treacă pe această stradă un camion, călinescu, c. o. 25. Pe dealul Feleacului Trec carele laneului. folc. transilv. ii, 285. + A merge unul după altul; a se succeda, a se perinda (1). Nice cădea stol preste sloi [de lăcuste], ce trecea sloi de stol. m. costin, o. 166. Aşezată la porţile împărăţiei şi în trecăloarea barbarilor, Dacia noastră mai mult de opt secoli îi văzu trecînd ... pe pămînlul ei. băl-cescu, m. v. 6. Pe ctmpiile tale şi pe drumari trec feţe serbede şi veştede fluierînd doine dureroase l russo, s. 147. Gîndeam la toate acele fiinţe pe care le iubisem . ■ ■ Mi se părea că le văd pe toate Irecînd pe dinainte-mi. negruzzi,s.i, 57. Să treacă toţi fiii deîmpăraţişi deboieri pe dinaintea ei. ispirescu, l. 168. Trec pilcuri dc răchită şi stîlpii fug întruna, Pe cer în clarul zilei ne urmăreşte luna ■— Şi trenul deopotrivă la-nlrecere cu ea Aleargă peste cîmpuri. tofîrceanu, o. a. i, 237. O căprioară răsări la marginea poienii ... Pe urmă se arătă alta şi alta: toate trecură minate de spaimă, sadoveanu, 0. i, 228. 'Trecură ciute albe şi-ntanecaţi ogari, pillat, p. 212. Elefanţi trec cu trompa groasă, călinescu, 1. i.. 10. Cine-o făcut drum pe munte, Dumnezeu să nu-i ajute, C-o trecut multe răgule. şez. xxi, 85. O Fi g. Văzui-am scene rare trecind în jurul meu. mureşanu, p. 92/10. Ale sorţii mele plîngeri şi surise, îngtnate-n cinluri, îngînate-n vise 'Tainic şi uşor, Toate-mi . ■ . trec pe dinainte, eminescu, o. i, 9. Ş-asapra noastră ani pustii trec, rîndari-rînduri. vlahuţă, s. a. i, 66. Celeste dar şi lasă să-ţi treacă înainte de-a rînd toate aceste figuri cc am zugrăvii, i. negruzzi, ap. ddrf. li trecu pe dinainte icoană după icoană dintr-o tinereţă fără odihnă, sadoveanu, o. i, 250. Azi toate astea-mi trec Pe dinainte şi zimbesc. blaga, poezii, 28. + (Despre vehicule cu rută fixă) A merge pe linia, pe traseul obişnuit; a intra şi a ieşi din staţie. Veneau trenurile de departe şi treceau în depărtări, sadoveanu, o. iii, 462, cf. dl, dm. + (Despre drumuri, şosele) A avea traseul. Drumul meu trece pe-aici. sadoveanu, o. x, 152. Pină acolo urca o cărare povîrnilă, care trecea şi. pc lingă casa lui Borncas. v. rom. ianuarie 1965, 66. + (Despre nave, ambarcaţiuni) A se deplasa plutind; a pluti (1). Pe malul măr ei, la umbră slînd culcat ■ ■ ., Privesc irecînd mulţime de vase călătoare, alecsandri, p. t, 240. Pe unde-a trecui luntrea, înaltă-se pulberea. id. p. p. 291. -$• (Despre păsări, insccte etc.) A străbate văzduhul în zbor; a zbura. Soarele iubii s-ascunde, iar pc sub grozavii nori Trece-un eîrd de corbi icrnalici. alecsandri, p. iii, 8. Am cutezat a trage cu puşca şi-n cîrdurile de gîştc sălbatice ce irec ■ . . de-a lungul Buzăului I odobescu, s. iii, 23. Şi de cc să nu mă plec, Dacă păsările trec! eminescu, o. i, 214. Trecu pe dasupra lor un corb. ispirescu, l. 223. Lilieci negri treceau prin pulberea de argint, a luminişurilor, topîr-ceanu, o. a. ii, 57. [Şoimul] S-a ridicai uşor ca gindul, irecînd cu aripilc-nlinse. voiculescu, poezii, i, 6. Stoluri de paseri trec vijiind. sadoveanu, o. ii, 442. Trandafirul îşi trage esenţa, Coloarea şi magnificenţa, Din simburele de nestemate . . . Trecînd peste el vreo albină, De-atîta mireasmă leşină, călinescu, l. l. 73. Pescăruşi sub cer albastru ■ ■ ■ 'Trec nepăsători şi siguri. horea, p. 81. O pasăre a trecut sus, cu aripile întinse, bănulescu, i. 48. Iată că trec doi corbi pe deasupra lor. sbiera, p. 104. Trece un cîrd de rindunele Pe dasupra casei mele. bibicescu, p. p. 37. A trecut cioara peste casă (— s-a sfîrşit cu binele). Cf. marian, o. ii, 38, zanne, p. i, 4.17. Cit trece cioara peste gard, se spune pentru a indica un interval de timp foarte scurt. Cf. zanne, p. i, 418. (F i g.) Pe rege-l prind fiori, Un stol dc gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. eminescu, o. i, 93. + (Mai ales despre proiectile, săgeţi etc.) A străbate, aerul. Cu. multe surele de ape, glas deaderă nuorii, că săgeatele tale trecu (să petrec d). psalt. 154. Chiar cînd merg ceva mai departe, obuzele trec pc lîngă line. camil petbescu, u. n. 360. Aude buzduganul în poartă, în uşă, in casă. Tei-I.cgănal îl repede înapoi ■ . . şi cînd a trecut pe lingă urechea zmăului, i-a retezat, vtroul urechei. şez. ii, 203. + (Despre vînt) A sufla, a bate. Se pare că furtuna ridică al ei glas, Că virilul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, eminescu, o. i, 94. A trecut întîi o boare Pc deasupra viilor. topÎrceanu, b. 45. Peste noi a trece vînt, Şi picăm fără dc ririd. bîkliîa, b. 10. (F i g.) De-acuma toate s-au tulburat în jurul meu . . . Trece peste mine un vîrtej mare! sadoveanu, o. v, 555. + (Despre, ape curgătoare) A merge la vale; a curge. De va avea neşline nişte pămînturi . . ■ şi. să va indi-repta apa morii pentr-aceale pămînturi, are puteare ccla cu pămînturile să oprească apa, să nu lase să treacă pre locul lui. prav. 28, cf. polizu. Cu. păsuri regulate eu mâsur al tău pod, Bahlui!. . . Trecul-au, zic atunce, a laie negre unde Ca gloria, ca viaţa, ca visul dc noroc I alecsandri, p. i, 202. Vezi izvoare zdrumicate peste 6763 TKF.CE — 560 — TRECE pietre licărind; Ele trec cu harnici unde. eminescu, o. i, 85. O să treacă o apă pe dinaintea portiţei, ispi-rescu, l. 350, ct ca.de. Pe-aici au trecui odată puhoaie. beniuc, v. 99. O apă mare . . . vine şi trece pe lingă mine. i-i. lovinescu, t. 94. Admiră providenţa care s-a îngrijit ca rîurile cele mai'i să treacă pe lingă oraşe. v. rom: septembrie 1970, 12. Părăuţ cu apă rece Pi la uşa maicii trece. mÎndrescu, l. p. 31. Apa . . . dacă trece' peste noauă petri să face curată, şez. iii, 102, cf. hodoş, p. p. 146. Dunăre, Dunăre, Drum fără pulbere ... 7 Na cumva-i văzut Pă unde-ai trecui, . Pă drum, piste cîmp, D-un voinic . . . ? balade, i, 417. Apa trece, pietrele rămin. alecsandri, p. ii, 13, cf. ddrf, cade, zanne, p. i, 101. (F i g.) Toate susurele taie şi undele tale prespre mere trecură, psalt. 81, cf. 325. Ce-fi slujeşte de a plînge, De-a vărsa lacrimi de sînge într-a lamei val cernit?.... Valul trece neoprit! alecsanDRi, p. ii, 101. O E x p i'. Arc să (sau trebuie să) (inai) treacă (multă) apă pe girlă (sau pe Dunăre, pe vale etc.) = se va scurge sau va trebui să se scurgă mult timp. Cf. cade. Trebuie să mai treacă multă apă pe Moldova, pină ce-i învăţa tu atîtea şi-atîtea. SADOVEANU, O. VII, 314, cf. ZANNE, P. I, 186, 302, vi, 38, 109. + (Despre corpuri cereşti sau despre nori) A se mişca pe cer. Un nor trecea pe ceruri, pă-minlul aburind, bolintineanu, o. 242. Peste vîrfuri trece lună, Codru-şi bate frunza lin. eminescu, o. i, 206. Pe ceruri trece luna, plutind strălucitoare, Ca lebădă pe ape. voiculesou, poezii, i, 64.. Sus, peste clipirile stelelor, treceau grămezi uriaşe de nouri, sa-doveanu, o. ii, 10. Trec nori după nori în veci călători. pillat, p. 8. Soarele răsare şi trece cu lumina lui peste oameni şi peste dobitoace, stancu, d. 13. Peste case albind acoperişurile de tinichea-. . ., trecea luna rotundă. v. rom. noiembrie 1964, 16. Eu mă duc de-aci cu dor, Cum trece luua prin nor. folc. transilv. ii, 307. (F i g.) Ochii ei cei mari, albaştri, de blîndeţe dulci şi moi, Ce adine pătrund in ochii lui-cei negri furtunoşi! Şi pe faţa lui cea slabă trece-uşor un nour roş. eminescu, o. i; 52. + (Despre lumină sau despre umbră) A cuprinde pe rind, unele după altele (locuri, fiinţe, lucruri); a se întinde peste .. . Sărut urma păsurilor tale, murii îi sărut, pe care au trecut umbra la. emi-nescu, p. l. 57..+ (Despre o expresie a feţei, a ochilor) A apărea pentru scurt timp. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinţi, eminescu, o. i, 117. Cozma vorbea liniştit, încruntat; parcă de cînd era el, lumină de zîmbet nu trecuse pe chipul, lui. sado-veanu, o. i, 174. Nevinovat, un zîmbet pe buza crudă trece. ■ pillat, p. 20. Pe faţa ei obosită trecu un zîmbet. v. rom. ianuarie 1965, 53. 2. Intranz. (Urmat de determinări locale introduse mai ales prin prep. „de“) A depăşi (tin anumit loc sau punct), a merge mai departe de ..., a lăsa în urmă, a se depărta de ... Chiros, trecînd de la A-racsi cale de o zi, făcu cum îl sfătui Crisos. herodot (1645), 87. Ca frică mare trecum de acel iazer de osîndă. »osoftei, v. s. octombrie 79v/25. Oastea moschicească, cum .merge înşirată pre de ceasta parte de Prut, iar tătărimea era pre de cea parte, trecusă de coada oştii moschiceşti în sus. neculce, l. 235. Ei trec în răpe-june de rîuri fără punţi, eminescu, o. i, 98. Soarele trecuse de ■. amiazăzi. contemporanul, iv, 298. Cum recu de poartă, vizitiul începu a chiui. ap. tdrg, cf. ddrf. Trecem acum de acest loc şi intrăm în ţinutul măreţiei. Bucegii ... se vor înfăţişa deodată, ap. tdrg. Trenul a trecut de Chitila. cade. Pe cerul îndepărtat Şi senin, soarele abia trecuse de amiază, bogza, c. o. 24-. A trecut soarele de amiază, stancu, d. 181. Trecuseră de casa lui Hagi Moscu. barbu, princ. 169. Stau şi aştept' Să treacă soarele dincolo de pădure, Luceafărul sa 'răsară drept, horea, c. 134. Ocupaseră ... satele, casătcu ccCsă, dar nu putuseră trece dincolo de ele. v. kcTm." octombric 1964, 3. Am să mă ridic şi am să trec d§aon: fundescu, l. p. i, 42. <0> Fig. Na vezi c-a trecut soarele de-amiazăzi; sînt mai mult bătrîn decît tln&r. creangă, p. 154. Mă doare că le muncesc, Co-bâo, dar poate c-aşa ne-o ajuta scrisul să trecem şi d-aştă primejdie, delavrancea, s. 204. Oral e în star ... să dea referinţe de maximă competenţă. Constrînse să redacteze, nu poate trece însă de titlul lucrării, v. rom. octombrie 1964, 92. <0> Tranz. Trecînd amu cetăţile iudeilor Domnul, apropie-se întru Ierihon. coresi, ev. 440. Era trupul tui pîrjolit ... Iară noi de frică ne-am acoperit obrazele pînă-l trecum. dosoftei, V. s. octombrie 79v/33. De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ş-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint, eminescu, o. i, 85. Unde sîntem? Am trecut oraşul? sahia, N. 86. Voi vă opreaţi din joc ... şi vă uitaţi după el. Pe urmă, după ce trecea colţul, vă ve-deaţi mai departe de ale voastre, pas, z. i, 60. Cîte crişme treci, Toate le petreci..., Bei, înănînci scoverzi. bibi-cescu, p. p. 218. Numaidecit se făcu un alunecuş care împiedică pe zmeu de a-l ajunge. Zmeul însă făcu ce făcu şi trecu . .. alunecuşul. fundescu, l. p. i, 42. O F i g. Toate chinurele măriei neudaţi şi fără de frică tocmeaşte-ne a treace. coresi, bv. 66. Păharul amu iaste moartea, ce pre ea ca un somn o trecu IlrUtos. id. ib. 90. Cela ce-l învence ispita cade în năpaste şi înghiţilu va fi întru iadu. E cela ce va cădea şi-l va treace cu agiutoriul lui Dumnezeu . . . destoinicu-i (a. 1619). gcr i, 56/4. (Tranz. fact.) Părinte, toate să pot ţie, treci (depărtează b 1938) de la mine păharul acesta, biblia (1688), 7861/40. 0> (învechit; cu determinarea locală subînţeleasă) Tîm-pinăm vama care să grăie a fi de clevetire ... Şi ră.s-punzind pentru aceale ce grăie asupra me . . ., trecum (a. 1692). gcr i, 302/7. Călătorule! nu trece, stă, ceteşte şi cunoaşte, conachi, p. 88. <0> (Complementul indică un hotar, o graniţă, o frontieră, o limită) Vă zură el şi ziseră să fii trecut de hotarul lor. coresi ev. 232. Dacă trecu de hotarăle tatălui său, stele să co năcească. ispirescu, l. 296. (F i g.) Făclie de ueghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot in orele sfinte, Un vis ce îşi moaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii olar. eminescu, o. i, 37. Anii tineri S-au răsucit în calendar, Trecuţi de mucedul hotar Al inimii: vul-pescu, p. 77. + (Cu determinarea „înainte“) A o lua înaintea cuiva, a lăsa pe cineva în urmă; a depăşi. De mîn-o lăsa, Nainte-i trecea, balade, i, 292. O Expr. A-i trece (cuiva) înainte — a ocupa locul, rîndul înaintea altcuiva; (f i g.) a depăşi pe altul în merite, demnităţi, ranguri; a fi mai presus de a întrece. Un declamator, povăţuit numai de .pornirea sa cea firească, poate să treacă înaintea unui artist. cr (1834), 28374. La mir [boierii ţării] trebuia ş.ă lase să le treacă înainte plăcintării, lăptarii şi bucătarii Fanarului, giiica, ap. tdrg. Nu trecuse înaintea nimănui, ba rămăsese în urmă, cu toate că era unchiul domnului. delavrancea, o. ii, 129. S-au găsit alţii mai destoinici ori mai dibaci, care mi-au trecut înainte. sadoveanu, o. xviii, 466, cf. scRiBAN, d. (Despre abstracte) în deşert te lauzi, omule, cu a ta minte, Căci instinctul nu se-nşală, şi îi trece înainte, conachi, P; 293. + (învechit şi popular; mai ales cu determinări ca „de aici“, • >}de .-acolo“) A pjeca , (mai deparţp); a porni. Trecu de aciia, văzu alţi doi fraţi, coresi, ev. 208. Deaca sfirşi 7[isu]s pilda aceasta„ trecu de aciia. id., ap. gcr i, 18/16. Trecînd lisus de-acolo, purceasără dup-îns doi orbi. varlaam, c. 185. Mer-gînd mai nainte, văzu un om cufundat într-un Iqc .. . Trecînd de aci, văzu un bolnav, reteganul, p. ii, 59, + (Despre ape etc.) A depăşi un anumit nivel, a se ridica depăşind o anumită limită. Se uită spre fundul bărcii şi ... vede apa trecută de crivace. bXnulescu, i. 12; (F i g.) Amarul o înecase, îi trecuse peste cap, o dăduse la fund. demetrius, a. 14. Exp r. A trecc peste răscoale v. r ă s c o 1 (I 4). O T r a n z. [Apelor] hotaru puseşi ce nu-l trecu, nece întorcu-se se coapere pămîntul. psalt. 214. (Absolut) Ş-am îngrădit marea cu port, cînd năvăliia pornită . ■ . Pus^am ei şi holară, puind pregiur dînsă zăvoară şi porţ, Şi i-am dzîs: pînă aciia să mergi şi s<5 nu te urci să treci; ce întru tine-ţ să ţi să sfărime valurile, dosoftei, ap. gcr i, 267/23. (F i g.) Izvoru trecu sufletul 6763 TRECE — 561 — TRECE nostru; amu trecu sufletul nostru apă nestătută. psalt. 272. (E x p r.) A trece marginile = (despre persoane) a exagera, a întrece măsura; a depăşi limiţele bunei--cuviinţe. Gt. barcianu, alexi, w. Cind işi cere dreptul, îl cere trecînd marginile, agîrbiceanu, s. 47. 3. Intranz. (Mai ales urinat de determinări introduse prin prep. „de“, „peste“) A fi mai mare sau mai mult decît o anumită mărime, cantitate, valoare; a depăşi. Aceasta iaste cînd nu vor ... treace dzeastrele de trei sute de galbeni; iară de vor fi dzeas-trele mai mult, alunce-i va da numai o sulă de galbeni. prav. 159. Fost-au la această oaste turci şi tătari ca 6 000, şi .. . oaste nemţască, pe cum am înţăles din oamenii ce s-au tîmplat cu Dabija Vodă la oaste, puţin de or fi trecut de 7 000. n. costin, let. ii, 4/22. Lărgimea coşeriului . . . niciodată nu trece peste 6 palme. i. ionescu, c. 165/6. Numărul lor trecea de şase sute. ghica-, s. 415. Acum şasezeci de ani trecuţi unde se pomeneau şcoli ca a lui Baloş ... ? creangă, a. 19, cf, ddrf. Pachetul să nu treacă de 5 kgr. tdrg, ef. cade. Părea să aibă vro treizeci de ani trecuţi, miro-nescu, s. 9, cf. scriban, d. Cariera piesei lui, care se reia asiăzi după 80 de ani trecuţi, a fost fericită, sadoveanu, e. 71. Numărul cetăţenilor ... nu poate să treacă de cîteva mii. blaga, z. 64. Toată cireada satului trecea de cinci sute. camil petrescu, o. i, 16. Avea pe-alunci treizeci de ani trecuţi cu doi. beniuc, c. p. 36. La zarea focului Stau voinicii codrului! Nu ştiu, zece sau • cincisprezece Sau peste sută mai trece, ale^c-sandri, p. p. 262, cf. teodorescu, p. p. 256. Voinicii codrului Nu ştiu-s zece ori cinsprezece, Peste mie unu trece. şez. iii, 154. Mistricean de doi ani, Şi Şearpele tot de doi ani ■. . .; Şi crescură pîn’la zece, Şi din zece nu mai trece! balade, i, 324. Cămila, cînd era un ban, nimeni nu da nici un ban; acum, că trece piste sută, ne întrecem cu suta, se spune atunci cînd se urcă preţul anumitor mărfuri. Cf. i. golescu, ap. zanne, p. i, 360. (R e f 1.) Peste cifra de 30 000 oameni . . . nu se va trece (a. 1866). uricariul, x, 365. O E x p r. Treacă (le la mine (de la tine etc.), se spune cînd cineva face .o concesie (dînd ceva în plus) sau cînd cedează admiţtnd părerea altuia. Dar ce-mi pasă!... Piciu să trăiască! treacă de la mine. alecsandri, t. 530. Fie ... treacă de la mine. delavrancea, o. ii, 345, cf, alexi, w., dl, dm. + (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) A ajunge pînă dincolo de . . . Geiilă se întindea de căldură, de-i treceau genunchele de gură. creangă, p. 251. Străbăteau porumburile care treceau de creştet, ap. tdrg. Şcurteica îi trece de genunchi. cade, cf. dl, dm. Sus, pe malul Dunării, Sînt voinici ca fluturii, Fie, neică, tot ca brazii, Să treacă de brazi în sus,. Tot nu-i neică ce s-a dus. bibicescu, p. p. 139. + Tranz. (învechit) A depăşi (ca mărime, cantitate, ■ valoare); a întrece. Camăta, cînd va trece capetele, conte-neşle.pravila (1814), 70/11. Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armură Ce un uriaş odată în războaie a purtat; Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură. ALEXANDRESCU, O. I, 73, Cf. COSTINESCU. <> Expr. A trece măsura (sau, învechit, măsurile) sau (i n-tranz., învechit) a ¡trece peste (sau de, dincolo de) măsură = a exagera. De să va afla că aceşti mai mare trec prespre măsură şi-ş ies din obiceaie .. ., atunce, cei mai micfi] va putea sta împrotiva celor mai mari. prav. 115. Aceasta să înţeleage cînd va fi bătaia şi vătămarea cu măsură; pentru căce de vor treace de măsură, atunce acela ce l-au bătut. ■ ■ să va certa. ib. 225. Cel ce trece măsurile o ţine alergînd cătră a sa cădere. ist. am. 7v/9. Cela ce trece măsura nu ştie mă mulţumi. heliade, o. i, 416. Mi se pare că trecem cam dincolo de măsură. O să înceapă «. rîde lumea de noi. hogaş, dr. ii, 135. Cînd apa vine la gură, toate trec peste măsură. Cf. zanne, p. i, 105. (Mold.) A-l trece (pe cineva) cu saga (sau cu gluma, cu deochiul, cu dedeochiul) = a glumi pe socoteala cuiva, întrecînd măsura; a-şi bate joc de cineva. Frate dragă, mă treci cu diochiul cu boierii şi Divanul d-tale. negruzzi, s. i, 225. Deşi Talpă-Lată mă trece cu şaga ... nu mă mîniu. alec- sandri, t. 612, cf. ddrf, barcianu, cade. (învechit) A-l trece (pe cineva) cu bătaia = a bate pe cineva foarte tare. Învăţîndurşi feciorul., bate-l-va cu măsiţŢă, ca un tată . . .; iară de-l va fi prea trecînd cu bătaia, cu vrăjmîşie ca aceaia şi cu arme, atunce poate fiiul să să rădice asupra lăîîne-său. prav. 99. (Eliptic) Poate să îndirepteadze şi să cearte bărbatul pre mu-iare-ş ... şi încă să o bală şi cînd va. fi cu vină .... şi atunce cu măsură, să nu o prea treacă, cu blîndeaţe. ib. 158. (Refl.) (învechit şi popular) A se trece = a întrece măsura, a merge prea departe, a depăşi limitele bunei-cuviinţe. Cf. polizu. Ei! ei! nebunule, te-ai trecut! zise beizadeaua atins de vorbele ceie aspre ale Zlatonitului. filimon, o. i, 184, cf. baron zi, l. 42, costinescu. Da cioarecii ăştia cu cit le-ar lăsa inima să-i dai ? — Cu douăzeci de lei! — 'Te trecuşi, logofete. jipescu, o. 144, cf. ddrf, cade, scriban, d. A se trece cu gluma (sau cu şaga, cn dedeochiul) sau (in.tran z., rar) a fi trecut cil gluma = a exagera cu gluma; a deveni impertinent, a se obrăznici (1); a se întrece cu gluma. Eleno, dar cu gluma tu te-ai trecut, mace-donski, o. ii, 36, cf. ddrf, tdrg, scriban, d., zanne, p. vi, 540. A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios, a se omorî cu firea. Atîl în viaţa politică, în cea socială, cît şi în cea de scriitor . . ., vornicul nostru nu se ttecea ... cu firea. ap. tdrg, cf. scriban, d. Ascultă-mă, te treci cu firea. Mai dă-o dracului de datorie ! arghezi, s. xi, 63. (Rar) A se trece cu lenea = a exagera cu lenea. Prea v-aţi trecut cu lenea, luînd . doi galbeni pe zi şi nelucrînd nimica, jipescu, ap. tdrg. (Refl. i m p e r s.) A se trece dc şagă (sau dc glumă, rar, de gluinie) = a se merge prea departe cu gluma; a începe să fie lucru serios; a se îngroşa gluma. Eu, plin de jale, îţi rostesc matale: Duducuţă dragă, S-o trecut de şagă! alecsandri, t. 347. Acum se trecuse de şagă; aveam să dăm piept la piept cu hoţii, gane, n, i, 161. Mă ascultă el şi mă ascultă şi unde nu s-apucă de însemnat la greşeli cu ghiotura . . . Măi!!! s-a trecut dc şagă, zic eu în gîndul meu. creangă, a. 5, cf. tdrg. Domnul, dacă a văzut Că de şagă s-a trecut Şi că vor a-l dărîma ..., Foarte mult s-a mîniat. negruzzi, s. i, 187. Mergi de-i zi să nu mai vie, Că s-a trecut de glumie. alecsandri, p. p. 124. 0> Intra n z. (Cu determinări introduse prin prep. „peste“, învechit, „pre“) Cum s-au născut Dumnezău..., preste toate ciudesele treace. varlaam, c. 383. Tinăr în măsură de vîrstă să cheamă ... de la dzeace ai şi giumătate pănă la li ai. Aceasta să înţăleage cînd răutatea tinerilor nu va treace pre vrîsta lor; pentru că de vor fi tinerii foarte răi pănă mainle de 10 di şi giumătate, atunce să vor socoti mai sus de’2 5 ai. prav. 257. De-aş vrea . .. pre-amănunt să vă le spui, treace preste limba omenească, dosoftei, v. s. octombrie 45v/27. încercările doamnei Solo nu treceau peste mediocritatea sărăcăcioasă a foilor aruncate, şi de redacţiile parazitare, la gunoi, arghezi, s. xi, 30,, + T r(a n z. (învechit; despre persoane) A se dovedi superior într-o anumită privinţă faţă de cineva; a întrece. Vei surpa pre Iiananeu, căci călărimea aleasă iaste la el, şi tare iaste, iară tu îl vei treace cu vărtulea pre el. biblia (1688), 166V17. <0» Expr. (Intranz., rar) A trcce de sine = a depăşi propria sa valoare, a. se depăşi. Căci fluierul trecuse de sine, şi amară, Avea în el şi voce de om, şi de vioară, arghezi, s. p. 93. + (învechit şi popular) A fi în plus, a prisosi. Nime nu aducă mai mult dar ■-.. Păntru acea că darul era deştul şi încă şi trecea, po 301/23. Toate soiurile de vite ... numai întrucit ne trece finul şi imaşul ne sînt aducătoare de folos. i. ionescu, c. 220/1. De-atîta mînie lată, Poale-i fi şi să-i şi treacă; De-atîtă mînie lungă, Poate-i fi şi să-i ajungă! jarnîk — bîrseanu, d. 157. + Refl. (Mai ales urmat de determinări ca „din băut“, „din pahare“, „din beţie“) A bea prea mult; a se ameţi, a se afuma. Vai de tine!... Să te,treci aşa degrabă, să te-mbeţi, păcat, ruşine, contemporanul, i, 881. Telegrafistul ... se cam trecuse şi din băut. caragiale, o. i, 20. Osteniţi cum erau de drum, se cam 6763 TRECE — S& TRECE trecuseră din pahare, id. ib. n, 242. S-a trecut cu. beu-tura. ciauşanu, gl. (Intranz.) O trecut din beţîie. alb i 1 724/283. + (învechit; cu valoare de adverb) Decît, afară de . . . Nemica acelea se veaghie ci, tre-cîndu (numai n. test. 1648, f ă r ă numai biblia. 1688) se ferească-şi sinre de cumindari şi de strige şi de necalură. cod. vor. 32/9. Cire e Dzeu trecîndu Domnul? Saa cire e Dzeu trecîndu Dzcul nostru? psalt. 28. Nu e Dumnedzeu alta alegindu (trecîndu c, tricîndu v) de mere. ib. 317. Zise Domnul: ...Vedeţi, vedeţi, că cu sînt Şi na e Dumnezeii trecînd de mine. coresi, ps. 417/10. Doamne, trecînd de line altul nu ştim. id. ib. 427/8, cf. cade, scriban, d. 4. T r a n z. (Urmat de determinări introduse mai ales prin prep. „peste“, „pe“) A atinge uşor, în treacăt, suprafaţa unui obiect (mai ales cu palma, cu degetele); a mîngîia (II 4), a netezi (2). Ea prioi atunci în jos, Trece mîna pe la tîmple, Iară inima-i se împle De un farmec dureros, eminescu, o. i, 103. Şi-a luat arpa-i de aur Şi trecînd mîna pe ea A-nceput a răsuna Raiul. id. ib. iv, 53. Scoteau din tioc cutea umedă ş-o treceau repede peste ascuţişul oţelului, sadoveanu, o. ix, 171. Bărbatul . . ., cînd era în toane bune, îi trecea pe obrazul îngust o palmă lală, aspră, deme-trius, a. 11. (Cu pronumele reflexiv în dativ) Trecîn-du-şi mîna pe ochi, ca într-o groază cumplită, conv. lit. xix, 510. Trecîndu-şi mîna pe frunte..., m-a întrebat ce vreau să mai cînle. ibrăileanu, a. 46. îşi trecea limba peste buzele arse parcă, camii. petrescu, u. n. 137. Îşi trece mîna peste frunte, peste ochi, ca să alunge închipuirile stăruitoare, c. petrescu, a. 277. Bărbatul ccl înalt îşi trcce mîinile peste pletele lungi. călinescu, n. 7. îşi trece mîna pc frunte. H. lovinescu, t. 182. îşi simte, gura goală şi uscată şi-şi trece limba peste buzele groase, bănulescu, i. 11. Compozitorul . . . îşi trecea degetele peste nasturii mărunţi, id. ib. 69. O să-mi ies din minţi — spuse nora, treeîndu-şi palmele. . . peste faţă. v. rom. august 1966, 10. <£> E x p r. Intranz. A trece (peste ceva) cu buretele sau, (tranz., rar) a trcce buretele (peste ceva) = a neglija, a nu lua în seamă; a da uitării. Cf. lh. Am trecut buretele peste ,,om rău“ şi m-am oprit la „inteligent“, salutînd acest titlu ca recunoştinţă, ghica, s. 319. Na trebuia să treacă cu buretele peste acele credite, călcînd legea complabilitălii (a. 1875). uricariul, xxii, 42, cf. dl, dm, zanne, p. iii, 35. III. 1. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „prin“) A străbate printr-un corp de la o margine la alta ; a ieşi pe partea cealaltă (făcînd o spărtură, o tăietură, o deschizătură); a răzbi (3), a străpunge, a pătrunde (I). Acuşi trec cu picioarele prin păreţi şi ies afară cu acoperemînlul în cap. creangă, p. 254. Glonţul îi treca prin braţ. tdrg. Lasă-le saracele, Că-s cătane tinerele, Nu ştiu rîndul la oţele, Ş-o trece focii prin ele Ca coasa prin buruiene, şez. ii, 79. Punţ cînepă Ca să crească măricea, Să treacă coasa prin ea. hodoş, p. p. 80. Să-mi mai dai cioarecii tăi, Ca să-ţi dau şalvarii mei, Verzui ca foaia de tei, De nu trece glonţ prin ei. balade, ii, 276. (Prin exagerare) Mă dace Fără pită, fără sare, Numai cu puşca-n spinare. De la patru pîn' la zece, Puşca prin umeri îmi trece, bibicescu, p. p. 134. (T r a n z.) Dzeul miea treca (străbate-voiu h) păreale. psalt. 27. O Fig. (Cu determinări ca „prin inimă“, „prin vine“ etc.; sugerînd diferite senzaţii, de obicei neplăcute sau dureroase) Sabie prin inima ta au trecut . . . cînd ai văzut pre fiial tău pre crace, mineiul (1776), 199I2/14. Pîntre iarbă se strecoară O suflare, care trece ca prin vine an fior. alexandrescu, o. i, 71. Prin lumea spăimîntală, în uimire cufundată, Treceau reci fiori de moarte, alecsandri, p. ii, 11. Un fior rece Printre-a lumei vîne trece. id. ib. 20. Simt că-n al lor suflet trecu fior de gheaţă, eminescu, o. i, 97. Un ce nemaisimţit îi trecu prin inimă. id. p. l, 93. Un fior rece ca gheaţa îi trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde, creangă, p. 26. A simţit că-i trece Junghiul pe sub coaste, fulgerat şi rece. coşbuc, p. i, 253. Un junghi îi trecu prin inimă, vinea, l. i, 243. Tot ce răsuna dinăuntrul lui Tudor în afară era parcă sufletul stafiilor de gînduri sau înfiorări ce treceau prin făptura ei. demetrius, a. 14. Văzînd pe zmeul acela. . ., i-au trecut fiori prin trup. sbiera, p. 23, cf. 228. Cînd auzi boierul şi una ca asta-i trecu an fior rece prin sîn. reteganul, p. i, 15. (T râu z.) Le trecea un fior plăcut cînd se gîrideau la ţoale acestea, slavici, ap. tdrg. Fruntea-i roşeşte, îi bale tare pieptul ş-o trece un fior. macedonski, o. i, 244, cf. tdrg. Pe băiat îl trec fiorii. paraschivescu, c. ţ. 137. Mă trecu un fior neplăcut. v. rom. iulie 1969, 37. O Expr. A(-i) trece (cuiva) os prin os (sau ciolan prin ciolan) v. cuv. A-i trece (cuiva) părul prin căciulă v. păr1 (I 1). (Cu parafrazarea expresiei) Pînă ce s-or vedea învăţaţi recruţii, le trece părul prin capelă I sadoveanu, o. ii, 34-5. A-i trece (cuiva) un fier (ars) prin inimă v. ars, fie r. A-i trece (cuiva) un şarpe rece prin sîn (sau prin inimă) v. re ce (II). A-i trecc (cuiva) rece prin inimă (sau prin spate) v. rece (I 1). (Tranz.) A trecc (un oraş, o ţară etc.) prin foc şi sabie = a incendia; a distruge cu forţa armată. Cf. scriban, d., dl, dm. A trcce (pe cineva) prin (sau sub, pc sub) ascuţişul (sau, învechit, ascuţitul) fierului (sau săbiei) v. ascuţiş, ascuţit. (Refl. pas.) Cetatea, se va cotropi, şi garnizoana se va trece subt ascuţitul săbiei, negruzzi, s. i, 172. A trece (pe cineva) prin (sau sub) sabie (sau prin, sub tăişul săbiei) sau a trece (pe cineva) pe sub paloş = a spinteca, a omorî (cu o armă ascuţită); a tăia (III 1). Secuii trecură sub sabie tot ce întîmpinară. bălcescu, m. v. 175, cf. po-lizu, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, cade. Cost ea, pe care-l prindea, Pe subt paloş îl trecea, Pină cînd îi isprăvea, teodorescu, p. p. 152, cf. 572. (Refl. p a s.) Ceialalţi se trecură sapi sabie, văcărescul, ist. 252. + A fi străpuns de un corp ascuţit care iese pe partea cealaltă, făcînd o tăietură, o spărtură. Dar Scorpia ce-mi făcea? . . . Drept în sus că s-azvîrlea, Cu gura proţap ieşea . . ., Şi prin paloş că trecea, Pîn la coadă se spărgea, balade, i, 338. + (Despre lumină^ A străbate printr-un corp transparent. O beşică-n loc de sticlă e întinsă-n feresiruie, Printre care trece-o dungă mohorîtă şi gălbuie, eminescu, o. i, 84. E alb, E numai alb, Ca-ntr-un decor alpin Cu grije aşezat Sub un clopot de cleştar curai, Prin a cărui transparenţă ideală Trec razele, cu străluciri ca de beteală, camil petrescu, v. 98. îţi dau o sferă de cristal: . . . Prin ea lumina lumii trece, pillat, p. 220. + (Despre foc; complementul este carnea) A pătrunde în întregime prin ..., a frige pe de-a întregul. Lai Dumnezeu îi plac pui. de cei mai tineri: mie însă-mi plac şi de işti mai băirîni, numai să fie bine fripţi; ştii colea, să treacă focal prinlr-înşii. creangă, p. 33. + (Regional; complementul indică anumite materiale) A consuma. în iarna aceasta tare am trecut prin lemne. Com. din blaj. Repede a mai trecui prin claia de fînl ciauşanu, gl. 2. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „prin“, învechit, „printru“, „pre“) A străbate printr-o deschizătură, printr-o crăpătură, printr-un spaţiu îngust; a pătrunde, a răzbate; a se strecura. Ca şarpele cînda Ireace prentru o gaură strimtă . ■ aşa şi noi în cărările cealea îngustele să îmblăm. coresi, ev. 202. Cămila . .. prc urechile acului nu va ireace. varlaam, c. 221. Mai. lesni iasle cămilei pren ureachea acului a trece, decît bogatul înlru împărăţiia lai Dumnedzău a intra. n. test. (1648), 25r/29. Mai lesne va treace funia corăbiei prin urechile acului decît bogatul întru împărăţia ceriului, antim, ap. zanne, p. v, 89. Au lăsat o portiţă cit putea să treacă o lamă. drăghici, r. 102/22. Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopţii moartă, eminescu, o. i, 69. Feliuţă de pepene Trece prin crăpătură repede (Suveica), gorovei, c. 362. O Expr. A-i trece (cuiva ceva) printre degete = a lăsa să-i scape, a pierde. Să-mi treacă printre degite bunătate de zestre ? ... nu se poate I alecsandri, t. 546, cf. zanne, p. ii, 109. A-i trece (cuiva) făina prin 6763 TRECE — 563 — TRECE traistă v. traist ă1. (Popular) A trcce prin ... = a avea diaree. [Oile] se cunosc cînd sîni lovite [de boala aceasta], că trece printr-însele. ap. tdrg. DeochiuL mănîncă maţele deochiatului, de aceea trece prin el (are diaree). gorovgi, cr. 98, cf. cade. Ăl deochial se îmbolnăveşte de durere de cap, varsă, trece pîri el. ŞEZ. IV, 31, c£. C.IAUŞANU, GL., A1.R ii/i mn 40, 2 213/ 386, 848. O T r a n z. Trec mina prin gratii, tdrg. Trecuse mîna prin deschizătură şi apucase toporul. sadoveanu, o. vii, 295. Tranz. (Complementul indică deschizătura prin care se face trecerea) Numai o poartă închisă n-au putut-o trece niciodată, eminescu, p. L. 52. Un bolovan mare păru că se mişcă. El îl urni — bolovanul . . . lăsă o mică intrare, pe care o putea trece tîrîndu-se. id. ib. 97. <$> (Despre sunete) Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte, eminescu, o. xv, 364. între accentele amestecate ce trec prin aşa cu geamul spart, Petrache pare că aude un glas cunoscut. caragiale, o. iii, 149. 0> (Despre vînt) Staţi, feciori, şi vă uitaţi La poale din patru laţi, Cusute cu găurele, Să treacă vîntu prin ele. bibicescu, p. p. 212. 0> (Despre lumină) Umbră adînc-viorie, ruptă de dungi de lumină albă, care trecea prin mreje de frunze ca prin strecurători de lumină, eminescu, p. l. 44. (învechit; cu determinări locale care indică un spaţiu delimitat) A intra în ..., a pătrunde în ... Derept grăiesc voao că vameşii . . . trecură în părăţia ceriului, tetraev. (1574), 237. Veade sufletele dereaple trecînd în raia (ante 1600). cuv. D. bătr. ii, 194/14. în cutare loc să nu treci, că acolo-i moşia zînelor. sbiera, p. 36. (Cu determinarea locală subînţeleasă) Mare sărăcie trebuie să fie în rai I . . . Dacă trcc toţi golanii şi nici un bogătaş, cum ai vrea să fie? delavrancea, o. ii, 286. Tranz. (Urmat de determinări ca „prin sită“, „prin ciur“; complementul e mai ales „făina“) A cerne. Cf. polizu, ddrf, alexi, w., cade. Erau amîndoi în bucătărie: el făcea focul, iar ea trecea făina prin sită. Com. din blaj. (Expr.) A trece (pe cineva sau ceva) prin sită (sau prin ciur) = a examina (pe cineva sau ceva) în mod temeinic, amănunţit; a cerceta minuţios şi în chip critic (selectînd şi reţinînd numai ceea ce este corespunzător scopului). Cf. dl, dm. <0>lntranz. Nu trece prin sită, se spune despre ceva rău, nefolositrr. Cf. zanne, p. v, 598. (Expr.)A trece (şi) prin ciur şi prin ilîrmon (sau prin sită, rar, prin ciurel, prin veşcă) = a suporta încercări multe şi diferite, a cîştiga multă experienţă. Cf. i. golescu, ap. zanne, p. v. 184. Un boier bătrîn, trecut şi prin ciur şi prin dîrmon, d-ăia care auzise, văzuse şi păţise multe, ispirescu, l. 153. Nu era tînăr ... şi cînd e vorba să fi fost tînăr, ar fi avut atîta înţelepciune cită avea el, care trecuse şi prin ciur şi prin dîrmon? stăncescu, b. 126, cf. românul glumeţ, 42, zanne, p. v, 183, 184, 185. + Tranz. (Complementul indică lichide) A supune unei operaţii de filtrare, de strecurare. Trece ceaiul prin strecurătoare, cade, cf. dl, dm. + Tranz. A toca1 (2), a măcina, a da prin maşina de tocat. Pămînt mărunt, trecut ca prin maşina de tocat, călinescu, c. o. 17. (Refl. pas.) Carnea se trece prin maşină împreună cu miezul de la o felie de pîine. s. marin, c. b. 52, cf. 155. + Tranz. A da prin sită sau prin strecurătoare. (Refl. pa s.) Se fierb cartofii .. . si se trec prin silă. s. marin, c. b. 155. 3. Intranz. (Urmat de determinări introduse mai ales prin prep. „prin“, „printre“) A înainta printr-un spaţiu gol; a merge prin . . ., printre . . ., pe sub .. ., străbătînd un loc delimitat (mărginit de obstacole). Vor Ireace aceale corăbii la locul cela strimtul (a. 1521). hurmuzachi, xi, 843. Un cuptoriu afuma şi pară de foc trecu prentre ceale trupure. po 51/22. Au făcut casă cîle cu un sclip, căutînd una spre alta. Şi printre casă au lăsat loc să treacă un car. herodot (1645), 74. în castel, de treci prin colonade, Dai de înalte hale cu plafondul Lor negru strălucit, eminescu, o. iv, 92. încet trecu prin cerdacul cel lung. id. p. l. 44. Trecînd cu dînsa printre străji, o silesc să intre în odaia ei. creangă, p. 269. Să se adune mic şi mare şi să treacă pe sub poartă, ispirescu, l. 153. Pe vodă-l zăreşte călare trecînd Prin şiruri, cu fulgeru-n mînă. coşbuc, p. i, 205. Trec sub porţile boltite . . . Trei călări cu suflete ciudate, pillat, p. 44. Treci în fiecare seaj-ă . . . prin pridvorul dinspre lac. demetrius, a. 10. Nu e timp să mai ocolim trenul ... Să trecem repede pc sub tampoane, bănulescu, i. 65. Colonelul a descălecat . . . şi a trecut printre oameni, v. rom. octombrie 1964, 65. Stă lupul . . ., pînă să lasă munţii de bătaie, atunci fuga să treacă printre ei. reteganul, p. iii, 37. Cînd rîndunica trece pe sub vacă, în loc dc lapte, dă sînge. şez. i, 52. Trebuie să trecem prin mijlocul acelor bălauri I fundescu, l. p. i, 32. Nu mi-i ciudă că trece păduchele prin barbă, dar mi-i ciudă că face cărare ( = nu prima jignire e supărătoare, ci repetarea ei). Cf. zanne, p. ii, 12. Să nu treacă o dală şoarecele prin barbă (= nu trebuie trecută cu vederea prima ofensă din partea cuiva, pentru a nu-şi face din ca obicei). Cf. i. golescu, ap. zanne, p. i, 661. (Tranz. fac t.) Flăcăii .. . trec fetele pe sub mînă. rebreanu, i. 12. O F i g. Ca prin vis irecînd, S-auzea din cînd în cînd Vuiel surd, grozave şoapte, alecsandri, p. ii, 11. Gonit de toată lumea prin anii mei să trec, Pîn' ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec. eminescu, o. i, 116. Eu 'voi trece nepăsător prin această viaţă. id. p. l. 87. Ceea ce trece prin toată opera lui . . . este lupta, ibrăi-leanu, s. l. 136. Sufletul meu trece Tulbure prin viaţă. -voiculescu, poezii, i, 31. Anghel a trecut repede prin literatura noastră, sadoveanu, e. 174. De la un om care a trecut prin universitate ai aştepta ... o impul-siune spre actele intelectuale, călinescu, c. o. 23. Cu-vnlele treceau printre ei, grele, împiedicate, v. rom. martie 1970, 3. O Expr. A trece pe sub foc şi sabie = a avea de înfruntat multe pericole (mai ales în timp de război). Cf. zanne, p. iv, 581. A trcce prin vămile cucului = a merge clandestin dintr-o ţară în alta. id. ib. v, 652. A trece sub furcile (sau sub furci) caudine = a suporta condiţii umilitoare. Cf. tdrg. (Tran z. f a c t.) S-ascunclă trufaşul lor chip în togă, plîngînd de ruşine, I-om trece sub furci caudine, coşbuc, p. i, 155. (Tranz.) A trcce (ceva) prin îoc = a dezinfecta prin intermediul focului. Cf. scriban, d. A-i trece (cuiva ceva) prin cap (sau prin gînd, prin minte, învechit, rar, prin cuget, prin creieri) sau, rar, a trece prin socotinţa cuiva = a) a se gîndi la ceva; a reflecta, a medita, a chibzui; a concepe, a plăsmui (o idee, o cugetare etc.); (de obicei în construcţii negative) a presupune, a-şi închipui, a-şi imagina; a bănui; a se aştepta la ... V. şi gînd, minte (2). Nevoia... ne învaţă multe, care nici prin cuget ne trec. drăghici, r. 50/6, Dumnezău au iconomisîl lucrurile ca să avem trebuinţă de multe, care urmează mai înlîi a treci prin socotinţa noastră şi aceste trebuinţe sîntem datori a le lua în băgare de samă. id. ib. 50/8. Nici unuia din gospodarii noştri nu i-a trecut prin minte de a căuta ... la vremea în care se cuvine a lucra. i. ionescu, c. 31/20. Ceasul cel de peire A sosit fără de ştire, Cînd nici îmi trecea prin gînd. conachi, p. 111, cf. polizu. Nu zic că această semeaţă idee nu mi-a trecui un moment prin creieri. odobescu, s. iii, 61. Nici nu-i trecea prin minte că pe el l-ar fi putui iubi cineva, eminescu, p. l. 31. Mi-a trecut prin minte . . . acea idee nefericită, id. 'ib. 60. Ţi-ar trece poate şi asta prin cap? gane, n. i, 64. De nume am auzit, măicuţă, dar că te afli în lumea asta ■ nici prin cap nu mi-a trecut, creangă, p. 91. Nici prin gînd nu i-a trecut una ca asta. ispirescu, l. 385. Acasă-mi trec multe prin minte, delavrancea, o. ii, 323. Prin minte îmi trecură o mulţime de idei. i. negruzzi, s. iii, 392, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Gîndul ăsta nu mi-a trecut prin cap o singură clipă, agîrbiceanu, s. 59, cf. cade. Aruncă la miţe Restul juncanului fript, fără să-i treacă prin minte Că mai apoi flămînzind cercela-va-n zădar să găsească O bucăţică de zgirci. topîrceanu, o. i, 79. îmi trece prin cap să le dau ehefe-rislului. sahia, n. 25. îi treceau şi lui prin cap fel de 6763 TRECE — 564 — TRECE fel de năzdrăvănii, vlasiu, a. i\ 37, cf. scriban, d. Asta nu mi-a trecut prin cap. 1-1. lovinescu, t. 404. Teribile tuci uri poale să-ţi treacă ţie prin cap! baranga, i. 187. Nu cumva să-i treacă prin cap inginerului că are dc-a face cu de-alde llic. preda, d. 40. Pici pcsle ci în şedinţă, cind nici nu le trcce prin cap. id. m. s. 14. Nu-i trecuse prin cap să eercetcze. barbu, princ. 45. Nu mi-ar fi trecut prin. gînd să spun ce am spus mai sus. dacă nu vedeam ... fotografia, bănulescu, i. 84. Mi-a trecut prin minte că. ar putea să fie o ziaristă. v. rom. octombrie 1970, 28. Jianu-nţelcgînd Cele cc-i treceau prin gînd Se-ndrumea spre Olt fugind. alecsandri, p. P. 159. Prin gînd nu Ic trecea Că pan-durii-nţelegea. keteganul, tr. 47. De unde să-i treacă măcar prin. gind împăratului că cocoşul secase, lacul, înghiţind toată apa din el? stăncescu, b. 282. Nn-i mai trecu prin. minte să trezească . . . flăcăul, mera, l. b. 108; b) (In construcţii negative) a intenţiona, a avea de gînd, a-şi propune. Nu-mi trecea prin. minte nicidecum să mă mării aşa degrabă, alecsandri, t. ii, 779, cf. alexi, w. Na cumva să le treacă prin gînd să mă oprească, agîrbiceanu, s. 97. S-a înţeles că e o traducere a unei preocupări personale. Dar de unde! nici prin gînd nu mi-a trecut! călinescu, c. o. 81. Nici prin cap nu-mi trece. ii. lovinescu, t. 267. Atrase atenţia lui Pascu să. nu cumva să-i treacă prin gînd să plece, pred a , D. 168. A nu-i trece (cuiva ceva) nici piin vis, se spune faţă de lntîmplări, situaţii etc. cn totul neaşteptate, care provoacă uimire, surprindere sau despre lucruri nesperate. Oi să am capele . . ., Rochii de Paris! Şi cai şi trăsură Care nu-mi trecură Nici macar prin vis. alecsandri, t. 332, cf. dl, dm. O (Cn determinarea locală subîn ţeleasă) Mireasa-i ■ ■ . Prin vînt, prin neguri vine — şi nourii s-aştern, Fag fulgerele-n lături, lăslnd-o ca să treacă. eminescu, o. i, 95. Taie lunca de divale Şi răchita din cărare, Ca să se deschidă calc, Să treacă Iorgu calare. şez. i, 13. O (Cu determinarea „prin minte“, „prin gînd“) Ciuturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le ascunde-n scrin Ca mîna ei cea. rccc, Şi nici pe buze nu-mi mai vin, Şi. nici prin gînd mi-or trece, eminescu, o. i, 184. Prin mintea Ini trec iute, tulburi, amestecate, toate întîmplările. id. p. i„ 62. Vălmăşit îţi trec prin minte Valsul, tinerii, splendoarea, vi.a-iiuţă, s. A. i, 74. Prin minte-i trec eroinele romanelor pe care le-a sorbit în nopţi de nesomn, sadoveanu, o. i, 668. Trec . . . prin gind ispitele, blaga, poezii, 186. O (Subiectul indică un drum) Stradele ... trec prin noianul, de case mici. eminescu, p. l. 26. O T r a n z. (Complementul indică spaţiul gol străbătut) Golesca trecu sala. camil petrescu, o. ii, 490. Trecură coridorul şi. intrară înăuntru, preda, d. 178. (Fig.) Trec glodurile mele a sufletului gol. eminescu, o. iv, 432. + (Urmat de determinări introduse mai ales prin prep. „prin“) A înainta făcindu-şi loc prin . .. sau printre . . ,, a-şi face drum prin .. . sau printre . .. V. r ă z bate, r ă z b i. în riure trecu (p r i n rîul Iordanului au trecut b 1938) cu picioarele, psalt. 123. Fugi derepl aceaia el şi . . . trecu prc apă. po 106/9. El trecu prin hăţişul grădinii, eminescu, p. l. 29. O pădure mare şi deasă, de nu putea să treacă prin ea nici pui de fiară, ispirescu, l. 25. Călcam prin smîrcuri, treceam prin desişuri de scai. sadoveanu, o. vii, 306. A nins deunăzi abundent . .. Nu mai puteai trece de zăpadă, călinescu, c. o. 13. A fost oprit în prag de soarele subţire de argint ţesut de un. păianjen. Ca să treacă prin el, a trebuit să-l. rupă cu o ramură ruginie de iederă, vinea, l. i, 5. Aşa-s, Doamne, de străină, Trec prin apă, nu mă mină; Aşa-s, Doamne, de săracă, Trec prin apă, nu mă-neacă. mîndrescu, l. p. 24, cf. alr ii 6 363/784, 791. Mîna calu cit putea, Pe unde cl că trecea? Pin gropan cu apă verde, balade, i, 453. (Tranz. fact.) Cine mă-ndrumă pe apă? Cine mă trece prin foc? blaga, poezii, 100. O Expr. A trecc ca im dine (sau ca clinele sau, rar, ca <(îsca) prin apă = a nu se alege cu nici o învăţătură, cu nici o experienţă din viaţă, din şcoală. Da’ multe mai ştii şi dumneata. — Ştiu, fireşte; cum să nu ştiu? ... că pîn’ la vîrsta asta, de mă vezi cu ochii verzi, n-oi fi trecui cu un cîine pîn apă.cara-giale, o. ii, 247, cf. cade, zanne, p. i, 381, 482. A trece prin ioc şi prin apă sau, Învechit, a trecc printru foc şi apă = a) a răzbate prin multe greutăţi. Bă-gatu-n-ai în cursă, pus-ai scârbi în spatele noastre; . . . trecum (străbătu m h) priîntru foc şi apă, şi scoseşi-nă în. răpetosu. psalt. 124, cf. cade. (Cu parafrazarea expresiei) Cînd sînt zile şi noroc, treci prin apă şi prin foc, şi din toate scapi nevătămat, creangă, p. 235; b) a fi om încercat, cu experienţă. Tînăra Agapila., găsind în bărbatul său un om ... ce trecuse prin foc şi prin apă, se deprinse uşor cu căsătoria. negruzzi, s. i, 73, cf. lm, zanne, p. i, 179; c) a nu da îndărăt din faţa nici unei primejdii; a face ceva cu orice preţ, în ciuda tuturor greutăţilor. Cf. i.m, cade, zanne, p. i, 179. (Cu parafrazarea expresiei) Cind este vorba să te slujesc pe domnia ia, stupine, sînt gata a trece chiar prin foc. filimon, o. i, 125. (Tranz.; rar) A trecc (pe cineva) prin toate apele — a ponegri, a calomnia pe cineva. A trimis acolo o scrisoare ca pentru un prieten al lui — vorbă să fie! — şi ne trece iarăşi prin toate apele: că. sî.ntem popor aşa şi pe dincolo, că sinlcm o tară nu ştiu cum. pas, l. i, 251. + Tranz. (învechit, rar; cu complementul „filele“) A parcurge, a răsfoi1 (1). [Ea] deschide cea carie sfîntă Şi. filele începe-a trece. ap. tdrg. (Ii x p r.) A trece cn (jindul = a depăna in gind; a-şi aminti, a rememora. Vel-aga ■ ■ ■ trece pc rînd cu gîndul toate mijloacele prin care altădată ş-a umplut punga. ap. tdrg. Intranz. (Complementul indică un teritoriu) A merge de-a curmezişul prin ..., parcurgînd de la un capăt la altul; a tăia dc-a curmezişul prin ..., a traversa (1); a cutreiera, a colinda. Nici oaste n.n. va Ireace pre în ţara voastră (a. 1560). gcr i, 4/5. Voiu treace presprc păunîntul Eghipetului. po 215/15. lcflae. . . au trecut pre Galaad şi pre Manasi. biblia (1688), 1831I57. Pre tătari prin Dachia să treacă n-au lăsat. cantemir, hr. 211, cf. anon. car. Ieşind din pădure, trecu iar prin. pustiu, eminescu, p. l. 15. Au trecut peste nenumărate ţări şi mări. creangă, p. 94. Trecînd printr-o cînepişlc, văzu trei fele. ispirescu, l. 62, cf. ddrf. A văzul cu ochii cum trecea un om Prin grădină. coşbuc, p. i, 253. Treci prin grădini eu limpede făptură, voiculescu, poezii, a. 17. Popoare nouă de viteji trec pc pămînlul strămoşesc, sadoveanu, o. i, 9. Trec vulpile toamnei furiş prin păduri, pillat, p. 223, cf. scriban, r>., călinescu, l. l. 70. Trecea uimit şi-nglndurat prin codri ori pe cimpuri. blaga, poezii, 11. Vorbea de pădurea, prin. care trecuse în zori. demetrius, a. 14. Trecînd prin ogradă, încercă să desluşească drumul ce ducea spre pădure, v. rom. ianuarie 1970, 38. Prin păduri, prin dumbrăvele, Trec recrutc tinerele, doine, 181. Prin. codru cine-mi trece? Trcce. Pini ea flnierînd. bibicescu, p. p. 317. Trecînd printr-o cimpie, am văzul o fată care pl'ingea. fundescu, l. p. i, 25. Codiul, d-auzea., Aşa-mi sta şi răspundea: ... Prin mine că mi-a trecut Trei singiruri de robii! balade, ii, 177. Cînd treci prin ţara orbilor, închide şi tu un ochi. cade, cf. zanne, p. ii, 658. Trece ca rnutu prin rai. a i 24. <0> Fig. Puseră spre ceriu rostul său şi. limba lor trecu (cutreieră d) pre pămănlu. psalt. 144. Urlă. vijelia de pe urmă . . . duhul Domnului, trece pre pămînt! russo, s. 148. <0 (Tranz. fact.; învechit) Zăpreti măriei neagre şi secă; şi trecu (i purtă n, p o v ă ţ ă pre î n ş i ») ei printru fără-fundu ca printru pnstinie. psalt. 223. împărţi marea... Şi trecu (ş-a u petrecut D, şi acelui ci a [u] dus h) israilii pre mijloc de ea. id. ib. 284. Nămai fac rău oamenilor tulofrojra, că-i trec pren manie (începutul sec. XVII), rosetti, b. 57. împăratul ... dea-mi cărţi culră domnii cei dccindea de rîu., ca să mă treacă pîriă voiu veni la Iuda. biblia (1688), 3443/20. Ne-au trecut pre noi prin pămînt uscat, mineiul (1776), 154n/7. O Tranz. 6763 Trece — §65 — trece (Complementul indică teritoriul străbătut) Nu s-au îndăslnlat ca atlta parte de lame, cîi nu călcâi ca osiile sale, (le au Irecul loală Europa pe dincolo pănă la apa Donului, m. costin, o. 202. Trecind aceale iazere şi un loc puţin de-acolo, sosim iarăşi la bălrinitl cela. dosoftei, v. s. octombrie 47>'/22, cf. mineiul (1770), 29Vj/35. El trecu ţara în toate părţile, asachi, s. l. ii, 24. Ei se pregăteau să treacă pădurea. ispmBSCU, L. 4. Cine trece lăncile? Cheorghiţă cu slugile, şez. i, 47. Cîntă Gruio-ari cînticcl, Să trecem codru cu el! ba.la.de, i, 354. O (Subiectul este un drum, o apă) Tremiseşi izvoare în balte, pre mijloc de codri trecu (străbat h) ape. psalt. 214, cf. coresi, ps. 283/10. Un drum trecea ea o cordea prin o nemărginire de lanuri verzi, eminescu, p. l. 72. + (Complementul indică o localitate) A străbate prin .. .; a fi în trecere prin ... Acest bolnav .. . prea tîrg trecu, coresi, ev. 59. Cu o zi înainte de plecare, iţi depeşez . . . în ce seară trec prin Ploieşti. caragiale, o. vii, 258. Trecu prin oraşe şi sate. ispirescu, l. 383, cf. ddrf. O improvizare de bîlci trcce prin mijlocul salului, ibrăileanu, a. 7, ci', scriban, d. Prin localitate a trecui doar un bolnav de tifos. călinescu, c. o. 138. Prin sat trec sănii grele de tăceri. blaga, poezii, 64. N-am vrut să trec prin oraş fără să vă fac o vizită, h. lovinescu, t. 248. Se întîmplă că . . ■ trec tocmai prin salul unde şedea acum ciubotarul. şez. i, 260. Eu l-am văzut . . . cînd a trecut prin sat. mera, l. B. 129. (Fi g.) Vestea infrîngerii lui l'ornşa trecuse prin Iaşi ca furtuna de grindină, sadoveanu, o. v, 690. O (Subiectul este un drum, o apă) Dîmboviţa trece prin Bucureşti, ddrf. ll puteai vedea oricînd. ■ ■ după nişte oiţe ori purceluşi, pe care îi păştea pe marginea vâlcelei ce trecea prin sal. agîrbiceanu, p. m. 203. Şoseaua care vine de la Piatra trece prin mijlocul satu-Ini. ibrăileanu, a. 7, cf. cade, scriban, d. Şosele care trec prin sale Ca nişte rîari fără valuri, d. botez, f. s. 6. ^ Tranz. (învechit; complementul indică un drum, o distanţă) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge (1). Ei trecînd 4 arme de om, iarăşi aicea vor veni. po 51/19. Am cugetat mirîndu-ne ce de cale, şi cît de groaznică, o trecum ca prin vis. dosoftei, v. s. octombrie 84r/17. Am trecut cale de 4 dzîle. id. ib. noiembrie 102r/22. Polica acea vestită ce-o treceam cu grabă mare. conaciii, p. 102. (F i g.) Cărările vieţii fiind grele şi înguste, Ei încearcă să le treacă prin protecţie de fuste, eminescu, o. i, 137. (Re fi. pas.) Drumul lung cu greu se trece, zanne, p. vi, 97. + (Despre foc, flacără) A se întinde peste . . .; a se propaga. Fachiia ... o aprinde la un capăt şi, ca să nu treacă focul deodată peste lot, se împrejură cu o bucăţică de tiniche sub capătul aprins, sez. iv, 117. 5. Intra n z. F i g. (Urmat de determinări introduse prin prep. „prin“) A avea de trăit, dc petrecut, a fi supus la ...; a avea de suferit, de răbdat, de suportat. Cf. lb. Evoluţiile istorice prin care naţia romănă trecu, bălcescu, m. v. 15, cf. polizu. Mai tare c-acea slincă, ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe, eminescu, o. iv, 05. Prin schimbările prin cari am trecut, corpul meu trebuie să fi devenit fenomenal. id. p. l. 61. Nu trebuie- să te superi aşa de tare. Cine n-a trecut prin asta? La tinereţe e boală cu leac. caragiale, o. i, 120. Trec prin fel de fel de ispite, necazuri şi nevoi, ispirescu, l. 61. Prin cîle focuri a trecut dumnealui ... să treacă şi prin ăsta. delavrancea, o. ii, 44. Ce fel de părinţi aţi fi voi, dacă n-aţi trece prin toate . . . durerile? id. ib. 358: Prin multe focuri şi prin mari greutăţi a trecut . . . Brăila pe vremuri. vlahuţă, r. p. 42, cf. alexi, w., tdrg. Fiecare trece în viaţa lui prinlr-o epocă de astea, brătescu-voi-neşti, p. 19, cf. cade. Cine nu-şi mai aminteşte de suferinţa prin care a trecui camaradul nostru Bozan? sahia, n. 36. Din foame în frig, din arşiţă în sete, din singurătate în spaimă, am trecui prin toate, sadoveanu, o. xviri, 465, cf. scriban, d. Vremurile severe prin care trecem explică ţinuta sa. călinescu, c. o. 06. Trecuse prin mai multe episoade de dragoste, vianu, l. R. 52. Sînt adevăruri, pe care e Cu neputinţă să le înţelegi just, dacă înainte de aceea n-ai trecut prin anumite rătăciri! bi-aga, z. 17. Povestea suferinţelor prin care trebuie să treacă omul ca să ajungă la adevăr. t mai 1904, 72. Amîndoi trecuserăm prin anii grei ai studentului sărac. v. rom. ianuarie 1971, 26. Crîncu, prin cîte trecuse, şi tot era voinic şi frumos, reteganul, p. iii, 55. 0> Tran z. (Rar) Acolo trecui nişte minute amare . . . capul îmi era greu . . . mă prinseră frigurile. bolintineanu, o. 362. Cînd îi vorba de mers la curte, parcă m-aş duce la moarte, mai ales de cînd mi-a spus vrăjitoarea c-am să trec o cumpănă mare. contemporanul, vi2, 7. 6. Tranz. A face să intre în . ..; a introduce, a băga; a petrece peste ..., prin ..., pe după .... pe sub . . . Dacă mi-ai da voie să trec pe supt măria ta faşa asta. delavrancea, o. 11, 71. Gheorghe ... scoase inelul din degetu lui, îl trecu în degetul Irinei. n. rev. r. i, 28. Luă pămătuful din dihoniţa cu păcură .. . ; îl trecu prin buccele roţilor, conv. lit. xlivx, 42. Cînd ici o cămaşă nouă, să treci de trei ori un fier prin ea, ca să fii sănătos ca fierul, gorovei, cr. 45, cf. cade. Cu frîul calului trecut pe după coi, pomi pe cărarea din marginea drumului, sadoveanu, o. x, 627. Doamna Argintar îi trecu la butonieră trandafirul. id. ib. xi, 435. Traista o purtau cu frtnghia trecută peste amîndoi umerii, bogza, c. o. 26. Trecu funia boilor peste stîlp. v. rom. aprilie 1969, 9. Trecîndu-şi degetul prin una clin găuri, Noe îmi spusese că la înapoiere o să le cîrpească. ib. octombrie 1970, 24. A trece urzala prin iţe şi prin spală. şez. iii, 83. <0 (Cu determinarea „prin păr“; complementul este „mina“) Cf. cade. Ozun aprinse o ţigară şi irecu mina prin păr. c. petrescu, c. v. 31. Dădaca îi prezenta, lui întîi, tava cu dulceţi şi cl o îndrepta . . . spre cucoane, tre-cindu-şi mîna prin păr. brăescu, a. 56. (Intranz.) Tu treci cu mîna albă prin viţele de păr? eminescu, o. iv, 433. 7. Tranz. (Despre anumite stări fiziologice) A cuprinde, a apuca (pe cineva) cu putere, fără a putea fi oprit; a năpădi (2), a podidi (2). L-a trecut frigurile. polizu. Aleargă săraca de dă inima din ea, ş-o irec ameţeli . . . de zăpuşeală, vlahuţă, ap. tdrg, cf. alexi, \v., tdrg, cade. L-a trecui sudoarea prin cămaşă. preda, m. s. 22. Pe mine m-a trecut an frig pe la subţiori. v. rom. noiembrie 1964, 35. <0> E x p r. A-l trece (toate) năduşcliie (sau sudorile) sau a-l trece o mie de (sau mii de) năduşeli (sau de sudori) sau a-l (rece năduşeli (sau sudori) reci şi calde sau a-l trcce năduşcliie morţii (sau năduşeli de moarte, sudori de moarte) = a transpira abundent, (din cauza căldurii, a efortului fizic, a emoţiei, a spaimei etc.); f i g. a depune mari eforturi, mari strădanii; a fi zguduit de o emoţie puternică. V. mie (X 1), n ă d u-ş e a l ă (1). Năduşeli reci şi calde pe minute îl trecea. pann, e. i, 33/16, cf. polizu. Răsfoind dicţionare, Scrie, -- năduşeli îl irec. vlahuţă, s. a. i, 113, cf. ddrf, alexi, w., tdrg. Pe omul nostru îl treceau sudorile de frică. ap. cade. Sudori reci şi calde îl trecură .. . Privirea mîndră şi fermecătoare a I'loricăi îl muţise şi de astă dală. bujor, s. 25, cf. cade. Negoiţă luă o hotărîre mare, de-l trecură mii de năduşeli. oalaction, o. 300, cf. scriban, d. Tremura ... şi o treceau sudorile. De-abia am urcat-o în pal. călinescu, c. o. 104. Numai la gîndul ăsia, şi pe Silion ... îl trec şi acum năduşelile. vinea, l. i, 63. Subt un deal, lingă Izvoare, Piatră mare Sta trînlită ... Şi cu toţii se-nhăma Şi d-abia că mi-o mişca, Şi d-abia mi-o răsturna: Pînă ce-o rostogolea, Năduşelile-i trecea, teodorescu, p. p. 555. Cind va baie miez de noapte, Treacă-te sudori de moarte, jarnîk — bîrseanu, d. 259. Munceşti ... pînă le trec sudorile, stăncescu, b. 227, cf. zanne, p. ii, 645. A-I trcce (toate) răcorile (sau căldurile) = a se speria tare, a se Inspăiminta, a se Îngrozi. V. răcoare (12)./; trecuseră toate căldurile, asudase, era pentru prima oară cînd simţea ... frica. barbu, princ. 253. A-i trece cu rece şi cu cald = a fi )3 - 263 22 6763 Trece - 566 - Trece zguduit de o emoţie puternică. Parcă-l trecea cu rece şi cu cald, parcă vedea pe Anica cum ii rîdea. ap. tdrg. (Prin ‘Ban. şi Olt.) A-l trece apa = a transpira (1). alr i 1 111/837, cf. alr ii/i h 94. (Prin vestul Olt.) Mă (te etc.) trece apa pe sub limbă, se spune atunci cînd e foarte frig. Cf. hem 1 271, zanne, p. i, 110. O (Despre lacrimi, plîns) Ride, cil îl trec lacrimile de gluma pe care-a făcut-o. eminescu, n. 143. Biata Oanăl Mă trec laerămile. delavrancea, o. ii, 163, cf. ddrf. Pe fratele Alexe îl trecură laerămile. stănoiu, c. i. 147, cf. scriban, d. + (Popular; despre excremente şi despre urină) A nu putea fi reţinut. Cf. lb, polizu. Acuşi vă trag cîteva jordii prin ţolul cela, .de v-a trece spurcatul I creangă, a. 128, cf. scriban, d. Iată cum vorbea el cu o amabilitate sinistră elevilor ..., după ce-i trecea udul de spaimă, i. botez, b. i, 210. Din cauza usturimii, îl podidesc lacrimile şi citeodată îl trece udul. pas, z. i, 65. Pe Mirel al lui dom’ Pascu îl trecuse ... udul. galan, z. r. 8, cf. zănnî:, p. iv, 386. (Cu subiectul subînţeles) Leul . .. îl strînse-n gheară de maţe. Lupul, avînd urdinare, ll trecu, biet, de slrins tare. pann, ap. tdrg, cf. ddrf. IV. 1. Intranz. (Despre timp, vreme) A se scurge, a se desfăşura; (regional) a peşti1 (4). Multă vreame trecu. cod. vor. 86/5. Multă vreame trecînd, muri fata Şuveei. po 131/26. Vremea trece multă, şi nîmică nU folosiia. herodot (1645), 78. Va fi trecut vreame multă, de cînd va fi făcui acel bine. prav. 291. Timpul este trecători Şi cari trece nu mai vine (a. 1837). cat. man. ii, 187, cf. drlu, lb. Trecusă îndestulă vreme, drăghici, r. 104/26, cf. polizu. Zădarnic timpul trece cu-n zbor neobosit, alecsandri, p. i, 125. De cînd nu rie-ăm văzut Multă vreme au trecut, eminescu, o. i, 123. De ce trecea timpul, d-aia se întrista. ţspiREscu, l. 98. Anevoie vremea trece Cînd uritul greu te-apasă. vlahuţă, s. a. i, 13, cf. barcianu. Pînă să s-adune feciorii de împărat, trecu vreme la mijloc, delavrancea, v. v. 15, cf. alexi, w. Vezi cum trece vremea Şi tu,' tot departe, goga, poezii, 124. Pe măsură ce trece vremea, îmi dau seama ce minunat tovarăş mi-am căpătat, brătescu-voineşti, ap. dl. Vremea trecea / Anii se scurgeau repede unul după altul, gîrleanu, l. 115, cf. cade. Ce repede a trecut timpul, sahia, n. 26. Timpul trece, trece neîncetat, aducind cu el forme noi de viaţă, cocea, p. 70. Cînd stai în gară, timpul trece greu. frunză, z. 38. Mai trece timp pînă ’să piară sloiurile, bănulescu, i. 18. Timpul trecea iar teribil de repede, v. rom. aprilie 1970, 70. Hai, leliţă, la prisacă, Timpul dulce să ne treacă. alecsandri, p. p. .344. De-aş ăvea drăguţ să-m.i placă, N-aş voi vremea să treacă, jarnîk — bîrseanu, d. 130. Nu, trecu mult timp şi i-au venit lui Solomon vestea că s-au stîrrîil război, sbiera, p. 117, cf. reteganul, p. iii, 59. Nu trecu vreme ca de cînd stau eu aci ... şi numa începe apa a clocoti, mera, l. b. 106. Mult timp, frate, nu trecea,''Mizilcuţa ce-mi făcea? balade, i, 389. Nu trecu mai multă vreme, Iată, patria mă cere. folc. mold. i, 148. Timpul trece cu azi, cu mîine, Iar vecinul rău tot rămîne. pann, p. v. iii, 19/2. Timpul trece, iar vecinul rău rămîne. zanne, p. iv, 238. (Refl.; învechit) Vameşul ce nu-şi va lua vama de la neguţător pînă în cinci ai de-aciia nu va putea lua nemică, pentru căce s-au trecut o vreame. prav. 47. <0 (Cu determinări introduse prin' prep. „din“) După ce mai trecu din vreme..., mă sfătuiră neamurile să mă însor, reteganul, p. v, 81. <(> (Cu subiectul „timpul“, „vremea“ subînţeles) De se va deştepta ceia ce-au fost lenivos pînă aemu ... şi va lăsa leaneă, măcară să va fi şi mai mult trecui, putearnic iaste Dumnezeu a întări pre'el. coresi, ev. 93. Să mai treacă, mai tîrziu. polizu. Nu va trece mult şi vei avea moşii, ţigani şi averi nenumărate, filimon, o. i, 126. Nu trecuse mult, ‘cină se auzi un tropot de cai. fm (1862), 62. N-a trecut mult şi nevasta lui s-a deprins cu dinsul. creangă, p. 86. N-a trecut mult ş-au ado'rmit amîndoi. caragiale, p, ii, 297. Nu mai trecu mult şi iată că împăratul ajunse la'‘marginea groapei. ispirescu, l. 41. Am s-o mărit ... Să mai treacă ... delavrancea, o. ii, 286. O să mai treacă, ddrf, cf. scriban, d. Mult a trecut De cînd imi resfrîngeai în pieptul scund Un soare nou în fiecare dimineaţă, blaga, poezii, 54. Numai ceva de-o mai trece, Sînt de patruzeci şi zece I jarnîk — bîrseanu, d. 447. Nu mult trece şi iacă şi mă-sa. va-siliu, p. l. 58. Foaie ş-o lalea, Mult că nu trecea, Soare scăpăla. balade, ii, 130. •$> Expr. (Mai) trece cc (sau cit) (mal) trece = după o bucată dé vreme, după un timp (nu prea lung). Mai trecu ce mai trecu şi mai mărindu-se şi dînsul, într-una din zile, dueîn-du-se iarăşi la vînat, ... se pomeni iarăşi dinaintea acelui palat, ispirescu, l. 122. Mi-â trecut Cît mi-a trecut, Mîndra mea s-a măritat, bibicescu, p. p. 17. Mai trece ce mai trece şi-ntr-o bună zi să pomăneşte cu naşî-su la iei. o. bîrlea, a. p. ii, 540. 0> (Despre unităţi de timp) Dzilele-i ea umbra trecură, psalt. hur. 121r/15. O mie de ani între ochii tăi, Doamne, ca dzua de ieri ce trecu, psalt. 188, cf. 297. Cincizeci de zile trecuse, coresi, ev. 190, id. ps. 249/9. Deaca trecură şapte zile, apele potopului vineră spre pămînt. po 30/10. Trecu zua dentîiu. moxa, 345/17. în noaptea ce-ali trecut, am dormit şi am văzut în vis spre ficiorul tău. herodot (1645), 86. De vor treace cîteva''dzile, -să să cearte. prav. 5.6. Nu numai a facere, ce încă şi vreare început-aţ în anul ce trecu. N. test. (1648), 245v/20. Trecuse ani 102 (a. 1652). gcri, 162/29. Viiaţa a fieşte-căruia om ... să scurtează trecînd zioa şi noaptea, şi să apropie de sfîrşit. neagoe, ap. gcr i, 166/14. Trec zile ca umbm, ca umbra de vară, Ceale ce irec nu mai vin, nici să întorc iară. m. costin, ap. gcr i, 202/19. Trecînd 12 ai în petreacerea lor, cînd era să să bucure. . ., muriră amîndoi euconii. dosoftei, v. s. octombrie 55v/25. Dac-au trecut vro trei, patru ceasuri, ... au sosit o carte de la Mogîlde sardariul. neculce, l. 214. De la aşezămîntul romanilor în Dachia pînă la acest Avrelian a trecut la mijloc 167 de ani. cantemir, hr. 174. Au trecut mai trei luni pînă au purces, axintf. uricariul, let. ii, 153/33. Cîţva ani ar trebui să treacă, şi de abie ar pute cineva să spuie . . . toate aceli ce grecii au sufirit (cca 1750—1780). gcr ii, 83/1. Trecînd trei sute şaptezeci şi doi de ani. mineiul (1776), 130r2/9. întimplările anului ce acum a trecut a fost pentru binele meu. mabcovici, d. 4/25. Trecură trei ani la mijloc de la despărţirea acestor doi fraţi, gorjan, ii. i; 2/17. Abia trecură patru luni ... şi el se bolnăvi de ochi. negruzzi, s. i, 54. Ziua de mult trecuse; natura obosită ... Se odihnea, alexandrescu, o. i, 78. Trecură cîteva momente în care aceşti, doi actori se priveau unul pe altul, filimon, o. i, 132. Trecut-au ani de lacrimi şi mulţi vor trece încă. alecsandri, p. i, 120. Vor trece ani cu zeciuri şi păru-ţi va albi. bolinti-neanu, o. 138. Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară. eminescu, o. i, 201. Nn trece nici un ceas la mijloc şi-un cuplion de plăcinte . . . erau gata. creangă, p. 10. Fiecare minută care trece mă apropie de pieire. caragiale, o. vi, 112. Trecu o noapte, trecură două. ispirescu, l. 54. Bieţii bătrîni se rugau ... să treacă anul ca ceasul, bacalbaşa, s. a. i, 5. O noapte de somn trebuia să treacă la-mijloc pentru ca ... să predomnească din nou liniştea, i. negruzzi, s. iii, 396, cf. ddrf. Treceau şi zilele zburînd, Treceau şi luni, treceau pe rînd, Treceau şi ani. cosbüc, p. i, 283. Trecu un an, trecu doi. delavrancea, v. v. 92. Un an trecu aşa. sandu-aldea, d. n. 12. Ziua trecu. Trecu şi noaptea şi altă zi lumină iarăşi . ■ ■ liniştea singurătăţii mele. hogaş, m. n. 180. Trece ziua, trece noaptea, lunile se duc pe rînd. eftimiu, i. 55. Trec zile după zile. minulescu, v. 138. Trec anii, trec luni-le-n goană Şi-n zbor săptămînile trec. topîrceanu, b. 61. Trec veacurile-n spulber şi anii pier în spume. voiculescu, poezii, i, 116. Două, trei zile trec ca o părere, sadoveanu, o. i, 200. Ascult cum ereşte-n trupul tău sicriul, Sicriul meu, Cu fiecare clipă care trece, Gorunule din margine de codru, blaga, poezii, 7. Anii au trecut, pas, z. i, 87. Trecuse uri deceniu de la Ultimă lor întrevedere, vinea, l. i, 24. Au trecut chiar alît de 6763 TreCe — 567 TRECE mulţi ani de atunci? preda, m. s. 7. Ceasurile treceau greu. barbu, princ. 16. Nu trecuse nici o săptămînă. v. rom. octombrie 1970, 37. Zilele trec rinduri-rîncluri Şi eu nu mai poci de ginduri. jarnîk — bîrseanu, d. 214. Dar ei bea şi-şi petrecea, Iute seara le trecea, rete-ganul, tr. 47. Dorul de la părinţi Trece-o lună şi nu-l uiţi. doine, 141. Nu trece cîteva ceasuri şi vita să tă-măduie. şez. iii, 204. Trecuse mai bine d-un an la mijloc. stăncescu, b. 215. Toată ziua trece-o zi, Pină lumea n-oi trăi. bibicescu, p. p. 386. Trece astăzi, trece mine şi sluga se făcuse domn mare. bota, p. 6. Numai trei zile trecea, Cărticică că-i sosea, balade, ii, 151. Şi-aşa trec zilele mele: Una bună, zece rele! folc. mold. i, 141. Treci zi, treci noapte, Apropie-le, moarte, i. golescu, ap. zanne, p. ii, 620, cf. pann, ap. zanne, p. ii, 620, romanul glumeţ, 43. (Refl.; învechit) Dzilele meale ca umbra trecură (trecură-se c2plecară-să h, să plecară d). psalt. 208. De atunci s-au trecut atiţi ani. conv. lit. vii, 5. Nu se trecu ... o săptămînă de cind îmi schimbasem locuinţa. i. negruzzi, s. iii, 392. Cum ţi se trecură anii? eftimiu, î. 34. O E x p r. Pe (sau, Învechit, rar de) zi ce trece = pe măsură ce se scurge timpul; tot mai mult. Ivitu-s-au pre cer o stea cu coadă, . . . de zi ce trecea, tot se urca pe cer. n. costin, let. ii, 23/2. Pe dzi ce trece, tot să-nglotie oastea, neculce, l. 128, cf. dl, dm. (învechit, rar) A îl ceasul trecut = a fi tîrziu. Acum ceasul e trecut. Ai să mergem, că maica ta ne aşteaptă cam de mult. pann, e. i, 92/1. 0> (Cu determinări introduse prin prep. „din“) Ca să mai treacă din noapte, au venit un vecin la altul, ia aşa, de vorbă, sbiera, p. 253. Dzi, dzî, dzi, bădiţi, dzi, Si mai treacă din ce dzi, Si vii duminica, mat. folk. 1 436. O (Cu subiectul „ani“ subînţeles) Spune-i badei la ureche Că eşti tinerică veche; Numai ciţiva de-or mai trece Ş-or fi o sută şi zece! jarnîk — bîr-seanu, d. 488. <§• (Despre anotimpuri) Trecu iarna şi primăvara inceape-se. coresi, ev. 87. Tot ca să mai lungească, să treacă vara cu amăgele. neculce, l. 351. Iarna vine, timpu-i rece, Eu o las frumos de trece. alecsandri, t. 826. Trecu şi vara, şi trecu Şi toamna, şi pe văi căzu Zăpada iernii, coşbuc, p. i, 282. Treceau în goană toamne cu căderi de stele, blaga, poezii, 74. Codru-i jalnic ca şi mine, Vara trece, toamna vine. .tarnîk — bîrseanu, d. 192. Trecu iarna şi vara Şi venea primăvara, balade, i, 310. Aslă-vară ce-o trecut, Dus-am dor de badea mult. folc. transilv. i, 68. (Refl.; învechit) S-au trecut iarna cu gerul şi s-au ivit primăvara, varlaam, c. 30. (Despre viaţă) Treace viaţa noastră şi tăiarea morţiei apropie-se. coresi, ev. 539. Astfel soarta crunt răpeşte Tot ce-n lume ne zîmbeşte ... Floarea piere, viaţa trece! alec-sandri, p. i, 123. Şi-ncet ce trece viaţa Cînd n-ai nici un noroc — Mai iute dac-ar trece, De-ar sta mai bine-n loc! coşbuc, p. i, 61. Monotonă şi tristă, aşa a trecut viaţa fii. sadoveanu, o. iii, 458, cf. alr sn v h 1 443/ 182. M-ai blestemat, maică, marţa, Prin străini să-mi treacă viaţa. folc. transilv. i, 8. + (Despre un interval de timp, un răstimp, o perioadă, o epocă) A lua sfîrşit, a se termina, a se isprăvi; a nu mai ii actual, a fi depăşit. Vreamea postului treace, ceasul pocaaniei venit-au. coresi, ev. 88. Deaca va treace vreamea săpatului, ... să plătească atîtea dzile. prav. 9. Aceea vreme au trecutu (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 457/9. A?a au trecut sărbătorile Paştilor cu vesălie (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 237/19. Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite, alexandrescu, o. i, 73. Mai pune-te şi dumneata pe trai, c-a trecui vremea învăţăturii, călinescu, c. o. 34. Trecut e . . . timpul cînd şuviţa limpede a Oltului rămînea egală cu sine însăşi, bogza, c. o. 97. Auzi, mîndro, popa toacă, Ieşi afară şi te roagă ... Ca să-ţi vie peţitori. Las' să vie, furcile, Dac-a trecut dulcele! jarnîk — bîrseanu, d. 446. Zis-a badea să nu joc Pin’ la storsul vinului, Că voi fi mireasa lui; Storsul vinului trecu, Badea conciu nu-mi făcu. doine, 34. După ce trece dulcile, Şed fetele ca curcile, zanne, p. ii, 124. E x p r. Nu e timpul trecut = nu e prea tîrziu, mai e timp (pentru a tace ceva). Nici acum nu e timpul trecut, ispirescu, l. 47, cf. dl, dm. A-i trece (cuiva) vremea sau a trece vremea (cuiva) sau a-I ii (cuiva) vremea trecută = a scăpa momentul, ocazia favorabilă pentru a face ceva, a fi pentru cineva prea tîrziu; f i g. a îmbătrîni, a se ofili. De ce nu m-aş legăna Dacă trece vitmea mea l Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte, eminescu, o. i, 214. Insoară-te pînă nu-ţi trece vremea, pann, p. v. ii, 147/12. Nu te mai face aşa de bălrîn, că doar nu ţi-i vremea trecută, creangă, p. 154, cf. zanne, p. iv, 391. (Cu parafrazarea expresiei) Vom putea veni de hac şi spinului celuia; nu-i e vremea trecută, creangă, p. 213. -0> Refl. Curcanu cel bătrîn ţi-o giucat festa... Ce să faci? .. . s-o trecut vremea curcanilor! alecsandri, t. 546. S-a trecut vremea aceea pe cînd numai boierii făceau lotul în fara aceasta. creangă, A. 163. IIe — he — he! rîse jupîn Năstase, s-au trecut acele vremuri! Altă făină se macină la . moară, sadoveanu, o. i, 41. Supărale-s fetele Că să trec • cîşlegile. jarnîk — bîrseanu, d. 450. + (învechit, rar) A amina. Cel lînăr nu vru de să treacă acest lucru, că vîrtos tare indrăgiia fata lui Iacov. po 117/18. 2. Intranz. A dispărea, a pieri (4), a se stinge (după o bucată de vreme); a înceta să mai existe, a lua sfîrşit; a se sfîrşi, a se isprăvi. Miluiaşte-me, Dzeu, ... că în tire upuvăi sufletul mieu şi întru umbra arepilor tale nădăiescu-me, pără va treace, fără-leagea. psalt. 108, cf. 237. Acel trup şi sînge nu pot împărăţiia Domnului să o moştenească; şi ce treace, el nu va moşteni ceaia ce e trecătoare (a. 1569 — 1575). gcr i, *14/25. Nu în putredire şi în ceaia ce treace să rămînem, nici lumiei aceştiia, ce e pînă la o itreame, să fim biruiţi, coresi, ev. 212. Aceastea aşa treclnd, spuseră lu Iosif că lată-său ară fi beteag, po 170/5. Ceriul şi pămîntul se va schimba, iară cuvîntul meu . no va trece în veacu (a. 1600). cuv. d. bătr. ii, 44/14. ' Ceale de demult trecură, şi iată fură toate noao (ante 1633). gcr i, 84/11. Ceriul şi pămîntul vor treace; iară cuvintele meale nu vor treace. n. test. (1648), 32r/23. Trec toate. drlu. Resbelul se părea trecut, fără să fi fost domnul Moldovei nevoit a călca .. . îndatoririle sale. asachi, s. l. ii, 25. Lumea stă pe o schimbare: toate trec ... şi mor şi per. conachi, p. 114. ■ îndată ce va trece primejdia, ... să stăpîneşti cu blîn-deţe şi cu dreptate, odobescu, s. iii, 272. Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece, eminescu, o. i, 194. Trecutul a trecut de mult. delavrancea, o. ii, 163. Am fost un cîntec care trece, Şi sînt un cîntec încetat. macedonski, o. i, 36, cf. ddrf. Trec şi-aducerile-a-minte, Cum trec toate pe pămînt. coşbuc, p. ii, 120, cf. alexi, w., tdrg, cade. Toate ale lumii trec. sadoveanu, o. vii, 353, cf. scriban, d. Poate că nenorocirea nici nu a trecui, arghezi, s. xi, 34. Aşa se întîmplă totdeauna după marile războaie. Dar are să treacă şi asta. călinescu, c. o. 86. Tinereţea ei a trecut, pas, z. i, 87. Zgomotul revine mai asurzitor, şi trece. h. lovinescu, t. 163. O, fii ai soarelui I Voi aţi văzut cum împărăţiile trec. boureanu, s. p. 10. Poveştile astea nu albesc cu iarna şi nu trec odată cu anii. bănu-lescu, i. 51. Marile superstiţii se prăbuşesc şi trec. t iulie 1964, 50. De-a mai avea copil a trecut nădejdea, căci erau bătrîni- reteganul, p. iv, 35. O stea iar a căzut Şi din lume a trecut, marian, î. 233. Ştii tu, mîndro, ori nu ştii? Cînd eram nişte copii De-ncepeam dragos-lea-ntîi . . . ? Dar, mîndro, alea-au trecut Ca şi floarea de pe cimp. bibicescu, p. p. 60. Drăguţă lume cu vînt, Dulce eşti, dar treci curind. folc. transilv. i, 27. Bogăţiile trec, dar faptele bune rămîn. zanne, p. v, 94. Ce-a fost a trecut, ce-o mai fi o mai veni. id. ap. cade. Expr. (Rar) A trece din modă = a ieşi din modă, a se demoda. Cf. alexi, w. Refl. (învechit şi popular) Tu, părinte al tuturor, Doamne şi împărate! Singur numai covîrşeşti vreame nemăsurată. Cealealalte toate cu vreame să se treacă, m. costin, ap. gcr, i, 203/15. După ce s-au trecut foamea, s-au sculat ... de-au mărs în ţara Iudeii, dosoftei, v. s. septembrie 23v/24. 8 6763 TRECK — 688 — TRECK Tesle putină vreame va peri numele lău, şi loată slava ta să va treace (a. 1705). gcr i, 355/9. După ce să trecu nunta, chiemind împăratul pre apostol îi zise. mineiul (1776), 34rl/25. Toate in lume se trec ca vîntul şi ca fumul. i. golescu, ap. ddrf. Săracelor tinereţe, Călătoare şi drumeţe ... / Ieri şi astăzi înflorirăţi, Mîni şi poimîni vieţuirăţi Şi mai poimîni v-aţi trecut, co-Nachi, p. 210. Ce-o fost s-o trecut, alecsandri, t. 475. Barbatu-meu ... nu s-a putut plînge că l-am înşelat. . . deşi cîteodată erau bănuiele . . . dar acum s-au trecut toate! creangă, p. 4. Spuma de pe apă se trece repede. ddrf. Precum se trece sunetul clopotelor şi al toacei, aşa să se treacă şi semnul Iui N. gorovei, cr. 223. Cînd au auzit împăratul această veste, n-au ştiut ce să facă de supărare . . . Insă lucrul făcut nu s-aa putut desface şi aşa s-au trccut toate cu timpul, sbiera, p. 90. Tine-reţele se trec ca florile după cîmp. i. golescu, ap. zanne, p. ii, 773. (Cu subiectul subînţeles) Putea să se întîmple moarte de om ... Acuma s-a trecut .. . Mare cumpănă! sadoveanu, o. iii, 30. + (Despre senzaţii, stări fizice, boli etc.) A înceta să se mai facă simţit, să mai acţioneze; a dispărea; a se potoli, a se alina, a se calma. Trece durerea, lb. De frică îi trecusă foamea. drăghici, R. 40/18, cf. polizu. Băi ea pămîntul sau păretele sau vrun lemn de care mă păleam la cap ■ . ■ şi îndată-mi trecea durerea, creangă, a. 34. întiia criză trecuse; nu mai era acelaşi om, dar era un om ca toţi oamenii, caragiale, o. iii, 9. Dar migrena dumneavoastră, Ce mai face, v-a trecut? vlahuţă, o. a. 1-71, cf. ddrf, barcianu, alexi, -w. Pune în sinul unui fricos o broască de grădină, dacă vrei să-ţi treacă frigurile. goroyei, cr. 126. Fiindcă somnul îi trecuse, sări jos din pat. topîrceanu, o. a. ii, 56. Somnul acesta e mai bun decît toate doctoriile . . . Criza cea mare a trecut, c. pEtrescu, c. v. 205. Mi-au trecut şi foamea şi setea, bajrbu, princ. 106. Să-mi găseşti ' voinici Mîndri şi spătoşi, Nu moşnegi fricoşi . . . D-aud ninchezul, Le trece somnul! teodorescu, p. p. 494. l-au făcut sămn ... să lingă şi el piatra aceea, că i-a trece foamea, sbiera, p. 311, cf. reteganul, p. v, 46. Ariciul e o boală care trece de la sine. şez. iii, 145. Setea de vin nu le trece. ib. v, 31. Să se spele cu-apă rece, Că somnul din ochi îi trece, bibicescu, p. p. 183. Bubele trec, uscîndu-se şi picîndu-le . . . zganca. pam-file, b. 18, cf. alr ii/i h 125, balade, ii, 268. îi trage cu oala, Ca să treacă boala, se spune despre cei beţivi. Cf. zanne, p. iv, 24. (Tranz. iact.) Liacurli n-o trecut durerili. alr ii/i h 125/514. Apa rece-ţ trece setea, alr sn iii h 856/928. <0 (Cu determinări introduse prin prep. „de“, „din“) Astă-vară ai fluierat, acuma joacă, ca să-ţi treacă de foame, ţichindeal, ap. cade. Aşa ne învăţase o babă să facem, ca să ne treacă de rîie, creangă, a. 28. Să mă jeluiesc cu hori, Să-m mai treacă din fiori, pop., ap. gcr ii, 233/36. Cel bolnav de fapt . . . poate muri. De fapt nu-ţi trece decît descîntîndu-ţi. şez. ii, 133. Ştii iu, neico, mai de an, Că bine noi doi trăiam, Dinlr-un măr ne săturam; Dar acum, să fie zece, Nici de sete nu ne-ar trece. hodoş, p. p. 100. îţ trieSe de sete. alr sn iii h 856/ 574. Cînd, măicuţo, m-ai născut, Mai bine să fi zăcut, Că de rău ţi-ar fi trecut, folc. transilv. ii, 312. «^(Eliptic) Omul cînd boleaşte de vreo boală, iară-i treace. coresi, ev. 82. A luat o doftorie ca să-i treacă, ddrf. Şi ea se ducea . .. Ierburi tari lua. în grabă să-i treacă, Acasă să-l ducă. Dar nu-l vindeca, Ci îl omorea. pop., ap. gcr ii, 300. Cînd simţeşte că Ii-i rău, Fuge iute la părău, Udă cîrpa-n apă rece, Te leagă la cap şi-ţi trece, jarnîk — bîrseanu, d. 14. Mînca . . . Şepte pite şi^un pitoi Trei cununi de usturoi Şi-o cununiţă, de ceapă, La inimă să-i mai treacă, Şi-o căldare de păsat Şi tot nu s-a săturat, marian, sa. 84. Hai, nevastă, la prăşii, — Barbate, m-am bolnăvit — Hai, nevastă, la băut. — Bodaproste, mi-o trecut, Fă-nainte că te-a-jung. şez. i, 74, cf. ui, 13. Bată-mi-te, mîndro, bată Nouă boale dintr-o dată ..., Cînd gîndeşti că ţi-a trccut Să n-ai parle-n ce-ai avut. hodoş, p. p. 131. îm dă-n gînd mie că-m treie. o. bîrlea, a. p. i, 123. De boală zaci şi-ţi trece. folc. mold; i, 116. Ustură, da'trece, se spune pentru a consola pe cineva. Cf. zanne, p. ii, 794. O- (Refl.; popular) Moaie apoi o peticuţă curată în apă, o întinge în piatră pulverizată şi frcacă cu dînsa copilul în gură pe unde sînt plesne . . . Făcînd aceasta, spun că plesnele îndată se trec. marian, na. 395. Se crede că puşcheiul de pe limbă se trece dacă cel ce-l are spune altuia, gorovet, cr. 164. Bubele . . . nu se trec prin descîntece. şez. ii, 09, cf. v, 128. O (Despre sentimente, stări sufleteşti, suferinţe morale, necazuri etc.) închideţi uşile voastre, ascundeţi-vă. . . . pară va treace măniia Domnului, psalt. 325,. cf. ga-vril, nif. 18/12. în puţine zile le-au trecut mîhnicinnea (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 255/24, cf. polizu. In ochii ei era atîta farmec, şi-n toată făptura ei atîta lumină şi veselie, că-ţi treceau parcă ţoale necazurile numai cît te uitai la ea. vlahuţă, o. a. 347, c.f. alexi, w. Trece ura, nepăsarea, îndoiala, — şi-n curind Te trezeşti că-i drag voinicul ... îl iubeşti, îl înţelegi, efti-miu, î. 55. li trece de-acum ■ ■ ■ nebuneala ! sadoveanu, 0. i, 48. Cil faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut, ... O sfintă-i zugrăvită de un necunoscut, pillat, p. 10. Iar sfînta la durere va trece legănată, în ritmuri largi şi grave, de corul sferelor, i. barbu, j. s. 10. în trei zile îi trece omului mînia, dar la dumneata parcă ă crescut demetrius, v. 146. Mamă-sa ... îl alinta şi-l punea să se culce, să-i treacă supărarea, v. rom. noiembrie 1964, 29. De-a cădea bobii în zece, Să ştii că dorul nu-mi trece, alecsandri, p. p. 234. Ş-oi ruga pe mai-că-mea Să deschidă fereastra, Să mă uit la dumneata Şi să-mi treacă durerea I jarnîk — bîrseanu, d. 83. încercă deci, după ce se văzu singură, a-şi face voie bună, ca să-i treacă urîtul. reteganul, p. iv, 4. Mînclru-lilo, dacă-ţi place, Cu doru-ţi aşa voi face, Că l-oi pune-n sînul meu, Ca să-mi. treacă dorul tău. sevastos, c. 178, cf. hodoş, p. p. 159. Foicică, bat-o bruma, Mi-a trecut rîsul şi gluma, bibicescu, p. p. 223. I-a trecui toanele, i. cr. iii, 219. (Refl.; învechit) Amoriul . . . Nu cere de la voi slava de-o zadarnică iubire Ce se naşte şi se trece ca un vis de nălucire, conachi, p. 80. (Cu determinări introduse prin prep. „de“, „din“) Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat ... de toaleta lor. negruzzi, s. i, 104. Pentru ca să-mi treacă de urît . . ., am ieşit să mă primbla, odobescu, s. iii, 247. Arzi, cumătre, mori . . . De-cibia i-a mai trece băietului istuia de spăriet. creangă, p. 33. Ca să le treacă dc urît, hotărîră ca o parte din zi să lucreze, ispîrescu, 1. 49. Nu-mi trece de dorul lui. ddrf. li dete [copilului] să bea apă, ca să-i treacă de spaimă. . brătescu-voi-neşti, ap. tdrg. Duec-m-aş să mi-l cunun, Să mi-l fac cl-un finişor, Să-mi mai treacă din cel dor. ţeodo-rescu, p. p. 663. Dc-ar iubi bădiţa zece, De dorul meu lot nu-i trece, jarnîk — bîrseanu, d. 154. Mulţi îi zicea ca să se-nsoare, e-atuncea i-a trece de urît, sbiera, p. 216. Bade, dorul tău ş-al meu Io . . . l-a.ş face stog în prag Şi l-aş îmblăli cu drag Şi l-aş cerne prin sprin-cene Şi l-aş da inimii mele, Doar i-o trece clin durere. mîndrescu, l. P. 42. Nu aveau nici un copil de care să se bucure, care să facă să le treacă de năcazuri, să mai uite de suferinţele vieţii, reteganul, p. iy, .34. La fîntîna c-un izvor Sc-nlîlneştc dor cu dor, Se sărută pînă mor, Pînă le trece de dor. doine, 35.'Eu culeg la flori domneşti ... Cînd a fi vremuţa ră, Le-a purta puiu-n gură, Să-i treacă de jalea mea. şez. i, 15. Chea-mă-ţi fiul lîngă tine, Să-ţi treacă de dor de mine. bibicescu, p. p. 42. împărăteasa ... îi făcu o colivie de aur şi-l închise într-însa, dîndu-i jucării copilăreşti ca să-i treacă de urît. mîndrescu, l. p. 29. Fă-mă, Doamne, şi mă lasă La mîndra — pană pe masă. Pana albă de colie, Să-i mai treacă de mînie. folc. transilv. i, 37. Ţi-a trece de min' de jăle. folc. mold. i, 60. <0» (Eliptic) Eu sînt om iute. Altfel însă îmi trece repede, sadoveanu, o. x, 96. „E obosit, e amărît, îşi varsă focul şi îi trece“, lămurea el. demetrius, a. 11. Ardă-l focu pe badea, Că mi-a mai rupt inima, Că mi-a rupt-o chiar în zece, Pînă-i lumea nu-mi- mai trece, reteganul, ch. 13. Frunză verde de colie, Calcă 6763 TRECE — 569 — TRECE mlndro, pe mlnie, Acum mi-a trecui şi mie. hodoş, p. P. 189. Cine să oţeteşte, să bea oţet să-i treacă, pann, p. v. iii 13/1, cf. zanne p. iv, 32. (Expr.; regional) A-i trece (cuiva) de pe inimă = a se răzbuna. Cf. alb i 1 437/361. O (Cu subiectul „pofta“, „cheful“, „gustul”, popular, „dorul”) Nu ştiu, Luluţă, cum zău se face Că-mi trece gustul de-a mă juca. alecsandri, t. 490, cf. ddrf, alexi, \v. Cind văz caii pe luncă îmi trece dorul de muncă, teodorescu, p. p. 290. Ia-ţi catrafusele şi pleacă, or te fac de-ţi trece pofta de toate. stăncescu, b. 357. V-o trecut gustu, măi fraţilor? o. bîrlea, a. p. i, 217. Zamfir pînă se gindeşte, îţi trece dorul de peşte, se spune despre cei leneşi. Cf. zanne, p. vi, 446. (Eliptic) Bărbatul că mi-a găsit-o Şi frumos mi-a pălmuit-o, De i-a trecut de iubit, marian, sa. 28. (E x p r.; glumeţ) A-i trcce (cuiva) pofta dc mîncare = a muri. zanne, p. iii, 642. + (Despre ploaie, vînt etc.) A înceta, a conteni; a sta, a se opri. Cf. lb, polizu. Ploaia trecu repede, bolintineanu, o. 362. A trecui furtuna, ddrf, cf. alexi, "W., tdrg. (Fig.) Călră bătrineţă au mai fost zile rele ... şi Anghelina de multe ori a dormit pe sub garduri, bătută şi alungată, ca nai de ea, pînă ce a trecut şi viforul acesta. sadoveanu, o. i, 557. + Refl- (Despre foc, flacără) A se stinge. Pe păreţi, în bezna rece, Fîlfîind ca o aripă, para focului se trece. vlaiiuţă, p. 62. în aşternulu-i de jeratec Să trece flacăra cu-ncetul. ap. tdrg, cf. dl, dm, alr ii/i mm 132, 3 880/414. + (Despre termene) A expira. Cf. costinescu. 3. T r a n z. A petrece (un timp, o epocă, o perioadă clin viaţă); a trăi (2). Să ne nevoim ... cu pace şi fără vorocwă şi alaltă vreame a vieţiei noastre să treacem. coresi, iiv. 56. Sf[\]nla . . . trecînd mulţi ai în nevoinţă, s-aii mutat... la X)[u]m;t[e](izău. dosoftei, v. s. noiembrie 1142/23. Cu pocăinţă să trec viaţa mea. mineiul (1776), 200rl/27, cf. drlu. Aceşti doi ani care am trecui in casa păstoriului au fost prea amărîţi pentru mine. kogălniceanu, s. 138. Tu şlii . . . acele nopţi amare, Trecute în veghere, bolintineanu, o. 28. Venea'să treacă sărbătorile cu taică-său. d. zamfi-rescu, î. 23. îşi trece nopţile jucînd. cade. Am trecui ceasuri plăcute, ap. iordan, i-.r.a. 487. Abatele îşi trecu ziua între aceleaşi privelişti, sadoveanu, o. x, 197. Ea vedea încă scara, în pal, ... ca într-un vis, dormitorul nesfirşit al internatului in care-şi trecuse copilăria, bart, e. 102. După o mai bună socoteală, nu cred să fi trecui măgarul în păşuni peste 15 zile. arghezi, c. j. 11. Să nu crezi că mi-am trecut şi copilăria Sărind pe vremuri zăplazui. blaga, poezii, 216. Valea sui, dealul cobor, îmi trec viaţa tot cu dor. alecsandri, p. p. 243. Doamne sfinte, nu ţi-i jele De tine-reţele mele . ..? Că le trec Şi le petrec Tot cu dor şi cu năcaz Şi cu lacrătni pe obraz! jarnîk — bîrseanu, d. 101. Altă grijă nu avea . . ., decîl cum să-şi treacă viaţa dintr-o zi în alta; sbiera, p. 282. De ce n-au dat Dumnezeu . . . Să ia frumos pe frumos, Dar ia frumosul pc slul Şi-ş trec viaţa cu urîl. sevastos, c. 92. Măi bădiţă, prostule, Ce-ţi mai treci tu nopţile Pe la toate porţile? doine, 175. (Refl. pas.) Vremea se trecea cu instrucţie într-o poiană mai mărişoară. camil petrescu, u. n. 7. O E x p r. A-şi trcee vremea = a) a-şi irosi timpul, a-şi pierde vremea. Oricine ar citi, nu să să minunezi că am scris-o, sau numai să-ş treacă vreamea cu citaniia, ci ... să cunoască şi să înţeleagă (a. 1782). gcr ii, 126/.15.5â nu ne trecem vremea cu vorbele. — Hai, sui, jnpineşică. creangă, p. 116, cf. alexi, w. Să nu ne trecem vremea căutîndu-l. reteganul, p. i, 14. (Refl. p a s.) întreba: Ce nu-i aducu carîla Mai în grabă? Ca vreme să nu să tracă. (a. MII), gcr ii, 114/22; li) a-şi petrece timpul mai uşor, mai repede; a-şi omori timpul. Mai aveam noi cu ce ne trece vremea, cînd voiam:... ne puneam la taclale pînă se făcea ziuă albă. creangă, a. 104. Sa-lomiei o să-i fie urîl, uilîndn-se în curtea de alături, de unde va lipsi, cu cine să-şi treacă vremea pînă la înlilnirea cu Petrică. brătescu-voineşti, p. 100. A-şi trecc viaţa In izlaş = a) a-şi pierde vremea In zadar. şez, ii, 44 ; b) a duce o viaţă îmbelşugată, a trăi In belşug. Cf. zanne, p. i, 200. A-şi frece veacul v. v e ac, (Intranz.) A-şi (rcce din vreme = a face să treacă timpul mai uşor; a-şi otnorî timpul. Au prins să vorbeasc-amtndoi, Să-şi treacă din vreme, coşbuc, p. i, 235. + Refl. (învechit) A avea loc; a se petrece (II 5), a se întîmpla. Era străin mai la. toate cîte se trecuse între mine şi Bem, între mine şi Kossuth, ghica, a. 630. Manoile! de cîtva timp eşti foarte schimr bal!... în sufletu-ţi se trece ceva l bolintineanu, o. 361. Aş vrea să ştii ce se trece în inima ei. id. ib. 364. (Intranz.) Nu spemenţi-te de frica nopţiei, de să-geale ce zboară dzua, de lucrure ce intru inturearecu trecu (ce să petreace d). psalt. 191. 4. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „dc”; despre fiinţe) A depăşi o anumită vîrstă; ă depăşi o anumită etapă din viaţă. Un bă-trin ... de nouăzeci dc ani trecut, pann, p. v. ii, 103/ 5. Toţi alegătorii trecuţi de ani 24 pot fi aleşi, fm (1861), 20. Ca . . . publicist trecut de vîrsla tinereţii, mărturisesc drept că am ajuns foarte simţitor la măguliri, caragiale, o. vii, 363. Toader trecuse de douăzeci de ani. slavici, n. i, 88. Trecuse de treizeci de ani. ddrf. Era o femeie . . ■ trecută de vîrsla de mijloc, ollănescu, h. 0. 358. Doi junei trecuţi de trei ani. agîrbiceanu, s. 10, cf. cade. Trecui, cu mult, de miezul vieţii, încă Urcam lăuntric veştedul meu şes. voiculescu, poezii, 11, 152, cf. scriban, d. Trecută de vîrsla de patruzeci de ani, părea mai frenetică de viaţă ca oricîrid. călinescu, s. 628. Părea trecut de cincizeci şi cinci dc ani. vinea, 1. i, 148. Astrologul, trecut acum de 60 de ani, îşi privea Domnitorul cu .. . umilinţă, bakbu, princ. 54. Aceşti bărbaţi trecuţi de jumătatea virstei şi-au impus un . . . protocol, v. rom. noiembrie 1969, 4. Copiii se jucau toţi laolaltă. . ., iar colo, după ce cam trecură de nouă ani, îi îmbrăcă împăratul într-un port. reteganul, p. i, 33, cf. şez. iv, 238. (T r a n z.; rar) Acesta fericii roman . . . treeîndu-ş vîrsla cea dinlîi, veni la Antiohia. dosoftei, v. s. noiembrie 173r/32. O să mor cind oi apropia suta, poale după ce-oi trece sula. stancu, d. 15. + Tranz. (învechit şi popular; despre persoane) A depăşi (cu bine) o anumită perioadă de timp, uu anumit interval; a continua să trăiască după scurgerea unui anumit răstimp; a petrece (cu bine) pînă la sfîrşit. Cu agiuloriul lui Dumnedzău am trecut svîn-tul post. vablaam, c. 73. Nu va trece iarna (cineva). ddrf. Bolnavul n-o să treacă noaptea, cade. Nu ştiu cum oi trece iarna asta. scriban, d. N-am să trec toamna? întrebă bolnavul încet, preda, î. 168. + A depăşi o anumită limită de timp, un anumit moment din scurgerea timpului. Era să ajungem la 9 şi 10 .. . şi acuma ... o să ajungem pe la 11 trecute, caragiale, o. i, 295. cf. barcianu, alexi, w. MuH mai tîrziu de miezul nopţii sînt orele trecute, bacovia, o. 129. A.m trecut de miezul nopţii, bănulescu, i. 47. (Impersonal; cu determinări introduse prin prep. „de“, rar, „de la“) Maccir că trecuse cîtva de noapte şi se culcase domnul, dar, venind postelnicul cel mare şi făcîndu-i şlire, au trimis dc i-au chiemat la curie, axinte uricariul, let. ii, 161/35. Ar fi trebuit să înceapă a mi se pune soarele drept inimă, căci era trecut de amiază, creangă, a. 66. Trebuie să fie trecute de unsprezece ... Să mă culc. caragiale, o. vi, 33. D-abia a trecut de miezul nopţii, ddhf. Trecuse de mijlocul zilei. v. rom. aprilie 1969, 12. P'ină-şi ia buhaiu-n spate, Trecut-a de miez de noapte, jaiinîic — bîrseanu, d. 174. Rău e dealul cu. cucuie Şi badea cu mîndre multe; Pîn-ajunge pe la toate, Trece, zău, de miez de noapte! id. ib. 407. Bădiţă, păi' rălezat, Ş-asară te-am aşteptat Tot cu foc şi cu lumină, Pîn-o trecut di la cină. mîndrescu, l. p. 59. Nici. nu trecu bine de miezul nopţii, şi-ncepe feciorul a cucui (moţăi), reteganul, p. iii, 53. 5. Ref 1. şi (învechit şi popular) intranz. (Despre plante, flori) A se veşteji, a se ofili (1), a păli1 (2); a se usca. Froarea ierbiior .. . Ireace (să va pe-t r c a c e biblia 1688), deca străluce soarele cu zădur hui, seacă iarba şi froarea ei cade. cod. von, 112/7. 6763 TRECE — 570 — TRECE Iarba . . . demăreaţa înfluri-va şi treace-va, e seara cade, veştedzeaşte şi usucă-se. psalt. 188. Spus-au florile cuiva pentru ce se veşleziră ■ . . ? Ele per, ele se trec fără cea mai mică ştire, conachi, p. 203, cf. polizu, ddrf. Culese fiori şi făcu Irei legături ... Pe cea mai mare, care era alcătuită din flori ce începuse a se trece şi abia mai mirosinde, o dete fetei împăratului, ispirescu, l. 165. S-au trecut de mult viorelele pe cîmp şi liliacul prin grădini, sandu-aldea, d. n. 182, ci. cade, scriban, D. în grădini se trecuse liliacul, barhu, ş. N. 12. Eu mă plec, floarea-mi răspunde, Căci o jale mă pătrunde, Arde sufletu-mi şi geme, Căci mă irec fără de oreme. alecsandri, p. p. 232. Ruja, cu cil mai frumoasă, cu atît mai curînd se trece la faţă. i. golescu, ap. zanne, p. i, 276. (T r a n z. f a c t.) Firea vremi/or treace frunza şi florile: îritîi se arată frumoase, mai apoi pier. coresi, ev. 53. + F i g. (Despre persoane; p. e x t. despre părţi ale corpului omenesc) A-şi pierde frăgezimea tinereţii; a-şi pierde puterea, vigoarea; a se consuma (de bătrîneţc, de boală etc.), a se uza; a imbătrtni; a se ofili (2). a se veşteji. V. teşmeni. Aşa şi noi . . . întru un ceas treacem şi ne se împlu zilele şi sfîrşeniia ne iaste moartea, coresi, ev. 53. Bogatul ... va trece (să va petrece biblia 1688) ca floarea ierbiei. n. test. (1648), 176v/3, cf. polizu, costinescu. Flăcăul începe şi el a se trece, creangă, p. 142. Dacă acuma, cit e tînără şi voinică, îi e dragă, apoi peste ciţiva ani, dacă se va trece de muncă şi greutate, atunci să nu .. . caute s-o lase. sevastos, n. 53. Doar nu-i bălrîn, de ce s-o fi trecui aşa? săm. ii, 38. Aşa ... vă treceţi, bieţi bătrini. goga, p. 33. Unii oameni se trec repede, scriban, d. Femeia . . . s-a trecut repede, pas, z. i, 87. Altei! drugă frăţioare, Mă trec ca roua din floare Şi ca spuma de pe mare. alecsandri, p. p. 244. Omul începe a se umfla la pîntece, a se îngălbeni ■ . ■ şi încetul cu încetul se trece, se prăpădeşte şi moare. şez. ti, 71. De năcazuri şi de ciudă, Obră-jorii mi se udă; De amar şi jele grea Mi se trece pe/iţa. pamfile, c. Ţ. 236. Mă irec şi eu, Mindruţo, de dorul tău. folc. mold. ii, 180. Fost-ai, lele, cind ai fost, Dar acum eşti lucru prost . . . Cit să le dregi la obraz, Te-ai trecut, nu mai ai haz. romănul glumeţ, 36. Unii trec şi-mbălrînesc, Alţii cresc şi înfloresc. Cf. i. golescu, ap. zanne, p. ri, 584. O E x p r. (Intian z.) (învechit) A trecc de zile = a imbătrini. Cf. lb. <0> Refl. (Despre abstracte, mai ales despre frumuseţe) Floare de crîng, Astfel vieţile Şi tinereţile Trec şi se sting, eminescu, o. iv, 378. Surîdea suferitor oarecum gura de purpură ... o roză a Ierihonului, a cărei frumuseţi nu se trece. id. p. l. 93. Frumuseţea se trece ca floarea, v. rom. aprilie 1956, 59. 7.oc încerca o satisfacţie intimă la gîndul că farmecele verişoarei ei se treceau, ib. ianuarie 1965, 13. + (Despre fructe) A li se termina sezonul, a ieşi din sezon. Mugurul crăpa, frunza se dezvelea, floarea se deschidea, poama lega, creştea, se cocea şi se trecea totdeodată, cantemir, ist. 126. Apa rece s-o-ncălzil, Cireşele s-o trecui, eminescu, l. p. 72. Mi-i aduce Două mure din pădure, Apă rece din Dunăre . . . D-elea n-am de unde-ţi da: Două mure mi-au trecut, Apa rece s-a-ncălzit. balade, ai, 205. Cireşele trec, da' obrazu rămîne, se spune atunci cind cineva refuză să facă o faptă condamnabilă, ruşinoasă. Cf. zanne, p. ii, 322. + (Despre fructe, seminţe şi plante; mai ales cu determinări ca „din copt“, „de copt“, „cu coptul“) A se coace prea tare (nefiind culese sau recoltate la timp). Poamele. . . trebuie să fie adunate mai nainle de a se trece în copt. penescu, m. 44/20. Unul [dintre pepeni] se cam trecuse, al doilea era tocmai bun de mîncare şi al treilea dase în copt. ispirescu, l. 150. Cînd orzul e trecui, seceratul lui nu se poate face decît în zorii zilei, cînd . . . roua îi moaie paiul, pamfile, a. r. 118, cf. 152, 170, cade, scriban, d. Tăie pepenii şi . . . văzu că unul se cam trecuse, fundescu, l. p. i, 81. Un pepene era trecui de copt, sec; al doilea începuse să se treacă şi altul era tocmai bun, ştii colea, în pirgă. rădulescu-codin, ap. c.ade. Toţi plugarii încercaţi încep la secere cînd pinea e în pirgă; pînă se isprăveşte secerea, numai bine şi pinea se răscoace; altfel se scutură, se trece şi spicele se rup. i. cr. in, 225, cf. alr i 911, ib. 931, alr ii 5 263/29, 36, 192, 520, 605, 704, 727, 784, 791, 812. + Refl. (Regional; despre alimente, materiale etc.; cu determinări introduse prin prep. „cu”, „de") A fi supus prea mult timp fierberii sau unui alt proces de transformare. Inul şi cînepa puse în baltă trebuie păzite şi cercate des ca să nu se prea treacă cu topitul, i. ionescu, c. 154/19. Ca să nu se treacă bucalele de fieri, ei mîncaseră mai nainte. ispirescu, ap. CADE. 6. R e f 1. (Despre anumite materiale) A se consuma; a se întrebuinţa, a se cheltui. Rămase pe-ntu-neric, se trecuse toată luminarea, vlahuţă, ap. cade. Să-şi aprindă lumînărică şi . ■ . să bală atîtea mătănii, pînă se va trece, sevastos, n. 6. Luminile . .., ca să nu sc treacă degrabă, se aprind schimbiş tot două cîte două. marian, î. 87, cf. tdrg, scriban, d. Felinarul .. . pîlpîia gaia să se stingă, fiindcă luminarea de seu se trecuse, camil petrescu, o. ii, 104. Luminările dc cununie ce să aprind odaia, să întîmplă ca una să se treacă mai tare; însamnă că acel soţ a căruia luminare s-a trecui mai răpede va muri înaintea celuilalt, şez. i, 152. (Refl. pas.) S-au trecut multe lemne la bucătărie. cade. (T r a n z.) A fost ger şi am trecui lemne multe, scriban, d., cf. şez. iii, 91. (Tranz. f act.) Averea bogatului trecc luminarea săracului, zannk, p. v, 92. + R e f 1. p a s. (Despre alimente) A se consuma. S-au împrăştiat . . . nuntaşii; iară cele gătite toate s-au trecut cu chemaţii aceia (cca 1770). iorga, s. d. vi, 135. Sus paharul se ridică, sănălăţile pornesc Şi cu cil se trece vinul, vorbele se înmulţesc, beldiceanu, p. 54. S-a trecut mult vin la masă. ddrf. Se crede că dacă se Irec toate bucatele puse pe masă, va urma un timp frumos, gorovei, cr. 371. La asemenea pclreceri vin nu se prea trece. şez. t, 39. (Intranz.) Trece vinul. lb. Pă.haru-i cît un cui., Deacă-l pui la gură nu-i; De-ar fi zece, Toale-ar trece! jarnîk — bIrseanu, d. 388. Dă-i vin cil a putea bea, Da' de bani nu te-ngrijea; Da’ nici de vin nu cerca, Că de-a trece, ţi-oi mai da. bibicescu, p. p. 295. + Refl. pas. (Despre produse, mărfuri) A avea căutare; a se vinde. Ieşind la uscat, ni s-au trecui o pârlită mare din mărfurile noastre. ap. tdrg. Vinul se trece bine. barcianu, cf. cade. La cea casă mare . . . Vinu-i bun şi rece, Mult vinaţ se trece, Că-l vinde Rădiţa, Rada crîşmăriţa. alecsandri, p. p. 121. „Bădişorule! da’ se vînd boi ca al meu în tîrg?“ — „Tot s-ar trece“, îi răspunse omul, „numai are prea mari ochi!“ sbiera, p. 2. Să fi văzut oamenii mei cîte greble făcură! ... şi socoţi că am adus vruna înapoi? toate se trecură ca piperul, reteganul, ap. cade. O Expr. A se trece ca plinea caldă = a se vinde repede, uşor, a avea mare căutare. V. Pline (1). Cf. alexi, w. O Intranz. Am holărît să mai călătoresc şi am gătit toate ceale trebuincioase de drum, luînd şi marfă de care trecea acolo (a. 1783). gcr ii, 128/31. Foarte bine trece vinul. lb. Vinul bun irece şi pe ascuns, zanne, p. iv, 187. + (Rar; despre meserii) A avea căutare, a avea trecere. Cînd va auzi că-i să treace undeva meşterşugul mai bine ..., să va duce aiuri, să-i fie mai binişor, prav. 167. + T r a n z. (Complementul indică produse, mărfuri) A vinde, a desface; (regional) a petrece (II 7). Bade Ioane, nu vinzi şi vinu din anu ista?. . . — Nu-l vînd, giupîne, pentru c-am să-l trec la crîşma mea cea de la drum. ALECSANDRI, T. 1 542, Cf. ALEXI, W., CADE. Nil C dobitOC (nevasta) să-l treci (la tîrg ). ciauşanu, gl. + T r a 11 z. (învechit, rar; despre bani) A face să circule. A trece 0 monetă falsă, scriban, d. V. 1. Refl. (învechit şi popular) A fi luat în seamă; a avea crezare, trecere; a avea preţ, a valora. Să nu vi se treacă cuvintui vostru nu mi să cade• M. costin, o. 90. Care fapte a Slurdzii, trecindu-i-să la Grigorie Vodă, multe bunătăţi a domnului întuneca şi strica, neculce, l. 319. Se învrăjbise cu Panaitachi terzimanul, căruia i se trecea cuvintui la uezirul. ami- 6763 TRECE — 571 — TRECERE ras, lut. ui, 142/6. Nu se trece ta Dumnezeu vicleşug. pann, ap. cade. Du-te, omule, de unde ai vinii, că nu fi se trec braşoavele pe la noi. alecsandri, t. 706. Vă miraţi, cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? . . . Azi, cînd fraza lustruită nu ne poate înşela? eminescu, o. i, 151. Degeaba le mai sclifoseşti, Ioane, răspunse mama cu nepăsare; ta mine nu se trec acestea. creanga, a. 119, ci. ddrf, cade, scriban, d. Mă-ntreabă: ce-i, ce vreu, Ce caut aşa tîrziu? Eu spusei: cal apă rece, Doar minciuna mi sc trece, marian, sa. 19. Dacă nu li să trece vorba, nu-[i mai reci gura. pann, p. v. iu, 101/22, cf. romanul glumeţ, 45, z.vnne, p. ii, 825. Cînd ceri şi nu li să trece, te-ntorci cu inima rece. pann, vi. 8/6. Minciuna are loc şi ea pe unde se trece, românul glumeţ, 4. O Intrauz. Au făcut şi o bală de postav prea frumoasă, de aii triimes-o la împărăţie la sultanul Muslafa peşchiş . . . Dur la turci aceste nu trec, că ei ştiu numai bani să ceară (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 263/27. Aş vrea să ştiu, rogu-tc, de ce, cînd te apropii de dînsa, îi vine aşa leşin grozav ... ? De îmi trece rugăciunea, fă bunătate de îmi spune. gorjan, i-r. iv, 15/34. Pe la noi nu trec d-al d-astea. polizu. + (învechit; de obicei impe rs., cu complementul in dativ; adesea în construcţii negative) A reuşi (2), a izbuti; a avea succes, a merge (IV 2). Cercalu-s-au Antioh Vodă, cînd au vrut să se căsătorească, pentru o fală şi la Constantin Brîncoveanul. . . ; ce nu i s-au trecut. N. costin, let. ii, 47/29. Cunosc că pefilul nu ţi se va. trece, pann, p. v. i, 165/27, cf. DDRF. 2. Intra n 7,. (Despre persoane ; urmat de determinări introduse prin prep. „de“, „drept“, rar, „ca“) A fi considerat, a fi socotit, a fi luat drept. . . Cf. polizu. Să te muţi cu locuinţa la dînsa şi să treci în faţa ei ca o slugă credincioasă, filimon, o. i, 125. Eram cu lojii în virsta aceea în care . . . vrei să treci de ştrengar şi de vi(ios. eminescu, g. p.. 45. A ocupat multe funcţiuni şi dignilăţi înalte, a trecui de mare om politic, de mare orator şi mare literat, caragiale, o. i, 9. Şafla. face să treacă de stăpînă în casă. slavici, n. i, 80. în ţara lui poale fusese posluşnic, iar aice trecea de doctor, contemporanul, vt, 105. Anecdola-calamburul — acolo fiind de preţ — Cată-le prin almar nahuri şi vei trece de isteţ, vlahuţă, s. a. i, 78. Chia, în cazul cînd vreo înlîmplare Din viaţă ar fi cules-o lot noi am fi trecui Drept ucigaşii săi. i. negruzzi, s. vi, 485, cf. ddrf. Trecea în ochii concetăţenilor săi drept un orator însemnat, ap. tdrg, cf. barcianu, alexi, w., cade. Ministrul care trece de-a fi organizai mai temeinic şcoala, e acelaşi sub care s-a dat învăţă-mîntului religios mai multă întindere, arghezi, p. t. 18. Sadoveanu trece, cu drept cuvînt, ca cel. mai de seamă poet descriptiv al literaturii noastre, vianu, a. p. 227. Trecea drept un marc cărturar, camil petrescu, o. i, 303. Trecea în ochii tuturor drept un personaj flegmatic, contemp. 1965, nr. 955, 8/5. Puteam trece de pastor sau de ţîrcovnic. v. rom. ianuarie 1966, 39, cf. şez. i, 213. <0> (Despre abstracte) Un lucru mincinos fiind întărit adeaseori, mai pc urmă se crede, şi trece ca un adevăr (a. 1814). gcr ii, 214/29. Fragedele ci îngrijiri pentru dinsut trec de prefăcătorii, filimon, 0. i, 136. Vorba lui a trecut drept adevăr, ddrf. într-un timp ... ,,sufletul" trecea drept unul din cuvintele cele mai compromise, blaga, z. 102. (Refl. p a s.) Acela care . . . face să se treacă drept adevăr fapte mincinoase ... se pedepseşte, cod. pen. r.p.r. 619. O (Despre lucruri) în proaste ca pişti care treceau de sfinte Al idolilor preot cu magice cuvinte Mulţimii adunate oracole-mpărţea. alexandrescu, o. i, 84. Se prefira pe dinaintea cochetei toate boarfele, falsele diamante ale ingeniosului bogasier, fără ca el să lase pe vreuna a trece mai jos de un cap d-operă. filimon, o. 1, 147. Numele [Dracocephalum] ... s-a luat de la forma floarei sale, care la trebuinţă poate trece şi ca cap de dragon, ap. tdrg. (T r a n z.) Druizii cei. sălbatici... Treceau de puteri sfinte Stejarii-mbălrînili ! ALEXANDRESCU, O. I, 121. VI. Intranz. A fi posibil, acceptabil, tolerabil sau permis; a se putea, a se accepta, a se admite; a merge (VI I). Cînd ar rîde încai doamna Miler de mine, tot trece! voinescu ii, m. 4/1. Asta tot mai trece, polizu. Un părinte sărac se gîndeşte cu ce mijloace va putea hrăni o familie numeroasă: băieţii încă trec, căci, venind în stare de şapte ani, pot lucra cîte ceva; nu este astfel şi pentru fete. bolintineanu, o. 269, cf. tdrg. Băutura asta mai trece. cade. /> Expr. Treacă-meargă sau treacă şi meargă sau, rar, meargă-trcacă, sau, treacă ! = se poate admite sau accepta; fie I Să nu zici pă urmă c-o fi şi că meargă-ircacă şi că nu ştiu cel gorjan, h. iv, 174/18, cf. polizu. Bine, treacă pentru line. negruzzi, s. i, 93. Cit pentr-o piele, treacă şi meargă, Fiindcă singur spui c-ai dreptate. alexandrescu, o. i, 199, cf. costinescu. A-şiînchipui pc d. Alecsandri cu aripi este deja o întreprindere îndrăzneaţă; dar dacă aripile sînt mari, treacă-meargă! maiorescu, cr. i, 89. Mi se pare că eşti cam aspru cu dînşii . ■ ■ dar, treacă! odobescu, s. ii, 540. Greu lucru mă întrebaşi, mamă! dară aide, treacă-meargă. ispirescu, L. 114. Domn schilod cine a mai văzut? Chior e, treacă-meargă... dar orb? delavrancea, o. ii, 33. Treacă d-aslă dală. ddrf, cf. barcianu. Ca redacţia să aibă sistemul ei de ortografie . . ., treacă-meargă. sbiera, f. s. 235, cf. alexi, w., şăineanu, d. u., cade. Cînd fură unul, treacă-meargă: îl prinzi sau nu-l prinzi, n-are importanţă .. . Cînd se adună însă mai mulţi pentru prădăciune, atunci se schimbă lucrurile, rebreanu, r. i, 85, cf. scriban, d. Dacă ar ţine culesul o zi, treacă-meargă, dar . ■ . culesul [ine cel puţin două săptămîni. stancu, d. 51. Dacă ar fi numai atît, treacă-meargă. preda, d. 104. Greu lucru mă întrebaşi, mamă; dar aide, treacă-meargă. fun-descu, l. p. i, 58, cf. ciauşanu, gl. |Tranz, (Rar) A permite; a ceda, a îngădui. Am cam băgat eu de seamă că nu-l prea are la ochi buni pe Chiriac; dar — ştii cum m-a făcui Dumnezeu pe mine, nu-i trec muierii nici atitica din al meu, — i-am zis pe şleau: ,,Nevastă, e băiat onorabil...“, caragiale, o. vi, 9. — Prez. ind.: trec; m. m. perf. pers. 4 (învechit) şi trecum. — Lat. traicere. TRECENTÎST. -Ă adj. (Despre arta şi literatura italiană) Care aparţine secolului al XlV-lea, din secolul al XlV-lea. Ghiberti continuă tradiţia artei tre-centiste. oţetea, r. 267. — PI.: trecenlişti, -ste. — Din it. trecentista. TRfiCERE s. f. I. 1. Străbatere a unui loc pentru a ajunge de cealaltă parte, traversare; (învechit şi regional) trecătoare (II I). Cf. t r e c e (I 1). Neamul uzilor — trccînd Dunărea — pre ostaşii carii îi oprea de la trecere . . . îndată i-au bătut.1, şincai, hr. i, 205/3, cf. 242/20, drlu, lb, polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Benzile de trecere a pietonilor, . . . semnele de circulaţie, semafoarele — toate acestea contribuie la estetica străzii. scînteia, 1966, nr. 6 930. Şi numai trecerea drumului e aventură- v. rom. august 1970, 69. O (Regional) Trecerea podului — nume dat unei sîrbe. Cf. varone, d. 151, id. joc. rom. n. 130. + F i g. (învechit, rar) Nerespectare, încălcare. Ce feceră trecere (călcare c2, h, călcat ură d) uriu. psalt. 206, cf. coresi, ps. 272/12. + (Concretizat) Loc pe unde se poate trece (I 1). Cf. polizu, costinescu, alr ii/i mn 124, 3 836 bis/157. + încrucişare între o cale ferată şi o cale de circulaţie rutieră sau între două sau mai multe căi de circulaţie (rutieră), amenajată la nivele diferite; pasaj. Cf. dl, dm. începe să se simtă nevoia realizării — în cîteva puncte grele de traversare — a unor treceri subterane de pietoni, scînteia, 1966, nr. 6 911, cf. dex. + (învechit, rar) Pod1 (II 1). Au adus mulţime dă italieni aici .. ., treeîndu-i apa Istrului sau a Dunării pă trecerea cea dă. piatră ce este înjudeţu 6765 TRECERE — 572 — TRECERE Mehedinţi, ai căriia să oăd stilpii de piatră şi pînă astăzi. văcărescul, în cat. man. ii, 8. 2. Schimbare a locului, mers dintr-un loc într-altul-Cf. trecc (I 2). După trecerea stareţului de aicea• irită mai greu post ş-au luai. varlaam — ioasaf, 184T/8. A trimis soli ca frumoase daruri la . . . craiul gepizilor şi la Busa, craiul bulgarilor, rugîndu-se dc ei ca să impedece pre Teodoric de la trecerea în Italia. şincai, hr. i, 93/4. Coboară din cocoaşa munţilor . . . Urmaşii, strănepoţii Horii. Călăuzind măreaţa trecere, Cineva-n cer poartă o secere, beniuc, v. 82. O E i g. Despre orişice poţi să vorbeşti cil orei: ... Şi înainte de toate despre marea trecere, blaga, poezii, 79. Am cînlat şi mai cînt marea trecere, id. ib. 105. O E x p r. Trecere din viaţă (sau, rar, în moarte) = faptul de a muri. Cf. lb, barcianu. Amîndoi au lăsat după trecerea lor din viaţă amintirea unor sfinţi ai chemării lor. săm. iv, 681, cf. alexi, w. Care să fi fost. pricina trecerii grabnice din viaţă . .. ? sadoveanu, o. x iv, 19. Vestit-au surda-i trecere în moarte Obuzele, lauiş, p. 23. + Aderare la ...; raliere (3). A trecut de la turci la poloni şi cu trecerea sa a făcut de turcii au perdul bătaia, şincai, hr. iii, 114/19. 3. Faptul dc a ajunge din stăpînirea unuia în stă-plnirea altuia. Trecerea principalelor mijloace de producţie în mîinilc statului popular, studii, 1948, nr. 3, 6. Prin lege se vor stabili modalităţile de trecere în proprietatea stalului a bunurilor, leg. ec. pl. 21, cf. 6. Masele ţărăneşti du luptat pentru trecerea tuturor pă-mînturiior în mîinile poporului, lupta de clasă, 1954, nr. 1, 26. 4. Schimbare a unei stări de lucruri, a unei situaţii, a unei dispoziţii, a unui sentiment, a unei idei etc.; tranziţie. N-am să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă şi firească, de care na mă tem. eminescu, p. 1.. 82. Trecerea de la nelămurirea intuiţiei la inteligibil. ibrăileanu, s. i„ 21. Un plan palral cu o cupolă emisferică sprijinită de palra trompe de unghi, ... ce fac trecerea de la planul palrat la acela circular, na hm, ist. art. 108, cf. şăineanu, d. u. O trecere extraordinară in figura lui: durere, uimire, ironie, furie, camil petrescu, t. ii, 149, cf. scriban, D. Epoca trecerii la socialism, leg. ec. pl. 420. Trecerea de la platitudine la originalitate, călinescu, c. o. 77. Poate că moartea nu e altceva decît trecerea dintr-un somn în allul. vianu, l. u. 66. In el se făcea trecerea plină de tragice crize spre un nou stil al spiritului, blaga, z. 130. Căile şi procedeele specifice ale unei limbi dale . . ., în trecerea de la starea veche la cea nouă, formează legile interne ale dezvoltării ei. macrea, f. 17. Pregătirea trecerii la şcoala generală dc S ani a constituit o preocupare principală ... a organelor de învăţămînl. oi 1961, nr. 630, 1/1. Trecerile de la o slare sufletească la alta sînt realizate cu un bogat şi foarte fin registru interpretativ, t decembrie 1964, 56. La Voiculescu se petrece o nesimţită trecere de la anecdotă la basm. v. rom. februarie 1970, 61. 0> Expr. Trecere de la o extremă la alta v. extrem ă. 5. Îndreptare a atenţiei (spre ceva), începere a unei noi activităţi. Cf. trece (I 6). Trecerea la realizarea hotărîrilor. scînteia, 1972, nr. 9 016. + p'aptul dc a schimba o situaţie cu alta, o calitate cu alta, o preocupare cu alta etc.; strămutare. Se răspindeşte vuiet pintre dăscăli despre . . . trecerea celor mai tineri dintre noi ta Socola. creangă, a. 114. Trecerea centre, lor populate de la o comună la alta. leg. ec. pl. 131. Trecerea unor atribuţiuni pe seama Consiliului de Miniştri, ib. 143. Tendinţa de eliminare a acestui tip morfologic se manifestă în tot cursul istorici limbii latine: asistăm la treceri în alic conjugări, ist. l. rom. i, 30. împrumuturile se limitează aproape exclusiv la limbajul familiar şi la vocabularele tehnice (evident, cu treceri în limba comună). ib. 50. <0 Expr. Trecere în rezervă — integrare in cadrele de rezervă ale armatei. A primii foaia de trecere in rezervă, bacalbaşa, s. a. i, 236. 6. Abatere pe undeva sau pe la cineva. Cf. trece (I 7). Trecerea lordului Durham ... pe la Odessa impiedicîndu-l. negbuzzi, s. i, 35. Dacă ai vreo trecere pe-acolo■ ciauşanu, gl. 7. (In e x p r.) Trecerc cu vederea = nebăgare în seamă; nesocotire. Cf. scriban, d. Trecere sub tăcere = lăsare intenţionată la o parte; ncluare in scamă. Cf. SCRIBAN, D. It. înscriere (într-un registru, într-un act); notare1 (1), înregistrare. Cf. trece (I 10). O greşită practică în trecerea cifrelor, cod. i>en. r.p.r. 430. Abia mai prididea ca primirea acestor ofrande şi cu trecerea lor în registre, barbu, princ. 250. IX. I. Faptul de a trece (II 1), mişcare, mers dintr-un loc înţr-altul, Iară oprire; treacăt (I X), (învechit) trecut1 (2), pasaj (II 1). V. perindare. Vrîndu paşa ... ca să-i fie trecirea pin Ieşi. gheor-gachi, cer. (1762), 308, cf. lb. O proteslaţiune . . . s-au făcut în contra pasagiului (Ircccrei) trupelor prusiane. timpul (1856), nr. 4, 2V13. Cîle un zapciu al agiei oprea carele să na se vîre, pînă după trecerea alaiului. NEGRUZZI, S. I, 29, cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI,\V. O linişte rar întreruptă de trecerile repezi ale căruţelor întîrziale. sadoveanu, o. ii, 204. In trecerea noastră lol salul iese în lungul dramului, id. ib. 442. Se întoarse să-i aţină calea pieptiş, abătînda-l într-o altă latură, ferită din vadul trecerilor, c. petrescu, a. r. 31. Era o trecere continuă de căşti germane, bănulescu, i. 67. <0> F i g. Am găsit o imagine plastică . . ., exprimînd spiritul şi fulgerul trecerii sale prin valea vieţii, sadoveanu, e. 73. Trecerea îi va fi grabnică în această viaţă. id. ib. 83. Cunoşteam trcccrea pe pămînt a lui Schiller. blaga, H. 50. Aşteptau trecerea orelor, bănulescu, t. 67. Raţiunea majoră a trecerii lor prin lume. v. rom. decembrie 1970, 62. <0- Loc. a d v. în trecere = a) mergînd printr-un loc fără a se opri, trecînd pe undeva fără a poposi (mai mult timp); p. cxt. la repezeală, in fugă; în treacăt. Scrisoarea ... pe care factorul ... o lăsase în trecere, ap. cade. Pe aci se aprovizionau ciobanii cu sare, în trecere ca turmele de oi. brăescu, a. 20. în trecere, pe lîngă colţul mesei, a lovit o sticlă, g. m. zamfirescu, în t decembrie 1961, 24. Mergi întîmplător pe stradă, în trecerc surprinzi o faţă brăzdată de ,,durere“, blaga, z. 50; b) pe scurt, în cîteva cuvinte, fără a insista; în treacăt. Blaga remarca în trecere ,,împletirea elementelor de viaţă organică şi de magie“, v. rom. octombrie 1970, 71. O L o c. adj. Iu trecerc = care trece pe undeva fără a se opri (timp mai îndelungat); p. e x t. fugar, fugitiv, trecător (III 2). Cîte numiri ar inventa el . . . pentru an surîs de pe buzele ei, un surîs în trecere. eminescu, P. L. 57. Dobitoace in trecere îşi privesc fără de spaimă umbra în. albii, blaga, poezii, 82. O Expr. (A fi) în trecere prin ... = a trece printr-o localitate fără a se opri (mai mult timp). Un mare acţionar al consorţiului in trecere prin Bucureşti. arghezi, s. xi, 156. Eram in trecere prin Paşcani, v. rom. septembrie 1970, 15. Trecere pc sub soare = faptul de a trăi. Ţi-i bine cunoscută . . . trecerea pe sub soare a lui Elorea Viteazul, camilar, c. p. 66. Trccere în revistă v. revistă. (Concretizat) Loc pe unde se trcce (11 1). Să mai ies, colo, pe vale, Ca să mă aşez în calc, In calea ciocoilor, în trecerea oilor, alecsandri, p. p. 255. + Străbatere a unui teren, a unei regiuni de către un drum, o apă etc. Era o regiune care tindea să se transforme prin trecerea canalului şi crearea de irigaţii, v. rom. septembrie 1970, 19. + Mişcare, deplasare a unui vehicul pe un anumit traseu. Aşteaptă trecerea şi întoarcerea avioanelor. bănulescu, i. 66. + Mişcare a aerului, adiere. Un timp se auzi numai trecerea uşoară a aerului prin copaci, preda, 1. 167. + Mişcare a norilor, a unor corpuri cereşti. Trecerea planetei Venus pe discul salariu esle un fenomen, foarte important, cui.tanu, c. 338. Trecerea norilor acoperă pămînlal cu pete mari de umbră. bogza, c. o. 237. 6765 TRECERE — 573 — TRECLET 2. (în ] o c. şi in c x p r.) Cf. t r e c e (II 3). L o c. adj. (Prin nord-vestul Munt.) Dc treccrc = de prisos, in plus. Cf. udrescu, gl. Am un chil de lupte de trecere. id. ib. N-am (bani) ele trecere; de unde să-ţi dau? id. ib. O E x p r. (Rar) Trecere ele măsură = exagerare. Începu a se teme de această trecere de măsură in toate, agîrbiceanu, s. 374. III. 1. înaintare priutr-un spaţiu liber sau delimitat (de obstacole). Cf. trece (III 3). Cu cum am fi intrat peste nişte . . . glodoase lini şi bălţi; fără pod, fără drum şi fără nici o polică de mărs sau de trecere. cantemir, hr. 139, cf. polizu. Toată lumea ce se îngrămădise la uşă începu a da îndărăl, făcind loc de trecere. ap. tdrg. + (Concretizat) Loc pe unde se poate trece (III 3). Proprietarul al cărui loc este înfundat, care jiu are nici o ieşire la calea publică, poale reclama o trecere pe locul vecinului său. hamangiu, c. c. 149, cf. cade. Strada c înfundată, nu e nici o trecere pe aici. id. ib_ 2. (în e x p r.) Trecere prin sită = alegere, selectare. Cf. tre c e (UI 2). Dăruilorul cărţilor de intrare ... nu s-a înşelat în trecerea prin silă a invitaţilor, tas, z. tu, 274, 3. (Regional) Dizenterie. Cf. candrea, f. 221. IV. 1. Scurgere, desfăşurare a timpului sau a unui interval de timp; treacăt (III). Cf. trece (IV 1). Jalobele ceale personaliceşti cu treacere de zeace şi douăzeci de ani nu să închid, pravila (1814), 18/21. După Irecire de vreme de ctliva ani . . ., Rama intre ei s-aprinde. beldiman, e. 2/9. Nu este nicidccum cu putinţă ca omul, strămulindu-se dintr-un loc intr-altul, să rămîie lot acela după o treccrc de veacuri, cr (1832), 279x/32. După trecere ca de giumălatc de ceas, i-au adus o mare uşurinţă, drăguici, r. 138/13. Este stare aşa tristă ... Pe care trecerea vremei să n-o facă suferită ? co-nachi, P. 288. Acum, după trecere de cinci ani ..., suvenirea ei ar sili imaginaţia mea să galopeze, negruz-zi , s. r, 38. După trecere de cîteva zile, intr-una din seri..., se culcară mai tîrziu. ispirescu, l. 243, cf. tdrg. Diferite manifestări ale spiritului românesc în trecerea veacurilor, petică, o. 423. Tinereţea beneficiază de toate, chiar şi de trecerea anilor, ibraileanu, a. 35. Trecerea timpului şi progresul cercetării l-a făcui din ce in ce mai alenl kt faptele dc expresie, vianu, l. r. 5. Noi trebuie să umplem trecerea timpului cu nădejdi, stancu, r. a. iii, 250. Astfel, în trecerea zilelor, ... se legăna în visuri, vinea, l. n, 264. După o trecere îndelungată de vreme. şez. i, 263. + Expirare a unui interval de timp, a unui termen. Cf. lb. Trecere de termin, polizu, c£. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Nu băgă de scamă nici trecerea zilei. Se întunecase de-a binelea. camii, petrescu, o. ii, 347. Dragostea de adolescenţă . . ■ esle acum, la trecerea anilor, o amintire pierdută in ceţuri, v. rom. iulie 1970, 71. 2. Faptul de a fi trecător (III 2). Cf. trece (IV 2). De ar socoti omul sfirşilul lui şi trcacerea aceşlii vieţi (a. 1713). gcr ii, 5/8. 3. Cf. trece (IV 3). (Expr.) Trecere dc vreme sau (rar) Irceerc a timpului -- petrecere a timpului, pierdere de vreme; p. e x t. distracţie,, amuzament. Aflindu-mă lipsit de toate trecerile de vreme cele vescli-loarie de suflet, văcărescul, ist. 245. Veselă, zburdalecă, judecind amorul o trecere de vreme, negruzzi, s. i, 55. Cărţile erau penlru dînsul un mijloc de trecere a timpului. săm. iii, 482. Pentru el, iubirea ei a fosl o jucărie fără preţ, o simplă trecere de vreme, kebreanu, i. 184. V. (Mai ales în construcţie cu verbul „a avea“) Autoritate de care se bucură cineva sau ceva, influenţă; consideraţie, prestigiu, vază. Cf. trece (V 1). La Antonie Vodă era o rud-a lui ..., auînd trecere şi cinsle de la Antonie Vodă. neculce, l. 65. Se temea toţi de dînsul, văzîndu-l că avea mare trecere la împărăţie, axinte uricariul, let.2 ii, 132. Pre toţi îi avea la cinsle şi toţi avea trecere (începutul sec. XVIII), mag. ist. m, 75/10. Se va afla în cinste la domni şi în Irecire (a. 1756). uricariul, i, 357. Avea mare trecere la Poarta turcească, bălcescu, m. v. 31, cf. polizu. Iscălitura lui ajunsese să aibă trecere chiar şi dincolo dc Lipsea, ghica, s. 498. Boier cu trecere la curte şi bogat, filimon, o. i, 146. Aveau mare trecere la împăratul Napoleon, alecsandri, s. 172. Nu crez ca ta line pictorul . . . Dürer să aibă mai multă trecere decît compatrioţii lui, muzicanţii Beethoven şi Men-delsohn. odobescu, s. ui, 61. Apucase a cinta găina la casa lui şi cucoşul nu mai avea nici o trecere, creangă, p. 285. Atîta trecere n-am şi cu la dumneata, ispirescu, l. 271. Vrea să zică vorba mea n-are nici o trecere în casa asta. ap. tdrg, 1 644, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. îl întrebase ce protector are şi ce persoană cu trecere se interesează de soarta lui. brătescu-voineşti, p. 190. Pe-alunci, hoţii de vile aveau trecere, agîrbiceanu, s. v. 16, cf. ibraileanu, sp. cr. 127, şăineanu, d. u., cade. Avea trecere mare la Bucureşti şi putea să-i dea oricînd afară din slujbă, eftimiu, n. 27, cf. scriban, d., pas, I.. i, 244. b'rate-meu e om bogat, Om cu trecere la sal. teodorescu, p. p. 351. Avea acuma la împăratul mult mai mare trecere şi căutare, sbiera, p. 76, cf. şez. ix, 80. Munca ... îl va face avut şi cu treccrc mare între oamenii cei de fală. ib. xm, 187.' + Primire favorabilă care i se face cuiva, succes de care se bucură cineva (intr-o societate). Se zice că spre a avea cu cuvînlul trecere la toţi, este bine a împuşca un cuc. Goiioviii, cr. 85. Are o trecere nebună la femei, camil pethescu, u. n. 232. Lira un om . . . cu trecere la cu-coanc. brăescu, a. 84. + (Mai ales despre mărfuri) Apreciere, preţuire de care se bucură ceva, succes; căutare. Cf. lb. A flînd ca. ce fel de marfă va avea trecere prin acele locuri, gorjan, h. ii, 6/16, cf. polizu, barcianu. In. circiumă era larmă multă şi rachiul avea înloldcauna trecere, săm. vi, 374. Odinioară asemenea păcăleli aveau multă trecere, ap. tdrg, 1 645. iMmea se săturase şi acum numai băutura mai avea trecere şi poveştile. AGÎRBICEANU, S. 143, cf. ŞĂINEANU, I). U. Această marfă arc multă trecere pe aici. cade. VI. (învechit; in expr.) A avea trecere = a se bucura dc îngăduinţă, de iertare; a i se face o concesie. Furii ... nu ave nici o trecere sau milă de iertare. neculce, L. 299. — PI.: treceri. — V. trece. THECHELÎŢĂ s. I. (Regional) Zbirniitoare de speriat păsările (Vălcani — Sinnicolau Mare), alr sn t 47/47. — PL: ? — Etimologia necunoscută. Cf. ser. trkal i c a „care aleargă“. TRECUI s. n. sg. (Regional) Murdărie care rămine la fundul cazanului, sub leşie, după ce s-a fiert săpunul. PORŢILE DE FIER, 349. — Din germ. Drecli. TftliGHÎKIIÎ s f. v. iricher. TIS EC LEAT adj. v. treclet. TRJÎCXIÎT adj. (învechit; mai ales în formule de imprecaţie) Blestemat, afurisit. Să hie neiertat dc Domnul . . . şi dc toţi svenţii, ce să hie treclcal şi procleat (a. 1620). gcr i, 63/14. Certe va scorni piră penlr-această oci'/i[ă| ... să hi tricleal (a. 1642). id. ib. 93/27. Cine să va mai rădica . ■ ■ să fie Irecleat şi procleal (a. 1652). ştefanelli, D. c. 5. I.oeul lui dc sălaş să hie cu Iuda şi cu trecleatul Arrie (a. 1069). bul. com. ist. iv, 35. Carele ar ave a să amesteca să strice aceaslă danie . ■ ■ să fie triclet şi proclet de trei sule şi optsprezece oteţi (a. 1670). uricariul, xxv, 277. Aceusta deacă ştiu Ireclealul Arie..., au. pus rugători, mulţi, preuţi. do-soktbt, v. s. noiembrie 157r/22, cf. iorga, s. d. xiii, 100. Parte să aibă cu. luda şi cu trecletul Arie şi dezlegare să nu afle (a. 1712). bui,. com. ist. iv, 43. Cine ar fi ca să cakc acesl testament . . ■ sau şi îndemnător spre stricarea şi dezlegarea, unii ca aceia să fie trecleţi şi procleţi (a. 1714). uricajuul, i, 49, cf. iv, 5/8, cihac, u, 295, tdrg, şăineanu, d. u. Proclct şi 6770 TREGLEŢI — 574 — TRECUT2 treclel c numai cel care a stricat legea, căzind in rătăcirea iui Arie. sadoveanu, o. xii, 116. (Pleonastic) Să fie triclel şi proclet afurisit (a. 1704). uricariul, ix, 150. — Accentuat şi: treclet. tdrg. —PI.: Irecleţi. — Şi: Irc" eleat, triolet, trcclit (ştefanelli, d. c. 13, uricariul, iii, 56) adj. — Din slavonul tpiiKaattv, tpekaa tt>., tpskaîti . TRECLEŢÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A nccăji (4). Corn. drăganu. Nu mă mai trecleţi . . . alita! id. — Prez. ind.: trecleţesc. — Şi: tregleţi vb. IV. id. — V. trcclct. TRECLEŢÎT, -Ă adj. (Regional) încrezut, ingimfat. Com. drăganu. Femeie trecleţită. id. — Pl.: trecleţiţi, -Ic. — V. treeleji. TRECUT adj. v. treclet. TRECNÎ vb. IV v. (rîcni1. TRECSĂRÎ vb. IV v. trăscări. TRECSĂRÎT, -Ă adj. v. trăscărit. TRECUT1 s. n. Faptul de a trece. 1. Trecere (l 1) dincolo de ceva. Cf. trece (I I). T reculul împăratului Mural în ceea parte de marea. m. costin, ap. gîdei. Veniră pină la Iordan . . . şi au poposit acolo mai înainte de trecut, biblia (1688), 1541/47. Au trimis ... ca să le împiedece trecutul Dunării. şincai, hr. i, 22/28. Prăpăstii peste, prăpăstii, ... că numai cite-o potieă Slujeşte la bieţii. bolnavi de trecut. conaciii, p. 85. Drum de trecut, costinescu, cf. ddrf. + (Concretizat; regional) Loc de trecere (I I); trecătoare. Ba noi l-am văzul, Mergînd spre trecut, Aci mai napoi, Tot vînzînd la oi. folc. transilv. i, 79. 2. (învechit) Trecere (II I) printr-un loc, fără a se opri (prea mult). Cf. trece (II 1). Jirtva trecutului a Domnului iaste aceasta, cînd am trecut prespre casele feciorilor lui /s[rail] în Eghipet. po 217/16, cf. 215/13. Ştefan Vodă, după trecutul hanului, au venit in Iaşi. m. costin, o. 178. 3. (Rar) Sfîrşit. Cf. trece (IV 2). Jalea mea adincă . . . e fără de trecui! alecsandri, p. i, 120. — V. trece. TRECÎJT2, -Ă adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre timp) Care a trecut (IV I); (despre unităţi sau intervale de timp) anterior celui prezent, precedent; încheiat, sfîrşit. în ceasta săptămînă trecută, coresi, ap. gcr i, 24/30. Să nu să îneace a toate ţările anii trecuţi şi să nu să ştie ce s-au lucrat, ureche, l. 57. Mai în trecuţi ani..., s-au bălul cu leşii la Boian. neculce, l. 287. Acei domni ce au făcut curţile aceste mai în trecute zile au fost (a. 1729). gciî ii, 24/25. în trecute zile avînd trebuinţă Iordachi la laş şi purcegind de acolo (a. 1771). iorga, s. D. vii, 94. S-au luat în dulcele trecui al Crăciunului (a. 1817). id. ib. xii, 206, cf. drlu, lb. Unde sînt ceasurile cele trecute? marcovici, c. 10/12. Trăge o dungă, însămînd prin aceasta o zi trecută, drăghici, r. 55/1. Ne place a asculta ' poveşti frumoase din vremiie trecute, negruzzi, s. i, 245. Dorul .... cătînd în vremi trecute un suvenir slăvit, alecsandri, p. i, 194. Numai zilele trecute Nu le fac să fie azi. eminescu, o. i, 112. începe a ciocîrti un gîrneţ de stejar din anul trecut, creangă, p. 125, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade. împrejurări plăcute din trecuta primăvară, sadoveanu, o. ix, 437. în secolul trecut, călinescu, s. 12. Duminica trecută am fost eu să-i văd pe bunicul, stancu, d, 251. Au fost săptămînă trecută mari manifestaţii, h. lovi-nescu, t. 100. Piersicile şi prunele ţinute în talaş de anul trecut, barbu, princ. 17. Ierbile uscate, rămase de anul trecut, bănulescu, i. 7. în august trecut, v. rom. septembrie 1970, 8, cf. alr i 1 976/9, 18, 35, 840, 850, alr sn iii h 779/29, ib. h 1 754. O (Gram.) Timpul trecut — trecut2 (II 2). Cf. polizu, tdrg. 2. Care a trecut (IV 2), care nu mai este; de demult, de altădată; p. e x t. carc a existat cu mult timp în urmă, vechi, dispărut. Cei ce acum petreacem pomenim alţii Trecuţi; de noi, cu vreame, vor pomeni alţii. M. costin, o. 233 La domnii trecuţi, mai multu di iOO —500 pungi [de bani] nu să lua. neculce, l. 325. Preste puţină vreme m-au făcut a uita toate întîmplările şi primejdiile ceale trecute (a. 1783). gcr ii, 128/28, cf. drlu, lb. Acoperă cu un văl nepătruns viaţa mea cea trecută, marcovici, d. 2/2. în vis, i s-au înfăţoşai toate întîmplările trecute, drăghici, r. 41/6. Cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseţi, negruz-zi, s. i, 38. Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute! alexandrescu, o. i, 72. Trecuta fericire Izvor e de jălire. alecsandri, v. i, 178, cf. costinescu. Spre a-ţi aminti trecutele petreceri, eminescu, o. iv, 333, cf. ddrf, barcianu. Pe-ai inimii gol se-aşterne domol Durerea trecută, pillat, p. 8. Individualismul l-am moştenit de la generaţia trecută, blaga, z. 76. în sufletu-i, cu duioşie, Trecute amintiri dau glas. beniuc, c. p. 38, cf. ii. lovinescu, t. 249. Asta-i poveste trecută acum. labiş, p. 29. O Data trecută v. dată. <>(Sub-stantivat) Să să deştepte cu oarecare nevoinţă a laudelor celor trecuţi, n. costin, l. 37. Cealea noaă le află şi cealea trecute le înnoiaşle. id., ap. gcr ii, 13/21. Toate cele trecute ca un basm să. povestesc, i. golescu, ap. zanne, p. viii, 87. Toţi uilînd cele trecute, îşi aţintează căutăturile asupra celor viitoare, marcovici, d. 3/20. Ocoli dc vreo două, trei ori . . ■ fiecare cameră, fiecare colţuteţ cc-i aducea aminte cele trecute, ispirescu, l. 10. Subt stele de ieri, Subt trccutele, caut I.umina stinsă pe care-o tot laud. blaga, poezii, 135. <0> (Substantivat; învechit) Trecut de pe lume = mort. Acest trecut dc pre lume . . . lumineadză-l. molitvenic (sec. XVII), 307. + De dinainte, precedent, anterior. Cf. asachi, aritmetica, 48r. Prin scrisoarea mea cea trecută am scris dumitale că îţi voi Irimete tabla învăţăturilor mele. kogXlniceanu, s. 84. + (Rar) Care nu mai e actual; învechit, demodat. Cf. costinescu. Tu crezi într-o doctrină bătrînă si trecută, bolintineanu, o. 118. 3. (Despre persoane şi despre părţi ale corpului lor) Care nu mai e tînăr; îmbătrinit; ofilit (2). Pare că e un bătrîn trecut! negruzzi, s. i, 41, cf. costinescu. E un om ca dc şaizeci de ani; dar cam prea trecut pentru vîrsta lui. caragiale, o. ii, 50. Cîl îi ea de trecută, de slabă şi bătută de necazuri, dar . . . întinereşte cînd vede pe Radu viind, vlahuţă, o. a. 97, cf. ddrf. O doamnă . ■ ■ brunetă, palidă şi trecută înainte de vreme. ap. tdrg, 1 645, cf. barcianu. Io-s flăcău cam trecut acum. Cei de vîrsta mea sînt toţi însuraţi. agîrbiceanu, s. 17. E prea trecută pentru vîrsla ei. id. ib. 80, cf. şăineanu, d. u., cade. Nu te uita la faţa mea trecută, pillat, p. 109, cf. scriban, d. E un bărbat frumos . . . E niţel trecut, vinea, l. i, 148. Cocoanele mai trecute îşi aşezau pe frunte fesul cel alb. barbu, princ. 225, cf. te ah a, c. n. 275. O (Cu determinări de felul „de bătrîneţe“, „cu vîrsta bătrîneţilor“, „în vîrsta“, „de zile“, „de ani“, „cu anii“) Foarte trecut de bătrîneaţe, adormi întru jD[o]mn[u]Z. dosoftei, v. s. decembrie 19r/12. Nu ş-au socotit viiaţa lui, că era trecui cu bătrîneţeli. neculce, l. 110. Era trecut cu vîrsla bătrîneţilor (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 253/12, cf. lb. Bărbaţi uriţi şi mai trecuţi în vîrstc. gorjan, h. i, 8/25. Trecut în zilele sale (a. 1894). ap. tdrg, 1 646. Trecui de zile. ddrf. Profesorul nostru era un om trecui de ani, aproape de pensie, i. botez, şc. 38. Cu toate că erau trecuţi cu anii, nu aveau nici un copil, reteganul, p. iv, 34. Trecui de bălrin. alr ii/i h 87/64. + (Regional) Slăbit de puteri. Inima lui să făcu ca şi gheaţa Văzindu-l trecut, faţa ca liirtia, Ochii întorşi, budai-deleanu, t. v. 130, cf. alr ii/i mn 50, 2 274/520. + (Despre plante, mai ales despre flori) Veştejit; ofilit (I). Buchet ca acela cu nu mai găsesc! ... Eu sufer de moartea-i, d-a lui pătimire, 877 8 TRECUT2 — 575 — TREFILAT1 Şi-a floaiei trecute păstrez pomenire, alexandrescu, 0. i, 112. cf. alexi, w. Ieri am găsit, pe banca solitară Din parc, un biet mănunchi de flori trecute, iosif, p. 36, cf. cade. + (Despre plante şi fructe) Care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; răscopt2 (2). Cf. ddrf, cade, alr i 911. Iarbă trcculî. alr ii 5 263/537. Fin trecut, ib. 5 263/848. O (Cu determinări de întărire) Un pepene era trecut de copt, sec; al doilea începuse să se treacă şi altul era tocmai bun, ştii colea, în pîrgă. rXdulescu-codin, ap. cade. [Griul] îi trecut de copt. alr i 911/69, cf. 911/80, 87, 215. + (Rar; despre alimente) Răscopt2 (1). Cf. scriban, d. Cozonaci trecuţi, id. ib. + (Despre anumite obiecte sau materiale) Consumat (în parte). Luminarea unuia e mai trecută ca a celuilalt, gorovei, cr. 203, cf. cade. 4. Care e mai mare decît o anumită mărime, cantitate, valoare; care depăşeşte ceva. Cf. trece (II 3). Cîteva sute de ani trecuţ peste mie. n. costin, ap. gcr ii, 1/23. + (Adesea însoţit de determinări ca „de beat“, „cu beţia“) Ameţit (de băutură); foarte beat. Vedeţi că sania se clatină şi vezetiul e cam trecut. ap. tdrg. Unul dintre slujitori . . , trecut din băutură, nu aşezase hamurile bine. caragiale, o. mi, 42. l-au cerut să le mai dea ceva de băutură, dar Lixandru s-a împotrivit, văzîndu-i cam trecuţi, brXtescu-voineşti, p. 256. Trecut cu betîia. alr i 1 724/573. Trăcut de beat. ib. 1 724/9, cf. 1 724/90, 180, 381. Trecut din lume. ib. 1 724/355. îi beat de-i trecui, a ii 8. O (Substantivat, m.) Doarme ca mortu, ca. trecutu. A i 24. II. S. n. J. (în opoziţie eu p r e z e n t şi v i i t o r) Timp care a trecut (IV 1), care s-a scurs; întimplările, faptele, starea de lucruri din acel timp. Cf. anon. car. Să aruncăm dar o ochire asupra trecutului acestei naţii, bălcescu, m. v. 5. cf. polizu. Trecutul nu poate să stea nimenui spre pcde.că. fm (1801), 152, cf. hasdeu, 1. c. i, XI. Cîntaţi trecutul, ce sc mîndreşte De-ai săi eroi! alecsandri, o. 158, cf. costinescu. Viitorul şi trecutul Sînt a filei două feţe. eminescu, o. i, 196. Nicăiri n-am găsit . . . alita respect pentru trecutul neamului nostru ca-n oraşul acesta liniştit. vlahuţX, R. P. 79, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. TrCCUfU-i plin de-avint, de-apusuri roşii, cerna, p. 35, cf. tdrg. Dar tu lipseai, iubite, şi singură am slut în cale unde plîns-am trecutul fermecat. peticX, o. 139. Trecutul e un frumos apus de soare, hogaş, m. n. 109. Uxperienţa trecutului este concludentă. ibrXileanu, a. 49. Trecutul Romei împărăteşti, naum, ist. art. 16, cf. şXineanu, d. u., cade. Trecutul nu se mai întoarce, rebreanu, r. i, 50. Să nu-ţi compari prezentul cu trecutul, minulescu, vers. 336. N-avea vreme să se prea gîndească la trecutul lui. galaction, o. 52. Cum aş vrea în astă clipă de trecut să mă dezleg, eftimiu, î. 107, cf. topîrceanu, o. A. ii, 17. Tot trecutul îmi apărea acum clar. camil petrescu, u. n. 191. îmi plumbuiesc trecutul din urnele deşarte, voiculescu, poezii, ii, 99. Artiştii . . . trebuie să-şi plece urechea spre trecut şi spre popor. sadoveanu, e. 10. A-ţi aminti trecutul şi a-li închipui viitorul. cXlinescu, c. o. 114. Această parte a existenţei unui om este trecutul lui. vianu, l. r. 20. Cu degetele amintirii Mi-am pipăit Încet-încet, Trecutul ca un orb. blaga, poezii, 53. Cu fruntea răzimată-n cer Şi frămîntînd cu paşii lutul Tîrăsc în urma mea trecutul. beniuc, v. 54. Trecutul, gusturile, temperamentul fiecărui individ, vinea, l. ii, 245. Ne despărţim de trecut rîzînd? h. lovinescu, t. 337. Îşi aminti de tinereţea lui . . . Toi trecutul năvăli în el. b.arbu, princ. 59. Trecutul este văzut cu ochii prezentului, ist. lit. rom. ii, 62. Poetul practică incursiuni întinse în trecut. v. rom. octombrie 1964, 109. Arheologia a adus servicii imense . . . cunoaşterii trecutului, h. daicoviciu, d. 77. (F i g.) Ce-adînc trecut de gînduri e-n noaptea lui adîncă. eminescu, o. i, 232. Un trecut în ruină, un castel numai petre şi ziduri sparte, id. p. l. 11. 0> L o c. a d j. şi a d v. Din trecut = dc altădată, de odinioară, de demult. Făr-a videa pc fruritc-i splendoarea din trecut, alecsandri, p. iii, 4. înlr-o mînăslire, din trccut rămasă, în domneasca sală se întinde masă bolintineanu, o. 54. Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, eminescu, o. i, 45. Peste suflelu-n urcare este greu ca să mai poată Să apese-amărăciunea din prezent sau din trecut, macedonski, o. i, 176. Printre lacrimi parcă-şi vedea viaţa trudită din trecut. mironescu, s. a. 37. îşi ascultă inima lui plină De nădejdea şi durerea din trecui, pillat, p. 44. Savanţii români din trccut s-au format singuri, nu rareori împotriva tendinţelor oficiale, scînteia, 1966, nr. 6 893. <0 Loc. a d v. în trecut = altădată, odinioară. Orice a fost în trecut, de aceea nu ne-ar păsa de loc. fm (1861), 93. Dar nu mai cade ca-n trecut în măi i din toi înaltul. eminescu, o. i, 181. în trecut era iubire, erau raze, era trai . . . macedonski, o. i, 87. Piesa scurtă ■ ■ ■ s-a bucurai în trecui de atenţia unor mari scriitori, con-temp. 1952, nr. 300, 2/1. Clasa muncitoare, în trecut clasa cea mai asuprită ...., este azi forţa conducătoare. scînteia, 1953, nr. 2 858. întrecut era şi obiceiul întrecerii între cetele dc colindători, ist. lit. rom. i, 19. <0> E x p r. A o rupe eu trecutul = a pune capăt unei situaţii sau unei stări de lucruri veclii, a nu mai vrea să ştie de ceea ce a fost. Am rupt-o cu trecutul. c. petrescu, î. ii, 137, cf. di., dm. 2. (Gram.) Denumire dată grupului de timpuri verbale care exprimă o acţiune săvirşită înainte dc momentul vorbirii. Sînt patru feluri de trecuţi, gr. r. (1835), 41/3, cf. COSTINESCU, şăineanu, d. u., cade, scriban, l>. Albaneza are la trecui, pc lingă mai mult ca perfect, şi altă formă compusă, care arată că o acţiune are loc nemijlocit înaintea începutului altei acliuni. graur, i. L. 153. Verbul mai poate exprima şi nuanţe ale acestor timpuri de bază. Astfel, pentru trecut, deosebim: imperfectul, perfectul şi mai mult ca perfectul. gram. rom.3 i, 234. — FI.: (adj.) trecuţi, -te şi (învechit, rar, s. ni. 11 2) trecuţi. — V. trece, XBECtJŢĂ s. f. v. (roeuţă. TRECIJŢEL, -ÎCĂ adj. Diminutiv al lui trecut2 (I 3); puţin îmbătrînit. Cf. scriban, d. O fată trecuţică. id. ib. + (Rar; despre alimente) Puţin răscopt2. Cf. scriban, d. Nişte cozonaci trecuţei. id. ib. — PI.: trecuţei, -ele. — Trecut2 + suf. -el. TRECVĂ s. f. v. treflvă. THEl-Ăi s. f. v. treilă. TREFĂ2 s. f. v. (rufă3. TREFĂLÎ vb. IV v. truiăli. TREFĂŞÂG s. n. v. trufaşa«. TREFIL vb. I. T r a n z. A trece un metal printr-o filieră, pentru a obţine sîrmă. Cf. costinescu. Maşini de trefilat, nom. min. i, 90, cf. dn2, m. d. enc., dex. •O Refl. pas. Prin tragere se execută oţeluri rotunde, exagonalc ele., filamente pentru becuri electrice, care se trefilează prin filiera de diamant, ioanovici, tehn. 150. — Prez. ind.: trefilez. — Din fr. trefiler. TREFILARE s. f. Acţiunea de a t r e f i 1 a; trefilat1. Prin trefilare se pol obţine fire cu un diametru de 0,03 mm. ioanovici, tehn. 60, cf. 149. Se vor dezvolta capacităţile actuale de laminare, presare şi trefilare. scînteia, 1960, nr. 4837, cf. m. d. enc., dex. — V. trefila. TREFILAT1 s. n. Trefilare. dl, dm, m. d. enc., dex. — V. treîila. 6788 TREFILAT2 — 576 — TREll TREFILAT2, -Ă adj. (Despre metale) Care a fost supus unei operaţii de trefilare. (Substantivat, n.) Sectorul metalurgiei prelucrătoare na mai produce: . . . laminate şi trefilate neferoase, leg. ec. pl. 431. — Pl.: trefilaţi, -le. — V. treiila. TREFILATOR s. in. Muncitor specializat în trefi-]area metalelor. Turnător formar. Laminalor . . . Trefi-lator (sîrmar). leg. ec. pl. 290, ei. dn2, dex, — Pl.: trcfilatori. — Trefila -f sut. -lor. Cf. fr. t r e f i 1 e u r. TREFLÂT, -Ă adj. (Despre planuri arhitectonice, construcţii) în forma nuci frunze de trifoi. Bazilici civile şi terme cu Irei sau palru abside, orientale în diferite direcţiuni, ceea ce da planul treflat sau palrufolial. N/vum, ist. art. 106, cf. bul. fil. iii, 186. Treflate sau ca o simplă navă de piatră, bisericile sînt uneori fortăreţe curate, călinescu, c. o. 258, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: treflaţi, -le. — Din Ir. treîle. TREFLĂ s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cărţilor de joc, reprezentată printr-un semn dc culoare neagră, în forma frunzei de trifoi; spatie. Cf. sta-mati, D. Cum? . . . Vrei să iei zece ochi de caro cu nouă ochi dc treflă? alecsandri, t. 1202, cf. costinescu, ddrf, tdrg, şăineanu, o. u. Furtuna cărţilor de joc. Dame, valeţi, rigi, aşi, trefle, cupe se înălţau, cădeau, se roteau. teodoreanu, m. ii, 194. Domniţa Catrina primi dama de treflă, sadoveanu. o. x, 221. Pc masă, dama de cupă stătea zimbind îngheţai între un as de treflă şi un valet de pică. galan, b. i, 376, cf. dn2, 51. d. ,enc. , dex. 2. Cusătură ornamentală sau găitan din fir dc bumbac, de mătase etc. în formă de frunză dc trifoi executate la unele haine (111 special la uniformele militare din trecut). Cf. tdrg, cade, dl, dm, dn3, dex. 3. Ornament de arhitectură care imită trifoiul. Cf. costinescu, şăineanu, d. u., dn3. 4. (Tchn.) Rozetă cu trei sau patru aripi, cu ajutorul căreia sc acţionează cilindrul unui laminor, dex. -- Pl.: trefle. — Şi: (învechit, rar) treîă s. f. costinescu. — Din fr. trefle. — Treiă < germ. Treit. TREFOl subst. v. trifoi. TREGĂŞÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A rotunji capătul mai gros al buştenilor pentru a putea fi traşi pe zăpadă. Corn. din vişeu de sus. -- Prez. ind.: tregăşesc. — Etimologia necunoscută. TR.fiGH.EH s. m. (Prin Mold. şi Transilv.) 1. Hamal. Cf. MÎNDRESCU, I. G. 121, ARHIVA, XV, 405, TDRG, ŞĂINEANU, D. v., cade, mironescu, s. 622. Soseau încercuiţi de tregheri cu bagaje, teodoreanu, m. ii, 114, cf. SCRIBAN, D. 2. (în terminologia exploatării forestiere) Lemn cârc susţine podeaua ulucului. glosar reg. — Pl.: tregheri. — Şi: (învechit, rar) trăgăr (co-dru-drăguşanu, c. 159) s. in., (regional) trenduri (alrm sn i li 346/520) s. in. pl. — Din germ. Trayer. TREGHÎE s. f. v. tirigliie. TREGINĂ vb. I v. tărăgăna. TREGLEŢÎ vb. IV v. treeleţi. TREGON s. n. v. trigou. TREGVĂ s. f. (învechit) Armistiţiu. Să vorbesc iarăş vorbe noao, de pace au de tregva. fn 62. A trătălui pacea . . . sau pe picior cu o trecvă scurtă, sau. cu o pace statornică, văcărescul, ist. 269. Subt legătura numitelor tregve sau împăduri, şincai, hr. i, 378/29. — Pl.: tregve. — Şi: ticcvă s. f. — Din it. tregua. TREHE s. f. (Regional) Bună dispoziţie, teaha, c. n. 275. . — Etimologia necunoscută. TREI* num. card., subst. I. Num. card. (Adesea în componenţa unor numerale cardinale compuse) Numărul care, In numărătoare, are locul intre doi şi patrii. 1. (Cu valoare adjectivală; precedă substantivul) In trei dzile soţu cu mîndrie uă uspătă. cod. vor. 98/14. Trei întrebări întrebară. ■ ■ ■ părinţii orbului, coresi, ev. 172. Adu mie Irei giunci de cîle un an. po 51/2. Ao rdmas popa săracu şi 7 coconi: ...Marina 6 ai şi Zaharii de Iri Ioni (a. 1626). c.uv. 0. bătr. ii, 243/6. Dragoste carea în trei chipuri să imparte, biblia (1G88), [prefaţă] 6/29. Nemică din ţară n-aa luat pănă na s-au plinit trii ani. neculce, 1. 17. Am şezui şi acolo trei uni fără 2 luni. antim, i». XXV. Alexandru să mînie şi zisă să bată cetatea de trei părţi, alexandria.(1794), 56/12. De abia au ţinut împărţeala împărăţiei Irei ani între fraţi, şincai, hr. i, 48/ 35. Avea el o moşioară De un slîngin cu trii coţi şi jumătate, budai-deleanu, t. v. 125. Aii jeluit la pro-topoplul] plăşii în Irei rînduri (a. 1816). iorga, s. d. vii, 16, cf. drlu, lb. Trii ceasuri era acum şi eu încă răspuns nu luasem, ar (1829), 602/10. Moartea, în trei luni, ajcrtvil pe soţia sa. marcovici, c. 4/1. Trecură trei ani la mijloc de la despărţirea acestor doi fraţi. gorjan, ji. i, 2/17. îmi. rămîn dară numai Irit galbihi. kogălniceanu, s. 11.1. Gospodarii cei buni prăşesc popuşoii cînd sini in trei frunze, i. ionescu, c. 97/9. Ne dă şi măsura a trii ponturi ce au ciştigat conştiinţa obştească, russo, s. 119. Vede cineva trei oameni la un loc care petrec palm şi cinci ceasuri, bolliac, o. 49. Trei tinere nimfe pe rind mi-l ccrură. alexandrescu, o. i, 111. Supunem la vederea curţii imperiale observările noastre asupra celor trei puncturi. fm (1862), 11. Dc-aş avea o puşculiţă Şi trei glonţi în punguliţă. alecsandri, p. i. 4, cf. costinescu. Ţoale femeile ... vorbeau despre soacra, cu trei. nurori, creangă, p. 16': Am fost silit să stau în Bucureşti Irei zile. caragiale, 0. vii, 522. O soţie bolnavă, trei copii mici; al patrulea de lapte, slavici, n. i, 17. S-a dus trei zile şi trei nopţi pînă ce ajunse la o cîmpie. ispirescu, l. 4. Să aşternuse zăpada de trei palme, delavrancea, t. 145. Şi-n OU se oglindeau, din geam, Trei rădăcini de busuioc. GOGÀ, poezii, 23. Voi seri trei ode, Trei romanţe, Trei. elegii Şi trei sonete, minulescu, vers. 63. Pe-aici, A fost pămînlul binecuvintat Dc trei vlădici Şi de-un mitropolit primat, topîrceanu, o. a. i, 334. Ca trei lunaleci prinşi de-un farmec, . . . s-avînlară-n largul Uimii, voiculescu, poezii, i, 11. După ce-i speli bine în trei ape, îi pui la foc în oală. sadoveanu, o. ix, 408. O fîntină izvorăşte Din irei şipote de. piatră, pillat, p. 14. Capul, cafeniu pătai, Cu miros de dimineaţă, De zăvozii mari din piaţă, In Irei locuri sîngerat. i. barbu, .1. s. 142. împart iutii şi-ntîi pe oameni în trei categorii, arghezi, s. xi, 17. Trei genii mă păzesc cu săbiile scouse. călinescu, l. l. 71. De trei zile luna creşte ca un fagure De miere înlr-un stup. blaga, poezii, 59. Cam Irei sferturi din copiii salului au murit pînă-n primăvară, stancu, d. 107. Trei chei, trei locuinţe. vinea, l. ii, 31. Stătu trei ani la şcoală şi nu mai vru să-l urmeze şi pe al patrulea, preda, m. 116. Cumpărase pentru nevastă-sa trei metri de mătase, v. rom. octombrie 1.970, 25. La casa cu trei cumnate, Nici vasele nu-s spălate, teodorescu, p. v. 256. Dar mi-i dor de salul meu Că am trei mîndruţe-n el. jarnîk — bîrseanu, d. 122. Du-te numai tot inainle, voinice, că-i da de nescari curţi, sînt ale unui zmeu cu trei capuri. reteganul, p. p. 122. Intrară în corabie şi ajunseră . . . peste trei zile şi trei nopţi la cealaltă parle a mării, popescu, b. 1, 10, cf. alexici, L. p. 204, MAT. folk. 1 342. De Irei zile-ncoace, Gura nu-li mai tace. balade, i, 432. La 6802 TBEli — 5Î7 — TREU omul caic mi-i drag, Trei zile de clacă-i fac. folc. transilv. ii, 213. Ni-o mîncat 1ri ficiori ca tri flori, o. bîrlea, a. p. i, 216. Trei garoafe-n poarl-am pus, Din trei, două mi s-o prins. folc. mold. i, 43. Să nu le razimi in scaun cu trei picere {— să nu te bazezi pe im om carc nu e de nădejde). Cf. zanne, p. m, 368. O (Bar; aşezat după substantiv) Dc zile trei îşi spune povestea vtetii-nlrege. eminescu, o. i, 88. Şi-s trei nopţi şi zile trei Dc cînd umblu telelei Şi nu ştiu de ochii. tăi. ixeşliu, m. 33. O (în legătură eu „doi“ sau cu „patru“, indică un număr aproximativ, nedefinit, de obicei mic) Un om au luat un cal de la o rudă a lui . . . să îmbie cu dîns numai trei, patru dzile. prav, 53. Trii, patru ceasuri toată oastea l-aa gonit şi de abia l-au ucis. neculce, l. 145. Trecînd trei-palru zile ... au purces, de s-au dus iarăşi înapoi la. Moldova, r. gre- c.eanu, cm ii, 172. încorda-voi a mea liră sâ cîni dra- gostea? Un lanţ Cc se-mparte cu frăţie între doi şi trei amanţi, eminescu, o. i, 140. La trei, patru luni se în-tîmpla ca nici unul să nu aibă locuinţă, agîrbiceanu, a. 233. Simţea că putea vorbi aşa trei, patru ceasuri. oîrleanu, N. 80. Satul are trei, patru mii de suflete. isac, o. 260. O Cele trei graţii v. grafi e. Cei trei crai de la răsărit v. crai. <$> Loc. adj. Dc trei parale = de calitate proastă. înlr-o altă droşcă, mai de trei parale, veneau cei patru cavaleri, barbu, princ. 140. O Expr. în doi timpi şi trei mişcări v. mi ş-c are. A îacc (pe cineva) dc trei parale v. p a r a3. A lua (sau, regional, a apuca) la trei parale (pe cineva) v. para3. A lua la (sau in) trei parale (pc cineva) v. p a ral A lua (pe cineva) la trei păzeşte v. păzi. A o lua la trei păzeşte v. păzi. A umbla cu doi bani în trei pungi v. ban. A-şi lua ale trei fuioare v. 1 u- ior. A umbla pe trei cărări = a umbla pe două cărări, v. cărare. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit, a li nebun. Inţeles-afi care vrun singur cuvînl măcar? Mă tem că hatmanul nostru e cu trei roate la car. has-deu, iî. v. 149. (De-a) trei colăcci = (de-a) baba-gaia. Cf. şăineanu, ». u. O Compuse: (Bot.; regional) trei-fraţi = a) trifoişte (Menyanthes trifoliata). Cf. DAMÉ, T. 185, GRECESCU, FL. 396, BIANU, I). S., PANŢU, pi,., simionescu, fl. 283, borza, ». 111 ; b) micşimea (Viola tricolor). Cf. panţu, pl., borza, d. 181 ; c) micşunele gălbioare (Viola saxatilis şi Viola rupeslris ). Cf. panţu, pl., borza, ». 181; d) viorea (Viola mirabilis). id. ib. 180; c) unghia-păsării (Viola declinata). id. ib. ; trei-iraţi-pătaji = a) mieşunea, tămîioară, to-poraş (Viola tricolor). Cf. conv. lit. xxiii, 1 057, BRANDZA, FL. 146, GRECESCU, FL. 88, BIANU, D. S., simionescu, fl. 153, borza, d. 181 ; b) pansea (Viola wittrockiaim). id. ib., com. iordan ; e) unghia-păsării (Viola declinata). Cf. panţu, pl., borza, ». 180; (1) clocotiş (Viola arvensis). id. ib. ; c) curcubeu (J.ychnis coronaria). id. ib. 102; f) neghină (Agros-temma githago). id. ib. 13; trei-răi = a) popîlnic-iepu-resc, (regional) trierei (Hepatica nobilis ). Cf. conv. LIT. XXIII, 1 057, BRANDZA, FL. 28, »AMÉ, T. 187, SĂ-GHINESCU, V., GRECESCU FL. 25, BORZA, D. 83, BOTANICA, 137, viciu, gl., şez. xv, 22 ; b) cru cea-voinicului ( Hepatica transiloanica ). borza, d. 83; trei-răi-boicresc sau trei-crai=popîlnic-iepuresc (llepaticanobilis). conv.lit. xxiii, 1057, borza, d. 83; trei-răi-dc-inunte = Anemone angulosa. conv. lit. xxiii, 1 057 ; trei-cuinnate-supărate = cocoşel (Aconitum stoerkianum ). borza, d. 10; trci-cănei = iarba-şarpelui (Triglochin palus-tris ). conv. lit. xxiii, 1 057; trei-stici = Trisetoria. ib. ; ti'ii-dcgetc = numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. Cf. h x 67; (Iht. ; regional) trei-colori = regina-peştilor (Eupomotis gilbosus). Cf. băcescu, p. 55; (Cor.) trei-paşi (vabone, joc. rom. n. 48, 130, id. D. 151), trei-floricele (id. joc. rom. n. 129, id. d. 151, h xii 463) = numele unor dansuri populare nedefinite mai îndeaproape ; (regional) trei-oclii = motiv ornamental în formă de floare cu trei petale, care se coase pe cojoace. Cf. păcală, m. r. 515; (Prin nordul Mold.) trci-calic =ustensilă făcută din trei beţe aşezate în formă de con şi prevăzute cu un cîrlig, care serveşte la susţinerea ceaunului în locul pirostriilor. Cf. şez. xx, 107; (regional) trei-picioare = pirostrie (1). Cf. a ii 3. O (Cu elipsa substantivului determinat) Are împăratul, între alţi sfeatnici mai aleşi, trei sau patru, ce le zicu veziri ctzemi. ureche, l. 123. Iară de vor fi împreună doo |prepusuri] sau trei sau şi patru, atuncc-l vor munci. prav. 66. In gura. a doi sau trei stă şi să află. adevărul, molnar, ret. 100/7. Nu-li era îndestul de o rană, ci trei mi-ai trimis, marcovici, c. 19/24. Trecu o zi, trecură Irei Şi iarăşi, noaptea, vine Luceafărul deasupra ci Ca razele-i senine, eminescu, o. i, 171. Şi, scurtă vorbă, unde erau trei, eu eram al patrulea. creangă, a. 64. Toţi trei ascultă ce se petrece în adunare. caragiale, o. vi, 148. Eruditul căuta mîngîiere în tovărăşia dinilor. Avea o dală trei. călinescu, c. o. 57. Stropi calzi de ronă-i cad pe buze: Unu, Doi, Trei. blaga, poezii, 45. Au mai rămas citiva grauri, numai trei sau patru, tudoran, o. 123. In mahalaua Scaunclor muriseră trei pe neaşteptate, ascunşi, se vede, de rude. barbu, princ. 20. Am iuţit toţi trei pasul, bănulescu, i. 70. Cînd bătea ceasul la trii, Ne jucam ca doi copii. jarnîk — bîrseanu, ». 300. Postul Paştilor se apropia, pînă în săptămînă albă mai erau numai două săptămîni din cîşlegi cran numai trei cu a brînzei. beteganui., p. p. 45. Trei, ploaia o ploua, Trei, vîntu-o bătea. balade, i, 433. Patru doftori lîngă tine: Unul să te lecuiască. Şi trei să te doftorească. folc. transilv. ii, 53. Cînd a fost la tri, o clăt'it cu tustrele, o. bîrlea, a. p. i, 138. Ori la unul, ori la trei, lot o luminare arde. zanne, p. in, 213. Unde sînt doi, cu el trei, se spune despre o persoană a cărei prezenţă nu este dorită. Cf. zanne, p. iv, 206. <0> (Popular; precedat de „toate“, la f., in forma trelc) Tu să-ncerci cu toate trele [leacuri]. coşbuc, p. i, 185. Toate trele se sileau să-i găsească o poreclă caraghioasă potrivită, rebreanu, i. 74. <0> Expr. A fi trei de o para v. par a3. Trei-trei = încet, anevoie. Încalecă pe mîrtoaga lui şi, trei-trei, mergea singur, ispirescu, l. 247. Gloaba se opintea, Negrea era repezit pe spate, şi încet, trei-trei, mergeau ceva mai repegior pînă la alt hop. săm. iv, 254, cf. dr. iv,.879. <$> C ompusc: Trei-păzeşti sau trei-păzeştcle = dans popular răspindit în Oltenia şi executat numai dc bărbaţi, cu ritm binar şi mişcare vioaie. Cf. i. cr. i, 155, ii v 288, xvi 14, gl. olt.; trei-lcşcşti sau trei-iişeştele = dans popular răspindit în nordul Moldovei şi executat numai de bărbaţi, cu ritm binar şi mişcare domoală. Cf. pamfile, j. iii, 16, varonf., joc. rom. n. 129, id. ». 151; trei-sus (id. ib. 151) sau (rei-pă-zi (id. ib.), trei-şi-trei (h iii 5) = numele unor dansuri populare (executate mai ales dc bărbaţi) nedefinite mai îndeaproape. 2. (Numărul abstract corespunzător) Cf. anon. car., LliX. MARS. 249, MAN. GOTT. 12, CLEMENS, LB, POLIZU, CIHAC, I, 288, DDRF, BARCIANU, ALEXI, \V., SCRIBAN, D. Hai să zîSem tri Să se facă patru, alexici, l. p. 203. O (Mat.) Regulă de trei v. regulă. Regulă de trei simplă v. regulă. Regulă de trei compusă v. regulă. 3. (Precedat de prep. ,,de“ şi urinat de „ori“ formează numeralul adverbial corespunzător) în tot anul dc trei ori să sfinţiţi mie praznic, po 255/28, cf. 256/ 16. Cînd le aduc săracii bani, ei i numără de doao şi de tre ori ca să nu să înşale (a. 1642). ccr 161/1. L-au sărit împăratul de trii ori cu calul, neculce, l. 14. Corbul ... de trii ori crăncăind. cantemir, ist. 82, cf. lb. La aceste poşte în ceasuri hotărîte, de trei ori pă zi să dau scrisori şi de trei ori să iau răspunsuri. golescu, î. 31. Cînd încungiuri într-o clipă De trei ori acest pămînt! alecsandri, p. i, 10. în poarta prăbuşită ce duce-n fund de munte, Cu cîrja lui cea vechie el bate de trei ori. eminescu, o. i, 93. Calul se şi scutură de trei ori. creangă, p. 195. Necumpătatul de zeu făcu noaptea aceasta să fie de irei ori mai mare decît celelalte nopţi, ispirescu, u. 16, cf. barcianu, alexi, \v. Cocoşi au cînlat de trei ori în noapte, blaga, poezii, 92. De trei ori le loveşte ciocanul: bang, bang, bang. stancu, d. 234, Şearpele ... să dele de trei ori peste 6802 TRl'.l2 — 57â — TREIERA* cap şi să făcu o nevastă frumoasă, reteganul, p. ii, 45, ci. zanne, p. ii, 557. ■4. (învechit; precedat de prep. ;,de“ şi urmat de ori“ formează numeralul multiplicativ corespunzător) întreit. De trei ori fu dat duhul ucenicilor de Hristos. coresi, ev. 193, cf. lb, barcianu, alexi, w. ,5. (Precedat de „cîte“ formează numeralul distributiv corespunzător) Cf. lb. Nişte păsări cenuşii zburau cîte Irei-patru deodată, bănUlescu, i. 80. Merg răgute tinerele, Cîte trei ori cîte patru, jarnîk — bîrseanu, d. 309. <0> (Cu valoare adjectivală) S-a tăiat fiecare pine în cîte trei bucăţi deopotrivă dc mari. creangă, o. 160. 6. (La f. pl.; precedat de „cite“, formează numeralul colectiv corespunzător) în cetate sîntem irei dame şi cîte trele avem cea mai mare dorinţă să aflăm cine eşti. voinescu ii., m. 76/17. îmi pare că încă le văz, cîte trele. alexandrescu, o. i, 111. Fetele ... se închinară respectuos şi ieşiră cile trele pe uşe. vissarion, b. 19. Voi, Savatină, Magdalină, Rujaiinăl ... într-un fedeleş de apă Cîle trele voi funda, marian, d. 272. O (Cu valoare adjectivală) Pentru trebuinţa Valahiii, să cheltuieşte dă la cîte trele ocnele pînă la 5.000.000 (3. 1811). doc. ec. 127. Cîte trele bîlciuri să vor aşeza pă raionul oraşului (a. 1843). ib. 785. Dintr-o lovitură îi tăiau cîte trele capelele, ispirescu, în dm. Apa se înălţase peste cîte trele prispele de un lat de palmă. CHiţiiŢEscu, or. 15. Vin cîte trele Graţii în cînţec de cobuze, ijillat, p. 197. 7. (Cu valoare de numeral ordinal) Al treilea, a treia. îl omorî în 3 zile ale lui iunie, şincai, iir. i, 17/9. D-abia pe la cinci, cînd ajunse acasă, îşi aminti că dăduse întîlnire pentru ora trei tînărului transilvănean. rebreanu, r. i, 52. Batalionul trei, înainte! camil petrescu, u. n. 311. Abia pe la ceasul trei, Lumi-nată-p. funduri, zarea Parcă-şi legăna spinarea, pa-Raşchivescu, c. ţ. 164. II. S. m., s. n. 1. Semn grafic care reprezintă nu- mărul trei1 (I l);p. ext. desen, figură in forma acestui semn. Gf. costinescu. Un trei rău făcut, scriban, D., cf. DL, DM. 2. Notă (I 5) cuprinsă intre notele doi şi patru Curgeau, 'cu nemiluita, valurile de treiuri. ciauşanu, r. scut. 15. între două ,,treiuri“, unul la matematică şi altul la grecească, klopştock, f. 205, Cf. scriban, d. Ai să iei întotdeauna numai trei la limba română l a striţ'dt la el tătuţu. arghezi, c. j. 13. a A primit doi de trei. — rar, I) trele, (II,m.) Irei, (n.) treiuri. — Şi: (învechit şi regional) tri, trii, (învechit) tre, (regional) trîl (păcală, m. r. 515) num. card., s. m. ■— Lat. tres. TREI2 num, ord. v. treilea, TREÎ3 vb. IV v. trăi. TRÎIASPRĂZEACE num. ord. v. treisprezecelea. TRfilASI’REZEACE num. ord. v. treisprezecelea. TRÎIER1 s. n. I. Treierat1 (1). Locuri de trier (a. 1741-)., uricariul, xxi, 328, cf. costinescu. Vorbea necontenit de. trier, de culesul păpuşoilor, gane, n. ii, 192. Trecea cu gîndu.1 de la seceriş la trier şi de la trier la culesul viilor, slavici, o. i, 213, cf. ddrf. Udatul ... se face seara, în ajunul zilei de treier, pamfile, a. r. 202. palul se întrebuinţează la ... treier, pr. v, 98. A luat singură frînele gospodăriei, , . . slînd strajă ne-deslipiţă la seceră şi la treieri, c. petrescu, r. dr. 240. Gospodarii înşiraseră caii la treierul orzului, sado-vean®, o. xi, 275, cf. scriban, d. O mare importanţă trebuie dată organizării ariilor de treier, scînteia, 1952, nr. 2 385. O Expr. (Regional) A băga la trier pe .(cineva) = a-i cere socoteală cuiva pentru ceva; ,a certa aspru pe cineva. Cf. zanne, p. v, 642. + (Regional; concretizat; în forma trier) Năsadă (1) (Vălcani — Sînnicolau Mare), alrm şn i h 54/47. 2. F i g. (Prin nord-vestul Munt.) Alergătură. udrescu, gl. Ce treier v-a găsit, mă, în mijlocul casei ? Ieşiţi afară! id. ib. Vai de picioarele mele, cît treier am treierat eu astăzi! id. ib. — Pl. : treiere. — Şi; (învechit şi regional,) trier, (regio-na])trăier (com. din jdiqara—lugoj),trilr (alr i 921/536) s. n. — Post verbal de la treierai. TREIER2 s. n. v. trlor. TREIERĂ1 vb. I. Tranz. 1. (Folosit şi absol.) A separa seminţele cerealelor de restul plantei (în , trecut prin batere cu îmblăciul, prin călcare cu caii sau cu boii etc., iar astăzi cu ajutorul batozelor sau al combinelor); a îmblăti. Să neştine trieră, spre a lui nădeajde să se hrănească, coresi, l. 309/5. Şi trierară şi făcură trii oboroac(e) de grîu (a. 1780). gcr ii, 62/ 32, cf. KLEIN, d. 488, budai-deleanu, lex., clemens, lb. Cel mai bun mijloc de a să feri scuturarea seminţelor este de a clădi mănunchile în stoguri pe cîmp şi a le triera acolo cu caii. i. ionescu, c. 122/9, cf. polizu, costinescu, cihac, i, 289. I se urîse cu această goană rotocolilă, întocmai ca alergăiura cailor cînd treieră la arie. odobescu, s. iii, 254. Şi cînd ajunse acasă, Chirică trierase, vînturase, măcinase. creangă, p. 160, cf. ddrf, dame, t. 56, barcianu, alexi, w., puşca-riu, et. wb. 164. Nu-i trebiiiră perechi de boi, nici plug să are, . . . nici arie să aducă să puie snopii, nici să-i treiere, ap. tdrg. Prin unele părţi din Ardeal ,,a îmbiaţi“ şi ,,a treiera“ sînt două cuvinte sinonime, pamfile, a. R. 198. Rbmăşcanii ce ară şi seamănă toamna, seceră.şi treieră vara. delavrancea, o. ii, 19, cf. şăineanu, d. u. Eu sînt lohan, maşinistul. Tot griul de pe lanurile acestea eu li treier, sadoveanu, o. vii, 307, cf. scriban, d. Vedeţi aria asta unde treieră atîta lume? preda, î. 10. [Boii] cu picioarele treiărau, Cu nările vînturau. teodorescu, p. p. 140. Ei au adunat la ji-tărie dejma de la fiecare om .. . Apoi in loc s-o triere, i-au dat foc. şez. i, 261, cf. viciu, gl., com. marian, alr i 924, ib. 923, alb sn i h 74, alrm sn i h 61, a ix 3, 4, 6, mat. dialect, i, 139. Surugiii le-a minat, Ş-au minat, cît au minat, Isprăvind de treierat, Ş-a rămas nevînturat. folc. mold. i, 264. Să nu legi gura boului care trieră (= să nu laşi flămînd pe cel ce-ţi munceşte), biblia (1688), 1441/20, cf. zanne, p. i, 328, 459, 692. Albişorii trieră, Socolaiul mătură (Dinţii şi limba), gorovei, c. 135. <> Refl. pas. într-un ceas se treieră 59 snopi, cr (1832), 552/6. Iepele mereu fugea ... Şi grîul se triera, alecsandri, p. p. 389. [Griul] să pune pe arie, Să trieră de cai. şez. ii, 86. Sî Iriirî cu caii şî cu maşina, alr i 924/412, cf. alrm sn î h 61/414, a iii 5. <0> F i g. Mii de valuri senine, strălucite . . . treieră aria mării încet şi melodios, eminescu, n. 13. Vînturi treieră stejarii Şi-i zmuncesc. arghezi, vers. 77. <0> Maşină de treierat — batoză. în Bavaria s-au aflat o maşină (unealtă) de treierat, prin care într-un ceas se treiră 59 snopi, cr (1832), 552/6. Sînt foarte bune maşinele de treierat, de secerat. i. ionescu, d. 333. Larmă maşinilor de treierat se auzea ... ca un bîzîit necurmai de bondar, agîrbiceanu, s, 421. Npu venit în fabrică, de la vreo maşină de treierat. arghezi, s. ix, 105, cf. alr sn i h 83/723, alrm sn i h 62/723. 0> Expr. (Umblă) parcă treieră la mărăcini v. mărăcine^ + (Prin nordrvestul Munt.) A călca (ceva) în picioare, a strivi, a zdrobi. Cf. alr sn v h 1 360/728. Afurisiţiţ de cîini au treierat cînepa. udrescu, gl. 2. Tranz. şi intranz. F i g. A umbla din loc în loc, a umbla (mereu sau întruna) de multe ori; a cutreiera. Tot oraşul colinda, Treiera şi vînlura. heliade, o. i, 234. Pentru dînsu-n toată vremea drumurile treiera, pann, p. v. ii, 59/18. Astă noapte le-o zărit Gheorghi a Saflei, trierînd salu. alecsandri, t. 701. Prin meleaguri trierînd. contemporanul, iii, 126. Vreau prin cuget Universul să-l străbat in înăl-ţime, Să-l măsor In adlncime şi să-l treier In lărgime. MACEDONSKI, O. I, 272, cf. DDRF, BUL. FIL. VII—VIII, 6809 trëièM6 — Si& — TREILEA 114. Dar întii dă-mî pe murgu Să mai colind pămîniu, Să mai trier ca vîntu. sevastos, c. 301, com. din STRAJA — RĂDĂUŢI, Cf. ALR SN V h 1 433, MAT. DIALECT. i, 139. Toată noaptea a treierat nişte cai prin porumbi şi pe livezi, udrescu, gl. — Prez. ind. : treier ,şi (regional) treierez (a iii 17, iv 5). — Şi: (învechit şi regional) trieră, treiră (ai.r sn i h 74/728), (regional) trâîeri (n xvm 137, alr i 924/792, 896, ib. 925/5, alr ii 5 315/2, alr sn i h 74/2, a i 26, iţi 4, 12, ix 1,: 2), triirô vb. I, trieri (prez. ind. triereşc alr i 925/280) vb. IV. — Lat. tributare. TREIERĂ2 vb. I v. triora. TREIERĂR subst. (Regional) Trior (1) (Mică- sasa — Mediaş), alr sn i h 89/.141. — Pl.: ? — Treiera2 + suf. -ar. TREIERÂRE s. f. 1. Acţiunea de a treiera1; treierat1 (1). Cf. lb. Despărţirea seminţelor din paie se face . ■. prin trierarea cu caii. i. ionëscu, c. 182/24, cf. POLIZU, COSŢINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. 2. F i g. Cutreierare, ddrf. — PI. : treierări. — Şi : (învechit) trierăre s. f. —, V. treiera1. TREIERAT1 s. n. 1. Acţiunea de a treiera1 (1) ; operaţie de separare a seminţei cerealelor de restul plantei; treier1 (1), treierare (1), treieriş (1), (rar) tre-ierătură (!)• Vor fi multe ploi, .. . drept aceea să se grăbească cu săceratul şi trăieratul. calendariu (1814), 74/21, cf. lb, polizu. 35 lei pentru treierat. I. lONEspu, d. 132, cf. ddrf, damé, t. 56. Curtea .. . era plină cu boabe de grîu de la trăierat. marian, ins. 14, cf. alexi, w. Treieratul pe arie începe, ca şi orice muncă mai mare, tot într-o zi de luni. pamfile, a. r. 201, cf. şăineanu, d. U., scriban, d. Cu o zi înainte de treierat .. . veneam d-aici. preda, î. 20. Umblase cu unghiile dale cu roşu şi la secerat şi la treierat, v. rom. noiembrie 1964, 29. 2. Perioadă de timp în care se treieră1 (1) ; treieriş (2), (regional) treierişte (2). Cf. barcianu, scriban, d., dl, Îdm. — Pl.: (rar) treieraturi, polizu. — Şi: (învechit şi regional). trăierăt, (regional) trierăt (com. din tran-silv. ) s.n. — V. treiera1. TREIERÂT2, -Ă adj. (Despre cereale) Care a fost supus operaţiei de treierare (1), care a fost supus treieratului1 (1). în urma focului nu a rămas cenuşă, ci pînea treierată gala. şez. i, 261. — PI. : treieraţi, -te. — V. treiera1. TREIERĂTOR, -OARE adj., subst. I. Adj. Care treieră1 (1). cade. II. Subst. 1. S. m. Persoană care se ocupă cu treieratul 1 (1) cerealelor. Un om ave ... patru trierători (a. 1750). gcrii, 62/32, cf. i. ionescu, c. 5/18, polizu, COSŢINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. Căuta pe Stoica sau pe Gavrilă, dintre morarii şi treie-rălorii băgaţi la fabrică, aromezi, s. xi; 107. 2. S. f. Maşină de treierat1 (1) ; batoză. Am văzut curgînd din treerătoarea dumitale un bob foarte frumos. ghica, s. 551, cf. barcianu. Cărucioarele■ ce duceau griul de la ţreierătoare la hambar erau sparte, d. zam-firescu, v. ţ. 65, cf. alexi, w. Treierătoarele cu abur, de cari se fâlosesc azi şi sătenii de prin multe sate. ap. TDHG, cf. NICĂ, L. VÀM. 244, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D. Cîntă treerătoarea Hore noi dimineţii, Creşte fremătătoarea Bucurie a vieţii ! deşliu, g. 39, cf. alr sn i h 83, alrm sn i h 62. <0 Secerătoare-lreierătoare v. s e c e r ă t o a r e. 3. S. f. (Regional) Tăvălug folosit la treierat1 (1) ; val. Caii poartă după dînşii, mai ales la treieratul ovă- zului, un sul de piatră cu şase praguri care se nutneşle tăvăluc, . . . treierătoare. pamfile, a. r. 207, cf. cade. — PI.: treierători, -oare. — Şi: (învechit, II 1) trie-răt6r, -oârc, trierătâriii, -oăre (lb) s. m. şi f., (regional, II 2) trierătoâre (alr sn i h 83/325) s. f. — Treiera1 + suf. -(ă)tor. TREIERĂTtJRĂ s. f. (Rar) 1. Treierat1 (1). Cf. POLIZU, COSŢINESCU, SCRIBAN, D. 2. (Cu sens colectiv) Treieriş (3). Treierătura din arie. scriban, d., cf. sci. 1964, 388. — Treiera1 -f suf. -(ă )tură. TREIERAI s. m. pl. v. trierei. TREIERî vb. IV v. triora. TREIERÎŞ s. n. 1. Treierat1 (1). Cf. lb. Tocma pe vremea treierişului era. pann, h. 41/11. Sîntem pe vremea treierişului. d. zamfirescu, v. ţ. 33., cf. alexi, \v. în fitece vară, după ce isprăvea treierişul, îşi băş-căluia griul in două. conv. lit. xliv2, 78. Treierişul este o lucrare care trebuie făcută îndată după seceriş. scînteia, 1952, nr. 2 902. în prezent, se munceşte intens la treieriş. ib. 1965, nr. 6 693. 2. Treierat1 (2). Da-voi ploaie în vreamea ei, şi pămîntulu-ş va da grîul său, şi leamnele luncilor da-ş-vor rcdul său şi va ajunge trierişul vostru, coresi, ev. 459. Şi va apuca voao treirişul culesul şi culesul va apuca sămînţa. biblia (1688), 902/56, cf. costinescu, ddrf, barcianu, şăineanu, d. v., scriban, d. 3. (învechit; cu sens colectiv) Recoltă treierată; (rar) treierătură (2). Creade-vei că-ţ va da ţie sămînţa şi va aduce ţie trierişul? biblia (1688), 38Q1/57. 4. F i g. Umblet, alergătură, udrescu, gl. Aiîta treieriş ce-am avui eu astăzi, vai de picioarele mele; am dat roată la trei sate I id. ib. — Pl.: treierişuri. — Şi: (învechit) treiriş, trieriş s. n. — Treiera1 + suf. -iş. TREIERÎŞTE s. f. (Regional) 1. (Cu sens ’colectiv) Cantitate de cereale pe care şi-o oprea proprietarul batozei sau al cailor cu care se treiera1 f1)- Cf. DDRF, MAT. DIALECT. I, 237, GL. OLT., UDRESCU, GL. 2. Treierat1 (2) (Aliman — Cernavodă). Cf, h ii 240. în arie, toamna, oamenii au obiceiul de a da iarbă la oi (mai cu samă cînd e timp mai frumos) şi aşa urmează pînă cînd vine a doua treierişte. ib. — Treiera1 + suf. -işte. TRfilFĂ s. f. v. tniîă3. TRfilI num. ord. v. treilea. TR1ÎILE num. ord. y. treilea. TREILEA, TRÎIA num. ord. (Cu valoare adjectivală ; precedat de arţ. „al“, „a“) 1. Care se află între al doilea şi al patrulea; (învechit) ţreti (2). A treia dzi . ■ . veatrila corăbiei lepădămu, cod. vor. 88/2. Cîntare a treia, psalt. 319. Iară al treilea praznic . . . prăznuia în luna lu răpciuni. coresi, ev. 144. Capu al treile de sfinţie (a. 1560). cuv. d. bătr. ii, 103/17. A treia oară încă fu tărrdăsă şi născufe-ciorul. po 99/16. Treimeş şi a treia scriptură (a. 1600). cuv d. bătr. ii, 44/7. Al trelea cuvînt şi învăţătură pentru iubirea de argint (a. 1642). ccr 160/11,. Pînă în zilele al trilui Cazimir Crai. m. coştin, ap. gîdei. De la al treile ceas păn al noile ceas. dosoftei, v. s. octombrie 45v/13. Încălecînd pre al triile cal, au silit de au îmbărbătat oastea sa. n. costin, l. 587. Grigorie Vodă se gătea să purceadă cu mare vîlfă, de al triile rînd, în Ţeara Muntenească cu domnia, neculce, Let.2 ii, 205. Iară a triia tagmă şi ceale mai ţie gioş praguri... le ţinea jiganiile şi păşirile, cantemir, i. i. i, 33, cf; anon. car. Era plin de bucurie, Luînd 6824 TREILEA - 5A6 - ÎREISt>REZE(ÎE a trăie domnie (a. 1771). GCR ii, 112/20, cf. lb. Al treilea cînl ai lai Jung. marcovici, c. 5/15. Cavalier al Cruţii Svintului Stanislas al 3-lea clas (a. 1842). doc, ec. 768, cf. polizu, costinescu. Cînd era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, căzind, se izbi de o poartă de aramă, eminescu, p. l. 5. A treia zi cătră sară porneşte şi el. creangă, P. 198. Dete şi cu a treia săgeată. ispirescu, i.. 8. Apoi începu un duo pe coarda a treia ş-a patra, delavrancea, t. 47, cf. ddrf, a letci, w. A treia zi sosi poruncă să ia tot muntele cu-asalt. voi-culescu, P. i, 38. După ce şi-au bocit bărbaţii de-al doilea şi de-al treilea, s-au astimpărat pe Ungă oşteanul cel vechi, sadoveanu, o. xviii, 236. Era beat turtă şi a treia zi la prînz. arghezi, s. xi, 24. Nu vorbeşte la persoana întîi, ci la persoana a treia, călinescu, c. o. 77. A treia zi şi-a-nchis coşciugul ochilor de foc. blaga, poezii, 75. I-a băgat în cap că există în viaţa bărbatului şi o a treia înflorire, vinea, l. i, 391. Istoricul roman Titus Livius avea ca al treilea nume Pa-tavinus. graur, n. p. 92. Secolul al treilea î.e.n. ist. l. rom. i, 42. Nu mi-ar fi bănat, Dacă s-ar fi măritat De-aici al treile sat. alecsandri, p. p. 303. De la noi a treia casă Tot suspină-o preoteasă, jarnîk — bÎr-seanu, D. 10. A treia zi după scripturi (= prea tîrziu). Cf. zanne, p. i, 22. A treia zi înfierbîntat v, î n f i e r-b S n t a t. A treia zi după înfierbinţeală v. î n f i e r-b i n ţ e a 1 ă. 0> (Cu aglutinarea articolului posesiv) Din clasa treia pînă la vagonul de dormit, conversaţiile se reduceau la repeţirea cuvînlului ,,căldură“, teodo-reanu, M. ii, 201, cf. scriban, d. Ai un cap de înmor-mintare de clasa treia, nu-mi placi! vinea, l. i, 241. O (învechit şi popular; cu lipsa acordului sau cu amestec de forme) A treia folos (a. 1607). cuv. d. bătr. ii, 102/1. Den a treia ceas pănă a noa ceas. do-softei, v. s. septembrie 36v/6. Strănepotul mieu iaste spiţa al treilea, pravila (1814), 109/19. Au orînduil husarilor din al 3 devizie ca să descalecc. ar (1829), 30/5. Dau voie unei al treilea persoane a să amesteca. Marcovici, d. 167/8. Ni să porunceşte de către slăpînire ca să facem al treilea catagrafie (a. 1843). doc. ec. 782. Se naşte o al treile iubire, conachi, p. 294. A triilia om. diaconu, vr. XCIII, cf. alrsn vi h 1 787. A triile dzî ci faci preutu? o. bîrlea, a. p. i, 290. O strigat pin-a triili; uarî. id. ib. ii, 63. O Logofăt al treilea v. logofăt. 0> E xpr. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe planul al treilea v. plan. <0 (Cu elipsa substantivului determinat) Întîi apostolii, ai doilea prorocii, ai treilea învăţătorii, coresi, ev. 317. Şi să aibă trei podure: unul dedesu.pt, altul în mijloc, al treile în verhu. po 28/20. Ai treii sămt carii nu numai la nuntă ce nu vrură să margă, ce şi slugile uciseră. varlaam, c. 236. De va treace sudalma şi la alt obraz, alunce acela de al treilea (al trei mold.) obraz poate să .. . pîrască, prav. 226. Dragoste, c,area în trei chipuri să împarte. ..., a treia penlru fapte, biblia (1688), [prefaţă] 6/ 30. Al treile . .. : Desfătasă curtea măriii-sale. budai-deleanu, t. v. 29. Iar al triile prea puţină vreame im rămîrie de odihnă (a. 1820). cat. man. i, 87, cf. doc. ec. 755. Puse tarniţele şi desagii pe cai .. ., legîndu-i frumuşel cu căpăstrul pe cel al doilea de coada celui întîi,. pe cel de-al treilea de coada celui al doilea, pe cel de-al patrulea de coada celui al treilea, cum îi leagă muntenii, creangă, a. 23. Uneori, vagonul de a treia e un adevărat bîlci. i. botez, b. i, 197. A treia e Madona de Rafael visată, pillat, p. 31. Fără a fi epuizai antinomiile sadoveniene, să amintesc ... o a treia. v. rom. septembrie 1970, 4. Al treilea daca-mi bea, Marcul, măre, se-mbăta■ balade, ii, 69. Unde mănîncă doi, mai poate mînca şi un al treilea, zanne, p. iii, 626. c—i Cind doi se ceartă, al treilea cîştigă. <> (învechit şi popular; cu lipsa acordului sau cu amestec de forme) A treii sînt aceştia de astădzi. dosoftei, v. s. octombrie 70v/12. Veniţi, fraţilor, la cerescul must, Să ne bucurăm bindu-l ş-închinînd: De sete un păhar, altul pentru gust,  treia de chef. budai-deleanu, t. v. 98. Şi a treilea . . . scoate . . . bani din pungă, jipescu, o. 70, cf. diaconu, vr. XCIII, alrii/i mn 32, 2 186/2, 8, 27, 29, 272, 705, 762, 769, ib. 2 187/102, 316, alrsn vi h 1 787. 2. (La f.; urmat de „parte“, formează numeralul fracţionar corespunzător, indicînd o treime dintr-un tot) Dau den avuţiia lor a treia parte săracilor, coresi, ev. 303. Românii abia au a treia parte între reprezentanţii ce ar trebui să aibă. fm (1861), 92, cf. ddrf. Umbla ţara jumătate Şi Moldova a treia parte, jarnîk — bîrseanu, d. 18, cf. alr sn iv h 937. — Şi: (popular) trielea (alr sn vi h 1 787), (învechit şi regional) trélle, tríuea, trille, (învechit) tre-lea, tréii, trila, trăie, trilui, (regional) triea (a ix 5), trîilca (alr sn vi h 1 787/130), tría (ib. iv h 937), trei num. ord. — Trei1 + -lea. TRÉILER s. n. Remorcă cu platformă joasă, cu care se transportă obiecte grele. Cf. m. d. enc., dex. — PI.: treiiere. — Şi: tráiler s. n. — Din engl. traiter. TREIME s. f. 1. A treia parte dintr-un întreg; (învechit) trimirie, (regional) treiţă. Cf. lb. Vom lua triimea, patrimea a înmulţitului. asachi, e. i, 28/21. Este respins cu pierderea unei treimi din soldaţii săi. MAIORESCU, D. II, 76, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., tdrg, şăineanu, d. u., cade, scriban, D. Activitatea sa literară umple mai bine de o treime de veac. blaga, z. 97. O treime din oraş este destinată parcurilor, stancu, u.r.s.s. 203, Din venitul ei .. . să ne mulţumim cu o treime, vinea, l. i, 255, cf. alr sn iv h 937. 2. Grup de trei persoane care se prezintă ca o unitate. V. triadă, trinitate. Cf. costinescu, ddrf. Despre această treime [Trahanache, Fatfuridi, Brînzo venescu], Trahanache zice: ,,Noi trei sîntem stîlpii puterii“, giierea, st. cr. i, 341. Alături cu Dostoievski şi Tolstoi, Turgheniev formează treimea impunătoare a romancierilor ruşi. petică, o. 423, cf. şăineanu, d. u., cade. Ştii tu, frate, că treimea o duce din ce în ce mai rău ? sadoveanu, ap. tdrg, cf. scriban, d. Eu treimei n-am slujit, Slobod pînă am trăit. reteganul, in. 28. + (în religia creştină, mai ales în sintagma Sfinta Treime) Uniune spirituală mistică a celor trei persoane sau ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Duhul Sfînt) reprezentînd un singur Dumnezeu; troiţă (1). dex. — PI.: treimi. — Şi: (învechit şi regional) trlime, (regional) trăime (scriban, d., alr sn iv h 937/36) s. f. — Treii + suf. -irne. TREMISTE vb. III v. trimite. TREINŢĂ s. f. v. treiţă. THEIÓR s. m. v. trior. TREIRÁ vb. I v. treierai. TREIRÎŞ s. n. v. treieriş. TREISFETlŢE s. f. pl. v. trlsletlte. TRÉISPCE num. cârd. v. treisprezece. TRÉISPREACE num. card. v. treisprezece. TRÉISPRECE num. card. v. treisprezece. TRÉISFRECELEA, -CEA num. ord. v. treisprezecelea. TRÉISPREZECE num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între doisprezece şi paisprezece. 1, (Cu valoare adjectivală) Majoritatea deputaţilor clasei boierilor proprietari mari, în număr de treisprezece deputaţi, s-au crezut datori a apăra . . . drepturile proprietăţii, kogălniceanu, s. a. 160. Ia, poate să am vreo treisprezece ani. creangă, p. 148. O scroafă ... a făcut treisprece purcei, sbiera, p. 294. Două- 6837 REISPREZECELEA — sai — TRELA sprczece meserii, Treisprezece sărăcii ( — cine se ocupă de prea multe lucruri deodată, nu realizează nimic temeinic). Cf. cade, zanne, p. v, 407. (Cu elipsa substantivului determinat) Şi alţi treispreace. do-softei, v. s. octombrie 94r/26. Cine cunoaşte treisprezece? teodorescu, p. p. 253. Cînd o ieşît cu copurile .. ., odată i-o tăiat trisprţce. o. bîrlea, a. p. i; 373. 2. (Numărul abstract corespunzător) Cf. clemens, LB, POLIZU, DDRF, ALEXI, W., SCRIBAN, D. 3. (Precedat de prep. „de“ şi urmat de ,,ori“, formează numeralul adverbial corespunzător) Cf. lb. t=3 Gongul a bătut de treisprezece ori. 4. (Precedat de „cîte“, formează numeralul distributiv corespunzător) Stau tn grupuri de cîte treisprezece. (Cu valoare adjectivală) Fiecare a primit cîte treisprezece mere. 5. (Cu valoare de numeral ordinal) Al treisprezecelea, a treisprezecea. Ioan Boltand ... la 13 zile ale lui ianuarie scrie că ... şincai, hr. i, 40/13. în cîte 0 fi astăzi? Uneori, mi se pare că în unşpce ... Ăm pierdut toate socotelile. O fi treişpe, o fi paişpe. sebas-tian, t. 82. — Şi : (învechit, rar) trclspreace, (regional) trisprezcce (bl vi, 210, alr i 223/536, alr sn vi h 1765), triispre-zece (bl vi, 210, alr sn vi h 1 765), trîisprezece (ib. h 1 765/130), tréispreee, trispreee, triisprece (ib. h 1 765/386), tréispce (alr i 222/748, 940, 980, alr sn vi h 1 765/682), treişpe num. card. — Trei1 spre -f zece. f TREISPREZECELEA, -ZECEA num. ord, (Cu'valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al“, ,,a“) 1. Care se află între al doisprezecelea şi al paisprezecelea. Pentru a treiasprădzeace pricină ce mieşureadză giudeful certarea, prav. 290, cf. polizu, ddrf. în al treisprezecelea veac, . . . limba de pămînl joasă a fost ruptă, sadoveanu, o. ix, 295, cf. scriban, d. O (înve#hit; cu lips^ acordului) In a treiaspre-dzeace an a împărăţiei lui Roman, dosoftei, v. s. octombrie 45T/35. •$> (Cu elipsa substantivului determinat) Dar al treisprăzecele ce face? sbiera, p. 294. 2. (La f. ; urmat de „oară“, formează numeralul adverbial corespunzător) A treisprezecea oară. i.b. — Şi: (învechit) tréiasprezeacc, tréiasprâzeace, (regional) tréisprecelea, -cea (polizu), (familiar) treispe-lea, (f.) trelşpea num. ord. — Treisprezece -f -lea. THÉIST s. f. v. trestie. TRÉISTE s. f. v. trestie. TRÉISTIE s. f. v. trestie. TRI5IŞPE num. card. v. treisprezece. TRÉ^PELEA, TREIŞPEA num. ord. v. treisprezecelea. TREÎŢĂ s. f. (Mold. şi prin Transilv.) Treime (1). Vreo două treiţi din teritoriul lor. sbiera, f. s. 134. Temîndu-se ... că nu vor avea ... majoritatea calificată de două treiţi. id. ib. 2:15. — Pl.: treiţi. — Şi: (regional) trcinţă (lb), triiţă (alr sn iv h 937/365) s. f. — Trei1 + suf. -iţă. TREIÛNGHI s. n. v. trfungM. TREIZÉCELEA, -ZÉÇEA num. ord. v. treizecilea. TREIZËCI1 num. card. (Adesea în componenţa unor numerale cardinale compuse) Numărul care, In numărătoare, are locul între douăzeci şi nouă şi treizeci şi unu. 1. (Cu. valoare adjectivală; de obicei precedă substantivul determinat, de care este legat prin prep. „de“) De treizeci de ai fiind, Hristos boteză-se. coresi, ev. 509. Treidzeci de siclnşi de argint să-i dea. po 249/ 22. Aceaia giudecată nu să cade să fie desăvîrşîtă, pănă nu vor freace treidzeci de dzile. prav. 256. Că mai mult de cu vo treidzăci, patrudzăci de oameni n-au vinii de la Ţarigrad. neculce, l. 133. Alexandru intră în calarc cu treizeci de mii de oameni, alexandria (1794), 72/8. Gîndeai cum că are un corn de ţară Sau doar vreun ţinut cu triizăci de şale. budai-deleanu, t. v. 125, cf. aristia, plut. în patruzeci şi şase de ani, treizeci şi trei de bătălii, două fără izbîndă şi treizeci şi una de biruinţi. delavrancea, o. ii, 14. .S'ă fi tot avut treizeci de ani. agîrbiceanu, s. 140. Eram treizeci de lunari, . . . Ungă două cupole de lunuri neisprăvite. topîrceanu, o. a. ii, 8. Descoperea un simplu camarad, tuluindu-l ca acum treizeci de ani. c. petrescu, c. v. 104. împuşcau cîte treizeci ... de prepeliţe, bra.escu, 0, a. ii, 94, cf. scriban, d. Să lot mai trăieşti încă treizeci de ani. călinescu, c. o. 96. Nici unul nu avem peste treizeci de pogoane, v. rom. octombrie 1934, 19. La treizeci şi trei de ani mă port ca un băieţandru. vinea, 1. i, 13. Treizeci de copii îmbrăcaţi in alb. barbu, princ. 16, cf. alr sn vi h 1 769. 0> (în componenţa unor numerale compuse, în forme contrase) în vorbire apar forme contrase ca douăşpatru, treişcinci. form. cuv. i, 204. Aci s-a pomenit cu treize şi trei dă zmei în juru lor, o. bîrlea, a. p. i, 163. <$■ Compus: (Bot.) treizeci-de-arginţi = pana-zburătorului (Lunaria annua). borza, d. 101. (Cu elipsa substantivului determinat) Treizeci carii vor aduce rod, spăsenie priimi-vom. coresi, ev. 303. Ucis de o bîrnă la cutremurul din treizeci şi nouă. camil petrescu, o. ii, 94. Nu-ţî ajunge. Nici şaisprezece, nici douăzeci . . , Nu, nici chiar treizeci, vinea, l. i, 367. De la douăzeci şi cinci la treizeci îl însoară o babă; iar de la treizeci înainte numai dracu îi vine de hac. zanne, p. iv, 397. <0> Compus: (regional) treizeci-şl-una = numele unui joc de cărţi. Cf. h iv 12. 2. (Numărul abstract corespunzător) Cf. lex. marş. 249, MAN. GOTT. 12, CLEMENS, LB, POLIZU, DDRF, ALEXI, W. 3. (Precedat de prep. „de“ şi urmat de „ori“, formează numeralul adverbial corespunzător) Cf. lb. A trecut pe acolo de treizeci de ori. 4. (Precedat de „cîte“, formează numeralul distributiv corespunzător) Merg cîte treizeci în rînd. <$> (Cu valoare adjectivală) Au primit cîte treizeci de lei. 5. (Cu valoare de numeral ordinal) Al treizecilea, a treizecea. Volumul treizeci. — Accentuat şi: (regional) triizeci (alr sn vi h 1 769). — Şi: (popular) trizici (alr i 1 277/552, alr sn iv h 934/219, ib. vi h 1 769, accentuat şi trizeci ib.), triizeci, (învechit) trizece (aristia, pluţ.) num. card. — Trei1 + zece. TREIZECI2 num. ord. v. treizecilea. TREIZECILEA, -ZECEA num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al“, „a“) Care se află între al douăzeci şi nouălea şi al treizeci şi unulea. Dumeneca a treidzeci. varlaam, C. 504, cf. LB, POLIZU, CADE, DL, DM, DEX. — Şi: (învechit, rar) treizecelea, -zicea (ddrf), treizeci num. ord. — Treizeci1 + -lea. TRfiLA adv. (Popular; în expr.) A umbla treîa--lela = a umbla lela, v. 1 e 1 a. Umbla trela-lela în puterea iernei. creangX, a. 85, cf. id. gl,, şXineanu, d. u., scriban, d. Cînd o zărea umblînd trela-lela printre straturi ..., lăsa orice ar fi avut în mînă. v. rom. ianuarie 1966, 54. + (Substantivat) Gură-cască, pierde-vară. Cf. şez. viii, 161, ciauşanu, gl. — Şi: trelea adv. ciauşanu, gl, — Din ngr. Tp¿Xka „nebunie, demenţă“. 14 .->■ c; 263 36 6850 trelea1 — 582 *- TREMUR TRÉLEA1 adv. v. treia. TRÉLEA2 num. ord. v. treilea. TRELEBlNĂ s. f. v. tulichină. TREMATÓD s. n. (La pi.) Clasă de viermi laţi, paraziţi, cu corpul turtit, în formă de frunză, acoperit cu ventuze şi cirlige care servesc la fixare; (la sg.) vierme din această clasă (Trematoda). Gălbeaza . . . e un trematod. simionescu, f. r. 445, cf. dn!, m. d. ENC., DEX. — PI.: tremalode. — Din fr. trématodes. TRÉMÁ s. f. Semn diacritic întrebuinţat în ortografia unor limbi, format din două puncte care, puse orizontal deasupra unei vocale, arată că aceasta trebuie pronunţată fie ca o unitate de sine stătătoare, fie ca o valoare modificată. Cf. polizu, ddrf, bar- CIANU, ALEXI, W., V. MOLIN, V. T. 65, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., M. D. ENC., DEX. — PI.: treme. — Din fr. trema. TREMĂNDAU s. m. v. trămindău. TREMBURÁ vb. I v. tremura. TREMENTÍN s. n. v. terebentină. TREMÉS s. n. v. trimis2. TREMESĂTtJRĂ s. f. v. trimiţătură. TREMÉTE vb. III v. trimite. TREMÉTERE s. f. v. trimitere. TREMÍS s. n. v. trimis2. TREMÍTE vb. III v. trimite. TREMIŢĂT0R, -OÁRE adj. v. trimiţător. TREMIŢĂT0R1U, -OÁRE adj. v. trimiţător. £ TREMIND, -Ă adj. (Neobişnuit) Care tremură, şovăielnic, nesigur. Precum călătorul, prin munţi rătăcind,. . . La slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de vint . ■ ■ Aşa şi speranţa c-un licur uşor, Cu slaba-i lumină păiindă, Animă-nc-odată tremindul picior, De uită de sarcini, de uită de nori, Şi unde o vede s-avintă. eminescu, o. i, 11. — PI.: treminzi, -de. — Din it. tremendo. TREMÎNDĂ vb. I v. tămuida. TRÉMOL s. n. v. tremolo. TREMOLÁ vb. I. T r a n z. A rosti (ceva), a vorbi cu tremolo; a tremoliza. Cf. gheţie, r. m. — Prez, ind.: tremolez. — Şi: treinulă vb. I. gheţie, r. M. — Din it. tremolare. Cf. lat. tremulare. TREMOLÁT, -Ă adj. (Rar; despre glas, voce) Cu tremolo; tremolizat. Îşi relevă glasul piţigăiat, tremolat, în contrast cu agresivitatea ei baritonă de toate zilele, călinescu, e. o. ii, 248. — PI.: tremolaţi, -te. — V. tremola. TREMOLÍT s. n. Silicat natural de calciu şi de magneziu care se prezintă sub formă de cristale de culoare albă. Cf. barcianu, cantuniabi, l. m. 118, DN2, M. D. ENC., DEX. — PI.: ? — Şi: tremolită s. f. barcianu, alexi, •w., cantuniabi, l. m. 118. — Din fr. tremolite. TREMOLÎTĂ s. f. v. tremolit. TREMOLIZÁ vb. I. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) A rosti, a vorbi cu tremolo; a tremola. Şi adăugă tremolizînd: Economie, Horalio, economie! vinea, l. i, 65. Te recunosc, tremoliză ea, eşti umbra lui. id. ib. ii, 168. — Prez. ind.: tremolizez. — Tremolo + suf. -iza. TREMOLIZÁT, -Ă adj. (Despre glas) Cu tremolo; (rar) tremolat. Glasul i-era tremolizat şi răguşit, vinea, l. i, 39. — PI.: tremolizaţi, -te. — V. tremoliza. TRÉMOLO s. n. 1. Tremurătură uşoară produsă la executarea unei note muzicale prin repetarea rapidă a acesteia cu un instrument sau cu vocea. Pentru tine, adoralo, Vreau să-mi cînt de azi încolo Bucuriile-n tremolo Şi tristeţea-n pizzicato, topîrceanu, m. 56, cl'. cade, scriban, d., dn2, dex. <> F i g. Urcă, ca-ncetul. Un tremol sinistru de vini năbuşii, macedonski, o. i, 140. 2. Vibraţie, tremur al vocii produs de o stare emotivă, afectivă etc. (Prin analogie) Şi ca tremol în glas. emoţionant . . . p. constant, r. 189. Recită poezia . . . cu urlete, în tremoluri patetice, t. popovici, s. 111. — Accentuat şi: tremoló (dex), tremólo (scriban, d., scl 1960, 39, 4¿, dex). — PI.: Iremolouri (scl 1960, 46). — Şi: (rar) trémol s. n. — Din it. tremolo. TREMORÁ vb. I v. tremura. TREMPELÉU s. ni. v. trămpălău. TREMŢĂR0S, -OÂSĂ adj. v. zdrenţăros. TREMŢER0S, -OÂSĂ adj. v. zdrenţăros. TREMŢUÎ vb. IV v. zdrenţui. TREMŢURdS, -OÂSĂ adj. v. zdrenţăros. TREMULA1 vb. I v. tremola. TREMULA2 vb. I v. tremura. TRÉMUR s. n. 1. Mişcare involuntari, uşoară şi repetată a corpului sau a unei părţi a corpului, provocată de frig, de frică, de emoţie, de o boală etc.; tremurare (1), tremurat1 (1), tremurătură (1). tremurici (1), (regional) tremureală, tremuri'ş. Cuprinzîndu-l Iremurul frigurilor, au fost silit a să acoperi, drăghici, r. 135/22. De-al genei tale gingaş tremur Atîrnă viaţa mea de veci. eminescu, o. i, 211. Pe babă o şi apucă un tremur de spaimă, creangă, p. 84. Şi-a prins-o tremurai de ciudă, Şi simţea suindu-i sîngele-n obraz. coşbuc, p. i, 252. Eu simt că-n lung şirag de lacrimi Se sfarm-al genei mele tremur, goga, poezii, 34, cf. şăineanu, d. u. Era albită, Cu un tremur al miinilor înăsprite de munci grosolane, c. petrescu, c. v. 358. ll apucase un fel de tremur nervos, bart, e. 76, cf. scriban, d. Zici c-a apucat-o seara, cu tremur şi sudori. călinescu, c. o. 104. Străduindu-se să-şi stăpînească tremurul fălcilor, izbuti să gîfiie, arătînd uşa. galan, b. i, 12. Tremurul uşor şi întrerupt de mai nainte continua cu tresăriri şi şovăieli delicate, vinea, l. i, 90. Incercînd să-şi oprească . . . tremurul maxilarului, h. lovinescu, t. 134. Cum se mătură gunoiul din casă aşa să se măture fiorile, tremurUe, frigurile, marian, na. 144. <$> (Prin analogie) Cîntăreţul îşi întovărăşeşte recitativul c-o . . . mlădiere de cimpoi, şi cu un tremur de lacrimi, sadoveanu, e. 15. Copiii se uitară în ochii tătuţului şi tremure de lacrimi nestăpînite s-au ivit. în luminile lor. arghezi, c. j. 173. O F i g. Eu, cu Iremurul inimii mele, abia mă strecuram de ici-colo. sadoveanu, o. ii, 644. Fără să-ţi bage frica şi tremurul in oase, Sălbălăciunea-n codru prin vînt că te miroase. arghezi, c. o. 59. Viori sint femeile, Tremur în palme răsfrint. blaga, poezii, 285. Arta poetului, . . . unind Iremurul sufletului cu vibrarea luminii, v. rom. iulie 1969, 72. + Fig. înfiorare pricinuită de o emoţie puternică; fior. întră tremuri (cutre muru v, d) în oasele meale. psalt. 322. Feciorul de tremur şi de TREMURA — 583 TREMURA frică au adormit în bisearică (a. 1647). gcr ii, 41/6. Atuncea, ieşind de grabă fugiră de la mormînl că era cuprinse de tremur şi de mirare. N. test. (1648), 03v/29. Şi trcmurul vostru şi frica voastră să fie preste toate herile pămintului. dosoftei, ap. gcr i, 266/31. Cu mare frică, cu neîncetat tremur şi cu nespusă groază să nu sc clătească. cantemir, ist. 28. Uneori un tremur fioros o apuca, negruzzi, s. i, 27. Şi-acea caterincă-fan-fară, îmi dete un tremur satanic, bacovia, o. 45. Cum n-am înţeles Tremurai lorslrîns? voiculescu, poezii, ii, 183. O L o c. adj. (învechit, rar) Iu tremuri = înliorat, tremurat2 (1). Cu inima în tremuri, au îmbrăcat pruncul, n. costin, let. i a, 48/17. ■<>> Loc. adv. Cu tremur (sau, învechit, tremuri) = tremurind, înfiorîndu-se. Şerbifi lui £>[u]ninedz<îu cu frică şi vă bucuraţi cu Irămuri. psalt. hur. 2r/5. Lucraţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă lui cu cutremuri (tremuri h). psalt. 3. Galbeni, înmărmuriţi, aşteptam cu tremur minula liolărîtoare. gane, n. i, 165. 2. Clătinare uşoară şi repetată a unui luciii; oscilaţie; legănare; tremurare (2), tremurătură (2). O adevărată fanfară de sunete pornea pe uşile deschise, . . . dînd tremur frunzişului negru, vlahuţă, d. 4. E toamnă ■ ■ . senin, aeroplane vuiesc în aer; în tremurai lor uşor, pare că rîd şi absorb aer pur. bacovia, o. 234. Şi tremurul cel proaspăt de arini, Senin ca rîul de senin, In pieptul tău de-acuma va cînla. pillat, p. 121, cf. scriban, t>. + Mişcare a apei In unduiri uşoare; încreţire. Apele-ncreţesc în Iremur străveziile lor feţe. eminescu, o. i, 142. Pălăria singură porni la vale, cumpănindu-se după tremurul şi înmlădierile undelor, sadoveanu, o. vi, 608. Lacul Tei, ca malurile lui verzi, puţin umblate, îşi întindea tremurul de platină al valurilor în soarele după-amiezii. beniuc, m. c. i, 465. + F i g. Licărire, sclipire. Mă-ntorc din drumurile mele, Străin mereu rătăcitor, Arzînd sub tremurul de stele, petică, o. 75. Parcă se năzărea pe culme, în tre-murul luminii, un lan mare. camilar, 4c. p. 49. 3. (învechit şi regional) Zguduitură, cutremur de pămînt. Preimi ei tremuri (cutrem u r v, d) şi topiră-se toţi ce viu în Hanaanu. psalt. 311. Cînd amu apuse soarele, mare somn vine pre Avraam şi iaca tremur şi mare întunearcc vine pre el. po 51/10. Din toate părţile şi marginile pămîntului . . . tremuri, cutremuri, lunete, trăsnete ■ . . scorniră, cantemir, ist. 169, cf. alr ii 2 465/349. 4. Vibraţie a glasului sau a unor sunete; tremurare (4), tremurătură (3), (rar) tremurici (3). Gtasul Măriei avea cîleodată ca un tremur de jale. sadoveanu, o. v, 78. Toate istorisite cu sfişielor tremur în glas. c. petrescu, a. r. 35. Ecoul impresiilor de atunci ... îl descoperi şi astăzi, ... în tremurul emoţionant al glasului său cînd îţi vorbeşte de aceste lucruri, v. rom. ianuarie 1954, 195. Plutea în aer ca un tremur de violoncel sugrumat, vinea, l. i, 225. Nu-mi pot ascunde încă mînia, încordarea, amărăciunea, nici tremurul glasului, v. rom. decembrie 1966, 48. — Pl.: (rar) tremure şi tremururi (polizu), (Învechit şi regional) tremuri. — Şi; (rar) trămur s. n. cade. — Postverbal al lui tremura. TREMURĂ vb. I. I n t r a n z. I. (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“, care arată cauza) A face mişcări involuntare, bruşte şi repetate, provocate de frig, de frică, de o emoţie, de o boală etc.; (rar) a turtura. Tremurain ca mlădiţele. psalt. hur. 96T/18. Cutremuraiu-me (tremuraiu h, m - a m scuturat d) ca nuialele. psalt. 237. Pururea tremura trupul lui şi nu avea tărie den virtutea lui. coresi, ev. 58.încheietura genunchiului de va tremura, multe cuvinte reale veri auzi. paraclis (1639), 262. La cine iaste ■ . . obrazul îmflat şi mănule tremură: la beţivi, cheia În. 90r/7. Cînd s-au întîlnit cu oastea nemţască, tremura de frică, neculce.’l. 355, cf. anon. car., lex. mars. 249. îngălbeni şi începu a tremura (a. 1760). gcr it, 74/4, cf. clemens, drlu, lb. Sunetul acestor cuvinte l-au făcut să saie îndată, tremurind de frică, drăghici, r. 161/15. îmi tremură tot trupul, . . ., dar apoi iarăşi ce lucru bun se face în lumea aceasta fără osteneală? pr. dram. 125. Omul spăimîntat de moarte ar fi tremurat de frică, conachi, p. 268. Arghir tremura de frică, bărac, a. 36/3. Tremură de parcă îl găsesc toate năbădăile, pann, p. v. iii, 52/14. Rideamde dînsul că şede ca o fală mare cu ochii plecaţi şi, cînd vorbeşte cu femeile, tremură. negruzzi,s. i, 63. Viscolul frămînlă lumea I... Turmele tremură, alecsandri, p. iii, 13. Şi de frig la piept şi-ncheie tremurind halatul vechi, eminescu, o. i, 132. Aşa tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul, creangă, p. 240. Plecă... simţind că îi cam tremurau picioarele, ispirescu, l. 9. Era ger, el era cam subţire îmbrăcat, şi-a tremurat toată noaptea. vlahuţă, o. a. i, 93. Şi-i tremura barba şi picioarele de părea că-l scutură toate năbădăile, rev. crit. i, 277. Apoi el scoase tremurind Din traislă-i un cuţit de-oţel. coşbuc, p. i, 231. Că aşa tremurai eu la Şerbeanca, înlr-un şanţ, că eram un băietan. delavrancea, o. ii, 95. Scoase scrisoarea din plic cu degete iremurîiul şi numără repede bancnotele ce erau înfăşurate într-însa. rebreanu, N. 61. Pe-o creangă tremură de frică Un pui plăpînd dc rîndunică. topîrceanu, o. a. i, 342. Sînt un moşneag, dar încă nu-mi tremură mîna. c. petrescu, c. v. 289. Mamei ... îi tremură trupul. sa.hia, n. 49. Cum tremură braţul pe coarne, căci lutul cleios ţine fierul, voiculescu, poezii, i, 30. îl ţintuieşte groaza şi tremură deodată, pillat, p. 28. Toată noaptea tremurăm ghemuiţi sub pardesiuri. ralea, s. t. i, 253. Observă însă că mîinile şi buzele îi tremurau, v. rom. septembrie 1955, 118. Tremur de frig, doctore, numai de frig. vinea, l. ii, 152. Se cernea seara şi tremuram lingă mama. labiş, p. 19. Tremura de frică, barbu, princ. 60. A ieşit apoi din încremenirea aceea şi a început să tremure uşor, neslăpînil, de încordare şi neputinţă nemărturisită, v. rom. octombrie 1964, 55. Ochii îi sticleau cu mînie şi mîinile-i tremurau, ib. martie 1971, 62. Pentr-un pic de sărutat Toată noap-tea-am tremurat, jarnîk — bîrseanu, d. 377. Nu vezi cam tremur din tot trupul şi tare mi-i frică, sbiera, p. 308. Tremura, ca frutiza pe spatele şarpelui, reteganul, p. v, 6. Potera sla-ncremenilă, Tremurind toată de frică, Nime nu-ndrăznea să puste, Nici de pe loc să se mişte, balade, ii, 417. E, maică, dă la mine puţin, dă la Dumnezău mult ! — ¿/■emu/'în[d] mîna şi-i dă cadou — acolo. o. bîrlea, a. p. i, 192. li tremură mîna de milostenie sau îi tremură mîna de mult ce a dat de pomană, se zice, în bătaie de joc, despre un om zgîrcit. Cf. zanne, p. ii, 782, 783. O Tra nz. f a ct. Şi sub buza mea fierbinte Geana dulce să ţi-o tremuri. vlahuţă, s. A. i, 30. Ce-lînfricoşează? Ce- i tremură?!, cr. tu, 144. Tomşa nu zise nimic; îşi tremură mîna pe lîngă buzduganul lui; apoi răsuflă greu pe nări. sadoveanu, o. v, 499. O (Prin exagerare) li tremurau vorbele-n gură. vornic, P. 102. Cin i-o puşcat om pumn în cap, i-o tremurat şî criili-n cap! o. bîrlea, a. p. i, 304. O (Cauza acţiunii devine subiect) Era puţin palid. O emoţie grea i se citea pe faţă şi-i tremura în degete. rebreanu, r. i, 295. Ura veche-i tremură pe buze. d. botez, f. s. 65. O Fi g. De line pămîntul tremură cu frică, Dealurile, munţii pier ca o nemică. dosoftei, ps. 50/7. Se pare că văzduhul chiar tremură de ger! alrcsandri, t. ii, 390. Vîntul tremură-n perdele, eminescu, o. i, 113. Satul .. . sub o ceafă străvezie, tremura uşor, se întindea şi se strîngea, ca şi cînd s-ar feri de îmbrăţişarea răcoroasă a dimineţii, rebreanu, i. 50. Numai cîteodată liniştea nopţii tremura de rîsul prea ascuţit al vreunei fete. v. rom. iunie 1955, 41. <0> E x p r. A tremura vargă (sau ca varga) v. v a r g ă. A tremura carnea pe cineva v. carne. A-i tremura cuiva nasul v. n a s\ A-i tremura cuiva dinţii In gură sau (regional) a tremura în dinţi = a clănţăni. Cf. alr ii/i li 40. Grozavă tremurătură, Ne tremură dinţii-n gură. folc. mold. i, 272. A-i tremura cuiva balamalele v. balama. (Regional) A tremura după ban = a fi lacom de bani, a fi zgircit. Lega paraua cu zece noduri şi tremura după ban. creangă, p. 3. 6886 TREMUtoA — 534 — tremura ■ 2; (Mai ales despre plante, frunze ctc.) A face o mişcare (oscilatorie) uşoară şi repetată.; a se legăna, a se clătina. Flori albastre tremur-ude în văzduhul tămiiet. eminescu, o. i, 85. După geamuri, tremur numa Lungi perdele încreţite, id. ib. 152. Tremură din vîrfuri plopi ca frunza rară. iosif, p. 58. în faţa prispei vor tremura arţarii Pestriţi şi va cînta cocoşul. Arghezi, v. 228. Sute de gondole iluminate de torţe tremură pe apă! camil petrescu, t. ii, 249. Cetina bradului tremură, tremură, tulbure, v. r. 40. Stejarii tremură-n broboadă, călinescu, l. l. 90. Şi spicele tremură arzind sub soare, beniuc, v. 55. La marginea peronului, in uriaşe pagini verzi, tremura gazonul. vinea, L. i, 53. Pădurea adormită de nopţi şi zile-ntregi, Simţi cum proaspeţi muguri ii tremură pe crengi. horea, p. 28. Parcă auzi afară cum tremură frunzele, speriate de vînt. v. rom. noiembrie 1964, 19. Iarba că se clătina, Frunza-n codru tremura, jarnîk — bîb-seanu, d. 310. <0> Tranz. fact. Cind vîntuieţu-adie, Cind pleopul a sa frunză o tremulă uşor ... Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vintu-n zbor. heliade, o. i, 187. în urma noastră Motrul, tolănit în spintecă-tura dealurilor ca un balaur ostenit, işi tremură solzii sclipitori în soare, vlahuţă, b. p. 69. E ramură-nver-zită de-o zi, pe care vîntul De cea dintîie dată o tremu-ră-ndrăgit. coşbuc, s. 30. Trei pruni frăţîni, ce stau să moară, îşi tremur’ creasta lor bolnavă, goga, p. 19. în dreptul ferestrei un cais tînăr îşi tremura frunzele. camil petrescu, n. 68. (F i g.) Linişte plutea peste marginea aceea de pădure, linişte uşoară pe care o tremura parcă strălucirea luminii, sadoveanu, o. iii, 569. 4 (Despre ape) A se mişca în unduiri uşoare; a se încreţi. Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, eminescu, o. i, 75. Lingă ţărmul tristei mări M-am oprit pe-o stîncă. Apa tremură spre zări, Verde şi adîncă. topÎbceanu, o. a. i, 61. Din lăptoc, pe sub roţi, tremură apa cu sunet de cristal, sadoveanu, o. iii, 92. Tremură aceeaşi apă ... La bătăile aceluiaşi ceas. blaga, poezii, 118. Pescarul e în apă ca oricînd Şi ca oricînd sudoarea-i pică-n boabe Şi cearcăne-are apa, tremurînd. jebeleanu, s. h. 11. 0> T r a n z. fact. Valuri de ape fantastice care-şi tremurau necontenit orbitoarea lor sclipire, sandu-aldea, ap. cade. (Despre lumini, umbre şi aer) .A se mişca repede şi intermitent; a juca, a licări. Ici şi colo pe luciul apei tremură stropi de lumină, vlahuţă, r. p. 16. Diamante şi rubine şi topazuri şi safire Tremură în mii de ape şi se bat în strălucire, iosif, patr, 62. Stelele trepiurau deasupra capetelor noastre, ibrăileanu, a. 88. Parcă tremura o umbră cenuşie în bezna completă. rebreanu, r. i, 227. Tot văzduhul tremura ca dogoarea de la gura cuptorului, galaction, o., a. i, 389. Cu cea din urmă rază ce tremură-n amurg, Se-ntunecă palatul. topîrceanu, o. a. i, '200. Ici — colo, prin vîlcele, prin văgăuni, tremurau lumini de pe la căsuţele de bîrne ale muntenilor, sadoveanu, o. vi, 504... în aerul curat şi limpede care tremură în zare, sub cerul senin şi,fără pată, Rodos apare ca o grădină fermecător alcătuită. babt, s. m. 46. O rază . ■. Şi-adună aripile şi se lasă tremurînd Pe-o frunză, blaga, poezii, 48. Cerul răcoros şi curat tremura alb peste dealurile şi salcîmii înalţi de pe: marginea satului, preda, î. 130. Aerul a tremurat tn jurul ei, colorîndu-se o clipă, vinea, l. i, 5. Şuviţe şovăitoare de lumină tremurau la curentul coridoarelor. babbu, pbinc. 79. <0> Tranz. fact. Luminările de ceară din sfeşnice îşi tremurau văpăile. sado-yEANU, ap. cade. Lumina, chioară de un ochi, tremură umbre fumurii, şţancu, d. 221. Oamenii ... s-au răspândit printre sloiuri stîrnind mulţimea pilcurilor de p.ăsări care s-au,desfăcut în aerul gros cu soare tremu-rlndu-l cu aripile lor cenuşii, bănulescu, j. 88. *3. (Despre pămînt) A se zgudui, a se cutremura. Qlăti-se şi 'tremurat fu pâm[în]iu/. psalt. hur. 11t/17. Glasul .:. rădică-se şi tremurat (cutremurat d, c’u’tî emurat h) fa pămîntul. psalt. 154. Munţii iată că irămură ■şi toate măgurile să clătesc (a. 1600— 1650). OCR i, 141/32. Uruind pe roţi de-aramă face clmpu-a tremura, macedonski, o. i, 105. Şi patru cai aleargă cu patru portărei, Topeşte-se pămîntul cum tremură sub ei. coşbuc, p. ii, 195. Cai năzdrăvani! ... Zburaţi ca gîndul, Să tremure Subt voi pămintul! beniuc, v. 14. Simţeau pămîntul tremurînd sub picioare. v. bom. ianuarie 1965, 47. O dată că-mi necheza De pămîntul tremura, teodorescu, p. p. 613, cf. albm sn ii h 626. O Tranz. fact. S-o dus lin ca vîntul Tremurîn pămîntul o. bîrlea, a. p. i, 211. <0> Refl. (învechit şi regional) Caută spre pămîntu şi face-l a se tremura (cutremură-se h). psalt. 217. Cerul de se-ntuneca, Pămîntul se tremura, teodorescu, .p. p. 33, cf. gorovei, cr. 462, alrm sn ii h 626. (Despre obiecte) O săptămînă încheiată casa a tremurat de gemete- şi vaiete, rebreanu, i. 56. Şt ploaia începuse dintr-odată, cu trăznete mari, de tremurau geamurile, v. rom. noiembrie 1964, 26. Şi-ncepu a se jura, Biserica tremura, jarnîk — bÎrseanu, d. 241. Biserica tremura, Icoanele lăcrima, balade, ii, 42. 4. (Despre sunete, melodii) A vibra; (despre glas) a avea tremur variaţii de ton (din cauza unei emoţii). Şi-n aerul cel curat al serei tremurau din palat cîntece mîndre şi senine, eminescu, p. l. 5. El auzi prin aerul nopţii tremurînd notele dulci ale unui clavir. id. ib. 36. încet răsunetul de clopot Se risipeşte tremurînd. vlahuţă, o. a. i, 29. Zgomotul orăşelului tremura blînd, înăbuşii în văzduh, cu sfiala unui zumzet de stup harnic, rebbeanu, n. 155. Cîntecul tremura pe strune ca un bocet, sadoveanu, o. i, 56, cf. scriban, d. Tremură prelung în glas întrebarea de-i aievea Astă clipă de popas, blaga, poezii, 218. Tremură glasul mătuşii Uţupăr ..., cînd îi aminteşte de fapte petrecute demult. stancu, d. 9. <0> T r a n z. fact. Buzele ei tremurau o rugăciune, eminescu, g. p. 50. [Ciocîrlia] cîntăreaţa luminii ş-a muncii îşi tremura melodia în cerul înalt. sadoveanu, o. vi, 174. <0> (Cauza acţiunii devine subiect) Căutînd să-şi gîtuie emoţia care-i tremura glasul, c. petbescu, c. v. 158. Atîta durere înăbuşită tremura in vorbele acestea cu înţeles ascuns, că n-am îndrăznit a-l mai întreba nimic, bart, s. m. 24. 5. F i g. A fi cuprins de o emoţie puternică; a se înfiora de spaimă, a se îngrozi, a se înspăimînta. lacob iară tare se spămintă şi tare tremura, palia (1581), 130/15. Tremoraiu în frica ta, dzi de {/iudeţu (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 215/14. O, laconilor, . .. tremură toţi de voi. herodot (1645), 485. Tremură că vor fi făcuţi robi. ist. am. 80r/12. împăratul, .. . tre-murînd de apropiarea unei primejdii aşa mari, trimise soli ca să ceară pace. văcărescul, ist. 257. Atît de mult împăratul asupra lui tremura, Cit străşnici tot palatul nu cumva a-l supăra, pann, p. v. ii, 5/22. Boierii însă tremurau. Ei aveau două mari cuvinte a fi îngrijiţi, negruzzi, ,s. i, 142. Nu cuteza a te pune cu mine; tremură de răzbunarea mea. filimon, o. i, 112. Tremur cişd mă gîndesc că poţi fi prins, fm (1862), 62/2. ,Toţi zmeii din lume Se-nchină l-al meu nume, Tremură şi se-nchină. alecsandri, p. i, 65. Tu, ce nu temi furtuna şi durerea, De ce să tremuri la a mea privire? eminescu, o. iv, 108. îmi tremură inima în mine de frică! creangă, o. 288. Tremuri de sentinţă şi te-ngrozeşti de ea? macedonski, o. i, 250. Cînd mă arăt tremură o ţară! i. negruzei, s. vi, 34. Cu ochii-n jos, şi tremurînd De lupta ei, tîrziu şi greu Rosti sfioasă: ,,Cînd“? coşbuc, p. i, 281, cf. bab-cianu. în faţă unui revolver nu tremur, delavrancea, h. t. 48, cf. alexi, w. Să tremure cel ce cu mine Una s-ar crede-n puteri şi cutează-mpotrivă să-mi steie. murnu, i. 8. în jurul lui divanul, boierii, tremurînd. pillat, p. 23. Dorim bineledar tremurăm de canoane. călinescu, c. o. 95. Inima ei de soră tremura, aştep-tînd o vorbă de-a lui. camil petrescu, o. i, 590. Tremurînd că n-o să vii Umblam pe străzile pustii, paras-chivescu, c. ţ. 15. Inima lui ... tremura de frică. babbu, princ. 101-. O E x p r. A-i tremura cuiva sufletul sau a tremura sufletul In cineva = a-i fi teamă. Oricit ti tremura sufletul, îşi păstra aparenţa de linişte şi hotărîre. rebreanu,- r. ii, 235. Crezi că mai e vremea cînd tremura sufletul în nbi numai cînd ţi-auzeam numele? v. rom. aprilie 1954, 47. ^ Tranz. fac t. 6886 TREMURARE — 585 — TREMURĂCIOS (Cauza acţiunii devine subiect) Mă tremură durerea cînd văd că ie topeşti Cu dorul tău! coşbuc, s. 81. O Refl. Tremure-se tot în lumeţ Cît va fierbe sînge-n mine! alecsandri, p. ii, 48. O T r a n z. (învechit; complementul indică obiectul care provoacă spaimă, groază) Şi Egipetul din Africa-i tremură vitejia [sultanului]. văcărescul, ist. 260. Mare-npărat sultan Mehmed şi mic tot într-o vreme, Căci, unde toţi-l tremura, ajunse ă-a se teme. id. ib. 268- <0 (Cauza acţiunii devine subiect) Bucuria îi tremura în inimă, mereu vie şi stăpînitoare. rebreanu, i. 80. (Prin analogie) [La Caragiale] fiecare pagină tremură de emoţie, pentru că ea e rezultatul unei emoţii şi trebuie să ne emoţioneze, gherea, st. cr. ni, 115. <0 (Prin analogie) Şi apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace; . . ■ Tremura înspăi-mîntată marea de-ale lor corăbii, eminescu, o. i, 147. Tartor, de vedea, Biciu-n mînă-l loa, O dată că-mi pleznea, Marea trămura. bala.de, i, 447. — Prez, ind.: tremur. — Şi; (învechit) trămura, tremulá, tremorá, (regional) trímurá (alr i 1 258/1, 28, 30, 35, 49, 75, alrm i/i h 139, alr sn vii h 1 899, a in 16), trimurá (alr i 1 258/214, alrm i/i h 139, alr ii 4 381/386, alr ii/i h 87/365, alr sn vii h 1 899/ 365), tremburâ (gcr ii, 280, alr i 1.258/337), trăm-burá (alr i 1 258/249, alrm i/i 139), trîmburâ (alr i 1 258/112, alrm i/i h 139, alr ii/i h 40/2, ib. h 87/2, alb ii/i mn 53, 2 307/2, alr sn vii h 1 899/2, mat. dialect, i, 270), Irlmburá (alr i 1 258/107, alrm i/i h 139/107) vb. i. — Lat. tremulare. TREMURÁRE s. f. Acţiunea de a tremura. 1. Cf. tremura (i); tremur (1). Cf. drlu, lb. Bătrîneţele ... îl îmbrăcasără cu haina tremurării. GORJAN, H. IV, 120/26, cf. POLIZU, COSTINESCU, barcianu, alexi, w. O ciocîrlie se saltă în tremurarea aripilor în neclintit albastru, sadoveanu, o. iii, 224. Lipsa ruşinii ochilor şi a tremurării mîinilor. cĂli-nescu, c. o. 94. Pe cobză se pot obţine . . . melodii, sunetele lungi fiind ţinute prin tremurarea penei pe coarde, alexandru, i. m. 116. Cînd am depus jură-mîntul, n-am putdt să-mi stăpînesc tremurarea mîinii de emoţie, v. rom. iunie 1965, 20. + F i g. înfiorare, cutremurare (din cauza unei emoţii puternice). Boie-rii-n tremurare, Dau slujbe-n gînd lui Dumnezeu. coşbuc, p. i, 196. Mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii! rebreanu, n. 250. 2. Cf. tremura (2); tremur (2). Cf. ddrf. Era de ajuns o molcomă tremurare de vînt prin iarbă, ori un freamăt de frunză îngălbenită şi ochii mi se umpleau de lacrimi.păun-pincio, p. 125. Şi rozele muriră pe marmoră stelată, Plecînd petale roşii cu blîndă tremurare. petigX., o. 72. Nu se simţea nici cea mai uşoară tremurare de vînt. sadoveanu, o. vi, 543. Momeala se lasă în copcă mai jos şi mai sus şi prin tremurarea uşoară o vergii, vîn. peso, februarie 1964, 6. + Mişcare a unei ape în unduiri uşoare; înereţire. In inimă-mi bat umbre, şi tremurări de unde. voiculescu, poezii, ii, 93. O melodie dulce şi subţire ca o tremurare de ape cristaline, sadoveanu, . o. v, 603. + F i g. Licărire, sclipire. Prin geamurile petecite se strecoară leneşe cele din urmă tremurări ale amurgului, rebreanu, n. 136. Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, Vindecă de noapte steaua-n tremurare, i. barbu, j. s. 72, 3. (Regional) Cutremur de pămînt (Negreşti — Baiâ Mare), alr ii 2 465/346. 4. Cf. tremura (4); tremur (4). Ascultă-l tainic cum se stinge, Şi moare-acordul de pe urmă, Cum tremurarea lui se ţrînge Şi cum încetişor se curmă. goga, poezii, 245. Căută totuşi să se stăpinească şi întrebă cu o tremurare în glas. rebreanu, n. 60. Mi-ai spus (şi glasul tău era tremurare de vers): Cît mai avem de învăţat! tulbure, v. r. 44. — PI.: tremurări. — Şi (regional) trămurâre (alr i/i h 120/302), trlmuráre (ib. ti 120/96) s, f, — V. tremura. TREMUR ATI s. n. Faptul de a tremura. 1. Tremur (1). Cf. anon. car. Te urmăreşte săptămîni Un pas făcut alene, O dulce strîngere de mîni, Un tremurat de gene. eminescu, o. i, 189. Un zgomot de paşi pe scară, o vizită, o scrisoare, dădeau mîinilor lui slabe un tremurat supărător, vlahuţă, o. a. iii, 82, cf. ddrf, barcianu-, alexi, w., şăineanu, d. u., cade. Tremuratul m-a făcut să bănuiesc că femeia a avut un atac de malarie. călinescu, c. o. 104. O cuprinse un tremurat uşor. v. rom. noiembrie 1964,. 21. 2. (învechit, rar) Cutremur de pămînt. Tremuri (tremur d, cutremuri c2, tremuratul h) preimi ei. psalt. 91. 3. Vibraţie, vibrare. Un glas fericit . . . cînta şi vorbea după tremuratul uşurel al chitării. delavran-cea, v. v. 17. — V. tremura. TREMURAT2, -Ă adj. 1. Care tremură (1); tremurător (I 1). Cf. ddrf. Venise mama să mă vadă, Cu braţe moi şi tremurate mi-a-ncolăcit atunci grumazul. goga, poezii, 116. <0> (Adverbial) El mii de braţe goale le-ntinde tremurat, coşbuc, p. i, 134. Luminiţa atinse tremurat şi lung mîna lui Radu Comşa. c. petrescu, î. i, 16. + Fig. (Regional) înfiorat, frămintat. Firea vă e spăimîntată, Şi starea vi-i tremurată, se-vastos, n. 92. 2. Care se mişcă uşor; tremurător (I 2). Unii pe cerbi îi jupoaie de piele, dezvăluie carnea, Repezi o taie bucăţi şi o-nfig tremurată-n frigare, coşbuc, ae. 16. Flori sîngerii în vase se clatină, Urzii, Cu tremurate lujere spre uşi. v. rom. ianuarie 1965, 33. + (Despre lumini, astre etc.) Cu sclipiri uşoare şi intermitente ; care licăreşte, pîlpîitor. Luna le-ajută Drumul, şi seînteie-n larg tremurata-i lumină pe-adîncuri. coşbuc, ae. 131. Pe boltă stele tremurate purced sfiala să-şi aprindă, goga, poezii, 197. De umblă rătăcită vreo rază tremurată Pe lespedele albe aşterne dungi de sînge. petică, o. 172. Hangiul se arătă şi el în lumina tremurată, privind ţintă şi cu linişte pe oaspeţi, sadoveanu, o. vii, 357. 3. (Despre glas, vorbe etc.) Care tremură (4); nesigur, şovăielnic (din cauza emoţiei); tremurător (I 3). Se fărîma o jale blîndă în tremuratele cuvinte. goga, poezii, 90. Cîntecul ei pare o şoaptă tremurată. petică, o. 137. Parcă îi aude glasul tremurat: „Ai grijă de el şi ocroteşte-l“. rebreanu, n. 122. Eu am să scap de aici, spuse cu glas tremurat, c. petrescu, c. v. 175. Cu o voce miorlăită şi tremurată începu să ne întrebe. sadoveanu, o. iv, 148, cf. scriban, d. Şi tonul ăsta ascuţit şi tremurat ca de scapet în delir, vinea, l. i, 116. <$• (Adverbial) S-auzea-n departe tremurat cîn-tarea Buciumului jalnic, ca un psalm în vînt. coşbuc, p. i, 249. Nechează lung, tremurat. stancU, d. 319. 4. (Despre linii, scris etc.) Care nu are contururi precise; cu tremurături (4), cu sinuozităţi. Cf. scriban, d. Să prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! i. barbu, j. s. 82. Tremurată, fără contururi precise, o potecă îşi începe viaţa aici, odată cu primele pulsaţii ale Oltului, bogza, c. o. 92. Eu n-am să uit scrisoarea lui vreodată....... Scrisoarea lui cu slova tremurată, Ce-a scris-o în spital cu braţul stîng! labiş, p. 34. li zări tremuraţi prin ceaţa ploii şi prin albeaţa zăpezii, banulescu, i. 20. — PI. : tremuraţi, -te. — V. tremura. TREMURATIC, -Ă adj. (învechit, rar) Tremurător (I I). Geniinchile mele cele tremuratice au început a să îndoi supt mine. beldiman, n. p. ii, 48/22. — PI. : tremuratici, -ce. — Tremura + suf. -atic. TREMURĂCldS -O.ASĂ adj. (învechit) 1. Tremurător (I I). Cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. 2. Tremurător (I 3). Cf. gheţie, r. m., barcianu. — PI. : tremurăcioşi, -oase. — Tremura -f- suf. -ăcios. 6891 TREMURĂTOR — 536 — TREMURICI TREMURĂTOR, -OÂRE adj., s. f. J. Adj. 1. (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Care tremură O), care c cuprins de tremur (1); tremurat2 tremurlnd (1), (învechit) tremuratic, tremură ci os (1), tremuros. Ci. anon. car., lb. Bălind-o încel peste obraz cu degetele lui tremurătoare, o trimetea să se culce. VLAHUŢĂ, D. 136, ci. DDRF, BARCIANU, ALEXI, w., şXineanu, d. u., cade. Nu e o picătură de sînge in faţa lui, nici în buzele lui tremurătoare, brătescu-voineşti, v. 266. îi apucai amindonă miinile ei mici în mîinile mele tremurătoare, hogaş, m. n. 26. Putui să scriu citeva rînduri cu o mină tremurătoare, ba-covia, o. 249. Sorbea ca capu-nălţal şi cu nările tremurătoare mireasma văii. sadoveanu, o. v, 558, cf. scriban, D. Hai, ieşi Din cornoasele cămăşi! Scoate patru firişoare Străvezii, tremurătoare, r. barbu, j. s. 45. E linişte ca intr-un pustiu, ca şi cum numai noi am trăi, Îngheţate şi tremurătoare, demetrius, a. 287. Prietenii s-ar căuta cu miinile tremurătoare, h. lovi-nescu, t. 97. O F i g. Gîndul . . . îi licări, şters şi tremurător ca înlr-o aţipire de somn. vlahuţă, o. a. iii, 58. (Adverbial; urmat de prep. „de“ formează superlativul) Se făcea mîngîioasă ca o pisică şi tremurător de sfielnică, vinea, l. ti, 12. + F i g. Cuprins de o emoţie puternică; înfiorat, cutremurat. Pe calea de vecinicie, Veţi pleca sarbezi, tremurători. alecsandri, i>. n, 120. Plîngînd stingheră şi tremurătoare. VOICULESCU, POEZII, I, 16. 2. Care se mişcă, se clatină (uşor); tremurat2 (2). Cf. scriban, d. Plopii de pe haturi, tremurătorii plopi, Uscaţi şi frînţi la mijloc, păreau că vor să beie. labiş, p. 21. C-am să-i închin ea capul, C-un paloş tremurător. teodorescu, p. p. 101. + (Despi'c ape) Care unduieşte, se încreţeşte uşor. Ce cauţi unde bale luna Pe-un alb izvor tremurător . . . ? kminescu, o. i, 228. + (Despre lumini, aer etc.) Care se mişcă repede şi intermitent; licăritor, sclipitor. [Ascultaţi] în numele acestor nemuritoare şi în umbră tremurătoare focuri. mahcovici, c. 106/19. Şi raza argintie din stele desli-pilă ... Se duce de aprinde văpăi tremurătoare Iu albele şiraguri de rouă lucitoare, alecsandki, p. iii, 277. El asculla tremurător, Se aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător, Sc cufunda in mare. eminescu, o. i, 168. Slabe, tremurătoare licăriri clipesc, ca nişte ochi somnoroşi, vlahuţă, k. p. 15. Din oglinda apei, . ■■ ■ Răsar tremurătoare Luminile pribege. densu- a nu , l. a. 50. Cerul era curat, vînăl inchis, cu. stelele tremurătoare ca nişle picături de rouă. rebreanu, r. ii, 157 Cerul . . . părea o milră episcopală, uriaşă, bătută în stele tremurătoare, brăescu, v. 17. Acum le-asemeni unei stele Ce-a răsărit tremurătoare! voicu-lescu, poezii, i, 57. Lunca de mesteceni era toată verde, un verde gingaş, tremurător în lumina veselă, sadoveanu, o. iii, 125. O lumină aurie face flori tremurătoare Şi le-aruncă şi le prinde în mănunchiuri trecătoare. pill.at, p. 5. Cu razele ei albe luna Nu micşorează, ci tremurătoare Măreşte şi mai tare taina nopţii, blaga, poezii, 3. Acum am să văd în zarea tremurătoare siluete înalte şi subţiri de palmieri, stancu, k. a. iv, 394. Sar peştii in aerul tremurător, beniuc, v. 99. La lumina luminării, tremurătoare, lucrurile căpătau înfăţişări bizare, v. rom. iebruarie 1970, 85. 0> (Adverbial) Valurile loveau în chei şi stelele luceau tremurător, ttrînd dîrc de argint pe undele negre, dunăreanu, ch. 209. 3. (Despre sunete, melodii) Care vibrează; (despre glas) care arc variaţii de ton (din cauza unei emoţii), care este nesigur, şovăielnic; tremurat2 (3), tremurînd (2), (învechit) tremurăcios (2). Sunetul tremurătorului vestitor al vremii răsună in fundul inimii mele. mar-covici, c. 10/7. Auzi prin aerul nopţii tremurînd notele dulci ale unui clavir şi un lînăr şi tremurător glas de copilă adiind o rugăciune, eminescu, p. l. 3tj.Dei>arte-un fluier se aude, Un cinice aiurit, duios, Cc-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios, vlahuţă, s. a. i, j 130. Bădie! . . . zise ea cu glas tremurător, hogaş' m. n. 42. Abia ajung pînă la noi cîteva note tremură-tocue ale unei melodii dulci, bart, s. m. 28, cf. scriban, d. Glasul .... tremurător şi comic, . . . chemă. vinea, l. i, 69. II. S. t. Plantă erbacee perenă din familia grami-neelor, cu spiculeţe, muftiflore, lateral turtite, aşezate în panicule răsfirate; creşte prin păşuni , tufişuri şi poieni; (regional) berbeciiţ, fîlfîitoarc, iarba-cucu-lui, iarba-iepurelui, iarbă-tremurătoarc, lacrimile-lui-Christos, lacrima-miresei, măzăriche, parangin, părăsii), ploşnicioară, ploşniţar, semincioare, tremurici (8) (Briza media). Cf. polizu, baronzi, l. 146, ddrf, brand ZA, FL. 492, DAMÉ, T. 186, BARCIANU, ALEXI, W., PANŢU, PL., ŞĂ1NEANU, D. U., CADE, SIMIONESCU, FL. 128, SCRIBAN, D., BORZA, 13. 33, DEX. — PI. ; tremurători, -oare. — Tremura + sul’. - (ă)lor. TREMURĂTTÎMĂ s. f. 1. Tremur (J). anon. cab. Să i se dea [animalului bolnav] lot la al 4-lea ceas salpeter . . . pînă ce-i vor alina toate tremurălurile. CA LEND ARI U (1814), 186/15, cf. POLIZU, COSTINESCU. A scăpai dă tremurătură vasu din mină. jipescu, o. 101. Ceea ce munceşte acu pe Leiba, mai mult decît tremurătură frigurilor, este o ameninţare, caragiale, o. i, 35, cf. ddrf, BARCIANU, alexi, vi. Tremurătură aceea a pleoapelor deştepta imaginea celei mai de pe urmă înfiorări de aripi cu care se slinge o viaţă. săm. vi, 425, cf. bianu, D. s. Mîncărimea şalelor, boala cu tremu-rătură ■. . Această boală atacă alil berbecii, cil şi oile de orişice vîrslă. enc. vet. 574, cf. şăineanu, d. u., cade. Toţi îşi aţintiră privirile spre bisturiul din mina aceea meşteră, în care nu se vedea un pic de tremurătură. mironescu, s. A. 34, cf. scriban, D. Scrisul arată . . ■ o tremurătură accentuată, pariion, b. 82. Grozavă tremură/ură, Ne tremură dinţii-n gură. folc. mold. i, 272. + F i g. (Regional) înfiorare, cutremurare (Micăsasa — Mediaş), alr ii/i mn 53, 2 307/1-11. M-o-ncurajal şi pe mine trămurătura. ib. 2. Tremur (2). Tremurătură geamurilor unei ferestre. cade. Tremurălurile unei coarde, scriban, d. + Mişcare a unei ape in unduiri uşoare; încreţire. Glumele sale cădeau însă ca pietrele intr-o apă adincă — o tremurătură de o clipă şi apoi totul reintra in tăcere. ap. tdrg. Florile pluteau uşoare în văzduh, se încrucişau în tremurături de undă şi se lăsau leneşe pe covorul alb, sclipitor, sadoveanu, o. i, 458. 3. Tremur (4). I sc părea că Iremurăturile cinlecului ei umpleau bolta cerului, gîrleanu, l. 5-1, cf. cade, scriban, d. 4. Linie tremurată2 (4), contur sinuos. Linia aceasta cu încovoieturi şi tremurături mărgineşte . . . pereţii furioşi ai Văii Seci. ap. tdrg. — Pl.: tremurături. — Şi: (învechit) trămurătura, (regional) trlmurăttiră (ai.r i/i li 120/112) s. f. — Tremura + sui. - (ă jlură. TREMUREĂLĂ s. f. (Regional) Tremur (1). Mă luă nişte fiori, Din tălpi pînă-n supţiori, Şi la cap d-o şovăială La mîini d-o tremureală. mat. folk. 92. — Tremura + suf. -eală. TREMURÉLE s. f. pl. (Prin Ban.) Piftie; (regional) tremurici (5), tremurişte. Cf. ddrf, tdrg. — Tremura + suf. -el. TREMURîCE s. m. v. tremurici. TREMURÎCI, -CE subst. 1. S. n. Tremur (1). Cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi,' "w. Ai văzut căţei . . . care . . . au tremurici, dansează pe picioare, c. petrescu, î. ii, 56, cf. scriban, d. L-a apucai tremuriciul — ca pe epileptici — pe inspectorul Pttraschiv. stancu, d. 303. t-u prins decoraţia pe piept cu mina bîţîită de tremurici. v. rom. februarie 1954, 12. S-a prefăcut că 6897 28 THEM I.'RIND — 587 — TREN nu înţelege nimic din ciudatul tremurici al ministresei. VINEA, J,. II, 202, com. MARIAN, Cf. AUR i/l li 120. + (Regional; concretizat) Podoabă de pus în păr, eon-stînd dintr-o floare artificială sau dintr-un ac cu gămălie fixate pe o sîrmă în spirală, care o face să tremure. Cf. CADE, MOLDOVAN, Ţ. N. 85, DENSUSIANU, Ţ. H. 9, com. din straja — rădăuţi, ciauşanu, v. 205. + (Regional; concretizat) Podoabă la pălărie (aur n/605), constînd din ciucuri sau din mărgele cusute pe panglica pălăriei (ib. 3 354/791, ib. 3 276/791). 2. S. n. (Regional) Malarie. Cf. candrea, f. 144, 222- 3. S. n. (Rar) Tremur (4). Păi, utle, s-a omorît, răspunse primarul cam cu tremurici în glas. ap. tdrg, cf. CADE. 4. S.m. (Regional) Epitet depreciativ pentru un om care tremură tot timpul. Cf. lb, scriban, d., corn. MARIAN, MAT. DIALECT. I, 27. 5. S. n. (Regional) Piftie; (regional) tremurele, tre-imirişte. La lăsatul secului de carne nu se mânîncă piftie (tremurici). muscel, 27, cf. cade, scriban, d. 6. S.m. (Omit.; regional) Codroş; (regional) piep-tă,nus-dc-casă (Phoenicuras ochruros). băcescu, păs-166. 7. S. f. (Ornit.; regional) Codobatură (Motacilla alba) (Pui — Haţeg), alr i 1 042/118. 8. S. tn. şi f. (Bot.) Tremurătoare (II) (Briza media). Cf. păcală, m. r. 25, morariu, pl. 461, borza, d. 33, h xvii 226. 3, S. ni. Ciupercă necoinestibilă, gelatinoasă tremurătoare, cu spini moi pe faţa inferioară; creşte pe păniint şi pe trunchiurile putrede de brazi (Tremel-lodon gclalinosum). Cf. panţu, pi.., m. d. enc., dex. — Pl.: (m. şi f.) tremurici, (n.) tremuriciuri (pohzu, cade, ciauşanu, v. 205). — Şi: (regional) trămurici, -<•0 (densusianu, ţ. h. 9, borza, d. 33, viciu, gl., pascu, c. 225) snbst., tremurice (mat. dialect, i, 27) s.m., Irăinui'u- (l. costin, gr. băn. ii, 196) s. 11. — Tremura + suf. -ici. TREMURÎ1VI), -Ă adj. v. tremurîml. THEMIJHÎŞ s. n. (Rar) Licărire, sclipire. Să privim pe faţa apei Tremurişul ele văpăi, vlahuţă, s. a. i, 30. — Pl.: tremurişuri. — Tremura + suf. -iş. TREMURÎŞTE s. f. (Regional) Piftie; (regional) tremurici (5), tremurele (Urzicuţa de Sus — Băileşti). gl. olt. — Pl.: tremurişli. — Tremura + suf. -işte. r TREMURÎND, -Ă adj 1. Tremurător (I 1). Fiind . .. cam tremarînd, vrînd să-l lovască cu hangerul în păn-Hce, îl lovi în spală, herodot (1645), 158. Scrise c-o mînă treinurîndă. negruzzi, s. i, 28. Turnă încă un pahar şi, sorbind puţin dinlr-însul, îl deie lui Păturică cu mina tremurîndă. filimon, o. i, 141. Se uita spărios ... cu bazele tremurînde şi cu paşi şovăitori, eminescu, n. 62. Nervos, cu mîinile tremurînde. ardeleanu, d. 40. Cu mîinile tremurînde începu să culeagă din carne plăcile de plumb, sahia, n. 35. Pietrele se rostogoleau la vale scoase din pămînt de copitele tremurînde ce căutau un sprijin, vîn. pesc. septembrie 1961, 4. A umplu! paharele, încet, cu mîna ei ircmurîiidă. lăncrăn-jan, c. i, 22. + F i g. înfiorat, cutremurat. Tremurîndă şi cuprinsă de spaimă am ieşit, negruzzi, s. i, 54. Grădinarul ... se duse cu inima tremurîndă. ispirescu, l. 165. 2. Tremurător (I 3). Un viers de cijilec rătăcii Doinea în vorba-i tremurîndă. petică, o. 41. Cîntă, şi frunzele prinse în farmecul cîntării se leagănă incel sub impresia duioaselor note Iremurînde. id. ib. 285. Pl.: Irannrînzi, -de. — Şi; (regional) tmiliuiml, -ă adj. i.. rom. 1970, 70. — V. tremura. TREMURdS, -OÂSĂ adj. (învechit) Tremurător (X 1). Pasul cît de Ir emu ros ... a se poticni nu va avea. CANTEMIR, IST. 110, Cf. DDRF, BL V, 115, SCRIBAN, D. — Pl.: tremuraşi, -oase. — Tremur -f suf. -os. TREMURIJŞ s. n. (Regional) Tremur (1). Cf. scl 1977, 190, aur i/i h 120/960. — Tremura + suf. -u.ş. TRE1V s. u. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele şi puse în mişcare de o locomotivă; (Învechit şi regional) car de foc, ghezăş, ţug, (regional) maşină (I 1). Să ie sui în cel întîi tren, ... şi să te duci unde te trage inima, negruzzi, s. i, 331. Bacă pol, mă reped un moment pe la. Ploieşti între două trenuri. caragiale, o. vii, 168, cf. barcianu. Bun lucru-i şi trinu! Te sui în el, nici nu ţii de hăţuri, nici nu dai ca biciul, nici nu te-ngrijeşli că i-or cădea potcoavele, ci pafai-pufai, pufai-pufai .. . mironescu, s. a. 133. Tristeţea trenului ce pleacă Noi n-am trăit-o niciodată. minulescu, vers. 118. Trec umbre de oameni cu steaguri în mînă, — Şi trenul, năvalnic, s-aşterne la drum. topîrceanu, o. a. i, 233. Este un tren la miezul nopţii. c. petrescu, î. ii, 177. Au plecai două trenuri în sensuri opuse, sahia, n. 24. Dai din primărie în primărie, ca dintr-o mină în alta, cu tren, cu căruţă, călare, am ajuns în munte, voiculescu, p. i, 79. Trăim într-un veac în care trenurile şi automobilele brăzdează pămîntul. sadoveanu, e. 62. Departe pe zăvoaie un tren îşi pierde fumul Ca o năframă care se schimbă-n porumbei. pillat, p. 80. în zarea neagră a ferestrei se mai desluşea trenul în mers. arghezi, s. xi, 151. Licuricii ca lămpaşe Semne verzi dau spre oraşe Pentr-un tren care va trece Prin văzduhul mare, rece. blaga, poezii, 145. Trenuri trec în şiruri lungi pe malurile apei, cu locomotivele pufăind şi ca sute de capete omeneşti ivite la ferestre. bogza, c. o. 250. Trena! ... a trecut prin faţa gării şi, cîştigînd din ce în ce viteză, s-a înfundat în întuneric, legănînd numai în armă un ochi roşu. galan, z. r. 113. Fluierînd încet, . . . Se-ndepărlează trenurile-n noapte, jebeleanu, c. 20. Trenurile soseau şi plecau exact după orar. v. rom. martie 1970, 47, cf. dex. Auz trinu şuierîn, Eu rămîn în drum plîngîn. şez. iv, 137. I-a loat în roghie ca trinurile şi i-a dus.graiul, i, 217. Trinule, n-ai avea parte Be şuruburile toate. i. cr. iii, 113. Hai, Tinco, la Severin, Să tăiem calea latrin. pamfile, c. ţ. 189, cf. alr sn iii h 867, ib. li 870, ib. h 871. Trenule cu roate late, Nu mă-nslrăina departe, folc. transilv. i, 449. Să duc c-on tren tă d'e aor. o. bîrlea, a. p. i, 352. Tren personal (sau de persoane, de pasageri) v. personal. (Ieşit din uz) Tren fulger — tren care merge cu viteză foarte mare. Cf. cade. Tren de marfă (sau de mărfuri) = tren format din vagoane destinate transportului de mărfuri; mărfar (II). Cf. ddrf. Trenul de marfă se zăreşte: vine ca un zmea din poveste, sp. popescu, m. G. 28. Pe podul alb, ... un tren de marfă înainta, ca o omidă enormă şi leneşe, c. petrescu, s. 169. Şi-ace-leaşi agonii profane Schiţează orice tren de marfă. minulescu, vebs. 126. în gară, trenuri de marfă descarcă seînduri, var, ciment, olane, stancu, u.r.s.s. 109. Tren petrolier — tren special amenajat pentru a transporta petrol. Călătorisem aproape toată noaptea cu un tren petrolier, banulescu, i. 60. Tren mixt v. mixt. Tren sanitar v. sanitar. Tren rapid v. rapid. Tren accelerat v. accelerat. Tren direct v. direct. Mersul trenurilor v. mers1. E x p r. A scăpa (sau a pierde trenul) = a pierde, a scăpa o ocazie favorabilă, un prilej, o şansă. Cf. dl, dm. + (Regional; şi în construcţia de-a trenul) = numele unui joc de copii. Cf. pamfile, j. i, 61. 2. Convoi de vehicule, cu tracţiune animală sau mecanică, formînd o unitate de transport. Cf. ddrf, cade, ni-, dm, bkx. Tren regimentar = convoi de căruţe sau Tren fix = ansamblul roţilor dinţate fixate pe arborele intermediar al unui schimbător de viteză. Cf. dt, dex. 'Tren de laminor =an-sairitrlu format din cilindrii de lucru şi de sprijin, precum şi din dispozitivele de susţinere, de reglaj etc. ale unui laminor. Cf. dt, m. d. enc. Tren de aterizare == ansamblu de piese (bare de susţinere, roţi amortizoare şi frlne, care asigură deplasarea (rularea) pe sol a unui avion. Cf. ltr, der, dt, m. d. enc., dex. Tren de amerizare (sau de amerizaj) = ansamblul organelor care asigură deplasarea pe apă a unui hidroavion la decolare sau amerizare. Cf. ltr, dl, dex. 4. (Med. yet.; în sintagma) Tren anterior sau tren posterior = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal (de tracţiune). Un caz de paralizie a trenului posterior — spusese veterinarul cum l-a văzut. luc. vi, 146. Sălbăticiunea primeşte in trenul pos-, terior lovitura, insă îşi urmează fuga. sa.doveanu, o. x, 468. '5. (Rar; după fr. train de vie) Totalitatea elementelor de confort ale unei persoane sau ale unei familii; standard ridicat de viaţă. Dar cîşligînd la loterie .. . Atuncea poate-n gînd mi-ar trece Să ţin în Iunie tren şi căsă. macedonski, o. i, ,68. Nu trebuia să te însori dacă nu eşti în stare să ţii trenul unei femei. brXescu, o. a. i, 127, cf. iordan, l.r.a. 483. — Pl,: trenuri. — Şi: (popular) trin s. n. Din fr. train. TRENĂ vb. I. I n tran z. 1. (Despre acţiuni) A se desfăşura cu încetineală, a se tărăgăna, a lîncezi. Cf. Alexi, -w. Procesele succesorale trenează în general. cXlinescu, s. 173, cf. dn2. Lucruri care nu mai aveau nevoie să fie subliniate, . ■ ■ rememorări şi divagaţii, din pricina cărora piesa începe să treneze, v. rom. iulie 1970, 105, cf, M. d. enc. Un război ... a trenat miill, circa trei decenii, scînteia, 1979, nr. 11 393. 2. (Despre lucruri) A atîrna (prins sau suspendat de ,ceva), a se tîrî. Cu şezlongurile desfăcute, cu şalul Corinei trenînd pe unul din ele, terasa pensiunii are îîitr-adevăr ceva de covertă pustie, noaptea, sebastian, t. 138. Se ua lăsa tot firul în apă, să treneze liber în urma bărcii, vîn. pesq. octombrie 1964, i4, cf. dn2. — Prez. ind.: trenez. — Din fr. tratner.’ TRENĂJ s.. n. Transport minier în care vagonetele slnt trase de un cablu care se înfăşoară pe un troliu. DN2. ^ Din fr. traînage. TRENÂNT, -Ă adj. 1. Care trenează (2). Cf. costi-nescu. Rochie trenantă. alexi, w., cf. dn2. 3. Care trenează (1), monoton. Aspectul molcom, uneori chiar trenant al povestirilor, v. rom. octombrie 1960, 181, cf, dn2. Acţiunea e trenantă, personajele mai mult vorbesc, contemp. 1971, nr. 1 300, 3/4. ^ PI. : trenanţi, -le. — Din fr. tralnant. TRENÂR s. in. (învechit) Soldat sau ofiţer care făcea serviciul la un tren regimentar sau la un tren de luptă. Cf. scriban, d. — Pl.: trenări. — Tren + şuf. -ar. TRENĂRI) s. m. (Rar) Soldat care rămîne în urma trupei ţn iparş. Detaşamţhţul şe cţeşţrăjna, tîrţndu-se ca o rimă trunchiată urmată anevoie de catiri, dă tre-narzi, de bolnavii ce se urneau şchiopăttnd. brXescu, a. 227. — Pl.: trenatzi. — Din fr. trainarS. TRJ3NĂ* s. f. Partea din spate, prelungită, a unei rochii, care se tîrăşte pe jos. Cf. bârcianu, alexi, w. Venea ... în rochia lungă, a cărei trenă ... o ţinea ridicată, ibrXileanu, a. 27. Rochie albă cu trenă, arde-leanu, d. 160, cf. şăineaNu, d. u. lat-o ! ... Sus în deal, ia strungă, Aşternind pămintului Haina ei cu trenă lungă Dje culoarea, oinţului. topîrceanu, o. a. i, 38. Treci fredonînd prin sala di cristal Şi faci un semn suitei ca să vină Să-ţi poarte trena-n sălile de bal. d. botez, p. o. 99. Ea, măruntă, plină de gropiţe, în rochii de mătase azurie, cu trena lungă. brXescu, a. 19. Trena de mireasă, klopştock, f. 51. îşi răsfăţau pajii, purtătorii ţrenelor şi-ai micului pumnal, teodo-reano, m. ii, 256, cf. scriban, d., dn2, m. d. enc: O I7 i g. Măreşte-acum viteza şi trena de vagoane Îşi sgu-duie întreaga coloană vertebrală, anghel — iosif, c. m. i, 152. Vara trecu ca o femeie uitată, lîrînd după ea trena sumbră a toamnei, ardeleanu, v. d. 165. Şi porneşti departe-n sus După iarna ce s-a dus, După trena-i de ninsori, topîrceanu, o. a. i, ?. Cum îşi poartă cometa Fantastica-i trenă prin haos. cazimir, l. u. 94. Grîul vastelor moşii pornite tocmai din Ceahlău ca o trenă verde pe malurile Bistriţei, teodokeanu, m. ii, 91. Plecă femeia, lăsînd în urma ei o trenă de parfum de levănţică. beniuc, m. c. i, 305. Trene de frunze, Roşii, în parcuri, banuş, p. 107. Furnicile şi muştele isteţe în soarele descompunerii dîndu-şi bineţe, Trena morţii foşnind erau ele, Mantia ei cu ibişi şi asfodele. isanos, ţ. l. 7. Prizonieră a propriului ei joc, Diana poartă de-a lungul romanului trena ei de regină înfriniă, al cărei sceptru de sticlă colorată se sfarmă la atingerea cu viaţa. v. rom. august 1963, 166. O E x p r. A duce trena (cuiva) = a urmări pretutindeni adulînd pe cineva, a se ţine scai de cineva. Cf. dex. — Pl.: trene. — Din fr. tralne. TRENĂ2 s. f. Viteză, ritm de alergare imprimat de alergătorul, de ciclistul etc. din fruntea plutonului. Cf. dn2, dex. O E x p r. A duce trena = a condifce plutonul concurenţilor intr-0 cursă sportivă, impri-mîndu-i un anumit ritm. Cf. dn2, dex. — Pl.: trene. — Din fr. train. TREIVBIŢĂ s. f. v, trîmbiţă. TRENC s. n. v. trinc. TRENCĂNÎT, -Ă adj. v. trineăşit. TIIENCHEA s. f. art. (Prin sudul Mold.) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape. Poporul din aceste localităţi cunoaşte mai multe feluri de dansuri: de horă, brîu, trei şi trei, trenchea. h i 5, cf. iii 465. — De lâ trenclii. TRfiNCHEA-FlENCHEA interj, v. (reanca-ileanca. TRENCHE-FLENCHE interj, v. treanca-fleanca. TRENCHEHISÎ vb. IV. Tranz. (Prin Transilv.) A ciocni paharele (înainte de a bea). Să trencherisim în sănătatea gazdei. sXghinescu, v. 73. — Prez. ind.: trencherisesc. — Trenchi + suf. -arisi. Cf. germ. trinken. TRENCHEŞ, -Ă adj. (Prin Transilv.) Uşor ameţit de băutură; (familiar) cherchelit, afumat. Cf, vaida, CABA, SAL. 93, PAŞCA, OL., COMAN, GL., CHEST. VIII 108/ 34, teaha, c. n. 275, corn. din albac — abrud, oîm-peni şi din SC.AHTŞOAHA — AisRUO. + Prost, nătărău TRÉNCHET — 589 — TR1-PASA neghiob, netot. Cf. coman, gl., com. din parva — năsăud. •*- PI.: trencheşi, -e. — Şi: troncoş, -ă adj. paşca, gl., eoni. din albac — abrud, cîmpeni şi din scărişoara — ABRUD. — Trenchl + suf. -eş. TREIVCHET s. n. v. trinchct. TRENCHI s. n. v. trinc. TRENCHIA s. f. v. trinc. XRÎNCHINA s.f. art. (Prin Oit. şi sudul Mold.) Horă pentru flăcăi, care se joacă repede şi săltăreţ. Cf. varone, d. 151, id. j. rom. n. 48, 130. + Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape. (Braniştea — Galaţi). Cf. h iii 80. — Trenchi + suf. -ină. TRJiîVCHIîVE s. i. pl. (Regional) Corpuri străine rămase în griul treierat; resturi (1) (Sebeşel — Sebeş). lexic reg. 11, 104. — Treanc -f suf. -ină. TRENCHIRI s. m. pl. v. treglier. TRENCI1 s. n. v. trencicot. TRENCÎ2 vb. IV v. trîcni2. TRENCICOT s. ti. Pardesiu cu croială de obicei raglan, făcut dintr-o ţesătură specială, impermeabilă. îndeosebi trenchcoat-ul avea să întîmpine un rictus dispreţuitor, călinescu, c. n. 17. O singurătate rece îl cuprinse pe bătrin şi îşi strînse tot mai mult trendul îi% jurul corpului uscăţiv, contemp. 1954, nr. 402, 4/1. Era îmbrăcat civil, într-un trenci cenuşiu, beniuc, m. c. i, 306, cf. 118. O lume tînără, funcţionari şi vîn-zătoare de magazin, în trenduri şi fulgarine, avocaţi cu serviete sub braţ cotropise centrul oraşului, vinea, L. II, 01, cf. LTR2, DNa, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: trench-coai (m.d.enc.), trenchcoat(x>Ex). — Pl.: trencicoturi. — Şi: trenci s. n. — Din engl. trenchcoat, fr. trencli-coat. TREÎVCIMĂL s. n. (Regional) Piesă asemănătoare perinocului, legată cu fier la sănioi (Vicovu de Sus — Rădăuţi). Cf. GLOSAR REG. — Pl.: ? — Cf. germ. Schemei ,¡scăunel“. TRÎJVDE s. f. pl. v. trânte. TRENING s. n. îmbrăcăminte (sportivă) compusă din bluză şi pantaloni de tricot. Este îmbrăcat în trening albastru, bocanci, în cap bască, sebastian, t. 11. Nu era un copil vagabond, treningul de pe el era curat. preda, r, 89. Era ... intr-un trening negru, foarte uzai, iar picioarele ti erau băgate în nişte papuci de cîrpă. v. rom. ianuarie 1965, 67, cf. dn2, m. d. enc. — Pl.: treninguri. — Din engl. trainlng. XRENIT s. n. v. trăsnet. TRENTEÂLĂ s. f. v. trlnteâlă. TRENŢÂR s. m. v. zdrenţar. TRENŢĂRâS, -OAŞĂ adj. v. zdrenţăros. TRENŢEROS, -OÂSĂ adj. v. zdrenţăros. TRENŢIOS, -OÂSĂ adj. v. zdrenţos. TRENŢdS, -OASĂ adj. v. zdrenţos. TRENŢUÎ vb. IV v. zdrenţui. TRENŢUÎRE ş. n. v. zdrenţuire. ŢnENŢUÎT, -Ă adj. v. zdrenţuit. TRENŢURĂ vb. I v. zdrenţui. TRENŢUR0S, -OÂSĂ adj. v. zdrenţăros. TRENUÎ vb. IV. Refl. (Regional ; despre piese) A avea joc (Vicovu de Sus — Rădăuţi), glosar reg. — Prez. ind. pers. 3: trenuieşte. — Din germ. trenncn „a se despărţi, a se desface“. TRENULEŢ s. n, Trenuţ. > Tren de linie îngustă. Prin pacostea asia se străduia trenulejul de Huedin să ajungă pînă la gara din apropiere, s februarie 1960, 22. — PI. : trenuleţe. — Tren + suf. -uleţ. TRENUŞOR s. n. (Rar; in forma trinuşor) Trenuţ. Cf. CIAUŞANU, V. 53. — PI.: trenuşoare. — Şi: trinuşor s. n. id. ib. — Tren + suf. -uşor. TRENUŢ s-. n. Diminutiv al lui tren; trenuleţ, (rar) trenuşor. Cf. dl, dex. + Tren dé linie îngustă. Gîfiiam ca trenuţul de la Gugu cînd suie după lemne. BENIUC, V. CUC. 54, cf. DL, DEX. — Pl. : trenuţuri. — Tren+ suf. -uf. TRENZELIJŢĂ s.f. v. ţrînzchiţă. TREÔN s. n. v. trior. TREPÂN s. n. 1. Instrument de chirurgie în formă de .sfredel, folosit la trepanaţii. Cf. polizu, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. O deschizătură în păretele craniului cu ajutorul unui sfredel special numit trepan. BIANU, D. s., cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., ltr2, dl, dn2, m. d. enc., dex. + P. e x t. Operaţie făcută cu trepanul (1). Cf. şăineanu, d. u., cade, DN2, DEX. 2. Instrument folosit în sculptură, cu ajutorul Căruia se pot face perforaţii adinei în piatră şi marmoră. Reprezintă pe sculptorul Eutropos, după cum arată inscriptiunea grecească, stînd pe un scăuieş cu trei trepte, cu trapanul în mînă. naum, ist. art. 134, cf. dn2. 3. (învechit) Sapă mare, de tip daltă, întrebuinţată la forarea găurilor de sondă; sapă de foraj. Cf. scriban, D., LTR2, DL, m. D. ENC., DEX. — Pl.: trepane. — Şi: (rar) trapân s. n. — Din fr. trépan. — Trapan < it. trapano. TREPAJVĂ vb. I. Tranz. (Med.) A efectua o tre-panaţie. Cf. cade, scriban, d., dl, dn2, m. d. enc., dex. — Prez. ind. : trepanez. — Din fr. trépaner. TREPANÂRE s. f. (Med.) Acţiunea de a trépana. Cf. M. D. ENC. 954, DEX. — PI. : trepanări. — V. trépana. TREFANÂŢIE s. f. (Med.) Intervenţie chirurgicală constînd din executarea, cu ajutorul trepanului (1), a unei deschideri în oasele craniului, pentru extirparea anumitor tumori, cheaguri de sînge etc. Cf. alexi, w. Am introdus din acest amestec prin trepănaţie sub meningele mai multor iepuri, babeş, o. a. i, 223, cf. scriban, d. Cercetările lor au fost făcute pe cîine şi pe iepure, după trepanaţie. danielopolu, f. n. ii, 47, cf. dn2. Craniul unuv schelet ... prezintă urme clare ale unei trepanaţii cicatrizate, h. daicoviciu, d. 186, cf. dex. — Pl.: trepanaţii. — Şi: trepanâţhme s.f. bianu, D. S., CADE, SCRIBAN, D., DN2. — Din fr. trépanation. TREPAN1 AŢIUNE s. f. v. trepanaţie. TREPAS vb. I. In tranz. (Rar) 1. A muri, a deceda, Pe cine-aveti d-a plînge? pe justul ce trepasă 6955 TREPĂD — 590 — TREPĂDĂTOR Sau pc ucidătorul mai hîde decit crima? heliade, o. i, 393. Pe cînd Anicuţa Manalui trepasa . . ., poetul român Bolintineanu îşi lua avîntul la nemurire, săm. v, 243, cf. alexi , w. 2. A trece peste ceva; a traversa (1). Cf. alexi, w. (F i g.) Deştept, omul n-o vede, căci in estas ca sfinţii îşi scutură jos lutul, trăpasă-n regii sacre în baze cu surîsul. HELIADE, O. I, 211. — Prez. ind.: trepasez. — Şi: trăpasă vb. I. — Din fr. trépasser, it. trapassarc. TREPĂD s. n. v. treapăd. TREPĂDĂ vb. I. Intra n z. 1. (Despre persoane) A umbla repede şi fără astimpăr de colo pînă colo, a alerga; a umbla după ceva, a se zbuciuma, a se fră-mînta, a se agita. V. trepida. Nemţii şi acum începuse a lua şi vamă ... de la păinintenii ce trecea şi trepăda în ţara ungurească, n. costin, let. ii, 153/3, cf. anon. car. Ne era cu grea a trepăda la Nicorcşti pentru doauo pogoane (a. 1744). iorga, s. d. v, 107. Dă atăta vreme umblînd cu cheltuială şi trepădînd şi nu aflu folos (a. 1773). id. ib. vii, 40. El încă nu pă-răsiia a trepăda la dinsul adeaseori. varlaam — ioa-saf, 79v/13. De nu mă înşel, noi ca din poveste Vom să trăpădăm pe la ţări streine, budai-deleanu, t. v. 43. Pre nemîncal na putea merge, Zîcînd că l-c greaţă, ca rinze goale Să irapede alîta şi s-alerge, id. ţ. 56. El lot trapădă nainle Pă dramul care întîi apucasă Păn'cc are clisă în traista ca ţinte. id. ib. 87, cf. i,b, polizu, cihac, i, 286. Agerul lui vestitor, Tir mes, trepăda in sus şi în jos, ca să dacă în ţoale părţile poruncile sale. odobescu, o. iii, 270. Prcuţii noştri din sal n-au mai trepădat pe la Socola, şi, mila sfinlalai ! nu-i încupe cureaua, de. pînlecoşi ce sini. creangă, a. 120. Trepă-dcise toată ziua după cămătar; îl găsise, din norocire; luase iar bani cu procente orbeşti, caragiale, o. iii, 11. Trepădam acum cîlivu ani prin antecamerele Senatului, cerşind voturi pentru încetălenirea unui cctăţean. id. ib. vii, 295, cf. odbf, barcianu, alexi, w., tdrg. Cît trepădaţi voi de pomană şi cit trăncăniţi fără rost, mai bine v-aţi apuca de mancă, petică, o. 207. Drumurile pc cari trepădaa erau diferite, dragomir, o. m. 32, cf. şăineanu, d. u. în marginea satului ţăranii trepădau de nerăbdare, umplînd şoseaua şi împrejurimea. kebreanu, r. ii, 248. Trepădă el prin muntele din spatele mănăstirii ceasuri întregi, stănoiu, c. i. 152, cf. rosetti, i.l.r. i, 171, scriban, i>. Şi ce-au mai umblat, Şi ce-a.u trepădat. . . ! teodorescu, p. p. 49. toate trebuie să vi le duc deodată ca să na tot treapăd în fiecare zi după dînsele! sbiera, p. 181. Aiil mi-o umblat Şi mi-o trăpădat. alexici, l. p. 51, cf. gr. s. v, 46. Am umblat ş-am trăbădat şi de-aghia i-am căpătat, păcală, m. r. 190, com. din straja — rădăuţi, a v 7, 14, 15, 20. Aja mult n-am trepădat, Peste bun cîştig am dat I balade, i, 335, cf. pascu, c. 59. <0> Tranz. Nici zece urme nu trăpădasem. i. văcărescui., p. 332/5. El treapădă drumuri şi bate poteci, voiculescu, poezii, i, 28. Penlr-o mîndră ca a mea Multă cale-aş trepăda. bibicescu, p. p. 391. O Refl. Cf. barcianu, alexi, w. După semnele arătate, Credem că vom avea parte Să aflăm ce am pierdut, Dacă ne-am trăpădat mult. păcală, m. r. 171. O (P. ext.; despre vehicule) Ta-raboanţele încărcate cu marfă trepădau în toate părţile. odobescu, o. iii, 249. 2. (Despre cai) A merge la trap1. Calul .. . cel clin mijloc, cu un cerc mare peste cap, trepăda de abia se puteau ţine de dînsul cei doi lăturaşi, ghica, ap. cade, cf. tdrg. Drumul . . . bătut de murgii mei, Cînd de unul, cînd de trei, Trepădînd la Macovei. teodorescu, p. p. 297, cf. rădulescu-codin, î. 11. + Tranz. (Cu complementul „calul“) A face să meargă la trap, a fugări. Ce-ţi mai trepezi calul geaba, C-aseară s-a făcut treaba C-un voinicel mai de treabă, şez. v, 32. 3. (Popular) A avea diaree, ddrf. Dacă voieşte cineva să-l facă pe altul ca să trepede, îi dă făină de cariu de băut în vin sau în apă rece. marian, ins. 62, cf. dr. ir, 816, cade, scriban, d. Cînd copilul treapădă mult ... se umflă peste toi. pamfile, b. 32, cf. a v 15, vi 26. — Prez. ind.: trepăd şi treăpăd. — Şi: (rar) trepedâ (alexi, \v.), treapădă (id. ib.), trăpedâ (barcianu), (învechit şi regional) trăpădă, (regional) trepătă (scl 1977, 190, rădulescu-codin, î. 11), trăbădâ vb. I. — Lat. trepidare. TREPĂDĂR, -Ă adj. (Regional; despre cai) Trepăduş (2) (Bogza — Rîmnicu Sărat), h xii 25. — Pl.: trepădari, -e. — Trepăda + suf. -ar. TREPĂDĂRE s. f. 1. Acţiunea dc a trepida (1); alergătură, trepădătură (I). Cf. drlu, lb, polizu. După mari osteneli şi anevoioase trepădari, ajunse Er-cule în cele din urmă la acea grădină, ispirescu, u. 64, cf. ddrf, pamfile, j. iii, 95, cade, dl, m. d. enc. 954, dex. 2. (Popular) Diaree; (popular) treapăd (3), trepădat (2), trepădătură (2). Cf. candrea, f. 221. Aluatul de pe covată, care rămîne, e păstrai,, fiind ban de trepădare. gorovei, cr. 4, cf. şăineanu, d. u., cade. — Pl.: trepădări. — Şi: (învechit) trăpădâre s. f. LB, DDRF. — V. trepăda. TREPĂDĂŞ, -Ă adj. (Regional; despre cai) Trepăduş (2) (Siliştea— Buhuşi). n x 465. — Pl.: trepăduşi, -e. — Trepăda + suf. -aş. TREPĂDAT s. n. 1. Faptul de a trepăda (1). Cf. lb, barcianu, dl, m. d. enc. 954, dex. Gcasta cu trepădatele că nu-s departe satele, se spune despre o persoană care este mereu gata dc plecare, creangă, a. 135, cf. ZAN.N'E, p. ii, 446. 2. (Popular) Trepădare (2). Cf. pamfile, b. 37. — Pl.: Irepădaluri şi trepădate. ■— V. trepăda. TREPĂDĂT'OR, -OĂRE adj., s. m. şi f. I. 1. Adj. (Şi substantivat) (Persoană) care umblă repede şi fără astîmpăr după treburi, (persoană) care treapădă (1). Cf. ANON. CAR., LB, POLIZU, BARONZI, L. 122, COS-TINESCU, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D., M. D. ENC., DEX. 2. S. m. (învechit, rar) Persoană care stringea dările; (învechit) taxidar. Aprozii slujeau ca laxidari (trepădători) şi împlinitori de datorii, bălcescu, m. v. 599. 3. S. m. şi f. (Regional) Persoană care are anumite atribuţii la nunţi (dl, m. d. enc., dex); persoană care strînge darurile (alr ii/i mn 80, 2 686/182, 682); vornicel (alr ii/i h 161/705); paharnic (ib. h 164); nuntaş (alrm i/ii h 353). ■i. S. f. Bucătăreasă1 la nuntă (alr ii/i h 163/682). Trepădătoarele, vornicesele . . . sirîng blidele, dau masa la o parle. sevastos, n. 309, cf. 74. II. (Bot.) S. f. 1. Numele a două plante erbacee, folosite pentru proprietăţile lor laxative: a) plantă cu rădăcina fibroasă, cu tulpini ramificate, cu frunze opuse peţiolate, cu flori mici, verzui şi cu fructe capsulc; brei, (regional) brie, buruiană-ciinească, mustă- toare, slăbănog (Mercurialis annua). Cf. polizu, baronzi, l. 146, CONV. lit. XXIII, 1 057, ddrf, giieţie, R. M., BRAND ZA, FL. 177, BARCIANU, ALEXI, W. Pentru discuiet se mai dă bolnavilor trebădătoare fiartă în lapte dulce sau coajă de soc. grigoriu-rigo, m. p. i, 88, cf. ŞEZ. XV, 134, BIANU, D. S., TDRG, PANŢU, PL.,ŞĂINEANU, D. U., CADE, DS, SCRIBAN, D., BORZA, D. 111, M. D. enc.; b) brei (Mercurialis perennis). Cf. baronzi, L. 140, DO IU', BRANDZA, FL. J 76, URECESCU, F'L. 525, N. LF.ON, MED. 71, ALEXI, W., PANŢU, l'L., CADE, BU-JORE AN, B. L. 395, BORZA, D, 111. 6962 TREPĂDĂTURĂ — 591 — TREPIDANT 2. (Regional) Lobodă (Chenopodium album). borza, d. 46. — Pl.: trepădăiori, -care. — Şi: (rar) trepedător (alexi, w.) s. m., (învechit şi regional) trăpădător, -odre (lb, polizu, ddrf, gheţif., r. m., barcianu, alr ii 2 686/182) adj., s. m. şi f-, (învechit) trcpăzătoâre (baronzi, l. 146) s. i., (regional) trebădător, -odre (alr ii/i h 163/682, ib. 164/682, alr ii/i mn 80, 2 686/ 682) s. m. şi f. — Trepida -f sui. -(ă)lov. TREPĂDĂTL'RĂ s. f. I. Trepădare (1). Cf. anon. CAR., POLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. 2. (Popular) Trepădare (2). Va aduce bolnavului mnllă uşurare, simţindu-o aceasta la fieştecare trepă-dătură. veisa, i. 120/8, cf. ddrf. — Pl.: irepădăiuri. — Şi: (învechit) trăpădătură S. f. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. — Trepăda + suf. -(ă)tură. TREPĂDTÎŞ, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Persoană fără astîmpăr, care aleargă încoace şj încolo agitîndu-se (pentru treburile altora); individ fără personalitate şi demnitate, care se pune în serviciul altuia, făcîn-du-î servicii mărunte, adesea înjositoare. îşi âcie demisia şi se lipi pe lingă un avocat din Bucureşti in calitate de ■■ ■ trepăduş, vlahuţă, o. a. 207, cf. ddrf. Se tritîlnea prin curţi şi ganguri cu fel de fel dc trepăduşi. ANGIIEL — IOSIF, C. M. 11, 11, Cf. TDRG, PAMFILE, J. i ix, 95, pas cu, s. 362. A rămas ceva din violenţa dc mişcări şi de glasuri numai în trepăduşii cei mărunţi care umplu sălile de jos. sadoveanu, o. ix, 323. Trepăduş electoral, scriban, d., cf. bul. fu,, ix, 42. Localul acela în care foiau pe. vremuri trepăduşii politici şi oamenii din presă, stancu, r. a. i, 216. Tu ai avui suflet murdar, Pândele, şi de aia'ai ajuns un trepăduş! v. rom. martie 1954, 133. Făceau, cel puţin limp de un an de zile, muncă de slugi şi dc trepăduşi, pas, z. i, 256. Trepăduşi cu manuscrise sau cu. şpalturi de corectură flatarînd în mină trecură pe lingă el. vinea, l. i, 325, cf. ciauşanu, v. 205. Picuruşul picură, 'Trepăduşul treapddă, Mongea şeade-n dosul tufei (Ghinda, porcul şi lupul), gorovei, c. 175, cf. 78, pascu, c. 59. + (Prin sudul Olt.) Piciorul porcului. Cf. com. sat. iii, 52. 2. Adj. (Despre cai) Care merge la trap1; (regional) trepădar, trepădaş. Cf. h xi 503, chest. v 76/94. -- PL: trepăduşi, -e. — Şi: (învechit) trăpăduş s. m-DDRF. — Trepăda -f suf. -uş. TREPĂDUŞlE s. f. (Rar) Activitate, faptă de trepăduş (I). Cf. iordan, l.r.a. 178. — Pl.: trepăduşii. — Trepăduş + suf. -ie. TREPĂT vb. I v. trepăda. TREPĂZÂR s. m. v. trapezari. TREPĂZĂRE s. f. v. trape zare. TREPĂZĂTOÂRE s. f. v. trepădător. TREPCĂ s. f. v. preteă. TREPED vb. I v. trepăda. TREPEDĂTOR s. m. v. trepădător. TREPEGIOR adv. v. trepezior. TREPEÎViT, -Ă adj. (Regional; despre urechi) Clă-păug, pleoştit (Mogoş — Abrud). Cf. alr i 1 090/100. — Pl.: trepenili, -te. — Etimologia necunoscută. Cf. t e r p e n i. TREPKPN1C s. n. v. trepetnie. TREPETÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A tăpşi mămăliga (Negreşti — Baia Mare). Cf. alr sn iv h 1 113/346. — Prez. ind.: trepetesc. — Cf. ucr. 'ipeneTafH „a tremura“. TREPETÎN s. n. v. terebentină. TREPETMC s. ,n. 1. Carte populară care cuprinde preziceri făcute pe baza interpretării unor mişcări involuntare, convulsive pe care le an uneori pleoapele, buzele sau. alte părţi ale corpului omenesc; preziceri cuprinse în această carte. Trepetnicu de semne omeneşti, paraclis (1639), 260. Trepetnie adecă tîlcuirea de sămni ce clătescu pe irupu omului (a. 1779). gcr ii, 122/21,. cf. barcianu, alexi, w. Se ceteau ... trepelnice, care făceau înţelese tainicele prevestiri ale semnelor, iorga, l. ii, 458, cf. tdrg, şăineanu, D. U., CADE, SCRIBAN, D. 2. (învechit, rar; în forma tripelnic) Calendar. hisăinnare tripelniculni să să şlie (cca 1750). gcr ii, 58/30, cf. DDRF. — Pl.: irepetni.ee. — Şi: (învechit) trepepnîe (ap. tdrg), tripelnic, trepnic (scriban, d.) s. n. — Din slavonul Tpfnn-LHHK-H. TREFEZÂRE s. f. v. trapeza re. TREI’EZENÎÎSC, -EÂSCĂ adj. (Rar) Care provine, care este adus din Trapezunt.. Pînză trepczenească, dc 50 coli S5 bani. n. a. bogdan, c. m. 160. -- PI.: trepezeneşli. ~~ De la n. pr. Trapezunt. TREPEZl vb. IV v. strepezi. TREPEZIOR s. ii., adv. J. S. n. (Rar) Diminutiv al lui treapăcl (J). Cf. ddrf, bl iii, 19. 2. Adv. (Prin Mold.) Repede, iute. Cf. a vi 9, 26, GLOSAR R.EG. — PI.: trepezioarc. --- Şi: trăpezior (ddrf) s. n., trepegiâr (glosar reg-), Irepicjior (a vi 9, 26) adv. — Treapăd + suf. -ior. TREPlCI s. n. (Rar) Scaun sau suport cu trei picioare; trepied (1). Ct. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, 1>. U. — Probabil compus din trei -f picifoare]. TREPIDA vb. I. I n t r a n z. (Despre obiecte) A vibra puternic cu oscilaţii rapide şi de mică amploare. Trăsura trepida pe pietriş, scriban, d. Vedea gurile celorlalţi căscîndu-sc, simţea cum sub tălpi pămîntul trepidează, dar nu auzea nimic. t. popovici, s. 378, cf. dn2, m. d. enc. (T r a n z.) Vibraţia diafragmei, trepi-dînd chemarea de-a lungul firului electric, trecea prin metal în mina Adinei, c. pf.trescu, o. p. ii, 161. O Fig. In timpul acesta, groapa trepida de activitate. bogza, A. î. 227. 4- Fig. (Despre oameni) A nu-şi găsi astîmpăr, a se agita; a fremăta. V. trepăda (1). Locotenentul Gross trepida fără astîmpăr, urmărind cu atenţie desperată toate mişcările condamnatului care-i fusese bun prieten, rebreanu, p. s. 21. Iar acum toţi trepidau de nerăbdare, c. petrescu, c. v. 13. A trepida de bucurie, scriban, d., cf. dn2, m. d. enc. — Prez. ind.: trepidez. — Din fr. trepider. TREPIDANT, -Ă adj. Care trepidează, li vorbi Olguţa despre scara taximetrului trepidant, teodoreanu, m. ix, 136, cf. dn2, m. d. en ., dex. ^ Fig. Plin de mişcare, de freamăt; agitat; emoţionant, palpitant. Purta în mersul lui trepidant nevoia frenetică a risipirii vieţii, lovinescu, M. i, 72. Carierele acestea par un imens furnicar de oameni, spaţiul trepidant şi neobosit al unei uriaşe activi lăţi. bogza, c. o. 176. Terminologia militară dă stilului sportiv principalul instrument lexical pentru relatarea trepidantă, vie a întrecerilor, l. rom. 6985 TREPIDARE — 592 — TREPTAT 1959, nr. 3, 93. Cititorul care aştepta o acţiune trepidantă străbate cu greu acesie lungi pasaje retorice, v. rom. martie 1960, 167. Lumea trepidantă a oraşelor tentaculare, nervozitatea urbană cu problemele şi preocupările ei, burghezia inlrepidă şi avidă . . . erau încă în formare, ib. februarie 1963, 117. Ritmul trepidant al reprezentaţiei este însoţii de via mişcare caligrafică a decorului, spiritual desenai, x mai 1964, 100. Un provincial delicat, care nu se putea acomoda vieţii trepidante a Parisului, contemp. 1966, nr. 1 007, 2/1. M-am întrebat . . . dacă toată această lume trepidantă are intr-adevăr nevoie să se deplaseze alît de mult. v. rom. mai 1969, 15. — Pl. : trepidanţi, -ie. — Din fr. trépidant. TREPIDÂRE s. f. Acţiunea deatrepida. (F i g.) Cetatea-n trepidare de fier n-a bănuit Că, slobod, sparge cerul un viers de ciocîrlie. pillat, p. 46. — Pl. : trepidări. — V. trepida. TREPIDAŢIE s. f. Vibraţie a unui sistem tehnic, provocată dc funcţionarea sistemului respectiv sau de alte surse exterioare. Condiţia esenţială la maşinile de şlefuit este evitarea trepidaţiilor în timpul prelucrării. lOANOvici, tehn. 335. Eram parcă îmbătat dc viteză, dc trepidaţiile ritmice, nervoase ale maşinei. ca.mii, petrescu, P. 115. în emoţia plecării precipitată . ■ . de trepidaţiile automobilului, teodoreanu, m. ii, 213. Trenul se oprea cîte o zi şi-o noapte, ca oamenii să mai lepede din ei oboseala trepidaţiei, sadoveanu, o. xvii, 246, cf. scriban, d. Această smuciturâ, care se repetă în mod regulat ■. •, formează acele trepidaţii cunoscute ale maşinilor cu piston, soare, maş. 114, cf. 39. Aiul nu trebuie să aibă trepidaţiuni. ionescu-muscel, fii.. 81. Variate mecanisme . . . producătoare de trepidaţiuni susceptibile să influenţeze traiectoria suveicilor, id. ţes. 464. Orice trepidaţiuni ale cabinei . . . vor impune oprirea instalaţiei, pkev. accid. S2. Le simt trepidaţia, transmisă din cală, prin fierul vaporului, pînă în masa mea de lucru, şi prin ea pînă în vîrful peniţei care zgîrie hirlia. tudoran, o. 198, cf. dn2. Trenul ... cu trepidaţia monotonă a celulelor metalice alît de potrivite pentru jocul nesăbuit al obsesiilor, v. rom. noiembrie 1969, 6, cf. m. d. enc., dex. + Fig. Agitaţie, neastimpăr. Cf. alexi, w. Simţea Ungă umăr trepidaţia nervoasă a bărbatului ei, care nu era în stare să stea pe loc mai mult de un minut. t. popovici, s. 332. în sala plină de rîsete, de vuiet şi de trepidaţii stătea nemişcat, c. petrescu, c. v. 196. Trepidaţia infernală a burselor, sadoveanu, o. x, 454. Un drum pe jos, cu atenţia încordată, în vîrtejul acesta ameţitor, în haosul şi trepidaţia stradei, care-ţi irită nervii, te oboseşte cumplit, bart, s. m. 42, cf. 33. întreg romanul e ritmat de anunţarea unor fapte extraordinare, colosale, care provoacă trepidaţie şi tensiune, contemp. 1956, nr. 520, 3/2. Trepidaţia vieţii contemporane, xaugust 1964, 87. — Pl.: trepidaţii. — Şi: trepidaţiiine s. f. -- Din fr. trépidation. TREPIDAŢIÎINE s. I. V. trepidaţie. TREPIED s. n. 1. Scaun sau suport cu trei picioare; (rar) trepici, (învechit) triped (1), tripod, tripos. Cf. cosTi nes cu. Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, minulescu, vers. 82. Sărman cizmar ! Ce demon tc-a ursit să slai Pe trepiedul tău barbar, Jn noaptea limpede de mai? topîrceanu, o. a. i, 49. Refuza să se întindă jos pe iarbă, scoţindu-şi din sac un trepied de bambu, pe care se aşeza, călinescu, s. 186. Adusese din sală trepiedul din fund, pe care se afla de obicei un asparagus, vinea, l. ii, 315, cf. m. d. enc. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din trei picioare articulate, prevăzut la extremitatea de sus cu un stativ pentru fixarea unui aparat topografic, fotografic sau de filmat, pentru susţinerea unor instalaţii, mecanisme etc.; (învechit) triped (2). Trepiedele de susţinere a scripeţilor vor fi prevăzute cu cabluri, prev. acc.id. 80, cf. dn2, m. d. enc. — Pronunţat: -pi-ed. — Pl.: trepiede şi (rar) trepieduri (dn2). — Şi: (rar) tripléd s. n. ll 1972, 592. -- Din fr. trepied. TREPIGIÔR adv. v. trepeîior. TRÉPIVIC s. n. v. trepetnie. TREPONÉMA s. f. (Med.) Microorganism patogen in formă do spirală, agent specific al infecţiei sifilitice (Treponcma pallidum). Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl. : treponeme. — Din fr. tréponème. TREPONEM0ZĂ s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile provocate de diferite specii de treponemă; sifilis, spirochetoză. Cf. M. d. enc. + Boală a găinilor, care se manifestă prin paralizia picioarelor şi a aripilor. Spirochetoză sau Ireponemoză sau ologealci este o boală produsă dc un parazit numit spirocheta gallinarum. enc. vet. 812, cf. dn3, dex. — Pl.: treponemoze. — Din fr. tréponémosc. TREPŞOR subst. v. trăpuşor. TREPT adv. v. drept. TREPT vb. I. T r a n z. (învechit) 1. A dispună în scări, în trepte. Cf. costinescu, gheţie, r. m. 2. A mûri1, a ridica; a avansa într-o ierarhie. Cf- COSTINESCU, GHIÎŢIE, K. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Prez. ind.: treptez. —■ V. treaptăl. TREPTĂR s. vi. v. dreptar. TREPTÂRE s. f. (învechit) Acţiunea de a trep-ta; gradaţie, (învechit) treptelnicire. Cf. trepta (2). Troposiţiile principale se leg de obşte între ele prin treplarea ideilor, i. pop, L. 24/17, cf. costinescu. + împărţire în clase, ierarhizare. Treplarea poporului, întemeiată de îndelungată vreme, şi împregiurările politice au putui aduce instituţii şi elemente feliurite din toate părţile, russo, s. 44. — Pl.: treptări. — V. trepta. TREPTĂT, -Ă adj. Care se realizează încetul cu încetul, la intervale de timp, în etape, succesiv; p. e x t. care se prezintă din ce în ce mai pronunţat, mai evident; (învechit) treptelnic. Lipsa totală de gradare treptată, maiorescu, cr. i, 107, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Din cauza acestei treptate pierderi a valoarei artistice a picturii timpului, frescurile catacombelor sînt şi ele vecinic în prefacere, naum, ist. art. 48, cf. şăineanu, d. u., cade. înaintare treptată. scriban, d. Mecanizarea treptată a producţiei. i.eg. ec. pi.. 422. Dezvoltînd ideea evoluţiei treptate a fonemului — sunet, ev 1949, nr. 9, 7. Introducerea treptată a eroilor nu e suficientă spre a defini caracterul fiecăruia? călinescu, c. o. 125. Integrarea treptată a literaturii române, vianu, l. r. 548. Dacă elegerătura s-a produs, datoria celui ce acordă primul ajutor este să procedeze la reîncălzirea treptată şi nu bruscă a regiunii atinse, bei.ea, p. a. 97. Romanizarea treptată a populaţiei italiote. ist. i,. rom. i, 33. + (Adverbial; adesea repetat) în etape, în mod progresiv; (rar) măsurat (3), treptiş, (învechit) treptelniceşte. Românii treptat, ajunseră ... a fi respectaţi, negruzzi, s. i, 201. Viaţa-ncetcază treptat înghetînd. alexandrescu, o. i, 114. Treptat cîmpul se umbreşte sub a brazdelor 6999 TREPTE — 593 — TRESĂ]/I'A desime, alecsandri, p. ii, 41. Se identifică treptat-irep-tat ca noaa şi curajoasa concepţiunc. maiorescu, d. ii, 54. O simţire ... de mulţumire, care creşte treptat. odobescu, s. iii, 58. Sute de lumînărele se aprind insă treptat, macedonski, o. i, 10. Treptat poporal se înviorează, se deşteaptă la o viaţă de pace şi de muncă roditoare. vlahuţă, s. a. iii, 332. Polenul ca un nour de aur fin se plimbă Şi verdele în galben treptat apoi se schimbă, anghel — iosif, c. m. i, 11, cf. tdrg. Treptat, valea se lărgea şi, cînd soarele fu la trei părţi din drumul său pe ceruri, sosirăm la marginea Prelucelor. hogaş, M. N. 225. In sus, pe deal, treptat s-aprind lumini, camil petrescu, v. 88. Şi-a vîndut treptat toată partea lui. rebreanu, r. i, 72. Le-arălaşi . . . din pămîntal umed, treptat, treptat, cam naşte şi pasărea ce zboară şi peştele ce-noată. minulescu, vers. 160. Viaţa lor ajunsese treptat-treptat, aci. c. petrescu, S. ii, 227. Şi încet-încel, treptat-treptat ... sufletul lui Dănuţ se-ntunecă de somn. teodoreanu, m. ii, 126. Peştele se coace în voie şi-n zama lui, apropiinda-l treptat-treptat de pojar, sadoveanu, o. ix, 391. Pîcla serei înnegrea, treptat faţa apei întunecînd orizontal. bart, e. 125, cf. scriban, d. Intra în cancelarie, treptat, vocea grandios bombată a domnului director, argiiezi, s. xi, 127. Cunoaşterea însăşi a omului e o însuşire ce vine treptat, călinescu, c. o. 199. Să înainteze treptat către epocile mai noi? vianu, l. r. 14. Treptat, seara veni, şi în mirosul de răşină . . . păstorii începură să adune vilele de pe întinsul podişului, bogza, c. o. 36. Treptat, ochii lai se împrieteniră iarăşi ca decorul ştiut. vinea, l. i, 50. Îşi pierduse treptat puterea de a tine oaspeţii în frîu. vornic, p. 86. Urmează apoi perioada de convalescenţă, în care bolnavul îşi revine treptat. abc săn. 355. Şi lumea parcă a prins ... o se limpezi, cu încetul, treptat, lăncrănjan, c. i, 5. Un. procedeu relativ puţin folosit la începui cîştigă treptat teren. ist. l. rom. i, 91. Urmărind an curs de apă, de la izvoare pînă la vărsare, observăm cam se schimbă treptat fauna piscicolă. vÎn. pesc. februarie 1964, 4. — Pl. : treptaţi,-te. — Treaptă1 + suf. -al. TREPTE s. f., s. m. v. treaptă1. TREPTELNIC, -Ă adj. (Învechit) Treptat. O trep-telnieă slăbire a Reglementului (a. 1835). uricariul, viii, 125. Îmbunătăţirea treptelnică a unei părţi din Valahiia (a. 1839). doc. f.c. 718, cf. polizu, costines-cu, gheţie, r. m., alexi, w. <0 (Adverbial) Cf. bar- CIAMU. — Pi.: treplelnici, -ce. — Treaptă1 + suf. -elnic. TREPTELNICEŞTE adv. (învechit) In mod gradat; treptat. Sporindu-să .. . treptelniceşte din lună în lună. episcupescu, a. 79/8. Comanda (tacîmul) agii va urma treptelniceşte pînă la vel-agă şi să va încheia de o comandă de cavalerie din escadronal al 4-lea. cr (1834), 103/19. Acest număr să va sui treptelniceşte şi în curgerea anului pînă la 40 (a. 1835). doc. ec. 593. ll aduse treptelniceşte, îl obroci. tîmpeanul, g. 69/5. Au păşit acele neamuri treptelniceşte spre desă-vîrşire. conv. mec. m/16. Vor supune măriii voastre treptelniceşte trebuinţele ce au (a. 1845). uricariul, v, 364/26. Adăogînd apoi treptelniceşte pe fiecare zi. apa miner. 26/8. Acele locuri dă frunte să fie ca un preţ mai ridicat, pînă la opl lei de stinjen pătrat, iar celelalte s-au scăzut treptelniceşte (a. 1851). arh. olt. i, 24, cf. costinescu. — Treptelnic + suf. -eşte. TREPTELNICÎRE s. f. (învechit) Treptare. Cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: treptelniciri. — Cf. treptelnic. TREPTEN s. n. v. treaptă1. TREFTÎŞ adv. (Rar) Treptat, măsurat. Cf. jakres-ber. viii, 204. — Treaptă1 -f suf. -iş. TREPTOS, -OĂSĂ adj. (Regional; despre pămînt) Argilos... (Grădiştea — Rîmnicu Vîlcea). gl. olt. — Pl.: treploşi, -oase. — Treaptă2 + suf. -os. TREPTUÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A aşeza în trepte în mod gradat; a eşalona, a ordona. Cresc pe-ncetul .. . Făpturile osebite, dar de-a rîndul trep-tuite. conachi, p. 260, cf. ddrf, tdrg. — Prez. ind.: treptuiesc. — Treaptă1 + suf. -ai. TREPŢ s.m. v. treaptă1. TREPŢĂ s.f. v. pretcă. TREPUZĂN s. n. v. trapazan. TRES s. n. (Prin Mold.) Lemn care susţine ulucul pe care transportă buştenii de pe munte în vale. ARVINTE, TERM. 172. — Şi: tresă (arvinte, term. 172), treză (id. ib.) s. f., trez (sci. 1964, 656) s. n. — Din friul. tresse. TRESĂ1 s. f. 1. Şiret fabricat din fire de lînă, de mătase sau de metal ori bandă de metal, care se fixează la uuele uniforme pentru a indica anumite distincţii, grade militare etc. Cf. costinescu. Tresele la intendenţă şi corpul de administraţie de la mîneca tunicei sîril orizontale (a. 1874). uricariul, xxii, 181. Ş-o vorbă a domnului Lambrino i-ar pune imediat a treia tresă la chipiu, vlahuţă, d. 109, cf. barcianu, alexi, w. Poartă chipiu cu trese de ofiţer, petică, o. 227. Radu Comşa observă pe umeri trese proaspete, de maior. c. petrescu, î. n, 129. Chipiul de maior are o tresă lată şi una îngustă, scriban, d. Purta veston cazon cu două trese metalice pe umăr. beniuc, m. c. i, 93, cf. dn2. Uniforma, cu o tresă în plus, îi şedeu bine. v. rom. februarie 1969, 40, cf. dex. 2. Şuviţă de păr. Cf. costinescu. Aceasta-i. o perucă în coama viforoasă Ca mult tact corijată prin panglici de mălasă, Părul distribuit în trei exacte trese La spate adunai în coadă lungă iese. t iulie 1964, 58. 3. Parîmă pentru legarea navei, acţionînd perpendicular pe axa acesteia. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: trese. — Din fr. tresse. TRESĂ2 s. f. v. tres. TRESĂLTĂ vb. I. I n t r a n z. 1. A tresări de bucurie, de emoţie etc.; a vibra, a palpita, a fremăta. Auzind aceste cuvinte ... tresăltă de bucurie, filimon, o. i, 107. Iar dacă un Văcărescu ar mai trăi acum, cît n-ar tresălla el de bucurie, macedonski, o. iv, 128, cf. barcianu, alexi, w. Şi-o să tresalte voios tot neamul duşmanilor noştri, Cînd o să afle că voi începurăţi asemenea sfadă, murnu, i. 10, cf. şăineanu, d. u., cade. Nadina tresălla de bucurie, rebreanu, r. i, 214. N-a prins ştire măcar să tresalte, voiculescu, poezii, ii, 151. Şi şarpele, deodată dezmeticii, tresaltă, pillat, p. 164. Tresaltă-n ţărînă, voioasă, Cîrtiţa oarbă şi surdă, călinescu, l. L. 10, cf. dn2, M. D. enc., dex. O Fig. Dinspre apusul ce tresaltă Sîngeroase curg'şiroaie. macedonski, o. i, 205. Din ochi îi trăsaltă văpaia* coşbuc, ae. 231. O, suflete I Doineşte şi tresaltă l Tu, tu eşti fericitul din poveste! cerna, p. 27. Versul poate să-ţi tresalte ca izvorul de curat, Căci într-însul s-oglindeşte cerul clar, netulburat, eftimiu, t. 174. Tresaltă în mine, mai mult ca orişicînd, bucuria ... vieţii, v. rom. mai 1955, 53. Şi văd aici în juru-mi cum tresaltă Izvoarele-nce-puturilor sfinte, beniuc, v. 7. Dacă tresaltă într-însul bucurie cînd vede flori, să ştii ... că are suflet gingaş. vornic, p. 201. + (Despre inimă) A bate cu putere 70;14 TRESĂLTARE — 594 — TRESĂRI a zvîcni. Inima mi-a iresătlal de bucurie citind călduroasele cuvîntări. caragiale, o. vii, 53. 2. A se mişca, a se zgudui uşor. Doar izvorul mai tresaltă Ca un sin de fată mare. goga, poezii, 43. Perdeaua de creion portocaliu tresaltă, gîrleanu, ap. cade. Capul tresaltă lot mai agale, lesnea, p. e. 39. — Prez. ind.: tresăll. — Şi: trăsăltâ vb. I. — Din Ir. tressauter (după sălta). TRESĂLTĂRE s. f. Acţiunea de a tresălta şi rezultatul ei; tresărire, freamăt. + Zvîcnire. Zaharia Duhu le zărea venind către dtnsul, cu o tresăltare de sînge fierbinte în inimă. c. petrescu, a. 395. — Pl.: tresăltări. — V. tresălta. TRESĂ.LTÂT, -Ă adj. (Despre oameni) Exaltat, excentric. Din naştere-mi. pare un piculeţ cam tresâltai. bănuţ, t. i>. 161. — Pl.: tresăliaţi, -te. — V. tresălta. TRESĂRĂT, -Ă adj. v. tresări!;2. TRESĂRÎ vb. IV. Intranz. 1. A face o mişcare bruscă, involuntară şi spontană, provocată de o emoţie puternică şi neaşteptată, de obicei de spaimă, de bucurie etc. ; a tresălta (1), (popular) a răsări1 (IV). Pruncii tresereau în leagăne, russo, s. 135, cf. polizu. Bătaia clopotului te face a tresări, negbuzzi, s. i, 243. Mama Doamnă viu tresare Vine-aleargă, stă, nu crede, alecsandri, p. ii, 186, cf. costinescu, ciHAjC, i, 241. Cînd copoii vestesc apropiere# vînatului, nerăbdarea îl face să tresară mai mult decît frigul, qdo-bescu, s. iii, 42. Cînd mă atingi, eu mă cutremur, Tresar la pasul tău, cînd treci De-al genei tale gingaş tremur Atîrnă viaţa mea de veci. eminescu, o. i, 211. Atunci ea tresărind, odată..începe a ţipa şi a se apăra cu năframa, creangă, p. 271. Şi cînd şoptesc cu voce mută Poema cea nepricepută Trăsar. macedonski, o. i, 32. La fiecare mişcare ce se făcea în jurul lui, tresărea, vlahuţă, s. a. iii, 84. De vuiet deşteptai Tresar şi-n chinul spaimei fiorii mă cuprind, coşbuc, p. i, 258, cf. barcianu. Bătrînile iresăriră. Fiorul morţii le cutremură p-amîndouă. delavrancea, h. t. 158, cf. alexi, w. Tîrziu, cînd prind mai aprig în vecini să latre cîinii, Ei tresar, goga, poezii, 61. De la fereastră, din vagon, Văd satul alb sclipind în zare. . . Un şuier lung . ■ . Tresar mişcat . . . Simt inima bă-tîndu-mi tare. iosif, v. 43, cf. tdrg. Maria, la cuvintele din urmă ale Elenuţei, trăsări. agîrbiceanu, a. 247. Deodată tresări, o sirînse la piept şi, fără să rostească vreo vorbă, o sărută lung pe buze. rebreanu, i. 20. Un alt semnal, Noi tresărim Şi iar pornim, camil petrescu, v. 19, of. şăineanu, d. u. De-atîtea nopţi aud plpuînd, Tot tresărind, tot aşteptînd ... Sunt singur şi mă duce-un gînd. Spre locuinţele lacustre, bacovia, o. 13. O bubuitură scurtă, înfundată, acoperită numaidecît de vuietul viatului, ne făcu să tresărim. topîrceanu, o. a. ii, 15. Ilenuţa a tresfirit. S-a strîns lîngă Mihai fără să^şi deţt seamă ... căutînd apărare, c. petrescu, a. 431. Dar fiecare fir de floare pe care-l ating mă face să tresar. sahia,. n. 24. Tresar ascultîndu-1 şi văd, desluşit, Un zmeu şi-un voinic încleştaţi, voiculescu, poezii, i, 181. Tresar şi mă întorc, bart, s. m. 33, cf. scriban, d. Fiece femeie bătrînă îl făcea să tresar#, arghezi, S. xi, 90. Ades un zgomot mă face să tresar, blaga, poezii, 55. Tresări şi se ridică în picioare, pregătindu-şi puşca. camil petrescu, n. 93. Cînd te văd pe stradă .. . Pcircă mi-ar fi ochii lăcrimaţi Şi tresar, dar nu aşa de late. beniuc, c. p. 52. Tresări, ciocni paharul şi şţrînse încă o dată mina care i se întindea, vinea, i„ i, ¡24. Tresări ca în faţa unei izbucniri ae lumină, vornic, p. 172. Tresări speriat şi se t'iă'ică în picioare. preda, d. 86. Cînd auzi tunetul îndepărtat al tractoarelor, Mihai tresări, mihale, o. 454. Ridicînd privirile, Princepele tresări, barbu, princ. Î29, cf. dn2, m. d. Î;nc., dex. Şi iată şi iată Că Ianuş de-odată Tresare şi sare Şi zice-n glas mare. alecsandri, p. p. 65, cf. alr ti 3 256/76, ib. 4 429/76, 102, 514, 784, alr sKvh 1 459/316. <0> F i g. Duhul rău ... deodată ... tresare Căci aude-n depărtare Glas de clopot chemător. alecsandri, p. ii, 33. Simţeam că universul la pasu-mi tresărea, eminescu, o. i, 91. Mai multe detunături de puşcă făcură să tresară ecourile grădinii, gane, n. i, 23. Dunărea . . . tresare la cîntecele soldaţilor, ca o mamă duioasă ta glasul celui mai ales şi mai iubit copil al ei. vlahuţă, r. p. 21. Acelaşi dor tresare-n piepturi, goga, poezii, 17. Cald din temelii tresar De-amarul tinerelor mele patimi, blaga, poezii, 8. De ce oftează omul? Se-ntreabă Hiroshima tresărind. jebeleanu, s. h. 11,' + A se mişca, a zvîcni. Pe faţa lai nu tresărea nici un muşchi, barbu, princ. 38. + A se trezi brusc din somn sau a ieşi dintr-o stare de somnolenţă, de apatie, de neatenţie, etc.; (regional) a trăscări (6). La ţipetili de bucurie ale gaiţei .... somnorosul, plecai pe oblîncul şelei, tresări, odobescu, s. iii, 193. De murmur duios de ape Ea trezită-atunci tresare, eminescu, o. i, 66. Un vis care ie face să tresari, să zîmbeşii şi să strîngi perna prin somn. teodoreanu, m. ii, 43. Tresări ca trezit dinir-o visare ... şi murmură cu privirea spre nourii mînioşi. rebreanu, r. i, 44. Desigur şi cafele! tresări din altă lume, colonelul. c. petrescu, î. i, 5. Turcul trgsărise deodată din moliciunea şi încetineala lui. sadoveanu, o. vii, 9. Ca un somnambul . . . căpitanul tresări fără să scoată un cuvînl. bart, s. m. 78. Ghemuit pe banca din ungherul vagonului, mereu tresărea şi gemea. v. rom. februarie 1954, 6: Stroe Varclaru căscă într-adevăr ochii, tresărind din îngînduratele-i îndatorinţe. c. petrescu, a. r. 10. Unii dintre soldaţi gemeau prin somn, alţii tresăreau ridieîndu-se aşa adormiţi, cami-lar, n. ii, 109. La intrarea noastră, unul a tresărit şi s-au ridicat apoi cu toţii în picioare, potrivindu-şi somnoroşi căştile şi mantăile. v. rom. octombrie 1964, 18. Eşti sperios şi tresai sau răsai noaptea prin somn plîngînd. pamfile, b. 22, cf. dn2, m. c. enc., dex, alr i/ii h 233. (F i g.) Pămîntul tresare din somn. vlahuţă, r. p. 64. Din somn tresare codrul, rănit şi dînsul parcă, iosif, patr. 71. + (Despre inimă) A-şi accelera şi intensifica bătăile din pricina unei emoţii; a zvîcni. Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate? alecsandri, p. ii, 5. Nu ştii că-n piept inima mea rănită Tresare-adînc la întristarea ia? eminescu, o. iv, 69. Cum inima-mi tresare spre tine cînd mă-n-drept! păun-pincio, p. 82. Inima lui Tudor Fierăscu a tresărit ca pămîntul, primăvara, galaction, o. 111. Orice scîrţîitură face să-i tresară inima, sahia, n. 35. îmi tresărise inima, sadoveanu, o. vi, 9, cf. dn2, m. d. enc., dex. + F i g. A se mişca, a se clătina, a sălta; (despre ape) a forma valuri, unde. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă, eminescu, o. i, 74. Pe umeri blondele lui plete Tresar şi sar încetinel. coşbuc, p. i, 87. Tresăreau şi florile supt farmecul acelei cîntări. dunăreanu, ch. 175. Nimic' alături na'tresare Şi nu s-aude nici un zvon. goga, poezii, 278. Du-le, Oltule, le mină, Mîndru tresărind mereu! Numai una şă-mi rămînă: Floarea sufletului mea! cerna, p. 144. La glasul nostru-n simfonii Tresar grădinile pustii, densu-sianu, l. a. 17. Copacu-ntreg trăsare şi se-ndoaie. arghezi, v. 54. Un brad bătrîn tresări spăimîntat şi-şi scutură crengile; zăpada se cernu fără zgomot pe învelişul alb. rebreanu, n. 68. Pe malurile Volgăi ... or fi tresărit florile roz. sahia, n. 64. Lăcuste mici, la fiecare pas al lor, tresăreau făcînd salturi, sadoveanu, o. ix, 132. Dar trunchiul unui pin a tresărit, pillat, p. 184, 2. F i g. (Despre voci, sunete, ţipete etc.) A răsuna brusc, pe neaşteptate. în singurătate, rar, tresărea ţipătul unui pescăruş; care fîlfîia încet ... pe deasupra apei. Sadoveanu, o. ii, 47. Multă vreme iresăriră gemetele ei de moarte, id. ib. i, 278. — Prez. ind.: tresar şi (regional) tresăi, pers. 3 (regional) şi treâsără (alrsn v h 1 459/316).—Şi: (rar) treseri, (regional) trăsări vb. IV. — De la sări. Cf. fr. t r e s s a i 11 i r. 7018 TRESĂRIRE — 596 — TRESTIE TRESĂRIRE s. f. Acţiunea de a tresări (1) şi rezultatul ei; tresăltare, tresărit1, tresăritură, zvîc-nire, (popular) răsâreală, răsărire1, răsărit1, răsăritură, (regional) trăscăritură. Cf. costinescu, ddrf, barcianu. Ion avu o tresărire uşoară, dar îşi urmă calea. rebreanu, i. 28, cf. şXineanu, D. u., cade. Zaharia Duhu rosli cifra, scuturîndu-şi un grăunte de noroi de pe genunchiul pantalonilor; pe sub gene însă urmărind tresărirea lai Boldur. c. petrescu, a. 338. Corina a sărit brusc în picioare, cu o neaşteptată tresărire de panică, sebastian, t. 41. Un junghi scurt, ca o lovitură de stilet, îl chemă, cu tresărire, la realitate, vinea, l. i, 85. Are o tresărire greu stăpînită. h. lovinescu, t. 391. La un moment dat avu o tresărire bruscă, preda, m. s. 126, cf. dn2. <0> F i g. Cîntecele lui de dragoste .. . vor fi pururea repetate de toate inimile ce bal la prima tresărire de iubire, săm.iii, 719. Şi au şi sufletele acestea durerile şi bucuriile lor, tresăriri şi păreri de rău. petică, o. 248. Cea din urmă zi , . . a tresăririi lui de suflet menit artei, galaction, o. 116. La cele dinţii luciri ale soarelui, streşinile înfiorate de aceste tresăriri stuturau mărgele care susurau şi luceau în mii de curcubee. sadoveanu, o. vii, 346. + Zvîcnire, trezire bruscă (din somn). Acum, bănuitor, se trezea în fiecare dimineaţă ca o tresărire din somn. c. petrescu, c. v. 237. Avea tresăriri, ţipa, încerca să se ridice înspăimîntat,. însă iar se liniştea şi dormea înainte, sahia, n. 57. + F i g. Mişcare rapidă şi bruscă. Mîna . . . apucă sau lasă undiţa la cea mai mică tresărire a platei. vîn. pesc. mai 1964, 3. Manifestă o nepăsare organică faţă de peisaj, nici o tresărire a naturii nu-l face să-şi ridice capul. v. rom. noiembrie 1964, 118. 1 — Pl.: tresăriri. — Şi: (regional) trăsărire s.f. cihac, i, 241. — V. tresări. TRESĂRIT1 s. n. Faptul de a tresări; tresărire. (F i g.) îmi aduceam aminte, cu un farmec nemai-regăsil de atunci la nici un tresărit de primăvară, . . . de veşnic tînărul Orafiu. galaction, o. 102. . V. tresări. TRESĂRIT2, -Ă adj. 1. (Rar) Care tresare sau care a tresărit; speriat. Fata tresărită se mira ce are Cinele, şi biîndă ea l-a mulcomit. coşbuc, p. i, 251. <$> (Adverbial) Cotonoşag! zicea, trăsărit, bădicul Simionaş. agîrbiceanu, i,. t. 246. 2. (Popular) Ţicnit, nerod. In clipa asta trecu pe lîngă ei băieşul cel tresărit, agîrbiceanu, a. 541. — Pl.: tresăriţi, -te. — Şi: (regional) trăsărit, -ă, tresărăt, -ă ('alr ii 4 239/784) adj. — V. tresări. TRESĂRITURĂ s. f. Tresărire. Cf. ddrf, alexi, w. Cînd fata urca vijelios scările . . . avea tresărituri. călinescu, e. o. i, 76, cf. l. rom. 1965, nr. 1, 90. + F i g. Mişcare rapidă şi bruscă, zvîcnire. Numeroase tresărituri ... trec pe blondul trup al leului, anghel, pr. 115. începu să-l desfăşoare ca de pe un mosor, pe cînd pachetul întreg se învîrtea cu tresărituri la fiece ocol. vinea, l. ii, 151. — Pl.: tresărituri. — Şi: (regional) trăsărituiă s. f. cihac, i, 241. — Tresări,-)- suf. -tură. TRÎSCĂ s. f. (Prin Ban.) Batoză, alr sn i h 83/36, ALRM SN I h 62/36, LEXIC REG. II, 37, L. ROM. 1967, 509. — Pl.: treşti. — Şi: treşcă s.f. lexic reg. ii, 37. — Din germ. Drcscli[maschine], TRESCĂLÎ vb. IV v. trăscări. TRESERl vb. IV v. tresări. TRESFETlTE s.f. pl. v. trisietlte. TRESFETÎŢE s. f. pi: v. trisfetite. TRESNĂT s. n. v. trăsnet. TRESNET s. n. v. trăsnet. TRE SIV I vb. IV v. trăsni. TRÎSiVIT1 s. n. v. trăsnet. TRESNÎT2 s. n. v. trăsnitl. TRESNITOR, -OÂRE adj. v. trăsnitor. TREST s. n. v. trust. TRESTĂRi s. n. (Prin Ban.) Trestiis. Cf. h xvm 287, alr ii 6 285/2. — Pl.: ? — Trestă + suf. -ar. TRESTÂR2 s. m. v. trăistar. TRESTĂ s. f. v. trestie. TRESTĂRÎE s. f. (Regional) Trestiiş. Cf. dr. xi, 62, 73, 77. — Pl.: Lreslării. — Trestie + suf. -ărie. TRÎSTE1 s. f. v. straste. TRESTE2 s. f. v. trestie. TRESTIĂŞ s. ti. (Regional) Trestiiş. Cf. dr. xi, 73. — Pl.: ? — Trestie + suf. -aş. TRESTÎCĂ s. f. (într-o poezie populară) Trestioară U). Şi mi se făcea Treslică pitică, Ca foaia-nverzită. teodorescu, p. P. 455. — Pl.: trestiei. — Trestie + suf. -¡'că. TRESTÎCHE s. f. (Regional) Trestioară (1). Colea-n vale-n valea rea, Crescat-a trestichea-n ea. mat. folk. 145, Cf. T. PAPAHAGI, C. L. — Pl : treslichi. — Si: trestiehe s.f. alr sn iii li 636/13D. — De la trestie. TRESTIE s. f. 1. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă erbacee care creşte pînă la 4 sau 5 m înălţime, cu tulpina rigidă avînd numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui şi cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice; creşte pe marginea lacurilor sau în ape liniştite şi se întrebuinţează la împletituri, îngrădituri etc. (A-rundo donax). Cf- anon. car., lb, lm, tdrg, dr. v, 557, PANŢU, PL., ŞĂINEANU, D. U., CADE, DS, DEX.; b) (şi în sintagma trestie de baltă, panţu, pl., cade, voiculescu, l. 285, borza, d. 129, trestie dc acoperit, id. ib.) stuf ; (regional) pană1 (I 6) (Phragmites com-munis). Cf. conv. lit. xxiii, 1 057, barcianu, n. LEON, MED. 71, CANDREA, F. 409, PANŢU, PL., SCRIBAN, d., borza, d. 129, M. D. enc., dex. Ca trestia între faţa vîntului. psalt. 172. Luară trestie şi-l ucide pre capul lui. tetraev. (1574), 251. Fac vasă de trestie şi prind [peşte], herodot (1645), 186, cf. 74. Trestie carea să clăteaşte de vînt. n. test. (1648), 14r/25. Ca cum ar arde . . . trestie, pe nişte vînt mare. neculce, l. 243, cf. anon. car. 121 bani am dat de-am învelit casa cu trestie (a. 1715). iorga, s. d. vii, 9. Leamne şi trestîia apei grămădind preste foc. aethiopica, 42r/19, cf. coteanu, pl. 14. Alexandru zise să-ş facă toţi znopi de trestie, alexandria (1794), 70/6, cf. budai-de-leanu, lex., cleiSens, lb. Trăsnitile şi fulgerele ce era să părea că scutură pămîniul ca o trestie de vînt. dră-ghici, r. 72/2, cf. polizu. în acea uliţă se aflau mai multe căsuţe învelite cu trestie, filimon, o. i, 264. Apa .. .şi de trestii şi de maluri mult cu vuiet se izbi. alecsandri, p. i, 13, cf. costinescu, cihac, ii, 421, lm. Printre trestii tinere-nverzile Un stejar întinde braţe veştejite, bolintineanu, o. 36. Trestia şi şovarul sînt 7044 TRESTIE — 596 — TRESTIOARĂ scumpe în Bărăgan, odobiîscl-, s. iii, 18. Trece lebăda pe ape între trestii să se culce, eminescu, o. i, 207. Dac-ar fi cineva să-mi dea niţel lăstar de trestie, ispi-RESCU, L. 263, cf. PHILIPPIDE, P. 160, BRANDZA, D. 451, id. FL. 488, BARCIANU, GRECESCU, FL. 602, ALEXI, W., candrea, F. 400. Simţeam cum bolta se-nfioară . . . Cum tremură înfrigurată sfioasa trestie de baltă, goga, c. p. 10. Se taie trestia în făşii late. pamfile, i. c. 268, cf. t. papahagi, c. l. 48. Trestie ordinară pentru împletit, brută, cojită sau despicată, nica, l. vam. 244, cf. panţu, pl., dr. xi, 61, 64, 73. Le-arătaşi . . . trestia să-şi facă colibele pe lacuri, minulescu, vers. 160. Un lăstun, în frac, apare Sus pe-un vîrf de trestie. topîrceanu, o. a. i, 34, cf. simionescu, fl. 275. Uneori izbutesc să dezgardine şipci, să rupă trestiile, voicu-lescu, P. i, 28, cf. ds, scrib an, D. Trestia creşte pe bălţi şi în teren umed. arghezi, s. xi, 141. Mută-mi cu mina ta în suflet lacul, . . . Dumbrava, cerbii, trestia şi veacul, blaga, poezii, 255. Naiul este format dintr-un fascicol uşor concav de tuburi de trestie, alexandru, i. m. 72. Aveau instrumenturi de vînt ■ ■ . din trestie au din corn. barbu, princ. 99, cf. l. rom. 1965, nr. 1, 70, mihăilă, î. 73, h iii 66, îv 84, v 352. Foaie verde foi de treste, Dar mai mare cine-mi este? teodorescu, p. p. 636. Fă-mă trestie pe baltă, Să cresc subţirea şi naltă, hodoş, p. p. 57. Bade, de cuvîntul tău, Faee-m-oi treslie-n tău. şez. xv, 135, cf. chest. ii 319/7, id. v 139/40, alr ii/i h 230, alr sn iii h 636, a ii 6. Bale-mi vîntul salcia, Salcia şi trestia, balade, ii, 190. Bade, de urîtul tău, M-aş face trestie-n tău. folc. transilv. i, 122. Eu oi deseînta în apă, Cu cuţitul şi cu trei trestii, folc. mold. i, 228. Trestia care se pleacă n-o frînge vîntul. zanne, p. ix, 533. Sus bute, Jos bute, La mijloc coadă de vulpe (Trestia), gorovei, c. 369. O (Ca termen de comparaţie, sugerind supleţea, zvelteţea) Mijlocul tău ca trestia de baltă şi mersul tău uşor. delavrancea, a. 59. Slab ca trestia, scriban, d. <0> (Adverbial) Era înaltă, subţire trestie, cu pchi verzi, stancu, d. 11. <§■ F i g. Prin aripa de: trestii a zeilor oculţi Ca pe-un oracol chipul îţi cauţi şi-l asculţi, voiculescu, poezii, ii, 139. Fragilitatea omului, biata trestie cugetătoare a universului, vianu, L. r. 262. Iubeşte, bade, iubeşte Trestie mîndră din baltă, Subţirea, verde şi-naltă! jarnik — bîrseanu, d. 47. + Epitet pentru nn om slab şi înalţ. Cf. pamfile, j. i, 136. + Desiş de trestie (!). Zăprăteaşte gadinilor den trestie, coresi, pî. 175/ I.C.. Şi iaste glod şi trestie pregiur. herodot (1645), 241. Doarme Ungă paporă şi trestie şi rogoz, biblia (168,8), 38lty8, cf. scriban, d. <0> Compuse: trestie-dc-'cîmp(url) (sau trestie-mică, trestie-noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori de culoare verde-deschis, violete sau purpurii, care creşte prin fineţe, pe margini de păduri şi pe malurile rîurilor (Calamagrostis epigeios). Cf. GRECESCU, FL. 606, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 37, î>ex.; trestle-de-zaliăr = plantă erbacee, din familia gramineelor, cu tulpina înaltă şi puternică, cu frunze lungi şi înguste, cu inflorescenţa un panicul, cultivată Iii ţările ¿alde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinale). Răsadniţe de trestii-de-zahăr. ist. am. 9r/21, cf. polizu, costinescu, ci-HAC, II, 421, CONV. LIT. XXIII, 1 057, DDRF, BARCIANU. De ţările calde se leagă cultivarea tresliei-de-zahăr şi a bumbacului, mehedinţi, 6. f. 175, cf. alexi, w.,tdrg, PANŢU, PL., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. încă din 1512 s-a început importul de negri din Africa pentru plantaţiile de !ananas, trestie*de-zahăr, cafea, halea, o. 28, cf. borza, d. 153, m. d. enc., dex.; trestie-de-mare (sau trestie-spaniolă, trestie-de-India, trestia-indiană) = plantă din familia palnflerilor, cu tulpina lemnoasă, foarte lungă, subţire şi flexibilă, din care se fac bastoane şi împletituri (Calamus rotang). Baston de trestie-spaniolă (a. ?). gologan, c. r. 59; cf. POLIZU, CIHAC, II, 421, CONV. UT. • XXIII, 1 057, BARCIANU, alexi, ■w., tdrg, panţu, pl. A luat apoi trestia-de-mare de pe masă şi ne-a dat fiecăruia cîle două peste palmele ţepene, i. botez, b. i, 62. (Eliptic) O luă spre Jidoviţa, agale ... învîrlind între degete un baston de trestie, rebreanu, i. 60. Bunicul e gata îmbrăcat, cu pălăria de pai negru, mănuşile de aţă şi bastonul de trestie în mină. teodoreanu, m. u. 236, cf. scriban, d.. Un baston lung şi subţire de trestie, stancu, r. a.. ni, 77. Intrase la mine ... cu o pălărie soioasă pe cap, cu pardesiul pe umeri şi bastonul de trestie agăţat de buzunarul vestonului, vinea, l. i, 156; (regional) trestie-mirositoare = obligeană (Acorus calamus). Cf. CLEMENS, POLIZU, CONV. LIT. XXIII, 1 057, BARCIANU, ALEXI, \V., BIANU, D. S., TDRG, PANŢU, PL., SIMIONESCU, fl. 278, borza, d. 11; (regional) trestie-de-ţimet = scorţişoară, alr sn iv h 1 141/47, alrm sn iii h 958/ 47; (regional) trcstie-urită = un fel de algă care se formează la suprafaţa bălţilor. Cf. alr sn iii h 832/105. 2. F i g. (învechit, rar) Condei, pană. Limba mea trestie de cărtolariu. pşalt. iiur. 38r/8, cf. psalt. 86’ Cu cerneala şi cu trestia ţie a scrie, coresi, l. 209/13' Limba ia a scriitorului trestie s-au arătat, mineiul' (1776), lllV2/3. 3. (învechit, rar) Aşchie ascuţită din tulpina de trestie, folosită ca instrument de tortură. Trestii pe supt unghii i-au bătut. n. costin, i,et. ii, 18/24. 4. (Regional) Papură (Tijpha angustifolia). Cf. alr i 1 907/24, 90, 94, 100, 136, 180, 215, 227, 231, 270, 360, 576. 5. (Regional) Mătură (Sorghum vulgare). Cf. alr ii/ i mn 150, 3 933/219, 353, 833, alr sn i h 145/102, AIII 18. — Pl.: trestii. — Şi: (regional) treste, trestă (alr ii/i mn 147, 3 924/833, ib. 150, 3 933/836, alr sn iii h 636), triştie (l. rom. 1976, 209, alr i 1 907/136, alr sn iii h 636/130, a ii 6), triiste (alr i 1 907/24, 69, 94, 227, alr ii/i h 230/762, alr ii/i mn 150, 3 933/ 219, 353, alr sn iii h 636/762), treistă (alr i 1 907/ 24, alr ii/i h 230/219, alr sn iii h 636), treistie (h v 352, alr i 1 907/87, 100, 231, alr ii/i h 230/876, alr sn iii h 636/784), trăstie (alr ii/i h 230/235, alr sn iii h 636/386), trălste (alr i 1 907/215, 360), trâistă (ib. 1 907/77), trâlstie (ib. 1 907/576) s. f. — Din v. sl. TpkcrHXî, Tfitc TRESTIET s. n. (Rar) Trestiiş. Bielul popor ţâr an era supus la toate jafurile şi crudelităţUe, din care cauză se şi ascundea prin păduri şi trestiet. bariţiu, p. a. i, 27, cf. 562. — Trestie + suf. -el. TRESTIÎŞ s. n. Desiş sau mulţime de trestie (1), loc acoperit cu trestie; (regional) trestar1, treştărie, trestiaş, (rar) trestiet. S-a ascuns în trestiişul unei bălţi alăturea drumului, bariţiu, p. a. ii, 606. Lîngă un trestiiş, priponiţi doi cai ce păşteau, f (1882), 110. Sţat-am în bălţi cu noroi, ascuns'in trestişuri o noapte. coşbuc, ae. 32, cf. barcianu, alexi, w. Se poate pescui ... In bălţi sau în rîuri, printre bolovani sau în ochiuri de trestiiş. atila, p. 39, cf. db. xi, 64, 73, 82, scriban, d. Cînd via era în apropiere de o baltă cu trestiş, haragii se puteau înlocui, c. giurescu, p. q. 104. Trecură de pe podul de pămînt şi o luară la dreapta, pe un drum de căruţă năpădit de irestiiş. v. rom. iulie 1954, 7,9. Ape limpezi, trestiişuri, Sălcii verzi, răchite verzi, Mă cuprind în luminişuri, horea, p. 87, cf. âlr ii 6 285/105. — Pl.: trestiişuri.— Şi: trestiş .(pl. trestişe dr. xi, 73) s. n. — Trestie + suf. -iş. TRESTIOARĂ s. f. 1. Diminutiv al lui trestie (i); trestică, trestiuţă, (regional) trestiche. Vede ... , frageda trestioară, după vînturi cum se pleacă, conachi, P. 262, cf. POLIZU, LM, DDRF, PASCU, S. 161, CADE. Desfăşur şi întind frumos pe plavie cinci aţe de undiţă, legate de nişte trestioare subţiri, sadoveanu, o. ix, 407. M-oi face mai bine, Ca să scăp de tine, Treşlioară-n baltăi Subţire şi-naltă, alecsandri, p. p. 8, cf. jarnîk — bîrseanu, d. 219. La casa cu trestioară Trage Năiţă 7047 TREâTlOS — m — TRETIOR să moară, teodorescu, p. p. 288. Fă-mă trestioară-n baltă, Subţirică şi înaltă, folc. transilv. ii, 37. 2. (Şi în sintagma trestioară de pădure, panţu, pl.) Numele mai multor plante erbacee din familia grami-ncelor cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia <1), cu frunze lungi sau răsucite, cu flori alburii sau violacee (Calamagrostis arundinacea, pseudophrag-mites, canescens). Cf. panţu, pl., cade, borza, d. 37, dex. 3. (Bot.; regional) farbă-albă (Phalaris arundinacea). borza, d. 127. — P).: trestioare. — Tirestie -f suf. -ibară. TRESXIOS, -OASĂ adj. Cu trestie (1), care este acoperit de trestie, pe care creşte trestia. Cf. lb, polizu, costinescu, lm, barcianu, alexi, w. — Pronunţat: -ti-os. — PI.: trestioşi, -oase. — Trestie tf suf. -os. TRESTÎŞ s. n. v. trestiiş. TRESTIUŢĂ s. f. Trestioară (I). Cf. lb, Lm. — Pronunţat: -ti-u-, — Pl.: trestii iţe. — Trestie + suf. -ufă. TREStJRĂi s. f. (învechit, rar) Scrisoare, epistolă. Scrie tresură învăţătoare, cod. vor. 136/25, cf. scri-ean, D. — Pl.: tresurţ — De la *t.re(me)snră. Cf. dr. ii, 779. TRESURĂ2 s. f. v. trăsură. TREŞCĂ s. f. v. trescă. TREŞTÎCHE s. f. v. trestiche. TRÎŞTIE s. f. v. trestie. TREŞTltiR, -OARĂ adj. v. tretior. TREŞUCHEAT, -Ă adj, (Regional) Nebun, smintit. Cf. i. cr. xi, 126. — Pl.: treşucheaţi, -le. — Cf. deşucheat. TRETEEVANGHEL s. n. v. tetraevanghel. TRETÎNIE s. f. v. stretenie. TRI5ŢI adj. invar. (învechit) 1. (Precedînd un titlu boieresc) Al treilea în rang. Neculaiu Buhuş treli logofăt (a. 1657). gcr i, 173/23. Au trimis ... şi p.e Alic-sandru Sîrbul tretii-logofăt cu daruri, neculce, l. 352. Tretii logofăt punea pecetea domnească (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 177/27. Trebuinţă ieste ... a nu mai îngădui pă treti logofătu Nicolaie Rucăreanu a să meii amesteca (a. 1818). doc. ec. 189. Veni şi beizadeaua, întovărăşit de treli logofăt Iordache Zla-tonit. filimon, o. i, 179, cf. i, brăescu, m, 72, scriban, d. Coconu Eftimie este treti-logofăt. călinescu, s.q.l. 46. 2. Al treilea (1). [Citea] dereptariul tretii ceas. dosoftei, ap. gcr i, 253/11. Tropare din tretii ceas (a. 1715). ocr ii, 15/22. Cînd fu mărişor, îl dete la carie, Unde într-o iarnă pănă la psaltire Ajunsă, şi acum nu era departe De la glasul treti, căci em din fire Foarte isteţ, budai-deleanu, t. v. 35, cf. 163. — Şi: tritii adj. invar. — Din slavonul tpethh. TRETII adj. invar. v. treti. TRETÎN, -A adj., s, m. şif. l.Adj. (înve.chitşi popular; despre animale, mai ales domestice) Care esţe în vîrstă de doi pînă la trei ani. V. terţiu3, n o a t e n. Au avut doi giungi trdinţi] (a. 1650). iorga, s. d. v, 384. Şi zise lui: ia mie juncă tretinaşi capră tretină şi ber- beace tretin. biblia (1688), 101/23. 1 cal tretin, pătrar în vară (a. 1742). bul. com. ist. i, 230, cf. cihac, ii, 421, DDRF, BARCIANU, TDRG, SCRIBAN, D., MIHĂILĂ, î. 78. Printre bradzi, Printre molifţi, Not îmi noată Cerb stretin. teodorescu, p. p. 61. Apucă (cutare) pe cale, pe cărare, Cu cerbu treline să-ntîmpină în cale. mat. folk. 570. 2. S. rri. şi (rar) f. (învechit şi popular) Animal domestic (mai ales cal) intre doi şi trei ani. 4 iepi şi 5 tritini (a. 1745). uricariul, xi, 226. S tretini cu tre-tine (a. 1777). iorga, s. d. vii, 153. Morcovii sînt tare buni . .,. pentru cai, mînzi, strîjnici şi tretini. I. io-nesgu, c. 226/8. Cînd s-o face rmnzul tretin, sper să iau pe dînsul cel puţin o mie de franci, ghica, s. 542. Pe cînd prînzeau, baba ieşi pînă în grajd, sco,aşe inimile din cîteşişapte caii, spre a le pune pe toate intr-un tre-tin slab, cărUia-i priveai prin coaste, eminescu, l. p. 185. Cît despre călărie, numai Beiul, tretinul meu cel cu coama rotată, ştie de cile ori era să mă arunce în mijlocul clinilor de la stînă. gane, n. ii, 176. Calul se şi scutură de trei oti şi îndată rămîne cu părul lins, prelins şi tînăr ca un tretin. creangă, p. 196, cf. ddrf, barcianu, alexi, -w., tdrg. Ieri nu era decît un mînz, pe urmă a fost strîjnic şi tretin. sadoveanu, o. xiii, 680, cf. scriban, d., mihăIlă, î. 78. Creştinează Şi botează, Dă de fin Cîte-un tretin Şi de fină O tretină. alecsandri, p. p. 81, cf. h i 34, vi 171, x 44, 497, 535, xii 274, marian, na. 171, vasiliu, c. 68, com. din straja — rădăuţi. Dat-am di fin CîtUun tretin. dia-conu, p. 237, cf. ALR I 1 108/394, 40'2, ‘424, ib. 1 098/ 424, 518, alr n/414, a v 15. 3. Adj. F i g. (Regional; despre oameni) Ţinăr (I 1). Şi el de-mi avea De-o zînă tretină De-o puică dulcie Ca poama de vie. pamfile, c. ţ. 44, cf. balade, ii, 198. 4. Adj. Fig. (învechit şi regional; şi substantivat) (Om) bătrin, îmbătrînit, trecut. Cf. lb, polizu, gheţie, R. M., ALEXi; W., CADE, VÎRCOL, V. — Accentuat şi: tretin. — Pl.: tretini, -e.\— Şi: (învechit) tritin, -ă, (regional) stretin, -ă adj., s. m. şi f., treţine adj., terdtin (udrescu, gl.) s.m. — Din v. sl. *tretin-h (< tpetiih + suf. -hht*; cf. bg. t p e t a k, TpeTHK „animal de trei ani“). TRETINÂŞ s. m. (învechit, rar) Diminutiv al lui tretin (2). Au rămas 6 iepe mari şi un armăsaru cu zgaibă la picior ... şi doi tretinaşi (a. 1721). iorga, s. d. xvi, 375. — Pl.: tretinaşi. — Tretin + suf. -aş. TRETÎNĂ s. f. 1. (învechit) Plată anuală pentru închirierea unui vad de moară. Cf. d. bogdan, gl. 111. La judecătoria judeţul[ui] Romanafi se vînd eu mezat .... din moara după apa Beicii cu două alergători pe moşia Şăgărcii cu tretină pe an 7 oca ceară, cr (1833), 36^/7. 2. (învechit) Amendă pe care o plătea în evul mediu, în Moldova, hoţul prins asupra faptului, egală cu a treia parte din valoarea lucrurilor furate. Cf. der, m. d. enc., dex. 3. (Prin Maram.) A treia parte, treime (Borşa — Vişeu de Sus). Cf. alr sn iv h 937/362. + Parte din ceva, bucată (Bîrsana — Sighetul Marmaţiei). Cf. alr sn iv h 1 126/353. — Accentuat şi: tritină (der, dex). — Pl.:tretine — Din slavonul TpeTHH4) ucr. TpexEHa. TRETINI OR, -OÂRĂ adj. y. tretior. TREŢltfR, -OARĂ adj., s. m.'Diminutiv al lui tre-t i n. 1. Adj. (Popular) Cf. ţretin (1). Cf. anon. car., BARONZI, l. 122, ddrf, jahresber. viu, 189, cade, scriban, p. Nimeni samă-i lua Afară de-un cerb, Drun cerb tretior. teodorescu, p. p. 59. Dar cine şi-o paşte? Cerbu treştior. viciu, col. 162. Nu ştiu leu-i, 15 -c. 263 13 7066 *ffilfTÎV AN GHËLÎ ii — Sdô - fÊËZÎ Nii'ştiu smeu-i, Nu ştiu cerbu-i stretinior. densusianu, f. h. 266. 2. S, m'.'. '(Regipnâl) Cf. tret’i n (2). Cf. càde, ,3. Adj.’ F i g. (Régional) Cf. tretin (3). Că mi-àm intrai ţretior Ş.-acuma ies bătrîior. ant. lit. pop. i, 277, cf. BALADE, II, 242, PAMFILE, C. 53. 4, .¡Adj. Fig. (Régional) Cf. t re tin (4). Se tot fiiiçiu la fetei* . ■ le vedeau cam bătrîne, ştii, colea, tre-lioare. rÎdulescu-codin, î, 21. ■ PI.: tretiori, -oare. — Şi: (regional) treştidr, -oără, stretiôr, -oară (teodorescu, p. p. 64), tretinlôr, -oâră (anon. car.), stretiniôr, -oără, streiinâr, -oără (cihag, ii, 421) adj. — Tretin -f- süf. -{or. TRETIVANGHËLIE s. f. v. tetracvanglielie. TRETRÉCE vb. III v. petrece. TREŢÂR0LĂ s. f. v. terţarolă. TREŢÎNE adj. v. tretin. TRÊUCA s.f. v. troacă. TREUCtjŢĂ s.f. v. trocută. TRÊVE s. f. pl. v. trevere. TREVELE^CĂ s. f. v. tăvălic. TREVELÊC s. n. v. tăvălic. TRFVKLÎ vb. IV v. tăvăli. ! TReVELÎCI s. n. v. tăvălic. TREVELÎT s. n. (Regional) Tăvălitură, cădere (Lisa Făgăraş), lexic be6. 95. — V. treveii. TRÉVERE s. f., pl. 1. (Popular) Resturi de struguri sau de aiţe fructe care rămln în teasc după stoarcerea mustului şi din care se face rachiu; borhot. Frunzele care amesteeîndu-se cii treverile ... amăresc vinul. ECONOMIA, 162/19, cf. KLEIN, D., LB, LM, GHEŢIE, R. M., DDRF, ALEXI, W., CONV. LIT. XLIVa, 508, H XVII 226, COMAN, GL., CHEST. VIII 103/18, ALR I 1 719/100, 107, 112, ALR SN I h 237, ALRM SN I h 160. 2. (Regional) Rachiu din vin (alr ii 6163/29); ţuică (lexic reg. 87). 3. (Popular) Rămăşiţe fără întrebuinţare; resturi (3). Mai sint şi alte mijlociri a direage păminturile ... tot fealiul de zdranţe, de treaveri, de sperie, economia, 12/8. Sfredelul ... scoate tăriţe ori dreve de sfredel, •sau aşchii; brebenel, gr. p. — Şi: (regional) trêve (lm, gheţie, r. m., co-man, GL., alr i 1 719/100, 107, 112, alr ii 6 347/105, alr sn i h 237/105, alrm sn i h 160/105), dréve s. f. pl., trébâr ,(alr ii 6.163/23) s. n. — Din germ. Treber. TREZ s. n. v. tres. TRJSÎĂ s. f. ■ V. tres. TREZEAlA s. f. (Rar) Faptul de a s e trezi. Cf. COSTINESCU, UDRESCU, GL. — Pl. : trezeli. — ’Trezi -ţ- suf. -eală. TREZÎ vb. IV, 1. T r a n z. f a c t. şi r e f 1. A face pe cineva să se â'coale din somn sau a'se scula din sofnn; a (se), deştepta. Strigă celora ce dçrm ca să să trez-vască. varlaam, c. 280. La trei ceasuri s-au trezoit puţintel, mineiul (1776), 27/V2/20, cf. clemens, lb. Cine le-dii trezit’ aşa de dimineaţă? negruzzi, s. i, 146, cf. polizu. Munţii vechi întinerea ... Şi pasările-şi trezea. aléçsanDri, p. i, 94. Astfel oine-n toată noaptea zburător la ial ei pat. Se'trezi din somn deodată de să-rutu-i fermicat. eminescu, o. i, 80. De-i vedea şi-i vedea că s-a trezit şi năvăleşte la tine, zvîrle-i pielea cea de urs. creangă, p. 215. Doarme în odaia lui şi nu-l poate trezi. caragiale,.o. ii,-268, Cf. baSîianu, alexi, w., tdrg. Jon Florea se trezi de cu vreme, agîr-biceanu, l. t. 305, cf. dr, v, 769,' 828. Apoi â Avat chef să trezească şi pe copii, sadoveanu* -b; 29o. Treziţi-vă, voi toţi cei vii, din somnul întunecat şi greu. voicolescu, poezii, i, 21. Un ronţăit’de şoarec sau ceasul mă trezi? pillat, p. 79, cf. iordan, l.r.a. 347, scri-ban, d. Porumbii adormiţi :tpe streşini _ ciur,Uite Se trezesc, blaga, poezii, 67. Visez şi noaptea Qîntăreţii de pe străzile Parisului, romanţele, duetele care te trezeau dimineaţa în curte. c. petrescu, a. r. /II. Mă trezesc devreme, stancu, d. 142. Auzeam cum se trezesc păsările, greierii, lăcustele, vinjîa,, L-; i,s 277;<,.££/i cum se sperie cînd o trezeşti brusc, h, lovinkscu, t. 101. Nu-mi răspunzi? Atunci îl trezesc pe.ej. baranga, i. 190. Spre ziuă ploaia îl trezise şi pe Birică 4in,somn. preda, m. 104. M-au trezit nişte ochi ce priveaiţ ţintă la mine.labiş, p. 30. Monarhul se trezi după o vreme. barbu, princ. 31. Dimineaţa cînd se trezeau mîncarea era acolo. v. rom. noiembrie 1964, 11. Badiul mi se deştepta Şi-ntr-o clip,ă, se trezea.. teodo.resgu<, • ţ>.^_ş F i g. Vin’ cu mine, rătăceşiţ Pe ,cfirfiri cu cotituri, Unde noaptea se'trezeşte GtaSul' vtyhilor păduri, eminescu, o. i, 209. Ş-a trezii aşa^dq djjnifţeaţă Cu ramurile albe — şi se poate spune Că-i pentru-ntîia oară în viaţă Cînd i seriitimplă-asemenea i minune. topîrceanu, o. a. i, 4. Din iarbă un şipot s-a trezit. pillat, p. 139. Se trezesc munţii, cîmpiileş dpele. -Zorile noi îşi deschid pleoapele, tulbure, v. r. 20. In zorii zilei, cîmp'iile se trezesc ¡hctică' ^dirăr-tf lo‘r. .174, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Se pleacă\>pe'roala comenzii ... să se trezească. sahiA, n. 33. S-a trezit din leşin, a devenit conştient şi a privit înjur. v. rom. decembrie 1966, 18. Apa rece- ca gheaţa ce-i pătrunsese la piele o trezise, bănulescu, i. 14. Stau încremeniţi, De moarte-ngroziţi. Mihu mi-i trezeşte Şi-a,stfel le gră-eşte. alecsandri, p. p. 67. De frîgură le trezeşti, Dar de dor le prăpădeşti, hodoş, p. p. 88. Ea deodată leşina Şi cînd iarăşi se trezea^ Chiar la Dunăre >erd.ijxhiiÎK— bîrseanu, d. 495, cf. alrm i/i h 196, ibf h 203, alr ii 3 556. L-a lovit, l-a mîntuit, La trei zile s-d trezii, balade, ii, 57. ^ Fig. A face să-$i revină Sâii a-şi reveni diii-tr-o stare de rătăcire sufletească, din visare, 'din reverie etc. Trezviţi-vă şi străgniţi-vă, că vrăjmaşul vdstru ’... ca un leu ricăindu îmblă. cod. vor. 164/11. Treiviţi-vă 708,3 TREzt — sas — TRE21 dereptăţei şi nu greşiţi (a. 1569). gcr i, 13*/31. La sfînta besearecă rugăciune să facem şi să ne trezvimu pe ţoale lucrurile şi să ne îndemnămu spre cînlări dum-nezeeşti. coresi, ev. 123. Trezuiţi-vă Intru rugăciuni. id. l. 170/15. Nu-li fie frică, nici le teme, ci te trezveşte şi te deşteaptă şi-mi spune jalba ta cu adevărul, nea-goe, ap. gcr i, 170/4. Bunătate învăţîndu-le şi trez-vindu-te intre toate, mineiul (1776), 21V1/10. A să trezvi glnditoriii (a. 1793). cat. man. ii, 102. Un foşnet uşor prin cărările risipite mă trezi din reveria mea. eminescu, o. p. 84. Cind se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă in asfinţit, ispirescu, l. 34. Ţi-a plăcut să visezi, să nu te trezeşti niciodată, bkă-tescu-voineşti, î. 4. Mă ‘şi vedeam departe, prin nu mai ştiu ce ţară . . . Dar mă trezeam spre ziuă cu ochii tot pe hartă, minulescu, vers. 228. Gospodina se trezi, se întoarse pe pămînt din lumea-i minunată, sado-veanu, o. vii, 299. Făceau o larmă — m-au trezii din lunga mea visare, pillat, p. 8. Şi zlna visează de veacuri Un tînăr născut din dumbravă Să vină să-i dea un sărut, Trezind-o din vraja bolnavă, beniuc, v. 85. Glasul Tzulufei îl trezi din aceste gînduri. vinea, l. i, 63. + A face să-şi revină sau a-şi reveni din beţie. Să se întoarcă Irod deaca se va trezvi den beţie, coresi, ev. 546. Să trezvi Noe den vin. biblia (1688), 71/7\ cf. anon. car., antim, p. 68, lb, polizu. Se îmbătă boierul de se coclise turtă. Atunci şi cucoana ... îl puse pe coptor de dormi pînă se trezi, ispirescu, l. 181, cf. tdrg. S-a trezit deodată din beţie, agîrbiceanu, s. 30, cf. scriban, d. Mă ameţesc repede, mă trezesc repede, v. rom. iulie 1969, 19. Palma bici că mi-o făcea,... Din beţie că-l trezea, teodorescu, p. p. 544. Din beţie că-l trezea, balade, ii, 115. + F i g! A face să iasă sau a ieşi dintr-o stare de letargie, de nemişcare, de inactivitate. Lăpuşneanul se trezise din letargia sa. negruzzi, s. i, 160. Lumea se deşteaptă din adînca-i letargie!... Ah! treziţi-vă, ca dînsa, fraţii mei de Românie! alecsandri, p. ii, 6. Preoţii cu pleata rară Trezeau din codri vecinici, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare, eminescu, o. i, 91. Rar trezise în a tor cale Cîte-o piatră subt copită, topîrceanu, b. 21. (Absol.) Lumina dreptăţii a sporit înmiii Şi sporeşte întruna şi trezeşte la viaţă, deşliu, g. 56. + A face să-şi revină sau a reveni la viaţă; a învia. Trezvindu-se mortul ... zise.- mineiul (1776), 35r2/38, cf. polizu. Trezeşte şi morţii din groapă, vinea, l. i, 110. 3. T r a n z. (învechit, rar) A readuce în actualitate. (Refl. pas.) Holărîrea judecătorilor va. avea preţ veşnic şi această afacere nu se va mai trezi (a. 1671). iorga, s. n. 75. 4. T r a n z. f a c t. şi refl. A face să devină sau a deveni conştient, a face să ajungă sau a ajunge să Înţeleagă, să-şi dea seama de realitate, de adevăr. Ce făcu el patruzeci ani şi se trezi aşa tîrziu ca să. se însoare? negruzzi, s. i, 71. Doamnei cum să ia omul ista, la drum, cu vorba şi cînd se treze.şie, cine ştie unde a ajuns, creangă, p. 119, cf. ddrf, tdrg. Cu aceasta ne trezeşte, ne lămureşte, ne exprimă la maximum şi sensibilitatea noastră în faţa naturii, ibrăileanu, s. l. 110. I-am trezit să poală face deosebire între viaţa calului şi propria lor persoană, sahia, u.r.s.s. 101, cf. scriban, d. Restauratorul se făcu feţe-feţe, trezit la nişte realităţi pe care parvenitismul le credea uitate. arghezi, s. xi, 32. Ne trezim, cu uimire, a avea apoi înainte-ne o generaţie de adolescenţi, călinescu, c. o. 100. Sînl lucruri care ... ne trezim că nu le mai înţelegem deloc, blaga, z. 14. Şi cum v-aţi trezit voi hodo-rânc-lronc că Ghioceoaia e omul chiaburilor? preda, d. 184. Şi ţ-o pus ca la cai frîu Şi te-ai trezit prea tîrziu. folc. transilv. ii, 28. <> (Cu pron. pers. 2, cu valoare impersonală) Ştii mata cum sînl fetele cînd se gătesc de bal . . . Ba le trebuie una . . ., ba alta ... şi cînd ie trezeşti o înnoptat de iot. alecsandri, t. 418. Ca mine, poimîne te-i trezi că ai îmbălrînit. creangă, p. 154, cf. scriban, d. Cu unii ie trezeşti c-ajung şefi de brigadă şi nu-ţi dai seama cum. v. rom. decembrie 1963, 69. '■ 5. T r a n z. f a c t. şi refl. A face să ia fiinţă, să apară, să se manifeste sau a lua fiinţă, a apărea, a se manifesta. Aceste sînl mişcările care ar trebui să se : trezească în inima setenilor. i. ionescu, c. 234/18. ' Ochişorii săi căprii Trezea lumea-n veselii, alecsandri, ■ p. i, 92. Şi sărutări o mie trezesc în ea mii vise Şi frun-tea-i turburată s-apleacă ca un crin. eminescu, o. iv, 83. Tu eşti ca o vioară, in care sunt închise toate căută- ; rile, numai ele trebuiesc trezite de o mînă măiastră, id. N. 54. Operile lui artistice ne turbură toată inima, : trezesc toată durerea pricinuită de război, gherea, st. i cr. ii, 86. Să-l fac a crede însuşi că e un nou Tacit Şi că deodată-n minle-i un geniu s-a trezii, i. negruzzi, ' s. ii, 23. Cu tot tonul pedant,... ea trebuia să intereseze ■ pe acei contemporani, trezind în ei sentimente de mîn-' dric. iorga, l. i, 96. Cum se apropie de uşă, se trezi înlăuntru un fel de chelălăit ciudat al unei dihănii : de pe alt lărîm. sadoveanu, o. x, 534. Din vîrf în oîrf - se-alungă ecoul..., Trezind năvalnic visul ce n-a murit de-atunci. pillat, p. 101. Deodată cu conştiinţa ‘ trezeşte şi conflictul, ap. iordan, l.r.a. 347. Starea fiziologică ce se numeşte apetit . . . trezeşte imaginaţia gastronomică, călinescu, c. o. 11. Aspiraţie ... cum i numai o stea din tărie poate trezi într-o inimă omenească. vianu, l. r. 274. Artiştii intrau în şcoala unui ; maestru, nu ca să-şi trezească individualitatea, blaga, z. 65. Cuvintele porcoase, frazele grosolane, crude treziră în el 'pofte şi amintiri, stancu, r. a. iv, 263. Inspira respect, dar trezea şi temeri, beniuc, m. c. i, 85. Lunecau balelistele albe . . ■ Tainic trezind complexul organic, bacovia, o. 79. Duiliu Mareş, moralist, trezise propriile lui mustrări de conştiinţă, vinea, l. i, 18. Tot ce se petrece pe parcurs trezeşte o rezonanţă. v. rom. februarie 1964, 69. 4 Refl. (Despre fiinţe) A căpăta viaţă, a veni pe lume; a se naşte (I 2). Satul Humuleşti, în care m-am trezit, nu-i un sat lăturalnic. creangă, a. 71, cf. mironescu, s. 622. 6. Refl. (Urmat de compliniri modale, locale etc.) A se găsi într-o împrejurare, într-o situaţie neprevăzută; a se pomeni pe neaşteptate Intr-un loc. Dară cînd s-au trezii la vremea culesului le-au ieşit şi vedritul cîle 4 bani de vadră. n. costin, ap. let. ii, 64/1. Şi de acolo unde ne aflam în liman, ne-am trezii deodată In mijlocul mărei. drăghici, r. 25/26. Plecasem să mă duc la vreo sehăslrie să fug de lume şi mă trezii în Iaşi. negruzzi, s. i, 67. M-am trezit deodată într-un codru verde ca smaragdul. eminescu, g. p. 95. Deodată, baba „şi moşneagul se trezesc îmbrăcaţi în porfiră împărătească. creangă, p. 85. Mă trezii cu o usturime grozavă la amîndouă picioarele, ispirescu, l. 303, cf. ddrf, tdrg. Cînd nici nu se gîndeau, se trezeau la pămînt, sub genunchele lui Gheorghe. agîrbiceanu, s. 72. După rînduielile cele nouă ieşite de la stăpînire . . . toţi ne-am trezit mai bălrîni cu treisprezece zile. sadoveanu, o. x, 588. In luncă mă trezesc trintit pe iarbă, pillat, p. 131. Vezi să nu te trezeşti cu un glonte în cap. u. lo-vinescu, t. 269. Urcă scările ... şi se trezi în faţa unei aşi. barbu, princ. 126. Ne-am trezit astfel, dintr-o dată, cu tanchetele şi nemţii la şaizeci de paşi în faţă. v. kom. octombrie 1964, 60. într-o bună demineaţă s-au trezit biata fată plină de nişte bube. sbiera, p. 296. O E x p r. Unde te trezeşti?, se spune unui om prea îndrăzneţ sau care se comportă în mod nepotrivit. Unde le trezeşti? Nu mai eşti la război, sahia, n. 53, cf. zanne, p. ii, 783. A se trezi la ol v. o a i e. A sie trezi in oţelele puştii v. oţel. A se trezi vorbind = a vorbi vrute şi nevrute fără să-şi dea seama ce spune. Cf. zanne, p. ii, 783. + A se pomeni cu cineva sau cu ceva. Maicele ... în biserică cu turcii făr-de veste s-au trezit. beldiman, e. 87/31, cf. contemporanul, i, 235. Nu treceau dguă, trei zile la mijloc şi se trezea cu Dănilă la uşa ei. creangă, p. 38, cf. ddrf. Fătul se trezi c-o babă aducînd un ciob de apă. eftimiu, î. 120. Şi iată, într-o zi Fra Barlolo egumen cu dînsut se trezi La poarta mînăstirii. pillat, p. 21, cf. scriban, d. Se duse la bucătărie să pregătească ceva de mîncare şi se trezi cu Miron în spatele ei. v. rom. ianuarie 1965, 56. + A se afla într-un anumit loc .sau Intr-o 7083 tRKZIlî - eoo — Trezorerie anumită stare de cînd ştie, de cirid Îşi poate aduce aminte. Flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, creangă, p. 139, cf. tdrg. Se trezise în bordeiul de lingă apă, la picioarele de piatră ale podului, poate de zece ani, poate de mai mult. c. petrescBj-s. 37. Aşa m-am trezii eu de mic sîngur-sîngurel, străin şi fără de nime. sbiera, p. 15. 7. Ref 1. (Despre mîncăruri, băuturi, substanţe aromatice) A-şi pierde gustul, tăria, aroma; a se răsufla. ,,Gf. polizu. Prea lăsăm vinul să se trezească. CARA.GIA.LE, O. II, 259, Cf. DDRF, BARCIANU, DR. V, 806, scrîban, d. Nu lăsa să să trăzvască ţuica, vîrcol, v. 101, cf. I. CR. XI, 126, LEXIC REG. II, 17. — Prez. ind.: trezesc. — Şi: (învechit şi regional) trezvi vb. IV. — Din V. si. Tp'tăBHTH (ca). TREZÎE s. f. 1. Starea celui care este treaz (1). care nu doarme; veghe. Altă dată somnul nu vise, ce trezviia lucruri deplin îmi va arăta, cantemir, i. i. ii, 99. Cafeaoa alungă pe somn şi aduce trezie, cr (1832), ' 161/41. Cînd era pe adormire, Le cînta cu-nduioşire . . . Cînd era iar pe trezie, Le cînta în veselie, alecsandri, P. II,, 182, cf. LM, PHILIPPIDE, P. 61, BARCIANU, ALEXI, w. Cugetam ... cumpănindu-mă pe hotarele dintre somn şi trezie, hogaş, m. n.. 62. Defilarea concretă a stărilor de conştiinţă dintre trezie şi somn. ibrăileanu, s. l. 13. De la o vreme am intrai în acea stare care nu-i nici somn, nici trezie, sadoveanu, o. ix, 379, cf. scri-ban, d., bul. pil. xi—xii, 417. Ei nu iubesc nici somnul, nici trezia, ci reveria, blaga, z. 263. S-au tras îndată după cină în p&ţul..........rumegîndu-şi amără- ciunile în somn sau în trezie, galan, z. r. 374, cf. hristea, p. e. 64. A fost noapte, n-am văzut, Bine nu l-am cunoscut, Vină ziua la trezie, Urîţ nu-i nimic ca iriiel eolc. transii.v. ii, 311. O Expr. (Regional) Pe trăzvie = pe nemîncate, fără să fi luat nimic în gură. Cf. l. rom. 1973, 497, mat. dialect, i, 237. + Deşteptare din somn. Cei mai greoi rugau pe cei cu trezia uşoară să-i scoale, voiculescu, p. i, 148. 2;, Starea celui care este cu mintea limpede, care nu este ameţit de băutură. Ce vor socoti la trezvie şi vor sfoiţui, cînd sînt befi, iarăş socotesc acela lucru, hero-dot (1645), 57, Băţul ... să să cearte deplin, ca şi cum are fi greşit în trezie, prav. 264, cf. lb, gheţie, R. M!:, DDRF, TDRG, PETICĂ, O. 237, SCRÎBAN, D., ALEC-şandri, p. p. 208. Aseară-ai fost la beţie, Acuma eşti ia trezie, teodorescu, p. p. 503. Bunu-i calu săleacu, Că. el îţi poartă trupu, In trezie Şi-n beţie Şi la timp de grea urgie, marian, s. r. i, 19, cf. mat. folk. 1 078, Tot ţi-am zis, bade, ţi-am zis, La trezie, la beţie, Să te laşi de la hoţie, pamfile, c. ţ. 266, cf. ant. lit. pop. j, 376, mat. dialect, i, 99. Asear-ai fost la beţie, Acurjcia eşti la trezie, balade, ii, 278. El ce face la beţie Se căieşte la trezie, zanne, p. iii, 468. Omul beţiv, la beţie, scoate din gură ceea ce are la trezie, id. ib. 471_ 3. Stare de limpezime, de vioiciune, de agerime; curăţenie sufletească, neprihănire; cumpătare. Să prăz-nuim 'cu curăţiie, cu rugă, cu trezviie, cu milosteniie. varlaam, c. 382, cf. anon. car. Izbăvirea din orice ispită, biruinţă muncilor veacinice, toate sînt lucrurile sau faptele trezviei. molnar, ret. 89/19. Iuţala şi ver-şunia detmai nainte se prefăcură în blîndeţe şi în trezvie. asachi,.s.:.;L. ii, 36. Momentele-i de trezvie le-a întrebuinţat numai spre a inventa ... tertipuri, pentru a scamota şi buna' credinţă a europenilor, odobescu, s. iii, 375. Daţi acum strălucită probă de trezvie românească I bănuţ, t. p. 21. Dar unde este azi cucernica trezvie sufleieUscă a vrednicului preot de astă- primăvară? galaction, o. 170. Metafora poetică este o unealtă a lucidităţii’; a putere a treziei. vianu, m. 56. Multe zile de viaţă, trăite cu nemaipomenita trezie a tinereţii, v. rom. -iulie 1954, 254, cf. ciauşanu, v. 205. + (Rar) Abilitate, îndemînare. Omul acesta, oricît părea altfel de neputincios, la jocul de cărţi era neîntrecut în trezvie. agÎrbiceanu, a. 355. — PI.: trezii. — Şi: (învechit) trezvie s. f. — Treaz + suf. -ie. TREZfRE s. f. Acţiunea de a (se) trezi. 1. Cf. trezi (1). Cf. polizu, ddrf, alexi, w. Se împlineau aproape trei săptămîni de cînd trezirile acestea ... nu-l mai îngrozeau, v. rom. ianuarie 1955, 81. Apoi, cu încetul, dimineţile s-au lîncezit ..., ilar mi-e dor de trezirile acelea tumultoase, vinea, l. i, 179. O F i g. Stam faţă la trezirea pămîntului, stăm să întîm-pin soarele, gane, n. ii, 181, cf. ddrf. Căci el îşi simţea pîngărită dragostea faţă de Mărioara chiar numai prin trezirea acestor simţuri. agÎrbiceanu, l. t. 316. 2. (învechit) Judecată clară, limpede. Pentru trez-vire şi înfălegerea (a. 1725). cat. man. i, 333. Cu trez-vire şi cu bună credinţă în fapte bune să petreacă, iacov, syn. 32T/8. Nu îndată să judecăm, ci puţintel să aşteptăm avînd îndoială, pînă ce cu bună trezvire şi luare-aminte vom cugeta, klein, ap. blaga, g. 145. + F i g. Revenire la viaţă, redeşteptare. Cf. trezi (2). Pri-măvara-şi risipeşte peste tot sămînţa neliniştii, a trezirii. lăncrănjan, c. i, 92. 3. Deşteptare, lămurire. Cf. trezi (4). In acţiunea de trezire şi de mobilizare a şalelor, pandurii au adus spiritul de iniţiativă, oţetea, t. v. 232. Romanticii vedeau în istorie trezirea la conştiinţa de sine. blaga, z. 103. Tot voi, comitetul, faceţi munca de trezire, de îmbărbătare şi rezistenţă a oamenilor, demetrius, c. 37. Promovează trezirea maselor la viaţa naţională. v. rom. iulie 1969, 55. — PI.: treziri, — Şi: (învechit) trezvire s. f.. — V. trezi. TREZÎT1 s. n. Faptul de a se trezi. 2. Cf. trezi (!)• Trezitul de dimineaţă. 2. (învechit, rar; în forma trezvit) Cf. trezi (4). Peliţa lui Hristos iaste pînre stătutului nostru şi trez-viiului nostru (a. 1619). gcr i, 55/24. — Şi: (învechit) trezvit s. n. — V. trezi. TREZÎT2, -Ă adj. 1. (Despre mîncăruri, băuturi, substanţe aromatice etc.) Care şi-a pierdut din tărie, din gust, din aromă; răsuflat2 (2). Doctorii ... vechi şi trezite, piscupescu, o. 47/4, of. polizu. La micul debitant marfa este mai mult sau mai puţin trezită, cîteodată mai bine păstrată, adesea cam stricată, ca-RAGIALE, O. III, 102, Cf. DELAVRANCEA, O. II, 162, DDRF, barcianu, alexi, w., tdrg. In ladă, miros de naftalină trezită şi de tutun, bassarabescu, s. n. 18. Zeama de varză trezită aruncată la canal. i. botez, b. i, 215, cf. scrîban, d. Tejgheaua pute sec a vin, A rom trezit şi-a rest de supă. vulpescu, p. 79, cf. h xi 326. Cu plosca cu vin trezvit, Cu murgul nejugănit, mat. folk. 384, cf. alr ii 6 149/723,‘lexic reg. ii, 17. 2. Fig. învechit, banal; răsuflat2 (4). Aveau prilejul să asculte, lingă ceştile de cafea, noutăţi trezite. bassarabescu, s. n. 28, Cam ce-ai putea găsi la o nuntă trezită şi la doi însurăţei odîrliţi? ioveşcu, n. 153. Astea-s lucruri trezite, altceva nou, dacă ai! udrescu, gl. — PI.: treziţi, -le. — Şi: (regional) trezvit, -ă adj. — V. trezi. TREZORERÎE s. f. 1, Administrare a tezaurului public. întreprinderile ... sînt obligate să facă toate operaţiunile lor de trezorerie prin conturi deschise, leg. EC. pl. 178. Se întocmeau, un an întreg, planuri de exploatare şi de trezorerie, galan, b. i, 60, cf. m. d. enc., DEX. 2. Locul unde se păstrează şi se administrează tezaurul statului. V. vistierie. Cf. dl, dm, m. d. ENC., DEX. — Pl.: trezorerii. — Din fr. tresoreric. 7088 TREZORIER — 601 — TRIANGULA TREZORIÉR s. m. Persoană însărcinată cu administrarea tezaurului unui stat sau a fondurilor unei organizaţii, unei asociaţii etc.; titlu, grad purtat de această persoană; (învechit) tezaurar. V. vist ie r-n i c. Gheorg Kar Glin, mădular al Parlamentului din zisul oraş, nobil, bancher şi trezurier al aceştii companii (a. 1847). doc. ec. 939. Tresorierul meu să-mi verse caseta in minile voastre, i. negruzzi, s. vi, 125, cf. DEX. — Scris şi: tresorier. — Pronunţat: -ri-er. — Pl.: trezorieri. — Şi: (învechit) treztarlér s. m. — Din fr. trésorier. TREZURIÉR s. m. v. trezorier. TREZVI vb. IV v. trezi. TREZVÎE s.f. v. trezie. TREZVÎRE s. f. v. trezire. TREZVÎTi s. n. v. trezit1. TREZVÎT2, -Ă adj. ,v. trezit2. TRI1- Element de compunere însemnînd „trei", care serveşte lâ formarea unor substantive şi a unor adjective. Cf. scriban, d., iordan, l.r.a. 219, dex. — Din fr. tri-, lat. tri-. TRI? num. cârd., s. m. v. trei1. TRIÂ1 vb, I. Tranz, A împărţi un grup de obiecte sau de fiinţe pe categorii, după anumite criterii, separînd, alegînd; a selecţiona, a clasa. Vor fi cărbuni spălaţi şi triaţi din Valea Jiuliii. leg. ec. pl. 427. Am început să triez fişele, h. lovinescu, t. 243, cf. dn2, déx. (F i g.) Revăd însemnări, triez impresii. scînteia, 1965, nr. 6 693. ---Pronunţat: tri-'a. — Prez. ind.: triez. — Din fr. trier. TRÎÂ2 num. ord. v. treilea. TRIĂD s. n. v. triadă. TRIÂDĂ s. f. 1. Reunire de trei elemente car formează împreună o unitate. V. treime, trini t a t e. Ahmet-effendi a scris aci că se află şi în ţară o triadă ca a lui Pierre Leroux, aceasta este: protectoratul, hospodaratul şi boiaratul. ghica, a. 505, cf. alexi, w., şXineanu, d. u., cade. Hexadele la rîndul lor sîntîmpărţite probabilîn triade, lovinescu, c. vii, 177, cf. scriban, d. Pe această triadă remarcabilă de actori se construieşte în continuare întreg spectacolul, t iunie 1964, 76. Întreaga revalorificare a miturilor, legendelor şi folclorului duce la aceeaşi concluzie, introdusă de Jakob Grimm în triada: epicul . . . urmat de liric (subiectiv, individual) şi dramatic, v. rom. iunie 1970, 122, cf. DEX. 8. (Muz.; rar) Acord de trei sunete. Cf. barcianu» ALEXI, W. 3. (Chim.) Grupă de cîte trei elemente cu proprietăţi asemănătoare. A atras atenţia asupra unei relaţii simple între greutăţile atomice ale elementelor asemănătoare în grupe de cîte trei, numite triade, macaro-vici, ch. 219. 4. (Filoz.) Schemă abstractă hegeliană de explicare a autodezvoltării „ideii absolute“, constînd din trei trepte: teza, antiteza şi sinteza. Cf. der, m. d. enc. — Pronunţat: tri-a-. — Pl.: triade. — Şi: (rar) triăd s. n. — Din fr. triade. TRIĂGOL s. m. v. trianglu. TRIÂJ s. n. 1. Staţie tehnică de cale ferată în care se- garează materialul rulant, sc compun şi se recompun trenurile de mariă sau de călători etc. Cf. cade. Aveam perspectiva haotică a triajului . .. cu şiruri interminabile de vagoane încărcate cti lemne de foc, seînduri, buşteni sau maşini agricole, p. m • zamfirescu, m. d. i, 13, cf. bul. FiL. vi, 56. Sîntem înştiinţaţi că într-o gară de triaj sînt trenuri nemţeşt i care transportă arme spre front. v. rom. decembrie 1958, 26, Ceata obişnuită a staţiei de triaj era aceeaşi parcă, barbu, ş. N. 10. Se va extinde centralizarea elec-trodinamică a stafiilor ... şi se vor automatiza două triaje principale, scînteia, 1960, 41 r. 4 837, cf. dn2 , dex. 2. Triere, selecţionare, alegere. In gara Obor . ■ ■ se face triajul bolnavilor, camil petrescu, u. n. 416. Făcea triajul unor scrisori vechi, bart, e. 173, cf. scriban, d. Dintr-un amestec ..., un triaj grosier se poate executa cu mina. macarovici, ch. 22, cf. dn2, dex. (F i g.) Cum să faci însă, din noianul de amintiri, triajul tuturor celor pe care i-ai întîlnit în viaţă? v. rom. martie 1969, 7. — Pronunţat: tri-aj. — Pl.: triaje. — Din fr. triaţie. TRIĂL s. h. (Lingv.) Număr gramatical, în anumite limbi, care arată că este vorba de trei exemplare din aceeaşi categorie. In unele limbi exotice există şi un trial, puşcariu, l.r. i, 148. Limbile de azi au eliminai pe rînd trialul, dualul, graur, i. l. 157, cf. dn2, dex. — Pronunţat: tri-al. — Pl.: triale. — Din fr. triel. TRIALÎSM s. n. (Livresc) Sistem compus din trei elemente, dn2, dex. — Pronunţat: tri-a-. — Din fr. trialisine. TRIALUIVGA s.f. art. (Regional; în construcţia) De-a trialunga = numele unui joc cu mingea. Cf. viciu, gl., pamfile, j. iii, 16. — Tri2 -f [de-]a lunga. TRIÂMV s. n. (învechit) Biruinţă, victorie în război; întoarcere triumfală (1) din luptă a unui biruitor. V. triumf. Au privii cu ochii lui un triamv groaznic, . .. pre ofiţeri şi pre oştenii lui trecîndu-i pe denainte goli şi în butuci, axinte uricariul, let. ii, 172/7. Nespăimîntat în mijlocul primejdiei, statornic în nenorocire, umilit în triamv. ar (1829), 2461/6. Nu ie îndoieşti de energia cu care părintele meu au stătut împotriva ... tuturor ameninţărilor cozacului mînids, căci am refuzat a împodobi triamvul său cel ¡încruntat. ASACHI, S. L. II, 21. — Pl.: ? — Din ngr. Opta^poţ. TRIANDAFIRÎU, -ÎE adj. v. trandafiriu. TRIĂNGLU s. n. 1. (învechit) Triunghi (1). Cf. AMFILOHIE, G. F. 103T/11, id. E. 140/21, I.(i hr. i, 44/21. — Din lat. trlbus, fr. trlbu. TfllBĂL, -Ă adj. Care se referă la trib, care aparţine tribului, de trib. Lupte tribale, scriban, d., cf. dn2. Satele de moşneni, ... au o origine tribală şi se formează prin teritorializarea şi despărţirea triburilor. panaitescu, o. ţ. 8. Denumirile tribale continuă să figureze . .. alături de numele generic. • ii. daicoviciu, d. 23. — Pl.: tribali, -e. — Din fr. tribal. TRIBALI s. m. pl. Triburi trace din nord-estul Iugoslaviei de azi, care s-au stabilit la începutul secolului al IV-lea î.e.n., sub presiunea ilirilor, intre munţii HaemuS şi Dunăre. Atacă pe tribali, cari fug sub regele lor Sirmus. xenopol, i. r. i, 42, cf. m. d. enc. — Din gr. 'rpi|3 . — Prez. ind. : . tribulez. . — Din lat. tribulare. TRIBULÂRE s. f. (învechit , rar) Acţiunea de a tri bula. I se urîse în Sibiiu fie neîncetatele rugăminţi, prelensiuni şi tribulări. bahtţhj, p. a. ii, 717. — Pl. Ttribulări. — V. tribul». TRIBULAŢIE s.f. (Livresc; mai ales la pl.) Zbucium, frămlntare, agitaţie. Coconul . Andronache se duse în voiaj;ca .să-şi uite tribulaţiile conjugale, negruzzi, S. I, .79, cf. GHEŢIE, ,R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂI-neanuî d. u. Toatş, acestea le făcea surîzător, aproape înduioşat, cu regretul că... nu mai poate risca asemenea emoţionante şi rodnice tribulaliuni. eftimiu, n. 125, cf. scriban, d. Restul distribuţiei a fost fotosit ca un fundal viu pentru tribulaţiile eroinei, t iunie | 1964, 90. Tribulaţiile sînt de astă-dală -ale unui tînăr. v. rom. august 1970, 140. — Pl.: tribulaţii. — Şi: (rar) tribulaţWne s.f. = — Din fr. tribulatlon. TRIBULAŢIUNE s. f. v. tribulaţie. TRIBUN s. m. 1. (La romani) Magistrat însărcinat cu funcţii militare şi civile. Şi-i prinsă de-i deade pre mîna lui Clavdie triaunul. dosoftei, v; s. octombrie 70/35. Clavdie trivunul ce au muncit pre sfinţii aceştia. mineiul (1776), 104rl/33, cf. aristia, plut. Tribunul cohortei..poale şi el un dac cu nume roman, xenopol, i. r. i, 145. O Tribun militar = comandant al detaşamentului de cavalerie şi infanterie din armata romană. Cf. scriban, d., m. d. enc. + P. a n a 1. Comandant al unor unităţi de luptători in revoluţia românilor transilvăneni de la 1848. Fiecare legiune ... organizată în cete mai mari sau batalioane, acestea să fie comandate de tribuni şi vicelribuni. bariţiu, p. a. ii, 309. L-or cazAit pintru că ficioru lui, BeAi, o fos prebun. den-susianu, ţ. h. 116. " 2. (La romani; şi în sintagma tribun al poporului) Conducător al plebei. Cf. stămati, d., aristia, plut., ddrf, barcianu, alexi, w. Sub Vespasian devine questor; sub Titus, edil sau tribun al poporului, lovinescu, c. vii, 165, cf. scriban, D. 3. Reprezentant al unei colectivităţi, care luptă pentru o cauză (de obicei politică). Va institui tribuni plebeiani ■ . . care să facă împărţirea pămîntului. MAIORESCU, D. I, 78. 4. (Rar) Orator (1). Cf. cade, scriban, d. — Pl.: tribuni. — Şi: (învechit) trivfin, (formă coruptă) pribun (densusianu,' ţ: h. Î53), prebun s. m. — Din lat. tribunus. ’ TRIBUNÂL s. n. 1. Organ de jurisdicţie care rezolvă litigiile dintre persoanele fizice sau dintre a ¿¿stea şi persoanele juridice, precum şi anumite recursuri; (în vechea organizare judecătorească a ţării) instanţă de judecată cu competenţă generală, intermediară între judecătorie şi curtea de apel, care îşi întindea jurisdicţia asupra unui judeţ; instanţă judecătorească. . Volnicu-i fieşcine să-şi îndelunge lege'a la- ■ alt scaun mai marele . . . unde zic acelor legi tribunal. simion dasc., let. 93. Cer de la toate tri-bunalile politiceşti, precum şi de la toate cele obşteşti ... să ttimeată numaiiecît înainte-le deputaţi, cr' (1831), 42V4. Au hotărît ... atributurile tribunalurilor (a. 1835). uricariul, vin, 124, cf. valian, v. în tribunaluri am pierdut starea noastră (a. 1848)'. ' t)Ki6ARiUL, x, 7, cf. stamati, d. Informăluit de tribunalul judeţăţşresc (a. 1852). uricariul,.iii,. 248, cf. negruzzi, ¡s. ,i, 333, polizu. Nu e mai mult de patru ani d» cînd s-a judecat pricina la tribunaluri. a lex an dres cu, o. i, 89. Adjunct de director oficielor ajutătoare la tribunalu din Arad. fm (1861), 82, of. ddrf, barcianu. După plecarea ţăranilor ... se urmaseră mai. multe înfăţişări la tribunal. D. zamfirescu, v. ţ. 175, cf. alexi, w., şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Să luăm toate ministeriurile, toate cancelariile din capitală şi de prin judeţe, toate tribunalurile. pas, l. i, 129 , cf. beniuc, m. c. i, 82. Ce puteau însă face tribunalul şi legea, cînd birocraţia se uită la tine prin ochelarii ei miopi? vinba, l. i, 118. Am să-ţi fac procest-verbal Să te dau la trebunal. mat. folk. 250, cf. 667,. 872, alrm sn ii. h 803 ,l. rom. 1966, nr. 3, 276. F.i;g. Voi apela la tribunalul imparţial al marelui public. car agi ale, o. vii, 506. Recunoscînd inteligenţii dreptuţ de a chema la tribunalul ei orice idee consacratg, v. rom. septembrie 1954, 170. <£> (în vechea organizare judecătorească a ţării) .Tribunal de comerţ (sau comercial) = instanţă care avea în competenţa sa rezolvarea litigiilor comerciale. A.u depozilarisit această sumă cu dobînda ei la tribunalul de comerţ (a. 1839). doc. ec. 724, cf. polizu, costinescu, bar-cianu, şăineanu, d. u., cade, scriban, d. (în yechea organizare judecătorească a ţării) Tribunal corecţio-nal = instanţă care judeca delictele. Cf. şăineanu“ 7146 TRIBUNAR — 604 — TRIBUT d. u., cade, scbiban, d. Tribunal militar = instanţă specială care judecă infracţiunile săvîrşite de militari sau cele care privesc securitatea statului. Cf. cade, î>l, dm. Tribunal suprem = instanţă supremă care are In competenţa sa judecarea anumitor cauze excepţionale şi care Supraveghează activitatea judiciară a tuturor instanţelor judecătoreşti din ţ4ră. Gf. dl, DM. 2. Local In care funcţionează tribunalul (1). Şi păing de tribunaluri în corciocurile mele Mulţi răzăşi, muscuţe proaste, cadu-n laţu-mi bîziind. pr. dram. 364. Mulţămirea mea o cunoşti că e să mă tăvălesc prin premstvii (tribunaluri). negruzzi, s. i, 63. Am început n merge regulat la tribunal, alegsandbi, t. 115, cf. costinescu, şăineanu, d. u. Ce vrei să aflu de la line? ... că te vei duce de aici la fabrică, pe şantier sau la tribunal, sebastian, t. 169. Năpăstuiţi ai soartei, ttrîţi pe treptele tribunalelor, bogza, a. î. 489. Viaţa lui era tribunalul cu sălile lui. stancu, r. a. , iv, 425. Imaginaţia lui, pusă la grea încercare, se . hrănea cu întîmplările zilnice din tribunal. vinea, l. ii, 94. O privire pe care, într-un tribunal, i-ar fi destinat-o acuzatului. v. rom. octombrie 1970, 44, cf. udkescu, gl. Ardi-v-ar focu, ciocoi, Aţi pus legi prin tribunali Pintru cei ci dau parali. folc. mold. ii, 222. 3. Complet de Judecată la un tribunal (1). .Slujba prezidentului de tribunal de ţinut (a.1835). uricariul, viii, 138, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. Eşti dusîn maşina verde .. ., împins din spate înaintea tribunalului. v. rom. ianuarie 1969, 40, cf. m. d. eno., dex. ■— PI.: tribunale şi tribunaluri. Şi-; (regional) trebnnâi, trăbunal (alrm sn ii h 803), ţribunăr (iordan, l.r.a. 160, alrm sn ii h 803), trebunăr (bl vi, 180, alrm sn ii h 803/762) s. n. — Din lat. tribunal, pol. trybunal, fr. tribunal. TMBUNĂR s. n. v. tribunal. ŢRţfiMVĂT s. n. 1. Funcţie de tribun (1); perioada tn care se desfăşoară activitatea unui tribun. Cf. VALIAN, V., BARCIANU, CADE, SCRIBAN, D., DM, M. D. ENC., DEX. 2. (învechit) Unitate de luptători comandată de un tribun în revoluţia românilor ardeleni de la.1848. Era tribuni denumiţi prin comitelui naţiunale rom. din Sibiiu şi ca alari îmbla prin comunele cîmpene, lor asemnate, organizîndu-si tribunalele, bariţiu, p. a. ii, 268. ' — PI. .• tribunale. — Din laţ. tribuna tus. TRIBÎFNĂ s. f. 1. Platforniă înălţată, fixă sau mobilă, pe care stau oratorii în timpul expunerii discursului.® V. e s t r a d ă. Cf. stamati, d., husso, s. 42, polizu, costinescu. Cînd de sus, de pe tribună Bubui-va glasul nostru, i. negruzzi, s. i, 53. într-o parte, căci se urcă oratorul la tribună, Fiecare se întreabă: oare ce-o să ne mai spună? beldiceanu, p. 118, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. v. La tribuna decorată cu salcie şi steguleţe s-au perindat, cred, mulţi oratori, sahia, n. 20, cf. 21, scriban, d. Un orălor de la tribună să fie auzit de toţi cetăţenii, blaga, z. 64. El nu răspunde însă numai-decît, căci ştia de la tribună ce efect puternic au răspunsurile aşteptate, camil petrescu, o. ii, 396. Pe tribuna improvizată se urcă un om între două vîrsle. v. rom. februarie 1955, 166. (F i g.) Problema simplului bacşiş dele naştere ta discuţii şi teorii, strămutate la tribuna sindicatului profesional. arghezî, s. xi, 96. + P i g. Focar de răspindire a ujnei idei, a unei teorii etc. Blajul a fost o tribună, unde mulU din căpetenii sfiâfed ă se lupta mai mult pentru un sistem scolastic. kusSo, s. 44. „Globul“ este o tribună a naţiei româiie. stancu, r. A. iv, 424. Comedia satirică .., trebuia să îndeplinească rolul de tribună a criticii sociale, v. rom. februarie 1963, 116. *2. Construcţie din lemn, din piatră sau din beton, C.fa mai multe rînduri de bănci aşezate în amfiteatru, de'uride se poate privi desfăşurarea unor festivităţi, parade, competiţii sportive etc.; p, restr. ■ fiecare dintre cele două laturi lungi alé acestei construcţii (avind cea mai bună vizibilitate). Cf. costinescu, scriban, d. V-am văzut' din tribună cînd aţi fost la el. camil petrescu, n. 122. Tot oraşul era la picioarele tribunei oficiale, v. rom. ianuarie 1965, 5. 3. (Arhit.) Balcon situat deasupra navelor laterale ale unei biserici, m. d. enc. <> Tribuna orgii = balcon rezervat órgii sau corului în biserica catolică sau reformată, ib. — PI.: tribune. — Din fr. tribune, it. tribuna. TRIBUNICIÁN, -Ă adj. Care aparţine tribunului; care se referă la tribun; (învechit) tribuniciu. Cf. scriban, d., iordan, l.r.a. 176. — Pronunţat: -ci-an. — PI.: tribunicieni, -e. — Din fr. trlbunilieu. TRIBUNÍCIU,' -IE adj. (învechit) Tribunician. Această instituţie fusese iscodită de patriciani pentru a înlătura puterea tribunicie. arhiva, i, 753. Traian îmbrăcase pentru a 13 oară puterea tribunicie. xenopól, i. r. i, 122. — PI.: Iribunicii. — Din lat. trlbunicius. TRIBÚT s. n. I. Obligaţie (de regulă bănească) pe care o putere cuceritoare o impunea unui popor invins şi care se plăţea la date fixe; bir. Y. h ă raci, dare, nevoie. Pentru care perderi de silă i-au căutat lui Domiţian a face pace cu Decebal ..., făgă-duiiulu-i un tribut (hamei, dare) întru avénire. şincai, hr, i, 2/10. îndatorirea românilor călră lurci.sta Intr-un uşor tribut anual, bălcescu, m. v. 9, cf. stamati, d., polizu. Pe tronul Moldovei, după ce şi-l cumpărase cu. un tribut îndoit şi cu păraie de sînge românesc, domnea .. . Petru cel Şchiop, hasdeu, i. v. 179, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Pădişahul nostru m-a trimis la tine, Să-i plăteşti tributul ce i sé cuvine! topírceanu, o. a. i, 90, cf. scriban, d. O Fig. Ipocrizia este tributul ce plăteşte viciul virtuţii, bólliac, o. 261. Tribalul acestei asalesînte datorie, tu (1861), 172. Mureşul, cel mai voluminos rîu al Transilvaniei, ñu este decît un dfluihte al Tisei, carea la rîndul său plăteşte tribut Dunării, hasdeu, i. c. i, 1*90. Singurul tribut ce l-am putut aduce reputaţiei sale,. maiobescu, cr. iii, 164. In fiecare seară irebiiie, înainte de culcare, să-i plătesc tributul de basme, băăte^cu-voineşti, î. 23, cf. cade. Să aibă în sfîrşit răgaz neamurile să-şi aducă fiecare tributul de bine la progresul Umanităţii. sadoveanu, e. 32. Toate existenţele care îşi au la origină oceanul îl recunosc, plălindu-i ţribulul zilnic de apă. bogza, c. o. 40. Pririiîse o lovitură grea şi tocmai cînd avea.mai multă nevoie de tributurile pe care i le plătea statul în schimbul bunăvoinţei lui de a le încasa. vinea, l. ii, 200. toţi .i-am plătii tributul dragosiei noastre tovarăşei directoare, t august 1'964, 59. Tribut greu Victoriei plătiseră, plăteau alte popoare^, v. rom. octombrie 1970, 50. <0 Expr. A plăti tributul morţii (sau naturii) = a muri. Cf. costinescu, şăineanu, d. u., cade. 2. (învechit) Obligaţie bănească a cetăţenilor Către stat; impozit, bir. Guvernul Greciii, prinir-un decret, îndaţoreşte pe toţi grecii acestui stat a plăti un tribut (aceea ce trebuie sau bir) de mulţumire nemuritoarei > pomeniri a răposaţilor ostaşi patrioţi, cr (1829), 1481/16, cf. polizu. Aceşti nobili români se bucurau de toate privilegiile nobleţei maghiare, adecă de a fi judecaţi de curia regească şi de a fi scutiţi de plata dârei numi<; p. e xt. care este supus, dependent din punct de vedere economic. Au închinat fara şi s-au făcut tributarii, vXcărescul, ist. 255. îndată ce naţia devine tributară unei alte ginte .... limba începe a pierde din vigoarea sa. hf.liade, o. ii, 381. Pînă acum. ■ ■ a fast tributară ţărilor streine pentru producţii cumpărate cu preţ mare (a. 1849). doc. ec. 959. Se uciseră ca să nu slujească de triumf la cei ce le fuseseră tributari. negruzzi, s. i, 201. Polonia era ca şi tributară tătarilor. hasdeu, i. v. 9, cf. costinescu. Muntenia trecută ca ţară tributară pe registrele Porţii otomane. XENOPOL, I. R. III, 79, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şXineanu, d. u., cade, scriban, d. Pentru cereale, ca şi pentru produsele industriale, Portugalia era tributară străinătăţii, oţetea, r. 115. Va mai rămîne tributară străinătăţii, în ce priveşte bumbacul şi coloranţii. ionescu-muscel, ţes. 23. <£> (Substantivat) Marele povăţuitoriu al ruşilor, loann Vasilie, i-au făcut tributari dîndu-le ctaiu pe Skeale. şincai, hr. i, 154/36, cf. stamati, d. Era tînăr, ager, fiu al unui excelent soldat, al unui tributar model, iorga, l. i, 399. (F i g.) Tributarii mei, politicieni şi oameni de afaceri, vor fi veseli că îi voi înzestra cu eîte un arbore genealogic. vinea, l. ii, 246.,+ Fig. Care datorează cuiva ceva. Lucrarea à fost ătît de temeinic alcătuită, incit toate studiile ulterioare ... îi sînt tributare, l. rom. 1957, nr. 2, 9. LiiŢiPa Sl stilul lui Galaction sînt tributare ... într-o considerabilă ¡măsură maeştrilor .romanului francez, varlaam — sadoveanu, 439. Evocă în amplele romane, tributare romantismului naţional, bătăliile tumultoase ale poporului, v. rom. aprilie 1963, 171. E o lucrare modestă, încă tributară comediei dell'arie. t iunie 1964, 93. 2. S. ni. (învechit) Reprezentant al unei instituţii, al unui stat etc., însărcinat cu strîngerea tributului (2). Nici unul din tributari să îndrăznească a-i împedeca pe ei. şincai, hr. i, 254/6. Există un întreg aparat administrativ-fiscal ai cărui agenţi numiţi tributari, . . sînt răspîndiţi în întreaga ţară. bul. com. ist. v, 32. — Pl.: tributari, -e. — Şi: (învechit) tributériu, -ic adj. — Diii fr. tributaire, lat. tributarius. TRIBUTÂRIU, -ÏE adj. v. tributar. TRICAPÉL, -Ă.adj. (învechit; in sintagma) Hîrtie tricapel (sau tricapelă) — hîrtie de calitate superioară, care avea ca filigran trei pălării. Un ispisoc pe hîrtie tricapel de la Antioh Voievod (a. 1821). uricariul, xi, 269. Aşterne o otnoşănie pe hîrtie tricapel. alecsan-dri, t. 1 358, cf. tdrg, şXineanu, d. u., cade, scriban, d., dl, dex. — Din it. tre cappelli. TRICĂU s. n. v. tricou. TRICEFÀL, -Ă adj. Care are trei capete. Cf. cade, DL, dm, dn2. Şarpele tricefal se pregătea să înghită uri dragon. barbu, princ. .128, cf. dex. — Pl.: tricefali, -e. — Din fr. ;trieéi>lialè. TRÎCÈPS s. ni. (Anat.) Muşchi care la una dintre extremităţi se prinde de os prin trei ligamenté unite Intr-un singur tendon. Acest ligament se pare a fi o prelungire din tendonul muşchiului triceps, kretzu-lescu, a. 152/26, cf. 211/12, polizu, h. 63, id. p. 63, şXineanu, scriban, d., dl., dm, dn2, d. med., m. d. ENC., DÉX. — Pl.: (ni.) tricepşi şi (rar, n.) triçepsuri (scriban, d.). — Din fr. triceps. TRIGERÂTOPS s. m. Gen de reptile fosile din ordinul dinozaurienilor, lungi de (i—8m,cu craniul înconjurat, în regiunea posterioară, de un guler din plăci cornoase, cu două coarne deasupra orbitelor şi cu o protube- ranţă nazală; animal care făcea parte din acest gen. Cf. LTR2, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. tricératops. TRICHËL s. n. v. tricher. TR1CHÉR s. n. Sfeşnic pentru trei lurglnări (întrebuinţat de arhierei la servicivij bisericesc).*Arhiereul... cu tricheriul blagoslovind norodul (a. 1765). ap. t£>rg. Despre o parte şi despre ceialaltă doi diaconi, fîind în mîini tricheriuri. grecu, p. 253, cf. cihAc, ii, 708, gheţie, r. m., şXineanu, barcianu, alexi, w. Tri-clieluri, candelabre, policandre. ap. tdrg, cf. cade. Masa va fi aşezată în careu, cu flori împrăştiate; se va cere pomierele şi iriclielurile de argint. brXèscu, o. a. i, 37, cf. scriban, d., dl, dm, dex. — Pl.: trichere şi tricheruri (cade). — Şi: trichéI, (învechit) trichériu s. n., trichîlă (şXîneanu, barcîanu, alexi, w.), trichirie (tdrg), trcchirie (ib.) s. t., trăcherii (ib.) s. f. pl. — Diii ngr. xpixspt. TRICHÉRIU s. n. v. tricher. TRICHÉT subst. (învechit, rar) Trocar3. Cf. tur-nescu, med. op. 15r. — Pl. : ? — Din fr. triquet. TRICHIÂZIĂ s. f. (Med.) Creştefea anormală a genelor şi devierea lor spre cornee, ceea ce produce iritarea globului ocular. Cf. bianu, d. s., dl, dm, dn3, d. med., dex. — Pronunţat: -chi-a-, — Pl.: IricJUaze. — Din fr. trichiasis. TRICHÎLĂ s. f. v. tricher. TRICHÎNĂ s. f. Vierme parazit care trăieşte în intestinul şobolanilor, porcilor, urşilor etc. sau închistat în muşchii acestor animale, putînd tréce şi la om, prin consumarea cărnii de porc infectate (trichi-nella spiralis). Cf. barcianu, alexi, w., bianu, d. s., şXineanu, d. u., cade, simionescu, f. r. 448, SCRIBAN, D., dl, DM, DN2, M. D. ENC., DEX, H XII 556. — Pl. : trichine. — Din fr. trichine. TRICHINOZĂ s. f. Boală parazitară, comună omului şi unor animale, provocată de trichină şi manifestată prin tulburări digestive, febră, dureri musculare etc. Cf. şXineanu, barcianu, bianu, d. s., enc. vet. 654, 842, cade, scriban, d., ltr2, dl, dm, dn2, d. MED., M. D. ENC., DEX. — Pl.: trichinoze. — Din fr. trichinose. TRICHÎRIE s. f. v. tricher. TRICICLËTÀ s. f. Vehicul (pentru copii) cu trei roţi, pus în mişcare cu ajutorul unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei; .triciclu. : Cf. şcriban, ;d., LTR2, DL,- DM, DN2, FORM. CUV. I, ;140, M. D. ENC., DEX. — Pl. : triciclete. — Din triciclu (adaptat după bicicletă). TRICÎCLU s, n. Tricicletă. Cf. alexi, w., nica, l. vam. 244, şXineanu, d. u., cade, dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl. : tricicluri şi tricicle (nica, l. vam. 244). — Din fr. tricydc. TRÎCLĂ s. f. (Regional) Orcic (Secăşeni — Ora-viţa). alr sn ii h 347/29. — Pl. : tricle. — Etimoloèia necunoscută. TRÎCLET adj. v. treclet. TRICLÎNIC adj. (Mineralogie; în sintagma) Sistem triclinic = sistem cristalin caracterizat prin trei axe 7173 TRieUNlON — 606 — TRICORN criştalografice înclinate unele faţă de altele, asimetrice şi de lungimi diferite. ?Of.; dts ltr2, dn2. Sînt miherăle cristalizate în sistemul monoclinic ,savt. triclinic. geologia, 13, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: iriclinice. triclinique. ' TRICLÎNION s.'ii. v., tricliniu. TRICI.IXIli s. n. 1. (l.a greci şi lâ romani) încăpere a' casei1 îi! care se mînca (şi care cuprindea trei paturi aşezate pe trei laturi ale hi'csei); p. e x t. sală de mîncare, sufragerie. Cf. marian, nu. 498, BĂRCI ANU, fcA'DE, ŞĂINEANU, D, ti'., SCRIBAN, D,, LTR2, Dl,, DM, DN2, 'M.* D. .ENC., DEX. , 2. ^ţn bazilicile creştine) Sală anexă a clădirii principale, în care se priţrieau pelerinii sau se făceau diversă ceremonii. S-au adunpt toţi dregătorii, patriciii şi polemar.hii:cu soţiile lor. in sale/, cea mare IricUţiioq, SADOVEANU, O. XII, 103, Cf. 126, LTR2, D3X. — Pl.: triclinii. — Şi: triclinlum (marian, nu. 498),triclinion s. n. ii,: — Din lat. tricliniuiri, gr. TptxXtviov.. * • TR1CLÎNIUM s. n. v. tricliniu. TH1CLORETILÎNĂ s. f. (Chirii.) Lichid incolor, cu ,mifp.£..de cloroform, solubil în apă, neinftemabil, ţpxic în stare de vapori, utilizat ca solvent, ca agent frigorific, în diverse sinteze etc. Cf.. lţr?, dc, m. d. enc., DEX. — Din fr. trichloretUyldne. TRICLORÎJRĂ s. f. (Chim.) ‘ClonVră cu trei valenţe. Cf. MACAROVICI, CH.,,314, 316, DN2,, FORM. CUV. I, 140, DEX. — PJ»: tricloruri. T- Din fr., trichlorure. TRjţCKi s! n. v. tricou. TRieOCEFÂL s.-irs. (Zool.) Vierme parazit care trăieşte în intestinul gros al omului infesitat şi al calului ■ (Trichuris trichiura). Cf. bianu, d. s. Oxiuroza este o boală a cailor produsă de nişte viermi mici numiţi oxiuri sau trichocephali. enc. vet. 52. Esenţa de cheno-podium ■ . . are efect împotriva oxiiirilor, ascarizilor şi tricocefalului. belea,' p. a;;!276, cf. dl, Pm; 1>n2, M. D.*KNC., DES. — Scris şi: ’ţrîchdcephal. — Pl.: tricdcefali. — Din fr.' trichocephalc. TRICOCEFAL<5ZĂ s. f. (Med.) Boală, comună omului şi unor animale, provocată de tricocefali şi caracterizată prin anemie, enterită şi unele tulburări nervoase. Cf. DL, DM, DN2, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Pi.: tricocefaloze. -in:’ .. i — Din fr. trichocephalosc. TRICOFITON■ s, n: Ciupercă parazită care provoacă îmbolnăvirea pidlii capului, dă2, d. med. — Din fr. (rlehophyton. TRICOFIŢÎE s.. f. (Med.) B,pală parazitară contagioasă, comună omului şi unor animale, produsă de tricofiton, care atacă pielea capului, provoeîhd căderea părului şi formarea de cruste şi plăci; (popular) chelbe. Cf. bianu, d. s. Tricofiţia este tot o micoză, care poate da naştere la epidemii întinse în colectivităţile de copii. BELEA, P. A. 564, cf. DL, toM, DN2, D." iMED., M. P. ENC., DEX. —’ Pl.: tricofifii. '• ‘ — Din fr. trichoplijlie. TRICâL s. n. v. tricou. TRICOLÎCI s. m. v. pricolici. ; TRICOldR, -A adj., subst. 1. Adj. Oare are :trei culorij în- trei culori; tricromatic. Cf. stamati, p., . polizu.; Soarele în utide, în raze ■ aurite, '■ ¡LUminti.; îşi , răsfrînse pe steagul tricolor: alkxa.vdiuîsou, o-: i; j 82. Duşmanul se retrage învi-ns ■! . .. ' şi-nvmgăloare j Lucesc în Solferino stindarde .tricoloare t alécsanpri, i p. ii, 159, cf. costinescu. în adevăr semăna eu o co-! cardă tricoloră ' franţuzească. bolintineanu, o. .378, i cf. ddrf, barcianu. Pe scările de piatră aştepta, î-nirù ! întîmpinarea invitaţilor, o întreagă armată de üràn-! jori“ cu cîte o fundă tricoloră în piept. ' rebreanu, i. 140; cf. şăineanu, d. u., cade. Afişe albi, tăiate în diagonală de o bandă tricoloră, c. petresou, î. ir; j 126. O pînză de mătase,-tricoloră:.v\ A.. 180. i Copacii îi decorează cu trandafiri de hîrtie şi lampioane | tricolore, têodoreanu, m. ii, 75, cf. scriban, d. Steégùl ¡tricolor este semnul libertăţii, este steagul -poporului: camil petresgu, o. ii, 222. Pentru manifestaţiile Care ' vor urma, fiecare şef de ceată va lua mîine \ . . cîte \ un steag mare tricolor, y. rom. decembrie 1954, 92. Nişte steguleţe tricolore, cu prăjini minuscule dé ac, arătau pătrunderea- „Opiniei“ pînă în cele mai 'anirnime 1 cătunuri. vinea, l. i, 350. Trei steaguri îşi -fluturau prelung -pînzele roşii şi tricolore, mihale, o. 465.’ I~.se : părură minunaţi în uniformele lor albastre, cu stţliţe şi steaguri tricolore, t. popovici, se. 32. 2. S. h. (şi, învechit, rai-, f.) Dràpëlcu trei culori; spec. drapelul romanesc. Cf. alexî; "’w; în creierii împietriţi di munţilor şi-n aetul lor cel . récè flutura tricolorul, eminescu, o. p. 109, cf. barcianu, şăineanu, d. U., cade. într-o dimineaţă, recunoscu tricolorul românesc fluturîrid în port. bart, e. 386, .cf, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX." 3. S. m, (La. pl.) .Echipă reprezentativă româ,- nească din diverse ramuri de sport. ,rex. .......... — Pl.: tricolori, -e şi (rar, f.) tricoloare,' (n.)'lrico- loi-uri '(scriban, d.). • • ' — Din fr, tricoloifc. . . ' " TRÎCOM s. n. v. tricou. TRlCOMÔNA'S s. tu. Gen de protozoare flagelate, 1 cu corpul piri'form, parazite.là oàméni, la ijrièie animale' şi ¡păsări (Trichomonas). Cf. dn?; ij. med. 659, . M. D. ENC., DEX. <. • — Din fr. trichomonas, .,¡,,,1. ) TRICOMOMÂZĂ.s,..);, v. trieoino^oză. .f., . . j ( TRICOMON0ZĂ s.f. Boală provocată de trico-monas, care determină avorturi, sierilitaTiè,' infecţii . etc. Cf. M. P. ENC., DExl '. ' . ■ ■ ’ — Pl.: tri'comohoze.' — Şi: tricomonâză s. f. d, mêd., DÉX. ’ ' . — Din fr. trichomonose, trichomonas«. TïtÎCON s. n. v. tricou. TR1CÔNC s. n. (Arhit.) Plan de biserică în care sînt înscrise trei abside opuse intrării, racordate între ele prin intermediul unui dreptunghi. Cf. ltr2; 1 ; , ! — Pl. : triconcuri. — Din fr. tticonqnc. 1 TRICOPTËR s. f. (Lk pl.) : Ordin ' de -insecte caracterizate prin aripile mari acoperite cu péri sau cu mici solzişori. ale căror larvar acvatice îşi ş construiesc un fel de căsuţe, cilindrice sau conice, dift resturi vegetale, nisip şi pietricele; (la £$.) iiisefctă care face parte din acest ordin: utet.’ ‘ 1 Pl .v tricoptere. — Din fr. trichopteres. TRICÔRN s. n. , Pălărie bărbătească cu 1 borurile îndoite în trei colţuri, care sc purta în trecut. De-abia ajunsese barca la,, mal,, cînd iar o vedem veninţl.; iar haină cusută cu fir, iar spangă, iar tricorn, iar consul.,. . ghica, s. 409, cf. costinescu. Figţiitfip. mici, palide şi bucălale, sub largi tricornuri, vlahuţă, ap. cade, t BARCIANU, ALEŞI, W., ■ ŞĂI'NEANU, , CADEi, ŞCRI- >t, D.., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX.., .— Pl, : tricornuri. ... — Din fr. tricorn,ei.1 . ,n 7194 TRICOT — 607 — TRICTRAC TRICtfT s. n. împletitură obţinută prin formarea de ochiuri din fire textile şi prin înlănţuirea lor; p. e x t. produs textil obţinut prin acest procedeu; (rar) tricou (1). Cf. stamati, d., costinescu, lm, ALEXI, W., LTR2, DL, DM, DN2, M. D. I3NC., DEX, L. ROM. 1977, 138. + Obiect de Îmbrăcăminte făcut din acest material, dex. — Pl.: tricoturi. — Din fr. tricot, germ. Trikot.. TRICOT vb. I. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) A transforma (manual sau mecanic) firele de .lînă, de bumbac etc. tn tricot; p. e x t. a confecţiona obiecte (de îmbrăcăminte) prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. Cf. costinescu, lm, alexi, w., şăineanu, d. u., cade, scriban, D. Am să citesc, am să tricotez sau poale ai ceva de cirpit. vinea, l. i, 58. Liliana răminea tricotînd în hol, v. rom. martie 1969, 20. -O Maşină de tricotat = maşină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor. ■ — Prez. ind.: iricotez. — Din fr. tricoter. TRICOTAJ s. n. 1. Tricotare, tricotat. Cf. ..costinescu, lm, scriban, d. 2. Produs, îndeosebi de îmbrăcăminte, obţinut la maşina de tricotat sau confecţionat din tricot. Cf. COSTINESCU, ALEXI, W., CADE, NOM. PROV,,57, SCRIBAN, d. Filatura .....produce semifabricatele denumite fire, destinate în general pentru ţesături şi tricotaje. IONESCU-MUSOEL, ŢES: 25, Cf. LTR2,'DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: tricotaje. — Din fr. tricotage, TRI COTARE s. f. Acţiunea de a tricota, Cf. lm, DT, LTR2, DL, DM, DN2, DEX. — PI. : tricotări. — V. tricota. TR1COTĂŞĂ adj. (Şi substantivat, f.; priii nord-ves-tul Munt.) (Femeie) care tricotează, udrescu,, gl, Unde şade (Linţa) tricotaşa, ani să-i dau ceva de'lucru. id. ib. — Pl.: tricotaşe. — Tricota + suf. -aş. TRICOTAT s. n. Faptul de a tricota. Ci. dl, dm, dex. — V. tricota. TRICOTER, -Ă s. m. şi f. Muncitor calificat care lucrează la maşina de tricotat. Cf. ltr2, dn2, dex. — Pl.: tricoteri, -e. — Din fr. trieoteur. TRICOTÎZĂ s. f. 1. Maşină de tricotat. Cf., ltr2, dex. 2. Femeie care tricotează (manual ,«au mecanic). DEX. — Pl.: tricoteze. — Din fr. tricoteusc. TRICOTÎN s. n. Ţesătură specială folosită pentru taioare şi mantouri, dex. — Şi: tricotină s. f. dex. — Din fr. tricotlne. TRICOTINĂ s. f. v. tricotin. TRICOTOMÎE s. f. Diviziune în trei părţi, grupe sau specii. Cf. maiorescu, l. 132. Se altoise o retorică .. . făcută .. . din tricotomii laborioase şi pedante. lovinescu, s. ii, 40, cf. dn2. — Scris şi: (după fr.) trichotomie. • dn2. — Din fr. trichotomie. TRICtiU s. n. 1. (Rar) Tricot. Cf. şăineanu, d. u., CADfe, SCRIBAN, D. 2. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lînă (care acoperă jumătatea de sus a corpului şi care se poartă ca o cămaşă, mai ales dé' sportivi, sau ca un maiou). O să joace cancan fmnţozeşte'numai în trico, ghica, s. 216. Băieţaşi şi fetiţe în tricouri roşii şi albastre, zbenguindu-se la soare. i. botez, şc. 207. Matei Sărăţeanu, în costumul unei ethlpe celebre de fotbal, cu genunchii goi şi tricoul vărgat alb şi portocaliu. c. petrescu, î. ii, 216. Îmbrăcat într-un tricou vărgat. p. constant, R. 64. 'li desenă o pijama scurtă ca un tricou, călinescu, c. n. 223. Cei mai mulţi erau doar în cămăşi sau în tricouri, v. rom. august 1955, 20. Băiatul ca tricou vărgat visează că dansează, Demetrios, a. 35. Un adolescent în tricou mqrînăresc se trezeşte, h. lovinescu, t. 352, cf. dn2, m. d. enc., dex. 0 (Sport) l'ri.cou galbena tricou de culoare galbenă care se poartă într-o etapă a unei curse cicliste de către cîştigătorul etapei precedente, pentru a fi uşor remarcat. Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 96, m. d. enc. — Pl.: tricouri. — Şi: tricó, (formă coruptjă) tri-cói (bul. fil. v, 175), tricău (com. din hereclean — zalău, alr sn iv h t 183, pl. şi tricauă ilx); ¿trícóv (ib. h 1 183/182, pl. tricoave ib.),- tricorn ■ (ib. h 1 183/272); tricou (ib. li 1 183/349), stricou (ib. li 1 183/29) s. n. - — Din fr. tricot. — Tricău, tricov, tricorn, tricou < rriagh. trikó. — Pentru ştricou, cf. germ. s t r i c-k e n. TRICÓV s. n. v. tricou. TRICOZÉME s. f. (Regional; de : obicei la pl,.) 1. Prostie, nebunie; ştrengărie. Cf. gheţie, r. m., Alexi, w. .îşi bătea joc de dinsul, făcînd cile şi mai cîte .lrico-zenii şi hohotind de se cutremurau stîncele. marian, t, 291, cf. bran, s., caba, săl. 93. Copilu ista se ţine de tricozănii. cv 1950, nr. 11—12, 41, com. din parva — NĂSĂUD şi din MONOR — REGHIN, GLOSAR ;REG.‘ : 2. Vorbă fără înţeles, lipsită de seriozitate; fleac, palavră. Cf. candrea, ţ. o. 52, coman, gl. — Pl.: tricozenii. — Etimologia necunoscută. TR1COZÍT, -Ă adj. (Regional; . d,espre un loc) ,,Urît“. Com. din morăreni — reghin, glosar reg. — Etimologia necunoscută. ,; _ , TRICROMĂTIC, -Ă adj. Care se referă lâ cele trei culori fundamentale; tricolor (1). dex. O (Fiz.) Sistemul tricromatic = sistem de reprezentare a culorilor, bazat pe faptul experimental că orice culoaţe poate fi reprodusă prin amestecul a trei culori fiindamelitale şi care trebuie astfel alese încît nici una şă nu poată fi reprodusă prin amestecul celorlalte două. ib. — Pl.: tricromatici, -ce. — Tril- -f cromatic. TRICROMÍE s. f. Ansamblu de procedee fotochimice de reproducere, constînd în descompunerea originalului în trei copii corespunzătoare celor trei culori fundamentale, realizîndu-se trei clişee, care, tipărite succesiv, dau prin suprapunere imaginea policromă a originalului, m. d. enc. — Din fr. ţrichromie. TRÎCTĂR s. n. v. trihtăr. • 1 TRÍCTER s. n. v. trihtăr. TRICTRAC s. n. (Ieşit din uz) 1. Zgomot produs de mişcarea pieselor la urnele jocuri (domino, table). Mirosul tutunului, eternul Iriclrac al jucătorilor de domino făcea un efect deosebit asupra simţurile/r'rítele. emtnescu, p. l. 106. 2. Jocul de table (v. tablă2); partidă dintr-un astfel de joc. Cf. ddrf, barcianu, şăinAanu, d. ■ u., cade. Luăm paharul cii vin după masă?' Fticem iin tric-trac: camil petriîscu, t/ ii, 541. Aici vaiet smerit la tric-trac dîndu-mi sfat, Faţă de servii lai prădalnic 7214 TKICUSPID — 608 —• TRIERI1 şi-ngimfat. t iulie 1964, 34. + Tablă pe care se joacă trictrac (2). şXineanu, d. u. — Scris :şi: tric-trac. — Pl.: Irictracari. — Din îr. trictrac. TRICÎISPID, -Ă adj. (Anat.) 1. Care are trei vîrfuri. Cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 2. (Şi în sintagma) Valvulă tricuspidă = valvulă a inimii care închide orificiul dintre atriul şi ventriculul drept. Uneori se manifestă sufluri la mitrală sau şi la tricuspidă. parhon, b. 14, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: tricuspizi, -de. — Din fr. trlcuspide. TRIDEGETAT, -Ă adj. (Despre unele specii de păsări) Gare au picioarele cu trei degete. O colecţie mică de ciocănitori tridegetale. linţia, păs. ii, 65. — Pl.: tridegetaţi, -ie; — Tril* + deget. THIDÎM s. n. Furcă cu trei dinţi (considerată ca simbol al puterii lui Neptun). Neptun, izbind pămintul cu al său Iridint, face a se cutremura vîrfurile Idei. HELIADE, O. II, 31, cf. COSTINESCU, NAUM, IST. ART. 61, şXineanu, d. u., cade, scriban, d. înfuriat, Neptun ridică tridentul ruginit şi greu. cXlinescu, l. l. 85. Poseidon eră reprezentat finind în mină tridentul marin. vianu, l. r. 278. O F i g. IX N. lorga este un pamfletar al ideii, care, ca un Neptun, de un- pătrar de veac frămîntă cu vigurosul său trident cugetarea românească. lovinescu, c. iv, 57. — V\.: .tridente şi tridenturi (cade). — Şi: (învechit) tridint s. n., trlflmte (polizu, barcianu, alexi, w.), tridinţ (i. vXcXrescul, p. a. 5/19) s. ni. — Din fr. trident, lat. tridens, -ntis. TRIDIMENSIONAL, -Ă adj. Care are trei dimensiuni. Cţ. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -si-o-. — PI.: tridimensionali, -e. — Din fr. tridlmensionnel. TRIDIMENSIONALITATE s. f. însuşirea a ceea ce este tridimensional, dn2. — De Ia tridimensional. TRIDIMÎT s. n. Silice naturală poliformă, de culoare albă sau gălbuie şi sticloasă. Cf. cantuniari, L. M. 118, DT, M. D. ENC. — Din fr. tridymite. TRIDlNT s. n. v. trident. TRIDÎNTE s. m. v. trident. ŢRIDÎNŢi s. m. (Regional) 1. Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai multe braţe care au la capete cîrlige asemănătoare cu cele de la undiţă. Cf. atila, p. 136. 2, (Bot.) îngerea (Selinum carvifolia). Cf. conv. lit. xxiii, 1 057, barcianu. — Pl.: Ir ¡dinţi. — TrP + dinţi. TRIDÎNŢ2 s. m. v. trident. TRIDREPTÎINGHI s. n. (Rar) Triedru dreptunghic. V. triedru. Cf. melik, g. 182. — TiU- + dreptunghi. trIea num. ord. v. treilea. THIEDUU adj., ş. n. 1. Adj. Care are trei feţe plane. Cf. ASACHi, E. III, 240/10, ORESCU, t. 11/3, O. POP, G. 117> SCRIBAN, D. 2. S. n. Figură geometrică formată din trei semi-drepte concurente aflate în planuri diferite. Cf. melik, G. 243, BARCIANU, şXlNEANU, D. U., CADE, DN2, m. d. enc., dex. <0> Triedru dreptunghic = triedru pentru care cele trei semidrepte sînt perpendiculare două cîte două. m. d. enc. — Pl. : triedre. — Din fr. trièdre. TRlELEA num. ord. v. treilea. fRIENAL, -A adj. 1. Care durează trei ani. Cf. cos- TIIÏESCU, BARCIANU, ALEXI; W., şXlNEANU, D. U., CADE, scşiban, d., scÎnteia, 1953, nr. 2 809, dn2. 4 Ales, nuinit pe trei ani. Cf. costinescu, şXineanu, d. u. 2. Care are loc din trei în trei ani. Cf. costinescu, cade, scriban, d., dn3. Acest tip de păstorit se afla în legătură cu sistemul de asolament trienal, vuia, pXst. 47, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: tri-e-. — Pl.: trienali, -e. — Din fr. triennal. TRIENÁR s. m. (Rar) Cal de trei ani (Ţoleşti — Fălticeni), h x» 598. — Pronunţat: tri-e-, — Pl.: trienari. — Cf. fr. triennal, lat. triennal is. TRIENAT s. n. (Rar) Trieniu. Cf." costinescu, barcianu, scriban, d. — Pronunţat: tri-e-, — Pi.: trienate (scriban, d.) şi trienaturi (id. ib.). — Din fr. triennat. TRIENCHENÍ vb. IV v. trincăni. TRIÉNIÜ s. n. (Rar) Interval de trei ani ; (rár) trié- liat. Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, SCRIBAN, D., DN3, DEX. — Pl. : trienii. — Din lat. trlenniiim. TRÍER1 s. ni. v. trierei. TRÍER2 s. n. v. treieri. TRIÉR3 s. n. v. trior. TRIERAI vb. I v. treierai. TRIERA2 vb. I v. triora. TRIERARE s. f. v. treierarc. TRIERAT s. n. v. treieratl. TRIËRA s. f. (Rar) Triremă. Cf. dn2, dex. — Pl.: triere. — Din fr. trière. TRIERĂTOA’RE s. f. V. treierător. TRIERĂT0H, -OARE s. m. şi f. v. treierător. TRIERAT ORI U, -OARE s, m. şi f. v. treierător. TRIÉRE s. f. Acţiunea de a tria şi rezultatul ei; selecţionare, alegere. începură apoi trierea scrisorilor. MiHALE, o. 478. Radiofotografia permite trierea persoanelor care prezintă modificări ale imaginii normale pulmonare, abc sXn. 364. A renunţat de mult la operaţia de triere, v. rom. decembrie 1970, 135. — Pl. : trieri. — V. trial. TRIEREI s. m. pl. (Bot.; regional) 1. Trei-răi (Hepatica nobilis). Cf. polizu, baronzi, l. 146, ci-HACj I, 288, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, JAIIRESBER. VII, 100, ALEXI, W., BORZA, D. 83. 2. Pochivnic, piperul-lupului (Asarum éuropaeum ). BORZA, d. 25. 3. (îii sintagma trierei de munte) Sisinei dé munte (Pulsatilla alba). Cf. barcianu. — Şi: trèieréi (barcianu) s. m. pl., trier (borza, d. 83) s. m. — Cf. t re i-r ă i. TRIERII vb. IV v. treierai. 7247 Trieri2 trifoi TRIERP vb. IV v. triora. TRIERÎŞ s. n. v. treieriş. TRIETERÎDA s. f. 1. Perioadă de trei ani în calendarul grecesc. Cf. fm (1857), 10, dn2. 2. (La pl.) Sărbători care se celebrau din trei în trei ani în Tracia şi Beoţia în cinstea zeului Bachus. DN2. — Pronunţat: tri-e-, — Pl.: trieleride. — Din ir. triétéride. TRIF adj. invar. (Despre mîncări) Care nu e pregătit după ritual. Cf. dr. iv, 911, scriban, d. — Din ebr. treia. TRIFAZAT, -Ă adj. 1. (Despre circuite electrice de curent alternativ) Format din trei circuite interdependente care nu sînt in legătură de fază unele cu altele ; trifazic <1). Cei mai larg folosiţi în practică sînt curenţii trifazaţi, cişman, fiz. ii, 487, cf. dn2, M, D. ENC., DEX. 2. (Despre maşini electrice) Care funcţionează în curent electric alternativ trifazat F i g. Privirile i se opresc asupra unui trifoi de capete aplecate peste o farfurie de supă. vinea, i.. i, 125. O (Regional) Trifoi alb = .a). (sau trifoi buhos, panţu, pl., trifoi negru, borza, d. 171) Trifolium pannonicum. panţu, pl.; b) (sau trifoi sălbatic, păcală, m. r. 21) Trifolium montanum. borza,, d. 171; c) Trifolium ochroleucum. id. ib :-Trifoi iepuresc = Trifolium pallidum. id. ib.; 'Trifoi mărunt — Trifolium strepens. panţu, pl., cf. borza, n. 172. 2. S. iii. (Regional) Compuse: trifoi-amar sau trifoi-de-lae (sau trifoi-de-baltă) = trifoişte (Menij-antfies trifoliata ). Cf. coteanu, pl. 16, lb, polizu, CONV. LIT. XXIII, 1057, DDRF, BRAND ZA, FL. 161, DAMÉ, T. 185, SARCIANU, GRECESCU, Fi... 396, BIANU, D. S., TDRG, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 111; trifolul-ca-prelor sau triîoi-sălbatec = suliţică (Dorycnium her-baceurh şi Dorycnium germanicum ). Cf. brandza, pl. 97, TDRG, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 61; trifoiul-ca-preior (sau tritoi-căprcsc) = sunătoare (H ypericum maculàtum ). Cf. conv. lit. xxiii, 1 057, ddrf, borza, d. 86; trifoi-marc — a) sulfină (Melilolus officinàlîs şi Melilotus àlbus). Cf. lb, polizu, conv. lit. xxiii, 1 057, brandza, fl. 555, barcianu, grecescu, fl. 167, n. Léon, med. 68, bianu, dS s., tdrg, panţu, pl., cade, borza, d. 10(9; b) molotru (Ţrigonella pfocum-bens). Cf. borza, b. 172; triloi-pietros — Melilotus dehiata. conv. lit. xxiii, 1 058; triîoi-măcriş (sau trifoi-acru) sau triîoi-lépui'esc = niăcriş (2) (Oxalis acetosella). Cf. conv. lit. xxiii, 1 057, barcianu, panţu, pl., borza, d. 122; triictiul-racului saii trifoi-galbcn = vătămătoare (Anthyllis1 vulneraria). Cf. panţu, pl., borza* d. 21 ; triîoi-de-âpă sau trifoi-aniar== piutică1 (Nymphoides peltata). Cf. borza, d. 117; trifoi-colţurat = dungăţea (Tetragonolobus purpureus şi Tetragonotpbus Gussoni). Cf. conv. lit. xxiii, 1 057, barcianu; triloi-putnros = Anagyris foetida.' conv. lit. xxiii, 1 058. 3. S. n., (rar) s. in. (La şg. cu sens colectiv) Trifoişte (1). Zboară coasa prin trifoi Şi prin mei, lingă zăvoi. ARGHEZI, S. P. 108, cf. ALR I 310/12, 18, 100, 129, 131, 180, 186, 190, 200, 343, 584, 677,,760, 764, 768, 80.0. O fost in trifoii noşti orice cai a oarecui. ib. 310/ 339. — Pl.: (.1, 2, 3) trifoi, (3) trifoaie şi (rar) irjfoiuri (polizu, scriban, d.). — Şi:, (regional) trâfôi (alr i 310/131, aur sn i h 139/102,, alrm sn i h -95/102), traf6i (borza, d, 171, com. din jijva—sebeş şi din.i.o man—sebeş, alri 310/100, 129, 800, ib. 1916/100, alr sn i h 139/130, alrm sn i h 95/130,. a ii 3, 6, 7, 8, 10, 12), trifôl (alr i 310/12, 18), trcfoi. (ib.. 310/ 584, .677), tărioi (cdde), tîrîôi (l. costin, gr. băn. 200, alr ii 4 224/2, ib. 5 253/29, 791, 928,.alr sn i h 139/2, 29, alrm sn-i h 95/2, 29, ib. h 97/29, a iii 1, 2), tiriîôi (CDDE, PANŢU, PL., SADE, BORZA, D. 17Î, H IV 44, ix. 338, 436, gr. s. v, 46, alr i 310/180, 186, .190, 760, 764, 768, alr sn i h 139/18.2, 762, alrm sn i h 95/182, 762), tiliiôi (alr 1.310/200), sţrefoi (anon. car., cdde), cătrifoi (alr sn i h 139/362, ib. h 140/ 362, alrm, sn i h 95/362) subst.. . — Lat. trifolium. TRIFOIÂŞ s. m. 1. Diminutiv al lui trifo i (1). Cf. tdrg, cade. De iapă să n-ai grijă .. . Am s-o fin cu-lucernă şi trifoieş. camilar, n. i, 230. Tragem,ca mieii la trifoieş verde. id. ib. ii, 368. (Regional) Trifoiaş alb = trifoi alb (Trifolium repens ). panţu, , pl., bujôrean, b. l. 395, borza, d. 171; trifoiaş gal-? ben — trifoi mărunt (Medicago lupulina). id. ib. 108; trifoiaş sălbatic = culbeceasă (Medicago falcata). id. ib. 4 Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu frunzele despicate în trei lobi şi cu flori galbene; (regional) buruiană-dfe--mărin, buruiană-de-mătrice, fapt, mărină, strînsurea, trifoi (lc), trifoi galben, trifoiţă (Trifolium campestre). Cf. CADE, PANŢU, PI.., dl, DM, BORZA, D. 171, DEX. 2. Cunună-albă (Campanula fenestrellata). borza, d. 38. 3. Compus: (regional) trifoiaş-de-baltfl = plantă erbacee acvatică cu frunze alcătuite din patru foliole şi cu rădăcini care se fixează pe fundul apei; peşti,şoară (Marsilea quadrifolia ). borza, d. 107. — Pronunţat: -fo-iaş. — Triioi + suf. -aş. TRIFOIÔS adj. (în sintagma) Măcriş trifoios = rnăcriş care seamănă cu. trifoiul <»> (Oxalis acetosella). Cf. şincai, în.dr. v, 556, lb, brandza, d. 181, cade. Trifoi + suf. -os. . TRIF0IŞTE s. f. 1. Cultură dé trifoi (1) ; loc semănat cu trifoi. Cf. ddrf, alex:i, \v. Oricine poate vedea la culturile mele desfiinţindu-se trifoiştelc. ap. tdrg, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, D., dl. In fiecare an, Moromeie lăsa un sfert de pogon trifoişte, pe care-l cosea de două-lrei ori pe vară. preda, m. 110, cf. dm. Covorul verde al unei irifoişli ... ne desparte de imaşul comunal, v rom. decembrie 1966, 57, com. marian, Alrsn i h 140, alrm sn i h 96, a v 15, 25 + (Regional) Lucernişte. alr sn i h 142, cf. alrm sn i h 98. 2. Numele mai multor plante din familia leguminoaselor: a) (şi In sintagma trifoişte de baltă, borza, d. 111). plantă erbacee cu flori albe-trandafirii, cu frunze compuse din trei foliole, întrebuinţată in medicină ca tonic, febrifug şi antiscorbutic; (regional) bobul-broaştei, plumînare, plumînea, trei-fraţi, trifoi-amar, trifoi-de-baltă, trifoi-de-lac (Menyanthes trifoliata). Cf. CONV. LIT. XXIII, 1 058, brandza, fl., grecescu, FL-., BIANU, D. S., PANŢU, PL., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SIMIONESCU, FL. 283, VOICULESCU, L. 285, SCRIBAN, D., DL, DM, BORZA, D. 111, M. D. ENCJ b) (şi în sintagmele trifoişte colţurală, conv. lit. xxiii, 1 058, BRANDZA, FL., GRECESCU, FL., 396, PANŢU, PL. trifoişte cornurată, conv. lit. xxiii, 1 058, ddrf, barcianu) ghizdei (Lotus corniculatus). Cf. poLizu, tdrg, panţu, pl. cade, borza, d. 101 ; c) 1 sovîrf (Ori-ganum vulgare), id. ib. 121. — Pronunţat: -fo-iş-. — Accentuat şi: trifoişte. BARCIANU, CADE, M. D. ENC., ALR SN I h 140, ib. h 142, — Pi. : trifoişti şi (rar) trifoişte. — Şi: (regional) trafoişte s. f. alr sn i K 140/130, alrm sn i h 96/130. — Trifoi + suf. -işte. TRIFOÎŢĂ s. f. (Regional) Trifoiaş (Trifolium campestre). Cf. BUJOREAN, B. L. 395, BORZA, D. 171. — Trifoi + suf. -iţă. TRIFOLIÂT, -Ă adj. (Despre frunze) Care este alcătuit din trei foliole. Arbust ... cu ramurile anguloase; frunzele alterne trifoliate. enc. agr. iii, 130. Tot din rizom se dezvoltă frunzele trifoliate. botanica, 139, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -li-at. — Pl.: trifoliaţi, -ie. Din fr. trifolié. TRIFOLIÉNE s. f. pl. Nume dat unor specii de plante din familia leguminoaselor, cultivate pentru furaj. Producţii mari de ... fin de trifoliene. scînteia, 1962, nr. 5 526. 340 ha cu trifoliene, sparcetă, borceag etc. [ au fost recoltate, ib. 1965, nr. 6 665. -i- Din Trifolitîm, numele ştiinţific al plàntéi. TRIFOLI0ZĂ s. ,f. Boală la oi, pricinuită de consumarea în prea mare ;cantitate a unor specii de trifoi sau de alte leguminoase. Trifoiul ... poate produce, dacă se dă din abundenţă, timp de cîteva săptămini, o boală toxică numită trifolioza. enc. vet. 571, cf. DL, DM, DN2, M.. D, . ENC., DEX. — Pronunţat: -li-o-, — Pl.: trifoliozc. — Din fr. tritoiio.se. 7269 Tíufoi.ói - au - TRIGONOMETRIC TRIFOLÓÍ ş. n. (învechit) Carte bisericească cuprinzînd slujb^.fsărbătorilor: îşi a sfinţilor de peste an ; antologhion, prăznicar.iAceii sftnt fi- ., ale, sfinţilor sărbătoriţi şi celor comuni nesărbăioriţi, pe fiece zi. bv i, 128. -■-..PI.: trifoloaie. — Şi: trifólógiu s. n. ’ — Din slavonul tpe^oaoh. Cf. gr. t p o Tt o X ó y t o v. TIUFOLÓG1L' s. n. v. Uifoloi. TRIFÓRIU s. n. Tribună. îngustă, susţinută de coloane subţiri, care înconjură nava. centrală în bazilicile romane şi gotice, deasupra nivelului navelor laterale. Cf; m. d. enc., dex. — PI.: irifarii. — Din fr. triforium. TRÎFTĂR s. n. v. trihtăr. TRÍFTER s. n. v. trihtăr. . «V- TRIFTÓNG s. m. Emisiune, în limitele unei singure silabe, a trei elementé vocalice cu timbre diferite. Cf. I. GOLESCU, B. 84/18, COSTINESCU, BARCIA NU,. ALEXI, w., şăineanu, d. u., cade. Foarte mulţi triftongi apar numai în scris ... Avem!însă şi triftongi autentici: beau, vreau, iau, miau, leoarcă, iordan, g. 10. Toţi diftongii şi triftongii la u-k loc nu fac decît ceva peste 11% din vocalism. puşcariu, l. r. i, 84, cf. scriban, d. Triftongii sînt grupufi de trei vocale în aceeaşi silabă, sau, mai exact, două semivocale şi o vocală, graur, i. L. 52. Deşi au acest procentaj redus, diftongii şi triftongii adaugă ... o notă însemnată, de varietate oocalis-mului românesc, macrea, f. 37, cf. dl, dm, dn8, form. CUV. I, 141, M. D. ENC., 'DEX. • : — Scris şi: triftliong. i. golescu, b. 84/-18. — PI.: triftongi. — Din fr. triphtongue. : - . : TRÍFTOR s. n. v. trihtăr. . . TR1FUÍ vb. IV. R e:f 1. (Regional) A se îmbăta uşor; a se chercheli, a se ameţi. Cf. dr. iv, 181, 911. + (Prin nordul Mold.; în forma trifni) A se sminti, a se ţicni. Cf. dr. iv, 181. — —'î’i’ez; ind.: trifuiesc. — Şi: trifni vb. TV. ' — Cf. germ. ţriefen. TRIFURCÁT, -Ă adj. Cu trei ramuri, cu trei ramificaţii. Foile de u'n aspect verde, avtridi pe deasupra peri fusiformi ... şi' peri trifurcaţi. grecescu, fl.' 62, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. (Fi g.) Scoplil SOţîit-tăţîi „Junimea“ era trifurcat. sbiera, f. s. 382. 0> Orz trifurcat v. orz (1). * — PItrifurtaţi, -te. ¿■ Din fr. trifurqué. TRIFÚS s.n. v. tifos». TRIGÁM, -Ă adj. (Şi substantivat) (Persoană) care se căsătoreşte pentru a treia oară, fără ca în prealabil să fi* desfăcut în ,mod legal celelalte două căsătorii. Cf. COSTINESCU, DM, DN2, DEX. — PI.-: trigami, *e. -> Din fr. trigame. ' TRIGAMÍE s.fSituaţie în care se găseşte o persoană, trigamă. Cf., costinescu, barcianu, dm, dn2, FORM. quv.. I, 140, DEX. — Plcţ trigamii. — Din fr: trigamie. TRIGÉMEN adj. m. (în sintagma) Nerv trigemen = a cinc.ea pereche de nervi cranieni, care asigură sensibiltatea feţei şi inervarea muşchilor maxilari inferiori. Nervul lingual este o ramură a nervului trigemen. în DL, cf. DM, DN®, M. D. ENC.,' DEX. — PI.: trigemeni. i — După lat.. trigeminus. Cf. fr. t r i j.u mea u. TRIGLÍF s. n. Ornament al frizei templelor dorice, de forma unei plăci dreptunghiulare din piatră, ornată cu trei cresţe în relief, şi care separă nietopele îpţre ele. Siam admirînd frumoasele metope dintre trigrifele frizei, exterioare ale Partenonului. gijica, s. §52, cf. ALEXI, W., CADE,, ŞCRIBAN, O., DL, DM, DN5, M. D. ENC., DEX. — PI.; triglife. — Şi: triglifă (barcianu, naum, IST. ART. 176, ŞĂINEANU, D. U., DEX) S. f,,. trigrif S. 11. — Din fr. triglyplie. TRIGLÎFĂ s. f. v. triglif. TRIGLÓS adj. (învechit, rar) Trilingv. 1 lexicon triglosu (a. 1807). iorga, s. d. vii, 308. — PI.:? — Din ngr. TpiyXcooaoi TRIGÓN s. n. 1. (învechit) Trituighi »(l)/., Trigon. Chipul, figura-în. trii colţuri, în trii unghiuri, cante-mir, ist. 21. Ce hotărîre are trigonul la maihematecă, aceeaşi are sylloghismul la loghică. id. ib. 39. Euclid . . ■ au înălţat spre nemurirea numelui său dtitea piramide cile şi chipuri de tregonfi şi de teţragqw- qu. qfi&ií* molnah, RET. 41/12, cf. GHEOM.rsTRIGON. 34r/1., TERţ. GHBQM. •i, 4r/14, lazăr, a. 6T/1.2, caiet, 113v/1.8, gâldi, m. phan. 263. Studiază cele patru trigonuri. barbu, pniNC. 55. . , . ■ ’ 2. Preparat ' de patiserie in formă dé triunghi, făcut din foi de plăcintă şi umplut cu nuci, migdale, carne tofcată etc. Cf. cade, scriban, d., dl, dm, dn2. Se aşază trigoanele în tavă unele lingă altele, s. marin, c. b. 273, cf. dex. 3. (în sintagma) Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă, de formă triunghiulară, care, împreună cu corpul calos, face legătura între cele două' emisferé ale creierului mare. Cf. dl, dm, dn2, dex. — Accentuat şi: trigon. gheom.-trigon. ' 34r/l. — PI.: irigoane şi (rar) trigonüñ: — Şi: (învechit) fregón (pi. tregonej, trigonon (fn 167, gheom.-trjgON; 34r/21, gâldi, m. phaî}. 263) s. n. — Din ngr. rpiytovov, fr. trigone. TRIGONÁL, -Ă adj. Triunghiular, în formă de triunghi (1). Fructele sînt nucule trigonale lucitoare. enc. agr. iii, 99. Sînt şapte sisteme de cristalizare ... 1) sistemul cubic, 2) sistemul pătratic; 3) sistemul hexagonal; 4) sistemul trigonal, geologia,ulU i,> ; — PI.: trigonali, -e. .. . — Din fr. trigonal. TRIGONICfiSC,-EÂSCĂ adj. (învechit) Triunghiular. Prizmă trigonicească. ghbom.-trigon. l-30v/33. — PI.: trigoniceşli. — Trigon + suf. -icesc. Cf. ngr. t p <'y V V x 6 £. TRIGONOCEFÁJj s. m. (La pi.) Nume- dat!, itiai multor specii de şerpi veninoşi din familia viperelor, care trăiesc în Asia şi”in América ;’(la sg‘.) şarpe âin această specie. Cf. scriban, d., dl, dm, dn2, f'o¿m. cuv. i, 187, dex. O (Adjectival) Cf. scriban, d., dl. — PI.: trigonocefali. i • — Din fr. trigonocéphalc. ." ' - ' i K.i ! TRIGONOMÉTRIC, -Ă adj. Care ţine de trigonometrie, privitor la trigonometrie; (învechit) trig'ono-metricesc. Cf. geometria, a. m. 170r/5. Acest *instrument s-a întrebuinţat- spte cercare de către . . Drumont în ardicările sale trigonometrice, cr (1833), ll2/46, cf. mn (1836), 722/34, valían, -v., trigon. dr. 1/3, POLIZU, COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W., CADE, scriban, d. Ce nevoie are uliul cu vedere aşa bunW de calcule trigonometrice? camnéscu, c. o. 60, cf. dn?, 7290 TRIGONOMETRICESC — 612 — TRIL m. d. enc. O Gerc trigonometric = cerc cu raza egală cu utiitatea. şi pe care sensul de măsurare al arcelor este invers sensului In care se deplasează acele ceasornicului. M. D. enc., cf. dex. Funefii trigonometrice — luncţiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă, eosecantă. m d. enc. Ecuaţie trigonometrică = ecuaţie in care necunoscutele figurează prin unele dintre funcţiile trigonometrice. Gf. m. d. enc. Relaţii trigonometrice — relaţii in care intervin funcţiile trigonometrice. ib. Tabelă trigonometrică = tabelă matematică în care sînt cuprinse valorile funcţiilor trigonometrice elementare pentru anumite argumente ale acestora, ib. — PI.: trigonometrici, -ce. — Din fr. trigonométrique. TRIGON OMETRICÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Trigonometric, Socotedlă trigonomelricească. gheom.-triqon. 189T/16, cf. lazăr, t. 35v/23, polizu. — PI.: trigonometriceşti. — Trigonometrie + suf. -icesc. TRICONOMETRICÉŞTE adv. (învechit, rar) Conform cu procedeele folosite în trigonomfetrie. Cf. POLIZU. — De la trigonometricesc. TRIGONOMETRIE s. f. Ramură a matematicii care studiază proprietăţile funcţiilor trigonometrice şi relaţiile fli care intervin acestea. Cf. aat 66r/1, GEOM.-TRIGON. 159V/2, ’GEOMETRIA A. M. 170V/2, GRE-CEANU, î. l'37/22, ASACHI, G. 49T/16, LAZĂR, T. 3r/l, MN (1836), 722/9i VALIAN, V., URICARIUL, VII, 238, NEGU-LICI, TRI GON. DR. 1/1, POLIZU, COSTINESCU, DDRF, BAR-CIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE. Cu toată sarcina ingrată de a iniţia doi copii răsfăţaţi in tainele trigonometrici, . ■. lăsase foştilor elevi amintirea unui om cu multe ciudăţenii, c. petrescu, î. i, 12. Acum facem trigonometrie şi geometrie în spaţiu, sebastian, t. 173, cf. scriban, d., enc. tehn. i, 63, dn2, form. cuv. i, 140, m. d. eng.,-0» Trigonometrie plană = capitol al trigonometriei care se ocupă cu studiul relaţiilor ce intervin între laturile şi unghiurile triunghiurilor plane. m. d. enc. Trigonometrie sferică = capitol al trigonometriei care se ocupă cu studiul relaţiilor ce intervin intre laturile şi unghiurile triunghiurilor sferice. ib. — PI.: trigonómetrii. — Din laţ. trigonometría, rigr. TptYtóvojxsTpta, fr. trigonoinétrie. TRIGONOMÉTRU s. m. (învechit, rar) Persoană care se ocupă cu trigonometría. Cf. costinescu, scri-ban, d. — PI.: trigonometri. — De la trigonometrie. TRÍGONON s. n, v. trigo». TRIGRlF s. n. v. trigliî. ‘ŢRÎHÎ vb. IV. R e f 1. (Regional) A se potrivi, a fi la .un gind, a avea aceeaşi părere cu cineva, candrea, ţ. o. 52. — Prez. ind.: trihesc. — Din gşrm. trelfen. TRIHÓN s. n. v. trior. TRIH0RNĂ s. f. (Regional) Spaţiu mic între vatră şi peretele din dos la casele vechi ţărăneşti (Giurgîoa-n? — Adjud). Cf. chest. ij .337/187. — PI.: ? — Cf. horn. TRÎHTĂR ş. n. (Transilv., Olt. şi Munt.) Pilnie (I), Ct. mîndrescu, i. g, 96. Săul topit..,, se varsă prin triştăr în ţevi. păcală, m. r. 429, cf. alr i 698/125, 144, l. rom. 1959, nr. 5, 80, 88. - — V\.: trihtăte. — Şi: trihter (molnar, clemens, 392. jahresber. x, 215, gade), trifter (t. dinu, ţ. o.), triltăr (coman, gl., cv 1950, nr. 4, 36, alr i 698/122, 164, 166, 170, 174, 180, 186, 190, alr sn i h 234, ALRM SN I li 158, LEXIG REG. 95, ib. II, 47, 55, L. ROM. 1962, rir. 1, 106), triltor (mîndrescu, i. g. 96, Pdrf, SĂM. V, 185, SCRIBAN, D., COMAN, GL., TOMESCU, GL., ALR I 698/748, 770, 772, 776, 780, 782, 795, 798), tricter (lb, lm), trictăr (mIndrescu, i. g. 96, alr i 698/129), triptăr (alr i 698/178), tristăr (alr i 698/156, 158, 160, alr sn i h 234/130, alrm sn i h 158/130, l. rom. 1962, nr. 1, 106), tristor (alr sn i h 234/141,. alrm sn i h 158/141), triştăr s. n. — Din germ. Trlehter. TRIHTĂRAR s. m. (învechit, rar) Tinichigiu. Trih-‘ărariul a ridicat crucea la 22 iulie 1791 (a. 1791). orga, s. d. xii, XXII. — PI.: trihtărari. — Trilităr -f suf. -ar. TRÎHTER s. n. V. trililăr. TRÎIi nuni. card., s. ni. v. trei1. TRIÎ2 vb. IV v. trăi. TRllA num. ord. v. treilea. TRÎILE num. ord. v. treilea. TRÎIJLEA num. ord. v. treilea. TRIÎME s. f. v. treime. TRÎIR s. n. v. treieri. TRIIR vb: I v. treierai. TRÎISPRECE num. card. v. treisprezece. TRÎISPREZECE num. card. v. treisprezece. TRIÎŢĂ s. f. v. treiţă. TRIIZECI num. card. v. treizeci!. TRIL s.n. Ornament muzical constind din alternarea foarte rapidă a unui sunet de bază eu unul alăturat, superior sau inferior; p. ext. sunete produse de unele păsări, cu efect sonor asemănător celui de mai sus. Cf. stamati, d., polizu. trilul, care formează ornamentul cel mai principal al cantatricelor, îi lipseşte cu totul, filimon, o. ii, 264, cf. costinescu. De mii de ani cînţă privighetorile acelaşi cîntec, şi cu toate astea în fiecare tril ce fluieră în frunziş ... e o notă nouă, o licărire proaspătă de viaţă şi de frumuseţi, vlahuţă, o. a. ii, 229, cf. ddrf, barcianu. Printre maşini se auzea în triluri O voce dulce, clară. săm. i, 186, cf. aLexi, w., tim. popovici, d. m. Iar zeul, dragostei, april, Din două guri făcea o floare Şi fiecare sărutare O saluta din crengi, c-un tril. cerna, p. 47. O mierlă aruncă un tril de flaut, anghel—iosif, c. l. 9. Untril de mulţumire izvorî din guşa cîocîrliei. gîrleanu, l. 53, cf. şăineanu, d. u., cade. Din palăt s-aud cîntece, ale căror triluri ... se amestecă cu depărtatul cîntec de privighetori, eftimiu, î. 25. Acestea erau Tumorile nocturne. Ziua se adăugau trilurile de flaut. c. petrescu, c. v. 49. Ascultam din pat lăutarii, ce cîntau cu triluri în ograda otelului, brăescu, a. 97. Şi vezi? Un tril de mierlă ne face să zîmbim. lesne a, c. d. '52. [Canarul] ne-a salutat cu triluri cristaline: sadoveanu, o. xvm, 463, cf. scriban, d. Şi ghiersul ei, mai dulce ca parfumul, Se mlădia cînd lin ca o mătase, Cînd revărsat în triluri furtunoase, arghezi, s. v, 157. Glasul Anei Ulmu se înălţă ca un tril. de ciocîrlie. vinea, l. i, 298. trilurile ... împreună cu apogiaturile constituie ornamentaţia ... melodiilor cimpoiereşti. alexandru, i. m. 85. Ţi-l cînt, da’ să nu rîzi de mine, că eu n-am triluri 7315 TR1LAT — 613 — TRIMENIE ca ăsta din cutioara ta cu minuni, ţ decembrie 1964, 11, ci. dn2, fi. p. ENc. <0> (Prin analogie) Cuvintele le spusese ciripind. Ele căzură ca o ploaie de triluri în sufleţţţl clericului, agîrbicf.anu, a. 308. A oftat adine, cu triluri, ş-a întrebat cazimir, or. 47. Bîlbîia, împodobind cu triluri cacofonice, orişice silabă, teodoreanu, m. ii, 24. Omul se puse pe un tril de rîsuri cu neputinţă de stăpînit. arghezi, s. xi, 22. Candelabrul din hol... se leagănă şi cîntă din ţurţurii lui de cristal ... Concertul confuz de triluri şi arpegii s-a spulbergt. vine a, l. ii, ,133. <0> F i g. Şi zveltei ' libertăţi suciră, trilul,^ i. bArbu, j. s. 36. — PI. : triluri. — Şi : (rar) trilă s. f. ddrf. — Din fr. trille. .) ■ ■ îBILAT, -Ă adj. (Învechit, rar) Care este executat In triluri. Am putea zice’ că ariile sale de la prolog le-a cîntat bine, dacă în ultitnele versuri ... n-ar fi introdus o cadenţă iritată rău. filimon, o. ii, 195. — H. : trilafi, -le. — Trli-f sut. -ht. TRILATÉR s. n. (Învechit, rar) Triunghi (1). în lungul ţrilater de fnaluri, cu Dunărea la sud, cu Tenţeşul la apus şi cu Oltiii la răsărit, ... a 'fost totdauna măduva romUnităţii. Hasoeu, i. c. i, 37, cf. costinescu. — PI. : trilatere. — Din fr. trilatère. TRILATERAL, -Ă adj. Care are trei laturi; Cf. ÇOSTÏNESCU, BARCIANU, AtEXI, W., CADE,1 DN2. — PI. : trilaterali, -e. — Din fr. trilatéral. TRÎLĂ s. f. y. tril. TRILÉM s.' f. (Rar) Situaţie care , pune trei alternative dipţre care trebuie aleasă una. Cf. maioresçu, l. 80, şul. fil. v, 220, dn2, dex. -PI. : trileme. — Din germ. Trllemma. ŢRILÎNG, -Ă adj., v. trilingv. TRILÎXGUU, -Ă adj. v. trilingv. THILÎNGV, -Ă adj. "¡Care vorbeşte in. inod curent trei limbi. Locuitorii sînt bilingui sau chiar trilingui. puşcariu, L. n. i, 228, cf. scriban, d., dn2. + Scris In trei limbi; (Învechit, rar) triglos. Cf. cade, scriban, D., DN2. — PI. : trilingvi, -e. — Şi : trilinguu, -ă, triling, -ă (scriban, d.) adj. — Din ir. trilingue. TRILIÔN s. n. Număr egal cu o mie de miliarde (ltr2), sau cu un miliard de miliarde (dn2, dex). Cf. daş 22/14, şincai, î. 3/21, amfilohie, e. 9/20, mili.o, A. 4r/19, ASACHi, aritmetica, 4v, aritm. (1823), 2v/4, ASACHI, E. i, 5/9, LAZARINI, M. 9/2Ï, COSTINESCU, DDRF, CLIMESCU, A. 15, BARCIANU. — Sciris şi: (după fr.) trillîon. das 22/14. — Pronunţat: -li-on. — Pl.: trilioane-, — Din fr. trllllon, germ. Triliioii. TRILOBAT, -Ăadj. 1. (Bot.) Care are trei lobi. Cf. BAKCIANU, ALEXI, W., CADE, ENC. AGR., SCRIBAN, D., DN1, M.' D. -ENC.j DEX. 2. (Arhit.) în formă de trifoi sau de crin. Opt arcade trilobate legate între ele prin , grinzi dreptunghiulare. MON. IŞŢ. Iţ, 109, Cf.ÇADE, SCRIBAN, D., DN2, M. D. ENC., DB3Ç. O P. .anal. O canapea mare de tot, cu spătar trilobat, camil petrescu, t. i, 237. — Pl.: trilobaţi, -te. . , — Din fr. trilobé. TRILORÎT s. in. (La pl.) Clasă de artropode per- . miene marine, avlnd corpul divizat In trei părţi atîţ transversal, cit şj longitudinal; (şi la sg.) animal din această "éiàsâ. Cf. BARçiJv.rjû, şĂriiEANu, d. u., cadé, scriban, d. în anumite straie ... se găsesc trilqbiţi, adică crustacee cu organizaţie simplă, geologia, 57, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: trilobiţi. — Din fr. trilobite. TRILOGÎE s. f. Reunire, a trei tragedii antice greceşti ale căror subiecte constituie fiecare urmărea celri precedent şi care erau prezentate; de concurenţi la concursurile dramatice; serie de trei opere literare (dramatice, epice ori lirice) sau muzicale, aparţinlnd aceluiaşi autor, care formează o unitate, avind personaje comune şi reprezentînd. de obicei trei momente succesive din viaţa acestora sau ale căror subiecte sînt legate între ele printr-o idee sau temă comună. în ea am descoperit mai cu deosebire trei personaje . . . : Jolde, Lăpuşneanu şi Despot. Tustrei ar forma o trilogie istorică, care ... ar îmbogăţi literatura noastră. ALECSANDRI, S, 112,. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, d. u., cade. în crud exil, — pribeag prin ţări străine, Visai. atunci, o vastă trilogie Pe care-am prins-o-n şiruri de terţine, topîrceanu, o. a. i, .65, cf. scriban, d. Arany proiectase o a doua trilogie, consacrată vieţii hunilor, v. rom. februarie 1957, 127. [Delavrancea] ne dă frumoasa lui trilogie: Apus de soare, Viforul şi Luceafărul, sadoveanu, e. 158, cf. dn2. Această carte e cea dinţii dintr-o trilogie? v. rom. februarie 1969, 20, cf. dex. + Grup de trei idei formînd o unitate. V. trinitate. Faimoasa .trilogie revoluţionară: libertate, egalitafe, fraternitate, maiorescu, d. i, 58. — Pl.: trilogii. , ,.t- Din fr. trilogie. TRILUÎ1 vb. IV, I n t r a n z. (Rar) A scoate triluri, a cîpta în triluri. Ciocîrliiie triluiau în seînteietoare văzduhuri, camilar, n. i, 117. O pasăre trilui zglobţu într-un pîlc de aluni. r. popovici, s. 417. — Piez. ind.: triluiesc. i Tril + suf. -ui. TRÎLTJI2 num. ord. v. treilea. TRILUlffÂR adj. (Ieşit din uz) Trimestrial. Cf... BARCIANU, ALEXI, W. — Pl. : triluţiari,. -c. — Tril- 4- lunar. , TRILUNÎE s. f. (învechit) Trimestru (1). 1 vor rapottui la fiecare irilunie (a. ?). uricariul, v, 28. Raporturile luiieî; precum şi cele a triluniei, de starea . bolnavilor, cuciuran, d. 17/11, cf. stamati, d. Să plătească . .. treizeci şi şase lei pe tot dnul, în patru trilunii (a. 1852); ubicariul, xiiî, 328, cf. ciirAC, i, 149, gheţie, r. m., barcianu. Despre alcătuirea vido-mostiilor pe trilunii (cca 1835). cat. man. i, 68, cf. ALEXI, W., IORDAN, L.R.A. 178. — Pl.: trilunii. — Şi: ti'ilAniu s. n. gheţie, r. m., BARCIANU, ALEXI, W. — Tri»- + lună, după triminie. ¿;TRILt)lVlU s. n. v. trllunie. TRIMATE vb. III v. trimite. TRIMBICÎR ş. m. v. trimbiţar. TiRIMBIŢ vb. I v. trimbiţa. . TIUMBI'fAŞ s. m. v. trlmbiţaş. TRiMIUŢĂ s. f. v. trlmbiţă. TRISţBIŢdl s. n. v. trimbljoi. TRIMBUR VI). 1 v. tremura. TRIMÎţMBRU, -Ă adj, (Rar) Cu trei membre. Cf. BARCIANU. -r. PI.: trimembri, -e. — Tril- -f membru. TRIMENÎE s. f. v. triminie. 16 - c, 263 36 7341 fRüvmtt 614 -*■ fFÍlMlS2 ŢHÎMER s. n. Maşină de încărcat materiale granu-lare sau pulverulente în vehicule, prin aruncare. Ci. DN2, M. D. ENC. — PI.: trimere. — Din germ. Trimer. TIUMfiS1 s. m. v. trimişi. TRlMfiS2 s. n. v.' trimis2. TRIMESTRĂL, -Ă adj. v. trimestrial. . -TRIMESTRIAL, -Ă adj. Care ţine trei luni, care trebuie executat în timp de trei luni; care are loc o dată la trei luni; (ieşit din uz) trilunar. Adunările municipali trimestrale încă deschideau românilor cîmp larg de a-şi apăra interesele lor. bariţiu, p. a. iii, 458, cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DN2, DL, DM. Rareori îşi repetau lecţiile de recapitulare indicate în vederea tezelor trimestriale, v. rom. aprilie 1971, 47, cf. dex. -0> (Adverbial) Primea trimestrial ... 393, 30 lei. cămnescu, c. o. 228. De vizitat lunar, de atins trimestrial, vinea, l. ii, 246. — Pronunţat: -tri-al. — PI.: trimestriali, -e. — Şi: (învechit) trimestrâl, -ă adj. — Din fr. trimestriel. .TRIMESTRU s. n. 1. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărţit anul calendaristic; (învechit) t-rilunie, triminie (1). [Dările] să vor plăti ... pe trimestruri (a. 1837). doc. ec. 663, cf. valian, v., negulici, stamati, d., polizu. Birul se împlinea de la sărmanii săteni de 'cile trei şi patru ori pe un trimestru, filimon, o. i, 288, cf. costinescu, DDÂF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE. Urcă la fiecare trimestru tariful, c. petrescu, î. ii, 199, cf. scriban, d. Ar fi păcat să mai plătească el chirie la garsoniera unde stă, încă pe un trimestru. vinea, l. ii, 56, cf. dn2,. Mi se pare c-ai luaţ primă pe ultimul trimestru, t martie 1965, 52. + Fiecare dintre cele trei intervale de cîte trei luni consecutive în care este împărţit anul şcolar. La sfîrşitul lunei sau a trimestrului ..., să se facă ... un atestat de căpetenie. petrovici, p. 62/8. Exerciţiile din primite două trimestre se fac în costume de gimnastică, t mai 19,6,4, 7. încă de pe la jumătatea ultimului trimestru ne-a anunţat ţă vă merge şi el să petreacă vacanţa la ţară. v. ROM.' iulip 1970, 29. 2, (Neobişnuit) Sumă plătită sau primită la sfîrşituj .unei perioade de trei luni; (învechit) triminie (2), Cf. costinescu, cade. PI.: trimestre şi (rar) trimestruri. — Din fr. trimestre, lat. trimes tris. TRIMfiTE vb. III v. trimite. TRIMÎTERE s. f. v. trimitere. TRIMEŢRU s. n. Vers antic constînd din tiei perechi de picioare iambice, fiecare pereche fiind terminată printr-un iamb pur. Cf. aristia, plut., gheţie, R. M. — PI.: trimetre. — Din gr. TpijAeTpoţ. . TRIMINÎE s. f. (învechit) 1. Trimestru (1). Goştina viitoare ce urmează în trimisia lui april, mai şi iunie a anului 1815 (a. 1814). uricariul, i, 223. Slobozirea lefilor săracilor ... în fieşteccire triminie (a. 1828). ib. iii, 12. Să plătească la lusieria statului 30 lei pe an In patru triminii (a. 1839). ib. xiv, 294, cf. cihac, II, 708, TDRG, GÂLDI, M. PHAN. 263, SCRIBAN, D. .2. Sumă ¡jlătită sau primită la sfîrşitul unei perioade de trei luni; (neobişnuit) trimestru (2). După veniturile ce au avut casa răsurilor ... lipseşte o triminie întreagă (a. 1804). ap. : tdrg. Ceilaltă triminie trecută, pe septembrie], octombrie], noiembrie], s-au luat iarăşi dă dumnealor (a. 1&19). doc. ec. 194. [Se va plăti capitalul] pie la judeţe’, din triminiia breslelor de septembr[ie] (a. 1823).. iorga, s. d. viii; ,69. IOfdache Golescu, pamfletarul, destăinuie .. ’. scandalul cu dările pe trei — patru luni (triminii şi tetraminii). călinescu, s. c. l. 19.. — PI.: triminii. — Şi: trimlsíé, trimeiiie (găldi, :M. PHAN. 263) s. f. — Din ngr, Tpi.¡XT¡vía. TRIMIOArA s. f. (Bpt.; regional), Numele unei plante asemănătoare cu rezeda, cu flori albe (Haţeg). Cf. ii xvii 62. — PI.: trimioare. (¡i..r — Etimologia necunoscută. TRIMIRlE s. f. (învechit) Tréiirne (1). De 'nu-! ’va lăsa in diiată legat, adecă danie, măcar cît o jumătate de trîmirie, i să dă dreptate a o lua pentru cel cu lineşte de mulţi ani traiul lor. prav. cond. (1.780), 104, cf. găldi, m. phan. 263. ii - — PI.: trimirii. — Din ngr. T;5i:[xoip.ia. .>•.>{ :} k TRIMÎŞl s. m. 1. Persoană însărcinată cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public; sol, mesager, delegat, (învechit) poslaneţ, poslanic. Trebuie să soco* tească giudeţul, de va fi acest trimişA orţi, ca acela să fie destoinic de a-l putea creaderea. prav. Î35. Trimeşii aflară cum le zisease lor. n¡ test. (1648), 95T/6. Veniră patru trîmiş de la împăratul jSă-l pisindză. dosoftei , v. s. noiembrie 129v/19. La care mergînd -trimesul, i-au spus pricina (sfîrşitul sec. xviii)., ţpg; iii,. 254/28. De s-au vîndut, n-am ştire, că ¿mmj[ii] pănă astăz nu s-au întors (a. 1804). iorga, s. d. xii, ‘152, cf. lb.-Aceşti trimişi s-au primit în chipul cel mai prietenos, asachi, s. l. ii, 11. Trimisul s-a întors resplătitl ñégM$'zzi, s. i, 287. Trămisul domnesc se închină pînăi’d pămînt. filimon, o. i, 105. S-au adunai... trămişii românilor ;din toate părţile Transilvaniei, fm (1861.),, 17. Guvernul meu a fost constrîns a întrebuinţa .... o rigoare :neuzi-tată în contra trămisului prea fericirei voastre (a. 1865). uricariul, x, 378, cf. costinescu. Un ablfet'di răspuns îl făcu să roşească pe trimesul sultanului. BOLi^ŢiN^piu, o. 252. El răspunse trimişilor că ciné aré îrebilinţa să vie la dînsul, ispirescu, l. 1, cf. ddrf, Ştefap, p$$tfu a arăta cît de puţină samă ţinea el de ameninţările, hanului ..., înţapă apoi, pe toţi solii, călcînd ,astfelt sfinţenia trimişilor, xenqpql, i. b. iy, , 129[, cf. BARr .CIANU, ALEXI, W., SEVERIN, S. 22, ŞĂINEANU, D. U. Ce neb^n profet mai ¡vine să ne spună că-i trimisul Celui ce făcu pămîtitul din nimic? miijiulescu, v: 53. Tudor işi ţinuse sufletul, pînă ce trimesul îşi isprăvi cuvîntul. sadoveanu, o. v, 679, ‘c'f. ’ Acriban, d. în curtea palatului domnesc urlau saxonii de ,-vinătoare, 'atunci aduşi .de un trimis, bajjbu, prin.c. $>, Vcţzu impăratu că trămişii lui nu şe mai întorc, popescu, ¡B. i, 4. <$> F i g. Prin întunerec qm zărit filşdinău-mi calea Trimişii urii şi ai răutăţii, denşusianu, l. ţ., :76. Trimeşii aceştia ai morţii mă întristează şi ei, .¿avo- , Iveanu, o. vi, 499. Eu sînt trimisul timpiirilor noi, Ieşit din rînd cu cei ce scurmă glia. beniuc, v. 86., Cîntul e pe viaţă şi pe moarte, Iar simţireff, credincios trimis. v. rom. august Í966, 7. -0> Trimis extraordinar — denumire dată şefului ..uneit misiuni diplomatice, însărcinat qu o funcţie, specială şi temporară; repre- > zentant diplomatic cu grad imediat inferior ambasa- . 'dorului. ' •. ,}' 2. (în literatura religioasă) Apostol,'irtisionar. Pătru, şerbu şi tremisul lu í[isü]s í/[ristó]s. 'cod. vor. 168/11. — PI.: trimişi. — Şi: (învechit) trimés,; trămiă s. m. " — V. trimite. ' ** i. ' ' ’ ■ ! TRIMÍS2 s. n. 1. (Rar; în forma trimes) Trimitere Cf. polizu. Noi să zorim1 trimesul lui ^áéfáé '0tím ,am făcut nainte şi cu alţii. mübNu, o. 122. • 2. (învechit; în forma trefiles¿ concretizat) Scrisoare. Ca întru e«[ân]g'/i[e]iifi dşa“şi în toate tremeaskle. 7355 TRlMlSĂTORlU 615 — TRIMITE coresi, l. 187/8. De în zbor ¿remesu/[u]i lu Iacoo ciă-tenie (cca 1569—75). gcr i, *9/25, ci. dhlr, ii, 486. 3. (în superstiţii) Farmcc, vrajă, fapt. Bolnavul de trimis are dureri mari în -stomac, îl doare capul, îl înjunghie prin mîini, picioare şi tot corpul, grigo-riu-rigq, m. p. x, 177. Unde este găină neagră la casă, nu se apropie făcăturile de casă, nu vin nici trimisurile. ap. cade, cf. h iii 23, candrea, F. 400. A plecat moş Vodă în fără, Aslrîns: toată ocţstea, toate rănile, . .. toate trimesurile, toate însăgetăturile. şez. xiii, 9. — PI.: (3) trimisuri. —Şi: trimés, (învechit) tremés (pi. iremese), trernis (ocai j *10/28) s.n. — V. trimite. TRIMISĂŢ0RIU, -OÁRE adj. v. trimlţător. THUtólSÍE s. f, v. trlminle. TRIMÍTE vb. III. T r an z. 1. (Şi In forma trimete) Á dispone sau a eere ca cineva să se ducă sau să fie dus undeva; (învechit şi popular) a mîna1 (4). Deaci tremease întru Măchiedonia doi de ceia ce slujia lui. cod. vor. 8/8. Tremease împărat şi dezlegă elu. psalt. 219. Şi tremease ei în Vitleem, zise: duceţi-vă şi ispiti(i a vedea acel cocon, tetraev. (1574), 202. Eu vă tremif să seceraţi-, unde vois n-aţi ustenit. coresi, ev. 153. Vino şi te iioiu tremente acolo la ei pre tine. po 128/6. Pasă că eu intru limbi departe tremiţu-te (sec. XVI), gcr i,*3/23. Acesta iaste îngerul şi e tremesu să te ia (a. 1600). cuv. d. bătr. ii, 192/23. Tulie tremise feciorii ta Delfos. moxa, 356/37. Ştefan Vodă ... îndată au trimis după crai, de l-au pohtit să nu ia spre codrii: ureche, let. i, 138/12. Oamenii cei domneşti carii vor fi trimişi îndeadins să-i prindză. prav. 316. Numaidecît trimit săcerătorii că au venit săceratul (a. 1648). gcr i, 128/14-. Trimeseşi-mă ca să lecuiesc cei plecaţi cu inima (a. 1675). id. ib.' 221/14. I-au poruncită D[o]mn[u]( cînd l-au trimis şi 'au înfipt toiagul în pămînt. dosof-tei-, v. s. noiembrie 129T/3. Pentru această ... neguţi-torii trimite d[o]mnul pre slugile sale. biblia (1688), [prefaţă] 7/31. Şi-i zise au să vie însuş, au să-i trimeaţă ajutóriu. ist. ţ. r. 59. Şi după obiceiu îndată au trimis de olac, de acolo de la Poartă, cu un turc, pre al seu credincios, n. costin, let. ii, 50/23. Vizirul ... au răpedzit uri capegiu ... să-l' prindză, să-l triimaţă la Poartă cu bună pază. neculce, l. 165. Oşti mari şi grele au trimis asupra lor. c. cantacuzino, cm i, 13, cf. anon. car., lex. mars. 228. Au trimis la noi cu poruncă mare pre duhovnicul lui. antim, p. XXIII. Iată că trimisei acest om anume Oprea, să ... mai dai dumneata ¡lei 30 (a. 1,725). iorga, s. d. xii, 27. Trimeţind afară pre ceialalfi, cătră sîngiiră Chivali au zis. aethiopica, 31r/3. Dar ca pe un gînscari ca tine au trimăs să-m faci această slujbă? (a. 1784). gcr ii, 136/10,. Alexandru trimise sol în cetate pre uri tătar fără carte, alexandria (1794), 55/10. Şi îndată au trimis olăcari în toate părţi (cca 1800). gcrii, 179/23:. , Să-i poprească şi să-i trimiţă la dumn(ea)lui vel spăthar. cu înştiinţare (a. 1819). iorga, ş, d. vii, 70, cf. DRLti. Aşa dar îl şi trimisă cu mare paradă, gorjan, h. i, 2/23. El înştiinţă pe Răzvan ... să aştepte pînă să-i trămiţă un mai mare ajutor. bXlcescu, m. v. 183. Aşa-numijii bogaţi nu merg cu dînşii [la robotă], nici n/i trămit în locul lor pe alţi. bariţiu, p. a. i, ,658. Unde-l tţimiţ, unde-l mîi Umblă fără căpătîi. pann, p. v. i, 100/1. Obştea ne-a trimis pre noi să-ţi spunem că norodul nu te vrea. negruzzi, s. i, 139. Intr-o seară el se întorcea de la Cotroceni, unde fusese trămis de stă-pînul său. filimon, o. i,-115. Maria trimisese un om de pază spre a vedea ce se petrece, fm (1862), 62. Dracul ne trimile-n cale pe nepoata lui Moţoc I hasdeu, r. v. 88. Fost-am, fost trimişi cu biţierDin Suc.eaoa către tine. alecsandri, p. ii, 110. In zadar ca s-o mai cate, tu trimiţi th lume crainic, eminescu, o. i, 83. Talpa iadului, cum audé despre această minunăţie, trimite slujnica degrabă să-i cheme femeia, creangă, p, 96. Îşi împărţi toată avuţia pe la ostaşi şi ... îi trimise înapoi, ispirescu, l. 4. Gîndul arendaşului zbură ... spre acel Paris îndepărtat unde îşi trimisese băiatul la-nvăţătură. sandu-aldea, d. n. 23. Ci trimiteţi-i în .munţii Galileilor Că este o ciută, grigoriu-rigo, m. p. t, 177. Du-te şi trimite-mi pe Oana. delavrancea, o. ii, 127. Sînt plînsete, cînd înainte de cinei ceasuri vrea să-l trimeată acasă, bratescu-voineşti, p. 248, cf. şăineanu, d. u. M-am gîndit să trimet pe cineva să afle adresa, camil petrescu, u. n. 214. Spuneţi stăpî-nului dumneavoastră că-i mulţumim şi ... să vă mai -trimeaţă pe la noi. vissarion, b. 59. Ne trimetea chiar el la luptă, iar noi voioşi ne supuneam, voiculescu, poezii, i, 41. Oştenii de la Bizanţ să-i trimeată, într-o inălucire grabnică de război, cătră hotarele ismailitenilor. îsadoveanu, o. xii, 38, cf. scriban, d. Am fost trimişi -să ne măcelărim unul pe altul. h. lovinescu, t. 106. >: Trimiseră potere pe la hanuri de poştă, barbu, princ. . 60. A trimis doi poliţişti la mine acasă. v. rom. februarie 1971, 27. Mi-a zis că ■■ ■ satul l-a trimis să mă alunge. bXnulescu, i. 28. M-a trămis mama C-un car de mere. teodorescu, p. p. 194. Am vorbit cu doi feciori Să-mi trimită peţitori, jarnîk — bîrseanu, d. 447. Apoi ; au învăţat-o să-l mai trimată şi la fîntîna vie după apă vie. SBiERA, p. 29. Foiliţă iarbă grasă, M-a trimes mama ]de-acasă A b s o 1. Din Militu tremise întru Efesu şi chiemă preuţii beseareciloru. cod. vor. 18/7, Tremise şi ucişe toţi coconii ce era în Vitleem. tetraev. (1574), 203. Şi am tremes cum aceasta ţie Domnu-mieu să-ţi spuie. po 110/17. Şi tremease atunce-ş de o chemă, moxa, 367/ 19. De să va prileji să nu să afle vraci acolo, atunce iasle datoria bărbatul să trimiţă unde va găsi, să-i aducă. prav. 94. Pretutindenilea trimetea a strînge mulţime (a. 1648). gcr i, 132/31. Şi de grabă trimise de aduse pre so[i]n tată-său s-o ceară pe lună. pamfile, cer. 62. Medicul a trimes după doi oameni puternici din stradă, c. petrescu, c: v. 291, cf. reteganul, p. ii, 33. Ş-o pus om berjar la trăsuri ş-o trimăs pîn la bab-acasî. o. bîrlea, a. p. i, 260. <0> E x p r. A trimite (pe cineva) pe (sau în) cealaltă lume (sau In rai) = a omorî, aucide. Oricum a fi, sînt sigur că ie trimit în rai cu cerga-n cap. alecsandri, t. 518. Iară Mihai, trecînd iarăşi Dunărea, nimici cu totul sila lui Mustafa, ba şi chiar pe dînsul îl trimise pe cealaltă lume. ispirescu, m. v. 17, cf. barcianu, scriban, b. A trimite (pe cineva) in mormlnt v. m o r-m î n t. A trimite (pe cineva) în gura tunului v. gură. A trimite (pe cineva) la urmă v. urmă. A trimite (pe cineva) Ia plimbare v. plimbare. A trimite (pe cineva) ia1 dracul (sau de la dracul Ia tată-său) v. drac. A trimite (pe cineva) de la moară la rlş-niţă v. moară. A trimite (pe cineva) după icre verzi v. i c r«. A trimite (pe cineva) de la coasă la secere = a scăpa (pe cineva) de un rău şi a-1 face să dea de altul. Cf. zanne, p. v, 206. (Ieşit din uz) A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel. A ii (cineva) bun să-l trimiţi (sau de trimis) după moarte, se zice despre un om leneş sau încet la treabă, care zăboveşte mult. Cf. zaîine, p. ii , 629. A .trimite (pe cineva) in judecată = a intenta (cuiva) proces. dl, dm, dex. A trimite (pe cineva) la închisoare (sau 25 735 8 TRIMITE — 616 TRIMITE la temniţă, Ia ocnă, la sare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. Să-l bală ca pre un fur şi să-l trimiţă la ocnă cţtîva vrcame. prav, 33, cf. 289. Şi-l trimis, sease la închisoare la Odriiu (cca 1650—1675). gcr i, 192/20. Nu era vorbă de nimic altă decît de a trimite la. ocnă pe şese beceri. negruzzi, s. i, 287. A. trămite la ocnă pe un nevinovat sau a fura cu paraua de la marfă pentru dînsul. era totuna, filimon, o. i, 146, Să le trimitem la închisoare, pentru judecată, arghezi, s.;xi, 26. Tîlharii au fost trimişi la sare. pas, z. i, 162. A trimite la (o) (sau, rar, în) mănăstire v. m;ănăs-t i r e. A trimite (pe cineva) în posesia unui lucru = a pune (pe cineva) în posesia unui lucru, a da cuiva un lucru să-l stăpînească cu drept de proprietate. Reclamanta, nu a fost trimisă în posesia averii moştenite. cod. pen. r.p.r. 587. + (învechit) A elibera (din Tobie, dintr-o slujbă etc.), a da drumul, a lăsa să se ducă. A trimite pre cei zdrobiţi în zlobodzîe; dosofţej, v. s. septembrie lr/16. La al şăplele an, î; vei trimite slobod, biblia (1688); 541/4. îl însoţi cu o sumă de aur şi-l trimise, mineiul (1776), 40Vl/29. Zicinduri pentru ca şă trimiţă pre evrei, grkcu, p. 49. Viaţa io voi ierta, Acasă voi trimet'a. alexici, l. p. 3. 2. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinaţie. V. expedia. Aînte treimeş o carte la voi (a. 1550-1600). gcr i, 8/16. Mâncare tremease lor pără la sătul, psalt. 157. Cu multă rugăciune cerşutu-am de la sfinţia lui şi mi-o au tremis [cartea], coresi» ev. 5. Această carte o-u tremesu pa-lriiarhul.de ia /[e]r[usa]/[i]m (a. 1600). cuv. d. bătr. ii, 54/5. Vîndz![n]du-i negoţul ce i-au fost trimiţînd acel neguţătoriu: prav. 58. Un cal turcesc foarte frumos cu toate podoabeli lui îi triimisesă. neculce, l. 139. De va veni ju-pînul Dimitrie, pe dumnealui să trimiţi acea scrisoare (a. 1725). iorga, s. d. xii, 28. Eu îţ tri-meţ 0 traistă de piperiu să-l roz tot. alexandria (1794), 49/15. Socoteală nu trimisăm pănă voi isbrăni vînzarea săului (a, 1804). iorga, s. d. xii, 152. Poftindu-l ca să^i trimiţă puţintele poame (a..-1808). gcr ii, 200/4. Cuie şi ckiroane li-aii trimes (a. 1822). id. ib. 245/26. Acum iată că-ţi trimet o bucată de pîne. drăghicis «. 92/16. Trimisă .. . toate cîte tribuia spre odihna şi desfătarea acestui vezir. gorjan, h. i, 2/35. Un prilej bun este de a le trimete [cărţile] la Gălaţi, kogălni-ceAnu; s. 110. Ia aceste cutii cu păstrăvi şi să le tră-miţi colo, ştii tu l filimon, o'.i, 101. Are să trimită .-.. manuscriptul, fm (1862), 1. îmi trimisese, drăguţa, doi cozonaci calzi de Paşti. alecsanMi, t. 101. Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte, S-o trimiţă dragei sale, de la Argeş mai departe, eminescu, o. i, 149. Cum a venit. împăratul de lavînătoare ..., hîrca i-a şi trimes laptele, creangă, t. 97. V-am trimis două telegrame, una d-tale şi alta lui Davila: caragiale, o. vii, 325. Plecă şi-mi trimise o cafea cu lapte şi două cornuri, delavrancea, h. t. 67. O dată pe lună, îi trirketea .cîte optzeci de zloţi-, agîrbiceanu, a, 270, cf.> şăineanu, d, 'Ui Trimit banii ... pe două adrese cunoscute. camil petreşcu, u. n. 380. Bate murgul din copilă, Că pe aripi de cocor Mi-a trimes răvaş de dor. pillat„ p. 248, cf. scriban, . d. O să vă trimit la cuib Fel. de fel de bunătăţi, arghezi, s. v, 48. Voiam să-i. trimit un dar, călinescus c> o. 38. N-ai putea să-mi trimiţi masa în.cameră? h, lovinescu, ti 151. încurar, jati itrimite versuri la mai ¡multe reviste, v. rom. ianuarie ¡..1965, ,154. Bărbaţii îmi trimiteau, .flori, şi mă-invitau,, la dans. ib, octombrie 1970, BQ.,..Măi .bădiţă, de departei Mai trimite-mi cîle-o carte-,, ¿tarnîk — bÎr-seawf,.B4 117i Mi-a trimis badea inel, Să-mi treacă de dor de.el, eolc. transilv. i, 68. Baâi cu vagoanili-s trimet’emacasî, o. bîrlea, a, p. i, 233» Ca-să scriu.-o,, hlrţioffră, S-o trimăt la maica*n ţară.. ;eolc, mold; i,, 59;-^ Refl. p a si 'Mă rog să mi ¿să trimiţă înapoi acee,aş cvitanţie (a. 1821). iorqa, ş. p. x«, 179. <0 Fig, L&cce-Mi răsări tu, soare, şi cui trămiţi lumină?, mir RE&ANUi, P- 21/15. Nu ţrimeţi a ta gîndire Să.mă caute per- măris? ALECSANDRi, p. ii, 54. Eari trimite un zîmbel discret de prietenie şi de .încurajare, vlahuţă, o. a. iii, 65. Ei tăcură, trimiţînd în gol priviri melancolice. agîrbiceanu, a. 128. Adela ... îmi aducea o rochiţă nouă, . .-. trimiţîndu-mi din ochii ei albaştri priviri elocvente, ibrăileanu, a. 20. Acolo răsăritul trimite-jitîia rază.- voîculescu, poezii, i, 48. Căci apa-ţi va trimite şi vă întipări, întunecată, faţa iubirii voastre moartei i. bArbu, .t. s. 18, Metoda schellingiănă şi-a trimis ecourile pîhă în zilele noastre, blaga, z. 167. [Moara] măcina atunci ultimul sac de griu .. ., trime-ţînd pînă departe zgomotul înfundat al pietrelor, bogza, c. o. 39. Cu fiecare tonă de cărbune pe caie o smulgi din munte, îţi trimiţi inima şi gîndurile să încălzească şi să lumineze, davidoglu, m. 61. Prin fereastra deschisă primăvara trimitea răbufniri, soli de mireasmă. v. rom. martie 1969, 21. Să-i trim’eţ dortil pe vini, Vîntul zboară şuierînd. teodorescu, p. p, s 279. Măi bădiţă, bădişor, Nu-mi trimile-ălîtă dor Pe gurile tuturor. jarnîk — bîrseanu, d. 116. Cucuie, pasere.sură, Să nurmi cînfi pe arătură, Ci să-i cînţi.mîndrei pe şură, Să^mi trimit-un pic de gură. hodoş, p, p, 41, Du-te, dor, und' te trimet, Nu-mi aprinde focu-n piepţ, folc. transilv. ii, 63. O Expr. A trimite izmene pe călător = a expedia un lucru printr-o persoană nesigură. zanne; p. iii, 198, A trimite (pe ,cineva) plocon (cuiva) v. plocon., 4 A da drumul, a slobozi. Ca-, sele potopite de greutatea zăpezii.;, trimiteau; însă prin coşuri sulurile de fum, ca o solie că nu dorm. agîrbiceanu, s. 182. întreabă .. . trimiţînd pe nas două coloane groase de fam. brăescu, a. 31. în felul acesta îşi trimete muntele apa. bogza, c. o. 90. <£ (Complementul indică săgeţi, gloanţe etc.) Trămease (ş 1 o-b o d z 1 Dj nf pu sti h) săgeate şi-i răspândi, psalt. 26. Domnul... săgeţi va trimite, doşoftei, pş. 51/5. Abia am avut vreme să-i trimit cele două focuri. vi.\. pesc. mai 1964, 7. Buzduganul că-l prindea Şi-ndărăt că-l trimetea, balade, ii, 57. + A dispune, ca un vehicul să plece cu o destinaţie precisă. N-avem să trimitem corăbiile la Tarson. biblia (1688), [prefaţă] 3/41. îndată k-au trimes .un caic spre. ajutor, dră-ghici, r. 11/20. Trimite către acest liman zeci de vapoare cu emigranţi, t decembrie 1964, 49. Dfică vrea boierul să,mergem la dinsul, apoi ,şă trimeată căruţa după noi. sbiera, p. 264. Domnii auzea, Luntri trimetea, Ajutor le da. balade, i, 436. + Fig. (învechit) A arăta, a oferi. Şi aceluia slava şi cinstea şi închinăciune să-i tremitem. coresi, ev. 180, cf. paraclis (1639),. 245. Şi cîntări de mulţemire să. le trimiţă (a. 1648). gcr i, 132/26. 3. (Complementul indică veşti, porunci etc.) A transmite, a comunica (prin cineva). Tretnite-va cu-vîntul său şi topi-o-vă. psalt. hur. 124r/9. Tremease cUvîntul său pămintului. psalt. 305. Înţălegînd .. . de poronca ce trimesăse pren Oprea Armaşul (a. 1626). gcr 1, 73/11. Iară Domnul iară i-au trimis cuvînt (cca 1650—1675). id. ib.192/28. Veştile aceastea tuturor trirhdseră. cantemir’, ist. 145. Trimiţîndu lui vodă ştire Că-i bolnav preste fire (a. 1777). gcr ii, 113/31. Li trimete vorba că, atunci cînd va sosi armata într-aju-tors Să se ascundă în pădure, săm. iv, 565, cf. alexi, w., tdrg, scriban, d. E dator- Să trimită insirucţii. călinescu, c. o. 99. „îmi dă foc pătatului“, gîndise Evanghelina ... gata să-i trimită vorbă să-l cheme. barbu, princ. 80. Destul de des îmi trimitea veste să vin. v. rom. septembrie 1970, 53. Vorbă mi-ă trimis mîndra Să mă mai duc pe la ea. ant, ut. pop. i, 148. O Refl: pas. -Fiecare om, cînd i se trimetea Vorbă că vila lui a muriţi era dator să urce deasupfă munţilor, să o ardă. bogza, c. o. 34. Exp r. A trimite (cuiva) sănătate = a ura (cuiva) sănătate prin intermediul altcuiva. Multă sănătate tremeaţu dumnitale (cca 1609). CUV. D. BĂTR. I, 176, cf. ALEXI, W., DL. 4. (în credinţele mistice; în legătură cil o divinitate, forţe supranaturale etc.) A face să se arate, să „vină, să se înttmple, să se manifeste. Tremite măriră ta de sus,: psalt. hur. 121r/19. Binrevestescu voao cu d[a]hul s[i]niu ceale ce-su tremise:. din ceriure. .7358 TRIMITERE — 617 — TRINO cop. VOR. 142/4. Tremease înturearecu şi înlurerecă. ps alt• 220. Trimite-voiu pre""ioi morte de ciumă (a. 1560). gcr i, 5/7. Dinţii fierilor tremeate-ooiu. coresi, ap. gcr i, 15/41. Voia iremeate niior desiipra pămîntului. po 36/4. Voiu tremete ierni greăle (a. 1600). cuv. d. baţr. ii, 44/17. Nu trimite manie spre mine (a. 1633). gcr i, 81/36. La ceas de năvală De sus im trimite a ta sprejineală. dosoftei, ps. 51/14. Toiag'ăl puterii va trimite tie Domnul den Sion. cheia în. 9Î''/ 22. Relele... ţi s-au trimis diri cer. marcovici, d/ 15/25. Trebuie să suferi . . ■ oricîle de la sfînta pronie ţi să vor Irimete. drXghici, r. 94/19. Paserea :.. Din acele comori gustă ce Dumnezeu le trimite, conachi, p. 291. Soarla mea nu prea bun bărbat îmi trimise. pann, p. v. i, 55/12. In zădar ... trimiţi moartea cu viului Şi trimiţi foamea cu lupii, alecsandri, p. iii, 22. El pricepe visul că-i trimis de la profet, eminescu, 0. i, 144. Şi dacă-n schimbul pînii voastre Piticul vă plăteşte fiere, îndurător v-ascultă Domnul Şi vă trimite mingîiere. goga, p. 10. Dumnezeu ... a trimis ploaie şi vini. jaSnîk — bîrseanu,: d. 186, cf, balade, ii, 70. •$> Refl. pas. D[u]tart posluşiloare spre slujbă trimiţîndu-se. biblia (1688), [prefaţă] 4/21. 5. A îndruma pe cineva, a da indicaţii cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă. Mi-aş permite asemenea să trimet pe di Pănu da articolul meu ,,Mişcarea literară şl ştiinţifică“, gherea, st, cr. iii, .152,. cf. dex. ' • 6. A delega, a alege intr-un or^an de conducere sau într-un organ reprezentativ. Alegerile nor dă putinţa maselor să trimită tn fruntea organelor locale ale puterii de stal zeci şi zeci de mii de gospodări pricepuţi, scîn-teia, 1953, nr. 2 797., cf. m. d. enc., dex. — Prez. ind.: trimit şi (învelit şi regibnal) trimiţ; perf. s.: pers. 1 trimisei; part. trimis. — Şi: trimete, (învechit şi regional) trimâte, tfămite, (învechit) trenate, trăinete, tremete, treiinete vb. III. — Lat. traraittere. ........ TRIMITERE s. f. Acţiunea de a trimite. 1. Cf. trimite (1); (rar) tririlis2 (1), (învechit, rar) trimiţătură. Cf. drlu, ddrf. Trimilerea-ţi acasă, Să ştii ţu bine, o sbrocii pe mîhe. murnu, o. 119, cf. scriban, d. Asigurările sociale se realizează prin: ... Trimiterea la odihnă in aşezăminte sau locuri special amenajate, leg. ec. pl. 323. <0> Expr. Trimitere in judecată = intentare de proces', dare în judecată. Trimiterea în judecată . ■ ■ pentru una din faptele de mai sus atrage suspendarea ... din funcţiune, cod. pen. r.p.r. 404. 2. Cf. trimite (2). Cf. lb. După trimiterea daru- rilor de nuntă■, ■ ■ avea să urmeze şi venirea sa. asachi, s. l. ii, 26, cf! polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. Ca să nu le vină vreun gînd rău pînă la trimiterea hara-ciuiui, •dă-le cile şase cai. barbu, princ. 172. <0> Expr. (A casa) cu (sau fără) trimitere = (a casa) cu (sau fără) înaintarea cauzei in altă instanţă de judecată. înalta Curie luînd în considerare din oficiu acesi motiv, casează fără trimitere, cop. pen. r.p.r. 459 cf. dex. ' t 3. (Învechit) Cf. trimite (3). Sfirşeaşie carlea cu tremeaterea închinăciunei. n. test» (1688), 263v/33. împăratul încă aştepta din zi în zi răspuns, înlrebînd şi pre acel arman . . . ce-i povestea de-i alîta zăbavă cu triimelerea răspunsului (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 272/30. + (Concretizat) Scrisoare. Scrie învăţătoare Iremealere. cod. vor. 109/8. Aceaia tremeateri scrise celora amu ce crezuse .(cca 1569—1575). &cr i, *10/28.  doa Iremealere a sf[\]ntuiui Iu op[o]s[l.o]/ Pavel. coresi, l. 342/7, Altă tremealerc n-o voiu tremeale la voi (a. 1600). cuv. d. bătr. ii, 48/13. Urmează o altă trimitere , ,. cătră părinţii cei rămaşi în Dragomima (a. 1817). bv iii, 17ţ), cf. dhlr ii, 486, 1. rom. 1962, nr. 1, 56. + (Astăzi) Act, document prin care uii medic sau o instituţie recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt medic sau altei instituţii (de obicei specializate). Cf. dex. 4. Cifră sau alt semn, intercalate în text, prin care se atrage atenţia cititorului asupra unei completări, a unui comentariu etc. aflat în josul paginii sau la finele lucrării. Trimiterea pe care art. i77 cod penal o face la ari. 476 cod penal are de scop numai de a indica cvanlumul pedepsei de aplicat, cod. pen. r.p.r. 515, cf. m. d. enc., dex.. + Referire, raportare prin care se indică un dosar sau locul în care se găseşte un material pentru confruntare sau consultare. Avea caiele-caiele, opise alfabetice cu trimiteri: ,,Vezi sertarul A, actul însemnat cu roşu, numărul 8“. ap. tdrg. Stabilea o cartotecă de fişe individuale pentru fiece elev nou intrat, cu trimitere la un dosar, arghezi, s. xi, 94. — Pl.: trimiteri. — Şi: trimetere, (învechit) rărni-tere (fm 1859, 42, costinescu), tremetere s. f. — V. trimite. TRIMITÎN s. n. v. terebentină. TRIMIŢĂTtiR, -OARE adj. (învechit) 1. (Şi .sub. stantivat) (Persoană) care trimite ceva sau p$ cineva. Nu se va lua de la Iuda toiagul crăiesc, ... pînă nu va veni Şiloh cela ce-i tremiţătoriu şi el vă fi aşteptarea limbilor, po 174/9, Încă mai iaste un lucru înţrp svă-luitoriu şi între trimiţătorlu. prav. 301. Va autorizez ca să împărtăşiţi acestea trimiţătorilor d-voastră. bariţiu, p. a. iii, 164. Trimiţătorii să ştie că ce au să aştepte de la dînşii. fm (1861), 89, cf. barcianu, alexi, W., CADE, DEX. 2. Care este sau trebuie trimis. Trimisătoari ploaie. dosoftei, mol. 65, cf. rosetti — cazacu, i.l.r. i, 130. . — Pl..: trimiţători, -oare. — Şi:. (învechit) tremiţă-tor, -oâre (cade), trimiţătoriu, -oăre, tremiţătoriu, -oare, trimisătoriu, -oăre adj. — Trimite + suf. -(ă)tor. TRIMIŢĂTtjRIU, -OARE adj. v. trimiţător. TRIMIŢĂTURĂ s. f. (învechit, rar) Trimitere (lj. Tremease-i (trimiţătură i>) îngeri iuţi. psalt. 160, cf. SCRIBAN, D. — Şi: tremesătură s. f. anon. car. — Trimite-)- suf. -(ăjlură. 1 ' ' TRIMORF, -Ă adj. (Despre substanţe sau corpxiri) Care prezintă trimorfisni. Cf. alexi, w., cade, dn?, DEX. — Pl,: trimorfi, -e. — Din fr, trimorplie. TRIMOBFÎSM s. n. Proprietatea pe care o au unele substanţe de a cristaliza în trei sisteme diferite. Cf. DN2, DEX. — Din fr. trimorphisme. TRIMOTdR adj. (în sintagma) Avion trimotor (şi substantivat, n.) = avion cu trei motoare. O muscă enotniă \ .. vîjîia prin aer ca un avion trimotor. câli-NESCU, C. O. 18, ’cf. DN2, DEX. — Pl.: trimotoare. ■ ■ — Din fr. trimoteur. TRIMUCHIĂT, -Ă adj. Care are trei muchii. Cf. BARCIANU, gheţie, r. m., alexi, w. — Pl.: trimuchiaţi, -te. — Tril- + muchlat. TRIMUbA yb. I v. tremura. ' TRIMURARE s. f. v. tremurare. TRIN s. n. v. tren. TRINC s. n. (Regional) 1. Faptul de a ciocni paharele cu băutură, atunci cînd se închină în cinstea cuiva. Cf. săghinescu, v. 73. O Expr. A da trinc (ori trenc, tranft, trenchi, tranehi, trenchia) sau a face trenchi = a închina ciocnind paharele. Cf. bul. fil. v, 210, alr i 1 726/9, 420, 526, 528, 530, 538, 540, 600, 610, 922, alr ii sn v h 1 270/520, 531. 7371 TRINCA — 618 — FR] NIT ATE 2. Ţuică slabă, care sc obţine fierbindu-sc borhotul după cc s-a scos ţuica tare; ţuică dc calitate proastă; basamac. Cf. lb, polîzu, lm ddrf, barcianu, alexi, w., h x 215, cv 1951, nr. 5, 25. +(ln forma trinci) Borhot (Ineu — Arad), alr sn i h 251/64. 3. Băutură slabă, făcută din mere, pere sau restur* de struguri, amestecate cu apă; cighir. Cf. anon. car.> lex. mars. 138, cihac, ii, 533, h xvii 69, 99, xvm 60, VICIU, GL., L. COSTIN, GR. BĂN. II, 197, CHEST. II 300/11, cv 1949, nr. 9, 33, ib. 1950, nr. 11 — 12, 39, lexicreo. 47, ib.n, 102, MAT. DIALECT, i, 270.+(în forma trinci) Mied (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alrm sn iii h 946/2. — Pl.: Irincuri. — Şi: trinci (anon. car., l. cos-TIN, GR. bXn. II, 197, ALR SN I h 251/64, ALRM SN Iii h 946/2), trinc (viciu, gl., cv 1949, nr. 8, 35, ib. nr. 9, 33, lexic reg. 47), trenc (alr i 1 726/526), tranc (ib. 1 726/922), trinchi (bul. fil. v, 210), trenchi (sXghinescu, v. 73, bul. fil. v, 210, alr i 1 726/420, 528, 538, 540, 600, alr ii sn v h 1 270/520, 531), tranchi (alr i 1 726/530) s. n., trciichia (ib. 1 726/ 610), trincă (cv 1951, nr. 5, 25) s. f. — Din germ. trink (imper, al lui trinken). TRINCA vb. I. lntranz. (Rar) A Închina ciocnind paharele. Cf. costinescu, alexi, w. — Prez. ind. : irinchez. — Din fr. trinquer. TRINCĂ1 s. f. (Nav.) 1. Pinză pătrată aşezată la baza trinchetului (2) unei nave. Cf. cade, abc mar. Focul şi Irinca fluturau, pe straiuri, gala să se întindă în bălaia vîntului. tudoran, p. 393. în noaptea asia să continue drumul aşa, cu focul şi cu irinca, şi abia a doua zi să ridice celelalte pînze. id. ib. 452, cf. ui,, DM, DN!, M. d. ENC., DEX. 2. Vergă carc susţine trincă’ (1). Cf. abc mar., M. D. ENC. — Pl.: trinci. — Din it. trinca „vergă“. TRÎNCĂ2 s. f. v. trinc. TRINCĂNÎ vb. IV. (Prin Ban.) 1. Refl. (In forma triencheni) A se ameţi de băutură; a sc chercheli. l. costin, gr. bXn. 205. S-o cam trienchenil. id. ib. 2. Tran z. A scoate puţin cite puţin vin din butoi, nelăslridu-1 să se aşeze (Sereca — Orăştic). Cf. mat. dialect, i, 270. — Prez. ind.: trincănesc. — Şi: triencheni vb. IV. — Din germ. trinken. TRINCĂNÎT, -Ă adj. (Regional) Béat (Bărăştii Haţegului — Haţeg), chest. viii 109/2. — Pl.: trincăniţi, -te. — Şi: trencănit, -ă, trăncănit, -ă (lexic reg. 50) adj. — V. trimăni. THWCHÉT s. m., s. n. 1. S. ni., s. n. Trunchi dé copac (in special de brad), din care se fac catarge. 30 bani de lot catargul cc se pogoară pe Şiret ... 15 bani de tot trinchetul (a. 1776). uricariul, xix, 380. De tot trunchetul 9 bani (a. 1799). ib. i, 87, cf. cihac, II, 624, ENC. ROM., BARCIANU, ŞIOIIi, 365, TDRG, N. A. BOGDAN, C. M. 68, şXlNEANU, D. U., SCRIBAN, D., CO-MAN, GL., AR VIN TE, TERM. 172. 2. S. m., s. n. CNav.) Catargul de la prora unei nave cu pînze; arbore mic. Cf. alexi, w., tdrg, cade, scriban, D., dn2, scl 1964, 834, l. rom. 1969, 273, M. D. ENC., DEX. 3. S. n. (Nav.; în forma trancliel) Bară de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovitură. Cf. ABC MAR., DN2, L. ROM. 1969, 273, M. D. ENC., DEX. — PI.: (m.) trincheţi, (n.) trincheluri. — Şi: tran-chet, (învechit) trenchit (iorga, s. d. xxii, 11), trînchc (ENC. ROM., BARCIANU, ŞIO IIj, 365, TDRG, şXlNEANU, d. u.), truncMt s. n. — Din it. trinchetto, fr. trinquct. TRINCHETlN s. n. (Nav.) Velă mică care se ridică pe timp de furtună. Cf. abc mar. — PI.: trinchetine. — Din it. trinchettina. TRINCHI s. ». v. trinc. TRINCHÎST s. m. (Argotic) Beţiv. bul. fil. v, 210. — PI.: trinchişti. — Trinc + suf. -ist. TRINCI s. ii. v. trinc. TRÎNGHELT s. n. (Învechit) Bacşiş. Tringhelt la oameni (a. 1775). mîndbescu, i. g. 96, cf. jahresber. x, 215. — PI.: 1 — Din germ. Trinkgeld. TRÎNGHI-LÎNGHI interj. v. tinghi-linghi. TRfîVIE s. f. Gen de plante glabre care cresc prin păşuni şi pe coline calcaroase (Tritiia). Cf. brandza, d. 180, id. fl. 222, ENC. ROM. — PI.: trinii. — Din lat. Trlnia, numele ştiinţific al plantei. TRINIRÎT s. n. (Regional) Post de cîte trei zile, pe care îl ţineau fetele in prima săptămînă după lăsatul secului, ca să se mărite. Cf. scriban, b. — Etimologia necunoscută. TRINITĂR, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care se referă la trinitate, privitor la trinitate. Cf. şXineanu, d. u., scriban, d., dn2. 2. S. m. Trinitarian (2). Trinitarii în anul acesta 172 au rcscumpăral 250 de prunci, şincai, hr. iii, 263/ 8, cf. COSTINESCU, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI,'W. 3. S. m. şi f. Trinitarian (1). Cf. scriban, d. — PI.: trinitari, -e. — Din fr. trinltaire. TRINITARIAN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. în. şi f. (In opoziţie cu u n i t a r i a n) Credincios creştin care acceptă dogma trinităţii; trinitar (3). Cf. m. d. enc., dex. 2. S. in. Membru al ordinului călugăresc al Sfintei treimi; trinitar (2). Cf. m. d. enc. 3. Adj. Care aparţine trinitarienilor (1), privitor la trinitarieni. Cf. dex. — PI.: trinitarieni, -e. — Din engl. trinitarian, germ. Trinltarier. TRINITATE s. f. 1. (în religia creştină) Sfînta treime, troiţă (1). Cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u., cade, scriban, d. Aluziile la dogma trinităţii şi a împărtăşaniei sînt limpezi, ll 1955, 39, cf. dn2, m. d. enc., dex. + P. e x t. Dogmă a Sfintei treimi. Confesiunea calvină ... mărturisea unele dogme ca trinitatea şi baptismul, bariţiu, p. a. i, 149. 2. Grup de trei persoane, de trei obiecte etc. care formează o unitate. V. treime, triadă, trilogie. O frunză de soare căzuse pe fereastră, alta pe covor, alia pe birou. Lumina Irinilălii lor zîmbea blind în severa încăpere a dosarelor şi a cărţilor dc drept. teodoreanu, l. 185. Trinitatea de prietini pornită din vechiul şi melancolicul Iaşi ... va cuceri capitala. sadoveanu, o. xix, 160. Secundul, ajutorul său şi doctorul formau trinitatea bordului, bart, e. 118, cf. scriban, d. în materie de so'-.ietate, trinitatea înseamnă 7388 TR1NTTRAT — 619 — TRIOR putere, miniştri, supuşi, ralea, f. 44, cf. dns, m. d. ENC.., DEX. Din lat. trinilás, -atis, fr. trinité. TRINITRÁT s. m. (Chim.; in sintagma) Trinilrat de glicerină = nitroglicerină, m. d. enc., dex. — Tril- + nitral. Cf. fr. ţ r i n i t r é. TRIJVITROCELULdZĂ s. f. (Chim.) Fulmicoton. Cf. ENC. TEHN. I, 424, MDT, DT, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. trinitrocellulose. TRUVITROFENÓL s. m. (Chim.) Acid picric. Cf. BIANU, D. S., MACAROVICI, CH. 569, DT, DL, DM, DN2, FORM. CUV. I, 140, M. D. ENC., DEX. — Din fr. trinitrophénol. TRIiYITROGLlCERÎNĂ s. f. (Chim.) Nitroglicerină. Cf. MDT, PT, DL, DM, DN2, FORM. CUV. I, 140, M. D. ENC., DEX. — Din fr. trinitroglycérine. TRIlVITROTOLtIÉN s. n. (Chim.) Substanţă solidă, cristalină, de culoare galbenă, obţinută din toluen şi folosită ca exploziv cu care se încarcă proiectilele de artilerie; trotil. Cf. macarovici, ch., mdt, dl, dm, DN2, DC, M. D. ENC., DEX. — Din fr. trinitrotolufene. TRINOM s. n. Expresie algebrică compusă din trei termeni. Cf. asachi, alghebra, 6r/26, id. e. ii, 4/7, POENARU, A. 7/19, NEGtjLlCI, ELEM. ALG. 13/24, costinescu. Valoarea variabilă a trinomului, culianu, A. 230, cf. BARCIANU, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pi,: trinoame şi (învechit) trinóme (asachi, e. ii, 4/7). — Şi: (învechit) trinomă s. f. asachi, alghebra, 6r/26. — Din fr. trinóme. TRINOMĂ s. f. v. trinom. TRIIVPĂ1V s. m. (Bot.; regional) Iarbă-de-şoaldină (Sedum ■ acre).. Cf. borza, d. 158. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. TRINTÍ vb. IV v. trîntii. TRINUŞdR s. n. v. trenuşor. TRÍÓ s. 11. 1. Grup format din trei interpreţi vocali sau instrumentali care execută împreună o compoziţie muzicală; compoziţie (sau parte dintr-o compoziţie) muzicală scrisă pentru acest grup. Cf. valían, v., polizu, costinescu, ddrf, barciancj, alexi, w., tim. popovici, d. m., şăineanu, d. u., cade. Toldeauna-am fost la fel — Un trio de violoncel, minulescu, vers. 282, cf. scriban, d. Există în simfonie multé fragmente ... Astfel este trioul din partéa a treia, contemp. 1949, nr. 138, 8/3, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. + Partea dc la mijloc, mai melodioasă şi mai liniştită, a unor compoziţii muzicale (de dans). Cf. tim. popovici, D. M-, DL, DM, M. D. enc., DEX. 2. (Familiar) Grup de trei persoane (care se află mereu Împreună). Cf. polizu, costinescu. Strălucea pe scena tineretului bucureşiean celebrul trio Eminescu — Bă-descu — Caragiale. cauagiale, o. vii, 307, cf. şăineanu, d. u., cade, dn2. — Pl.: triouri şi (rar) triuri (iordan, l.h.a. 93, scl 1960, 48). — Din it. trio. TRIOÂCĂ s. f. v. troacă. TRIOCAIĂNIC, -Ă adj. (Şlavonism; şi substantivat) (Persoană) nefericită, păcătoasă, nevrednică. S[u]fl [e] f[u]/îndoit am spurcat, Iriocaianicul. Nu sînt harnic să calc pămînlul tău. dosoftei, v. s. ianuarie 290r/l, Cf. JAHBESBER. V, 138, TDRG, SCRIBAN, D, — Pl.: triocaianici, -ce. — Din slavonul Tronarăm. TRIÓD s. n. Carte rituală creştină cuprinzînd cîn-tările şi rugăciunile din cele zece săptămini dinainte de Paşti. Triod penticoslar (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 196/6. A cumpărat 3 cărţi: i[r]iodu, sfedniţe, cala-vasié (a. 1765). iorga, s. d. xvii, 153. Triodion Adecă Trei cîntări Ce are întru sine slujba sfintului şi marelui post (a. 1777). bv ii, 222. Triodion Acum Intîia oară aşizdt şi tipării (a. 1816). ib. iii, 157, cf. drlu, cihac, ii, 708, ddrf. Triodul zace pe sub pat Şi-a mucezit acum Mineiul De cînd în ladă l-ai lăsat! coşbuc, p. ii, 233, cf. barcianu, alexi, w., tdrg, şăineanu, d. u., cade, scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. + Perioadă de timp cuprinzînd cele zece săptămini dinainte de Paşti, in care se citesc aceste rugăciuni. Se arată în tablele aceste ■ . . cînd se înceape triodul. Şi lăsatul secului de carne, calendariu (1814), 35/11. — Pronunţat: tri-od. — PI.: trioduri. — Şi: (învechit) triodion s. n. — Din slavonul tphoa^. — Triodion < ngr. ŢptcoStov. TRI0DĂ s. f. Tub electronic cu trei electrozi. Dioda , modificată tn acest fel, a devenit o triodă. cişman, fiz- II, 504, cf. ENC. TEHN. I, 129, DL, DM, DN2, M. D. ÉNC., DEX. — Pronunţat: tri-o-, — Pl.: triode. — Din fr. triode. TRIÓDION s. n. v. triód. TRIÓL s. n. v. trior. TRIOLA vb. I v. triora. TRIÓLÁT1 s. n. v. triorati. TRIOLÁT2, -Ă adj. v. triorat2. TRIÓLA s. f. (Muz.) Triolet (2). Cf. tim. popovici, d. M. — Pronunţat: tri-o-, — Pl.: trióle. — Din germ. Trióle. TRIOLEÎNĂ s. f. Substanţă lichidă, uleioasă, incoloră, conţinută de grăsimile vegetale şi care reprezintă o combinaţie a acidului oleic cu glicerină. Cf. macarovici, CH. 540, MDT, DT, DN2, DM, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: tri-o-. — Din fr. trioléine. TRIOLET s. 11. 1. Poezie de opt versuri, de obicei octosilabice, în care primul vers este identic cu al patrulea şi cu al şaptelea, iar al doilea cu al optulea. Cf. ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI, W., CADE. N-a fost decît un zbor de triolete Pe care un poel le-a scris în vis. MINULESCU, VERS. 271, Cf. SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (Muz.) Grup de trei note de valoare egală, care se execută în timpul necesar pentru executarea a două dintre ele; triolă. Cf. enc. rom., barcianu, alexi, w., TIM'. POPOVICI, D. M., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2. Insistenţa cu care se impune trioletul do diez — re diez — sol diez încă de la începutul fragmentului, m 1965, nr. 1, 34/1, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: tri-o-. — Pl.: triolete. — Din fr. triolet, germ. Triolet. TRIÓMF s. n. v. triumf. TRIÓN s. n. v. trior. TRIONÁ vb. I v. triora. TRIÓNIX s. m. Broască ţestoasă uriaşă din ţările calde, deosebit de periculoasă prin muşcătura ei. Cf. dn2, dex. — Scris şi: irionyx. dn2. — Pi.: trionicşi. — Din fr. trionyx. TRIÓR s. n. 1. Maşină agricolă alcătuită dintr-un ventilator, site şi cilindri, folosită pentru separarea de impurităţi şi la sortarea boabelor de cereale, a 7416 THT'ORA — 620 — TKIPETAL seminţelor de plante oleaginoase etc.; (regioiiál) tre-iérar, vintUrătoare, ţilindru, moară (4 d), morişcă (2), melc (III 2)> valţ. Cf. barcianu, alexi, w., ñica, l* vami -Íé5¡ şăineanu, d. u., câde. Unele sisteme de trioare 'aleg boabele pe calităţi după mărimea lor. ion bótese sîr. 45. Rtişcovul iţi cerne iccile de os în zvonul ttioralm: neuns. klopştook, f. 188, cf. scriban, d., leg. EC. pi.. 423. Zăceau acolo, amestecate în stive nesfirşite ... grape-, cilindri de tridr. galan, b. i, 23. Pe nişte rogojini întinse pe jos era aşezat un trior, de sub sitele căruia săminţa curgea în trei grămăjoare iniei. tá'iHAi$E,-"‘C>. 181, cf. dn!, l. romî 1966, 74, ib. 1967, 499,-504, 508, 511, hristea, p. e. 11, alr sn i h 89, ALRM sn i h 65. 2. (Te'hn.) Dispozitiv folosit pentru separarea, după dimensiuni, a materialelor provenite din concasare. Cf. LTR3, dex.- — Pronupţat: tri-or. — PI.: trioare. —. Şi; (regio- nal) treíór (alr sn i h 89/182), treier (ib. li 80, a i 22, 23, 35, accentuat şi tréier. alr sn i h 89, alrm sn i h 65, a jii 6, 8, iii 16, ,iv 5, pl. treiere aiaci4fla-vină. Cf, nica. l. vam. 245, m. d. £n.c,, dc, dex.; . — Şi:, (rar) tripaflavin (scris trypaflăvin) s. n. nica, l. vam. 245. — Din fr. trypaphlavine. TRIPALMJTlXĂ s. f. Substanţă solidă,, incoloră, răşpîndiiă în, natură îii uleiuri vegetale şi lri grăsimi. Cf. MACAROVICI, CH. 540, DT, M. D. ENC., DC. — Din fr. tripalmitine, TRIPAJV.OZ0MĂ s. f. Gen de protozoare flagelate, cu corpul,.fjţsiform, parazite in sîtţgele şi ţesuturile vertebratelpr, cărora le provoacă unele boli. Cf. enc. AGR., J?N2, M. D. ENC.(IDEX. — Scris şi: tripanosomă. m. d. enc. — Pl.: tripano- zome. , ■ — Din fr. trypanosome. TRIPARTlD, -Ă adj. v. tripartit; • TRIPARTÎT, -Ă adj. .(Sare are trei părţi, din trei părţi. Peri aspri adesea tripartiţi, grecescu, fl. 62, efi barcianu, Alexi, w. Frunză tripartită. CAbE, cf. scriban, d. Un braţ al pîrghiei tripartite, ionescu-mus-cel, ‘ţes. 351, cf. dn3. Partea a doua — lento — în formă ’de lied tripartit, fa 1965, nr. 4, 17/1. Planul se simplifică. Devine tripartit: început, mijloc, sfîrşit. rom. iunie 1970, 123, cf. m. d. enc. + Care ăre loc între trei state sau trei partide. Necesitaţpa, dc ,a se elucida chestiunea ... acordului tripartit, titulescu, d.' 594, cf. dn3; m. d. enc., DEk. — Pl.: tripartiţi, -le. — 'Şi: (rar) tripartid, -ă adj. iordan, l.r.a. 41. ' — Din fr. tripartite. — Tripartid: prin apropiere de partid. ' TRÎPCĂ s. f. v. preteă. TRÎPCEA s. m. (Prin nord-vestul Munt.) Terihen de dispreţ pentru un oin care se ţine de fleacuri; secătură, lichea. 'Cf. udrescu, gl. ’ - -Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TRIPED s.sn. (învechit) 1. Trepied (1). Cf. costi-nescu; Pe metalice tripede. ard patfumuei arăpeşti. macedonski, o. i, 104,'¡ef. barcianu:, alexi, w., şăi-neanu, d.'u., gade, scriban, d, O (Adjectival) Masă ■tripedă. id. ib. 2. Trepied (2). Ci. cad£| scriban, d. — PL: tripede. -r- Din lftt. tripes, ledis, TRIPELXU; s. n. v. ţrepetnic. TRÎPER s. n. (Transilv. şi nordul Mold.) Blenoragie. CANDREA, F. 222, BUL. FIL. V, 245. — Din germ. Tripper. TRIPESNEŢ subst. (învechit, rar) Ciutec-religios coiiipus din trei versete sau strofe. Să cînţi împreună neîncetat tripesneţul, viers al trei sfintei îaiide cu'întreita Troiţă (a. 1700). bv i, 409. , — \4cpentul necunoscut. ,— Pl.: ? — Din slavonul TpiirbcHeut.. TRIPETÂL. -Ă adj. (Despre flori) Cu corola formată din trei petale. Cf. costinescu, dn2, dex. — Pl.: tripetali, -e. — Din fr. tripetale. 7435 TRIPICIOR — 621 — TRIPOD TRIPICIOR ş. ra. Muşchi cu tulpini drepte, în tufe ’ ni'ici, de culoare verde-gălbuie, ruginie în interior; creşte Jn păduri, mai ales la munte, la baza copacilor, I pe lemne putrede sau pe’stlnci (Tetraphis pellucida). ! Cf. cpffy.. lit. xxm, 1 058. I — TrP 4- picior. J TRIPIÎP s. n. v. trepied. I TRIPITeA s.f. 1. (Munt.) Păianjen, scriban, d. 2. (Prin sudul Mold.) Ofnament îu formă de pălan-jep, fă.cut cu acul într-un spaţiu de împletitură, de broderie sau de ajur. Cf. scriban, d. PI,; tripitele, — .Etimologia necunoscută. TRIPLĂ vb. I. 1. T r a . TRIPOD s. n. (învechit) Trepied (1). Cf. cantemir, ist. 360. Nu-l văz pre piatră rătundă .... , Ci pe tripod. ZILOT, CRON. 336, Cf. STAMATI, D., AR1STIA, PLUT. Lîngă dînsa sta un tripod' pe care era aşezat un vas irrtăre plin de cărbuni aprinşi, filimon, o. ii, 28. Apolon, rezimat pe un altar ..., întinzînd o ramură de dafin ddsupra unui tripod, odobescu, s. ii, 192. . Pe ifn tripod S-aduce căţuia aurită, eminescu, o. iv, 415. S-aşază ... cununi de frunziş şi sfinţitul trip&aiil.' coşbuc, ae. 86. ‘Cupe, 7453 TBtţPODlE — 622 — TRISFETITE vase de aramă şi tripode preţioase. ollXnescu, h. o. 307, v. , . ' — PI.: tripoduri şi tripode. — Şi: (rar) tripódiu s. n. — Din ngr. TpmóSi. TRIPÓDÍE s. f. Vers compus din trei picioare. Cf. DN2, DEJC. — PI.: tripodii. — Din ir. trlpodie, ngr. TptrcoSia. TRIPÓDIU s. n. v. tripod. TRIPÓL1 s. m. Reţea electrică tripolară. m. d. enc.,1 dex. — PI.: tripoli. — Din fr. tripâle, engl. tri-pole. TRÍPOL2 s. n. v, tripoli. TRIPOLAR, -Ă adj. (Despre reţele electrice, circuite electrice, elemente de circuit electric) Care are trei borne de acces spre exterior, m. d. enc., dex. — PI.: iripolari, -e. — Din fr. tripolaire. TRÍPOLI s. n. Diatomit. Cf. şăineanu, d. u., enc. TEHN. I, 423, CANTUNIARI, L. M. 87, 100, DN2, DC, DEX. — Şi: (învechit, rar) tripol s. n. cihac, ii, 422. - Din fr. tripoli, TRÍPOS s. n. [învechit) Trepied (1). Triposul lai Apollon. CANTEMIB, IST. 49, cf. gXldi, m. phan., ro-SETTI— GAZACU, I.L.R. I, 329. — PI.: tripósuri. — Din ngr. TpÍTrou?. TRIPOTÁ vb. I. Intra n z. (Franţuzism) A se ocupa cu lucruri necinstite, a umbla cu potlogării. Cf. COSTINESCU, SCRIBAN, D. — Prez, ind.: tripotez. — Din fr. tripoter. TRIPOTÁGIU ş, n. v. tripotaj. ’TRIPOTÁ.T s. n. (Franţuzism) Afacere necinstită; potlogărie. Vă-iwăţ ea minte pe d-voastră să umblaţi d-acu-ncoló cii infamii .... şi cu tripotajuri .. . de bursă. CARACŞIALE, O. I, 162, Cf. ALEXI, \V., ŞĂINEANU, D. U., CADEj SCRIBAN, D., DN2, DEX. — ţ?lv: tripotaje^şi tripotajuri. — Şi: tripotágiu s. n. COSTINESCU, BARcÎANU. [ — Din fr. tripotage. TRIPÓU s. n. (Peiorativ) Local (public) în care se joacă jocuri de noroc. A deschis la Marsilia un tripou. slavici, n. ii, 342. Acele chipuri buhăite, galbene, murdare şi moarte, ... dau salonului o asemuire de cafenea, de tripou şi dé închisoare poliţienească, dela-vrâncea; S. 131. Jucam toată ziua cărţi intr-un fel dé tripou foarte secret, vlahuţă, o. a. 488, cf. ddbf, alexi, w., şaineanu, d. u. Ai cluburi şi tripouri, automobile, covoare persane, arghezi, b. 17. A ajuns la optzeci de ani să joace poker cu chelnerii prin tripouri^ v: rom. noiembrie 1954, 7. Cafeneaua însemna pentru el un fel de bază a existenţei, aşa cum pentru alţii e clubul-şau tripoul. vinea, l. i, 125. Rolul ei ... este acela de a-l iniţia pe viitorul romancier în tainele Arnotenilor, acelor mari boieri decăzuţi, a căror casă se prefăcuse în tripou. v. rom. ianuarie 1966, 183. Aventurier de mare clasă, trecut prin tripourile Franţei. ib. iunie 1970, 165. — PI.:'tripouri. — Din fr. trlpot. TRIPSÎNĂ s.f. Proteină secretată de pancreas, enzimă a digestiei. Cf. farhon b. 128, macarovici, ch. 628, 638, 639, dn2, dc, m. d. enc., dex. — Din fr. trypslne. THÍFE&R s. n. v. trihtăr. TRIPTÍC s. n. Tablou compus din trei. pă^ţi separate (prinse în balamale în aşa fel îneît, părţile laterale să se închidă peste cea din mijloc),'pe çàre sint pictate scene sacre, chipuri de sfinţi etc. său slnt scrise, sub formă de pomelnic, nume de ctitori, de domnitori etc. V. diptic, t r o i ţ ă. ' Porktl'nicul ctitorilor în tripticul zugrăvit e deschis incă în! altar. jipes cu, ap. cade. Scena e împărţită în trei părţi for-mînd un fel de triptic, oţetea; r. 281; Luă'două-{¿dane mari, ...şi un triptic, reprezenlînd pe loan Botezătorul. călinescu, c. n. 273. <0> F i g. Dar varà e un triptic: poieni, copaci, izvoare ... voiculescu, poezii, i, 158. O (Atribiiind calitatea • ca un adjectiv) S-ă întîmplat să găsim un pomelnic triptich, zugrăvit iar nu sculptat, odobescu, s. i, 453. + F i g. Ansamblu compus din trei părţi, elemente, idei 'etc. distincte. Triptic banal, minulescu, vers. 152. în lipsa iţnor antecedente de acest fel n-ar fi luat niciodată fiinţă tripticul solid construit, care. constituie planul elegiei în chestiune, l. rom. 1959, nr. 3, 36. Piesa .nu ne oferă o încheiere pe măsura celorlalte două piese ale tripticului, m 1965, nţ. 4, 28. — Scris şi: triptich. — Pl.: triptice. — Din fr. triptyque, ngr. rpÍTC-cu/oi;. TRIPTOFÁN s. m. Aminoacid dè bază din proteinele naturale. Primii acizi-amini, care se desfac din molecula de albumină sub influenţă sucurilor din stomac şi intestine sînt: tirozina, triptofanul. enc. viît. .174, cf. MACAROVICI, CH. 628, DC, D. MED,, .M. D. ENX. — Din fr. tryptophane. TRIRÉGN s. ii. (Italienism) Tiară papală. Are tti-regnul (coroana papala) în cap. codru-draguşanu, c. 196. — Din it. triregno. TRIRÉMA s.f. (în antichitate,) Corabie(eu pinzç şi cu trei rtnduri de vîsle dispuse Ia trei niveluri deferite; (rar) trieră. V. biremă. Cf. valían, v., asistía, PLUT., BARCÎANU, ALEXI, W., ŞAINEANU, D.’ U, Erau broşurile cartonate de la Insel-Verlag, cu o'triremă gingaşă pe cămaşa albă de sub scoarţă, i. botez, b. i, 11Û. Privim .. ■ Trireme ‘cum se-ndreaptă spre Tir. pillât, p. 27. Trireme romane mi S-a părut că văd venind către ţărni. stancu, r. a. ii, 1Í3. O F i g, [Valul lui Traia 11] se-ntinde ca o brazdă ce pe urma-i colosală A. săpat, în primul secul, o triremă ideală. ALECSANDRI, P. III, 92; • — PI. : trireme. — Din fr. trirème. ÎRISÂGHION s. n. Cîntare bisericească in care cuvîntul „sfînt“ apare repetat de trei ori.'.Cf.: t-Org. — Din,i. ngr. Tpictâywv. TRISECŢIE s. f. împărţire în trei părţi egale. Cf. costinescu, cade, DN2, dex. <0" Trişecţia unghiului == problemă prin care se cere să se împartă un unghi, cu rigla negradată şi cu compasul, în trei părţi egale. M. D. ENC. — Pl.: trisecţii. — Şi: trisecţiune s.f. costinescu, CADE, DN2, DEX. — Din fr. trisection. TRISECŢIUNE s. f. v. trisecţie. TRISEPÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu trei şepale. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DF.X. — Pl.: trisepali, r-e. , — Din fr. trisépalé. TRISFETÍTE s.f. pl. (Popular; de obicei art.); 1. Numele sărbătorii creştine care, se prăznuieşte la 30 ianuarie; trei ierarhi. Au intrat în Bucureşti în zioa de iresfetitile (a. 1847). mag. ist. iv, 42/9, cf. opiîF, BARCÎANU, ALEXI, W., JAHRESBER. XIX —XX, 21, BL VI, 210. Trisfitiţele, Dziua cu luminele Şi se sparg cărăr rile. MARIAN, S. R. I, 111, cf. PAMFILE, S. T. .56, ALR Il/l MN 110, 2 803/386, 537, alrm n/j h„259. 7475 TRISFETIŢE — 623 — TRIST 2. Numele constelaţiei Orion. Cf. pamfile, cer. 172. — Şi: (regional) tresletite (cade, alr ii/i mn 110, 2 803/514), trisfetiţe (cade, alr ii/i mn 110, 2 803/ 157, 219, 574, 682, alrm ii/i h 259), tresfctiţe (alr ii/i mn 110, 2 803/353, 362, 365, 791, alrm ii/i h 259), treisfetiţe (alr ii mn 110, 2 803/872), trisfitiţc, strc-îetiţe (muscel, 85, pamfile, s. t. 56, alr ii/i mn 110, 2 803/769, 784, 812, 928, alM ii/i h 259) s. f. pl. — Din slavonul t/jh cbsthtmhhs. TRISFETÎŢE s. f. pl. v. trisietitc. TRISFITÎŢE s. f. pl. v. trisfetite. TRISILÂB, -Ă adj., s. n., s. f. (Cuvînt) format din trei silabe. V. disilab, monosilab. Cf. polizu, COSTINESCU, " DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞAINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: trisilabi, -e. — Din fr. trissyllabe. TRISILABIC, «A adj. (Despre cuvinte) Compus din trei silabe. V. d i s i 1 a b i c, monosilabic. Cf. DDRF, şilNEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DM, DL, DN2, M. D. ENC., DEX. — PI.: trisilabici, -ce. — Din fr. trissjilabiquc. TRISM s. n. v. trisiuus. TRÎSMĂ s. f. v. (rismus. TRISMEGHÎST s. in. v. trismcgist. TRISMEGÎST s. m. Supranume insemnind „de trei ori mare“; dat de greci lui Hermes; p. e x t. om impunător, superb. Fiece năuc pare un trismeghisl. bu-dai-deleanu, ţ. 135, cf. id. t. v. 163. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Tot aci se află statua colosală a lui Ermis trismegistul. filimon; o. ii, 153, cf. dn2. — Şi: trismeghist s. m. — Din gr. TpKJ|i£yKîTO<;, fr. trismegiste. TRÎSMUS s. n. Contracţie spastică involuntară a muşchilor masticatori, care împiedică deschiderea gurii. Cf. alexi w., CANDREA, f. 228, 328, bianu, d. s., scriban, d. Animalul slăbeşte rapid, apare cîteodată un fel de trism sau un fel de strabism tonic, babeş, O. A. I, 67, cf. D.ER, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Pl. : trismusuri. — Şi: (rar) trism (pl. trisme şi trismuri, scriban, d.) s; ii., trismă (alexi, w.) s. f. — Din fr. trismus. TRISNl vb. IV v; trăsnii. TRÎSPRECE num. card. v. treisprezece. TRÎSFREZECE num. card. v. treisprezece. TRIST, -Ă adj. (în opoziţie cu vesel) 1. (Despre oameni) Supărat, necăjit, abătut, deprimat, mîhnit; (regional) tristuit. In toate zile tristu îmblaiu. psalt. 72. Şi-i văzu trişti şi ştirbiţi, coresi, ev. 279. Văzînd ei cum că-s trişti, întrebă ei şi zise. po 137/16. Nu fireţi ca cei făţarnici trişti, n. test. (1648), 8v/4, cf. anon. car., lex. mars. 229, 249, clemens, lb. Mă simţeam foarte trist, negruzzi, s. i, 57, cf. 47, polizu. Şi eu sini mică parte din trista omenire, alexandrescu, o. i, 4. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte. eminescu, o. i, 175. Căci aceloraşi mijloace Se supun cîte există Şi de mii de ani încoace Lumea-i veselă şi tristă, id. ib. 196. De la o vreme încoace însă, ... era tot galeş, trist şi dus pe ginduri. ispirescu, l. 2. Ce le miri? Eu viu, firlate, Trist aşa şi liniştit. Sînt bătrînl M-au obosit Căile-alergate. coşbuc, p. i, 260, cf. dhlr i, 141. Fetele, domniţă? Stau, cum au apucat. Triste ca noaptea în iatacul lor. delavrancea» o. ii, 81. Ochii ei sorbeau apusul cu nesaţul unui trist Demon, smuls din întuneric, minulescu, vers. 145. Aide, nu mai fi tristă, că nu-ţi şade bine! rebreanu, r. ii, 121. Trist, c-o pană mătur vatra, Solitar ..., Iar în zarea grea de plumb, Ninge „gri“, bacovia, o. 14. Marin da din umeri şi mingîia copiii, trist că se simţea pe ducă. arghezi, s. xi, 15. Devenise si. ea din ce în ce mai tristă. călinescu, c. o. 27. Pan rupe faguri în umbra Unor nuci. E trist, blaga, poezii, 72. El părea trist şi nefericit. v. rom. noiembrie 1964, 30. Princcpcle era trist, trist de moarte, barbu, princ. 59. Inima tare mă-n-treabă De ce sînt tristă şi slabă? jarnîk — bîrseajvu, d. 151. Ei vieţuia foarte trişti pentru că n-auea nici un copil, sbiera, p. 117. Vine badea şi mă-ntreabă De ce-s tristă şi aşa slabă? doine, 74. Ce stai tu trist şi mîhnit? Nici nu bei, nici nu mănînci. balade, i, 348, cf. o. bîrlea, a. p. i, 494. F i g. Iarna tristă, iarna rece, Varsă lacrimi lungi şiroaie, alecsandri, o. 226. Se întreabă trist izvorul: „Unde mi-i crăiasa oare?“ eminescu, o. i, 122. Ghizdeiul, iarba oilor, ... lînariţu ... cădeau fulgerate, triste, şi pămîntul rămînea ras în urma coaselor, sandu-aldea, d. n. 21. <£> (Substantivat) El este un trist, un singuratic, v. rom. august, 1970, 134. <0> (Adverbial) Bătăile versului am prins a deprinde ... Din zbuciumul de mamă-năbuşit Şi-al fetelor care uitau ce-i hora, Pătrunse trist de dorul acelora Ce din războaie nu au mai venit, labiş, p. 24. + (Despre privire, faţă etc.) Care exprimă tristele. Te duci şi ani de suferinţă N-or să le vază ochi-mii trişti. eminescu, o. i, 211. De pe fruntea mea cea trrstă tu dai viţele-ntr-o parle, id. ib. 42. Părea un bădbat în putere, ... de înălţime mijlocie, eu chipul sineaa, prelung şi trist, voiculescu, p. i, 219. Gîrbov la p\truzeci de ani, cu ochii trişti albaştri, duce de mulţi anş viaţă fără bucurii, sadoveanu, o. iii, 121. Ne mîhne ti c-o faţă prea tristă, i. baiibu, j. s. 122. Feţe triste sau zîm-bitoare treceau în goana maşinilor, v. rom. aprilie 1969, 11. Un om în aparenţă simplu, c-o mască tristă, ib. septembrie 1970, 20. O (Adverbial) Ea zîmbind şi trist se uită, şopoleşte blînd din gură. eminescu, o. i, 79. Trist privind în urma lor Cum se duceau spre sat grăbiţi, Rămase gîndilor. coşbuc, p. i, 231. Se apropie mai mult, îşi mîngîie bărbia rasă şi ne priveşte cu ochii mari care sticlesc trist pe faţa-i necăjită, sadoveanu, 0. iv, 139. Unchiul Stavrache a surîs trist, clătinînd capul în semn de comphtimire. v. rom. ianuarie 1965, 11. Profesorul zîmbi trist. ib. ianuarie 1970, 41. 4 (Despre glasul sau cîntecul omului ; p. e x t. despre alte sunete) Tinguitor, jalnic. El aude triste şoapte Ş-un glas jalnic suspinînd. alecsandri, p. î, 13. Şi blinde, triste glasuri din vuiet .se desfac, eminescu, o. 1, 96. Un cîntec trist adus din alte ţări De nişte pasări albe, călătoare, minulescu, v. 44. Valuri de frunze treceau, te înfiorau cu foşnetul lor trist, sadoveanu, o. i, 74. Trist e ctnticul. paraschivescu, c. ţ. 38. De sub arcuş, melodia izbucni viguroasă, puternică şi plină, dar cutremurător de tristă, v. rom. iulie 1954, 57. î'i vine să plîngă de glasul ei trist. h. lovinescu, t. 92. Tîrziu ..., pîcle triste de clopote se bal. deşliu, g. 5. Un om bărbos ... O doină tristă îngîna în gînd. labiş, p. 19. Bătură clopotele o ameninţare, un stol de clopote cu mereu alte glasuri ..., rugătoare, triste, melancolice. barbu, princ. 20. Cîntecul sfîşietor de trist al unui om necunoscut, v. hom. decembrie 1970, 139. <0> (Adverbial) El stă pe tron, şi lîngă el, Ce trist crăiasa plînge ! coşbuc, p. i, 70. Tălăngile trist Toi sună dogit, .bacovia, o. 10. Lungi stoluri grăbite ţin calea spre nord; Trist ele ţipă. pillat, p. 48.' + (Despre stări sau manifestări ale omului) Plin de tristele. Trist iaste sufletul miéu pînă la moarte, n. test. (1648), 35r/29. Le vărs .. . . penir-un suflet şi o tristă inimioară, conachi, p. 99. Să te ajut a ieşi dirilr-această tristă stare, filimon, o. i, 112. C-o bucurie tristă le ţin acum în braţe, eminescu, o. iv, 39. Sînt pătrunşi de negre şi triste cugetări, ma-cedonski, o. i, 245. îi vorbea cu blîndeţe tristă, împăcată — iar mama albea de spaimă, v. rom. ianuarie 1966, 46. De-ai vedea inima niea, Cum e tristă, cytm e rea. folc. transilv. ii, 294. O (Despre viaţă, momente din viaţă etc.) Copilăria mea a fost tristă, 7488 TRISTA — 624 — TRISTUIT djjjţ ăţ trista, că rţ-âş prea s-o íñai trăiesc aievea. vla-iiţjţX/ p. A- 423.'¿e alunii au început zile triste pentru kţeliil pui. brătescu-voineşti, p. 228. Viaţa celuilalt 'izbufineşle Iţngă tine puternică şi tristă, blaga, z. 3Í3. 2. F i g. Care provoacă tristeţe, care întristează; dţu'erss. ,Asta e o lungfi şi tristă istorie, negruzzi, s. i,, 43. £>ar ,cînd avu toporul o coadă de lepui tare, Puteţi judeQisinguri ce. triştă lnlîmplQ,re. alexandreşcu, o. i, 196, ,cf. fm (1861), 172- Mă găsesc iar singur cu braţele în jos In trista amintire a. visului frumos, eminescu, o,.i, 213. A, nu mă mir că ţi şe dete 0 zodie atît de tristă, vlahuţă, o. a. i, 31. Ducîndu-şi batista la ochi, se face ,o>, pauză tristă, aiîghezi, s. xi, 34. împlinirea a şase ani de la o tristă dată. călinescu, c. o.. 91-, Povestea cu haz înlî'mplări triste, v. rom. octombrie 1970, 30. Ñu le, maică, supăra, Tristă veste de-i afla., jarnîk bîrseanu, d. 497. Vestea tristă s-o lăţit, La mîndra lui o şi vinii, balade,iii, 241.OfAdyer-faial) ,ln, van mai caut lumea-mi în obositul creier, Căci răguşit, lomnatec, vrăjeşte, trist un greier. eminescu, o. i, 71. Care sugerează, evocă tristeţe; deprimaţii, (Jezolant; vrednic de plîns. Noaptea . este mai puţin tristă decît soarta mea. margovici, o. 7/20. în această triştă stare aflîndu-ne. drăghici, b. 22/28.. Aş vrea . . . Şă pierz ideea tristă, de veacuri întărită, Că lumea moştenire-'ţiiîmplărilor s-a dat I alexandreşcu, o. i, 87. Vesela verde cîmpie acu-i tristă, veştejită, alec-iŞANDRi, p. Hi, 7. Era o noapte triştă, eminescu, g. p. 3. Tot trecutul s-ascunde-n umbra sură, Precum s-qs-cunde-n frunze un trist lo.şaş de .morii, macedonşki, o. i, 24, cf. ddrf. Era o seară tristă cum sînt aţîlea sări. anghel r— iosif, c. M. ii, 39. E atîla de trist amurgir, iul luminii, Pe cerdacul deşert, în cuprinsul străbun. voiculesgu, poezii, i, 117.. Veni înserarea limpede, fără niciiţn mur, tristă pe cinipii singuratice, sapqveanu, q. iii, 185. Nu. vezi ce tpamnă tristă? pillat, p. ,9.. Era canţpra confortabilă, vastă..., visată de ei în mahalalele, triste pe unde a trecut, arqhezi.s. xi, 158. Ceaşurţ trist ,.yi luna. plină, paraschiveşcu, c. <ţ. 29. De-a lungul tristelor răţgare Pe care vînlul grămădi Atifea. crengi rătăcitoare, Mîngîietoare vei veni?, i. bar-bu,,. j. s,, ,1.3. Pe ,aceastii tristă şi. pustie înălţime creşte abufident peliniţa amară. v. rom. septembrie 1970, AŞv <0. ,(A.clverhial) Afară e trist ca şi-n casă, Plouă, plouă, macedonski, o. i, 15,7. Jar prin crengi pier-4nţ?-n £C(ităf Luna trist la (/¡¡am apar#. ioşif, patr. 46. Ea ypni cu braţe lăsate trist in jos. peticîă, o, 58. Cu'rg zilele spre cimitir. Trisţ,- ana cite una. BApoviA, o. 180. Q pală galbenă.ca de ceţiră aşa de trist răsare . ridi-cindu;se ţdintre crfistele albe ale valurilor, bart., s.. m,- 18 PI.: trişti, -ste. —■ Latí tristis. . TRISTÁ •vb. I. Traiiz. şi refl. (învechit) = întrista. ¡Gf. anon, car., drlu. thistAti s. m. (învechit) Mare demnitar, psalt. 496* Carele Iu Faraon şi sila lui tepădară-se întru mare; aleşii îneălecători 300 (t re'i sute cv, tristaţ d) potopi în marea mohorîlă. ib. 310, ci. sgriban, d. — PI.: tristaţi. Din slavonul tphctîti, ‘ TRISTÁT2, -Ă adj. (învechit) = întristat, Cf. drlu. <5ercă în toate’ hainele şi săculeaţele călătoriului aceluia şi'ifeaflînd nimica să duse tristal foarte, ap. ccr 201/3. ■ ■ TRISTĂ s.f. (învechit, rar) Tristeţe. Iară voi aceluia meri mult să iertaţi şi să-i daţi nădeajde ca el să nu 'ctfză în tristă mai mare. cúrési, l. 349/4. Fiţi veseli în rţadâi^de şi răbdurii în triste, id. ib. 264/8. —.IpiiiJţisie. . trist. T«fŞ^E^s.fl..v. trihtăr. * TIÍÍSTE s.f. v. strişte. TRISTEALĂ s. f. (învechit) Tristeţe. Cf. anon. car., pascu, s. 234. — PI.: tristeli. • — Trist + suf. -ea/d. TRISŢKARlAr' s. f. Substanţă solidă, de culoare slab gălbuie, răspîndită în grăsimile naturale1 şi folosită la fabricarea săpunului. Cf. macarovici, ch. .540, m. d. enc. — Pronunţat: -sle-a-. — Din fr. trlstearine, TRISTENICA s. f. art. Numele unui- dans popular nedefinit mai Îndeaproape. Cf. sevastos, n; 282, pAm» FILE, J. III, 10, VARONE, D. 151, id. J. ROM. Ni 130. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. TRISTÎŢE s.f. Durere sufletească, amărăciune, întristare, mihnire, of (3), restrişte, (învechit) tristă, triste ala; p. ext. părere de rău, regret. Cf. po-lizu, costinescu. Surîsul lui căpătase acea umbră dulce de trisleţă, care-l făcea atît de interesant, eminescu, n. 41. O tainică trisleţă îi îheca inima, gane, ap. cade, cf. philippide, p. 181, barciAnu, alexi. w., 'şăineanu, d. u. Tristeţi ale psihologiei monahale, galaction, o. 61. Dar cînd ştiu c-o să vă-ngheţe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristeţe Iremediabilă... topîrceanu, 0. a. i, 39. Surtd cu o tristeţe ¡d.e.maflrle în suflet, camil petrescu, u. n. 414. La voi sîni tristeţi grele, iar eu, în mijlocul acestor catastrofe, sXut flbsorbită numai de acest sentiment nou. c. petrescu, î. ii, 68. Tu porţi în ochii tăi de căprioară Tristeţea celor ce i}u,fvreau să moară. d. botez, p. o. 88. Eu ăm pierdut copilăria la şase ani, mărturiscu profundă tristeţi docfprul. brăescu, v. 19. Creşteam tari pentru înalta tristeţe, Pentru a sufletului diafană povară, voigulescu, pCîezii, ii, 35. Căzu într-o stare de slăbiciune şi de tristeţă. călinescu, c. o. 37. Alcătuirea lui corporală. . ■ este a unui om uscăfiv, sfrijit, rău nutrit şi ros de tristeţe, vianu, l. -u. 77. Se descoperă provincia fără de eroi, cu vieţi simple petrecute în tristeţi fără orizonturi, blaga, 102. O tristeţe şi mai plină de neguri îi învălui ochii, stancu, r. a. ni, 232. Tata a zîmbit cu tristeţă şi m-a mîngîiat pe frunte, camilar, c. p. 134. E năpădit de o tristeţe lină. vinea, l. i, 85. li spusese deodată:.., cu ochii măriţi de tristeţe, demethius, a. 222. în sufletul meu era tristeţe şi soare. lâ'BIŞv'p. 30. O tristeţe fără margini'fn-a cuprins, v. rom. octombrie 1964, 63. Să nu te tnduioşezi de pretinsele lui tristeţi, t iulie 1964, 41. Am împărţit totul, şi bucuriile, şi tristeţile, v. rom. decembrie 1970, 62. Cugetînd aşa în trisleţele sale. şbiera, p. 258. <0> F i g. P,e la ferestre-şi plimbă vînlul Tristeţile sfirşilului de vară. minulescu, v. 19. Crusta de gheţuri pe sub care mugeau valurile mării sclipea în tristeţi de pol. călinescu, c. n. 138. Aceasla-i tristeţea cea mare a spicelor, Că nu sint tăiate de lună. blaga, poezii, 257. — PI.: tristeţi şi (rar) tristeţe, tristeţur.i (t. pop.ovici, s. 121). " ‘ " 1 ‘ ' — Trişţ -f suf. -e/e. Cf. fr.. tristesss, iţ.. ţ.ris-t e z z a. TRISTÎH s. n. Strofă formată din trei versuri. Cf. 1. rom. 1975, 28. — PI.: tristihuri. Cf. gr. Tţ>t 611 x o C> it. trişti co.. TRISTIŞOR, -OÂRĂ adj. (Regional) Tristuţ. Dragă mioriţă, Cu lînă plăviţă, Ce-mi eşti tristişoară? mat. folk. 3, ■ cf: balade, ii, 478. * — PI.: triştişori, -oare. — Trisţ + suf. -işor. TRÎŞTOR s. n. y. trihtăr. ŢRISTUÎT, -A adj. (Regional; probabil) Trist (1). Ilihcuţa a murit, Tristuită mi-a plecat Şi pe itiine m-a lăsat. şez. iii, 211. — Pi.: tristuiţi, -te. — De la trist. 7502 TRISTUŢ — 625 — TRIŞOR TRISTUŢ, *Ă adj. Diminutiv al iui trist (1); (regional) tristişor. Brăduleţ, creangă, crenguţă, Ce cauţi aşa tristuţă? folc. transilv..,ii, 517. — PI.: tristuţi, -e. — Trist-f suf. -uţ. TRIŞĂ vb. I. Intraiu. A înşela la jocul de cărţi. V. m ăslu i. Joc la sigur, fără să trişez, vinea, %. i, 359, cf. dn2, m. d. enc., dex. + A induce în eroare, a înşela, a păcăli. îşi propusese ..‘. să afle exact cite trepte are de urcat şi de coborît .. - însă pentru aceasta era neapărată nevoie să nu trişeze, c. petrescu , c. v. 41. M-aş uita în cărţile dumitale. .Aş trişa dacă nu ţi-aş spune că le-am văzut, sebastian, ,ţ, 61. în fiecare zi se jura că are să iubească pe Monica şi niciodată nu izbutea să trişeze, teodoreanu, m. iiî 74. Emai cuminte să trişăm cu viaţa: să cerem puţin ca să nu aibă ocazia să ne refuze nimic, ralea, s. t. iii, 260. Natura are însă drepturile ei şi cu dînsa nu Sse poate trişa. v. rom. februarie 1954, 200. I se părea că auţprul Irişedz'ă cu subînţelesuri obscure, vinea, l. i, 69. Cînd aparatul se aprppie de obraz, nu mai poţi ascunde, nu mai poţi trişa, contemp. 1957, nr. 581, 5/2. în orice sie poate trişa, dar nu in dragoste, preda, m. ş. 34. Nu nii-au plăcut niciodată succesele facile, nu mi-a plăcut mai ales să trişez, v. rom. iulie 1970, 34. — Prez. ind.: trişez. — Din fr. tricher. TRIŞÂJ s. n. (Rar) Trişare. scl 1977, 190. — Trişa + suf. -aj. TRIŞÂRE s.f. Acţiunea de a ,trişa; (rji.r) trişaj, trişeri,e. Cf.’-pj,, dm, m. d. enc., dex. + înşelare, păcălire. jşfe zugrăveşte ... o pereche ... cu nenumărate mijloace, dintre care cel dinţii e „trişarea“. lovinescu, s. i„ 136, cf. ijL. — PI.: trişări. -7.V, trişa. T^RIŞC s. n. (Regional) Joc de societate la care se foloseşte un carton cu un desen alcătuit din trei dreptunghiuri concentrice, pe care doi jucători mişcă fiepare cîte nouă boabe de fasole (monede etc.), după anumite reguli; ţintar (Măţău — Cîmpulung). coman, gl. . — Etimologia necunoscută. TRIŞCAR s. m. Persoană care cîntă din trişcă'1 (1), trişcaş, sau care face trişte1. Cf. cade. îi ajunsese -făirha trişcarulUi departe,' La ştiutorii scripcii şi meşterii de eatţe. arghezi, s. p. 94. Doar după trei zile de ucenicie m-a socotit vrednic să intru in breasla trişcarilor. v. rom. februarie 1961, 13, cf. m. d. enc., şez. v, 164. — Pf.: ţrişcari. — Trişcă1 + suf. -ar. TRIŞCĂŞ s. m. Persoană care cîntă la trişcă1 (1), trişcar. Ttişcaşii (fluieraşii) din Leşu cîntă in mod curent împreună cu corul căminului cultural din satul lor. m măi 1960, 19. — PI.: trişcaşi. — Trişcăi + suf. -aş. TRÎŞCĂi s. f. I. Fluier (h x 356, xiii 21, mîndrescuî l. p. 245, AiR I 1 463/215, 217, 218, 227, 295, 359, 360, 361, 542, 550, pascu, c. 233, com. scurtu) mai mie (com, marian), fără dop la capătul prin care şe suflă (h i 351, gr. s. vi, 52, alri 1 463/268, 522, 528) 530, 532, 538, 540, 558, 582, 588, 590, 594, 610, 614, 618, 681) sau cu dop şi cu o mică deschizătură lunguiaţă (şăineanu, d. .yw., cade, şez< v, 3,6,4, graiul, i, 501, alr i 1 463/554), uneori prevăzut cu găuri .laterale (scriban, d., alr i 1 463/223, 518, ,528, 552, 556, 571y 596, maţ. dialect. ,i, 195); şe confecţionează din paltin, trestie, soc etc.; (regional) pincă1. V. t i 1 i n c ă, turlică. Horiul Iar în, fluiere şi trişte Cînta. budai-deleanu, ţ. 95. Dacă cunoşti pe cineva care să ştie a cînta din trişcă, din fluier, din cimpoi...,, puneţi şă-mi cînte. gane, n, i, 135. Doinind, s-aude- trişca de la..tîrlă. vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf. Şi-ascultă pe gînduuri la doina din trişcă. necu-luţă, ţ, d. 77, cf. gheţie, r. m. Şuierînd ... un cîntec pe care şi-l făcuse el singur din trişcă,- ¿¿ind era cu caprele la păscut. N. REV. ROM. I. 35, cf. BARCÎANU. O trişcă întorcea undeva o horă veselă, sandu-Aiîbea , ap. cade. Din deal o să le-alinte Blînde note cţe la trişcă. petică, o. 92. Zicea atit de frumos dih trişcă. rebreanu, i. 47. Cu o custuriijcerca să-şi facă Qfţfycă dinlr-o rămurică de răchită. sadSveanu, o. Vil, 603. Un biet plugar, odată, ., • • • îşi ţnjghebase-o trişcă şi fluiera frumos, arghezi, ş. p. 93. 4.sculta mugetul tunurilor şi trişca lui Vatamanu, pe prispă, cÂMilar, n. 1, 422. O pereche de castaniete, o triştă Şi o trompetă de bilei. v. rom. septembrie 1969, 5. Jbeosebiie instrumente de muzică, pe cfici sini: vioara, ... ftjigpxiil, trişca. hui 21, cf. 5, x 8, 318, 506, 508, 573, xi 518, xii 327, xiv 353. Zi, bade, cu triştia, Că ţ-oi coasă, cămaşa, mîndrescu, l. p. 56. Să cînţi dinirişcă pînă ee a veni soarele în cruce. 1. cr. 11, 201. Măi, bădiţă păcurar, Nu-ţi băga trişca-n şărpar, Ci începe a cînlaf. ¿pre’gup, p. 37. O pus trişca la gurăsă vadă dacă cîrită: o. uîrlea, a. p. 1, 586. Ca-n loc de cruce de brad Să-mi puie‘ trişca la cap, Că vintul cind o sufla, Trişca mindru m-o cînta. folc. transilv. i, 430. <0> F i g. Azi din trişca visurilor cint. lesnea, c. d. 117. + Fluier mic făcut din* efeda frunzei de dovleac, din paiul unor plante, din pană de gîscă etc. Cf. pamfile, j. i, '68, scriban, d. ' 2. (Regional) Caval, alr sn y h 1279, alrivi sn iii h 1 083. 3. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; ţurloi. Clarinetul se schimbă în trişcă de cimpoi, flautul în-bucium de munte, hogaş, dr. ii, 109. 4. (Regional) Fluierul piciorului la cal. Cf., ,.dr. v, 277, 301. 1 ‘ — PI.: trişte, şi (regional) trişti (alr i 1 463, .alr i) 6 327, mat. dialect, i, 195). — Şi: (regional) trjţştii (pl. triştii), strişcă (scriban, d., pamfile, j. , i, 68,e s. f. — Etimologia necunoscută. TRÎŞCĂ2 s. f. v. traşcăl. , TRIŞCĂRÎŢĂ s. f. (Regional) Femeie care ştie să cînte la trişcă1 (1). Cf. pascu, s. 258, şez. v, 164. — PJ.: trişcăriţe, . ... , — Trişcar + suf; -iţă, TRIŞCULÎŢĂ s. f. Trişcuţă. Şi din trişculiţă Să-mi faci cruciuliţă, balade, ii, 482, cf. folc. molp. i, 85. — Pl.: trişculife, ' — Trişcăi + suf. -uliţă. TRIŞCUŞOÂRĂ s. f. (Regional) Trişcuţă. Cf. cade. îşi făcu o trişcuşoară dintr-un soc. şez. vii, 3. — Pl.: trişcuŞoare, — Trişcăi suf. -uşoară. . TRIŞCtJŢĂ s.f. Diminutiv al lui trişcă1 ,(!); trişculiţă, (regional) trişcuşoară. Com. marian. Fluierul la cap i-,am ,p,uş şi trişcuţă la picioare, şez. v, 92,, .cf. alr i 1 469/571. Fluierul şi trişcufa Să-mi zic şi săymi plîng fapta. ant. lit. pop. i, 36. D'in răt'itî —zici — p tăiet băietu trişcuţă iasta. o. bîrlea, a. p. i, 589. — Pl.: trişcuţe. — Trişcăi tf suf. rjiţă. TRIŞERlE s. f. (Rar) Trişare. Despre ce tşişerie;era vorba? preda, m. s. 34. — Pl.: trişerii. — Din fr. tricherie. XRIŞ0R s. m. Persoană care trişează (la. jocul de cărţi), y. măsluitor, ifefjo şi trişeur sau umil1 paznic la un depozit de lemne, era greu de ghicit ce fusese, preda, r. 209. Popa cel tînăr e un trişor, l-am prins alaltăieri scoţînd un, valet din .mînecă. t. po- 7517 TRIŞTĂ — 626 — TBIUMP povigi, s. 144. Bello, Doc, trişor veteran, pierzi cu asul de pică. vulpescu, p. 92, cf. dex. + Persoană care Înşeală, care păcăleşte. Vedea în el .. . un trişor la jocul social: v. rom. iulie 1954, 32. — Scris şi: (după fr.) trişeur. — Pl.: trişori. Din fr. tiicbeur. TRÎŞTĂ s.f . v. strişte. ŢRÎŞŢĂR s. n. v. trihtăr. TRÎŞTE s. f. v. strişte. TRÎTĂ1 s. f. (Regional) Orcic (Pecenişca — Băile Herculane). alr sn ii h 347/2. — Pl.': Iriţi. — Etimologia necunoscută. TRÎTĂ2 s. f. (Regional) Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape (Teregova — Caransebeş). Cf. h xvni 284. — Etimologia necunoscută. TRÎTĂNĂ s. f. (Regional) Crucea dinainte a carului (Bănită — Petroşeni). Cf. a iii 18. — Pl.: trităne. ■r- Etimologia necunoscută. ŢRITElSÎ^ s. n. (în concepţia creştină) Doctrină care, susţine că trinitatea ar îi formată din trei persoane şi trei .esenţe. Cf. costinescu, dn2. — Pronunţat: -te-ism. — ’Din fr. trlthéisme. TRIX1CÎNĂ s. f. Substanţă azotoasă care se găseşte în făina de cereale, bianu, d. s. — Cf. lat. Triticum, numele lat. al griului. TRITÍN, -A adj., s. m. şi f. v. tretin. TRÍTItf s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului,- instabil, folosit în fizica nucleară. Cf. macarovici, CH. 242, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Şi: tritium s. n. macarovici, ch. 242. — Din fr. tritium. TRÍTIUM s. n. v. tritiu. TRITÓN» s. m. 1. Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om şi cu coadă de peşte; p. e x t. statuie reprezentind această zeitate. Două fîntîni, cu bazine largi, împodobite cu tritoni, naiade, nereide şi alte 'divinităţi fabuloase, codru-draguşanu , c. 92. E ... carnavalul himeric al unei lumi de sirene, de tritoni, de nimfe. D. ZAMFlRESCU, ap, CADE, Cf. ALEXI, W., CADE. Alte grinzi ... alcătuiesc casele, pe al căror cîmp aăîncit sînt pictaţi tritoni verzui, camil petrescu, o. ii, 408. 2. Numele mai multor specii de amfibieni cu înfăţişarea unor mormoloci de broască, avînd de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată (Trilurus). Cf. enc. rom. iii, 1 132. Animale răpitoare ca insectele acvatice..., tritoni, broaşte, antipa, p. 211. La animalele cu organizaţia superioară, ca tritonii şi salamandrele, un membru tăiat, nu smuls, se poale reface. MARINESCÜ, p: A. 44. Mii de tritoni îşi saltă din apă spinările verzi, călinf.scu, l. l. 142. Undele iezerului erau prielnice unei seminţii de tritoni, blaga, hr. 63. — Pl.: tritoni. — Din lat. triton, -onis, fr. triton. TRITÓN2 s. m. Nucleu al atomului de tritiu, alcătuit dintr-un proton şi doi neutroni, m. d. enc. — Pl.: tritoni. — Din fr. triton. TRITÓN3 s. n. (Muz.) Interval melodic sau armonic de trei •'•tonuri. Cf. tim. popovici, d. m., dl, dm, m. d. ENC.¿fflÉX. — T*h:: tritonuri. — Din it. trítono, fr. triton. TRITÎÎNIC, -Ă adj. (Rar) Care ţine de triton1 (1), caracteristic tritonului. Balta mare din pădurea de la Ipoteştişi Prutul... făcuseră din Mihai un iun înotător, cu voluptăţi tritonice. căi.inescu, e. 111. — Pl.: tritonici, -ce. — Tritoni -f suf. -ic. TRITONÎDĂ s. f. Zeiţă marină, dn2, dex. — Pl.: Iritonide. — Din fr. tritonlde. TRITURĂ vb. I. T r a n z. A fărîmiţa o substanţă în particule fine. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Prez. ind.: iriturez. — Din fr. triturer. TRITURÂRE s. f. Acţiunea de a tritura, dn8, d, med., dex. — Pl.: triturări. — V. tritura. TRÎŢĂi s. f. (Bucov.) Luminare rămasă de la Bobotează. Crede poporul că dacă-şi pîrleşte cineva părul capului cu ţriţă, apoi nu se va speria de lupi. marian, s. r. i, 206. Se crede că, arzînd vreo casă şi fiind pericol să se lăţească focul, este bine a încungiura casele cu triţa. gorovei, cr. 122, cf. cade. — Pl.: triţe. — Din ucr. TjtHMna. TRÎŢĂ2 s. f. (Bot.; regional) Endocarpon fluviatile. Cf. baronzi, l. 146, conv. lit. xxiii, 1 058. — Etimologia necunoscută. TRltiMF s. n. 1. (în vechea Romă) Onoare maximă acordată de ' către senat unui condupător militar victorios, constînd în intrarea fastuoasă a acestuia în Roma, urmat de armata învingătoare, de captjvi şi de prăzile făcute. Domiţian, ... înturnîndu-se în Roma ca un biruitor al dachilor ..., au ţinut mare triumf de leghionele cele de dînşii mai stinse, şincai, hr. i, 2/23, cf. stamati, d. Se pomeneau la Rotţia triumfele lui Cesar, August, neghuzzi, s. i, 43. cf. costinescu. Pentru toate acestea a fost onorat cu ornamentele triumfului de către Vespasianus. xenopol, i. r; i, 91, cf. şăineanu, d. u., cade. Consulii şi generalii romani, încărcaţi de trofee şi osteniţi de victorii, se retrăgeau la coarnele plugului. Acolo, bătrîni şi dezamăgiţi, în pacea rustică, găseău consolarea ... pentru zădărnicia tuturor triumfurilor, c. petrescu, ji. dr. 39, cf. scriban, d., dex. -O Are de triumf v. arc. Car de triumf v. car. ^ Loc. a d v. în (sau cu) trnimi = însoţit de manifestări, entuziaste, cu alai, cu pompă. La Roma cu mare triumf şi laudă întor-cîndu-să. CANŢfîMiR, hr. 82. Au fost cel întîi ... care au făcut o intrare cu triumf, ist. am. 39r/14. Au ales pe Şerban, feciorul Radului ..., pre carele cu triumf l-au dus în scaunul {erei la Tîrgoveşti. şincai, hr. ii, 290/12. Este primit cu triumf (alaiul, ar (1829), 462/2. Ei vin in triumf, marcovici, c. 45/10, Bogdan vv. se întoarse în triumf la Suceava, asachi, s. l. ii, 97, cf. pqlizu. A fost primit cu triumf, oţetea, t. v. 125. <0> E x p r. A duce (sau a purta) pe cineva In triumf = a ridica pe cineva (purtîndu-1 pe braţe sau pe un tron) Sn cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. Cf. costinescu. Cînd ieşii afară, unii mă sărutară, alţii mă purtării în triumf< bolintineanu, o. 410. Fură duşi in triumf, agîrbiceanu, a. 229, cf. cade, dl, dex. 2. Victorie în război, biruinţă de mare prestigiu. Puterile ce făcea triomful asupra Dunării, văcăres-cul, ist. 269. Îmbueurîndu-se de învingerea aceasta, vrea să cerce măi mari triumfuri în Bulgaria, ap. şincai, hr. i, 323/8. Clopotul ... au sunat la Suceava triumful lui Bogdan, asachi, s. l. ii, 191, cf. costi- 1 nescu, şăineanu, d. u. Triumful armatelor noastre la Mărăşeşti şi la Mărăşti. cade. Cu cît lupta se va da mai organizat, cu atît triumful va fi mai sigur, sahia, n. 40, cf. scriban, d. Triumful lui Traian a fost etntat de un alt poet. h. daicoviciu, d. 212. 7538 fRlUMP — 627 — TP.IUMFAI.N1C 3. Succes moral, reuşită, izbîndă; victorie, biruinţă. Tinerimea să adună şi-l prUrneşte cu bucurie şi cu strigări'de ifiuhţf. marcovici , d. 2/25. Omul a făcut din oceanul cel mare teatrul triumfelor sale asupra elementelor. ba'rASch, m. ii, 129/10. Fiecare pas al ei este im triumf al binelui asupra răului, bălcescu, M'. v. 3. Camarila, cu toate triumfurile ei, nu va îndrăzni .. . a se arunca de tot în absolutism, ghica, a. 248. Năbuşi în mica sa inimă bucuria acestui mare triumf. filimon, o. i, lŞ4,.x:i. .costinescu. .Se arată la ferestre cu un zîmbet de triumf şi de dispreţ totdeodată pe buze. boi.intineanu, o. 297. Jucători de cărţi . . ., trăgind din cînd în cînd cu sorbituri zgomotoase cîte-o gură din cafeaua şi berea ce li sta dinainte?— semn de triumf. eminescu, p. l., 28, cf. macedonski, o. i, 30. Vara este triumful soarelui în poezia lui Coşbuc şi in poezia românească. IBRĂILEANU, S. 146, Cf. SEVERI N, S. 134, şăineanu, d. u. Triumf săpat în blocuri de sunete boltite. voiculescu, p.OEzii, ii, 38. Portretul, manifestare carac.-terisţică a ffidividiialismului. în artă, a fost un triumf al. Renaşterii, oţeţea, r. 253. Rîsul de triumf al domnului., 4rghezi, s. xi, 124. Goethe a mai avut parte la, băţrîneţe de ¡a asista şi la triumful... ideilor lui Hegel. blaga, z. 240. Lupta împotriva concepţiilor idealiste, pentru triumful materialismului este lupta pentru progresul ştiinţei, lupta, de clasă, 1953, nr. 7, 55. iŢitrebarea îi., fusese l pusă cu un fel de triumf calm. vinea, L. ii, 13Ş. Jfiadiaţiile luminoase . ., dezvăluiau în fulgerări scurte expresii de triumf, preda, r. 136. Tripmful deplin al socialismului la oraşe şi sate ... reprezintă cea. mfli mare victorie politică a partidului nostru după cucerirea puterii, scînteia, 1965, nr. 6 689. Triumful, e. al celui mai bun povestitor, . .. ţinind trează atenţia .tuturora, v. rom. septembrie 1970, 5. ¡4. Motiv de glorie; fală. Se uciseră ca să nu slujească de triumf la cei ce le fuseseră tributari, negruzzi, s. i, 201. E un adevărat triumf a sta în ura unor astfel de oameni, -vlahuţă, ,ap; cade, com. din straja — rădăuţi. — Pronunţat: tri-umf. — PI.: triumfuri şi (Învechit) triumfe. — Şi: (învechit) triâml s. n. — Din lat. triumphus, fr. triomphe. TRIUMFA vb.' I. I n t r a n z. 1. A repurta o victorie strălucită, a birui în luptă. Să rădice un neperilor trofeu .. ! în khiar locul unde oştirile imperiale au triumfat de atîiea ori (a. 1774). uricariul,' i, 178. Iulian Apostatul''triumfează împotriva barbarilor, i. AABON, î. I, ’18/8, cf. COSTINESCU, ŞĂINEANU, D. U., cade,' Scriban, D. O (Calc după Jr. triompher de ... ) OI de ce nu am elocvenţa trebuitoare pentru ca glasul meu să poată triumfa de ideile egoiste, kogălniceanu, s. îa. 185. Toate aceste întocmiri ale lui Radu îl făcură să triumfeze de rivalul său. bălcescu, m. v. 6, cf. STAMATI, D. ■2. A ieşi victorios într-o anumită împrejurare; a reuşi, a avea succes; a se impune. Sprvjineşte puterile npaşţrg.&a să triuflifăm împotrivq,.ll§n.Qrocirei. marcovici, d. 266/7. După ce ne birui, erea tot veselă ..., căci. ţrţlimfă pfeste statornicia noastră, gorgan, h. iv, Suştine că tr.iumfează ... în ăsta lume. pr. dram. 287. A’stăzi văz că a lipsii mila cea părintească Şi triumfează ... urgia-mpărătească. pann, e. iv, 28/18. Ar fi 'şH triumfat de cumva luptătorii ar fi fost mai numeroşi, fm (1861), 92, cf. bolinÎineAnu, o. 257. Vişpl tău de glorii falnic triumfînd. eminescu, o. i, 15, Politica lui fusese acţea care, adoptată de Brînco-veanu, triumfase, iorga, l. i,, 327. Intr-un sfat de familie . .., ă triumfat părerea fetelor, rebreanu, i. 61. Tactica lui triumfase încă o dată. c. petrescu, c. v. 294. Cauza păcii este invincibilă, ideea prieteniei şi frăţiei între popoare va triumfa, scînteia, 1953, nr. -2 740. Sc pîndeau şi triumfau \unul,faţă de celălalt într-un fel de neînţeles, preda, r. 7. Nu se simte bine decît .unde triumfă ordinea umană. v. rom. noiembrie 1964, 113. 3. A se mlndri, a se făli în urma une'i Pictorii*, a unui succes; a se bucura, a jubila. Cînd vorbeşte.cineva de copiii ei, ea triumfă, costinescu, cf. şăineanu, d. u., cade. Cere răspicat, triumfînd secret, o precizare pe care o crede periculoasă, camil petrescu, o. ii, 621, cf. dl, dn3, m. d., enc., dex. — Pronunţat: -tri-um-. —Prez. in Arc triumfal v. a r c. Marş triumfal — înaintare rapidă şi victorioasă a unei armate într-un'teritoriu străin, fără ă întîmpiria rezistenţă. Mersul lui Ipsi-lanti spre Bucureşti a fost un adevărat mctrş triumfal. ghica, s. 104. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (şi a altor cetăţi din antichitate) prin, care intra carul de triumf al comandantului victprips lntors din război. Mai departe este Delhi,’ cetate fără rivale, Doisprece elefanţi intră pe-a sale porţi triumfale. negruzzi, s. ii, 131. (Fig.) Părea, câ pntyuţn viaţă pe o poartă triumfată, macedonski; :o. i, 72,.: .«fţ; (Despre opere de artă) Care se referă la un triumf (2), care , aminteşte un triumf. Traian va porunci ... să, se ridice monumentul triumfal de la Adamclisi, jî,. paîco--, viciu, d. 227. ,... 2. Care exprimă un sentiment^ de, triumf (3).; Din tainica pădure Apare luna mare cîmpiilor azure,. Impiin-du-le cu ochiul ei mîndru, triumfal, ejmineşcu, ,o, : i, 63. Să nu te miri că ... înfrunt cu atîta milă căută-tura-ţi triumfală, goga, c. p. 2i.: Toată-a ta făptură atît de triumfală E-o aspră imputare în sufletele noastre. petica, p. 193.” " r' "l'' — pronunţat: tri-um-- — PI.: triumfali, -e. — Din lat. trlumphalis, fr. trlonjphal. TRltlMFÂLlVlC adv. (Rar) In mod triumfător (1). Domnul sfînt să vă ajute A străbate triumfalnic în cetăţi şi în redute, alecsandri, poezii’, 466. — Pronunţat: tri-um-, — Triumf -f suf. -alnic. ' ■ 7541 ŢRIUMFARE — 628 — TRIUNfiHICEŞC Xjţlţjj^FÂjJRE s, ţ. (Rar) Acţiunea de a ţriujnf a, 1. Gf: ' tTium i a (1). Ct. poliztj. costinescu, DDRF, DBX- : Si. 6f. triumfa (2). Dintr-înşii timpii grei să facă oaste, Ce-n triumfarea cauzei omenirii Să-nvingă sau şă cadă prăzi pieirii. necuj.uţă, ţ, d. 27. _ 'pronunţat: tri-um-, — V. triumfa. ’ffHytnpĂ'rtSiR. -OARE adj. 1. Care triumfă (1): biruiVor.îftvingătpr, victorios. Cf. şăineanu', d.u.,cade, sî^işan, ¿., D.i, DM, M. d. enc.,dex. + (Substantivat, m^Comandaiit militar roman care a repurtat o mare vicţitţie şi a fost sărbătorit cu triumf (1). Biruitorul se pbţurlă pe una şi singură stradă ... ca un triumfător ropiqrţ. njbgruzzi, s. i, 330, cf. costinescu, şăineanu, p. u., CA.PE. 2. Care ţiţiumfă (2). Cum putu dar să învingă atîtea greutăţi şi să iasă triumfător? filimon, o. i, 123. Cu cită pu.curic de copil tnutpfăţor spunea ea ... isprava aqeasfaB,\vLA»UŢĂ, d. 150. Clasele triumfătoare, în folosul cărora a, venit noua stare de lucruri, ghf.eea, ST; CR. III, 26j Cf, DpRF, BARCIAN^J, ALEXI, W,, ŞĂINEANU, D„ V,, CABS,; Yoi ieşi triumfător, în alegeri, tiţulescu, d. 416. Comisia telegrafie triumfătoare Ministerului. brăeşcu, y. 68, Biserica creştină ■ • • şe ridica triumfătoare pe ruinele ţivilizajiei antice, blaga; z. 67. întinde triumfător receptpxul lui Ţomă- H- ţ-oviNEscu, t. 388. <0> F.i'g-t Domnul zilii-ntr-a sa şlatiă, apuiţid. strălucitor, Şe.cobQară cu încetul,din earu-i triumfător, heliape, o. i, 96. Lumina aceea tainică /e întindea ca o pînză de foc străpezţe,ysus, pe pfilta ceresţs.că, inaintînd din ce în ce mai triumfătoare, biujor, s. $7, E acolo anume ca să scoată îţii evidenţă tinereţea şi frumuseţea triumfătoare a fiicei 'sole. ibrăileanu, a. 34. Stnt zile.ţn care umbrele rnafi ale cetăţilor încep să ş.e desprindă ... şi pornesc întrro fantastică $i triumfătoare călătorie. BQGZA, c.: o. 10. lat. t riii in p li a t o r. TRIUMVÎR s. m. 1; Fiecare: dintre cei trei membr aiUnUi triumvirat (1). Cf. drlu, costinescu, ddrf BARCÎANU, ALEXI, ŞĂINEANU, D. U., CAPE, SCRIBAN, d., dl, dnV Brutus A . se pregătea de luptă împotriva triumvirilor.- h. daicoviciu, d. 119, ct m, p. enc., dex. ________________ *ltf Pf e x ti Fiecare dintre persoanele care formează un $fup de trei. Alesesem dintre noi trei şefi, triumviri. brăescu, a. 139. - — Proiiuiiţat: ’trt-um-. — Pl.: triumviri. — Din *lat. triuiniir, fr. triumvir. ' i, ŢRIIJMVIRÂT s. n. 1. Formă de conducere politică instituită in %ma antică, la mijlocul' secolului I t.e.n., in perioada ‘‘lUptei pentru putere; formă de conducere politÎcfr’rtprezentîrtd’âTiariţa a trei condu-căţcjri ppliţjşi^i militari; futMJţia de triumvir (1). Au tjjşgput triumviratul ('cişş.pre carele am voţţtii la anul 1581) în Ardeal, avif.t-au fieştecarele dintre acei trei bărbaţi cîte 200 de florinţi pe lună. şincai, hr. ii, 237/10, cf. PRLU, STAMATI, P., COS INESCU, BARCÎANU, I ŞĂINEANU D. u., cade, scriban, d., dl, dn2, m. d. enc., pex. .2. P. e x t. Grup de trei persoane legate prin interese comune. O bandă de trei hoţi vestiţi domina Moldova; ... acel triumvirat prăda ţara. ruşso, ş. 176. Această relaţie şe dă nu în parte de la fiecare, ci în numele triumviratului ales de d-voastră. ghica, a, 801, cf. cape. — Pl.: triumvirate. — Din lat. triumvlratus, fr. triumvirat. TRIUNGIIEREÂSĂ adj. (Neobişnuit) Triunghiulară. Partea despre nord ... numită delta pentru triunghe-reasa figură, săulescu, hr. i, 1/16. » — Pronunţat: tri-un-, — Pl.: triungherese. — De la triunghi. TRIÎÎNGUI s. n. 1. Poligon alcătuit din trei laturi care se întîlnesc cite două, formind trei unghiuri interne; (învechit) triaiiglii (lj, trigon (1), triiater. Cf. GEOMETRIA, A. M. 16r/Í0, ASACHI, G. 31v/22, TEM. gheom.ii, 3r/8, 24r/17, lăzăr, t. 47v/l,69r/15, drlu, gonv. GEOM. 68/3, NEGULICI, TRIGON. DR. 23/1, STAMATI, D., polizu, costinescu, DDRF. Cel mai simplu dintre poligoane este figura mărginită prin trei laturi numită triunghi, melik, g. 10, cf. bArcianu, alexi, w. Cocori ■.. fumurii privesc în zare, căutînd parcă Ó lăture dé triunghi, anghel, pr. 113, cf. şăIneanît, p. u., cade, scriban, d. Descoperim inevitabil figurile lui Euclid: patratul, oblongul, cercul, triunghiul, blaga, z. 66. Un pentagon, un triunghi şi un cerc abia se mai zăreau în rana pietrei bătrîne. barbu, princ. 125. O F i g. ,,0 scrisoare pierdută“ a devenit în interpretaré burgheză ... O poveste a eternului triunghi. contemp. 1949, nr. 15, 4/2. <0> Triunghi,dreptunghi v. dreptunghi. Triunghi isoscel v. isoscel. Triunghi obtuzunghi v. obtuzunghi. Triunghi scalen v. scalen. Loc. adj. în triunghi>= triunghiular (1). Numai ó poartă închisă n-au putut-o trece niciodată. Deasupra ei, in triunghi, era un ochi de foc. eminescu, n. 68. Bobinele şînţ orînduite una după alta, formînd un circuit închis. Acest, fel de montaj şe numeşte în triunghi, orbonaş, mec. 130. V ’ 2. Obiect, figură, desen etc. avlnd forma unui triunghi. (I). Cocoarele mă salută din înaltul cerului, trecînd în mari triunghiuri călătoare, alecsandri, s. 151. Triunghiul de cocori Se-ntregeşte tot în zbor. minu-lescu, VjŞrs. 311. Pieptul c-run triunghi brun sub gît. cazimir, gr. 31. Un triunghi dinţat 4e corbi, klopşţock, f. 145. în zare cine-nscrie ai berzelor triunghi? pillat, ; P. 83. ;. 3. (Muz.; învechit) Trianglu (2). Cu mirare vede cineva ... negrii automaţi Qîntînd eu timbale, octavine şi triunghiuri, cr (1829), 237V27, ef. scriban, -d., dl, pm, dex. — Pronunţat: hirunghi. — Pl.: triunghiuri. — Şi: (învechit) treiAnghi s. n. tem. geom. ii, 3r/7. — Din lat. triangulum, fr. triangle, it. triangolo (după unghi). ■ TRIUNGHIÁT, -Ă adj. (învechit, rar) Triunghiular. De formă rotundă, ovală, triuiighiată, păţrdtă. bariţîu, p. a. iii, 133. ' — Pronunţat: tri-un-ghi-at, — Pl.: triunghiaţi, -te, — De la triunghi. 1 TRIÚNGHÍC, -Ă adj. (Rar) Triunghiular. ítépedé-i înfinsă în Spate lancea cu aşă putere, că ascuţitul triun-ghic îi ieşi pe dinaintea pieptului, asachi, s. l. ii, 67. — Pronunţat: tri-un-,. — Pl.: triunghici, -ce. — Triunghi + suf. -ic. THIUiVGHICÉSC, -EASCĂ adj, (Învechit, rar) Triunghiular. Prizmă triunghicească. asachi, g. 83t/7. — Pronunţat: tri-un-, Pl.: triunghiceşti. — Triunghi + suf. - (i jcesc. 7550 TRIUNGHIULAR - 6Sâ — TRIVIALIZAT TRIli¡VGHIULAr, -Ă adj. In forma de triunghi (1)5 trigonal, (rar) triunghic, (învechit) triangular, trigonicesc, triunghiat, triunghicesc, triunghiurat, (neobişnuit) triunghereasă. Cf. egt 57r, poenaru, g, 207, id. e. a. 320, asachi, e. i, 295. Forma lui ... este cilindrică în jos şi triunghiulară în sus. kretzulescu, a. 320/23, cf. negulici. Din cauza formelor sale triunghiulare. barasgh, m. ii, 129/27, cf. fis. 41, 141. Era ... o piaţă triunghiulară din care îşi luau începutul trei uliţe, filimon, o. i, 145. Clădirea se înălţase în văzduhuri triunghiulară, ca un bot de navă. c. petrescu, s. 5, cf. cade. Pescarii mai ridică Pe luntre pînza lor triunghiulară, pillat, p. 187. Magazia de scînduri, cu o gaură triunghiulară în mijlocul ei. arghezi, s. xi, 159. Pe figura lui triunghiulară fîlfîi o expresie suspectă şi vicleană, vinea, l. i, 376. O F i g. Aceste lucruri pătrate nu pot să intre în capul şi-n inima cea triunghiulară şi îngustă a ciocoiului, filimon, o. i, 96. <$> (Adverbial) Îşi curăţi unghiile cu un colţ de hîrtie îndoit triunghiular, c. petrescu, î. ii-, 148. .+ (Despre corpuri geometrice) Care are la bază un triunghi (învechit) Şcoală trivială = şcoală elementară pentru tot poporul. Cf- petrovici, p. 127/15. 2. De prost gust, vulgar, grosolan. Către cei mai mici [era] bun şi amabil, fără a întrebuinţa acea popularitate trivială., filimon, o. i, 200. S-ar cere ... un fel de, dacă pot întrebuinţa acest cuvînt trivial, -Un fel de economie a sensibilităţii, caragiale, o. vi, 459. Eminescu înalţă rimele poeziei ... peste acea formă obicinuită şi adeseori neîngrijită care a dai alîlor poezii ... un aer aproape trivial, maiorescu, cr. ii, 314. Scrisorile sale. atît de iubitoare au ceva trivial; glumă lui e greoaie. GHEREA, ST. CR. I, 15, cf. şXlNEANU, D. U;, CADE, SEBAS-tian, t. 74. Aruncă o privire de definitivă scirbă papagalului în care vedea icoana Bucureştiului copleşit de lux, strident şi triviţil. teodoreanu, m. ii, 21. Călătorul pleffcă deprimat, chemat prea repede din visul său la o realitate trivială, ralea, o. 86. Oricît l-au acuzat duşmanii săi, Aristofan nu devine niciodată trivial, v. rom. septembrie 1954, 211. O (Substantivat, n.) Lumea sa artistică este plămădită din suav şi trivial, din ură şi beatitudine de heruvim, constantinescu, s. i, 63. 3. (Mai ales despre vorbire, cuvinte etc.) Obscen, indecent, scabros. Nu sufăr vorbe triviale .. . ; burlescul nicidecum, heliade, o. ii, 157. Glumele nesărate şi triviale pe care le aud . . . or să mă facă într-o zi să-mi ies din minţi şi să iau cîmpii. vlahuţă, ap. cade. O ploaie de ocări triviale se prăbuşi din gura ei. d. zam-firesgu, v. ţ. 95. Izbucni în lungi sudălmi înfiorătoare şi triviale, agîrbiceanu, a. 411. El a trebuit să-i facă să vorbească în felul lor . . ., plăsmuind ... o limbă specială, inestetică, trivială, lovinescu, s. i, 230. Injuria ... în gura lui părea mai trivială. brXescu, a. 116. Expresii triviale sau obscene, iordan, stil. 170. Vor fi omise expresiile triviale, l. rom. 1953, nr. 4, 28. Auzise de atîtea ori ... glume nesărate, triviale, cami-lar, n. i, 155, O voce spartă dădea replici viguroase şi triviale, vinea, l. i, 421. Rosti o înjurătură trivială. preda, r. 105. 0 (Adverbial) Vorbele prietenului pîngăreau brutal, coborau trivial pe pămînt. c. petrescu, î. ii, 102. — Pronunţat: -vi-al. — PI.: triviali, -e. — Din fr. trivial. TRIVIALITATE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este trivial (1), comun, obişnuit, de .rînd, Doctorul ne va ierta trivialitatea rostului nostru, man. sănăt. 192/17. A scoate pe oameni din lîncezeala, din trivialitatea vieţii de toate zilele, brătescu-voineşti, ap. cade: 2. Însuşirea a ceea ce este trivial (2); vulgaritate, lipsă de gust. Trivialitatea acestei mizerii o ofensa. c. petrescu, î. ii, 43. Îşi puse în gînd să facă astfel, încît să nu depindă de nimeni, să nu fie silit să sufere trivialitatea nimănui, călinescu, e. o. ii, 45. A fost nevoit să asculte ... spectacolul cu balerine, cor şi orchestră, de o mare trivialitate, vinjşa, l. i, 79. N-a avut parte decît de meschinărie si trivialitate, h. lovinescu, t. 271. 3. însuşirea a ceea ce este trivial (3); lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte); necuviinţă, neruşinare, obscenitate; (concretizat)faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. Au învăţat-o ... a rosti unele cuvinte create de dîn-şii., care poartă semnele trivialităţii celei mai revoltante. alecsandri, ap. cade, cf. costinescu, şăineanu, d.u. E vehemenţă de ion, fără a cădea, de altfel, în trivialitate. lovinescu, s. i, 256. A debita trivialităţi, scriban, d. Izbucniri brutale, lotuşi fără trivialităţi, nu-şi permitea decît în cea mai strictă intimitate a casei, cXli-nescu, b. i. 89. El nu cunoaşte trivialitatea invectivei, aşa de răspîndită la gazetarii de după război, ralea, s. t. iii, 217. Scrisorile ... erau adevărate romane, pline de picanterii, de trivialităţi, beniuc, m. c. i, 372. — Pronunţat: -vi-a-. — PI.: trivialităţi. — Din fr. trivialiti. TRIVIALIZA vb. I. Refl. (Rar) A deveni sau a părea trivial (2); a se vulgariza, a se degrada. Tot ce se realizează se împuţinează şi se trivializează. ibrXi-leanu, a. 175.Gluma ei se trivializase în rîsetele unei clase de băieţi, teodoreanu,, m. ii,, 34. 4 T r,a n z. f a c t. A face ca un. lucru, un fapt etc. să devină sau să pară trivial ,(2). I-a trivializat vorba, scriban, d., cf. DN2, DEX. — Pronunţat: -vi-a-, — Prez. ind.: trivializez. — Din fr. trivialiser. TRIVIALIZARE s. f. Acţiunea de a (s,e) trivializa (2); vulgarizare, degradare. Acest procedeu de trivializare a nivelului superior de artă se găseşte şi în compoziţia programelor de concerte simfonice, ralea, o. 81, cf. DEX. — Pronunţat: -vi-a-, — PI.: trivializări. — V. trivializa. TRIVIALIZAT, -Ă adj. Care este vulgarizat, degradat. Se crede că un copil nu poate să înţeleagă decît într-o biată formă topită, spălăcită, vulgarizată şi trivializată povestea de vitejie şi de cîrmuire grea. iorga. 17 - c. 263 39 7562 il’IWlUM ; — 630 — TRÎMBĂ e. a. i, 10. <0> (Prin analogie) Ne aflăm în faţa unei femei ,cu proeminenţele feţţi trivializate. cXlinescu, ■S- 31.7, Pronunţaţi.-.vi-ar. — PI.: trivializaţi, -te. ■' V. trivializa. ŢRtVIUM s. n. Primul ciclu de învăţămint în şcolile medievale şi umaniste, care cuprindea gramatica, retorica şi dialectica. Cf. barcianu, alexi, -w., enc. ROM., şXlNEANU, D. U., CADE, SGRIBAN, D., DN2, M. D. ENC-, DEX. -- — Pronunţat: -vi-um. — Din lat. trivium. TRIVOGĂ s. f. (învechit) Alarmă dată prin sunete de toM- Trivoga chema la arme gvardia naţională. GARAGIALE, O. III, 126, Cf. ALEXI, W., şXlNEANU, D. U., cade, scriban,. D. <0> F i g. De-aici va răsuna trivoga Deşteptătoarelor'cuvinte. vlahuţX, ap. cade. <0 E x p r. A bate trivoga = a da alarma. (F i g.) De-aş putea c-un melesteu Să-i măsor în lung şi-n lat Şi trivoga-n ei să bat. ALECSANDRI, T. 552. — PI.: trivogi. —• Din rus) Tpeiiora. . - TRIV0I,0!V s. n. (învechit) Prima încăpere la intrarea Inti'TO biserică, intrară în besearica svînt[xi]lui la locul ce şă cheamă trivolon, la intratul în argea. i)o,soktki , v, ‘ ş. octombrie 88r/9. Mergea să între în besearica sfînlului şi cînd fură la locul ce să chiamă JrivQlorţ, de unde să Jnceape. ă intra în besearică ..., ziseră slugii, mineiul (177(j), 161V2/37. — Accentul necunoscut. — PI.: ? -- Etimologia necunoscută. TRIVtjN s. m. v. tribun. TRIZ AH AR ÎD s. f. Nume dat unor substanţe organice din clasa hidraţilor de carbon, care au molecula .alcătuită din trei resturi de monozaharid. Cf. MACAROVICI, CH. 559, DC, M. D. ENC., DEX. — PI.: trîzahafide: — Din fr. ţris^ccharide. TRIZliCE num. card. v. treizeci. TRIZÎGI num, card. v. treizeci. TRÎBI.Î vb. IV v. trebui. ’rRÎCNEA s. f. v. stricnea. TRÎCXEÂlJv s. f. (Regional) Tresărire din somn (Livezile — Turnu Severin). Cf. lexic reg. 57. < — PI.: trîcAeli..' . . . • — TrîfcnP + suf. -eală. TRÎCIîÎi yb. IV. 'Intranz. (Ban., Qlt., sud-vestul Transilv.^A tresări de frică, de bucurie etc. Cf. ddrf, GiâtfŢte, "k m., alexi, w., h ¿viii 317. Auzind, trîcni niţel înapoi, Har iute se reculese. cX^tanX, p. b. ii, 5. Mergea murgu cît mergea Şi odată că-mi trăcnea, Voinic în'frîu niî-l strîngea. alexici, l. p. 115, Am trîcnit diiţ somn cînd ai venit, boceanu, gl. Murguţul tău să trămnească, Pe tine să te trînteăscă. densusianu, ţ..H. S92, cf. novacoviciu, c. b. I, 21, alrm l/i h 138/1, LEXIC REG. 57, ib, II, Ş7. — Prez. ind.: trîcnesc. — Şi: trlgni (gXmulescu, e. s. 197), trăcni, trăgni (gXmulescu, e. s. 197), trecni (gheţie, r. m., alexi, w.), trlmni (.gXmulescu, , e. ş. 197, lexic reg. 47), trămni, trugni (gl. olt.), '»tlrni (ai.h -sn v h- 1 459/27, 310) vb. IV. ’— Diri scr. trgnuţi (se). TRÎCNP vb. IV v. stricni. TRÎCNÎT, -Ă adj. (Regional; jw tspr.) -Trîcnit la cap = ţicnit, smintit, porţile de fier, . 349. , ' i — PI.: trîcniţi, -te. — V. tricnll. TRÎFNÎ vb. IV. Refl. (Regional; despre fructe) A se strica, a se altera (Hănţeşti — ■ Suceava). Cf. i. cr. iv, 158. S-au trîfnit cireşele, adică au stat prea mult la soare. ib. Prez. ind. pers. 3: trifneşte. — Cf. trohni. TRÎF0I subst. v. trifoi. TRIGLĂ s. f. v. traglă. TRÎGNÎ vb. IV v. trîcni1. TRÎI num. card., s. m. v. trei1. / TRIILEA num. ord. v.’ treilea. TRIISPREZECE num. card. v,. treisprezece. TRIJNIC s. n. v. truşnic. , TRÎMBĂCI s. m. (învechit) Trîmbiţaş, :4u .¿.rţmis trîmbacii, de au zis de întorsu oştii. n. costin, l.’ 598. Anton Neamţul, trîmbaciul domnesc (£ţ. 1748). iorga, s. d. i—ii, 106. Lei 6 de la 2 trîmbaci, de la ,2 dobo-şari, ... de la fluieraş (a. 1776). uricAriul, xix, 320. Trămbaci, doboş, curălar .(a. 1784). iorga, s.‘ -fi.1 vi, 186, cf. ddrf, jahreşber. v, 339,, tdrg, cs\nE. — PI.: trîmbaci. — Din pol. trţbacz. TRÎMBĂ s. f. I. 1. (învechit) Trîijibiţă (I 1). Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D., JAHREŞBER. V, 229. 2. (De obicei urmat de determinări care araţă felul, introduse prin prep. „de“) Bucată mare de pînză sau de stofă, făcută de -obicei¡sul. V. val, v.:ă 1 ă-teu c. Cf. anon. car. Sporul acestor roabe era într-o mulţime de trîmbe de pînză, de chilimuri şi de scoarţe, gorjan, h. ii, 164/9, cf. costinescu. Oftînd ... după trîmbele de borangic neţesute, odobescu, s. i, 95. Începu . . . să scoată bucată cu bucată velinţele, cătrVAţkl’e, tâlfiţele, trîmbele de pînză. slavici, n. 1/91. Unei ţigănci ' dase trîmbă de două cămeşi, delavrancea, ap. cade. Cu ochii rătăciţi pe lanurile tăiate felii-felii ca nişte trîmbe de pînză. vlahuţX, n. 23, cf. marian, î. 432. ' Trîmbele de pînză şi .vigurile de cioareci se ţin în lăzi sau. ,dulapuri. LiuBA —' iâna, m. 120. Deasupra, ceiiil’âtbăăirea neclintit ca o uriaşă trîmbă de ihătaie nouă. sandu--alpea, u. p. 20, cf. p^mfile, ţ, c. '282, cade. Duce în braţ# o trîmbă de pîriză. peticX, o. 227, cf. dr. iv, 305, 350. Zece băniţi de mei, o şiifjă de trîmbe de pîiizfi. stanqiu, c. 1. 79. ci. sgrjşan, "b. Trîmbele di cînepă şi de in, făcute suluri jî adunate în‘dulap ... h-(tvepu în anul acela preţ. AitâHEZi, ş. Vii, 188'. A 'ăăl vfeo două trîmbe de pînză cu bordrigic. camîl petreşcîj, o. 1, 597, cf. cv 1953, nr. '5' 26, l’. rom. 1965, nr, 1, 72, cl 1968, 416, h xviii 144, 269, 315. JDepănînd ca-ierele,- 'Desfăcînd tot trîmbele Şi plîngînd dragostiie. teodorescu, p. p. 573, cfv şez. vii, 189, rXdulesgu-codin, î. 189, viciu, gl., graiul, i, 368, gr. bXn., CIAUŞANU, GL., ALRM SN I h 316, GL. C)LT., ZANNE, P. iii, 412. 3. Vîrtej (sau val) de apă, de praf, de ninsoare etc. V. trombă1. Văz jos turtită albind!o frîmbă învăluită, O bleaznă mare-nsiis se ridică, i. vXcXrescul, p. 332. Uneori trîmbele de apă se ridi'cău deasupra cheiului şi porneau în stropi reci, lovindu-l în faţă, d'cnX-reanu, n. 65. Toată lumea se reduqea ¡la doi paşi în juru,l lui, din cauza întunericului şi ,a pînzei de apă ce se desfăşura ca dintr-o trîmbă. ardeleanu, v, p. 13 7585 trîmbi — 631 — TRlMBIŢA 143. Deasupra răsăritului se îngrămădeau trîmbele negre de fum. rebreanu, r. ii, 108. De pe întinsul foşnitor al păpurişului năvăli o trîmbă de vînt . . . rece. cazaban, v. 161. Pluteşte-n trîmbe albe peste cîmpuri de bătaie Fumul sîngelui şi-al morţii, Fumul gurilor de tun. topîrceanu, o. i, 174. Rîd de-a mării trîmbă. lesnea, i. 44. Trîmbi sălbatice de ape speriate tîşniră din iezerul cutremurat din ţîţîni. voiculescu, p. ii, 297. O săniuţă uşurică, cu toată împotrivirea vînlului ş-a trîmbeior de viscol, mă purta pe drumul fatalităţii. sadoveanu, o. vii, 169, cf. scriban, d. Norul negru îşi descărcă trîmbele de apă. camil petrescu, o. i, 329.-Şi faţa cerului albastru au potopit-o norii-n trîmbe. stancu, c. 105. Viscolul răvăşeşte zăpadă de pe coamă, ridicînd-o în trîmbe sub cerul plumburiu, contemp. 1955, nr. 438, 3/1. Viforniţa se răsuceşte-n trîmbe In jurul caselor schiloade, strîmbe. v. rom. februarie 1957, 99. O trîmbă de fum s-a răsucit Frîngîndu-se peste acoperişuri. ib. decembrie 1963, 3. (Prin exagerare) De sub Măriile de mistreţ ieşeau scurte trîmbe de aburi. barbu, princ. 208. O F i g. Noaptea . .. învăluie tot, ca într-o trîmbă de întuneric, delavrancea, s. 164. Înaintea ochilor mei, aievea, se desfăşura fermecătoare trîmbă de vedenii, m. i. caragiale, c. 38. + Fi g. Fîşie, dungă. Dintr-o singură fereastră cade-o trîmbă luminoasă Ce-nfăşoară comesenii intr-un nimb strălucitor. .macedonski, o. i, 103. Lungi cărări de văpaie tremură pe trîinba de oţel a Bistriţei, vlahuţă, o. a-418, cf. cade. Printre norii bolbocaţi în văzduh, -la răsărit, o trîmbă de lumină cireşie se zoîrcolea şi se înteţea. rebreanu, nuv. 269. Din cerul plumburiu spîn-zurau nişte trîmbe sure şi . piezişe, galaction, o. 79. 4. Rînd, şir, lanţ; p. e x t. ceată, pilc. Drîmba cea de oşti care era orînduită spre Suceava au cuprins ... (inutul. m. costin, let. j, 293/38. Pă toate drumurile trîmbe de oamini. R. popescu, cm i, 486. încotro se întorcea viteazul, uliţi, uliii făcea printre trîmbele de turci. ispirescu, M. v. 24. Pornisem cu orz o trîmbă de care spre Brăila, sandu-aldea, u. p. 221. Mai aşteptau vreo trîmbă de-ai lor să le treacă-nainte Către duşmani năvălind, murnu, i. 77, cf. cade. îşi porni şi Tomşa trîmbă lui de călăreţi, sadoveanu, o. vii, 12, cf. scriban, d. Ce, regulat merg copiii ca o trîmbă de cocori. h iv 154, cf. zanne, p. iii, 412. O (AdveTbial) Luaţi bătaia sus din piscuri; Veniţi trîmbă cam spre vale. ap. odobescu, s. iii, 88. Copilul nu se dumirea de ce cocorii umblă înşiruiţi trîmbă. ispirescu, l. 287. (Repetat) Seara îi vedeai adunaţi trîmbe, trîmbe pe lîngă focuri, bălcescu, m. v. 541. Se aşezau trîmbe, trîmbe pe toată cîmpia. ispirescu, m. v. 21. Loc. a d v. în trîmbă (sau In trîmbe) -= în linie, în rînd, unul după altul. Erau nişte pomi înalţi .. ■ şi aşezaţi în trîmbă pe drumul pe care mergeam, ispirescu, l. 243, cf. ddrf, scriban, d. Rîndurile .. . veneau în trîmbe vinele şi ajungeau movile de morţi, vissarion, b. 337. II. 1. (învechit) Tăvălug (1). Cf. folizu, cihac, ii, 421, OHEŢIE, R. M., ALEXI, \V. 2. (Regional) Partea de sus, arcuită a jugului (gregorian, cl. 64, h xvii 8, 250, xvm 103); jug (l. costin, gr. băn. ii, 196); bulfeie (alrm sn i h 218/2); tinjelar (1) (alr ii 5 079/812). 3. (Regional; la pl.) Tălpile arcuite ale leagănului. Bătut-ar fi Dumnezeu Trîmbele de la belceu, Care m-am legănat eu. marian, na. 324. 4. (Regional) .parte a plugului. Cf. h v 257; ix 37, xvi 238. + Unealtă de plugărie. Cf. h v 132, 281. — Pl.: trîmbe şi (rar) trîmbi. — Şi: (învechit) drimbă s. f. — Din v. sl. rp*K4. TRÎMB'I Vb. IV. Tranz. (Regional) A face (pinza) sul. Cf. ddrf, cade, scl 1970, 15, 19. Cînepă a arat. A grăp'ăt-o ... A ţesut-o, A nălbit-o, A trîmbit-o, A croit-o. MAT. FOLK. 588, cf. CIAUŞANU, V. 205. — Prez. ind.: trîmbeşc. — V. trîmbă. TRÎMBIC1ÎR s. ui. v. trîmbiţar. TRÎMBICIOÂRĂ s. f. Diminutiv al lui. trlmbiţă. 1. Cf. trâmbiţă (I 1); (regional) trîmbiţuică. Lăutari cu ţambalul şi flaşnete ... şi trîmbicioare şi fluierase şi hîrîilori. caragiale, o. ii, 171. 2. Cf. trlmbiţă (I 2); (regional) trimbitucă. Şi. în loc de crucişoară, îmi puneţi o trîmbicioară. balade, ii, 485. — Pl.: trîmbicioare. ~ Trîmbiţă -f suf. -ioară. TRÎMB1T vb. I v. trlmbiţă. TRÎMBITÂRE s. f. v. trlmbifare. TRÎMBITĂŞ s. m. v. trîmbiţaş. TRÎMBITĂ s.f. v. trîmbiţă. TRÎMBITÎÎCĂ s. f. (Regional) Trîmbicioară (2). Cf. T. papahagi, m. 121. — Pl.: trîmbituci. — Trlmbiţă 4- suf. -uca. TRÎMBIŢĂ vb. I. 1. I n t r a n z. A suna, a cînta din trîmbiţă (I 1). Lucirăţi (trîmbiţaţi c2) în lură noao. psalt. 167, cf. cuv. d. bătr. i, 306. Şi vei trîmbita în eale şi serva aduna cătră mine toată tabăra, biblia (1688), 1002/20. îngerii vor trîmbiţă Şi morţii să vor scula (a. 1784). gcr ii, 141, cf. klein, d. 76, lb. Acuma atîrnă singur de la voinţa lui Ibrahim Paşa ea să irîmbiţe de lovire, gt (1839), 57, cf. polizu, cp 133, costinescu. Arhangheli, trîmbiţaţi prin univers! coşbuc, p. ii, 267, Cf. DDRF, BARCÎANU, JAHRESBEB. V, 339, AXEXI, w., şăineanu, d. u., cade. Cornisiul Horodincă... trîmbiţă frumos, brăescu, a. 172. Era cel mai bătrîn cornist din oastea ţării. începuse a trîmbiţă din tinereţă. sadoveanu, o. vi, 104, cf. scriban, d. Cînd o să trîm-biţeze îngerul, se va desprinde din văzduh o stea. h. lovinescu, t. 163. Am alergai Tot bu.ciumînd Şi trîm-biţînd. marian, v. 103. Zmeul ... a trîmbiţat în patru părţi de lume. bota, p. 82, cf. t. papahagi, m. 80, folc. MOLD. i, 244, zanne, p. iv, 608. Cît a fost mic, in patru trîmbiţi trîmbiţă; după ce-a crescut mai mare, dealurile răsturna, iar cînd a-mbătr'înit în crîşmă cu el juca (Boul), gorovei, c. 29. O F i g. Un cocoş trîmbiţă prelung, departe, topîrceanu o. a. ii, 57. Trîm-biţară cucoşi la poieţile din dosul saraiului. sadoveanu, 0. xiii, 87. Au pornit cocoşii să trîmbtţeze iarăşi, pas, 1. ii, 74. (Glumeţ) îşi scotea din buzunar batista lungă şi începea să trîmbiţeze. agîrbiceanu, :l. t. 359. (Subiectul este „trîmbiţă“) Trîmbiţd şi-a trîmbiţă, Fluieru şi-a fluiera, folc. transilv. i, 329. + F i g. A vocifera. De cum intra, îl Vedeai '■ gesiicu/înd şi-l auzeai irîmbiţînd. teodoreanu, m. u. 32, 2. In tranz, (Popular) A cînţa din bucium. Se auzeau vacile din sat răgind şi văcariul irîmbiţînd din buciumul cel mare de coajă de tei. contemporanul, iii, 776, cf. graiul, i, 452, arh. folk, i, 163, a v 15. Iar cînd ziua se făcea, Şepte clopote trăgea, Şepte popi îl prohodea, Şepte feciori trîmbiţă. balade, iii, 180. (Refl. i m P e r s.) La fiecare porneală a oilor şe trîmbiţă. JUN. lit. xii, 192. 3. T r a n z. F i g. A face ca un lucru să fie cunoscut; a răspîndi (3).. Mai tare decît tunetul ai trîmbiţat cu-vîntul lui. mineiul (1776), llr/26. Unul [poate] faptele viteze de eroi a trîmbiţă. heliade, o. i, 118; Faptele cunoscute ale lui .. ■ trîmbiţău numele lui în toate părţile ţării, bălcescu, ap. cade. Cînd cocoşii trîmbiţară ivirea zorilor, Varlam abia aţipea, ăp. cade. Legătura de rudenie ... îl măgulea în ■. fundul inimii şi o trîmbiţă pe toate drumurile, d. zamfirescu, t. s. 33. Ascultă ciocîrliile departe Cum irîmbiţează imnul biruinţei! iosif, v. 159, cf. şăineanu, d. u., cade. Inamicii noştri trîmbiţează pretutindeni toate infamiile şi toate mişeliile pe’ socoteala noastră, sadoveanu, o. xix, 89, cf. scriban, d. Are să trîmbiţeze o nouă minune, voiculescu, p. i, 182. Dar ceea ce sc 7594 irfi'ÎMSiŢAR — 632 TBlMfclŢ putea spune într-uri'■ ăct secret nu se putea trimbiţa întrro proclamaţie, oţetea, t. v, 182. Primele încercări ale iiMi cdcoşâ di a trimbiţa revărsatul zorilor, vinea, 1, 69, cf. z*anne, p. iv, 668. Refl. pas. Se trîm-biţa de cu ăoaple peste toată ţara adunarea celor de virste neluptătoare', v. rom. ianuarie 1970, 9. — Prez. ind.î trtmbifez,' pers. 3 şi (regional) trîm-biţă; dâiîjunct. $iî (învechit)' să trîmbife. — Şi: (învechit, rar) trimbiţă (alecsandri, t. 1664), (învechit şi regional) trlmbitâ (t. pap ah agi, m. 80) vb. I. — V. trimbiţă. TRÎMBIŢAR s. m. I. (învechit şi popular) Trîm-biţaş. Au mers ... dirţ .conac în conac, ţoţ cu surle şi cu doabe, încă şi cu trtmbiceri leşeşti, n. costin, let. ii, 56/27. Au pus un trimbiccr al lui dînd veste din trîm-biţă c-au murit craiul franţozesc. neculce, l. 319. Ştefan . ■ ., întîmpinînd ;un trîmbiţariu, îi porunceşte să,buciume pentru o nouă luptă, ar (1829), 242/.18. Servind ca trîmbiţar împotriva tătarilor, codru-drăgu-şanu, c. 84, cf. alexi, w., cl 1969, 294, 302. La nuntă că-mi trimitea . .. Lăutari şi trîmbiceri. mat. folk. 57. Dracii ... erau zece tîmbriţari. o. bîrlea, a. p. 1..)559. ■§>. F i g. Celuia ,jce înţelege, ţînţaru-i e trîmbiţar; Iar celui ce^nu-nţelege, tobe, surle-s în zadar. . PANNj- P. V. II, 14/9. ./II. (Bot,; .regional) Catalpă (Catalpa bignoniqides). borza, d, 42. — PI.: trîmbiţări. — Şi: (învechit şi popular) trîm-bicer, (învechit) trimbicir, trlmbiţâriu, (regional) tîm-brijârs.m. ! -• Trinibijă + suf. -ar. TRÎMBIŢARE s. f. Acţiunea de a trimbiţa. : 1. Gf. trimbiţa" (1); sunet produs de trîmbiţă «)• Cf. ggr i, 233/27, marcovici, d. 435/12, polizu, gostinescu, ddrf. De departe răzbăteau trîmbiţări slabe, pierdute, sadoveanu, o. vii, 32. O F i g. Cobăile ... au umplut îndată',agrada cu piuit, cotcodăcit, măcăit, gîgîit, şcuturări'de aripi şi trîmbiţări de cocoş. c. petrescu, r. dr. 49. Trîmbiţarea cucoşilar domestici, teodoreanu, m. 11..65. In tăcerea odăii, răzbătură trîmbiţările cucoşilor de-afară. sadoveanu, o. x, 66. Vînturile ... veniră ... cu şuiere de bice cît lumea şi cu trîmbiţări de apoi. [ar-GHEZI, Ş. VU , 185. 2.'. F i g. Gf. trîmbiţă (3). Trombiţările d-lui P. asupra literaturii române ... sînt fapte lăudabile, maio-rescu, cr. i, 278. PI.: trîmbiţări. — Şi: (învechit) trlmbităre (gcr i, 233/27), (învechit, rar) trombiţăre s. f. -r- V. trîmbiţă. , TRÎ^IBIŢAijUJ s. m. v. trîmbiţar. TRÎMBIŢÂŞ s. m. (Atestat pentru prima dată în 1509; d1. Ţîogdân, gl. 111) Persoană care cîntă din trîm-bîţă (I"l); gornist,' trompetist, (învechit şi popular) trîmbiţar' (I), (învechit) trimbaci. Văzu trîmbiţaşii şi ifăroduf •gîikeoind. n. ‘ test. (1648), 12r/10. La curte au gătit 3 tUnuri să le dea cînd va şădea în scaun şi Stlrlari, trîinbitaşii domneşti şi turceşti, ist. ţ. r. 7, cf. i.ex. MarSÎ '249. Crăciun chehaia ..., trămbiţaş leşesc (a. 1715). iorga, s. d. vi, 97. Intîi să aduc telegarii ..., ■după' dînşii trîmbiţaşii domneşti, gheorgachi, let. iii, 317/8,cf. i.i!. L-alaiul său înainte cinci inşi trimbiţaşi avea;', Gu trimbiţe şupţirele. pann, e. ii, 25/7. Poartă haine - îrifirate De-i şi simplu trumbiţaş. negruzzi, s. ii, 75, cf. .polizu. Aş fi bun de trimbiţaş. alecsandri, t. 916i cf. gostinescu. Acolo sînt şi harpiste, şi trîm-bifaşi, şi [toboşari, odobescu, s. iii, 111. După dînsele veneai} toboşarii şi trîmbiţaşii. ispirescu, m. v. 42, cf. DDRFij ¡BARCIANU, AEEXI, W., TIM. P0P0VICI, D. M.,şXl- neaNU, d, u., cade. Patru trîmbiţaşi ies din palat, cîntînd. eftimiu, î. 9. Trîmbiţaşii au sunat războiul. sadoveanu, o. xi, .23, cf, scrib an, d., jarnîk — BÎB-SEANU, D; 641, marian, î. 118. Trimbjitaş cu trîmb<)ita. t. pap ah agi, m. 34. ^ (Astăzi rar) Persoană care anunţă prin sunet de trîmbiţă locuitorilor de la sate ştiri de interes genefal. Satul are un trîmbiţaş. contemp.1950, nr. 183, 4/2. — PI.: trimbiţaşi. — Şi: (învechit) trimbiţăş, trum-biţăş, (învechit şi regional) trîmbităş s. m. — Trîmbiţă + suf. -aş. TRÎMBIŢÂT1 s.n. Faptul de a trîmbiţă (1); sunetul produs de trîmhiţă (I 1). (F i g.) Strigătul lui răsună ca un trîmbiţat de cocoş. v. rom. aprilie 1.956, 61. — V. trimbiţa. TRÎMBIŢÂT2, -Ă adj. (Despre cuvinte) Rostit ,cu emfază. îşi propune să arate noua atitudine faţă de carte. Aceasta trebuie să reiasă din fapte, nu din cuvinte ţrîmbiţate. contemp. 1950, nr. 179, 7/1. O-,(Adverbial) Care eşti aici, Petrescu? — strigă trîmbiţat. ga-lan, z. r. 358. + (Regional) însoţit de sunete de.trlm-biţă. Astfel, dar, nu se cuvine Să venim aici la line, Cu oşti mari nenumărate, Cu alaiuri trîmbiţate. teodo-rescu, p. p. 114. — PI.: trîmbiţaţi, -te. — V. trimbiţa. TRÎMBIŢĂ s.f. I. 1. Trompetă (1), goarnă; (învechit) trîmbă (I 1), (regional) trubă, trupcă. Sui Zeul In strigări, Domnul In glasul bucirelor (de trlmbită d). psalt. 90. Trimbiţa vă da glas şl morţii se vor scula (a. 1569-1575). gcr i, *14/28, cf. po 242/23. Cu trîmbiţe dînd semn de război (a. 1625). gcr i, 71/18. S-au arătat ... cü glasuri înfricoşate a trîmbi-ţelor. cheia În. 96r/4. Va trimite pre îngerii săi cu trîmbiţe şi cu glas mare. n. ţest. (1648), 3,2r/14. Au început a da seamne de război cu trîmbiţe, cu buciume şi dobe (a. 1650—1675). gcr i, 192¡2, cf. m. costin, o. 320. Trîmbiţe să răsune la urechile tuturor, biblia (1688), [prefaţă] 3/18. Audzîră trîmbiţe'şi veniră, po-softei, v. s. noiembrie 105r/29. Cu buciumele, dobele şi trîmbiţele ceale mai de nainţe ... în lîmpinare îi ieşi. cantemir, ist. 72. Cu trîmbiţe ... şi cu tot fealiul de pombă intrînd în sat. r. greceantj, ap. gcr i, 334/ 35. Are dobe şi trîmbiţe şi se dă ştire oştenilor, axinte uricaridl, let. ii, 159/19, cf. lex. marş. 249. înce-pînd ... fluierul şi trimbiţa o cîntare de praznec (a. 1773). gcr ii, 88/32. Alexandru ieşi din pădure şi deteră în trîmbiţă şi în tîmpene şi-i loviră, alexandria (1794), 59/12. Dară iată că sună tobele, iată că cu bătaie de veselie răsună trîmbiţele. molnar, .ret. 32/18. Semnul cel prin trîmbiţă era gala ca să se dea, cînd fără veste să auzi un glas. beldiman, n. p. i, 99/22, cf. lb. Glasul răsunător ... a organelor se ridica în. văzduh şi vuia ca o trimbiţă. dacia lit. 258/23. Veniţi acum, sorioare,... Trumbeţa-i răsunătoare De voiţi a auzi. negruzzi, s. ii, 76, cf. polizu, costinescu. .Trîmbiţă răsună sus pe coasta verde, bolintineanu, o. 44, of. lm. Arie ..., din cele care se cîntă vesel,pe trîmbiţă de vînătoare. odobescu, s. iii, 94. Trimbiţa ... a sunat, semn ca să ştie orăşenii că s-a început ziua. contemporanul, iii, 658. Trîmbiţă dădea semnalul de alarmă. vlahuţă, o. a. i, 149. Ö trîmbiţă şi un steag nou îşi desfăşoară culele, ionescu-riön, s. 265, cf. ddrf, prfi-lippide, p. 153, barcianü. Iar cînd alaiul s-a oprit ..., A prins să sune sunet viu De treasc,:de trîmbiţi şi de chiu. coşbuc, b. 20, cf. tim. popoVici, d:m., dhlr i, 260, 269. Ce de jucării! Trîmbiţe, tobe, păpuşi I bră-tescu-voineşti, î. 22. O instrumentaţie bizară din concertul căreia nu lipsea nici piculină, nici oboiul, nici trîmbiţă. hogaş, m. n. 86, cf. cade. Văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trîmbiţei. rebbeanu, r. ii, 254. Vestea ... se răspîndise ca sunetul trîmbi-ţelor de mobilizare, teodoreanu, m. ii, 100, cf. ro-setti, l. r. iii, 93. Cînd s-a-ncleşla la luptă ¡cu crivăţul năvalnic, Să-i sune mii de trîmbiţi, ca-n ziua bătăliei. voiculescu, poezii, i, 44. Auzii şi strigătul unei găini, ca o trîmbiţă prelungă şi sonoră, sadoveanu, o. ix, 206, cf. scriban, d. Vrea Să făurească un belciug şi ar trebui să strice o trîmbiţă sau un chivot, arghezi, s. vii, 7. La cîntecul de.trîmbiţi, unul fără zăbavă Por- 7601 TRÎMBIŢĂTOR — 633— TRÎND1 neşte la război. cXlinescu, l. l. 180. Oltul cîntă ca o trlmbiţă. bogza, c. o. 124. Scrieri din veacul al XVIII-lea pomenesc numele multor instrumente muzicale . . . vjrle Ifmnpne tambure, trimbiţe. ALEXANDRU, I. M. 13. Şi-d cumpărat o cutie de lemn în care era înşurubată o trlmbiţă lurcgă. T- popovici, se. 125. Muzica palatului . ., sună din trimbiţe. barbu, princ. 119. Cu trimbiţe au sunat,'Mare oaste au adunat, pop., ap. OCR [I, 311, cf. JARNÎK — BÎRSEANU, D. 320, MÎNDRESGU, l. p. 202. Suflă înir-o trlmbiţă şi adună toate fiinţele şi făpturile sale. cXtanX, p. b- 11, cî- Ţ- pAPAHAGi, m. 34. Vin din pahar bînd, In trîmbifi zictnd. balade, i, 433. Că mi-o făcut guriţa: Răsună ca trtmbiţa, Să m-audă bădiţa, folc. transilv. ii, 82. Pe deal nechează, Pe vale urează (Trîmbiţa). gorOVEi, c. 368. <0 F i g- I se părea un fel gol de a suna in trîmbiţele actualităţii. cXlinescu, c. o. 236. într-o curte adormită, un cocoş vui din aripi şi sfîşie negurile cu trîmbiţa. vinea, l. i, Ş14- Făptura nu sunase din trîmbifi de cratere, Nu fulgerase încă, în noaptea ta, căvîntul. i. barbu, j. s. 4. <0>Compuse: trîmMUi-eiolianului = numele unei mici plante erbacee, cu flori albastre în formă de clopoţei (Gentiana ciliata). Cf. panţu, pl.; trim-biţa-muşehiului = numele unui lichen cu tulpini scurte iii formă de cupă (Cladonia pyxidata). Cf. panţu, pl. ; trîmjjiţa-piticilor = numele unui soi de ciuperci comestibile, (Cţaterellus cornucopioides). borza, d. 193. + (Familiar) Gură (considerată ca organ al vorbirii). Cf. BUL. FIL. IV, 124. 2. (Regional) Bucium (cade, h xviii 228, şez. v, 164, graiul, i, 449, bud, p. p. 20, bîrlea, b. 22, alr i 1 458/136, 266, 335, 341, 350, 355, 363, 388, 554, 610, alr ii 4 321/141. '272, 346, 349, 362, 365, a v 17, 20, 24); surliţă (precup, p. 16, 56, şez. ii, 44); fluier ciobănesc (candrea, ţ. o. 53, alr i 1 469/302, 305). Trlmbiţă este un soi de bucium lung şi drept, făcut din doage de brad. marian, î. 115. Din trîmbiţă sau cimpoi ştiu zice (cînta) numai acei bărbaţi cari au fost ciobani la oi. jun. lit. 21. Şi-n mina mea dreapta Puneţi-m, frăţi, trîmbiţa, Cînd trîmbiţ-a trîmbiţa, Oile toate-or zbieră: bîrlea, b. 22. Fluieru după cura, Trîmbiţa alăturea, arh. folk. i, 175. 3. (învechit, rar; în sintagma) Trîmbiţa lui Eus-iay=trpmpa lui Eustache; Cf. KRETzyLEscu, a. 105/10. 4. (învechit, rar; în sintagma) Trîmbiţa matchii sau trîmbiţa mitrii — oviduct; (învechit, rar) trompeta mătricei. Cf. episcupescu, o. î. 107/18, kretzulescu, a. 3.40/13. II. Arbust agăţător cu flori mari, galben-roşietice, cultivat ca plantă ornamentală (Tecoma radîcans). Cf. panţu, pl., simionescu, fl. 380. — PL: trîmbiţe şi trîmbiţi. — Şi: (învechit, rar) trâmbiţă (alexi, w.), trumbeţă, (învechit şi regional) trlmbită (t. pap aii agi, m. 34), trîmbiţă (şez. ii, 44, alr i 1 458/136, ib. 1 469/302, 305), (regional) trenbiţă (alr sn y h 1 278/157) s. f. — Din v. si. rp*6HHd. — Trlmbită< magh. trom-liita. THÎMBIŢĂTGR, -OARE adj. (Rar) Care trîmbi-ţează (1); (f i g.; despre glas) răsunător, strident. Bună diniineaţa, fătul meu, îmi zise ţu glasul lui trîm-biţător. ap. tdrg........ — Pl.: trîmbiţători, -oare. — Trîmbiţa + suf. - (ă )tor. TRÎMBIŢdl ş. n. Augmentativ a), lui trîmbiţă (I 1); trîmbiţă mare. D-nu căpitan a chitit c-aş fi bun de trimbiţăş şi mi-o dat trimbiţoiu isia, ca să mă diprind a cînta. alecsandrI, t. 916. Trîmbiţoiul cel măre tupea zgomotos aerul în răstimpuri scurte, dese şi răguşite, hogaş, dr. ii, 108, cf. cade, — Pl.: Irîmbiţoaie. — Şi: (învechit, rar) (rimbiţoi s. n. — Trlmbiţă -f suf. -oi. TRÎMBIŢÎUCĂ s. f. (Regional) Trîmbicioară ,(1). Se aude ca la 6 — 8 paşi departe de lăeaşul ei, ca printr-o trîmbiţuică, limpede şi gingaşă ...: lit, tit, tit, sunînd. tomici, c. a. 12, cf. sfc vi, 101, 102. — Pl.: trimbiţuici. — Trlmbiţă + suf. -uică, TRÎMBUÎT, -Ă adj. (Regional) înfăşurat în trîmbă .(I 2), Cf. L. costin, gr. băn. 204. Săbioara-şi (I[)i!ca, învăluită, Trîmbuită, Foarte bine pregătită, balade, i, 360. — Pl.: trîmbuiţi, -te. — De la trimbă. TRÎMBULÎŢĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui trîm-b ă. Cf. ŢDRO. — Pl.: trîmbuliţe. — Trimbă + suî. -uliţă. TRÎMBUR vb. I v. tremura. TRlMNÎ vb. IV v. trîcni1. TRIMNIC s. n. Ţeavă în formă de spirală în care se condensează aburul din alambicul întrebuinţat la distilare. Cf. scriban, d. - — Cf. t r î m b ă. TRÎMT adv. v. tind. TRÎMURĂ vb. I v. tremura. TRÎMURATURĂ s. f. v. tremurâtură. TRÎNC1 s. n. v. trinc. TRÎNC2 s. m. v. trînd1. TRÎNCĂNĂIE s. f. v. trancana. TRÎNCĂNÂLE s. f. pl. v. trancana. TRÎNCHET s. n. v. trinchet. TRÎPiCI1 s. m. pl. v, trînd1. TRÎNCI2 s. m. pl. v. trînd2. TRÎNCOTÎ vb. IV. Intranz. (Prin Transilv.) A trînti1 (diferite obiecte) făcînd zgomot. V- tron. căni. Com. din hereclean — zalXu şi din cuz- DRIOARA — DEJ. — Prez. ind.: trîncolesc. ' ' ■ — Cf. t r a n c1. TRÎND1 s. m. I. 1. (învechit) Hidropizie; (îriVechit) trîndav1. Fu tatăl lu Poplie de miaţă şi de apa trzrt-dului (de vintre n. test. 1648j\BiSLiA 1688, d e trdinare cu sînge b 1938) lîngedu. god. vor. 98/2, cf. scriban, d. 2. (învechit şi popular; mai ales la pl.) Hemoroizi. Umflături, încuieturi, trînji . . ■ şi alte multe . .. boale au vindecat (a. 1692). ggr i, 300/2, cf. ipdiâRAT,:îi0v, însemnare, 4V/1, doftorii, 15v/2. [Leacuri'} p'eiitru trînji (a. 1800). iorga, s. d. xvi, 19. Acel ce pătimeşte de trînzi să obicinuiască ades cafe de săcară ca să beie. manolache draghici , i. 94/10. Să găsesc ... ape minerale, tămăduiotăre a feluri de neputinţe de care pătimesc lăcuitorii, cum: revmatica, trînji. tîmpeanul, g. 7/4, Cf. MAN. SĂNAT. 130/2, COSTINESCU, CiiiAC, II, 422, lm, ddrf, jahreşber. v, 339, n. leon, med. 1'49. Bolnavul de trînji iese cu sînge afară, grigoriu-rigo, m. p. i, 175, cf. bianu, d. s., tdrg, şăineanu, D;/U., bl i, 26, scriban, d., h iv 91, v 423, xiv 67,-113, 439, viciu, gl., pamfile, b. 64, candrea, f. 221, 397, alrm ii/i h 167. 4 (Regional; în forma trîns) Cancer (Grindu — Urziceni). alrm i/i h 173/725. II. (Bot.; la pl.) .1. ¡(Şi în sintagma' buruiună< de trînji, borza, d. 115) Plantă erbacee din familia orhideelor, cu flori galbene, plăcut mirositoare/ (regional) trinjişori, cinbul-pămîntuiui, cuibul-păsării, cuibul- 7621 TRÎND* — 634 — TRÎNJDĂV1 -rîndunicii, cuibuşor, moşnegci (Neoiiia nidus avis). Cf. POLIZU, CONV. UT. XXIII, 1 058, BRANDZA, D. 406, id. FI,. 459, BARCIANU, SĂGHINF.SCU, V. 106, GRECESCU, FL. 549, ALF.XI, W., PANŢU, PL., CADE, DR. XT.136, SIMIONESCU, FL.25, BORZA, D. 115. 2. (Regional) Trînjoaică (Ranuncalus illyricus)-Cf. şăineanu, d. u., scriban, d. 3. (Regional; şi Sn sintagma buruiană dc trînjiţ borza, D. 96) Mama-pădurii (Lathraea squamaria). id. ib. — Pl.: trînji şi (regional) trinzi (alr ii/i mn 58, 4 189/414, 514, 520, 537). — Şi: (regional) trînt (h i 271, ii 83, alr ii/i mn 58, 4 189/705, alrm ii/i h 167/ 705), trinz (bl i, 26, h x 540), (rine (alr ii/i mn 58, 4 189/723), trîns s. ni., trînci (h i 271, iv 110, alr ii/i mn 58, 4 189/728, 762, 769, 836, 876, alrm ii/i h 167), trinşi (un, ddrf, alexi, \v., l. rom. 1959, nr. 3, 67) s. ni. pl. — Din v. sl. TRÎND2 s. m., s. n. J. S. m. (Popular; de obicei la pi.) Larva unei insecte care trăieşte în intestinele cailor sau ale vitelor; boală provocată de această larvă: Cf. marian, ins. 364. Mioza gaslro-inteslinală e produsă de trînji sau oestri. enc. vet. 52, cf. cade, h iii 307, vi 11, 215, x 360, xii 62, 282, 303, 391, XIV 59, PAMFILE, B. 72, ŞEZ. IV, 121, A VI 26. O E x p r. (Regional; despre copii) A avea trind = a fi ncastimpărat. Cf. alr i 1 568/530, 558, 582, 684, 768, 772, 780, 803, 805. + (Entom.; prin Bucov. şi Mold.; In formele trînt, trîm) Băligar (Gcolrupes stercorarius). Cf. marian, ins. 31, 32. 2. S. n. (Regional) întăritură a pielii în palmă sau la călcîi. Cf. LB, POLIZU, LM, gheţie, r. m., barcianu, tdrg. 3. S. m. (Regional; la pl.; în forma Irunji) Grunji. Cf. POLIZU. ■4. S. m. (Regional; la pl.) Rămăşiţe, resturi care se aşază pe fundul vasului în care s-a topit untul (alr ii/705, alrt ii 234, 337), drojdie de cafea (sciuban, d.) ; rămăşiţe de var în cazan, care nu mai pot li folosite (coman, gl.). Profesorul . . . străbate cu băful său scurt . . ■ dealuri cărămizii, munfi ca trînjii de cafea. i. botez, b. i, 128. O F i g. Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureştii avea mai .. . defăimat — jegul, lepra şi trînjii societăţii, m. i. caragiale, c. 57. 5. S. n. (învechit) Piatră de var albă şi moale, care se folosea în şcoli drept cretă. Cf. cv 1951, nr. 9—10, 47, UDRESCU, gl. — PI.: (s. m.) trînji, (s. n.) trîndari (lb, polizu, barcianu, scriban, d.), trînde (udrescu, gl.). — Şi: (regional) trint (pl. şi trînji marian, ins. 31) s. m., s. n., trinz (pl. şi trînji a vi 26) s. m., trîn ci (coman, gl., alr ii/705, alrt ii 234, 337), trunji s. ni. pl. — Din v. sl. tp*at> „bondar, parazit“. TRÎND3, -Ă adj. 1. (Prin Transilv., Mold. şi Bucov.; despre oameni) Leneş, trîndav2 (I). Cf. anon. car., păcală, m. r. 142, scriban, d. O (Substantivat) Cf. polizu, lm, gheţie, r. m., barcianu. Ah, săraca trînda mea A pus oala să se lea Şi-a crescut iarbă sub ea! i. cr. iii, 315. 2. (Prin Mold., Transilv. şi Ban.; despre, pîine) Care nu este bine coaptă. Cf. gheţie, r. m., barcianu, rev. crit. iv, 340, scriban, d., şez. vii, 184, com. beniuc, alr ii/53, teaha, c. n. 275, l. rom. 1965, nr. 1, 33. — Pl.: trînji, -de. — Cf. trîn da v2. TRÎNDÂLĂ s. m. şi f. v. tlndalăi. / TRINDAVi subst. (învechit) Hidropizie; (învechit) trtnd1 (I I). Şi iată un om avea de apă trîndav (era bolnav de idropică b 1938). tetraev. (1574), 117, cf. jahreşber. v, 340, tdrg, scriban, d. — Cf. trîn d1. TIUNDAV2, -Ă adj. I. (Despre oameni; şi substantivat) (Persoană) care se mişcă şi lucrează încet şi în silă; căruia îi place să lenevească; trîndăvit2, (rar) trindăvos, (regional) trînd3 (1), trîndos2 (1), trînduş (II); p. e x t. lipsit de vioiciune, fără vlagă. Tofi trîndavi, toţi lenevoşi. mumuleanu, ap. gcr ii, 247/ 24. Vezi pe trîndav că plînge ca amar zădărnicia tinereţilor sale. marcovici, c. 19/2, cf. polizu, costinescu, lm. Şi-l ducem la spînzurăloare ca să curăţim satul de un trîndav. creangă, p. 330, cf. barcianu, alexi, v., şăineanu, d. u., scriban, d. Fusese un bărbat înalt, voinic..., moale, trîndav. stancu, d. 5, com. liuba, com. din straja — rădăuţi. în casa trîndaviilui e sărăcie lucie, românul glumeţ, i, 22. E slab şi trîndav. şez. ii, 19. (F i g.) Aici pe vale curge Şiretul; mai încolo pe un pestriţ prundiş se leagănă trîndava Moldovă. negruzzi, s. i, 193. <0> (Adverbial) Huzurind trîndav, cînd aţipea puţin, îl şi trezea cîrpaciul cu cînlecul. arghezi, s. v, 89. O (Despre manifestări ale oamenilor) Toţi aceştia cu trîndava lor lenevire însuşi ei s-au făcut şie pricină nenorocitei lor? maior, p. 62/2. 4 Care exprimă, care trădează lenea. Mult le plăcu viaţa Trîndavă. heliade, o. i, 223. Al tău duh este trîndav. negruzzi, s. ii, 218. Trîndava-mi fire nu m-a iertat să devia vinător. odobescu, s. iii, 13. Cu trîndavi ochi priveşte spre apus, Mirată că nu poale să-l. priceapă, petică, o. 87. [Un clopot] sună clar ... Să scoale inimi moarte şi suflete trîndave. pillat, p. 102. Şi trîndava nobleţe napolitană ... a făcut afaceri, barbu, princ. 82. + (Regional) Moleşit, toropit1. In jurul focului şedea încolăcit un balaur trîndav de dogoreala flăcării, mera, l. b. 80. II. 1. (Prin Mold.; despre pîine) Care nu este bine coaptă. Cf. şez. vii, 184. + (Despre alimente) Stricat, alterat, rinced. Cf. săghinescu, v. 107, cade. 2. (Regional; despre lemne) Plin dc apă; umed. Cf. alr ii/i li 281/531, arvinte, term. 172, lexic reg. ii, 71. — Accentuat şi: (regional) trîndav. cade, lexic reg. ii, 71. — Pl.: trîndavi, -e. — Şi: (regional) trîn-tav, -ă (alr ii/i h 281/531, arvinte, term. 172), trîn-dov, -ă (alb i 323/526) adj. — Cf. ser. t r u n t a v. TRÎN DĂVEÂLĂ s. f. Trindăvie. V. tolăneai ă. O încăpere plăcută te îndeamnă la trîndăveală. v. rom. mai 1969, 18. Slugile îşi găsiseră beleaua, se ckisese lenea şi trîndăveala. barbu, princ. 137. — Pl.: trîndăveli. — Trîndăvi-t- suf. -eală. TRÎNDĂVt vb. IV. Intran z. A trăi in trindăvie. a-şi petrece vremea nelucrînd nimic; a leuevi. Cf. anon. car., lb. Na l-ai văzut fără stare, fără cinste, trîndăvind? heliade, o. i, 408. Ce vă codiţi? Şi-mi umblaţi trîndăvind ca de colea pe colo? coşbuc, ae. 225. Trîndăvea pe canapea cu vreun jurnal în mină. sandu-aldea, d. n. 124, ci. şăineanu, d. u., scriban, d. Să Irîndăveşti toată ziulica? v. rom. martie 1954, 136. Avea şi el un frate care mai mult trîndăvea decît muncea, pas, z. i, 100. N-aş vrea să trîndăvesc sau să am o slajbă care să nu prezinte nici un interes, deme-trius, c. 47. <0 Refl. Nu mă voi lenevi, nu mă voi Irînclăvi (a. 1792). iorga, s. d. xii, 189. De le vei trîn-dăvi în zădărnicii .. . cum oare le vei mîngîia la bătrî-neţe? marcovici, c. 89/7, ef. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., scriban, d., alr ii/i h97/876. (Prin analogie) Umblarea sîngelui prin vine se trîn-dăveşle. maior, p. 103/25. 0> F i g. Căra lăzi de smo-chinc din pivniţa marelui, magazin . . . şi le aşeza într--un camion ce trîndăvea în curte, rebreanu, nuv. 7628 TRÎNDĂV1E — 635 — TRÎNJULEŢ 96. (T r a n z. fac t.) La ce vii, primăvcară, să-mi trîndăveşti viaţa? mureşanu, i\ 22/3. — Prez. ind.: Irîndăvesc. — Şi: (regional) trinlăvi (scbiban, d.), trîndovi (alr i 1 323/890) vb. IV. — V. trîndav2. TRÎNDĂVIE s. f. Stare de inactivitate; lenevie, trindăveală, trîndăvire, (învechit şi regional) topi-ciune . (3). Cereţi trîmbiţe să răsune ... de la cei leneşi să scuture trlndăvia şi răutatea, biblia (1688), [prefaţă] 3/20. Trîndăvia necinsteşte pe oameni! pr. dram. 331. Zici că ... trăieşti in trîndăvie, fără folos pentru tine şi pentru alţii / kogălniceanu, s. 215. Trîn-dâvia şi neliărnicia pă noi nu ne-ar putea hrăni, tîm-peanul, g. IV/2, cf. negruzzi, s. II, 232, POLIZU.Mulţi tineri . . . petreceau o viaţă de trîndăvie. giiica, s. 173. [Mandarinul] slă în trîndăvie pe-un dragon de porcelană. alecsandri, p. iii, 85, cf. costinescu, im. Prin vînă-loare scapă omul de păcatul trîndăviei. odobescu, s. iii, 6.07. Să vă curăţiţi de lepra ignoranţei şi a trîndăviei. creangă, P. 136. El se află în acele momente de trîndăvie plăcută, eminescu, n. 96. Pe tine nu osteneala, ci trîndăviei Ic face să cauţi somnul, ispirescu, u. 25, cf. ddrf, alexi, w. Să fie oare din pricina trîndăviei de care au fost învinuiţi atît de des? petică, o. 401, cf. şăineanu, D. ti. M-a dojenit pentru trîndăvia în care îmi duc viaţa, galaction, o. 26. Se smulgea anevoie somnului şi trîndăviei din palul moale. c. petkescu, a. 377, cf. scriban, i). Trîndăvia e muma tuturor răutăţilor. baronzi, l. 65. Trîndăvia adoarme sufletul celui mai deştept, zanne, p. viii, 290. — Şi: (regional) trîntăvle s. f. scriban, d. — Trîndav2 4- suf. -ie. TRÎNDĂVÎRE s. f. Faptul de a t r i n d ă v i; trîndăvie, (rar) trîndăvit1. Să se deprimă în lenevire şi în trind&vire (a. 1802). uricariul, i, 12. Nice să nu-şi apere oarecarele trîndăvirea sa zicînd. maior, p. VII/ 16, cf. şincai, înv. 15/16. Iscodirile aceale urîte a trîn-dăvirii. beldiman, n. p. i, 181/13. A petrece vremea . . . cu somnul şi trîndăvirea. drăghici, r. 141/1. Tîrîndu-mă întru întunerecul plăcerilor şi a trîndăvirei, mă legam cu lanţul mihnirei. marcovici, c. 16/1. Tăceam din trîndăvire. negruzzi, s. ii, 171, cf. costinescu, bar-cianu, alexi, w., teodorescu, p. p. 375. — V. trlndăvi. TRÎMDĂVÎTi s. n. (Rar) Trîndăvire. Au să creadă că nu vrei să munceşti, că le-ai învăţat cu trîndăvitul. pas, z. i, 267. — V. trlndăvi. TRÎNDĂVÎT2, -Ă adj. I. Trîndav® (I), leneş. Bogaţilor trîndăviţi I Cînd vă simţiţi săturaţi de plăceri . . ., alergaţi la aceste lăcaşuri ale pătimirei. marcovici, c. 23/4. Intîlnindu-te mi-am zis: Acest haiduc o să-ritreacă trîndăvita boierime, hasdeu, r. v.123. <0 F i g. S-au pus la sfat mestecenii de aur In lunca trîndăvită de la drum. lesnea, p. e. 99. II. (Prin Mold.; despre pline) Care nu este bine coaptă. Cf. şez. vii, 184. — PI.: trîndăviţi, -te. — V. trîndăvi. TRlNDĂVdS, -OASĂ adj. (Rar) Trindav2 (I). Cf. lb, polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. — PI.: trîndăvoşi, -oase. — Trlndav2 -f suf. -os. TRÎNDEĂLA s. f. (Regional; in e x p r.) A lăsa (ceva) pc trlndeală = a neglija, a aniîna un lucru, o acţiune. Orice treabă lăsată pe trîndeală aduce pagubă. mat. folk. 720. — Trind3 + suf. -eală. TRÎND dC adj. (Despre cereale) Care nu este copt bine; necopt (2). Cf. teaha, c. n. 275, l. rom. 1965, nr. 1, 33. — PL: 1 — Trînd3 -f suf. -oc. TRINDOR s. m. v. trlntor. TRlNDOsi, -OÂSĂ adj. (Regional) 1. (Despre pielea mîinilor sau a picioarelor) îngroşat, tare, cu bătături, Cf. KLEIN, D. 488, LB, LM, JAHRESBER. V, 340, BARCIANU, ALEXI, W. 2. (Despre pămînt) Care se lucrează greu ; Îndesat, bătătorit. Cf. lm, ddrf. Pămînt trîndos. Com. dră-ganu, cf. paşca, gl., alr îi 5 062/250, alr n/235, alr i sn li 11/141, lexic reg. ii, 55, 64. Cînd vom ara locul de pe pîrău, trebuie să punem patru vaci la plug, că-i tare trindos pămîntul. mat. dialect, i, 289, cf. 99. 3. (în forma Irînjos) Cu grunji; grunjos. Cf. polizu. — PI.: trîndoşi, -oase. — Şi: trlnjos, -oăsă adj. — Trind2 + suf. -os. TRÎIVDOS2, -OĂSĂ adj. (Regional) I. (Despre oameni) Leneş, trîndav2 (I). Cf. lb, lm, barcianu, a-lexi, w., com. din straja — rădăuţi, alr sn v h 1 374/228, alrm sn iii h 1 147/228, lexic reg. ii, 77, GLOSAR REG. 2. (Despre pîine) Care nu este bine coaptă. Cf. lb, polizu, gheţie, r. m. — PI.: trîndoşi, -oase. — Trind3 + suf. -os. TRÎNDOV, -Ă adj. v. trîndav2. TRÎNDOVÎ vb. IV v. trlndăvi. TRÎNDIJŞ, -Ă adj., s. m. (Prin Bucov.) I. S. m. (Entoni.) Băligar (Geolrupes stercorarius). Cf. marian, ins. 31, 32. Dacă-i strici liniştea, se mişcă încet şi greoi, de unde şi numele de trinduş ce-i dau românii de prin unele locuri, simionescu, f. r. 279. II. Adj. (Despre oameni) Trîndav2 (I). Cf. marian, ins. 32. — PI.: trînduşi, -e. — Trînd3 + suf. -uş. TRIJVICA num. card. (în formulele de eliminare la jocurile de copii) Trei1 (I 2). Unica-donica-lrînica--pătrica. păcală, m. r. 214. — De la trei1. TRINJEIV s. m. v. trînjin. TRINJIN s. m. (Bot.; regional) Şoaldină (Sedum acre). Cf. grecescu, fl. 154, cade, borza, d. 158. — Şi: trînjen s. m. borza, d. 158. — Cf. trînji (pl. lui trînd1). TRÎNJIŞORI s. m. pl. (Bot.; regional) Trind1 (II 1) (Neottia nidus avis). Cf. borza, d. 115. — Trînji (pl. lui trînd1) + suf. -işor. TRÎ1VJOÂICĂ s. f. Plantă erbacee cu flori mari, galbene, întrebuinţată în medicina populară ca leac împotriva trînjilor (Ranunculus illyricus); (regional) trînd1 (II 2). Cf. grecescu, fl. 31, pascu, s. 119, cade, borza, d. 145. — Pl.: trînjoaice. — Trînji (pl. lui trînd1) + suf. -oaică. TRÎNJ<5si, -OĂSĂ adj. (Regional; despre oameni) Care suferă de hemoroizi, care are hemoroizi, cu trînji. Cf. polizu, lm, costinescu, jahresber. v, 34, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. O (Substantivat) Acest vînt .. . umed şi cald ... supără ... pe cei trînjoşi. piscupescu, o. 72/15. — Pl.: trînjoşi, -oase. ■— Trînji (pl. lui trînd1) + suf. -os. TRÎlVJdS2, -OĂSĂ adj. v. tnudosl. TRÎNJULEŢ s. m. (Prin Munt.) Numele unei plante ornamentale. Cf. scriban, d. — Pl.: IrXnjuleţi. — Trînji (pl. iui trînd1) + suf. -uleţ. 7649 TRÎNS — 036 — TRÎNTI1 TRÎNS s. m. v. trînd>. TRÎNŞI s. m. pi. v. trlndl. TRÎNT1 s. 111. v. trîndl. TRÎNT2 s. ni., s. n. v. trind2. TRÎNTĂI s. n. (Regional) Trintă, izbitură puternică. I-am dat un trîntai. ap. torc», cf. pascu, s. 201, scriban, D. — De la trinti1. THÎNTAV, -Ă adj. v. trindav2. TRINTĂ s. f. Luptă corp la corp Intre doi oameni nelnarmaţi, care caută să se doboare unul pe altul; Încăierare; doborire la pămînt; trînteală, trînti tură1 (2), (regional) trîntită. Cf. lb. In lupta şi irînla aceasta masa se răslurnase. negruzzi, s. i, 1.52. Trei voinici se luptă greu la trintă. alecsandri, p. i, 58, cf. cos-tinescu. Părţile protivnice se apucau la trintă şi care din doi biruia, aceluia ii rămîneau toate dreptăţile. odobescu, s. iii, 244. Mai bine să neintrecem din trintă. creangă, p. 52. l-a pus la pămînt pe toţi cîfi s-au cercat la trintă cu dînsul. vlai-iuţă, s. a. ii, 258. Nimeni nu .. . se măsura cu dînsul la joc şi la trintă. i. ne-gruzzi, s. v, 132, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., pam-file, j. iii, 43, şăineanu, d. u., stoian, pĂsx. 71. Zadarnic vreau la trintă dreaptă Ca să-l dobor, pillat, p. 49, cf. scriban, d. Nătărăul . . . vrea să se puie la trintă cu furtuna, v. rom. septembrie 1970, 10. Cînd mi ţi-l apuca pe unul, degetul cel mic i-a fost de-ajuns ca să-l arunce cît colo, dîndu-i o trintă. marian, t. 293. împărăţii nu se luptă . . . ca ciobanii, să-şi dea o trintă, două. reteganul, p. ii, 3. Cu trînla să ne trîntim, trup la trup, că-i mai dreaptă., şez. ii, 204, cf. alr i 1 439, alr sn iv li 974, ib. h 975/605,. alrm sn n li 789/605, balade, ii, 206. <0> (Urmat de determinări indicînd felul luptei) Trintă ciobănească, pamfile, j. iii, 44. Trintă pe furiş. id. ib. Trintă dreaptă, cînd se cuprind în braţe cruciş, id. ib. Trînta la braţâ, braţele se încrucişează şi ţinia se face cu piedică sau fără. id. ib. Hrana-Beg vrea să vadă trînta grecească. Pentru asta se şi află adus acolo un hadîmb. sadoveanu, o. xiii, 877. — PI.: trînle. — Postverbal de la trinti1. TRINTĂR s. m. v. trlntor. TRÎNTĂVÎ vb. IV v. trindăvi. TRÎNTĂVlE s. f. v. triudăvie. TRÎNTEĂLĂ s. f. Trintă. Doi flăcăi . . .■ luptă de trînteală. codru-drăguşanu, c. 118. De ciufuleală ne cam scutirăm Şi de trînteală Ne mîntuirăm. pr. dram. 267, cf. polizu. Fiindcă doreşti ... să ne luăm la trinteală, apoi scoală-te şi vino aici. ghica, a. 571, cf. costinescu. Şi din joc se prind feciorii La trinteli, ctl doamne iartă! coşbdc, p. i, 98, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. Apoi se încăierară la luptă, la trinteli, de gîndeai că nu alia, ci să se omoare unul pe altul. reteganul. p. v, 30, cf. graiul, îi, 27, alr i 1 439/96, 618, 675, 748, 760, 803, 896, 900, 960, 980, alr sn iv h 974/172. 4 Bătaie; scărmăneală, chelfăneală. Deşi cel mai slab dintre noi toţi, dar căuta trînteală cu luminarea, ghica, s. 681. In puterea gîrbaciului şi a trînlelelor am strîns opt sule de vaci. filimon, o. i,288, cf. costinescu, şăineanu, d. u., scriban, p. Vai de acela care cade prins, căci nu poale scăpa decît dînd ceva bani sau altfel se alege cu ceva trînteală. şez. i, 41. <0> Expr. A lua pc cineva la trînteală = a bate pe cineva zdravăn. Noi, copiii .. ., le făceam atîtea pozne, ... că mă mir ce răbdare de fier aveau, să nu ne ia la trînteală. bassarabescu, ap. tdrg. A mincn trînteală v. mlnca. — PI.: trinteli. — Şi: (regional) trenteălă s. f. alr sn iv h 974/899. — Trînti1 + suf. -eălă. TRÎNTÉNIE s. f. v. şiretenie. TRtNTÎ1 vb. IV. 1. Tranz. A culca la pămînt, a dobori. Boală de lună chinuiaşte aşa rău feciorul mieu, şi oareunde-l ajunge, trînteaşle-L . .. şi-şi scrîşneaşte dinţii lui. coresi, ev. 79. ll apucă de mijloc şi-l trînti in pămînt. HERODOT (1645), 507. Leii aceştia era trînliţi la pămînt. dosoftei, v. s. octombrie 83v/26, cf. anon. car. M-a bătut . . . şi m-a trîniit jos în curie (a. 1821). iorga, s. d. xii, 210. Băiatul ... a trîntit slujitorii şi egumenul şi a scăpat, ghica, s. 288, cf. costinescu. Odată mi ţi-o şi tnşfacă de cozi, o trîntcşle la pămînt şi-o ţine bine. creangă, p. 177. Cum .. . apuca pe ette unul de coadă, ii trintea. ispirescu, l. 3. Mogîrdici, beat, să-l fi trîntit un copil, delavrancea, o. ii, 130. Turcul sfîşie cămaşa osindilului şi-l trînti in genunchi. galaction, o. 290. Puse mîna pe Achim şi cu un pumn îl trînti la pămînt. preda, m. 114. Şi-n pămînt trînti-tu-l-au, Sîngele sorbilu-i-au. marian, d. 281, cf. şez. iii, 202, candrea, f. 356. Răscolman mi se-nvîrli,. Potera jos o trînti. sevastos, p. p. 307, cf. alr ii 3 590/ 36, 899. Cind te baţi cu cineva în noroi, ori te trinteşte, ori îl trînteşti, tot ic murdăreşti, se spune despre cineva care se amestecă în treburi necinstitc. Cf. zanne, p. i, 225. <0> (Regional; complementul este „iarba“) Cine pe tin’ie-a adus Şi in calea mea te-a pus, De (mi calci livezile Şi-mi trînteşti rogoazele Şi-mi tulburi izvoarele? balade, i, 343. + (Despre animale de călărie) A arunca pe călăreţ din şa. Nu mă lăsa ... că mă trînleşle. alecsandri, t. i, 185. Cînd nici nu gîn-deşti, atunci te trinteşte. creangă, p. 160. Odată stătu iapa, trînti pe împărat, ispirescu, i,. 80, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. Calul ţi se poticnească, Pe tine să te trintească. bibicescu, p. p. 266. Lupii-nainte să-ţi iasă, Calu să se spăimîntească, La pămint să te trîn-lească. balade,iii, 192. Calu, unde te trinteşte, Acolo bale-l. şez. i, 220. <0> Absol. Calul are mai multe năravuri: ..., trinteşte. damé, t. 51. + F i g. (Familiar) A respinge, a face să cadă la un examen, la o votare etc. Moţiunea lui B . ■ ■ căzu trîntită de toţi, chiar şi de ardeleni, bariţiu, p. a. iii, 232, cf. cade, bul. fil. v, 205. Tocmai el care l-a vrăjmăşii îii alegeri, el care ar putea zice că l-a trintit, din pricina căruia azi nu e deputat, rebreanu, i. 349. La toamnă ailaltă parcă văd că te trinteşte Velescu la gimnastică. klop-ştock, f. 214. Un profesor, oricil de îngăduitor ar fi, ar trînti fără nici o. ezitare pe orice elev din clasa retoricei, dacă acesta n-ar şti . . . celebra definiţie, blaga, z. 293, cf. dex. 2. T r a n z. A arunca (cu putere), a azvîrli un obiect, o povară etc. Il băgară tn despicătură şi trlntiră piatra la loc. dosoftei, v. s. octombrie 74r/27, cf. iorga, s. d. xii, 213, costinescu. Paharul ce-l aveam tn mină, lrintindu-l pe masă, se sparse în bucăţi, bolintineanu, 0. 379. Făt-Frumos o apucă de mijloc şi o trinti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră, eminescu, n. 7. Scoale de după gît loba, pe care o trinteşte cit colo. ca-ragiale, ap. cade. Cînd ajunse acasă, trinti sacul jos. ispirescu, l. 267. Pleci trintind în tavă gologanii, ma-cedonski, o. i, 84. De ciudă trinteşte toiagul, murnu, 1. 10. Cum ajunse acasă, trînti frunzele în 7nijlocul odăii, delavrancea, h. t. 139. Scoaseră carele de sub şoproane, trîntiră în ele tot ce . . . le mai puteau îngădui ca să aleagă, galaction, o. 276. Trinteşte pe măsuţă . . . ciubucul, camil petrescu, o. 293. Se urcă pe scara grajdului şi trînti de-acolo de sus doi snopi, preda, d. 5. Trînti toporul la loc. bănulescu, i. 22. Cobiliţa ,şi-o Irîrilea, Iule-acasă se-ntorcea. teodorescu, p. v. 560. Cofa-n fund o răsufla Şi de pămînt o trintea. balade, ii, 24, cf. o. bîrlea, a. p. i, 141. O Intranz. Năpădiră asupra lui şi-i mai trîntiră în cap cu bolovani. creangă, p. 33. O Refl, Mîna pe paloş punea Şi-n Dunăre se trîntea. balade, ii, 209. O F i g. Odată cu importarea lucrurilor şi ideilor nouă, era ... fatal ca acele cuvinte să fie trînlite in limbă fără a li se da, deocamdată, un contur mai românesc, ibrăileanu, sp. cr. 140. O E xpr. A trinti (pe cineva) de pămînt = a dobori (pe cineva); v. şi pămint (1). De TRlNTli — 637 TRÎNTIRE pămînt că mi-l irîniea, Mi-l lega, mi-l fereca, balade, i, 284. De pămînt cînd îl trîntea, Pînă-n genunchi îl băga. folc. mold. ii, 688. (F i g.) Cine lucrează cum trebuie, îl lăudăm; dacă laudele i se urcă la cap, îl criticăm ... — Nu ajută critica, atunci îl trîntim de pămînt. preda, d. 59. A trînti (pe cineva) la dubă (sau la gros, la temniţă) = a băga (pe cineva) la Închisoare. De punea mina ispravnicul pe mi, ne trînlea poate la gros! alecsandri, t. 401. De cînd îi pasc eu ca doar i-oi prinde cu oca mică si să-i trînlesc la dubă. id. ib. 452. Dacă mă găsesc, în temniţă mă trînlesc. bibicescu, p. p. 71. A l-o (sau a i le) trînti (cuiva) In obraz (sau In nas) sau a l-o trînti (cuiva) = a i le spune cuiva de la obraz, fără menajamente, în faţă. De la primele cuvinte se burzului, se roşi, se înfurie şi curind i-o trînti, fără ruşine, învăţătorului, rebreanu, i. 219, cf. udrescu, gl. + Intranz. (în corelaţie cu alte verbe) A arunca lucrurile cu ciudă, a-şi da drumul minici. Baba ... se sculă cu noaplca-n cap şi începu a trînti şi a plesni prin casă. cheangă, p. 7. Se miră că singur moşneagul nu trinteşte şi nu înjură. c. petrescu, s. 34. + A lovi tare, a izbi cu putere. Trîntind suliţa-n celalt. pann, e. ii, 395/6. Trînti piciorul în mijlocul unei băltoace, brăescu, v. a. 153. Trînti pumnul în masă în faţa tuturor, călinescu, b. i. 179. 0 trînti de-un copac incit plesni, şez. iii, 96, cf. graiul, i, 51, alr i 1 441, ib. 1 440/618, 720. Un buzdugan ş-alegea. în mină că mi-l lua, De genunche mi-l trîntea, De rugină-l scutura, balade, i, 391. O Intranz. [Cocoşul] fuga la fereastra boierului şi începe a trînti cu ciocul în geamuri, creangă, p. 66. Trînteşte cu pumnii în masă de sar sfeşnicele, bră-tescu-voineşti, ap. cade. Trînteşte în birou cu pumnul. arghezi, s. xi, 62. Cînd a trintit cu spatili-n uşă, a făcut uşea praf, ursu. o. bîrlea, a. p. i, 174. O Refl. Ş-unde Dunărea coteşte Şi de maluri sc trînteşte ... Un caic e priponit, teodorescu, p. p. 559. Se trîntea dă toate ulucili, dă toţi pomii să dea dă iei. o. bîrlea, a. p. x, 247. + T r a n z. f a c t. (Complementul este „uşa“, „poarta“) A face să se izbească. Ieşi iute, trintind uşa după sine. eminescu, p. l. 100. Dan trînteşte uşa furios şi se duce in cealaltă odaie, vla-huţă, s. a. iu, 193. Vînlul trînteşte, gemînd, şi uşile linzii şi poarta, coşbuc, p. ii, 61. Bătrînul de se mînie, strigă, trînteşte uşile, delavrancea, h. t. 16. Bunica, dezarmată, bolborosi ceva, trînti portiţa şi se întoarse la cratiţă. rebreanu, r. ii, 31. A plecai trintind uşa, cu o energie pe care nu i-o bănuiam, camil petrescu, u. n. 133. Trînti uşa de la antret. c. petrescu, c. v. 173. Poarta zăngăni, izbită de perete şi trîntilă înapoi. vinea, L. ii, 163. Ai fi în stare să laşi toiul baltă, să trinteşti uşa şi să pleci, baranga, i. 185. Răcnea, trîntea uşile, preda, R. 131. A ieşit, trintind uşa, fără să mai aştepte, v. rom. noiembrie 1964, 17. O Expr. A-i trînti uşa-n nas v. n a s1 (1). A trînti uşa (sau poarta, fereastra etc.) de (sau la) perete v. perete (I 1). (Complementul este „ghiont“, „pumn“ etc.) A aplica, a da. îi trînlea cîte o sută de nuiele la tălpi, ghica, s. 38, cf. costinescu. Leagă turbinca strîns la gură, o pune sub cap, trîntindu-le prin turbincă nişte ghionturi. creangă, p. 303, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. Am să-i trînlesc ghionţi în coaste, stancu, d. 167. Ş-o trînlit on pumn la un ciung, s-o făcut iăl bucăţ. o. bîrlea, a. p. i, 298. <0 Intranz. Pepelea ..., trînlindu-i cu măciuca aceea peste cap, l-au omorît. sbiera, p. 5. + F i g. A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui; atroncăni. Altul iar trînteşte cuvîntul tronc Ca cloşca cînd face clonc. pann, p. v. i, 4/8. Trinteşte la vorbe fără să se gîndească. alexandrescu, o. i, 192. Ori nu răspundea deloc dacă o-nlrebai ceva, ori îţi trîntea te miri ce neghiobie boacănă, caragiale, ap. cade. îmi trînteşte o boroboaţă, contemporanul, i, 510. Faţă cu flăcăul îşi vărsă toată nemulţumirea pe care ar fi vrut s-o trintească lui Belciug, rebreanu, i. 108, cf. şăineanu, d. u. li trîntea cîteva vorbe de-şi aducea aminte pinii la moarte, sadoveanu, o. ii, 416, cf. scriban, d. Pîndea o clipă de oboseală ... ca să-i trintească un răspuns buimăcitor, vinea, l. i, 421. Moşul pierde mintea şi-i trînteşte o înjurătură, v. rom. februarie 1969, 10. îţi trînteşte vorba ca ciomagul. ZANNE, P. II, 833. 3. Refl. A se aşeza brusc, aruncîndu-sc cu toată greutatea corpului; a se tolăni. Calul ... se trînteşte la pămînt. calendariu (1814), 168/22. Se trîntiră la umbră ca să se odihnească, filimon, o. i, 159. îmi vine (de necaz) să mă trînlesc la pămînt. alecsandri, t. 40, cf. costinescu. Înspre ziuă, îmi veni somn şi mie şi mă trîntii lîngă unul din camarazii mei. eminescu, g. p. 55. Acesta se trînti pe pat. bacalbaşa, s. A. i, 123. Mă dezbrăcai repede şi mă trîntii în pat. hogaş, dr. ii, 17. Se trînti pe scaun prefăcîndu-se mînioasă. iîassarabescu, v. 155. Se dezbrăcă, sc trînti pe pal. rebreanu, b. i, 226. S-a trîntii pe canapea lingă mine. minulescu, vers. 358. Se trînti îmbrăcat în pat. c. petrescu, c. v. 49. Se înapoie în chilie şi se trînti mulţumii pe rogojină, stănoiu, c. i. 163. M-am trintit îmbrăcat pe canapea, brăescu, a. 107. Se trînteşte din nou în şezlong, îşi reia cartea, sebastian, j. 35. Celălalt sc trînteşte la pămînt, Făcînd pe mortul, arghezi, s. v, 93, Mă trînteam în pajişte pe spate, blaga, poezii, 57. Se trinteşte pe iarbă cu faţa în sus. stancu, d. 39. Se află mai ales pe locurile acelea unde pasc şi se Irîn-tesc (tăvălesc) caii. marian, ins. 32. M-am trintit colo în pat. hodoş, p. p. 527, cf. alr ii/i h 97, zanne, p. iii, 161. + (Familiar) A se culca, a se odihni. Cf. udrescu, gl. M-aş trînti oleacă, id. ib. 4. T r a n z. A-şi pune la repezeală (un obiect de podoabă sau de Îmbrăcăminte); a se îmbrăca în grabă, neglijent. într-o clipă îmi trîntisem cizmele cele galbene, binişul, legătura la cap şi hangerul la brîu. ghica, s. 4. Ofiţerul îmbrăcă o uniformă de lipcan, trîntindu-şi 0 căciulă înzorzonată pe cap. camil petrescu, o. ii, 138. 5. Refl. (adesea recipr .) A se lua la trintă. Cf. lb, polizu, costinescu. Cei doi cari vroiesc să se ia la trîntă sau să se trintească se apucă bine de mîini. pam-file, j. in, 43, cf. cade, scriban, d. Voi vreţi să vă trîn-tiţi cu mine? sbiera, p. 182. Ce vrei, îl întrebă zmeul,din luptă să ne luptăm ...ori din trîntă să ne trîntim? şez. ii, 53, cf. alr i 1 768/156, 194. 6. T r a n z. F i g. A face, a produce (acţionind energie, violent, zgomotos). întru auzul cuvintelor acestora, Scaraoţchi Irinti un hohot de rîs, de se cutremurară pă-reţii. negruzzi, s. i, 88. Am luat condeiul în mînă şi mi ţi-am trîntii un referat de cele tătăreşti, filimon, 0. i, 382. Urieşii, stînd pe coate, au trîntii un hohot mare. alecsandri, p. iii, 42. Gerilă . ■ . trinteşte o brumă pe păreţi de trei palme de groasă, creangă, p. 2'54. Am să-ţi trînlesc o cămaşă de borangic, să se ducă vestea, delavrancea, o. ii, 294, cf. scriban, d. Am trînlit un reportaj pc trei coloane să zbîrnîie. baranga, 1. 175. Capra atunci au trînlit dedesubt un foc ca acela, cît socoteai că-i în iad. sbiera, p. 205. A Irintit o nuntă cum n-a mai fost alta pe lume. şez. ii, 208. (Familiar) împărăteasa . .. trînti şi ea un fecior de împărat de toată frumuseţea, ib. vii, 49. 7. Refl. (Prin nord-vestul Munt.) A sc ruga de cineva, udrescu, gl. Se trîntea bietul om ba de unul, ba de altul, să-i dea o căruţă, id. ib. — Prez. ind.: trîntesc şi (regional) trînt (alr i 1 440/ 268, ib. 1 441/100), trintiu (pronunţat bisilabic, ib. 1 440/283).. — Şi: (regional) trînti vb. IV. alr i 1 440/ 94, 96, 896. — Din v. sl. *lrptUi (bg. VBpTa, pol. tracic). TRÎIVTÎ2 vb. IV. R e f 1. (Regional) A face trind3 (2) la picioare. împărate Pavele, Unde mii cătunele? Nu le mina aşa tare, Că s-or trînti la picioare, Că-s călane tinerele, mîndrescu, l. p. 36. — Prez. ind.: trînlesc. — V. trînt2. TftîîVTÎHF, s. 1 Acţiunea de a (se) trînţil. 1. Cf. trlnli1 (1). CI. dri.u, lm, polizu, costinescu, ddrf, dl, uji. + Fi g. (învechit) Eşcc., în- 7664 TR-Î.VŢIŞ — 63,8 »- TRÎMTOR fr^ngerş. CMftf-şi dupft trîntirea revoluţiunii poporul' din fictfl.cbmitat mai avea să sufere multe rele. bariţiu, p. A. ij, '671'. trîtiajti1 (2). Cf. costinescu» 4. Bătaie, pâij-iBaJŞ. fit. COSTINESCU. ■ 4ui£f. trînti1 (5). Ci. ui. — Pi.: triniiri." , triiiti1. ÎTRÎprrlŞ s. n. (Regional) 1. Rîpă1 (1) (Săgeata — Buzău), alr 1 394/710. 2. Numele unei băuturi nedefinite mai de aproape (Săfu Mare — Urziceni). Cf. h vii 185. — Ifl.; Irintişuri. Triţitl? + şuf. -iş. TRÎ1VTÎT1 s. n. (Regional) Faptul de a s e trînti1 (5), Cf. Ai.is 1 1 439/69, 335. ' — Pi.: trîniiluri. V.' trintii. TRÎNTÎT2, -Ă adj. 1. Care este doborît, culcat la pămînt; tăvălit (1). Oamenii şedeau istoviţi, Irînliţi in noroi, brăescu, v. 80. 4. (Despre plante) Plecat, îndoit spre pămînt; (regional) tulit. Dacă plinea nu-i în picioare, dreaptă, ridicată, ci-i culcată, căzută sau picată, tulită, plecată, trîntită .... plugarul’iarăş se întristează, pamfile, a. r. 116, cf. alr 11 5 200/872. (peşpre .obigete) ,C8ret,este aruncat, azvîrlit. Cf. 0 ¿naş® şedea trîntită o rîgijiţă turcească de cafea., călin-eşcu, b. i. 8. Sub el ui,1 fotoliu IrUi.til pe covor» VI NE a, l. jj,. ţ3.4, cf. cardaş, c. p. 172, 263. Piatră ¡S.fire Sta.ţrînţilă,. De- ciocane Ispitită De veacuri P&răginiţă: balade, ii, 96. + (Despre uşi, porţi) Izbit, mişcat puternic. Sc auzeau uşi trintite, paşi gr,ăpiţi, jzpr mp.re. bassarabescu,. v. 17. Redacţia... fa un jfrţţrn ţe^ şqnerii zbîrnîite, de uşi trînlile. c. pe-TŞES.gir, c.'.v. 311. -.3»... (iDeşpre1.,p,ameni) Aş,ezat intr-o ppziţic .comodă; lungit, tolăiut.;;-^!dem irîntiji pe dwaţiuri. russo, s.\ 28, Ani-şezut loaţfi,:..ziua trintii Ici .umbră, caragiale, o. vi, 392. Unde se gîndeşle ... stind in jeţul ei trţn-lilă? MApşpopisKi, o. 1, 85. Eu Q'iteam, trîntit în pat. DgL^yRANCEA, ii. t. 71, Obişnuia să sţea după-amiazi t'rintiţă pe pai, citind fqmane. rebreanu, i. 64- Răs-pundrecin.eva.,,. (Lin cei cţţiva muncitori irintiji pe grămadq. ăe ţ^rbup,e. sahia, n. 41. Acolo îl descoperise ... . ţfiMit ,peir idrl>ă, cţnfind din fluier, teodoreanu, m. ii; l.CJ'6, Stă el aşa Irintit păcurăreşle pe iarbă, pribeagul, p. pj l'Ol. Jn luncă ftjfi trezesc trîntit pe iarbă. pill^ţ, P. 'ÎŞl. Ţrînlit în iarbă rup cu dinţii Gindind aiurea — mugurii Unui vlăstar primăvăralic, blaga, poezii, 8. Jbofjrhea, îmbrăcată, trîntită pe un pat acoperit riţlfyigi '¿¿t gătitele, y. rom. decembrie 1964, 66, cotn. marian, ai.r ii/i h 97/551, alr ii/i mn 46, 2 247/27. '<> Triţiliţ ja pat = bolnav. 'Nevastă-mea d-abia acuma a scăpat de 0 foarte greă boală; de care am găsit-o triniită la pal cîhd m-am întors acasă acii vreo trei săptămîni. caragiale, o. vii, 144. ' 4. (îifsşrp ilii obiect de îmbrăcăminte) Pus Ta 'Repezeală,*'neglijent. Eu cu pălăria trântită pe-o ureche Trţc ţlyLierînd un cihtec. bbîniuc, ‘v, 60. Pl.:ifrîntiţi,-te. , - y. triiÂji. ' : ! ;i; ■ TRÎ1VTÎTĂ s. f. (Regional) Trintă. Cf. alr i 1 439/ 56, 69',’8-7; 103, 109, 116, 148, -337, alr sn iv h 974/ 334. <$> p^p.-r. Să dau p-a tiîntita = se iau .la tyjţită, se trîiitesc1 (5). Alr sn iV h 974/349. ‘ — .iM.: trintite:. — V. trîntli. TRlNTITURÂl s. f. 1. Izbitură, lovitură. S[fî]nia ... lovită cu trîntituri de picioare şi întinsă deastipra unui lemn, birui ,caznele. dosoftei, v. 5. februarie ,7.4r/16, cf. Anon. car., scriban, d. De irîntitura uşii a sărit clanţa. brXtescu-voineşti, ap. cade. Se auziră tropote pe ■ scară, trîMituri de uş& şi apoi totul reintră în linişte,, călinescu, e. o...*, 31. +.Fig. (învechit) Fră^ militare, stare de nelinişte, zbucium; Trîntilurile ei, zbuciumările ceale mari . .,. au grăbii vreamea naşterii tale. BEI.DIMAN, N; p. 1, 18/8. ■2. Trintă; luptă. Unde şi carite îţi sînl puterile şi. alSlle cătră aceste trîntituri trebriice măestrii. cante-mis,'hr. 8. Săbărel cu cotituri, mult thi-e'buh Be lîîtifî-. luri. teodôrescu, p. p. 305, com.' marian, ai,r i 1 '439, zânne, p. ii, 16. — PI. : trîntituri. — Trinti1 suf. -tură. TRÎNTITÎJRĂ2 >s. f. 1 (¡Popular) 1. Umflătură cu -puroi în talpa piciorului sau la călcîi: (lb, săgiiinescu, v. 73, candrea, f. 405, şăineanu, d-, :u., com. marian,: lexic regv 87), produsă prin înţepare cu spini (şez. 1, 252, eom. din zagra — năsăud, . lexic reg. !87); băşică la degetele picioarelor (alrm i/i h 187); bătătură care se face în talpa piciorului (n. leon, med. 149, gorovei, -cr. 187, şez. v, 164, alrm i/i h 188). 2. Boală de piele, pe tălpi' sâu între" degete, care se manifèsta prin mlneărîme ; ' păducel. Com. din straja — rădăuţi, alrm i/i h "185/885. PI. : trîntituri. — Trînti2 -f silf. -tură, TRI1VTON s. m. v. trintor. TRÎNTOR s. m. 1.'Masculul albinei. A trintorilor . urlete a albinelor sunete astupa, cantemir,. ist. 16'4. Albinele ceale lucrătoare sînl mai mice în trup dècît trîntorii. economia, 173/22, cf. clemens, lb, polizu. Dtipă ce insă s-a isprăvit roitul, albinele se puii de< 0.-moară trintorii. 1. ionescu, m. 383, cf. cihac, ii, 422. Trintor de stup. aleîîsAndAi, t. 58, cf. costinescu, l#;'-Fiece slup are cité o albină mare, ce'-se cheamă trintor, ■ . . acesta nu face miete, dar cînd- e oorba de mineare, el aleargă cel dinţii. boLintIneanu, 0.325.' ătau păzitoare şi-opresc la-nlrare pe 1‘rîndavii trîntori, Toate lucrează cu foc şi mierea-i cu miros de eimbru. COŞBUC, AE. 21, Cf.' BARCIANU, DAMÉ,: T. 120, MARIAN, INS. 144, ALEXI, •W.', TDRG, MIHĂILĂ, î. '.95=,■ PAMFÍLE, văzd. 104, h ii 49, alr i 1 681. Dac^ar face toţi copacii flori, dac-ar face şi muştele miere, dac-ar face şi-trintorii róiu. zânne, p. i, 149, cf. ix, 722. <0> (Ca’termen dé comparaţie) Să-şi puie cineva obrazul pentru ■unul ca tine, să te hrănească ¡ea-pe un trintor, mare m’inune-i şi asta. creangă, p. 331. Nu se piltea ruşine mai mare pentru Un viteaz ca dînsul să Umezească ca un trintor.’ ispirescu, u. 71 .,.Mai bine ai pune şi dañinéala mina pe ceva că mănînci- pîinea lui Dumnezeu degeaba, mai râa ca un trîntor i Rebreanu, i. 229, cf. şăineanu, d. u. S-o săturat să mă ţină de pomană, ca pe un trintor. c. PETKESCU, R. DR. 80, Cf. CHEST. ‘Vi 47/3, ZANNE, p. I, 673-. 4”’ g-.Ta :ñu eşti în iubire decî-t un.¡trintor, care, Trîndâv, te-mbuibi cu miere de-a gata ’adunată.'... VOICULESCU, POËÎ5ÎI, ii,- '330.’ .«» 2. F i g. Persoană care nu vrea să muncească şi trăieşte din munca altora. V: parazit. Fapte ale lor şi grele... Sînt trînturi, nu-s albine, zilot, crón. 66. Cel ce ... nu să va nevoi spre indteptàrèa sa, acela... şste a să socoti ... de IrinloT al neamului, piscu-pescxj, o! 44/3. Patriot a. fost acesta ..., Nu un trintor ce în viaţă numai rău ştiu a faee. nègruzzï, s. ii, 17, cf. polizu. Pîinea fierul o rodeşte; Tôt cu fierul ne-o păstrăm,' Ea e-a. Cèlui ce-o munceşte. Trîiitbrilor n-o mai dăm. bollîac, o. 204. Să fac èü ode-n versuri,'iu om cii avuţie? Nu-i treabă mea ... E treaba unor' trîntori ce nu .au de mîncat. alecsandri, t. ii, 225, cf. costineScu, Lm. Ciñe nu lucrează nimic şi cel ce trăieşte din jafuri, din juniuleli, ... ăla este trintor al naţiti şi al omenirii, jip’escu, o. 108. Ea aducea in viaţa lui deşertăciunea oărSa şi lipsa '-de orice entuziasm a atitôr generaţii de trîntori, deprinşi să aibă toate de-a gata şi să urască munca, vlahuţă, ó. a. '313, cf. ‘ŞĂi-néAnu, d. u .'Eu n-am nevo ie de trtnteri. --rbbreanu, nov. 78. E lucrător nu -ca mine, im trtiiter. o. m. zamfirèsgü, sf. M. N. i, 54. Apoi, creştin bun, nouă 7672 fW TRlNŢQRAŞ _ 639 — TROACĂ nu ne sini cu priinţă trintorii şi şchiopii de la domnie. sadoveanu, o. xviii, 36. Mulţimea aceea răbdătoare şi cinstită care lucrează numai pentru o mică pătură conducătoare, pentru acei trintori care in atingere cu civilizaţia europeană au ajuns măi răi. bakt, s. m. 25, cf. puşcariu, L. R. i, 357. Trînlor la casa mea nu vreau să ţiu 1 pas, z. i, 179. Cil de bine ar fi pe Hume dacă s-ar mai împuţina trintorii şi nemernicii, galan, z. n. 33. Eşti un trînlor dublat de un şantajist. vînea, l. i, 370, cf. mihăilă, î. 95, h ii 17, bud, p. p. 46, corn. din straja — rădăuţi, novacoviciu, c. b. i, 21, DHest. vi 44/14, ib: 47/14, alr i 1 681/584,; a vi 26. 0 (Adjectival) Omul acesta e trîntur . . . femeia aceasta e foarte Irintură. marian, ins. 191. Numai trintorii broscoi Aşteptau culcaţi pe spale-n Leagăne de mîluri noi. arghezi, s. v, 48. 3. (Entom.; regional) Muscă-de-cal (Gastrophilus equi) (Scărişoara — Abrud), alr sn iii h 753/95, alrm sn ii h 575/95. 4. (Entom.; regional; în forma tiindor) Tăun1 (Tabanus bovinus) (Răhău — Sebeş), alr i 1 901/131- — PI.: trântori. — Şi: (învechit şi regional’) triiilur, (regional) trîntore (alr i 1 681) s.m., trîntură s. f., trînturc (ib. 1 681/35, glosar reg.), trindor (alr i 1 681/160, ib. 1 901/131), trintăr (ib. 1 681/590), trînton (ib. 1 681/278), trîutnv (ib. 1 681/381) s. m. — Cf. t r î n t2. TRllVTOHÂŞ s. ni. (Rar) Diminutiv al lui t r î n-tor (1). Cf. marian, ins. 144. — PI.: trîntoraşi. — Trlntor + suf. -aş. TRIntoRE s. in. v. trîntor. TRÎNTORI vb. IV. 1. Tram. A distruge trintorii i) unui stup. Cf. dame, t. 120, scriban, d. 2. Intram. (Rar) A sta ca un trintor (2), a lenevi. (F i g.) Trinloresc încă în lărîna udă, culcate, lubeniţe lungi, stancu, d. 250. — Prez. ind.: trinloresc. — V. ţrîntor. TRÎNTORÎME s. f. (Rar) Mulţime de trîntori (1). Cf. DDRF. — Trlntor + suf. -i/ne. TRÎNTORÎRE s. f. Fixarea omizii intr-un loc pentru a se putea transforma in nimfă şi apoi în fluture. Cf. MARIAN, INS. XIII. — V. trintori. TRÎNTORÎT s. n. ^Exterminare a trîntorilor (1) dintr-un stup. Cf. ddrf, dame, t. 120, barcianu, MARIAN, INS. 146, TDRG, PAMFILE, I. C. 94, PASCU, S. 106, ŞĂINEANU, D. V.,, CADE. — V.' trîntori. TRIXTORIŢA s. f. Femeie care nu vrea să muncească şi trăieşte de pe urma muncii altora; leneşă. Cf. jipescu, o. 56, DM, DEX, scl 1977, 190. — PI.: trlnloriţe. — Trlntor + suf. -iţă. TRÎNTUR s. m. v. trlntor. * TRINTURĂ s. f. v. trlntor. / . TRÎNTURE s. m. v. trîntor. TRINTUV s. m. v. trîntor. ‘TR1NZ1 s. m. v. trind1. TR1NZ2 s. m. v. trind2. .IISiNZE s. f. (Prin Mold. şi Munt.) Zăbală la căpăstru. Cfc SCRIBAN, D, — PI.: trînzele. -r Din rus. TpeH3e.it. TRÎNZELUŢĂ s. f. (Prin Mold. şi Munt.) Diminutiv a] lui trînzea. scriban, d. — PI.: trînzeluţe. — Si: Irenzeluţă s. f. enc. vet. 249. — Trînzea + suf. -uţă. TRISCĂ s. f. (Regional) Stambă pentru rochii. Com. din lazuri de beiuş. — Etimologia necunoscută. TRÎŞTXE s. f. v. trişcăî. TROACÂR1 s. n. Jachetă femeiască lungă; un fel de pardesiu trei sferturi. Cf. dn3, dex. — PI.: troacare. — Din fr. trois-quarts. TROACĂR2 s. îi. v. trocar2. TROÂCĂ s. f. 1. Covată scurtă şi lată, făcută de obicei dintr-o singură bucată de lemn scobit; albie, copaie. Cf. anon. car. Ciubere şi Iroci . .., ‘trocuţe curate sau spurcate (a. 1803). iorga, s. d. xii, 146. 0 ploscă de pămtnt, o toană, 2 Iroci, 'doao fireaze (a. 1811). îd. ib. 228, cf. drlu, polizu, costinescu, ddrf, BARCIANU, ALEXl, W., CANDREA, F. 433, TDRG, ŞĂINEANU, d. u.. Mai fiecare casă . . . trebuie să aibă un troc. galaction, o. 119. Scoaseră colacii rumeni din cuptor, umplînd cu ei două troci bune. mohoia'nu, s. 86, cf. scriban, d. S-a întors mai porc decît plecasc, Minjil de prin hîrdaie, din troace şi-alte vase. aeghezi, s. v, 152. Tragi trocul ăla mare, pui un sac de lărîţe, torni apă; pui sare şi mesteci, preda, d. 149. în jurul troacei şi porcii şi raţele la un loc se calcă în picioare căutindu-şi locul şi laîndu-şi fiecare porţia, v. rom. martie 1970, 34. Am văzul acolo, întinsă înlr-o troacă, jupuită şi liărtănită o oaie. lăncrănjan, c. ii, 325, cf. teodqrescu, p. p. 353. Să meargă la troacă..., să toarne apa înlr-însa .. . şi cine-a veni la dînsa să-i scalde pe toii. sbiera, p. 207. Peste-o lună, peste două îţi trebuie troacă nouă, Troacă nouă de lemn verde. MABIAN, NA. 22, Cf. ŞEZ. II, 24, CARDAŞ, C. P. 162. Bă-trînii îşi luară troaca cu copilul şi du-te cu el la holdă. bota, p. 27, cf. densusianu, ţ. H. 338. De-aş şti cine mi-ar fi soacră, Da-i-aş da hîlbe din troacă, bîrlea, c. p. 230, cf. ciauşanu, gl., chest. iv 546/548, ib. v 166/66» Mă Irimete peste Olt, Iarna pă gerul de foc, în cămaşă şi-n cojoc, Cînd îngheaţă apa-n troc. şez. vii, 23, cf. alr i 774, 691, alrm i/ii h 319, alb sn iv h 1 223, alrm sn i h 117/36, ib. h 119, 216, ib. iii h 1 039, a i 1 3, 17, 21, 22, 26, 35; ii 2, 3, 4, 5, 8, 9, 10, iii 1, 2, 3, 13, 16, iv 3, v 2, 14, 20, 26, vi 4, 8, 16. Mîncam fîn cu stogurile, Beam apă cu trocile. folc. mold. ii, 514, cf. zanne, p. iii, 413, v, 349. + (Regional) Carapacea broaştei ţestoase; (regional) moldă (4). Troacă se mai numeşte şi crusta broaştelor ţestoase, pamfile, i. c. 126, cf. h iii 140, xvi 352, alr i 1 178/144, 200, 508, 510, 512, 528, 530, 584, 588, 600, 614, 618, alb n/605. O Broască cu troc = broască ţestoasă, tdrg, cade. 2. Vas de lemn (în formă de jgheab, de ladă lungă etc.) în care se pune apa sau mîncarea pentru animale. Au adăpat oile şi închizîndu-le în staul l'e-am presărat din sărătura aceea prin troci. calendarîu (1814), 190/21. Puhoielele de la ochi se vindecă 'dacă se spală respectivul cu apă din troaca unde beau caii. gorovei, cr. 247. Un izvor îşi gîlgiia apa rece, cristalină, într-o troacă de adăpat vitele, agîrbiceanu, l. t. 316. El le făcuse în curtea cantonului fîntînă cu apă bună, le croise o treucă mare şi curată pentru adăpatul vitelor, popa, v. 96. Cu apşoara ploilor Tot din troaca boilor, teodorescu, p. p. 623, cf. alr ii 2 553/130, 157, 172, 386, alrm sn i h 421/235.' O Fîfe. Mă bucur, năşule, eă iese din troaca de porci de aici; reluă cuvînlul cu seriozitate Todericiu. vornic, p. 173. •$> Expr. A face (pe cineva) troacă de porci v. porc. (Regional) Casa (sau vadra) e troacă = a nu avea nimic, a fi sărac. Cf. ciauşanu, gi,. + (Prin Olt.; în forma troc) Ladă la căruţă; p. ext. căruţă fără leuci şi ou pereţii laterali din scîndură. Cf. ev 1950, nr. 4, 37, 7692 TROACĂ — 64Ó — TROAHNĂ gL. oi/r. + Ramă pentru răsadniţă, ,gl. olt. + Săniuţă de copii. CIAUŞANU, GL. 3. Ladă în care curge făina măcinată la moară; (popular) postavă, (regional) moldă (3). Făina ieşind dintre pietri curge pe chiscoaie în moldă saii troacă. păcală, m. r. 468, cf. h x 413, 507, xvm 46, alr sn i h 171, alrm sn i h_117. 4- Covată la piuă (3). Zeci de pive de lemn . . ■ îşi izbesc de fundul troacei malurile mucede de lemn. călinescu, c. 20. 4. (Popular) Vas (de lemn) avînd diferite întrebuinţări; conţinutul acestui vas, Cf. drlu. A plecat acel om sarac — că n-avea nici sare-n troţţeă — cu copilul după el pe drum. pamfile, s. t. 187. Trocile . .. serveau la smîntînitul laptelui, vuia, păst. 204. Laptele după ce-l mulge în găleată îl pune prin troci. h xvi 10. Făceam cîte două sute hîrdaie [de vin]. Cin slobozam un troc erea numa o horă. graiul, i, 51, cf. chest. v 126/81, itjs 130/63, ib. 146/95. Bosiioc cresculu-n trpc, Măi Traiañe, hai la joc! alrt ii 58, cf. alr i 708/61, 80, 90, 100, 103, 178, 308, 315, 825, 870, alr ii 4122/353, ib. 6 125/812, ib. 6 132/2, 29, alr sn 1 h 182/833, a i 12, 17, 22, ii 3, 7, 8, m 1, 16,' 17, 19, lexic reg. 87. O troacă de vin umplea, O troacă de cinci oca. balade, ii, 378. Am un troc de alune şi între ele rţumai o nucă (Stelele şi luna), gorovei, c. 357. + (Regional) Strachină dé lemn. Farfurii mari ori trocuri, chest. v 151/87, cf. alr sn iv h 1 043, alrm sn ii h 848, a i 13, 17, ii 7, iii 5, lexic reg. 47. Uită-te la ea cum joacă Şi-acasă mincă din troacă. folc. MjoLD. ii, 647. + (Regional) Piuliţă folosită în bucătărie. Cf. alr ii 3 978/102, 310, 791."+ (Regional) Vas de lemn, cu apă, în care se îiivîrteşte tocila pentru a o umezi. Troacă se numeşte vana de lémn plină cu ¿apă în care roata de la tocilă, învîrtindu-se, se udă. dŞme, t. 108, cf. h xii 289, xvm 46." + (Regional) Opritoare la car. Troaca e o albioară ce serveşte pentru împiedecarea roţii, păcală, m. r. 458, cf: alr ii 5 634/130, 224, 365. ■5. (Pr-in vestul Transilv. şi Maram.) Cutie (pentru chibrituri). Cf. paşca, gl., arh. folk. vi, 300, cv 1949, nr. 7, 34, com. din hereclean — zalău, alr ii/349, lexic re<î. .17. Ce faş tu cu-ace? C-ace ii mnică — zice— numa o troacă, o. bîrlea, a. p. ii, 371. + (Regional) Măciulie de mac (Sînnicolau Român — Oradea). alr sn i h 197/316. 6. (Prin Bucov.) Uluc pe care coboară trunchiurile. Cf. glosar reg. 7. (Boţ.; regional) Tigvă (I 1 a) (Lagenaria sice-rariaj; Vas făcut din fructul acestei plante. Cf. marian, S. R. II, 66, CONV. LIT. XXIII, 1 058, BRAND ZA, FL. 154, antipa, p. 309, borza, d. 58, 95, cl 1975, 88, H XX 86, PLOPŞOR, C. 144, CJAUŞANU, GL., CHEST. II 464/22, alr sn i h 200, lexic reg. 32, zanne, p. vi, 407. O E x p r. Alb ca floarea dc troacă = alb ca zăpada. Cf. ciauşanu, gl. + F i g. Craniu, ţeastă. Cf. pamfile, com. 2, bl viii, 124,128, 129, alr ii 2 001/ 886r lexic reg. 57. Trei boieri mojnegi bătrîni, Cu băţfyele pîn la brîu ..., Cu feasă pe troaca goală, Cîte-o cîrje-n subţioară, balade, iii, 136. 8.. (Familiar; la pl.) Obiecte uzate, vechi; catrafuse, calabalîc. Nu ne-am putea astîmpăra pînă cînd nu am şti tot . aşa de bine unde vom ajung« mîine cu troacele noastre pe eît ştim de unde vom porni cu ele. caragiale, o. ii, 45, com. din straja — rădăuţi, lexic reg. 118. + încălţăminte uzată. Tu şi alţi cîţiva aveţi nişte troace ea vai .de lume, cu tălpi rupte, pas, z. i, 66. Aci eraţi voi ... cu luminări sub nas, cu troace în picioare. idi. ib. 10.9, Gf. COMAN, GL., ALR Il/723, UDRESCU, GL. 2 7'd. + (Regional) Cioburi (Secăşeni — Oraviţa). alr sn iv h 1 036/29, alrm sn ii h 861/29. + Fi g. (Regional) Cal bătrîn şi slab, mîrţoagă. Cf. dr. v, 238. 9. Numele unui dans popular. Cf. varone, d. 151, id. j. rom. n. 130, h ix 124, i. cr. i, 155. — Pl.: troace şi trocí. — Şi: troc (pl. troace şi trocuri), s.n-., trAcă (alrsnii h 330, alrm sni h 216), troagă (graiul, i, 502), tréuca (pamfile, j. ii, 170, alr sn ii h 330, alrm sn i h 21'6), trioăcă (alr sn ii h 330/ 219, alrm sn i h 216/219) s. f. — Din germ. Trog. TROACNĂ s. f. v. troahnă. TROACSLĂR s. m. v. trapşăr. TROADEÂN, -Ă ş. m. şi f. (învechit) Nume daţ locuitorilor din Troada (Troia). Cine ar şti faptele troa-denilor şi a grecilor, de nu ar .fi scris Omirul cu stihuri nemuritoare? n. costin, l. 39. Pe Troada atocma cu păţţiîntul răsipind-o, nici un troadeqri.viu să nu lasă. cantemir, hr. 92. Troadeanii ... .'ieşiră înaintea lui Alexandru, alexandria (1794), 75/8. — Pl.: troadţni, -e. — Troada (n. pr.) + sui. -ean. TROÂGĂ s. f. v. troacă. TROÂGĂN s. ii. v. troagări TROĂGĂR1 s. in. (Prin Transilv.) 1. Hamal; p. e x t. servitor, slugă. Nu mai fac nimic, că doar nu-s {roagărul tău. Com. din lupşa — abrud, cf. alrm.sn i h 346. 2. Om de nimic, vagabond. S-o dus la oraş, in loc să steie acasă, şi-o ajuns troagăr. maţ. dialect, i, 99. Nişte troagări şi-au bătut joc de oameni, ib. 195. — Pl::'troagări. — Şi: trogăr s. m. alrsi sn i h' 346. — Din magh. tr6ger. TROĂGĂR2 s. n. (Prin Maram.) Targă (1). Bată-vă focul, feciori, Cînd aţ plecat la război ... Ţăt v-Q dus cu trenurile Şî napoi cu tr'oagările Şl s-o-mplul corha-zurile Pin tăie oraşele, t. papAşHagi, m. 41. + Cotigă (Boiu Mare — Baia Mare), alr sn ii h 354/272, Âlrm sn i h 237/272. — Pl.: troagăre. — Şi: troâgăn s. n. dr. iv, 387. — Cf. germ. Trage: TROAGNĂ s. f. V. troahnă. TROÂHNĂ s. f. (Popular) Guturai, răceală (3); (regional) trohneală. Şi alte locuri .megiaşe. cţi/ acestea ca cum ar fi fost o troahnă lipicioasă întrat într-însele. CANTEMIR, HR. 418, Cf. ANON. CAR., KLEIN, D. 441, LB. Pojarul ... se iveşte ca semne de troahnă. piscupescu, O. 255/5, Cf. POLIZU, COSTINESCU, CIHAfc, ii, 423, Lm. Eu zac. de guturai; ... Aşa troahnă tătărască de mult n-am mai pătimit, caragiale, o. vai, 152. Mi-e nasul roşu de trohnă ca sfecla, f (1883), 28. Cînd îmi aduc aminte şi de moşneag cît era de nătîng să mai fi avut şi'-o troahnă lungă, zăa-luam' timpii. coiiTi3MPcSRANUL, vri, 498, cf. DDKF, BARCIANU, N. LEON, MED. 149, ALEXI, ■w. Troahna e cunoscută prin durere de cap, căfdtiră şi frig în corp, prin durere de membre,-Stomac şi slăbiciune generală în tot corpul, grigoriu-rigo, m. p. i, 85, Cf. CANDREA, 1J. 220, BIAN», D. S., TD^iG, (^OflOVEI, CR'. 146, SEVERIN, S. 66, ŞĂÎNEANU, D. U., CADE. StOr-cîndii-şi nasul inundat de 'trocnă. p. constant, r. 189, cf. scriban, d. Nu ,mai cobi, cucoană! Du-te acasă, că ie prinde troacna! demetrius, v. 120, cf. i-i x 324, 360, 458, 468, 483, xvn 75, şez! v, 164, i. cr. iv, 306. Boleşniţă, troană, se ia det la unul la altul, ţi-e pasul, roşu, înfundai, pamfile, b. 15, com. din bilca — rădăuţi şi din straja — ră®ăuţi, l. cosţin, gr. bĂn.' ii, 197, ciauşanu, gl., alri/i h 112, alrii/i h 107, alrm i/i h 157, a v 15,16, vi 14, 33, lexicreg. ii, 102. Dăc'ă'vrei să-ţi treacă troagna, afumă-te cu fărină de ip.ălfli..t mat. dialect, i, 100, cf. 195. li cară riasu, are trufia, gl. olt. E o trocnă afurisită de tot, e plin şalul, udresgu, gl:, + (învechit) Catar. Cf. vasici, m. ii, 27. + (Rpgional) Febră tifoidă. Cf. h xvi 162.’, + (Regional) Boală ■ ia animale. V. răpciugă. Cf. bianu, d. s., h ,v 19. — FI.: troahn’e. — Şi: tioâctiă, troâgnă, troămnă (alr i/i h 112, alrm i/i h 157), dOsină, tr6hnă, tr6cnă, trognă (alr ii/i li 107), trâhnă (dr. iv, 748), trdmnă (alr i/i h 112, alrm i/i h 157, Lfexic reg. ii; 102, 7701 ÎU0A1.Ă - 641 - TROCHIŢĂ teaha, c. N. 275), tronă (cade, alr i/i h 112, alrm i/i h 157), tioină (alr i/i h 112, alrm i/i h 157, a ii 8), triină s. f. — Etimologia necunoscută. TROÂLĂ s. f. (Regional) Persoană neîndemina-tică, grosolană. Cf. udrescu, gl. + Persoană care se îmbracă prost, neîngrijit. Cf. lexic p.eg. 39, 57, ib. ii, 17, l. rom. 1960, nr. 5, 36.’+ Persoană zăpăcită, ţicnită. Cea mai urîtă femeie ..., una zăludă, troală, cu un cap de cal. bap.bu, phinc. 140. — Pl.: iroale. — Din germ. Troll. TROAMF s. n. v. tronf. TROÂMNĂ s. f. v. troahnă. TROAN interj, v. tranc1. TROÂNĂ1 s. f. v. troahnă. TROÂNĂ2 s. f. v. tron2. TROANC interj, v, tranc1. TROÂ1VF s. n. v. tronf. ŢROAP s. n. v. trap*. TROÂPA s. f. art. v. tropi. TROĂPĂ s. f. v. trapi. TROĂPĂT s. n. v. tropot. TROASC interj, v. trosc. TROĂSCĂ ş. f. (Prin Ban.) Clopot care se atîrnă la gltul vitelor; (regional) troscoi. Cf. pribeagul, p. r. ,Ş8. — PI.: ? — V. troasc. TROÂSCĂT s. tn. v. troscot1. TROÂŞ s. n. v. trăoaş. TROÂŞĂ s. f. v. troş. ÎROÂŞCĂ s. f. (Regional) Roată cu aripi pe care cade apa din lăptoc, punînd în mişcare ferăstrăul (Panaci — Vatra Dornei). Cf. glosar reg. — PI,: ? — Din ucr. rpanta „ferăstrău mecanic, gater“. TRdBLĂ s. f. v. toblă. TROCi s. n. Schimb în natură (apărut în comuna primitivă), constituind forma cea mai simplă a comerţului ; (învechit) trămpăluit. V. tţamp ă1. Cf. dr. ii, 879, cade. începu să recurgă la iroc, să-refuze pe cîl cu putinţă bancnotele. cXlinescu, s. 627, cf. dn2. Intr-o economie aproape de troc, gospodăria ajungtndu-şi sieşi. v. rom. septembrie 1970, 6. A devenit incomod vechiul sistem al trocului, u. daicoviciu, d. 32. -7 PI.: trocuri. — Din fr. troc. TROC2 s. n. (Regional) Chingă cu care se strînge şaua pe cal; taftur (1). Cf. scriban, d., alr i 1 116/ 684, 700, alr ii 5 524/899, ib. /723. — PI.: trocuri. — Din rus. TpOK. TRQC3 ş. n. v. troacă. TROCÂCI s. m. pl. (Prin nordul Munt.) Papuci1 (I). scriban, d. — Cf. troace (pl. lui troacă). TROCÂN s. n. (Regional) Troacă (1) (mare). Cf. SAGHINESCU, V. 73, SCRIBAN, D., ALR I 691/780, 795, 890. — Pl.: trocane (scriban, d.) si trocanuri (alr i 691/780, 795, 890). — Troacă + suf. -an. TROCANTIÎn s. n. 1. Partea femurului de care se leagă muşchii coapsei. Trocanterul cel mare se află la partea esternă şi de sus a femurului, kretzu-LESCU, A. 77/17, cf. DN2, DEX. 2. Al doilea segment de la picioarele insectelor. Cf. DN2, DEX. — Pl.: trocantere. — Şi: trohanter s. n. djîx. Din fr. troclianter, TR OCĂRI s. m. Persoană care confecţionează sau vinde troace; p. e x t. persoană a cărei ocupaţie esţe considerată modestă, simplă. Cf. polizu, barcianu, ajlexi, w. + S p e c. Nume dat locuitorilor din Şcheii Braşovului; p. e x t. poreclă dată ardelenilor de către locuitorii din vechiul regat românesc. Lazzaronii sînl tro-carii napoletani. — Dacă nu ştii ce-s trocarii, întreabă pe un braşovean şi-ţi va spune: apoi, mutatis mutăndis, lazzarone şi trocar e una şi aceeaşi viţă de oameni. codru-drXguşanu, c. 159. Ce sînt eu acum? Trocar ... sau sas? săm. iii, 13, cf. tdrg, şăineanu, r. u., cade. Mihalache ... a fugit dincolo, că era trocar. KLOPŞTOCK, F. 164, cf. DR. VIII, 208, SCRIBAN, D., BIBI-cescu, p. p. 463. — Pl.: trocari. — Troacă + suf. -ar. TROCĂR2 s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuţit (cu miner), folosit la efectuarea punc-ţiilor sau la introducerea în unele cavităţi ale organismului a unor instrumente chirurgicale ori a unor dispozitive optice; (învechit) trichet. Cf. hubogi, î. 51/21. Se scoate trocariul, şi teaca rămîne înfiptă, ca să se strecure prin ea aerul afară, filipescu, d. ii, 101/33, cf. i. 10-nescu, v. 82. în lipsă de troacar, se poate sluji cineva de un cuţit ascuţit, litinschi, m. 145/12, cf. turnescu, med. op. 15r, nica, l. vam. 245. înţeparea rumenului se face în mijlocul stîng, cu un instrument numit trocar. enc. vet. 478, cf. nom. min. i, 25, dn2. Lichidele se obţin prin puncţie cu trocar. abc săn. 327. — Pl.: trocare. — Şi: (învechit) trocărt (turnescu, med. op. 15r, ursu, t. ş. 292), troacâr (hubogi, î. 50/24), troicăr (ddrf) s. n. — Din fr. trocart, germ. Trokar. TROCĂRT s. n. v. trocar2. TROCĂ s. f. v. troacă. TROCĂRÂŞ s. m. Diminutiv al lui t r o c a r1. Săraci trocăraşi din Şchei, Dar pe unde umblă ei? bibicescu, p. p. 210, cf. 463. — Pl.: trocăraşi. — Trocari -f- suf. -aş. TROCĂŢÎCĂ s. f. (Rar) Trocuţă. Cf. scriban, d. — Pl.: trocăţele. — Troacă + suf. -ăţică. TRdCHINĂ s. f. v. strachină. TROCHÎŢ s. n. v. trocliiţă. TROCHÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui troacă; trocuţă. 1. (Transilv., Ban., Olt.) Cf. t r o a c ă (1). în umbra unui tei era o trochiţă. Scormon .. . priveşte în tăcere cum copilul se joacă, slavici, n. i, 42, cf. ddrf, tdrg, cade, rădulescu-codin. Era ... un trochiţ atîrnat cu aţă de cepul ăl de sus. plopşor, c. 144, cf. alr. ii/i mn 75, 2 657/53, 886, alr ii 3 991/192, ib. 3 996/182, 192. 7735 f îiPiQCI TT- 64:2 w troficiţate 2. (Prin Ban. şi Transilv.) Copăiţă la moară. Cf. troacă (3). Cf. h xviii 34, alr sn i h 171, alrm sn i h 117. 3. (Prin Maram.) Cutiuţă. Cf. tr o a c ă (5). Atunş trochiţa să strînge frumos, să-nchide pe-olaltă şi să pune în Jăb la uom l o. bîrlea, a., p. ii, 372. 4. (Bot.; regional) Tigvă (I 1 a). Cf. troacă (7) (Lagenqşia siceraria). Com. din izvorălu de jos — TURN O ŞEVERIN. 5. Numele unei hore. Cf. troacă (9). Cf. varone, d. 152, id. joc. rom. n. 130. • — PI.: trochiţe şi (regional) trochiţi (alr ii 3 991/ 192). — Şi: (regional) trochiţ s. n. — Troacă -f suf. -i/ă. TBOCÎ vb. IV. Intrau?,. (Prin estul Munt.) A se preface că lucrează, a pierde vremea. Cf. scri-ran, d. Da’ ce faci malale? — Iaca trocesc, că vro treabă dă ispravă nu fac. cv 1949, nr. 8, 34. — Prez. ind.: trocesc. — Etimologia necunoscută. TTtGCNĂ s. f. v. troahnă. TROCNÎT adj. v. trohnit. TROCTÎR s. n. v. tractir. TROCTJLEŢ s. n. Diminutiv al lui troc3; piuliţă pentru piper (Negreni — Slatina), alr ii 3 978/791. — PI.: ? — Troc3 + suf. -uleţ. lTROCTJŞ0fIC, -Ă adj: (Fiziol.) Care se prezintă în bune condiţii de troficitate. Natura acestei turburări trofice nu poate fi admisă fără rezerve, parhon, b. 32, cf. DN2, D. MED., M. D. ENC., DEX. — PI.: trofici, -ce. — Din fr. trophique. TROFICĂ s. f. v. traficfii. TROFICITĂTE s. f. (Fiziol:) Ansamblul funcţiilor necesare nutriţiei şi dezvoltării normale a unui ţesut sau organ. Cf. der, d. med., m. d. enc,, dex. — Trofic + suf. -itaţe. . 7747 TROFINE —- 643 — TROIAN TROFÎNE s, f. pl. Totalitatea substanţelor nutritive pe care organismul le încorporează din mediul extern. I). MED. — Cf. t r o f ' c, t r o f i c i t a t e. TROFOJiD s. f. V. trufanda. TROFOPATlE s. f. Maladie care afectează nutriţia generală, dn?, cf. dex . — Pl.: trofopatii. Din fţ. trophopathie. TROFTOL6G s, n. v,. taftolog. . TROG s; n. Vale glaciară, m. d. enc., dex. — Pl.: troguri. — Din germ. Trocj. TRdGĂR s. m. v. troagărl. TROGLOBÎE s. f. (Biol.) Vieţuitoare care trăieşte în peşteri, fiind adaptată la condiţiile acestui mediu. Troglobiile propriu-zise, adică acele vieţuitoare cari trăiesc numai in peM'eri, slrit reticvii caracteristice, adică adevărate ,,fosile vii“, enc. teiin. i, 439, cf. dex.'0> (Acljectivalj Cf. m. d. enc. Animate troglobii. deî£. — Pl.: troglobii. '■ >- — Din fr, troglobie (termen creat de E. Racoyiţă). TROGLODIT, -Ă s. iii. şi f. 1. Numele unei populaţii antice care locuia, după informaţiile istoricilor antici, ‘în peşterile din Africa. Slobozind asupra lor mai înainte pre aceia ctţi dintr-înşii era troglodiţi . . . Sînt aceştia o parte etiopicească ce lăcuiesc în cîmpi, ca dobitoacele, aethiopica, 47T/16, cf. scriban, d. 2. Om preistoric locuitor al cavernelor: De la întîiul cuţit de plug făcui din bucata de fier căzută din cine ştie ce astru, pe vremea bunilor troglodiţi . . ., Ce Cale uriaşe am străbătut, anghel, pr. 81. Am retrăit o noapte luminoasă din era terţiară, Nefericii şi singur ca primul troglodit, topîrceanu, o. i, 28. Cei rămaşi fără, locuinţe şă se aciuieze în iarna care vine printre ruine? Ca troglodiţii? v. rom. iulie 1954, 30. Pitorescul sordid al bordeielor ca nişte caverne de troglodiţi., ib-septembrie 1969, 6, cf. pn2, m. d. enc., dex. ^(Adjectival) Populffţie iroglodită. pţEx. 3. F i g. Persoană care trăieşte în stare de primitivitate. Cf. crăiniceanu, ig. 39. în aprigul Neculai Isac nu.e nimic tandru^ şi cu alîl mai puţin în troglodiţii din faimoşii Bordeieni, în ochii cărora însă d-sa descoperă un punct de soare, ibrăileanu, s. 19. Din ograda fără împrejmuire coborau cărări oable înspre nişte bordeie de troglodiţi, sapoveanu, o. xvii, 517, *cf. scriban, p., pn2, m. d. enc., dex: + Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. Cf.-pl, pm!, m. p. enc., dex. — Pl.: troglodiţii -le. — Din gr. TpoYXco8uxr)ţ, fr. troglodyte. TROGLODÎTIC, -Ă adj. (Rar) Care se referă la troglodit (3) £ care se caracterizează prin primitivitate şi- mizerie. Acolo am văzut locuinţe trogloditice, mai înfiorătoare decîV cocioabele, v. rom. mai 1969, 31. — iPl.: troglodiţîci, -ce. — Din fr. «troglodyliqne. TROGLODITICÎse, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Care aparţine troglodiţilor (1); care se referă la troglo-diţi, privitor la troglbdlţi. Iar pre cei din ţara troglo-diticească ... iuţi la ■ picioare şi - prea aleşi la săgetă-tură, i-au rînduit ca să facă supărare celor de la cornul Sting, aethiopica, 57v/22. — Pl.: troglodiliceşti. ■>— Troglodit suf< -icesc. . TRdGNĂ s. f. v. troalină. TROHAIC, -Ă adj. Care este format din trohei. Cf. barciaNU, alexi, w: „Epigonii11 încep şi continuă mai mult de jumăiate de poezie cu efuziuni lirice,,cu ditirambe la adresa predecesorilor,, ceea ce....cere ritmul trohaic. îbrăileanu, s. L..Ï59, bî. scriban, d. Asăchi ... a simţit nevoia să dea' compunerii sale cadenţa trohaică a versului popular de şapte, şi opt silabe, ll i, 21, cf. dn2, m. p. enc., dex. ^ Metru trohaic — ¡sistem de versificaţie care are la bază troheul» Tot-o excepţie e ,,Glossa“. Pesimistă şi totuşi în metru trohaic, ibrăileanu, s. l. 161, Cf. pl,. pm, pnŞ, m. p. enc., pex. • . — Pl. : trohaici, -ce. — Din fr. ti'ocliàïqnc. . . TRQHAiVTÉR s. n. v. trocantcr. TROHËU s. m. Picior de vers alçâtuit dintr-o silabă lungă şi una scurtă (în metrica poeziei antice) sau dintr-o silabă accentuată şi una neaccentuată (în poezia modernă). Cînd două trochee sau 'două ianfâc vin unul după allul, cîntarea sau declamarea, devine mai gravă şah mai maieştoasă. heliape, p. ii, Î44, cf. stamati, p., MAioflEşcu, cr. i, 42. De ce dorm, îngrămădite între galbenele file. Iambii' suitori, troheii, săltăreţele dţiclile? eminescu, o. i, 137. Căci tu eşti cel mai prost poet în Şiracuşa. Troheii şchiopi şi’iambii duri. coşşbc, p. i, 85, cf. axexi, w. Trohéül e mai viu şi face impresia că e mai scurt decîi versul iambic de aceeaşi măsură, ibrăileanu, ş. l.Ï:61, cf. şăineanu, P. U., CAPE, SCRIBAN, P., PN2, >1. fl. ENC., PEX. — Scris şi: irocheu. — Pl. : trohei şi (învechit, n.) trohee, , — Din lat. ti'ochaeuş, fr. trochée, it. trocheo. TR.0H3N!Ă s.'f. v. troahnă. TROHNĂRÎ vb. IV. Intra nz. (Regional) A avea guturai; (regional) a trohni (DrăgîiŞeni ■— Tirgii Neamţ), glosar reg. — Prez. ind. : trohnăresc. — Troaluiă + suf. -ări. ■ ■ TROHNĂRÎE s. f. (Prin Mold.) Epidemie, molimă (de răceală). Cînd zac mulţi în sat de aceeaşi boală, umblă o trohnărie în sat. şez. xix, 112. : — Troahnă + suf. -ărie. TROHiVEÂLĂ s. f. (Prin Mold.) Guturai; ră.ceală; (popular) .troahnă. scriban, d. — Pl. : trohneU. , , ,, 1 , — Trohni + suf. reală. . ■ TROHIVÎ vb. IV. 1. Intran/. (Prin Mâram., Transilv. şi nordul Mold.) A fi bolnav (dé troalină) ; (regional) a trohnări. Çf. dh. iv, 749. Ce faCe unchieşul? — Ia, trohneşle de ieri, nu ştiu ce are. Corn. diii bilça — rădăuţi, cf. alr ii/i li 107/362, lexic reg. 62, 115. O Refl. Ion s-o tihnit, cv 1952, nr, 5, 40.- 2. Refl. (Regional; despre alimente) A şe strica, a seialţera. Çf. pr. iv, 749, com. 4in zagra — năsăud. -rr. Prez. ind.: trohnesc. ^ Şi :. tîhni y>). ,1^ — V. troahnă. TROHIVÎT,-Ă adj, (Régional) 1. Bolnav'de troahnă; răcit (2). Cf. SCRIBAN, D. 2. (Despre |în; în forma troctiil) încins, aprins, stricat. Cdm. din şasca montană— m.oldova nouă. — Pl.: trohniţii -ie. — Şi: trocnit adj. — V. trohni. TROHOÎDĂ s. f. Cicloidă. ltr2, cf. pn2, pex. — Pl.: troho.ide. — Din fr. trochoîde. . TRÔHOT s. n. (Prin Mold., Munt.) Sfărimături de fîn; sţroh. Cf. scriban, p. — Pl.: troholuri şi trohote. — Cf. s t r o h. TROIÂN1 s. n. 1. întăritură primitivă făpută de popoarele antice, constînd dintr-un dig lung de 7770 TROIAN1 ■— m — TROIENI păraînt, cu şanţ: de apărare. Aceştia locuiesc di[n]spre răsărit, spre troianul ce au făcut robii tătărăşti. hero-dot (1645), 216, Semnele puterii lui [Traian] peunde au tras ttoian. ureche, l. 60. Numele trăieşte între noi pănă astădzi c,u şanţul cela ce şă dzice troianul, m. costî.NvO. 43. Pe unde mergea, drumuri] mari de piatră şi şanţuri groaznice trăgea, . .. cărora încă troiamm le zicem. c. cantacuzino, cm i, 14. Mitropolia ... este aşezată pe un deal în chip de troian. tÎmpeanul, 0. 28/15, cf. ddrf. S-au grămădit toate năvălirile veacurilor, bătînd repetat, ca şi crivăţurile şi viscolele, întăi în troianurile vechilor străjeri ai Romei, sadoveanu, o. xn, 209. Că metafizică n-ar fi creat Ca alte glorioase seminţii, Doar apeducte, colisee, foruri, drumuri, Eterna urbe, castre şi troiane de hotar, contemp. 1966, nr. i 022, 1/6. <0“ F i S- Un troian neînvins în contra încălcărei otomanilor, asachi, s. l. ii, 89. + (Prin vestul Olt.) închisoare. L-a loat la troian. VÎŞCOL, v. 101. 2. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Cantitate mare de zăpadă adusă de vînt şi depusă In valuri sau in dune; nămete, (regional) omăt1. V. noian. Troianii omeţilor de vivor şi vicol în toate părţile spulbăraţi. cantemir, hr. 297. .Napoleon ... pe care l-âm urmat ... în troienele zăpezilor Rusiei. negruzzi, ş. i, 294. Zăpada lor cea veche, ce vara n-o dezgheaţă, îşi siiie-n cer troienii sau stă a-i prăvăli ! BOLLiAC, o. 73. Sufla cu tărie vîntul cel de miazănoapte, aducînd cu sine troiene de zăpadă deasă, filimon, o. 1, 178, cf. costinescu. Deschisei un oblon al ferestrei şi-aruncai pistolul pe un troian de ninsoare, eminescu, g. p. 58. Troienii se ridicau namilă pînă în tinda creştinului. DF.LAVBANCEA, s. 181. Sub troiane de ninsoare zace stîncă, zace val ... macedonski, o. i, 163. Pînă-n piept se îngropaţi bieţii cai în troiene îngrămădite de vijelie de-a curmezişul drumului. vlahuţX, o. a. 344, cf. ddrf. Luptă prin troiene cu crivăţul vrăjmaş, Spre dunga luminoasă ce-o-nseamnă un oraş. anghel — IOSIF, C. M. I, 35, cf. ALEXI, W., TDRG, PAMFILE, VĂZD. 168. Să trimită Vasile oameni să rază troienele de la poarta cimitirului, agîrbiceanu, ş. 119. Afară; viscolul zidise troiene pînă la streşini şi împresurase salul cu întăriluri de albă cetate, c. petrescu, r. dr. 108. Iarna eremitul avea să rămîie îngropat acolo de troiene cinci-şase luni. voiculescu, p. i, 162. Din troienele tale imaculate, Vîntul taie marmuri pentru palate, calinescu, i.. l. 51. Dincolo de şoseaua din mijloc se-ngrămădeau troienii, cit statul de om. v. rom. noiembrie 1953, 116. Un sat, cum sînt satele de la munte, pierdute In brădet, varq, şi în troieni mai înalţi decît statura omului, în lu^iţe de iarnă, pas, l. ii, 156. M,ama a luat dintr-o legăturică bani şi s-a dus prin troiene să scoale crîş-niărul. camilar, c. 90. Clocotesc rîuri pt străzi Şi pier troienele s'ub o ploăie deasă. v. rom. mai 1969, 33. Se prăbuşise peste praş un troian de zăpadă, ib. mai 1970, 7, cf. alr i 1 252. F ig. Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare, adunate-n cer grămadă, alecsandri, p. iii, 9. ^ Loc. a d v. în troiene == formînd grămezi (ca nişte valuri). Un clopot trist suna şi zăpada căzuse in troiene, anghel, pr. 141. ^ P. es t. Canţitaţe mare; grămadă, mor-iiiân • StîrvLirile-n cîmpuri dzăcînd aruncate Să siringă troiane de vicol suflate, dosoftei, ps. 55/8. Atîta pulbere- era, cît, dacă bătea vîntu, să strîngea troiane în Hpi şi pe la' garduri, n. costin, l. 560. Strîmbă-lemne ... trece iute prin zăvoaie Şi sub braţul său puternic totul pîriie, trăsneşte ... Ş-un troian de crengi, de arbori pe-a lui urmă se clădeşte, alecsandri, p. iii, 239. Vîntul adunat-a de flori de tei troiene, eminescu, o. i, 97, cf. ddrf. Descopere inulţe Vechi şi străbune comori şi troiane de-argint şi de aur. coşbuc, ae. 19, cf. BARCIANU. Erau numai hăţişuri, numai copaci bătrtni şi fioroşi, numai troian de frunze moarte, ga-laction, o. a. i, 231. Ne plimbam pe bulevarde, Prin troiene de seminţe, blaga, poezii, 336. Lucu, zăpăcit şi sting aci, revărsă troianul ruginiu al crizantemelor la picioarele călătoarei. vi>nea, l. i, 12. Lasă gunoiul în casă nemăturat de se face troian. Coiri din zagra — năsăud. O F i g. Ce s-au făcui acele troiene de popoare ? bălcescu, ap. şăineanu, d. u. Imens troian de artă, Acropole sclipeşte, voiculescu, poezii, ii, 42. 3. (învechit şi regional) Pajişte, cîmpie. .Cf. lb, polizu, barcianu, alexi, w. Meri pă troian cit vit'ele. densusianu, ţ. h. 338. 4. (învechit şi regional) Stradă, uliţă. Cf. anon. car., polizu, dr. iii, 422. Şi mi-apuci pe cel troian, Şezi cu mîndre la divan, iiodoş, c. 52. (Regional) Cărare făcută de animale. Corn. din oraviţa, chest. xv 26/918. + (Prin vestul Olt.) Urmă lăsată de sanie, de car său de apa care se scurge. Cf. cade, vÎrcol, v. 101, alr i 814/856, alr sn iii h 865/848, alrm sn ii h 682/848. + P. anal. (Prin nordul Munt.) Model de cusătură In formă şerpuitoare. Cf. rădulescu-codin. 5. (Regional; şi in compusul troianul-cerului, h v 57) Calea lactee. Cf. barcianu, dr. iii 423, h xiv 88, alr i 1 226/178, 782. — Pronunţat: tro-ian. — PI.: troiene şi troiane, (Învechit si regional) troianuri (alr i 1 252/424, 522, 526, 530, 540, 618, 684, 695, 760), (regional) troie-nuri (ib. 1 252/986), (m.) troieni şi (învechit) troiani. — De la numele topic Troian. TROIAN2, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine Troici, privitor la Troia; din (sau de la) Troia. Cf. drlu, dl, dm, m. d. enc., dex. O Calul troian = mijloc perfid folosit de cineva pentru subminarea acţiunilor cuiva. Cf. m. d. enc., dex. 2. S. m. şi f. Locuitor al Troiei. dex. — Pronunţat: tro-ian. — PI.: troieni, -fi. — Troia (n. pr.) + suf. -ean. TROICĂR s. n. v. trocar2. TfldlCĂ s. f. Sanie la care sint Înhămaţi trei cai unul lingă altul. Cf. alexi, w., tdrg, cade. Trecu în trap o trăsură rusească: roţi cu cauciuc, înhămătură de troică, c. petrescu, î. i, 220. Te aduce-o năzdrăvană troică, beniuc, r.. p. 59. ^ L o c. a d v. în troică = cîte trei în linie (la ham). Mitrease opri o clipă ca să privească o sanie cu cai înhămaţi în troică, sadoveanu, o. xvii, 273. 4 (Prin estul Munt.) Căruţă cu două roţi, trasă de un singur cal; şaretă. Cf. scri-ban, d. — PI.: troici. — Şi: (prin estul Munt.) triilvă s. f. scriban, d. — Din rus. Tpofifca. TROIENÎ vb. IV. 1. Tranz. A acoperi cu troiene de zăpadă.; a întroieni, a înzăpezi, (popular) a nămeţi, (învechit şi regional) a omeţi (1). Un vint ... cu ninsoare ne-au troinit. ar (1829), 197x/18. Iarna viscolu-l ascult ... Troienind cărările, eminescu, o. i, 123. Zăpada le-a troienit uşa pe dinafară, delavrancea, h. t. 41. Dinaintea uşii, un morman de zăpadă adunat de vîrlej troienise şeaua, vlahuţă, o. a. ii, 39, cf. barcianu, alexi, w.„ tdrg. Privi pe lunga Uliţă ... troienită de omăt. agîrbiceanu, s. 135. Afară, viscolul troienea uşa şi ferestrele casei, bujor, s. 33, cf. şăineanu, d. u., cade. Afară era un viscol care troienise străzile, camil petrescu, u. n. 40. [Viscolul] astupa drumurile, troienea porţue, ne izbea in piepturi şi ne ţinea în loc, sadoveaşnu, o. vii, 274, cf. scriban, d. Aşteptarea e un suspin necontenit în hornul unei cocioabe troienite de iarnă, vinea, l. i, 309. (F i g.) Fulgi moi şi graşi îmi troienesc în pace lumea ca de scrum. blaga, poezii, 64. + Refl. A se strînge în troiene1 (2). Zăpada se troienise peste bulgării de pămînt răscolit de obuze, rebreanu, nuv. 276. 2. Refl. A rămîne imobilizat in mijlocul zăpezii; a se întroieni, a se înzăpezi. Ne-am troienit? ... Iaca! na, şi alta acum. alecsandri, t. 394, cf. tdrg. 3. Tranz. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el. Adormi-vom, troieni-va Teiul floarea-i peste 7774 troienire — 645 — TROLIBUS noi. eminescu, o. i, 101. Andrei priveşte din umbră cum bieţii oameni aşază racla, cum o troienesc cu flori, ii aprind făclii, galaction, o. 258. O F i g. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte, eminescu, o. i, 216. Uiţi şi lauda şi vrăşmăşia cu care a fost troienit ani de-a rîndiil. lovi-neşcu, s. i, 271. Zi cu zi l-au troienit Vremea şi uitarea. ţopÎrceanu, o.'a. i, 7, 4 ^ îngrămădi, a aduna ceva la un loc. Dragul codru, troienindu-şi frunza toată. eminescu, o. i, 83. Şi rozele prin care se-mpodobeşte vara Vor troieni petale la toamnă pe cărări, pillat, p. 45. — Prez. ind.; troienesc. — Si: (învechit) troini vb. IV. — V. troian1. TROIESiÎRE s.-f. Acţiunea de a (se) troieni; Introienire, inzăpezire, (popular) nămeţire. Cf. pam-FILE, VĂZD. 169, DL, DM, DEX. — V. troieni. TROIEJVÎŢ, -Ît'. adj. Acoperit cu troiene de zăpadă; întroienit, Înzăpezit, (popular) nămeţit. Nu putură să meargă pe poteci mai scurte, pentru că erau toate troienite, âgîrbiceanu, a. 434. Fereastra e-o poemă de plumb şi de scîntei ... Oraşul doarme troienit, ba-covia, o. 129. Pe uîrfuri troienite luceferii sctnteie. pillat, p. 26. Satele erau troienite, lumea se închidea în ogrăzi înzăpezite, camil petrescu, o. i, 544. Abia au putut deschide uşa, alît de troienită era. sbiera, p. 250. Fig. Şi-aleargă-n vînt şi-n noapte năuc şi sugrumat De ginduri troienite, coşbuc, p. i, 134. Tăcerea umple beznele troienite în juru-i. vinea, l. ii, 30. — Pronunţat: tro-ie-. — Pl.: troieniţi, -te. — V. troieni. TRtflNĂ s. f. v. troahnă. TROINÎ vb. IV v. troieni. TRAINIC1 s. n. (Prin Mold.) Sfoară foarte groasă. SCRIBAN, D. — Pl.: troinice. — Din rus. TpofiHHK. TRdlJVIC2, -Ă adj. (Regional) 1. Care este .cuprins de o boală grea; buimăcii de boală; toropit1 (1)1 Cf. anon. car. Tare mi-i bolnav băietul. Stă troinic de-o bucată de vreme, contemporanul, v, 291, cf. dr. iv, 749, 750. Cînd boala se arată, copiii ard,' stnt troinici, . . . ţipă prin somn. şez. i, 255., , . 3. (Rar; în sintagma) Somn troinic = somn adînc. O fură un somn troinic. scriban, d. — Pl.: troinici,,-ce. t: — Etimologia necunoscută. TROINICI Vb. IV. Intranz. (Regional) A zăcea greu bolnav, a fi toropit de boală; a boli. Cf. dr. iv, 750, şez. v, 164. — Prez. ind.: troinicesc. — V. trolnie2. TRdlŢA s. f. 1. (In religia creştină) Unitate mistică: a celor trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Duhul Sfînt; treime, trinitate (!). întru această troiţă nece unul nu iaste mai vechiu şi nece mai apoi, nece mai mare, nece mai mic. ■ psalt. 337. Acesta amu iaste unul den troiţă, unul născut fiiUl. coresi, ev. 462. Ei-şi vor rădica mîriile sale şi vor slăvi in !sv[î]nta tro[i]ţă intru tatăl şi fiiul şi d[u]hul sp[i]n<. cod. tod. 222. Troiţă sf[t]ntâ, curăţeşte mulţimea păcatelor noiistre. paraclis (1639), 247. Svîntă troiţă nedespărţită şi neschimbată, ţie ne închinăm. varlaam, c. 146. Biserica ca altariul dinpreună cu tinda, închipuind sfinta şi nedespărţită troiţă (a. 1654). OCR i, 172/29. De pururea fiind şi nedespărţită şi netur-burată troiţă ne-ai arătat, dosoftei, ps. 509/11, cf. anon. car. Ca să cunoască fieştecarele cum că se afla ÎS — o. 263 22 taină sfînta troiţă la acest lucru prea slăvii, antim, p. 25. Ceti trii pluguri sînt sfînta troiţă (cca 1750). gcr ii, 62/35. Cu ajutorul sfintei şi de viaţă făcătoarei tr.oiţe (a. 1757). uricariul, xvii, 471. Dănţuiţi in ceriuri dinpreună cu fiei fără de trupuri, stînd înaintea troiţei de-a pururea sfinţilor, mineiul (1776), 37r2/21. învred-nicindu-te razelor adevăratei şi fericitei troiţă, varlaam — ÎOASAF, 182r/15, , cf. BUDAI-DELEANU, LEX., CLEMENS, polizu, lm, dprf, barcianu, ALEXI, w., tdrg, cade. 4 (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Grup de trei persoane sau de trei lucruri. Baba însă voia cu orice chip să aibă o troiţă nedespărţită de nurori, creangă, p. 8, cf. tdrg, cade. Sta înfiptă o troiţă de lumînărele aprinse, legate cu un firicel de lînă neagră, brăescu, a. 91. 2. Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripţii), şi uneori încadrată de o mică construcţie, aşezată la răspîntii sau pe lîngă fîntîni sau în locuri legate de un anumit eveniment; (regional) rugă>. Uite o şleahtă chiar din Spineni, care e la o distanţă bună, dincolo de-o luncă şUo troiţă. iovescu, n. 151. La o răspîntie era o troiţă sub o pălărie de şindrilă veche, galaction, o. 60. Lîngă trpiţi drumeţii beau zările din cînturî. lesne a, vers. 148. Troiţele cu capul Atitor sfinţi uitaţi ne făceau semn. pillat, p. 132. Cum trecură podul de lemn, Stoica opreşte la fîntîna cu şipot, acoperită de o troiţă dc stejar, camil petrescu, o. i, 324. Dacă vrei, putem lua o birjă pînă la o troiţă, vinea, l. ii, 103, cf. dex, vîrcol, v. 101, alr sn iii h 906. + Icoană formată din trei părţi, dintre care cele laterale sînt prinse cu balamale de cea din mijloc. V. t r i p t i c. în părete, o mică candelă lumina o vechie troiţă de lemn. odobescu, s. i, 66, cf. ddrf, cade, 3. (Rar; în sintagma) Sfînta troiţă = numele unei sărbători în religia creştină. Cf. scriban, d. — Accentuat şi: troiţă. — Pronunţat: tro-i-, — Pl.: troiţe si (rar) troiţi. — Şi: (regional) trăiţă' (scriban, p., alr sn iii h 906/886), triiiţă (ib. h 906/876) s. f. — Diţi slavonul rp0Hu,a. TROLEIBUS s. n. v. troleibuz. TROLEIBUZ s. n. Vehicul rutier de transport urban în comun, tu tracţiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu; troleu (2). Fotoliile le-aco-pere cu huse, Blestemă automobile, troleibuse. căli-nescu, l. l. 27. Încă un foşnet caracterizează Viaţa oraşului: abia perceptibila alunecare a troleibuzelor în lungul marilor bulevarde, bogza, m. s. 127. Sînt atîţia oameni care merg în fiecare zi cu trolegbuzul. v. rom. ianuarie 1954, 107. Se vor îmbunătăţi tipurile de autobuze şi troleibuze, scînteia, 1960, iif. 4 837. El, ce ştia din lume doar frunza şi cobuzul, Ne va conduce-n anii ce vin cu troleibuzul, horea, p. 108. Traseele liniilor de troleibuze sînl revizuite şi completate, rl 1967, nr. 6 997, 1/4. — Scris şi: trolegbuz. — Pl.: troleibuze. — Şi: tro-leibus, (regional) trolibus s. n. — Din fr. trolleybus, engl. troiley bus. TROLEU s. n. 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracţiune electrică şi care permite luarea energiei electrice de la o conductă aeriană. Răsfoind cărticică, acolo în huietul lumii ..., în huruitul tramvaielor, în şuierul troleelor scăpărînd pe sîrme ..., am dat de stihurile acestea, i. Botfiz, b. i, 111. Dacă acul se găseşte pe o rampă ..., funcţionarea automată a acelor se realizează printr-un contact special, montat pe firul aerian şi acţionat prin trecerea, Iroleului. enc. tehn. i, 198. Trage de funia troleUlui şi ţine tramvaiul in staţie pînă ce urcă toţi studenţii, v. rom. iulie 1954, 174. 2. (Impropriu) Troleibuz, pex. — Pl.: trolee. — Din fr. troiley, engl. troiley. TROLIBCs s. n. v. troleibuz. 7786 Î'RÔUU *- 646 — l'ROM'BOZ TROLlU s. n: Dispozitiv pentru deplasarea (in sens vertical) a unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axelor lor şi pe care se înfăşoară- un cablu fixat cu un capăt de tobă şi cu celălalt de sarcină pe care trebuie să o deplaseze. V. macara (1). Troliile . i: vor fi înzestrate cu dispozitivele de siguranţă, prev. accid. 29, ef. nom. min. i, 42. Printt-o ntai bună folosire a iroliilor, ... se pot economisi lunar zeci de mii de lei. scînteia, 1960, nr: 4 854. A propus... să se înlocuiască troliile pe şenile ... cu trolii instalate pe autocamioane, ib. nr. 4 863. Pentru curăţirea vegetaţiei apelor, gospodăria dispune de .. .• două tractoare puternice cu troliu, vî-n. pesc. octombrie 1964, 1. — PI.: troliuri.şi- (rar) trolii. — După fr. treuil. TROLOCÎ vb. IV v. întroloca. TROJ.OCÎT, -Ă adj. v. Introlocat. TROMBÂCi! s. m. v. trubaci. TROMBĂ! s. f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vîrtejurile de vînt, care o fac să se învîrtească cu ifiare iuţeală în jurul ei înseşi. V. trîmbă (I 3). Cf. genilie, p. 62, stamati, d., cos-t,inescu, alexî, w.,' cade. Coverta era să fie sorbită 'de-o trombă marină, bart, e. 275, cf. scriban, d. Ctnd apar pe mare, se formează o coloană lichidă, cunoscută şub numele de trombă marină, cişman, fiz. i, 555. + Vînt în formă de vîrtej cu axă verticală sau puţin înclinată şi cu o viteză foarte mare; p. e xt. coloană de fum, de praf, de zăpadă etc. ridicată de un vînt puternic; vîrtej. Cf. stamati, d. Sub trompa de fum. vi.ahuţă, d. 229, cf. severin, s. 140. Prin viscolul crunt, prin trombe de vînt. contemp. 1949, nr. 165, 9/1. Se formează atunci ăşa-numitele trombe, în care aerul capătă o mişcare foarte rapidă de rotaţie, în jurul centrului. cişman, fiz. i, 555. Trombe uriaşe de viscol îi prindea în mijloc, voiculescu, p. ii, 143, cf. dex. (Ca termen de comparaţie) După o scurtă şovăire am pornit ca o trombă, braes'cu, a. 141. 2. (Rar) Troiripă1.,f2). Cf. cade, scriban, d. — PI.: trombe. — Şi: (învechit, 1) trâmpă s. f. — Din fr. trombe, it. tromba. TR0MBA.2 s. f. v. trompă!. TROMBÎNĂ ş. f. (Biol.) Enzimă care participă la procesul de coagulare a sîngelui. Cf. m. d. enc., dex. — PI.: trombine, — Din fr. tlirombinc. TROMBIŢÂRE s. f. v. ţrîmblţare. TRÂMBIŢĂ s. f. v. trîmblţă. TROMBLON s. n. 1. (învechit) Puşcă cu ţeava foarte scurtă şi răşfrînţă la gură. dex. •< , 2. Dispozitiv cstfe se ataşează la puşcă, servind periţru lansarea grenadelor. ^ Sîii trombloam. r— Din fr. tromblon. TROMBOCHIÎVÂZĂ ş. f. (Biol.) Enzimă prezentă în ţesuturi, care, îp contact cu ionii de calciu, provoacă Coagularea şîngelui; tiomboplaştină. Cf. m. d.' enc., dex. lj7Ţ- PI.: trombochinaze. — Din fr, ţroinbokinase. IfROMBOCÎT s. n. (Biol.) Celulă sanguină de forma unei plăcuţe, care are un rol important în coagularea sîngelui; plachetă sanguină. Cf. m. d. enc., dex. — PI.: trombocite. — Şi: troinbocită s. f. dex. — Din fr. thrombocyte, germ. Thrdmbozyt. TROMBOCÎTĂ s. f. v. trombocit. TROMBOCITOPENÎ E s. f. fMed.) Scădere .anormală a numărului de trombocite din sînge, manifestată prin hemoragii, purpură, ameţeli etc. Cf. m. d. enc., DEX.: . * ' — PI. : trombocitopenii. — Din ' fr. thrombocytopénie. ÎROMBOCIrrt)ZĂ s. f: (Med:) înmulţire excesivă a trombocitelor. dex. • — PI. : trombocitoze. — Din germ. Thrombozytose. TROMBOFLEBÎTĂ s. f. Proces mixt de infla’maţie a peretelui venos cu formare de cheaguri care pbt duce la obturarea totală sau parţială a veiiei şi la provocarea emboliilor. Cf. m. d. enc., dex. — PI. : tromboflebiie. : ! i. . — Din fr. thrombophlébite. TROMBÔN s. n., s. m. I. S. n. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decit trompeta, cu timbrul mai aspru şi mai puternic deefttâl -fecèâtèia. Un sforăit năstruşnic şi gros ca un trombon, angheî. — iosif, c: m. i, 172. Aerul, astfel sorbit, era înapoiat aerului subi forma ruptă şi zguduitoare a Unei furtunoase note de trombon, hogaş, M. n. 174, cî.' cade. Fanfara liceului: tobe, flaute, piculine, trompete, timpane, tromboane. i. botez, b. i, -149; cf. scriban, d. Şi-i întreceau pe toţi, grohăind ca dintr-un trombon, gâmilăr, n. ii, 143Ţimbalele şi tromboanele iritau aérul. barbu, princ. 201. O simetrie mai acuzată încă apare în seria concertului pentru flaut, oboi, clarinet, coin, trompetă, trombon, m 1965, rir. 4, 34/1, cf. dex. <$> Fi g. Pe tromboanele largi ale amînduror nărilor sale îşi revărsa ... răsuflarea vijelioasă, hogaş, m. n. 186. 2. S. m. (Rar) Trombonist (1). cadé.’ - 3. S. n. (Familiar şi peiorativ) Gură, (considerată ca organ al vorbirii), dex. 4. S. n. (Familiar; la pl.) Minciuni; păcăleli'; "exagerări. dex. ° , -Ai fo:* 5. S. n. Numele unui joc de cărţi, udrescu, gl., com. din cluj-napoca. — Pl.: (n.) tromboane şi (m.) tromboni. — Din fr. trombone. TROMBONI vb. IV. Ţî ânzi '. (Fâ^iliţtf)' A minţi ; à păcăli; a exagéra. Prez. ind. : trombonesc. —. V. trombon. TROMBONIST s. m. 1. Instrumentist' care cintă la trombon; (rar) trombon (2). Cf. scriban, d.,:.di., DM, DEX. 2. (Familiar) Epitet dat unei persoane căreia ii place să exagereze, să mintă. dex. — Pl. : trombonişti. — Din fr. tromboniste. 3 " TROMBOPLASTÎNĂ s. f. (Biol.) .Trombochinază. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: tromboplastine. — Din fr. thromboplastine. : >■ V i.'i'î’îi TROMBOZÂRE s. f. (Med.) îmbolnăvire de trom-bbză: Trombozarea Unei artere poate fi urmarea, unui proces patologic, arc săn. 362. — De la tromboză. TROMBÔZA s. f. Obturare parţială ş£tfi ţot£ţlă,a unei artere sau vene prin formarea unui che3g .de sînge. Cf. BiANPi p. s. Al treilea accident în evoluţjcţ trawnUz tismelor vasculare îl reprezintă tromboză. a. pop, chirurg. 78. Fibrina determină tromboză vasului întreg, ceea ce viteza cireulaţiei jmpiedică atujici cţnd e vorba de artere, .p-abhon, b.,1,6. Ea interesează aliem de la,în-ţ cepul întreg abdomenul, nepuiîndu-se fixa intr:iin pungi precis de > pornire, ca in troinboza vaselor, friezenlerice. belea, p. a. 172. în cursul evoluţiei se. mai pot pro.du.ce 7808 ŢROMF — 647 — TROMPETIST rupturi de varice şi tromboze varicoase, abc şan, 381. cf. DEX. — PI.: tromboze. — Din fr. thrombose. TROMF s. n. v. tronî. TRdMNĂ s. f. v. troalină. TRdMPĂi s. {. 1. (învechit) Trompetă (X). Se şi adună o comisie . . . spre a cunoaşte dacă, în locul trombei marine, trîmbifa ar pute sluji ... la corăbii. ar (1829), 1751/!!. Trec orele şi iată cocoşul se aude, Ce îi străbate-duztil ca ultima cea trombă Ce chiamă la utaţă pe trapasaţi din secoli. heliade, o. i, 215. La sUnelul unui clarinet şi o-trombă ..., bănii Cizmari şi croitori, uitînd taxele cele grele, joacă ca nişte disperaţi. filimon, o. ii, 93. Prin sunetul'trompelor cheamă la judecată pe toţi morţii şi viii. id. ib. 147, ef. costinescu. Tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare, eminescu, o. i, 24. Trompeţii începură a sufla în trompe, sandu-aldea, o. p. 127, cf. cade, scriban, d. + 'Rar) Corn de vînătoare. cade. + Claxon. Auzind trompa automobilului oprit la poartă, cucoana Catinca ieşi din grădiniţă, teodo-reanU, m. 11, 127. Ţîşnise dintr-un taxi, la poarta locuinţei lui, anunţată de o sonoră răbufnire de trompă. vinea, l. 1, 61. ; 2. P. anal. Organ musctilar tubular provenit mai ales din dezvoltarea musculaturii nărilor care prelungeşte nasul la elefant, la tapir etc. şi care serveşte la pipăit şi la apucat; (rar) trombă1 (2). Cf. costinescu, cade, scriban, d. Colţii de la trompă, mari cil nişte coarne, arghezi, s. v, 202. Elefanţii trec cu trompa groasă, călineşcu, l. l. 10. Un elefant frumos eu trompă prietenoasă, v. rom. martie 1970, 13. + Prelungire a capului sau a gurii la unele animale, a armăturii bucale la nevertebrate şi la insecte. Cf. costinescu. Fluturi albi trompa-şi desfac — resort de ceasornic. BLAGA, POEZII, 327, Cf. CADE, SCRIBAN, D., CHEST. VI 58/28, ib. 60/25. 3. (în sintagma) Trompa lui Eustuche sau (rar) trompa lui Eustah, trompa urechii = canal interior al Urechii care face legătura între timpan şi faringe; (învechit, rar) trompeta lui Eustahie. Cf. turnescu, MED. OP. 290r, COSTINESCU, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. ‘ 4. (Anat. ; şi in sintagma frpmpă ulerină, m. d. enc.) Canal prin care se elimină ovulele formate 1n ovar; oviduct; (învechit, rar) trompeta mătricei. Trompele sau organele ce servesc la primirea şi transportul avuţilor. ENC. VET. 81, cf. DL, DM, DEX. 5. (Tehn.; şi in sintagma trompă de apă) Dispozitiv folosit ,in scopul realizării vidului prin antrenarea gazului de către o vină de apă sub presiune. Cf. cade. Dintre pompele de vid amintim trompa de apă. marian — ţiţeica, fiz. i, 177. 4 (Rar; şi in sintagma trombă de vînt, abc mar.) Tub (de pînză sau de metal) prin care se ventilează încăperile de jos ale unui vapor. Cf. costinescu. Crîmpeie de cînteCe, strigăte, glume şi înjărăluri se ridicau de jos, din fundul vasului, pe tromba de ventilaţie, pînă sus pe punte, într-un bîzîit confuz, nepotolit, bart, s. m. ' 96. <$> Trombă de zgură ==. canal pentru evacuarea zgurii. Cf. abc mar. 6. (Arhit.) Element de construcţie în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular. Bolţile în formă de trompă conică, mon. ist. ii, 137. El ne înfă-ţoşează un plan patrat cu o cupolă emisferică sprijinită de patru trompe de unghi ce fac trecerea de la planul patrat la acela circular. naum, ist. art. 108, cf. cade, scriban, d. — PI.: trompe. — Şi: (astăzi rai*) trombă s. f. — Din fr. trompe. Trombă < it. tromba. TR6MpA2 s. f. v. trombă1. TROMPET s. m. Trompetist. Cf. costinescu. Trom-pe'ii se urcară pe parapetul cupolei, sandu-aldea, u. p. ’134j ef. cade. Maiorul ... s-ă întors aseară tîr-ziu la Amara, întovărăşit numai de aghiotantul său şi de trompetul detaşamentului, rebreanu, r. ii, 272. Şase trompeţi de la artilerie .. . iăinuiesc între ei fă-cînd şcoală. brXescu, v. 93. Pe capra uneia din pompe, un trompet desculţ, cu capul gol şi îmbrăcat în cămaşă cu rîuri ..., sufla- din goarnă, p. constant, r. 120, cf. iordan, l.r.a. 54, scriban, d. Fusese trompet cu faimă la regiment şi era agent electoral temut, vornic, p. 43. Aceste furtuni de sunete suflate erau apoi asaltate vijelios de izbucniri înalte si repetate de trompeţi, preda, r. 215. — PI.: trompeţi. — Din fr. troinpettc. TROMPETĂ vb. I. Iiitranz. (Rar) A cînta din trompetă. Cf. costinescu, bul. fil. iii, 270. -<* Prez. ind.: trompetez. — V. trompetă. TROMPETĂR s. m. (învechit, rar) 1. Trompetist. costinescu. 2. Crainic, sol. Trimise la Sibiiu pe un trompetariu cu aşă-numite regalii, bariţiu, p. a. i, 255, cf. 256. — PI.: trompetari. — Trompetă + suf. -ar. TROMPETĂŞ s. m. (învechit) Trompetist. Ai ho~ tărît să te făci trompelaş? alecsandri, ap. cade, cf. DL, DM, DEX. — PI.: trompetaşi. — Trompetă -f suf. -aş. TROMPÎTĂ s. f. 1. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un tub de alamă îndoit de două ori şi terminat la un capăt cu o deschizătură In formă de pîlnie; goarnă, trîmbilă (I 1), (învechit) trompă* (1), (regional) plaşcă3. Cf. stamati, d., aristia, plut. Pe timpul României Trompeta cînd răsună, La glasul datoriei Oştirea se adună, alexandrescu, o. t, 267, cf. coswnescu, ddrf, barcianu, alexi, w. Trompetă să dărîme zidurile Ierichonului ai spune că s-a făcut glasul elefantului, anghel, pr. 115, cf. cade. Ea sînt o-ncrucişare de harfe Şi trompete, minulescu, vers. 103. Toba mare, darabana, diferite trompete, heliconul şi mba ... sînt produse de fabrici, alexandru, i. m. 10.: Melodia trompetei se deapănă seînteietor, cu o vervă ce compensează elementele de visare melancolică. m 1965, nr. 1, 34/2. <£> (Prin metonimie) Sangiacul tră-mise o trompetă şi ceru a parlamenta, bălcescu, m. v. 211. O F i g. In jurul meu, un ocean de fulgere, Porni tăria toată pe, distrugere I Şi zboară-n ţăndări stele şi comete! Ce trăznete şidunete — cereştile trompete! beniuc, v. 14. O- Expjr. Cu surle şi trompete = cu multă zarvă. Debarcarea în Anglia era anunţată cu surle şi trompete, t. popovici, s. 95. 2. (învechit, rar ; in sintagma) Trompeta mătricei — ovidiict; (învechit, rar) trîmbiţa mătehii, trlmbiţa mitrii. cornea, e. i, ’211/2. ' 3. (învechit, rar; în sintagma) Ţrpmpeta lui Eiiş-tahie = trompa lui Eustache. ppLiâu, p.. jpO. — PI.: trompete. — Şi: (regional) trufâi>£t& s. f. h vi 56, xyi 3Î3. — Din fr.,troinpette, germ. Trompete. TROMPETÎST, -Ă s. m. şi f. Persoană care cîntă la trompetă; gornist, trîmbiţaş, trompet, (Învechit) trompetaş, (învechit, rar) trompe tar. Cf. costinescu. N-apucaseră trompetiştii ... să-şi încerce instrumentele. pas, z. iv, 40. Acesta a alcătuit cu ei o orchestră formată din doi viorişli, doi flautişti, un oboist . ,:., doi trompe-tişti. alexandru, i. m. 17. Melodia se sfîrşise şi Gă-vrila -... îl şărută pe trompetistul slab, care de-abia mai putea răsufla, v. rom. decembrie 1964, 58. — PI.: trompetişti,- sţe. — Din fr. trompettiste. 22 7818 TROMPP _ m - Tronà TROMPF s. n. v. tronf. TRO.Y1 s. n. Scaun, jeţ (sculptat şi împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; p. e x t. simbol al domniei. Cf. klein, d. 184, 441. Au mersşi el înăuntrul căsii divanului unde şedea craiul în tron (a. 1799); gcr II, 169/27, cf. DRLU, LB, polizu. Sala tronului era împodobită cu o sofa, filimon, o. i, 109. Eu, Despot, domn Moldouîi prin însăşi voia ţării, Şi-ajuns prin mine însumi la culmile puterii, Azi sînt căzut din tronul lui Ştefan celui Sfînţ. ai.ecsandri, t. ii, 191. într-o sală-ntinsă, printre, căpitani, Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. bolintineanu, o. 36. [A ajuns] de pe un tron în lanţuri şi-n frunte cu o pală. macedonski, o. i, 248, cf. ddrf. Fatma stă răzimată de-al tronului pilastru. coşbuc, p. i, 53, cf. barcianu, alexi, w. Dispară-o lume, tron de tron să ardă; Dar nici o lacrimă să nu se piardă Din plînsul şi din sîngele vărsaţi cerna, p. 107, cf. şăineanu, D. u. Alexandru intră în biserica domnilor, apoi ieşi şi trecu la palat, unde îl aştepta tronul împodobit cu covoare, sadoveanu, o. v, 691. între lungile şnururi de mătase ... se afla tronul, pe care sta un bărbat, bakbu, princ. 198. Canapeaua... are spătarul înalt, ca un tron voievodal, v. rom. iulie 1970, 10. <$> F i g. De te-nalţi şi zbori cu mintea la tronul dumnezeirei, ... Nu te-ngîmfa. co-nachi, p. 109. Cîştigul ... Trufaş înaintează spre tronul său de rege. macedonski, o. i, 45. Inel, şi ce mîn-dreţe! Din piatra tronului din rai Cioplit în flori maestre. coşbuc, p, i, 67. Prelunga sărutare Ce-mi trimite sfîntul soare de pe tronu-i mişcător, eftimiu, î. 109. Curg, oarbe, din adîncuri a beznelor zăpodii Şi-nvinsă pleacă ziua din tronul nalt al firii, voiculescu, poezii, i, 52. înspre tronul moalei Vineri ... Am vibrat înflăcărat, i. barbu, j. s. 102. Expr. A (se) urca (sau a (se) sui, a (se) ridica, a (se) Înălţa) pe tron = a ocupa (sau a face pe cineva să ocupe) domnia, a fi Încoronat (sau a încorona pe cineva) ca monarh. Amoriul unei frumoase sclave creştine ... îl va conduce şi-l va înălţa pe tronul Cumaniii Mari. asachi, s. l. ii, 53, cf. pOLizu. în locul lui se sui pe tron Ştefan. negruzzi, s. i, 144. Pe tron s-a ridicat fiul său. ca-RAGIALE, o. II, 284, cf. CADE, SCRIBAN, D. + F i g. Putere suverană a monarhilor; domnie. Seminţia lor din tronul stăpînirii să nu lipsească, ce cît lumea să trăiască, cantemir, ist. 177. Iliaş, urmînd la tronul părintelui său, după o scurtă ... domnie, se duse la Constantinopol. negruzzi, s. i, 143. Şi călcînd cu desperare peste undă, peste vînt, Va şti să meargă-nainte ; sau la tron, ori la mormîntl hasdeu, r. v. 153. Tu eşti cel mai bun sprijin al tronului meu, şi pe tine te voi ascultă. ALECSANDRI, T. 1 490, cf. COSTINESCU. în ziua asta-şi dau cuvînt Să şteargă tronuri şi hotare, Să facă pace pe pămînt. demetrescu, o. 80, cf. şĂi-neanu, d. u., cade, scriban, d. Cum zace jefuită de tronuri şi de stea, De tot ce fu într-însa mărire înnăscută. voiculescu, poezii, ii, 82. Nu lipsea smeritul Macarie ..., cel ce se tîrîse la picioarele tuturor tronurilor. barbu, princ. 140. în depărtări slujeşti mai bine tronul. t iulie 1964, 54. Ian răspunde-mi tu, vlădică, Om sălbatec, făr’ de frică, Cum te bate Dumnezeu Ca să surpi tu tronul meu? balade, iii, 99. + Scaun, jeţ speçial pe care stau prelaţii (suveranii sau alte personaliţiSţi), în timpul unor ceremonii religioase. Cf. côstïnescu. Bătrînul cu-a lui cîrjă sus genele-şi ridică ... Din tronu-i se coboară, cu mîna semn îi face Ca-ti sus să îl urmeze, eminescu, o. i, 93, cf. dl, DM, DEX. i— Pl.: tronuri. — Din lat. thronus, ngr. 0p<5voç, fr. trône, germ. TKron. TRON2 s. n. 1. (Popular) Ladă în care ţăranii păstrează diverse obiecte. a) Ladă, sipet în care se păstrează haine, rufe etc. Cind va fura neştine de sparge vreun zid sau uşe sau secriiu (tron munt.) ..., să-l scoaţă den locul lui o samă de vreame. prav. 33, cf. cihac, ii, 423. Tu-n vac de vecie n-ai nici lăscaie chioară-n pungă or în tron or în lacră, jipescu, o. 66. După ce troanele fură aşezate, teica Safta le deschise pe toate şi începu ... să scoată, bucată cu bucată, velinţele, cătrinţele. slavici, n. i, 91. într-unul din tronurile casei, zînete aveau o legătură cu trei rînduri de haine, ispirescu, i., .149, cf. ddrf, tdrg. Lăzile sau tronurile făcute din scînduri de fag se văpsesc în negru, pamfile, i. c. ,409, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Tronurile din casele muntenilor... perpetuează, pînă astăzi, anumite mobile gotice, oprescu, s. 165, cf. dex, h iv 158, jahres-ber. v, 190. Suie pe preoteasă în pod, închisă într-un tron, ca să auză cum cîntă Păcală, rădulescu-codin, î. 249, cf. alr n/i un 136, 3 892/728, 762, 784. + (Şi în sintagma tron de zestre) Ladă de zestre, v. ladă. Nu împlinise încă cincisprezece ani, cînd troanele de zestre ... erau pline de alti{e, de cătrinţe. slavici, n. i, 90. Darurile de care se îngrijeşte mirele ... sînt ... o ladă, numită în unele părţi în decursul nunţii şi tron. marian, nu. 238. b) Ladă în care dulgherul îşi păstrează uneltele (Serdaru — Găeşti). Tronul, în care [dulgherul] îşi păstrează sculele, h iv 280. c) Ladă în care se pune mlncare pentru plugarul plecat la cîmp. Cf. alr n/723, l. rom. 1959, nr. 6, 54. d) Ladă în care se ţine făina de porumb (Hiuşor — Făgăraş). Cf. viciu, gl. e) Ladă în care se pune carnea de porc la saramură. Apoi se aşează [carnea] într-un hîrdău, tron ori albie şi i se dă sare. muscel, 104. f) Ladă întrebuinţată la stinsul varului. Puind var în tron, toarnă apă din destul, şi-l amestecă, grecu, p. 95. g) Ladă la moară; posta vă. alr sn i h 119, alrm sn i h 176. h) (în forma trun) Pat mobil întrebuinţat ziua ca ladă. ev 1951, nr. 2, 35. 2. (Regional) Sertarul mesei (Mărtănuş — Tîrgu Secuiesc). Cf. alr i 702/200. 3. (Popular) Sicriu. Sicriul, numit ... în Transilvania .. . tron, ... se face totdeauna după starea mortului. marian, î. 235, cf. tdrg, sterescu, n. 1 054. Aşchiile de la tronul mortului să se lepede pe apă. gorovei, cr. 12, cf. dumitraşcu, str. 27, şăineanu, d. u., cade, scriban, d., dex. Acas’ l-aducea, Tron că mi-i făcea, Popii că-i strîngea, Pe el că-l slujea Şi mi-l îngropa, mat. folk. 197, cf. viciu, gl., alr i/ii h 297/825, alrm i/ii h 416. Frunzuleană de argint, Cine m-o băga-n pămînt Să-mi facă tronu ¡de nuc Şi capacu de argint, şez. xii, 87. Ca să-i meargă pomina Sipică că aduna, Tron de sipică-ngrădea, între fiori că-l aşeza, păsculescu, l. p. 174. La noi morţî să pun în tron făcut din patru blăni bătute în cuie. gr. s. v, 101, cf. 105, 124, ciAUŞANtr, gl. Să suie ăl viu cu pi-âoarele pe tron, în groapă, cînd îl zloboade pe mort. alrt ii 286, cf. alr ii/i mn 89, 2 712/791, 928, alrm i/ii h 416, lexic reg. ii, 42. Cu lacrămi că mi-l scălda, Tron de ceară că-i făcea, Pe Oancea că-l îngropa, balade, iii, 328, cf. cl 1971, 250. 4. (Regional) împrejmuire de lemn care formează îngrăditura unei fîntîni de la pămînt în sus (Ştefă-neşti — Urziceni). Cf. chest. ii 455/95. — Pl.: tronuri şi (regional) troane. — Şi: (regional) trun s. n., troănă (cihac, ii, 423, şăineanu, d. u.) s. f. — Din germ. dial. Truh(e)n. TRON vb. I. Intranz. 1, A se afla pe tron1, a domni (peste o ţară); a guverna. Cf. costinescu. Dulce e viaţa in săli de-alabastru ... în vie lumină tro-nînd. macedonski, o. i, 143, cf. dn2, dex. -O F i g. Dacă dreptatea ,.. ar fi tronat în sufletul acestor instigatori ..., n-ar fi împiedicat înfiinţarea unor şcoli. sbiera, f. s. 228. Acest procedeu era foarte bun, căci gonea în lumea esenţelor pure toate entităţile îndoielnice care tronaseră cttăva vreme cu pred1 mult exclusivism. petică, o. 432. Reîntoarcerea trona în minţile tuturor. v. rom. iulie 1969, 36. 7822 TRONAR — 640 — TRONCĂNI 2. F i g. A sta ca pe un tron1, a ocupa locul de onoare; p. e xt. a fi plasat într-un loc foarte evident. Patroana, ca un Budha, tronează sus, la casă, Um-pltnd cu cifre g'olul fatalului registru, angiiel — 10-sif, c. m. i, 96. Cuvintul cel dinţii din inscripţie ... trona singur în şirul întti. agîrbiceanu, a. 541. Nadina trona în loja ei ca un idol satisfăcut de adoraţia credincioşilor. rebueanu, r. i, 201. Lîngă masă ..., In sufrageria uriaşă ... trona şi un boloboc de vin. i. botez, i, 39, Acolo tronează cei asupra cărora se va adjudeca peste a doua minttţă.lotul. sadoveanu, o. ix, 324. Ne-vastă-ta tronează acum la casă, cu briliănle în urechi. arghezi, s. xi, 32. Mareşalul C., care trôna pè un sac îndesai cu lină, se simţi dator a se ridica tn picioare. călinescu, s. 153. Maşina tip sport, în care trona un lup brun. vinea, l. i, 47, cf. dn2. Deasupra tuturor tronează şeful sau presupusul şef al generaţiei, v. rom. decembrie 1970, 60, cf. dex. — Prez. ind. : tronez. — Din fr. trôner. . TRONÂR s. m. (Regional) Tîmplar care face lăzi şi sicrie. Cf. jahresber. v, 190, lexic reg. ii, 42. — PI. : ironari. — Tron2 + suf. -ar. TRONÂRIÏ s. f. Faptul de a trona. Cf. dex. — PI. : tronări. — V. trona. TRÔNA s. f. v. troahnă. TRONC1 interj. 1. Cuvînt care redă zgomotul produs de o ciocnire, de o cădere, ' de un obiect trîntit etc.; tranc1 (1). Cf. polizu. Boii pornesc ca nişte zmei, însă deodată, hodoronc, Dăm într-un şanţ cu toţii, tronc! alecsandri, t. 958, cf. costinescu, cihâc, ii, 424. Talpa iadului atunci face ţuşti I înlăuntru şi dracii tronc! închid poarta după Ivan. creangă, p. 311, cf. DDRF, BARCIÀNU, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, D. U., IORDAN, STIL. 16, DfeX, PĂSCULESCU, L. P. 109, ALR sn v h 1 468/Ô28. <$> Expr. A-i cădea (sau a-i pica) (cuiva) (cu) tronc (la inimă) = a-i deveni cuiva drag dintr-odată, pe neaşteptate. I-a căzut la inimă Ironc. pann, p. v. ii, 93/9. V-o picat tronc la inimă vro cuconiţă frumuşică, alécsandri, t. 11. I-a căzut tronc la inimă, contemporanul, vi2, 4. Nu cumva crezi că Irinei i-a căzut tronc la inimă? gane, n. i, 64. Aşa-i că ţi-a căzut tronc la inimă? — Mai aşa, măi Chirică! creangă, p. 166. îi căzuse tronc la inimă cîntecul lui. ispirescu, u. 109. Era atît de frumoasă, încîl feciorul de împărat, cînd a văzut-o, i-a căzut tronc la inimă. rev. crit. i, 41. Tare mă tem să nu-i fi căzut domnu Arsène tronc la inimă, că doar are chip frumos, hogaş, m. n. 230, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d., dex. îndată li fura fata minţile şi li cădea tronc la inimă, sbiera, p. 139. Cum ajunse, ii căzu cu tronc o despuiată, stăncescu, b. 166. Cum îl văzuse pe june-laşul oslndit, i-a căzut tronc la inimă, mera, l. b. 266. îi căzuse fala cu tronc la inimă. i. cr. ii, 283. Are o secretară, dragă jude, o matahală ... Mi se pare că i-a Căzut cu tronc, stancu, r. a. v, 164, cf. zanne, p. ii, 202. + Cuvlnt care sugerează caracterul brusc jji neaşteptat al unei acţiuni, al unei intimplări etc. Trînteşte cuvîntul, tronc, Ca cloşca cînd face clone. pann, p. v. i, 4/8. Tronc I tocma cînd o să ne apucăm de treabă! Eşti aşa de slruluibatec, încit sînl sigur c-ai uitat tot ce ţi-am spus. negruzzi, s. iii, 49, cf. costinescu. Şi tronc, se apucă recomandatul de face vreo năzbîlie, de-ţi vine silă. gherea, st. c.r. i, 285. Nici d-ta, moşule, nu eşti botezat în apa toată, de spui aşa, tronc, că eşti Dumnezeu, vissarion, b. 112, cf. scriban, d., dex. După ce se cununară la biserică şi veniră acasă, de se aşezară mesele, tronc! Şarpele: — Daţi-mi pe ginere, afară ... rădulescu-codin, î. 209. O Expr. (Familiar) Tronc, Mărieo (sau Marghloalo), se spune cînd cineva face sau spune ceva nepotrivit, cind o nimereşte ca nuca-n perete. Minunată femeie, groasă şi frumoasă, dar cam prostană, ziclnd adese nişte vorbe chisnovate, la care tată-meu răspundea: tronc, Mărieo! negruzzi, s. i, 246. în zădar.!... Am cercat de toate şi n-am nimerit ■ ■ ■ Am intrat în slujbă, acu patru ani ... — Tronc, Mărieo! — ai şi găsit chip. alecsandri, t. 563, cf. costinescu. Tronc, Mă-rico! aşa-mi eşti? Bravo flăcău, contemporanul, iii, 656, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d., dex. Tronc, Marghioalo, ştiu că se înţelegeau bine. mera, l. b. 35, cf. românul glumeţ, 48, zanne, p. vi, -196. <0> Expr . H odoronc-tronc v. h o d o r o g1. 2. (în forma tronca; în corelaţie cu tranca) Cuvînt care redă zgomotul produs de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadenţă regulată, monotonă. De inima căruţei atîrnau păcorniţa cu feleş-tiocul şi posteuca, care se izbeau una de alia cînd mergea căruţaşi făceau: tronca, tranca! tronca, tranca. creangă, P. 106, cf. TDRG, CADE, DEX. ' ’ . < 1 : ’ ' — Şi: tronca interj. — Onomatopee. TRONC2, -OĂNCĂ adj. (Prin Ban. şi Transilv.) Prost, tont (1). Cf. l. costin, gr. băn. ii ,197. Ă, ce tronc e Vasile ! id. ib. Las-o în pace, măi, 'că-i Iroancă rău. mat. dialect, i, 270. , — PI.: tronci, -oance. — Cf. tronc1. TR0NCA interj, v. -tronc1. TROÎVCALĂU s. m. v. trăncănău2. , , F . r , TRONCĂN1 s. m. (Regional) Animal bătrin şi slab (Săveni — Slobozia), coman, gl. — PI.: troncăni. — Etimologia necunoscută. TRONCAN2, «Ă s. m. şi f. v. truncan. TRONCĂI vb. IV. I n t r a n z. (Regional) . 1. A troncăni (I). Cf. udrescu, gl. Aşa troncăie ăsta cu bocancii lui, parc-ar fi în butuci, id. ib. 2. F i g. A troncăni (2). Cf. hem 2 211. — Prez. ind.: ttdncăi. — Tronc1 + suf. -ăi. TRONCĂIÂLĂ s. f. (Regional) Troncăneală. Cf. udrescu, gl. — PI.: troncăieli. — Troncăi + suf. -eală. TRONCĂlT s. n. (Regional) Troncănit1. Cf. udrescu, gl. ■ — PI.: troncăituri. — V. troncăi. TRONCĂJTtJRĂ s. f. (Regional) Troncăneală. Ci-udrescu, gl. S-aud troncăituri de picioare în tindă. id. ib. > — Pronunţat: -că-i-, — PI.: troncăituri. ■ — Troncăi -f suf. -tură. TRONCĂNEÂLĂ s. f. Zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; trăncăneală1 (2),, troncănit1, (regional) troncăială, troncăitură, troncăni-tură (1). N-am mai pomenit aşa om somnoros .*., ■ toată ziulica doarme, dar noaptea aud nişte ironcăneli, cel de sus îl ştie ce face ... v. rom. ianuarie 1965, 66, Cf. ALR I 1 476/768, UDRESCU, GL. — PI.: trăncăneli. — Troncăni + suf. -eală. TRONCĂNÎ vb. IV. I n t r a n z. 1. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de ceva; a trăncăni1 (1), (regional) a troncăi (1). Omul care e flecar Troncăneşte ca un car. pann, p. v. i, 28/3, cf barcianu, scriban, d., dr. i, 99, dex. Cînd a sărit împăratu şi ţiganu în el, le-a troncănit oasăle de cazan. şez. vi, 109, cotn. din straja1 — rădăuţi, alr i 352/ 878, ib. 353/835. <$> Traiu. îşi. trohcăne ghetele prin 7837 TRONCĂNIHE — 650 — TRONULEŢ pfttf. conv. lit. xlii, 141. Troncăneşle vasele în pod. MAT. IHAI-KCT. I, 14. 2. F i g. A trăncăni1 (2), a flecări, a pălăvrăgi; (regional) a troncăi (2). Silă de vorbă îmi face, Tot să'itoncăiiească-i place, pann, p. v. i, 15/20, cf. hem 2 211, SOSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., Tt>RG, şĂineanu, D. u., scriban, d., dex. Tot Ironcăneşle întruna. ŞF.z.tx, 145, com. marian. Casa ce nu trăncăneşte piistiese socoteşte, zanne, p. iii, 75. + T r a n z. Ă spune ceva nepotrivit, nelalocul lui; a trînti1. Moş Nichifor îndată tfoncănea cile tina cam ae aceste: „la mai :daţi-vă şi pe jos“, creangă, p. 107. -J'Prez. ind.: troncănesc şi (regional) trdncăn (alr i i 340/780), pers. 3 şi (regional) troancăne (dr. v, 313). — Troncl -f sui. -ăni. TRONCĂNÎRE s. f. Acţiunea de a troncăni şi rezultatul ei. Aşa sînt, bunăoară, cei care fac să se mişte mesele, silesc obiectele să zboare cu hodorogeli şi Ironcă-niri. macedonski, o. iv, 142, cf. dex, -ţ PI.: trpticăhiri. — V. troncăni. TROBiCĂiVÎT1 s. n. Troricăneală; (regional) troncă-it. Iar de troncănilul potcoavelor grele în munţi se răsună, c. stamati, ap. cade, cf. dex. — PI.: troncănituri. — V. troncăni. TRONCĂNÎT2, -Ă adj. (Prin nord-vestui Munt.) Repezit la vorbă; grosolşn, bădăran. Cf. udreşcu, gl. E cam troncănit ■ ¡la gură), nu-şiţţt seama kt vorbă. id. ib. -0 (Substantivat) Troncănita aia mi-a zis , cîteva, de-mi plesnea obrazul de ruşine, id. ib., — PI.: Ironcăniţi, -te. — V. troncăni. TRONCĂNITÎIRĂ s. f. (Regional) i. Troncăneală. Cf. ‘tJDREscu, gl. O ironcănitură de uşă a ‘zguduit .toate ferestrele, id. ib. 2. F i g. Trăncăneală1 (2), sporovăială, flecăreală. Ce să-ţi faci d-ta zilele negre pentru troncăniturile unui om ca Costa, popovici-bănăţeanu, fip. tdrg. — PI.: troncănituri. — Troncăni + suf. -tură. TUOi\CĂT s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc.; huruit. Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani în rostogol Nu-ngrozesc ca uriaşul ce s-arată crunt lă lumi. alec-sandri, p. iii, 238. Ileana le spuse cum că a auzit iron-cote prin pivniţă, conv. lit. vi, 228, cf. barcianu, ALEXI, Vi., TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, DEX. — PI.: troncăte. — Şi: (regional) troncot s. ii. — Tronc1 + suf. -ăl. ' • TRONCON s. n. Parte a unui con cuprinsă între bază şi o secţiune paralelă cu baza; trunchi de con. Uriaşele tronconuri din zare merită o călătorie pînă acolo. BOGZA, C. o. 160, Cf. DN3, DEX. ' ^ PI.: ţronconuri. — Derivat regresiv de la troneonie. TRONCdNIC, -Ă adj. Care are forma unui trunchi de eon. După ce nisipul a fost măcinat, acesta alunecă intr-un cilindru ... de formă tronconică. ioanovici, TEHji. 83. Pana tronconică are o secţiune circulară, cu diametrul puţin mai mare la un capăt decît la celalalt. soare, maş. 45. Dacă tubul e troneonie, bobina va fi conică, ionescu-muscel, ţes. 80. Siluetele lor [ala munţilor] sînt tot ălît de perfect tronconice 'şi cresc neîncetat, bogza, c. o. 161. Acestor piese li se dă o fdfm& Ttirncoriică. cişMAN, fiz. ii, 388, cf. dn2, m. d. ENC., DEX. — PI.: troncohici, -ce. —■ E>in fr. tronconique. TRdNCOŞ, *Ă adj. v. trencheş. TRÔJVCOT s. n. v. troncăt. TRONCOTÎ vb. IV.’Intran z,.- (Regional) A mormăi, a bombăni (pentru a-şi manifesta nemulţumirea, indignarea) (Caransebeş). Cf. l. costin, gr. băn. ii, 197. Ţoală ziua mi-o troncotit la cap. id. ib. — Prez. ind. : troncoiesc. — Tronc1 suf. -oii. TR01VÉCI s. n. (Regional) 1. Tronişor (1). Cf. tdrg. S-au aprins lumini, candele-n troneciuri. lungianu, ap". CADE, Cf. RĂDULESCU-CODIN, ' JAHRESBER. VIII, 318. 2. Sertar, scriban, d. — Pl.: troneciuri şi ţronece ^scriban, d.). — Tron2 + suf. -eci. TROÏVF s. ii. (Prin Transilv.) 1. (La jocul de cărţi) Atu. Çf. KLEIfiţ, D. 441, LB, ISER, CIHAC, II, 534, SCRIBAN, D., CABA, SĂL. 101. 2. (învechit) Acont. Cf. micu, st. 152, lb, iser. — Pl.: tronfuri şi (m.) ironfi (lb, com. din scărişoara — abrud). — Şi : tromf (lb, cihac, ii, 534), fTOinpî (molnar), troanf (mat. dialect, i, 195), troamf (ib. 100, 270) s. n. — Din magh. trouiî, germ. Trumpl. . TRONFĂLt vb. IV. Tran z. (Prin Transilv.) 1. (La jocul de cărţi) A folosi atuul, a bate cu atuul. Cf. lb, iser, com. din hbreclean — zalău. 2. (Complementul indică o persoană) A da cuiva un răspuns care nu admite replică, a pune pe cineva la punct. Cf. lb, iser, com. din albac — abrud, din cîmpeni şi din scărişoara — abrud. 3. (învechit, în forma trohfolui) A aconta. Cf.' lb, iser. ii- Prez. ind.: tronfălesc. — Şi: tronfălui (cihac, ii, 534), (învechit) tronioiui (i.b, iser) vb. IV. — Din magh. -troinfol. TRONFĂLUÎ vb. IV vi tionlăli. TRONFÔLUÎ vb. IV v. tronfăli. THOjVIŞ<)Rs.’ii. (Popular) Diminutiv al lui tron3. 1. Ladă mică; (regional) trôneci (1). Cf. tron2 U). Şi orice dintru lucrurile ceale scumpe intr-un tro-nişor le bagă şi le pune (a. 1803). cat. man. i, 373. Prometeu, cum simţea de unele ca acestea, niimaidecîl punea mină pe aceste răutăţi şi le închidea intr-un tronişor ce şi-l făcuse înlr-adins pentru aceasta, ispi-HESCU, U. 85, Cf. DDRF. .2. Sicriaş; (popular) ţroiiuleţ. Cf. tron3 (2). Altă fală dinaintea ei il deşchide tronişoru,l şi un copilaş scoate dintru dînsul. grecu, p. Ü3. Tu de, ce nu-mi faci Tronişorul meu, Mic de căluşel? mat. folk. 139. — PI. : tronişoare. — Tron2 + suf.. -işor. TRONSON s. n. (Tëhn.) Parte dintr-un obiect, dintr--un organ de maşină sau dintr-o construcţie avind o particularitate distinctă şi delimitată prin anumite elemente dè .legătură sau repere. în felul acesta s-a procedat în ultimul timp la construcţia tronsoanelor perit.ru turlele de foraj, scînteia, 1960, nr. 4 850. Parcursul lung de doi kilonielri şi jumătate s-a împărţit în două tronsoane, v. rom. aprilie 1961, 1<35. + Parte, fragment (muzical).- Seria a fost repartizată oblic, pe tronsoane egale de cile 3 sunete, m 1965, nr. 4, 35/1, Cf. DN3, .M. D. ENC., DEX. — Pl.: tronsoane. — Din fr. tronçon. TROJVTĂLĂN, -Ă adj. v. tontălan. TRONULEŢ s. n. (Popular) Tronişor (2). Tu dă ce nu-mi faci Tronuleţu meu? i. cr. iv, 291. Pămîntu crăpa, Unde se-ntrupa Şi el să făcea: Tronuleţul lui, Negru-căluşel. balade, r, 429. * — Pl.: ironuleţe.: . . .. . — Tron? + suf, ruleţ. 7856 TROONOC — 651 — TROPĂI TROONÖC s. n. v. tohoc. i , TROPI interj., s. f. I. Interj. (Adesea repetat) Cu-vînt care imită zgomotul făcut de picioare în timpul mersului sau în timpul dansului; rop (1). Şe prinde in joc lingă o fată ... Şi tropăi, tropăi / ropai, ropai / i ,se aprind lfii Jpate al nostru câlcăile. creangă, p. 163.- ei', BARCIANU,,. TDRG, şXlNEANU, D. U., CADE, scriban, d., dex, Şi sărim în hop şi-n trop, Că e ziua de uncrop, alecsandri, p. p. 384. Tropo-tropo pe podele Că cizmele nu-s a mele. doine, 293. Tropa, tropa pe cărare, şez. vii, 79, cf. zanne, p. ii, 632, pascu, c. 110. Opa, tropa prin obor, Op şi eu cu capul gol (Mămăliga), gorovei, g. 221. 2. S. î. art. (Prin Ban.; în formele tropa, troapa) Nurhele unuî dans popula'r nedefinit mai îndeaproape. Cf. VARONE, p: 151, id. JOC. »OM. N. 130, ARH. FOLK. iii, Î56. — Şi: tropa interj., s. f., tropăi, tröpo interj., troapa s, f.’ art. — Onomatopee. TROP2 ş. m. Figură de stil. In meşlerşiugul cuvintului nedeprinsă şi in tr.opurile ritoriceşti neinDăfată fiind. cajsjtemir, ist. 147, cf. drlu. Ce elocinţă a ieşit vreodată din adîncîmea deşertului trapelor lui Dumarsais şi ce adevăr din argumentaţiile sofistice ale şcoalei. ne-gulici, e. i, 144/12, cf. polizu, bălXşescu, gr. 123/ 10, costinescu. Ce e uestmîntul în sculptură e tropul in poezie. MAipiîEscu,. cr. ii, 392, cf. ddrf, b.arcianu, ALExfj, w., ş Ăl ne an u, D. u., cade, scriban, D. Cercetările asupra izvoarelor, circulaţiei şi a nenumăratelor transformări... a tropilor, vianu, l.. ,r. 29, cf. dns. Cu privire la tropi, autorul analizează feluritele categorii de epitete, appi metafora, ... metonimia, v. rom. iulie 1970, 149, cf. dex. — PI.: tropi şi (învechit, n.) tropuri. — Şi: (rar) tropă s. f. polizu, alexi, \v. Din ngr. xporcoi;, lat. tröpus, fr. trope. TROP3 s. n. (Cu sens neprecizat, probabil) Un fel de postav. Lista de comande ... „caUonuri, basmale purţulan, umbrele de pînză de cele mai bune, lropiur[i] fine“ (a. 1796). iorga, s. d. viii, 85. Tocuri macava, leg[ă]luri cuţite cu alamă, mici, 200 piepteni, trop ur-dinar (a. 1796).! id. ib. — PI.: tropuri. — Şi: tropiu s. n. —. Cf. t r o p a o r. TI}OP4 s, n. v. trapi. TRÖPA1 s. f. art. (în limbajul jucătorilor de cărţi; în e x p r.) A da tropâ = a pierde (Giarmata — Timişoara). Cf. cv 1951, nr. 5, 28. — Din magii, tropa, ser, tropa. . TROPÄ2 vb. I. I n t r a n z. (Familiar; prin Ţraiţsilv. şi Ban.) A suîeri o înfrîngere, a da greş. :Ci. Lţxic reg. ii, 55, Am ţtopat-o şi de dala asta. mat. dialect. i, 100. Am tropăt-o' cu toate planurile, ib. 196. — Prez. ind.: Iropez. — V. tropăi. TRÖPA3 interj., s. f. v. tropi. TRÖPAI interj, v. tropi. TROPÂNCĂ s, f, (Prin Dobr.; mai ales art.) Numele unui dans popular în ritm de horă cu sărituri şi lăsări pe vine? melodie după care se execută acest dans. Cf- tdrg. Acum se cîntă un -cîntec repede, tropănca (tropăita), an. dobr. xi, 38, cf. varone, d. ,151, h îi 282; xiv 347; — Şi: tropănca, tropînca (varone, arti i — Din bg. TponaHKa. TROPÄOR s. n. (învechit, rar) Un ŞĂIţiEANtl;, D. U., S,CRIBAN, D. — Pi.: iropauri. scriban, d. — Din germ, troppauer [Tuch], TROPÂR s. n. 1. Scurtă cîntare bisericească de laudă în cinstea unui sfînt sau a unui eveniment religios; imn. Cu tropare şi condace şi cu în tot chipul de 'cîntări. dosoftei, v. s. [prefaţă) 4/32.1 Tropariul de la naşterea Domnului, c. cantacuzino, cmi, 12. Toc-mealele svinţilor le audzim într-alte limbi, cumu-s . . . troparele (a. 1702). iorga, s. d. xiii, 135. Cum scrie Ioan Damasehin, la un tropariu al canonului de la înălţarea cinstitei cruci, antim, p. 116. Aduce întăi preoţii curţii cu protopsalt şi cu alţi cîntăreţi înlăuntrul spălătoriei, cîntînd tropariul şi condacul zîlii. gheor-gachi, cer. (1762), 287. Tropariul apostolului, mineiul (1776), 2r2-/2, cf: drlu. Primiţi ca un tropariu mîngîi-tor aceste cuvinte de cîntare. drăgHici, r. 117/23. în biserică ceteam şi cîntam pe dinafară toate troparele. creangX, o. 254, cf. macedonski, o. iii, 100. Preotul începe .. . tropariul zilei sau al sfînlului de rînd. MARIAN, NA. 121, Cf. DDRF, BAHCIANU, ALEXI, W.; Mulţimea . . . idolilor s-au zdrobit, precum se vede la tropa* rul ... de la vecernie, murnu, gr. 58. La moarte nu-mi aduceţi mie . . . ostenitele tropare Cu rostul lor cel tîn-guielnic. goga, poezii, 255, cf. tdrg. Avea ... cîteva tropare şi condace pe care el le cînta cu nespusă dulceaţă. AGÎRBICEANU, S. 225, cf. şXlNEANU, D. U. Să cînte el troparul pe adevăratul lui glas. stXnoixj, c. i. 100, cf. scriban, d. Popa şedea alăturea de el, Bolbo-rosindu-i fel de fel, Molitve, psalmi, cctenii şi tropare. arghezi, s. v, 115. Preoţi . . . intonează axioane şi irmoase, tropare şi condace. vianu, l. r. 51. Drept luminare aş vrea o floare. Drept rugăciuni şi tropare vîntul să bală, iarba s-aplece mai tare. isanos, ţ. l. 63; ‘Al doilea cîntăreţ cîntă tropariul şi condacul praznicului. barbu, princ. 218, cf. dex. Condacul umple sacul Şi troparul hambarul. creangX, a. 93, cf. zanne, p. vi, 526. 2. (Regional) Pînză cu care se acoperă mortul; giulgiu.-• Cf. vicitj, gl., alrm i/ii h 415/136. — PI. : tropare şi (rar, m.) tropari. .— Şi: (Învechit) tropariu s. n. — Din slavonul rporupt. TROPĂRIU s. n. v. tropar. TROPĂRNK s. f. (Prin Bucov.) „Casa morţilor“. pamfile, d. 68. Nu peste mult aude că a milrii şi a fost îngropat în troparne. id. ib. — PI.: troparne. — Cf. t r o p a r. TR(3pĂ s. f. v. trop2. TROPĂÎ vb. IV. Intranz. A face zgomot lovind pămîntul cu picioarele (jucînd, alergînd, păşind apăsat etc.); (popular) atropoti (1), (regional) a tupăi (3), a tupăni (2). Cf. lb. Pă cîmpie răspîndite, scadroanele tropoiesc. heliade, o. i, 100. Tropoia din picioare, de trosnea toată corabia, gorjan, h. iv, 100/30. Cavaleri şi dame tropăiau de răsuna pămîntul in sunetul• unei cobze, negruzzi, s. i, 104, cf. polizu, hem 2 211* ba-ronzi, l. 100, costinescu, cihac, ii, 424. Deschideţi iute, zise Ivan, tropăind şi freeîndu-şi mîinile. creangX, o. 142, cf. ddrf, PHiLiPPiţE, p. 72, Aarcianu. Tro-păia-n tacturi iuţi..., care cădeau în zdrăngănitul cobzei, sandu-aldea, u. p. 154, cf. Alexî/w. Pasul mic şi salt în joc . . . Tropăieşti destul în loc. gorun, f. 193. Pătrundea slab strigătul pompierului din turn, care tropăia cu ciobotele lui grele. dunXreanu, ch. 174, cf. tdrg. Tropăi din nou cu picioarele în duşumea. ardeleanu, u. d. 129. Cîteva femei bătrîne, care tropăiau în jurul patului, rebreanu, nuv. 50. Hamalii trecură prin antret, tropăind cu toată talpa. c. petrescu, c. v. 293. Am şters-o .. ., alăturîndu-mă fără zăbavă lingă un băiat ce tropăia, legat în curele şi clopoţei, ca un cal de rasă. brXescu, a. 113. Tropăiam cu picioarele goale prin praf. g. m. zamfiresctj, sf. M. n. ii, 272. Moş Neculai tropăia cu ciubotele-i mari, suind şi coborînd scările, sadoveanu, o. i, 640. Convoiul tropăia şi ridica colbul, speriind berzele, ce mergeau la pas.. cXlinescu, s. 186. Minerii încep ... să tropăie pe afară, bogza, a. î. 165. Călare ,pe calul alb, tropăie d. 151) s. f. fel de postav. 7872 TROPĂIALĂ — 682 — TROPIC* deasupra balaurului, sjancu, d. 223. Vă îndreptaţi spre ieşire, tropăind fără teamă, pas, z. i, 67. Caii albi o depăşiră şi se opriră ..., tropăind pe asfaltul sonor, vinea, l.i, 10. [Răspunde] de la fereastră, tropăind de satisfacţie, h. lovinescu, t. 219. Caii . .. tropăiau neliniştiţi, preda, î. 60. Fata ... fugi, tropăind din tocurile înalte ale unor pantofi vechi. t. popovici, s. 93. Au tropăit amîndoi ... pînă cînd le-a venit sania. v. bom. octombrie 1958, 55. Noi jucăm şi tropăim, 'Pămîntiil să-l netezim, alecsandri, p. p. 384. Unde rţiă duc ... cu papucul tirşiind, Cu condurul tropăind? teodokesco, p. p. 273. Şi numai ce aude pe sîntă Vi-nere tropăind pe prispă, şbieba, p. 308. Calul forăia din nas şi tropăia din picioare, reteoanul, p. iii, 72. Să văd apa şurăind Şi pe mîndra mea venind, In cizme roşii tropăind, doine, 256. Nu mult o şezut supt pod, că numai ce s-o auzit tropăind pe drum. vasiliu, p. l. 135. Vine soţia lui Dinu, Cu cizmuţe tropăind, şez. xiii, 190. Staţ, voi cai, de-a tropoi Şl vă dareţ a sufla. densusianu, ţ. H. 122. S-aude vinul şărpuind, Birtă-şiţa tropănind. l. costin, gr. băn. ii, 198. Te văzui pe drum trecînd, ... Cu papucii troponind. ciauşanu, v. 69. Da io, cînd la drum pornesc, Cu cizmele tropăiesc. podariu, fl. 57. Din trupăt trupăia. ahh. folk. iii, 118. Şi la dinşii că-mi ieşea, Din papucei tropăind. balade, ii, 24; Cînd ... tropăia p-acolo, vine vulpea. o. bîrlea, a. p. i, 130. (F i g.) Privirea i se îndreptă spre turnuşoarele de spumă ce tropăiau în hîlboana iazului. rebreanu, nuv. 80. O (Subiectul indică un o-biect de Încălţăminte) Tocmai stinsesem luminarea ..., cînd aud tropăind prin sală ciubotele grele.- vlahuţX, o. a. 203. O T r a n z. (Complementul indică un obiect de Încălţăminte) Mergeau greoi ..., tropăindu-şi cizmele pe bolovanii străzilor; ardeleanu, d. 240. Vin soldaţi din bătălii, Tropăindu-şi cizmili. folc. mold. n, 181. — Prez. ind.: tropăi şi tropăiesc. — Şi: (învechit şi regional) tropoi, (regional) tropui (alr i 1 476/735), trupăi, tropăni (alr i 1 475/805, 808, 810> 878, ib. 1 476/21, 800, 805, 874, 878, 890), troponi vb. IV. — De la trop1. :, TROPĂIĂLĂ s. f. Zgomot produs de paşii grei ai unui om, de copitele unui animal etc. sau produs prin lovirea păm intui ui cu picioarele; tropăit, tropăituri, treapăd. Cf. polizu, costinescu, ddrf. După multă tropăială, un fluierat asurzitor făcu din recruţi statui de piatră. brXescu, v. a. 54. Majoritatea dansurilor au fost punctate ritmic de acea tropăială tipic spaniolă. contemp. 1966, nr. 1 005, 6/3, cf. dex. — Pi.: trppăieli. — Şi: (regional) tropoiălă s. f. alr i 1 476/825. — Tropăi + suf. -cală. TROPĂICÎIţA s. f. (Regional) Numele unui dans popular (Mastacani — Galaţi). Cf. h iii 312. — PI.: tropăicuţe. — Cf. t r o p ăi. TROPĂÎBE s. f. Acţiunea de a tropăi. Cf. po-lizu, costinescu, lm, ddrf, bakcianu, alexi, w. — V. tropăi. TROPĂIT s. n. Tropăială, tropăitură; ropot (1), (regional) rapăt (1). O cireadă de elefanţi . . . făcea un zgomot, un sberet şi un tropoit atlt de mare. gohjak, h. ii, 89/35, cf. ddrf. Pe cînd alunga băiatul cîinii, eei din casă auziră în tindă un tropăit de ghete. şam. iii, 661. Din depărtare se aude tropoitul feciorilor ce joacă cirligul. densusianu, ţ. h. 246. Nu se auzea tropoit de cat brXescu, a. 169. Aud un tropăit de cai. preda, î. 87. Deşteptai de tropăitul lor, Birică-tatăt ridică mirat capul. id. m. 104. îndată ce răsună tropăitul ciznfelor nemţeşti în Paris, se întoarse a'casă. t. popovici, s. 11. Auzi deodată, în urma ei, tropăitul focos al unui cal. id. se. 10. Aud apoi tropăit de iepure. vSn. pesc. august 1964, 15, cf. dex. — PI.: tropăituri. — Şi:''(învechit şi regional) tropoit, (regional) trupănit (alr i 1 476/815) s. n. — V. tropăi. TROPĂÎŢA s. f. sg. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Tropăită bulgărească aduce bine afiiînte de bătută liOăstră. v. rom. aprilie 1956, 153. — V. tropăi. TROPAITÎIRA s. f. Tropăială, tropăit. La joc, la tropoitură, pe fete le îmbulzea, pann, ap. cade, ci. polizu. Atunci s-a pornit un hohot, aplauze, tropăituri, şuiere, răcnete, caragiale, ap. cade, cf. ddrf. Flăcăii joacă brîul mare-n bătătura crîşmei, frămîntînd pămîn-iul într-o tropăitură soră cu ritmul cobzei. sXm. ii, 25. Jn tropăituri dese şi-ndeşate, alungă tot prisosul de putere, lungianu, cl. 55. Am năvălit..., speriaţi de tropăiturile noastre. brXescu, a. 141. în tindă porniră vuiete şi tropăituri. sadoveanU, o. iv, 480. Răsunară tropăituri în săliţă, dincolo de prag. v. rom. noiembrie 1953, 117. Vlad le auzi tropăiturile şi ridică fmntea. ib. iulie 1954, 64. Au ieşit repede la auzul tropăiturilor pe trepte, pas, z. iv, 261. , Ţinu cu tot dinadinsul să-şi anunţe prezenţa ... prin tropăituri şi manevrări zgomotoase, vîn. pesc. aprilie 1964, 15, cf. dex. — Pronunţat: -pă-i-. — PL: tropăituri. — Şi: (Învechit) tropoitură, (regional) topănltfiră (alr i 1 476/ 79) s. f. — Tropăi -f- suf. -tură. £ THOPA1VCA s. f. art. v. trOpancă. TROPÂNI vb. IV v. tropăi. TROPĂRÎL s. n. Diiţunutiv al lui tropar (1). Şi veni fratele mortului, rugîndu-să să-i facă un tro-părel frătine-său, să să mingi ie în jalea sa. dosoftei, v. s. decembrie 196r/24. — PI.: tropărele. — Tropar + suf. -el. TRdPCĂ s. f. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Nuntaşii se prind la joc ... cam cn următoarele jocuri: ... tropca, ţăpoiul. sevastos, n. 282. Cînd se juca tropca, se bateau trei paşi mărunţi la dreapta, pîrvescu, c. 44, cf. tdrg, pamfile, j. iii, 10, varone, d. 151, id. j. rom. n. 130, h i 190, 351, xii 120, 149, 158. . — Cf. t r o pl. TRdPET s. n. v. tropot. TROPIC1, -Ă a,dj. (învechit, rar) Care ţine de trop2, referiţor la trop2. Vom putea întocmi un dicţionariu efimologhic, sinonimic, omonimie şi tropic. bXlăşescu, gr. lSo/18. — Pl.: tropici, -ce. — De la trop2. TROPIC2, «Ă adj., s. n. 1. S. n. Fiecare dintre cele două paralele situate la latitudinea de 23°27', nord sau sud de ecuatorul terestru, unde, în timpul celor două solstiţii,, soarele trece la zCnitul locului. Soarele din tropicul himerinos spre tropicul therinos se întoarce. cantemir, ist. 157, cf. gheografie, 9r, 14r. Locul ... este călduros, căci să află supt drumul soarelui, drept prin mijlocul pămîntului, care cuprinde amîndoaî tro-picile. amfilohie, g. 135/21, cf. gheografia, ii, 49r, SUCEVEANU, I. A. I, 8r, DÎ, 2V/10, GEN1LIE, G. 77/23, VALIAN, V., RUS, I. I, 20, LAUIUAN, M. IV, 192/2, NEGULICI, STAMATI, D., FONTANIN, C. 92/1, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, "W., şXlNEANU, D. v. înainte de a trece tropicul, i-a prins'' 6 furtună cumplită, bart, e. 275, cf. scriban, d., ltr, dn2, der, m. d. enc., dex. <> F i g. Fără ‘Uman m-aruncă la capetele firii Lăuntricele mele ' cumplite depărtări, 7885 TROPICAL — 653 — TROPOPáUZA Cíhd tropical iubirii cu jungla de visări, Cind dincolo de cercul polar ál amintirii, voiculescu, poezii, ii, 87. O Tropicul Cancerului (sau racului) = paralela de 23°27' latitudine nordică. Cf. marin, p. 5/4. Cel ... care se află în emisferul boreal se numeşte tropicul cancerului. drăghiceanu, c.;|ţ0. Unul din ei ..., descris de soare la epocă solstiţiului de vară, poartă numirea de tropicul racului, culianu, c. 159, cf. 89, barcianu, cade. Aş vrea să le văd itgtnsale de sălbatici, in Ilo-noiuiu, sub tropicul cancerului, c. petrescu, c. v. 167, cf. ltr, der, m. d. ENC. Tropicul capricornului = paralela dé 23°27' latitudine sudică. Cf. marin, p. 5/9. Cel ... aşezai în emisferul austral se numeşte tropicul capricornului. drăghiceanu, c. 30. Al doilea paralel descris la epocă solstiţiului de iarnă se numeşte tropicul capricornului, culianu, c. 159, cf. 90, bar-ciAnu, cade, ltr, der, m. d. enc. O (Adjectival) An tropic v. an. 3. S. n. pl. Regiune aflată în jurul celor două tropice3 (1) terestre; zonă tropicală. Păsările migratoare Se renlorc din tropice, topîrceanu, o. a. i, 193. Căldura a devenit de nesuporlal. Parcă ne-am afla la tropice. STANCU, U.R.S.S. 168, Cf. DN2. M. D. ENC., DEX. 'O' Loc. adj. De'tropice = de la tropice2 (I), din regiu-ft'ca tropicală. Struguri de Constantino pol .. ., fructe bizare şi aurite de tropice, c. petrescu, c. v. 119, cf. BÉX. 3. Adj. Tropical. Adeseori să află în ţările tropice pe înalţii munţi plînte care să găsesc numai la poluri. j. cihac, i. n. 273/19. Zona cea caldă sau trópica, lau-rian, m. iv, 192/14, cf. polizu. De pe mare se zăreau din departe arbotii nalţi şi verdeaţa plantelor tropice. f |1879), 1, cf. ALÉxi, w., scriban, d. Cil de altfel decîl la noi se înfăţişează o pădure în regiune tropică. blaga, z. 209. ■£> Cerc tropic — tropic2 (1). între cercurile tropice, razile soarelui cad perpendiculariu pe faţa pămintului. stamati, f. 155/11. <> Expr. (Rar) Căldură tropică — căldură tropicală, v. tropical. scriban, d. 4. S. n. (Învechit; în sintagma) Tropic ceresc = fiecare dintre cele două paralele, aflate la nord şi la sud de ecuatorul ceresc, descrise de mişcarea aparentă a soarelui In jurul pămintului in epoca solstiţiului de iarnă, respectiv a solstiţiului de vară. Tropicele cereşti sînt nişte cercuri mici, paralele cu ee[u]aioruZ. drăghiceanu, c. 30. între diferiţii paraleli astfel descrişi [de soare] acei corespunzători la epocile solstiţiilor poartă numirea comună de tropici cereşti, culianu, c. 159. — Pl: tropici, -ce. — Şi : (învechit, rar) tropicus (grecbanu, î. 118/4), trópicós (Gheografie, 9r, 14r) s. n. — Din lat. tropicus, ngr. Tpomxó?, fr. tropi que TROPICAL, -Ă adj. Care ţine de tropice2 (2), care se află Iii regiunea tropicelor; tropic2 (3). Cf. barasch, m. ii, 229/7, marin, f. 491/39, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w. îmi părea ... o floare mare, una din acele flori tropicale care atrag irezistibil, ameţesc şi omoară. 'ibrăileanu, a. 155. Pe punte te sufocă o aromă De sîiige tropical, minulescu, vers. 346. în Coco erau mai multe suflete ... că nişte plăci de gramofon căpătate în tribulaţiunile vieţii lui de pasăre tropicală. teodoreanu, M. ii, 194. Palmierii lung nc şoptesc în cále, Cu stinci coralifere din ape tropicale. pillat, p. 26, cf. scriban, d. O grădină tropicală de o exuberanţă vegetală, v. rom. iulie 1954, 221. Ne aflăm în plină lumină a iernii tropicale, tudoran, o. 306, cf. DN2. Se precizează perfect două zone: una boreală alia tropicală, geologia, 74, cf. m. d. enc., dex, O An tropical v. an. <0> Expr. Căldură tropicală = căldură dogoritoare, caniculară, toridă. Se întorcea de la redacţie pe ó căldură tropicală. vlahuţă, s. a. iii, 60, cf. cade, şĂineanu, d. u., scriban, d., t>N2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: tropicali, -e. — Din fr. trópica!. TROPICALIZ vb. I. T r a n z. A efectua uri ansamblu de operaţii pentru a adapta o piesă, un aparat, o instalaţie etc. la clima tropicală. Cf. m. d. enc., dex. — Prez. ind.: tropicalizez. — Derivat regresiv de la tropicalizarc. TROPICALIZÂRE s. f. Ansamblu de operaţii executate pentru a adapta o piesă, uri aparat, o instalaţie etc. la clima tropicală. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: tropicalizări. — După fr. tropicalisation. TROPICESC, -EASCĂ adj. (învechit, rar) Care se referă la t r o p2. Cf. cantemir, ist. 21. — PI.: tropiceşli. — Trop2 + suf. -icesc-, Cf. ngr. Tpofctxog. TROPICOS s. n. v. tropic2. TROPICUS s. n. v. tropic2. TRdPILI adv. (Regional) La trap1 (2) (IzbuC -Vaşcău). Cf. teaha, c. n. 275. [Calul] merge tropili. id. ib. — Cf. t r o p1. TR.OP1NĂ s. f. v. tulpină1. TROPINI subst. pl. (Bot.¡ regional; în compusul) Burete-de-tropini = ghebe (Agaricus melleus). păcală, m. r. 27. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. TROPISM s. n. Tendinţă de orientare a unui organism (fixat) spre o anumită direcţie, sub influenţa unei excitaţii exterioare, ca lumina, căldura,. gravitaţia, umiditatea etc. Tropisme, la plante, diferite curbături de creştere, enc. rom. 1 134. Tropism e tendinţa pe care o au unele insecte de a zbura către lumină, mari-nescu, p. a. 47, cf. dl, dm. La peşti, ca şi la alte animale, deosebim tropisme şi reflexe, vîn. pesc.- iunie 1962, 13, cf. der, dn2, botanica, 59, m. d. enc., dex. — Pl.: tropisme. — Din fr. tropisme. TR<5PITE s. n. pl. v. tropot. TROPIŢĂ s. f. (Regional) Femeie mică de statură, scundă. Com. din zagra — năsăud. — Accentul necunoscut. — Pl.: tropiţe. — Etimologia necunoscută. TRdPlU s. n. v. trop3. TROPINCA s. f. art. v. tropancă. TROP O interj, v. trop1. TROPOÎ vb. IV v. tropăi. TROPOIÂLĂ s. f. v. tropăială. TROPOÎT s. n. v. tropăit. TROPOITOrA s. f. v. tropăitură. TROPOLÎ vb. IV v. tropoti. TROPONÎ vb.. IV v. tropăi. TROPOPÂUZĂ s. f. (Meteor.) Strat al aţmosferei aflat între troposferă şi ştratosferă. Troposfera se termină printr-o zonă de tranziţie, Irdpopăiiza. ltr. în regiunile ecuatoriale, tropppauza apare mult mai sus. CIŞMAN, FIZ. I, 541, cL DN2, DER, M. D. ENC., DEX. — Din fr. tropopause. 7907 TROPOS — 654 — \ TROPOTI TH0P.OS s.il. (învechit) X. Fel, chip. mod, .procedeu ; . modalitate (1). Spre aceasta dar aflînd noi acum troposul cel mai folositor ca care, depărtînd stricăciunea .... să îndestulăm de trebuincioasele lor chel-tuiale (a. 1776). uiucariul, jţix, 314. De cînd au jurat, s-au stins casq jjţi, şi cu acest tropos caută să mănînce bani (sec. XVIII), iohga, s. n. 128. Pentru ca să se areale fieştecărui stăpîn de moşie troposul de a ţinea cuptoar-e, cod. silv. 32, cf. polizu, ddrf, tdrg. Ca să arăte cu alt tropos împărătescul şi crăiescul său dar. ap. găldi, m. phan. 263, cf. scriban, d. 2. Manieră, mod de a se comporta sau dc a se prezenta (în societate). Baronu, ruşinat să vede de acest tropos, s-o coborît la cea întîi stafie, alecsandri, t. 72, Cf. BĂRCI ANU, TDRG, ŞĂINEANU, D. U,, SCRIBAN, D. + (La sg.) Amabilitate, politeţe; bunăcuviinţă; menajament, tact, blîndeţe. Cf. gheţie, r. m., alexi, w. Trebuie să-l facem ă înţelege cu tropos subţire că un om înzestrat cu . . . rang de prinţ îşi necinsteşte evghenia cînd se lasă pe lene. alecsandri, t. 1 237. L-om arestui, n-aibi grijă, însă cu forme, cu tropos; căci vărul... î.1 ocroteşte, id. ib. 1 403. 3. (Rar) Posibilitate; trecere, autoritate. Poliţi de acestea să ne trimeţi noao, să le vindem, că. noi avem tropos prctulindenea (a. 1803). iorga, s. d. xii, 148. — T?\.:troposuri. — Şi: trfipuss. n. bul. com. ist. ii, 147. — Din ngr. rpoiroş. TROPOSFliIlĂ s. f. (Meteor.) Stratul inferior al atmosferei care atinge suprafaţa solului şi în care sc produc fenomenele meteorologice obişnuite. Cf. ltr. Partea inferioară a atmosferei, care se întinde pînă la o înălţime de circa 11 km, se numeşte troposferă. carafoli — oroveanu, m. f. i, 72. Meteorologia îşi limitează preocupările mai ales la troposferă. cişman, FIZ..I,. 5.42, cf. PN2, PEK, M. P. ENC., DEX. r- Din fr. tropoşphjrc. TROPOSi vb. IV. Tran z. (Regional) A însăila (Zimnicea). alr sn 11 h 525/899. — Prez. ind.: tropos esc. — Din bg. TpoiiocaM. TROPOT s. n. I. Zgomot produs dc copite sau de picioare încălţate care izbesc păniîntul; mişcare precipitată care produce acest zgomot; (popular) tropotit, tropotitură, (regional) tropoteală, tropotică, ropăit. Cf. anon. car. Simţea de departe ăpropiindu-se tropote de cai. asachi, s. l. 11, 68. Nu se auzea . . . numai tropotul cailor şi pasul oamenilor, negruzzi, s. i, 167, cf. pcţuzu. Tropotul cailor şi sunetul zurgălăilor aveau ceva fantastic, alecsandri, ap. cape,, cf. costinescu. Dar ce aud! . . . un tropot . . ., o fiinţă înaintează repede, fugind, bolintineanu, o. 350. Artistul a imitat tropotul cailor, odobescu, s. hi, 97. Urlă cîmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie, eminescu. o. i, 148. Zgomote nehotărîle vin din depărtare . . . Parcă sîrit tropote dc cal. caragiale, o. i, 290. Şi-n tropotul mare, trei zile goneşte ."Arabul e-n viaţă şi calul soseşte. macedonski, o. i, 16. Au vînzolit limanurile mărilor ş-ascunzătorile munţilor, zguduind pămîntuf sub tropotul cailor lor. vlahuţă,. r. p. 14, cf. ddrf. Cu tropote roibii de spaimă pe mal Rup frînele-n zbucium şi saltă, coşbuc, p. 1, -205, cf. barcianus Deodată... a auzit tropot de cal. sandu-aldea, u. p. 21, cf. alexi, w. Tropotul vostru din greu apăsat Tărîniiil să stea să-l scufunde, goga, poezii, 30, cf. tdrg. Porni, să se ridice tot mai des tropotul încălţăminlelor. a'gîrbi-ceanu, s. 128. De tropotele jucătorilor se hurducă ■ pă-mîntul. rebreanu, i. 12. Un om, în amurg pe-o stradă . . . trecea — Sub tropot, şi-a lumei grămadă . .. — Uitasem că toamna venea, bacovia, o. 69. Elevii s-au ridicat în picioare în mare tropot, sadoveanu, o. xvii, 518. în pocnete de bice şi tropoti de căi Intrai îh amitife cu zgomotos alai. pillat, p. 86, cf. scriban, d. Dinspre sat ... se auziră lăutarii şi tropotele cailor, camil petrescu, o. i, 95. Am să cînt, să descînt Această nouă viaţă ce arde, Ce vine năwalnică-n tropot. beniuc, v. 127. Tumultul oraşului, orchestrat ... din tropot de copite şi paşi. yinea, l. i, 124. Curtea se umplu de strigăte, de tropot de paşi. barbu, princ. 32, cf. M. d. enc., dex. Codrul ¡negru clocotea ... De-un greu tropot tropotea, alecsandri, p. p. 209. Prin codri s-auzea tropot Mare şi pripit, teodorescu, p. p. 624. Codru-i mare, Frunză n-are; O avui Şi o-a pierdut De tropotul cailor, De sunetul armelor, jarnîk — bîr-seanu, d. 287. Eu aud Tot tropote de cai murgi, dqjne, 10S. S-aude un tropot de care, viind de departe, vasi-liu, p. L. 134. Nouă vinturi băca, Din trupăi trupăia. arh. folk. iii, 118.. Eu cu cîntecu-mi mă-nchin, Ca calul cu tropotul, balade, ji, 164. . X> F i g. Asculţi cum drumurile scad Al tinereţii tropot, lesnea, vers. 115. întunecat şi vijelios pe un tropot infernalj în şuire de la un capăt la altul al pianului, . ... glasul lui Giu-seppe se năpusti deodată într-un iureş de deznădejde finală, vinea, i.. ii, 314. Valurile-n tropot fără frîu Vuiesc. . deşliu, M. 37. 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cînd aburii vinului şi ochii crîşmăresei au. produs efectul lor, încep horele, tropotele. negruzzi, s. i, 315, cf. h xvhi 78. . — Pi.: tropote. — Şi: (regional) dropol (ţiplea., p. p. 109), troâpăt (alr i 1 476/357), trupăt, tropet (alr i 1 476/582, 780) s. n., troplte (alr i 1 476/370) s. n. pl. — Din bg. TponoT, ser. Iropot. TliOPOTA1 s. f. sg. art. (Prin Maram.) Numele unui joc popular cu bătaie din picior; melodie după care se dansează acest joc. Cf. alr i 1 477/362. De mîncare nu şti fa! Numa bale tropota, lexic reg; 13. — V. tiopot. TROPOTĂ2 vb. I v. tropoti. TROPOTEALĂ s. f. (Regional) Tropot (1) (Ciume-giu — Salonta). alr i 1 476/315. — PI.: iropoteli. — Tropoti + suf. -cală. TROPOTI vb. IV. X. Intrau z. (Popular) A tropăi. Cf; anon. car., drlu, lb. Crai-noul, resărind, Văzu o fiară neagră pe cîmpuri tropotind, alecsandri, poezii, 373, cf. cihac, ii, 424. Mihnea-nealecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul. bolintineanu, o. >74. începu şi el să tropote în faţa mea. odobescu, s. iii, 251-. Se scutură de praf . . •, ba tropoti chiar cu picioarele ca să-şi cureţe încălţămintea, slavici, o. 1,265. Se-ţidună cerc şi iar se-ntind Şi b.at pămintul tropotind în tact uşor. coşbuc, p. i, 57, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg. Singuri, după zicala fluierei, chibzuiesc a sări şi tropoti în dreapta şi în stînga. densusianu, ţ. h. 279. Tropoteau prin colţuri şi îşi frecau palmele,-agîR-biceanu, s. 104, cf. şăineanu, D. u. Ccţlul i}U tropotă pe drum. sadoveanu, o. v, 527, cf. scriban, e. Pegasul meu va fi departe, Tropotind sălbatic fără drumuri. beniuc, c. p. 53. Dacă închide ochii, poate tropoti o herghelie de cai în jurul ei. Vornic, p. 202- iOare de cînd Vin aşa tropotind? isanos, v. 125. Tropotea mărunt şi necheza încetişor, lăncrănjan, c. i, 39, cf. m. p,. enc., dex. De-un lung chiot phiotea, De-un greu tropot tropotea, alecsandri, p. p.., 209. Te văd pe drum ire-cînd, în cipmuje tropotind, reteganul, tr. 112. Trec voinicii Dunărea Cu papucii trăpotind. şez. m, 55. Pă pod'el’e-qi dropol'i, T'eil'e (cheile) mrii-or dzurăi. ţiplea, p. p. 7, cf. alr sn v h 1 465. Venea mîndra. cu bucate, Cu cizmuţe tropotind, folc. tranşilv. ii, .524. (Fi.-g.) Departe, în cetate, viaţa tropota ... O, simţurile-mi toate se enervau fantastic, bacovia, o. 47. ■£> (Subiectul indică un obiect de încălţăminte) Ciznieje flăcăilor tropoteau greu pe uliţa zbicită, rebreanu, r. i, 125. Tranz. (Complementul indică încălţămintea) Merge dalba Todoriţă . ■ . Cizme , roşii tropotind. pompiliu, b. 16. + F i g. (Prin Maram.) A risipi banii, a-i cheltui la chefuri. Cf. lexic reg. 13. 7915 TROPOTICĂ — 655 — TROSCĂŢ 2. Tranz. (Regional) A călca ceva (in picioare) (Moftinu Mic — Cărei). Cf. alr sn v h 1 360/334. + Tra n z. A lovi de repetate ori. Ca pe orz, pe moşieri Tropoteşte îmblăciul. lesnea, vers. 309. + A bate mămăliga, după ce e gata, cu lingura (sau cu o lopăţică) să se îndese; a tăpşi. Cf. alr sn iv h 1 113. 3. In tranz. (învechit) A bate din palme; a aplauda. Toate limbile se plăseadze (tropotit d, î n sus Împletiţi c2) cu mărule, strigaţi dzeului cu glas de bucurie, psalt. 90, cf. scriban', d. O F i g. Păraole tropoti-vor cu mînule depreună, munţii bu-cura-să-vor. dosoftei, ap. gcr i, 249/12. — Prez. ind.: tropotesc. — Şi: tropotă (pers. 3 şi 6 trdpotă) vb. I, (regional) trăpoti, topoti (alb sn iv h 1 113/310), tropoli (a i 12), dropoti, vb. IV. — V. tropot. TROI’OTlCĂ s. f. (Regional) Tropot (1). CI. alr i 1 476/359. — Tropot + suf. -ică. TROPOTÎRE s. f. (Popular) Acţiunea de a t r o-poti (1). Cf. LB, DEX. — V. tropoti. TROPOTÎT s. n. (Popular) Tropot (1). Auzi! Ca valuri după val Năvalnic tropotii de cal! coşbuc, p. i, 284. Am auzit iară tropotii de cal. v. rom. august 1958, 82, cf. dex. 4 (Prin Maram.) Parte a unui dans popular care constă din bătăi ritmice cu piciorul in pămint. In Maramureş, jocul ce-l dansează feciori şi fete, pe-rechi-perechi, stă din două părţi: dropotil şi îrwîrlil. ţiplea, v. p. 109. — Pl.: ? — Şi: (regional) (tropotit s. n. — V. tropoti. TROPOTITĂ s. f. sg. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Haid’, Ţigane, cintă deasa, Cîntă, cioară, tropotită, coşbuc, v. ii, 66, cf. varone, d. 151, id. j. rom. n. 130. — V. tropoti. TROPOTIT OR, -OARE adj. (Rar) Răsunător (3). Tot cam de pe atunci trebuie să fie „O călărire in zori“. . ., ecou tropotitor . . . al liricii lui Bolintineanu. căli-nescu, E. 98. — PI.: tropotilori, -oare. — Tropoli + suf. -tor. TROPOTI TURĂ s. f. (Popular) Tropot (1); bătaie ritmică din picior. Cf. lb. Bateţi cu necaz pămîntul . . . Dati cu toţi tropotitura lot mai scurt, si trop ! coşbuc, p. ii, 66, cf. ai.r i 1 476/61, 302. — Pl.: tropolituri. — Tropoti -f suf. -Uur'ă. TROPOŢIÎLi adv., s. n. (Regional) 1. Adv. Cu paşi deşi şi mărunţi; uşurel. Tropoţel pe lîngă horn, Am un fin ca şi un domn. marian, nu. 686, cf. dl. 2. S. n. sg. art. Numele unui dans popular (Ineu — Arad). Cf. alr ii 4.336/64. — Tropot -f suf. -el. TROl’OŢEL2 s. m. (Regional) Numele unei plante cu frunze mici şi cu flori galbene mirositoare. Cf. ii xvi 216, 287, şez. xv, 135. — Etimologia necunoscută. TROPOŢÎCA s. f. sg. art. (Prin nordul Mold.) Numele unui dans popular: melodie după care se execută acest dans. Cf. varone, j. rom. n. 130, id. d. 152, dl, com. din straja — rădăuţi. Muzica cîntă tropo-ţica ... Măi feciori cu spete late, Să daţi mina după spate, Tropoţica s-o bătem. şez. xviii, 44, cf. glosar reg., şcl 1975, 264. — Tropot + suf. -ică. TROPOZĂtV s. n. v. trapazan. TROPŞÎ vb. IV v. stropşi. TROPUf vb. IV v. tropăi. TROPUS s. u. v. tropos. TROPUZÂN s. n. v. trapazan. TROSC interj. (Adesea în legătură cu alte interjecţii, mai ales cu ,,pleosc“) Cuvînt care redă zgomotul produs de o cădere, de o lovitură etc. Pe la orele 3 d. a., trosc, pleosc, intră în curte opt cai cu doi surugii, ghica, s. 240. Hi, pliosca, Irosea, Iii, Irosea, pliosca. alecsandri, t. 397, . cf. costinescu, cihac, ti, 419. Ajung la pădure, opresc carul; poc! poc! trosc 1 Se aude în toate părţile, sevastos, n. 82, cf. ddrf, BARCIANU, ALEXl, Vi., TDRG, ŞĂINEANU, D. U., IORDAN, stil. 91, m. D. enc., dex, şez. v, 164. Şi unde prinde ■a-l bate pe bietul mori şi a-l ucide! Troasc, pleoasc! Bale, nu şagă! furtună, v. 49, cf. alr sn v h 1 468/ 192, ib. li 1 469. Atunci fala babii. o făcut trosc! d’i pâmînt. o. BÎRLEA, a. p. i, 589. -O» (Cu valoare verbala) Atunci apuc o prăjină şi . . . trosc! alecsandri, t. 49. Ştiu plăti celui ce se obrăzniceşte cu mine, şi .. . trosc ... ,pliosc! gane, n. i, 38. Apoi ia o drughineaţă groasă de stejar în mînă . ■ ■ şi pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă, una! . . . Trosc! şi la stînga una! creangă, p. 55. N-apuc să răspunz, domnule, şi şart! part! trosc! pleosc! patru palme, cahagiale, o. vi, 202. Si odată plioasc! troasc! în femeie, şi dă-i la spinare şi dă-i. furiună, c. 73. Bolbuc în genune, l'rosc peste pădure (Curcubeul). gor»vei, c. 123. -O Expr. Trosc cu bîta-u Imită 1 se zice despre o persoană care face o boacănă. <ţ> (Substantivat) S-aşa iot cu trosc . . . ne am cokorlt dealu Slrungăi. alecsatjdri, t. 49. Numai ce se auzi un durăt, şi după acee" un trosc! în tindă jos. sbiera, p. li'. — Şi: (regionali trosca, troasc interi. — Onomatopee. TROSCA interj, v. troic. TROSCĂf vb. IV. I n t r a n % (Regionali 1. A face zgomot, i trosni1 (1); (regional) a troscăni O). Cf. DDRF, BAPC.IANU, ALEXI, W., TDPG, Bl. VI, 151, SCRIBAN, D. 2. (în expr.) A troscăi tliu ¡|ură = a vorbi verzi şi uscate. Com. din urca — cîmpia turzii. (Tranz.) A-I troscăi pe cineva - a mustra pe cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre, insultătoare, ib. — Prez. ind.: Iroscăiesc şi trăscăi (tdrg, scriban, d.). — Trosc + suf. -ăi. TROSCĂITGRj -OARE adj. (Regional) Care troscă-ieşte Refl. Căzui de să troscăniră toate-n mine, ib. — Prez. ind.: troscănesc; pers. 3 si trâscăne (alr sn iv h 1 069/833). — Trosc + suf. -ani. TRdSCĂT s. m. v. troscoti. TRdSCĂŢ s. m. v. troscoti. 7937 TROSGĂŢKL — 656 — TROSCQŢEL TROŞCĂŢÎX s. m. v. troscoţel. TRdSCÎT s. m. v. troscoti. f TROSCOBIRŢĂ s. f. (Regional; mai ales la pl.) Obiecte mărurte, neînsemnate; calabalîe (Topleţ — Orşova). Cf. l. costin, gr. băn. ii, 198. Şi-au luai trqscobirţele din cazarmă, id. ib. —' Pl?: troscobîrţe. — Etimologia necunoscută. TR'tiSCOD s. m. v. troscoti. TROSC<îi s. n. (Prin Ban.) Clopot care se atîrnă Ja gîtul boilor; (regional) troască. Cf. pribeagul, p. r. 58. — Pl.: troscoaie. — Troască + suf. -oi. TROSCOT* s. m. (Bot.) 1. Numele a două plante erbacee din familia poligonacee: a) (şi, regional, în sintagma troscot gras, conv. lit. xxiii, i 058, bobza, d. 134) plantă anuală cu tulpina ramificată, de obicei întinsă pe pămînt, cu frunze mici şi cu flori hermafrodite verzi, pe margine roşii sau albe; se întrebuinţează în medicină; troscoţel, (rar) tîrşoară, (regional) brebenel, costrei, liericică, iarba-găinilor, iarbă-noduroasă, iarbă-roşie, laba-găinii, porcin, sporiş, tîrsoacă, torţei, trăgănător, troscănel, troscovă (Poly-gonum aviculare şi arenarium). Cf. lm, costinescu, conv. lit. xxiii, 1 058, brandza, d. 358. Troscotul (Polygonum aviculare) ... abundează in aceste părţi, grecescu, fl. 758, cf. n. leon, med. 71, PANŢU, PL., ŞĂINEANU, D. U., CADE, DS, BUJO- rean, b. l. 395, scriban, d., mihăilă, î. 72; b) (regional) răculeţ (Polygonum bistor-ta). Cf. dame, t. 185, conv. lit. xxiii, 1 058, borza, d. 134. Deşting ca roa graiurele meale, ca sloata spre troscot, psalt. 312. Să se aşteapte ca ploaia . .., ca sloata spre troscot. coBesi, ps. 410/.8. Cum să pogoară ploaia pre troscot, de nu face şu'net, aş ia şi mărimea lui p.u pogorit. vablaam, c. 123. Ca otava ... şi că troscotul cc se face prin curţi. neagoe, înv. 67/14. Să să pogoare . . . cuvintele meale 'ca ploaia pre troscot, biblia (1688), 1502/1, cf. coteanu, pl. 20. Să tulegi .... troscot de pîngă drum (a. 1821). iorga, s. d. xvii, 78. Un tinăr plăieş, a cărui cal asudat păştea înşelat troscotul ce creştea pe lingă ziduri. negr Compuse: (regional) troscot-de-apă sau troscotul-broaştelor ==sălcuţă (Polygpnum amphibi-um). borza, d. 134; ţroscot-porccsc sau troscot-scă-mos = iarbă-roşie (Polygonum lopathifqlium). id. ib. 135; troscot-roşu sau troscot-pipcrat = dintele-dracu-lui (Polygonum hydropiper). id. ib.; troscot-dc-cerca-le = hrişcă-deasă (Polygonum convolvulus). id. ib-. 134; troscot-gras = iarbă-grasă (Portulaca qlemcea). Cf. babcianu, alexi, w., tdrg, borza, d. 136; troscot--aineţltor = sălbăţie (Lolîum lemulenttiiH). 'conv.: lit. xxiii, 1 058, tdrg, panţu, pl. ; troscot-de-cliiip = scîr-ţîitoare (Polycnemum arvense). borză, ’d. 133. 2. (Regional) Coada-racului (Potenlilla anserina). BORZA, D. 137. 3. (Regional) Cîrligioare (Bidens cernuus). borza, d. 31. 4. (Regional) Cimbrişor (Thymils serpyllum). cata-nele, 25. 5. (Regional) Talpa-gîştei (Chenopodium rubrum). borza, d. 46. — Şi: (regional) tr6scotă (borza, d. 134) s. 1., troscod (h iii 226), troscut (h x 85, 315, alr ii 6 271/ 705, alrm sn ii h 457), troscît, troscăt, trdscăţ (h i 268), troăscăt (alr ii 6 271/705, alrm sn ii h 457/ 705), trăscot s. m. — Din v. sl. T|ioeK®Ti. TROSCOT2 s. n. (Regional) 1. Zgomot, trosnet1 (!)• Dar deodată se aude troscotul unei birje,,.,bAsdeu, i. v. 159. Cind le trînti [uscăturile] pe-ajară, făcu troscot, De ne cutremurarăm, murnu, o. 148. Un troscot, ca de vreascuri zdrobite, . . . venea desluşit dinspre pădure, ap. cade, cf. scriban, d. 2. Clopot care se atîrnă la gîtul oilor; talangă (1) (Runcu Salvei — Năsăud). Cf. chest. v 157/66. — Pl.: troscote. v — De la trosc. Cf. ucr. dial. t p o c k y o t, T-p o c k o Ty. TROSCOTĂi s. f. (Prin Transilv.) Persoană guralivă. Cf. paşca, gl., com. din sohodol — abrud. + (La pl.) Vorbe nesocotite (Bonţ — Gherla), coman, gl. — Pl.: troscote. — Postverbal de la troscoti. TROSCOTĂ2 s. f. v. troscoti. TROSCOTI vb. IV. In tranz. (Prin Transilv.) A flecări, a trăncăni1, a sporovăi. Cf. lb, gheţie, r. m., alexi, w., com. din sohodol — abrud. — Prez. ind.: troscotesc. . — V. troscot2. TROSCOŢEL s. m. (Bot.) 1. Numele mai multor plante erbacee din familia poligonacee: a) troscot1 (Polygonum aviculare). Cf. lb, polizu, b.aronzi, l. 146, lm, păcală, m. r, 19, boijza, d. 134, .caba, săl. 93; b) (regional) răculeţ (Polygonum bislorta)'. Cf. păcală, m. r. 19, panţu, pl., borza, d. 134; c) (tegio-nal; şi în sintagma troscoţel mărunt, păcală, ’ m. r. 19) sălcuţă (Polygonum amphibium). borza, d. 134; d) (regional) hrişcă (Polygonum fogopyrum). coteanu, pl. 20; e) (regional) iarbă-roşie (Polygonuiji lapa-thifolium). borza, d. 135. Prin curtea cea’largă acum prindea a creşte troscoţel şi romaniţă. N. rev. • R. i, nr. 10, 157 (supl.). M-am trîntit pe nişte troscoţel înrourat. lăncrănjan, c. ii,; 19. 1 Pe-ale drumuri 'părăsite, 7948 'f ROSCOŢE N fi — 657 — TROSNI1 Cu troscoţel cutropite. pop., in f (1874), 110, cf. h xvii 7, xvlii 4, 168, 302. Frunză verde troscoţel, Mi-a trimis badea inel. jarnîk — bîrseanu, d. 126. Troscoţel de lingă cale, Voie bună dumilale. marian, nu. 681. Calu-i păştea la troscoţel de pe marginea drumului, reteganul, p. p. 19. Pă cel drum cam părăsit..,, Cu troscoţăl învălii. alexici, l. p. 38. Foaie verde troscăţăl, Tot pe loc şi mărunţăl. păcală, m. fi. 238. Pe drum de la şipoţel Poate creşte troscoţel. ant. lit. pop. i, 163, cf. alrm sn ii li 457. 2. (Regional) Numele a doi arbuşti: a) coacăză (Bruckenthalia spiculifolia). borza, d. 34; h) iarbă--neagră (Calluna vulgaris). borza, d. 38. 3. (Regional) Scîrţîitoare (Polijcnemum arvense). Cf. CONV. LIT. XXIII, 1 058, BARQIANU, TDRG, PANŢU, PL., cade, scriban, D., BORZA, D. 133. 4. (Regional) Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). Cf. LB, ALEXI, W. 5. (Regional) Mătreaţă (Peplis portula). borza, d. 126. — Şi: (regional) troscăţăl s. m. — Troscot1 -f suf. -el. TROSCOŢENE adj. pl. (Regional; în sintagma) Mere troscoţene = mere pădureţe (Corodeşti — Vaslui). Cf. i. cr. v, 278. — Troscot2 -f suf. -ea/i. TRGsCOVĂ s. f. (Bot.regional) 1. Troscot1 (1 a) (Polygonum aviculare). Cf. coteanu, pl. 20, lb, CONV. LIT. XXIII, 1 058, GHEŢIE, R. M., CADE, BORZA, D. 134. 2. Scîrţîitoare (Polycnemum arvense). borza, d. 133. — Pl.: troscove. — Etimologia necunoscută. Cf. troscot ă2. TROSCOVÎN s. n. v. tcscovină. TROSCOVÎNĂ s. f. v. tescovină. TRâSCUT s. m. v. troscot1. TROSNEĂLA s.f. (Rar) 1. Trosnitură (1). Cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF. 2. Pocnitură (de bici) (Bogaţi — Piteşti). Cf. h iv 76. — Pl.: trosneli. — Trosni1 + suf. -eală. TROSNET1 s. n. 1. Trosnitură (1). Spumoasele torente ... fugea la vale răpezi, Lovind din piatră-n piatră şi vijiind cu trosnet, heliade, o. i, 338. Trosnetele şi jocurile corăbiei cu vremea cea reale atribuiam prezenţei unui biei mitropolit, ghica, s. 383, cf. costinescu. Nişte trosnete şi pocnete se auziră, de credeai că s-a despicat pămîntul. ispirescu, ap. cade, cf. ddrf, tdrg. Troznetele răguşite, aspre, ii farmecă urechile. rebreanu, nuv. 115. In mijlocul verii avu senzaţia ■de iarnă, cu trosnetul lemnelor şi flacăra jucînd dilatată pe păreţi, c. petrescu î. ii, 243. Butucii ard în sobă cu trosnet şi scîntei. pillat, p. 149. O răpăială şi un trosnet general . ■. mina e zguduită cu violenţă din temelii, bogza, a. î. 177. Casa de lemn răsuna întreagă la cel mai mic trosnet, vinea, l. ii, 316. Trosnetele şi pocniturile tulburau liniştea dimineţii de vară. preda, m. 165. Auzea trosnetul porumburilor rupte de Arde-leanu. t. popovici, s. 357. Se auzi un trosnet de crengi sfărîmate. barbu, ş. n. ii, 290. Ce trosnet de stihie cînd crapă antracitul, vulpescu, p. 145. Barca taie cu trosnete lungi pîclea de gheaţă din apă. bXnulescu, i. 13. 2. (Popular) Pocnitură (de bici). Morăriţa, mai şireată, De trosnetul Bicelor, De scîrţîilul Carelor, ... Puse coada pe spinare Ş-apucă pe dfum la vale. teodorescu, p. p. 143. + Detunătură (de armă); trosnitură (2). Falnica oştire a lui Mateiăş, învălmă- şită ... de trosnetul sineţelor ce-o improşcau de pretutindeni. vlahuţă, ap. tdrg. Im atac! ... nu- se mai auzeau decît pîrîituri şi troznete. v, rom. aprilie 1970, 74. — Scris şi: troznet. — Pl.: trosnete. — Trosni1 + suf. -el. TRdSNET2 s. n. v. trăsnet. TROSNÎ1 vb. IV. Intranz. 1. (Mai ales despre lemne şi obiecte dc lemn) A produce un zgomot caracteristic prin rupere, prăbuşire, ardere, apăsare, izbire, din cauza gerului sau a căldurii prea mari; a Crăpa, a pocni, a pîrîi, a plesni cu zgomot, (regional) a pîrpîi, a troscăi (1), a troscăni (1). Copaciul mare . ■. începînd să trosnească, pann, p. v. i, 92/17, cf. polizu. In păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar. alecsandri, p. iii, 17, cf. costinescu. Vîlvoi de foc ieşeau pe gura vetrii şi grinzile trosneau scăpărînd ţăndări înflăcărate. odobescu, s. i, 157. Turnuri ca facle negre' trăsnesc arzînd în vînt. eminescu, o. i, 62. Auz . trosnind podelele putrede ca de pas de om. caragiale, o. iii, 98. li place şă-i trosnească chibriturile: e semn că vin bani. ib. 247. Venea . . . ursul de duduia pădurea, trosnea uscăturile, ispirescu, l. 329. în sobă tr'âsnesc lemnele prididite de para unui foc lacom, vlahuţă, s. a. iii, 137. O cracă trosneşte, se fupe arzînd. BELDiCEfANto, p. 60. Veneau, cu fete şi feciori, Trăsnind rădoanele de crai. coşbuc, p. i, 55. S-a pus o geruială ... de trosneau lemnele, delavrancea, v. v. 178. Crenguţele uscate de. pe jos trosneau cînd şi cînd. sandu-aldea, u. p. 72, cf. alexi, w. Aud trosnind gătejele uscate subt pasul lui puternic, anghel, -pr. 172. Acoperişele clădirilor trozneau sub greutatea omătului, agîrbiceanui, s. 7. Aşternut de foi uscate, care trozneau sub paş i noştri, hogaş, dr. i, 16, cf. şăineanu, d. u. Nisipul aleii trosneşte ca focul din vatră, minulescu, v. 147. Cine ştie cărui Nea-Ion i-o trozni . . . sub tîrnăcop ulciorul cu aur! galaction, o. 146. XJn vreasc cu un dop de răşină trosni. - c. petrescu, î. ii, 10. l'rosnesc . . . cărbunii în soba mare de tuci. i. botez, >şc. 51. Corabia, o coajă de nucă costelivă, Trosnea în pumnii mării, voiculescu, poezii, i, 148. O creangă care trosneşte uşor înfioară lot codrul. sa.doveanu, o. iii, 65. Trosnea uscat din ace pin şl cedru, pillat, p. 183. Lada mea trosnea ca focul de nuiele, călinescu, l. l. 67. Salcîmii trosnesc, le crapă coaja de ger. stancu, d. 96. Uşa trozni, sări din clampă, şi în birou ţîşni un omuleţ, v. rom. martie 1954, 9, Mobilele pocneau, trosneau pe multe tonuri: demetrius, a. 72. Se făcuseră focurile şi lemnele trosneau, barbu, princ. 56. ^Hainele .. . trosneau la cea mai mică mişcare, prinseseră cruste de gheaţă, bănulescu, i, 19, cf. scl 1975, 357. Trupu-i ardea, Oasele trăsnea, Para pîlpîia. alecsandri, p. p. 119. Poteceaua din pădure Pardosită cu alune . . . Să-mi calce murgul pe ele, Să-i trosnească sub picere. teodorescu, p. p. 326. Cînd trăsneşte uşa, e semn că te vei muta din acea casă. şez. iii, 150, cf. novaco- viciu, c. b. t, 21, alr sn v h 1 469, udrescu, gl. Se scarpină dracul în deal Şi trosneşte păduchile în vale, se zice cînd se întîmplă o nenorocire pe neaşteptate. zanne, p. vi, 571, cf. iii, 104. <0> Tranz. fact. Prinseră a ieşi soldaţii ..., rupînd harbujii din vrej, trosnindu-şi-i la ureche, în pumni, camilar, n. i, 41,0. 0> Fig. Dacă munca trosneşte din braţe, din piatră, din fier, — Mulţimea anonimă Se va" avea în vedere. bacovia, o. 97. Aud deodată cu-nfiorare cuirt Trosneşte amintirea ca o castană coaptă, pillat, p. 68. O (Despre foc, jar etc.) Focul bubuie şi trosneşte în cămin, odobescu, s. i, 153. O flacără trosni, aţîţîndu-le şi pe celelalte. rebreanu, r. i, 206. în vatra ei o să troznească jarul, arghezi, s. vii, 8, cf. alr ii/i li 280/886,, alrm ii/i h 393/886. + F i g. (Familiar) A avea răsunet, a deveni vestit. S-ar fi cuvenit să facem nişte întruniri, nişte manifestaţii, să trosnească, pas, z. iv, 224. + A produce un zgomot prin sfărîmare între dinţi. ’ Pîinea prăjită trozneşte prea tare in dinţi, pas, z. i, 69. Purcel a cărui crustă trozneşte printre dinţi, t iulie 1964, 7957 TROSNI2 058 — TROŞIE 61, cf. alr sn iv h 1 069. + Tranz. A siarîma între dinţi producind zgomot. Hangiţa adusese alune şi Sirbu trosni cîteva în fălcile lui puternice, barbu, princ. 187. + A lovi făcînd zgomot. Aud buzduganul trosnind în uşă. reteg.anul, p. v, 29. (F i g.) Furtuna urlă şi trosneşte Şi prin păduri brazi uriaşi doboară. gorun, F. 147. 2. (Subiectul indică părţi din corp) A pîrîi din încheieturi. Cînd mănîncă îi troznesc fălcile. pAnn, p. y. ii, 48/14. Gura, aşa de căscată . . ., trosnise din încheieturile fălcilor, delavrancea, s. 154- Degetele-i trosneau înlr-o erispaţie desperată, vlahuţă, d. 200. Mîinile ii troznesc. galaction, o. 258, cf. şĂineanu, d. u. Genunchii trosneau cînd încerca..să-i mişte. c. petrescu, Î..II, 242, cf. scbiban, D. Trosneau picioarele precum se rupe O cracă de stejar, călinescu, l. l. 145. Omul adormit ... se întinse, oasele ii trosniră, stancu, b. a. iii, 212. Trupul lui odihnit trosni din toate încheieturile,. vinea, L. i, 55. Căscă de-i trozniră fălcile’ v. rom. martie 1955, 103. Trosnesc în mine oasele de muncă. jl iulie 1960, 88, of. zanne, p. iii, 635. <0> F i g. Scoicile ascultă în trupul pietrişului Cum troznesc, trezin-dn-se, oasele Crişului. bentuc, v. 100. O Ex p r. A bea de-i (sau .pînări) trosnesc (ori să-î trosnească) urechile (sau fălcile) = a bea foarte mult. Cf. jipescu ap. tdrg, zanne, p. iii, 458, u dres cu, gl. Ari zice (sau a-i trage) (cuiva) cîteva să-i trosnească urechile (sau fălcile) = a) a vorbi cuiva aspru, fără menajamente. Cfi zanne, p. ii, 121, udbescu, gl., b) a pălmui. udbescu, gl. + Tranz. fact. A face să pirîie încheieturile, întinzîndu-şi membrele sau alte părţi ale corpului. E dezgustător,, zise Cozmin, tros-nindu-şi degetele, delavbancea, ap. tdrg, cf. ddrf. îşi trosni Încheieturile degetelor, c. petrescu, c. v. 345. Oamenii căscau, se ridicau, îşi trosneau oasele. voiculescu, p. ii, 153. îşi trosni pe rind degetele mîi-nilor. v. rom. februarie 1955, 231. Mă duc să mă culc, răspunse Drugu, întinzîndu-şi spinarea de-a lungul porţii şi trosnindu-şi muşchii, preda, !. 58. Şi-şi trosnea degetele pătate de cerneală, t. popovici, s. 10. 3. (Popular) A plesni, a pocni din bici. Cu biciul ... să trâvnească, băbac, a. 69/22. Surugiii ... trăsneau din bici, chiuiau cil le lua gura. gane, n. iii, 131. Cînd va avea biciul în mină,. ■. va trosni asupra vrăjmaşilor săi. ispibescu, l. 215, Cf. ddbf, şĂineanu, d. u., cade. Doi voinici, cu mîini voinice, Au trosnit în hău din bice. arghezi, s. p. 122. Sf. Ilie îmblă cu cai de foc, trosnind cu un bici. h iv 14. El luă biciul, trosni de trei ori. id. iv 66, cf. 76. Trosniţi, măi! — Hăi, hăil teodorescu, p. p. 139, cf. alr ii/i mn 99, 2793/ 157.*<^ (Despre arme de foc) A se descărca, producînd zgomot puternic; a detuna, a bubui. în ceasul acela trăsniră 21 de tunuri, gt (1839), 78a/29. în momentul cînd irăzni ar iha, văzui pe nenorocitul clopotar căzînd de-a roata în aer. gane, n. i, 162. Turcii, . . . trosnind din sineţe, spărgeau porţile ceiăjii. vlahuţă, ap. tdrg. La Cetate trăsneau din răstimp în răstimp bombardele, culre-murînd dealul. sad.oveanu, o. xm, 521. Atunci, toate . armele trăsniră! camilar, n-, i, 74. Trăznesc toate armele posibile, v. rom. iulie 1969, 34. Pornirăm Şi venirăm.. . Bînd Şi chiuind Şi din pistoale trăsnind, teodorescu, p. p. 174. Pornirăm ■ ■ ■ Bînd şi chiuind, Din pistoale trosnind, fundescu, l. p. ii, 144^ cf. alb su v h 1 466. O T r a n ■/.. Aguş pistoale Trăsneşte, Nicopole Se-ngro-zeşte. teodorescu, p. p. 6.12. -*• • ŞcţJs şi:, trozni. — Prez. ind.: trosnesc. — Şi: (popular) trăsni vb. IV. — Cf. trăsni1. TROSXjî vb. IV v. trăsni1. TROSNÎRE s. f. Faptul de a trosni1. 1, Cf. trosni1 (1). Cf. polizu, ddrf. Zburau,.. Pietrele, ... Surd răsunau de trozniri şi de vuiet izbitele ziduri, mubnu, i. 249. 2. Detunătură (de armă); trosnitură (2). Aud de-un ceas Trosniţi de puşti şi răcnete nebune, coşbuc, p. i, 139. — Scris şi: troznire. — Pl.: trosniri. — Şi: (popular) trăsnire s. f. lm. — V. trosni1. TROSNÎT, -Ă adj. (Impropriu) Care trosneşte1 (2). împovărate ... harabalele „boiereşti” .... se învălmăşeau cu sărăcăcioase brişii . . . şi cu bielele care bătrî-neşti, troznite din toate mădularele, şi abia urnite de doi juncani, conv. lit. xliv3, 71. — Scris şi: troznit. — PI.: trosniţi, -le. — V. trosni1. TROSNITdR, -OĂRE adj., s. f. 1. Adj. Care trosneşte1 (1). Dcscăleeai la flăcăraia trosnitoare a brazilor. odobescu, s. iii, 212, cf. tdbg, cade, dl, dm, M. D. ENC., DEX. 2. S. f. (Regional) Varietate de struguri, care se păstrează pentru iarnă (Enisala — Babadag). Cf. ii xiv 340. — Pl.: trosnilori, -oare. > — Trosni1 -f suf. -tor. TROSNITURĂ s. f. 1. Zgomot produs de un obiect cînd crapă, cînd plesneşte, cînd este rupt sau lovit; pîrîitură (1), pocnitură (1), pîrîit, trosnet1. (1), (rar) trosneală (1), (regional) pîrpîit, troscot2 (1). Cf. polizu. Cînd atingi acea regiune [a spinării], se simte o scultaţiune de trăsnituri (de oase cînd se freacă). i. ionesgu, d. 483. Un zgomot s-auzi, o trosnitură care cu nimic nu se poale compara, la înlîlnirea celor două titoe smăcinale una de alia. caragiale, o. i, 58. Auzi o troznitură şi simţi că s-a rupt ceva în mîinile lui. vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf. Nu s-auzi decît o trosnitură seacă; şi catargul se frînse în două. N. rev. r. i, nr. 1, 11 (supl.), cf. conv. lit. xlv, 367. Ascultă cîteva clipe .. . trosniturile de ger, în acoperişurile de şindrilă, agîrbiceanu, s. p. 40. în prima rafală . . . se auzi o trosnitură seacă sus în catargul din provă. bart, s. m. 51. Cum se repezea vîntul, pereţii aveau nişle trosnituri uşoare, camilab, n. ii, 266. Minerii . . . aud trosniturile lemnului bătrîn. v. bom. ianuarie 1965, 65. Nu mai aude . . . decît croncănitul corbilor, trosniturile crengilor, bănulescu, i. 11. 2. Detunătură (de armă); trosnet1 (2), trosnire (2). Deodată o trosnitură zgudui tăcerea, urmată de un şuierat ascuţit, rebreanu, nuv. 292. — Scris şi: troznitură. — Pl.: trosnituri. — Şi: (regional) trăsnittiră s. f. — Trosni1 + suf. -tură. TROŞ s. m. (Munt.) încălţăminte veche, uzată, deformată. Cf. scriban, d., udrescu, gl. O (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) O femeie cu nişte troaşe de ghete Venea pe drum. alas 17 ii 1929, 2/2. Nişte troşi de pantofi. UDRF.SCU, GL. — Pl.: troşi. — Şi: truş (scriban, d.) s. m., (roăşă s. f. — Cf. t r o a c ă. TROŞENÎ vb. IV. Tranz! (Regional) A prăşi, a săpa. Cf. pamPile, a. r. 73. — Prez. ind.: troşenesc. , — Etimologia necunoscută. TROŞENÎRE s. f. (Regional) Acţiunea de a t r o-ş e n i; prăşire. Cf. pamfile, a. r. 73. — Pl.: Iroşeniri. — V. troşeni. TROŞENÎT s. n. (Regional) Prăşit. Cf. pamfile, a. b. 73. — V. trfişeni. TROŞÎE s. f. v. traşie. 7967 TROŞMEI - 659 — TRUBADUR TROŞMÎI s. n. (Prin Biicov.) Mămăligă vîrtoasă. Cf. dîîrf, şez. iu, 91, ib. v, 7. — Pl.: troşmeie. — Cf. trnşni c.. TROŞ1VÂR subst. (sg.) (Regional) Vas în care sc pune laptele ]a prins (Petrila). a iii 17. — Etimologia, necunoscută. Cf. t r u ş i e. TROŞNEÂG subst. (Regional) „Fel de fel de mîn-care“ (Caransebeş): i.. costin, gr. băn. ii, 198. — Cf- truşnic. trotA vb.' t Intra>nz. (Despre caii de curse) A merge la trap; a avea un trap frumos şi elegant. Cf. COSTINESCU, ENC. VET. 137, ENC. AGR. III, 772, DN2, dex. <0> (Prin analogie) Petrecu .. . mîna pe sub braţul stîhg al "Volei iu începu s-o poarte uşor şi ritmic prin odaie', trotind mărunt. călinescu. c. n. 84. — Prez. ind.: tratez. — Din fr. trotter. TROTĂL s. n. v. trotuar. TROTfilJR s. m., adjv 1. S. in. Cal dresat pentru mersul ta trap; trăpaş. Cf. costinescu, dn2, dex. 2, Adj. (în sintagma) Pantofi troteur — pantofi pentru femei, comozi şi rezistenţi. Cf. dex. — Pronunţat: -tor. — Pl.: troteuri. -r Din fr. trojtteur. 'TROTÎL s. n. (Chim.) Trinitrotoluen. Cf. maca-rovici, cil. 569. La şcoală este trotil să aruncăm [în aer] şi iece cargoboturi. v. rom. septembrie 1954, 48, cf. Iii.', DM, DN2, DC, M. D. ENC., DEX. ' ■ i. Pi. : trotiluri. — Din germ. Trotyl. TROTIN vb. I. Intranz. (Despre cai) A avea un trap foarte scurt, a bate pasul aproape pe loc. DN2, DEX. — Prez. ind. pers. 3: trotinează. ^ Din' fr: trottiner. TROTIMETĂ s. f. Jucărie constînd dintr-un suport de lemn -pe două roţi, pusă în mişcare prin împingerea cu un picior. Cf. iordan, l.r.a. 175, enc. tehn. i, 448, dl, dm, dn2, dex. , — Pl.; trotinete. — Din fr. trottinetţe. TR0TIOŞ, -Ă adj. (Prin Transilv. şi Maram.ţ despre oâmeni) i. Câre umblă rău (avînd un defect la picioare), Cf. MiVÎ. DIALECT. I, 100. ,; .2. îmbrăcat, neglijent, dezordonat. Cf. lexic reg. 23, cpin. din cÎmpeni. — Pl.: trotioşi, -e. — Din magh. trottyos ,,greoi“; „care nu stă bine, prea lung“. TROŢjiCs. m. (Regional) Cal trăpaş. Trăsura principesei, cil doi suri, trotoci de rasă. ap. tdrg. -t.PI. : tmtoci. — Cf. ruş. ţ p o t. . Ţfiţiî^ţJÂR ş;n. Porţiune marginală amenajată de-a lungul unei Străzi, de obicei mai ridicată decît partea carosatiilă, rezervată circulaţiei pietonilor. Cf. stamaţi, i>.‘ Nu videai decit bolnavi şi murinzi ... pe pietrele trotuarelor, negruzzi, ş. i, 291. Unde se.pomenea trohiar sau bulevard'pe acel timp! ghica, ş. 42, cf. costinescu, ¡lm. Călca mîndru pe trotoarele capitalei. gan.e,'n. iii, 182. Un cetăţean sade jos pe marginea trotuarului. caragiale, o. ii, 214. Soarele ... pune aerul îfr ctqcof şi tOpeşte asfaltul de pe trotuar, vlahuţă, ap. că6e, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Craca unui salcîm umbrea o'bucală de trotuar, conv, lit. xi.ii, 141. Aproape tot troioariil din faţă Curţii de apel era ocupat, bujor, s.145, cf. şăineanu, d. u. Cîte-uh vîrtej de aer se răsucea pe stradă, măturînd praful ... şi aruhcîndu-l pe' tro- tuare. rebreanu, r. i, 43. ■ Pe trotoare se vedea lumea', care ieşea de la grădina-publică, bacovia, o. 219. Pe trotuarul rtegru, felinarul desenează O enormă violetă. minulescu,'vers. 154; Nu e chip de dimineaţă Să mai baţi trotoarele. topîrceanu, q. i, 249. Un claxon de automobil îl alungă' pe trotuoar. C; petîiescu, c. v. 122. Am ieşit ... alergînd ca să ne dăm pe gheaţă la marginea trotuarului, brăbscu, a. 129. Trotuarele erau albe ca de argint mat. teodoreanu. m. ii, 115, cf. scriban, d. Edilitatea făcuse cele dintăi trotuare de asfalt în acel oraş. sadoveanu, e. 82. Trotuarele îmbîc-site de lume tărăgănată îl dezgustau'âdghezi‘, ;s. xi, 84. Lăscţ şcaietele să ciească în crăpături de trpţuar. călinescu, b. i. 5. Se pierdea cu'păiul rar Prin ‘pîcla serii, pe trotuar, paraschivescu, c. ţ. 16. O şifţifftleiă mi-a făcut semn să trec pe trotuarul celălalt: V. rom. martie 1971, 10. <0 Expr. A face trotuarul = a umbla pe trotuar în vederea practicării prostituţiei. E ca o cantilenă pe care o îngînă prostituatele cînd fac trotuarul, vinea, l. i, 142. ¡. Ui — Pronunţat: -tu-ar. — Scris şi: irotoar, trotuoar. — Pl.: trotuare. — Şi: (formă coruptă) trotil'si n. DIAtONU, VR. 3J1CV, BL III, 46, L. ROM. 1969, 275, VÎReOL, v., 101, ciaUşanu, v. 205/ coman, gî,., udrescu, gl. — Din fr. trottoir. •’ TROTU.Ş, -Ă adj. (Prin nordul Mold.; în sintagma) Măr trotuş = varietate de măr1 cu fructe duLci, de culoare roşie; p. restr. fructul acestui măr1. Cf; bulet. grad. bot. i, 80. Gîteva mătuşi tinere .. . mi-au umplut buzunarele eu mere trotuşe. sadovkanu, .o. xviii, 406, cf. şez. v, 42,-xv, ,69. — Accentul necunoscut. — Pl.: trotuşi, -e: — Etimologia necunoscută. Cf. n. pr. Trotuş. TROŢliL s. m. v. torţei1. TRRU interj, v. ptru. TRU interj, v. ti1. TRUBĂCI s. m. (învechit) Trîmbiţaş (la vînătoare). Trombacii curţei călări mergind trimbiţa. beldiman, e: 16/21. Din a trumbacilor ceată &nul, zise, va lipsi. negruzzi, s. ii, 77. Trubaci găitănaţi, cu cornul de vînfc ioare încolăcit siibt umere, odobescu, s. iii; 44, cf. cade, scriban, d., dex. — PI.: trubaci. — Şis trnmbâei, trpinbăci s. m. — Din rus. TpySaq. ? w < TRUBADUR s. m. Poet liric medieval care îşi compunea versurile în vechea provensală şi le prezenta în formă de cîntec, cu acompaniament muzical, la petrecerile de curte ale marilor feudali (y>, m e,n e s-trel, rapsod, truver); p. ext. poet peregrin. Copilul . . . luă cariera de poet trubadur şi încipu a rătăci prin provinciile Spaniei-, cîntînd frumuseţile castelanelor. fIlimon, o. ii, 285. Spune-ne acel cîntic frumos . . . Pre care trubadurul îl cînt-adeseori. negruz-zi, s. ii, 64, cf; costinescu. N-au avut nemic comun cu oamenii, artiştii, trubadurii şi menestrelii, ionescu-rion, s. 240. Pe unul din geamuţile, nesparte, nişte pete de praf se îmbinau astfel, îneît alcătuiau un cap de trubadur, eu o pană mare lă pălărie, cîntînd. ©UzkM-FIRESCU, R. 198, cf. ALEXI, W.» ŞĂINEANU, D.'U., SCRIBAN, D; Anii pribegiei lui Eminescu ... ani de tm* badur rătăcitor, sadoveanu, e. 132. Caracterul acestei poezii, cîntată de trubaduri pe la curţile nobililor, e exaltarea pînă la divinizare a femeii şi a iubirii, oţetea, r.193. Ignorarea în care a fost,^eşţinută............poezia lirică a trubadurilor şi truverilor, vianu, l. r. 21. Femeia adorată încetează de a rtvai fi .. . un obiect dei fetişizare, ... după vechea tradiţie poetică a trubadurilor, v. rom. ianuarie 1965, 111, cf. dex. + Poet câre1 feohipunea versuri în maniera poeţilor medievali. ¿¡A.lecşpndri.,. . a reînviat muza poporală ■., care era 1 ameninţată a se pierde în gura ţiganilor lăutari, care au urmat vechilor trubaduri ce a avut poporul odinîoără. bolintineanu, o. 357. Nici un amăbil cîntăret trubadur pămîn- 7985 TRUBĂ - 660 - TRUD tean din vechime nu s-a aflat ca să ne lase descrierea taliei lor, mlădiită subt un port strălucitor, odobescu, .417. Chiar eu, în gentil trubadur ... Mă schimb, aşteptîndu-mi regina, macedonski, o. i, 194. Unde ni-s entuziaştii, visătorii, trubadurii, Să ne cînie rostul lumii şi splendorile naturii? vi.ahuţă, s. a. i, 123. Ol şi vei uita pe bietul trubadur, te-ncredinţez. t. demetreşcu, o. 50. îti larma eternă a ştrăzei un glas de trubadur. ANGHF.L,. PR. 190. — PI.: trubaduri. — Din fr. troubadour. ŢiltlBĂ s. f. (Regional) Trlmbiţă (I 1). Pune truba la gură şi cheamă oamenii din rîpă. sadoveanu, o. xiii, 238. — = 3PJ, i tmbe. , — Din ucr. TpyOa, rus; TpyCa. TRUBUl vb. IV v. trebui. TRWJ s. n. Acţiune abilă prin care se maschează realitatea; şiretlic, stratagemă, viclenie întrebuinţată pentru atingerea unui scop. V. tertip. Cf. alexi, w. Trei sute cincizeci de cuvinte nu de locuţiuni, care toate înseamnă ... un truc, o stratagemă, un vicleşug njienit să inţîrzie ceasul hotărîrii. c. petrescu, e. v. 93, cf. scriban, d. Aglae se împrumutase din nou, prin trucul ei, de la Pascalopol. călinescu, e. o. i, 49. Se opri să-şi aprindă o ţigară, truc răsuflat al celor care vor să cîştige timp. vinea, l. i, 9. Crezi că prin acest truc izbutea a pătrunde sufletul femeii orientale? con-temp. 1956, nr. 483, 1/3. Folosind un truc l-a urcat în .tren. preda, R- 27, Am avut de luptat cil ... succesul ... cu trucul vulgar şi efectul ieftin, t iulie 1964, 16, cf. DEX. — PI.: trucuri. — Din fr. truc. TRUC2 s. n. Cadru suspendat, în general prin resorturi, pe una sau pe două perechi de roţi, pe care se montează cupeul unui vagon de tramvai. Cf. ltr, m. d. enc., dex. + (Regional) Vagon de cale ferată forestieră, cu care se transportă buşteni (Stulpicani — Gura Humorului), lexic reg. ii, 118. — PI.: trucuri. — Din fr.true, germ, Truck. TRUC3 s. n. v. druc. TRÎJCA1 interj. (Regional) Strigăt cu care se cheamă curcile (Moişeiu Vişeu de Sus), glosar reg, — Cf. germ. Tru thenne „curcă“. TRUCA2 vb. I. T r a n z. A schimba ceva pentru a Înşela, a da o aparenţă falsă. Mizeria lui era considerabil trucată spre d emoţiona, căli nes cu, s. 17. O aruncă pe- Marinka în pat. Aceasta cade într-o pivniţă ... Patul fusese trucat, li. i, 92, cf. dn2, dex. — Prez. ind.: truchez. — Dth' fr. truquer. TRUCĂJ s. n. Procedeu tehnic folosit In teatru şi In .cinematografie pentru a crea o iluzie optică sau acustică spectaculoasă. Cf. dn2. Autorul intervine imediat civo surpriză, un trucaj scenic, v. rom. iulie 1970, 106, cti dex. — PI.: trucaje. — Din fr. truquage, trucage. TRUCHIXĂRĂ s.f. V. trupinar. TRUCHÎNĂ s.f. v, tulpină. TRUf.IC, -Ă adj. (Regional) Prostănac (Chizătău — Lugoj), ţi. alb sn v li 1 240/76. — Pronunţat monosilabic. — PI.: trucichi, -e. — Etimologia necunoscută. TRUCIDAT, -Ă adj. (Latinism rar) Ucis, mă.celărit2. 5 spînzuraţi, 22 puşcaţi, iar 16 măcelăriţi şi trucidaţi. BARIŢIU, P. A. II, 498. — PI.: trucidaţi, -le. — Din lat. trucldatus. TRUCT subst. (Regional) Clanţă (Făureşti — Dră-găşani). chest. ii 164/84. [Ca să deschidem uşa] apă-săm pe iructul broaştei, ib. — PI.: ? — Cf. germ. Driicker „clanţă“. TRUCTĂRÎT s. n. (Regional) Executarea motivelor pe cămăşile ţărăneşti (Semlac — Sînnicolau Mare). Cf. alr i’ 1 762/51. — Cf. germ. (ge) druckt. TRUCUlT. -Ă adj. (Regional) Tipărit2 (1) (Glim-bocâ — Caransebeş), alr sn iv h 925/27, alrm sn ii h 755/27. Cartea-i trăcnită, alr sn iv h 925/27. — PI.: trucuiti, -le. — Cf. germ. drucken. TRUCULENT, -A adj. (Livresc) Aspru, brutal, violent; care sfidează bunul simţ. Cf. dn2. Comicul întotdeauna truculent la G. Călinescu colorează sfîrşitul escapadei amoroase, v. rom. noiembrie 1964, 123, cf. dex. — PI.: truculenţi, -te. — Din fr. truculent. TRUCULENŢĂ s. f. (Livresc) Asprime, brutalitate, violenţă; sfidare a bunului simţ, lipsă de jenă. Truculenţa lui era enormă, tare pe respiraţii savante. cK-linescu, c. o. 237, cf. dn2. Hazul acid şi .. . truculenţa acestei comedii irlandeze, t septembrie 1966, 81. Re-proşează criticului a fi ignorat fiorul liric, dezvăluind doar valorile picturale, truculenţele, contemp. 1967, nr. 1 067, 3/5, cf. dex. — PI.: truculenţe. ' ,, — Din fr. truculenee. , ' TRUDI s. n. v. trudă. TRUD2, -Ă s. m. şi f. 1. (Prin nord-veştu} Munt.) Pline de calitate inferioară, neagră, arsă sau necoaptă. Cf. udrescu, gl. <0> (Ca epitet, precedlnd termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Trud de pîine. id. ib. ^ Mămăligă grunjoasă, nefiartă, tare. udrescu, gl. 3. F i g. (Şi f. In loc de m.; regional) Om prost, incapabil; om nesimţit, neruşinat. Cf:. rXdulescu-codin, l. rom. 1959, nr. 3, 67. Mi-a zis taica să mrţ-nsor. Să mă-nsor, să-mi iau pe truda, C-are l>oi de-mi bate ciurda, polc. transilv. ii, 77, cf, udrescu, gl. <0> (Ca epitet, precedlnd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Nu ştiu ce să mă fac cu truda ăsta de Pătru. l. rom. 1959, nr. 3, 67. Vai ce trud de om fără obraz! udrescu, gl. — PI.: truzi, -de. — Etimologia necunoscută. Cf. trind. TRÎIDĂ s. f. 1. Efort fizic sau intelectual susţinut; muncă grea, obositoare, robotă1 (2), trudi re (1), (regional) morînceală (1); strădanie, silinţă; trudnicie. Plugariul cu multă trudă ară şi seamănă cu nevoinţă. coresi, ev. 78. Cu socotinţă şi cu iubire de trudă, slujirea şi lucrul lui Dumhezeu iaste a face. prav. gov., ap. gcr i, 89/3. Cu trilda trudi şi ca un plugariu usteni. varlaam, c. 276. Pentru truda ce va fi pus acolo ..., trei ai să să hrănească cu roada lui. prav. 4. Truda noastră cu gînd bun priimeaşte (cca 1670—1675). gcr i, 207/5. Priimeşte ... această puţină trudă a noastră, care am făcut. m. costin, o. 42. Să-şi ia simbria nevoinţii şi trudelor celor multe, doşoftei, v. s. noiembrie 147v/13. Scf vor odihni intru împărăţia ceriului în veaci, după trudele şi ostenealele sale. cheia În. 74r/31. S-au sfîrşit victoria ... cu uşoară trudă şi cu puţin singe. n. costin, let. ii, 69/9. Şi aşe, nici truda mea pînă într-atîta în deşert fără mulţemită şi fără folos ar fi rămas, cantemir, ist. 3, cf. clemens, lb. Să se 8005 Trudă — 661 — TRUD legiulască nişte legi potrivite ... cu truda ce are acel post (a. 1827). uricariul, vii, 98, cf. diilu, i. golescu, c. Au început a căuţa ... ceva de mincare, dar truda i-au fost in zădar, drăghici, r. 41/31. Neinvăţatul, scutit de o trudă aşa mare, ¡intr-o leneşă odihnă găseşte, tot desfătare, conaphi, p. 287. La rău a sta-mpotrivă, .. : e L o c. a d v. Cu trudă = cu greutate, foarte greu. Dar el dormea, cu capul pe-o piatră..., abia suflînd, cu trudă- voiculescu, poezii, i, 71. O Loc. v b. (învechit) A face trudă = a (se) trudi. Svîntul ... zise căpitanilor: „ faceţi trudă şi blemqti cu mene“. vablaam, c. 393. E x p r. A-şl da (toată) truda = a depune toată silinţa, strădania; a se strădui. îmi dau toată truda, sg .citesc din ochii lui, ce-i face bucurie şi ce-i este plăcut, f (1885), 15. (Cu parafrazarea .expresiei) Toate chipurile şi toate trudile ţi le-ai dat, numai ca să mă vezi norocit şi în-sămnat între moldoveni, kogălniceanu, s. 54. + Oboseală; (regional) tiiruială3. Cf- budai-dei.eanu, lex. Nici pe picioare putea să stei de multă trudă şi osteneală. drăghici, r. 40/21, cf. polizu. Pe patu-mi de trudă dormeam obosit, alex an dres cu , o. i, 90, cf. cihac, ii, 424. Simt izbînda-n depărtare printre trudă şi noi lupte, macedonski, ţţ, i, 231. Se întimplase ca mitropolitul ... şă intre şi în cas,a părintelui Gavril, pentru a se odihni de truda liturghiei ce auzise, i, negruzzi, s. i, 15, cf. barcianu, alexi, yr.r Căţjră.corăbii mă-ntorc sfîrşit de bătăi şi de trudă, murnu, i, 8. Şi nimeni truda nu v-alină, Doar bunul ceriului părinte, goga, p. 9, cf. tdrg. M-am dus să cumpăr covoare, Să ţi le pun sub picioare, Să nu simţi la glezne trudă. călinescu, l. i.. 138. Animalele . :. cad în ogradă, aproape moarte, de groaznica trudă, bogza, c. o. 272. Ttrziu, cînd ziua şi-a-mplinit chemarea..., în ochii tăi îmi odihnesc eu truda Cum, liniştită, între maluri marea. beniu,c, m. 101. Cu cit intra în cîmpia Udeştilor, truda tl părăsea şi grăbea tot mai tare. camilar n. i, 18. <0 Loc. adj. (învechit) Fără de trudă = care nu oboseşte niciodată. Sventele scaune pre carii odihneşte Dumnedzău cel fără de trudă, varlaam , c. 378. 2.. Rezultatul unei munci susţinute; agoniseală, cîştig, folos. Se răpsească striinrii truda lui. psalt. hur. 96r/7. Să ispitească împrumut detoriul toate cit'e-s ale lui şi se rapă slriini trudul (ostenialele d) lui. psalt. 235.. S-am fi buni şi derepţi..., să nu cumva truda noastră şi usteneala să piardem. coresi, ev. 19. 3. Chin, suferinţă, durere, necaz; trudire (2). Vezi plecarea mea şi truda (usten itul h) mea şi lasă toate păcatele meale. psalt. 43. Clte sînt în lumea aceasta . . . multă trudă şi usteneală au, iară dulceaţă puţină. coresi, ev. 27. Rahila .. . în naştere mare dureare păţia. Şi cînd ară păţi în naştere trudă mare dzise ei moaşa: nu te teame. po 121/14. Veniţi la nuntă şi la ospăţ! Veniţi, nu la lucru, nice la trudă, ce la veselii! vari.aam, c. 233. Că gura i-i plină de amărăciune, De blăstăm, de hulă . . . supt limba lui iaste trudă şi dureare. do-softei, ps. 33/5. Prin dceastea căi vei intra în laturea făr’de trudă, întru împărăţia ceriului (a. 1689). gcr i, 285/34, cf. anon. car. Munte cu pustie, Cu trude nemernicind prorocul Ilie. mineiul (1776), [prefaţă] 2/6. Acest metal i-au făcut a-şi lăsa a lor patrie a suferi atîte truii. ist. am. 25r/2. O maică murind . ... întru truzile ccale cumplite a morţii, beldiman, n. p. ii, 122/ 25. Fericirilor trecute, care nu-i să mai veniţi, Truda gîndurilor mele, pomeniri, ce mă munciţi? conachi, p. 140, cf. polizu, costinescu, cihac, ii, 424. N-ant plîns. de moartea lui; am plîns de truda vieţii, de cît suferise această iritabilă natură de la împrejurări. caragiale, o. iii, 5, cf. ddrf. Milă puternica Juno purtînd de trudele morţii..:, din ceruri trimite pe Isis Lupta s-o curme, coşbuc, ae. 83. O trudea vreo taină şi-ar fi vrut s-o spuie, Şi, de multă trudă, n-a vorbit deloc, coşbuc, p. i, 245, cf. barcianu. Simţea o trudă ascunsă în Elena lui. d. zamfirescu, a. 84, cf. alexi, w. Multă li-i truda ce au pentru tine. murnu, i: 132, cf. tdrg. Aşa işi zicea şi el, în ceasurile de trudă şi de obidă, cînd vedea că munca lui .. . n-avea mai nici un spor. brătescu-voineşti, î. 100. Te găsesc slăbit, parcă ai avea în tine o trudă, sadoveanu, o. xiv, 65, cf. cade. Din pricina oboselii şi a trudei, faţa fetişcanei avea o frumuseţe neasemuită, stancu, r. a. iii, 219, cf. şez. v, 165. Ah, amar şi grea durere, Trudă fără mîngîiere! folc. mold. i, 259. O F i g. Parfumul rozelor ude Tomnatic’ suspin în zori, în tăcutele trude, Te chiamă pe tine, puţin, bacovia, o. 111. O (în imprecaţii) I.asă-l trudii, pamfile, a. r. 263. Hai, mîndră, cu mine-n lume. Meargă truda, să vin mine, Să-mi fac neamu de ruşine., doine, 34. Lasă-le-h trudă, alr n/284. Lasă-l trudii lui. a i 24, Dusu-s-a badea cu caru, Mîn-ce-l truda şi amaru. folc. transilv. u, 55. 4. (învechit, rar) învinuire, imputare. 7[i]sus zise lor: ce trudă daţi muieriei, lucru bun fece derept mine. tetRaev. (1574), 247. 5. (Prin Bucov.; jn sintagma) Truda mea = humele unei hore. Cf- varone, d. 152, id. j. rom. n. 130. — PI.: trude şi truzi. —.Şi: (învechit) trud s. n. — Poştverhal de la trudi. TRUDÎXNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Trudnic (1). Cercetarea rece şi trudelnică a motivelor prozaice ■ ce pun în mişcare societatea, conv. lit. viii, 345. — PI.: trudelnici, -ce. — Trudi + suf. -elnic. TRUDÎ vb. IV. 1. Intranz. şi refl. A depune eforturi susţinute pentru a îndeplini ceva, a munci din greu, a rpboti; a-şi da silinţa, a se strădui; (învechit şi popular) a se osteni (3). în deşert trudiră-se ziditorii, psalt. hur. 112?/4. Se nu Domnul zidire casa, în deşert munciră-se (trudiră-se ch, să trudiră d, trudi-se v) zidind, psalt. 274. Noi ... carii ne-am trudit acicea, noi ne rugăm şi ne milcuim fiecărora cărei veţi ceti ... să dereptaii. coresi, ev. 6. Ieşi într-această 18 t- c. 263 t 8007 TRUDÎ — ttî — fRUDIi lume ca un plugariu în ţarina sa să trudească, iară nu să odihnească, varlaam, c. 276. Mulţi oameni învăţaţi au trudit şi au ostenit, de au scris istorii (a. 1650). gcr i, 146/31. Omul . . . treace ca o umbră rară, zădar să trudeaşte de dzl pină-n sară. dosoftei, ps. 130/4. Şi am trudit ... să imutţesc talantul Domnului. antim, p. XXV. Batăr şi eu mă trudesc, Şi tot ca ei nu trăiesc (a. 1818). gcr ii, 226, cf. lb. Unul se stru-deşte şi altul se foloseşte, i. golescu, ap. ddrf. N-am putut tăia nici un cui şi destul m-am trudii cu ele. bărac, t. 10/9. Se trudea să se deie jos de pe vatră. negruzzi, s. i, 91, cf. poliztj. Aşteaptă, să te hurduc pină ţi-o ieşi sufletul ... — Degeaba te trudeşti, alec-sandri, t. i, 431. Cit am trudit, cit am muncit Şi cu nimic n-am folosit, macedonski, o. i, 38. Trudeşte, făcătorule de bine. Veni-vor, roiuri, alţii după tine Şi vor culege rodul — bogăţia, vlahuţă, o. a. i, 26, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Se trudea să mă-nţeleagă .. . Clnd i-am spus povestea-ntreagă. goga, poezii, 122, cf. tdrg. Mă trudesc, Magdo, să te pricep şi nu pol. hogaş, dr. i, 176. Profira se trudea să cureţe puţin pă-mîntul de pe hainele şi figura mortului, rebreanu, r. ii, 201. Trudeam Să descifrăm Intîiul nostru vis. mi-nulescu, vers. 340. Madam Maica se trudi să se ridice de pe scaun, brăescu, a. 44, cf. cade. De ce nu le bizui pe oameni care trudesc din greu? camil petrescu, o. ii, 24. Se trudea să-şi deschidă loc de trecere, c. petrescu, a, r. 61. Noi ăştia care trudim n-avem ia dispoziţie toată ziua ... pentru aşa ceva. vinea, l. i, 241. Îmi dau seama că nu sint incă ceea ce trebuie, dar mă trudesc cinslit să fiu. demetrius, c. 9. Omul trebuie să trudească plnă-i vine ceasul, t. popovici, s. 139. Io am visat Vis adevărat Că-n zadar muncim, Că-n zadar trudim, teodorescu, p. p. 463. Tuturora am să li spun să nu se mai trudească aice, că voi li furaţi toată plnea. sbiera, p. 17. Trandafir . .. Răsădit de fată mare, S-o trudit şi l-o-ngrădit. mîndrescu, l. p. 26. Ilaida, mîndro, să sărim, Că la joc ne cam trudim, Dar la lucru ne codim, doine, 128. De-aş şti eu clnta ca cucu, Nu m-aş mai trudi la lucru. folc. transii.v. ii, 215. + T r a n z. A supune la un efort, a obosi. V. t u r u i2. Oştenii ... să se silească numai a-i aţlţa, a-i trudi, fără a cădea In război, beldiman, n. p. i, 90/14. Ne trudim ciolanele să nu se deprindă cu lenea, delavrancea, o. ii, 193, cf. cade, scriban, d. Să vie el cu oastea lui aici; să nu mai umble a trudi o mulţime de norod pină la dlnsul. vasiliu, p. l. 227, cf. alr ii/i h 96. 2. Refl. A se chinui, a se munci, a se căzni; a se necăji, a se întrista, a suferi. Şi preţ izbăvire sufletului său trudi-se cinre vru In veci. psalt. iiur. 41r/17. Us-tenii (stenii s, osteniiu-mă D, trudiiu-mă h) In suspirile meale ..., cu lacrămile meale aşternutul mieu udă-se. psalt. 8. Sufletul lui cel derept, văzînd şi auzind faptele lor ceale reale, să trudea, n. test. (1648), 188r/27. Mă trudesc fără vreame cu suspini, cu jeale. dosoftei, ps. 23/9, cf. anon. car. Cu viaţă sihăstrească ... să trudea, mineiul (1776), 169rl/2. După atîlea dureri, ce te mai trudeşti în gînd. beldiman, o. 10/1, cf. clemens. Viaţă, curmă-te de plînsuri, ca să nu mă mai trudesc! conachi, p. 257. Plîngeţi omul ce-n amiază . . . întuneric întîlneşte Şi-n durere se trudeşte, beldiceanu, p. 109, cf. ddrf, barcianu. Oamenii se trudesc în nenumărate feluri şi de aceea e greu de umblat cu sufletul lor. d. zamfirescu, a. 92 cf. alexi, w. Să se trudească iar cu copil mic. rebreanu R. i, 148. CU ne luptăm noi şi ne trudim şi cu preoţi şi cu desfăcătoare, sadoveanu, o. vii, 286. Mereu culcat, Silion se trudi niţel cu sticlele şi umplu paharele. vinea, L. i, 176. (p e f 1. r e c i p r.) E păcat să ne trudim unii pe alţii. d. zamfirescu, a. 147. <$> E x p r. (Impersonal; regional) Se trudeşte de ploaie = se pregăteşte îndelung de ploaie. După secetă, întîia ploaie trebuie să vie noaptea, pe furiş . . . mai ales după ce ,,se trudeşte mult de ploaie“, pamfile, văzd. 240. + Intranz. şi refl. (Popular) A se zbate, a se chinui în dureri mari, a se lupta din greu (la naştere, în ceasul morţii)- Cel ce este in agonie se canoneşte prea mult pînă să-şi dea sfîrşitul, adecă ... se trudeşte cu moartea. marian, î. 35, cf. tdrg, cade. Muierea mi se trudeşte cu durerile naşterii, reteganul, p. i, 12, cf. şez. v, 165. Trudea mama tui să-l nască. i. cr. ii, 234. Expr. (R e f 1.) A se trudi de facere (sau de naştere) = a fi în durerile naşterii. După ce a început femeia a se trudi de naştere, moaşa pune pe masă un col de pînză nouă. marian, na. 152, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Femeia care se trudeşte de facere încuie şi descuie de trei ori lacătul, candrea, f. 373. + Tran z. A supune la chinuri, la torturi, a căzni, a schin-giui; a pricinui cuiva suferinţe morale, a supăra pe cineva, a necăji, a chinui. Auzi amu /(ijsus că zise oarecine judeţului de gloate : „Nu trudi învăţă-toriul, nici nevoi pre el“, coresi, ev. 384, cf. varlaam, c. 293, clemens. Un ceas nu-mi prisoseşte Să-ţi spui ce mă trudeşte, i. văcărescul, ap. gcr ii, 161/33. A pune la muncă pe-o copilă In virsta ei, trudind-o cu rugă şi cu post. coşbuc, s. 4, cf. tdrg. Cu nouă bice le bătea, Le bătea şi le trudea, Pînă fierea le crepa. şez. iv, 157. Nouă meşteri mari, Luaţi de-o zidiţi, Să nu mi-o trudiţi, balade, iii, 54. — Prez. ind.: trudesc. — Si: (învechit, rar) s trudi vb. IV. — Din v. sl. Tp»yAHTH ca. TRUDlRE s. f. Faptul de a (se) trudi. 1. Efort, muncă grea; trudă (I). Cf. drlu. în tm-direa cărţilor limbii patriei, cu saţiu ani petrecut (a. 1826). gcr ii, 252/14, cf. polizu, ddrf. Dup-atita tru-dire, Pentru pămîntul italic li-e închis rotogolul tutih-deni! coşbuc, ae. 16. Vrei tu să-mi faci fără rost şi zadarnică munca să-mi fie, Cum şi alîtea trudiri cu sudori? murnu, i. 68, cf. dhlr i, 257. Trudire şi mişcare. Prin munci neodihnite ajungi adine şi mare. ar-ghezi, s. v, 189. 2. Trudă (3). Fosl-au destul, o tovarăşi, bătuţi de tru-diri şi de-amaruri! coşbuc, ae. 16. — PI.: trudiri, — V. trudi. TRUDÎT, -Ă adj. 1. Ostenit peste măsură, foarte obosit. Iaste trudit şi uslenit de cale. varlaam, c. 45. Au poftit domnul pe paşa să se odihnească..., fiind trudit şi ostenit de ‘cale. gheorgachi, let. iii, 326/18. Fiind trudit şi ostenit de drum .. ., au şezut lingă har -buzărie să să odihnească puţintel (a. 1808). gcr ii, 200/ 28, cf. lb. Fiind foarte trudii de lucru, l-au furat un somn. drăghici, r. 106/11. Intră obosii şi trudit şi vede că îi aduc dulceaţă, negruzzi, s. i, 70. Nu te teme, că-i trudii de pe drum şi are să se culce îndată, alec-sandri, t. 316. De-abia îl ţineau picioarele de trudit ce era. creangX, i>. 302. Foarte trudit, omul îşi încolăceşte braţele pe masă şi-şi aşază pe dînsele capul, ca-ragiale, o. i, 57. Ce trudit mă simt sub cruda suferinţelor povară! vlahuţX, o. A. 45, cf. ddrf. Colo se vede cum vine Carul cu boii trudiţi, coşbuc, p. ii, 63, cf. alexi, w. Priveşte ale mele Trudite braţe slabe întinse către tine. petică, o. 186. Dormea liniştit, cum dorm ţăranii trudiţi de sapă. mironescu, s. a. 35. Trudit apoi, m-am aşezat pe-o stîncă. topîrcf.anu, o. a. i, 63. O ţigancă..., descărcind trei rînduri de desagi, se aşeza trudită, brăescu, a. 50. Din vreme în vreme caii se opreau trudiţi, tremurînd pe picioare, sadoveanu, o. vi, 348. Hamalii încetaseră lucrul şi .. . dormeau trudiţi, bart, s. m. 59. Şi trudit, IJngă vatră prigonit, Privegheam prelung tăciunii, i. barbu, j. s. 49. în zorile ce abureau a pîine Trudit mă coboram din Calea Laptelui Pe bulevarde sure. jebeleanu, c. 18. Cît îi invidiez pe cei care ■ . . muncesc şi se întorc trudiţi acasă. v. rom. ianuarie 1965, 70. Gazda mare-i om gîndit, Săracu-i tare trudit! jarnIk—bîrseanu, d. 414. Toderică, fiind pirotit (trudit, obosit de nedor-. mire) ..., s-a culcat şi îndată a adormit ca mort. reteganul, p. n, 74, Eşti trudită, draga mătuşii; . .. du-le de te culcă oleacă şi te odihneşte, şez. i, 60, cf. alrm i/i h 140, a v 18. O F i g. S-a oprit trudită moară, Doarme apa la irugă. goga, poezii, 43. De sus alină- 8009 truditor — 663 — TRUFANDA toare ... Pe lumile trudite odihna se desprinde, voi-culf.scu, poezii, i, 52. Pleşuvii munţi îngenuncheau in zare, Trudiţi de mers ca peregrini bătrini. pillat, p. 132. Soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca trudit, i. barbu, j. s. 10. <£> (Substantivat) Spre cei trudiţi cu boare eu mă plec. coşbuc, p. i, 289. + Care exprimă oboseală, trudă (1). Abia i se mai mişcau ochii .. ., tăstnd cu lene o căutătură Irudităşi întunecată. vlahuţă, n. 127. 2. Supus la eforturi, la munci grele; muncit, trudnic (2). Cf. DRXiU. O, popor, tu eşti trudit; Iar mişeii ţi-a-ngrădit Drumul la dreptate. neculuţă, ţ. d. 44. Şi-ndată porneşte la lucru trudită robime a muncii. voiculescu, poezii, i, 30. Acasă aducea bănuţii pe care-i cîşiga cu sudoarea lui de copil trudii prea de timpuriu. v.rom. mai 1954, 84. Imagini ale neamului său de ţărani amărîţi şi trudiţi îi năvălesc în minte. ib. ianuarie 1970, 61. <> (Adverbial) Am luat ucenicia militară de la început cu întoarceri pe loc explicate trudit, . . . slrguitor de caporali care vizau perfecţiunea. brăescu, a. 223. 0> L o c. a d v. (Rar; in forma negativă) Pe netrudite = fără efort, fără osteneală. Acolo ei sosiră, Pe netrudite calea-şi isprăviră Numa-nlr-o zi. murnu, o. 119. ^ (Substantivat) Truditor. N-oi mai jeli trudiţii la praguri boiereşti, deşliu, g. 49. 3. Supus la necazuri şi Încercări grele, chinuit; trudnic (3). Cel mai mîhnil suflet în trupul cel mai trudit! cauagiale, o. iii, 5. Nu s-auzea decît suflarea trudită a bolnavului, vlahuţă, o. a. ii, 40. La voi aleargă totdeauna Trudilu-mi suflet să se-nchine. gog a, p. 8. Părea un sol venit S-aducă mîrigăiere în sufletul trudit Al celor ce pierdură nădejdea, petică, o. 181. El nu mai era; . . . truditu-i suflet dobîndise alinare. sadoveanu, e. 101. Să fie fala ... A celor ce-au pierit în lupte, Ca din tr ud iţele noroade Duşmani să nu se mai înfrupte, beniuc, m. 91. Ca cerul peste ape mă aplec Peste sufletul meu singur şi trudii, isanos, p. 379. 4. (Regional) Puţin rezistent, plăpînd, slab. Un bărbat oacheş, cu o fămeie oachişă, izvodeşte odraslă trudită ... şi. scurtă de trai. piscupescu, o. 141/21, cf. alr ii/i li 82/172. — PI.: trudiţi, -te. — V. trudi. TRUDITOR, -OARE adj. (Şi substantivat) (Persoană) care trudeşte (1). Cf. lb. E dulce odihna dumineca şi de mare preţ pentru omul truditor, f (1883), 62, cf. ddrf. Voinic, cu mijlocul supt ca la toţi truditorii din greu. sadoveanu, o. xviii, 593. Să mă sui în nori La înalţii dregători, Să-i pogor pe căpriori Pînă jos, la truditori, paraschivescu, c. ţ. 170. El aruncase truditorilor . . . insulte că sînt înapoiaţi, pas, z. iv, 240, cf. alr i 455/295. O (Adverbial) Truditor să rup din pămînt rădăcina, coşbuc, ae. 49. — PI.: truditori, -oare. — Trudi + suf. -tor. TRÎTDÎVIC, -Ă adj. 1. Care cere mult efort fizic sau intelectual; obositor, epuizant, extenuant; (învechit) trudos (1), (învechit, rar) trudelnic. Trudnică mîce-nicie. dosoftei, v. s. [prefaţă] 4/20. Această ... foarte trudnică meargere face ca să obosească toată oastea. beldiman, n. p. i, 84/16. întru această trudnică slujbă totdeauna trebuia să lucreze necontenit, drăghici, r. 151/22. Gospodarului ..., pe lîngă trudnica lui muncă ......îi creşte şi rodeşte sămănăturile. i. ionescu, c. 96/3. O trudnică răbdare pentru rod vremelnic, negruzzi, s. ii, 252. Plugari ce-şi pregătesc cina, prin care vor sfirşi trudnica lor zi de muncă, odobescu, s. i, 24. Şi te-nţe-leg — te simt aproape: Cu aceeaşi suferinţă-n faţă, . .. Sătul de trudnica-ţi viaţă, vlahuţă, o. a. i, 49, cf. ddrf. A? dori locaş ticnit să-mi fie ... şi hotar la lu ptele pustii şi trudnice călătorii! ollXnesc.u, h. o. 133, cf. bărcianu, alexi, w. Deteră ... de-o crîncenă, trudnică muncă, murnu, i. 235, cf. tdrg, şXineanu, d. u., cade. Pe cit era de trudnică viaţa lui de neguţător, pe atîta de bine ii sporeau cîşligurile. sadoveanu, o. xv, 424. Trebuită să-şi continue drumul trudnic. tudoran, p. 610. Se întrunesc plugarii, veniţi de la munca trudnică a cîmpului. v. rom. decembrie 1964, 155. <0> (Adverbial) Şi din tot ce-ai semănat Trudnic, să nu-ţi pese Că din lutul blestemat Nici un fir nu iese. voiculescu, poezii, i, 49. Nu băgăm samă la cărăuşii care se tîrîiau trudnic pe un drum desfundat. sadoveanu, o. vi, 559. Inima-i bătea trudnic, ... de spaimă, v. rom. mai 1958, 59. 2. Muncit (2), trudit (2). Celelalte figuri de trudnici zilieri rămîn şterse, ctauş anu, r. scut. 16. Luna . . . să vegheze aşternutul maşter In care doarme trudnica nevastă, topîrceanu, o. a. i, 109. Trudnicele fiinţe îşi strîngeau uneltele, barbu, princ. 1Q1. <> (Substantivat) Au trăit pînă ce-au isprăvit osînza pămîntului . . . amestecată cu lacrimile şi sîngele trudnicilor, sadoveanu, o. xvii, 185. + Care exprimă oboseală, trudă (!)• Aş vrea să beau puţintică apă . . . îngînă ea cu trudnic glas. sadoveanu, o. v, 531. Îşi pironi ochii trudnici în soarele care asfinţea într-o mare de foc şi sînge. id. ib. vi, 351. O (Adverbial) Tata a privit in juru-i trudnic şi a oftat. id. ib. xvii, 409. Ai dreptate, Alexa, murmură Potcoavă trudnic, id. ib. xviii, 29. 3. Chinuit, trudit (3), (învechit) trudos (2). Dar tot încape In trudnicul meu suflet amintirea. sXm. iii, 136. + Chinuitor. Frica ..., aruncîndu-l în nişte trudnice gîndiri, i-au ridicat cu lotul pofta mîncării. drăghici, r. 73/0. — PI.: trudnici, -ce. — Din slavonul TpsyMKt. TRUDNiCfE s. f. Trudă (1). Cf. ddrf. Pare âtît de tăcută şi de tristă coloana muncitorilor ... fiecare se gîndeşte la trudnicia vieţii lui. sahia, n. 43. — PI.: trudnicii. — Trudnic + suf. -ie. TRUDrtS, -OĂSĂ adj. (învechit) 1. Trudnic (1). Agonisiţi hrana voastră cu trudoase osteneli, marco-vici, d. 125/2. Sau numai-n aste locuri d-osindă, doliu, vină, O să păşeşti ca mine trudosul drum spinos, c. a. rosetti, c. 227/9. 2. Trudnic (3). Năvala insectelor noptoase care, prin ciupirile lor, fac somnul şi mai trudos decît asomnia. man. sănăt. 194/27. — PI.: trudoşi, -oase. — Trudă + suf. -os. TRUF s. vn. v. truîă2. TRUFANDĂ s. f. 1. Produs alimentar (mai ales fruct sau legumă) care apare pe piaţă la începutul sezonului. Cf. costinescu. După cîteva săptămîni, mazărea şi bobul ies trufanda (a. 1892). ap. tdrg. Cînd vindea salată, Conopidci-nvoaltă, Trufanda curată, Nu răcnea în piaţă. pr. dram. 257, cf. cihac, ii, 624. El o să se tot plingă că nu i-ai dai mezelicuri şi trufandale, odobescu, s. iii, 39. El cel dintîi mîncatrufandale. bane, n. iii, 162. Ziafeturi peste ziafeturi zi şi noapte, cu toate bunătăţile şi trufandalele, caragiale, o. ii, 230. Cojile de măr ... le mîncă cu multă poftă, ca pe nişte trufandale, ispireşcu, l. 161, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CANDREA, F. 71, gorovei, cr. 183. Le va duce zarzavaturi, trufandale de care nu prea se prea găsesc prin Slatina, bassa-rabescu, v. 42. Jos, în stradă, oraşul vuia de trei ceasuri, de cînd aii început olteni să strige trufandalele sezonului. c. petrescu, a. 377. Azi eşti frumoasă şi proaspătă ca o trufanda, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 131, cf. ds. Caise, piersici, struguri, rodii Şi trufandalele din patru zodii, arghezi, s. v, 145. Să porţi trufandale în coşuri, să salţi voiniceşte cobiliţa pe umeri, pas, z. i, 13,. F i g. Ai fost la oraş, ce mai veşti? ... ceva politică, trufanda! contemporanul, vij, 11 . Povestea e o trufanda care rrii s-a adus ... şi-d vînd aşa cum am cumpărat-o. sadoveanu, o. x, 337. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Trei cireşe mai pîrguite văzind, Le luă-ntr-un ciur le puse .. .ca luern trufanda, pann, ii. 37/4. Pastramă trufanda, caragiale, o. ii, 193. Coborînd Negoiţă-n tîrg cu nişte vişine trufandale de 8015 36 tl{ÜFANT>AGIÜ ëé4 — TRUPĂ1 vînzdrc: ib. ib. 234. + (Adjectival; prin nordul Munt.) Mîi&dru, ''ţartîâ'ş. rădUlescu-codin, 74. 4. (Prin analogie; prin Mbld. şi nord-estul Munt.; şi in sintagma ca$ tfUfartda) Câş preparat din cel dintîi lapte muls de la oî; Cf., chest. v 56/10, 91/10, 21, 46, 84. ,.v2. F i g. (Rar) Prinos, şio ii^ 365, cf. şăineanu d. u. PI. : trufandale. — Şi (prin vestul Olt.) tro- fondâ S„ f. SQRIBAN, D., BOCEANU, GL. , — Din tc. turîajnda. TftUFANJJAGÎU's. m. (Rar) Amator de trufandale (I). Românul e trufandăgiu. alas 29 v 1938, 13/3, Cf. IORDAN, t'.R.A. 159. PI.; trufandagii. — Trufanda + suf. -tjiu. TRUFAŞ1, -Ă adj. 1. (Şi substantivat) (Persoană care are încrtedere exagerată în calităţile proprii; plin de'trufie (1); miriilru, orgolios, îngîmfat, (învechit, rar) tftrfiior. Să na clevetească menre trufaşii, psalt. hur. ' 10T'r/5. _D[um]n[e]dzeu trufaşilor (f ăl o ş ii or n. test. ¡£648, D (Adverbial) Filibaş îi întinse trufaş mîna şi rosti tare şi răspicat, rebreanu, nuv. 66. + Care exprimă, trădează trufie O). Ochii trufaşi smereşti-i. psalt. hur. 12v/23. Această trufaşă şi de mirat socotială a lor, Dumnăzău 0 au strămutat, n. costin, l. 68. Ştiinţa înţelepciunii tiu în scaunele trufaşe şi înalte, ce în capetele’ plecate şi . învăţate loiuiaşte. cantemir, ist. 58. Ai rîşipîţ','g,îndul cel trufaş şi semeţia cea înprotivnică. mineiui. (1776), 170r2/19. Negreşită urmă a înşălă-ciunii .,. ce răsare şi din vieţuire trufaşă şi desfătătoare. PiŞ’cupfis6u, O.' 175/9. Nobila şi. trufaşa lor căutătură îndrăzneşte a se aţinta pe scaunul nepărtinitorului judecător,. mabcovici, c. ,113/14. Ar fi scăpat ... de influenţa trufaşă a unor prelaţi de rit latin, bariţiu, p. a. i, 214.. 'Bjalcane, ... iii stai în adormire ademenit de visuri nebune şi trufaşe, alecsandri, p. iii, 434. Gura-i zîmbeştekfîl' o trufaşă nepăsare, odobescu, s. iii, 57. E o ma^jteoiebire între pesimismul trufaş şi revoltat de la începuml acestui secol şi între pesimismul domol de la mijlocul secolului, gherea, st. cr. ii, 299. Vom face pe-ai voştri părinţi S-asciindă trufaşul lor chip. coşBtic, p. i, 155. Nici o inscripţie trufaşă nu arăta numele binefăcătorului, sadoveanu, o. x, 100. îmi ispăşeam trufaşa Dină. voiculescu, poezii, i, 47. Doar faţa îi răsdre: trufaşă, crudă,"rece. pillât, p. 31. TÎnărui jfteca din prăvălie cu Un aer trufaş şi muşcător. preda, r. 7. îşi reluă instinctiv atitudinea' corectă, ţinuta uşor trufaşă, v. rom. februarie 1969, 30. + (Despre oameni) Chipeş, bine făcuţ. Albert, craiul Lehiei, trufaş, semeţ, uşor, Adimenit, se crede stăpîn pe viitor, alecsandri, p. iii, 198, cf. alr ii/95, 833. 2. Strălucitor, splendid (ca aspect, înfăţişare); falnic, semeţ, maiestuos, superb. Padotia în Italiia . . . iscusită şi trufaşă în meşteşuguri. N. costin, 'L. 109, cf. anon. car-, lb, DDRF. Zări pe sprinceana dealului îriălţîndu-se trufaşă ... cetăţuia Neamţu. negruzzi* s. 1, 168. Codrul zice: Dragul meu, încetează plînsiiTlău, Căci din brazii mei trufaşi Face-ţi-oi voinici ostaşi. alecsandri, p. iii, 157. Colo înalte rîpe se învelesc în. nor, Cu creştetul fantastic, trufaş şi visător, bolinti-NEANuj o. 241, cf. 'lm. Visa . . . să se Urate frumoasă şi împodobită în haine trufaşe şi în’ pietre nestemate. odobescu, s. Iii, 206. Colo se-ridic trufaşe Şi eterne ca şi moartea piramidele-uriaşe. eSiinescu, o. iv,- 113. Brazii trufaşi ai codrilor se frîngeau cu glasuri de trăsnet, hogaş, m. n. 176. Numai casa lui de piatră se înalţă trufaşă cu acoperişul de tinichea roşie, tœbreanu, nuv. 112. Se uită în zări catedrala, Cu tiimu-i sever şi trufaş, bacovia, o. 40. Am ajuns în sftrşit pe înălţimea sură şi trufaşă, galaction, o. 346. Din clarul miez al vîrstei rîd tinereţii tale, Trufaşa-ţi frumuseţe în faţă ü privesc, voiculescu, poezii, it, 256. Cădea-vor în cenuşă Trufaşe braţe albe şi visuri, la lin loc. pillat, p. 234. Paşii oamenilor sună sonor pe caldarîm; lămpi ... se înalţă trufaşe in două-trei locuri, sadovéanu, e. 114. (Glumeţ) Cozonaci ... se înălţau trufaşi deasupra paştilor cu ochi negri, dc stafide, brăescu, a. 81. 4> .Fig. Să îneînte pe răsfăţatul şah, în pomposul şi trufaşul său repaos. odobescu, s. iii, 111. — Accentuat şi : trâfaş. barcianu, cade, alr n/95, 833. — Pl.: trufaşi, -e. — Trulă1 + suf. -aş. TRUFÂŞ2, -Ă adj. (Prin Maram.) Glumeţ, (regional) trufos. Cf. lexic reg. 15. i - . . — Pl.: trufaşi, -e. ; — Trufii3 + suf. -aş. TRÚFA1 s. f. 1. (învechit şi regional) Trufie (1). Muie se fie rosturele hicleane ce grăiescu spre: derepţi fărăleage cu trufă (cu t r u f ă ş i e h, in ..seme-ţieD) şi cu batgiocuri. psalt. 53. Şi va fi şi. ocărîrea ■începătoare trufei. coresi,tev. 15. Cu trufă făcuse înpro-liva lui [Dumnezeu], po 238/24. Măriile, trúfele, mini ile (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 230/9. Nu numai oamenii pieru cu aceia cu trufa şi cu lauda, ce şi-,îngerii. cod. tod. 219. Acesta birui trufa turcilor, moxa, 361/1. Unde va hi acolo trufa lumiei ? -varlaâm, o. ÎOl: Să va istovi trufa voastră întocma cu cenuşa, biblia (1688), 3682/36, cf. cod. puşc. 150. Venea cu mare trufă; cu vro '500 de oameni, n. costin, let. ii; 49/6, cf. ‘anon. car. Cu înaltă trufă fălindu-se că .. . mare oaste turcească au şters de pre faţa pămîntului. ap. şincai, hr. ii, 60/21. Ne rugăm foarte mării taie Să-ţi mai cruţi ha trufă timpurie ... Că încă nu eşti domn în' ţigăniel budai-deleanu, ţ. 406, cf.'ddrf, dhlr ii, 501, DR. iv, 427, rosetti, l.r.iî, 56, 57, 59. Alte [strune] de tufă Mult zice cu trufă. mat. folk. 187. 0> (Regional) Cojoc de trufă — cojoc de sărbătoare. Com. din sasca montană — moldova NoUĂ. L o'c. a d V. (învechit) în (sau spre,pre) trufă = pentru a'se mîndri; pentru a fi lăudat. Nu vă lăudareţi, nece grăireţi înrăite în trufă (mindreaţe d). psalt. 319. Gura lor grăiaşte pre trufă (cca 1569—75). gcr i; 12/13. Aíuí/¡ amu oameni au fost făcut bunătăţile şi nemica d-insele n-aii avut folos, c-au fost făcînd tot în laudă şi în trufă. coresi, ev. 49. Ai tălmăcit [scriptura] spre -limba cea de moşie a locului, nu spre trufă, precum acela, ce 8019 TRUFĂ2 — 665 — TRUFIE pentru, mîntuirea noroadelor., biblia (1688), [prefaţă] 8/38. ^ Ceea ce este plin de trufie, de orgoliu. Glasul său închiseră; rostul,-.lor grăia trufă (t r u f ă ş i e H, m în dric d). psalt. 23, cf. coresi, ps. 34/8. i 2. (învechit, • rar) Trufie (2). Jelaniia trupului şi jelaniia ochilor, şi trufa vialeei. coresi, l. 193/11. — PI.: trufe. '■' ■ ' — Lat.' trufa (< gr. xpu 170/19. Mai tare ai pune mărturie lmpot[r]iva tă despre trufiia inimii tale, de ctt despre smerenie (a. 1685). gcr i,.277/ 17. Cine tşi crede mai mult şie tdecit altuia, iiiigr'eşala trufiii să nu rază, peste putinţă iaste. cantemir, hr. 478. Păcatul cel dintăi este trufia, antim, p. 96. /-au lepădat de la,sine cu respunsuri pline de varvaricească trufie, ap. şincai, hr. i, 183/8. Toată moliciunea şi trufiia ostaşilor se vede nesmintită, beldimai^, ij. p. i, 87/3, cf. clemens, lb. Un om aşezat de prejudecăţile trufiii In treapta cea mai de jos. 'mahcoVici, * 6. ► Î99/7. Curajul i-i la braţe, slăbiciunea la trufie, conachi, ,p. 4. Vorba sa era plăcută şi temeinică, fără ţrufie şi irigln-fare. negruzzi, s. i, 157, cf. polizu. Cq tot ce nu e la locu-i va cădea trufia lor. alexandrescu, o. i, 77. Cit singe ... Pentr-un monarh despotic şi oarbwşa ¡tftufie l alecsandri, p. ii, 87, cf. cihac, ii, 708. O mare, puternică, adlncă ..., Trufia omenească tu cruă' o'-ilmileşti. bolintineanu, o. 234. încercările ... de a face să se admită cooperarea regulată a armatei noastre le ‘ feipknge cu trufie, maiorescu, d. ii, 74> Sufletul ei cerea zgomotul veseliilor, strălucirea averilor, .vilva trufiilor, odobescu, o. i, 206. Acum se-ncearcă cruzii, in, oarba Ion trufie, să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm. a. -ne-GRUZZI, S. I, 395, cf. DDRF, BARCIANU, ALE5CI,: W< '.Cînd doamna îi puse în deşt inelul cu matostat, plesnea de trufie, delavrangea, o, ii, 99. Ochii albaştri zvîrleau din ei o trufie, care îşi bătea joc de toată prefăcătoria lumii, popa, v. 321. întinse cu trufie palma şi primi 8030 TRUFIRE — 666 — TRUNCHI3 cei ciţiva gologani, sadoveanu, o. viii, 156, cf. puşca-riu, l. R. i, 260, rosetti, l. R. 11,56, 59. Umileşte . . . trufia şi cruzimea sigură de sine. vianu, l. u. 73. In palatul prefecturii teama zvicni de sub trufia înalţilor slujbaşi, vornic, p. 214. Te-am adus in faţa acestor martori pe care trufia i-a zdrobit, barbu, princ. 71. Distanţa ce-l separă de oameni . . .■ [e] creată de el însuşi în exacerbata lui trufie, vanitate şi creaţie solitară. T iunie 1964, 71. Împăratul cu trufie zise: „să mi-o dai mie“, teodorescu, p. p. 117. Leliţa Mărie Plină-i de trufie Cu a sale gene, Ochişori, sprîncene. balade, i, 312. ^ F i g. Trufia în trăsură, mizeria pe jos, Lărgea prin iot oraşul un haos zgomotos, mace-donski, o. i, 48. O Loc. a d y. Cu trufie = in mod arogant, trufaş1 (1). Midas ... răspunse ca trufie că Pan cîntase mai frumos, ispirbscu, u. 10. (Învechit) în (sau spre) trufie = pentru a se mîndri; pentru a fi lăudat. Să va înălţa firea lui spre trufie, cheia în. 91r/13. Cei ce au grăit rău ..., in trufie şi în defăimare. antim, p. XXIV. <£> E x p r. (învechit, rar) A se da intru trufii = a se deda unor fapte urîte. Acest nenorocit prinţip . . . au slobozit frîul slăpînirii . . ., vrînd a află vreame a să da întru trufii, beldiman, n. p. ti, 97/10. + F i g. Măreţie, grandoare. Noi a naşterii trufie nicidecum n-am cunoscut; Fără patrie, rudenii, roabe de la început, heliade, o. i, 405. Luna galeşă ce-ncepe să se-nalţe cu trufie, negruzzi, s. ii, 15. Au zidit munte pe munte în antica lui trufie, eminescu, o. iv, 117. 2. (învechit) Sentiment de încredere in calităţile proprii; mulţumire, satisfacţie, plăcere, (învechit, rar) trufă1 (2). Aşijderea iaste şi celor din năpăşli şi în nevoi, nebiruită să-ş aibă mîndriia sufleleascăşi a vieţiei trufie, coresi, ev. 398. Beat de'trufie, am deschis braţele că să mă adăp de dulcea-i suflare, marcovici, c. 18/6. — PI.: trufii. — Trufăi -f suf. -ie. TRUFÎRE s. f. (Rar) Faptul de ase trufi1 (1). Cf. costinescu, lm. — V. trufii. TRUFITdft, -OARE adj. (învechit, rar) Trufaş1 (1). Cf. cod. puşc. 84. — Pi.: trufitori, -oare. — Trufii + suf. - tor. TRUFiOS, -OĂSĂ adj. (Prin Marani.; despre oameni )Glumeţ, (regional) trufaş3. Cf. cl 1968, 313, ALR SN V h 1 242, ALRM SN III li 1 059. — PI.: trufoşi, -oase. — Trufă3 + suf. -os. TRTJFUÎ vb. IV. I n t r a 11 z. (Regional) A glumi; (regional) a trufăli, a trul'i3. Cf. polizu, cihac, ii, 534. — Prez. ind.: trufuiesc. — Şi: trăfui vb. IV. dr. iv, 1 083, t. papahagi, m. 235. — Trufă3 -f suf. -ui. TRUFULUÎ vb. IV v. trufăli. TRUFULUÎRE s. f. (Regional) Faptul de a truf u- lUi. Cf. DRLU, LB, LM. — V. truf ului. TBTJGNÎ vb. IV v.trîcnil. TRtJICĂ s. f. \. troică. TRUHÎI. s. n. v. trior. TMTJIEL vb. 1 v. triora. TRtîIER s. n. v. trior TRUISM s. n. (Livresc) Adevăr banal, cunoscut de toată lumea; banalitate. Cf. alexi, w. Vine pe urmă o prefaţă în proză, ... o îngrămădire de truisme morale şi de locuri comune cărturăreşti, iorga, l. ii, 598, ci. şăineanu, d. u. Profesorul de matematică întocmise chiar o listă de zece asemenea truisme pe care le recitea la masă în hazul nostru, i. botez, b. i, 84. „Impresiile“ sînt de altfel . .. nişte truisme ale romanislicei, nişte adevăruri care sar în ochi. călinescu, i. 6. Ca să poţi gusta arhitectura perfectă ca un truism a prozei lui France, trebuie ... o bună educaţie estetică, ralea, s. t. iii, 235. Această afirmaţie este, de fapt, un truism. varlaam — sadoveanu, 362. A devenii aproape un truism a afirma că există două forme de timp. scÎN-teia, 1971, nr. 9 011, cf. dex. — Scris şi: truizm. scriban, d. — PI.: truisme. — Din fr. truisme. TRUIŢĂ s. f. v. troiţă. TRUIUR s. n. v. trior. TRUIUBĂ vb. I v. triora. IRtiJAICĂ s. f. v. strijnie. TRUL s. m. v. trulăi. TRÎILĂi s. f. (Regional) Persoană neindeminatică, grosolană. Cf. cv 1952, nr. 3, 42. + Persoană care se îmbracă prost, neîngrijit (Crişcior — Brad). Cf. paşca, gl. + Persoană zăpăcită, ţicnită. (Adjectival) Vorbeşte şi el vrute şi nevrute. îi cam irul. ii. lovinescu, t. 221. — Şi: trul s. m. — Din germ. Troll. TftULĂ2 s. f. v. turlă. TRULÎNCĂ s. f. v. turlică. TRULlŞCĂ s. f. v. turlişcă. TRUMBĂCI s. m. v. trul)aci. TRUMBÎTĂ s. f. v. trompetă. IRUMBEŢĂ s. f. v. trîmbiţă. THUMIJiŢÂŞ s. m. v. trlmbiţaş. TRUMURUG s. m. v. tiunurug. TRLiN s. n. v. tron2. TBUNĂ s. f. v. troahnă. TRtnvC s. ni. (învechit) Trunchi3 (1). Cf. lb, costinescu, tdrg. — PI.: Ir unei. — Din lat. truneus. TRUNC vb. I v. trunchia, TRUNCÂN, -Ă s. ni. şi f. (Regional) Persoană robustă, viguroasă. Cf. scriban, d., bl x, 44. <0* (Ca epitet, precedînd termenul calificat, dc care se leagă prin prep. „de“) Un troncan de băiat, scriban, d. O Ironcană de fală. id. ib. — PI.: truncani, -e. — Şi : Ironcân, -ă s. m. şi f. — Trunc + suf. -an. TRU1VCÂT, -Ă adj. v. trunchiat. TRtJNClIE s. m. v. trunchi2. TRXJNCHEŞ, -Ă adj. (Despre oameni; prin nord-vestul Munt.) Bine dezvoltat, mare, gros; trunchios (2). Ci. udrescu, gl. O fală truncheşă. id. ib. — PI.: truncheşi, -e. — Trunchi2 + suf- -eş. TRUNCHlîT s. n. v. Irinchet. TRUiVCHIi adj. (învechit, rar) Lipsit de ... Au hirotonit pre diaconul Ioan, cel trunchiu de o mînă. şincai, hr. i, 207/14. — Din lat. truneus. TRUNCHI2 s. n. 1. Partea cca mai groasă a unui copac, cuprinsă între rădăcină şi locul dc unde pornesc 8067 TRUNCHI2 — 667 — TRUNCHI2 ramurile principale, t u 1 p i n ă1 (1), (învechit) t r u n c; p. e x t. copac. Cf. anon. car., drlu. Aşa vorbea uimită cu trunchiurile surde Şi lacreme piraie picci de pe-a ei fată. heliade, o. i, 311, cf. negruzzi, s. i, 103, POLIZU. I-am atras aci în desime şi i-am închis în trunchiul copacilor, alecsandri, t. i, 422, cf. cihac, i, 289, lm. Pare-că şi trunchii veciniei poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă, emi-nescu, o. i, 85. Trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor. id. p. l. 51. Furtuna care va dezrădăcina trunchiul ... ar putea să-i strice coafura, i. negruzzi, s. v, 492. Trunchiurile albe sclipesc în rama umbrei Şi parcă ard la raza cea galbenă de sară. păun-pin-cio, p. 60, cf. barcianu. Plopii din faţa caselor aveau pe trunchiuri o strălucire de argint viu. sandu-aldea, d. N. 57, cf. alexi, w., pamfile A. R. 88. Se duse drept în faţa Floricăi, care se răzimase de trunchiul copacului. bujor, s. 27. Se mistuia, pentru o clipă, ... ca înghiţit parcă de trunchiul mohorit al uriaşului codrilor, hogaş, m. N. 130. Pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă, topîrceanu, o. a. i, 52, cf. ds. Albe ca nişte stil pi sub firi de zăpadă se ridicau drepte trunchiurile [mestecenilor], sadoveanu, o. iu, 125. însoare, codrul cu trunchiuri de cărbune întinde umbre-albastre p e proaspătul omăt. pillat, p. 75. [Furnicile] au năvălit puzderie pe trunehi. călinescu, c. o. 43. Burniţa . .. Se scurge-n ramurile joase, Cu murmurînde picături Pe trunchii palidei păduri, v. rom. octombrie 1954, 25. Amintirea lor . ■ . înscrisă în inimă Ca anii cer-cuifi în trunchiul stejarului, beniuc, v. 24. Se auziră. ■ ■ lovituri repetate în trunchii copacilor, barbu, princ. 143. Dafinul se desfăcu în două, şi fala peri cu flori cu iot, în trunchiul său. popescu, b. ii, 34, cf. alrsn i h 220, alrm sn i h 419. <0> F i g. A supt astfel şi limba română măduva ■ înţelesului primitiv din trunchiurile celor mai mullc cuvinte ale sale. maiorescu, cr. iii, 377. Adeve- ■ ritul mare, singur trunchi: Bălcescu, început de calendare. i. barbu, j. s. 37. Apropierea aceasta provine din trunchiul comun pe care vederile lor au înflorit. vianu, m. 43. Consolidarea perioadei bogate, cu numeroase determinări, pe trunchiul a două sau trei propoziţii principale, contribuţii, i, 122. Şi zilele trec Cu soare şi ploaie, Lemnarul e trunchi Ce nu se îndoaie. horea, p. 67. Afinităţile fundamentale, pe trunchiul cărora s-a altoit talentul său robust şi trainic, v. rom. septembrie 1970, 138. Armata populară, organizată pe vigurosul trunchi al pandurimii ..., ia drumul Bucureştiului. ib. ianuarie 1971, 40. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv, sugerează ideea de puternic, robust, rezistent) Acest copil e trunchi, scriban, d. (Adverbial) Vlăjganul, trunchi de puternic şi spin ca un lipovan, n-auea urechi s-audă. brăescu, v. 94. O (Ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. „de“) Un trunchi de copil. ddrf. Era acest Costan al Şărpoaiei un trunchi de om, închegat ca din granit, dan, u. 216. <0> (Regional; In sintagma) Trunchi sălbatic sau trunchiul pădureţului = portaltoi. alr sn i h 220. + (Anat.) Parte a unui nerv pînă la nivelul ramificaţiilor. O pareză a trunchiurilor nervoase, a. pop, chirurg. 521. + F i g. Linie directă a unei familii din care pleacă ramurile colaterale. Nepoţii nu după număr, ci după trunchi să împărtăşesc din moştenirea unchiului lor. pravila (1814), 157/20, et. costinescu. Antropologia vorbeşte de ginte, rase, trunchiuri, ramuri, maiorescu, l. 122, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. 2. Tulpină1 de copac tăiat de la nivelul solului (uneori curăţată de crengi şi de coajă); buştean. Găsind ... un trunchi de copaci foarte uscat, au lăiet două bucăţele de lemn.drăghici, r. 69/17. Vînătorii osteniţi s-aşază Unii pe trunchi, alţii lungiţi, alecsandri, p. iii, 139, cf. costinescu, cihac, i, 289. Se holărî o. sta în picioare pe un trunchi de pom tăiai, ispirescu, l. 73. Pădurile... se prefăcură într-un val înalt şi nestrăbătut de trunchiuri de copaci, hogaş, m. n-.. .167, ■ cf. severin, s. 39, nica, l. vam .245. Vorbi 1 (>anide, întins pe un trunchi lat ca un pal. călinescu, b. i. 69. Ne-am odihnit puţin pe-un trunchi, primitor răs- lurnat, la un colt de uliţă, blaga, h. 53. Trunchiurile brazilor, din care se mai auzea parcă foşnetul pădurii, au fost transformate în vagoane de scînduri. bogza, c. o. 130. Patru oameni lăsară puştile şi începură să dea trunchiurile la o parte. v. rom. noiembrie 1953, 13. [Rîul] a cărat amar de ani Buturugi şi bolovani, Rădăcini fărîmiţate, Trunchiuri mari încălecate, deş-liu, m. 22. Fata o pus mîna pe-un trunchi de copac şi i-o tăiet degetul, vasiliu, p. 133, cf. alr ii 6 406/36, 53, 76, 105, 250, 414,520, 531, 537, 723, 728, 762, 784, 791, 872, mat. dialect, i, 196. O (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de nemişcare, de neclintire, de înţepenire) Ea era ca trunchiul şi nu se mişca deloc, eminescu, p. l. 20. + (Regional) Bucată de lemn tăiată sau despicată (dintr-un copac). Cf. alr i 984/75, 85, 90, 112, 728, ib. 1 988/122, a iii 17. <0 Expr. (Rar; despre o mineare) A cădea trunchi la stomac = a se mistui greu, a cădea greu. scriban, d. ^ F i g. (Rar) Fragment, parte, frîntură dintr-o operă, dintr-o lucrare etc. Şi timpul şi spesele ar fi cruţate, publicîndu-se îndată . . . acele trunchiuri de material. odobescu, s. ii, 325. 3. Bucată groasă de lemn pe care se sparg lemnele de foc; butucul pe care ciopleşte rotarul. Cf. costinescu. Ce le pasă: lemne la trunchi sînt, slănină şi făină este in pod deavalma. creangă, a. 38, cf. dame, T. 41, CANDREA, F. 165, 241, PAMFILE, I. C. 125, ŞĂI-neanu, d. u., cade. îmi vine să iau pruncii şi să-i lai la trunchi, camilar, n. i, 214, cf. gorovei, cr. 619, coin. marian. Se iau de la trunchi 9 surcele şi se pun în o strachină cu apă. şez. vi, 97, cf. a v 15, Vi 26, alrm sn i h 383. Aşchia nu sare departe de trunchi [ = copiii seamănă cu părinţii]. Ci- şez. i, 221, zanne, p. v, 115. Banii nu se culeg de la trunchi ca surcelele = banii se obţin cu greutate. Cf. creangă, a. 120, zanne, p. v, 63. ^ Butuc pe care se taie carnea la măcelărie; p. ext. (învechit) local unde se déspica şi se vindea carnea; măcelărie. Fielecare trunchiu de meserniţă şi prăvălie de carne deschisease. cantemir, ist. 174. 2 trunchiuri i 2 crăşme să fie scutite de toate angăriile i de agiutorinfă (a. 1775). iorga, s. d. xxii, 20. Se aibă blănării două trunchiuri ale lor deosebite (a. 1792). uricariul, iv, 128/2. Să nu fie volnici . . . a ţine trunchi ca să laie carne (a. 1823). ib. iii, 280. 1 trunchi di tăiat carni (a. 1828). iorga, s. d. vii, 148, cf. costinescu. Să nu se ocupe cu crîşmăritul, nici să ţie trunchiuri ori căsăpii de carne. n. a. bogdan, c. m. 24, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d. ^ (în trecut) Butuc pe care călăul decapita osîndiţii la moarte. Puse capul pe trunchiul pregătit, lingă care sta călăul, negruzzi, s. i, 108. 4. Corpul unui om sau al unui animal, considerat fără cap şi membre; p. ext. corp, trup. L-au tăiat tot cîle-o bucăţea . . . pană au rămas numai trunchiul. dosoftei, v. s. noiembrie 173r/25, cf. drlu, polizu. Oameni buni, priviţi aceste capete despărţite de trunchiul lor. fm (1862), 55/1, cf. cihac, i, 289. O jiganie cu patru picioare, cu şeale de cal şi cu ti'unchiul de om. ispirescu, u. 74, cf. barcianu, alexi, w., candrea, f. 30, tdrg, şăineanu, d. u., cade. [în pat zăcea] un biet trunchi dă om pustiu, nemîncat şi neîngrijit, împietrii în fundul patului I klopştock, F. 86. Răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. i. barbu, j. s. 64. Luai pildă pentru trunchi De la urcioare, arghezi, vers. 68. Pămîntule larg, fii trunchiul meu, Fii pieptul acestei năpraznice inimi, blaga, poezii, 61. începu să se ridice mai întîi in coate, apoi în mîîni, cu trunchiul întreg. vinea, L. ii, 67. Feşile mai lungi şi mai late se vor întrebuinţa la trunchi, belea, p. a. 21. Localizarea lor de predilecţie este pe gît, membre, trunchi, abc săn. 325. 5. (Mat.; în sintagma) Trunchi de piramidă (sau de con, de prismă) = corp geometric obţinut prin secţionarea unei piramide (sau a unui con etc.) prin-tr-un plan paralel cu baza şi aflat între acest plan şi bază. Cf. meltk, a. 205, 227, cade, dl. 1 se ceruse să afle volumul urnii trunchi de con. preda, d. 39, cf. dm, DER, M. D. ENC., DEX. 8067 TRUNCHI3 — 668 — TRUP 6. (Regional) Fîşie dintr-o suprafaţă mai mare de teren agricol; (Învechit şi regional) obraţ (2). Lungimea se desface in. părţi egale ... de cile 16 prăjini lungime, cari se numesc după localilale: obraţe, trunchi sau dale. i. brăescu, m. 38. Fac din aceste fîşii o singură bucată, pp care o curmă în 'cinci părţi, dobîndind astfel nişte trunchiuri, pamfile, a. r. 18, cf. 25. — PI.: trunchiuri şi (m.) trunchi, (regional) trunche (alrii 6 406/36, 76, a iv 3), frunţi (alr i 965/94, 831, 984/85, alr ii 6 406/53, a i 21, 23, 31, 35). — Şi: (învechit) trfinchie (heliade, o. i, 319) s. f., (regional) trunche (pl. frunţi aLr i 984/75) s. m. — Lat. trunculus. TRUNCHÎ3 vb. IV v. trunchia. TRUNCHI vb. I. Tranz. 1, A tăia, a reteza, a ciunti, a inutila. Cf. drlu. Să nu-rmi zică pe nume, ...De nu ţi-oi 'trunchia capul ce se-ngîmfeaz-atîta. HELIADE, O. I, 314, Cf. COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DN2, dex. + F i g. A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-o operă literară etc. Cf. costinescu. Acea scenă nu poate fi trunchiată fără pagubă. CARAGIALE, o. iii, ' 59. Fraza ... a fost trunchiată, lo-vinescu, s. i, 190, cf. şăineanu, d.'xj. A trunchia. o poemă, scriban, d. , cf. dn2, dex. .+ F i g. A nu prezenta ceva în întregime, a omite; a mutila; a denatura, a falsifica. Acest fel de a potrivi lucrurile trunchiază realitatea psihică, ralea, s. t. ii, 49. O R e f 1. p a s. Orice suprimare a vreuneia din părţile aparatului acestuia exterior, ar fi păgubitoare, fiindcă ... prin suprimarea aceea s-ar trunchia înţelesul', caraoiale, o. iii, 59. 2. (Regional; în forma trunchi) A tăia un copac în bucăţi. Cf. alr i 984/295, 596. — Pronunţat: -chi-a. — Prez. ind.: trunchiez. — Şi: (învechit) truncâ (costinescu) vb. I, (regional) trunchi (prez. ind. trunchiesc) vb. IV. V. trunchi2. Cf. fr. tronqnei'. TRUNCH1ĂRE s. f. v. trunchiere. TRUNCHIĂŞ s. n. (Rar) Trunchiuleţ. Cade coaja jos şi lasă să crească slobod trunchiaşul. cod. silv. 27. — Pl.: ? — Trunchi2 + suf. -aş. TRUNCHIAT, -Ă adj. 1. Tăiat, retezat, ciuntit, mutilat. Cf. drlu, aristia, plut., costinescu. Adormi de somnul veciniciei, supt o îngustă lespede .... trunchiat azi în două bucăţi, odobescu, o. i, 428. Sldnuri negre şi frunchiete despicau pe ici, pe colo negurile, eminescu, p. L. 38. Par gala să se desprindă tot felul de vedenii fantastice: balauri încolăciţi pe stînci năruite, trupuri trunchiate, braţe întinse în întuneric, vlahuţă, r. p. 97, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W.; ŞĂINEANU, D. U., cape. Detaşamentul se destrăma, tirîndu-se ca o rîmă trunchiată, brăescu, a. 226. Pe car era aşezată o piramidă trunchiată, camil petbescu, o. n, 510, cf. dex. + F i g. (Despre cuvinte, texte, lucrări etc.) Din care s-,a suprimat o parte; fragmentat; mutilat. Versurile plane de cinci silabe sunt isotone cu cele trunchiate de patru silabe, heliade, o. ii, 152, cf. costinescu. Aceeaşi regulă ţi se impune cînd silaba în urma căreia a venit cezura este trunchiată, magedonsiîi, o. iv, 42. Din nenorocire cronica s-a păstrat trunchiată, bul. com. ist. ii, 10, cf. şăineanu, d. u. Era un vis . . . nedesluşit şi truncheat. sadoveanu, e. 220. Era . .. colportor de ştiri truncheate. călinescu, s. 608, cf. dex. + F i g. întrerupt, curmat. Glasuri, acum prelungi şi tremurătoare, acum trunchiate şi repezi, porneau spre afară, hogaş, m. n. 135. 2. (Despre frunze, fructe) Care are forma naturală asemănătoare unui obiect retezat, ciuntit. Siliculele ... sînt mai lăticeie ... vîrfuî rotuiidat sau oarecum truncat. grecescu, fl. 77, cf. cade. — Pronunţat: -chi-at. — Pl.: trunchiaţi, -te. — Şi: (Învechit) truncăt, -ă adj. — V. trunchia. TRUNCHIE s. f. v. trunchi2. TRUNCHIER s. m. 1. (Regional) Butuc de lemn (de brad). Cf. barcianu* alexi, w. Seara, în asfinţitul soarelui, gospodina pune pe truncher fundul de mămăligă, ceaunul, melesteul. pamfile, cer. 87. 2, (Prin JVIold.) Măcelar care taie carnea pe trunchi8. Cf. SCRIBAN, D. — Pl.: trunchieri. — Trunchi2 + suf. -ar. TRUNCHIERE s. f. Acţiunea de a trunchia; tăiere (1), ciuntire. Cf. drlu, costinescu. Ţâţa ... n-a fost scutită de cea mai aspră trunchiare. eminescu, n. 156, cf. ddrf, barcianu, alexi, ~w. Această nepăsare vinovată a înlesnit trunchierea vechilor noastre monumente. petică, o. 405, cf. dn2, dex. + (Concretizat) Parte, fragment. Fr. „pasu sau românescul „fir“ nu sînt truncheri de frază, ci cuvinte izolate, dh. vi, 496. — Pl.: trunchieri. — Şi: trunclilârc s. f. — V. trunchia. THUNCHldS, -OÂSĂ adj. (Popular) 1. (Despre copaci) Care are trunchiul2 (1) mare şi gros. udrescu, gl. Un măr trunchioşi id. ib. 2. (Despre oameni) Care are corpul bine. dezvoltat; puternic, zdravăn, robust, (regional) truncheş. Un soi de oameni mărunţei de stdt, trunchioşi, bruneţi la faţă. codru-drăguşanu, c. 94, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Oricît de trunchios şi îndesat ar fi, e timid, agîh-biceanu, s. 14, cf. iordan, l.r.a. 191, bul. fil. vii— viii, 361. Un ialomiţean negru ta chip, cu ochi de tătar trunchios- il septembrie 1961, 22. Bătrîna făcu un prunc frumos şi trunchios, cum n-a mai fost altul sub soare, frîncu — candrea, m. 259, cf. alr iî/i mn 50, 2 276/235, alrm ii/i h 144/235, udrescu, gl. — Pl.: trunchioşi, -oase. — Trunchi2 + suf. -os. TRUNCHIŞ<5r s. n., s. m. 1. S. n. Trunchiuleţ. Cf. tdrg. 2. S. ni. (Regional) Bucată mică de lemn tăiată dintr-un copac (Cîmpuri — Panciu). Cf. alr i 1 588/ 592. Tai trunchişori de lemne. ib. — Pl.: (n.) trunchişoare şi (m.) trunchişori. — Şi: (învechit) truncuşor ş. n. tdrg. — Trunchi2 + suf. -(i)şo'r, TRUNCHIULEŢ,ş. n. Diminutiv al lui trunchi8; trunchişor (l),(rar) trunchiaş, (regional) trunchiuţ. Cf, DDRF, ALEXI, \V., TDRG, DL, DM, DEX. — Pl.: trunchiuleţe şi (rar, m.) trunchiuleţi (alexi, W-)- — Trunchi2 + suf. -ulcţ. TKUNCHlflŢ s. n. (Regional) Trunchiuleţ. Cf. lb. — Pl. :? — Trunchi2 + suf. -uf. TRUNCUŞ adj. (Prin Transilv.) Originar, băştinaş. Cf. cv 1951, nr. 9 — 10, 45. Eu n-am venit de cine ştie unde, sînt truncuş de-aici l ib. — Trunchi2 + suf. -uş. TRUNCUŞ OH s. n. v. trunchişor. TRUNJI s. m. pl. v. trind2. TRUP s. n. I. 1. (Popular) Corp (al unei fiinţe); (învechit şi popular) pieliţă .(II). V. organism. Cumu iaste irupulu fără sufteiu mortu, aşa şi credinţa fără lucra moartă iaste. cod. vor. 122/3. Păzie sufletu lui pănă cîndu-l luară din trupu (Începutul sec. XVI). 8083 TRUP TRUP Gcr i, 2/37. Eu le voiu z[ă]robi şi pre Impurele voastre céale moarte (a. 1560). id. ib. 5/17. Nu vă grijireţi ... .Impurele voastre în ce vă veţi îmbrăca (a. 1574). id. ib. *8/20. Au luminat sufletele şi truputele noastre, co-hesi, ev. 174. Acela va fi moştenul tău, carele den trupul tău va ieşi. vo 50/22. Trupe, astădzi unde-ţi sînt ţie ... dezmierdziile tale. cod. tod. 226. Păru-i că văzu un tăciune aprins ieşind den trupul mueriei lui. moxa, 352/12. Tu eşti păzitoriu sufletelor şi trupurelor noastre. paraclis (1639), 250. C-au venit pre lume în trup de om. varlaam, c. 22. Se va atinge de trupul cuiva cu minie, prav. 907. Lumina trupului iaste ochiul, n. test. (1648), 8V/16. Şarpele ... ştie că... deaca i să [va] zdrobi capul, deci tot trupul lui va rămînea cu dinsul zdrobit şi sfărîmat. neagoe, ap. gcr i, 167/6. Trupul mieu, mărgînd la odihnă, S-a răposa, dosoftei, ps. 45/1. Să ne deşteptăm suflatele din somnul cel greii al trupului, biblia (1688), [prefaţă] 3/37. Sufletul din trupu cu nevoie desparte-.să. molitvenic (sec. XVII), 302. Semne multe avea pe trup de la războaie, neculce, l. 93, cf. anon. car. Altul c trupul oamenilor şi altul trupul dobitoacelor, (a. 1698). gcr i, 316/28, cf. lex. mars. 197, man. gott. 10. Să-i-înveţe cum să slea cu trupul drept, atîta înaintea celor mari, cîl şi în bisea-rică (a. 1810). iorga, s. d. xii, 201, cf. clemens, drlu, lb. Trupul îţi slăbeşte şi nu află liniştire, drăghici, r. 61/18. Fantasia ... o înalţă slăpînă peste trup, suflet şi minte, cqnachi, p. 280. Pămîntul era acoperit de dărî-mături şi dé trupuri moarte, bălcescu, m. v. 5,80. Frumoşi la trupuri ... Încît alţi cai asemenea nu să afla-n herghelii. panN, e. ii, 25/17, cf. polizu. Calul era mic de trup, dar plin de foc. negruzzi, s. i, 42- Toate în fine armonizau de minune cu un trup de o formă minunată. fi limón , o. i, 105. lk zadar hidra turbează Trupu-i groaznic încordează, alecsandri, p. .ii, 17, cf. costi-nescu, cihac, u, 425. Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos şi-l poartă, eminescu, o. i, 419. Un tremur o cuprinde in tot trupul şi ochii i se păinjenesc. creangă, a. 26. li mai trebuia şi trupul chinuit şi nemîngăiat? caragiale, o. iii, 9. Piept la piept, a voastre trupuri S-au aprins de-acelaşi dor. vlaiiuţă, s. a. i, 73, cf. ddrf, barcianu. Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. coşbuc, p. i, 57, cf. alexi, \y. Negreaţa trupului îţi vine dintr-o pricină pe care n-o ştii, pamfile, b. 51, cf. óhlr i, 25á, Un fior îi trecu prin tot trupul, gîndindu-se la Sandu, bujor, s. 94. îmi fierbea tot trupul, galaction, o. 107. Mare la trup, le-ai aştepta să fie ,din această pricină greoi şi stîngaci în mişcări. topîrceanu, o. a. ii, 81.. Trup lin de şarpe lunecă-n tufiş, voiculescu, poezii, ii, 17. Parcă prin fiecare părticică a tmpului meu ies fiori de frig! sadoveanu, o. iii, 337. Atit ţi-am privit trupul, că l-am furat cu ochii. PiLiAT, p. 232, cf. DR. ix, 428, puşcariu, l. r. i, 193, 197, rosetti, l. r. iii, 89, 92. Eşti bun şi ţi-este milă De trupul meu prea gingaş, de copită, arghezî , s. v, 86. Trupul său fiu era făcut pentru mutica sedentară. călinescu, b. i. 61. întt-o odăiţă alăturată se auzea ploaia duşului biciuind trupul gol. stancu, r. a. iv, 407. De la creştet la picioare trupul ei amplu şi mlădios părea gata de luptă, vine a, l. ii, 276. Noapte Linişti-toare-ă trupurilor, soră, Ce faci diri Vuietele zilei şoapte, Te-apropie. jebeleanu, s. h. 12. Nicodim avea un trup slăbănog, plin de oase. barbu, princ. 105, cf. mi-hăilă, î. 112. Ne-au vorbit îndelung de felul în Care şi-au educai ... expresivitatea trupului şi a vocii, t mai 1964, 74. Şi lindé pica, Trupu-şi despica alecsandri, p. p. 192. Ochii tăi Cei negrişori Umple-mi trupu de fiori, jarnîk — bîrsf.anu, d. 31. Cum nu-i doru marc dor, Că să bagă-n trup de om. mîndrescu, l. v. 46. Voinicel tras prin ihei Şi cu trupu subţirel, şez. ii, 5, cf. alrm i/rh 1, alr ii 3 185/551, 791. Pe şerpe-l lovea, Trupu-i zdrumica. balade, i, 317. Trupul cu păcatele, Sufletul cu faptele, folc. transilV. îi, 355, cf. folc. móld. ii, 525. Te loveşti la un deget şi te doare tot trupul, zanne, p: ii, 106. In trup sănătos, minte sănătoasă. id. ib. 706. Sufletul cînd pătimeşte, Tot trupul se topeşte { — viaţa spirituală influenţează starea fizică). id. ib. 439. Trupul sluga sufletului (= în viaţă omul trebuie să urmărească idealuri înalte), id. ib. 447, viii, 604. Orice trup c'u umbra şa (= fiecare ibm are obiceiurile sale), id. ib. ii, 447. Ochiul trupului vede bine, dar al dracului mai bine ( = banul e ochiul dracului). id. ib. 343. Vacă brează, Cu coarnele iernează, Cu trupul vărează (Grinda), sadoveanu, vi\ c. 9. O (Prin analogic) Părăsiţi rămîn în urmă $i cu trupul gol castanii, goga, poezii, 290. Cavaleriştii şi poliţia veniseră să deschidă un culoar prin trupul mulţimii. v. rom. februarie 1963, 40. <> Fig. Vino, pănă cînd nu sînt Tot un trup cu ăl pămînt I i. văcărescul, p. 444/6. Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veci-nicie. eminescu, o. i, 133. Ne depărtăm de ponton, ocolind cu grijă trupurile cîtorva caice turceşti, dunăre anu, ch. 131. O ţară-şi frînge trupul în agonii de aur. voiculescu, poezii, ii, 130. Vreo două vapoare de marfă acostate la cheiul vechi de piatră îşi prăjeau la soare trupurile uriaşei bart, s. m. 59. La poalele munţilor, alţi oameni, muncitori ai carierelor, le sfîrtecă trupul şi adună în mormane bulgării de dalamită. gontemp. 1948, nr. 107, 7/2. Trupul galben şi rotund al soarelui plutise încă multă vreme în ceaţa depărtată, barbu, p. 222. Bocancii îi lunecau pe nisipul muiat — şi omul căuta să înfigă ■. ■ vîrful încălţămiiitei în trupul gros al dunei pentru a putea înainta, bănulescu, i. 25. O L o c. adj. (învechit) De trup sau de un trup (cu cineva) == care este născut din ...; care este din aceiaşi părinţi cu cineva; de sînge. Oricihe-şi va găsi fala sa cea de trup curvind cu cineva, poate să-i facă moarte, prav. 101, Au trimis nişte fraţi ai lui mai mici şi pre un ficior a lui de trup. neculce, l. 224. Viisteria aceea ar fi venii în minele măritului Andrei.... fratele de un trup al numitului răposatului comitului Ştefan, şincai, hr. ii, 90/25. După trup = după origine. Noe, plăcutul al tatălui celui fără început şi făcă-toriului a toată făptura, rădăcina după trup şi strămoşul neamului omenesc (cca 1750). gcr ii, 50/1. •£> L oc. a d v. (învechit) Pre trup = în ce priveşte , trupul; trupeşte (1). Iaste feciorul lu Avraam, nu carele se-au născut pre trup dentr-însul ..., ce c'ariii-au bunătăţile liii Avraam. coresi, ev. 411. Den ruda lui David pre trup, Hristos are a veni. id. ib. 442. (Rar) Trup la trup = în luptă dreaptă, corp la corp, piept la piept; p. ext. înverşunat, aprig. Cf. dl, dm. (Fig.) Un străin..... luptîndu-se trup la trup, fără deprinderi pregăliţoare, cu un text slavon, odobescu, s. i, 357. (Cu) trup şl suflet sau (rar) cu trupul şi cu sufletul = cu, totul, în întregime, fără rezervă. Cf. polizu. I-am văzut pe toţi unindu-se cu trupul şi cu sufletul la glasul ţării, ghica, s. XIX. Era trup şi suflet cu dînsul. ispirescu, u. 104, cf. ddrf, barcianu. Toată familia lletdelea era cu trup şi suflet de partea lui Ion. rebreanu, i. 60, cf. şăineanu, d. u., cade. lloveanu s-a dat trup şi suflet acestor schimbări, c. petrescu, r. dr. 95. Chemase pe fostul zapciu .... omul devotat lui trup şi suflet, camil petrescu, o, ii, 654. I se vînduse trup şi suflet, be-niuc, m. c. i, 24, cf. ciauşanu, gl., zanne, p. ii, 448. Numai cu trupul = numai cu ceea ce eram îmbrăcat, numai cu ce aveam pe mine. Lăsîndu-mi trăsura cu tot ce avusesem lingă mine, scăpai numai cu trupul în trăsura d-lui Filip. ap. ghica, a. 630. ,<)> E x p r. A(-Şi) pleca trupul v. pleca. (A fi) a se simţi etc.) trup din trupul cuiva (sau a ceva) = (a fi, a se simţi etc.) descendent al cuiva; fig. a face parte integrantă din ceva. Nu te-ai simţit ... o clipă măcar trup din trupul şi suflet din sufletul larg al naturii, hogaş, m. n. 55. Drept ar fi s-o cumpăr eu moşia, că a noastră a fost, trup din trupul pămînturilor mele. rebreanu, r. i, 145. îi caut urmeie-n zadar ..., Dar înseşi florile acestea Sînt trup din trupul lui solar. v. rom. octombrie 1964, 69. A ii (sau a se face) trup şi suflet cu cineva ?==. a • se identifica cu aspiraţiile cuiva; a fi foarte strins legat de cineva. Printre aceştia, unul, pg nume Şilen, era trup şi sufleI cu dînsul. ispirescu, u.,-104. Se cunoscu cu Pan ... şi se făcu trup şi suflet cu dînsul. id. ib. 107, ci. dl, dm, dex, ciauşanu, gl. A îi (sau a sc îace) un trup = a se uni , a se contopi. Aceasta iaste muiate 8083 TRUP — 670 —. TRUP lui, carea au fost împreunai cu dinsa, să fie un trup. prav. 166. Craiul prus ... cu oastea s-a făcui un trup cu muscalii şi dind război au biruit, dionisie, c. 226/15. (Învechit, rar) A li trupul cuiva = a fi rudă de sînge cu cineva, a fi din aceeaşi familie cu cineva. Blafi, să-l vindem izmailteanilor şi să ne ţinem mănule noa[s]tre despre el, că-i fratele nostru şi trupul nostru. po 129/21. (Învechit, rar) A sc face trup = a lua fiinţă, a sc întrupa, a sc concretiza. Aceasta era ideea, ce junimea ... cu un cuget voia a o înfăptui, şi ideea se făcu trup. fm (1857), 21. (Regional) Trup dc ora, sc spune despre un om frumos, bine făcut. Cf. alb i 96/337. + Corpul fără cap (şi fără membre) aj unei fiinţe; trunchi2 (4). Oricine va face bani mincinoşi . . . să i se laie capul, după-aceea să-i ardză trupul în foc. prav. 76. Această jiganie . . . îşi dă lot trupul spre uciderea şi spre zdrobire, iar capul şi-l păzeşte şi-l fereşte. neagoe, ap. gcr i, 167/7. Acolo aflară nişte oameni cu obraze ca de om şi cu trupurile dc şarpe, alexandria (1794), 69/11. Ţ-ai fi boit obrazul şi trupul cu văpsă roşie, drăghici, R. 158/30. Ii zboară capul cit colo de la trup. creangă, p. 226. Îşi slrîngea bine pe trup min-tenaşu-i de şiac. sadoveanu, e. 124.Avea sandale plate în picioare, iar pe trup o rochie simplă, călinescu, b. i. 143. Femeia cu trupul de peşte, vianu, l. r. 54. Capul îl durea şi mai tare decît trupul, stancu, iî. a. iii, 66. A rămas o clipă cu capul în piepl şi cu braţele atirnînd peste minere, de-a lungul trupului, vinea, i.. i, 158. Miinile lui ... se lăsară moi pe lîngă trup şi fala i se înnegură, cuprinsă de amărăciune, v. rom. dccembrie 196, 55. Că mi-e murgul scurt în gît, Scurt în gît şi lung în trup, Trec prin Olt de nu mă ud. balade, ii, 314. l-o zburat capu d'i la trupu lui. o. bîrlea, a. p. i, 216. Capul cînd ie doare, toi trupul boleşte, zanne, p. ii, 46. Genunchele cu mult mai aproape decît călciiele la trup = iubim mai mult pe cei care ne sînt apropiaţi decît pe cei străini, id. ib. 164. Trupul îl bagă incasă, Iară capul afară îl lasă (Cuiul), gorovei, c. 117. Trupul, capul mi-e totuna, Pe-un picior stau totdeauna, Am cămăşi nenumărate Şi ie port toale-mbrăcatc (Varza), id. ib. 124. 4 (De obicei însoţit de determinări) Cadavru. Puseră trupurele (mortăciunile d) şerbilor tăi mîncare păsărilor ceriului, psalt. 163. Acest . ■ . cinstit Irup a lu Lazăr ... de acolo-l aduse, coresî, ev. 98. Iaca un cuploriu afuma şi pară de foc trecu pentre ceale trupure. po 51/23. Giudeţul cel mirenesc face-i moarte şi după moarte trupul lui îl arde în foc. prav. 211. De desime mare de trupuri se făcuse mare putoare în tabăra lor. m. costin, ap. gîdei. Deaca vădzură sw[î]î!<[u)î trup [al sfintului ucis], plînsără mult. do-softei, v. s. noiembrie 160r/9. După ce l-au omorît, trupul lui l-au băgat în foc şi i-au dat cenuşa în vint. r. popescu, cm i, 284. Fura trupurile sfinţilor şi le îngropa. (a. 1750). gcr ii, 62/27. Merse împăratul să facă vizită cîmpului bătăliei . . ., iar un soldat . . ., ce era ascuns în trupuri, de frică . ■ ■ lovi pe împăratul, văcărescui., ist. 252, cf. drlu. Nelegiuitul vînător să o omoare Şi pe dînsa lîngă trupul iubitei ei surioare, conachi, i*. 87. Uciseră pe prinşii lor; trupurile lor le aruncară intr-un şanţ. bălcescu, m. v. 393, cf. polizu. Lumina candelilor se răsfrîngea pe opt trupuri de voinici fără suflare, alecsanDri, t. 1 501. Ducînd la groapă trupul reginei dunărene, eminescu, o. i, 442, cf. barcianu, alexi, w., candrea, f. 16. Trupurile răposaţilor mai ales se ardeau, naum, ist. art. 53. Şi pe trupul lui zgîrcit, M-am plecai şi l-am bocit. i. barbu, j. s. 54. Pe cîmpul Târzii, pirjolit de sete, Reînverzit de trupuri de soldaţi, Lăsat-a lata .. . Puterea bărbătească-a unui braţ. labiş, p. 34, cf. cl1968, 313. Oltule, ciine spurcat, Ce vii mare, tulburat ■ . ■ Aduci plăghii şi butuci Şi căpestre de cai murgi Şi chiar trupuri de haiduci, alecsandri, p. I>. 291. Iară trupul Sîiului Dus-a apa Prutului. balade, iii, 114. O E x p r. A trece (sau a călca) peste trupul cuiva = a întrebuinţa orice mijloace spre a-şi atinge scopul. Ar fi trebuit să calce pesle trupul meu ca să se ducă a se cununa cu el. negruzzi, s. i, 52, cf. dl, dm. + (învechit şi regional) Organ genital. Cf. po 54/12, varlaam, c. 464, biblia (1688), 252/23. Ori [zînele] îi sclintesc [voinicului] o spală, Sau trup îi leagă, ca să nu poală Mai mult însura, budai-de-LEANU, T. V. 51, cf. DRLU, CANDREA, F. 16, REV. NOUĂ, I, 104, 150, DR. V, 315, ARH. FOLK. III, 93, 156, CIAU-şanu gl., alr i 96/96, ib. 1 099/45, 704, 808, 810, 860, ib. 1 103/704, eoni. din frata — turda. + (Prin Munt.) Poală la cămaşă. Cf. alr i 1 873/805, ib. 1 882/786, 792, 926, alr ii 3 315/791. + (Regional) Ham (Rădă-şeni — Fălticeni), glosar reg. 2. Partea principală a unui obiect, a unei construcţii etc.; p. e x t. obiectul însuşi. 5 015 de mile se numera pre carile trupul apei Nilului prăvelindu-se merge, can-ţemir, ist. 139. Trupul coşeriului a căruie înălţime trebuie să fie de 12 palme. i. ionescu, c. 167/17. Trupul çarmacelor este o frînghie răsucită din trei sfori dc ci-nepă. antipa, p. 327, cf. pamfile, cer. 163. ’Trupul de jos al morii nu-l vedeam, sadoveanu, o. ii, 11, cf. i. cr. iii, 226, alr ii 5 011/272, 551, 769, ib. 6 641/349, 531, ib. 6 673/219, 520, ib. 6 674/531, alr sn i h 135, 136, alrm sn i h 92, a vi 19.'O (Prin analogie) Deodată un pilc negru nelămurit se desfăcu din trupul satului. sadoveanu, o. i, 295. O casă singuratică, despărţită de trupul tîrgului, in mijlocul unei grădini, id. ib. 66. 4 (învechit, rar) Cuprins, conţinut al unei cărţi. Macar că tot trupul istoriii unul şi nedespărţit ieste, însă în doaisprădzeace părţi a-l împărţi am socotit. cantemir, i. i. i, 6. + (Regional) Parte a războiului de ţesut formată din cele două tălpi orizontale pe care se sprijină celelalte părţi ale acestuia; patul războiului. Lemnele cele groase . ■ ■ alcătuiesc patul, stratul sau trupul războiului, damé, t. 134, cf. şăineanu, d. u., cade. + (Regional) Parte a mesei de tras doage. Masa de tras doage are: pal, trup sau faţă. damé, t. 87. + (Popular) Trunchi3 (de copac), tulpină1 (1). Cf. drlu. Gorunule din margine de codru, . . . Ascult cum creşte-ti trupul tău sicriul, Sicriul meu, Cu fiecare clipă care trece, blaga, poezii, 7, cf. h ii 26, alr i 965, ib. 966, a ii 6, 8, 12. + (Regional) Bucată de lemn tăiată sau despicată dintr-un copac (Mîrşani — Caracal). Cf. alr i 984/880. 3. (Dc obicei urmat de determinări) întindere neîn- treruptă, suprafaţă de pămînt (cultivabil), care alcătuieşte un tot. [Italia] mai pre urmă şi aceea toată la trupul împărăţiii greceşti s-au alăturat, cantemir, hr. 90. Făcînd aceste trei trupuri [de moşii] masă s-au găsit de toţi stînjenii vro 2170 (a. i709). uricariul, xxiii, 271. Li s-au luat întreagă o a patra parte călră trupul moşiei Balinţii (a. 1818). ib. xv, *251. Se vînd cu mezat două trupuri de toc ce sint pe pămîntul ;nönäs Trup ce- 808 3 TRUP — 671 — TRUPĂ resc — corp ceresc. Arată astronomii aşăzâmînlul şi orînduiala ceririlor la mărime, la depărtare ... de toate trupurile cereşti, amfilohie, g. f. 12r/12. Măsoară depărtarea şi mărimea trupurilor cereşti de pre pămînt. piscupescu, o. 91/20. Au alcătuit o moară ce nu să pune în lucrare nici prin vînt, nici prin apă, ■ ■ . decît cu un trup ceresc adecă cu soarele, ce (1829), 2582/9. Cu deznădăjduire privea la un aşa necunoscut trup ceresc, sibineanu, c. 3/20. Geografie astronomică . . . descrie relaţiile pămîntului cu trupurile cereşti, geni-lie, G. 65/7. Soarele împreună cu toate trupurile cereşti sc învîrtesc în giurul lui. săulescu, hr. i, XXV1II/14. Pămîntul este trup rătund ca şi celelalte trupuri cereşti. cr (1838), 273/58, cf. rus, i. i, 1. Trup pămîntesc = globul pămîntesc. Noroadele, pre trupul acest pămîntesc, au ţinut ... în mare preţuire bunele moraliceşti. ţichindkal, f. 1/2. + Materie, substanţă (organică sau anorganică). Fierul . . .este cel mai greu decît toate trupurile. amfilohie, G. f. 209r/14. Un trup solid ce să scoale de prin minuri (ocne), vîrnav, l. 138r/7, cf. drlu. Acelc trupuri neorganice, care alcătuiesc învăţătura cea vîrtoasă a pămîntului nostru să numesc mineralii. J. cihac, i. n. 335/4. Deschiliriirea întră trupurile organice şi neorganice este în creştere, antbop. 9/24. Venin sau otravă numim acele trupuri, care . . . aduc moarte, calendariu (1844), 66/24. Iscodind tainele firii, au descoperit un trup aşezat ■ ■ . în toată firea, în aer, apă, în coaja pămîntului. r. ionescu, c. 82/26, cf. fm (1847), 23. Prin eter, foc, trup opac, Văz tot prin el, după plac. i. văcărescul, p. 361/8, cf. sta-mati, F. s. 52, rom. lit. (1858), 332, 370. O F i g. Strîngeţi-i dară pre ei, ca şi la aceale lucruri să caute ..., care nu au trup. petrovici, p. 85/13. <0 Trup străin = corp străin, v. corp. Alcoolul este vinarsul (rachiul) despuiat, prin dislilaţiiine, de... trupurile străine, man. sănăt. 114/17. + Făptură, creatură, fiinţă, persoană. Sînt trupure de năltime şi trupure de pămînt; iară altă cinste nălţimea, altele de pre pămînt (cca 1569—1575). gcr i, *14/3. Ai dat lui puteare spre toate trupurile, coresi, ev. 184. Aceştia rătăciră şi îm-blară pre urma altor trupuri (a. 1618). gcr i, 49/25. Şi den toate dobitoacele . . . şi den tot trupul cile două . . . să bagi în chivot pentru să le hrăneşti cu line, parte bărbătească şi parte femeiască să fie. biblia (1688), 53/19. Sanin/îă-s[ă] trup sufletesc, scoală-s[a] (rup d[u]/ioo-nicesc; iaste trup sufletesc şi iaste d[u]hovniccsc (a. 1698). gcr i, 317/1. [La teatru] să întîmplă de vin şi alte trupuri străine, golescu, î. 90. Struna nevăzută trage trupurile toate, Şi trăgîndu-le şi le mînă pe nişte căi neschimbate, conachi, p. 260. + Exemplar dintr-o carte; volum. Afară din mineiele ce sînt dator. . .,50 de trupuri, să nu fiu slobod a vinde nici un mineiu (a. 1807). iorga, s. d. xij, 163. Una sută evanghelii . . . se află de vînzare, cine va voi să se îndrepteze la redacţie, unde se va înştiinţa de preţul lor, după suma de trupuri ce va voi să cumpere: cr (1831), 402/36. Cîte trupuri de Halima nu vor avea următoarea iscălitură ... se vor cunoaşte dc retipărite de alţii, gorjan, h. iv, 11/5. II. X. Grupare, colectivitate dc persoane imite prin interese comune; corp. V. breaslă, tagmă. [A-postolii] sfînta evanghelie propoveduiră, şi noao viaţa a ceriului, lăcuitorilor de pre pămînt învăţară ■ ■ ■ şi pre toţi întru un trup cu sfînta botejune împreunînd. coresi, ev. 2. [Fiii şi cu nepoţii în privinţa moştenirii] socotindu-să toţi aceştia a fi un trup. pravila (1814), 157/15'.'Multe obşte s-au făcut întru toate noroadele . . ., apoi, cîte puţin, cile puţin au alcătuit osăbit cor por . ■ trup in trup şi obşte in obşte, ţichindeal, f. 258/40. Această cetate i-a dat un bal foarte măreţ în sala cea frumoasă, unde trapul judecătoresc îşi face hotărîrile sale-cr (1829), 972/8. Calicut a fost ajuns a face un trup, o breaslă deosebită, cu privilegiile şi scutirile, cu administraţia sa. kogălniceanu, s. a. 81. + (Urmat de determinări genitivale sau introduse prin prep. ,,de“) Unitate militară; corp de armată. Un trup de oaste prea bun. beldiman, n. p. ii, 157/17, cf. drlu. Un trup de cavalerie a trecut apa aceasta, cr (1829), 3Sllr/.îna- intînd armia de sub comanda Buzeştilor . . . pînă la salul Putinei, dele peste un trup de talari,pe care cum îl isbi, îl birui. f. aaron, i. ii, 161/3. Ambele trupuri de armie protivnice se arătară una în faţa allia. bălcescu, m. v. 430. Un trup de lănceri . . . deschidea marşa. negruzzi, s. i, 167, cf. cade. Toate trupurile de oaste, care numărau la începutul toamnei optzeci de mii de viteji, s-au prăpădit, sadoveanu, o. xn, 379. A curma abuzurile eleriştilor răzleţiţi de trupul cel mare al armatei. oţetea, t. v. 194. + (învechit) Organ de conducere. Pre toţi i-ciu împreunat supt o stăpînie, cum ar fi supt un trup al stăpînici sale. n. costin, l. 76. împăratul ... cu trupurile Franţei, adică cu miniştrii ţiind sfat. dionisie, c. 212. 2. Unitate, totalitate a mai multor elemente de acelaşi fel. li sileşte a răspunde de fieşcare prăvălie cîte taleri 1000 . . ., ncsocolindu-i ca pe un isnaf, a da drept un trup de fabrică toţi acest avael, ci deosebit (a. 1824). doc;, ec. 324. Preţul unui trup în două volumuri este de cinci sfanţi (a. 1850). ib. 970. 3. (învechit, rar; în sintagma, calc după fr. corp de lois) Trup de legi = corp de legi; corpus. Făcu a se alcătui un codic de legi, cunoscut şi întrebuinţai pînă astăzi supt nume de trupul legilor lui lustinian. săulescu, hr. i, 152/26. — Pl. : trupuri şi (învechit) trupure, truporc (gcr i, 9/24, cuv. d. bătr. ii,215/5), (regional) trupe (mat. folk. 867, alr i 96/850), (m.) trupi (barbu, princ. 125, alr i 96/361). Voc. şi : (învechit) trupe. — Şi : (în-■\echit, rar) frupl subst. pann, e. i, 58/17. — Din v. sl. Tfwy-rrh. TRUPĂ vb. I. Refl. (Regional) A se uni, a se împreuna Intr-un singur tot (Moreni — Iaşi). Cf. graiul, t, 478. S-o tras douo primării la un loc, s-o trupat, cum o vinii loîili amu. ib. — Prez. ind.: trupez. — V. trup. TBUPAGÎU s. m. (Depieciativ) Ofiţer sau subofiţer care face serviciu la trupă. Cf. iordan, l.r.a. 159, scl 1977, 191. — Pl.: trupagii. — Trupă + sul. -agiu. TRUPĂJ s. n. v. Iul pani. TRUPĂN s. n. v. tulpan*. TRUPÂH s. n. (Regional) 1. Pocladă pentru cal (Baia — Fălticeni). Ci. a vi 16. 2. Ham (Rădăşeni — Fălticeni), glosar reg. — Pl.: trupare. — Trup + suf. -ar. TRUPĂŞ) -Ă adj. (Prin Transilv.) Foarte sărac; sărac lipit pămîntului. Cf. scriban, d . -- Pl.: trupaşi, -e. — Trup + suf. -aş. TRUPĂZ subst. v. lurpaz. TRUPĂ s. f. 1. Grup, colectivitate de oameni. Cf. stamati, D., polizu, costinescu. Intrai în sala unde se joacă cărţi, lîrînd după mine trupa zgomotoasă, bolinti-NEANU, o. 393, cf. DDRF,BARCIANU, ALEXI, AV., ŞĂINEANU, D. u., cade. Mîine dimineaţă, ieşim toată trupa la plimbare. c. petrescu, c. v. 12, cf. SCRIBAN, d., alr 1 456/65, 308. ^ Mulţime de insecte, de animale. Parcă te văz frumoasă, de fluturi ocolită, zburdalnicei lor trupe cu graţie zîmbind. alexandiiescu, o. i, 156, cf. costinescu. 2. Totalitatea militarilor care îşi fac serviciul militar; (la pl.) forţele armate ale unei ţări, ale unui regiment, ale unei specialităţi etc.; oaste1 (1). Cf. stamati, d., polizu. Sini fericii ... de a putea anonsa trupelor de sub comanda mea realizarea unei dorinţi (a. 1866). uricariul, vii, 239, cf. canella, v., costinescu. Spre calamitatea trupelor aliate, plouă mereu. 8091 TRUPĂI — 672 TRUPEŞ MAiORfescu, d. ir, 97. îl vedeai mergind pe lingă trapă, în pas reglementar, bacalbaşa, s. a. i, 4, cf; ddrf, barcianu, ai.kxi, w., şăineanu, d. u. Trupele au fost puse sub conducerea colonelului, sadoveanu, o. xvii, 496; Ilustru om de stai, mare conducător de trupe, mare artist; călinescu, c. o. 36, cf. scriban, d. Dă ordin maiorului Solomon să retragă trupele, vianu, l. r. 68. Trebuie să-l somăm pe agresor să-şi retragă trupele din regiunea Uligioaisă. vinea, l. i, 363. Retragerea imediată a tuturor; trupelor noastre de pe toate fronturile, tn interiorul graniţelor ţării. v. rom. octombrie 1964, 35, ci. dn2. Treceau trupe în marş forţat spre centrul oraşului, ib. martie 1971, 33. Antonius ... vine cu trupe în Dobrogea. h. daicoviciu, d. 95, cf. dex. Gînd a fost la miez de noapte, Vine trupa, nu mai poale. mîndrescu, L. p. 37. Şi eu bandele ziceau, Tot ziceau şi nu-nceta Să aibă curagiu Irupa. reteganul, tr. 71, cf. alr sn iv h 964. Multă lume se pierdea, Da' multă trupă era. balade, ii, .420. Nici aud cucu eîntînd, Nici mierla şuierînd, Numa trupe-nlregi mergind. folc. transilv. i, 169. <)■ Copil de trupă v. copil. + Denumire generică, pentru soldaţi. Nimeni n-are voie să iasă din sat fără voia ofiţerului care rămîne aci cu irupa! rebreanu, r. ii, 241. Ofiţerii sînt toţi mult mai tăcuţi decît trupa, camil petrescu, u. n. 256. Odată cu muzica .... a pornit şi trupa, sahia, n. 119, com. din deda. — reghin. 3. Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. Cf. stamati, d., polizu. Am plecat din Bucureşti ca să-mi completez trupa în provinţie, alec-sandri, t. i, 867, cf. costinescu. Juca cu trupa lui proprie în provincie, garagiale, o. i, 11. Acel templu ... poale însemna şi un repertoriu şi o trupă de actori. maiorescU:, gr. i, 335. îi vorbeşte de noua trupă a operei. DELAVRANCEA, S. 136, Cf. SEVERIN, S. 48, ŞĂINEANU, d. u., cade. Venise la Iaşi o trupă de actori despre care se dusese vestea, brăescu, v. 22. Şi-a alcătuit o trupă de amatori şi a începui să joace, sadoveanu, e. 68.\ A venit o trupă de operete, arghezi, s. xi, 150, cf. călinescu, c. o. 226. Vn tinerel ... , corist în trupa madamei Cari. vianu, l. r. 53. Regizorii invitaţi de la alte teatre pot îmbogăţi experienţa trupei, t septembrie 1962, 79. Există şi publicul imens al conferinţelor, al simpozioanelor, al trupelor de amatori: ib. august 1964, 87, cf. dex. — PI,: trupe. —■ Din fr. troupe. TRUPĂÎ vb. IV v. tropăi. TRUPĂNÎT s. n. v. tropăit. TRUPĂT s. n. v. tropot. THTJPCĂl s. f. (Regional) Cojocel croit pe talie. SCRIBAN, D. — PI.: trupee. — Etimologia necunoscută. Cf. trup. TRUPCĂ2 s. f. (Regional) Trîmbiţă (11). Trîmbiţaşul s-a ridicat cu trupea la gură. camilar, c. 40, cf. 46, GLOSAR REG. PI.: ? — Din ucr. TpyGifa. ; TIU.'PCHÎXĂ s. f. v. tulpină. THTJPEÂN, -Ă adj. (învechit, rar) Care este născut din trupul cuiva; (învechit) trupesc. Cine-şi va învăţa feciorii lui ce;i trupeni după dragostea lor cuvinte spur-cate. prav. gov., ap. tdrg, cf. scriban, d. O (Substantivat) [Copilul] sînge priimeşte de la muiere ... şi trup de la om, se chiamă şi trupeni. prav. gov., ap. tdrg, cf. SCRIBAN, D. ; -- PI.: trupeni, -e. Trup + suf. -ean. TRUPESC, -EAsCĂ adj. (în opoziţie cu sufletesc) 1. Privitor Ia trup (I 1), care ţine de trup; corporal, fizic. Avea Nichifor pre lîngă bărbăţiatrupască şi cea sufletească, moxa, 393/29. Să izbăvască pre robul său ... de toată, durerea sufletească şi trupască. paraclis (1639), 245. Pre toţi să-i slobodzească de toată certarea trupască. prav. 271. De la tatăl Z)[u]mn[e]zău. ,. bună sănătate, pace trupească şi sufletească (a, 1683). gcr i, 268/30, cf. anon. car. Sănătate trupească şi spăsenie sufletească poftim sfinţii sale (a. 1726). iorga, s, 0. xiv, 32. împlini dară pentru noi toată socotinţa trupească, varlaam — ioasaf (1786), 6v/6, cf. cle-mens, drlu, lb. • Se îndeletnicea cu feluri de trupeşii mişcări, drăghici, r. 152/8. Partea I cuprinde funcţiile vegetative sau a vieţii trupeşti, antrop. XV/15. Să nu laude frumuseţi trupeşti, pann, e. i, V/13, cf. polizu, costinescu. Omoară durerea trupească, orice simţire din om. slavici, o. i, 308. Oricine venea, pătimaş de boală trupească ori sufletească, aici îndată îşi găsea alinare, vlaiiuţă, r. p. 75, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu,.D. u., cade. Au pus preţ pe tele spirituale mai mult decît pe ccle trupeşti, sadoveanu, o. ix, 242. Nu ne trebuiesc numai pentru mulţumirea trupească, călinescu, c. o. 79. Romanticii aveau o oroare ... de bătrîneţea trupească, blaga, z. 206. Unde te întorci, nu dai decît . . . de mizerie sufletească şi trupească. h. lovinescu, t. 241, cf. dex. Deprinderea şi mişcarea trupească din copilărie întăreşte trupul şi face să piară slăbiciunea, popescu, b. i, 63. + (învechit) Care este născut din trupul cuiva; care este din aceeaşi familie cu cineva; de jsinge, (învechit, rar) trupean. Semenţia de pe trup anume trupăscu (a. 1581). în l. rom. 1965, 450. Părinţii ceia ce-şi vor hotri fealele sale ceale trupeşii (ce sînt făcute de trupul lor munt.). prav. 176. Murind frate-său cel trupesc, îi rămase o copilaşi, mineiul (1776), 179V2/14. Cinsteaş-te-i ca pre părinţii tăi cei trupeşii (a. 1824). iorga, S. d. xii, 211. Propriii lor fii trupeşii şi sufleleşti. fm (Î861), 118. + Senzual, sexual; (învechit) pieli-ţesc. De pohtele trupeşti să grijim trupul, coresi, ev. 46. Şi-i certaţi ... sâ nu iubască viaţa cea trupască spurcată (ante 1618). gcr i, 50/20. Cei mai mici şi fără de vrîstă să ceartă mai puţin la toate păcatele trupeşti. prav. ,260. JVice urmă de păcat irupăsc. dosof-tei, v. s. octombrie 83r/25. Iaste zis (măcar că iaste împreunare trupească) ,,unde Dumnezeu au împreunat omul să nu desparţă“. antim, p. XXVII. Ne iartă noao păcatele şi omoară gîndul nostru cel trupesc, ca lepădînd pre omul cel vechiu întru cel nou să ne îmbrăcăm (a. 1715). gcr ii, 16/23. Pentru păcatul trupăscu (a. 1725). cat. man. i, 332. A dobîndi toaţe pohtele trupeşii cele fără păcat, văcărescul,. ist. 249. A-şi împlini-... poftele, mai ales cele trupeşti, negruzzi, s. i, 91, cf. costinescu, ddrf. Se batjocorea pe sine, şi-i venea să sucească omului trupesc din el grumazul ca }a un pui de pasăre, agîrbiceanu, l. t. 340, cf. şăinea.nu, d. u., cade: S-au despărţit pentru totdeauna de viaţa trupească. călinescu, c. o. 114. 2. (învechit) Care se referă la materie, la viaţa materială; material (I 1), concret/ Cîţî se dau bucatelor trupeşti şi pohtelor, aceia pîntecele-ş au Dumnezeu 'şi Domn. coresi, ev. 402. Cu cîtu-s mai de cinste ceale sufleleşti decît ceale trupeşti (ante 1633). gcr i, 88/35. Cum iase din sămînţă hrană trupască de viaţă, aşea şi din cuvînlul lui Dumnedzău iase hrană sufletească. varlaam, c. 276. Numai prin singure faptele sale trupeşti ... au scornit acea leage. m. costin, ap. gîdei. Sînlem datori a ceare de la D[u]mnezeu ... toate lucrurile ceale d[u]hovniceşti, iară după aceea şi lucrurile ceale trupeşti (a. 1774). gcr ii, 101/9. Corbul îi aducea lui hrană trupească Iar acum noao hrana cea sufletească. mineiul (1776), [prefaţă] 2/7, cf. drlu: — PI.: trupeşti. — Trup + suf. -esc. TRÎIPEŞ, -Ă adj. (Despre fiinţe) Corpolent, voinic, zdravăn; bine făcut, (rar) trupos. Slobozim mai-mult sînge celor mai trupeşe sau mai tari [dobitoace], calen-.dariu (1.814), 186/3, cf. lb. După ideea mea, boieru trebuie să fie om trupeş, pr. dram. 227, cf. polizu. îndată apare un om înalt, trupeş, frumos îmbrăcat. ghica, s. 156. Unde-i mai găsi aşa bujor de frîmbiţaş 8100 T RUPEŞlfi — 673 — i trupşor ca mine, trupeş şi cu piept de buhai ? alecsandri, t. 917, cf. costinescu, lm. Strigă ... o femeie cam trupeşă, ce nu-i puteai zice nici tinără, nici frumoasă. odobescu, s. i. 65; Se opreau la nişte saci cu bucate, ...la un cal trupeş, la un vraf de lemnărie, slavici, n. i, 137. Doi plăieşi înalţi şi trupeşi merg pe lîngă cai. VLAHUŢĂ, R. P. 86, cf. DDRF, PHILIPPIDE, P. 232, BARCIANU. Principi pe cai trupeşi şi albi ca nea de faur . . . veneau, coşbuc, p. ii, 198, cf. alexi, w. Dînsul e trupeşul Aias. murnu, i, 58, cf. dhlr i, 372, pascu, s. 2'83, şăineanu, d. u., cade. [Vorbeşte] unei femei 'trupeşe, care trece prin fundul scenei, h. lovinescu, t. 358. Trimetea de îndată un elev, dintre cei mai vîrst-nici şi mai trupeşi, să meargă la locuinţa absentului. românia• literară, 1969, nr. 28, 13/}, cf. şez. v-, 165. Iacă vine un armăsar trupeş şi semeţ şi iute la picior. mera, l. b. 125. Oi trupeşe, chest. v 76/52. O» (Despre corpul, înfăţişarea fiinţelor) Un bătrîn de o talie naltă şi trupeşă sta îngenunchiat. odobescu, s. i, 440. Trupul său,trupeş, coşbuc, ae. 140. <0 (Prin analogie, despre ' obiecte)' Grindeiul cel trupeş despintec-adîncul. id. ib. 190. + (Peiorativ) Gras. Nu simte că, aşa destul de trupeşă cum a devenit, nu mai prind anumite graţii. CAMIL PETRESCU, U.N. 427. — Pl.: trupeşi, -e. — Trup suf. -eş. TRUPEŞÎE s. f. Constituţie fizică robustă; (rar) trupoşie.. Cf. costinescu. Pe semne c-ai mintea „ca de prunc într-atUa trupeşie“ odobescu, ş. i,173, cf. ddrf, .alexi, w., tdrg, şăineanu, d. u., cade, scriban, d. — Trupeş - suf. -ie. TRUPliŞTE adv. (în opoziţie cu sufleteşte) 1. Din punctul de vedere al trupului (I 1); relativ la trup; fiziceşte. Cine îmblă după trup, trupeaşte se grijaşte. ■ coresi, .ev. 116. Bre nebun nu-l pol certa trupeşte. prav; 267, cf. anon. car. Am găsit ... nu cu vicleşug să te vatăm, au trupeşte au sufleteşte, antim, p. XXIV. Gustînd pîine şi apă şi nicidecum trupeşte odihnindu-să au petrecut opsprezeace luni (a. 1809). gcr ii, 203/21. Ei şi rodul lor nu pot fi pedepsiţi trupeşie fără hotărîrea giudecăţii (a. 1818). id. ib. 220/ 30, cf! drlu, lb. Trîndăvie ... vătămătoare şi trupeşte şi sufleteşte, drăghici,'r. 156/30, cf. polizu, costinescu, ddrf, tdrg, cade, scriban, d. Mic cît eşti trupeşte la măsurătoare, arghezi, s. v, 244, cf. dex. + în mod senzual, sexual, în ceea ce priveşte viaţa sexuală. Cela ce va face pre vreo fecioară să greşăscă trupeaşte.. . să va certa: prav. 173, cf. scriban, d. Nu venise doar la fostă nevastă .. . de care nu se legase trupeşte niciodată. demetrius, Ă. 329. + (în textele bisericeşti) Cu trup, întrupat. Fiiul lui Dumnedzău născut trupeaşte. varlaaIm, c. 402. + în realitate, într-adevăr. Matei nu cu mintea au văzut pre i?[risto]s şi l-au nălucit pre el, ci trupeaşte cu dînsul au fost .. ., văzîndu-l pre el în trup- (a: 1700—1725). gcr ii, 20/26. 2. (învechit, rar) Din punct de vedere material. Ştiinţă şi sufleleăşte easte de folos omului şi trupeaşte ele treabă, m. costin, ap. gîdei. Ţara măriii tale să o aduci la bine şi trupeaşte şi s[u]f/[e]iea5/e (a. 1679). dgsoftei, ap. gcr i, 240/9. — Trup + suf. -eşie. TRUPÎ2TE s. m. (Familiar) Soldat (fără grad). Cf. scriban, d. Mă cunoşteau acum o mulţime de trupeţi şi de subofiţeri de la trupă: v. rom. aprilie 1970, 70. — Pl.: trupeţi. — Şi: trupeţ s. m. Com.'graur. — Trupă + suf. -etc. TRITPÎŢ s. m. v. trupete. TRUPIÎR s. in. (Rar) Soldat de trupă (2). Cf. scriban, d. O (Adjectival) 'Ofiţer trupier’ = ofiţer care face serviciu la trupă. id. ib. — Pl.: trupieri. — Din fr. troupier. TRUFIiVÂR s. n. (Prin nordul Mold.) 1. Bucată de lemn dintr-un trunchi2, scriban, d. + (In forma turpinar) Trunchi2 căzut cii capătul gros la vale (Poiana Grinţieşului — Borsec). arvinte, term. 173. 2. Furcă sau ţăpoi (cu coadă lungă) folosit la clă-ditul părţii de sus a stogului de fîn. Bai fin la clădit cu furca sau cu ţăpoiul şi mai pe urmă ... cu trupi-narul. pamfile, a. r. 162, cf. scriban, d.!, alr ii 5.033/ 551, ib. 5 034/414, 531, 537, a vi 16, glosab reg_ — Pl.: trupinare. — Şi: (regional) turpinăr (alr ii 5 034/414, 537, glosar reg.), tulpinăr (alr ii 5 034/ 531) s. n., truplnără (barcianu, alexi, w.) s. f. — Trupină + suf. -ar. TRUPINARĂ s. f. V. trupinar. TRUPÎNĂ s. f. v. tulpinăi. TRUPINÎCĂ s. f. (Regional) Buturugă, ciot. l,. rom. 1969, 261. Trupinică scorbură, Şe'de jos şi bolbură (Putineiul). gorovei, c. 314, cf. pascu, c. 97. — Pl.: trupinici. — Trupină + suf. -ică. TRUPINOs, -OASĂ adj. (Regional) Cu tulpina1 groasă. Becicherec acum drept s-alaturasă După un copăcel trupinos de-aproape. budai-deleanu, t. v. 58, cf, 163. — Pl.: trupinoşi, -oase. — Trupină + suf. -os. TRÎJPIŞTE s. f. (învechit, rar) Statuie, chip cioplit, idol. Zdrobind toate trupiştile ceale cioplite. dosoftei, v. s. noiembrie 185v/32, cf. scriban, d. — Pl.: trupişti. — Trup + suf. -işte. TRÎJPIŢĂi s. f. Parte a plugului, legată de grin-dei, alcătuită din cormană, plaz1 şi bîrsă (liuba — IANA, M. 107, DAME, T. 36, TDRG, PAMFILE, A. ii. 34i 36, 37, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., ALR II 5 011/ 2, 29, 987, udrescu, gl.); p. resti. (regional) plaz1 (1) (alr sn i h 22/2, alrm sn i h 16/2); bîrsă (alr sn i h 21, alrm sn i h 15); „parte a plugului care intră în pămînt' • (vîrcol, v. 101). Cf. h v 16,> <36, ix 6, 37, xi, 87, 247, xvi 4, 31, 47, xvm 26, 46, 261, 283, 287. Făcu un plug mare, negru . .: Cu triifiiţă mare, neagră, mat. folk. 1 585. O nevastă fruţiwşea,.. Eu cu ochii după ea, Mi se frînse trupiţa. şez. xxi, 4, cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 206, MAT. DIALECT. I, 140. Frînsei la plug trupiţa. balade, ii, 510. — Pl.: trupiţe. — Şi: (prin nord-vestul Munt.) tiirpiţă S. f. UDRESCU, GL. ; — Din ser. irupica. TRTJPÎŢĂ2 s. f. (Rar) Trupşor. Cf. jahresber. viii, 112, 151. Din a lui guriţă Va creşte-o nioriţă . .'. Din a lui trupiţă Floare de lupiţă. pop., ap. gcr ii, 344. — Pl.: trupiţe. ......... — Trup + suf. -iţă. TRUFLÎNĂ s. f. v. tulpinăi. TRUI’Os, -OĂSĂ adj. (Rar) Trupeş. Cf. drlu, polizu. Ăşti oameni, cei mai trupoşi şi vîrtoşi. jipescu, ap. TDRG, cf. BARCIANU, ALEXI, W., PASCU, S. 74. — Pl.: trupoşi, -oase. — Trup + suf. -os. ! TRUPOŞÎE s. f. (Rar) Trupeşie. Cf. jipescu,' o. 36. — Trupos -f suf. -ie. TRUPŞOR s. n. Diminutiv al lui trup; (pppular) trupşorel, (rar) trupiţă2, trupuleţ, trupurel, trupuţ. Cf. anon. car. Căzu viteazul ... iară cel tare Suflet al lui părea că din frîntul Trupşor acuş, acuş îi sare. BUDAI-DELEANU, Ţ. .281, Cf. DRLU, LB. O, trupŞOT plin de dulceaţă I bărac, a. 22/1. De trupşorul meii milă nu ai. PANN,'E. i, 76/20, cf. polizu. Trupşom-i gingăşel Părea tras printr-un inel! alecsandri, p. i, 91, cfv lm. Crede-mă, voi mătura toţi cîmpii cu trupşorul matale! gane, n. ii, 152, cf. ddrf, barcianu. Dar aşa te place dorul: ... Cînd te strînge el, să-ţi Mrîngă Tot trupşorul. 8117 TRUPŞOREL — 674 — TRUSTIER coşbuc, p. i, 104. Ţi se mlădie de piepiu-mi trupuşorul tău plăptnd. DA.VILA, v. v. 24, ci. alexi, w., dhlr i, 363. Numaidecit îşi tocmiră irupşoarele pe picioare, oblindu-se. agîrbiceanu, s. 196, cf. pascu, s. 166. Copilul dormea in pragul uşii ... cu trupşorul strins in scutece, galaction, o. 160. Şi doar fiori de groază, cînd şi cind, Treceau pe trupuşorul lui plăpind. topîr-ceanu, o. a. i, 137. Piraiele ... rid pe stinci Şi duc trupşorul nimfelor pe mini. pillat, p. 188. Ţine strins la piept trupşorul cald al copilaşului, camil petrescu, o. i, 11. Purta opincuţe. Pe trupşor, tundră aspră. stan cu, r. a. iii, 156. Treci lingă copil, Mărie, că-i arde rău trupşorul. »avidoglu, m. 86. Trupşorul ei miroase ca piinea caldă. ii. lovinescu, t. 181, cf. :dex. Zidul rău mă stringe, Trupuşoru-mi fringe. at.ecsandrj, p. p. 190. Păhărel vărsa pe braţe de domn, Pe Irupşor de om. teodorescu, p. p. 46. Trupuşorul sprintenel Parcă-i tras printr-un inel. .jarnîk — bÎrseanu, d. 28. Cinaşă le-a făcut La Irupşor ca cinepa, La obraz ca hirtia. mîndrescu, l. p. 92. Ţi-i mersul legăna/, Trupşorul dezmerdat. şez. i, 49. Că-i Irupşor nevinovat, Singe de creştin curai, bîri.ea, n. j, 90. Au ţi-e greu pocladul tău, Au li-e greu trupşorul meu? balade, ii, 222. Vară eu, Irupşor de om, Cum să nu trag eu Ia dor? folc. transilv. ii, 318. O (Prin analogie; fiind vorba despre plante) Acele mici trupşoare violacee păstrînd in peliolul lor de ametist gratia visătoare a lăstaretor de soi. klopştock, f. 53. — PI.: trupşocue. — Şi: lrupuşor s. n. — Trup -f suf. - (u)şor. TRUPŞOREL s. n. (Popular) Trupşor. Cf. pascu, s. 145, dr. vi, 240. Trupşorelul tău Nici să mucezască, Nici să putrezască. mat. folk. 139. Laminate de-mpă-rat, Trupşurel fără păcat, graiul, i, 52. Merse cit un jap de loc Şi-i arse trupşorelu-n foc. balade, i, 330. — PI.: trupşorele. — Şi: trupşurel s. n. — Trupşor -f suf. -el. mUPŞURfir. s. n. V. trupşorel. TRUPT subst. v. trup. TRUPULEŢ s. n. (Rar) Trupşor. polizu. — PI.: trupulele. — Trup + suf. -u/e/. TRUPUHÎÎL s. n. (Rar) Trupşor. Ce-i mai bun ca oaia bună, Că hrăneşte Suflejete Şi inveşte Trupurele. marian, s. r. i, 20. — PI.: trupurele. — Trup + suf. -urel. TRUPUSEÂLĂ s. f. (Rar) Acţiunea de a t r u p n s i. Cf. bl vi, 171. — Trupusi + suf. -eală. TRUPUSÎ vb. IV. T r a n z. (Rar) A însăila. Cf. bl vi, 171. — Prez. tnd.: trupusesc. — Din bg. TpynocnaM. TRUPUŞOR s. n. v. trupşor. TRUPUŢ s. n. (Rar) Trupşor. Cf. lb. Pină nouă nu ni[-i] da, La trei inşi trei sărutate Şi trupuţul jumătate. BBD, P. P. 7. — PI.: trupufe. — Trup + suf. -ut. TRtlSĂ s. f. Geantă sau cutie specială în care se ţin instrumente, unelte etc. necesare exercitării unei profesiuni sau pentru toaletă; totalitatea instrumentelor, uneltelor etc. din această geantă sau cutie. Cf. cade. Îşi aşezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului, rebreanu, h. i, 13. Soldatul uitase să strămute dintr-o tunică in alia toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant, c. petrescu, î. i, 3. Mi-a tras măselele ... cu cleştele dulgheresc din trusa lui Guman. klopştock, f. 153, cf. scriban, d. îşi cumpăraseră puţine, dar complete truse de porţelan şi cristal. cXli-nescu, c. N. 363. O trusă de instrumente trebuie să însoţească întotdeauna (pe) medicul practician în deplasările sale. a. pop, chirurg. 481. Se închină, scoţîndu-şi pălăria, pe care o strîngeu cam tare ..., dimpreună cu trusa lui de chei. vinea, l. i, 185. Caută în trusă un termometru, ii. lovinescu, t. 261. Alelele se găsesc dinainte pregătite în truse speciale, belea, p. a. 109. Avind în trusa de pescuit . . . peştişori şi diverse alte năluci, putem pleca liniştiţi la pescuitul răpitorilor, vîn. pesc. octombrie 1964, 22. M-am repezit la trusă, i-am făcut o injecţie de adrenalină, v. rom. decembrie 1966, 17, cf. dn2. A descoperit o adevărată trusă medicală. H. DAICOVICIU, D. 186, cf. M. D. ENC., DEX. — PI.: truse. — Din fr. ti'onsse. TRUS'OU s. n. Rufărie de corp, de pat, de masă etc. confecţionată mai ales pentru o fată (în vederea măritişului). Cf. costinescu, ddrf, aLexi, w. Fala avea totuşi un trusou modest şi cele ce-i trebuiesc in casă. rebreanu, i. 138, cf. şXjneanu, d. u., cade. Mai tîrziu, cînd se spăla trusoul şi se întindeau albiturile de-a latul curţii, veneau rudele, brăescu, a. 98. Astă-primăvară le-a făcut trusoul de danielă roză. teodoreanu, m. ii, 284. Tratativele mergeau in aluzii . . . pînă ia trusou. cXlinescu, c. n. 120. Pe lingă trusoul de nuntă, aveau şi o maşină de cusut, pas, z. i, 241, cf. dn2, cl 1968, 316, dex. (Prin analogic) Se gîndeşte să-şi comande din străinătate un trusou complet de unelte pentru reparat ceasornice, demetrius, a. 36. 0> F i g. Aş putea face trusoul de primăvară al tuturor livezilor cu albul din mine. teodoreanu, m. ii, 62. + Rufărie pregătită pentru un nou născut. Cf. dl, dm, dn2, fd iii, 197. — PI.: trusouri. — Şi: (formă coruptă) tîrsău s. n. ARHIVA, XXXIX, 56. — Din fr. troussenu. TRUSPÂTRU num. col. v. tuspatru. TRUST s. n. 1. (în economia capitalistă) Formă de monopol în care, prin fuziunea, de regulă sub formă de societăţi pe acţiuni, întreprinderile participante îşi pierd independenţa de producţie şi de desfacere. Cf. alexi, w. Înfiinţarea aşa-numitelor ,,trusturi“ industriale sau comcrciale. n. a. bogdan, c. m. 175, cf. cade. Războirea dintre cele două trusturi, c. petrescu, a. 276. Drugan nu era o persoană. Era o bancă. Era chiar mai mult decît o bancă. Era un trust, stancu, r. a. iv, 324. Da, i-am văzut pe toţi, desluşii ... pe regii de trusturi, pe marii bancheri, deşi.iu, g. 44, cf. dn2, m. d. enc., dex. 2. (în economia socialistă) Unitate economică ce cuprinde mai multe întreprinderi din aceeaşi ramură sau din ramuri diferite, de obicei separate teritorial, şi care asigură conducerea operativă, controlul activităţii întreprinderilor subordonate. Cf. cv 1949, nr. 9, 30. Inovaţii şi raţionalizări la trustul nr. 3. scînteia, 1952, nr. 2 392, cf. dn2, hristea, p. e. 157, m. d. enc., dex. — PI.: trusturi. — Şi: (rar) trest s. n. alexi, w., cv 1949, nr. 9, 30. — Din fr. trust, engl. trust. — Pentru sensul 2, rus. TpeCT. TRUSTEI, TRUSTELE num. col. v. tustrei. TRUSTIER, -Ă s. m., adj. I. S. m. Asociat sau acţionar al unui trust (i); trustman. Povestea sentimentală ... a unei zănatice fiice de trustier. contemp. 1948, nr. 112, 15/4. 2. Adj. Al unui trust (1), referitor la un trust, de trust. Beneficiile trustiere continuă, contemp. .1949, nr. 156, 10/1, cf. dn2, dex. — Pronunţat: -i-er. — PI.: trustieri, -e. — Trust + suf. -ier. 8132 TRUSfMAISÎ — 675 — TST TRÜSTMAN s. m. Asociat sau acţionar al urjui trust (i); trustier (1). S-a purces la turnarea unui film ... aşa cum au hotărlt trusimanii. contemp. 1948, nr. 112, 16/2. Informaţia e doar un mijloc folosit de proprietarul ziarului spre a scoate prin şantaj o mai mare sumă de bani de la trustman. v. rom. martie 1954, 271, cf. dn2, dex. <0> Fig. Acei scriitori care nu au curajul de a privi realitatea în faţă . . . continuă să se scalde în apele ,,miturilor“ literare aruncate pe piaţă de trustmenii culturii, contemp. 1948, nr. 104, 24/7. — Pl.: trustmani şi trustmeni. — Dc la trust. TRUSTRÉI num. col.v. tustrei. TRUŞ1 s. m. v. troş. TRUŞ2 s. ii., s. m. v. tlrş2. TRÎJŞCĂ s. f. (Maram.) Curcă. Cf. bacescu, păs. 166, l. rom. 1966, 580, alr i 1 011/347, 348, 350, 357, glosar reg. — Pl.-. truşte (alr i 1011/347, 350, 367, glosar reg.) şi truşti (alr i 1 011/348). — Din ucr. Tpiomica. TRUŞCHE s. f. pl. v. truşte. TRUŞCHINĂ s. f. sg. (Regional; în e xpr.) A pica truşchină = ,,a pica de tot“, frîncu — candrea, m. 106. De tuştină = de tot. viciu, gl. — Accentul necunoscut. —Şi : tuştină s.f. viciu, gl. — Etimologia necunoscută. TRUŞCOI s. m. (Maram.) Curcan (Meleagris gallc-pavo). alr i 1 012/347, 348, 350, 351, 361, alr sn ii h 382/353, glosar reg. — Pl.; truşcoi. — Truşcă + suf. -oi. ŢRUŞÎE s.f. 1. (Prin Olt.; în forma troşic) Murătură (1) (Desa — Calafat), gl. olt. 2. (Ban., Olt.) Magiun, marmeladă. Ea pune murăturile, face magiunul, troşia. al lupului, p. g. 65, cf. 168, H XVIII 146, l. costin, gr.băn. ii, 198, tomescu, gl., alr i 873/24, mat. dialect, i, 140. 3. (Olt.) Putină (în care se păstrează struguri conservaţi în must). Cf. iorga, s. d. xiv, 100, damé, t. 85, h xi 5. Aoleo, ce-mi place mie: Strugurelul din truşie. ciauşanu, v. 205, id. gl. + (Prin sud-estul Munt.) Struguri conservaţi în vin. ev 1949, nr. 8, 34. 4. (Prin nord-estul Olt.) Vas în care curge ţuica. lexic reg. 87. + Vas în care se mulg oile. Cf. lexic reg. 87. — Pl. : (1) truşii. — Şi: (regional) troşie, tûrsie (alr n/29) s. f. — Din bg. TpymH«. — Tnrşie < ser. turSija. TRUŞÎVEĂLĂ s.f. (Prin nord-estul Olt.) Faptul de a truşni; răstire; nemulţumire (2), îmbufnare, (regional) truştuială. Cf. ciauşanu, v. 206, id. gl. — Pl. : iruşneli. — Truşni + suf. -eală. TRÎJŞNEC s. n. v. truşuic. TRUŞNÎ vb. IV. Intranz. (Prin nord-estul Olt.) A se răsti1; a fi nemulţumit (1), a se îmbufna; (regional) a truştui. Cf. ciauşanu, v. 205, id. gl., mat. dialect. i, 237. — Prez. ind.: truşnesc. — Etimologia necunoscută. TRÎJŞNIC s. n. (Mold. şi prin Transilv.) 1. Turtă care rămîne în teasc după ce s-a stors uleiul din seminţele de floarea-soarelüi, de cînepă, de dovleac etc.; (regional) tescovină .Cf. conv. lit. xliv2, 268, tdrg, ARHIVA, XXVIII, 74, CADE, SCRIBAN, D., ŞEZ. VIII, 33, viciu, gl., com. din bilca — rădăuţi, a v 14, 15, 16, 33, 34, vi 8 ,14, 26, 32. 2. Mîncare fiartă prea tare (coman, gl.); mămăligă vîitoasă (a v 15, 16, vi 26, glosar reg.). — Pl.: truşnice. scriban, d. — Şi: trùçnec (viciu, gl., scriban, d.), struşnic (scriban, d., com. din an-drieşeni — iaşi), trîjnic (com. d. pop) s. n. — Etimologia necunoscută. TRUŞNÎT, -Ă (Prin nord-estul Olt. ; despre oameni) Pus pe ceartă, arţăgos, ciauşanu, v. 206, id. gl. — Pl.: truşniţi, -te. — V. truşni. TRÎIŞTE s. f. pl. 1. (Prin sud-vestul Transilv.) Obiecte casnice mărunte; catrafuse. Cf. mat. dialect, i, 270, LEXIC REG. ii, 103. 2. (Prin Ban.; in forma truşche) Legături, traiste cu merinde. Cf. l. costin, gr. băn. 206, novacoviciu, c. B. ii, 21. — Şi: (Ban.) truşche s.f. pl. — Etimologia necunoscută. Cf. troş. TRUŞTUI vb. IV. Intranz. (Prin nord-estul Olt.) A se răsti1; a fi nemulţumit (1), a se îmbufna; (regional) a truşni. Cf. ciauşanu, v. 206, id. gl., mat. dialect, i, 237. — Prez. ind. : truştuiesc. — Etimologia necunoscută. Cf. troş ni. TRUŞTUIALĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Faptul de a truştui; (regional) truşneală. Cf. ciauşanu, v. 206, id. gl. — Pl.: truşinieli. — Truştui + suf. -eală. TRUŢ1 s. n. (Prin Transilv.) Faptă făcută în ciuda cuiva; ciudă. Cf. lb, lm, mat. dialect, i, 217. ^ Loc. adv. în tru(uri — In ciuda cuiva. ib. Dumneaei umblă în truţuri. ib. — Pl.: truţuri. — Din germ. Trotz. TRUŢ2 s. n. v. duţ. TRUŢULÎ vb. IV. Intranz. (Regional) A-i face cuiva în ciudă (Someş Guruslău — Zalău). Cf. mat. dialect, i, 217. — Prez. ind.: truţulesc. — De la tru)1. TRUVÂBIL, -Ă adj. (Franţuzism) Care poate fi găsit, de găsit. Cf. scl 1960, 238, dn2. — Pl.: truvabili, -e. — Din fr. trouvable. TRUVÉR s. m. Poet liric medieval care îşi compunea versurile în limba franceză şi le prezenta în formă de cîntec, cu acompaniament muzical, la petrecerile de curte ale marilor feudali. V. menestrel, rapsod, trubadur. Cîntăreţi nomazi — Fantomele medievalilor ,,truveri“, minulescu, vers. 348. Ignorarea în care a fost menţinută ... poezia lirică a trubadurilor şi truverilor, vianu, l. r. 21, cf. ist. lit. rom. i, 145, dn2. E o legendă veche rămasă din străbuni. E de-un truver cîntată. t iulie 1964, 43. Aprindeţi focul la castel Şi invitaţi la chef truverii ! vulpescu, p. 105, cf. m. D. ENC., DEX. — Pl.: truveri. — Din fr. trouvère. TRUZMÉL s. n. v. truznel. TRUZNÉL s. n. (Regional) 1. Crîng la moară (Ar-paşu -de Jos — Victoria). Am sn i h 162/172, alrm sn i h 109/172: 2. (în forma iruzmel) Lemn gros, adus întreg din munte. n. rev. r. viii, nr. 6, 88. — Pl.: truznele. — Şi: truzmél s. n. — Etimologia necunoscută. Cf. prîsnel. TST interj, v. st. 8157 TŢ — 676 — TŢ interj, v. ţ2. TU1 pron. pers. 2 sg. (Folosit şi cu valoare generală, impersonală) A. (înlocuieşte numele persoanei căreia i se adresează vorbitorul) 1. (La nominativ; cu funcţie de subiect, marcind adesea insistenţa asupra lui; aşezat înaintea predicatului; şi în construcţii eliptice de predicat) Şi tu şedzi de giudeci după leage. cod. vor. 46/10. Săracului tu fii agiutoriu. psai.t. 15. Deaca veri imbătrini, iu te veri pocăi, coresi, ev 74. Tu, ome, rabdă in Domnul, ca să-fi ajute. id. ib. 48. Tu ştii cum am slujit eu ţie. po 102/16. De-i va fi dzis ,,tu ai fost hainnu să va certa. prav. 233. Tu cerci de-amănunlul inema. DOSOFTEI, PS. 25/19, cf. CLEMENS, DRLU, LB. Tu m-ai povăţuit prin mulţimea primejdiilor, marcovici, d. 4/14. Necazul meii . . . tu l-ai pricinuit, conachi, p. 107, cf. polizu, costinescu, cihac, ii, 289. Cum? ... Şi In, vere Lăcustă? alecsandri, t. 461. Ai voit, amice, să citesc eu cartea românească ce tu ai compus, odobescu, s. iii, 9. De te-ndeamnă, de te chiamă, Tu rămii la toate rece. eminescu, o. i, 194. Ştefane, măria-ta, Tu Ia Putna nu mai sta. id. ib. 183. Să plingă o muiere, dar tu fii om I macedonski, o. n, 152. Noapte, tu eşti sclava neagră a veciei, iară eu Sini regină, vlahuţă, s. a. i, 7, cf. DDRF, PIIILIPPIDE, P. 22, B AR CI AN U. Tu tad Şi-aSCUlţi povestea ei Şi stai ingîndurată. coşbuc, p. i, 192, cf. alexi, w. Toţi, duşmani? .. .Şi tu, Oană? delavran-cea, o. ii, 74. Şi tu nu ai tot atîtea regrete? c. petrescu, î. ii, 154. Tu să rămii, căci tu eşti doar lumină, voiculescu, poezii, i, 17. Tu nu ştii cîte am eu, nici cile gîndesc. sadoveanu, o. x, 526. Tu, fala craiului pribeag, Spre intîlnirea celui drag Să vii cu lung chervan. PJLLAT, P. 38, cf. PUŞCARIU, L. R. I, 136, ROSETTI, L. U. I, 109, BUL. FII.. VII —VIII, 18, BL XIII—XIV, 140,144. Mă-ntreb de-i cil putinţă ca tu să mă iubeşti, căli-nescu, L. 1.. 100. Tu eşti in vară, eu sini in vară. blaga, poezii, 151. Tu o ştii pe Zambila? stancu, d. 506. Tu vei rămîne nufărul de nea. beniuc, c. p. 50. Tu nu ştii ce înseamnă să fii un intelectual de ţară fără nici o putere. v. rom. decembrie 1964, 51. Tu n-ai să mîngîi fruntea mea. vulpescu, p. 19. Doar tu mi-ai făcut ceva De nu te mai pot uita. jarnîk — bîrseanu, d. 9. Tu îl mii sara la boi, Lui i-e calea pe la noi. folc. transilv. i, 55. Eu ţi-atn dat voie în pal şi tu m-ai băgat sub pat. zanne, p.iii, 2. Bogăţia trece dealu Şi tu rămîi cu amaru. id. ib. v, 93. O (Aşezat după predicat; adesea între predicat şi pronume se intercalează adverbul „şi“, care subliniază subiectul) Rogu-te se asculţi tu noi. cod. von. 58/2. Fiiul meu eşti iu. psalt. 2. Blăstemat fii tu între toate jigăniile. po 20/5. Cîl vii fi tu niguţi-toriu, cu boierii să nu faci (a. 1784). gcr ii, 135/7. Toate cîte le faci tu sînt bine făcute, marcovici, d. 5/11. Mai pomeneşti-l ta oare? conachi, p. 99. Cearcă şi tu, să vezi cum ţi-a sluji norocul, creangă, p. 187. De ce vrei tu să mă otrăveşti pe mine? caragiale, o. vi, 271. Acum însă m-ai mîncat tu pe mine. ispirescu, l. 5. Spune-mi drept Vii şi tu? coşbuc, p. i, 240, cf. pamfile, j. ii, 170. . Cine e de vină că nu poţi pleca şi tu ca alţii? brătescu-voineşti, î. 3. Cum primişi la umbră tocmai tu duşmanii...? voiculescu, poezii, i, 54. Cumpără tu luminări, cumpără tu cruce, cumpără tu tămîie, se duse dracului polul. în bl vi, 254, cf. x 53, 55. Rabdă şi iu măcar un exemplu, arghezi, s. vii, 79. Of, . .. mare mîncăcios mai eşti şi iu, măi Luţă I camil petrescu, o. iii, 25. Pe unde paşti tu caii, nu e griul vostru, stancu, d. 36. Pod mereu pînă-n Braşeu, Să treci, bade, tu şi eu. jarnîk — bîrseanu, d. 140. Hai, arată-mi tu apa. reteganul, tr. 17. De-s gata de moarte, Spune-le tu toate. folc. mold. i, 85. Unde pui tu mina, pune şi Dumnezeu mila. sadoveanu, o. x, 559. O (în corelaţie cu alte subiecte, indică paralelismul sau opoziţia, evidenţiindu-se astfel subiectele) Tu credinţă ai, iară eu lucru amu. cod. vor. 120/6. Nici tu, nici altucineva ... nu se va spăsi. coresi, ev. 67. Pe Ungă plopii fără soţ, Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii toţi, Tu nu m-ai cunoscut, eminescu, o. i, 190. Nici. tu nu eşti de împărat, nici îm- părăţia de tine.creangă, p. 186. Tu te duci, bade sărace, Eu cu dorul tău ce-oi face? jarnîk —bîrseanu, d. 110. Tu că m-ai peţit, Io că n-am primit, balade, i, 321. Tu cu boieria ta, Eu cu haiducia mea. ib. ii, 313. Cum tu mie şi eu ţie — cum tc-ai purtat cu mine, aşa mă voi purta şi eu cu tine. zanne, i*. iv, 207. •£> (Urmat de pronumele personal de întărire „însuţi“) Tu însuţi de tineş roagă pre Dumnezeu, coresi, ev. 323. Tu însuţi eşti aicea venii şi veri să biruieşii. po 60/26. Ci le-ai crezut, mărturiseşte-o, tu însuţi, mare, drept şi bine! voiculescu, poezii, i, 24. O (Begional; alături de „dumneata“ pleonastic) Vezi tu bine, d-ta. dr. vi, 469. N-ai mai venit tu d-ia pe Ia noi. ib. O (Urmat de „unul“, „una“, exprimă ideea de izolare dintr-o mulţime) Făcut-ai tu unul inimile lori coresi, ev. 61. Numai tu unul, cunoscînd ceea ce ne este de folos, ne vei da bunătăţile, marcovici, d. 6/10.<0> (Adresîn-du-se sie însuşi) Auzi obrăznicie? 'Tu, cu optzeci de mii de fălci de moşie, şi el, un ghiorlan, c-un petec de pă-mînt . .. I creangă, a. 155. Să te ţină închis ca la puşcărie şi să nu dormi tu toată noaptea, preda, d. 47. O (Substantivat) Fiecare tu era controversat, eminescu, p. l. 68, cf. 117. Prietinul cu care venisem il cunoştea din copilărie, îşi ziceau tu. vlahuţă, ap. cade. ; II. (La dativ) 1. (Cu funcţie de complement indirect) ii) (în forma accentuată fie; aşezat după predicat; şi în construcţii eliptice de predicat) Şi de-aci vor cunoaşte că e numele ţie domnulu. psalt. hor. 71r/20-Eu ooiu arăta ţie diîn iucrurele meate. cod. vor. 120/10-Să cîntu ţie slava mea. psalt. 51. Să facem trei coperi-minturi, unul ţie, unul lu Moysi, unul lu Ilie. coresi, ev. 532. în cinste da-voiu ţie acel pămînt. po 74/3-Mă rog ţie, doamne, cu inema toată, dosoftei, ps. 29/5. Noi sîntem supt mîna lui Darie şi nu cutezăm să ne închinăm ţie. alexandria (1794), 80/18. Aş voi să mă rog ţie. marcovici, d. 6/19. Mai mult mă robesc ţie. conachi, p. 84. Mă rog ţie, nu mă refuza, caragiale, 0. vi, 237. Mă-nchin fie, zăpadă, cu cîntec de slavă. călinescu, l. l. 51. Lumea toată de pe lume Ne-a şi pus urite nume, Mie grîu, ţie tăciune, jarnîk — bîrseanu, d. 65. Cele mai grele lucruri care sînt in lumi si li dei ţii, si le faci tu. o. bîrlea, a. p. i, 202. Untul mie, zara ţie. zanne, p. iv, 192. O (învechit; precedă predicatul) Ţie zise înrema mea. psalt. 46. Ce ţie nu place, altuia să nu facil coresi, ev. 343. Eu ţie voiu răspunde, po 280/24. Ţie, doamnei neavutul caută. dosoftei, ps. 34/13. O O moarte l ... ţie se cuvine să ştergi ... împărăţiile, marcovici, c. 19/14. De-acum pe vecinicie ţie sufletul îmi vîml. alecsandri, p. i, 10. Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este. eminescu, o. i, 147. O (însoţit de pronumele personal de întărire „însuţi“) Şi ţie însăţi în suflet întra-va armă. coresi, ev. 515. Şi însăşi ţie pren sufletu-ţi armă treace-va. id. ib. 518. ■$> (Urmat de „unul“, „una“, exprimă ideea de izolare dintr-o mulţime) Ţie unuia voiesc a jertfi acest an nou. marcovici, d. 2/4. <0> (învechit; face corp fonetic comun cu pronumele reflexiv în forma neaccentuată „-şi“, aşezat enclitic şi avînd valoare de pronume posesiv) Fie măra ta spre bărbat dereapta ta şi spre fiiul omului ce învtrtoşat-ai ţie (ţieş c2). psalt. 167. Sfeatul cela nebunescul ţieş priimeşti. coresi, ev. 400, cf. tdrg. b) (în forma neaccentuată îţi; precedă predicatul) îţi fac făgadă de rugăciune, dosoftei, ps. 45/18. Chiar tot de ai fi pierdut, îţi rămîne acela care toate le-a făcut. marcovici, d. 14/28. Ce îţi cere trebuinţa, ce îţi cere slăbiciunea, conachi, p. 297. Eu nu îţi cei în parte nimica pentru mine. alexandrescu, o. i, 87. Eu îţi zic: ai milă de mine. eminescu, p. l. 90. Norocul îţi rîde. creangă, p. 189. îţi foarte mulţumesc, dragul meu iubit, ispirescu, l. 35. îţi arăt eu coc, valţ şi bluză . . . I sadoveanu, o. x, 520. îţi sînt dator o lămurire, amica meu. m. i. caragiale, c. 69, cf. dr. vii, 14. îţi spune lucrurile astea fratele tău. sahia, n. 53, cf. rosetti, 1. r. iv, 93. Scoate cizmele, îţi spun că mă apucă dracii şi izbesc, stancu, d. 196. Pînă atunci îţi las drept chezăşie Amintirea mea. beniuc, c. p. 36. Tocmai iţi sftr- 8159 — 677 — TU şeam haina, camilar, n. 88. îţi mulţumesc c-ai apărui. banuş, p. 180. Eu iţi spun de la inimă Că nu-ţi bagă nici o oină. jarnîk — bîrseanu, d. 271. Cine îţi zvirle o piatră, zvîrle-i o pine. zanne, p. iv, 45. Banii sînt rotunzi, bată-i să-i bată, îţi scapă printre degete şi se duc de-a dura — banii se cheltuiesc foarte repede, id. ib. v, 34. c) (In forma neaccentuată ţi, rostită, cu ,,i“ plenison; precedă predicatul; se află independent sau legat de pronumele personal ,,1-“ ori de formele conjuncte de indicativ prezent, persoanele 1 sg. şi 3 pl., ale verbului „a fi“) Inraintea lu chiesariu ţi se cade să stai. cod. vor. 90/11. Şi ţi se va ioi şi ţi se va întări ce-au fost pentru milosîrdia ceaia nespusa, coresi, ev. 519. Eu ţu voiu spune tot (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 316/6. M-oi închina cu rugă în frica la ce ţî-s slugă, dosoftei, ps. 21/4. Supt sfinta mînă nu ţî să pleacă, id. ib. 48/5. Sîrguinţa de a săvîrşi cu cinste trebile ce ţi să încredinţează. marcovici, d. 10/3. Nu ţi s-a zis. bălcescu, m. v. 581. Dacă i-ai fi văzut aceşti ochi . .., ţi s-ar fi părut că-i revezi in fiecare vînătă stea a dimineţei. eminescu, N. 40. De-un semn în treacăt de la ea El sufletul ţi-l leagă. id. o. i, 189. Urlau dobitoacele de ţi se făcea părul măciucă, ispirescu, l. 7. Puiul meu t bun şi tace, Nii ţi-l dau şi du-te-n pace. coşbuc, o. i, 234. [Basmul] ţi-l voi povesti odată de-a-ntregul. m. i. car agi ale, c. 79. Ţi le pot oferi, dacă vrei. sahia, n. 26. Toate ţi se întimplă. stancu, d. 97. Ţi se uită drept in ochi. camilar, n. 96. Zi-i pe nume să ţi-l spun, se spune cînd nu-ţi aminteşti imediat ceva. zanne, p. iv, 518. Cum măsori ţi se va măsura, id. ib. v, 421. (Aşezat după verb; -ţi- se află legat de un gerunziu şi de unul dintre pronumele personale: ,,-1“, „-le“, ,,-i“ sau de un verb şi de un pronume reflexiv in formele inversate) Zice-ţi-se-va de toate. cod. vor. 40/14. Rogu-ţi-me in /u[n] (Cind verbul este la conjunctiv sau la infinitiv, pronumele se află după „să“, „a“) Oarece are a ţi grăi. cod. vor. 51/14. Pasă de întreabă pre Andrei de va vrea să-ţi dzică să mergi să ucizi. prav. 322. Să-ţi povestesc .. .* laudele toate, dosoftei, ps. 31/2. Pas’ să ţi-o plătească, neculce, l. 21. Fereşte-mă de-a-ţi da ochii în cercetări îngîmfate. conachi, p. 259. Să-ţi spun ... cil îmi eşti de dragă. eminescu, o. i, 82. Cînd spunea cite una, ...te făcea să-ţi sară inima din loc de frică. creangX, a. 120. Vreau să-ţi scriu . . . pentru a-li anunţa că Delavrancea mi-a scris, caragiale, o. vii, 8. Dorinţa ce ai o să-ţi aducă întristare, ispirescu, l. 1. Să-ţi cînte poezia acei ce-ndu-ioşare Găsesc în vorbe simple, densusianu, l. a. 94. Cine să-ţi mai cînte . . . ? voiculescu, poezii, i, 54. Să-ţi crape măselele-n gură Şi dinţii cu detunătură. arghezi, vers. 106. O să-li deie lelea ceai de mintă. camilar, n. i, 56. Să ies şi eu la portiţă, Să-ţi mai dau a mea guriţă, jarnîk — bîrseanu, d. 49. <$> (Aşezat după predicat sau după un verb la gerunziu;, folosit enclitic) De-ţi Domnul după inrema ta. psalt. 32. Grăiia amu: „Doamne, mulţemescu-ţi/“ coresi, ev. 15. Fie-ţi îngerii aproape, Somnul dulce, eminescu, o. i, 207. Zicu-ţi şi eu o cinlare De alean şi întristare, arghezi, s. ii, 104. Găseşle-ţi altă victimă, labiş, p. 234. <0 (-ţi- se află in formele compuse inversate ale verbului ori în cele reflexive inversate sau legat de un verb la gerunziu şi de pronumele ,,-o“) Viaţă cerşiu-tu-ţi-au şi datu-i-ai lungi zile in veacu de veacu. psalt. 34. Să le bucuri cade-ţi-sc. coresi, ev. 22. Ce veri ceare da-ţ-voiu. id. ib. 541. Mărlurisi-ţi-voi, Doamne, a la dereplate. dosoftei, ps. 26/17. Spune-ţi-ooi cît îmi eşti dragă, eminescu, o. i, 231. Gura săruta-ţi-oi, Chica împleli-ţi-oi, Inim-alina-li-oi. jarnîk — bîrseanu, d. 113. Porunci-l-aş doar pe lună, Porunci-ţ-aş voie bană. id. ib. 133. Larg în casă face-ţ-oi. folc. transilv. i, 211. a Aducîndu-li-o, ţi-am făcut o bucurie. <0> (Regional; folosit proclitic şi reluat după verb cu intenţia de a insista asupra complementului) Să nu spui ta fiimc cc t-am spusu-t. alr i 343/350, ib. 343/269. c) (Forma accentuată ţie este urmată de forma neaccentuată, ţi, care reia complementul indirect exprimat prin forma accentuată; ambele forme sînt aşezate înaintea predicatului sau, mai rar, forma accentuată este aşezată înaintea predicatului, iar cea neaccentuată după predicat) Ţie toată lumea cu frică-ţ slu-jeaşte. dosoftei, ps. 50/9. Ţie-ţi dau tot, tu eşti viaţa mea şi fericirea vieţii mele. alecsandri, t. i, 436. Cile ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi, Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi, eminescu, o. i, 130. Şi-n loc de imnuri sfinte Cum ţie ţi se cîntă, Blesteme mi se-aduc. densusianu, l. a. 46. Stă în pom pilit, pe cînd Ţie ţi-a venit un glnd. arghezi, vers. 419. Şi eu ţie ţi-am plăcut, jarnîk — bîrseanu, d. 18. Ţie toată ţ-o voi da, Zilele de-mi vei lăsa. id. ib. 490. Că eu ţie că ţi-am spus La mine să nu mai vii. balade, i, 300. Mă duc, maică, de la tine, Dorul meu fie-ţi rămîne. folc. transilv. i, 7. (Cînd verbul este la conjunctiv sau la infinitiv, forma neaccentuată este aşezată după „să“, „a“) Ţie, tată, ...o să-ţi cumpăr o pereche de cizme, stancu, d. 134. <$• (Forma neaccentuată ţi, adesea enclitică, este urmată de cea accentuată şi anticipează complementul indirect exprimat prin forma accentuată; forma neaccentuată este aşezată înaintea predicatului, iar cea accentuată după predicat sau, mai rar, ambele forme sînt aşezate după predicat; adesea intre forma neaccentuată şi cea accentuată se intercalează adverbul „şi“, care subliniază complementul indirect) Martoru ... celora ce-ţi voiu ivi ţie. cod. vor. 77/12. Tatăl ... da-ţ-pa ţie aiavea. coresi, ev. 51. Doamne, rabdă de mă mai aşteaptă şi totu-ţi voiu plăti ţie. id. ib. 283. Ai zis că ţi-e ţie soră. po 45/8. Ia sus cesl poroboc şi-l ţine mie şi-li voi plăti ţie. ib. 183/9. Slăpînirea ţ-au lipsit şi ţie-ndală. conachi, p. 270. Iubind în taină am păstrat tăcere, Gîndind că astfel o să-ţi placă ţie. eminescu, 20-20 263 13 8159 — 678 - >¡j. i, 200. Cred că ţi se pa încrîncena şi ţie carnea pe tine. creangă, p. 77. Eu! -nu-ţi sint amic ţie? caragiale, ó.' r, 228. Ce-mi dai să-ţi dau ţie măciuca? vlasiu, a. p. 94. ’Ţi-oi da eü ţie şi pămîniurile şi casele amindouă. rebiüSañu, i.'269. Dar nu veni cu soţie, Că, zău, nu-ţi • văi' ‘d‘a nici ţie. jarnîk — bîrseanu, d. 48, cf. 235. Şi ţi-'ă'm spus, bădiţă,-ţie, Cit ai fost de omenie, folc. transiLV. i, 120. Mutţumescu-ţi ţie, frate ... ! ib. 214. Caută muiere să-ţi placă ţie, iar nu altora, zanne, p. iV, 4631 O (Forma neaccentuată îţi este urmată de cea accentuată şi anticipează complementul indirect exprimat prin forma accentuată; forma neaccentuată esté aşezată înaintea predicatului, iar cea accentuată după predicat) Virtuţi mari, fapte cumplite îţi sint ţie cunoscute, alexandrescu, o. i, 72. îţi arăt eu ţie scrisoare, sadoveanu, ó. x, 520. <0> (Forma neaccentuată este însoţită de pronumele de politeţe) Dumitale îţi dau botfori şi pinteni, sadoveanu, o. x, 513. Aşa ţi se pare dumitale ... ? id. ib. 611. "2. (Precedat de adverbele de comparaţie „asemenea“, „întocmai“, „aidoma“, are funcţie de complement circumstanţial de mod; în forma accentuată ţie sau, mai rar, în forma neaccentuâtă ţi) Rîvna de a îndatora pe 'cei asemenea ţie. marcovici, d. 10/1. . 3. (în construcţii unipersonale, cu funcţie de subiect logic;. în forma neaccentuată ţi) Nu ţi-e cu iscodire trebuinţa, coresi, ev. 323. Nu-ţi fie greu de fecior şi de slujffică. po 67/19, cf. 120/20. Pre împăratul te-ai luat? şi laîmpăratul ţi-e a merge. n. test. (1648), 168v/3. De om ce varsă .sînge Ţi-i greaţă a le atinge, dosoftei, ■ps. 20/20. fie,ţi-i voia, măi? neculce, l. 21. A scăpa ţi-i voia. .conachi, p. 259. Roiesc ploşniţele roşii, de ţi-i d,rag să ţe .uiţi la ele. eminescu, o. ,i, 46. Mă mir că nu ţi-i .oçbrpcum, să-ţi fie. creangă, p. 127. Fată frumoasă şi harnică, fie-ţi milă de mine. id. ib. 286. Ţi-este frică? ; ,,.,Dă-mi .şapa. macedonski, o. ii, 180. Să fiu chiar şchioapă, c,e-i apoi? Că ce ţi-e drag tot drag ră-mînel eo,ş4up, p. i, 182. Ţi-e ruşin,e.cu mine, cu piciorul meu? SAHiA, N. 55. Ţi-i frică să nu ucizi, camilar, n. i, 44. Luna mere rostogol Şi ţi-a fi, mîndră, cu dor. jarnîk — bîrseanu, d. 133. Ori ţi-i foame, ori ţi-i sete, Ori ţi-i "àor de codru verde. id. ib. 230. Ce ţ-ă drag. Xlr n/791, ib. 812. Se uscă toate-n lume, De ţi-i rău sau de ţi-i bine. folc. transilv. i, 128. Ţi-e milă de dracul şj el scoate coarne, zanne, p. vi, 594. E xp.r. Ce ţi-e (sau ţi-i) v. f i. O (întărit prin forma accentuată ţie). Daca ţie ţi-e foame, ... tătuţu te pune Iff. masă. ARGHEzi, s. vii, 78. ,.¡4. (Cu valoare de dativ etic; în formele neaccentuate îţi,, ţi ) Unde ţi-l şi îip.f,lară de coadă şi de picioare. ţichindeal* f. .199/20. Cîtu-ţi ţine ziuliţa I-aş cinta doina, doinita, eminescu, o. 1, 2. O ia in spate şi pe ici ţi-i druWP-Í- creangă, p. 159. Dînd fundurile afară la cite o pute, horp ! ţi-o sugea dintr-o singură sorbitură. id. ib. 2Ş;1. Unde ţi-e Dumnezeul dreptăţii, II,ie? stan-,cy, d. 491. Pentr-o ţîr’ de parastas, îţi zbiară pin’ la amiag. jarnîk — bîrseanu, d. 470, cf. 468. Aşa ţi le,înşira toate, de bine, cit socoteai că-s sleite, sbiera, p. 98.. Muiejeatiţi judecă pe dracul şi ţi-l scoate şi dator. ■ z^ţwE, p, 11, 278. <$> (întărit prin pers. 1 sg.) Mi-au lune,cat ciuţiqiele şi am căzut în Ozana cit mi ţi-i băietul! creangă,,, a. 23. Iţepede mi ţi le-a .Jtnfulicat şi le-a for-făcai .de parcq n-au mai fost. id. p. ,261. III. (La acuzativ) 1. (Cu funcţie de complement 'direct) a) (în ¡forma accentuată tine; precedat de prepoziţia .•„p'e‘i şi aşezat după predicat; şi în construcţii eliptica de predicat) Cine au pus pre tine domn cap ' de dinainte-... ? ' po 183/25. Omule, ...spune-mi eşti stăpîn pe tiñe? conachi, p. 276, cf. dr. vii, 4. Pe cine să iubesc\? Tu' mi-ai spus odată-aşa Că pe line, de voiu v.rea. jarnîk—bîrseanu, d. 42. Amu-s mânioasă pe tini. alr i 1 545/295. O (Precedă predicatul) Pre tine anţ de-mi eşti nedeajâe. dosoftei, ps. 43/8. Iată-mă în geriitche;' pi fine ¿hem. marcovici, c. 9/3. <$> (în-vè'éhit; fără prepoziţie) Că nu e deîn moarte a pomeni tiré, psalt. 7. N-am vădzulu lumină den vecu, ce acum vedemu tine roditoare Domnului (a. .1580). cuv. d. bătr. 11, 346/13. Aceia de sineş stau e tine părăsiră toţi (cca 1600), ib. 228/19. Pentru care lucru ■ tine, Doamne sfinte, Mînie pizmaşul cu reale euvinta., dq-softei, ps. 34/7. O (Urmat de pronumele personal de Întărire „însuţi“) Iubeaşle aproapele tău ca tinre însuţi, cod. vor. 118/7. Rîsul are trei fraţi: pe nebun, pe nărod şi pe tine însuţi, zanne, p. ii,.700. (învechit, rar; în locul nominaţivului). Dzîsă s«[ÎJ;i/|u]/ apostol tirievoi să fii meşterul tămăduinţelor. doşofţeî, v. s. noiembrie 126r/3. b) (în forma neaccentuată te; precedă predicatul; se află independent sau proclitic mai ales cînd cuvînt-ul următor, adesea un verb auxiliar, începe cu o .vocală) Te ştiu că eşti mai înţelept de toţi. cod., vor. .74/11. Calea celora ce cugetă rău spre moarte te va duce. cor resi, ev. 48, cf. 34. Ieşi den mănăstire şi eu te voi lua. prav. 193. Cu a lor păgînăiaie Să-i urneşti la.răutate, Că te, doamne, mîniiară. dosoftei, ps. 22/1.:. Te voi face de vii fi mai mare în Chipru, giudecătoriu. necui.ce, l. 24. Judecătoria asuprealelor meale ...să fii te poftesc. cantemir, ist. 3. Te auz totdeauna dzicînd. antim, p. XXVIII. De nu eşti încă fericit, cine te, opreşte de a fi ? marcovici, d. 10/11. Cine oar' poate să-fie omul care te-a îngrozit? alexandrescu, o. 1, 72. Eu te văd cu ochii sufletului, alecsandri, t.. 463. Tu.rămîi 'la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă, eminescu, o. ' 1, 198. Te sfătuiesc’ ca un tată. creangă, p. 286. Dumneata gîndeşti că ... nu te mai vede nimeni, cara-giale, o. 1, 141. Te rog, mustrări prea multe nu-mi face. macedonski, o. 11, 129. E uscal-acum ţărna. ce te copere. vlahuţă, â~: a. i, 9. Şi te vor duce la război, Să mori tu,'cel crescut de noi! coşbuc, p. i, 113. ~Te pot scuti de cheltuiala călătoriei mele. rebreanu-, i. 242. Te-am lăsat, locotenente, ti. petrescu, î. ii; '77. Chemare sau tăcere? Surîsul îndoielnic'te'lasă-n întrebare, pili.at, p. 30. Tătuţu te ia de ceafă şi te-anincă pe fer’eastră. arghezi, s. vii, 78. Te chem în veacul meu Spre-o primă* vară nouă. călinescu, l. l. 109. Te aşteaptă boierul lîngă scări, stăncu, d. 466'. Suflete, te-aud cum ţipi. beniuc, c. p. 12. Te rog nu denatura textele sacre. vinea, l. ii, 305. Eu de drag te-.aş băga-n sîn, Şi de drag te-aş semăna Şi cu drag te-aş secera, jarnîk,— bîrseanu, d. 7. Că eu te-oi cinsti Şi le-oi..dărui, balade, i, 315. Din fereastră de la noi Te-am. văzt, mîndră, la război, folc. transilv, i, 40. Rxsul 'peste măsură te arată de om prost, zanne, p.Jii, 700. îi dai pine.şi el te blaslămă. id. ib. iv, 45. <> Ex.pr. .(Familiar) Te fac o tablă (sau o, carte etc.) = joc cu tine table (sau cărţi etc.). Cf. iordan, stil, 167. (Argotic) Te iac un film = te duc la un film. O (Clnd verbul este. la conjunctiv sau la infinitiv, forma neaccentuată se află după „să“, „a“), Se sfetuiră.se te troage aşa, cqp'. vor. 52/5. în moarte nji-i nime >să tf •pomenească. dosoftei, ps. 23/7. Temerea poate ... să ic aducă .ia porniri vătămătoare. ;Marc.ovici; d. 13/13. A nu..te iubi ■... nu mi-a mai rămas putere, conachi,, p. .84, Mă jur p-astă cruciliţfi. Să te ţin ca, urj. băcliţă! ^l-e.c-■sandri, p. i, 5. Să cer. un semn, iubito, spre^a nu ţe mai uita? eminescu, o. i,- 12.7. O s-o întîlnim, venind să te prăpădească, ispirescu, l. 4. Cu vfflsul ăsta .ţin să le duc la lăcaşul din urmă. m. i. caragiale,. c. 10. Sufletu-.mi doreşte să te răsădească Şi să-şi înfrăţească soarta iui cu tine. voigulescu, P0Eziijii,r31. în cîşlegile ce vin, am de gind să te mărit, sadoveanu, o. x, 526. Inimă de putregai, N-am un cuţit să te tai. folc. .transilv. i, 178. O (Aşezat după predicat sau djipă un verb la gerunziu; folosit enclitic) Rogu-te să asculţi tu noi. cod. vor. 58/2. înţelegu-te şi deregu-le în calea aceăsta ce mergi, psalt. 55. Doamne, ştiia-te că rău om eşti. coresi, ev. 315. îmblă cu noi, Doamne, rogu-te. po 294/13. Rogu-te, să fiu îngăduit -macar trei, zile. creangă, p. 319. Cînd sărutîndu-te mă-nclin, Tu iarăşi mă sărută, eminescu, o. r, 175;- Pe El-Zorab nu-l-vei vedea De-acum, urmîndu-te la pas. coşbuc, p. i,- 111. Bată-te crucea, jarnîk — bîrseanu, d. 318. <0> - (-le-apare în formele compuse inversate ale verbului) •8159 — 679 TU Vreame de voiu dobfridi, chema-te-voiu. cod. vor. 64/2. Domnul......rădicq,-le-v.a se ¡.i?i pămîntul. psalt. 70. Putearea lu Dumnezeu păzi-te-va. coresi, e,v. 52. Foarte înmulţi-te-voi pre tine, po 53/16. Ea da-te-voiu spre mare mancă şi rea morte omori-le-voia (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 153. Privi-te-voi e.u ochii în lacrime fierbinţi, eminescu, o. iv, 430, Vede-te-aş împărat. creangă, p. 189. BMute-ar norocul / stancu, d. 464. O (învechit şi regional; reluat după verb cu intenţia de a insista asupra complementului) Te vor- incun-jura-te năroade de gloate, dosoftei, ps, 25/11. Ti-oi vfidea-te fără zăbavă, id. ib. 48/20. Te-am văzutu-le. eu cînd te-ai suit în măr. Com. d. pop. Unde te-ai tăvălitu-te .. . ? id. c) (Forma accentuată tine, precedată de prepoziţia „pe“, este urmată de forma neaccentuată te, care reia complementul direct exprimat prin forma accentuată; ambele forme sint plasate înaintea predicatului) Eu pre tine te voiu creaşte. po 170/15. Pe tine, an tînăr, te văz cu mulţămire! alexandrescu, o. i, 86; Dar pe tine cum te cheamă? brătescu-voineşti, î. 12. De-a lungul vieţilor, pe tine te caut doar, Părinte-al meu/ voiculescu, poezii, i, 27. Ori iubesc alta, ori ba, Pe tin‘ nu ie pot uita. jarnîk bîrseanu, d. 81, cf. 110. Cine pe tin’ te-a adus Şi în calea mea te-a pas... ? balade, i, 343. <0 (Cind verbul este la conjunctiv sau la infinitiv, forma neaccentuată se află aşezată după „să“, „a“) Calul-ţi se poticnească, Pe tine să te trîntească. .iaknîic — bîrseanu, d. 266. O (învechit, fără prepoziţie) Caută tine cu pietri să te ucigu. coresi, ev. 94. <0> (Forma neaccentuată ie, uneori enclitică, precedă pe cea accentuată şi anticipează complementul direct exprimat prin forma accentuată; forma neaccentuată este aşezată înaintea predicatului, iar cea accentuată după predicat sau, mai rar, ambele forme sint aşezate după predicat ori după un verb la gerunziu) Te voiu întreace pre tine. po 143/16. Rugă-mu-te derept aceaea pre tine. ib. 178/19. Eu astăzi te nasc pe tine. dosoftei, ps. 14/19. Di va vini, atunce ti şterg, pre lini, craiule (a. 1830). gcr ii, 360. Te perd pe tine? conachi, p. 103. Deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine ..., lustruindu-se pe el. eminescu, o. i, 134. Şi o să te rădicăm pe tine în scaun, ispirescu, l. 3. Ce te interesează pe tine? sahia, n. 95. Trebuie să le trimet pe tine . . . să-l cauţi. sadoveanu, o. x, 542. Auzii pe maică-la Dojenindu-te pe tine. jarnîk — bîrseanu, d. 61. Bată-te, lele, pe tine Cele patruzeci de zile. id. ib. 259. Io t'e scot şîpă t'ine. o. bîrlea, a. p. i, 124. <> (învechit; fără prepoziţie) Ustenescu-te tinre. cod. vor. 58/1. Te părăsiră tine toţi (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 228/18. 2. (Precedat de diverse prepoziţii sau adverbe) a) (în forma accentuată tine; cu funcţie de atribut, complement indirect, complement circumstanţial de mod, de loc etc.) Dadăt-ai celor ce se tem de tinre izbăvire. psalt. hur. 50r/2. •Nime n-au venritu ... a grăi de tinre ceva reu. cod. vor. 102/8. De la lire e (tenre-i h) făntăra viaţeei. psalt. 66. Ce văm face atunce, fraţilor, cînd nimea nu va fi să stea derept tine ... ? coresi, ev. 37. Rogu-le să nu fie sfadă între mine şi între tine. po 46/8. Vor /zşlepta de la tene. cod. tod. 214. Cinstit săpit şi eu ca şi tine. prav. 227. Mă bucur, de tine. dosoftei, ps. 18/1. Şi eu sîni mădular ăl aceşlii orînduieli ... ca tine. marcovici, d. 5/5. Omule! ... tu cela ce ... crezi că jivinele toate sînt pentru tine zidite. conachi, p. 267. Aleargă către line, căci Vremea a sosit! alexandrescu, o. i, 86. Nu-mi pasă de tine. alecsandri, t. 465. Pe freamătul de frunze La tine tu mă chemi, eminescu, o. i, 129. A, cît de pustie-i lumea şi viaţa fără tine! vlahuţă, o. a. i, 9. Şi toate plîng cu tine, Şi toate te-nţeleg. coşbuc, p. i, 214. Nimic nu ştiu de tine, senina mea iubire, cbrna, p. 12. Mă uitam ia tine adineauri, brătescu-voineşti, î. '¿..Smerită vezi cum pleacă de la tine Atîtea bunuri, voiculescu, poezii, i, 23. De ce spre tine pleacă dorinţa mea pustie? pillat, p. 24. Să merg cu tine alături îmi este interzis. ..călinescu, l. l. 128. Cine mai e ca.ţine! stancu, d. 97. Eu mă duc, mîndro, de mîne Dorul meu la ţin’ rămîne. jarnîk — bîrseanu, d. 111. Ca mîine Mă-ntor,c la line. balade, ii, 155. Draga mea floare de .munte. Ca tine nu mai sînt multe, folc. tra^jşilv . i, 36. Lada la mine şi cheia la tine. zanne, p. iii, 202. Pinea nu vine singură la tine. id. ib. iv,.43. (Glumeţ) Tu şi cu line fac doi. alecsandri, ţ. i, 466. 0> E x p r. în tine = în sinea ta. Şi de pţînge, de se ceartă, Tu în colţ petreci în tine. eminescu, o. i, 196. (învechit; face corp fonetic comun cu pronumele reflexiv In forma neaccentuată ,,-şi“, care este aşezat enclitic şi are valoare de pronume posesiv) Tu ce grăieşti de tineş, c-au deschis ochii tăi? coresi, ev. 171, Qf. 323. Iată cealea ce tocmeşti lu de tineşi. cgr 149/12, cf. tdrg# I») (învechit şi regional; în comparaţii, in forma tu; literar in e x p r.) Să fim şi noi creştini ca şi tu (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 149/2. Cîtu-i Maramureşu, Nu-i fecior ca eu şi tu. Com. din deda — reghin. O E x p r. Tu ca tu, se spune pentru a arăta că într-o anumită situaţie persoana a 2-a e pe plan secundar. Cf. scl 1960, 516, 517. IV. (La vocativ; adesea însoţind un substantiv la vocativ) Tu, singura mea stăpînă, tu viaţă, I$’ mîngăiere, Ţi-ai mărturisit durerea, conachi, p. 101. Tu, care eşti pierdută în neagra vecinicie, Stea dulce şi iubită a sufletului meu! alecsandri, p. i, 119. Lună, lu, stăpîna mării, pe a lumii boltă luneci, eminescu, o. i, 130. Tul ... nu vezi ... nu-ţi aflu nume. id. ib. 82. O, calul meu! Tu fala mea, De-acum eu nu le voi vedea, coşbuc, p. i, 112. Griji, tu fată, fii cuminte! AGÎRBicEANU, s. 48. Tu, io te întreb cine-o umblat în ladă. VLASiy, a. p. 30, cf. pribeagul, p. r. 54, cf, scl 1977, 191. Frunză verde, frunzulică, Ce să facem, tu, lelică? jarnîk — bîrseanu, d. 61, cf. alrm i/ii h 283, ib. h 284. Frunză verde de pe vie, Acasă eşti, tu, Mărie? folc. transilv. i, 41. Noroc bun, tu vulpe! o. bîrlea, a. p, i, 115. O (Precedat de o interjecţie) O, tu! cart din sinul nefiinţii ai scos pe acest luminos soare. maS-covici, c. 9/4. O / tu, gerule năprasnic, vin’, îndeamnă calul meu, Să mă poarte ca săgeata unde el ştie şi eu! alecsandri, p. iii, 12. O, tu crai cu barba-n noduri... / eminescu, o. i, 83. O, lu aceea de altădată, Ce te-ai pierdut din drumul lumii! arghezi, vers. 88. O (Familiar; însoţind vocativul unui s. f. pl.) Tu păsărilor, nu ştiţi voi unde-s curţile lui Verea Viteazul? vasiliu, p. l. 187. B. (La dativ şi la acuzativ; formele neaccentuate au valoare de pion. refl.) I. (La dativ) 1. (Pe lingă verbe active pronominale are funcţie de complement indirect) a) (Rar; în forma neaccentuată îţi; precedă predicatul) Tu singur îţi sapi mormîntul, conachi, p. 109. Ah! îţi adfl aminte că prin jurăminte Legat sînt de tine. alecsandri, t. 463. Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi. zanne', p. iii, 4. b) (în forma neaccentuată ţi; precedă predicatul; folosit independent, proelitic ,şi enclitic) De-ţi veri aduce ,aminte că are ceva pizmă fratele tău, spre tine, ... te împacă cu fratele tău. coresi, ev. 48. îiftră lăun-tru la muiarea frăţini-tău şi ţi-o ia muiare. po 131/14. Ţi-aduci aminte cum pe-atunci Cînd ne prirnblam prin văi şi lunci, eminescu, o. i, 235, Dar aista cal ţi l-ai ales? creangă, p. 197.. Iţi mulţumesc din suflet că ţi-.ai mai adus aminte de mine. caragiale, o. vii, 351. Ţi-ai frînt vrun picior, ţi-ai tăiet capul şi nu-l mai poţi lipi la loc? delavrancea, t. 15. Dacă ... ţi-ai găsit femeie, n-oi veni. sadoveanu, o. xxi> 313. Nu-ţi băga ace-n călcîie. zanne, p. v, 5. <0> E x p r. (Impersonal) Ţi-ai găsit! v. găsi. O (Cînd verbul este la conjunctiv sau la infinitiv, pronumele se află aşezat după „să“, „a“) Cine sînt eu ca să-ţi aduci tu aminte de mine? marcovici, d., 1/18.. Spre a-ţi aminti trecutele petreceri, Condeiu-n mtoA tu mi-l pui. eminescu, o. iv, 333. Singur să-ţi faci în lume legi. beniuc, c. p. 41. 8159 13 TU1 — 680 — Să-fi aduci bine aminte De ale noastre cuvinte, jarnîk — bîrseanu, d. 118. Te-ai căznit să-ţi pui cercei, zanne, p. iii, 96. O (Aşezat după predicat sau după un verb la gerunziu; folosit enclitic) Adu-ţi aminte, o ome, de moartea la. coresi, ev. 48. Ia-fi un toiag şi să nu mai vii la această casă. prav. 324. Acum tu .. . fă-ţi idee cu de-adinsul. conachi, p. 264. Apropiindu-ţi prin vrajă fiinţa mea . . ., eu voi deveni om de rînd. eminescu, p. i„ 47. Ia-ţi bani cit ţi-or trebui, creangă, p. 185. Fă-ţi idee d-ta. caragiale, o. vi, 156. Părinţele, fă-ţi pomană cu mine. stancu, d. 72. Măi bădiţă lonaş, Fă-ţi fîntînă la prilaz. jarnîk — bîrseanu, d. 48. O (-ţi- se află în formele compuse inversate ale verbului sau legat de un verb la gerunziu ori la imperativ şi de unul dintre pronumele ,,-i“, ,,-o“, „-1“, ,,-le“) Lucratu-ţe-ai sau ai strîns? coresi, ev. 401. Hai, ia-ţi-l, zise-n sfîrşit. eminescu, p. l. 21. cn Gră-beşie-te şi cumpără-ţi-o. Explicîndu-ţi-le. Ai greşit aducîndu-ţi-i în casă. -Q> (întărit prin forma accentuată ţie) Fă-ţi ţieş un şarpe şi-l pune el spre semn. coresi, ev. 463. Cile ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi, Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi. eminescu, o. i, 130. La alţi le-ai făcut pe voie, Ţie ţi-ai făcut nevoie, jarnîk — bîrseanu, d. 223. Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. cade. 0> (însoţit de pronumele personal de întărire „însuţi“) Pentru ce aştepţi de la ceilalţi oameni o fericire ce-ţi poţi face însuţi? marcovici, d. 10/17. Teme-te numai de relele ce însuţi ţi-ai uneltit, id. ib. 16/10. 2. (Ca marcă morfologică a diatezei reflexive; precedă verbul; în forma îţi folosit independent; în forma ţi folosit independent, proclitic şi enclitic) Şi adînc privind în ochii-i, ţi-ar părea cum că înveţi Cum viaţa preţ să aibă. eminescu, o. i, 160. Ah! aluncea fi se pare Că pe cap îţi cade cerul. id. ib. 227. Inchipuieşte-ţi d-ta, un caraghios, caragiale, o. vi, 167. Tu nu-ţi închipui ce urmări grele poate să aibă! rebreanu, i. 243. Nu-ţi mai pasă. id. ib. 449. De vrei să mănînci pîine, nu-ţi bate joc de tărîţe. zanne, p. iv, 50. cn îţi revii îndată. •£> (în forma ţi; aşezat după verb; folosit enclitic) Inchipuindu-ţi lăcrămoasele ei gene. eminescu, o. i, 160. Inchipuieşte-ţi răniţii, luptînd cu valurile toată noaptea, camil petrescu, u. n. 328. <0> (întărit prin forma accentuată ţie) Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? eminescu, o. i, 181. II. (La acuzativ; in forma neaccentuată le) 1. (Pe lîngă verbe active pronominale are funcţie de complement direct; precedă predicatul; folosit independent, sau proclitic) Să eşti şi păcătos, nu te mîhni. coresi, ev. 5. Nu te vei face vrednic de-a fi părtaş acei lumi fericite, marcovici, d. 16/2, cf. 14/14. Prieteşug! dar din ceriuri . .., Ce te naşii dintr-o vedere şi te-adaogi prin credinţă ... I conachi, p. 81. Te duci, iubită scumpă I alecsandri, p. i, 138. Şi le-ai dus, dulce minune, eminescu, o. i, 55. Dar cînţi, cînţi, nu te-ncurci. creangă, p. 299. Cu ochii închişi te-ai crede într-un codru pe-o vijelie cumplită, vlahuţă, r. p. 5. Nu te mira că-mi prinzi privirea Păienjenilă de durere, voi-culescu, poezii, i, 26. Am auzit că le-nsori, bade Mitre, sadoveanu, o. x, 523. Te-ai fi crezut la marginea lumii, călinescu, c. o. 25. Te mulţumeşti cu-atîta mîngîiere. arghezi, s. ii, 195. Te legeni ca o dună de nisip, beniuc, c. p. 58. Primeşti ordin, te duci. cami-lar, n. i, 12. Ameţitoare apă, ce limpede le clalini! labiş, p. 27. De urît te poţi ascunde, Dar de dragoste n-ai unde. jarnîk — bîrseanu, d. 9. Am văzut numai copaci mari, nalţi şi groşi, cîl te spăriai cînd priveai la ei. sbiera, p. 180. 0> (învechit şi regional; în forma ti, cînd e urmat de verbul auxiliar ,,-i“) Cu prea cuviosul, cuvios ti-i face. dosoftei, ps. 52/17. Şi eu, maică, n-am venit, Tare li-i fi amărît. jarnîk — bîrseanu, d. 423. Uhde-i zbora, acolo ti-i mărita, ai.r ii 4 366/ 192. Viteaz dacă-i fi Şi ti-i bizui, balade, i, 290. E X p r. (Impersonal) Tc miri cine v. mir a1. Te miri ce v. mir a1. Te miri cum v. mir a1. Te miri unde v. mira1. Te miră de nu v. mira1. O (învechit şi regional; precedă un verb la imperativ, forma afirmativă) Te scoală şi stă spre picioarele tale. cod. vor. 78/7. Te opreaşte de vrajbă şi te lasă de ceartă. coresi, ev. 48. Du-o pre ea şi te du. po 45/10. Cu a ta poruncă, Doamne, te ridică, dosoftei, ps. 25/9. Moşule, mergi de te culcă, eminescu, o. i, 49. Ce e rău şi ce e bine Tu te-nlreabă şi socodte. id. ib. 194. Hai, încalecă iute pe cal şi te du la nuntă, creangă, p. 170. Fii cuminte şi le linişteşte, sadoveanu, o. xxi, 357. Te caliceşte, strînge subt zăvoare Neînceputele urcioare de izvoare, arghezi, s. ii, 158, cf. alr sn vi h 1 622. Te bucură că te afli sănătos, alr ii 3 245/334. O (Cînd verbul este la conjunctiv sau la infinitiv, pronumele se află după „să“, „a“) De grija ceştii lumi şi de pohta ei a te feri şi a fugi. coresi, ev. 72, cf. 22. Să nu tc blastămi (a. 1784). ocr ii, 135/11. Gîndeşte la mijloacele cele mai bune ca să te aperi de nenorocire. marcovici, d. 16/26. Ca să te-ncredinţezi de aceste ..., Ceteşte mai jos. conachi, p. 221. Numai să te ţii bine de carîmbi şi de speteze, că am să mîn iepele ... de au să scapere fugind, creangă, p. 126. Să nu te sperii. ispirescu, L. 4. Frumos ţi-ar sta . . . să te vezi luat pe sus şi dat afară. m. i. caragiale, c. 18. Ca. .. să te duci la nuntă . . ., trebuie să ai măcar cu ce să te îmbraci. stancu, D. 327. Să te-adăpi cu lingura Pîn’ ţi-i sfîrşi viaţa I jarnîk — bîrseanu, d. 260. De casă nouă să te fereşti, de muiere tînără să te lipseşti, zanne, p. iii, 73. 0> (Aşezat după verb, mai ales cînd acesta este la imperativ sau gerunziu, forma afirmativă; folosit enclitic) Derept ce leneşti-te? cod. vor. 42/8. Pleacă-te Domnului şi roagă elu. psalt. 67. înloarce-te, sufletul mieu, întru răpausul tău! coresi, ev. 28. Scoală-te, derept aceaea şi îmblă acel pămînt. po 47/10. Fereaşle-te de cutare lucru. prav. 306. întreabă-le: perdut-am oare lot? marcovici, d. 14/27. Muritoriule . . ., Du-te, suie-te cu Platon până mai presus de ceriuri. conachi, p. 275. Deschide-te, punguliţă. odobescu, s. i, 10. îm-bracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, eminescu, o. i, 1. Culcă-te şi te odihneşte, creangă, p. 158. Coboa-ră-te în rîpă după cine. sadoveanu, o. x, 629. Ştergc-te bine pe picioare, stancu, d. 463. Tîrăşle-tc la vale, îi spuse căpitanul, camilar, n. i, 53. Eu, mîndruţă, plec, mă duc, Pleacă-te să te sărut, jarnîk — bîrseanu, d. 111, cf. alr sn vi h 1 622. Ţine-te, pînză, să nu le rupi. zanne, p. iii, 270. <0> (-le apare în formele compuse inversate ale verbului) Cu aleşii alesu veri fi şi cu întorţii răzvrăli-te-veri. psalt. 27. <0> E x p r. Du-te-vino v. duce. O (întărit prin forma accentuată tine) 'Tu aşază-te deoparte, Regăsindu-le pe tine. eminescu, o. i, 194. Să nu te boceşti pe tine. sadoveanu, o. x, 557. Doctore, vindecă-te mai întîi pe line (apoi pe mine), se spune despre cei care sfătuiesc pe alţii, deşi chiar ei au nevoie de sfaturi. Cf. zanne, p. v, 270. înnegrind pe alta, nu te albeşti pe tine. id. ib. 339. (întărit prin forma accentuată tine, urmată de pronumele personal de întărire) Să le vezi pe tine însăţi. eminescu, o. i, 76. •<)> (întărit prin pronumele de politeţe) Dacă mă întrebai pe mine, în loc să te întrebi pe d-ta, ai fi aflat că am fost prinşi destui, sadoveanu, p. m. 117. <> (însoţit de pronumele personal de întărire „însuţi“) Este cu greu ... a te însărcina însuţi cu această prefacere, marcovici, d. 10/20. 13)2. (Cu valoare de reflexiv reciproc) Pasă mainte de te împacă cu fratele tău. coresi, ev. 48. Cu dînsele nu este chip de a te bate. ispirescu, l. 6. Şi-s cu buze subţirele, ... Să te lot săruţi cu ele. jarnîk — bîrseanu, d. 28. 3. (Ca marcă morfologică a diatezei reflexive; precedă verbul; folosit independent sau proclitic) Nu te leni de a ta spăsenie, coresi, ev. 5. Omule, ... nu le-ngîmfa. conachi, p. 109. Cu drept cuvînt le aşteptai să fi răsplătit prin laude meritate, odobescu, s. iii, 10. Ochii ... limpeziţi, nespus de adinei, te-ai fi uitat zile întregi în ei. eminescu, p. l. 122. Spune-i că te prinzi să-i dai în girezi tot grîul cît îl are semănat. creangă, p. 155, cf. 33. Te-ncrezi prea lesne poale? 8159 TU1 — 681 TU* macedonski, o. ii, 257. Nimic nu zici Cind fusul se desfiră. Te ui}i la el şi nu-l ridici, coşbuc, p. i, 192. Te-ai apucai să scrii un roman. M. i. caragiale, c. 114. Sperii copiii, unde te trezeşti? sahia, n. 53. Te-i ruga pentru mine. sadoveanu, o. x, 532. Ce dracu le (ii după mine, muiere? stancu, d. 136. De ce te porţi aşa de rău cu ei ? beniuc, c. p. 26. Altfel am sacrificat eu ditamai pasăre, nu le teme. vinea, l. ii, 311. La ce le gindeşti Şi la ce pofteşti? balade, i, 286. <0> (Precedă un verb la imperativ, forma afirmativă) Te lasă de ceartă, coresi, ev. 48. Te-ndură şi miluieşte pe mişel ce le doreşte, dosoftei, ps. 18/5. De Dumnezeu te teame. biblia (1688), [prefaţă] 5/10. Tc repezi pină acasă, stancu, d. 196. Te uită, piersicii din dealul viilor I beniuc, c. p. 43. Ia le uită — şi la ei Cresc dediţei. banuş, p. 282. Ia te uită, dumnealui gala-i cu plecarea, deşliu, m. 59. O (Cînd verbul este la conjunctiv sau la infinitiv, pronumele se află după „să“, „a“) Încetează dar de a te mai plinge. marcovici, d. 10/21. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfinl. eminescu, o. i, 192. Iţi vine a te juca, jupîneşică, aşa-i? creangă, p. 121. Altădată să nu tc mai apuci să joci cu oamenii bătrini dacă nu ştii juca. caragiale, o. i, 224. Pline şi sare, Să te uiţi la soare, zanne, p. iv, 54. O (Aşezat după verb, mai ales cînd acesta este la imperativ, forma afirmativă; folosit enclitic) Nevoiaşte-te şi ieşi curundu dintru /er[u]s[a]/[i]m. cod. vor. 42/1. Nădăiaşle-te in Domnul şi fă dulceaţă; împle pămintul. psalt. 67. Milostiveaşte-te de noi. coresi, ev. 76. Teme-te dar mai puţin de viitor, marcovici, d. 16/14. Mulţămeşle-te în starea ce ţ-a dat sfînta voinţă, conachi, p. 273. Uitîndu-te în el, pari a te uita în cer. eminescu, p. l. 66. Uit’te, florile cele frumoase ... cum umplu văzduhul de miroznă, creangă, p. 123. Indirjeşle-le, strînge în tine îndirjeală multă. sahia, n. 40. Uilă-te în ochii mei. sadoveanu, o. x, 223. Tu înţelege-tc cu moş Alexa baciul, id. ib. x, 533. Uilă-te în oglindă să vezi hîrca din tine. vinea, l. i, 15. Şi uilă-te, noaptea e rece Şi vara-i alături, dar frunzele pică. labiş, p. 175. <$> (-te- apare în formele compuse inversate ale verbului) Gînditu-te-ai tu bine Ce vrei să faci? macedonski,o. ii, 153. Urîtu-te-ai cu lucru. folc. transilv. i, 218. O (învechit şi regional; însoţind verbe care în limba literară de astăzi nu mai sînt reflexive) Paşte-te (te veri hrăni h) întru bog ăţiei. psalt. 67. Să nu te iveşti oamenilor că te posteşti. coresi, ev. 44. Nici să te nădăjdueşti ceştii lumi. id. ib. 69. Mult le greşeai, draga mea1 conachi, p. 221. Cum de te-ai păcătuit Să te-apuci de plugărit...? ALECSANDRI, P. P. 169. C. (La dativ; în formele neaccentuate ţi, îţi are valoare de adj. pos.; cu funcţie de atribut al substantivului pe care îl determină sau de complement al verbului pe lingă care stă) I. (Indică posesia; stă pe lingă un verb; are rol de complement indirect) Piuă în cutare loc ţi-am vădzul boul. prav. 12. Iţ voi întra-n sfînta casă. dosoftet, ps. 21/1. Cîrinuieşle-ţi casa cu înţelepciune, marcovici, d. 11/27. Apoi lasă-ţi, băiete, satul cu lot farmecul fru-museţelor lui. creangă, a. 117. Mă ţîrigăule, zice unchiul, ia-ţi calul şi mergi de-li caută de treabă! caragiale, o. i, 222. Să-ţi trăiască calul, Făt-Frumos, îi mai zise ea. ispirescu, l. 5. Băiete, . . . leagă-ţi calul de un mestcacăn, cam fac şi eu. sadoveanu, o. x, 629. Acesta ţi-i omul după care umblai? id. ib. 637. Scoale pipa şi-aprinde-ţi-o. arghezi, vers. 709. Crişule cu ocolitul umblet, Tare-li ' este apa turburată, beniuc, c. p. 79. N-ai să-ţi mai vezi livada, camilar, n. i. 85. Ori te-a nins, Ori le-a plouai, Ori floarea li s-a uscat? jarnIk — bîrseanu, d. 231. Murgu ţî l-oi adăpa. mat. folc. 818. O banii ţi i-ai gălat . . . ? balade, ii, 7. Dacă-ţi este casa goală, bagă mărăcini in ca. zanne, p. iii, 73. Unde nu-ţi fierbe oala, nu-ţi băga lingura, id. ib. iv, 17. Parcă ti s-au înecat corăbiile, id. ib. 205. O (Anticipează un adj. pos.) Scoală, ia-ţi palul lău si îrnblăt coresi, ev. 143. Unde ţi-i slava şi împărăţia ta, D{u\mii[e,}dzăul mieu? biblia (1688), [prefaţă] 6/28. Cum să nu-ţi iei tu dreptul tău? eminescu, p. l. 18. O (Stă pe lîngă un substantiv sau un adjectiv plasat înaintea substantivului) Să-ţi dau a mea iubire sau templu-ţi să slăvesc, c. a. rosetti, c. 227/13. Din ple-iada-ţi auroasă şi senină Se stinse un luceafăr, eminescu,,o. i, 1. Tot mai citesc măiastra-ţi carte, vlahuţă, s. A. i, 31. Tu te-nvăluişi în manta-ţi împodobită cu hermină, voiculescu, poezii, i, 24. Du-te-n cale-ţi, mergi cu bine. alecsandri, p. p. 31. Costică, batista-ţi pică. Ia-o, Leană, şi-o ridică, zanne, p. iii, 22. II. (Indică apartenenţa) 1. (Cu referire la o parte a corpului interlocutorului; stă pe lîngă un verb) Şe-ţi lundzi capulu. cod. vor. 30/14. Ardică-ţi ochii către cer. marcovici, d. 15/19. Deschide-ţi ochii şi . . . zi că toate sînt prea bine. conachi, p. 273. Dragă puiule, băiete, Irage-ţi mina din cel joc. alecsandri, t. 8. Abia ţi-ai întins mina, sare ivărul la uşă. eminescu, o. i, 155. Iţi sărut mina pentru voinţa ce ai de a mă face fericit, id. p. l. 114. Ia lacă-ţi gura, măi Gerilă: creangă, p. 252. Şterge-ţi ochii de lumină, minulescu, vers. 310. Unde ţi-s miinile să-nloarcă In aer căile luminii? arghezi, vers. 89. De ce-ţi ard ochii-ntunecaţi şi tremuri? beniuc, c. p: 42. Şi tremura de poftă lutul Pe unde ţi-ai fi pus piciorul, id. ib. 56. Struţişor. cu viorele, Dulce ţi-i guriţa, lele. jarnîk — bîrseanu, d. 25, cf. 277. <0- (Stă pe lîngă un substantiv sau un adjectiv plasat înaintea substantivului) Notele murinde . . . Zbor sub mina-ţi tremurînde. eminescu, o. i, 18. Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu, id. ib. 22. Inima-ţi frămintă Doruri vii şi patimi multe. id. ib. 226. 2. (Cu referire la stări sufleteşti, facultăţi intelec" tuale, noţiuni abstracte etc.; stă pe lîngă un verb) Fugi pentru să-ţ scuteşti viaţa. prav. 115. Să să laude cu tine, Carii-ţ vor numelui bine. dosoftei, ps. 22/8. De-oi scăpa eu şi tu, alunce ţi-i schimba numeli din Purice Movilă, neculce, l. 10. Cînd te vei afla într-o stare deznădăjduită nu-ţi pierde îndrăzneala, marcovici, d. 14/16. Nu-ţi mai pierde vremea, id. c. 19/12. Omule, ... unde ţi-i înţelepciunea ...? conachi, p. 109. Omule, ce-ţi mii vederea păn’ la cereasca cămară . . ., eşti slăpîn pe tine? id. ib. 276. Biruie-ţi durerea. bălcescu, m. v. 580. De-un semn în treacăt de la ea El sufletul ţi-l leagă, Incit să n-o mai poţi uita. eminescu, o. i, 189, cf. 15. Vezi cit eşti de avan, moş Ni-chifor, cum iţi încarci sufletul de păcate?! creangă, a. 134. Prietenă Elisabeta, iţi înţelegem disperarea, sahia, n. 42. Îşi bătea c-o vărguţă carimbii cizmuliţelor. — îţi baţi boieria,rînji el. sadoveanu, o. xxi,296. Glasul, caobătaie de aramă, Ţi s-a-ncelinat. arghezi, s. ii, 159. Bagă-ţi minţile-n cap, netolule. stancu, d. 146. De ce la ieslea clipei viaţa să ţi-o legi? beniuc, c. p. 41. Cînd ţi-ascunzi slăbiciunile eşti ridicul. vinea, l. i, 110. Eu mă duci mîndră, la Blaj Şi-ţi iau şi doruţul tău, Dar nu ţi-, voi ţinea rău. jarnîk — bîrseanu, d. 112. Glasul ţi-am auzit, La tine am ieşit, balade, i, 311. O (Anticipează un adj. pos.) Ţe-ai luat tu dulceaţa ia în viaţa ta. coresi, ev. 362. Pierzindu-ţi timpul tău cu dulci nimicuri. eminescu, o. i, 119. Trăieşle-ţi, Doamnă, viaţa ta! coşbuc, p. i, 152. O (Stă pe lîngă un substantiv sau un adjectiv plasat înaintea substantivului) Cu cuvîntul rugăciuniei firea-ţi vei curaţi şi minlea-ţi veri lumina. coresi, ev. 52. Nimea nu va sta dentre noi în aleanu-ţi. po 73/11. De sfînta-ţi cătălură Pizmaşii s-or face zgură. dosoftei, ps. 20/15. Toată încrederea ce am în curioş-linţele-ţi . ■ . cinopedice. odobescu, s. iii, 43. Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide Naintea veşniciei, eminescu, o. i, 60. Pentru propria-ţi viaţă, Unde ai judecătorii ...? id. ib. 226, cf. 38. Glasu-ţi Plutea ca o duioasă cantilenă, densusianu, l. a. 21. 3. (în forma ţi; enclitic; precedat de cuvinte cu valoare prepoziţională) Mişeaua mea rugă nainte-ţi să iasă. dosoftei, ps. 50/4. [Pronia] priveghează asupră-ţi cum şi asupra iubiţilor tăi. marcovici, d. 7/16. Şi-am zvîrlil asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezie, eminescu, o. i, 29. Se risipesc ţoale dimprejuru-ţi. id. p. l. 55. Nu vezi tu că îndărătu-ţi e-ntuneric şi pustiu ? vlahuţă, 8159 TU» — 682 — TUB s. A. i, 44. Nu-i nimeni să stea împolrivă-ţi. Com. din DEDA — REGHIN. III. (Indică raporturi între rude etc.; stă pc lingă un verb) E ia cinre eşti ce-ţi osindeştl soţulu? cod. tor. 130/3. Ia-ţi feciorul cel unul născut al tău. po 70/9. Binecavîntează-ţi copiii, alecsandri, t. i, 468. Tre-zeşte-ţi copilul din somn. creangă, p. 173. Făl-Frumos fi-a furaţ fala. eminescu, i>. l. 12. Ploaia d-o pica, Pnincu ţ-o scălda, balade, ii, 166. (Anticipează uu adj. pos.) Dc-ţi veri baie feciorul tău cu toiagul, n-are a muri. coresi, ev. 71. Mi-ascultă mlşea rugă La greu, ce-ţ sini a la slugă, dosoftei, ps. 20/2. Doar s-a-ndura Dumnezeu Ca să-ţi mînlui neamul tăul eminescu, o. i, 183. O (Stă pc Ungă un substantiv) Nimea nu va fi să stea derept tine, . ■ ■ nici tată-tău, nici muma, ... nici nepoţi-ţi. coresi, ev. 87. Şi imporţi aceaea ... nu rudeloru-ţi, ... cc mişeilor, id. ib. 434. Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mindri aste le nutresc, eminescu, o. i, 15, cf. 84. Con-soarla-ţi trăieşte, macedonski , o. ii, 153, cf. l. rom. 1977, 231. IV. (Arată că interlocutorul este autorul acţiunii, faptei, operei etc. îu discuţie; stă pe lingă un verb) Să-ţi înţăleagă sfintele cuvinte, dosoftei, vs. 31/22. Ne-nţeles rămîne gîndul Ce-ţi străbate cinlurile. eminescu, o. iv, 396, cf. i, 170. Ba păzeşte-li treaba, jupî-neşică, şezi binişor unde şezi. creangă, a. 133. Ţi-e drumu-ndelungat. coşbuc, p. i, 230. Dacă ţi-i aşa vorba, socrule, bine. rebbeanu, i. 270. Te-am făcui, să-ţi vezi visul cu ochii. M. i. caragiale, c. 130. Caută-ţi de treabă. sadoveanu, o. x, 531. Haide, bade, serile, Nu-ţi uita cărările, jarnîk — bîrseanu, d. 107. După vini, pe mare, călătoria să ţi-o faci ca să nu te îneci în mare. zanne, p. v, 112. -O (Anticipează un adj. pos.) Scoală de te botează şi-ţi spală păcatele tale. cod. vor. 41/9. Să-fi vezi de rînduielile tale de fată mare. sadoveanu, o. x, 526. O {învechit; reluat după verb) Te vor încungiura-te năroade de gioale Carile ţ-au ţinulu-ţi poruncile tale. dosoftei, 'ps. 25/12. <0> (Stă pe lîngă un substantiv) An nou I Aştept minunea-ţi ca o cerească lege. alexandrescu, o. i, 87. întreprinderea-ţi fu dreaptă, a fost nobilă şi mare. id. ib. 72. Privesc la su-rîsu-ţi rămas încă viu. eminescu, o, i, 37, el'. 1, 30. Rîsu-ţi lumea veseleşte, Plinsu-ţl lumea amăreşte. jaii-nîk — bîrseanu, d. 15. — Dat. : ţie (învechit, ţi ia ctiv. D. bătr. ii, 314/12, tdrg), îţi, ţi (învechit, ţu); acuz.: (pe) tine (învechit, tene psalt. 66, tdrg, l. rom. 1974, 218), le (învechit şi regional, ti), (învechit şi regional) (ca) tu. — Lat. tu. TU2 adv. (în e xp r.) Mici tu . .nici tu sau (rar) fără tu ..îără tu ... sau uu tu..., mi tu = nimic din ceea ce ar trebui sau te-ai aştepta să fie. Vă puteţi închipui ce vra să zică a te scălda în Bistriţa, . . . tocmai în postul cel mare. Şi nici lu junghiu, nici tu friguri, nici o altă boală nu s-a lipii de noi. creangă, a. 28. Nici tu sat, nici tu tîrg, nici tu nimica. De ce mergi înainte, numai peste pustietăţi dai. id. p. 201. El, biet, îşi înghiţea amarul şi răbda. Nici tu joc, nici tu veselie, nici tu dezmierdare, ispirescu, l. 386. Ca să nu fie ruşinaţi, li se dădură 300 de lei fără tu boi, fără lu vaci cu lapte. tdrg. în zece-cincisprezece ani de zile, nene, nu tu muncă, nu tu cheltuială, a ieşit avocat şi să le ţii parale I petică, o. 206, el', iordan, stil. 125, bul. fil. vii —viii, 17, 18, scriban, d., graur, e. 158, PAMFILE, J. II, 170. Nici lu carul tău, nici tu vilele laie. zanne, p. v, 129. — Din bg. [hh]to [... hhto]. TU3 interj. (Regional) Cuvînt cu care, în timpul vînătorii, se strigă la iepuri (Ciobanu — I-Iîrşova). Cf. H ii 253. — Onomatopee. TUALIÎT s. n. v. toaletă. TUALETĂ s, f, v. toaletă. TUAREGI s. m. pi. Populaţie care locuieşte in partea centrală a Saharei şi în deşerturile din nordul Nigerului. Sahara cu munţii săi goi în care se ascund tuaregii, halea, s. t. iii, 305, cf. der, m. d. enc., dex. — Din ir. Touaregs. TUÂST s. n. v. toast. TUJB s. n. I. 1. Piesă cilindrică, goală în intcri6r, din metal, sticlă, cauciuc, material plastic etc., avînd diverse utilizări. V. ţ e a v ă. Cf. amfilohie, g. f. 75r/17, marin, pr. t, 20/33, costinescu, ddrf. Să luăm in adevăr un tub de sticlă, poni, f. 18, cf. barcianu, alexi, w. Avea vreo patru feluri de tuburi scurte, . . . care se potriveau la ţeava maşinii, agîrbiceanu, s. 174, cf. şăineanu, d. u., cade. Tabla tuburilor sună aiurarea tuturor, bacovia, o. 106, cf. scriban, d. La scurgeri, la instalaţiile de canal, se pot întrebuinţa tuburi de ciment sau de bazall. soare, maş. 220, cf. ionescu-mus-cel, fil. 416. Un tub aducea pe subt pămînt apa din rîu. arghezi, s. xi, 153. Galeria e lungă şi netedă ca un tub de ciment, bogza, ţ. 66. A primii un glonte în vezică şi are o rană deschisă cu un tub la iveală, deme-trius, a. 278, cf. ltr3, der. + (La unele instrumente muzicale) Ţeavă (prevăzută la un capăt cu o ancie) care produce sunete de diferite înălţimi (în funcţie de lungimea şi de diametrul piesei respective) cînd trece un curent de aer prin ea. Vom sludia tuburile de orgă. poni, f. 329. Din depărtare, zgomotul bate în auzul slăbii şi geme ca muzica unor tuburi dezacordate. bacovia, o. 230. Buciumai cu tubul drept şi conic .. . nu este cunoscut decîl în Munţii Apuseni, alexandru, i. m. 11, cf. dl, dm, dex. + înveliş cilindric din metal sau din carton, în care se află explozibilul (şi proiectilele) unei arme de foc. Cf. di., dm, ltr2. Nu sc recomandă folosirea cartuşelor cu tubul lung. vîn. pesc. octombrie 1964, 15, cf. dex, alr i 1 412/394. + (învechit) Telescop (1). stamati, d., polizu. + (Regional) Sticlă de lampă. i. cr. vi, 126. 2. Recipient subţire din metal sau din* carton in care se ţin diferite paste alimentare sau preparate cosmetice ori medicale. Cf.. cade. Toată lumina primăverii închisă în tuburi de pastă de dinţi. c. petrescu, k. dr. 73. A luat apoi tubul de pastă şi a pus cîle un moţ ... în vîrful galoşilor trînliţl pe jos. i. botez, b. i, 136. Dădu la iveală din buzună-relul hainei un tub de aluminiu, . . . luînd cu vîrful degetelor o pilulă, v. rom. martie 1954, 165. Intr-un lîrziu, grăbită, ai scos an tub de ruj. beniuc, c. p. 41. Cum li poale fi cuiva care a înghiţit un tub de pastile de veronal. vinea, l. ii, 195- Se ridică şi ia un tub de medicamente, h. lovinescu, t. 365. + Recipient pentru păstrarea gazelor comprimate. Cf. nica, l. vam. 245. 3. Sistem tehnic avind o carcasă în formă de tub (I 1); spec. corp tubular izolaut in care se introduc unele conducte electrice de interior. Cf. m. d. enc., dex. Tub electronic = aparat sau dispozitiv de forma unui tub (I 1), cu vid sau cu un gaz rarefiat, conţinînd mai mulţi electrozi între care trece un curent electric. Cf. dl, dm, ltr2, der, m. d. enc., dex. Tub videocaplor = tub electronic folosit în televiziune, care transformă imaginile luminoase în succesiuni de semnale electrice. Cf. m. d. enc. Tub Geissler = tub (I 1) conţinînd un gaz la presiune joasă, în care se produc descărcări electrice, folosit ca sursă de lumină (pentru reclamele luminoase). Cf. poni, f. 297, scriban, d., dl, dm, ltr2. II. 1. (Anat.) Canal sau conduct natural care sc găseşte în diferite ţesuturi şi organe şi prin carc circulă aer, hrană etc. Tubii [renali] pot fi comprimaţi prin ţesutul sclerotic. parhon, b. 21, cf. der, m. d. enc., dex. O Tub digestiv v. digestiv. Tuburile lui Malpighi = principalele organe de excreţie la insecte. der, m. d. enc. Tub fonator organ (in formă de canal) cu care se realizează sunetele în vorbire, mărginit în partea posterioară de laringe şi în partea, anterioară de buze şi de nări. Cf. puşcariu, l. r. t, 61, dl, dm, dex. 8166 TUBA — 683 — TUBERCULOZ 2. (Bot.) Partea inferioară şi tubul ară a caliciului sau a corolei gamopetalelor. Staminele sînt inserate pe tubul corolei, grecescu, fi.. 7, cf. u. d. enc. Tub pofinic = prelungire cilindrică formată prin germinarea polenului ajuns pe stigmat. Cf. sandu-aldea, S. 143, Cf. DER, M. D. ENC; — PI.: tuburi şi (învechit, m.) Iubi (marin, pr. i, 20/33). — Şi: (regional) tup s. n. alr SN iii h 852/ 928. Din lat. lubiis, fr. tube, it. tubo, gerni. Tube. .T.UBÁ.yb. I. T r an z. A introduce o coloană de tu. buri în interiorul găurii de sondă, pentru consolida rea pereţilor acesteia. Cînd. sonda veche nu mai are ţiţei, se pot recupera coloanele metalice ca care a fost tubată. scînteia, 1960, nr. 4 855. — Prez. ind.: tubez. Din fr. tuber. TUB AC s. m., s. n. v. tabac2. TUBAJ s. n. Metodă de examen clinic şi de laborator, care constă în introducerea unui tub de cauciuc în stómac sau tn duoden pentru extragerea şi analiza sucurilor respective. Cf. dl. Recoltarea sucului gastric se face prin tubaj cu ajutorul unei sonde de cauciuc. ABC SĂN. 12, cf. DN2, DER, M. D. ENC., DEX. O Tubaj laringian — introducerea unui tub metalic în laringe în ca/, de asfixie, m. d. enc., dex. — PI.: tubaje. — Din fr. tubajje. TUBALHANA s. f. v. tabulbana. TUBÁRE s. f. Acţiunea de a tuba. Cf. dl, dm, LTR-; DN2, DEB, M. D. NEC., DEX.* — PI.: tubări. — V. tuba. TUBAROJĂ s. f. v. tuberoză. r ŢUBÂR0Z s. i. v. tuberoză. TUBĂ* ,s. f. Instrument muzical de suflat cu registru grav, făcut din alamă şi constind dintr-tm pavilion larg, un tub răsucit şi un mecanism de pistoane. Cor-nuri, buciume şi tube sună falnice fanfare, alecsandri, p.ţii, 94, cf. tim. popovici, D. M. Toba mare, darabana, diferite trompete, heliconul şi tuba . . . sînt produse de fabrici, alexandru, i. m. 10, cf. dn3, m. d. enc., dex. — PI.: tube. — Din fr. tuba. ŢIJHĂ2 s. f. v. tobă. TUBAU s. in. (Bot.; regional) Mătasea-broaştei (Con-ferva vulgaris). Cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. — PI*: ? . * . î-î Etimologia necunoscută. «* TUBÉRCUL s. m. 1. (Bot.) Tulpină subterană, scurtă şi îngroşată, care înmagazinează substanţele de rezervă ale unor plante şi care poate servi şi ca organ de înmulţire; (rar) tuberozitate (2). Cf. brezoianu, a. 112/27, id. r. 244/1, polizu, costinescu, ddrf, BARCIANU, ALEXI, Vi., ŞĂINEANU, D. U., CADE, DS, SCRI- ban, d. O tuberculă extrasă din pămînt, zbîrcită şi uscată, părea şi capul întreg al fostului proprietar, c. pe-trescu, a. 332. Prin folosirea tuberculilor mari se obţin sporuri însemnate de recoltă, scînteia, 1954, nr. 2 910. Toamna tuberculii se lasă în pămînt. vîn. pesc. martie 1964, *17, cf. botanica, 33, m. d. enc., dex, ii x 30. 2, (Med.) Proeminenţă patologică apărută pe vase, cartilaje, piele, organe etc. Cf. episcupescu, practica, 99/23. Apofisele au luat deosebite numiri: . . . mai mici, s-au numit tubercule, kretzulescu, a. 18/17, cf. costinescu, şăineanu, d. u., cade, scriban, d., DL, DM, SCL 1960, 710, DER, M. D. ENC., D. MED., DF.X. 3. (Med.) Leziune elementară de origine tuberculoasă (II 2); (rar) tuberozitate (3). Mişcările neconte- nite ale unei cause însufleţite căşună pe suprafaţa din năuntru plămânilor formarea de tubercule, seminţe statornice a stricării şi desorganisaţiunii plămînilor.-man. sănăt. 223/6, cf. costinescu, şăineanu , d. u., CADE, SCRIBAN, D., D. MED. — PI.: (m.) tuberculi şi (n.) tubercule. — Şi: tuberculă s. f. — Din fr. tubercule. TUBERCULĂT, -Ă adj. *1. (Despre plante) Cu tuberculi (1); (învechit) tuberculos (III). Cf. dl, dm, DN2, M. D. ENC.s DEX. 2. Care are proeminenţe, cu proeminenţe; (învechit) tuberculos (I), tuberos. Peţioluri ce au baza iubercu-lată. grecescu, fl. 205. Sămînţă mare ..., pe laturi plană, peste tot fin tuberculată. flora r.p.r. ii,' 166; — PI.: tuberculaţi, -le. — Tubercul + suf. -at. TUBERCULĂ s. f. v. tubercul. TUBEIICULÎMĂ s. f. Lichid steril care conţine produşi toxici din culturile de bacili tuberculoşi, folosit la diagnosticarea persoanelor infectate cu acest germen. Cf. BIANU, D. S., DL, DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. — Din fr. tuberculine. TUBIîRCULIZA vb. I. Refl. şi tranz. A (se) Îmbolnăvi de tuberculoză; (popular) a se oftica (1). Cf. bl vi, 81. Dar plămînii, pe care i-a luberculizat acidul, nu sînt înscrişi în registru, bogza, a. î. 110, cf. DN2, DEX. — Prez. ind.: luberculizez.. — Din fr. tuberculiser. TUBERCULOS, -OĂSĂ adj., s. m. şi f. 'I. Adj. (învechit) Cu proeminenţe, cu umflături; tuberculat (2). Apofisele ... la vîrf sînt tuberculoase sau îmflate, aoînd două tubercule sau îmflăluri, de care se . prind muşchii, kretzulescu, a. 24/20, cf. cade1.' ÎL 1. Adj., s. m. şi f. Bolnav de tuberculoză. V’ ftizie, ofticos, atacat. Cf. descr. ape, 96/8> parab. 287/21, polizu, turnescu, c. 29v, ddrf,. barcianu, alexi, w. 50 — 80% din alcoolici devin tubercu-loşi. MARINESCU, P. A. 124, Cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, scriban, D. Se arată gingaşi faţă de tuberculoasa Ana. călinescU; c. o. 242. A murit el de o boală de inimă, nu nevasta tuberculoasă, pas, z. 1,88, cf. l. rom. 1966, 277, scl 1967, 179, 199, m. d. enc., dex. + Fig-(Regional) Lipsit de putere,, plăpîrid (Ţigăneşti —. Alexandria). Cf. alr i 1 557/900. 2. Adj. Care este de natura tuberculului (3), care ţine de bacilul tuberculozei. Cf. cade, scriban, d. Abces tuberculos, a. pop, chirurg. 334. Marea majoritate a pleureziilor . . . sînt de natură tuberculoasă. belea, p. a. 378. Infecţia tuberculoasă formează abcese. ABC săn. 111. III. (învechit; despre părţi ale plantelor) în formă de tubercul (1); (despre plante) cu tuberculi; tuberculat (1). Cf. costinescu, şăineanu, d. u. . Plantă erbacee, tuberculoasă, de un verde deschis . . ., cu tubercule întregi ovoide. enc. agr. iii, 610, cf. scriban, d. + Caracteristic tuberculului (1). Rădăcinile leguminoaselor .. . prezintă adeseori modificări ■ tuberr culoase. arhiva, ii, 433, cf. şăineanu, d. u. — PI.: tuberculoşi, -oase. —Şi: (forme corupte) tur-biculos, -oăsă (glosar reg.), turbicălos, -oăsă (scl 1967, 197) adj. — Din fr. tubcrculeux. TUBERCUL(5TIC, -Ă adj. (Rar) Care provoacă tuberculoza. Laptele să fie curălit de bacterii lubercula-lice. f (1884), 117. — PI.: tuberculolici, -ce. — De la tuberculoză. Cf. germ. tuberkulotisch. TUHEHCUL<5z s, n. v. tuberculoză. 8184 TUBERCULOZĂ — 684 — fUCAN* TÜBERCULÔZA s. f. Boală infecţioasă şi contagioasă, produsă de localizarea barilului Koch la plă-mifii, ftizie, (popular) oftică (1), la intestine, la oase etc., care poate provoca distrugerea ţesutului, supuraţii etc. Cf. barcianu, alexi, w., bianu, d. s. Bacilii tuberculozei formează grupuri neregulate sau sînt dispuşi ca degetele mîinii. babeş, o.a. i, 39, cf. şăineanu, d. u., cade. E vorba de bacterii şi de tuberculoză, E vorba de bacilul Koch. topîrceanu, o. a. i, 156, cf. scriban, d. Dulgherul a murii de tuberculoză şi rachiu, argue zi, s. xi, 15. O femeie moare de tuberculoză sub ochii noştri, călin esc u, c. o. 239. Personagiul povestirii, Varvara, e o spălătoreasă bălrînă, măcinată de reumatism şi tuberculoză, v. rom. martie 1954, 262. Curînd după aceea, legitimul a murit de tuberculoză galopantă, vinea, l. i, 390. Vitamina Z>2 se mal întrebuinţează in caz de tuberculoză a pielii, belea, p. a. 289, cf. dn8, L. rom. 1966, 277, scl 1967, 197, 199, 200. A efectuai remarcabile cercetări speciale în tuberculoză. abc săn. 387, cf. cl 1968, 133, m. ». enc., dex, alrm i/i h 167. — Scris şi: luberculosă. barcianu. — Şi: (regional) tuberculoz s. n. alrm i/i li 167/878. — Din fr. tuberculose, germ. Tuberkulose. TUBERÔS, -OÂSĂ adj. Tuberculat (2). Cf. caiet, 70r/14, mihali, c. 134/11, costinescu. Rădăcini tube-roase. cade, cf. scriban, d., dn3. — PL: tuberoşi, -oase. — Din fr. tubereux, lat. tuberosus. ÏUBERÔZ s. f. (Bot.) 1. (Şi în sintagmele tuberoză albă, borza, d. 133, tuberoză de grădină, id. ib.) Chi-paroasă (Polţjanthes luberosa). Cf. cade, simionescu, fl. 399, scriban, d. Zveltele tuberoze . . . dau floarea lor de mărgean alb. arghezi, s. viu, 247. Un buchet de tuberoze veştede i se rostogoli la picioare, vinea, l. i, 60, cf. h xvrn 277. O Fi g. Luna toarnă pe parchet Blonde tuberôze. topîrceanu, p. o. 100. 2. (Regional; în formele lubarojă, lubaroză) Bujor (Paeonia Officinalis ). borza, d. 123. — Scris şi: luberosă. panţu, pl., simionescu, fl. 399. — PI. : tuberoze. — Şi : (regional) tubaroză, tu-barojă s. f. — Din fr. tubéreuse, germ. Tuberosc. - Tubarojă< magh. tubarozsa. TUBEROZITÂTE s. f. 1. Proeminenţă osoasă pe care slut fixaţi muşchii şi ligamentele. Apofiseie au luai deosebite numiri: dacă sini largi, glodoroase, s-au numii luberozilăţi. kretzulescu, a. 18/16, cf. 37/17, costinescu, dn2, der, dex. 2. (Rar) Tubercul (1). Cf. costinescu. Carlofu e o tuberozitale. scriban, d. 3. (Rar) Tubercul (3). Tuberozităţile unui plămîn bolnav, scriban, d. — PI. : tiiberozităţi. — Din fr. tubérosité. TUBICA interj. (Regional) Cuvint cu care se cheamă porumbeii (Slnnicoară — Cluj). Cf. cv 1952, nr. 5, 40. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. TUBIFÎORM, -Ă adj. Tubular (1). Un braţ al furcii e tubiform şi prin el circulă banda de bumbac, ionescu-MUSCEL, FIL. 177, Cf. DL, DM, DN2, M. ». ENC., DEX. — PI. : tubiformi, -e. — Din fr. tubiîorme. TÎ1BI1VG s. n. (Telul.) Ţeavă de extracţie la sondele petroliere. Cf. enc. tehn. 476, ltr2, dl, dm, dn2. La nevoie manevrăm ereclorul şi montăm tubinguri de metal, t iulie 1964, 41, cf. der, dex. — Pl.: tubinguri. — Din germ. Tiibbiiiţj. TUBULÂR, *Ă adj. 1. Care este In formă de tub (II); tubiform, tubulos. Cf. barcianu, alexi, w. La cleştele de sudai se fixează o bară directivă lubulară. ioanovici, tehn. 172, cf. scriban, v. Chei . tubulare. soare, maş. 38. Platinele sini acţionate direct de cartela tabulară metalică a cilindrului, ionescu-muscel, ţes. 322, cf. prev. accid. 84. Cazane tubulare de înaltă presiune. nom. min. i, 180. Vergile tabulare ... sint greu de procurat, vîn. pesc. august 1964, 22. •£> F i g. îşi dezmorţesc aripile .. . umpliiid văzduhul de zgomotul acela tubular si sec al penajului, vîn. pesc. februarie 1964, 15. 2. Care este in formă de tub (II 1). La şoricioaica bătrină, glanda submaxilară se apropie de aceea a masculului prin iperlrofia segmentelor tubulare. parhon, b. 20. — PI.: tubulari, -e. — Din fr. tubulaire. TUBULATURĂ s. f. Ansamblu de ţevi care comunică între ele şi fac parte dintr-un sistem tehnic. Cf. NOM. PROF. 29, LTR2, DL, DM, DN2, DEX. — PI.: tubulaturi. — Din fr. tubulaturc. TUBULEŢ s. n. Tubuşor. dl, dm, dex. — PI.: lubuleţe. — Tub + suf. -uleţ. TUBULHAN s. f. v. tabulbana. TUBULHÂNĂ s.f. v. tabulhana. TTjBUI.OS, -OÂSĂ adj. Tubular (1). Din coaja rinichiului, ce ocupă toată circonferinţa, se desfac nişte despărţituri ce îmbrăţişează oarecum substanţa cea tubu-loasă. kretzulescu, a. 325/24. Tulpină tubuloasă. cade. Celule poligonale sau tubuloase. săvulescu, m. u. ii, 374, cf. sfc vi, 117. — PI.: tubuloşi, -oase. — Din fr. tubuleux. TUBULURĂ s. f. Bucată scurtă de ţeavă montată etanş la un recipient sau la o conductă pentru a realiza un racord cu o altă conductă, cu un aparat etc. Cf. COSTINESCU, LTR2, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX: — PI.: lubuluri. — Din fr. tubulure. TUBUŞOR s. n. Diminutiv al lui t ub (I 1); tubuleţ. Vergele pe care se înşiră şaibe metalice ... şi tubuşoare. IONESCU-MUSCEL, ŢES. 299, Cf. DL, DM, DEX. — PI.: tubuşoare. — Tub -f suf. -uşor. TUC1 interj. (Regional; repetat) 1. Cuvint care imită Strigătul caracteristic al curcanilor (Icud — Arad). Cf. alr n 5742/64. 2. Cuvint care imită strigătul caracteristic al turturelelor (Moiseiu — Vişeu de Sus). Cf. glosar reg. — Onomatopee. TUC2 interj, v; tueu1. TUCÂIV1 s. m. Gen de păsări acăţătoare din regiunile tropicale ale Americii de Sud, cu ciocul mare şi puternic şi cu penajul viu colorat (Rhamphastos) ; pasăre din acest gen. m. d. enc., dex. — PI: lucani. — Din fr. touean. TUCÂJV2 s. iu. (Regional) Om robust, vtnjos, gras* Cf. CIHAC, II, 425, GHEŢ1E, R. M., BARCIANU, ALEXI, "W., i. cr. ii, 109. + Om naiv, neştiutor, nepriceput; p. est. prost. Acest mizerabil advocat e silit să puie toate într-o lumină strălucită . . . pentru a înşela, in şcoală şi in biserică, pe tucanii cei mici care intră abia îh scenă, asupra valoarei vieţii reale, eminescu, n. 106, cf. i. cr. -ti, 109, l. rom. 1969, 576, 577, scl 1977, 191. — Accentuat şi: lăcan. ctijac, ir, 425. — PI.: tu-carii. — Tueă2 -f suf -an. S203 TUCĂ1 — 685 — TU0ĂŞLI TÎÎCĂ1 interj, v. tucui. TUCĂ2 s. f.. v. tutcă. TtJCĂ3 s. m. v. tătucă. TÎiCAŢ s. n. v. tuliăt. TUCERÎE s. f. (Rar) Prbduse fabricate din tuci, articole din tuci. Tucerie comercială (plite, rame, bu-cele, arătare, ceaune, craliţe). nom. min. i, 92. — Tuci -f suf. -ărie. TUCI S. n. 1. (învechit şi regional) Bronz. Ceea ce este scris pe marmură şi pe tuci să şterge cu vremea. MARCOVICI, C. 134/16, Cf. POLIZU, COSTINESCU, BARCIANU, alexi, -w., rudow, xix, 412, alr ii 4 268/605. 4 Clopot ide bronz). Religiosul sunet ... In aer se răvarsă din turnul golicesc; Pe călător opreşte, şi tuciul cimpenesc Ne-nsuflă-n locul zilei o sfîntă mingiierc. heliade, o. i, 75. Tuciul bate din vreme tn vreme şi ne vesteşte a vieţii nesimţită curgere, marcovici, c. 35/7. 2. Fontă. Cf. mumuleanu, in l. rom. 1969, 55. Nu vă faceţi sobele voastre ... nici de tuci sau tinichea. han. sănăt. 28, ci. polizu, costinescu, cihac, ii, 624, lm, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Toată Iltobila i SC părea aceeaşi; acelaşi pat de spital, ... ligheanul şi ibricul de luci. vlahuţă, d. 27, cf. candrea, f. 97, molxn, r. b. 288. Cuţitul... poale să fie făcut şi din taci, însă cu tăişul oţelit. pamfile, a. r. 42, cf. şăineanu, ». u., cade. Turna rîniaşul rumenit peste ciorba ce clocotea Intr-o oală zdravănă de tuci. rebreanu, i. 308. Stam în picioare lîngă soba de tuci. i. botez, b. % 102, cf. SCRIBAN, D., MACAROV1CI, CH. 66, 411. îi facu loc şi intrară amîndoi printr-o odaie goală în care dţdea o sobă de tuci. v. rom. martie 1955, 123. Alături de soba mică de tuci, o cană mare de metal lîngă un lighean cu apă. beniuc, m. c. i, 136. Era împînzită de frînghii ..., de vase de aramă sau de tuci. preda, r. 206. Nu rămăseseră decţt oalele de tuci. barbu, princ. 308, cf. dex, h xi 230, alr sn ii h 579, alrm sn i h 390. O (Ca termen de comparaţie, cu aluzie la aspectul acestui aliaj) Lucesc în juru-i ziduri ca luciul lustruiţi, eminescu, o. i, 93. Negru ca luciu. alr sn iv h 1 214/784. (Cu aluzie la greutatea accstui aliaj) Povară mi-e mintea, ca tuciul, arghezi, v. 86. <0> F i g. în urma lui, copacul se stinse deodată şi rămase de tuci. vinea, l. i, 313. Smerite slugi Se-ă(in la porţi Şi-aşiiaplăt clinehenitoare sănii Purtate lin, prin viscol, De vizitii de tuci. v. rom. ianuarie 1965, 32. 3. Nume dat unor obiecte sau unor părţi de obiecte confecţionate din tuci (2). a) (Murit., Olt., Dobr., sudul Mold.) Ceaun. Alîrnă căldăruşa ori luciu de cîrligu crăcănilor. ji-pescu, o. 153. Cînd zeama s-a înălbăstrit bine se dă luciul sau vasul de pe foc. pamfile — lupescu, crom. 83, cf. şăineanu, d. U.,, cade. Dintr-un tuci arid şi hîd, Sub copac du prins să sară Floricele care rîd. d. botez, f. s. 42, cf. scriban, b., h ii 13, 32, 64, 120, 168, 226, iv 144, 284, v 56, xi 148, 277, 380, xvi 161. Să nu te speli din tuciul de măniăligă că e rău. i. cr. m, 180, cf. 275, gr. s. v, 123. Odată se făcu pe tot corpul negru ea luciul de mămăligă, rădu-LEScu-cobiN, î. 205, cf. alr i 686/768, ib. 707, alr n 3 370/762, alrm sn i h 269. Cînd are sare şi crăcane, n-are mălai şi tuci; cind are mălai, n-are găteje şi sare (— cînd se trece peste un necaz, apare altul). Cf. ZANNE, P., IV, 108. b) (Regional) Bîrsa plugului (Teleormanul — Alexandria). H XIV 161. c) (Regional) Parte a morii, nedefinită fnai îndeaproape (Gârvăn — Macin). Cf. h xiv 351. — PI.: (3) tuciuri. — Şi: (regional) tifiei s. n. h xiv 351, alr i 707/677, 695, 727, 808, 842, 856, 874, 986, alr sn n h 579, alrm sn i h 390. — Din tc. tuş. TUCIIÎ s. f. (Prin Bucov.) 1. Piclă de toamnă (glosar reg.) ; vreme neguroasă, ceţoasă şi umedă (com. din vicovul de sus — rădăuţi). + Furtună. Com. din straja — rădăuţi. 2. Fig. Om uşuratic, fluşturatic; om prost. Com. din straja — rădăuţi. — Din ucr. Tyia. TUCIURÎU, -IE adj. (Despre piele, ten) De culoarea tuciului (2); p. e x t. (despre oameni) cu pielea feţei de culoare închisă, brunet, oacUcş (3), negri» ci os. Cf şăineanu, d. U., cAbE. Cu tuciuriii ăia de păgîni. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 14, Cf. SCRIBAN, d. Avea două rînduri de foaie şi de nicovale, la care meşterii tuciurii lucrau' de zor. camil petrescu, o. ii, 160. Oacheş, aproape tuciuriu, stancu, b. 34. Fratelui mamei. . . ■ i şe spunea Cioroiul, fiindcă era tuciuriu şi buzat, pas, z. i, 99. Mie-mi plac blondele şi asta-i tuciurie, beniuc, m. c. i, 170. Soldatul tuciuriu se plecă spre pămînt, făcîndu-se că nu-l aude. caMilar, n. 373. li găsi trebăluind prin curţile lor, pline ... de copii cu faţa tuciurie, preda, r. 203, cf. scl 1960, 240. Îşi (intuise ochii pe un bărbat tuciuriu, neputîndu-şi dezlipi privirile de la obrajii lui. v. rom. decembrie 1964, 57, cf. hkistea, p. e. 53. O (Substantivat) Ai cam multe măsele, părinte, şuguie al Iui Zgămîie, Petre, tuciuriul, stancu, d. 123, cf. 11. + Livid, pămîntiu (din cauza unei veşti rele, a unui necaz etc.). Cînd .. . i-a mătturisit că nimic nu-i adevărat din ce i-a spus in legătură cu copiii, s-a făcut tuciuriu la fa(ă. v. rom. decembrie 1964, 33. — PI.: tuciurii. — Şi: (regional) tiuciuliu, -ie adj. ciauşanu, v. 204. — Tuci + suf, -uritt. TUCMA adv. v. tocmai. TUCMAl adv. v. tocmai. TUCNA adv. v. tocmai. TUCOÂ1E s. f. (Prin vestul Transilv.) Curcă. Cf. ALR I 1 011/93, TEAHA, C. N. 275. — Pi.: tucoaic. — Şi: turcoâie s. f. teaha, c. n. 276. — Tucă2 + suf. -oaie. TUCOl s. m. v. tutcoi. TUCOI vb. I. Refl. (Regional; despre curcani) A-şi roti coada (Remetca — Beiuş). a i 12. — Prez. ind. pers. 3: tucoăie. — V. tucoi. TUCŞERI s. in. v. tuşer. Tt'CTĂ s. f. v. tutcă. TtiCU1 interj. (Regional; repetat sau întărit prin „tu", „tuc") Cuvînt cu care se cheamă găinile. Cf. dr. îv, 1 016, alr sn ii h 365, a i 22, 23, 34. — Şi: tuc (alr sn ii h 365), tficu (dii. iv, 1016, aur sn n h 365) interj. — Formaţie expresivă. TÎiCU2 s. m. art. v. t ii tuc. TUCULÎ vb. IV. Traii/.. (Regional; cu complementul „găinile“) A prinde (Bonţ -Gherla). paşca, gl. — Prez. ind.: tuculesc. — De la tucu1. TUDĂMANĂ s. f. v. tudumană. TtiDĂŞLÎ vb. IV. Intranz. (Prin nordul Transilv.) A se interesa despre ceva (de la cineva); a iscodi 8224 TunHUŢĂ — 68,6 .— TUFAN a, . şe inforpja. Cf. paşca, ql., mat. dialect, i, .2.89, PQ/ttţ Sin duzpBIOARA srr BŞJ- ... ^ JPrez. .ind.: ludăişlitpc. — Şi:,tudujH vb. ,X;Y. mat. dialect, i, 289, corn. din cuzdrioarâ — dej. — Cf. magh. t ud akoz, tudakol. TUDELÎŢĂ s. i. (Bot.; regional) Albumeală (Leon-to podium alpinum, Gnaphalium Leonlopodium). CI. TDRG, S CRI BAN, D., BORZA, D. 08. ■ — PI.: iudetiţe. ■ ■ I — Etiritologia necunoscută. i' : ''TUtoÎSC, -Ă adj. (învechit, i-arj Geiman. [în gra-Vura lui Dürer] geniul tudesc se vădeşte cil toate naivele Sale ămătîtihte. odöbescu, s: iii, 58, cf. cade. — PL : tudeşti. ' — Din fr. tudesque. ŢUD1L adv. (Regional) Repede, degrabă, fuga (Borca — !Sticeava). Cf. şez. iii, 23. Prostul ieşi degrabă din coşar şi ludila prin uthbra gardurilor ca s-ajunijă acasă, ib, — .Accentul necunoscut. . — Etirnologia necunoscută.. TTJDJ.NĂ' s. f. (Regional; în eipr.) A da (sau a azvirli^ dfc’ tudină == a da de rîpă, v. ripă1. Cf. i. cr.'V, Î83, 374'. PI.: ? — Etimologia necunoscută. TUDOMÄN s. ii. v. tudumana. TUDOMANÎE s. f. v. tudumană. TUDOMĂNÎ vb. IV v. tudmnâni. ■ 'V- V ' i ' ( TUDORUSÄL1I s. f. pl. v. todorusale. TUDORÎJŢE s. f. pl. v. todorusale. TLIDUJl I vb. IV v. tudăşli. TUDUMÂN s. ii. y. Iu(hiiiiauă. TUDUMÂNĂ s. f. (învechit) 1. (Transilv.) Protes.-tare, protest. Petru de Stridiu şi Vladişlav de Nadaş . . . scriu ludămana aceluiaş Ioan de Bellen împotriva castelanului, şincai, hr. i, 376/2; .Nu după multă vreme veni la mine .Naghiseghi şi-mi dede o protestaţie sau tudumană^ ap.- id, ib. iii, 201/17:,. cf, klein, d. <441, LB, LM, DDRF, MÎNDREŞCU, UNG, 110, BL II, 52. 2. (Prin Maram., Mold,,) Mărturie, dovadă. Cu lodoinană au felăluil (a. 1690). iorga, s„ p. -xii; 234, cf. şez. vii, 184. Cu todomană, ini} şt mă scoal'eţ. o. bîrlea, a. p. ii, 426. 3. (Prin Maram.) Strigăt de ajutor, lexic reg. 15. — Pl.: tudumane. — Şi: tudumăn (lb, lm, mîn-drescu, ung. 110, bl ii, 52, şez. vii, 184), tudoinău (&I& fiu ir, 52), todomăn (klein, d. 441,' eb* lm, ddrf, MÎNDitEscu, ...ung. 110) • s. ii., todomână, tudâmănă, tudomaiiie (lm), tudumanie (ib.), todoihanie (ib.) Ş. ic- r — Din riiagh. tudomăny. . .; TUDUMANIE s. f. v. tudumana. TUDUMĂNiSL s. m. (învechit, prin Transilv.) Tudu-mănitor. Tuli şepte s-au iscălit, tudumănci episcopilor ăcestdm,carii ttidumănia să nu înceapă JSl'.Cţjiril AleCsâimfeanUl söborul împotriva lui Nestorie. şîncai, hr. i, 77/9. — Pl.: tudumănei. — Tuduman -f suf. -el. TVDJJ^lNI vb. IV. 1. Intranz. (înyeghit; Tran-şily. şi Maram.) A protesta, a se împqtrivi.  strigat ■şi a tudumînit tari (a. 1628). lO^ipA, s.; ,Dî iv, f2?.) -El, înaintea mea ca înaintea unui cancelariu, tudumăneşte. ap. şincai, hr. iii, 201/18, cf. klein, p. 441, lb, pdrf, MÎNDHESCU, UNG. 110, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, • ALEXI, W., BL II, 52, VAIDA,. COSJAN, GL. ...?. >.!ţ 2. Tran z. (învechit; Transilv. şi Maram.) A face cunoscut, a declara, a mărturisi’. Mitropolitan ..îî au mers cu biblia la dlnsul şi i-au tudumănit să nu facă lucru rău ca acesta, ap. şîncai, hr. ii, '276/30iJTtidu-mănim supt giurămîntul ce l-am făcut despre aceasta că noi nu vrem să ne lăsăm de unirea ce o am- făcut. ap. şincai, hr. iii, 190/35, corn. din maramureş. + (Prin Maram.) A da de ştire strigtnd. lexic reg. 13. . . , i 3. Intranz. (Prin Transilv. şi Maram.) A cere' ajutor;, a se văita. .Cf. coman, oi/., a£r sn iv h'977/ > 353: .•> , . ■■ .* 4'. Intranz. (Regional; In forma tddomăni) À bolborosii a flefcări (Botirieşti — Lugoj). Cf, x,; Costin,' gr. bXn; ii, 194. — Prez. ind.: tudumătie.şc. — Şi:, tudomăui (lm. MÎNDREŞCU, UNG. 110, BARCIANU, ALEXI, \Y,, VAIDA, com. din, maramureş), todomăni (klein, dv 439, lb, DDRF, MÎNDREŞCU, UNG, 110, GHEŢIE, R, M., BARCIANU, ALEXI, W., L. COSTIN, GR. ,BĂ!S[. II, 194), tp^ldbmăjli (mînpreşcu, ung! 1Ï0) vb. iy. .. V. tudumană. ’ , Ţ.UDUMĂNIXOR s. m. (îiivephit,. prin, Tţansilv.) Perşpană care protestează; (tn.yş.ejiit) tuduraăţjel, Ş-aii milostivit atotputernicùl jpumnezeu. a certa mîlidria Săniei bişericei ţtomei prin mădiilărite. ei, adecă pţţn protestanţi Jce s-ar. zic.e.luăumămlori).. £ţt.u luterani, şi, calvini, şincai, HR. ii, . 135/32. — Pl.: ludumănitori. . , : .. . . ... — fudumăni -f suf. -lor. TIJÉR s, n. v. tuior. ITJF s. n/Rbcă formată prip acumularea şi corisoli-dàreà cenuşeij nifcipüliii' ‘etc. provenite'diii erupţiiie Vulcanice'. Tof sau' puteolan’ă împietrită. ;îst. nat.: 13. Pături dc tuf. ic, lum. (1841), 287/17, cf. sVamati, ir. 6,' MIHAIÎI, c. ¿07, BARCIA'n’u,' ÀLEXI, W., NAUM,‘ işţ. art. 51, cape, cantUniari, l. m. 125, 172. 'Peşti orizontal iiifÆii gros din unităţile menţionate mai Sus, se'aşdză orizontal argilelor cu sçcte. mo i, 130. Prezentă iţnui ‘nivel de tuf" andeziti'cf'intercalat între argile com-; pacte, geologia., 23, cf. dn2, per, dex. <0> Tuf călcitros; ==? ! rocă sedimeritaï-â, dë culoare cenuşie, galbenă sau brună, poroasă şi uşoara, formată prin depunerea ! calcarului din apele minerale. Cf. ' cade, cantunîarî, l,: m.'¡150.•■;,[,Aragonitul] ia- nţxşlere, prin . depufiere din ape termale, diri, cochilii, şaa din tufuri- calcaroaşe. GEOLOGIA, -, 15,'..cf.; :pex. • > ţ , — Pl.-; tufuri. . — Şi: (învechit) tof ş. n. , - — Din fr. tuf, germ, Tuff. — Tof< lat. toius. , S. m., s^i. ţ. S. m. Tufar. (1). Pădurea măruntă de tufaiii şi mărăcini se află la răsărit, i. ioNEşqu, M. 634. Să dacă ei pe pal de tufani cerb. trîfiţit - din muche de slîncă?.. delavrancea, 172. pădurea era ¡ppm rafă, mai nriţll tufţin deelt copaci niari. contemporanul, yj2, 299. ,Ascunşi din noii printre siînci, prin iăfani, în cgpapi . ... . pîndeau cu uimire nemărginită.. v. rom. ianuarie 1970, 12, cf. şez. y, 165, alr i 988/878. Pîn tufani, .Pin aluniş, Lua .drumu t)-a curmeziş“, balade, ii, 386. Azi mlădifă de lufan, Mtine coadă de ciocan, zanne, p. i, 12. ’ , 2. S. m. Nume dat'mai multor speçii de stejar (Quercus pakescens, pelraea, sessiliflora, conferta, ianu-ginosa şi robur). Să-i lungească pe spinat'é iih lufan de patru ani. gorjan, h. i, 20/35. Munţii sînt pliiiî dt : brazi, . . :''tafani, tîmpeanul, g. 4/17, cf. pôlizu. Culcă-le şi -dormi în 'pace subt aceşti frumoşi tufani. bolliac, o. 169: Tufani, palteni, ghindarii se îngrozită foarte, alexandrescu, o. i, 196. Găs-ţşti cîte o mică 8243 TUFAR — 6.87 — TUFĂ dumbravă de vechi tufani sub care Sf_ adăpostesc turmele de oi. odobescu, s. iii, 17, cf. ddrf, brandza, fl. 213, BARCIANU, UHKCKSCi;, FL. 527, ALEXI, W., PUŞCARIU, et. wb. Se ia o (apă de tufan de la car şi u/i cuţit de furat, grigoriu-rigo, M. p. i' 175. Iedera se aciuase aşa micuţă, pipernicită ... pe lîngă tulpina tufahului. secular, conv. lit. xliii, 1 147, ci. şăineanu, d. u., ,caşe, simionescu, fl. 222. Mi-a ajutat să mă urc intr-un tufan crengurbs. voiculescu, p. i, 112. Spîn-zurat într-un tufan la un cuib. iovescu, n. 121, cf. bujorean, b.’-l., 396, bul. fil. vii —viii, 285. Lîngă porumb, Un tufan bătrîn şi înCilcit, lăsa o umbră deasă, neagră, preda, î. 149, cf. borza, d. 143, h iv 52, v 335, xvi 40. L-ă'găsit trăsnii lîng-un tufan: graiul, i, 247. Tăie un tufan Mare, minunat, şez. xii, 184. Prin ta-fanii după partea de din jos a pădurii, . .. începu -să s-arăte luna. plopşor, c. 11, cf. alr i 988/786, 860, ib. 1 948/588, 760, 865, 922, 990, alr sn iii li 625: Vremea prînzului venea, La un tufan că trăgea, balade, ii, 176. Foaie verde de tufani, Tu lipseşti, bade, de ani: folc. transilv. ii, 68, Plînge corăbiatiil că i-a plecat-satul (Tufanul). pascu, c. 213. Cade omul din tufan, Şi iot se odihneşte-un an, se spune cuiva care vrea să plece mai repede dintr-o vizită. Cf. zanne, p. ii, 510. + (învechit şi regional) Buştean scurt de stejar. Are tot aci aproape o magazie de o sumă stînjini lemne tufani de cer pe care îi vinde, cr (1834), 1382/35, cf.. scriban, d. 3. S. m. F i g. (Popular) Copil nelegitim; bastard. Cf. scurtu, t. 70, udrescu, gl. 4. S. n. (Regional) Bucată de lemn; ciomag, bită. Moldovenii, dînd peste dînşii, îi buchisară cu tufanul oa pe gadine. ispirescu, ap. tdrg. Deprinşi'... a aduce din tulpină Tufanele de lemn de foc. ap. tdrg. Turcul zice-aman, aman, Eu îi trag cu ăl tufan. teodohescu, p. p. 300, Ioniţî Birladeanu Cari bali cu lufanu. va-siliu, c. 58. Nică căpitanu., ,Care bate cu tufanu. zanne, p. vi, 234. 5. S. n. (Regional) Numele unei hore (Oveselu — Drăgăşani). Cf. varone, j. r. 52, id. d. 152. — PI.: (m.) tufani şi (n.) tufane. — Tufă + suf. -an: TUFA!* s. m. I. Nume generic pentru arbori cu r&muri dese, crescute direct de la rădăcină, în formă de tufă (1); tufan (1). Ş-dvel după un tufariu să trasă. budai-deleanu, t. 275. Pe-marginea [viei] avînd Vangheli apărătură, tufari, prin care sînt şi pomi roditori (a,. 1812). uricariul, xiv, 230/19. Pînă unde să fie lacu imaşului..., pînă la tufârii Miroslavei (a, 1816). ib. ii, 26/30. Putea să facă măcar o colibă de tufari. drăghici, r. i, 45/16. îns-acesla, nestatornic, de pe un pe alt tufar Mereu saltă, asachi, s. Ju. i, 107. Ea culege fragi şi mure De sub brazi, de prin tufari. alecsandri, P. iii, 257. S-auzi o foşnire în frunzele unui tufariu. eminescu, n. 122. Tufarii argintaţi de lumina putregaiurilor [îi păreau] nişte dihănii cu ochi de sticlă, gane, N. i, 142. Plecîndu-se. . . pe la rădăcinile celor tufari, după mlădiţe fragede, creatcg’ă, p. 316. Ca din puşcă, sări o căprioară dintr-ţin tufar.'slavici, ap. cade. Nori grei şi groşi acoper cerul; ploaia deasă cade şi ointul vtjîie peste tufari. ghere^,, st. cr. ii, 87. Prin tufarii de arin Şe roteşte coasa bine, Cînd norocu-i lîngă tine. bei.diceanu, p. 88. Răsună-n giur tufarii Din care, fără tropote, Ies repede ogarii, .f (1890), 499, cf. ddrf, gheţie, r. m., tdrg. De pe dealuri, de la munte, cobora o întreagă pădure de cetini şi de tufari. agîrbiceanUj s. p. 29, cf. şăineanu, d. u., cade. Călăreţii se vedeau sărind de prin tufari. galaction, o. 50. Un zbor de potîrnichi a izbucnit ca un tunet, spărgînd deşimea tufarilor. sadoveanu, o. iîx, 280. Fructele mari şi zemoase ne îmbiau să pătrundem tot mai adine în jungla tufarilor. vîn. pesc. decembrie 1961, 19. + (Rar) Copac tînăr. Cf; costinescu, .scriban, d, 2. F i g. (Regional) Copil nelegitim ; bastard. Cf. SCURTU, T. 70. 3. (Regional) Tufiş (1). Cf. lb, polizu, uarcianu, alexi, w., cbest. iv 102/377, ib. 104/102, alr sn rrf.h 634, alrm sn i h 396/833, alr U 6 359/812, ib, 6 3^9/ 102, a ii 8. . ’ ■ 4. (Bot.; regional) Spălăcioasă (Senecio vernalis). BORZA, D. 159. - ■„ — PI.: tufari şi (rar, n.). tufare (contemporanul, iii, 782). — Şi: (regional) stuhăr s. m. ţdrg. — Tută + suf. -ar. TXJFĂ s. f. 1. (Atestat prima dată In 1:5:12—1513. ci. MifiĂiLĂ, d.) Nume generic pentru arbuşti cu ramuri dese, crescute direct .de la rădăcină; grup de lăstari, de flori sau de gramínea perene, crescute dintr-o rădăcină comună. Vădzu după spate un areale acăţat cu.coarnele întru tufă de spini, po 71/22. Va avea mşline părî.cu altul pentru niscare tufe de vie. prav. 71, cf. st. lex. 173ra/9. Costişul cu tufele, păn în muche (a. 1672). ioRGA, s. d. v,i, 34. Tufele ierbii le-am dat voao. biblia (1688), 6r/12.- Au ieşit domnul m toată oastea . . . în deal la vii,. în marginea .tufelor ;(a. 1689). mag; ist. v, 98/32, cf. lex. mars. .209, 242. O ffiică,de turci să sfeli şi ei, lîlharii cei mai mulţi, rezemară păii tufile Colintina (a. 1782). gcr ii,. 127/41.1 l-au trimis ".. .. din Africa o tufă de grîu care ama trei sule patruzeci de spice (a. 1796). bv ii, 388. Vulpea, în nişte tufe aproape, au născut. fii. (a., 1812). gcr iî, 210/36. îl lepădă [pe ţap] .o/e pe spate întră nişte tufe-- 'piCHiNDEAL, ap. gcr ii, 214/21, cf. lb. Zăreşte printre nişte tufe de flori. în acea grădină că sé deschide, o. portiţă aşeunsŞ-. gorjan, h. j, .4/32. Pîndaşul, sosind iute din tufe„ l-a şi prins. NEORUzzi, s. ii, 302/14,. cf. polizu. . >Y»t\ ca nişte nebuni, Cînd nu tremuraţi in tufe, vă desfătaţi în núuciuni. hasdeu, r. v. 79. La fereastra din grădină:, subo tufă de sulcină. alecsandri, p. ii, 185, CftiiCiHACj îl, 708. Tufele de mături .... . ,cresc verzi, adtme, dese. eminescu, o. i, 43. Se culcă sub .o tufă, gîndindu.-şe ce să mai facă. creangă, a. 295. Tufe maţi de ¡ alun ne. chemau la umbră, vlahuţă; o. a.: 433, cf. ddre. Pe alocuri, vreo tufă de (ilior ...-plîhgea ■¡stropi lapte, sandu-aldea, .d. .n. .113, cf. alexi, ţv. Sosirelfi cade în spre seară peste tufe uriaşe de., liliac, petică, 0. 263, cf. dhlr i, 198. între nişte tufe d/ alun aproape de drum, zări o siluetă albă. hebreanü,' i. 103: Acolo, ca-ntr-un templu, De-atîtea dimineţi1 Contemplu. O tifă de scaieţi, topîrceanu, o. a.'i, 22. Tufe de fasole'înălţate pe araci au adunai subt ele toată umbra, cazimir, gr. . 179. Din tufe săreau licurici, brăescu, a, . 143, cf. ds, Citeodată, un iepure roşcat ,izbucnea, dintr-o tufă‘întunecoasă, sadoveanu, o., i, 3Ş.1- Laşă orice tufă de zmeuret să-l fure. pillat, p. 134, cf. ..puşcariu, 1. r. i, 273, bl v, 115. Prin curţi înfloriseră tufele de liliac, contemp. 1955, nr. 477, 3/1. Stăteam tolăniţi. . . Pe nisipul arzător, împestriţat cu tufé de arini şi răchite. beniuc; v. 23. Sé legănau cu: înfiorări uşoare ■chipurile portocalii şi maté ale tufelor de flori tîrzii. vinea, L. i, 50. O mirişte largă, plină de trifoi, de mohor înalt şi de tufe. preda, î. 145. Auzi uşa desehizîndu-se şi văzu intrînd înăuntru un braţ de tufe de trandafiri albi şi roşii. v. rom. noieinbrie 1964, 52, cf: scl £965, 929, L. rom. 1967, nr. 2, 145. Unde-s tufe prin potici,'Sînl mórminturi de voinici, alecsandri, p. p. 35. -L-am mutat întufa mohorului, Unde-i locul corbului, jarnîk bîrseanu, d. 204. Sub tufă de păducel Şede-un tînăr voinccél. hodoş. p. p. 188. Pe dealul cu tufele Spală lelearufele, şez. iv, 236. Sernuîrte mai pe depărtişor împrejurul tufei ■. şi deodată se răpede Ip.'tufă, cum¡'S-ar repezi uliul la jjăini.i vasiliu, p. l. 236, cf, u 325, xvi 15, alr i 988, alr sn i h 196/605; ib. m h 635/27, alrm sn i- li .153, com. din podeni — aiud. Şi vă faceţi voi dîrjele Din tufe de răchiţele. balade, ii,‘365. Să văd cine m-o jeli l Tufele şi F i g. Ascuns poetul stă la pindă îti tufe groase de-ntuneric. beniuc, c. p, 20. (Simbolizlnd lipsa totală de lucruri, de oameni, de bani etc.) Tufă-n frunte, tufă-n pungă, filimon, o. ii, 180. Scot eapu pe fereastră şi încep a striga: „Gulifăl Ioană“ . . . tufă . . . alecsandri, t. 73, cf. cihac, ii, 708. Nimic în pungă, tufă-n capete, jipescu, o. 124. Să fii nevoii să trăieşti cu una beteagă pină la sftrşitul vieţei şi copii, tufă. creangX, p. 118. Ceva ţoale ori vrun dichis în cdsa lui, tufă. ispirescu, l. 207, cf. ddrf. Ia bani, cu dobîndă ca să petreacă în străinătate, şi etnd la plată, tufă. d. zamfirescu, v. ţ. 88, cf. tdrg. Au rămas cu buzele umflate şi cu tufă-n pungă, sbiera, p. 272. Tufă in căp, tufă în pungă, se spune despre cineva prost şi sărac. Cf. zanne, p. i, 299. Foaie peste foaie şi la mijloc tufă (= nimic), id. ib. 182. <£> E x p r, A se da după tufă = a se ascunde. Cf. zanne, p. ix, 533. (Regional) Copil de tufă = copil nelegitim; bastard. Cf. ai,r i/n h 211/815. Tufă de Veneţia = nimic, deJoc; nimeni. Cf. polizu. Nu mă mulţumeam ca trei, patru sute dă franci pă lună! Acuma tufă de Veneţia şi clei dă ogar! bacalbaşa, s. a. 133, cf. ai.exi, w. Dar ăştia? Şi arată spre pedagogi. — Tufă de Veneţia. conv. lit. xlv, 376, cf. Sul. fil. iv, 125, 129, zanne, p. i, 299. -Tufă-n pungă sau tufă-n buzunar = om fără bani; calic. Ajungi ... să dai mîna cu nişte tufă-n buzunar! alecsandri, t. 1661. Voi cei tufă-n pungă, răi de plată. i. negruzzi, s. i, 157. A fi tufă de parale = a fi lipsit de bani, sărac. Mi-au mărturisit că-s tufă de parale. alecsandri, t. 1 105. Nu v-aţi da felele dapă evghenişti, tufă de parale, id. ib. 1235. (Rar) Tnfă de om = persoană fără importanţă. Cf. bar-cianu.^C o m p U s e: tufă-lemrioasâ = numele a doi arbuşti din familia leguminoaselor: a) Caragonă frutex. Cf. BRAND ZA, FL. 547, TDRG, SIMIONESCU, FL. 176, borza, O. 40; b) Caragonă atborescens. id. ib.; tufă-păstăioasă = Cgtisus virgaţus. Cf. conv. lit. xxtii 1 058, barcianu, tdrg. + (Prin analogie) Păr mult şi des; (determinat prin „de păr“) Smoc, claie. Cf. cosTlNEScr. Părul alb, bogat alîrnă în tufe groase. iorga, c. i. i, 126, cf. dr. i, 474. li mîngăia capul gol, acoperit de tufe de păr ca zăpada, sadoveanu, o. ii, 336. Tufele sprîncenelor — sprîncene dese, bogate. Ochii îi luceau foarte negri sub tufele sprîncenelor. sadoveanu, 6. vii, 268. Ochii aveau o viaţă puternică, ei se zbăteau neliniştiţi în tufele sprîncenelor. camÎLar, n. n, 230. 2. (Regional) Tufiş (I). Cf. puşcariu, et. wb. , cheşt. iv 105/102, alr sn iii li 634, a ii i2. 3. (Munt., Olt., Dobr,; şi în sintagmele tufă albă> brandza, i fl. 213, grecescu, fl. 528, SIMIONESCU. fl. 41, borza, d. 143, tufă rîioasă, conv. lit. xxiii. 1 058, BRAND ZA, FL. 213, GRECESCU, FL. 528, DS, BORZA. d/143, tufă rîioasă albă, conv. lit. xxiii, 1058, borza. n. 143) Nume dat mai multor specii de stejar (Quercus pubescens, sessiliflora, frainetto, cervis, conferta etc.). Cf. GRECESCU, FL. 528, TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, dr. xi, 63, 73, borza, d. 52, 143, h ii 100, 176, 218, 261, iv 71, xii 105, 169, mat. i-olk. 1210, chest. ii 78/98, alr i 988, ib. 1 948, alr sn iu h 624, ib. h 625. O Gogoşi de tufă — gogoşi de ristic, v. rişti c; f i g. minciuni; nimicuri, fleacuri. Cf. ddrf, baronzi, l. i, 58, 150, pamfile—lupescu, crom. 211. Citid aduni gogoşi de tufă sau răsteie în casă, nu-ţi mâi ouă găinele. gorovei, cr. 133. Gogoşi, domnule Tair, ... Gogoşi de tufă! stancu, r. a. v, 199, cf. zanne, p. ii, 743, ai® i 988/898, alr ii 6 383/723, 812, homAnul glumeţ, i, 22. + Stejar tînăr. Cf. alr i 988/760, 890, 940. + (Rar) Ramură, creangă (de stejar). Cf. COST INES CU, SCRIBAN, D. 4. (Transilv., Maram., Ban. şi Mold. ; şi in sintagma tufă albă, doine, 277) Alun (Coryluş avellana). Cf. LB, HEM 945, BRANDZA, FI,. 213, CANDREA, Ţ, O. 53. Ca să ai mană la vacă ... să iei un băţ de tufă — alun şi să-l vlri în pămînt. pamfjle, văzd. 89, cf. bul. fil. vii —viii, 285, borza, d. 40, şcl 1977, 192- Fă-mă, doamne, lemn de tufă Să mă tăie mîndra furcă, f (1885), 403. Dă in mărginea-dtumillui ... de-o tufă care avea mai multe rămurele. marian, o. i, 9. Lemn de tufă In patru despicat, în pulbere-aruncat. ŞEz. i, 118, cf. viciu, ol,, ţiplea, p. p. 118, alr i 888, ib. 988, alr ii 6 389, A i 17, 20, 31. v 15, 17, 1.9, 22, 31, vi.f. 5. (Regional) Ciomag, bîtă. Pe jupîn îl ciomăgesc, că e măgar îi arată, Cu tufele~i mulţămesc. alexan-drescu, o. i, 303. Scoase . . :■ o tufă groasă, noduroasă Şi-i trase vreo cinci şi şase. teodoresgu, p. i». 296. Dă-i ca tufa că ies bani, se spune despre cei lacomi. Cf. zanne, p. i, 299. — Pl. : tufe. — Lat. tuia. TUFĂÎ vb. IV. Intranz. (Regional)' A batè, a lovi, a pocni; Fetele de joc urmează pe tineri şi, cîrid aceştia ies din casă şi tufăiesc în turecii cismelor, le învîri pe fété şi chiuie, pamfile, cr. 48. — Prez. ind. : lăfăiesc. Cf. tof ăi. TUFĂlOĂRĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Tufi-şoară. Cf- udrescu, gl. — Pl. : tufăioare. — Tufă + suf. -ioară. TUFĂttiR s. în. (Prin nord-vestul Munt.) Diminutiv ar lui tuf an. udRescU, gl. — Pl.: tufăiori. Tufan -f-suf. -ior. TUFĂ1VÎCĂ s. f. (Bot.) 1. Crizantemă cu flori mici; (popular) tătăişă1, (regional) tufăniţă (Chrgsanthe-mum indicum, morifolium, roseum). Cf. damé, t-186. Prin grădini se iviră tufănele albe. sandu-aldea. d. n. 151, cf. pamfile, a. r. 263, bulet. grXd. bot- v, 56, comşa, N- z. 34. Tufănicile ...nu nvţţoş. m, i-CARAGIALE, C. 44, Cf. şXlNEANU, D. U., CADE. Tufănica este cînd albă ça omătul ...,.cînd galbenă ca floărea-soarelui. galaction, o. 324. in colţuri sint aşezate ghivece cu palmieri, iar pe birouri vase cu flori de lufă-nică. sahia, n. 113. Am întîlnii o fată pu tufănele-n braţe, pillat, p- 83, cf. ds, scriban, d. Atunci moare din fiecare floare cîte una ... ; un mărgăritar, o tufă-nică, o garoafă, arghezi, s. vii, 148. în faţa covercii, sleble de garoafe, de tufănică. stancu, d. 210, cf. borza, d. 47. Fetele ... ne-au aruncat în braţe flori de tufănică. v. rom. octombrie 1964, 57. Pină la intrarea în şcoală ducea o potecă ... mărginită de tufănele îmbobocite. ib. octombrie 1970, 32, cf. h i 129, ii '243, iv 84, 153, v 49, vii 49, ix 338, 396, 472, xi 246, xii 24, 259, xiv 301, xvi 42. Siminogul ... creşte clădării la un loc: samănă cu tufănica invoaltă, măruntă şi gălbioară. rXdulescu-codin, î. 305, cf. alr ii 3 407/ 769. O (Regional) Tufănică albă = granat (Chry-sanlhemum parthenium). iîorza, d. 47. 4 (Regional) Margaretă (Chrysanthemum leucanthemum). conv. lit. xxiii, 1 058, cade, borza, d. 47. 2. (Regional) Nalbă (Althaea roşea), borza, d. Î7. 3. (Régional; în sintagma) Tufănică galbenă = rujă-galbenă /Rudbeckia laciniala). borza, d. 150. 4. (La pl. ; in forma tufănele) Lipscănoaice (Coreop-sis tinctoria). borza, d. 51. — Pl.: tufănici şi tufănele. — Şi: ( regional) tniinică s. f. h v 49. — De la tufă. 8249 TUFÂN1ŢĂ — m — tUFfiCCttÎ TUFĂNÎŢĂ s, f. (Bot.; regional) Tufănicâ (1) (Chrij-santliemum indicumj. Să sădeşti pe-al meu mormînt, La căpătii, măr mărunt. La picioare, tufăniţă, C-am fost, bade, cu credinţă, folc. transilv. i, 128. — Pl,: tufănife. — De la tufănlcă, cu schimbare de sufix. TTJFĂRÂŞ s. m. (Regional) Diminutiv al lui tu-î a (1). Hai în ciia tufărasi, Si prindem pi potiraşi. vasiliu» c. 75. — Pl.: tufătaşi. — Tuiar + suf. -aş. TUFĂREAG subst. (Regional) Pădure mică la şes, zăvoi (Virtopu Tîrgu Jiu). Cf. chest. iv 104/846. — Tuiar -f suf. -eag. TUFĂRÎ vb. IV. Intranz. (Prin Olt.; despre frunze) A fîşîi. Cf. alr i 963/842, 850, 856. — Prez. ind. pers. 6: tiifăre si tufăresc (alr i 963/ 856). — Tulă + suf. -ări.! TUFĂRÎE s. f. Tufiş (1). Era lin deal încărcat cu iufării de stăjari. ap. şincai, hr. iii, 155/22. Îmbla ... prin tufăriile şi ierburile insulei, eminescu, 1>. l. 99. D-a lungul tufăriilor dese şi verzi, printre plute bă-trine, .... Riul-Tirgului îşi resfiră apele, delavran-cea, t. 115, cf. barcianu, cade. Copiii au fugărit vitele din stanişte in tufării. camilar, c. 53. Se dau la căutat prin toate vizuniile, prin toate tufăriile. va-siliu, p. l. 120, cf. chest. iv 105/20, a ii 8. — Pl.: tufării. ' — Tufă + suf. -ărie. TUFĂRÎME s. f. Tufăriş (1). Clnd răcoarca-şi ţese plasă Şi prin tufărimea deasă Aur roşu se strecoară, Parcă se aude-o goarnă, v. rom. iunie 1954, 19. — Pl.: tufărimi. — Tuîar + suf. -ime. TTJFĂRÎŞ s. n., s. m. 1. S. n. Tufiş (1); tufărime. Se speriau toţi graurii din tufărişuri, gane,-ap. cade. Tu te pierzi prin tufăriş, macedonski, o. i, 237. Carpenul ... creşte prin păduri, tuferişe. grecescu, fl. 22. O luară-ncoace ca să intre-n tufăriş, davila, v. v. 30, cf. paşcu, s. 353. Cirnesc boii-nir-un tuferiş şi hai, din batură-n bulujă- lungianu, ap. cade. Copacii răsturnaţi şi tufărişul întins pe pămînt prindeau picioarele. ibrăileanu, a. 161, cf. şXineanu, d. u. Tufărişurile şi dumbrăvile de primprejur trebuie să fi fost pe atunci şi mai multe şi mai desfătătoare, galaction, 0. 314. A stat ascuns în tufărişurile de la podul Bîrla-dului. popa, v. 67, cf. ds. Vin apoi tufărişuri de ceai, lanuri de trestie de zahăr, ralea, o. 56. Lăsa în stingă via cea mare ..., mărginită cu tufărişuri spinoase. camil petrescu, p. n,.7, Stam risipiţi prin tufărişurile de pe malul rîului şi pîndeam mişcarea de dincolo, v. rom. mai 1955, 53. In valea de dincolo de coasta dealului ... se întindea frontul nostru intr-un tufăriş de răchită, ib. martie 1957, 62, cf. h iii 98, iv 52, 71, ix-387. Badea lasă oile In pădurea cu foile, Lasă turma cea de miei în tufărişul de tei. şez. viii, 30, cf. graiul, 1, 420, yÎRCOL, v. 101, com. din marginea — rXdXuţi, chest. iv 105/566a, alr sn iii h 634, alrm sn ii h 439, a ii 8. <0> Fi g. Mina stingă înălţa cu fereală ţigara înspre tufărişul bătut de toamnă al bărbii şi mustăţilor. sadoveanu, o. ix, 425. + (Regional) Aluniş (Mihăil^eni — Miercurea Ciuc). alr ii 6 389/574. + (Rar) Ramuri, - crengi. La căruţe se aprinse foc din tufărişuri şi spini uscaţi, sadoveanu, o. xm, 570. + (Regional) Rarişţe (1) (Strehaia). alrm sn i h 399/848.. . . •2. S. m. (Prin sud-vestul Transilv.) Copil nelegitim. Cf. SCUffTU, t. 70, alr i/ii h 211/831, a m 2, 9. — Pl.: (h.) tufărişuri şi (regional) tufărişe (alr sn iii h 634/430), (m.) tufărişi. — Şi: tuferiş, (regional) tuflriş (com. din i marginea — rXdXuţi) s. n. — Tufă + suf. -ăriş. TUFĂRÎŞTE s. f. (Prin vestul Transilv.) Aluniş; (regional) tufişte. a i 23, 35. — Pl.: tufărişti. — Tufă + suf. -ărişte. TÎJFĂT s. n. v. tuhăt. TUFCE s. f. (Prin nord-vestu) Munt.) Tufişoară. udrescu, GL. S-a suit într-o tuf cea. Mi-a tăiat cîţeva tufcele. id. ib. — Pl.: tufcele. — Tirfă + suf. -icea. TUFCEAN s. m. v. tuiceană. TUFCEÂNĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Tufişoară. Cf. udresctj, gl. Mi-a furat cîteva tufcene de la Comarnic, id, ib. Pl.: tufcene. — Şi: tufceân s. m. id. ib. — Tufă + suf. -iceană. ‘ TUFEÂN s. m. (Prin Olt. şi nord-vestifl Munt.) Copil nelegitim. Cf. scurtu, t. 70, alr i/ii h 211/800, lexic reg. ii, 33, udrescu, gl. — Pl.: tufeni. — Tuiă suf. -ean. TUFEÂNCĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Fetită nelegitimă. Cf. LEXIC REG. II, 33. — Pl.: tufenci. — Tufean -f suf. -că. TUFfiCi s. n. (învechit) Puşcă. Cf. rudow, xix, 412, şio n2, 123. — Pl.: tufecuri. — Şi: tiufăc s. n. ii ii 290. — Din tc. tttfek. TUFÎC2 s. n. (învechit şi regional) Saltea. Un tufec umplut cu paie (a. 1860). ap. cihac, ii, 625, ddrf; BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: ? — Din rus. TknJ>hk. TUFECCÎ-BAŞÂ s. m. (învechit) Comandantul gărzii domneşti în timpul domniilor fanariote. Tufecci-başa, 40 lei pe lună (a. 1761). ap. şio n?, 124. Tufigi-başa l-au întrebat (a. 1777). gcr ii, 114/34. Acum două zile ne-a venit ştire că tufeccibaşa domnului s-a dus în judeţul Mehedinţului (a. 1801). iorga, s, d. xii, 138. Tufecci-başa Vasile ... scrisăse partea aceea, beldi-man, e. 16/9. Aveam odaie în curtea domnească, alături cu odaia lui tufeccibaşa. ghica, s. 3, cf. rudow, xvii— xix, 412, tdrg; şXineanu, d. u., cade, scriban, d., DL, DM. — Scris şi: tufeccibaşa. — Pl.: tufeeci-başale. — Şi: tufigi-başa s. m. — Din tc. tttfekţi başi. TUFECCÎTJ s. m. (învechit) Lefegiu în garjda domnească, în timpul domniilor fanariote. Tufecciii, aflîn-du-să şi-ntr-alte furtuşaguri, i-au surgunit domniia de aici (a. 1742). iorga, s. d. vi, 257. Lefele cihodarilor, şatîrilor, a copiilor din casă, tufeccii, levenţi .., să nu să oprească (a. 1773). uricariul, iv, 25/8. Ar fi bini Să mai iei oameni cu tini, Măcar doi, trei tufigii (a. 1777). gcr ii, 114/37. Vasile tufecciu, nepotu Răducanului (a. 1803). iorga, s. d. viii, 40. Aianase tuficciul ... era poroncitoriu. beldiman, ap. gcr ii, 245/2. Caragea pierduse doi cîrcserdari ş-un tufecciu, loviţi de gloanţele Jianului, ghica, s. 289. Tufecciii, arnăuţii şi satîraşii îşi curăţau armele, filimon, o. i, 109, cf. şio na, 123, cade, scriban, d., dl, dm, dex. + Armurier. Covacii, tufecciii, fişicciii şi cuţitarii (a. 1835). doc. ec. 598, cf. polizu. în Cerneţ este un tufecciu şi în Severin trei ... Ei dreg puştile sătenilor. ;i. ionescu, m. 712, cf. ddrf, alexi, w., tdrg. Găsim pe atunci nu mai puţin de 41 bresle şi anume: breasla bacalilor, breasla tufecciilOT sau armurierilor, n. a. bogdan, ¡c. ;m. 178, cf. şioiLj, 124, cade, scriban, d., dl, dm. Iar cumnatul 8267 TUFERIŞ — 6ă0 — ttJt’Lli cel ykain, Tufecciul din Măcin, Pe GheAişîl fereca. ALEGSANDRI, P. P. 131. — Pl.: tufeccii. — Şi: tuficciu, tuiigiu, tuf ini) iu (bl vii, 124) s. m. — Din tc. tlifekţi. TUFERÎŞ s. n. v. tufăriş. TUI'KT s: n. (.Prin Transilv. şi Maram.) Loc' acoperit cu tufe (1); pădure de tufişuri (1). Cf. dr. xi, 73, 80, alr sn iii li 634/362, alrm sn ii h 439/362. + Aluniş. alr ii 6 389/353, 362. — Accentuat şi: tăfăl. alr iiJ 6 389/353.. — Pl.: tufeturi. — Tufă + suf. -ei. TUFICCÎU s. in. v. tufecciu. TUFIGÎ-BAŞÂ s. m. v. tufecci-başa. ŢUFIGÎtJ s. m. v. tufecciu. TUFINGÎU s. m. v. tufecciu. TUFINÎCĂ s. f. v. tufănicâ. TUFiniŞ s. n. v. tufăriş. TUFIŞ s. n., s. m. 1. S. n. Mulţime de copaci tineri, stufoşi; desiş de tufe (1) , t u f ă r i e, tufârime, (regional) tufă (2), t uf a r (3); p. ext. ioc pe care se află tufe, (regional) t u f e t; tufăriş (1), (regipnal) tufiştină. Cf. polizu. Mai mult de jumătate din întinderea de pămînt ocupat de pădure este tufiş. i. iqnescu, m. 130, cî. costinescu." V&zu tufişuri mari. eminescu, p. i„ 97. S-a auzit din umbra unui tufiş glas de privighetoare. CA.RAGIALE, O. III, 58, Cf. DDRF, PHIţIPBiDE, p. 64, 214. Zboară mierlple-n tufiş Şi din codri noaptea vine Pe furiş, coşbuc, p. i, 47, cf. jahresber. viij, 20.3, alexi, w., dhlri, 362. Restul grădinii e numai tufişuri dese de lemn cînesc, de baţachină şi de rugi. brătescu-voineşti, î. 10. Începură a se depărta de drumul cel mare,.tfurişîndu-se prin tufiş spre păâure. -bujor, s. 154, cf. pascu, s. 353, şXineanu, d. u. Tufişele emu pustii. "pAcovrA, o. 183. Din tufişuri, De prin tainiec-ascurizişuri, Se ivesc pe jumătate Păsărele ciufulite. topîrceanu, o., a. i, 30. Doar din tufiş privighetori mlădii 'Întind liane lungi de melodii, voiculescb» poezii, h, 181; Umbrele umpleau tufişurile şi lacul dormea liniştit în amurg, sadoveanu, o. i, 105. Cîinii tăi zburdalnici alungă din tufiş Tărcate coţofene, pillat, 148; (Gf. BUL, FIL. V, 23, 39, STOICA, VÎN. 26, DR. vi, 327, xi, 72, 73, 82. Un miel s-apropie printre, tufişuri. blaga,-poezii, 45. Ocoleau printr-o pădurice iînără de tot, mai mult tufiş şi lăstăriş, v. rom, iulie 195,4, 14. Ochii lor mă privesc ca murite coapte din tufiş. beniuc, v. 22. Fata . . . pieri în tufişul sălciilor, tremu-rînd: pheda, m. 18. Începură să apară tufişuri de mesteacăn. v. -rom. măi 1963, 19. Ziua se desluşesc tufişuri tistpite ’’că-n joacă, de merişOr şi măcieşe, ibv decembrie 1966y>47, cf. şez. iv, 178, com. din marginea — rădăuţi, creangă, gl., 'chest. iv 102/172 b, ib. 105/30, alr sn fii h 634, alrm sn ii h 439. Sub •tufişulmic şede iepurele. Gf. zanne, p. ix, 533. <> (Adjectival) O plantă ttffişă, care acolo se cullivează pentru rădăcinile ¿alei' v (1871), 558. + (Prin Mold, şi Transilv.) Aluniş. ai.u ii 6 389/346, a i 20, v 33, vi 4, ix 4, glosar reg. + (Rar) Ramuri', crengi. Proptele şi mănunchi de tufiş legaţi cu fringhii sprijină şi întăresc tamcii. odobbscu, s. III, 109. . i i â'. S. iii: (ÎRegionâî) Copil nelegitim. Cf. scurţi;, t. 70, alr i/ii h 211/874. Pl.: (n.) lufiş&ri şi (rar) tufişe, (m.) tufifi. — Şi: (rar) stufi^ s. n. jahresbSr. viii, 203, scriSan-, d. ' ‘— Tufăf+ suf. -iş. TUFIŞ0ÂRA .s.f. Diminutiv al lui tufă (i); tufuşoară, (regional) tufăioară, tufcea, tufceană, tu- fiţă, tululiţă, tufuţă. Stejarii . . . privesc . . . subt dîtişii nişte slabe tufişoarei conachi, p. 260, cf. dl, dm, dex. —‘Pl.: lufişoare. — Tufă + sat. -işoă'ră. TUFÎŞTE s.f. (Prin vestul Transilv.) Aluniş; (regional) tufărişte. alr ii 6 389/310, a i 12. — Pl.: tuf işti. — Tufă + suf. -işte. TUFÎŞTINĂ s. f. (Regional) Tufiş (1). vaida. — Pl.: tufiştine. — Tufă + suf. -iştină. TUFlT s. n. Rocă sedimentară alcătuită din material detritic mărunt şi din cenuşă vulcanică, dl, cf. LTR2, M. D. ENC., DEX, . — Pl.: tufite şi tufituri. — Din fr. tuffite, germ. TufHt. TUFÎŢĂ s. f. (Regional) Tufişoară. Cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. Să mă-ngroape îndeaproape, La margine de pădure, Sub o tufiţă de mure. folc. transilv. ii, 536. — Pl.: tuf iţe. — Tufă + suf, -iţă. TtfFLĂ s. f. 1. (Prin Mold.; la pl.) Pislari (2). scl 1977, 192. 2. (Argotic) Poşetă; portmoneu. Cf, dr. vii, 167, bul. fil. iv, 125, 129,, 200, v, 241, dr. ix, 326.^Expr. A face tuflă = a fura. ib. iv, 103, 107. — Pl.: tuf le. — Şi: tuîli (bul. fil. ii, 20.7), tiiflu (ib. iv, 200) subst. ■— Din rus. Ty$Ji8. -i ■ TUFLEAC subst. (Regional) Crac de cioareci (Roşia — Beiuş). alr ii 3 316/310. — Pl.: ? — Cf. t u f 1 c u. TUFLbEU s. n. (Prin vestul Transilv.) 1. Tulpina porumbului; tuleu (I 1). Cf. teaha, c. n. 274, 276. 2. P. anal. Fluierul piciorului. Cf. dr. v, 302, ib. ix, 425, alrm i/i h 89, teaha, c. n. 276. + (in forma tof leu; ironic) Picior lung şi subţire (Ineu — Arad), alr ii fi mn 44, 2 233/64. + (Iii forma tofleu) „Piciorul de ia genunchi In jos“, rev. crit. iv, 146. + (în forma tofleu) Pulpa piciorului (Gliişindia — Vaşeău). cv 1950, nr. 11 — 12, 39. —' Pl.: tufleie. — Şi: tofleu s. n. tov. crit. iv, 146, âv i'950, ni-, 11 — 12, 39, alr ii/i Mn 44, 2 233/64, alrm i/i h 89, tkaiia, c. n. 276. Cf. tuleu, ţ u j 1 e a n. TUFiiÎ1 vb. IV. 1. Tranz. (Familiar; complementul indică o căciulă, o pălărie eîc.) A pune pe cap cu o mişfcare rapidă şi neglijentă; a Înfunda; a Îndesa, a plesni. Cf. oîhac, ii, 425. El tufleşte cuşma pe cap, o îndeasă pe urechi şi habar >n-are. creangă, p. 39. Se- a^ăza turceşte pe divan cu ciubucul în mînă, îşi tu-flea fesul pe cap şi striga, i.negruzzi, s. i, 320, cf. BDRF, PII1LIPPIDK, P. 87, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, alexi,-w., tdrg, cade. Işitufli pălăttd aruncînd o singură fugară privire în oglindă, c. petrescu, c. v. 362. îşi îmbrăcau intr-o. clipită straiele albe şi îşi tufleati în cap pălăriile ca ciupercile, sadoveanu, o. vij 613, cf. i#i, IO. îşi tuf lise pe cap... o tichiuţă tiroleză roşie. gala.n, b. ii, 212. Şi-avea o căciulă nouă, pe care şi-o tot tuflea, cînd pe frunte, cină pe ceafă, lăncrănjan, c. iii, 27. Ge să am, făcu celaltufiindu-şi căciula-n cap. i. cr. ii, 248. O E x p r. A tufll căciula pe urechi = a .se, prfiţace că nu şţie nimic despre uţi anumit lucru de care e vinovat. Cf. zanne, p. iii,,44. (Prin Buqov.) A lovi pe neaşteptate pe cineva: lexic reg. 110. 2.. (Mold:) A lua mult In gură, a mînca repede, a Înfuleca) a Îndesa. Gf. şXineanu, d. u., scriban, d., şez. ix, 156. (A b s o 1.) Tufleşte în gură 'cit nu-i încape. ib. 156. 8285 TUFtil8 - BB1 - 3. (Prin Mold.) A ascunde :Ceva repede (în- ¿în, în traistă sau în buzunar). Cf. şăineanu, d. u., sez. v, 165. ■ ■ ■ • ’’ — Prez. ind. : tuflesc. — Şi : tefli vb. IV. Com. din VICOVU DE JOS — RĂDĂUŢI Şl din VICOVU DE SUS — RĂDĂUŢI. — Formaţie expresivă. TÛFLI2 subst. v, ţuflă. TUFI.fi vb. IV v. tulii. ŢUFÎ.ÎT, -Ă adj. (Despre pălărie, căciulă etc.) Pus în grabă, in mod neglijent; îndesat. O femeie cu pălăria tuflită şi ca văpselele prelinse' pe obrazul îndestul de bătrîn. c. petrescu, c. v. 59. — Pl.: tufliţi, -le. — V. tuf 11. TUFLÔS, -OĂSĂ adj. v. iiifos. fÛJFLU subst. v. tuilă. TUf.OÂÎjCĂ s. f. (Règiqnal) Nume dat unei femei çare a născut fără a fi , ţpăritată (Peştişani — Tîrgu Jiu). Cf. a^r n/836. Pl„:tufoaice. Tiîfă'-f suf; -eaică. - ■TIÎFÔÎ s. n.j s. m. (Regional) 1. S. n. Augmentativ ai lui t u f ă (1); tufă mare şi deasă. Locul ... e astupat ca tufoniU (tafă deasă) ca vitele să na treacă peste- el. liuba — iana, m. 102, cf. alr i 988/837, alr ii 0 361/2, 325, 334, alr sn iii h 634, alrm sn ii h 439. ‘ 2. S, in. Copil nelegitim (Peştişani — Ţîrgu Jiu). Cf; alr ii/836. . — Pl.; (n.) tufoaie şi (m.) tafoi. '. — Tufă + suf. -ş.i. TUF(5s, -OĂSĂ adj. (Despre arbori) Cu frunze mjilte şi dese ; (âesprè poduri) câre are arbori cu frunze riiùlte şi dese, stufoşi; p. ext. (despre un loc) plin cil tufe (1). Cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX. Na vede aUă .decît copacif acei tufoşi. beldiman, n. e. ii, 151/ 25, çf. c^emens^lç. Să să şuie intr-un copaci înalţ,..... iufos şi des la crengi. DRĂQţiici, p, 40/30. Dincoace ,în pădure, pe înalt, tufos stejar, Tupilat văzu-ntre frunze pe Amorul cel fugăr. asachi, s. L. 'l, 107. Cînd prihtr-un bărc tufos trece, Iată izvor bun şi rece. bărac, a. 65/1. Găsiră pe tinerii amhnţi ... Ungă im izvor, sub umbra unor fagi tufoşi. negruzzi, s. i, 108, cf. costînescu, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. M-dm încurcai într-un făgiţel iufos. sadoveanu, o. i, 96, cf. scriban, d., alri 988/35, alr n 6 364/27,36,228,250, 260, 272, 279, 284, 316, 349, 365, ib. 6 365/316, a ii 12. Taie-o tufă, cam tufoasă. balade, ii, 310. Jos sublire, Sus tufos Şi piai multe mărunţele (Mărul), gorovei, c. 227. .!$•.> S i g< Alcătuiesc an ciudat amestic şi o tufoasă îngrămădire de felurite scriituri, naum, ist. art. 46. Stil tufos.. ap. jPuşqariu, l. ». i, 398. O (Prin Ban.) Miere tufoase — numele unei specii de mere nedefinite mai îndeaproape. Cf. dr. i, $.60, bul. grăd. bot. i, 80. + (Despre barbă, mustăţi etc.) Cu păr mult şi des; (regional) tufucos. Coada în sus întoarsă, creaţă şi tufoasă îi este. cantemir, ap.,iDDRF. Avînd o barbă tufoasă. ist. am. 29r/7. Barbele lor fiind tufoasă. beldiman, ,n..p. ii, 176/24. Am văzut ... pe Aliiiţă ;.. cu barba iui cea tufoasă. gane, n. i, 155; Davidică, flăcău de munte ... cu sprîncenele tufoase. creangă, a. 85. Figura vechiului■ lui stăpin ce sta pe acelaş jeţ unde stă acum potrivnicul, se refăcea la loc ... cu tu-foasele sprîncene ce adumbreau ochii buni. anghel, pr. 44, cf. dr. v, 294, costînescu, şăineanu, d. u., c'ade. îfrtiècu mină pHd’p&ru-t alb ca neaUct, îfşi iAîn-gîie mustăţile tufoase. sadoveanu, o. i, 657, cf. puş-cariu, l. 'r. i, 398, Scriban, d. Şî mi-i face coama groasî Şî coada tufoasî. mat. folk. 1 463, cf. alr i 47/227, 370, alr sn iii h 680, alrm sn ii H 490. — PI.: tufoşi, -oase. — Şi: (regional) tiiflos, -oâşă adj, GLOSAR REG. .. . — Ţuiă 4-sul -os. TUFTUR subst. v. tâltnr. TtfFUCdS, -OĂSĂ adj. (Regional; despre păr, barbă etc.) Tufos (Ineu —1 Arad). Cf. alr sn iii h -680/64, alrm sn ii h .490/64. >■ — PI.: lufucoşi, -oase. — De la tufă. TUFULÎŢĂ s. f. (Regional) Tufişoară. Cf. rădu-lescu-codin, î. 307, alr i 988/186. — PI.: tufuliţe, — Tufă + suf. -uliţă. TUFUŞOÂRĂ s. f. Tufişoară. Cf. philippide, p. 63; barCianu, aLexi, w. S-apucă şi-şi pune căciula în vîrful unei tufuşoare. vasiliu, p. l. 236, cf. scriban, d. — PI.: tufuşoare. — Tufă + suf. -uşoară. ' TUFÎJŢĂ s. f. (Regional) Tufişoară. Din pociumbi făclii arzînd, Din nuiele luminele, Din tufuţă Lami-nuţă. t. papahagi, m. 76, cf. alr i 988/578. — PI.-, tufuţe. — Tufă + suf. -aţă. TUG s. n-.! Unealtă pentru lustruitul pieilor, folosită in tăbăcărie. [Pieile] se udă puţin cu apă, se, îndreaptă la masă şi se lustruiesc cu tuguL i. ionescu. 'M. 703. — PI.: tuguri. — Etimologia necunoscută. TtiGĂ s. f. v. tigvă. TUGEÂSCĂ s. f. v. tlubgească. TUHÂ1V s. n. (Regional) Vînt puternic (Livezile — Parjciu). Cf. h xi 448. ■. » ; — Cf, rus. iyxa „viscol“, tc. tuf an‘„furtună“: TUHĂBCĂ s. f. v. ţohoarcă. TUHĂIi vb. IV V. lioliâi. TUHĂÎ2 vb. IV v. ţuliili1. TÎIHĂT s. n. (Prin Ban.) Plapumă groasă, umplută cu fulgi; pilotă (1). Cf. L. COSTIN, GR. BĂN; ii,-1$8, alr ii/i mn 138, 3 898/29, alrm ii/i h 362/29. .. — PI.: ? — Şi: tufăt (l. costin, gr. băn. ii, 198), tiicăţ (alr ii/i mn 138, 3 898/29, alrm -îi/f h 362/k9) s. 11. • ' — Din gerrii. Tuchet. TUHE1V subst. (Regional) „Copac (de podoabă)“. l. costin, gr. băn. 206. — Accentul necunoscut.. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. TOHLEÂIV s. m. v. tuleau. TUHOARCĂ >s. f. v. ţohoarcă. ,, TUHOc s.n, V. tohoc. TUHUÎ vb. IV V. ţuhăll. : TUHUÎRE s. f. (Înyechit, rar) Tuse puţe|nică. Numirea de ţuhuire. este împrumutată de la apucatul şi mişcarea ce face cineva tuşind, man. şăijiăţ.. 299/9. — Formaţie onomatopeică. TTJIi interj. (Regional; .repetat) Cuvlnt cu care se strigă puii la mlnoare (Fibiş — Lipova)..; lexic ; reg. . >120. — Formaţie onomatopeică. TUI2 s. m. v. joii. 8314 — 692 — TUIOR XJJP ş. n. (învechit) însemn al puterii şi al rangului ierarhic reprezentat prinUvo lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) in'virf şi cu două sau trei cozi albe de cai.1' li'trîniisăsă împă'răţiia şi steagul cu tuiuri de Muldo-va. m. costin, o. 44, cf. n. costin, l. 584. I-au dat turcii ... căftan şi şlic, şi buzdugan şi un tui. neculce, l. 68. Venit-au şi b.oiarii de la Poartă cu steagul domniei şi cu tuiurile. r. grece a.nu, cm ii, 16, ci. gheor-gachi, <;eb, (1762), 227. Să adună domnul cu hanul şţ cu, paşii cei cu trei tuiuri (a. 1799). cat. man. i, 71. Miniştrii lut Vogoridi, vrînd pe toţi a-i aţîţa, Tuiuri numai că aşteaptă cît puie încredinţa, beldiman, e. -80/18. Au ieşit ... supt comanda lui Imbrain ... paşii de trii tuiuri. An (1829), 332/17. Vnde-ţi sînt voinicii, paşp cu trei tuiuri? ;bălcescu, m. v. 177. Printr-un compliment demn de un paşă cu trei tuiuri, felicită pe ciocoi de bună venire, filimon, o. i, 164. Sub ochii lui ... Apar... Şi tuiurile oastei de oaste părăsite! alecsandri, p. iii, 293, cf. ci hac, ii, 625. Purtau ... steagul cel mare şi două tuiuri turceşti, odobeşcu, s. I, 73, Cf. DDRF, BARGIANU, ŞIO, II2, 124, ALEXI, W., TDRG, i. brXescu, m. 72. Sînt arme turceşti ... tuiuri şi altele ’■ multe semne ostăşeşti, rXdulescu-codin, ap. cade, cf. şăineanu, d. u. Aga a ridicat tuiurile şi trîmbiţaşii au sunat ieşirea slăvitului stăpîn din serai, sadoveanu, . o. xil, 269, cf. rosetti —caz acu, i.l.r. i, 341, 478, Găsind acolo semnele domniei, adecă tuiurile şi stindardele, se preumblau cu ele pe toate uliţele oraşului, v. rom. ianuarie 1966, 180. Păzea cele şase tuiuri ale Înaltului Sultan. barbu, princ. 83, cf. h iv 87. Nil e nici topuz, nici ţui, se spune despre cineva fără nici o putere. Cf. zanne, p. iv, 668. + P. anal. Ornament in forma unui tui8, care se aplica pe chipiul sau pe coiful militarilor. -V. p a n a ş. Mulţimeat încremenită o clipă, izbucneşte în- huiduieli, urlă în clocot, iar coiful colonelului, cu tui de cqadă de cal, se dă speriat înapoi. camil petrescu, o. II, 257. — PI.: tuiuri. — Din tc. tui. TUI* S. n. v. tule. TUÎ5 vi. IV. Tranz. şirefl.. recipr. (Regional) A (se) tutui1. Cf. lb, polizu. Se grăbesc a tui persoanele cu care au cea mai mică relaţie, ap. tdrg. Ian auzi-i cum se tuiesc! ba tu, ba tu!... Dii bine sînteţi voi, în sfirşit? alecsandri, ţ. 1 137, cf. cosţinescu, barcianu, alexi, \v., tdrg, scriban, d. Ce mă tuieşti, că doară nu-s de-o pănură cu tinel Com. marian. Să nu mă Iuţeşti, că n-am păzit porcii împreună! ciau-ŞANU, GL., cf. LEXIC REG. II, 33. — Prez. ind.: tiiiesc. — V. tu. ŢţJI®, TÎflE adj. (Prin Olt. şi nord-vestul Munt.) Ţicnit, smintit, zăpăcit; (regional) tuiac. V. t u i e ş. Cf. scriban, d., arh. olt. xxi, 277, ciauşanu, gl., udrescu, gl. <> (Substantivat) Averea se duse toată: Rămăsei cu tuia-n vatră! ciauşantj, v. 118. + (Prin sud-vestul Transilv. şi nord-vestul Munt,) Ameţit de băutură, h xviii 315, udrescu, gl. — PI.: tui. — Etimologia necunoscută. Cf. tehui, hutu-t u i, t u i e ş. TÎJIA s. f. (Bot.) Arborele-vieţii (Thuja occidentalii). Lemne De chedru şi de tuie ... în vatră arzînd, mireasmă dulce împrăştiau, murnu, o. 81, cf. grecescu, FL. 538, CADE, SIMIONESCU, FL. 391, ENC. AGR., ds, ltr®. Arbori funebri şi graţioşi de thuya. vinea, l, i, 192, Cf. B'dRZA, D. 169, DN2, DEX. Scris şi: thuia (ds), thuya. — PI.: tuia. — ’ Din gr. 06ia, fr. thuya. TUlAC, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt. şi prin sudul 01t.) Aiurit, năuc; ameţit de băutură; (regional) tui*. LEXIC REG. 39, UDRESCU, OL. — PI.: tuiaei, -ce. — Şi: (prin sudul Olt.) tulnăc, -6 adj. LEXIC REG. 39. — Tul* + suf. -ac. TUIÁG s. n. v. toiag. TÚICA1 s. f. (Regional) Bltă, ciomag. Cf. l. costin, gr. bXn. 206. — PI.: ţuici. —■ Etimologia necunoscută. TÜICÁ2 s. m. v. tătulcă. TÚIE s. f. (Mold.) Dor fierbinte de ceva, patimă. Trec Dunărea, mă gîndesc; Trec hotarul ţării mele, De m-apuc-un tui şi-o Jele, De pe la dragile mele. pamfile, c. ţ. 187. îl apucă din nou tuia însurătorii, id. vXzd. 22. Pălindu-l pe băiet tuia însuratului, trimite pe mă-şa la împărat să-i ceară fata de nevastă, şez. vi, 13, cf. v, 139. — PI.: tui. — Şi: tui s. n. — Etimologia necunoscută. Cf. toi3. TUIEGÍ vb. IV v. tolegi. TÎIIEŞ, -Ă adj. (Regional) Ţicnit, smintit, zăpăcit, (regional) tui6; slab de minte, prost, idiot. Leneş . somnoros ... tuieş ... cind îi poroncesc cite ceva ..., se uită la mine cu ochii boldiţi, ca o broască' la soare.-alecsandri, ţ. 600, cf. cihac, ii, 625, ddrf, philip-pide, p. 232. Mă uit ... la dînşii, Tuieşi ’cum umblă. COŞBUC, AE. 64, Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI; W., TDRG, şXlNEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., L. ROM. 1961, 569, com. marian. [I]/ ţinea de un argat nebun şi tuiş. şez. XII, 58, cf. I. CR. III, 377, COMAN, GL., ALB I 1 518/350, 355, mat. dialect. I, 196,,PAScu,,c. 233- O (Substantivat) îmbrobode-te cu tulpanul ista. — Nu cumva m-oi gătii Doar merg la joc! — Nu-i vorba aşta, dar să mergi ca o tuişă ? contemporanul, vi2, 8. Să-mi arunc a mele feţe! ... La stropşiţi, la nişte tuieşi. pr. dram. 365. + Făţarnic, ipocrit (Maidan — Óraviţa). Cf. alr i 1 552/24. — Pi.: tuieşi, -e. — Şi: tuiş, -ă (accentuat şi tuiş alr i 1 552/24), (prin Transilv.) tţiloş, -ă (váida, izv. v, nr. 2—3, 15, lexic reg. 23, mat. dialect, i, 217), tiiihoş, -ă (caba, sXl. 93, alr sn vh Í 240/334, lexic reg. 10, 73) adj, — Tui* + suf. -eş. TUIEŞÎ vb. IV. (Prin Transilv.) 1. Refl. A se zăpăci, a se năuci. Cf. mat. dialect, i, 196. M-am tuieşit de cap de-atîta muncă. id. ib. 2. T r a n z. „A Îndupleca“ (Căianu — Cluj), paşca, gl. — Prez. ind.: tuieşesc. — Şi: ţuloşi vb. IV. mat. dialect, i, 196, 217. — V. tuieş. TÚIET s. n. v. toiet. TUIGÍU s. m. (învechit) 1,. Persoană care confecţiona tuiuri3. Ahmet-Aga...........odinioară tuigiu — fă- cătoriu de tuiuri pentru sultan (a. 1859). uricarjul, V, 171, cf. TfiRG, SCRIBAN, D, 2. (în forma fuiungiu) Copil de casă (Birlad), coman, GL. — PI.: tuigii. — Şi: tutungiu s. m. — Din' tc. tuycu. TÎIIHOŞ, -Ă adj. v. tuieş. TUIHŢÎII s. m. (Regional) Nuinelé unei păsări nedefinite mai Îndeaproape. Cf. băcescu, pXs. 166. — Pi.: tuihfui. — Etimologia necunoscută. Cf. t ui®, ţui. TUINÂC,.-Ă adj. v. tuiac. TUIÓR s. ri. Navă care remorchează şlepuri In porţiunile unde curentul apei este foarte puternic, de-plasindu-se cu ajutorul unui cablu fixat la un capăt pe 8333 fUIOŞ — 693 — tulA fundul apei sau pe mal şi la celălalt pe tamburul său. Cf. ltrS, dn2, l. rom. 1966, 302, dex. — PI.: tuioare. — Şi: túer s. n. ltr2, l. rom. 1966, 302. — Din fr. toiieur. TÎJIOŞ, -Ă adj. v. tuleş. XUIOŞÎ vb. IV v. tuieşi. TUIŞ, -Ă adj. v. tuieş. TUITÂNĂ s. f. v. toltan. TUIUNGÍU s. m. v. tuigiu. TUJ s„ m. (Prin Bucov.) Lovitură datâ cu pumnul. Cf. şez. iii, 91. — PI.: iuji. — Postverbal al lui tuJU. TUJÉR s. m. v. tnşer. TUJÍ1 vb. IV. Tranz. (Prin Bucov.) 1. A lovi tare pe cineva; a bate, a cotonogi. Com. din vicovu de sus — rădăjjţi., L-a iujit din bătaie, glosar reg. 2. A lua cu forţa un obiect de la cineva. Com. din VICOVTJ DE SUS — RĂDĂUŢI. — Prez, ind.: tájese, — Din ucr. Ty3HTH. TUJÍ2 vb. IV. Tranz. (Prin Ban.) A acuza, a învinui, a pîrî, Cf. jahresber. iii, 329, gămulescu, e. s. 197. — Prez. ind.: tujesc. — Din sci. tuiiti. i| TUJLEÁJV s.m. (Regional) Tulpina porumbului s t r u j a n';‘ partea lemnoasă a tulpinei fără frunze şi ştiuleţi;. tuleu (I 1). Cf, ddrf, tdrg. Coceanul... se mai numeşte, strujean, . . . ¿ujlean. pamfile, a. r. 87, cf. şăineanu, d, u., cade, scriban, d., marian, sa. 117, h XII 286, 355, vicru, gl., a v 14, 25. ^ (Prin Mold.) Tulpină a unor plante erbacee; (regional) hluj. Cf. ddrf. Se iau ...de la bob tuşlenii, pamfile — lu-pescu, crom. 149. Rostopasca e o buruiană ce creşte pe la locurile grase şi, cinci îi rupi tujţeanut, dă un roş cărămiziu, şez. i, 71, cf. a v 14. + (Prin Transilv. şi Bucov.) Parte din tulpina porumbului, care rămîne în pămînt după ce planţa a fost tăiată de pe cîmp; cotor. Com. marian, cf. alr sn i h 116, alrm sn i h 82, lexic reg. 23. — PL: tujleni. — Şi: tuşleân, (Uijleân (viciu, gl.) s. m. — Cf. tule an, s trujan, tulluj. TUJLENÂŞ s.m. Diminutiv al lui t ujlean; tulpiniţa unór piante erbacee. Cf. n. leon, med. 67. Fierbi buruiana ce se cheamă şopîrlaifă şi zeama b ţii in gură, iar tujlehaşii ii pui pe-o petică şî'-i legi în jurul gitului. şez. Iii, 12, cf. candhea, f. 318. — PI.: tujlenaşi. — Tujleaii +"suf. -aş. TUJLÎGĂ s. f. (Regional) Scorbură (Cimpuri — Panciu). alr i 961/592. — PI.: tujligi. Etimologia necunoscută. TUL1 s. n. Ţesătură foarte fină ,şi străvezie de mătase sau de bumbac, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. V. tulpan1. Cf. polizu, costinescu, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U„ QADE, SCRIBAN, d. Otilia era îmbrăcată cu rochia de tul. gălineşcu, e. o. i, 46, cf. dn2, m, d. enc., dex. (F i g.) în, anii aceştia de tinereţe a teatrului, intrasem jur tînăr obosii de rolurile de miei,comedioare de mucava şi iu.l vopşijţ. r iulie 1964, 14. + (Regional; în forma til) Vă}ul miresei (Pecica — Ara,d). alr ii/i h 160/5,3. + Dantelă (Ne- greni — Slatina), alr sn iv h 1 208/791, alrm sn iii h 1 025/791. — Pronunţat: tiil şi, regional, tiul (scriban, d., iordan, l.r.a. 44). — Pl.: tuluri. — Şi: (regiQnal) tll s. n. — Din fr. tulle, germ. Tttll. TUL2, -Ă adj. (Maram.; despre oameni) Tont, nătărău; zăpăcit. Cf. dr. iv, 1 088. Hei tu, mlndrulica mea, Tulă eşti, Bolundă eşti. t. papahagi, m* 97. Bea-mi-aş vin şi cu borcut ... Nu cu tine, tUl şi mut. bîrlea, l.p.m. ii, 273, com. din draoomireşti — si-ghet. — PI. : tuli, -e. — Cf. trul. TULAGHÎN subst., adv. (Prin vestul Transilv.) 1, Subst. Proprietate, caba, săl. 101. 2. Adv. Propriu, adevărat; Cf. jahresber. vi, 81. •O (Cu rol de întărire) El tulaghin. vaida. •Ç> Loc. adv. Cu tulaghin = propriu-zis, cu siguranţă., id. — Din magh, tulajdon. TÜXAI1 interj. (Regional) Exclamaţie care exprimă spaimă, mirare etc. ; vai I valeu ! ajutor 1 Oi să bat pe po[pa] Samoil'pănă va striga: tulai (a. 1767). iorga, s. d. xiii, 264. M-au bătut ... şi m-au trintit jos în curte; au strigai: iulvai mumă-sa (a. 1831). id. ib. xii, 210, cf. ddrf. Tulai, maică I Nici luminiţa nu-i aprinsă ! ţipă Floare, agîrbiceanu, s. 84, cf. dr. iii, 807. O femeie ţipă desperată: — Tulai ! Săriţi c-o omoară! rebreanu, i. 28, cf. cade, scriban, d. Tuivai doamne, că faceţi moarte de om ! t. popovici, se. 12, cf. mîndrescu, ung. 111. Tulai, doamne! striga Lina. lăncrănjan, c. ii, 12. Mă dusei la rîul sec, Dorul mîndrei să-l înec, Şi-l băgai în valea seacă: Tulai, tulai, că se-neacă ! jarnîk — bÎrseanu, d. 393, cf. conv. lit. xx, 1 019. După ce să sătură bine, prinde pe fata împăratului în braţe, dar nime nu-l vede, fără ea striga tuivai, să o lase. reteganul, p. ii, 76, cf. bran, ş., VAIDA, JAHRESBER. IV, 332, ALEXICI, L. P. 181, VICIU, col. 11, izv. iv, nr. 11 — 12, 11, bl iv, 135, 174, vi, 180, alr sn iv h 977. Şi se pune pe-un rozor, Şi strigă : „Tulai, că mor!“ folc. transilv. ii, 75. — Şi: tûlval, tiilvăi (alr ,sn iv h 977/95), tûlual (vaida, alr sn iv h 977), tiiluval (bl vi, 180), t61yai (pribeagul, p. r. 53, cv 1951, nr. 6, 27, alr sn iv h 977), tüloaie (com. drăganu, alr sn iv h 977, accentuat şi tulodie MÎNDRESCU, UNG. 111, ALR SN IV h 977) interj. — Din magh. tolvaj „tîlhar“. TÜLAI2 interj. (Regional) Ţuştî I zbughi 1 Cf. cade, dl, dm. Copilul luă inelul, ii ascunse în buzunar şi tulai pe uşă afară, cătană, ap. tdrg, cf. l. cosţin, gr. băn. 206. — De la tnll1. ■ TULĂN s. m. v. tulean. TULAREMÎE s. f. Boală infecţioas.ă şi contagioasă a rozătoarelor, produsă de o bacterie şi transmisibilă animalelor domestice şi omului, manifestată prin febră, frisoane, vărsături etc. Cf. enc. vet. 837, dn8, m. d. ENC., DEX. ii' ■ — Din fr. tularémie. , TÎJLAŢ subst. v. , tulăţ. TÛLA s. f., (Regional) Cărămidă groasă, nearsă, făcută din pămînt amestecat cu paie; chirpici. Cf. arhiva, xxiî, 2Ş7, pamfile, a. r. 263. Casele se deosebeau. In majoritate erau din gard bulgărit sau din „tiilţ“ — un fel de cărămizi mari şi groase, făcute din pămînt. dragomir, o. m. 49, cf. scriban, d., l. rom. 1959, nr. 6, 54, scl 1977, 192, alr ii 3 791/682, 705. 899. ^ Tăbliţă de tinichea care se pune de-a curmezişul hornului. Cf. rădulescu- codin, 75. — Pl.: iule. — Şi : tiivlă s. f. scriban, d. — Din bg. TjTSjia, tc. tugta. 21 — c. 263 22 8354 TULÂIOS — m *— TULBURA TULĂltfS, -OĂSĂ adj. (Regional; despre păsări) Q^re are multe tuleie (III 1) (Suceava), t. papahagî, ,c, “ — pi!: tulăioşi, -oase. — Tulău + suf. -ios. ŢULĂŢ s. m. (Prin Ban.) Bucşă la roată, alr sn iî h 312, alrm' sn i li 223. — pi.: talăţi. — Şi: ttilaţ subst! alr ii 5 610/47. -*■ Din ser. tulao. TULĂU subst. v. tuleu. TULĂUÂŞ s. m. (Regional) Tuleu (I 1). Gf. pamfile, a. R. 87. — PI.: tulăuaşi. — Tulău + suf. -aş. , TXJLBÂN s. n. v. turban. XÎJI^BĂ s.f. v. tolbă. TULBfiNT s. n. 1. (Prin Ban., Transilv., Bucov.) -Văl de mireasă. Gf. ddrf, gheţie, r. m., alexi, w., şĂiNEA?}y,,D. p., cade, scriban, d. Asemenea pînză. ■ ■ întrebuinţează şi mirese'le româneşti, cu numele tul-. bent,.. u cu care aşa se învăluiesc, acoperind tot capul, cit numai ochii }or se pot' vedea, marian, nu. 249. 2. (Ban.) Panglică cusută cu fir, pe care o poartă femeile ţinere pe cap sau pe frunţe. Cf. marian, nu. 705, JAHRESBER. XVII, 135, CADE, H XVIII 279, VICIU, gl. ,+ Căjţă, împodobită, cu hani,, pe .oare o poartă femeile. Cf. l. costin, gr, băn. 206, alr ii 3 287/36. ,<-v PI,.: tulbente şi tulbeţituri. — Şi: turbdnt (marian, nu. .705,, şip iij, 366. scriban, d.), turbinţiu (marian, ţţţj. 239, ,249), (lulbent (viciu, gl.) ş, n. — Din te.,tiilbent, ser. tulbenta, (lulbent, ŢULB’Î vb. IV. I n t r a n z. (Regional; despre vite) A slăbi. Com. din straja — rădăuţi. — Prez. ind. pers. 3: ţulbeşie. — -Etimologia necjinoscută. TULBtNĂ s. f. v. dălbină. ••TULBÎŢĂ s. f. (învechit) Diminutiv al lui tolbă (iy. Ari săgeţi amănă scoase din tulbiţă. d.osoftei, ps. 26/6. In talbiţa sa mă aseunsă (a. 1-6.83). gcr 243/26, Cf. •DDRF,’-TDRG. •— PI.tulbiţei * — Tulbă + suf. -iţă. TULBOĂCĂ s. f. (Regional) Bulboacă (Zaguieni — Caransebeş). Cf. l'. costin, gr. băn. ii, 198, — 'PI.: tulboace. ; ■ — Cf. b-u 1 b o a c ă. , TULBUR s. n. (Rar) Tulburare (2). Tulbur (a,. 1559 — 1560). In scl 1974, 155. Aburi de îndoială şi de' turbur săreau uneori în unghere de inimă, popa, v. ,39î cf. IORDAN, L.R.A. 247. . Şi: turbiir SV’n. ‘iii— tţirb'uiă şi trece. yXcărescul", ap. odpbescu, s. !jii, '3.6,'cf. pâşcu, s. 179., şăineanu, d. u., cade. ‘Uţini, îuârfizneşti să turbări apă mea? ahghezi, 8.“v, pre ia ea să sp plece, Fă'r" o turbură şî-o trepe. reţeSanul, tr. 13, cf. alr sn iii h 834,. alr'm sn ii h 654. Florile mit ţfc-di călcat, Apele ml-ai ţift-burăt, Livezi Verzi Mi-ai' înqqfidl. balade, ii, 2.55. Nu turbura fîntîna ce te-a îndestulat, zanne, p. i, 161. O ■A b s o 1. Buturugă bulbură şede jos şi tulbur,ă (Puti-neiul). gorovei, c. ' 314. <0 Fig. Ca să turbure îşi mai mult apele, îşi mai permite a vorbi cu oarecare ceremonie zeflemistă, săm. v, 299. Fusese om tăcut, ursuz şi deci nu tulburase multă apă în capitală, rebreanu, i. 273. E ... o minte prea suplă ca să nu realizeze apele ce tulburăm, titulescu, d. 696. Mă temeam să mă mişc ... să nu turbur apele tăcerii, demetrius, a. 200. O Expr. A tulbura apa ca să pescuiască v. pescui. Intranz. Murăş, Murăş, apă lină, Nu-nvolba, nu tulbura, Că mîndra-i pe matca ta. folc. transilv. i, 43. + R e f 1. (Despre ape) A şe agita, a şe inyolbura. N-am om cînd se turbură apa să mă arunce în lac. co-resi, ev. 58. Văile de apeţimple-sa-vor şi marea se va turbura, paraclis (1639), 256. Doamne, n-am om ca, după ce să va turbura apa, să mă ărlihee în scăldătoare. cheia în. 56r/9. Cînd nu gîndeşti, să tulbură mările şi ceriul nuoreadză. neculce, l. 335. Marea s-a tulburat. drăghici, R. 111/27. O icoană palidă ... a târgurilor marine atunci cînd valul se turbură şi, tinde spre violet. vinea, l. i, 8. Marea-i grăia: ... Că de rău vei dă ... Că m-oi tulbura. Şi m-oi învolba. pop., ap. gcr ii, ,329. Eix dacă ţi l-qi cînţa, Apele s-or tulbura, alecsandri, p. p. 98. Livezi verzi'se vestejea, Ape reci să tulbura, Văi adîncî că răsuna, şez. ii, 78. Munţii'se cutremura, Maluri mări că se surpa, Apele se .turbtira, Vîntu-n cale se oprea, balade, iii, 273. De'cînd mîndra m-o lăsat, Izvoarele au secat Apele s-au tulburat, folc. transilv. ii, 56, cf. o. bîrlea, a. p. i, 386. Fruma-n cărare pica Apele se tulbura, Văile se răsuna, folc. mold. ii, 687. (Prin analogie) S-au turburat tărîţele într-însul, se spune despre cei care se supără repede. Cf. zanne, p. iv, 143. <0 Ţfr a n z. Înger pogoriia ... la scăldătoare şi turbura apa. biblia (1688), 816V47. Izvoarele îşi tulbunm adîncirl ca să-şi azvîrle afară und,ele lor. eminescjj, n. 5. O I-’ig. Nu lasă nice a se turbura cu valurile lumiei aceştiia firile lor. cpresi, ev. 3. Oastea vizirului sejtulbură Mată, năpădită ca de-o-furtună, vlahuţă, r. P! 25. De-acuma toate s-au tulburat în jurul meu . i Trece peste mirie un vîrtej mare / sadoveaN’tj, o. v, 555: <+ T r an z. Fi g. (învechit; cu complementul „limba4') A încurca, a amesteca. Domnul acolo turbură limba a tot pămîntului. p6!-41/13. + R e fi. (Despre cei1) A1 se înn0ra, a se întuneca; (despre vreme) a se schimba în rău, a se strica. Cf.' şăineanu, d. u., cade. Intr-adevăr; se turbură vremea, grăi gospodina grăbit. Trebuie să ne mutăm în casă. sadPveanu, o. x, 523. S-a tulburat cerul. v. rom. septembrie 1970, '26.' ’O1 T r a n z. Paparudă rudă, Vino de mă udă, :Cu urcioru cioru, Să turbure eeru. şez. i, 155. 2. Refl. (Despre ochi sau vedere) A-şi pierde clâ-ritktea, a vedea;ca prin ceaţă; a se împăienjeni. Mi s-au turburatu-mi vedearea de spaimă, dosoftei, ps. 23/13. Turburatu-s-au de mînie ochiul meu, klein, ap. gcr ii, 185. Căpitanul, d-auzea, Şi firea i se strica, dchiî-n cap i se titrbura. balade, ii, 283. <0 T r;a ti z. Lacrimi de ciudată fericire îmi tulburau vedireă! ga-laction, o. 102;. Se-nvîrtea cu ¡pine lumea tot mai tare, Turburînd vederea-mi împăienjenită, voiculescu, poezii, i, 46. 3. Refl. şi tranz. Fig.. A-şi piercle jşş,u a face să-şi piardă liniştea; a (se) emoţiona, a (se) îngrijora, a (se) nelinişti. V. n e p ă c i u’i. De friia 'lat nu vă temereţi, nece vă turburareţi. cod, -Vor. .154/12. Scăr-biiu cu grija me şi turburai-me (s m e n t i i u-m ă h). psalt. 104. Auzi Irod împăraţi tur.bură^să şi tot Jer[u]-s[a]/imui cu nusul. tetraev. (1574), 202. Fiind singuri înoăluiia-se şi se‘ turbura, coresi, ev. 265, cf. n. tesî. (1648), 4r/14. Iară ea spre bhemărea cea făr’ de veaste s-au turburat cu totul. AETHiopicA, 7V/10. Mîftia ta .... venindu-ne asttpră, ... ne-aiti turburat, mi-neîul (1776), 163V2/14. 'Ce este aceasta c'e aii turburai atît de înfricoşat sufletul meu:? kotzebue, u-.‘ 24r/L Se turbură l-duzul acestui mare mime. heliade, o. i, 314. Mă turb'ăr şi mă rătăcesc privindu-mă: mahco-VÎci, c. Il/l7, cf. Polizu. Mişcările lutstăpînite, încete, o tulburăU. vlahuţă, ap. cade. Argatul şi dîrtsul 8367 tulbura — 695 — TULBUBARE cătă asupra domniţei ... şi o văzu că se tulburase oarecum. ispirescu, l. 240. Apropierea ei îl tulbura, re-breanu, r. i, 244. Nu cinstea, şi inima lui Badea îl tulburau pe Constantin, ci prietenia cu Muşat. galac-tion, o. 141. Afla neapărat un amănunt care-l tulbura. călinescu, c. o. 47. O nouă problemă gravă i se ivi acum şi îl tulbură adînc. camil petrescu, n. 29. Nădejdi îndepărtate Mă tulbură din cînd în cînd. v. rom. ianuarie 19'54, 20. Apropierea ei îl umple şi îl tulbură. vinea, l. î, 234. + Tranz. A excita, a răscoli, a stlrni, a agita. Atît de bine ştie cu chip amăgitor Să tulbure simţirea oricărui muritor, alecsandri, t. ii, 19?. Căci n-ai zîmbet, nici privire... Ca să scoţi pe om din minte Şi să tulburi vro simţire, vlahuţă, ap. cade. <> Refl. Simţirile-ndată de tot i s-au turburat, pann, e. i, 103/13. + A-şi pierde sau a face să-şi piardă judecata limpede, normală; a (se) zăpăci, a (se) Întuneca. Nemica amu alia aşa nu poate ... să turbure cugetele omeneşti, coresi, ev. 289. Tulburară mintea craiului, gheorgachi, ljst. ii, 300/10. I s-au turburat mintea. aethiopica, Î4V/21. Spaima ... îi tulburase mintea, drăghici, r. 159/27. Lui Harap Alb i şe tulburau minţile, uitîndu-se la fată. creangă, p. 275. El era convins că civilizaţia a rătăcit şi turburat conşţiinţa. ionescu-rion, s. 299, cf. şăineanu, d. u., cade. De-mi turburi gîndul cu-ale tale gînduri mici, Te gonesc de lîngă mţpe* eftimiu, î. 22. Numai pălăvrăgi. Nu mai turbura mintea băiatului, stancu, d. 252. Tăcerea înţepenită a lui Jlie îi turbura mintea, preda, d. 92. Tulbura-i-s-ar mintea Cum s-o tulburai a mea. DOiifE, 64, cf. alr ii 3 711/235. 4. Tranz. şi refl. F i g. A scoate sau a-şi ieşi din fire, a (se) supăra foarte tare; a (se) mlnia. Ei cu urgie şi eu mînie împlură-se ... şi turburară-se, şi luară pietri să arunce într-însul. coresi, ev. 168, cf. HERopoT (1645), 247. L-au găsit pe Haizler turburat de Bălăceariul şi mânios ca pe un urs împuşcat, ist. ţ. r. 22. Prea înalta Poartă se turbură asupră-i. văcăreş-cul, ist. 278. Rîmlcanii ... să turburară şi ei încă avea doisprezeace sfeaţnici de judeca Rîmul şi făcură sfat. alexandria (1794), 63/11. îndată turbură pre cîţi îl aud îneît, aprinzîndu-se şi aceştia ..., slobod seîntei din ochi. molnar, ret. 8/3. Asupra ispravnicilor ne vom turbura foarte (a. 1813). doc. ec. 161. Cum mă vor vedea [nebunii], toţi să vor turbura atît îneît spitalul să va amesteca, goleşcu, î. 34; cf. drlu. Ce-ţi făcu de te-ai tulburat? pr. dram. 212. Cum să nu mă tulbur . .. dacă m-o lăsat in mijlocul drumului! alecsandri, t. 404. împăratul, văzînd aşa mare obrăznicie, ... se turbură Grozav, creangă, p. 83. Mă tulbură lipsa de pasiune, absenţa dragaştei. arghezi, b. 20. Această mulţumire a lui îi tulbură grozav pe ţărani, v. roşi. martie 1955, 101. împăratul să turbura, La arnăuţi poruncea Capul de i-l reteza, balade, iii, 127. Ce e inie mititel, Se tulbură Vodă de el? (j? liricele). gorovei, c. 310.+R ef ]. A se revolta, a se răzvrăti. Mulţi împăraţi se vor turbura şi boierii vor peri în război, paraclis (1639), 256. Să dea de ştire lacăpitanul polcului că toi Ierusalimul s-au turburat, biblia (1688), 8492/21, cf. m. costin, ap. gîdei. Atunce, pe acee vreme, toată Evropa să tulburaşi cu oşti. neculce, L. 161. în mai multe rînduri se tulburasă cu scop de a căpăta privilegii, asachi, s. l. ii, 8. Noroadele nu se tulbură 4in ,pricina binelui. sadoveanu, o. x, 248. <> Tranz. Aceşti oameni tulbură oraşul, n. test. (1648), 156v/28. + Tranz. A pedepsi (2). Şi-i turbura-n urgie în munca cea ca vecie, dosoftei, ps. 14/11. 5. Tranz. Fig. A deranja, a stînjeni, a incomoda, a stingheri, a perturba (1). Nu măi turbura odihna (tceş-tui proroc (a. 1783). gcr ii, 132, cf. drlu. Eu n-am venit, o umbre! ÎSă turbur pacea voastră, heliade, o. i, 179. Aici legea şi vrăjmaşii Amorul ne-au turburat. mureşanu, p. 18/14. Nu o să-mi turburi oare şi pacea din mofmînt? aleijcanprescu, o. i, 100. Nu voiesc a tulbura bucuria. (#61), 171. Nii- i-a preq plffciţt ... că uau tufburat tabietul. cAragiale, o. ii, 237. N-am venit să-ţi tulbur somnul, vlahuţă, o. a. i, 12. Nu vrea să turbure prin prezenţa lui cele dintîi clipe ale revederii, sandu-aldea, d. n. 80. Cîntăreţii de vioare, Cu lungi note turburară ... Seara tainică de vară. petică, o. 89, cf. şăineanu, d. u., cade. De fiecare dată o oprise gîndul că aşa va turbură fără folos un ceas de mult aşteptat, c. petrescu, q. v. 171. Un murmur de glasuri ne tulbură liniştea, voioulescu, p. ii, 259. Deodată, un huruit răsunător tulbură tăcerea zilei, sadoveanu, o. i, 67. Organizase şi tăcerea apartamentului în aşa fel ca nimic să nu i-o turbure, arghezi, s. xi, 30. Ca să nu-ţi tulbur somnul, Eu nici nu mai respir, călinescu, l. l. 106. Nu numai o durere îţi poate tulbura o fericire, ci şi altă fericire, blaga, z. 18. N-am îndrăznit să vă tulburăm, stancu, r. a. iv, 38. Nici un suspin nu tulbură liniştea din odaie. v. rom. martie 1954, 110. Dureroase aduceri aminte Ne tulbură, labiş, >•. 53. Pretindea că are un cocoş ce-i tulbură noapte de noapte somnul, \. rom. februarie 1964, 75.. Nn mai are rost să le tulbur liniştea, ib. ianuarie 1971, 15. M.ereu ii tulbura treburile şi liniştea lui. şez. v, 135. -0> Refl. pas. Astă scenă posomorită se turbura încă şi de urletul crivăţului, care cu furie dărma stejarii, aşachi, s. l. ii, 110. Domnitoriul Moldovei căpătă favorul Poloniei, însă cu toate aceste, domnia lui se tulbură de cătră nepoţii săi. ist. m. 74/6. + (învechit) A strica ordinea, rîn-duiala. Cetitorii, .... carii vor să ştie patimile Ierusalimului în chipul Ipr cel adevărat, vor mărturisi că nu le-am turburai rîndul lor (a.. 18Ş1), gcr ii, 236/32. <0> Refl. Toate lucrurile besearicei şi împărăteştile turbu-ră-se şi răsipescu-se. coresi, ev. 13. 4 Tranz. şi refl. A (se) clinti; a (se) mişca; a (se) deplasa. Nici frunzele măcar nu s-au turburat, beldiman, n. p. i, 102/4. Ai grijă de fiu-meu. Vezi să,nu mi-l turbure din loc. Ar fi groaznic lucru pentru mine. bassarabescu, s. n. 14. + F i g. (învechit; cu complementul „cărarea“) A face să se piardă, a şterge (I 4). Ciia ce vă fericesc pre voi vă rătăcesc şi cărarea picioarelor voastre o turbură. dosoftei, ap. gcr i, 266/18. 6. Tranz. A întrerupe sau a deranja cursul normal, funcţionarea normală, a deregla. — Prez. ind.: tillbur. — Şi: turbură (imper. negativ pers. 2 şi, învechit, nu turburareţi) vb. I. — Lat. ‘tnrbulare. TULBURARE s. f. Acţiunea de a (s e) t u 1 b u r a şi rezultatul ci. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenţei unui lichid. Vinul cel alb este ... mai mult supus turburării. penescu, m. 64, cf. şăineanu, d. u., cade, dex. + învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; (învecţut) tulburat1, tulbureală. Turbitrarea undelor ei ţu îm-blinzeşti, coresi, ev. 266. Cel ce întră întţiu după turburarea apei sănătos să făcea, biblia (1688), 8161/48. Marea cu sunete groaznice va vîjîi şi val va fi şi turburare (a. 1700 — 1725). gcrii, 23/34, cf. clemens, costinescu. Eu eram vesel ca vremea cea bună şi copilăros ca vîntul în turburarea sa. creangă, a. 34. Iubirea e înţeleasă ca o tulburare a apelor, ca o cutremurare a întregii făpturi. ist. lit. rom. i, 144. 2. Fig. Neljnişte sufletească, îngrijorare, frămin-tare, emoţie; tulbureală (2), (rar) tulbur, (învechit) nşpace. Turburarea sufletească ... să mi-o răsipeşti. paraclis (1639), 245. Văzu că toate aceaste de aici pustii şi deşarte sînt şi turburare duhului, vablaam—ioasaf, 10r/26. Cu multă turburare iaste această viaţă a noastră. molnar, ret. 119/14. Te afli în nişte turburări pe care ■eu nu le ştiu. beldiman, n. p. i, 10/4. Să bucură fără turburare de fericirea cea de acum.’ marcovici, d. 13/ 16. O întîmplare îngrozitoare lăţi aici turburare şi larmă nespusă, gt (1839), 21/9. Prin patimi omul se mişcă; însuşi sufletul prin ele Se rădică cu virtute şi biruie cele grele. El nu se înfricoşează de vro nouă tulburare, co-NACHi, p. 279. Văzui pieptul tău tînăr bătînd de turbu-rare. alexAndrescu, o. i, 149. Se sculă după sofa plină de tulburare, filimon, o. i, 141. Ferice de acela Ce-n tulbufare-i poate Pe-un cal să se arunce şi prin văzduh să-noate. alecsandri, p. i, 133. Nimeni nu 8368 TULBURAT1 — 69fi — TULBURAT- băgă în seamă această turburare. bolintineanu, o. 418. Cine ştia că inima ei o să aibă asemenea turburări? eminescu, p. t. 84. Să vadă supărarea şi tulburarea celorlalte zeiţe, ispirescu, u. 10, cf. ddrf. Se liniştea îndată de uşoara tulburare pe care lot i-o aducea întrebarea: AGÎRBICEANU, S. 12, Cf. ŞĂINEANU, D. U. Nu i-am destăinuit nimic din teribila tulburare ce mă în- ' torsese ... pe dos. voiculescu, p. i, 302. Făcu drumul la Iaşi cu tulburare, sadoveanu, o. ix, 160. Trase acul din împunsătură şi începu să coasă repede pentru a-şi ascunde astfel turburarea. v. rom. martie 1954, 111. în turburarea lui nu găsea nimic mai mult de spus. vinea, l. i, 260. + Mînie1 (1). furie, li fremătau buzele subţiri de tulburare, sadoveanu, o. v, 654. Fraţilor, să daţi iertare, Că am fost în turburare, Căci, în cugete curate, Acuma vă dau dreptate. teodorescu, p. p. 106. 3. Fig. Dezordine; răzvrătire, răscoală1 (1); tul- bureală (3), (învechit) neaşezare, tumult1 (3), (învechit, rar) rocoşeălă. Văzînd turburarea cetăţei oftă (a. 1600— 1625). gcr i, 67/31, cf. paraclis (1639), 258. Făcură turburare mare între oameni (a. 1642). gcr i, 100/22. Să spăriiesă Tomşed vodă de o turburare ca aceie. m. ■ costin, o. 61. Şi să vor ivi oarecarii oameni şi vor face turburare. fl. d. (1693), 4V/12. Multe mestecături, lur-burări şi îndemnări au făcut ca să strice turcii pacea cu moscalii, neculce, l. 199. întărindu-te întru prea naltul . . . scaun al d[o]mniei ... cu pace şi fără lur-burare (a. 1700). gcr i, 337/17. Radul vodă . . . trăgea pe boieri cu cuvinte blînde să nu facă vreo tulburare. amiras, let. iii, 139/23. S-au şi făcut mare tulburare în pămîntul nostru (a. ?). bul. com. ist. iv, 53. Boieriu iubitor de turburare au biruit pre împrolicnic (a. 1808). gcr ii, 198/5, cf. drlu, lb. Acest regat, căzînd în tulburări civile, se subjugă de Vasile II. bălcescu, m. v. 7. Se iviră oameni de acei care caută a se folosi de orice tulburare, negruzzi, s. i, 217, cf. costinescu. Se făcu o tulburare şi o rescoală între dînşii de nu-i mai putea da nimeni de căpătîi. ispirescu, l. 375. în oraş a fost mare tulburare şi spaimă, n. a. bogdan, c. m. 97, cf. severin, s. 158, şăineanu, d. u., cade. Vorbeşte de nişte tulburări ţărăneşti izbucnite undeva, prin Moldova. rebreanu, r. i, 299. Cetatea era bîntuilă de tulburări. H. DAICOVICIU, D. 69, cf. ZANNE, P. I, 518. 4. Deranjare, incomodare, stingherire. Esţe un sistem muzical încheiat, cu uvertura, cu pauzele ... şi nu suferă tulburarea cu alte instrumente, călinescu, c. o. 125. Ar fi multe de spus, dar nu vreau să fac tulburare mesii. BARBU, princ. 98. 5. Dereglare a funcţiei unui organ anatomic, a unei facultăţi fizice saji psihice. Cf. cade. Avea ... turburări viscerale, călinescu, c. o. 60. S-au semnalat tulburări de vedere, danielopolu, f. n. ii, 38. Prin închegarea şa în stomac, poale provoca tulburări, belea, p. a. 244. Tulburarea se datoreşte în special unor cauze care ţin de urechea internă, abc săn. 192. Medicul să stabilească o tulburare a funcţiunilor, vianu, p. 140. — PI.: tulburări. — Şi: turborâre s. f. — V. tulbura. TULBURÂT1 s. n. (învechit) Tulburare (1). Tu vlădeşti cu ţirutul măriei,* turburatulJ(turburaria D) undelor ei tu îmblăndzişi. psalt. 182, cf. coresi, ps. 242/11. — Şi: turburât s. n. — V. tulbura. TULBURAT2, -Ă adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de limpezime, de claritate, de transparenţă; (despre ape; în opoziţie cu lin) agitat, învolburat; tulbure (1). Şi aruncă pre ei .. . în cea apă turburată şi cu valuri. coresi, ev. 82; cf. anon. car. Faţa unui lac turburat îl priveşte, marcovici, c. 13/21. Valuri tulburate de po-hoaie. conachi, p. 293. Frumoasa-i limpezime în clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii. alecsandri, p. i, 135. Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă, eminescu, o. i, 144. O apă ... putem . zice cel mult tulburată, atila, p. 78. Lotca porni domol pe o ulicioară cu draperii de sălcii, sărutind undele turburate. i. botez, şc. 180; Mă visez tot în cabina vaporului balansat de valurile oceanului tulburat, bart, s. m. 41. Face-te-ai adînc şi lat Ca potopul tulburat, alecsandri; p. p. 233. Oltule, rîu blăstămat, Ce vii mare, turburat Şi cu singe-ameslecat? balade, iii, 224, + (Despre cer) înnorat, întunecat; (despre vreme) cu cerul înnorat; ploios, ceţos, urît. După vreme bună şi senină, vreme rea şi turburată, ureche, l. 205. Cerul era turburai; nori groşi se primblau ca nişte munţi pe el. negruzzi, s. i, 57. Şi prin noaptea tulburată Trece 'luna desmăţată. paraschivescu, c. ţ. 135, cf. alr i 1234/100, 103. Pă rouă, pă ceaţă, Vreme turburată. BALADE, I, 4:16. 2. (Despre ochi, privire) Tulbure (2). Ochii tăi turburaţi şi faţa-ţi pălită mă fac să crez că în sufletul tău se petrece ceva neobicinuit, fii.imon, o. i, 111. Cu ochii înroşiţi şi tulburaţi de băutură. rebreanu, i. 25. 3. Fig. (Despre oameni şi manifestările lor) Cuprins de nelinişte, emotionat, zbuciumat, agitat; tulbure (3). Nu de toate viaturile ce-s de năpaste să ne ivim de toate turburaţi, coresi, ev. 271. Ani voi .. . ca inima . '. . să nu fi fost tulburată de-a patimilor pornire, conachi, p. 266. Liniştea domnea pretutindeni, numai inima mia era turburată, negruzzi, s. i, 57. Cîte'odată Sta pe gîh-duri, tulburată, alecsandri, p. i, 95. Am văzut-o roşie, sfioasă, turburată, eminescu, p. l. 90. Şi mai stînd el pe gînduri oleacă, cum c omul tulburat, îşi aduce aminte de aripa cea de albină, creangă, p. 270. A-nceput Să se plimbe de colo pînă colo mai turburată . . . decît o văzuse el vreodată, caiiagiale, o. ii, 296. Fu scurtă cariera ce-avu, dar turburată, macedonski, o. i, 258. Veronica veni turburată şi cu ochii în pămînt. galac-tion, o. 319. Suspină, tulburat de aminlirile-i depărtate. sadoveanu, o. i, 658. Umblăm turburaţi şi fără de voie, Printre stihiile nopţii te iscodim, blaga, poezii, 126. Tulburat, el strînse din nou braţul prietenului său. camil petrescu, n. 6. Si rit prea turburat ca să mai ştiu să-ţi răspund acum. demetrius, c. 55. Era turburat şi nu voia să i-o arate: barbu, princ. 56. în turburalu-mi suflet am construit o arcă — în formă nălucire de biblic corăbier. i. barbu, j. s. 8. (Prin analogie) înalta oblăduire nu simte trebuinţa de a se amesteca în traiul mai mult sau mai puţin turburat al lighioanelor sălbatice. odobescu, s. i, 38. + Mînios (1 1), furios. S-au arătat prea straşnic grăind cu boierii prea tulburat (sfîr-şitul sec. XVIII), let. iii, 226/4:. Las' ~'că vă judec eu acuşi, necuraţilor, voi scoale incul din voi, zice Ivan tulburat, creangă, p. 304. îl aruncă [buzduganul] mult mai îndărăt, izbind şi pe zmeu în cap; iară zmeul veni turburat, ■se luptă cu Prîslea ... şi rămase şi el mort. ispirescu, l. 86. Turcule, Bogatule, Ce vii aşa tulburat ..balade, ii, 213. + Ameţit de băutură. Braţele goale, ciolăn oase ... se ridicau mereu peste capetele tulburate, ameninţînd ori prevestind o primejdie. rebreanu, i. 34, cf. alrm i/i h 193. + (învechit) Revoltat răsculat. Era băseareca (m u 1 ţ i m e a, n. test. 1648, adunarea.biblia 1688) turburată, cod. vor. 10/14, cf. coresi, l. 92/9. 4. F i g. (Despre stări sociale, politice) Tulbure (4). Turburata stăpînire a papei iaste pricină dejghinării besearicilor (a. 1699). gcr i, 328/10, cf. drlu. Să mi-i trimeţi cît se poale mai în grabă, fiindcă vremile sînt foarte tulburate, kogălniceanu, s. 225, cf. qt (1839), 162/50. După pribegirea domnului Dimilrie Cantemir, Moldavia rămăsese înlr-o stare tulburată, negruzzi, s. i, 179, cf. galan, z. r. 290. 5. Deranjat, stingherit. Odihnă turburată de visuri obositoare, marcovici, c. 7/1. Era prea absorbit de gînduri si se ferea să fie tulburat, v. rom. octombrie 1964, 53. 6. (Despre funcţia unor organe sau facultăţi fizice ori psihice) Care şi-a pierdut echilibrul normal; care s-a dereglat. De dor, de năcaz mintea turburată, De jele, de amar inima pătrunsă. Budai-deleanu, t. v. 100. Unii sînt turburaţi la minte din 8370 TULBURAT1C — 697 — TULBURE naştere, sevebin, s. 36. Fire-ai, Leno, blăstemată De-a mea minte tulburată! alecsandri, p. p. 237, cf. alr sn v h 1 241/334. Cîntă-mi mie înc-o dală Că mi-e mintea tulburată, folc. transilv. ii, 314. — PI.: tulburaţi, -te. — Şi: turburat, -ă adj. — V. tulbura. TULBURÂTIC, -Ă adj. (Regional) Nebunatic (2), zvăpăiat. Cf. SCRIBAN, D. — PI.: tulbaratici, -cc. — Tulbure + suf. -atic. TULBURĂCIUNE s.f. (învechit,rar) Tulbureală ' (1). (F i g.) Voi scoate dintru adincul lurburăciunei păcatului mult vtnal. antim, p. 141. — PI.: tulburăciuni. —'Şi: turburăcifinc s.f. — Turbura -f suf. -ciune. TULBURĂTOR, rOĂRE adj., s. m. şi f. 1. Adj. F i g. Care nelinişteşte, caro emoţionează, care tulbură (3). O mie de cugetări turburătoare temple sufletul său. beldiman, n. p. i, 55/22. Piară-mi ochii turburători din cale. eminescu, o. i, 199. Zîmbel dătător de visuri şi tulburător de minţi, Şterge-te din al meu cuget. vlahuţă, ap. cade. Poveşti turburătoare îţi spune la ureche, macedonski, o. i, 23. Să nu cunoască plinset şi chin turburători coşbuc, s. 83, cf. petică, o. 370. Făceau pentru mine cea mai tulburătoare simfonie. ibrăileanu, A. 46. Ceea ce dă însă acestor romane o trăsătură adînc tulburătoare este motivul grav şi solemn al nedreptăţii sociale şi naţionale, guşti, p. a. 99. S-a odihnit într-un anin, în care noaptea concertează turburătorul suspin al privighetorii, arghezi, s. viii, 33. Sunetul lui pierdut, timbrul lui turburător şi cald. vianu, l. r. 264. Folclorul muzical cu instrumente bizare şi tulburătoare stirneşte frenezia dansului, ralea, o.'54. Un dor tulburător te-ncinse Lui să-i închini nemaivăzut altar, labiş, p. 19. Tragedia Oedip poartă în ea semnificaţii de o tulburătoare permanenţă umană. v. rom. februarie 1963, 163. •£> (Adverbial) O vrajă uriaşă, năvalnic risipită, Purta pînă-n adîncuri, tulburător, fiorii, voiculescu, poezii, i, 7. Şi dacă stai privindu-i, turburător deodată La tine parcă altul se uită. pillat, p. 20. L o c. a d v. Tulburător de ... = foarte, extraordinar. După asta, generalul s-a iscălit cu mina sigură, dar tulburător de încet pe colţul schiţei. v. rom. octombrie 1964, 48. + (Despre arome, .miresme) Care ameţeşte; îmbătător. Ia-ţi fardurile că nu fac paralel Ia-ţi şi esenţele tulburătoare, anghel— iqsif, c. m. ii, 94. Trandafiri nu mai văzusem ... nu ajunsese pînă la mine turburătorul lor parfum, galac-T.I0N.. o. 57. . 2. S. m. şi I. Persoană care instigă, care aţîţă. Cf. drlu. în gazetele Varşoviei ... se coprinde că din deosebite: părţi intră în rigat turburători, cari . .. se ■ silesc să aţîţe iarăşi turburări. cr (1833), 992/22. Din pacinici ce erau mai-nainie deveniseră arţăgoşi şi turburători. ghica, ap. cade. A pus mîna pe spadă, pornind împotriva tulburătorului prorocirii, v. rom. ianuarie 1970, 20. A început să ■ . . le explice oamenilor cum devine cazul cu gospedăria şi ce-i aşteaptă pe tulburători, lăncrănjan, c. ii, 413. + (învechit) Persoană care produce supărare; potrivnic, - duşman. Protivitoriu va fi alcaneşului tău şi turburătorii! cui tine turbură, po 257/3. + Persoană care tulbură, liniştea publică. Cf. costinescu. Turburătorii angajaţi de poliţie fuseseră . . . reduşi Ia tăcere, c. petrescu, î. n, 132. Este turburător al ordinei publice, scînteia, 1954, iir. 2 908. — PI.: tulburători, -oara. — Şi: turbnrătâr, -oârc adj., s. m. şi f. — Tulbura -f suf. -(ă)tor. TULBURE adj. 1. (Despre lichide; in opoziţie cu limpede) Lipsit de transparenţă, de limpezime; (despre ape; în opoziţie cu lin) agitai, învolburat; tulburat2 (1), (popular) tulburos (1). Curăţeaşte izvoarele ceale turbure şi iinoase. minevul (1776), 68rl/16. Apă turbure sau cu noroi, calendariu (1814)j 188/21. E turbure azi lacul, heliade, o. i, 343. Apele de pucioasă ■ ■ ■ sînt . .. limpezi, . . . însă cîteodală tulbure (neprevezii). fătu, d. 96, cf. costinescu. Şi frămîn-tă-n valuri roşii marea turbure şi caldă, eminescu, o. iv, 123. Ne ungeam cu leşie tulbure, creangă, a. 28. [Jiul] intră şi se mistuie în valurile tulburi ale Dunării. vlahuţă, r. p. 14. Izvoarele-s departe şi turbure în unde. petică, o. 153, cf. şăineanu, d. u., cade. Dar unda tulbure le-ngrcapă . . . subt răchitele din vale. topîrceanu, o. a. i, 20. Deodată se arată Şiretul, tulbure, venind mînios, cu albia plină pînă sus. sado-veanu, o. iii, 80. Fluierînd şi sărind sprinten peste băltoacele turburi, c. petrescu, a. r. 48. Apa fîntîni-lor, în cătun, e mereu turbure, stancu, d. 89. Priveau . . ■ apele turburi ale Dunării, demethius, a. 224. Goniţi de apa tulbure, peştii cuprinşi de ameţeală îşi vor căuta refugiul, vîn. pesc. februarie 1964, 9. Apa Deltei se întinde pretutindeni, tulbure şi goală, bănu-lescu, i. 12, cf. dex. Ea în palme să-ţi tot cară Apă turbure ş-amară. alecsandri, p. p. 18, cf. alr .i 426. Tisă, l'isă, apă iute, Ce vii tulbure din munte? folc. transilv. i, 264. Apa tulbure de tot. folc. mold. i, 538. Apa, cît de tulbure, iot stinge focul, zanne, p. i, 101. <0> F i g. Căci mugind ca Oltul, .sufletul meu trece Tulbure prin viaţă, voiculescu, poezii, i, 31. Limpede suflet, turbure sînge al meu, Cum puteţi oare trăi împreună? pillat, p. 261. O Expr. A pescui In apă tulbure v. a p ă. + (Despre cer) înnorat, întunecat; (despre vreme) cu cerul înnorat; ploios, ceţos, urît. Şi demineaţa astăzi vreame turbure că să ruşeaşte ceriul nuoros. n. test. (1648), 21r/15, cf. anon. car. Cearcănul . . . împrejurul soarelui , . . însemnează vrea-jne turbure, calendariu (1814), 78/3. Vremea e turbure, curînd o să tune. negruzzi, s. i, 58, cf. î>olizu. Un cer hursuz, tulbure şi fără soare sta încremenit deasupra cîmpiilor moarte şi pustii, vlahuţă, o. a. ■128, cf. barcianu, şăineanu, d. u., cade. Cerul era turbure către asfinţii, sahia, n. 91. + Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparenţă; opac1 (1). Negură turbure învăluia corabia, dosoftei, v. s. noiembrie 125v/23. Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? i. barbu, j. s. 15. + Lipsit de lumină, întunecat, ceţos. Se ducea în turburea împărăţie a umbrelor, de unde venise pe pămînt. eminescu, n. 26. + Neclar, vag. Făclia arunca . o lumină turbure, eminescu, n. 52. în odaie însă stă-pînea un întuneric tulbure, cenuşiu, rebreanu, ndv. 225. Un întuneric turbure acoperă munţii, 'bogza, c. o. 63. Prin crăpătura zidului pătrunde o ¡Utnino-zitate tulbure, h. lovinescu, t. 189. Se uită în lumina tulbure să distingă pe ceasul lui de mînă ora. v. ţflM. mai 1963, 26. -0> F i g. Din confruntări a ieşit la iveală un fapt care a aruncai o lumină turbure asupra acestora. pas, z. iv, 244. (Despre culori) Născură ■ ■ . flori ■cu frunze galbene şi c-o colorare stinsa şi turbure. eminescu, p. l. 22. + Fig. Confuz, încurcat, greu ,de înţeles, nedesluşit. Luna palidă trecea prin nouri .mari ca 0 faţă limpede prin mijlocul unor vise turburi şi seci. eminescu, n. 33, cf. 75, cade. Porunci grăbite . se desprind din zgomotul turbure, rebreanu, nuv. 111. Deocamdată nu primeam decît veşti tulburi dispre năvăliri. sadoveanu, o. xi, 347. Şi deodată . .. izbucni un şipot turbure, un fel de urlet muzical, răguşit şi prelung, care se plimbă tremurător pe mai multe note. . vinea, l. ii, 313. Era . .. un amestec de vorbe turburi şi străduinţe caraghioase, demetrius, a. 8. + Dubios, suspect. în afacerile turburi ale fostului factor poştal . . . domnul Lică Cărtojan fusese acela care îl scosese la liman. c. petrescu, î. ii, 141. + (Regional; despre ouă) Clocit, alr ii 5 717/157, 219, 228, 250, 272, 279, 682, 848j glosar reg. 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de limpezime, de claritate; împăienjenit; tulburat2 (2). Umflat la faţă. ■ ■ cu ochii roşi şi tulburi, negruzzi s. ii, 206. Născură din petriş . . .flori ... ca turburii ochi, ai morţilor, eminescu, n. 28. Peste ochii mari şi tulburi cad pleoapele-obosite. 8374 TIJLBUREA — 698 — TULDUI vl^huţX, s. a. i, 25. Şi ochii ei sînt tulburi, goşboc, p, Îi. 201. Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu ţcţd neputincios, stăpîne, în faţa strălucirii tale. eoGA, p. 5. Bădicul era roşu de mînie, era cu ochii tulburi, AGÎRBJCEANţJj a. 393, cf. cade. în coiful ochilor verzi, tulburi, ai moşneagului străluceau două picături de argint, mjronescu, ş. a. 34. Cu ochii turburi... vorbeau sinistru, monosilabic. brXescu, a. 236. Ea văzu privirea-i tulbure şi-i luă braţul, sadoveanu, o. ix, 127. îşi văzu ochii tulburi şi fruntea plină de sudoare. stancu, r. a. iii, 164. Avea cehii turburi şi stinşi. vinea, l. ii, 81. A lăsat lucrul, s-a întors, m-a privit, a oftat. Ochii îi erau tulburi, bolnavi, v. rom. ianuarie 1966, 59. ‘O’ (Adverbial) Ochiul vedea turbure la ţintă. odobescu, s. iu, 208, cf. şXineanu, d. u., cade. Tudor privi tulbure la bătrîn. Se trase intr-un colţ, dădu cu apă rece pe ochi, apoi se aşeză pe un scăunaş. sadoveanu, o. v, 569. 3. Fig. Tulburaţi (3). Cu cîleva cuvinte, Caragiale zugrăveşte o întreagă stare sufletească, o stare tulbure şi dureroasă, gherea, st. cr. ii, 137. Cînd am fost eu în joc, interesat prea tare şi cu sufletul nesigur şi tulbure, m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. ibraileanu, a. 94. Secolul nostru şi-a arătat preferinţele pentru vîrsta tulbure a pubertăţii, ralea, s. t. i, 132. Făcut-am ... Din turbure viaţă, armonioase arte. pillaţ, p. 194, cf. dex. + F i g. Care exprimă tulburare (2). Piciorul ieşi zîmbind cu răutate..,., îneîntat de mutrele ce le tăia Cezara ... contrazicătoare, turburi, desperate, eminescu, p. l. 77. începu să rldă, un rîs turbure, înfiorat de emoţie, demethius, a. 123. + Nedefinit, npclar, confuz, nebulos (4). în timpul din urmă raporturile noastre au devenit tot mai tulburi. ibrXileanu, a. 79. Un sentiment tulbur? îl slăpînea. barbu, princ. 27. Post-paşoplişiii aparţin unei epoci ... de izolare în cripta gîndurilor tulburi şi a experienţelor de viaţă interioară, v. rom. ianuarie 1965, 98. ^ Lipsit de luciditate. Înţelegerea lui Isidor Abra-movicî deveni turbure, sahia, n. 86. + Ameţit de băutură. Societatea lor „sugativă“ iar avea fonduri. El era tulbure la cap. iovescu, n. 200, cf. alrm i/i li 193. 4. Fig. (Despre situaţii sociale, politice) Nesigur (1), agitat; tulburat2 (4), (învechit) neaşezat. Atmosfera era încă tulbure şi nu trecuse de la revoluţie decît doi ani şi ceva. sahia, n. 29. Goethe observa faţă de epocile turburi şi demonice aceeaşi atitudine ca şi faţă de demonici izolaţi: le iubea, le admira, dar nu le accepta. BLAGA, Z. 242. — PI.: tulburi. — Şi: turbure, (rar) lârbur (eminescu, o. iv, 364) adj. — Lat. *turbulus. Cf. lat. turiulentns. TULBUREA s, f. v. turburea. TULBUREALĂ s. f. 1. Faptul de a fi tulbure (1); starea, însuşirea a ceea ce este tulbure; (concretizat) lichid tulbure; parte tulbure, impură a unui lichid, (regional) turbuseală; (învechit, rar) tulbură-ciune. Cu această turbureală să se ude sau să se spele pitele. piseupEScu, o. 304/11. Marile tulbureli ale rîu-rilor umflate, de ,ploi. atila, p. 78. Nălucile de culoare închisă sînt mai greu acoperite, forrrând pată întunecoasă în tulbureala lăptoasă, vîn. pesc. august 1964, 11, cf. dex. S-au dus oamenii mei ... pînă odată au ajuns la un munte atît de înalt de să pierdea cu creştetul în tulbureala norilor, mera, l. b. 222. Asta e tulbureală de vin de pe fundul vasului, udrescu, gl. + (învechit) învolburare, tulburare. Rădicîndu-să turbureala mării dintr-adîncul fundurilor, dosoftei, v. s. decembrie 216T/16. ^ (Regional) Vreme uHtă, închisă, udrescu, gl. E tot o tulbureală p-afară, nu se luminează, id,. ib. 2. F i g, (învechit) Nelinişte sufletească, îngrijorare, frămtntare; tulburare (2). Să lăsăm amu mulţimea păcatelor viejiei aceştiiu şi grijile turburealei şi vorovile. coresi, ev,. 212. Mi-i sufletul în groadză şi-n grea tulbureală- POSOFTPI, PS. 23/1. + Mînie1, furie. Şi rămii acolo pujinea vreame, piuă se va turna turbureala frăţini-tău . . . şi va uita ceaia ce pre el ai făcut, vo 93/14. 3. Fig. (învechit) Dezordine; răzvrătire, răscoală1 (1), tulburare (3). Turbureala ce să feace in ¿o[i]/ito besearică. dosoftei, v. s. ianuarie 5r/12. Auzind aceste veşti de căzaci şi boierii, cari era caimacani în Iaşi, era bucuroşi de una ca această tulbureală, n. costin, let. ir, 31/1, cf. costinescu. — PI.: tulbureli. — Şi: turbureâlă s. f. — Tulbure + suf. -eală. TULBURÎX, -E adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui t u 1 b urc. Cf. tulbure (1). Nu mai vezi pămint uscat, Ci tot ape tulburele, Umblind corăbii pe ele. JARNÎK — BÎBSEANU, D. 320. II. S. n. Vin nou care nu s-a limpezit incă. Cf. cade. Prînzisem cu cîleva măsuri de turburel ce nu se liniştise încă între doagele bolobocului. i. botez, şc. 98. Masă comună..., sosuri lungi, fripturi negre, muzică militară. Turburel, brăescu, v. a. 75. Sorbind rar şi adînc din paharul de tulburel „dat în fiert“, v. constant, o. 138, cf. iohdan, stil. 188. Un vin păstrat in crama strimtă > .. se vindea ca tulburel, camil petrescu, o. ii, 519, cf. dex. — PI.: tulburei, -le. — Şi: turburel, -eâ adj., s. n. — Tulbure + suf. -eZ. TULBUR ÎME s. f. (Rar) Tulbureală (1). în felul tulburimilor şi albuşurilor uşoare ale apei. arghezi, ap. scl 1977, 192. — PI.: tulburimi. — Tulbure -f suf. -ime. TULBURÎU, -IE adj. (Rar) Tulbure, întunecat. Sus, cerul turburiu, cum e cerul ades pe mare. bassa-RABESCU, ap. TDRG, cf. CADE, DEX. — PI.: tulburii. — Şi: turburiu, -ie adj. — Tulbure + suf. -iu. TULBUROS, -OASĂ adj. (Popular) 1. Tulbure (1). în ■ oui acesta se află o umezală turburoasă * antrop. 260/1. Ploaia spumegă-n turburoase unde. BOLINTINEANU, ap. ŞĂINEANU, D. U., Cf. DEX. [Murgule] pare-ţi apa tulburoasă? pompiliu, b. 20. Mîncă pită tărîţoasă Şi bea apă tulburoasă. marian, d. 307. Nu ştiu apa-i tulburoasă Or nu mi-i mindra voioasă, i. cr. iv, 25, cf. alr i 426/28, 30. Marea dacă auzea Tare se mai mînia,- Tulburoasă îmi venea. ba-, lade, i, 359. 4- (Despre vreme) întunecat, posomorit; tulbure. Cf. dex. Ce mi-ai mînecat, Dis-de-dimineaţă, Pe rouă pe ceaţă, Vreme turburoasă. mat. folk. 67. 2. (Despre oameni) Care se supără, care se mînie uşor. Sînt închişi, turburoşi şi grei de milă şi de dragoste. ■ piscupescu, o. 141/6. — PI.: tulburoşi, -oase. — Şi: turburos, -oâsă adj. — Tulbure + suf. -os. TULCĂ s. f. v. turcă1. TULCEIl s. n. v. tolcer. TULCHÎN S. m. v. tulichină. TULCÎNĂ s. f. v. tulichină. TULDAŞ s. n. v. toldaş. TULDĂU s. n. v. toldău. TULDOÂIE s. f. (Regional) Bucată de lemn care se adaugă la o blrnă pentru a o prelungi; (regional) toldău (2) (Mag — Sibiu). Cf. chest. ti 125/56. — PI.: ? — Cf. t u 1 d ă u. TULDUÎ vb. IV v, toldui. 8388 TULDUZA - 699 - TULEU, TULDUZĂ vb. I. Tranz. (Regional) A aduna (Grişcior — Brad), paşca, gl. -t- Prez. ind.: tulduzesc. ■-* Din rnagh. toldoz. TţJLEÂLĂ ş_vl (f|ar) Tulire. Gf. polizu, costinescu. — Tulii 4- sjiî. -eălă. TULfiÂN s. m. 1. (Popular) Tulpina porumbului, sţrujaţi;' partfea lemnoasă a tulpinei fără frunze şi ştiiiîeţi; tuleu (I i). Vitele le hrănesc iarna cu paie, strujeni (aici se numeşte tuleni, în alte locuri coceni). I. IONESCU, M. 549, cf. DDRF, GHEŢ1E, R. ii., ALEXI, W. Coceanul ... se mai numeşte strnjean, ;. : tulean. pamfiiA, a. r. 87,"cf. dr. in, 1 068, cade. Se pomeneşte intr-o porumbişte . .., tă'ih în dreapta şi-n stingă tulenii uscaţi. REBREANU, NUV. 116, Cf. SCRIBAN, D., H IX 84, xvm 261, VA1DA. Şapte roade pe-un tulhean, Trei grăunţe p-un ciocan, rev. crit. iv, 147, cf. i. cr. ,iv, 219, CABA, săl. 93, ALR ,li 5 150/284? 316, ib. 5 283/28 !, ALR SN I h 117, A i 12, 13, III 10, 16, 17, .18, 19, LEXIC REG. 67, MAT. DIALECT. I, 217, PORŢILE DE FIER, 349. + (Prin Transilv. şi Maram.) Parte din tulpina porumbului care rămîne în pămint după ce planta a fost tăiată de pe cîmpi, sotor. Civ alr sn- i h 116, ALRM SN I h 82, LEXIC REG. 23, MAT. DIALECT. I, 27. + (Regional; la pl.; în forma tulheni) Tulpini de porumb rămase în ieslea vitelor (Ciubăncuţa — Dej). Cf. COMAN, GL. 2. (Prin sud-vestul Transilv.) Ştiulete de -porumb. Cf. a iii 1, 4. + Ştiulete de porumb desfăcut de boabe; cocean. Cf. alr i 903/94, a iii 2, 7, lexic reg. 73. 3. (Regional; în forma' tulan) Tuleu (III 1). Ei păzeau şoimul pînă scotea pui şi îndată ce le da tuiahii la aripi îi răpeau şi-i duceau acasă la ei: i. cr. îv, 46. — Pl.: tuleni. — Şi: (regional) tulân, tulheăn, ItiJilcăn (tdrg, pamfile, a. h. 87, scriban, d.) s. m. — Cf. tub u. TULEANĂ s. f. (Regional) Loc de pe care s-a cules porumbul. Cf. bocănbţu, t. a. 214, 221, 224. — Pl.: ? — De ia tulean. ÎULEARCĂ s.f. 1. (Regional) Căciulă mare şi veche (Suceava), şez. ix, 155. Ia-ţi tulearca de pe cap. ib.', ' 2. fin forma.tiulearcăy Un fel de chipiu, de diferite forme, pe -care 11 poartă' flăcăii cînd merg la urat de Anul nou. [La Sf. Vasile, flăcăii umblă] unşi cu tăciuni pe obraz ... şi pe cap cu fel de fel de liulerce’ (chipiuri) făcute de ei. şez. iii, 183. — Pl.: tulerCe. Şi: tiuleârcă s. f. “ — Etimologia necunoscută. i TULEAŞCĂ s. f. (Regional)^Din nătăfleţ. Cf. pamfile, j. ui, 170. Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Gf. tul2. TULEI s^bst, v. ţulcu, TUţiiÎŞŢE s. f. (Regional) 1. Loc cultivat cu porumb; porumbişte. Cf. dr. xi, 83. Prin tuleiştea sură trecu, un vînt uşor, Inconjurînd hotarul în toamnă timpurie. horea, p., 57, cf. alr sn i h 119, fd i, 185. 2. Loc pe care a fost cultivat porumb şi pe care au rămas, după recoltare, tuleii plantelor; porumbişte. V. mirişte. Cf. alexi, w., dr. xi, 83, h xviu 4, 268, 287, teaha, c. n. 276. — Pl.:' iuleişti. — Tiileii + suf. sfyte. TULEPAN s. m. V. tulipani. TOUâU s. m., ş. n, 1. S. m., s. n. 1. Tulpina porumbului, cocean, (regional) covrag, ha ce an, strujan, tuf leu (1), tulăua ş;. partea rămasă din tulpină, după recoltare, (regional) h 1 u j; partea lemnoasă a tulpinei îăţă. frunze şi ştiuleţi; (popular) tulean, (regional) tujlean. Fieştecarc, tuleu trebuie să fie cu trei, mai puţin cU doao şuhuri de departe de ceialalţi. economia, 42/3. învăţătuta de a face sifup şi zahăr din mustul tuleilor de cucu'rui1 [Titlu]. înv. zăh., cf. conv. lit. xx, 1 02.0. Pun să şadă un om ... ou pipă de tuleu în gară. marian, nu. ’700,.-cî. tdrg* Erau, spicele mari ca tuleii de cucuruz. pamfile, a;.,r. 4, cf. molin, r. b. 2.88, • jdf acecţştă funie am tnşir&t douăzeci de puşti de tuleu, făcute de. npi. vla^iu, a. p. 61. Cucuruzul se rupe de pe „fulei“, cu „pănţ^şă“ cu tot. pribeagul,'p. R. 74. Mai am de tăiat nişte tăiei de cuciifui şi de floarea-soătelui. 'V. rom: febrtiârie 1952, 103. Făceam morişti din tulei de cucuruz, lăn1-crănjan, c. ii, 342, cf.scL 1971, 169, 170, 171, J'ARnîk- -bîrseanu, d. 308. De-ar fi puşca de tuleu, Cătănia-n satul meu. reteganul, ţr. 55, cf. vaida.. Dragostea cea de nevastă ... Te uscă ca p-un tuleu. doine, 246, cf. mat. folk. 1 034. Frhnză verde di tuleu, Insoară-rnă, taică-meu. şez. vii, 164, com. bănuţ, com. din tăr-căiţa — beiuş, din oraviţa şi din timişoara, Cf. chest. v 43/78, ib. ii 318/1, alr ii/i mn 115, 3 774/36, 53 , alr ii 5 150/36, 53, 64, alr sn i h 117, a i-12, ifl, 20, 21, 22, 23, 26, 31, 35, ii 12, iv 5, teaha, .c. n> 276. Şi-i dă. drumu-n cucuruze Să. pască tulei şi frunze.. folc. transilv. ii, 542, cf. goroyei, c. 370. + (Prin Ban.) Ogrinji1 (1). ,Cf. alr i 953/45, 63. ^ Tulpină, mai ales a unor plante ierboase; (regional) hluj. Străbat la rădăcinile ceale mai snpfiri ■ ■ ■ şi prin aceăşteă la paiul şi tuleul bucatelor şi a ierburilor, 'economia, 10/4. Frunze de tăbac, ce rămîn pe tulei. că'lendâriu (1814), 180/24, cf. lb, polizu, oihac, ii, '425; lm, barcianu, alexi, w., jahresber. XXVI—xxix , 42, şăineanu, d. u., com. din nerău — sînnicolau mare alr i 1 908/5.54, alr ii 2 115/250, alrm sn i h 130/ 551. + Puzderie de cînepă. Adună paie, gîteje şi tuleie de haidan, cu cari fac foc. pamfile, 'cr. 198, cf. 248. + (Regional) Trunchi de arbore; Cf. alr i 965/ 215, 361, alr ii 6 102/784, alr sn i h 220/784. Tuleul lemnului, teaha, c. n. 276. + Parte din tulpina cerealelor, în special a porumbului, care rămîne în păniînt după ce planta se taie de pe cîmp; cotor; (regional) tulihan. Cu această grăpare să scot din păniînt tialetle holdelor şi o mulţime de buruieni, i. ionescu, c. 119/21, cf. tdrg, şez. vii, 184, alr sn i h 116. + (Regional) Ră-dăfeină de hrean. Gf. alr i 863/345, aer sn i h 191/551.- 2. (Regional) Ştiulete; (regional) tulihoi. Cf. i%, Barcianu, alexi, w., jahrEsber. xxVi—îcxii’, ' 42, fd iii, 204, alr i 906/150, ib. '907/901’ alr 'ii ’5' 157, ib. 5 148/102, 172, alr sn i h 108, a ii s3, '6, f, 8,12, lexic reg. ii, 64. ^ (Priri siid-vestul Ţrahşily.j Rodul tînăr al porumbului (înainte de a se forma mătasea şi boabele). Cf- alr sn i h 105,' a ţi 3, *1, 8, 12. ^ (Regional) Parte lemnoasă a’'frţictului de porumb pe care sînt aşezate boabele; ştiulete "(cuiiţat de boabe), cocea.n, (regional) ciocan, ciocalău. Cf. vuia, păst: 35, gregorian, cl. 63. Fasem fog dă tul'ei. alrt ii 15, cf. alr i 9(33/77, 79, 90, 96, 98', 116, 129, 131, 144, 150, 156; 158, 160, 166,'170;, 302, a iii i'2. ^ (Regional; prin aŢn^iogie cu forma ştiuK-telui) Con de brad. Cf. alr t §74/94, 156, 160, 166, 174, 302. ^ (Regional) Floare de papură. Cf. âlr i 1 907/194. 3. (în sintagma) Tulea• gras = soi românesc . de prune cu creştere viguroasă şi Iruct mare ovoid-alun-git’ de culoare vinătă-închis. Cf. .m, d. enc, Olt. şi vestul Munt,;.şi în sintagma) Prună,de tuleu =ş varietate de prune .(rădulescu-codin, alr ii 6 082/ 784)Jmari, rotunde şi turtite la capete (gl. olt.). II. S. n. P. anal. Nume dat părţilor unor obiecte asemănătoare, ca ‘formă, cu tuleul (I 1). 1. (Regiohal) Dîrjala îmblâciului. Cf. alr i'"9(22/80, 227. ’ " " '■,1\ ■, 2. (Regional) Partea de fier a sfredglului dintre mănunchi şi floare. Cf. alr ii 6-.641/3i0, 353,'365, 551, arvinte, term. 172. 8398 TULEU - 700 - TULIi 3. (Regional) Partea mai lungă a scoabei (Bîrsana — Sighetul Marmaţiei). Cf. alr ii 6 673/353. 4. (Regional) Partea de deasupra a jugului. Cf, alr i 831/109, 136. 5. (Regional) Fluierul piciorului. Cf. dr. ix, 425, alrm i/i h 89/63. Tuleai piciorului, teaha, c. n. 276. 6. (Prin estul Transilv. şi Ban.; în sintagma) Tuleai cozii — parte de la rădăcina cozii la animale; (popular) noadă (1). Cf. dr. v, 307. III. S. n., (rar) s. m. 1. Cotor al penelor încă nedez-vbltate care acoperă corpul păsărilor; (regional) tulan. Puii păseruicăi ... încă golaşi, fără tuleie fiind .... prada şoarecelui se făcură, cantemir, ist. 193. Un pui cu tuleie Muma îl numeşte, Noaptea-l încălzeşte Pîriă va zbura, bolliac, o. 78, cf. costinescu, cihac, ii, 425. Găsi ... zece puişori de găină, piuind somnoroşi sub tuleiele lor umede, vlahuţX, o. a. iii, 60. Curcanul fu curăţit de pene şi tiuleie. contemporanul, v2, 198. îl spală şi freacă pe spate ... pînă ce-i ies din piele nişte boţuri ca tuleiele de găină, marian, na. 390, cf ddrf, barcianu. Puişorii . . . tremură din aripioarele cu tiuleie moi. săm. i, 279, cf. alexi, w., tdrg, PAMFILE, J. I, 136, DR. I, 290, JAHRESBER. XXVI —XXIX, 42, şXineanu, d. u., cade, bl i, 21. Puiul din fiertură tot mai avea pe ici, pe colo cîteoa tuleie. i. botez, b. i, 156, cf. scrîbân, D. De-o fi deocjiiat de păsărele, Să le cază penele, Să rămîie tuleiele. candkea, f. 190, cf. şez. v, 162, mat. fqlk. i, 548, JJn. pui mai mic scoale un tiuleu din aripă şi-l bagă-n el pe Vasile-a Popii, vasiliu, p. l. 129. Ţiganul prinse gîsca, o tăie, o jumuli de pehe şi tiuleie. i. cr. iii, 157, corn. din pău şeşti otXsău băile govora şi din smîrdioasa — ZIMNICEA, Cf. ARH. OLT. XXI, 277, CHEST. VIII 55/1! Doi purcei negoţei Bate gîsca la tiulei (Cobza), gorovei, c. 91. 2, Fir de păr abia crescut în mustaţa sau in barba ţinerilor; p. fext. fir.de păr mai gros decît celelalte. Cf. hem 2501. Cînd abia începuse tuleiele bărbei să-i umbrească peliţa copilărească, el vorbea pe de rost toate limbile, odobescu, s. iii, 177. Doctorul ... l-a mîngîiat pe tînăr, ăpuctndu-l în glumă de tuleiele din barbă. caragiale, p. i, 25, cf. ddrf. O, crunt copil, ... pe neaşteptate tuleiele uşoare Veni-vor să le-nfrunte în îngîmfarea ta. ollXnescu, h. o. 315. Scot cu ifos piepturile înainte şi-şi răsucesc tuleiele de mama focului, şam. iii, 168, cf. barcianu. li strivi nainte De-a fi mijit sub tîmpla lor tuleiul. murnu, o. 189, cf. tdrg. Atunci pleacă flăcăii ... cu tiuleie (comparaţie cu puişorii de pasăre) spre poarta ţarinii, pamfile, j. i, 20. în jurul buzelor îi mijeau tuleie răsucite, chiri-ŢEşetr, gr. i92. Ce bruma de tuleie îi mai răsar supt nas. gIrleanu, n. 50,, cf. jahresber. xxvi—xxix, 42, şXineanu, D. u., cade, bl i, 21. Are un obraz Uscat, golit de sînge, cu tuleie în barbă. c. petrescu, c. v. 210-Mai greu le venea fetelor de măritai, care trebuiau Să se lase strînse şi sărutate de nişte mucoşi fără tuleie. VLASiu, A. P. 302. Mai va să curgă apă, pe Moldova . pînă ce i-or creşte întregi tuleiele acestui puf de om. sadoveanu, o. xiii, 82, cf. scriban, d. Are cîteva tuleie tn barbă şi nu vrea să le radă. stancu, d. 73. Tuleiele negricioase ale mustăţii presărate cu puful blond al adolescenţei şi le lăsase întregi, v. rom. martie 1954, 97. Cu faţa plină de tuleie . . . Darie cel tînăr se arătă la prag. camilar, n. ii, 18. Nu ţi-au crescut încă nici tuleie în barbă, galan, z. r. 303. Sprîncenele abia mijite ale lui Giuseppe se înălţară a mirare: două tuleie de un blond-roşcăt. vinea, l. i, 130. Pretinzi, desigur, ... să-mi rad şi-orice tulei. t iulie 1964 59. O E x p r. A miji (sau â-i miji cuiva) tuleiele ’ v. miji1. + Fire rare de păr care se observă uneori pe faţa femeilor. Mi-ăi învăţat-o . . . să-şi smulgă tuleiele dupe obraji, pr. dram. 210. Pe Ungă gură cresc nişte tulei de pluş. cXlinescu, l. l. 69. Era bondoacă, obeză, cu tuleie la gură. pas, z. i, 81. Fata cu tulei, n-o ţinea pe vatră, zanne, p. ii, 127. — PI.: (m.) tulei şi (n.) tuleie, (regional) luleaua (alr i 831/136, alr ii 5 148/172, alr sn i h 108, ib. h 116/784, a în 8, 12). — Şi: (popular) tulei (hem 2 501, costinescu, cihac, ii, 425, ddrf, barcianu, alexi, \v., tdrg, pamfile, a. r. 87, dr. i, 290, jahresber. XXVI—XXIX, 42, ŞĂINEANU, D. U., CADE, BL I, 21, scriban, d., gorovei, c. 370, rXdulescu-codin, 75, alr i 965/361, ib. 974/94, alr ii 6 641/353, ib. 6 673/353, lexic reg. 67), (regional) tulău (alr i 903/129, 160, 302, ib. 974/160, alr sn i h 108/130, ib. h 115/130, i. cr. ii, 247), tulhei (com. bănuţ), tiuleu (pamfile, j. i, 136, şez. v, 162, alr i 903/150, ib. 906/150, ib. 907/194), tiulei (şXineanu, i>. u., CADE, SCRIBAN, D.) subst. — Cf. ser. t u 1 a j. TULGÎCĂ s. f. (Regional) Lemn scurt, pus în partea din faţă a plutei, pe care se sprijină cîrma. Cf. ARVINTE, TERM. 173. — PI.: tulgici. — Toldie + suf. -ică. TULHÂNĂ s. m. v. «lulhana. TULHEÂ1V s. m. v. tuleau. TULHEI subst. v. tulcu. TULHUÎ vb. IV. T r a n z. (Cu sens neprecizat, probabil) A prăda, a jefui. Colonizarea cerchezilor în Dobrogea, cari „tulhuind oierii cu totul“, pe mulţi i-au dizgustat de oi. ap. dragomir, o. m. 58, cf. scl 1977, 192. — Prez. ind.: tulhuiesc. — Etimologia necunoscută. Cf. tul vai. TULÎ1 vb. IV. 1. Refl. (Învechit şi regional) A se ascunde, a se adăposti. Am păţît rău . . . din loc în loc tulindu-mă de-am încungiurat Mesopolamia. dosoftei, v. s. noiembrie 158r/31. Mearsără zifeanii la Saul de-i spusără că să tuliaşte David la dînşii. id. ps. 177/2, cf. tdrg, cade, scriban, d., com. din sraja — rXdXuţi, alr i 1 324/345, alr n/Î05. + Tran z. A lua ceva pe neobservate, a dosi, a fura. Com. din straja — rXdXuţi. 2. Intranz. (Regional; mai ales despre turme de' oi; adesea complinit prin „la vale“, „devale“) A porni; a coborî. La Sîntă-Măria Mare Tulesc oile devale. muscel, 83, cf. tdrg, pamfile, s. t. 35. Îmi spunea cum toamna, spre sfîrşitul lui noiembrie, o tulesc devale, pe rînd, oile de la tîrla lui Panţuroiu şi toţi ciobanii şi baciul. brătescu-voineşti, î. 50. Cîrduri de hăitaşi pornesc să coboare Şi tulesc în găva-nele-adînci. voiculescu, poezii, i, 162, cf. dr. viii, 283. Vătuiul o tuleşte -dfvale ... şi-a fost dus. pillat, p. 141. Din vîrful munţilor vedeai şesul spre care mergeai tulind la vale. puşcariu, l. r. i, 163, cf. 319, scriban, d. Ţînci ursuzi ■ . ■ Fetişcane . . . O porneau în turmă bleagă, Să culeagă Ierburi noi, crăiţe, melci.. . Era umed în bordei ... Şi tuleam şi eu cu ei. i. barbu, j. s. 42, cf. H iv 152, 155, xvn 17, 37. Ciobănaş cu chica Jungă . . ■ Cînd tuleşti sara-n zăvoi .. ■ Mînă-ţi turma mai spre noi. viciu, gl., cf. alr i 1 341/764, 770, 772', 776, alr ii/784, ant. lit. pop. i, 163. O Tran z. (Rar) Cf. tdrg. Frunză verde mieşunea, Hai, Doamne, Măria ta, Ştiu ascunsă cărărea Printre stînci strimtă vălcea Să nu simţă păsărea: Te tulesc în ţeara mea. teodorescu, p. p. 478. 3. Intranz. (în e x p r.) A o luli (la sau de fugă, la sănătoasa, la deal, mlncind pămlntul etc.) = a fugi (repede şi pe furiş); a o şterge. Văzînd aşa luminăţie, fură cuprinşi de o groază cu tottil neobişnuită; şi ... o tuliră toţi de-a fuga îndărăt, gorjan, h. iv, 49/4. Ia s-0 cam tulim după aici, că mi s'ă bate ochiul sting. pr. dram. 264, cf. polizu, costinescu, cihac, ii, 426. Şi vrea s-o tulească, ş-a căzui peste tarabă şi s-a făcut praf. caragiale, o. i, 85. Cum dele florile, 8404 TULI2 — 701 — TULIMEAN o Iuti d-a fuga şi se apucă de lucru prin grădină, ispi-rescu, L. 165. Ghiţă o imbrînci cit colo ... ş-o tuli pe cărare la deal, intr-o hămăială de clini, asurzitoare. vlahuţă, o. A. ii, 50, cf. ddrf, barcianu. Puneam căr(ile în ghiozdan ... ş-o tuleam la poarcă, la arşice şi ia zmeu. delavrancea, h. t. 108. Un iepure ... o tuli-nspre pluguri . . ., goni nebun de frică, şi se pierdu-ntr-un tufiş, sandu-aldea, u. p. 179, cf.. tdrg. Boii o tuliră prin pădure şi nu s-au mai oprit decît acasă, în sat. agîrbiceanu, s. p. 15, cf. cade. Dădu să intre; în prag însă îşi aduse aminte de datorie, îi fu ruşine şi se gîndi s-o tulească, rebreanu, nuv. 66. îmi azvîrli mina ş-o tuli spre Moldova, cazimir, gr. 7. Roiesc pescăruşii şi, val după val, Tulind-o din mare, se culcă pe mal. lesne a, vers. 81. Ş-o tuleau în fugă năprasnică spre cotlonul lor ştiut, sadoveanu, o. vi, 613, cf. scriban, d. Din pîrjol, ca de obicei, Au talil-o-n cîrd şi ei. arghezi, s. p. 82. Apoi le făcea din ochi semn s-o tulească din faţa sa. pas, z. i, 283. Mustea se repezi pe scări în jos şi, cînd se văzu în slradă, o tuli mîncînd pămîntul. beniuc, m. c. i, 258. Cei trei o tulesc repede spre uşă. h. lovinescu, t. 230. Vinovata încremeni de groază şi o tuli din odaie, preda, r. 6. N-a mai avut pe unde s-o tulească ... şl s-a furişat în casă, închizînd uşa în urma lui, în grabă şi cu grijă. lăncrănjan, c. ii, 414. Frunză verde arfăraş, Ia ascultă, ciobănaş, Te văz român cu coraj: Să mergem, să o tulim, In păduri să odihnim, Pe vrăjmaşi să ocolim, Mîine noapte să-i lovim, teodorescu, p. p. 479. Oaspeţii de pe pat se scoală şi înhaţă slănina şi o tulesc la fugă Cătră pădure, sbiera, p. 269. Morariu, de meşter mare, Văzînd alîtea care cu povară .... Luă coasa pe spinare Ş-o tuli la deal pe vale. mîndrescu, l. p. 220. Moră-riţa, Iute ca criţă ... A pus coada pe spinare Şi-a tUlit-o-n lunca mare. marian, s. r.'i, 28. Cum îl zăriră, o tuliră în ruptul capului cătră casă. reteganul, p. P. 23. O tuliră buluc unul peste altul la fugă. şez. vi, 132, cf. GRAitJL, i, 502, com. din zagra — năsăud, din oraviţa, din straja — rădăuţi şi din vicovu de sus — rădăuţi, alr. sn v h 1 429/219, 574, 605, 791. Oaste-ntr-ajutor că-i da, ... Mulţi tătari că mi-şi vedea, Fuga-ndărăt o tulea, Numai Radu rămînea. balade, iii, 79, cf. folc. mold. i, 269. (Prin Mold.; la imperativ, avind, de cele mai multe ori, valoare de interjecţie) TuIe-6 (sau tulea), băiete ! = pleacă t fugii şterge-o! Întinde-o! Cf. dr. v, 421, şăineanu, d. u. Au încărcat pe calul său şi pe al zmeului mulţime de bine, ... s-au suit şi ei deasupra şi tule-o, băiate, pin aer zburînd. sbiîşa, p. 65. Tindală . . ■ ia. sacul în spate şi tulea, băiete, în pădure, şez. iii, 131, cf. v, 148, com. marian. Vulpea atunci, lulea, băiete; s-a scăpat, i. cr. ii, 46, com. din straja — rădăuţi. Tiulea-n sus, tiulea-n jos, Vine seara burduhos (Fusul). gorovei, c. 168, cf. pascu, c. 211. -- Prez. ind.: tulesc; iniper. şi tule, tulea. — Şi: (regional) tiuli (tdrg, bl iii, 44, com. din straja — rădăuţi; imper. Hulea), tuili (l. costin, gr. băn. ii, 198) vb. IV. — Din v. sl. *tuliti (cf. bg. T y Jl H, ser. t u 1 i t i). TULÎ2 vb. IV. (Regional) Tranz. A căptuşi cu tule (un cuptor etc.). Cf. scriban, d. — Prez. ind.: tulesc. — V. tulă. TTJLIÂC s. m. v. tureatcă. TULICHÎN s. m. v. tulichină. TULICHÎjVĂ s. f. (Bot.) 1. (Şi in sintagma tulichină lupului, borza, d. 57) Arbust veninos cu flori albe sau trandafirii plăcut mirositoare, cu fructe roşii de forma boabelor de mazăre; creşte în î egiunile muntoase; (regional) afin-sălbatic, cleiţă, dafin, lemn-ciinesc, liliac-sălbatic, mălin-sălbatic, paţachină, piperul-lupu-Iui, teiul-lupului, tulichioară, ţapehin, ţolul-lupului (Daphne mezereum). Iată mintă, săbiuţă..., tuli-china . . . Toate într-un smoc de flori, negruzzi, s. i, 97, cf. hem 438, cihac, ii, 425, marian, ch. 9, conv. LIT. XXIII, 1 058, DDRF, BRANDZA, FL. 109, BAKCIANU, GRECESCU, FL. 513, N. LEON, MED. 72, BIANU, D. S., PANŢU, PL., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SIMIONESCU, FL. 59, ds, borza, d. 57. Foaie verde tilipin, După nor îi şi sănin. şez. ii, 9. Foaie verde tilichin, Am la inimă suspin, i. cr. iv, 56, cf. şez. xv, 133. 2. (Regional) Tămîiţă (II 11) (Daphne cneorum). Cf. BORZA, D. 57. 3. (Regional; şi in sintagma tulichină galbenă, borza, d. 57) Iederă-albă (Daphne blagayana ). id. ib. 4. (Regional; în forma tulipin) Pochivnic (Asarum europaeum). Cf. borza, d. 25. 5. (Prin sudul Transilv.) Smirdar (Rhododendron kotschyi). Cf. borza, d. 147, alr ii 6 289/130. — Pl.: lulichine. — Şi: (regional) tulichin (gheţie, r. m., alexi, w., simionescu, fl. 87) s. in., tulipină (cihac, ii, 425, şăineanu, d. u., borza, d. 57). s. f., tulipin (COTEANU, PL. 20, LB, POLIZU, LM, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., DHLR I, 23, CADE, SIMIONESCU, fl. 59) s. m., tuluchină (alexi, w.) s. f., tulu-chin (alr ii 6 289/130) s. m., tulchin (conv. lit. xxiii, 1 058, BIANU, D.S., PANŢU, PL., BORZA, D. 57) S. ni., tulpină (marian, ch. 9, grecescu, fl. 513, bianu, D. S., PANŢU, PL.) S. f., tuljHIl (CONV. LIT. XXIII, 1 058, DDRF, BRANDZA, FL. 109, BIANU, D.S., PANŢU, PL., BORZA, d. 57, şez. xv, 133) s. m., tulcină (marian, ch. 9, CONV. LIT. XXIII, 1 058, BRANDZA, FL. 109, N. LEON, MED. 72, BIANU, D. S., PANŢU, PL., BORZA, D. 57,. ŞEZ. xv, 133), tulpţină (dr. v, 558) s. f., tilichin (conv. LIT. XXIII, 1 056, BARCIANU, BIANU, D.S., PANŢU, PL., ENC. AGR., BORZA, D. 57, H V 495, ŞEZ. XV, 133), tilipin (DDRF, PAMFILE — LUPESCU, CROM. 63, CADE BORZA, D. 57, MARIAN, NU. 11, VASILIU, C. 44, ŞEZ.’ xv, 133, a v 25), tîrlichin (borza, d. 57), turliptin (id. ib.) s. m., trelebină (baronzi, l. 146), tullcipc (borza, d. 57) s. f. — Etimologia necunoscută. TULICHIOÂRĂ s. f. (Bot.; regional) 1. Tulichină (1) (Daphne mezereum). borza, d. 57. 2. Lemn-cîinesc (Ligustrum vulgare). Cf. damé, t. 183, borza, d. 99. — Pi. : tulichioare. — Tulichină + suf. -ioară. TULICÎPE s. f. v. tulichină. TULIHAJV s. m. (Regional) Bucată din tulpina cerealelor, în specia] a porumbului, care rămine în pămînt după ce planta se taie de pe cîmp; tuleu (Mof-tinù Mic — Cărei). Cf. alr sn i h 116/334. — Pl.: tulihani. — De la tuleu. Cf. t u 1 i h o i. TULIHAU s. m. (Regional) 1. Tulpina porumbului fără frunze (Vicovu de Sus — Rădăuţi). Cf. glosar reg. 2. (La pl.; tn forma tiulihei) Vreji de cartofi (Marginea — Rădăuţi), alr sn i h 196/386. — PL: tulihăi. — Şi: tiulihei s. in. pl. — De la tuleu. Cf. tulihoi. TULIHÔI s. m. (Regional) Ştiulete, pamfile, c. 54. — Pl.: ? — De la tuleu. Cf, tulihău. TţJLIMEÂN s. m. (învechit) Ostaş din armata ţur-ccască. Ia cu dinsul două tunuri şi o mie de oşteni, . . . şi delii, şi tiuliumeni. beldiman, e. 86/34. Au ieşit turci lulimeni de la Dii, pentru, ca, unde vor găsi grîu, să-l aridice (a. 1822). iorga, s. n. 183. Paşa ... ceru ajutor. I se trimiseră . . . cîteva mii de lulimeanî (mi- liţie). NEGRUZZI, S. 1, 285, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU, D". U., SCRIBAN, D. -- Pl.: lulimeni. — Şi: tulumedn (scriban, d.), tiuliumeăn s. ni. — Cf. te. t ii 1 ü m e n „om necioplit“. 8414 TULINCĂ — 702 — TULN1CARE TULÎNCĂ s. £. v. tilincă. TULIPÁN1 s. m. (Bot.; regional) 1. Nume dat mai multor specii de lalele (Tulipa biebersteiniana, gesneriana, oculus-solis, praecox). Cf. coteanu, pl. 19. Flori cerute . . • rojmarin, muşcate creţe .... tili-pan, adecă lalele (a. 1801). iorga, s. d. viii, 86, cf. Klein, p. 488, lb, polizu. Adoratorul numai un tulipán aşteaptă de la adorata sa, pentru ca să fie fericit. f (1872), 170, cf. lm. Frunză verde tulepan. eminescu, L. P. 10, cî. DDRF, GHEŢIE, R. M., BRAND ZA, FL. 436, BARCIANU, ŞIO Iii, 366, ALEXI, W., TDRG, BULET. GRAD. bot. v, 89, şăineanu, D. u., cade. Pe lingă. perete . . .., se află lada cu zestrea femeii,- colorată cu roşu şi cu picturi de flori de „tulipán,“ (lalea). PRIBEAGUL, P. R. 31, cf. SCRIBAN, D., BORZA, D. 173. Dă, JDpamne, pe gîndul meu, Să fie codrul birău ..., Tulipanul vicişpan, Să trăiesc de-al meu măgan. reteganul, tr. 34. Fojst-ai, nană, cînd ai fost . . ., Fosta-i pup de tulipán I doine, 245. La grădina, cu tulpanul îşi adapă neică calul: hodoş, p. p. 45 .Frunză ve.rd'ze tulipán, densuşianu, . ţ. h. 167, cf. şez. xv, 52, t. papahagi, M. 54, şez. xxii, 88, alr n/2. Să crească cit tulipanul, Să nu ne vadă duşmanul, folc. transilv. ii, 518. ■ 2. Coprină (Narcissus poeticus). borza, d. 115. 3. (Şi in sintagmele tulipán de iarbă, am ii 6 270/ 157, tulipán de grădină, alr sn iii h 659/157, alrm sn ii li 475/157) Stlnjenel (Iris germanica), borza, d. 88, alr ii 6 270/157, alr sn iii li 659/157, alrm sn ii h, 475/157. 4. (Şl în sintagmele tulipán galben, borza, d. 83, tulipeni galbeni, panţu, pl.) Crin galben (Hemerocallis fulVfl/,. Cf. BULET. GRĂD. BOŢ,. V, 59, BORZA, D. 83. 5. ,(în forma tulupan) Bujor (Paeonia) (Sibiu). ALR i 1 910/125. — Pl.: tulipani. — Şi: tulipână (greceşcu, fl. 559, borza, d. 173) s. f., tulepân, tulupan, tulpân s. m., tulipéni s. m. pl., tulpén .(conv. lit. xxiii, 1 058, brandza, fl. 436, panţu, pl., borza, d. 173, şez. xv, 52), ţilipăn, talapân (conv. lit. xxiii, 1 055, borza, d. 173), dulipân (h xviii 168) s. m. — Din magh, tulipán, germ. Tulipan(e), TULIPÁN2 s. n. v. tulpan1. TULIPÂNĂ s. f. v. tulipán1, TULÎPĂ s. f. 1. (Bot.) Lalea ('Tulipa), C1'. costinescu, brandza, fl. 436, cade. Nu părăsise ţara tuli-pelor pentru a savura frumuseţile Bucegilor. contemp, 1948, nr. 112, 7/1: Iată din nou liliacul ... şi paharele galbene şi roşii pe tulpina verticală a tulipei. arghezi, s. viii, 335, cf. dn2, dex. O Fig. O droaie de. mari fluturi ar sta îngrămădită Peste urechea mea — iulipă inedită, cĂiiNEScu, l. l. 178. <0 Tulipă de pădure = lalea de pădure (Tulipa sylvestris). Cf. brandza, fl. 436. 2. (Rar) Sticlă de lampă. Cf. cade. — PL: tulipe. — Din lat. tulipa, fr. tulipe. TULIPENI s. m. pi. v, tulipani. TULIPÍN s. în. v. tulichină. TULIPÎNĂ s. f. v. tulichină. T\JJL,|RÉ s. f. Acţiunea de a (o) tul i1 (3); (rar) ţuleală. Cf. polizu, costinescu, ddrf. După mai multe încercări zădarnice de scăpare şi de tulire nereuşite, el [pe.şţele) începe a se zbate furios, atila, p, 74. — V. tulii. TOLIŞJE s. f. V. torişte. TULÍT, -Ă adj, (Regional; despre grîne) Culcat Ia pămint (de ploaie, vint etc.); căzut, trintit. Cf. tdrg. Dacă pînea nu-i în picioare, dreaptă, ridicată, ci-i culcată, căzută sau picată, tulită ..., plugarul iarăşi se întristează, pamfile, a. r. 116, cf. alr ii 5 200/605. —■ Pl.: tuliţi, Ae. — V. tulii. TULITURĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Cobo-rîrea turmelor de oi de la munte la şes. Cf. udrescu, GL. 2. Povirniş, coborîş. Le-am dat drumul oilor pe tulitură la vale. udrescu, gl. — PL: tulîturi. — Tulii -f- suf. -tură. TVLIV s. n. (Chim.) Element care face parte din seria pămînturilor rare. Cf, cade, scriban, d., eng. tehn. i, 78, macarovici, ch. 398, m. d. enc., dex. — Şi: tulium (scris thulium) s. n. cade. — Din fr. thuiium. TULIUM s. n. v. tuliu. TULiVEC s. n: v. tulnici. TULNICI s. n. (Atestat pentru prima dată în 1661 — 1665, cf. d. bogdan, gl, 112) Instrument muzical popular de suflat, în formă de tub conic, lung aproximativ de 2 m, făcut din lemn sau din coajă de tei, folosit pentru chemări, semnale etc.;-bucium. Cf- lb, lm. Odată se auzi tulnicul departe prin munţi, f’ (187{j), 14. Toţi ceialalţi sînt ocupaţi .cu cumpărarea . ■ ■ lucrurilor de casă . . . : coase, ştreanguri, greble, tulnice, jvia-RIAN, NU. 75, Cf. DDRF, REV, CJUT. IV, 147, GHEŢIE, r, m. Veneau păcurarii cu lulnice-n mîini. coşbjjc, p. ii, 204, cf. barcianu, tim. popovici, d. m. Din mii de tulnice răsună a vieţii veşnică fanfară, goga, poezii, 231, cf. TDRG, PAMFILE, S. V. 154, DR. V, 423, ŞĂINEANU, d. u., cade. Sunet lung de tulnic Surpă în cleştare Bolţi cu-o tremurare, pillat, p. 353. cf. puşcabiu, l. r. i, 163, scriban, d. în fiecare seară se mai aude cîntecul fanţilor din tulnic, boc^a, ţ. 46. Oamenii cîntau seara din tulnice. stan-isjî, *. a. iii-, 197, cf. alexandru, i., m. 44. Un colţ de piatră ea un tulnic cheamă, horea, c. 141. Se specifică în partitură o serie de tulnice maramureşene."ţii 1965, nr. .38, cf, h xviii 78, viciu, gl,, alr i 1 458/61, 63,, 9C!,-r 93, 98, 100, 103, 290, alr sn v h 1 278. + Corn de vinătoare. Cf. alexi, w., alr sn hi h 7^8/310. — PL-: tulnice şi (regional, m.) tainici (alr i 1 458/ 93, 98). — Şi: (regional) tiilnec ş. u. pamfile, j. ii, 39, alexandru, i. m. 44, viciu, ţşfc., alr i 1 4Ş8/65.- — Etimologia necunoscută. TULNIC'2 s. n. (Prin Bucov.) Vreme neguroasă. V. moinil Cf. pamfile,. vĂzp. 107, şez. v, ip5. — Pl.: tulnice. — Etimologia necunoscută. , TULNIC3, -Ă adj. (Prin Munt.) Nebun, smintit-; zăpăcit, năuc; (regional) tulnicit. Cf. scriban, d., RĂDULESCU-CODIN, I. CR. XI, 126; ALRM l/l h 193/782. O (Substantivat; ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) îricotrâ o fi apucat-o tulnicu ăla de băiat? udrescu, gl. 273. 4 (Regional) Beat (Rîmnicu-Vîleea). lexic reg. 87. — Pl.: tulnici, -ce. ■ — Cf. tul3. • ; TULNICĂ vb. I. I p ţ, r &,n z. A suna F i g. Cu tulpan albastru iese la fereastră-ntîia stea. lesne a , a. 25. Luna-şi leagă fruntea rece Cu tulpane străvezii, jebeleanu, v. a. 98. 3. (Prin ;Confuzie) Turban (1). Mă-ntilnii c-un turcu-lean, Cu f£s roş şi cu tulpan, şez. ii, 183. 4. (Regional) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape (Vişani — Rîmniou Sărat). Cf. ii xii 242. — Pl.: tulpane şi (rar) tulpanuri. — Şi: (învechit) tulipán, (regional) trupân (marian, nu. 815, tdrg), trupai s. u. — Din ngr. tooXtoicvi. TULPAN2 s. m. v. lulipaji1. TiJLPĂIOR s.n. Diminutiv al, lui tulpan1 (2); tulpănaş. Cf. ciauşanu, v. — Pl.: tulpăioare. — Tulpan1 + suf. -ior. TULPĂNÂŞ s. 11. Diminutiv al lui tulpan1 (2); tulpăior, tulpănel. CI. baronzi, l. 95. Obiectele cari servesc . . . spre înfăşarea unui copil sînt următoarele: ... cîteva scutece, un oghelaş, un tulpănaş şi o căiţă. marian, na. 89, cf. ddrf, şio II,, 367. Tul panaş cu două feţe, Dragostele-s ca blîndeţe, Tulpanaş cu două floti, Ikagost'ele-s cu fiori, st: Vas tos, c. 45. [Femeile] umblă cu fustă, ca ctitrinţă. în cap eu tulpănaş. graiul, i, 479. — Pl.: lulpănaşe. — Tulpan1 + suf. -aş. TULPÁNÉL s.n. Diminutiv al lui tulpan1 (2); tulpănaş. Cf. cade. Fetiţele dé trei-palru ani, cu ghe-liiţe în picioare şi cu tulpănele negre în cap asemeni săliştencelor. v. rom. decembrie" 1954, 74: — Pl.: tulpănele. — Tulpan1 + suf. -el. TULPĂNELE s. ii. pl. (Prin Bucov.) Numele unor floricele nedefinite mai îndeaproape. Cf. şez. xv, 136. — Tulpan2 + suf. -ele. TULPEN s. m. v. tulipán1. TULPÍCI subst. pl. v. tălpig. TXJLPÍN s. m, v. tulicUină, 8451 TULPINA — 704 — TULPINĂ1 TULPINĂ vb. I. Refl. (Rar) A se transforma în tulpină1 (1). Era un an cit cinci ... Ai fi zis că fitece-bob să-nsutise, fitece ramură să tulpinase. delavrancea, s. 54. _ prez. ind. pers. 3: tulpinează. — V. tulpinăl. TULPINĂL, -Ă adj. Care se referă la tulpină1 (1)’ care aparţine tulpinii. Frunze tulpinale. enc. agr- iii, 599. — 1*1..: tulpinali, -e. — De la tulpină1. TULPINĂR s. n. v. trupinar. TULPÎNĂ1 s. f. 1. Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină şi coroană, care susţine ramurile şi prin care trece seva la diverse părţi ale plantei, t .r u n c h i2 (1); parte a unei plante erbacee din care pornesc ramurile şi. frunzele. Şi chedrii . . . Domnul ii detună De-i frînge ca trupină, cu crengi împreună, dosoftei, ps. 87/10. Cuvintele şi graiurile latineşti, ca nişte crăngi dintr-o trupină şi ca nişte zmicele dintr^o rădăcină, dintr-acea elinească răsar şi să despart, can-temir, hr. 1Q2. Toată floarea, ce răsare,din rădăcina ei, creaşte cu tulpina şi să înalţă de la pămint (a. 1742). ocr ii, 30/13. Am pus piatră hotar lingă tulchina unui cireş (a. 1763). uricariul, xx, 406, cf. lb. Au crăpat puţin cu toporul său tulpina copaciului. drăghici, r. 102/5. Văzu-n vale, nu departe, Un copaciu gros la tulpină, Uscat păn-la rădăcină, pann, p. v. i, 90/1, cf. polizu. Bătrînul Dan ascultă grăind doi vechi stejari Crescuţi dintr-o tulpină pe culmea cea de munte. alecsandri, p. iii, 282, cf. cihac.ii, 425. Iepurile fricos şi vulpea vicleană ... fiecare după firea sa, se silesc a-şi minţi gonacii şi a încurca dira lor printre tulpinele des-puiete. odobescu, s. iii, 41. Şi te bagă din grădină, Şi te dă după turpină. eminescu, l. p. 98.. Iaca mătuşa Mărioara c-o jordie in mină, Ia tulpina cireşului l creangă, a. 48. Se învoiră ca Făt-Frumos şi cu credinciosul său să aştepte la tulpina unui copaciu bălrîn, pînă s-o întoarce lupul, ispirescu, l. 77. Rămase călva timp în picioare, rezimată cu spatele de tulpina unui nuc. vlahuţă, o. a. i, 128, cf. ddrf. Este-un plop frumos, Plop cu frunza plină. Neted la trupină. coş-bu.Cj p. ii, 141, cf. barcianu, grecescu, fl. 5. Un om ... se ascundea într-o tulpină scorburoasă. davila, V. V. 40, cf. ALEXI, W., TDRG, PAMFILE, COM. 70, DHLR i, 366, severin, s. 39. Era o tulpină ierboasă, plină de boboci galbeni, galaction, o. 349. Şi din treacăt, ici şi colo, să culegi Şinziene cfi tulpinele întregi, Margarete, seînteidare şi aglice. topîrceanu, o. a. i, 32. Precum vezi, e o tulpină cam deşirată şi îndestul de strîmbă. c. petrescu, c. v. 351. Tulpina se-ncovoaie, deşi pornise dreaptă, voiculescu, poezii, i, 88, cf. ds. , Visez ori ţi-ai schimbat aievea Învoitul trup într-o tulpină? pillat, p. 61, cf. scriban, d., dr. x, 449, giuglea, u. 90. Şi-au gătit la cald o casă în .pămint pe, sub tulpini. arghezi, c. o. 89. încerca să-şi explice formarea diferitelor părţi ale plantelor (frunze, potirul,. . . tulpina, rădăcina), blaga, z. 154. Musteşte şi svîcneşte .. . Puterea primăvfcţii în inimi şi-n tulpini, deşliu, g. 7, cf.-Fri n, 161. Răsare primăvara în grădină Cu muguri verzi pe crengi şi pe tulpină, horea, p. 37. Am călcat ... prin nişte alior înalt, tulpini dese. bănulescu, i. 67. Se ascunse şi se iţi de cîteva ori, ştrengăreşte, de după o tulpină de fag. v. rom. septembrie 1970, 57. Floricică de la munte . . . Ieşi din umbră, din tulpină, Să-ţi văd faţă la lumină- alecsandri, p. p. 31. Iar la rădăcină, La verdea tulpină, Pe cîmp mohorît Oşti mi-ău tăbărît. teodorescu, p. p. 50. Două flori dintr-o grădină, Amîndouă-ntr-o tulpină, Crescute din rădăcină. jarnîk — bîrSeanu, d. 73. Mai în jos cătră tulpină, Cînt-o păsărea streină, mîndrescu, l. p. 14, cf. hodoş, p. p. 139. Din crescut mi-o crescut Dbi meri nalţi, tămuraţ, Di tulchină dipărtaţi. mat. folk. 1 474, cf. alr i 965, ib. 966, alr ii 5 176/414, a i 20,21, 31, iii 2, 3, 5, 12, 16. Şi pe Bîcul mi-l lega D-un copaci cu foaia lată, Cu tulpina Vîrtoşată. balade, ii, 82. Poama nu cade departe de tulpina ei (= copiii seamănă părinţilor), zanne, p. i, 263. Am un pom:, La tulpină verde, La mijloc uscat, La vîrf înflorit (Pămînţul, aerul şi cerul), gorovei, c. 275. Stejar verde, Vîrfu-i arde; La trupină. Are albină (Păunul), id. ib. 278. O (Prin analogie) Şase stîlpure ieşiia den trupină sfeaşnicului, de o laturi trei, de altă iarăşi trei. po 306/ 2. O F i g. Coloana vertebrală sau osiil spinării este acea lungă tulpină găunoasă ce se încovoaie. kretzu-lescu, a. 19/6. Nu bănuia voinţa neînduplecată?caret îi străbate, ca o tulpină de foc, făptura mîndră, vi.nea, l. n, 162. <0> (Regional) Trupină cozii = rădăcina cozii, v. rădăcină. Cf. dr. v, 306. Tulpina cornului — partea mai groasă, de la baza cornului unui animal. Cf. damé, t. 32. Tulpina morii = parte a morii nedefinită mai îndeaproape. Cf. dr. xi, 125. + (Prin Olt.; in forma trupină) Butuc de vie. al-r SNrli225, alrm sn i h 153. + (Regional; şi în sintagma tulpină sălbatică, alr sn i h 220/723) Portaltoi. ib. h 220. + Fig. Trup omenesc. Tulpina-mi se-n.covoaie, nu se frînge. arghezi, s. v, 86. V-am văzut.. . . femei întregi, cu tulpina subţire şi cu sprinceana dreaptă, id. ib. viii, 12. + (Învechit) Corp de moşie. Un mod original de împărţeală este fracţionarea tulpiţiei moş sau tei în ocale, litre şi dramuri sau în lei şi bani. i. bră-escu, m. 26. 2. (învechit şi popular) Parte a trunchiului unui copac rămasă (în pămînt) după tăiere; buştean. Tăind copacii unii păduri şi lăsînd numai trupinile,/le ,îm-brăcasă cu port şi cu arme oşteneşti. ca,ntemir, hr. 79, cf. h ix 493. Să mergi şi pînă dimineaţa toată, pădurea din jos de casa ia să fie tăiată, trupinile scoase, locul arat. reteganul, p. v, 48, cf. coman, gl. Şi din zborul ce zbura, Mititica păsărea P-o turpină s-aşeza, udrescu, gl. + (Regional) Butucul rotarului (Negreni — Slatina), alrm sn i h 383/791. . 3. (Popular) Partea de la mijloc a unui stog, a unei căpiţe de fin etc. dintre padină şi vîrf. O' însemnată îmbunătăţire pentru stogurile aceste cu pine estfi:de a pune tulpina lor după obiceiul englezesc pe gratie de lemn rădicată de 1 sau Z palme de la pămînt. i. i.oneşcu, c. 137/6, cf. tdrg, scriban, d., dl, alr sn i h 71; ib. h 135, alrm sn i h 92. 4. (Regional) Scorbură, alr i 961. 5. Fig. Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane,; viţă, neam, spiţă. Dumnedzeu . . . te-a-rumpe de unde ţi-i locul. Că tt-a săpa de la rădăcină, De nu ţi‘s-a mai şti de trupină. dosoftei, ps. 173/20. De la ieşirea acestei Istorie ..., au învăţat a-şi cunoaşte.tru-pina şi fiinţa, sa.- maior, în bv iii, 59, cf. ţichindeal, f. 275/6. La slavi :Şi la germani ... termenul vlach se aplică într-un mod generic cătră toate popoarele ieşite din tulpina romană, hasdeu, i. c. i,. 38, cf. barcianu, tdrg, scriban, d. Toate tot după neam merg, La tulpină lor alerg (= fiecare procedează după firea sa). Cf. zanne, p. iv, 488. + Limbă care stă la baza unei familii de limbi. Limbistica admite tulpine, ramificări, familii, maiorescu, l. 122. 6. (Lingv..; ieşit din uz) Temă1 a unui cuvînt. Precum cuvîntul e ănalizdt din frază., astfel tulpina pqate fi analizată, ■ prin eliminarea succesivă a tutUrbr elementelor dezinenţiale sau derivative, din diferitele forme flexionare său deriiiate ale unui cuvînt. puşcariu, l. r. i, ■ 107. Analogia formelor cu un „a“ accentuat în tul- . pină credem că a acţionat cu un efect mai simţitor în ■ răspîndirea fenomenului, scl 1954, 82. — Pl.: tulpini şi (vaî) tulpine. — Şi: (învechit şi popular) trupină, (regional) turpină, truplină (a iv 4), tropină (vîrcol, v.,‘ ciiest. iv 107/172, alr i 966/ 122), tilpină, (4b. i 965/85, ib. 966/80), strupină (ib. i 966/343) s. f. — Din v. sl. ‘.trupină (cf. bg, t p y n h h a, ser. trupină). ; 8455 tulpina^ — 705 — TULUM TULJPÎNĂ2 s. f. v. tulichină. TULPINÎ Ş s. n. (Rar) Firele care alcătuiesc tulpina1 urior plante erbacee. Floarea . . •■■■' trăieşte fără să ştie că petalele ei au tremurat şi cu căzut şi că secera de sticlă a lunii a trecut prin tulpinişul ei. arghezi, s. ix, 89, cf. scl 1977, 193. — Pl.-. tulpinişuri. — Tnlpijnăi + suf. Tiş. TULPINÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui t u 1 p i n ă1 (1) ; tulpioară. Firişoarele de orez cu tulpini fele subţiri şi frunzele fragede, albe-gălbui, cit stătuseră în apă, fuseseră cuprinse de îngheţ, v: rom. iulie 1954, 188. Pe cine mi-ai legănatr Pe cin' la foc mi-ai scăldat? P-o tulpiniţă de soc P-o fiică făr’ de noroc, bibicescu, p. p. 113. — Pl.: tulpinile. — Tulpină1 + suf. -iţă. TULPIOĂRĂ s. f. Tulpiniţă. Vai de voinicul străini Ca un măr singur la drum . .. Cîţi drumqşi călătoresc, Toţi în .el zburătoresc. Crengile că i le frîng, Tulpioara cu foc plînge, Chiar cu lacrime de sînge. marian, o. ii, 351. Cine pe drum trece, Merele-i culege . .. Crăcite că-i frînge, Tulpioara-i plînge. teodorescu, p. p. 282, cf. pamfile, c. ţ. 33. r- Pl.: tulpioare. — Tulpinâl + suf. -ioară. TULPŢÎ1VĂ s. f. v. tulichină. TULT s. m. 1. Veche monedă turcească şi austriacă de argint care a circulat şi în ţările româneşti. Aşa au dat ... 5 ruble de om într-o lună care fac 50 lei proşti şi un tuli. N. costin, let. ii, 112/22. Cară, ialo-viţă, chile, văcărit şi- adăoşag peste văcărit cîte un tultu de vită. neculce, l. 361.. Acest Apostol l-a cumpărat popa Pătru ... cu patru lei şi un tult (a. 1721). iorga, S. D. XIII, 87, cf. LB, LM, BARCIANU, ŞIO IIj, 367, TDRG, I. BRĂESCU, M. 79, ŞĂINEANU, D. U., H XVIII 315. Cine-i dă un tult ş-un zlot'Să-l dea cu fune cu tot. Hopoş, p. p. 197. Tulţ, tulţ, că-s mai mulţ, Florinţ, florinţ, că-s mai cuminţi, alexici, l: p. 171, cf. L. costin, gr. ban. 207. Un ort, un zlot, un tult şi o oală cu unt, se spune despre un pret cam pipărat, zanne, p. v, 461. 2. Vamă constînd în a treia parte din valoarea mărfii plătită la trecerea hotarului, a unui curs de apă etc. 1 leu 3 pt. au plătit tultul Bârladului (a. 1742). bul. com. i.st. i, 259. Să nu plătească tult sau 221/2 bani pentru un vas (a. 1747). ştefanelli, d. c. 44. — Pl.; tulţi. — Din tc. tult. TU1XURĂ s. f. v. turtură. TÎÎLUAI interj, v. tulaiV TULUBAŢ s. m. 1. (Regional) Trunchi de copac (căruia i ş-a curăţat coaja). Cf. alr i 965/360, lexic reg. 110. + Om gras. lexic reg. 110. + (Adjectival; despre cap) Rotund (Ieud — Viseu de Sus). Cf. alr i 3/347. 2. (Bucov.) Corpul unui animal (mai ales al oii) jupuit de piele. Com. marian. Am cumpărat numai tulubăţul, pielea ş-o oprit-o el. Com. din bilca — rădăuţi şi din straja — rădăuţi, cf.. lexic reg. 110. 3. (Regional) Partea moale a corpului albinei (Vad — Sighetul Marmaţiei). Cf. chest. vi 67/32. — “Pl.*: tulubeţi. — Din ucr. Tyjiy6en,b. TULÎJC s. m. (Regional) 1. Viţel între unu şi trei ani; june, juncan; (regional) tulucan, tulucaş. Cf. tdrg, ţ. pApahagî, c. l. Viţelul de la 2 — 3 ani este „june“ său „tuluc“. pribeagul, p. r. 70, cf. cl 1964, nr. 1, 70, conv. lit. xx, 1 020, rev. crit. iv, 147. Se bat doi tuluci şi bine trebuie să bagi de samă ca să nu te ajungă vîrful unui corn. mera, l. b. 206. Supărat i omu atunci Cînd dă boii d’ept tuluci, Vaca d'ept niălai la prunci Şi fetele după slugi, ţiplea, p. p. 95. Ş-o-ngiu-gat doisprîdzăci tulungi Cu coarnili lungi, vasiliu, c. 173, cf. caba, săl. 93. Am drăguţă, nuri de-aici, Nici nu umblă cu opinci, Ci cu cizme de tuluc, Cînd îmi vine dor, mă duc. bîrlea, c. p. 218. Gazda o prins patru tuluci în coarne lungi. arh. folk. vii, 96, cf. alr i 1 080/59, 61, 80, 302, 305, 308, 315, 348, a i 12, 13, 17, 21, 23, 24, 26, 31, 32, 34, folc. transilv. 11, 620. <> (Adjectival) Dragu mi-s boii cailaci, De mîn-dra cu poale largi, Şi mi-s [dragi] boii tuluci. doine, 56. + Persoană sau animal dolofan, foarte gras (Coverca — Vatra Dornei). Cf. a v 14. + Om cumsecade. Cf. vaida. 2. Pui de lup. Cf. bugnariu, n. 3. (Iht.) Zglăvoa.că (Cotlus gobio) (Ceahlăul — Piatra Neamţ). Cf. H x 423. — Pl.: tuluci. — Şi: tuliinc (t. papahagi, c. l.), tulting s.m. — Din magh. tulok. TULUCAN s. m. (Prin Transilv. şi Maram.) Tuluc (1). Cf. cade. Am acasă şease boi, Tulucgjii mai mici, VO doi. BÎRLEA, L.P.M. I, 25. — Pl.: tulucani. — Tuluc + suf. -an. TULUCÂŞ s. m. (Regional) Tuluc (1) (Tărcăiţa -Beiuş). a i 24. — Pl.: tulucaşi. — Tuluc + suf. -aş. TULUCHÎN s.m. v. tulichină. TULUCHÎNĂ s. f. v. tulichină. TULÎIG s.m. 1. (Prin Ban. şi Transilv.; mai ales la pl.) Tuleu de porumb folosit ca hrană pentru vite; cocean. Cf. ddrf, tdrg, jahresber. xviii, 369, gă-MULESCU, E. S. 197, H XVIII 261, VICIU, GL., l. costin, GR. BĂN. 206, ALR I 138/18, ALR SN I h 116/105, ib. h 117/2, alrm sn i h 82/105, a ii 8. + Parte din tulpina porumbului care râmîne în pămînt după ce planta a fost tăiată de. pe cîmp. Cf. boceanu, gl. + Resturi de fîn (Miceşti — Albă Iulia). Cf. alr i 953/136. 2. (Prin Ban.; în forma tuluj) Ştiulete de porumb curăţat de boabe; cocean. Cf. alr i 700/18, ib. 903/1, 12. — Pl.: tulugi. — Şi: tuluj (l. costin, gr. băn. 206, alr i 700/18, ib. 903/1, 12,a ii 8), huliig (scriban; d.) s. m. — Din ser. tuluz. TULtlJ s.m. v. tulug. TULUJAR s. m. (Prin sudul Ban. şi vestul Olt.) • Claie de tulugi (1). Cf. gămulescu, e. s. 197, h ix 84, alr şn i h 118/2. — Pl.: tulujari. — Tuluj + suf. -ar. TULUJÎŞŢE s. f. (Prin sudul Ban.) Loc cultivat cu porumb; porumbişte. Cf. gămulescu, e. s. 197, h ix 43, l. costin, gr. băn. ii, 198, fd i, 185, alr sn i h 119/105, 836, âlrm sn i h 84/105. + Loc de pe care s-au tăiat tuleii de porumb. Cf. h xviii 261, 277. — Pl.: tulujişti. — Tuluj + suf. -iste. TULULltJC adj. v. tililic. TULULUÎT, -Ă adj. (Prin Ban.) Ameţit de nesomn Cf. l. costin, gr. băn. 206, novacoviciu, c. b. i, 21. — Pl.: tululuiţi, -te. — Etimologia necunoscută. Cf. t u l2. TULÎIM s. n. 1. (învechit) Burduf In care se păstrează sau se transportă untdelemnul. Un tulum (a. 8476 TULUMBAGIU 706 — l'ULVUR 1766). furnică, i. e. XXVII. Tulumuri cu 2 lădiţi untdelemn (a. 1855). id. ib. 419; ef. cihac, ii, 625, ddrf, şio rij, 367, tdrg. Toată marfa se transporta în poloboace sau ţuhaluri mari, iar untdelemnul se aducea numai în burdufuri sau tulumuri de capră. n. a. bogdan, c. m. i82. 2. (învechit) Sul de blănuri sau de piei, cuprin-zlnd 20“40 de bucăţi. Cf. şio iij, 367. Sîngeapul se tfindea la Ieşi cu 2 lei tulumul (1 pachet) şi încă te ruga să-l iei, căci se găsea cu prisosinţă pretutindeni, n. a. bogdan, c. m. 53. 3. (Prin sud-vestul Munt.) A treia parte dintr-un pogon de vie. Cf. scriban, d. — Pl.: tulumuri. — Din tc. tulum. TULUMBAGIU s. ni. (învechit) 1. Pompier; (învechit) tulumbar. Tulumbagiul cu emacul lui (a. 1815). uricariul, v, 444. Un mare număr de tulumbagii . . . se repeziră asupra focului, cr (1829), 129V17. Pompierii (tulumbagiii) sub doi căpitani, bălcescu, m. v. 627. Cheamă un tulumbagiu să-i toarne o cofă de apă. alecsandri, t. 1 139. Trimisese tulumbagii să stropească butoaiele întruna, ca nu cumva să se încingă. CAR AGI ALE, O. III, 128, Cf. DDRF, BARCIANU, ŞIO IIj, 367, tdrg. Şi „iangînele“ (incendiile) sunt preîntîm-pinate prin organizarea coşarilor, a săccagiilor, a tulum-bagiilor. c. gâne, tr. v. 386, cf. bl vii, 122. Talunir bagii ... vegheau la .stimul focurilor, barbu, princ. 235. 2. Fabricant de tulumbe şi stropitori, şăineanu, d. u. — Pl.: tulumbagii. — Din tc. tulumbaci. TULUMBAR s. m. (învechit) Tulumbagiu (1). Nu s-a putut stinge focul decit la 11 ceasuri, cu toată silinţa tulnmbărilor şi a unei mulţime de persoane din toate ■ dosurile, cr (1832), 1472/39, cf. polizu. — Pl.: tulumbari. — Tulumbă -f- suf. -ar. TULUMBAŞ s. m. (Regional) Pompier specializat în m i n ui rea tulumbei (1). Are 120 membri pompieri, împărţiţi pe categorii, în: suitori. . ., tulumbaşi, sacagii. păcală, M. R. 392. — Pl.: tulumbaşi. — Tulumbă + suf. -aş. TULUMBĂ S:. f. 1. (învechit) Furtun; pompă (de incendiu) cu furtun. S-au înmulţit tulumbele cu cele ce au venit dă la Kiev (a. 1811). poc. ec. 116. Maţuri de tulumbe, de dînepă (a. 1828). iorga, s. d. viii, 75. Corăbierii ... au început a scoate apa cu pompe (tulumbe). drăghici, r. 10/21. In năuntru palatului o machină este făcută în formă de tulumbe, care aduce apa din rîu pînă deasupra acoperemintului. kogăl-niceanu, s. 94. Toţi tinichigiii de la Milan fac tulumbe pentru această treabă, i. ionescu, c. 202/18. Să nu remite înăuntru [ţevii] nici o urmă de pojghiţă, care, prin tragerea suflării, ar face lucrarea unei clape de tulumbă. man. sănăt. 109/5. Şe ducea dracului ţîrgu, de zăbovea iuţurnbele încă 10 minute, pr. dram. 264, cf., polizu. Acolo am găsit şi eu hîrtiile mele vrafuri ptntre spalirile de portocali şi de iasomii,, amestecate cu apă căzută din cer şi din tulumbete pompierilor, ghica, a. 5, cf. i|drf, barcianu, şio ii,, 367. Din pieptul calului ţîşnea că dintr-o tulumbă un şiroi de sînge. sandu-aldea, u. P. 74, cf. alexi, w., tdrg, dr. v, 312, şăineanu, d. u., bl vii, 122. Pomii, nestînjeniţi de estetica municipală şi de ştiinţa urbanistică, prezintată în parcuri cil foarfecă şi tulumbe, îşi urzesc slobod caierul de umbră şi frunze, arghezi, s. xi, 84, cf. rosetti — cazacu, i.l.r. i, 338. Trompeta pompierilor înfiora lumea, ce-rînd deznădăjduit apă la tulumbe, camil petrescu, o. ii, 228. La pompieri, să lupte cu tulumba eu apă, nu cu tunul şi puşca. v. rom. decembrie 1954, 142. O comisie sanitară turna cu tulumba acid fenic pe'jos şi pe pereţi, pas, z. i, 216. Un călugăr ... învăţase să umble cu tulumbele de la prundul Dîmboviţei, barbu, princ. 169, cf. alr sn iii h 909/172. Tulumbă de casă = pompă manuală, folosită pe lingă cq.să pentru lucrări uşoare. Cf. polizu. Tulumbă pneumatică = pompă pneumatică, id. ib. 2. (Olt.) Ceată, grămadă (de oameni), pîlc. Cf. scriban, d. O Loc. adv. Tulumbe-tulumbe == pll-curi-pîlcuri; neîntrerupt, compact. Pe dealu Comoşte-nilor venea turcii tulumbe-tulumbe călări cîte zăce-doisprăzăce. graiul, i, 70. — Pl.: tulumbe. — Din tc. tulumba. TULtJMBtŢĂ. s. f. i. (învechit) Irigator, (învechit) clistir. Cf. ddrf, şio iij, 367, alexi, w. 2. (Regional) Stropitoare (Sălcioara — Bucureşti). alr sn iv h 1 041/928. . — Pl.: tulumbiţe. — Tulumbă + suf. -iţă. TULUMBUÎ>vb. IV. Trariz. (învechit) A arunca, a improşca apa cu tulumba (1). Cf. dl, dm. — Prez. ind.: tulumbuiesc. — Tulumbă -f suf. -ui. TULUMBUÎRE s.f. (învechit, rar) Acţiunea de a tulumbui. Tulumbuirea nu sluji la nimic. In cu-rînd, aţîţate de vînt, flăcările bătură din aripi, mace-DONSKI, O. III, 55. — Pl.: tulumbuiri. — V. tulumbui. TULUMBUM interj. . (Regional) Cuvînt care imită sunetul clopotului. Tulumbum, Tulumbum, Din Ţa-rigrad adus Şi sus pus (Clopotul), gorovei, c. 85, cf. pascu, c. 111. — Onomatopee. TULUMEAN s. m. V. tulimean. TULUNC s. m. v. tuluc. TULUNG s. m. v. tuluc. TULUPAN s. m. v. tulipani. TULUŞCAN s. m. v. toloşcan. TULUŞCĂNEL s. m. (Prin Bucov.) Om prost. Cf. lexic reg. 118. — Pl.: tuluşcănei. — Tuluşcan + suf. -el. TtJLUVAl interj, v. tulail. TULVAI interj, v. tulail. TULVĂI interj, v. tulail. TULVURÂR s. m. (Regional) Nume depreciativ dat locuitorilor de la cîmpie care poartă ţulvuri; (regional) tulvurea (1), turuiman (1) (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, gl. S-a pripăşit în sat la noi un tulvurar şi s-a însurat aci. id. ib. — Pl.: tulvurari. — Tulvuri + suf. -ar. TULVÎŢREA s. m. art. (Regional) 1. Tulvurar (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, gl. 2. Tulvurică (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, gl. — Pl.: ? — Tulvuri ,-f suf. -ea. TULVURI s. m. pl. (Regional) Pantaloni de dimie neagră, largi, caracteristici locuitorilor din Clmpia Dunării (Săpata de Sus Piteşti). Cf. udrescu, gl. — Etimologia necunoscută. 8496 tulvurică — 70? — TUMFEA TUiVliHlCĂ s. m. (Regional) Nume depreciativ dat copiilor cu pantalonii scurţi; (regional) tulvurea (2) (Săpata de Sus — Piteşti,). Cf. udrescu, gl. Hai, tulvurică, hai mai iute ! id. ib. -PI.:? — Tulvuri + suf. Ticâ. TUMA adv. v. tocmai. TUMĂC s. m. v. tilrinac. TTJMAN s. n. (Regional) Ceaţă; negui'ă (1) (o. a. Rosetti — Tulcea). Cf. alr i 1 263/675. — Pl.: lumanuri, — Din rus., ucr. TyMaH. TUMĂNÎ vb, IV. Tranz. şi refl. (Regional) A(-şi) pierde mintea, a (se) zăpăci, a (se) buimăci. Cf. dr. ii, 762, L. rom. 1967, 312; Da' nu te-o tomonit? i. GR. Iv, 251. De cînd s-a dat in dragoste cu fata, umblă tu-mănit de cap pe toate drumurile, pamfile, văzd. 179, cf. udrescu, gl. + Tran z. A prosti pe cineva. Com. din straja — rădăuţi. — Prez. ind.: tumănesc. — Şi: tomăni (scriban, d.>), tomoni vb. IV. — Din ucr. TyM animi. TUMBAC s. n. v. tomlme1. TUMBĂ1 s. f. Săritură peste cap cu rotire a corpului în aer. Tumba! aid, s-a isprăvit, Geaba le-ai împotrivit, pann, e. v, 137/13, cf. polizu, cihac, ii, 290, ddrf, barcianu, alexi, w!, tdrg, şăineanu, d. u. Săvpîescu a început să chiuie . . ., să facă tumbe în aşternutul patului, camil petrescu, u. n. 248, cf. gr. s. vi, 359. Am mai făcut două tumbe. a. m. zamfi-rescu, sf. m. n. i, 279. Îmi vine să rîd de orice . . ., să fac tumbe. n. lovinescu, t. 6. Cine şe rezimă de umbră Dă-ndată peste cap tumbă, zanne, p. ii, 449, cf. pascu, c. 219. O F i g. Nu se pot mîngîia boierii cînd cad de-a. rostogolul djn culmea lor .... Dureroasă-i tumba!. alecsandri, t. 1 449. Căci arta nu consistă a face tumbe bine: Ci să ştii a le face atunci cînd timpul vine. bolintineanu, o. 150. în hohot pufneşte motorul, In tumbele repezi de roţi. v. rom. ianuarie 1954, 173. O Expr. A se da (de-a) tumba = a se rostogoli dîndu-se peste cap. Iaca mătuşica se dă de-a tumba. alecsandri, t. 541. Se dau tumba sau făceau roata pe lîngă porţile ei. macedonski, o. iii, 25. îi venea să se dea tumba de bucurie, sandu-aleba, u. p. 15, cf. tdrg, pamfile, J. i, 333. Şi-a scrîntit, fără îndoială, vrun picior, ¡dîindu-se de-atumba pe.vro căpiţă de fîn. hogaş, m. n. 28. Puţini cîini ca el,... se dădeau tumba prin .iarbă la şoş,ea. galaction, o. 303. Arăta cîte isprăvi ştie să facă animalul care se dădea tumba la circ şi saluta cu laba ca un soldat, pas, z. i, 58, cf. alr sn,v h 1 434/ 414. A-I da (pe cineva) tumba (sau tumba peste cap). = a-1 face (pe cineva) să se rostogolească, dindu-se peste cap. ii înfige cuţitul drept în ochi şi îl dă tumba peste cap. ISPIRESCU, l. 371. Beşleaga nici o palmă nu i-a dat Şi-ntr-un harar l-a băgat, Hararul la gură a legat, .Tumba în Dunăre l-a dat. rev. grit. iii, 27. O (în construcţia) De-a tumba = numele unui jpc de copii. Cf. pamfile, j. im, 34. + (La pl.) Mişcări vioaie, giumbuşlucuri. Milescu, care niciodată nu ducea glumele prea departe, se opri din tumbe şi veni lîngă dînsa. d. zamfiresgu, b. 67. — Pl.: tumbe. -7- Din ngr. Tou[A7ta.: TUMBĂ2 s. f. v! toraliă. TUMBĂRĂU s. n. v. tomberon. TUMBfiCHI s. n. v. tumbelechi. TUMBKLÎXHI s. n. Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care făcea parte din instrumentele fanfarei turceşti. După dînşii, veneau meţerhaneoa şi umbeehiurile în sunetul surlelor şi tobelor, şi în urmă oastea, ghica, s. 322. în curte erau aşezate două bande de muzică instrumentală; una se compunea de iumbele-hiuri, tobe mari şi meterhan'ele. filimon, o. i, 110, cf. cihac, i, 625. Să bată, să bată, aci tembelicul ! bolintineanu, ap. şioii2, 125, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg. Pe aici era punctul obştesc pe .unde. „paima-canul“, cel mai iscusit contrabandist de mărfuri, îşi strecura .. . tumbechiurile. çonv. lit. xli.ii, fcjSS. Scrieri din veacul al XVlII-lea, pomenesc riumele multor instrumente muzicale: ... nagarele sau tumbelechiuri, naiuri. alexandru, i. m. 13, cf. dex. — Pl.: tumbelechiuri. — Şi: (învechit) tumbeléhi, tumbéclii, tembelic s. n. — Din te. dümbelek. TUMBELEHÉL s. n. (învechit) Diminutiv al lui tumbelechi. în larma ţambalagiilor sé prelungesc metarhanelele şi tumbelehelurile în jurul cărora se aduna toată gură-casca măhălălii. c. petrescu, c. v. 77. — PL : tumbeleheîuri. — Tumbelehi + suf. -el. TUMBELÉHI s. n. v. tumbelechi. TUMBELNIŢĂ s. f. (Regional) Unealtă de fierărie nedefinită mai îndeaproape (Mălini — Fălticeni), h xii 431. — Pl.: tumbelniţe. — Etimologia necunoscută. ‘ TUMBURÜG s. m. v. tumurug. TUMBUŞÎ vb. IV v. tîmbuşi. TUMEFACŢIE s. f. Umflătură care apare într-o parte a corpului datorită unei infecţii,- unei tulburări circulatorii etc. Tumefacţiurie (umflătură) aîncliieie-turei. man. sănăt. 360/1, cf! turnescu, c. i34r, cos-tinescu. Tumefacţiile (hematomele) .trebuiesc să fie considerate ca vătămări, cod. pen. r.p.r. 507. în ce priveşte pleoapele, notez tumefacţia. lor frecventă.-,par-hon, b. 62, cf. dex. O F i g. Cînd apare „geniul“, adică conştiinţa puterii, se iveşte şi tumefacţia eului. călinescu, c. o. 235. — Pl.: tumefăclii. — Şi: (învechit) tumefacţinne s. f. — Din fr. tuméfaction. TUMEFACŢIUNE s. f. v. tumcfacţie, TUMEFIA vb. I. Refl. (Despre ţesuturi) A-şi mări volumul datorită unei tumefacţii; a se umfla. Cf. dl, DM, dn2, dex. — Pronunţat: -fi-a. — Prez. ind. pers. 3: tumefiază. — Din fr. tuméfier. TUMEFIAT, -Ă adj. (Despre ţesuturi) Care prezintă o tumefacţie ; umflat. Cf. grecescu, fl. 68. Se plîngea de mîncărimi în axila dreaptă, în acelaşi timp pièléa era uşor tumefiată şi înroşită, babeş, o. a. i, 13. Figura tumefiată cu vinişoare vinele a manichiuristei. c. petrescu, c. v. 260. Părintele îşi netezi barba afumata, şe ciupi de nasul tumefiat, călinescu, c. fc. 2B&. Fibrele colagene sînt subţiate şi înlocuite pe alocurea eu grămezi amorfe constituite de resturi fibrilare tumefiate. parhon, b. 60. Privirile mi s-au fixai pc faţa desfigurată, tumefiată de lovitu'ri. v. rom. decembrie 1966, 16. Suslănescu îl recunoscu • era domnul Varga în zdrenţe, cu nasul tumefiat şi vînăt. t. POÊcrfaci, s.'376, cf. dex. — Pronunţat,: -fi-at. — Pl.: tumefiaţi, -te. — V. tumelia.- TUMEFIÉRE s. f. Faptul de a se tuméfia. Crezu a constata o tumefiere a unui ganglion subma-xilar. călinescu, b. i. 57. Avëçi pe faţă şi urmele unei lumefieri, poate se lopise în cădere, v. rom. ianuarie 1969, 38, cf. dns, dex. ’ . — Pronunţat: -fi-e-. — Pl.: tumefieri. — V. tuméfia. TUMFEA s. f. v. timf. 8518 TUM1TE — Î68 — TUMULTUOS TtMITE aclv. V. tomite. ŢXJMNA adv. v. tocmai. TUMOĂRA s. f. v. tumoare. TUMOABE s. f. Masă. de ţesut care se dezvoltă în-tr-un organism prin înmulţirea exagerată, patologică, a linor celule; (popular) boltă, crescătură, umflătură. Tumori la închieieturi. man. sănăt. 359/25, cf. mat. MEDIC. 73, TURNESCU, C. 5V, COSTINESCR, BARCIANU, alexi, w. Nu orice umflătură este o tumoară, aşa de exemplu un abces, bianu, d. s. Tumorile cfle mari prezintă o mare diferenţă de consistenţă şi de degenerare între ele. babeş, o. a. i, 453, cf. şăineanu, d. u., iordan, l.r.a. 87. Sub numirea de tumoare din punct de vedere clinic înţelegem numai înmulţirea de ţesut ce se naşte prin reproducere, a. pop., chirurg. 389. O tumoare a canalului lacrimal, călinescu, c. o. 111. Prin progresul inundator al tumorii, cea mai mare parte a muşchilor zigomatici a fost prinsă la rîndul ei. parhon, o. a. i, 163. Tumoare care poate proveni din diferite ţesuturi, abc săn. 35,2. ^ Tumoare malignă v. m a-lign. Tumoare benignă v. benign. (Ieşit din uz) Tomoare albă = osteoartrită tuberculoasă. Cf. bianu, d. s. — Pl. : tumori. — Şi: tumoră (dex), (rar) tumoâră s. f. — Din fr. tumeur,' lat. tu mor, -ojis. TUMORAL, -Ă adj. Care se referă la tumoare. Celulă tumorală. scl 1964, 414. — Pl.: tumorali, -e. — Tumoare + suf. -al. Cf. fr. tumora], TUMtÎRĂ s. f. v. tumoare. TUMPIN vhţ,, I v. tîinpina. TUMPI9îĂT6r s. m. sg. v. tlmpinător. TUMPINĂTCrA s.f. v. tîmpinătură. TUMUL s. m. Movilă conică sau piramidală, din pămînt sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o Înălţau deasupra mormintelor. Cf. aristia, plut. A doua specie se compune de grămezi de pămînt, tot conice, dar cu mult mai proeminente decît tumuli[i] funerari din epoca romană, odobescu, s. ii, 141, cf. barcianu, alexi,"w; Romanul îşi alegea locuinţa de pe urmă In tumuli adesea strălucitori, naum, ist. art. 33. ÎJniext mai lung . ■ ■ s-a găsit ... într-Uh tumul tracic, h. daicoviciu, d. 19. — Pl.;: tumuli. — Şi: tiimulus (şăineanu, d. u., cade, 6n2, dex), (învechit, rar) tumult (aristia, plut.) s. m. : — IŞin lat. tumulus. TUMULAR, -A adj. Care aparţine unui tumul, privitor la tumuli; p. e xt. de mormint, funerar. Inscrip-ţiunile mitrale şi tumulare de la Bălineşti. odobescu, ş. ii, 222. Pe groapă n-au să-mi toarne pietroiul tumular. MACEJD0NSKI^'o. I, 44, Cf. ALE?CI, W., ŞĂINEANU, D. U., scriban, d., dn2. în necropolă tumulară de incincraţie, şTaii .găsit ■ obiecte greceşti, h. daicoviciu, d. 42. -0> (învechit) Piatră tumulară = piatră de mormîrit, piatră ţunerară.'Cf. alexi, w., şăineanu, d. u. — pi.: tumulari, -e. — Din fr. tumiilaire, TUMULT1 s.n. 1. Zg6mot mare; larmă, zarvă, vacarm. Tumultul se răsfiră. Cf. aristia, plut. fm (1861). 8,0. Auzu-i se umple de-un vesel tumult, ma-cedonski, o. i, 144. Un tumult asurzitor de glasuri zbucni şi măi năpraznic din gloata înfierbîntată. vlahuţă, p. a..,.156, cf. alexi, w. Un tumult de voci, de graiuri amestecate, răsuna vesel, anghel—iosif, c. l. 5, cf, severin, s. 62. Sînt mii, şi gloata creşte Ca tumultul de ovaţii. minulescu, vers. 156. Maşinile... îl dezgustau cu brutalitatea, cu murdăria şi cu tumultul lor. galaction, o. 116. A fost ca un semnal al erupţiei, cu tremur înd sala în tumult de aplauze şi chemări, c. petrescu, c. V. 252. Cu răstit tumult Răbufneşte Dîntul. lesnea, c. d. 69. în tumultul şi trepidaţia de pe cheiuri mi s-a părut că aud o vorbă românească, bart, s. m. 33. Un om făcut să distrugă idoli, să provoace scandal şi tumult. oprescu, s. 58. Nefericitul leu, în clipa morţii, JDe-abia mai suflă-n larmă şi tumult, arghezi, s. v, 100. Tumultul străzii se potoleşte abia către zori. V. rom. februarie 1954, 197. Trăsura şe depărta încet de tumultul pieţei, vinea, L. i, 11. Ridică mîna, parcă pentru a atrage atenţia asuprajumaltuiui de urale. h. lovinescu, t. 238. Se auzeau claxoane, ploaia nu reuşea să potolească tumultul unei dimineţi oarecare, v. rom. decembrie 1958, 27. Tumultul pădurii Sublim e ca focul A-celui luceafăr Ce luce-'n^ zenit, horea, p. 68. Aud de sus tumultul Parisului, t iulie 1964, 64. + învolburare, curs repede, tălăzuire a unor ape. întreabă undele şi ele răspund pasionale în tumulturi gigantice de talaze. arghezi, c. J. 156. Pluta s-a desprins de la ţărm şi vîrtejurile puternice ale Oltului o prind în tumultul lor grandios, bogza, c. o. 373. 2. Fig, Agitaţie, tulburare, frămîntare, zbucium sufletesc. Simt din nou tumultul vieţii şi renasc dintre ruine, macedonski, o. i, 220. Şi-ncet mă îndrum spre locul tăcut şi ferit De-al vieţii tumult, neculuţă, ţ. d. 11. Pentru-ăst simţ mult, pentru-ăst tumult, Un nume caut şi nu găsesc, Cu toate simţurile lumeţi răscolesc. gorun, f. 137, cf. şăineanu, d. u. Ploaia plînge pe drum Pe un adine tumult, Pe urma unui mic, pantof într-un parc de demult, bacovia, o. 66. Cu inima în tumult, preotul se apropie de pat. galaction, o. 202. Tumult de chin şi răzvrătire treceau prin versul zbuciumat. voiculescu, poezii, i, 86. Viaţa noastră de toate zilele cu tumulturile, bucuriile şi durerile ei. călinescu, c. o. 163. Din acest tumult lăuntric ar fi vrut să-i spuie ceva, totuşi, prietenului său. camil petrescu, o. ii, 347. Nici ea nu reuşea să se descurce bine în acest tumult de sentimente care îi erau noi. v. rom. septembrie 1955, 148. 3. (învechit) Răzvrătire,, răscoală1, tulburare (3). Cf. st am ati , d. Temîndu-se pe semne de vreun tumult al poporului, episcopul deschide procesul, f (1871), 91. — Pl.: tumulturi. — Din fr. tumulte, lat. tumultus. TUMULT2 s. m. v. tumul. TUMULTOS, -OASĂ adj. v. tumultuos. TUMULTUOS, -OASĂ adj. 1, Plin de tumult1 (1), zgomotos, gălăgios; impetuos. Se. pornea... ca să vîneze, cu sprintena şi tumultoasa lui haită de arcaşi. odobescu, s. iii, 54. Plinsori sfîşietoare împinse de blestem .. ■ cresc tumultoase■ în valuri rînduri, rînduri. eminescu, o. i, 94. Buimăci de somn se-ntind giganţii trosnind a lor închieturi Şi tumultuoşi pornesc să cînte preludiul unei uverturi, anghel — iosif, c. m. ii, 37. Trenul ne purta spre tumultoasa capitală, c. petrescu, s. 191. Trec prin faţă tribunelor contopindu-se într-o tumultoasă revărsare de entuziasm. scîNteia, 1953, nr. 2 749. O tumultoasă Comemorare arată ca o simfonie. vinea, l. ri, 264. Temperament tumultuos, poetul se simte în largul său în mijlocul manifestaţiilor populare. v. rom. ianuarie 1965, 137. <> (Adverbial) Vuietul de glasuri .. ■ ieşea pe ferestruie şi se spărgea tumultuos de păreţi, în largul şi răsunătorul gol al sălii, vlahuţă, o. a. 161. Altul fredona tumultuos, călare pe bancă. călinescu, c. n. 95. + (Despre ape) învolburat, clocotitor. Fluvii mari cu tumultuoase şi spumegate valuri ... îi treceau pe dinflijntea ochilor, anghel, pr. 43. Undeva, In vale, şarpele tumultuosului 'rîh, Ai cărui solzi răsfrîngeau sărăcia pămintului. v. rqm. .petombrie 1964, 68. (Adverbial) Fluviul uriaş care curge tumultuos pe aproape îmi aduce un pic de răcoare, sgînteia 1953, nr. 2 795. + (Rar; despre vînt) Vijelios, năvalnic, Fenela, tremurîndă ca o frunză de plop suflată de vîniuri tumultoase, ajunse la uşa camerii lui. f (1869), 307. 85 33 TUMULUS — 709 — TUN 2. Fig. Agiţşţ, zbuciumat, tulburat. Dar mi-ai părut prea fragefy, prea gingaş, la-nceput, Ţumul-luosU-mi geriiii întreg să fi se-nchirie. yoicuLESCu, 1 poezîi, ii, ’304. Sînl forme în mişcare, forme agitate, tu-Mltuoase. bEXga, z. §3. Şe ai/aţă aiuriţi de reazemul iubirii, seriUmint pe cdre l-a risipii cu uşurinţă şi indiferenţă în tuntuitoasa lui viaţă, t iunie 1964, 71. 3. i^bunclenţ, marc^ bogat; prodigios. A domnit atunci cînd ţumultuoasa înfloriri; a barocului era în toi. m. i. caragialje, ,c. 23. întreg talentul tumultuos şi puterea profund evocatoqŢe de viaţă a lui Liviu Rebreanu s.e vă/ţesc în pR.ascoflla“. gusţi^p, a. 07. Prin materia tUiftuîţuoqşă a acestei vast spaţiu de piatră, linii de forţă, vizibile şi adinei, trec. . ... spre valea cea mare prin care afţge Oltul, bogza, c. o,,111. — Pronunţat: -lu-oj,. — El.: tumultuoşi, -oase. —'Şi: tumiiltos, roâşă adj. — Din fr. tNiiiultueux. TtSIl'UiS s. m. v. tninul. TUMURLAC s. m. v. tumurug! TUMURLIIC s. m. v. tnmurug. TUMURt« s. m. 1. (învechit şi popular) Lemn lung I şi rotund (întrebuinţat in construcţii) (cade, com. marian, i. ,cr. i, 121, alr,ii/i mn 126,.,3 840/551, 6i)5); buştean (jPamfile, a. r. 263, com. marian, creangă, * gl,); trunchi2 (1) (alrm şn i h 4i9). L-itu pus să şadă j pe un ţumurug (a. 1819). uRicARiţjL, vii, 75, ,cf. iorga, SI..R. xxi, 416. pin pa4 pe #pa Bialai ffiră nici un tu- ! murtig, ci r^imai cu o arcadă de lemn. kogălniceanu, j s. $. Ţumurugi de lemn cane se pun spre apărarea mit- j rului (a. 1847). pRjţcARiyL, x, 4001 Voi fi dator a cerp.a turnuşugii de care să sprijină odgonul (a. 1860), giu- \ REŞcif* p. o. 120. începe a chiti copacii, trebuitori: ' ista-i fiun de ... grinzi, ista de tumurugicreangă, i p. 48. Dau de-un om tăind un tumurug de fag cu coada | toporului, f (1885), 450. Pleacă şi rîndunelele, rosti i btftrîna, întoreînd răpede luntrea ca să nu se lovească de un tumurug mare ce plutea pe apă. contemporanul, , vii, 29, cf. philippide, p. 150. Birhe şi tumurugi, pli- i vifi din drum veneau de-a valma. conv. lit. xliii, 921. i O curte imensă ... se încheia în âouă porţi de lemn, ; cu nişte tumurugi ăe stejar cit- bufile; d. zamfireScu, ! v. ţ. 57, com. marian, şez. ii, 151, i. cr. ii, 248. Se ? pune pe tomurluciu porţilor şi portiţelor ... iarbă verde şi crăngi "de răchită. goRovei, cri. 349. + (Regional; în construcţia) '¿a tumurluc = numele unui joc de ; copii. Ci. alr sn v h. 1-289/899. 2. (Munt.) Biitiic îri caf’e se prind picioarele deţi- ’ nuţilor; p. ext. temniţă, închisoare. Oamenii -din] plebe, îriilimbagiul'lor caustic, dă închisorilor cîhd numele de bodvrlău, 'cînd iarăşi de tumurluc!. filimon, o. ' i, 392. Şi-l duse la tumurluc. ispirescu, ap. -şăineanu, D. cf, DpR’F, BARCIAiNU, BUL. FII,. IV, 202, Scriban, D. PI.: tumurugi. — Şi: (regional) tumurugă: (sex 1975, 277, com. marian) s.f., tumburug (i. cr. ii, ‘248); tumurluc, tumurlfie (dr; iii, 4’32), truinurug (pamfile, a. r. 263), tomurluci s. m. — Din ţc. toinruk. TUJIURGGĂ s. f. v. tumurug,, TUN1 a.,n. 1. (înyephit şi ¿opular) Tunet Jţlj, De ■ glaşulu ţunr.ulu tău şpămîntă-se. psalt. hur. 86r/22. ! Glasul ţumrelpr (tupeteior c, t un etului c2 p) î tafe, în roată lamireadză fulgerele tale toată lur(iea. ■ psalt. 154. JRugaţi pre ,Domnul cum sa slea iunurele lu Domiieizeu şi griiŢidiritea. po 20,8,/7. Şi unde striga e;j, ’ se răsuna văzduhul ca de tun. uoxA, 403/34. în tuniţre J .si în fulgere şi îri cutremur $ipămînt. varlaaşî, c. ¿44. ' Să arătă un rnăr mare şi luniirj şi fulgere mari să făcură. ! id. % 443, Cf. LB, TDRG, ŞĂÎNE.ANU, D.’ U., CADE, SCRI- \ ban, d,. Vine sţneul ţu .două capete vuind. cq turcul. ] sbiera, p. 93. Cîhfi duzi primăvara finind iniţia oară { ... să ţici: Tjirrn ţa ciurul, Capu cix fierul, şez. i, ; 12%. Da eu cum nu voi .ofţa, ,C£ greu tun a Sjifiaie SW&-BiBiţEScu, p. p. 274, cf. pjj^, p. ,p, 8:3. Priu "alte 00 şe crţde că Arhanghelul Gavril eşte acel ce poartă pţcţirp. şi rînduieşle cu tunul, pamfile, V^zd. 143. Cu.pglQş de tun, Cu gabie de fţilger Ţgind^.w-. s. y, J55, pf. alrt ji, 332, alr i 1 24.1/93, 315. Dumnezeu tuu.uri a dat, Pe toţi dracii i-a detunat, folc. mold. j, 31Q;. ■$> f-xpr. (Regional) Din t,un dnp^. ş.ţiilu = ;4jii .njmiQ. Apoi pe Ioriiţă au necaz că şi-p făc^ţ aţţfă ame, ie miri de unde, din tun după senin, iqşîeşcu,, ţi, 1Ş.5-. A (nu) face (nici şa) ţun pe senin, se spune dgşpîe cine va care se la.udk.fără să fi fă&ut vre,o, işprav^. j$f., eqm^îî, gl., zanne, p. ix, 426, UDRESCU, pL- E ţun = e vreme grea. Cf. ciAţjşANU, aţS. ^. Trăsnet .((1), Era de tun gf-e fulger să moară. m. .costin, ap.. cade, ef. arh. foliî. i, 126, 127, alr i 1 243/3^0, 324,. 375. <$> C o nj pmV: (Şpt.; regional) jarha-tunuiui = a) b,prşişor (Semptr-vivuih schlehani}. Cf. tdrg, pamfile, văzd. 81-, borza, d. 159; b) urechelniţă (Şempeţvimm tectoruni).-pQţizjţ.., d. 159; i^rhă-ile-tun = urechelniţă (S,emper,vipujn tecr torum). id. ib„ , • '; 2. Nume generic, dat gurilor de foc de a^til^fie; gură de foc de artilerie cu traiectorie întinsă; (regional) top3. Pârtătoriu de grijă tunurilor, simion >dasc., let. 23. Au slobozit nemţii cîteva tunuri de; au stricat un vas turcesc-, ist. ţ. r. 26. Cu multă oaste şi cu- uiufie tunuri grele şi mari. neculge, l. 132: Cu tunurile dină, mare veselie în toată politiia s-au făcut de domnie noao. »: greceanu, cm.m, 15. îndată au-¿cos tunurile şi .au pus toate la rînduială de bătălie, ist. carol xii, 26^/15. ■Şeriră----- cinci, sute de machedonedniy de tunuri. alexandria ,’(1.794), 57/4, cf. drlu, lb.> împrejurul aceştii curţi, pe lingă zidul caselor, poate sînt peste cinci sute tunuri mări şi mici. golescu, 1. 26.-Se aiid ■huiete de tunuri, drăghici, r. 19/20. Tunul cel de lemn răsună-, Cît din ceriu pare că lună. bărac, ap. gcr ii, 240/5. Oastea sa se urca la şepte mii oameni ... şi nojfă tunuri, dintre care. trei de baterie fiiin- panie.... băi.ceş,cu, jţ. v. 466. Să cutremura de sunetul .tunelor, cînd le slobozea (şt.. ^849)-! s. d. xiii, 177, cf. costinescu, ddrf, Tunurile,4nş care pe atunci purtau ele numele de puşti, erau cuppşcute. xenopol, i. r. iv, 158,. cf. aLexi, .yl, bogdan, '0-3,?7, tdkg’. în loaţe zilele în zori ... se dtfdeg cţie o toţijjţiiră de ¿un. n„ a. bogdan, c. m. 121, (cjf şăineanu, p/ ţi-, cade. Eram treizeci'de tunari .. yjiQjjrq: două fflifâfi'.jjfc tunuri neisprăvite, ţoîirceanu, p. a. ii, 8. PqÎfu (linuri trag în faţa noastră, la zecţ. paşi. ca>jil pejŞreşcu, u. n. 364. O parte din sat ... căzuse subi iăiaiâ tunului. c. petrescu, î. ii, 204. La margif[ţp oraşului aşteaptă un regiment cu tunuri, saiiia, n. 40. Urletul de tunuri nu avea zăstîmpuri, yoipuLEScu, poşSzii, i, :45. Mepemat de manivela unui tmn, privea întiţui.QŞat. pAR®, s. m. 66, cf. scRSBAij, d. El preciza cită muniţie trebuie &ă dibâ fiecare detaşament:.100 cartuşe*..,, un ¡tun blindat. „pas, z. iv, 21Ş. -Au trebuit să-trimită cavaleria- şi ceva lunuri, vinea,j£l. i, 384. De ce trag tunurile? H. LO.vi-neşcu, t. 164., Tunurile duruiau dinMsărit Tel mai aproape, s.ub zârile-n fum. labiş,. p, /2-9. Primise defilarea trupelor şi, a şmalelo.r, în -trtmHte,:in bubuituri de tun.,\. rom. ianuarie 1965, 5. O, vaiete j şi bocete picrduleaSn bubuitul tunuluii -ibs octombrie i 1970, 3. laiceri cu tunuri mari Ce sparg ziduri-cît de j tari, alegşaijdri, p. p. 210; -.iNu te-or bate tunurile. Că te-or baţe lacrimile, jarnîk — bîrseanUî ^,d, 316. Cînd zorile.se nărsa, Tunurile slobozea. H0®oŞ., p. b. 228. Toţi vpipicii se ivea, La hotar se-Miţepenea Şi.sde luptă Svăpxmdea Tunurile xluruia, Săbiile. îmi sclipia. balade, ii', 215; Dă Iancu eu tunurile-, De răsună dealurile■ folc. tra>ns*lv. i, 16, cf. p. bIrlea, a..-- v. i, 140. La urechile surdului poţi da şi cu tunul, se spune ■ cînd cineva nu înţelege ceva, oiicit li vorbeşti., ¡¿f. zanne p. ii, 755! <0 Expr, (Poţi) şă dai (S»U'*să tragi) cu tunul, se spune cînd fcineva doarine adine şi nu şe ti'eXeşte uşor sau despre un loc uiide' hu*şe află nici o fiinţă vie. Cf. pamfiLe, j.*ii, 28, CAjd^,,,i)jJ, dex,. zanne, p. iv, 67.0. A scăpa ca din (s^u,cţ„i|lp 22-c 263 13 8539 — 71Ó — tuKíá ■gura tunului), se spune 'cind cineva reuşeşte să fugă, jfeipln’d dfe o situaţie neplăcută. Cf. pamfile, j. ii, *1<70, dl,'!dm, de-x. (Rar) A pune gtndurile pe tun = a ptin'e’ ’glrid ;rău cuiva. l. rom. 1959, nr. 5, 77. (Rar) Sili e'^fiun d-iin tun'^'ftu e bun de nimic. ib. 76. <> (Gaiitfermen de co'mparaţie sau adverbial; pe lîngă un adjdetiv, li dă Valoare de supeilativ; pe lîngă Tin verb, •îi: uiţensiiică acţiunea) Tăi lemnul ... şi e sănătos ca tuhul. ->ÂtEcsAift>Ri, T. 613. S-a culcat îmbrăcat pe miiidi'r şi a dormit titn pînă la ziuă; caijagiale, ap. caOe. Ap'P'dbpe" de dînsul erau itci lipoveni pescari, doV'nu aşa de beţi, dar ai treilea tun. contemporanul, vi, «34, cf. ‘tibtiF. Geamurile îngheţate tun. delavran-cea, ii; -t. 252. 'Bunărea ’amorţise, îngheţase tun. san-DU-ALDEA, U. 'P. !34, cf. alexî, w., tdrg, pamfile, j. ii, *170. Aş’ezâră porcul îngheţat tun în sanie.’ agîrbi-ceanu; s. 283. Zcnobia . . ., de înlndră că era soacră mare, se îmbălase lurt. rebreanu, i’. 257, cf. şăineanu, ©.’ u. Era 'SăftSlos ttih. stănoîu, c.-I. 128, cf. scSiban, ■d. Părea că şl fata străină doarme'tun. Abghezi, vers. 139. Sînt sănătos tun, nu vezi? călinescu, c. o. 34. .Majurul . beat tun, abia ţinîndu-se pe. picioare, ca-jyţiLAş, n^b, :40, cf. scl 1977, 193. Nu căta că sînt bă-trtn,-\Că la drum sînt iute tun. şez. v, 151, cf. ciau-•ş4n;u, gl., chest. viii 109/12, alr i 1 724/24, 174, 75,0, zanne, ,p. ii, 707. .<$> (Eliptic) Noroi uscat, făcut ,tun de arşiţa soarelui, ispirescu, ap. tdrg. Porni . .. tot, mai des tropotul încălţămintelor pe zăpada-tiin. .agîrbiceanu, s.; 128. E x p r. Tun de beat = foarte beatv.jCf. alr i 1 724/49. A face (pe cineva) tun = a Îmbăta, (pe .Cineva) foarte .tare. Cf. dr. iv, 729. + (învşehiti ia pi.) Lovituri de tun (2).. împrăştiia pre departp pre tmsfii .., cu sacalăşe şi cu tunure. moxa, ¡404/14. Ijiicerii... au slobozit citeva tunuri..., dar mice una n-au.mmerit (a. 1716). ggr ii, 19/14. Căpi-.tanul . .„ au, poruncit ... să sloboadă tunuri vestitoare ■vreunei .«alte corăbii. drăghici, r. 11/1. 3. »{în ‘Sintagma) Tun electronic = apiarat folosit ■ pentrii^prodUcerea şi dirijarea unui fascicul de elec-troftt* iritr-fah tub- electronic. Cf. enc. tehn. i, 158, . M. fe.*BN&V DEX. r'Regional';' în construcţiile) De-a tunul — numele Ţtortpx âe.cojm.ţCf. pamfile, j. i, 52. Bătăile cu tu-niiri,= nuinjele!‘iînui joc la care participă şase per-şoaiife -şi care se joacă pe un desen cu pătrate făcut '{¡e'lîrtie. ¿ÎMPile, j. i, 4Ş, 47. — Pl,: tuniiri şi (învechit) tune, (1) tunure. ţâsty^fBal de la tuna. s. ta. v. turn’. ’ , - >• ’)! ■ ->• TUNA vb, I. l:-’-I n t r am z. imp ei's. A se produce un tunet (l)f;>a se auzi tunetul. Cf. anon. car. Plesmuiaşte norii în văzduh şi aci cu trăsnirea şi lucirea (tină. MOLNAR, ret. 6/2, cf. cuemens, l*b. Brazii .înălţaţi pîn’ imit- tună. gonachi, fc>. 260. Să închid ■fereastra', ¡ .¡ curind o să tune. negruzzi, s. i, 58, cf. , costinescu. f&intr-un >nor depărtat s-auzi tunînd, ca un zgomot prod&s într-o altă lume. vlahuţX, o. a. 368, cf. . ‘¿drg, ’şMn^anu, d. u.î'cade. Tune, fulgere, că-i1 'bine! Mai aiîă’şi surzii, poate, eftimiu, î. 70. Dar aţ iu^at.iiZări1--¡sparte. Un trăsnet fără veste .. voicu- ' lescu,- .BfeBzn> ;it, 111, *f. scriBan, d. Tună şi odaia Heagră . .«.V-se văzu dintr-o dată parcă uriaşă, barbu, pRINC. |85,’! cf. î-ŞEZ. I, -126, PAMFILE, VĂZD. 152, ALR .h/95. Auzeam cînd cade brumă, Şi amu n-aud nici cînd ■tună. Fmc, iştANSiisv. 11, 309, cf. zanne, p. i, 210. ^ E Xî p r. >A. tiinat şi i-â! (sau ne-aj v^a) adunat, se spune i despre {¡âmefrii care -se întovărăşesc fiindcă au aceleaşi defecte. Moş Vasile era unr’cărpănos ş-un pui de zgM£e-brînză'Ca.şi'.mătuşa Mărioara. Vorba ceea: „au fârtcş'ybîim ctdunat». creangă, ă. 50. A tunat şi ne-ă wkmat, ÎLi inai a.9.6'5i 18, com. din piatra neamţ. 3Mî?E>> ivii; J82. ijijde dai şl,.unde tună, ,ş.e spune des- -.pre jpin^,%. ca?p gînd„%ţe înţr-jinjel şi vorbeşte altfel. ' Qţ' ?ANNEj &■■£(> Unde tirnă şi unde fulgeră = urfde dâii şi'uhq$ crapă, v. crăpa, udrescu, gl. A . 'tmAV* taft&tfv. î ui g e r’a. 4- (învechit şi popular; . Subiecţii! este „cerul“, „norii“, „¡Dumnezeu“ eţc.) A face să se producá “tunetul. iSfuf/nneíZzáu/ siaveei tunră. psalţ. hur. 23r/6. Şi_ tură din'ceriu Domnul. psalt. 26. Tună de iţi ceriu Dpmnul. coresi, ap. Tbno. Răsăritul s-au mîntUii de împărăţia lui 4.nastasie celui fără de nici o credinţă, carelet.tunînd cerul, fugea dintr-o chilie într-aila. şincai, hr. i, 97/29. Năvalnic afară baie vîntul. De-ai fulgerelor vuiet văzduhurile 'tună. coş-buc, p. 1, 141. împăratul olimpic ■'. ■ túñff-h văzduh. murnu, 1. 14. De-ar veni luna lui mai, Să-mi' aud cerul tunînd, Să văd norii fulgerînă. alecsandri, p. p. 287, Cf. H III 5, ANT. UT. P0PJ I, 7-2, FÓtC. MOI3D. II, 128. ^ Tranz. impers. (Regional; mai ales’înlmprecaţii) A lovi trăsnetul’(1); a trăsni1. Cf. cade. Vai', tuna-te-ar, lume rea / jarnîk — bîrSeanu, d! 366. Cine cfe'de-nt-Un drăguţ Tuie-o dint-un noruţ. ţiplîîa, p. p. 31. "Cine cre-de-ntr-on bărbat Tune-o din serinttf. bÎrlea, Jp. m. i, 75. ^Tranz, (Regional;cusubiectúf „Dufnnezeu“, „Sfintul Petru“) A lovi .cu trăsnetul (l). ( .Turtă, Doamne, talerii, Ei m-o-nvăţat a iubi. mîndres’cu, l. p. 127. Du-te, Petres,- aleargă, Petre, Şi ia jţipul #i-l tunează [pe Iuda], marian, s. r. i, 16. Cine crede la drăguţ Tună-I, Doamne, din noruţ I réteg-anúC,; (ch. 45. In tranz. Tună peste ei, Doamne, mîndria lor s-o zdrobeşti, beldiman, o. 60/17. Tună}* DoarAne, şi trăsneşte,s Tună-n cine despărţeşte Dulcea draîjoste-nfo-cată. ALEtiSANDRI, P. P. 22; Cf. FOLC. TRANSILV. I, 116. (F i g.) Poetul ... să fulgere păcatul ... Să iune-n mişelii. contemporanul, i, 205. + Tranz. (Maram.) A lovi, a izbi; a atinge. Ş-asar’ am trecui pîn codru Ş-am tunat frundza cu co;tu. ţiplea, p-. p. 55, fcf. bud, p. P. 83. O tuna-b de pămînt ş-o sparge. T. papahagi, m. 172, cf. alr i 1 435/354. ţ Inti-aii'z. (Prin Ma-•ram. şi vestul Transilv!) A.ajunge pînă ... 'Şi pe murg a-ncălecat, Pe murguţul cel' de vînt, Ce-i tună c‘oamd-n pămînt. bud, p. p. 4. Poate creşte grîu-n tindă Să-i tuie cu spicu-n grindă, com. sat. v, 78, cf. t. papahagi, m. 235.. 2. Intranz. (Despre diferite surse de zgomot) A vui, a bubui, a jăsuna. fqarţe tarp; a trăsni1 (3). Stîncă ... Ce din vîr.f de munte saltă. Tună, se rostogoleşte. alecsandri, p, ii, 15. Clopotul din.turlfi înviecşunat tuna. voiqulescu, poezii, i, 20. Barnarul închis în .canal dejrşcinduri freamătă sţifi picioarele mele, fierbe, se zbate, tună. sadoveanu, o. vil, 342. Bubuitor, furtuna lung pe zăv.oi răsună, Cp o caleaşcă-n goană pe ,,o podişcă tună. pillar p. 140. Acum sînt valul nesfârşit ce tună. id. ib, 2 .trebuie sp. fie explozie la Arsenal. cămnes,cu, c. n. 342,. cf. alr II 4 4ţ.Ş/6.4, 284, 310, .349., .365, 704, «76. Ce- tună-n văgăună- Şi ciutele s-adună? (Clopotul), gprovei, c. 88. + (Despre glas,; cuvinte etc.),A ră,suna ,puternic; (despre oameni) a vsrbi cu glasul rijdicat; a;i(s,triga. Glasul JDomţţului spre ape-;ze}xl siaveei. tură. ¡^sa-lt. 48. &.stă4ş;i iună glas de .bucurie in tfiate^.şţme.nţiile oamenilor. varlaam, c. 436. Glasul Domnului tună într-qp& multă. DOŞQFTEţ, pş.; 87/1. Aţi J>rq,ţul tău taste asupra Domnuluii au cu glas ca,,el lună?..biblia (1,6:88), 38§2/47. Glasuî graiurilor tal^m r.au tunat. (1776), 16vl/3. Ca-nlr.run fund /dogit de clopot tună-n -gura lor cuvîntul. iosif, p. 63. Aceaşici e l tună., glasul directorului, c. petrescu, c. v. 133. De dimineaţă pînă seara au bubuit.iCovoarele şi au tundí’póTuñcile. teodoreanu, m. u. 140. Să bubuie glasuri, să tune cuvîntul, Să fulgere SlOva în spartul Apus. voicúlescu, POEZri, ii, 131. Aha! aceştia, sînteţi voi?’tună Duca. Sadoveanu, o. x, 358, cf. scriíAn, d. Ce faci acolo? tufiă gldsul prófesofU{Ui. călinescu, c. O. '6j. Domnul să fugărească duhurile ... tună el din glas. ’camiLab, Ñ. ii, 431. Dă-i drumul tună de departe generalul. viNEA, l. i, 388. Băl tună cl cu chipul înţepenit ca de lemn. preda, d. 156. É'á-i adevărul adevărat! tună DomnitorüL barbu, prin¿ 227. (Impersonal) Şi fáge el tot înainte şi în urma lui tună: hoţule-i, nătărăule-i I contemporanul, iii, 700. '<£ Expt. A tuna j^i-^a fuiflera) împotriva (sau contra) cuiva (saú a ceVâ) = a vorbi cu multă Vehemenţă împotriva cuiva (sau a 36 8541 ÎUN — îli — TUNÂRESC ceva). Cătră aceasta aduc pre'Ţiţeron înpotriva lui* Diodor ... turtind, precum fără sfîrşit să fie la aceştia basnite. cantemir, hr. 173. Acest orator a tunat contra luxului. - COSTINESCU, Cf. ŞĂINEANU, D. U., M. D. ENC. ,+• Tranz. (învechit; complementul indică ceea ce se rosteşte) A pronunţa cu glas ridicat, a spune răspicat. Prin limba şi gura Ciacalului, cuvintele îşi tunase. cantemir, ist. 65. Pentru noi nu rămîne nici'o blagos-lovenie, ci singur blăstemul acela -'‘carele judecătoriul 7/[ristols îl va tuna la urechile osîndiţilor. maior, p. 167/1.5. + (Prin Ban.) A lătra, h xviri 304, alr i 1 155/28, lexic rug. ii, 38. 3. Intra A z. A trage CU tunul1 (2) sau (mai rar) cu alte arme de foc. Turcii nu conţinea întrunii lu-nînd asupra coloanelor noastre, ar (1829), $31/22.'Vr-cînd douăsprezece lunuri mari într-uri deal înalt, le îndreptă spre armia 'noastră şi începu a tuna asupră-i. BĂLCESCU, M. V. 114, Cf, COSTINESCU, TDRG, ŞĂINEANU, •D. cade,. scriban, D. Vine . . . Din pistoale dînd. Şi din puşti tunînd. sevastos, n. 114. + Tranz. (Regional) A 6morî sau a răni cu tunul1 (2). Curţile cînd ocolea, Multe streje că punea,.Cincizeci de feciori tuna. balade, ii, 420. Cum m-o tunat — zîce — cu tunu I o. bJrlea, a. p. i, 140. 4. In tranz. (învechit şi popular) A pătrunde undeva cu forţa, pe,neaşteptate, cu mult zgomot,,, a da b u z n.a, . a n ă v ă 1 i (2); a intra, Âsan ... cu mare îndrăznire tună în ţinuturile ceale de cătră Stri-mon. maior, işţ. 218/6. • Ckr toţii .s-au întrarmat şi uniri? du-se cu Radul X au tunat în Ţeara Blrsei. şincai, hr. ii, 323/36, cf. codru-drăguşanu, c. 23, tdrg. Tunăm în casă, eram tustrei, bănuţ, t. p. 38, cf. cade, şcriban, d., h,*x 35,. Trei cocoşi negri cîntară, Ţrei turci în (ară turnară, «ompiliu, b. 58. Tureu-n casă că tuna Şi vin roşu aducea, jahnîk — bÎrseancj, d. 489» cf. marian, s. r. ii, 159. Ceaja-n casă mi-a tunat. hodoş, p. p. 157. Tun în casă, focu-i stins, Ies afară, lemne nu-s. mat. folk. 1 003,. Poarta-n două despica, Ca să tune junii buni. viciu, col. 25, Boierii tremura dă frică cin tunam la ei în casă. graiul, i, 1.9, cf. brebenel, gr. p. 6, com. din sasca montană — moldqva nouă. Nora-n casă că tuna: Bună seara, soacra mea. densusianu, ţ. ii. 93, cf. novagoviciu, c. b. i, 22, gr. S. V, 124, ARH. .FOLK. III, 156, VI, 384, ALRT II, 18, ALR i 313/18, 122, 129, 131, 170, ib. 655/144, ib. 1 505/ 140. Mi-o-tunat cena-n ochi. alr ii 2 026/47, 141. Ii tună apă pe,„gură şi pe nas. ib. 2 155/2. Mi-o tunat o ţandăra în mină. ib. 2 290/141. Tună frigu în mîni. ib. 2 444,yi02, ib. 3 164/141, ib. 4 404/130, 141, 848, ib. 4 591/130, 157. Tună plugu afund. . a$u n/ţ41, cf. a ii 7, m l, 2. Măi Dumitre, Făt-Frumos, Ce luni în casă plîngînd, Ieşi afară suspinînd *..? balade, i, .456. Dar turcii i-au oblicit, La cetatea lor .au vint Şi-n cetate au tunat. folc.. transilv. ii, 405. (Glumeţ) Cum se uită nişte fete La chemeşa ru'ptă-n spete Şi nu tună s-o cîrpască. ib. i, 145. (în. imprecaţii) Vină aici, boală, ■c-acuşi lună dracu-n-coşul tău ! -sadoveanu, 0. ix, 17. Tune dracu-n pielea lor.,-călinescu, e. o. 1, 108. Tune-n tine. sabia lui Irod! beniuc, v. cuc. 96. La fereastra mîndrei mele Latră cîni, latră căţele, Tune turbu-n tine, cîne, .Şi-n stăpînul de .te ţine. hodoş, c. 69.' Că să tune dracu-n tine De te vei lăsa de mine. mat. folk. 953, cf. doine, 256, coman, gl. O F i g. Marfa bună se deaache, Om frumos tună-n păcate, doine,. 234. <> Expr. A-îi tuna,.cuiva (ceva) în minte (sau In cap) = a-i trăsni cuiva (ceva) prin minte, v. trăsni1. Cine ştie, îi tună-n minte şirjŢţi trînle.şte-o boroboaţă, contemporanul, i, 510. Aşa-i omul. cîryd îmbătrîneşfe. Numai' prostiile-i tună în cap. beniuc, v, cuc. 15. Ce-i mai tună iu cap, aduce toată făina ...., o toarnă peste vin, şi începe a o meştfea de malai. sevastos, ap. tdrg. (Regional) A(-i)' tuna cuiva soarele In cap = a-1 durea capii] pe cineva. Cf. păcală, m. r. 252, 159. (Regional) A tuna In gălbenâre = a se îmbolnăvi de gălbenâre. Cf. alr i 1 643/107. (Regional) A tuna In groapă = a muri. Să n-ai parte d-altă fată, Pînă n-oi tund în groapă, hodoş, p.p. 133. 4 Tranz. (învechit, rar; complementul indică bani) A băga, a investi. Şi-capital am tunat eu în boltă (a. 1778). IORGA, S. D. XII, 97. 5. Intranz. (Regional) A veni la vale, a cobori. Cf. ddrf, şăineanu, d. u,, cade. în special pentru umblarea prin munţi avem', pe lîngă „sui“, „urcq.“ şi „pogorî (coborî)“, cuvinte dialectale ca „guri“ sau „gui“, „tuna“, „tuli“, „urla“, puşcariu, l, r. i, 319, cf. dr. viii, 283. Pe aşa spurcata de iarnă ai luat dumneata drumul în picioare, ca să tuni tocmai în Valea Cucului, beniuc, v. cuc. .48, Brgâ, îtic,ţ(fnat, De unde-ai tunat, Din vîrfşor de munte, mari Aţi, î. 101, cf. VICIU, GL., DENSUSIANU, Ţ. H. 96, ŢODORAN, gl., alr i 1 341/26, alr ii 2 469/833, a iii 1, 2. (R e f 1.) Să mă tun în jos la ţară ... Că mi-i voia să mă-i}sor. DENSUSIANU, . ţ. h. 139. <0> F i g. Urgia ta tună asupră-mi. marcovici, c. 100/4. + Tranz, (Regional) A aduce în’ vale; a coborî. Şi-o tunat fînul aeiisă. viciu, gl. Vacile le turi aicia. a iii 18. (Refl. pas.) Se lună brînza de la munte. dr. v, 424. + (Regional) A ieşi de undeva, a pleca. Tui, izdate, Blestemate, Tu să ieşi şi să plesneşti, Pe cutare să-l părăseşti. alrt ii, 261. — Prez. ind.: tun; pers. 3 şi (regional) tunează; conjunct.: pers. 3 şi (regional) să tuie; imper.: şi .(regional) iui. — Lat. tonare. TUiVÂCI adj. (Prin Ban.; despre oameni) Aprig, îndrăzneţ, înfigăreţ. Cf. cade, dr. v, 425, com. din SASCA MONTANĂ — MOLDOVA NOUĂ. — Tuna + suf. -aci. TUNĂR s. m. (Atestat prima dată la 1530, cf. d. bogdan, gl.) Militar care serveşte Intr-o unitate de artilerie, artilerist, (turcism învechit) t o p c i u; servantul unui tun1 (2). Cf. n. costin, let. ii, 73. în toată armia nu era un singur tunar bun. ist. cahol xii, 21r/H. Numiţilor lunari să le dea cîte zece florinii. şincai, hr. ii, 78/15, cf. drlu, lb. Batalionul al doilea de tunari (topcii) este cu totul în răzvrătire, cr (1829), 1942/6. Puşcaşii sau tunarii sub căpitamil cel mare al darabanilor, bălcescu, m. v. 645, cf. polizu, cosfl^ nescu, ddrf. Tunarii 500 pentru artileriţ ,(a. 1893). URICARIUL, XXII, 425, cf. GHEŢIE, R. M.., -BARCIANU, alexi, w., şăineanu, d. u., cade. Eram treizeci de tunari deasupra satului ..., lîngă două cupolele tunuri neisprăvite, topîrceanu, o. a. ii, 8, cf. scriban, d. La cele patru colţuri ale locului de adunare e cîte un tun cu tunarii săi, aşezaţi după regulile ostăşeşti, camil petrescu, o. ii, 352. IşprăviTe lui de tunar iscusit. stancu, r. a. iii, 13. Atit a aşteptat tunarul jxosţru. Sare fulgerător din groapă, reperează; încarcă, trage. v. rom. mai 1954, 155. Tunarii îndeplineau un rol de •seamă ... la diverse solemnităţi de curte ... cînd se- trăgea cu tunul, stoicescu, c. s. 176, cf. alr ii 4 944. — PI .'.tunari. — Tun1- + suf. -ar. TU1VÂT1 s. n. (învechit, rar) Acţiunea de a tuna O) şi rezultatul ei. Muri curlnd de tunat şi de fulger şi fu îngropat, moxa, 370/2. . — ,V. tuna. TUNÂT2, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Care nu este în toate minţile; zăpăcit, ţîcnit. Ce să-i iiicti vorbesc, că-i aşa de tunat, cv 1950, ne.. 4, 41-. Ăsta e tunitt la cap, nu-l vezi ?N-ai cu cine te înţelege, udrescu, gl. ' - — PI.: tunaţi, -ie. ” — V. tuna. TUNĂRIiSC, -EĂSCĂ adj. (învechit, far) 'Care se referă la tunuri1 (2) sau ,1a tunari. Ivirea flotilii de ia Ruşciac ce să compunea de 9 caice mari şi de 20- şalupe tunăreşti. cr (¿829), 30^17. — PI.: tunăreşti. —Tunar + suf. -esc. 8546 Sunări — 712 — TUNDE TUNARI vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A trage cu tunul1 (2). Cf. CADE, DL, DM, SCL 1970, 16. — Prez. ind.: tunăresc. — V. tunar. TUNĂRÎE s. f. (învechit) Mulţime de tunuri1 (2); artilerie. Din fortăreţe mai toată tunăria o transportă la Sibiu, bariţiu, p. a. i, 239, cf. ddrf, sgriban, d. — PI.: tu nării. — Tun1 -f suf. -ărie. TUNĂRÎME s. f. (Rar) Mulţime de tunari. Cf. SGRIBAN, d. — Tunar + suf. -ime. TUNĂRÎRE s. f. (învechit) Acţiunea deatunări; tragere cu tunul1 (2). Văzînd ai noştri că nu izbutesc astfel, se mărginiră a urma cu tunărirea înfricoşătoare de bombe şi ghiulele. bălcescu, m. v. 151, cf. ddrf, ŞAINEANU, D. U., CADE. — V. tunari. TUNAT s. n. v. tunet. TUNĂTOR, -OĂRE adj., s. f. 1. Adj. Care tună (2), care bubuie (tare); (despre glas, voce) puternic, răsunător (1), (franţuzism) t o n i t r u a n t. Cf. anon. car., DRLU. Auzii glasul aramei tunătoare, alexandres-cu, o. i, 82. Apucă . .. Tunul cel mai tunător, alec-SANDRI, P. III, 482, Cf. COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞAINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. Nu e tunet tunător, E om viu suferitor, deşliu, m. 7. <0> (Adverbial) După o pauză, tunător, aproape răstindu-se ana la alta, îşi intîlniră glasurile într-unul singur. bassarabescu, v. 23. Atunci boier Stoicea ... porunci tunător, galaction, o. 52. 2. S. f. (Bot.; regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape (Hîrtieşti — Gîmpulung). Cf. h ix 265. — PI.: tunători, -oare. — Tuna -f- suf. -tor. TUNĂTURĂ s. f. (Regional) Tunet, bubuitură. Cf. POLIZU, ALEXI, W., ALR I 1 241/542. — PI.: tunături. — Tuna -f suf. -(ă)tură. TUNC vb. I v. tonca. TUNCENI adv. v. atuncini. TUNCHI s. m. v. tenchii. TUNCHÎŞTE s. f. v. tenchişte. TlJNDE vb. III. 1. Tranz. (Complementul este „părul“, ,,mustaţa“, „barba“) A tăia sau a reteza (pînă la piele). V. t u ş i n a. Să-i fie tuns lui tot părul şi barba, coresi, ev. 425. îşi taie din urechi puţintel şi tunde părul şi-şi încruntează nasul şi obrazul. herodot (1645), 229. La ceafă tundea părul, să fie capul tot slobod de sudori şi în râcoreală la ostenele. M. costin, o. 271, cf. CLEMENS, LB, POLIZU, COSTINESCU, CIHAC, I, 290, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE, scriban, d. După ce voi muri eu, Să-mi tunză tot părul meu. balade, ii, 373. Leano, bine-ai mai ajuns, Că şi păru ţi l-ai.tuns l folc. mold. ii, 343. (Refl. pa s.) Părul să tunde şi să taie. cheia în. 29r/14. Se observă... la toate popoarele anumite practice, cînd se tunde părul. candrea, f. 37. Copilului mic, pînă la anul, să nu i se tundă părul. şez. iii, 121. <0 (Complementul indică o persoană sau capul unei persoane) Te curăţeaşte .. . şi te blagosloveaşte cu ei, cum se-ţi tundzi (r a d z ă n. test. 1648, rază biblia 1688) capulu. cod. vor. 32/1. Mare jăle să făcea în toţi varvarii şi sîngur Mar-donie încă tare plînsă şi tundea pre sine. herodot (1645), 477. Scoală de-ţi tunde capul şi te desbracă de haine luminate, varlaam — ioasaf, 16r/26. Văzînd profesorul că purtăm plete, a poruncit unuia dintre şcolari să ne tundă, creangă, a. 27. îl tunseseră de cîteva ori, cînd fusese mic. v. rom. noiembrie 1964, 29. Mă puseră-ndată jos Şi mă tunseră frumos, hodoş, p. p. 227. M-oi duce la frizer, m-a tund’e. o. bîrlea, a. p. ii, 438. Că ne duce ca pe boi Şi ne tunde ca pe oi. folc. mold. i, 359. Unul te tunde, altul te rade, se spune cînd cineva este deposedat de bunurile sale. Cf. zanne, p. iv, 414. (R e f 1. p a s.) Iară de ce se tunde capulu-i? coresi, ev. 426. Cînd copilul se tunde, adică se ia moţ ..., trebuie ca să fie în ani nesoţ. şez. xii, 168. O Refl. (f a c t.) Cf. costinescu, ddrf. Se răsese şi se tunsese cu breton pe frunte, sandu-aldea, d. n. 14, cf. cade. Am fost la bărbier şi mi-am ras barba, iar mai ales m-am tuns. sadoveanu, o. ix, 439, cf. scriban, d. Să faci baie, să te tunzi, să te speli pe dinţi, arghezi, s. xi, 172. E foarte important să ie razi zilnic, să te tunzi la timp. v. rom. aprilie 1971, 34. Cînd te tunzi, strînge-ţi părul ... să nu-l calce oamenii. şez. ii, 194. Frumuşel că mă tundeam: Rădeam Barba Voiniceşte, Lăsam Chica Haiduceşte. balade, ii, 247. Chelul lesne se tunde, zanne, p. ii, 518. Multe-am tras Şi nu m-am ras, Nici de asta nu m-oi tunde, se spune cînd cineva nu se descurajează în faţa unei noi încercări. id. ib. iii, 326. <0 Expr. (Tranz. şi refl.) A (se) tunde (de) călugăr (sau monah) = a tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-1 călugări (sau a se supune acestui ritual); p. e xt. a (se) face călugăr, a (se) călugări. Pre Mihail, fiiul său ..., l-au tuns monah. şincai,hr. i, 177/29. De mă veţi vedea aproape de moarte, să mă tundeţi călugăr, negruzzi, s. i, 159, cf. costinescu, barcianu. (Eliptic) Călugărul falnic... post 50 zile ..., că cine se tunde, se leapădă de lume. prav. gov., ap. tdrg. Tocmai se întîmpla să-l tundă pe Nicoară la Neamţu şi să-l binecuvînteze .. . în tagma monahicească. sadoveanu, o. xm, 26, cf. dl, dm. A tunde (pe cineva) pilug (sau brebenel, cocean, ridiche) v. cuv. A tunde (pe cineva) bine = a bate (pe cineva) foarte tare. L-a tuns bine, cum să cuvine. pann, p. v. ii, 29/16, cf. zanne, p. iii, 417. A-i tunde (cuiva) botul = a întrerupe pe cineva din vorbă, a-i tăia vorba. Cf. zanne, p. ii, 20. f Tranz. A tăia părul sau lîna de pe corpul unor animale. V. t u ş i n a. Iuda mearse sus a tunde oile sale. po 132/2. Tunde cineva oile altui păcurari (a, 1832). iorga, » s. d. xii, 180, cf. polizu, costinescu. Stăpînul meu a pus de şi-a tuns oiţele şi a tuns şi oaia finului său. ispirescu, l. 208, cf. ddrf, barcianu. Badea Ilie era cu foarfecele de tuns oile în coama mînzului. agîrbi-ceanu, s. 340, cf. cade, scriban, d. Eu le pasc, Tu le păzeşti; Eu le mulg, Tu le-nmulţeşti; Eu le tunz, Tu mi le creşti i teodorescu, p. p. 41. Un cioban ţine oaia, iar altul o tunde cu foarfeca, începînd de la cap. chest. v 159/6. Tunde oaia, dar nu-i lua şi pielea, zanne, p. i, 567. (Refl. pas.) Se tunde [oaia] cu foarfeca începînd de la cap. chest. v 159/6. în ziua de sfintu Toader se tund vitele în frunte să se facă frumoase. zanne, p. i, 72. + P. anal. (Complementul indică iarbă, crengile copacilor, viţa de vie etc.) A tăia, a scurta; (regional) a tuşina (4). Tunde crengile copacilor. drăghici, r. 151/31, cf. costinescu, şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Se afla în grădină şi tundea trandafirii, vinea, l. i, 103, cf. alr i 976/61, 750, 780, a iii 18. (Refl. pas.) Frăgarii ..., cu cît se tund mai mult, cu atîta se fac mai tufoşi. economia, 213/10. 2. Tranz. (Regional; în e x p r.) A tunde stupii = a tăia fagurii dintr-un stup pentru a recolta mierea; a curaţi stupul; a reteza (2). Cf. tdrg, cade. A tunde spuma = a lua spuma de pe zerul care fierbe (cînd se face urda). Cf. chest. v 84/66. 3. Intranz. (Familiar; în e x p r.) A o tunde (la sănătoasa sau la fugă sau pe-aci încolo) = a fugi (pe furiş); a o tuli. Iese pe uşă, pune mîna pe iapă şi pe-o secure şi tunde-o/ creanga, o. 151. Lua în mînă o nuieluşă şi tunde-o, băiete, razna prin pădure, bacal-başa, s. a. i, 147, cf. ddrf, barcianu. Băga de seamă vreun bou reslăţitşi o tundea pe-aci încolo, agîrbiceanu, s. p. 14, cf. cade, scriban, d. A tuns-o aşa, iepureşte• 8558 TUNDIRE — 713 — ' !TÜNET benipc, v. cuc. 41. |{anul... a tuns-o la fugă dimpreună numai cu vreo ciţiva tătari, cari au mai putut scăpa teferi. marian,, T.427Í. Şi ,lunde-o„.i băiete, la fugă. 1. cr. iii, 2Q6. Ţunfl'e-p la;bflfrinu, mîncin focul o. bîrlea, A, p. ,H, 556, '.cf„ alr sn v h 1 429/365» .^vţ-;Prpz,, inid,:t,íü;ntí şi (regional) tunz, (Ban., prin Traftsilv., şi Maranu}) tung (lb, alrm r/i h 133, aur 1 60, a,i 12, 13, 17, 21, 22, 23, 26, 3i, 35, 36, u 3, 5, 8, 1:1,.■ 12), (regional) tunt (alrm 1/1 h 133), pers. 4 accentuat şi (regional) tundém (alr ii 3 445/928) a i 23, 31); peri. s.: pers. 1 tunsei, ggrs. 4,accentuat’ şi (regional) tunsérám (alr i 7/878); conjunct, prez. >)3 • Şi (regional) să turnă '(l. rom. 1962, .101; a ii 5), săjtungă (alri 7/28, 339, a h 3, 5, 8, 11); part,: tuns; ger.: lunzind si (regional) lungind (l. rom. 1968, 311). — Lat. tonderc. TÚNDERE s! i. 1. Acţiunea de a (se) tunde (1) şi rezultatul e5.. Gf.' drlu, lb, polizu, costiñbscu. Această ¡datină, numită tunderea saú retezarea părului, se ,efeeluieşt%u\.. de regulă in tiua onomastică a topi-¡fu/uÎAiMARIANljş, HA. 409* Cf. DDRF, PHIMPPIDE, Pi 74. + Tăiere, .şeurtare a linii sau a părului de pe animale,; Tunderea oilor se face odată cu începutul căldurilor,. de- vară\ cind bile încep să năpirlească. pamfile, ii Ci>S¿ Aveau ■.. .niin minz trecut de un an, la-tunderea căruia -era poftitşi Ioniţă. agÎrbiceanu, s. 339, cf. IONESfiu-MUSeEL,! FIL. 399. 2. Operaţie d'el! fihisaré ă ţesăturilor cu ajutorul itriot maşini specfaîfe; care constă In uniformizarea Irfălţiftiii fibrelor de íá suprafaţă: Cf. ltr2, h. d. enc. , DE3Î'. *' 3;-(învechii) Retezare (prin fraudă) a unei păr,ţi din monedele de aur. O altă speculaţie şi mai netrebnică se face'dici cutanăerea mifriedelor de aur; ... prăvăliaşii'fi neguţătohi ar trebui să se înţăleagă într-o Unire şi''să nu mai primească monede lipsă, cr (1836), 41!/33:' ■' ‘ : —‘PI.: tunileri. " ' — V. tunde; ■ ii -.y • „^UNDERJEŢE adv. (Prin Transilv.) Peste tot, pretutindeni., .¿¡v 1951, nr. 5, ,25. Accentul (necunoscut. . , , —,Cf. t utindeui;- > ■■ túívdbA s:"f. Zonă situată dincolo de limita, polară a pţ/dlinlbr', In care peribâtiele de vegetaţie sint foarte scurte, predq'fţimînd muşchii, lichenii, arbuştii pitici. !terduri nfăruĂle, ... ca un adevărat covor, împodobit cîteva săptâmîni eu flori,"neaşteptat de mari, apoi ... siib zăpada şi gheaţă. Atesta ,e ţinutul trisţ al tundrei, MEHEDINŢI, O. F. 171, Cf.' ALÉXI, W., CAPÉ. UnchiăŞUl :’urñblüse. în vremea otislei tocmai prin tundrele Mării'Albe. i. boteS, b. i, lt)9, cî.’dl, dm, dn2, ii. d, Enc., bfex.,rf ' .’. ' *' ’—.PI.tundre. ' . *' — Din fr. toundrá^ rus. 'ryiiftpa. TttNDUIJDC s.-'fn. V. turdiiluc. , T.UXÉL 1. .Constricţie, subterană, care traversează un masiv muntos, un deal sau care trece pe sub o apă ,et}c., fiind folosită pentru circulaţia vehiculelor, a pîfeţonil’of, sau!.pentru álte scopuri. Arhitectul po-ddlui numit tunel ‘'un "drum zidit pe supt rîul Tamisa) au aflat o piliere nouă', care ar covîrşi. pre a aburului. aii (1829), 352/31. fund să numeşte calia care duce prin un'munte, sau pe supt Vreun rtu, pană de ceea parte!‘-wr. (183b), 54, Bf. stamati, d., pîjlizu, costi-rîEscu. Trecirid odată' pe sub o ,hrubă lungă caré-i zic tSHél şi gSşindu-he prin întunerec, ..'. şi-a întins botu să mă sărute, alecsandri, t. 72. O gură neagră se cască în masa vînătă de piatră, toţi se reped la gea-muri'iSă le închidă, inlri-n întuneric. E primul tunel. vlajWţă, ov -a. iii, 33. Abia are vréme să zărească şi să -se încredinţeze că'tuneul e ca o hrubă boltită cu piatră temeinică., sp. popescu, m. g. 33, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade. Ne poartă nerăbdarea mută . . . Prin noaptea hegrelor turiél'e Şi gările cu firme-albastre! ... ■ mintíléscu, vers. 1S1Î9. Cînd s-a luminat de ziuă, portă aiit-'reşiţ 'dintr-tin tunel. CAMiL petReşCu, tí. N. ‘392, cfasGRlBAN, e.j Lili2. Drept în faţă se întindea o aleé asfaltată, ca un tiinel' din castani bătrîni. preda, m. s. 18. 'Nu uitaţi că-ttimlul va fi gata înainte de termeii. t iulie 19B4, 37. 'Un tufiil de citeva zeci de metri ... paré ® té'^düce^í-ntr-o lutne necunoscută: v. rom. mai :19B9¡ >20,’’cf-:> m. í5í’!;éñc., dex. <0> (Prin analogie) Las povitnişîtl viei să'-c'adâ-n praf de soare Şî-ntr-un tunel de''frm.rtze umbriVe lin pătrund. pillat; 4». 72. Tuneluri de’ve'fdmfă. ‘éóndüt în băi de umbră Punctate' de ' topazúl 'Ctíroléiór de'-rítífefi. perpessiciús, s. 81. Stejari bătrîni îşi ímpréitnaú ¿reñ-gili groase în tímele fără sfîrşit.; v.' böm*.! septeiribrie 1970, 56. 0» Fi g. în noâpteii •acéed :..; î'nfiirtŞkl într-un „tunel de viaţă“ n-a mai închinai!,-peiitiu Ceilalţi. delavbâîicea,' v. v. 125. Mă uit riäpöib*e luiig . mi-o fi tunelulpBEÑme, c. P. 13. Tunel‘ 'aet0'dbfţăirvic— instalaţie experimentală; în formă- -de1 tiuitei '(lh pentru determinarea fortélor aérodiííamíBé' exérSitafe de un curent de aer asujjîâ unor’modele sâ’#teâcfiBte de avioane, de aripi etc. Gf. dt, ltr?,!öer. u v 1 : 2. (Rar) Lpcal de consumaţie în fortoa uiieî galerii,’, aiţienajat de obicei în subsol. 'Ţinerii ^găuji, . .. ,car.i Pat trotuarele Bucureştilor, umplfl. 'iäfenelele 'şi.tliqelurile, jöäeä toată ’noapţea biliard.. , ':S' — PI.tuneluri ,şi, tunde. ,Şi;if(forijiă cpţiiptĂ) turnél s. n. vîrcol, ,v. , i .ü.iíí:. ;1 — Din fr. tunnel, germ. Tunnel. v TUNEXÎŞT ş. m- Miincitor socializat în%opştţuireâ de tuneluri %Ţdd-rul tot ardea cu-foc, !cu .fulgere. şi cu tUnilfo*£ßäSäiP&R 1771 Că ce-i ca i&äte ''löiurilt, aşea şi învăţătura lui loan. n. tést. (1&48)v 191r/27. Să feace tunet din ceri şi căzură toţi idolii di să’ sfărâmară. dosoftei, v. s. septembrie 7y/16, cf. ânonî cari- Vin puţin, cules timpuriu, tunet, fulgere, peşte primăvara ieftin (a. 1733). gor ii, 2.6/25~. De ánde şîii't tUriitile şi trăsnitile şi fulgétii? (a. li?5'0). id;.'i!b.!:64|'20i Cela ce întăreşti iu netul şi' zideşti duhu?, tntârkâştePÎWâi Doamne, că să le laud după adevăr{ minbîW (l-776)i 1673“/1:-Ei zic că tunetul ar fi avind.oareşCar'e púlete-. ist. am. 77r/2; cf. drlU'î' lb. -Sa- părea'1 că- céríul arde vnlr-o. flacără de fóc şi 'tunetelé cele înfricoşate sa părea că au 'să-l despice.- drăghici, r. '9/14. Că tunetdl să porneaşte; Şi răsunetul trăzfteaşte. bârac, ap.- • acá iii 240/3, cf. POLizţr, Ţunelul, vuia. in depărtare, ne-GRUZZI, S. .1, 57, cf. CI HAC, I, 290, BARCIANU, CANELLiŞ., v. Cînd tunetul şe.poftrtă vuind,din loc>in ioc,, ... . foi place a sta singur pe-p ştîncă dărîmatg;. .ale^şâ^idri, p. i, 193, pf: eosTiNESCu. Cerul şe^ntunecă-,, munfii se clatină, Mihnea tresare; Fulgerul scînleie, tunelul.tjubuie, Calul său cade. bolintineanu, o. 74. Paşii lor amestec cerul, caii tropotă, iar bouri Ca 4ß lunete.un sfcoţ¿îţţiplu halele de npuri. e.minescu, o, xv, 1,3,6. Fulgere des¿, orbitoare, spintecă cerul din ce în ce mai posomorii şi tunete prelungi se aud bubuini în depáñaré! vlXhuţă, I R. p. 77, cf’. ddrf, philippide, p. 65, 183í,,1>oní,í]R 226. 856 TUNEZISĂ — 714 — TUNICĂ (Tunetul urlă prin cer şi se zguduie zarea de fulger. coşiuc, iţB. 13, cf, ale^i, w., tdrg, bianp, d. s. Despre ţutiifj tun, durat şair bubuit, ... poporul român crede c§ ctşe :mcv. a®j. fii tunet = puternic, răstinător, ca tunetul (1). Atunci răsunară, deodată, silabe "energice — pe un timbru ciclopic, de, tunet îrifună’at. vinea, l. i, 388. (Rar) Trăsnet (1). Certaţu-l-au /J[u]pm[e]-zeu cu turtite, cu gnţidiţii piări. cheia î£.!9iv/20. Căz.u tuneicu'fuiger din ' cer ş f~ţ arsă [pe cărăuş] (ai 1692). gcSţ’ ţ',i‘2§6/â8^‘ ¿f. Cosţinescu. E frumos., lovi-l-ar j#;ie-tut'I stancc. d. 190, cf. alr îl 243/315. janoş bătrihul, Barba cît brîul, Bîâă-l tunetul / balade, Vi, 263. 2. P. anal. Zgomot puternic, răsunători^gălăgie mare, vacarm; vuiet. Munfit-şi s'pun în Tunet du-nfftefţlftf /uuginfiă. eminescu, o. i, .20,{.Incep^jx-.şecutre-muŢfi biserica şi şe- auzifâ nişte pocnete şi tunete, ispi-BESŞy, t, 99. E-al răzvrătirii noastre tut\eţ. goga, p. 50, cf. cade., Tuneliil foii de a/flmă lovită cu,ciocan de lemn zbucni în poiană, sadoveanu, o. xii, 22. £ tunetul cărufii ce trece peste pod. pillat, p. 159. Cînd auzi roslogotindu-se cu tunete şi ropote o cascadă, ce altceva pofiiface decît să asculţi? căunesctj, c. o. 181, Bubuiturile* umpluseră casa de.lunete şi acum. toţi erau în aşteptare. V, ROMi-asgust ,1955, 34. Şi-acum aeist palat al yxttbrei şe va surpct.cu tunet t miie l964, 6,4. O .(Urmat de determinări ca' ,,glonţ“, „armă“ eţe., de obicei, ifltmduse prin prep. „de«) .!Tunetul artileriei au .vestit ieri în această capifalie sosirea duchesei. ar (¿829)i 302/41. El, sub tunetul de iun, S-a bătutvea un -nebutc. coşbuc, p. %} 132. Tot: mai des se-nalfă-m? 208/25, dhi.u n, 163, bul. fil. v, 37), (regional) iunie' turi (alr i 1 241/348).' — Şi: (regional) ttiitft (alr 1 1 241/528', accentuat şi tu nil ib. 1 241/90),’ tfinăt. (ib-1 2^1/65, 255, 259, 283, 290, 298, 337, 363) s. n. —'^Tuiia + suf. ret. TUXEZISĂ s. f. (Bot.; regional) Şopîrliţă (Veronica i'eucrium). Cf. bujorean. b. l. 3‘96, borza, d. 179. Etimologia uecunoscuţă. ,, TUiVGSTEN s. n. (Chim.) Wolfram!. Cf. poni, ch. 30,-.cade.-Fontele speciale pot fi cu tungsten, molibden, titan, vanadiufiş. a., întrebuinţîndU’Se la fabricarea oţelurilor speciale .respective. ioANOvicis tehn. 44. Tungsten (Wolfram), metal greu ... este extras din wolfram şi din alte minereuri. enc; tehn. i, 407. Simtă de tungsten pentru filamente, jnom. min. i, 91. Wolfrattiul sau lettiffst-enul se găseşte ‘ în natură sub - formă de wolframaţi. MAGAROViCI, CH. 406, Cf. LTIt?, DI,, DM, DN2, DER, M.D. ENC., DEX. ' ' ! — Din fr. tunpstene. ■ TUIVICĂT, -Ă adj. (Despre bulbi) Ale cărui frunze proiectoare se acoperă complet unele pe altele. Cf. enc; agr. iii, 104, iLTR2. — Pi.: tunicaţi, -te. — Din fr. tuniquc, lat. tunicatus. ' XTiNÎpĂ s. f. 1. îmbrăcăminte (largă) purtată de ulcele popoare din antichitate, cea bărbătească fiind scurtă pînă la .genunchi, cea feminină, lungă şi strînsă iii .talie, ht toată nuditatea, expuşi la gen,, la vînturi, Tfinice pelicee l-e, coperi.ră corpul, heliade, o. i, 387-, cf. stamati, d. în formh unei tunice -romane, fm (1855), 6, cf,.ARis,TiA, plut., cosţinescu. Acect mîndră şi sprintenă-fecioară de marmură, care Şr.avîntă, ageră şi uşoară, sub creţurile „dese ale hmicei . -spartane, odobescu, s. iii, 55. Traian, în tunică scuHă ■ ■ .■ şi. cu toga pe. umeri, ie^e cu alţi doi soţi dersub poriţc, id. ib. 73. în for pur-tăiţ ţu/ţjcă cu ciucuri" elineşii, macedonski, o. i, 138, cf. DDRF, BARCiANU, ‘şăineanu, ţ>. U,, CADE, SCRIBAN, d., dl, dm. Partea de jos a pieptului ... e acoperită. de un fel de tunică, h. daicoviciu, d. 176, cf. m. d. ENC"., DEX. 2. tjaina ’(d,e .unţfopmă mijjj.afă,. şcolară etc.) de obicei încheiaţi pină’la git şv care se poartă peste qlinaşă.. Tresele ... 4e la mineea tunicei sînt orţţdftţfrte (a. Î874). unicARiuL, xxn, 481. Din tunică soldăţească un biet laibăr a rămas, contemporanul, i, 567, cf. ddrf, barcianu. Colonelul ... se uita în.lr-u.n - jurnal ilustrat, tihnit, grav, ... cu tunica strînsă pe el ca de paradă, -d. za*#îrescu, ®; 11, cf, alexi, cade. Constantin ... a pus jos tunica soldăţească şi a seeSfat cu îndîrjire. galaction, o. 137. Militar'i cu tunici strînse. c. petrescu, î. i, 12. Colonelul ... lucra în cabinetul său, .cu 0orurile lăşple, descheiat .la, tunică. b^Iescu, o. a. ,j’, 133. Tunif.a scurtă,,.eăzăceaşc.â îi strîngea pieptul lat ţn care $etneă înăbflşit, p vijelie. ŞADpyEANU, 0. 1',cf- ş.cRipAN, x>.'Î4tf ş.e 'văd d.ecît umfprme nişipii, iar între, gulerele tunicilor şi bonete, gqlul feţelor confundate $e 'distanţă, y. ianuarie ¿jjeS,'41. Cftib.a oameni in tunici militare ciopleau, ,. . şcilcimii dgbqţiţi în iarbă, ş^nule^cu, i. 83, cf. l, rom. 197^ 132- ţ.ă sîniu Niţhiia .Ştă-n imjloe ţîe\ casă, Cu sabia scoasă; Cu tunica scurtă, teodorescu, p. p. 189. Şepte bunghi de la mania, La tunică tot aşa/ şez. 1, 73. Trece-un treii .cfi finei vagpg.ne., . îrwărcqte cu mantale, Cu mantale, :cu tunici, De la regimeniul cinci. folc. mold. 1, 139. <>.-41toÎ*ol,izea?ă persoana ImJjră-cată într-o asemenea haină) N-apuca să facă zece păşişi turiica roşie îi apărea ca din păiriîni. vLahUţă, 0. a. iţi, 67. 3. ţ-îaină (de lux) asemănătoare cu tunioaJS), de obicei, împodobită. Cf. cosţineşcu. Din real ieşit afară nu njqi eşti. ca orişicare^ . . Ţţ-nzestrezi cu mîneci roşii la ţui)j.eă de satin. MA.cEDoţjiSKi, o. 1, 29. Cu fusta largă şi încreţită de .lînă. vişinie . .., fala călărea bărbă-leşte şi tunica de catifea strînsă pe mijloc, cu puf de lilăniţă la git şi la mîneci, o ţinea, dreaptă în şa. sadoveanu, o. v, 57,. Şîăreţu.1 .Solomon . Nii-şi băls&qxa idiotul şi tunica Cu mir şi cînamon. călinescu, ! l. 1. 94. ' , ; 4. H9.ină cu mîneci, lungă (pînă la genunchi), tăcută .de obicei din postav, pe care o poartă ciobanii pe umeri. Cei doi ciobani stăteau lungiţi pe tunici. preda, î. 148, cf. 151, com. din troianu — roşiori DE VEDE. 5569 TUN1CIER — 715 — TÜNSOA'RÉ 5. (Anat.) Membrană fibroasă care Înveleşte unele organe ale corpului, vase sanguine etc. Cf. cosţinescu, şăineanu, d. u., cade, scribün, D. Tunită medie a coronarelor atinge maximul dezvoltării sale. parhon, B. 16, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 6. (Zool.) Membrană de consistenţă gelatinoasă care acoperă corpul unor animale marine, Cf. dl, DM, DN®, M. D. ENC-, DEX. (BcftîS1 înveliş cărnos , al unui bulb. Cf. costi-neS'gu, CikDE, dl, Dk',' iJnV'm. d. enc,, dex. + (Rar) Nüméle a' două plante: a) Tunica saxífraga, conv. lít. kxni,'1 058, ¿raîtoza, fl. 191; b) Tunica illg-rica. BRAÑDZA, fl. 191. ‘ ; — Accentuat şi: túnica, barcianu, alexi, \v., cade, scriban, d. — PI.: tunici şi (învechit) tunice-,' — -Şi: (regional) tunincă s. f. jahresber. vii, 68, 88, dr'. iv, 718. — Din lat. tunica, fr. lunique. TUNICIÉR s. m. (La pl.) încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoiaş acoperit cu o tunîfcă (6) (Urochordăta); (şi la sg.) animal din această încrengătură. Cf: scriban, o., m. d. enc., dex. — ¡Pronunţat: -ci-ér. — Pl.: tunicieri. Din fr. tuiiiciers. TUNINCĂ ş.’f. ,v. tunică., . . • y ‘ TÜÍVIT s. n. v! ţuuet. TUNS1 s. n. Faptul de a (s e) tunde. 1. Cf. tunde (1). Cf. polizu, barciânu. La d-voas-tră se fac şi abonamente? — Da: 12 rasuri, 3 franci... vine un ras ori un tuns 2J>..jsantimuri. caragiale, b. VI, 176, cf. DDRF, ALEXI, \V., CADE, SCRIBAN, tí., DL, dm, d,ex. Tăierea părului sau ,a¡ Unii de pe corpul unor ,an.iţiia}e. Cf. pólizu,..cqstineş,ou...barcianu., Tuzir sul sau tunderea oilbjr se face odată cu începului căldurilor de vară, pamfile, i. c. 5, cf. cade. Alte turme, mii, Cu lină de nea Ce la (uns or stă. pillat, p. 252. + (Regional) Tăierea, curăţirea; viţei de vie, a pomilor etc.; (regional) cosorît. Cf. h xviii 3, 291. 2. /Reglai) Cf. Iunie (SŞj| retezat1 (2). Iar ră- tczatul saii,' cuin i se mai zice prin ,unele locuri din Ţara Românească, tunsul stupildr se face în următorul chip. FAMfttE, V. 209, Cf. CADE, CHEST. VI 2 Stipl., 33 supl. 1 ■ — '1*1.T (rar) tunsiiri. polizu, scriban, d. — V. tunde. TUNS2, -Ă adj. 1. (Despre păr, barbă saii mustaţă) Tăiat, scurtat, retezat; (despre' capul unei persoane, p. e x t. despre o persoană) cu părul, barba, mustaţa tăiate, scurtate, retezate. Cf. t u n¡d e <1). Barba tunsă. coresi, ev. 426, cf. lb, polizu, costinescU, ddrf, bahcia-nu, alexi, w., tdrg. Cum făcuse şi el armata, purta părul tuns. agîrbiceanu, s. 25. Lizuca nu e frumoasă, e tunsă mic, e neîngrijită, ibrăileanu, s. 7, cf. cade. Avocatul Raloleanu .. . era foarte voinic, avea o bărbuţă cafenie turnă energic şi un iñcepiii de chelie, rebreanu, r. i, 33, cf. scriban, d. Moş Gavril îşi frecă barba tuft&ă Scurt şi iar parcă se răsteşte ih. 'noi. sadoveanu, o. iii, 92. li plăcea bărbatul ăsta voinic, cu fruntea dreaptă şi' musíala plină, tunsă scurt, ca-mil p-etreşcU, o. i, 275. îşi strigau pe isonul de datină marfp. la carş jinduiau clţiva băieloi de prăvălie desculţi şi ,tunşi chilug, c. petiu-scu, a. r. 8. Copiii şi-au apropiat una de alta cele cinci căpăţîni .. . tunse şi au ţinut sfat în şoaptă, v. rom. octombrie 1954, 9. A vrut să se apropie de o masă vecină unde şedea o femeie eu păruf roşu, tunsă băieţeşte, ib. octombrie 1970, 36. Măi' bădiţă cu păr tuns, Ñe-am iubit pe sub ascuns, Cine ne-a văzut, ne-a spus. doine, 13, cf. alr i 16/28. (Substantivat) Tunsul, felegunsul, clinii după dîn-sul. creangă, a. 33, cf. pamfile, ,t. ir, 98. Tunsul, burisul, cu căţeii după dînsul. ap. tdrg. Tunsul lesne se piaptănă, zanne, p. iii, 417. <> F i g. Coroana li- terei, mărăciniş, Jos în lumină tunsă, gteaj de'sobăi i. barbu, a. s. 81. O E x p r. (Regional) Doar nu-s tuns, nici ras pe cap, se zice cînd cineva refuză să fadă ceva ce nu-i convine. Cf. zanne, p. i*i, 4*6. Tuns pe oală v. oală. Tunsă, rasă, asta e! se zice'-'pentru a' curma vorba cuiva; arată că nu mai este nimic d® zis. Cf. zannej p. iii, 415. Ba (că)- (e) tunsă, ba (că) (e) rasă sau c-o fi tunsă, c-o fl ras^.^ba^oă-i urja, bacă-i alta; în sfîrşit.după muliă. vorbă,, de maţ ..,. tura-vura, c-o fi tunsă, pi0.fi raşft, l-g.pMs-pe Galiliaiifli, de i-a botezat un copil, caragiale, ¡q^viţ, 61,. ¡(rf. zanne, p. iii, 332, 414,415. Ori tunsă, ori rasă v. r a ş?. Nici tuns, nici ras v. ras2. Tu zici rasă, ea zice ¿tunsă sau unul zice tunsă, altul rasă v. r a s2., A scăpa,tuns = a ieşi bătut. Cf. zanne, p. iv, 417. A i se duce (sau a-i merge) (cuiva) vestea ca de pof>ă tuni == a: ¿ştirni vil vă cu o faptă neobişnuită; a se' răspîndi foarte M-» pede o veste rea despre cineva. La iad -ăi tras un ga* leai de ii s-a dus vestea ca de \popă tuns.- creangă, pî 319»' cf; ddrf, delavranSba, s. 42, cape-, sxJbjîbanj d>; pl. A iugi (sau a se păzi) (de cineva), ca de popă tuns = a evita pe cineva. -Cf. soriban>,! d. (Substantivat) A nu mai 11 decît trei tunşî şî un cheL=a nu!imai*ii decît prea puţini şi de mică însemnătate.1 iOf. >e®i-TiNEScp. Rase, tunse ¡.v, r a s2. + '(-Despre1 păr) Care a fost rdetaşat de rest-, care a fost-tăiat. Nu se poate lepăda-oriunde părul tuns sau rămas pe rpiepten'e;- can-prea, f. 39. + (Despre lina sau -părul- un'or animale) Tăiat de pe corp; p. ext. (despre animale) cil l’na sau cu părul tăiat. Cf. cosţinescu, CAPri#aDL, dm. + (Despre iarbă, cereale) Retezat de la pămînt; (despre arbuşti, copaci) cu vîrful retezaii: Copaci nidlţi, şi mari. Jn rind sădiţi, şi .ramurile ţoaie^îţnprşuMte, apoi deăsupră tunşi (fript,[văzîixăţi-sq întoirfiăl 1 ciţ un înveliş verde, goleşcu, î. i3'Ş, cf. dSşT^rpscţU. în lSr^fil liniei ferate au defilat râiiYor căsufe%curate cu împrejmuiri de garduri vii, corect tunse, sad'6've’ănu, io." ix, 218. Griul tuns de la pămînt parcă ar fi“fost păscut de oi. carabella, a. t>. 18. + F i^g. (Etespje cîmp),Cu iarba, holdele etc. tăiate. Cimpia 'dobrogeimă suţă şi cobora, deşfăşurînd ogoarele tunse de recoltai şl dfixţrtiiriie albe, cu căsuţe puţine, una în deal’şi ălia' îfi Văte^ 'gv lactîon, 'o. Â. 'i, 121. Mirişteă-i tunsă, chilug Peste foi unde-ău trecut. d.: botez, f. s. 86,. ■ A\m'. ■ •' 2. (Regional; despre stupi) Care a fost tuns (2)(. Cf. cade. .-'i -(f»i 3. (Despre spice) Care nu are mustăţiv Cîiţd unş,pif nu are mustăţi, se zice..că-i tuns său ¡/o/aj.j.^AMFiLE, A. R. 96. O Grîu tuns (sau, rar, grîu cîrnău turis, panţu, pl.) = grîu fără: mustăţi; (regional) tunşanf(l) (Ţri-licum hybermim).- Se cunosc mai multe felmj de ţrUe, cumu-i cel tuns. i. ionescu, c. 170/2-2,^cf. tdrg, cade, h i 187, iii 139, vii 244, xi 130, xiv 20,9,,.alr u,5 182/ 102, 310, 353, 362. . — Pl.: tunşi, -se. ;; . — V. tunde. .;■>=. .?*/> - f\f. .> : TUNSAR s. m. (Prin Mold.) -1. ’ (B6t.) GfîR/tiins v. tuii'â2 (3) (Triticum ■hgbernnmx):"tot.- td«o’,: PAii-FILE, A. R. 103. . 2; Mînz a cărui limită vîrştă yşriţiză,' djţp^, regiuni, de la citeva luni pîna ia trei ani. Cf.,H m 139, 226. — Pl.: tunsori. — Tunde + suf. -ar. • * ♦» * TUNSĂŢOR, -OÂRiE s. m. şi f. y, tuuzător. TUNSATWRĂ. s. f. (Regional) Tunsoare cianu, alexi, w. Urîtă tunsătură ţi-a făcui, udrşscu, gl. , ,' * ', ' — Pl.: tunsături. ' . , ■" . — Tunde + suf; -ătură. _ TONSOÂRE s. f. 1. Faptul de a (se) tunde <>1), tuns1 (1); fel de a (se) tunde, tun sură, (regional) tunsături Cînd au fost la tunsoare,>'hă-răzit-au coconului partea noastră de moşîie (a.1656). ap- S57S — 716 — TUPĂNI Hg® 2 4;08,jr. C{. COŞTINESGU, DDRF, GADE, SCRIB AN, D. Ţutţsoâgizâ?i. Aice este locul a pomeni şi de tunsura acra, de care au scris un Simion Pascal, m. cgstin, o. 270. Doo ţelurd âe tunsuri au luat'ardelenii noştri de la >rîmleni'. 14 tt>.. -ari* cf. KLEIN, JE>. 441, DRLU, LB, GOSTlNEŞfcu, B®»F Ţtmsul1 ‘animalelor. Cf. lb, bargîanu, Albxi, w. <0> L-op., adj. De .tunşură — (despre->linâ) tunsă?. Apoi lîha de. lunsură, unde va mai rămvţiea, socoteşte la + (Concretiza/t; regional) Lina tunsă de pe oi, de |pe miei. Cf. cosî’iNjEŞcui Miţele sint tunsura mieilor, jipisscu, ap. CADE.yd. BARCIANU. ' .» PI.: tunsUri. , . ' Ţunş1 # suf. -ură. Cf, lat. tJoaais u r-a. TŢljftT, ;«rA . adj. y. .toflţ* .Î’toNUllfiŢ s. n,. pi'miuutiy al lui t \i ii1 (2). Poarla '¿¿¡Mftfi şă o aperi' din două lunuleţe ca să nu o.pgată . &pa.ţţe âU 40 âi^ŞjiŢi. B/iţpfţy, p. Â. ii,' 481. ’ PI.: tuinilcie. %n1^su.f. -ul?ţ: . X. ^ l.'Dirn.ijjutiy 8,1 lui . ţ ji n "u r i,- ^» . ;■ T-UP2 s. n. v. tub. . ■ TUP3 ¡subst. (Prin Transilv. şi Mararn.; într^un joc de copii) Copil care inchidie ¡sa» îşi acoperă ochii pentru a nu vedea unde se ascund ceilalţi jucători. Care tă-mine pe urmă-cu degetul este vataful, tu pul, buba-darbă; după felul jocului, pribeagul, p. r. i148. <> (în construcţia) De-a tupul = a) de-a v-aţi ascunselea, de-a baba-oarba. Copiii se joaeM „De-a poatcăf‘ '(¿d şi golful englezilor), „De-a popicu“, t,Roata“ . „JQe-a tupu“ (V-aţi ascunselea). PRisfeÂGCL, p. r. 1*47, cf. scurtu, t. ÎQO, vaida, lexic RE&. ii, 114 ;•» (prin Mararn.) ineluş-învîrtecuş. Cf. alr ii 4 352/362. , — Şi: (priit 'Ban.')’ tupa s. f. l. costin, <3r. bXn. ii, 198. ■ ' ' — PostVerbal de ÎA tuj)i. ( 'TUP4 stfbst. (învechit, iaif) Blană. Corfieile ce s-au mai dai la nuntă; insă: ■! ■giubea ... cu hafea şi cu tup dă jder, 'dă purtare- (a. 1815). iorga, ¿¡’ b! vii, 45. ' Din tc. tup. ’ ' TUPA S. f: V. tup?. . 'i TUPĂÎ yb. IV. (Prip ?an.J 1, Intraţţz. A produce ţin zgomot {iiiuftfet prin cădere, izoire1; ă bufni, Cf. alr sn v h1 i 468. , :t2. Tranz. A loyi, a bate. Jo-l iiitreb fl^ şănăţale, El mă tupăie pe spate, hodoş, p. i>. 194. Bifte\ l-o mai iupăit, (ă nu s-o mai sculat de acolo. l. costiş, gr. băn. 207. .’ J 3. Intranz. A tropăi. Nu lupăi aşa lare, că s-aude. l. cost-in' grî-«bă®. 2Q7. (Eapăie pnîm p&d.' mU» ii .8, cf. 319, alr i.l .475/12, ib. 1 476/12. K Prez. iirfl.: iă'ţiăi. ftt- ■ -¿ Tiapi'+ Sttf.' iăi. '■* TUPAx^I.E s. f. pl. (Regional) Tropote (1) (Ver-meş -= .Buziaş). Cf. alr i 1 476/77. — Ke la tupăni. ,■ ŢUl'ĂXGE s. f. v. tapangea. , TLT*ĂS'Gi;Al.Ă s.f. v. tupungeală. TO'ĂXGi vb. IV v. tupuufii. TUPANÎ vb. IV. Intranz. 1. (Regional) A produce un'zgomot înfundat prin cădere, izbiie; a bufni. Care tiu e faur se miră cum -faurul veara in căldurile ceale mari toată zioa tupăneaşle *cu ciocanul, ţichin-deal, f. 117/20. A tupăni cu ciomagul, baron zi,'l. 122. . - 2. (Prin Bani) A tropăi. C,f. alş.i 15^/35, ib. 1 475/ 49, alr sn v h 1 465/^6. 3. (Regional; despre inimă) A bate, a zvîcni (Măceşii Tranz. (Complementul indică o parte a corpului, mai ales capul) S-o trezit Vasîli ' tfîh somn şrQ ofoţit cî-i balaur, o tuchit capu ¿os. ora- , itji*,. i, 339. 2. I n t ra nz. (Regional; la jocul mija) A închide sau a-şi acoperi ochii pentru a nu vedea unde se ascund ceilalţi jucători; a miji (I 2) (Gherţa Mare Satu , Msire). Cf. arh. folk,, y,i, 2,39, 300. Copiii să ascund. : Üfiu mnije, adecă tu pe. ib. î.,Tranz. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil.) A. netezi .(1). Ş^co.năbiileycu mare repegiune Şă-req. valşirile pe cari .Posidon ţe tape înainte corăbiii noastre '[cca 175Ô-1780). gcr ii, 84/12, cf. ddrf. ‘ — Prez. ind. : lupesc. -r Cf. P; L ti, tu pil a. TUP1LA vb. I v. pitula. TUPILARE s. f. K’. pitularc. 1 ,y. , TUPILAŞ adv. (Regional; de obicei in legătură cu verbe de mişcare) Pe furiş, pe ascuns, pe neobservate ; (popular) pituliş ţty; pituluş1 (1), (regional) tupiş. Cf. pasc®, s. 350, 367, şez. vii, 81. T.uplla -f» svîf. —aş. TUPILÂT, -A adj., v„ pitulat. „ , ŢUjPliiAGĂ s. f. (Ornlt. ; regional) Numele unei 1 g^şări .aedefiniţe mai îndeaproape, probabil pitulice (Făg^ţ -v- Lugoj). Cf, h xvni 71. — PI. :? : — Cf. t u p i 1 i. TUPILl vb. IV v. pitula. TKBfLÎŞ'adv., s.'n. v. pituliş. lUPIIiil* -Ă = pitulat. Aflată p.e- Sturzul,nas- ; iiru. cel fălos ..., stînd tupilit, sgulit şi foarte întristat. . ¡mîarian, jO. i, 274. O găseşte turturica intr-un pîrf de copac, tupilită cu toji puii lingă dînsa. mera, l. b» 20, cf. teaha, c. N.'2,7.6.' TUPILÎTŞ adv. v. pituluşl. * TUPÎŞ àdv. (Régional; dë obicéi în legătură cu verbe dè mişcare) Pfe furiş, pe ascuns, pe neobservate ; (regional)' tupilaş. Cf. alr i .1 324/592, 594.' Umblă turcii tot tudhis, Tot de frica lui Ghimiş. balade, ii, 437. ■‘ — Tupi + suf. -iş. ' TUPÍT, -Ă adj. 1-. (Prin Transilv.’ şi Mold>) Ascuns (şi ghemuit);, (popular) pitit, pitulat: Sî si piti cu gură la -borti tuchit jos la pămînt,-graiul, j, ‘506, cf.: Ki* ii 3 480/3.10, teaha, c. n. 276. . ■$> (Prin nord-,vesâul Transilv.; substantivat, f. art.; în construcţia) Dé-a tupitul = de-a v-aţi ascunselea, v. as c u riis. Com. din MĂGURA ILVEI — NĂSĂUD şi HUSASĂU — SALONTA. + (Adverbial) Be furiş, pe ascuns* peMieabfervsffce.Mă diic tuchit. alr i 1 324/610, ib. .1 324/8.0iiÄ. 1 428/90. 2. (Regional) Cocoşat (Gherţa Mică Satu Măre). arh. folk. vi, 287. (Substantivat) Tupt’ifî s-o făcut aşa, că nil li-o aşternut cîn i-o legănat, cîn i-o culcat, ib. — PI.: tupiß, -te. ■■ •> ' — V. tupi. ,: Tţ/PIŢĂ s. f. (Regional)' 1. Secure veche şţ stricată. Cf. PAŞCA, OL., com., din STRAJA.-r-3lĂD!ĂW:ŢJ-4ti •• .î* 2. (Prin Maram. şi nordul Transilv:) Epitet'depreciativ pentru o femeie grasă, mătăhăloasă. G{» paşca , gl., lexic reg. 15. ^ (Prin Bucov.) Persoană foarte slabă. LEXIC HEG. 111- ; t'"< ■ — Accentuat şi: tupiţă. Com. din ■ íStraj^j-j-¡rădăuţi. PI.': tupiţe. ■ , . — Din u,cr. TynHua. i r 1 TUPLICÁ vb. I. Refl. (Reţioriăl)  Sé:'apleca,':Cf. DR. II, 900. : ' ! — Prez, ind.: tăplic. ■ ■■> ■ — Cf. t u p i. •• i ? > TUPLICÁT, -Ä adj. (Regional) Care • stă plecat, pleoştit (Prundu Bîrgăului Bistrita). (M. ÂLRii sn iii ii <1 208/219. ’ — PI.: tuplicaţi, -te.' V. tupilca. TUPOLTAC s. n. (învechit; cu sens neprecizat, probabil) Postav (gros). 6 co/[î] tăp'oltăe' finet (a. 1747). IORBA, s. d. xii, 45, cf. dR. !Sv, 781.' ' 1 Din germ. .Doppeltuch. ■ ,,1 -i ■ ur.H:l! ■! XUPŞECA vb. I v, to|)seea, , .. ¡ ir ÎUPŞÎ1 vb, IV! Ji n tranz. (Prin fi^îj.) A iotra repede, priţi surprindere. Cf. co.sţin, Gjţ. băn. Ji, 198, NOVACQVICÎfP, c. b. i, 22. , . — Prez. ind.:'iupşeşcr — Etimologia necunoscută. , TUPŞÎ2 vb. IV v. tăpşl. _ ' ; TUPTÍL adv. v. tiptil. * ' TÚPTILEÁCA s. f. v. pitpalacă. Ţl^riLEÂGĂ s.f. TUPTILÉÍÍ0I s. m. V. fiitpîîlâcOi! TUPI ILÖI s. tn. v 'piljiâlacoi. iv"‘ TUPUÍ vb. IV. I nit ranz. (Regional)?'A produce un zgomot înfundat prin «ädere, izbire;-'-a bufni (Iz-biceni — Corabia). Ci. alr sn v h I ‘468/886. ; — Prez. ind.:' tăfiiii. ' — Tupi + suf. -di. ' TUPUNGEÄ1Ä s. f.' (Prin Munt. "'şi*- Olt.) Bătaie zdravănă (cu pumnii). Cf. scriban, d., cv .I960, iir. 4, 38. Bogătanul îl muncea să-l sleiască'şi-l procopsea cu lupungeli. stancu, td. 39, ef. dl, ©m. "■ — PL: iupungeti. — Şi: tupănyeâTă (pl. şi iapăngele LEXÍC REG. 57) s.f. SCfitBAN, D., i!eXIC REG. Ş7. — TupUnyi ! suf. -e’tilă. ‘ TUPUNGl vb. IV; Tranz. (Prin Munt. şi 01t.) A bate foarte tare pe cineva (cu pumtiii). Cf. sscriban, d. Jandarmwl .Niculae Miiluşei-că c^emat-o la: post, a tupnngit-o, a -stîloil-oa: călcatei? in picioare: stancu, 8632 iţqi’usm — T18 — TOR3 ati£3Ş. Tn snopesc,. Ştefano. Te tupungesa, Ştefano. id. ii,'4jl3, cf. dl, :bM, i. cn. xi, ¡26, ciauşanu, ol. -* ;prez. iird. : tupjirigfsc. — $i: lipiagi vb. IV. SefttBAN, 0., I. CR. XI, 28, CIAUŞANU, GL., LEXIC REG. 57-. - ' Cf. t u p ăngc a. + ■.!■>■ ■ • TUPTJSTi'Vb. IV. Tranz. (Prin nord-vestul Tran-srlv. şi Maram“.) A ascunde (acoperind’cu céva). Cf. coman, gl,, com. din husasău — salonta, lexic reg. -23; — Prez. ind.: tupustesc. — Şi; (prin Maram.) tu-puzlí vb. IV. lexic reg. 23. — Cf. magii, tapaszt „a astupa cu lut“. TUPÎîŢUL ' s. n. 'art. -(Regional; în loc. a d v.) De-a ţupuţnl =-tipti], pe ascuns, alr i 1 324/302. Mărg d-a ţupuţu- ib. — Tup3 -f suf. -uţ. TUPUZLÍ vb. IV v. tupusti. TUR1 interj. (Repetat) 1. (pronunţat cu „r“ prelungit) Cuvînt care imită cîntecul caracteristic turturelei. Cf. alr ii 5 753/27, 812, ai 22, utoKESfcu, gl. . ;2. (Pi'jn nordrveşţul Munt.) Strigăt cu care se cheamă păsările de curte la mineare. Cf. udrescu, gl. — Onomatopee. TUB2 s. ii. 1. Mişcare circulară cu caracter periodic a, jinui corp în jurul uiyii ax sau al unui punct fix, efeeţyată pjnă-la: œe venirea corpului în poziiaa iniţială; învîrtitură. V. turaţie. Cf. costinescu," cade. Numărul turelor rolei cqnducătoar.e. enc. ţehn. i, 229. Volantul se înoîrleşte cu viteză de circai .89 ture¡minut. iONESCU-MtfşcEL, fil. . 104. Acelaşi număr de ture se fap.ţ şi la, ieţ(nindrm infăşării. belea, p. a. ;22, cf. ,dl, o».. Revine la . norma! după mai multe tururi de manivelă. vîn, PEsc.,’ictctornţ)rie 1964, 14, cf. dn2, m. d. enc., dex. Tur.de orizó^= a) observarea succesivă, cu un instruisent optic sau cu ochiul liber, a unei regiuni, a unei porţiuni de teren etc. (de ôbiCei’W'sèôpul de a lotocmţ ,un plan, o schiţă etc.) pînă la re\;enjrea îîi poziţia Şi vidare a punctului *de la care s-a jidriiit. Cf. 'DTÇ, Iií, CM, DN2, k. D. ENC., DÈ* •>) (f i g-) privire de ansamblu asupra vinei probleme. Ieri. sear'ă am făcut Un interesant tur ţie ti+izoht al situaţiei cu Ha-rold. contemp. 1949, nr. 162, 14/4, cf. dl, dm. Turul de orizont pe care-l faci cu maistrul ... nuri lipsit de un anumitjarmec. il august 1960, 28. Să facem un tur dé orizont... asupra dràmalurgiçÿ: universale, t august 1964, 46, cf. dn!, dex. + Mişcare liniară pe un traseu, cu revenire la ptactul de plecare'. Vv îii conjur, ocol, raită. Orhestru joacă repefte, ,.baronul face un tur iute şi cii mulie grimase cu cucoààa'ÔaUopi, pănă ce ea, obosit^, cqţle un jălţ, N^tuzzţ, în pr. . dram. 482. DomăişOară, vă rog să-mi faceţi onorul de 1 a-mi acorda un tur de yţi!ţA ,alecsan;dbi, 1;427¿ cf. ; costinéscu, alexi, w. Făcură citeva ture in juruite- ! renului. agî.rbiceanu, l. t. 164. Cînd se gthdi la ca-drilulr'wl doilea şi la primite tururi, .plinse de-a binelea. REBREAfWJ, Í-W135, Cf. şXlNEANU, D..‘U. Mă dUC S& faC î un tur prin parc. ca,de. Prefectul porni la dans, in ! paşi icniţi, transpirînd de la primul tur. p. çonstant, 1 k. 173, cf. scriban, d. Radu Ioniţă a putui să meargă două’twe .umăr la umăr cu Zatopek. .sp. ®op. 1950, • nr. 1 734.: 1/4. După fiecare tură, măsura distanţa par- > eursâ.i\Q. tură cu roata dreaptă, o tm'ă cu roata înclinată tnlăunţru. y. hom, mai 1954, cf. .dl. Mai facem un tur Şi m înfogrcçm. .piEDA,, ,h. 154. înlătură repede beteşugul .semăricitpriişi-i urmări funcţionarea o tur# întreagă. MjitfALE, o. 443. Au ffóqt turul Rguţâniei din şantier in şdhtier. contemp. 1971, nr. 11295, 3/7, cf. dex. O (Rupă germ. Tour-Retour) TufşretUr sau tur ş} ,Tétur. = ¿ţUş şi întors, piecare şi înapoiere. Cf. dl, dm, oex. ♦ (Sport) Parcurs sub formă de circuit care trebuie străbătut de către concurenţi într-o com • petiţie sportivă (ciclism, rnotoeiclism, caiac:eariöe.’ete.). Mîine, pe circuitul de lingă stadionul 23 August, se vor desfăşura trei curse importaţiie ...'1 Programul' va începe la ora 8, cu desfăşurarea campionatului de juniori [ciclism]; 28 t'iîre /*7,6'00 km.) eh sprint la fieihre 2 ture. sp. pop. 1958, nr. 3 216, 6/4, cf. dl, dm, dn2; M. D. ENC., DEX. ., ,. 2. (La jocul de cărţi) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie, pe rînd, cărţile. Leţarătăltot felul de tururi eu cărţile, de păcăleli, d$,jacuri de ,societate. BRÄESCU, M. B. 64, of. DL, DM, PN2, M. D.. Eţi-C., DEX. 3. (Sport) Parte a unui campionat cupriiizînd ju* rrfătate din totalul etapelor. Etapa a două .. . la baschet s-a desfăşurat duminică .... aducînd pe teren echic pele de categoria a IlI-a, calificate în primul tur al com* petiţiei, sp. pop. 1950s'mvl 784, 2/4- Campionatul categoriei A la polo pe apă programează mîine în ¡capitală şi în ţară ultima etapă a turului, ib. 1958, nr. 3 216, 6/1, cf. dl, dm, r>Na,.M. d. ENc., dkr. VoleibalisHl? i ■ ■ s-au calificat pejdru turul următor al competiţiei. nxL 1977, nr. 10 318. ’ , 4. (în sintagma) Tur de forţă = âcţiune care’cere efort, perseverenţă, înderaînaref întreprindere îndrăzneaţă. Eu tocmai e-TRESCU, î. I, 13, Cf. DN;2, M. D.-ENC., DExi — Pi. -. tururi şi tute. — i ttiră s. f. — Din fr. tour, germ. Toui. TÜR3 s. n., s. Hl.- I; S. ii., s. m. (F-aniiliar) Parte a pantalon il or care acoperă regiiiiiea dorsală a c&rpu-lui; p.' ixt. partea âo^sală a corpuliîi omenesc. ’Cf. CIHAt, II," 427, DDRF, BĂRCI ANO, Î'bliG, ALEXI, W. Tocmai atunci se simţi apucat de turul nădragilor lui de pînză albă. conv. lit. xliv, ii-; 73: ' fparitalonii] nu mai au tur. delavrancea., o. ii, 354, c^., cade. Liber oricine să folosească"ăicţionare, cărţi, căîete, notiţe scrise pe cerul gurii ori pşjjiuriţî pantalpfiiforspumai treabă bună să facă. i. botez, b. i, 47. Va iau. de turul ismenelor şi vă amne în foc ia. m. zamfiresgu, sf. m, n. ii, 214. 'S-a grăbit să-şi şteargă degetele-i negrg. de - turul şalvarilor, sadoveaj^u, o. şyj, 26. Uscau IckiVîht şi soare toi felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi, i. barbu, j. s. 120. S-a w(ţt(vprudent la tavan, dînd drumul la robinetul unui duş special, care însă a ţîşnit de Jos, ’de la spate, slropindU-i liirul pantalonilor, v. rom. iulie 1954, 293. Ce e, mă?t Unde Wergeţi? De ce tăsdţi treabă? — Mai dă-;d înHhrkf aracului., if{ răspniiie iInul.' pas, :l.'‘i, 26>6'. 'Sîntiţi’ifişfe proşti, v.-a agăţat Bădîrced de tiimiparitălohilor. pbiîda, d. 165. Mîinile începură să-i asude, rece, de ac'eea şi le şterse, copilăreşte, de turul pantalonilor, t. popovici, s. 14. Tot cărind la gunoi, Mi s-a tocit turul Nădragilor Şi fundul Căciulilor. -îeod6rbscu,- p. p. 128,-'ef.ip;z. xii, 170. Cu turul nădragilor, Fac pîrtie vacilor, Şi cînd merg pe cositură, îmi■ iau păişele-n .gurăi pAMfIle, c. ţ. 335, cf. zanne, p. ii, 174. <> Ex. pr. .(Regional) A’ise ţine după turul culvii i a căuta, proyGţiâ’icniva; a se ţine şeaiv a se linguşi. ’toREScro, glv A-l^lţll tiirtil = a fi îngrijorat, a nu mai 'putea, de îritfă. id. ib. A*l sta-n tur = a stă gata, să x'ăbufnească, !a fi pus pe ceartă; a fi supărat, id. ib. A-i pîrli (cuiva )turiil=a tremiu-a de frică. id. ib. . , *j . - • 2. S. m. (Regional) Bucată de'pînză in formă de romb care se ¡cp,aşe la Împreunarea celor doi craci, ai izmepplor (sau ai ajtor obieţjţf de îmbrăcăminte d? forma .acestora), pentru a le lărgi. Şi în loc deci deja.avea o formă dreptunghiulară, înfre picioare Ji se pune. ■{izmejţeloP] iutii, două triunghiuri isoscele cu laturi de cîte 8 — 6 dm, iar turul se coasă cu cracul. şez. ix, 37. Din ¡pînză se 8638 TURA1 — 719 — TURAŢIE croieşte fi ismeiie. Ele au tar, craci şi veacă, prin care se bagă brăcinaria. brebenel', gr. p. 3. S. in. (învechit; la pi.) Cioareci, iţari. Tari, lu-r.eci, iţari şi cioareci să zic nădragii cei ţărăneşti şi proşti ce-i port ţăranii, i. golescu, c. 175/17. — Pl.: (aii) tari şi (n.) tururi. — Cf. şcr. tur. TUBĂ1 s. f. 1. (învechit) Monogramă a sultanului otoman, care Se aplica pe acte sau pe monede, pentru a le a,uteţiţifica. Atunce chemind pe vizirul i-aa , arătat toate cele ce şţ{ria; apoi au irivalit toate cărţile intr-un sandal vexde şi au pecetluit sandalul cu luraoa (şfirşitul sec. XVIII). >leT. iii,, 2-41/19. Am pus de fi topit nişte sciile de aur ..., le-am făcut bulgări de aur ... şi i-am trimis ... ça şă-i bată la tarapana cu tura de mahmudele şi beşlici. GHIÇA, ,s. 50è, cf. cihac, II, 625, ddrf, BA.RCIANU, ŞIO IIj, 368, ALEXI, W., TDRG, ŞĂTNEANU, D. u., cape, şcRiBÂN, d., zanni-;, p. v, 721. + Faţa monedei, pe care este iiţiprimaţă eniblema. De cinci n-am văzui paraoa, I-am uitat cum e ţaraoa. pann,..p. v. i, 172/4, cf. fiiJiAC, ii, .<$5, 'iiPKF,,şio 1%, 368. Numai cit fiecare gologan are turaua şj izictil său; şi de unde pină acum căzfise g^loganu{ lot cji tu/aucirn'sus, se întimpXă intr-o ţi, s.ă.cqdă, gologanul şi cu ,.izicu-n faţă.'..! HOGAŞ, H. 2.2,. Ç/,, şXlNEANU, D. jy,, CADE, DL, DM, DEX. 2. P. gener. (învechit şi i-regional) Orice efigie, monogramă sau pecete; semnătură, iscălitură. Bonaparte, sosind şi el l-a. Viena, au-.poruncit de au făcut din aurul vislierielor Vienii-galbini pe niimele şi chipul lui ..., precum se văd -,galbinii pe tumoa Franciei. dionişie, c. 215. [Să adpne] ţoale dramurile i căutările şi să le facă îndreptări după ai-arul dramurilor i al can-tarilâf Ţarigradului ce.şă vor găsi cu .luraoa împărăteasca (a. 1824). dqc. ®o. 337. Pun numai luraoa mea. GHICA, ap. RUDOW, XI«, 413, cf. DDRF, ŞIO , 368. Ei, dar. un pergament, .pec.eţi,' tura, vezi èine, Aşa stafii pe cin’ n-or speria?-gorjjn, f. 72. Ştefănică scoase din sin .o coală de hîrtie scrisă ceteţ şi cu turaua mincinuoasă a ispravnicului, ap. tdro,. cf. şă-ineanu, d. u., cade. Dude cu pace.... şi.sărlirdau carie cu turaua mea; ca iSjfc nu ai pe cale nici o- sminteală, sadov-eanu, o. j xiii, 89.1, cf. scriban, -,d. A-şi pune turaua, zanne, ; p. v, , 642. - , ; 3, (Regional) Numele unui joc de nèroc-la care ciş- ■ tigă cel ce . ghiceşte pe pare parte va cădea moneda ; arunGată in’Sus; rişcâ1 (1 a). în fundul '(ftîrţii se vedeau , diferite grupe de maSalagii şi pungaşi: anii jucau nuci, [ alţii „iasîc şi tura“. -fîlimgn, o. i, 109, cf. ddrf, şip ! iij, 368, cade, scriban, d., zanne, P. v, 642. A. (învechit) Pachet sau legătură care cuprinde Un număr "fix de obiecte (10 sau 12) de aeraşi fel. Lu-crînciü-sfâ] piiie, 352 mari, turale 55 şi 60 Oiicl, turale 6:, ’ ... socoteală nu trimisăm pănă voi izbrmi vîhzaa-rea săalui (a/1804). ioro'a, s. i>. 'xir,1 152, Aţă neagră, ... idem nedgră cu turaua (a. 1847)-. ii. a. ëogdan, c. m. : 162.-Preţiil seftianelor "este pină'la 3 galbeni turaoa, adeca 10 piei. i. ionescu, m. 704, cf. 739, scriban, b., dl, DM. 5. (Rar;^cu $eris colectiv) Fibrele unei plante 'exotice din care se face o anumiţi calitate de aţă. Se numeşte Mreajă . „ o reţea simplă şi foarte uşoară, împletită dinlr-o'aţă foarte subţire, făciitâ din tura (fibrele unei plante care se aduce din Asia Mică ). aktîpa, p. 498. ' , ' ' — Pl.: turale. — Din tc. tura. TURA2 s. f. (Prin Mold.) Parte de pe capetele ieşite In afară ale grinzilor de la podurile caselor. Cf. scriban, d. Pe capelele grinzilor din afara casei se aşezau cosţoroabele, cité trei de fiecare parle a casei, şi forrriau durăua. şez. xxiv, 33, cf. chest. ii 208/182, ib. 217/181, 205. ■ -- PI,: turale. — Şiitureii (chest. ii 217/205), «lurS s. f. , — Din tc. tura. TURĂICĂ s. f. (Regional) Zbirniitoare (Pecinişca — Băile Herculane). alr sn v h 1 304/2 PI.: ? — Cf. t u r u i. TURALÎU, -IE adj., s. m. (învechit şi regional) 1. Adj. (Despre monede) Care are tura1 (I). împăratul, rămîind foarte mulţumii, porunci ... . de. %nî,f (lele :o mie de galbeni tot d-ei taralii. gorjan, h- 27/2% .?f. Ş.ţo IIj, 368, BARCIANU, TDRG, şiliNEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, d., dl. Toi parale turalii, ¡Luate de la b,eşlii. gis-CULESCU, L. P. 234, cf. MAT. FOLK. 89, BALADE, II, ¿99, 2. S. in. Veche monedă turcească de aur (care purta tura1 I). Turalii de aur cu zimţi ascuţiţi, baronzi, l. 123, cf. ŞIO IIj, 369, i. brăesgu, m. 79, scriban, d. — PL: taralii. — Din tc. turaii. 1URÂ1V, -Ă s. m. şi f., adj, 1. S. m. şi f, Peiîşoană de origine turcă sau uralo-alţaică; (la. m, pl.) popor de origine turcă sau .u.rak^altşLică. Cf. şăineajNU, D. U-, CADE, LOVINES.CU, Q. -V, 81, 2. Adj. Care aparţine turanilor (1).; de origine turcă sau uralo-altaică; turanic i, dm, I)NS. 2. (Rar) Ca al turanilor (I). Piuia ¡¡ mustaţă-¡uranică, răsucită in jos. camil petrescu, o. i, 218. — Pl.: turanici, -ce. .- *! '■ * — Din germ. turanisch. TURAŢIE s. f. I. Mişcare circulară a unei piese in jurul unui ax; invîrtitiii-ă, rotaţie (1). Yt Î u r’l ’Cf. iv. mDlin, v. t. 82, La fiecare 'turaţie'completă a raţii (A) şi deci a indicatorului de cadran, Corespund 200 rotaţii pentru tamburul măsurător, ionescu-muscel, ţes. 101. Un ac indică ■ ■-. numărul de turaţii transmise clamei corespunzător numărului de răsuciţuţi^ , id. fil. 58. Viteza maşinii atinge pe'iiiinut 2200 fur aţii. contemp. 1949, nr. 159, 3/4. Rotativele scuipă ¡munţi de ziare, invîrtindu-se cu maximul de turaţii, bogza, a, î. 251, cf. dl, dn2, m. d. enc., kex. 2. Număr, de rotaţii efectuate de un corp rotitor intr-o unitate de tinip. Motorul a intrat în turaţia sa de regim, orbonaş, mec. 132. Un motor eu şaipă de 220 mm diametru şi o turaţie de 9oO/minat,.acţionează o transmisie cu 250 ture pe minut. enc. teîin. iy-23fl. Aceste unitari dentare moderne au turaţii ittariţde-turbină, abc săn. 374. Să ambaleze motorul, adică ■>să-l 8647 T®P'AiVWRA ■- 720 — TURB supuiella mir-iaţiuirapid.a:şi repetate ale turaţiei. -cîşmXn, fiz. i, 314, Au mers pe linia creşterii randamtn- lelor şi turaţiilor la războaiele de feşut. şcînteia, 1960, rţr. 4 860, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: turaţii. , . J-'wa^vf-^uf.-a/i«. •' 'y • * ■ 'Interj. (Şi repetat) Cuvînt care ’i-edă o dîscu|îe prelungită şi făfă’roşt, o vorbărie. Ba că dh-mi-o, b'ă’că ntf ţi-o dau, din vorbă-n vorbă, tură-vura, ne-am abhtut'peiă o ţuică, «aragiace, o. vi, 96, ci. rudow, xix, 4!13\ TDRG, JAIIldsBEK. XIX--XX, 18, 43, şXlNEANU, iar-m^, «abe,; scriban, d. Cit de -mare-i ziulicai Nici că le>-mai tace gura: •Tura-vura, tura-vura, De nu mai auzi'nimica, d. botez, f. s. 82, Cî. graur, e. 20, şez. xvni, 172. Tura, Vuia, Neamului în mijlocul, autului (Trîmbiţa). pamfile, c. 34, cf. pâscu, a. 113. <0> E x p r. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce să hîâi'>Tiu’igim vorba? ce mâi incoace'-încolo? Cf. ca£>e. Oe ’ftiai tură-vura, trăbviia să fie prieteni. br-ăeScu, a.' 1ţ29: Şi-apoi, ce mai fura-vura, era colonel şi pace / id. M. B. 116, cf.. G. M. ZAMFIRESCU, ¿F. M. N. I, 164, GQNarEME. 1948; 'np,,’;112,; 6/4. Ce, mai, tura-vura-.; PApa ae ivircplea de pareă ăr fi fost tras pe ¡.frigare. staNcUî D. 441ţ, Cf. GIA&ŞANU, Glii , — Onomatopee. TÎIRĂ1 s.f. Serviciu'succesiv, alternativ; fotalitaţ tea'persoanelor eare muncesc iii acelaşi timp şi după. acelaşi program într-o întreprindere sau instituţie in care se lucrează cu mai multe schimburi; interval de timp cit lucrează astfel a,ceşţe persoane; schimb. Cf. barcianu, iordan, l.r.a. 54. Eu gtm terminat tura! ■N-rami nevoie de ore suplimentare, .conîemp, 11948, nr. 112, 6/1, cf. dl, d.m. Gred că ţi-a ■menit timpiil. să intri în tură. il mai 1965, 31, cf. dn2. îi la muncă! a spus ea rîzînd. îi în tură,tau-.fi fie teamă! lXncrXn-jan, c. iii, 103. în tura de noapte nu avusţsem nici un caz dtii ăstăf V. ■itâk.'iunie' 19-70, 36, b. ibc., deX. i“’> 1 - Pi.f'î’u’re.\ ' ' .. ? [ Sg.'%făcut ‘ după ture (pl. lui' tur-). TUBĂ2 s. f. Piesă în formă de turn-, la jocul ’de şah. care se deplasează numai în linie d’re’âptă (orizontal şi . vertical);, turn (2), (rar) turlă (3). ,Cf. bi* vjţ, 139. Ăie'cix (jdlesiu miită ¿Şuri tura de fildeş .. ., iar se vecie că n#4'¿[.jţî’ndal Id'jOc. camil petrEscu, o. ii, 335, ¿Î. DL. 'SSf, Î5Nă, !M. D.‘ feNC., DÎX. ’ ' \r- j -a ■■•■•■ ' .1- " - It',- tUT6-: - - .- — Pin fr. tour. ,. ... TtîÎtĂ^ s. f. „(Oinit.; regional) Turture*i (Ştreptopelia tur’turCf! alr i 1 036/303, alr ii 5 753/310. — PL: ture. -^’Formaţie onomatopeică. T(JRĂ‘1 s.I. v. tur2. r ! TUJRÂÎ vb. IV y. torni1. '■■■■ - • ‘ ; • 1 i : , ” ' 1 s.jfi (ţţi$i<îtial) Şeîrţdură care şe-pune::lş, a^operişţli..Raselor.ce nu au streaşină, pentr-u a feţi pereţii ,-tle pjoaie. Cpm.- din fălcw — bîrlad. : rr-, PJ. ţUţăiti. ■ - -. Ci. t u ta!. ■, . ŢJJpB §, n. v.t turbă1. ’Miţ' vb. I, l. 'fteîl. (învechit) A se tulbtira, rf-şi’ pierde firea, a se zăpăci. Şi să şi foarte suflă cu turbureală şi ceia ce scîtbesc de se sirepesc şi se de pu-t-ufcea Itfrbă, deci şi noi amu cevaş puţinei de glrepiia ior de- ne&turbiirăm. goresi^ ev. 270. Eroul nu se turbă şi râpede'Me scapă Din braţele robuste ce vrea să şi-l îmleşte. .hebi-aîde, o. i, 330. <$> E x p r. -¡(¿Regional) A sd;*Hrbavtsi?ieap = (despre oi) a căpia, Cf. ai» i 1 801/ 129.»^ -(Rai?) A^şi pierde limpezimea, a se tulbura. A ‘căzut fiara aceia şi pe pămînt s-a lăţit, Ochii-n la- crimi i se-neacă şi -se turbează cumplit, -pann, e. i-i, 73/ 20. 4- (Rar) A se agita [,Norodul :grecesc] de’ -elţiva ani s-au turbai ,(.a. 1:8.22), gcr ij, 243/5. j 3. I n t r a n z.’şi-(ftivechit) r e f 1,-A'se mîhia peste, măsură; a se înfuria, a-şi ieşi din fire (da ciudă, de furie, de durere, de ură efc.)-; a cădea intr-uri:acces de furie, a-şi pierde minţile. împăratul de mînie’negu-raţă să turba, dosoftei, v. s. noiembrie 168^/22, ,cf. anon. ca'r. Nu mă niiY dară neniica de spaimă ce ie'-au cuprins şi te face de turbezi pentru că fărădţlegili' tale{'ţi se arăta înainte., maior, p. 119/5, cf. cleîivîens. ’Chelul .. . de-i va zice chel, să aprinde, să tuWează de mîitl'c. mumcîeanu, c. 33/14, ct.] diîlu, lb. Tiirbkpiă (tpostatul, o 'spumă e, Un foc l heLji^de, 6, i, 193. O turbat, nu-i de şagă. negruîîzîi, în pk.’ iIram; 458, cf. polizXi, Da 'daţi-pj.î pace! ... Aţi tţirbdt? alecSandri, t. 889. Ttirbez de'gutere de dinţi."'cosfiNEsfcu. Bobii începu sa turbe, să ’fastoA'tne căşa’că susă-ri jos şi ’să bată fdia. emineşcu, Ă. 20. Cînd gîndesi\ .că'hm'şa Tiiăhnţbfc iar la dînsa acăsh, inU vine să'-iurbez", 'să^îau timpii, nu altă'ceva. greAngX, p. 123. pi să 'tîu turbezi de mîhie cină cugeţi eă’titnf guri rele, invidioşi ş’f 'ignoranţi, ca-ragiale, d.‘îv, 282. 'Cînd diizi dascălul de fuga VopitlQr, tUrbă de mînie'. istfasâbt;, '£’. 276, tsf.“1 iofeRF, Sarciajîu, alejîi/w. Eă’ părea că tăTbetăâ’ la ’aiim'l cîntepŞjui. d. zamfirescu, v. ţ.'68, cf; TDRG. Judicatorul tutiează şi aşteaptă -dintr-b-cltpă într-dlta sosirea uhei-corăisiuni de la tribunalul din ’Bistriţa. îiebreanu, iv:-'1183?/ fcf; cade, puşgarw; l. r. i, ‘243, 26'B, iordan,’st-it;.',375, scriban, 6. 'îmi vine să tiirbez -de -ciudă-: sta&cu, d. 309. Ttirbă de-'-necaz, gîndindu-se că cu cîteiia luni în urmă plătiseră■- sumă grasă unuia:-v. Rom. feb'r'uaMe 1955, 237. Turbă de 'furie, -dar s'P stăjkneşte. h. lovi-nesctj,î't. 227; cf. scl 1965, 929,- cl 1965-, 416. Măne-n lături-se zărea, Toma turba şi -.răcne'a. ’ALEcsANoiir,- v: p';' 74. Doară ea n-am nebănit Să jelesc pmn prăpaSitl Doară- eu nu km turbat . Să j'elesc p'-iun blăstSmăt jar-nîk — BÎRSEA-N.UÎ ■ d. .423. Meşterii' cei mari?Calfe şi ¡zidari, Mult înveselea Dacă o '-videa/Iar Maneă turba, Mîndra-fi sărata, balade!,1 piV'-l'l. ^ f1! g.- -Şi'tynd fumtgă munţii, vulcanul * cînd turbează:.:, Al iheu suflet te ¡vede în orice nieteor: heliade, o. i, 15§.' îixfiiti--ţîridu-să o furtună foarte cumplită,-'cti'ftşa ’săWăîicidh'e s-au turbat marea, îneît undele ei se înălţa ca’-nişte case. -DRĂ&Hicii.n.>9)i3i8. Talazurile negre .ee tttrbă-rse răstoat'hă. emineşcu,,,p>.i, 17. Pimpă-n pămînlul -eoM.c, în {ara fop-tanelor, p^unde xAuşţm i$şbeaiă-n viplejuri. coşbog, ae.12, <>I n tr auz, (Urinat de detşi'minăriintroduse pj4n iprep. -„împotriva“, .„eonira“, -vjaşUpuâ^) Tffl> bîndu-să:.spurcatul TheofilJ împăratnasupra sântelor ¿coane... ţjpşQFŢjsij v,,^, 9,cjtqmbrişi,60r/28_i -Ies^e uqmă şi la iflîfe pr £ x,.p,rf. ,((J-n t r an, zr) A turţia după ccya .(sau ci-neva) saufl„ţurba ;== a-i^plăcea ceva. (şşuji cine!va) |p.arte muÎ%.,a dori /foarte nţRţt Şă ... Cf,. gşstineşcu. 4 Tr-ft^z- faci. ^tî.lace f^e, cineva să şe,înfurie peste măsură, să-şi iasă din minţi. Cea mai niţpă ţm* potrivire ţnă mînie,..., ,mă turbează şi, zău,, iţiă te m să m fac v'r!inf .păcăt intr-o ,'z.i. aLe^andri, i. 523f Mai pptoleşte-ţe şi ddiriheată, coana Acrimţo^'peiitr^ Dumnezeu ! nă'{i mai Jtyrba ! 'caragi^le, o!’ ii, JŞ27 | tjflUÎ încercînd să-l scoată din fire, ¿¿ilqlţi''iurb(ridii-i cu indiferenţa lor. braescO, a. 219.' Şi pe-inp:p..ratu-i turba Şi tare mi-l supăra, balade, ii, 360. 3. In tranz, A se îmbolnăvi de turb(are (I 3). Cf. anon. car., polizu, cosTiNEScti. E o frumuseţă afară la cîmp de ţurbă haita!, creangă, p,-,. ,1465. cf. BARGIANU, Ajasxi, W., TDRG, |EADE.. Cum? ţipfi JIoUţ nea/xu. Vrai şă mori? Să turbezi?. Eşti. nebun, măi Axinte? şadoyeanu, ,Q. vi, .594, ci. scriban, d. Primăvara turbează cîinii, ;ştanc.u, b. l?^..,,^ fer.eaşţră^pi-mănui să nu dai de mîncare că turbă. şez. i, 126. Cine au fost muşcat sau numai îmbăiat de un tricolici prifăcut în cîne, turbă şi el şi trebuie să moară, sbiera, p. 318. Să. nu se dea la clini mămăligă fierbinte^ sau prăjită la 8656 'fUKBAl.II-t - 721 - ©URBAiT foc, mei turbează-. gobqvei, gr. 49. Cînd bale viului tiu-r bat, .mai ales primăvara, ... vietatea turbează, pam-Fiiş', via». 44,; cf. alr i 1 500/28. M-ar da de mîncat la.dine, Nici clinii nu m-ar minea, Că .se tem câ> vor turbjct. folc» mold. ii, 514. Pe mine cîţi cîini m-au lătrat, ..¡T.ofi au iunbat (= cine s-a legat de mine a păţit-o). ZANNE, P.i'I, 336. r* Prez, indi: limbez şi turb. — Lat. .turbare. . , Ţl.RitvUK s. f. y, turbolie. ÍÜRBÁIV s, n. 1. Acoţierărhînt pentru cap, format dintr-o fîŞîe I’tfngă de stofă, dé rtiâtase sau de pînză, de obicei albă, pe care o poartâ bărbaţii din úñele ţări orientale., înfăşurată de niâi ifiulţe ori în jurul iâpiilui; ceaîrriâ,. Cf. lb .'.Sultanul Irebifie să îngăduie 'cite cepa, de cumva nu 'ifeă :sa-şi piarză turbanul cu capiii 'deodată, gt (1838),: 302/33, s¿f.- stamatí,' d., póLtzü. 'Negreşit că ¿éüsuj morţii ar fi sunai pentru aCel cufezăi^r ţârnăuty,’1'¿acâ fft căderea sa'túrbanUl nu is-ăr fi desfăşurat. NţGRUzzi, s, f, 21, cf. costinescu, Lm.~ pelali pUrtînd pe cap turbanul Ţesutdin verde ibrţşîţL Psalmodiază Alcqranul. mXcedonskí', o. i, 55. -ÎU pui turbanul pe-o Ureche şi strigi: Allah! i. negruzzî, ' s. v, 34, cf. ddrf, hudow,/xix, 413. Ţufbanul îi cade şi-l lasă 'căziii. coş#Uc; p'.'i, 2Ó’6j cf. bărcianü, şio iii, 367, alexi, w., SAi-rüEANU, D. u., cade. Un-'tufban murdarV ce le-înfăşură capul, era toată averea lor. bră-esCu, a.! 232. în loc de pălărie, îşi răsucea cu artă pe 'cap >un fel de broboadă, ’ca un-'lurban de mătase aurie ; cu' bande- verzi. bArt, e. 100, cf. scriban, d. Budha de •• fontă1,' aşezat chineteşte şi purlînd în cap un •enorm tuoian dé';aramă, "ârghezi, s. xi, 153, cf. dl. îl adu- j seseră 3 (Prin metonimie)' Mihki Viteazu .. l-gonea dîra dé Sînge şi 'turbane risipite -pînă în văgăunile Balcanilor. vlahD-ţă, r. p. 1-7. Căci turbane împletite, Cercetînd cu sîrg -Coranul, . -Spun: „Fîntîna-i fémecatá“. ftllat, V. 14. ■Fig. Amttrgul, cú tiirbăn de neguri strîns pe cap, îl duce sub un cer de sticl-ă-Toz şi v'erde. piLlat, p. 127. în" éhttdél, pîriz’a lunii ■ se răsuci — turbăm — Şi*o stea ilic de umbră cusu cu ibrişim. i. barbu, j. s. 32. 2.;‘ÂCoperă!îiiîtit pentru cap., format dintr-o fîşie ; d'iii'diverse materiale teütile, pe care femeile şi-o înfăşoară în jurul capului, în loc de broboadă sau de pălă- < rie. .26, n’asturíivechi ee au fost la un iărban fără mărgăritar (a. 1745,). tjricariul, xi„ 225, cf. şio iij, 367, îşi dă singură palme, îşi rupe turbanurile şi cade pe un scaun. -pr. dram. 215. Eu sînt cea mai mare ... Port un turban de mătasă. negruzzî, s. ii, 128- Cucoanele cele tinere se purtau legate la cap cu turban, ghica, ap. TDRG.; cf. iiA-EHŞ:, sciiiBAÑ, D. Ancwta Grădişteanu, lagp.lă„ţu un turbaţi . iţe uita la IJar,e(ia. barbu, ! PBJNCy ■ 139, cf, DN?, M. ¡Di enc., dşx. ' — PI.: turbane şi (îhvechit) turbanuri-. — Şi: (Învechit) tulbân '(lb, lm), târbân, (prin Munt.) dnrbân (polizu, şio i, 367) s. n. — ©in fr. turban. TUBBÁRE s.,f; l. li (în.v£ehit, .rar) Tfulburare a ' raţiunii, ipierdere a . dreptei judecăţi. Carenará odi-.neoară de demult cu înluneareeul turbării idoleşjii impietată era. varlaam — ioasaf, ,.6r/23. .<> (Popular) Turbare de .pap = ţulb,urare, zăpăceală, confuzie. Ţurbarş de. cap şi frîntiii.ră de limbă ca la aceşti nefericiţi dciscăli nu s-a. mai dat a vedea, creangă, a. 84. (^Regional) Tulburare, înfiorare. Şi eu am iubit ... cqriQsc diţi iimreţă această diilce tiiţibare. eminescu, p. i.. 76,’ ' . , ■ . ,r2. Mîn|e nestăpînităi. furie-; violenţă, înverşunare;: (popular) *turl)ăl (I 1), (învechit) turbăciune (I 1), turbătujă (l). Pentru a treia oară să începu bătălia' cil mai *mullă turbare şi vărsare de sînge. ist. carol xu, ~0rj20. Dară i-ătă lingă toate aceastea încă îl gonesc cu iuti corăbii turbările protivnicilor vrăşmaşi, molnar, ret. 38/22>.of.Acel iad, locul turbării şi al mun- cilor de veci, Gătit tiranilor lumii, tu acolo să petreci heliade,. o. i, 459. Cei mai juni se apărau cu tmbare. negruzzî, s. i, 152, cf. PiOlizu. Şubt-*qer de blindele urmam a mea turbare, alexa-ndrescu, o. i,.;294. Scepticismul, monstru de. sînge, părinte al turbării şi al sinu-cidului. filimon, o. i, 136, cf. costinescu. Se aruncă cu turbare, asupra lor. boi,inti;neanuv iO. 331. E .ură şi.turbare în ochii lor cei negpi, ,adînci şi desperaţi. eminescu, o. i, 62. .Se răpezi la diñsul cu.úurbare. ispi-rescu, l. 28, cf. ddrf. Dinsul prin vorbe-mblînzeşte turbarea şi-alină mînia. coşbuc, ae. 14, cf. barcianu, alexii w., tdrg, cade. Şi-a jurat vn gindul lui, învîr-tind cu turbare hora din bătătură, că înir-un an va ■pune galonul de'sergent, galaction, o. 128. A’ii trece I nu trece I gemu c-un fel de turbare Tudor. sadovf.anu, 0. v, 567, cf, sgriban, d. A ras eu alîta turbare tot xe făcuse, silit să-cumpere şi scule de, ras. arghezi-, s., vii, 215. Ridică de jos lada ..., şi o irînti cu atîta turbare în mijlocul odăii de p.ămtnt, încîl .Scindările zburară din încheieturi, v. noii, aprilie ' 1963, ‘ 31. VătăŞelu cu ..turbare îmi luă doniţa cu căldare, balade.; «, 311. O Fig. Vîntul suflă cu ,/urfeare.,..;;ALECSAN©Ri, p..ii, 123». Fulgerele adunat-au contrOi.fulggr.ului Mr& .în turbarea-i furtunoasă \a cuprins pămînt şi mar.e. emi-NES.C.U, o. i, ,146 ..Oltul se rostogolea ... şi se.frîngea dc'.măl, plin de turb,are. galaction; o. 74. Eu aş vrea să-mi stea ferii de,turbarea de fier măcar craniul..^a-mil,-v.retrescu, u.. n. 364. Sf scorni un vint ifurios, fără să fie pe cer, măcar p palmă de- nor, şi .începu să sufle,cu aşa tui’Jmre şi putere} îneîi ţncovoia pîhă. la pămînt crăcile copaciului. popksc.w, b. i-i, 4V8. 3. Boală infecţioâsă acută, ápééificá unor-añimále şi ocazională la om, caracterizată prin accese ■nervoase violente, stări de agitaţie, urmate de păralizife şi apoi de moarte; rabie, (popular) turbă1 (I 2), (înve'chît' şi regional) turbăciune (I 2), (regional) nebuneală turbătură (2). Cf. drlu, lb, ponzu, cuparéñcu, v. 41, costinescu, ' dame, t. ':30, b*MCianu, alexi, 'w. Tiiirbarea la Vite vine... '■din- cauză că a fost vila muşcată de altă vită turbată. GRiGORfíj-Rrco, M. P. II, 22, Cit CÁNDREA, F. 69, BIAN0, D. S. ®TDBG, PAWFi-LE, s. T. 35.' Turbarea este fără í'ñdoialñ'o boală infecţio'asă contagioasă, o boală prin plăgi párliéttiáre. babeş, o. a. i, 522, cf. şăineanu, D: u., cade.'Ferhéifé efau furioase de parcă le apucase turbarea. V. b£>m. februarie 1-955, 168. Omul se inf'ectéáta cu virusul turbării în utma muşcăturilor de cîine turbat:'-bélé‘a, p. a. 530. Se studiată virvtsul tufbării lâ cttrnáñ'éfple sălbatice, vîn. pfesc. august 1964, 6, Cf. abcÎ'săn. â'65, h ii 122, vi 11, xîi 303, XIV 22:, 67, 113, x-fri 228, xvn 22. 58 nu dai niniîc pe fereastră, căci e rău 'âi'tufbark. şez. xu, 165, cf. alr i/i h 127, alBm i/î h 178.' 'O C o m p ii s : (jîndac-de-tiirbârc v. g î n d a c. ^ Un fel de boală la ălbme. Turbarea ... se cun&dŞte ăinjtrii aceea că ailbinele atîta sboară încoace şi încolo pînă căd şi mor. economia, 199/15. II. (Bot.; regional) 1. (Şi 111 compusul turbare-comută, BoţzA, x>. 58) Ciumăiăie ¡¡Datura stram^ium). Cf. CONV. I.1T. XXIII, 1 058, BIlANl)ZA, KL. Şfî, ’ DAll^É, .T. 184, ORfitSfeSCU, FL. 423, ŞEZ. XV, 150, BIANU, i>. S., TDRG. PAŞCU, S. 86, PANŢU, l’l.. 319, CADE, Ds, SCRIBAN, D.', BORZA, D. 5§. 2. Dafin (Laurus nolţilis}., bşş&a, d. .97» . 3. (Şi în compusul turbarea-clinelui, borza, d. Í61, h v 208, xi 327, xiv 6, 84) Zîrhă * (Solanum nigrum). BORZA, D. 161. i- >■ -i V, — PI. : turbări. ‘ ' ‘ — V.’ turba. TtFRBÂŢ, -Ă ádj., s.m. 1. Adj. Foarte 'futios, Violent, sălbatic; rabiăt. Fapta cea cumplită a domnilor turbaţi le arată de pururea înaintea. ochilor griji şi primejdii, n. costin, l. 349. Ei?» un păgîn rău, tbrbat şi mare sorbitoriu de sînge -asupra creştinilor. ÑEdULfiE, 1. 283, cf. anon. car., drlu, lb. Ce foc era pe ţară! ... Jungheri şi pradă mare! Era turbaţi paginii, he- 6660 truBfiAr - m - fURÔÂi ţlAiiE, :0. l, 222. Vespasian ... ,cu fire turbată i-au ţmhiţa,iar în eetaie. bărac, àp...GCR'n, 241/6, cf. polizu. Jţfoţ tiirbat şi .fără lege, care prăzi şi piistieşti! negru zzî, s:.i, 119. Nu s-a stins românul în -sectele barbare Cînd monştrii tiraniei turbaţi-l perseca. fm (1861), 64. Cum veniră de turbaţi, Ca balauri încruntaţi, Cu o falcă-n cerul sfînt Şi cu alla.pre pămînt! alecsandri, p.. ii, .18. Regina f .. ieşea apoi în balcon ca să vază ce e jos, unde urlă mulţimea turbată, cabagiale, o. i, 1, cf. ddrf, BARGiA-Nuÿ alexi, w,, ŞĂINEANU, D. o., CADE. Vrăjmaşul zăticnit din cale,: turbat că nu răzbeşte sus, A duse grabnic patru tunmi- voieüLEseu, poezii, i, 41. Atunci îl ¡văzură neamurile lui; turbai ca fiara, cu ochii crunfi şi cu obrazutca de var: sadoveanu, q. v, 710, cf. scri-ban, d. Apoi sxa repezit turbat şi a dărimat cu pumnii toate cărţile lui., v. bom. august 1958, 77. Ca să mi le-omoară - Pentru-a ta comoară, ... Şi-cai mai dedaţi, Şi cîni mai turbaţi, balade, ii, 467, cf. zanne, p. i, >373: <>• Fig. Cu'neputinţă era să scape corabia de înfricoşatul minut-al acufundărei ei de turbatele valuri. nnĂGHici, r. 11/12. [ Slănieul] îngîmfat şi turbat se aruncă, răstogolirid petre şi bolovani, negruzzî, s. i, 316. Nu bine apucasem a mă pune la adăpost, că pietrele turbate au şi trecut de-a roata .pe deasupra capului meu. \gané, n. iii-, 112. Voi aruncaţi-m'ă-n mări şi-ne-■caţi-mă-n valuri turbate, coşbuc, ae. 63. Dîmboviţa asta e turbată cînd se umflă. v. rom. noiembrie .1.953, 16. In spatele nostru, aproape, mitralierele lui trăgeau tiţrbate)(,împuşcînd -in neştire, disperate, ib. octombrie 1964, 55. (Expir.) A se ia ce dunăre turbată v. dunăre. <$> (Substantivat) Cec poate face el cu sabia I îjfipqtţppa atîtor turbaţi? Cjvmil pgsTREşpy, o, ii, 406. + ,F4 g,, JFoajte m%re, inţeps, grqîay, straşnic. Şi uÿzînd pré Diocli^/m qţţla minie turbată c$ are asiipra creştinilor ,., d,qşofţej, v. s. noiembrie 101?/7. Diavolul, bine ştiţi, creştinilor, că purur-ça are turbată mţlde asupra ,nocţ.slră. maior, p. 15/4, Transilvania, c.arp¡ fuşese şîngerată de un război civil turbat, bariţiu, p. ,A- ¡iii,. .34,.4-ceastă şţreină- zamă cu iuţime-nveninqţă 4« y&ît in a liţţ patimi o aprindere turbată, .conachi, : p. 2&7, 4-erul răşungi de ţipete turbate Şi mii de cai îrţpatăîntiujQbrfi-ntune$ate. bopntjneanu, o. 52. [Bez-nădsidiM lfl.9roW vî-rtej se ŞţjriMj Sbuciumî-rid tot mai turbate, macedonski, p. i, ^00, cf. ddrf. Un fiu' pe împărat pjlfită în „piept cu dor turbat de viu &a în faţ&. cîjşbuc, p. i, 70. Intr-o zi, prin igÿ~ ¡óqtljui faur, ţţisese viscol mare, pînt turbat, agîrjeii-..geaîîV, $,.,485, ç|. sojibaíí, d. Că Vîlcan un vis visa: Ploaie jkeţe şi lurbaţtf, în caic Marfă Udată, balade, ii, 97. ‘y’ (Adverbial) Demonul < geloziei turbat mă Sjfî'Şjq, HELIADE, O, I, 168, Çf. DDRF, SCRIB AN, P, Idoli sţrăjni:, mari băutori (le sîpge, Turbat s-au apucat aici .¿ă bm. beîîiuc,. y. §3. +< Şcos 4& rnjnţi,, înnebunit (de durere, de spaimă, de dragoste, de gelozie, de în-.¿ristarg etc.). Cînd săvor iubi ainîndoi, răpitor iul cu fata cea răpită, nu să va certa răpiţor.iul, de vreme ce iastç un lucru, cum are fi turbat de dragoste, prav. 18$. cqlú-i tiţrbat zbura necurmat, Minat ea de-a spaiitièldf ' tină. emínescú, o. jv, 96. Alergă turbată dè câlo-colo, întrebîhd, frîngîndu-şi mîinije şi rostind vorbe^făt'ă şir. ylahUţă, 6. a. 426, cf.' ddrf.- Tu-mi sipüi dé cile todte, cînd eu mă simţ turbat 'De dragul tău! coşbuc, s. 60, cf. şăineanu, d. u. De-al tău dor umblu tiirbată. roiVe. transilv. ii, 224. Feti mari, Himăritate, Li fac,-di - umbli turbati. folc. mold. ii, 225. <$> Ex,pr. A fi.turbat după ceva (sau. cineva) sau a fi turbat să... = a fi foarte pasionat ,d upă ceva (sau cipeva), a dori foarte mult să... Cf. şcriban, d. 2. Adj. Bolnav de turbare (I 3). Ce, nemic isprăvind, ca nişte oameni turbaţi, au năvălit cu arme şi f-a,u omgiff- y. postín, l. 593, cf. ¿non. caş. JQile. sînt ça ţiirbaie. .£Alenpariu (1814), Í¿7/20, cf. drlu, lb. La tîrla .QUph'urnii -Peşlre Mocanu, ... ieşind un lup turbfit şi năyălind .asupfa mnui cioban ..., l-au muşcat. çn (Í836),-. 56V47, cf. polizu. Spinul se r.ăpede ca un ciine turbat la Harap Alb. creangă, p. 278. Un lup .. . cif o liţnkă ca de dihanie turbată, ispirescu, l. 17. E timp să fie sugrumat*ca un cîine.turbat, ionescu-rion, s. 284, cf. ddrf. Sint eu la urmă vinovată, Că Leana umblă ca turbată, .Să-l vadă în x:asa lor intrtnd Odată? coşbuc, p. i, 129, cf. barcianu, .alexi, w. Mie-mi păru deodată Maria speriată Că strigă, şi la dînsa se dă un lup turbat, bolliac, o. 10*4, cf. candrra, f. 173. A murit sărmanul muşcat de un lup turbat, hogaş, dr. ii, 46. Rănile grave la cap, produse de lupii turbaţi, rezistă uneori la tratament, babeş, o. a. -i, 1)25, cf. şXl-neanu, d. u., cade. S-a înfundat în popuşoaie şi-a alergat în desişul lor, clini aleargă vitele turbate de-o spaimă care nu mai trece, popa, v. 63, cf. şcriban, p. Ca pe javrele iurljăle o să vă împuşte. stjÎncu,’ d. Î53. Parcă vorbesc ¿fe lin cîine turbai, vinea, l. i, 76, cf. h iii 315. Vai,' qa m-a miişcai Un cîine turbat! balade, iii, 105. Murgule, ori eşti turbat, Pe badea utia’ l-ai lăsat1?(folc. tranş^lv. ii,.211. Acuma soşăs iepele.. Dă îs ca'tiirbate / o. b’ÎRLţA, a. p. i, 491. Bărbaţii l-am‘fermecat: Cu trei nuieli din gard, Cu păr de cîni turbat, folc. mold. ii, 356. Uifibiă pe drum beat ca clinele turbat, zanne, p. ni, 462” Intr-o seotbixră uscată, Şede-o căţe.a turbată [gabia), teodorescu; p.. p. 2431 ■O(Substknţivat) Ca 'un turbat au fost lăsînd steagul său, ... şi'au fost făcînd mutile vitejii, herodot (1045), 49'4. Că un turbat răc'heaşte. bXrap, a. 31/3. în durerea lui strigă ca un turbat. BOLjjiii^EANU, o. 294. . Adj. (Popular,; mai ales în basme; în sintagma) Viţii (sau aer) jurbat = vînţ- (sap ciirent de aer) foaţţe. .puternic, din şţratu$le,cele mai înalţe ale atmor sferei. îl vîrî într-un stol de, ¿orbi le se urcase pînă Ia ■fiîntul turbat. isPiţţEscu, l. 46. Ciocirlanul ajunge tocmai lîngă ceriu în aerul-cel turbat. vmarian, o. i, 350. Vîntul turbat suflă sus ..., nu şuflă.niciodată pe fii-mîflL .că de-.ar sufla numai oameni şi dobitoace turbate ai ygdea. pamfile, văzd. 44, cf. cade, scriban, d., h fi.ţţŞ. Ciqcîrlia se urcă-n şu.s. pînă la vlntul turbat şi turbină, adţuce pe pămînt ţurbg.Ji). Î27, cf. 2Q7, iv 15. Vinlul turbat suflă şuş, s,us, ¿easupra vîntului isiuila.nt, şez. y, 142. Ta să te duci La muntele nalt, La vîntul turbat, balade, i, ^5)6. Să vig, un vin turbat să-l ia. q. BÎrlea, a. p. i, 54l,, Pe cale,, pe cărare, Cu 99 vînturi ,.ş.-a-nlîln:if. Cu vîntul.ţurbat Cvm s-a înţîlnit, l-a irintit. folc. mold. 1, 223. ■ . , , 4. S. m. sg. art. (învechit şi regiopal).. Ppmpn, diavql. Şi g.oni turbatul.-coresi, ev. ¿49, cf, ddrf, CANDREA, E. 118. 5. Adj. , (învechit, rar) Care este stăpînit de diavol-, posedat. Aduseră cătr-însul om mut şi turbat, coresi, ev. 249, cf. DDRF. — PI.: turbaţi, -te. ‘ — V. turba. " TURBĂ» s. f: 1. 1. (Popular) Turbare (I 2). Aceste gînduri negre-h mim turba-mplînlăi alecsandri, ap. şăineanu, b. u. Poţi tu să-i 'stăpîneşti mintea? Da tind yp apuca iar turba ca adineaori,îicaragialp, o. vi, 288. ■ ¡ŢM ce-ai făcut pe urmă,, îmtii grija de .sufletuhrăpoşa-tului, apoi spaimele şi turba ta cînd îţi pomeneam de el ... puneau mai mult temei bătumielii mele. -id. ib, 296, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., scriban, d. + (Regionali) Epitet 'injurios dat unei persoane. Da’ ce ai tu cu munca mea? strimba-ţ-ar D-zeu gura! prinse a ţipa baba. — Taci, turbo!-dunăreanu, CH. 73:, Cf. eokAN, GL. *• 2. (Popular) Turbare (I 3|. Cf. cosîInescu. Se ahzi ... un lătrat de tîini atît de zgomotos şi inverşutiat, încit s-ar fi zis că a dat tutbă intr-inşii, gane, w. n, 47. Se scoală ovreiul de jos, apucat că de turbă, il înKăţă de piept pe Iustif, şi haide ... la judecată, caragiale, o. ii, 196, cf. ddrf, tdrg. S-a izbutit împotriva ciumei, holerei, dalacului, turbei şi gutunariilui. hogaş, jdr; iî, 54, cî. şăineanu, d. u., cabe; scriban, D...-H i 174, II 127, x 25, 72, 216, xu 2-79, xviii 81. De turbă rar animal care scapă. şez. iii, 205. Tune turbu-n tine, cine, Şi-n stăpînul de te ţine. hodoş-, c. 69, cf. alrm i/i h 178, alrn/141. Q Compuse: gindac-de-turbă v. gîndac; căţei-de-turbă v. c ă- 8661 I'URBĂ* - m - TU RB IRITATE ţel. 4. (Depreciativ) Cline. îndi ăzni-vor să mai zică: „ Ţibă! tio! cotarlă, turbă, pentr-un lucru de nemică /“ CONTEMPORANUL, I, 835, Cf. TDRCi, SCRIBAN, D.., H X 498, XII 301, alr I 1 156/675. II, (Bot.,; prin Ban. şi Olt.) Ricin (Ricinus commu-nis). borza,, d,. 148. PI.: turbe. — Şi: (prin Ban. şi, Olt.) lurb s. n. borza, d. 148, alrm 1/1 h 178. — Postverbal al lui turba. TffRBĂ? s. f. Varietate de cărbune format din carbonizarea parţială a unor resturi de plante de mlaştină, constituind şun combustibil de calitate inferioară:; (învechit) turfă, (regional), mărăcie. Cf. er 118v. Turba, . . provine şi ea din materie vegetală, barasch, 1. n. 62/14,. cf. cobîlcescu, g. 44. Turba sau torful provine din descompunerea vegetalelor In timpurile noastre, poni, ch. 128. Nisipul bine uscat soarbe . ■ . mai'puţină căldură dectt turba, mehedinţi, g. f. 31. Turba este un1 cărbune de cea mai tinără formaţiune. IOANOVICI, TEHN. 11, Cf. DS, CANTUNIARI, L. M. 118, MACAROVICI, CHIM. 322, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, d., dl, dm, dn2, der. Nămolul de turbă, bogat în principii organice şi anorganice, este mult folosit în terapeutică, abc săn. 368, cf. m._ d. enc,, dex. , . — PI., : turbe. — Din ,fr. tourbe. TURBĂ3 s. f. (învechit, rar; la pl.) Gălăgie, larmă, tumult1. ARISTJA, PLUT. — PI.: turbe. • — Din lat. med. turbu. TURBĂCÎ vb. IV v. tărbăcl. TURBĂCtlVE s. f. v. turbăciune. TURBĂ'CIUIVE s. f. 1. 1. (învechit) -Mînie, furie; înverşunare; turbare (I 2). Un norod mare de oameni ■vine tăcînd şi mîhnit, Din ochi vedem lurbăciune, spre care era pornit, beldiman, o. 91/16. Să afla gata de război cu o mare turbăciune. drăghici, r. 182/4. Din turbăciune oarbă cu lăcomia unită9 Şi din vrajbă, tirania ca o ciumă ieşită, conachi, p. 302. Cînd.din văi cu turbăciune aquilonul se ridică, negruzzi, s. ii, 15. Feţe urîte ..., cu ochi negri şi cu capete strîmbate de turbăciune! eminescu, G. P. 89. De cile ori în turbăciunea ’tor se preţv apropiau de călări}, Mtîlneau glbrăhfel’e lui ş'i copitele fugarului, bane, n, i, 11, cf. scriban, d. ^'Fig. îl îmbărbăta 'să tiu se sparte de turbiciimeq focului, dosoftei, v. s. februarie 52r/15. + (Regional) Epitet injurios dat unei persoane. "Ardă-te-ar focul, turbăciunea dracului I sXi>.': "i>, 1*77, :»!2. (învechit şi regional) Turbare (I 3). Cf. costi--nescu. Ţarca e bună de leac şi în contra turbăciunei. marian, o. 11, 59, cf. ddrf, n. leon, med. 149, t-drg, cade. Aveau să-l omoare ca pe un cîine veninat de turbăciune. popa, v. 137, cf. scriban, d., scl 1960, 241. Se primblă animalele prin acest fum, pentru a le feri de turbăciune. ;şez. viii, 104, cf. alrm r/l h 178. + (Con-cfetizăt) Animal (turbat); fiară. Gîfîind ca o turbă-bîtihe. popa, v. 281, cf. scl 1977, 193. II. (B,ot.; regional; şi in compusul,.turbăciunea-cli- 11 ciul, h i 187, vii 438, XLI 148) Numele unor plante (ţi 1 129): a,) , (şi în compusul turbăciimea-eîlnelui, h ^11,480) mjiselariţă (Hypscyamus niger), h ii 252, alr i 1 927/988; b) (în compusul) turbăciunea-cline-lui = ciumăfaie (Datum stramoniiim).borza, d. 58; c).(în compusul) turbâclunea-cîlnelui = zîrnă (Sola- num nigrum). id. ib, 161, — Pl.: turbăciuni. — Şi: (învechit, rar) turbieMne, (regional) tuibăcine (alrm i/i h 178) s. f. —. Turba suf. - (ă )ciune. TURBAiBÎEi s. f. (Bpţ.; regional) Ciumăfaie (Da-tura stramonium). barciano, alexi, w., borza., d. 58. — Pl.: turbării. . — Turba + suf. -(ă)rie.. TURBĂRÎE2 s. f. Mlaştină în care s-a acumulat un strat de turbă2; regiune bogată în turbă2; (rar) turbieră, O colectivitate de obiecte, lot aceleaşi din falezele Bretaniei pînă în turbăriele Lit/onwi. odobescu, S. II, 256, cf. BARGIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., cade. Ne-am întors urechile spre şesul rîalui.'fâinhşilă a unui vechi lac alpin, rupt de turbării,. mărgliije şi sorburi, v. rom. iulie 1954, 6, cf. dl, dm, d£R,;'m.' d. ENC., DEX. , — Pl.: turbării. — Tulită2 + suf. -ărie. TUHBĂT(ÎR, -OARE adj. (Rar) Care stîrneş’te mînia, care înfurie. Cf. barcianu, alexi, \v. — Pl.: tu rbători, -oare. — Turba + siif. - (ă ¡tor. TUBBĂTÎJHĂ s. f. 1. (învechit) Turbare (I 2), Şi arăta vederat pornit de turbălură spre mînie cît vrea să să-ntinză cu gurile să-l mănţnce. dcîsoftei, v. s. noiembrie 180v/17. Iară cumpliţii aceia în mai multă turbîtură să-ncin'sără. id. ib. noiembrie 113r/34.- După răisîpa împărăţiii constantinopolitiană şi ă altor megiiăşe crâii, prin turbălură turcească răzsipi ... miiile de bun neam şi încă împărăteşti, crăieşti ţi domneşti streine familii. CÂNTEMIR, hr. 25, cf. tdrg. ! 2. (Regional) Turbare (I 3). De turbălură (a. 1821). IOIÎGA, S. D. XVII, 78, cf; COSTINESCU, H X 491, AI.RM l/l h‘178. , ■ ■ — Şi: (învechit, rar) turhilUiră s. f. — Turba + suf. -(ă)lură. TURBĂVÎ vb. IV. Refl.. (Regional) A se supura, a se cătrăni (Pui — Haţeg). Cf. alr i 1 565/1T8. — Prez. ind.: turbăvesc. — Cf. t u r b a. TUJRBEĂZĂ s. f. (Bot.; regional; în compusul) Turbeaza-ctinelui <= mutat oare (Bryonia alba)., borza, d, 34. — De la turba. TURBELARIÂT s. n. (La .pl,) qiasă de . viermi mici, cu corpul moale şi lat în foriilă de frunză şi cu tegumentul acoperit cu cili vibratili, (raţ) t h X b e-larii / Turbe! Iar ia); (ia sg.) vierme din această Clasă. Cf. DER, M, D. ENC. — Pl.: turbelăriate. — Din fr. turbellai'iis. TURBEÎLÂtin subst. pl. (Rar) Ţurbeiariate. Cf. SIMIONESCU, F. H. 444. — Din Turbellaria, numele ştiinţific al turbe-lariatelor.. TURBÎNT sin. v. tullierit. TURBfiNŢIU s. n. v. tulbent. ŢURBICĂlAS, -OÂSĂ adj. v. tuberculos. TURBICIU1VE s. f. v. turbăciune. TURBICULdS, -OASĂ adj. v. tuberculos. TURBIDIMÎTRU s. ii. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea gradului de tulbureală a unei suspensii. Cf. DL, DN2, DER, M. D. ENC. ’ — Pl.: turbidimetre. — Din fr. turbidimetre. 9 ‘••îi- TURBIDITATE s. f. 1. Concentraţie de particule solide în suspensie în apa rîurilor şi ă lâcurilor. Tur-biditatea şi mineralizarea apelor din rîurî este neînsemnată. mg i, 450, cf. DER. 8681 TUPMSţvA TCRBULţÎN'l' 2. (Tehn.) Proprietate a unui mediu dispers (sus-péífsie, 'giriulsíe 'etc.) de a împrăştia lUminâMncidentă. Cf. ÖEIV M. D. ENG. — Din fr. turbiditc. TURBIÉRA s. f. (Rar) Turbärie2. Cf. ds. în acele Ipÿf&f^Moeli să daţi peste ..(¡urbiere. ;sadov;ea!NU, o. ;ix, 219. -.' «*• PI-..: îmbiere. ■ ,.'rr- Din fr. tourbière. T¡U1U}ILIÓ.\' 's. n. y.: ,turbion. TţTHBII.rtX s. n. v. turbion. TURBÎNĂ s. f. Motor alcătuit dintr-un stator şi dintr-un rotor cu palete fixat-pe un arbore, care transformă energia potenţială a unui fluid in éïtergie mecanică. Jjţ.semenea mpri (morile cp., turbine ) se crçd.. q fi o iAiienţiiirie cu totul nouă. odobesgu, s. ii, Îj37, cf, DDRF, barcianu, aLexi, w. Curentul de la turbina puţului trei. ARDELEANU, V. P. 240, Cf. ŞilNE^NU, D. U., cade, sgriban, D. Este nevoie, de la o turbină cu rota-ţifiniţţfoqrte înalţe, să. se obcină mişcări rotative reduse Iţi e'lice. ,-p.NC. ţrEHN., ,i, 26,8,. Turbinele, în care fluidul pţfj.dţice direct o mişcare dt^ rotßlie, la fel cfl. roţile morilor ţ/e (ipä- so Atu:, iţiAŞ. 107. Au înolrtţl ... turbinele ti}e((iliee ale .uzinelor electrice. bogza>,c. o, 222; ,cf. dn2. W,: ■QÎMţortţkj&ectxobgpuliil şe forează cu o viteză mult m(ii, Turbină de foraj — motor hidraulic la care se montează. ^ şapă, şi care" şe intfôçlùce în gaura de soifilă, Servind là éxëcutâfé'â lticrărilor de foraj; turbóííiir, turbofor. Cf. m( d. .enc,. — Pl.: turbine: — Din germ. Turbine, fr. turbine. TÜRRÍNCA. s. ii' (’învechit) .Sac soldăţesc de merinde ; traistă1 (1). Doamne, ... blagosloveşte-mi turbinca asta, că ori pe cine oi vrea eu, să-l nlr înir-însa. creangă, P. 300, Cf. DDRF, BARGIANU, ALEXI, W., ŞAINEANU, D. UivOţRB» scRiBAN, -P», GRAţjR.'E, 35. Turbinca Jiighiţi-tome de .dmci. isţ, ,lit. rom. a, £5. Şl au melu- eî-mi sosiră, La turbincă-l aşeza. folc. mold. ii, 107. + (Argotic) Buzunar mare; portofel, bul., fii», v, 193. — Pl.: turbinci. , . .. ~ Ij)in ucr. wpßiiHKa. * ' TURBIÓN s.■ ii;> (Reír') Virtej (ăe apă sau dé ’aer). Gf: COS-TIfiESCU, ‘ÁfeEXI, W., Ş&IN’EÂNU, D. U.,tTR2, DNa, der, dex. (F i g.) Se munceau în dam să puie bună orînduială în acel lurbilion de popol. FffiikoN, o. 11, 182. — Pl.: turbioape. — Şi: (învechit) turbilpn (cosri- NEscu, At^ki; w.), tíirbilíón s. n. ■ ■ < — Din fr. tourbillon. *>1 ■' - Í '> •• . ¡ 1 ! i i TURBIONAR, -Ă adj. (Despre mişcarea unui fluid) Care este însotită de vîrtejuri, cu vîrtejuri, turbulent (2). Cf. PN®. '■ : ’ — Pl.: turbionari, -e. ■ , ;.., — Din fr. tourbillonnaire. TURBIT&RA s. f. v. tiirbăturâ. ' TURBOBÚR s. n. Turbină de foraj, v. turbină. Cf. LTR2. Qăiiaspe'ct : exterior 'ekdttoburttl ñu sé-deosebeşte prea mult de turbobur. scînteia, 1961, nr. 5 389, ’cf. DN3. •' ' ' — *¥î'. : iurbobururi. — Din rus. Typ6o6yp. TURBOÇOMPRESÔR s. n.iCöfiipresor format din-sţşt.Q^yŞi ^inte-uii ypţpr cu palete, fpţqşiţ la ppm- ¿í§f, DN2, DEţt, M. Q.'eNC., PEX, — ,Plj V lurbocompreşoare. — Din fr. turbocompresseur. TURBOFÓR s. n. Turbină de foraj, v. turbină. Cf. ‘ÎTR2, DL, DM, DN2, DER,’ DÉX: *■ — PI.: turbofoare. — Din fr. turbophore. TURBOGENERATÓR s. n. Generator electric de maré putére, acţionat tle b'turbină cu aburi. Cf. etr2, dl, DM, DN2, DER, m. d. enc. (Adjectival) Primele grupuri turbogeneratoare . . . puse în funcţiune, scînteia, 1952, nr. 2 516, cfî dex. — PI.: turbogeneratoarţi., - — Din fr. turbo-génératenr. TURBÓLIE s. f. (Regional) Numele a dolía, .plante erbacee : a) hasmaţuchi, (regional), turbure2 (Antbriscas cerefoliuin). gotean®, pl. 18;-'b) turiţă mare,. 'V. tur iţă (Agrimonia eupatoria). anon. car.!) dr. iv, 161. — Pl.: lurbolii. Şi: turbălie s, f. coteanîu, pl. 18. — Din magh. turbolya. . TURBOPAmPĂ s. f. Agregaţyfprmat rdintr-p„.pompă şi p; turbină de acţionare folosită ,p:enţru aşigHr^re^. unor debite de pprţipare inari. Ci: ltr2. ţ>N2, DE]ş, DEX. —! Pl.: turbopompe. — Din fr. turboponiptv . TURBOPROPULSOR s. n. Agregat alcătuit dintr-o turbină cu gaze şi un compresor, folosit la propulsia prin elice a unui avion. Cf. ltr2, di., >dm, dn3, der, dex. — „PI.: turbopropulsoare, — Din fr. turbopropulseur. TURBOREACTÓR s. n. Reactor alcătuit dintr-o turbină cu gaze şi un compr>esor, folosit la propulsia prin reacţie a unui avion. Cf. ltr2, dl, dm, dn2, der, DEX- ■ ,' — Pronunţat: -re-ac-, — Pl.: turboreactoare. — Din fr. turboréacteur. TURBÓS, -OÂSĂ adj. (Despre terenuri, locuri) Cu tuţbă2; (rggipnşţ) turfos. Cf. br 115v/9. JJt&tfî fHţbppse, . . . mlaştini, enc. agr., iii, 121. — Pl. : turbo'şi, -oase. •»> — Turbă’2 +- suf. -os. T.URBQSUFLAXTA s.J. Suflantâ cu rptor. Gf. ltr2, DER, M, D. EţJG. . , — PJ. : lurbosuflante. • Din fr. turbpspuîilante. TURBOVE^TILATÓR ş. ,n, Agregat format dintr-un venţifeţ:pr ,şi ,p tiirbină, care ţl antrenează, utilizat pentru, real ¡zarpa ^ Urajului forţat în anumite insta-jlilţii eţ^ Cl PN2.' ţ>ER, M- D. ENC. — Pl,,; turi).ovenUlg,t.^ire,. , — Din fr. turbovenMlatfeijr. ' TURB-UCAlĂ s. f. 4Region»)¡) Noroi^ subţire-liDţajna de Sus .Vălenii de Munte). Cf. hjem 2 340, pascu, s. -.217,• a xi 323. . . ., Pl.:..,? ■, — Etimologia neQUBo.s@!6itá,, . T^RBULÉÑT,, -Ă adj.,1. ./Livresc) .(Care :f^ce .gălă-gie; care pro,duce .dezordine ; zgomotos.; neastîmpănit, nesupus, revpit;at. Cf. gqştinesgu, barciaí^u,, al^XI, w., şăineanu, d. u., cade. Au devenit foarte turbulenţi şi arţăgo^ii'HBRReaiîu^R. ii» 116. îl vedea 1itiiizînd cu îitdemîrtats toate apucăturile de şcolar lerfeş şi chiuláñ-giu^ turbulen't şi palavragiu, c. petreScu, Ci- v., 107, cf. sgri-ban, d. Acolo dezvăluindti-şi' 'temperamentul p&siondt. sa-DovEANti, e. 200. birictorii de ospicii primeau tradiţional jurii turbulenţi în scoptil">de ti-i potoli, căli-nescu, c. o. 22. Copilul lăsat la voia lui e turbulent. RíiLEA, S. T. III, 110, Cf. DN2, DEX. 2. (Fiz.) C^re prezintă ţurbHjenţă ,,(á)í5 ag.ita:t, turbionar. Cf. soare, maş. 222. Cînd fluidul, .^păşeşte 8702 turbulenţă — 725 TURC anumită vilez ă de curgere prinlr-un tub, se formează Irtejuri şi cur gerea, din laminară, devine turbulentă. CIŞMAN, FIZ. I, 317, cf. M. D. ENC., DEX. — PI.: turbulenţi, -te. — Din ir. turbulent, lat. turbulentus. TURBULENŢĂ s. f. 1. (Livresc) Gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă. Cf. costinescu, alexi, w. O recalcitranţă la ordine, o turbulenţă care îi făcea chiar bătăuşi şi greu de ţinut laolaltă. cXlinescu, e. 32, cf. dt. (F i g.) Temperatura, turbulenţa boaiei ... l-au obosit şi l-au muiat galacîion, o. a. i, 57, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid în masa căruia există vîrtejuri. Cf. dt. La vitezele mici, virtejurile şi turbulenţa nu apar încă. cişman, fiz. i, 318, cf. un2, m. d. ENC., DEX. — Din fr. turbulence, lat. turbulentia. TÎJRBUR1 adj. v. tulbure. TÎJRBUR2 s. n. v. tulbur. TURBURĂ vb. I v. tulbura. TURBURĂRE s. f. v. tulburare. TURBURĂT1 s. n. v. tulburatl. TURllURÂT2, -Ă adj. v. tulburat2. TURBURĂCIUNE s. f. v. tulburăciune. TURBURĂTOR, -OĂRE adj. v. tulburător. TÎJRBURE1 adj. v. tulbure. TÎIRBURE2 s. f. (Bot. ; regional) Hasmaţuchi, (regional) turbolie, turburea (Anthriscus cerefolium). Cf. DRLU, LB, POLIZU, CONV. LIT. XXIII, 1 058, BRAND ZA, FL. 238, GRECESCU, FL. 260, BIANU, D. S., CADE, BORZA, d. 20. O Turbure sălbatică = haşmaciucă (Anthriscus silvestris). borza, d. 20. , — Din magh. turbolya, turbulya (prin apropiere de turbure). TURBURE s. f. (Bot. ; regional) Hasmaţuchi, (regional) turbure2 (Anthriscus cerefolium). Cf gre-CESCU,j FL. 260, BIANU, D. S., PANŢU, PL., BORZA, D. 20. — Şi.: tulbureă s. f. borza, d. 20. — Cf. t u r b u r e2. TURBUREĂLĂ1 s. f. (Bot.; regional) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina şi ramurile acoperite cu peri aspri, cu flori albe sau roşietice; creşte prin tufişuri, la marginea pădurilor; haţmaţuchiul-măgaruhii (Torilis arvensis). Cf. borza, d. 170. — PI.: turbureii. — Turbure2 + suf. -eală. TURBUREĂIiĂ2 s. f. v. tulbureală. TURBUREL, -E adj., s. n. v. tulburel. TURBURÎU, -ÎE adj. v. tulburiu. TURBURÎÎS, -OĂSĂ adj. v. tulburos. TURBUSEÂLA s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Lichid amestecat cu impurităţi; tulbureală (1); p. r e s t r. impurităţile din lichid. Cf. udrescu, gl. S-a lăsat tutbusala din ulei la fundul sticlei, id. ib, <0> Expr. A avea (o) turbuseală la cap = a avea mintea tulbure; a fi ameţit de băutură, de nesomn etc. id. ib, 2. Vreme întunecată, cu ceaţă şi ploaie, udrescu, ol. E o turbuseală pe-afară, de nu-ti vine să pleci. id. ib. — PI.: turbuseli. — Cf. t u r b u t e a 1 ă2. TURC, -Ă s. m. şi f., adj. I. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Turciei ,şaţi esţe originară de acolo; p. ext. persoană de religie mahomedană; (la m. pi.) popor, naţiune care trăieşte în Turcia; otoman (1), (învechiţ) ¡oşipan (1)» osmangiu, osmanliu (1), (regional) turcalău, turcan1, turcei1. Birui întîiu sirianii, ai doii turcii (a. 1550 —1580). gcr i, 6/5. Înţelegîndp. turcii că ţara iaste deşartă de domnu, cercară pre cine vor trimite în locul lui Păiju Vodă. ureche, l. 205. Acolo să tăbăriră p&nă a sosi turcii (a. 1651). gcr i, 150/7, cf. anon. car. Şi au început a se bale cu turcii şi l-au rănit un turc la o mină puţintel (a. 1716). gcr ii, 19/32, cf. man. GâTŢ, Află turcii cum că podul Jîjîiei este stricat, Să îndeletnicesc 'cu rîvnă, se apucă de lucrat, beldiman, e. 51/29, cf. clemens, lb, polizu. Pare că privesc încă acei ochilari ţuguieţi pe nasul lui uriaş ca un turc calare pe un harmasar roib. negruzzî, s. i, 8. Era gelos ca un turc. filimon, o. i, 124, cf. cihac, ii, 427. Cit se vînturau turcii prin ţară şi pe la hotare, nici el, nici boierii, nici norodul nu mai aveau chip să răsufle din sălbătăciile lor. vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf, barcianu. I-au pus turcii numaidecît la închisoare. pamfile, cer. 191. Dar vîntul e plecat din zori pe mare Şi ca un turc agale n-a sosit, voiculescu, poezii, ii, 21. Colo-n umbra nucului Stă din vremea turcului... Hanul rîndunicilor. pillat, p. 124, cf. scriban, d. Biserica, aci, în drumul tătarilor, al turcilor, nu este un loc de extaze, ci un castel de apărare. cXlinescu, c. o. 161. Cel mai frumos inel ... împodobea acuma lacoma mînă a turcului, barbu, princ. 179. Decît roabă turcilor, Mai bin' hrană peştilor! jarnîk — bIrşeanu, d. 496. Trecu-mi turcii Dunărea Tot doi-trei alăturea. folc. transilv. i, 86. Turcu să băgase-n lac că să să spele. o. bÎrlea, a. p. ii, 536. O (Prin metonimie) Pre celalalt Dracula, pre carele îl pusese turcul în Va-lahia, l-au întărit şi el. şincai, hr. ii, 42/4. Frate, ţe-ai luptat bine cu turcul l ... şi l-a bătut pe umeri, camil petrescu, o. ii, 89. Zvonul ajungea Pînă-n ţeard turcului. jarnîk — bîrseanu, d. 491. Cum e turcul (aşa) (e) şi pistolul (= cum e omul aşa sint şi faptele lui, prietenii lui). Caută să-ţi fie supuşii vrednici, ‘Că să nu zică lumea că cum e turcul e şi pistolul, negruzzî, s. i, 250. Cum e turcul aşa-i şi pistolul! ionescu-rion, S. 103, Cf. PAMFILE, J. II, 93, CADE, SCRIBAN, D, Tot cu gîndul la rele, Comane! — Cum e turcul — şi pistolul, domnule Lucu! vinea, l. i, 240, cf» zanne, p. vi, 415. Turcul plăteşte sau turcul să plătească, se spune despre cineva care este silit să plătească, vrlnd-ne-vrînd, paguba sau cheltuiala făcută de alţii. După zicătoarea românească „turcul să plătească“. ghica, S. 53, Cf. TDRG, PAMFILE, J. II, 170, CAISE, ZANNE, P. iv, 416. Turcul te bate, turcul te judecă, se zice cînd;nu te aştepţi să ţi se facă dreptate, pentru că cel care ţ.c judecă este interesat In cauză. Cf. tdrg, cade, zanne, p. vi, 414. Nici turc nu-i, nici turlac, se zice despre omul lipsit de orice însemnătate. Căci el după proverb: nici turc nu-i, nici turlac. donici, f. ii, 26/10, com. din piatra neamţ, zanne, p. vi, 424. -p- (Prin nord-vestul Mold.) Vint de la turc = vtiit câre bate dinspre sud. Prin jud. Botoşani se numesc vînturile după naţiunile dincotro vin; astfel, se zice vînt de la rus sau de la moscal, vînt de la ungur, vînt de la neamţ şi vînt de la turc. pamfile, vXzd. 55, cf. h x 407. (Regional) Boala turcilor = ciumă.. Prin jud. Brăila, credinţa populară, numind ciuma boala turcilor, ... şi-o închipuie ca' o femeie, pamfile, dtjşm. 318. Eixp r. (Doar) nu dau (sau vin) turcii sau (ce,) au n&vftlit turcii?, se spune pentru a modera graba neîntemeiată a cuiva. Ho, ... hoo...; că n-o fi dat turcii; conv. lit. xliVj, 38, cf. şio iij, 369, cade. Ho, că Vin, doar nu dau turcii, h. lovinescu, t. 282. Dă-mi drumul,... îşi ieşi Ilie din fire. Ce dracu, au năvălit turcii, sau eşti nebun? preda, d. 97, cf. zanne, p. vi, 421. Parcă' te-alungă turcii sau parcă-1 aleargă tureii (pareă-I gonesc turcii, parcă I-au luat turcii la goană), pareă dau turcii şi tătarii, se spune cuiva sau despre cineva care e foarte grăbit. Cf. zanne, p. vi, 421, cade^ spRl. 8721 23—C. 203 13 TlJftdAGAM - m — TuRCEl1' ban, Di A i! turc (său- ea turcul) = a fi foarte Încăpăţînat, a nu vrea să înţeleagă, a nu ţine seama de nimic.' Cf. tdrg, muscel, 89. E ea turcul: nu vrea să ştie de nîifiic. TKweiijE, s. t. 85, zanne, p. vi, 423. (Parcă) sefiatturclf lâ gura lui, se spune despre cineva care tnâiilncă lacom sau care vorbeşte repede. Cf. cade, zANNEi p. vi, 423. A mlnca cit un turc din cei calici v*. m'îhc a. (Prin nord-estul Olt.) Eu văd turcul ce gîndeşte = eu ştiu ce vrei. Cf. mat. dialect, i, 237. (Prin vestul Transilv.) A tăia turcul, se spune între co'pii, la scăldat, cînd îşi astupă nările apoi se dau în apă adlncă. pompiliu, conv. lit. xx, 1 020. + P. e x t. (Regional) Păgin. Cf. pamfile, c. 54, alr n/i h 146/ 769, ib. mn 103, 2 774, alr ii/705, 762. Ş. m. '(Regional) Unul dintre personajele jocului popular nuinit capră, înfăţişînd im bărbat cu fes pe cap, care are roiul de conducător al jocului şi pe cel de a sţringe banii. Mai întîi intră un general, un căpitan..,, un tur,c..., ăpoi ţiganul cu ursul, pamfile, GR,. 194. 3,, Ş. m. (Bot,.; la pi.) Păpădie (Taraxacum offici-nale).. .borza, d. 168. II.-.Adj. Care aparţine Turciei sau turcilor (I 1)> originar d>in Turcia; privitor la Turcia sau la turci; turcesc: Un agă turc consimfise să asiste la ceremonia de instalare, iorga, l. 1, 331, cf. şăineanu, d. u. Elemente lexicale... de provenienţă greacă, ungurească, turcă, -vianu, l. r. 547. Sint vorbite limba turcă (sau osmană )• în Turcia şi limba mongolă în R. P. Mongolă. graur, r. L. 208. [Cartea] pledează pentru emanciparea femeilor turce. h. lovinescu, t. 281. + (Substantivat, f.) Limba vorbită de turci (I 1). Cf. ŞĂINEANU) d. u. Limbă folosită în actele oficiale emanate de la Constantinopol... era turca, varlaam—sadoveanu, 77. Cunoaşte domnia ta mai multe graiuri ? — Latina, franceza, turca1.' barb-u, princ. 36. ; :-î PI.: turci, -ce. , —aDin, ;ţc, tiirk, ..'t ' TURCAbAX subst. (Bot,; regional) Coronişte (Co-ronillă varia). borza, d. 52, cf. h ix 436, — PI.: ?. —Etimologia necunoscută. Cf. turc. TURGAB£ş subst. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape (Voineşti — Cîmpulung) Cf. h ix -493. — PI.: ? — feji.moiogia necunoscută. Cf. t u r c. TURCAFLÎŢ s. m. (Prin nord-vestul Munt., de-pffeciatiV) Tîhâr'îrifumurat, excentric şl uşuratic; mu-ţiihache. Cf. udrescu, gl. — Pi.: turcaflefi. .-nr Contaminare între turcalcţ2 şi fleţ, TCHCALĂU s. m. (Regional) Turc (I 1). în scl 1977, 193. — PI.: turcalăi. — Turc + stof. -alău. TUBCAtÎTE s.'m.v. turculeţ. . iTpiReAIiEŢl s. n. Zmeu, făcut din hîrtie (pascu, Cv! 240):jlegaită cu aţă în două cplţuri şi cu o coadă mică 1 de clrpă (paSifilk, j. 1, 350) şi care, atunci cînd e înălţat, se clatină mereu (scriban, d.). Mare fabricant deiturealeţe. x decembrie 1964 , 9, cf. scl 1977., 193. (Adjectival) Cf. cade. Am copilărit pe aceeaşi stradă de tîrgYăe* provincie, agăţaţi de cozile aceloraşi smeie tur-caleţe. tî’iulie 1968, 53. ■ iiircaleţe. — fcf! f ur'c a 1 e ţ2. TURGAl.J’îŢ2 s. m. v. turculeţ. TUHCAlV1 s. m. (Regional) Turc (I 1). Să nu mă întreacă nime, Nici turcan, nici ungurean, Nici moldovean gălăţean. pamfile, c. ţ. 269. — PI.: turcani. — Turc + suf. -an. TURCAN2 s. m. v. tutcan. TURCAN-*, -Ă adj., s. m. şi f. v. ţurcan. TURCARÎŢE subst. (Bot;; regional) Măseaua-ciutei (Erythronium de'hs caniş). Cf. grecescu, fl. 560, TDRG, PANŢU, PL.,' BORZA, D. 66. -PI.: ? — Cf. t u r c a 1 e t e. TURCÂŞ s. m. (Prin Transilv.) Flăcău mascat care , umblă cu turca1 njai ajes la : ţară, constînd în jocuri executate pe la casele oamenilor de către un flăcău mascat în chip de capră cu clopoţei la gît; p. ext. flăcăul mascat astfel; capră, brezaie. Cf. lb, polizIJ, ciiiac, ii, 427, bm. în 'sărSă-torile Crăciunului şi-n ziua de Anul nou şe îmblă cu turca, marian, o. ii, 405, cf. ddrf, barcianu', alexi, w. . Tineretul român umblă cu turca, capra şau brezaia, nume ce-l poartă unul din flăcăii mascaţi, pamfile, cr. 162. Cerbaşii (cei cu cerbul) ... şi ei au Jucru mai j mult cu facerea cerbului (acesta e turca din alte părţi). DENSUSIANU, Ţ. H. 259, cf. DR. II, 852, ib. VI, 278, CADE, scriban, d. Jocurile cu măşti: turca sau cerbul., ist. lit. rom. i, 16, cf. h ii 228, xvlil 310. Acuma nu se mai „imblă cu tulea“. arh. f6lk. v, 127, com. .din braşov, alr ii/i h '212, alr ii 4 839/310. <> (Regional) Ospăţul turcei v. ospăţ. + Mască înfăţişînd un cap de animal sau de pasăre împodobit cu; panglţci şi mărgele, purtat de turcă1 (1). Cf. şăineanu, d. u., cade. 4 F i g. (Regional; In forma ţurcă) Femeie îmbrăcată nepotrivit; femeie -fără minte, coman, gl.‘î Ţurcă, ' ţurcă, Rea de furcă, Pune furca şi le culcă: ant. lit. pop. i, 205. 2. Stafie, nălucă. Noaptea ... toate stihiile năpădesc pe mine... sţrigoii, moroii ..., turca, alecsandhi, T. 616, Cf. TDRG, CADE, SCRIBAN, D. 3. Numele unei păsări fantastice, din credinţele populare. Cînd a băgăt Noe în corabie din toate paserile pămîntului cîte-o părechie, a voit să bage fi o pareehie de turce, .marian, o. ii, 404, cf. băcescu, păs. 166. 4. (Prin Mold.) Numele unui joc nedefinit mai îndeaproape. Cf. VARONE, JOC. ROM. N. 130. — PI.: turci şi turce. — Şi: (regional) tiilcă,ţurcă s. f. — Etimologia necunoscută. TÎÎRCĂ2 s.f. v. tutcâ. ■ ’ -i ' ’ I TIJRCĂ3 s.f. v. ţurcă1. TlJRCĂ4 s. f. v. ţurcă2. TURCĂRÂNIE s.f. (Regional) Turcime (Sabasa Vatra Dornei*). Cf. a v 25, glosar reg. ■ — De lâ turci i TUBCEÂC s. m.' (Ornit. ; regional) Numele a două specii de eiocănitoare: a) ciocânitoare sură, 'Picus cahus). Gfi băcescu, păs. 166; b) (Dendrocopus). id. ib. . | . .. ,-pi.ş?! — Etimologia necunoscută. TURCfiL*! s. m. (Prin Maram.) Turc (I 1). Cîrid în tîrgu şi-o sosk, Dinainte le-o ieşit Tăt un fecior d'e tur- S740 TUKCEL4 — 727 — TURCEŞTE cel: — De vîndut îi âevasta? t. papahagi, m. 109, cf. 100, 235. — PI.: turcei. — Turc + suf. -el. TURCEL2 s. ti. v. tolcer. TIJRClîR s. n. v. tolcer. TURCÎSC, -EÂSCĂ adj. Oare aparţine Turciei sau turcilor (11), originar din Turcia; propriu Turciei sau turcilor, privitor la Turcia sau la turci; turc (II); otoman (2), (învechit) osman (2), osmanic, osmanliu e x t. mahomedan. De împărăţiia turcească deştul am povestit, ci iarăşi de altile să povestim şi să arătămu înainte, ureche, l. 123. Au chiemat grămăticul grecesc, logofătul rumănesc, azagiu turcesc, ist. ţ. n. 8. împăratul turcescu .. ■ lrimis-au şi el oastea lui la perşi. neculce, l. 297, cf. anon, gar. Luo ţara turcească\ într-o zi-şl ucisă pre Criz împărat., alexandria (1794), 54/1. Au pierit toate Şi nu de moarte firască, Ce de sabie turcească (sfîrşitul sec. XVIII), gcr ii, 112/32. O coală de hîrtii torciască (a. 1797). bul. com. ist. iv, 131. Să dea pe seama lui Alexandru în mînile. craiului 70.000 ... de galbeni turceşti, şincai, hr. ii, 20/15. Deasupra sînt zidiri de case, din care una este împodobită după obiceiul chinezesc şi turcesc, golescu, î. 55, cf. lb. Război ruso-turcesc. ar (1829), 1822/23. Alexandru Lăpuşneanul ..., fugind la Constanlinopol, izbutise a lua oşti turceşti, negruzzi, s. i, 137, cf. polizu. într-unul din cele patru unghiuri era o vatră întocmai ca cele obicinuite la cafenelile turceşti, filimon, o. i, 102. Mor după el cînd îmi zice că mă iubeşte ca o sabie turcească. alecsandri, T. 1 093. Ş-au aruncat cele dintîi obuze turceşti în primăvara anului 1877. vlahuţă, r. p. 16. Irmilicul turcesc, monedă de argint, valora 121/2 lei cursul fiscului, climescu, a. 214, cf. barcianu, şio iij, 369. Şi scriu verseturi din Coran De-a lungul templului turcesc ... minulescu, vers. 37, Trebuia să cumpăr două gheme de, aţă turcească, brăescu, â. 105. în fundul portului e ancorată' o corăbioară turcească. bart, s. m. 49. Sub luna plină va dormi la noapte Un ţintirim turcesc pe o vălcea. pillat, p. 112, cf. scriban, d. Lupta împotriva opresiunii turceşti, vianu, l. r. 662. Tablouri întunecoase, şaluri turceşti, deme-trius, a. 13. Ele au intrat normal în categoria cuvintelor turceşti, graur, e. 50. Lucrez cu parale turceşti şi greceşti, barbu, princ. 53. Se aşezaîn poziţie turcească, cu şapca în faţă şi începea să cînle. v. rom. februarie 1971, 10. Lasă legea creştinească Şi le dă-n legea turcească. alecsandri, p. p. 211. Trei voinici că mi-a sosit ... Cu puştile tătăreşti ... Şi cu ciubote turceşti. şez. i, 44. Ia intră-n odaia mea, Umple cu galbeni poala, ... Cu mahmudele Turceşti, Cu rublele Ară-peşti. balade, ii, 109. Şi-i dus în ţara turcească, Dumnezeu să-l prăpădească! folc. transilv. ii, 267. <> Dreptate (sau judecată) turcească = dreptate (sau judecată) arbitrară. Cf. pamfile, j. ii, 170, tdrg, cade, scriban, d., zanne, p. vi, 425. Dobîndă turcească = dobindă cămătărească. Cf. ddrf, zanne, p. v, 268, vi, 425. Cafea turcească = băutură preparată, din boabe de cafea prăjite şi măcinate fin, fierte în apă cu zahăr. Se deprinde a bea cafea turcească, negruzzi, s. i, 69. Cum . vă place cafeaua, domnule director? Turcească sau nemţească? alecsandri, t. 882. La aroma îmbătătoare a unei cafele turceşti, ochii lui..... se pierdură iar în acea intensivă visătorie, eminescu, n. 35. Acoperiţi de un nor de fum de tutun şi gîdilafi la nas de o cafea turcească, ionescu-rion, s. 321, cf. şăineanu, d. v. Mie îmi place cafeaua turcească, sadoveanu, o. ix, 319. <0>{ Substantivat, f.) Sărmi faci o turcească la filigean, caimac groş, dulce şi bine fiartă, p. constant, r. 85. Sorbise turceasca pe gînduri. c. petrescu, o, p. 189. îşi prepară, cu belşug de dichisuri, turceasca, stancu, r. a. v, 259. Baie turcească = baie de abur. într-o zi m-a dus la o baie turcească de abur fierbinte, camil petrescu,. t. ii, 217. Era fraged şi trandafiriu, ca ieşit de sub un duş rece, după o baie turcească, vinea, l. i, 16. Zmeu turcesc = turcaleţ1. Cf. cade, scriban, d. (Prin nord-vestul Munt.) Mere turceşti — varietate de mere, lunguieţe,, de culoare roşie. Cf- udrescu, gl. (Regional) Pere turceşti = pere .murgi, v. m u r gs. Struguri turceşti = varietate de struguri, şăineanu, d. u. Alune turceşti = frucţele comestibile ale unui arbust (Corylus Colurna, Corylus tubulosa ). Cf. panţu, pl. Dovleac (sau bostan) turcesc — varietate de dovleac cu fructul mare, turtit, comestibil; dovleac alb, [Bostanii] se numesc ... cei albi, turceşti, pamfile, a. r. 179, cf. cade, scriban, d., borza, d. 54, alr i 855/725, ib. 856/378, 381, 510, 512, 523, 530, 532, 550, 556, 558, 582, 584, 590, 592, 596, 600, 708. Porumb (sau păpuşoi) turcesc = varietate de porumb CU ştiulete gros, format din multe rînduri de boabe de culoare albicioasă. Cf. pamfile, a. r. 68, şăineanu, d. u. ■ Izmă turcească = izmă creaţă (Mentha suaveolens). borza, d. 111. Tutun turcesc v.,tutun. (Prin nord- ! vestul Munt.) Găină turcească = specie de găină pi- ■ tică. udrescu, gl. <0 E x p r. (A fl) ca o (sau cu obraz ■ ile) babă turcească, se spune despre bărbaţii spini şi : cu zbîrcituri pe faţă. Omul spîn, cu obraz de babă tur-| ceaşcă, rămase afară. c. petrescu, r. dr. 22, cf. 31, i zanne, p. ii, 5. Faţă turcească = faţă Încruntată. Azi, ! inlrînd la slariţul tău, am făcut o faţă cătrănită şi turcească. eminesgu, n. 97. + (Rar; substantivat, f.) ' Limba turcă (II). Cf. tdrg, scriban, d. — Pl.: turceşti. — Şi: (învechit, rar) torcésç, -eăscă adj. — Turc + suf. -esc. TURCËŞTE adv. în felul turcilor (11), ca turcii; în limba turcă (II). Au pecetluit azmazarurile care au scris turceşte la paşa• ist. ţ. r. 8. Şi dintr-acei doi turci ce scosăse pre Iordachi de la închisoare, era anul şlugă la Antioh Vodă, învălit turceşte, n. costin, let. ii, 96/11, cf. lb. Călăraşii de Ţarigrad trebuia să ştie turceşte ca şi cei de Galaţi, bălcescu, m. v. 649, cf. polizu. Legat la cap turceşte cu un taclit în vărguliţe. filimon, o. i, 138. După gard străin cucoşul se preîmblă-ncet turcţşte. eminescu, o. iv, 223, cf. ddrf, şio iij, 369. Ştiind bulgăreşte şi turceşte, făcuse bune treburi cu proviantul. galactio:?, o. 110, cf. scriban, d. Şi şezind el iepureşte Şi la cap legat turceşte, A-nceput a cimili. marian, sa. 236. Deodată-mi striga turceşte, mat. folk. 112. Că prea m-ai furat Hoţeşte Şi m-ai ispitit Turceşte ! balade, ii, 84. <$> E x p r. A sta (sau a şedea, a se aşeza) turceşte = a sta jos cu picioarele încrucişate sub corp, ca orientalii. Cîntăreţi cu flaiitul . . . şed turceşte, cu picioarele încrucişate sub dînşii. odobescu, s. ni, 111. Aşa turceşte cum stăteam dinaintea foculili .. . mă ospătai şi eu după puitnţă. hogaş, m. n. 183. Baba se aşeză jos turceşte, i. botez, şe. 75. Olguţa sçria ... aşezată turceşte pe o pernă, teodoreanu, m. ii, 74. în faţa mea, bătrînul pufăia paşnic, aşezat turceşte jos pe un plocad. voiculescu, p. ii, 81. Cucoanele grece ... stăteau turceşte pe divan. c. gane, tr. v, 354. Se aşezară toţi turceşte pe sofa, flecărind. căi.inescu, c. n. 84. Toţi băieţii s-au aşezai turceşte în jurul focului, sadoveanu, o. vi, 619, cf. scriban, d. Aşezat turceşte pe covoare şi perine, citea cu picioarele îndoite subt el. camil petrescu, o. i, 28. Patru calfe şi ucenici ... ctşezaţi turceşte pe-iin podiu înalt. c. petrescu, a. r. 53. Nicütçiï.e, care nu avea scaun, se aşeză turceşte pe pămînt. preda, m. 24. Şedea turceşte într-un colţ, numai ochi şi urechi. v. rom. octombrie 1970, 45. (F i g.) Foile calendarului n-apucaseră să arate sosirea iernii, şi ea se aşezase turceşte pe întinderea ţării, pas, l. i, 128. A vorţii (sau a grăi, a bolborosi) turceşte = a vorbi o limbă neînţeleasă; a rosti cuvintele neclar (din cauza băuturii). Ca şi cînd le-aş fi grăit turceşte; m-au luat la trei parale. alecsandri, f. 125. Li se aduc ... 12 buţi pline cu vin de cel hrănit, de care cum bei cîte oleacă, ... fi se încleie limba în gură şi începi a bolborosi turceşte. creangă, p. 260, cf. şio iij, 369. Ce dracu, vorbesc turceşte? h. lovinescü, t. 208. Limba-n gurî si-ncîlcieşti, Şi-ncep a vorbghi turcieşti. şez. ii, 212, cf. zanne, p. vi, 426. 4 (Substantivat) Limba turcă (II). Te rog 22 8744 funGHEAz - m - TURCIRE încă ‘să cauţi pe la vreun filozof turc, prieten d-ai tăi, această scriere: . ■ ■ Istoria Tesalonicului în turceşte. bălCŞs'cu, ap. ghica, a. 607. In turceşte substantivele nu cuhosc diferenţe de gen. graur, e. 50. Cili mai întîi pe' turceşte, apoi făcu tîlcuirea pe românie, barbu, princ. 288. F i'g- Arbitrar, despotic. [Procurorul] lucrează turceşte, c. petrescu, c. v. 131, ci. scriban, ' — turc + suf. -eşte. TURCHEÄZ, -EÂZĂ adj. v. turchez. TURQHEISŢAlV adj. (în sintagma) Pepene turcliestan (şi substantivat, m*) = varietate de pepene galben cu miezul dulce şi .,parfuma,t. Cf. alr i 857/255. — PI.: turchestani. — Şi: (regional) turcuţăn s. m. alr i 857/255. — De la n. pr. Turkestan. -TtJRGHIiZ, -EÂZĂadj., s. n. 1. Adj. (Popular) Al" bastru-verzui (ca peruzeaua); turcoaz (2) (v. t u r-c o a z ă). Cf. ddrf. Gîturile lor erau lungi, cu coamele pieptănate, împletite în cozi, cu panglici galbene, roşii, turcheze. stangu, d. 5. Cicoare (ce-şi deschide floarea sa turcheză). H iv 143. Ia-mi şi mie nişte stambă tur-chează. -bo'ceanu, gl., cf. pasca, gl., coman, gl., to-mescu, gl. , alr i 29/805, ib. 30/780, ib. 32/760, 776, 792*. 810,. .878, 89Q, ib. 1 035/808, ib. 1 047/890, ib. 1 179/810, 1 484/810, ib. 1 871/926, ib. 1 941/735, alr ii 3 403/784, 791, 848, ib. 3 414/812, alrsi«î iii 659/ 791, ib. iv h 1 217, ib. h 1 228. Fig. Zi, mă zi, de inimă turehează I alas 5 i 1930, 7/1. (în descîn-tece) Tu soare alb, tu soare negru, tu soare roşu, tu soare turchez, ... să răsai şi să apui, în capu cutăruia să jiu te mai pui. şez. vi, 99. Fugi, bubă galbină, Bubă verde, Bubă turehează. mat. fölk. 1 588. Bubă turehează .Nu încuţita, Nu înjunghia, şez. xii, 187. O Grîu turchez — varietate, specie de grîu. Cf. h ix 35. + (Regional; despre ochi) Căprui (Zidurile — Găeşti). ALh i 31/750. + F i g. (Regional) Care este In stare de ebrietate (Măţău — Clmpulung). Cf. coman, gl. • 2. S.n. (Regional) Culoare albastră-verzuie. Iar printre dungi, mătasea — în culoarea foii porumbului — bate prin unele părţi în turchez. iovescu, n. 91, com. din turnu-mXgurele. 3. S. n. (Regional) Albăstreală pentru rufe (Grădiştea — Rimnicu Vilcea). Cf. alr sn iv h 1 227/812. Scrobie cămăşile 'cu turchez. ib. ■h Pliî turchezi, -e. — Şi: (regional) turcheăz, -eăză (jcoman, gl., alr i 1 484/768, 795, 890, 896, alr ii 3 403/762, alr sn iii h 659/762), turghiz, -eâză (cade, scriban, dl.) adj., s. n., turchiză adj. — Din it, turchese. XURCH£zĂ adj., v. turchez. •TURCHEZî vb. IV. Refl. (Regiönal) A se ameţi de băutură (Măţău — Clmpulung). Cf. coman, gl. — Prez. ind.: turchezesc. — V. turchez. TURCHlN, adj., s. f. 1. Adj. De culoare albastră Închisă; 'dn2. ‘ g. Ş. f. Varietate de turcoază. ib. — PI.: turchin,i, -e. — Din fr. turquin. s. f. (Rar) Turcoază (1), peruzea. Un brţg de tţrchij şi brileanturi. ar (1829), 1802/16. Lacul îriţinş, albaştrii, cu tuciuri de zmarald, ametist şi tUr-chiză şt pardosit, pe marginile atinse de maluri, ar-ghezi, s. ix, 223, cf. set 1977, 194, paşca, gl. — PI.: turchize. — Şi: (Învechit, rar) tirehij subst. — Din germ. Türkis, magh. tttrkiz. TUR*CÎ vb. IV. 1. Refl. A renunţa la naţionalitatea sa, adoptînd limba, obiceiurile şi, In special, religia turcilor (I 1); a deveni turc. [Iliaş Vodă] s-au dus la Ţarigrad de s-au turcit, r. popescu,,cm i, 292. Ion Vodă ... să turcisă, ca, cu legea turcească, să poată scăpa de moarte, n. costin, l. 538. [Murat II] întoarse armele asupra Castriotului .. . care se făcuse apostat turcindu-se întîi din grec şi iarăşi făcîndu-se creştin. vXcĂREScuL, ist. 257. S-au pus la prinsoare ştL , s-au osîndit că au să se turcească, au să se sugrume: ncai, hr. ii, 266/17, cf. polizu. Dintr-o împrejurare sau, din-tt-alta, de voie sau de nevoie, s-a turcit, ghica, a. 18, cf. DDRF, BARGIANU, ŞIO IIj, 369, ALEXI, Wv La: 1551, ...se turei Ilie Vodă Rareş al Moldovei, iorga, c. i; ■ îi, 99. Era un creştin renegat, un olandez care se turcise; camil petrescu, t. ii, 179. Turceşte-te, laticule, Şi te dă pe legea noastră, mat. folk. 731. Dar de cînd el s-a turcit, Frate-so t-a părăsii, balade, ii, 53. 4 T r a n z. A sili pe cineva să adopte limba, obiceiurile şi, în special, religia turcilor (I 1). Atunce, cînduri tăie feciorii, au fost dzicînd unul să-l turcească, să nu-l taie, dar tată-său l-au îmbărbătat tare, să nu-ş lasă legea. neculce, l. 279. Au şi luat pe doamna lui Grigorie Vodă cu toată casa sa şi averea, în saraiele împărăteşti să-i turcească, muşte, let.2 iii, 11. 7'urcii ş-au băgat în cap să cuprindă ţeăra Ardealului şi să o turcească, ■ şincai, hr. iii, 94/23, cf. clemens, polizu. [Turcii] prindeau la tineri şi-i duceau în ţara lor, unde îi turceau şi îi băgau în oastea ianicerilor. ispirescu, m. v. 5, cf. ddrf. împăratu-i întreba: — Turcit-aţi pe Iancu Vodă? mat. folk. 732. Noi pe el nu l-am turcit, El pe noi ne-a românit! balade, ii, 77. 2. T r a n z. (Familiar) A bate pe cineva. Să nu afle taică-tău ce-ai făcut, că te turceşte. Com. din buzXu, cf. scl 1977, 194. 3. Refl. Fig. (Familiar) A se ameţi de băutură, a se îmbăta. în sara aceea, mă cam turcisem eu, nu prea eram obişnuit cu vinul, sadoveanu, o. 1, 122. — Prez. ind.: turcesc. — V. turc. TÜRCIC, «Ă adj. (în sintagma) Limbă turcică = (la pl.) familie de limbi, din care fac parte turca, tătara etc.; (la sg.) fiecare dintre limbile care aparţin acestei familii. Cf. der, dex. + Care aparţine familiei de limbi turcice (1), privitor la limbile turcice. O serie de broşuri ... importante pentru studiul diferitelor aspecte (în special al sintaxei) idiomelör turcice vorbite în Dobrogea. scl 1967, 54, cf. dex. — Pl.: turcice. — Din germ. türkisch. TURCÎE s. î. (învechit) Turcire. Laonic . ■istoric grec..., cînd au luat sultan Mahmed Ţarigradul,:au căzut la robie, apoi şi la turcie, cantemir. hr. 126. <£> Loc. adv. Pe turcie = a) în limba turcă (II); turpeşte. I-au trimis împăratul Alexandru decret (fer-man, pe turcie), dionisie, c. 231. Mă întîmpină un om ... cînd eream să trec pă lingă o apazvîrlă (maşină ce aruncă apa în sus, sau şadrivan pă turcie), gorjan h. iv, 109/27; t>) arbitrar, despotic; turceşte. Nu măi rînduia la veliţi boieri ... să cerceteze pricina jeluitorilor, ci măria sa hotărea judecata pe turcie, dionisie, c. 168, cf. scriban, d. — Turc + suf. -ie. TURCÎME s. f. Mulţime de turci (I 1); totalitatea turcilor; (regional) turcăranie. Văzînd atîta turcime cu împăratul, ureche, ap. ddrf. Şi de Iu Pagul n-au putut merge mai nainte, 6ă i-au ieşit turcimea şi cu tătărî-mea înainte, neculce, l. 97. Ce foc era pe ţară I . Turcime în tot satul l heliade, o. i, 222. Turcimea-nvrăj-bită se rupe deolaltă. coşbuc, p. i, 205, cf. şio itj, 369, scriban, d. A scos sabia şi s-a repezit într-o ceată de soldaţi turci ... Spaima a intrat în turcime. stancu, d. 23. Cadînimea Leşina Şi turcimea Alerga. teoDo-rescü, p. p. 607, cf. balade, 11, 81. — Turc + suf. -ime. TUHCfREs. f. Acţiunea de a (se) turci; (învechit) turcie. Cf. polizu. Hassan e turc în fine, dar numai prin 8756 TURCISM — 729 — TURCOMERI'T iircire, Pe cînd al meu, din contra, e neaoş musulman, ■ MACEDONSKI, O. IV, 96. — PI.: turciri. — V. turci. TURCISM s. n. Termen, expresie sau construcţie împrumutată din limba turcă (şi neasimilată). Cf. cade. S-‘aii' pierdut cele mai multe grecisme şi turcisme din epoca fanariotă, puşcariu, l. r. i, 367, cf. 368, scriban, d. O serie de cuvinte care caracterizează graiul moldovenesc, şi între care locul de frunte îl ocupă turcismele, nu se întîlnesc decît cu toiul sporadic în graiurile de peste munţi, scl 1955,, 1-22,■ cf. l. rom. 1966, 219, dex. — Scris şi: turcizm. scriban, d. — PI.: turcisme. — Turc + suf. -ism. TURCIT, -Ă adj. Care a adoptat limba, obiceiurile şi, în special, religia turcilor (I 1). Au ţinut Scarlat fata lui Ilieş Vodă celui turcit, neculce, l. 16. Muntenia cădea în pericolul de a intra cu totul sub stăpî- nirea turcească,-prin acel Basarab turcit, Mohamed-Bei, care . .. ceruse de la sultan domnia pe sama lui. xe-nopol, i. r. iv, 220. [Bălcescu] a înfierat cu putere ,:pe ,ţ>ijiţrii coşfliopoliţi, fără patrie, turcifi şi franţuziţi, după cum le dictau interesele, scînteia, 1952, nr. 2 540. Iancule, român turcit, Ce te porţi aşa gătit? teodo-rescu, p. p. 292. C-a strigat şi-a omorîţ Pe fratele lor cel turcit, balade, ii, 55. + (Neobişnuit) Plecat, supus turcilor (I 1). Ion Vodă scrisese către doi dintre cei mai puternici din aristocraţia polonă, rugîndu-i să-i ajute, la nevoie chiar contra poruncilor turcitului lor rege. hasdeu, i. v. 111. — PI.: turciţi, -te. — V. turci. TURCMEIV, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia ■ de bază a Turkmeiliei sau este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie care locuieşte în Turkmenia; (rar) turcoman1, Cf. dex. 2. Adj. Care aparţine Turkmeniei sau turcmenilor (1), privitor la Turkmenia sau la turcmeni, originar din Turkmenia. Noul film ..., o producţie naţională turc-menă. contemp. 1948, nr' 112, 12/3, cf. dex. + (Substantivat, f.) Limba vorbită de turcmeni. Cf. graiîr, Ir L. 208, CEX. — Pl.: turcmeni, -e. — Din rus. TypKMeH, fr. turkmene. TURCOĂICA s. f. 1. Femeie care face parte din populaţia de bază a Tuirciei sau câre este originară de acolo; otomană, (învechit) osmană, osmanlie, turcoaie1 (1). [Jliiaş Vodă] să dăzmierda cu ... turcoaice tinere. R. popkscu, cm i, 292. O turcoaică ... cu acest foc a pierdut toată starea şi averea sa. cr (1833), 1951/29, cf. POLIZU, DDRF, PHILIPPIDE, P. 151, BARCIANU, TDRG, PASCU, s. 119, şăineanu, d. u., cade, scriban, d., l. SOM. 1966, 49, scl 1970, 338. 2. (Bot.; regional; la pl.) Cîrciumărese (Zinnia ele-gahş). borza, d. 189. — Pl.: turcoaice. — Turc + suf. -oaică. TURCOAIE1 s. f. 1. (învechit) Turcoaică (1). Zbo-rovschi cu oaste căzăcească au lovit Daşovul, de l-au ars şi l-au prădat şi multe furcoaie au robit şi mult plean au luai. ureche, l. 198, cf. 156. Şi multe turcoaie au robit. M. costin, ap. gîdei. Au siîns prepusul ce era asupra lui despre credinţă pentru căsătoria cu turcoaia cea din Ţircasia. şincai, hr. iii, 58/16, cf. tdrg, cade, l. rom. 1966, 49, scl 1975, 373. Şi noi cinste îţi vom da, De turcoahe taleru Şi de copil sfanţicu. folc. transilv. ii, 554. 2. (Regional; la pl.) Varietate de prune mari (Caransebeş). Cf. l. costin, gr. ban. ii, 198. Mîneai nişte turcoane. id. ib. — Pl.: turcoaie. — Turc + suf. -oaie. ŢURCOÂIE2 s.f. v. tucoaie. . TURCOÁZ adj. invar. v. turcoază. TURC0Â2Ă s.f., adj. invar. (Livresc) 1. S.f. Peruzea; (rar) turchiză. Cf. barcianu .şăineanu, d. u., cade. Se mulţumi să ţină într-un buzunar. o turcoază • şi un rubin, călinescu, c. n. 303, cf. cantu-NIARI, L. M. 118, LTR2, DN2, DEX. ,-.-i 2. Adj. invar. (în forma turcoaz) De cijlpare alb,astră-verzuie (ca peruzeaua); (popular) turchez (I). Cf. DEX. — Scris şi: (învechit) turcoasă. alexi, w. — Pl.: turcoaze. — Şi: turcoăz adj. invar. — Din fr. turquoise. TURCÓFÍL, -Ă s. m. şi f. Persoană care manifestă simpatie pentru poporul ţurc. Neconveniridu-i biruinţa partidei boierilor mărunţi, a turcofililor din rangurile mai de jos, el nu voi să servească dintru întîi pe Vodă Sturdza. iorga, l. ii, 498, cf. iordan, l.r.a. 221. <0> (Adjectival) Cine ştie deăcă şi iurcofilul rege al Poloniei nu s-ar fi grăbit de a lua parte la vînatul leului român, hasdeu, i. v. 71. — Pl.: turcofili, -e. — Din fr. turcophile. TURCOFÓB, -Ă s. m. şi f. Persoană care dezaprobă, care éste împotriva a tot Ce este turcesc. Ştii încă starea lutulor celor de aci, că sînt turcofobi. bXlcescu, ap. ghica, a. 553, cf. form. cuv. i, 192. , — Pl.: turcófobi, -e. — Din fr. turcophobe. TURCÓI1 s. m. (Bot.; regional) Busuioc-sălbatic (Prunella vulgaris). Cf. lb, lm. — Pl.: turcoi. ■’ — Turc + suf. -oi. TURCÓP s. m. v. tutcoi. TURCOLÓG s. m. Specialist în turcologie. Materialele culese de cei doi turcologi n-au fost încă publicate. scl 1967, 51. — Pl.: turcologi. — Din germ. Turkologe. TURCOLOGÍE s. f. Ramură a ştiinţei care sé ocupă cu studiul limbii turce. Pentru transcrierea fonetiiă a materialelor utilizăm exclusiv inventar^ de litere al alfabetului latin, precum şi un număr sfxfif\ent de semne diacritice (general cunoscute în turcologie). scl 1967, 53. I : — Din germ. Turkologie. TURCOiYIÂN1 s. m. (Rar) Turcmen.' 300'0 dé''familii armeneşti, alungate din Armenia pHn cumplita năvălire a turcomanilor, vin în Moldova, xenopól, i. r. iii, 210. Ştefan cel Mare primeşte în 1472 o scrisoare de la Uzun Hassan, capul oardei albe a turcomanilor, care era şi el în duşmănie cu turcii, id. ib. iv, 42! La 1412 a biruit pe Uzun, şah al turcomanilor. sadoveanxj, ó. xiii, 944. — Pl.: turcomani. — Din fr. turcomane. ■ ■ - / î • • i i TURCOMÁN2 s. m. (Popular; peiorativ) Turc (I 1). De-ţi găsi vreun duşman, Vreun grec ori vreun turcóinan. şez. iv, 132. Nedea ... nu-i hoţ pentru sărmani, Şi-i hoţ pentru turcomani. pamfile, c. ţ. 39. — Pl.: turcomani. • — Turc + suf. -oman. TTJRCOMERÍT, -Ă adj. (învechit) Care este partizan al turcilor (I 1). Pe vremea mea erau multe telé; oarhenii se găseau cam turcomeriţi. negruzzî, s. i, XXXIV, cf. DDRF, ŞIO IIj, 369, şXineanu, d. u., scriban, d. ^ Fig. Arbitrar, despotic. Nici eşti un părinte *blînd, 8773 TURCULEAN — 730 — TUREATCĂ dizmierdător . .. Eşti prea lurcomeril. alecsandri, t. 1 233, cf. ŞIO IIj, 369, SCRIBAN, D. — Pl.: tureomeriţi, -ie. — Din ngr. Toupy.o(i£ptTVK. TURCTJLEÂN s. m. (Rar) Turculeţ (I). Mă-ntîlnii c-un tuTCulean Cu fes roş şi cu tulpan, şez. ii, 183. — Pl.: turculeni. — Turc + suf. -ulean. TURCULfiŢ s. m. I. Diminutiv a] lui turc (I 1), (rar) turculean, (regional) turcuţ; copil de turc. Cadinete ... fugeau desculţe şi cu . .. turculeţi tn braţe, ispirescu, ap. cade, cf. ddrf, rhdow, xix, 413, tdrg. Un turculeţ de-o şchioapă face meremelul narghilelor, potrivind c-un cleşte de aramă un cărbune cu palpit de rubin in spuza viorie, teodoreanu, m. u. 93. Turcaleţul se zbătu in loc şi se trase îndărăt cîţiva paşi. sadoveanu, o. xiii, 336. O vară întreagă a tot lucrat la invelirea bisericii din satul nostru . .. ajutat de ţurculeţul buzat, stancu, r. a. ii, 356. Dar dacă se urcă niscai turcaleţi într-o barcă şi vin pînă dincoace, pas, l. i, 268. Împărat s-a sfătuit Cu-n turcuţ micuţ, isteţ, Turculeţ cu părul creţ. corcea, b. 108. Se-alesese un turculeţ mititel Cu cojocul scurlicel. mat. folk. 91. Tur-culeţul Măruntei, Feciorul Lui Ciupăgel. balade, ii, 139. II. (Omit.; prin Ban. şi Transilv.) Sticlete (Car-duelis carduelis). Cf. majkian, o. r, 393, ddrf, barcianu, ŞIO llj, 369, alexi, w., tdrg, şăineanu, d. u., cade, scriban, d., dombbowski, p. 101, BĂCESCU, PĂS. 166, 1. COSTIN, gr. băn. 207. III. (Bot.) 1. (Prin Munt.) Floarea-paştelui (Anemone nemorosa). Cf. tdrg, panţu, pl., şăineanu, d. U., CADE, BORZA, D. 19. 2. (Prin Munt.) Păpădie (Taraxacum officinale). Cf. alr i 1 919/792, udrescu, gl. O (în construcţia) Bătaie în turcaleţi = numele uuui joc de copii care constă tn a lovi unul măciulia păpădiei celuilalt, iar cel la care se rupe măciulia se consideră bătut. id. ib. 3. (Regional; In forma turcaleţ) Pătlagină moale (Plantago media). cade. 4. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai Îndeaproape. Cf. h iv 83, xi 95. — Pl.: turculeţi. — Şi: (regional) turcaleţ, tur caiete s. ni. — Turc + suf. -uleţ. — Turcaletc : sg. refăcut după pl. turcaleţi. TURCU1VEL s. m. (Omit.; prin Ban.) Piţigoi (Parus major). Com. din banat. — Pl.: turcunei. — Cf. t u r c u 1 e ţ. TURCtlŢ s. m. (Regional) Turculeţ (1). Lasă, tur-cuţ, dumniata, Mina mea cea din dreapta, Să-mi tocmesc eu cununa, cătană, b. 143. Cînd o fost pe şesurele Cătă turcu s-o rugat: — Lasă-mă, turcuţ, de mînă Să-mi tocmesc inelele, r. papahagi, m. 94. Pusu-s-a de s-a vorbii, Împărat s-a sfătuit C-un turcuţ micuţ, isteţ. balade, ii, 48. — Pl.: turcuţi. — Turc + suf. -uf. TURCUŢÂN s. m. v. turchestan. TUBDEÂN s. n. (Regional; de obicei art.) Numele unui vînt. Cf. com. sat. ii, 105, dr. vii, 403, alr i 1 231/140, 148. — Turda (n. pr.) -f suf. -ean. TURDUCĂ vb. 1 v. turduluca. TURDULICĂ vb. I v. turduluca. TURDULUC s. m. (Regional) Tăvălug (I) (Beclean — Dej), alr sn i h 26/260, alrm sn i h 12/260. <0> (Ca termen de comparaţie) Un copil frumos şi grăsuţ ca un turduluc. reteganul, p. iii, 59. E ca un turduluc de gras. Com. din năsăud. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Un turduluc de copil. Com. din zagra — năsăud şi din năsăud. <0> (Ca determinant al unui adjectiv, căruia li dă valoare de superlativ absolut) E gras turduluc. Com. din năsăud. O Expr. A se da (sau a se ducc) dc-a turdulucu = a se da (sau a se duce) de-a rostogolul, de-a dura, de-a tumba. Com. din zagra — năsăud, cf. alr i 367/215, 217, 268, 269, 351, alr sn v h 1 434/219. — Pl.: turduluci. — Şi: tunduliic s. m. alr sn v h 1 434/219. — Formaţie onomatopeică. Cf. tăvălug. TURDULUCA vb. I. Tranz. şi refl. (Regional) A (se) rostogoli: a (se) tăvăli, a (se) da de-a dura, a (se) da de-a tumba. Atunci iute sări în picioare, dar din sînu-i se turdulică nuca cea de aur şi se desfăcu oblu în două. reteganul, p. i, 148, com. din zagra — năsăud, cv 1951, nr. 3, 44, alr i 367/347, 359, 360, mat. dialect, i, 289. — Prez. ind.: turdulăc. — Şi: turdulică, turducă (alr i 367/351, 354, 355; prez. ind. turdăc ib. 367/355 şi tărduc ib. 367/351, 354) vb. I. — V. turduluc. TURE interj. (Prin Ban.) Stai! l. costin, gr. băn. 207. — Cf. t r. TURlî s. f. v. tura2. TUREÂC1 s. m. v. tureatcă. TUREÂC2 s. n. v. curcac. TUREÂCĂ s. f. v. tureatcă. TUREÂPCĂ s. f. v. tureatcă. TUREÂTC s. 111. v. tureatcă. TUREÂTCĂ s. f. 1. Partea cizmei care acoperă pulpa piciorului de la gleznă în sus pînă la genunchi; carimb. Să încălţă cu ciboli largi şi, aşa, întră în vistiaru şi întăi băgă în turelei, cît au încăpui şi, apoi, împlu sinurile. herodot (1645), 350. Cu tureatce de aramă înfocate încălţat îl munciră, dosoftei, v. s. septembrie 4v/9. Mai bine să-i de o părechi de ciubote, nu pri lungi în turiacc (a. 1724). iorga, s. d. xi, 56, cf. lb, polizu, cihac, ii, 427, costinescu, lm. Ciubotele aveau turelei, cari îngropau in ele pantalonii individului, eminescu, n. 34. N-a rămas ladă, saltar, tureatcă de cismă, astu-păloare de sobă, unde să nu-ţi fi băgal mîinile. gane, n. iii, 38. Să nu spun minciuni, dar peste o dimerlic de fasole i-au curs atunci din turetce. creangă, a. 99. Pintea cu jandarmii! — şopti bărbatul scoţîndu-şi cuţitul de pe tureac. slavici, n. ii, 194. Grecul răpede vîrî cuţitul în tureatca ciubotei şi, deschizînd uşa, o luă la goană, contemporanul, vij, 121. / s-a părul că unul din ei are o coadă de cal virilă pe tureacul cismei. marian, s. r. ii, 49, cf. gheţie, R. M. Să bală icul spre a lărgi turiacul cizmelor după trebuinţă, liuba — iana, M. 126, Cf. DDRF, JAHRESBER. V, 138, BARCIANU, ALEXI, \v. El e, că-i cu gîtul ca lureacu şi nu mai poale săraeu ! muscel, 71, cf. tdrg. Aceştia ies din casă şi tufăiesc în turecii cismelor. pamfile, cr. 48. Tureatca sau ca-rimbul e înaltă pînă la genunchi şi unii o aveau mai înainte răsfrînlă in jos. id. i. c. 347. Pune o piatră în tureatca unei ciobote. gorovei, cr. 361. Îşi vîrî cuţitul în tureacul călţunilor. agîrbiceanu, s. 163, cf. id. a. 152. Flăcăii . . ■ îşi pleznesc tureacii cizmelor cu palmele năduşite, rebreanu, i. 12, cf. dr. iii, 838,gr. s. j, 350, dr, iv, 1 514, 1 520, şăineanu, d. u., cade, bl i, 39. Coada cravaşei înfiptă în tureatca strînsă pe pulpă a cismei. c. petrescu, o. p. i, 46, cf. gr. s. vi, 8791 TUREATCĂ — 731 — TURF2 330, 364, dr. vii, 528. Unii dintre ţărani poartă haine negre şi cămaşă românească fără cravată, însă se deosebesc de meseriaşi prin cişmele ca turecii tari. pribeagul, p. r. 35, cf. 19. Păşind cît putea mai uşor cu ciubotele-i de marochin roş cu turelei, sadoveanu, o. x, 273, cf. xiii, 688, bl v, 115, bul. fil. v, 314, scriban, d. După el coborî şi o slugă mustăcioasă, care era pe capră, înarmată cu pistoale la brîu şi cuţit în tureatca cizmelor scurte, camil petrescu, o. ii, 150, cf. graur, E. 82. Avea chimir lat, bătut în ţinte, cizme cu tureac lung şi pinteni mari. t. popovici, se. 8, cf. 515. Bărbaţii purtau cizme cu tureac tare, pantaloni negri. v. rom. februarie 1971, 17. S-au dat să-l caute şi .. . au aflat floarea în tureatca ciubotei, sbiera, p. 101, cf. conv. lit. xx, 1 020, com. marian. Băga mina pre tureac, Scoale cuţil de casap, reteganul, tr. 21, cf. vaida, şez. i, 276. Să rup turelcili. mat. folk. 1 404. în fiecare seară o chema pe dînsa să-i tragă cişmele şi totodeauna după ce i le trăgea o lovea cu tureacul peste nas. mera, l. b. 190, cf. ţiplea, p. p. 118, com. din bilca — rădăuţi şi din straja — rădăuţi, iordan, l. m. 195. Cine dracu şi-o văzut Ciucuri roşii ca la drac, Cizme fără turiac. bîrlea, c. p. 291, cf. 20, t. papahagi, m. 235. Să facă cizme -de oaie Că de cal nu ne pe plac, Că-s p§ tari la turiiac. arh. eoj,k. i, 170. Cizmă neagră-n tuliiac, Pe su talpă nici de leac. alrt ii, 106, cf. 330, alr ii 3 343/102, ib. 3 352/219, alr sn iv h 1 193/310, ib. h 1 195, a vi 26. Dacă vrea Dumnezeu şi tureatcă (turueatcă) se face. zanne, p. vi, 651. O F i g. (Sugerează lipsa de ruşine, impertinenţa, obrăznicia) Tu n-ai obraz, ai tureatcă. cv 1950, nr. 4, 45. <> Expr. A călca pe tureatcă = a greşi din cauza lipsei de experienţă, de prudenţă etc, O să fii om întreg ... n-o s-ajungi să calci pe tureatcă. D. zamfirescu, v. ţ. 29. A ii tureat-că= (despre elevi) a fi nepregătit la lecţie, a fi clei. Cf. bul. fil. iv, 142 , v, 205. A umbla cu pila în tureatcă — a fi viclean. Cf. zanne, p. v, 494. A ii la tureac = a fi deznădăjduit, a fi gata de orice. Cf. zanne, p. iii, 418. A lua îoc In turetci = a fi înşelat, păcălit într-o afacere. Cf. zanne, p. iii, 418. (Prin Olt. şi Munt.) A o ţine turuiac = a vorbi mult şi cu insistenţă pentru a susţine un punct de vedere; a nu renunţa, a nu ceda; a o ţine una şi bună; a cicăli. Cf. ciauşanu, gl., lexic reg. 32, 39, udrescu, gl. A sc iace turuiac = = a se îmbăta, lexic reg. 39, cf. l. rom. 1960, nr. 5, 36. + Epitet pentru o persoană cu idei învechite, retrograde. Te mai şi poreclesc retrograd! ... tureatcă! alecsandri, t. 39, cf. şăineanu, d. u., zanne, p.iii, 418. + Fig. Om prost; ciubotă. Cf. scriban, d. + (Regional) Trunchi de copac (Arieşeni — Vaşcău). Cf. alr i 965/93. Tureacu lemnului, ib. 3. (învechit şi popular) Un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă picio. rul de la gleznă pînă la genunchi; tuzluc1 (1), (regional) pulpar, turecar. Turecii sînt ... de dimie şi se întind pe membrele inferioare de la dosul piciorului pînă sub genunchi, manolescu, i. 231, cf. şăineanu, d. u., cade. Turecii lot de dimie albă ... se îmbracă iarna peste cioareci pentru a-i feri de murdăreală. stoian, păst. 67, cf. scriban, d., h ii 4, 31, 81,118. v 56, xu 33. Unde-ţi minjişi turuiecii aşa? boceanu, gl. Tureci ... de dimie albă dată la piuă. gr. s. vi, 67, cf. tomescu, gl., chest. v, 165/83, alr i 1 878, 810, alr sn iv h 1 186/53, a vi 26. + (Prin nord-vestul Munt.) Om care poartă tureci (2) (udrescu, gl.); p. ext. om cu picioare butucănoase, mari, otova (id. ib.). + (Prin Olt.; la pl.) Ciorapi (scurţi şi groşi). Cf. h iv 211, i. cr. iv, 121, n. rev. n. xiv, 349, tomescu, GL. 3. (învechit; la pl.) Iţari, cioareci. Turi, tureci, iţari şi cioareci se zic nădragii cei ţărăneşti şi proşti ce-i port ţăranii, i. golescu, c. -i. (Regional) Fiecare dintre cele două părţi ale pantalonilor, ale iţarilor etc., care acoperă picioarele omului; crac. Cf. alr sn iv h 1 169 ib. h 1 176, ib. h 1 177. 5. (Regional; in forma turuiac) Un fel de pernă pe care se şade de obicei la vatră pe lingă foc (Gali-cinica — Băileşti). Cf. i. cr. iv, 121. — Pl.: turetci şi turetce. — Şi: (prin Transilv.) tureăc, (regional) turiâc (pronunţat -ri-ac), tuliăc s. m., tureâcă (gr. s. i, 350, bl i, 39, com. din fostul judeţ dîmboviţa) s. f., tureăte (sevastos, n. 98, tdrg, fd iv 64) s. m., tureâpcă (alr sn iv h 1 195/551, pl. turepci ib.) s.f., tureci (alexi, w.), turuiăc s. m., turuiăcă (alr sn iv h 1 195/365, pl. luruieci ib.), tu-rueătcă s. f., turneâg (n. rev. r. xiv, 349) s. m., turneă (ib.) s. f. — Cf. tur3. TURÎÎC subst. (Regional; în construcţia) Dea-turecul— numele unui joc de cărţi (Făget -> Lugoj). Cf. h xviii 78. — Etimologia necunoscută. TURECÂR s. m. (Prin nord-vestul Munt.) Un fel de ciorap fără talpă care îmbracă piciorul de la gleznă pînă la genunchi; jambieră, (învechit şi popular) tureatcă (2). Cf. udrescu, gl. 4 P. ■ ext. .Nume (depreciativ) dat unei persoane care poartă turecari. Cf. udrescu, gl. S-au strîns turecarii la taifas, id. ib. — Pl.: turecari. — Tureac + suf. -ar. TURECI s. m. v. tureatcă. TUBECIOÂIE s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Femeie cu picioarele butucănoase, cu mers rar şi apăsat. Cf. udrescu, gl. — Pl.: ? — Tureac + suf. -oaie. TURECÎT,-Ă adj. (Regional) „Bătut greu“ (Bonţ — Gherla), coman, gl. — Pl.: tureciti, -te. — Cf. tureac. TURELĂ s. f. 1. Locaş blindat (in formă de turn mic acoperit cu o cupolă) care se poate roti în jurul unui ax şi care adăposteşte armament de artilerie la tancuri, nave de luptă, cazemate etc. în ele trebuia să ţintească tunurile din turelele cu eclipsă, sandu-aldea, u. p. 134, cf. cade, scriban, d., enc! tehn. 1, 464. Porniră în fugă tancurile de pe deal . . . împroşcînd foc din ţevile tunurilor; pe alocurea turelele se deschideau deodată, săreau afară nişte oameni negri, contemp. 1949, nr. 162, 6/2. Turelă celui din fată se roti, încet, apoi ţeava scuipă o flacără lungă. v. rom. ianuarie 1955, 103. Tancul se opri, îşi roti turela, căutîndu-şi adversarul, t. popovici, s. 421, cf. dn2, der, m. d. enc., dex. 2. Cap-revolver. Port-cuţitul [la strungul-revolver] este construit dintr-o turelă numită cap-revolver, ce poate roti în jurul unei axe. ioanovici, tehn. 282. — Pl.: turele. — Din fr. tourelle. TURÎU subst. (Min.; regional) Bucată de lemn aşezată în pereţii galeriei sau intre grinzi; bandaj (Borşa — Vişcu de Sus), l. rom. 1968, 406. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. tur a2. TURF1 s. n. (Livresc) Hipodrom. Aşternu pe pînză şi pe carton .. ■ chipuri diafane de cai de alergătoare... şi de jochei pestriţi, expuşi la vederea amatorilor pe înverzitul turf. odobescu, s. iii, 149, cf. alexi, w. Un lucru foarte curios care m-a impresionat îndeosebi pe turf. alas 1 iv 1934, 8/4, cf. cade, dn2, l. rom. 1973, 35. 4 P. ext. Cursă de cai. Cf. dn2, dex. — Pl.: turfuri. — Din fr. turf. TURF2 s. n. v. turlă. 8800 TURFĂ — 732 ~ TURIST TIÎRFĂ s.f. (învechit) Turbă2. Tur fa ... iasle pornirii negru, plin de rădăcini de trăstie, de rogoz, de papură şi de ierburi care cresc în bălţi, economia, 12/9, cf. i. nat. 38, caiet, 105v. Turfă (pămînt bureţos). filipescu, D. i, 16/27. Cenuşa de turf. ■ . este bună pentru fînăţe, trifoaie, legumi, id. ib. 72/3. Torţă (un soi de pămînt care se întrebuinţează ca material de foc). LITINSCHI, M. 8/3, Cf. POLIZU, DDRF, MÎNDRESCU, I. o. 96. Turba sau torful provine din descompunerea vegetalelor, poni, ch. 128, cf. gheţie, r. m., barcianu, ALEXI, W., JAHRESBER. X, 215. — Pl.: turfe. — Şi: torfă s. f., torf, tur! s. n. — Diii magh. turla, germ. Torf. TURFÎST s. m. (Livresc) Persoană, care frecventează cursele de cai (şi care face pariuri). Cf. l. rom. 1973, 35, dex. — Pl.: turfişti. — Din fr. turfiste. TURF (ÎS, -OĂSĂ adj. (Prin Transilv.) Care conţine turbă2; turbos. Un pămînt turfos. ddrf, cf. jahresber. x, 215. — Pl.: turfoşi, -oase. — Şi: (învechit) toifds, -oasă adj. caiet, lll’/lS, LITINSCHI, m. 12/14. — Turlă -f suf. -os. TURGESCENT, -Ă adj. (Med.) Umflat, dn2, m. d. ENC., DEX. — Pl.: turgescenţi, -te. — Din fr. turgescent. TURGESCÎNŢĂ s. f. 1. (Med.) Umflare a unui ţesut datorită acumulării de lichide (sînge, limfă ctc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sanguine sau limfatice. Fără nici o iritaţiune, turgescenţa ar fi imposibilă, arhiva, ii, 133, cf. dn2, der, m. d. ENC., DEX. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns in interiorul ei, fapt care creează elasticitatea şi rigiditatea plantei. Cf. enc. rom. Dacă presiunea osmotică din afară esle mai mică, membrana protoplusmieă se va întinde şi are loc o umflare (tur-gescenţă). macarovici, ch. 73, cf. dn2, der, m. d. enc.,. dex. — Din fr. turgescence. TURGHEZ, -EĂZĂ adj. v. turchez. TURHÂN s. m. v. taihan. TtlRlĂC1 s. m. v. tureatcă. TUHIÂC2 s. n. (Regional) Condei (Jupa — Caransebeş). l. costin.gr. bXn. ii, 199. Nu scrie bine turiacu. id. ib. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TURICE s. f. (Bot.; regional) Turiţă mare (Aremo-nia agrimonoides). Cf. ddrf, borza, d. 22. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Cf. turicel. TURICEA s. c. f. v. turicel. TURICEl s. m. pl. (Regional) Poturi. Cf. barcianu. — Cf. tureac. TURICÎL s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse in rozetă şi acoperite cu peri, cu flori mici, albe sau gălbui; (regional) turnică, turniţă, turnuriţă, turnu-şel (Turritis glabra). Cf. conv. lit. xxiij, 1 058, ddrf, BRAND ZA, FL. 121, BARCIANU, GRECESCU, FL. 54, ALEXI, W., TDRG, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 173. 2. (Regional) Giscarită (Arabis hirsuta). borza, d. 22. 3. (Regional; în forma turicea) Bărbuşoară-de-munte (Arabis turriia). borza, d. 22. — Pl.: turicei. — Şi: turiceă s. f. — Etimologia necunoscută. TURICIOĂRĂ s. f. (Bot.; regional) Turiţă mare (Agrimonia eupatoria). Cf. grecescu, fl. 219, tdrg, PASCU, S. 161, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 12. — Pl.: turicioarc. — Turijă + suf. -ioară. TURÎGA s. f. v. turugâ. TURlLĂ s. f. (Ornit.) Pasărea-ogorului (Burhinus oedicnemus). Turila .. . numită de localnici pasărea-ogorului este o specie caracteristică deserturilor, vîn. pesc. aprilie 1964, 4. — Pl.: ? — Cf. bg. TJpilJIH K. TURINGÎU, -ÎE adj. v. turunglu. TURÎSM s. n. 1. Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constind din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc. V. d r u m e-ţ i e. Cf. cade. Consiliul ... va elabora un plan pentru dezvoltarea turismului, titulescu, d. 502, cf. scriban, d. în turism alături de dezvoltarea fizică se formează deprinderile vieţii în colectiv şi disciplina, contemp. 1952, nr. 26, 2/3. Să nu fie vreo înştiinţare de la oficiul inlercultural de turism, vinea, l. i, 6, cf. dn2, der. Turismul oferă. corpului un minunai prilej de a se căli, prin acţiunea binefăcătoare a factorilor naturali ai mediului extern, îmbinată cu . mişcarea, abc sXn. O caracteristică principală a turismului de azi este mobilitatea sa. contemp. 1970, nr. 1 234, 2/4, cf. dex. 2. Autoturism. Cele două camioane regimentare şi turismele comandanţilor aşteptau loc de încolonare. sadoveanu, o. xvn, 263. Un turism veni din direcţie contrarie, preda, r. 96. Ajunse in faţa casei ■ ■ . tocmai cînd se deschidea poarta şi un turism cenuşiu ţişni ca o săgeată, t. popovici, s. 361, cf. dn2, dex. — Scris şi: turizm. scriban, d. — Pl.: (2) turisme. — Din l'r. tourisme. TURÎST, -A s. m. şi f. Persoană carc practică turismul (1). . V. e x c u r s i o n i s t. Pe zidul cetăţuiei este un foişor luminat, cu trei ferestre mari, din care turistul se bucură de o minunată panoramă, russo, s. 198. Vie cel mai îmbiat turist şi arate un alt oraş în lume care să se. asemene în ceva cu capitala românilor; bolliac, o. 253. Spuind domnitorului că acest turist avea să scrie impresiunile lui de călătorie . . consulul Franciei cerea pentru călător înlesniri de' transport prin ţară. GHicA, s. 161, cf. costinescu. Turistul are să facă excur-siunea pe apă peste lacul Balalon cu vaporul. F (1879), 249, cf. barcianu, alexi, \v. Noi, turiştii, sînlem ţinuţi să cunoaştem şi limbile orientale, alifel n-am putea vizita locurile unde vechea omenire a lăsat cele măi adinei şi mai măreţe urme despre trecutul său. hogaş, h. 93, cf. şXineanu, d. u., cade. S-a urcat în automobil cu hainele lui cadrilate, care-i dau înfăţişare de turist american, c. petrescu, c. v. 386. Purta de regulă un costum de turist. brXescu, v. 139, cf. scriban, d. Veneau . . . ca cile un detaliu al costumului, care-i clasa „turişti“, arghezi, s. xi, 73. Ipostaza lui de turist pasionat .. . este interesantă. cXlinescu, s. c. l. 85. Aşezat la fereastra unui „Pullmann“, turistul priveşte un peisaj monoton de păduri, v. rom. noiembrie 1954, 67. Nu mai calcă nici un turist pe aici. h. lovinescu, t. 143, cf. dn2. Interesul pentru vînatul de la noi era mare şi în trecut ■ . . pentru vinălorii sau turiştii străini. vin. pesc. august 1964, 5. Navele fluviale „Olteniţa“ şi „Carpaţi“ vor face curse regulate cu turişti români şi străini, scînteia, 1965, nr. 6 589. Iată-mă redus la condiţia de turist, v. rom. mai 1969, 16. Statisticile pe plan mondial arată o accentuată creştere a grupurilor de turişti, contemp. 1970, iu\ 1 234, 2/4, cf. dex. — Pl.: turişti, -sie. — Din fr. touriste, germ. Tourist, 8818 TURISTIC — 733 — T URL AC1 TURÎSTIC, -Ă adj. Care aparţine turismului (X), privitor la turism. Cf. scriban, d. Bazele turistice au fost amenajate pentru a putea adăposti un număr cit mai. mare de excursionişti, contemp. 1952, nr. 229, 2/1, cf. dn2. Pe unele trasee turistice vor fi amenajate, la răspîntii de drumuri, hanuri în stilul celor cu tradiţie la noi. scînteia, 1966, nr. 6 912. Localitatea are un climat continental, uşor stimulant şi constituie un centru turistic. abc săn. 71. Era un complex turistic, hotel, restaurant, bar. v. rom. iulie 1970, 5, cf. dex. — Pl.: turistici, -ce. — Din fr. touristique, germ. fouristisch. TURIŞ s. n. 1. (Prin Maram.) Resturi de paie, de fin etc. nemîncate de vite, care se dau cailor; ogrinji1 (1). Cf. bud, p. p. 83. 2. (Prin nordul Transilv. şi Maram.) Loc unde se dă oilor de mincare iarna (chest. v 14/24, 25, 26, 27, 28, 32, 109, air sn iii h 803, alrm sn ii li 620); loc bătut de vaci şi oi (h xvii 5); adăpost de iarnă pentru oi (paşca, gl.); ocol (folc. transilv. ii, 620). Auzit-am auzit Că s-a născut fiul sfînt, în ieslea boilor, în turi-şul oilor, bud, p. r. 58, cf. pamfile, cr. 119. Rogu-vă a ne-ngropa: în turiş de oi, în staul dc mici. roLC. transilv. i, 567. 3. (Prin vestul Transilv.) Cărare prin zăpadă. Cf. coman, gl., chest. iv 28/281. 4- Lunecuş; gheţuş. Cf. alr i 1 257/315, alr sn v h 1 310, alrm sn iii li 1 110, LEXIC REG. 10. 4. (Regional) Pietriş caro cade de pe munte Ia vale (Lugaşu de Jos — Oradea), chest. iv 94/296. — Accentuat şi: turiş. alr i 1 257/315, alrm sn iii h 1 110, lexic reg. 10. — Pl.: turişuri. -r- Cf. turiste. TtIRIŞĂ vb. I. Refl. (Prin Maram. şi vestul Transilv.) A se da pe gheaţă. Cf. alr i 1 257/278, 333, 337, 339. — Prez. ind.: turis. — Si: tiuriuşă vb. 1. alr i 1 257/341. — V. turiş. TURIŞÂT s. n. (Prin Maram. şi vestul Transilv.) Faptul dc a se turişa, Frigul pregătise un magnific loc de turişat. f (1879), 44, cf. pribeagul, p. r. 57. — V. turişa. TtiRIŞTE s. f. v. torişte. TURIŞTI vb. IV v. toriştî. TURIŢÂR subst. (Prin vestul Transilv.) Griu plin de turiţâ (1), teaha, c. n. 276. — Turiţă -f suf. -ar. TURIŢÂT, -Ă adj. (Regional) Roşu-aprins (Bocşa). lexic reg. ii, 38. -- PL: luriţaji, -le. — Turiţă + suf. -at. TÎIRIŢĂ s. f. (Bot.) 1. Plantă crbacec din familia rubiaceelor, cu tulpina în patru muchii, acoperită cu ghimpi mici Îndoiţi, cu flori albe sau verzi şi cu fructe acoperite cu peri curbaţi la vîrf, caic se agaţă dc hainele oamenilor, de lina oilor etc.; (regional) asprişoară, cîinii-babei, cornăţe), lipici, lipicioasă, scai mărunt (Galium aparine). Cf. coteanu, pl. 15, LB, LM, CONV. UT. XXIII, 1 058, DDRF, GHEŢIE, R. M., BRAND ZA, FL. 247, BARCIANU, N. LEON, MED. 72, ajlexi, w., tdrg. Lîna ■ . ■ spălată se usucă, apoi sc aleg gunoaiele, cum sînt turiţele, cornacii, paiele, scaii ş. a. cari se află în lină. păcală, m. r. 309. Le-am ajutai să se cureţe de turiţele şi scaieţii din fîn, ce se agăţase de scurteici şi de fote. al lupului, p. g. 76. Cînd s-au potolit vijeliile . . ■ am ieşit din straturile noastre, plini de turiţă şi li pic. ciauşanu, r. scut. 15, cf. cade, simionescu, fl. 169. Ne poticneam la fiecare pas, ni s-au aninai de straie scai şi tur iţe. sadoveanu, o. viii, 371, cf. SCRIBAN, D., BORZA, D. 74, H I 19, 415,11 11, III 139, 243, 437, vn 27, ix 338, 436, xiv 103, 436, XVI 21, xviii 168, C.ANDREA, ţ. o. 53. Să-mi fac verde cununiţă, Cununiţă de turiţă Să mai vii badea, bădiţă. şez. ri, 212, cf. viciu, gl. Are casă la uliţă, acoperită cu turiţă. şez. xv, 136, com. din turnu măgurele. Frunză verde dc turiţă, Am drăguţ peste uliţă, bîrlea, c. P. ii, 40, com. din tărcăiţa — beiuş. 2. Numele a două plante erbacee din familia roza- ceclor : a) (şi în sintagma turiţă mare, coteanu, pl. 21, LB, POLIZU, I.M, CONV. LIT. XXIII, 1 058, DDRF, BRANDZA, FL. 44, GRECESCU, FL. 219, ALEXI, W., TDRG, DR. V, 556, CADE, VOICULESCU, L. 216, BORZA, D. 12, şez. x, 139) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze păroase pe faţa inferioară, cu flori galbene-aurii grupate în formă dc ciorchinc şi cu fructe cu ghimpi mici la bază; (regional) asprişoară, boitoreană, buruiană de friguri, canipoală, coada-iacului, cornăţel, dumbrav-nică, lipici, lipicioasă, măteuţă3, scai mărunt, scăişor, sora-fragilor, turicioară (Agrimonia eupatorio). Cf. BARONZI, L. 146, DAME, T. 186, GRECESCU, FL. 219, PĂCALĂ, M. R. 21, ŞĂINEANU, D. U., MIRONESCU, S. 622, scriban, D., borza, d. 12; l>) (în sintagma turiţă mare) (Aramonia agrimonoides )■ borza, d. 22. 3. Compus: (regional) turiţă-albă == a) găinuşj (Isopyrum tholiclroides). Cf. conv. lit. xxiii, 1 058^ BRANDZA, FL. 518, TDRG, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 89; b) aglică (Filipéndula vulgaris). borza, d. 70, ■i. Numele a două plante erbacee din familia compo-zeelor: a) (prin Mold.) cîrligioare (Bidens cernuus). borza, D. 31; 1>) (şi in sintagma turiţă mare, id. ib.) dentiţă (Bidens tripartilus). id. ib. 5. (Prin vestul Transilv.) Cununiţă (Spiraea ulmi- . folia), borza, d. 164. 6. (Prin Munt.) Haţmaţuchiul-măgarului (Torilis japónica), borza, d. 170. 7. (Regional) Plantă erbacee cu flori albe, rar gălbui, dispuse in mici umbele; (regional) liaşmaciucă (Anthriscus silvestris). borza, d. 20. 8. (Regional) Hrana-vacii (Spergula arvensis). Cf. scriban, d. 0. (Regional) Lipici (E chinos per mum tappula).- Cf. GRECESCU, FL. 413, TDRG, SCRIBAN, D. 10. (Prin Maram. şi vestul Transilv.) Neghină (Agros-lemma gilhago). alr ii 5 173/346, teaha, c. n. 276. — Accentuat şi: turiţă. lb, tdrg, scriban, d., dl. — Pl.: turiţe. — Şi: (regional) turiuţă (borza, d. 12), târiţă (id. ib. 31) s. f. — Din sa', tiirica. TUIUŢÎX s. m. v. torţei’. TURIUŢĂ s. f. v. inri (A. TUH.J s. în., s. n. v. tirş2, TURJÁN s. in. v. stiujau. TÜHLÁC1, -Ă s. m., adj. (Regional) I. S. m. (în expr.) Nici turc, nici turlac (ia, un fleac), sc zice despre cel care nu aparţine în mod clar unei specii sau grupări, unei tagme. Starc-i fizică [a liliacului] nu e de lăudat, Căci el după proverb: nici turc hu-i, nici. turlac. donici, f. ii, 26/11, cf. russo, s. 14, scriban, d., scl 1977, 194, mat. folk. 1 166. 2. Adj. Ameţit de băutură, chcrchelit, beat; p. e x t. zăpăcit, năuc. Cei mai socotitori din boieri, cil şi din orăşeni umbla lurlaci, mirîndu-se de această reformă (a. 1821). ap. şio iilt 369, cf. polizu, costi-nescu. Acest om este cu duhul lui Bacus într-însul, celui ce noi îi zicem pre limba noastră: ■ . . şi-a încălzit măseaua; este turlac. ispirescu, u. 103. El e cam turlac la cap. VI.AHUŢĂ, s. a. ii, 295. Mitocani, îmbrăcaţi fercheş, lurlaci. ceea ce nu-i împiedică a discuta politică înattă. rev. nouă i, 339, cf. ddrf. De nu sînt fire, Nici slîlpi nu s-or mai găsi, Şi cînd vin turlac acasă N-am 8832 TURLAC2 — 734 — TURLISŢ de ce mă mai lovi l săm. ii, :63, ci. barcianu, alexi, ,W., TDRG, PAMFÎtB, J. III, 96, ŞĂINEANU, D.U., SCRIBAN, wy*:&l să>*Şi băut? -r- um clondir, două .. . îi văzuse fărlăci :pe amîndoi şt ¿idea că se face de ris. vas, l. ii, '16. • ¡Am* p-aei nişte băieţii Ieniceri, turlaci şi beţi. teo-doresgit, p. p. 557, ef. ciauşanu, gl. S-a sculat Cu capul de somn umflat Şi la minte cam turlac. balade, ii, 286. ţH.j.rfurlaci, -ce. — Şi: turlţâc, -ă s. m., adj. HEM 1 064, H v 148, MAŢ. TiOLK. 707, 1 177, ZANNE, p. vi, 424. — Din te. torlajs, bg. TypjiaK. , Tl.’IlLÂO^ s. m. V. turniae. TURLÂŞ s.m., s. n. 1. S.m. (Prin nordul Mold.) Sloi de gheaţă care pluteşte pe apă. Cf. ddrf; şez. ii, 44. ,8. S.n. (Prin nordul Transilv. şi Maram.) Cantitate mare de,,apă; şuvoi1 (I 1). Cf. bugnariu, n., alr sn iii h 788/3,46. O (Adverbial) De dureri şi de năcaz, Lqfirămile-mi curg turlaţă. bugnariu, n. — Pl.: (i) turlaşi şi (3) turlaşuri. — Şi: (regional) turlăţă s.f.,. . — Din magh. torlasz. TURLÂŢĂ s.f. .v. turiaş. TtfRLĂ s.f. 1. Construcţie de forma unui cilindru sau a unei prisme poligonale, care face parte din complexul arhitectural al marilor clădiri (în special al bisericilor), iiiălţîndu-se deasupra acoperişului. Făcu ... crucele pre turle, tot poleite cu aur (a. 1'654). gcr i, 172/33. Să strînşă st>[l]ntul acesta săbor în trula, în poiata. DdsoFTEi, v. s. septembrie 18r/31. Răsîpi şi turnul, şi pisleriu, şi tinda besericei, .,. $i lăsă. numai altarul şi turla cea naltă din mijlocul besericei. neculce, l. 172. Şepte înalte şi cu mare meşterşug făcute trule avea. cantemir, ist. 131. Zidurile le-au înoit de iz-noavă şt trule de pre la biserici ce au fost căzute, şi văş-mînle multe au făcut (a. 1760). gcr ii, 74/21, cî. polizu. [Biserica de la Argeş] Pare-o sculă nestimată ... Cu măiestrele-i cioplele, Cu-a ei turle învirtele. alecsandri, poezii, 591, cf. costinescu, cihac, ii, 708, lm. Mica turlă rotunjită a bisericuţei lui Bucur, odobescu, s. i, 105. Soarele-şi împrăştie cele din urmă raze pe turlele bisericilor, vlaiiuţa^s. a. ui, 329, cf. ddrf, barcianu, iosif, p. 24. Un sunet de clopot din turlă se frînge. petică, *o.‘*'79, cf. şăineanu, d. u. Asculţi cum sună clopotele-n turlă? mînulescu, v. 94, cf. galaction, o. 19,3. Turla ■ ■ ■ apasă boltă grea de cărămidă, to-pîrceanu, o. a. i, 294, cf. brăescu, v. 79. Acolo, în > vîlceaua de sub munţi, între păduri, se ridică în linişte turlele bisericilor mănăstireşti "de la Neamţ, sadoveanu, o. iv, 142. Cînd pe turlele. f etăţii medievale Flori de umbră, liniştite, s-au lăsai, Sună tropot, pillat, p. 44, cf. scriban, d. Zvelta biserică a lenii, cu cele,două turle sprintene, călinescu, c. o. 189. Biserica gălbuie înălţa spre cer aceeaşi turlă subţire cu crucea ruginită în vîrf. st an cu, R. a. i, 7. Se făcuse tîrziu, ceasul din turla bis.erigii arătg, şase' jumătate, v. rom. ianuarie 1065, 74, cf. dex, alr ii/i h 177, alr sn iii h 908. .O Fig. Departe, înainte, răsar din neguri de brădet „Pietrele Doamnei”, turle de castele, şcînleietoare-n luminfi zpmănă. a dimineţii., vlahuţă, o. a. ii, 164. Sus pe limpezi sţîlpi de rugăciune Bolţi de dor sub turle mari de gînd. voiculescu, poezii, ii, 94. Soare scade di/ispre amidz; Mai săgetează Roiuri de rază Piste bălrîne turle de brazi, deşliu, m. 28. 2. Construcţie de lemn, de metal etc. aşezată deasupra .gurii .unei sonde., care serveşte ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele in cursul; forajului sau exploatării sondei. Turlă pentru sondă, metalică, ţip«, mpm. i,. 114. Echipele de turlişti ... au transportat de curînd o nouă turlă de foraj rapid. scÎn-teia, 1952, nr. 2 400,. Se zăresc printre brazii înalţi turlele sondelor, r.ăsarile ca din pămînt în noua regiune petroliferă a larii, Piteşti, ib. 1953, nr. 2 785. .Se Irezi sub turla de seînduri a sondei, v. rom. februarie ,1963, 38, cf. DEX. 3. (La jocul de şah; rar) Tură2, turn. Aşa eram prinsă în gîndur'i despre doamna asta de regină, că n-am păzit turlă. d. "zamfirescu, î. 4, — Pl.: turle: — Şi: (învechit) (¡rulă s.f. Din ngr. xoupXa. TURLĂCEÂLĂ s. î. (Regional) Beţie; (regional) tur-lăcie. Cf. pamfile, j. iii, 96. — Turlăci 4- suf, -eală. TURLĂCÎ vb. IV. Ref l. (Regional) A se ajneţi de băutură; a se cherclieli, a se îmbăta.. împăratul .. . pusese la masă . . . nişte vin mai bătrîn şi dec îl dînsul. Ercule îşi încălzi măseaua şi şe cam turlăci. ispireşcu, U. 33, cf. DDRF, RUDOW, XIX, 413, ŞIO II1, 370, PAMFILE, J. III, 96, ŞĂINEANU, D. H-, CADE, SCRIBAN, D., MAT. dialect, i, 2.37. O Tranz. fact. [Pe bătăuş],şă-l turlăceşti ţeapăn, jipescu, ap. tdrg. Acest vin m-a turlăcit. SCRIBAN,* D, — Prez. ind. : iurlăcesc. — V. turlac. TURLAClE s.f. (Regional) Beţie; (regional) turlă-ceală. Cf. pamfile, j. iii, 96. — Turlac + suf. -ie. TURLĂCÎT, -Ă adj. (Regional) Ameţit de băutură; chercheliţ. Ameţit, a început să se împleticească şi el, uşor turlăcit. voiculescu, p. i, 130. — Pl.: turlăciţi, -te. — V. turlăci. TURLĂŞl vb. IV. Tranz. (Prin Transilv.; complementul este „pămintul“) A surpa. Cf. alr„i 395/ 290, 295. — Piez. ind.: turlăşesc. — V. turlaş. TURLEÂC, -Ă s. m., adj. v. turlac1. TURLÎCĂ s.f. (Regional) Instrument primitiv de suîlat, fără găuri laterale, făcut din coajă de salcie; tilincă (I 1), (regional) tuflişcă. V. t r i ş c ă1. Cf. l. Costin, gr. ban. 207, alr i 1 469/24. — Pl.: turlici. — Şi: trulincâ s.f. alr i 1 469/69. — De la turlu. Cf. turlişcă. TURLICĂt vb. IV. Intrânz, (Regional) A cînta din fluier (Valea Timişului.— Caransebeş), ţ,.,costin, gr. băn. ii, 199. Nu turlicăi cu fluiera aici. id. ib. — Prez. ind.: turlicăi. i ‘ — V. turllcă. TTJRLÎCICĂ s.f. v. turlişcă. TURLÎE s.f. (Ornit.; regional) Culic-mare; (regional) turloi (Numenius arquata) (Techîrghiol). băcescu, păs. 77, 166. — Pl.: turlii. — Probabil formaţie onomatopeică. ■ TURLIG s.n. (Prin sud-v.estul Olt.) Partea încovoiată a unui obiect; cîrlig. CI. lexic reg. 57. — Pl.: turlige. - ■ . — Etimologia necunoscută. TURLJPTllV s.m. v. tulichină. TURLÎST s.m. Muncitor ‘specializat în montarea turlelor (2). Cf. leg. ec. pl. 289. în vocabulăruţ pfesei noaslrţ apar,,., şarjă, ţurlist etc. cv 1949, nr. 1, 26. Echipele de turlişti ... izbuteau să mute turlele de sondă întrejgU scînteia, 1952, nr. 2 400. Muncitori calificaţi în anumite meserii: sondori, turlişti, mecanici, ib. 1960, nr. 4 857. ' . ,, ' — Pl.: turlişti. — Turlă + sul. -ist. , . 8849 TURLIŞCĂ — 735 — TUBMAR TlJRLÎŞCĂ s.f. (Regional) Turlică (Cărbunari — Moldova Nouă). Cf. alr i 1 469/9. — PI.: turlişti: — Şi: turlicică (aur i 1 469/5, pronunţat -li-cică, pl: tutlicichi), trulişcă (arhiva, xix, 43, Scriban, b., viciu, gl., pxscu, c. 233, pl. trulişie şi trulişti scriban, d.) s. f. — Cf. t u r 1 i c ă. TURLIŞOÂRĂ s.f. Diminutiv al lui turlă (1); turnuleţ. In sfîntul oltar deasupra preaslolului încă făcu un lucru minunat, ca turlişoare vărsate (a. 1654). gcr i, 172/23, cf. TDRG. — Pl.: turlişoare. — Şi: turlişor s. n. jahresber-viii, 112. — Turlă + suf. -işoară. TIJHLIŞtiR s.n. v. turlişoară. TURLÎU interj. (învechit) Exclamaţie care exprimă admiraţie faţă de ceva frumos, nostim. Cf. şio iij, 370. <£ Loc. adj. Turliu-turliu = gătit frumos, dichisit. Cf. ŞIO Ilţ, 370, alexi, w. — Şi: tiurliu interj, âp. şio iij, 370. — Din te. ttirltt „soi, fel“. TURLOI s. m. (Ornit.; regional) Culic-mare; (regional) turlie (Numenius arquata) (Tîrgu Neamţ). Cf. bXcescu. păs. 77, 166. — Plturloi. ; — Probabil formaţie onomatopeică. TURL(ÎS, -OASĂ adj. (învechit, rar) Cu turle (1). Cînd voieşti ca să zugrăveşti bisearică lurloasă, sus în truiă fă un ocol cu fealiuri de feăliuri de văpseale (a. 1805). ap. gîvecu, p. â95, cf. 414. — Pl.: iurloşi, -oase. — Turlă + suf. -os. TURLU interj. (Prin nord-vestul Munt.) 1. (Repetat) Cuvînt care redă sunetul fluierului. Cf. udrescu, gl. A luai un fluieraş şi toată ziua: lurlu-turlu, pe lîngă oi. id. ib. 2. Cuvînt care redă zgomotul produs de o ploscă plină clnd se deşartă sau cînd bea cineva din ea. Cf. udrescu, gl. — Onomatopee. TURLUC1 s. n. 1. (Regional) Groapă în care se fac cărbuni de lemn; cărbiinărie. Cf. ddrf, cihac, ii, 626, barcianu, alexi, w., scriban, d. + Grămadă, stivă de lemne din care se fac cărbuni. Cf. cihac, ii, 626, GHEŢIE, R. M. ' 2. Fig. Vizuină, scbiban, d. + Local cu reputaţie proastă. Cf. scriban, d. — Pl.: turluce. — Din tc. torluk. TURLUC2 s. m., s. n. v. tuzluc1. TUR mi vb. IV. I n t r a n z. (Prin nord-vestul Munt.) 1.  ctnta (prost) din fluier. Cf- udrescu, gl. 2. A bea cu zgomot din ploscă. Cf. udrescu, gl-. Mai turluie, dacă e ce! id. ib. — Prez. ind.: liirlui. — V. turlu. TURLUIĂLĂ s.f. (Prin nord-vestul Munt.) Cîntec (stlngaci) din fluier; (regional) turluit1, turluitură. Cf. udrescu, gl. M-a amefit cu tnrluielile. id. ib. — Pl.: iurluieii. — Turlui-f suf. -eală. TURLUIT1 s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Faptul de a turlui; (regional) turluială, turluitură. Cf. UDRESCU, GL. — V. turlui. TURLUÎT2, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Zăpăcit, ţicnit, aiurit, udrescu, gl. — Pl.: turluiţi, -le. — Cf. trul, t ut uit2. TURLUITURĂ s.f. (Prin nord-vestul Munt.) 'Cîntec (stîngaci) din fluier; (regional) turluială, turluit1. Cf. UDRESCU, GL. j, — Pl.: turluituri. — Turlui + suf.-iura. TURLULÎŢĂ s: f. (Regional) Diminutiv al lui turlă 0)- udrescu, gl. Are la casă un foişor cu tur-lulilă. id. ib. — Pl.: lurtuliţe. — Turlă + suf. -uii/â. TURLULIU adj. invar. (Rar) Zăpăcit, ţicnit, nebun. Să te trezeşti pe urmă . . . turluliu ta minte ■ . . şi cu ochii scurşi de plîns. G. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 307. — Cf. turlui t2. TURMÂC, -Ă s. m. şi f. (Prin Munt., Olt. şi Dobr.) 1. Bivol tinăr (intre unul şi doi ani). V. malac. Cf. polizu, costinescu, cihac, i, 292, ddrf, barcianu, jahresber. viii., 118, alex:i, w., puşcariu, et. wb., TDRG, CHIRIŢESCU, GR. 255, PASCU, S. 192, N1CA, L. VAM. 248, CADE, ROSETTI, L. R. III, 72, SCRIBAN, D., NOM. min. i, 377, sfc vi, 48. O turmacă la frigare, Ca să-i fie de gustare, teodorescu, p. p. 578, cf. vîrcol,. v. 12, com. din ŢEPEŞ VODĂ — CERNAVODĂ, CHEST. II 418/90, ALR I 1 082/898, com. din novaci şi din şegarcea.-t- băi-leşti, O (Ca epitet depreciativ dat miei persoane, cu aluzie la modul de comportare) Pentru a fi păstraţi la putere, iurmacii ăştia ar fi în stare să defileze prin faţa palatului ... în patru labe. ştancu, r. a. i, 231. (Precedă termenul calificat, de care s,e leagă prin prep. „de“) Cînd s-or îndîrji Iurmacii ăia de boieri pe noi, te pomineşti că ne-or pune şi la jug. jipescu, o. 157. ^ P. e xt. (Prin nord-vestul Munt. şi nord-estul Olt.) Mlnzat (I 1) (şăineanu, d. u., mat. dialect, i, 237, lexic reg. ii, 17); june, gonitor (mat. dialect, i, 237). _ 2. (Regional) Epitet dat unui om scund şi îndesat. Cf. cade, scriban, d., rădulescu-codin. .+ Epitet dat unui om inalt şi voinic. Turmacul a ridicat singur un buştean şi l-a dus la spinare pînă acasă, udrescu, gl. (Precedă termenul calificat) Turmac de om. cade, cf. vîrcol, v. 12. S-a făcut un turmac de băiat, gros în spe(e. udrescu, gl. 3. (Prin nordul Munt.) Porc gras. vîrcol, v. 12- — Pi.: turmaci, -ce. — Şi: (regional, 2) turlâc (vîrcol, v. 101), (suspect, 1) tiimăe (pamfile, a. r. 263 s. m. — Din bg. TypMaK. TURMALÎN s. îi. v. tiirinalină, TURMALtVĂ s.f. Nume dat mai multor silicaţi naturali de sodiu, calciu, magneziu şi aluminiu; cu bor, cristalizaţi in formă prismatică sau de ac, dintre care unele varietăţi sînt pietre semipreţioase; se utilizează în optică, radiotehnică etc. Cf. barcianu, alexi, ■w., NICA, L. VAM. 248, CADE, SCRIBAN, D., CANTUNIARI, l. m. 118, ltr. Prin 1703 începuseră a sosi în Europa cele'dinlîi pietre de turmalină, aduse din Ceylon, ciş-man, fjz. ii, 216, cf. dl, dm. Turmalina este un silicat foarte complex, geologia, 15, cf. der, dc, m. d. enc., dex. *■ — Pi.: 'tnrmaline. — Şi: (uivechit) turmâlin s. n. BARCIANU, CANTtNIARI, L. M. 118. — Din fr. tourmaline, germ. Turmâlin. TURMĂR s. m. (Regional) Porcar (Şăpînţa — Sighe-tul Marmaţici). Cf. chest. v 19/72.; — Pl.: turmari. — Turmă + suf. -ar. 8869 TURMAŞ — 736 — TURMĂ TURMĂŞ s.'m. (Prin nord-vestul Transilv.) 1. Persoană care se Însoţeşte cu alta în vederea alcătuirii unei stîni pentru văratul oilor; (regional) • tormănaş. V. slmbraş. Ci. alr i 1793/243, 257. . 2. Stăpîn al unei stini. Cf. alr i 1 789/243, 255. — PI.: turnaşi. — Turmă -f suf. -aş. TÎRMĂ s. f. 1. Grup de oi sau de alte animale (domestice sau sălbatice) care trăiesc împreună. V. b o-t-e i, ci op or, ci urdă, herghelie, p îl.c, t î r- 1 ă1. Rădică ca oile oamerii săi şi-i sui ca turma pus-linie. psalt. 160. Departe de ei o turmă de porci mulţi păştea, tetraev. (1574), 212. Ei se duseră şi intrară în turma porcilor, coresi, ev. 232. Trimeale-ţi-voiu un ied den turmă, po 132/18. Deacă crescură, lor le era viaţa cu porcarii, de păştea turme, moxa, 355/21. Slrînsă toate cirezile şi turmile tătăni-său şi le junghie, ca să ospiteze pre perşi, herodot (1645), 54. Cela ce va fura oaie, sau bou, sau cal ..., den cîmp sau den turmă . . ., să se cearle cu ocna. prav. 118. Oile ceale de turmă înţeleg şi cunosc glasul păstoriului său. eustratie, ap. gcr i, 76/26. Era acolo lingă munte o turmă mare de porci păscînd. n. test. (1648), 46v/2. Cu nevoinfă a fi ... să nu pască turmele şi hergheliile iarba. n. cos-TIN, ap. GCR XI, 11/20, cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 196. Turme de oi şi casele cu totul ... le-au înecat (a. 1729). gcrii, 25/31. Multe turme de oi şi mai multe cîrduri de capre, aethiopîca, 62r/l. O cîmpie mare.... unde poate vedea omul turme de căprioare, golescu, î. 45, cf. ci.e-mens, dri-u, lr. Au văzut deodată viind pre dînsul o turmă de un soi de dobitoace necunoscute lui. drX-ghici, R. 64/12. Pe cîmpie îngraşă cirezi şi turme, co-nachi, ■p.,291. Sînt turmele multe şi frumoase ce pasc văile, russo, s. 126, cf. polizu, fm (1862), 61. Turma zbiară la păşune; Mieii sprinteni pe colnice fug gră-madă-n răpegiune. a£ecsandri, p. iii, 33, cf. cihac, i, 292. Urma-vom cu ochii ... turmele nesfîrşite de animale. odobescu, s. ni, 79. Pe cărări fără de urme Vin cerboaicele în turme, eminescu, l. p. 121. Nenumărate herghelii de cai, cirezi de vile şi turme de oi ies din ea. crkangX, p. 291. Turme de vite se scoboară la adăpat. vlahuţX, r. p. 11, cf. ddrf. Turmele s-aud mugind. coşbuc, p. i, 47, cf. barcianu, alexi, w.Trec pe vale, la'iernat, Turmele mărunte, iosif, p. 52. Nea Ion are o turmă de cai. dr. v, 238, cf. galaction, o. 62, topîr-ceanu, o. a. i, 16,,ds. Am de furcă c-o turmă de mistreţi sŞAOoyEANP, o. i, 213, cf. scriban, d. Aş fi. avut azi cîteva .mii de oi ... şi aş fi străbătut lumea cu turmele mele. arghezi, s. vii, 191. Turma [de bivoli] se scurse, încet ca o lavă groasă. cXlinescu, e. o. i, 109. Mari turme cu clopote vin Prin amurgul gorunilor sferici. blaga, poezii, 137, cf. v. rom. iulie 1954, 76. Se auzi ca un tunet galopul unei turme de bizoni, h. lovinescu, t. 6. Se cobor la vale Trei turme de. miei Cu trei ciobănei. alecsandri, p. p. 1, cf. H VIlIj 109, 170, viri2 143, 283^ ix 284, xi 232, 417, xii 327, xm 151, xiv 4,46, xv A, 150, xvi 4. Lungu-i drumul şi bătut, Nu-i bătut de car cu boi, Nici de turmele de oi. jarnik — bîrseanu, d. 200. îţi dau turme de oi, cirezi de boi. reteganul p. v, 7, cf. diaconu, vr. 54, CIIEST. v 15/5, 10, 15 17 ■20, 23, 34 , 38, 49, 58, 63, 65, 70, 75, 85, 90, 93 ib’ 17/2, 14, 16, 19, 21, 22, 24, 26, 46, 48, 55, 69,’73' •75;, 77 b, ib. 18/27, 94, ib. 19/7, 8, 12, 24, 32’ 39’ 40, 4'4, 62, 68, 78, 80, 91, 99, alr 1 1 798/516,’am sn iii h 676/29, 235, 284, 325, alrm sn 1 h 205/836, ib. h 256, a vi 3, mat. dialect, i, 100. La o tîrlă se ducea, Trei turme de oi mulgea, balade, i, 332. Tri turme de oi Se suie la munte. folc. transilv. i, 198. Nu ne trabă ■.. turme de porci. o. bîrlea, a. p. ii, 370. O (în proverbe şi zicători) O turmă şi un păstor, se zice pentru a exprima ideea de unire sub o singură conducere. Cf. coresi, ev. 483, n. test (1648), 119v/16, NECULCE', 1^321, A LEX AN DRES CU, O. I, 86, ZA N NE, p, i, 673, CuW e păstorul, aşa şi turma. id. ib. v, 489! Vai di turma fără păstori! id. ib. O oaie rîioasă toată turma o umple. id. ib. i, 567. Şi ciobanul din laptele turmei lui mănîncă (= fiecare se hrăneşte- din rodul muncii lui), id. ib. v, 172. Unde-i turmă şi pagubă. id. ib. ix, 723. Ochiul stăpinului îngraşă turma. id. ib. iv, 622. Ţi-a pierit turma? (formulă cu care cineva se adresează, in glumă, unui om necăjit), i.d. ib. ix, 723. O Fig. Turma visurilor mele eu le pasc'ca oi de aur. eminescu, o. iv, 110. Turma de gînduri s-a pierdut în munte, Şi-i veştedă-n creier pajiştea de aur. voicu-Ltecu, poezii, i, 135. (Cu aluzie la aspectul unţii grup) Şi din turmele de slînci ... Vezi oraş cu dome albe. eminescu, o. iv, 118. în dreapta se-nalţă surele metereze ale Bucegilor, turme de stane se-nşiră pe creste, vlahuţX, r. p. 140. Nu .se vedea apropiindu-se decît o turmă de căciuli rotate, agîrbiceanu, s. 123. Vastele păduri Stau veştede sub greaua turmă De nori haotici, i. barbu, j. s. 12. Asfinţitul soarelui'regăsişte1 această turmă de slînci din nou în mijlocul cîmpiilor. bogza, c. o. 296. Turme de nori împrăştiate, beniuc, v. 129. (Sugerează un grup numeros) Pruncii cei romaneşti .... în anii cei dinţii, cînd.se învaţă latineşte, . .'.turme de cuvinte româneşti bagă în vorba cea latinească, maior, ist. 235/8. Şi-n calea lor au întîlnit turme întregi de suflete, gane, n. iii, 20. + P. e x t. Cird de păsări. Toamna, ei [dropioii] duc turmele de puV'kă pască ţarinele înţelinile. odobescu, s. iii, 14. Pe vîrful gunoiului rîcîia o turmă de găini. d. zamfihescu, v, (ţ. ,92, cf. cade. ^ Haită. Un mascur sălbatic . ■ ■' gonit de o turmă de cîini. beldiman, n. p. ii,' 188/17, cf. alr sn iii h 676. 2. Fig. (Adesea depreciativ) Mulţime, grup .(mare) de oameni (supuşi, docili); ceată (în dezordine). Cf. jdrlu. Ce pasă bielei turme, în veci nenorocită,. Să ştie de ce mină va fi măcelărită Şi daca are unul sau mulţi apăsători? alexandreşcu, o. i, 87, cf. cosţi-nescu. Mă văzui între păreţii posomoriţi ai şcolii, în mijlocul unei turme de băieţi cari făceau o larmă asurzitoare. gane, n. iii, 63. Pentru semenii din 'turmă Va-ncepe să lucreze-adînc lopată, minulescu, vers. 233. Ar.e o pornire di milă adîncă pentru turma, celor obijduiţi, batjocoriţi şi flămînzi. sadoveanu, o. vi, 249. Pînă acum, omenirea nu s-a cunoscut decît sub aspectul turmei, apoi, al individului, h. lovinescu, t. 407. Erau beţi de pe acum .... să poată spune de cum intrau în turmă cuvinte de spirit Care fădeau să rîdă pe curteni, barbu, princ. 140. O (Adverbial)'A plecat băiatul cu fluierul ... După el, turmă, noi. stancu, d. 170. O Loc. a d v. în turmă = cu grămada, în grămadă. Cîntaţi, poeţi, în coruri şi-n turme adunaţi. contemporanul, i, 204. Sufocaţi de-atîta mers in’t&fmă, $fOi ne mişcăm împinşi din urmă.- camil petrescu, v. 17. Rămase în urmă o companie înşirată în tiirmă. c. petrescu, î. 133. (Fig.)1 Cu inima-nlrJun ritm, Bal secundele ce-n turmă Ne-ncetat au tot murit, ar-gîiezi» v. 78. 4- Populaţia unei ţări; popor. Boierii.. . . au văzut că turma nu poate fi fără păstor, negruzzi, s. i, 149- Şi fiul tău va creşte . . . Şi-i va lăsa Duşanta toiagul peste turmă, coşbuc, s. 90. 3. Fig. (în limbajul bisericesc) Mulţimea credincioşilor. Paşteţi ceed ce e întru voi turma 'lui D[um]-n[ejdz[e]u. cod. vor. 162/7. Mulţi amu mincimşi proroci ... omorîia cu cuvintele cealea mincinoasele turma lu Hrislos. coresi, ev. 195. Mulţi de în •turma lui J?[risto]s i muncia, şi păstorii lurmeei încă i sluţea rău. moxa, 369/21. împărate Hristoase! ... cruţă turma ia, rugămu-le păstoriu bun, miluieşle săborul tău (a, 1633). gcr i, 86/15. Svîntul Nifon ... află turma neplecată şi neascultătoare şi besearica răzvrătită (a. 1650—1675). id. ib. 193/1. Vă hirotonesc ep[i]sc[o]p pre 'cest ucinic al mieu Climent. Căruia încredinţez ; . . turma astădz. DOSOFTEi, v. s. noiembrie 155v/29. [Arhiereul] arc datorie pînă la vărsarea sîngelui să nu-şi părăşească-turma. antim, p. XXVII. Eu, smeritul lor păstor, jiu lipsesc de a^mi îndoi rugăciunile pentru turma mea (a. 1774). uri cari ul, i, 175. Porunci ce sînt date arhiereilor călră paza cea cu deadinsul a turmei ceii cuvîntătoare (a. 1794). gcr ii, 153/15. Ca un Argos cu mulţi ochi priveghează totdeauna pentru paza turmei cei creştineşti. 8871 TURMĂTĂ — 737 — TURN molnar, ret. 38/1, cî. costinescu. L-a povăţuit să se poarte frumos şi să păzească nainte cu sfinţenie casa Domnului şi turma ce i se încredinţează, vlahuţă, ap. cade, cf. scriban, d. Turma credincioşilor rămînea fără păstori, oţetea, r. 305. Bolnavu-i din turma mea ... eu trebuie să-l alin. camilar, n. ii, 431. '4. (învechit) Unitate militară de cavalerie. Subl patru steaguri au îjiceput bătaia ..., avtnd opt turme de călăreţi şi una de'pedestraşi, şincai, hr. ii, 20/36. Ardelenii s-au înturnat acasă, lăsînd pe Kemeni cu vreo cîteva turme lingă prinţul cel nou. id. ib. iii, 55/3. Cu-prinzind romanii cetatea, trimeseră în toate părţile turme de ostaşi asupra rămăşiţelor dachilor. maior, ist. 6/15, cf. drlu. La aripa dreaptă se aşezară două turme de cinci mii din cei mai buni călăreţi, bălcescu, m. v. 145, cf. scriban, d. 5. (Regional) Numele unei constelaţii nedefinite mai îndeaproape (Livezile — Panciu). Cf. h xi 441. — Pl.: ttirme. — Lat. turma. TURMĂTĂ s. f. v. tlrnomată. TURMFNT s. n. (Livresc) Suferinţă, tortură (fizică sau morală); chin. Atîtea turmente, nelegiuiri şi omoare N-au făcut ca să fumeze pe lugubrele-ţi altare Destul atîtea-njunghieri? heliade, o. i, 295. Nu se putea linişti de turmentele spiritului, filimon, o. ii, 160, cf. costinescu. Cite turmente în cercu-i infernal Se-nchid şi se frămîntă ... Cînd amăgirea-ncepe. ma-cedonski, o. ii, 21. Trebuie să ia un sfîrşit acest tur-ment, mult . .. mai chinuitor decît desperarea, vlahuţă, S. A. III, 118, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., DN2. — Pl.: turmente. — Şi: (învechit) turmenta s.f. costinescu. -t- Din fr. ţourmerit. iURMEXT vb. I. (Livresc) 1. Tranz. A fră-mînta, a chinui, a tortura. In inimă-ncuibată invidia-l cuprinde, L-agită şi-l turmenta, heliade, o. i, 390. Cearcă să uite relele presimţiri ce o iurmentă. filimon, o. ii, 256, cf. costinescu. Mă turmenta grija despre cariera care trebuie să-i dau. lăcusteanu, a. 230, cf. barcianu, alexi, w., cade, scriban, d., dn2. 0> Refl. Cf. costinescu, cade. 4 A hărţui, a supăra, a deranja. Creditorii îl turmentă. şăineanu, d. u., cf. cade. + A preociipa, ă tulbura. Post-păşoptiştii sînt şi ei turmentaţi de imaginea ruinelor, ca şi înaintaşii, v. rom. ianuarie 1965, 104. 2. R e f 1. A se ameţi de băutură; a se îmbăta. Cf. DL, : DM, DN2. — Prez. ind.: turmentez şi turmint. — Din fr. tourmenter. — Pentru sensul 2, cf. t u r-m e n t a t. TURMENTARE s. f. (Livresc) Acţiunea de a (se) turmenta şi rezultatul ei. Cf. costinescu, dn2. — Pl.: turmentări. — V. turmenta. TURMENTAT, -Ă adj. (Livresc) 1. Frămîntat, agitat, chinuit, torturat. Turmentaţi mai cu seamă de diploma regelui Matei Corvin din 1461, hasdeu, i. c. i, 17. Suspina şi era foarte turmentată în internul său. f (1871), 295, cf. barcianu, cade, scriban, d. (Glumeţ) Primesc pe toţi românii, fără deosebire de coloare politică. Fie reacţionar, progresist, liberal-naţional, naţional-liberal, moderat, turmentai, alecsandri, s. 11, cf. dn2. + Care are un relief accidentat, cu aspect neregulat. Prin toate erele, Ce prund fierbinte, turmentat. blaga, poezii, 379. + (Pictură) Care prezintă straturi suprapuse. Fundalul cenuşiu, apăsător, pensulat într-o pastă turmentată, şi închipuind perspectivele războiului. v. rom. aprilie 1963, 149. 2. Ameţit de băutură; beat. Dascălii au dat afară pe Cetăţeanul turmentat, caragiale, o. vi, 145, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, d. Eram cam turmentat de băutură, stancu, r. a. iii, 327, cf. dn2, dex. — Pl.: turmentaţi, -te. — Şi: tormentât, -ă adj. l. rom. 1966, nr. 3, 273. — V. turmenta. Cf. fr. tourmenté. TURMENTĂŢIEs. f. (Rar) Faptul de a (se) turmenta. Cf. BUL. FIL. VI, 11, 12. — Pl. : turmentaţii. — Şi : turmentaţi line s. f. bul. fil. vi, 11. — De la turmenta. TURMENTAŢIIJNE s. f. v. turmentaţle. TURMENTĂ s. f. v. turment. TURMETĂ s. f. v. tlrnomată. TURMÎŢĂ s.f. (Regional) Turmuliţă. Cf. lb, tdrg, alr sn ii h 390/64. — Pl. : turmiţe. — Turmă rf suf. -iţă. TURMIZÔL s.n. v. turnesol. TURMULÎCE s. f. (într-o poezie populară) Turmu-liţă. Frumuşel vis îmi visai, A turmulice de oi. maţ. folk. 1 274. — Pl.: turmulici. — Turmă + suf. -ulice. TURMULÎŢĂ s.f. Diminutiv al lui turmă (1); (regional) turmiţă, turmulice, turmuşoară, turmuţă. Un ciobănaş, fluierînd, Turmuliţa-şi îngriji, i. văcă-rescul, p. 217/6. îl puse să-i ducă turmuliţă de oi la păşune, ispirescu, l. 262, cf. cade. îi dădură o tur-muliţăide gîşte în seamă, mera, l. b. 189. Bău mă doare inima, Că pierdui turmuliţă I balade, ii, 508. — Pl. : turmuliţe. — Turmă + suf. -uliţă. TURMUŞOĂRĂ s.f. (Regional) Turmuliţă. Strămoşii lor au venit din Ardeal, adueîndu-şi . . . turmu-şoarele de vite. şez. iv, 16. Ş-avui plug iu şease boi Şi turmuşoare de oi. ib. ix, 95, cf. alrM sn i h 256/769. — Pl.: turmuşoare. — Turmă + suf. -uşoară. TURMÎJŢĂ s. f. (Regional) Turmuliţă. Cf. fd iv, 262. Nici un ban pe ei [pe cai] n-am dat, Căd-am luat cu turmuţa Şi i-am minat cu ciurduţa. mîndrescu, l. p. 185. O mică turmuţă De mîndre mieluţe. marian, nu. 767, cf. alr sn ii li 390/310, 334. — Pl. : turmuţe. — Turmă + suf. -uţă. TURN s. n. 1. Construcţie prismatică sau cilindrică clădită separat sau făcînd parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai înaltă declt celelalte construcţii. Fuiu ca de noapte corbu în turnu [n i-rişte c2, jărîşte d]. psalt. 208. Sădi oiia. Şi cu gard îngrădi ... şi zidi turn. coresi, ev. 396. întinse cortul său den turnul Edterului. po ,121/23. (Ş[,i] cetatea lui iî[risto]s şi tur nur e cu cornure, înpletite cu mărgăritaru. cod. tod. 218. Văzînd cei din turnuri pre dînsul, sărea jos. herodot (1645), 207., cf. st. lex. 170rl/10. Acolo iaste o besearecă şi un turn înalt, ... tot de pietri cioplite cu mare cheltuială (cca 1660 — 1680). , gcr i, 176/11. Au zidit un turn, ca văzînd oamenii turnul acela să-l pomenească pre dînsul. cheia În. 741/8. Veniţi să ne zidim noao cetate şi turnu, căruia vîrful va fi pînă în ceriu, biblia (1688), 72/35. Acolo au început turnul Vavilonul. n. costin, l. 68. Ah dzis călugărilor şă dea turnul, că nu vor lua a mănăstirii nemică, NEÇULCE, l. 106, cf. lex. mars. 160. Limba slopenească, una din cele 12 de la facerea turnului (cca 1750). gcr iij 50/28. Un turn înalt, de lemn roşu de India (a. 1783). id. ib. ii, 130/24. Au trimis carte lui Lichir, cu carea poruncea şă-i trimiţă meşteri arhitecţi, să zidească turn. 8887 ■ turn- — 738 — TURNA1 (a 1812). id. ib. ii, 207/15, cf. clemens, lb. Pe insula de lingă Alexandria . . . orîndui a se zidi turnai luminătoriu de marmură albă. ar (1829), 204 ,;1/36. închisoarea Bjandei era in unul din turnurile cetăţei. asachi, s. l. ii, 55. Deschiseră vişteriile lui Darie şi găsiră douăsprezeace turnuri pline de galbeni, alexandria, 87/9. Pentru adăpostirea lor ..., zidi aproape de bisericii şi un turn de piatră, negruzzi, s. i, 213, cf. polizu. Turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lorjălesc. âlexandrescu, o. i, 73. Zmeul are gind rău cu noi, ziua ne pune la muncă şi noaptea ne-nchide în turnul ăsta plin de şoareci: alecsandri, t. i, 440, cf. cihac, ii, 428. Borna arde ... Şi în nunta ei grozavă turnuri negre ea aprinde, eminescu, o. rv, 123. Turnul Colţii să-l fi. cerut pe masă, kir Ianutea pe masă i l-ar fi adus. caragiale, o. ii, 230. Se coborî un călugăr din turnul bisericii, ispirescu, l. 99. Bucureştii . . . Rămase-n urma noastră în ceaţă învelit, Cu turnuri de biserici, cu teatre şi palate. maI'cedonski, o. i, 46, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Tăcută năluceşte biserica străbună, Cu turnuri răsucite ascunse sub cupole, anghel — iosif, c. m. ii, 125, cf. petică, o. 181, şăineanu, d. u., cade. Cheia ce mi-ai dat aseară Mi-a căzut din turn, Pe scară, minulescuj v. 14, of. galaction, o. 346. în urmă se zăreau pe jumătate, ca dită'r-o apă, numai turnurile cetăţii domneşti, sado-VEÂNU, O. XIII, 418, cf. BART, S. M. 44, SCRIBAN, D. Te duci colo,... pînă în creştetul turnului, arghezi, s. xi, 80. Te întîmpină ... un turn sumbru cu orologiu. călinescu, c. o. 159. Rămăsese nemişcat şi strîmb, în poziţia înplinată a turnului din Pisa. vinea, l. .i, 297, cf. DNa. Treceam pe sub turnul cel cu orologii, v. rom. februarie 1969, 15, cf. dex. Fă-mă puiul cucului, Pe turnul Sibiului. folc. transilv. ii, 43. Intranz. Iară demineaţă, turnînd în oraş, flămînzi. n. test, (1648), 27r/33. + Intranz. A se abate din drum. Iuda mearse in gios de ia fraţii săi şi turnă la un om den Odola. po 130/27. 2. Ţr a n z. (Folosit şi absol.) A da înapoi, a restitui. Aprumuţă păcătosul şi nu toarnă (vor întoarce c2, întoarce hd), dereptul milaiaşte şi dă. psalt. 69, cf. anon.. car. 3. T r a n z. şi r e f 1. A (se) îndrepta în altă direcţie. întoarce-nă, Dzeu, spăsenia noastră,şi toarnă (în toarce vd, î ut o r s e ş i- ii) urgiia ta de la noi. «salt. .175. (Fig.) întorşiu-me (turnai-mă cc2) spre strasti cînd înghimpă-ne spiru. ib. 54. Îmblînzit-ai toată mînia ta, turnatu-te-ai (i n t o r s u - t e - a i d, întors-ai hv) de mînie încinsă ta. ib. 175* 4. T r a n z. (Complementul indică privirea) A orienta în altă direcţie. Turnînd a ei cătare spre bolţile cereşti. boi.intineanu, ap. şăineanu, d. u. + Refl. A se întoarce (pentru a se adresa) către cineva. Apoi, turnînău-se către Ana ... — Fata asta, oricine ar fi, se socoteşte arestată, bolintineanu, o. 404. 5. R e f 1. A se schimba, a se transforma. Rămîi acolo puţinea vreame, pînă se va turna turbureala frăţini-ţău. .. şi plnă cînd mînia lui de pre tine întoarce-se-va. po 93/13. 0>T r a n z. Mină Dumnedzeu marea cu un vînt tare..., suflînd toată noaptea, şi o turnă în usfiat şi se împărţi apa în doao laturi, ib. 226/10. 6. T r a n z. A abate pe cineva de la un rău, a face să revină; a îndrepta, a converti. Nu toarnă (n toarce d, întorseşi h) omul în smerenie şi zis-ai: întoarceţi-vă, fiii oamenilor, psalt. 188. II. l.Tranz. (Regional) A răsturna (I 1), a dobori, a trînti. Izbuti să-l îndoiască oleacă şi mai să-l toarne TURNA1 — ÎS9 ^ TURNA» jos. ap. tdbg. Cînd l-am plesnit la cap, l-am şi turnat la pămînt. sadoveanu, o. iv, 118. In unghii mi-l lua, în pămînt că mi-l turna, Cu colb. mi-l acoperea ... Şi de tot mi-l ucidea, bibicescu, p. p. 325. <0> R e f 1.. pas. Şe „toarnă“ oaia la pămînt .... se tunde după cum se ştie. chest. v. 159/77. 2. Refl. (Rar) A se lăsa să cadă, a se trînti; a se răsturna (I 4). Cetăţeanul ... a venii şovăind pînă la mijloc şi s-a turnat pe un scaun în faţa tribunii. CAR AGI ALE, O. V, 143. B. T r a n z. I. 1. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică un lichid) A face să curgă (In sau pe, peste ceva); a vărsa. Vasul cel fără de fund, măcar cîiă apă ai turna Inlr-insul, nu-l mm poţi împlea. uremie, L. 179. Vei lua den untdelemnul unsorii şi-l vei turna pre capul lui şi vei unge pre dînsul. biblia (1688), 601/25. Au topit banii ce-au luat de la turci şi i-au turnat în gura lui Ramadanovschii. Şi aşe ş-au luat plata după fapta lui. neculce, l. 62. împleti vasele de apă; .^turnaţi acum şi aduceţi (a. 1698). gcr i; 317/33, ei. anon. car., drlu, lb. Cind toarnă pietrarii apă în var..., să aprinde, drăghici, r. 113/14. Iritr-un balcon foarte împodobit.... patru lei turna pă gurile lor ... apă. gorjan, h. i, 66/2. Zidurile le răstoarnă Şi foc cu cătran le toarnă, bărac, ap. gcr ii, 238/14. Turnaţi şi umpleţi pahare! i. văcărescul, Pi «173/5, cf. polizu, costinescu. Tinăra copilă .. . Eroului la masă în cupă turna vin. bolintineanu, o. 63. Fata împăratului Roş .. . toarnă apă moartă să sleie sîngele. creangă, p. 278. A turnai vin şi i-a întins, gazdei bărdaca plină, caragiale, o. ii, 278. Bfţba . ., turnă apă pe vatră şi stinse focul, ispirescu, l. 347, cf, jrdijf, barcianu, alexi, w., tdrg. Tata, cu mîin.ile murdare ,de pămînt din florărie, cere să-i toarne să se spele,,- brătescu-voineşti, p. 299, îşi turnă într-un păhărel din. vinul roşu. agîrbiceanu, f. 138. Luînd o butelcăide Qotnari, o destupă iute şi ne turnă la fiecare. hogaş, dr. iî, 29, cf. şeverin, s. 143, cade. Toarnă pe covoare parfume tari. bacovja, o. 39, cf. c. petrescu, î. ii, 174. Aştepta c,u ştergarul pe umăr şi cu oala în mînă, gata să-i toarne, brăescu, o. a., i, 138. Vodă întinse pocalul ,şi armaşui turnă vin. sadoveanu, o. v, 629, cf. scriban, D.. Turnaţi-mi iute în pocal, călinescu, l. l. 182. Laşă-le pustia de răsaduri . . . Torni pe ele puţină apă, cind ajungi acasă. v. rom. ianuarie 1954, 79. De ce să turnăm noi apă de trandafiri în veninul lui? T iunie 1964, 25. Şi-a turnat nişte vinars 'în pahare. lăncrănjan, c. ii, 31. Toarnă vin Peste pelin, Să-nec chin. teodorescu, p. p. 332. Să meargă la troacă să toarne apă într-însa. sbiera, p. 209. Apa în care s-au spălat-peştii ...nu e bine a se turna în calea vitelor mulgătoare, gorovei, cr. 10. Apă rece că turna, Cu apă se răcorea, balade, ii, 123. ;<0> (Complementul incţică o cantitate de .lichid) Să le toarne cofe de apă. gheor-gachi, cer. 296. Nemaiştiind ce să fac, i-am turnat pe gît cîteva linguriţi de apă de Colonia. negruzzx, s. i, 62. N-ai venit dccît Să-mi torni ... pe gît Uri păhărel de coniac, ca eu să tac. minulescu, . vers. 305, Mai turnă un rînd de ţuici. v. rom. aprilie 1955, 142. Dădu pe gît ce mai rămăsese în paharul ăe coniac ... şi-şi mai turnă unul. vinea, l. i, 166. A fost ca şi cum mi-ai fi turnai o găleată de apă rece pe cap. h. lovinescu, t. 322. Prietene., mai toarnă încă-un pahar de vin I horea, p, 55. Femeia aşteaptă şă fiarbă ceaunul ca să-l toarne pe cămeşi. şez. i, f>0, Mina p-o cofă punea, Cincispreci oca vin turna, balade, ii, 236. •(> (Complementul indică materii în formă de pulbere, granule, bucăţi etc.) îl unseră cu untdelemn pre cap şi-i filmară jăratec aprins (a, 1698). gcr i, 320/31. în acbperemînt se fac obloane de turnat popuşoii în coşer. i. ionescu, c. 168/ 10, cf. costinescu. Peste frunzări toarnă ţătnă şi peste fărnă aşterne o rogojină, creangă, p. 29. Scoate o basma din sîn şi toarnă în ea banii din ulcică, caragiale, o. vi, 287 cf. dr. xi, 125. Palma vlnjoasă, roiindu-se, toarne Mănoasa simtnfă în brazde. Labiş, p. 42. Turnaţi nutreţ în troacă, t iulie 1964, 61. Care voinic îi frumos, Cît ee-ajunge, toarnă-n coş. mÎndrescu, l. p. 96. Pune-oi mîna pe durda, ... Turna-oi gloatele cu mîna. şez. v, 30, cf. alr ii 6 715/514* Două. cioară-Mi duc "la moară, Doi cocoşi îmi toarnă-n coş< ant, ut. pop. i, 15.9. Mîna pe durdă punţa..., Gloanţe cu pumnu turna.. bala,de, ii, 35n, cf. folc. transilv. i, 141. Ş-a turnat grîu şi secară, Ca-să facă-o azimioară. folc. mold. i, 122. <0 (Complementul indică p cajiti-tate de materie) Pe ţol toarnă o mobilă ăe galbeni. creangă, P. 69. li turnă în traistă ciliva piimţii de nuci : şi de prune uscate, agîrbiceanu, s. 182. An făcui un jăratec ca o mare de foc, au turnat acea părechie de desagi cu iămîie deasupra, sbiera, p. 7. Torni un pumn de sare. şez. i, 49. ^ Fi g, Cu-al vorbelor duios şirag Se-ntrec să toarne alinări, neculuţă, ţ. d. 99- Ceilalţi , se dezmorţiră ca şi cînd le-ar fi turnai în suflet o undă '. de bucurie, rebreanu, i. 33. Soarele turna din vîrfu’l brazilor bogăţia-i de foc. galaction, o. 40. Fără a : ne da seama, turnăm simţămintele şi stările noastre ■ sufleteşti în lucrurile din jurul nostru, blaga, z. 49. : Tremur tot. Perdelele lăsate mi-au turnat otravă în \ sînge, camil petrescu, u. n. 217. Şi oamenii ăştia l . . . ; Cu vadra îţi. toarnă bucuria! preda, d. 140. Florile nu mi-au turnat în palme Mires/nele iuţi ori subtile. vulpescu, p. 19. <0> Expr. A turna gaz (săii ulei, untdelemn, spirt) peşte (sau în) foc = a întărită pe cineva care este deja Înfuriat; a învrăjbi şi mai tare lucrurile. Nu vrea să mai. toarne şi el gaz în foc. sandu-aldea, d. n. 87. Nu voiesc să torn gaz peste foc. tiţu-lescu, d. 744. Mai turnam şi eu şi generalul untdeUmn peste foc. pas, z. iv, 192. Nu mai turna şi tu gaz peste foc. h. lovinescu, t. 409. Altă greşeală şi asta ... mi se mai toarnă gaz pe foc, nu se mai procedează aşa. v. rom. decembrie 1970, 53. A turna oleu în foc. zanne; -, p. i, 181.  turna sare (sau oţet) pe rană v. rană. A-i turna (cuiva) leşie pe inimă v. leşie. A turna ulei pe raiiă = a alina necazurile cuiva, vorbirt&u-i cu .înţelegere şi compasiune, dex. A turna In el sau a turna ca într-un vas (sau sac) spart, se spune despre cineva care bea (sau mănîncă) foarte mult. Gruia ... nu bea vin cum se bea, Cu cupa şi cu felea ..Ci turna în el cu dejea. bibicescu, p. p. 293, cf., zanne, *p. iii, 350, xv, 175. (Eliptic) Vede că nu(-i) mai încape Şi toarnă pînă să crape. id. ib. ii, 783. (Regional) A turna bobocilor — a nu avea de lucru; a -vorbi cu nesocotinţă. Cf- baronzi, l. 43, zanne, p.'î, 325. (Regional) A turna pe cămăşi == a opări rufele. Prima-reasa, pănă n-am turnat pe cămeşi, nu m-a lăsat contemporanul, vii2, 5. Zoii pînă cătră sară ţoale cămeşile . . ., s-a apucat de turnat pe ele. şez, i, 59, cf. alr i 637/18. + Intranz. i m p e r s. (Fămiliar; de obicei cu determinările „cu găleata“, „cu cofa“ etc.) A ploua torenţial. De cu noapte a început ătiirna... Pieţele, ogrăzile, locurile virane sînt mări şi lacUri. caragiale, o. ii, 162. Joe ...trimise asupra lociilui o vijelie şi o ploaie de turna cu ciutura, ispirescu, u. 12, cf. ddrf, tdrg. începură ... pe primăvară nişte sfinte de ploi; torna cu găleata nil dllăccva. pam-fxle, D. 92, cf. cade. Există şi răstimpuri . . . Cînd parcă nu mai toarnă-aşa, de sus. topîrceanu, o. a. -i, 370. Ţurna cu găleata în ziua aceea. c. petrescu, o. p. i, 143. De deasupră-ne turna cu găleata parcă, răpăiau pe pămînt stropii, sadoveanu, o. vi, 55'9,’ cf. scriban, d., alr sn iii h 787. 4 Refl- Fi g- (Rât) A veni în cantitate, în număr mare. Cad săgeţile în valuri care şuieră; se toarnă, eminescu, o. i, 148. Din titanicele arcuri ploaie de săgeţi se toarnă, id, o. iv, 137. 4 Refl. (Rar; despre ape curgătoare) A;,se vărsa. Rîul Doamnei ... taie şesul Ilfovului şi merge, de se toarnă-n Dunăre, vlahuţă, r. p. 121. + (.Prin Transilv. şi nordul Ban.) A voma. Cf. drlu, lb, barcianu. Ulioăica . . . se repede la el şi-l tnghitţ de bucurie; însă iute îl toarnă iarăşi, vesel şi întreg cum era mai nainte. meRa, l. b. 66, Cf. alr 11/1 h 38, aerm t/i h 204, a iii 18. 2. A vărsa un material lichid într-un tipar, pentru a obţine, pri.i solidificare, un ofeiggt de formă tiparului. Cf. polizu, costinescu, ddrf, alexi, w. Turriînd 8888 TURNA1 — 740 - TURNANT argint şi aur Un meşter mare . . . Dă lucrului său frumuseţe rară. murnu, o. 104, cf. tdrg, cade. De la locul de iopire, fonta este transportată pentru a fi turnată in tipare, ioanovici, tehn. 80. în secţia de olăiie. . . ciţiva oameni pregătesc aluatul. Alţii, ti cară mai departe pentru a fi turnai în tipare, scînteia, 1953, nr. 2 758. + (Complementul indică obiectul obţinut) A confecţiona prin turnare1 (II 2). Turnă patru verigi de aur. biblia (1688), 66s/32. Adună toate căldările rele ..., le topi şi tornă un tun de aramă, bătuţi«, p. a. ii, 333. Clopote turnate de meşteri de demult sună armonios orele, saloveanu, o. ix, 241. Vedcaţi numai ruine ... Şi clopote de-aramă turnate de-alămari. pil-lat, p. 99. Lucrările turnate din wiplă prezintă pericolul de a se fractura, abc: săn. 391. Trei feciori dă-mpărat . . . i-a turnat o liieie. o. bîrlea, a. p. i, 561. (Re 11. p as.) Cu cheltuiala sfintei besercci s-a turnat [clopotul] (a. 1829). iorga.s. p. xv ii, 175. Cină se teamă un clopot, pentru ca să sune frumos, trebuie să sa scornească o minciună, gorovei, cr. 65. Pe partea cealaltă a Bistriţei ... se. toarnă un pilon, căi.i-nescu, c. o. 251. O Fig. Atil vechea salivă teatrală a romanilor, cit şi atellana de origină oscă n-au fost turnate dupe tipar grecesc, odobescu, s. r, 4.4. La ce-am începe ... A lurna în formă nouă limba veche şi-nţe-leaptă. eminescu, o. i, 137. Ca să poli turna un vers nepieritor, trebuie să arzi de-un gînd, e-o simţire ne-stăpînită. vlahuţă, o. a. 401. A .. . turna în versuri de lavă şi în forme nepieritoare, ionescu-rion, s. 239. S-a pomenit într-adevăr cu o inspiraţie şi s-a oprit s-o toarne într-o formă poetică, rebreanu, i. 103. Românii vor să toarne ei tiparul propriei lor vieţi naţionale. titulescu, D. 774. Conştiinţa felului său poetic Hasdeu a turnat-o ... şi în versuri, viantj, l. r. 128. Punctul de plecare îl formează tiparul slav în care au fost turnate primele împrumuturi din franţuzeşte, graur, e. 47. + Arte) A realiza în bronz forma definitivă a linei sculpturi după un inulaj de gliips. m. d. enc., dex. 3. F i g. (La participiu; despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte) A se potrivi foarte bine pe corpul cuiva. Era îmbrăcată într-o rochie neagră, lungăt bine turnată şi strînsă pe trup. stan cu, R. a. ii, 142. II. Fig. 1. (Familiar) A face un lucru cu uşurinţă, fără economie, din belşug. Ce mai lăicere o să toarne Catinca mea la iarnă I ap. tdrg. î m păr aiul porunci să-i toarne lui Neghiniţă o casă cu zece caturi, delavrais-cea, v. v. 44. Ieşea popa ca darurile .. . Turnam şi. eu la cruci de-mi umbla mîna dreaptă meliţă. ap. tdrg. M-am gîndit: gîrla colea, gheaţa de pomană ... Ia să-mi torn eu o gheţărie, brătescu-voineşti, î. 65, r.f. cade. îşi scoase din sîn tabacherea ■ ■ ■ şi, deschizînd-o încetişor, îşi turnă o ţigară pînlecoasă. mironesC',', s. a. 42, cf. schiban, D. Bucuros, se şi vedea că toarnă Vreo două şube calde, pentru iarnă, abghezi, s. v, 93. o Expr. A turna (la) copii (sau plozi etc.) — a procrea, a naşte mulţi copii. Ţiganca lui intr-una îi turna la puradei, ap. tdrg. Abia de la cincizeci de ani tnainte să înceapă a turna plozi, galan, z. k. 64. Toarnă asta la copii, anul şi copilul, udrescu, c.l. A turna propele la îălci = a trage cuiva pumni, a bate pe cineva. îţi toarnă nişte propele la fălci de-ii strămută căpriorii, alecsandri, t. 5. 2. (Familiar) A compune, a redacta, a spune ceva in grabă, fără a se gîndi mult (cu abundenţă de cuvinte). înamoratul intrase în odăiţă . . . şi numaidecît începuse să-şi toarne declaraţia, cabagiale, o. i, 8. Toarnă de ciudă un monolog enorm. id. ib. 11, cf, 11, 182. Discursuri, de-altă parte, turnatu-s-au mai multe, Şi pare c-o să fie şi lume să le-asculte, macedonski, o. 1, 42. Multe proslii mai toarnă şi mocofanii ăsta. vlahuţă, o. a. ii, 97. Intr-un ceas îţi toarnă un foileton. id., ap. cade. Ăsta-i bun de urător, le toarnă ca pe scoc. udrescu gl. 283. +A spune sau a formula ceva în scris, cu scopul de a induce în eroare, de a pedepsi pe cineva. A fost silit să-i toarne o minciună de cele gogonate. alecsandri, t. 194, cf. 434. Să-i torni, domnule ta- xator, un proces-verbal drastic, bart, s. m. 89. Toarnă şi iu acolo lot ce ştii mai impresionant, lăcrimează, vorbeşte despre principii, îmblînzeşte-i. demetrius, c. 23. Inima mea tot îmi toarnă Să mai iubesc pin’ la toamnă. bibicescu, p. p. 78. <> Expr. A turna gogoşi = a spune un neadevăr, a minţi. îi turnau fel de fel de gogoşi, care de care mai umflate, caragiale, o. ii, 225. A-i (sau a i le) turna (cuiva) = a-i vorbi cuiva deschis, pe şleau. Le-aş turna una să mă ţină minte şi să mă pomenească, c. petrescu, o. p. i, 47. Am să-i torn eu cîteva, să-l ardă la ficaţi, udrescu, gl. + A denunţa pe cineva; a pirî. Băgase spaima în ofiţeri: pe unul îl turnă la garda pielei pentru că a umblat fără mănuşi. bacalbaşa, s. a. 1, 18. Nu puteai scăpa o vorbă în faţa lui . . . Imediat ie turna. v. rom. iunie 1970, 44. Cineva l-a turnai şi, fiind arestat, se frămîrita ce o să Se aleagă de frizeria lui. ib. februarie 1971, 8. 3. (Popular) A pune, a aşeza în (sau pe) ceva. Cf. tdrg. îşi trase cizmele cele mari de iuft, .. ■ îşi turnă în cap o căciulă cît o oboroacă. sadoveanu, o. i, 473. Boierul . . . puse un cazan cu lapte să fiarbă pe foc şi, cînd clocotea, a turnat pe ţigan în cazan. şez. 1, 8. Flăcăii ... mai cu samă de basmale şi zgărdiţi le golesc pe fete. Cu basmaua ... să şterge pe obraz, iar zgărdiţa o toarnă pe pălărie, ib. m, 109. Că moartea cînd ar să vie Nu dă veste nimănuie, ■ ■ ■ Că-l ia din scaun zugrăvit Şi mi-1 toarnă în mormînt. ib. v, 14. Pe băieţel l-o luat, In lădiţă l-o turnai Şi în marea că t-o dat. balade, 11, 208. {¡>Expr, (Argotic) A turna (pe cineva) In gliips = a bate foarte tare. Cf. bul. fii., ii, 207. + A impune cuiva anumite obligaţii sau îndatoriri. Boierul ... le turna boieresc greu. şez. iv, 17. -i. (Popular; urmat de determinări, introduse prin prepoziţia „la“, care indică locul) A închide. în fiece moment sosesc arestaţi, pe cari sergenţii şi bătăuşii îi aduc în ghioniuri, ca să-i toarne la beci. caragiale, o. 1, 237. După faptă şi plată 1 Au să vă toarne la dubă 1 la ocnă 1 contemporanul, iv, 503. Sergen-majur, să mi-l torni patru zile la dubă. bacalbaşa, s. a. i, 67. Fără multă socoteală Te şi toarnă la opreală. ap. tdrg. Mă toarnă la „pîrnaie“, că am părăsit straja, chiri-ţescu, gr. 16. Nu ţi-a plăcut armata ..., fiindcă militarii te turnară la. Văcăreşti, pas, z. iv, 192. Era omul direcţiei, gala să toarne la carceră un muncitor pentru nimica toată. t. popovici, s. 197. <0 Expr. A turmt la (sau in) gros v. gros. -Prez. ind.: torn. — Şi: (învechit, rar) torni vb. I. — Lat. tornare. TURNĂ2 vb. I. Tram. A înregistra pe o peliculă secvenţele care vor alcătui un film; p. e x t. a realiza un film cinematografic. Auzim ... despre cutare regizor de cinematograf că a turnat un film nou. puş-cariu, l. r. 1, 387. Va părăsi . ■ ■ astfel de filme şi producătorii vor înceta să le mai turneze, contemp. 1955, nr. 473, 2/4, cf. dns, m. d. enc., dex. — Prez. ind.: turnez. — Din fr. tourner. TURNAGÎU s. m. (învechit.) Locotenent de ieniceri. Au oprit Ioan Vodă un turnagiu cu puţintei ieniceri. r. popescu, cm i, 511. Rînduil-a la Craiova pe un turnagiu şi pe un derviş-aga, să fie la scaun să judece pricinilc ţării, dionisie, c. 176, cf. rudov, xix, 413, TDRG, ROSETTI — CA ZA CU, I.L.R. I, 338. — PI.: turnagii. — Din tc. turnacl. TURNANT, -Ă s. f., adj. 1. S. f. Mică etajeră pentru cărţi, care se poate învîrti in jurul unui ax central. Cf. ai.eXi, •w., şaineanu, d. u., cade, dl, im, dn3, dex. 2. Adj. Care se învîrteşte în jurul unui ax ccn-tral; rotitor (2). Reflectoare care te orbesc, faruri turnante, lanţuri de becuri multicolore . . . se-ncrucişează 8891 ■ TURNARE1 _ 74Í _ TURNÂTO& ca Inir-o feerie de iluminaţie fantastică, bart, s. m. 39. In loc să întorci cu cleştele.. . 15 forme, e mai simplu să înşiri aceste forme pe o masă turnantă, scînteia, 1960, nr. 4 858. Spectatorii se deplasează ca ajutorul unui planşeu turnant, t septembrie 1966, 53, of. dn'2 O Uşă (sau poartă) turnantă = uşă, (sau poartă) formată de obicei . 34. — Cf. t u r n a1. TURNAT1 s. 11. I. (învechit) Faptul deaseturna1 (A 1 1); întoarcere, revenire, înapoiere. Cf. anon. car. II. Faptul de a turna1 (B 1); vărsat. Cea mai bună lucrare la această boală este scăldatul sau turnatul cu apă rece peste oi. litinschi, m. 161/3. Oameni pentru care răsăritul lunii e acelaşi lucru ca şi turnatul unei mămăligi pe masă. ionescu-rion, s. 231, cf. cade, dex. ... V. turna1. TURNĂT2, -Ă adj. 1. (Regional; în sintagma)- Plăcintă turnată = clătită (Topliţa). Cf. mr sn- iv h 1 077/228. 4 (Substantivat) Preparat calmar din jumări de slănină amestecate cu lapte acru jncălzit şi care apoi se toarnă peste mămăligă (Runcu Salvei —■ Năsăud). Cf. chest. v 86/66, viii 21/27. Coleşă cu turnai, ib. 2. Care a fost supus operaţiei de turnare1" (K S). Cf. barcianu, alexi, av. Confecţionarea din fentă a pieselor pentru motoarele Diesel, . .. care înainte erau fabricate .-.. din oţel turnat. O Fig. B Filip, trandafiriu şi ras cu perdaf, turnat în hainele lui închise, vinea, l. 11, 59. 3. F i g. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau îm* călţăminte) Care se potriveşte (cuiva sau la ceva)* întocmai, care este exact pe măsură. [Condurul] era turnai pe piciorul ci. ispirescu, l. 187, cf. ddrf. Mustăţi mici, negre, parcă lipite; haine turnate, bassarabescu, v. 69. Sacoul turnat pe trup şi pantalonii albi .... făceau senzaţie în toi portul, bart, e. 106, cf. iordan, ştii.. 138. — PI.: turnaţi, -te. V. turna1. TURNÂŢ s. n. v. tlrnaţ. TURNĂHjE s.f. (învechit, rar) Turnir.- Practica duelului, din care se iseă turnăria seau lupta de bunăvoie cu armile. sXui-escu, hk. i, 131/9. — PI.: turnării. — Cf. turnir. TURNĂTOR, -OARE- subst. A». 1. S. f. (învechit) înapoiere, restituire. Cf. da iij, 847. 2. S. f., s. n. (Prin Munt.) Fir de urzeală care nu încape în spată (şi care se face ghem, rămînind pe Ungă război); mînz (3), (regional) intorcător, înturnii.-toarc. Cf. alr 1 1 291/725, 768. R. I. 1. S. f. (învechit) Vas cu care se toarnă;, cupă., pahar. Şi vei face blidele ... şi tornăt&rile, îirtTn care vei turna cu iale, de aur curat vei face pre (tinsele. »* blia (1688), 571/54, cf. pascu, s. 125. 2. S. în. şi f. Muncitor specializat în operaţia de turnare1 (H 2). Cf. costinescu, ddrf, barmani;, alexi, W., MOLIN, V. T. 65, ŞĂINEANU, D. U., CADE,. NOM. PROF. 20, scriban, d., giuglea, u. 70. Turnătoarea.... şl bobinatoarea ... dau cu regularitate două norme pe zi. scînteia, 1952, nr. 2 533. Din mîîni/e lui au ieşit cei mai buni turnători din ţară. v. rom. octombrie 1954, 107. Astăzi era grevă . . . Trec prin Barieră şi prin Colentina să văz ... cum s-au purtat turnătorii şi să-punarii noştri, pas, z. iy, 232. Un turnător . dădu nişte comenzi scurte, contemp. 1955, nr. 477, 3/2, cf. GALAN, B. I, 11, ALB II 4 269/76, 365, 682, 791, 872, II. S.m. şi f. (Familiar) Epitet depreciativ dat uue¡ persoane care pîrăşte, care denunţă; delator, denunţător. Fusese amendai de un funcţionar nou şi zelos şi bănuiam că fusese informat de turnătorul acela, preda,, r. 14, 24—C. 263 13 8899 Turnătorie — ?42 — TURNEU cf; v. rom. august 1966, 15. Nu prea îl agream noi, mai ales că îl ştiam de turnător, ib. iunie 1970, 44. — PI.: turnători, -oare. — Şi: (învechit, B I 1) tornătoăre s. f., (regional, B I 2) temător (alr ii 4 269/872) s. m., (A 2) tlrnător (alr i 1 291/710) s. n. —• Turna1 + suf. -ător. TURJVĂŢORÎE s. f. I. 1. Tehnica turnării metalelor; meseria de turnător (B I 2). Ct. MOLIN, V. T. 65, şXi-neanu, d. u., cade. Studiul turnătoriei cere cunoştinţe speciale, ioanovici, tehn. 75, cf. ds, scriban, d. 2. Atelier sau sccţie într-o întreprindere metalurgică, în care se execută operaţia de turnare1 (II 2). Adună clopote din turnurile bisericelor şi le duc la turnătorie. BARIŢIU, P. A. II, 333, Cf. COSTINESCU, DDRF, alexi, w., şXineanu, D. u., cade. Piesa gata turnată va fi cu defecte ..., rezultînd în cazul acesta pagube însemnate pentru turnătoria respectivă, ioanovici, tehn. '75, cf. scriban, d. Cugetarea, care n-a intrat încă in amestecul eprubetelor şi în tiparele turnătoriilor, ne întoarce iarăşi cu faţa spre lumină, sadoveanu, e. 62. După orele de serviciu trece pe lîngă turnătorie să vadă ce mai fac tovarăşii, v. rom. octombrie 1954, 107. Am cerut să. mergem de-a dreptul la turnătorie, spre a cunoaşte povestea facerii în lumea motoarelor, contemp. .1955, nr. 481, 3/2, cf. camilar, n. ii, 102, l. rom. 1965, nr. 3, 327. <0> F i g. Din belşugul de verdeaţă, Cărăbuşul de aramă Vine din turnătoria Verii, blaga, p. 32. II. Fig. Pîră, denunţ, delaţiune. I-a tras o predică »despre turnătorie, după care l-a miruit în numele sfintei -treimi. v. rom. iunie 1970, 45, cf. dex. — PI.:, turnătorii. — Şi: (învechit, rar) tornătorle S. f. B'ARCIANU. ..— Turnător + suf. -ie. TURNĂTURĂ s. f. 1. Faptul de a turna1 (B I 1). Cf. polizu, costinescu. Peste omul mort toţi cei de faţă aruncă pămînt şi se spală dintr-o tu mătură de apă. gokovei, cr. 178, cf. scl 1977, 194. 2. (Popular) Boală caracterizată prin umflarea şi înroşirea pielii (atribuită de superstiţioşi turnării unei ape vrăjite sau lăsării unui obiect vrăjit în calea cuiva). Turnătură vine din blestem, bube, zăcare, troahnă; pielea se umflă şi înroşeşte, n. leon, med. 150, cf. cade, Scriban, d, + (Concretizat; în superstiţii) Obiect des-cîntat, cu putere de vrajă, de farmece. Dacă află cineva vreo turnătură, adecă vreun fapt în cărare, apoi e bine să ia foc viu ... şi să ia un hîrleţ şi să răstoarne acea turnătură. gorovei, cr. 112. 3; Faptul de a turna1 (BI 2). Cf. polizu, costinescu. + (Concretizat; rar). Obiect de metal obţinut prin -operaţia ide turnare1 (II 2). Cf. scriban, d. — Pl.: turnafliri. ~ ‘Turnai _|_ suf. -ătură. TI;R.\ÂJÎ:i s. m. pl. Un fel de aluat subţire făcuţi , din făină, ouă şi puţin lapte sau apă, care se toarnă . puţin cîte puţin în supă (sau lapte) cînd fierbe; zdrenţe. Cf. tdrg, şXineanu, d. u., cade. Supă cu turnăţei. s. marin, c. b. 41. — Turnaţi (pl. iui turnat2) + suf. -ei. TURNĂŢÎCĂ s. f. (Regional) Clătită (Piua Petrei —i Feteşti). Cf. alr sn iv h 1 077/705. ■' ^ Pl.: turnăţele. — Turnat^ suf. -ică. j ' ■ TURNE s. f. v. tureatcă. j .. .yTURNEÂG. s. m. v. tureatcă. Ş . TURNEĂN s. m. (învechit, rar) Pustnic care trăia' retras pe vîrful unui munte înalt sau pe capitelul unei* ' cbloaiie; (învechit şi popular) stîlpnic. Alipie turneanul| ;(ă.4 1805). Cf. grecu, p. 414. . turneni. — TUiir'+ suf. -ean. TUR1VEÂŢCĂ s. f. v. tureatcă. TURNEE s. f. v. turneu. TURNÉL1 s. 11. (Ieşit din uz) Turnură (la rochie). Cf. POLIZU, alexi, w., cade, scriban, d. — Pl.: târnele şi turneluri. — Din fr. tournelle. TURNÉL2 s. n. v. tunel. TURNÉR s. n. v. turnir. TURNESÓL s. n. (Chim.) Materie colorantă, sub formă de pulbere, bucăţi sau cuburi, de culoare albastră, extrasă din unele specii de licheni. Văpseală tare . . . turmizol (a. 1754). iorga, s. d. xii, 67, cf. cade, scriban, d. Unele specii de licheni ... produc o materie colorantă din care se prepară turnesolul. botanica, 119, cf. dl, dm, dc, m. d. enc. <0 Tinctură de turnesol = soluţie a materiei descrise mai sus, care se întrebuinţa ca reactiv chimic. Se dă nume de acid corpilor ce au proprietatea de a roşi tinclura de turnesol. marin, pr. 1, xiv/11. Un chimist moaie în oxizi şi acizi tinctura dc turnesol, ionescu-rion, s. 243. Proprietatea de a înroşi tintura albastră de turnesol, poni, ck. 30, cf. barcianu, cade. (Eliptic) Cînd punem ... picături de turnesol într-o soluţiune şi nu se va arăta nici o schimbare ..., această compoziţiune este neutră, ba-rasch, m. iii, 155/28. JHîrtie de turnesol = hîrtie colorată în albastru, impregnată cu soluţie de turnesol, care se întrebuinţează ca reactiv chimic pentru determinarea caracterului de acid sau de bază al unei soluţii sau al unei substanţe. Cf. alexi, w. Precipitatul de clorură de argint se spală bine cu apă, pînă ce ne convingem cu hîrtia de turnesol că este cu totul liber de acizi. ORBONAŞ, mec. 453. Se spală pînă ce hîrtia de turnesol arată reacţiunea neutră cu apa de spălare, ionescu-muscel, ţes. 61. In soluţii diluate acizii ... înroşesc hîrtia albastră de turnesol, macarovici, cii. 108. — Şi: (învechit, rar) turmizól s.n. — Din fr. tournesol. TURNÉTIC, -Ă adj. (Regional) Nebun, smintit; prost, nătărău. Cf; ddrf, h xii 302. — Pl.: turnetici, -ce. — Cf. t u r u i e t i c. TUR1VÉU s. n. 1. Deplasare pe care o face un artist sau un ansamblu artistic în mai multe localităţi său ţări, pentru a da o serie de repiezentaţii. Cf. barcianu, alexi, w., cade, scriban, d. In stagiunea următoare, Millo... întreprinde cu „Baba Ilîrca“ ¡in mare turneu, sadoveanu, e. 70. Turneele teatrelor, festivalurile şi recitalurile date de artişti de frunte nu constituie decît una din formele activităţii cultural-ar-tistice. contemp. 1954, nr. 408, 2/1. E a douăzeci şi doua seară de turneu şi s-au obişnuit, demetrius, a. 333. în urma turneului din Egipt, artiştii români au fost solicitaţi să sprijine ... înfiinţarea unui teatru dc marionete la Cairo, t august 1964, 110, cf. dex. .+ Călătorie oficială pe care o face o personalitate (politică) în diverse localităţi sau ţări. Cf. şăineanu, d. u., cade. Se afla pe drum, în turiieul de constatări, observaţie şi îmbărbătare, rebreanu, r. ii, 84. Vizita unui ministru în turţieu să afle stările ţării. c. peţrescu, r. dr. 204, cf. dn2, dex. + Călătorie întreprindă de cineva cu intenţia de a vizita pe rînd mai multe localităţi sau mai multe persoane. Cf. cade. Îmi încep turneul printre industriaşi, negustori şi burghezia de mijloc. VINEA, l. i, 138. - ‘i : ? 2. (Sport) Concurs, competiţic cu mai multe, seiii de jocuri, de meciuri. Jucătorul român ... a repurtat cea de a treia victorie la turneul internaţional de tenis de la Monte Cario, scînteta, 1966, nr. 6 943, cf., dn". La Istambul au continuat meciurile din cadrul turneului balcanic de box. rl 1967, nr. 7 001, cf. dex. Turneul 8914 TURN1CĂ — 743 — TLTRNUŞOR irilcrna{ional masculin de handbal ... a. luai sfîrşit. îtL 1977, nr. 10 311. — PI.: turnee şi (rar) iurneuri (cade). — Şi: (tnve-chit, rar) turnee s. f. alexi, w. — Din fr. tournee. — Pentru sensul 2, cf. fr. t o u r" noi. TURNÎCĂ s.f. (Bot.; regional) 1. Turicel (Turritis glabra). Cf. grecescu, fl. 54, panţu, pl., borza, d. 173. 2. Giscariţă (Arabis hirsuta). Cf. borza, d; 22. — Turn-f suf. -ică. Cf. lat. turritis. TURNICHET s. n. 1. Rolă montată pe un ax vertical servind la schimbarea direcţiei unei parîme sau a unui lanţ de ancoră. Cf. abc mar., ltr2, dn2. 2. Masă rotativă pe care se aşază sticlele spre a fi umplute şi trecute apoi pe o platformă de ambalaj. Cf. LTR2. — Pl.: turnichete. — Din fr. tourniquet. TURMCÎT, -Ă adj. v. tulnicit. TURXÎR S; n. Competiţie organizată In cadrul unor serbări medievale In apusul Europei, In cursul căreia cavalerii îşi disputau întîietatea în minuirea armelor; (învechit, rar) turnărie. Se siliră cit putură să facă pe Bathori a-şi pclrece vremea prin turnire şi alte plăceri. BXxr.EscUj m. v. 270, cf. stamati, d. O pompă solemnă ce aducea aminte de lurnerile cavalerilor vristei de mijloc. negruzzi, s. i, 36. Domnul marchiz de Posa ... a sfărâmai o lancc La Rheims într-un turnir, i. negruzzi, S. VI, 187, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂI-neanu, d. u., cade. Ei nu mînuiau armele şi nu făceau acele încîhtăloare . .. turniruri pline de freamăt de la alic curţi, barbu, princ. 44, cf. dn2, dex. — Pl.: turnire şi turniruri. — Şi: (învechit) tur-ner s. n. Din germ. Turnier. TURNÎST s. m. (învechit, rar) Persoană care lupta in turnir. jDiii cavalicri se infiinţe turnistii. sXulescu, hr. i, 132/9. — Pl.: turnisli. — Cf. turnir. TURMŞOR s. n. Turnuleţ. Cf. drlu, lb, polizu, barcianu; alexi, w. — Pl.: lufnişoare. — Turii -f- suf. -işor. TURNÎŢĂ s.f. (Bot.; regional) 1. Turicel (Turritis glabra). Cf. grecescu, fl. 54, pascu, s. 256, panţu, pl., borza, d. 173. 2. Giscariţă (Arabis hirsuta). Cf. pasco, s. 256, borza, d. 22. — Pl.: lumile. — Turn -|- suf. -i/ă. Cf. lat. turritis. TURNltÎHĂ s. f. v. turnură. TURNUÎT, -Ă adj. (Rar) Prevăzut cu turnuri (1). Portu-i ascuns şi-i ţinut puternic in braţe de două ziduri de stînci turnuite. coşbuc, ae. 61. — Pl.: turnuiţi, -ie. — De la turn. TURNUJEL s. m. v. lurmişel. TURNULEŢ s. n. Diminutiv al lui turn (1); tur-lişoară, tumişqr, turnuşor, (regional) turnuţ. Sus, pe briul muntelui din fală, răsar dintre copaci turnuleţele minSstirei Arnota. vlahuţă, r. t*. 105, cf. ddrf. La marginea prăpastiei se arăta bisericuţa .. . Avea turnuleţ şi alcătuire după toată nnduiala. sadoveanu, o. ix, 187, cf. cade, scriban, d. -0> .F i g. Se uita ... la turnuleţele de vase şi de farfurii de pe masă. agîrbiceanu, s. p. 35. — Pl.: turnuleţe. Turn + suf. -uleţ. TURNUMÂTĂ s. f. v. tirnoinală. TURNUMATRĂ s. f. v. tîrnomată. TURNUMĂTAR subst. (Regional) încăpere in care se ţine pleava; (regional) plimnicer. Com.. din- bistriţa. — Pl.: ? : .. — Turnumată + suf. -ar. TURNUMEAtA s. f. v. Ilrnomată. TURSVtJRĂ s. f. I. 1. (Ieşit din uz) Formă, ţinută a corpului; aspect, înfăţişare; cier, aparenţă. Lipi-cescu-i tinăr . . ., are tarniură ciocoiască, alecsandri, t. 1 385, cf. costinescu, cade, scriban, d. 2. Perniţă sau bucată de stofă: pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie;, (ieşit din uz) turnel1. Madam' Piscopesco ... inco-voindu-se de talia ci elegantă în faţa oglinzii, aşa ea să-şi poală vedea turnura, caragiale, o. ii, 129. Ideile romantice din acea vreme ne vor face tot aceeaşi intipăr rire ca nişte grece din Alhena veche cu turnură, ghe-rea, st. cr. i, 321, cf. şăineanu, d.u., cade. Aruncase pe jos . .. toate pernuţele şi formele de cîrpă (lurniure indispensabile cucoanelor de atunci), g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 296. Olguţa pretindea că Neculai slujise odinioară de cuier automat. In extremitatea, musteţii din stingă îşi atirnau cucoanele rochiile cu turnură. teodoreanu, m. ii, 73, cf. scriban, d. încorsetată ca pe atunci, cu turnură şi brasiere de volănaşe. vineai l. ii, 106, cf. dn2, dex. II. 1. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. Cf. costinescu, şXineanu, d. u., cade. Aceste lupte au începui acum să ia o turnură revoluţionară, transformindu-se în greve politice generale, contemp. 1948, nr. 104, 9/6, cf. dn2. Blîndeţea ... l-a ajutat să dea turnura voită lucrurilor, v. rom. martie’1970, 38, cf. dex. + S p e c. Formă dată exprimării,,fel de a aranja cuvintele. Din copist se transformă în corector şi schimbă cuvîntul sau dă o altă turnură frazei, bul. com. ist. i, 22. 2. Schimbare (neaşteptată) intervenită în desfăşurarea unor împrejurări, a unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură. Cf. barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u., cade, scriban, d. Flaubert nu descria nişte personaje de iniţiativă, apte să dea o turnură evenimentelor, caracteristica lor fiind tocmai pasivitatea, apatia, v. rom. ianuarie 1963, 160, cf. dn2, dex. — Pl.: turnuri. — Şi: (rar) t urni ură (pl. lurniure) s.f. — Din fr. tournure. TURNURÎŢĂ s. f. (Bot.; regional) 1. Turicel (Turn, tis glabra). Cf. brandza, fl. 121, barcianu, pascu; s. 256, panţu, pl., borza, d. 297. ; 2. Giscariţă (Arabis hirsuta, Arabis glabra). Cf. pascu, s. 256, panţu, pl., borza, d. 22. — Turnuri (pl. lui turn) + suf. -iţă. TURNUŞEL s. m. (Bot.; regional) 1. Turicel (Turritis glabra). Cf. brandza, fl. 121, panţu, pl., borza, d. 173. .. . .: 2. Giscariţă (Arabis hirsuta), borza, d. 22. . — Şi: turnujel s. m. conv. lit. xiii, 1 058. — Turn + suf. -uşel. TURNUŞOll s. n. Turnuleţ. (Fig.) Privirea i^se îndreaptă spre turnuşoarele de spumă ce tropăiau în hîlboana iazului, bebreanu, nuv. 80. — Pl.: turnuşoare. ■ — Turn + suf. -uşor. 8933 TUPNUŢ — 744 — TURTĂ TUKW&Ţ s. n. (Regional) Turnuleţ:. Cf. lu, tdjîg. — Pl.: turnuţe. — Turn -f suf. -uţ. TUR dl s. m. (Regional) Turturoi (Meziad - Be-iuş). Cf. alr I 1 037/308. — PI.: iaroi. — Tură3 + suf. -oi: TUHFĂZ subst. (Prin Muut.; şi in construcţia de-a ftirpasu, ai.r sn v h 1 289/784) Numele unui joc dc copii cu pietricele. Cf. l. rom. 1961, 2-1. — Şi: tarpuz (i.. rom. 1961, 21), trupă/. (alr sn v h 1 289/784) subst. — Etimologia necunoscută. TURPIIVÂR s. ii. v. trupinar. XUBPilVĂ s. f. v. tulpină1. TURP1TUBĂ s. f. v. turpitudine. TUrtPITUDIN s. f. v. turpitudine. Tl'RPITflDIMi s; f. (Livresc) Infamie, josnicie, inir-şăvic. Astfel ni se araiă în urmă sec Iul zece, în loală turpitudinea supersliţiunei. f (18G8), 44, cf. costinescu. Caligula ccl nebun, înaintea căruia senatorii romani ajung la altima turpitudine, maiorescu, cr. Iii, 169, cf. BARCIANU, ALEXI, AV., şXlNEANU, D. U., scniBAN, d. Satira ... devine an nemilos instrument critic de demascare a turpitudinii orînduirii sociale feudale, contemp. 1949, nr. 156, 6/3. Narează irdîmplarile unei familii .. ., în care îngrămădeşte toate turpitudinile, sadoveanu, e. 254. Ăm cunoscut . . . Tttrpiiuăinile politicianiste, trădările, parvenirile, v. MM. iume-iulie 1963, 81, cf. dn*. — Pl.: turpitudini. — Şi: (Învechit, rar) (urpilu-flifca (costinescu), turpitudă (id.) s. f. — "Din lat. turpitutfo, -iiils, fr. turpitude. TCRPI JĂ s. f. v. trupiţă1. TURPUZ subst. v. turpaz. TUHŞ s.xu., s. n. v. tirş2. TURŞĂR s. m. v. tirşar. TURŞfiiVI s. m. pl. v. tlrşaii. ttlRŞIE s. f. v. truşie. ŢtîRŞUVĂ vb. 1 v. tuşlna. TURŞdS, -OĂSĂ adj. v. Itrşos. TiIHŞÎIG s. xn. (Regional) 1. Tufă al cărei virf a fost mîncat de vite (Viraa Mare — Dej). Cf. alr i 988/270. + f'ig. Termen depreciativ pentru un cal sîat) dezvoltat. Cf. dr. v, 238. O (Ca epitet, precedind temienul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Am cumpărat nişte turşugi dc cai. ib. 2. Proţap (la car) (Buciumi - Zalău), alr i 829/ 285. — Pl.: turşugi: — Turş -f suf. -ug. TCRTÂI.E s. f. pl. (Regional) Nume dat unui fel E x p r. A sta pe loc ca turta-« foc = a sta nemişcat; p. c x t. a nu acţiona. De cile ori îi ceruse ajutor, el stătuse în loc ca turta-n foc. ispi-uescu, ap. tdrg, cf. pamfile, j. iii, 96. A(-i) rupe (sau a fringe cuiva) turta (pe cap) = a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an dc la naşterea unui copil. Cf. marian, na. 415, gohovei, cr. 324. Are omul o fată căreia îi rupe turta şi a găsit pretext ca să dea o masă cunoscuţilor, călinescu, e. o. ii, 31. (F i g.) [Povestea] mulţi au botezat-o precum s-au priceput Şi-n multe ţări pe capu-i s-a frînt cîte o turtă, macedonski, o. ii, 47. A(-şi) lra<|C spuza (sau cenuşa, rar, jarul) pe (sau la) turla sa = a se îngriji de interesele proprii, negli-jîndu-le pe ale altora; a trage jar la oala sa, v. o a I ă. Dacă bateau pe turci, lot pe iurta lor trăgeau spuza. guica, s. 492. Ai cercat să mă strici cu Viorica, pentru ca să tragi cenuşă pe turta la. alecsandri, t. 930, cf. DDRF, BARCIANU, PAMFILE, J. II, 170, CADE. 1'ieCarc îşi trage jarul la turla lui. contemp. 1954, nr. 426, 4/3. S-ar putea ca tu .. . să iragi spuza pe iurta ta, dar noi ne dăm seama, preda, î. 110, cf. lXncrănjan, c. i, 171, şez. i, 219. ¡Vi lua (cuiva) Iurta de pe spuză = a înşela, a păeăli pe cineva. Cf. pann, p. v. i, 167/3, zanne, p. iv, 156. A-i coace (cuiva) turta v. coac e. 8956 TURTĂ — 745 — TURTĂ (Regional) A (la turtă zilei = a face pomană în ziua clnd a scăpat 'dintr-o mare primejdie. Cf. ciauşanu, v. 206. (Regional) I’c turtă = (despre slujitori) fără simbrie, id. ib. A cădca turtă = a surveni pe neaşteptate. Ce noroc căzu azi, Doamne, din cer iurtă peste mine! ap. tdrg. A Iace turtă = a) a strivi, a turti. Cf. polizu, dmir. De se răsturna [sanial ■ . - , eram expus să fiu făcut turtă. ap. tdko, cf. cade. L-a făcut [plugul] pe toi iurtă şi fărima. pXsculescu, l. p. 25; b) a bate pe cineva foarte tare. Las' că tc-oi prinde ea ! Am să te fac turtă! gane, n. iii, 61, cf. albi, w., scriban, d., zanne, P. iv, 157. A sc tace turlă pe jos = a se întinde la păniînt. ap. tdrg. O C o in pus: (regional) turlă-caldă = numele unui joc de cărţi. Cf. 11 xvi 5. + F i g. Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de putere fizică sau de energie, de iniţiativă^ V. mălai (II 3), mămăligă (2). Sini bărbat o dată, zdravăn, iar iu, pace... turtă, clei!! contemporan ui., i, 881. Cad şi eu aice, Colea, turlă, bof, posmol. ap. tdrg. Cu tremur îl cuprinse şi sc lăsă jos, turtă, mikonescu, s. a. 73. <0 (Atribuie valoare superlativă cuvintelor caro exprimă senzaţii sau stări sufleteşti). Se amorezase turtă, bacalbaşa, s. a. i, 147. (E x p r.) (A îi) beat turtă sau a ii turlă =-- (a fi) foarte beat. Cf. ddrf. Diacul a inccput să plingă ca sughiţuri. Era Iartă beat! aoÎrbickantj, s. 249, cf. scriban, d. Era beat turtă şi a treia zi la prinz. arghezi, s. xi, 24. Erau amîndoi turtă, pas, z. i, 226. // găseşte beat turtă. i. cr. t, 78, cf. zanne, p. iu, 466. A se îmbăta (sau a se face, a se cocli) turtă — a se îmbăta foarte tare. Sc îmbălă boierul de se coclise turtă:. ispi-rescu, l. 181, cf. cade. Visase că l-a avansai şi s-a îmbătat turtă de bucurie, rebreanu, nuv. 71, cf. ciauşanu, gl. + (Regional) Lipic; răsunoi (1). Cf. alr sn iv h 1 075, a vi 33. ♦ (Regional; mai ales la pl.; şi In sintagmele turte (fripte) in unsoare, chest. viii 26/6, aui sn îv li 1 074/2, lurle-ti tigaie, ib. li 1 074/ ■872,.turte acre, ohest. vin 26/6, aur sn îv h 1 074/36) Plăcintă făcută din aluat de piine; scovardă, (regional) turtică, turtişoară, turtită. Cf. chest. viu 26/6, aer sn IV h 1 074. + (Mai ales in Munt. şi Olt.) Pline din făină de porumb. Ci. alr i 766. + Tartă de mămăligă sau iartă-n foc = mămăligă (amestecată cu: făină), rotunjită în formă de turtă (I 1) şi coaptă pe vatră. Cf. chest. vru 16/12, 20/13. Turlă cu briază —■ bulz de mămăligă, alr i 1 814/932. + (Regional) Turtă (I 1) făcută din mălaiul rămas de la borş şi care se înănîncă de post. Cf. şez. v, 54. 2. Nume genetic pentru diferite prăjituri şi preparate din piste făinoase1. Cele mai alese paşleluri, iurte, crofene (perişoare), pancove şi alte dulceţuri, ţichin-DEAL, F. 4-16/10, Cf, POLIZU, SCRTBAN, D,, ALR II 4 036/ 192, ib. 4 039/29, 260, 414, 876, alr sn iv li 1 078, ib. h 1 079/414, ib. h 1 081'. O Turtă dulce — produs tks patiserie făcut din făină, miere şi ouă; (regional) îndulcită. Cf. lb, polizu, marian, na. 136, ddrf, bar-CIJCW, ALEX1, W., N1CA, L. VAM. 248, CADE. A/C Să-mi cumpere .. ■ turlă dulce, brăescu, a. 87, cf. scriban, d., s. marin, c. b. 244, com. marian. Nu te duce, ba-deo, duce, Că te ţin cu turtă dulce. polc. transilv. ii, 352. Am tăsat-o-n deal la Cruce, Să v-aducă turlă dulce. i'OiLC. mold. i. 182. (F i g.; eliptic) Gura minării e făcută Din smochină şi din iurtă. polc. transilv. i, 135. Tarte moldoveneşti = numele unei prăjituri din foaie de plăcintă, cu nuci şi cu sirop. Cf. s. marin1, c. b. 29. <0> (Prin lărgirea sensului) Turlă de cartofi. id. ib. 157. + (Regional; adesea urmat de determinările „de tăiţei“, „de plăcintă“ etc.) Foaie de plăcintă. Cf. alr sn îv li 1 080. <0> Turte lăiete —■ tăiţei. alb ii 4 034/353, 362. + (Regional; la p. ; urmat de determinările „cu brinză“, „cu lictai.“) Colţunaşi (Gheorghe Gheorghin-Dej). Cf. alii ii 4 035/192. + (Regional; la pl.) Clătite (Boiul Mare — Baia Mare), alr sn iv h 1077/272. 3. (Cu sensul precizat de determinări; şi în sintagma turtă furajeră, m. d. enc.) Produs rămas după extra- gerea uleiului din unele plante oleaginoase; mălai (II 4). Turtă ... de in. lb. Turtele de oloi'. ■ ■ îngraşă foarte degrabă pe vile. i. ionkscu, c. 2/20. Turtă de seminţe. costinescu. Ţi-ai face pomană, conaşulc, şi mi-i da nişte turle de floarea-soarelui. brXescu, v. 47. Vilele îngrăşate cu orzul, borhotul, turtele acelor fabrici, atila, p. 50. Turlele de floarea-soarelui constituie un valoros nutreţ, scînteia, 1954, nr. 2 910, cf. vîn. pesc. mai 1964, 4. + Turtă de ceară — ceară obţinută prin stoarcerea fagurilor (păstrînd, după ce se solidifică, forma vasului în care a fost fiartă). Tulte [sic] de ceară (a. 1752). iorga, s. d. xii, 63. O jupi-ncasă cumpără 10 turte de ccară. petrovici, p. 154/9, ■ cf. costinescu, dame, t. 6-1, com. marian, chest. vi 166/9, alr ii 3 407/36. (Eliptic) chest. vi 166/12. <£> (Ca termen de comparaţie, sugerează paloarea, accentuată, culoarea galbenă a pielii) N-auzi la. că era galben ca turla de ceară! ohica, s. 508. 1 sc face faţa ca turta de ceară, românul glumeţ, i, 56. S-a făcut galbin ca turla de ceară, .iipescu, o. 16, cf. zanne, p. i, 139. Pică cartea din mîinile tremurătoare ale bătrî-nului, galben ca turla de ceară, brătescu-voineşti, p. 130. Era palidă ca Iurta de ceară, agîkbiceanu, a. 158, cf. cade. Galben ca turta de ceară, se raga. galaction, o. ’288, cf. scriban, D. I sc îngălbenise lot trupul ca o turtă dc ceară. Se îmbolnăvise, preda, î. 19. Era galbin ca turta cea de ceară, bakbu, pkinc. 236. Cind vei fi in primăvară, Să fii ca turla de ceară, hodoş, p. p. 131, cf. folc. mold. i, 120. + (Regional) Produs care rămine după topirea unturii (v. j u m a r ă) şi din care se extrage, prin tescuire untura rămasă. Cf. pXcalX, m. 11. 428. Productul rămas după luarea grăsimei se culege intr-un săculeţ şi aşa se pune apoi turla în scobitura adîncă a bulucului numită oală. id. ib. 4. (învechit şi regional) Pâslă preparată din diverse amestecuri, care sc aplică pe corp în scopuri terapeir lice; eataplasmă. O turtă de alual amestecată cu muţr Iar pisai, piscupescu, o. 257/23. Turtă de hrean ras pe râzătoare, mălai, mei, miere de faguri .şi sare, toate puse pe piele de cal, sc pune la git pentru gîici. n. leon, med. 41. 5. P. anal. Nume dat unor părţi de plante, unor piese etc., asemănătoare ca formă cu o turtă (I 1). a) (Prin Olt.) Discul florii-soarelui, în care slut înfipte seminţele; pălărie (2 b). Cf. gl. olt. li taie turta, o bale cu bătu, să vintură sănii nf a de floarea-soarelui. ib. b) (Regional; in sintagma) Turta nălbii — fructul dc nalbă (Zimnicea). Cf. alr ii 6 309/899. c) (Regional) Tircoală (la moară). Cf. alr ii 6 752/ 219, 886. + Piuliţa dc sub' fusul erîngului (la moară) (Cliizătău — Lugoj). Cf. alr sn i h 165/76.'- (1) (Regional; la pl.) Grămezi, pale din fire de borangic (Sccu — Strehaia). gl. olt. e) (Rar) Bucată d intr-o materie căreia i s-a dat forma de turtă (I 1). Informele turte de fier erau prefăcute de fauri în unelte felurile, ii. daicoviciu, ». 148, II. 1. Numele a două specii de plante erbacee gliimpoase, cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adînc crestate şi cu flori alburii în capitule; (regional) ceapă--ciorească, ceapa-ciorii, ciripoi, cioropor, ciortopolog’ ciuinuliai, ciurul-zînelor, ciurul-zorilor, colacul-babii, găinuşă, iarba-ciutei, jarba-1 lipului, mărul-ciobanului, nevăstuică, pălămidă1, pîinea-babei, punga-babei, sita--zînelor, spinul-cerbului, tătăişa1, turtă-dulce, turtea1, turtică, turtie, turturea (Carlina acaulis, Carlina vulgaris). Cf. polizu, conv. lit. xxm, 1 058, ddrf, brand za,, fl. 299, grecescu, fl. 326, cade, voicu-li.scu, l. 286, bujorean, b. l. 396, scriban, d., borza, l>. 41. O (Plin Transilv.) Turtă oloagă = turtă (II 1) (Carlina acaulis). CJ'. borza, d. 41. 2. Compuse: tui’ta-lupuiui = a) numele popu- lar al seminţelor foarte toxice ale unui arbore ,din India (Slryrhnos nux voinica), din care se extrage stricnina; nucă-voniică, (regional) octiin-l-corbulfii. Cf. POLIZU, conv. ut. XXIII, 1 058. barcianu, alexi.w. 8956 TURTĂRIŢĂ — 746 — TURTI Lipanul, turla-lupului şi toate otrăvurile cari omoară şi distrug peştele, antipa, f. i. 208, cf. bianu, d. s. Nu pol fi nici gustoşi şi nu mai puţin sănătoşi peştii prinşi prin narcotice ca turla-lupului. atii.a, p. 1-12. Nu lipsea niciodată dintr-o băcălie de samă . . . lurta--lupului. N. A. BOGDAN, C. M. 183, Cf. CADE. Cu turla--lupului pusă în carne se ucid lupii, voiculescu, l. 286, cf. scriban, d., borza, d. 165. Cuişoare jumătate de dram şi turla-lupului două dramuri să le pisezi ca făina. şez. x, 57, cf. i. cr. iii, 338; l>) (regional) dalac (Paris quadrifolia). borza, d. 124; c> (regional) curcubeţică, mărul-lupului (Arislolochia clemalis). Cf. h xii 20; turta-vacii = ciupercă comestibilă, cu pălărie convexă, galbcn-roşcată sau brună (Boletus luleus). Cf. CADE, SIMIONESCU, FL. 78, BORZA, D. 192; tlll’tă- dulce = turtă (II 1) (Carlina acaulis). Cf. conv. lit. xxm, 1 058, borza, d. 41; (regional) turta-cioarei = punguliţă (Thlaspi arvense). id. ib. 169; (regional) turta-Doinnnlui = nalbă mică (Malva pusilla). id. ib. 107. — Pl.: turle şi (regional) larii (alr sn iv li 1 073/ 219). — Şi: (regional, II 1) tiită s. f. sincai, în dr. v, 557, h iii 209. — Lat. turla. TUKTĂRÎŢĂ s. f. (Regional) Femeie care face sau vinde turte (I !)• V. pogăcere. Cf. lb, com. din bonţida — gherla. — Pl.: turlăriţe. , — Turtar + suf. -iţă. ' TURTCĂ s. f. v. turtucă2. TURTEA1 Si f. I. 1. Diminutiv al lui turtă (i i); turţişoară (1), (rar) turticică, (regional) turtucă1. Cf. costinescu, tdrg, scriban, d. Făicară C-aduna . ■ ■ D-o lurlică. teodorescu, p. p. 670. Piuă eram la maica, Gura mea minca turlele, doine, 4, cf. viciu, gl. + (Regional; şi urmat dc determinări) Lipie; răsunoi (1). Face cîle-o lurlică dă pline, alr ii/i mn 110, 2 801/769, cf; alr sn iv li 1 065/762, ib. li 1 075/762. + (Regional) Plăcintă făcută din aluat de pîine; scovardă (Valea Lungă Cricov -- Pucioasa), alr sn iv li 1 074/ 762. 2. P. anal. (Regional) Nume dat unor părţi dc plante sau obiecte, care se aseamănă ca formă cu o turtea (I 1). a) Rotiţa de la fus. V. prisnel. Cf. gheţie> r.'m., barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u., scriban, d. b) Receptacul. Cf. gheţie, r.'m., barcianu. c) Cupulă (la ghindă). Cf. barcianu. d) Floarea cuiului (Pipirig — Tîrgu Neamţ), alr n/551. c) Partea pipei în care se arde tutunul. Cf. ddrf. II. (Bot.; regional) 1. (Şi in sintagmele turtea de munte, bujorean, b. i.. 396, turlca oloagă, borza, d. 41) Turtă (II 1) (Carlina acaulis, Carlina vulgaris). Cf. COTEA.NU, PL. 29, LB, POLIZU, CONV. LIT. XXIII, 1 058, daml::, t. 64, greCescu, fl. 326, n. leon, med. 65, pXcalX, m. r. 15, cade, bujorean, b. l. 396, şXineanu, d. u., scriban, d., borza, d. 41. 2. (La pl.) Caşul-popii (Malva neglecla). borza, d. 107. 3. Ceapă (Allium cepa) (Cristeşti — Botoşani). Cf. ii i 50. 4. Păpădie (Taraxacum officinale) (Avram Iancu — Abrud). Cf. alr i 1 919/94. — Pl.: Iurtele. — Şi: (I 1, 11) tnrtică s. f. — Turtă + suf. -ea. — Turtică : cu schimbare de sufix. TURTEA2 s. f. v. turtei1. TURTEL1 s. m. I. (învechit şi regional) Tufă mică, arbust; lăstar. Se ascunseră supt desime de turteale. moxa, 347/15. îs numa turtele, a ii 4. Nu-i pădure deloc, numai nişte turlei, a iii 5, cf. 16. 2. (Prin Transilv. şi Ban.) Numele a trei specii de arbuşti: a) ienupăr (Juniperus communis). alr i 1 947/28, borza, d. 41; b) ienupăr pitic (Juniperus sibirica). id. ib.; c) cetină-de-ncgi (Juniperus sabina). id. ib. Cf. jahresber. iii, 329, tdrg, cade, deînsusianu, ţ. h. 338, alr i 1 947/227. Pomă d'e lurt'el. alr ii 6 381/228. + (Prin sud-vestul Transilv.; în forma turtea) Fructul de ienupăr. Cf. rev. crit. iii, 172. 3. (Regional; în forma turtea) Ramură cu multe noduri. Cf. barcianu. + (Prin sudul Transilv.) Copac bătrîn, gros şi noduros, lexic reg. ii, 64. 4. (învechit, rar; In forma turtea) Rizom. Rădăcina . . . cuprinde obicinuit lurleaua şi viţele, stamati, m. 25/9. — Pl.: turtei. — Şi: turtea s. f., (regional) turlcu (com. din sud-vestul Transilv.) s. ni., tărtei (borza, d. 41) s. in. pl. — Cf. turti. — Turteu: sg. refăcut diipă pl. TURTEL2 s. n>. v. torţe!'. TURTERfiLE s. f. pl. v. turturea. TURTEŢ s. m. v. torţei1. TURTEU s. m. v. turtei1. TURTÎ vb. IV. 1. Tran/.. A deforma prin lovire, apăsare, tescuire, făeînd să capete o formă lătăreaţă ca o turtă (II); (regional) a plahniţi. V. tăflăgi, tăpşi, t î r ş i1. Cf. anon. car., clemens, drlu, lb. Ca trăsnetul dc iute în duşmani năpustesc; A lor scuturi şi arme, a lor zale-oţelilc Cu pumnul le turtesc. NEGnuzzi, s. ii, 73, cf. polizu, cihac, i, 283. Acu-i vremea să-i turtesc livda cu buzduganul, alecsandrj, t. i, 450. C-un gest de ştrengar, îşi turteşte pe ceafă pălăria spartă in fund. vlahuţă, o. A. ii, 4, cf. barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u., cade. Miinile sprijineau capela pe genunchi ..., înfricoşate parcă să n-o turtească. rebreanu, r. i, 67. îşi scosese pălăria, turtind-o sub braţ. c. petrescu, a. r. 45. Ne turteam nasul, în ajunul Anului Nou, de geamul băcăniilor. brXescu, a. 129, cf. sadoveanu, o. 11, 280. Turti cu necaz mucul unei ţigări . .. de buza ceştei. bart, s. m. 85. Vroia să-i vadă şi-şi turtea nasul pe geam. preda, r. 6, cf. alr i 1 847/18, 782, 815, 932, alrm ii/i h 100. <0> Expr. A-i turti (cuiva) leşul v. f e s. A-i turti (cuiva) pălăria v. p ă 1 ă r i e. A-şi turti nasul v. n a s. <0> Refl. Luînd buzduganul, îl aruncă în slava cerului şi, cînd căzu jos, se turti, ispirescu, l. 139, cf. cade. Mînecile i se turteau de zmuciturile poliţistului ..., ca nişle burlane de tinichea răscoaptă, argiiezi, s. xi, 23. Venele se turtesc aşa de mult, îneît nu se mai pot face injecţii în ele. belea, p. a. 175. + A strivi (pe cineva); a ucide prin strivire sau prin zdrobirea capului. Buzduganul se-nvîiiea, Ca un vultur s-abătea, Pe păgîni îi şi turteai alecsandri, poezii, 416. Ghioaga ... cînd o învîrleam, Proaşcă prin duşmani făceam, Cîte opl pe loc turteam ! id. p. p. 169. L-au slrins numai în mini şi l-au turtii, sbiera, p. 98. Numa na l-o lurt'it caru. alr sn v 1 338/334. La duşmani groaznic eram: Cînd cu buzduganul dam, O sută pe loc turteam, balade, i, 365, cf. o. bîrlea, a. p. i, 479. <0> Refl. pas. Trîntiră piatra la loc şi să lurli s«[i]ni[u]/ trup a st>[î];i-î[u]/uî ;ji[ii]c[e]n T r a n z. Iac t. Măsoară pe Ghinea cu nişte priviri eare-l turtesc, rebreanu, nuv. 133. Ştia că-i şterpelesc banii. Asta m-a turtit pur şi simplu, v. rom. iulie 1970, 5. A se îmbăta foarte tare, a se face turtă, v. t u r-t ă (I 1). Bea dc se turteşte şi cocă se face. pann, p. v. i, 164/18. Dînd cu ochii de Dinul Drăgăşanului, a lăco- l mii de-a băut pin s-a turtit, jipescu, o. 53, cf. zanne, p. iii, 455. Bău s-a turtit vagmistrul. sandu-aldea, a. m. 229, cf. şXineanu, d. u., cade. <$> Tranz. Vinul cel vechi il turtise, scriban, d. — Prez. ind.: turtesc. — V. turtii. TUBTÎCĂ s.f. v. turteai. TEnTICţCĂ S.f. (Rar) Turtea1 (1), turtişoară (1). Cf. POLIZU, cade, DI,, DM. — Pl.: turticele. — 'Turtii.+ suf. -icică. TURTlE s.f. (Bot.; prin Transilv.) Turtă (II 1) (Carlina acaulis). Cf. panţu, pl. 320, bujorean, B. L. 396, BORZA, D. 41. — Turtă + suf. -ie. TURTÎBE s. f. Acţiunea de a (se) turti (1) şi rezultatul ei. Cf. drlu, polizu, costinescu. Spre a ajunge la o concluziune ... în privinţa formei elip-soidale a Pămîntului, trebuie să mai considerăm ceea ce se numeşte turtirea elipsoidului de revoluţiune. cu-LIANU, C. 106, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. La acest tip de presă distingem ... organe distincte, destinate a ... executa turtirea. ioanovici, teiin. 133. Din cauza turtirii Pămîntului, punctele de la suprafaţa lui sînt mai depărtate de centrul Pămîntului la ecuator decît la pol. GEOLOGIA, 8, cf. DEX. — Pl.: turtiri. — V. turti. TURTIŞE adj. pl. (Regional; în sintagma) Mere turlişe = numele unei varietăţi dc mere de culoare albă şi roşie, cu gust dulce, care se coc toamna (Rădăşeni — Fălticeni). Cf. şez. v, 43, bulet. grXd. bot. i, nr. 3, 80. — Accentul necunoscut. — Turtă + suf. -iş. Ct. trotuş. . TURTIŞOÂRĂ s.f. I. Diminutiv al lui turtă ,(I 1); turtea1 (I 1), turtiţă (I 1), (rar) turticică, (regio- : nai) turtucă1. Cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, vî., scriban, d. Scoală, maică, măicuşoară, De-mi ' fă albă turtişoară. teodorescu, p. p. 204, com. marian. Faci o turtişoară de grîu sar/ată. şez. vi, 91, cf. alr sn iv h 1 070/886, ib. h 1 074/514. 4. (Regional) Lipie (Valea Lungă Cricov — Pucioasa). Cf. alr sn iv h 1 075/762. + (Regional) Plăcintă făcută din aluat dc pîine; scovardă (Coropceni — Iaşi). Cf. alr sn iv h 1 074/514. 2. Cf. turtă (I 2). Turtişoare coapte-n untură. alr sn iv h 1 077/886. 3. (Regional; în sintagma) Turtişoară de nalbă = ; fruct de nalbă; (regional) turta nălbii, v. turtă ■ (I S I») (Gura Sărăţii - Buzău). Cf. alr 11 6 309/728. — Pl.: turtişoare. — Turtă -¡- suf. -işoară. cTKRTÎT, tĂ adj. 1. Întins,, lăţit (prin lovire, apăsare, tescuire); sfărimat. V. teşit. Cf. lb, polizu, ddbf,. BAKGiANu, ALEXI, w., şXineanu, d. u. Un joben negru, turtit şi eu resort, vinea, l. ii, 316. Şi-ntr-un munte in-am suit, Cu nasul mai tot turtit, marian, sa. 102. Cu căciula subţioară, Turtită, făcută pană. şez. iii, 38. 4 (Despre persoane) Strivit, zdrobit. Pre unii peste trei zile Uau găsit turtiţi supt pietre (sfîr-şitul sec. XVIII), let. iii, 192/27. Au rămas turtiţi şi hăcuiţi, înfr-o baltă de singe. negruzzi, s. i, 286. Ţuţuianu a fost scos dc sub vagon, turtit ca o piftie. pas, z. 1, 140. O F i g. El rămînea turtit de viaţă, dar înlr-alte ticăloşii nu cădea, agîrbiceanu, l. t. 78. E x p r. Turtit de snpăvat = supărat foarte tare. Cf. tdrg. 2. Care arc o formă plată. Clavicula la partea dinăuntru ... sc află rotundă şi turtită, kretzulescu, a. 41/20. Sica turtită, în hăuri suptă. 1. barbu, j, s. 134. Ursuzul Grabinsky, cu profilul de pajură, lung cit o turlă şi turtit ca un dovleac, arghezi, s. xi, 105. Frumos obiect, turtit ca o medalie. cXlinescu, c. o. 140. Un om negru, cu faţa turtită, cu părul creţ. deşliu, g. 41. Sînt aduşi crapi ţepoşi, ştiuci zvelte, mrene aurii, plătici turtite, v. rom. ianuarie 1965, 213. Am scoş la iveală un butoi argintiu, turtit. bXnulescu, i. 76: + (Despre nas) Lătăreţ; (învechit) tîmpit, (regional) pepeşit, tîrtoş (2). Avea acelaşi varvar profil de calmuc .'.., nasul turtit, săulescu, iir. i, 236/27. Nasul lin turtit şi ochii mici. negruzzi, s. i, 61. Cu nasul turtit şi cu gura largă, filimon, o. i, 128. Fruntea congestionată, nasul gros şi puţin turtii la vîrf. vlahuţX, s. a. iii, 25, cf. scriban, d. Nasul lui borcănat şi' turtit îl diicea cu gindul la cine ştie ce pugilat, vinea, l. i, 337. Am nasul turtit ca o pătlăgică, h. lovinescu, t. 119. 0> P. ext. (Despre persoane) li turt'id la nas. alr ii/i h 18/235. + (Despre ridicături de pămînt) Teşit; puţin înalt, scund, jos. La poalele munţilor se întind o sumă de dealuri, din ce în ce mai turtite, cu cit te apropii de Dunăre, mehedinţi, p. 43, In dosul unui dîmb turtii se zăresc tunurile, rebreanu, nuv. 115. Am suit, mai întii, un munte turtit, galaction, o. 345. 3. Ameţit dc băutură; beat: Toţi ceilalţi erau turtiţi de beulură. agîrbiceanu, a. 296. Din cheful tîr-ziu de noapte rămăsese destul de turtit, id. ib. 464, cf. puşcariu, l. r. i, 121. Nu mă durea capul şi nici nu mă simţeam turtit, v. rom. iulie 1970, 6, cf. chest. vţn 109/8, alr 1 1 724/512. — Pl.: turtiţi, -te. — V. turti. TURTITXJRĂ s. f. Faptul de a (se) turti (1); (concretizat) loc unde un obiect este turtit (1), s t r i-v i t u r ă. Cf. anon. car., costinescu, udrescu, gl. Are cazanul o turtitură Ia fund. id. ib. — Pl.: turtituri. — Turti + suf. -tură. TURTÎŢĂ s.f. I. Diminutiv al lui turtă; turtişoară. 1. Cf. turtă (I 1). Cf. costinescu. Fac nouă tur-tiţe, le ung cu miere şi le dau la cuptor, sevastos, n. 78. Fiecare fată frămîntă făina şi-şi face cîte-o turtiţă. marian, s. r. 1, 73, cf. ddrf, cade. La ce, maică, mă dezmierzi Cu turtiţi, cu mere verzi, Că de azi, mine mă pierzi, mîndrescu, l. p. 30. Merge badea cel frumos Cu caru de odolean . ■.., Cu butuci De mere dulci, Cu loitriţe De turtiţe. podariu, fl. 8. Sub tufă de pădu-cel Şede-un tînăr voinicel Şi merge mîndra Ia el Cu turtiţă caldă-n sîn. hodoş, p. p, 188, com. liuba, 4 (Regional) Răsunoi (1). Cf. alr sn iv h 1 065/848. 4 (Regional) Plăcintă făcută din aluat de pline; scovardă (Pipirig — Tîrgu Neamţ). Cf. alr sn iv h 1 074/551. 2. Cf. turtă (I 2). Cf. alr 11 4039/365, alr sn iv h 1 078/365. Stai, bădiţă, nu te duce, Că ţi-oi da tur-tiţă dulce. folc. mold. i, 351. 3. Cf. turtă (I 3). Ş-o găti ... Turtiţă de ceară, Fie-i de vedeală. pop., în ist. lit. rom. i, 48. 4. Cf. turtă (I 4). Seu de luminare, amestecat cu cenuşă, se face turtiţă şi se leagă la buboi. n. lf.on, med. 99. r 8975 TURt’OAIE — 448 — tuRfumE • & P. anal. Bucată diritr-o materie căreia i s-a dat forma unei turtiţe (I 1). Cf. turtă (I 5e). Cînd a căpătat o cantitate de ajuns de aceste fire. ...face ceea ce se numeşte turtite de scama. man. sănăt. 169/30. l-au rămas numai vreo citeva fire de nisip .. . şi, fră-mintinda-le in mină, a făcut dintr-însele o turtiţă. maktan, t. 50, cf. şez. ri, 102. Din moluz face o turliţă ...şi o pune pe apă. i. cr. ui, 241. H. (Regional) Nil racle uncf~plantc, probabil turtă (II 1) (Carlina acaulis). Cf. pamfile, a. b; 2G3. Lasă--mă, bade, de mină, ... Să-ţi fac verde cununiţă, Cunu-mţă de turtiţe. reteganul, tr. 118, cf. folc. transilv. -îi, 333. — PI.: turtiţe şi (regional) turtiţi. — Tui ti + suf. -iţă. TURTOAlE s, f. v. turtoi. TURTttl s>. n. Augmentativ al lui turtă (I 1) ¡¡ddrf); (regional) turtă (I 1) din făină de poiumb, (regional) b u r c ă (h ii 257, alr n/705, com. din albeşti — eÎMPCLCNG); mălai (II 3) dospit (com. din ţepeş vodă — .cernavoda); turtă din făină de porumb şi făină dc griu (scriban, d., ai.r i 766/695, alr sn iv h 1 073/728)'. Mălaiele sau, precum le zicem noi, ţuftoăiele, ca să fie-n lege, trebuiesc frămintate-n ulei de săminţă şi coaple-n tăvi. AXAjS 8 i 1939, 3/3. — Pl.: turtoaie. — Si: (regional) turtoăic s. f. alr i 766/695. — Turtă -f suf. -oi. TtFRTTJCĂN s.’m. (Regional) 1. Conducător dc şlep (alr ii 2 531/872); marinar (alr sn iii h 858/872). 2. Pescar cu vîrşa (Măceşu de Jos — Băileşti). ALR ii/872. — Pl. : turtucani. — "Etimologia necunoscută. TORTUCĂ* s. f. (■Prin Maram.) Turtea1 (11),, turti-soară (!'). Fac iurtucă d'e fărină de griu. t. papahagi, m. 162. Pl.: ? - Turtă -j- suf. -ucă. TÎJHTUCĂ2 s. f. (Regional; şi în sintagma turtcă plingătoare, băcescu, păs. 166) Turturea (1) (Strep-topelia turlur). Cf. alr i 1 030/6.1. — Pl.: ? — Şi: tArteft s. f. ■ — Probabil formaţie onomatopeică. TURTUCtfl s. m. (Regional) Turturel (1) (Beliu -Beiuş). Cf. alr i 1 037/61. — Pl.: turtucoi. — Turtucăî + suf. -oi. TURTULÂTĂ adj. (Regional) Gătită şi frumoasă, asemenea eliipurilor de pe turtele dulci (Corneşti — 'JTÎrmăven.i). Cf. viciu, gl. — Wl.-.twrtwliate. -r- De la turtă. TUHTUIJKA s. f. v. turturea. TURTUL.ÎCĂ s. f. y. turturea. rtRTUR1 s. n.(în dicţionarele din trecut) Tremur, Înfiorare, fior. Cf. polizu, barcianu, alexi, w. —'Pl.: turture. barcianu. — Formaţie onomatopeică. Cf. şi durdu r ă. TURTUR2, -Ă adj. (Prin Mold.; la pl.; în sintagma) .Mcre turture = varietate de mere cu gust acrişor. Veneam acasă cu sinul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, creangă, a. 14, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. — Pl.: (f.) turture. — Etimologia necunoscută. TIJHTUH vh. X. Intran /,. (Rar) A tremura U). Cf. gcr ii, 345. Spune-mi, dragă Marioară, De ce \ plingi, de ce oftezi, Că eşti tristă porrnnbioară, pentru ce cam turturezi ? marian, ap. gcr ii, 307. — Prez. ind.: turiurez. — V. ţurţuri. TORTURĂ s. f. (Regional) Turturea (1) (Strepto-pelia turtur). Cf. t. papahagi, c. l., băcf.scu,. păs. 166. Auzii o turtură. viciu, s. gl. Se rădică o turtură ... şi dă să se scoboăre în lanul cel de mălai, vasii.iu, p. l. 189, cf. alr i 1 036/305, 782, a i 17. — Pl.: turture. alr i 1 037/305, 782, a i 17. - Şi: ttiltură (băcescu., păs. 166) s. f., tfirture (id. ib.) subst. — Lat. ‘turtur, * turtura. TURTURE subst. v. ţurţurii. TURTUREA s. f. 1. (Şi, regional, în sintagmele turturică sălbatică, băcescu, păs. 166, turturică plîn-gătoare, id. ib ,)Pasăre călătoare, mai mică decît porumbelul, brun-roşcatâ pe spate şi cu pete negre tivite cu alb pe laturile gîtului; (rar) turturelă, (regional) porumbel-sălbatic, porumbelul-lui-Noe, tură8, tur-tucă2, turtură, turturiţă, turturuţă (Streplopelia turtur). Paserea află-şi casă şi turtureăua cuibii.' psalt. hur. 71T/3, cf. psalt. 173, coresi, ps. 230/5. Adu mie.. . o turturea şi un pui de porumb, po 51/4. Să dea jărtvă ...o păreache de turtureale. n. test. (1648), 68r/33. Va aduce pentru g/eşala lui . . . doauă turtuceale. biblia (1688), 72?/9. Cele mai de jos praguri le ţineau jigăniile şi păsările ..., porumbul, găina, turtureaua. cantemir, ist. 27. Veniţi ... să lăudăm pre turtureaua cea iubitoare de pustie, mineiul (1776), 87H/3. Mă voiu închipui turtulealii, că nu-ş mai -uită soţia (¡eoa li7>60). gcr ii, 69/21. Amărttă turturea, Cînd rămine singurea, Căci soţia şi-a răpus, jalea ei nu e de spus. văcăres-cul, in i>v 63, ei. clemens, drlw, lb. O turturică.-de lingă soţia moartă Nici na zboară, nici se duce, ci-şi aşteaptă trista soartă, conachi, p. 87. Pe infloritele şesuri ... se primblă cocostircii, eoţofenele şi turturelele. negruzzi, s. i, 319, cf. pouzw. Privesc sosind prin aer zburători cu mîndre pene .. ., duioase turturele cu dor lung, cu jale■ lungă. alecsanuri, p. iii, 55, cf. costinescu, cihac, i, 292. Turturica ... . îşi scutură aripile şi-şi încovoie guşa argintie, odobf.scu, s. iii, 35. Un cuib de turturele Ca şi fluturii de-uşpx. eminescu, o. i, 13. Auzi turturelele cum se îngînă ! creangă, p. 129, cf. marian, o. ii, 200, ddrf. Părea că-mi plinge-n jur eu drag Un glas de turturea, coşbug, b. 215, cf. barcianu, alexi, w. S~au dus prwighetbeilt măiestre; Pustiu e cuHbul blindei turturele .. ■ iosif, p. 47, cf. gorovei, cr. 328, păcală, m. r. di.’Tartmtiea« sfioasă, gingaşă, ca o fată mare. gîrleanu, l. 134, cf. st-mionescu, f. r. 112, ds. S-aude şi mierla, şi pupăza, şi huruitul tainic al turturelelor, sadovean®, o. ix, 352, cf. băcescu, păs. 166. La ferefSslra niîndrei mele Cintă două turturele, paraschivescu, ţ. 105. Porumbeii şi turturelele prilejuiesc frumoase partide de vînătoare. vîn. pesc. august 1'964, 21. Iar mai jos, pe-a rămânea, Gintă şi o turturea, Tristă ca inima mea. alecsandri, p. p. 274. Muide, pui de turturea, De-mi arată cărarea. jarnîk — BÎRSEANu, d. 200. Gintă tvrtureaua-n iarbă. MÎNDREscu, l. p. 54. Fă-mă, Doamne, ce mţ-i face, Fă-mă pui de ţmpzrea, Să mă duc ta mîndra mea. hodoş, p. p. b'ff'Turturică, turturea, Vino tu la casa mea. bib*ces6u, p. p. 20: Turtureaua fyi face cuibul numai din etteoa surcele, şez. v, 83. Tuntareaim bmtie mereu, ca roatele carului, ib. jenat, 1.81, ««m. din tăr-cXiţA — betoş. Săraca turtureaua, Supăcată-i sămea Cind îi moare soţia. bî®lea, c. p. 1-5.1. Scurte, jnimdr,ă turturea, Ingheţată-i Dunărea, pop., în dr, v, 536, cf. alr i 1 036, a iii 19. O-i. sunet de clopoţeii, Ori-i glas de turturele? balade, ii, 414. Cîntă ... Turturea-ua-n pom uscat Pentru cei ce s-an lăsM. eotg. «ban-sjlv. ii, 114. O (Ca termen de campar-a|j;e, simbolizează nevinovăţia, dragostea, fideliitatea, tristeţea etc.) Sufletele sale, ca o turturea curată, varlaam, c. 422. Să vezi tu ... Hevăstaica mea, €um îmi sare inaiitie «99 0 TURTUREAUA — 749 — TURUGĂ Ca o turturea, negruzzi, in pr, dram. 452. Cintă trist, pasere mică, Pentru mine, care stau închisă ca o turturică. mureşanu, p. 5/1. Ca turturelele-n noapte minate de spaima furtunii... steteam. coşbuc, ae. 42. F i g. Un suflet de turturică, t august 1964, 54. (Ca termen de dezmierdare) Turturica maichii / delavrancea, o. ii, 336. Lasă, Toni turturică, prindem noi momentul, davidoglu, m. 28. Am avut o mlndru-liţă Şi mi-a fost cam tinerea, Draga neichii turturea! bibicescu, p. p. 17. (Ironic) Ha-hal S-a-ntors turtureaua noastră de la Bucureşti, beniuc, v. cuc. 12. <0> Turturică rlzătoare (sau care ride j, turturică de casă (sau de India), turturică cu guler (sau, regional, cu tercalău la glt) — numele unei specii de turturea (1) (care trăieşte în Asia); (regional) lucru-râu (Streptopelia riso-rius). Cf. băcescu, păs. 166. 4 (Regional; şi tn sintagma turturea guguşea, băcescu, păs. 166) Guguştiuc (Streptopelia decaocto). id. ib. 2. (Bot.; prin Bucov. şi nordul Mold.) Turtă (II 1) (Carlina acaulis, Carlina vulgaris). Cf. grecescu, fl. 326, marian, o. ii, 209, id. d. 198, borza, d. 41. Cînd înfloresc turturelele, se coseşte iarba. şez. xv, 136. Leagă calul de zăbrele, ŞUi dă fin cu floricele, Şi iarbă cu turturele, ib., ci. a v 14, 20, glosar reg. + (Regi0-nai) Numele plantei Saxifraga rocheliana (Poşaga de Sus — Turda). Cf. bulet. grăd. bot. xi, 52, borza, d. 156. — Pl.: turturele şi (regional) turturere (alr i 1 036/ 280). — Şi: turturică (pl. şi turturici ib. 1 036/96, 109, 125, 160, 880, 885, 896, 926, iurturice ddrf, alr i 1 036/290), (regional) turtureauă (alr i 1 036, alr ii 5 752/29, a 1 21, 35, l. rom. 1970, 206), tuituleâ, turtuiică (alr 1 1 036/180) s. f., turterele (alr ii 5 752/ 728) s. f. pl., tortoreâ (alr i 1 036/354) s. f. — Lat. turturella. — Turturică: cu schimbare de sufix. — Turtnrcauă: refăcut după sg. ait. — Pentru sensul 2, cf. turte a1. TURTUREĂUĂ s. f. V. turturea. TURTUREL s. m. I. Bărbătuşul turturelei (Substantivat) Ce-ţi pui mintea c-o turuietică! id. Opt opintesc, Miile plătesc Şi un turuietic (Plugul). sbiera, p. 322, cf. pascu, c. 113. — Pl. : turuietici, -ce. — Cf. turniac. TURUIETÎIRĂ s. f. v. turultură. TURUIMAN, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.; şi substantivat) 1. (Persoană) care poartă pantaloni largi şi cu turul3 O) mare; (regional) tulvurar. Cf. udrescu, gl. 2. (Persoană) lată în şolduri, voinică; (regional) turmac, curuiman. Cf. udrescu, gl. — Pl.: turuimani, -e. .-■ Cf. tur3. TURUIMAJVCĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Tu-ruimană. udrescu, gl. — Pl.: iuruimance. — Turulman + suf. -că. TURUÎT1 s. n. X. Huruit, duruit. Cf. udrescu, gl. S-aude turuitul sucalei, id. ib. 2. Sunetele caracteristice scoase de turturele; gurluit, turuitură. Cf. udrescu, gl. îţi place s-asculţi, turuitul turturelii? id. ib. — V. turui1. TURUÎT2, -Ă adj. (Regional) Foarte obosit. Com. din CRIŞCIOR — BRAD. — Pl.: luruiţi, -te. — V. turul2. TURUITOÂRE s. f. (Regional) Zbîrnîitoare (de speriat păsările); (regional) duiăitoare. Cf. alr sn i h 47. — Pronunţat: -ru-i-. — Pl.: turuilori. — Şi: torăi-toăre s. f. alr sn i h 47. — Turui1 + suf. -toare. 9027 fURUITURĂ tu Se TURUITURĂ s. f: Turuit1 (2). Cîntecul porumbelului este o gungunire şi o turuielură ce ne plac cină le auzim. ap. ŢDRG, Cf. DL, H IV 272. — Pronunţat: -ru-i-. — PI.: turuituri. — Şi: (rar) turuietură s. f, — Turuii + silf. -tură. J’URÎINGA s. f. v. turugfi. TURUNGHlU, -IE adj. v. turniHjiu. TUBUNGl vb. IV. T r a n z. (în limbajul muncitorilor forestieri) A ridica o greutate cu ajutorul turungii (Coverca — Vatra Dornei). arvinte, tebm. 173. — Prez. ind.: lurungcsc. — V. turunyfl. TURUNGÎU, -IE adj. 1. (învechit şi regional) Portocaliu; roşiatic. 1 hasi turungiu (a. 1731). furnică, x. c. 11. Un gear turungiu şi alt gear, după aceala, fiş-tichiu (a. 1795). iorga, s. d. vii, 256. Feţile ce se întrebuinţează mai mult în Mehedinţi sînt cicic, verde, gal-băn, turungiu. i. ionescu, m. 693, cf. tdrg, şio ii1( 370, ca.de, scriban, d. Luceau ... eeaprazele şi fele-gelele de eanavăţ turungii. barbu, princ. 138, cf. 19, com. marian. Roşaţă turungie, Roşaţă portocalie, şez. ii, 91. Brîncă albă, Brîncă turungie. mat. folk. 619, cf. pamfile, b. 17. Bubă turungie, Bubă cafenie, şez. xii, 186. 2. (Prin confuzie) Tuciuriu (Braşov). Com. puş-cariu. — PI.: turungii. — Şi: (regional) lurun<|luu, -ie (pamfile, b. 17, şez. xi, 53), turinjjiu, -ie (şez. iii, 197), (prin vestul Munt.) sturungiu, -ie (scriban, d.) adj. — Din tc. turuncu. TUIWENEÂLĂ s. f. (Ban.) Pălăvrăgeală, taifas. LEXIC REG. II, 38. — PI.: iurvenele. — Turvini + suf. -eală. TUR VIN subst. (Ban.) Dezbatere, discuţie; convorbire, taifas. Cf. tdrg, cade, l. rom. 1978, 346. Ursu, înSepînd turoinu ca uomu nostu, îl întrebă, jatîresber. \i, 283, com. din oraviţa. [Stau] la turvin. alr sn v h 1 390/29, cf. scl 1957, 512. — PI.: ? — Din magh. torveny „judecată“. TURVEVÎ vb. IV. I n t r a n z. (Ban.) A ţine sfat, a discuta; a sta de vorbă, a sta la taifas; a vorbi. Cf. mîndrescu, ung. 111, tdrg, cade, l. rom. 1978, 346. Şi-mi grăiesc Şi-mi ciormănesc Şi de Gruia iurvinesc. corcea, b. 89. Şedea jos, cu faţa-n jos, Tot pllngînd şi suspinînd Şi de Gruia turvinind. id. ib. 123, cf. l. COSTIN, GR. BĂN. 207, ANT. LIT. pop. i, 332, scl 1957, 512. — Prez. ind.: iurvinesc. — V. turvin. TURVINOS, -OÂSĂ adj. (Prin Transilv.) Minios, furios. Cf. l. rom. 1978, 346, 347. Nu fi aşa tarvinos, bade! N-aş vrea să te împuşc, gt (1899), nr. 247, 4, Cf. REV. CRIT. IV, 340, MAT. DALECT. I, 27. — PI.: turvinoşi -oase. — Turvin + suf. -os. TUBZfrc s.m. v. tuznc2. TURZUC vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică părul) A zbirii. Se plimba prin ţoală casa..., turzueîndu-şi părut şi vorbind fără şir. t. popovici, s. 142, cf. l. rom. 1978, 347. — Prez. ind: turzuc. — V. turzuc. TUS adj. v. tot?. TÎJSĂ s. f. v. tuse. TUSĂRGS, -OĂSĂ adj. (învechit şi regional) Care tuşeşte des, tuşit or; însoţit de accese de tuse, deranjat de tuse. Tusăroase şi sughiţoase răspunsurile jigăniilor acestora, cantemir, ist. 372, cf. tdrg. <0> (Substantivat) Mario, vreai să te măriţi cu tusărosul ăla? Com. din bucium — zalău. — PI.: tusăroşi, -oase. — Tuse + suf. -ăros. TUSCHÎE s. f. 1. (Ban.) Plrghie. Com. din banat, alr ii/i h 293/105. + Bită marc (l. costin, gr. băn. ii, 199); retevei (lexic reg. 32). 4 Ceatlău (cu care se strînge o sarcină de fîn, de lemne etc.). Com. din oraviţa, alr ii 5 635/53. + Cobilă (pentru plug) (Borlovenii Vechi — Bozovici). Cf. alr i 895/12. 2. (Prin Munt.) Scîndurică lată servind pentru netezi t. V. t a p ş ă1. scriban, d. 3. (Regional) Aşchie, ţepuşă (Deta — Timişoara). Cf. viciu, GL. — PI.: tuschii. — Şi: tuşchîe (viciu, gl., l. costin, gr. băn. ii, 199, lexic reg. 32), tiusehie (com. din banat, alr 11/ih 293/105,'alr ii 5 635/53), tuşche (com. din oraviţa), ciuşclie (viciu, gl.), eiuscă (com. din banat, pi. ciuste şi ciusii ib.) s. f. — Cf. ser. cuskija, magh. t ii s k e. TUSCÎNCI num. col. (învechit şi popular; cu valoare adjectivală sau substantivală) Toţi cinci. Ş-au strîns ... palriarşii tuscinci a toată lumea, dosoftei, v. s. octombrie 61r/l. Toţi aceştie tuscinci, ficiori cu-parulai celui bătrîn. neculce, l. 100. Pornesc tuscinci înainte, creangă, p. 244, cf. philippide, p. 95, tdrg, cade, scriban, d., l. rom. 1965, 340, ib. 1978, 347. — Tus- + cinci. TUSE s. f. Act reflex care constă dintr-o inspiraţie scurtă urmată de o expiraţie bruscă şi zgomotoasă, de intensitate şi frecvenţă variabile (însoţită de expectoraţii), cauzat de îmbolnăvirea aparatului respirator, de alunecarea în trahee a unor corpuri străine etc.; p. e x t. boală a aparatului respirator, caracterizată prin acest simptom. Cf. lex. mars. 249. Vărsat, tuse, friguri (a. 1733). gcr ii, 26/27. Boala esli tuse cu vătămare plămînilor (a. 1795). iorga, s. d. vii, 257. Să nu ne apuce vîrsta bălrînă Cu tusa şi cu durere de oase. budai-deleanu, ţ. 96, cf. clemens, drlu, lb. Tusa ... este o însuflare afundă, carea o urmează o răsuflare puternică şi cu glas. antrop. 116/1, cf. valian, v. Să apropiiară patru stihii ale trapului tău, hraconit, fiiare vearde, iusă albă şi sînge roşu. alexandria, 147/13. Boala sa era numai o mare slăbiciune ..., pe urmă veni o mică fierbinţeală şi apoi puţină tusă. negruzzi, s. ii, 154. O tuse violentă ameninţa din ce în ce mai mult existenţa lui. filimon, ap. tdrg, cf. costinescu, cihac, i, 292. Să trăiesc cu tuşea şi junghiurile, cu ahurile şi palpitaţiile d-tale? delavrancea, s. 111. Iarna trecută îl apucase o tuse neîmblînzilă. vlahuţă, o. a. i, 90, cf. ddrf, barcianu, alexi, \v. Tusa la vite se vindecă de multe ori singură, grigoriu-rigo, m. p. II, 209, Cf. CANDREA, F. 220, BIANCJ, D. S., GOROVEI, CR. 421. începu să răsufle greu, să se înece într-un horcăit de tusă. agîrbiceanu, s. 74. îşi strîngea mai mult genunchii sub bărbie, încercînd să-şi înfunde tuşea, sa-hia, n. 115. O voce înecată de tusă: teodoreanu, m. ii, 19. Paşi grăbiţi şi îndesaţi se auzeau şi tuse scurte şi tari în răcoarea zorilor, sadoveanu, o. i, 222. Aude o tuse uşoară lingă el. vinea, l. ii, 295, cf. preda, î. 100, abc săn. 165. Vocea, tuşea, mersul ori vreun alt tic pot fi semne de recunoaştere, v. rom. decembrie 1966, 43, cf. h ix 315. Găsi-l-ar sughiţ şi tuse P-ăl de face furci şi fuse. teodorescu, p. p. 333, cf. alr i 1 620/5. (Glumeţ) Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeei Şi tusea-n fa minor a Traviatei. minulescu, vers. 150. O Tuse convulsivă (sau măgărească, rea, regional, neagră) v. cuv. (Glumeţ) Tuse de cele cu urechile lungi = tuse măgărească, v. măgar esc. îl apucase pe bietul cuconăşel o tusă de cele cu urechile lungi ... ca să nu zic vorbă proastă, alecsandri, t. 9. Tuse seacă (sau 9044 TUSET — 752 — TUSTREI în sec) v. sec. Tuse uscată v. uscat. (Regional) Tuse in plin = tuse cu expectoraţie. Cf. cv 1951, nr. 9 — 10, 43. (Regional) Tuse coaptă = tuberculoză. Cf. păcală, m. B. 270. Tuse din sfinte = (in credinţele populare) tuse pe care o capătă cel ce bea apă din baltă sau din piraie, mai ales noaptea. Cf. n. leon, med. 150, grigoriu-rigo, m.p. i, 178.0>E x p r. (A se intîlni) tuşea cu junghiul sau tuşea şi junghiul = (a se intilni, a se Întovărăşi) doi oameni care se potrivesc prin trăsăturile negative. Ne potrivim de minune. . .—Ca tuşea cu junghiu’. delavrancea, o. ii, 363, cf. l. rom. 1959, nr.2, 55, udrescu,gl. A băga (pe cineva) In tuse = a speria pe cineva. Cf. zanne, p. ii, 784. — Pl.: (rar) tuse. — Şi: (regional) ti'xsă s. f. — Lat. tussis. TÎJSET s. n. (Rar) Acces de tuse, tuse prelungită; tuşit, tuşitură. Se aud pe culuare, . . . spre sălile de operaţie, glasuri şi tusete. c. petrescu, î. ii, 75. Un tusei străin, id. o. p. ii, 259, cf. df.x. — Pl.: tusete. — Tuse + suf. -ei. TUSLAMĂ s. f. Mîncare preparată din burtă, şi din picioare de vacă. Băieţii cu şorţuri verzi aduceau tus-lamalele şi potroacele în castroane aburinde. i. botez, şc. 24. E o faptă slăvită să ştii să mănînci o tuslama fierbinte, id. b. i, 25, cf. bul. fil. xi—xii, 421, s. marin, c. b. 111. — Pl.: taslamale. — Şi: tuzlamă (şio nls 371, cade, scriban, d., l. rom. 1965, nr. 1, 20), (regional) tuş-lama (rudow, xix, 413) s. f. — Din tc. tnzlama. TUSL6s, -OĂSĂ adj. (Regional; despre îmbrăcă' minte) Îmbîcsit de praf şi de grăsime, murdar (Stă- neşti — Curtea de Argeş). Cf. l. rom. 1959, nr. 3, 67. — Pl.: tusloşi, -oase. — Cf. t u s 1 u c. TUSLÎJC s. m. v. tuzluc1. TUSLXJG s. m. v. tuzluc1. TUSftPT num. col. (Rar) Toţi opt. A da Dumne-dzău potop Şî ţ-or muri boii tusopt. vasiliu, c. 30. — Tus- + opt. TUSOR s. n. Mătase fabricată din firele produse de larvele unor fluturi originari din Japonia, China şi India, foarte elastică şi rezistentă, care se foloseşte la confecţionarea umbrelelor, a paraşutelor etc. Cf. dt, der, dex. — Din fr. tussor. TUSPATRU num. col. (Popular; cu valoare adjectivală şi substantivală) Toţi patru. Evanghelie cu învăţătură den tuspatru evangheliştii aleasă, coresi, ev. 1. Pre hatmanii leşeşti cu meşlerşug i-au prinsu pre tuspatru, neculce, l. 289. Fietecare stilp supt rădăcină patru lei de aramă ... avea şi tus-patru cu dosurile la un loc. cantemir, ist. 126. I-au închis pe tuspatru în serai (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 274/13. I-a iubit ca pre ai săi şi pre tuţi-patru cu vreme i-a făcut chesari. şincai, hr. i, 44/4. Tus-patru punturile cardinale, negruzzi, s. i, 326, cf. bălăşescu, gr. 52/ 18. Din tus-patru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri . .. nouri negri, alecsandri, p. iii, 8. La lucru! îmi şopteşte un glas ce iese din tuspatru colţuri ale cabinetului. id., ap. ghica, s. 340. Poale că-i convin tuspatru craii cărţilor de joc. eminescu, o. i, 162. Setilă atunci se ia după Flarap-Alb şi pornesc tuspatru înainte. creangă, p. 242, cf. philippide, p. 95, tdrg. Cînd duşmanul tău se mută într-altă casă, pune-i în tuspatru colţurile cîte o piatră, gorovei, cr. 22. Copitele potcovite ale tuspatru picioarelor sale . . . scăpărau în toate părţile, hogaş, m. n. 186, cf. cade. Să-mi cresc copiii. . . S-ajung să mi-i văd cosind pe tuspatru, mironescu, s. a. 38. Tuspatru se închinară adînc. sadoveanu, o. xi, 50, cf. scriban, d. Evangheliştii de pe vremuri, tuspatru, predică-n pustiu, pillat, p. 117. Sînt uimiţi de venirea ciudată a tuspatru pisoilor, arghezi, s. viii, 113. Eram născuţi tuspatru în acelaşi an. blaga, h. 14. A dat foc hanului în tuspatru părţile, camilar, c. p. 94. Tuspatru ştiau ce înseamnă această indicaţie. v. rom. august 1969, 58, cf. i,. rom. 1978, 347, jar-nîk — bîrseanu, d. 295. S-au pus tuspatru pe lîngă o masă. sbiera, p. 274, com. marian. Şi le-au fost nunta tuspatrora în aceeaşi zi. sevastos, p. 11. Plîn-jeţi trus-patru păreţi, Că de măicuţa rămîneţi. şez. ii, 46. Cruce în truspatru cornuri de casă. id. nr, 192, cf. bl vi, 189, o. bîrlea, a. p. i, 138. — Scris şi: tus-patru. — Gen.-dat.: tuspatru (precedat de aii. pos. sau de prep. ,,la“) şi (rar) tuspa-trora. — Şi: (învechit, rar) tuţi-patru, (prin Mold.) traspâtru (scris şi trus-patru) num. col. — Tus- + patra. TUSŞAPTE num. col. (Popular; cu valoare adjectivală şi substantivală) Toţi şapte1. Era derept aceaea şapte fraţi ... Şi o luară pre ea tus-şapte. n. test. (1648), 57v/ll. Tuţi-şepte s-au iscălit tuclumăniei epis-copilor acestora, şincai, hr. i, 77/8. Adunîndu-să tuş-şepti părţile de faţă ..., s-au învoit (a. 1806). ştefa-nelli, d. c. 322,cf. cade. S-o dus la bălaur, i-o tăiet vîrful limbilor de la tus-şăpte capetele, vasiliu, p. 226. — Scris şi: tus-şapte. — Şi: (învechit) tuţi-şepte, tuşşepte, (f.) tiite-şâpte (coresi, tetr. 169) num. col. — Tus- + şapte1. TUSŞÂSE nuni. col. (Popular; cu valoare adjectivală şi substantivală) Toţi şase. Au giurat tusşese precum sînt drepţi vecini (a. 1723). iorga, s. d. v, 103. Cum ajung, odată întră buluc in ogradă, tusşese. creangă, p. 248, cf. philippide, p. 95, cade. Pune clopote la boi Şi fă pleasnă de mălasă Şi pocneşte-n boi tus-şasă. jarnîk — bîrseanu, d. 83. — Scris şi: tus-şase. — Şi: (Mold.) tusşese num. col. — Tus- + şase. TUSŞfiSE num. col. v. tusşase. TUSTRÎI, TUSTRELE num. col. (Popular; cu valoare adjectivală) Toţi trei1; (învechit, rar, astăzi glumeţ) amîntrei. Patriarhul dusă tustreăle crucile. varlaam, c. 364. Pe trustei feciorii îi va lăsa. hero-dot (1645), 234. Atîtea-s părţile ce s-au vinii a tustreale surorile, (a. 1660). bul. com. ist. iv, 10. Tustrei viteajii sufi]nici troiţe, dosoftei, v. s. octombrie 61v/7. Au plinit atunce tustreli birurile, de le-au trimis la Poartă, neculce, l. 17. Pe tustrei feciorii lui Mi-ron Logofătul, pre toţi pre acestii i-au prins (sfîrşitul sec. XVIII), let. ii, 267/3. Aşa vei face şi cînd vor ave în trustele locurile rămăşiţă, amfilohie, e. 108/4. Tute-trele cărţile acestea se află la Bainald. şincai, hr. i, 288/18. Au să primească îndată poruncă a să porni la Constantinopole, spre a să deşchide negoţiaţiile în numele a trustei aliaţlor. ar (1829), 442/33. Tus-lrei fraţii, heliade, o. i, 221. Chemă tustrei feciorii înaintea sa. creangă, p. 184, cf. ddrf. Stăplni ai nemuririi ş-ai lumilor tustrele, coşbuc, s. 172. Auzîtorii mei se compun ■ ■ . din studinţi de la tustrele facultăţile universităţii. sbiera, f. s. 344. La noi de jale povestesc A codrilor desişuri Şi jale duce Mureşul Şi duc tustrele Crişuri. goga, p. 13. Tustrei ţăranii se opriră la vro doi paşi de la uşă. mironescu, s. a. 32. .Să vie tustrei neguţătorii şi, cînd or fi la un loc, le dau avutul lor. sadoveanu, o. xv, 475. Dar unde mai sînt astăzi ■ ■ ■ Tustrei copiii veseli? pillat, p. 73. Şi-a luat trustei cînii şi s-a dus şi a ajuns într-un sat. şez. i, 68. 0> (învechit; art., precedă substantivul determinat) A-ceastă întic alegire să se facă de cătră tustrelele curţi, în unire cu Poarta, ab (1829), 392/16. Adună reprezen- 9056 TUSTRII — 753 — TUŞĂ1 tanţii tustrelilor feri. săulescu, hr. i, 215/15. Va urma pace şi aleanţă statornică între tusirelele puteri, asachi, s. L. ii, 105. M-ăi întreba poate ... ce slujbe au făcut tarei tustreii mei răposaţi? alecsandri, t. 102. <0 (Cu valoare substantivală) Tustreale-ş deaderă sufletele. DpsoFŢEi, v. s. 1 eptembrie 20r/26. Tustrei, rămaşi în casă, au făcut voroavă cîtăva. n. costin, let. ii, 86/13. Le-au tăiat capetele a tustrii. neculce, l. 68. Din credinţă şi dragoste să naşte nădejdea, iară din tustrele: bunanorocire şi fericire (a. 1774). gcr ii, 99/25. Tustrei au făcut alianţă între sine. şincai, hr. iii, 2/22. Tustrei se îndrumară în călătoria lor. asachi, s. l. ii, 77. Se puseră lus-trei pe lucru, negruzzi, s. i, 343. Numerii fundamentali sau cardinali ... sini ... singur, amîn-doi, amînlrei ori toţi trei (tustrei). bălăşescu, gr. 52/17. Plecară tustrei spre locuirija lui. eminescu, p. l. 83. Mănîncă ei la un loc tustrei, creangă, a. 144. Tustrei ţineaţi ochii în pămînt. delavranceA, o. ii, 21. Tustrei erau veseli, vlahuţă, s. a. iii, 50. Trei aceste leacuri sînt Sufletului pe pămînt. Tu să-ncerci ■cu toate-trele. coşbuc, p. i, 185. Am alergat tustrele înapoi în camera noastră, agîrbiceanu, a. 344. Şedeau acum lustrei pe Ungă foc. mironescu, s. a. 47. Am trăit la fel tustrei, minulescu, vers. 282. Au fost delicioase tustrele, c. petrescu, c. v. 247. Aşa lăinuiau înţelepţii, cu ifos lustrei, voiculescu, poezii, i, 146. Au fost lustrei laolaltă în casă. sadoveanu, o. vii, 293. Cine bea dinamîndouă Cade la pămînt şi moare. De tustrele de se-alinge, Pradă va cădea iubirii, pillat, p. 15. Tustrei au profetizat anumite laturi ale epocii ce avea să înceapă, bi.aga, z. 134. Au rîs tustrei batjocoritor. pas, z. i, 144. Tustrele îl pelrecură ca ochii. camilah, n. i, 230. Se uită pe rînd la tustrei, vinea, l. i, 343. Rideam lustrei şi vorbeam tare. T decembrie 1964, 22, cf. i.. rom. 1978, 347, 348. Iară ei se întorcea, Spre casă tustrei mergea, pop., ap. gcr ii, 298. S-au dus trusirei în pustiul acela, sbiera, p. 67. Trei cîrduri de oi, ... Cu trei ciobănei, Tustrei verişori, balade, ii, 481. Adunaţi-vă lustrele la crucea din sal. folc. transilv. ii, 206, cf. o. bîrlea, a. p. i, 138. — Scris şi: lus-trei, tus-trele. — Gen.-dat.: tustrei, tustrele (precedat de art. pos. sau de prep. „la“) şi (învechit, rar) tustrelelor. — Şi: (învechit şi regional, f.) lute-trele (frîncu — candrea, m. 106), (regional) tustrii (id. ib.), tăstri (o. bîrlea, a. p. i, 275), trus-t*ei, trustei, trustelc, (f.) toâte-trele, tiiie-lr#,i (frîncu— candrea, m. 106) num. col. — Tus- + Ircii. TUSTIUI num. col. v. tustrei. TUŞ1 s. n. Cerneală specială, mai ales neagră, rezistentă la apă, folosită în unele lucrări de desen, în litografie, la aplicarea ştampilelor etc.; (şi în sintagmele tuş de China, m. d. enc., tuş chinezesc) substanţă solidă sau lichidă, de culoare neagră, obţinută din negru de fum, folosită la desen. Cf. molnah, stamati, u., polizu. Portretul ei, desenai cu tuş, era destul de bine. bolintineanu, o. 402, cf. ddrt, bakcianu, a/lexi, ■w., tdrg, nica, l. vam. 248, şăineanu, d. u., cade. Avea . .. păr negru ca tuşul chinezesc, teodoreanu, m. ii, 229, c.f. ds. în desenele în tuş .. . ajunsese la o mare îndemînare. oprescu, s. 87. O pensulă muiată în tuş. călinescu, c. o. 230. 7.iniile trase cu tuş de pe planşetele de desen. v. rom. octombrie 1954, 125. Se remarcă un bun desenator, execuiînd în laş portretul lui Tudor Vladimirescn. ib. decembrie 1964, 155, cf. dn2, dex. 4 Desen executat cu aceste substanţe. Tuşurile şi afişele din vremea . . . războiului civil au exercitat o influenţă puternică în conştiinţele oamenilor. gl 1959, nr. 265, 7/3. Reproduceri din grafica maestrului: acuarele, desene colorate., tuşuri, v. rom. decembrie 1964, 160, cf. dex. ~• P).: tuşuri. - Şi: (învechii, rai) tiişii s. f. ddrf, BĂRCI ANU. — Din germ. Tuselic, rus. Tyjuit. TUŞ2 subst. (Rar) Scurtă piesă muzicală, executată puternic de orchestră în momente solemne. Un tuş al orcheslrului anunţă că tocmai bătuse miezul nopţii şi că începuse alt an. i. negruzzi, s. iii, 170, cf. l. rom. 1978, 349. — PI. : ? — Din germ. Tusch. TUŞ3 s. m. v. tluş. TUŞ4 s. n. v. duş. TUŞ.41 vb. I. T r a n z. (Tehn.) A executa operaţia de tuşare. Cf. dn2, m. d. enc. — Prez. ind.: luşez. — Din fr. toucher. TUŞĂ2 vb. I. T r a n z. (Rai-) A vopsi în negru. Cf. GHEŢIE, R. M. — Prez. ind.: luşez. — V. tuş1. TUŞÂR s. m. v. tuşer. TUŞÂHE s. f. (Telin.) Operaţie de verificare a gradului de netezime a unor suprafeţe metalice cu ajutorul unor unelte speciale sau cu piesa cu care suprafaţa verificată ajunge în contact, prin aplicarea unui strat de vopsea pe suprafaţa piesei cu care se verifică. Cf. ltr, der, m. d. enc. — V. tuşa1. TUŞAVERÂJ s. n. (La jocul de scrimă) Raport de puncte într-un meci. Cf. L. rom. 1973, 116, ib. 1975, 378. Ratînd calificarea la tuşaveraj. sportul, 1978, nr. 8 911, 4/1. — De la tuşă1 (prin analogie cu golaveraj). TUŞĂ1 s. f. 1. 1. Clapă la instrumentele muzicale cu claviatură; tastă (1). Tuşile clavirului, negruzzi, s. i, 194. Degetele sale ... se primbla pe tuşele instrumentului, scoţînd note armonioase, alecsandri, O. P. 192, cf. ALEXI, W., DN2, DEX. 2. Mică piesă dreptunghiulară sau in formă de disc, fixată la capătul unei pirghii articulate a maşinii de scris, de calculat, de cules; clapă. Cf. ltr2, dex. + Clapă la ratieră; tastă. Fiecare platină stă în contact cu clapa denumită şi tastă sau tuşe. ionescu-mus-cel, ţes. 310. II. (A. plast.) Urma lăsată de pensulă, modul de aplicare a culorii cu pensula sau cu alte instrumente, prin care se poate defini maniera de lucru a unui pictor. O fragmentare a tuşei, o gamă clară, umbre colorate. oprescu, a. m. 14. Impresionişlii ■ ■ ■ erau contra clarobscurului, contra tuşelor degradate, pasajelor treptate. v. rom. februarie 1963, 185, cf. l. rom. 1970, 536, dn2, m. d. enc., dex. O- F i g. Scriitorul ştie să execute nu numai un desen cu tuşa groasă şi sumară, dar totodată să vadă, fără să insiste cu privirea, gl 1961, nr. 9, 2/5. III. (Sport) Linie care marchează limitele laterale ale unui teren de fotbal, de rugbi. [Arbitrul] a fost neatent la semnalizările de la tuşe. sp. pop. 1950, nr. 1 784, 6/2. Degajează cu mingi înalte, fără adresă, spre mijlocul terenului sau spre tuşe. scînteia, 1966, nr. 6 943, cf. dn3, m. d. enc., dex. O Arbitru de tuşă = tuşier. Cf. l. rom. 1961, 30. <(> E x p r. (Calc după fr. en louche) în tuşă = dincolo de tuşă1 (III). Nu s-a jucat deschis, ci s-a preferat cîşiigarea terenului prin lovituri în tuşă. scînteia, 1960, nr. 4 835. A sta (sau a îi, a rumîne etc. sau a fi pus) pe tuşă = a sta (sau a fi obligat să stea) inactiv. 4 Scoatere a mingii dincolo de tuşă1 (III) şi repunerea ei în joc. dex. cn Arbitrul acordă tuşă. IV. (La jocul de scrimă) Lovitură care atinge pe adversar; tuşeu (3). Cf. dex. Lupta pe planşă a încetat 9067 TUŞĂ2 — 754 — TUŞINA să mai fie un schimb de „fineţuri“ .... fiecare asalt, fiecare tuşă presupunî.nd acum o mare descărcare de energie, sportul, 1978, nr. 8 922, 2/2. — Pl.: tuşe. — Din Ir. touche. TUŞĂ2 s. f. v. mătuşă. TÎIŞĂ3 s. f. v. tuşi. TUŞCHE s. f. v. tuscliie. TUŞCHIE s. f. v. ţuschie. TUŞC0V s. m. v. ţuşcov. TÎfŞCURI subst. (pl.) = şuşcuri. Cf. l. costin, ge. băn. II, 17. TUŞENEĂLĂ s. f. v. tuşincală. T^ÉR s. m. (învechit, prin Transilv. şi Maram.) Negustor de vite (klein, d. 442, gheţie, r. m., conv. UT. XX, 1 019, VAIDA, REV. GRIT. IV, 337, VICIU, GL., FRÎNCU — CANDREA, M. 99, COm. din MARAMUREŞ, COm. beniuc, mat. dialect, i, 217) sau de cai, g e a m b a ş (gheţie, r. m., dr. v, 237, alr i 1 591/65, 278, 280, 285, .305, 308, 320, 341, 343, 345, 348). — Pl.: iuşeri. — Şi: (regional) tuşiir (polizu, ci-HAC, II, 626, GHEŢIE, H. M., BARCIANU, ALEXI, W.), tu-Jér (dr. v, 238), tucşer (alr i 1 591/348), teujcr (klein, d. 438, com. beniuc, alr i 1 591/308), tiujcr (dr. v, 238, alr i 1 591/65, 295, 305, 320), tiugcr (dr. v, 238), chiujâr (frÎncu — candrea, m. 99) s. in. — Din magh. tozscr. TUŞERÎE s. f. (Regional) Negustorie de vite. Com. din maramureş. . . Tuşer + suf. -ie. XUŞÎU s. n. 1. (Med.) Palpare a unui organ anatomic intern, a unei cavităţi anatomice naturale, spre a constata starea lor; metodă de investigare a unei cavităţi naturale; p. gene r. palparé. Explorarea . . . se face cu palma (tuşeu). enc. vet. 432. Tuşeul poate fi completat cu mina rămasă liberă, abc săn. 368, cf. dn2, : D. MED., M. D. ENC., DEX. 2. (Muz.) Modalitate de acţionare, ca intensitate şi colorit, asupra mecanismului pianului, care determină caracterul sonorităţii instrumentului, felul de a cinta al pianiştilor, der. A adus şi în acest concert extraordinarul ei talent de interpretă, impresionînd prin virtuozitatea sa, diversitatea tuşeului. m 1965, nr. 2, 24, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 3. (Sport) Tuşă1 (IV). Are o fandare superbă ... şi tuşeurile extraordinar de precise ... De ce nu veniţi . sîmbăta seara la sala de arme? camil petrescu, t. ii, 32. 4. (A. plast.; impropriu) Tuşă1 (II). Expune cîteva pînze care opresc atenţia prin concepţia nouă şi îndrăzneala tuşeului. CAMIL PETRESCU, T. II, 11, Cf. DN2, DEX. 5. Calitate de fineţe a suprafeţei unei ţesături, care se poate aprecia prin simţul tactil. Cf. ltr2. O ţesătură poate să aibă tuşeul moale sau aspru. ib. — Pl.: tuşeuri. — Din fr. touclier. TUŞÎ1 vb. IV. 1. Intra n z. A expira brusc şi cu zgomot aerul din plămîni, după o scurtă inspiraţie (de obicei ca simptom a] unei boli); a avea un acces de tuse. Tuşea mai tare decit ii era obiceiul, herodot (1645), 34Ş, cf. man. gott. Răsuflă greu, tuşeşte, ca-lendariu (1814), 186/20, cf. drlu, lb. Tuşi spre a-şi drege glasul, negruzzi, s. i, 8, cf. costinescu. El tuşeşte, îşi încheie haina plină de şireturi, eminescu, o. i, 87, cf. ddbf, barcianu, alf.xi, w. începu să tuşească grozav. agÎrbiceanu, a. 313. Ca de la întîmplare, cuconu Ioniţă tuşea puternic, hogaş, T>h.,ii, 105, cf. şăineanu, d. u. La geam tuşeşte-o fală In bolnavul amurg, ba-covia, o. 43. Ţi-a venit să tuşeşti, c. petrescu, c. v. 225. Se simţi micşorat şi slăbit şi începu să tuşească. sadoveanu, o. ix, 161. Tuşeşte din adîncul pieptului. stancu, d. 309. Tuşi de cîteva ori ca să aibă răgaz să-şi adune gîndurile. v. rom. aprilie 1955, 183. Şi voi tuşi cu sînge, ochii mei Vor deveni sticloşi, beniuc, c. p. 24. E o femeie care tuşeşte nervos din cînd în cînd. vinea, l. ii, 295. Diaconul ... tuşi cu înţeles, bănu-lescu, i. 24, cf. alr i/i h 146. Iarna Să-mi tuşiţi, Vara Să-mi Urniţii balade, ii, 272. O Tranz. (Cu complement intern) Tuşea necontenit, o tuse seacă. bolintineanu, o. 455. S-auzi tuşind o. tusă-n sec, amară — Prin ziduri vechi ce stau în dărîmare. ba-covia, o. 15. 0 Fig. Nucile însă, ca şi cum i-ar fi făcut în ciudă, tuşeau mai tare şi ţipau mai ascuţit. hogaş, m. n. 154. Nările tuşesc nemulţumite, ... coama neagra, deasă, se ridică precum ţepii unui arici, il ianuarie 1962, 56. O E x p r. (Regional) A tuşi mă-găreşte (sau sec) = a avea tuse convulsivă. Cf. alr ii 4 192/723. + Tranz. A expectora; a scuipa. Cf. drlu, polizu. (F i g.) Şalupa, scuturată parcă de-un înec, tuşi un nouraş de fum cenuşiu, galan, b. i, 48. + Tranz. P. e x t. (Regional) A insulta, a repezi pe cineva. Cf. udrescu, gl. Să-l tuşeşti cînd l-îi vedea! id. ib. 2. Tranz. (Regional) A-i face cuiva semn, a-i atrage atenţia prin tuse. Cf. costinescu. Cum a văzut-o că trece' pe lîngă dînsul, a încetat de imblătit şi a tuşit-o. marian, s. r. i, 241. Începe s-o tuşească, crezînd că ar fi o altă femeie, pamfile, ş. t. 7. Care mîndră m-auzea Pe fereastră mă tuşea, pop., in alas 19 ix 1937, 10/3. <0> Intranz. (Cu complementul în dativ) Cf. costinescu.. — Prez. ind.: tuşesc. — Lat. tussiic. TUŞI2 subst.-pl. v. cjălătiiş. TUŞÎCĂ s. f. v. mătuşica. TUŞIJiR s. m. (Sport) Arbitru secundar care supraveghează desfăşurarea jocului de pe marginea terenului. Arbitrul ■.. ajutat de tuşieri ... a fluierat foarte mult. sportul, 1960, nr. 3 608, 4, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -şi-er. — Pl.: tuşieri. — Tuşă1 + suf. -ier. TUŞIERĂ s. f. Perniţă îmbibată cu tuş1, păstrată intr-o cutie de metal, care se foloseşte la uniezirea ştampilei. Cf. cade, nom. min. i, 212, dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -şi-e-, — Pl.: tuşiere. — Tuş1 + silf. -ieră. TUŞIGdS, -OĂSĂ adj. (Prin nord-vestul Munt.; şi substantivat) (Persoană) care tuşeşte rău, des. Cf. udrescu, gl. Unde-o fi tuşigosu-ăla de unchiaş?'iă. ib. — Pl.: iuşfgroşî, -oase. — Tuşi1 + suf. -igos. TUŞÎXĂ s. m. (Prin nord-vestul Munt.; depreciativ) Persoană care tuşeşte mult. Cf. udrescu, gl. — Tuşi1 + suf, -ilă. TUŞINĂ vb. I. Tranz. 1, (Complementul indică oi) A tunde pe sub pintece şi între picioarele dinapoi pentru a uşura mulsul şi suptul mieilor sau pentru ca oaia să nu se opărească, (regional) a srvintri (TDRG, PKECUP, P. 22, CADE, ŞEZ. V, 165, GR. S. VI, 246, chest. v, 15, 45, 49, 54, 65, 88, 94 supl., alr ii 3 445/2, 27, 95, 102, 228, 279, 310, 365, 386, 514, 520, 551, 833, a iii 4, 18, v 8, 15, 16, 20, 21, 23, ¡27, 28, 31, 33, 34, 35, vi 4, glosar reg.); a tunde lina murdară de la extremităţi, a m i ţ u i (chest. v, 44 supl., alr n 3 445/53); a reteza lîna prea lungă (ib. v, 24 supl.); a tunde (drlu, păcală, m. jt, 142) toamna (chest. v, 98 supl.) sau a 9085 TUŞINARE 755 — TUŞIT doua oară (alr ii 3 445/130); a tunde foarte mărunt (chest. y, 46 supl.). <}> Refl. p a s. Oile să tuşinează la fătat şi să tund in postul sf. apostoli Petru şi Pavlu. manolache drăghici, i. 25/15. Oile se tuşinesc. CHEST. v 159/37. După ce s-a tuşnat, se tunde restul, ib. 159/ 45, cf. 159/27, ib. v, 17 supl. O (Complementul indică partea tunsă) In urma tunsului linei, st luşînictzî pin-tecele, coada şi picioarele, diaconu, p. 33. + (Regional; complementul indică miei, cirlani, mioare) A tunde, a miţui. Cf. chest. v, 40, 66, 68, 98 supl., alr ii 3 445/ 605, A vi 26. + (Regional; complementul indică o blană) A scurta părul; a tunde. Cf. alr ii 3 445/182, 365. 2. (Complementul indică părul, barba sau mustaţa) A reteza, a tunde; a scurta. Cf. cihac, i, 291, tdrg, cade. Era un cadiu cărunt, cu barba tuşinată rotund. sadoveanu, o. xiii, 868. Purtau şi puţină barbă, pe care o tuşinau din scurt. id. ib. xvi, 117, cf. scriban, D., M. D. ENC., DEX, I. CR. III, 156, ALR I 60/ 18, 530, 594, 596, 610, 800, alr ii 3 445/414, 836. -O (Complementul indică persoana sau animalul căruia i se tuşinează (2) părul) Le curăţim cozile şi coamele de scai, îi mai tuşinăm în frunte, sadoveanu, o. xiii, 733, cf. alr ii 3 445/182. + (Regional) A tunde rău, urît (ca pe oi). Com. din straja — rădăuţi şi din here-clean — zalău. + (Rar) A frămînta, a mototoli. Se strîmbă ironic .... tuşinîndu-şi mustaţa, t. popovici, se. 82. 3. (Complementul indică o ţesătură sau o împletitură) A tăia firele destrămate de pe margini sau capetele rămase libere. Cf. cade, scriban, d. Tuşinez 0 fustă, pamfile, j. ii, 170. Tuşînăm un gard di nuieli. alr ii 3 445/531, cf. a vi 19. (Refl. pas.) în urmă se tuşinează rogojina, adică i se rătează capetele firelor de papură, pamfile, i. c. 245. Pînza s-a tăiat în bucăţi, ... s-a tivit la capele şi s-a tuşunat pe laturi de diferite aţe. id. ib. 282. 4. (Regional; complementul indică iarbă, arbuşti) A tunde. Cf. scriban, d., m. d. enc., dex, chest. v, 66 supl., alr i 60/596. [Copacul] l-am tuşînat. ib. 981/ 542, cf. 550, aur ii 3 445/53, 414, 514, 987. + (Complementul indică spicele de secară crescute în griu) A tăia cu foarfecele sau cu secera. V. secărăţi (Furcenii Vechi — Tecuci). Cf. alr ii 5192/605. + (Complementul indică porumbul) A prăşi (alr sn 1 h 100/723); a face prima praşilă (alr ii 3 445/723) (Căzăneşti — Slobozia). 5. (Regional) A lovi puternic pe cineva. Com. din LAZURI DE BEIUŞ — BEIUŞ. — Prez. ind.: tuşinez şi (regional) tuşin (drlu, păcală, M. R. 142, CADE, chest. V, 12, 65 supl., ALR I 60/594, ib. 981/550, alr ii 3 445/95, a iii 4, 18, 33). — Şi: (regional) tuşini (com. drăganu, alr ii 3 445/ 182, a v 15, prez. ind. tuşinesc) vb. IV, tuşună vb. I, luşuni (alr ii 3 445/2, 250) vb. IV, tuşnâ vb. I, tuşni (chest. v, 73 supl.) vb. IV, turşină (alr ii 3 445/279, com. din hereclean — zalău) vb. I, (prin Munt.) toşenf (scriban, d.) vb. IV. — Lat. *tonslonare. TUŞINARE s. f. Acţiunea de a t u ş i n a şi rezultatul ci. Cf. DRLU, M. D. ENC., DEX. — V. tuşi na. TUŞINAT1 s. n. Faptul deatuşina. Cf. tuşina • (Despre persoane) Era ras şi . tuşinat şi-avea o căciulă nouă. lăncrănjan, c. iii, 27. — PI.: luşinaţi, -ie. — Şi: (regional) tuşunit, -ă (alr ii 3 445/250), tuşnăt, -ă (a v 33) adj. — V. tuşina. TUŞÎNĂ1 s. f. (Regional) 1. Lină care se tunde de pe pîntecele oii; tuşinătură (Stăneşti — Tîrgu Jiu). chest. v, 86 supl. + Lină pe care dubălarii o smulg de pe piei. Com. din zagra — năsăud. 2. Trunchi de copac retezat aproape de suprafaţa pămîntului; (regional) butuşină (Baia de Fier — Tîrgu Jiu). Cf. chest. v, 3 supl. — Postverbal de la tuşina. TUŞINĂ2 s. f. (Regional) Loc mai adînc în albia unei ape curgătoare (Răcăşdia — Oraviţa). chest. v, 61 supl. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. TUŞINĂTURĂ s. f. Lînă cu firul scurt, de calitate inferioară, tunsă de pe pîntecele, de pe picioarele şi de pe coada oii; lină tuşinată, miţă, (regional) tuşină1 (1). Cf. cade, şez. v, 165, diaconu, p. 33, a iii 1, 4, 12, 17, 18, v 14, 15, 27, 30, 34, 35, vi 19, 22, 33, lexic reg. 118. ^ Lînă tunsă a doua oară, toamna (de pe oile ţurcane); (regional) tuşineală (1), curăţi-turâ. Cf. stoian, păst. 60, chest. v 161/1, 21, 98, alr ii 3 445/130. + Lînă tunsă de pe mioare. Cf. h xvii 228, chest. v 162/79. — PI.: tuşinaturi. — Şi: (regional) tuşnătură s. f. chest. v 162/9, lexic reg. 118. — Tuşina + suf. -(ă)tură. TUŞINEÂLĂ s. f. 1. (Prin sudul Transilv.)' Lînă tunsă de pe oi toamna; tuşinătură. Cf. chest.. v 161/ 29, 83. ■♦' Lînă tunsă de pe mioare; tuşinătură (Be-clean — Făgăraş), chest. v 162/9. 2. (Regional) Prima praşilă la porumb (Căzăneşti — Slobozia). Cf. alr ii 3 445/723. — Şi: (regional) tuşeneâlă s. f. chest. v '1,61/29, 83. — Tuşini + suf. -eală. TUŞINÎ vb. IV v. tuşina. TUŞÎRE s. f. Acţiunea de a tuşii (1) şi rezultatul ei; tuse. Cf. drlu. Oboseşte prin dese tuşiri. MAN. SĂNĂT. 223/30, Cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF, barcianu, alexi, w. + (învechit, rar) Respiraţie. De unde i-e piialea şi sîngele şi tuşirea şi filarea, de unde i-e simţirea de toate? coresi, ev. 507. — PI.: tuşiri. -- V. tuşi1. TUŞÎT s.n. Faptul de a tuşi1 (1); acces de tuse, (rar) tuset, tuşi tură. Cf. ddrf, barcianu. Fata nu mai înceta cu. tuşitul. ap. cade, cf. alexi, w. Să 9095 TUŞITOR — 756 — TUTCHEA pune pe tuşit şi tuşeşte întruna, bianu, d. s. 756. M-ai asurzit cu allta tuşit, scriban, d., cf. dex. — V. tuşii. TUŞIT<5B, -OÂBE adj. (în dicţionarele din trecut; şi substantivat) (Cel) care tuşeşte (des); (învechit şi regional) tusăros. Cf. lb, costinescu, barcianu, a-LEXI, W. — Pl.: tuşitori, -oare. — Tuşi1 + suf. -tor. TUŞITURĂ s.f. (Rar) Tuşit, tuse; zgomot produs de tuse. Din cind în cînd, nişte tuşituri înăbuşite se auzeau venind din o odaie lăturalnică, ap. tdrg, cf. CADE, SCRIBAN, D., DEX. — Pl.: tuşituri. — Tuşii -f Suf. -tură. TUŞLAMA s. f. v. tuslama. TUŞLEÂJY s. m. v. tujlcan. TUŞ1V vb. I v. tuşi na. TUŞJVÂT1 s. n. v. tuşinat1. TUŞNĂT2, -Ă adj. v. tuşinat2. TUŞNĂTÎJBĂ s.f. v. tuşinătură. TUŞNÎ vb. IV v. tuşina. TUŞPECTUBI subst. pl. (Regional) Prăjituri (Sacu — Caransebeş), l. costin, gr. băn. ii, 199. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. TUŞŞÎ5PTE num. col. v. tuşşapte. TUŞTIiVĂ s. f. v. truşehină. TUŞULÎ vb. IV v. şutili. TUŞUN vb. I v. tuşina. f TUŞUNÎ vb. IV v. tuşina. TUŞUNÎT, -Ă adj. v. tuşinat2. TUT1 s. n. (Regional) Bucium (Aciliu — Sibiu). Cf. aist 1 458/129. — Pl.: tuluri. — Formaţie onomatopeică. TUT2, -Ă adj., s. f. (Regional; şi f. In loc de m.) 1. Adj. (Adesea substantivat) (Persoană) slabă de minte, lipsită de îndemînare; nătîng (I I), tont. Cf. scriban, d. Se găsea şi un biet copil slab la minte, un lud, un lut. beniuc, m. c. i, 77, cf. l. rom. 1973, 132. Cîte tute, cîte mute, Toate au drăguţi la munte, mîn-DRESCU, L. P. 145, Cf. CONV. UT. XX, 1 020, ŢIPLEA, p. p. 118, com. din turnu mXgurelje şi din straja — rXdXuţi. Citi■ tute, cîte mute, Toate au bărbat de frunte. şez. xxni, 7. Să margă ... muţ Şi tuţ. arh. folk. vii, 98, cf. cv 1950, nr. 3, 36, ib. 1952, nr. 1, 34. O (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Aşe o tută de om mai rar. pXcală, m. r. 142. 2. S. f. Epitet dat unui om leneş, prăpădit, neîngrijit (2), murdar (1). Com. din ţepeş vodă — cernavodă, udrescu, gl. O (Precedă termenul calificat) N-am văzut tută de om ca ăsta; cură tranjele de pe el. id. ib. 3. S. f. Cline leneş, slab; javră. Cf. h ii 28, xi 259, COMAN, GL., L. ROM. 1959, nr. 2, 55, UDRESCU, gl. o (Ca epitet, precedînd termenul calificat) Să omoare etnii cei tineri şi să cruţe o tută de căţea ogîrjită! păcală, m. r. 154. 4. S. f. Epitet dat unei persoane pline de răutate. Cf. conv. lit. xliv2, 955. Ce tută mi-e şi alde frate-meu l ib. 5. S. f. Epitet dat unei persoane care vorbeşte prea mult. Com. din răhău — sebeş. — Pl!: tuţi, -te. — Din germ. Tute. TUTÂICĂ s. f. (Prin nordul Olt.) Hamac. Cf. cv 1950, nr. 4, 37. — Pl.: ? — Cf. ţ u ţ c i c ă. TUTALAU s. m. v. tutălău. TÜTÄ1 s. f. Instrument în formă de cilindru, folosit pentru a prinde şi a scoate ţevile rămase accidental in gaura unei sonde. Unelte de instrumentaţie (dorn, coruncă, tută . . . ). nom. min. i, 44. Instrumentaţia cu lula se execută cînd diametrul interior ... al ţevii e prea mic. ltr3, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: tute. — Din germ. [Fang]tutc. TUTĂ2 s. f. v. turtă. TUTĂÎ vb. IV. Tranz. (Cu complementul „cîinii“, p. c x t. „porcii“) A alunga. Com. din oraviţa, nova-coviciu, c. b. i, 22. 4 (Complementul indică persoane) A striga în urma cuiva cuvinte neplăcute ; a alunga; a batjocori. Com. din oraviţa. Tutăie-l, că mine nu-l mai vezi. l. costjn, gr. băn. 207, cf. novacoviciu, c. b. i, 22. — Prez. ind.: tütäi. — Tut2 + suf. -ăi. TUTĂLĂU s. m. (Prin vestul Transilv.) Om (tînăr) mărginit la minte; prost. Com. din tărcăiţa -- beiuş, lexic reg. 73. 4 Persoană care nu Înţelege cc i se spune; surdo-mut. Cf. rev. crit. iv, 147. — Pl.: iutălăi. — Şi: tutălău s. m. rev. crit. iv, 147. — Tut2 + suf. -ălău. TUTĂNEĂSĂ s. f. v. tătăneasă. TUTCÄN s. m. (Prin Ban. şi vestul Transilv.) Curcan; (regional) tutcoc, tutcoi. Cf. tdrg, dr. iv, 1 328, cade, băcescu, păs. 166. Fă-mă, Doamne, cc mi-i face, Fă-mă peană de liitcan. viciu, gl. Nu te înfoia ca un tutcan. l. costin, gr. băn. ii, 199, com. din timişoara, alr i 1 012/51, 56, 59, 65, 87, teaha, c. n. 276. — Pl.: tutcani. — Şi: tiircan s. m. teaha, c. n. 276. — Tutcă + suf. -an. TÜTCÄ s. f. (Prin Ban. şi vestul Transilv.) Curcă (Meleagris gallopavo). Nu de multe ori pelrile sau feru înghiţit topeşte acesta suc [digestiv] mai vîrtos în tutche. antrop. 57/15, cf. tdrg, dr. iv, 1 328, ib. vii, 114, CADE, pribeagul, p. R. 61, BĂCESCU, PĂS. 116. Se îngîmfase şi se. imflase în pene ca o tutcă. cătană, p. b. ii, 63, cf. viciu, gl., com. din timişoara şi din vascXu, com. beniuc, alr i 1 011/51, 56, 59, 61, 63, 65,' 69, 75, 80, 87, teaha, c. n. 276. — Pl.: tutei şi tutche, tucce (alr i 1011/59). — Şi: tücä (com. din tărcXiţa — beius şi din leleşti — beiuş, alr i 1 011/295, 302, 305, 308, 320, a i 12', 13, 17, 20, 21, 22, 23, 24, 26, 31, 33, pl. şi tuce a i 13, 24, 26), tiipcă (alr i 1 011/315, a i 34, teaha, c. n. 276), tiictă (alr ii 5 740/64), turcă (a i 36) s. f. — Din ser. tuka. TUTCHEĂ s. f. (Regional) Curcă (Meleagris gallopavo) (Moineşti). Cf. băcescu, păs. 166. — Pl.: tuichele. — Tutcă + suf. -ea. 9123 TUTGOC — 757 ~ TUTINCĂ TUTC6C s. rri. (Prin vestul Transilv.) Curcan. Cf. teaha, c. n. 276, l. rom. 1965, 33. — Pi.: tutcoci. — Tutcă + suf. -oc. TUTCOI s. m. (Prin vestul 'rransilv.) Curcan. Com. din vaşcău, cf. alr i 1 012/61, 63, 69, 75, 80, a i 13, TEAHA, ci n. 276. — PI.: tutcoi. — Şi: tucoi (com. din tărcăiţa — BEIUŞ, ALR i 1 012/93, 295, 302, 305, 308, 320, a i 12, 13, 17, 20, 21, 23, 24, 26, 31, 32, 35, teaha, c. n. 276), tupcoi (alr i 1 012/315, a i 34), turcoi (alr i 1 012/85, a i 13, 36, teaha, c. n. 276) s. m. — Tutcă + suf. -oi. TUTE s. f. sg. (învechit) Oxid de zinc; (invechit) tuţie. în pîntecele acestor munţi zac ... cobaltul, tu-teaua, teluriul. bălcescu, m. v. 308, cf. polizu, ddrf, GHEŢ1E, R. M., BARCIANU, ŞIO IIj, 370, ALEXI, W., TDRG, CADE, SCRIBAN, D. — Din te: tutya „zinc“. TUTELĂ vb. I. Tranz. A avea pe cineva sau ceva In grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. Controlul financiar intern al unui minister ... asupra instilur fiunilor şi întreprinderilor pe care le tutelează, leg. ec. pl. 168, cf. dn2, sc.l 1970, 19, m. d. enc., dex. — Prez. ind.: tutelez. — V. tutelă. TUTELĂJ s. n. (Rar) Tutelare. Cf. iil, dm, dn2, dex. — Pl.: tutelăje. — Tutelă + suf. -aj. TUTELÂR, -Ă adj. Privitor la tutelă (I), care aparţine unei tutele, care constituie o tutelă; (f i g.) care ocroteşte, care protejează. Cf. costinescu. Românii■ ■. au invocai sculul tutelar al neutralităţii lor. odobescu, s. m, 380, cf. ddrf, barcianu. Şi-i puserăm numele de Decebal, spre a invoca asupra lui, ca geniu lutelariu, pre maiestoasa umbră a marelui erou al Daciei, sbiera, f. s. 354, cf. alexi, w., şăineanu, d. u., cade. Dragoste . ■ ■ pentru viaţa de fără, pentru, pămîntul tutelar. lovinescu, s. i, 304. Bilanţul . . . l-am încheiat îndurerat, în camera tutelară a judecătoriei, klopştock, f. 310, cf. bul. fil. vi, 31, scriban, d. Te cînt şi-acum din depărtare, Necunoscut, aseuns şi tutelar, arghezi, vers. 23. Tinerii caută în mod instinctiv umbrele tutelare ale unor înaintaşi iubiţi, v. rom. mai 1954, 252. Părea, în modesta ei tăcere, o şcolărită de la călugăriţe, escortată de rude tutelare, într-un local public, vinea, l. i, 151, cf. dn2. Apare drept maestră şi zeiţă tutelară. v. rom. iunie 1970, 113. + Care are in subordine o instituţie, o organizaţie (exercitînd atribuţii de coordonare, de control etc.) sau care are în dependenţa sa un teritoriu; care constituie o tutelă (2), de tutelă. O cotă de 4% ... la dispoziţia ministerului tutelar. leg. ec. pl. 159. Autoritatea tutelară a Ministerului Finanţelor, ib. 225. — Pl.: tutelari, -e. — Din fr. tutelaire, lat. tutelaris. TUTELĂRE s. f. Acţiunea de a t u t e 1 a şi rezultatul ei; ţinere sub tutelă; (rar) tutelaj. Cf. dn2, m. d. enc. — V. tutela. TUTELÂT, -Ă adj. Care se află sub tutelă (1). Dreptul de corecfiune ■ . . între subiectul activ şi persoana tutelată, cod. pen. r.p.r. 485, cf. dn2. O (Substantivat) Tutelatul de pîriă ieri nu făcuse nici o obiecţie asupra gestiunilor trecute, călinescu, e. o. ii, 228. — Pl.: tutelaţi, -te. — V. tutela. TUTELĂ s. f. 1. Instituţie legală pentru ocrotirea şi administrarea intereselor unui minor sau ale unui interzis judecătoresc; epitropie, tutorat (1), (rar) tutorie. V. curatei ă. împăratului Arcadie i-a urmat fiiul său Teodosie 11, subt tutela lui Antion Persul, şincai, hr. i, 73/33, cf. stamati, d., costinescu. Tutela este o însărcinare personală, care nu poate trece la moştenitorii tutorelui, hamangiw, c. c. 95, cf. ddrf, barcianu. împlinind 21 de ani, n-am voit să ies de sub tutela unchiu-meu, fratele mamei, delavrancea, H. T. 56, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. în principiu, tutela este o sarcină gratuită, fr. drept, 476. Eu nu avusesem o tutelă familială în adevăratul sens al cuvîntului. v. rom. ianuarie 1971, 27. O F i g. Poezia, ca o tutelă eternă a omenirii, trebuie să-şi reformeze cu totul mijloacele sale cele vechi, bolliac, 0. 40. Odată formaţi artiştii de talent, ei nu mai au nevoie de tutela criticei, gherea, st. cr. iii, 137. „Mocă-naşii“ stau mereu sub tutela teatrului haiducesc, ist. lit. rom. r, 78. + Act referitor la tutelă (1). Am lăsat teancul de tutele în spinared lui Ghiţă odăiaşu, să le rezolve el. klopştock, f. 315. 2. F i g. Drept (abuziv) de a ţine sub ascultare; conducere, control, supraveghere stinjenitoare. Nişte ipocriţi şi fanatici ..., vrînd să ţie lumea sub tutela lor, iscodeau feluri de basne ca să o sparie, negruzzi, s. i, 235, cf. costinescu. Nu era întîia oară cînd se adoptau de un sinod românesc .. . tutele străine, iorga, I. ii, 58. Regele pierdu dreptul de a numi funcţionari, de a declara război, de a părăsi regalul, şi căzu sub tutela nobilimii, oţetea, r. 92. Sufleţel suporta tutela Aurorei aşa cum Danie ar fi acceptat-o pe a Beatricei. călinescu, b. i. 239. Ar fi vrut să scape de orice tutelă, să n-aibă de dat socoteală nimănui, -r. popovici, s. 230. Cea mai înţeleaptă soluţie ..., unica în stare să mă scape de o tutelă nedorită a Magdei. v. rom. mai 1970, 15. 3. F i g. Sprijin, ocrotire, protecţie. Cf. costinescu, şăineanu, d. u., cade, scriban, d., dn2, dex. 4. Administrare, control care se exercită asupra unei instituţii, organizaţii etc. aflate în subordine sau asupra unui teritoriu dependent; tutorat (2). Cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: tutele. — Din fr. tutelle, lat. tutela. TUTELCĂ s. f. 1. (Prin Olt. şi nord-vestul Munt.) Tilincă (I 1). Cf. cade, h xiv 94, alr i 1 469/803, 805. <0> E x p r. A-şi lua tutelca (sau a o lua tutelca) = a pleca pe neaşteptate, a o şterge. Cf. coman, gl. Şi-a luat tutelca de la noi. udrescu, gl. A umbla tu« teica de colo-colo = a face intrigi, a unelti. Cf. udrescu, gl. + Epitet dat unei femei piricioase, intrigante. Cf. UDRESCU, GL. 2. (Prin nord-estul Munt.) Tub la stropitoarea de grădină. Cf. lexic reg. 87. <> E x p r. (în legătură cu verbul „a ininca“) A se face tutelca = a se ghiftui, ib. — Pl.: tutelei. —Şi: totîlcă s. f. ap. mardarie, 1. 323. — Cf. t u t1. TUTELCUŢĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Diminutiv al lui tutei că (1). udrescu, gl. O Expr. A-şi lua tutelcuţa = a-şi lua tutelca, v. tutei că; a o şterge. Şi, dacă văzui beleaua, Ochii crîngul şi vâlceaua Şi-mi luai iute tutelcuţa. id. ib. — Pl.: tutelcuţe. — Tutelcă + suf. -uţă. TÎJTE-ŞĂPTE num. col. v. tusşapte. TÎiTE-TRfil num. col. v. tustrei. TUTE-TRELE num. col. v. tustrei. TUTÎNCĂ s. t (Regional) Găină cu gitul şi picioarele lungi (Gbilad — Timişoara). Cf. alr ii 5 705/36. — Pl.: lutinci. I — Cf. t u c ă. 9138 TUTINDENEA — 758 — TUTRICE TUTÎNDENEA adv. v. tutindeni. TUTÎNDENI adv. (învechit) Peste tot, pretutindeni; p. e x t. totdeauna (1)- Miluiaşte lutindinre citire iubeaşte numele tău. psalt. hur. 108r/l- Omul acela ce spre oameri şi spre leage şi spre locul acesta toii tulindirea învaţă. cod. vor. 34/1. Era tuiindinca mai îndrăzneţ decît alalţi ucenici, coresi, ev. 67. Denlr-acea nebunie drăcească nu poate lesne a se dezbate ..., ce lutindinea iaste neputincios, id. ib. 83. în Eghipet tuiindinea destulă pită era. po 145/4. E ţinrutul mieu tutindiri (a. 1600). cuv. d. bătr. ii, 49/8. Tuiindinea birui, moxa, 397/36. Cu multe ai inderepiat cu înţelep-fiia ta această rudă tulindinele. n. test. (1648), 167r/ll. Vom chema prea sfîntul tău nume, De-l vom vesti tutinderea-n lume. dosoftei, ps. 248/18. Jupiler sus din văzduhuri Marea cea plină de pînze prinvind-o şi pline de pace Maluri şi ţări şi popoare tutindeni. COŞBUC, AE. 16, cf. CADE, ROSETTI, I.L.R. I, 129, SCBI-ban, d., scl 1965, 645, ist. l. rom. ii, 280. O (Precedat de prep. „de“, regional, „după“, „dupre“) Fiind biserica în mijlocul cetăţii, să vedi de tutindirile din cciale. herodot (1645), 132. Au împăcat de tutinderele, cu tnţ vizirii (cca 1650). iorga, d. b. i, 81. Blagosloviţi toţi pre Domnul, De întinderea tot omul. dosoftei, ps. 351/10. S-a strins după tulindini ... şi au stătut la hotare, biblia (1688), 2671/19. Să face cunoscut tuturor lăcuUorilor lării şi stăpînilor de moşii şi arinda-şilor dupre tuiindinea. cr (1829), 299*/24. Ies roibii cu umblet ca vîntul, Răsar de tutindeni. cosbuc, p. ii, 30. — Şi: tutinderea, tutindirea, tutindiri, tutindere (ist. l. rom. ii, 280), tuttndinre, tutindenea (scl 1965, 645), tutindini, tutindinea, tutinderele, tutindirile, tutindinile, tiutinderea (scriban, d.) adv. — Lat. totum + inde + -re. TUTlJVJ)EItlî adv. v. tutindeni. TUTÎNUEKlîA adv. v. tutindeni. TUTÎNBEKEUî adv. v. tutindeni. TUTÎiVBINEA adv. v. tutindeni. TUTÎJVDINI adv. v. tutindeni. TUTÎNDINILE adv. v. tutindeni. TUTÎNDINRE adv. v. tutindeni. TUTÎNDIBEA adv. v. tutindeni. TUTINDIRI adv. v. tutindeni. TUTÎNDIRILE adv. v. tutindeni. TUTIUN s. m., s. n. v. tutun. TUT dl1 s. n. (Prin Transilv.) 1. Bucium mic făcut din coajă de salcie, mesteacăn sau alun; (regional) t.ut urez O). V. t ut1. Tutoiul sau suf loial ..., la un capăt mai larg, apoi subţiindu-se din ce în ce pînă ce se termină intr-o găurice, e răsucit din scoarţă de mesteacăn sau salcie, păcală, m. r. 422, cf. cade. Instru-me/ilul e numit bucium, corn, dîrlă, dîrloi, drîmboi, dudă, cladoi, hot, hurgoi, hurrioi, tulnec, tutoi sau tulu-rez. alexandru, i. m. 44, cf. chest. v, 60 supl., alr i 1 469/107, 109. 2. Corn din care sună văcarii pentru a se scoate vitele, în cireada, la păscut; (regional) tuturez (2). Cf. pamfile, i. c. 64. Auzi tutoiu; scoală-tc şi dă vaca în ciurdă, viciu, gl., coin. din sălişte — sibiu şi din BUNGAKD — SIBIU, CHEST. V, 65 SUpl., ALR I 1 458/107, 109. — Pl.: tuloaie. — Formaţie onomatopeică. Cf. t u t3. TUTOÎ2 vb. IV v. tutui1. TUTOÎ3 vb. IV v. tutui2, tot(5r, -oâre s. m. şi f. v. tutore. TUTORÂT s. n. 1. Tutelă (1), epitropie. Remăsese, în fragedă vrîstă, sub iuturatul a doi fraţi mai mari. NEGRUZZI, S. 1, 143, cf. ALEXI, W., DL, DM, DN2. <> F i g. Că nu ne era preste măsură destul tutoratul săa absoluiistic susţinut asupra cultelor şi asupra instruc-ţiunei scolastice, babiţiu, p. a. iii, 31. Românii ... n-au lipsă în viilor de tutoratul aristocraiiei maghiare. fm (1861), 30. 2. Administraţie, control care se exercită asupra unui teritoriu dependent; tutelă (4). Poporul slovean văzînd că tutoratul german îl împiedica mult în dezvoltarea individualităţii sale, se bucură şi el în cîlva pentru apariţiunea diplomei, babiţiu, p. a. iii, 43. Sîntem dară împărţiţi politiceşti subt mai multe pălării — subt tutoraturi. fm (1861), 29. — Pl. : tutoraturi. — Şi: (învechit, rar) tuturât s. n. — Tutore + suf. -ai. TUTORE s. m. X. Persoană care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin, în baza tutelei (I); epitrop. V. curator, ispravnic. A murit în dechemvrie, lăsînd tutor fiiului său pre frate-său Andrei, şincai, hr i, 243/34, cf. klein, d. 442, drlu, lb. Nici tutor (epiirop) la orfani să nu poată, bariţiu, p. a. i, 288, cf. polizu, cihac, i, 292, costinescu-Sîntem ca nişte tutori în faţa unor minori, maiorescu, d. ii, 236. Cînd consiliul de familie, adunai după lege, va lăsa tutela asupra mamei ..., el atunci va trebui să numească ca tutore pe cel de al doilea bărbat, haman-giu, c. c. 91, cf. ddrf, barcianu. Elena rîdea din toată inima. — Nu sînt tutoarea la. d. zamfirescu, r. 24, cf. alexi, -w. Mai lîrziu aceste denumiri ... au devenii sinonime cu tutore, severin, s. 53, ct. şăineanu, d. u., scriban, d. Pentru administrarea acestor bunuri, fusese indicai ca tutor „unchiul Coslache“-. călinescxj, e. o. i, 13. Ar putea să-i fie iată sau poale unchi, unchiul din comedii, cel cu misiune de tutore, vinea, l. i, 148. Tutorele are obligaţii privitoare la persoana minorului şi obligaţii privitoare la bunurile acestuia, pr. drept, 476, cf. m. d. enc-, dex. 4 F i g. Protector. Cf. scbi-ban, d., şăineanu, d. u., cade. O (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Durerea de la line mi-e încă o ispită. Tu, geniul tutore al geniului meu. voiculescu, poezii, ii, 258. 2. Suport aşezat lingă plan te tinere, în special pomicole, pentru a le ajuta să crească în poziţie verticală. V. ara c. Primăvara, viţa de vie s-aşază pe tutori sau haragi, severin, s. 52, cf. ds. Pregătirea tutorilor pentru plantaţiile tinere, enc. agr. iii, 124. Araci şi tutori, nom. min. i, 330. Tutorii pentru pomi se execută din lemn tare. ltr®. — Pl.: tutori. — Şi: tutor, -oăre (accentuat şi tător lb, cihac, i, 292, barcianu, alexi, yî.) s. m. şi f. — Din lat. tutor, it. tutore, fr. tuteur. TUTORÎE s. f. (Rar) Tutelă (1), epitropie. Cf. DRLU, LB, POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: tutorii. — Tutor + suf. -ie. TUTOVEÂNCA s. f. art. (Regional) Numele unei hore (Stoileşti — Ocnele Mari). Cf. varone, d., id. joc. rom. n. 48. — Tutova (n. pr.) + suf. -eancă. TUTRÎCE s. f. (Rar) Tutoare. Tutriţa lui Atalaric ... cu grabă a trimis soli de pace. şincai, hr. i, 99/11. Mama nu este îndatorată a fi neapărat tutrice. haman-giu, c. c. 90. — Pl.: tulrice. — Şi: (învechit, rar) tutriţă s.f. — Din lat. tutrix, -icis, fr. tutrice. 9160 TUTRIŢĂ — 759 — TUTUN TUTRÎŢĂ s. I. v. tulricc. TUTUBEĂCA s. f. art. (Prin Olt.; în expr.) A se da dc-a tutubeaca = a se da de-a rostogolul. Cf. alr i 300/860. Ne jucam cu mingea sau ne dam de-a lutu-beaca. gl. olt. — Şi: lutubeăcul subst. ari. alu 1/86O. — Cf. t u t ur i g ă. TUTUBEÂCUL subst. art. v. tutubeaca. TUTUC1 s. m. I. (Prin Ban. şi Olt.) Bucată dc lemn scurtă şi groasă, butuc; scurtătură de lemn. Ci. CADE, SCRIBAN, D., DR. I, 290, L. ROM. 1973, 127, VÎR-col, v. 101. Pane un tiutiuc sub roata căruţei, să nu fugă la vale. boceanu, gl., eoni. din oraviţa, l. cos-tin, gr. băn. 207, nov ago viciu , c. b. i, 21. S-aşadză fiecari pr-un tuiuc şî s-apucă dă muls. arh. folic. III, 142, cf. CHEST. V, 61 supl., L. ROM. 1960, 36. O E x p r. A îngheţa (sau a se facc) tutuc = a îngheţa foarte tare. M-au adus sus, îngheţat, făcut „tiutiuc“. AL LUPULUI, P. G. 9, Cf. CADE, SCRIBAN, D. Ollclul a îngheţai tuiuc. ciauşanu, v. 206. 2. (Regional; în forma tiutiuc) Butucul rotarului (Strehaia). Cf. alrm sn i h 383/848. 3. (Regional) Jujeu la porc (Ghilad — Timişoara). Cf. ALRM sn i h 215/36. — PI.: tutuci. — Şi: tiutiuc s. n. — Din tc. biittik. TUTUC2, -A adj. (Regional) Naiv, prostuţ (Bonţ — Gherla), coman, gl. — PI.: tutuci, -ce. — Tut2 + suf. -uc. TUTUCA !adv. v. tiutiuca. TUTUVÂN, -Ă adj. (Prin vestul Transilv.) Prostă- . nac. Cf. lexic reg. 67. — PI.: tulufani, -e. — Cf. t u t2. TUTUÎ1 vb. IV. Tranz. A spuue cuiva „tu"' cînd i tc adresezi; a vorbi cuiva în mod familiar, ca unui prieten; (regional) a tui6, la-ţi seama şi nu mă Uitai aşa! pr. dram. 333, cf. polizu. Să nu-i zică pe nume, să n-o tutuiască, uminescu, i>. l. 67, ci. ddrf, ' bakcianu. Tutuia pe toată lumea in convorbirea lui imaginară cu oamenii de la putere, D. zamfirescu, •r. s. 12, cf. alexi, -w., rom. Tocmai la cadrilul al doilea a început s-o tutuiască şi. să-i spună şi din gură ceea ce-i scrisese dc alîlea ori. kkbreanu, i. 146, cf. şXineanu, v. u., cade. E prietin cu toţi ... şi toţi îl tutuiesc, c. petrescu, c. v. 66. li bătea peste obraz, îl tutuia cu ifosul nesuferit a.l celor din „cursul supe- rior". TEODOREANU, M. II, 259, Cf. SCRIBAN, TJ. Bătrînul ei părinte niciodată n-a tutuit pe acest copil al lui. moroi an u, s. 36. De ce mă tuluieşti dumneata pe mine? stancu, r. a. iv, 60, cf. pas, z. i, 99. Vreau să am prieteni mulji . . . Chiar cînd îmi pierd vremea cu dc-alde line, adăugă el tuluindu-l. vinea, l. i, 143. O tutuia ca pe o femeie de rînd. barbu, piunc. 89, cf. v. rom. februarie 1973, 10. O Refl. r e c i p r. Cf. diwf, bakcianu. „l'rate" îşi. ziceau, dar de tutuit, nu SC tutuiau. BRĂTESCU-V01NEŞT1, P. 304, cf. CADE. Se luluia cu oricine la numai cinci minute după ce îl cunoscuse, vinea, l. i, 212. (F i g.) Privirile noastre s-au intuit spontan, sufletele noastre s-au îngemănat. v. rom. decembrie 1964, 90. — Prez. ind.: tutuiesc. — Şi: (învechit, rar) lutoi vb. IV. alexi, vv. . — Dc la tu (după fr. tutoyer). TUTUÎ2 vb. IV. T r a ti z. şi rel 1. (Regional) A (se) zăpăci. Cf. scriban, d. + Refl. (Prin Olt.; în forma luluni) A se prosti. Cf. plopşor, v. o. 15. -- Prez. ind.: tutuiesc. -- Si: (prin Olt.) tntuni vb. IV. — Tul2 -f~ suf. -ui. TUTUI3 vb. IV. 1. Intranz. (Regional) A suna din bucium. Cf. păcală, m. r. 142, dr. i, 92, cade. 2. Tranz. (Prin sudul Transilv. şi nordul Munt.) A scoate afară pe cineva ; a alunga, a goni; (regional) a dudui. Cf. cade, rădulescu-codin, viciu, gl., a iii 5, 16, iv 3. — Prez. ind.: tutuiesc (cade) şi tălui (păcală, m. k. 142). — Şi: tutoi (a iii 5, 16, iv 3; prez. ind. şi tulâu a iv 3) vb. IV. — Formaţie onomatopeică. Cf. tuto i1. TUTUIÂLĂi s. f. Faptul de a (se) tutui1. Cf. polizu, DDRF, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. — Pi.: tutuieli. — Tutui1 + suf. -eală. TUTUIALA2 s. f. (Prin vestul Munt.) Zăpăceală; (regional) rătutcală. Cf. scriban, d. — Tutui2 + suf. -eală. TUTUfRE s.f. Faptul de a (se) tutui1. Cf. polizu, costinescu, ddrf. Ioanide nu clipi la tuluire şi păstră o atitudine blîndă, nici paternă, nici complice. CĂLINESCU, B. I. 35, Cf. DL, DM, DEX. — PI.: tutuiri. — V. tutuit. TUTUÎT1 s. n. Faptul de a (se) tutui1. Cf. ddrf. Tutuitul nu mai era o marcă de concesie sufletească, de intimitate. în scl 1977, 195, cf. dl, dm, dex. — PI.: tutuituri. — V. tutui1. TUTUÎT2, -Ă adj. (Prin Munt.; şi substantivat) (Om) zăpăcit, distrat, aiurit. V. rătutit. După drăcii d-astea caşli gura de plătesc în gloabă, tutuitule I brătescu-voineşti, p. 86, cf. SCRIBAN, D., BL IX, 59, lexic reg. ii, 17. Nu ştiu cc-am dc la o vreme, sînt aşa tutuită, că uit şi de mine. udrescu, gl. + (Prin Olt.; în forma lutunil) Prostănac. Cf. plopşob, v. o. 15, arh. olt. vii, 158. — Pi.: tutuiţi, -te. — Şi: (prin Olt.) tutunft, -ă adj. — V. tul ui2. TUTULÂN s. m. (Regional) Cîine mare, „vinăt“ (Clopotiva — Haţeg). Cf. h xvii 8. — PI.: tutuiam. — Cf. t u V. I TUITLAU s. n. (Regional) Sticlă de lampă (Răchita Sebeş), a h C>. Tutulău de lampă. ib. — PI.: lulnlauă. — Etimologia necunoscută. TUTULUC, -Ă adj. (Regional) Prostănac (Chiză-tău — Lugoj). Cf. ale sn v h 1 240/76. — PI.: tutuluci, -ce. — Cf. t u ta. TUTULUŞ s. n. (Regional) Trunchi tăiat. Cf. scriban, d. 4- (în sintagma tululuşul soacrii) Masă care se serveşte luni după nuntă şi la care ceea ce se primeşte de la meseni îi revine soacrei. Cf. udrescu, gl. <0> Expr. A-i face (cuiva) tutuiuşul = a lua pe cineva la goană, a-I expedia; a certa. id. ib. — PI.: tululuşuri. — Cf. tutu c1. TUTUN s. m., s. n. 1. S. m. (Bot.) Plantă erbacee din familia solanaceelor eu tulpina înaltă, cu frunze mari, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde închis, cu flori albe, roz sau roşii, reunite în buchete; tabac3, (regional) duhan (Nicotiana tabacum). J'.e lua ... de pogonul de tutun cîte patru lei. neculce, l. 122. A pus de au făcut peceţi pe stupi ... şi pe pogoanele de tiuliun (sfirşitul sec. XVIII), let. ni, 221/ 20. Dijma tutunului ce a fost pe parle postelnicului (a. 1779). IORGA, S. D. VII, 42, cf. COTEA NU, FI.. 16. IAl Paragoi răsădesc mult tulun. ist. am. 18r/4. In ostroavele cele mici, de Ariiilea, să face mult zahăr, tiuliun, 9180 TUTUN — 760 — TUTUNEŞTE bumbac, amfilohie, o. 160/6, cf. polizu. Insecta aceasta să stîrpeşte tare degrabă cu pltnta tiutunului frecat şi ades scuturat, cuparencu, v. 46/10, cf. costinescu, BRAND ZA, FL. 344, DAMÉ, T. 184, GRECESCU, FL. 423. Pun frunze de tutun pe măselele stricate, ca să le înceteze durerea. N. leon, med. 72. Asiăzi tuiunul se cultivă foarte mult in toate ţările, bianu, d. s., cf. tdrg. Tutunul se cultivă de săteni prin grădină, pamfile — lu-PESCU, GROM. 41, Cf. CADE, SIMIONESCU, FL. 321, DS, bujorean, B. L. 396. Oi potrivi in lulea o frunză de tutun, sadoveanu, o. vin, 516. Plantaţie de. tutun. deşliu, g. 42, cf. borza, D. 116. Tutun, plantă exotică cultivată azi pe suprafeţe întinse ale globului, abc ■săn. 368. Pe alocuri vii şi culturi de tutun îţi amintesc că nu te afli intr-un deşert, vîn. pesc. aprilie 1964, 3. în geantă am zărit nişte frunze mari de tutun, bănu-lescu, i. 79. 0> Tutun turcesc (sau, regional, ţigănesc, leşesc, rotund, de pipă) = varietate de tutun (1) cu tulpina ramificată şi cu flori galbene-verzui ; (regional) bacon, baconiţă, duhan, duhăniţă, tabac, tutuniţă (Nicotiana rustica). Cf. conv. lit. xxjii, 1 059, bran-DZA, FL. 344, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 116, DEX. O E x p r. A-i da (cuiva) frunză de tulim pe la nas v. nas. + (Regional) Regina-nopţii; (regional) tu-tunaş, tutunel (Nicotiana alata şi silvestris ). Cf. borza, d. 116. + (Regional) Barba-înipăratului ; (regional) tutunas (Mirabilis jalapa). Cf. borza. d. 111. 2. S. n. (Cu sens colectiv) Frunze de tutun (X) (supuse unui tratament special), care se fumează, se prizează sau se mestecă; (familiar) regie1, (popular) tabac, (regional) duhan, pacioc1. V. p a ş c ă, mahorcă. Titiun de ţară (a. 1777 — 1792). n. a. bogdan, c. m. 70. 1 teancu cu tiutiun moldovenesc (a. 1784). iorga, s. d. vii, 234. Să ia tutunul cel vechi, care a fost pe dinsele, şi să puie altul, . . . pentru ca să nu le mă-nince moliile (a. 1790). id. ib. viii, 18. Le închină jartve fum de tiutiun. ist. am. 89r/21. Titiun ..., vina .... rachiu (a. 1805). bul. com. ist. iv, 137. Tutiun pentru flăcăi (a. 1818). ib. 143, cf. lb, polizu. în Bucureşti ocaua de tutun iaca se vinde cu 92 lei. i. ionescu, m. 224, cf. baronzi, l. 162, cihac, ii, 626, lm. Abus de tutun şi de cafea, maiorescu, ch. ii, 300. Muri afumaţi, plini de mirosul tutunului, eminescu, p. l. 27. încep a-i aduce care dincotro rachiu, tutun, lăutari, creangă, p. 309, cf. delavrancea, o. ii, 339, ddrf, barcianu, alexi, w. Dacă n-aş avea tiutiunul şi oleacă de rachiu, nu ştiu ce m-aş face. dunăreanu, n. 92, cf. tdrg, nica, l. vam. 248. Fumează un fel de tutun negru şi ieftin, bassarabescu, s. n. 13, cf. cade. Begia de tutunuri ii face mult rabat, topîrceanu, o. a. i, 157. Bise cu satisfacţie, arătînd un dinte lipsă printre ceilalţi, negri de tutun. c. petrescu, t. ii, 138, cf. sahia, n. 79, voiculescu, l. 286. Dumneavoastră veniţi la Amsterdam pentru cumpărătură de tutunuri exotice. sadoveanu, o. ix, 233. Dintr-un buzunar al piepţilor scotea punga cu tutun, arghezi, s. xi, 155. Se bucură de ameţeala subtilă şi vagă pe care i-o dă tutunul savurai pe îndelete, vinea, l. i, 126, cf. graur, e. 155, 156, v. rom. ianuarie 1970, 39. Mulţi oameni şi-au bătut capul, că de ce-i zic tutunului „tărnîia dracului“, re-teganul, p. ii; 64. Vita scapă de căpuşi dacă . . . spălăm locul ai zamă de duhan fiert (tutun), şez. iv, 122. Se puse pe-o ciotîrcă ... să-şi duhănească cea otravă de titiun. ib. vin, 65, cf. graiul, i, 395, alr i 1 538, alr sn iv h 1 144, alhm sn iii h 964, a ix 1, 2, 3, 5. (F i g.) Curind amurgul de tutun Se slrînge gaia de zburat. voiculescu, poezii, ii, 29. O Debit de tutun = tutungerie. Zărise aşa ceva pe o carte poştală ilustrată, într-un debit de tutun, teodoreanu, m. ii, 227. în acel timp dobîndeşte şi un brevet pentru un debit de tutun. sadoveanu, e. 93. O Expr. A bea (sau a trage) tutun v. cuv. Răbdare şi tutun v. răbdare. * 3. S. n. Pachet de tutun (2) ; (regional) pacioc1-Ceru un tutun, îi spuse să-l treacă la cont. rebreanu, i. 36. îmi mai rămîne şi de-un tiutiun pentru tată-meu-cazimir, gr. 75. Mînile se întindeau spre prizonieri, dîndu-le bucăţi de pine, bucăţi de mămăligă, tutunuri. camilar, n. ii, 344. — Pl.: (n.) tutunuri. — Şi: (prin Mold.) tiutiun, tutiiin, tiutun, titiun, tition (şez. v, 162, alr i 1 538/ 378, 381, 550, 554, 556, alr ii 6 539/514), titun (alr i 1 543/584), (Învechit, rar) titin (beldiman, ap. şio lip 371) s. m., s. n. — Din tc. tiitfin, ngr. tootouvi, bg. TyTyn, tiotioh. TUTUNĂC,-Ă adj. (Regional) Prost (Girişu Negru — Salonta). lexic reg. ii, 87. — Pl.: tutunaci, -ce. — Tutunl2 -f suf. -ac. TUTUNĂR s. m. 1. Fumător pasionat. Cf. costinescu. Despre tutunari şi beulorii cei mari e cunoscut pc deplin că ei nu se bucură de un gust aşa fin. f (1882), 238, cf. l. rom. 1959, nr. 3, 67, udrescu, gl. 2. Funcţionar care era însărcinat cu supravegherea strîngerii birului pe tutun (1). Tutunarilor, . . . să scrie tutunăritul de la tot omul (a. 1708). iorga, s. d. v, 348. — Pl.: tutunari. — Tutun + suf. -ar. TUTUNĂŞ subst. X. S. n. Diminutiv al lui tutun (2). A ieşit rachiaş, a ieşit mincărică, a ieşit tutunaş. iovescu, N. 34. 2, S. m. (Bot.; regional) Regina-nopţii (Nicotiana alata). borza, d. 116. + Barba-împăratului (Mira-bilis jalapa). borza, d. 112. + Şerlai (Salvia aethiopis ). borza, d. 154. — Pl.: ? — Tutun + suf. -aş. TUTUiVĂRÎE s.f. 1. Plantaţie de tutun (1); loc unde se cultivă tutun, t ti t u n i ş t e. Cf. dl, dm, M. D. ENC., DEX. ¡2. (învechit) Tutungerie. Cf. polizu, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. — Pl.: tutunării. — Tutun + suf. -â/ie. TUTUNĂRÎT s. n. X. Dare plătită în trecut de cei care cultivau tutun (1). Cînd au făcut socoteală c-au scăpat negreşit, Iată şi tutunăritul iar îndoit i-au izbit. zi lot, ap. şio iij, 371, cf. lb. Desfiinţînd încă şi multe ramuri de venit obştesc, cum oierit, vinăriciu, dijmărit, tutunărit şi altele (a. 1834). uricariul, v, 356, cf. polizu, costinescu, ddrf. Nefiind obicei tutunăritul, să ia cîte, un leu de pogon ce se află în ţară semănat (a. 1797). ap. şio iij, 371, cf. barcianu, tdrg, pascu, s. 109, cade, scriban, d. în afară de văcării, mai sînt amintite: ierbăritul ..., tutunăritul (pe pogonul de tutun), măjăritul (pe „maja“ de peşte), fumăritul. oţetea, t. v. 52. în 1708 se introduce tutunăritul — pe negustorii de tutun, cv 1949, nr. 5, 24, cf. m. d. enc., dex, 2. Slujbă care consta în încasarea impozitului pe tutun. Cel ce a cumpărat slujba tutunăritului de la inspectorat (a. 1733). iorga, s. d. v, 140. Carte de slujba tutunăritului (a. 1785). ap. şio iij, 371. încărcătura vi-năriciului, dijmăritului, oieritului, tutunăritului, vor-niciilor şi altor mai mărunte numite slujbe, zilot, cron. 79. [Vrea să cumpere] huzmelurile acestor cinci judeţe, adecă dijmăritul cu tutunăritul şi oieritul (a. 1822). iorga, s. d. viii, 91. — Şi: (regional) tiutiunărit s. n. şio iilt 371. — Tutun + suf. -ărit. TUT UNEI, s. m. (Bot.; prin vestul Munt.) Regina--nopţii (Nicotiana alata şi silvestris). Cf. lexic reg. ii, 17. — Tutun + suf. -el. TUTUiVlîŞTE adv. (Regional) „Subţire, cum se tăie tutunul“ (Minerva — Turnu Severin). gl. olt. [Zarzavatul se toacă] foarte mărunt, tuluneşte. ib. — Tutun + suf. -eşte. 9187 TUTUNGEREASĂ — ?6l — TUTURIG TUTUNGEREASĂ s. f. Tutungioaică (1). Cf. ddrf, DL, DM, DEX. — PI.: lutungerese. — Tutungiu1 + suf. -ăreasă. TUTUNGERIE s. f. Prăvălie în care se vînd ţigări, tutun (2), chibrituri ctc.; debit de tutun, regie1, (învechit) tutun arie (2), (regional) trafică1. V. t ă b ă-cărie8. Să nu facă ... sărării, iiutiungirii (a. 1806). uricariul, x, 214, cf. polizu. O tutungerie, o circiumă, o cizmărie, giiica, s. 535. Tiutiungerie armenească. ALECSANDRr, ap. ŞIO ii], 371, cf. costinescu. M-am dus la tutungerie, cînd m-a trimes jupanul, caragiale, O. VI, 22, cf. DDRF, BĂRCIANU, ALEX1, Vi., TDRG, PASCU, s. 185, cade, scriban, D. Fructării, tutungerii, berării, toate sini deschise şi cercetate, sadoveanu, o. ix, 233. Trăgea tot spre îndeletnicirea lui tat-su: un chioşc .. ., o tutungerie, o librărie, pas, z. i, 279, cf. v. rom. ianuarie 3 969, 37. — PI.: tutungerii. — Şi: (regional) tiutiungerie, tiu-tiungirie s. f. — Tutungiu1 + suf. -arie. TUTUNGÎ-BAŞĂ s. ni. Slujbaş al curţii domneşti care se îngrijea de tutun (2). Tulungi-başa cu şcrbeci--başa (a. 1783). ap. şio n1; 371. S-a făcut porunca către Vasile tutungi-başa să cerceteze jalba orăşenilor (a. 1792). id. ib. Orînduitul mumbaşîr tutungi-başa al măriii talc a adus pe aceşti mai jos numiţi înaintea mea (a. 1804). tes. i, 343, cf. şio iij, 371, tdrg. Luînd în caic cu dînsul numai două persoane, pe banul Caradja şi pe tutungi-başa ... de unde se vede că patima fumatului trebuie să-l fi stăpînit grozav, c. gane, tr. v. 264, cf. DL, DM, FORM. CUV. I, 147. — Din tc. ttttiincii başi. TUTUNGIOÂICĂ s. I. 1. Femeie care are concesia unei tutungerii sau care vinde intr-o tutungerie; tu-tungereasă. Cf. ddrf, tdrg, cade. Le ia cu chirie de la tutungioaica din mahala, cinci lei bucata, i. botez, b. 111, cf. udrescu, gl. + Soţie de tutungiu (1). Cf. DL. 2. (Familiar) Fumătoare pasionată, udrescu, gl. S-a făcut o tutungioaică, mama focului I'id. ib. 3. (Har) Femeie care lucrează într-o fabrică de tutun. Echipajul trecu foarte aproape de primul grup al tutungioaicelor. barbu, g. 162. — PI.: lutungioaice. — Tutungiu1 + suf. -oaică. TUTUNGIU1 s. m. 1. Bărbat care are concesia unei tutungerii sau care vinde într-o tutungerie; (învechit) traficant2. Holera nu s-a atins de tutungii sau de lucrători la fabrica de tabac, cr (1831), 308/23, cf. polizu. L-au trimis îndărăt la Samos, unde mi-ai spus că se făcuse tutungiu, ghica, s. 353, cf. costinescu, DDRF, BARCIANU, ŞIO IIj, 371, ALEXI, W., TDRG. Am omorît un tutungiu bătrîn. ardeleanu, u. d. 177, cf_ CADE, SCRIBAN, D. 2. (Familiar) Fumător. Cf. scriban, d. Mare tutun-g iu mai eşti! id. ib. — PI.: tutungii. — Din tc. ttttiincii. TUTUNGÎU2, -ÎE adj. (în descîntece) Tutuniu. Brîncă albă, brîncă tutungie. graiul, i, 137. Bubă albă, bubă neagră, bubă tutungie, bubă vişinie, şez. xii, 184, cf. gr. s. v, 155. — PI.: tutungii. — Contaminare între tutuniu şi turungiu. TUTUNÎ1 vb. IV. I n t r a n z. (Regional) 1. A fuma. Dar aslal Şi tu, bre, tutuneşli. kotzebue, u. 35r/18. Tutuneam or ... şedeam tolănit pe iarbă, jipescu, o. 22, cf. ddrf, tdrg, şXineanu, d. u., cade, udrescu, gl. ^ Refl. A prinde miros de tutun din cauza fumatului. Cf. UDRESCU, GL. 2. A arde potolit; a mocni (1) (Ungheni — Piteşti). Cf, UDRESCU, GL. — Prez. ind.: tutunesc. — V, tutun. TUTUNÎ2 vb. IV v. tutui2. TUTUNÎŞTE s. f. Loc pe care se cultivă tutun (1); tutuuărie (1). Cf. dhlr i, 252, ii iv 86. -- PI.: tulunişti. — Tutuii + sul', -işte. TUTUNÎT, -Ă adj. v. tutuit2. TUTUNÎŢĂ s. f. (Regional) Tutun turcesc (Nico-liana rustica). Cf. lb, polizu, borza, d. 116. — PI.: tutuniţe. — Tutun + suf. -iţă. TUTUNÎU, -ÎE adj. De culoarea frunzelor uscate de tutun (1); galben-verzui, (în descîntece) tutungiu2. Cf. ddrf. Mi s-a pecetluit în minte redingota lui tu-tiinie. ciauşanu, r. scut. 19, cf. cade. O mogîldeaţă tutunie, care aluneca pe ttrlicii plini şi calzi în odăiţa ei călugărească, klopştock,' f. 6. Scrisul ... se desfăşura, cu cerneală verde, pe mai multe pagini mari de hîrtie scorţoasă şi tutunie. vinea, l. i, 93. Figură blajină, cu mustaţa tutunie. îl mai 1960, 37, cX. l. rom. 1968, nr. 1, 45. Bubă albă, Bubă neagră, Bubă ghi-vizie, Bubă tutunie. grigoriu-rigo, m. p. i, 28, cf. ciauşanu, v. 206. — PI.: tutunii. — Tutun + suf. -iu. TUTURĂT s. n. v. tutorat. TUTURĂ s. f. (Bot.; prin nord-estul Olt.) Papură (Typha anguslifolia, Typha latifolia). Cf. lexic reg. ii, 33. — Etimologia necunoscută. TUTUREÂZĂ s. f. v. tuturez. TUTUREZ s. n. (Prin Transilv.) 1. Bucium mic din coajă de alun; (regional) tutoi1 (1). Cf. cade, scriban, D., ALEXANDRU, I. M. 44, VICIU, GL., PAMFILE, j. iii, 37, alr sn v li 1 278/130. 2. Corn din care sună văcarii pentru a se scoate vitele, în cireadă, la păscut; (regional) tutoi1 (2). Răzbatea pînă la noi, cu întreruperi şi cu opinteli, un buhăit prelung şi învălătucii, de tuturez. lăncrănjan, c. i, 177, cf. rev. crit. iii, 172, alr i 1 458/96. — PI.: tutureze. — Şi: tutureâză s. f. alr sn v h 1 278/130. — Formaţie onomatopeică. Cf. t u t1. TUTUREZ vb. I. In tranz. (Prin Transilv.) A suna din tuturez. Ciurdarul tutureza la cîte-o răs-pîntie, umflîndu-se, în cîte-un corn de bou. lăncrănjan, c. ii, 214. <0> Fig. Au cînlat cocoşii de miezul nopţii, au mai tuturezat încă, şi eu lot n-am pornit-o către casă. id. ib. 304. — Prez. ind.:? — V. tuturez. TUTURÎG subst. v. tuturigu. TUTURIGÂT, -Ă adj. (Regional) Rotund (I 1) (Cer-neţi — Turnu Severin). Cf. alr i 3/850. — PI.: tulurigăţi, -te. — Tuturigă + suf. -at. TUTURÎGĂ s. f. (Prin Olt.) 1. Roată1 (1); obiect de forma unei roţi1 (1); cerc. Cf. cade. încălecai p-o tuturigă rotundă, i. cr. vi, 335, cf. ciauşanu, v. 206. <0> Loc. a d v. (Şi construit cu verbele „a (se) da“, „a (se) duce“) Dc-a(-n) tuturiga (sau tuturigu) = de-a rostogolul, de-a roata. Cf. ciauşanu, v. 206, alr i 367/878, lexic reg. 57. [Săpunul] să face de dai cu iei de-a-n tuturigu. gl. olt. + S p e c. Volant la maşina de treierat. Cf. scriban, d., i. cr. vii, 311. 9207 TUTURÍNDE — ?6â tuzulA 2. Rotulă (X). Cf. ca.de, ciAUŞANtj, v. 206. 3. Numele unui joc de copii; roată (8). Com. din GORJ. — Pl.: iuturigi. — Şi: tuturig subst. — Probabil formaţie onomatopeică. Cf. d u r i g ă. TUTURÍNDE adv. v. tătnrlnden-a. TUTURÍNDENE adv. v. tut uri mierea. TUTURÍNDEREA adv. v. tălroinderea. TUTUBÎŞCĂ s. f. (Regional) Fluier confecţionat din coajă de salcie (Almas — Brad). Cf. alr i 1 469/ 65. — PI.: tuturişti. — Cf. tutore z. TUTURÓI s. m. v. turtnroi. TUTURÜZ s. m. (Prin nord-estul Olt.) Om prost. LEXIC REG. II, 33. — Pl.: tuturuzi. — Cf. t u t2. TUŢ1 s. m. (învechit) Duzină; garnitură, set; (învechit) tuţin. i/2 tul oglinzi (a. 1747). iorga, s. d. xii, 45. 1 tuţ cutii cu oglinzi să se deşchiză ca cartea, cu piaptenile lor rari (a. 1766). furnică, d. c. 25. — PI.: tufi. furnică, d. c. 25. — Dc la tuţin. TUT2 s. m. v. tătuţ. TÎIŢĂ s. m. v. tăluţ. TUŢAN s. n. v. tuţin. TÎIŢIE s.f. (învechit) Oxid de zinc; (învechit) tutea. Mercur priţipitat roşu zece grăunţe. Talie bună douăzeci de grăunţe, piscupescu, o. 315/12. — Din germ. Tuzia. TUŢÎN s. n. (învechit) Duzină; p. ext. garnitură, set; (învechit) tuţ1. 1 tuţăn deto piapteni rari (a. 1766). furnică, d. c. 25.1 tufin filigcn[e] albastre, cu mănuşii], de cafea (a. 1777). id. i. c. 42. A făcuft] cu tuţănu 4 fesnice de arcit, o solniţe (a. 1778). iorga, s. d. xii, 97, cf. KLEIN, D. 442, CLEMENS, LB, POLIZU, GHEŢIE, r. m., barcianu, alexi, w. + (prin Olt.; în forma tutun) Pacheţel, scriban, d. Un tutun de luminări, id. ib. — Pl.: tuţinuri. — Şi: (Învechit) tuţină (gheţie, r. m., barcianu, alexi, w.) s.f., tulán, tnţii 11 s. n. — Din germ. Dutzend. TUŢfiVĂ s. f. v. tuţiu. TUŢI-JPÂTRU num. col. v. tuspatru. TUŢI-ŞjŞpTE num. col. v. tiisşapte. TU j ClN s. n. v. tuţin. TÚUA interj. (Regional) Strigăt cu care se alungă clinele; (regional) ţibă. Cf. a ix 5. — Formaţie expresivă. TUVAL s. n. v. toval. TTJVLÁR s. m. (Regional) Cărămidar. Cf. scni-BAN, D. — Pl.: luvlari. — Tuvlă + suf. -cu-. TÎ1VLĂ s.f. v. tulii. TUZ s. m. (Prin Transilv., nordul Mold. şi al Munt.; la cărţile de joc) As. Cf. polizu, cihac, ii, 428, jah- RESBER. II, 211, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., l. rom. 1965, 106, h iii 312, xvn 240, mat. dialect, i, 270, lexic reg. ii, 75, 103, 127. — Pl.: tuji şi tuzi (lexic reg. ii, 127), (n.) tuzuri (mat. dialect, i, 270, lexic reg. ii, 75, 103). — Din rus. Ty3, ucr. xyo. TUZL s. f. (învechit) Loc amenajat pentru extragerea sării din apa de mare. La podul de piatră sînt tuzula, ... sărărie, că se revarsă marea pe vreme ... şi, inchegîndu-se, face sare (a. 1715). arhiva r. ii, 46/23. Sînt numai tuzlale şi sare de marc (a. 1812). uni caut ul, iv, 352/15, cf. ddrf, tdrg, scriban, d. + Sare extrasă din apa de mare. Cf. cihac, ii, 626, G1IEŢ1E, R. M., BARCIANU, ALEXI, \V. — Pl.: tuzlale. — Şi: tiîzlâ (gheţie, n. m., barcianu, ALEXI, \V.), tllZlll» S. f. — Din tc. tuzia. TUZLAMĂ s. f. v. tusUiina. TÎJZLĂ s. f. v. tnzla. TUZLUC1 s. m., s. n. 1. S. m. (învechit şi regional; mai ales la pl.) Jambieră (în special de aba); ciorap care acoperă pulpa piciorului; (învechit şi popular) tureatcă (2), (regional) pulpar. Cf. polizu. Se lua 6 bani de vadra de rachiu ...; 60 carul cu aba de tuz-luci. filimon, o. i, 183. Straile ce fac abagiii sînt tuz-luci, nadragi, mintene. i. ionescu, m. 697, cf. cihac, ii, 626, gheţie, r. m., ddrf, barcianu, şio Hj, 371, alexi, w., tdrg, scriban, d., cade. E încălţat cu meşi roşii şi tuzluci de saftian. camil petrescu, o. i, 221. Un turc ... cu poturi găilănaţi, strînşi de la genunchi îri jos ca tuzlucii şi cu picioarele goale în calevri de lemn şi toval. id. ib.n, 68, cf. hii 31,iii 364, v 184. N-are nici tuzluc, nici ipingea (= e lipsit de toate), zanne, p. iii, 419. + (Prin Olt.) Un fel de cizme de aba sau ciorapi cu talpa groasă care se poartă fără altă încălţăminte. Tuslugii slnt ca o cizmă de dimie, mano-lescu, i. 237, cf. cade, plopşor, v. o. 15. + (Regional) Obiele care se Înfăşoară pînă sus pe pulpa piciorului. Tusluci cu ciucuri, i. cr. vii, 311. 2. S. n. (Prin nord-estul Munt.; în forma turluc) Papuc de casă; cipic. lexic reg. ii, 33. 3. S. n. (Regional) Haină murdară, urîtă, veche (Stănesti — Curtea de Argeş), l. rom. 1959, nr. 3, 67. — Pl.: (m.) tuzluci şi (n.) tuzlucuri. — Şi: tnsliic, to/.liie (ddrf, şio ii], 371), tnsliig s. ni., turluc (polizu, alr i 1 878/890, lexic reg. ii, 33) s. m., s. n. — Din tc. tozluk. TUZLUC2 subst. (învechit) Apă sărată. Cr. cihac, II, 626, BARCIANU, AJ.EXI, W. — Pl: ? — Din tc. tiizluk. TUZNIC, -Ă adj. (Regional) Anormal, smintit (Mn-icreasa de Sus — Rîmnicu Vilcea). gl. olt. An rămas aşa şi tuznici, a şi murit. ib. — P).: tuznici, -ce. — Cf. tut2. TUZU'C1 s. m. I. (Prin Transilv.) Fiecare dintre parii pe care se Împletesc nuiclele unui gard sau care servesc la consolidarea unui mal. Bat tuzuci şi împletesc gard de răchită, v. rom. mai 1955, 24, com. beniuc. Eşti tare, mă, ca un tuzuc. Com. din lupşa — turda. 2. (Regional; la pl.) Pădurice tînără, deasă şi stufoasă (Călugiri — Vaşeău). Cf. trama, c. n. 276. — Pl.: tuzuci. — Cf. t urşu g. TUZtîC2 s. m. (Prin vestul Transilv.) Dropie (Otis tarda). Cf. alb ii 6 203/64, 316. — Pl.: tuzuci. — Şi: turziic s. in. alr ii 6 203/316. — Din magh. tuzok. TUZOH s.n. v. tenziili. TUZULA s.f. v. tuzia. 9238 ÏVÈRDÜ — 763 — TWIST TVÉRDU s.m. invar. Numele literei „t“ din alfabetul chirilic. Mă puse întăi la buchi, dar ... într-o zi era să mă înăduş cu un tverdu, ce mi se prinsese în gît. negruzzi, s. i, 247, cf. cade. -- Şi: tvirdo (cade), férdu (id. ib.) s.m. invar. — Din slavonul TstpA*? TVÎRDO s.m. invar. v. tverdu. TVORÉBN1C s. in. v. dvorelmie. TVORÉNIE s. f. (învechit) Creaţie. Chipul acela a lui Dumnedzău carele pusease şi-l arătase Dumnedzău în tvoreniia sa, adecă în om, şi întăiu întru Adam. vari.aam, c. 142. Precum să veade la poematele lor, adecă tvoreniile canoane şi stihire, în toate făpturile ... pre meşterşug. dosoftei, v. s. decembrie 193r/7, cf. DDRF, TDRG, CADE, SCRIBAN, D., ROSETTI — CAZACU, I.L.R. I, 129. — Pl.: tvorenii. — Din slavonul tropîiihh;. TVORliŢ s. iii. (învechit) Creator. Iaste neasămâ-nată plala tvoreţului celui de sus de la Ivoreniia cea de gios. VARX.AAM, c. 212. Acesta preacuvios preut fiind tată ... fericitului Teofan, tvoreţului canoanelor, dosoftei, v. s. septembrie 24r/9. Nu s-ascund de cătiă tine, tvorelu mieu, D[os.}mne s[ii]n/e. id., ap. gcr i, 242/2, Ci. DDBF, JAHRESBER. V, 138, TDRG, DR. III, 410, cade, scriban, d. + P. restr. Autor, scriitor. Eea-teu, tvoreţul, nici într-un chip nu-i lăsa să viclenească pre împăratul perşilor, herodot (1645), 287, cf. dr. iii, 410. — PI.: tvoreţi. — Din slavonul rsoptut.. TWIST s. n. Dans modern (de origine americană3) caracterizat prin mişcări de răsucire ale întregului corp şi prin balansări ritmice. Cf. t iunie 1964, 86, dn2, dex. — Pronunţat: tuist. — PI.: iwisluii. — Din engl. twist. 9244